Serghei Borodin — Stelele Samarkandului 01

SERGHEI BORODIN 


* STELELE SAMARKANDULUI * 


Vol.I 


În romîneşte de ALEX. ŞTEFĂNESCU-MEDELENI şi F. MANOLE 
Coperta şi ilustrațiile de MIECZYSLAW ORLOWSKI 


Editura pentru Literatură Universală 
Bucureşti - 1966 


Cepreu Popoqun 
3BE30bI HAQ CAMAPKAHILOM 
MepsBaa KHura 
W3naTencTBo „N3BecTna” 
Mocksa 1962 


CUPRINS 


Partea întîi. Leat1399 
CAPITOLUL ÎNTÎI 
GRĂDINA 
CAPITOLUL DOI 
BAZARUL 
CAPITOLUL TREI 
NEGUŢĂTORII 
CAPITOLUL PATRU 
GRĂDINA 
CAPITOLUL CINCI 
CARAVANA 
CAPITOLUL ŞASE 
GRĂDINA 
CAPITOLUL ŞAPTE 
PALATUL ALBASTRU 
CAPITOLUL OPT 
PALATUL ALBASTRU 
CAPITOLUL NOUĂ 
NEGUŢĂTORII 
CAPITOLUL ZECE 
GRĂDINA 


Partea a doua. Sultania 
MÎRZACII 
CAPITOLUL DOISPREZECE 
MEŞTERII 
CAPITOLUL TREISPREZECE 
SULTANIA 
CAPITOLUL PAISPREZECE 
TABĂRA 
CAPITOLUL CINCISPREZECE 
SULTANIA 
CAPITOLUL ŞAISPREZECE 
IARNA 
CAPITOLUL ŞAPTESPREZECE 
MÎRZACII 
CAPITOLUL OPTSPREZECE 
KARABAH 
CAPITOLUL NOUĂSPREZECE 
MÎRZACII, 
CAPITOLUL DOUĂZECI 
DRUMUL 


SERGHEI BORODIN 


STELELE 


SAMARKANDULUI 
Ye 
Volumul | 


zA 


CEL ŞCHIOP 


Editura pentru Literatură Universală 


Bucureşti — 1966 


Chematu-l-au pre el 
Temir-Aksak. Temir în 
grai tătăresc se zice la 
fier. Aksak însemnează 
şchiop şi împreună se 
tălmăceşte - „şchiopul 
de fier”, căci lucrurile 
şi faptele datu-i-au nu- 
mele. 


Letopiseţul lui Nikon 


| Partea întii 
| LEAT 1399 | 


| 

| | 
| | 
n 


— 


CAPITOLUL ÎNTÂI 
GRĂDINA 


întunecată, caldă e noaptea la Samarkand. 

Negru e frunzişul grădinii cufundate în noapte. Neagră, ca 
sîngele închegat, e bezna sub copaci. 

Deasupra întunericului, care învăluie grădina, străluceşte 
cerul argintiu, iar firişorul subţire al pîrîului trimite drept răspuns 
sclipirile sale aştrilor cereşti, clinchetindu-şi pietricelele de 
fundul apei, parcă ar prefira nesfirşite mătănii sidefii. 

S-a dat straşnică poruncă să fie linişte pînă în zori: Stăpînul 
lumii doarme. _ 

Bătrînul Timur s-a întors acasă dintr-un război biruitor. In 
Hindustanul, călcat în picioare, nu s-a aşezat încă colbul ridicat 
de copitele călărimii sale; dintr-acolo mai vin mereu caravane 
încărcate cu prăzi fără de număr, vin elefanţi şi herghelii de cai, 
vin răniții, străbătind drumuri lungi peste munţi, prin pustii, pe 
lîngă morminte şi ruine. 

In bătrîna şi deasa grădină de la marginea Samarkandului, pe 
podelele din lemn de nuc, lîngă uşa deschisă spre gradină, pe 
un morman de plăpumi tighelite doarme Timur, singur, 
încruntat, trăgind în piept aerul răcoros al meleagurilor de 
baştină. 

lar sub copaci, deasupra pinului, în cortul de mătase larg 
deschis doarme  Sarai-Mulk-hanim,  virstnica nevastă a 
cîrmuitorului. 

Bătrîna, căruntă, înnegrită de vintul şi arşiţa nenumăratelor 
drumuri străbătute, şi-a urmat pretutindeni stăpînul precum a 
fost voia lui. Văzut-a ea încleştarea luptelor şi vilvorile din 
nisipurile Horezmului cînd stăpînul a poruncit să se şteargă de 
pe faţa pămîntului semeaţa cetate Urghenci, să se spulbere în 
vînt aşezarea care cutezase să-l tăinuiască pe făţarnicul Husein 
Sufi. Îndurat-a gerurile şi viforniţele cînd domnul şi stăpînul ei s- 
a dus să-l sprijine pe Tohtamiş spre a urca în scaunul Hoardei de 
Aur. Desfătatu-s-a în umbra grădinilor Şirazului unde se coc 


roade dulci, fără de asemănare. Privit-a cu frică neţărmurirea 
verde a Mării Caspice cînd Stăpinitorul a plecat să bage în 
sperieţi Azerbaidjanul, unde i s-au înfăţişat pe talgere de argint 
nisetri uriaşi, fierţi cu miere şi piper roşu. Minunatu-s-a de 
înălţimea munţilor şi mulţimea şuvoaielor de cleştar din mica 
ţară gruzină, unde tare i-a mai plăcut carnea neagră a ţapului 
sălbatic friptă pe cărbuni. Băut-a vin de Armenia, gros, negru ca 
smoala şi dulce ca laptele, cînd vintul, îmbălsămînd văzduhul cu 
miresme de trandafir, legăna în bătaia lui foile cortului aşezat pe 
o costişă roşcată, pietroasă, stearpă. 

Arareori, numai de departe îşi zărea cea mai virstnică dintre 
neveste soţul năltărog şi şchiop, care nu voia să plece la război 
fără ea, iar în război nu voia să vină la ea. Privit-a ea multe rîuri, 
dar nicăieri n-a văzut rîu mai mare şi mai înfricoşat ca Amu. 
Văzut-a pustiile Afganistanului şi palatele din Kabul, unde i s-au 
aşternut la picioare comori din doboritul Hindustan. Cuceritorul 
lumii bîntuia cumplit acolo, departe de ea, dar nu era zi să nu 
trimită olăcari pentru a o întreba de sănătate şi a-i aduce daruri 
atit de scumpe, cum nici nu visa. Văzuse multe, multe o 
minunaseră, multe o desfătaseră, dar locuri mai dragi ca 
grădinile Samarkandului nu aflase nicăieri pe lume. 

Şi acum dormea adînc, trăgînd în piept mireasma pămîntului 
jilav de care-i fusese atita dor pe meleaguri străine. 

Dar băieţelul de şapte ani de lîngă ea nu dormea. 

Stătea culcat lîngă bunica lui, cu ceafa pe mîinile slăbuţe, şi 
privea cerul. lar pe cer, printre aripile negre ale crengilor, 
sclipeau stele, păleau, pilpiiau ba în vîrful crengilor, ba în tainica 
nemărginire. 

Cele de departe aveau ceva măreț, dar cele de la capătul 
crengilor păreau fluturaşi de foc. 

Pe covoarele late din jurul cortului dormeau roabele bunicii - 
persiene, armence; dormeau fără a cuteza nici măcar în somn 
să răsufle în voie; dormeau iepureşte ciocnind o brățară de alta, 
un cercel de o salbă. 

Băieţelul privea nemărginirea argintie a boltei cereşti 
minunîndu-se de îmbinarea constelaţiilor. 

Întunecată, tăcută era grădina. 

Străjerii făceau de pază fără zgomot; umblau însoţiţi de dulăi 
uriaşi de stepă; vegheau neauziţi, nevăzuţi. lar departe, la 


capătul grădinii, pîlpîia un foc, abia zărindu-se printre copaci. 

Acolo, lîngă impunătoarele porţi cioplite în lemn, străjile, 
ieşite din schimb, frigeau ficat pe jeratic, iar într-un ceaun mare 
fierbea băutura de mei. 

Pe vechiul covor şedea Kiişik, căpetenia caraulei, care se 
pricepea straşnic în ceambururi să înhaţe tot ce-i pica în mînă. 
lar cînd nu putea înhăţa cu mîna, o făcea cu hangerul. 

Căscînd cînd şi cînd, lenevea întins pe cekmenul de lînă 
tăcutul Dangasa, totdeauna gata să asculte orice, moţăind, 
numai să nu grăiască el. 

Dagal îşi întorsese către foc fruntea-i, ca cioplită în piatră, şi-şi 
răsucea fălos mustaţa lungă, pleoştită. 

Dar Aiar, cel cu privirea ageră, nu-şi găsea locul. Ba se 
învîrtea pe lîngă foc, ba, aşezat pe vine, se amesteca în vorbă. 

Peste zi venise în goană de la Buhara, fiind trimis de 
cîrmuitorul cetăţii, iar acum, ca şi ceilalţi războinici care 
făcuseră de pază, era slobod toată noaptea şi toată ziua 
următoare. 

Aiar purta barbă, dar aceasta era atit de rară, că aproape nu 
se vedea pe bărbia-i ciupită de vărsat. Cînd şi cînd şi-o pipăia 
îngrijorat: nu cumva i se zburlise? 

Din vreme în vreme focul se înteţea. Licăriri purpurii jucau pe 
clampele poleite ale grelelor porţi, pe plăcile de aramă bătute în 
lemnul tare, cioplit, pe coiful ţuguiat al lui Kiişik, al lui Dagal, pe 
miînecarele de zale ale lui Aiar, pe cercelul de aur al 
somnorosului Dangasa. 

Vorbind încet, străjerul trăgea cu coada ochiului cînd 
nerăbdător către ceaun, cînd temător spre bezna în care se 
cufundase grădina: nimănui nu-i era îngăduit să umble în 
preajma copacilor - acolo, sub ocrotirea întunericului şi liniştii 
dormea cîrmuitorul. 

Toţi îl văzuseră de aproape şi de departe - în învălmăşeala 
luptei sau în fumul pojarului - la porunca lui toţi uciseseră, 
nimiciseră, pieriseră sau prădaseră, toţi fuseseră martori ai 
mîniei lui împotriva vrăjmaşilor şi văzuseră cu ochii lor apriga-i 
dezlănţuire, atunci cînd gemetele seminţiilor înrobite îl făceau 
să spumege. Nici un oştean însă nu cuteza să-şi arunce privirile 
spre el, acolo, în grădină, unde se hodinea după lupte. 

Dînd de zidul înnegrit de funingine, trimbele de fum se 


împrăştiau printre copaci ca o ceaţă trandafirie, şi dincolo de 
ceaţă grădina părea mai pustie decît adîncul mării. 

Oştenii vorbeau în şoaptă pentru a nu le scăpa nici cel mai 
mic foşnet din grădină. Dulăii - uriaşi, fioroşi, cu urechile 
rotunde, tăiate pentru ca auzul să le fie mai ager, cu cozile 
retezate pentru ca mersul să le fie mai uşor - stăteau întinşi, 
nemişcaţi, cu urechile ciulite. Şi ei urmăreau, însă cu coada 
ochiului,  neliniştiţi, foşnetele şi susurul frunzelor care îi 
împiedicau să audă ce se petrecea în grădină. Dus pe ginduri, 
Kîişik povestea încruntat despre bogăţiile, despre minunăţiile 
prădate de unul şi altul, despre comorile din Hindustan, despre 
străvechile temple păgine, unde erau aninate pe pereţi chilimuri 
cusute cu mărgăritare şi rubine, unde se înălţau idoli turnaţi din 
aur roşu, cu obrajii, fruntea, palmele şi încheieturile miinilor 
sclipitoare de adamante şi alte pietre scumpe colorate. Pereţii 
templelor erau împodobiţi cu chipuri cioplite în piatră înfăţişind 
păsări, sălbăticiuni şi femei despuiate, încremenite în dant, 
numai cu brățări la glezne. 

Războinicii nici nu apucau să vadă oamenii vii - le lua ochii 
aurul care sclipea pe femei, pe bărbaţi şi copii. 

Kăsucindu-şi mustaţa, Dagal scuipă dispreţuitor: 

— Vai şi amar de norodul care n-a cerut îndurare, să-i plîngi 
de milă! 

Dar Aiar, cu zimbetul pe buze, aruncîndu-i o privire aspră cu 
ochii lui căprui, nu încuviinţă: 

— Să nu-i plîngi de milă cui nu cere îndurare, ci să te fereşti 
de el, e de temut! 

Kîişik, căpetenia caraulelor, se uită la Aiar mirat: 

— Nu cumva noi ar trebui să ne temem? 

Dacă Aiar n-ar fi fost un olăcar încercat - ca olăcari se alegeau 
cei mai neînfricaţi, cei mai credincioşi şi mai isteţi dintre oşteni, 
pentru care chezăşuia una dintre căpetenii - Kiişik ar fi putut 
crede că Aiar se pierduse cu firea, că-i intrase frica în sînge în 
Hindustan. Aiar ghicea însă în mirarea lui Kiişik neîncrederea în 
cutezanţa lui şi îşi ascunse obida sub un zîmbet: 

— Nu fiecăruia îi e dat să aibă inimă de leu! Ţie ţi-e dat, dar 
care dintre noi se poate asemui cu tine? Cine? întrebă Aiar, 
ridicînd sprîncenele în semn de nedumerire. 

Lui Dagal i se păru că Aiar linguşea pe mai-marele caraulei şi 


îi aruncă o privire dispreţuitoare de sub fruntea-i joasă, dirză. 
Dar, neluîndu-i în seamă privirea, Aiar urmă: 

— Dacă leii n-ar merge înainte, pe cine oare i-ar urma ceilalţi? 
Nu-i aşa? Pe cine? 

— Chiar că nici n-am fi mers atunci! rosti pe neaşteptate 
Dangasa, luîndu-l gura pe dinainte. 

Dagal îl privi mirat: 

Aşadar, comorile ar fi rămas la păgini? 

Kiişik se oţări: 

— Da de unde! De ce? Ce, nouă nu ne trebuie?! 

Tolănit pe cekmenul lui, Dangasa oftă: 

— Ei, şi cu ce ne-am ales? 

Kiişik se ridică puţin, ameninţător: 

— Ce? Ce ai spus? 

— Eu?... se nelinişti Dangasa. 

Dar Aiar îi sări în ajutor: 

— Ce să zică? A întrebat şi el. 

— la vezi! 

Tăcură, cu ochii pironiţi asupra focului; nimeni nu cuteza să-şi 
zădărască mai-marele - pe vrăjmaş nu-l cruţau, dar pe mai-marii 
lor nu îndrăzneau să-i înfrunte - aşa poruncise cu străşnicie 
Timur. 

Tăceau, privind ţintă flăcările în care li se arătau din nou 
vedeniile meleagurilor străine pe care le străbătuseră de curînd. 
În copaci erau frunze vîrtoase, grele, ori uşoare ca pana. Flori se 
înfoiau mari şi lucioase ca pavezele de aramă. Templele 
închinătorilor de idoli erau pline de chipuri cioplite care de care 
mai ciudate. 

Jilţuri de fildeş împodobite cu sculpturi şi horbote de fir. Cai 
iuți, acoperiţi cu chilimuri, cu şei din saftian roşu şi verde cusut 
cu aur. Elefanţi uriaşi ca munţii, ascultători ca viţeii, purtînd 
baldachine pe spinare, iar în aceste baldachine înflorate, dincolo 
de perdelele străvezii, ce nu era! 

— Cît am cutreierat pe pămînt, dar aşa ceva n-am mai văzut! 
rosti Dagal, parcă răspunzindu şi gîndurilor. 

— Şi o să mai vedem! răspunse agale Dangasa. 

— Oare? se îndoi Dagal. 

— Crezi că s-a potolit? lar o să ne pornească. 

— Unde? 


— Ştie el unde e aur! Îl adulmecă de la mii de verste. Se 
pricepe cum să-l înşface. 

— Crezi c-o să pornească din nou? 

Tolănit pe cekmenul lui, Dangasa răspunse cu tărie: 

— O să pornească! Doar tot omul se uită cu bucurie la 
bunurile lui, şi cu lăcomie la ale altora. 

Kiişik se oţări, nu cumva vorbele acelea ascundeau o 
obrăznicie? 

— Că firoscos mai eşti! la du-te la sutaş şi spune-i: „E vremea 
să plecăm de la palat!” lar el ţi-o spune: „Bine. Mulţumesc, 
frate! Fără tine nici n-aş fi ştiut, nu m-aş fi gătit de drum!” 

Toţi îşi dădeau seama că asemenea vorbe ar fi fost 
primejdioase - cine ar fi cutezat să-i dea sfaturi sutaşului! 

Aiar zimbi, cuprinzindu-şi barba în palmă: 

— Treaba oşteanului este să scoată scîntei cu iataganul, nu cu 
limba. 

Dangasa tăcu jignit - el nu-i împiedica niciodată să vorbească, 
iar dacă acum voise să spună ceva, toţi căutau să-l zădărască. 

Şi iarăşi îşi aţintiră privirile asupra focului. 

Şi iarăşi în văpăi li se arătau vedeniile zilelor trăite de curînd 
în Hindustan. 

Cum foşneau mătăsurile smulse de pe pereţii templelor 
împreună cu chipurile potrivnice lui Allah, zugrăvite pe ele! Cum 
se revărsau ca grinele - adamantele şi nestematele colorate în 
amforele de aramă! Cum se prăbuşeau spre slava lui Allah 
zidurile templelor împodobite cu chipuri cioplite, parcă ar fi fost 
vii! Timur poruncise să nu fie cruţate lăcaşurile pierzaniei pline 
cu idoli păgini, potrivnici islamului şi slujitorilor săi. Cum se 
tinguiau cu glasuri muiereşti, văzînd cum sînt pîngărite 
locaşurile sfinte, preoţii păgini, bărboşi, dar piperniciţi ca nişte 
babe! Cum se năpusteau muierile asupra oştenilor lui Timur 
căutînd să le sfirtece beregata cu junghere, cu ace, cu unghiile, 
cu dinţii! Chiar cînd se ghemuiau sub iatagan, ele chemau în 
ajutor miînia lui Buda al lor. Copiii, sprinteni ca nişte maimute, 
zvirleau cu dibăcie de pe ziduri, din copaci, de pe dărimături ba 
o piatră, ba un colţ de zid sau măcar un lemn în netbiruiţii oşteni 
ai lui Timur. Cei prinşi nu se potoleau, îşi înfigeau dinţii în mîinile 
duşmanului, nu aşteptau îndurare, nu cereau milă. 

Băutura începu să fiarbă în ceaun. 


Vedeau cu ochii minţii aşezările din Hindustan, nu aşa cum le 
cuceriseră, ci cum le părăsiseră. Frînturi de ziduri cu podoabe 
prăvălite pe drumuri, scheletele negre, pirjolite, ale livezilor, 
ogoarele rămase golaşe, sterpe. Şi ogoarele acelea fuseseră 
mănoase, roditoare: apă era din belşug! Dar acum ogoarele nu 
mai erau acoperite de grîne, ci de stîrvuri, de duhoarea leşurilor 
care putrezeau; pe ogoare zăceau bătrîni, tineri, femei, copii, nu 
oşteni, căci aceştia căzuseră mai înainte, la apărarea aşezărilor, 
ci oameni de rînd, care nu puseseră mîna pe paloş, dar nici nu-şi 
plecaseră capul, oameni îndărătnici, dirji, care nu voiau să-şi 
dezvăluie cunoştinţele, care-şi tăinuiau  meşteşugurile şi 
priceperea, oameni nefăcuţi pentru robie! 

O sută de mii de robi fuseseră adunaţi la un loc pentru a fi 
miînaţi la Samarkand. O sută de mii de meşteşugari, de zugravi, 
pietrari, meşteri pricepuţi în toate cele, o sută de mii dintre cei 
mai iscusiţi oameni ai Hindustanului, din care nici unul nu voia 
să mărturisească ce meşteşug cunoaşte, în ce ştiinţă este 
priceput, în ce îndeletniciri e vestit. Nu era uşor să-i afli pe 
meşteri din atîta mulţime de oameni, totuşi au fost aflaţi, aleşi, 
ridicaţi din toate aşezările, din toate mahalalele sărăcăcioase 
ale Hindustanului şi adunaţi la un loc. Mergeau cu capul în piept, 
fără a ridica privirile, fără a scoate un cuvint, fără a cere nici 
apă, nici piine, cu braţele în jos, clătinîndu-se pe picioare de 
oboseală şi de foame; păşeau cu ochii în pămînt, fără a-i privi pe 
învingători, de parcă le-ar fi fost silă să se uite la nebiruita, 
neînfricata oştire a lui Timur! Şi după ce au fost strînşi cu toţii la 
un loc într-o zănoagă întinsă, secată, el însuşi a venit să-i 
privească. Dar nici către el n-a ridicat nimeni privirea, nici în 
faţa lui n-a rostit nimeni o vorbă; toţi cei o sută de mii de robi 
stăteau vlăguiţi de drum, de răni, de foame. Jur împrejur se 
aşternuse o asemenea linişte, încît parcă se aflau acolo nu o 
sută de mii de oameni, ci pămîntul pustiit, călcat în picioare, al 
Hindustanului. Şi Timur a întrebat: 

— Ce-i cu ei? 

— E limpede: au de gînd să se răzvrătească! a şoptit 
călăuzitorul duhovnicesc al lui Timur, preasfîntul seid! Bereke. 

1 Seid, titlu onorific al persoanelor considerate că se trag din întemeietorul 


islamului — Mahomed. În ţările Orientului Mijlociu erau adeseori numiţi astfel 
reprezentanţii aristocrației şi preoţimii. 


Atunci cei o sută de mii de oameni, legaţi, vineţi de 
slăbiciune, au început să ridice capetele pe rînd şi întîlnindu-i 
privirea n-au şovăit - toţi se uitau nestiînjeniţi, fără frică, drept în 
ochii lui. Şi cuceritorul lumii s-a înfiorat. 

Timur şi-a întors atît de vijelios calul, încît acesta s-a lăsat pe 
vine. 

— Toţi să fie ucişi! a strigat cu glas hirîit Timur şi s-a depărtat 
în galop. 

Fără a pleca ochii, fără a se da la o parte, fără a se feri, 
osîndiţii priveau în tăcere suliţele şi iataganele călărimii care se 
năpustea asupra lor... 

Aiar se ridică şi scoase tăciunii de sub ceaunul cu băutură 
care dăduse în fiert. Îi plăcea să stea, să-şi facă de lucru pe lîngă 
foc; ziua şi-o petrecea în şa, noaptea - la cîte un popas 
întîmplător; de mult adevăratul cămin al lui Aiar era în preajma 
flăcăruii de sub ceaun, oriunde avea prilejul s-o aprindă - la 
colţul unui han sau în stepa pustie, nemărginită. 

Oştenii vedeau în jarul roşu drumul pe care-l făcuseră la 
întoarcere peste pustia încinsă, cînd picioarele cailor trebuiau 
înfăşurate în cîrpe umede ca să nu le crape copitele. Işi 
aminteau de nopţile aidoma acesteia, cînd urdia aştepta pe 
malul stîng al rîului ca să treacă apa şi s-o pornească spre casă, 
cînd privighetorile cîntau în desişurile de măslini şi în tufişuri, 
luîndu-se la întrecere cu nechezăturile cailor fără de număr şi cu 
glasurile oştirilor fără de sfîrşit ale lui Timur, cînd de la un capăt 
la altul al pămîntului pălălăiau focuri, întunecînd cerul cu un fum 
des, gros. 

Deodată străjerul înciemeni, privind spre grădină cu ochi 
sticloşi, ţinîndu-şi răsuflarea: de sub copaci venea către ei fără 
zgomot, de parcă n-ar fi călcat pe pămînt, ci ar fi plutit în aer, un 
copil în şalvari subţiri de mătase verde, cu cămaşă de un roşu- 
aprins, aproape străvezie, care-i cădea pînă la genunchi, cu 
tiubeteică albă pe cap. 

Licăririle flăcărilor se prelingeau, parcă s-ar fi scurs de pe 
mătasea purpurie a cămăşii. 

Chipul băiatului era palid, iar ochii priveau semeţ, drept în 
ochii oştenilor. 

Copilul se îndrepta spre ei, iar dulăii şedeau necilintiţi cu capul 
culcat pe pămînt, fără a-şi lua privirea de la el. 


Oştenii nu cutezau să facă nici o mişcare - în faţa lor era oare 
aievea copilul acela ce părea străveziu în veşmintele lui subţiri? 

Numai Kîişik ţişni în picioare, mlădios, de parcă ar fi sărit în şa 
şi, ducîndu-şi smerit mîinile la piept, bătu o temenea: 

— Preaplecată închinăciune odraslei stăpînitorilor! 

Şi, drept răspuns la preaplecata închinăciune a bătrînului 
oştean al bunicului, Muhammed-Taragai, băieţelul de şapte ani, 
nepotul lui Timur, fiul lui Şahruh, care nu putea să doarmă, dădu 
din cap binevoitor. 

Se opri o clipă fără a rosti un cuvînt. 

Oştenii încremeniseră în jurul covorului ponosit şi murdar. 
Armele lor se aflau la marginile covorului. În ceaun clocotea 
băutura. 

Aiar rămase nemişcat lîngă ceaun, neîndrăznind să mişte 
mîna întinsă spre tăciuni. 

Lepădînd uşor imineii de Kabul cusuţi cu fir, băiatul păşi cu 
picioarele goale pe covorul aspru şi se lăsă jos. 

Atunci şi oştenii, sumeţindu-şi cekmenele, se aşezară în jur. 

Vlăstarul cîrmuitorilor se întoarse către Dagal, cel mai înalt şi 
mai voinic dintre toţi: 

— Stelele... 

— Da, da?... rosti Dagal, neînţelegind ce vrea să spună 
băiatul. 

— Se pot lua cu mîna? 

Oşteanul, care străbătuse de la un capăt la altul drumuri fără 
de număr, care pustiise zeci de aşezări şi răpusese sute de 
oameni, el însuşi pătimind de pe urma multor răni, întrebă din 
nou: 

— Stelele? 

— Da. Stelele se pot lua cu mîna? 

Dagal prădase multe avuţii cu mîinile acelea: uneori aur, 
alteori nestemate. Acum însă privea neputincios, miîhnit, 
palmele-i negre, vinjoase. 

— Aşa ceva n-am putut să-mi dau seama. 

— Dar se poate ajunge pînă la ele? 

Nici unul din oşteni nu avusese prilejul să se gindească 
vreodată dacă e departe pînă la stele. Străbătuseră drumuri 
lungi, ajunseseră pe meleaguri îndepărtate, dar despre bogăţiile 
care-i aşteptau la capătul drumului nu ştia decît un singur om - 


stăpînul lor. Timur îi călăuzise însă pe drumuri pămînteşti - oare 
or fi prea puţine nestemate pe pămînt pentru acest vlăstar al 
cîrmulitorilor, oare el îşi va duce oştirile pînă la stele? 

Oştenii îl priveau cu sfială, cu smerenie; ce să-i faci - cînd va 
veni vremea lui, dacă el îi va călăuzi într-acolo - îl vor urma; 
poate că toţi vor dobîndi acolo nestemate si cîte şi mai cîte după 
pofta inimii! 

Kîişik răspunse cu băgare de seamă: 

— Să ajungi la stele? Asta-i după voia preaînălţatului emir. 
Dacă va porunci - vom merge. 

— Dar dacă ai încerca de pe copac? Dacă te-ai urca pe cel 
mai înalt... pe bătrînul platan! De acolo ai ajunge la ele? 

Îi punea oare la încercare? Vorbele lui ascundeau oare o 
parabolă? N-o fi oare ca în poveştile cu tîlc: dacă răspunzi cum 
trebuie, ţi se dă de îndată răsplata - fericirea pentru toată viaţa! 

Tăcutul Dangasa grăi pe neaşteptate: 

— Nu, stelele nu se pot apuca din copac. 

— Dar săgeata poate zbura pînă la ele? 

— Poate doar dintr-un arc mare. Dar aici nu e nici un arc 
mare, toate arcurile mari sînt acolo. 

Dangasa arătă cu mîna în întuneric, dincolo de dealuri, unde 
era tabăra urdiei. 

Nu, de la ei n-avea să capete vreun răspuns! Odrasla 
cîrmuitorilor tăcu cîtăva vreme, zgîndărind cu unghia ascuţită o 
pată neagră, uscată, de pe covor. Zăbovea, privind gînditor 
văpaia albăstruie a focului care lingea pintecul negru al 
ceaunului - Aiar uitase să tragă jarul de sub ceaun. 

În sfîrşit, băiatul se ridică şi se opri îngîndurat lîngă imineii lui 
cu viîrfurile aurite întoarse în sus. 

Kîişik luă uşurel cu o mînă imineii, iar cu cealaltă îl cuprinse 
pe sub genunchi şi-l duse în adîncul grădinii unde nu era voie să 
intre nimeni. 

Cîinii alergau prin preajma lor, vădit ei cunoşteau bine 
grădina, fără ştirea oştenilor ei fugeau aici pentru a se înfrupta 
cu resturile de mîncare, şi vlăstarul cîrmuitorilor chiar le dăduse 
nume fiecăruia. 

Sarai-Mulk-hamm se şi ridicase neliniştită din aşternut, iar 
roabele se întrebau una pe alta dacă nu văzuseră cumva încotro 
plecase băieţelul Muhammed-Taragai. Dar înainte de a le 


cuprinde spaima pentru pedepsele care le aşteptau, fiindcă 
dormiseră nepăsătoare, printre copaci se ivi Kiişik cu copilul în 
braţe şi, necutezind să se apropie, îl lăsă jos cu băgare de 
seamă. Apoi rămase neclintit aşteptînd vorbele asprei, aprinsei, 
necruţătoarei Sarai-Mulk-hanim, nevasta cea mai virstmcă a lui 
Timur, care nu cunoştea măsura. 

Dar şi ea era atît de speriată de lipsa nepotului, la gîndul 
mîniei care l-ar fi cuprins pe stăpîn dacă s-ar fi întîmplat vreo 
nenorocire băiatului, încît inima i se umplu de bucurie cînd dădu 
cu ochii de el. 

— L-aţi găsit? 

Ea însăşi se apropie de oştean, ea însăşi îl întrebă unde 
fusese nepotul ei, ce zicea, ce i-au spus oamenii. 

Oşteanul răspîndea o duhoare grea de năduşeală, năduşeală 
de cal şi de om, un iz de piele, precum şi mirosul acela înţepător 
al războinicilor care poartă multă vreme arme de fier; băiatul 
era ameţit de aceste mirosuri în timp ce oşteanul îl ducea în 
braţe. 

Acum însă nu se depărta de acesta, ascultind ce spunea 
bunica, văzînd cu mirare că îi vorbise cu bunăvoință. Nu le făcea 
asemenea hatîr nici celor mai de seamă slujitori ai bunicului. 

Cuprinse băiatul pe după umeri şi îl duse spre aşternut. 

— Hai, întoarce-te cu spatele la stele. Şi dormi, dormi! 

Încet-încet s-au liniştit şi slujnicele. 

Şi tăcerea învălui din nou grădina. 


Îndată ce soarele atinse creştetele pomilor din grădină şi o 
rază aurie-trandafirie lunecă pe bolta azurie a palatului, 
cîrmuitorul porunci să-i fie adus nepotul. 

Băiatul se lăsase pe vine, lingă piriiaş, şi slujitoarele 
chinezoaice îi turnau în palme apă caldă dintr-un chiup de argint 
cu arabescuri de peruzea. 

În timp ce se spăla, băiatul citi binecunoscuta inscripţie 
gravată pe toarta chiupului: „Muhammed Buhari”. 

„Aşadar, meşterul din Buhara, care făcuse chiupul, se numea 
tot Muhammed... Dar de ce l-o fi chemînd oare bunicul?” 

Deşi foarte devreme, curtea din faţa palatului era stropită şi 
măturată. 

Păunii ba alergau, încovoiaţi, prin curte, ba îşi răsfirau 


evantaiul strălucitor al cozilor albastre şi lungi, scoţind ţipete 
piţigăiate. 

De-a lungul galeriei, în umbra coloanelor cenuşii de marmoră, 
zvelte ca săgețile, se îngrămădeau de pe acum curtenii în 
giubele largi de mătase sau de catifea, purpurii, albastre, verzi, 
cusute cu fir, aşteptind clipa cînd cîrmuitorul îşi va aduce aminte 
de ei. 

Cealmale subţiri, albe, trandafirii, albastre, verzi - cusute cu 
fir sau cu mărgăritare - cuşme din blană de castor aigintiu 
rusesc sau din samur roz-fumuriu; tiubeteici înalte, meşteşugit 
lucrate; foşnet molcom de ţesături şi de cizme din piele moale; 
văzduhul plin de miresme aduse din depărtata Smirnă, din 
dogoritorul  Eghipet, din bazarurile Bagdadului sau dintre 
dărîmăturile Hindustanului - totul se îmbina într-o singură 
strălucire, într-o singură mireasmă, într-un singur freamăt. 

Şi de îndată ce în galerie se ivi nepotul cîrmuitorului precedat 
de slujitorul bunicului său, toţi încremeniră, întîmpinîndu-l pe 
băiat cu o smerită plecăciune, iar el, fără a răspunde nimănui 
osebit, străbătu pe lîngă ei lunga galerie, cu capul sus, fără să 
se uite la nimeni, dar cu mîna pe inimă, ca semn al bunăvoinţei 
sale faţă de toţi laolaltă. 

Treizeci şi şase de coloane cu cite patru paşi între fiecare e un 
drum lung cînd stau atît de aproape unul de altul şi ţi se închină 
cei mai puternici, cei mai vestiți, cei mai de seamă oameni din 
lume, de la Volga de jos pînă la Tigru, de la gheţurile Eniseiului 
pînă la apa Indului. 

Mai ştii, o toană, un răsfăţ al acestui nepot i-ar putea fi lui 
Timur mai plăcut decit îndelungatele merite şi fapte vitejeşti ale 
oricăruia dintre dregătorii hanatului! 

Dar copilul străbătu lunga cale fără a arăta vreunuia din 
mulţimea celor ce i se închinau nici mînie, nici prietenie. 

Abia după ce întunecata poartă sculptată, înflorită cu sidef, se 
închise după el, toţi aceşti oameni plini de sine, îngîmfaţi, 
trufaşi, neînfricaţi, dirji, se înviorară din nou şi din nou începură 
să vorbească încet între ei. 

Şi băiatul se repezi în fugă din sală în sală luînd-o înaintea 
slujitorului, ba sărind într-un picior, ba săltînd costiş pînă ajunse 
în faţa unei uşiţe scunde. 

lnăuntru, pe podeaua din lemn de paltin, lîngă uşa larg 


deschisă spre grădină, pe un covor îngust şedea un bătrîn slab, 
deşirat, într-un halat negru cu tiv verde. 

Chipu-i uscăţiv, întunecat, aproape negru, cu reflexe arămii, 
era întors către băiat şi privirea-i - ageră, încordată, tinerească - 
cerceta pătrunzător întreaga făptură, mică, gingaşă, dragă, a 
nepotului. 

— Te-ai sculat? 

Băiatul făcu o smerită şi prelungă plecăciune. 

— Şezi! 

Băiatul se aşeză pe marginea aceluiaşi covoraş îngust, cu 
picioarele strînse ciuciş sub el. Bunicul îi întinse o ceaşcă de 
porțelan chinezesc cu cumis tare, rece. 

— Bea! 

— Mulţumesc, bunicule! 

Nepotul nu apucă să soarbă două înghiţituri şi Timur îl 
întrebă: 

— Nu te ia somnul, seara? 

Înghiţitura i se opri băiatului în gît, dar mîna nu-i tremură şi el 
puse liniştit ceaşca pe covoraş. 

— Citeodată. 

— Oamenii dorm, iar tu umbli prin grădină după întrebări 
deşarte... ca după nişte fluturi de noapte! 

— Nu după întrebări, bunicule, ci după răspunsuri. 

— Pe mine trebuia să mă întrebi. 

— Şi matale dormeai, bunicule. 

— Nu sîntem în război. Puteai să aştepţi pînă mă trezesc. Nu 
trebuie să-i întrebi tu pe alţii. Ceilalţi trebuie să te întrebe pe 
tine. Doar eşti nepotul meu. Înţelesu-m-ai? 

De unde aflase de plimbarea lui din seara aceea? De unde le 
afla pe toate? El ştie totul întotdeauna înaintea tuturor! 

— Voiam să aflu cît mai degrabă, bunicule. 

— Ce, cum să prinzi stelele cu mîna? 

— Da, vreau să aflu 

— Am să-ţi spun eu. Ascultă... 

Înainte de a urma, bunicul căzu pe gînduri. Pesemne că avea 
vreun gînd neaşteptat sau îşi amintise de ceva supărător. 

— Stelele-s bune cînd tu îl urmăraşti pe vrăjmaş. Dar ele nu-s 
bune de nimic atunci cînd eşti urmărit de vrăjmaş. Inţelesu-m- 
ai? 


Băiatul îi aruncă o privire şireată: 

— Dar ce, matale poţi fi urmărit? 

— Crezi oare că nu? zimbi Timur. 

Zimbea rar. Băiatul îl privi cu mai multă cutezanţă: 

— Ca să fii urmărit, trebuie să fugi. Se poate oare ca matale 
să fugi? 

— De cînd am fost rănit la picior nu mai fug. lar de cînd mi-a 
damblagit mîna dreaptă, nimeni nu mi-a mai scăpat din gheare. 
Pînă atunci fugeam, dar eram prins. Şi atunci eram mult mai 
mare decit tine. Aveam vreo... douăzeci şi cinci de ani. 

Rareori vorbea bunicul cuiva atit de făţiş despre faptele sale 
din alte vremuri. Despre multe lucruri n-ar fi avut rost să-şi mai 
aducă aminte stăpinitorul lumii. Într-adevăr, nu mai era nimeni 
pe tot pămîntul care să se poată măsura în tărie şi putere cu 
acest bătrîn deşirat ca o umbră, uscăţiv, şchiop, bolnav, cu mîna 
țeapănă. 

Ridică de pe covoraş ceaşca teşită cu arabescuri albastre şi 
bău o înghiţitură de cumis. 

— Stele?... Stelele, băiete, trebuie să le dobindeşti pe pămînt. 
Să le dobindeşti cu hangerul în mînă. Mina trebuie să fie tare. 
Mai tare ca fierul. Hangerul se poate frînge, dar mîna ba; ea 
trebuie să-i strîngă în cleşte pe toţi cei cu care ai de-a face - şi 
cei care merg cu tine, şi cei care fug de tine, şi cei cărora le-ar 
trece prin cap să se ridice împotriva ta - să-i zdrobeşti, pe loc, 
cît ai clipi! Puterea! lată ce stea trebuie să ţii în mînă. Atunci 
toate stelele vor fi la picioarele tale: care vrei - pe aceea o iei! 
Înţelesu-m-ai? Să ţii minte întotdeauna vorba mea. Priceput-ai? 

Mai sorbi cîteva înghiţituri de cumis, cercetînd cu privirea faţa 
palidă, prelungă, cu buze cărnoase, a băiatului. 

Deodată gura acestuia se încleştă şi buzele i se subţiară. 
Bunicul îl cercetă cu o privire iscoditoare. 

— Ce, nu-ţi place în ceambururi cu războinicii? 

Buzele nepotului se descleştară şi pe ele flutură un zîmbet 
blind. 

— Cînd eşti cu noi, e totdeauna bine, bunicule. 

„E încă crud!” gîndi Timur şi spuse: 

— Acuşi vin solii. Du-te şi îmbracă-te. 

Băiatul sări pe fereastră de-a dreptul în grădină şi o luă la 
fugă printre copaci, fără a bănui că bunicul îl urmărea iscoditor 


cu privirea. 

Punînd păunii pe fugă, se îndreptă spre altă aripă a palatului. 
În sălile şi cămările pline de măreție de acolo era strălucitul 
harem al bunicului. Acolo trăiau şi nepoţii mai mici ai lui Timur, 
luaţi de la mamele lor potrivit obiceiului şi daţi spre creştere 
bunicilor. Dar bunicile - nevestele mai virstnice ale cîrmuitorului 
- primeau spre creştere nu pe nepoţii lor de sînge: aceştia erau 
crescuţi de alte neveste ale lui Timur. El socotea că bunicile de 
sînge, ca şi mamele, ar face din ei nişte răsfăţaţi, nişte cocoliţi, 
în timp ce el avea nevoie de urmaşi dirji, cutezători, viitori 
stăpiîni ai unei împărăţii nemărginite. 

Băiatul îi spunea însă bătrînei Sarai-Mulk-hanîm bunică şi o 
iubea, iar aceasta căuta să-l crească aşa fel, ca atunci cînd va fi 
mare să-şi întreacă toţi fraţii în vitejie şi iscusinţă. 

Şi aşa, bătrînele se lăudau una faţă de alta cu nepoţii lor, aşa 
cum odinioară se făleau cu frumuseţea lor, cu gătelile şi cu 
trecerea pe care o aveau în inima cîrmuitorului. 


CAPITOLUL DOI 
BAZARUL 


La Samarkand mulţimea se scurgea spre bazar lărmuind. 

Roţile uriaşe, ca nişte sori de lemn, ale harabalelor, se 
rostogoleau pe caldarimul de bolovani. Sacagiii stropeau cu apă 
albăstrie colbul gălbui din bazar; paznicii măturau cu tîrnuri 
uriaşe, ca nişte pomi, pămîntul stropit din belşug al pieţelor şi 
ulicioarelor; neguţătorii dădeau însă din nou cu măturile lor moi 
prin faţa dughenilor nu atît din nevoie, cît aşa ca să se afle în 
treabă, mîndri că erau stăpini ai unui cotlon din bazar, în care 
puteau să măture, să facă neguţătorie, să depene mătănii, să se 
întrebe de ce în nici un bazar nu sînt niciodată atiţia muşterii cîţi 
ar dori neguţătorul. Se scurgea veac după veac, bazarurile 
lărmuiau, se dărăpănau, erau clădite din nou, mii şi mii de 
neguţători îşi strigau în fel şi chip mărfurile, preţul banilor 
creştea sau scădea, dar întotdeauna erau muşterii mai puţini 
decit ar fi dorit neguţătorii. 

Dughenile erau deschise, şi în adîncul loc străluceau mătăsuri 
sau tipsii de aramă, grămezi de şei din lemn zugrăvite în toate 
culorile, suluri păroase de covoare grele, şiraguri aurii de brățări 
şi salbe, mărfuri de prin părţile locului şi aduse de aiurea, de 
prin toate colţurile lumii, blănuri şi pînzeturi de in ruseşti, oglinzi 
din Fars în rame împodobite cu arabescuri, tăvi de porțelan şi 
pocale chinezeşti alb-verzui, chiupuri şi vaze persiene azurii 
zugrăvite cu siniliu, cusături de Herat în fir de aur pe saftian 
roşu, blănuri de caracul din Horezm, cu părul des, cu sclipiri 
argintii, uleiuri aromatice din Smirna şi alte şi alte mărfuri ale 
căror nume şi întrebuinţări nici nu le treceau prin minte 
muşteriilor pînă nu dădeau cu ochii de ele într-una din 
sumedenia de  dugheni înghesuite de-a lungul uliţelor 
întortocheate de la Porţile de Fier pînă la Palatul Albastru al lui 
Timur. 

Se deschideau dugheni prin locuri dosnice, în ulicioare, în 
ganguri; vînzătorii de mărunţişuri aşterneau covoraşe sub bolțile 


de piatră, la rispîntii, în firidele vechilor clădiri, lîngă zidurile 
băilor şi moscheelor, lîngă porţile caravanseraiurilor, fiecare 
aciuindu-se acolo unde mărunţişurile lui puteau avea cătare. 

lar pe acoperişurile netede, largi, ale ospătăriilor se întindeau 
covoare fără de sfirşit, se aşterneau pături înguste, se aşezau 
perne pentru oaspeţii de seamă - poate o dori careva să se 
ospăteze aruncînd cite o privire de sus la forfota, la zarva, la 
tărăboiul din bazar. 

Se ridicau obloanele dughenilor sărăcăcioase unde munceau 
şi trăiau tot felul de meşteşugari, de meseriaşi. 

Sa deschideau fierăriile unde calfele şi ucenicii aţiţau cît era 
ziua de lungă focul în vetrele înguste ca nişte răni sîngerînde. 

Se deschideau dughenile arămarilor, ale argintarilor, şi razele 
trandafirii ale zorilor sclipeau pe rotunjimile cizelate ale 
chiupurilor, pe iscusitele arabescuri de pe talgere, pe pavezele 
de aramă cu marginile încovoiate ax muşchii, pe argintăria 
bătută cu peruzele, pe arămurile gravate închipuind copaci şi 
cetăţi, pe tipsiile, pe care putea încăpea şi un bou fript, pe 
călimările mititele pentru pene înguste ca jungherele. 

Se deschideau atelierele şelarilor unde se îngrămădeau şei de 
lemn vopsite în felurite culori, abia uscate. lar alături, la vecini, 
se îngrămădeau leagăne şi mai pestriţe şi mai vesele. Se înălţau 
unul peste altul sipete iscusit zugrăvite, ferecate cu aramă, de 
la încăpătoarele cufere de nuntă şi de drum, în care intrau zeci 
de aşternuturi şi o sumedenie de veşminte, pînă la besactelele 
zugrăvite cu multă iscusinţă pentru inele, giuvaeruri şi taine 
femeieşti. 

Se deschideau armurăriile unde zăceau mute grămezi de 
hangere şi sulițe, paşnice ca nişte legături de vreascuri, unde se 
ridicau lipite de pereţi teancuri de coifuri vîrite unul în altul, 
rotunde sau cu fațete, de oţel sau de fier şi chiar de argint, pe 
margini cu efigii sau cu inscripţii în aur şi argint înnegrit. 

Nici nu puteai cuprinde cu privirea toate şirurile de tarabe, şi 
fiecare şir avea mărfurile sale: uşi sculptate sau blănuri, ţesături 
lucrate în casă ori vase, urcioare de lut ale olarilor sau grele 
Kkumgane? ale arămarilor, sticle fumurii sau catifele purpurii de 


2 Kumgan (cuvînt de origine tătară), vas de metal, un fel de urcior cu mîner, 
nas şi capac. 


Samarkand, mărfurile fierarilor sau cele ale zugravilor. 

Meşterii scoteau la vedere uneltele meşteşugului lor: meşterul 
de harabale - o bardă ascuţită şi grea, iar zugravul - o pensulă 
uşoară cu păr subţire ca genele de fată mare. Rotarii ridicau 
maiuri groase de ulm, iar argintarii ascuţeau dălţi osebite de 
oţel, cu vîrfurile subţiri ca acul de viespe. 

La fel de iscusite şi de harnice erau mîinile meşterilor, la fel 
de ageră ajunsese prin muncă şi rivnă vederea lor, dar aşa cum 
nu se asemănau uneltele lor de muncă, nici cîştigul nu era la fel, 
nu se asemăna unul cu altul. Şi adesea, cu cît era mai grea 
unealta în mîinile meşterului, cu atît mai uşor atîrna punga lui. 

Neguţătorii tăifăsuiau încă cu glas domol. Molcome şi zgircite 
erau bineţele de dimineaţă pe care şi le dădeau, de parcă toţi 
voiau să-şi cruţe glasul şi puterile pentru clipa apropiată şi mult 
dorită cînd vor începe tocmelile. 

Acelaşi era graiul neguţătorilor, dar învălmăşite erau acelea 
ale meşteşugarilor care ajunseseră acolo de bunăvoie ori din 
porunca neînvinsului cîrmuitor din răsărit - de la zidurile 
chinezeşti sau din tirgurile Kaşgarului, din apus - de la munţii 
Armeniei sau din munţii gruzinilor, din miazănoapte - din 
cetăţile de la gura Volgăi şi din cetăţile Hoardei de Aur, din 
miazăzi - din Iran şi Kabulistan. 

Prin fundăturile bazarului, printre meşteşugari se învălmăşeau 
limba chinezească şi cea rusească, vorbele scurte ale 
horezmului cu graiul melodios al uigurilor, vorbele indiene 
tărăgănate şi acelea săltăreţe, ca stihurile, ale persienilor. 

Şi soarta oamenilor era învălmăşită - slobozi şi robi, aduşi de 
pe meleagurile de baştină de nevoi sau tiîriţi din porunca 
învingătorilor, smulşi de pe ogoarele părinteşti de oşteni sau 
fugiţi de acolo ca să scape de o asuprire şi mai mare. 

Se trezise bazarul din Samarkand. 

Incepuseră iarăşi să lărmuiască, învălmăşindu-se într-un 
singur vuiet, tocmelile muşteriilor, strigătele marchitanilor, 
răgetele răsunătoare, întretăiate ale  asinilor, scheunatul 
cămilelor. 

Începuseră să se răspîndească, îmbinîndu-se într-un singur 
miros, adierile sulimanurilor şi mirodeniilor, fumul iute al 
caravanseraiurilor şi aburul îmbietor al pităriilor, izul căsăpiilor 
asemănător cu acela al aramei, duhoarea zahanalei şi a 


ocolurilor de vite, aroma din dughenile întunecate în care se 
vindeau pomezi şi dresuri tainice pentru dichiseala muierilor; 
miresmele, proaspete ca tinereţea, ale roadelor şi poamelor. 

Ca şi în alte dimineţi, ca şi în alte zile, se auzeau ţipete şi 
tînguieli în tîrgul robilor unde se vindeau fete şi copii, răsunau 
plesnete de bici şi sudălmi în colţul unde se vindeau robi tineri. 

Buhaii mugeau în oborurile de vite, caii nechezau în tîrgurile 
de cai. Turme întîrziate de oi îşi croiau drum prin bazar, mînate 
acolo tocmai din stepă, şi prin ulicioare se răspîndea izul amar al 
pelinului, al colbului şi al lînii încinse, care nu dovedise în cursul 
nopţii să se răcească de pe urma arşiţei din stepă. 

Totul era în mişcare, toţi se grăbeau să ajungă unde trebuia 
înainte de clipa cînd aveau să îngenunche şi să încremenească 
pentru rugăciunea de dimineaţă, după care începea negoţul, tot 
atit de trebuincios şi de dorit în vremurile acelea ca însăşi viaţa. 

Soarele dogorea. Raze sîngerii, aurii, albe pătrundeau prin 
crăpăturile acoperişurilor şi umbrarelor, cădeau pe halatele 
neguţătorilor, pe zdrenţele meşteşugarilor, pe trupurile frecate 
cu ulei ale robilor duşi la vînzare, pe zdrenţele cenușii ale celor 
mînaţi la muncă, sclipeau pe boturile cailor şi pe tocurile verzi 
ale imineilor, pe turbanele albe şi pe covoarele roşii ca sîngele. 
Razele dimineţii senine erau înguste ca hangerele, rotunjoare ca 
banii, late ca chilimurile. 

Zorii zilei. 

Din înaltele minarete, din pridvoare, de pe zidurile geamiilor 
începuseră să răsune glasuri jalnice, tînguitoare, chemînd la 
rugăciune. 

Bazarul amuţise. 

Ghiaurii se strinseseră pe lîngă ziduri sau pieriseră din ochii 
drept-credincioşilor, iar musulmanii, căzînd în genunchi, sau 
atingînd pămîntul cu fruntea, îl preamăreau pe Allah, temîndu- 
se că el, milostivul şi îndurătorul, nu-i va milui, nu le va hărăzi 
izbînzi în alişverişurile lor, dacă nu-i vor da cele cuvenite, aşa 
cum dădeau cele cuvenite stăpînilor de caravanseraiuri sau 
starostilor breslelor, căci ochii ageri ai nenumăraţilor slujitori ai 
celui-de-sus urmăreau neobosiţi pe toţi cei care nu băteau 
numărul cuvenit de temenele sau nu vădeau cucernicie în 
vorbele lor. Altminteri slujitorii celui-de-sus nu se amestecau în 
treburile neguţătorilor, în daraverile bazarului, în samavolniciile 


celor puternici şi în obijduirile celor slabi, căci nici Coranul şi nici 
Şariatul nu le poruncea aşa ceva. 

Credincioşii se rugau în curţile geamiilor, se rugau lîngă 
dughenile lor, se rugau pe acoperişurile netede unde se 
urcaseră ca să ospăteze, se rugau pe pămîntul negru din 
preajma zahanalelor, se rugau lîngă robii tăcuţi, pretutindeni 
unde-i găsise chemarea la rugăciune - muşterii sau neguţători, 
meşteşugari sau dregători, zdrenţăros] sau în veşminte de preţ, 
stăpîni sau slugi, oameni din hanatul lui Timur sau musulmani 
de pe alte meleaguri. 

Indată ce amuţiră cele din urmă cuvinte ale rugăciunii, toţi se 
repeziră, îmbrîncind în stînga şi-n dreapta, către taraba lor din 
bazar, ridicînd, din mers, capătul cealmalei pe care în timpul 
rugăciunii îl lăsaseră să atîrne sau grăbindu-se să stringă 
covoraşul mai înainte de a-l şterpeli careva. 

Şi deverul începu. 

Indată ce zuruiră pe tejghelele ospătăriilor cei dintii bănuţi de 
aramă, îndată ce pitacii clinchetiră în palmele neguţătorilor, 
năvăliră în bazar milogii, dervişii, hagiii, cei ce ştiau să tragă 
foloase din milostivirea mulţimii, de pe urma eresurilor şi fricii 
de miînia lui Allah. 

Porniră cu tichii ţuguiate din postav, cu toiege ascuţite ca 
suliţele în mîinile lor dirze, zeci de kalandari - călugări rătăcitori 
din aspra şi puternica frăţie a nakşbendievilor - întinzînd 
poruncitor tigve negre din nuci de cocos pentru a primi pomeni. 
Cine s-ar fi încumetat să nu dea ceva unui kalandar? Din 
pomenile primite nu luau nimic pentru ei, duceau tigve cu toate 
pomenile mai-marelui frăţiei, iar acesta împărțea între toţi cele 
adunate în numele lui Allah, cu bun folos pentru sine. Vai de cel 
ce zădăra un kalandar: ulițele oraşului erau înguste, pustii, iar 
toiegele kalandarilor ascuţite ca suliţele; înfricoşător era pentru 
un muritor să întîlnească în drum un kalandar mîniat, căci frăţia 
kalandarilor le îngăduia acestora să-i pedepsească pe cei care-i 
jigneau, să-şi dezlănţuie miînia asupră-le. 

Dervişii din alte frăţii primeau pomenile în tigve de bostani 
galbeni, lucioase de tocite ce erau. 

Miîini aspre, bătătorite întindeau milogii - meseriaşii care-şi 
pierduseră văzul ori vreun braţ şi de aceea alungaţi de breslele 
lor, plugari izgoniți de puternicii zilei de pe pămîntul părintesc, 


pribegi fără de căpătii, fără de ţară. 

Cucernicii musulmani îşi împărțeau daniile cu socoteală: 
cădeau bănuţi de argint - tenghi, tenghaci, miri - în tigvele din 
nuci de cocos ale primejdioşilor şi agerilor kalandari; cădeau 
bănuţi de aramă - danghi mari, închişi la culoare, nimdanghi - în 
tigvele adinci; milogii în trecere erau miluiţi cu frînturi de pită 
uscată sau cu urări de bine. 

lar în ospătării se frigea carnea pe jeratic, în ceaune dădea în 
clocot fiertura săţioasă de dimineaţă; în ciururi de lemn, învăluiţi 
de aburi fierbinţi, umplînd văzduhul cu mirosul cărnii de batal şi 
de ceapă, fierbeau colţunaşi mari ca la Kasgar; pe un fel de 
rogojini luceau, înecate în oloi fierbinte, plăcinte, chiar atunci 
scoase din vetrele de lut. Aceste bucate, pentru gustarea de 
dimineaţă, se vindeau toate acolo, pe loc. Vinzătorii se grăbeau 
să ducă mîncarea stăpinilor, doar nu se cădea ca neguţătorii să- 
şi lase daraverile de dragul unor plăcinte sau al unui blid de 
fiertură; de altminterea nici obrazul lor de neguţători nu le 
îngăduia să-şi înceapă ziua în ospătărie: omul harnic întîmpină 
ziua muncind, în ospătărie intră de dimineaţă numai trîntorii şi 
fluşturaticii care n-au ce pierde în ceasurile cînd vînzarea e mai 
vie ca oricînd. 

lar meşteşugarii, prin atelierele lor, se mulţumeau cu o turtă 
fierbinte şi cu o stacană de apă rece. Dar pînă şi din turta aceea 
trebuiau să rupă o bucată pentru derviş, alta - pentru vreun 
schilod, iar ceea ce mai rămiînea să împartă cu milogii, printre 
care se aflau uneori vechi tovarăşi ori prieteni fără de noroc. 

Mulţi oameni mîncau în ospătării, privind călăreţii dichisiţi, 
trufaşi, care treceau însoţiţi de rîndaşi, comişei şi alte slugi; cu 
cît îl înconjurau pe călăreț mai multe slugi, drept semn al cinului 
său, cu atît mai binevoitor răspundea el la plecăciunile celor pe 
care-i întîlnea în drum. Treceau călări rude ale dregătorilor lui 
Timur, care de mult voiau să ajungă şi ei dregători. Treceau 
încet clerici cărturari, bucheri mai viîrstnici, care nu uitau că 
graba îl bucură pe diavol şi-l mîniază pe dumnezeu, căci oricît 
te-ai grăbi, ceea ce îţi este hărăzit se va împlini, iar ceea ce nu-ţi 
este, nu se va întîmpla. Treceau muieri cu feregele groase 
aruncate peste cap cu care îşi acopereau faţa, urmîndu-şi 
bărbaţii sau fiii lor mai mari ori însoţite de bătrine tot atît de 
straşnic acoperite. Treceau călări, la pas, căpeteniile urdiei lui 


Timur, cu podoabe de la Hindustan pe şeile calului, pe veşminte 
ori pe arme, atrăgînd privirile gloatei trindave ale haimanalelor 
din oraş şi ale neguţătorilor cu ochi ageri. Oştenii de rînd nu 
aveau voie să intre în oraş cu arme, în afară de un jungher 
pentru a tăia carne şi turchestani galbeni. 

Hindustanul... Hindustanul! 

Nimeni nu uita, toţi povesteau şi iar povesteau în şoaptă 
despre cele văzute, gindindu-se la acelaşi lucru chiar cînd 
tăceau, tot visînd comorile, prăzile fără de număr luate de acolo, 
care nu fuseseră încă aduse la Samarkand, aflindu-se încă 
undeva pe drum cu caravanele, pe cocoaşele miilor de cămile. 

Hindustanul! 

În bazar unul şi altul îşi dădeau cu părerea, neliniştiţi, cam ce 
mărfuri aveau să sosească de acolo. Erau trimise iscoade pe la 
cei ştiutori ca să-i descoasă, să afle ce se aducea de acolo, ce ar 
trebui acolo. Ţineau bani gata ca să ia pe o nimica toată prada 
din mîinile norocoşilor, s-o dosească, să aştepte vremea 
potrivită şi apoi cîte puţin fără grabă, s-o vîndă la adevăratul ei 
preţ. 

Marfa veche zăcea în magazii. Toptangiii vindeau din ea cite 
puţin meşteşugarilor, care vrînd-nevrînd trebuiau s-o cumpere 
ca să aibă cu ce lucra - aramă şi piele, argint şi lînă, plumb şi 
blănuri - fără a mai aştepta să se ieftinească ori să se 
scumpească lucrurile făcute de ei. Nimeni nu făcea cine ştie ce 
alişverişuri. Hindustanul! 

Toţi aşteptau cu încordare sosirea caravanelor, temîndu-se că 
vor scăpa clipa fericită, pe care ani îndelungaţi de neguţătorie 
măruntă n-o vor mai putea întoarce. 

Prăvăliaşii băteau temenele în faţa toptangiilor: ehei, mulţi 
dintre aceştia aveau să urce curînd şi mai sus pe grămezile unor 
cîştiguri mănoase, în vreme ce cine ştie dacă plevuştii bazarului 
îi va rămîne măcar vreun os de ros! Şi toptangiii păşeau veseli, 
siguri de chibzuielile şi socotelile lor, aşteptind ca bogăţiile 
Hindustanului să le cadă în gheare, aşa cum uneori te bucuri 
dinainte de bunătăţile pe care ţi le va pune dinainte gazda 
primitoare; mergeau cu giubelele lor scumpe, desfăcute larg, ca 
toţi să vadă că în casa lor domnea îndestularea. 

Într-o ospătărie plină de muşterii şedea Aiar cel ciupit de 
vărsat, încă înnegrit de vintul şleahurilor străbătute, şi care, 


după bazarurile din Buhara şi din îndepărtatul Termez, voia să 
vadă cum arăta bazarul din Samarkand. 

În ospătărie se înghesuiau oşteni din taberele apropiate, 
învoiţi peste zi, dervişi care se ţineau deoparte în cotloane 
dosnice sau lingă pereţii întunecaţi; grădinari din preajma 
oraşului care apucaseră să-şi vîndă roada precupeţilor; starostii 
breslelor care veneau să întilnească şi să stea de vorbă cu 
meşteri din alte oraşe în trecere pe acolo; învăţăcei în ale 
Coranului cu cealmale cît toate 
zilele, în feregele ieftine cusute în casă, care se mulţumeau cu 
mazăre fiartă în aşteptarea unor slujbe mănoase; grăjdarii 
toptangiilor şi ai dregătorilor care veniseră să se fudulească cu 
veşmintele ponosite, căpătate de la stăpiînii lor; vînători de 
prepelite care se lăudau cu agerimea şoimilor, ce moţăiau la 
pieptul lor sau iscodeau cu ochişorii, iţindu-şi căpşoarele de 
şarpe, pitite în mînecile stăpiînilor. 

Toţi vorbeau despre îndeletnicirile lor, lăudindu-se sau 
văicărindu-se, fălindu-se sau tînguindu-se. Şi care mai de care, 
pe furiş, ca şoimul din mînecă, iscodea şi trăgea cu urechea în 
stinga şi-n dreapta, toţi nădăjduind să poată smulge măcar un 
smoc de lînă din vreo mînă căscăundă. 

Doar dervişii tăceau, cercetindu-i cu privirile agere pe cei 
dimprejur, ascultînd cu luare-aminte tot ce se vorbea. 

Un tîrgoveţ, un pierde-vară, neavînd altceva mai bun de făcut, 
îl întrebă alene pe Aiar dacă în bazarul din Termez erau 
turchestani galbeni acătării. 

— Acolo pesemne că-i linişte, nu-i ca aici. Ce să vinzi acolo - 
colb, gunoi? 

Netezindu-şi cînd şi cînd barba cu grijă, Aiar răspundea fudul, 
obişnuit cu asemenea taifasuri întîmplătoare, ici şi colo, pe unde 
umbla. 

— Ce linişte poate fi acolo, cînd e tocmai pe drumul ce duce 
spre Hindustan? 

— Dar cine se mai duce acuma spre Hindustan? Toţi vin de 
acolo cu avuţii. 

— Nu cumva crezi că într-acolo nu te duci tot pe acelaşi drum, 
pe care vii încoace? 

— Ai dreptate! izbucni în rîs tîrgoveţul. laca, la asta nu m-am 
gîndit. Ei, cine vine încoace? Caravanele cică nici n-au ajuns încă 


la Balh. 

— Caravane-s multe. Au şi poposit la Termez, iar înainte să 
plec din Buhara sosiseră şi acolo două caravane mari. 

— Da Buhara? 

Aiar tăcea; nu cumva vorbise prea mult? Totuşi îşi netezi 
barba şi se linişti: nimeni nu-i poruncise să nu pomenească de 
caravane. 

— Da, din Hindustan. 

Unul din tîrgoveţi puse pocalul jos şi, aplecînd asupră-i barba 
creaţă, neagră ca pana corbului, încremeni: asta era într-adevăr 
o veste mare! 

Aiar nici nu bănuia cît de demult era aşteptată această veste 
în bazarul din Samarkand. Hindustanul! 

Dar tîrgoveţul, cu gîndurile aiurea, uită îndată de ea, privind 
cu gura căscată cum se îndreptau, semeţi, către magaziile lor 
neguţătorii vestiți, fălindu-se în văzul tuturor cu caii lor trupeşi 
de sînge arăbesc, strîngînd în mînă, de parcă ar fi fost prăselele 
unui hanger, biciuşca cu mînerul bătut în boabe mari de peruzea 
ori împodobit cu rubine de Badahşan. La bazar se ştia că nu 
numai biciuşca aceea, ci şi mai bine de jumătate din pielea 
aflată în magaziile de la Samarkand se aflau în mîna lui Mullo 
Faiz, iar Samanbai pusese deoparte atitea blănuri, încît ar fi 
ajuns aproape pentru toţi cojocarii din Samarkand. In magaziile 
lor zăceau baloturi de piele, de postav, de mătăsuri, tot felul de 
mărfuri aduse de aiurea şi de prin părţile locului. 

Stînd în caravanseraiuri, lîngă magaziile lor, ei cumpărau şi 
vindeau, fără a se mişca din loc, încredinţindu-şi treburile 
slugilor sau rudelor care trebuiau să cunoască daraverele 
neguţătoreşti şi să ştie cum se cumpără o juncuţă cu o părăluţă. 

Dar Aiar şi tirgoveţul uitară şi de neguţători, şi chiar de ei 
înşişi, cînd uigurul le aduse blide cu tăiţei albi care tremurau în 
sosul gustos, fierbinte. 

lar toptangiul de piei Mullo Faiz cobori din şa, zvîrli frîul 
slugilor care alergaseră în întîmpinarea lui şi, dînd bineţe fălos 
celor din jur, se aşeză pe covor în faţa magaziei sale din bogatul 
caravanserai al lui Şamsinur-Ata. 

Curînd un kalandar îi întinse tigva din nucă de cocos pentru 
pomană, aplecînd asupră-i barba creaţă, neagră ca tăciunele şi 
lăsîndu-şi ochii în jos. 


Fără a-l privi pe derviş, Mullo Faiz îi întinse o para. 

— Puțin! preţui kalandarul. 

Mullo Faiz ciuli urechile. Altă para clincheti în fundul negru al 
tigvei. 

— Puțin! rosti din nou kalandarul. 

Iscodind cu privirea, oare nu le asculta careva vorbele, Mullo 
Faiz mormăi: 

— Roagă-te pentru mine! 

Kalandarul îi răspunse tărăgănat, de parcă ar fi rostit o 
rugăciune: 

— Caravane din Hindustan au intrat în Buhara. 

— Demult? 

— Acu patru zile. 

— Ce au adus? 

— Nu ştiu. 

— Caravane mari? 

— Nu ştiu. 

— Roagă-te pentru mine! 

Şi Mullo Faiz aruncă în tigvă a treia para. 

Kalandarul îşi mîngiie cu palmele cîrlionţii bărbii, preamărind 
în şoaptă pe Allah, şi nici nu apucă bine să se îndepărteze de 
toptangiu, cum Mullo Faiz, căutînd să-şi ascundă tulburarea de 
priviri neprietenoase, îşi chemă băiatul de prăvălie, plăpiînd, 
zdrenţăros şi îi porunci să afle prin bazar dacă nu sosise cumva 
careva de la Buhara. 

Tot vorbind, Mullo Faiz răspunse nepăsător la voioasa 
plecăciune a lui Mullo Kamar - un om scund, nu prea bătrîn, dar 
nici cu părul în întregime negru, un omuleţ şters, cu veşmiînt de 
rînd, cenuşiu, cu cealmaua sură, înfăşurată strîns pe capu-i mic 
- care trecu cu paşi mărunți, iuți pe lîngă arătosul Mullo Faiz, 
împovărat de grijile lui neguţătoreşti. 

Mullo Kamar trecu, rezemîndu-se într-un tuiag obişnuit, către 
capătul bazarului de piei unde locuia, în spatele dughenilor, într- 
un caravanserai scund, întunecos, mic, într-o chilie dosnică; zile 
întregi şedea în pragul ei fără a avea în bazar nici prăvălie, nici 
dugheană, nici măcar vreun locşor al lui. În acel colţ îndepărtat 
al vechiului caravanserai din bazarul de piei, uneori, în cursul 
zilei, treceau pe la el oameni de rînd, neînsemnaţi, sau dervişi, 
după pomeni. Portar nu era în curtea aceea, unde slujea doar 


Boturcea, un băieţel, care făcea curăţenie şi îndeplinea 
însărcinările puţinilor muşterii. 

După ce intră în chilia lui, Mullo Kamar scoase la lumină din 
umbra ei o mică blană de capră, năpinlită şi o carte veche, 
îngustă, cu scoarţe înnegrite de vreme. Se aşeză pe blană, 
gemînd, deschise foile gălbui, ca de ceară, ale cărţii ce 
cuprindea stihuri de Hafiz şi cu o vădită desfătare, aşa cum guşti 
cu plăcere înghiţitură cu înghiţitură un vin osebit, se cufundă în 
ele. 

După puţină vreme veni la el un om lung ca tăişul unui 
iatagan, cu nasul ascuţit, cu ochii atît de apropiaţi unul de altul, 
încît uneori ţi se părea că se ating la rădăcina nasului. 

El făcu o plecăciune în faţa lui Mullo Kamar şi, privind undeva 
în gol, rosti cu glas bifbiit: 

— În bazar se vorbeşte că două caravane din Hindustan au şi 
ajuns la Buhara. 

Mullo Kamar aşeză cartea cu băgare de seamă pe marginea 
blanei şi răspunse noului-vemt, căruia, în bazar, i se spunea 
latagan: 

— Da, da. Caravanele acelea au fost încărcate la Balh. Am 
aflat demult. Dar la bazar se ştie ce aduc ele? 

— Toţi vor morţiş să ştie asta, dar n-au de unde. 

— Da, da... 

Mullo Kamar tăcea, dar sub mustaţa-i stingă abia flutură un 
zimbet fugar. 

Un derviş se ivi în uşă, preamărindu-l pe un ton tînguios pe 
profet, dar cucernica-i rugă se stinse în strîmtoarea curţii şi nu 
se înălţă, ci se lovi de canatele scunde ale porţilor şubrede, 
triste, ca fumul înainte de vremea rea. Nimeni nu-i răspunsese 
dervişului, nimeni nu-i dăduse de pomană înainte de a ajunge la 
Mullo Kamar. 

Oprindu-se lîngă blana de capră, era cît pe ce să înceapă din 
nou cu glas tare rugăciunea, dar Mullo Kamar se uită în ochii lui, 
grav, liniştit şi-l opri: 

— Cuvioase frate!... 

Dervişul asculta cu luare-aminte, tot dînd din cap în ritmul 
rugăciunii. 

Mullo Kamar scoase şi ţinu o clipă în faţa ochilor dervişului o 
tengă mare, un ban vechi de argint, împodobit cu pecetea lui 


Timur: trei inele într-un triunghi. În schimbul unei asemenea 
monede căpătai la bazar douăzeci şi opt de baniţe de orz sau un 
berbec. Dervişul ciuli urechile. 

— Cuvioase frate! In Buhara au intrat cele dintii caravane din 
Hindustan... 

Dervişul tăcea, ţinîndu-şi răsuflarea; Mullo Kamar grăi din nou: 

— Hindustan! Două sute de cămile. Au adus piele. Piele! Nu 
uiţi? Roagă-te pentru mine! 

Şi tenga, aruncînd sclipiri chiar în lumina scăzută din ogradă, 
lunecă în tigva de cocos a dervişului. 

lar dervişul, ca şi cam nici nu s-ar fi oprit lîngă blana de capră, 
porni mai departe, aducînd laude profetului pe lînga uşile mici, 
scunde, întunecoase, întredeschise sau zăvorite, ieşi pe poartă 
şi curînd se află chiar în inima mulţimii din bazar. 

Îndată ce se îndepărtă dervişul, Mullo Kamar se repezi în 
chilia lui chemîndu-l şi pe latagan. Acolo scoase un sipeţel teşit 
ca o turtită, cîndva împodobit de o pensulă iscusită: printre 
trandafiri îmbujoraţi, cu frunze albastre, cîntau privighetori roşii. 

Mullo Kamar îi porunci lui latagan să socotească din nou tot 
ce se afla în sipeţel, iar apoi îi dădu sipeţelul, şi acesta, cu 
degetele-i lungi, îl vîrî sub brîu cu îndemînare. 

Intre timp, sfioasa slugă a lui Mullo Faiz se înghesuia în gloata 
din piaţă, prefăcîndu-se încîntat ba de ceştile chinezeşti, ba de 
piersicile uscate dîn Isfara, întrebînd, parcă din întîmplare, dacă 
sosise careva din Buhara. 

Neluînd în seamă vorbele unui tîriie- brîu ca el, neguţătorii 
cam zăboveau cu răspunsul. 

Nu i-a fost uşor să afle că în ajun, pe înserate, în 
caravanseraiul de lîngă Havuzul stătut, sosise din Buhara 
neguţătorul armean Ghevork Puşok. 

Sluga cunoştea în acel caravanserai pe portarul Levon. Se 
lăsă pe vine în faţa porţilor caravanseraiului, aşteptînd ca Levon 
să-şi isprăvească treburile şi să arunce o privire afară, Zis şi 
făcut. 

— Tu erai? se miră Levon, dînd cu ochii de el. Ce vînt te- 
aduce? 

— Am trecut pe aici. E cald. Mă hodinesc olecuţă. 

— Văd că nu te-ai procopsit. 

— Pe o asemenea zăpuşeală e mai uşor în straie rupte. Ce 


mai e nou? 

— Nimic de seamă. 

— Aveţi muşterii? 

— Doar de aia e caravanserai. 

— De unde vin? 

— De pe drumuri neguţătoreşti. 

Levon se întoarse, vrînd să intre în ogradă. 

Sluga scoase doi gologani ca nişte cocoloaşe turtite: 

— l-am găsit pe drum şi nu ştiu ce să fac cu ei. 

Levon întinse palma. 

— Dă-i încoa să-i văd si eu. 

În vreme ce jalnicii gologani negri treceau dintr-o palmă în 
alta, Levon se văită: 

— Aseară a venit unul din Buhara, un zgirie-brinză. 

— Şi ce zice? 

— Despre ce? 

— Caravane n-au sosit acolo? 

— Caravane? 

— Da, da, caravane. 

— Ce fel de caravane? 

— Din Hindustan! 

— A, caravane? Eh, dragul meu, cîte caravane umblă încolo şi 
încoace! Umblă şi tot umblă. Unele vin, altele pleacă. Cîntăreţii 
din Samarkand îşi îngînă din zori pînă-n noapte viersurile în 
huruitul caravanelor ca în zumzetul strunelor. Din asta şi trăiesc. 
la ascultă cu băgare de seamă: zumzăie neîncetat, zumzăie şi 
tot zumzăie, umblă şi tot umblă. Din asta şi trăiesc. 

— Cine, cîntăreţii? 

— Şi norodul. 

— Adevăr grăieşti. Acu-s multe caravane. 

— Tocmai de aia. 

— Ei şi ce? 

— Cîntăreţii or trăi din asta, dar noi? Ce folos avem de pe 
urma lor? Nu ne rămîne decit să măturăm ograda. 

Şi Levon apucă iarăşi tîrnul şi dădu să intre. Dar sluga îl opri 
din nou: 

— Am mai găsit ceva! şi-i arătă o para de aramă. Levon îşi 
trecu degetul păros pe sub mustăţi. 

— Nu-i cine ştie ce... 


— Rămîne de văzut! 

— N-ai ce să vezi! 

— Dar sînt? 

— Poate că da, poate că nu. 

— Incă o dată pe atit. 

— Trebuiau să vină. 

— Chiar de la jupîn ai aflat? 

— N-a stat de vorbă cu mine, dar aşa stau lucrurile. 

— Şi vin multe? 

— Nu le-am numărat. 

— Şi dacă-ţi mai dau ceva? 

— N-am să mint. 

— Dar ce aduc? 

— Nu m-am uitat. 

— Mai dau ceva! 

— Aş pierde încrederea ta dacă ţi-aş spune. 

— Nu-i nevoie. la ce-i al tău. 

— Mulţumesc. La bună vedere! 

Şi se despărţiră. 

În timp ce avea loc acest schimb de vorbe, neguţătoraşul 
latagan, cum fusese poreclit, îşi deschisese dugheana 
întunecoasă, adîncă şi strimtă ca o hrubă, unde vindea legături 
de aţă ceruită şi tot felul de mărunţişuri pentru cizmărie. 

Se aşeză lingă marfa ce o avea de vinzare şi puse sipetul teşit 
îndărătul lui, sub un covoraş, ca să nu bată la ochi. 

Treceau cumpărători cu bocceluţe în culori vii sau spălăcite, în 
care-şi duceau tîrguielile. 

Treceau însoţiţi de strajă întemnițați în lanţuri, aproape în 
pielea goală, sleiţi de puteri, cu părul vilvoi. Strîngeau pomeni în 
tigve de bostani galbeni, scobiţi, pe care le ţineau în miinile 
împodobite cu inele preţioase. Erau rude ale unui han rătăcitor 
şi viclean, osîndit la moarte cu vreo zece ani în urmă din 
porunca lui Timur. Ca semn de îngăduinţă faţă de sîngele lor de 
viţă împărătească, căci erau urmaşi ai lui Gingis-han, Timur le 
dăduse voie, ca în afară de sărăcăcioasa hrană din temniţă, să 
stringă pomeni în bazarul din Samarkand şi le lăsase pe degete 
adamantele şi rubinele nespus de rare ca ele să amintească 
gloatei de biruinţele lui Timur şi să se vadă că el, Timur, nu se 
lăcomea la averea altuia, ci era darnic şi îngăduitor. 


latagan le aruncă un firfiric vechi, înverzit şi se întoarse, izbit 
de duhoarea acră de temniţă ce-o răspîndeau. 

Un derviş care trecea pe acolo îngînă pe nas: 

— Doi musulmani de vază şi-au pierdut cumpătul... 

— Allah cu ei! O să-i ajutăm!... răspunse latagan, dar nu-i 
dădu nimic dervişului şi nici acesta nu-i întinse tigva. Dervişul se 
îndreptă gînditor spre inima bazarului de piei, unde se apropie 
de Mullo Faiz: 

— În numele lui Allah cel milostiv şi îndurător... 

— Allah te va ajuta, iar eu încă de dimineaţă... 

— Dărnicia-i podoaba musulmanului! 

— Prea multe podoabe împovărează! se miînie Mullo Faiz, care 
acum nu avea vreme de milostenii. 

— Două caravane la Buhara! 

Mullo Faiz ciuli urechile: 

— Cînd e vorba de Allah sînt totdeauna darnic. 

Dervişul îi întinse tigva. Bănuţul de aramă zurui surd pe 
fundul larg al tigvei. 

Dervişul răsturnă iute gologanul pe covorul lui Mullo Faiz: 

— Ruga-mă-voi ca Allah să dăruiască adevărata milostivire 
celor ce dovedesc adevărata milostenie. Banii sînt asemenea 
boabelor de grîu: cu cît îi semeni mai des, cu atit e mai 
îmbelşugată roada. 

— De-ar fi pămîntul rodnic! 

— Este în întregime arat, udat din bleşug, luminat de 
strălucirea lui Allah, cel adevărat şi milostiv... 

Cine auzea cuvintele dervişului putea crede că aduce 
nesfirşite şi cucernice laude lui Allah, dar biiguiala lui era pentru 
toţi atît de obişnuită, încît nimeni n-o mai asculta de mult. 

Nu fără şovăială, Mullo Faiz aruncă deodată trei gologani. 

— Puțin! 

— Adevăr grăieşti? 

— De semeni puţin - o, să-ţi pară rău atunci cînd veni-va 
vremea roadei. Mîhnirea-ţi va chinui sufletul şi te vei tîngui: „Oh, 
de-aş fi pus, muritor ce sînt, o picătură de soare în ogorul ista, 
acu aş fi strîns o roadă de grîu de aur!” 

— Aşa să fie? 

— Şi asta-i puţin spus! 

Totuşi Mullo Faiz nu se îndură să dea o tengă de argint. Fără 


tragere de inimă, el îi aruncă dervişului un bănuţ alb - un sfert 
de tengă. 

— Două caravane din Hindustan 

— Dacă-i numai pentru atit... şi Mullo Faiz întinse mîna către 
tigvă pentru a-şi lua înapoi argintul. Dar dervişul trase tigva la o 
parte. 

— Vorbim de semănături de aur, şi iată că vrei să smulgi cu 
rădăcină cu tot şi singura boabă pe care ai semănat-o! 

— Dar vestea pe care mi-ai adus-o am aflat-o!... 

— Numărul cămilelor îl ştii? 

— Fără înşelăciune? 

— Ca milostivirea lui Allah... 

— Ei? 

— De două ori cîte o sută. 

— Şi ce marfă aduc? 

— Un om lacom de cîştig a încercat să culeagă dintr-o singură 
boabă două roade într-un an. Dar Allah cel milostiv şi 
îndurător... 

— Oho! Pînă la roadă semănătorul se usucă de nevoi şi de... 

— Omul citit se vede de îndată. Dar semănătorii, cei ce îndură 
nevoia, ajung pînă la roadă; altminteri cine ar strînge bucatele 
de pe ogoare, căruia milostivul... 

Strimbîndu-se, fără a se sinchisi de înfăţişarea sa, Mullo Faiz 
mai scoase un bănuţ alb, dar înainte de a se despărţi de el mai 
întrebă: 

— Nu se ştie încă dacă boaba asta e potrivită pentru ogorul 
meu, ogorul lui Mullo Faiz... 

— Pune! 

Mîna lui Mullo Faiz slăbi deodată, stropul alb de argint căzu 
din palma-i, dar tigva dervişului se ivi la vreme în calea ei. Ochii 
rotunjiţi ai lui Mullo Faiz se apropiară de nasul dervişului: 

— la vezi, cucernice frate, n-o fi oare piele? 

— Prea puţin jertfeşti! 

— Eh, de pe urma vorbelor tale sipetul meu nu ajunge mai 
greu, iar... 

— lar fără vorbele mele, el s-ar uşura cu totul. 

— Roagă-te pentru mine! şi, ca să scape de derviş cît mai 
repede, Mullo Faiz îi mai aruncă cîțiva gologani, fără a băga de 
seamă că printre ei nimeriseră încă doi stropi de argint. 


Uitîndu-se buimăcit în toate părţile, neştiind încă prea bine 
cum îşi va chivernisi sipetul, Mullo Faiz zări băiatul de prăvălie 
care şedea sfios deoparte. 

— Ei? 

Băiatul de prăvălie, nu fără luare-amirte, ca să nu-l poată auzi 
urechi străine, îi spuse: 

— Zvonul e adevărat. Vin caravane. 

— Şi ce aduc? 

— Asta nu se ştie. 

— Dar cît costă marfa? 

— Nici asta nu se ştie, de vreme ce nu se ştie cee. 

— Dar cîtă e? 

— Nu se ştie. 

— Oh, Allah, Allah! 

Dar minia lui Mullo Faiz nu apucase să capete învelişul ei de 
cuvinte, şi el îşi dădu seama deodată că trebuia să se grăbească 
mai înainte ca vestea despre sosirea puhoiului acela de piele să 
ajungă la urechile celor din bazar. Atunci preţurile pieii aveau să 
scadă într-atit, încît tot ce avea Mullo Faiz în magaziile sale 
însemna mai puţin decit dugheana unui ciubotar. 

— Du-te fuga la bazar! Trage cu urechea, iscodeşte, vezi dacă 
n-are careva nevoie de piele. Fă-te luntre şi punte şi 
descotoroseşte-te de piele... Nu, stai! Las că mă duc eu. 

Grăbindu-se, dar căutînd să-şi păstreze cumpătul, din care 
pricină se încurca şi mai mult în poalele halatului ce flutura, el 
se repezi printre şirurile de dugheni. 

În bazarul de piele, neguţătorii se mirau că Mullo Faiz 
catadicsea să intre în dughenile lor. 

— N-are nevoie careva de piele? întreba el. 

Neguţătorii se mirau: dacă ar fi avut nevoie de piele, oricine 
ar fi găsit la Mullo Faiz. Şi îşi dădeau seama că se întimplase 
ceva dacă Mullo Faiz, el însuşi, se grăbea să-şi desfacă marfa 
din magazie. Toptangiul spori îndoielile şi nedumerirea, 
stăruind: 

— Nu vînd scump. Ba fac şi rabat! 

— Şi cu cît vinzi? 

— Patruzeci şi cinci, faţă de cincizeci cît era pînă acu. 

— Mai aşteptăm. 

— Dar tu cit dai? 


— N-avem nevoie. 

Dar latagan, tronînd netulburat lîngă mărfurile sale prizărite, 
întrebă ca într-o doară: 

— Vinzi piele, Mullo Faiz? 

— Da, vind. 

— Scump? 

— Patruzeci şi cinci, faţă de cincizeci cît era pînă acu. 

— De ce ai ieftinit-o? 

— Vreau s-o fac bani. Aştept mărfuri din Hindustan. 

— Cu toţii aşteptăm. Se aduce marfă multă! 

— Tocmai de aceea. 

— Stai jos. 

— N-am vreme. 

— Stai jos, îţi spun! 

— Cumperi? 

— După cum îi preţul. 

— i l-am spus. 

— Glumeşti? Preţul e cincisprezece. 

— Doar nu-i aţă de cizmărie. E piele de soi: piele din părţile 
Volgăi, piele de la Mongolia. 

— Faţă de cea din Hindustan, e toval, nu piele de soi. 

— Cea din Hindustan? 

— Dar ce, n-ai auzit? 

— Ai şi prins de veste? 

— Despre ce? 

Mullo Faiz se opri la vreme şi întrebă răspicat: 

— Cumperi sau glumeşti? 

— De ce să glumesc? Preţul e cincisprezece. 

„Se poate oare să fi aflat?” gîndi toptangiul de piele, uitîndu- 
se chioriş la latagan. Totuşi răspunse nerulburat: 

— O las la patruzeci. 

— Mai mult de cincisprezece nu dau. 

— Treizeci şi cinci! strigă Mullo Faiz, fără să-şi audă el însusi 
glasul, acoperit de tonul hotîrît cu care latagan rostise acel preţ 
de ris, nemaiauzit. 

— Nu te-am poftit să sporovăim, să ne tocmim, Mullo Faiz! îi 
dădu latagan peste nas celui mai bogat toptangiu din 
Samarkand, de parcă ar fi fost şi el unul din cei mai de seamă 
neguţători. Cumpăr şi plătesc cu bani peşin. Preţul e 


cincisprezece. Miine o să fie zece. Dar miine nimeni n-o să mai 
aibă piele şi mie îmi trebuie. 

— Oare ceilalţi au şi vîndut? 

— Cine n-a vîndut încă, o să vîndă. Cincisprezece e mai bine 
decit zece, nu-i asa? 

— Da?... 

— De bună seamă, dacă e vorba de piele, dar dacă e vorba de 
păcate, zece e mai bine decit cincisprezece! 

— N-am chef de glumă. 

— Tocmai de aceea, iacătă banii, te aşteaptă. 

— Douăzeci! hotărî pe neaşteptate Mullo Faiz. 

— Mai mult de cincisprezece nu dau. 

Respingerea unui preţ nemaiauzit în bazarul din Samarkand şi 
hotărîrea nemaipomenită a lui latagan îl încredinţară pe Mullo 
Faiz că lucrurile stăteau prost şi că trebuia să se grăbească. 

— Bine, fie! 

— Mai întîi să vedem dacă marfa e bună. Cită piele ai? 

Inima toptangiului fu cuprinsă de o îngrijorare şi mai mare. 
Marfa era bună, toată viaţa făcuse negoţ de piei. Indeletnicirea 
asta o moştenise de la taică-său; neamul lor se ocupa cu 
neguţătoria de piele din tată în fiu; se spunea că un străbunic al 
lui aducea piei încă de pe vremea lui Gingis. Mullo Faiz nu făcea 
negoţ cu mărfuri proaste, nu putea vinde marfă răscoaptă, căci 
altminteri şi-ar fi pierdut mugşteriii, iar un mare neguţător fără 
muşterii e ca un cap fără trunchi. Mai înainte, el n-ar fi îngăduit 
unui străin să se uite în magazia lui nici măcar printr-o crăpătură 
şi cu atit mai mult să răscolească marfa, dar acum toată 
magazia, toată marfa trebuia vîndută pînă la ultima bucată, şi 
doar nu-l puteai alunga pe muşteriu. 

latagan strigă: 

— Ei, Derenik! 

Din fundul dughenii se ivi capul buhos al unui armean. 

— la du-te şi vezi marfa neguţătorului - ce fel arată, cîtă e. 

— N-are să stea mult? rosti îngrijorat Mullo Faiz, văzînd că se 
îndrepta spre latagan bătrînul Sadreddin-bai cu barba ascuţită, 
slab ca un schelet, ale cărui ciolane o luau înaintea halatului său 
uşor, ce flutura în vînt. 

— E adevărat că vrei să cumperi piele? îl întrebă Sadreddin- 
bai pe latagan, apropriindu-se de el, uitîndu-se ţintă cu o privire 


împietrită la Mullo Faiz, pe care nu-l avea la inimă. 

— Cumpăr dacă ne învoim din preţ! răspunse latagan. 

— Cit dai? 

— Azi cincisprezece! Miine - zece. 

Bătrînul se lăsă atit de brusc pe marginea laviţei, încît se auzi 
un trosnet - al scîndurilor sau poate al oaselor sale. 

— Cît? întrebă el din nou şi urechea parcă i se lungi ca o 
trompă, pînă la gura lui latagan. 

— Cit i-am dat lui Mullo Faiz, atit îţi dau şi matale: 
cincisprezece! 

Sadreddin-bai îl întrebă cu glas răguşit pe Mullo Faiz: 

— Cu atit i-ai vîndut? 

Cumpănit, mîndru şi chiar prefăcîndu-se vesel, nevrind să se 
facă de ris faţă de veşnicul lui potrivnic, Mullo Faiz întări: 

— Cu atit! 

— De ce? 

— Ca să iau bani. 

— De ce? 

— Ca să-i scap! mărturisi deznădăjduit Mullo Faiz. 

Sadreddin-bai, a cărui zgîrcenie era binecunoscută în întregul 
Samarkand, rosti repede, cu glas dogit: 

— Şi eu aş vinde. Dar cu acelaşi preţ. Mai ieftin, nu dau. 

— Cincisprezece? Nu e cam mult? îl zădări, ca un neguţător 
încercat latagan pe bătrînul toptangiu. 

— Mai puţin nu iau. 

— Ei, de vreme ce am încheiat aşa şi cel dintii tîrg... fie! 
încuviinţă latagan. 

De la dugheana lui latagan plecară cu toţii împreună, stîrnind 
mirarea întregului bazar, care niciodată nu-i văzuse laolaltă pe 
Sadreddinh-bai şi pe Mullo Faiz. 

— În ce să băgăm acu banii? întrebă Mullo Faiz. N-am făcut 
niciodată negoţ cu altceva decit cu piele. 

— Tata a făcut negoţ cu Hindustanul... 

— Cu ce mărfuri? 

— Cu mătase de a noastră. 

— Aşa am să fac şi eu. Am să cumpăr mătase de a noastră. 
Dar tu? 

— Trebuie să scăpăm banii! Hai să punem pe din două. Să 
cumpărăm mătăsuri de ale noastre cu toţi banii, înainte ca 


bazarul să se dumirească. 

Mullo Faiz primi fără şovăială. 

Se tiîrguiră multă vreme într-o dugheană de mătăsuri, dar deşi 
neguţătorul de mătăsuri lăsă mult din preţ, banii nu le ajunseră 
decit pentru cîteva jalnice baloturi. 

După ce cumpărară marfa, cărpănosul Sadreddin-bai îl pofti 
pe Mullo Faiz la el acasă, şi Mullo Faiz, care pînă atunci socotea 
că e mai prejos de obrazul lui să intre în casa altcuiva, primi 
bucuros, socotind faptul că fusese poftit singura rază de lumină 
în acea dimineaţă atit de îngrozitoare, deşi însorită. 

Acum nu le rămînea decit să aştepte ziua cînd Hindustanul 
avea să ceară beksamele* vărgate de Samarkand, şi atunci să 
cîştige o mie la sută. Aşa că treburile aveau să meargă şi mai 
bine decit pînă atunci. 

După rugăciunea de amiază, în întregul bazar se şoşotea că 
latagan cumpărase de dimineaţă toată pielea din întregul oraş. 

— latagan? la stai, ia stai... De unde are el bani? 

— A plătit peşin! 

— latagan? Peşin? Toată pielea din oraş! E ceva ciudat aici! 

Dar oricît socoteau şi cumpăneau, nu puteau dezlega taina. 
lar latagan se duse la Mullo Kamar şi dădu socoteala 
cumpărăturilor sale, dînd înapoi stăpînului sipeţelul gol. 

Mullo Kamar îl întrebă cu de-amănuntul pe vînzătorul lui dacă 
nu-i scăpase din miini vreun neguţător de piele mai de seamă. 

— Nu! răspunse hotănt latagan. l-am curăţat de mărfuri, şi la 
fel am făcut aproape cu toţi neguţătorii mai mărunți. 

— Ei, vezi cum ajută negoţului frica?... mormăi Mullo Kamar, 
ascunzîndu-şi sipeţelul 

In bazarul de piele, ciubotarii, îngrijoraţi pentru mărfurile lor, 
au ales doi neguţători vrednici de cinste şi i-au rugat să 
iscodească ce piele se aducea din Hindustan, ce preţ putea să 
aibă şi cînd era cu putinţă să sosească. 

Intregul bazar ştia de pe acum că în ajun sosise de la Buhara 
un neguţător armean care poposise, aşa cum obişnuiau toţi 
armenii, la caravanseraiul de lîngă Havuzul Stătut. 

Tocmai într-acolo se îndreptară trimişii din bazarul de piele, 
ca să întrebe cum stăteau lucrurile la Buhara. Aflară de la Levon 


3 Mătase pentru halate. 


A 


că armeanul nu ieşise încă nicăieri: dimineaţa îl scuturaseră 
frigurile, iar acum, cînd l-au mai lăsat, bea cumis. 

Auzind glasuri lîngă poartă, armeanul ieşi pe uşiţa scundă în 
întîimpinarea noilor sosiți, purtînd pe cap un fes negru, înalt, de 
lînă. Părul lung îi ieşea cîrlionţat de sub fes, alcătuind zulufi 
bogaţi, închişi la culoare, aproape sinilii, amestecați cu alţii 
cărunţi. Caftanul albastru, strimt, era strîns la mijloc cu o 
cingătoare lată, zmeurie, iar sub poalele lui larg desfăcute 
străluceau izvoadele vesele, ca de sărbătoare, ale ciorapilor 
groşi de lînă. Scund, îndesat, mlădios, armeanul părea sprinten 
şi blajin. Faţa-i bărboasă, ochii mari ca ai unui pui de cămilă, 
buzele cărnoase, vineţii - totul în el zîmbea primitor în 
întîmpinarea ciubotarilor, şi, guraliv, intră în vorbă cu ei. 

După îndelungate plecăciuni şi urări de bine, aşa cum se 
obişnuieşte întotdeauna între oameni de credinţe felurite, 
pentru a se asigura unii pe alţii de bunăvoința lor, ciubotarii 
întrebară despre caravanele din Hindustan. 

Levon ciuli urechile. 

Armeanul destăinui deschis, fără ascunzişuri: 

— Eu însumi am văzut două caravane, cele dintii. 

— Două? Şi sînt mari? 

— Cite o sută de cămile. 

— Ei, nu-s chiar atit de mari! rosti, mai liniştit, unul din 
ciubotari. 

— Pe la noi trec şi caravane de cite o mie de cămile! adăugă 
cu glas tare celălalt ciubotar, mîndrindu-se faţă de străin cu 
negoţul care mergea din plin la Samarkand. 


— N-o fi prea mari, dar ce marfă aduc... 

— Ce fel de marfă? Piele!... 

— Piele? Din Hindustan? 

— Dar ce? 

— De unde piele acolo? Niciodată n-a venit piele din 
Hindustan. Cei de acolo o cumpără. 

— Asta-i adevărat! rostiră neguţătorii, uitîndu-se unul la altul. 
N-am auzit niciodată de pieile din Hindustan. 

— Păi, nici nu au acolo! Încă de pe vremea părinţilor noştri 
cumpăram piele din Horezm pentru Hindustan, spuse tare 
armeanul. lar acu mă duc după piele pînă la Volga şi chiar pînă 


la Moscova. 

Vădit, armeanul era moleşit de friguri şi poate din pricina 
cumisului. 

— Dar atunci ce aduc caravanele? 

— Mătase. 

— Mătase? 

— Păi, acu în Hindustan, cel puţin vreme de o sută de ani, 
nimănui n-o să-i mai fie gindul la mătăsuri. Ce, de asta le mai 
arde?! De aceea se şi aduc încoace. Ca să se vindă aici. 

— Noi avem mătăsurile noastre. 

— Acu nimeni n-o să mai ia mătăsurile voastre, nici pe 
degeaba. N-aţi văzut mătăsurile din Hindustan? 

— De văzut le-am văzut, dar costă scump, nici nu te poţi 
apropia. 

— Ei, acum o să fie cît vrei! 

Ciubotarii se uitară iarăşi unul la altul. Amîndoi gîndeau: ce-ar 
fi să se ducă la jumătatea drumului în întîmpinarea uneia din 
caravane şi să cumpere toată marfa. Dar de unde să faci rost de 
bani? Apoi, va trebui să aştepţi pînă creşte preţul. Poate chiar 
un an. Şi numa dacă cumperi toată marfa poţi să ţii la preţ, 
altminteri se strică socoteala... 

Mintea lor chibzuia repede, în timp ce limba grăia cu totul 
altceva. 

— Voi sînteţi doar ciubotari! spuse armeanul, ghicindu-le 
gîndurile, ascunse de cascada vorbelor. 

— Şi ce-i? 

— Neguţătorii voştri de piele au marfă multă? 

— De unde să aibă? Pînă acum dumneata ai adus aici piele. 

— Piele? Piele am şi acum, dar aş mai cumpăra şi de la voi. 

— La ce preţ? rostiră, încremenind de uimire, ciubotarii. 

— Care e preţul la voi? 

— Era cincizeci, dar nu mai e. 

— Aş lua şi cu şaptezeci. Oricît ar fi! 

Ciubotarii credeau că visează. 

— De ce? 

— Curînd cîrmuitorul vostru va porni din nou la război. 

— Au fost asemenea zvonuri. Azi-dimineaţă în grădina lui au 
fost primiţi nişte soli, apoi s-a adunat sfatul. 

— Urdiile care veneau din Hindustan au primit poruncă să se 


oprească. Celor care au ajuns pînă la Amu - li s-a trimis veste să 
nu treacă apa. Celor care au poposit la Buhara - li s-au dat 
îndrumări să stea acolo, iar tuturor celorlalte - să rămînă unde 
se află. 

— E adevărat. Din urdiile care s-au întors împreună cu 
cîrmuitorul, nici uneia nu i s-a dat drumul. Miroase iar a război. 

— Dar ce legătură are pielea cu toate astea? întrebă 
nedumerit celălalt ciubotar. 

— Dacă începe iar războiul, o sa fie nevoie de încălțări noi 
pentru toţi. Nu-i aşa? judecă, toropit de tot, armeanul, şi tot el 
răspunse: Aşa-i! Dacă urdiile au fost oprite la Balh, înseamnă că 
războiul nu va porni spre miazănoapte. Nu-i aşa? Aşa-i! lar dacă 
nu-i spre miazănoapte, va trebui să se mulţumească cu pielea 
pe care o are la îndemiînă. Nu-i aşa? Aşa-i! Căci oştenii voştri n- 
or să poată face mare ispravă desculți. Nu, n-or să poată! Prin 
urmare, oricît ai cere pentru piele, o să se plătească. Nu-i aşa? 
Ei, ăsta o să fie preţul! 

— Aşa preţ n-a mai fost. 

— Nici aşa oştire n-a mai fost. Creşte tot mai mult cu fiecare 
război. Aşa cum cîntă ruşii: dacă despici un tătar din Hoarda de 
Aur, se ridică doi în locul lui. Acum cîrmuitorul vostru are o 
asemenea oştire, încît dacă ar ţine-o degeaba, fără să facă 
război, ea v-ar mînca toată împărăţia. Acum ea trebuie să lupte 
fără răgaz. Trebuie fără întirziere să se năpustească asupra 
bunurilor altora. lar ca să meargă, are nevoie de încălțări, iar 
pentru încălțări e nevoie de piele. Aşa-i? 

Auzind vorbele armeanului, fiecare căuta să le păstreze numai 
pentru sine, în taină. Dar după o clipă, toată lumea aflase: va fi 
o cerere nemaipomenită de piele, iar după cum era cererea, aşa 
va fi şi preţul. 

Ciubotarii şi şelarii, grijulii, îşi ascunseseră bruma de piele pe 
care o aveau. Ciubotarii îşi pitiseră imineii şi ciubotele, lăsînd în 
rafturi şi pe covoraşe numai tocuri şi flecuri, dar şi la 
mărunţişurile acelea crescuse cererea. 

Ziua, oricît umblă Ghevork Puşok pe ulicioarele înguste ale 
bazarului, nu mai găsi un petic de piele, nici în dugheni, nici în 
caravanseraiuri. Şi sufletu-i era plin de bucurie, deşi chipul lui nu 
vădea nimic. 

În cele din urmă nimeri în caravanseraiul în care trăsese Mullo 


Kamar. 

Mullo Kamar îi făcu cuviincios loc pe blana lui năpinlită, dar lui 
Puşok îi era scîrbă să se aşeze pe ea, aşa că se lăsă pe vine şi 
întrebă ca într-o doară: 

— N-ai auzit, vinde careva piele? 

— Piele? 

— N-are careva de vinzare? 

— La ce preţ? 

— Nu caut chilipir. 

— Nici n-ai să găseşti. Şi eu aş cumpăra, dar nu este. 

— Şi la ce preţ ai cumpăra? 

— Acela care are marfa, hotărăşte şi preţul! rosti Mullo 
Kamar, dîndu-şi braţele în lături. 

— Şaptezeci! 

— Cincizeci iar merge. 

— Cincizeci costa ieri. 

— Şi e multă marfă? 

— Treizeci şi cinci de cămile, răspunse armeanul. 

— Se află aici? întrebă înviorat Mullo Kamar. 

— Nu, afară din oraş. 

— Cum să hotărăşti preţul fără să vezi marfa? Oricum, cu 
cincizeci aş lua. 

— E piele din Buhara. 

— Din Buhara? 

— La Buhara a fost păstrată, dar am adus-o de pe Volga. 
Chiar eu am fost după ea. 

— Pînă la Volga? 

— Pînă la Moscova am fost. 

— Mai mult de cincizeci nu s-a dat niciodată. Azi s-a cumpărat 
şi cu cincisprezece. 

— Dibaci a fost cel ce a cumpărat. 

— Dibaci! încuviinţă Mullo Kamar. 

— Totuşi, unul sau altul au mai dosit cîte ceva prin oraş! se 
făli Puşok, vesel, răutăcios, cu ştirile pe care le avea, uitînd că 
nu era spre folosul său să spună asemenea vorbe. 

— Toţi s-au grăbit să vîndă, cui i-ar trece prin cap să 
dosească? răspunse Mullo Kamar numai urechi. 

— Pe latagan îl ştii? 

— latagan? rosti Mullo Kamar Descumpănit şi, pentru a-şi 


ascunde neliniştea, se prefăcu că se străduieşte să-şi aducă 
aminte: latagan... latagan... 

— Acela cu aţa de cizmărie... 

— Şi ce-i cu el? 

— A ales cincizeci de suluri, cele mai bune, din cele 
cumpărate, şi a poruncit să fie puse deoparte. 

— Cui a poruncit? 

— Unui armean. 

— Oare... 

Lui Puşok i se părea jignitor faptul că un neguţătoraş oarecare 
se îndoia de ceea ce spunea el: 

— Ştiu foarte bine: lui Derenik, băiatul lui de prăvălie... 

— Pesemne că încurcă lucrurile. 

— El însuşi i le-a adus în curte! 

Şi deodată, după chipul lui Mullo Kamar care se lumină, Puşok 
îşi dădu seama că n-ar fi trebuit să spună ceea ce îi destăinuise 
Derenik dintr-o nechibzuinţă tinerească, ca unuia de-ai lui; de 
altfel şi el ar fi vîndut mai greu marfa dacă s-ar fi zvonit prin 
bazar că în oraş mai rămăsese piele nevindută... 

— larăşi mă scutură frigurile! se tîngui armeanul, ştergindu-şi 
fruntea deodată năpădită de broboane de sudoare. Ei, m-am 
luat cu vorba. Dar în dumneata pot să am încredere: ştii să taci. 

— De ce să facem zarvă? Bazarul face zarvă, dar neguţătorul 
trebuie să-şi pună strajă gurii. 

— Mă scutură iarăşi frigurile! Mă duc să mă culc! Şi Puşok 
plecă, făcîndu-şi vînt cu basmaua udă. 

Dar Mullo Kamar rămase mai departe pe blana de capră, 
năpirlită, aşteptind eu nerăbdare ceea ce ştia numai el, răsfoind 
încet cartea cu stihurile lui Hafiz. Pe unele din ele le citea cu 
glas tare, ascultind cu luare-aminte sonurile tainice ale 
binecunoscutelor gazeluri: 


Încîntătoarea fată din Şiraz 
De-ar vrea să-mi dăruiască inima 
Cetăți ca Samarkand şi Buhara 
l-aş da pentru gropița din obraz... 


CAPITOLUL TREI 
NEGUŢĂTORII 


Mullo Kamar citea pe Hafiz, desfătîndu-se cu sonurile tainice 
ale chisnovatelor gazeluri. 

Dincolo de poartă bazarul clocotea. 

Acolo se întretăiau drumurile din lumea întreagă. Neguţătorii 
veneau cu caravanele din toate părţile. Ei aduceau prin pustiuri 
şi stepe, prin păduri şi munţi tot ceea ce era mîndria celor mai 
îndepărtate oraşe, ceea ce făcea fala braţelor pricepute ale 
meşterilor din ţări străine, aflate cine ştie unde. 

În drum pîndea lăcomia stăpînitorilor străini, cutezanţa 
triburilor tilhăreşti, arşiţa nisipurilor lipsite de apă, valurile 
mărilor fără fund, drumeagurile lunecoase din munţi, pe 
marginea prăpăstiilor. 

Dar neguţătorii cutreierau, cutreierau mereu cu caravanele, 
adulmecînd de departe aurul din Samarkand, deşi se juruiau în 
faţa ageamiilor că banul n-are miros. 

Banul are miros! El miroase a oase putrezite sub pelinul uscat 
al stepelor, a corăbii putrezite pe țărmurile nisipoase ale 
mărilor, a stîrvuri putrezite pe drumurile caravanelor, a 
zaiafeturi lărmuitoare; el miroase greu a sînge de plugar, 
miroase a curele de harapnice, harapnicele stăpinilor de 
pămînturi, miroase a veşminte scumpe şi a desfătări, a mîncare 
grasă şi a urgie, urgia căzută pe capul altuia. 

Nu e plăcut, ci-i amar şi greu acest miros; nu cu inimă 
voioasă, ci îngrijoraţi, plini de teamă, adulmecînd neliniştiţi, 
aleargă la chemarea lui neguţătorii din întreaga lume pe toate 
drumurile, sau de-a dreptul prin pustietăţi, spre bazarul din 
Samarkand. 

Şi inimile neguţătorilor se simt uşurate cînd picioarele 
păroase ale cămilelor ajung pe pămîntul emirului Timur, căci s-a 
dus vestea pînă departe că pe olaturile lui calea neguţătorilor 
este fără primejdii; pe drumurile neguţătoreşti se află 
caravanseraiuri, unde găseşti din belşug apă, hrană şi nutreţ. 


Nimeni nu se atinge de avutul neguţătorilor, nimeni nu se leagă 
de ei, toate uşile le sînt deschise, pentru ei au fost cucerite 
drumuri neprimejdioase în toate părţile, în tot hanatul lui Timur. 

Zi de zi e tot mai bogat oraşul Samarkand, se îngreunează tot 
mai mult sipetele dregătorilor şi neguţătorilor din Samarkand, 
iar prin ele se umplu şi sipetele mari - ferecate cu oţel de 
Damasc, apărate de mii de iatagane - ale lui Timur. 

De aceea e plin de lume şi lărmuitor, ca o sută de şuvoaie de 
munte, bazarul din Samarkand. 

Dar vrăjit de stihuri, Mullo Kamar ridică deodată privirile de pe 
carte, mirat de liniştea neaşteptată. 

Vîri cartea sub blană, se sculă în picioare, tragind cu urechea 
Şi, cu paşi mărunți, grăbiţi, asemenea unui asin, străbătu ograda 
pînă la poartă. 

Cu puţin înainte de rugăciunea de seară, larma bazarului 
amuţi dintr-o dată: prin mijlocul bazarului alergau slujitorii lui 
Timur, cu şalvari largi de piele, cusuţi cu mătăsuri pestriţe, cu 
căciuli mari din blană de vulpe roşie. Dînd deoparte gloata cu 
reteveie şi gifiind din greu vesteau: 

— Amir Timur Guragan! 

— Amir Timur Guragan! 

In ziua aceea obişnuită ieşirea cîrmuitorului în oraş era 
neaşteptată, pe toţi îi lua pe nepusă masă. 

Neguţătorii se repeziră să-şi închidă dughenile, privitorii se 
căţărară pe acoperişuri, pe ziduri, îmbrîncindu-se, agăţindu-se 
unul de altul, lipindu-se de pereţi; robi şi neguţători, ghiauri şi 
dervişi, teologi şi meşteşugari, persieni şi armeni, ruşi şi tătari 
din Hoarda de Aur, arabi şi chinezi, horezmieni şi horasanieni, 
neguţători din lasa, meşteri din Tebriz şi Urghenci - toţi se 
învălmăşiseră, înghesuiți de pedestrime, care şi întinsese ţepii 
suliţelor ca să croiască drum cîrmuitorului. 

Toţi încremeniseră, întinzindu-se unul de după spatele 
celuilalt, ca să vadă măcar o clipită pe cel care, după lungile 
drumuri ale războiului, avea să străbată îndată uliţa îngustă a 
bazarului. 

Trecură călare oşteni cu surguciuri roşii de păr, coborînd de 
pe coifuri. Şi îndată, nu ca de obicei, fără străjeri în faţă, fără 
străjeri pe de lături, de unul singur, trecu călare însuşi amirul. 

O mreajă de mărgăritare cobora de pe coamă pină la ochii 


calului negru ca pana corbului şi vînjos. Arabescurile de argint 
de pe saftianul azuriu al şeii scînteiau. 

Fără să privească împrejur, Timur şedea în şa pieziş, uşor 
adus de spate, parcă şi-ar fi croit drum printr-un vînt turbat care 
bătea din faţă; ochii i se îngustaseră, buzele îi erau încleştate, 
barba i se lipise de piept, şi el privea drept înainte, de parcă ar fi 
fost gata, asemenea unui tigru, să sară în grumazul aceluia pe 
care, după cum se părea, îl şi zărise acolo, înainte, unde îl purta 
în pas sprinten calul său negru. 

La cîţiva paşi în spate îl urmau nepoţii - cel mai drag, 
Muhammed-Sultan, fiul răposatului Djehanghir, şi doi copii, fiii 
lui Şahruh, Muhammed-Taragai şi Ilbrahim-Sultan - pe armăsari 
murgi vioi, cu cioltare ţesute în fir, împodobiţi cu canafuri de 
aur, aninate la greabăn. Trandafiri şi stele de aur, ţesute pe 
catifelele purpurii şi verzi ale caftanelor, străluceau şi sclipeau 
cînd nepoţii amirului treceau prin dărele înguste ale razelor 
soarelui, şi atunci părea că în bazar scăpărau scîntei. 

Şi numai la o oarecare depărtare de sultani urma curtea lui 
Timur, însoțitorii lui în toate războaiele, tovarăşii de arme, de 
luptă. Aceştia erau mulţi. Şi toate giuvaerurile lor se îmbinară 
într-un singur rîu strălucitor, clocotind în aur şi nestemate, 
umplînd pînă la margini îngusta matcă a uliţei şerpuitoare a 
bazarului. 

Aceştia erau apropiații lui Timur, pe care, în zorii zilei aceleia, 
Muhammed-Taragai, băieţelul de şapte ani, îi văzuse pe terasa 
bunicului. Întreaga zi o petrecuseră la Timur, mai întîi în sala 
luminoasă şi înaltă cît timp se desfăşurase, încet şi cu fală, după 
tipicul statornicit cu străşnicie, primirea solilor, apoi, aşezindu-se 
jos pe covoare, ascultaseră cu multă luare-aminte cuvintele 
amirului, care îşi rostise dorinţa de a înălța la Samarkand o 
geamie cum nu mai fusese şi nicicînd nu va mai fi alta pe lume. 

Zgircit la vorbă, Timur rostea răspicat cuvinte ca de fier, şi 
dinaintea celor de faţă se înălța o zidire cum nu mai văzuse 
nimeni alta pe pămînt. 

Timur vorbea, privind izvoadele covorului de sub picioare, 
parcă în faţa ochilor lui s-ar fi întins lumea străbătută, rîuri, 
drumuri, munţi, cîmpii, şanţuri, aşezări, lumea în mijlocul căreia 
Timur înălța comoara tuturor comorilor lumii cucerite de el - 
Samarkandul. 


Alături de Timur şedea tăcut urmaşul lui Gingis-han, fiul 
hanului Suiurgatmiş, cu ochii înguşti, aproape fără barbă şi fără 
sprîncene, cruntul Sultan-Mahmud-han, soţ de arme al lui Timur, 
oştean credincios şi neînfricat. Păstrînd vechea cinstire faţă de 
neamul lui Gingis-han, Timur nu-şi spunea niciodată han; han al 
uriaşului său hanat era numit acest prieten tăcut şi ascultător al 
său. În numele lui îşi bătea banii Timur, în numele lui dădea 
firmanuri, dacă nu voia să le dea el însuşi. 

Prin mijlocirea acestui han, aşa cum făcuse mai înainte şi cu 
tatăl lui, Timur parcă s-ar fi ferit cu palma de slava sa, deşi cu 
vremea aceasta ajunsese atît de mare, încît palma nu-l mai 
putea feri nici de razele ei drepte, orbitoare, nici de arşiţa ei 
dogoritoare. 

După ce-şi rosti dorinţa, Timur îl privi pe han, iar Sultan- 
Mahmud-han îşi aţinti tăcut ochii spre locul la care pînă atunci 
privise Timur. Şi Timur întrebă: 

— Aţi înţeles? 

Nu curtenii i-au răspuns, nici hanul, nici nepoţii, căci nu pe ei 
îi întrebase Timur. l-au răspuns nişte oameni obişnuiţi, în 
veşminte de rînd, care stăteau liniştiţi, nemişcaţi, lingă pereţi, 
prizăriţi în spatele celor mari şi făloşi - ziditori, zugravi, fel şi 
chip de meşteri, cărora an după an el le încredința schimbarea 
gîndurilor sale în uriaşi de piatră, şi a visurilor trecătoare în 
temelii veşnice. 

Multe fuseseră încă de pe atunci făurite de aceşti meşteri de 
frunte ai întinsului său hanat - palate, cripte, moschee; multe 
dintre cele făurite de ei scînteiau de pe atunci sub azurul cerului 
parcă jilav; se înălţau printre grădini ca nişte uriaşi încremeniţi. 
La Şahrisiabz, unde se născuse, Timur înălţase un palat cum nu 
se mai văzuse vreodată în nici una din cele mai vestite cetăţi ale 
lumii, îl înălţase spre slava neamului său. La lasa se durau 
atunci o criptă şi o geamie peste mormîntul cuviosului Ahmad- 
hogea din lasa întru înfricoşarea nomazilor, întru adeverirea 
puterii de neînvins a lui Timur... 

Acum hotărise să ridice o zidire mai măreaţă, mai mare, mai 
înaltă, mai bogată, nu numai spre uimirea şi înspăimîntarea 
vrăjmaşilor, nu numai întru slava neamului său, dar întru slava 
lui Allah însuşi, singurul în lume, pe care Timur încă nu putuse 
nici să-l învingă, nici să-l sperie şi de aceea singurul de care se 


cam temea. 

Timur stătu de vorbă cu meşterii căutînd să-i lămurească 
asupra dorinţei sale, fără a întreba nimic - lucrul acesta avea să- 
| facă mai tirziu, cînd, după ce vor fi chibzuit asupra celor rostite 
de el, se vor aduna ca să-şi spună părerea lor. In sfîrşit, îi lăsă 
pe meşteri să plece şi porunci să fie ospătaţi musafirii, iar el 
împreună cu nepoţii se duse în haremul palatului şi prînzi acolo. 

Visul măreţei geamii îl stăpînea tot mai mult. 

Înainte de rugăciunea de seară se gîndi să cerceteze locul 
unde meşterii aveau s-o înalțe. Porunci să i se croiască drum 
spre bazar, îi pofti pe toţi să-l însoţească într-acolo şi 
înveşmiîntat fără fală, în straie de casă, ieşi în oraş. 

Aşa se făcuse că se ivise pe neaşteptate în bazar. 

Acolo se opri, privind în jurul său. 

Sub şoproane erau grămezi de saci greii, lungi, vărgaţi, plini 
cu orez. In depărtare se vedeau mormane verzi şi galbene de 
harbuji, turchestani şi bostani timpurii. Mai aproape se înşiruiau 
coşuri rotunde, pline de corcoduşe rubinii sau chihlimbarii, ca 
nişte pietre scumpe. 

Nu prea departe se înălţau străvechile coline Afrasiab, gălbui- 
roşietice, cu nuanţe aurii în soarele ce asfinţea, presărate - 
parcă ar fi fost ciupite de vărsat - cu miile de moviliţe ale 
mormintelor. 

Lucind la soare în scînteieri azurii, se înşiruiau bolțile albastre 
ca peruzeaua ale zveltelor cripte Şahi-Zindă, de la bolta de 
piatră de pe creastă, de deasupra mormintului lui Kusam-ibn- 
Abbas, pînă la cele care ascundeau sub bolțile lor soțiile, 
neamurile şi prietenii lui Timur, fiinţele cele mai apropiate lui. 

Amirul îşi rotea de colo-colo privirea sa grea: va dura şi alte 
bolți albastre ca peruzeaua. Lăcaşurile rugăciunilor se vor 
apropia de lăcaşurile odihnei veşnice. Va înălța alte multe bolți, 
palate şi cripte, pentru ca totul să se împreune acolo, în oraş, 
într-o singură grădină de piatră azurie, întru veşnică amintire a 
sa, a celui ce a călcat în picioare şi a însîngerat atitea ţări, 
pentru a pogori albastrul cerurilor pe lutul Samarkandului. 

Meşterii aşteptau, urmărindu-i privirile ce se roteau de colo- 
colo, şi împreună cu el priveau povirnişurile Afrasiabului, unde, 
precum spuneau legendele, se înălţaseră cîndva corturile lui 
Alexandru Macedon, şi spre şirurile de cripte durate cu atita 


însufleţire şi măiestrie, încît meşterii care le zidiseră nu se mai 
temeau acum nici măcar de Timur. Nu-i mai înfricoşa nici 
moartea, nici pedeapsa: făuriseră de pe acum ceea ce socoteau 
că era țelul vieţii lor. 

Timur privea şirurile înghesuite ale dughenilor, firidele şi 
bolțile sure, trainice, clădite cine ştie cînd, ale micilor geamii, 
ale caravanseraiurilor şi băilor, unde se giugiuleau, lîngă 
cuiburile lor, turturelele sure de Samarkand. In sfîrşit, porunci 
meşterilor: 

— Aici să înălţaţi zidirile. Vedeţi ce şi cum. 

Aceste vorbe făcură să scîrţiie şaua lui Mahmud-Daud, unul 
dintre cei mai de vază hogi ai hanatului; el tăinuia tuturor, 
pentru a nu-şi păta cucernicul obraz de hoge, că în acel bazar, în 
acea piaţă se înălţau caravanseraiuri, băi şi magazii ale sale, 
cumpărate pe alt nume şi că mulţi neguţători făceau acolo 
alişverişuri cu banii lui. 

Pasămite din bunăvoință pentru neguţători, el bombăni: 

— Aici sînt mulţi stăpîni de tot felul. Ar trebui întîi să rînduim 
lucrurile cu ei. 

Timur îl întrerupse miînios: 

— Aici e un singur stăpin: eu. Tie, hoge Mahmud, îţi 
poruncesc: chiar miine să curaţi tot bazarul! O sută de robi cu 
cazmale şi tirnăcoape te vor ajuta, iar cei o mie de stăpini ai 
acestor gunoaie nu vor cuteza nici să crîcnească. Înţelesu-m-ai? 

— lar pagubele? 

— Au să şi le scoată în alt bazar. Cită vreme duc războaie, 
neguţătorii isteţi nu sărăcesc. Pentru nătîngi nu răspund în faţa 
lui Allah! 

Şi măreţul hoge, pe care caftanul ţesut cu fir de aur, îmbrăcat 
pe deasupra multor altor veşminte, îl împiedica să se aplece 
cum se cuvine, hirii: 

— Am înţeles, stăpîne! Am înţeles... 

Fără să-l asculte, Timur se întoarse spre Muhammed-Djilda, 
alt dregător: 

— lar ţie, Muhammed, îţi poruncesc să veghezi asupra tuturor 
lucrărilor. Hogea Mahmud răspunde ca la vremea cuvenită, la 
ceasul potrivit, meşterii să aibă la îndemină tot ce le trebuie. Tu 
răspunzi ca la vremea cuvenită, la ceasul potrivit, fiecare meşter 
să facă aici ceea ce trebuie. Auzitu-m-ai, hoge Mahmud? 


— Am auzit, stăpiîne! 

— Auzitu-m-ai, Muhammed? 

— Am auzit... 

— Pentru toate sînteţi răspunzători faţă de mine. Faţă de 
mine! 

În semn de rămas bun şi de îndemn, Timur dădu din cap către 
meşteri şi se întoarse prin alte ulite ale bazarului. Trecînd pe 
lîngă dughenile de pielărie, adulmecă mirosul tare, înecăcios, ca 
fumul, al pieilor şi se uită chioriş la neguţătorii de piele. 

Deodată, într-un loc, zări printre dugheni bolta joasă a unui 
mic caravanserai. Sub această boltă stătea un om scund cu 
turban cenuşiu, halat cenuşiu, care făcea plecăciuni adinci, 
ducînd mîinile la piept. Întîlnindu-i privirea, Timur dădu din cap 
spre el. 

Ghicind întrebarea din privirea amirului, Mullo Kamar mai făcu 
o plecăciune şi, fără a aştepta să treacă prin dreptul său 
dregătorii în toată strălucirea lor, se întoarse, mistuindu-se în 
umbra de amurg a vechiului caravanserai. Era prea întuneric ca 
să citească. Fără a mai deschide cartea, se aşeză pe blana sa de 
capră, năpinlită, şi-l trimise pe Boturcea la ospătărie, să-i aducă 
un talger cu carne de berbec fierbinte. 

Privi cercetător cerul încă luminos - nu cumva avea să se 
întunece curînd? — şi strigă în urma lui Boturcea: 

— Mişcă-te mai repede! 

Tot bazarul era uimit: însuşi „Stăpînul Stelei Norocului”, cum i 
se zicea lui Timur „îl cinstise cu o privire pe acest neguţător 
tăcut, prin nimic vrednic de luare-aminte, care venise la 
Samarkand de undeva din stepele kazahe, ori din Taşkent, din 
Sairam sau din Suganak, nu se ştia prea bine de unde. 


Dar nici una dintre întîmplările acelei zile, nici larma 
bazarului, nici liniştea care se aşternuse la ivirea amirului, nici 
hărmălaia asurzitoare care se stirnise după plecarea lui, nimic 
nu se simţea în casa singuratică, în care şedeau într-o odăiţă, 
sub tavanul zugrăvit, între pereţi împodobiţi cu firide şi ciubucuri 
de ghips, pe covorul mătăsos de lomud, în faţa feţei de masă 
din mătase, stăpinul casei, Sadreddin-bai, şi preacinstitul lui 
musafir, Mullo Faiz. 

Deşi gazda, din zgircenie, nu avea în casă orez de soi, deşi 


carnea se întărise într-atita la soare şi la vînt, încît nu se mai 
frăgezea la fiert, deşi urmînd poruncile Şariatului, dar împotriva 
obiceiurilor de la oraş, musafirul nu fusese cinstit cu vin, deşi 
gazda drămuia fiece bob de orez, ţinînd la el ca la ochii din cap, 
totuşi atît musafirul cît şi gazda, foarte mulţumiţi unul de altul, 
nu se mai puteau sătura să tot sporovăiască şi să se bucure că 
sînt împreună, într-atiît se potrivea fiece gînd al lor, atît erau de 
asemănătoare dorinţele şi nădejdile lor. 

Asemănătoare erau şi neliniştile care îi apăsau: cum să pună 
mîna pe marfă, cum să-i ridice preţul, cum să nu scape clipa 
mult dorită, jinduită, pînă la sosirea căreia preţurile încă nu 
crescuseră la maximum, după care preţurile vor cobori. Şi cum 
să afle în ce bazar se va urca preţul la această marfă mai mult 
decit în oricare altul, cum să ajungă acolo cu toată marfa. 

Şi amindoi se străduiau să ascundă neliniştea care se înteţea 
în ei, rozîndu-i asemenea unui vierme neadormit. 

Mullo Faiz spuse măgulitor: 

— Frumoasă casă ai! 

— E veche de şaizeci de ani. A fost zidită în anul cînd m-am 
născut. 

— Frumoasă! 

— Tatăl meu făcea negoţ cu mătăsuri. Se pricepea la frumos. 

— Nu e cam strimtă? 

— Nouă ne ajunge. Cine are nevoie de loc mai mult la oraş? 
Aici nu-i ca în stepă. În vremea cînd s-a clădit casa asta, un han 
se urca pe tron pentru un an şi se grăbea să stringă atita 
bogăţie, cît nu adunau nici într-o sută de ani hanii din vechime. 
lar peste un an hanul era căsăpit, se urca altul în locul lui şi totul 
o lua de la capăt. Pe atunci nu le ardea oamenilor să clădească! 

— Totuşi casa este bună, a fost zidită cu cap! 

— Pe atunci meşterii nu se găseau pe toate drumurile. Din 
pricina hanilor neputincioşi şi oamenii ajungeau neputincioşi - 
negoţul era mărunt, iar cîştigul atîrna de întîmplare. Nu era ca 
acum, cînd poţi să faci negoţ cu cine vrei, să cari marfa unde 
vrei, să te duci oriunde ai chef. Pe atunci nu cuteza oricine să 
iasă din oraş, caravanele cu mărfuri nu veneau de departe, iar 
dacă ajungeau de la un popas la altul, neguţătorii mulţumeau lui 
Allah că au scăpat cu viaţă; în dosul fiecărei stînci era un tîlhar, 
fiecare oraş îşi avea căpetenia lui, rînduielile lui. Pe cine să-l 


jupoi? Pe cine altul dacă nu pe neguţător? Pînă să aducă marfa 
la tîrg, preţul ei creştea atît de mult, că oamenii nu mai ştiau cu 
cît s-o vîndă ca să nu rămînă săraci. O dată izbuteau să aducă 
marfa unde trebuia, iar de două ori se întorceau acasă goi puşcă 
şi mai mult morţi decit vii! Ce, ăla era negoţ? Adevărat chin! Te 
puteai pricopsi aşa? 

— Dar se zice că pe vremuri, în tinereţe, şi cîrmuitorul nostru 
păcătuia... 

— leşea de după stinci şi te prăda. Asta făcea! Dar mai apoi 
şi-a dat seama că e mai cu folos să ne apere decit să ne 
sărăcească. Aşa s-a ridicat. 

— Cred şi eu! 

— Ce să ne mai amintim de ce-a fost?! Fiecare are cap pe 
umeri. 

— Ei, noi doi avem încredere unul într-altul! 

— N-ai nici o grijă. Totuşi... Şi apoi în negoţ e ca şi mai 
înainte: trebuie să fii cu ochii în patru! 

— Aşa-i negoţul. Trebuie să priveşti înainte. 

— Poţi sărăci şi acum, dacă eşti greu de cap. 

— Asta-i drept! Şi în zilele noastre trebuie să chibzuieşti bine. 

— Şi cum să chibzuieşti? Cum să priveşti înainte? Ce-ai să vezi 
acolo? Drumurile s-au lungit, iar pe drumurile lungi şi ochii 
trebuie să vadă mai departe. 

— Asta-i drept! La un capăt al lungului drum porneşte o 
caravană, iar tu, la celălalt capăt, trebuie să ştii ce aduce 
caravana. 

— După cum stau lucrurile astăzi, eşti mai în cîştig dacă mergi 
tu însuţi cu caravana. 

— Atunci de ce nu mergi? 

— Mă urnesc greu. 

— Deşi am şaizeci de ani, m-aş duce dacă ar folosi la ceva. 
Pînă la Trapezunt drumul e liniştit - e al nostru. Pînă la Oceanul 
Hindustanilor drumul prin întregul Iran e al nostru. Acu poţi să 
mergi pînă în Hindustan fără teamă. La bazarurile armenești te 
duci ca la tine acasă. A trecut vremea Hoardei de Aur. Pînă în 
tara chitailor, e drept, nu avem încă un drum al nostru. 

— Osmanliii au ciopirţit de curînd oamenii unei caravane de-a 
noastre. 

— Sînt cutezători! Dar i-au ciopirţit nu pe ai noştri, ci pe nişte 


genovezi. Deunăzi însă alţi genovezi au izbutit să aducă marfă 
pe alt drum! 

— l-am văzut. Pînă la Trapezunt ei călătoresc pe mare. Nouă 
ne e teamă să ne ducem la ei: nu-s musulmani. Cum să faci 
negoţ cu ghiaurii? 

— Ruşii însă fac negoţ cu noi. 

— Nici ruşii nu se duc dincolo de Saraiul Hoardei. Ne aduc 
mărfurile ruseşti neguţătorii din Sarai. 

— Totuşi facem negoţ cu ei prin Hoardă. Nici noi n-avem 
pagube din partea ruşilor, nici ruşii din partea noastră. ŞI nici ei 
nu-s musulmani. 

— Nu-s musulmani, dar nu ne putem lipsi de mărfurile lor! 

Mullo Faiz se uită cu teamă spre uşă, nu cumva trăgea cu 
urechea vreun derviş? Apoi, mijind ochii, spuse cu încredințare: 

— Cînd vrei să faci negoţ cu cîştig, nu vorbi de credinţă, 
vorbeşte de preţuri. 

— Da, lungă cale avem de străbătut. Dar cum să ghiceşti cît 
de lungă este, cum? 

— Da, oricît te-ai strădui... 

Sadreddin-bai hotărî sări dezvăluie o taină lui Mullo Faiz: 

— Deunăzi, cînd veneau din Hindustan zvonurile acelea 
nedesluşite, am vorbit cu nişte cititori în stele. 

— Şi? 

— Unul dintre ei mi-a ghicit. 

— Ce? 

— Steaua hindustană, mi-a spus, a trecut din triunghiul 
Săgetătorului în triunghiul Cumpenei. lar cumpăna înseamnă 


negoţ. 
— Bine ţi-a ghicit! 
— Iscusinţă, de! 


— Şi unde-i acest cititor în stele? 

— Lîngă cripta Împăratului Viu. 

— Ce-ar fi să ne mai ghicească ceva? 

— N-am nimic împotrivă. 

— Dar să-ţi ghicească tot dumitale. Amîndoi urmărim acelaşi 
lucru şi dumneata ştii cum să întrebi... 

Curînd ambii neguţători de piele îşi croiau din nou drum prin 
bazar, îndreptindu-se grăbiţi spre Poarta de Fier. Trebuia să 
ajungă cît mai repede la criptele Şahi-Zindăâ, ca să li se 


ghicească mai înainte ca muezinii să-i cheme pe credincioşi la 
rugăciunea de seară şi mai înainte ca poarta oraşului să se 
închidă pentru noapte. 

Ca întotdeauna, pe colnicele Afrasiab, printre morminte, 
păşeau încet oameni singuratici - cititori ai Coranului, bocitoare, 
gropari cu cazmale. În criptele azurii se grămădeau dervişi cu 
păr lung, în zdrenţe negre rămase din covoare, muezini cu 
cealmale albe ca zăpada, dregători cu turbane hindustane 
colorate, gingaşe ca norii de dimineaţă; femei ascunse sub 
mantii sure, groase, tivite cu mătăsuri colorate ori împodobite 
cu hurmuzuri sau mărgăritare. 

Sub bolțile răsunătoare ale unora din cripte se auzeau 
glasurile jalnice ale celor care citeau Coranul. Cuvintele arabe 
sunau mai melodios şi mai bine chiar decît în gura arabilor. 

Miresmele păreau acolo aproape că se văd, aidoma 
matăsurilor dese, totuşi străvezii. Şi ele puteau fi numite 
mătăsuri, dacă miresmele ar fi foşnit şi dacă gingăşia lor putea 
fi pipăită, atunci ele puteau fi măsurate şi vindute în bazaruri. 

Rîndurile de cripte alcătuiau un fel de terase, o criptă 
deasupra alteia, fără să semene între ele, ca şi oamenii 
îngropaţi sub ele, şi totuşi apropiate şi asemănătoare, ca şi 
oamenii aceluiaşi popor, aceluiaşi neam. 

După ce urcară pînă sus pe o potecă povirnită, cotiră spre 
cripta lui Kusam-ibn-Abbas. În mînăstirea, zidită de regina 
Tuman-aga pentru dervişi, hagii şi pelerini, Sadreddin-bai zări un 
cititor în stele, costeliv ca şi el, negricios la faţă, dar cu barbă 
albă. 

Sadreddin-bai se opri şi făcu de departe o plecăciune smerită. 

Bătrînul cel oacheş şedea pe un covoraş, ţesut din lînă albă şi 
neagră, depănînd nişte mătănii de sidef şi privind drept înainte. 
Părea că nu vede nimic în jurul său şi nici în toată această lume 
trecătoare; oamenii, împărăţiile, aşezările omeneşti îşi schimbau 
înfăţişarea, îmbătrineau, piereau de pe fata pămîntului, dar 
neschimbaţi, nepieritori, rămiîneau aştrii cereşti, slovele tainice 
ale zodiilor în care cunoscătorul putea citi ursita, soarta 
oamenilor, a cetăților şi a împărăţiilor. Puteai să nu înţelegi 
împletiturile cu tîlc ale slovelor din cărţile pămînteşti, pentru 
dobîndirea înţelepciunii era îndestulător ceea ce fusese scris pe 
ceruri de arătătorul celui milostiv şi îndurător. 


Capătul lung al cealmalei bătrînului atîrna de pe umărul lui pe 
cutele negre ale halatului. Şi nu puteai să-ţi dai seama ce era 
mai alb - cealmaua, barba lui, mătăniile de sidef, sau izvoadele 
albe cusute pe lîna neagră a covoraşului. 

In stinga bătrînului, necutezind să stea pe covoraşul 
dascălului lor, încremeniseră smeriţi trei dintre ucenicii lui, 
palizi, tăcuţi, de nepătruns. Şedeau în rînd, fără să-şi ia ochii de 
la dascălul lor şi, fără să vrea, imitau fiece mişcare a feţei lui, 
mişcînd degetele, de parcă ar fi depănat mătănii. 

Sadreddin-bai făcu încă o plecăciune. 

Fără să-l cinstească pe neguţător cu privirea, cititorul în stele 
mormăi: 

— Vorbeşte! 

Atunci Sadreddin-bai veni mai aproape şi se aşeză jos, lîngă 
marginea covoraşului. 

— Sînt neliniştit, cuvioase părinte! 

— Neliniştea roade fără curmare inima muritorului; fiecare e 
însetat să afle pînă cînd va răbda tristeţea, cînd va veni 
alinarea, unde-i pragul fericirii şi poarta izbînzii... 

— Adevăr grăieşti, cuvioase părinte! 

— Cum te cheamă? 

Sadreddin-bai îşi spuse numele. 

— Ce vîrstă ai? 

Sadreddin bai spuse anul şi luna naşterii sale. 

— Steaua ta este a treia în zodia Berbecului. 

Sadreddin-bai încuviinţă: 

— Adevăr grăieşti. 

— De unde ştii? îşi ciuli urechile cititorul în stele, şi lui 
Sadreddin-bai nu-i scăpă că fusese cinstit cu o plivire fugară a 
prezicătorului. 

— Am citit şi eu odată în cartea ursitei cu privirea 
pătrunzătoare a ochilor tăi. 

— Pleacă pînă dimineaţa, întrucît cel milostiv ne dă vedere 
numai în bezna nopţii. Ziua sîntem orbi. Noaptea vedem. 
Dimineaţa gura noastră îţi va destăinui ceea ce se va dezvălui 
ochilor noştri noaptea. 

Sadreddin-bai făcu o plecăciune, iar cînd se ridică, în locul lui 
rămase o năframă subţire cu bani. 

Păşind de-a-ndăratelea, neguţătorul de pielărie se întoarse la 


Mullo Faiz, iar mai departe merseră de-a-ndăratelea unul lîngă 
altul, fără să-şi ia ochii de la bătrinul oacheş nemişcat, 
nepăsător. 

Numai după ce trecură de dervişi şi hagii, Sadreddin-bai grăi 
încet: 

— Milostiv e Allah că trimite asemenea prezicător pe pămîntul 
nostru păcătos! 

— Cînd o să răspundă? 

— A zis că dimineaţa. 

Deşi nu făcuseră decit să pună o întrebare, deşi aveau de 
aşteptat răspunsul o noapte întreagă, inima le era uşurată, 
simțind fiecare acea linişte pe care o dorise atita. 

Neguţătorii de pielărie îşi croiră drum prin gangul lung de sub 
bolta Porții de Fier, dar deodată se opriră în loc: din oraş, de la 
bazar, se întorceau, îmbulzindu-se, neguţători din mahalale, 
ţărani, grădinari, stăpîni de pometuri care îşi vinduseră mărfurile 
şi acum se grăbeau să ajungă în satele din împrejurimi, înainte 
de a se întuneca. 

Măgăruşii tropăiau grăbiţi purtînd coşuri, ulcioare de lut sau 
alte vase goale. Părăsind oraşul sub privirile iscoditoare ale 
străjerilor, nimeni nu cuteza să meargă călare, toţi păşeau pe 
jos, dînd bineţe oştenilor de strajă şi împungînd măgăruşii cu 
toiege ascuţite ca să iuţească pasul. 

Treceau ţigănci pline de praf, cu ochi ageri, ţinînd de mînă 
copii cu braţe tuciurii. Pe feţele femeilor, oacheşe şi îndrăzneţe, 
se vedeau benghiurile albăstrii ale tatuajului sacru, la unele 
între sprincene, la altele pe umerii obrajilor sau pe bărbie. 
Deasupra nărilor aveau podoabe de argint, dar totul pălea în 
faţa frumuseţii şirete, năvalnice a ochilor lor liliachii, arzători. 

Sadreddin-bai şi Mullo Faiz lăsară să treacă frumuseţile pline 
de păcat, scuipînd nu fără ciudă, iar cînd se hotăriră să iasă de 
sub bolta porții, îl întilniră pe Mullo Kamar, care venea de la 
oraş, călare pe un măgar sur, jigărit. 

Amîndoi neguţătorii răspunseră cu dispreţ la plecăciunea 
obişnuită a acestui precupeţ de rînd, care de atiţia ani hoinărea 
prin îmbulzeala bazarului, ba făcîndu-se nevăzut cine ştie unde, 
ba ivindu-se din nou în cotloanele înguste ale dughenilor de 
pielărie. 

Neguţătorii nici măcar nu se uitară în urma lui Mullo Kamar 


care se îndepărtă pe lingă Şahi-Zindă, pe sub pletoşii ulmi 
bătrîni de veacuri, pe lingă tirgoveţii care hodineau pe covoare 
dincolo de zidurile oraşului, pe lîngă schilozi, ţărani, cărora li se 
făcuse foame, pe lîngă leproşii aciuaţi în colibe de lut, pe lingă 
oştenii care şedeau pe malul pirîului. 

La marginea drumului se înşiruiau criptele unor dervişi, 
clădirile teşite ale ospătăriilor din care se împrăştia un fum 
plăcut mirositor, porţile de piatră ale conacelor din afara 
oraşului, iar în locurile goale dintre ziduri, luminate de soarele în 
amurg, se iveau pajişti verzi de trifoi sau grădini de zarzavat, 
după care apăreau din nou zidurile de piatră ale livezilor. 

Mullo Kamar îşi împungea măgarul cu toiagul ascuţit, privind 
îngîndurat  binecunoscutele mahalale ale populatului, ale 
marelui oraş Samarkand. 


CAPITOLUL PATRU 
GRĂDINA 


Mullo Kamar locuise cîndva la Suganak, o cetate din stepă, 
unde, în bazarul întins şi neted ca în palmă, neguţătorii făceau 
dever mare. Suganak, un cuvînt ostăşesc, înseamnă „tolbă de 
săgeți”, şi uneori se întîmpla ca Suganak să-şi îndreptăţească 
numele, cînd zidurile cetăţii se umpleau de oşteni, ca o tolbă de 
săgeți. De la Suganak pornea un drum de-a dreptul spre 
miazănoapte, spre bazarurile Hoardei de Aur, iar de acolo mai 
departe pînă în Rusia, la bazarurile din Novgorod. Drumurile 
porneau de la Suganak şi către răsărit, spre stepele albastre, 
presărate cu pelin, ale nomazilor, spre depărtatul şi cruntul 
Mogulistan, iar de acolo înspre ţara chitailor. La Suganak soseau 
mărfuri de la Hoarda de Aur, deşi aceasta nu făcea negoţ cu 
mărfurile ei, ci ruseşti. În schimb, Hoarda de Aur cumpăra acolo 
mărfuri persiene şi armeneşti, iar curînd aveau să treacă tot prin 
mîna neguţătorilor din Suganak şi mărfurile hindustane spre 
Hoarda de Aur, iar de acolo către Rusia şi Novgorod, de unde 
aveau să plutească mai departe, spre tărimurile beznei şi ale 
frigului, spre ţările nemţeşti şi franţuzeşti de peste mări. 

Nu era mare cetatea Suganak, unde părintele lui Mullo Kamar 
vindea mătăsuri, cumpărînd piei şi blănuri. Nu era mare cetatea 
Suganak, dar acolo se născuse el! Acolo crescuse Mullo Kamar, 
acolo moştenise negoţul tatălui său, de acolo ducea în Iran piei, 
iar din lran aducea mătăsuri şi vopsele. Lungi erau drumurile 
neguţătoreşti, îndelung călătoreau neguţătorii, iar cei din 
Suganak tălmăceau în felul lor numele cetăţii: bazarul lor era o 
tolbă, iar neguţătorii erau săgeți, şi cu cît mai departe ajungea o 
săgeată cu atit se bucura de mai mare cîştig şi cinstire. 

Hoarda de Aur îşi aţintise privirile hrăpăreţe spre Suganak, 
nomazii pizmaşi încercaseră să prade bazarul. Dar cetatea 
ţinuse piept cu dirzenie. Totuşi negoţul nu mai era atît de vioi ca 
pe vremuri, deoarece în ultimii douăzeci de ani multe drumuri 
de caravane se îndreptau spre Samarkand, unde se împleteau 


cu alte drumuri. Fără războaie, fără săgeți şi hangere cucerise 
Samarkandul negoţul Suganakului din stepă, aşa cum dusese de 
ripă bazarurile din alte zeci de străvechi oraşe neguţătoreşti - 
de la Urghenci în Horezm pînă la multe altele, cărora nu le mai 
rămăsese nici măcar numele. 

Cu doisprezece ani mai înainte Mullo Kamar fusese prins de 
năvala lui Timur la Şiraz. Neguţătorul din stepă nimerise într-o 
cetate împresurată. Persienii împresuraţi, se năpustiseră să 
prade caravanseraiul din Buhara. Între timp neguţătorul vînduse 
pieile, iar pentru mătăsuri plătise numai o mică arvună. Aşa că 
persienii n-aveau ce să-i ia în afară de aur, dar aurul nu e mare - 
izbutise să-l ascundă - şi persienii nu se înduraseră să-i ia viaţa. 

Aşa că Mullo Kamar ar fi putut să se întoarcă la Suganak cu 
arvuna pierdută şi cu miinile goale, dar Mullo Kamar nu era 
asemenea om. Cînd urdiile lui Timur dăduseră năvală în cetate, 
Mullo Kamar cercetase care dintre cei mai mari neguţători de 
mătăsuri din Şiraz îşi pierduseră viaţa şi le spusese căpeteniilor 
lui Timur că toată marfa acelor neguţători fusese cumpărată de 
el pentru Suganak, aşa că nu se cădea ca oştenii să prade pe un 
neguţător pasămite de-al lor. Văzind că acele căpetenii nu-i 
dădeau crezare, lovind cu toiagul în caldarimul pieţelor din 
Şiraz, neguţătorul se dusese la căpeteniile cele mari şi li se 
închinase. Se întîmplase ca plingerea lui s-o audă însuşi Timur. 
Cîrmuitorului îi plăcuse neînfricarea lui şi spusese cu asprime: 

— Nu se cade ca oştenii mei să-mi prade neguţătorii. 

De bună seamă că Mullo Kamar trebuise să dea plocon o bună 
parte din marfă atotputernicilor zilei, dar atunci s-au găsit în 
cetate şi cămile pentru caravană şi oameni care să mine 
cămilele. 

În zilele acelea, pe ulițele din Şiraz, unde multe lucruri erau 
călcate în picioare de învingători, Mullo Kamar culesese de pe 
jos o cărţulie cu slove săpate pe scoarţa verde. De atunci nu se 
mai despărţise de această carte, deşi învățase demult, pe de 
rost, toate gazelurile lui Hafiz. 

Acum, pe înserat, venind de la Samarkand, mergea pe drumul 
ce se ogoia tot mai mult, călare pe asinul lui îngîndurat, pe care 
îl îmboldea din cînd în cînd cu toiagul ascuţit. La asfinţitul 
soarelui, în faţa neguţătorului se înălţă poarta de piatră 
împodobită cu încrustaţii şi mozaicuri a grădinii Dilkuşo, ceea ce 


înseamnă „care încîntă sufletul”. 

Lăsă asinul în grija portarului şi se îndreptă spre o clădire 
largă, numită „înainte de poartă”, în care puteau să hodinească 
oştenii care ieşiseră din strajă, cei ce-şi aşteptau rîndul, şi tot 
felul de oameni care veniseră pentru treburile stăpiînirii. 

Pe stăpinul casei urma să-l aştepte pînă dimineaţa, deoarece 
seara nu era lăsat nimeni la el. 

Mullo Kamar luă de pe asin blana de capră, o întinse pe jos şi 
se pregăti să se culce într-un ungher. Deodată dădu cu ochii de 
Aiar. 

De multe ori i se întîmplase să se întilnească cu acest oştean 
de încredere la un popas, în felurite caravanseraiuri, pe un drum 
sau altul: ştafeta şi neguţătorul sînt totdeauna pe drum. lar sub 
cîrmuirea lui Timur războiul şi negoţul mergeau totdeauna mînă- 
n mînă: oşteanul jefuia, neguţătorul cumpăra de la el - amindoi 
trăgeau folos, amîndoi erau în cîştig. 

Multe lucruri folositoare afla de la un oştean neguţătorul 
priceput; multe dezvăluia şi povestea, din plictiseală, din 
încredere faţă de oştean, neguţătorul uşuratic. De aceea Mullo 
Kamal preţuia cunoscuţi ca acest Aiar, cu ochiul ager, urechea la 
pîndă şi mintea trează. 

Vorbiră îndelung despre caravanseraiurile de pe drumul dintre 
Samarkand şi Buhara, despre caravanele care poposeau la unul 
sau altul din ele, despre mărfurile pe care le duceau aceste 
caravane, despre tot felul de zvonuri şi întîmplări. 

De-abia aţipiră, că şi veni vremea să se scoale, să se spele cu 
apă rece din piriu, să înalțe laude lui Allah şi să se apuce de 
treburi. 

În frunzişul răcoros şi întunecat al grădinii noaptea încă 
stăruia, dar păsărelele ciripeau şi săgetau de pe acum, de colo- 
colo. Sfrîncioci suri cu coada lungă se apropiau în zbor fără 
teamă, iar cîte un grangur auriu se ivea deodată de sub copaci, 
iar iarba, de pe care aburea rouă, răspîindea o mireasmă 
năvalnică, bucurînd sufletul. 

Începu să cînte o privighetoare. O pitulice sură încercă să 
întreacă trilurile cristaline, armonioase, ale privighetoarei. Mullo 
Kamar fu călăuzit spre palat pe o alee întunecoasă, încă jilavă, 
ocolind uşa din faţă. 

Zorile abia se revărsaseră, dar Timur se şi trezise şi bea cumis 


dintr-o ceaşcă chinezească. La un semn al lui, însoțitorii îl lăsară 
pe neguţător singur cu Cel născut sub o stea norocoasă. 

Timur tăcea, privind prin uşa deschisă care dădea în grădină 
unde stînjeneii şi bujorii se şi ofiliseră, dar erau în floare 
trandafirii, printre care aceia îndrăgiţi de el, roşietici cu miezul 
purpuriu, care înfloreau ca nişte ciorchini pe o tulpină. Poruncise 
ca aceşti trandafiri să fie numiţi „patruzeci de fraţi”, dar norodul 
le zicea pe vechiul lor nume - „patruzeci de tilhari”. Acest nume 
cîndva îl zădărise pe Timur, dar nădăjduia că mulţimea îşi 
însuşise demult numele pe care-l dăduse el acestor flori. 

Mullo Kamar făcu o plecăciune smerită. 

— Ce se aude? întrebă Timur. 

— Am cumpărat. 

— Mult? 

— Cit a fost. Pe cei care aveau puţin i-am lăsat în pace. 

— Cu cit ai luat? 

— Cu douăzeci. 

— Cinci ţi-ai luat partea ta. Nu? 

Inima lui Mullo Kamar încremeni: „Ştie tot!” 

Dar nici nu clipi, ci numai dădu din umeri: 

— Nu cinci, stăpîne, ci patru; cîte unul am dat de fiecare balot 
omului meu. 

— Ţi-ajung şi trei. 

— Nu mă nedreptăţi, stăpîne! 

— N-au rămas stocuri mari? 

— Are un armean, dar nu în oraş; le ţine într-un caravanserai, 
la trei ceasuri de drum de aici. 

— De ce nu le aduce încoace? 

— Aşteaptă să vadă preţul. 

— Şi are mult? 

— Treizeci şi cinci de cămile. Şaptezeci de samare, cite cinci 
baloturi de samar... 

— Trei sute cincizeci. Cît cere? 

— Şaptezeci. 

— O să le luăm mai ieftin. Tocmeşte-te, ca să fie în bună 
rînduială. 

Mullo Kamar făcu o plecăciune şi se îndepărtă de-a- 
ndăratelea. Cînd fu aproape de uşă, Timur îl întrebă deodată: 

— La ce caravanserai e? 


— Armeanul? 

— Da ce, am nevoie de el? De piele! 

— La Kutluk-bobo. 

— Trebuie să momim caravana afară, pe întuneric. Cînd cazi 
la învoială, să-mi dai de veste. Inţelesu-m-ai? 

— Am înţeles, am înţeles, stăpîne! 

— Bine atunci. Du-te la vistierie: ia-ţi cîte patru, ţi-ajunge! 

— Îţi mulţumesc, stăpîne! 

Timur nu se mai uită la plecăciunile lui Mullo Kamar. 

Fără să-şi îndoaie piciorul drept, păşi şchiopătind prin sălile 
împodobite de pensulele zugravilor din Herat: grădini pline de 
tigri, gazele şi papagali trandafirii în mijlocul frunzişului verde- 
închis; o vînătoare împărătească printre dealuri verzi, unde un 
cal roşu îşi înalţă capul pleşuv cînd călăreţul fercheş trage cu 
arcul într-o gazelă care se poticneşte, deoarece săgeata i-a 
țintuit o ureche; două fete frumoase privesc încîntate vînătoarea 
de după deal; iată-l şi pe amir într-un boschet, îngrijit, zvelt, 
stind de vorbă cu soțiile sale, pe care zugravul le-a îmbrăcat în 
straie persiene, deşi ele purtau veşmintele neamurilor lor, nu 
străine. lată lupta pentru Şiraz, iată şi Şirazul însuşi! Şi din nou 
Timur pe cal, aşa cum arăta acum, nu aşa cum era cu 
doisprezece ani mai înainte cînd cucerise Şirazul, iar lîngă scara 
şeii stătea aplecat un derviş în zdrenţe, încins cu o funie, 
vestitul poet Hafiz... 

Trecuseră doisprezece ani. Mulţi lăudaseră atunci gazelurile 
lui Hafiz, iar printre acestea şi pe acela care i se păruse jignitor 
Cuceritorului Lumii. Şi cînd aflase că poetul Hafiz se ascundea 
printre dervişii din Şiraz, poruncise să fie adus dinaintea sa. 

În ziua aceea, cînd Timur tocmai se urcase în şa ca să plece la 
vînătoare, i se adusese la cunoştinţă că se dăduse de urma 
poetului, care fusese prins şi adus. 

Cîrmuitorul se uitase de pe cal la jalnicul zdrenţăros, un batrin 
cu barba ascuţită, căruntă, cu sprincenele groase, stufoase, 
negre, cu nasul vînăt ca al unui beţiv, dar ochii îi erau îndrăzneţi 
şi privirea hotărită. lar pe sub mustață îi flutura un zîmbet 
batjocoritor. Acest zîmbet îl zădărise pe Timur: în faţa lui nimeni 
nu zimbise încă batjocoritor, ci numai plîinsese sau se ploconise. 

Timur ar fi vrut să-l pedepsească pe poet, să poruncească să 
fie bătut cu bețe, însă spuse: 


— Am răsturnat lumea întreagă, strîngînd ceea ce e vrednic 
să-mi împodobească cetăţile şi mai cu seamă Samarkandul, cel 
mai de seamă dintre oraşele lumii. Cum de-ai cutezat să-mi 
împarţi oraşele pentru nişte fete! 

Hafiz zîmbi trist, îşi strînse zdrenţele pe el şi răspunse fără a 
se ploconi: 

— Vezi şi tu, stăpiîne, la ce m-a adus această risipă! 

— Da, da! încuviinţă Timur, neştiind ce să răspundă acestui 
bătrîn cutezător, şi îmboldi cu pintenii de argint deşerturile 
simţitoare ale calului. Armăsarul porni, iar după stăpiînitor se 
urniră şi însoțitorii săi, grăbindu-se să ajungă la locul vînătorii ca 
să scape de ulițele Şirazului, care duhneau a mortăciuni. 

Poetul rămase nemişcat la marginea drumului, lăsînd, să 
treacă pe lîngă dînsul alaiul strălucit al cuceritorului, de parcă i- 
ar fi trecut în revistă pe acei venetici trufaşi. lar acum, cercetînd 
zugrăvelile, Timur îşi aduse aminte pentru întîia oară că atunci, 
cu doisprezece ani mai înainte, încă trăia pe lume bătrînul şi 
îndrăzneţul poet Hafiz. 

Rareori i se întîmpla lui Timur să rămînă singur în acele 
ceasuri şi să se plimbe fără însoțitori, privind ceea ce fusese 
făurit din voinţa sa. 

La intrarea uneia dintre săli se opri auzind glasuri. Erau 
zugravii, care stăteau de vorbă în limba persiană şi chiar cîntau. 

Ei nu-l văzuseră. Se opri în uşă, cercetindu-i cu privirea. 
Meşterul zugrav închipuia vesel pe perete o luptă din Hindustan: 
urdiile împresurau Delhi. Muhammed-Sultan, nepotul cel mai 
mare al lui Timur, un tînăr nespus de siîrguincios, pătrunsese 
neînfricat în mijlocul încăierării, secerind cu paloşul. Chipul 
zugrăvit aducea bine cu al lui. Nasul coroiat, ochii depărtaţi, 
umerii obrajilor ieşiţi, privirea veselă, neiînfricată, ageră. 
Zugravul din Herat prinsese foarte bine ceea ce îi plăcea lui 
Timur la nepotul lui. 

Cronicarul  Hias-addin îi povestea zugravului cum se 
desfăşurase lupta. Glasul lui era răsunător, melodios. Stînd jos 
pe duşumea, ucenicii cîntau şi frecau vopselele. Deodată 
amuţiră cu toţii, rămînînd nemişcaţi, împietriţi, parcă ar fi fost 
zugrăviți pe perete; unul dintre ucenici îl văzuse pe Timur şi, 
înlemnit, fluierase fără să vrea. 

Toţi se făcuseră parcă deodată pe jumătate mai mici. Pensula 


zugravului trase cîteva dungi de vopsea neagră pe cer, deşi el 
voise să tragă o umbră sub cornişa unui turn. 

Timur îi îndemnă încruntat: 

— Lucraţi! 

Şi porunci să i se aducă un jilț. 

După ce se aşeză, lucrul zugravilor nu se putea rîndui cu nici 
un chip. Ucenicii încurcau vopselele, iar meşterul trecea de cite 
o sută de ori pensula peste unele şi aceleaşi linii, pe care le mai 
trăsese. ` 

Numai Hias-addin se însuflețise vădit. Incepu să vorbească 
fălos, tare, cîntător, dîindu-şi capul pe spate, de parcă el ar fi 
cucerit în clipa aceea Delhi, el însuşi dăduse năvală, fără a se 
teme de săgețile hindustanilor. Timur îşi miji cu răceală ochii şi 
aşa înguşti: cronicarul urmărise lupta de departe, de pe un dimb 
ferit! 

Dar cînd Timur, fără să vrea, ademenit de povestire, începu el 
însuşi să dea poveţe asupra unei trăsături sau a alteia, parcă 
văzînd din nou lupta, sub mîna zugravului începură să răsară noi 
linii, se iviră călăreţi, elefanţi; urdia lui Timur tocmai prinsese 
elefanții şi îi aruncase împotriva duşmanului, dar ea însăşi se 
temea de ei, mai mult decît de duşman, ba chiar mai mult decît 
de toţi duşmanii din lume. 

Timur porunci să fie chemaţi nepoţii mai mici, care nu 
văzuseră nici acea luptă, nici Hindustanul. Să vină să vadă cum, 
din voinţa bunicului lor, zugravii împodobeau lumea, cum la 
porunca lui se înălţau pe pămînt aşezări nemaivăzute, în oraşe 
se clădeau palate, palatele erau înconjurate de grădini, iar în 
palate se zugrăveau asemenea lucruri. 

Curînd, în spatele bunicului se opri micul Muhammed-Taragai 
pe care, din pricina înfăţişării sale mîndre, toată lumea din palat 
îl numea la început în glumă, iar apoi din obişnuinţă beizadea 
Ulugbek. 

Pe altă beizadea - pe Ibrahim-Sultan - nu putuseră să-l aducă; 
acesta încă dormea şi nu era chiar atit de uşor să-l trezeşti, să-l 
speli şi să-l înveşmîntezi, pentru a-l înfăţişa aşa cum se cuvenea 
dinaintea cusurgiului său bunic. Dar Ulugbek era întotdeauna la 
îndemînă, ca şi Muhammed-Sultan, nepotul cel mai mare. 

— Ce mai faci? îl întrebă Timur pe Ulugbek. 

— Bunicule, nu ne-ai mai arătat Hindustanul. 


— Ei, tu ai toată viaţa înainte. O să vezi multe cetăţi! şi 
adăugă cu asprime: Dacă n-o să-ţi tot sticleşti ochii la stele! 

— Stelele sînt mai curate, bunicule. 

— Ce spui? nu înţelese Timur. Mai curate decit ce? 

— Acolo e mai puţin colb, bunicule. 

Zugravii se încumetară să ridă. Timur se oţări: 

— Colb? Dacă ar fi pînă acolo un drum, aş stîrni şi acolo 
colbul! 

— Dar nimeni nu cunoaşte drumul pînă acolo. 

— Nici nu-i nevoie să-l cunoască. Sînt destule treburi şi aici pe 
pămînt. 

Şezînd în jilţul de Bagdad, negru, cu încrustaţii de sidef, Timur 
porunci să fie chemat dregătorul care veghea asupra binalelor 
înălțate la lasa. 

Curînd intră legănîndu-se Ubaidulla Sadr-mavliana*, ziditorul 
mausoleului şi al geamiei de deasupra mormîntului cuviosului 
poet Ahmad-hogea din lasa. 

Fără a întoarce capul, Timur se uită la bătrînul cărturar, 
vînjos, crăcănat, semănînd cu un nomad. Veşmintele lui erau noi 
şi nu apucaseră încă să se netezească, căci, în vederea acelei 
zile, abia fuseseră scoase din cufăr. Părea însă că Sadr şi toate 
veşmintele lui erau pline de colb mărunt de pe drum. 

— Ce se aude, mavliana? întrebă Timur. 

— Clădim. 

— E al cincilea an de cînd tot clădim! răspunse Timur. 

— Totul e adus din alt loc, de departe. 

— Darul meu l-ai primit? 

Timur poruncise să fie turnate din bronz nişte lampadare şi 
sfeşnice mari. Le turnase cu măiestrie iscusitul meşter Izz-addin, 
fiul nu mai puţin iscusitului meşter Tadj-addin, pe care Timur îl 
adusese cîndva o dată cu o mie de meşteri, luaţi robi în oraşul 
Ispahan din Iran. 

— Le-am şi pus lîngă criptă. 

— Sînt frumoase? 

— Mai frumoase n-am văzut nicăieri! răspunse Ubaidulla Sadr, 
ridicînd sprîncenele. 

— Acum ce faceţi? 


4 Mavliana, absolvent al unei şcoli teologice superioare. 


— Am isprăvit cazanul. Am turnat un... 

Sprincenele lui Ubaidulla se ridicaseră din nou şi Timur îl 
îngînă: 

— ... Cum nu s-a mai văzut altul nicăieri? 

Lui Timur nu-i plăcea cînd, din linguşire sau de frică, nu i se 
răspundea limpede, pe şleau. Dar Ubaidulla se încăpăţină: 

— Da, nu s-a mai văzut! răspunse el încredinţat şi jignit 
cîrmuitorului care îl privea încruntat. 

— Şi de ce e aşa de grozav? 

— A fost turnat cu iscusinţă. 

— Dar ca mărime? 

— Nici atît de mare nu s-a mai pomenit. L-a turnat... 

— Cine? 

— L-a turnat Abdal-Aziz. 

— Cel din Samarkand? 

— Pe tatăl său l-ai adus, stăpiîne, din Tebriz. Şi el era meşter, 
îl chema Sarvar-addin. 

— Mi-amintesc de Sarvar. Va să zică, feciorul seamănă cu 
părintele! Pămîntul nostru n-a stricat măiestria străinilor? 

— A sporit-o! Fiul e mai iscusit decit tatăl. Pe cazan a fost 
săpată o pisanie. 

— Care? întrebă Timur, numai urechi. 

Ubaidulla scoase repede din sîn o hîrtie străvezie satinată şi, 
ţinînd-o cu braţul întins, citi în şoaptă, apoi spuse: 

— Scrie că a fosl turnat din porunca ta în luna şavval, în acest 
an. Opt sute unu, în a douăzecea zi, pentru apa... Şi, împăturind 
hîrtiuţa, dădu din cap şi spuse: De-abia l-au adus. A fost turnat 
la Karnak. Să cari atita greutate, de la o asemenea depărtare! 

— Nu e mic? întrebă Timur, privindu-l iscoditor. 

— Am spus, stăpiîne, nu s-a mai pomenit altul aşa de mare. 

— Da, da! Asta-i pentru stepe. Inţelesu-m-ai? li cunoşti pe 
nomazii din stepă? 

— l-am cunoscut în ultima vreme. 

— Şi ce părere ai de ei? 

— În ce privinţă? 

— Trebuie ca înaintea ochilor lor să se înalțe uriaşi. Aşa sînt 
aceşti oameni: nu văd ceea ce-i mic, ochii li s-au învăţat cu 
întinderile necuprinse. Nomazi! Fac paşi mari, pietricelele 
mărunte nu le zăresc, nu se uită sub picioare, văd departe. 


Aşadar, trebuie să vadă de departe, cînd mai au încă multe 
ceasuri de mers, că în mijlocul stepei se înalţă un mare 
mausoleu. lar după ce intră, să vadă în mausoleu un mare 
cazan. Şi în mausoleu zace un mare sfînt. lar în jurul sfîntului 
sînt nişte lampadare mari. Şi atunci or să se întrebe: „Cine a 
înălţat aşa ceva în inima stepei?” Cînd or să vadă cît de mari 
sînt toate, vor spune: „Un lucru mare poate fi durat numai de un 
om mare. E mare, vor spune, puterea celui care a înălţat 
asemenea lucruri!” Şi atunci se vor teme de noi, ne vor da 
ascultare. Nu vor cuteza să se ridice împotriva unei asemenea 
puteri. Înţelesu-m-ai? 

— Am înţeles, stăpîne! 

— Da, da! 

Vorbele lor fură întrerupte pe neaşteptate de meşterul care 
zugrăvea cucerirea oraşului Delhi. Acesta lăsase demult 
pensula, ca să asculte cuvintele cuceritorului lumii. 

— Dă-mi voie să întreb ceva, mărite stăpîne. 

— Întreabă. 

— Eu, mărite stăpîne, îl cunosc pe lzz-addin care-i de pe 
aceleaşi meleaguri cu mine. El făcea nu numai lampadare, dar şi 
balamale şi tot felul de alte podoabe. Un meşter cum nu găseşti 
pe toate drumurile. Puteai să priveşti o zi întreagă o părticică 
dintr-un lucru făcut de el şi să te minunezi: „Phii, phii, ce 
iscusinţă!” Dar, precum am auzit, dacă judeci o lucrare după 
mărimea ei, nu mai are rost să-ţi strici ochii cu măiestria unui 
lucru mic, aşa-i? Dacă nomadul s-a obişnuit să privească totul 
de departe, el nu va mai vedea nici măiestria izvodului mărunt 
al unor meşteri adevăraţi, nici greaua lor trudă asupra unui 
lucru mic, aşa-i? lată ce n-am înţeles, mărite stăpine. 

— Cine-mi eşti! Bine, dacă mă întrebi, am să-ţi răspund. Voi, 
persienii, nu ştiţi să vedeţi departe. Le priviţi pe toate de- 
aproape. Vă cercetaţi palma, dar duşmanul din depărtare nu-l 
vedeţi. De aceea v-aţi pierdut ţara. De aceea aţi fost nevoiţi să 
vă sporiţi iscusinţa nu pentru şahii voştri, ci pentru hanii 
mongoli. Da, totul trebuie să fie mare. Să se vadă de departe. 
lar cînd te apropii, să priveşti ţintă şi să întrebi: „Şi din ce e 
făcut acest lucru mare?” La care oricine să-ţi răspundă: „Oho! 
Aici trebuie să cercetezi fiecare firicel de nisip, aici o balama de 
uşă e mai de preţ decit ditamai clădirea; aici o cărămidă de sub 


picioare e mai de preţ decît un ogor întins! Cit o fi costat o 
clădire atît de mare? Ce bogat, ce puternic trebuie să fie cel cea 
făcut asemenea lucru?” Aşa făuresc eu lucruri mari, dar din 
firicele de nisip nestemate. Voi însă preţuiţi firicelele de nisip, 
dar nu cutezaţi să făuriţi lucruri mari. De aceea voi persienii n- 
aveţi nimic! 

Pe toată faţa lui Hias-addin, în fiece mişcare a lui, se 
oglindeau încîntarea şi prețuirea la auzul vorbelor lui Timur. 

Muind fără voie pensula în vopsea, meşterul zugrav căzu pe 
gînduri: în minte i se perindă ţara lui, ca un covor nesfirşit, 
măreț, minunat, nepreţuit. Oamenii îl ţesuseră fără să-şi cruţe 
nici ochii, nici mîinile, şi cînd a fost gata, îl smulseseră nişte 
mîini străine. Şi iată-l acum călcat în picioare, înstrăinat în 
întregime! 

Ubaidulla Sadr îl cerceta pe meşter cu ochii săi ageri, alungiţi 
spre timple: mama lui Ubaidulla fusese mongolă şi el moştenise 
de la ea dragostea de stepă; în cuvintele lui Timur îl jignise 
ceva, dar ce anume, nu putea să-şi dea seama, de aceea se uita 
la persian cu înţelegere, cu o dragoste neaşteptată pentru el 
însuşi. 

Ulugbek stătea nemişcat în spatele jilţului, pipăind cu palma 
abanosul spetezei. 

Timur îi dădu îndrumări lui Ubaidulla Sadr, apoi se ridică şi 
plecă singur, şchiopătînd, fără să se grăbească, fără să se mai 
uite la zugrăvelile de pe pereţi, grijuliu: sosise vremea să-i 
primească pe dregătorii săi, să stea de vorbă cu ei nu despre 
lucruri neînsemnate, ci despre treburile stăpiînirii. 


CAPITOLUL CINCI 
CARAVANA 


Zorile abia se revărsaseră, dar Mullo Kamar se şi întorcea de 
la grădină. Fără să coboare de pe asin, se opri lingă Poarta de 
Fier. 

Îl miră nu larma, acolo era tot timpul lume multă şi hărmălaie, 
ci norul de colb ce se ridica pînă la cer. De parcă nişte vrăjmaşi 
ar fi pus foc bazarului din Samarkand. Pulberea înecăcioasă 
învăluia totul de jur împrejur, aşezîndu-se pe oameni, pe copaci, 
pătrunzînd în ochi, tăind răsuflarea. 

Călăreţii, care intrau pe poartă, şi drumeţii pe jos ce piereau 
din vedere, în norii de colb, grăbeau pasul ca să treacă mai 
repede prin pulberea cînd sură, cînd, cine ştie de ce, roşcată. 

Trecuse abia o noapte, dar Mullo Kamar, care se strecurase 
prin deschizătura Porții de Fier, nu mai recunoştea bazarul. 
Părea că diavolii se năpustiseră din iad într-acolo cu cazmale, 
tîrnăcoape, răngi, nimicind încet-încet binecunoscuta privelişte a 
străvechiului bazar. Părţi din ziduri sau acoperişurile prăvăliilor 
se năruiau sub lovituri, stîrnind colbul. De la un capăt la altul al 
bazarului fierul zăngănea izbindu-se de pietre, lemnul piriia, 
zidurile sau uşile bufneau surpîndu-se; peste tot se ridicau alţi şi 
alţi nori de pulbere, care se învălmăşeau şi apoi se întindeau 
încet, învăluind cerul. 

Cînd şi cînd, din norii de colb răsăreau neguţători care-şi 
ţineau sus poalele halatelor şi, sărind peste dărimături, alergau 
ca să pună la adăpost legături cu mărfuri sau tot felul de boarfe 
pe care le strînseseră din prăvălii. 

Înconjurat de ajutoarele şi slugile sale, Mahmud-Daud-hogea 
stătea pe cal nemişcat în norii de pulbere, asemenea unui 
cuceritor neînduplecat. 

El urmărea cu asprime ca nici o mînă să nu tremure, dărîmînd 
tot ce întilnea în cale - cîrmuitorul poruncise să fie curăţat 
întregul bazar şi niciodată nu se întimplase să fie nevoit să-i dea 
o nouă poruncă. 


Unii neguţători se repeziseră la Mahmud-hogea cu mîinile 
ridicate spre cer sau apucîndu-se de cap, deznădăjduiţi, 
rugîndu-l să le fie cruțat avutul. Dar slujitorii hogii îi opreau şi, 
dînd în stînga şi-n dreapta ghionturi şi pumni după ceafă, îi 
îmbrînceau cît colo. 

Ca într-o cetate cucerită, oşienii stăteau de pază înarmaţi cu 
sulițe şi hangere, arătînd celor care intrau pe Poarta de Fier 
drumul care ocolea bazarul. 

Sutaşul, mai-marele străjerilor călări, veghea ca trecătorii să 
nu se îngrămădească şi să nu stea pe loc. 

O mulţime de harabale scîrţiiau, cărînd din oraş piatră spartă, 
sfărimături, moloz. 

Despre toate acestea, cronicarul Şaraf-addin din lezda a scris 
mai tîrziu următoarele în Cartea biruințelor: „Duminică, în a 
patra zi a lunii ramazan din anul opt sute unu, cînd Luna, aflată 
în zodia Leului, întorsu-şi-a faţa de la hexagonul Soarelui 
împreunîndu-se cu hexagonul Luceafărului, într-un ceas norocos 
şi prezis după stele, ziditorii durat-au temelia clădirii...” 

Dar zidirea începea prin dărimări şi asinul lui Mullo Kamar 
zbiera de mama focului, speriat de cele ce se petreceau. lar 
Mullo Kamar strănuta mereu, încercînd să-şi acopere faţa cu o 
năframă sau ştergîindu-şi ochii, care îi lăcrimau din pricina 
colbului 

În sfîrşit, o lua pe o uliţa, pe unde i se întîmplase rareori să 
treacă; de-a lungul uliţei înguste şedeau, în semiintunericul 
dughenilor mizere, meşteşugari aplecaţi deasupra lucrului, 
ştemuind ulcioare, găleți, plăcuţe metalice pentru hamuri, 
făurind lacăte sau clopoței: totul zăngănea, ţiuia, şuiera, 
clinchetea, ţăcănea; totul se învălmăşea într-un vuiet asurzitor, 
prin care, pe neaşteptate, răsuna o bubuitură sau o sfirîială. Din 
cazane se înălţau vălătuci de abur, atunci cînd în apă cădea 
vreun lucru forjat. Aerul era verzui şi dens din cauza mirosului 
înecăcios de ars şi a duhorilor, din pricina izului greu al acizilor şi 
aliajelor. 

Chipurile meşterilor, cu nasurile negre de funingine, cu buzele 
vinete, strînse, cu fruntea sau obrajii mînjiţi de funingine sau 
pulbere de fier, se legănau în ritmul lucrului. Cîteodată, sub 
negreală lucea pielea albă, parcă lipsită de viaţă. Cînd şi cînd, 
ici-colo, se auzeau strigăte şi plînsete de copii, căci meşteşugarii 


nu numai că munceau, dar şi locuiau în strîmtoarea acelor colibe 
de lut, unii pe grămezile de gunoi, de talaş, în atelierele 
stăpiînilor, alţii - în nişte vizuini de lut, pe zdrenţe ponosite. Se 
aflau acolo şi localnici din Samarkand şi mulţi persieni şi gruzini, 
alungaţi de peste zece ani din ţara lor, de lîngă forjele lor şi 
aduşi cu sila la Samarkand. 

Mullo Kamar îi dădu bineţe lui Nazar, un meşter de zale, 
cărunt, cu părul vilvoi şi cu ochii cenuşii. Mullo Kamar îl 
cunoştea de mult, din ziua în care Nazar, împreună cu ucenicii 
săi, venise din Hoarda de Aur trecînd prin Suganak, atunci cînd 
Timur îi dobindise de la Tohtamiş pe meşterii ruşi făurari de 
zale. Timur socotea că cele mai bune zale erau cele ruseşti, dar 
dintre meşterii care lucrau în Saraiul Hoardei de Aur nici unul nu 
făurea arme, deşi la ei acasă, în Rusia, cunoşteau acest 
meşteşug. Fusese nevoie de stăruinţe îndelungate, blajine, pe 
lîngă Nazar, la Hoarda de Aur, pentru a-l face să se apuce din 
nou de meşteşugul pe care îl învățase în Rusia, înainte de a fi 
fost luat rob de tătarii Hoardei de Aur. Tohtamiş trebuise să ţină 
cu sfinţenie legămintul pe care îl făcuse faţă de Timur, aşa că 
tătarii din Hoarda de Aur îl însoţiseră cu deosebită grijă, cu toată 
cinstirea, ca pe un meşter slobod; de altfel şi Timur poruncise ca 
ei să aibă grijă de meşter, aşa cum ai grijă de nişte arme 
scumpe. 

Cînd Nazar trecuse prin Suganak, ieşise multă lume să-l vadă. 
Tătarii din Hoarda de Aur, care îl însoţiseră pînă la Suganak, 
unde îl dăduseră pe mîinile starostelui armurierilor, povesteau 
cum fusese căutat prin toată Hoarda de Aur un asemenea 
meşter, deşi armurierii ruşi erau neclintiţi ca stînca: cînd luau o 
hotărire nu dădeau îndărăt. Anume, ei hotăriseră - poate cu o 
sută de ani mai înainte, poate chiar mai demult - că nici unul nu 
va făuri pentru Hoardă nici o sabie, nici o za, nici un jungher, 
nici un coif, orice cazne ar avea de îndurat pentru că nu voiau să 
lucreze în meşteşugul lor. De această hotărire se ţinea şi Nazar, 
şi nu puteai să nu te foloseşti de un asemenea meşter; i-au jurat 
că zalele pe care le va făuri nu vor cădea în stăpînirea Hoardei 
de Aur, că oştenii care le vor purta nu vor porni împotriva Rusiei, 
ci că ele vor ajunge în mîinile cumplitului Timur, în faţa căruia 
tremura însuşi Tohtamiş. Nazar pornise la drum cu aceste 
încredinţări şi-şi luase cu el ucenicii care deşi nu avuseseră 


prilejul să făurească zale, totuşi ştiau să ţină cu tărie în miini 
ciocanele şi cleştii. Se întîmplase ca în zilele acelea Mullo Kamar 
să călătoiească de la Suganak la Samarkand, aşa că Nazar îi 
fusese încredinţat ca să-l aducă împreună cu caravana. De 
atunci se cunoşteau, şi tăria, dirzenia lor sufletească făcuseră să 
se nască între ei o prietenie strinsă. 

Mullo Kamar trecuse printr-o slobozie liniştită, unde lucrau în 
tăcere ţesători de mătăsuri, ţesătoare de pînză, de bumbac, iar 
nişte femei înalte cu pielea albăstruie, cu şuviţe negre ieşindu-le 
de sub vălurile cenuşii, torceau fire şi răsuceau aţă. Lucrau în 
văzul lumii, ca toţi meseriaşii, pentru ca muşteriii să vadă ce 
fac, aşa fel ca nimeni să nu se îndoiască de mărfurile lor, să nu 
bănuiască cine ştie ce ascunzişuri şi vicleşuguri pentru că 
vindeau atit de ieftin: marfa era acolo în văzul tuturor, puteai să 
priveşti şi cum se lucra. 

Aşa trecu Mullo Kamar prin sloboziile giuvaergiilor şi ale 
curelarilor, ale postăvarilor, printre dughenile de cărţi, pline de 
copişti tipicari, cu bărbi albe, legători de cărţi, negustori de cărţi 
şi penare, în care vînzătorii erau mai demni, mai cuviincioşi 
decit ştiutorii de carte care se îmbulzeau, cercetind cu privirea 
cărţile şi avînd arareori bani ca să le cumpere. 

Mullo Kamar trecu pe lîngă şelari şi meşteri de scrîncioabe, 
unde bărzile mici, ascuţite, bocăneau asemenea unor ciocănele 
pe lemnul alb, unde vopselele şi lacurile proaspete răspîndeau 
un miros plăcut, unde se înălţau stive, ca nişte turnuri, de cufere 
înflorate. 

Cînd ajunse la şirul dughenilor de pielărie, Mullo Kama, nu 
intră în odaia sa din caravanserai, ci dădu asinul lui Boturcea la 
poartă şi porni pe jos pe lîngă corturile binecunoscute. Boturcea 
duse asinul în curtea din dos, unde sub magaziile de piatră erau 
grajduri cu stănoage pentru măgari şi cai. 

Mullo Kamar se duse la Havuzul Stătut unde muşteriii 
ospătăriei şedeau pe laviţe late deasupra apei şi înfulecau 
bucate gustoase de Kaşgar din talere grele ele lut, trăgind cu 
buzele panglicile albe, fără de sfîrşit, ale tăiţeilor aromaţi; cu 
capul dat pe spate, hăpăiau colţunaşi mari, fragezi, leorpăiau 
din stacane ciorbe grase, iuți ca focul din pricina ardeilor şi 
aromitoare din pricina mirodeniilor. Tot acolo se frigeau pe jar 
hălci întregi de carne, grăsimea sfiriia picurind pe cărbuni, iar 


boarea de fum albăstrui, ce se înălța, îi îmbia pe trecători cu 
miresmele grăsimii şi ale cepii prăjite. Kaşgarieni veseli, cu 
chipuri lătăreţe, cu mustăţi negre, cu obrajii lucioşi, rumeni, îi 
pofteau pe trecători ridicînd în slavă bucatele şi bizuindu-se pe 
foamea trecătorilor ca pe cea mai îmbietoare miroznă a oricărei 
mîncări. 

Deşi îi era foame, Mullo Kamar se stăpiîni totuşi. Nici o ispită în 
viaţă nu-l abătea de pe drumul negoţului, întortocheat, îngust, 
nesigur, primejdios, dar ademenitor. 

Fără a răspunde la îmbierile kaşgarienilor, el intră pe poarta 
caravanseraiului armenesc, unde află de la Levon că Puşok 
fusese pălit iarăşi de friguri. 

Armeanul zăcea cu capul gol, cu părul lipit de fruntea 
înfierbîntată, şi cînd se ivi Mullo Kamar abia ridică puţin capul. 

— Of, ce ai să-mi spui, preacinstite? 

— Care e ultimul preţ? 

— Nu mai e acelaşi. 

— Cum aşa? 

— Optzeci! Mai ieftin nu vind. 

— Şaizeci! Mai mult să nu te aştepţi. 

— Vorba mea e vorbă. 

— Şaizeci şi cinci. Asta-i ultimul meu cuvînt. 

— Ultimul preţ: şaptezeci şi cinci. 

— Cînd capăt marfa? 

— Cînd ai nevoie? 

— Miine, cînd se deschide bazarul. 

— Cînd o aduc? Noaptea? 

— Ad-o noaptea. 

— E primejdios. 

— La noi neguţătorii n-au de ce să se teamă. Aici e 
Maverannahr5, nu-i Hoarda de Aur! Îți dau arvună. 

— Arvună?... Mai puţin de cinci nu primesc. 

— Poftim - cinci! 

— Bine! 

— Cînd porneşte caravana? 

Se vădi atunci că boala lui Puşok putea fi zvirlită cît colo ca o 


5 Maverannahr (Ținutul între două fluvii), situat între fluviile Sir-Daria 
şi Anru-Daria. O parte a hanatului lui Timur 


plapumă. În clipa cînd Mullo Kamar scoase din sîn punga cu 
bani, Puşok se scutură şi sări în picioare. 

— Trimit îndată pe careva să le spună să pornească de cu 
seară, pentru ca în zori să ajungă la poarta oraşului. Vreau să 
mă descotorosesc cît mai repede de caravana asta şi să plec la 
lasa după altă marfă. Poate să mă duc şi la Sarai, la Hoarda de 
Aur, după cum or sta treburile. 

Potrivit obiceiului, chemară trei martori ca să fie de faţă cum 
unul dintre neguţători plăteşte, iar celălalt ia banii. 

Nerăbdător ca un copil în faţa unor dulciuri, Puşok bătea pasul 
pe loc, în timp ce Mullo Kamar număra banii. 

După ce încheiară tîrgul, plecară cu toţii să bea aldămaşul la 
ospătăria kaşgarienilor, unde îi cinsti pe toţi Puşok, ca fiind cel 
care făcuse vinzarea. Deşi îi era foame, înainte de a intra în 
ospătărie, Mullo Kamar dădu fuga pînă la caravanseraiul în care 
trăsese şi-l trimise pe Boturcea să-l aducă pe latagan. 

Peste un ceas, latagan ieşi din oraş călare nu pe asinul 
îngîndurat, ci pe un buiestraş iute, luînd-o pe acelaşi drum, pe 
care mersese dimineaţa asinul lui Mullo Kamar. 

Pînă să se întoarcă stăpiînul, în dugheana lui latagan 
rămăsese să vîndă aţă de cizmărie Derenik, băiatul lui de 
prăvălie. 

Trecînd pe lîngă dugheană, un derviş cu barbă albastră 
întrebă: 

— Departe a plecat jupînul? 

— İl doare o măsea. S-a dus la Siab, să se roage lui Ho-Daniar, 
ca să-l tămăduiască. 

— Domnul îl ajută pe cel credincios! proroci dervişul. 

Intre timp latagan, după ce străbătu dintr-o suflare şase 
verste, descălecă în dreptul porţii grădinii Dilkuşo a cîrmuitorului 
şi intră pe poartă. 

Acolo îl căută pe pistruiatul Aiar şi îi spuse ceea ce-i poruncise 
Mullo Kamar: 

— Să-i spui aşa: cămilele or să pornească la drum după 
rugăciunea de noapte, cu trei ceasuri înainte de aceea de 
dimineaţă. Aşa mi-a poruncit Mullo Kamar să spun, dar despre 
ce cămile şi despre ce drum este vorba n-am putut să-mi dau 
seama, cu toate că m-am tot gindit şi gîndit. Dar fii pe pace, o 
să aflu eu. 


Ochii căprui ai lui Aiar scăpărară iute, ca un fulger. 

— Află. Află... Hai, şezi! îl pofti Aiar, arătînd cu degetul într-un 
colţ. 

— De ce să şed? Trebuie să plec înapoi. 

— Şezi, şezi. Aici nu-i nici arşiţă, nici prea multă lumină. Să nu 
ieşi la lumina soarelui, să nu scoţi limba. 

Aceste cuvinte nu-i plăcură lui latagan, dar cine ar fi cutezat 
să zică ceva acolo, în poarta cîrmuitorului? Se aşeză într-un 
cotlon dosnic, întunecos. 

Curînd veniră să-l ia doi oşteni, care-l duseră pe lîngă un şir 
lung de piersici, ce-şi lăsaseră pînă în iarbă frunzele lungi de pe 
ramurile mlădioase, îngreunate de rodul încă necules. 

Cînd latagan se aplecă fără să vrea spre o piersica albă, 
pufoasă, căzută pe cărare, unul dintre oşteni îl îmbie: 

— la-o. la-o. Măniînc-o. 

Aceasta a fost cea din urmă piersică pe care a mincat-o 
latagan în viaţa sa. Curînd după aceea îl duseră într-o hrubă 
neagră de piatră, o uşă grea, cu clampe, sciîrţii şi latagan 
rămase singur într-o cămăruţă rece şi întunecoasă, în care 
putea să chibzuiască cît poftea la viaţa pe care o trăise şi să-şi 
caute zadarnic vina, pe care n-o avusese niciodată. latagan nu 
ştia că aşa poruncise Timur. 

Mult timp nădăjdui latagan că Aiar va deschide larg uşa şi va 
striga: „leşi mai repede, s-a făcut o greşeală!” Totuşi, nimeni nu 
deschise uşa nici în ziua aceea, nici în cea următoare. latagan 
nu mai avu niciodată prilejul să-l întiîlnească pe Aiar, cum nu-i 
mai fu dat să-i vadă nici pe Mullo Kamar, nici pe Derenik, băiatul 
de prăvălie, nici pe Sarahon, nevasta lui, nici pe căţeluşa sa 
Koktai. In cei patruzeci de ani de viaţă ai săi, numai o zi se 
mîndrise şi el, se bucurase şi el în plin bazar, numai o zi, în 
patruzeci de ani de viaţă, făcuse negoţ după pofta inimii! 

— Hei, Derenik! Unde ţi-e jupînul? întrebau neguţătorii a doua 
zi. 

— ÎI doare o măsea! răspundea Derenik, clănțănind din dinți, 
înspăimîntat de presimţiri cumplite. 


Caravana, pe care o chemase neguțătorul armean, părăsi 
caravanseraiul Kutluk-bobo cu noaptea în cap. 
Portarii luminară, ridicînd deasupra capului cele două pete 


licăritoare, parcă uleioase, ale fanarelor, în timp ce poarta se 
deschise scrişnind şi cămilele cu poveri trecură peste fişiile de 
lumină, ba lipindu-se neliniştite una de alta, ba călcînd mîndre, 
măreţe, şi pierind în întuneric. 

Ultimii străjeri plecară după cea din urmă cămilă, călărind 
semeţi pe asini şi strîngînd în miîini ţăpoaiele proţăpite în sus. 
Poarta se închise şi în caravanserai se aşternu din nou liniştea, 
tulburată din cînd în cînd de gemetele neguţătorului din Herat: 
acesta visa totdeauna lucruri îngrozitoare, în timp ce dormea pe 
maldărul de baloturi tari, de care îi era frică să se depărteze 
noaptea. 

Luna apusese, dar încă nu mijea de ziuă. Călăuza caravanei, 
un om încercat, mergea în frunte călare pe asin, urmat de patru 
străjeri cu mîinile încleştate pe ţăpoaie. Alţi doi călăreau după a 
zecea cămilă, iar ultimii patru după cea din urmă. Deasupra 
străjerilor se  înălţau drept în sus ţăpoaiele pe care-şi 
încleştaseră mîinile, iar în faţă, la şoldul călăuzei atîrna un 
iatagan lung, care lăsa dire în colbul hîrtoapelor de pe drum. 

Ca de obicei, înainte de revărsatul zorilor, cerul sc întunecă, 
dar călăuza cunoştea bine drumul - îl străbătuse pînă atunci de 
la un capăt la altul de o sută de ori. 

Noaptea era întunecoasă şi răcoroasă. Ochii, care se 
obişnuiseră cu întunericul, desluşeau pe o parte a drumului nişte 
copaci, în stînga zidurile unei clădiri înalte, pesemne un 
mausoleu sau, poate, un foişor de strajă. Curînd, drumul începu 
să coboare, mărginit în stînga şi în dreapta de coamele unor 
dealuri. Părea că în întunericul îngroşat se zăreau nişte umbre. 

Aiar pîndea în beznă, adulmecînd cu plăcere mireasma 
amăruie, uscată, a pelinului din stepă. Cerul părea mai luminos 
decît pămîntul, dar între coamele înalte ale dealurilor era un 
întuneric atît de gros, de nepătruns, încît nu se zăreau nici 
călăreţii şi nici caii, care aşteptau unul lîngă altul chiar pe drum. 

Un sutaş al stăpinirii îi încredinţase lui Aiar o sarcină tainică. 
Se cereau multe merite ca să te poţi bucura de o asemenea 
încredere. În viaţa sa dusese multe epistole făcute sul, de multe 
ori se furişase pe lîngă iscoadele duşmane, ducînd în carimbul 
ciubotei o punguţă de piele cu o poruncă tainică, sau gonise fără 
să cruţe caii, schimbîndu-i pe cei istoviţi cu alţii odihniţi, neavînd 
nimic asupra sa, dar murmurind mereu cîteva cuvinte de 


neînțeles ca să nu le uite, să le şoptească la capătul drumului la 
urechea omului trebuincios. Aiar era un olăcar al stăpiînirii. 

lar cînd mai-marii lui căpătaseră deplină încredere în el, cînd 
înteleseseră că nici în foc n-ar fi scos o vorbă de prisos, i-au 
încredinţat o sarcină care nu cerea nici o dibăcie deosebită, nici 
cine ştie ce cutezanţă, ci numai atit - să-ţi pui strajă gurii. 

Cînd răsună în depărtare dangătul, ca un vaiet gutural, jalnic 
al clopotului de pe ultima cămilă a caravanei, caii începură să 
fornăie şi să joace pe loc în beznă; călăreţii strînseră încă o dată 
chingile, potriviră scările iar unii dintre ei încălecară. 

Aiar încălecă însă numai cînd dangătul clopotului se apropie 
de tot şi, după ce trecu călăuza caravanei, întrebă pe 
neaşteptate: 

— Hei! A cui e caravana? 

În clipa aceea se apropiară şi ceilalţi oşteni şi, fără să 
descalece, înşfăcară ţăpoaiele ce se legănau deasupra capetelor 
străjerilor înfricoşaţi. 

— Cine v-a dat voie să umblaţi noaptea? 

Călăuza îşi recapătă graiul cînd îşi dădu seama nu atît cu 
văzul, cît cu auzul său încercat că aceia erau oşteni. 

— Siînteţi oşteni, oare? 

— Întîi răspunde tu! 

— Dar ce e? Dintotdeauna am umblat noaptea. Cînd să 
umblăm? Ziua e arşiţă. 

— Ciţi sînteţi? 

— Zece străjeri şi cu mine. 

— la-o spre dreapta. Străjerii să descalece. Caravana o s-o 
păzim noi. Daţi-ne ţepuşile, ca să nu vă înţepaţi pe întuneric. 
Hai, mişcaţi-vă! 

Fără să descalece de pe asin, călăuza caravanei o coti pe o 
potecă lăturalnică. 

Cămila din frunte o luă plină de gravitate pe urma lui, 
atrăgindu-le după ea şi pe celelalte cămile, care păşeau grave 
ca şi ea, cu capul sus, de parcă ar fi citit cine ştie ce slove pe 
cer. Stelele pieriseră însă - se răvărsau zorile. 

Străjerii dădură ţepuşele oştenilor: doar ei aveau rostul să 
păzească caravana, nu să ucidă. Dacă voiau alţii s-o păzească, 
atunci armele din mîinile lor erau o povară de prisos. 

Totuşi, după ce străjerii fură îndepărtați de caravană, li se 


porunci să coboare de pe asini şi să se aşeze jos. Nici unul dintre 
ei nu fu ucis, ci li se spuse să stea acolo pînă se va lumina de 
ziuă şi, dacă va fi nevoie, chiar şi mai tîrziu, pînă va veni cineva 
şi le va spune încotro să se ducă. 

Şi cei zece străjeri rămaseră acolo pînă dimineaţa. 

Aşteptau liniştiţi printre dealurile golaşe, privind soarele care 
se înălța pe cer tot mai sus şi un gîndac grijuliu care rostogoli pe 
pămîntul cenuşiu un cocoloş neted, pînă acolo unde avea 
nevoie. 

Numai cînd soarele începu să dogorească, iar pe aproape nu 
se vedea nici o umbră, cutezară să se ducă fuga pe rînd pînă 
sub un copac singuratic, să şadă puţin la umbră, pentru a se 
întoarce apoi la loc, ca să alerge la umbră alţi străjeri. 

Ca să-şi potolească setea, căutau pietricele pe care le ţineau 
în gură, rostogolindu-le sub limbă. Din această pricină vorbeau 
puţin. La urma urmei despre ce să mai vorbească? Despre cele 
văzute? Şi apoi toţi văzuseră destule - că de, doar toţi se 
tocmeau de mult să păzească împreună caravanele de la un 
capăt la altul al drumurilor! După ce îi însoțeau pe unii 
neguţători, se tocmeau la alţii. În hanatul lui Timur nu era nici o 
primejdie pentru străjeri, puteai să pleci la drum fără frică. Se 
temeau doar să meargă pe meleaguri prea depărtate, aşa că 
pentru aşa ceva nu se tocmeau. 

Acum, pentru întiia oară după multă vreme, rămăseseră fără 
arme. Mulţi dintre ei nici nu s-ar fi tocmit ca străjeri la caravane, 
dacă într-o zi sau alta, cu un prilej sau altul, unii dintre ei nu s-ar 
fi ales cu o ţepuşă, alţii cu un vîrf de ţepuşă, despre care nu 
puteau să spună cine le pierduse şi cine le găsise. Dar cînd un 
asemenea lucru ajungea în mîna ta, nu se putea să-l laşi să zacă 
de pomană, ci trebuia să scoţi un folos din el. Acum nici unul 
dintre ei nu ştia ce să facă, văzîndu-se rămas fără suliţi. Insă cel 
mai vîrstnic dintre ei judecă aşa: 

— Acolo unde-i caravana, acolo-s şi ţepuşele noastre. 

Şi se liniştiră cu toţii din nou. 

Nu aveau grijă de caravană: oştenii le luaseră ţepuşele şi 
păzeau ei înşişi caravana, iar lor le dăduseră prilejul unei clipe 
de răgaz. 

Unul dintre străjeri dezlegă deodată cu fereală şiretul 
chimirului şi scoase un vîrf de suliță înverzit, ascuns în el: 


— la priviţi! 

Virful de suliță începu să treacă de la unul la altul, în mîinile 
nerăbdătoare, ba uscate, ba jilave, ba bătătorite, ba lunecoase 
ale străjerilor. 

— la să văd! 

— Oho! 

— Nu-i din fier! 

— De unde îl ai? 

— L-am găsit pe nisip. Demult. Cînd am trecut prin Horezm. 

— Atunci, lîngă fîntînă? 

— Cînd? 

— Am băgat de seamă: atunci ai găsit ceva. 

— Ei şi ce-i? 

— Mai ştii?... 

— Ce? 

— Mai ştii ce se poate întîmpla?! Ţepuşele ni le-au luat! Este? 
Dacă o să fim întrebaţi: „De unde ai luat ţepuşa asta? Nu cumva 
ai furat-o?” 

— Dar nu-i din fier. 

— Totuşi e o armă! 

— Nu-i din fier. 

— Dar din ce-i? 

— Un amestec. 

— N-o fi din aur? 

— E un amestec, îţi spun. 

— Totuşi e o armă! 

— Şi ce-i cu asta? 

— Arunc-o, şi gata! 

— Dar n-o să mă spuneţi? 

— Nu, arunc-o. 

Străjerul cu pricina duse virful de suliță din bronz, neted ca un 
trup omenesc, care înfăţişa un cap de leu, şi-l aruncă într-o 
crăpătură din pămînt. După aceea se întoarse şi spuse: 

— L-am aruncat. 

Toţi îi urmăriseră fiecare pas şi toţi încuviinţară: 

— Aşa şi trebuie. 

— Orice s-ar întîmpla, noi n-am văzut nimic! îi povăţui cel mai 
vîrstnic dintre ei. 

Aşteptară acolo pînă dădură peste ei oamenii trimişi de 


Ghevork Puşok şi cei de la Kutluk-bobo. 

Abia atunci pricepură paznicii: caravana dispăruse. Oricit 
priviră de jur împrejur, nu zăriră nicăieri nici o urmă a ei. În 
toate părţile şerpuiau drumeaguri şi la lumina zilei nu puteai cu 
nici un chip să-ţi dai seama pe care dintre ele se îndepărtase 
caravana la adăpostul beznei fără stele dinaintea zorilor. 

Nimeni n-a mai văzut vreodată prin locurile acelea nici 
caravana, nici pe călăuza ei şi doar gindacii negri îşi rostogoleau 
cocoloaşele prin crăpătura adîncă, în care fusele ascuns vîrful de 
suliță. 


Întregul bazar din Samarkand îl văzu în ziua aceea pe 
Ghevork Puşok, alergînd de colo-colo prin caravanserai, cu capul 
gol. Cu părul vilvoi, în giubea, fără briîu. Uitase cu totul de friguri 
şi nu numai că nu mai avea cituşi de puţin chef de vorbă, dar 
parcă amuţise de tot. 

De citeva ori dăduse fuga pînă la dughenile de pielărie, să 
întrebe dacă neguţătorii de pielărie nu aflaseră ceva despre 
pieile dispărute, dacă tilharii nu încercaseră să vindă cuiva 
aceste piei. Nu uitase nici de Mullo Kamar, dar Boturcea nu-l 
lăsă pe neguţătorul armean pînă la muşteriul său - stăvilea 
drumul către acesta spunînd: 

— Doarme! 

A doua oară i-a spus că Mullo Kamar se trezise, dar că plecase 
la ospătărie. 

Deodată însă, pe neaşteptate, Mullo Kamar, păşind sprinten şi 
ţăcănind cu toiagul prin ogradă, intră el însuşi la neguţătorul 
armean spunînd: 

— Ei, lucrurile nu stau bine! Ai uitat învoiala noastră? S-a 
făcut ziuă - unde-s pieile? 

— Cum unde? Nu ştii? 

— Mata trebuie să ştii: marfa e a matale. Cine face asemenea 
lucruri? Ai luat arvuna, dar marfa ai ascuns-o. 

— Cum aşa, am ascuns-o? 

— Dar unde e marfa? 

— Unde să fie? 

— Dacă e aici, dă-mi-o! Sau dă-mi arvuna înapoi! 

— Păi, marfa a dispărut! 

— Daca marfa a dispărut, arvuna n-a dispărut. Dă-mi-o înapoi! 


Uite, s-a adunat lumea. Priveşte. Ascultă. lată-i şi pe martorii 
noştri. Am dat arvună sau ba? Văzut-aţi, nu? 

Armeanul scoase în tăcere din ascunzişul său punga cu bani 
pe care o primise în ajun şi o dădu înapoi neguţătorului. 

Mullo Kamar dezlegă punga, se aşeză pe o treaptă şi începu 
să-şi numere banii în faţa mulţimii de gură-cască. Întorcîndu-se 
iute spre armean, cu o scînteiere veselă în ochi, Mullo Kamar îl 
întrebă deodată: 

— Marfa pe care ai adus-o era bună? 

— Cred şi eu! răspunse armeanul, mirat de întrebare. 

— Toată marfa era bună? 

— Una şi una. Pe alese. 

— Chiar aşa? 

— Cred şi eu! stărui Puşok. 

Lui Mullo Kamar i se păru că unul din bani nu avea greutatea 
cuvenită. 

— Asta trebuie schimbat. 

— Păi de la mata îl am! 

— Trebuia să bagi de seamă cînd l-ai luat! Eu nu pot să-l 
primesc. Cine o să mi-l ia?. 

Mullo Kamar întinse bamul unuia dintre privitori. 

Banul trecu prin zeci de miini şi se întoarse la Mullo Kamar. 
Toţi erau de aceeaşi părere: banul nu era bun, chipul de pe el se 
ştersese, şi nu puteai să-ţi dai seama cînd şi cine îl bătuse, 
poate chiar cu o mie de ani mai înainte. 

Armeanul îşi aminti din nou că băgase toţi banii în marfă şi 
aceasta dispăruse. Abia acum îşi dădea seama pe deplin că 
rămăsese sărac. Si nici gînd nu avusese să cumpere piei la 
Samarkand, aşa cum spusese în ajun, ci o făcuse numai ca să 
ridice preţul la piei şi, în înfrigurarea iscată, să se 
descotorosească de marfa care se învechise la Buhara - 
neguţătorii de acolo nu i-o cumpăraseră şi în parte se încinsese. 
Din această pricină Puşok nu adusese marfa pînă în oraş, 
nădăjduind s-o vindă pe nevăzute şi cu ridicata. Daravera asta 
era cît pe ce să fie adusă la îndeplinire şi banii arvunei îi şi 
zuruiseră în palmă, dar totul se dăduse peste cap în aşa fel, că 
nu avea nici măcar cu ce să facă rost de un firfiric. 

Dar printre gură-cască se îmbulzeau şi armeni, iar vestea 
necinstei lui Puşok ar fi putut să se răspîndească pe toate 


drumurile neguţătoreşti. 

Ca să iasă din încurcătură cu faţa curată, armeanul scoase de 
la piept o veche iconiţă bizantină de argint, pe care i-o dăduse 
maică-sa, binecuvîntindu-l, şi de care nu se despărţise niciodată 
în viaţa lui de neguţător. Scoase iconita pe care o păstrase cu 
evlavie şi o întinse lui Mulio Kamar: 

— E un lucru de preţ. Într-o zi aşa de grea, primeşte-o şi nu 
mă mai necăji! 

Mullo Kamar cîntări iconiţa în palma sa încercată şi o vîri cu 
ifos în punga de piele. 


Mullo Faiz se duse la Sadreddin-bai ca să-l ia cu diînsul, şi 
amindoi, neluînd în seamă vorbele şi zvonurile care umblau prin 
bazar, ba dînd cu toată cuviinţa bineţe oamenilor vrednici de 
cinste, ba  răspunzind repede la plecăciunile trecătorilor 
necunoscuţi, îşi croiră drum pînă la poarta oraşului şi ieşiră în 
cîmp. 

Soarele pîrjolea drumul lutos împietrit. Colbul sfiriia sub 
picioare, ca uleiul încins. La Afrasiab era o înmormiîntare - 
bărbaţi în cekmene albastre stăteau în picioare, ascunzind cerul 
azuriu, îngrămădindu-se în jurul aceluia al cărui glas nu avea să 
se mai audă în bazarul din oraş. 

Mai la o parte stăteau încremenite, ca nişte stilpi scunzi şi 
cenuşii, femei sub văluri fără înflorituri, aşteptind pînă cînd 
bărbaţii vor astupa mormîntul şi vor pleca, pentru ca la rîndul lor 
să se apropie şi să-l plîngă pe răposat. 

Lui Sadreddin-bai nu-i plăcea să vadă înmormiîntări şi întoarse 
capul cînd trebui să treacă pe lingă năsălia goală, acoperită cu 
un macat boţit. 

Cititorul în stele cel negricios şedea deoparte, ca totdeauna. Îi 
ascultă ca de obicei privind cerul. 

După ce aşteptă ca noii veniţi să se pătrundă de teamă şi de 
evlavie faţă de locul sfint, cititorul în stele îi vorbi astfel lui 
Sadreddin-bai: 

— Prin străluminarea Drumului Robilor nu se zăreşte steaua 
ta, preacinstite! Trebuie să mergi pe calea vieţii cu mare băgare 
de seamă, ca să nu calci mătasea desfăşurată a turbanului tău 
care, asemenea Drumului Robilor, pluteşte pe marea veşniciei... 

Cititorul în stele îşi pogori privirile spre mătăniile de sidef cu 


canaf negru sub bobul cel mare. 

Neguţătorii aşteptară cităva vreme, nădăjduind ca cititorul în 
stele să mai spună ceva. Acesta tăcea şi, cufundat într-o 
cugetare adîncă, îşi depăna încet-încet mătăniile. 

In sfîrşit, neguţătorii îşi dădură seama că le spusese tot ce 
citise în cartea cerului. 

Atunci făcură calea întoarsă, miraţi, neliniştiţi. 

— Cum trebuie să înţelegem ce-a spus? se întreba Mullo Faiz. 

— Vorbele lui trebuie tălmăcite aşa: ne sfătuieşte să facem 
negoţ cu mătase. Altfel de ce ar fi pomenit despre mătasea 
turbanului? Dar ne povăţuieşte să facem negoţ cu luare-aminte, 
fără pripeală, să băgăm de seamă unde punem piciorul, pentru 
ca nu cumva din nesocotinţă să călcăm strimb, spre paguba 
noastră. 

Mullo Faiz se îndoi: 

— Nu cumva a vorbit despre moarte? Gindeşte-te: cînd şi 
pentru ce se desfăşoară turbanul? Ca să-l înfăşori cu el pe 
musulman cînd a murit, înainte de a-l pogori în mormiînt. În 
privinţa asta a spus: „Marea veşniciei”. Ce altceva poate să 
însemne marea veşniciei? 

Dar Sadreddin-bai, ca orice om la şaizeci de ani, de mult 
depănase în minte pe toţi bătrinii cunoscuţi care ajunseseră 
pînă la nouăzeci de ani; le depănase numele de citeva ori, aşa 
cum depăna puţinele mătănii ale unui şirag scurt, încredinţat că 
nu era mai slab nici cu duhul, nici cu trupul decît acei oameni. 
De aceea înlătură de îndată acea tălmăcire întunecată a 
prezicerii: 

— Ai uitat unele vorbe ale prorocirii. Învăţatul a spus că 
steaua mea nu se zăreşte prin străluminarea Drumului Robilor. 
lar apoi a lămurit că Drumul Robilor înseamnă mătase. Prin 
aceste vorbe se înţelege că viaţa mea este ascunsă de mătase; 
atit de multă mătase am să agonisesc, că au să înmulțească 
magaziile mele. Dar ţie nu ţi-a sp nimic! 

— Nu l-am întrebat. 

— Asta-i drept. Dar... 

— Dar el a spus, stărui Mullo Faiz, că mătasea pluteşte. Ea nu 
e miinlle tale, ci te ascunde şi trece plutind pe lîngă tine! 

— După cit se pare, te ar bucura dacă tălmăcirea neprielnică 
a prorocirii ar cădea pe capul meu şi nu pealtău. 


Sadreddin-bai nu greşea: oricît îi lega ananghia în care 
ajunseseră, în sinea sa Mullo Faiz se bucura că cititorul în stele 
făcuse o prezicere atit de nelămurită pentru Sadreddin-bai şi nu 
pentru el. Un neguţător este întotdeauna bucuros cînd trăsnetul 
nenorocirii loveşte dugheana vecinului. 

Tăcea tulburat. Sadreddin-bai adăugă povăţuitor: 

— Vorbele prezicătorului iau nevoie de chibzuire. Nu trebuie 
să ne pripim cu tălmăcirea unei prorociri înțelepte. 


Spre seară, cînd se întorseseră toţi cei plecaţi în căutarea 
caravanei dispărute, armeanul se cufundă într-o mîhnire adîncă. 
Mîhnirea sa atinse culmea deznădejdii şi mîna începu să pipăie 
la brîu hangerul dăruit de tatăl lui cînd se despărţiseră cea din 
urmă oară, dar deodată totul se limpezi în mintea lui Puşok. 
Atunci se ridică şi se duse la Palatul Albastru unde se înfăţişă 
marelui judecător şi începu să strige: 

— Samarkandul e slăvit în lumea întreagă. Drumurile sale sînt 
fără primejdii, se zice. Caravanseraiurile sale sînt trainice, se 
zice. Marele amir îi apără pe neguţători, se zice. Am crezut toate 
acestea. Am străbătut o mie de drumuri, am dus mărfuri prin o 
sută de oraşe şi nicăieri n-am fost prădat, dar aici iată că s-a 
întîmplat şi aşa ceva! N-am cu ce să-mi plătesc plingerea, totuşi 
mă pling! Faima marelui amir e dusă în lumea întreagă. De 
cine? De neguţători. Asa e? Aşa e! Dar ce se întîmplă aici cu 
neguţătorii? Ha? Acum o să se răspindească altă faimă: un 
neguţător a plecat spre Samarkand plin de veselie şi s-a întors 
gol puşcă. Aşa e? Aşa e! 

Marele judecător ştia prea bine cu cîtă asprime veghea Timur 
la bunul renume al negoţului din Samarkand, cîte drumuri 
curăţase cu iataganul, cîte cetăţi dărimase pentru ca bazarurile 
lor să nu fie mai bogate, mai îmbelşugate decit cel din 
Samarkand; cîte caravanseraiuri trainice, în care erai în 
siguranţă, zidise, cîţi bani şi cîte mărfuri ale marelui amir însuşi 
treceau prin mîinile unor neguţători încercaţi, îndemînatici şi 
cutezători în toate bazarurile Maverannahrului şi în ţările 
învecinate. 

Tînguielile acestui armean cu părul zburlit îl neliniştiră pe 
marele judecător: pentru a nu miînia pe asprul amir, trebuia ca 
în auzul tuturor, în ochii tuturor, înaintea oricărui alt zvon, să 


dea un asemenea răspuns, încît această plingere să nu se 
schimbe în hulă, ci într-o proslăvire a negoţului din Samarkand. 

De jur împrejur se îmbulzeau la uşă, de-a lungul pereţilor, în 
toate cotloanele, jălbari, pricinaşi, pirîţi, piritori, copişti şi tot 
felul de oameni obişnuiţi cu judecătoriile, printre ei şi pierde- 
vară care aşteptau să-i tocmească careva ca martori într-o 
pricină sau alta. Se foiau flecărind sprinteni, neobosiţi, mulţi 
dintre ei venind acolo ca să afle una sau alta, pentru ca apoi să 
ducă în toate părţile, nu fără folos pentru ei, tot felul de zvonuri. 

Şi judecătorul răspunse: 

— La noi nu-s tilhari. l-a văzut careva la faţă? Nu-i cu putinţă, 
fiindcă la noi nu-s tilhari şi drumurile neguţătoreşti sînt fără 
primejdii, liniştite, pretutindeni, oriunde ar călca piciorul marelui 
nostru amir! Dacă totuşi s-a ivit vreun răufăcător, atunci o să-l 
prindem, o să-l aducem aici şi o să-l pedepsim. Dacă n-ai bani, 
nici nu-ţi cerem: cinstea Samarkandului e pentru noi mai presus 
decit aurul. Aşa va fi: oriunde te vor duce treburile, peste tot să 
spui: „Marele amir îi pedepseşte cu asprime pe toţi cei care îi 
împiedică pe neguţători să facă negoţ”. li pedepseşte cu 
asprime şi ai să vezi aceasta cu ochii tăi! Să n-ai nici o grijă. 
Umblă sănătos. 

Puşok se întoarse la caravanserai, îmbărbătat de vorbele 
judecătorului. Mugşteriii, care trăseseră şi ei la acel caravanserai, 
îl întrebau ce-i spusese judecătorul, îl chemau la ei să stea de 
vorbă, îl pofteau să mănince, deoarece în negoţ oricare dintre ei 
era ameninţat să piardă într-un singur ceas, ca şi el, tot ce 
agonisise o viaţă întreagă; neguţătorul adevărat merge toată 
viaţa pe tăişul hangerului, pe unii îi încununează aurul, pe alţii - 
hangerul. 

Se însera. 

Turturelele umblau pe marginea acoperişului teşit, uguind 
galeş, nerăbdător: „Ghevork - armeanul, Ghevork - armeanul...” 

Se vestea o noapte înăbuşitoare, şi Puşok ceruse să i se pună 
aşternutul pe acoperiş: nu mai avea rost să se închidă în odăiţa 
mucedă, acu nu mai putea fi jefuit, fiindcă nu mai avea nimic şi 
nimeni nu mai avea de ce să-l ucidă. 


Vineri dis-de-dimineaţă, un pisar al marelui judecător intră 
vesel în odăiţa neguţătorului armean. Pisarul iscodea cu priviri 


lunecoase, ca nişte degete lipicioase, pereţii goi şi ungherele 
pustii ale odăiţei boltite. 

Pisarul nu era obişnuit să aducă veşti bune într-o locuinţă atit 
de sărăcăcioasă. 

— Răufăcătorii au fost prinşi şi osîndiţi. Acum îşi vor primi 
pedeapsa pe care o merită. Judecătorul nostru cel drept mi-a 
poruncit să vă spun: „Dacă preacinstitul neguţător va binevoi să 
privească el însuşi la pedepsirea lor, atunci să poftească!” 

Puşok îşi încinse plin de nerăbdare pîntecul cu brîul lat şi lung 
ca un turban desfăşurat, îşi puse repede cuşma şi-şi viri 
picioarele în iminei, grăbindu-se, de parcă ar fi fost cu putinţă ca 
răufăcătorii să scape, dacă nu se va zori. 

Pisarul îl duse pînă la galeria Palatului Albastru şi-l opri într-un 
colţ al pieţei golite de lume, pentru ca Puşok să poată vedea tot 
ce se petrece, aşa cum, ca neguţător, era învăţat să cerceteze 
marfa cu privirea sau chiar s-o pipăie. 

In faţa galeriei se înşiruiau oşteni călări cu coifuri ţuguiate, 
lucitoare şi cu suliţi în miini. 

Intreaga piaţă era înconjurată de străjen pedestraşi înarmaţi 
pînă-n dinţi, încruntaţi, tăcuţi, strînşi umăr la umăr unul de altul. 
In faţa şirurilor de oşteni juca pe loc, pe un cal sur cu crupă lată, 
crunta căpetenie a străjii călări. În spatele oştenilor se zăreau 
peste tot, multicolore, turbane, căciuli, tiubeteici, tichii ale 
locuitorilor de toate neamurile din Samarkand. Puşok nu credea 
că putuse să se adune atita lume în acea mică piaţă din faţa 
Palatului Albastru. 

Puşok se miră văzînd atita lume strînsă şi oştenii stînd atit de 
încruntaţi; armeanul nu ştia că totul ar fi fost mai simplu, aşa 
cum se întîmplau asemenea lucruri acolo aproape în fiecare zi, 
dacă în clipele acelea Timur n-ar fi fost în Palatul Albastru. 

Amirul nu se vedea; el putea să privească spre piaţă prin mai 
multe uşi din fundul palatului, dar spre galerie veneau dregătorii 
lui. Dîndu-se deoparte, ei îi lăsară să treacă în faţă pe cei doi 
mîrzaci mici, care se opriră la capătul galeriei. Umerii străjerilor 
călări îi ascundeau pe băieţi pînă la genunchi. 

Pe poarta palatului ieşi călare căpetenia străjii oraşului în 
caftan strălucitor de aur, încins cu brîu de fir şi cu o cuşmă de 
vulpe roşcată. Calul auriu se lăsa în jos sub greutatea stăpînului, 
iar acesta căuta să-l strunească pentru ca străjerii pedeştri, care 


mergeau după el, să nu rămînă în urmă. Străjerii, în zale 
albastre de oţel puse peste caftane, cu coifuri de oţel 
împodobite cu cozi de păr, roşu, păşeau în rînd cite trei. 

În urma străjerilor erau duşi doi osîndiţi. Miinile cetluite ale 
celor doi osîndiţi, răsucite la spate, erau legate printr-un singur 
laţ, căci îi unea o singură nelegiuire. 

Puşok îi privea uimit: unul din osîndiţi era năsosul latagan, iar 
al doilea, călăuza caravanei sale. 

Osîndiţii fură aduşi în piaţă în faţa mulţimii. Străjerii se dădură 
deoparte. Căpetenia străjii oraşului se apropie călare de galerie, 
descălecă şi se îndreptă spre capătul acesteia. 

Marele judecător păşi înainte şi, aplecîndu-se spre căpetenia 
străjii care stătea în picioare, în faţa lui, îi înmînă hotărîrea 
judecătorească făcută sul, cu pecetea cîrmuitorului, semnul 
încuviinţării acestuia. 

Căpetenia duse cu smerenie hirtia ia buze, apoi se apropie de 
calul său, ţinînd hiîrtia deasupra capului. 

Incălecă şi, ţinînd mereu deasupra capului hiîrtia cenuşie, se 
îndreptă spre osîndiţi. 

Aceştia încremeniseră de spaimă. 

Obrajii lui latagan se scofilciseră, faţa i se făcuse cenuşie, din 
care pricină porecla lui era acum şi mai îndreptăţită. Ochii lui 
priveau buimaci în gol, fără să vadă nimic. 

Călărețul auriu se opri în faţa lui latagan, duse din nou sulul la 
buze, îl desfăcu şi începu să citească, răcnind; urla, răgea, de 
parcă în faţa lui s-ar fi aflat nu doi oameni legaţi fedeleş, ci 
oştile cumplite, înarmate pînă-n dinţi, ale unor vrăjmaşi 
puternici, gata de luptă. A 

In timp ce el citea, Ulugbek se uită înapoi peste umăr. In 
spatele lor stătea Muhammed Djilda, un sfetnic apropiat al 
bunicului său şi preacuviosul seid Bereke. 

— Frumos citeşte! spuse Djilda. 

— Aş! Răcneşte la întîmplare fel şi chip de drăcovenii: nu ştie 
carte. 

— Dar măreț se ţine! 

— L-am văzut în Hindustan cum s-a fisticit, cînd au fost 
căsăpiţi nişte prinşi primejdioşi, aceasta s-a întîmplat înainte de 
lupta pentru Delhi. 

— Oricine s-ar fi fisticit acolo, erau o sută de mii de prinşi! 


— O sută, dar legaţi! 

— Da... legaţi, dar o sută de mii! 

Călărețul auriu abia isprăvi de citit, cînd pe poarta palatului 
ieşiră doi tineri scunzi şi sprinteni, în caftane scurte, cenuşii, cu 
mînecile suflecate pînă la cot, cu paloşe în mîna stîngă şi cu bice 
de curele negre, atirnate la brîu: călăii. 

Dacă în hotărire ar fi fost vorba despre pedeapsa cu biciul, 
atunci paloşele ar fi atîrnat la brîul călăilor, şi în mîna dreaptă ar 
fi avut bicele. Dar bicele le atimau la brîu, iar în mîna stingă 
stringeau paloşele virite în teacă, ceea ce însemna că pe osîndiţi 
îi aştepta moartea. 

Călăii, sprinteni, îi trîntiră cu dibăcie pe osîndiţi în genunchi, 
ca pe nişte trupuri fără viaţă. 

— Rugaţi-vă! răcni călăreţul auriu şi începu să rostească cu 
glas tare o rugăciune deasupra pieţei care amuţise. Dar nu ţinea 
minte cuvintele rugăciunii, nu putuse cu nici un chip să le 
înveţe, aşa că numai zbiera din cînd în cînd, parcă s-ar fi văitat, 
sau mormăia repede, nedesluşit, îngînînd vorbe răzlețe. 

Cînd i se păru că mormăise destul pentru o rugăciune, încheie 
răspicat, cu glas tare: 

— Amin! 

Întreaga piaţă răspunse cu un vuiet surd: „Amin!” Oşteni, 
privitori şi călăi - toţi îşi trecură palma peste barbă în jos, în 
semn de supunere celui milostiv şi îndurător. 

Căpetenia străjii se apropie în pasul armăsarului de călăreţul 
auriu şi-i înmînă hîrtia pe care scria osînda pentru a o aduce la 
îndeplinire, apoi îşi îndreptă bidiviul, care juca sub el, pînă la 
stilpii galeriei. 

Unul dintre călăi îşi scoase paloşul din teacă, făcu un pas 
înapoi, apoi se avîntă, parcă s-ar fi aruncat înainte, însă rămase 
totuşi pe loc, şi în aceeaşi clipă capul călăuzei caravanei se 
rostogoli într-o parte, iar trupul se lăsă întîi pe, călciie, apoi căzu 
într-o rînă, smucind mîinile lui latagan care erau legate de el. 

latagan nu se mişcă, parcă ar fi fost de lemn şi, cînd călăul se 
trase din nou înapoi, nu făcu decit să-şi plece capul puţin mai 
jos. 

— Proastă lovitură, spuse Djilda, i-a atins falca! 

— L-a lovit prea sus, încuviinţă cuviosul seid Bereke. 

Gidele şterse cu grijă tăişul paloşului de straiele lui latagan, al 


cărui trup zăcea descăpăţinat, apoi ambii călăi se întoarseră şi 
porniră după strajă, iar aceasta în urma călăreţului auriu. 

Ulugbek privi faţa deprinsă cu toate a lui Djilda, mulţumită, cu 
o expresie vicleană în ochi. 

Djilda nu se grăbi să se ferească din calea mirzacilor, ceea ce 
îl înciudă pe Ulugbek. Intrară cu toţii în palat unde aflară că în 
vremea aceea Timur juca şah cu Muhammed-Sultan. 

Cînd îi auzi, fără să se întoarcă, Timur ridică un deget în semn 
de luare-aminte: „Nu ne tulburaţi!” 

Mîrzacii se aşezară pe marginea aceluiaşi covor mare, privind 
jocul. 

— Şah! strigă Timur, făcînd mutarea dublă cu calul, la care ai 
dreptul o singură dată în timpul unei partide, mutare pe care 
jucătorii o păstrează pentru mare nevoie. Regina lui 
Muhammed-Sultan era ameninţată de bunicul lui. Situaţia părea 
aproape fără ieşire, dar nepotul mută un nebun şi deodată jocul 
se complică din nou. 

— Ce mai nebun hindustan! mormăi îngîndurat Timur, 
chibzuind repede cum să dea contralovitura. 

Făcu o mutare simplă cu calul şi cîştigă partida. 

Timur juca foarte bine, arareori găsind un potrivnic 
primejdios. Întoarse privirile de la tabla de şah, parcă ar fi şi 
uitat de ea. Nu se bucura de izbiîndă, fiindcă nu se îndoia 
niciodată de puterile sale. 

— Ei? îi întrebă el pe nepoţei. Unde aţi fost? 

— Am privit îndeplinirea osîndei. 

— Armeanul e mulţumit? 

Mirzacii se uitară unul la altul: care armean? 

În vremea aceasta Puşok se dusese la căpetenia străjii. 

Aceasta descălecare, veghind cu asprime ca străjerii să-i 
alunge pe gură-cască de lîngă leşurile celor căzniţi cu moartea. 

După ce trecu cu luare-aminte peste un şuvoi negru de sînge, 
Puşok întrebă: 

— Mărită căpetenie! Unde-s pieile mele? 

— Care piei? întrebă nedumerit căpetenia străjii. 

— Cele furate de răufăcători. 

— De aceştia? întrebă căpetenia lovind unul dintre cele două 
capete, care zăceau la picioarele lui. 

— De ei! 


Căpetenia gărzii puse în glumă piciorul pe cap şi-l întoarse cu 
faţa în sus. Zvicnetele încă mişcau obrajii morţi, gura lui latagan 
se deschise şi pe buzele sale, după cum i se păru armeanului, 
miji un tremur mărunt. 

— N-ai decit să-l întrebi: „Unde sînt?” De unde să ştiu eu? N-a 
mărturisit nimic. 

Puşok privea încordat gura moartă, în nădejdea că într-adevăr 
va începe să vorbească, şi va spune unde dusese cele trei sute 
cincizeci de baloturi de piei ale sale, doar acestea se aflau 
undeva; doar ei nu putuseră, nu izbutiseră să vindă atita marfă 
într-un timp atît de scurt, îi prinseseră cu atita dibăcie, atît de 
repede, îi pedepsiseră cu atita asprime, după dreptate, dar 
marfa încă n-o găsiseră. Oare, într-adevăr, n-o găsiseră?! 

Privea capul negricios. Zvicnetele încetaseră, faţa era tot mai 
palidă, de parcă prin piele răzbatea ceară albă... 

Acum nimeni în lume nu mai putea să-i spună neguţătorului 
ceea ce voia atît de mult să ştie. 

Puşok stătu o vreme descumpănit, de parcă ar mai fi aşteptat 
răspunsul de la capul mort, tot gindind: „Călăuza caravanei! Ce 
ticălos! Va să zică a fost în înţelegere cu ei. Chiar el a dus 
caravana în mîinile lor!” 

Era mînios pe morţi, şi mînia îl făcea să uite gîndul îngrozitor 
că rămăsese sărac, lipit pămîntului. Nici nu îndrăznea să se 
gîindească la aceasta, căci era vai şi amar de neguţătorul sărăcit 
în ţară străină! Acasă te ajutau frăţiile neguţătoreşti, acolo îţi 
puteai pune amanet casa sau pămîntul, puteai găsi chezaşi, dar 
aici nu existau frăţii de neguţători armeni, iar străinilor nu le 
păsa de un armean, care se afla la ananghie. 

Işi văzu de drum. 

l-o luau înainte tirgoveţi nelipsiţi din bazar, neguţători şi 
muşterii care se întorceau la treburile lor, vorbind despre 
dreptatea făcută. 

— Halal de latagan! 

— Nici nu m-aş fi gîndit, părea un om atit de cumsecade! 

— Cumsecade-cumsecade, dar uite ce i-a dat prin cap: a pus 
mîna pe toată pielea, de nu mai găseşti o bucăţică în tot oraşul. 

— Ne miram noi de unde aie parale. Uite de unde! 

— Nu poţi cîştiga atita bănet din negoţ cinstit. 

— Cu atit mai mult din aţă de cizmărie! 


— Vindea aţă de cizmărie de ochii lumii. De mult mi se părea 
mie că avea o mutră de tilhar. Ţineţi minte ce ochi avea? Doi 
ochi într-un loc. 

Un pitar vioi, pîntecos, tot vinturîndu-şi mîinile scurte, păşea 
repede, aproape în fugă pe urmele unui lungan, un neguţător de 
roţi, care mergea cu paşi mari, şi spunea zimbind: 

— Nu degeaba îl chema latagan, aţi văzut că îşi cîştiga hrana 
cu iataganul! 

— Şi de el a avut parte! 

Un băcan sfrijit, cu ochi rotunzi, spălăciţi, larg deschişi, 
spunea îngrijorat, privind din mers în ochii însoţitorului: 

— Poftim, om cumsecade! Aşadar, trebuia să fii cu ochii în 
patru!... Cînd mă gîndesc că atiţia ani am făcut negoţ peste 
drum de el, mă apucă groaza. Cînd am aflat cine era, mi s-a 
tăiat răsuflarea de spaimă. 

Nişte neguţători de încălţăminte, foşti muşterii ai lui latagan, 
în halate încinse strîns cu briie, săriră peste şanţuri. 

— Pielea au găsit-o la el acasă! 

— Au dat-o înapoi armeanului? 

— Au luat-o pentru vistierie; armeanul a spus că pieile sale 
erau din Hoarda de Aur, iar la latagan au găsit piele mongolă. 

— Se vede că a tilhărit şi pe drumurile de la miazănoapte. 

— Altfel, de unde, ar fi avut pielea aia? 

— E limpede! Dar pielea pe care a cumpărat-o cu toptanul? 

— Şi aceea cred că i-au luat-o tot pentru vistierie. Era piele de 
furat - ce să facă cu ea?! 

— E limpede! Doar nu era s-o arunce! 

Puşok de abia se tîrî pînă la odăiţa sa. La ora aceea nu mai 
era nimeni în caravanserai: toţi făceau negoţ, toţi se duseseră la 
bazar. Acum însă Puşok n-avea ce mai face acolo! 

Se aşeză în prag gîndind: 

„Înainte de a le fi tăiat capetele, de ce nu i-or fi întrebat ce s-a 
făcut cu pieile?! Trebuia să-i întrebe. Asta-i la mintea oricui! Aşa- 
i? Da, aşa-i! Un neguţător fără marfă nu e neguţător. Aşa-i? Nu-i 
neguţător!... Cui i-au tăiat capul? Tilharilor sau neguţătorului? 
Neguţătorului! Aşa-i? Da, aşa-i! lată ce au făcut! “ 

Mîrzacii intrau în Palatul Albastru arareori, numai atunci cînd 
bunicul îi aducea acolo pentru cine ştie ce treburi plicticoase. 

Clădirea întunecoasă, neprimitoare se înălța aspră în inima 


Samarkandului, privind crunt spre mica piaţă. 

De aripile palatului erau lipite nişte clădiri mai mici, boltite, în 
care se aflau cancelariile stăpinirii, încăperile străjilor şi ale 
diecilor. In palat se aflau arhivele, vistieria, comorile marelui 
amir, magazii de arme şi de echipamente pentru urdie, proviziile 
personale ale lui Timur. 

In beciuri erau temnițe şi haznale de bani; în curţi erau 
atelierele meşteşugarilor palatului, care acolo munceau, acolo 
trăiau, acolo îşi încheiau viaţa, în meşteşugăriile marelui amir, 
lucrînd pentru el, pentru ai lui, pentru urdia şi slujitorii săi. Multe 
dintre lucrurile făurite în palat erau încredințate neguţătorilor, 
spre a fi vindute în alte ţări. 

Acolo se aflau mulţi dintre cei mai buni meşteri, aleşi, aduşi 
de pretutindeni, care făceau arme, încălțări, bateau bani, 
coseau blănuri, ţeseau minunata catifea purpurie de 
Samarkand, lucrau obiecte de sticlă, făureau cu măiestrie 
giuvaericale de aur şi argint. 

Sute de meşteri se adăposteau în curtea din dosul Palatului 
Albastru. Acolo se îngrămădeau locuinţă peste locuinţă, atelier 
peste atelier, astfel că după zidurile groase, trainice nu se 
vedeau, nu se auzeau sute şi sute de oameni, care, nu cutezau 
să vorbească tare, să cînte sau să plîngă. 

Sute de oşteni se aflau în alte părţi ale palatului, în inima 
aşezării de scaun a lui Timur, luptători de nădejde, încercaţi, dar 
puţini oameni ştiau cîţi erau şi chiar dacă se aflau acolo. 

Palatul Albastru se înălța deasupra Samarkandului tăcut, 
mohorit, semănînd oarecum cu stăpinul său, şi fără o mare 
nevoie nimeni nu intra în el. 

Uneori Timur primea în una sau alta din bogatele şi 
întunecoasele săli oaspeţi de vază, dar plicticoşi, sau pe supuşii 
săi care nu erau vrednici să vadă grădinile şi luxoasele palate în 
care locuia. 

Acolo cerceta treburile mărunte, nevoile oraşului, iar marele 
judecător primea plingerile şi ţinea judecăţile. 

Cînd bunicul lor se duse în sala de primire, mirzacii coborîră în 
grădina strîinsă între zidurile unor vechi clădiri, care mai 
rămăseseră întregi în urma palatelor ce se înălţau acolo 
altădată. In grădină mirosea a grajd şi a gunoaie. 

Mîrzacii se plimbau arareori prin grădina aceea. 


Ulugbek îl ţinea de mînă pe lbrahim-Sultan. De-a lungul 
cărărilor se îndreptau în sus ca nişte paloşe frunzele stînjeneilor, 
ale căror flori se ofiliseră demult. Localnicii nu aveau stînjenei în 
grădini, socotindu-i flori de cimitir şi temîndu-se de ei - credeau 
că în urma stînjeneilor în casă intra moartea. Dar în palatul 
acela, unde trăiau şi mureau atiţia oameni necunoscuţi de 
nimeni, amirul locuia arareori, şi de aceea grădinarii hotăriseră 
să cultive minunatele flori liliachii, cîntate încă din vechime, care 
împodobiseră de atitea ori miniaturile pictorilor din Herat. Acum 
numai pe citeva tufe se vedeau rămăşiţele unor flori gălbui, 
demult ofilite, părînd făcute din foiţe de hirtie putredă. 

De ramurile mlădioase ale piersicilor atîrnau însă roade albe, 
verzui şi galbene, pufoase, înconjurate de cîrlionţii verzi ai 
frunzelor lungi. 

Sub unul din pomi băieţii dădură cu ochii de fratele lor, 
Muhammed-Sultan, care trăsese în jos o ramură şi culegea de 
pe ea piersicile cele mai coapte, aproape albe. 

Băieţii se opriră, necutezînd să spună ceva fratelui lor mai 
mare, de mult căsătorit. Acesta însă le strigă: 

— Ulugbek! Ibrahim! Veniţi încoace! 

Se apropiară. El le întinse în palmă roadele calde, mici şi 
pufoase. 

— Asemenea piersici cresc numai aici. Tare îmi plac! Nu ştiu 
de unde au fost aduşi piersicii aceştia. Am vrut să pun şi la 
mine, dar grădinarii n-au găsit nicăieri puieţi. 

Ibrahim răspunse tot atît de gospodăreşte, cum vorbea şi 
fratele său mai mare: 

— Dar de ce nu iau de aici butaşi ca să-i altoiască? 

Ibrahim era prieten cu grădinarii, îi privea cum lucrează, 
plăcîndu-i să stea mai mult printre ei decit printre dregătorii de 
la curte, de care se cam sfia. 

— Mie îmi plac piersicile netede, verzi, fără puf! spuse 
Ulugbek. 

Ibrahim se stropi cu sucul piersicilor. 

— Sînt foarte gustoase. 

Muhammed-Sultan scutură cu degetul picăturile de culoarea 
opalului de pe caftanul lui şi răspunse: 

— Din cele fără puf sînt multe, peste tot. Dar pe Puşok l-ai 
văzut? 


— Care Puşok? 

— Armeanul căruia i s-a furat marfa. Mi l-au arătat la 
judecător - se zbirlise tot, îşi desfăcuse halatul, pieptul îi era 
păros ca al unui berbec, se holba ca un smintit, iar eu îl priveam 
şi mă gindeam: „Tu te holbezi, iar eu ştiu unde îţi sînt pieile!” 
Era tare caraghios. 

— Dar de unde ştii? îl întrebă sfios Ulugbek. 

Timur făcea să se dea toată cinstirea între ai lui obiceiurilor 
nescrise ale neamului său djagatai. Fiilor mai mici sau nepoților 
li se sădea în suflet o supunere desăvirşită faţă de fraţii mai 
mari, care erau socotiți pe aceeaşi treaptă cu unchii şi trebuia 
să li se vorbească cu supunere, cu smerenie. 

Dintre numeroşii nepoți ai lui Timur, Muhammed-Sultan, 
nepotul cel mai vîrstnic, era cel dintii fecior al lui Djehanghir, fiul 
său cel mai mare, care murise demult, cu vreo douăzeci de ani 
mai înainte. 

Timur, care îmbătrînise, voia să lase locul său în lume nu fiilor 
mai mici, ci nepotului - fiul fiului său cel mai mare. Toată 
suflarea aflase demult despre această hotărire a cîrmuitorului - 
ştiau şi urdiile, şi căpeteniile lor, şi dregătorii, şi nevestele lui 
Timur cu toţi nepoţii lor; şi dacă hotărîrea aceasta nu le părea 
dreaptă tuturor, pentru toţi era însă de nestrămutat. Apoi însuşi 
Muhammed-Sultan, un tînăr cu purtări fireşti, prietenos, 
neînfricat în lupte, de multe ori dovedind o bărbăţie fără 
seamăn, hotărît în faptele sale, era iubit de oşteni şi-i 
înspăimiînta pe vrăjmaşi. 

Pentru a obişnui mulţimea cu gîndul că el va fi urmaşul său şi 
pentru ca fiii lui să nu încerce să tăgăduiască nepotului dreptul 
la întîietate, Timur poruncise încă cu cinci ani mai înainte să se 
bată bani cu numele lui Muhammed-Sultan, bani pe care-i 
pusese demult în circulaţie. Trăiau numai doi fii ai lui Timur - 
Miranşah şi Şahruh. 

Nepoţi însă avea mai mulţi, deşi înrudirea dintre ei se 
încurcase foarte mult: de la Djehanghir, fiul cel mai mare, 
rămăseseră doi urmaşi - Muhammed-Sultan şi Pir-Muhammed. 
Fraţi buni după tată, ei aveau mame deosebite. Aceeaşi mamă îi 
născuse pe Muhammed-Sultan şi pe Halil-Sultan, dar fiecare 
avea alt tată. Taţii lor, Djehanghir şi Miranşah, erau amindoi fiii 
lui Timur; după moartea lui Djehanghir, Timur a dat soțiile şi 


avuţiile acestuia lui Miranşah - alt fiu al său, Ulugbek şi Ibrahim- 
Sultan erau fiii lui Şahruh, se născuseră în acelaşi an, aproape în 
acelaşi timp, dar fiecare avea altă mamă; mama lui Ulugbek era 
Gauhar-Şad-aga, o djagataică, fiica lui Ghiar-addin Tarhan. Un 
străbun al ei îl scăpase pe Gingis-han de la moarte, şi tot 
neamul ei se mîndrea cu această ispravă. Mama lui Ibrahim- 
Sultan nu era soţie, ci o ibovnică, o prinţesă persiană, nespus de 
frumoasă, căreia bătriîna împărăteasă Sarai-Mulk-hanim îi zicea 
Ineluş. Timur avea nepoți şi de la Omar-Şeih, alt fiu al lui, şi 
anume: Pir-Muhammed, de optsprezece ani, tizul celuilalt nepot 
mai mare, şi Iskander, da cincisprezece ani, numit aşa în 
amintirea lui Alexandru Macedon, lucru despre care Iskander 
pomenea adeseori nu numai faţă de cei de o vîrstă cu el, dar şi 
faţă de dregători; dacă venea vorba, spunea: „Tizul meu este 
Macedoneanul”. Timur îl luase la el, să-l crească, chiar şi pe 
Sultan-Husein, alt nepot, feciorul uneia din fiicele sale. 

li iubea pe toţi, între ei se odihnea. 

Veghea de aproape asupra tuturor, se amesteca el însuşi, cu 
grijă, chiar şi în cea mai mică sfadă a lor. Voia ca toţi să ajungă 
stăpiînitori puternici ai unor mari şi slăvite ţări, părţi ale unui 
singur stat, de parcă ar fi fost cu putinţă să te întinzi în toate 
părţile, să te împrăştii, iar la nevoie să te strîngi din nou într-un 
singur trup, făurit de Timur - puternicul şi nepieritorul stăpîn al 
lumii. 

Mîrzacii se aşezaseră sub piersici. Ulugbek întrebă stîrnit: 

— De unde ştii? Astăzi li s-a tăiat capul celor doi osîndiţi 
pentru că nu au spus nimic. 

— Dimpotrivă, li s-a tăiat capul ca să nu spună nimic. 

— Nu înţeleg. 

— Pieile sînt la bunicul! 

— Dar acei răufăcători au furat! stărui Ulugbek. 

— Dacă ar fi furat, pieile ar fi fost la ei, dar pieile sînt la 
bunicul! 

— Atunci pentru ce au fost ucişi? 

— Nu ucişi, ci pedepsiţi. latagan ştia unele lucruri pe care un 
om de rînd nu trebuie să le ştie. Ca să nu trăncănească, întîi a 
fost întemnițat, dar apoi trebuia să se facă ceva cu el! În afară 
de aceasta, trebuia să se arate tuturor celor din bazar că la noi 
hoţii nu găsesc cruţare, dar de unde să iei hoţi? 


— Dar celălalt? 

— Şi acela putea să trăncănească prea mult: a fost înhăţat pe 
întuneric împreună cu pieile. 

Ibrahim se amestecă în vorbă: 

— Acel latagan părea tare nerod. 

Ulugbek rise: 

— Dar cum crezi că ai fi arătat tu în locul lui? 

— Nu ştiu; în neamul nostru nimeni n-a murit încă tăiat aşa! 

— Dar unchiul? 

— Curzii nu l-au tăiat pe unchiul Omar-Şeih, ci l-au străpuns 
cu o săgeată. 

Ferindu-se să nu-şi păteze caftanul, Muhammed-Sultan întinse 
înainte gitul lung şi îndepărtă cu buzele pieliţa piersicii: 

— Asta-i adevărat, l-au străpuns cu o săgeată, încuviinţă el. 

În vremea aceasta, Timur şedea de vorbă într-o săliţă cu 
vistiernicul său: 

— Zahereaua pentru urdii ajunge pentru multă vreme? 

— Cea adusă din Hindustan? 

— Toată. 

— Cea adusă din Hindustan ajunge pe deplin pînă la toamnă. 

— Toată, te întreb! Toată! strigă Timur, mîniat că vistiernicul 
său, amirul Kurban, răspundea pe ocolite. 

— Pînă la toamnă!... bîigui amirul înfricoşat. 

— Dar cum e cu zahereaua pentru un an? 

— Urdia-i prea mare. 

— Nu-i treaba ta cum e; e aşa cum îmi trebuie! Cum e cu 
zahereaua pentru un an? 

— Mă prind să hrănesc pînă la primăvară... 

— Nu tu hrăneşti, ci eu! Treaba ta e să te îngrijeşti, dacă ţi s-a 
poruncit să te îngrijeşti. Unde-i zahereaua? 

— E toată neatinsă! E toată neatinsă! bolborosi amirul dîndu- 
se înapoi, uitîindu-se ţintă la Timur care se ridică în picioare, 
privindu-l drept în faţă, între ochi. Să se cerceteze! E toată 
neatinsă! 

— Luaţi-l! răcni Timur şi răcnetul lui scînteie ca un hanger 
deasupra amirului Kurban. 

O clipă acesta înlemni la gîndul că Timur îi şi tăiase capul. 

Timur urmă cu glas hotărît, nu prea tare, dar răsunînd pînă 
departe: 


— Hei, Egam-Berdi-han! Cercetează toate magaziile. Să ştiu 
mîine socoteala fiecărui bob, fiecărui petic, cîte-s la număr şi 
unde se află. Să se cerceteze şi armele şi zahereaua. Dacă e 
nevoie să se numere toată noaptea. Nu plec de aici pînă nu 
socotiți totul. lar pe acest Kurban să nu-l scăpaţi din mînă. Să 
vedem cum iese numărătoarea. Duceţi-vă! 

Spre seară Timur se simţi obosit. 

Stătu o vreme culcat într-o săliţă cu uşa deschisă spre 
grădină. Mirzacii, care fuseseră să vadă nişte cai, se întorceau 
pe sub pomi. 

li chemă şi le spuse: 

— Duceţi-vă acasă. Trebuie să ajungeţi pînă se întunecă. Și 
luaţi cu voi o strajă mai mare - cîte nu se întîmplă pe drum! 

El lua arareori o strajă mai mare, dar de nepoți se îngrijea cu 
sîrg, neliniştindu-se pentru fiecare. 

După ce băieţii plecară, porunci: 

— Să mi-l aduceţi pe armean. 

— Neguţătorul de piei? 

— A fost neguţător de piei, dar ce o să fie de acum înainte, 
om vedea. 


În acele cîteva zile Puşok trecuse de multe ori de la nădejdi 
luminoase la o neagră disperare. 

Rătăcea de colo-colo prin curte, cu ciorapii groşi căzuţi, uitînd 
să încalţe imineii, cu halatul pe umeri, nepieptănat, întrebîndu- 
se: să mai aştepte pînă se vor găsi pieile sau nu mai avea ce 
aştepta? Nu-i rămînea decit să se ducă pe jos, ca un hoinar, la 
Buhara, unde făceau negoţ neguţătorii armeni, pe care îi 
cunoştea şi să le ceara ajutor. Dar cînd să se ducă şi cum? 
Noaptea l-ar fi mîncat şacalii. De multe primejdii nu se temea, 
dar şacalii îl spăimîntau foarte. Să plece la drum ziua - era prea 
cald; se obişnuise să stea la umbră pînă ce trecea arşiţa... 

Musulmanii, care socoteau că-i urit să te plîngi de nenorocire, 
totul fiind hotărît de Allah, se uitau cu dispreţ la Puşok: ar fi 
trebuit să se supună soartei, să nu-şi smulgă părul din cap, căci 
oricît te-ai trage de păr, tot n-ai să-ţi poţi scăpa capul din 
năpastă! 

Armenii, care dădeau toată prețuirea  norocoşilor, 
descurcăreţilor, se ruşinau de Puşok, care punea neguţătorimea 


armenească într-o lumină atit de jalnică. Nimeni nu venea la el 
să-şi arate mila din inimă, nimeni nu venea cu o vorbă caldă de 
mîngiiere. 

Şi, pe neaşteptate, spre, seară, intră în caravanserai un olăcar 
al stăpiînirii, cu poruncă pentru Puşok să se înfăţişeze fără 
zăbavă la Palatul Albastru. 

— S-au găsit pieile? întrebă Puşok, dezmeticindu-se din 
toropeală. 

— Am poruncă să te chem, preacinstite. N-am voie să ştiu 
pentru ce şi la cine. 

Urmîndu-l pe olăcar, în faţa căruia mulţimea din bazar se 
dădea la o parte, Puşok se duse la Palatul Albastru, însoţit de cei 
trei oşteni djagataieni care vegheau asupra lui. 

O dată ajuns acolo, armeanul fu călăuzit prin nişte, săli goale, 
răsunătoare şi, în sfîrşit, trecu pragul înfricoşător, încremenind 
în uşă. 

— la spune, ce faci, ţi-ai pus în gînd să vinzi marfă răscoaptă 
în Samarkand? strigă Timur. 

— lartă-mă, mărite stăpîne! 

— Eu veghez la Samarkand pentru ca tu să-ţi vinzi aici toate 
porcăriile? Hai? 

— Dar o parte din piei erau bune... 

Însă cînd văzu scăpărarea din ochii lui Timur, Puşok adăugă: 

— E drept că unele erau răscoapte. 

— Răscoapte! Dacă erau răscoapte puteai să le laşi la Buhara. 
Puteai să le duci la Trapezunt, la Bagdad, să le vinzi acolo, 
treaba ta. Dar ai încercat să mă înşeli pe mine! Hai? 

— lartă-mă, mărite stăpine! De unde puteam să ştiu că chiar 
măria-ta voiai să cumperi? 

Timur îşi dădu capul pe spate: 

— Eu? Să cumpăr? Nici nu m-am gindit. E vorba despre 
altceva: nu e voie să aduci la bazarul din Samarkand marfă 
răscoaptă. O să se răspîndească zvonul, o să se ducă buhul prin 
lume despre mărfurile din Samarkand. Gînditu-te-ai la asta? Tu 
eşti străin, ţi-e totuna. Dar mie nu mi-e totuna: eu veghez aici. 
lată despre ce e vorba. 

Puşok îi aminti cu sfială şi nu fără amărăciune: 

— Acum nu mai am cu ce să fac negoţ. 

— Asta e. Se spune că eşti un bun neguţător, dar umbli cu 


vicleşuguri! 

Aceste vorbe îl îmbărbătară pe Puşok: 

— Aşa e negoţul. 

— Sa umbli cu vicleşuguri în altă parte, la Samarkand nu e 
voie! 

— Întîia oară m-a lovit asemenea năpastă. 

— Cine umblă mult pe drumuri se întîmplă să se şi 
poticnească. Cine stă închis, acela nu are cum să se 
poticnească. 

— Aşa m-am poticnit, mărite stăpine, că nu mai pot să-mi 
ridic nici măcar capul! 

— E amarnic pentru un cap priceput să zacă pe jos. 

— E nespus de amarnic, dar cum să mă ridic? 

— Dintr-o dată n-ai să poţi, dar pînă la urmă trebuie să te 
ridici. 

Timur îşi lăsă capul în jos, dar, privindu-l iscoditor pe sub 
sprîncene pe PuşokK, îl întrebă. 

— În afară de piei, cu ce ai mai făcut negoţ? Pe unde ai mai 
umblat? 

— Am fost departe. M-am dus mai demult cu tata în sfinta 
cetate a Ccnstantinopolului, am fost de multe ori la Hoarda de 
Aur, ba am avut prilejul să ajung chiar la Moscova. 

— Ce duceai? 

— Tot felul de mărfuri, după cum era nevoie. 

— Dar la Moscova anume, ce ai dus? 

— Mărfuri de aici. Smochine uscate, stafide, piersici uscate, 
mătăsuri, orez. Apoi se vind bine mărfurile meşterilor de aici - 
ulcioare bătute, hangere frumoase, împodobite. Le plac armele. 

— Dar de acolo ce ai luat? 

— Blănuri de samur, veveriţe cenușii, hermeline, jderi, biberi, 
iepuri vopsiți, clei de peşte, alune. Săbii. Zalele sînt bune acolo. 

— Foarte bune! încuviinţă Timur. Armeanul îi plăcea. 

— Acum nu mai poţi găsi aşa ceva acolo! 

— Zale? De ce? 

— Spun că au nevoie de ele ei înşişi. 

— la gîndeşte-te, n-ai putea duce, acolo mărfuri hindustane? 
Bune. Ca să nu ne facem obrazul de ris. 

— De unde să iau marfă? N-am cu ce. 

— Dar să ajungi acolo, ai putea? 


— Hoarda de Aur e ca un dop în cale. Dar dacă aş duce 
mărfuri prin Sarai, în înţelegere cu neguţătorimea de acolo, s-ar 
putea trece mai departe. Aş răzbi eu, dar n-am cum să fac rost 
de marfă. 

— Îți dau eu. O să ţi se arate totul, ce şi cum. Alege şi pleacă 
cu ea. lar cînd eşti gata să faci calea întoarsă, caută şi cumpără 
zale. Dacă n-o să poţi face rost de zale, adu blănuri. Dacă aduci 
zale am să-ţi mulţumesc chiar eu. 

— N-am ce să las zălog, şi nici bani de drum n-am. 

— Aşa. Ei, să ştii că neguţătorii pregătesc o caravană de o mie 
de cămile, ca s-o trimeată la Hoarda de Aur. O sută de cămile 
încarcă tu. Ai putea să faci treaba asta într-o săptămînă? 

— Chiar şi într-un ceas! strigă piţigăiat Puşok, ameţit de 
bucurie. 

— O sută de cămile, două sute de samare. Să preţuieşti 
încrederea care ţi s-a arătat. N-ai să umbli cu vicleşuguri? 

Armeanul nu făcu decit să-şi dea braţele în lături, de parcă ar 
fi fost beat. 

— O să ţi se dea tot ce trebuie pentru drum. Bani pentru 
pregătiri capeţi îndată. Nu-ţi cer nici un zălog, nici n-ai ce să dai, 
iar eu n-am de ce să mă tem. Dacă ai să umbli cu vicleşuguri, n- 
ai să poţi scăpa de mine.Unde te-ai ascunde? 

Mai rămiînea doar să se înţeleagă asupra părţii lui Puşok în 
acea daraveră; Puşok fusese neguţător, iar acum ajunsese 
vătaf. Nu era el cel dintii! Timur avea nevoie de neguţători 
îndemiînatici, care se pricepeau să prefacă pieile răscoapte în 
aur, neguţători care ştiau să se descurce. 


Puşok se întoarse la caravanserai fără strajă. În faţa lui însă, 
chiar şi fără să aibă pază, oamenii se dădeau acum la o parte; 
capul i se ridicase vioi în sus, barba i se cîrlionţase, umerii i se 
lăţiseră şi el călca iarăşi sprinten pe uliţa bazarului, de parcă ar 
fi mers pe covoare. 

Abia se întoarse că şi porunci kaşgarienilor să-i gătească un 
batal întreg pentru toţi muşteriii care trăseseră la acel 
caravanserai, apoi plecă spre dughenile de pielărie 

Intră într-un mic caravanserai, unde dădu cu ochii de Mullo 
Kamar care înfuleca pilaf dintr-o stacană de lut. 

Mullo Kamar lăsă îndată stacana şi, ştergîndu-şi mîinile cu 


basmaua, se ridică în picioare: 

— Şezi, rogu-te! Întorsu-te-ai? 

— Precum vezi! 

— Bună treabă! 

— Am venit să te poftesc, să ospătezi cu mine dintr-un batal. 

— Mulţumescu-ţi. 

— Şi apoi, rogu-te, dă-mi înapoi iconita de argint, că ţi-am 
adus un ban bun. Cu chip nou pe el. 

— Iconiţa? Nu mi-ai dat-o ca zălog, acum e a mea. 

— Pentru un musulman e fără folos, dar pentru mine are preţ. 

— E un lucru frumos. 

— lată banul cel bun, rogu-te. 

— Cine ar vinde asemenea lucru pentru un ban? Argintul ei 
face cit cinci bani de ăştia. Dar lucrătura? Şi apoi e o icoană 
veche. Costă mai mult de zece bani. 

— Totuşi ai căpătat-o mai ieftin! 

— N-am furat-o, n-am luat-o prin vicleşug. Mi-ai dat-o în 
schimbul unui ban, iar acum m-am obişnuit cu ea, are pentru 
mine un preţ şi mai mare. 

— Zece bani e prea de tot! 

— Zece e un preţ. N-am spus că o dau cu zece. Cer pe ea 
cincisprezece. O iei? 

— S-o văd. 

— Ai tot văzut-o. Ce, ai uitat-o? 

— Arată-mi-o! 

— Poftim! 

Mullo Kamar intră în odăiţa sa, căută în pungă şi scoase 
iconiţa bizantină, pe dosul căreia o mînă iscusită săpase 
imaginea unui miel, a unei scări şi scrisese o pisanie într-o limbă 
necunoscută. 

— lat-o! 

— Avea o urechiuşă de aur ca să poată fi aninată. 

— Cu urechiuşă n-o dau nici cu douăzeci, e de aur! 

— Îți dau cincisprezece. 

— Mai puţin de douăzeci nu iau. 

— Fie! 

Cu preţul acela puteai cumpăra nu numai un miel bizantin, 
dar chiar o turmă întreagă de miei vii. Totuşi nu putea să lase în 
mîinile altcuiva iconita pe care o primise o dată cu 


binecuvîntarea mamei! 

Iconiţa se întoarse în ascunzişul ei, pe pieptul armeanului. 

Puşok dădu să plece. Mullo Kamar îl întrebă: 

— Cînd se adună prietenii la mata? 

— Care prieteni? 

— Doar ai venit să mă pofteşti să ne ospătăm dintr-un batal. 

— Bine, pofteşte. Să mergem. 

O luară printre dughenile de pielărie, dar armeanul nu mai 
avea acum chef de vorbă. Priveau tăcuţi încoace şi încolo - 
acum, pe înserat, negoţul se ostoise. 

— Nu se mai văd nicăieri piei! spuse Puşok. 

— Le-au dosit, încuviinţă Mullo Kamar. 

— Acu nu mai fac negoţ cu piei! se dădu de gol nu fără 
mîndrie Puşok. 

— Slavă domnului, o să avem mai puţină marfă răscoaptă! 

— De unde ştii? întrebă descumpănit Puşok. Ai luat marfa pe 
nevăzute. 

— De unde? Mullo Kamar morfoli din buze, fără a se grăbi să 
răspundă la o întrebare atit de primejdioasă. De unde? Tot de 
acolo: latagan a mărturisit, iar mie mi-a spus totul un om de 
încredere 

— N-a mărturisit! Asta e! 

— latagan? Atunci de unde aş fi ştiut? stărui Mullo Kamar. 

— Doar nu toată marfa a fost proastă. Au fost şi piei bune. 

— M-a ferit Allah, era cît pe ce să mă duc de rîpă! 

Acum Puşok îşi lasă privirea în jos, miîhnit că trebuia să 
vorbească despre o treabă atit de ruşinoasă. 

— Cine-i vinovat? Trebuia întîi să vezi marfa şi apoi să dai 
preţul. 

— Allah fie lăudat că n-am apucat să iau marfa. Dar, uite, 
vezi, nu sînt supărat - am primit să mă înfrupt din batalul 
matale, să-ţi fiu oaspete. Nu, nu sînt supărăcios din fire. 

Cîtăva vreme tăcură amindoi. 

În sfîrşit, Puşok întrebă împăciuitor: 

— Pleci peste o săptamînă? 

— Da, peste o săptămină. 

— Şi eu la fel. 

— Departe? 

— La Trapezunt. 


— Piei? 

— Nu, mărfuri hindustane. 

— Ca şi mine. 

— Allah fie lăudat! O să le ducem. 

Levon îi întîmpină cu multă voioşie la poarta caravanseraiului, 
aplecîndu-se pînă la pămînt: 

— Poftiţi. Totul e gata. 

Arome, dulci ca viersul păsărilor paradisului, îi învăluiră 
deodată în ciripitul vesel al mirodeniilor şi dresurilor care 
clocoteau în ulei. 

De-a lungul ogrăzii era aşternut un covor îngust, peste care 
lucea albul unei feţe de masă, ţesute cu slove albastre, 
chinezeşti. Teancuri de turte se înălţau la marginile feţei de 
masă, iar kaşgarienii trebăluiau într-un colţ al ogrăzii, lîngă 
focurile din vetre, deasupra cazanelor. 

Din odăiţe priveau muşteriii adulmecîind cu nerăbdare 
bucatele kaşgariene. 

Soarele asfinţea. 

Levon pregătea fanarele. Le freca şi potrivea masalalele. 

Curînd, fanarele, aninate de o frînghie trainică, luminau şirul 
lung de oameni, ce se ospătau, frînturi de turte, miini lucioase 
de grăsime, bucăţi de carne friptă închisă la culoare, verdele 
întunecat al cepei, moviliţele albe şi roşii de zarzavaturi şi 
roade. 

Din ulcioare de lut se turna în stacane joase vin, care părea 
negru. Armenii vorbeau despre prietenia care îi uneşte pe 
oameni şi-i căleşte în lupta cu tuspatru vînturile, iar vînturile bat 
totdeauna, căci caravanele cutreieră de la un capăt la altul al 
pămîntului. 

Puşok asculta cuvintele binevoitoare, ale oaspeţilor oftînd, cu 
un nod în git, parcă ar fi plins sau ar fi fost obijduit de careva. 

Toţi erau primejdioşi. Orice neguţător este primejdios pentru 
alt neguţător, acesta dacă are bani sau marfă bună. Totuşi 
Puşok sorbea, ca pe un vin din ţara sa, povestirile domoale 
despre depărtatele tirguri neguţătoreşti, prin care povestitorii 
avuseseră prilejul să treacă. Unii dintre ei lăudau mugşteriii din 
Genova; alţii, fără să-şi ascundă miîndria, mărturiseau că 
mărfurile cumpărate acolo le duceau la Veneţia. Aceştia urmau 
să meargă cu aceeaşi caravană împreună cu Mullo Kamar pînă 


la Trapezunt, de unde aveau să se îmbarce pe corăbii, cu care 
să plutească de-a lungul ţărmurilor pline de tîlhari ale Anatoliei, 
pînă la Constantinopole şi, de acolo, poate mai departe, pe 
mare. Dar Mullo Kamar? 

Mullo Kamar, pe care băutura îl făcuse mai tăcut, dădu de 
înţeles, fără chef, că va încerca să ducă o parte din marfă în 
Eghipet. 

— Dar turcii? 

— Am zis: „o să încerc”. Nu: „o să ajung”. 

— Şi dacă te pradă? 

— Mai încerc o dată. 

— Au să te prade din nou. 

— Aflu cum să-i ocolesc şi plec a treia oară. 

— Şi dacă te căsăpesc? 

— Sînt musulman. N-or să mă căsăpească. Mă pradă şi-mi dau 
drumul. 

— Sărăcia e mai rea decit jungherul! 

— Marfă o să am destulă. Drum slobod de-aş avea! 

Armenii tăcură o clipă, nu-i era frică că ar putea să rămînă 
sărac? Isteţ neguţător! 

Unul dintre cei care şedeau alături de el glumi: 

— Eşti musulman şi totuşi bei vin. 

— Vin? Asta-i zeamă de struguri! 

Neguţătorii riseră. 

lar Mullo Kamar, uşor ameţit, îi privea pe armenii aceia 
asudaţi, păroşi, care lărmuiau, gîndind: 

„Ce gălăgioşi! Şi-şi zicea: Dacă aţi şti a cui e marfa, atunci v- 
aţi da seama că pe de-alde noi n-o să ne lase nimeni săraci. Mai 
uşor o să-i sărăcim noi pe turcii aceia. Ne ia o sută de cămile, 
trimitem în locul lor o mie! Voi, pesemne că vă temeţi: se 
năpusteşte un val în corăbioara voastră şi - biîldibic - se duce cu 
marfă cu tot în fundul Mării Negre! Şi s-a isprăvit cu voi. O să 
rătăciţi prin Constantinopole, să cerşiţi o bucăţică de piine pe la 
mînăstiri. Mulţi trăiesc din cerşit acolo, şi cîndva au fost ce 
sînteţi voi acum. Dar nouă nu ne e frică! La noi...” 

— Ce marfă duci? întrebă, apropiindu-se, un armean bătrîn cu 
barba vopsită, roşie ca focul. 

Mullo Kamar gindea: „Crede că m-am îmbătat”. Şi întrebă 
senin: 


— La Trapezunt? 

— În Eghipet. 

— Orez. 

Armeanul îşi holbă ochii mari, îngropaţi în păr: 

— În Eghipet? Acolo oare nu-i orez? 

— Este, dar nu din ăsta. 

— A... barba roşie se depărtă, dindu-şi seama că Mullo Kamar 
n-avea să spună adevărul nici la beţie, şi nici chiar căznit cu foc. 

lar Puşok se uita la musafirii săi cu duioşie, cu dragoste: toată 
viaţa lor se întilneau cine ştie unde, ba în caravanseraiuri, ba în 
bazaruri. Se întiîlneau, se cercetau unul pe altul cu băgare de 
seamă, iscoditori, cu fereală; daca aveau prilejul îşi suflau unul 
altuia de sub nas o afacere sau alta, care putea aduce cîştig 
bun, se despărţeau din nou pentru ani şi ani plecînd fiecare în 
altă parte la drum lung, se întilneau din nou la un popas, unde 
dormeau iepureşte, cercetîndu-se cu privirea ca să descopere 
schimbări unul la altul, tăifăsuind pînă tîrziu despre întîmplările 
din tîrgurile prin care trecuseră şi apoi iarăşi uitau unul de altul 
de îndată ce suna clopotul caravanei şi cămilele ridicau pe 
cocoaşe poverile tăinuite, pornind din nou la drum. 

Şi caravanele mergeau înainte, tot înainte. 

Noroade şi graiuri urmau unele după altele. 

Bazarurile lărmuitoare rămiîneau în urmă, iar caravanele 
mergeau tot înainte, trecînd pe lîngă aşezări pustiite, în care 
vuietul bazarurilor se stinsese pentru multă vreme. Se strecurau 
printre dunele pustiurilor, pe unde nisipul se prelingea ca 
valurile mării pe un mal lin. Treceau pe lîngă ogoare îngrădite ca 
nişte cetăţi, pe care oamenii le arau şi le semănau. 

Străbăteau cîmpii de pe care se stringea roada. Treceau pe 
lîngă bordeie prizărite din sate sărăcăcioase, în care totdeauna 
se auzeau femei plîngînd sau ţipînd, iar bătrîni în zdrenţe 
tăceau, privind cu coada ochiului, neclintiţi. Priveau caravanele, 
care duceau în aşezări depărtate, pe tărîmuri străine, multe din 
bunurile făurite pe pămîntul acela, multe din lucrurile fără de 
care nu puteai nu numai să te bucuri, dar nici măcar să trăieşti 
pe pămîntul acesta. 

Caravanele duceau spre ţări depărtate lucruri care nu se vor 
vedea niciodată în acele sate nevoiaşe, căci oamenii nu aveau 
cu ce să le plătească. 


CAPITOLUL ŞASE 
GRĂDINA 


Caravana înainta încet, ca totdeauna în afundul veacurilor, 
prin bezna stepei uscate. Noaptea era pe sfirşite. Stelele păleau. 

Intre depărtatele caravanseraiuri, de-a lungul şleahurilor 
neguţătoreşti, în hanatul lui Timur se înălţau foişoare trainice de 
strajă, clădite din lut, pe ale căror acoperişuri netede străjerii 
aprindeau focuri cînd bezna nopţii era de nepătruns. 

Mocnind, fumegînd, tizicul licărea zmeuriu, iar călăuzele, 
zărindu-i lumina, duceau mai liniştiţi, cu mai multă inimă 
caravanele, deşi şi aşa toţi ştiau că pe pămînturile lui Timur 
drumurile neguţătoreşti erau ferite de primejdii. 

Inaintea caravanei, călare pe un asin, cu un cioltar moale, 
trona starostele caravanei, după el călăreau slujitorii, în urma 
acestora - străjerii, după aceştia - neguţătorii, urmaţi de călăuza 
caravanei, care ţinea sub el laţul agăţat de o nară a cămilei din 
frunte. 

Călăuza caravanei îngina uneori o veche melopee, dar chiar şi 
atunci trăgea cu urechea sa încercată, ascultind zăngănitul 
ritmic al tălăngii de sub piîntecul ultimei cămile, şi îndată ce 
acesta îşi pierdea ritmul, călăuza tresărea, întrebîndu-se: nu 
cumva se întîmplase ceva? 

Noaptea era pe sfirşite. 

In zare focurile de pe foişoare mocneau, se stingeau liniştitor. 
Trecură de vălmăşagul întunecat al colibelor de lut dintr-un sat 
în care, după cît se părea, toată suflarea dormea dusă, sau 
poate că pierise, căci nu se auzea nici măcar un lătrat de cîine. 

Şi caravana fu învăluită din nou de stepa pustie, cufundată în 
beznă. 

— Am trecut de satul Kurgan, spuse călăuza, parcă sieşi. 

Nu-i răspunse nimeni: slujitorii moţăiau pe asinii lor; 
neguţătorii, în caftane vătuite, moţăiau; cîntăreţul, tocmit de 
neguţători ca să-i desfete în acea călătorie lungă, moţăia; 
străjerii moţăiau liniştiţi, deoarece drumurile din hanatul lui 


Timur erau ferite de primejdii. 

Doar  Ghevork Puşok deschisese puţin ochii, călărind 
îngîndurat pe asinul lui vînjos şi iute de picior. Simţind răcoarea 
dinaintea zorilor, care începuse să învăluie stepa ca o ceaţă 
albăstrie, îşi strînse mai tare cekmenul alb de lină, şi aţipi din 
nou, obosit de pălăvrăgeala din timpul zilei cu tovarăşii de 
drum. 

Fudulindu-se, Puşok flecărise pînă făcuse scurtă la limbă şi, 
arătindu-se prietenos cu ascultătorii lui, le dăduse de înţeles 
tuturor că marfa pe care o ducea era de mare preţ, iar stăpiînul 
său era om de vază, lăudîndu-se astfel, pentru ca toţi cei din 
caravană să nu vadă în el un neguţător oarecare de piei 
răscoapte, care călătorea de ici pînă colo, ci unul care face 
negoţ pe picior mare, un toptangiu. Dar şi fără ca el să bată 
şaua, tovarăşii săi de drum îşi dăduseră seama încă de la 
Samarkand a cui era acea sută de cămile încărcate într-un chip 
de pizmuit, ca să străbată un drum atit de lung. _ 

Marea călătorie a lui Ghevork Puşok abia începea. li erau încă 
ascunse cotiturile, urcuşurile, povîrnişurile şi prăpăstiile care-l 
aşteptau. 

Plecaseră din Samarkand cu noaptea în cap. 

Au aşteptat să treacă arşiţa în binecuviîntatul caravanserai 
Kutluk-bobo, şi cînd aceasta a scăzut, caravana a pornit din nou 
la drum. 

Inaintînd prin stepa năpădită de ierburi albăstrii uscate, 
ascultau  melopeele  cîntăreţului, privind grădinile de pe, 
marginea drumului, printre care licărea pe neaşteptate şuviţa 
încolăcită, ginguritoare, a vreunui piriiaş, sau colibele de lut 
scunde, căzute într-o rînă, din sate. 

După ce oboseau tot ascultîindu-l pe cîntăreţ, se întindeau la 
vorbă, fiindcă Puşok nu putea cu nici un chip să tacă. Tot, 
mergind, în el se iscau şi se înteţeau felurite ginduri 
îmbucurătoare despre lunga călătorie pe care o începuse, 
despre bazarurile care lărmuiau, hăt departe, în drumul lui, de 
acum înainte; despre pişicherii care vor încerca să dobindească 
de la el prin viclenie mărfurile pe o nimica toată, dar se vor izbi 
de voinţa lui dirză... 

lar cînd obosiseră de atita taifas, se înserase de-a binelea. 
Atunci cîntăreţul începu să-şi îngîne din nou melopeele, ciupind 


strunele cu degetele sale subţirele. 

Noaptea întîlniră o caravană mare care venea de la Suganak. 

„Şi Mullo Kamar călătoreşte acum la fel, cine ştie pe unde!” 
gîndi Ghevork Puşok. 

Pe nesimţite neguţătorii şi cîntăreţii amuţiră, cuprinși de 
piroteală şi numai ciolanul greu izbea fără istov talanga teşită, 
ce se legăna sub piîntecul cămilei de la urmă: ciolanul lovea 
ritmic, asemenea inimii, arama răsunătoare. 

Zăngănitul răsuna pînă în satele cufundate în întuneric, dar 
puţini îl ascultau noaptea: plugarii, obosiţi de truda de peste zi, 
dormeau afară, pe acoperişul de lut, pe care trăseseră şi scara, 
ca să nu se suie careva la ei cînd dormeau. 

Numai cei care în noaptea aceea îşi udau ogorul sau îşi 
păzeau viile puteau, trăgind cu urechea, să-şi dea seama după 
zăngănit dacă era o caravană mare, dacă era greu încărcată. 
Încotro se îndrepta. 

Dar nimeni nu se sinchisea acolo de caravane: plugarilor nu le 
păsa încotro mergeau şi ce duceau cămilele tăcute, care nu se 
zăreau în întuneric. 

Dar la marginea unui sat, un pilc de oameni culcaţi nu pe 
acoperişuri, ci pe pămîntul cald, uscat, înmiresmat, trăgeau cu 
urechea la zgomotele caravanei care se apropia încet. 

Unul dintre cei culcaţi întrebă cu glas răguşit: 

— Sînt aceiaşi? 

O voce gifiitoare îi răspunse: 

— M-am ţinut după dangăt pînă la popas. Ei au poposit, iar eu 
am venit încoace. Ţin bine minte dangătul lor. 

— Oare?! 

— Ţin bine minte dangătul lor. E aceeaşi caravană. 

— la stai!... 

Toţi amuţiră. 

Tăcură pînă ce caravana trecu, aproape pe lîngă capetele lor, 
încet, ca-n afundul veacurilor, prin bezna care învăluia stepa 
uscată. 


Fără să ridice capul, Timur întredeschise ochii. În odaie era 
întuneric şi zăpuşeală, dar sus, în tavan, prin bageaua cioplită în 
piatră, se întrezărea albastrul cerului dinaintea zorilor. El stătea 
culcat în beznă ca în fundul unei gropi. 


Masalalele fuseseră stinse: nu-i plăcea cînd zorile se îngînau 
cu pilpiielile făcliilor, ci atunci cînd mijeau de-a dreptul în bezna 
nopţii. 

Timur întinse mîna spre macatul pufos, înmiresmat, şi lovi 
uşor coapsa fetei, care dormise cu el în noaptea ceea. 

— Dormi? 

Fata nu răspunse - dormea adînc. 

El trase cingătoarea strîns legată a şalvarilor ei: 

— Scoală-te, s-a luminat de ziuă. 

Ea se trezi îndată, dar nu răspunse, buimăcită de somn. 

El se ridică, netezindu-şi cu palma sa mare, faţa care i se 
buhăise peste noapte. Ea încă nu cuteza să se mişte, gîndindu- 
se că el ar putea să se aşeze din nou lîngă ea. 

Stînd în picioare, el stărui nerăbdător, cu ciudă: 

— Scoală-te, scoală-te! 

Ea sări în picioare, clinchetindu-şi giuvaerurile cu care se 
împodobise de cu seară, îşi trase cingătoarea şi, mirîndu-se că 
aceasta rămăsese nedezlegată, ginguri: 

— la te uită! 

Căutîndu-şi halatul prin întuneric, el o alungă: 

— Du-te! 

Dar ea nu-şi putea da seama prin întuneric unde era uşiţa prin 
care fusese adusă acolo seara, pe unde putea să iasă. 

Se lăsa cînd pe un picior, cînd pe altul, neizbutind să-şi 
ascundă nici sfiiciunea, nici mirarea, tot aşteptind să-i mai 
spună ceva. 

Incurcătura, nedumerirea ei îl descumpăniră pe Timur. Fără s- 
o privească în ochi, o împinse uşor spre uşă cu mina sa, 
obişnuită cu asemenea mişcări. 

— Ai dormit destul. Du-te! 

Ea ieşi iute pe uşă, lipăind sprinten pe covor cu imineii, iar el, 
tîirindu-şi halatul, trecu în odaia de alături. 

Acolo începuse de pe acum să se lumineze de ziuă. Timur 
ridică de pe locul obişnuit ulciorul înalt, apucîndu-l de gitul 
îngust ca pe o giscă şi se lăsă pe vine deasupra lespezii de 
marmoră, zidită în duşumea. 

Apa din ulcior începu să-l împroaşte, scurgindu-se apoi prin 
găurile nevăzute din pătratul cenuşiu al lespezii. 

Răceaia apei îl învioră, dar nedumerirea fetei îi umbri 


plăcerea. 

Fără să se ridice, stînd pe vine, se spălă, se şterse şi zvirli cît 
colo cu ciudă ştergarul; luă halatul, se ridică şi-şi vîri repede în 
mînecă mîna dreaptă, beteagă. 

Tot aşa îi era ciudă cînd vreo cetate îndărătnică sau vreo 
căpetenie încrezută se îndoiau de puterea lui, întîrziind să se 
supună. 

Rămase, pe gînduri: 

„Dar, la o adică, cine nu i se supusese?! O ibovnică! De ce Îi 
stîrnise ciuda? Aştepta nedumerită... “ 

Îi întrerupse gîndurile străjerul de la uşă, amirul Murat-han, 
fratele prinţesei Gauhar-Şad. 

Indată ce auzi plescăitul apei, acesta se sculă în încăperea de 
alături unde dormea, după obicei, pe macate aşternute lingă 
prag. Stînd în spatele uşii, el aşteptă vremea cuvenită, apoi intră 
la Timur şi spuse: 

— Se apropie clipa celei dintii rugăciuni, stăpine! 

Ca de obicei, Timur nu răspunse nimic în privinţa rugăciunii şi 
întrebă: 

— Ei, ceva veşti? 

Murat-han îl ajută să-şi tragă miînecă pe mina sănătoasă şi-i 
aminti: 

— Stăpîna mare te aşteaptă, stăpine! 

Incă de cu seară Timur încuviinţase să-şi petreacă dimineaţa 
la Sarai-Mulk-hanîm, care voia să stea de vorbă cu el. 

— Porunceşte să vină să mă îmbrace. 

Străjerul ieşi ca să trimită slujitorii. 

Timur se rezemă de ulciorul înalt şi gol, căzînd din nou pe 
gînduri: 

„Ce o nedumirise? De ce se simţea înciudată?” 

Slugile aduseră caftane curate, şi gindurile i se curmară din 
nou. 

Şedea încruntat, în timp ce slugile îi trăgeau caftanul pe miini. 
Porunci să fie încins cu o cingătoare lată. Cingătoarea aceea, 
împodobită cu paftale mari de aur şi cu verigi bătute în rubine, 
şi-o punea ori de cîte ori era pornit împotriva cuiva sau avea de 
gînd să pedepsească pe careva căzut în vină. 

Curînd, prin tot palatul şi prin toată grădina se şoptea: „Astăzi 
stăpînul este mohorit”. 


Mulţi dintre dregătorii, care îl aşteptau cu treburi, se 
îndreptară repede, fără să se uite în lături, spre conoveţe: cît nu 
se luminase de-a binelea şi Timur nu-i zărise, să plece grabnic, 
căci ferească Allah să dea ochi cu el cînd era mohorit. Uneori, în 
asemenea clipe, îşi amintea de lucruri care păreau de mult 
uitate; el nu uita, îţi purta pică zeci de ani pentru o faptă sau 
alta. 

În sfîrşit, se îndreptă spre încăperile stăpînei mari. 

Palatul acela şi grădina Dilkuşo din jurul lui fuseseră orînduite 
abia cu doi ani mai înainte pentru o altă soţie a lui Timur, pentru 
Tukel-hanîm, pe care şi-o luase atunci. 

Tukel-hanîm era fiica lui Hizr-hogea-han. Ca şi Sarai-Mulk- 
hanîm ea se trăgea din strănepoatele lui Gingis-han şi, în semn 
de cinstire faţă de înalta obiîrşie a logodnicei sale, bătrînul Timur 
îi ieşise în întimpinare el însuşi la Cinaz, în timp ce ea era adusă 
prin stepă din Mogulistan. 

Aşteptind-o acolo, se repezise pînă la lasa să se închine la 
mormîntul cuviosului Hagi-Ahinad de lasa şi să cerceteze cum 
mergeau lucrările de clădire a uriaşului mausoleu de deasupra 
sfintului mormînt. 

După ce sosise Tukel-hanim o dusese în grădina aceea pe 
care i o dăruise. 

Ea ajunsese a doua cadînă în harem, după Sarai-Mulk-hanîim. 
Celelalte soţii fuseseră umbrite de fetişcana aceea isteaţă, 
dezgheţată şi fonfăită. 

| se spunea stăpîna mică. În palatul ei însă cîteva încăperi 
strălucite erau rostuite pentru stăpîna mare, iar în grădină, în 
cel mai frumos loc, stăpiîna mare îşi avea cortul său, ţesut cu fir 
de Ohitai, cortul cel mai înalt din grădină. 

Numai stapîna mare avea dreptul să-şi poftească soţul la ea 
sau să-i vorbească oricînd ar fi dorit. Toate celelalte cadîne, în 
frunte cu stăpîna mică, aşteptau în linişte zilele statornicite 
pentru ele. Numai în împrejurări deosebit de însemnate puteau 
să-i spună ceva cîrmuitorului, dar numai prin stăpîna mare. 

Timur intră într-o săliţă, unde îl întîmpină, aplecîndu-se 
supusă, în mijlocul unui covor de catifea, împodobită în 
întregime cu giuvaericale, dar desculţă, cărunta şi agera Sarai- 
Mulk-hanîm, care, după pilda nepoților, era de mult numită în 
palat şi în gloată - doamna bunică - Bibi-hanîm. 


— Eşti sănătos, stăpine? 

— Mulţumesc. Dar tu? 

Sub benişul descheiat se văzu paftaua încheiată a cingătorii 
celei late. De multă vreme, cînd venea la soţul ei, paftaua 
cingătorii era încheiată, semn că nu avea de gind să-şi mai 
scoată benişul. 

Ea făcu din nou o plecăciune. 

Trecură amindoi într-o sală răcoroasă unde, prin toate 
ferestrele larg deschise înspre grădină, se auzeau păsărelele 
cîntînd: se luminase de ziuă. Un codroş preamărea pnntr-un 
ciripit răsunător acea clipită de mărgăritar, cînd văzduhul 
destrămase albastrul dinaintea zorilor, dar încă nu era învăpăiat 
de razele soarelui. 

In sală se simţea miros de feştilă - pesemne, atunci cînd 
slugile făcuseră rînduială, aprinseseră masalalele, dar apoi le 
stinseseră şi le scoseseră afară, căci toţi ştiau că lui Timur îi 
plăcea revărsarea molcomă a faptului zilei din negura de 
dinaintea zorilor. 

Cîrmuitorul se aşeză la perete în faţa ferestrelor pe un macat 
îngust. Soţia sa îi puse la spate o pernă pufoasă, mătasea foşni 
cînd se rezemă de pernă şi soţia îi puse îndată altă pernă sub 
braţ; mătasea acestei perne foşni şi ea sub el. 

Preţuind liniştea răcoroasă a dimineţii, bătrîna tăcea. Tăcea şi 
Timur, privind prin fereastră copacii nemişcaţi, stufoşi, încă 
întunecaţi de rouă. Tulpinile lor erau înconjurate jos cu un 
rotocol de cărămizi din ţara chitailor, smălţuite, părînd că pomii 
mari, pletoşi, creşteau în nişte vaze albastre, zvelte. 

Sarai-Mulk-hanîm bătu uşor din palme şi îndată intrară în fugă 
două roabe care puseră peste covor o faţă de masă groasă. 
Deasupra acesteia întinseră o alta uşoară, pestriță. Aduseră 
talgere şi pocale, cu gustarea de dimineaţă a lui Timur: friptură 
de batal rece, prăjită pînă ajunsese negricioasă, ceapă de Ansur 
în oţet, o căpăţină de usturoi verde, vînat rece, lipii fierbinţi şi o 
ceaşcă de smîntînă proaspătă şi grasă. 

După ce roabele plecară, Timur rupse o lipie şi o muie în 
smîntînă groasă ca untul. Soţia începu să-i povestească despre 
întîmplările din harem, despre nepoti. 

Timur era obişnuit să audă laude despre Halil-Sultan şi 
Ulugbek - nici nu era de mirare: ei erau cei mai dragi bunicii, 


crescuseră sub ochii ei! Tot aşa îl lăuda Tuman-aga pe Ibrahim, 
pe care îl creştea, ridicîndu-l în slăvi mai mult decit s-ar fi 
cuvenit pentru stihurile pe care le scria. 

Dar despre purtarea lui Ulugbek ştia şi de la iscoadele sale şi 
de aceea o credea pe soţia sa 

De cîţiva ani nepoţelul acesta o bucura pe bunica lui prin 
sîrguinţa pe care o arăta la scris - aşternea slovele ca cel mai 
iscusit diac. 

— L-a învăţat azerbaidjanul cela care scrie cu slove noi, acel 
Mir-Ali pe care l-ai adus din Tebriz. E ca un padişah printre dieci. 
l-am poruncit să-l înveţe pe băiat să scrie. lar acum dascălii îl 
laudă pe băiat pentru sîrguinţa lui la învăţătură. 

— Ulugbek n-o să ajungă hoge! spuse Timur. 

— Îi plac caii, răspunse ea. 

— Ar trebui să trezim în el gustul pentru vînătoare. 

— Halil l-a îmbiat să meargă cu el miine la vinătoare. Dar nu 
ştiu dacă o să poată. 

— De ce să nu poată? 

— Aşteptăm o musafiră. 

Timur nu spuse nimic ca să nu-şi dea în vileag ciuda: era 
vorba să vină o musafiră şi nimeni încă nu-i adusese la 
cunoştinţă acest lucru. Se întreba încruntat despre cine vorbea 
soţia sa. Ca să ascundă faptul că nu avea cunoştinţă despre 
acest lucru, rupse din nou o bucată de lipie, o muie în smîntînă 
şi o mîncă. 

Dar şi Sarai-Mulk-hanim tăcea, aşteptind să vadă cum va 
primi Timur vestea venirii nurorii. 

— Crezi că musafira are ceva de a face cu vinătoarea? 

— Păi vine maică-sa, cum să plece la vinătoare? 

Maică-sa? A cui? Gauhar-Şad, mama lui Ulugbek, era cu 
Şahruh la miazăzi; Sevin-bei, mama lui Halil-Sultan, era cu 
Miranşah, la apus. Care dintre ele vine? Ce s-a întîmplat? Pentru 
ce? 

— Cine vine? întrebă el. 

— Vine han-zade; astă-noapte a sosit un olăcar de la ea. 

„Amîndouă-s fiice de han, amîndouă-s han-zade...” 

Îl zădăra faptul că soţia sa aflase înaintea lui acea veste. O 
nouă ciudă se adăugă la aceea dinainte: bătrina asta nu voia cu 
nici un chip să se astimpere - simţea şi auzea totul. Pesemne că 


cei din palat se temeau de ea mai mult ca de el, căci el nu putea 
să ştie toate marafeturile, dar ea ştia totul şi nu uita nimic. Afla 
orice lucru, din toate trăgea foloase. Cei de la curte se temeau 
de ea, grăbindu-se să-i facă pe plac mai întîi ei şi apoi lui! 

„Han-zade? se gîndea el, muiud mereu lipia în smîntînă. Ce s- 
o fi întîmplat? Unde? La miazăzi, la apus?” 

Îşi ridică privirile spre bătrînă, întîlnindu-i ochii negri, 
prietenoși, fără obişnuita licărire de şiretenie. 

— Şi ce se vorbeşte la voi despre asta? 

— S-a hotărît ea însăşi să vină încoace, pesemne că nu aduce 
veşti bune. N-a chemat-o nimeni. Pentru ce? Tot căutăm să 
ghicim, dar nu izbutim de loc! 

— Unde e acum? 

— A înnoptat la caravanseraiul Kutluk-bobo. Soseşte azi. 

Timur era numai ochi şi urechi. „Kutluk-bobo! însemna că 
musafira venea dinspre apus. De bună seamă, venea Sevin-bei. 
Nu cumva i se întîmplase ceva lui Miranşah?!” 

Timur nu-l iubea pe acest fiu, de aceea îl ţinea mereu departe 
de el. Pe soţia lui o socotea însă cea mai mare, fruntea nurorilor: 
nepoată a Uzbek-hanului Hoardei de Aur, nepoată de unchi a 
hanului din Horezm, fiica lui Ak-Sufi; o luase ca soţie pentru 
Djehanghir, fiul lui cel mai mare. Datorită ei, Djehanghir îşi luase 
denumirea de Guragan, după cum, tot datontă ei, acum se 
numea Guragan-Miranşah. Ea îi născuse lui Timur doi nepoti, cei 
mai dragi, dacă Ulugbek nu era pus la socoteală. Timur 
statornicise demult că fiul ei cel mai mare va fi moştenitorul lui. 
Cînd Timur nu va mai fi printre cei vii, ea va fi mamă de 
cîrmuitor, mamă-hanim 

— Da, spuse Timur, lui Halil n-o să-i ardă de vînătoare. Dar pe 
Ulugbek să-l trimiţi, să fie căpetenie la vinătoare. Să se 
obişnuiască. Doar n-o să stea mereu pitit după fraţii lui mai 
mari. Porunceşte să i se dea viînători buni. O să-l trimit cu el pe 
unchiul său, pe Murat-han. Să se mai plimbe şi el. 

— Nu-i prea crud Ulugbek pentru aşa ceva? 

— N-avem timp să aşteptăm pînă o să împlinească anii 
cuveniţi. Voiam să vorbesc cu tine... 

— Şi eu, stăpine, am vrut să stăm de vorbă. 

— Despre ce? 

— Despre veleatul nostru. Eu am trecut de al şase- zecilea an. 


— Şi ce-i? 

— AŞ vrea să las o amintire după mine şi să-mi gătesc şi un 
lăcaş de veci. 

— E dreptul tău. 

Ea căzu pe ginduri. El aştepta. 

— M-am gindit să-mi fac o criptă. Allah nu mi-a dăruit urmaşi; 
cine o să aibă grijă de mine dacă nu eu însămi? Nu-ţi cer bani, 
mă mulţumesc cu ce am. Pentru acest lucru vreau să-ţi cer 
încuviințarea. 

Timur fu iarăşi cuprins de ciudă: „Bătrina gindea că o să 
trăiască mai mult decit el; el o să moară, copii nu are, aşa că n-o 
să aibă cine să, se îngrijească de mormîntul ei. Bătrîna îşi zicea 
că el împlinise şaizeci şi cinci, că nu mai era mult... 

De bună seamă nu putea să nu încuviinţeze ceea ce-i cerea: 
era soţia sa cea dintii, fiica hanului Kazan. De dragul obirşiei 
sale o luase, printre multe alte femei frumoase, din haremul 
amirului Husein, cu treizeci de ani mai înainte, cînd încuviinţase 
uciderea acestui Husein, vechi prieten, tovarăş de luptă şi de 
cîrmuire, fratele Uldjaiei, pe care o iubise cîndva. Cînd amirul 
Keihosrov îl omorise pe Husein, Timur împărţise altora pe 
văduvele lui, iar pe aceasta o pusese în fruntea haremului său, 
făcîndu-i pe cei din jur să-i dea toată cinstirea ca unei 
împărătese, luînd-o cu el în ţările pe care le străbătea ca o 
vijelie, datorită ei însuşindu-şi titulatura de Guragan. 

— Cum doreşti, împărăteasa mea! 

— lar lîngă criptă voi zidi o medresă. Ca să fie linişte de jur 
împrejur; băieţii să citească, să înveţe să scrie. Să fie ca şi cînd 
i-aş creşte eu, ca şi acuma. 

Timur nu zidise încă nici o medresă în care să înveţe tinerii. El 
socotea că treaba unui oştean şi stăpînitor de noroade este să 
se îngrijească de slavă, de cinste, de credinţă. Femeile stăpînilor 
de păminturi sau neguţătorii n-aveau decit să zidească hanacuri 
- lăcaşuri pentru hagii şi cucernicii dervişi, medrese - pentru cei 
însetaţi de învăţătură. 

— Zideşte, împărăteasa mea, zideşte! Dar unde? 

— Mulţi din neamul nostru sînt îngropaţi lîngă Şahi-Zindă... 

— Ce fel de medresă poate fi dincolo de zidul oraşului? 

— Nu, dincolo de zidul oraşului nu e bine... Aş vrea mai 
aproape. Poate lîngă geamia ta, în bazarul de orez... Ce zici? 


— De ce tocmai acolo? 

— Ar fi mai puţin de dărimat. Acolo sînt puţine clădiri din 
piatră. lar ca să dărîmi nişte magherniţe cu umbrare, înjghebate 
din grinzi putrede, nu costă prea scump. 

Timur încuviinţă: 

— Ai chibzuit înţelept! 

Dar îl cuprinse ciuda din nou: şi-a ales locul tocmai lîngă 
geamia lui cea mare, nu vrea să se lase mai prejos, se ţine scai 
de el! 

Timur mînca posomorit friptură uscată de căprioară cu 
usturoi. 

Întinse mîna spre pocalul gol şi soţia lui îi turnă cumis spumos 
din ulciorul de lut. El spuse din nou: 

— Ai chibzuit înţelept!... 

În glasul lui ea simţea nu numai ciudă, dar şi mînie. Acea 
mînie însă nu o nelinişti: şi-o va descărca pe alţii, iar 
încuviințarea lui va rămîne. 

O altă soţie a lui Timur - Turkan-aga - clădise mai demult 
lîngă mormîntul împăratului Viu, la Afrasiab, un hanac unde 
dervişii să înalțe rugi lui Allah. Muhammed-Sultan, nepotul şi 
moştenitorul lui Timur, începuse să zidească un alt hanac lîngă 
mausoleul Ruhabad şi o medresă alături de palatul în care 
locuia. Nimeni nu durase însă pînă atunci o medresă lingă o 
criptă - asta numai soţiei sale îi putuse trece prin minte! 

„Ce mai ocrotitoare a învăţăturii!” gîndi Timur, uitîndu-se 
chioriş, cu ciudă, la bătrină. 

Ea se îndeletnicea însă cu o potirniche pe care o îmbucătăţea 
îndemiînatic, cu degetele sale albe şi vîinjoase. 

„Cite inele poartă!” gîndi el, uitîndu-se printre gene la 
giuvaerurile ei. 

Printre inele, dintre cele mai rare, erau unele foarte vechi, 
poate chiar de pe degetele lui Gingis-han; poate că unele dintre 
ele scînteiaseră pe mîinile hanilor din Horezm, ale şahilor 
Iranului, ale împăraţilor Chitaiului, ale rajahilor din Hindustan. 
Aurul unora era închis la culoare sau roşcat, pe pietre se vedeau 
inscripţii ciudate, capete omeneşti sau semne magice. 

Unele i le dăruise Timur. Altele le avea de cînd era fată, le 
moştenise de la neamul ei mongol, îi rămăseseră de la amirul 
Husein, fuseseră smulse frumuseţilor chinuite de moarte în 


ţările călcate în picioare, îi fuseseră dăruite de neguţători sau de 
dregători care-i căutau ocrotirea. 

In dimineaţa aceea ea îşi pusese doar o mică parte din 
giuvaericalele pe care le avea - celelalte zăceau în numeroasele 
ei sipete ferecate; să fi avut o mie de degete şi tot n-ar fi fost de 
ajuns pentru toate inelele! Or, ea nu avea decit zece degete, 
întocmai ca şi o roabă! 

Culcat pe perne, Timur bea încet cumis, privind vasele 
aşezate pe faţa de masă: blidul mare din lut roşu egiptean - 
bătrîna ar fi putut pune unul de aur, persian, îi dăruise destule - 
ceştile din lut verzui chinezesc, străvezii în lumină, totuşi de lut, 
bătrîna nu pusese vase de aur, nici de argint. În vremurile 
acelea, în toate casele de vază se mînca din talgere persieneşti 
ori hindustane, de aur sau de argint, căci atunci la Samarkand 
lucrurile de preţ persieneşti, armeneşti sau hindustane nu mai 
erau o raritate - fuseseră aduse din belşug! Dar Sarai-Mulk- 
hanîm era năzuroasă, nu-i plăcea ceea ce aveau din belşug cei 
dimprejur! 

Nu pusese în faţa lui nimic din ceea ce vedea în fiecare zi, ci 
ceea ce se aducea de departe, ceea ce era aproape cu 
neputinţă de adus, căci puterea lui încă nu ajunsese pînă în 
Eghipet şi nici pînă în ţara chitailor. 

„Eghipetul... gîndea Timur sorbind cumis, acolo găseşti 
bogății, nu glumă; nu i-a mai călcat nimeni de mult. Dar Baiazid 
stă de-a curmezişul drumului. Stă în calea mea şi-şi zice bucuros 
că-i ocrotitor al Bizanțului. Işi ascute iataganul ca să pornească 
împotriva Bizanțului, dar pe al meu îl dă la o parte. Ehei, o să 
vedem noi dacă o să-l poată înlătura! Vedem noi al cui e mai 
tare. lataganul meu încă n-are nici o ştirbitură. Dar dacă o să 
stea nefolosit, te pomeneşti c-o să-l mănînce rugina!” 

Timur sorbea cumis în tăcere. Urdiile lui, tăbărite în multe 
cetăţi, la răsărit şi la apus, se găteau de noi războaie. 

Timur punea la cale în mare taină noul război, aşa cum făcuse 
şi cu celelalte. Întîi chibzuia singur totul, fără să sufle nimănui o 
vorbă. Îşi rînduia urdiile, cerceta echipamentul lor, le înarma, le 
întregea, dar încotro aveau să pornească, cînd anume, ştia o 
vreme numai el. 

„Eghipetul... Cît i-ar trebui ca să se gătească de luptă? Pe ce 
drum ar fi mai bine s-o ia? Să facă un ocol, să pară că urmăreşte 


altă pradă, iar apoi într-un loc neaşteptat s-o cotească, şi 
atunci... Pe ce drum ar fi mai bine s-o ia?” 

Deodată puse ceaşca jos şi se ridică într-o rînă. 

— Dar de ce o veni han-zade? 

— De ce o veni? 

— Ce se vorbeşte? 

— Poate că a chemat-o Halil-Sultan, vrea să se însoare. Poate 
a chemat-o ca ea să te înduplece. 

— Să mă înduplece? Dar ce, sînt împotrivă? 

— Păi logodnica e... 

— Şi-a găsit şi logodnică? 

— Tocmai asta e că... 

— Ce-i? 

— E o fată din gloată. Din starea meşteşugărească! 

— Cine-i anume? 

Ea îşi lăsă privirea în jos şi rosti tărăgănat, după pilda 
recitatorilor de gazele: 


E-o fată de pielar abil — 
Se viră pe sub pielea lui Halil. 


Pesemne că în harem se trăncănea de mult despre daravera 
asta, dacă făcuseră şi stihuri. Dar Timur nu luă în seamă acea 
vădită zeflemea a bătrînei pe socoteala nepotului, ci întrebă: 

— Şi cum arată fata? 

— De bună seamă, nu-i de lepădat. Dar se pot găsi şi altele 
mai abitir. 

— Ar putea s-o ia la curte... doar nu te însori cu toate! 

Bătrîna oftă în zeflemea: 

— Dragoste, de! 

Timur spuse cu asprime: 

— O să-i treacă! Halil nu-i privighetoare, iar fata nu-i trandafir. 

— Totuşi... 

— Te-a rugat... să pui o vorbă bună? 

— Vrea chiar el să-ţi ceară încuviințarea. 

— E dirz! 

— E înflăcărat, cutezător, cu inima curată. Pentru asta îl laud. 

— Dar trebuie să asculte, ca toţi ceilalţi. Merge pe al 
şaptesprezecelea an; ar fi vremea să priceapă. 


— Ar fi... 

— Pe fată s-o ia la curte, logodnică o să-i găsim noi. Mama lui 
e nepoata lui Uzbek-han, iar el... 

Timur se gîndi cu aprindere la tatăl lui Halil, la fiul său 
Miranşah: „Nu, Halil nu trebuie să fie deopotrivă cu acel vier 
neîndemiînatic şi crud!” 

— S-o ia la curte! spuse din nou Timur. 

— E îndărătnic. 

— Ei, atunci să mi-o arate. 

— Pe fată? 

— Da, întîi să mi-o arate. 

Sarai-Mulk-hanim căzu pe gînduri: „Cum s-ar putea face 
treaba asta?” 

Timur îi curmă gîndurile: 

— Ei? Pentru ce vine han-zade? 

— Întîi am crezut că vine să te roage pentru fiul ei. Dar nu, nu 
e asta. 

— Dar ce-i? 

— Dacă ar fi fost pentru fiul ei, de ce ar fi trebuit să plece de 
acolo fără învoire? 

— Cum asta, fără învoire? 

— Am aflat de la olăcar: a plecat fără ştirea soţului ei, şi nu 
zăboveşte pe drum. Caravana ei e mică, numai cu cai. A plecat 
cînd Miranşah era la vinătoare, ne-am dat seama că a plecat 
fără învoirea lui. Asta-i! 

— Cam lungă limbă are olăcarul ăsta! 

— Noi l-am întrebat, cum putea să nu ne spună? 

— O să-l întreb şi eu. 

Timur se ridică nerăbdător de pe perne. 

— S-o primeşti cu toată cinstea cuvenită. 

— În întîmpinarea ei au şi plecat Muhammed-Sultan cu Halil. 
lar din partea mea am trimis înainte-i un rădvan de-al meu, de 
Kabul. 

„Ştie bătrina pe cine şi cum să primească, gîndea oţărit 
Timur. Nici pe stăpîna mică n-o lasă să se apropie de rădvanul ei 
aurit, şi acum - iată - îşi trimite după noră iepele cu coamă albă! 
Îşi dă seama că nora ei va fi puternică cînd Muhammed îmi va 
lua locul, după ce voi muri...” 

Dădu să plece, dar bătrîna stărui: 


— Atunci, cripta mea... 

Timur răspunse nerăbdător, ca să scape mai repede: 

— Ţi-am mai spus: zideşte-o! 

— Încep chiar de miine. 

— Chiar de azi, dacă vrei! 

Şi plecă sătind grăbit pe virfurile picioarelor, ceea ce nu 
prevestea nimic bun, aşa păşea atunci cînd se îndrepta spre 
calul său, cînd sosea clipa să-şi trimită urdiile la luptă. 

Timur se lăsă în jilţ într-una din încăperile răcoroase din beci 
şi porunci oştenilor să-l aducă pe olăcarul trimis de Sevin-bei. 

Căpetenia străjii se fistici: 

— N-o fi plecat? Se gătea să plece înapoi, în întîmpinarea 
stăpiînei sale. 

— Dacă a plecat, atunci să fie ajuns din urmă! 

Dar olăcarul încă îşi înşeua calul. Fu chemat şi dus în faţa 
cîrmuitorului. 

Timur părea şi mai mohorit cînd, la ceasul statornicit, ieşi la 
dregătorii săi. 

Întreba scurt şi trebuia să-i răspunzi răspicat, fără zăbavă, 
dintr-o dată... Mai ales într-o zi ca aceea cînd întreba cu ochii în 
pămînt, cu privirea grea, ca să nu-i sperie pe cei dimprejur. 

Aflînd de la vistiernic că sosise o caravană cu încărcătură din 
Hindustan, Timur porunci ca, înainte de a descărca marfa în 
cufere, să fie desfăcută şi întinsă în sălile din Palatul Albastru. 

— Să văd dacă a fost adusă cum se cuvine. 

După ce chivernisi toate treburile, Timur încheie sfatul şi-i 
lăsă pe dregători şi pe curteni să plece, poftindu-i ca, după a 
patra rugăciune, înainte de apusul soarelui, să vină la Palatul 
Albastru să se minuneze de lucrurile de preţ hindustane. Dar şi 
atunci cînd îi pofti nu-şi ridică privirea. 

Rămas singur, îl chemă pe Murat-han: 

— Vesteşte pe toate doamnele să iasă în întîmpinarea 
domniţei han-zade care urmează să sosească. Nu ne întoarcem 
aici. Am să spun în oraş în ce grădină ne ducem. 

Curînd după aceasta, în sălile marelui palat se stîrni o forfotă 
cumplită. Bocănitul, strigătele, tropăitul slugilor umplură tot 
palatul şi toată grădina, unde chiar doamnele şi dregătorii 
vorbeau în şoaptă. 

Între timp Timur ieşise călare prin poarta palatului, lăsînd în 


urma sa toată forfota aceea. După el călăreau făloşi, fiecare la 
locul său, însoțitorii, oamenii din strajă, oştenii, parcă ar fi ştiut 
de mult cu toţii că aveau să iasă cu alaiul acela şi se gătiseră 
din vreme: cîrmuitorul n-ar fi îngăduit dacă ar fi întirziat careva, 
dacă chinga cuiva ar fi fost strînsă slab, dacă teaca iataganului 
unuia sau altuia n-ar fi fost prinsă de cingătoare, fiindcă îi 
învățase de mult să fie gata oricind i s-ar fi năzărit să-l 
însoţească fie la vreo serbare în oraş, fie să pornească la luptă 
spre cetăţile hindustane. 


CAPITOLUL ŞAPTE 
PALATUL ALBASTRU 


Palatul Albastru se înălța deasupra Samarkandului, lucind cu 
cărămizile sale smălţuite, întunecate ca cerul noaptea. 

În spatele zidurilor trainice cu turnuri în colţuri se înghesuiau 
zeci de acareturi, curţi, magazii, ateliere. 

La armurărie, în adincul beciurilor încăpătoare, sub bolțile 
negre, zăngănea fierul, se turnau aliaje, ciocanele loveau drugii 
încinşi, sîngerii ca ceara roşie. 

Flăcările forjelor licăreau ca nişte picături de sînge ba ici, ba 
dincolo de grămezile de piese gata: virfuri de sulițe, coifuri 
tuguiate, tăişuri de iatagane şi hangere, care aşteptau să fie 
scoase din bezna adincă la lumina zilei. 

Fumul albăstrui, verzui, se învolbivra sub bolți strecurîndu-se 
încet prin uşa joasă, dar armurierii nu aveau voie să urce sus de 
sub bolțile întunecoase, pînă cînd starostele fierarilor şi 
turnătorilor palatului nu le striga să se odihnească puţin, să 
înfulece o lipie cu ciorbă lungă şi să iasă din aerul înăbuşitor al 
armurăriei, ca să mai răsufle şi ei. 

Gangurile scunde dădeau într-o curte strimtă, înconjurată de 
o mulţime de alte ganguri, unde, în fund, după grelele uşi ale 
magaziilor şi depozitelor, se păstrau rezervele de arme, făurite 
pe loc sau cucerite în războaie. 

În acele zile căpeteniile îi grăbeau pe meşteri. Făurarii abia 
pridideau să termine o lucrare, că erau chemaţi să se apuce de 
alta. 

Magazionerii primiseră poruncă să numere armele din 
depozite şi să cerceteze vechile magazii. In curte erau scoase 
grămezi de arme ruginite. Armurieri pricepuţi puneau deoparte 
iataganele noi, lunecoase, unse cu grăsime, de paloşele cu 
ştirbituri, mîncate de rugină. 

Pentru zilele acelea fuseseră chemaţi la palat şi mulţi meşteri 
de sine stătători din sloboziile din oraş - lucrători în os care 
puneau prăsele iataganelor stricate, tăişurilor noi; armurieri care 


cercetau armele cucerite în lupte: cele bune urmau să fie drese, 
iar vechiturile date la topit. 

Fusese chemat Nazar, meşterul de zale, din Tula, care venise 
împreună cu o calfă a lui, Boris. Li se făcuse loc sub un şopron, 
unde se aduceau zalele care zăceau de multă vreme în 
magaziile palatului. 

Nu erau multe zale. Printre ele, unele erau vechi, pe alocuri 
strivite sau chiar străpunse. Boris le ridica, le întindea, iar Nazar 
le cerceta fără grabă, cu luare-aminte, una după alta, de parcă 
ar fi citit în nişte cărţi. 

Nazar îşi legase pletele cărunte cu o cureluşă îngustă, pentru 
ca părul să inu-i intre în ochi, dar sprincenele stufoase, 
încruntîndu-se, adeseori se lăsau în jos, pînă la ochi; el vedea 
drumurile străbătute de multe dintre aceste martore tăcute ale 
atitor războaie din trecut, martore scoase acum la lumina zilei 
pentru un nou război. 

— Priveşte, Boris, din cîte zale sînt îngrămădite aici nu e una 
întreagă. 

— Au fost luate de pe oşteni omoriţi. 

— Un oştean viteaz nu se lasă luat în robie teafăr, cînd este 
apărat de o za. 

— Matale te pricepi să le făureşti, dar trăieşti în robie. 

— Îmi faci mustrări, fiule? 

— Asta nu-i mustrare, ci o întrebare: cum poate să se împace 
un om cu robia cînd îşi poate făuri un paloş? 

— Îşi poate făuri, dar nu trebuie. 

— De ce? 

Nazar răzuia cu o unghie neagră şi lată un inel de la o za. 

— Rugina asta parcă-i răşină. 

— De ce o fi aşa? 

— Trebuie să fie sînge. 

— Nu e nici o za curată aici. 

— Priveşte: zaua asta a fost lucrată cine ştie de cine, cine ştie 
cînd. E veche de tot; nu mai poate merge la luptă, dar a văzut 
multe, a auzit strigăte de război. Priveşte - e de-a noastră. 

— După ce crezi asta? 

— La locul de îmbinare fiecare za parcă ar avea un cap de 
şarpe - e vechiul nostru fel de îmbinare. Priveşte-o pe astalaltă: 
capul e lung, ca un cîrlig - asta-i făurită de persieni sau poate de 


arabi, la Damasc. Cunosc luciul făcut de ei: la vedere e frumos, 
dar paloşul îl taie. Îmbinările noastre rotunde nu pot fi tăiate de 
paloş, ci numai străpunse, iar ca să străpungi trebuie ca 
oşteanul să aştepte lovitura fără să se apere. Trebuie îmbinate 
trei sau chiar patru inele mititele, unul într-altul. Dacă zalele-s 
făurite din inele mititele, fie el paloşul cît de mare - nu le taie. 
Dacă le făureşti din inele mari, atunci chiar un paloş mic le 
despică, căci nu pot înfrunta lovitura pe care parcă o primesc 
drept în frunte. Înţelegi? 

— ZI-i, zi-i! Te ascult. 

— Dar de ce eşti aşa de posomorit? 

Boris, un tînăr cu faţa rotundă, rumenă şi nasul subţire, era 
sfios din fire, dar pentru a-şi ascunde sfiala, care-l înciuda, se 
prefăcea stînjenit, tăcut. Totuşi Nazar se obişnuise cu felul lui de 
a fi, aşa că ceea ce îl mira acum era îngîndurarea mohorită care 
i se oglindea pe faţă. 

— Zi-i, zi-i. După aceea o să te întreb şi eu ceva. 

— Ei bine, zalele-s scumpe - nu-s la îndemiîna unui oştean de 
rînd. Dacă totuşi acesta îşi face rost de ele în luptă, luîndu-le de 
pe un vrăjmaş, nu le îmbracă, fiindcă oricine vrea să le aibă, şi 
cel mai puternic, mai de vază pune stăpinire pe ele. 

— Zi-i, zi-i... 

— lată, priveşte, zalele astea-s lucrate pe o singură faţă. 
Astea nu te apără nici de săgeată, darmite de suliță! Asemenea 
zale-s făurite în ţările lătineşti, în cetăţile de piatră. Oamenii-şi 
pun zale ca astea de teamă, ca să se liniştească, să nu le fie 
frică să iasă din casă noaptea, pe întuneric. Acolo nu e ca la noi, 
noi plecăm numai cu o pinză pe noi spre desişul pădurii ca să 
vîinăm ursul sau mistrețul, noi pornim împotriva Hoardei cu 
pieptul gol numai cu securea în mînă. Şi, slavă domnului, trăim! 

— În robie? 

— În robie sîntem noi, tu şi cu mine. Eu vorbeam de norodul 
nostru. 

— Noi, tu şi cu mine, putem să fugim de aici: facem rost de 
paloşe pentru drum şi, tuleo! 

— La o adică nu-i greu să facem rost, punem mîna pe ele. Şi 
gata! Dar n-a sosit clipa... 

— Mereu „n-a sosit, n-a sosit!” Cum vine asta? 

— Priveşte în ogradă. Uite cîte şi mai cîte au scos la iveală. Se 


vede că-s gata să pornească. 

— Dar încotro? 

— Cine poate şti? Nici n-au apucat să se întoarcă bine, că 
iarăşi... Vorba ceea... Cum e popa, aşa-i şi parohia. 

— Aici, fiule, parohia şi-a găsit ea însăşi un popă potrivit - e 
şchiop, dar neastimpărat, e ciung, dar bătăios. Chiar că au 
nevoie de unul ca el - dau năvală, pradă, pirjolesc avutul altora, 
calcă în picioare şi apoi se întorc acasă. lar casa lor uită-te cum 
e. Priveşte, ia seama cu luare aminte: ce anume au jefuit şi ce 
vind, dacă săbiile-s bine ascuţite şi încotro-s îndreptate. Privesc 
şi eu, priveşti şi tu - iar oameni de-ai noştri nu sînt chiar atît de 
puţini aici: unii fac negoţ, alţii-s meşteşugari, alţii-s în robie. Cu 
unul schimbi o vorbă, cu altul schimbi o privire pe tăcute şi-ţi dai 
seama că nu sîntem puţini, cu toate că-i aşa departe de 
meleagurile noastre. lar prin noi în Rusia se ştie bine cum 
trăieşte norodul de aici, cît îi e de greu să bea din paharul ăsta 
amar, cum e stăpînirea de aici - pentru ca norodul nostru să se 
ferească din vreme de paharul acesta. De aceea, fiule, nu trage 
spre sabie; noi sîntem mai puternici aici fără sabie. lar cu 
oamenii de rînd n-o ducem rău nici aici. Cine ne obijduieşte în 
slobozia noastră? Nimeni! Aici împărţim pîinea şi sarea cu 
oameni de toate neamurile, deseori vărsăm lacrimi împreună 
din pricina aceleiaşi urgii, ne deschidem unul altuia sufletul fără 
nici un fel de vorbă. 

— Nu sînt supărat pe slobozia noastră. 

— Pe oameni să-i preţuieşti nu după grai, ci aşa cum îi 
preţuieşte şi acasă, aşa caută să faci şi aici. Pămiîntul e unul 
singur, de un singur dumnezeu a fost făcut. Toţi sîntem fraţi 
unul cu altul; pe cel de alt grai nu-l năpăstui, iar pe cel de 
acelaşi sînge cu tine apără-l. 

Miîinile lor despărţeau zalele - cele vechi de o parte cele rupte 
de altă parte. 

— Nu prea se văd întregi! se tîngui Boris. 

— Slavă domnului, se duc după tilhărie, dar pe ei înşişi vor să 
se păzească! Lupta e un lucru sfînt, cînd oamenii se ridică să se 
apere, dar cînd umblă după tilhării, e un păcat pentru cel ce le 
făureşte armele. 

— Uite, tot beciul duduie din pricină că meşterii făuresc arme; 
slobozia noastră e toată o fumăraie din pricină că meşterii 


făuresc arme. Înseamnă că noi toţi săvîrşim un păcat? 

— Nu le facem de bunăvoie. Le făureşte arme, cel care le dă 
fier pentru făurit, cel care îi trimite după jaf, iar singur stă şi 
aşteaptă prada! 

— Dar cu noi cum rămîne? 

În clipa aceea se apropie de ei căpetenia armurăriei. 

— Cinstiţi meşteri, cum înfloresc treburile voastre? 

— Mulţumim pentru întrebare, înfloresc ca trandafirii. 

— Or înflori şi mai tare atunci cînd fiarele astea or fi iarăşi 
bune pentru luptă. Trebuie drese cît mai repede. 

— E greu să le dregi, îs nişte vechituri. 

— Şi un strai vechi îl peticeşti şi-l porţi mai mult decit pe unul 
nou! 

— ÎI porţi, dar nu în zi de sărbătoare. 

— Ba straiul nou îl faci nu pentru sărbători, ci pentru zile de 
lucru. 

— E drept! încuviinţă Nazar şi-i făcu cu ochiul lui Boris. Pentru 
ei blestemăţiile astea-s cu adevărat zile de lucru; şase zile 
tilhăresc, iar a şaptea hălăduiesc! 

Neînţelegînd graiul repede de la Tula al lui Nazar, căpetenia 
întrebă: 

— Despre ce vorbeşti? 

— Despre zalele astea. 

— Ei? 

— Zic că trebuie multă vreme ca să le dregi. 

— Nu, nu, dregeţi-le cît mai repede. S-a dat poruncă ca toate 
armele să fie cercetate şi drese la repezeală. 

Boris îi spuse lui Nazar: 

— Ce am spus eu? 

— Ai dreptate! încuviinţă Nazar. 

Trebuiau să cîrpească cu inele noi găurile şi rupturile. 
Rupturile acelea fuseseră făcute nu de un ciot în pădure sau de 
un cui în magazie, ci de sulițe şi săbii, în sînge, în luptă - fiecare 
ruptură curmase o viaţă de om. 

— Mai uşor făureşti zale noi decît să cîrpeşti rupturile astea! 
spuse posac Nazar. 

Dar cum să nu îndeplineşti porunca? La Hoarda de Aur 
înfruntau moartea, dar nu-şi călcau legămintul, nu făureau arme 
pentru vrăjmaşi Aici însă veniseră prin bună învoială, aici erau 


datori să lucreze. 

Cînd arşiţa începu să scadă, meşterii fură chemaţi să 
prîinzească. 

Din pîntecul negru al beciului ieşiră la lumină frînţi de 
oboseală, negri, piîrliţi, cu ochii mijiţi, fierari, meşteri de săbii, 
turnători. Unii dintre ei erau domoli, cărunţi, alţii sprinteni, 
spătoşi. Nici unul însă nu era vioi sau vesel. Mulţi dintre ei 
începură să tuşească amarnic cînd ieşiră afară, deşi aerul nu era 
nici acolo curat sau răcoros, ci uscat de zăpuşeala din curte, plin 
de colbul înecăcios al oraşului, înăbuşitor din cauza duhorilor ce 
ieşeau din beciuri sau veneau din ogrăzile învecinate, ascuns de 
soare şi vint de Palatul Albastru înalt de trei caturi. 

Meşterii ieşeau unul după altul însoţiţi de ucenici şi calfe - tot 
felul de oameni, de pe toate meleagurile, care vorbeau din 
copilărie alte graiuri, crescînd fiecare în felul lui. Şi iată că acum, 
cînd erau oameni în toată firea şi cunoşteau un meşteşug, 
pusese stăpiînire şi pe meşteşugul, şi pe iscusinţa lor şchiopul 
Timur. 

Cînd oamenii trăiesc în trîndăvie şi vrajbă, fiecare grăieşte în 
felul său, dar în prietenie şi în muncă oamenii caută să se 
înţeleagă. Acolo, în robie, le era însă silă să vorbească; păşeau 
tăcuţi prin ograda aceea jalnică, plină de duhori, spre o podină 
de scînduri, unde li se punea în stacane grele de lut o fiertură de 
făină şi deasupra o lipite uscată. 

Infulecau tăcuţi, cu ochii pironiţi în fiertură. Stăpiînul nu-i 
hrănea îmbelşugat, dar pentru hrana pe care o dădea socotea 
gospodăreşte, ca orice jupîn: cui nu-i era de ajuns o stacană, 
mai primea una, dar adăugată la socoteală. lar cînd venea ziua 
plăţilor, se vădea că meşterii nu aveau nimic de primit, ba 
uneori datoria lor chiar creştea. Timur plătea munca, iar hrana 
le-o dădea meşterilor pe datorie. Pentru muncă, meşterilor le 
plătea mai mult, calfelor mai puţin, iar ucenicilor le dădea doar 
hrană, şi aceea pe datorie. lar cu vremea, pe măsură ce creştea 
cîştigul meşterului, sporea şi datoria lui, aşa că era tot mai 
vădit: orice meşteşug ai fi stăpinit, oricît ai fi muncit, nu ti-ar fi 
ajuns toată viaţa ea să scapi de datorii, să poţi ieşi din beciurile 
Palatului Albastru, să pleci în lumea largă. Totuşi aceşti meşteri 
erau socotiți slobozi, se făcea deosebire între ei şi robi, care 
mîncau piine de la stăpîn pe degeaba, dar erau tot atît de trainic 


ferecaţi de zidurile groase ale Palatului Albastru. 

Starostele se aşeză mai la o parte de ceilalţi, împreună cu 
meşterii de zale, pe care-i cinstea ca pe nişte musafiri dragi, 
ospătindu-i pe socoteala stăpinului, stînd de vorbă cu ei 
prieteneşte. 

Nazar îi cerceta de departe cu privirea pe armurierii oare 
prînzeau. 

— Aici la voi s-au adunat tot felul de oameni. Cine nu e printre 
ei! 

Starostele răspunse cu dispreţ: 

— Printre ei sînt şi păgiîni care poartă drept talismane chipuri 
cioplite, sînt şi ghiauri. Cîrmuitorul i-a adunat de peste tot, zicînd 
că-s cei mai buni dintre cei buni. Dar nu-i mare lucru de capul 
lor unora le e prea cald la noi, altora le e prea frig. Aceştia-s 
meşteri armurieri; în ograda de alături sînt fierari, iar dincolo 
sînt şelari; colo-i ograda arămarilor şi argintarilor; dincolo de ei, 
aproape de curtea cea curată, este aurăria, acolo-s giuvaergiii. 
lar de partea cealaltă a palatului sînt ţesătorii de catifea. 

Nazar oftă: 

— Se vede dintr-o dată că oamenii nu se simt în voie. Le-o fi 
cald, le-o fi frig, dar văd că toţi îs posaci şi istoviţi. 

Starostele scuipă: 

— Aşa-i felul lor! Ei înşişi îs vinovaţi: au de lucru cît poftesc, 
au un ocoperiş deasupra capului, dar sînt răi, tăcuţi. Ce le 
lipseşte? Ei, nici nu face să-i iei în seamă! 

Boris spuse: 

— În slobozia noastră, deşi oamenii vorbesc graiuri felurite, 
totuşi sînt mai veseli. 

Starostele întoarse capul cu ciudă: 

— Cu ăia e şi mai greu să te înţelegi. Li s-a urcat la cap că-s 
slobozi! Eu le-aş... 

Boris spuse dus pe gînduri: 

— De bună seamă, fiecăruia îi e dor de meleagurile sale, de 
neamul său, de ţara sa... 

— Fiecare cu ai lui! încuviinţă starostele. Şi norodul nostru îşi 
trage obirşia din rădăcini felurite. La miazănoapte nomadul se 
numeşte „kaz-ah” - gisca albă; mai la miazăzi se numeşte „kirc- 
kiz” - patruzeci de fecioare. Alţii se numesc „sar-at” - cai şargi, 
aceştia locuiesc mai mult prin cetăţi, trag la negoţ, trăiesc din 


meşteşuguri. La apus se numesc „kara-kalpak” - căciulă neagră, 
acolo-s oi multe şi blănuri bune. La miazăzi se numesc „tadj-ak” 
- pieptene alb, fiindcă au început cei dintîi să poarte turban alb. 
Aceia-s oameni harnici, sădesc livezi, dar n-au tragere de inimă 
pentru război, anevoie îi urneşti la luptă. Mulţi trăiesc în munţi. 
Fiecare are rădăcina sa, fiecare e înfipt în pămîntul său. 

— Tocmai despre asta vorbeam şi eu, încuviinţă Boris. 
Oamenii ăştia-s smulşi din pămîntul lor şi de aceea tînjesc. 

— la mai dă-i încolo! Hai, mîncaţi! îi îmbie încruntat 
starostele, întinzind mîna spre o tipsie. 

In clipa aceea dinspre poartă se auziră nişte glasuri 
zgomotoase, cutezătoare - erau nişte oameni slobozi care 
străbătuseră toată curtea cu un cal murg, zvelt, înşeuat atît de 
scump, încît oamenii priveau înmărmuriţi cioltarul purpuriu ţesut 
cu fir, ipingeaua verde, moale, şaua înaltă, persiană, cu oblinc 
ascuţit. 

Calul trecu înconjurat de rindaşi, şchiopătînd uşor de un picior 
din faţă. 

Indată fu chemat starostele grajdurilor. 

— Şi-a pierdut potcoava! 

— Al cui e? 

— Al mirzacilor. 

— Al cui, al cui? 

— Al lui Halil-Sultan. Şi-a pierdut potcoava pe drum. 

— Vedem noi acu cine l-a potcovit! 

Calul fu dus pe lîngă meşterii care şedeau la masă, pe lingă 
Nazar şi Boris, pe lîngă turnătorii pirjoliţi. 

Calul călcă cu o copită cekmenul cuiva şi se făcu nevăzut pe 
poarta curţii fierăriilor, în dosul grajdurilor stăpînirii. Într-acolo 
plecară şi potcovarii speriaţi, iar după ei se duse repede şi 
starostele armurierilor, deşi starostele grajdurilor era mai mare 
peste fierării. 

Cît tinu scurtul răgaz de prînz, la armurărie se aşternu liniştea 
din nou. 

Intorcîndu-se spre şopron, Nazar trecu fără grabă pe lîngă 
grămezile de arme de tot felul. 

Boris spuse din nou, dînd din cap: 

— Se gătesc de drum! 

— Hotărit! 


— Dar încotro? 

— Asta o ştie doar tartorul ăl mare. Tace pînă în ultima clipă. 
Se întîmplă ca oamenii să plece şi tot să nu ştie încă încotro se 
duc. 

— li place să pălească pe neaşteptate. 

— Tilhăreşte! Cum a învăţat din tinereţe: să pîndească şi să te 
izbească de după o stîncă. Aşa a început. Intii şi-a strîns o mînă 
de tîlhari, care se năpusteau noaptea asupra turmelor altora şi 
furau oi. Atunci ciobanii l-au pîndit, i-au rupt un picior, la mîna 
dreaptă i-au retezat două din degetele mai mici, iar mîna i-au 
sucit-o din umăr. S-a vindecat şi s-a apucat iarăşi de blestemâăţii. 
Aşa a început. Mai tîrziu i s-au alăturat tot felul de haidamaci, şi 
cînd s-au strîns vreo sută de inşi, s-au apucat să dea iama-n 
caravane. Prada o împărțeau între ei. Atunci alţi ahtiaţi de jaf au 
dat fuga la el, de s-au strîns pînă la urmă vreo mie de săbii. Erau 
tot mai cutezători. Au hotărit să calce bazarurile din oraşe, 
caravanseraiurile. Nu se temeau de nimic, cu binele nu-i puteai 
potoli. Stăpînitori puternici au început să-i cheme într-ajutor. Îi 
spuneau căpeteniei lor, cîrmuitoiul de astăzi: „Intră în slujba 
noastră şi te facem cneaz”. Şi s-a dus la ei. Inainte îi prăda pe 
neguţători, iar acum se apucase el însuşi de negoţ: s-a apucat 
să vîndă bunurile jefuite. Acum nu-i mai jefuia pe neguţători, ci-i 
apăra. Ei l-au înţeles, l-au sprijinit. Face pe placul neguţătorilor, 
iar pe cneji îi sfătuie să nu împiedice negoţul. Pe cnejii cei vechi 
i-a alungat, iar pe pămînturile lor i-a pus pe tilharii lui. îi 
jefuieşte pe  neguţătorii străini, iar prada o împarte cu 
neguţătorii lui. Lucrează mînă-n mînă. Aşa s-a ridicat. Cînd te 
uiţi, parcă ar fi într-adevăr un împărat şi o împărăție, dar dacă 
priveşti mai bine vezi că e o ceată de tilhari. Cum a fost înainte, 
aşa a rămas şi acuma. Întîi au fost zece oameni, acu sînt două 
sute de mii. Atunci furau două oi dintr-o turmă, iar acu năvălesc 
în împărăţii. Tot un drac: şi potaia şi dulăul tot jigodii sînt! 

— Vorbeşti fără teamă! 

— Am văzut multe, fiule, aşa că-mi dau seama ce şi cum. 

— E cutezător, e setos de războaie. A îmbătrinit, dar n-are 
astimpăr. 

— Nu l-a astimpărat încă nimeni. Dă iama prin potcovăriile 
altora, şi se tot întoarce acasă nepotcovit. Dar o să vină ziua şi o 
să-l potcovească careva! 


— N-are cine să-l potcovească. 

— O să se găsească. La noi îi e teamă să meargă 

— Poate că într-o zi o să se hotărască. 

— Trebuie să veghem. A fost o dată, dar a dat greş. Cunoaşte 
bine drumurile noastre, a ajuns pînă la Eleţ, cînd l-a zdrobit pe 
Tohtamiş, la Cistopole. 

— Va să zică cunoaşte drumurile noastre? 

— Cunoaşte, dar tace din gură. Inainte de a pomi undeva, întîi 
cercetează cu de-amănuntul drumul, să vază cît e de lung. Dacă 
nu cunoaşte drumurile, nu porneşte. O dată ce a ajuns pînă la 
Eleţ, înseamnă că ştie drumul pînă la Novgorod. 

— Dar de ce s-a întors? 

— Îşi dă seama că nu l-ar fi înfrînt pe Tohtamiş, dacă noi n-am 
fi zdrobit cu zece ani mai înainte Hoarda de Aur, pe cîmpia 
Kulikovo. lată de ce îi e teamă. Totuşi trebuie să fim cu ochii în 
patru, să vedem ce puteri are şi încotro ţinteşte cu aceste 
puteri. Tu învaţă aici nu atit să îmbini zalele, cît să pricepi 
asemenea lucruri. Asta-i datoria noastră a dintii. N-o să ne 
atingem de ei, nu avem de ce. Dar dacă urzesc ceva, atunci 
trebuie să le dăm de veste din vreme alor noştri. Asta-i datoria 
noastră a dintii! Pentru asta am venit, cînd m-au chemat 
încoace. 

— O să-i făurim zale, iar el o să le dea Hoardei şi o să spună: 
„Puneţi-le pe voi, firtaţi, şi năruiţi Moscova cea din piatră albă!” 

— N-o să le dea Hoardei. Cîtă vreme sîntem puternici, Hoarda 
nu-i primejdioasă pentru el. Dacă slăbim noi, atunci se întăreşte 
Hoarda, iar asta i-ar fi ca un jungher în spate. E isteţ, pricepe 
lucrul acesta. Dar trebuie să vedem cîtă vreme o să fie isteţ, 
fiindcă izbînzile i se urcă la cap chiar şi unui înţelept. 

— Şi dacă s-ar hotărî să pornească asupra noastră, cum să 
trimitem veste alor noştri? 

— Eu o să spun unuia, acesta - altuia. Aşa precum îmbinăm o 
za, verigă cu verigă, inel cu inel. 

— Prin norod, va să zică? 

— Prin norod, fiule. Norodul nostru îşi învăluie ţara, la fel ca o 
za. Un inel e îmbinat intr-altul - degeaba încearcă s-o străpungă, 
de vreme ce toate inelele alcătuiesc o singură platoşă. Toţi 
alcătuim o za a ţării noastre. Prin asta e puternică ţara noastră 
în vecii vecilor. 


— Dar alte ţări? 

— Puţine-s asemenea ţări, fiule. Din vechime, la noi eo 
pravilă: nu rîvnim bunul altuia, dar nici nu dăm ce-i al nostru. 

Se apropie starostele, împărtăşind din mers veştile: 

— Ei, Halil-Sultan, miîrzacul, a plecat călare să-şi întîmpine 
maica. La întoarcere calul s-a poticnit de o piatră şi i-a sărit o 
potcoavă; el însuşi de-abia a izbutit să se ţină în şa. Acum se 
cercetează ca să se afle cine i-a potcovit calul. Toţi aruncă vina 
unul pe altul, nimeni nu vrea să mărturisească. Încearcă numai 
să mărturiseşti! Ehei! 

— Nu-i bine că nu mărturisesc: dacă n-or să-l găsească pe 
vinovat, atunci toţi au să fie traşi la răspundere, o să cadă 
năpasta pe capul tuturor. 

În clipa aceea lîngă poartă licări ilicul verde al unui tînăr înalt 
şi sprinten. 

Sărind în picioare, starostele abia apucă să şoptească cu 
teamă: 

— Uite-l! Acum ţin-te. 

Faţa albă, nasul gingaş, coroiat, ochii depărtaţi, înguşti ca ai 
mongolilor, dar umbriţi de sprincene stufoase; fruntea înaltă 
chiar sub turban, buzele strînse. 

Străbătind iute ograda, vînturind biciuşca grea, cu ilicul 
descheiat deasupra benişului purpuriu, cu ciuboţele roşii, 
colbuite, Halil-Sultan strigă: 

— Hei, staroste! 

De la fierării alergă spre el starostele grajdurilor, un om 
crăcănat, cu ochii înguşti, spînatic. Întinzînd înainte palmele cu 
degetele răşchirate, rostea mereu. 

— Nu te supăra, măria-ta! Nu te supăra! Am eu ac de cojocul 
lor! Am să-i învăţ eu cum să potcovească caii stăpiînirii. Am să- 
lua 

— Taci, atita vreme cit nu ţi s-a poruncit să vorbeşti! îl opri 
Halil-Sultan. 

Starostele biigui speriat: 

— Dar, stăpine, parcă eu am potcovit calul? 

— Ascultă ce-ţi spun! Să nu cauţi vinovatul. Auzit-ai? 

Starostele nici nu apucă să răspundă, cînd Halil-Sultan se şi 
întoarse pe tocuri şi, plesnindu-şi ciubota cu biciuşca, ieşi din 
curte. 


Starostele armurier se aşeză iarăşi, şovăitor, lîngă Nazar: 

— Văzutu-l-aţi? Aşa-i el! În tot neamul numai el e aşa; în 
Hindustan se arunca asupra suliţelor vrăjmaşe, dar pe oştenii săi 
îi cruța. Nu lasă pe nimeni să fie obijduit pe degeaba. Şi-i păcat: 
n-o să sfirşească bine, oamenii n-or să mai aibă frică de el. O să- 
i pară rău, dar atunci o să fie prea tirziu. Se poartă tare 
omeneşte; dacă se opreşte la vreo ospătărie să bea puţin cumis, 
plăteşte stăpînului bani pentru cumisul pe care l-a băut. 
Cîrmuitorii nu fac aşa, n-o să sfirşească bine! 

Şi starostele armurier, mînios pe Halil, se duse la fierării ca să 
asculte ce zic oamenii acolo. 

— E inimos mirzacul! spuse Boris. 

— Sau poate-i cu luare-aminte? îşi dădu cu părerea Nazar. 

Şi din nou se apucară să cerceteze zalele. 


O scară îngustă, de piatră, ridicată înlăuntrul unui zid gros, 
ducea de la armurărie în palat. 

Halil-Sultan intră în palat să se schimbe după drumul plin de 
colb, pe care-l străbătuse. 

După o uşă deschisă, într-o săliţă, se îmbrăţişau, schimbînd 
cele dintii bineţe, bunica Sarai-Mulk-hanim şi Sevin-bei, mama 
lui Halil, obosită de drum, tăcută, mohorită. Muhammed-Sultan 
cu soţia sa cea mai virstnică stăteau deoparte, iar Ulugbek 
şedea lîngă bunica sa. 

Femeile se îmbrăţişau, punîndu-şi cu glas domol întrebări 
obişnuite, asemenea unor rugăciuni, despre bună starea casei, 
despre copii, despre călătorie; se grăbeau să pună toate 
întrebările cuvenite, pentru ca apoi să se privească repede în 
ochi şi să vadă tot ce se schimbase la fiecare dintre ele de cînd 
nu se mai văzură. 

Halil nu cuteză să intre cu veşmintele pline de colb în 
strălucita sală a bunicii. Trecu pe lîngă uşă, unde-l zări pe fratele 
său Muhammed-Sultan care-şi scosese în faţa uşii ipingeaua şi 
ciubotele şi acum stătea desculţ, numai în beniş pe covorul 
bunicii. 

Halil se întoarse curînd, spălat, purtînd un beniş de mătase 
deschisă la culoare. 

Se aşezară toţi roată. La întrebările stăpînei mari maică-sa 
răspundea scurt, cu privirile în jos, fără să-şi ridice faţa mihnită. 


Sevin-bei avea vreo patruzeci şi cinci de ani, dar Halil zări în 
părul ei negru fire cărunte, care mai înainte nu erau. 

După vorbele ei stăpinite, după toate mişcările încordate, 
zgîrcite, era vădit că n-o aduseseră la Samarkand cine ştie ce 
treburi îmbucurătoare, că nu sosise acolo pe neaşteptate ca să 
se veselească. 

Cînd, potrivit obiceiului, Sarai-Mulk-hanîm o întrebă despre 
Miranşah-bei, soţul său, Sevin-bei, fără să-şi ridice privirile, 
răspunse atît de încet, încît Ulugbek fu nevoit să întindă gitul ca 
să-i desluşească cuvintele: 

— E tot bolnav. De trei ani, de cînd a căzut de pe cal, la 
vînătoare, e mereu bolnav. Se simte rău la cap. 

Stăpina mare ardea de nerăbdare să afle pricina sosirii ei; 
bătrîna întreba ba de una, ba de alta, căutînd să afle ce o 
adusese acolo pe nora sa, dar musafira răspundea scurt, 
posomorită. 

Sarai-Mulk-hanîm întrebă: 

— Nu cumva eşti şi tu bolnavă? N-ai venit oare încoace să te 
cauţi? Cîrmuitorul are vraci buni. 

— Cu cîrmuitorul trebuie eu însămi să vorbesc. 

Bătrîna era numai urechi: 

— Despre Halil, oare? 

Halil-Sultan, ca şi Ulugbek, era în grija ei, potrivit hotăririi 
bunicului. Timur îi lua pe nepoți de la mamele lor chiar în ziua 
naşterii şi îi dădea soțiilor sale să-i crească. Amestecul mamelor 
în creşterea copiilor lor era socotit drept o necuviinţă, - dar dacă 
voiau să afle ceva despre copii, trebuia s-o întrebe pe bunica 
care îi creştea, nu pe bunicul. 

Pentru a îndepărta bănuiala plină de pizmă a stăpiînei mari, 
Sevin-bei încercă să zimbească şi-i mîngiie mîna: 

— Nu, nu, vreau să vorbesc despre o treabă a mea. Dar Halil 
ce face? 

— l-a intrat în cap să se însoare. 

— E adevărat, Halil? îl întrebă pe acesta maică-sa, uitîindu-se 
la el. Privirea ei îl făcu pe Halil să-şi lase ochii în jos. 

— l-am spus bunicii, răspunse el. Deocamdată tace. 

— N-ai fost aici de dimineaţă, zise Sarai-Mulk-hanim cu 
însufleţire. Un răspuns avem: bunicul vrea mai întîi să-ţi vadă 
logodnica. 


— Aşa ceva nu se obişnuieşte! se împotrivi cu îndrăzneală 
Halil-Sultan. 

— Bunicul poate schimba obiceiurile precum vrea. Cum 
hotărăşte el, aşa trebuie sa trăiască oamenii! îl dojeni cu 
asprime bunica. 

Bătrina era necăjită de încăpăţinarea, de nesupunerea 
nepotului ei. O stingherea faptul că, de faţă cu maică-sa, Halil 
era atit de neînduplecat, de îndărătnic cu ea, care-l crescuse. 
Îndată însă adăugă cu încredere: 

— E ascultător, sîrguincios. E drept, nu-i place să citească, dar 
în privinţa asta n-am ce face, e treaba dascălilor. Cum se poartă 
în lupte, ştii prea bine, tot norodul îi slăveşte cutezanţa. Dar cu 
logodnica asta nu pot să mă împac. 

— Care logodnică? 

Bătrîna stărui descumpănită, cu aprindere: 

— Zor nevoie, numai pe ea o vrea! 

Muhammed-Sultan rise, întorcîndu-se spre Halil. 

Halil se mînie, dar nu-şi dădu miînia pe faţă. Numai ochii îi 
miji. Sevin-bei privea cu o duioşie sfişietoare cît de mult 
semănau unul cu altul băieţii ei. O întrebă pe bătrînă, zimbind: 

— Şi cum e? Eşti împotrivă? 

— În neamul nostru cîrmuitorul însuşi a statornicit următoarea 
rinduială: băieţii trebuie să se însoare numai cu fete vrednice de 
cinste, din neam de hani, aşa cum şi eu mă trag dintr-un 
asemenea neam. lar Halil şi-a găsit... 

Bătrîna nu cuteză să vorbească fără ocol, aşa cum îi vorbise în 
dimineaţa aceea soţului ei, căci nu voia să-l jignească pe nepot. 

— Şi-a găsit o fată din neam de rînd, sfirşi ea, ridicînd din 
umeri parcă a nedumerire. 

— Pe taică-său îl cunoaşte tot Samarkandul, tot norodul, e 
staroste de breaslă, e un meşter vestit... 

— Norodul nu este tot Samarkandul. Noi sîntem cei care 
clădim, împodobim şi durăm slava Samarkandului. Meşterii fac 
ceea ce poruncim noi. Nu se cade să te înjoseşti astfel. 

— Dar eu vreau să-mi fie soţie... 

Sarai-Mulk-hanîm îl întrerupse grabnic: 

— Eu nu stau de vorbă. [i-am ascultat dorinţa. l-am spus 
bunicului. Acum îţi aduc la cunoştinţă hotărîrea lui. El e stăpîn, 
nu eu! 


— Bine, am să vin cu ea! 

— Cu acest prilej văd şi eu ce noră o să am, spuse maică-sa 
zimbind. 

— Încă nu se ştie dacă o s-o ai! răspunse zădărită stăpîna 
mare. 

— Şi cînd s-o aduc? Unde? întrebă Halil. 

— Astăzi. Aici! răspunse cu asprime bunica. 

— Aşa de repede? 

— N-ai dat zor chiar tu? 

— O să pot oare? 

— Asta-i treaba ta. 

— Atunci daţi-mi voie să plec. 

— Da, n-ai vreme de pierdut. 

Halil-Sultan se ridică, îşi dădu braţele în lături, în semn de 
mirare şi, întorcîndu-se către fratele său mai mare, spuse: 

— Nu degeaba ziceaţi că e „semn rău” cînd mi s-a poticnit 
calul. În afară de asta am pierdut şi potcoava. Şi întorcîndu-se 
către bunică-sa, adăugă zimbind: Ar fi trebuit să mă întorc, dar 
eu am venit încoace. Şi într-o zi ca asta m-aţi pus în asemenea 
încurcătură! 

— Tu însuţi m-ai zorit, nu-ţi fie cu supărare! 

— Fii tare, Halil! îl îmbărbătă zimbind Muhammed-Sultan. 

— Eu n-am ştiut că era un semn! rosti cu glas răsunător şi 
speriat Ulugbek. 

Erau cele dintii cuvinte pe care le spusese în ziua aceea. Pînă 
atunci ascultase. Cu luare-aminte. Stînd jos lîngă bunica sa şi 
căutînd să pătrundă vorbele celor mari. 

Cuvintele sale neaşteptate stîrniră risul mătuşii. Ea rise pentru 
întîia oară şi mîngiie băiatul pe umăr. 

— Ţi-am adus un dar. 

— Mulţumesc, mătuşă. 

— Ai să-l păstrezi? 

— Ca ochii din cap! 

— Să nu mă uiţi... 

Şi ea scoase de undeva dintre cutele cingătoarei un mic 
jungher încovoiat, în teacă de marochin, cu prăselele bătute în 
rubine. 

— M-a păzit pe drum. Să te păzească şi pe tine oriunde te vei 
afla. 


În vorbele ei răsuna ceva atît de dureros, încît Ulugbek sărută 
darul, apoi începu să-l cerceteze cu luare-aminte. 

— Ce oţel grozav! rosti plin de încîntare băiatul. 

— E adus de arabi de la Damasc. Prăselele însă au fost făurite 
de meşterii mei, azerbaidjeni. Ei se pricep la aşa ceva. 


— Au potcovit calul! rosti repede rîndaşul lui Halil-Sultan, cînd 
mîrzacul se ivi în uşă. 

— Lasă-l să se odihnească. Dă-mi alt cal. 

Cîteva clipe după aceea, gonea pe un cal stătut prea mult în 
grajd şi de aceea vioi, zburdalnic. 

Să te duci acasă la logodnică era împotriva obiceiului şi a 
cinstei obrazului. In Samarkandul lui Timur datinile musulmane 
erau însă deseori nesocotite: Timur îndrăgea obiceiurile 
mongole, şi mulţimea, urmînd pilda stăpînului său, de asemenea 
încălca bucuros poruncile supărătoare ale Şariatului peste tot, 
unde acest lucru nu putea să pricinuiască pedepse şi neplăceri 
pămiînteşti. 

Şi cum putea tînărul mirzac să-şi păzească cinstea obrazului, 
de vreme ce stăpinitorul îi poruncise să-i arate logodnica chiar în 
ziua aceea?! 

Cînd ajunse în slobozie, Halil-Sultan descălecă. Îşi lăsă calul în 
seama străjerilor şi apucă cu sfială ciocanul de aramă, atirnat de 
poarta grea din lemn de paltin, deasupra portiţei scunde, ca o 
strungă. 

Intră în ogradă întîmpinat de, bătrînul meşter. 

Stătu de vorbă cu acesta plin de cuviinţă ca totdeauna, 
urmări cu luare-aminte cum meştereşte, se uită la un lucru nou 
făcut de el şi, deodată, întrerupîndu-şi cuvintele domoale, 
aşezate, începu neliniştit, nerăbdător, căci sosise vremea să 
spună totul pe faţă: 

— Bunicul meu vrea să-mi vadă logodnica. 

— Pe fata mea? 

— Fără asta nu-şi dă încuviințarea. 

— Dar o va da? 

— Dar dumneata? 

Meşterul se gîndi puţin, apoi răspunse cu amărăciune: 

— Ah, dacă n-ai fi fost miîrzac! 

— Ce-i de făcut? 


— Atunci am fi pus la cale o nuntă pe cinste! Nu m-aş fi zgîrcit 
să dau un ospăț cu un pilaf straşnic, căci nu oricine pricepe atit 
de uşor preţul muncii mele, aş fi fost bucuros să am un astfel de 
ginere. 

— Eu preţuiesc foarte mult munca dumitale! 

— Ţi-aş fi dat tot ce am... 

Dar bătrinul se trezi din visuri: 

— Ce-i de făcut? şi îl apucă grăbit pe mirzac de miînecă: Hai la 
ea! 

ÎI duse în ograda dinăuntru, unde Halil Sultan îşi zări logodnica 
aplecată deasupra unui mic havuz. 

Şedea sub pomii bătrîni, îmbrăcată cu un beniş alb, obişnuit, 
lung pînă sub genunchi, de sub care coborau pînă la glezne 
şalvarii galbeni. 

Bătrînul îl duse pe logodnic pînă la fiica sa şi zise cu sfială: 

— Spune-i dumneata. 

Ea făcu o plecăciune adincă în faţa oaspetelui, dar nu se 
îndepărtă, ci rămase pe locul ei, aşteptindu-l să se apropie. 

Halil făcu şi el o plecăciune, şi, fără să-şi ia mîna de la piept, 
spuse: 

— Ca să ia o hotărîre, bunicul doreşte să te vadă. 

Sprîncenele ei, îmbinate la rădăcina nasului, se întindeau lin 
spre tîimple, ca aripile unei păsări de pradă care pluteşte în 
nemărginirea stepei, deasupra vînatului ascuns. 

Pasărea se legănă puţin, dar îndată se îndreptă şi fata întrebă 
numai atit: 

— Cînd? 

— Chiar acum. 

— Trebuie să mă îmbrac. 

Tatăl ei nu putea să-şi ascundă neliniştea, teama. 

— Găteşte-te mai repede! Îţi dai seama unde eşti chemată? 

— Sînt gata numaidecit! răspunse domol fata. 

O chema  Şad-Mulk. Numele ei însemna comoara 
îmbucurătoare. Asemenea poreclă se dădea de obicei în 
haremurile împărăteşti, dar ea îl căpătase la naştere, de parcă 
harnicul ei tată ar fi ghicit soarta neobişnuită a sprincenatei sale 
fiice. 

Ea se aşeză lîngă havuz şi, fără a se sfii de Halil-Sultan, îşi 
turnă în palmă apă dintr-un ulcior greu de lut şi se spălă. 


Halil se lovea nerăbdător cu biciuşca peste caftan. 

Ea intră încet în casă, unde o întîmpină un pilc de femei, care 
începură să forfotească în jurul ei, punîndu-i în miîini ba 
podoabe, ba veşminte: glasurile lor piţigăiate, nedesluşite, 
răsunau în mica ogradă, unde cei doi - tatăl logodnicei şi 
logodnicul - nu ştiau cum să înfiripe vorba din nou, doar se uitau 
unul la altul din cînd în cînd, dînd din cap cuviincioşi. 


Între timp Timur porunci ca stăpîna mare să fie vestită că 
vrea s-o vadă pe musafiră şi pe toate cadinele. 

Acestea se ridicară în picioare şi se îndreptară spre încăperile 
cîrmuitorului. 

Se opriră în sală, în faţa uşii lui Timur şi, stînd în picioare, 
începură să vorbească de una, de alta, în vreme ce se găteau şi 
celelalte cadine ca să vină la chemarea lui. 

Cînd sosi dezgheţata Tukel-hanîm, fiică de han, cea mai tînără 
dintre cadinele lui Timur, dar a doua ca întiîietate în harem, 
întreaga sală începu să strălucească din pricina adamantelor şi 
a nestematelor stăpinei mici. Tichia ei înaltă, din piele, cu 
coarne, era cusută cu adamante. Clincheteau cristalin salbele ei 
lucrate de chitai, în care mărgăritare gingaşe erau îmbinate în 
garnituri grele de aur. Foşnea benişul lung, greu, galben, 
împodobit cu mărgăritare la guler, la mîneci, la poale şi ţesut cu 
izvoade înfăţişind dragoni verzi-aurii: scînteia de mărgăritare 
partea de jos, brodată, a şalvarilor, deasupra imineilor verzi de 
piele şagrinată, cusută cu fir; totul strălucea pe ea, umbrindu-i 
umerii obrajilor sulemeniţi din belşug şi restul feţei dată la fel 
din belşug, cu albeli. Numai ochii gălbui, ca de ris, nu puteau s-o 
înfrumuseţeze, căci nimic nu se lipea de ei: nici veselia, nici 
jalea, nici sfiala, nici îngîndurarea. Ea trecu fără să dea bineţe 
soțiilor mai mici în cin. 

Tuman-aga, care avea peste treizeci de ani şi fusese dată lui 
Timur la doisprezece ani, trăind o viaţă lungă cu acesta, se uită 
miînioasă la păpuşa aceea mongolă şi începu să tropăie cu 
picioruşele, dar se stăpîni îndată, rămiînind mai departe 
nemişcată, nepăsătoare. 

Mongola Ciolpan-Mulk-aga, fiica neînfricatului Had-jibek, care 
îl însoţise pe Timur în ceamburul împotriva Hoardei de Aur şi în 
lran, dar nu în liniştitul alai al cîrmuitorului, ci împreună cu 


urdia, în mijlocul primejdiilor, îşi întoarse chipul fermecător, 
cîntat de poeţi, şi închise ochii ca să nu plingă din pricina jignirii 
pe care o îndura. 

În sfîrşit, Tukel-hanîm trecu pe lîngă toate soțiile, oprindu-se 
alături de Sarai-Mulk-hanim, după ce-i dădu bineţe cu stăpiînire 
de sine numai acesteia. 

Tuturor li se păru că pe lingă stăpina mică, stăpîna mare arăta 
ca o miloagă în veşmintele ei de preţ, dar fără prea mare 
strălucire. 

Stînd alături de stăpîna mare, Tukel-hanîm îi îngădui musafirei 
să-i dea bineţe. 

Potrivit obiceiului, Sevin-bei se apropie de ea întrebînd-o dacă 
e sănătoasă şi dacă are spor în casă. Tukel-hanîm îi răspunse 
scurt, socotind mai prejos de ea să pună aceleaşi întrebări. 

În clipa aceea Ulugbek şi Ibrahim, nepoţii cei mai mici, 
deschiseră ambele canate ale uşii întunecate, prin care ieşi 
Timur. 

Tukel-hanîm se chirci, de parcă ar fi ridicat careva biciul s-o 
lovească, păşind repede după Sarai-Mulk-hanîm. Timur întinse 
braţele şi se îndreptă spre Sevin-bei; o îmbrăţişă, apoi, ţinînd 
palma pe umărul ei, o îndepărtă puţin şi, privind-o drept în ochi, 
o întrebă ce-i face soţul. 

— Tocmai despre asta am venit să-ţi vorbesc, tată, răspunse 
ea. 

El aruncă o privire fugară spre soţii şi nepoți şi o opri repede: 

— Despre asta ai să-mi vorbeşti mai tirziu. Şi-şi apăsă 
degetele pe umărul ei, căutînd s-o îmbărbăteze. 

Ea se dădu cu un pas înapoi şi făcu o plecăciune. 

— Dă-mi voie să-ţi înfăţişez micile mele daruri. 

Silindu-se să nu-şi dea în vileag curiozitatea, soțiile se 
adunară roată, lipindu-se una de alta, lăsînd loc numai pentru 
Timur şi Sevin-bei, şi ca să poată trece slujitorii care înfăţişau 
darurile. 

Nora adusese socrului său două iatagane azerbaidjene cu 
prăsele de peruzea, o şa persiană bătută cu argint şi împodobită 
de un zugrav iscusit, care înfăţişase o vinătoare de tigri şi 
fazani, precum şi un cioltar gros, albastru, cusut cu argint, 
despre care spuse: 

— L-am cusut cu mîna mea, tată, pentru dumneata, aşa cum 


m-am priceput. 

— Draga mea, spuse Timur, se cuvine să porţi albastru cînd ai 
îngropat sau plîngi pe cineva. 

— L-am cusut plîingîindu-mi viaţa, tată. Ceea ce e udat de 
lacrimi aduce izbîndă. 

El se întunecă, încredinţat că ea adusese veşti proaste despre 
fiul său. 

— Numele tău înseamnă bucurie, dar tu eşti înlăcrimată! şi 
adăugă: Ai să-mi spui totul deseară. 

Gîndi: „Astăzi am numai necazuri şi necazuri 

Ea făcu o plecăciune soacrelor sale şi tuturor le dărui cite 
ceva din feluritele cusături alese, azerbaidjene sau gruzine. 

începu cu Sarai-Mulk-hanîm, stăpîna mare, apoi făcu o 
plecăciune nu faţă de Tukel-hanim, stăpina mică, precum se 
cuvenea, ci faţă de Tuman-aga, a doua soţie ca virstă, şi sala fu 
străbătută, ca de o adiere, de foşnetul veşmintelor de mătase 
ale cadinelor lui Timur, care se însufleţiseră. 

Astfel înfăţişă soacrelor darurile sale, pe rînd, după virsta 
acestora. 

În cele din urmă, întinse tinerei Tukel-hanîm, care clocotea de 
miînie, darul său - o pereche de iminei minunaţi, cusuţi cu 
mătăsuri multicolore, pe toculeţe roşii. Înlăuntrul toculeţelor 
răsunau nişte zurgălăi. Un astfel de dar ar fi fost nostim pentru o 
fetiţă, dar nu pentru o cadină de cîrmuitor. Tukel-hanim nu 
întindea mîinile spre un asemenea dar. 

Dar Sevin-bei spuse cu acelaşi glas domol: 

— Ca să răsune fiece pas al tău, stăpină! 

Tukel-hanîm fu nevoită să-şi îmbrăţişeze nora. 

În clipa aceea o roabă îi spuse în şoaptă stăpînei mari că Halil- 
Sultan se întorsese şi aştepta îndrumări de la bunica lui. 

— E singur? întrebă în şoaptă Sarai-Mulk-hanîm. 

— Cu o fată frumoasă! 

— Să mă aştepte în încăperile mele. 

Bunica privi în jurul ei. Muhammed-Sultan stătea departe de 
ea, dar Ulugbek era alături. 

„Ar fi mai potrivit să-l trimit la ei pe Muhammed-Sultan 
împreună cu soţia lui, dar ce departe sînt!” gîndi bătrîna şi-l 
trase spre ea pe Ulugbek. 

— Du-te în încăperile mele, copile, şi stai acolo împreună cu 


|”? 


Halil. Am să vă chem mai tîrziu. 

— I| s-a întîmplat ceva lui Halil? 

Ulugbek întrebă cu glas atît de răsunător, încît bunicul îl auzi 
şi se uită drept în ochii bătrînei sale soţii. 

— Deocamdată nimic, răspunse Sarai-Mulk-hanîim. 

Şi Ulugbek, stirnit, alergă la Halil, iar bunica îi dădu să 
înţeleagă din priviri lui Timur că Halil îi îndeplinise dorinţa: îşi 
adusese aleasa ca să i-o arate. 

Timur îl chemă pe Muhammed-Sultan alături de el şi pofti pe 
toată lumea: 

— Hai să vă arăt... Din Hindustan.. Nişte... 

Se opri, căutînd cuvîntul potrivit. Nu-i venea să spună 
„rarităţi”, pentru că orice i-ar fi căzut în mînă se prefăcea că 
văzuse ceva şi mai bun; nu-i venea să spună „giuvaericale” - nu 
voia să arate că giuvaerurile din lumea întreagă ar mai putea 
adăuga ceva la ceea ce avea. 

— Nişte... trofee aduse din Hindustan. Hai! Să le vedeţi... Au 
fost aduse de o caravană, da... nişte trofee. 

li plăcea cuvîntul acela. In copilărie avusese un cîine, căruia 
tatăl său, Taragai, îi dăduse numele de Uldjai, ceea ce însemna 
trofeu. 

Pe soţia sa, sora amirului Husein, o chemase la fel. Cu vreo 
treizeci şi cinci de ani mai înainte o ucisese la miînie, dar uitase 
de acest lucru, după cum uitase că acest cuvînt însemna nu 
numai trofeu, dar şi pradă. Acest înţeles l-au şi dat mulţi 
cuvîntului ales de cîrmuitor. Acesta îi duse în sala de sus, în 
care, prin uşa larg deschisă, pătrundea lumina soarelui, care 
scăpăta spre asfinţit. 

Aurul roşu al amforelor şi pocalelor uriaşe parcă ardea; 
mătăsurile desfăşurate străluceau în toate culorile curcubeului; 
nestematele sclipeau pe talgere grele de argint, pe străjile 
armelor, pe nişte turle cu lucrătură meşteşugită, turnate din aur 
şi semănînd cu nişte cuşme puse una peste alta. 

Mulțimea aceea de comori, întinse în toată lungimea sălii, nu 
putea fi îmbrăţişată cu o singură privire, şi cei intraţi 
încremeniră, neizbutind să desluşească fiece lucru în parte, 
ameţiţi de priveliştea atitor avuţii adunate acolo. 

Numai  Sarai-Mulk-hanim privea totul liniştită, cu ochi 
cunoscători. 


Tukel-hanîm se lăsă pe vine ca să cerceteze un giuvaer mai 
mic, apoi se ridică în virful picioarelor ca să vadă un chiup, gata 
să pună mîna pe orice îi cădea sub priviri. 

Toţi păşeau după Timur, necutezînd să se atingă de ceva fără 
a fi îndemnați, ceea ce el nu făcea, văzînd încîntat, cu ochii 
mijiţi, admiraţia şi dorinţa arzătoare din ochii însoţitorilor săi. 

Pe neaşteptate îi porunci lui Muhammed-Sultan: 

— Adu-l încoace pe Halil cu... trofeul lui. 

Şi îndată, toate femeile, uitînd de comorile din faţa lor, se 
întoarseră nerăbdătoare spre uşă, în afară de Tukel-hanîm. Care 
cerceta cu privirea ce giuvaer ar putea căpăta de la zgircitul ei 
soţ - în privinţa asta, el îşi copleşea mai degrabă cu daruri 
oştenii decît soțiile. Numai cu Sarai-Mulk-hanîm, stăpîna mare, 
era uimitor de darnic, ca să nu se simtă jignită de zgircenia 
dragostei lui faţă de dînsa. 

În sfîrşit, Halil-Sultan intră pe uşă. 

În urma lui păşea plină de sfială fata, însoţită de bătrînul ei 
tată. Ulugbek o ţinea de mină, cucerit de pe acum de cele cîteva 
vorbe pe care i le spusese din inimă. 

Toată lumea o privea cu mirare, căci nu avea nici un fel de 
podoabe. Un beniş obişnuit, alb, lung pînă sub genunchi, şalvari 
galbeni înguşti, pînă la glezne, tiviţi jos numai cu o panglică 
verde, subţire. Pe cap, sub vălul trandafiriu, străveziu, purta o 
tichiuţă frumoasă, dar nu scumpă. 

Zveltă, lată în umeri, cu umerii obrajilor ieşiţi şi cu sprincene 
lungi, subţiri, de la o tîmplă la alta, îmbinate la rădăcina nasului. 
Dar ochii îi erau iuți şi îndrăzneţi, nu cum aveau de obicei fetele. 

Ea făcu o plecăciune, dîndu-şi seama că bătrînul, care stătea 
deoparte de ceilalţi şi-i aruncase o privire ageră, căreia nu-i 
scăpa nimic, era bunicul logodnicului ei. 

Nu mai vedea nimic în afară de chipul lui prelung, oacheş şi - 
sub mustaţa castanie - buzele roşii, groase, cu o dungă liliachie, 
aproape neagră, pe margini. 

Ca răspuns la plecăciunea ei, el duse uşor mîna la inimă şi 
întrebă: 

— Cum te cheamă? 

— Şad-Mulk. 

— Va să zică, încă o comoară a început să strălucească în 
acest lăcaş! spuse posac Timur. 


De-abia acum văzu fata tot ce se afla în acea sală. 

| se povestiseră multe despre bogăţiile stăpiînirii, dar nici nu 
visase vreodată să vadă aşa ceva adunat la un loc. 

Timur îl întrebă pe tatăl ei: 

— Tu i-ai pus acest nume împărătesc? 

— Am îndrăznit, stăpîne! biigui meşterul. Puteam oare să-mi 
închipui... 

Dar bătrînul nu-i mai spuse cîrmuitorului ce anume nu putuse 
să-şi închipuie, ci doar îşi dădu braţele în lături cu miîhnire. 
Această mişcare a bătrînului îi amintea de cineva lui Timur, dar 
el nu-şi dădea seama de cine anume: „De cine îi amintea acea 
mişcare a bătrînului?” 

Se încorda şi deodată îşi aminti de acelaşi lucru, ca şi cu 
cîteva zile mai înainte în palatul Dilkuşo: 

„A! Aşa a vorbit cu mine neruşinatul acela, stihuitorul din 
Şiraz!” 

Amintirea aceea îl zădări. 

Se întoarse spre fată, uimit de liniştea cu care privea ceea ce 
le tulburase atît pe nevestele cîrmuitorului Samarkandului! În 
încîntarea ei nu era dorinţă, ci bucuria pe care ţi-o dă o 
privelişte frumoasă. 

Toţi o priveau în tăcere. 

După ce o lăsă să se uite cît doreşte, el o întrebă: 

— Îţi plac? 

Ea nu răspunse îndată. Nu voia să se arate încîntată de ceea 
ce adeseori fusese blestemat în faţa ei. O fermeca nu valoarea, 
ci frumuseţea acelor giuvaericale. Dar ea osîndea felul în care 
ajunseseră acolo. La tatăl ei se vorbea de multe ori despre 
aceste lucruri, dar mai cu seamă ţinea să arate că nu urmărea 
să tragă foloase din dragostea ei faţă de Halil. 

Tăcerea ei îl supără pe Timur: toţi trebuiau să-i răspundă 
îndată! Şi el stărui nerăbdător. 

— Îţi plac? 

Se simţi jignită că bătrinul striga la ea ca la o roabă. Răspunse 
aprinsă cu glas tare: 

— Aceste comori miros a sînge! 

Timur încremeni la auzul unei asemenea cutezanţe. Halil voi 
să intervină între ea şi bunic, dar se stăpiîni. 

Cei din jur înlemniseră. 


Numai Tukel-hanîm chicoti încet, dar prea tare pentru liniştea 
care se aşternuse. 

Timur se aplecă deodată cu toată hotărîrea deasupra unui 
pocal larg, plin pînă la margini cu mărgăritare mari, vîri mîna 
pînă în fundul pocalului şi o scoase plină cu mărgăritare 
nemaivăzute. 

Părea că în mîna lui verzuie perlele răspindeau o lumină 
trandafirie. 

Timur ajunse dintr-un salt în faţa fetei care stătea nemişcată. 

Soţiile lui se dădură înapoi, temîndu-se că o va zdrobi, sau va 
arunca în ea cu acele boabe nestemate. 

Timur apropie însă încet mărgăritarele de faţa ei, murmurînd: 

— Miroase-le. Dacă miros, să nu le iei. 

Şad-Mulk se întreba albă ca varul: „Dacă nu le va lua?... Să nu 
primeşti un dar era, potrivit obiceiului, o jignire atît de mare, 
încît... Atunci nu va mai fi nici o nădejde că bătrinul îşi va da 
încuviințarea, şi atunci nu va mai avea fericirea de a fi împreună 
cu Halil. Dacă nu le va lua, îl va pierde pe Halil. Dacă le va 
lua...” 

Dar nu mai avea vreme de chibzuială. 

Întinse vălul primind în el darul împărătesc, cuprinsă de un 
tremur mărunt. 

ÎI primi şi se dădu cu un pas înapoi, ca să poată face o 
plecăciune. 

Oftînd uşurat, Timur îi întoarse spatele şi, privindu-şi întregul 
harem, spuse cu un ton povăţuitor: 

— Asta-i! 

Cu capul puţin aplecat într-o parte, îngîndurat, se îndepărtă 
triumfător de Şad-Mulk, trecînd pe lîngă Halil-Sultan care stătea 
cu ochii în jos. 

Se duse în capătul sălii şi aşteptă acolo, departe de ceilalţi, în 
timp ce ei treceau prin dreptul prăzii aduse din Hindustan. 

Sarai-Mulk-hanim se apropie de Sevin-bei şi, îmbrăţişind-o, o 
pofti: 

— Să mergem la ospăț. 

Cînd trecură prin dreptul lui Halil şi a iubitei lui, care stăteau 
tăcuţi, stăpîna mare o chemă pe fată: 

— Vino şi tu. 

Ulugbek o luă îndată de mină: 


— Să mergem, rogu-te! 

Şi o duse în urma bunicii, care păşea în fruntea alaiului, 
alcătuit de întregul harem, prin şirul lung de săli, unde se şi 
adunaseră sfetnicii lui Timur poftiţi la ospăț. 

Mulţi dintre ei văzuseră ani de-a rîndul haremul stăpiînului lor, 
trecîndu-le prin faţă. Multe dintre soțiile lui, frumuseți fără 
seamăn, care cîndva  străluciseră asemenea stelelor 
nepieritoare, îşi pierduseră strălucirea, păliseră, şi acum zăceau 
pe veci în pămîntul uscat al Afrasiabului, înmormiîntate sub 
cupolele lui Şahi-Zîndă, nimeni nu-şi mai amintea nici de numele 
lor. 

Femeile acestea păşeau însă acum pe covoare persiene, atit 
de depărtate, atit de trufaşe, de parcă ar fi stăpinit taina 
nemuririi şi a puterii veşnice, iar toţi sfetnicii şi cei mai de vază 
bărbaţi din Maverannahr, aplecaţi în faţa alaiului, n-ar fi fost 
decit nişte umbre, osîndite să piară fără urmă aşa cum piere 
umbra îndată ce soarele păleşte. 

Tuturor li se părea însă că soarele lui Timur va străluci de-a 
pururi. 

El stătea pe loc, aşteptind să iasă toate femeile. 

Muhammed-Sultan şi Halil rămăseseră şi ei în sală 

Numai bătrînul meşter, cu mîinile la spate, cerceta giuvaer 
după giuvaer, ca pe nişte lipii sau nişte oale de lut în bazar. 

Văzindu-l că cercetează totul atît de amănunţit, Timur, 
înveselit, se apropie de bătrînul meşter şi-l întrebă: 

— Îţi plac? 

— îngrijite. 

— Ce-i îngrijit? 

— Lucru îngrijit. Unde-s asemenea meşteri? 

— În Hindustan. 

— A... Aşa! tresări bătrînul. Atunci e limpede! 

— Ce e limpede? 

— Toate astea... 

— A... făcu Timur fără să înţeleagă, dar nu voi să-l întrebe ce 
şi cum. Se apropie de Halil şi îi spuse: Nu-s de noi! 

Halil ghici hotărîrea bunicului şi răspunse cutezător; 

— De mine - sînt. Sînt, bunicule! 

— Dar tu... oare nu eşti al meu? 

— Oare neamul şi urdia sînt unul şi acelaşi lucru? 


— Neamul e unul singur. Nevasta ta îmi va naşte strănepoţi. 
lar pe strănepoţii mei... 

Întîlnind privirea lui Halil, Timur simţi îndărătnicia de fier a 
nepotului, şi toate necazurile sale din ziua aceea îl scoaseră din 
sărite, cît pe ce să izbucnească turbat de miînie, dar se stăpiîni şi 
spuse: 

— Oare un bunic nu are nici un drept asupra strănepoţilor? Şi, 
socotind că i-a dat un răspuns limpede nepotului său, adăugă: 
Du-te! 

Halil porni spre ieşire, cu capul în jos. Timur îl opri: 

— Ei, ce faci? 

— Nu înţeleg, bunicule! 

— Pofteşte-l pe bătrîn, ospătează-l! Bucură-l cu un dar. E 
limpede? 

Rămînînd numai cu Muhammed-Sultan, dădu poruncă să fie 
chemaţi în sală sfetnicii săi. 

Soarele scăpăta. Lumina din sală era acum deasă şi străvezie 
ca mierea proaspătă. 

.„. Dregătorii intrară în sală şi trecură pe lîngă comori fără să 
spună o vorbă, păşind pe covor tiptil, ca nişte năluci. 

Ochii lor nu vedeau nimic în afară de grămezile de nestemate. 

Dînd unul peste altul, călcîndu-se pe picioare, mergeau ca 
vrăjiţi, muţi, cînd dînd roată cu privirile peste tot, cînd uitîndu-se 
la un singur giuvaer atît de ispititor, încît le umbrea pe toate 
celelalte. 

Unii se înroşiseră, de parcă i-ar fi dogorit un foc de nestăvilit; 
alţii asudaseră atit de mult, încît gulerele caftanelor li se 
înnegriseră, iar sudoarea se tot prelingea de sub turbane, de pe 
frunte, împăienjenindu-le ochii. Alţii păşeau cu dinţii încleştaţi, 
mişcînd din degete parcă ar fi tot pipăit ceva. Alţii priveau 
posomoriţi, cu pizme, ceea ce scăpaseră din mînă. 

Falca de jos a cuviosului seid Bereke se lăsase în jos, iar 
barba îi tremura mărunt, ca o pasăre căreia i se tăiase capul. 

Timur se uita vesel la tovarășii săi de luptă. 

Se bucura că încă nu se săturaseră. Cîtă vreme nu va secătui 
în ei acea sete, acea patimă, n-au să se vlăguiască, au să 
rămînă cu el, n-au să dea înapoi, nu-l vor vinde, nu-l vor părăsi. 

Îi venea să le strige: „Luaţi-le! Înşfăcaţi-le!” 

Nu-i părea rău să le dea: din tinereţe îi plăcea să împartă 


prada cu ei, căci în felul acesta ţinea în jurul său pe tilharii aceia 
cutezători, nărăviţi. Dar îi cunoştea prea bine - s-ar fi sfişiat 
acolo pe loc unul pe altul. Cîndva, în tinereţe, făcuse asemenea 
greşeală, dar după aceea se învățase minte - îi deprinsese să 
aştepte cu răbdare pînă cînd va face împărţeala. Şi ceea ce 
spunea era lege. Dacă vreunul îndrăznea să ceară mai mult sau 
mai înainte de a-i veni rîndul, era vai de el, slujea drept pildă 
celorlalţi. 

Obosise. 

Ar fi vrut să plece. Se simţea istovit. 

Dar nu se putea să plece: cîtă vreme stătea acolo, toţi 
treceau prin dreptul prăzii cuviincioşi, îngînduraţi, tăcuţi. Nu era 
însă încredinţat că ar fi putut să se stăpineaseă în lipsa lui, aşa 
că îi aştepta să străbată toată sala. 

Cînd trecură în altă sală, în care erau înşirate tot felul de arme 
rare şi lucruri neobişnuite din lemn sau fildeş, se duse cu ei într- 
acolo, ca un păstor care îşi duce turma spre altă păşune. 

După ce văzură totul, porunci să fie încuiate uşile sălilor în 
care nu mai rămăsese nimeni, luă cheile şi puse la uşi o strajă 
puternică din oşteni de nădejde: clipa împărţelii nu sosise încă. 

Poate îşi spunea cuvintul vîrsta: era atît de istovit, încît îi 
venea să se trintească jos acolo pe duşumea, în galeria de 
trecere, de aceea nu se duse la soțiile sale care ospătau cu 
prilejul sosirii nurorii Sevin-bei, ci intră într-o odaie liniştită, se 
aşeză la fereastră, porunci să i se aducă vin şi privi oraşul 
învăluit în adumbrirea amurgului albăstrui, numai virfurile 
copacilor fiind încă luminate de vilvătăile apusului deasupra 
întinderii netede a aşezării, deasupra streşinilor întunecate ale 
geamiilor, palatelor, caravanseraiurilor. 

După ce bău un pocal de vin negru, vîrtos, îl chemă pe Murat- 
han, poruncindu-i să-i spună stăpinei mari că o aşteaptă pe 
Sevin-bei acolo. 

Sarai-Mulk-hanîm intră, înfierbîntată de zaiafet, de taifas şi 
vin, dar cînd văzu chipul soţului său, îşi îndreptă repede benişul 
şi vălul, netezindu-le cutele. 

Sevin-bei era tot atît de mohorită, ca şi în timpul zilei, 
pesemne că nu avusese chef nici de ospăț, nici de pălăvrăgeală. 

— Ai călătorit bine? o întrebă Timur. 

— Mulţumesc, tată. Nici n-am văzut drumul pe care am venit. 


— Ce-i cu tine? 

— Cu mine e mai puţin decit cu fiul dumitale! 

Mîna lui Timur tresări, şi el ridică privirile: 

— Ce-i cu el? 

— Fereşte-te de el, tată! 

Bătrînul încleştă pumnul cu atita putere, încît îi trosniră 
degetele. 

— Ce e cu el, te întreb?! 

— A turbat. Năruie totul. Îi urăşte pe toţi, în afară de cei cu 
care se îmbată. Unelteşte împotriva dumitale, tată! 

— Nu! tăgădui cu tărie Timur Greşeşti! 

Sarai-Mulk-hanîm o sfătui înţelegătoare: 

— Poate ar fi bine să te odihneşti mai întîi după drum! 

Dar Timur o întrerupse: 

— Taci! Nu te amesteca. 

— Tată, nu-s ostenită din pricina drumului. M-a obosit crunt 
fiul dumitale. 

— V-aţi certat? 

— Năruie totul, tată! 

— De mult? 

— De trei ani, de cînd s-a îmbolnăvit. De cînd a căzut de pe 
cal şi s-a lovit la cap, de atunci tot aşa o ţine. 

— Povesteşte-mi amănunţit. 

— A dat poruncă să fie năruit minunatul palat din Sultania 
care îţi plăcea atit. L-am întrebat: „De ce?” Mi-a răspuns: „In el 
sînt zidite comori, le-am căutat”. Nu s-au găsit nici un fel de 
comori. Dar eu îl crezusem. Într-o zi a poruncit să fie surpată 
cripta cronicarului Raşid-addin din Tebriz, iar oasele să fie 
scoase şi îngropate în cimitirul evreiesc. L-am întrebat iarăşi: 
„De ce?” A răspuns: „Ticălosul ăsta a scris necuviincios despre 
musulmani!” l-am spus: „Îţi place să citeşti cronici; oare ai găsit 
că scrie acolo aşa ceva?” 

— Îi place să citească cronici? întrebă Timur. 

— A poruncit ca învățatul Hadji-addin să-i tălmăcească din 
scrierea arabă a lui Ibn-al-Asir. L-a răsplătit bine pe tălmaci, iar 
bucoavna o păstrează cu grijă. 

— Va să zică aşa? Povesteşte mai departe. 

— Într-o zi a strigat pe neaşteptate: „Despre tatăl meu se 
spune că înalţă clădiri minunate. Eu vreau ca despre mine să se 


spună că n-am zidit nimic, dar că am surpat cele mai frumoase 
ziduri din lume.” l-am spus: „Tatăl tău făureşte cea mai întinsă 
stăpînire”. El a răspuns: „lar despre mine o să se spună că cea 
mai întinsă stăpiînire a tatălui meu a fost năruită de fiul său, 
mîrza Miranşah. Şi va fi slăvit nu tata, ci eu, pentru că e mai 
plăcut să nimiceşti!” l-am spus: „Nu trebuie să te porţi aşa!” Ela 
izbucnit în rîs, şi apoi s-a năpustit pe neaşteptate asupra mea cu 
hangerul... 

— Cum de-a cutezat?!... strigă Timur, sărind în sus şi privind 
spre nora lui cu ochii rotunjiţi. Dar se stăpini, nedîndu-i crezare, 
din care pricină căuta să se liniştească şi pe sine, şi pe ea. 

— Nu... nu... stărui el, dînd din cap. Îl cunosc: n-are curaj! 

— Tată! 

Timur simţi şi dojană, şi durere în glasul ei. Se apropie. 

Ea îşi descheie repede benişul şi caftanul: 

— Priveşte! 

Timur se dădu înapoi, fără să-şi ia privirea de la cămaşa ei. 

— N-am scos-o, tată, tot drumul. M-am grăbit să ţi-o arăt. 

Cămaşa ei, tăiată cu hangerul şi pătată peste tot de sînge 
închegat, tremura în faţa ochilor lui Timur. 

Sprîncenele bătrînuiui pogoriră peste ochi. Îşi lăsă privirile în 
pămînt. Stătea tăcut, gheboşat deodată, gîndindu-se adînc la 
ceva. 

Sevin-bei încercă cu o mină şovăielnică să lege şiretul 
caftanului, dar ciucurele verde o împiedica să facă nodul. 

Sarai-Mulk-hanîm îi încheie caftanul şi o îmbrăţişă. 

Bătrînul se îndepărtă de ele, se opri lîngă fereastră şi-şi duse 
palma la ochi, cutremurat din cap pînă în picioare. 

Numai braţul său drept, uscat, neputincios, nu simţea nimic. 


Rămăsese singur în întuneric, la fereastră. 

Ştia că Miranşah se purta ca un smintit în ţările încredințate 
oblăduirii sale - despre aceasta îi povestise an olăcar, îl 
încunoştinţaseră şi iscoadele. De la unul, de la altul, aflase că în 
Iran şi în Azerbaidjan învinşii ridicau capul. Necunoscuţi se 
năpusteau asapra oştenilor, şi era nevoit să întărească paza 
caravanelor, care străbăteau acele ţări în drum spre Samarkand. 

Prietenii lui Miranşah se lăsaseră pe tînjală şi-şi făceau de cap, 


uitînd de datoria lor de a întări cîrmuirea ţărilor supuse; birurile 
luate de la plugari ajungeau nu la vistierie, ci în sipetele 
cîrdaşilor lui Miranşah, iar el se îmbăta, făcea vînători, îşi sporea 
şi-şi înfrumuseţa haremul, dădea iama în vistierie. lar în spatele 
lui Miranşah tăia şi spînzura fără frică, nepedepsit de nimeni, 
osmanliul Baiazid cu oşti cîtă frunză şi iarbă, de nebiruit. 

În Herat stăpînea Şahruh, un alt fiu al lui Timur, tatăl lui 
Ulugbek. Acesta nu bea, nu-i plăcea viînătoarea şi era atit de 
robit de Gauhar-Şad, soţia sa, încît nici nu-şi sporea haremul. 
Totuşi, Şahruh nu avea încă nici douăzeci şi cinci de ani! Era 
credincios şi îndrăgea învăţătura. De cinci ori pe zi se ducea în 
văzul gloatelor la geamie pentru rugăciune, şi cînd avea răgaz 
citea scrieri sau stătea de vorbă cu oameni cuvioşi de la care 
avea ce învăţa. Nu prăda vistieria, dar nici nu căuta s-o 
îndestuleze, deşi ar fi putut s-o facă, fiindcă avea ce smulge de 
la unul sau altul dintre vecinii săi. Risipea banii pe scrieri, se 
înconjurase cu dieci, cu condeieri care îi împodobeau cărţile, cu 
habotnici, dervişi, şeici sirieni, păstrători ai adevărurilor 
musulmane. lar cu treburile cîrmuirii se îndeletnicea Gaunar- 
Şad, nevasta lui, mama lui Ulugbek, năzuroasa, neastîmpărata 
fiică a înfumuratului, trufaşului Ghias-addin Tarhan. 

Supuşii lui Şahruh - persienii, afganii din Herat, Balh, Kabul, - 
uitaseră că nu ei îl înscăunaseră pe Şahruh, ci că el fusese pus 
de Timur; uitaseră că pămînturile lor nu erau decit o părticică a 
marelui hanat al lui Timur. 

„Un băieţandru evlavios!” îşi spunea Timur, gîndindu-se cu 
mînie la Şahruh, cu buzele încleştate, mijindu-şi ochii. 

Trebuia să amintească de puterea sa zurbagiilor. Să pustiască 
ţările lui Baiazid. Să aducă la sapă de lemn bazarurile şi pe 
neguţătorii de acolo, ca să nu-i mai împiedice pe neguţătorii din 
Samarkand de a face alişverişuri. Să năruie cetăţile osmanliilor, 
pentru ca aceştia să nu mai nutrească nădejdi primejdioase. Să 
bage groaza în răzvrătiți! 

Să-i ia pe toţi pe neaşteptate. Altfel tuturor li se va năzări să 
se ridice împotrivă, şi atunci va trebui să lupte pe rînd, cu toţi. 

Să gătească ceamburul în taină, să-i amăgească pe toţi, să-i 
lovească pe neaşteptate, să-i ia ca din oală! 

Să cugete în linişte, să chibzuiască ce drum să aleagă: de-a 
dreptul pe la Miranşah, pentru a face rînduială în întregul Iran de 


Apus şi în toate stăpinirile din Transcaucazia date lui Miranşah, 
sau să-l păcălească pe Baiazid, să se îndrepte spre miazăzi, să 
cerceteze cum stau lucrurile la Şahruh şi de acolo, cotind pe 
neaşteptate spre apus şi înaintînd repede, să năvălească asupra 
lui Baiazid, mai înainte ca acesta să-şi dea seama de primejdia 
care îl pîndeşte. Drumul pe la Miranşah e mai drept, iar cel pe la 
Şahruh mult mai lung. Totuşi, uneori drumul cel mai lung e cel 
mai apropiat de, izbîndă. 

Nu avea însă liniştea cuvenită ca să chibzuiască adînc la toate 
acestea. Toată ziua se zbuciumase, avusese parte numai de 
necazuri. 

Îndărătnicul Halil îndrăznise să-l înfrunte. Îndrăznise să se 
împotrivească bunicului său pentru o fetişcană! Aceasta vorbise 
urit despre comorile lui. Ar fi trebuit s-o strivească pe loc, dar 
atunci vorbele ei cutezătoare s-ar fi răspîndit prin tot oraşul, prin 
tot norodul. Trebuia s-o ruşineze; izbutise să facă acest lucru şi 
ea înţelesese. Ciuda însă nu-i trecuse. 

Sevin-bei îi născuse doi dintre cei mai buni nepoți. O iubea 
pentru aceasta, îi dădea cinstirea cuvenită ca nepoată a lui 
Uzbek-han; de dragul ei îl cruţase pe taică-său Ak-Sufi. Dar 
Miranşah nu ţinea seama de prețuirea cu care o înconjurase 
Timur. Miranşah părea un chefliu prostănac, o fire samavolnică, 
fricoasă, neprimejdioasă. Nu i se puteau da pe mină treburile 
cîrmulirii, totuşi el, tatăl lui, îi încredinţase o parte din hanat. 
Acum se vedea că nu era prostănac, ci fioros, că nu era un 
fricos, ci o fiară. 

Un vier! Un vier fioros, dar ageamiu... 

Un vier! Căuta să surpe cu ritul său timp tot ce atingea. Dar 
ceea ce era mai sus, ce era pe de lături, nu vedea, pînă nu-şi 
întorcea tot dosul! 

Asemenea lucruri nu numai că erau supărătoare, dar totodată 
îţi şi deschideau ochii! 

ÎI necăjea şi dorinţa năstruşnică a stăpînei mari de a zidi o 
medresă peste drum de geamia lui. Dar necazul acesta n-ar fi 
fost atit de mare dacă Timur ar fi putut să se împotrivească. 
Necazul era cu atit mai mare cu cit ar fi vrut să nu-şi dea 
încuviințarea, dar nu se încumetase. Nu îndrăznise, nu avusese 
curaj! 

Necazurile începuseră încă din zori: o fetişcană, o odaliscă, pe 


care nici n-ar fi trebuit s-o ia în seamă, îl necăjise cea dintii. Cum 
anume? Dimineaţa el nu-şi dăduse seama prea bine de lucrul 
acesta. Acum totul era limpede: se mirase că toata noaptea el 
nu se gindise să-i descheie cingătoarea! Clocotea de ciudă, 
văzînd-o că aşteaptă cu atita încăpăţinare înainte de a pleca. Cît 
de jignită îl privise, cît de batjocoritor lipăiseră călcîiele ei goale, 
cînd alergase afară! 

Necazul acela, cel dintii, n-ar fi fost atit de greu de îndurat, 
dacă n-ar fi fost atit de jignitor. Da, şi necazul acela îi deschidea 
ochii: Stăpînul Lumii îmbătriînise! 

Toată ziua, ba un lucru, ba altul îi amintise că îl părăseau 
puterile, deşi trebuia să fie foarte tare, pentru a ţine zdravăn în 
friu lumea întreagă. 

Stătea în întuneric, cugetind la toate cele întîmplate în ziua 
aceea. Aşa obişnuia el. Înainte de a se culca, îşi amintea, 
cugeta, chibzuia asupra zilei care trecuse. Lua la rînd ceea ce 
făcuse înţelept şi căuta pricinile greşelilor. 

Toată ziua aceea nu săvirşise nimic cu adevărat înţelept. De 
fiecare dată s-ar fi putut rîndui lucrurile şi altfel. Din zori şi pînă 
în noapte nu fusese o împrejurare despre care s-ar fi putut 
spune că nu s-ar fi putut dezlega şi altfel. Nici una... 

Răcoarea nopţii şi întunericul adînc îl linişteau, dar nimic nu-i 
alina inima zbuciumată. 

Şi oboseala lui avea ceva nou, neobişnuit - era istovită nu 
făptura lui, nu trupul, care i se supunea, ci i se vlăguise voinţa, 
hotărîrea; nu mai dorea nici să se scoale, nici să meargă încolo 
sau încoace, nici să doarmă. 

Privi pe fereastră. 

Oraşul cufundat în beznă nu se mai desluşea. 

Numai într-un loc, în stînga bazarului, un zid înalt era slab 
luminat de lumina tremurătoare a unui foc. 

„Pesemne că acolo şade în curtea conacului Sultan-Mahmud; 
lui îi place să zăbovească pînă tirziu lîngă foc, să privească cum 
fierbe în ceaun cina - cine ştie ce bucate de rînd.” 

În clipa aceea, dincolo de uşă, pe coridorul întunecos se 
auziră paşi grăbiţi. 

Timur trase cu urechea: noaptea, toţi cei din palat erau datori 
să se afle la locurile lor, pentru ca pe fiecare, dacă era nevoie, 
să-l poată, găsi chiar şi în întuneric, pe dibuite, ca pe un halat 


sau un ulcior. 

„Cine ar putea fi? Ce caută?” 

Timur trăgea cu urechea 

Curînd se auziră din nou paşi. 

Se apropiau. 

Careva se opri în prag, pesemne căuta să vadă dacă e cineva 
în odaia cufundată în beznă. 

Timur se lipi de perete, iar mîna sa încleştă prăselele 
hangerului, totdeauna vîrît în briu. 

Se auzi glasul lui Murat-han: 

— Stăpiîne! 

Timur răspunse în silă. 

— Te caut peste tot, stăpîne! 

— Ce s-a întîmplat? 

— La poarta e un om. Cere să fie lăsat înăuntru. „O veste de 
seamă”, spune el. 

— Cine e? 

— Un neguţător. 

— Ce vrea? 

— Zice că o să-ţi spună numai între patru ochi. 

— De unde vine? 

— Nu vrea să spună. Tot călărind, a ros spatele asinului pînă 
la oase. De-abia se mai ţine pe picioare. Pesemne că vine de 
departe. 

— Aduceţi-l aici. Faceţi lumină. 

Fu adusă o masala şi aşezată pe duşumea. Timur nu se mişcă 
din loc, privind obosit spre uşă, în dreptul căreia se ivi un om 
scund, însoţit de străjeri, plin de colb, în caftan de asemenea sur 
de colb. 

Cuşma înaltă i-l aminti lui Timur pe Ghevork Puşok. Spuse 
aspru: 

— Puteai mai întîi să te scuturi de colb! 

— Stăpine! La asta mai mi-era mintea?! 

— Dar ce s-a întîmplat? 

Puşok trecu pragul, abia ţinîndu-se pe picioarele răşchirate. 
Nu putea nici să se aplece, nici să se lase în genunchi, doar se 
uita la Timur cu ochii săi spălăciţi pe sub genele îngreunate de 
colb. 

Timur îl cercetă cu privirea, fără să se mişte din loc. 


— Ce-i cu tine? 

— Caravana a fost jefuită! 

— De aceea te-am trimis... 

Şi se gîndi: „Ce-i cu el, s-o fi lovit la cap?” 

— A fost jefuită! 

— Caravana mea? întrebă uluit Timur. 

— Vai, da, stăpine! 

— Unde? 

— În drum spre Buhara. Aproape de Kurgan. 

— Aici? Aproape?! Şi tu? 

— Am alergat încoace. 

— Şi tilharii? 

— Au fugit. 

— Nu i-aţi prins? 

— Pe nici unul. Şi nici n-avea cine: străjerii dormeau. 

Timur ţişni pe uşă cu un salt ca de tigru: 

— Unde-i căpetenia  străjii? Să fie chemat mirzacul 
Muhammed-Sultan! Trimiteţi după han, să vină repede încoace 
călare. 

Ajuns în altă sală, Timur porunci: 

— Hei, Muhammed! Dă poruncă să se adune divanul. Aici. 
Numaidecit! Şi să vină toată lumea! Hei, amir Husein!... 

Timur poruncea cu un asemenea glas doar în clipele cele mai 
primejdioase ale luptelor. 

— Hei, Murat-han! Vesteşte-o pe stăpîna mare: Ulugbek să nu 
fie lăsat la vinătoare! Nimeni din harem să nu scoată nasul afară 
din oraş. 

Străbătea tot palatul în salturi uriaşe. 

Străjerii, care vegheau lîngă uşi, săreau în picioare şi apucau, 
buimaci de somn, iataganele sau suliţele. 

Se aprindeau masalale şi facle. 

De pe acum alergau în toate părţile olăcari şi ştafete întru 
vestirea căpeteniilor, a sfetnicilor, a mai-marilor străjii. 

Tot Palatul Albastru se trezi. Pilpiirile făcliilor se oglindeau pe 
cărămizile smălţuite, netede ca apa. Pe cerul învolburat de nori, 
în întunericul nopţii se răsfringea o vilvătaie roşiatică, fumurie. 
Dulăii începură să urle în tot oraşul, speriaţi că fuseseră treziţi 
pe neaşteptate, de parcă năvălise de pe acum vrăjmaşul în oraş. 

Muhammed Sultan întrebă mirat: 


— E război, bunicule? 

— În preajma oraşului sînt tllhari. Înţelegi? Nu? Dar ca să-l 
auzi, trebuia să fugi pe urmele lui, fiindcă nu se oprea nicăieri. 

Timur încleştă pumnul nerăbdător: 

— De ce nu s-au adunat încă? Unde-s? 

Cei chemaţi soseau unul după altul, grăbindu-se să urce sus, 
la chemarea cîrmuitorului, întrebîndu-se unul pe altul: 

— E război? 

— O ştire înspăimîntătoare! 

Timur stătea în mijlocul sălii. Mîna îi tremura, ceea ce nu i se 
întîmplase în nici o luptă. 

— Au cutezat să prade! Aici! Să mă prade pe mine! Şi au 
izbutit să facă aşa ceva! 

Răcnea atit de cumplit, încît văzduhul se cutremura. 

— Cine sînt tîlhani? Unde se ascund? 

Dregătorii tăceau, nedumiriţi, uluiţi. Timur striga încercînd să 
lămurească cele întîmplate: 

— Nici că s-au sinchisit! Au cutezat! Au izbutit! Şi s-au făcut 
nevăzuţi. Nu pricepeţi? Dar eu pricep, eu înţeleg ce s-a 
întîmplat! 

Nu putea să le spună că el însuşi începuse odinioară la fel... Şi 
acum altul făcea la fel! Îl lovea din spate! 

Dar dregătorii nu pricepeau de loc ce primejdie pîndea. 

Căpetenia străjii cetăţii Samarkand, amirul Muzaffar-addin, 
încercă să-l liniştească pe Timur: 

— Stăpine! De curind s-a mai petrecut aşa ceva. Şi toţi 
făptaşii au fost prinşi şi pedepsiţi. 

— Unde s-a mai petrecut? 

— Lîngă Kutluk-bobo! Cînd cu... caravana cu piei... Amirul 
amuţi deodată, fulgerat de privirile lui Timur care se holba la el, 
fără să spună o vorbă. 

Nici un glas nu se auzea în depărtata încăpere în care Puşok 
rămăsese singur, neştiind dacă trebuia să aştepte acolo sau să 
plece. 

Masalaua fumega. O şuviţă roşcată de funingine se înălța spre 
bagdadie şi un fluture mare, tranaafiriu-sur, ademenit de 
lumină, se rotea în cercuri ciudate, ba coborînd, ba ridicîndu-se. 

Pîlpîielile masalalelor se răsfringeau într-o puzderie de licăriri 
multicolore pe lespezile verzi smălţuite de la temelia pereţilor, 


în mătasea pufoasă a marelui covor, în rubinele şi safirele care 
împodobeau işlicurile şi inelele, în coifurile de aur ale mirzacilor, 
în cusăturile de fier ale grelelor caftane. 

Sfetnicii lui Timur, ridicaţi din paturi după somnul de peste 
noapte, se înveşmintaseră ca de obicei cînd veneau la palat, 
întrucît cîrmuitorul nu i-ar fi iertat dacă în înfăţişarea lor s-ar fi 
vădit graba sau nepăsarea, după cum nu i-ar fi iertat dacă le-ar 
fi dat prin minte să se împopoţoneze astfel pentru a porni la 
luptă - atunci toţi purtau straie simple, uşoare - în război 
deosebin- du-se unul de altul numai prin frumuseţea armelor. 

Cită vreme ţinu sfatul din noaptea aceea, Timur şezu sprijinit 
pe perine rotunde de brocart, ţinînd întins piciorul ţeapăn 
încălţat cu o cizmă moale ca un ciorap, şi uitîndu-se pe sub 
sprincene la cei care vorbeau. 

Cu cît trecea vremea, cu atit mai puţin asculta vorbele 
sfetnicilor, cufundîndu-se tot mai mult în gîndurile sale, dîndu-şi 
seama tot mai limpede ce avea de făcut. 

Cînd căpetenia străjii oraşului, amirul Argun-şah, începu să 
înfiereze cutezanţa strigătoare la cer a tîlharilor, vorbind despre 
păcatul de a fura şi despre pedepsele cereşti, de care tilharii nu 
aveau să scape, Timur se ridică în capul oaselor, întrerupîndu-i 
cuvîntarea curgătoare, închegată: 

— Să înşiri păcatele e treaba hogilor. Asta-i grija lor. Noi nu 
avem vreme pentru aşa ceva! 

Chemă un pisar, dădu roată cu privirea asupra tuturor şi se 
sculă în picioare. 

Sfetnicii săriră în sus, grijulii să nu le scape nici un cuvint de 
al lui. 

Veghind cu luare-aminte asupra fiecărui om din sală, în 
spatele lui Timur stăteau djagataii, războinici din straja lui, cu 
sulițe scurte în mîinile vînjoase. 

În dreapta cîrmuitorului şedea încruntat Muhammed-Sultan. 
Însă Timur nu avea răbdare să stea locului. Întorcîndu-se spre 
sfetnicii săi cînd cu umărul drept, cînd cu cel stîng, privind drept 
în ochi pe cel căruia îi vorbea, dădea porunci. 

Amirului Argun-şah îi porunci să dea o raită prin aulele din 
jurul Samarkandului şi să cerceteze dacă nu rătăceau pe acolo 
oameni fără căpătii ori pripăşiţi prin partea locului, sau cine ştie 
ce zurbagii. Cei care încă nu s-au apucat de tilhării, dar ar putea 


s-o facă, să fie înşfăcaţi şi ei. 

Lui Muzaffar-addin îi porunci să cerceteze toate drumurile 
neguţătoreşti dimprejur, în toate părţile, pînă la o depărtare de 
o zi şi o noapte de mers. 

Spuse să se trimită porunci căpeteniilor de ţinuturi, ca să-i 
pună la popreală pe toţi cei care vor fi găsiţi fără treabă pe 
drumurile neguţătoreşti, iar cei prinşi să fie cercetaţi îndată 
temeinic, fără îndurare. 

Timur porunci pisarului să ia iscălituri de la toţi cei cărora le 
dăduse porunci. Încă cu mulţi ani mai înainte, potrivit sfatului pe 
care i-l dăduse priceputul Karaciar, el hotăeise ca înaintea 
luptelor să se ia iscălituri din partea căpeteniilor care primiseră 
porunci. Aşa ceva se făcuse pînă atunci numai înaintea luptelor. 
Acum însă pentru întîia oară ceruse iscălituri cu prilejul unui sfat 
ţinut în vreme de pace, şi toţi îşi dădeau seama că era hotărît să 
tragă la răspundere pe toţi sfetnicii săi de îndată, cu toată 
străşnicia, fără cruţare. 

Plecă, însoţit numai de Muhammed-Sultan. 

Djagataii se proţăpiră de îndată înaintea uşii, dincolo de care 
se făcuse nevăzut Timur, sprijinindu-se în suliţele lor uşoare, dar 
vîrtoase. 

Sfetnicii se îndreptară tăcuţi, grăbiţi, spre ieşire, îmbulzindu- 
se, strecurîndu-se prin uşă, de parcă stăpinul lor ar fi putut să 
vadă şi prin zid că unul sau altul dintre ei era neîndemiînatic, 
stingaci sau trîindav. 


După ce hotărise totul şi dăduse poruncile cuvenite. Timur se 
liniştise, deşi acum nu mai simţea nevoie de linişte: păşind de 
colo-colo chibzuia mai lesne. Şi astfel umbla dintr-o sală într- 
alta, din sălile luminate în cele întunecoase, din sălile pustii în 
cele în care vegheau străjerii. 

Într-una dintre sălile întunecoase se apropie de fereastră. 

În oraşul cufundat în beznă licăreau pe ziduri, ba ici, ba colo, 
luminile dintr-o curte sau alta. Ici-colo se aprindeau alte lumini: 
pesemne că se întorceau acasă cei cu care se sfătuise pînă mai 
adineauri sau, poate, vecinii se duceau unii la alţii ca să afle ce 
se întimplase în oraş, încotro şi pentru ce alergau călăreţii pe 
ulițele întunecoase, de ce fuseseră întărite străjile la porţile 
oraşului, de ce la palat ardeau facle şi ferestrele erau luminate. 


— Oraşul nu doarme, spuse Muhammed-Sultan. 

— Dar ce s-o vorbi, ştii? 

— Ce se vorbeşte?... Că tilharii au jefuit o caravană. 

— Ba se spune: „Au fost jefuite zece caravane cu nenumărate 
avuţii”. Se spune: „Oşti vrăjmaşe au năvălit în ţară, au cucerit 
Fergana, sau Baln, sau Horezm”. Se spune: „Răzvrătire la 
Sultania, pîrjol la Herat!” Ştii tu ce sînt zvonurile? 

— Zvonurile, bunicule? 

— Zvonurile se înteţesc ca furtuna de nisip. Cu cît sînt oameni 
mai mulţi, cu atit se înteţeşte furtuna. Zvonurile se înteţesc, 
răstălmăcind cele întîmplate; zvonurile dau naştere la dorinţi de 
neîmplinit. Zvonurile înseamnă o putere mare. lar puterea 
trebuie totdeauna s-o ţii bine în miini, ca să-ţi slujească ţie, nu 
vrăjmaşului. Să-ţi încordezi toată puterea, ca să loveşti drept la 
ţintă. Aşa şi cu zvonurile - ele trebuie să-ţi slujească, să-ţi 
slujească întocmai ca nişte slujitori. Înţelesu-m-ai? 

— Dar cum, bunicule, ce fel de putere poate fi într-un zvon că 
a ars Heratul, de vreme ce acolo e linişte şi pace? 

— Caută şi judecă... 

Timur privea Samarkandul cufundat în beznă. 

Focurile nu se vedeau: ardeau în fundul curților, ascunse de 
ziduri, hornuri, pomi, dar după licăririle de pe pereţi era vădit că 
acolo ardeau masalale sau pilpiiau văpăi în vetre, iar licăririle 
jucau, fiind acoperite o clipă de umbre lungi, şi apoi ivindu-se 
din nou. Pe alocuri lumina de pe ziduri nu mişca - acolo ardeau 
fanare, aşezate jos, pe pămînt. Unele licăriri se stingeau, altele 
se aprindeau, trandafirii sau galbene, alungite cît ţinea înălţimea 
clădirilor sau lăţindu-se pe toată lăţimea pereţilor groşi şi scunzi. 

— Caută şi judecă... stărui îngîndurat Timur, chibzuind cum să 
tragă foloase din neliniştea aceea, din zvonurile îngrijorătoare. 
Deodată se însufleţi, începînd să vorbească repede, de parcă n- 
ar mai fi avut vreme de taifas: cînd ajungea să ia o hotărtre, nu-i 
plăcea să zăbovească. Bazarul! Trebuie să băgăm spaima în 
bazar cu ajutorul unui zvon. Înţelesu-m-ai? 

— De ce, bunicule? 

— Ca să înceapă să foiască. Ca să se sperie neguţătorii. Toţi 
au să se teamă că vor scăpa chilipirul. Totul e să nu ştie ce 
trebuie să vîndă şi ce să cumpere. Atunci va trebui să-i 
îmboldim. Să-i îmboldim prin zvonuri, si după ce zvonurile s-or 


înteţi, atunci cînd au să le scapere ochii de poftă, să le zvirlim 
marfă. Trebuie să ne gîndim însă de ce marfă să ne 
descotorosim. Inţelesu-m-ai? 

Timur porni iarăşi fără grabă prin palat, păşind prin sălile în 
care ardeau masalale şi prin altele, întunecoase. Peste tot 
vegheau străjeri. 

— Trebuie să ne gindim de ce anume să ne descotorosim mai 
întîi. Înţelesu-m-ai? 

Muhammed-Sultan tăcea. 

Timur îşi urma şirul gindurilor: 

— Prin oraş umblă zvonul: „Război!” Dacă nu-l oprim, miine 
zvonul o să se răspîndească pretutindeni, prin tot hanatul. Dar 
nu trebuie să-l lăsăm să se răspindească. La război trebuie să 
mergi în tăcere, pe nesimţite. După ce te-ai apropiat, atunci să 
răcneşti şi să te arunci asupra duşmanului! Pe neaşteptate! Dar 
cîtă vreme îţi ascuţi hangerul, ascute-l în tăcere, aşa se face 
treaba mai bine. Prin oraş s-a răspîndit zvonal: „Tilhari!” Dacă 
acest zvon se răspîndeşte, atunci au să scoată capul şi alţi 
tilhari. Atunci cum aş putea să plec, cînd aici s-ar ţine de tilhării 
tot felul de răufăcători necunoscuţi? Intiîi trebuie aflaţi, pe urmă 
să spunem tuturor că au fost tîlhari, dar că i-am prins, apoi să-i 
pedepsim în aşa fel, încît să se înspăimiînte toată suflarea. 
Atunci tot oraşul o să se potolească. Cu cît e mai tare braţul tău, 
cu atît e mai vlăguit acela al vrăjmaşului. Aceasta s-o ţii minte! 
Vrăjmaşi sînt mulţi! Pretutindeni)! 

Tăcu o clipă apoi urmă răguşit, încet, dar cu miînie, încît 
Muhammed-sultan de-abia îl putea auzi: 

— Vrăjmaşi sînt chiar şi în casa ta. În a noastră. Să ţii 
hangerul la îndemiînă. La îndemiînă, ai înţeles? Să le ştii şi 
sufletul din ei, să nu-i pierzi din ochi. Şi dacă simţi ceva... 
loveşte-i fulgerător! Înţelesu-m-ai? 

Timur îi  destăinuia lui  Muhammed-Sultan, nepotul, 
moştenitorul său, ceea ce nu destăinuise nimănui. Îi spunea una 
şi alta, pentru a-i alunga din suflet toate şovăielile, toate 
îndoielile, pentru ca nepotul să vadă totul cu ochii bunicului, să 
audă totul cu urechile bunicului, pentru ca bunicul să trăiască în 
acest nepot ani şi ani de-a rîndul, să-şi ducă mai departe 
înfăptuirile cu mîinile nepotului, să vadă pe vrăjmaşii primejdioşi 
cu ochii nepotului, şi cu gura nepotului să le rostească osînda. 


Păşi mai departe şchiopătind, urmat de Muhammed-Sultan, 
care-şi potrivea paşii după cum şchiopăta bunicul. 

Amîndoi erau înalţi şi spătoşi, iar străjerilor care îi priveau din 
urmă prin întuneric, cînd intrau într-o sală luminată, li se părea o 
clipă un singur om care se dubla în ochii lor. Indată însă Timur 
se lăsa pe piciorul bolnav şi asemănarea pierea. 

— Am auzit că Miranşah a ajuns o fiară. Dar noi ce nevoie 
avem de o fiară? Nouă ne trebuie un om de care să se teamă 
fiarele. lar Şahruh se ţine la Herat de rugăciuni. Dar noi ce 
nevoie avem de un hoge? Unul face tărăboi în fiecare zi în văzul 
gloatei, iar celălalt se roagă de cinci ori pe zi în văzul gloatei. 
Trebuie văzuţi cît mai rar; cu cît eşti văzut mai rar, cu atit se 
teme gloata mai mult de tine. lar cînd se teme, te ascultă. O să 
fie nevoie să mă duc eu însumi la ei. Dar cum să mă duc cînd 
tilharii îşi fac de cap aici? Dacă acum, cînd sînt aici, se ţin de 
nelegiuiri, în lipsa mea ar lua-o razna de tot. Ce ai face atunci? 

— Eu? 

— Tu! Pe tine o să te las aici. Să ţii bine friul. 

— Oare eu nu-l ţin, bunicule? 

— Îl ţii, dar cam moale. 

— Ehei, răufăcătorii n-or să spună aşa! zise Muhammed- 
Sultan, jignit, răsuflînd zgomotos. Cam moale! Nu, n-or să spună 
aşa, bunicule! 

— Ei, să ştii că tu eşti vrednic de laudă, fiindcă deşi moale cu 
ai tăi, în schimb eşti tare cu vrăjmaşii. Totuşi eşti vrednic de 
osîndit, fiindcă nici cu ai tăi nu trebuie să fii moale. Intr-o mînă 
moale, dintr-un vierme poate să iasă un scorpion. Înţelesu-m-ai? 

Se opri într-o sală în care ardea o masala, dar nu era nimeni. 

— Fără mine ai să-i dobori pe tilhari? Ai să-i bagi în sperieţi? 
Da? Altminteri nu pot să plec! Războiul e greu, drumul lung, iar 
tilharii, ştii bine, azi sînt zece, peste o săptămînă - o sută, iar 
peste o lună - o mie! Se înmulţesc ca ciupercile cînd izbîndesc, 
cînd sînt siguri că e rost de pradă, de dobiîndă. Ştiu eu! Trebuie 
înşfăcaţi! Oriunde s-ar ascunde, oriunde s-ar pitula, trebuie 
găsiţi, striviţi. De la început, atita vreme cît... Doar nu se ştie ciîţi 
sînt! 

— Nu e greu de aflat, bunicule. 

— Cum asta? 

— Să vedem cîtă marfă au prădat... 


Timur încremeni pe piciorul strîmb, apoi se întoarse mirat spre 
nepotul său: 

— De ce n-ai spus nimic pînă acum? 

— Ce anume? 

— Asta! Cu asta trebuia să începem: cîtă marfă au prădat? Ce 
au prădat? Dacă am afla de ce au avut nevoie, am şti cine sînt. 
Dar unde e omul nostru? 

— Cine, bunicule? 

— Armeanul, unde e? 

— Nu l-am văzut. 

— Nu cumva o fi fost trimis pe ascuns de tilhari? O fi adevărat 
ce a spus? 

— Nu l-am mai văzut, bunicule. 

— Dar unde o fi? 

Muhammed-Sultan îşi dădu seama după glasul bătrînului că 
acesta se aprinsese. Îi era ciudă pe el însuşi pentru că se 
pripise, că nu-l descususe cum se cuvine pe armean, ci-l crezuse 
prea repede şi ridicase lumea în picioare. Aşa ceva nu prea i se 
mai întîmplase. Dar oare i se mai întîmplase vreodată? Ce era cu 
el? 

— O să-l găsim! spuse liniştitor nepotul. 

— Caută-l! porunci Timur, de data asta însă nu în şoaptă 
apropiată de bunic, ci cu glasul poruncitor, al cîrmuitorului. 

Muhammed-Sultan se întoarse în sala prin care trecuseră mai 
înainte, la oştenii de strajă. 

Aceştia îi spuseră ca într-un glas, cu hotărire: 

— Neguţătorul? Nu, n-a mai venit înapoi. 

Muhammed-Sultan se întoarse grăbit la Timur. 

— Armeanul trebuie să fie pe undeva, pe aici. 

Timur porunci din nou nerăbdător: 

— Caută-l! 

Deodată îşi aminti că vorbise cu neguţătorul într-o odăiţă 
lăturalnică. 

— Vino! 

O şuviţă de funingine se înălța din făclioara unei masalale, 
subţiindu-se spre virf, de parcă o mînă nevăzută ar fi tors un 
fuior de lînă neagră. 

Lîngă uşă, parcă doborit din fugă de o săgeată, Puşok zăcea 
nemişcat pe podea, plin de colb, şi de aceea nespus de palid. 


— Cine l-a?... şuieră Timur, dîndu-se înapoi. 
Muhammed-Sultan se aplecă deasupra neguţătorului: 
— Răsuflă. 

— Ce-i cu el? întrebă Timur nedumerit. 

— A adormit. 


CAPITOLUL OPT 
PALATUL ALBASTRU 


Îndată ce Timur îl lăsă să plece, Muhammed-Sultan se duse la 
el, dar nu intră în încăperile sale, ci porunci să i se pună 
aşternutul în grădină, pe o otomană largă, sub pomi: s-ar fi 
putut ca bunicul să aibă nevoie de el înainte de a se lumina de 
ziuă, şi acestuia nu-i plăcea să aştepte cînd avea nevoie de 
cineva. 

Aerul nopţii era răcoros, jilav, molcom. Dar mirzacul se trezi 
de cîteva ori îngrijorat: ba auzea glasuri înfundate venind din 
uliţă şi el se ridica puţin, trăgînd cu urechea, ba i se părea că 
bate cineva la poartă şi atunci dădea deoparte macatul 
spunîndu-şi: „Au venit după mine din partea bunicului!” 

Din nou aţipea şi din nou trăgea cu urechea. In Palatul 
Albastru ar fi dormit în linişte, dar nu-i plăcea să petreacă 
noaptea între ziduri de piatră: bunicul îi învățase din copilărie pe 
toţi ca în nopţile de vară să doarmă în iurte larg deschise, sub 
frunzişul copacilor, sau în stepă, sub cerul nemărginit, înalt. 

Bunicul îi deprindea pe toţi ca vara să umble dintr-un loc în 
altul, înnoptînd fie în grădini, fie în stepe, fie în văile munţilor, fie 
pe malurile unor rîuri răcoroase, în corturi înconjurate de sute 
de alte corturi, în care se aflau slujitori, războinici, sfetnici sau 
rubedenii. 

Cînd adierea zorilor legănă frunzişul, Muhammed-Sultan privi 
cerul luminat şi se îndreptă spre havuzul în opt colţuri de sub 
ramurile lungi ale sălciilor plîngătoare aduse din ţara chitailor 
ale căror mlăldiţe unduitoare atîrnau din creştet şi pînă la luciul 
apei ca nişte cosiţe de fete. Frunze lungi, înguste pluteau pe apa 
sură, străvezie, rece. 

In vreme ce se spăla, turturelele începură să gîngurească, şi 
mîrzacul se nelinişti din nou: „De n-aş întîrzia!” 

Dar înainte de a intra în palatul încă tăcut, adormit, porni pe 
drumeagul pietruit cu lespezi în opt colţuri spre turla zveltă, 
tuguiată a noii porţi, zidită din mici cărămizi gălbui, ca pielea 


omenească. 

Deasupra unei firide adinci, meşterii puseseră un mozaic 
colorat, care părea jilav, răcoros, în clipele acelea din revărsatul 
zorilor. 

Prin poarta aceea Muhammed-sultan trecu într-o curticică 
pietruită, plină de stive de cărămizi noi, căzi cu var, lespezi 
smălţuite, înşirate prin toată curtea în rînduiala în care urmau să 
fie prinse pe pereţi. 

Alcolo se clădeau o medresă şi un hanac pentru a adăposti 
hagiii, pelerinii cărturari, şi în care Muhammed-Sultan gîndea 
tainic să aducă rămăşiţele vreunui sfint, pentru ca hanacul să 
dobîndească un ocrotitor în ceruri. 

Turturelele gingureau, ar fi fost de mult vremea să se ducă la 
Palatul Albastru, dar în ajun, de cînd intrase cu fraţii lui în saraiul 
Kutluk-bobo, unde o întîmpinaseră pe Sevin-bei, mama lor, 
Muhammed-Sultan nu avusese răgaz o clipă ca să privească 
mersul lucrărilor, deşi nu mai putea de nerăbdare să vadă ce 
ieşea din ceea ce pusese la cale laolaltă cu meşterul, cît 
înaintase lucrul în ajun. 

După varul încă neuscat pe deplin, el îşi dădu seama cite 
rînduri de cărămizi fuseseră zidite în ajun. Era tot mai vădit un 
arabesc din lespezi smălţuite, alcătuind în mozaic cîteva stele 
albastre. 

Părea.că se lucrase prea puţin; ca şi bunicul lui, Muhammed- 
sultan era nerăbdător cu meşterii, socotind că se poate lucra 
mult mai repede. l-ar fi mustrat şi chiar i-ar fi ameninţat pentru 
încetineală, dar nu veniseră încă. Zidarii care n-aveau adăpost 
înnoptau acolo de-a lungul pereţilor încă umezi, pe pisle 
colbuite, dormind înveliţi cu halate ţesute în casă sau cu nişte 
zdrenţe cenuşii. Cei care nu aveau cu ce să se învelească 
dormeau ghemuiţi. Alţii se sculaseră. Unul stătea în picioare, 
sprijinit cu palmele de un zid şi nu putea cu nici un chip să-şi 
potolească tusea. 

Muhammed-Sultan trecu pe lîngă ei, de parcă nu erau decit 
nişte grămezi de lut şi de pietriş, aşezate lîngă ziduri. 

Intrînd în curtea din spate, unde venea rareori, Muhammed 
Sultan trase în piept mirosul pătrunzător, reavăn al grajdurilor şi 
al trifoiului ofilit. Grăjdarii spălau şi tesălau caii neastîmpăraţi, 
după care îi înşeuau şi-i duceau sub şopronul din curtea din faţă, 


unde trebuiau ţinuţi gata de drum. Caii se împotriveau, dar 
grăjdarii nu îndrăzneau să strige la ei la ceasul acela dis-de- 
dimineaţă, cînd cei din palat încă dormeau. 

Ocolind petele negre ale băltoacelor de pe pămîntul alb- 
albăstrui, Muhammed-Sultan ieşi pe terasa de lîngă zidul lung, 
cu streaşină joasă, sub care era zugrăvită o frescă veselă, vie. 

Peste tot aşteptau slugi şi robi nu pe mirzaci, ci pe vătaf sau 
pe chelari, ca să se apuce de treburile pe care le aveau de făcut 
- să ducă bucatele în bucătărie, să cîntărească orz pentru grajd, 
să dea var meşterilor zidari. 

Muhammed-Sultan se îmbrăcă în grabă, apoi plecă spre 
bunicul lui, liniştindu-se el însuşi: „Bătrînul n-a închis ochii toată 
noaptea, aşa că acum, dimineaţa, o să doarmă mai mult ca de 
obicei”. 

În galeria Palatului Albastru, unde sfetnicii trebuiau să aştepte 
cu bună-cuviinţă pînă aveau să fie chemaţi de cîrmuitor, 
dregătorii veniţi pentru divan se înghesuiau neliniştiţi, vorbindu- 
şi în şoaptă, îngrijoraţi, posomoriţi. 

Muhammed-sultan nu se opri spre a-i întreba care era pricina 
neliniştii lor, pentru că, întocmai ca şi bunicului, nu-i plăcea să 
întrebe, aflind mai bine despre toate pe căi lăturalnice sau de la 
iscoade, socotind mai prejos de obrazul lui să întrebe una sau 
alta. 

În uşă îl întîmpină amirul Şah-Melik, pe care Timur îl iubea 
pentru credința şi neînfricarea sa, dovedite prin fapte. 
Muhammed-Sultan fusese împreuna cu Şah-Melik în războaie, 
luptase umăr la umăr cu el, uneori petreceau împreună şi 
înnoptau lîngă foc, în plină stepă. 

— Nu ştiu ce-i cu dregătorii astăzi... spuse Muhammed-Sultan 
dînd din umeri, mai mult mirîndu-se decit întrebînd. 

— Cîrmuitorul a poruncit să nu fie lăsat nimeni la el. Este 
mîhnit din pricina purtării lui Miranşah-mirza şi nu vrea să vadă 
pe nimeni. 

— Dar dregătorii? 

— Unii spun: „Stăpiînul s-a îmbolnăvit”. Alţii: „E mihnit, plînge 
soarta fiului său rătăcit”. 

— Dar cîrmuitorul? 

— Nu lasă pe nimeni la el. 

— L-ai văzut? 


— Nu. Astăzi nu primeşte pe nimeni. Tuturor li s-a dat voie să 
plece acasă. Dai toţi stau pe loc şi aşteaptă, zicîndu-şi: „Poate 
că vrea să ne pună la încercare sîrguinţa!” 

— Dar tu? 

— Şi eu la fel. Dacă are cumva nevoie de mine? 

Muhammed-Sultan nu răspunse nimic şi se duse la bunicul 
său. 

Timur şedea în odăiţa în care, în noaptea aceea, dormise 
neguţătorul armean. 

Puşok nu mai era acolo: îndată ce se trezise, cîrmuitorul îl 
chemase şi-l descususe îndelung, stăruitor. După ce îl iscodise 
în toate privinţele, îi poruncise să intre într-una din chiliile de 
deasupra acareturilor palatului şi să nu se arate în oraş. 

— Ai dormit pe săturate? îl întrebă Timur pe moştenitorul său. 

Muhammed-Sultan ghici o zeflemea în întrebarea lui: „Dacă e 
nevoie, eu, un bătrîn, stăpînul lumii, mă lipsesc de somn, dar tu, 
un tinerel, eşti mai firav, ai nevoie de odihnă, tragi la aghioase 
în grădină, printre trandafiri!” 

Poate că Timur nu-l luase în zeflemea; poate că numai i se 
năzărise aşa ceva bănuitorului şi mîndrului mîrzac, care nu ştiu 
să-şi ascundă jignirea: 

— Nu mi-a ars de somn! M-am dus la mine văd cum merg 
lucrările la binale. 

— Eşti mulţumit? 

— Lucrează încet. 

— Pune mîna pe girbaci. Dă-le carne pe săturate şi păleşte-i 
cu girbaciul, fără milă. Atunci o să lucreze mai sprinten, treaba o 
să meargă mai iute. 

— li iuţesc eu! 

— Te pricepi tu! 

În aceste cuvinte era o laudă de mult aşteptată. Cu vreo trei 
ani mai înainte, în preajma războiului din Hindustan, bătrînul îi 
poruncise lui Muhammed-Sultan să clădească sau să dreagă 
cetăţile de la hotarele cu mongolii. Atunci se zvonise că e de 
aşteptat un răziboi cu ţara chitailor, şi urma să se trimită oşti 
înaintate într-acolo, să se stringă şi să se pună la adapost 
zaherea pentru urdii, să se facă rînduială în ţinuturile învecinate. 

Muhammed-Sultan dresese zidurile dărăpănate ale multor 
aşezări, zidise trainic, zdravăn cetăţi de nădejde, dar bunicul lui 


nu pornise împotriva ţării chitailor, ci spre Hindustan, şi datorită 
întîmplărilor petrecute în războiul acela se uitase cît de repede 
ştiuse Muhammed-Sultan să înalțe în stepele pustii ziduri de 
cărămidă, să-i îmboldească pe harnicii ziditori, să-i pedepsească 
necruţător pe trîndavi, să fringă cerbicia răzvrătiţilor. 

De-abia acum, în treacăt, rostise bunicul cele trei vorbe pe 
care Muhammed-Sultan le aştepta de trei ani: „Te pricepi tu!” Și 
Timur, încredinţat că nepotul înţelesese lauda, întrebă: 

— Ce mai e nou în palat? 

— Dregătoiii spun că dumneata, bunicule, eşti mîhnit de 
veştile despre Miranşah. 

— Asta-i bine. 

— Nu înţeleg. 

— Du-te şi adevereşte: „Bunicul e rănit pînă în adîncul inimii. 
Nu vrea să vadă pe nimeni!” Apoi adu-i la mine, cîte unul, pe 
amirul Şah-Melik, pe amirul Allah-dada şi pe Ruzmat-han. Cite 
unul. Dar mai înainte trimite-l la mine pe Wugbek. Inainte de a-i 
aduce pe amiri. Înţelesu-m-ai? Şi întocmeşte o poruncă: amirul 
Murat-han să plece spre cetăţile pe care le-ai zidit la hotarul cu 
mongolii. Acolo să cerceteze dacp magaziile de zaherea sînt 
pline, cîte îs şi în ce stare se află urdiile. 

— În ceea ce priveşte zahereaua, Murat-han n-o să greşească. 
Dar la urdii se pricepe prea puţin, bunicule! 

— Să vadă ce-i cu zahereaua, e bine şi atita. Trebuie ca 
deocamdată să se afle cît mai departe de surioara sa, Gauhar- 
Şad-zade. Cită vreme e aici, ea ştie prea multe la Herat despre 
ceea ce se şopteşte la Samarkand. Ce nevoie e să le ştie pe 
toate? 

— leri Murat-han a trimis la Herat un olăcar călare cu un 
răvaş. 

— Cînd? 

— leri, bunicule. 

— Cînd? După sosirea maică-ti? 

— După ospăţul de la bunica. 

— Repede îndată pe urmde lui un om de încredere. Să fie 
ajuns şi să i se ia răvaşul! lar pentru amir întocmeşte porunca: 
pînă miine în zori să plece spre miazănoapte. Du-te şi 
îndeplineşte ce-am spus. 

Ulugbek veni, smerit ca totdeauna, şi se opri în uşă, dînd 


bineţe bunicului său. 

— Am auzit că te pricepi bine la scris. 

— Invăţătorii mă laudă. Să-ţi arăt, bunicule? 

— Arată-mi. Şi adu hirtie, mai multă, să scriem ceva. 

— Scrii şi dumneata, bunicule? 

— O să vedem. 

Ulugbek rise zgomotos: bunicul, care în toată viaţa lui nu 
aşternuse pe hiîntie o slovă, hotărise deodată să scrie! 

Timur se încruntă: 

— Repede! 

Ulugbek o zbughi. 

Rămas singur, Timur îşi plimba un deget pe covor, ca şi cum 
ar fi scris pe părul lui des nişte hotărtri nestrămutate - atit de 
încordat şi de aspru era chipul lui. 

Micul miîrzac se întoarse degrabă cu o taşcă din piele groasă, 
cu slove săpate, poleite. Ulugbek îşi scoase hirţoagele. 

— la arată-mi! 

Bătrînul răsuci cu degetele sale ţepene, neobişnuite cu aşa 
ceva, foile aproape străvezii, ceruite, de hirtie de Samarkand. 
Filele, pline de şirurile drepte şi negre ale nodurilor, erau pe 
alocuri, în capete de rînduri, împodobite cu slove roşii, înflorate 
cu cinabru, în semn de cinstire faţă de tilcul lor sfînt. 

Hîrtia se încreţea sub degete. Timur întorcea foile zgiriindu-le 
cu unghia scurtă şi groasă a degetului mare, aceasta lăsînd o 
urmă adiîncă în josul fiecărei pagini. 

— Unde ai scris tu? 

— Tot ce e aici am scris eu. E frumos? 

— Nu ştiu ce ai scris. 

— Spune, bunicule, e frumos? 

— Ce să zic? Nu ştiu ce scrie. Intii trebuie să înţelegi ce scrie 
şi după aceea vezi dacă e frumos. 

— Învățătorul spune că eu scriu mai bine decit Ibrahim! 

— Tu scrii cuvinte! Dar înţelesul lor ştii să-l scrii? 

— Fiecare cuvint are înţelesul lui! 

— Oare un înţeles adînc poate fi înfăţişat printr-un singur 
cuvînt? 

— Nu ştiu, bunicule. 

— Cînd stai de vorbă cu cineva, uneori o nimica toată trebuie 
spus prin multe cuvinte. Ştii să scrii orice cuvînt? 


— Ştiu. 

— Şi numere? 

— Şi numere. 

— Nu greşeşti? 

— Acum arareori mai fac greşeli. 

— O să scrii aici. 

— Ce anume, bunicule? 

— Am să-ţi spun. O să scrii aici. Şi nu mai pleci nicăieri, pînă 
nu te las eu. Cîteva zile. Ai adus multă hîrtie? 

— Curată? 

— Pe care să se poată scrie. 

Ulugbek arătă şovăielnic cîteva foi curate. 

— Nimeni nu trebuie să ştie ce ai să scrii aici. Şi nici că tu te 
afli aici nu trebuie să ştie nimeni. Inţelesu-m-ai? O să stai aici. 
Măniînci şi bei cu mine. Şi pe oricine ai să vezi, orice ai să auzi, 
să stai liniştit şi să taci. Înţelesu-m-ai? Uite, stai aici. 

In clipa aceea intră Muhammed-sultan. 

Timur scoase din sîn o năframă subţire, albastră, pe care erau 
cusute stele aurii de mătase, îşi şterse gura şi, fără să lase 
năframa din mînă, porunci: 

— Strigă-i. Cite unul. 

Intră amirul Şah-Melik, netezindu-şi din mers barba lată, 
castanie. Chiar cînd făcu plecăciunea cuvenită, o tot netezea, 
parcă de frumuseţea ei ar fi atirnat bunăstarea lui. 

— Urdia ta e gata? 

— Chiar şi acum pot să pornesc în ceambur, stăpiîne! 

— Arme are toată lumea? 

— Am făcut rost. O să ajungă. Sînt şi războinici noi, care n-au 
toate celea. 

— Ar trebui să aibă. 

— Nu au cu ce să cumpere tot ce le trebuie. 

— Să împrumute de la mai-marii lor. Aceştia s-au căpătuit în 
Hindustan, or să găsească cu ce să-i ajute. S-or socoti ei pînă s- 
or întoarce din ceambur. Au straie bune? 

— Pornim cumva spre miazănoapte? 

— Vedem noi încotro. Oare spre miazăzi i-ai duce desculți? 

— Desculţi nu e bine să fie 

— Asta e. Incalţă-i! Vezi şi tu de ei, dă poruncă şi mai-marilor 
peste o mie de luptători să cerceteze pe fiecare în parte, să 


vadă de fiecare, pentru ca perechea de încălțări din picioare să 
fie bună şi o pereche de încălțări noi, de schimb, să fie în samar. 
Înţelesu-m-ai? 

— Am înţeles, stăpîne. Năpasta e că ciubotarii se pling că nu 
mai sînt piei în oraş, nu au din ce... 

— Dă poruncă ca sutaşii şi mai-marii lor să se ducă în 
dughenile de pielărie, să cumpere tot ce găsesc, să le plătească 
neguţătorilor orice preţ, pe care aceştia l-ar cere. Să le 
plătească: războinicii nu pleacă la luptă desculți. Ar fi o ruşine 
pentru tine dacă urdia ta, aripa mea stingă, ar porni la război cu 
încălţările rupte. Doar nu sîntetm tilhari! Încalţă-i şi cercetează 
ca fiecare războinic să aibă în samar o pereche de încălțări de 
schimb. Oricît ar cere neguţătorii! În război un luptător bun îşi 
scoate toate cheltuielile şi datoriile. lar un luptător prost nu se 
mai întoarce din război. Auzit-ai, amir Şah-Melik? 

— Am auzit, stapme. 

— Iscăleşte că ai auzit ce ţi-am spus. Ulugbek, dă o hirtie 
curată. 

După ce Şah-Melik scrise, Timur îi spuse lui Ulugbek: 

— Citeşte, mirza, ce a aşternut pe hirtie cu mîna sa amirul 
nostru. 

Luînd pildă pesemne de la învățătorul său, Ulugbek se 
îndreptă de spate şi cu un glăscior subţirel, din pricina sforţării, 
începu: 

— Aceasta, bunicule, e scrierea numită nash. Dar nu pune 
semnul zabar deasupra cuvintelor... 

— Stai, n-are a face cum e scris şi cu ce e scris. Spune ce zice 
acolo. 

— Scrie... 

Ulugbek se strădui să desluşească scrisul încîlcit, tremurător 
al căpeteniei de urdie, bărbat cutezător şi ager la minte. 

Şah-Melik se miră: 

— La vîrsta lui eu nu ştiam încă... 

— Nu te grăbi cu lauda! îl întrerupse Timur. Izbînzile celor mici 
cresc nu prin laudă, ci prin pedeapsă. Aşa scrie într-o bucoavnă 
hindustană. 

— Ai citit-o? întrebă mirat Ulugbek. 

— Ţi s-a spus: eşti aici ca să asculţi şi nu ca să întrebi! Şi se 
întoarse spre Şah-Melik: Noi stăm aici şi, după cum vezi, ne 


tîinguim. 

Îşi duse la ochi năframa albastră şi-şi şterse ochii înguşti, 
fierbinţi, uscați. 

Amirul Şah-Melik voi să rostească ceva alinător, dar nu-i veni 
nimic deosebit în minte, iar pe de altă parte nu se încumetă să 
spună vorbe obişnuite. 

— Fiul nostru Miranşah-mirza se poartă nevrednic: ne sfişie 
inima, se ţine de nelegiuiri, strimbătăţi, năruie prosteşte 
lăcaşurile sfinte; oare asta l-am învăţat noi? Calcă în picioare şi 
dreptatea, şi mila! Oare asta l-am povăţuit noi? 

Şah-Melik clătina capul şi dădea din miini căinîndu-l vădit pe 
Timur. Timur simţea acest lucru. Cu capul în piept, el dădu din 
mîna în care ţinea năframa: 

— Du-te, du-te... Du-te, amire, grăbeşte-te, îndeplineşte 
porunca. Ulugbek, ia hiîrtia, pune-o bine! 

Şi din nou duse năframa la ochi, ca să nu vadă plecăciunile 
tovarăşului său de luptă, care se trăgea înapoi cu spatele spre 
uşă. 

Dar abia ieşi amirul Şah-Melik, că Timur îi şi spuse liniştit lui 
Muhammed-Sultan: 

— Cheamă-l pe următorul, Muhammed! 

Cînd Muhammed-Sultan îl pofti înăuntru pe amirul Allahdada, 
Timur duse din nou năframa la ochi. 

Amirul Allahdada, obişnuit cu tăria de oţel a cîrmuitorului, 
văzîndu-l acum cuprins de jale, uimit, se zăpăci, se fistici, 
lăsîndu-se pe covor mult mai departe decit se cuvenea. 

Timur văzu în acest lucru un semn de supunere, de smerenie 
şi-l întrebă binevoitor dacă luptătorii lui erau înarmaţi cum se 
cuvenea. 

Amirul Allahdada era căpetenia călărimii din urdia de zece mii 
de războinici de sub porunca amirului Şah-Melik. In ceamburul 
din Hindustan această călărime ascultase de Şah-Melik, dar în 
vreme de pace călăreţii amirului Allahdada erau de sine 
stătători, supunîndu-se numai acestuia. 

Timur putea să mute această călărime, ea şi oricare alt pilc, în 
altă urdie de zece mii de luptători, pe care putea s-o întărească 
cu alt pilc şi s-o trimită în ceambur sub ascultarea amirului 
Allahdada. 

— Toţi au arme îndeajuns? Sînt înarmaţi din belşug? 


— Îndeajuns, stăpîne. Nu din belşug, dar îndeajuns. Nu sînt 
luptători fără arme. 

— De unde au arme luptătorii tineri? 

— Le-am adunat în Hindustan; le-am păstrat bine şi le-am dat 
luptătorilor tineri. 

— Dar de ce nu le-ai încredinţat vistieriei? întrebă Timur. 

— Nu erau atît de multe ca să împovărez vistieria. 

— Le-ai împărţit pe degeaba? 

— Aproape pe degeaba, stăpine. Le-am împrumutat, dar - ce 
să zic - cînd au să-şi plătească ei datoria? Mulţi dintre ei au să 
se înfăţişeze înaintea lui Allah înainte de a-şi plăti datoriile pe 
pămînt! 

— Şi atunci o să aduni iarăşi armele şi-o să le vinzi din nou? 

— De ce să stea împrăştiate fără folos? O să le adunăm 
neapărat! 

— Aşa! rosti Timur încruntîndu-se, dar se stăpîni şi-şi duse 
gînditor năframa la faţă. Aşa! Îmi pare rău de călăreţii tăi - or să 
meargă la luptă cu tot felul de ruginituri. 

— Păi, chiar măria-ta, stăpîne, ai rostit un adevăr plin de 
înțelepciune: „E bun nu războinicul care pleacă la luptă cu arme 
din belşug şi se întoarce din luptă cu mîinile goale, ci acela care 
pleacă la luptă cu miinile goale şi vine înapoi cu arme din 
belşug!” 

— Dar se întîmplă şi aşa: se duc cu arme din belşug şi se 
întorc cu pradă din belşug. Aşa cum i s-a întîmplat amirului Şeid- 
Nur-addin în Hindustan; toată urdia lui era înarmată pînă-n dinţi, 
iar cînd am pornit împotriva unui trib răzvrătit, s-au întors 
încovoiaţi de greutatea aurului! 

— Mi-amintesc. 

— Asta e. Încălţări bune au? 

— Cine? 

— Călăreţii tăi. 

— Călăreţilor dă-le potcoave, că încălțări îşi găsesc ei! 

Timur îşi ascunse cu năframa o nouă pornire de ciudă. 

Oftă şi răspunse cu asprime: 

— O să poruncesc să se cerceteze; dacă s-or găsi luptători cu 
încălțări proaste şi nu au altele de schimb în samar, atunci pe 
tine am să te trag la răspundere. 

— Nu au toţi încălțări de schimb, dar n-ai să vezi încălțări 


proaste în picioarele lor. 

— Să aibă încălțări de schimb! Veghează! Bagă de seamă!... 

Timur nu isprăvi ce voia să spună, ci flutură năframa, aşa cum 
făcea semn uneori călăului. 

Amirul Allahdada făcu o plecăciune aşteptînd alte porunci, dar 
Timur îi ceru să-i scrie dovada. 

— lartă-mă, stăpiîne, nu ştiu carte! 

— E proastă asemenea căpetenie!... strigă Timur, a cărui 
ciudă căuta să se dezlănţuie, dar se stăpîni îndată amintindu-și 
că nici el nu ştia carte. 

Oţărit, îi porunci lui Ulugbek să scrie: 

„Mie, amirul Allahdada, mi s-a poruncit: toţi luptătorii mei să 
aibă asupra lor cîte o pereche de încălțări de schimb”. 

Ulugbek scria cît putea mai frumos. 

Timur îi porunci: 

— Citeşte! 

Ulugbek citi, nu fără mînarie, ca pe o lecţie grea. 

— E bine! încuviinţă bunicul. Şi-i porunci amirului: Pune 
degetul! 

Ulugbek muie beţigaşul de trestie în călimară şi încondeie 
sîrguincios degetul mare, rotund, al lui Allahdada 

— Rogu-te, apasă aici! îi ceru el căpeteniei de urdie, lătăreţ la 
faţă, cu barba rotunjită, ochi bulbucaţi, negru ca un harap. 

Acesta apăsă degetul pe hirtie, făcînd o pată mare, rotundă, 
care nu mai semăna cu urma degetului. Dar Ulugbek îl lăudă 
smerit: 

— E ca o pecete! 

Timur îl lăsă pe amir să plece, apoi chemă pe rînd căpetenii 
de urdii, răspunzători cu magazii, chelari ai stăpiînirii, starostii 
palatelor; porunci să plece trimişi tainici pentru a cerceta dacă 
se păstraseră bine grinele din cetăţile mari de la miazăzi şi de la 
apus, pe drumurile pe care puteau să treacă urdii mari, dacă 
acest lucru ar fi fost socotit trebuincios de cîrmuitor. 

Trimişii scriau dovezi şi-şi însemnau mărturiile oamenilor 
cercetaţi ca să ţină minte totul. 

Timur punea ca răspunzători peste magazii luptători încercaţi, 
care se dovediseră neînfricaţi, credincioşi, atunci cînd o sabie 
sau o săgeată duşmană răpeau acestor tovarăşi de luptă fie un 
braţ, fie un picior. Deşi stăviliseră pentru totdeauna acestor 


luptători calea faptelor de vitejie, vrăjmaşii nu puteau să le 
răpească credinţa faţă de cîrmuitorul lor, şi Timur avea grijă de 
răniții asupra cărora se oprea într-o clipă norocoasă privirea sa 
binevoitoare. 

Vechilor luptători li se dăduse dreptul de a vorbi cu 
cîrmuitorul stînd în picioare, fără să îngenuncheze cum erau 
datori dregătorii, sau să se lase numai pe genunchiul drept, cum 
se cuvenea să facă totdeauna căpeteniile de urdii şi djagataii. 

Timur porunci vătafilor de magazii să împacheteze toate pieile 
aşa fel, încît să poată fi încărcate chiar a doua zi pe caravane 
care urmau să plece departe. 

Chelarilor le porunci să cerceteze stocurile de arme şi să le 
lege, aşa cum făceau  armurierii cînd le  încredinţau 
neguţătorilor. 

De la aceşti slujitori, aflaţi sub ochiul stăpinirii, el nu lua 
dovezi; aceştia n-ar fi cutezat, chiar şi fără ţidule, să se ţină de 
matrapazlicuri. 

De aceea, cîtă vreme se vorbi despre magazii şi stocuri, 
Ulugbek n-avea ce face. Se gîndi să tragă dungi cu beţigaşul de 
trestie, ascuţit, pe marginile lespezilor în opt coifuri, puse la 
temelia pereţilor. După ce făcu un chenar cu tuş negru, una 
dintre lespezi păru deodată mai izbitoare, dar îndată ce se 
apucă să încondeieze a doua lespede, beţigaşul de trestie i se 
despică pe neaşteptate şi nu mai putu să-l ascută. 

Sări în picioare, grăbindu-se să-l liniştească pe bunicul său: 

— Nu-i nimic, aduc altul îndată! 

Dar Timur îl opri nemulţumit: 

— Stai jos! 

Şi-i porunci să trimită o slugă la pisari. 

— Să aducă mai multe, să le spună că tu ai nevoie de ele! Tu! 
Înţelesu-m-ai? 

După ce se aduseră beţigaşele de trestie, Timur îi spuse lui 
Ulugbek: 

— Scrie: în cea dintii magazie... 

— Sînt patru sute şaptezeci şi două de legături, murmură 
Ulugbek văzînd că batrînul se oprise, căutînd să-si amintească. 

— lar în a doua? întrebă Timur privindu-l printre gene. 

— Două sute cincizeci şi patru! răspunse Ulugbek, fără să se 
încurce nici de data aceasta. 


— Dar la Bahram sub lacăt? 

— Trei sute nouăsprezece! 

— Ai mintea ageră! îl lăudă Timur. Scrie cît e la fiecare. 

În felul acesta au însemnat legăturile de piele, arme, straie, 
sacii de orz, orez, grîu, mazăre; Ulugbek ţinea minte totul, nu 
încurca o iotă. 

Dar cînd trebui să scrie numele cetăților în care se păstrau 
stocuri mari de grîu, băiatul se încurcă: îi era mai uşor să scrie 
numele farside decit pe cele djagataice. Pentru scrierea numelor 
djagataice încă nu avea deprinderea necesară. 

— Ai minte ageră! spuse din nou Timur, uitîndu-se cercetător 
la nepotul său. 

Cînd soarele începu să ardă, Timur se lăsă pe o perină şi 
porunci să i se aducă cumis rece. 

Spre sfîrşitul verii, la Samarkand nopţile sînt reci, iar zilele 
dogoritoare; vintul dinspre miazăzi nu mai aduce din munţi nici 
răcoare, nici prospeţime. 

Veni ceasul odihnei. 

Slujitorii şi străjerii din încăperile apropiate fură lăsaţi să 
plece. Cîrmuitorul îi opri numai pe cei doi nepoți - Muhammed- 
Sultan şi Ulugbek. 

Timur îşi revărsase asupra lui Muhammed-Sultan dragostea 
pentru neuitatul Djehanghir. Acest fiu, cel mai mare şi cel mai 
drag dintre toate odraslele sale, murise la şaptesprezece ani. 
După ce îl pierduse, Timur începuse să-i urască pe fiii mai mici, 
de parcă aceştia i-ar fi răpit lui Djehanghir sufletul, ca să poată 
răsufla ei înşişi. Îi ura, deşi erau încă nişte prunci, atunci cînd 
Djehanghir pogorise în mormiînt. Îi fuseseră născuţi de femei 
tadjice şi persiene; cneaghinele mongole nu-i năşteau feciori. El 
însă voia să lase în urma sa un fecior cu sînge de han în vine: 
feciorul lui să aibă sîngele şi să poarte mai departe slava a doi 
viteji adevăraţi - sîngele şi slava lui Gingis-han şi ale lui Timur - 
aceste două obirşii slăvite să se îmbine pe veci în feciorul său. Şi 
doar Djehanghir le îngemăna pe amîndouă în fiinţa lui. Şi doar 
Djehanghir se vădise încă din copilărie un vredric urmaş al 
înfăptuirilor începute! lar acum, în Muhammed-Sultan, numai în 
el, băteau într-o singură inimă - inima lui Gingis-han, a lui Timur 
şi a lui Djehanghir. Dintre cei doi feciori ai lui Djehanghir, 
Muhammed-Sultan era fiul nurorii Sevin-bei, nepoata lui Uzbek, 


hanul Hoardei de Aur. Pir-Muhammed, al doilea fecior al lui 
Djehanghir, născut de o persiană, era ager, dar nu războinic. Şi 
Timur îl trimisese cît mai departe, dîndu-i sub oblăduire ţările de 
la hotarul cu Hindustanul. 

Deseori, urmărindu-l furiş pe Muhammed-Sultan, Timur îşi 
amintea de Djehanghir. 

„li seamănă!” îşi spunea el. 

Asemănarea aceasta era deosebit de vădită atunci cînd 
Muhammed-Sultan, zădărit de ceva, căuta să-şi stăpînească 
mînia; sau atunci cînd, cu fruntea sus, se arunca viforos în luptă, 
ori cînd, cu capul în piept, zuruia din dairea, ascultînd cu luare- 
aminte ropotul înfundat al pielii acesteia, încălzită la foc. 

Pe Ulugbek îl iubea pentru că era încă atit de crud, pentru că 
păşea atit de semet pe dinaintea celor mai de seamă bărbaţi. Pe 
Timur îl înduioşa că băiatului nu-i scăpa nimic şi că tăinuia acest 
lucru, pînă cînd deodată, cine ştie unde, îl lua gura pe dinainte, 
dîndu-şi în vileag pentru o clipă gîndurile tainice, care îl bucurau 
pe Timur şi-l uimeau prin limpezimea lor. „E ager! E isteţ!” îşi 
spunea el. 

Şi, în urma valului de bucurie, pe Timur îl cuprindea neliniştea 
de fiecare dată: „E crud! Mai va! Vreo zece ani! Cel puţin!” 

Dintre ceilalţi nepoți, îl iubea tot atît de mult pe Halil-Sultan: 
acesta îi era drag pentru cutezanţa lui, pentru că îndrăgea 
războiul, pentru destoinicia cu care se descurca în luptă şi-şi 
ducea războinicii prin foc şi sabie. Chiar cu un an mai înainte, în 
Hindustan, cînd duşmanul întîmpinase urdiile lui Timur cu un şir 
de elefanţi uriaşi, războinicii, învăţaţi cu tot felul de împresurări, 
se zăpăciseră; obişnuiţi să dea năvală asupra zidurilor de piatră 
ale cetăților, le era frică să se arunce asupra acelor namile vii, 
pe care nu le mai văzuseră. Spaima oprise în loc urdiile lui 
Timur, cînd, deodată, Halil-Sultan, pe atunci în vîrstă de numai 
cincisprezece ani, privind drept înainte, a smuls sulița din mîna 
unui oştean, s-a năpustit asupra unui elefant şi i-a străpuns 
trompa Călăreţii lui Halil, care-şi veniseră în fire, au pornit în 
galop după el, şi astfel acoperirea vrăjmaşului, alcătuită din 
elefanţi, a fost dată peste cap. 

Dar Halil-Sultan îl şi zădăra pe Timur, care nu suferea oamenii 
diîrji, vrînd ca toţi să-i dea ascultare, să i se plece de îndată, toţi 
şi în toate. 


Se sprijini cu cotul în perină, bău cumis rece de la gheaţă şi 
spuse: 

— Acum ar fi potrivit să zurui din dairea, Muhammed! Dar nu 
se poate - o să te audă de afară. Dreptu-i că aici nu e nici 
înmormiîntare, nici ospăț, nici sărbătoare. Porunceşte să fie 
chemat un cititor de slove. Să ascultăm ce scrie la carte. 

Muhammed-Sultan se ridică. Timur îl opri: 

— Stai! Să fie adus hronicarul care scrie despre războaiele 
noastre. Ce a mai aşternut pe hirtie? 

— Ghias-addin? întrebă Ulugbek. 

— De unde-l ştii? 

— Bunica i-a poruncit să mă înveţe slovele. 

— A... mormăi Timur, oţărit că Sarai-Mulk-hanîm nu-şi dăduse 
osteneală să-l întrebe ce învăţător să aleagă pentru acest nepot. 


De la portiţă, de-a lungul întregii ogrăzi, se întindea o cărare 
lungă, pietruită, umbrită de o boltă de viță-de-vie, ridicată pe 
stîlpi trainici. 

Ciorchini de struguri copţi atîrnau deasupra cărării în şiruri 
albăstrui şi chihlimbarii. Unii ciorchini erau viriţi de stăpiînul viei 
în pungi de mătase în culori deschise, pentru ca strugurii să fie 
apăraţi de viespi şi păsări. 

Meşterul îl călăuzea pe Halil-Sultan, lăudîndu-se cu roada 
bogată şi povestind cum izbutise s-o sporească, punînd 
îngrăşăminte la rădăcina butucilor şi scurtînd coardele. 

Dar mirzacul nu-l auzea pe meşter, deşi dădea din cap în 
semn că ascultă ce spune. Oprindu-se lîngă un butuc sau altul, 
el cerceta cu privirea neliniştit ograda plină de verdeață, 
havuzul de sub pomii rămuroşi, otomana de lemn acoperită cu 
un macat în dungi, ascunsă de tufele trandafirilor. 

Trandafirii înfloriseră a doua oară în vara aceea, încă nu prea 
îmbelşugat, dar îmbucurător, ca întotdeauna în august, cînd 
chiar în grădinile palatelor erau puţini trandafiri 

Şad-Mulk nu se vedea însă nicăieri 

Halil-Sultan se sfia să întrebe despre ea. 

Mîrzacul se oprea atunci cînd meşterul, mîndru că era un 
grădinar norocos, lămurea prin ce mijloace poţi face trandafirii 
să înflorească din mai pînă în octombrie. 

Halil Sultan se apleca deasupra florilor, cînd meşterul îl îmbia 


să se încredinţeze ce mult se deosebeau miresmele feluritelor 
soiuri de trandafiri. Dar ochii mirzacului rămîneau aţintiţi asupra 
ogrăzii pătrate, unde iubita sa, pe care se obişnuise s-o 
găsească acolo, de data aceasta nu se vedea. 

După întîlnirea cu bunicul lui, cînd fata şi tatăl ei fuseseră 
călăuziţi înapoi spre casă cu toată cinstea, înaintea oaspeţilor 
fiind duse făclii, iar în urma lor daruri şi dulciuri, după seara 
aceea apăsătoare trecuse o noapte întreagă, mai înainte de a 
putea veni la ea. 

Şi iată că acum n-o vedea. Halil-Sultan era frămîntat de 
îndoieli: „Poate că era atit de jignită, încît nu va mai vorbi 
niciodată cu el!” 

Dar meşterul nu vădea prin nimic că ar fi fost jignit cu prilejul 
întîlnirii din ajun, nici că l-ar fi uimit bogăţiile din Palatul 
Albastru, sau ar fi fost încîntat de faptul că însuşi Stăpînitoiul 
Lumii stătuse de vorbă cu el. 

Acest lucru îl mira şi-l zădăra oarecum pe Halil Sultan: „Pe 
acest bătrîn sărac nu-l mişca nimic, parcă s-ar fi dus la piaţă să 
cumpere un turchestan. În curtea sa intra un miîrzac, iar el îl 
primea ca pe un vecin nelipsit! Mirzacul îi cerea mîna fiicei sale, 
iar el cumpănea, întrebîndu-se dacă tînărul era de ispravă şi 
dacă va învăţa meşteşugul şagrinării în piele! Insuşi Marele 
Cîrmuitor îl primea în palatul său, iar el intra acolo ca în 
dugheana unui olar! Cîrmuitorul vorbea cu el, iar el ii răspundea 
aşa fel, de parcă ar fi stat de vorbă cu un prăvăliaş vecin din 
bazar!” 

De faţă cu acest bătrîn ciudat, în sufletul lui se năştea un 
simţămînt de sfiiciune, de teamă, pe care nu le încercase 
niciodată cînd vorbea de sus cu căpeteniile unor urdii puternice, 
cumplite, cuprinzînd zeci de mii de războinici sau cînd zorea, ba 
uneori chiar şfichiuia cu biciuşca căpeteniile de oşti nepricepute, 
înaintea năvalei într-o cetate răzvrătită. 

Acolo, orice fapte ar fi săvirşit, putea să se pună la adăpostul 
bunicului; aici însă tot ce ar fi vrut să facă sau să spună era 
potrivnic voinţei bunicului, aici era fără apărare, vădindu-se 
neputincios în faţa acestui meşter care în munca lui obişnuită, 
făţişă putea oricînd să cheme în ajutor sute de mii de ortaci de- 
ai lui, meşteşugari, mici neguţători, truditori, gata oricind să 
sprijine un tovarăş. 


De aceea nu era sfiiciune în inima meşterului, de aceea nu 
era tărie în inima mirzacului. 

Halil-Sultan văzu un burduf de piele negru, jilav, plin de 
cumis, aninat la umbră, deasupra şuviţei răcoroase a apei care 
ţişnea din havuz. 

Pe marginea havuzului se afla un ulcior de lut cu gurguiul 
spart şi o năframă de mătase purpurie - a ei! - darea nu era 
acolo. 

— Trandafirii trebuie tăiaţi. După ce au înflorit deplin, taie-i. 
Taie tot lăstarul, atunci trandafirul dă un lăstar nou. lar lăstarul 
nou are vlagă, înfloreşte! Dar mai întîi trebuie să ştii cum să tai! 
Dacă-l tai scurt, atunci puterea lăstarului foloseşte nu pentru 
înflorire, ci pentru creştere; dacă-l tai prea sus, lăstarul, chiar 
dacă dă muguri, nu trage pînă la ei vlaga, mugurii se ofilesc sau 
dau flori mărunte, care nu-s nici frumoase, nici înmiresmate. 

— Da, trebuie să ştii cum să tai!... încuviinţă mîrzacul. 

— În asta e tot meşteşugul! se lăuda meşterul, căruia în 
întreaga lui viaţă nu-i trecuse niciodată prin cap să se 
mîndrească sau să se laude cu preţiosul său meşteşug de 
şagrinor în piele şi căruia i se părea jignitor de mică, de 
nemulţumitoare orice laudă a priceperii sale în ale 
grădinăritului. În asta e tot meşteşugul! stăruia el cu mînarie, 
bucuros că acelui tînăr cumsecade îi plăceau atit de mult florile 
sale. 

Un pitpalac dădu glas pătrunzător, pe neaşteptate, chiar 
deasupra capului lui Halil Sultan, într-o colivie galbenă, făcută 
dintr-o tigvă uscată. 

Mîrzacul îşi ridică privirile şi dădu cu ochii de fată. 

Ea voia să coboare dintr-un pom, căutînd cu călcîiul său mic 
treapta de sus a scării, sprijinite de pom. 

Halil simţi o pornire s-o ajute, dar se stăpini, aşteptind să 
coboare singură. 

— Culege pere, lămuri meşterul. Dacă le scuturi, perele 
coapte cad şi se strivesc. Trebuie să le culegi de pe ramuri cu 
mîna, înainte de a se coace de tot, să se coacă în coş. 

— Da, trebuie culese cu mîna... încuviinţă mirzacul. 

— Tocmai asta zic şi eu, întări meşterul. 

Şalvarii fetei nu-i acopereau gleznele albe: tălpile ei, care 
coborau pe trepte, păreau sculptate în fildeş de dalta unui artist 


hindustan. 

După ce cobori, fata făcu o plecăciune: 

— Bună ziua! 

Rămase aplecată pînă cînd el îi răspunse la bineţe. 

Fata lăsă coşul cu perele lîngă scară, apoi păşi fără grabă spre 
micul havuz ca să-şi spele miinile. 

Îndoielile şi neliniştea din inima lui Halil-Sultan nu se stinseră 
la vederea ei. 

Meşterul îl duse la otomană şi-l pofti să se aşeze pe macatul 
subţirel, din mătase ieftină, de rînd. 

Îndată după aceea fata aduse o tipsie de aramă şi un jungher 
cu prăsele obişnuite de lemn. Şi plecă din nou. 

Meşterul arămar gravase pe tipsie cupola şi minaretele 
moscheii din Mecca. Cu un scris nemeşteşugit, înlocuind cu stele 
semnele de deasupra slovelor, el gravase nişte stihuri, pe care 
mîrzacul nu le înţelese, necunoscînd graiul arab. 

— Sînt din Coran? întrebă Halil-Sultan ca să spună ceva. 

— Nu! răspunse meşterul. Sînt stihuri de Medjnun, un stihuitor 
arab. S a smintit din pricina unei iubiri neîmpărtăsite. Ai auzit de 
el? 

— Da. 

— Aici e un stih de al lui. 

— Ciudaţă tipsie - pe ea-i înfăţişat un lăcaş sfint, iar stihurile-s 
de dragoste! 

— Tipsia o am de la bunicul meu. Bunicul a vrut să se facă 
musulman şi înainte de orice s-a dus la Mecca. Acolo nişte 
oameni milostivi i-au dăruit tipsia drept răsplată pentru pocăinţa 
lui, a unui păgin. Dar ce e de mirare? Lăcaşul e sfint, dar şi 
dragostea e sfintă. 

Halil îi aruncă meşterului pentru întîia oară o privire plină de 
bucurie, de recunoştinţă şi mirare: 

— Ai spus că dragostea e sfintă! 

— De aceea nu stau în calea fiicei mele. Pentru ce aş căuta s- 
o împiedic? 

Bucuria începu să clocotească atit de năvalnic în inima lui 
Halil, încît l-ar fi înăbuşit, dacă nu şi-ar fi desfăcut brusc 
veşmintele, dezvelindu-şi pieptul în aerul plin de miresme 
răcoroase ale acelei grădini minunate 

— Frumoasă tipsie! rosti el încîntat, lăsînd-o jos între el şi 


meşter cu atita grijă, de parcă arama s-ar fi putut preface în 
ţăndări dacă s-ar fi lovit de macat. 

Meşterul trase tipsia spre el, luă jungherul şi ciocănind cu 
tăişul marginea îndoită a tipsiei, aşteptă pînă ce Şad-Mulk 
scoase din apa rece a havuzului un turchestan lunguieţ, îl spălă 
cu apă curată şi-l aduse tatălui său. 

— Aşază-te şi tu! îi spuse meşterul. 

Ea se aşeză pe marginea otomanei fără să-şi pună picioarele 
pe covor, parcă ar fi fost gata să plece din clipă în clipă. 

Nu se uita la Halil, ci la meşter, care tăia cu dibăcie 
turchestanul, după ce îi retezase capetele. IlI tăie de-a lungul, 
întîi în două, printr-o mişcare puternică şi fără greş; lepădă 
seminţele, tăie o jumătate tot de-a lungul, în două sferturi lungi, 
apoi tăie repede de-a curmezişul felii groase, care umplură toată 
tipsia. 

— E turchestan din Stepa Neagră. Luaţi! îi îmbie gazda, rupînd 
o lipie şi punînd bucăţile în jurul tipsiei. 

— Pînă în Stepa Neagră e cale de trei zile, rosti mirat Halil. 

— Mata faci trei zile pe un fugar arăbesc. Dar un plugar aduce 
de acolo turchestanii pe un măgar o săptămînă întreagă. De 
aceea nu se prea găsesc la noi turchestani. Harbujii noştri din 
Samarkand sînt şi ei buni, dar nu chiar aşa. Aceştia se topesc în 
gură, sînt dulci, înmiresmaţi. Acestor roade zemoase le prieşte 
stepa uscată, unde chiar şi iarba se usucă pînă la rădăcină. Şi cu 
cît este mai uscată stepa, cu atît sînt mai zemoşi turchestanii; 
cu cît este mai dogoritoare arşiţa, cu atît sînt mai dulci... 

— Da, da... încuviinţă Halil-Sultan, gîndindu-se din nou la ale 
sale 

— Aşa... Staţi aici şi înfruptaţi-vă. Eu trebuie să plec să mi văd 
de treabă. Deseară vine un muşteriu. li fac o taşcă. Vrea o 
lucrătură aleasă. Mi-a cerut să sap pe ea cu poleieli stihuri arabe 
din scrierea lui Abu-Temmam. E o scriere veche, anevoie de 
citit, de acu vreo două sute de ani. Dar aşa vrea muşteriul - mi- 
a adus şi scrierea. Nişte stihuri lipsite de viaţă. 

— Ştii araba? întrebă Halil cu gindurile aiurea. 

— Meşteşugul nostru ne-o cere. Sînt tot felul de muşterii. 
Tatăl meu a învăţat araba de la bunicul, iar eu de la tata. 

— Da... încuviinţă fără să-şi dea seama Halil. 

— Mata pofteşte, ospătează-te. Eu mă duc, altfel n-o să 


isprăvesc pînă deseară. 

Rămaseră singuri. 

— Am fost îngrijorat, nu ştiam cum ai petrecut noaptea 
trecută. 

— A fost dureros, răspunse Şad-Mulk. 

— La Palatul Albastru? 

— Bunicul tău m-a privit ca pe o potcoavă pierdută. 

— Nu înţeleg, cum adică? 

— Aşa. Cum zace o potcoavă în colbul din drum şi fiecare 
trece pe lîngă ea. 

Halil-Sultan zimbi cu sfială: 

— Draga mea, oamenii nu trec nepăsători pe lîngă potcoave: 
ele aduc noroc celui care le găseşte; sînt luate şi duse acasă. 

— Nu ştiu dacă o să aduc noroc casei tale. 

— Fireşte că da! 

— Bunicile tale s-au purtat cu mine, de parcă aş fi o maimuţă 
hindustană! 

— Nici asta n-o înţeleg. Cum adică? 

— Tukel-hanim are o maimuţă îmblinzită adusă din Hindustan. 
Cînd i-a fost adusă, i-a dat întîi alune, şi cînd a văzut că maimuța 
îşi umple gura cu alune, a plesnit-o peste bot. A mîngiiat-o, a 
ospătat-o, apoi a plesnit-o peste bot şi a poruncit să fie luată de 
acolo. 

— Aşa? 

— N-am să uit niciodată cum se uitau la mine. Cum schimbau 
priviri între ele, cînd luam din gustări. Şi ce de bucate erau! 
Întîia oară am văzut aşa ceva. Nici nu ştiam că sînt asemenea 
bunătăţi pe lume. Dar vin n-am băut. 

El asculta cu luare-aminte şi cugeta asupra fiecărui cuvînt al 
ei, văzînd cu o limpezime chinuitoare tot ospăţul acela nesfirşit, 
îndelungata caznă pusă la cale de femeile trufaşe, pline de ele 
însele, drept mustrare pentru dragostea ei cutezătoare pentru 
un miîrzac. 

— N-ai băut? 

— Nu. Mi-a fost teamă să nu ameţesc. Am vrut să rămîn mai 
trează decit toţi. Acolo numai mama ta n-a băut. Numai ea nu 
m-a jignit. Am primit din miinile ei toate bunătăţile cu care a 
vrut să mă ospăteze. Pentru că era mîhnită, nefericită. 

— De ce? întrebă cu amărăciune Halil-Sultan, deşi ştia prea 


bine de ce Sevin-bei fusese atit de mîhnită la ospăț. 

— Nu ştiu, răspunse fata. Dar ea e mai bună decit toate 
femeile acelea la un loc... N-o să avem noi parte de fericire, 
Halil. 

El întrebă cu miîhnire: 

— De ce? 

— N-au să te lase să mă iei. 

El răspunse miînios, ameninţător: 

— Au să mă lase! 

Sprincenele i se încruntară. Ochii i se închiseră pe jumătate, 
scăpărind de ură; acum semăna foarte mult şi cu fratele său 
Muhammed-Sultan, şi cu bunicul său Timur Guragan. Stărui: 

— Au să mă lase. Noi sîntem mai tari decit ei! 

— Noi? 

— Bunicul merge pe al şaizeci şi cincilea an, iar eu pe al 
şaptesprezecelea. Dacă o să aşteptăm... 

Faţa ei se lumină. Pentru întîia oară în ziua aceea îl privi în 
ochi: 

— Am să aştept. Linişteşte-te, Halil, am să aştept. 

— Eu, poate, va trebui să plec iarăşi la război. O să ţină un an, 
doi. Timpul trece, ţie ţi-a venit vremea măritişului. Pentru tine 
doi ani înseamnă pierdere. Pentru mine bătriîneţea bunicului 
înseamnă cîştig. Un cîştig de putere faţă de el. El e singur, 
ceilalţi n-ar cuteza să ne împiedice. Şi nici n-ar putea 

— Ţi-am spus, fii liniştit. De-aş aştepta toată viaţa, Halil, ei 
bine, am să aştept! 

El nu putea să mai rostească o vorbă. 

Îi întinse o mînă şi o privi în ochi. 

Ea îi puse în palmă mîna ei micuță, vînjoasă. Fără să stringă 
pumnul, ţinîndu-i cu grijă mîna în palmă, el tăcu îndelung, 
gîndindu-se cum ar putea să-l înduplece pe bunicul lui, cum să 
îndrumeze dragostea lor pe un făgaş prielnic. 

Şi ea tăcea. În sfirsit, el se ridică în picioare. 

Îşi amintise că poate bunicul său avea nevoie de el. 

Ea mergea puţin mai în urmă, dar fără să-şi tragă mîna din 
palma lui, pe cărarea lungă, pe sub bolta de viţă, pe sub 
ciorchinii de struguri, pe lîngă stilpii înnegriţi, noduroşi, pînă la 
portiţă. 


Întorcîndu-se la bunicul său, Halil-Sultan, în culmea fericirii, 
trecu prin bazar. Calul lui îşi făcea drum printr-o forfotă, printr-o 
hărmălaie care, în ceasurile acelea ale amiezii, nu era prea 
obişnuită nici chiar în bazarul din Samarkand. 

În gloata de fiece zi a bazarului, alcătuită din neguţători şi 
muşterii, se vedeau acum oşteni pedestraşi şi călări, căpetenii 
ale urdiei, mărimi de la palat - toţi se îmbulzeau pretutindeni şi 
toţi erau atit de aprinşi, încît nici măcar trecerea miîrzacului nu 
întrerupse strigătele şi vorbăria. Abia se dădură în lături 
dinaintea lui, făcură plecăciunile cuvenite şi îndată ce trecu 
alergară din nou unul la altul ca să-şi vadă de treburi. 

Pe sub şoproanele dughenilor se zăreau sutaşi, înconjurați de 
neguţători. Deşi puţini dintre sutaşii şi căpeteniile peste o mie 
de luptători aveau coifuri, după cozile care le atîrnau de sub 
tichii sau de sub gugiumane, după cerceii din urechi, îţi dădeai 
seama îndată că erau oşteni, înconjurați de cuşmele rotunde 
sau de turbanele albastre ale neguţătorilor. 

Aceştia le strigau ceva cu aprindere, ridicîn mîinile, de parcă l- 
ar fi luat martor pe profet că spun adevărul. 

Într-unul din gangurile unui mare caravanserai, un bătrîn 
deşirat, costeliv, în caftan negru de neguţător, înconjurat de 
cîţiva oşteni, le striga: 

— Dacă ar fi marfă, o, fraţilor! Dacă ar fi!... 

În umbra şirurilor înghesuite ale dughenilor de pielărie se 
tălazuia o gloată atît de mare, încît straja călare care îl însoțea 
pe Halil-Sultan anevoie îi croia drum, dînd cu caii peste oameni, 
strigătele lor neputind răzbate prin larma mulţimii, care se 
îmbulzea în mijlocul uliţei. Dughenele se căscau ca nişte hrube 
negre, iar în fundul lor, pe rafturi, nu se zărea nici un fel de 
marfă. 

În jurul celorlalte dugheni nu era atîta lume - acolo domnea 
liniştea. Neguţătorii moţăiau lîngă grămezile de mărfuri de tot 
felul - acolo erau prea puţini muşterii; cei mai iscoditori dintre 
aceştia alergaseră la dughenile de pielărie, astfel că nimic nu-i 
împiedica pe călăreţi să meargă la trap printre dughenile de 
olărie, de mătăsuri sau de arămărie. 

În sfîrşit, Halil-Sultan ajunse la Palatul Albastru, descălecă şi 
se îndreptă spre încăperile bunicului său. 

Îndată ce intră, Ulugbek duse un deget la gură: 


— Sss! 

Timur îl asculta pe hronicarul Ghias-addin, care citea 
povestirea sa asupra războiului din Hindustan. Halil-Sultan se 
lăsă uşurel pe covor, trase încetişor o perină şi se sprijini în cot, 
ascultînd şi el. 

„Preamărit fie-i numele, slăvită fie-i amintirea Stăpiînitorului 
care în vremurile acelea fericite a îngemănat Pămintul în marele 
zodiac al Ciovganului...” 

Halil-Sultan nu înţelese ce fel de zodiac era acela în care 
încăpuse tot Pămimul şi se uită la fraţii lui. Se vede că nici 
Muhammed-Sultan nu pricepuse. Dar micul Ulugbek şedea fără 
să-şi ia privirea de la cititor şi asculta cu vădită încîntare 
înfloriturile căutate, alese, ale acelui grai înzorzonat. 

„Şi Allah a făcut din întreaga întindere a Pămîmului un tărîm 
pentru plimbările calului său împărătesc, de soi, dăruindu-i 
fericirea ridicată în slava cerului...” 

Timur asculta cu luare-aminte, legănîndu-se uşor în ritmul 
cuvintelor hronicarului. 

„El împărțea dreptatea şi în împărţirea dreptăţii a întrecut pe 
toţi Stăpinitorii Lumii şi, drept învăţătură tuturor Pustiitorilor 
Lumii, a smuls chiar cingătoarea cutezanţei lui Marte...” 

Timur se legăna uşor în cumpănirea citaniei, în vreme ce 
Ghias-addin îl tot tămiia. 

Hronicarul îşi dădea capul pe spate şi închidea ochii, 
asemenea unei privighetori, cînd curma preamărirea în stihuri, 
prin care voia să-şi dezvăluie simţămintele, pe care nu putea să 
le zugrăvească prin cuvinte obişnuite. 

Ghias-addin încă nu ajunsese la zugrăvirea luptelor din 
Hindustan, povestind despre războaiele dinaintea acestuia. 

Timur era numai urechi cînd hronicarul citi: 

„După valurile Oceanului, care au spălat de pe bolta cerească 
cununa asupririi, trecură unde liniştitoare pe Oceanul de sînge, 
fiindcă acei care au călcat în picioare cu trufie Pămiîntul, au fost 
îngropaţi în Pămînt de copitele cailor lui. Peste tot, încotro îşi 
îndrepta tuiurile neînfrinte, îl întîmpinau pe cai lzbinda şi 
Biruinţa! Ca o vijelie cumplită a soartei schimbătoare el mătura 
de pe faţa Pămîntului aşezări şi avuţii vrăjmaşe, năpustindu-se 
pe cîmpiile luptelor sîngeroase şi pe pajiştile vînătorilor de vieţi. 

Soarele pierise în nourii de colb stîrniţi de el, stelele tremurau 


din pricina scînteierilor, aidoma fulgerelor, ale potcoavelor 
sale!” 

Timur se legăna liniştit în cumpăna osanalelor lui Ghias-addin, 
aşa cum s-ar fi legănat, adeverind cuvintele din Coran, dacă în 
faţa lui nu s-ar fi citit un hronic, ci Coranul. 

Ghias-addin citea: 

„Oştenii, ca nişte valuri mînate de vijelia miîniei, se năpustiră 
şi, cu iataganele scoase din teacă, asemănătoare semilunii, 
începură să reteze capete, iar cu hangerele, care scînteiau ca 
olmazurile, începură să smulgă mărgăritarele vieţii celor 
rătăciţi... 

Si a curs atita sînge, încît apele rîului Zende-Ruda şi-au ieşit 
din matcă. Din norii de iatagane se revărsă o asemenea ploaie, 
încît din pricina şuvoaielor ei nu se putea trece pe ulițele 
Ispahanului...” 

Timur iarăşi rămase nemişcat şi se încruntă. Dar Ghias-addin 
nu-şi dădu seama, urmînd încîntat: 

„Oglinda rîului strălucea de atita sînge, precum strălucesc 
zorile în ceruri, precum străluceşte vinul purpuriu într-un pocal 
de cleştar... În aşezarea Ispahan se ridicau munţi de leşuri, iar în 
afara aşezării au fost clădite din capetele duşmanilor adevărate 
turnuri, mai înalte decit clădirile din oraş.” 

Şi, cuprins de beţie, cu mîinile în sus, ca un cîntăreţ, Ghias- 
addin încheie această parte cu stihurile: 


Un colț de tigru-i orice iatagan, 
Işi cască moartea gura-i de caiman... 


Timur asculta încruntat fără să-l întrerupă. 

„Şi-apoi, măreaţa scară a şeii lui a pornit asupra Şirazului. Din 
pricina colbului stîrnit de călărimea Celui ce măsoară Lumea, s-a 
înnegrit văzduhul Farsului, iar Cerul a fost cuprins de pizmă faţă 
de Pămînt, fiindcă acesta săruta copitele Stăpînitorului!...” 


„.. Și cînd urdiile s-au fost pornit 
Cu tobe şi cu surle-n bătălie, 

Se zguduiră munti din temelie 
Cu piscuri seculare de granit! 


Timur nu se mai legăna, şedea nemişcat, ascultind cu luare- 
aminte. 

„Cu ajutorul dumnezeiesc al Soarelui s-a risipit bezna luptei şi 
Tohtamiş cu oastea sa a înşfăcat cu mîna slăbiciunii pulpana 
fugii şi a început să măsoare repede covorul Pămîntului...” 

Ulugbek rise, dar, întîlnind privirea aspră a bunicului, îşi 
strînse buzele cu mînuţa. 

— Bunicule! Aşa fugeau cei din Hoarda de Aur? E adevărat? 

Timur era nemulţumit că nu-l lăsa să asculte, totuşi răspunse. 

— De bună seamă! 

Cu o mişcare nestînjenită, dar lină a miîinii, Ghias-addin dădu 
pe spate capătul, turbanului desfăcut şi se aplecă adînc în faţa 
lui Timur, care ţinea în mînă pocalul gol. 

— Îmi e îngăduit să citesc mai departe, o, stăpîne? 

— Citeşte! 

„Multe turcomane frumoase ca îngerii, mulţi feciori chipeşi, 
rotunzi la faţă asemenea Lunii, care priveau cu ochi sticloşi 
sîngele iubitelor lor, au căzut în lanţurile robiei, şi poftele 
învingătorilor îndestulatu-s-au!” 

Aici hronicarul adăugă cîteva stihuri, care spuneau că deşi 
cerbul tînăr e cutezător, totuşi nu se cade să înfrunte leul. 

Ghias-addin se aplecă solemn în faţa lui Halil-Sultan. Mirzacul 
se ridică de pe perină în capul oaselor, neştiind cum să-şi 
ascundă neliniştea, tulburarea. Cunoscînd prea bine cît îl iubea 
Timur pe viteazul său nepot, Ghias-addin scrisese despre Halil- 
Sultan: 

„El se cufunda cu toată fiinţa în sîngeroasele încleştări şi în 
viltorile Morţii. 

Într-una din lupte vrăjmaşul a scos înainte un şir de elefanţi 
voinici, uriaşi, groaznici ca Oceanul! Atunci Halil-Sultan s-a 
întors spre duşman, a tras iataganul şi s-a năpustit spre un 
elefant uriaş ca un munte fioros, nărăvaş ca un adevărat diavol 
şi hîd ca şi diavolul; trompa lui, ca băţul în jocul polo, înşfăca, 
întocmai ca pe nişte bile, capetele omeneşti şi le cufunda în 
neființă...” 

Ulugbek îl întrerupse pe hronicar: 

— Bunicule! Spuneai că Halil l-a străpuns pe elefant cu o 
suliță! 

— Vezi tu, Muhammed este cel mai mare dintre voi, dar ne 


lasă să ascultăm! 

Dar Ulugbek voia să afle adevărul: 

— N-am făcut altceva decit să întreb!... 

Timur se întoarse spre Halil-Sultan: 

— Spune-i tu cum a fost! 

lritat că-l întrerupsese pe hronicar tocmai acolo unde scria 
despre el, Halil-Sultan dădu din umeri: 

— Zău că nu ţin minte! Şi apoi nu-i totuna? 

Timur făcu semn cititorului, şi Ghias-addin se aplecă din nou 
asupra foilor: 

„Istoria nu cunoaşte cîndva vreo împrejurare asemănătoare, 
oricare ar fi fost aceasta, cînd vreun fiu de crai, în floarea 
tinereţii, să cuteze a săvirşi asemenea faptă vitejească şi astfel 
să înscrie în filele zilelor şi nopţilor slava numelui şi a cinstei 
sale!... 

Din şase părţi ale Cerului se aud prorociri că sub oblăduirea 
bunicului său, puternic ca pronia cerească, sub privirile iubitoare 
ale preafericitului său părinte...” 

Timur scăpă sau aruncă pocalul, încleştind pumnul la auzul 
acestei pomeniri trecătoare a lui Miranşah. 

Ulugbek luă repede pocalul care se rostogolise spre el şi, 
punîndu-l la locul lui lîngă ulciorul cu cumis, spuse: 

— Nu-i nimic, bunicule, nu s-a spart. 

lar Ghias-addin, care nu băgase de seamă pocalul căzut din 
mîinile cîrmuitorului şi nu auzise vorbele micului miîrzac, îl 
proslăvea mai departe pe Halil-Sultan: 

„El va izbuti să-şi înfăptuiască năzuinţele, să meargă cu paşii 
fericirii pe largul drum al propăşirii...” 

Halil-Sultan se simţea uşurat la auzul acestor cuvinte, crezînd 
de îndată că prorocirea hronicarului era de neclintit, că avea să 
se înfăptuiască negreşit, fiindcă ardea de nerăbdare să i se 
îndeplinească dorinţa care toată ziua îl tulburase, îl chinuise, îl 
făcuse să aibă presimţiri fericite. 

Mîrzacul nu mai asculta ceea ce citea mai departe hronicarul, 
cufundîndu-se în gînduri pline de bucurie, visînd, gata la cel 
dintii cuvint al lui Şad-Mulk să se năpustească şi să doboare, aşa 
cum făcuse cu elefantul hindustan, orice piedică din calea 
împletirii vieţii sale cu a iubitei. 

Se trezi din visările sale numai cînd Ghias-addin făcu o 


plecăciune spre Ulugbek, tot atit de smerit cum făcuse şi spre el 
mai înainte. 

„În acel război luptat-au: Înaltul Leagan al omenirii, Balkis a 
vremii şi veacului său, reazemul şi ocrotitoarea tuturor 
cîrmuitoarelor lumii, Sarai-Mulk-hanîm — mărită fie-i slava, 
slăvită fie-i de-a pururi neprihănirea! 

Şi Podoaba întregii omeniri, oglindirea lui Allah pe Pămînt, 
nepreţuitul inel împărătesc, rubin izvorit din zăcămintele 
nemărginitei fericiri, mîrzacul Ulugbek-viteaz -  înflorească 
cîrmuirea şi slava!... 

Şi oricît dorea Stăpinitorul Lumii să-l aibă lîngă el în acel 
război, oricît de grea i-a fost despărțirea de el, de lumina ochilor 
săi, de rodul inimii sale, totuşi Stăpiînitorul Lumii temutu-s-a că 
arşiţa din Hindustan - ferească cel-de-sus! — ar putea să 
vatăme binecuvintata sănătate a lui Ulugbek. Şi Stăpinitorul 
îndurat-a mai bine durerea despărțirii decît să curme sfintul 
război... 

Cucernica osîrdie întru credinţă l-a făcut pe Cirmuitor să-şi 
înăbuşe dragostea pentru Ulugbek şi să-l lase în urmă. Dar oricît 
de departe a rămas nepotul de tabăra bunicului său, făptura, 
chipul lui se iveau pretutindeni în faţa ochilor minţii 
Cîrmuitorului în tabără, cît a ţinut războiul.. 

— E adevărat, bunicule? întrebă stîrnit Ulugbek. 

îngăduitor, stăpînindu-şi nerăbdarea, Timur dădu din cap: 

— De bună seamă! 

lar Ghias-addin urmă: 

„În ziua de miercuri 25 safar, la amiază, Marele Cîrmuitor 
ajunse la cetatea Batmir... 

Cîrmuitor şi căpetenie a cetăţii era rajahul Dulcin... 

Fălindu-se cu tăria zidurilor cetăţii şi cu mulţimea oştilor sale, 
rajahul scoase capul din jugul supunerii şi grumazul din zgarda 
ascultării. Puternica urdie a Cîrmuitorului porni asupra lui. 

La aripa dreaptă mergea amirul Suleiman-şah, amirul Şeih- 
Nur-addin şi Allahdada; la aripa stîngă - mirzacul Halil-Sultan- 
bohadur şi alţi amiri. 

Fost-au ucişi o mulţime de apărători tuciurii ai cetăţii, în 
capetele cărora bătea vintul cutezanţei. Fost-a luată multă 
pradă, dar cucerirea cetăţii întîrzia şi  Cîrmuitorul dat-a 
următoarea poruncă de Cuceritor al Lumii: - «Fiecare amir să 


sape din dreptul taberei sale o hrubă pe sub pămînt pînă la zidul 
cetăţii...» “ 

— Asta-i adevărat! spuse Timur, făcînd semn cu capul 
hronicarului. 

Îmbărbătat de aceste cuvinte, Ghias-addin se îndreptă de 
spate şi din pricina însufleţirii sîngele năvăli în obrajii lui 
scofilciţi, iar glasul lui începu să răsune mai tare: 

„Cînd rajahul împresurat înţelese că apărarea nu mai avea 
rost, din pricina spaimei, creierii începură să-i fiarbă în cap, 
fierea să-i clocotească în piept, şi el părăsi calea răzvrătirii, 
alegind supunerea şi lacrimile ca mijloc pentru mîntuirea sa, 
rugîndu-l pe Cîrmuitor să spele păcatele sale de pe filele vieţii 
cu apa curată a milei şi îndurării, ştergînd cu buretele milostivirii 
greşelile şi vinile sale. 

În ziua de vineri 27 safar, rajahul Dulcin părăsi cetatea, însoţit 
de şeihul Saad-addin şi Adjudan, veni în tabăra Oblăduitorului 
Lumii, fu învrednicit să sărute covorul Cîrmuitorului, îi dărui 
şoimi de vînătoare şi de cîte trei ori nouă cai cu şei de aur. 
Mîrzacilor şi amirilor le dărui alţi cai. Fost-a întîmpinat cu 
bunăvoință şi îngăduinţă împărătească, dăruitu-i-s-au veşminte 
din brocart aurit, o cingătoare de aur şi o cunună.” 

— Şi s-au împăcat? întrebă Ulugbek. 

Timur se uită cu coada ochiului la neastîmpăratul lui nepot, 
dar nu zise nimic, iar hronicarul, zimbind în treacăt, făcu cu 
ochiul nu fără fandoseală. 

— O, încă nu! Binevoiţi să ascultați mai departe: „Orice 
făptură, îmbătată de trufie şi nepăsare, de nu va mai da 
ascultare şi se va împotrivi, chiar fie numai cu vîrful părului, 
voinţei fericitului, atotputernicului Cuceritor, atunci va rămîne 
fără cămin, fără avuţie, fără trup, fără suflet. 

În acea cetate erau mulţi trufaşi, ale căror capete se 
înălţaseră atita, încît creştetele lor atingeau bolta Cerească; 
erau mulţi cutezători, deşucheaţi, a căror semeţie se înălţase 
pînă la Lună, pînă la stele; şi printre locuitori erau o mulţime de 
închinători la chipuri cioplite, de necredincioşi, de rătăciţi, şi 
văpaia miîniei Cîrmuitorului se aprinse. 

Urmat-a porunca Cuceritorului Lumii către urdii de a pătrunde 
în cetate şi de a pirjoli toate clădirile...” 

— Am dat asemenea poruncă! adeveri Timur. 


Halil-Sultan clătină din cap fără să vrea, fiindcă şi el fusese 
acolo, doar nu trecuse nici un an de atunci! 

Ghias-addin urmă: 

„Localnicii închinători la chipuri cioplite dat-au foc ei înşişi 
soțiilor, copiilor şi întregului lor avut; localnicii musulmani 
înjunghiatu-şi-au ei înşişi nevestele şi copiii ca pe nişte miei, şi 
amîndouă neamurile acelea, păgîni şi musulmani, înfrăţindu-se 
ca un singur norod, hotărit-au să se împotrivească cu 
deznădejde nebiruitei urdii a Cîrmuitorului. Încrîncenatu-s-au 
asemenea vinjoşilor tigri şi elefanţi, aprigi, cu inimi înverşunate, 
cu inimi oţelite ca leoparzii şi balaurii, astfel că asupră-le 
năpustitu-s-a nestăvilita urdie a Stăpinitorului Lumii, asemenea 
unei năprasnice revărsări a Oceanului dezlănţuit. Şi vilvătaia 
luptei înălţatu-s-a pînă la ceruri... 

Zece mii de vrăjmaşi îndirjiţi, zvîrliţi în viltoarea urgiei, fost-au 
mistuiţi de învolburarea luptei... 

Urmat-a porunca Cuceritorului Lumii, întru îndeplinirea căreia 
totul fost-a nimicit, pustiit, şters de pe faţa Pămîntului, în aşa fel, 
încît n-a mai rămas nici urmă de oameni şi de aşezare.” 

Timur se încruntă, dar nu spuse nici un cuvînt despre această 
poruncă. 

„Ai fi spus că acolo nu fusese vreodată picior de om, că nu 
fusese şi nu putuse fi vreodată nici palate, nici bordeie!” 

Şi ca îndreptăţire a celor întîmplate, Ghias-addin cită un 
verset din Coran: 

„Laudă lui Allah... în el e începutul şi sfîrşitul a toată fiinţa!” 

Apoi Ghias-addin se îndreptă de spate şi urmă: 

„Cîrmuitorul binevoit-a să dăruiască urdiilor toată prada: aur, 
argint, cai, veşminte”. 

Pesemne că Ghias-addin ostenise tot citind: îşi înălţă capul 
aplecat deasupra scrierii, aşezate pe un suport negru, împodobit 
cu sidef, şi bău cumis din pocalul care îi fusese pus de mult la 
îndemiînă. 

Dus pe gînduri, Timur îşi mijea tăcut ochii, parcă ar fi căutat 
să-şi amintească ceva, sau cugeta la ceva care urma să se 
întîmple, sau doar gîndea asupra celor ce i se citiseră. 

El rămase tăcut, în vreme ce hronicarul sorbea încet cumis, 
zimbind smerit cînd unuia dintre mirzaci, cînd celuilalt. Totuşi, 
îndată ce Ghias-addin puse pe covor pocalul golit, Timur spuse 


îngîndurat: 

— Deci, aşa ne văd oamenii cînd ne ivim. 

Ghias-addin nu-şi dădea seama cum trebuia să înţeleagă 
acele vorbe ale cîrmuitorului, dar nici nu cuteză să întrebe şi, 
întorcînd o filă, se uită la ceea ce urma, aşteptînd să vadă dacă 
Timur nu mai avea ceva de adăugat. 

Acesta îi făcu însă semn cu capul: 

— Citeşte! 

Şi Ghias-addin citi mai departe. 

Citi pînă acolo unde urdiile lui Timur începuseră să se 
gătească spre a porni asupra cetăţii Delhi. 

„Mîrzacii şi amirii îi aduseră la cunoştinţă cu supunere 
Cîrmuitorului că de la malul rîului Sinda şi pînă în acel loc 
fuseseră luaţi robi aproape o sută de mii de hinduşi, închinători 
la chipuri cioplite, necredincioşi şi răzvrătiți, strînşi cu toţii într-o 
tabără. 

Ţinînd minte că în timpul luptelor ei fuseseră cu inima şi cu 
sufletul alături de închinătorii la chipuri cioplite din Delhi şi că s- 
ar putea să le dea prin cap să se năpustească asupra biruitoarei 
urdii pentru a se uni cu închinătorii la chipuri cioplite din Delhi, 
urmat-a porunca Cuceritorului Lumii ca toţi hinduşii luaţi robi de 
urdie...” 

Ghias-addin nu putea cu nici un chip să întoarcă fila, fie din 
pricină că degetul său luneca, fie că foile se lipiseră. Ulugbek 
văzu spaima din ochii hronicarului, care se temea că această 
întîrziere s-ar putea să-l supere pe cîrmuitor, dar acesta spuse: 

— E adevărat. Aşa şi trebuia. Ai lămurit bine de ce am 
poruncit să fie ucişi. 

— Foaia o sută nouă! rosti Ulugbek. 

Ghias-addin făcu o plecăciune în semn de mulţumire, pentru 
încuviinţare, întoarse fila şi urmă: 

„... Să fie ucişi. A curs un rîu de sînge: 


Șuvoi de singe curge - 
Înghite tot urgia... 
De-al valurilor muget 
Se zguduie tăria!... 


Dintre sfetnici, cucernicul mavlian Nasir-addin Omar, a cărui 


bărbăţie se vădise pînă atunci numai în cunoaşterea desăvirşită 
a versetelor Coranului şi în tălmăcirea limpede a cugetărilor 
teologice, pusese ochii pe zece prinşi. Şi el, care pînă atunci nu 
înjunghiase nici măcar o oaie, în ziua aceea s-a grăbit să 
îndeplinească porunca Cîrmuitorului şi pe toţi cei zece hinduși i- 
a trecut cu mîna sa prin hangerul drept-credincioşilor 
luptători...” 

— Aşa! rosti Tiinur, întrerupîndu-l pe hronicar, şi dădu din cap 
a încuviinţare: Ai lămurit bine de ce le-am vărsat sîngele! Tăcu 
puţin, cugetînd la cele citite. Chipul i se posomori din nou: Asta 
a fost o pedeapsă pentru ei. Am dat foc aşezărilor şi am 
pedepsit pe localnici. Dar pentru ce ai scris toate acestea? 

— Am scris din porunca ta, o, mărite stăpine! biigui Ghias- 
addin, căutînd să se dezvinovăţească. Am dezvoltat însemnările 
lui Nasir-addin Omar, căci ai binevoit să spui că aceste 
însemnări ţi s-au părut prea scurte! Întrucît înainte m-am 
cufundat în învăţătura teologiei... 

Timur îl întrerupse cu asprime: 

— Cînd un bucătar găteşte prînzul, cuțitul şi mîinile lui sînt 
pline de sînge şi de grăsime. Bucătarul e judecat după mîncarea 
de pe tablă, nu după sîngele de pe cuțitul lui. Aşa-i? 

Ghias-addin se grăbi să încuviinţeze cu înflăcărare: 

— Aşa-i, cu adevărat, o, mărite stapîne! 

— Asta-i! se linişti Timur. Mai bine scrie despre Allah. Despre 
credinţă! N-are rost ca mintea ta înaltă să cadă în colbul de pe 
pămînt. 

Ghias-addin nu ştia ce să spună nici pentru a se dezvinovăţi, 
nici ca lămurire pentru cele scrise de el. 

Timur împături scrierea, dar n-o luă de pe suport. 

— Las-o aici s-o citim toată... mai tîrziu. 

Ghias-addin se îndepărtă, neîndrăznind să se mai atingă de 
scriere. 

Se ridică în picioare fără să-şi ia ochii de la ea şi, înainte de a 
pleca, făcu o plecăciune adincă, fără a se înţelege dacă era 
adresată cîrmuitorului sau scrierii sale. 

Timur îi porunci lui Ulugbek să ia scrierea de acolo, iar pe Halil 
îl trimise să poruncească slugilor să aducă prînzul. _ 

— Îl judecăm pe bucătar după mîncarea de pe tablă! Înţelesu- 
m-ai? îi spuse el lui Ulugbek. 


Fără a spune nimic, băiatul puse cu grijă scrierea legată 
meşteşugit în învelitoarea de mătase lăsată de hronicar. 

Între timp curtenii se îmbulzeau mereu în curtea din faţă şi în 
cerdac, aşteptind ca miîhnirea cîrmuitorului să se aline şi să-i 
cheme. 

Dar el nu-i chemă. 

Porunci să fie adus neguţătorul armean Ghevork Puşok, care 
aştepta clipa aceasta undeva în curtea din dosul Palatului 
Albastru. 


CAPITOLUL NOUĂ 
NEGUŢĂTORII 


Încă înainte de a se lumina de-a binelea de ziuă, — cînd 
Muhammed-Sultan se mai spăla la marginea havuzului în opt 
colţuri, din întreaga aşezare se şi îndreptau grăbiţi spre bazar 
neguţătorii, tejghetarii, precupeţii, meşteşugarii. 

Păşeau repede de-a lungul şanţurilor înguste de pe ulicioarele 
străjuite de ziduri de lut, străbateau răspîntiile unde se aflau 
havuzuri umbrite de copaci, deasupra cărora zburau turturelele. 

Treceau repede pe lingă geamii, unde credincioşii aşteptau de 
pe acum chemarea pentru întîia rugăciune. 

Se grăbeau să ajungă la dughenile lor unde - după ce-şi 
dădeau bineţe unul altuia în treacăt sau cu o încetineală 
chibzuită, după ce-şi făceau cuviincioase închinăciuni - îşi 
cercetau degrabă mărfurile, le rînduiau în vederea începerii 
negoţului, îşi împărtăşeau cu vecinii veştile şi părerile despre 
cele petrecute în noaptea aceea, tăifăsuiau despre cele ce-i 
aşteptau în ziua care venea. 

Cele petrecute în noaptea aceea îi tulburau pe toţi. Chiar şi 
cei care dormiseră duşi şi nu auziseră strigătele, larma de pe 
ulite, chiar şi ei aflaseră că în Palatul Albastru se întîmplase 
ceva, că acolo se ţinuse un sfat pînă dimineaţa, că plecaseră în 
goana mare olăcaii, că luminile arseseră toată noaptea... 

Se spunea că un străin cu veşmintele sfişiate strigase la 
porţile oraşului, cerînd să fie dus la cîrmuitor. Nimeni nu ştia 
însă cine era acest necunoscut şi de unde venea - nu rămiînea 
altceva de făcut decit să se bănuiască un lucru sau altul. Şi 
fiecare căuta să ghicească ce şi cum, fiecare vedea aceste 
întîmplări în felul său, unii bucurîndu-se, alţii fiind cuprinşi de 
fiori. 

În dughenile din bazar se aflau numai stăpinii, pînă şi 
caraulele abia se sculau din cotlonul în care picotiseră, zgribuliţi, 
înfriguraţi de răcoarea zorilor, căscînd din cînd în cînd, 


petrecîndu-şi mai strîns poalele halatelor peticite. Neguţătorii 
vorbeau în şoaptă, trăgindu-se unul pe altul deoparte, să nu-i 
audă niscai urechi iscoditoare. 

Toţi întorceau nerăbdători lucrurile şi pe o parte şi pe alta, 
gîndindu-se nu atit la ceea ce se petrecuse în noaptea aceea, cit 
la urmările celor petrecute asupra treburilor din timpul zilei. lar 
cînd vrei cu tot dinadinsul să dezlegi o taină, rareori izbuteşti, cu 
atit mai mult cînd n-ai tihnă, căci în zarvă, în forfotă nu poţi găsi 
cheia cu uşurinţă. 

— Azi-noapte un necunoscut a cerut să i se dea drumul în 
oraş. La început străjile nu l-au lăsat, dar pînă la urmă au fost 
înduplecate - le-a şoptit asemenea lucruri, încît n-au mai avut 
ce face! 

— Ce înfăţişare avea? 

— Se vorbeşte în fel şi chip, dar nu poţi să te dumireşti: o 
claie de păr, iar sub păr - nici chip, nici glas - nimic. L-au luat şi 
l-au dus de-a dreptul la cîrmuitor. Omul, sfirtecat cumplit, era 
tot o rană! Şi aşa a început! De atunci - forfotă: olăcari, 
căpetenii de urdii, facle, cai! Nechezat de cai, surle de luptă... 

— Au trimbiţat?... 

— La drept vorbind nu ştiu, nu le-am auzit. 

— Dar chiar tu ai spus!... 

— Eu? 

— Cum asta, oare n-am auzit bine? 

Un al treilea spuse în şoaptă, posomorit: 

— Dacă e vorba că trimbiţau, înseamnă că începe războiul! 

— N-am spus că trimbiţau! stărui fisticit cel dintii neguţător şi 
aruncă o privire cu coada ochiului, căutînd să curme acea 
pălăvrăgeală primejdioasă. 

Într-o altă ulicioară dosnică oamenii şopteau: 

— Miîngiierea Universului, stăpînul nostru, toată noaptea şi-a 
muştruluit căpeteniile de _ urdii. l-a muştruluit şi i-a tot 
muştruluit! Şi au hotărît să trimeată caravane mari cu o mulţime 
de mărfuri în ţinuturi îndepărtate. Se zvoneşte că se va alege 
dintre noi, dintre neguţători, cine o să plece cu aceste caravane. 
lar cel care o să plece se întoarce plin de giuvaericale şi de aur. 
Acolo aurul e pe toate drumurile, caii au potcoave de aur, 
harabalele au roţi de aur. lar banii sînt acolo de fier şi de piele. 

— Dar unde-i asta? 


— Acolo unde au să plece caravanele. 

— Dar unde? Unde se duc? 

— Ei, asta... neguţătorul amuţi, în semn că nu cuteza să 
răspundă la asemenea întrebare - dacă aveai cap pe umeri, 
puteai să-ţi dai seama şi singur. 

lar celălalt neguţător, ca să nu rămînă de ruşine, se prefăcea 
că ştia el ce ştia, că totul era limpede! 

Într-o a treia ulicioară se spunea: 

— Comoara Virtuţilor, stăpînul nostru, a hotărît să ridice 
negoţul nostru mai sus decit a fost. Şi acum ne bucurăm de un 
asemenea negoţ, cum nici nu puteau visa bunicii noştri, dar de 
acum înainte neguţătoria o să fie mult mai bănoasă. Pe 
deasupra birurile-s acu de patru ori mai mici decit pe vremuri... 

— Ei, fraţilor, deşi nu chiar de patru ori... 

— Oricît s-ar scădea, ţie tot ţi s-ar părea că-i prea puţin! Astă- 
noapte au hotărît să le mai micşoreze încă. 

— Dar de ce? 

— Pentru ca să vină încoace mărfuri nemaivăzute şi de aci să 
plece cumpărători nemaivăzuţi! 

— Cu marfă sau după marfă? Şi ce o fi cu olăcarul cela cu 
straiele sfişiate? 

— Omul de astă-noapte? Dar ce, parcă era olăcar? 

— Dar ce era? 

Atunci se amestecă în vorbă al treilea neguţător: 

— Eu stau chiar lîngă porţile oraşului. Străjile spuneau că e o 
vestită căpetenie de urdii. 

— De-a noastră? 

— Păi de-a cui? 

— Nu cumva au fost bătuţi ai noştri? Să se fi ivit oare 
vrăjmaşul? 

— Cum asta? 

— Dacă pînă şi o căpetenie se înfăţişează în halul ăsta la 
miezul nopţii, e limpede pentru oricine că urdia lui a fost 
zdrobită, că numai el a putut să scape şi, ca să nu fie prins, ziua 
s-a ascuns, iar noaptea a gonit încoace. Şi iată că a venit în 
goană cu vestea. 

— S-ar părea că aşa ar sta lucrurile... 

— Dar cînd s-a mai întîmplat să fie înfrînţi ai noştri?! 

— Doar n-a venit încoace în goană o căpetenie vrăjmaşă - s- 


ar fi dus la stăpiînul ei. 

— Aşa parc-ar sta lucrurile, fraţilor. la gîndiţi-vă: credeţi că 
unui om de rînd i s-ar fi dat drumul tam-nisam la Ocrotitorul 
obijduiţilor? Dar ăstuia i-au dat drumul de îndată. Şi cînd asta? 
În toiul nopţii! Cînd un fiu cuviincios nu cutează să-l trezească 
nici pe tatăl lui - ei, şi la un asemenea ceas l-au trezit pe 
cîrmuitor! Da, aşa parc-ar sta lucrurile! 

— Dar cum arăta? 

— Înalt de tot. Cu ochii sîngeroşi. Cu glasul ca trimbiţa. Tot 
numai în zale. Hangerele sclipeau. De cum au dat cu ochii de el, 
străjile l-au cunoscut şi i-au deschis porţile larg: Intră repede! 

— Prin urmare o să fie război? 

— N-am spus aşa ceva. Despre asta... 

— Ai spus. Că stai lîngă porţile oraşului... 

— Chiar lîngă porţile Şeih-zade. 

— Dar omul acela a intrat în oraş prin porţile Firuzului... 
Astea-s în celălalt capăt al oraşului! lar tu vorbeşti de război! 

— N-am auzit cu urechile mele! A umblat un zvon: am auzit 
de la unul care aflase de la străji... 

— E bine cînd războiul porneşte de aici şi se îndreaptă spre 
alte ţări. Şi pentru negoţ e mai bine, căci fiecare zi îţi aduce o 
veste nouă. Atunci mărfurile deosebite pot fi cumpărate mai 
ieftin, iar cele obişnuite pot fi vîndute mai scump. 

— Ei, fraţilor, nu-i chiar aşa! Pare că-i vorba de altceva: omul 
acela a venit în goană; nu cumva războiul vine încoace? Ei? 
Oare nu vine încoace, fraţilor? Trebuie s-o ştim din vreme, căci 
nu e totuna - dacă pleacă de aici într-acolo sau vine de acolo 
încoace. Nu-i aşa? 

— Dar cui i-ar îngădui cîrmuitorul să ajungă aici? 

— Dar cînd s-a mai întîmplat, fraţilor, ca vrăjmaşul să ceară 
voie? Dacă poate, răzbate. 

— Pînă la noi n-au să răzbească. La noi e bazar mare. N-ar fi 
oare prea mult dacă s-ar năpusti asupra unui asemenea bazar? 

— Trebuie să aflăm cum stau lucrurile, fraţilor. Poate că n-ar 
strica să îngropăm, să ascundem ce ne prisoseşte. Poate că ar 
trebui să plecăm din vreme în munţi, unde e linişte. 

— Dar dacă o să fie nevoie de unele mărfuri mai deosebite? 
Dacă începe deodată o cerere mare de mărfuri? Eu aşa cred: 
trebuie să aşezăm mărfurile aşa fel, ca să le avem la îndemînă. 


Să le cercetăm, să le împrospătăm, să le rînduim; în ce priveşte 
preţurile, să facem între noi o înţelegere ca lumea. Şi aşa mai 
departe. 

— N-am nimic împotrivă, fraţilor. Dar cum să ne înţelegem? 
Doar preţul atîrnă de cerere. Mai întîi şi-ntii să vedem cit de 
mare o să fie cererea. Şi, de bună seamă, trebuie să ştim cine 
cumpără. Una-i cererea unui cumpărător cu bani şi alta aceea a 
unui cumpărător sărac; de la un cumpărător sărac nu poţi cere 
un preţ prea mare dacă vrei să vinzi. 

Se apropiară şi alţi neguţători care nu fuseseră acolo la 
început. 

— Auzit-aţi? 

— Ce anume? 

— Pe riul Amu, la un vad în Hindustan... 

— Ei? 

Au trecut nişte caravane. Cu prăzi fără număr. Ei bine, nu mai 
e nici o caravană! S-a isprăvit cu ele! 

— Cum asta? Cum? 

— Aveau pază straşnică. Dar dintre toţi străjerii a scăpat doar 
unul. Abia a sosit că a şi început să strige: „S-a isprăvit cu 
caravanele. Au fost prădate!” 

— De cine oare? 

— De o sumedenie de hoarde kalmice. Au năvălit din Kaşgar. 

— Kaşgarul e într-o parte, iar Hindustanul în altă parte. 

— Au ajuns pînă la locurile noastre de trecere. Au tăiat drumul 
din Hindustan. Acum ai noştri se gătesc, ca să le iasă în 
întîmpinare, să apere Samarkandul. Să nu ajungă pînă la noi, 
ferească-ne Allah! 

— Asta-i, fraţiloi! Ce-i de făcut? 

— Nu vă neliniştiţi. De unde ai aflat veştile astea? 

— Fratele cumnatului meu e pisar la Palatul Albastru. l-a spus 
un oştean, care a fost de strajă noaptea chiar la cîrmuitor. 

— Ei, fraţilor, parc-aşa ar fi! 

Dar neliniştea nopţii trecute abia de atunci înainte începea să 
se înteţească pe pămîntul prielnic al bazarului, bătătorit o mie 
de ani nu numai de tălpile neguţătorilor şi ale muşteriilor, dar şi 
de încălţările cotropitorilor. 

Cite seminţii nu se tălăzuiseră prin bazarul din Samarkand 
vreme de o mie de ani! Fuseseră date uitării neamurile care-şi 


vărsaseră sîngele, care se năpustiseră într-acolo pentru a vărsa 
sîngele localnicilor din Samarkand. De cite ori, vreme de o mie 
de ani, puterea Samarkandului fusese zdrobită, zidurile lui 
dărîmate, oamenii răpuşi, avuţiile jefuite! 

De altfel, însuşi Timur tot astfel începuse: năvălise în 
Samarkand împreună cu amirul Husein, fluturînd iataganul 
însîngerat deasupra capului şi începuse să stea de vorbă cu 
localnicii prin cazne cu moartea, încălcarea jurămintelor, 
prigonirea meşteşugarilor. Neguţătorilor le plăcuse felul în care 
vorbea cu cei din tagma lor. Şi dacă nu s-ar fi înţeles cu 
neguţătorii, dacă nu şi-ar fi dat seama de folosul mare pe care-l 
putea trage din această învoială, pămîntul bătătorit al bazarului 
ar fi băut sîngele acelora care-l călcaseră în picioare. 

— Ce să mai aşteptăm, fraţilor? 

Dar şoaptele şi vorbele amuţiră: muezinii chemau credincioşii 
la rugăciune din minaretele geamiilor, sosise vremea ca, după 
rugăciune, să înceapă negoţul. 

Cei mai evlavioşi se îndreptară spre geamii, unde îşi aşternură 
covoraşele sau basmalele printre rîndurile strînse ale celor ce se 
rugau. Mai înainte ca hogele să înceapă a rosti cu glas tare, 
solemn, cuvinte de laudă lui Allah, dervişii trecură cu tigvele lor 
printre rîndurile musulmanilor îngenuncheaţi, păşind cu 
picioarele desculţe, prăfuite pe covoraşe şi pe basmalele curate, 
stringînd pomeni. Fiecare le dădea ce putea, fără a ţine seama 
că le murdăriseră basmalele curate de care aveau să-şi lipească 
fruntea în timpul rugăciunii: picioarele dervişilor erau sfinte şi 
urma lor era a unor sfinţi. 

Strigătele prelungi ca din trimbiţă ale muezinilor se înălţau 
peste capetele credincioşilor care îngenuncheaseră cu faţa la 
pămînt, mormăind rugăciunea cu gîndul la ale lui: „Allah, Allah, 
îndrumează-l pe robul tău, nu-l lăsa să greşească, luminează-l 
ca să nu treacă pe lîngă cîşig; ajută-l pe un biet muritor de rînd 
să facă alişveriş. Păcătos, păcătos ce sînt! Numai tu, Allah, eşti 
mare şi preamilostiv!” 

Şi după ce sfirşeau rugăciunea, încă mormăiau: 

— De n-aş scăpa prilejul, de n-aş da greş... 

lar în ospătării şedeau de pe acum muşteriii nelipsiţi, 
aşteptind să se coacă plăcintele şi lipiile, să se frigă carnea de 
cal, să se prăjească carnea de oaie. Cînd dădeau cu ochii de 


muşterii necunoscuţi, căutau să afle cine erau şi de unde 
veneau. 

Era vădit că în dimineaţa ceea se iviseră în bazar mulţi 
trepăduşi din Palatul Albastru, care se plimbau printre tarabe 
sau intrau în ospătării. Printre ei erau si pisari cu penare de 
aramă prinse în briu, şi slujitori cu căciuli rotunde din blană de 
vulpe roşcată, precum şi alţi feluriţi simbriaşi ai palatului. 

Neguţătorii căutau să intre în vorbă cu băgare de seamă, se 
aşezau în ospătării mai aproape de ei, nădăjduind să afle veşti 
despre întîmplările din Palatul Albastru. 

— Azi-noapte a fost mare zarvă în oraş; e sănătos stăpiînul 
nostru, Comoara Însuşirilor? 

—Zarvă? Da, a fost. Au sosit soli să facă învoieli 
neguţătoresti, să vorbească despre alişverişuri. 

— Dar de ce noaptea, ziua n-au vreme? 

— E o treabă a stăpinirii. 

— Aşadar, au venit soli? 

— Da, soli. 

— la te uită, da de unde anume? 

— De la marii sultani şi stăpînitori. 

— Ce mărfuri putem aştepta? 

— Felurite. 

— Tare am vrea să ştim însă de care! 

— N-avem voie să spunem. 

Şi astfel în toate ospătăriile, pe toate ulicioarele, oriunde erau 
întrebaţi, simbriaşii palatului dădeau unul şi acelaşi răspuns 
tuturor celor ce-i iscodeau: 

— Au sosit soli. O să se înteţească negoţul, or să fie mărfuri 
cu toptanul. Ce mărfuri au să se cumpere, ce mărfuri au să se 
aducă - n-avem voie să dăm în vileag. 

Această veste măturase, ca pe un gunoi, toate celelalte 
zvonuri. Dar neguţătorii nu erau mulţumiţi: trebuiau să afle ce 
mărfuri să păstreze, ce mărfuri să vîndă cît mai repede. Dacă ar 
fi aflat de unde veniseră solii, unde-şi duceau mărfurile 
cumpărate, şi-ar fi dat seama ce mărfuri lipseau în acele ţări, ce 
mărfuri fuseseră acolo altă dată, ce mărfuri de aici doreau 
neguţătorii de acolo. De aceea, lucrul cel mai de seamă era să 
afle de unde sosiseră solii. Ei intraseră în oraş în bezna nopţii şi 
spre ziuă. Parcă pieriseră, o dată cu umbrele nopţii. 


Neguţătorii vindeau mărfuri muşteriilor mărunți, nerăbdători, 
fără tăifăsuială şi urările obişnuite, chiar fără obişnuitele 
tocmeli; ia un pic de piper negru la preţ ca pulberea de aur, ia o 
ceaşcă de sare sau o pulpă de berbec şi pleacă, nu-i împiedica 
pe neguţători să stea de vorbă despre alişverişuri grase! 

Chiar olarii şi timplarii de sipete căzuseră pe gînduri, ca şi 
cum ţara chitailor ar fi avut nevoie de oalele lor de lut sau 
Eghipetul de sipetele goale din Samarkand. 

Solii nu veneau cumva de la ghiauri? De la Rum&, Genova sau 
Veneţia, de la Marea Caldă. Sau poate aveau să aducă cu 
toptanul blănuri de preţ din Moscova? Să aducă samuri aurii, 
vulpi negre, veveriţe albastre, hermine albe, la preţuri potrivite. 
lar acele blănuri puteau fi cumpărate pe loc cu toptanul şi apoi 
cărate la miazăzi şi la apus, unde pentru asemenea mărfuri 
ruseşti, se dădea în aur de două ori mai mult decit cîntăreau 
înseşi blănurile calde, pufoase; cînd le ţineai în mînă răsuflau de 
parcă ar fi fost vii; cînd le pipăiai - te mîngiiau ca nişte fete; cînd 
le miroseai - aveau mireasma alunelor de cedru sau a 
migdalelor prăjite; cînd le puneai la git - erau mai abitir ca orice 
mătase; lîngă ele, orice catifea părea pînză aspră, făcută în 
casă. 

Samarkandul privea de mult cu preţuire asemenea mărfuri. 
Cîndva, moscoviţii le aduceau pe Volga pînă la Astrahan, de 
acolo - la Horezm, şi de la Horezm la Buhara - pe vechiul şleah 
bătătorit. Hoarda de Aur tăiase însă drumul acela; acum 
neguţătorea ea - cumpăra marfă la Moscova sau la Novgorod şi 
o vindea la Samarkand 

După ce zdrobise Hoarda de Aur în frunte cu Tohtamiş, Timur 
pornise mai departe, după blănurile moscovite, îndreptîndu-se 
spre Moscova cu urdiile lui nebiruite, dar drumul pînă la 
Moscova se dovedise a fi lung, de păduri întunecoase străjuit, de 
viscole orbitoare biîntuit, de viforniţe tălăzuit. Da, omătul ocrotea 
îndepărtata Moscovă! 

Opritu-s-a Timur la Eleţ. Acolo aflat-a că şi porniseră spre el 
oştirile moscovite, purceseră în cîntări ostăşeşti, purtind în 
frunte sfinta icoană cu care, zece ani mai înainte, străbătuseră 
cîmpul Kulilovo, cînd Hoarda de Aur, căsăpită de oţelul de 


6 Rum, denumirea Imperiului roman de Răsărit în Orient. 


Damasc al grelelor paloşe, fusese strivită de copitele cailor de la 
miazănoapte. 

Şi făcut-a Timur calea întoarsă, dusu-s-a şi dus a fost! Şi de 
atunci doar îşi itea într-acolo coada ochilor lui mijiţi, poruncind 
să piară pînă şi amintirea fugii sale ruşinoase din Eleţ. 

Dar ca amintire a oaspetelui de fier rămas-au în pămîntul 
rusesc veşminte de fier ale nebiruitelor sale urdii. Şi veacuri mai 
tîrziu brăzdarul plugurilor avea să scoată ici şi colo, din întinsa 
țarină roditoare de lîng Kursk, ba un iatagan de djagatai şi nişte 
ciolane putrede, ba un coif aurit în preajma Oriolului, ba nişte 
scări de şa lucrate la Samarkand. 

Dar dacă nu era cu putinţă să se războiască cu Moscova, de 
ce n-ar fi făcut negoţ cu ea? 

Într-adevăr, fiinţau încă în letopiseţe izvoadele mărfurilor 
aduse din aşezările ruseşti la Horezm cu sute de ani înainte de 
Timur; fiinţau încă izvoadele mărfurilor trebuincioase ruşilor, 
care se cumpărau cu vreo trei sute de ani mai înainte la 
Horezm, fiinţau numele neguţătorilor care cutreierau de la 
Horezm la Astrahan şi din Astrahan la Horezm. Acum Hoarda de 
Aur se proţăpise ca un zid de-a curmezişul acestui drum. Dar 
dacă Timur s-ar fi înţeles cu Moscova, praful şi pulberea s-ar fi 
ales de Hoardă, ca dintr-o poartă putredă; s-ar fi deschis îndată 
o întindere largă de-a dreptul de la Oceanul Indian pînă la 
malurile Mării Baltice şi pînă la Marea Varegilor; s-ar fi deschis 
drumuri de negoţ de la Ind şi Gange pînă la Dvina de apus; în 
umbra mestecenilor şi pinilor s-ar fi ivit hanuri, deasupra rîului 
Volhov ar fi început să răsune tălăngile caravanelor. 

Nu cu iataganul trebuia deschis acest drum, iataganul s-ar fi 
tocit la o asemenea depărtare, nu cu iataganul, ci cu punga; nu 
de copitele călărimii trebuia bătătorit, ci de tălpile moi ale 
cizmelor neguţătorilor. Căci nu degeaba Timur îi ocrotea pe 
neguţătorii din Samarkand ca pe oştenii lui. Oştenii luau prada, 
neguţătorii o schimbau în aur, îi sporeau preţul de mai multe ori. 
Şi cu cît mai departe duceai o marfă cu atit era mai scumpă. 

Şi mulţi neguţători, care trecuseră prin Saraiul Hoardei, se 
uitau unul la altul: 

— O, dacă solii aceia ar fi moscoviţi!... 

Dar zvonul despre soli fu înlăturat de un altul. 

După cei dintii slujitori de la palat se iviră unul cîte unul şi 


alţii, tot de acolo, din Palatul Albastru. De la aceştia s-a aflat că 
- pare-se - sosiseră nişte soli. Nu cumva pentru tocmeli ca să se 
purceadă împreună la un război? Ca să se dezlănţuie un război 
către miazănoapte, spre ţara chitailor, către Hotan, dincolo de 
tărimurile reci? Că pentru acest război voiau să cadă la învoială 
pentru a cumpăra la Samarkand stocuri de piele, oricît li s-ar fi 
vîndut, la orice preţ li s-ar fi cerut. 

Şi iarăşi, ca şi ceva mai înainte, prin toate dughenile, prin 
toate caravanseraiurile, prin tot bazarul, prin toate cămările 
începu să se vorbească neliniştitor despre „piele”. Acest cuvînt 
se rostogolea de colo-colo prin bazar, şi neguţătorii, posomoriţi, 
se dădeau la o parte, lăsîndu-l să zboare de colo-colo; el zuruia 
ca aurul, tăinuia în el cîştiguri şi foloase, dar nu se lăsa prins de 
mîinile nimănui - de altfel, nici nu erau miini care să se întindă 
cu hotărîre - nicăieri nu se mai găsea piele. 

Şi mai greu păru acest cuvint pe la amiază, cînd se iviră în 
pielării căpetenii de seamă ale urdiei - mai-mari peste o mie de 
luptători, urmaţi de sutaşi. Aceştia cereau încălțări, erau ispitiţi 
de sărăcăcioasele rămăşiţe de piele, spuneau că vor să dea de 
lucru meşterilor pentru încălţarea urdiei, plătind orice preţ, oricît 
s-ar fi cerut. 

Cu braţele lăsate în jos, descumpăniţi, neguţătorii stăteau 
rezemaţi de perete, privind neputincioşi acea mulţime de 
cumpărători. 

— Văzut-aţi? Acum e limpede: pornesc spre miazănoapte! 

— E limpede! 

— Acum piele să le dai. Eh, dac-ar fi acum... 

— Dar de unde s-o luăm? 

— Eh, dac-ar fi acum... 

Dar nu le răminea altceva de făcut decit să stea rezemaţi de 
perete, amuţiţi, ca şi cum n-ar fi avut nimic de-a face eu pielea. 

lar cînd s-au ivit şi oştenii de rînd, nu mai era loc în bazar. Se 
îmbulzeau, se îmbrînceau, stăruiau, iscodeau dacă nu cumva îi 
rămăsese cuiva niscai încălțări neviîndute; cînd şi cînd jucau 
arginţii în palmă, îi sunau, grăbindu-se să îndeplinească porunca 
Cuceritorului Lumii, şi pînă în ziua cînd avea să se facă cercetare 
urdiei, să aibă în picioare încălțări bune, iar pe samar, o pereche 
de schimb. 

Aşa era rinduiala în urdia lui Timur: plugari sau nomazi, cei 


chemaţi la luptă trebuiau să ia la război merinde, o tolbă pentru 
săgeți, treizeci de săgeți, un arc, o teacă pentru arc şi o pavăză. 
La fiecare doi războinici călări, cînd erau nomazi, în afară de doi 
cai de călărie, trebuia să se mai ia un cal de schimb. Fiecare pilc 
de zece luptători trebuia să aibă o iurtă cumpărată laolaltă, 
două hiîrleţe, o lopată, o secure, o seceră, o sulă, zece ace, un 
ghem de sfoară, o bucată de piele trainică şi un ceaun. 
Luptătorii plăteau totul din punga lor, fără a păgubi visteria 
stăpînirii. 

Multe din aceste lucruri fuseseră rînduite din vreme. Dar 
porunca cu privire la încălțări fusese dată abia în ziua aceea dis- 
de-dimineaţă şi acum toţi se grăbeau s-o îndeplinească care 
cum putea. Mai-marii peste o mie de luptători şi sutaşii se 
grăbeau să cumpere cît mai multă piele pentru a o vinde apoi 
oştenilor; oştenii se grăbeau să cumpere ei înşişi pentru a nu se 
îngloda faţă de căpeteniile lor în datorii, care creşteau repede. 

Dar nu se mai găsea piele. 

Dacă neguţătorii mai avuseseră ceva stocuri dosite - 
scoseseră de pe acum totul la iveală din ascunzători, din lăzi, 
din ceea ce păstraseră pentru casă. Nu trecuse nici un ceas şi 
totul se vînduse, dar cererea abia începuse, iar preţurile abia 
începeau să crească. 

Nici nu pogorise încă arşiţa de la amiază că în tot bazarul nu 
mai rămăsese nici un lucru făcut din piele. Fusese de pe acum 
croită pentru încălțări pielea şeilor şi a altor lucruri. lar cererea 
abia începuse. 

Fură căutaţi bătriînii neguţători de piele - şi Mullo Faiz, şi 
Sadreddin-bai - dar ei nu făcură decit să-şi dea braţele în lături 
a neputinţă, năuciţi de forfota din bazar. 

Nu pe salteluţe moi, ci de-a dreptul pe cărămizi şedea, istovit, 
Mullo Faiz în gangul caravanseraiului Şamsinur-Ata, unde, abia 
cu două săptămîni mai înainte, neguţătorise atit de vajnic. 

Şedea vlăguit, rezemat de zid - dacă n-ar fi fost zidul, n-ar fi 
putut să şadă în capul oaselor - cu ochii săi rotunzi aţintiţi în 
pămînt, fără a-şi ridica privirile, iar cînd o căpetenie peste o mie 
de oameni se apropie de el, se tîngui: 

— Toată marfa s-a dus! S-a dus toată marfa! 

— Dar ce, ai înfulecat-o? 

— Nici noi nu ştim unde s-a dus. Nu ne dăm seama unde a 


pierit. Era încă, nu mai departe decit ieri. Încă mai miroase. Încă 
îi simt mirosul. Îl simt! Parcă ar fi aici, alături. Şi cîtă piele a fost! 
Oh, doamne! Şedea grămădită, pînă sus de tot. Magaziile erau 
ticsite. Nimeni nu cumpăra. Ne-am bucurat că am vîndut-o. lar 
acum - să te boceşti, nu alta! 

— Şi se mai zicea că eşti cel mai mare toptangiu de piele! 
scuipă înciudat căpetenia, îndepărtindu-se. 

— Să te boceşti, nu alta! îngînă cu smerenie în urma lui Mullo 
Faiz. 

Sadreddin-bai, vînjosul şi neastîmpăratul bătrîn, nu putea sta 
însă locului o clipă: umbla de colo-colo prin toate cotloanele, 
scotocea prin  ciubotării şi  şelării, prin dugheni şi 
caravanseraiuri, se ivea ba într-un capăt, ba în celălalt al 
nemărginitului bazar din Samarkand, îmboldit de nădejdea unui 
alişveriş nemaiîntilnit. Dar nu găsea nicăieri piele. 

Desfăcuse la un preţ de nimic baloturile de bekasam vărgat, 
pe care nu-l cerea nimeni; vînduse mătasea ca să aibă cît de cît 
bani pentru a cumpăra piele. Dar banii zuruiau în punguţa 
ponosită, lunguiaţă, zbircită care i se bălăbănea pe pîntec, iar 
piele nu găsea nicăieri. 

La porţile caravanseraiului Şamsinur-Ata îl înconjurară cîţiva 
sutaşi, făgăduindu-i: 

—lţi dăm orice preţ, tăicuţule. Adu-ne piele. Caută, găseşte, îţi 
dăm orice preţ! 

Fluturîndu-şi poalele cekmenului său neguţătoresc, închis la 
culoare, bătrînul se tînguia: 

— Dacă ar fi marfă, o, fraţilor! Dacă ar fi!... 

Şi muşteriii nu-l slăbeau de loc, ca şi cum în faţa lor n-ar fi fost 
un bătrîn costeliv, ci un foişor vrăjmaş, plin de apărători şi de 
comori, sub care trebuia să sapi o hrubă sau care - şi mai bine - 
trebuia cucerit năvălind asupra lui toţi deodată. Erau atît de 
prinşi de treburile lor, încît nu băgaseră de seamă că trecuse pe 
lîngă ei pe un cal murg, zvelt, cu picioare subţiri, mîrzacul Halil- 
Sultan, pe o şa înaltă, slăvit în întreaga urdie. Purta caftan de 
rînd, dar era tare vesel şi prietenos, căci bucuria, care umplea 
inima miîrzacului după cuvintele pe care le auzise de pe buzele 
iubitei sale  Şad-Mulk,  înfrumuseţa simplitatea voită a 
veşmintelor sale ca o cusătură de aur. 

Străjerii care-l însoțeau, înveşmiîntaţi mult mai acătării decit 


stăpînul lor, păleau pe lingă strălucirea bucuriei care-l lumina pe 
Halil-Sultan. 

Şi, îndată ce trecu mirzacul, gloata începu din nou să 
lărmuiască: 

— Nu s-ar putea trimite undeva după piele?... 

— Dar unde? 

— Doar sînt atitea aşezări în care trebuie să se găsească. 

— Să se găsească! oftau neguţătorii. Se găseşte la Horezm, la 
lasa. 

— Ei, acolo ar trebui să trimitem! 

— Dar pielea ne trebuie chiar acuma! 

— Ei, parcă poţi s-o aduci din Horezm cit ai bate din palme?! 

— Drumu-i lung... Şi ea ne trebuie acum! 

Un olăcar ducea la Herat epistola amirului Murat-han. 

La Palatul Albastru primise de la grăjdarul curţii mîrţoaga cea 
mai prăpădită care putuse fi găsită: olăcarul stăpînirii avea 
dreptul să schimbe calul cu oricare altul întîlnit în drum, oricare 
ar fi fost acela pe care ar fi pus ochii, oricine l-ar fi călărit; 
nimeni n-ar fi cutezat să se împotrivească unui olăcar al 
stăpinirii, asemenea împotrivire fiind aspru pedepsită. De aceea, 
cînd porneau la drum, nu li se dădeau olăcarilor cai buni; oricare 
ar fi fost calul care li s-ar fi dat, acesta nu se mai întorcea în 
grajdul palatului, fiindu-i dat să piară pe undeva în miini străine. 

Olăcarul pornise la drum, şi calul, răsuflind în vîntul 
nezăgăzuit al stepei, la început se înviorase, gonind vesel, 
jucăuş, dar obosise curînd. 

Oriciît îl şfichiuia călăreţul, oricît îl îmboldea în coaste, dintr-o 
broască ţestoasă nu putea face un şoim. 

Olăcarul ducea epistola, trăgînd cu coada ochiului spre cei pe 
care-i întilnea: nimic vrednic de pizmuit; ţărani cu harabale trase 
de gloabe prizărite, care n-aveau să se învioreze sub şa. Şi apoi 
nu era mare cinste pentru un olăcar să se lase ispitit de un cal 
de ham, să facă schimb cu un ţăran necioplit, să rivnească la 
mîrţoaga unui ţăran. 

Şi olăcarul îşi vedea de drum, prefăcîndu-se faţă de cei pe 
care-i întîlnea în drum că se simte foarte bine: pasămite, fiecare 
cu părerile sale. 

Dar îndată ce nu mai zări pe nimeni, îndată ce rămase de unul 
singur pe drum, începu să biciuiască şi să îmboldească fără milă 


mîrţoaga, gonind-o din răsputeri spre Herat, unde lumea era mai 
blajină, iar bucatele mai îmbelşugate la curtea din stepă a lui 
Şahruh. 

Nu izbuti să-şi schimbe calul pînă începu să pogoare arşiţa şi, 
întrucît se apropia amiaza, trase la un rabat? din stepă, pentru a 
lua o gustare. 

In aceeaşi dimineaţă, la Palatul Albastru, Muhammed-Sultan îl 
chemă pe Aiar şi-l trimise pe urmele olăcarului care plecase spre 
Herat. 

Aiar intră el însuşi în grajd şi oricît stărui, oricît se strădui 
grăjdarul cu şiretenie să-i dea un dereş răpănos, Aiar alese atit 
pentru el cît şi pentru străjeri cai vînjoşi, voinici. De altfel, şi ca 
însoțitori îşi alesese din caraula djagataiană doi oşteni zdraveni 
pe care pusese ochii - tăcutul Dangasa şi Dagal, cel cu mina 
grea. 

Indată ce ieşi din oraş, dădu pinteni calului, stîrnind nori de 
colb ce se aşterneau în bătaia vîntului. În vîrful cuşmei de olăcar 
surguciul roşu, împletit din trei fire de mătase, semnul 
slujitorilor Cîrmuitorului Lumii, se îmbicsise de colb. 

Heratul se afla departe, înainte. Opt zile îi trebuiau unui olăcar 
ca să ajungă la Herat. Aiar avea tot timpul ca să-l ajungă din 
urmă pe olăcar, dar ardea de nerăbdare. Cerul licărea orbitor, ca 
o văpaie albă de arşiţă. Munţii din depărtare mocneau într-o 
piclă viorie. Stepa era fierbinte ca scrumul. Casele de lut din 
sate luceau, de parcă ar fi fost poleite cu argint. Vintul usca şi 
ardea buzele, lumina era orbitoare, genunchii erau dogoriţi de 
coastele încinse ale calului; noroc că veşmintele groase apărau 
trupul de arşiţă, că gugiumanul rotund din blană de vulpe 
umbrea creştetul capului. Cu fruntea în bătaia vintului, Aiar 
biciuia, dădea pinteni calului, gonindu-l pe întinderile stepei... 

lar cei doi însoțitori nu puteau rămîne în urmă: nu se cuvenea 
să întîrzii un olăcar al stăpiînirii. Şi djagataii goneau după el ba 
pe marginea şleahului, ba pe pămîntul înţelenit al stepei, 
oriunde îi ducea după el nerăbdătorul Aiar. 

In drum se iveau hanuri în adumbrirea adîncă a unor ulmi 
stufoşi sau sub jocul de umbre şi lumini de sub un platan, la 
marginea unui eleşteu răcoros, lîngă pilpiirea ademenitoare a 


7 Rabat, caravanserai fortificat pe căile comerciale din Asia Mijlocie în evul 
mediu. 


unei vetre. 

Aşteptînd în hanuri să treacă arşiţa, călătorii se uitau după cei 
trei călăreţi care zburau de-a lungul stepei nemărginite. ŞI 
privind lung în urma celor trei călăreţi vijelioşi, pe care parcă nu- 
i purtau caii, ci diavolii, călătorii îşi dădeau cu părerea: 

— Un olăcar al stăpînirii! 

— Poate chiar al cîrmuitorului. 

— Poate, hm, gonesc valvirtej! 

— S-o fi întîmplat ceva? 

— Mai ştii?! 

Ciocîrliile ţişneau chiar de sub copitele cailor. Pe alocuri ereţi 
arămii, ca nişte ulcioare, se dădeau în lături, fiindu-le lene să-şi 
ia zborul. Fremătind, se deschideau ca nişte evantaiuri 
aripioarele dumbrăvencelor albăstrui ca peruzeaua, cu tivuri 
arămii şi, însoţindu-i pe călăreţi o clipă, se întorceau, coborînd 
pieziş spre pămînt. 

Păsările aveau vreme să aştepte pînă cînd trecea arşiţa, 
oamenii îşi îngăduiau să stea la răcoare în ceasul amiezii, dar un 
bun olăcar nu avea acest drept. Olăcarul trebuia să-şi biruie 
oboseala, să nu ţină seamă de arşiţă - pe el îl aşteptau hodina şi 
răcoarea abia la sfîrşitul drumului. 

Dar oricît de repede alerga Aiar pe lingă hanurile aflate de-a 
lungul drumului, izbutea să cuprindă dintr-o privire, cu ochiul lui 
ager, şi pe drumeţii care trindăveau la umbră, şi caii care 
stăteau cu capul aplecat spre iesle, legaţi de pripoane sau de 
conoveţe. 

Arşiţa începea să scadă cînd în licărirea azurie a stepei se ivi o 
boltă cenuşie deasupra unei fîntîni şi zidurile trainice ale unui 
caravanserai. 

Acolo descălecară. 

În umbra porţilor nişte caraule jucau zaruri. Ele nu se opriră 
din joc cînd Aiar şi djagataii lui îşi duseră în curte caii leoarcă de 
sudoare. 

Căpetenia grăjdaiilor luă frîul din mîna lui Aiar, clătinînd din 
cap: 

— Aţi înfierbiîntat caii! 

— E arşiţă! răspunse Aiar. 

— Dacă-i arşiţă - stai locului, nu te viri în foc. 

— Pesemne că pentru tine calul e mai presus decit treburile 


stăpînirii! îl repezi Aiar. 

Dar căpetenia grăjdarilor nu se sperie: 

— Fără cal olăcarul nu-i nimic. 

— la vezi! 

Păşiră sub un şopron lat unde, pe nişte velinţe jerpelite, erau 
întinse aşternuturi vătuite. Acolo se odihneau călătorii în 
trecere. Unii moţăiau, aşteptind să apună soarele, în timp ce li 
se dădea de mîncare cailor sau cămilelor. Alţii tăifăsuiau încet, 
alene, în faţa talgerelor cu bucăţi de lipie şi turchestani zemoşi 
aşteptind să fiarbă mîncarea la cuhnie. 

Aiar îsi roti de jur împrejur privirea ageră. 

În curte se înşiruiau nişte saci înalţi şi strîmţi din lînă 
grosolană sură, daţi jos de pe cămile. Deşi era vădit că în saci 
nu se aflau grăunţe, un stol de vrăbii gureşe ciripeau de mama 
focului, ba foindu-se printre saci, ba zburătăcindu-se pe 
deasupra lor, în căutarea vreunei spărturi. 

Nu se vedeau cămile: ele fuseseră minate în stepă ca să 
pască înainte de ultima parte a drumului, din timpul nopţii, pînă 
la Samarkand. 

Doi localnici din stepă şedeau la umbra zidurilor, avind la 
îndemiînă burdufe cu cumis şi stacane joase de aramă. Aşteptau 
tăcuţi, nepăsători să i se facă sete vreunuia din călătorii care 
moţăiau. 

Cînd şi cînd, unul sau altul dintre aceştia se apropia de ei, lua 
de jos o stacană şi-o întindea spre burduf. Localnicul din stepă 
turna în stacană un fir subţire de cumis proaspăt, spumos, 
argintiu şi, aruncînd burduful înapoi la locul lui, parcă se dădea 
la o parte el însuşi, rezemîndu-se de zid nepăsător, fără a cere 
banii pentru băutura dată. Deodată însă se înviora din nou, 
scutura burduful cu cumis, umplea iar stacana, apoi încremenea 
din nou la umbră, cercetind cu ochii căprui, isteţi, ageri tot ceea 
ce era în ogradă - oameni, orătănii, cai care stăteau la umbră 
sub şoproanele scunde, sau vreo codobatură albăstruie ce 
alerga pe pămîntul fierbinte, bătut de soare. 

Aiar păşi sub şopron apropiindu-se de cai. 

Grăjdarul îl cunoştea bine. Trecuse de multe ori pe drumul 
acela şi uneori chiar înnoptase acolo. De altfel, şi Aiar îl ţinea 
minte: o asemenea faţă lătăreaţă, de prostovan, nu se uită prea 
repede. 


Mîngiindu-şi mica lui barbă răsfirată de vînt, Aiar se opri sub 
şopron. Grăjdarul îi spuse cu limba împleticindu-i-se în gură: 

— Dac-ai mai fi gonit încă puţin, ai fi spetit calul: e ud leoarcă 
- cît pe ce să cadă din picioare! 

Fără a răspunde, Aiar bătu bidiviul pe grumaz drept rămas 
bun şi-şi roti privirea spre ceilalţi cai din grajd. 

— Oare merg prost treburile? întrebă grăjdarul. 

— De ce? 

— Un olăcar a trecut pe aici, s-a oprit o clipă şi-a plecat în 
goană. Acu iacă-te şi pe tine. Incotro alergaţi cu toţii? 

— A plecat de mult? 

— A stat olecuţă, ca să îmbuce ceva, a luat un şarg şi a 
plecat. 

— Dar calul cu care a venit unde-i? 

— A fost minat la păşune: ce să-i mai faci, huiduma i-a ros 
spinarea pînă la sînge! L-a înşeuat prost, dar s-a ţinut bine în şa. 

— l-ai dat un fugar bun? 

— Bun la vedere, dar domol la mera 

— la, găteşte de drum ăşti trei cai. 

— Călătoresc cu ei nişte neguţători. 

— Să ia alţii. Pune şeile! 

— Fie. Pun şeile voastre. 

— Păi ale cui? Eu nu-s geambaş, nu schimb şaua. 

— Stai la umbră, acu-s gata. 

— Pune şeile! 

În sfîrşit, Aiar se aşeză în tihnă alături de însoțitorii lui. 

Lîngă aceştia stăteau de vorbă patru călători; făceau parte, 
pare-se, dintr-o caravană mare şi aşteptau să se însereze. 

Unul din ei era un chitai bătrîn, cărunt, prelung la faţă. Purta 
veşmiînt strîmt, albastru şi tichie neagră. Rezemat de un samar, 
vorbea în graiul farsid, fornăind puţin şi îngînînd cuvintele: 

— Colb! Soare mult! Foarte bin: caravanserai mult - linişte. 
Duci mătase, duci cit - linişte. Dacă obosit, stai jos, bei apa 
limpede; carnea topeşte în gură ca unt. Oamenii voştri place 
munca. Fiecare ale lui. Eşti djagatai? 

După ce îşi descheiase cekmenul şi pusese pe velinţă 
turbanul cenuşiu, nedesfăcut, tînărul neguţător ba îşi ştergea cu 
basmaua capul gol, ba îşi netezea mîndra-i barbă. 

— Eu? Sînt tadjic. 


— Am auzit ast noapte staţi de vorbă în limba djagataiană. 

— În graiul farsid vorbim cu taţii noştri despre treburi, iar în 
graiul djagataian vorbim cu mamele despre ale casei. Amîndouă 
sînt limbile noastre. 

— La noi, la Keş, nu-i aşa: în graiul farsid vorbesc cu noi 
mamele, iar în graiul djagataian - taţii, spuse căpetenia străjilor, 
care le păzea caravanele. Dar tot aşa, amîndouă sînt limbile 
noastre. 

— Mare pămînt vostru. Soare mult. Oamenii deştepţi, iubesc 
pămînt, iubesc vite. Livezi verzi, ogoare udate, vite sătule. Şi 
cîte aveţi v-ar ajunge, dar rîvniţi la bun altuia. 

Căpetenia  străjii aruncă o privire iute  neguţătorului, 
aşteptindu-i răspunsul. Neguţătorul se încruntă. 

— Urdiile cuceresc ceea ce se clatină şi clădesc din nou ca să 
stea mai bine. lar noi facem negoţ. Marfa care are cerere, aceea 
o căutăm. Pe unde trece războiul, acolo aurul se ieftineşte, iar 
grînele se scumpesc. Acolo ducem grîne şi luăm aur. 

Faţa chitaiului zbiîrcită, galbenă ca ceara, se lăsă în jos. El 
ridică stacana cu amîndouă mîinile şi, cu toate că nu era plină, o 
apropie cu grijă de buze. 

Aiar spuse încet djagatailor lui: 

— N-a plecat de mult. Are cal prost. 

— N-o să ajungă departe! spuse convins Dagal. 

Dangasa se îndoi: 

— El se depărtează, iar noi stăm pe loc. 

Aiar aruncă o privire spre şopron: 

— Ne înşeuează caii. 

Dangasa răsuflă uşurat: 

— De-ar fi caii tari, căci din partea noastră!... 

Curînd erau iarăşi călări şi din nou începu să licărească stepa 
în jurul lor şi să fluture surguciul roşu în spatele cuşmei lui Aiar. 


În drumul lui Aiar se afla un sătuc. 

El ar fi trecut în goană prin sătuc, de-a lungul împrejmuirilor 
scunde de lut, pe lîngă şirurile albastre de răchiţică pletoasă 
care-şi aplecau ramurile mlădioase spre colbul din drum. Aiar ar 
fi trecut în goană pe lîngă viaţa necunoscută de acolo, dacă n-ar 
fi izbucnit nişte strigăte dincolo de o împrejmuire, dacă n-ar fi 
zărit din cînd în cînd nişte oşteni într-una din ulicioarele înguste 


dintre ziduri. Dînd calul îndărăt, Aiar o coti în ulicioară şi se 
apropie de oşteni. 

— Ce se întîmplă aici? 

Mai întîi, oştenii îl priviră pe Aiar de sus, cu vrăjmăşie, dar 
văzînd surguciul roşu de pe cuşma lui de olăcar se înmuiară 
deodată: 

— Uite, dînsu e mai mare peste noi. 

Mai-marele peste pilcul de zece călăreţi se întoarse aprins 
spre Aiar si, plin de miînie, îi tăie drumul spre mica ogradă. 

În ogradă ţipau şi boceau nişte femei, iar un bătrîn şubred, 
dar lat în spete, şedea jos pe pămînt şi se tot clătina, văicărindu- 
se: 

— Văleu, văleu, văleu... 

Aiar îl întrebă pe mai-marele pilcului: 

— Ce se întîmplă aici? 

Mai-marele, văzînd un olăcar al stăpinirii, se fistici pe 
neaşteptate şi începu să clipească, zimbind: 

— Îi vînez pe răufăcători. 

— Pe cine? 

— Pe tilhari. S-a dat poruncă să-i prindem pe toţi 

— Despre cine vorbeşti? 

— Uite, l-am prins pe bătrînul ăsta. 

— E răufăcător? A tilhărit? 

— Nu încă. Dar dacă se apucă de tilhării? Eu aşa zic: mai bine 
iei unul mai mult decit să-l laşi slobod. 

Bătrînul se opri pe neaşteptate din văicăreli. Ridică privirea şi 
clătină din cap: 

— De şase ani n-am ieşit din ogradă. Sînt bătrîn, gîrbov. Ce fel 
de tîlhar pot să fiu eu? Nu mai sînt bun de nimic. Pe vremuri, am 
fost la război. Am tilhărit, am prădat din poruncă, cînd ne-a 
îndemnat cîrmuitorul. Dar acu nu mai sînt bun de aşa ceva. Nu 
vă mai legaţi de mine! Sînt sleit de puteri - ce să mai mă ţin de 
tilhării! Mă jur pe piinea mea! Jur! 

Aiar îi luă apărarea: 

— Poate e într-adevăr aşa cum spune? 

— De unde să ştiu eu? se îndoi mai-marele oştenilor. Ştiu doar 
că a rostit vorbe tilhăreşti. 

— Cum asta? 

— Cîrmuitorul a găsit cu cale să dea pămînturile astea lui 


Safarbek, căpetenie peste o mie de luptători. În lupta de la Delhi 
păgiînii l-au străpuns pe Safarbek cu o săgeată. lar el nu avea 
nici copii, nici rude. Localnicii de aici au spus: „Stăpiînul a fost 
ucis, nu mai avem pentru cine să muncim; orzul pe care l-am 
semănat o să-l culegem pentru noi”. Bine au vorbit? 

— Hm, ce să spun... căută Aiar să ocolească întrebarea aceea 
atit de grea. 

Mai-marele oştenilor se uită cu miînie la ţăran: 

— Tocmai de aia! lar moşneagul ăsta a vorbit şi mai urit. A 
zis: „O piatră s-a prăvălit, se rostogoleşte peste noi altă piatră”. 
Care anume? 

Aiar tăcea. 

Mai-marele oştenilor se văită: 

— Asta-i treaba stăpinirii, dacă se rostogoleşte piatra sau nu. 
Auzi, moşneagul ăsta vrea să dea porunci în locul cîrmuitorului! 
Cum? Ce ne putem aştepta de la el? Un prăpădit ca el trebuie 
zvirlit din drum. S-a dat poruncă: să se curețe drumurile, orice 
spin să se zvirle din drum. lar ăsta-i mai abitir ca un spin, cică a 
chibzuit el toate cele în locul stăpînirii! Cum? 

Moşneagul îi aruncă lui Aiar o privire care, deşi necunoscută, îi 
păru totuşi acestuia apropiată. Aiar îi spuse încet mai-marelui 
oştenilor: 

— Unchiaşul ştie că acolo unde stăpînirea a poruncit pietrei să 
încremenească, acolo va încremeni. Stăpînirea clădeşte cetăţi, 
iar dacă vrăjmaşul va arunca o piatră de pe acele ziduri, toţi o 
să ne grăbim să punem alta în locul ei. Ce, păginii din Delhi să 
mute din loc pietrele noastre? Tocmai asta a spus moşneagul. 
Părul lui cărunt trebuie cinstit, el a fost împreună cu cîrmuitorul 
în războaie pînă la adînci bătrîneţe. Într-adevăr, el a spus: „Am 
fost în războaie cînd ne-a îndemnat cîrmuitorul”. Mai bine să nu 
te atingi de unul ca el. 

Mai-marele pilcului se nelinişti: 

— Să nu te atingi? 

— Cîrmuitorului nu-i place cînd se atinge careva de tovarăşii 
lui de luptă. Dacă aduci unul ca el în faţa judecătorului, 
judecătorul o să întrebe: „Unde ţi-a fost, o să spună, unde ţi-a 
fost capul, preacinstite? Dacă te poţi lipsi de cap, te scăpăm noi 
cu totul de el!” Ce, nu ţi-ar părea rău de el? Ai cumva două 
capete? 


— la mai dă-l încolo de hodorog! strigă mai marele şi, 
întorcîndu-se cu hotărîre, se îndreptă în grabă spre calul lui, 
făcînd un semn oştenilor să-l urmeze. 

Fără a se ridica de jos, moşneagul dădu din cap, vlăguit, spre 
Aiar: 

— Mulţumesc, fiule! N-ai tălmăcit cum se cuvine vorbele 
mele, dar le-ai priceput bine. 

Nu era întîia oară cînd Aiar apăra pe cineva de oşteni. Cîndva, 
demult, războinicii lui Timur, în trecere, nimiciseră căminul lui 
Aiar şi-i uciseseră părintele pentru că nu avusese cu ce să-i 
ospăteze. De atunci trecuseră mulţi ani. Însuşi Aiar se făcuse 
între timp oştean şi dobîndise cinstea de a fi numit olăcar al 
palatului. Cînd şi cînd însă îl săgeta un junghi în inimă, cînd 
ajungeau la urechile lui gemetele norodului care cerea ajutor. 

leşi gînditor din strimtoarea ulicioarei, printre zidurile 
gloduroase, înăbugşitoare, îndepărtindu-se de crengile cu frunze 
lungi şi pufoase de răchiţică ce atîrnau pînă jos, împovărate de 
miîţişori aurii. 

Mai-marele oştenilor o luă cu aceştia la stînga, iar Aiar porni 
spre dreapta, peste stepă, în goana mare. Era mînios fără să-şi 
dea seama de ce anume; biciuindu-şi fără cruţare fugarul 
sîrguincios, zbura şi mai avan ca înainte. 

Stepa începea să urce. De jur împrejur zarea nu mai părea atit 
de nemărginită. Şi curînd, ca într-un vis, se ivi în faţa lui olăcarul 
din Herat. Poate că-l ascunseseră dimburile sau cotiturile 
drumului, căci dădu cu ochii aproape de el şi de calul lui şarg. 
Aiungîndu-l din urmă, strigă: 

— Hei! Stai! 

Olăcarul din Herat se întoarse mirat şi trase de dirlogi. 

— Stai, îţi spun! strigă din nou Aiar, bucurindu-se că cel 
urmărit nu avea nici o pază şi că de jur împrejur nu se zărea 
ţipenie de om. 

Olăcarul din Herat nici nu apucă să zică ceva cînd Dagal, 
întrecîndu-l călare, îl plesni din goană cu biciuşca peste cap. 
Şargul zvirli pe neaşteptate picioarele dinapoi şi călăreţul zbură 
peste greabănul lui, prăvălindu-se cît era de lung pe iarba 
spinoasă. 

Aiar se răsti la Dagal: 

— Ce te-a apucat? 


— Cum adică? 

— Mai întîi trebuia să aflăm unde a pus epistola. 

— Uite-o aici! arătă Dagal care zărise îndată cu ochiu-i ager 
taşca de piele, a cărei margine ieşea din tureatca ciubotei 
drepte. 

— Totuşi, fără porunca mea... 

Dar Dangasa se grăbi să-l dezvinovăţească pe repezitul 
Dagal: 

— Are vreun rost să stai de vorbă cu cineva despre felul în 
care ai să-l ucizi? 

Dagal, care nu-şi putea lămuri nici el pripeala sa, clipi, 
recunoscător, spre Dangasa: 

— Aşa-i ! 

În timp ce Aiar trăgea taşca bine vîrîtă în carîmb, Dagal se 
gîndi să ia cercelul de argint din urechea mortului. 

Cercelul nu ieşea. Dagal scoase hangerul vrind să taie sfircul 
urechii, dar Aiar scoase un strigăt: 

— Nu te atinge! 

— Îți pare rău de urechea lui? răspunse oţărit Dagal, dîndu-se 
la o parte. 

— Nu de urechea altuia, ci de capul tău! 

Desfăcînd taşca, Aiar dădu de epistola făcută sul, teşită, de 
care era prinsă o pecete pe care scria: „Din partea amirului 
Murat-han”. 

— Asta-i! 

Aiar îl cercetă pe olăcarul din Herat. 

Barba-i roşcată, creaţă, stufoasă se amestecase cu frunzele 
de cicoare şi în firele ei se iţea o floricică albăstruie. 

Aiar întoarse capul mortului şi se uită la rană. Sîngele prelins 
din ţeasta spartă se scursese în pămînt; Dagal ştia să folosească 
cu pricepere biciuşca de curele cu plumb la vîrf. 

— Hai, suiţi-l înapoi pe cal! porunci Aiar. Cercetînd stepa cu 
nelinişte de jur împrejur, îngîna mereu: hai, hai... 

Întorcîndu-se ca să nu vadă capul însîngerat, Dagal ridică 
mortul în şa. Dangasa îi vîrî piciorul în scară. Aiar se uita. 

— Viră-l mai adînc. Şi răsuceşte-l! Altminteri iese. 

Dangasa răsuci virful ciubotei aşa fel, încît piciorul să intre 
bine în scara şeii. Aiar făcu semn cu mîna: 

— Bine. Dă-i drumul! 


Luară miinile de pe mort şi acesta căzu într-o parte izbindu-se 
cu capul de pămînt, dar laba piciorului era bine prinsă în scara 
şeii. 

— Mînă! 

Toţi săriră în şa, iar Dagal învirti biciuşca pe deasupra capului 
şi chiui spre şarg, aşa cum învirtesc biciuştile şi dau chiote 
herghelegiii din stepă, mînînd în faţa lor, sau făcînd s-o cotească 
spre păşunat, hergheliile de cai. 

Calul, crescut în stepă, se repezi înainte, sări într-o parte, 
speriat de călăreţul neînsufleţit din şa. Gonind pieziş, tîra după 
el mortul care se lovea cu capul de pămîntul uscat, de bulgări şi 
de pietre. 

Dagal o luase înaintea lui Aiar, fugărind şargul, aplecat 
înainte, învirtind biciuşca pe deasupra capului şi chiuind 
sălbatic. 

Cînd socoti că dobitocul înspăimîntat nu se mai putea opri, că 
avea să tirască mortul pînă la grajdul lui, Dagal îşi struni fugarul: 
şi cînd Aiar îl ajunse din urmă, trăgind cu sfială de mustaţa-i 
lungă, rosti posomorit: 

— În ce priveşte capul meu... 

— Ei, ce-i cu el? 

— Îţi mulţumesc de povaţă. 

— Ai priceput? 

— Da. 

— Trebuie să se creadă că olăcarul a căzut de pe cal. lar calul 
nu-i scoate cercelul din ureche. 

— Mulţumesc. Îmi dau seama. 

Şi, fără a mai rosti o vorbă, făcură calea întoarsă spre 
Samarkand, şi nu ca mai înainte, ci fără grabă, ferind drumul 
mare, luînd-o pe cărări lăturalnice, ocolind hanul de la care 
luaseră bidiviii şi unde, pesemne, ajunsese calul cu leşul 
olăcarului. 

Faţa lui Puşok, care ieşise de la cîrmuitor, era plină de 
însufleţire, dar pasul lui nu mai părea atit de sprinten ca pînă 
atunci: îl durea tot trupul de pe urma goanei din ajun, de parcă 
ar fi călărit pe un tăciune încins. 

Se grăbea spre treburile lui. Dar pe unul din coridoarele 
înguste fu oprit de cuviosul seid Bereke care-i dădu bineţe. 

Puşok fu atît de mirat că atotputernicul seid îl băgase în 


seamă, încît nici nu apucă să-i răspundă, cînd Bereke îl opri. 
Neguţătorul stătu locului fără chef: era nerăbdător să-şi vadă de 
treburi. 

Rareori se întîmpla ca seidul Bereke să vorbească cu cineva 
atit de blajin, de cuviincios, aproape rugător, aşa cum făcu cu 
Puşok: 

— Îmi îngădui să te stingheresc o clipă, preacinstite frate 
Ghevork. Fie ca Allah să-şi pogoare asupră-ţi milostivirea lui, să 
te binecuviînteze în tot ce faci! 

— Eu sînt creştin şi nu cred că... 

— Creştin? Dar asta a fost voia celui-de-sus; fără voia lui nu 
se clinteşte un fir de păr din barba nici unei făpturi de pe 
pămînt. Cel-de-sus a vrut ca domnia-ta să fii creştin şi, domnia- 
ta, preacinstite, nu faci decit să îndeplineşti voinţa celui-de-sus! 
Nu-i nici un păcat în treburile domniei-tale... 

— Neguţătoreşti? Ce păcat poate fi în treburile neguţătoreşti? 

— Nu, nu, nici un păcat. Tocmai de aceea aş vrea să te întreb 
ceva în legătură cu aceste treburi. 

— Ce anume? 

— Ce cămile din caravana domniei-tale au fost prădate? Cu ce 
cămilă au început? 

Puşok îi jurase cîrmuitorului să nu sufle o vorbă, ca să nu se 
răspîndească zvonul despre jefuirea caravanei. Puşok nu ştia 
dacă seidul luase parte la sfatul care se ţinuse noaptea, dar se 
întreba  bănuitor: „Nu cumva Timur vrea să-mi încerce 
credinţa?” 

Ocolind întrebarea aceea atit de primejdioasă, neguţătorul 
înclină capul într-o parte, ca şi cum şi-ar fi amintit de ceva: 

— Oare neguţătoria şi jaful sînt unul şi acelaşi lucru? 

— Am Spus eu aşa ceva? 

— Vorbeai despre neguţătorie, dar văd că mă întrebi despre 
jaf. Ce, a fost prădată vreo caravană? Care anume? 

Însemna deci că seidul Bereke răspîndea zvonul despre 
jefuirea caravanei. 

— A, să te întreb mai limpede, preacinstite: marfa mea e 
neatinsă? Marfa de pe cele patruzeci şi două de cămile din capul 
caravanei. Patruzeci au fost încărcate cu samare şi două, cu 
vătafi de-ai mei. Bogdasar este vătaful meu. E creştin. 

— Dac-aş fi fost eu tilharul, aş fi ştiut poate ceva despre vreo 


prădăciune. Dar sînt neguţător. 

— Preacinstite! Doar ai fost acolo! Adu-ţi aminte! 

— Din amintiri sterpe nu sporesc cîştigurile neguţătorului. 

Bereke scoase repede un inel de pe degetul lui lung, uscăţiv 
şi-l întinse lui Puşok: 

— Un mic dar! Inelul are un smaragd, iar smaragdul 
înveseleşte sufletul şi limpezeşte amintirile. 

— Limpezeşte? 

Puşok încercă ginditor inelul pe degetele lui scurte şi 
negricioase, acoperite cu firişoare de păr aspru, creţ. Pe primele 
trei degete inelul nu intra, dar pe degetul inelar se potrivi şi 
piatra scînteie în adîncurile ei întunecoase, aruncînd o lumină 
verde. Bereke aştepta. 

— Mulţumesc pentru dar, rosti Puşok, făcînd o plecăciune, dar 
nici smaragdul nu-mi poate limpezi amintirile; de caravană îmi 
amintesc - a fost o caravană; de prădăciune nu ţin minte, şi nici 
de vreun oarecare Bogdasar. 

— Cum asta? Atunci e vorba de altă caravană? se miră 
Bereke. Ai trecut prin Firuzabad? 

— Prin Firuzabad?... Bogdasar... Nu-mi amintesc. 

Bereke răsuflă uşurat: 

— Ce bine! Aşadar, a fost prădată altă caravană! lar dacă-i 
vorba de altă caravană... 

Nu sfirşi ceea ce voise să spună. Puşok nu mai fiinţa pentru 
seid. Privind în gol undeva, pe lîngă Puşok, intră în palat, păşind 
cu trufie, fără a vedea nici străjile, nici oamenii care treceau, 
fără a catadicsi să răspundă la plecăciuni, ca şi cum ar fi fost 
cufundat în ginduri cucernice. Toţi se dădeau la o parte în faţa 
lui, căci el era călăuza duhovnicească a cîrmuirii, cel ce ruga 
cerul să hărăzească biruinţe zdrobitoare asupra vrăjmaşilor 
cutezători, cel care-i apăra în faţa lui Allah pe sărmanii păcătoşi, 
cufundaţi în bietele deşertăciuni ale treburilor zilnice. 

„Ce bine! se gîndea Bereke. Dar... se opri, cuprins deodată de 
îndoială: Astă-noapte era limpede pentru oricine că a fost 
prădată o caravană pe drumul spre Firuzabad. In caravană se 
afla Ghevork, acest ghiaur pe care diavolul de mult îl aşteaptă în 
iad. Cum de i-am putut da crezare? Sau poate s-a temut că mă 
va miîhni? Bogdasar a fost prădat oare? Pentru smaragdul acela 
am să-l...” 


Între timp, Puşok îşi potrivise smaragdul pe degetul inelar şi 
pornise din nou în grabă spre treburile lui grabnice, 
ademenitoare. 

Îi tăie însă drumul unul din cei mai de seamă şi înfumuraţi 
dregători din Samarkand, pîntecosul amir Mahmud-Daud-hogea, 
şi mai rotofei din pricina numeroaselor veşminte pe care le 
purta. 

Deasupra nerăbdătorului Puşok răsună glasul gros al hogii: 

— la stai, neguţătorule! 

Puşok se cam sfia de grăsunul acela cu nasul coroiat, cu faţa 
puhavă, albă, mărginită de chenarul îngust al bărbii spînatice. 

Hogea îl înghesuia pe Puşok cu piîntecul lui burduhos: 

— Hai, povesteşte cum stau lucrurile. 

Dac-ar fi vrut să-şi croiască drum între perete şi hogea, Puşok 
n-ar fi putut: hogea era cu ochii în patru. 

— Ei, ce zici? Mărfurile mele-s întregi? 

— De unde să ştiu eu, milostive amir? 

— Umbli cu vicleşuguri, ai? 

Puşok nu răspunse nimic. Hogea păşea inainte, silindu-l să se 
dea îndărăt. 

— Umbli cu vicleşuguri, ai? Am aflat neîndoielnic: tu eşti cel 
care a venit de-acolo. Umbli cu vicleşuguri, neguţătorule, ai? 
Umbli cu vicleşuguri! 

— Nu vin de nicăieri, milostive amir! Vin de la cîrmuitor. Ce 
este întreg şi unde anume, numai el ştie! Putem noi oare să ştim 
mai mult? 

Hogea căzu pe gînduri: 

„Da! Cîrmuitorul nu îngăduia ca supuşii lui să-l întreacă nici 
măcar în ceea ce privea lungimea bărbii. Doar n-avea să se 
ducă la cîrmuitor să afle veşti despre caravană! El era mîhnit 
acum, nu-i ardea de caravane. Dar dacă se isprăvise cu 
caravana, dacă totul fusese prădat! Dacă fusese jefuită 
caravana, însemna că el rămăsese sărac! Trebuia neapărat să 
afle ce se întîmplase cu caravana! “ 

În vreme ce hogea gîndea astfel, gifiind din rărunchi, Puşok 
şedea pironit locului. 

Cu puţină vreme în urmă, el însuşi ar fi dat mult ca să afle ce 
se întîmplase cu caravana lui care plecase din Kutluk-bobo şi, 


cine ştie, poate era încă pe undeva - pe pămînt, prin nori, 
printre stele... 

Privind brocartul caftanului scump al hogii, Puşok gîndea: 

„Hogea e spăimiîntat foarte. Vrea să afle totul, ce şi cum! Dar 
neobrăzatul îmi porunceşte, ca şi cum aş fi vătaful lui şi nu 
neguţător al stăpinirii. Dar eu... sînt neguţător al stăpinirii! Ce, 
nu-i aşa? Cîrmuitorul m-a trimis cu caravana, el mi-a încredinţat 
o sarcină! El m-a zorit. Pentru orice întirziere el pedepseşte cu 
asprime. Aşa-i? lar ăsta şi-a proţăpit dosul în uşă, duhneşte a 
usturoi, fornăie...” 

— Hai, lasă-mă, milostive amir! Am de îndeplinit treburi ale 
stăpînirii. Vin chiar de la cîrmuitor. El mă zoreşte, iar domnia-ta 
mă ţii aici. Aşa-i? Şi ştii cît de aspru e cîrmuitorul cînd îi 
stinjeneşte careva slujitorii! E aspru? E! Hai, dă-te la o parte! 

Cu un hoge nu se vorbea aşa. Dacă acest neguţător păros 
îndrăznea să vorbească astfel, însemna că se bizuia pe ceva! 

— Poftim! Poftim! Voiam numai să te întreb ceva. Mă frămîntă 
un lucru: ce fac cămilele mele? Merg înainte oare? Stau locului? 
E totul neatins? Dacă aşa ceva ţi s-ar fi întîmplat domniei-tale, ai 
fi înţeles neliniştea mea! Eu nu te opresc. Totuşi... spune-mi: E 
neatinsă? Hai, spune! 

— Nu ştiu. Nu ştiu, milostive amir! 

Puşok îşi croi drum între zid şi hogea. Acesta se lipi de perete, 
lăsîndu-l să treacă. 

Privind chipul rugător, mieros al hogii, Puşok uitase de 
caravana pierdută, cufundat cu totul în noile sale ginduri: 

„Însuşi cîrmuitorul m-a trimis! Doar puţin am ridicat glasul şi 
puternicul hoge s-a lipit de perete. Preacuviosul seid n-a cutezat 
să se stropşească la mine. Nimeni nu cutează să se lege de 
mine, să mă înfrunte, să mi se împotrivească, atunci cînd 
îndeplinesc voinţa Stăpînitorului Lumii! Aşa-i? Aşa-i! Asta-i 
puterea! Am pus mîna pe putere! Aşa-i? Aşa-i! 

— Ce legătura am eu cu mărfurile domniei-tale! Lasă-mă în 
pace! se oţări Puşok, dindu-se la o parte. Lasă-mă! 

Dar Mahmud-Daud-hhogea nu putea să-l lase pe neguţătorul 
care cunoştea soarta cămilelor sale dragi, soarta avutului său, a 
puterii sale. 

Mahmud-Daud înşfăcă mîneca armeanului: 

— Te rog! O singură vorbă: marfa e întreagă sau s-a prăpădit? 


O singură vorbă! Măcar o parte de-ar fi rămas! Măcar o parte! 

— Nu ştiu. Sînt la porunca cîrmuitorului! 

Atunci cînd din porunca cîrmuitorului Mahmud-Daud-hogea 
dărima dughene, corturi, caravanseraiuri, avutul neguţătorilor, 
ba chiar feredeiele şi magaziile sale, curăţind locul pentru 
geamia pe care voia s-o dureze cîrmuitorul, el nu cunoştea mila. 
Dărîma. Le-ar fi dărimat şi pe ale lui Puşok dacă acesta ar fi avut 
aşa ceva. Ba chiar l-ar fi nimicit pe Puşok dacă acesta ar fi 
încăput pe miinile lui! L-ar fi nimicit, l-ar fi zdrobit, să nu mai 
rămînă nici urmă chiar din cuşma aceea neruşinată! Ar fi călcat- 
o în picioare! Dar neguţătoraşul era ocrotit de cîrmuitor. Simţea 
că e puternic, că nu te puteai atinge de el. Şi nici n-ar fi fost 
înţelept să facă aşa ceva. Acum, la cea mai mică supărare ar 
alerga de-a dreptul la el! 

Mahmud-Daud-hogea se uită în urma lui Puşok, rezemîndu-se 
de zid, şovăind - să se repeadă după el, să-l roage, să se 
linguşească, oricît de înjositor ar fi fost acest lucru. 

„Injositor? Dar sărăcia nu era oare mai rea decit înjosirea?” 

Şi se repezi după Puşok. 

Străjile nu lăsau însă pe nimeni să intre în curtea spre care o 
cotise Puşok. Ele l-au despărţit pe Mahmud-Daud de neguţător, 
tot aşa cum ceva mai înainte, în bazar, îi despărţeau pe 
neguţători de Mahmud-Daud. 

Păşind apăsat, Mahmud-Daud se îndreptă încet spre pridvorul 
unde, ca întotdeauna, se înghesuiau dregătorii aşteptînd să fie 
chemaţi de Timur. 

În curtea dosnică erau încărcate nişte cămile pentru drum. 

Puşok trecu cu pas de stăpin printre grelele samare, chemă 
pe călăuza slugarnică a caravanei şi îi spuse ceva cu glas 
scăzut. 

Vătafi sprinteni urmăreau cum se încarcă marfa, strigînd din 
cînd în cînd la hamali, ori ajutîndu-i să aşeze mărfurile cît mai 
bine pe spinarea cămilelor care se lăsaseră jos supuse - cite opt 
baniţe de fiecare sac, cîte doi saci de samar. 

Zornăindu-şi cheile, magazionerii erau cu ochii pe robi, care 
cărau sacii din magazii pînă la încărcători. 

Ceva mai departe erau înşeuaţi sau deşeuaţi caii. Intrau 
călăreţi, ducînd de dirlogi cai obosiţi; alţii, înainte de a ieşi din 
curte, vegheau să li se pună bine şeile. 


Curtea, presărată cu fin şi tot felul de gunoaie, vuia de 
strigăte, ciorovăieli, nechezat de cai, răgete de cămile. Nimeni 
nu lua seama la cei trei călăreţi care sosiseră, arşi de vintul 
fierbinte, asudaţi după drumul lung călare prin stepă. 

Unul din ei, zvîrlind dirlogii, fără a se uita dacă grăjdarul îi 
prinsese, se îndreptă cu pas hotărît spre palat. Şi cu toate că nu- 
şi dăduse osteneala nici măcar să se scuture de colb, cu toate 
că nu-şi ştersese faţa, cu toate că nu părea nici dregător, nici 
căpetenie de urdii, străjile din pridvorul de jos îi dădură drumul 
îndată în palat: la spatele cuşmei sale atîrna surguciul roşu de 
olăcar. 

Deşi Puşok nu-l cunoştea pe Aiar, neguţătorului îi plăcu de 
îndată pasul sprinten, sigur de sine, cu care olăcarul mergea 
prin curte; îi plăcu privirea ageră, cutezătoare, isteaţă a ochilor 
lui vioi. 

Uitîndu-se încîntat cum mergea Aiar - cu coatele lipite de 
trup, cu capul puţin aplecat într-o parte, privind drept înainte, 
chipeş, cu înfăţişarea îngrijită - Puşok îl urmări pînă cînd intră în 
palatul cîrmuitorului. 

Acolo, de asemeni fără zăbavă, olăcarul fu dus la Muhammed- 
Sultan. 

Miîrzacul se afla împreună cu deşiratul şi mohoritul amir 
Muzaffar-addin pe care-l întreba ceva stăruitor. 

Dînd cu ochii de Aiar, Muhammed-Sultan se îndepărtă de 
amir, spunînd: 

— Aşteaptă aici şi nu uita: trebuie să-ţi aminteşti bine fiecare 
vorbă a lui... Ai înţeles? Fiecare vorbă! 

Şi se apropie de Aiar: 

— Ei? 

Aiar îi întinse taşca de piele fără să scoată o vorbă. 

Stînd cu spatele la amir, Muhammed-Sultan deschise taşca, 
scrijelă uşor cu unghia pecetea şi desfăşură epistola fără a o 
rupe. 

— Asta e! spuse el fără a ridica ochii de pe epistolă. Du-te. 

Aiar ieşi, fără a scoate o vorbă, ca şi pînă atunci. lar 
Muhammed-Sultan, fără a arunca măcar o privire spre amir, se 
duse cu epistola la bunicul lui. 


Oricît a cutreierat Sadreddin-bai prin toate ulicioarele 


bazarului, oricît au scotocit prin toate cămările neguţătorii de 
piele din Samarkand, piele nu s-a mai găsit. 

— Ce-i de făcut, să ne jupuim vitele? se întrebau pielarii. Doar 
într-o zi n-ai cum să tăbăceşti pielea şi e nevoie de ea cît mai 
curînd. 

Vîntul împrăştia gunoaiele printre şirurile, de dugheni pustii. 
Neguţătorii se îmbulzeau prin cotloanele bazarului, şuşotind, 
strigindu-şi una alta, lăsînd ulițele şi dughenile goale. 

Treceau caravane. Oamenii se dădeau la o parte din faţa lor 
fără a curma vorbele, fără a se uita la covoarele împodobite cu 
ciucuri de pe cămile, la canaturile purpurii ale căpestrelor, la 
surguciurile roşii, aprinse, de deasupra capetelor lor. La 
meşteşugitele izvoade ţesute pe cioltare, la încărcăturile care 
urmau a fi duse spre mari depărtări sau aduse cine ştie de unde. 
Ce le păsa celor din bazar de nişte mărfuri vîndute, de ce să se 
sinchisească neguţătorii de încărcăturile altora, cînd era nevoie 
de o marfă care în bazar nu se găsea. 

Din pricina forfotei nici nu se băgă de seamă spre seară o 
mare caravană care intrase prin Porţile de Fier. Călăuza 
caravanei şi stăpînul ei călăreau în frunte. Cămilele păşeau 
vioaie, deşi asemenea lucru nu era obişnuit după o zi de drum. 
Hamalii şi însoțitorii călăreau pe cai sprinteni şi pe măgari sătui, 
iar covoarele de pe samare abia de erau prăfuite, ca şi cum 
tocmai atunci ar fi fost încărcate. Puţini băgasera de seamă că 
acea caravană nici nu avea strajă. 

Caravana trecu printre şirurile de dugheni spre Havuzul 
Stătut, şi stăpinul împreună cu călăuza caravanei coboriră în 
faţa caravanseraiului neguţătorilor armeni. 

Caravana era atit de mare, încît nu încăpea în curtea. 
caravanseraiului armenilor. Cămilele erau băgate în curte în 
pîlcuri de cîte zece. Îndată ce erau scoase pe poartă, după 
descărcarea mărfurilor, în locul lor erau aduse altele. 

Cămilele, care-şi aşteptau rîndul, umpleau toată uliţa din faţa 
caravanseraiului. 

Nelipsiţii muşterii din ospătărie se opriră din mestecat, 
cercetînd cu privirea cămilele care se înghesuiau şi scheunau. 
Glasurile oamenilor erau acoperite de răgetele tinguitoare ale 
animalelor. În birturi nu mai mirosea a carne friptă, ci a păr 
asudat de cămilă. 


— Ce caravană o fi? se întrebau oamenii. De unde o veni? Au 
ajuns la capătul drumului, dar de pe buzele, cămilelor curg bale 
verzui. Pesemne că au fost hrănite de curînd. 

— la uitaţi-vă, parcă e armeanul acela care a fost prădat! 

— Cum să fie? El a plecat cu o caravană spre Hoardă. 

— Ele! 

— E adevărat că seamănă! 

Acum nu le mai era aminte la mîncare şi nici la tăifăsuială: ce- 
o mai fi şi asta - armeanul plecase cu o caravană şi venise cu 
alta? 

Da, Ghevork Puşok sosise; sosise, şi acum stătea în poartă, 
privind cum se descarcă marfa. 

Privea cu atita luare-aminte, încît nu-l băgă de seamă pe Aiar, 
care-i plăcea atit de mult; acesta trecu pe lîngă el şi se aşeză 
tihnit într-o ospătărie apropiată. 

După ce dăduse taşca mirzacului, Aiar se dusese la cvartir, se 
curăţase, se spălase, îşi lăsase cuşma cu surguci, îşi pusese o 
tichie obişnuită cu ţesături şi ieşise să se plimbe olecuţă prin 
tîrg. 

În ospătăria aceea îi plăceau colţunaşii mici cu dresuri care 
pişcau la limbă. În aşteptarea lor se uita cînd şi cînd spre 
cămilele care erau descărcate, spre şuvoiul cenuşiu de apă care 
se revărsa din ulucul de piatră în Havuzul Stătut. 

Dar zvonul despre sosirea neguţătorului armean se şi 
răspîndise prin bazar, ca un noruleţ de fum, gonit de vintul serii. 

În jurul caravanseraiului se şi adunaseră feluriţi gură-cască şi 
neguţători obosiţi de trindăvie, privind din cînd în cînd printre 
cămile. Se aplecau pentru a vedea pe sub acestea dacă era 
adevărat că de cealaltă parte a caravanei se afla Puşok sau o fi 
fost altcineva care semăna cu el. 

Da, Puşok era, într-adevăr! 

Unii mai hotăriţi dădură ocol nesfirşitei caravane, ajungînd de 
partea cealaltă şi strecurîndu-se pînă la Puşok. 

Sadreddin-bai le-o luase înaintea tuturor. 

El se apropie de nişte neguţători care vorbeau despre sosirea 
lui Puşok. Îndată ce-şi înălţă capul spre samare, nările lui 
începură să tremure: „Piele!” 

Se întoarse repede, de teamă ca nu cumva să i se fi auzit acel 
strigăt care-i ardea sufletul. Dar strigătele sufletului nu pot fi 


auzite de cei din jur. 

Sadreddin-bai se apropie repede de caravană. Atunci simţi şi 
mai limpede mirosul cunoscut, jinduit, minunat al pielii! 

Atunci, ca înotătorii care se cufundă în viltorile apei, se 
aplecă, se strecură pe sub pintecele cămilelor şi, cît ai clipi, se 
ivi în faţa armeanului. 

— Bine ai venit, preacinstite! 

— Bine te-am găsit! 

— A fost lung drumul? 

— Ei, cum să spun... ca toate drumurile caravanelor... Doar 
ştii şi matale. 

Oare putea spune că drumul ţinuse puţin, că fusese scurt, că 
doar cu puţină vreme mai înainte întreaga caravană ieşise din 
cotlonul unde se pitulase din porunca tainică a însuşi 
cîrmuitorului şi că după mai puţin de un ceas de drum intrase în 
oraş prin Porţile de Fier, trecînd de-a lungul uliţelor bazarului. 

Dacă ar fi dat în vileag una ca asta, cum ar mai fi vuit de 
zvonuri Şi clevetiri bazarul din Samarkand! 

Cum ar mai fi trăncănit neguţătorii despre binefăcătorul lor, 
despre înaltul lor ocrotitor, despre Timur, Stăpînitorul Lumii! 

Puşok găsi un răspuns: 

— Ei, caravana mea s-a rătăcit, unii au crezut că s-a isprăvit 
cu ea, dar, mulţumesc lui dumnezeu, din mila cîrmuitorului, iat- 
o! 

— Dar ce marfă ai? întrebă Sadreddin-bai, fără a-l asculta. 

— Atîrnă de cumpărător. Fiecare de ce are nevoie. 

— Eu aş avea nevoie de piele. 

— Multă? 

— Dar la ce preţ o dai? 

— O sută! 

Sadreddin-bai se dădu îndărăt, molfăind, dar îndată se 
apropie din nou: 

— N-am auzit bine. La ce preț, preacinstite? 

— O sută! 

Punga pleoştită se legăna neputincioasă pe pîntecul 
bătrînului, dar Sadreddin-bai o apucă cu hotărîre. 

— lţi dau arvună pentru o sută de legături. Ne socotim deplin 
peste două zile. 

— O sută e cu bani peşin. Altfel, e o sută douăzeci şi cinci! 


— Ultimul preţ? 

— Banii sînt ai matale, marfa e a mea. 

— O sută zece! 

— După cum vezi, n-am descărcat încă. Aşa-i? N-am început 
încă să vind. N-am stat încă de vorbă cu neguţătorii. Aşa-i? Dacă 
vrei să cumperi, cumpără la preţul pe care ţi l-am cerut. Dacă 
nu, aşteaptă să vezi ce preţ o să fie miine. 

— Poftim arvuna. 

— Cît mi-ai dat? 

— Pentru zece legături. 

— Plăteşti zece şi rivneşti o sută! zise Puşok dînd dispreţuitor 
din mînă. 

— Fie! Bate palma! 

— Doar aşa, ca saftea! se dădu bătut Puşok. O sută de 
legături a cîte o sută douăzeci şi cinci sînt ale dumitale. Ne 
socotim miine seară. 

— Am cerut păsuire două zile. 

— Nu pot să aştept. 

— Bine. Dă-le încoa! 

Dar neguţătorii se şi adunaseră în jurul lui Puşok, alergind de 
jur împrejurul caravanei, strecurîndu-se între cămile, ivindu-se 
de sub ele. 

— A adus piele! se răspindea zvonul prin bazar. 

Dughenile de piele din bazar se goliseră şi toţi alergau ca la 
foc spre Havuzul Stătut. Curînd după aceea cămilele abia mai 
puteau fi aduse la descărcat sau scoase din ogradă, atit de 
multă lume se strînsese din toate părţile - unii ca să cumpere 
piele, alţii ca să privească cum se tocmesc toptangiii. 

Unii, după ce făceau îndelung plecăciuni în faţa lui Puşok, 
aduceau vorba de departe: 

— Cum de s-a întîmplat, preacinstite, că nici n-am dovedit 
bine să te petrecem şi te-ai şi întors? 

— M-au scuturat frigurile. A trebuit să mă întorc! oftă, plin de 
nerăbdare, Puşok, simțind în el atita vlagă, atita belşug de 
putere şi de sănătate, cum nu mai cunoscuse niciodată în viaţă. 
Uitase chiar că dosul îl mai durea încă din pricina goanei călare 
de deunăzi, durere înviată de alergătura, deşi nu prea lungă, din 
ziua aceea. 

Dar alţii îl întrebau de-a dreptul: 


— Ce marfă ai? 

— Ce ai vrea să fie? 

— N-ai cumva piele? 

— Şi dacă aş avea? 

— Aş cumpăra... 

— De cită ai nevoie? 

— Care-i preţul? 

— O sută cincizeci! 

— Legătura?! 

— Da ce? 

— Noi abia am putut să vindem cu cincisprezece! 

— Cînd asta. Demult? 

— Ei, asta, demult! 

— Acum însă preţul e altul. Atunci şi eu mă învoiam la 
şaptezeci! 

— Da, ţinem minte! 

— Acum, poftim, am adus marfă. Luaţi. Miine s-ar putea să se 
scumpească. 

— Dar auzisem că pielea matale se pierduse fără urmă. 

— Am găsit-o. 

— Aha! Dar ce preţ ceri! 

Unii încă şovăiau, schimbînd priviri între ei: alţii îşi croiau de 
pe acum drum spre armean pentru a plăti preţul cerut. 

Numai  Sadreddin-bai cutreiera prin ulicioarele pustii, 
căutîndu-l ba pe un cămătar, ba pe altul. 

Dar şi cămătarii obişnuiţi şi zarafii, care uneori dădeau şi ei 
bani cu dobîndă, opreau de îndată dobinda lunară asupra 
datoriei, împrumutind bani în aşa fel, încît era de ajuns ca 
datornicul să facă un pas greşit, ca să se înglodeze pînă în git în 
datorii pe care nu le mai putea plăti niciodată. 

— Ce zălog dai? îl întrebă pe costelivul Sadreddin-bai un 
cămătar persan molatic la înfăţişare, mătăhălos ca un elefant, 
ascuns aproape în întregime de pîntecul lui rotofei. 

— Dau casa drept zălog. 

— Cit face? 

— Hai să zicem - cinci mii! 

— Oho! Hm, cine are nevoie azi de casă? 

— E casă trainică. 

— Avuţia neguţătorului e dugheana cu marfă. Ai aşa ceva? E 


plină cu marfă? 

— Doar mă cunoşti! Am mai împrumutat de la matale şi am 
plătit totdeauna la soroc. 

— Tare mă mai bucur cînd mi se plătesc datoriile la soroc! 

— Rogu-te - nu mă lăsa. Imprumută-mă! 

— Dai casa zălog pentru o mie? 

— Dar ea preţuieşte zece mii! Totdeauna a fost socotită la 
cinci mii cînd am dat-o zălog. 

— Ai mai zălogit-o? 

— Cîndva. Demult. 

— O mie! 

— Puțin! 

— De cit ai nevoie? 

— De douăsprezece. 

— Pentru un zălog de cinci mii! AŞ! 

Anevoie căpătă Sadreddin-bai trei mii, punînd casa amanet şi, 
după ce iscăli ţidula pentru şase mii şi hirtia de amanetare a 
casei, se repezi la caravanseraiul armenesc. 

Se însera, dar lingă Havuzul Stătut neguţătorii încă se 
îmbulzeau cumpărînd piele de la Puşok. 

Marfa nu se mai descărca. Cite zece, cîte douăzeci de cămile 
ieşeau din ogradă ba după unul, ba după altul dintre neguţători. 
Unii dintre cumpărători plecau deodată cu zece cămile, cînd 
Mullo Faiz îşi croi în sfîrşit drum spre Puşok cu totul istovit de 
zăpuşeală şi de îmbulzeală. 

— Bine ai venit, preacinstite! 

— Bine te-am găsit! 

— Pogoritu-s-a  milostivirea  celui-de-sus asupra treburilor 
matale? 

— Ai nevoie de piele? 

— Care-i preţul? 

— Am vîndut tot. Mai am doar vreo treizeci de saci. 

— Cît costă legătura? 

— Două sute! 

— Cit? 

Mullo Faiz se rezemă încet de perete, lunecă şi căzu la 
picioarele lui Puşok, mirat că limba i se împleticea în gură. 
Încercă să mişte fălcile. Mîna dreaptă nu mai putea s-o ridice. 
Duse mîna stingă la gură, dar văzu negru înaintea ochilor şi se 


rostogoli de pe prag undeva jos, într-un hău căscat în beznă. 
Doar inima îi mai bătea, ca şi cum ar fi trecut peste el o 
caravană, încet-încet, ca în vis, păşind uşor, aproape fără să se 
simtă. În cele din urmă nu mai auzi nimic. 

Oamenii se strînseseră în jurul lui Mullo Faiz, care zăcea fără 
simţire, încercînd să-l ridice. În sfîrşit, îl săltară de jos şi-l duseră 
de acolo. Întîlnind oamenii care-l duceau, Sadreddin-bai se dădu 
la o parte, lipindu-se de perete, lăsîndu-i să treacă, miînios că-l 
stingheriseră. Îndată ce trecură de el, se repezi la Puşok: 

— Uite! Ai aici trei mii. 

— Ai vrut o sută. Aşadar, trebuie să-mi dai douăsprezece şi 
jumătate, din care scădem arvuna.. 

— Am dat una şi un sfert! 

— N-are rost să ne ciorovăim pentru un sfert, preacinstite! 
Dar ce, eu am aşteptat degeaba? 

— Dar am spus că aduc banii miine seară şi i-am adus azi! 

— Ei, unde mai pui că şi preţul e acum altul. 

— Cum asta? 

— Acum e două sute. 

— Dar nu ne-am învoit aşa! 

— Uite, îţi dau înapoi arvuna mai puţin un sfert. 

— Pentru ce mai puţin? 

— Pentru că te-am aşteptat. 

— Ei... Asta-i prea... 

— Bine! îl întrerupse Puşok căruia nu-i plăcea să obijduiască 
pe nimeni, şi ameţit de toate cela întîmplate era îngăduitor. 
Bine, am să pun la socoteală şi sfertul. Ei, cumperi cu două 
sute? 

— Aşadară, cîte legături? 

— Să socotim... 

Se întuneca tot mai mult. 

Puşok nici nu intrase încă la el în cămară. Nici nu dăduse ochi 
cu stăpînul caravanseraiului, şi toată marfa era de pe acum 
vîndută! Şi la ce preţ! La ce preţ o vînduse! 

Ograda se golise, nu se mai vedea nici un samar! Călăuza 
caravanei îşi dusese cămilele afară din oraş. Totul se petrecuse 
numai în trei sau patru ceasuri! 

— Ce odaie vrei? îl întrebă Levon pe Puşok. Aceeaşi?... 

— Da. Aceeaşi. 


— Dar unde-i calabalicul matale? Ce să duc acolo? 

— Calabalic? îşi aminti deodată Puşok. Calabalic? Nu l-am luat 
cu mine... Se află la caravanseraiul în care am poposit mai 
înainte. Aşa am venit. Fără calabalic. 

Era istovit. 

— Fă-mi patul, Levon. Eu mă duc la ospătărie să înfulec ceva. 

Curînd după aceea, Puşok şedea pe malul havuzului sub pata 
uleioasă de lumină, pe care o arunca fanarul aninat de creanga 
mlădioasă a unei sălcii din ţara chitailor. 

Puşok nu putea de loc să-şi amintească cine era tînărul care 
şedea nemişcat în faţa lui, pe cap cu o tichie verde din 
Şahrisiabz; unde-l mai văzuse oare pe acest tînăr plăcut la 
vedere? Cînd? Parcă nu era mult de atunci. Dar unde? 

Aiar şedea neclintit, ascultind apa care susura în întuneric, 
curgînd din ulucul de piatră în Havuzul Stătut. 


Ghemotocul de cîlţi, vîrît în călimara mică de lut, ca să nu se 
usuce şi să nu se verse cerneala, se agăţă de virful beţigaşului 
de trestie şi Ulugbek se murdări pe degete. 

Le umezi cu salivă şi le şterse de căptuşeala micului său 
halat. Timur aştepta cu răbdare ca nepotul să scrie din nou ceea 
ce-i spunea. 

Ulugbek scria acum a treia poruncă din acelea care trebuiau 
să fie gata, pentru a fi date la iveală în clipa potrivită. 

— la citeşte! arătă Timur cu capul spre foaia de hirtie. 

Tot ştergîndu-şi degetele, băieţelul citi cele scrise: 

„...Intrucit în bazarul din Samarkand nu se găseşte piele 
îndeajuns, se îngăduie oştenilor să pornească la drum fără 
încălțări de schimb, urmînd a se face rost de ele în drum, acolo 
unde se vor găsi. 

intrucit neguţătorii de arme s-au plins de armurieri că n-au 
vrut să scadă preţurile la mărfurile lor, că stăruie în preţurile lor, 
să se dea neguţătorilor de arme din magaziile noastre...” 

Tocmai atunci intră Muhammed-Sultan cu epistola. Luînd-o 
din mîinile lui, Timur se uită cu coada ochiului la Ulugbek: 

— Hai, du-te, şi spală-te pe miini. Spală-te cu apă. 

După ce ieşi Ulugbek, Timur desfăşură sulul şi cercetă 
epistola. Ce să priceapă el în acele liniuţe, puncte şi înflorituri de 
neînțeles? Privi foaia gălbuie de hîrtie deasă, de mătase, şi o 


dădu înapoi lui Muhammed-Sultan: 

— Citeşte! 

Încet, nu atît de bine cum ştia să citească Ulugbek, 
Muhammed-Sultan începu să silabisească epistola amirului 
Murat-han pe care o trimisese surorii sale Gauhar-Şad la Herat. 

— Aşa, aşa... Bineţele, urările nu le citi. Să nu pierdem 
vremea, căci acuşi se întoarce Ulugbek si epistola asta a fost 
doar trimisă mamei lui. N-are însemnătate... Treci la fapte. 

Dar pentru a găsi locul unde începeau aceste fapte, Mu- 
hammed-Sultan avu nevoie de mai multă vreme decit dacă ar fi 
citit totul la rînd. 

Murmurînd, spicuia cînd ici, cînd colo, dar dădea mereu de 
bineţe, de zorzoane, sau de stihuiri cucernice din Coran. 

În sfîrşit, găsi: 

„Aci sosit-a han-zade a preacinstitului Miranşah-mirza, iar 
stăpînul este mînios şi mohorit. Chiar dacă va scoate săgeata 
din tolba mîniei sale, vîrful ei ţinti-va spre soare- apune, iar voi 
vă veţi bucura de pace, bună învoire şi înflorire! 

Am dat să facă tăşti bune unui meşter iscusit de aici, potrivit 
dorinţei binecuvîntatului Şahruh-mirza şi cea dintii taşcă am s-o 
primesc miine şi-am s-o trimit. 

— Nu cumva aici vorbele despre tăşti au un alt tîlc? întrebă 
Timur căzînd pe gînduri. 

— Chiar dacă au alt tilc nu va mai apuca să le trimită: miine 
amirul n-o să mai fie aici. 

— Hm, îl linişteşte pe Şahruh, pasămite o să ne îndreptăm 
spre Miranşah. Ei, Şahruh n-are decit să doarmă liniştit cu soaţa 
lui! Pecetluieşte la loc epistola, ca să nu se bage de seamă 
nimic şi trimite-o din nou. S-o citească la Herat. lar olăcarul să 
spună acolo prin viu grai: „A fost trimisă cu un alt olăcar, dar pe 
drum s-a întîmplat o năpastă. lar cîrmuitorul, pare-mi-se, nu ştie 
nimic despre asta.” Nu ştie! Inţelesu-m-ai? 

Ulugbek se întorsese. 

Muhammed-Sultan făcu repede epistola sul şi o vîrî în mînecă. 

— Altceva? îl întrebă Timur pe Muhammed-Sultan. 

— Amirul Muzaffar a cercetat doi oameni prinşi pe drumul 
dinspre Purgan. Îndrugau nişte minciuni, din care nu se putea 
înţelege nimic. 

— Unde-s? 


— Jos. 

— Hai să mergem, am să-i cercetez eu însumi. 

Se strecurară anevoie într-un coridor strîmt, de unde o scară 
îngustă se rotea repede, pogorind, spre beciurile Palatului 
Albastru unde, îndărătul pereţilor groşi, în întunericul aproape 
deplin, sub bolțile scunde, se aflau închisori şi temnite tainice, 
de unde glasul omenesc nu pătrundea afară, unde în cărămizile 
cafenii erau înfipte verigi şi belciuge negre, unde împărăţeau cei 
mai credincioşi, cei mai de nădejde slujitori ai Stăpînitorului 
Lumii. 

Timur cobori pieziş pe scara repede, lăsînd în jos cu grijă 
piciorul lui beteag de pe pragul înalt, aplecat. 

Muhammed-Sultan rămăsese ceva mai în urmă, pentru ca în 
întuneric să nu calce pe mîna bunicului care cobora cînd 
sprijinindu-se cu palma de zid, cînd rezemîndu-se cu degetele 
pe treptele de care trecuse. 

Rămas singur, Ulugbek scoase, ca să-şi treacă vremea, din 
învelitoarea de mătase scrierea lui Ghias-addin şi o deschise la 
locul în care bunicul lui îl întrerupsese pe hronicar. 

Băieţelul citea: 

„După aceea Stăpînitorul Lumii luat-a hotărîrea neclintită de a 
purcede împotriva cetăţii Delhi. 

Astrologii, cititorii în stele, care pun la temelia tuturor faptelor 
semnele zodiacului şi le leagă, potrivit cu aceste semne, căutat- 
au să ghicească în taină viitorul, după îmbinarea zodiacului, 
prielnică sau rău vestitoare. Dar Marele Stăpînitor, întruchiparea 
preaînaltelor însuşiri ale califilor, se bizuia pe învăţătura 
cuvioşilor, care descătuşează minţile omeneşti de eresuri şi de 
rătăcirile celor ce nu pun la îndoială nici treimea, nici cele şase 
înfăţişări ale dumnezeirii, datorită evlaviei lor adinci. El s-a 
îndoit, n-a dat crezare arătărilor stelelor şi cu mîna nădejdii s-a 
prins de arcanul îndurării celui-de-sus...” 

Pogora amurgul. 

Slovele nu se mai vedeau bine. Băieţelul aşeză din nou 
scrierea în învelitoarea ei. Îi rămăsese în minte cît de frumos 
scria: 

„După îmbinarea zodiacului, prielnică sau rău vestitoare...” 

Se întuneca repede, aşa cum se întîmplă totdeauna la 
Samarkand, în cele dintii zile ale lunii septembrie. 


Nu se aduseseră încă facile. 

Băieţelul privea cum se întuneca tot mai mult, iar dincolo de 
fereastră, sus, în tăriile cerului se aprindea, licărea, necutezînd 
încă să strălucească din plin, luminita albă a unei stele 
îndepărtate. 


CAPITOLUL ZECE 
GRĂDINA 


Trecuse o săptămînă de cînd cîrmuitorul se închisese într-un 
ungher dosnic al marelui său palat. 

lar deasupra aşezării, dimineaţa de septembrie răspindea o 
lumină albă, străvezie. 

Frunze grele căptuşeau fundul pîraielor, iar apa era curată, 
rece. De-a lungul drumurilor şi de-a curmezişul grădinilor, pe 
apa piraielor pluteau roade coapte, căzute de pe crengi. 

Trandafirii înfloreau acum toamna a doua oară, şi toţi pierde- 
vară din aşezare purtau după ureche, sau sub turbane, trandafiri 
roşii-aprinşi sau mlădiţe liliachii de izmă înmiresmată. 

În zilele acelea mulţi dintre localnici plecau afară din oraş, la 
ţară, unde aveau livezi şi case, şi unde ai lor se aflau încă din 
primăvară. Plecau tarabagiii, toptangiii, dar dregătorii nu 
îndrăzneau să părăsească oraşul, să se îndepărteze din umbra 
cenuşie a palatului, temîndu-se ca nu cumva stăpiînitorul să-i 
cheme şi să se minieze dacă nu i-ar afla în preajma lui. 

Umbra sură a Palatului acoperea, ca o bucată mare de pislă, 
curtea de piatră, unde încă dis-de-dimineaţă se grămădeau 
sfetnicii apropiaţi şi curtenii lui Timur. Trecuse o săptămînă de 
cînd cîrmuitorul nu ieşise încă la ei şi nu-i chemase înăuntru, 
mîhnit de veştile primite despre Miranşah, nechibzuitul său fiu. 

In fiecare zi, dregătorii se îmbulzeau şi tînjeau, şoşotindu-şi 
mereu unul şi acelaşi lucru: 

— Ce face cîrmuitorul? 

— E tot mîhnit! 

— N-ar trebui să trimitem pe careva la el? Să-l ogoim, să-l 
alinăm, doar treburile stăpînirii stau pe loc, aşteaptă. 

— Dar cine să se ducă? Care vrea să-şi pună capul în 
cumpănă? 

Şi vorbele se curmau. 

Se obişnuiseră să se tot îmbulzească în pragul palatului. Se 
gospodăreau acolo ca la ei acasă, întindeau cergi în curte, de-a 


lungul zidurilor reci, în umbra jilavă, se ospătau unul pe altul cu 
gustări aduse de acasă, trimiteau slugile la bazar după 
turchestani zemoşi sau după şerbet, după baclavale sau halva. 

Şedeau pe cergi, fără a se hotărî să-şi aştearnă un macat sau 
să-şi pună vreo pernă dedesubt, ca şi cînd s-ar fi aflat la un scurt 
popas în război, gata oricînd să sară fără şovăială pe cal sau să 
se năpustească în luptă, dacă va porunci cîrmuitorul. Tăifăsuiau 
cumpăniţi, rostind vorbe cu tîlc în aşa fel, încît, ascultîndu-i, ai fi 
putut crede că toţi se gindeau numai şi numai la dezlegarea 
marilor treburi legate de propăşirea întregului norod, că dacă n- 
ar fi ei acolo, bătrînul Timur nu ar putea cîrmui cu atita 
strălucire. 

In zilele acelea sosea cine ştie de unde şi pleca cine ştie unde 
olăcar după olăcar. Soseau şi plecau de sub bolțile curților 
caravane colbuite de vînturile drumurilor îndepărtate, sau 
chivernisite pentru drumuri îndepărtate. Viaţa Palatului Albastru 
nu se curmase. Poate că acum era chiar mai însufleţită şi mai 
zgomotoasă. Uneori, era chemat în palat unul sau altul din 
dregători, dar şedea de vorbă cu ei miîrzacul Muhammed-Sultan, 
şi după aceasta căpeteniile de urdii ieşeau tăcute, îngîndurate, 
grăbite, alergau spre conoveţe şi nu se mai întorceau să şadă pe 
cergă împreună cu ceilalţi curteni. 

Zilele acelea, în bazar se dăduse un preţ nemaivăzut pentru 
piele, cînd sosise în oraş Ghevork Puşok cu marfa lui. 
Pretutindeni în bazar, în fiecare casă de neguţător, în toată 
aşezarea se vorbea despre nemaipomenitul alişveriş al 
neguţătorului armean, iar Puşok, după ce vînduse toată marfa, 
spusese că este bolnav şi se pitise într-una din grădinile lui 
Timur, aflată în afara oraşului, unde grădinarul stăpiînirii îl 
poftise să stea cităva vreme, pînă cînd vorbăria se va ostoi şi 
cîrmuitorul îl va chema pentru a-i încredința alte treburi. 

S-ar fi putut întîmpla ca vreunuia din muşteriii lui Puşok să-i 
treacă prin minte să-l ia la rost, să facă gălăgie, deoarece, chiar 
a doua zi, preţurile la piele scăzuseră de la două sute legătura la 
cincizeci, cît fusese înainte, iar spre seară coboriseră pînă la 
treizeci. Cererea scăzuse. Oştenii nu mai căutau cu deznădejde 
încălțări, deoarece ieşise porunca milostivă a cîrmuitorului, care 
îngăduia oştenilor să aibă o singură pereche. 

Sadreddin-bai dusese banii de la cămătar lui Puşok şi nici nu 


apucase bine să ia legăturile de piele cumpărate, că cererea şi 
începuse să scadă, preţurile coborau repede, de-a rostogolul, ca 
dinarul de aur în tigva dervişului - fără întoarcere. 

Sadreddin-bai nu mai avea cu ce să-şi răscumpere casa. Nu 
mai avea nici măcar cu ce să plătească cămătarilor dobinzile 
care creşteau, şi bătrînul, luîndu-şi doar vreo două caftane şi un 
covoraş ponosit, părăsi pentru totdeauna casa părintească, pe 
care abia cu puţină vreme înainte o preţuise atît de mult 
răposatul Mullo Faiz. 

Dar neguţătorul se cade să facă negoţ. Dacă neguţătorul se 
lasă de negoţ, nu mai e neguţător. Sadreddin-bai ţinu piept 
loviturii; oricît de grea fusese această lovitură, nici ciolanele 
neguţătorului nu trosniseră, nici mintea nu i se întunecase; îi 
mai rămăsese pielea cumpărată de la Puşok, care, deşi îşi 
pierduse din preţ, era marfă foarte bună, cu pecetea Hoardei de 
Aur. 

Sadreddin-bai se mută în caravanseraiul sărăcăcios, şubrezit 
de vreme, al lui Batur-bai, într-o odăiţă vecină cu fosta chilie a 
lui Mullo Kamar. Pe uşa acesteia atîrna încă un lacăt lung, ca 
prăselele unui hanger, cu o toartă groasă; pesemne că Mullo 
Kamar avea de gînd să se aciuiască din nou acolo, cînd se va 
întoarce. Sadreddin-bai îşi rîndui la el în odăiţă, pe rafturi, pieile 
de preţ, desfăcînd deocamdată numai o legătură. 

Nu avea bani să închirieze o prăvălie în bazarul de piele şi nici 
măcar pentru vreo mică dugheană, ca aceea pe care o 
închiriase pe vremuri latagan. Lîngă fosta dugheană a lui 
latagan, de-a dreptul pe pămînt, Sadreddin-bai întinse un 
covoraş şi aşeză pe el gheme de aţă pentru cizmărie, tocuri de 
lemn, rămăşiţe de piele cumpărată la preţ de nimic de la 
ciubotarii bogaţi, trebuincioase celor mărunți. Puse alături şi 
ceva piele cu pecetea Hoardei de Aur. 

Cînd preţurile scăzură peste tot în bazar la cincizeci, 
Sadreddin-bai îşi vîndu marfa cu patruzeci şi nouă. Cînd preţul 
cobori la treizeci, numai Sadreddin-bai nu se temu să ceară 
douăzeci şi opt pentru o legătură. 

Deşi negoţul nu se însufleţise încă, Sadreddin-bai făcea 
alişveriş bun. Nu trecu nici o săptămînă şi tot bazarul ştia că aţă 
de cizmărie, tocuri şi rămăşiţe de piele se găsesc mai ieftin decit 
oriunde la Sadreddin-bai. Din zi în zi creştea tot mai mult 


numărul muşteriilor care cumpărau marfă de la bătrîn. 

Neguţătorii din bazarul de piele se mirau şi totodată se mîniau 
de faptul că Sadreddin-bai, care înainte vreme era cunoscut ca 
un zgircit fără pereche, ca un cărpănos care ţinea veşnic la preţ, 
acum scădea preţurile în tot bazarul de piele, vînzînd aproape în 
pierdere, şezînd ca un cerşetor pe covoraşul lui de lîngă drum. 

Dar muşteriii se opreau tot mai des în faţa acestui covoraş. 
Către acest covoraş se îndreptau ciubotarii, străbătind tot 
bazarul de piele, ocolindu-i pe ceilalţi neguţători; deşi marfa nu 
era cu mult mai ieftină decit la alţii, ei cumpărau aici ceea ce le 
trebuia pentru meşteşugul lor, bătrînul vînzînd totuşi mai ieftin, 
lucru care în meşteşugul lor îşi avea însemnătatea lui. 

lar cheltuielile lui Sadreddin-bai pentru hrană şi pentru 
negoţul lui scăzuseră atit de mult, încît deosebirea de preţ era 
răscumpărată de creşterea tot mai mare a deverului. Cîştigul 
bătrînului creştea zi cu zi, întrecîndu-i cu mult cheltuielile. 

Roata negoţului începuse din nou să se învirtească în mîinile 
sale uscăţive, stăruitoare, neobosite. 


Nu o dată în zilele acelea cobora Timur pe scara îngustă în 
întunecimea din hrubele palatului. 

Unul după altul erau aduşi în faţa cîrmuitorului tot felul de inşi 
zdrenţăroşi, aproape despuiaţi, istoviţi şi pe care îi cerceta 
însuşi Timur - cum nimeriseră în drumul caravanei, dacă nu 
veniseră cumva din satul Kurgan, unde locuiau, ce îndeletnicire 
aveau... 

Unii spuneau că se duceau la bazar; alţii se juruiau că 
avuseseră de gind să-şi vadă rubedeniile la Samarkand; alţii, în 
sfîrşit, nu răspundeau la întrebări, şi aceştia, bătuţi cu cnuturile, 
şfichiuiţi cu girbacele, răcneau de durere sau îşi dădeau duhul 
pe neaşteptate, fără să fi dat în vileag nimic de seamă. 

— Aştia-s pesemne tilharii! spuneau despre ei călăii, 
închinîndu-se în faţa cîrmuitorului, după ce nu se mai putea 
scoate nimic de la schingiuiţii care amuţiseră pe vecie. 

Şi vorbele gizilor îl mai linişteau pe Timur. 

Într-o zi, în faţa cîrmuitorului se afla un om pociltit, în zdrenţe, 
cu o ciudată barbă roşcată, care i se revărsa pe piept în cîteva 
şuviţe  unduitoare. Ochii lui albaştri, în chenarul roşu al 
pleoapelor nedormite, îl priveau pe Timur poate mustrător, 


poate cu mirare. 

— Tu ai prădat? îl întrebă Timur. 

— Pe cine? 

Timur era uimit că întemniţatul stătea de vorbă cu el fără 
sfială, ca şi cum ar fi fost doi cunoscuţi în bazar, ca şi cum s-ar fi 
grăbit să pună capăt unei pălăvrăgeli plictisitoare. Dar Timur 
abia dorea să stea'de vorbă cu el. 

— Tu ai prădat? Ai fost prins cu miţa-n sac? 

— Ce să prad, vai de zilele mele! Colea o găină, dincolo doi 
harbuji. Doar ştii că nu poţi duce doi harbuji într-o mînă. Şi iac- 
aşa am trăit ca vai de mine. Ce fel de prădăciune-i asta! Tilharii 
pradă cu hangeru-n mînă, înjunghie, fură aur - asta se numeşte 
prădăciune! Eu mă îndeletnicesc cu şterpeleli mărunte. 

— Ai mărturisit? 

— Dar nici n-am tăgăduit. Îndată ce am fost întrebat, am şi 
răspuns: colea o găină, dincolo un harbuz sau un cantalup, - se 
întîmplă, de aia-i drumul mare. 

— Dar cum ai nimerit pe drumul Kurganului? 

— Veneam la bazar. 

— La ce bazar? 

— Bazarul din Samarkand. 

— De ce? 

— Ei, d-aia! 

— Ca să jefuieşti? 

— Dar ce fac eu nu-i jaf! Doar am spus: ce fac eu nu-i jaf. 

— Dar caravane ai întîlnit? 

— Am întîlnit şi aşa ceva. Zece, poate chiar şi cincisprezece 
caravane au trecut pe lîngă mine, pînă am ajuns aici. 

— Le-ai prădat? 

— Vai de mine! Dar ce, eu-s tilhar? Eu mă îndeletnicesc cu 
daraveri mărunte. Ca să jefuieşti o caravană trebuie să fii tare, 
să ai arme, oameni. 

— Puteai să-i aduni! 

— Oameni? De unde? Dar ce, eu-s cine ştie cine? Dar ce, eu-s 
Timur? 

— Cum ai spus? 

— Eu nu-s tare, zic, ca să string oameni. 

— Dar despre Timur ce-ai spus? 

— El e om mare, de viţă împărătească. Lui nici că-i pasă! 


— Ştii cu cine stai de vorbă? 

— Aici e întuneric, nu desluşesc. Săptămîna asta atit am fost 
sucit şi răsucit, încît nici nu mai ţin minte cu cine n-am stat de 
vorbă! 

— Nu vrei să mărturiseşti? 

— Ce anume? 

— C-ai jefuit caravana. 

— Nu. Nu-i treaba mea. N-am ridicat mîna asupra vreunei 
caravane. Eu nu mă apuc decit de ceea ce-mi stă în putere să 
fac, din asta îmi scot şi hrana. 

— Dar daca ţi-ai scoate-o altfel? 

— N-aş avea nimic împotrivă. Numai de-ar fi viaţa mai uşoară. 

— De unde eşti? 

— Din munţi. Auzita-i de Matcea? 

— De acolo eşti? 

— De acolo. 

Timur întrebă straja: 

— Ce armă s-a găsit asupra lui? 

— Nu s-a găsit nimic. Avea doar un jungher de tăiat cantalupi, 
unul mic. 

— Unde-l ţinea? 

— Într-o teacă, la brîu. 

— Răufăcătorii nu poartă ziua arme la vedere. Ziua armele 
sînt ascunse. Dacă jungherul era ziua la vedere, înseamnă că nu 
era o armă, spuse Timur şi se întoarse din nou spre muntean: 
De mult şterpeleşti? 

— De cînd am plecat de acasă. 

— Dar acasă? A 

Întemniţatul izbucni în rîs pe neaşteptate. Întrebarea i se 
părea munteanului copilăroasă, ba poate chiar neroadă. 

— Ce poţi să furi la noi, la Matcea? Piatră? Pomi? Acolo pe 
lîngă fiecare casă e cîte un dud pentru creşterea viermilor-de- 
mătase, oamenii culeg roadele, le usucă, le pisează, făina o 
amestecă cu apă şi asta-i hrana lor. lar uneori mănîncă chiar 
făină uscată. Altceva nimic. Piatră! De jur împrejur numai piatră. 
Cei care au doi duzi pe lingă casă, trăiesc mai îndestulat, dar 
nici de la ei n-ai ce fura. 

— Numele? 

— Al satului? 


— Nu, al tău. 

— Polat-Şo. 

Timur porunci străjii: 

— Dă-i drumul. Lasă-l să plece. 

Şi porunci să fie adus următorul. 

Omul care fu adus în faţa lui era nespus de întunecat. Faţa lui 
era atit de oacheşă, încît părea albăstruie. Părul lung, barba, 
băteau de asemeni într-un negru-albăstrui; pînă şi buzele lui 
erau negre. Veşmintele lui - beşmetul şi nădragii - erau tot 
negre, din lînă neagră. Beşmetul îl îmbrăcase de-a dreptul pe 
trupul gol. 

— Unde ţi-e cămaşa? 

— A putrezit pe drum, stăpine. 

— Vii de departe? 

— De pe lîngă Damasc. 

— Eşti arab? 

— Sînt persan. 

— De ce-ai plecat de acolo? 

— In căutare de lucru. 

— Ce lucru? 

— Ştiu să fac hirtie. 

— Unde te duceai? 

— La Samarkand. 

— Oamenii de aici fac ei înşişi hirtie. 

— Dar nu ca mine. Eu ştiu să fac altfel. Mai repede, iese mai 
subţire, nu-i atît de zgrunţuroasă, de aspră. 

— Zgrunţuroasă? nu înţelese Timur. 

— Hiîrtia mea este mai netedă. 

— Ah!... Bine, bine. Dar caravane întîlnit-ai? 

— Multe caravane. 

— Unde? 

— Pe tot drumul. 

— Dar pe lîngă Kurgan? 

— La Kurgan am înnoptat. Pe drumul ăsta am înnoptat de o 
sută de ori, stăpine, dar aici toţi mă întreabă despre caravana 
din Kurgan. Am spus şi am tot spus. Mereu acelaşi lucru: 
„Kurgan - caravan, caravan - Kurgan”. Cîtă vreme am dormit la 
Kurgan n-am văzut şi n-am auzit caravane. Cînd m-am trezit, în 
sat se afla o caravană jefuită, dar n-am văzut-o, căci străjile nu 


îngăduiau nimănui să se apropie. Străji fioroase, stăpîne. Dar eu 
aşa gîndesc: străjile nu trebuie să lase pe nimeni să se apropie 
de caravană înainte de jefuirea ei, dar o dată ce a fost jefuită, e 
prea tîrziu ca s-o mai păzeşti! 

Şi, rostind aceste cuvinte, luminile strălucitoare ale ochilor 
persanului scînteiară ca două semiluni. Ochii îi erau oare 
zimbitori, privirea-i scăpăra oare de mînie? 

Timur nu putea să-şi dea seama: înfăţişarea întemniţatului 
era din nou întunecată. 

— Cum ai ajuns aici? 

— Am trecut peste rîul Amu, stăpîne. La vad toată lumea e 
lăsată să vină încoace, dar nimănui nu i se dă drumul să plece 
de aici. Dacă se află că vine încoace un neguţător sau un 
meşteşugar, i se dă drumul îndată. 

— Da, încuviinţă Timur, s-a dat o asemenea poruncă. Pentru 
ca ţara noastră să se îmbogăţească în oameni. Şi ca să nu 
sărăcească - oamenii nu sînt lăsaţi să plece. 

— Dar cînd am vrut să-mi văd de drum, deodată m-au înhăţat. 
Ce rost avea să mă lase să trec hotarul dacă n-am voie să mă 
duc unde vreau? 

— Poţi să te duci.'Dar tilharii n-au voie! 

— Atunci trebuie prinşi. 

— Vrei să ne înveţi pe noi? 

— Bucuros, stăpîne. Aici se face o hirtie bună. Dar hiîrtia mea 
e şi mai bună. Vreau să fac eu însumi hirtie, ba chiar pot să-i 
învăţ şi pe alţii. 

— O să vedem noi ce meşter eşti! încheie Timur şi porunci ca 
persanul să fie dus în meşteşugăriile palatului, unde de ani şi ani 
zdrenţe de mătase erau pisate în piuliţe de lemn, turnate în site, 
uscate şi încleiate, făcîndu-se astfel vestita hirtie de Samarkand. 

Acolo a fost dus tuciuriul persan. 

Din întunericul temniţei, în întunericul meşteşugăriei, din 
robie în altă robie, de unde nu mai era altă scăpare decit cea din 
urmă, singura, în bezna adîncă a mormintului. 

Fu adus la cîrmuitor pentru cercetare următorul întemnițat. 

Şi Timur întrebă din nou, nerăbdător să afle adevărul, cine 
jefuise caravana la Kurgan. 

Nu putea pleca din Samarkand înainte de a şti dacă ceata de 
tilhari care jefuise caravana era mare. Înainte de a pleca, 


trebuia să se liniştească. Şi era vremea să plece. 

Şi din nou, cînd întrebînd, cînd schingiuind, poruncea să fie 
aduşi în faţa lui cei prinşi pe marile şleahuri ale caravanelor, toţi 
aceia care cădeau în miinile oştenilor pe drumul de la Kurgan. 

Dar ori de cîte ori coborise la întemnițați în hrubă, nici unul nu 
mărturisise că prădase caravana lui Ghevork Puşok. 

Incet-încet, Timur se liniştea: dacă ceata tilharilor ar fi fost 
mare, puternică, ar fi dat-o în vileag vreunul din ei. Timur îi 
spunea mirzacului: 

— Caravana a fost jefuită de tilhari cutezători. Cutezători, dar 
numai tilhari. Au jefuit, iar acum au să stea liniştiţi pînă cînd vor 
mistui prada. Primejdios e tilharul care jefuieşte pentru a jefui, 
nu pentru a-şi umple burta. Aici e vorba de nişte tilhari 
cutezători şi de o strajă nepăsătoare. Vezi tu de treaba asta, 
Muhammed!  Pedepseşte-i cu asprime pe străjeri, iar 
caravanierilor atrage-le luarea-aminte - pe viitor - să ia strajă de 
nădejde. 

— Străjerii cu pricina s-au speriat atît de cumplit, încît au luat- 
o la goană care încotro. Am dat poruncă să fie căutaţi. Totuşi nu 
se dă de urma lor nicăieri! 

— Prinde-i. lar cînd pui mîna po ei, pedepseşte-i. Pedepseşte-i 
pilduitor, să rămînă toţi cu gura căscată! Ei, eu plec. E vremea. 
Tu ai grijă aici!... 

— O să am grijă, bunicule! 

— Şi bagă de seamă, dacă vezi pe unul că vrea să-ţi scape din 
mînă, oricine ar fi, pune gheara pe el. Înţelesu-m-ai? Şi nici o 
îndurare! Dar cu rost! 

Tot vorbind astfel, de una, de alta, urcau treptele repezi de-a 
lungul puţului îngust al scării de piatră pînă sus în palat. 


Muhammed-Sultan trimise după Aiar. 

In timp ce olăcarul era căutat prin curte, Muhammed privea 
de pe terasa înaltă drumul mare care străbătea aşezarea. 

In depărtare, de-a lungul drumului mare, de la Porţile Acelor, 
erau aduse în oraş, în harabale, în saci şi în panere, în samare, 
pe măgari, în coşuri împletite, adinci, şi pe cai, în desagi, 
roadele îmbelşugate ale livezilor, bostănăriilor şi ale grădinilor 
de zarzavat din împrejurimile aşezării. 

Pretutindeni, în nenumăratele vii din jurul Samarkandului, 


ciorchinii grei ai strugurilor se coceau deplin - pe prăjini puse 
de-a curmezişul, sus, deasupra potecilor, sau pe araci subţiri, 
mlădioşi, arcuiţi, iar mai aproape de munţi - întinşi de-a dreptul 
pe pămînt. _ 

Proptele înalte sprijineau crengile lungi, grele de roade. In 
livezi plutea aroma merelor şi a gutuilor, mireasma uscată a 
perelor. Numai prunele brumării, învăluite în pojghiţa lor vînătă 
bătută de soare, nu miroseau aproape de loc. 

În bostănării se coceau cantalupii. În zilele acelea mireasma 
lor plăcută umplea bazarurile. Mirosea a cantalupi pe ulițele 
aşezării, pe ulicioarele străjuite de zidurile din lut, în ogrăzi şi în 
case. 

Muhammed-Sultan privea în jos, de pe terasă, viaţa paşnică 
ce se scurgea în jur. 

Ţăranii aduceau la bazar roadele lor. Cantalupii ieşeau afară 
din saci şi din coşuri: lungi, vărgaţi, rotunzi, galbeni, netezi, 
bălţaţi, cu picăţele sau cu nervuri, de un verde-închis sau 
albăstrii, harbuji de iarnă cu coaja aspră care erau păstraţi toată 
iarna sub streaşină în nişte împletituri de papură, şi cu cît 
stăteau mai mult, cu atit erau mai dulci. Şi fiecare îşi avea 
gustul şi aroma lui deosebită. Turchestanii miroseau a migdale 
şi a vanilie, a izmă sau a răşinoase. 

În cei douăzeci şi şapte de ani, pe care îi număra, 
Muhammed-Sultan străbătuse multe drumuri, înfipt zdravăn în 
şa. Cutreierase multe ţări, oraşe şi grădini, sate, stepe şi 
munţi... Şi acolo unde sosea, se dezlănţuiau lupte sau se 
îndeplineau treburi ostăşeşti: erau întărite cetăţi, erau strînşi 
oşteni, erau pedepsiţi răzvrătiți. El socotea munca paşnică a 
plugarului aproape o trecere de vreme nevrednică de un bărbat 
cutezător: bărbatul trebuie să fie războinic, căci cu cît are mai 
multe însuşiri ostăşeşti, cu atît e mai puternic şi mai temut. 

Bunicul îl învățase pe Muhammed-Sultan să judece astfel. Şi 
nepotul îşi însuşise ascultător, fără şovăială, poveţele bunicului. 

Dar uneori se întîmpla ca mirzacul, deşirat, cam adus de 
spate, să dea uitării vorbele bunicului şi să se uite cu pizmă la 
ţăranii care cu mina lor bătătorită zoreau măgarii, scurmau 
pămîntul cu sape ascuţite ce luceau la soare, se afundau cu 
picioarele goale în lutul clisos şi dezmierdător, cînd îndreptau 
apa spre ogoarele lor. 


Ei trăiau sub un cer senin. Nu plecau nicăieri de pe pămîntul 
lor verde, pe care-l îngrijeau. Erau mîngiiaţi de adierea vinturilor 
pline de miresmele roadelor, florilor, verdeţurilor şi ale 
pămîntului reavăn. În jur înfloreau pomii, îmboboceau florile de 
pe răzoare, gîngureau piraiele sau hulubii şi tot pămîntul acela, 
pînă hăt-departe, acoperit cu straturi de flori sau cu pilcurile de 
pomi ai livezilor, era în întregime împodobit, trezit la viaţă, 
îmboldit să zămislească de loviturile sapelor rotunde, 
strălucitoare, ca şi cum în ele s-ar fi ascuns o putere fermecată, 
dătătoare de viaţă, care nu se afla nici în loviturile fulgerătoare 
ale hangerelor, nici în împunsăturile vijelioase ale suliţelor, nici 
în strigătele înflăcărate de luptă, cărora le este dat nu să dea 
viaţă, ci să pună capăt vieţii. 

De pe ogoarele paşnice ţăranii ieşeau la drumul mare călare, 
în harabale, pe măgari, îndreptindu-se spre bazar. Dimineaţa de 
septembrie strălucea, revărsîind deasupra lor o lumină albă, 
străvezie, iar miîrzacul privea drumul însorit din adumbrirea de 
amurg a palatului, cercetînd totul cu luare-aminte, mirîndu-se ce 
frumos arătau pe calul negru ca pana corbului hamurile de rînd, 
galbene, tăbăcite în viîrtej, ce drăguţ era măgarul, sur ca un 
şoricel de la cap pînă la coadă, dar cu urechile negre, lungi ca 
ale unui iepure, ce impunător era bătrînul care păşea falnic cu 
toiagul lui de păstor, deşi beşmetul lui era zdrenţuit pînă la 
genunchi, iar la umăr se descususe, ce zburdalnici şi neînfricaţi 
erau copiii care se zbenguiau printre cai şi harabale. 

Muhammed-Sultan era zgircit la vorbă şi la zimbet - fusese 
crescut sub ochii bunicului şi-l socotea drept pildă în toate, în 
năravurile sale, în mersul său, în vederile sale asupra tuturor 
lucrurilor care-i treceau prin minte. 

El privea şi de astă dată cu asprime drumul, ca şi cum s-ar fi 
temut să arate oamenilor un chip blînd, deşi toţi aceşti trecători 
şi drumeţi îi plăceau, îl atrăgeau. Chipul lui rămînea aspru, deşi 
cei de pe drum nu puteau să-l vadă, puţini priveau îndeaproape 
semeţul palat, puţini erau cei care nu se grăbeau să treacă cit 
mai repede de acea cetăţuie mohorită, prea puţin îndurătoare, 
prea necruțătoare; puţini se gindeau la cei ce sălăşluiau între 
zidurile acelea. Oamenii treceau spre bazar îmboldiţi de nevoile, 
necazurile şi nădejdile lor. 

Muhammed Sultan privea drumul cu asprime, dar privirea lui 


era neclintită, fiind atras de tot ceea ce se ivea şi trecea pe 
dinaintea ochilor săi, uitînd de sine însuşi, fără să-şi dea seama 
că, în spatele lui, la intrare, Aiar aştepta de mult în tăcere. 

Muhammed-Sultan, nepotul cel mai mare al cîrmuitorului, nu 
cunoscuse bucuriile copilăriei laolaltă cu ceilalţi mîrzaci, fraţii lui 
mai mici, nu stătea de vorbă deschis cu cei de o vîrstă cu el. El 
nu împărtăşise nimănui nici visurile sale, deşi visa atitea lucruri, 
nici gindurile sale, deşi adeseori gindea asupra celor văzute, nici 
bucuriile sale, deşi se întîmpla ca izbinzile să-l bucure. Era de 
fiecare dată cu atît mai aspru şi mai tăcut, cu cît mai vie, era în 
el dorinţa de a-şi împărtăşi simţămintele. Încet-încet, cugetările, 
năzuinţele lui erau tot mai tainice, mai nemărturisite, iar visurile 
şi gîndurile tainice pun mai temeinic stăpînire pe om decit 
simţămintele făţişe, mărturisite. 

Şi oricît de închis, oricît de aspru era chipul lui cînd se întilnea 
cu cei apropiaţi, aceştia simțeau mai curînd cu inima decit cu 
mintea viaţa sa tainică, adîncă. Bunicul îşi dădea seama şi el de 
acest lucru şi îşi povăţuia moştenitorul să fie aspru, necruţător, 
crîncen cu supuşii. Sevin-bei, mama lui Muhammed, simţea că 
acea gingăşie sufletească, pe care în copilărie fiul ei mai mare 
nu ştia încă s-o ascundă, rămăsese întreagă, nu se irosise, deşi 
era tăinuită în el. Fraţii simțeau în el acea dragoste grijulie, plină 
de căldură cu care îi înconjura, îi ocrotea sau îi ajuta. Arareori 
ieşeau la iveală simţămintele tăinuite ale lui Muhammed-Sultan, 
numai atunci cînd îngîna un cîntec, ţinîndu-şi isonul încet la 
dairea. | se părea că acel cîntec pe care nu-l alcătuise el, acele 
stihuri pe care nu le scrisese el ascundeau deplin simţămintele 
sale tainice. De obicei, oamenii hapsîni nu aveau un asemenea 
glas cald, limpede, şi dacă inima lui ar fi fost de piatră, ea n-ar fi 
fremătat la vorbele obişnuite, blînde, pline de alean, care 
aminteau de cîntecele bătrîneşti. 

Printre cei care treceau pe drum, se ivi un pilc de oşteni care 
se întorceau în cetăţuie. Deodată, Muhammed-Sultan îşi aduse 
aminte de Aiar şi se întoarse spre acesta. 

Aiar stătea nemişcat, aşteptind. Mirzacul se uită la olăcar mai 
aspru ca oricînd: 

— Ei, frumoasă-i treaba?... 

Aiar nu înţelese întrebarea mirzacului şi nu răspunse nimic, 
aplecînd puţin capul. 


— Ai scrîntit-o! 

— Nu înţeleg de ce, stăpîne... 

— Calul l-a sfîrtecat pe olăcarul din Herat. Ei asta nu-i nimic, 
se mai întîmplă să-ţi facă pocinogul un cal! Dar care-i beleaua: 
de ce piciorul drept al mortului era virit în scara stingă? Cum 
asta, călărea cu faţa înapoi? 

Aiar simţi că i se opreşte inima în loc. Fruntea îi fu năpădită 
deodată de o sudoare rece. Totuşi răspunse, fără a întoarce 
privirile: 

— Ne-am grăbit, stăpîne. Daravera s-a întîmplat ziua pe 
lumină, dar ne-am ferit de ochi străini, am dat zor. 

— Tocmai că ochii străini au băgat de seamă. Că i-a fost 
zdrobită ţeasta, hai să zicem: l-a tîrît calul şi l-a lovit cu capul de 
pietre. Dar despre scară, ce zici? 

— Am scrîntit-o! 

— Asta ţi-am şi spus-o: ai scrîntit-o! Credeai că vorbesc 
anapoda? 

Muhammed-Sultan tăcu. 

Aiar stătea drept, ştiind foarte bine că merită o pedeapsă 
tainică şi neîntirziată. Dacă ar fi fost în locul mirzacului, dacă 
pedeapsa ar fi trebuit s-o dea el, ar fi spus: „Să i se taie capul 
olăcarului, pentru ca printre slujitorii stăpînirii să nu se mai afle 
un cap care a greşit, ca limba olăcarului - ferească cel-de-sus! 
să nu îndruge prosteşte verzi şi uscate”. 

Lui Aiar nici nu-i trecea prin minte să se câăiască, să ceară 
cruţare, îndurare; într-o treabă a stăpinirii n-ai voie să greşeşti. 

În sinea lui nu-i era frică: de zeci de ori se năpustise în luptă, 
în braţele morţii, scăpînd teafăr. Acum însă n-avaa cum să mai 
scape. 

Stătea, aşteptind osînda miîrzacului. Era gata să plece de 
îndată, ca şi atunci cînd sărea în şa zburind spre capătul 
pămîntului - acum însă nu să se ducă în grajd, ci să se dea pe 
mîinile gidelui. Şi să pornească în goană tot atit de vijelios, de 
năprasnic, dar nu spre capătul pămîntului, ci pe lumea cealaltă. 

Privind încruntat în ochii împietriţi ai lui Aiar, Muhammed- 
Sultan spuse: 

— Pleacă! 

— Unde, stăpine? întrebă nedumerit Aiar. 

— La tine. Odihneşte-te. 


— Nu înţeleg... 

— O să porneşti în goană la Herat. 

Muhammed-Sultan se întoarse şi nu mai ţinu seama. 

Uită îndată de Aiar, care nu ştia dacă trebuia să-i 
mulţumească pentru nemeritata îndurare. 

Muhammed-Sultan uitase de Aiar, privind cu mirare spre o 
uşă lăturalnică lîngă care se pitulase, rezemată de canatul închis 
la culoare, o fetiţă într-o cămăşuică roşie-aprinsă, privind 
iscoditor încolo şi încoace cu ochii ei căprui. 

Muhammed-Sultan se apropie de ea, zimbind. 

— Ce-i cu tine? 

Ea îşi lipi obrazul de mîna lui, fără a răspundă. 

— Ce cauţi aici? 

Ea îi strînse un deget în palmă, dar aceasta era prea mică 
pentru a i-l cuprinde. 

— Cum ai nimerit aici? 

— Am venit cu mama. 

— De mult? 

— Acum. 

— Unde-i mama? 

— La bunica. 

— Dar tu? 

— Te-am căutat. 

— Hai cu mine. 

Fiica cea mai mare a lui Muhammed-Sultan avea cinci anişori 
şi se numea Ughe-biki. Tatăl ei o stringea la piept, iar ea privea 
din braţele lui încăperile strălucite ale palatului, prin care pentru 
întîia oară cutezase să cutreiere singură, fără mama ei. 

Oştenii se plecau, încremenind, cînd mirzacul trecea pe lîngă 
ei cu făptura caldă, gingaşă, din braţele lui. 

Muhammed-Sultan se întreba: „De ce oare soţia lui venise la o 
oră atit de nepotrivită la Sarai-Mulk-hanîm? Voise ea să vină? 
Sau fusese chemată? lar dacă fusese chemată, de ce oare? S-o 
fi întîmplat ceva?” 

— Ce s-a întîmplat, Ughe-biki? De ce-aţi venit? 

— Ne-a chemat bunica. 

— Pe cine? 

— Pe mine şi pe mama. 

— De ce? 


— N-au apucat să-mi spună. Am plecat la tine. 

Muhammed-Sultan grăbi pasul, dar nu ajunse pînă la 
încăperile soțiilor - îl opri impunătorul Muzaffar-addin: 

— Stăpine-mirzac! 

Strîngîndu-şi fetiţa la piept, Muhammed-Sultan se uită la 
dregătorul, numit ca aprod la cea dintii uşă după plecarea lui 
Murat-han spre miazănoapte. 

— Ascult. 

— A venit la cîrmuitor un neguţător din Sarai. 

— Cîţi neguţători nu vin la noi!... 

— E de-al nostru! 

— Cine-i? 

— Tugai-bek, djagataiul. 

— Cheamă-l! 

Muhammed-Sultan lăsă fata jos şi chemă una din străji: 

— Du-o pînă în pragul stăpinei mari. 

Supărată că tatăl ei n-o dusese el însuşi pînă la bunică, fetiţa 
se depărtă fără a se uita la oştean. 

Ughe-biki, gătită din cap pină-n picioare cu giuvaericale 
străvechi, făurite de meşterii mongoli, pesemne dăruite de 
bunici - cercei, brățări, salbe, pene de bufniţă virite într-o 
țevişoară de aur, ce-i împodobeau tichiuţa, ca s-o apere de 
deochi - arunca priviri mînioase de sub sprincenele-i cănite cu 
ochii ei ageri, ridicînd o feţişoară rotundă, sulemenită. 

Tropotind repede cu picioruşele, păşea cu semeţia unei han- 
zadele vîrstnice, şi oşteanul abia dovedea să se ţină după ea, 
călcînd stîngaci şi greoi din neobişnuinţa de a merge pe jos. 

Muhammed-Sultan privea cum urcă spre el în grabă, pe scara 
de piatră, neguţătorul din Sarai. 

Neguţătorul era cărunt, dar barba lui, cum se întîmpla 
adeseori la djagataii de viţă veche, creştea spinatică: fire aspre 
de păr răsăreau sub buza de jos, pe umerii obrajilor, pe git, dar 
nu se îmbinau într-o singură barbă, ci alcătuiau smocuri albe 
răzlețe pe faţa-i oacheşă, mare, lucioasă. Purta caftan verde- 
închis, strîns pe umeri şi încins la mijloc cu un brîu roşu împletit. 

Veşmiîntul neguţătorului era binecunoscut lui Muhammed- 
Sultan: şi tichia neagră, rotundă, întinsă pe cap, şi ciubotele 
galbene cu toc înalt. Deşi mirzacul nu vedea tocurile 
neguţătorului, ştia că ştaifurile cizmelor galbene sînt verzi, iar 


tocul este bătut în ţinte de aramă - aşa era portul neguţătorilor 
Hoardei. Dar acest neguţător din Sarai nu-şi avea obirşia în 
Hoardă, ci era djagatai din preacinstitul neam al barlaşilor din 
care se trăgea însuşi Timur. 

— Ai veşti? îl întrebă cu glas scăzut mirzacul, abia răspunzind 
la plecăciunile smerite ale neguţătorului. 

— Am. De aceea am venit în goană! 

— Hai! 

Muhammed-Sultan îl duse pe Tugai-bek în încăperile dosnice, 
în care nimeni n-avea voie să intre, unde se închidea cîrmuitorul 
fără tovarăşii lui de luptă, neapărat trebuincioşi la război, dar 
fără de folos aci. 

Lăsîndu-l pe Tugai-bek să aştepte afară, miîrzacul intră la 
Timur. 

Ulugbek îi citea bunicului dintr-o scriere, cu glas puţin 
cîntător, aşa cum obişnuiau cititorii de la curte, dar Timur nu 
prea lua aminte la preaadiîncile cugetări farside; şedea cu capul 
aplecat, cu ochii îngustaţi, gîndindu-se la ale lui şi făcînd semne 
pe covor cu degetul, ca şi cum ar fi scris ceva. Cînd degetul 
cîrmuitorului, neştiutor de slove, zugrăvea pe covor izvoade de 
neînțeles, însemna că acesta era îngrijorat de ceva, căuta 
dezlegarea vreunei încurcături despre care nu se hotăra să 
vorbească nimănui, era copleşit de o grijă pe care nu voia s-o 
împărtăşească nimănui, se ferea de o primejdie pe care încă nu 
ştia cum s-o înlăture. 

Ulugbek citea, şi pesemne că psalmodia lui curgătoare îl ajuta 
pe bătrîn să chibzuiască liniştit. 

Muhammed-Sultan ştia că gîndurile lui Timur nu trebuiau 
întrerupte. Totuşi se hotări: 

— Bunicule, a sosit de la Hoardă, din Sarai, Tugai-bek, 
barlaşul, iscoada. 

Timur ridică brusc spre mirzac chipu-i aspru, iar mîna lui, care 
pînă atunci zugrăvea agale izvoade pe covor, se încleştă. 

— Ei, şi? 

— Să aflu ce şi cum? 

Timur aruncă o privire piezişă, ca şi cum ar fi vrut să măsoare 
deodată cu ochii lungul drum pîna la Sarai, ca şi cum ar fi vrut 
să răscolească toate hudiţele din Sarai şi întregul hanat al 
Hoardei şi, ca pe o brazdă de iarbă, să răstodrne întreaga 


Hoardă, să-i cerceteze toate firele rădăcinilor şi apoi să pună din 
nou brazda la loc: 

— Cheamă-l încoace! 

Indată ce trecu pragul, Tugai-bek căzu în genunchi şi aşa, în 
genunchi, se apropie de marginea covorului pe care şedea 
Timur. 

Aştepta îngenuncheat, fără să se mişte, pînă cînd cîrmuitorul 
îl cercetă cu privirea. 

— Ei? 

— Hoarda s-a războit din nou cu moscoviţii. 

— De mult? 

— De cum am aflat m-am şi grăbit să alerg încoace. 

— Departe? 

— Pe rîul Vorskla. 

— Şi cum a ieşit? 

— Greu pentru Hoardă. Dar a avut şi o izbîndă: a fost ucis un 
cneaz al moscoviţilor. 

— De neam sau oştean? 

— Oştean de neam. Andrei, cneazul Poloţki 

— Un cneaz slăvit! 

— Soţul marii cneaghme de acum, Sofia a Moscovei, unchiule. 

— Nu de aceea-i slăvit. Cneazul Andrei a fost la Kulikovo 
împreună cu Donskoi! 

Încă cu cincisprezece ani mai înainte hanul Tohtamiş îi 
povestise lui Timur despre lupta de la Kulikovo, pomenind 
numele miîrzacilor şi beilor Hoardei care căzuseră în acea luptă 
sub paloşele ruseşti, înşirînd şi numele voievozilor ruşi, care cu 
slavă năruiseră marea putere a Hoardei, aruncîndu-i pe tătarii 
din Hoardă în apele Donului. 

Tohtamiş pomenise şi despre fraţii Olgherdovici. Andrei 
Olgherdovici Poloţki luptase în oastea lui Donskoi la aripa 
dreaptă, cînd moscoviţii au răpus pe cele mai bune căpetenii ale 
Hoardei pe rîul Voje. 

La sfatul din Cernava, Andrei Olgherdovici i-a îndemnat pe 
cnejii ruşi să treacă Donul, să lovească cei dintii urdia lui Mamai. 
Andrei Olgherdovici şi fratele lui, Dmitri, din Briansk, au luptat şi 
pe cîmpul Kulikovo în fruntea polcului de sprijin. 

Bine slujise Moscova Andrei Poloţki, nu-şi cruţase nici viaţa! 
Trecuse de mult de optzeci de ani, dar nu lăsase paloşul din 


mînă, pînă cînd nu se prăvălise pe o limbă de nisip de pe riul 
Vorskla, după ce împrăştiase de-a lungul luncii capetele tătarilor 
Hoardei. 

Pe Timur nu-l bucura că Hoarda doborise pe acel neînfricat 
litvan, slăvit bogatir rus. Pe el îl bucura faptul că nu încetau 
luptele dintre Rusia şi Hoardă: atita vreme cit se sfişiau între ei, 
atita vreme cît dăinuia vrajba lor dintotdeauna, Hoarda n-avea 
să-l lovească pe Timur pe la spate. Fără Timur cine i-ar da 
Hoardei arme şi bani, în vederea luptei cu Moscova, cine ar 
ajuta-o să se ridice după înfrîngeri, pentru a se năpusti din nou 
asupra moscoviţilor? Cu cine ar face negoţ tătarii din Hoardă, 
unde ar vinde prăzile dobîndite în ceambururile lor, mărfurile 
cumpărate cu toptanul la tîrgurile ruseşti, dacă nu în bazarul din 
Samarkand? 

— Cine a fost biruit? 

— Tătarii din Hoardă, mărite stăpîne! Erau puţini la număr. 

— lată douăzeci de ani de cînd tătarii din Hoardă fug de 
moscoviți, oricîţi ar fi aceşti tătari! Pe rîul Voje, pe apa Donului, 
pe rîul Moscova, oriunde ar ajunge în goana lor, oricînd şi-ar 
scoate hangerele, o iau la fugă înapoi, zvirlindu-şi calabalicul. 
Totuşi trebuie să-şi ascută din nou hangerele, să năvălească din 
nou asupra Rusiei! 

— Eu, mărite stăpiîne, am tot spus hanului că neguţătorii 
noştri îi ajută cu bani şi cu arme; „numai, am zis, nu daţi înapoi, 
nu vă lăsaţi, căci altminteri ar năvăli Rusia asupra voastră”. lar 
pe miîrzacii Hoardei i-am îndemnat: „Nu vă speriaţi, ştergeţi-vă 
mutrele stîlcite şi porniţi iarăşi, căci altminteri Rusia însăşi o să 
vi le şteargă, ba chiar o să vă reteze capetele!” Neguţătorilor le 
este pe plac această rîinduială, ei cumpără mărfuri în Rusia şi ni 
le vînd nouă de două ori mai scump. Dacă n-ar fi neguţători 
între Moscova şi Samarkand, ce s-ar face? Ei n-au marfa lor. Ei 
nu sînt neguţători, ci coropcari, mărite stăpîne. 

— Treaba meşteşugarilor este să făurească mărfuri, iar treaba 
neguţătorilor să le vîndă. Neguţătorilor nu le pasă de mîinile 
care făuresc mărfurile. Nici de cele ale Hoardei, nici de-ale 
noastre, nici de cele ruseşti. 

— lar eu gindeam că moscoviţii se pricopsesc de pe urma 
avuţiilor pe care le dă de la sine pămîntul lor; pe cînd oamenii 
noştri din Samarkand... 


Dar Tugai-bek se opri, dindu-şi seama la vreme: cei din 
Samarkand se pricopseau de pe urma avuţiilor smulse din 
sipetele altora de hangerele cotropitoare ale lui Timur. El tăcu, 
fisticit. 

— Hoarda, spuse Timur, nu se va încumeta să ne stea în cale, 
atita vreme cît Moscova este puternică. lar Moscova este 
puternică! 

Şi pumnul lui se deseleştă. 

Ca şi cum ar fi zvîrlit cît colo un macat care-l înăbuşea, el 
răsuflă adînc, uşurat şi se învioră, uitindu-se binevoitor la Tugai- 
bek: 

— Ai încărunţit! 

— Crezi că e uşor, mărite stăpîne? Stau de peste zece ani la 
Sarai. 

— E greu negoţul? 

— E greu să faci pe neguţătorul. Peste tot sînt numai ochi şi 
urechi. Trăiesc fără să închid ochii, cu urechile ciulite, fără 
odihnă, de zece ani! 

— Te-ai strecurat încoace fără să te bage de seamă? 

— Am adus marfă. 

— Aduce cîştig marfa? 

— Da de unde, e pagubă curată! Am adus piele de la Hoardă, 
dar aici pielea se vinde pe degeaba. Mai am o singură nădejde: 
am adus blănuri din pădurile ruseşti cumpărate în Marele 
Bulgar®. 

— Mare? 

— Aşa au început să-şi numească acum aşezarea. S-au sfîrșit 
luptele dintre ei, oraşul Suvar s-a astimpărat. Aşezarea Bulgar s- 
a ridicat mult. 

— E mare? 

— E vestit prin meşterii lui - arămari, turnători, fierari. Au tot 
felul de meşteşugari. Şi cărţi se scriu. Norodul tinde către Rusia, 
dar hanul îi strînge în chingi. Hoardei de Aur nu-i e uşor să ţină 
în frîu gloatele. Bulgarii-s neguţători din bătrîni şi-s iscusiţi şi-n 
meşteşuguri. Hanului îi e mai greu să ţină în hăţuri asemenea 
oameni decît pe nişte ciobani întunecaţi la minte şi plugari 
săraci. 


8 Marele Bulgar, capitala statului bulgar de pe Volga, în secolele X-XV. 


— Acolo unde le e lor mai greu, ne e nouă mai uşor! spuse 
vesel Timur. 

— Hoarda nu mai e acum ce-a fost odată. Bulgarii au ridicat 
capul. Li se spune tătari, li se dau nume mongole, dar ei fug de 
obiceiurile mongole, se întorc la datinile lor bulgăreşti din moşi- 
strămoşi. Limba lor se numeşte tătărească, dar de fapt este cea 
veche, bulgărească. Hanii lor se trag din Gingis-han, din Batu- 
han, din Uzbek-han, dar hrisoavele nu se mai dau în limba lui 
Gingis, în mongolă, nu se scriu în mongolă, ci în graiul 
bulgăresc. Aşa că, mărite stăpine, înseamnă că mongolii 
stăpînesc acel norod de un veac şi jumătate, pămîntul al lor îl 
socotesc, oraşele ale Hoardei le numesc, dar norodul a rămas 
aşa cum a fost, cu tărie de cuget, viu! 

Timur simţi un sfredel în inimă la auzul vorbelor încercatei 
iscoade - aceste vorbe îl cam nelinişteau pe cuceritorul, pe 
Stăpiînitorul Lumii, dar bucuria că Hoarda era încă legată de 
miîini şi de picioare de vrajba, de gilceava cu Moscova, că nu sub 
stăpînirea lui, ci în hanatul Hoardei se afla un norod cu tărie de 
cuget, iubitor de viaţă slobodă, bucuria aceasta era mai trainică 
decît amărăciunea fugară, la care Timur nici nu apucă să se 
gîindească. 

Şi el se înveseli. Deasupra ostenelilor şi necazurilor acelei 
săptămîni se ridica omul hotărît de altădată, cuceritorul 
încrezător în sine, tot aşa cum din găoacea care a plesnit se 
ridică în picioare vulturul şi întinde aripile, rotindu-şi ochii ageri 
cît poate cuprinde cu vederea, pînă în zare. 

li dădu drumul lui Tugai-bek şi se ridică: 

— Muhammed, cheamă dregătorii, am să ies la ei. A sosit 
vremea să stăm de vorbă. 

— Dar mai avem încă de citit, bunicule! tresări Ulugbek, care 
ascultase îndelung fără să se mişte din loc, nevenindu-i încă să 
creadă că acea săptămînă plictisitoare de şedere pe loc 
împreună cu bunicul se sfirşise. Ce, nu mai citim? 

— O să mai citim, băiete. Altundeva, altă dată. Acum du-te la 
bunica. Spune-i să se gătească. leşim în grădină, să încingem un 
zaiafet. 

— In grădină! strigă Ulugbek, repezindu-se spre uşă, uitînd pe 
jos scrierea desfăşurată, teancul de hirtie curată, călimara, 
beţigaşele de scris, toate uneltele lui din zilele acelea, toate 


lucrurile de care avusese grijă în săptămînă aceea apăsătoare. 

Trecînd în fugă pe lîngă caraule, se repezi către pragul acela, 
peste care n-aveau voie să treacă nici străjile, nici cei mai de 
seamă dregători - pragul bunicii, în Palatul Grădinii. 

Lui Timur i se aduseră cekmenele de sărbătoare, fu încins cu 
cingătoarea de aur - cîrmuitorul era gătit pentru a ieşi. 

Dregătorii, deprinşi să se tolănească în curte pe cergi, miraţi 
de neaşteptata chemare a cîrmuitorului, curmară pălăvrăgeala 
lor deşartă, se zăpăciră, îşi pierdură capul; pentru a-şi aduna 
gîndurile, se apucară să se scuture, să-şi îndrepte cekmenele 
mototolite, să-şi netezească bărbile, fără a se putea hotărî să 
intre în palat, neştiind ce-i aştepta acolo - îndurare sau mînie - 
după atitea zile de aşteptare. 

Se dezmeticiră însă şi se repeziră spre uşi, îndată ce văzură 
că unul sau doi dintre dregători intraseră în palat, putînd să se 
ivească cei dintii dinaintea cîrmuitorului, dacă ei mai zăboveau 
acolo. 

Şi atunci, speriindu-se de încetineala lor, se năpustiră toţi 
deodată spre uşă, ghiontindu-se cu coatele, trăgindu-i înapoi pe 
cei din faţă de poalele si de gulerul cekmenelor, opintindu-se în 
cei cu care pălăvrăgiseră pînă atunci, pentru a-şi face loc 
înainte. 

Cîţiva dintre ei astupaseră uşa. Alţii îi împingeau dinafară, ca 
să poată răzbi şi ei înăuntru cît mai degrabă. 

Muhammed-Sultan stătea în mijlocul sălii, privind înghesuiala, 
învălmăşeala aceea, aşteptind să pătrundă, în sfîrşit, în palat cei 
cîţiva zeci de sfetnici ai bunicului, oameni aspri, mari dregători, 
de viţă veche, înaintați în vîrstă. 

Unul dintre ei se împiedică de covor şi peste el se rostogoliră 
alţi doi sfetnici, daţi grămadă de osîrdia celorlalţi. 

In sfirşit, cu toţii, unii de-a buşilea, alţii de-a-ndaratelea, 
trăgîndu-şi din îmbulzeală poalele cekmenelor, alţii cu turbanul 
desfăcut, atîrnînd ca o trompă de elefant, se prăvăliră în sală. 

Aşteptind nemişcat, tăcut, să se rînduiască cu toţii la locurile 
lor, să se dichisească puţin, mirzacul făcu în sfîrşit semn străjilor 
să deschidă uşa de sidef sclipitoare, după care păşi încet în 
întîmpinarea bunicului. 


Dregătorii hanatului şedeau rînduri-rînduri pe jos, în uriaşa 


sală. Pe jilţul înalt, împodobit cu fildeş sculptat, trona Timur, 
ţinînd în mînă o năframă ţesută cu stele albastre. 

Cu glas blajin, mîhnit, el îi întreba pe dregători despre felurite 
treburi şi ei îi răspundeau încet, căinîndu-l pentru durerea care-l 
copleşea. 

Dar privirea pătrunzătoare, ageră a cîrmuitorului îl cîntărea pe 
fiecare din cei de faţă, preţuindu-l cu pricepere pe fiecare, 
hotărînd de pe acum fiecăruia locul în treaba pusă la cale. 

În sală domnea liniştea, dregătorii şedeau pe jos rînduri- 
rînduri, ca în geamie la rugăciune. Şi îndată ce simţea 
îndreptată asupra lui privirea cîrmuitorului, fiecare tresărea şi se 
chircea, vădind prin întreaga sa înfăţişare că e supus şi gata să 
îndeplinească orice poruncă. 

Puhavul Mahmud-Daud-hogea nu putu să se ridice îndată pe 
picioarele-i ţepene, cînd Timur îl întrebă: 

— Merge bine lucrul la clădirea marii geamii, frate Mahmud? 

— Cu mila lui Allah, ne străduim de dimineaţă pînă seara. 

— Nu te-am întrebat ce faceţi; întreb cît aţi făcut. 

— Am trudit fără a ne cruța puterile, stăpîne! 

Timur duse la ochi năframa pentru a-şi tăinui miînia. 

Mulţi dintre dregători oftară mohoriţi, căinîndu-l pe Timur 
pentru mîhnirea lui. 

— Ei bine... oftă Timur. O să vedem cu ochii noştri. Gătiţi-vă, 
să ieşim în grădină. 

Uriaşa sală, încununată cu bolți înalte, măreţe, rămase pustie. 
Rîndunelele pătrunseseră prin ferestre săgetind încolo şi 
încoace, ciripind asurzitor sub bolțile răsunătoare. Păsărelele se 
roteau ameţitor, ţişneau pe ferestre, se întorceau în stoluri 
zglobii, ba repezindu-se în sus sub bolți, ba prăvălindu-se în jos. 

Poate că rindunelele bătrine, gătindu-se de plecare spre 
tărimurile calde, voiau să arate celor tinere minunăţiile de pe 
meleagurile pe care le părăseau. 

Dar minunăţiile nu fuseseră făurite acolo. Uriaşul covor, întins 
pe întreaga duşumea, fusese ţesut de miinile feciorelnice ale 
truditoarelor din Iran; cîndva, el acoperise pardoseala geamiei 
din lIspahan şi anevoie fusese adus de cuceritor în Palatul 
Albastru.  Rîndunelele din Samarkand  săgetau deasupra 
gazelelor şi trandafirilor iranieni, deasupra gheparzilor şi 
papagalilor iranieni. Meşterii cioplitori hindustani făuriseră jilţul 


înalt, luat de cuceritor din templul de la Delhi şi adus în Palatul 
Albastru. Meşterii azerbaidjeni, aduşi din Tabriz, împodobiseră 
înaltele bolți ale sălii cu smalţuri, cu coloane vărgate, cu firide 
căptuşite cu cărămidă smălțuită, ca şi cum acolo, sub boltă, ar fi 
fost o întreagă aşezare, o aşezare de basm, cu chioşcuri, cu 
amfore pline de flori, pe fondul albastru-închis, care părea 
nemărginit. Privirilor visătoare li se părea că de acolo, de la 
înălţimea aceea de neatins, priveau în jos zîne cu sprîncene 
lungi, rotunde la faţă, ascunzîndu-se îndărătul coloanelor 
vărgate, răsucite, îndărătul crengilor, îndărătul tufelor de flori. 

Rîndunelele, amăgite, zburau într-acolo, dar aripile lor 
lunecau pe smalţurile netede şi de jur împrejur stră luceau 
numai pietrele, însufleţite de mîinile robilor. 


Străbătind drumul de la palat spre bina, Timur îşi dădu seama 
că neguţătorii din bazar apucaseră să se gătească pentru 
sosirea lui. Pe drum fuseseră aşternute covoare, caii călcau pe 
ele fără zgomot, de parcă ar fi mers prin nori. Deasupra şirurilor 
de dugheni erau aninate ţesături de preţ; neguţătorii de piele 
scoseseră afară piei cu izvoade de aur, arămarii atîrnaseră sute 
de chiupuri şi tipsii cizelate. Oamenii gătiţi se înghesuiau de-a 
lungul uliţelor, în spatele străjerilor, privindu-l pe apărătorul 
negoţului din Samarkand care trecea cu fală prin bazar. 

Timur se uita cu bunăvoință la neguţători, zărind printre ei ba 
pe unul, ba pe altul, dintre acei care-i rămăseseră întipăriţi în 
minte din alte drumuri pe care le făcuse, căzîndu-i sub priviri 
altă dată. 

Se încruntă zărind într-una din ospătării cîţiva oşteni. Oştenii 
intraseră acolo ahtiaţi după mîncărurile kaşgariene, iar acum se 
piteau după spinările neguţătorilor, temîndu-se să nu fie văzuţi 
de căpeteniile lor. Timur îi cunoscu după şuviţele de păr care le 
atirnau de sub cuşme, după cerceii din urechi. Se linişti însă, 
dîndu-şi seama, după mustăţile lor lungi, că oştenii aceia erau 
djagatai, cărora li se îngăduiau mai multe decit altora. Apărătorii 
credinţei socoteau în taină că multe din năravurile oştenilor lui 
Timur erau vrednice de osîndit pentru musulmani, ba mai mult 
chiar, pe djagatai nici nu-i socoteau musulmani, deşi tăceau 
chitic: nu strica să-ţi păstrezi capul pe umeri! 

S-ar fi cuvenit ca musulmanii drept-credincioşi să se radă în 


cap, pentru a nu fi asemuiţi cu persienii necredincioşi, dar 
oştenii lui Timur purtau şuviţe de păr după obiceiul mongol. S-ar 
fi cuvenit să-şi tundă mustăţile, dar djagataii nu luau în seamă 
nici această învăţătură; de altminteri, însuşi Timur nu-şi tundea 
mustăţile la război. 

Oştenii lui Timur le păreau credincioşilor nişte diavoli, nişte 
păgiîni, dar oştenii se socoteau musulmani sadea şi ziceau că 
duşmanii lor sînt păgiîni, căci Timur îşi înflăcăra adeseori oştenii 
cu strigăte evlavioase. Auzind de la cîrmuitorul lor că 
Hindustanul era ţara păginilor, oştenii se năpusteau cu şi mai 
mult avint la luptă, gata la orice. Auzind de la apărătorii 
credinţei că lranul era ţara celor fără de dumnezeu, urdiile lui 
Timur socoteau drept o faptă de vitejie orice cruzime săvirşită în 
Iran în numele credinţei. Ridicîndu-i osanale lui Timur, stihuitorii 
şi învățații îl numeau Ocrotitorul Credinței, Pavăza Islamului, 
Izvorul Mîniei lui Allah şi Paloşul Dreptăţii. Timur numea 
războaiele sale sfinte şi deasupra urdiilor lui fluturau adeseori 
steagurile verzi ale apărătorilor credinţei. 

Se întîmpla ca şi oştirile vrăjmaşe să iasă în întimpinarea lui 
Timur sub aceleaşi steaguri verzi, aşa cum se petrecuse în 
războiul de la Horezm, cînd Keihosrov, hainul, ridicase steagul 
verde şi pornise la luptă înconjurat de vestiți imami şi hogi 
musulmani. 

Atunci luptele erau deosebit de aprige, deoarece ambele părţi 
credeau în sfinţenia ţelului lor. 

Dar încă din acele vremuri cînd ridicaseră la luptă steagurile 
verzi cele dintii căpetenii de oşti arabe, aceste steaguri nu 
vesteau nici pacea, nici îndurarea, ascunzind lăcomia şi jaful, 
asuprirea şi cruzimea; aceste steaguri fiind ridicate pentru ca, 
după răsturnarea satrapului străin, să-i ia locul tiranul băştinaş. 

Timur se linişti, recunoscînd în petrecăreţii oşteni din ospătării 
nişte djagatai. Djagataii păzeau cetăţuia şi aşezarea, iar după 
porunca lui Timur ceilalţi oşteni n-aveau voie să iasă din tabere, 
aceştia aşteptau gata de luptă şi numai el cunoştea ziua cînd îi 
va trimite la război. Numai el ştia cît de apropiată era de pe 
acum această zi mult aşteptată. 

Timur se duse în acel loc al bazarului unde încă pînă de curînd 
se vindea orez. Ajuns acolo, se opri, mirat - acolo unde 
poruncise să se ridice geamia se săpau gropi, care erau umplute 


cu pietre şi prundiş, punîndu-se temeliile. Pe o mare întindere 
munceau sute de săpători, scîrţiiau roţile harabalelor, strigau 
vătafii, îndemniîndu-i cu biciul pe truditori. Rostogoliţi din 
harabale, bolovanii grei erau daţi de-a dura pe pămînt şi 
aruncaţi în fundul gropilor. Pămintul scos din gropile care se mai 
săpau era cărat de acolo în saci. Salahorii nu îndrăzneau să 
vorbească între ei şi munceau tăcuţi, ascultind supuşi poruncile 
vătafilor. 

După arşiţa de la amiază truditorii, care se odihniseră puţin, 
munceau cu rîvnă. Sub privirea neclintită a cîrmuitorului, osîrdia 
lor sporise şi mai mult. Muşchii li se încordau pe trupurile goale 
pînă-n brîu, dinţii le sticleau pe feţele încordate cînd greutatea 
pietrelor sau altor încărcături le întrecea puterea. 

Timur se uita însă nemulţumit, mirat: şi de cealaltă parte a 
drumului munceau săpători şi salahori şi acolo se mai săpau, ici- 
colo, gropi şi se cărau sus saci sau panere cu pămînt, dar în 
unele locuri începuseră de pe acum să lucreze zidarii, iar 
meşterii cercetau cu echerele zidăria. Aceştia, mai iuți în 
mişcări, mai veseli, nu clădeau geamia cea mare închinată lui 
Allah, ci o medresă, din porunca stăpiînei mari, Sarai-Mulk- 
hanîm. 

Cînd încuviinţase să se ridice clădirea aceea, nu se gîndise că 
ea se va apuca de treabă atit de repede, dar pesemne că 
meşterii gătiseră demult planurile acelei medrese, găsindu-se 
uşor şi truditorii sîrguincioşi, şi meşterii trebuincioşi. 

„Poate că a pus la cale totul din vreme şi după aceea mi-a 
cerut încuviințarea. Era încredinţată că n-am să mă împotrivesc! 
Era sigură de puterea ei!” 

Timur nu se uita atit la lucrarea lui, cît, plin de o tainică ură, 
privea cum lucrau meşterii ei. Şi i se părea că rîvna lor era 
neasemuit mai mare, că sîrguinţa, vioiciunea, voioşia lor erau 
îmbucurătoare pentru ea şi jignitoare pentru el. 

Se uita chioriş, în tăcere, la meşterii cu echerele lor, la zidarii 
oacheşi, pe jumătate goi, care ridicau rînd după rînd zidul de 
cărămizi. 

„la te uită, şi cărămizi se ard undeva pentru dînsa!” gîndea el. 

În sfîrşit, întorcîndu-şi faţa posomorltă către Mahmud-Daud- 
hogea, se răsti: 

— Ce-ai păzit pînă acum? 


Hogea nu înţelese. 

— Să clădim mai repede! Ynţelesu-m-ai? strigă Timur, uitîndu- 
se cu ciudă la moliul dregător, dar cu prea multe ifose. Săpaţi 
gropi, nu? Dar unde-s zidurile? 

— Mai întîi întărim temelia. 

— De mult ar fi trebuit întărită. 

— În timp ce aici săpăm gropi şi întărim temelia, în alte părți 
se fac cărămizile, se aduce varul. Au fost trimişi oameni în munţi 
să cioplească pietre, să aducă marmoră. La noi totul se face pe 
rînd - cum am sfirşit cu o treabă, cum alta intră la rînd. Muncim 
din zori pînă la apusul soarelui. 

— Porunceşte să se aducă răşină şi să se aprindă masalale, ca 
să se înceapă treaba încă de cu noapte, pe întuneric. Şi nu 
trebuie să se lucreze pînă la apusul soarelui, ci pînă se 
înnoptează. Înţelesu-m-ai? 

— Am înţeles, stăpîne! 

— Da, da! N-am vreme de pierdut. Să se clădească repede. 

Atunci, Mahmud-hogea, care de mult băgase de seamă 
privirile pizmuitoare ale cîrmuitorului îndreptate spre binaua 
medresei, îndrăzni să spună: 

— Stăpîna mare clădeşte o medresă. Slavă şi cinste stăpinei 
mari! Dar oamenilor ei le vine uşor: ei sînt hrăniţi pe săturate. Li 
se dă răgaz pentru odihnă. Vine mereu de-i îmbărbătează... 

— De unde ia cărămizi? 

— Cînd au fost dărîmate clădirile din bazar, a poruncit să se 
cumpere toate cărămizile vechi. Pînă cînd i se ard cărămizile 
noi, se mulţumeşte şi cu cele vechi. 

— Dar de ce nu le-ai cumpărat tu? 

— Cărămizile vechi nu sînt bune la temelie. Jos e nevoie de 
cărămizi trainice, sănătoase. 

— Dar acolo se pun cărămizi vechi! 

— Nici gropile nu s-au săpat destul de adînc. O asemenea 
clădire nu va dăinui mult, nu va ţine greutatea rindurilor de sus. 
Aşa spun meşterii, stăpîne. 

Timur se înveseli la gindul: „Clădeşte, clădeşte şi deodată - 
buf! — se prăbuşeşte!” 

Acum se uita mai vesel la truditorii sprinteni de pe binaua 
medresei. 

Gîndi în sine, nu fără să zimbească: „Medresă s-a apucat să 


clădească, dar mormiînt nu se grăbeşte să-şi sape!” 

Ciuda lui pe Sarai-Mulk-hanim se schimbă într-un gînd 
binevoitor despre toate dorinţele ei greu de înfăptuit. „Clădeşte. 
Vrea să lase o amintire. Şi este pricepută la treabă! Şi-a găsit 
meşter, s-a gîndit să cumpere cărămizile vechi!” 

Işi dădea seama că e mindru de ea, de bătrina, neastîmpărata 
sa nevastă, care mereu voia să facă ceva. Era vrednică de el! 
Purta cu cinste greaua povară de a fi soţia lui. Povara de stăpînă 
mare, despre care se şopteau tot felul de minciuni în mulţime, 
pretutindeni, în toată Lumea, între prieteni şi duşmani. 

„Între prieteni? gîndea, privind cum patru voinici negri 
rostogoleau în faţa lor un bolovan uriaş. Dar avem oare 
prieteni?” 

Şi el spuse din nou hogii Mahmud-Daud: 

— Nu uita de masalale. Zoreşte oamenii. Vezi ca meşterii să 
nu se lase pe tînjală! Pe tine te trag la răspundere! Ţine minte, 
Mahmud, pe tine te trag la răspundere! Inţelesu-m-ai? Oamenii 
să lucreze bine, dar şi repede. Nu-i cruța. Oameni sînt berechet. 
De aceea au fost făcuţi oamenii de Allah - pentru a-i preamări 
numele. lar geamia aceasta va fi o preamărire a lui Allah, 
stăpînul nostru cel milostiv şi îndurător! Înţelesu-m-ai? 

Şi, fără a mai aştepta ca Mahmud-Daud-hogea să-şi adune 
gîndurile, ridică cu vioiciune capu-i bătrîn şi trecu printre gropile 
geamiei sale şi printre zidurile încă scunde, dar care începeau 
totuşi să se înalțe, ale medresei pe care-o făcea soţia lui. 


Timur mergea călare fără grabă, privind, pe sub frunzişul 
copacilor de lîngă drum, împrejurimile - conacele dinafara 
oraşului, dealurile acoperite cu pădurici de ulmii înfoiaţi sau cu 
plopi drepţi ca paloşele. 

Colinele luceau din pricina ierbii uscate, parcă aurită, iar la 
poalele lor se iveau cînd livezi dese, cînd zidurile albăstrii ale 
conacelor. 

Calul înainta zornăindu-şi argintăria hamurilor, clătinînd 
mindru din cap, iar Timur şedea, ca totdeauna, puţin aplecat 
înainte, cu miîna-i beteagă lăsată în jos. 

Ceva mai în urmă, de ambele părţi ale drumului, mergeau 
călări străjile cu paveze rotunde ferecate în aramă, cu coifuri 
înalte, iar după ele se întindea lungul alai al însoţitorilor 


cîrmuitorului. 

Calul turkmen sur, costeliv, al lui Ulugbek păşea 
neastimpărat, căutînd s-o ia înainte, deşi se cuvenea ca băiatul 
să meargă după Muhammed-Sultan, lîngă Halil. Şi Ulugbek îşi 
tot strunea calul nărăvaş, îndărătnic, temîndu-se că va încălca 
rîinduiala statornicită a alaiului. 

Se duceau spre Grădina de la miazănoapte, sau, aşa cum mai 
era numită, Grădina Răcoroasă, rostuită cu vreo doi ani mai 
înainte pentru fiica lui Miranşah, sora lui Halil. 

Ulugbek nu ştia că bunicul dăduse poruncă încă în ajun ca 
stăpîina mare, Sarai-Mulk-hanim să plece împreună cu toate 
soțiile şi cu toţi ai lor afară din oraş. Băiatul dormea liniştit cînd 
bătrînul, în toiul nopţii, urcînd din temniţă, încredinţat că tilhăria 
de lîngă Kurgan izbutise datorită nu puterii tîlharilor, ci uşurinţei 
de care dăduse dovadă caraula, trecuse singur în clădirea 
alăturată, Palatul Grădinii, unde se aflau soțiile sale şi poruncise 
stăpînei mari să plece cu toate la Grădina Răcoroasă. 

Deşi preamărea, împodobea, proslăvea Samarkandul, Timur 
se simţea apăsat de traiul în oraş. El nu-şi găsea locul, era 
ademenit dintr-un loc în altul, dintr-o grădină în alta, dintr-o 
aşezare în alta, dintr-o ţară în alta. Putea sta în şa ceasuri în şir, 
fără a şti ce înseamnă oboseala, în vreme ce mulţi dintre 
tovarăşii lui de luptă, vlăguiţi, se gîndeau numai la odihnă. Calul 
de sub el obosea, dar îneălecînd altul, odihnit, Timur putea 
călări mai departe, privind în jur întinderile de pămînt. 

leşind în sfîrşit din Palatul Albastru, privirile lui se opriră 
încîntate la poviîrnişurile line ale colinelor aurii sau trandafirii, 
pîrjolite de arşiţa verii, la adîncul cerului pastelat de azurul 
toamnei, la cununile întunecate ale copacilor singuratici, vînjoşi. 

Încă de departe se auzi vuietul surlelor şi ciuruitul marilor 
dairele - grădina îşi întîmpina stăpînul. 

Surlele lungi de aramă - carnai - cu care se dădeau semnale 
urdiei, vuiau deasupra surlaşilor, care lăsau capul pe spate, 
pentru ca vuietul să se înalțe cît mai sus. 

Zece surlaşi în cekmene strălucite, viu colorate, ba îndoind 
genunchii sub greutatea surlei, ba îndreptîndu-se de spate, 
trimiteau vestea spre toate împrejurimile printr-un muget grav, 
vestitor de rele, înspăimîntător. 

În întîmpinarea cîrmuitorului dairelele ţineau isonul acestui 


muget, părînd că o turmă de elefanţi răgea gonind într-un tropot 
greu. 

Dar prin acest vuiet surd, pătrunzător, înfricoşător străbătea, 
ca nişte glasuri feciorelnice, cîntarea caldă a fluierelor. 

Calul cîrmuitorului trecu peste podeţul acoperit cu covoare şi 
intră prin porţile grele de piatră ale Grădinii Răcoroase. 

Timur străbătu drumeagul îngust ce ducea la palat printre 
două şiruri dese de plopi albaştri. 

Patru mari havuzuri în patru laturi, chenăruite cu marmoră 
albă, oglindeau azurul cerului, iar pe apă pluteau mere de un 
roşu-aprins. 

Un cîrd de gazele trecu de-a curmezişul drumeagului, 
scînteindu-şi pîntecele albe. 

Fazani roşii ca focul licăreau cînd şi cînd în iarba verde 
sclipitoare. 

Timur cobori din şa în braţele slujitorilor - doi bătrîni barlaşi, 
care-şi încheiau viaţa zbuciumată în liniştea acelei grădini, îl 
sprijiniră de subţiori şi-l duseră cu grijă la un jilţ înalt, adumbrit 
de crengile vînjoşilor platani. 

Timur se rezemă de perină şi cercetă grădina cu privirea. 

Copaci bătrîni de veacuri aşterneau de jur împrejur o umbră 
adincă, dar spre miazănoapte grădina era deschisă vînturilor şi 
din  jilţul  cîrmuitorului se zărea într-acolo o privelişte 
nemărginită. 

Timur văzu în depărtare, în adîncul acelor întinderi, o oaste 
mare Din cînd în cînd oţelul armelor ei sclipea. 

„Nur-addin şi-a pornit tumenul?, gîndi Timur, l-a scos cam 
devreme. Li s-a poruncit să meargă toată noaptea. Au să 
obosească...” 

Se grăbi să-şi întoarcă privirea, pentru ca alţii să nu se ia 
după el, privind şi ei într-acolo; nu avea nici unul vederea atit de 
ageră ca el, mulţi nici n-ar fi putut să desluşească ce mişca 
acolo în depărtare, iar cei care ar fi putut desluşi n-aveau de ce 
să-şi aţintească privirea într-aoolo - prin multe locuri trec oști, 
dar numai, el ştie unde anume trebuie să meargă oştile în ziua 
ceea, în vreme ce el însuşi şade în umbra Grădinii Răcoroase şi- 
şi pofteşte oaspeţii să se aşeze pe întinsa pajişte rotundă, pe 


9 Tumen, oştire de 10.000 de oameni. 


care sînt aşternute covoare groase şi salteluţe moi. 

Şuvoaiele de apă ale havuzelor susurau, murmurau. Oaspeţii 
tăceau, neîndrăznind să tulbure liniştea atita vreme cit tăcea 
stăpînul. Copacii foşneau în adierea înviorătoare. Un fazan ţipă, 
parcă mirat. 

— Poftiţi! îşi îmbie musafii Timur şi, rupînd o turtă, începu 
ospăţul. 

Ascuns după tufele de măcieş, un cîntăreţ îngîna o melopee, 
ţinîndu-şi isonul la dairea. 

Dindărătul unui şir lung de trandafiri în floare ieşiră nişte 
băieţaşi şi, bătind din palme, începură un dant străvechi, 
mlădioşi, sprinteni, zimbind oaspeţilor. Dairelele ba duruiau în 
ritmul paşilor lor, ba răsunau puternic, îmboldindu-i pe 
dănţuitori, ba se alinau, abia murmurînd parcă ar fi rostit nişte 
vorbe tainice. 

Deodată se iviră nişte măscărici în straie năstruşnice şi, 
ciorovăindu-se cu aprindere, stîrniră risul oaspeţilor. 

Cîteva gazele speriate trecură în goană printre oaspeţi, peste 
covoare şi pieriră din vedere atît de repede, încît unii dintre cei 
de faţă schimbară priviri: „Nu cumva li se păruse?” 

În fundul grădinii, îndărătul copacilor, cîntau înăbuşit fluierele 
însoţite de tobe. Prinzînd o clipă potrivită, Ulugbek îşi croi drum 
într-acolo. 

Deasupra unei pajişti mărginite de răzoare, de salvie roşie ca 
focul, se întindea, la înălţime, o frînghie bine prinsă. Un bătrîn 
saltimbanc păşea cu agerime pe funie, ca pe o cărăruie îngustă, 
nevăzută, parc-ar fi plutit prin văzduh, ridicînd spre cer o prăjină 
grea, pestriță. 

Fluierele cîntau pe întrecute, o darabană răpăia, iar bătrînul 
saltimbanc păşea pe deasupra oaspeţilor care-i urmăreau fiece 
mişcare, cînd deodată... 

— Ah! ţipară privitorii, tremuriînd. Printr-o mişcare nevăzută 
bătrînul lunecă de pe frînghie, dar nu căzu jos, ci rămase călare 
pe frînghie, ţinînd zdravăn în faţa lui prăjina grea. 

Ulugbek cutreiera din poiană în poiană. Mulţi dintre 
preacinstiţii oaspeţi se plimbau cu el prin grădină. 

Ciţiva băietani dănţuiau pe picioroange înalte. Picioroangele 
făceau hazliu paşi mari de colo-colo, ca şi cum deasupra lor n-ar 
fi fost un băietan, ci înseși beţele acelea ar fi dănţuit, trecînd cu 


dibăcie printre flori; parcă nu băieţii jucau pe picioroange, ci 
beţele acelea roşii cu zugrăveli îi jucau pe băieţii care, deasupra 
lor, dădeau din miini şi băteau în tact cu mîinile lor roşii, 
murdare două pietre cenuşii, care răpăiau ca nişte castaniete. 

Un fachir îi păcălea pe oaspeţi făcînd tot felul de scamatorii cu 
un ghem de sfoară. Ba făcea un nod şi, după ce ruga pe unul 
sau pe altul să vadă dacă este bine legat, printr-o singură 
mişcare îl dezlega. Ba tăia nişte capete de sfoară, le întindea şi, 
după ce bătea din palme deasupra lor, arăta sforile întregi, fără 
nici o urmă de tăiere, ba trecea două sfori dintr-o mînecă în alta 
a beşmetului şi punea doi oaspeţi să ţină bine de ambele capete 
ale sforii, iar el însuşi, foarte liniştit, trăgea beşmetul de pe 
sfoară şi nimeni nu putea înţelege cum făcea acest lucru, cum 
trăgea beşmetul cînd oaspeţii ţineau vîrtos ambele capete ale 
sforii în mîinile lor. 

Nimeni nu putea înţelege şiretlicurile factorului, dar Ulugbek 
se gîndi: „Trebuie să pricep cum face! Trebuie neapărat să 
pricep: fachirul face un lucru pe care bunicul nu poate să-l facă! 
Am să învăţ şi eu. Ce uimit o să fie Ibrahim!” 

Ulugbek cutreiera de colo-colo peste tot. 

Lîngă porţile lăturalnice, păzite de strajă, erau primiţi 
tîrgoveţii chemaţi din bazar. Veniseră meşteşugari, neguţători, 
feluriţi oameni, care făceau ca petrecerea din grădină să fie tot 
mai veselă. 

Se descărcau tot felul de lucruri aduse din bazar, tot felul de 
bucate şi ciudăţenii; gătite spre a fi date oaspeţilor, pe talgere 
sau piei, păreau toate la fel, dar acum în panere erau care de 
care mai ciudate. 

Ulugbek privea încîntat potîrnichile de munte, penele lor 
împodobite cu izvoade măiestrite, ca mătăsurile chitailor, cu 
picioarele şi ciocurile ca de coral, roşii-aprinse. Chiar aşa 
moarte, aşezate rînduri-rînduri, în coşurile rotunde, erau nespus 
de frumoase. 

Caprele de munte, străpunse de săgețile vinătorilor, mînjite 
de sînge înnegrit, parcă se uitau cu ochii lor stinşi la chipeşul 
miîrzac, fără să le pese de cei care le trăgeau, aruncîndu-le jos 
de pe asini. Coarnele lor răsucite ca unele scoici se loveau de 
pămînt, bufnind. 

Ulugbek se uita la bucătari care, cu miinile pline de sînge, 


alegeau vînatul pentru cină; se uita la berbecii mînaţi în goană 
spre un colţ al grădinii, unde-i aştepta casapul; se uita la sacii cu 
cantalupi zemoşi, atît de grei, încît robii care-i cărau gemeau 
sub povara lor. 

Ajutîndu-se unul pe altul, meşteşugarii duceau samarele 
grele, mari sub copaci şi în poieniţe. 

Ulugbek păşi după meşteşugari privind cum dezleagă şi 
desfac ciudatele samare, scoţind din ele lucrurile rare pe care le 
aduseseră spre a-l bucura pe cîrmuitor şi spre a-i uimi pe 
oaspeţii lui. 

Indemiînatici, pricepuţi, meşterii ridicau chioşcuri ciudate, 
lucrate cu iscusinţă, întindeau mătăsuri pestriţe şi pînze în 
colţurile unde aveau să se înfăţişeze tot felul de jocuri. 

Intr-un alt capăt al grădinii se aşezau corturi falnice pentru 
nevestele şi ibovnicele cîrmuitorului. 

In grădină se ridica văzînd cu ochii o aşezare ciudată, unde 
nici o clădire nu semăna cu alta, unde sub crengile pletoase 
luceau corturi din mătăsuri hindustane şi din Ghilian, din brocart 
din ţara chitailor ţesut cu fir, sau din covoare iraniene şi de la 
Horezm. 

Miîinile dibace ale meşteşugarilor ridicau colibe, împletind 
pereţii din nuiele mlădioase de salcie sau din trestie aurie, 
pentru cei cărora în noaptea aceea li s-ar părea că e zăpuşeală, 
pentru cei care ar dori să doarmă la adăpost, unde răsufli mai 
uşor şi visezi lucruri plăcute. 

Se dăduse drumul unui stol de papagali multicolori, pentru ca 
penajul lor să licărească în verdeata grădinii. Ţipînd unul mai 
tare decit altul, papagalii săreau din creangă în creangă într-un 
singur copac şi nu se puteau hotări să se împrăştie în acea 
pădure necunoscută, plină de larma neîntreruptă a dairelelor şi 
fluierelor, a cîntecelor şi dănţuielilor. 

Ulugbek se ducea tot mai departe şi mai departe, prin întinsa 
grădină. 

Dregătorii, care stăteau de vorbă sau petreceau, la vederea 
lui se sculau în picioare, dîndu-i bineţe şi rostind cuvinte plăcute, 
sau îl pofteau cuviincioşi să guste din bunătăţile lor, fiecare 
născocind cîte ceva pentru a-l înveseli. 

Ulugbek răspundea cu vorbe de duh la glumele lor, şi curtenii 
căutau să nu uite cuvintele lui, pentru ca mai apoi, înflorindu-le, 


să le spună şi altora, răspindind pretutindeni faima minţii 
uimitor de agere şi a bunăvoinţei acestui băiat, nepotul cel mai 
drag al puternicului Timur. 


Dis-de-dimineaţă Timur privea grădina de la o fereastră a 
palatului. 

Oaspeţii se treziseră şi, schimbînd o vorbă sau alta, se 
pregăteau pentru rugăciunea de dimineaţă - se spălau lîngă 
havuzuri, îşi netezeau beşmetele împăturite peste noapte, îşi 
înfăşurau turbanele, faceau cîţiva paşi pe sub copaci, fără a se 
îndepărta prea mult, de teamă să nu întîrzie atunci cînd va ieşi 
cîrmuitorul. 

Timur nu se grăbea, spre a da oaspeţilor răgazul trebuincios 
să se adune pentru rugăciune El însuşi se ruga cu osîrdie numai 
atunci cînd era văzut de cei din jur. In dimineaţa aceea trăgea 
cu nesat în piept mireasma reavănă a grădinii, mirosul uleiului 
ce fierbea şi al cărnii care se prăjea. Cei din grădină se 
pregăteau de petrecere, şi Timur avea chef să se veselească, nu 
să se roage. 

In sfîrşit, ieşi mahmur pe pajiştea din faţa palatului şi îşi 
aşternu singur dinainte covoraşul îngust pentru rugăciune. 

Stătea în picioare, aşteptind ca în spatele lui să se rînduiască 
tovarăşii de luptă şi oaspeţii. 

Seidul Bereke păşi înainte pentru a citi rugăciunea 

Timur privea covoraşul ţesut la Damasc, admirîind imaginea 
Kaabei!0. 

El se gîndea: „Fetele iraniene ţes mai bine. Ele izbutesc să 
lege... Cite noduri oare? Mi s-a spus, de faţă cu Ulugbek mi s-a 
spus. Să-l întreb, poate ţine minte. Are minte ageră! lar fetele 
iraniene...” 

Lăsă capul în jos spre covoraş, glndindu-se la fetele iraniene: 
odinioară îi plăceau, dar acum nu-l mai atrăgeau. Timur 
îngenunche, imitînd toate mişcările seidului Bereke care se afla 
în faţa lui. 

„Numai să nu dea greş bucătarii, gîndi el. Era întîia oară cînd 


10 Kaaba, lacaş sfint al musulmanilor la Mecca. „Piatra neagră”, care 
se păstrează într-unul din temple, este venerată în chip deosebit de 
către musulmani. 


Muzaffar-addin rinduia o petrecere. Murat-han se pricepea; nu 
cumva Muzaffar-addin să dea greş... Numai de nu ne-ar face de 
ruşine faţă de oaspeţi...” 

În spatele lui Timur se rugau nepoţii lui mai mari - 
Muhammed-Sultan, Halil-Sultan şi Sultan-Husein, fiul unei fete a 
lui Timur. Ei nu purtau la rugăciune turbane, ci tichii scumpe, iar 
de sub tichii le cădeau pe umeri cozi de păr. In sfircul urechii lui 
Sultan-Husein sclipea un cercel cu un olmaz mare, albastru. 
Alături de miîrzac se afla Maverannahr-Sultan-Mahmud-han, care 
şi el se mîndrea cu coada lui de păr mongolă, lungă. 

De altfel, mulţi dintre oaspeţi aveau cozi. Unele căpetenii de 
urdii purtau caftane groase, scurte, încinse strîns pe mijloc, 
cizme cu tocuri înalte; toţi aceşti cuceritori ai lumii păreau prea 
puţin nişte  evlavioşi ostaşi ai credinţei, dar păstrătorii 
cucerniciei îi cinsteau cu numele de apărători ai islamului. 

Îndată ce seidul Bereke rosti ultimele cuvinte ale rugăciunii, 
Timur se întoarse spre nepoţii lui şi, sprijinindu-se de braţul lui 
Muhammed-Sultan, se îndreptă spre grădină. 

Toţi se dădură la o parte, făcînd loc cîrmuitorului. 

— Întreabă-l pe Şah-Melik, porunci Timur mîrzacului, ce veşti 
sînt, dacă urdia a ajuns departe. A sosit unde trebuie? 

Muhummed-Sultan se îndepărtă, privind într-o parte şi alta, ca 
şi cum ar fi admirat trandafirii, iar Timur, păşind printre şirurile 
de copaci falnici, se uita la toată acea aşezare ridicată ca prin 
farmec în grădină. 

Meşterii din Samarkand se străduiau care de care să se 
întreacă în iscusinţă, uimindu-se unii pe alţii prin înalta lor 
măiestrie şi ridicîndu-şi astfel fiecare în slăvi breasla. 

Pitarii ridicaseră un chioşc din turte coapte, împodobit cu 
izvoade şi rotocoale ciudate din aluat. Chioşcul era o minunăţie, 
de parcă n-ar fi fost făcut de pitari, ci de nişte iscusiţi meşteri de 
clădiri. 

Împletitorii de coşuri făcuseră un elefant din trestie, 
aşezaseră pe el un chioşc, şi elefantul mergea sprijinit de 
meşteşugari ascunşi înlăuntrul lui, iar sus, în chioșc, fluierarii 
cîntau din fluiere de trestie. Elefantul nu avea nici un noduleţ, 
nici o sforicică, nici un pic de clei - totul era împletit numai din 
trestie, legat cu trestie, împodobit cu trestie. Chiar ţanţoşul 
sultan, cocoţat pe capul elefantului, era făcut numai din 


pămătufuri de trestie. 

Cojocarii cususeră cu multă iscusinţă blănuri de fiare sălbatice 
şi, îmbrăcîndu-se cu ele, foiau în jurul cortului lui Timur, părînd 
că grădina era plină de fiare sălbatice, care se închinau înaintea 
lui Timur, stăpînul lor. 

Peste tot erau corturi, chioşcuri, foişoare în toate culorile. 
Meşterii, de obiîrşie din felurite ţări, erau înveşmiîntaţi în straiele 
de pe meleagurile lor. Fiecare breaslă născocea cite ceva pentru 
a-i înveseli pe sfetnicii lui Timur care văzuseră multe în viaţa lor, 
ba uimindu-i cu şiretlicurile lor, ba făcîndu-i să ridă cu vorbele 
lor de duh. 

Toţi se înfăţişaseră acolo la porunca lui Timur şi fiecare 
breaslă se fălea în faţa celorlalte: meşteşugari şi neguţători, 
prăvăliaşi şi florari, vînzători de ţesături şi de giuvaere, zarafi şi 
cămătari, bucătari şi pitari, casapi şi croitori, ciubotari şi 
ţesători. 

Timur păşea în fruntea oaspeţilor. Oprindu-se pentru a privi 
elefantul făcut din trestie, el întrebă: 

— Dar genele lui sînt tot din trestie? 

Un dibaci împletitor de coşuri smulse îndată smocul genelor 
elefantului: 

— Din trestie, stăpîne. 

— Da, da! încuviinţă încruntat Timur. 

Uneori se oprea citeva clipe pentru a asculta pe vreun 
cîntăreţ, dacă îi plăcea glasul sau dacă veşmintele acestuia 
aveau ceva deosebit. 

In apropierea scrincioabelor, pe o mică pajişte, îl aşteptau pe 
Timur neguţătorii străini, care întîmplător se aflau atunci la 
Samarkand. 

Timur porunci să fie aleşi dintre ei cei mai de seamă, care să 
fie poftiţi la el. 

Aceştia erau chitai cu chimonouri strîmte, albastre, genovezi 
cu nişte haine caraghioase, cu picioarele descoperite, ca nişte 
cocostiîrci, armeni fercheşi cu căciuli înalte... 

Scrîncioabele se învirteau asemenea unei roţi mari de moară, 
ba ridicînd chioşcuri pestriţe, pline de oaspeţi, ba prăvălindu-le 
în jos. Şi oaspeţii ba cîntau cînd se ridicau, ba scoteau ţipete 
cînd cădeau spre pămînt. 

Printre armeni se afla şi Ghevork Puşok. Obraijii îi luceau, 


cîrlionţii îi învăluiau faţa, dîndu-i o înfăţişare plăcută. Ochii îi 
scînteiau. 

Timur porunci să fie aduse daruri oaspeţilor străini şi mai cu 
seamă lui Ghevork Puşok, căruia îi dărui un caftan de brocart şi 
o cuşmă scumpă de samur. Cuşma era atit de frumoasă, încît 
ceilatţi neguţători se îmbulzeau cercetind-o cu luare-aminte, 
pipăind-o, iar mulţi dintre dregători se uitau miraţi unul la altul: 
nu se prea întîmpla ca Timur să fie atît de darnic cu oricine. 

Păşiră mai departe şi cînd dădu din nou cu ochii de 
Muhammed-sultan, Timur îi spuse: 

— Muhammed, deseară să mi-l aduci pe armeanul Puşok. 
Neapărat! Înţelesu-m-ai? Am să-l trimit cu marfă, să răzbească 
din nou prin Marele Bulgar spre Moscova. 

Bazarul cotropise grădina cîrmuitorului cu tot felul de mărfuri, 
unele mai frumoase decit altele, încîntînd privirile. Neguţătorii 
se întreceau pe ei înşişi, înfăţişind mărfuri cît mai neobişnuite, 
cît mai trainice, cît mai îngrijite. Ei lăudau în gura mare marfa, 
pe care n-o puteai găsi într-o zi de negoţ obişnuit în dughenile 
din bazar.  Bogăţiile, făurite prin hărnicia şi  iscusinţa 
meşteşugarilor, înavuţeau şi cinsteau acolo nu pe făuritorii 
acelor minunăţii, nu pe meşteşugari, ci pe neguţători. 

Fiindu-le ruşine să se arate zgirciţi unul faţă de altul, oaspeţii, 
înconjurați de neguţători, cumpărau mărfuri care de care mai 
frumoase, fără a se mai tirgui, plătind preţul cerut, oricît ar fi 
fost, ridicînd ei înşişi în slăvi lucrurile, încă înainte de a le 
cumpăra, aşa fel ca să se vadă că ei nu se lăsau ispitiţi de nişte 
gioarse, ci de rarităţi. 

Bazarul cotropise grădina. Şi grădina încremenise, nu se mai 
auzea nici foşnetul frunzişului, nici ciripitul păsărelelor, amuţite 
de strigătele neguţătorilor: 

— la uite! Mătase din ţara chitailor! la uite! Cocostiîrcii parcă-s 
vii! De ajuns să sufli şi-şi iau zborul. lar papagalii-s adevărate 
curcubee! la uite ce mătase! 

— la uite ce mai hangere! Vin de la meşterii din Damasc. Au 
fost făurite de curînd. Se încovoaie ca mlădiţele! Dar baltagele! 
Dar argintul înnegrit!... Şi ce mai lucrătură!... 

— Nu-s frumoase cusăturile astea? Şaua-i de piele, dar parc- 
ar fi chilim, nu alta. Pielea-i cusută cu fir. Din Marele Bulgar! leri 
au fost aduse. Aşa ceva nu s-a mai văzut! Şi nici n-are să se mai 


vadă! 

Pe bucăţi mari de piele cu izvoade săpate în ea, bucătarii 
aduceau tapi de munte fripţi întregi pe vatră. 

Tineri, încovoiaţi sub povară, purtau, cîte doi laolaltă, chiupuri 
mari cu vin vîrtos, aproape negru, de Samarkand. 

Timur îşi pofti musafirii să ospăteze. 

Întorcîndu-se spre palat, auzi un glas melodios, prea 
răsunător în grădina aceea. 

Se uită spre locul unde răsuna şi în apropierea unor smochini 
stufoşi îl zări pe Ulugbek, căruia hronicarui Ghias-addin Îi 
povestea ceva cu însufleţire. 

Ospăţul era încă în toi. Arşiţa de la amiază nu se revărsase în 
toate ungherele grădinii, cînd Muhammed-Sultan îşi croi drum 
pînă la bunicul lui care benchetuia şi, cinchindu-se jos, la spatele 
lui, rosti încetişor: 

— Şah-Melik s-a încredinţat că toate tumenele se află la 
locurile statornicite, bunicule. 

Doar Sultan-Mahmud-han, care şedea în dreapta lui Timur, 
auzi acetste vorbe rostite încet. El se uită cu mirare la cîrmuitor: 

— Război, stăpîne? 

Timur, care făcea război în numele hanului, nu-i răspunse 
nimic, dar spuse cu glas tare oaspeţilor: 

— Se apropie ceasurile arşiţei şi vremea rugăciunii de la 
amiază. După rugăciune, să ne odihnim. 

— Amin! răspunseră într-un glas oaspeţii, ridicîndu-se în 
picioare. 


Timur intră în palat. 

Curînd i se înfăţişă stăpina mare cu mătăsurile de pe ea 
foşnind. 

— Te-am chemat... îi spuse Timur, păşind înainte spre 
încăperile dosnice. Găteşte-te, veghează asupra tuturor. Vezi să 
se ia tot ce este nevoie! 

— Merg toţi cu noi? 

— Poate o să fim nevoiţi să lipsim mult, aşa că trebuie să 
meargă toţi. 

Ea nu întrebă nici încotro vor pleca, nici cînd - ştia că n-o să-i 
spună, că n-o să rostească nici măcar vorba „război”. 

Aştepta ca el însuşi să răspundă la întrebările pe care nu 


îndrăznea să i le pună. 

— Să-i iei şi pe dascălii băieţilor. Acolo n-o să găsim curînd 
dascăli... Pe hronicar nu-i nevoie să-l iei. Găsim altul. Pe ăsta 
pune-l în medresa ta. Ca hoge. Au să-ţi isprăvească medresa 
repede - înaintea criptei. 

Stăpiîna mare nu răspunse. 

— Da, da! stărui el. 

Ea spuse mohorită: 

— Hronicarul Ghias-addin e sîrguincios. 

Lai Timur nu-i plăcea că-l lăuda pe hronicar, în loc să spună 
cum se făcuse că i-o luase înainte cu lucrările la bina! 

— Sirguinţa fără rost e fără de folos! răspunse el. 

Şedeau la răcoare, în umbră, în liniştea adincă din încăperile 
acelea dosnice, departe de ferestre. 

— Sevin-bei se simte mai bine? întrebă el. 

— S-a liniştit. Nu se grăbeşte să se întoarcă. 

— Spune-i că poate să rămînă la noi. N-are rost să se mai 
întoarcă. Grădina asta am să i-o dau ei. Am făcut-o pentru fata 
lui Miranşah, iar nevasta lui va fi aci stăpînă. 

—Miranşah o să se supere. 

— N-o să mai apuce. 

Sarai-Mulk-hanîm înţelese - pe Timur îl luase gura pe dinainte: 
războiul va fi spre soare-apune, împotriva lui Miranşah. 

El stărui: 

— Ai grijă să fie gata totul. Nu uita nimic. Nu obijdui pe 
nimeni. 

— Am să dau porunci. 

— E vremea. Îngrijeşte-te de toate. 

Ea îşi dădu seama că trebuia să plece. El îi spuse din urmă: 

— Vezi ca să nu se bage de seamă nimic acolo, în grădină. 
Găteşte alaiul, dar voi rămîneţi deocamdată aci. 

— Ştiu. 

Ea plecă grijulie: grădina era plină de oaspeţi, nevestele 
dregătorilor veniseră în harem. Se virau peste tot, întrebau 
despre toate, puteau băga de seamă cea mai mică schimbare în 
viaţa haremului, dacă nu te fereai. 

Arşiţa se alinase, sufla iarăşi o adiere răcoroasă dinspre 
munţi. 

Timur ieşi din nou în grădină. 


Stînd de vorbă cu unii şi cu alţii dintre oaspeţi, se plimba, se 
oprea, păşea din nou în umbra copacilor, se ivea pe pajişti şi în 
grădinile de flori. 

Pe lîngă nişte tufe de trandafiri întîlni un bătrîn îngrijit, cu o 
înfăţişare impunătoare, ca a unui teolog, cu o custură încovoiată 
în mîinile negre, bătătorite. 

Era grădinarul lui Timur cu care acesta stătea de vorbă 
întotdeauna cînd avea de gind să rostuiască o nouă grădină. 

Lui Timur îi plăcea să aibă grădini minunate. El punea să se 
facă grădini noi şi uneori împreuna mai multe grădini vechi 
făcînd una singură. Aşa făcuse cu grădina aceasta, aşa fuseseră 
împreunate grădina Dilkuşo şi grădina Corbului. Se îngrijea, de 
asemenea, să se facă grădini noi. In vara aceea, cînd se 
întorsese din Hindustan, florarii din Samarkand rostuiseră pentru 
el o nouă grădină, în stepa Dargomă, dînndu-i numele Davlet- 
Abad, Lăcaşul Cîrmuitorului. Duseseră acolo mulţi copaci mari, 
umbrind stepa. 

Cu treizeci de ani mai înainte, Timur poruncise să i se 
clădească un palat pe colnicele pietroase, golaşe, din Ciupan- 
Atin, de unde se deschidea o privelişte întinsă asupra 
Samarkandului. Pe pămîntul acela pietros, sterp, grădinarii 
plantaseră copaci în jurul palatului, alcătuind o grădină deasă, 
bogată, supranumită Podoaba Lumii - Nakşi-Djehan. 

Toate nevestele lui aveau grădini şi palate proprii. Aproape în 
fiecare an se deschideau în faţa lui porţile unei noi grădini. 

Clădea palate afară din oraş şi le înconjura cu grădini 
frumoase, amenajate după planuri bine gindite, unde înfloreau, 
unele după altele, de timpuriu, din primăvară, pînă se lăsau 
frigurile toamnei, tot felul de flori. 

Grădinarii din Samarkand se pricepeau să mute dintr-un loc în 
altul pomi mari, pe rod şi, o dată mutaţi dintr-o grădină în alta, 
aceşti pomi înfloreau şi rodeau, de parcă schimbarea asta de 
mediu era pentru ei tot atît de obişnuită, ca şi pentru 
neastîmpăratul lor stăpîn. 

Din îndepărtatele sale războaie, acesta poruncea să se ducă 
şi să se planteze în grădinile sale pomi nemaivăzuţi la 
Samarkand. Erau sădite plante care pînă atunci nu mai 
crescuseră pe pămîntul acela - fuseseră plantați naramzi şi 
lămii, trestie-de-zahăr şi palmieri. Mulţi dintre pomi piereau 


iarna, dar unii se aclimatizau şi se dezvoltau. 

Şi iată-l acum pe Şihab-addin Ahmad Zargarkaşi, cel mai mare 
peste grădinarii din Samarkand, cel mai prețuit şi cel mai 
priceput dintre ei, care, zimbind, îi arăta lui Timur nişte 
trandafiri necunoscuţi. 

— Am poruncit, stăpîne, să fie aduşi din Hindustan. Asemenea 
trandafiri nu s-au mai văzut pe la noi. Acum au să fie văzuţi. 

— Halal să-ţi fie! îl lăudă Timur. 

Şi-şi îndreptă privirile spre nişte pomişori, cercetindu-le 
frunzişul bogat. 

În apropierea unuia din havuzurile în patru laturi stăteau de 
vorbă în picioare nişte cărturari din Samarkand. Unul dintre ei 
făcu o plecăciune cu prea multă riîvnă şi lămuri: 

— Am venit aci, stăpine, ca să admirăm peştii argintii. 

— Cu mai mult temei v-aţi fi putut admira unul pe altul, 
deoarece luminatele voastre scrieri înfrumuseţează 
Samarkandul meu! 

Ei îşi aplecară cu toţii capetele, încununate cu turbane ca 
nişte rotocoale de nori, într-un răspuns tăcut la cuvintele 
magulitoare ale cîrmuitorului. 

— Faptele tale, stăpîne, sînt atît de măreţe, încît în strălucirea 
lor pălesc toate cunoştinţele şi însuşirile noastre! 

— Dar despre aceste fapte nimeni n-a scris încă vreo lucrare 
vrednică. 

— Nu sînt pe lumea asta miini destul de vrednice pentru a 
zugrăvi întreaga măreție a faptelor tale, stăpine! 

— Eşti hronicar? îl întrebă Timur pe un cărturar uscăţiv şi 
oacheş, cu o bărbuţă ascuţită, care-i cădea netedă pe piept. 

Înainte de războiul din Hindustan, Timur îl cunoscuse printre 
alţi cărturari din Samarkand. Cîrmuitorul avea o ţinere de minte 
bună - cei pe care-i vedea o dată nu-i uita toată viaţa. 

— E măgulitor pentru mine, stăpiîne, că mi-ai făcut cinstea să- 
ţi aduci aminte de sluga ta. 

— Dar ţi-am uitat numele. 

— Nizam-addin Şami. 

— Am să-ţi dau o scriere care trebuie aşternută pe hirtie din 
nou. Trebuie scrisă fără înflorituri. Într-un grai limpede, pe 
înţelesul tuturor. 

— Asta-i greu, stăpine, gloata e întunecată la minte şi... 


— Dacă ai să scrii limpede, fără farafasticuri, au s-o citească 
mulţi; dacă ai să scrii încîlcit, nimeni n-o să citească, îl 
întrerupse cu asprime Timur. Trebuie scrisă aşa fel, încît şi 
cărturarii să se bucure de frumuseţea limpezimii ei. Am să-ţi dau 
lucrarea unui muezin care a scris despre pămînt, cu gîndul la 
ceruri. De aceea lucrurile pămînteşti i s-au părut întunecate. Noi 
trebuie să vedem însă frumuseţea lucrurilor pămiînteşti, căci 
atunci vor fi limpezi toate faptele noastre şi întreaga măreție a 
pămîntului, căci de Allah a fost făurit. 

— Mulţumesc, stăpîne, pentru înalta încredere. 

— Am să-ţi dau scrierea muezinului şi cînd o să pornesc din 
nou la război ai să mergi cu mine, pentru a scrie mai departe. _ 

Şi Timur se depărtă, lăsîndu-i pe înţelepţi cu peştişorii lor. În 
apa albastră străluceau ba argintul solzilor acestora, ba 
aripioarele roşii. Dar oricît de frumoşi erau peştişorii, înţelepţii 
nici nu se mai uitau la ei - îi tulburaseră vorbele lui Timur: „Să 
scrii. Aşa fel, încît să fie pe înţelesul tuturor...” 

Şi ei învăţaseră toată viaţa, despicînd firul de păr în patru, 
pentru ca abia după urcarea tuturor treptelor cunoaşterii, spre 
amurgul vieţii, să ajungă a se înţelege unul pe altul. 

— E greu! grăi îngindurat Nizam-addin. 

— E cu neputinţă! adăugă unul din teologi. Bine ai ştiut să-ţi 
dai în vileag gîndirea în faţa cîrmuitorului: „Gloata e întunecată 
la minte”. 

— İl înţeleg pe cîrmuitor, răspunde Nizam-addin. Gloata e 
întunecată la minte, e neştiutoare de carte, n-o să citească 
aceste scrieri. Niciodată n-o să le citească, deoarece niciodată 
n-o să cunoască slovele. Dar toţi cunoscătorii de buchii trebuie 
şi acum, şi în viitor să citească despre măreţia faptelor de vitejie 
ale Cuceritorului Lumii. Toţi cunoscătorii de buchii! 

Teologul zimbi: 

— Vreme de cincisprezece ani am tot buchisit, pînă ce am 
ajuns să cunosc slovele. Aşa ceva costă scump. Nu oricine 
înţelege să rabde de foame pentru a învăţa şi să înveţe pentru a 
răbda de foame. Invăţatul sărac zace toată viaţa în sărăcie. 

Stăteau încă la marginea havuzului. 

Se însera. 

Cîntăreţii îi trăgeau de zor. Fluierele, dairelele, strunele 
răspîndeau pe toată întinderea grădinii o veselie sărbătorească. 


Stînd în jilţul său înalt, aşezat sus pe un dîmb poviîrnit, Timur 
se uita la cei ce petreceau. 

Grădina era învăluită tot mai mult de umbrele înserării. 

Se aprindeau masalale. 

Muhammed-Sultan se cinchi la spatele lui Timur şi-i şopti: 

— Alaiurile au ieşit din oraş. Au rămas numai djagataii tăi şi 
tumenul pe care mi l-ai lăsat mie. 

Timur se ridică fără a-i răspunde: 

— Fraţilor! 

Glasul lui sună puternic, ca pe cîmpul de luptă, rostogolindu- 
se pînă în ungherele cele mai depărtate ale grădinii. 

Oaspeţii rămaseră nemişcaţi, strîngînd în miini hălcile de 
carne sau boţurile de pilaf gras. 

— Miine pornim. Fiţi gata de drum! 


În zori, deasupra cetăţuii, începură să vuiască surlele. 

Gloata din Samarkand ieşi repede în ulite, neştiind încă dacă 
era chemată să întîmpine pe cineva sau să petreacă pe careva. 

Era în ziua de zece septembrie, leatul o mie trei sute nouăzeci 
şi nouă, după rînduiala crugului vremii pe meleagurile 
îndepărtatei Europe, unde nu ajunseseră încă nici oştile lui 
Timur, nici acelea ale altor cuceritori osmaniii. 

Urdia ieşea din cetăţuie. 

Nu era mare, ca şi cam cîrmuitorul ar fi plecat într-un 
ceambur pe undeva, prin apropiere. El călărea cu un beşmet 
obişnuit, închis la culoare, cum purta uneori cînd străbătea 
oraşul, ducîndu-se dintr-un palat în altul, dintr-o grădină în alta. 
Alaiul, împresurat de oşteni, se mişca încet. Nici el nu era prea 
mare. 

Muhammed-Sultan călărea alături de bunicul lui, însoţindu-l 
pînă la Buhara. Mirzacul rămînea cîrmuitorul ţării, şi bunicul se 
străduia să-şi aducă aminte dacă nu uitase cumva să atragă 
luarea-aminte a nepotului asupra cutărui sau cutărui lucru. 

Inainte de asfinţitul soarelui urdiile trecură de grădinile de la 
marginea oraşului şi în faţa lor se întinse stepa, pirjoiltă de 
soarele verii. 

Sub picioarele cailor ţişneau greieri de cîmp. Stoluri de 
lăcuste, nespus de grase, treceau greoi în zbor, desfăcîndu-şi 
aripioarele roşii, care se stringeau de îndată ce atingeau 


pămîntul. 

Ulugbek şedea în harabaua de Kabul a bunicii, lungă, cu 
coviltir de mătase din țara chitailor, deasă, care nu se temea 
nici de arşiță, nici de ploi. Printr-o despicătură a covitirului 
băiatul privea lăcustele, scaieţii verzi, graşi, care înfruntau arşiţa 
şi uscăciunea. 

Stoluri de păsări treceau pieziş în zbor, coborind în stepă; 
grauri trandafirii vînau lăcuste. 

Lăcustele se tirau, neputind să zboare de grele ce erau, şi, 
strivite zgomotos sub roţi, se lipeau de obezi. 

Păianjeni uriaşi se îndepărtau în grabă de sub roţi, tîrînd o 
lăcustă moartă, ca s-o sfirtece şi s-o măniînce în vreun făgaş 
ferit. 

Urdiile înaintau, luînd-o înaintea harabalelor 

Pretutindeni, pe drum îi aşteptau chervanele cu merinde, 
trimise înainte din vreme. Mulțumită acestei rînduieli, oştenii 
mergeau uşor, repede: totul îi aştepta înainte - odihna, 
mîncarea, armele. 

Şi, fireşte, înainte îi aşteptau luptele, biruinţele, prăzile. 

Se întuneca. 

Ulugbek şedea culcat, privind, printre spiţele roţilor harabalei 
de Kabul, stepa ce se cufunda în întuneric. 

O şuviţă îngustă, sîngerie se întindea pe pămînt spre zarea 
către care se îndrepta urdia. Înainte aşteptau de pe acum urdiile 
bunicului, cărora li se poruncise să se împreune cu el pe drumul 
spre soare-apune. 

Roţile harabalelor se roteau. 

Băiatul stătea culcat în haraba, privind cum pogoară 
adumbrirea amurgului, cum se aprind, cum licăresc deasupra 
stepei stele mari, albe. 

Privea printre spiţele roții, care se învirtea, stelele ciudate, 
tainice, ca şi cum fiecare învirtitură de roată l-ar fi apropiat de 
ele. 

Harabaua îl legăna, îl adormea. Aţipi. Dar, luptînd împotriva 
somnului, deschise iarăşi ochii, privind încîntat întunecoasa, 
liniştita noapte de la Samarkand. 


E: 
_ Pet 
$ 
Ek 
3 pa 
pjo 


| 


CAPITOLUL UNSPREZECE 
MÎRZACII 


Muhammed-Sultan îşi luă rămas bun de la Timur la Buhara, şi 
plecă împreună cu  Hudaidada, vizirul lui, înapoi spre 
Samarkand, ajungind în zori la porţile oraşului. 

Întinzîndu-şi giturile de giscă, norii alergau repede pe cerul 
toamnei, iar razele soarelui ba licăreau pe veşmintele 
tîrgoveţilor, care ieşiseră în întîimpinarea noului cîrmuitor, ba, 
deodată, păleau. 

Argun-şah, căpetenia străjii oraşului, luă de căpăstru calul 
mîrzacului şi intră cu cîrmuitorul prin porţile aşezării peste 
covoarele aşternute pe drum. 

Muhammed-sultan descălecă; îi veneau în întîmpinare ai lui - 
maică-sa, Sevin-bei, soțiile, fiul, Muhammed-Djehanghir, fetiţele, 
nespus de înzorzonate. 

Stînd în mijlocul alor săi, Muhammed primea daruri din partea 
celor care-i ieşiseră în întîimpinare. 

Argun-şah îi dărui nouă cai cu cioltare ţesute asemenea 
chilimurilor. Fiul său îi dărui nouă chiupuri albe din ţara chitailor, 
pe care erau zugrăvite păsări în zbor sau pitite printre plante şi 
munţi. Chiupurile erau înalte aproape cît şi băieţaşul, dar el 
stăruise să le dăruiască cu mîna lui tatălui său. 

Stringînd aprig porţelanul greu cu mîinile sale slăbuţe, 
încurcîndu-se în beşmetul albastru, lung, cusut cu fir de aur, de 
fiecare dată cînd întindea cîte un chiup se apleca adînc în faţa 
tatălui său. 

Din dorinţa lui Timur acest strănepot fusese numit 
Muhammed în cinstea tatălui său, şi Djehanghir, în cinstea 
bunicului. Timur voia ca ambele nume să amintească stirpea, 
legătura de sînge dintre străbunic şi strănepot - fiul 
moştenitorului moşteni-va şi el cîndva stăpînirea asupra unei 
lumi preasupuse: „Fie ca şi în numele viitorilor stăpinitori ai 
lumii să trăiască veşnic slava neamului meu, întru spaima celor 
care încă nu sînt pe lume, a celor care se vor naşte pentru a se 
supune puterii noastre, neclintită, de nebiruit, veşnică!” 

Starostii tagmelor neguţătoreşti înfăţişară cele mai bune 


mărfuri ale lor. 

Cititorii în stele îi aduseră în dar un horoscop prielnic; care 
vestea grabnică biruinţă asupra vrăjmaşului. 

Cel mai vîrstnic dintre cititorii în stele îi tălmăci horoscopul cu 
un glas ca din mormiînt. Muhammed-Sultan ba arunca priviri în 
toate părţile, ba se scărpina uşor pe obraji, înciudat. 

Argun-şah, care-l ştia din fragedă copilărie, cunoştea acest 
obicei al lui: dacă se scărpina pe obraz însemna că e nemulţumit 
de ceva, că aşteaptă ceva, caută ceva. 

„Ce anume? gîndea neliniştit Argun-şah, zîmbind mai departe 
voios, însufleţit, cu buzele-i subţiri. Sau... pe cine anume?” 

În sfîrşit, zîmbetul îi flutură pe toată faţa:. „Aha! Pe el... pe 
el!” 

Dar îndată căzu iarăşi pe ginduri: „Dar ce legătură avea cu 
horoscopul?” 

Muhammed-Sultan nu se mai scărpina pe obraz şi-şi lăsase 
privirile în jos, nemaivăzind darurile. 

Ceilalţi dregători aruncau pe furiş priviri noului lor cîrmuitor, 
întrebîndu-se la ce se putea oare gîndi în clipa aceea 
Muhammed-Sultan ce anume făgăduiau gindurile lui supuşilor, 
asupra cărora Muhammed-Sultan rămăsese stăpîn deplin. Şi va 
fi stăpîn deplin pentru multă vreme, atita cît Cuceritorul Lumii se 
va afla plecat în noul şi marele lui război, iar dacă bătrînul 
cîrmuitor nu se va mai întoarce - pentru totdeauna. 

Întîmpinarea ţinu îndelung. Se rostiră cuvîntări de bun sosit 
bine ticluite, se înfăţişară daruri peste daruri. Slujitorii nici nu 
dovedeau bine să strîngă unele daruri, că se şi iveau pe covor 
altele noi. 

În sfîrşit, Muhammed-Sultan le ură bun găsit tuturor, rostind 
cuvinte pline de bunăvoință, apoi, sprijinit de vreo zece miini, se 
aburcă în şa, pornind mai departe, în fruntea alaiului, urmat de 
Muhammed-Djehanghir, fiul lui şi de Argun-şah, care călărea 
înaintea dregătorilor din Samarkand. 

Călăreţii erau urmaţi de rădvane, împodobite cu zugrăveli, în 
care se aflau rudele lui Muhammed-Sultan, iar după rădvane 
veneau caii de dar, urmaţi de un şir lung de slujitori care duceau 
darurile. 

De ambele părţi ale uliţelor şi bazarurilor atîrnau covoare, 
macate şi chilimuri înflorate. Pe acoperişuri răsunau fluiere, 


tobe, dairele, surle, glasurile cîntăreţilor. 

Zidarii, care clădeau medresa din curtea lui Muhammed- 
Sultan, îl zăriră de departe. De sus, de pe ziduri, îl vedeau în 
fruntea alaiului jos în uliţă, călărind parcă pe un cal-jucărie, tăiat 
din mucava. Ca nişte păpuşi într-un teatru de bilci din ţara 
chitailor, veneau după el călăreţi în veşminte pestriţe, se 
zbiîrleau în sus tuiuri sau steaguri. Oţelurile scînteiau, aurul 
sclipea. 

Pentru puţină vreme priveliştea alaiului fu ascunsă de cupola 
Ruhabad, dar curind după aceea, de data aceasta foarte 
aproape, acesta se ivi din nou. 

— A sosit! grăi un bătrîn costeliv, despuiat pînă la briu, 
prinzînd cărămida subţire, sonoră, care i se aruncase de jos. 

— În sfîrşit, a sosit! l-am dus dorul! răspunse alt zidar, aşezînd 
cu îndemînare cărămida la rînd, pe tencuială. 

— Stăpiîn, de! îi ţinu hangul bătrînul uscăţiv, prinzînd o nouă 
cărămidă. 

Un alt zidar, punînd-o pe tencuială, o potrivi în linie cu 
cealaltă şi, bătînd-o cu pumnul, ca să se aşeze mai bine, întări: 

— A sosit! 

De jos se aruncau mereu cărămizi; desfăşurarea ritmică 
neîntreruptă a muncii nu dădea răgaz pentru tăifăsuială. 

Din nou ţişnea în sus o cărămidă şi din nou, fără să se uite la 
ea, o prindea din zbor bătrînul uscăţiv şi o dădea zidarului. 

Pentru ca zidarii să nu încalce rînduielile, străjile vegheau în 
tăcere cu ochii în patru, cu bețe lungi, mlădioase în mînă. 

În sfîrşit, Muhammed-Sultan îşi părăsi oaspeţii şi, în timp ce 
aceştia se aşezau în sala mare şi lungă sub tavanul înalt, 
zugrăvit, el străbătu curtea, grădina şi se îndreptă spre bina. 

Numai Argun-şah păşi după el, legănat, ţinîndu-şi poalele 
beşmetului care flutura. 

— la spune-mi... întrebă, fără a se întoarce, Muhammed- 
Sultan, dar, cuprins de îndoială, nu sfirşi: „Se cuvenea oare să 
întreb aşa ceva?” 

Argun-şah se grăbi să-l ajungă din urmă, cu răsuflarea tăiată, 
pentru a-l auzi mai bine. 

— Mi se pare că nu l-am văzut pe Iskander-mirza. 

Argun-şah se opri în loc de încîntare: „Am ghicit, am ghicit! Pe 
el îl căuta cu privirea cînd i se tălmăcea horoscopul! Pe el, pe el! 


LU 


— E sănătos? întrebă mirzacul. 

— E sănătos, sănătos! De altminteri a plecat alaltăieri. Da. 
Abia alaltăieri. 

— Dar ştia că sosesc azi? Ştia că sosesc azi? 

Argun-şah se miră cît de aspru suna glasul miîrzacului - ca şi 
al bunicului său! Cînd era bătrînul acolo, miîrzacul, nu vorbea 
aşa. Şi, fisticindu-se, Argun-şah nu îndrăzni să-şi calce pe cuget. 

— De bună seamă! 

— Ştia? 

— De cum ai plecat din Buhara, se şi ştia aici de toată lumea! 

— Şi a plecat? 

— A plecat, da. 

Se apropiară de firida îngustă a porţilor, unde de ambele părţi 
se clădeau două turnuri, care deocamdată abia se ridicau 
deasupra firidei. 

În faţa porţilor miîrzacul se opri şi, cu ochi învioraţi de 
călătoria făcută, privi izvoadele din cărămidă smălțuită. Mai 
înainte vedea zi de zi cum se ridică clădirea şi nu-şi putea da 
seama dacă ieşea frumoasă sau nu. Acum se uita, de parcă ar fi 
văzut-o pentru întiia oară, şi se opri. 

Frunzişul grădinii, înroşit de vînturile lui octombrie, parcă se 
dăduse la o parte pentru a nu umbri azurul ceresc al porţilor, 
izvoadele, alcătuind ciorchini şi mănunchiuri de flori păreau 
încrustate în văzduhul albastru, alături de frunzişul toamnei, 
parcă făurit din aramă grea. 

Muhammed-Sultan, adus de spate, stătea neclintit pe 
picioarele-i subţiri, în cizmele înalte, strimte, cumpănind dacă 
meşterul nu greşise cumva undeva. 

Argun-şah aştepta nemişcat în spatele miîrzacului, cu ochii nu 
la bina, ci la acesta: ceva se schimbase în înfăţişarea tînărului 
Era ca de obicei adus de spate, era tot aşa, totuşi părea altfel. 
Înainte vreme parea că e aplecat cu sfială, a supunere, cu 
smerenie în faţa bunicului, acum însă nu mai arăta aşa. Acum 
era puţin adus de spate, ca şi cum s-ar fi aplecat, cercetind, 
cumpănind, ciulind urechile; acum stătea aplecat ca un oştean 
înainte de a-şi lua avînt pentru a da o lovitură. Acum era parcă 
de neasemuit cu cel dinainte. Dîndu-se îndărăt, Argun-şah îşi 
potrivi beşmetul şi, netezindu-şi barba, se îndreptă din şale. 


Fără a privi în jur, mîrzacul păşi peste pragul împroşcat cu var 
şi intră în curticică. 

Văzindu-l jos, sub el, bătrînul uscăţiv aruncă o cărămidă 
zidarului şi spuse: 

— lată-l! 

Zidarul aruncă şi el o privire în jos şi-i atrase luarea-aminte 
bătrînului: 

— la seama, nene Musa! 

— De ce? 

— Vezi să nu sca... 

Nu trebuia să-l ţină de vorbă. Cărămida aruncată de jos atinse 
degetele bătrînului Musa, şi căzu înapoi chiar la picioarele 
mîrzacului. 

— Ei! strigară de jos. 

— Care eşti? răcni, sărind pe zid, un străjer. 

Lucrul la bina fu oprit. 

Musa fu tîrît în jos pe treptele repezi şi în locul lui se sui îndată 
alt zidar. 

În curte îl şi aşteptau străjerii şi, pentru a nu-l tulbura pe 
mîrzac, îl tîrîră după zid. 

Argun-şah tresări uluit, auzind alături de el glasul aspru, atit 
de cunoscut, al lui Timur: 

— Cureaua! 

Argun-şah aruncă repede o privire de jur împrejur. De unde se 
ivise? Nu, nu era acolo. Cuvintul acela îl rostise Muhammed- 
Sultan. 

Argun-şah se dădu îndărăt şi se opri ceva mai departe, 
temîndu-se şi mai mult de miîrzac decît de Timur; pe Timur îl 
cunoştea prea bine: ştia cînd e primejdios, ştia cum să se 
ferească de primejdie. Acum însă, trebuia să bage bine de 
seamă. 

Se gîndi: „Noroc că mi-am dat seama înaintea tuturor în 
Samarkand că n-o să fie chiar atît de uşor cu asemenea 
cîrmuitor. Hm! Ce moştenitor avea Timur! Ehei, n-o să fie deloc 
uşor!” 

Despre Muhammed-Sultan se ştia de mult că în război era 
aspru. Timur îi dăduse o urdie de patruzeci de mii de oameni cu 
care apărase hanatul de năvălirile nomazilor, clădise cetăţi noi 
şi le dresese pe cele vechi, la miazănoapte, pe rîul Aşpar. Incă 


cu cinci ani mai înainte, cînd avea douăzeci de ani, străbătuse 
cu o urdie destul de mare întregul lran pîna la golful Persic, 
pentru a cere din partea bogatei insule Ormuzd birurile şi 
rămăşiţele unor datorii neplătite de Muhammed-şah din 
Ormuzd. Muhammed-şah domnea pe acea insulă apărată de 
valurile mării împotriva tuturor vrăjmaşilor şi se îmbogăţise 
datorită negoţului dintre Iran, Hindustan şi Chitaiul. El însuşi 
făcea negoţ cu ambră, mărgăritare, mătăsuri purpurii şi 
mirodenii, adunînd pe insula lui comori peste comori, încredinţat 
că acolo erau în deplină siguranţă. Indată ce află că se apropie 
Muhammed-Sultan, el îi trimise dinainte birul pe un an de zile - 
trei sute de mii de dinari - şi jurui că va plăti toate rămăşiţele pe 
anii trecuţi, dînd pe seama datoriei aur din gros, samare cu 
mărgăritare şi ţesături din ţara chitailor. Ascultind de porunca 
bunicului, nepotul nu mersese mai departe, făcînd calea 
întoarsă, mulţumit că, fără a scoate hangerul, îl speriase pe 
Muhammed-şah pe insulele lui de necucerit. lar dacă 
Muhammed-şah nu s-ar fi grăbit, Muhammed- Sultan ar fi 
străbătut marea, ar fi izbutit s-o străbată, de vreme ce aşa 
fusese porunca bunicului. 

Fără să se mişte din loc, Muhammed-Sultan se uita la mai- 
marele lucrătorilor, care se apropia de el. 

Meşterul Muhammed-bini-Mahmud de obiîrşie din Ispahan, un 
om firav, cărunt, cu faţa neobişnuit de mică şi ochi rotunzi, 
vineţii, nespus de mari, se opri şi făcu o plecăciune ciudată, 
smucind din umăr deasupra capului. 

Muhammed-Sultan nu-i răspunse însă la plecăciune, cercetînd 
mai departe nemişcat zidurile înalte ale medresei şi pe acelea 
ale hanacului la care mai era încă mult de lucru 

— Încet merge! spuse miîrzacul. 

Meşterul nu răspunse şi făcu din nou o plecăciune tot atît de 
ciudată. 

— Poarta se punea întotdeauna mai sus decit zidurile 
alăturate, dar aici văd că este... mai jos... 

— E la aceeaşi înălţime, stăpine. Nu e mai jos. 

— Crezi că aşa e mai bine? 

— N-ar fi bine. Dar noi clădim turnuri. Ele au să se înălţe şi au 
să arate unde e intrarea. În afară de asta, zidurile n-au să fie 
prea împodobite, dar intrarea are să fie. Tocmai prin asta va fi 


frumoasă. 

— In Iran nu se clădeşte aşa. 

— Nu, stăpine. Nu se clădeşte aşa. Asta am văzut aici, la 
meşterii de aici. Am învăţat să clădesc de la tatăl meu. Dar aici 
am învăţat să îmbin meşteşugul clădirii cu împodobirea zidurilor. 
Meşterii din Horezm m-au învăţat. 

— Fără podoabe ce fel de meşteşug poate fi! 

— Podoabele de prisos pun în umbră clădirea, stăpiîne. lar 
dacă împodobeşti puţin lucrarea - va părea săracă, mai bine să 
n-o împodobeşti de loc. Dacă-s multe podoabe - din pricina 
frumuseţii lor nu mai vezi nici tăria, nici trăinicia zidurilor. 
Vechile clădiri sfinte n-aveu podoabe, smalţurile nu le 
cunoşteau, de cioplituri se fereau. Pe alocuri meşterii încercau 
să pună cite o cioplitură şi se opreau privind încîntaţi liniile 
bolților, clădirea însăşi, netezimea lină a zidurilor. Aici, cu o 
singură pată mică de smalţ, poţi strica întreaga măreție a 
clădirii. E de ajuns ca această pată mică să-ţi sară în ochi, 
umbreşte întreaga clădire. La clădirile străvechi, pe meleagurile 
mele de baştină, nu vezi o pată cît de mică, totuşi nu poţi să-ți 
iei ochii de la ele. De aceea m-am căznit eu atit aici. Cum să fac: 
am primit poruncă să înfăptuiesc aici frumuseţea sfintă dar, 
totodată, s-o înfrumuseţez cu smalţuri, mozaicuri, cioplituri. Mult 
mi-am bătut capul: cum să păstrez acea tainică frumuseţe 
alături de atitea podoabe? Mult m-am zbătut, mult m-am 
străduit pînă am găsit dezlegarea. Să nu fie nici aşa, nici aşa - 
ziduri trainice, izvoade gingaşe să stea ca pe talgerul cîntarului, 
să se cumpănească unele pe altele. 

— Da, da... rosti parcă pentru sine mirzacul. 

— Sînt anumite frumuseți de care mintea se minunează 
privindu-le, străduindu-se să înţeleagă cum au putut fi făurite. 
Mintea se minunează, dar sufletul doarme. Şi mai este o 
frumuseţe nemeşteşugită, limpede, pe care mintea n-o poate 
înţelege, dar sufletul tresaltă de bucurie în faţa ei, ca 
privighetoarea în faţa unui trandafir. 

— Da, da, îngină din nou mirzacul, plecîndu-şi parcă urechea 
la ceva. 

— Întîlneşti uneori pe cineva împodobit cu nestemate, cu 
giuvaeruri rare, cu turbane, cu zulufi, dar omul însuşi este lipsit 
de viaţă. Te uiţi la podoabe şi nu bagi de seamă chipul omului 


împopoţonat cu ele. Priveşti încîntat cerceii, dar îţi întorci 
privirea cu ciudă de la chipul omului: „Eh, păcat de strădaniile 
meşterilor - pentru cine au făurit ei asemenea frumuseți?” 
Uneori se întîmplă însă şi altfel: nu vezi nici un fel de podoabe, 
nici un fel de zorzoane deosebite, dar nu-ţi poţi întoarce privirea 
de la chipul omului, te-ai uita şi te-ai tot uita mirat, bucuros, îţi 
creşte inima, nu alta! Ei, treaba noastră, stăpîne, tocmai asta-i: 
să făureşti din piatră ceva asemănător acelui chip, aşa fel, încît 
să încînte privirile fără podoabe şi fără o frumuseţe iubitoare. 

— Dar vorbăreţ mai eşti! răspunse cu gindurile aiurea 
Muhammed-Sultan. 

Şi miîrzacul se uită cu coada ochiului spre zidul neterminat, 
îndărătul căruia fusese tirit mai înainte bătrînul zidar vinovat. 

Acolo se afla un străjer care-şi ştergea cu poala beşmetului 
fruntea înroşită. 

— Ei? întrebă mirzacul, întorcîndu-se spre el. 

— L-am snopit în bătăi, stăpîne. 

— N-am auzit nimic! 

— Şi nici n-o să se audă. Şi-a încleştat dinţii şi n-a cricnit. N-a 
scos o vorbă tot timpul cît a fost bătut. 

— Pentru că a tăcut mai dă-i încă o dată pe atit. 

— Ce anume? 

— Lovituri de curea! 

Şi Muhammed-Sultan păşi înciudat spre binaua hanatului. 

În apropiere de hanac truditorii tocmai săpaseră o groapă 
mare, adîncă şi în stînga, pe fundul ei, zidarii ridicau de pe acum 
pe margini un zid de cărămidă: clădeau o criptă deasupra unui 
mormînt străvechi, acolo unde veacuri de-a rîndul se clădiseră şi 
se reclădiseră palate pentru dregători şi mirzaci. Lăcaşele celor 
vii ba se ridicau aproape de lăcaşul morţilor, ba se năruiau, dar 
acesta răminea. 

Noile palate fuseseră clădite în altă parte, iar lîngă mormînt 
se rostuiseră grădini. Astfel, în ultimii ani, mormîntul se aflase în 
fundul grădinii lui Muhammed-Sultan, străjuit de un steag albit 
de soare şi cu un tui din păr de unde primăvara păsările 
smulgeau fire pentru cuiburi, cînd şi cînd, vreun localnic punea 
pe bolta bătută de vînt, dărăpănată a criptei ba o bucată roşie 
de cărămidă rămasă de la clădiri de mult surpate, ba coarnele 
răsucite ale unor capre de munte, ba o frîntură îngălbenită de 


marmoră de la vreo pisanie din alte veacuri, nedesluşită, în 
amintirea unei rugăciuni citite la mormînt, deşi numele celui 
înmormîntat cîndva acolo fusese uitat de mult. 

Muhammed-Sultan stătea la marginea gropii, privind cît de 
moale era pămîntul sub loviturile hiîrleţelor, cum, din cînd în 
cînd, în stratul siniliu al pămîntului ieşeau la iveală ba nişte 
ciolane putrede, ba nişte hiîrburi de lut, care cine ştie cum 
nimeriseră atit de adînc. 

— Vezi să nu nărui mormîntul! porunci miîrzacul vătafului. 

— Asta le spun şi eu: au săpat mult, au răscolit totul, trebuiau 
să sape încet, doar locul e sfînt! 

— Dar cine-i înmormîntat aici? întrebă Argun-şah. 

— Oricine ar fi! răspunse mirzacul. 

— Ce vechi e mormîntul ăsta! Allah să ne păzească, te 
pomeneşti c-o fi chiar înainte, de arabi. Atunci... 

— Atunci ce? 

— Atunci ce fel de sfint e, dacă-i înainte de arabi? O fi un 
păgin! 

— Şi înainte erau oameni sfinţi. 

— Erau, dar nu-l slujeau pe dumnezeu cel adevărat, ci naiba 
ştie pe cine. 

— Norodul se roagă şi astăzi aici şi îi ajută! Înseamnă că-i un 
sfint mare. 

— Se roagă. La olari e în mare cinste, îl socotesc ocrotitorul 
lor: se spune că taică-său ar fi fost olar. Doar unii se roagă şi la 
copaci! In munţi am văzut cu ochii mei cum se roagă unii, la 
copaci, şi le ajută! i 

— Numai credință să fie. Asta-i lucrul cel mai de seamă. 

— Credinţă, da... încuviinţă Argun-şah. 

Tăcură din nou, privind în groapă spre săpători. 

— Săpaţi mai cu rivnă! porunci Muhammed-Sultan. Am să vă 
trimit carne. 

Şi se depărtă, îndreptindu-se spre palat. 

In vreme ce străbătea grădina, frunzele cădeau lin în jurul lui, 
atingîndu-l uneori. 

În sfîrşit, intră în sala plină de oaspeţi. Toţi şedeau pe covoare 
de-a lungul pereţilor. Feţe de mese înguste se înşiruiau ca nişte 
pîraie lungi, de pe acum acoperite cu grămezi de turte, dar 
oaspeţii nu se atinseseră încă de mîncare, stînd de vorbă încet 


şi cuviincios în aşteptarea gazdei. 

De îndată ce Muhammed Sultan se aşeză pe locul lui, veniră şi 
soțiile sale, aşezîndu-se în apropiere, lîngă uşă. Curînd, intrară în 
fugă slugile cu talgere pline de bucate, aşezîndu-le grabnic sub 
privirile nerăbdătoare ale oaspeţilor. 

Gazda frînse năvalnic o turtă şi întinse bucăţile fragede 
vizirului Hudaidada, care şedea lîngă el. Mai rupse o turtă şi, în 
sfîrşit, întinzind mîna spre talger, luă cel dintii o bucată de 
carne, lăsîndu-i pe oaspeţi să se îmbie cuwviincios, să se 
slujească unul pe altul. 

Se aduse vinul. Umplind un pocal pînă în vîrf, paharnicul îl 
puse în faţa mirzacului; acesta chemă un oaspete şi i-l întinse în 
semn de mare cinste. Ingenunchind, oaspetele primi pocalul din 
mîna mirzacului şi-l bău pînă la fund, în vreme ce oaspeţii 
strigau, îmboldindu-l pe băutor: 

— Ehei! 

— Ei, frate Argun-şah! 

— Pînă la fund, pînă la fund! 

Astfel, Muhammed-Sultan întinse pocale de vin celor mai de 
vază dintre oaspeţi, băutorii fiind îmboldiţi unul după altul. După 
ce bea, oaspetele se dădea la o parte, pentru a face loc 
următorului şi nici unul nu îndrăznea să nu golească marele 
pocal, căci aceasta ar fi însemnat o jignire adusă gazdei. 

Numai femeile, luînd o înfăţişare nepăsătoare, schimbau 
cîteva cuvinte, în linişte, între ele, uitindu-se la ospăț ca la un 
spectacol, făcîndu-se într-adins că nu aud şi nu văd tăifăsuiala şi 
petrecerea bărbaţilor. 

Sevin-bei, care şedea în apropierea lui Muhammed-Sultan, se 
uita cu luare-aminte la fiul ei, fericită: nu era prea ahtiat de 
băutură ca bărbatul ei, Miranşah; bea din cînd în cînd şi cîte 
puţin. Se bucură cînd unul din oaspeţi se apropie de el. 
Gîndindu-se la ceva, încă treaz de-a binelea, miîrzacul, numai 
ochi şi urechi, se prefăcu că era cam ameţit. 

Numai mama lui, care îl urmărea tot timpul, putu să-şi dea 
seama de acest şiretlic. Ea îşi stăpîni zimbetul, dar această 
prefăcătorie a fiului ei o bucură nespus: dacă se purta astfel din 
tinereţe, însemna că nu va greşi niciodată - cel ce vrea să fie 
stăpîn, nu trebuie să se robească nici beţiei, nici patimilor, nici 
slăbiciunilor. 


Slugile aduceau mereu alte şi alte bucate. Mirosea a carne 
friptă, a ceapă, a oţet. Se stîrnise o larmă cumplită. 

Pogora înserarea. 

Fură aprinse zeci de facle. Mulţi dintre oaspeţi se îm- 
prăştiaseră prin odăile învecinate. Robii le aşternuseră pe 
podele macate; înfăşurindu-şi beşmetele şi aşezindu-le sub cap, 
sau punîndu-şi perne, unii se trîntiseră ca să aţipească puţin sau 
să schimbe alene citeva vorbe. 

Ridicîndu-se într-o rînă deasupra perinei, unul dintre oaspeţi îl 
întrebă pe un bătrîn care stătea întins lîngă el. 

— N-ai auzit oare, a întrebat cumva despre Iskander-mîrza? 

— Deocamdată tace. 

— Iskander-mirza nu-l cunoaşte încă! 

— Dacă l-ar fi cunoscut ar fi aşteptat: acum ar fi băut în 
sănătatea cîrmuitorului, ar fi stat de vorbă. Cîrmuitorul nostru 
seamănă cu bunicul său! 

— Cum trebuie înţeles oare faptul că n-a aşteptat, că nu l-a 
întîimpinat? Parcă s-a ferit ca iepurele de lup, a zbughit-o - s-a 
dus - şi dus a fost! Pesemne că n-are cugetul curat, aşa-i? 

— Ascunde ceva! 

— Ascunde, dar ce? 

— O să vedem. 

— O să vedem - iepurele s-a ferit de lup, sau poate lupul a 
fugit de iepure! 

— Cum asta? 

— A sărit din drum şi s-a pitit după dîmb. Aşteaptă pînă cînd 
iepurele îi va da prilejul să-l înhaţe. 

— Se întîmplă şi aşa. 

— Se întîmplă! Numai, pare-mi-se, cîrmuitorul nostru nu-i 
dintr-acei care se lasă înhăţaţi. Nu-i aşa? 

— Allah îl ştie. Da... 

Pe lîngă cei culcaţi treceau alţi oaspeţi; căutau unde să se 
întindă şi trăgeau cu urechea... 

În sala mare începu să zuruie o dairea, scoţind mai întîi 
sunete molcome, prelungi, chemîndu-l pe dănţuitor. 

Intră un dănţuitor uscăţiv, cu faţa prelungă, îngustă, de parcă 
ar fi fost turtită la tîmple, strîns într-un beşmet scurt, vărgat. 
Dănţuitorul porni lin pe picioarele-i sprintene, sclipindu-şi 
ciuboţelele moi. 


Daireaua începu să zuruie surd, galeş. 

Unii oaspeţi se ridicară de pe macate şi se întoarseră în sala 
mare, strîngîndu-se lîngă uşi. 

Muharmmed-Sultan întinse mîna şi i se dădu o dairea scumpă, 
cu pielea încălzită la foc, cu încrustaţii de sidef şi rubine 
scînteietoare. 

Toţi tăcură cînd degetele mîrzacului începură să răpăie pe 
pielea răsunătoare a dairelei. 

Cînta frumos. 

Cînta din fragedă copilărie, cutreierînd lumea împreună cu 
oştenii, urmîndu-l pe bunicul lui. Cînta la ospeţe şi de unul 
singur, cînd îl covirşea aleanul. Invăţase meşteşugul dairelei de 
la feluriţi bătrîni cunoscători din Samarkand, Azerbaidjan şi Iran. 

Degetele-i subţiri, lungi, loveau în dairea, în vreme ce el 
rostea cuvintele cîntului: se ruga, stăruia, se dădea bătut, se 
ogoia. lată că vuia un rîu îndepărtat. Călărimea străbătea stepa. 
Se apropia vrăjmaşul sau vuia vîntul potrivnic. Călărimea trecea 
la trap. Oştile vrăjmaşe se ciocneau. Şi iată că una din ele, 
biruită, se îndepărta, se stingea; cealaltă înainta năvalnic. 

Oaspeţii izbucniră în strigăte de încîntare atît de năvalnice, 
încît făcliile masalalelor începură să filfiie, de parcă şi lumina lor 
ar fi vrut să-şi arate înflăcărarea furtunoasă faţă de mirzac. 

Însufleţit de strigătele oaspeţilor ameţiţi, Muhammed-Sultan 
ridică din nou deasupra capului daireaua şi din nou parcă 
încercă să înduplece pe cineva, stăruind, dîndu-se bătut şi în 
sfîrşit începu să răpăie cu alean în pielea bine întinsă. 

Oaspeţii îl îmbărbătară din nou cu strigăte înflăcărate. 

Lăsînd în jos daireaua, Muhammed-Sultan dădu cu ochii de o 
fetiţă lipită de el. Îi mîngiie cu palma obosită obrăjorul cald, îi 
acoperi o clipă feţişoara îmbujorată cu mîna lui îngustă şi moale, 
apoi îi spuse aspru: 

— Acum du-te şi te culcă. Du-te, Ughe-biki! 

Ea îi dădu ascultare, lăsîndu-şi mîhnită ochii în jos. 

Curînd se ridică şi el, ieşind pe uşă, urmat de soţii. 

Deasupra oraşului întunericul toamnei pogora tot mai adînc, 
dar oaspeţii mîrzacului petreceau mai departe: răsunau strunele 
dutarelor!! şi glasurile cîntăreţilor slăviţi, se tînguiau fluierele, 


11 Dutar, instrument muzical cu două strune, cu gitul lung şi corpul în formă 
de pară, răspîndit la tadjici, turcmeni, uzbeci şi chinezi. 


Zuruiau dairelele... 

Dar toată larma ospăţului se auzea înfundat pînă în cămăruţa 
în care Muhammed-Sultan se odihnea după atitea cîntări şi 
băutură, tolănit pe o perină. Parcă alene, într-o doară, punea 
întrebări amănunțite la doi oameni de rînd, neînsemnaţi, despre 
Iskander-mîrza, cum trăise acolo, atita vreme cit în oraş nu era 
nici unul dintre miîrzaci, ce făcea, cu cine se întîlnea, ce spunea, 
de ce şi cum de plecase deodată la el, la Fergana, părăsind 
Samarkandul, cînd tot oraşul se pregătea să-şi întîmpine 
crmuitorul. 

Cei doi - Karî Azim şi Anis Keşi - oameni sărmani, care 
izbutiseră cîndva cine ştie cum să cîştige încrederea lui Timur, 
intraseră încă demult, pe cînd trăia Omar-Şeih, în slujba lui 
Iskander-mîrza, ca să vegheze asupra lui pe vremea cînd 
Iskander-mîrza nu ştia încă să meargă prea sigur pe picioare. 

După ce povestiră mirzacului tot ce ştiau şi tot ce-şi 
aminteau, întregindu-se unul pe altul, acesta le dădu drumul. 

— Cereţi la grajd să vi se dea cai mai iuți. Şi nu vă pierdeţi 
vremea, goniţi toată noaptea pentru ca miine, pe înserat, să-l 
ajungeţi din urmă. Altminteri o să bage de seamă că nu sînreţi 
pe lîngă el. Spuneţi-i: „Am rămas în urmă fiindcă a trebuit să 
schimbăm caii, care - pasămite - au început să şchiopăteze”. 
Sau născociţi altceva. 

— Dar noi i-am şi spus, stăpîne. Am cerut învoirea să rămînem 
în urmă, ca să le ducem alor noştri merinde de iarnă. 

— Neroadă născocire! l-aţi amintit că ai voştri sînt aici şi n-o 
să mai aibă încredere în voi. Ce fel de slujitor este acela ale 
cărui rude se află în mîinile altui stăp]n? Spuneţi-i: „Ne-am 
răzgîndit, n-am mai adus merinde, am poruncit alor noştri să se 
gătească de drum, să vină la Fergana”. Aşa-i mai bine. 

— Da, e mai bine, stăpiîne, înţelept ai grăit! 

— lar eu, la nevoie, vă găsesc şi fără să-i am în mînă pe ai 
voştri, dacă o să mă înşelaţi. De mine nu scăpaţi nici în gaură de 
şarpe! 

— înţelept ai grăit, stăpîne! 

— Da, da! 

Şi ambelor iscoade li se părea că în glasul hotărît al lui 
Muhammed-Sultan aud glasul lui Timur. 

După ce dădu drumul iscoadelor, Muhammed-Sultan se 


întoarse la oaspeţii lui. Pe coridorul întunecos dădu peste vreo 
zece femei, pitite într-un ungher dosnic, unde trebăluiau ceva, 
zomăindu-şi podoabele. 

Cîrmuitorul le prinse de mînă pe două din ele: 

— Ce căutaţi aici? 

Una, speriată, începu să tuşească atit de tare, încît trebui să 
se sprijine de perete, iar cealaltă, ascunzînd ceva, răspunse cu 
îndrăzneală: 

— Trebuie să dănţuim acuşi, stăpine. Aşteptăm să fim 
chemate. 

Îndrăzneala ei nu-l miră: pînă atunci, de mai multe ori, se 
arătase încîntat de frumuseţea sa. 

— Te cam răsfeţi! 

— Nu, stăpîne, mi-e cam foame. 

— Dar prietenelor tale? 

— Şi lor la fel. N-au luat nimic în gură toată ziua. N-au stat jos 
din zori, s-au gătit pentru zaiafet. 

— Şi de unde aţi făcut rost de mîncare? 

Întrebările lui prietenoase îi dădură curaj şi ea mărturisi: 

— Am şterpelit-o cînd robii au strîns rămăşiţele ospăţului tău. 
Nu mai puteam. Abia ne ţinem pe picioare şi ne mai cheamă să 
dănţuim! 

— Aşadar, rodeaţi oscioare? 

— Oscioare, stăpine. 

Fără a mai rosti vreo vorbă, miîrzacul se îndepărtă. 

— E drăguţ! spuse uitindu-se după el dănţuitoarea, a cărei 
tuse se potolise. De ce să ne temem de el? Tot la noi vine cînd o 
să aibă nevoie de căldură. 

— E drăguţ cînd vine la noi, dar cînd pleacă, să vă temeţi de 
el, fetelor! răspunse cu glas plin sprîncenata arabă Razia. 

Înainte de a intra în sală cîrmuitorul dădu cu ochii de o 
căpetenie a străjii palatului. Muhammed-Sultan era să treacă 
mai departe, dar deodată se opri: 

— Vezi... dănţuitoarele acelea... 

— Sînt zece, dintre cele mai bune, stăpiîne... 

— Da, chiar ele. Miine împarte-le pe toate robilor, de prăsilă, 
undeva afară din oraş, în vii. E vremea să muncească; s-au 
răsfăţat! 

— Aşa e, stăpiîne. 


— Dar pînă dimineaţă nu sufla o vorbă, căci altminteri n-au să 
mai dănţuiască bine. Acum trebuie să fie cît mai vesele. Lasă-le 
pînă dimineaţă. S-au răsfăţat! 

Căpetenia făcu o plecăciune, iar Muhammed-Sultan se 
îndreptă cu pas hotărît spre sala cea mare. Dar îndată ce dădu 
cu ochii de lumină, se gheboşă şi intră în sală moleşit, şovăitor, 
ajungînd anevoie la locul lui, unde se tolăni din nou pe perină, 
ascultîndu-i pe cîntăreţi şi bînd vin. 


Nerăbdător, Iskander-mirza ar fi mers mai repede, dar 
harabalele cu nevestele şi calabalicul nu puteau ţine pasul cu el. 
Lăsă în urmă alaiul - vreo sută de robi, slujitori şi vreo două sute 
de străjeri - luînd-o la goană înainte, pentru a străbate mai 
repede drumul acela atît de plictisitor. 

Goni împreună cu cîțiva dregători pînă la nişte copaci 
umbroşi, unde se afla un han clădit deasupra unei girle 
răcoroase; se aşeză acolo în tihnă, aşteptind să-l ajungă din 
urmă harabalele, mîncă şi bău ceva împreună cu ceilalţi, apoi, 
cînd sosi alaiul, îl trimise înainte, el rămîniînd la locul de popas, 
mai picotind olecuţă şi mai stînd de vorbă, după care se apropie 
repede de cai şi o luă la goană din nou, de data aceasta căutînd 
să-i ajungă din urmă pe ai lui, alături de care călări puţin, trecu 
chiar din şa sub coviltirul harabalei, dar curînd după aceea sări 
iarăşi în şa şi din nou goni înainte pînă la un nou popas. 

Iskander-mîrza mergea pe al şaisprezecelea an. Timur dăduse 
acestui nepot Fergana, dar îi poruncise să ţină minte că atita 
vreme cît la Samarkand cîrmuia Muhammed-Sultan, toate 
pămînturile Maverannahrului, întregul ţinut dintre rîurile Amu şi 
Sir, trebuiau să i se supună lui Muhammed-Sultan, iar o dată cu 
aceste pămiînturi şi întreaga Fergana. 

Unchiul tînărului mîrzac, care era numit şi ata-beg, primise 
poruncă să preîntîmpine vreo faptă pripită a lui Iskander; 
dregătorii puşi pe lîngă tînărul miîrzac pentru a veghea asupra 
lui nu trebuiau să uite: se cuvenea ca toţi să asculte de 
Muhammed-Sultan fără a cuteza să cricnească. 

Dar Iskander-mirza nu putea sta locului la Samarkand; cîtă 
vreme  lipsise Muhammed-Sultan, el petrecuse în grădinile 
dinafara oraşului, se ducea călare la vinătoare, îi plăcea să se 
plimbe în faţa gloatei din bazar, pentru ca toată lumea să se 


uite cu gura căscată la el, nepotul cîrmuitorului, atunci singurul 
mîrzac înlăuntrul zidurilor Samarkandului. De multă vreme nu se 
mai întîmplase aşa ceva: trei săptămîni de-a rîndul, singurul 
dintre nepoţii lui Timur, aflat la Samarkand, să fie un băiat de 
cincisprezece ani, care nu apucase să-şi dobindească slavă în 
nici un război! 

Iskander-miîrza era al doilea fiu al lui Omar-Şeih, cel de al 
doilea dintre fiii lui Timur. Fratele lui mai mare, Pir-Muhammed, 
tizul lui Pir-Muhammed al lui Djehanghir, se afla atunci în Iran, 
nu departe de bunicul lui, care-l pusese cîrmuitor peste 
aşezările din Fars. 

Iskander-miîrza se gîndea adeseori la slava şi puterea 
bunicului său, se întreba dacă acesta era atit de strălucit ca 
marele Alexandru Macedon-lskander. Mirzacul citise A/exanaria, 
povestea lui Iskander Macedon, o ştia pe dinafară şi adeseori se 
gîindea dacă nu-i venise vremea şi lui, Iskander din Fergana, să 
săvirşească fapte de vitejie ca să i se ducă vestea şi lui în toată 
lumea. Deocamdată însă puterea bunicului era prea mare şi 
nepotul n-avea loc de el ca să purceadă la fapte măreţe. 

Faţa îngustă, ochii apropiaţi unul de altul, sprîncenele roşcate, 
îmbinate la rădăcina nasului - toate acestea nu erau prea 
grozave, dar mirzacul nădăjduia că, atunci cînd va fi în floarea 
bărbăţiei, va avea acea înfăţişare miîndră, pe care avusese 
prilejul s-o vadă pe cîţiva taleri străvechi de argint, pe care-i 
găsise la nişte zarafi, unde se putea ghici, pe jumătate tocit, 
chipul lui Macedon cu coif încornorat. 

Iskander o ţinuse într-o petrecere la Samarkand, pusese la 
cale zaiafeturi şi ospeţe în grădinile stăpiînirii, grăbit să se facă 
cunoscut de gloată, să obişnuiască Samarkandul cu el, atita 
vreme cît nu era de faţă nimeni mai mare. Se grăbise să se 
arate larg, mărinimos, împărțind daruri în stînga şi în dreapta, 
lucru pentru care dăduse iama prin hambarele grădinilor. Dar de 
merindele din magaziile palatului nu putuse să se atingă. 

Cînd sosise vestea că Muhammed-Sultan plecase din Buhara 
spre Samarkand, lui lIskander-miîrza îi păruse tare rău că 
hălăduiala lui fusese atît de scurtă. Dar nu se hotăra de loc să 
pună capăt huzurului, nu voia să dea ochii cu Muhammed- 
Sultan: cum s-ar fi putut dezvinovăţi faţă de acesta, dacă i-ar fi 
cerut socoteală despre felul în care îşi petrecuse vremea acolo, 


dacă l-ar fi întrebat cum de cutezase să ceară atit de stăruitor şi 
să ia cu atita lăcomie plocoane de la neguţători, să copleşească 
atit de uşuratic cu daruri pe dregători şi prieteni, să răpească cu 
atita neruşinare pentru ospăţuri pe tirgoveţele pe care punea 
ochii şi să pună mîna cu tot atita neruşinare la vînători pe caii 
străini care-i plăceau. 

Oare ar fi înţeles Muhammed-Sultan că nu din vina lui 
Iskander-mîrza nu săvirşise pînă atunci cine ştie ce fapte de 
vitejie, deşi hotărîrea de a săvirşi asemenea fapte mocnea de 
mult în sufletul lui mîrza Iskander? 

Oare ar fi înţeles pisălogul Muhammed-Sultan că nu din lipsă 
de bărbăţie, ci, dimpotrivă, dintr-un precumpănitor prisos se 
îndeletnicea cu ştrengării Iskander-mirza, de vreme ce soarta 
nu-i hărăzise încă fapte de vitejie? 

Pentru a ocoli o ciondăneală plictisitoare, o lămurire 
primejdioasă cu Muhammed-Sultan, Iskander-mirza părăsise 
Samarkandul nu fără părere de rău, cu două zile înainte de 
întoarcerea lui. 

Acum, călărea, bucurîndu-se că va ajunge la Fergana, unde 
era atotputernic şi fericit, deoarece acolo nu trebuia să 
răspundă în faţa nimănui de faptele şi hotărîrile sale. 

Ar fi străbătut drumul mai repede şi iscoadele lui Muhammed 
l-ar fi ajuns din urmă mai departe, dacă nu s-ar fi întîmplat o 
întîrziere neaşteptată: rădvanul de preţ în care călătorea 
nevasta mai vîrstnică a mirzacului, bătut cu o puzderie de ţinte 
de aramă, cu măciulii ciudate ca nişte flori, rădvanul scump, 
împodobit cu covoare grele armeneşti, se aplecase pe 
neaşteptate într-o parte şi o roată zugrăvită de un meşter din 
Samarkand trosnise şi se rupsese. 

Soţia lui izbutise să sară, deşi îşi scrintise piciorul, iar 
harabaua izbită, lăsată pe o parte, se răsturnase. 

Întîmplarea aceea ar fi fost hazlie dacă nu s-ar fi petrecut la 
mijlocul drumului, într-un loc pustiu, mărginit de o parte de 
munţi, iar de cealaltă parte - de dealuri pietroase, neumblate. 

De acolo îşi luau zborul stoluri de ciocîrlii şi de prepelite. 

Un nor de păsărele cenuşii, forfotind şi ciripind nebuneşte, se 
roti cîteva clipe deasupra călătorilor, apoi se îndepărtă. Nu se 
zărea ţipenie de om şi anevoie îţi puteai închipui de unde puteai 
aştepta sau cere ajutor. 


Lui Iskander-miîrza îi plăceau lucrurile frumoase, dar nu-şi 
punea întrebări asupra trăiniciei lor; ar fi jignit frumuseţea 
gingaşă, îşi zicea el, dacă i-ar fi încercat trăinicia, ca un plugar 
de rînd. Îl încînta un cal frumos, fără a se gîndi dacă era voinic şi 
sprinten; l-ar fi încîntat un palat chiar de lut dacă ar fi fost 
împodobit bogat şi cu iscusinţă: putea ridica în slăvi un om 
pentru o vorbă dibace, fără a se gîndi dacă acest om era dibaci 
şi în faptele sale. 

În viaţa lui Iskander-mîrza dezamăgirile fuseseră rare: cînd 
caii se dovedeau slabi, lua alţi cai, palatele se năruiau numai 
după plecarea lui, oamenii nefolositori nu apucau să-i 
pricinuiască pagube, dar iată că acel rădvan, pe care fără nici o 
părere de rău l-ar fi dat ca lemn de foc la Fergana, era aici atit 
de trebuincios şi-i jucase un renghi de neiertat. 

Iskander-mîrza se mîniase. 

El se mîniase pe soţia sa care se tînguia într-un chip atit de 
necuviincios, de parcă ar fi fost o femeie de rînd. 

Se miniase pe meşterul care făcuse rădvanul, dar meşterul 
rămăsese la Samarkand. 

Se miniase pe vizitiii care uitaseră că pe meleagurile acelea, 
din pămîntul neted ba ici, ba colo ieşeau steiuri de piatră ca 
ghearele diavolului. 

Ata-beg îl linişti, sfătuindu-l să lase rădvanul pe loc, sub pază, 
s-o ia înainte, să ajungă pînă la cea mai apropiată aşezare şi de 
acolo să trimită niscai timplari. 

În clipa aceea, ajungînd din urmă alaiul miîrzacului, se 
apropiară, însoţiţi de vreo zece oşteni, nişte călăreţi, Karî Azim şi 
Anis Keşi, care întîrziaseră la Samarkand. 

Noii sosiți descălecară şi-l asigurară pe lskander-mirza de 
smerita lor părere de rău în legătură cu acea întirziere 
neprevăzută. 

Lui Iskander-miîrza nu-i ardea de dulcegării. Porunci tuturor 
dregătorilor să-l urmeze şi, neavînd chef să vadă cum vraciul 
alaiului smucea piciorul nevestei sale care ţipa de durere, plecă 
înainte. 

Cînd drumul cobori într-o vilcea şi începuse să se simtă o 
adiere, se iviră crengile golaşe ale unor duzi şi în umbra lor 
străvezie de toamnă - zidurile sure ale unui sătuc. 

O apă albăstrie, deasă, dar curată, curgea de-a lungul unui 


şanţ pînă undeva departe. Pe un podeţ de lemn, care lega cele 
două maluri ale girlei, erau aşternute palase vechi. Cîţiva bătrîni 
şedeau jos pe podet sporovăind. Iskander-mirza sări din şa. 

Acolo urmau să înnopteze. Trimiseră cîţiva timplari la alai şi 
un olăcar porni în goană să spună că la rădvanul stricat să 
rămînă numai vizitiul cu tîmplarii, iar alaiul să pornească înainte. 
Aşezară un cazan. Localnicii alergau ca să-i vadă pe noii sosiți. 

De jos, de pe mal, se auzeau glasurile unor oameni care 
munceau şi zgomotul sapelor care loveau pămîntul. Zeci de 
ţărani curăţau fundul unui şanţ mare de irigare, îndreptind apa 
în altă parte. La vremea aceea tirzie, cînd riurile de munte 
secaseră, iar ogoarele nu aveau nevoie de apă, trebuiau rînduite 
pentru primăvară, în întreaga ţară, mii de şanţuri mari şi sute de 
mii de şanţuri mici. 

Timur veghea cu asprime ca pămînturile să fie udate, ca să nu 
rămînă nelucrat nici cel mai mic petic de pămînt, dacă putea să 
rodească. Starostii răspundeau cu capul în satele lor de această 
rinduială. 

Călcînd în picioare pe meleaguri străine mari întinderi de 
livezi şi ogoare înfloritoare, umplind cu dărimăturile oraşelor şi 
satelor nenumărate canale, Timur - sub ameninţarea celor mai 
aspre pedepse - poruncea ca pămîntul dintre cele două rîuri să 
fie îngrijit tot timpul şi ca plugarii să muncească fără preget în 
hanatul lui. 

Numai starostii şi bătrînii cu totul şubreziţi puteau şedea pe 
palase, dar ţăranii n-aveau vreme de aşa ceva. Multe sforţări, 
multe strădanii le cerea ţăranilor pămîntul, pentru ca aşezările 
neguţătoreşti să nu ducă lipsă de piine şi pentru ca două sute de 
mii de oşteni să se poată pregăti în linişte de războaie. 

— Ei, ce-aţi făcut la Samarkand? îi întrebă mirzacul pe cei doi 
sosiți, pe Karî Azim şi pe Anis Keşi. 

Kari Azim răspunse: 

— Am vegheat ca ai noştri să se gătească şi să vină după noi, 
stăpiîne. 

— V-aţi hotărît să-i aduceţi la voi? 

— Aşa ne-am gîndit, stăpine. 

— De ce? Oare în Fergana sînt prea puţine femei frumoase? 

— Pentru acelea abia c-ar trebui să plătim, dar pentru ale 
noastre am şi plătit, stăpîne. 


— Vi le cumpăr eu! Vreţi? Vi le dăruiesc! 

— Mulţumim, stăpîne! se închină şovăitor Anis Keşi. 

— Nu vreţi? 

— Ne-am obişnuit cu ale noastre, stăpîne. 

— Tocmai asta-i prost, că v-aţi obişnuit. E mai plăcut să te 
obişnuieşti cu altele. 

— Asta-i treaba celor mari, iar noi sîntem oameni de rînd, 
stăpiîne. 

— Bine, fie, cum vreţi! ridică dispreţuitor din umăr Iskander- 
mîrza şi, întorcîndu-le spatele, porunci să fie chemat bucătarul. 

Iscoadele schimbară o privire: „Ce uşor am scăpat!” 

lar dis-de-dimineaţă, cînd ceața toamnei încă învăluia totul de 
jur împrejur, rădvanele lui Iskander-miîrza porniră iarăşi spre 
Fergana şi el o luă din nou nerăbdător înainte, lăsîndu-şi în urmă 
tovarăşii de drum. 


Ghevork Puşok îşi pironea privirea spre depărtările înceţoşate. 
Zi după zi caravana înainta întins spre miazănoapte, pe un 
drumeag ce străbătea pustiul Ust-urt. 

Undeva, în faţa lor, se întindea ţărmul mării, dar pînă să 
ajungă la mare mai aveau încă zece zile de drum, şi numai cerul 
irizat lua înfăţişarea rece, verzuie a valurilor, de parcă în el s-ar 
fi oglindit neprietenoasa Mare Caspică. 

Ca totdeauna, neguţătorii mergeau înainte pe măgari iar în 
urmă veneau cămilele, de data aceasta înconjurate de o pază 
bună. 

Nu se strînseseră mulţi neguţători, de altfel nici caravana nu 
era mare. Dar deşi puţini, neguţătorii se dovediseră oameni 
feluriţi. Întîmplător se aflau printre ei doi horezmieni din 
Urghenci. Doi tadjici cu bărbi mari, care semănau între ei şi 
călătoreau numai pînă la Karagan, pe ţărmul mării, îşi şopteau 
ceva, mereu neliniştiţi, deşi, după cum spuneau ei, se întîlniseră 
pentru întîia oară. Era de mirare că aceşti oameni, care nu se 
cunoscuseră pînă atunci, se numeau aşa cum se întîmpla de 
obicei cu gemenii - unul Hasan, iar celălalt Husein. Trei persieni, 
care făceau neguţătorie împreună, duceau pe cocoaşele a zece 
cămile covoare horezmiene la Nijni-Novgorod. In caravană mai 
era un tătar din Hoardă, un om tăcut, cu barba rară, spinatic, cu 
caftan strimt cum se purta în Hoardă, cu ciubote galbene şi 


ştaifuri verzi. Ducea marfă puţină şi se plingea. 

— Dac-aş fi ştiut, n-aş fi venit la Samarkand. Am adus o 
grămadă de piele şi cînd colo, s-o ia dracul, nu numai că nu se 
dădea nici un preţ pe ea, dar nici măcar n-am putut să-mi scot 
banii - aproape că-mi venea s-o duc înapoi! Ce fel de negoţ mai 
e şi ăsta? Am cumpărat tot felul de fleacuri ca să nu mă-ntorc cu 
mîinile goale. Călătoria asta m-a adus la sapă de lemn. 

— Dar ce s-a întîmplat? îl căină Puşok. 

— S-a întîmplat că am cumpărat în Bulgar piele cu treizeci, 
crezînd că am s-o vind, ca totdeauna, la Samarkand cu cincizeci. 
Am adus-o, dar aici nimeni n-a vrut să cumpere nici măcar cu 
douăzeci. Abia am izbutit s-o dau cu douăzeci şi cinci. Şi asta 
pentru că s-a găsit un zănatic bătrîn, mi-am dat seama că se 
pricepea la piele, dar n-avea cu ce să plătească. Ei, de vreme ce 
alţii şovăiau, i-am dat-o lui. În numele lui Allah, întru ispăşirea 
păcatelor, spre norocul lui, i-am dat-o pe datorie ca s-o vindă. 

— Ce bătrîn e ăsta? 

— Pe vremuri învirtea daraveri mari, dar a scăpătat, îi zice 
Sadreddin-bai. N-ai auzit de el? 

— Parcă mi-e cunoscut numele... Parcă-mi amintesc, parcă 
nu. Cum arată? 

— Ei, cum să spun... E costeliv ca un schelet de cămilă. Are 
nişte ochi ca de marmoră. 

— Parcă mi-amintesc, parcă nu. Şi cum crezi, are să-ţi dea 
banii? 

— Neguţătorul bătrîn e iscusit în treburi şi cinstit în socoteli. 
lar Sadreddin-bai e un neguţător bătrîn. 

— Nu-i cuminte să te încrezi în oameni! 

— De ce, îl ştii? 

— Doar nu-s din Samarkand! 

Puşok se uita pe furiş la tovarăşul lui de drum - părea a fi din 
Hoardă, totuşi ceva arăta că nu e din Hoardă. Tătarii din Hoardă 
îşi luau întotdeauna veşminte noi la Samarkand şi călătoreau 
îmbrăcaţi cu ele, dar ăsta urmărea cu foarte multă grijă ca totul 
la el să arate că e din Hoardă; vădit că, pornind spre 
Samarkand, îşi adusese din Noul Sarai straie de schimb din 
Hoardă, pentru ca atunci cînd cele vechi se vor ponosi pe drum, 
să se înveşmiînteze tot ca în Hoardă. Şi armenii îşi cinsteau cu 
grijă veşmintele, dar nu le dispreţuiau nici pe cele cumpărate; 


dar ăsta se plingea că sărăcise, dar plecase din Hoardă în caftan 
nou, cu tocurile verzi nescilciate şi nu părea prea amărit de 
sărăcia lui: îndruga şi el verzi şi uscate de ochii lumii! 

Dar cu cît era mai greu de înţeles pentru armean, cu atît îl 
stirnea mai mult. Puşok păşea mereu alături de el, deşi nu prea 
aveau ce să-şi vorbească - tătarul din Hoardă tăcea mai tot 
timpul. Totuşi, la popasuri dormeau unul lîngă altul şi-şi 
împărțeau pîinea. Numai cînd şi cînd stăteau de vorbă despre 
treburile  neguţătoreşti, despre bazaruri îndepărtate, unde 
fuseseră ei înşişi, sau despre care auziseră de la neguţători 
veniţi de prin alte părţi. 

Trecuseiă mai mult de zece zile de cînd părăsiseră Urghenciul 
scăpătat, sărăcit, străbătut de la un capăt la altul doar de o 
singură uliţă, ferită de arşiţa soarelui prin tot felul de umbrare. 
Deşi o asemenea uliţă nu prea părea bazar, totuşi acesta era 
bazarul din Urghenci, care cîndva îşi trimitea neguţătorii 
pretutindeni - pînă în aşezările de pe Ind, pînă în Insulele 
Ormuzd, pînă la Kiev, pe riul Nipru, spre asprul şi îndepărtatul 
Novgorod, spre Trapezunt, la malul mării. Acum, neguţătorii 
făceau acolo un dever mărunt, sărăcăcios, totuşi era dever, 
deoarece oricît încurcase Timur drumurile caravanelor, oricît 
răsturnase cu plugul de lemn dărîmăturile din Urghenci, oricît 
semănase el în bătaie de joc orz şi mei, fostul negoţ se trezea, 
învia din nou, deoarece acolo se încrucişau străvechile drumuri 
bătute de caravane şi nu era chiar atît de uşor să tragi brazde 
peste ele şi să semeni: amintirea omului este mai puternică 
decit zidurile cetăților! 

De zece zile înainta caravana spre miazănoapte. 

Deşi întinderea aceea era numită pustiul Ust-urt, nu era 
pustiu şi nu avea peste tot aceeaşi înfăţişare, care i se schimba 
de la o zi la alta: ba unduiau ca nişte şuvoaie nisipuri năpădite 
pe alocuri de tufe cărunte de saxaul; ba se întindeau dune 
presărate cu mănunchiuri dese şi roşcate de iarbă uscată; ba se 
întindeau stepe argintate de pelin albastru, dar ofilit. Ici şi colo, 
după cea dintii ploaie scurtă, năvalnică, răsăriseră anevoie 
lespezi de iarbă verde de toamnă, împresurate de nisipurile 
liliachii, care susurau fără contenire. 

Uneori, printre nisipuri se iveau turme de oi şi de capre. Dulăi 
lăţoşi, mai înalţi decît caprele, se năpusteau în haite asupra 


caravanei, dînd în spăngile străjerilor. 

Păstorii cereau în schimbul unei capre jigărite sau pe al unei 
oi roşcate, botoase, atitea lucruri, încît neguţătorilor nu le-ar mai 
fi rămas nimic din mărfurile lor, dacă ar fi tot dat din ele astfel 
pe tot drumul pînă la mare. Dar străjerii luau din turme numărul 
de capete de care aveau nevoie, neguţătorii dădeau cu băgare 
de seamă păstorilor cîte ceva din merindele lor, făină sau 
grăunţe, şi rareori se întîmpla ca vreunul să fie nemulţumit de 
acest schimb; aceşti nomazi ai pustiului, care luni de-a rîndul nu 
găseau nicăieri nici un pumn de grăunţe, nici o bucată de pită, 
n-aveau altă alegere. 

Acum, cînd arşiţa din timpul zilei mai scăzuse, cînd se putea 
călători mai uşor, poposeau seara şi în zori porneau iar la drum. 

Cînd se întîmpla să înnopteze în plină stepă, se opreau acolo 
unde cămilele puteau paşte prin apropiere, căci se cam temeau 
să le dea drumul în voie. Căutau să aprindă neapărat focurile 
taberei înainte de a se întuneca, pentru ca noaptea lumina să nu 
atragă tilharii. Samarele erau aşezate în mijloc, iar de jur 
împrejur vegheau străjerii. 

Deseori, păstorii se apropiau de locul popasului. Stăteau şi se 
uitau ţintă, parcă încremeniţi, la vreo slugă care întindea pe o 
bucată de piele aluatul, în straturi subţiri, în timp ce în ceaune 
începea să fiarbă apa, tăia repede aluatul cu cuțitul în fişii lungi, 
ca nişte paie, arunca aluatul în ceaun, cînd apa dădea în clocot, 
zvirlea o bucată de osînză de la coada unor oi de rasă, punea un 
pic de sare şi acoperea ceaunul cu capacul de lemn slinos, 
negricios. 

Păstorilor li se părea că dacă ar putea să înfulece din 
miîncarea aceea gustoasă, toate bolile lor ar pieri ca luate cu 
mîna, ar uita de oboseală; cu o asemenea mincare ar trăi pînă la 
două sute de ani pe pămînt. 

Dar nici un neguţător, nimeni nu-i îmbia pe păstori să guste 
fierturile care clocoteau în ceaune şi chiar dacă dădeau cuiva 
vreo stacană din zeama aceea lungă, o făceau numai după o 
tocmeală aprigă dobîndind, pe un preţ de nimic, un ied sau o 
oaie; hrana neguţătorilor era necunoscută, ademenitoare pentru 
nomazi şi, văzînd cum fierbe aluatul în ceaun, parcă ameţeau, 
se moleşeau, fiind gata la orice schimb. 

Uneori, se uitau spre ceaunele neguţătorilor şi ale oştenilor 


oameni atit de fioroşi sub căciulile lor înalte din blană de oaie, 
ascunzîndu-şi, din lipsă de ţesături, goliciunea sub piei de vite, 
încît, cu toată paza lor puternică, neguţătorii dormeau cu frica-n 
sîn. 

Au tot mers mai mult de zece zile, îndepărtindu-se de 
Urghenci. Mai mult de zece nopţi au dormit în pustiul Ust-urt. Și 
iarăşi s-au sculat, au încărcat mărfurile şi au pornit la drum - 
mai aveau zece zile de mers prin Ust-Urt pînă la Mangişlak, iar 
acolo, pe malul mării, la Karagan, trebuiau să încarce mărfurile 
pe bărci azurii cu pînze şi să plutească pînă la gura Volgăi, pe 
apele mării - pînă la Astrahan. 

lar acolo, la Astrahan, aveau să poposească într-un 
caravanserai, să se uite de jur împrejur, să mai vadă oameni, să 
afle veşti din lumea largă, să meargă în ospeţie. 

Aşa înaintau neguţătorii pe străvechiul drum neguţătoresc, 
înnoptînd cînd sub bolțile joase ale chiliilor din hanuri, cînd în 
pustiu, sub cerui liber. 

Mai rămăsese o zi de drum pînă la un mare caravanserai, 
unde se puteau odihni bine, după care aveau să cerceteze şi să 
rinduiască din nou mărfurile, să schimbe cămilele bolnave sau 
slăbite. Şi aşa cum se întîmplă totdeauna cînd se apropie clipa 
odihnei netulburate şi mult dorite, toţi începură să se învioreze, 
să se liniştească. Păstorii, care treceu pe înserate cu mari turme 
de oi roşcate, pline de colb, nu li se mai păreau atit de fioroşi. 

Tovarăşii de drum stăteau îndelung de vorbă lingă tufele de 
saxaul care ardeau înăbuşit, în timp ce călăuzele caravanelor 
aşterneau pentru neguţători covoare şi macate pe care să 
doarmă. In sfîrşit, se duseră la samarele grămădite împreună, 
cercetară dacă stăteau bine, mai scoaseră cergi: noaptea era 
friguroasă, ba uneori, spre ziuă, chiar îngheţa uşor. 

Persienii se culcau împreună de cealaltă parte a samarelor, 
iar Puşok, tătarul din Hoardă şi cei doi tadjici dormeau pe 
covorul mare şi gros al tătarului. 

In preajma zorilor, lui Puşok i se păru că aude tropotul 
năvalnic al unui cal. Armeanul se trezi şi ridică puţin capul: 
visase oare sau într-adevăr trecuse iar cineva în goană? 

Stepa era liniştită, dar alături de el auzi un horcăit ciudat în 
gitlejul neguţătorului tătar. Pesemne că în somn acest norcăit îi 
păruse lui Puşok tropotul unui cal. 


„Ce mai doarme!” gîndi Puşok, îndreptîind caftanul care 
lunecase de pe cergă şi-şi cuibări picioarele mai bine la căldură, 
bucurîndu-se ce culcuş plăcut avea, într-o asemenea noapte de 
toamnă răcoroasă, întunecată, apoi trase aclinc în piept, cu 
nesaţ, aerul rece de stepă, înmiresmat, şi îndată adormi din 
nou. 

Se trezi în zori, scuturat de mîna cuiva. 

Nici nu apucă să se sperie că deasupra lui erau străjerii. Se 
sculaseră în picioare şi persienii, dirdiind de frig, cu mîinile 
încrucişate pe pîntec, privind ciudat, în gol, spre Puşok. 

Puşok se întoarse spre tătarul din Hoardă şi încremeni: capul 
neguţătorului din Hoardă era căzut pe spate, îndepărtat de piept 
ca un capac de călimară, iar din beregata tăiată nu mai curgea 
sînge. O şuviţă subţire, închisă la culoare, atinsese aşternutul lui 
Puşok. Acesta tresări şi trase înapoi macatul. 

Unul dintre tadjici - Husein - se trezise şi el, căci stătea 
sprijinit în cot, iar celălalt - Hasan - dormea încă cu cerga trasă 
pînă peste cap; îl zgilţiiau ca să se trezească, aşa cum făcuseră 
şi cu Puşok. 

Toată ziua aceea străjerii cercetară de jur împrejur toată 
stepa, îi fugăriră pe păstori, să vadă dacă printre ei nu era vreun 
om primejdios. Imprejur lucea stepa pustie, şi pînă hăt-departe 
se putea zări orice făptură omenească, dacă ar fi dat tircoale 
careva pe acolo. 

Chipul lui Puşok se scofilci într-o singură zi: doar tătarul din 
Hoardă dormise alături de el! 

„Doamne, doamne, cum se mai căsăpesc oamenii pe aici!” 
gîndi Puşok şi se zgribuli simțind că-i e rău, de parcă iarăşi, ca în 
vara aceea, erau gata să-l scuture frigurile. 

Căpetenia caravanei porunci să se pună deoparte şi să se 
cerceteze samarele şi tot calabalicul tătarului din Hoardă. 

Cercetară totul, şi în vreme ce căpetenia caravanei înşira 
lucrurile pe nume, unul dintre persieni le scria pe o hirtie. 

— Mătăsuri înflorate, hindustane - două sute de bucăţi. 
Mătase neînflorară tot hindustană - o sută douăzeci. Mărgăritare 
hindustane, trandafirii... Ar trebui să le cîntărim... la dă încoace 
cumpăna... 

Auzind lungul pomelnic al mărfurilor rămase fără stăpin, 
Puşok se miră: „Hm, spunea că a sărăcit. Şi uite cîtă marfă căra! 


Şi ce anume! Ţesături hindustane, înflorate - ca şi mine. Mătase 
neînflorată, o sută douăzeci de baloturi - şi eu tot o sută 
douăzeci! Şi mărgăritare, întocmai ca şi mine! Parc-ar fi socotit 
marfa mea! De unde o fi luat-o? Nu cumva din acelaşi loc? De la 
Timur? De unde ar fi putut face rost de asemenea marfă? La 
bazar nu fusese încă aşa ceva! Da, de la el! Pesemne că mulţi 
ca noi sînt în slujba lui. Eu am pornit spre Bulgar, spre Moscova; 
mătasea asta se ducea la Sarai. Pesemne că trimite pretutindeni 
de-alde noi. Dar ce greu e să duci marfa, la asta nu se 
gîndeşte!” 

Mai aveau nouă zile şi nouă nopţi de drum prin stepă pînă la 
mare. lar drumul pe mare era şi el plin de nelinişti. Apoi, dincolo 
de Astrahan se întindea alt drum, nu atît de ferit ca acesta, de 
aceea şi mai primejdios. 

Puşok se învirtea în jurul oamenilor, aşteptind să se întoarcă 
străjerii, să-i aducă pe ucigaşi - cînd îi va vedea pe ticăloşi în 
faţă, va avea mai multă linişte. 

Dar oricît cutreierară prin stepă nu dădură de nimeni. Nu 
descoperiră nici o urmă, deşi nisipul le-ar fi păstrat pînă în zori, 
căci nu sufla vîntul. 

Toate lucrurile tătarului se aflau la locul lor - pînă şi punga cu 
bani, care ieşea de sub căpătii, deşi îmbibată cu sînge, era 
neatinsă. 

Puşok se simţea atît de bolnav, încît ar fi vrut să se întoarcă 
din drum, să se culce undeva lîngă o vatră caldă într-un han, 
unde deasupla capului să atîrne jos bolți trainice de piatră şi uşa 
să fie bine zăvoriă... 

Dar mai avea încă nouă zile şi nouă nopţi de drum. Străjerii îşi 
cercetau armele. Ar fi fost îngrozitor să rămii în urma lor fără 
pază. 

Caravana se puse în mişcare, şi Puşok se îndreptă spre asinul 
lui. 


Timur îşi ducea urdia tot mai departe spre soare- apune. 

Mergeau numai noaptea, pentru ca oştenii să nu fie vlăguiţi 
de arşiţa din timpul zilei, care stăruia încă anul acela, deşi 
venise toamna. 

Timur călărea ca totdeauna în urma pilcurilor înaintate, stînd 
bine înfipt în şa, aplecat înainte, privind pătrunzător depărtările 


învăluite în beznă, de parcă prin întunecimea nopţii ar fi văzut 
de pe acum tot ce va avea prilejul să vadă la lumina zilei acolo, 
înainte. 

În urma lui venea călărimea, îngroşîndu-se pe zi ce trecea cu 
pîlcurile ce i se alăturau în drum. 

Călărimea era urmată de pedestrime. 

După pedestrime se mişca încet alaiul uriaş, care se întindea 
pe multe verste, păzit cu străşnicie de puternice pilcuri de 
djagatai. 

După alai veneau, în harabalele cu coviltir, cu vitele lor, ca 
într-o tabără de nomazi, neamurile djagatailor. Djagatailor li se 
îngăduia să se ducă la ai lor şi chiar să meargă împreună cu ei, 
veghindu-şi gospodăria nomadă şi turmele. Acolo se cîrpeau 
straiele aproape ale tuturor oştenilor, se spălau rufe, se fierbea 
cumis, astfel ca, atunci cînd înaintau pe tărîmuri străine, în ţări 
necunoscute, locuite de alte seminţii, toţi războinicii lui Timur să 
se simtă în mijlocul urdiei ca acasă, pe meleagurile de baştină. 

La război, luptătorii se simțeau în largul lor: nu li se luau 
biruri, nu erau istoviţi de muncă, nimeni nu-i pedepsea fără 
pricini temeinice - urdia era un loc unde oamenii lipsiţi de 
drepturi, obidiţi de nevoi şi de stăpînii lor, mîncau pe săturate, 
visînd prăzi, aur, robi. Atita vreme cit erau în război, visau 
caftane de preţ, nădăjduiau că de acum înainte, acasă, îi 
aştepta o viaţă sătulă. 

Nu plugarii obişnuiţi cu peticul lor de pămînt, ci trîntorii 
hămesiţi de foame, tîrgoveţii cărora nu le plăcea să muncească, 
golanii care căutau o viaţă uşoară plecau din cocioabele lor 
sărace în războaie îndepărtate, se năpusteau orbeşte asupra 
aşezărilor străine, ahtiaţi să înşface cei dintii prada 

Roţile harabalelor scîrţiiau. Caii fornăiau. Fierul zăngănea. 

Îndată ce poposeau, oştenii îndemînatici şi sîrguincioşi 
curăţau repede locul din stepă unde ridicau iurtele ţuguiate şi 
sălaşele. Sumedenie de miini se apucau să ridice corturi bogate, 
strălucite - pentru soțiile cîrmuitorului, iurte groase de pislă - 
pentru rudele djagatailor şi altele uşoare, vărgate - pentru 
căpeteniile peste zece oameni. 

Acolo unde încă în zori se întindea stepa pustie, unde ţirîiau în 
voie greierii de cîmp şi se roteau uliii, răsărea pe neaşteptate o 
întinsă aşezare, pestriță, zgomotoasă. 


Neguţătorii întindeau macate dese deasupra mărfurilor bine 
orînduite - se ivise un bazar înghesuit şi gălăgios. Zarafi ţanţoşi 
se aşezau tihniţi, gata să înceapă, alişverişurile. Ca nişte ulii 
sătui, cămătarii se lăsau încet pe vine, străpungindu-i cu 
privirea pe cei care aveau să le zălogească lucruri, să 
împrumute bani cu dobîndă mare, aducînd trei chezaşi: chiar 
dacă sabia duşmanului l-ar fi răpus pe datornic, cămătarul şi-ar 
fi luat banii de la chezaşi. Tocmelile erau în toi; zuruind bănuţii 
de aramă, neguţătorii lăudau mărfurile din Samarkand. 

Soarele stepei încingea mormanele de cantalupi şi harbuji, 
arama şi fierul, baloturile de mătase şi pinza moale ţesută în 
casă. Şi la toate cele, la orice marfă se găseau repede 
cumpărători care întrebau de preţ şi, neavînd ce face, luau din 
plictiseală multe lucruri care nu aveau cerere la oraş, dar 
puteau fi trebuincioase la război. Luau chiar şi ceea ce nu le 
trebuia dar îi ispitea pe oşteni, care se plimbau asemenea unor 
filfizoni fercheşi într-o zi de sărbătoare. 

Meşteşugarii se aşezau în aceeaşi rînduială ca şi în bazarurile 
din oraşe - curelari lîngă şelari, arămarii nu prea departe de 
fierari. Fierarii urdiei îşi aşezau nicovalele deoparte şi potcoveau 
caii sau ascuţeau armele. 

Sub ceaune pilpiiau focurile. 

O sumedenie de rotocoale de fum se înălţau spre cer. 

Glasurile oamenilor, zăngănitul nicovalelor, nechezatul cailor, 
bocănitul bărzilor pe buşteni, larma turmelor - totul umplea 
împrejurimile de larmă şi ţi se părea că mai fuseseşi şi altă dată 
prin locurile acelea străine, necunoscute, simţindu-te deodată 
ca pe meleagurile tale. 

Mîrzacii cei mici coborau anevoie din rădvane. 

Slugile le aduceau caii înşeuaţi. 

Împresuraţi de străjeri, călăreau printre rîndurile de sălaşe şi 
de iurte, ca pe ulițele unei aşezări, pînă ajungeau pe dimburile 
golaşe, în stepa pustie, pirjolită. Acolo dădeau drumul cailor în 
goană, desfătîndu-se de întinderile nemărginite. 

Uneori hăituiau o turmă de gazele iuți de picior, sau dădeau 
drumul şoimilor şi dropiilor de vînătoare, dacă prin apropiere 
erau bălți unde în vremea aceea poposeau rațe grase de 
toamnă, lişiţe încrezătoare, cu penele albastru-închis, aproape 
negre, sau prepeliţe călătoare. 


Dacă se întîmpla să meargă la vinătoare şi veselul Halil- 
Sultan, însoţit de hăitaşii lui, ziua aceea era o adevărată 
sărbătoare. 

Ţi-era mai mare dragul, să-l vezi zburînd ca vintul prin stepă, 
aplecat în şa, parcă luînd-o înaintea calului cu trupu-i năvalnic şi 
mlădios ca o săgeată care ţişneşte din arc! Şi avea mulţi cai, 
unul mai straşnic decît altul— caii erau mîndria lui - se lăuda cu 
ei în faţa cunoscătorilor pătimaşi, uitînd copilăreşte că nu caii, ci 
cutezanţa bărbătească, neînfricarea, îl făcuseră vestit nu numai 
printre cei sus-puşi, ci şi printre zecile de mii de războinici de 
rînd. 

Halil-Sultan abia mergea pe al şaptesprezecelea an, dar le 
părea un om umblat, încercat miîrzacilor mai mici, care în sinea 
lor se simțeau stingheriţi în faţa lui, socotindu-se măguliţi cînd 
călăreau alături de el la război sau la vinătoare, în stepă. 

Cînd era de faţă Halil, întreaga stepă parcă învia. De 
pretutindeni ţişneau păsări, se iveau gazele sau, întinzindu-şi 
trupul prelung, verzui-auriu, o luau la goană vulpi de stepă. 
Asupra vulpilor erau asmuţiţi şoimi şi se întîmpla ca Ulugbek să 
prindă una sau chiar două vulpi. Acestea erau pentru el zile 
mari. Băieţelul însemna sîrguincios prada tuturor zilelor de 
vînătoare - fie rață, dropie sau gazelă - pe o hirtie păstrată cu 
grijă, totdeauna, în sîn. 

Ce descătuşat te simţeai în stepă! Înaintea băieţilor, care se 
zbenguiau călare, fazanii ţişneau în toată frumuseţea lor; 
dropiile grase săltau greoi, oţărite. 

Ce plăcut era să vînezi gazele alergînd după ele, fără să simţi 
calul sub tine, văzînd înainte numai picioarele zvelte şi iuți ale 
vînatului care fugea. Oricit de sprintene erau gazelele, calul 
turkmen, de soi al lui Ulugbek era mai iute, ţinînd mai bine la 
goană. 

Pe alocuri, stînci alcătuite din straturi se apropiau pînă în 
drum. Băieţii descălecau şi se căţărau cu arcul în mînă, gata să 
săgeteze potîrnichile albastre, pitite după stînci. 

În vreme ce vînau, bucatele bunicilor dădeau în fiert, părînd 
întotdeauna mai gustoase decit acasă, căci erau înmiresmate de 
vîntul proaspăt al stepei, iar apa era luată din piraiele vioaie de 
munte sau din fîntînile adinci din stepă. Apa era uneori cam 
sărată, dar dădea bucatelor un gust anume, neobişnuit, 


minunat. 

Fete de masă înflorate erau aşternute pe covoare. Roabe 
supuse îi înconjurau pe cei care se ospătau. Ulugbek se aşeza 
lîngă bunica, stăpîna mare, care veghea cu luare-aminte asupra 
nepotului ei. 

Tot timpul drumului, pînă la popasuri îndelungate, Ulugbek şi 
mîrzacii cei mici erau scutiţi de învăţătură cu dascălii lor. 

Uneori, nepoţii erau chemaţi la bunicul lor, şi băieţii treceau în 
goană, dichisiţi, pe lîngă războinicii ce se odihneau, admirîndu-i 
pe nepoţii stăpiînitorului, cercetîndu-i cu privirea, vrind să vadă 
care din ei era mai isteţ, mai ager, care va duce cîndva şi el 
urdia în războaie, cucerind noi pămiînturi, dacă pînă atunci vor 
mai rămîne pămiînturi necucerite de Timur. 

Oştenii se tolăneau pe pămînt, întinzîndu-şi mădularele, sau 
se plimbau de colo-colo, pentru a-şi mai dezmorţi picioarele 
după călărie. 

Meşteşugari, şelari, ciubotari, curelari se îndeletniceau cu 
treburile lor, aplecaţi asupra lucrurilor pe care le coseau sau le 
dregeau. 

O mulţime de cămile, de pe care se luase jos încărcătura, se 
îndreptau semeţe spre păşune. 

Ici-colo, păşteau cămile cu samarele încă pe cocoaşe, 
încărcătura lor nefiind de mare preţ. 

Uneori poposeau o zi, de dimineaţă pînă seara, alteori, cîte 
două zile. 

Cînd se apropia seara, surlaşii ridicau deasupra capetelor 
surlele de aramă, în care se oglindeau toate sclipirile asfinţitului. 
Curînd, aşezarea din stepă se destrăma, pierea ca o nălucă. 

Aşezarea pierea asemenea unei vedenii şi din nou se întindea 
pînă în zare - ba chiar pînă la cer şi pînă la culmile munţilor - 
stepa veşnică, pustie, uscată, învăluită de toamnă. 

De pe locul unde fusese pînă de curind tabăra, vintul 
rostogolea cîrpe, sfori sau smocuri de lînă. Uliii se lăsau pe 
pămîntul bătătorit în căutarea prăzii. 

Pe drum se scurgeau ca un rîu nesfirşit războinici, şiraguri de 
harabale, caravane - mergind înainte, tot înainte, spre soare- 
apune. 

Caii nechezau. Roţile harabalelor scîrţiiau. Asfinţitul se 
stingea. 


CAPITOLUL DOISPREZECE 
MEŞTIERII 


În slobozia meşterilor de arme trăiau oameni feluriţi - şi nu 
numai trăiau, ci şi munceau - meşteri de iatagane şi de arcuri, 
de săgeți şi sulițe, de zale, făurari de tot felul, nu numai meşteri 
în felurite meşteşuguri, ci şi din felurite ţări. Deşi aceşti oameni 
se născuseră şi fuseseră crescuţi în felurite credinţe şi obiceiuri, 
arareori se întîmplau dezbinări între ei dm pricina credinţei sau 
limbii; nici unul nu-şi uitase îndepărtata sa ţară, dar acolo, 
departe de ea, îşi dădea seama că şi în pieptul unui străin bătea 
adeseori o inimă mare şi se întîmpla ca în vinele unuia de pe 
aceleaşi meleaguri să curgă un sînge stricat. Prin multe încercări 
şi suferinţe trebuiseră să treacă cu toţii, mai înainte de a se 
închega între ei acea prietenie; dar, o dată închegată, ea era 
puternică şi de nezdruncinat. 

Şi cu toate că unii dintre starosti sau mai-marii unor bresle, 
care se îngrăşaseră, căutau să aţiţe vrajba între meşteşugari de 
felurite credinţe, dihonia nu dăinuia multă vreme: îndată ce se 
ivea un necaz obştesc, meşterul de iatagane arab şi cel gruzin 
se grăbeau să sară din nou în ajutor, deşi erau despărțiți de 
credinţa lor. lar necazurile obşteşti se iveau adeseori: ba 
neguţătorii căutau să scadă preţul mărfurilor lucrate de 
meşteşugari, tîinguindu-se cu lacrimi în ochi că nu se prea mai 
cereau; ba neguţătorii de materii prime ridicau preţurile, 
plîngîndu-se că mărfurile aduse din alte ţări se scumpiseră. 
Bazarul din Sa- markand oglindea totul - pregătirile de război şi 
întoarcerea urdiei din lupte, biruinţele, cînd oştenii lui Timur 
vindeau prăzile pe un preţ de nimica, serbările obşteşti, 
sărbătorile palatului, ziua de naştere a mirzacilor, nunțile, 
moartea unuia sau altuia; din toate căutau să stoarcă 
alişverişuri nenumărați neguţători şi toptangii mari şi mici din 
Samarkand. Ba chiar şi neguţătorii de piei de cloşcă pîndeau 
clipa potrivită ca să urce preţul la marfa lor. 

Doar meşteşugarii stăteau încovoiaţi deasupra fierului, aramei 


sau oţelului, ba îmbinînd oţelul cu fierul, ba bătînd ciocanul de 
ştemuit în bucata groasă de aramă, şi nu aşteptau cererile din 
timpul sărbătorilor, nici nu se gră beau pentru ziua plecării 
urdiei în război, căci ei oricum se grăbiseră zi de zi, ani de ani, 
toată viaţa. 

Meşteşugăriile erau aşezate spre ulite, de unde meşteşugarii 
puteau fi văzuţi toată ziua, trudind. In dosul meşteşugăriilor se 
cuibăreau locuinţe înghesuite şi ogrăzi tot atît de înghesuite. In 
ogrăzile unora creştea vreun pomişor, dacă avea loc să treacă 
prin curte vreun pîriiaş binefăcător. La alţii, se vedeau tufe de 
flori, dar de jur împrejur totul mirosea a ars şi a fier. Pretutindeni 
stăruiau şuiere şi scrişnete de neîndurat pentru o ureche 
neobişnuită. Pînă şi păsărelele fugeau de acolo, pînă şi frunzele 
pomilor răzleţi, ca şi chipurile oamenilor, păreau acolo mai 
întunecate decit în alte slobozii. 

Vremea se răcise. Octombrie era pe sfirşite. Pe răcoare se 
muncea mai uşor, mai voios. 

Nazar şi Boris trudeau cît era ziua de lungă. De mult 
plecaseră împreună cu Timur la război vechile cămăşi de zale 
drese de ei. Munca lui Nazar fusese lăudată în Palatul Albastru, 
meşterul nefiind nedreptăţit la plată, spre a se da astfel din nou 
de înţeles că stăpinitorul îi preţuia pe meşterii de nădejde 

Nazar luase din beciurile palatului cîteva cămăşi de zale 
stricate de tot, făgăduind ca în clipele de răgaz să le dreagă, să 
le îndrepte. Nu le luase din lăcomie de bani - le luase fiindcă 
preţuia pe acei meşteri iscusiţi din alte vremuri, care odinioară 
făureau de fiecare dată cite zece mii de inele pe care le îmbinau 
cu alte zece mii, încheind astfel cămaşa de zale. Nu era treabă 
uşoară să împleteşti douăzeci de mii de inele mici - un rînd de 
inele, îmbinate cu alt rînd de inele. Fiecare inel se îmbina cu alte 
patru inele altcum alcătuite - aşa se împletea o cămaşă de zale. 
Şi nu numai că se împletea, dar era şi înfrumuseţată cu două- 
trei rînduri de inele de aramă - ca podoabe, la git, la marginea 
mînerclor, la poale. 

Văziînd ce mici şi ce asemănătoare erau inelele cămăşilor de 
zale ruseşti din timpurile acelea străvechi, poate încă din 
vremea Kievului, Nazar le luă acasă şi, după ce isprăvi ce avea 
de forjat pentru război, se apucă să cîrpească rupturile pricinuite 
în lupte, ale acelor cămăşi grele, atît de dragi. 


Le adusese acum din nou în meşteşugărie, întregi, trainice, ca 
şi altă dată, scoase dintre vechiturile palatului de mîna grijulie a 
meşterului din Tula. Erau însă negre, acoperite de rugină şi de 
zgură. Trebuiau curățate, căci în letopiseţele noastre se spune 
că vrăjmaşul se înspăimiînta la vederea oştilor leite în zale, cînd 
fierul lustruit al platoşelor sclipea ca apa în lumina soarelui. 

Şi Nazar, prefirînd cu miinile-i negre zalele, îi spuse lui Boris: 

— Acum ar trebui curățate! O mai fi nisip? 

Dar nisipul închis la culoare cu care curăţaseră pînă atunci 
zalele, predate pentru război, era de mult bătătorit de picioare 
în ograda strimtă, şi trebuia nisip curat, zgrunţuros. Asemenea 
nisip nu aveau. 

— Să aducem nisip nou, răspunse Boris. 

— Unde găseşti? Cei care au nisip nu dau, le trebuie şi lor. Să 
căutăm în altă slobozie. 

— Mă duc să caut. 

— Hai împreună. la un sac. Mai trebuie să-mi îndrept şi eu 
şalele, să văd lumina zilei. 

Îşi turnară îndelung unul altuia apă caldă, spălîndu-se, 
curăţindu-şi funinginea îmbibată în trupurile lor în fierărie. 

— Miine să mergem la baie. Acolo o să ne spălăm ca lumea! 
spuse Nazar, ştergîndu-se. 

— Dar ce, miine e simbăta? 

— Nu cumva ai uitat ce zi e poimiine? 

— Kuzmodemian, cum să nu ştiu! răspunse oţărit Boris. 

Se apropia ziua sfinţilor Kuzma şi Damian, ocrotitorii cereşti ai 
fierarilor slavi. În ziua aceea, în întreaga Rusie nu lucra nici un 
fierar, iar Nazar cinstea această zi de sărbătoare şi pe 
meleagurile îndepărtate unde se afla; era ziua în care 
meşteşugarii slavi ai fierului, oţelului, aramei îşi dezdoiau 
spinarea încovoiată deasupra forjelor şi parcă cercetau cu 
privirea toată întinderea ţării lor; ciocanele tăceau, pentru ca 
fierarii să poată asculta cu luare-aminte liniştea ce se aşternea, 
ca să se poată întîni unul cu altul, să mai vorbească despre 
treburile breslei lor, înainte de a se cufunda din nou pentru un 
an întreg în zăngănitul nicovalei, în sfirîitul şi mirosul fierului ars. 

În vechime, zeul păgîn Svarog era socotit ocrotitorul fierarilor 
slavi, dar cu vreo trei sute de ani mai înainte, pe vremea lui 
Vladimir din Kiev, fierarii slavi îşi încredinţaseră ciocanele 


sfinţilor Kuzma şi Damian, unindu-i pe ambii sfinţi sub un singur 
nume - Kuzmodemian. 

Boris străbătu curtea pînă la căsuţa lui de lut şi strigă în uşă: 

— Olga! 

În prag se ivi nevasta lui, o femeie cu părul negru, slăbuţă, 
atit de oacheşă, încît părea aproape albăstrie. 

— Dă încoace un sac, Olga! Un sac. 

Ea se făcu nevăzută îndărătul uşii şi nu se mai ivi multă 
vreme. 

Boris voia să meargă împreună cu Nazar şi îi strigă: 

— Ce tot zăboveşti? Hai mai repede! 

Ea se întoarse, întinzîindu-i o piele de capră pe care o puneau 
sub aşternut. Nu putuse s-o scoată atit de repede de sub 
aşternut. 

Boris era cît pe ce să se minie, dar Nazar pufni în ris: 

— Eh, băiete!... r 

— Ei, ce-i asta? întrebă cu asprime Boris. |ţi cer un sac şi tu-mi 
dai pielea! 

Olga se dădu îndărăt cu un aer vinovat, dar Nazar se grăbi să- 
i ia apărarea: 

— Nu-i nimic, nu-i nimic. O să se obişnuiască. 

Nazar locuia de unul singur într-o odăiţă de lîngă fierărie, 
fiindcă atunci cînd se însurase Boris îi dăduse fosta lui locuinţă. 

Într-o zi, Nazar, uitîndu-se în ochii mohoriţi ai calfei sale, îi 
spusese: 

— Am fost şi eu cîndva însurat, Boris. Am trăit doi ani cu 
nevastă-mea: am trăit bine. Era din Beliov, tot fiică de fierar, de 
pe Oka, din Zavirie. S-a îmbolnăvit, şi am trimis-o la taică-său; 
credeam că acolo, printre livezile de mere, o să se 
înzdrăvenească. Dar ea a murit. De atunci, nu m-am mai 
însurat; fierarului, ca şi popii, o singură dată îi e îngăduit să se 
însoare, căci altminteri fierul nu-i mai dă ascultare. Dar ţie, ţi-a 
venit vremea, Boris. Sînt aici rusoaice pe care tătarii din Hoardă 
le fură de prin satele din partea de jos, le aduc încoace şi le 
vînd. Dacă vrei, du-te la bazar, răscumpăr-o pe vreuna. Poate 
găseşti o fată după placul inimii. Pentru o treabă ca asta te-oi 
ajuta, ne-om socoti după aoeea. Dacă nu găseşti, caută pe aici, 
prin slobozii. Dacă găseşti, te-oi peţi. 

O luminiţă scînteie în ochii lui Boris, dar se stinse îndată: 


— Şi ce, să plodesc truditori pentru neamul lui Timur?! Cum 
crezi, unchiule Nazar? 

— Ei, cum te-i pricepe să-i creşti! 

Boris tăcu, dar de atunci, uneori, în zilele de tîrg, se învoia. 
Fără a-l întreba de ce se ducea în oraş, Nazar îi dădea drumul. 

Într-o zi Boris îi spuse: 

— Am văzut, unchiule Nazar, roabele noastre. Îs tare amărite, 
gîndul le e numai la casa părintească; dac-aş lua-o pe una ca 
asta, ar însemna să mi se rupă inima - şi aşa, ca să trăiesc aici, 
îmi pun răbdarea la grea încercare. 

— De ce să ţi se rupă inima, viaţa trebuie să ţi-o orînduieşti cu 
inima uşoară. 

Intr-o zi, Boris se întoarse în fugă de la bazar şi-l găsi pe 
meşter făurind nişte lucruri migăloase, treabă pe care îi plăcea 
s-o facă de unul singur. 

— Hai mai repede, să vezi şi matale dacă e potrivită. 

— Doar pentru tine ţi-o alegi! 

— Hai s-o vezi şi matale; altminteri mi-o ia altul înainte, şi-i 
vai de mine! Inima o cere, dar mintea tace. 

— Greu eşti de înţeles. Hai să mergem, dacă stai la îndoială. 

Nazar se miră însă cînd Boris îl duse într-un colţ al tirgului de 
robi, unde, sub un şopron lung, şedeau în picioare sau pe jos 
robi aduşi din Hindustan. Erau mulţi şi se vindeau ieftin de tot; 
păreau plăpinzi şi nepotriviţi pentru munca grea - asemenea 
marfă nu era la preţ; fetele stirneau mai mult uimirea decit îi 
atrăgeau pe muşteriii din Samarkand; păreau uscâăţive, firave şi 
din cale-afară de oacheşe, iar ochii lor negri, ca smoala, erau 
atit de speriaţi, încît nu puteai citi în ei nici mîngiieri, nici vreun 
gînd oarecare, ceea ce îi îndepărta pe cumpărători. 

Cu inima neliniştită, nerăbdătoare, îl duse Boris pe Nazar prin 
acea parte a bazarului, jalnică, tăcută, unde pe trupurile 
negricioase ale robilor legaţi de acelaşi lanţ se vedeau, ici-colo, 
ba văluri albe cu chenar colorat, ba mantii cafenii sau stacoijii, 
unele zdrenţuite, altele rămase întregi. 

Foindu-se de colo-colo, neguţătorii le împingeau înainte, ba pe 
una, ba pe alta dintre fete, lăudîndu-le cu obişnuitele măscări, 
bătîndu-le cu palmele asudate trupurile, care tremurau din toate 
încheieturile, de parcă ar fi căzut pradă frigurilor, ridicînd sau 
smulgînd de pe chipurile roabelor vălurile, pentru a-i ispiti pe 


cumpărători. 

— Aici ţi-ai ales-o? întrebă Nazar. 

— Nu, uite colo! 

Nazar privea ochii negri ai roabelor, ochi nu atît speriaţi cît 
parcă lipsiţi de viaţă, aprinşi, uneori umezi, zeci de ochi pierduţi 
în gol. Chiar dacă se uitau la tine, păreau că nu văd nimic. lar la 
trup, toate semănau - subţirele, date cu pomezi pentru a fi mai 
arătoase, triste, cu capul în jos. Din cînd în cînd, neguţătorii le 
împungeau pe furiş cu degetul în coastă, pentru a le mai înviora, 
dar această înviorare nu ţinea mult. 

— Hai mai repede, hai, numai să nu fi apucat s-o cumpere 
careva... Aha... uite-o! 

Nazar nu băgă de seamă nimic care s-o fi deosebit de 
celelalte pe fata pe care i-o arăta Boris. Ba chiar unele erau mai 
plăcute la înfăţişare şi mai înalte. 

— Asta? 

— Nu te uita de-a dreptul la ea: neguţătorul o să bage de 
seamă şi o să ceară un preţ pe care n-o să-l pot da. 

— Bine. Dar ce... ce ţi-a plăcut la ea? 

— Asta-i pentru mine. 

— N-ar fi mai bine întîi să căutăm prin aşezările 
meşteşugarilor vreo fată slobodă? Cu alea cel puţin poţi schimba 
o vorbă. Dar cu asta nici pomeneală! Şi nu-i nici dintr-ale 
noastre... Ce zici? 

— Vorbeşte alt grai? Ei, nu-i nimic. Pînă cînd căutăm prin 
slobozii, pe asta n-o mai găsesc. Şi atunci ce fac? 

— Doar pentru tine o iei. Hotărăşte singur! şi bătrînul se grăbi 
să adauge: în ce priveşte banii, nu-ţi fă griji, găsim noi. 

În sfîrşit o răscumpărară pe roabă şi o aduseră acasă. 

Se aşezară în curte. Nazar se uita cu mirare la aleasa inimii lui 
Boris. 

„Prin ce-o fi mai frumoasă decit celelalte? se întrebă bătrînul. 
Erau unele mai chipeşe şi mai înalte! Ca să vezi ce înseamnă 
inima omului!” 

Fata şedea între ei cu bărbia rezemată pe genunchii aduşi la 
gură, cu capul puţin aplecat într-o parte, ascultindu-le cu luare- 
aminte graiul ciudat, tărăgănat, neînțeles. 

Nazar îi luă mîna vlăguită, vineţie, îngustă ca a unei maimuțe, 
în palma lui lată, vînjoasă şi-i dezdoi plin de curiozitate degetele 


mici. 

— Ce subţirele, ce ascuţite! Bine ar fi să am şi eu asemenea 
degete, aş putea face cu ele treburile migăloase, ale mele-s 
prea butucănoase pentru aşa ceva. 

Boris izbucni în rîs - atît de puţin semănau degetele acelea ca 
nişte jucării cu mîinile vînjoase ale meşterului. 

Auzind risul plin, din adîncul pieptului, al lui Boris, fata aruncă 
o privire vioaie, caldă spre voinicul flăcău. | se părea că după 
chinuitoarele zile de robie, după samavolniciile războinicilor, 
crunţi, batjocoritori, auzea pentru întîia oară un glas prietenos, 
omenesc. 

Poate că în clipa aceea se îndrăgostise mai întîi de el ca să-şi 
aline durerile, iar apoi din suflet. 

— Aici nici n-ai unde să te cununi! spuse cu dojană Boris, ca şi 
cum Nazar ar fi fost vinovat că la Samarkand nu erau nici popi, 
nici biserică. 

— Dumnezeu vă vede. Cînd o să fiţi pe pămîntul vostru, o să 
vă tot cununaţi. 

Nazar rostise aceste cuvinte ca şi cum amindoi ar fi fost de pe 
aceleaşi meleaguri, Boris şi acea... cum naiba o fi chemînd-o? 

Ea ghici nu fără greutate ce anume o întrebă, şi îşi spuse 
numele. 

Atunci auziră pentru întîia oară ambii făurari glasul ei. Pînă în 
clipa aceea tăcuse, făcîndu-se mică îndată ce i se spunea ceva. 

Numele ei era de neînțeles, cu un fel de sfîrşit gutural, dar 
părîndu-li-se că ar aduce cu un nume obişnuit, rusesc; amîndoi, 
şi Boris şi naşul lui, Nazar, o numiră pe fata de pe Ind aşa cum 
se numea cneaghina de pe Nipru - Olga. 

Şase luni trecuseră de atunci, şi Olga înţelegea acum multe 
cuvinte în limba rusă. Cu sacul însă dăduse greş. 

Aruncînd sacul gol pe spinare, Boris ieşi după Nazar, şi o luară 
amindoi pe uliţă la deal, schimbînd bineţe cu numeroşii 
cunoscuţi, care trudeau în umbra meşteşugăriilor larg deschise. 

— Are suflet blind, ca de hulubiţă, dar cu limba nu se poate 
obişnui de fel, se plînse Boris. 

— O să se obişnuiască! îl linişti Nazar. Nici noi nu ne-am 
deprins numaidecit cu graiul ăstora. La început ni se împleticea 
limba în gură. Dar pînă la urmă tot ne-am obişnuit. 

— Deunăzi, Ahmetka, cărbunarul, glumea: „Nu face pe rusu, 


zice. Un străin nu vorbeşte aşa graiul nostru. Ruşii o bolmojesc, 
de parcă ar da cu barda, nu alta, iar de la tine aş învăţa eu 
însumi limba mea, în gura ta, parc-ar cînta, nu alta.” 

— Ne-am obişnuit. Totul este să înţelegi ce-i mai de seamă. 
Acum şi cu persienii vorbesc fără să-mi fie ruşine. Nu numai că 
ei pricep ce vreau să spun, dar eu însumi încep sa-mi dau 
seama cînd unul dintre ei nu grăieşte bine. Doar nici ei nu 
vorbesc curat pretutindeni; chiar şi graiul lor de baştină şi-l mai 
stilcesc pe ici-pe colo. Uneori, spun o vorbă aşa fel, încît îţi vine 
să-i îndrepţi. Dar apoi, mă gindesc că şi la noi se întîmplă aşa 
ceva: numai străinii grăiesc cu multă luare-aminte, iar norodul, 
cînd grăieşte în limba lui de baştină, nu se simte stingherit - 
fiecare aşezare are un fel al ei de a rosti vorbele. 

Mergeau pe ulicioarele unde stăteau persienii: atit cei care 
veniseră acolo demult, din mogşi-strămoşi, din Iran, cît şi meşteri 
aduşi la Samarkand de urdiile lui Timur. Persienii se aşezaseră 
acolo nu pe tagme, nu pe meşteşuguri, ci după grai, după 
credinţă. 

La un capăt al sloboziei lor se zărea, întunecos, un eleşteu 
întins cu patru laturi, peste care îşi aplecau ramurile nişte 
platani pletoşi; la marginea eleşteului se afla o mare ospătărie 
de unde adiau mirosuri tari de dresuri şi de buruieni aromate 
care se dădeau muşteriilor în mănunchiuri. 

După o îndelungată tăcere, Boris rosti: 

— Unchiule Nazar, şi eu înţeleg cîte ceva din graiul ei. Ce-i 
drept, nu-i uşor, e tare greu. 

— La început orice lucru e greu. 

— Dar nu mă las eu, am să învăţ negreşit. 

— De bună seamă că o să înveţi, nu te teme. Nu te ruşina, ţi-e 
nevastă doar; dacă greşeşti, nu uită, te îndreaptă ea. Faţă de un 
străin ţi-e ruşine să greşeşti. Asta-i drept, faţă de un străin 
trebuie să ţii capul sus. Dar cu careva apropiat de ce să-ţi fie 
ruşine? 

Trecură de eleşteul persienilor şi Nazar spuse: 

— Zidarul Musa n-o avea nisip? Hai pe la el. 

Luînd-o pe ulicioara atit de îngustă, încît trebuiau să meargă 
pieziş, ajunseră la o poartă scundă, cu două canaturi, făurită cu 
atita iscusinţă, lucrată cu atita măiestrie, încît Boris, care o 
vedea pentru întîia oară, se opri privind-o încîntat. 


— Ei, dacă am făuri noi asemenea grilaje! 

— Aici stau meşteri, nu glumă, din moşi-strămoşi... Au şi 
altele, mai grozave! 

Nazar lovi cu un ciocănaş cizelat de aramă floarea unui piron 
care semăna a romaniţă. 

Intrară în curte şi deodată nu le mai fu aminte să cerceteze 
lucrurile eu privirea. 

Sub un şopron, pe o rogojină, la umbră, zăcea un om întins pe 
pîntec. Spinarea lui, sfiîrtecată toată, era închisă la culoare din 
pricina rănilor stacojii şi a vînătăilor. 

Nevasta şi băieţelul lor stăteau pe pămînt, la căpătiiul lui şi pe 
rînd, agale, făceau vînt, obosiţi, cu un evantai de paie, deasupra 
spinării lui care se zvintase, dar era încă umflată. Era vădit că 
uşoara adiere a evantaiului alina durerile bolnavului. 

— Ce-i asta? rosti stilcit Nazar. Cine e? 

Femeia se acoperi sfios cu vălul, fără a răspunde, iar băieţelul 
lăsă faţa în jos, pentru a-şi ascunde lacrimile. 

Boris rămase lîngă portiţă, dar Nazar se apropie de bolnav şi-i 
văzu dintr-o parte un ochi mare, adînc căzut în orbită, privindu-l 
cu luare-aminte. 

Femeia se ridică şi plecă, aşa cum poruncea buna-cuviinţă, 
pentru a nu stingheri taifasul bărbaţilor, iar băieţelul rămase 
singur, fluturînd din cînd în cînd evantaiul deasupra tatălui său. 

Faurul se lăsă jos, lîngă capul bolnavului, de sub care ieşea o 
mînă slabă, cu degete lungi, noduroase. 

— Musa! Cine ţi-a făcut-o? se aplecă îndurerat Nazar. Cine? 
Cine? 

Musa răspunse încet, dar cu tărie: 

— Cîrmuitorul! 

— De ce oare? 

— Drept învăţătură de minte: nu lăsa să scape cărămida - una 
la mînă; dacă te biciuiesc - tînguie-te, căieşte-te, bucură-l pe 
călău; iar dacă rabzi cînd ar trebui să te tingui, nu cuteza să 
rabzi - a doua la mînă! 

Nazar tăcea posomorit, mîngiind cu palma-i butucănoasă, de 
fierar, palma aspră a zidarului. 

Tăceau amîndoi. 

Ciocănelul de la portiţă răsună deodată şi în curte intrară doi 
oameni pe care Nazar nu-i cunoştea. Unul era costeliv, scund, 


crăcănat, tare vioi, pesemne încă sprinten şi vinjos, deşi avea 
cel puţin cincizeci de ani. 

Barba lui bălaie şi spinatică parcă era dată deoparte - nu 
puteai pricepe dacă crescuse lăturalnic sau o pieptănase el aşa, 
dar din pricina aceasta toată faţa lui părea lăsata într-o rînă, de 
parcă tot timpul şi-ar fi plecat urechea ascultind ceva sau 
cugetind adînc la cine ştie oe lucruri de mare însemnătate 
pentru el. 

Chiar cînd începu să grăiască cu un glas cam răguşit şi atunci 
ţi se părea că tot trăgea cu urechea, mijindu-şi ochii mici. 

Însoţitorul lui era un bărbat înalt, drept, voinic, cu barba 
lungă, deasă, părînd prea mare pentru chipul lui tînăr, parc-ar fi 
fost barba altcuiva. Ţinea de picioare două găini pestriţe legate 
una de alta, care-şi mişcau capetele lîngă tocurile lui. Dădu 
găinile băiatului şi se apropie de Boris. Cel mai virstnic păşi sub 
şopron şi-i cuprinse parcă pe toţi deodată cu privirea. Punîndu-şi 
mîna pe inimă, se lăsă pe vine lîngă bolnav şi, întîlnindu-i 
privirea, se uită lung dintr-o parte în ochiul acela mare, 
cercetător. Poate că ei schimbau anumite cuvinte de mare 
însemnătate pentru amîndoi, dacă puteau citi asemenea lucru în 
privirile lor, care se înțelegeau atit de bine. 

În sfîrşit, oaspetele rosti răguşit: 

— Rabdă, Musa! Trece. 

— Rabd. 

— Trece, negreşit. 

— Rabd. 

— Treaba noastră este să răbdăm. Să încleştăm dinţii şi să 
răbdăm. 

— De-aia şi rabd. 

— Lasă! Au să cadă pe gînduri cînd or vedea cît de tari, cît de 
diîrzi, sîntem noi. Tu i-ai biciuit pe ei, nu ei pe tine! Spinarea ta o 
să se vindece, dar tăria lor o să se clatine. Apoi se întoarse spre 
Nazar: Eu te cunosc, meştere. 

Şi-i întinse mîinile strîngîndu-i scurt mîna. În timp ce-şi trăgea 
palma din mîna uscată, fierbinte a oaspetelui, Nazar întrebă 
mirat: 

— De unde? 

— Păi de la Musa. 

Musa se gindea la cuvintele oaspetelui, mormăind încet: 


— O să se clatine? Nu cumva au să turbeze şi mai mult? 
Turbarea lor e pentru noi mai de temut decit tăria lor. Tăria-i 
treaba lor, dar turbarea şi-o descarcă pe capul nostru. 

— Şi nu sîntem noi oare obişnuiţi cu turbarea lor? 

— Obişnuiţi? Da, ne aşteptăm la orice. Tocmai de aceea ni se 
spunea pe vremuri „spînzuraţii”! 

— Nu ei ne spuneau, unchiule Musa, noi înşine ne-am spus 
aşa. Cînd ne-am ridicat la luptă, am juruit ori să-i alungăm pe 
mongoli de pe pămîntul strămoşesc, ori să pierim în ştreang. Ne- 
am menit singuri dinainte nu ospăţului, ci ştreangului, dacă nu 
mergem pe drumul nostru. Al nostru! Şi oaspetele îl lămuri pe 
Nazar: Ne-am zis „spînzuraţii”, sarbadori!?. Asta-i un cuvînt 
persienesc. Uite-l pe Musa - e persian, ăsta-i un cuvînt de-al lui. 

— Deşi nu-i chiar de-al nostru: în tadjică se spune sarbador, în 
persiană - serbedar, în djagataiană - asilian... Dar parcă ce 
însemnătate are cum rosteşti cuvîntul? Totul e cum îl înţelegi. 
Nu-i aşa? 

— Aşa-i, nene Musa! 

— Da... încuviinţă Nazar dus pe gînduri. Da... la fel şi noi... ne- 
am ridicat cu toţii împotriva mongolilor. Numai că noi nu 
pornirăm în obşti deosebite, ci laolaltă tot norodul. 

Oaspetele se uită pieziş spre Boris: 

— Cine-i dumnealui, frate Nazar? Vorbim, tot vorbim şi nu 
ştiu... 

— Mi-a fost ucenic, acu e calfă. Nu vă temeti, v-aş fi spus eu 
să vă puneţi strajă gurii. 

— Nu te supăra, se întoarse oaspetele către Boris, noi vorbim, 
vorbim, şi astea nu-s lucruri pe care le poţi spune oricui. 

— Nenea Nazar şi cu mine sîntem într-un cuget, răspunse 
Boris. 

— Intr-un cuget? Da, şi noi am fost într-un cuget, frate Nazar! 
Plugari, meşteşugari, grădinari, robi, sărăcimea din tîrguri, tot 
norodul laolaltă! Erau cu noi şi mulţi dintre neguţători şi oameni 
cu carte, ca fiul mavlianului. Dar noi l-am urmat pe Abu-Bekr 
Kelavi. Era om de rînd, bumbăcar. lar bărbosul acesta, arătă 
oaspetele către însoţitorul lui care şedea jos lîngă zid, alături de 


12 Sarbadori (serbedari), participanţi la mişcarea de eliberare 
împotriva jugului hanilor mongoli. 


Boris, este Hasan-hogea, fiul fiului acelui mavlian. Dar noi l-am 
urmat pe Abu-Bekr Kelavi. 

Hasan-hogea mormăi: 

— Tatăl meu nu e vinovat că Timur l-a căznit cu moartea pe 
Abu-Bekr, iar pe el l-a cruțat. Tata era alături de toţi. 

— Aşa-i, şi s-a bătut bine. Pe atunci n-aveam nici 
şaptesprezece ani şi-l ţin bine minte: s-a bătut bine. Era însă 
printre ai lui, cu noi stătea prea puţin de vorbă. Cu noi era 
Kelavi, iar tatăl tău era cu neguţătorii, cu învățații din medrese, 
cu hogii care se temeau de mongoli... 

— Cînd a fost asta? întrebă Nazar. 

— Treizeci şi cinci de ani sînt de atunci. 

— V-aţi bătut cu mongolii? 

— Da, ne-am bătut cu ei. Pe atunci mongolii tăiau şi spînzurau 
în toată ţara noastră. Nu era chip să trăieşti din pricina lor. Nici 
noi meşteşugarii... Ne sileau să trudin ca robii, hămesiţi de 
foame. Nici plugarii - ogoarele lor erau călcate în picioare de 
vitele mongolilor, nu le dădeau voie să-şi stringă bucatele, iar 
celor, care le strîingeau, nu li se lăsa nici măcar sămiînţă pentru 
semănat! Nici neguţătorii mai mărunți - li se lua pe degeaba ce 
era pe placul cotropitorilor, nu erau lăsaţi să plece din oraş după 
marfă. Toptangiilor li se dădeau hirtii de trecere în schimbul 
unor sume mari, aşa era socoteala acelei rinduieli; puseseră 
stăpînire pe toate drumurile caravanelor, iar micii neguţători nu 
mai puteau îndura. Tîrgurile rămîneau pustii, nu mai găseai ce 
mînca. Nicăieri nu mai puteai să cîştigi o bucată de piine. 

— Aşa a fost şi la noi! dădu din cap Nazar. 

— Atunci ne-am vorbit între noi, breaslă cu breaslă, tîrg cu 
tirg, toată ţara, şi cu ţările vecine, pînă unde ajunseseră 
mongolii - cu toţii. Şi am făcut legămint: mai bine murim în 
ştreang decit să trăim sub mongoli... 

— Ca şi noi!... îngînă Nazar. 

— Aşa-i: ca şi voi! 

— Auzit-aţi oare despre noi? se miră Nazar. 

— Am auzit. Trăgeam cu coada ochiului pretutindeni unde, 
cine şi cum. 

Oaspetele era cît pe ce să vorbească mai departe, dar, privind 
cu agerime în ochii lui Nazar, adăugă: 

— Am auzit de voi, de aceea şi vorbim faţă de voi. Şi urmă cu 


povestirea lui: Tocmai atunci a venit la noi nenea Musa. Din 
Siabzavar venea, aveau acolo stăpînirea lor, sarbadoriană... 

— Din Sebzevar, după graiul nostru, adică din Horasan, îl 
îndreptă Musa. 

— Nenea Musa era atunci mai tînăr... 

— Douăzeci de ani aveam! încuviinţă Musa. 

— Şi s-a bătut zdravăn! 

Nazar întrebă: 

— Dar ce s-a petrecut pînă să înceapă lupta? Cum v-aţi 
adunat? Una e să pălăvrăgeşti şi alta să strîngi oști. 

— Adevărat, n-a fost uşor să adunăm oşti. Amirii noştri trăiau 
în bună înţelegere cu mongolii. intraseră în slujba mongolilor. lar 
oastea era cîrmuită de amiri, alte oşti nu erau. Am început lupta 
încetul cu încetul. Incetul cu încetul, dar pretutindeni. Dacă 
prindeam într-un sat un pilc slab, îi căsăpeam pe tilhari. Dacă 
întîlneam într-o uliţă pustie doi-trei dintre ei, îi înjunghiam pe la 
spate. Ne-am căutat noi o căpetenie, dar toţi se ascundeau, toţi 
trecuseră de partea mongolilor. De altminterea, chiar şi Timur a 
fost în slujba mongolului, a hanului, a lui Kutlug-Timur. Era un fel 
de vizir pe lîngă han. Dar noi nu ne-am lăsat, ştiam cum luptă 
împotriva jugului străin nişte oameni ca noi. Căci acolo la ei, de 
pildă, în Horasan, încă cu treizeci de ani înaintea noastră, 
adunaseră o oştire puternică. l-au dat peste cap, i-au alungat pe 
mongoli şi pe toţi cei care fuseseră prea îngăduitori cu mongolii; 
i-au gonit pe toptangii din bazare, i-au alungat pe stăpinii de 
pămiînturi întinse. Au micşorat birurile pe care le plătea norodul, 
pe robi i-au primit în oştire, li s-au dat arme, şi cînd un rob se 
dovedea bun luptător era slobozit şi înaintat, pus căpetenie 
peste oşteni. Asta era o putere mare, iar pentru noi o pildă 
mare. Acolo, în aşezarea lor cea mai mare, la Sebzevar, după 
graiul lor, şi-au ales cîrmuitor pe lahia-hogea... 

— Ce om a mai fost! adeveri Musa. 

— Ehei. De bună seamă! Au bătut bani cu numele lui. 

Musa ridică olecuţă capul, ceva mai vioi: 

— Şi acu mai am un pumn de bani de atunci... Nu-i cheltuiesc. 
O duc greu, dar îi păstrez; pumnul ăsta de bănuţi îmi e mai drag 
decit un sac de argint! 

Oaspetele îl povăţui: 

— Stai liniştit, nene Musa! Şi se întoarse iar spre Nazar: Şi ce, 


crezi că nu ne-a îmbărbătat cînd am văzut că rînduiala aceea 
ţine un an, doi, peste treizeci de ani?! Era mică ţara, o palmă de 
pămînt, dar nimeni n-o putea birui! Asta ne insufla şi nouă 
putere. Da! 

Musa vru şi el să spună ceva, dar îl apucă tusea şi lăsă din 
nou capul în jos, privind undeva într-o parte cu ochiul lui căzut în 
fundul capului. 

— Ai obosit? îl întrebă Nazar. 

— Odihneşte-te! îl îndemnă oaspetele. Vine vraciul? 

— Vine. Nu-i nimic, mă înzdrăvenesc eu curînd. 

— Cum te îngrijeşte? 

— Îmi spune să nu vorbesc, să stau liniştit, nu la soare, ci în 
adierea vîntului. Să nu maniînc struguri negri, ci numai albi. Să 
nu mănînc carne de oaie, ci de pasăre... Cînd m-au adus... 

— Cine te-a adus? Nu ne-ai spus încă, întrebă oaspetele. 

— Un săpător. Săpau acolo pămîntul. Seara, cînd mi-am venit 
în fire, a văzut că mi-e mai bine. M-a luat în cîrcă şi m-a dus de 
acolo. Nu ştiam cum îl cheamă: graiul persienesc nu-l înţelegea 
şi nici graiul djagataian. Dar unde să mă ducă a priceput. „La 
persieni?” a întrebat. „Da!” i-am răspuns eu. Cînd am ajuns, i- 
am arătat unde stau. Nu ştiam cum să-i spun: acolo erau mai 
mult de o sută de oameni aduşi la săpatul pămîntului, dar de 
unde anume, nu ştiu... Cînd m-a adus, nici nu mai aveam piele 
pe spinare, era toată sfirtecată. Au chemat vraciul. El a 
mestecat nişte buruieni, mi le-a pus pe spinare şi mi-a mai 
trecut durerea. Dar ce fel de buruieni, habar n-am. A treia zi, 
îndată ce a luat buruienile de pe spinarea mea, a spus: „Acum ai 
nevoie să te zbicească un vintuleţ, un vîntuleţ răcoros, pielea o 
să crească la loc”. Calfa ta, frate Nazar, înţelege oare graiul 
nostru? Căci vorbesc, vorbesc şi nu ştiu dacă pricepe ce zic! 

— Pricepe, frate Musa. 

— Bine! zise Musa şi închise ochii obosit. 

— Boris, du-te şi adu nişte struguri albi. Trebuie să-i dăm 
bolnavului. Şi îl lămuri pe oaspete: 

— Cînd am venit încoace, nu ştiam că e bolnav. 

— Nici eu n-am auzit numaidecit! răspunse oaspetele. 

Boris era cît pe ce să plece, dar se întoarse şi aruncă sacul la 
loc, acolo unde şezuse pînă atunci. 

— ÎI las aici, nene Nazar. 


— Lasă-l. 

Musa nu înţelegea graiul lor. Deschise ochiul şi întrebă: 

— Ce-a spus? 

— Nimic. A lăsat sacul. Plecasem amindoi să căutăm nisip 
curat, zgrunţuros. 

— Păi poţi să iei cît ai nevoie - se găseşte, uite, colo, în curtea 
aceea, o să-ţi aducă băiatul. 

— Şi cum a fost cu războiul acela? îl întrebă Nazar pe oaspete. 

— Războiul? După cum spuneam: Timur al nostru era atunci în 
slujba mongeolului Kutlug-Timur. După o vreme s-au ciorovăit. lar 
cînd llias-hogea, feciorul mongpolului, a pornit din Semirecie spre 
părţile noastre, Timur a adunat oastea împreună cu amirul 
nostru Husein şi au ieşit în întîmpinarea lui llias-hogea, ca să-l 
bată pe mongol. Şi l-ar fi bătut, dar n-a vrut Allah; cînd s-au 
întîlnit lîngă Cinaz, a început să toarne cu găleata - tot pămîntul 
s-a muiat, de jur împrejur era numai noroi. Caii nu puteau să 
meargă, lunecau, cădeau. lar Timur atunci, ca şi acum, se bizuia 
numai pe călărime. Călărimea, pe aşa vreme, nu era bună de 
nimic, şi llias-hogea i-a bătut pe Timur şi pe Husein. l-a bătut 
fără doar şi poate! Abia au scăpat cu fuga Timur şi Husein, abia 
au izbutit să treacă peste riul Sîr. La Samarkand nici nu s-au mai 
gîndit, au fugit pînă la rîul Amu, iar Husein a trecut chiar dincolo 
de Amu, s-a ascuns la Balh. Uite-aşa a fost... 

— Da, dar apoi? întrebă nerăbdător Nazar. 

— llias-hogea a aşteptat la Cinaz să treacă ploaia, şi cînd s-a 
uscat s-a îndreptat prin Djizak spre Samarkand. Norodul a aflat 
de treaba asta, ne-am dat seama că-i urgie: căpeteniile noastre 
fugiseră de mongoli, nu mai aveam în cine să nădăjduim. Ne-am 
strîns buluc pe uliţe, în pieţe... A ieşit în faţă Abu-Bekr Kelavi, 
bumbăcarul nostru. A chemat gloatele la luptă, le-a îndemnat să 
dea vrăjmaşul peste cap prin puterea lor. Noi l-am sprijinit. A 
venit la noi şi feciorul mavlianului; s-au dus la geamia cea mare. 
Ţii minte, nene Musa? Erai de pe atunci printre noi. 

— Venisem mai demult; lahia-hogea mă trimisese la voi cu 
vreo trei luni mai înainte, să cercetez dacă n-aveţi cumva nevoie 
de ceva. 

— Ei, şi s-au dus la geamie. Veniseră acolo vreo zece mii de 
oameni. Mult norod se strinsese. Feciorul mavlianului a rostit o 
cuvîntare fiumoasă. A ieşit în faţa norodului cu turban, în 


beşmet, încins, iar la cingătoare cu iatagan. A vorbit frumos 
despre pămîntul nostru, despre norod, care nu e lăsat să 
trăiască cinstit, despre neguţători, care nu pot ieşi din oraş după 
marfă, despre hogi, care nu sînt lăsaţi să se roage. Vorbele lui i- 
au unit pe toţi într-un cuget. Erau şi din cei ce strimbau din nas - 
din  aceştia-s pretutindeni - dar n-au cutezat să se 
împotrivească, au plecat tăcuţi şi s-au pitit în cotloanele lor. lar 
noi am început să ne gătim de luptă. Pe vremea aceea nu erau 
ziduri împrejurul Samarkandului. Fuseseră dărimate încă de 
Gingis-han, şi au fost ridicate la loc mai tîrziu chiar de Timur. N- 
am avut atunci nici puteri, nici vreme să clădim ziduri noi. Am 
astupat pe dinafară toate porţile, am pus stavile pe toate ulițele; 
am lăsat o singură ieşire pe Uliţa Mare, la Porţile de Fier, de azi, 
spre Afrasiab. De asemeni am pus stavile pe toate ulicioarele, la 
toate ieşirile dinspre Uliţa Mare. Aşa... Cînd s-a apropiat acest 
llias-hogea, a dat ocol aşezării şi a văzut că toate locurile de 
trecere dintre case erau astupate, iar pe case ne aflam noi. A 
încercat să se năpustească asupra noastră, dar l-am dat peste 
cap. A mai încercat o dată - l-am dat iar peste cap! Dacă aţi fi 
văzut cum o luau la goană înapoi! Printre noi era unul din 
Buhara, Hurbek se chema, ochea atît de straşnic, încît nici o 
săgeată nu-şi greşea ţinta, nici una! lar ceilalţi căutau să ia pildă 
de la el, care mai de care. Ne-am bătut cu foc, nici chiar copiii 
nu rămîneau în urmă, adunau săgețile mongole şi ni le aduceau. 
Ei, şi llias-hogea a făcut calea întoarsă. A făcut calea întoarsă şi 
iar a început să dea ocol oraşului. In sfîrşit, şi-a încordat toate 
puterile şi s-a hotărit: a năvălit în Uliţa Mare, iar noi tocmai asta 
aşteptam! li trăsneam de sus, de pe acoperişuri; liftele nu 
puteau nici să dea îndărăt, nici s-o ia în lături. Din spate îi 
împingeau ai lor, de sus îi păleau ai noştri. S-au strivit ei înşişi. 
Au căzut vreo două mii dintre ei, pînă au izbutit să scape de 
acolo. Stătea şi tot stătea afară din oraş llias-hogea şi nu se 
hotăra de loc să pornească iar la luptă. Ei, pînă la urmă şi-a luat 
tălpăşiţa! Şi aşa ne-am luat rămas bun de la el. lată cum a fost. 

Musa rosti gînditor: 

— Au trecut treizeci şi cinci de ani de atunci, dar parcă ieri a 
fost. 

El îşi săltă capul şi se uită în gol, într-o parte, de parcă vechile 
amintiri ar fi sporit vlaga trupului său schingiuit. 


Oaspetele tăcea. 

Musa lăsă din nou capul pe mînă şi spuse: 

— Aşa a fost, întocmai! 

Atunci oaspetele povesti mai departe: 

— Un an bătut pe muche am fost stăpîni la Samarkand. Un 
an! Rînduiam treburile aşa cum făcea şi lahia-hogea la 
Sebzevar. Musa ne-a ajutat, dar nu era singurul venit de acolo 
printre noi. Am scăzut birurile. Am rostuit urdia. l-am alungat pe 
stăpiînii de pămînturi întinse, am uşurat viaţa robilor. N-am putut 
să-i slo- bozim cu totul: printre noi erau mulţi stăpiîni de robi, ar 
fi rămas săraci, s-ar fi mîniat, am fi început să ne batem între 
noi. Dar pe cît am putut, am uşurat viaţa robilor. Am fi făcut mai 
mult pentru ei, dar n-am apucat. La noi era atunci o rînduială 
straşnică. Adevărată frăţie. Frumoasă viaţă! Un an bătut pe 
muche! Aşa a trecut iarna. A venit primăvara. Cînd au început 
să înflorească livezile, am aflat că vin spre Samarkand amirul 
nostru Husein împreună cu Timur. Pe atunci Husein era socotit 
amirul nostru, iar Timur era un fel de vizir pe lîngă el... 

Oaspetele tăcu privind, ca şi Musa, undeva, într-o parte, de 
parcă pe dinaintea ochilor lui s-ar fi depănat zilele acelea 
îndepărtate. 

Băieţelul făcea mereu vînt cu evantaiul, deşi nu era prea cald, 
dar nici răcoare - în ultimele zile, toamna dădea înapoi 
pămîntului ce mai rămăsese din căldura neirosită. 

Nazar nu voia să tulbure gîndurile tovarăşilor săi, aşteptind ca 
oaspetele să povestească mai departe. Acesta începu din nou: 

— Uite aşa a fost. Husein şi Timur s-au apropiat şi au poposit 
în faţa oraşului, la Kani-Ghil. De acolo ne-au trimis vorbă că ne 
iartă pentru că ne făcusem de cap, că făgăduiesc să dea uitării 
răzvrătirea noastră şi se învoiesc să ne cîrmuiască iar. 
Oaspetele zimbi. Dar Kelavi bine le-a răspuns: „Noi, a zis el, 
iertare nu cerem. Asta una la mînă. Răzvrătire n-am săviîrşit, 
deoarece însuşi norodul şi-a înscăunat aici puterea lui. Asta a 
doua la mînă. lar învoială ca să ne cîrmuiasca nu cerem de la ei, 
pentru că oraşul îl apărăm foarte bine şi-l cîrmuim cu tărie. Asta 
a treia la mînă.” 

Nazar dădu din cap a încuviinţare: 

— Straşnice vorbe.! 

— Tocmelile au ţinut vreo două săptămîni, nu ţin minte prea 


bine cît anume. Au trimis din nou vorbă că doresc să stea de 
vorbă cu căpetenia noastră. Dar noi aveam două căpetenii: Abu- 
Bekr Kelavi şi feciorul mavlianului. Kelavi a spus: „Eu n-am 
încredere în ei. Nu trebuie să ne ducem acolo.” Dar feciorul 
mavlianului s-a împotrivit: „Timur şi Husein, a spus el, s-au bătut 
cu llias-hogea ca şi noi. Dacă au fost învinşi de llias-hogea, 
înseamnă că aşa a vrut Allah: ploaia i-a ajutat pe mongoli. De 
ce, a zis el, să ne sfădim cu cei care-s împreună cu noi împotriva 
vrăjmaşului obştesc? Să mergem cu inima curată, să stăm de 
vorbă.” Pe buzele oaspetelui flutură un zîmbet amar: hogii ştiu 
să vorbească frumos. Ei l-au sprijinit pe feciorul mavlianului, s- 
au ciorovăit cu noi, au juruit pe Coran să se puie chezăşie 
pentru vorbele lui Timur. Au amintit că în lupta împotriva 
mongolilor Timur se înţelesese cu toţi sarbadorii. După vorbele 
lor însemna că Timur ar fi fost cel dintii sarbador. Apoi, au citit 
din bucoavnele lor care ziceau că e greu păcatul celui ce se 
ridică împotriva cîrmuitorului hărăzit de Allah sau al robului ce 
se ridică împotriva stăpînului său, că Husein, pasămite, era 
amirul nostru legiuit, de acelaşi sînge, şi orice cîrteală împotriva 
lui era însăşi hulirea lui Allah. Poate că nu i-am fi dat nici aşa 
oraşul, dar cine crezi că striga mai tare? Noi, împreună cu Kelavi 
al nostru, eram de zece ori mai mulţi, dar feciorul mavlianului cu 
hogii şi cu bucoavnele lui ne-au astupat gura, ne-au copleşit! 
Am ascultat de învățații hogi, i-am trimis la Timur şi la Husein pe 
Kelavi al nostru împreună cu feciorul mavlianului. l-am trimis... 
Şi nu ştim ce au vorbit pe cîmpia verde de la Kani-Ghil. Nu ştim! 
Am aflat doar că pe Kelavi l-au căznit cu moartea, iar pe feciorul 
mavlianului l-au slobozit, ba chiar l-au lăsat în medresă, să 
înveţe mai departe. Au intrat în oraş şi au început să taie şi să 
spînzure. După cîţiva ani, Timur l-a înjunghiat pe Husein şi de 
atunci cîrmuieşte de unul singur. Ne-a amăgit, ne-a amăgit pe 
toţi! Aşa s-a încheiat viaţa noastră. 

— S-a încheiat? întrebă neîncrezător Nazar. 

— Aceea s-a încheiat. Şi alta a început. Oare acum mai putem 
să ne ridicăm ca altădată, cînd numai călărimea lui Timur 
numără cam vreo... două sute de mii de oşteni? Cine a mai avut 
o asemenea putere? Nu, dacă ne-am ridica cu toţii laolaltă, ne- 
ar căsăpi pe toţi. Pe toţi deodată. Ehei, ne-am dumirit noi, am 
înţeles cine-i Timur! Cu mongolii era greu, dar cu ăsta, cu unul 


de-al nostru, parcă-i mai bine? Străinii vin şi pleacă. Dar el stă 
aci, nu pleacă nicăieri. Se întăreşte an după an. Dar acu am 
priceput, ştim cine-i Timur! 

— Şi atunci? întrebă stîrnit Nazar. 

Oaspetele nu răspunse. Şedea obosit de îndelungata lui 
povestire, sau poate copleşit de amintiri. În sfîrşit, săltă capul 
spre Nazar: 

— Cum? Ai întrebat ceva? 

— Deci în locul mongolilor a venit altă oaste şi norodul e 
mulţumit? Sare în sus de bucurie?... 

Oaspetele se întoarse către Musa şi-i întîlni privirea încordată. 

— Ce zici, nene Musa? 

— Ce să zic? Eu aşa cred: ruşii s-au bătut şi ei cu mongolii. Şi 
pe grumazul lor se aude că a apăsat multă vreme jugul străin. 

— De altminteri şi acum... întări Nazar. 

— Acum la voi nu-i chiar ca la noi! se împotrivi Musa, dar, spre 
a-l însufleţi pe oaspete, adăugă: Au să-şi dea seama şi ei, că nu 
strică să ştie. 

Şi oaspetele spuse: 

— Noi luptăm şi acum. Pînă cînd nu nimicim samavolnicia lor, 
pînă cînd nu ne cucerim slobozenia, nu ne lăsăm! 

— Uşor de spus!... se îndoi Nazar. 

— Acum nu se mai văd pe aci mongoli. Au plecat de pe 
meleagurile noastre, iar cei rămaşi s-au schimbat cu totul. Le-au 
luat locul ai noştri. 

— Care, adică? 

— Se ştie care! Au ridicat două sute de mii de iatagane pe 
capul norodului lor. De alte neamuri îşi bat joc mai rău decit 
hoardele lui Gingis. Credeţi că le este oare mai uşor cu acest 
Timur de azi decît cu acel Gingis de odinioară? Le e mai uşor? 
Voi n-aveţi de ce să vă mai temeti de Hoardă, oricît se 
burzuluieşte împotriva voastră. Acu sînteţi puternici. lar pe capul 
nostru, în locul vechii puteri mongole, e Timur al nostru. Pe noi 
ne linguşeşte, ne cruţă pînă una, alta. Dar cum o duc ceilalţi - 
persienii, hindustanii, horezmienii - ei cum o duc? În Hindustan, 
în Armenia, în Azerbaidjan, peste tot şi-a pus odraslele şi firtaţii 
lui, peste tot ei îndeplinesc ce poruncește el, ascultă de cuvintul 
lui. Toţi aceşti oameni, mii şi mii de oameni, credeţi că se uită 
încîntaţi la cîrmuitorul nostru? 


— Încîntaţi, dar de atîta încîntare îi dor ochii! răspunse Nazar. 

— Putem noi oare să ne miîndrim faţă de străini cu acest 
cîrmuitor al nostru şi să privim în ochii lor? Ruşine! 

— Dar cu cei din Horasan. Ce s-a întîmplat? întrebă Nazar. 

— Cu sarbadorii? 

Musa sălta capul şi oaspetele, ghicindu-i tulburarea, se grăbi 
să-l povăţuiaseă: 

— Stai liniştit, stai liniştit, nene Musa! 

Musa lăsă capul în jos: 

— Eh, Horasan!... 

Uitîndu-se la Musa, oaspetele spuse: 

— Timur i-a zdrobit acum optsprezece ani. El însuşi s-a dus 
acolo, el însuşi i-a zdrobit. A pierit stăpînirea lor. Patruzeci şi 
cinci de ani a dăinuit. Pe mongoli i-a înfruntat. Dregătorilor lor 
le-au ţinut piept. Dar lui Timur nu i-au putut ţine piept. 
Stăpiînirea lor nu mai este. Dar sarbadorii sînt un norod. O 
stăpiînire poate fi nimicită, dar un întreg norod poate fi răpus 
oare? Capul oamenilor poate fi supus, dar mintea lor poate fi 
oare supusă? S-au împrăştiat, ca să nu fie nimiciţi dintr-o dată 
cu toţii. Cînd a venit el, se răspindiseră în toate părţile. Pe cei 
prinşi i-a dus în robie, dar ei şi în robie gîndesc la fel, sînt la fel. 

— Acelaşi cuget - asta-i puterea de căpetenie! încuviinţă 
Nazar. 

— Tocmai - acelaşi cuget - ăsta-i legămiîntul nostru! 

— Ce legămiînt? 

— Să luptăm! 

— Cum asta? 

— Să-i năruim reazemul de sub el. Pe cine se sprijină el? Pe 
toptangii, pe stăpînii de pămiînturi întinse, pe urdie. Dacă fiecare 
dintre noi va abate din drum cite un neguţător, dacă îi va ajuta 
pe robii amirului să fugă, va stîrni dihonie printre oşteni, credeţi 
că o să-l bucure aşa ceva? Nu, n-o să-l bucure. Şi noi sîntem mii 
de oameni! Noi mergem la război printre oşteni, umblăm printre 
pluguri pe pămînturile amirilor, ducem mărfuri cu caravanele, 
făurim arme, coasem veşminte, creştem cai şi clădim cetăţi noi 
- sîntem pretutindeni! 

— Şi cum să facem? întrebă Nazar. 

— Uite-asa: dacă fiecare săvirşeşte în fiecare săptămînă 
măcar o faptă potrivnică lui Timur, mii de oameni pot săvirşi 


multe de-a lungul unui an. Multe! 

Nazar încuviinţă: 

— Norodul e puternic cînd are o singură năzuinţă. 

— E puternic! Uite, voi i-aţi dres nişte cămăşi de zale. Ştim, nu 
puteaţi să vă împotriviţi. Dar de ce-aţi mai luat şi altele, 
zdrenţuite de tot? Puteau fi aruncate, n-au decit să ruginească! 

— Ne părea rău de ele, erau măiestrit lucrate. Dar ştiţi şi 
despre asta? 

— Ştim. Aţi luat trei cămăşi de zale şi le-aţi dres. Dar aceste 
trei cămăşi de zale au să apere trei oşteni împotriva cîtorva sute 
de oameni neînarmaţi. 

— Împotriva unor oameni neînarmaţi poţi să te aperi numai cu 
o sabie. 

— Se poate! Dar nu era mai bine dacă ar fi fost apăraţi cu 
cămăşi de zale oamenii cumsecade şi nu cotropitorii? Nu cei ce 
luptă împotriva norodului? 

— Ei, aş putea să nu dreg zalele acelea. Aş putea să spun că 
s-au stricat cu totul, pasămite, nu mai ai ce drege la ele. 

— Treaba matale. 

— Cum, nu e treabă obştească? 

— Matale poţi să-ţi dai mai bine seama. 

— Dar de ce aveţi nevoie de ele? întrebă Nazar, mijind şiret 
ochii. 

— Un om de al nostru le îmbracă pe sub beşmet şi astfel 
merge cu mai multă cutezanţă să îndeplinească o sarcină grea. 

— Şi se întîmplă adesea sarcini grele? 

Oaspetele dădu din cap şi schimbă o privire cu Musa: 

— Se întîmplă! 

— Dar în ce fel şi anume? 

— Avem oamenii noştri în Palatul Albastru, în grădinile 
stăpinirii, printre străji, stau cu iataganul scos din teacă, în 
spatele lui Timur, vedem totul. De curînd, a trimis mărfuri jefuite 
în Hindustan să fie vindute la miazănoapte. Asemenea mărfuri 
nu sînt încă în bazar, neguţătorii n-au încă aşa ceva, iar el se 
grăbeşte să le trimită cîtă vreme nu a scăzut preţul. Pentru el nu 
este atit de însemnată marfa, cît s-o ia înaintea neguţătorilor. 
Caravana aceea noi am abătut-o din drum... 

— In apropiere de Kurgan? 

— Acolo. 


— Îndrăzneaţă faptă! 

— Nu-i chiar aşa, printre străjeri au fost oameni de-ai noştri, 
printre caravanieri au fost oameni de-ai noştri. Căpeteniile 
aţipiseră în faţă, în vreme ce ăi mai mici vegheau în spate. 

— Dar era oare nevoie să-l întăritaţi? 

— Da! O săptămînă întreagă a turbat de miînie, n-a plecat la 
război, s-a temut. 

— Şi ce-aţi făcut cu mărfurile pe care aţi pus mîna? 

— Mai încolo de Kurgan sînt nişte gropi în care se ard 
cărămizile. Acolo au fost cercetate mărfurile din Samarkand, 
cele bătătoare la ochi au fost arse, lucrurile de preţ şi armele au 
fost ascunse - au să prindă bine fiîrtaţilor noştri în zile negre. 
Lucrurile de aur o să vi le aducem vouă la fierărie ca să le topiţi 
din nou în aşa fel încît să nu se mai ştie ce-au fost. 

— Aduceţi-le. Nu vă temeti. 

— Dacă ne-am fi temut, n-am mai fi adus vorba. 

— Înţeleg! rosti încet Nazar şi-şi acoperi ochii cu palma, ca să 
nu i se vadă lacrimile ce-i umezeau ochii, căci nu era spre 
cinstea unui mujic să-şi dea în vileag simţămintele. 

— De curind am trimis un om la Hoardă, adăugă oaspetele, 
vrea să ia în miini Hoarda, s-o întărească, să lovească cu ea ţara 
voastră. A poruncit să fie căutat Tohtamiş; vrea să-l ridice pe 
Tohtamiş, să-l răstoarne pe Edighei, să ţină Hoarda cu botul pe 
labe. 

— Aşa! se încordă cu luare-aminte Nazar şi deodată ochii lui 
se zvintară. 

— Am trimis doi oameni să-l oprească din drum pe acel 
neguţător. 

— De ce? 

— Ca să cîştigăm timp. Pînă cînd Timur o să poată să trimită 
pe altcineva acolo, mai trece destulă vreme. 

— Şi cum să-l oprească? 

— Cu vorbe n-ai cum să-l opreşti! răspunse aspru oaspetele. 

— Aşa... murmură ginditor Nazar. Aşa... 

— Dacă pune cu botul pe labe Hoarda, atunci nu mai are nici 
o stavilă în cale. Atunci şi pe noi o să pună şaua aici. 

— Şi ce s-a întîmplat cu neguţătorul acela? 

— lacătă, Hasan-hogea tocmai s-a întors de acolo: neguţătorul 
n-a ajuns pînă la Hoardă. 


— la uite cine-mi eşti!... şi Nazar întinse mîna lui Hasan. 

Bătu careva cu ciocănelul în poartă. Se întorsese Boris. 

Se însera cînd, luîndu-şi sacul în spinare, Boris porni spre 
casă, urmîndu-l pe tăcutul Nazar. 

Cele mai multe meşteşugării erau închise: nu se mai putea 
lucra în întunericul lor. Neguţătorii se întorceau din bazar, 
ducînd la ai lor bocceluţe cu de-ale gurii. 

Larma din oraş se alinase. 

Se întunecase de-a binelea cînd făurarii ajunseră acasă. 

A doua zi, îndată ce se ivi pe cer picla albăstruie dinaintea 
zorilor de toamnă, Nazar îl strigă pe Boris. 

Vîrîră zalele negre în nişte chiupuri mari de lut, le umplură cu 
nisip curat şi începură să mestece nisipul şi zalele cu nişte bețe 
groase. 

Uitîndu-se cu cîtă rivnă mestecau, Olga zimbi: tot aşa băteau 
untul cu bețe groase, în vase mari de lut, muntencele din 
Afganistan şi din Hindustan. 

Cînd obosiră, meşterii răsturnară chiupurile şi le rostogoliră 
îndelung de colo-colo. 

Scoaseră zalele din chiupuri, le scuturară şi şterseră de pe 
ele, în sfîrşit, nisipul înnegrit; zalele străluceau ca nişte piriiaşe 
limpezi în razele purpuiii ale soarelui ce răsărea. 

— Nu! spuse Nazar. N-am să le dau! 

Meşterii întoarseră cu grijă cămăşile de zale şi le vîrîră din nou 
într-un chiup. 

Săpară o groapă, îngropară chiupul şi presărară nisip pe 
deasupra pămîntului. Ambilor făurari li se părea că acolo, în 
vasul de lut, ascunseseră nu numai acele zale de nădejde, ci şi 
oglindirea zorilor. 


CAPITOLUL TREISPREZECE 
SULTANIA 


Deasupra Sultaniei, oraş bogat, aşezat în plină stepă, se 
lumina de ziuă. Aşezarea nu era înconjurată de ziduri, ci doar ici- 
colo se înălţau turnuri înalte, trainice. De după meterezele lor 
mohorite, amenințătoare, creşteau, se revărsau pe cer zorii zilei 
de toamnă. Caii nechezau în curte după stăpini, care se 
îmbulzeau lîngă cerdac, dichisiţi, în aşteptarea lui Miranşah. 

Miranşah, cel mai mare dintre cei doi feciori ai lui Timur 
rămaşi în viaţă, se îmbrăca neîndemînatic, strigînd la slugi. 

Mulţi dintre curteni ar fi vrut să se odihnească, să nu meargă 
la vînătoare. Picau de somn după noaptea de zaiafet, cînd 
petrecuseră şi se veseliseră, băuseră vin şi priviseră vrăjii 
dănţuielile şi alaiul roabelor, dintre care Miranşah putea s-o 
dăruiască pe oricare unuia sau altuia dintre oaspeţi. 

Miranşah se îmbrăca gemînd. Prin odăile aproape cufundate 
în întuneric stăruiau miresmele ameţitoare, răspiîndite din 
belşug la ospăţul din ajun. 

Mîrzacul nu avea nici patruzeci de ani, dar după ce căzuse de 
pe cal, şi se lovise la cap, toată făptura sa parcă era a altuia: îşi 
simţea picioarele fără vlagă - abia îi ţineau trupul mătăhălos, 
deşi voia să fie încă sprinten. 

Cînd, în sfîrşit, păşi pe covoarele groase, fu nevoit să se mişte 
repede, dîndu-şi ifose. Aproape fugea, întinzînd înainte trupul 
vînjos, îngrijit, cu nas mare teşit, cu faţa albă, încununată de păr 
castaniu, încadrată de o barbă falnică. 

Şi aşa, făcînd paşi mici şi repezi, cu beşmetul în vînt, 
străbătea smiorcăindu-se, înaintea slujitorilor, uriaşa sală. O 
căpetenie a străjii palatului cuteză să-l oprească, vestindu-l că 
olăcari şi iscoade aşteptau la poartă de trei zile, să fie primiţi de 
cîrmuitor. 

— Te-ai prostit? Ai dat în mintea copiilor? Noi plecăm la 
vînătoare şi tu mă ţii în loc cu trăncăneli despre nişte slugi! Să 
aştepte pînă deseară. 


— Gîndeam că poate e vorba despre ceva de seamă... 

— Nu i nimic mai de seamă decit voinţa mea de cîrmuitor, şi 
eu mă grăbesc, căci altfel pierdem clipa cînd trec păsările 
călătoare, nerodule! 

Picioarele sale groase, greoaie porniră iarăşi grăbite, cu paşi 
mărunți, pe covor, spre ieşire. Îşi puse o cuşmă de samur, 
țuguiată, fără a se uita la cei cîţiva oşteni obosiţi, plini de colb, 
care pesemne că sosiseră călare de undeva de departe. 

Codirişca biciuştii, care îi atîrna de mîna dreaptă, se smuci, 
cînd flutură mîna către cei adunaţi, drept bineţe. 

Calul său fu adus pînă la pragul înalt, ca să poată încăleca 
fără să mai pună piciorul în scară, căci acum îi era greu să se 
urce în şa, chiar dacă îl ajutau; nu era nici gras peste măsură, 
nici bătrîn, dar mădularele nu i se mai supuneau. 

Miranşah cercetă dacă era bine prinsă în spatele şeii tolba cu 
săgeți, dacă se afla legat de oblinc arcanul de mătase pentru 
împrejurarea cînd aveau să întilnească herghelii de asini 
sălbatici. Nu mai fuseseră întîlnite de mult asemenea herghelii 
prin părţile acelea, dar Miranşah dorea să fie gata pentru o 
astfel de împrejurare neaşteptată. Colacul moale al juvăţului 
atirna de oblinc, scîrţiind uşor sub palmă la atingerea 
mîrzacului. 

Calul se lăsă puţin sub greutatea lui şi începu să se rotească, 
dar, cu mina sa încercată, Miranşah îl struni făcîndu-l să se 
astimpere. 

Rîndaşi împopoţonaţi o luară la fugă, ducînd de dirlogi calul lui 
Miranşah, după care porniră pe bidivii vînjoşi şoimarii, ţinînd pe 
pumn şoimii de vinătoare, acoperiţi cu glugi albastre. 

Caii stătuţi nu-şi mai găseau astîmpăr pînă ieşiră din curte în 
Uliţa Mare. În sfîrşit, rîndaşii luară mîna de pe dîrlogii calului 
mîrzacului, şi toţi porniră pe uliţă la trap întins. 

Locuitorii se ascundeau iute, îndată ce se auzea tropotul 
cavalcadei cîrmuitorului. 

Numai pe meterezele turnurilor se iveau în fugă oşteni, 
dornici să fie văzuţi de ochii cîrmuitorului, să-şi arate credinţa şi 
osîrdia. 

În stepă vremea era umedă şi vîntoasă. 

Un stol de păsări călătoare se înşiruia pe cerul tulbure, şi 
Miranşah porni calul în galop ca să-i taie drumul, fără să aleagă 


pe unde trece. 

Şoimarii dădură drumul şoimilor ca să hăituiască vînatul, 
urmărindu-i la pas, străduindu-se plini de pizmă să vadă ai cui 
zburau mai repede, care înşfăca mai zdravăn vînatul. 

În sfîrşit, în mijlocul stepei nemărginite se ivi o iurtă mare. 
Prin mătăsurile sale subţiri pătrundeau de pe acum razele 
roşietice ale soarelui. 

Acolo urmau să poposească vînătorii, dornici de odihnă, după 
hăituială. 

Sosiră însă din oraş, în galopul cailor, trei oşteni care îl rugară 
pe vizir să asculte ce au de spus. Vizirul, care abia coborise din 
şa şi nici nu apucase să-şi tragă răsuflarea şi să se 
dezmorţească, se îndreptă încruntat spre ei. 

Păşea încet dinadins, ca să le arate oştenilor că nu-i ardea de 
ei. Că numai din bunăvoință dăduse ascultare rugăminţii lor, că 
nu erau pe lume treburi vrednice de luare-aminte, atunci cînd el 
îl însoțea pe cîrmuitor. 

Cu nările sale simţitoare, vizirul adulmeca aroma prepeliţelor 
care se frigeau, fiind cît pe ce să se întoarcă în iurtă, să asculte 
mai tîrziu veştile oştenilor. 

Gîndea: „Prepeliţe de toamnă! Bucătarul armean le frige în 
țepuşe; ce rumene trebuie să fie!” 

Prepeliţele nu fuseseră însă vinate atunci; erau aduse din 
timp de la oraş, deşi în stepă, în acel anotimp, nu erau alte 
păsări mai grase şi mai gustoase decit prepeliţele! 

„Ehei, cum mai gătesc armenii prepeliţele! Phii, coapte 
înăbuşit cu gutui, în oale de lut!” 

Vizirul îşi încordă luarea-aminte, băgind de seamă pe cuşma 
unuia dintre oşteni surguciul roşu, semn că era olăcar al 
stăpînirii. 

— Hei, ce s-a întîmplat? îl întrebă el dispreţuitor pe olăcar, 
vrind să-i arate că acolo, în depărtata Sultania, vizirul era 
cineva. 

— Stăpinitorul Lumii se apropie de oraş! 

— Ce, ce? întrebă vizirul, neînţelegind despre ce era vorba. 

— Se apropie de oraş. 

— Cine? 

— Stăpiînitorul însuşi, cu urdiile. 

— Ce tot spui?... Hai? 


— Tot oraşul, stăpine, se găteşte să-l întîmpine. Toată 
suflarea. Demult v-au fost trimişi olăcari. 

— Olăcari? Unde asta? 

— Au aşteptat să fie primiţi la palatul cîrmuitorului. Spuneau 
că zăbovesc de trei zile. 

— A plecat din Samarkand? Oare?! 

— A plecat. 

— Cînd soseşte? 

— Deseară. 

Fără să mai spună nici un cuvînt, vizirul se întoarse pe călciie 
Şi, cu picioarele sale scurte, obişnuite mai mult cu şaua, o luă la 
goană atît de repede spre iurtă, încît se uită la el, mirat, chiar şi 
Miranşah care tocmai se străduia să se aşeze cît mai tihnit pe 
perinele strînse slugarnic în jurul lui. 

Fugind, vizirul era atît de caraghios, încît Miranşah începu să 
ridă cu hohote, arătîndu-l cu degetul, ca să ridă şi ceilalţi. 

Vizirul era însă atit de palid şi, cu răsuflarea tăiată, strigă atît 
de tare: „Cîrmuitorul!”, încît Miranşah se ridică într-o rînă şi 
întrebă; 

— Cine? 

O clipă îl săgetă gîndul că bătrînul Timur îşi dăduse duhul, 
lăsînd cu limbă de moarte ca Miranşah să-i urmeze ca Stăpinitor 
al Lumii. Dar vizirul era vinăt de năduf - nu se aducea aşa o ştire 
îmbucurătoare! 

— Cîrmuitorul? întrebă Miranşah, înciudat că vizirul nu-şi 
putea trage mai repede răsuflarea, din pricina grăsimii. 

— Cîrmuitorul soseşte deseară! 

Miranşah sări peste faţa de masă, şi o luă la goană spre oraş, 
cu ochii spre creştetele copacilor, spre cupolele şi înaltele 
turnuri ale Sultaniei. 

Nu putea să fugă repede, dar lui i se părea că aleargă 
năvalnic. 

Însoţitorii, amirii şi curtenii îl ajunseră fără greutate şi se 
străduiră să-l urce pe cal. 

Unii căutau să-i vîre piciorul ţeapăn în scară, alţii îl ridicau de 
subţiori, toţi se îmbulzeau, încurcîndu-se unul pe altul, 
îmbrîncindu-se, grăbindu-se să şoptească vorbe de mare 
însemnătate, care pînă mai adineauri nici unuia nu-i trecuseră 
prin minte. 


Miranşah nu înţelegea cuvintele, văicărelile însoţitorilor, 
tovarăşilor de zaiafeturi. 

— Stăpîne!  Binefăcătorule! Stăpîne mărinimos! Apără-ne, 
stăpîne! Stăpine, nu uita osîrdia noastră! Stăpîne, nu uita 
credinţa mea! Apără-ne, binefăcătorule! Nădejdea noastră e în 
tine, preamărite mirza! 

Dar cu cît şoaptele lor răsunau mai stăruitor, mai fierbinte, 
mai îngrijorător, cu atît mai mult se neliniştea, se speria 
Miranşah. 

Nici nu-şi dădea seama că fusese urcat în şa, că armăsarul 
său era dus de dirlogi, că toţi porniseră spre oraş, grăbindu-se 
să se ascundă în gaură de şarpe sau să pitească una şi alta. 

Grăbită, în  neorînduială, asemenea unei fugi, arăta 
întoarcerea în oraş a risipitorului şi fălosului cîrmuitor al 
întinselor ţinuturi ale împărăției Hulagu, care cuprindea 
Azerbaidjanul şi Gruzia, Armenia şi lranul de Nord, Bagdadul şi 
Şirazul; al bogatei ţări care ajungea pînă la îmbelşugatele valuri 
ale Mării Negre, pînă la neliniştitele talazuri ale Mării Caspice, 
pînă la apele Golfului Persic, nălucind ca un miraj, pînă la 
nisipurile Mesopotamiei, mişcătoare ca marea. 

Cu cît se apropia mai mult de palatul său cu atît se împuţinau 
însoțitorii lui Miranşah. Rămiîneau în urmă cu dibăcie, pe furiş, în 
ulicioarele lor, să se închidă în case, să se ferească de primejdie, 
să chibzuiască asupra furtunii ce se apropia, să-şi ascundă 
avuţiile de priviri iscoditoare, să fie gata cînd va sosi Stăpiînitorul 
Lumii. 

Dregătorii întilneau în cale dervişi, care uneori se luau după 
ei, intrau pe urmele lor în case, îmbiindu-i să se roage lui Allah 
pentru ei, să se milostivească de robii săi. 

Asemenea corbilor, care au simţit duhoarea de stîrv, peste tot 
forfoteau cu căciulile lor ţuguiate dervişi-sunniţi cu toiege în 
mînă şi dervişii-şiiţi cu toporişti; stăruitori, sicîitori, îmbiau să 
facă rugăciuni şi cereau pomeni, dar, după ce le căpătau, nu 
plecau, ci se aşezau în curţile sau pe pragurile dregătorilor, deşi 
în asemenea clipe sfetnicilor şi curtenilor lui Miranşah nu le 
ardea nici de dervişi, nici de rugăciuni, nici de milostenii; toţi 
ştiau ce aspru, ce necruţător era Timur cu orice slăbiciune 
omenească. Cit priveşte slăbiciunile, asemenea ceaprazurilor de 
pe caftane, asemenea cusăturilor cu mărgăritare de pe 


gugiumanele lor, asemenea aurului suflat pe arme, asemenea 
podoabelor de argint de pe hamuri, asemenea şiragurilor de 
mărgăritare împletite în coamele cailor, asemenea firelor de aur 
din izvoadele pufoaselor covoare armeneşti şi iraniene, 
slăbiciunile acestea împovărau cugetul fiecărui dregător al lui 
Miranşah, fiindcă, văzînd slăbiciunile ortacilor săi, acesta îşi 
trecea cu vederea mai uşor patimile sale. 

Palatele dregătorilor lui Miranşah erau pline de pocale, 
chiupuri şi talgere de argint gravate ori încrustate cu peruzele, 
iraniene, gruzine, azerbaidjene, sau cu potire de aur bătute în 
rubine şi smaragde; se dusese vestea acestor palate nu numai 
pe întinsul tărimurilor de sub stăpînirea lui Miranşah, dar şi 
dincolo de acestea, pentru haremurile lor pline de femei, pentru 
măreţia lor, pentru numeroasele lor grajduri pline de cai dresati, 
binecunoscuţi şi la vînători şi la alergări, care prin frumuseţe, 
care prin iuţeala, care prin vînjoşia lor. 

Miranşah ştia însă că Timur nu venea să admire palatele 
măreţe ale dregătorilor. Timur nu venea ca să se desfete cu 
vestitele mîncăruri gătite de bucătarii lui, nici ca să se 
veselească la vînători, nici ca să se minuneze de frumuseţea 
covoarelor. 

Timur nu venea ca să vadă dacă plugarii trudeau din greu şi 
dacă bucatele lor erau îmbelşugate, ci dacă fuseseră strînse pe 
deplin birurile pe pămînt, dacă bazarul propăşea, dacă se 
ridicaseră dările de la neguţători, dacă fuseseră muştruluiţi 
oştenii care stăteau de veghe la hotare, dacă stăteau liniştiţi 
locuitorii ținuturilor supuse hanatului, dacă erau trainice zidurile 
din jurul aşezărilor şi dacă rămăsese neatinsă vistieria stăpiînirii, 
păstrată acolo pentru nevoi ostăşeşti. 

Şi cînd Timur va întreba despre toate acestea, ce-i va spune 
Miranşah, cîrmuitorul acelor pămînturi de necuprins? 

Şi, ca un făcut, cînd Miranşah intră în oraş dinspre apus, 
intrase şi Timur dinspre răsărit. 

Strigătele gloatei, care îl întîmpină pe cîrmuitor, îl izbeau pe 
Miranşah ca un hanger în cap. Fără a mai vedea nimic împrejur, 
smulse de la oblînc juvăţul de mătase şi, trecîndu-şi laţul după 
git, voi să se arunce din şa şi să isprăvească o dată pentru 
totdeauna cu toate grijile şi temerile, dar în clipa aceea dădu cu 
ochii de Timur. 


În braţele sale nu fu destulă putere, în inimă nu găsi destulă 
tărie ca să sară de pe cal. Cobori încet din şa şi cu laţul de git - 
îi căzuse gugiumanul şi rămăsese cu capul gol - cu privirile 
stinse, biîiguind, păşi în întîmpinarea tatălui său, sub privirile 
mulţimii. 

Miranşah îngăima, mărturisindu-şi supunerea faţă de voinţa 
tatălui său şi întinzîndu-i capătul arcanului, înfăşurat după git. 

Timur îşi opri calul şi, încruntîndu-se, îi asculta biiguielile fără 
şir. 

Miranşah se bilbiia, zicînd că e gata să-şi răscumpere orice 
vină faţă de Stăpinitorul Lumii. 

Timur tăcea, ascultindu-l neclintit. 

Miranşah îl ruga pe tatăl său să apuce capătul juvăţului şi să 
tragă de el, căci nu era curat faţă de el, era vinovat faţă de 
Marele Stăpiînitor. 

Timur îşi porni calul, trecu pe lîngă Miranşah şi, aproape 
călcîndu-l pe picioare cu copitele, spuse: 

— Nu te face de ruşine, scoate juvăţul, aşa ceva o să se 
găsească şi la mine, al tău e prea frumos! 

Şi se depărtă. 

Lui Miranşah nu-i rămase decit să-l urmeze, păşind repede, 
silindu-se să nu rămînă departe de crupa calului cîrmuitorului, 
străbătînd toată piaţa, în văzul mulţimii pestriţe, vorbind graiuri 
felurite, cu chipuri felurite, dar unită în ura ei faţă de cîrmuitorul 
Miranşah, ca şi în teama ei faţă de stăpinitorul Timur. 

Timur intră în palat, cercetînd cu ochi pricepuţi rînduiala din 
încăperi, păşind în fruntea tuturor, fără să scoată un cuvint. 

La intrarea în harem, dregătorii se opriră. Il urmară numai 
Miranşah şi nepoţii. 

Fiii lui Miranşah, Abu-Bekr şi Omar-mirza, îl întîmpinară acolo 
pe bunicul lor, înfăţişîndu-i daruri pe tipsii de aur. 

Timur atinse cu degetele darurile, în semn că le-a primit, apoi 
păşi mai departe. 

În sfîrşit, intră într-o odaie nu prea mare, cu o fereastră sus, 
cercetă uşa şi spuse: 

— Scoate juvăţul, Miranşah-mirza! 

Mîrzacul scoase de pe git şi-i întinse lui Timur arcanul de 
mătase. 

— Dezbracă-te! porunci Timur. 


Anevoie, încurcîndu-se în mîneci, Miranşah începu să scoată 
de pe el numeroasele beşmete pe care le îmbrăcase ca să 
meargă la vînătoare. 

Timur privea cu nerăbdare şi minie sforţările zadarnice ale 
fiului său. 

Făcu semn nepoților, care stăreau deoparte, şi-i porunci lui 
Halil-Sultan: 

— Ajută-l! 

Halil-Sultan scoase repede veşmintele de deasupra ale tatălui 
său şi, după ce le aruncă jos, voi să-l scoată şi pe cel de 
dedesubt. 

— Pe acela lasă-l! Ţine, leagă-i miinile! Şi Timur îi întinse lui 
Halil arcanul de mătase. 

Halil se dădu înapoi: 

— Bunicule, e tatăl meu! 

Timur tăcea, legănind arcanul şi privindu-l încruntat pe 
Miranşah. 

— Husein-mirza! îl chemă bunicul pe fiul fiicei sale. Ţine, 
leagă-l! 

Neîndrăznind să nu dea ascultare, Sultan-Husein luă arcanul 
şi se apropie de unchiul său. 

— Să-l leg tot? 

— Miinile, leagă-i-le la spate.! 

Cu mîinile legate, Miranşah fu lăsat în odaia aproape 
cufundată în întuneric - la a cărei uşă puseră un lacăt lung cu 
şurub. Timur luă cheia, poruncind să fie pusă la uşă o caraulă 
din straja sa. 

Nepoţii îl urmară pe bunicul lor. Numai Ulugbek întîrzie o 
clipă, privind prin crăpătura uşii. Din sala luminoasă nu putea 
să-l vadă însă pe Miranşah care se afla în odaia încuiată. 

În sala mare a haremului, cîrmuitorul fu întîmpinat de femeile 
lui Miranşah, cu o mulţime de daruri. Timur le privea posomorit 
fără a le da bineţe, fără a spune o vorbă; femeile erau atit de 
palide, de speriate, încît sulimanul de pe obrajii lor părea stropi 
de sînge pe marmoră. 

Atingînd oţărit darurile numai cu degetele, Timur le primi doar 
pe cele înfăţişate de Şirin-biki, soţia cea mai tînără a lui 
Miranşah, mama lui Abu-Bekr, şi de Prepeliţa, o ibovnică 
pistruiată, care i-l născuse lui Miranşah pe mîrza Omar. Darurile 


celorlalte nu le primi. Intrînd singur prin iatacurile goale ale 
haremului, privea încruntat cînd într-unul, cînd într-altul, izbit de 
întrecerea nestăvilită a femeilor în lux şi capricii. 

Acestea nu îndrăzneau să se întoarcă în iatacurile lor, în timp 
ce Timur era acolo. Doar slujnicele şi roabele, ici şi colo, băteau 
temenele în faţa lui, rămînînd cu fruntea lipită de duşumea, pînă 
cînd trecea mai departe. 

Cercetînd totul, el deschise uşa care dădea în curtea 
dinăuntru, unde printre flori ţişnea nepăsătoare, luminoasă, apa 
unui havuz. 

Timur trecu pe lîngă havuz spre galeria unei aripi lungi a 
palatului, în care locuiau roabele. Numeroase fete, înghesuindu- 
se de-a lungul pereţilor, se uitau la bătrînul şchiop, speriate, dar 
curioase, iar el se opri şi le privi printre gene cu ochii săi 
neclintiţi. 

Spre el alergară fără sfială nişte bătrîne, la fel de neobrăzate 
şi de slugarnice, ca şi în multe alte palate şi ţări prin care 
avusese prilejul să treacă. Ele îi făceau plecăciuni, rînjind şi 
privindu-l în ochi. Nasul uneia era lung şi atît de subţire, încît 
părea străveziu; pe un obraz, lîngă nas, avea un neg vineţiu, cît 
o vişină, iar deasupra gurii scofilcite îi creştea o mustață deasă, 
ţepoasă, căruntă. 

Timur îi spuse: 

— Trimite-le la mine. Căpetenia străjii îţi va spune unde. Pe 
aceea şi pe aceea. Două! Şi rosti din nou în uşă, cine ştie de ce, 
în armeneşte: Pe acestea două să mi le trimiţi! 

Cerceta tot ce se mai clădise de-a lungul anilor în care nu mai 
fusese pe acolo. Văzind o schimbare sau alta, îşi zicea: „Pentru 
ce a fost făcut acest lucru? Era nevoie neapărat?” Părea că 
multe clădiri fuseseră dărimate sau zidite numai ca să se afle în 
treabă. Inainte, deasupra galeriei, care dădea spre curtea 
dinafară, era un turn scund şi rotund. Acum, în locul turnului 
rotund, era altul în colţuri, iar galeria fusese strimbată. 

În curtea dinafară cîrmuitorul fu întîmpinat de căpetenia străjii 
palatului. 

— Sănătos, voinic? răspunse Timur la salutul lui scurt, 
ostăşesc. 

Căpetenia străjii nici nu apucă să zică ceva, Timur îi făcu 
semn: 


— Vino încoace! 

Timur se aşeză pe o laviţă acoperită cu pislă şi, privind 
pămîntul din curte, bătătorit şi gălbui din pricina luminii soarelui, 
întrebă: 

— Şi tu te-ai căpătuit? 

— Mărite stăpîne! Am luat cînd n-am avut încotro Pentru toate 
daniile cîrmuitorului am întocmit un izvod. 

— După izvod ai să dai înapoi totul! 

— Fără întîrziere, stăpine, totul e neatins, e neatins! 

— Ai să dai totul înapoi! Am să-ţi uimit pisari de-ai Ynei, să le 
dai poruncă să întocmească izvod de tot ce e aici, de fiecare 
cămară. Să nu le scape nici un capăt de aţă, să scrie totul! 

— Aşa am să fac, stăpine! 

— Să chemi neguţători, pe cei mai vrednici de cinste şi mai 
cunoscători. Preţuieşte fiecare lucru din toate încăperile. Şi în 
harem, pînă la ultimul petic, de pe fiecare frumoasă - toate 
lucrurile să fie trecute în izvoade cu preţ, cu tot. Să faci aşa: 
neguţătorii să-ţi spună cîte două preţuri pentru fiecare lucru - 
unii să spună cît ar da pentru un lucru anume, iar alţii - cit ar 
cere pentru acel lucru. Inţelesu-m-ai? 

— Am înţeles, stăpîne. 

— Asta-i! Am primit epistolele tale. Le scrii chiar tu? 

— Ştiu carte, stăpîne. 

— Uiţi să pui semnul zabar. 

— Se întîmplă, stăpîne, nu am vreme. 

— Nu eşti singurul care scrie aşa, am dregători care scriu 
după tipicul nash, dar uită să pună semnul zabar. 

— Pesemne au şi ei treburi, stăpîne! 

— Să-ncui toate încăperile mari. Să nu te atingi de femeile 
care au copii. Pe celelalte - afară! Înţelesu-m-ai? lar pe cele care 
au copii, să le trimiţi la Grădina de Platani. 

— Chiar acuma să încep, stăpîne? 

— Am să dau poruncă pisarilor; cînd or să vină ei, îndată să 
începi. Sînt izvoade în care-s trecuţi toţi, cît şi cui s-a dat? Sînt? 

— Sînt, stăpîne. Nu-s la mine, le-am ascuns. 

— Scoate-le şi adu-le! 

Şi Timur ieşi din palat, după ce porunci alor săi să tragă afară 
din oraş, la Grădina de Platani. 

Timur ţinea bine minte oraşul acela întins, luminos, răcoros. 


Se îndreptă spre turnurile dinspre miazăzi, la cimitirul arab, la 
cripta profetului Haidar, cinstit de localnicii tuturor ținuturilor 
învecinate. 

Trecu de strimtoarea, de larma pestriţului Bazar Arab cu 
mirosurile sale puternice, ameţitoare, şi toată gloata văzu cum 
se lumină la fată cîrmuitorul, cînd înaintea lui se iviră bolțile albe 
ale preacinstitei cripte. 

În văzut întregii Sultanii, Timur rosti o rugăciune şi se închină 
la mormîntul profetului Haidar, pentru ca musulmanii evlavioşi 
să ducă pretutindeni vestea cucerniciei şi a smereniei 
Stăpiînitorului Lumii şi să întărească vorbele linguşitoare, 
răspîndite în ajun de dervişi, că, după cum profetul Mohamed 
fusese trimisul lui Allah pe pămînt, tot aşa Timur era pavăza 
califatului. 

După ce isprăvi rugăciunea, făcînd plecăciuni pline de osîrdie, 
Timur se îndreptă din şale şi, trimiţindu-i pe toţi miîrzacii şi mai- 
marii urdiei la Grădina de Platani, îl opri cu el numai pe Ulugbek. 

— lată-mă pe meleagurile tale de baştină, spuse el băiatului, 
cînd caii lor se alăturară. 

— Eu socoteam că meleagurile mele de baştină-s peste tot 
acolo unde aşezările ţi se supun ţie, bunicule! 

Timur se uită cu încuviinţare la nepotul său, dar nu spuse 
nimic, cufundîndu-se în gîndurile, pe care vorbele băiatului le 
treziseră în el. 

Chiar acolo, la marginea oraşului, înaintea lui Timur se înălţau 
zidurile vechi, mohorite, ale unui hanac de dervişi, părînd mai 
mult o cetate decit lăcaşul unor slujitori ai lui Allah. 

În faţa bolților cenuşii ale porţii, după ce încredinţă caii 
oştenilor, Timur stătu cîtva timp, pasămite, cufundat într-o 
cugetare cucernică, apoi intră pe poarta grea, ferecată cu drugi 
de fier, cu un izvod ciudat săpat în ea, şi cu vechi stihuri 


scrijelite în lemnul tare - chiar pe poarta, pe care cu 
cincisprezece ani mai înainte o deschisese cu o lovitură de 
suliță. 


In acel hanac de dervişi, unde în toate cele patru părţi se 
deschideau spre curtea pietruită uşile unor chilii întunecoase, 
înnoptau sau sălăşluiau tot timpul dervişi pribegi care se 
statorniciseră în oraş, ajungind din an în an tot mai puternici şi 
mai cutezători. 


Timur vesti că vrea să tragă acolo, printre feţele cuvioase, 
care se lepădasera de bunurile şi avuţiile păminteşti în numele 
celor cereşti, în numele singurei avuţii - adevărul. 

Nu era pentru întîia oară cînd îşi alegea ca adăpost asemenea 
hanace; într-un hanac poposise la Samarkand după izbinzile sale 
din Hindustan: în hanac trăsese cînd trecuse prin Buhara; chiar 
şi în însoritul Delhi, în acea aşezare ca din basme, i se găsise 
hanac sărăcăcios şi strimt, unde stătuse într-o chilie scundă, în 
timp ce i se gătea măreţul palat al sultanului Mahmud-ruşinatul, 
biruitul stăpînitor al pămîntului hindustan. 

Era ziua în care se săvirşea zakr - un ritual săptăminal al 
dervişilor din Sultania. 

Dervişii, în straiele lor cu izvoade, în beşmete cafenii, cu 
căciuli ţuguiate, împodobite cu canafuri roşcate, ţinînd în miîini 
toiege cu virful ascuţit, venind dinspre toate ungherele, se 
înşiruiră asemenea unui pilc al neînvinsei, biruitoarei urdii a lui 
Timur. 

Purtînd un strai care nu-l deosebea prin nimic de ucenicii săi, 
ieşi înainte mai-marele duhovnicesc al acestor slujitori, luptători 
ai celui-de-sus, înălţind mulţumiri lui Allah pentru că trimisese în 
acel locaş pe Timur, lataganul Credinței, Ocrotitorul Cucerniciei, 
Reazemul lubirii de Oameni, Pavăza Islamului. 

Şi o sută de gitlejuri vînjoase întăriră vorbele mai-marelui 
printr-un strigăt de proslăvire. 

Din nou şi din nou, strigîind şi strigind mereu, dervişii îi 
întăreau cuvintele, fluturîndu-şi mătăniile de piatră, ale căror 
ţăcânituri zgomotoase sporeau puterea cuvintelor. 

Inflăcărarea lor se înteţea. 

Porniră în jurul curţii, rostind mereu răspicat cuvînt cu cuvînt 
şi făcînd plecăciuni. 

După fiecare cuvînt păşeau înainte, şi după fiecare făceau o 
plecăciune. 

Cuvintele răsunau tot mai tare şi mai prelung, paşii erau tot 
mai avîntaţi, răsuflarea tot mai adîncă, ochii tot mai aprinşi. 

Mai-marele dervişilor păşi în întîmpinarea şirului acestora. Cu 
cît mergeau mai repede şi făceau plecăciuni, vînturind mătăniile 
care răpăiau, rostind rugăciunile ca nişte jurăminte sau vrăji, cu 
atit mai vijelios se înviîrtea, înlăuntrul cercului de dervişi, mai- 
marele lor. 


Două mişcări, două cercuri - unul împotriva celuilalt - şiragul 
dervişilor se rotea spre dreapta, mai-marele lor spre stînga. 
Acum dervişii nu numai că strigau şi făceau plecăciuni, dar se şi 
roteau în jurul lor, legănîindu-se nestăvilit cînd spre dreapta, cînd 
spre stinga, toiagul lor învirtindu-se tot mai repede şi mai 
repede... 

Timur îi privea, stînd ca la rugăciune, cu palmele lipite pe 
piept. Ulugbek, care vedea toate acestea pentru întîia oară, se 
uita fără să clipească, cu braţele în jos. 

— Mărire lui Allah! strigau dervişii, şi strigătul lor, scos 
deodată din toate gitlejurile, parcă n-ar fi ieşit dintr-o sută de 
guri, ci dintr-un singur gitlej, fără fund, ajungind la Allah, 
străpungînd cerul, ca o izbitură de berbec. 

Ochii dervişilor erau tot mai sticloşi, buzele căscate erau 
năpădite de spumă, capetele ameţite de rotire se îngreunau, 
părul lung se lipea de frunte, ba ici, ba colo cîte unul dintre ei 
cădea jos, pe lespezile reci din curte, cutremurîindu-se, 
tresărind, dar cu cît rămîneau mai puţini cu atît mai năvalnică 
era rotirea şiragului şi a fiecărui derviş în parte... 

— O, preamărindu-l pe Allah cel adevărat, ei au ajuns la 
înţelegerea deplină a adevărului!... îl lămuri Timur pe nepotul 
său, cînd acesta îi împărtăşi copilăreşte mirarea sa. 

În chiliile, în care fură adăpostiţi, era plăcut. Zidurile de piatră 
se lustruiseră într-atita de-a lungul veacurilor, încît mîna, 
atingînd pereţii, luneca întocmai ca pe sticlă. 

Timur dorea să se hodinească şi porunci ca în seara aceea să 
nu fie lăsat nimeni la el. 

Doar mai-marele dervişilor, după ce se linişti după atitea rotiri 
pe care le făcuse, veni cu plecăciuni. 

Timur îi spuse lui Ulugbek să se plimbe prin hanac. 

Poarta fusese bine zăvorită, deşi nu se afla nici un străjer 
înăuntrul hanacului: straja rămăsese afară, dincolo de poartă. 

Mergînd încet prin curtea cufundată în adumbrirea amurgului, 
de-a lungul şirului de uşi închise sau întredeschise, Ulugbek 
auzea peste tot sforăieli, biiguieli nedesluşite, icnete, de parcă 
celor din chilii li se năzăreau şi acum vedenii cereşti, desluşeau 
şi acum glasul lui Allah. 

Într-unul din ungherele curţii, Ulugbek zări o uşiţă îngustă ca o 
strungă şi o scară care ducea la ea. Se strecură înăuntru şi prin 


întunericul adînc urcă, pe dibuite, pe lespezile tocite ale unei 
scări întortocheate. 

Ajunse pe acoperiş şi încremeni. 

Sultania, aurită de soarele în amurg, de razele asfinţitului, se 
întindea pînă în zare ca pe un talger filigranat. Marginile ei 
scînteiau undeva departe, în tălăzuirile nedesluşite ale 
grădinilor, în cerul albastru-străveziu, cuprins de vilvătăi, pe 
care se zărea cornul semilunii, aerian, luminos ca un firicel de 
puf. 

Dar în mijlocul acestui talger scînteietor se înălţau cupolele 
palatelor, băilor şi geamiilor, turnurile de pază, greoaie, în patru 
colţuri, minaretele zvelte, clădirile luminoase - toate acestea 
strălucind, brăzdate de şuviţele uşoare ale umbrelor. Ici-colo, 
deasupra clădirilor, se înălţau în pilcuri dese creştetele unor 
copaci mari sau licăreau ca nişte puncte purpurii ori albe iurtele 
ridicate pe acoperişurile teşite. 

Uliţele înguste, de pe acum cufundate în umbrele înserării, 
păreau că sprijină înălțimile uşoare ale aşezării luminate de 
soare. 

Încîntătorul, străvechiul metoc al lui Hudabende se înălța 
lîngă mausoleul lui Uldjait-han şi, aproape de ele, cupola grea a 
criptei lui Haidar. 

Un palat armonios clădit se zărea în toată măreţia şiragului 
nesfirşit al cupolelor de piatră, a turnurilor rotunde de la colţuri, 
a unui turn cu citeva feţe, care se înălța de după acoperişurile 
teşite - clădirea în care Ulugbek văzuse lumina zilei, unde 
pentru întîia oară trăsese în piept aerul dătător de viaţă, dens ca 
laptele. 

Băiatul privea oraşul nemaivăzut, ca într-un vis, cînd deodată, 
jos, îl strigă careva, sau îi rosti numele. 

Ulugbek se uită, de pe lespezile de piatră ale acoperişului, în 
curte, dar nu putu desluşi nimic în bezna adîncă unde slujitorii 
aprindeau masalale şi aţiţau focul în vetre. 

Se întoarse fără voie spre scară, se strecură din nou pe 
gîrliciul ei întortocheat şi, pipăind cu piciorul una după alta 
treptele repezi, sprijinindu-se cu palmele de pereţii lunecoşi, 
parcă năclăiţi de grăsime, cobori jos, în curte. 

— Te-ai plimbat? îl întrebă bunicul lui, rezemîndu-se obosit de 
perete. Am trimis să te cheme. Porunceste să ţi se aducă hirtie 


şi tot ce trebuie ca să scriem. Ca la Samarkand, o să scriem. Să 
asculţi, să ţii minte totul şi, după ce pleacă omul, să scrii! Să ţii 
bine minte fiecare cuvînt, fiecare nume; să ţii bine minte toate 
lucrurile, cîte sînt şi unde se află. Înţelesu-m-ai? 

— Da, bunicule. 

— Cheamă slujitorii, spune-le să aducă hirtie cît mai multă. 
Toate să fie de ajuns. 

— Bine, bunicule. 

Şi Ulugoek bătu din palme, chemînd slugile. 


În chilioara aceea boltită ascultară nu pe dregători, nici pe 
vitejii mai mari ai urdiei, şi nici pe păzitorii vistieriei. 

Veniră dervişi, care intrau smeriţi, slugarnici, sfioşi, temîndu- 
se să se apropie prea mult. Nu aşa arătau ei cînd umblau în 
mijlocul gloatei, fonfănind stihuri din Coran, îndrugînd prorociri 
şi alte bazaconii, intrînd cutezători pe orice poartă, oriunde i-ar 
fi dus voinţa lui Allah. Nu aşa îi priveau ei pe credincioşi; 
strîngînd de la ei pomeni ca pe nişte dări, şi socotind cinstirea 
lor drept o îndatorire a musulmanilor faţă de Allah. 

Acum îşi ascundeau cu grijă sluţeniile, dacă le aveau, de altfel 
acestea păreau aici mai neînsemnate decit pe ulite, unde 
mulţimea credea că schilodirile erau un semn al bunătăţii lui 
Allah, pentru că Allah îi betegise ca să încerce prin ei mila 
credincioşilor. 

„Schilodul e făptura lui Allah!” spunea lumea. 

Acum dervişii arătau mai voinici, mai tineri. Numai ochii 
tuturor erau la fel: şireţi, ageri, să vadă, să bage de seamă, să 
înţeleagă, să nu uite nimic, apoi din nou, după ce se dădeau 
peste cap, dintr-o dată, să se holbeze spre ceruri, spre al 
şaptelea cer, spre tronul celui-de-sus. 

intrau cîte unul, uneori cîte doi, stringind ruşinaţi sub ei 
zdrenţele pe care erau nevoiţi să le poarte şi se aşezau pe 
duşumea asteptind întrebările cîrmuitorului. 

Şi Timur întreba: 

— Ei? Ce-aţi văzut, cine săvirşeşte aici fărădelegi împotriva 
trimisului profetului? 

Ei vorbeau dînd nume, înşirind încălcările multor dregători de 
vază, arătînd ce avuţii, ce întinse pămiînturi aveau dregătorii sau 
oamenii stăpînirii, atît de temeinic, cu atita tinere de minte, de 


parcă ar fi fost vorba de avutul lor. Destăinuiau cele ce auziseră 
în multe case, conace şi ospătării. Vorbeau despre dărnicia 
risipitoare a lui Miranşah faţă de apropiații săi, despre 
nepăsarea sa faţă de urdie, despre belşugul din casele 
oamenilor lui Miranşah, despre nevoile şi nemulţumirile urdiei. 
Îndată ce pleca o iscoadă, Timur întorcea capul spre Ulugbek 
care pînă atunci nu scosese o vorbă. 

— Ei? 

Şi Ulugbek rostea numele date în vileag de dervişi şi darurile 
primite de unul sau altul dintre oamenii lui Miranşah. Timur îi 
poruncea să nu uite nimic, să ţină minte ceea ce auzise, tot aşa 
de bine ca şi dervişul care tocmai plecase. 

— Scrie! spunea Timur. 

Şi nepotul scria. 

Ulugbek era numai ochi şi urechi la cele spuse de dervişi. 
Obişnuit cu graiul de rînd al oştenilor bunicului, îi venea peste 
mînă să scrie în limba grea, întortocheată, a dervişilor. Aceştia 
vorbeau graiul djagataic, înţeles atit de plugarii aşezaţi în ţinutul 
dintre cele două rîuri cît şi de nomazi, care vorbeau zeci de 
graiuri, fiecare trib în felul său. Aceştia grăiau şi în limba farsidă, 
dar nu atît de curgător ca neguţătorii din bazarurile ținutului 
dintre cele două rîuri şi nu atît de înzorzonat cum scriau 
cărturarii persieni. Limba dervişilor era mai obişnuită, mai de 
rind, nu ocolea grosolăniile graiului păstorilor sau cuvintele 
plugarilor. Vorbeau aşa pentru a intra mai uşor pe sub pielea 
oamenilor, pentru a-i trage de limbă, pentru a-i avea la mînă. 

Timur ştia că printre dervişi erau şi feciori de neguţători, 
învăţaţi din copilărie cu alt grai, şi fii de dregători, care voiau să 
săvirşească fapte de vitejie nu cu iataganul, ci cu toiagul. Dar 
îndată ce-şi schimbaseră cekmenele de mătase cu straie de 
rînd, toţi îşi însuşiseră graiul gloatelor, pentru ca acestea să nu-i 
privească cu neîncredere, ca să se topească în frăţia dervişilor, 
aşa cum se topeşte în apa riului bulgărele de lut. Mulţi dintre ei 
credeau că riul acela îi va duce dintre necazurile şi păcatele 
vieţii pămînteşti spre fericirea veşnică din ceruri; alţii însă, prin 
supunere şi smerenie de ani şi ani, izbutiseră sa cîştige 
încrederea călăuzitorilor, a mai-marilor, pentru ca în straiul de 
derviş să guste bunurile pămiînteşti pe care viaţa nu le dăruia 
altfel. 


— Ei, ce-i cu tine? întrebă Timur băgînd de seamă că Ulugbek 
scria fără obişnuita sa vioiciune. 

— Mă gîndesc, bunicule. Cum să scriu? 

— Ce? 

— Nu se poate scrie aşa cum vorbesc ei. Un astfel de grai nu 
este în nici o carte. 

— Dar ce, nu se poate scrie aşa cum vorbeşti? Eu cînd 
vorbesc mă înţelege orice oştean. Buhutdin e un derviş mare, şi 
cum vorbeşte? Ca toată lumea. Ca aceştia... 

— O să încerc, bunicule. 

— Încearcă. Învață. Eu nu am avut vreme. Altfel m-aş pricepe. 
Nu despica firul de păr în patru. Scrie numele, cine e 
răufăcătorul. Ce avuţii are. Cît anume. Că vorbesc aşa şi nu aşa, 
n-are însemnătate. La asta o să cugeţi mai tîrziu. Inţelesu-m-ai? 

— Da, bunicule. 

Şi beţigaşul lui de trestie alerga acum mai repede pe hirtia 
satinată, gălbuie, lunecoasă. 

Unul sau altul dintre dervişi se zăpăceau, neştiind cu ce să 
înceapă. Îşi aminteau de atitea lucruri, încît nu puteau să 
deosebească numaidecit ceea ce era de mare însemnătate de 
ceea ce era de mai puţină, ceea ce era de mai puţină de ceea ce 
era fără folos. 

Unora li se părea că cea mai de seamă încălcare a unui 
musulman era aceea împotriva lui Allah, împotriva credinţei, 
călcarea învăţăturii, a tipicului. Dacă însă, din nechibzuinţă, 
vreun derviş începea cu aceasta, Timur îl întrerupea: 

— Asta s-o spui mai-marilor tăi! Ei veghează asupra credinţei. 
Eu păzesc cîrmuirea. Cine pune bețe în roate cîrmuirii - despre 
ei să vorbeşti. Vorbeşte înainte de orice de cei ce se ridică 
împotriva stăpiînirii. 

Şi dervişii, muştruluiţi temeinic de mai-marii lor, începeau să 
povestească una, alta. 

Unul dintre ei, desculţ, dar într-un beşmet nou, trainic, cu 
barba, împotriva obiceiului, pieptănată cu grijă, jucîndu-şi ochii 
mici sub pleoapele boboşite, groase, privind printre gene, îşi 
întinse trupul firav spre Timur, biiguma: 

— Văd o putere vrăjmaşă, mărite frate. N-o văd printre 
risipitori. Este şi acolo, printre risipitori, dar eu o simt în mijlocul 
prostimii. O simt. Dar răufăcătorii se ascund. lar eu tocmai de 


aceea o simt, fiindcă ei se ascund. Dacă n-ar avea gînduri 
duşmănoase, de ce s-ar ascunde? De îndată ce mă apropii, se 
ascund, tac chitic, în colibele lor nu te cheamă, iar dacă intri 
înăuntru, îţi dau un codru de piine şi aşteaptă să ieşi! Tac şi 
aşteaptă. lar dacă gindurile lor ar fi curate, de ce ar tăcea? Ce-or 
aştepta, oare strică să stai de vorbă prieteneşte cu un derviş? 
Aşa că eu îmi însemn casele, bordeiele lor, meşteşugăriile în 
care trudesc. Le dau tircoale, mă străduiesc să-i fac să se 
obişnuiască cu mine, dar nu pot să-i prind în mreje. Uneori, în 
vreo ospătărie, prind cîte o vorbă, dar dintr-o vorbă nu poţi 
înţelege mare lucru, aşa cum nu poţi înfiripa un şirag de mătănii 
dintr-un hurmuz, aşa cum nu poţi făuri un lanţ dintr-o verigă. 
lată, stăpîne, încotro sînt îndreptate strădaniile mele. În numele 
lui Allah, i-am spus cuviosului nostru părinte despre aceşti 
oameni, îi ţinem minte, cine cu cine se întîlneşte, cine cu cine se 
înrudeşte, nu-i uităm. 

— Vorbeşti de sarbadori? 

— De ei, mărite frate. 

— Să nu luaţi ochii de pe ei. 

— Ne dăm osteneală, mărite frate. 

— Să fiţi sănătoşi. Dar cîrmuitorul vostru Miranşah? 

— Şi despre el ştiu... 

Şi din nou Ulugbek căuta să ţină minte fiecare vorbă, pentru a 
nu o scrînti în faţa bunicului. 

Obosiţi de drumurile străbătute, înrăiţi de înfrîngeri, îşi 
acoperiseră trupul cu zdrenţele dervişilor tot felul de oameni: 
tineri care îşi schingiuiau trupul în numele credinţei; bătrîni 
istoviţi care nu mai puteau să muncească; inşi îndepărtați de 
tribul lor pentru fapte potrivnice tuturor; oameni care credeau 
cu adevărat, din toată inima, în bunătatea celui-de-sus; trîntori 
certaţi cu credinţa, dar şi cu munca pămiîntească; nelegiuiţi care 
izbutiseră să scape cu atita dibăcie de pedeapsă, încit nici 
agerul lor călăuzitor nu izbutea să le afle trecutul, sau erau atit 
de folositori pentru apărarea credinţei, încît mai-marele lor, 
care-i muştruluia spre a lupta în numele lui Allah, le ascundea 
fostele rătăciri; păcătoşi robiţi unor patimi tainice, cărora le era 
mai uşor să se dedea în hanace, în întunericul chiliilor 
înăbuşitoare, decit în văzul musulmanilor cu frica lui Allah. 

Tot felul de netrebnici îşi acoperiseră trupul cu zdrenţe de 


dervişi şi acum se înfăţişau înaintea Stăpiînitorului Lumii şi 
înaintea ochilor acestui băiat ager, care pînă atunci nu avusese 
prilejul să-i vadă pe dervişi în această lumină. 

Multe foi de hirtie scrisese băiatul cu nume, numere, 
denumiri. Uneori însemna nume de oameni cunoscuţi, pe care 
inima sa de copil îi iubea, fiindcă într-un fel sau altul ei ştiuseră 
să-i cîştige dragostea, rămiînîndu-i întipăriţi în minte datorită 
unui zîmbet duios, unui cuvînt mîngiietor, unui dar drăguţ. El îi 
scria alături de cei pe care nu-i cunoştea, alături de cei pe care 
nu-i avea la inimă, deşi ascundea bunicului simţămintele sale. 
Bunicul cerea, cu toată asprimea, nepoților săi o nepăsare de 
stăpiînitor faţă de slujitorii săi, aşa cum el însuşi era tot atit de 
aspru cu aceia de care era de mult legat prin războaiele făcute 
împreună şi izbînzile dobiîndite, ca şi cu aceia pe care în sinea lui 
nu-i avea la inimă din pricina slăbiciunilor lor sau pe care nu-i 
pusese încă la încercare. 

Uneori Ulugbek îi auzea pe dervişi povestind lucruri pe care 
un copil încă nu putea să le înţeleagă - despre patimile şi 
păcatele oamenilor. În asemenea cazuri bunicului îi plăcea să i 
se povestească totul amănunţit. Descosîndu-i, Timur nu lua în 
seamă că băiatul era de faţă, socotind totuna dacă băiatul va 
afla mai devreme sau mai tirziu, ceea ce oricum trebuia să afle. 

În zilele acelea, sub bolțile înnegrite de funingine ale hanacei, 
înaintea ochilor copilului se dezvăluia o asemenea viaţă a 
luminoasei Sultania, pe care el n-ar fi văzut-o decit dacă pereţii 
ar fi devenit deodată străvezii ca sticla şi dacă el ar fi putut să 
cuprindă cu privirea această viaţă în întregul ei şi să vadă dintr- 
o dată tot ce se petrecea dincolo de zidurile caselor, băilor, 
bazarurilor, geamiilor, dacă ar fi putut să privească toată 
această viaţă, văzînd dintr-o dată tot orasşul, zi de zi, lună de 
lună, an de an. Acum el văzuse toate acestea în răstimp de 
cîteva zile, fără să treacă pragul chiliei întunecoase, strimte şi 
scunde. 

Nu numai la Sultania, dar şi în împrejurimi se răspiîndise 
vestea că Stăpinitorul Lumii se închisese într-un hanac 
sărăcăcios, cufundindu-se în cugetări cuvioase, rugăciuni şi 
fapte întru credinţă. 

Nimeni nu îndrăznea să tulbure singurătatea cîrmuitorului, 
căci oamenii aflaseră din gura dervişilor că îngerii pogorau în 


chilia lui sărăcăcioasă ca să-i vorbească, să-l povăţuiască, să-l 
călăuzească pe drumul slujirii adevărului, milei şi doboririi 
vrăjmaşilor credinţei. 

Abia peste cîteva zile primi pe localnicii cei mai de vază din 
Sultania, ca să-i firitisească cu prilejul preafericitei sale sosiri în 
acea aşezare, să-i aducă plocoane şi să-l linguşească. 

Pe aceşti dregători în veşminte strălucite, care-i puneau la 
picioare daruri dintre cele mai scumpe, îi primea într-un beşmet 
de rînd, lipsit de orice podoabe, stînd pe o piatră obişnuită, ca 
un sărac. 

Speriaţi de înfăţişarea lui sărmană, ruşinaţi de veşmintele lor, 
temîndu-se pentru avuţiile lor pe care le arătaseră cu atita 
nesăbuinţă acestui bătrîn nesăţios, cu privirea ageră, dregătorii 
se făceau mici. Nu-şi închipuiau că el acum ştia nu numai ce 
avuţii aveau, dar şi ascunzişurile, tainiţele şi grădinile dinafare 
oraşului, unde îşi pitiseră comorile şi chiar multe din cotloanele 
unde aveau de gînd să ascundă ceva ce încă nu ascunseseră. 

Timur primea la hanac şi pe mai-marii urdiei. Acolo veneau 
să-l vadă şi nepoţii - Halil-Sultan şi Sultan-Husein, Omar-miîrza şi 
Abu-Bekr. 

Într-o zi, înainte de a părăsi metocul, Timur stătu de vorbă 
îndelung numai cu căpetenia hanacei, şi curînd după aceasta 
numărul dervişilor din Sultania scăzu vădit. In bazaruri, pe uliţe, 
în ospătării se vedeau mai puţini, dar neguţătorii, care veneau 
de departe la Sultania, întîlneau dervişi pe drumurile care 
duceau spre Bagdad, spre Smirna, spre depărtatul Haleb, numit 
de creştini Alep; spre Trapezunt, al cărui cîrmuitor îşi zicea 
împărat, deşi împărăţia lui ar fi încăput pe degetul cel mic al lui 
Timur, pe drumurile pietroase ale Armeniei; în drum spre Gruzia, 
unde trufaşii stăpîni ai vreunui sat prizărit sau ai vreunei văiugi 
îşi ziceau regi, pentru a nu fi mai prejos de vecinii lor; pe 
potecile de munte care duceau la Ankara, unde împărăţea 
sultan Baiazid llderim-Fulgerul!* îmbătat de izbînzile asupra 
cavalerilor cruciați în lupta de la Nicopole, aproape de Dunăre. 

Dervişii cutreierau pe toate drumurile, preamărindu-l pe Allah, 
desculți, cu toiege ascuţite ca suliţele, întinzînd poruncitor 


13 Baiazid sultan turc (1389—1402). A cotropit un şir de regiuni din Europa şi 
Asia, a stabilit protectoratul asupra Bizanțului. In 1402 a fost luat prizonier de 
Timur. 


pentru pomană tigvele lor de hagii, înălţindu-se spre cer cu 
căciulile lor ţuguiate în trei feţe. 

Şi peste tot povesteau despre puterea, despre cîrmuirea 
înţeleaptă a lui Timur, pe care profetul însuşi îl călăuzea prin 
îngerii săi, pe care chiar şi Allah îl socotea paloşul şi pavăza sa. 

lar seminţiile de sub stăpînirea împăratului din Trapezunt sau 
a regilor gruzini erau uimite de cumpătarea Cutremurătorului 
Lumii, care nici măcar han nu voia să se numească, 
mulţumindu-se toată viaţa cu neînsemnatul titlu de amir, 
cîrmuitor de ţinut, deşi stăpînirea lui era nemărginită. 

Noroadele nu-şi dădeau seama că Timur nu-şi dorea titluri 
măreţe în spatele cărora nu era nimic, el ţinîndu-şi zdravăn în 
mîini puterea care avea o greutate mai mare decit cununile 
regeşti de pe capetele stăpinitorilor doar cu numele sau 
schiptrul împărătesc din mîinile firave ale stăpinului de pe 
ţărmul Trapezuntului. 

Dervişii cutreierau peste tot, slăvind numele şi puterea lui 
Timur, insuflind teamă şi supunere în inimile seminţiilor 
depărtate, spulberînd nădejdile şi visul descătuşării de sub Tolba 
Îndurării. 

La Bagdad, pe malurile Tigrului, dervişii cercetau cu privirea 
pe neguţătorii care foiau în umbra dărimăturilor rămase în urma 
ceambururilor lui Timur, vînzind lînă, piei şi curmale uscate, pe 
meşteşugarii care trudeau încovoiaţi în dugheni sărăcăcioase, 
aciuate la marginea bazarurilor, nu demult vestite prin 
meşteşugurile lor, acum ajunse în paragină, îngropate în moloz 
şi gunoaie. Meşteşugarii ursuzi, morocănoşi, rareori răspundeau 
la chemarea dervişilor, făcînd lucruri sărăcăcioase, ascunzîndu- 
şi chiar unul altuia îndemînarea şi priceperea, neuitînd nici unul 
că cincisprezece ani mai înainte toţi meşterii iscusiţi, cei mai 
buni, fuseseră miînaţi ca o turmă la Samarkand pentru a 
preamări cu măiestria lor cetatea de scaun a lui Timur, pentru a 
îmbogăţi cu lucrurile făurite de ei pe neguţătorii din Samarkand. 
Meşteşugarii trudeau posaci, amintindu-şi de fraţii, prietenii şi 
meşterii lor pierduţi, temîndu-se să-i urmeze, de vreme ce încă 
nimeni nu primise veşti de la ei. Toţi se prefăceau nepricepuţi în 
meşteşugul lor, mulţumiţi că-şi ascunseseră iscusinţa de ochii 
lui Timur. 

Nici în  umbritul Mosul, în strimtoarea ulicioarelor 


întortocheate şi a uliţelor cu trepte asemenea unor scări, nu se 
auzeau cîntări ca mai înainte, cînd meşterii se găteau încă de joi 
seara spre a merge să petreacă pe malul Tigrului, sărbătorind 
sfîrşitul săptămînii. În ultima vreme însă neguţătorii din Mosul 
erau mai veseli şi mai voioşi, căci acolo veneau caravane din 
Siria şi se revindeau mărfuri străine pentru Bagdad, Ispahan şi 
Samarkand. 

Dervişii călătoreau spre Haleb, spre Antiohia, spre Marea 
Mediterană, ducînd faima lui Timur pînă acolo, unde numele lui 
era cunoscut doar din auzite, unde nu stirnea teamă şi nelinişte, 
fiind ca un tunet îndepărtat, ca vuietul unei furtuni, purtate de 
vînturi prielnice spre ţărmuri depărtate, ocolind Siberia, trecînd 
pe alături. 

Dervişii se îndreptau spre Ankara, cercetau cetăţile lui 
Baiazid, pline de oşti puternice, cutezătoare, călite în luptele din 
Balcani, în războaie lungi, îndelungate, încununate de izbîndă, 
înarmate pînă-n dinţi, bine muştruluite. Tot umblînd, îşi dădeau 
seama ce straşnic erau apărate de oşteni cetăţile lui Baiazid; era 
vădit că toţi luptătorii lui fuseseră împrăştiaţi prin cetăţi ca Sivas 
şi Cezareea, deşi cîrmuitorul înţelept îşi ţine întotdeauna oştile 
la îndemiînă. 

Dervişii colindau prin Tebriz, unde în bazaruri erau atiţia 
creştini, atiţia şiiţi apostaţi, încît chiar şi numele lui Allah 
trebuiau să-l slăvească cu fereală, dar osanalele înălțate lui 
Timur le ascultau toţi, cu ochii pironiţi în pămirat, de parcă s-ar 
mai fi văzut urmele potcoavelor călărimii acestuia. 

De la Tebriz se duceau la Nahicevan şi la Kars, unde în 
bazaruri lărmuiau turcii şi persienii, dar armenii îşi ţineau gura, 
ascunzîndu-şi alişverişurile, făcînd negoţ pe furiş, căci nu 
uitaseră cum le fuseseră răsturnate sipetele sub copitele urdiei 
lui Timur, cum purcedeau spre Samarkand caravane întregi, 
încărcate nu numai cu aurul şi mărfurile armenilor prădaţi, dar şi 
cu vechile şi sfintele cărţi ale seminţiei armeneşti, împodobite 
atit de măiestrit, încît chiar şi lui Timur îi fusese milă să le ardă. 

În aşezările din Imeretia şi în viile din Kahetia dervişii se 
puteau adăposti numai în conacele dregătorilor djagataieni. Aici 
oamenii munceau în tăcere, necutezînd să-şi îndrepte spinarea, 
iar cnejii îi priveau semeţi, cu trufie pe cuceritori, fiindcă 
truditorii ogoarelor nu aveau unde să fugă, iar cnejii se 


obişnuiseră să se ascundă de duşman în munţi, unde îi aşteptau 
în trecători tainice bordeie ascunse vederii. 

Aşa cutreierau dervişii plecaţi din Sultania, în vreme ce Timur, 
aşteptind acolo lungile şiruri de oşti şi chervane, cerceta totul, 
rînduind treburile fostei crăii Hulagu, aflată pînă de curînd sub 
cîrmuirea lui Miranşah. 


CAPITOLUL PAISPREZECE 
TABĂRA 


Dimineaţa Timur veni la Grădina de Platani ca să-i vadă pe ai 
săi. 

Rîndaşii duseră caii la grajd, luară şeile de pe ei şi se apucară 
să-i frece cu cîrpe de lînă, ştiind că mai aveau încă mult de 
umblat cît era ziua de lungă. 

Acolo se înălța mai înainte vechiul palat al lui Uldjait-han, zidit 
de meşterii din Tebriz, în care te simţeai tare bine. Miranşah 
poruncise ca vechiul palat să fie dărimat, fără a ţine seama cît îi 
plăcea lui Timur, care trăgea bucuros acolo cînd venea prin 
părţile acelea. Vechiul palat fusese dărimat, deşi, zidit din pietre 
trainice, ar fi ţinut încă o mie de ani. 

Timur privea nemulţumit noua clădire, ridicată de Miranşah 
pe locul fostului palat: şubredă ca înfăţişare, prea înaltă ca să 
pară măreaţă; din pricina înălţimii clădirea arăta şi mai puţin 
trainică, părînd că dacă ai izbi zidul cu cizma, s-ar fărima ca uşa 
putredă a unui bordei dărăpănat. Totul era pestriţ - nu numai 
tavanele, dar chiar şi stilpii fuseseră zugrăviți pe deasupra în 
toate culorile, de parcă acolo n-ar fi fost palatul unui cîrmuitor, 
ci o vopselărie. _ 

Nici în încăperi nu se vădea rînduiala. In sala mare erau 
aşternute pe jos tot felul de covoare - alături de un covor 
turkmen, închis la culoare, ca o grădină în bezna nopţii, era 
întinsă o scoarță din partea locului, cu izvoade verzi, galbene şi 
de culoarea chinovarului, iar la margine era un chilim alb, 
minunat, ţesut gingaş cu izvoade purpurii, de o lucrătură 
necunoscută lui Timur. 

„Parcă ar fi scos la vedere nişte mărfuri!” îşi zise Timur 
mînios, privind pieziş. 

Intră în cămările mirzacilor, care nu ştiau că vine. De aceea Îi 
luă pe neaşteptate pe toţi şi se bucură că are prilejul să vadă 
viaţa de toate zilele a nepoților săi dragi, pe care ei întotdeauna 
se grăbeau să i-o ascundă sub veşminte bogate şi obiceiuri 


făloase. 

Ulugbek şi Ibrahim, în cekmene obişnuite, învățau cu un 
dascăl bătrîn. 

— V-aţi apucat de învăţătură? întrebă bunicul. 

— Aşa a poruncit bunica. Am început astăzi! răspunse 
Ibrahim. 

— Şi dacă n-ar fi poruncit bunica... vouă nu v-ar fi dat ghes 
inima? 

Învățătorul stătea gheboşat lîngă perete, tremurînd în faţa 
unui musafir atît de primejdios. Dar Timur nici nu se uită la el. 

— Cunoştinţele trebuie să le doreşti tu însuţi. Cine e silit, cine 
învaţă în silă, acela n-o să rămînă niciodată cu nimic. 

— N-o să rămînă, sau nu învaţă nimic, bunicule? întrebă cu 
şiretenie Ulugbek. 

— Totuna-i! răspunse aspru bunicul. Cunoştinţele se uită dacă 
nu le bagi bine în cap. Cum te laşi pe tînjală, cum se risipesc, se 
împrăştie. Ca nişte fluturi de noapte! 

Şi, fără a mai aştepta ca Ulugbek, care-l privea ruşinat, să mai 
zică ceva, păşi mai departe. 

Pînă să ajungă la încăperile în care erau găzduite cadinele 
sale, acolo se şi aflase de venirea lui şi ele apucaseră să se 
gătească. Le găsi pe toate în veşminte schimbate, strînse într-o 
sală mare, scăldată în lumina albă a soarelui toamnei, din care 
pricină mătăsurile straielor lor scînteiau orbitor. 

Sarai-Mulk-hanîm, stăpîna mare, rînduise anevoie numerosul 
harem în micul conac din Grădina de Platani, nepotrivit pentru 
asemenea împrejurări. 

Ea ştia că veniseră la grădină pentru scurtă vreme, că toamna 
la Sultania se sfirşea repede, că n-aveau să petreacă iarna 
acolo, dar în palatul cel mare din oraş nu le lăsa Timur, acolo 
zăcea de unul singur, într-o cămăruţă, Miranşah. 

Stăpîna mare punea cu mîna ei din cazan pe tablă mîncarea 
pentru Miranşah şi i-o trimitea prin tot oraşul sub paza 
străjerilor, pentru ca între cazan şi gura mazilitului tablaua să nu 
treacă prin mîÎini nesigure: ea răspundea în faţa lui Timur pentru 
viaţa lui Miranşah, dacă acesta ar fi pierit de otravă şi nu de 
hanger. 

Halil-Sultan adusese vorba de cîteva ori cu bunica despre 
nefericitul său tată. Sarai-Mulk-hanim ştia că Halil nu nutrea o 


dragoste duioasă pentru tatăl lui, că acesta nu-şi dobindise 
prețuirea fiului său prin fapte de vitejie şi nici nu-şi cîştigase 
dragostea lui printr-o grijă părintească deosebită, dar Halil era 
fiul lui Miranşah şi nu voia să se îndepărteze de tatăl său în 
zilele grele ale vieţii acestuia. 

Halil vorbise de citeva ori cu stăpîna mare, rugînd-o să ia 
apărarea tatălui său pe lîngă bunicul lui. Ceilalţi fii ai lui 
Miranşah, speriaţi de asprimea bunicii, nu îndrăzneau să o roage 
aşa ceva, ci numai încercau s-o cîştige de partea lor, arătîndu-se 
îndatoritori şi supuşi. 

Stăpîna mare îi înţelegea prea bine pe băieţi, dar nu spunea 
nimic. Doar o dată îi chemă pe cei mai apropiaţi sfetnici ai 
soţului ei, care făceau parte din puţin numerosul său Mare 
Divan, întrebîndu-i cum stăteau lucrurile cu Miranşah. 

Dar nici Şah-Melik, un bărbat arătos, cu o mîndreţe de barbă, 
care vorbea domol, plăcut, nici Şeih-Nur-addin, un lungan vînjos, 
cu fruntea îngustă şi nasul mare, nu putură să-i spună mai mult 
decit ştia ea însăşi. Stăpina mare ar fi vrut să afle măcar ce 
aveau de gînd, dar ei nu-i puteau spune acest lucru, fiindcă nu 
ştiau de ce anume îl va învinovăţi Timur pe Miranşah. 

— Vezi, mărită stăpînă, grăi Şah-Melik, cîrmuitorul s-a rugat, 
s-a hodinit în liniştea metocului, înaltul lui gînd încă n-a pogorit 
la faptele lui mîrza Miranşah şi n-ai cum să ghiceşti gîndurile 
măritului cîrmuitor. 

— Dar nu vă e milă de mirzac? E doar fiul cîrmuitorului vostru. 

— O, mărită stăpină! Noi cutezăm numai să chemăm în ajutor 
judecata cîrmuitorului, dar în faţa judecății sale toţi sînt 
deopotrivă - şi oşteanul viteaz, şi feciorul său, şi amirul; 
judecata cîrmuitorului e tot atît de aspră faţă de toţi, iar drumul 
spre inima sa, mărită stăpînă, îl cunoşti mai bine decit noi, 
oşteni smeriţi ai biruitorului biruitorilor, răspunde Şah-Melik. 

— Ehei, cînd ne-o întreba, i-om răspunde; dar ce-om răspunde 
cînd ne-o întraba, om vedea! grăi Şeih-Nur-addin, zăngănindu-şi 
armele de care nu se despărţea nici în cămările ei, unde după 
plecarea lui stăruiau încă îndelung mirosuri de cai şi de piele. 

Asemenea răspunsuri ale celor mai apropiaţi tovarăşi de luptă 
ai soţului ei nu puteau s-o liniştească pe Sarai-Mulk-hanîm. Dacă 
lucrurile ar fi fost limpezi, ei i-ar fi răspuns mai limpede. 
însemna că Timur chibzuia, punea la cale ceva despre care nu 


dorea încă nici să vorbească, nici să se sfătuiască cu nimeni. Ea 
ştia prea bine: dacă l-ar întreba ceva în legătură cu asemenea 
treburi, l-ar miînia, ar stîrni o ruptură îndelungată, ar ocoli-o luni 
de-a rîndul, n-ar mai răspunde la chemarea ei, şi-ar arăta 
nepăsarea printr-o mare bunăvoință faţă de vreo aleasă pe care 
ea o ura. De multe ori se întimplase aşa, cînd îl întărita; el găsea 
o preafrumoasă cadină, orînduia serbări în cinstea ei, o copleşea 
cu daruri şi binefaceri, punea să se facă pentru ea grădini sau să 
se clădească palate, apoi îi spunea stăpînei mari: „Eşti 
sănătoasă, împărăteaso? Din pricina nunţii nu am avut cînd să 
mai trec pe la tine.” 

Ştia că supunerea ei nu l-ar îndepărta pe Timur de celelalte 
soţii, ibovnice sau roabe, însă ea se simţea mai liniştită, cînd 
dorinţele lui Timur faţă de ibovnice ori roabe se înşiruiau potrivit 
străvechiului obicei, potrivit toanelor bărbatului, potrivit 
dreptului său de stăpiîn, dar nu din pricina unei greşeli a ei. 

lată de ce tăcea cînd Halil o privea mohorit şi chiar atunci cînd 
vorbea cu ea despre tatăl lui. 

Timur stăte de vorbă cînd cu una, cînd cu alta dintre cadînele 
sale, întrebîndu-le despre sănătate, despre copii sau nepoți. 

Stăpina mare făcu un pas în întîmpinarea soţului ei, dar 
deodată parcă tresări, săgetată de un gînd, se dădu puţin înapoi 
şi, stînd în cumpănă, rămase nemişcată. Nu era întiia oară cînd 
pierdea prilejul să vorbească mai de-aproape cu el. Halil-Sultan 
ţinuse, dorise foarte mult ca ea să stea de vorbă cu bătrînul. 

Timur îi vorbi aruncîndu-i o privire obişnuită, nici aspră, dar 
nici blîndă, uşor dispreţuitoare. lar stăpîna mare nu făcu decit 
să-i răspundă la întrebări, fără a cuteza să-l poftească în 
cămările ei. 

Era cît pe ce să aducă vorba despre Halil cînd, încă fiind 
aproape de ea, Timur o întrebă pe Tuman-aga dacă se simţea 
bine acolo, şi el se îndreptă îndată spre însufleţita Tukel-hanîm, 
care apucase să care la ea lucrurile cele mai de preţ din tot 
palatul, pe cîtă vreme celelalte abia izbuteau să despacheteze 
ceea ce aduseseră. 

Tukel-hanîm răspundea la întrebări: 

— Îţi mulţumim, stăpîne. Am rînduit totul. Cu sărăcia de aici 
nu-i aşa de uşor să faci un lăcaş vrednic de luminata-ţi faţă, 
stăpîne, dar stihuitorii spun: „Inima credincioasă a unei soţii 


iubitoare împodobeşte chiar şi o cocioabă sărăcăcioasă!” 

— Stihuitorii? Ei zvirlă multe gunoaie sub copitele cailor 
noştri! răspunse Timur, amintindu-şi că auzise cam aşa ceva la 
un cititor în nişte stihuri linguşitoare. 

Sarai-Mulk-hanîm se dădu încă un pas înapoi. 

Acum era cu neputinţă să-l întrerupă pe Timur, ar fi fost o 
încălcare a acelor rînduieli ale haremului, la care trebuia să 
vegheze chiar ea, soţia cea mai virstnică din sînul marii şi 
pretenţioasei familii a Stăpiînitorului Lumii. 

Timur ocoli printr-un coridor lăturalnic sala în care rămaseră 
însoțitorii săi şi, vrînd să cerceteze palatul din oraş, unde lucrau 
pisarii, se gîndi să plece singur într-acolo. 

Curtea, înconjurată de acareturi boltite, sprijinite pe stilpi 
groşi, rămăsese de la fostul palat, clădit pentru Uldjait-han, sau 
poate chiar pentru bătrînul Argun-han. Lui Timur îi plăcea 
nepieritoarea măreție a zidăriei măiestre, a pereţilor cenuşii, 
neîmpodobiţi. Astfel de zidărie cerea el meşterilor la 
Samarkand, însă înfrumuseţată cu lespezi smălţuite şi 
mozaicuri. El nu-şi dădea seama că asemenea podoabe ar 
ascunde măreţia care îl încînta: bogăţia voită e păgubitoare 
pentru adevărata măreție. 

În umbra curţii îl aşteptau caii de mult înşeuaţi. Neliniştiţi, caii 
căutau să se frece de pietrele aspre ale stilpilor şi ridicau 
picioarele dinapoi scărpinîndu-şi coastele. 

Timur privi o vreme caii care-şi zornăiau hamurile, se răzgiîndi 
şi se întoarse în palat. 

Intrînd în sala, care amuţi la ivirea lui, îi chemă pe unii dintre 
mai-marii urdiei şi pe nepoţii mai virstnici - Halil Sultan şi 
Sultan-Husein. 

În curte se uită la cerul senin, fără nici un nor, arătă cu 
biciuşca albastrul lui fără fund şi spuse: 

— O să plouă! 

— Cerul e senin, bunicule! se miră Sultan-Husein. 

— Se apropie iarna. Vremea e schimbătoare. 

— De dimineaţă vintul a bătut dinspre Basra, mărite stăpîne. 
De acolo nu vine ploaie! răspunse Şah-Melik cu îndoială. 

— Are toată lumea adăpost în tabără? 

— Au fost ridicate iurtele. 

— Dar elefanții? 


— Cergile lor au fost aduse cu chervanele. 

— Cergile sînt rînduite? 

— Oamenii or să-şi dea seama că e nevoie de ele şi-au să le 
scoată! spuse Sultan-Husein nepăsător. 

— În tabără nu laşi nimic pe seama altuia, nimic. Fiecare are 
grijă de el, ca în luptă! spuse Timur, uitîndu-se pieziş spre 
nepotul lui şi se apropie de cai. 


Urdia lui Timur îşi aşezase tabăra în grădini şi pe cîmpie, la 
marginea de răsărit a Sultaniei. 

Tabăra era întocmită după rînduiala mongolă, statornicită 
demult, o dată pentru totdeauna: o iurta pentru zece oşteni. 
Zece iurte, ridicate în jurul aceleia a sutaşului, alcătuiau un pilc 
ostăşesc. lurta mai-marelui peste o mie de războinici era 
înconjurată de zece cercuri alcătuite din cîte zece iurte fiecare. 
La intrarea în iurta sutaşului era înfiptă flamura cu semnul 
pîlcului. Lîngă iurta mai-marelui peste o mie de luptători se 
înălța tuiul cu semiluna în vîrful băţului şi coada de cal roşie sub 
semilună. 

Mai-marele peste o mie de oameni era un amir, care aduna 
toată acea oştire dintre plugari de pe pămînturile sale şi 
tîirgoveţi din cetăţile a căror căpetenie era. Amirul căuta să ia în 
urdie oameni leneşi, trîndavi, nefolositori. Plugarii şi grădinarii 
smeriţi şi harnici nu erau luaţi decit la mare ananghie - ogoarele 
trebuiau să rodească, să-i hrănească pe oşteni şi să-i 
îndestuleze pe stăpinii marilor întinderi de pămînt. Nu se 
atingeau nici de top- tangii: menirea acestora era să vîndă 
bogăţiile jefuite în războaie; întîi aduceau ciîştiguri amirilor, 
cumpărîind prada, iar după ce o vindeau, plăteau toate dările 
stringătorilor de biruri, umplind vistieria, lucru trebuincios 
pentru alte războaie. Nu erau luaţi în urdie nici meşterii iscusiţi 
şi meşteşugarii încercaţi - de la aceştia stringea dările starostele 
şirului de dugheni, care le încredința căpeteniei bazarului, iar 
acesta le ducea la aceeaşi vistierie care hrănea urdia. 

Prada luată în luptă era încredinţată de oşteni sutaşului lor, 
care o dădea mai-marelui peste o mie de luptători, iar acesta o 
ducea mai-marelui peste zece mii de oşteni. Mai-marii peste 
zece mii de oşteni puneau deoparte pentru vistierie prada cea 
mai de preţ, luîndu-şi partea legiuită, din care dădeau şi mai- 


marilor peste o mie de oameni. Aceştia îşi luau ceva mai mult 
decit li se cuvenea, iar ceea ce rămînea primeau sutaşii. Sutaşii 
îşi opreau din aceasta cît mai mult cu putinţă, împărțind 
rămăşiţa mai-marilor peste zece luptători. Oştenii se alegeau cu 
ceea ce rămiînea de la aceştia. 

Uneori, se lua atita pradă în lupte, încît oştenilor li se cuvenea 
o parte însemnată şi ei aşteptau liniştiţi, ca la sfîrşitul războiului, 
şi uneori chiar în cursul acestuia, să li se plătească simbria. În 
timpul războiului li se plătea după luptele mari, încununate de 
izbîndă, după cotropirea uneia sau alteia din ţări şi jefuirea unor 
aşezări mari, cînd se aduna multă pradă şi erau de aşteptat alte 
lupte, tot mai crîncene, pentru care oştenii trebuiau să fie plini 
de vînjoşie. Totuşi Timur căuta mereu să amine plata simbriilor 
pînă cînd dădea poruncă de întoarcere, atunci erau mult mai 
puţini cei care urmau să primească simbrii şi în vistierie 
rămîneau mai mulţi bani neîmpărţiţi. 

Dar oricît de mult trebuiau să aştepte socoteala, oricît de 
ahtiaţi erau mai-marii peste zece oameni şi sutaşii să-i înşele la 
împărţeală, oştenii nu cîrteau: acasă, oricît ar fi muncit, n-ar fi 
putut să cîştige atita cît primea fiecare la împărţeală. Nici unul 
dintre ei nu mînca acasă pe săturate, dar Timur găsea 
totdeauna merinde pentru urdie, deşi uneori erau şi zile grele. 
Totuşi, întreaga viaţă a plugarului sau a sărăcimii tîrgurilor era o 
asemenea zi grea, în timp ce în război se întîmpla să fie şi 
sărbători. Şi oricît de ageri erau mai-marii peste zece oşteni, în 
orice luptă se putea piti ceva - ba un inel de argint, ba o bucată 
de brocart scump sau vreo vechitură găsită prin oraşe, bună de 
vîndut neguţătorilor care urmau oastea ca şacalii pe un tigru. 

Dar mai cu seamă, doar la război se simțeau oamenii în largul 
lor, oricît de aspră era rînduiala; în urdia lui Timur trăiai mai în 
voie decit sub ochiul starostelui, acasă, sau sub privirile 
stăpînului, dacă munceai la oraş. Aici răsuflai în voie şi datorită 
vîntului ba arzător, ba rece, cînd mergeai pe întinsul unor 
meleaguri noi, necunoscute. In afară de aceasta, orice luptător 
trăgea nădejdea să arate ce poate în luptă, să dea lovitura la 
jefuirea vreunui oraş, să ascundă vreun lucru de preţ, să intre 
pe sub pielea sutaşului, gîndind că, după ce se va întoarce din 
război, va trăi liniştit. 

Şi toţi erau încredinţaţi că aşa se va întîmpla: vor intra pe sub 


pielea mai-marilor, aruncîndu-se în luptă acolo unde era 
primejdia mai mare şi vor pune mîna pe comori pe care le vor 
ascunde de ochii ageri ai căpeteniilor. 

Acolo, la marginea acelui oraş paşnic, aproape ca şi de-al lor, 
oştenii aveau voie să facă foc. Lîngă toate iurtele ardeau focuri. 
Cei de pe aceleaşi meleaguri şi prietenii veneau unul la altul ca 
să se vadă. Ici şi colo oştenii stăteau jos, vorbind încet sau, ca 
să facă pe plac vreunei căpetenii pline de rivnă, dregeau 
curelele care se roseseră pe drum, ascuţeau hangere şi 
junghere, cîrpeau straiele, lustruiau iataganele sau coifurile, dar 
mulţi se odihneau sau îşi treceau vremea cu jocuri de noroc. 

Nu se adunase încă toată tabăra. Din urmă veneau mereu 
pîlcuri de oaste. Li se împarţeau locurile de popas după rînduiala 
statornicită încă de către Gingis-han, pe care Timur o urma în 
toate privinţele, deşi ascundea firea păgină a războinicilor săi 
sub flamura verde a profetului Mohamed, steagul războiului 
sfint. 

Oricit îi obosise pe oşteni drumul prin stepă, în colb şi arşiţă, 
totuşi larma glasurilor, fornăitul şi nechezatul cailor care se luau 
la harţă, zăngănitul armelor, bocănitul securilor lîngă focuri, 
strigătele, tropăiturile - toate stirneau pretutindeni un vuiet, de 
parcă însăşi marea se apropiase de străvechile turnuri ale 
Sultaniei. 

Şi numai datorită liniştii, care se aşternu pe neaşteptate în 
tabără, localnicii puteau să-şi dea seama că acolo se petrecea 
ceva. 

Amuţiseră şi securile, şi glasurile, nici chiar caii nu mai 
fornăiau şi nu mai nechezau - în tabără venise Timur. 

Venise să vadă dacă oştile poposiseră cu bine, dacă tabăra 
fusese rînduită cum se cuvenea. 

Străbătea călare locul de trecere îngust dintre corturi, urmat 
de Halil-Sultan şi de Sultan-Husein. 

Mîrzacii îşi petreceau vremea în Grădina de Platani, împreună 
cu toţi ai casei, totuşi şi Halil-Sultan, şi Sultan-Husein, care 
veniseră împreună cu urdia, îşi aveau iurtele lor, lîngă care 
fluturau flamuri ţesute cu fir, deoarece în acel război Halil-Sultan 
era căpetenie peste întreaga aripă stingă, iar Sultan-Husein 
comanda toate armele de împresurare şi treizeci de mii de 
luptători, gloate de strînsură dintre seminţiile supuse. In luptă, 


Halil-Sultan avea grijă să-şi cruţe oştenii săi şi să nu-i cruţe pe 
duşmani; Sultan-Husein avea grijă să păzească turnurile grele şi 
scumpe, fără să-şi cruţe oştenii. Dar drept vrednicie în luptă, atit 
a unui mirzac cît şi a celuilalt, era socotită priceperea de a 
îmbina chibzuinţă cu iuţeala îndeplinirii poruncilor lui Timur. 

Ambii miîrzaci urmăreau cu luare-aminte umărul stîng al 
bunicului - încotro îşi va îndrepta calul, în a cui iurtă se va opri? 
Era o mare fală pentru acela în iurta căruia va intra cîrmuitorul, 
cinstindu-l; urdia avea sa afle îndată cine se bucura de 
bunăvoința, de dragostea Stăpînitorului Lumii. 

Fără a întoarce capul, Timur se uita de-a lungul rîindurilor de 
iurte cu o privire pricepută, înţelegînd tot ceea ce alcătuia viaţa 
aceea, nescăpiîndu-i nici un firicel de colb, dacă el călca rinduiala 
taberei, curată ca oţelul armelor. 

Inima lui Halil-Sultan se făcu cît un purice: bunicul trecu pe 
lîngă cotitura ce dădea spre drumeagul dintre iurte, la capătul 
căruia lucea aurul înaltului tui al căpeteniei aripii stîngi a urdiei. 

„E miînios pe tata, iar eu trebuie să trag toate ponoasele!” 
gîndi cu ciudă şi amărăciune Halil. Trăsăturile feţei lui Sultan- 
Husein nu se clinteau, el se prefăcea că-şi îndreaptă gugiumanul 
pe cap, pentru ca Halil să nu bage de seamă bucuria 
răutăcioasă din ochii lui. 

Şi deodată, cum îi plăcea lui Timur, el îşi struni pe neaşteptate 
calul sprinten, iute de picior. 

Bidiviul se ridică în două picioare, se întoarse fără a lăsa jos 
picioarele dinainte, apoi pomi de-a dreptul spre tuiul lui Halil- 
Sultan. 

Timur se opri lîngă iurtă, dar nu descălecă. Halil sări din şa 
sprinten, se apropie repede de scara bunicului, duse o mînă la 
piept şi făcu o plecăciune: 

— Fă-mi cinstea, stăpîne! 

Timur, sprijinindu-se de mîna lui Halil-Sultan, cobori de pe cal 
şi intră în iurtă. 

Acolo se lăsă jos în dreptul intrării şi mulţumi lui Allah că 
sosise cu bine, apoi îl aşeză în stînga sa pe Sultan Mahmud-han, 
ascultătorul său prieten fără de sprincene, strănepotul lui 
Gingis-han, hanul Ţinutului dintre ce două rîuri. Alături de han se 
aşeză Şeih-Lur-addin, căpetenia aripii drepte a urdiei, alături de 
acesta Şah-Melik, apoi Allahdada cel cu ochii rotunzi şi numai 


după Allahdada se lăsă jos Sultan-Husein, fiindcă deşi Allahdada 
poruncea de asemenea la treizeci de mii de oşteni, aceşti 
treizeci de mii erau călărime pe care Timur o socotea mai 
presus decît oştile de împresurare ale lui Sultan-Husein. După 
mîrzac se lăsă jos Şeih-Mannur, căpetenia elefanților, ascultînd 
în acel război de Sultan-Husein care avea optsprezece ani. Mai 
departe se aşezară mai-marii peste zece mii de luptători, care 
erau în tabără, alegîndu-şi singuri locurile lor. 

În dreapta, unde, potrivit obiceiului statornicit de Timur, la 
ospeţele de la palat se aşezau soțiile sale, iar la zaiafeturile din 
război se aşezau căpeteniile peste o mie de luptători, se aşezară 
căpeteniile peste o mie de oameni, după vîrstă. Veniseră numai 
acei dintre mai-marii peste o mie de oameni, care erau la aripa 
stingă a lui Halil-Sultan; iar dacă Timur s-ar fi oprit în iurta lui 
Sultan- Husein, acolo s-ar fi adunat doar mai-marii peste o mie 
de oameni din oştile de împresurare şi de spart ziduri ale lui 
Sultan-Husein. Toţi gîndeau: Timur nu venise la un nepot al său, 
nu la mirzacul Halil-Sultan, în a cărui iurtă se afla, şi nici măcar 
la căpetenia aripii stîngi a urdiei, ci la întreaga aripă stingă a 
urdiei sale. 

Căpeteniile peste o mie de oameni se aşezară în dreapta lui 
Timur după vîrstă şi alături de Timur veni vechiul său tovarăş de 
luptă - Hizr-han, un bătrîn înalt cu buzele subţiri uscate şi cu 
smocurile alb-gălbui ale mustăţii spînatice, cu ochiul stîng scurs 
şi cu o scobitură adîncă în tîmpla stîngă, din pricina unei lovituri. 

Hizr-han fusese mai-mare peste zece luptători în lupta pentru 
cucerirea cetăţii Urghenci, în care arătase ce poate, atunci cînd 
hainul Keihosrov se năpustise cu sulița în cumpănire asupra 
cvartirului lui Timur. Calul lui Hizr-han fusese ucis şi acesta, 
îngreunat de zale, se îndepărtase de încăierare, pesemne ca să 
pună mîna pe alt cal pentru a încăleca din nou. Deodată însă îl 
zări pe  Keihosrov care gonea în fruntea unor călăreţi 
înfierbîntaţi. El nu se dădu înapoi, ci, prinzînd clipa prielnică, sări 
în pieptul vînjos al calului duşman. Calul se împiedică şi căzu, iar 
Keihosrov fu acoperit de călăreţii săi, rămînînd cu cizmele roşii 
în sus. Oamenii hainului îl traseră de sub cai pe mai-marele lor, 
năucit, turbat de miînie. 

Aşa scăpase Keihosrov, din păcate pentru el, clipa prielnică, 
fiindcă drumul îi fusese tăiat de un pilc de acoperire al lui Timur, 


astfel că n-a mai putut răzbi pînă la cvartirul acestuia. 

Cînd îi fusese înfăţişat Hizr-han, Timur i-a privit timpla scobită 
de copita calului şi găvanul ochiului scurs din pricina loviturii şi a 
spus: 

— O să se vindece! Îl fac căpetenie peste o mie de luptători; e 
cutezător, isteţ şi credincios! 

De atunci trecuse multă vreme, iar Hizr-han se bătuse în 
multe lupte, pe Volga, pe Tigru, pe Kura, pe Ind, şi pretutindeni 
dăduse dovadă de agerime, de credinţă şi bărbăţie. Totuşi 
rămăsese mai-mare doar peste o mie de luptători, deoarece, 
pentru a porunci la zece mii de oameni, trebuia să stăpîneşti un 
ţinut în care puteai strînge zece mii de oşteni. Timur nu-i dăduse 
lui Hizr-han un asemenea ţinut şi Hizr-han îmbătrînea, poruncind 
la aceeaşi mie de luptători şi slăvindu-l pe Allah pentru că-i 
hărăzise bunăvoința lui Timur. 

Cu prilejul unui ospăț la Delhi, Safarbek, cel mai vîrstnic dintre 
mai-marii peste o mie de oameni, se înecase cu o halcă de 
friptură de vițel, şi Hizr-han, care niciodată nu se gindise la 
vîrsta sa, se pomenise, cu totul pe neaşteptate pentru el, cel 
mai bătrîn dintre asemenea căpetenii. De atunci fostei căpetenii 
peste zece luptători i se întîmpla să stea la ospeţe umăr la umăr 
cu fostul ataman Timur. 

Potrivit îndatoririlor sale de gazdă, Halil se aşeză la intrare şi-l 
întrebă pe bunicul său, ca pe cel mai cinstit oaspete: 

— Porunceşti să se aducă cumis, stăpîne? 

— A trecut vremea cumisului. Astăzi va să plouă. Cată să ne 
gătim de vreme rea. Adă buză!“... 

Căpeteniile urdiei schimbară priviri - într-o asemenea zi 
senină el prezicea vreme rea! 

Numai Hizr-han cuteză să încuviinţeze: 

— Adevăr grăieşti, stăpîne! 

Lui Timur nu-i plăcea cînd încuviinţa careva prea repede ceea 
ce spunea el, dacă pentru aceasta nu era nici un temei. Intoarse 
capul spre dreapta, privind printre gene: 

— De ce grăiesc adevărat? 

Hizr-han răspunse cu siguranţă de sine la întrebarea 
amenințătoare: 


14 Un fel de bragă. 


— Caii se scarpină, stăpîne. 

Timur dădu din cap a încuviinţare: 

— Da, da! 

Vorbele lui Timur însemnau o poruncă care trebuia îndeplinită 
fără întîrziere, şi mai-marii peste zece mii de luptători, 
necutezind să se ridice de la acel sfat al cîrmuirii, chemau pe 
furiş cînd pe unul, cînd pe altul dintre sutaşii lor, poruncindu-le 
în şoaptă să orînduiască întreaga tabără pentru vreme rea. 

Între timp Timur vorbea mai departe cu Hizr-han: 

— Tu ce-ai făcut? 

— Am dat poruncă, stăpîne, miei mele să apropie iurtele, să 
întindă pislele, să aducă lemne şi tot ce trebuie. 

— Dar altora le-ai dat de veste? 

— N-am primit poruncă. Dacă le-aş fi spus, ar fi ris de un 
bătrîn ca mine. Totuşi mai apoi i-am vestit; iată, pe Hodja-Usun, 
pe Kara-Oguzhan. Ei m-au ascultat, mă cunosc. 

— Hei, frate Hizr-han, după mintea ta nu eşti pe locul potrivit! 
Aşază-te de-a stînga mea. Aici ţi-e locul! 

Era o mare cinste! O deosebită cinste! O răsplată neasemuită. 
O căpetenie peste o mie de luptători să şadă la rînd cu mai- 
marii peste zece mii de oameni! 

În locul acestei cinstiri Hîzr-han ar fi fost încîntat să-i dea un 
ţinut bun, de pe care ar fi strîns cu chibzuinţă zece mii de 
luptători, iar pe ceilalţi supuşi ar fi ştiut el cum să-i pună la 
muncă aşa fel, încît să-i îndestuleze şi pe luptători, să plătească 
şi dările la ţanc. 

Slujitorii aduseră un cazan mare, adînc, îl puseră în faţa lui 
Halil-Sultan şi-i dădură acestuia un căuş de lemn lucrat cu 
crestături. 

Halil-Sultan umplu cu buză un pocal de aur şi, cu miîneca 
lungă a cekmenului suflecată, întinse pocalul lui Timur. 

Înainte de a lua pocalul cu mîna stîngă, Timur îşi arătă 
dreapta beteagă şi-i spuse lui Halil-Sultan a dezvinovâăţire: 

— Să am iertare! 

Parcă nu s-ar fi ştiut că mîna sa dreaptă era vătămată! 

Luă pocalul şi-l întinse îndată lui Sultan-Mahmud-han. 

— Bea, preaînălţate! îl îmbie Timur. 

Sultan-Mahmud-han nu voi să primească pocalul, doar aşa, 
din buna-cuviinţă în faţa unui om mai virstnic. 


Timur stărui: 

— Bea, bea, preaînălţate han! 

Sultan-Mahmud-han se împotrivi din nou, dar şi de data asta 
numai din bună-cuviinţă, ca în faţa tatălui gazdei. 

Timur zise şi mai stăruitor de astă dată: 

— Bea, rogu-te, preaînălţate han! 

Timur nu era cîtuşi de puţin mai presus decît dînsul, deoarece 
el, Mahmud, era han al acelei împărăţii de necuprins, el, Sultan- 
Mahmud-han, de aceea luă din mîna lui Timur pocalul greu, îl 
atinse cu buzele, apoi îl dădu înapoi lui Timur. 

Lui Halil nu-i plăceau acele farafasticuri ale bunicului său. 

„Stăpinitorul Lumii vrea să arate că sîngele lui Gingis-han are 
mai multă însemnătate decit orice izbînzi şi orice putere! E un 
prefăcut!” îşi zise Halil-Sultan, alungînd un gînd şi mai tăios: „E 
un făţarnic!”, pe care de mult căuta să-l înăbuşe în cugetul său, 
nelăsîndu-l să ia veşmîntul cuvîntului. 

Acest joc al lui Timur se pare însă că lui Sultan-Husein îi era 
pe plac: acesta zimbea a încuviinţare privind cum Timur bea 
smerit din pocalul care-i fusese dat înapoi de han. 

După ce bău, Timur întinse pocalul, dar nu gazdei, ci lui Şeih- 
Nur-addin, alegîndu-l prin aceasta staroste de cinste la stînga, 
ca atare îndatorirea lui fiind să dea înapoi pocalul gazdei. 

Şeih-Nur-addin îşi schimbă greoi locul, trecînd în faţă şi se 
aşeză pe o pislă între Timur şi gazdă, ascunzîndu-şi stîngaci sub 
el picioarele lungi. 

El dădu înapoi pocalul lui Halil-Sultan cu picătura de buză, pe 
care o lăsase Timur, deoarece a bea pocalul pînă la fund era 
socotit drept o dovadă de lăcomie şi de proastă creştere. 

Halil-Sultan umplu din nou pocalul de aur cu căuşul de lemn 
stind pe genunchiul sting şi suflecîndu-şi din nou mîneca 
dreaptă, îl întinse lui Huram-bek, mai-mare peste o mie de 
luptători care se aşezase după vîrstă alături de Timur, printre 
căpeteniile peste o mie de luptători, pe locul lui Hizr-han. 

Astfel, în virtutea dreptului gazdei, Halil-Sultan alese pe 
starostele din dreapta care era dator să primească pocalul de la 
gazdă şi să-l înmiîneze oaspeţilor. 

Tulburat de cinstea neaşteptată care i se făcuse, bătrînul 
oştean roşi într-atit, încît coada lui căruntă, după cum i se păru 
lui Halil, începu să aburească din pricina sudorii. Bătrînul întinse 


pocalul lui Timur. 

Timur goli pocalul, fără a-l mai întinde cuiva, după care îl 
dădu înapoi lui Şeih-Nur-addin. Între timp Huram-bek se aşezase 
pe locul lui de cinste, faţă în faţă cu Şeih-Nur-addin. 

Timur primi al treilea pocal tot din mîna tremurătoare a lui 
Huram-bek, îl duse la buze, apoi îl întinse lui Sultan-Mahmud- 
han, iar hanul îl dădu lui Şah-Melik: 

— Bea, frate! 


În vremea aceea cîţiva oşteni, din cei zece mii ai lui Şah-Melik, 
şedeau roată pe o pislă moale, albă şi dădeau cu zaruri. 

Atunci cînd cîrmuitorul se afla în tabără, luarea- aminte a mai- 
marllor era îndreptată spre el, şi oştenii puteau să joace în 
linişte un ceas-două cu amăgitoarele zaruri, împînzite de mici 
crăpături, îngălbenite din pricina numeroaselor palme fierbinţi şi 
asudate care le strînseseră, cu viclenele lor puncte negre. 

Un kaşgarian mărunţel, căruia-i ziceau lepure, se tot foia; cu 
trei săptamiui mai înainte pierduse la joc şi ultimul ban. Aşa 
ceva nu i se mai întîmplase niciodată, lui, unui jucător încercat. 
Dar şi potrivnicul - un oştean căruia i ziceau Milostivul, deşi nu 
era kaşgarian. Se dovedise la joc dirz şi dibaci. Ceilalţi jucători, 
de obiîrşie din Buhara, jucau fără vlagă, parcă în silă, iar cînd 
pierdeau, umblau cu şiretlicuri, căutînd o pricină oarecare ca să 
iasă din joc. Jucaseră toată ziua, pînă se primise porunca să 
pornească la drum, şi în ziua aceea lepure încheiase jocul cu o 
ruşine nemaivăzută: pierduse o ureche! Nici el nu se aşteptase 
să i se întîmple aşa ceva. Cînd nu mai avu ce să pună în joc, 
Milostivul îl ispiti: 

— Mai încearcă. Poate îţi scoţi paguba! 

— Dar ce să mai pun? 

— O ureche! 

lepure şovăia. Dacă pierdea, Milostivul i-ar fi retezat o ureche, 
şi atunci scopul întregii vieţi a lui lepure ar fi fost să-şi reciîştige 
urechea sau s-o răscumpere. Nu era ruşine mai mare ca 
aceasta; altul să-ţi ia urechea şi s-o păstreze, virită în brîu sau 
înfăşurată într-o cîrpă. 

Dar ruşinea era şi mai mare, şi însemna descalificare totală a 
jucătorului, dacă, la sorocul statornicit, cel care pierduse 
urechea nu putea să pună la bătaie o miză deopotrivă cu preţul 


urechii, asupra căruia căzuseră la învoială, sau o punea, 
pierzînd-o şi pe aceasta! 

Atunci dreptul cîştigătorului asupra urechii creştea de două 
ori, aşijderea miza la jocul următor pentru reciîştigarea urechii şi 
sorocul pentru revanşă se scurta. 

Dacă la sorocul al doilea cel ce pierduse urechea nu punea 
miza statornicită sau nu reciştiga urechea, cîştigătorul avea 
dreptul să pună în joc urechea cu alţi jucători, hotărînd totodată 
şi preţul ei. Cel care primea această miză şi cîştiga urechea, o 
lua, o înfăşură într-o cîrpă şi putea s-o pună la joc oriunde, s-o 
piardă şi s-o recîştige, de parcă n-ar fi fost urechea unui om viu, 
ci o piele de capră sau un inel de argint. Şi în timp ce urechea 
era pusă la bătaie de la un joc la altul, în tabără nu exista om 
mai disprețuit, mai de nimic, decît oşteanul cu urechea tăiată, 
atit de neputincios, încît nu era în stare s-o răscumpere şi atit de 
nepriceput ca s-o recîştige! Şi atunci, oricît ţi-ai fi dat coada 
părului împletit pe o parte, oricît ţi-ai fi pus cuşma pe-o ureche, 
nimic nu-ți putea ascunde ruşinea de  obraznicele, 
batjocoritoarele, sicîitoarele priviri, zimbete, întrebări! 

Şi uite asa, a trebuit să se întimple cu lepure, după ce 
rămăsese lefter, s-o sfeclească la gindul că pierduse şi o 
cruciuliţă, pe care pusese mîna demult, în Georgia, în cursul 
unei încăierări într-un sat. Cruciuliţa era iscusit lucrată şi lepure 
o privea încîntat de multe ori, atunci cînd era încredinţat că 
nimeni nu vedea asemenea lucru în mîna sa. Acum mai-marele 
peste zece oameni putea să afle că lepure punea la joc lucruri 
pe care nu se cuvenea să le aibă un oştean. Trebuia cu orice 
preţ să recîştige crucea. 

Şi cînd auzi de la norocosul său potrivnic propunerea 
dispreţuitoare: „Hai să jucăm pe o ureche!” lepure se aprinse: 
„O să reciştig înapoi crucea şi, încredinţat că va cîştiga, 
răspunse cu un zîmbet batjocoritor: 

— Hai! 

— Pe toţi banii? 

— Pe toţi! 

— Nu e prea mult? 

— Pun urechea! 

— Ceri preţ prea mare, o să-ţi fie greu s-o cîştigi înapoi. 

— Treaba mea! 


— Fie, dă zarurile! 

După ce căzu la învoială asupra mizei, lepure îşi puse în joc 
urechea pentru toţi banii. Era încredinţat că, după ce pierduse 
de nouă ori ia rînd, a zecea oară va cîştiga neapărat: rareori se 
întîmplă ca zarurile să cadă mici de zece ori la rînd! 

Şi lepure aruncă zarurile. Căzu nouă. Puțin. Totuşi, fireşte, nu 
se aştepta să cadă neapărat douăsprezece. 

Dădu şi Milostivul. Căzu unsprezece, cît nu căzuse în tot jocul. 

lepure ceru trei zile păsuire ca să plătească datoria, dar fiind 
prea aprins, făgădui prea mult pentru răscumpărare şi în trei 
zile nu putu face rost nici de jumătate din banii care-i trebuiau. 

După trei zile veni la potrivnicul lui şi de faţă cu trei martori îl 
chemă în stepă, unde îngenunche tăcut în dosul unor stînci. 

Milostivul îi reteză urechea cu atita dibăcie, dintr-o singură 
mişcare, de parcă toată viaţa, zi de zi, n-ar fi făcut decit să tot 
taie urechile slăviţilor oşteni ai Cuceritorului Lumii! Totodată 
făgădui să nu arate nimănui cruciuliţa şi-şi dădu cu părerea: 

— Numai de n-ar trăncăni cei din Buhara! 

Dar lepure se înţelesese cu aceştia - se învoiseră să tacă în 
schimbul unor mici daruri. 

Aşa îşi pierduse lepure urechea la joc, şi iată că acum aceiaşi 
jucători se adunaseră iarăşi. Acolo, la marginea acelui oraş 
neguţătoresc, străin, deşi de mult cucerit, lepure avusese 
norocul să primească noaptea trecută de la doi drumeţi întîrziaţi 
răsplata pentru cruţarea neînsemnatei lor vieţi. 

După ce socoti pradă, lepure se înfăţişă la potrivnicul lui şi-l 
îmbie la joc, ca să-şi scoată paguba. 

Milostivul căzu la învoială asupra socotirii prăzii, dar pentru 
ureche hotărî un preţ îndoit, şi nu voi s-o schimbe pe pradă fără 
să joace. 

— E dreptul tău! se învoi mîhnit lepure. 

Ar fi trebuit să joace chiar de la început pe ureche, dar lui 
lepure i se năzări să umble cu şiretlicuri, să-şi scoată pierderea 
puţin cîte puţin. Zarurile cădeau bine, cîştiga. 

Se aprindea tot mai mult. În sfîrşit spuse: 

— Hei, ce pui? 

— Urechea! 

— Bine! 

El puse pe preş preţul cu oare se învoiseră şi dădu zarurile. 


leşi ca şi ultima dată: 

— Nouă! 

— Număr sfint! spuse zimbind unul din Buhara. 

Milostivul amestecă zarurile în palme. 

— Hei! 

— Unsprezece! 

— Aşa a vrut Allah! spuse cu încredințare cel din Buhara, în 
timp ce lepure, încremenit, privea ţintă zarurile blestemate. 

— Ei bine, strigă el deodată, pun a doua ureche ca s-o cîştig 
pe cea dintii! 

— Am să ţi-o tai şi pe a doua! îl ameninţă Milostivul 

— O pun la bătaie! stărui lepure. 

De data aceasta însă soarta ocroti a doua ureche a lui lepure: 
se ivi mai-marele lor şi trebuiră să ascundă de ochii lui miza de 
pe preş. 

In acest timp băutura din cazanul lui Halil-Sultan se isprăvise. 
Toţi băuseră cîteva pocale; pocalul trecea încet din mînă în 
mînă, în cerc, dar nimeni, după ce-l primea, nu-l ţinea decit o 
clipă, fiindcă nu se cuvenea să-i faci pe ceilalţi oaspeţi să 
aştepte, acest lucru fiind privit ca dovadă de îngimfare, o 
dorinţă de a atrage luarea-aminte asupra ta, de a te socoti mai 
presus de alţii. 

Halil-Sultan lovi căuşul de fundul cazanului, umplu pentru cea 
din urmă oară pocalul greu, pe care îl ţinea cu mîna obosită şi-l 
întinse amirului Darbandi, un tînăr de o vîrstă cu el, mai-mare 
peste o mie de luptători, care şedea alături, în stînga lui: 

— Ei, drum bun! 

Amirul duse pocalul la buze, şi-l întinse vecinului din stînga 
Acesta îl dădu următorului din stînga. In felul acesta pocalul 
trecu de la cei mai mici în cinuri la cei mai mari şi fiecare îl 
dădea mai departe. Astfel ajunse la Timur, şi acesta, după ce îl 
duse la buze, îl întinse lui Sultan-Mahmud-han. Hanul îl dădu lui 
Şah-Melik, Şah-Melik lui Sultan-Husein şi, în sfîrşit, pocalul 
ajunse, după ce fusese dus de toţi la buze, dar fără să bea 
nimeni, la Şeih-Nur-addin, care îl dădu înapoi gazdei. 

Halil-Sultan bău puţin şi-l întinse din nou lui Şeih-Nur-addin: 

— Beti, beţi, rogu-vă, şi drum bun! 

Şi numai acum Nur-addin goli pocalul. 

Ospăţul se sfîrşi. Timur se ridică în picioare. Înlăuntrul tuturor 


se  revărsase o dogoare care încălzea inima şi alina 
amărăciunile... 

Şi deodată, pe mătasea groasă, răsunătoare a iurtei ploaia 
începu să răpăie, de parcă nişte degete iuți loveau o dairea. 


CAPITOLUL CINCISPREZECE 
SULTANIA 


Lui Miranşah îi dezlegaseră mîinile în seara celei dintii zile de 
întemniţare. Între timp scoseseră din cămăruţă tot ceea ce i-ar fi 
putut sluji ca să-şi facă seama. 

Fusese scos chiar şi un covoraş, un biet covoraş tocit; 
întemniţatul ar fi putut să răsucească din el fire din care să facă 
un laţ. Chiar şi cana de aramă o înlocuiseră cu una de lemn. 

Dar Miranşah era mirat de această grijă: el îşi pusese laţul de 
git într-o clipă de deznădejde, dar nici atunci nu se hotărise să-l 
tragă, iar acum  deznădejdea făcuse loc unei spaime 
necontenite, sicîitoare, ca o durere de măsele. 

În cîteva zile de singurătate Miranşah slăbi nespus, băgînd de 
seamă că acum era mai sprinten, mai vioi. Picioarele îl ascultau 
mai bine, deşi nu avea unde să se ducă. 

Gîndul că păşea mai uşor nu făcu decit să-i înteţească frica: 
putea fi silit să meargă el însuşi spre hangerul călăului, cum îi 
silise şi el de atitea ori pe răufăcători - ba uneori chiar şi pe 
nevinovaţi - să păşească peste întreaga piaţă, însoţiţi de 
gealaţi, în timp ce el îi privea şi uneori chiar ridea, fiindcă 
osîndiţii aveau o înfăţişare hazlie! 

Uneori el osîndea la moarte pe vreun neguţător ghiaur pentru 
că era rău platnic al dărilor, arunci cînd voia să primească dările 
de la ceilalţi neguţători înainte de soroc şi mai mari decit se 
cuvenea. Acest lucru avea o înrîurire neasemuită: de-abia cădea 
capul unuia, că dările de la cei scăpaţi cu viaţă curgeau îndată şi 
fără vorbă. 

Uneori dadea poruncă să fie înşfăcat un musulman bogat 
dintr-o tagmă sau alta şi poruncea să fie răscumpărat de către 
neguţătorii întregii tagme sau de către neamurile lui. Acest lucru 
aducea de asemenea sporirea veniturilor şi totul se făcea cu mai 
puţină bătaie de cap decit să te războieşti cu vecinii, să te tirăşti 
pe drumuri, să cucereşti aşezări, mai cu seamă că lucrurile 
înşfăcate în război intrau în vistierie, iar stăpînul vistieriei era 


tatăl său şi nu el. Dările plătite de neguţători le lua însă 
Miranşah: lui Timur nu i-ar fi trecut prin cap să-şi ceară partea 
din agonisita unor asemenea sume de mică însemnătate. 

Vistieria nu avea venituri şi se golise demult, dar Miranşah nu- 
i ceruse tatălui său ajutor - o scotea singur la capăt. 

Miranşah era darnic, dar oare dărnicia înjoseşte pe un 
cîrmuitor? Nu, hronicarii zic că dărnicia şi mărinimia îl înalţă pe 
cîrmuitor! Şi apoi fusese darnic numai cu cei care meritau 
dărniciile, cu oamenii drăguţi, veseli, duioşi. Cu răufăcătorii, cu 
ghiaurii posaci, cu seminţiile supuse, chiar şi cu musulmanii - 
truditori ai pămîntului sau meşteşugari - nu era niciodată darnic, 
ţinea minte poveţele tatălui său: îngăduinţa cu asemenea 
oameni nu face decit să-i înrăiască. Atunci de ce era mînios tatăl 
lui? 

Miranşah trăia fără griji, îi cruța pe dregători, nu era aspru sau 
cusurgiu, dar şi ei, la rîndu-le, îl răsplăteau cu credinţa lor. 

Se speriase aflînd despre sosirea tatălui său, dar cine nu se 
sperie cînd de casa lui se apropie pe furiş un tigru? lar Timur era 
un tigru fioros: niciodată nu ştiai ce mocneşte! Dacă ar veni cu 
inimă bună şi nu s-ar furişa! Dar cînd se furişează, cui nu-i e 
frică? 

Dar dacă ar fi fost un tată cu adevărat iubitor, oare n-ar fi fost 
mişcat, n-ar fi lăcrimat văzîndu-şi fiul necăjit, cu capul în laţ, un 
fiu supus, umil, ascultător?! Ce, aşa e un tată? 

Miranşah cugeta, ba mîniindu-se pe Timur, ba iertîndu-i 
înspăimîntat rătăcirile, dar în toate acele zile de chibzuieli 
singuratice inima i se slringea de frică, fără încetare, chinuitor. 

Şi inima i se opri deodată, cobori undeva în picioare, trăgîndu- 
| cu ea în jos. Cînd auzi după uşă nişte paşi, pe care i-ar fi 
cunoscut dintre zeci de mii de alţi paşi - prin dreptul uşii trecea 
Timur! 

Timur străbătu întregul palat, însoţit de mai-marele palatului, 
care ducea izvoadele, făcute sul. Dar Timur încă nu cerea 
izvoadele, străbătu tot palatul pînă la turnul din colţ, înlăuntrul 
căruia, printr-o hrubă, ajungeai jos, la beciurile vistieriei. 

La intrare îl aşteptau mai-marele oraşului Sultania, numit de 
Timur, şi căpetenia vistiernicilor de pe pămînturile lui Miranşah. 

Coborîră în beci. Timur îi ceru mai-marelui palatului: 

— Izvodul! 


— lată-l, mărite stăpîne! 

— Nu văd scris nimic! 

— N-avea ce să se scrie, mărite stăpiîne! 

Căpetenia vistiernicilor se prăbuşi la picioarele stăpiînitorului. 

In lumina tremurătoare a masalalelor, Timur cercetă beciul 
trainic, făcut din stînci uriaşe, cenușii. 

— Cine ţine vistieria într-o asemenea murdărie? 

— Chiar că... adevărat, mărite stăpîne. 

— Aici ar trebui să fie nu vistieria, ci temniţă pentru cei ce 
fură vistieria! 

Mai-marele palatului întări cu vădită plăcere: 

— O, adevărat, mărite stăpîne! 

— Cine a zidit palatul? 

— Nu se ştie, mărite stăpine. S-ar putea să fie zidit de o mie 
de ani. 

— Multe s-au petrecut pe aici... de atita amar de vreme! 
spuse Timur, nu fără părere de rău că nu trăise în vremurile 
acelea îndepărtate. 

Bolţi, bolți atîrnau apăsătoare şi se pierdeau în bezna de 
nepătruns. 

— la să vedem ce mai e! spuse Timur. 

— Nu mai e nimic, mărite stăpine! 

— Aduceţi masalalele! 

Şi ei păşiră înainte, afundîndu-se sub bolți, unde paşii lor se 
contopeau într-o singură cadență gravă, răsunătoare, parcă 
plină de ameninţări. 

— Hruba pare să coboare, nu? întrebă Timur. 

— Se zice că odinioară cobora sub fundul mării şi ieşea afară 
la Baku. 

Însoţitorii lui Timur îl urmau cu frica-n sîn. Despre hruba 
aceea umblau tot felul de poveşti: acolo fuseseră întemnițați 
oameni, de la care apoi nu se mai găsiseră nici oase. Nici un 
petic de îmbrăcăminte. Se spunea că un şah-zade persian, care 
fusese aruncat acolo, se ivise pe neaşteptate la Şemah, iar cînd 
a fost întrebat cum izbutise să răzbească printre duşmani, 
răspunsese: „Între Baku şi Şemah nu sînt duşmani”. „Dar ce, nu 
sînteţi din Sultania?” „Nu, sînt din Baku!” răspunsese acel şah- 
zade. Se spunea că întîmplarea aceasta se petrecuse cu sute de 
ani în urmă, dar asemenea poveşti umblau şi acum printre 


localnicii din Sultania. Alţii povesteau că în adiîncul hrubei 
sălăşluia un diavol care-i înfuleca pe cei întemnițați acolo cu 
straie şi ciolane cu tot. lar acum toţi înaintau în lumina tot mai 
firavă, privind miraţi făclia tot mai teşită a masalalelor, de parcă 
ar fi suflat careva în ea, cît pe ce s-o stingă. Tuturor le era frică, 
toţi simțeau o apăsare pe inimă: „Cum de nu-i spuseseră 
cîrmuitorului poveştile care umblau pe acolo? Dacă le auzea, n- 
ar fi păşit atît de hotărît înainte şi tot înainte prin hruba aceea 
blestemată!” 

Deodată Timur spuse fără să se uite înapoi: 

— Pesemne că diavolul a înfulecat şi vistieria cu ciolane, cu 
zdrenţe, cu tot! 

Într-un loc zăngăni ceva sub piciorul lui Timur. Porunci să fie 
ridicat. Era un jungher subţire fără prăsele. 

Timur trecu tăişul jungherului printre degete şi spuse cu 
siguranţă: 

— E arăbesc. Din Damasc. 

Apoi păşi din nou înainte. 

Deodată se opriră în loc. Drumul le era tăiat de o apă. Oricit 
întindeau masalalele, care sfiriau, cît pe ce să se stingă, nu se 
putea desluşi nimic - înaintea lor se întindea o oglindă roşcată şi 
moartă de apă, părînd că şi bolțile se contopeau în beznă. 

Timur privi îndelung oglindirea ciudată, arămie, în apă, a 
licăririi masalalelor. Oglinda apei era neclintită, şi dacă 
ascundea ceva, atunci acest ceva era de bună, seamă cufundat 
în adînc, tăinuit, ferecat pe veci sub ea. 

li lua cu frig pe toţi. Numai Timur nu simţea răceala jilavă, 
pătrunzătoare, care adia din bolți. El făcu calea întoarsă, parcă 
cu părere de rău, parcă înciudat că se despărţea de locul acela 
lugubru. 

— Va să zică aşa... Aici era păstrată vistieria? 

— Aici, stăpine. 

— Nu cumva dincolo de apa aceasta se putea ajunge la 
vistierie? 

— Dacă e nevoie, voi da poruncă să se cerceteze. Să fie 
trecută, să se vadă de unde vine, dacă e adincă... spuse mai- 
marele vistieriei. 

— E nevoie. Să dai poruncă! Dar numai unor oameni de 
credinţă! 


Şi, după ce făcu cîţiva paşi, adăugă: 

— Pe oameni să-i alegi tu însuţi. Unul şi unul. Pentru ca apoi 
să nu scornească basme. 

— Am să-i aleg, mărite stăpine! 

— Să fie oameni de credinţă, pentru ca apoi să nu ne pară rău 
de ei. 

— Da, mărite stăpine. 

Şi, înainte de a urca sus, cînd masalalele începură din nou să 
ardă mai luminos, Timur cercetă hruba cu privirea: 

— E goală!... 

Şi vistiernicul voi iarăşi să cadă la picioarele lui Timur, dar se 
stăpîni şi spuse gemiînd: 

— N-am făcut decit să îndeplinesc poruncile cîrmuitorului. 

— Dar de ce nu m-ai înştiinţat? Nu ştiai că am nevoie de bani? 
Hai? 

— De unde să ştiu? Socoteam că tot ce făcea cîrmuitorul avea 
încuviințarea ta... mărite stăpiîne! 

— Minţi! Ştiai că eu nu-mi risipesc vistieria pentru ospeţe şi 
zaiafeturi. Cînd pun mîna pe un pumn de bani, îl păstrez pînă e 
nevoie pentru urdie. Şi cînd dau urdiei acest pumn, ea îmi aduce 
în schimb o mie de pumni. Şi nici pe aceştia nu-i risipesc, ci-i iau 
şi-i păstrez pînă e nevoie, pentru urdie! 

— Mărite, stăpîne! 

— Poate pentru vistierie te-aş fi iertat. Dar ai minţit. Ai ştiut că 
am nevoie de bani. Ai văzut cum se risipeşte în vînt vistieria. Ar 
trebui să te căieşti, dar tu minţi! Pentru aceasta să nu aştepţi 
cruţare. Nu eu, ci hanatul meu are rievoie de bani. Samarkandul 
are nevoie. Inţelesu-m-ai? 

Şi Timur începu să urce scările, mirindu-se că în mîinile 
vistiernicului, care tremura ca varga, cheile zornăiau, uşa 
scîrţiia, lacătul... A 

„Pentru ce? Ce să încuie? Inainte trebuia să încuie!” gîndea 
Timur. 


În zilele acelea au fost cercetaţi mulţi oameni de tot felul - 
neguţători, starosti de bazaruri, vînzători de mărfuri pentru 
palat, stăpiîni de mari întinderi de pămînt. 

Pe mai-marii peste o mie şi peste zece mii de luptători din 
urdia lui Miranşah îi cerceta Timur însuşi. 


În sfîrşit, au fost întocmite izvoade şi socotite toate avuţiile nu 
numai din palatul acela, dar şi din toate celelalte palate şi 
grădini ale lui Miranşah. g 

Palatul din oraş părea pustiu. Sălile răsunau a gol. In zilele 
cînd se scrisese izvodul avuțiilor, covoarele fuseseră strînse sul 
la perete, toate lucrurile adunate într-un colţ, în fiecare încăpere 
se lăsase ceea ce se găsea acolo pe vremea lui Miranşah. Timur 
umbla aprins prin palat, de parcă l-ar fi cucerit a doua oară. 

În sfîrşit, el porunci să se adune Marele Divan, care era 
restrîns, spre deosebire de Micul Divan care cuprindea de cinci 
ori mai mulţi sfetnici. 

Nu în sălile înalte, nu în încăperile pentru serbări ale palatului, 
ci într-o cămăruţă sărăcăcioasă a căpeteniei palatului porunci 
Timur să se adune Marele Divan. 

Timur ieşi din sălile răsunătoare în curtea cea mică 
dinlăuntru. În zilele acelea mohorite copacii se întunecaseră 
dintr-o dată. Frunzişul lor nu se îngălbenise, ci luase o nuanţă 
roşcată. Frunzele cădeau cu un uşor foşnet cînd în micul havuz, 
cînd pe tufele de trandafiri, sau de-a dreptul pe pămîntul jilav. 

Zărind o frunză care se desprinsese de pe creanga unui arțar, 
Timur rămase pe ginduri. Profilată pe cerul înseninat după ploile 
şi vînturile reci, frunza cădea atit de încet, de parcă ar fi 
chibzuit: ce-ar fi să sară înapoi pe ramura de pe care căzuse? 

În Ţinutul dintre cele două rîuri era din vechime obiceiul de a 
se ghici în stele. Zeci de cititori în stele slujeau în palatele 
cîrmuitorilor, în geamii, în bazaruri Unii dintre ei ascultau 
întrebările şi dădeau răspunsurile lîngă preacinstitele morminte 
sau chiar în firidele de lîngă băile din oraş. Şi Timur îi punea pe 
cititorii în stele să-i ghicească, pentru ca toată lumea să vadă că 
el nu nesocotea semnele cereşti, dar pentru nevoile sale de 
toate zilele folosea felul de a ghici cu care era obişnuit din 
copilărie: felul în care cad pietricelele pe care le arunci în sus, 
felul în care ţine urechile calul în mers, felul cum pluteşte o 
frunză. Era încredinţat că Allah nu tăcea niciodată, la nici o 
întrebare, dîndu-i răspunsul prin semne cu tilc. 

De astă dată îşi zicea astfel: „Dacă va cădea pe pămînt, îl 
aşteaptă moartea; dacă va cădea în apă, îi va cruța viaţa, dar îl 
va lipsi de toate cinurile; dacă va cădea pe o tufă, îl va lăsa, dar 
îl va strînge în chingi”. 


Frunza, asemenea unei palme întinse, cobora atît de încet în 
liniştea înconjurătoare, profilată pe albastrul cerului, încît părea 
că e gata-gata să se facă nevăzută cine ştie unde, fără să-i 
răspundă lui Timur. 

Frunza atinse o ramură, se opri pe ea o clipă, apoi din nou se 
răsuci lin în aer, cobori drept pe o tufă de trandafir încă verde, 
dar, îndată ce-i atinse frunzele, se mai răsuci o dată, trecu 
întinsă aproape de luciul apei şi căzu în mijlocul drumeagului. 

„Aşa hotărisem şi eu! gîndi aproape cu glas tare Timur. Allah 
e de aceeaşi părere cu mine, vede şi el...” 

Şi, uşurat de îndoieli, cîrmuitorul trecu prin coridorul din colţ 
în curtea dinafară, îndreptindu-se spre încăperea căpeteniei 
palatului, acolo unde poruncise să se adune Marele Divan. 

Făcîndu-i plecăciuni, sfetnicii se dădură la o parte, rugindu-l 
să se aşeze ca de obicei în fruntea lor, pe duşumea, pe pislă. 

Dar Timur porunci să-i fie adusă o laviţă. 

— Mă doare piciorul, să-mi fie cu iertare. 

Uneori iarna, sau cînd se schimba vremea, la hotarul dintre 
toamnă şi iarnă sau dintre iarnă şi primăvară, îi era greu să-şi 
pună jos piciorul ţeapăn, dureros. 

Sfetnicii - cei mai vîrstnici dintre mai-marii peste zece mii de 
luptători şi cei dintii dintre amiri - erau chemaţi pentru a 
dezlega treburile cele mai de seamă şi mai grele. 

Înainte de a vorbi, aşteptau cuvîntul lui Timur. Aşteptau să le 
pună o anume întrebare - toţi ştiau ce întrebare, şi aveau 
răspunsul pregătit. 

Şi stăpîna mare însăşi, şi Halil-Sultan cel iubit de toată lumea, 
şi şah-zade Şirin-biki, soţia lui Miranşah, vorbiseră de mult 
despre aceasta cu tăcutul Sultan-Mahmud-han, cu fălcosul, 
binevoitorul şi prietenosul Şah-Melik, cu ursuzul Şeih-Nur-addin, 
ba chiar şi cu şovăielnicul seid Bereke, care întorcea privirile 
într-o parte. 

Timur aflase prin iscoadele sale, bărbaţi şi femei, despre toată 
acea  foială, despre toate  făgăduielile, rugăminţile şi 
îndemnurile. Îl supăra faptul că alţii se amestecau în treburi pe 
care le înţelegea pe de-a-ntregul numai el, dar s-ar fi supărat şi 
mai avan, dacă i-ar fi văzut pe stăpîna mare şi pe Halil, fiul lui 
Miranşah, nepăsători faţă de soarta acestuia. 

Sfetnicii erau miraţi de faptul că Timur primise la sfat pe mai- 


marele palatului, care-l slujise pe Miranşah. 

Dar Timur nu numai că-l chemase, dar îl şi aşezase în 
apropierea sa. 

Potrivit obiceiului, îl rugă pe seidul Bereke să rostească o 
rugăciune şi după aceasta, de-abia lăsîndu-l să spună ultimele 
cuvinte, îl întrebă pe mai-marele palatului: 

— lzvoadele le-ai adus? 

— Da, mărite stăpine. 

— Socotelile sînt aici? 

— Aici, mărite stăpine. 

Timur se întoarse spre pisarul său: 

— Izvoadele noastre sînt aici? 

— Aici, stăpine. 

— la-le pe cele ale căpeteniei palatului. Cercetează-le, vezi 
dacă seamănă unele cu altele. 

— Le-am cercetat; s-au potrivit toate, stăpine. 

— S-au găsit multe bunuri? 

— Nu mai puţin decit au pierit din vistierie. Şi s-a mai 
statornicit că multe din avuţiile din palat au fost ale 
cîrmuitorului pînă la jefuirea vistieriei. 

— Eu am nevoie de avuţii, nu de statorniciri. 

— Adevăr grăieşti, mărite stăpiîne! 

Timur se întoarse din nou spre căpetenia palatului. 

— Au fost luate, potrivit însemnărilor mele, toate lucrurile de 
preţ din palatele dregătorilor şi ale apropiaților lui Miranşah? 

— Am luat totul, i-am răzuit pînă la os, mărite stăpine. 

Cei din Marele Divan nu ştiau că doar în citeva zile cîrmuitorul 
nu numai că întocmise izvoade, dar şi golise toate casele de 
vază din Sultania, iar stăpînii acestor case fuseseră întemnițați 
acolo, în palat, în haznaua vistieriei: lui Timur nu-i plăcea să dea 
nimic în vileag pînă ce treaba nu era gata. 

— Şi cum e? întrebă Timur pe mai-marele palatului. S-au găsit 
multe lucruri? 

— Mult mai multe decit au fost în vistierie. 

— Cred şi eu, vistieria are aci o singură hazna, dar tilharii au 
multe haznale. 

— Adevăr grăieşti, stăpîne! 

Timur se întoarse spre Marele Divan oftînd uşurat: 

— lată că am întregit la loc vistieria! 


Şi unora li se păru că dinţii lui Timur sticliseră sub mustață a 
zîmbet; rareori se întîmpla să vezi zimbetul cîrmuitorului 

Timur vorbi divanului: 

— Dacă un slujitor jefuieşte vistieria, face să flăminzească 
urdia din pricina lipsurilor, îi împinge pe oşteni să uite de 
rinduială, lăsîndu-i să-şi cîştige zilele muncind pe unde pot, îşi 
ademeneşte ajutoarele de la treburi, lasă hotarele neapărate în 
faţa  vrăjmaşului puternic, hain, lacom, uită că aşezările 
omeneşti sînt cetăţi, şi nu bazaruri, lasă zidurile cetăților să se 
năruie, se apucă să-i jecmănească pe neguţătorii săi, iar de la 
străini ia bacşişuri ca să le facă hatiruri, dacă în loc de apă dă 
drumul pe pămînturile roditoare la turme, dacă lasă şanţurile 
pentru apă să fie năpădite de buruieni şi le înfundă cu gunoaie, 
iar grînele începe să le cumpere din ţările vecine - ce merită 
dregătorul nostru, de vreme ce, în loc de a făuri, se apucă să 
nimicească, în loc de a agonisi, se ţine de jafuri, în loc de a se 
supune, se răzvrăteşte? Dacă îşi priveşte ţinutul de sub 
stăpînirea lui nu ca o parte a unei stăpiniri unite, ci... 

Mînia creştea în Timur şi glasul i se frînse. Tăcu citeva clipe, 
apoi îi întrebă pe sfetnicii săi, care îl priveau în tăcere: 

— Ce merită un asemenea slujitor? 

Marele Divan tăcea. Timur se uita la sfetnicii lui cei mai 
credincioşi, reazemul său, la aceşti oameni cu care ferecase, ca 
şi cu un cerc, toate spiţele unei roţi uriaşe - stăpînirea sa - şi ei 
lăsau privirile în jos, fiecare aşteptind ca altcineva să-i răspundă 
cîrmuitorului. 

— Tăceţi? Atunci am să vă spun eu: osînda cu moartea! 

Oamenii aceia tari, aspri, necruţători, tresăriră, începură să se 
frămiînte sub ochii lui fără a ridica privirile. 

— Şi o caznă cu moartea în văzul tuturor! Ca să intre spaima 
în toţi! 

Numai Şah-Melik îşi ridică chipul dirz, privindu-l pe Timur 
drept în ochi: 

— El îţi este fiu, stăpîne! 

Timur nu se aşteptase că va trebui să mai spună ceva. Nu era 
obişnuit să dea socoteală cuiva. Nu se mai întîmplase vreodată 
să fie înfruntat. Era cu putinţă să-l cuprindă o asemenea 
turbare, încît nici Marele Divan, nici tot palatul acela uriaş, nici 
lumea întreagă nu i-ar mai fi putut stăvili mînia, nimicind tot 


ceea ce i-ar ieşi în cale! 

Timur se ridică de pe laviţă, privind cu o miînie crescîndă în 
ochii neînfricaţi ai lui Şah-Melik. 

Dar şi Şah-Melik se ridică de jos. 

Părea că Timur îşi încorda puterile gata să se repeadă, 
vijelios, nimicitor, căutînd la Şah-Melik locul de care să-l înşface. 

Dar, gata să sară, el mai auzi o dată vorbele liniştite, hotărite, 
ale lui Şah-Melik: 

— Eu pot să fiu ucis, stăpine. Nu e vorba de mine. Dar el îţi 
este fiu... 

— Eşti un tadjic! Voi toţi sînteţi miloşi! Dar eu am nevoie... 

— Nu e vorba de mine. lataganul islamului va fi pătat de 
păcatul uciderii copilului. Va mai fi el atunci lataganul islamului? 

— Asta nu e treaba ta. Să vorbească seidul! Haide! 

Bereke se ridică în picioare: 

— Stăpine! Orice musulman ştie că atunci cînd Ibrahim a voit, 
în numele lui Allah, să-l înjunghie pe fiul său Ismail, însuşi Allah 
i-a dat iataganul la o parte. 

— Eu nu fac aşa ceva în numele lui Allah. Eu trebuie să 
întăresc cîrmuirea, nu să închid ochii! 

— Allah vede totul, stăpîne! 

— Sînt lucruri pe care însuşi Allah mi le-a încredinţat ca să le 
dezleg aci pe pămînt. Oare nu tu, cuviosule seid, mi-ai spus 
aceasta? Nu mi-ai spus, hai? 

Şi, fără să aştepte răspunsul seidului, Timur îi cercetă cu 
privirea pe sfetnicii săi care tăceau, dar acum nu-şi mai fereau 
privirea de el. 

Se întoarse pe neaşteptate spre căpetenia palatului: 

— Ei? Grăieşte! 

Acesta spuse: 

— Nu, stăpine! Cum e cu putinţă?! Orice om, chiar şi cel mai 
sărman, va spune: „Cîrmuitorul îşi ucide copiii pentru aur, dar eu 
- eu sînt mai bun, eu, deşi sînt sărac, totuşi îmi cresc copiii, nu-i 
tai!” Cum o să fie atunci? Împărăţia ta e mare, dar tu eşti unul 
singur. Ar trebui ca... Dar ce sa mai vorbesc! Tu însuţi ai 
priceput acest lucru cu marea ta înţelepciune! 

Mai-marele palatului ţintise bine: Timur, acum mai liniştit, deşi 
în silă, stînjenit, totuşi se răzgîndea. Ca totdeauna grăbit, căuta 
răspunsul la o nouă întrebare anevoioasă, ca o cetate din munţi, 


greu de cucerit: „Dacă nu osînda cu moartea, atunci ce?” 

Posomorit tot timpul, după ce făcu cîţiva paşi şchiopătînd prin 
dreptul laviţei, Timur se aşeză din nou. 

— Fie! 

Sfetnicii încă mai vorbeau, dar cuvintele lor, cînd făţişe, cînd 
întortocheate, nu făceau decit să ia de la cap cele spuse de Şah- 
Melik: să i se lase lui Miranşah viaţa, dar să fie îndepărtat pentru 
totdeauna de la treburile stăpinirii. Impărăţia Hulagu să fie dată 
celui care va fi socotit vrednic de aceasta, dar atita vreme cit 
cîrmuitorul se afla acolo, altul n-avea ce face. 

Timur se cufunda tot mai mult în gînduri, ca totdeauna cînd se 
vorbea despre ceva ce el şi hotărise. 

După ce îi ascultă pînă la capăt, le răspunse liniştit: 

— Se încuviinţează! 

Tăcu o clipă, apoi se ridică şi spuse: 

— Am dat ascultare înţelepciunii voastre! Acum să păziţi 
hotarele: dincolo e un vecin primejdios. 

Toţi ştiau că Baiazid, aflind de venirea lui Timur, îşi şi gătea 
ostile, sigur de puterea sa, căci cucerise de pe acum multe ţări 
dincolo de Bosfor şi-i zdrobise pe cavalerii regelui Sigismund pe 
malurile Dunării. 

— Cînd porneşti împotriva unui duşman trebuie să ştii prin ce 
e puternic; ca să-l învingi trebuie să ştii unde e slab. lată că a 
sosit vremea să ştim. Cum? Da, da! 

Timur pusese sfetnicilor săi o întrebare, care trebuia 
dezlegată înainte de a-i chema iarăşi să se adune la Marele 
Divan. 

li lăsă pe sfetnici să plece şi se întoarse în palatul pustiu. 

Spre seara vremea se răci. In sălile tăcute chiar şi soarele 
părea rece. Piciorul îl durea şi din această pricină şchiopăta mai 
avan. 

Intr-o sală lăturalnica nişte oşteni aduseseră jeratic deasupra 
căruia încă pilpiia o flăcăruie luminoasă şi-l aruncară în vatra de 
piatră a unei sobiţe de fier, sub o masă joasă. 

Incă de dimineaţă, cînd începuse să-l doară piciorul, ca să se 
încălzească, Timur încălţase ciorapi de lînă, groşi, cu izvoade 
pestriţe şi îmbrăcase un cekmen alb de lînă de Badahş. In straiul 
acela de tadjic erau şi mai vădite trăsăturile lui de om al 
stepelor - ochii înguşti, alungiţi spre tîmple, umerii obrajilor ieşiţi 


în afară, negricioşi, sprîincenele groase, de bătrîn, dar rare. 

La vederea jarului simţi nevoie de căldură. Se apropie de 
sobiţă. Străjerii se depărtară îndată spre uşă. 

Îl durea piciorul. Întinse o pătură groasă peste măsuţa de 
deasupra sobiţei şi se înveli pînă la brîu cu pătura încălzită. 

Străjerii stăteau la uşă, ferindu-se să facă cea mai mică 
mişcare. Timur şedea singur în sala pustie, care se cufunda în 
întuneric. 

Se întuneca, iar el şedea fără să facă nici un zgomot; nu-i 
venea nici măcar să poruncească să se aducă o masala, ca să 
nu vină nimeni. 

După ce se încălzise, piciorul parcă nu-l mai supăra atît, dar 
începuse să-l doară mîna. Trase pătura pe umăr. Se simţi mai 
bine, totuşi piciorul şi mîna încă îl dureau, îl tot dureau... 

Dar şi mai supărător îl siciia neliniştea: „Marele Divan se 
împotrivise!” Oamenii săi cei mai apropiaţi nu înțelegeau că, 
toată viaţa, el îşi întinsese stăpinirea fără preget, fără să se 
cruţe nici pe sine, nici pe prieteni, nici pe feciorii săi, nici urdia. 
Dărîma cetăţile vecinilor pentru ca ei să nu aibă unde să se 
apere de miînia lui; poruncea să fie răpuşi zeci de mii de oameni, 
pentru ca aceia care scăpaseră cu viaţă să-i mulţumească că 
fuseseră cruţaţi, să-l slăvească pentru mărinimia lui şi să se 
teamă de el. 

Bolnav fiind, dezlănţuia noi şi noi războaie, ca să nu se ridice 
alţi stăpîni ai lumii; numai el avea s-o scoată la capăt cu lumea 
asta, numai el o va ţine în rînduială şi supunere. Pe nepoţii săi îi 
trimitea sub loviturile duşmanului, pentru ca toate seminţiile 
lumii să vadă în ei pe urmaşii stăpînitorului lor, pe viitorii stăpîni 
ai tuturor împărăţiilor din lume. Da, nu precupeţea nimic, nu 
cruța pe nimeni de dragul izbînzilor, de dragul stăpiînirii, care 
trebuie întinsă. Întinsă! 

Dădea imbold bărbăţiei nepoților, îi învăţa pe ei, viitorii 
stăpinitori, să îndrăgească lupta, războiul, să nu se dea în lături 
de la cruzimi, să nu se lase stăpiniţi de milă, le călea inimile. 

Pentru ei rinduia lumea, pe care din tinereţe o aduna fărimă 
cu fărimă, ţară cu ţară, cum ai agonisi ban cu ban. Pentru 
moştenitorul tău. 

Pentru țelul acesta nu cruța pe nimeni. Cu inima grea îl 
trimisese în gura primejdiei pe fiul său Omar-Şeih, cînd trebuise 


să arunce urdia împotriva unui potrivnic mai tare; îşi dădea 
seama ce urgie îl pîndea, totuşi îl trimisese. Şi Omar-Şeih 
pierise; doar nu putea să dea înapoi! Şi acum veghea ca nepoţii 
să nu dea înapoi ca să fie pildă tuturor. Şi doar toţi îi erau 
scumpi, ca degetele de la mînă. Şi ar fi fost dureros să-i piardă, 
ar fi fost foarte dureros, dar nici să-i cruţe nu putea. 

lar tovarăşii săi de luptă cei mai credincioşi, cei mai 
încercaţi... Cîte drumuri străbătuse împreună cu ei, începînd cu 
drumul acela lunecos, cînd - erau de atunci treizeci şi cinci de 
ani - pe o ploaie grozavă, fugiseră împreună din Cinaz peste rîul 
Sîr! Aceşti oameni încercaţi, ca şi iataganul lui, se împotriviseră 
voinţei cîrmuitorului lor, le fusese milă de Miranşah, aveau 
îndurare pentru un nemernic care-şi făcea de cap, care 
smulsese crăiia Hulagu de sub cîrmuirea tatălui său! Le era milă 
de el, iar nemernicul era ca o spărtură într-un vas: chiar dacă nu 
e mare spărtura, totuşi, oricît ai vrea să umpli un vas spart, 
curge tot din el, oricît de mică ar fi spărtura! lar stăpiînirea-i ca 
un vas în care trebuie să tot torni la... bani! Să tot torni mereu, 
la nesfîrşit! 

lar atunci cînd el va pune drept cîrmuitori peste neamurile, 
peste ţările supuse, pe nepoţii săi, tineri nepricepuţi, cine va 
avea grijă ca ei să fie strîns uniţi, dacă cei mai încercaţi, cei mai 
vechi tovarăşi de luptă ai săi înclinau să se arate îngăduitori cu 
nesupunerea, să încuviinţeze risipa?! 

Dervişii auziseră nu numai în bazaruri, dar şi printre dregătorii 
trindavi că Miranşah era poreclit în zeflemea Mianşah, ceea ce 
însemna jumătate de cîrmuitor - vorba ceea: nici laie, nici 
bălaie! Poate socoteau că ceea ce cucerise tatăl, fiul avea voie 
să spulbere în vînt? Nimeni nu are voie! Şi va trebui să arate că 
nici fiul, nici nepotul, nimeni nu are voie să facă aşa ceva! 

Socotea mila o slăbiciune. Cînd se întîmpla ca tovarăşii săi de 
drum să se plingă de arşiţă, de frig, de sete, numai el tăcea. 
Putea să rabde oricît, dacă o oprire ar fi îndepărtat izbînda; 
putea să doarmă pe pămîntul gol, dacă pentru un popas tihnit ar 
fi trebuit să facă un ocol. Putea chiar să nu doarmă, dacă 
trebuia s-o ia înaintea duşmanului, să călărească fără 
întrerupere, să nu se dea jos din şa, să meargă înainte, chiar 
dacă înţepenea de oboseală! Şi nimeni nu cuteza să se plingă, 
cînd el nu se cruța pe sine însuşi. Şi toţi mergeau înainte, 


începînd cu el şi pînă la cel din urmă oştean, necutezind să fie 
îngăduitori cu slăbiciunile lor, de vreme ce trebuiau să meargă 
înainte. Aşa veniseră toţi într-acolo întîia oară, cînd călcasară în 
picioare Azerbaidjanul, cînd îşi fărimau frunţile de turnurile 
armeneşti, cînd se căţărau pe munţii gruzini împăduriţi, unde 
după fiecare tufă îi pîndeau războinici şi ţărani bătrîni. Ca atunci 
cînd, fără să pună capul jos, fără să mănince, se năpusteau de 
la o aşezare la alta, de la o cetate la alta, dintr-o luptă în alta, 
pentru a nu lăsa duşmanului vreme nici să se dezmeticească, 
nici să-şi adune puterile, pînă ce, în sfîrşit, se aşternuse liniştea 
pe tot pămîntul acela, unde pretutindeni duhnea a ars şi a hoit. 
Nu de la sine-i căzuse în mînă crăiia Hulagu, atunci cînd el îşi 
întinsese stăpînirea pînă la nisipurile Mesopotamiei! 

Şi tocmai bătrinii aceştia, istoviţi, veştejiţi de războiul acela, 
sînt acum atît de mărinimoşi cu un trîndav răsfăţat care a jefuit 
crăiia Hulagu! Aveau mai multă milă de un gură-cască decit de 
ei înşişi. Cu ei înşişi nu fuseseră îngăduitori, fiilor lor nu 
căutaseră să le uşureze greutăţile războaielor, primejdiile 
luptelor, dar le fusese milă tuturor, tuturor, pînă la unu, de un 
trindav, un mişel, un făţarnic! 

Spuneau: pe părinte va cădea pata pentru uciderea fiului. 
Spuneau: norodul va murmura. 

Pată? Asta nu era treaba lor; doar n-o să-i taie capul el însuşi. 
Ar fi rînduit lucrurile aşa fel, încît nici măcar o picătură n-ar fi 
tîşnit spre el! Ştia el cum să facă aşa ceva! Oare pe amirul 
Husein şi pe ticălosul Keihosrov cu mîna lui i-a... 

Au să murmure? Noroadele întotdeauna murmură! Şi cele 
învinse, ba, uneori, chiar şi ale tale. Murmură, dar în taină, cu 
fereală. Parcă el nu ştie? Murmură! Dar tocmai pentru aceasta el 
a înălţat turnuri din capete retezate - şaptezeci de mii de capete 
la Ispahan! La Isfizar din robi vii a ridicat turnuri mai înalte decit 
zidurile cetăţii: legau rob de rob, apoi îi aşezau unul peste altul 
ca pe nişte cărămizi şi turnau între ei var cenuşiu, care se usucă 
repede... După aceea îi punea pe hogi să se caţăre pe turnurile 
de hoituri, pentru ca de la înălţimea lor să cheme credincioşii la 
rugăciunea de mulţumire! Întru mărirea lui Allah! Asemenea 
rugăciuni erau bune, pentru ca supuşii rămaşi în viaţă să nu uite 
ce înseamnă să murmuri în puternica şi cucernica împărăție a lui 
Timur! Împărăţia lui este peste tot, oriunde ajunge el. Să 


murmure?! Nu trebuie cruţaţi cei care îndrăznesc să murmure. 
Cu cît vor rămîne mai puţini, cu atît vor fi mai supuşi! Capul jos, 
chiar înainte de a deschide gura! Atunci şi ceilalţi vor închide 
gura, şi se vor supune grabnic... 

Piciorul îl durea, de parcă i-ar fi smuls cineva o vină. 

Îl doare, iar oamenii cred că e sănătos tun! N-a prea ucis cu 
mîna asta, dar ea i s-a uscat, îl doare, îl supără... 

Oamenii cred că e mulţumit, dar el n-are linişte, n-are linişte! 
lată, a trebuit să se întoarcă din Hindustan. Şi doar acolo au mai 
rămas încă multe lucruri de făcut. Ar fi trebuit să mai rămînă 
acolo, să mai facă una, alta, dar a trebuit să se întoarcă de la 
jumătatea drurnului, căci veneau ştiri neliniştitoare despre 
izbînzile lui Baiazid. Ţara chitailor, după ce-i alungase pe 
mongoli, strîngea oşti. Hoarda de Aur căzuse pe mîna şiretului 
vîntură- lume Edighei; Tohtamiş, înţeles cu litvanul Vitovt, 
încerca să se furişeze spre Hoardă ca să-şi dobîndească iară 
puterea dinainte. lar Hoarda, fie că în fruntea ei era Edighei sau 
Tohtamiş, îşi aţintea privirea spre Horezm, aşa că nu trebuia s-o 
piardă din ochi, nu se putea, în asemenea vremuri de cumpănă, 
să lase hanatul fără oşti. Aşa că se întorsese. Dar el avusese de 
gînd să străbată întregul Hindustan, să pornească spre ţara 
chitailor, să încerce dacă nu era mai uşor să ajungă la Chitai pe 
acolo... Dacă, în vremea asta, Moscova ar fi ţinut Hoarda de Aur 
în loc, el ar fi înaintat mai departe. Dar Moscova îl dăduse peste 
cap pe Mamai şi tăcea din nou. Stringea oşti? Ar trebui ca el să 
pună mîna pe Hoardă, s-o supună, o dată pentru totdeauna iar 
apoi să pornească cu ea tot asupra Moscovei! Data trecută nu 
ajunsese pînă acolo, se temuse. Inaintase pînă la cîmpia 
Kulikovo, pînă la gorganele lui Mamai... Şi se întorsese. In viitor 
trebuie s-o ia pe alt drum, pe la Hoardă, prin Bulgar, aşa cum îl 
îndemnase atunci Tohtamiş... 

lar sfetnicii aceştia... Li se făcuse milă... Lor ce le păsa! Numai 
el cunoştea preţul fiecărui petic de pămînt. Numai el... 

Timur se lăsă pe pislă, întinzînd piciorul, ca să se liniştească. 
Se simţea mai uşurat. Poate pentru că se încălzise se simţea 
mai bine. Temiîndu-se să nu zgindărească durerea care se 
potolise, stătea cu faţa în sus, pe pisla aspră, îngîndurat, 
cufundîndu-se pe nesimţite în somn. 

Pătura îi căzuse de pe umăr, capul i se sprijinea pe 


duşumeaua goală. 

Străjerii schimbară o privire între ei şi păşiră uşor peste prag, 
închizînd uşa în urma lor: nu se putea şti ce va zice cîrmuitorul 
dacă ei rămiîneau acolo cît timp el dormea, întins pe duşumea, 
cu gura căscată, cu tichia căzută de pe cap. Nimeni nu trebuia 
să-l vadă doborit de boală, de slăbiciune, de bătrineţe. 

Şi nu era nici cine să-l învelească, sau să-i vire o perină sub 
cap. 


Timur se trezi cînd se lumina de ziuă. 

Se trezi din pricina durerii. Acum îl dureau şi ceafa, şi spinarea 
din pricina duşumelii tari pe care dormise. 

Afară răpăia ploaia şi dinspre uşă venea o adiere rece, jilavă. 

Timur sări în picioare cu dinţii încleştaţi şi încremeni o clipă 
din pricina unei dureri crunte. Totuşi se aplecă ridică de jos 
tichia, şi-şi şterse cu hotărîre faţa cu palma. Cînd oştenii intrară 
la chemarea sa, stătea la fel ca atunci cînd intrase acolo, de 
parcă între timp n-ar fi adormit pe neaşteptate, nu l-ar fi săgetat 
acea durere stăruitoare care-i străbătea tot trupul, ca focul un 
ciot uscat. 

— Să vină mai-marele palatului! porunci Timur. 

Dacă nu dormea el, nu putea pricepe că oamenii de care avea 
nevoie ar putea să doarmă, să lipsească, să se îndeletnicească 
cu arte treburi. 

Mai-marele palatului cunoştea firea cîrmuitorului. Era gata să 
se înfăţişeze în orice clipă. Se ivi în cekmen, încins, cu turbanul 
bine legat. 

— Puteai să nu-ţi pierzi vremea cu turbanul, doar nu eşti 
hoge! În timp ce tu ai zăbovit cu turbanul, eu te-am aşteptat. 
Hai? 

Mai-marele palatului ştia: dacă ar fi venit fără turban, Timur |- 
ar fi mustrat pentru nepăsare, pentru călcarea rînduielii. Şi apoi 
înfăşurase turbanul de cu seară, şi-l pusese la îndemiînă, aşa că, 
spre a şi-l aşeza pe cap, nu-i trebuise mai multă vreme ca 
pentru un gugiuman. Dar nu se putea să spună acest lucru 
stăpiînitorului, aşa că tăcu. 

— Am dat poruncă să se cerceteze hruba. N-o mai fi vreo 
ieşire? Nu cumva vistieria a fost jefuită prin altă ieşire?... 

— Nu s-a găsit nici o altă ieşire, mărite stăpîne. 


— Dar te-ai îngrijit să pui oameni de încredere? 

— Şi de încredere, şi sîrguincioşi foarte, mărite stăpine. 

— Cine sînt? 

— Dregători. l-am închis acolo şi le-am spus: „Preacinstiţilor, 
viaţa voastră e în mîinile cîrmuitorului. Cei care ştiu că au o 
vină, să caute ieşirea din hrubă, altă ieşire să nu aştepte.” Ei, 
mărite stăpîne, au cercetat totul, au răscolit toată apa care nu 
se ridică nicăieri mai sus de brîu şi a izvorit din pămînt, n-a venit 
pe vreo ieşire. lar dincolo de apă e un zid. Au căutat cu riîvnă 
vreo ieşire - mai sîrguincioşi ca ei nici că se pot găsi! 

— Dar ce... i-ai pedepsit pentru obidele pe care ţi le-au făcut? 

— l-am pedepsit şi pentru obide, şi pentru înjosiri, iar porunca 
ta am îndeplinit-o cu străşnicie. 

— Hai la ei! 

Coborîră cu un opaiţ firav, flăcăruia lui li se păru orbitoare 
întemniţaţilor, care se dezobişnuiseră de orice lumină. 

Ţineau ochii închişi ca să se deprindă cu lumina, simțind, fără 
a-şi da seama, că venise însuşi cîrmuitorul, că se apropia clipa 
cînd se va hotări soarta lor. 

Dar el începu să vorbească, şi vorbele lui îi buimăciră mai 
abitir decît o lumină orbitoare. 

— Sînt toţi aici? 

Întemniţaţii tăceau. 

Timur spuse dus pe gînduri: 

— Nu v-aţi aşteptat să ajungeţi în locul aurului, pe care l-aţi 
furat de aici, hai? 

Careva suspină, gemu, începu să se smiorcăie, dar Timur 
urmă hotărît, liniştit: 

— Cu mine totdeauna e aşa: cine riîvneşte la avutul stăpiînirii, 
din asta i se va trage pieirea! 

Unul începu să se tînguie. Cuvintul „pieire” nu prevestea 
nimic bun. 

Chipurile întemniţaţilor se iveau din întuneric albe, înfricoşate, 
slugarnice, păroase, puhave, şi din nou piereau în beznă. 

El se uita la părtaşii matrapazlicurilor şi zbănţuielilor lui 
Miranşah. 

— Sînt toţi aci? Poate l-aţi uitat pe careva? Cine a mai hălăduit 
cu voi? Vorbiţi! 

Lor însă li se părea că fuseseră striînşi acolo chiar mai mulţi 


decit erau la zaiafeturile şi vînătorile lui Miranşah. Se găsiseră 
cu toţii acolo. 

— Tăceţi? 

Atunci fostul vizir ieşi anevoie înainte cu picioarele sale 
betege, umflate: 

— Sîntem bolnavi, răcim aci, mărite stăpîne! 

Lui Timur i se păru că din pricina acestor cuvinte însăşi 
durerea lui îl săgetă şi mai aprig. Dar răbdă şi răspunse tot atit 
de hotărît ca şi pînă atunci: 

— Nu sînt vraci. 

— Mărite stăpîne! Aici în nimicnicie, în beznă, în mocirlă ne- 
am căit, ne-am miîhnit foarte. Rugămu-ne ţie, mărite stăpîne, din 
toată inima: ia cu mîna ta prăselele hangerelor noastre, pune-le 
la încercare, vezi cît sînt de ascuţite şi credincioase ţie! 

— Eşti bun de gură! 

Opaiţul începu să pilpiie în mîna mai-marelui palatului, care se 
căznea să-şi ascundă risul. 

— Ce-i cu tine? întrebă Timur, privindu-l pieziş. 

— Adevărat că-i bun de gură, mărite stăpîne! Pentru asta a 
fost numit vizir. La zaiafeturi asta-i o însuşire de seamă. 

Lui Timur nu-i plăcea pălăvrăgeala lui. Dar nu-i făcu nici o 
mustrare şi-i spuse vizirului: 

— întîi o să vă încerc ascuţişul hangerelor pe grumazele 
voastre. 

Aceasta era hotărîrea sa. 

Fără a mai asculta rugăminţile şi tînguielile, se întoarse şi 
urcă scara spre ieşire, silindu-şi piciorul bolnav să păşească mai 
hotărît ca înainte, cînd nu-l durea, ţinind capul mai sus decit 
altădată, cînd nu-l fulgera junghiul acesta din ceafă. 

Purcese de-a dreptul spre cămăruţa în care fusese întemnițat 
Miranşah. 

Împinse uşiţa şi spuse fără să intre: 

— Hei, găteşte-te! Ai să-ţi vezi ortacii. 

Şi, îndoindu-se că fiul său, care-l privea încremenit, 
înţelesese, adăugă: 

— Cînd s-o lumina de ziuă, în piaţă! 

Drept răspuns, Miranşah începu să urle, să se tinguie, să ţipe, 
ca şi cei din hrubă, dar Timur se depărtă de uşă. Care fu din nou 
zăvorită. 


Ziua cînd surlele începură să vuiască chemînd gloata, toate 
laturile marii pieţe pietruite a palatului se împestriţară de 
localnici. Straja curăța întinderea din faţa palatului. Oamenii se 
înghesuiau, întrebîndu-se ce prevestea acel vuiet al surlelor, ce 
privelişte, ce ştire. 

Sus, deasupra pieţei, în galeria palatului se iviră înalții sfetnici 
şi nepoţii lui Timur, iar cadînele şi soțiile stăpînitorului se lipiră 
de geamuri, prin care vedeau întinderea pieţei, de pe care 
fusese dată la o parte mulţimea. 

Timur nu le poruncise doar feciorilor mai mici ai lui Miranşah 
să vină acolo de la Grădina de Platani. 

Şah-Melik păli, uitîndu-se mirat la seidul Bereke şi la Şeih-Nur- 
addin, cînd, în vuietul surlelor, în piaţă fu adus Miranşah. 

Oştenii păşeau pe de lături, iar doi călăi îl duceau pe fostul 
cîrmuitor, ţinîndu-l de coate. Halatul subţire flutura în vînt, 
descoperind şalvarii boţiţi ai mîrzacului. Şalvarii coborau pînă la 
picioarele desculţe. li era frig la picioare. Pe cap avea o tichie 
albă, murdară, iar coada, pe care Miranşah, ca să arate ca un 
adevărat musulman, o ascundea sub turban, i se ciufulise, 
ieşindu-i de sub tichie. 

In urma osînditului se ivi călare căpetenia palatului. Osînditul 
fu oprit la picioarele galeriei. Timur vedea acum numai creştetul 
feciorului său. Căpetenia palatului călări pînă în mijlocul pieţei, 
acolo întoarse calul, apoi se apropie în galop de galerie ca săi 
se dea hirtia cu osînda. 

Timur însuşi îi aruncă de sus hotărîrea sa, după care 
căpetenia palatului, atingînd cu botul calului umărul lui 
Miranşah, o luă la goană spre poarta palatului, unde făcu un 
semn şi se întoarse încet în fruntea lungului şirag al dregătorilor 
lui Miranşah, orbiţi de lumina zilei. 

Mulţi dintre ei aveau veşminte strălucite, aşa cum îi găsiseră 
acasă străjerii veniţi pe neaşteptate, dar strălucirea se stinsese 
în ceasurile petrecute în hrubă. Pete de noroi, chipurile pămiîntii 
lăsate în jos, încălţămintea jilavă - toate acestea păreau un 
mucegai verzui care-i năpădise pe aceşti oameni, nu mai demult 
decit deunăzi gătiţi, înfumuraţi, lipsiţi de griji, samavolnici. 

Unii dintre ei se uitau la Miranşah care stătea singuratic în 
benişul subţire, lîngă zidul palatului şi-şi dădeau seama că nu 
vor fi cruţaţi. 


Caldarimul pieţei, spălat de ploaia repede de dimineaţă, încă 
nu se zbicise. Cerul sur atîrna jos, deasupra oraşului. Tălpile 
lunecau pe caldarim, iar ortacii lui Miranşah păşeau cite doi, în 
frunte cu fostul vizir şi fosta căpetenie a urdiei din Sultania. 

Pe ambele părţi mergeau gizii cu hangere în miini, străjerii. 
Călcau fără grabă, de parcă le-ar fi lăsat vreme ca să-şi adune 
gîndurile. 

Timur stătea aplecat înainte, şi nimeni nu băga de seamă că 
îşi stăpiînea o durere sicîitoare, de neîndurat. 

Şah-Melik îl atinse cu umărul pe seidul Bereke şi-l întrebă în 
şoaptă: 

— Ce înseamnă asta, sfinte părinte? 

— N-a ţinut seama de cuvintul divanului! murmură seidul. 

— O, nu e bine! rosti pe neaşteptate, cu glas tare, Şeih-Nur- 
addin, care de asemenea se apropiase de Şah-Melik. Timur nu 
auzi însă aceste vorbe cutezătoare. 

Numai Halil-Sultan se repezi deodată spre Timur şi încremeni 
lîngă umărul lui: 

— lartă-l, bunicule! 

Fără a se întoarce spre el, Timur îi răspunse: 

— Pleacă de-aici! 

— Sînt fiul său, am să ispăşesc, am să-i răscumpăr vina! 

— Pleacă! îl repezi din nou Timur cu acea răguşeală în glas 
care prevestea apropierea miîniei, faţă de care n-ar fi cutezat 
nimeni nici să i se împotrivească, nici să-l roage. 

Halil tăcu, dar nu se îndepărtă de el, fiind hotărît poate de un 
ultim pas, deznădăjduit, fie chiar şi zadarnic. 

Căpetenia palatului se întoarse călare, făcu o plecăciune spre 
Timur şi ridică deasupra capului sulul galben al osîndei. 

Timur răspunse întinzînd mîna şi retezînd aerul înaintea sa. 

Călăii începură să-şi facă datoria. 

Timur băgă de seamă cum tremura creştetul lui Miranşah cînd 
celor doi osîndiţi dinainte, puşi în genunchi, li se retezară 
capetele, iar trupurile lor fură apăsate pe pămînt, pentru ca 
sîngele să nu ţişnească de jur împrejur. 

Printr-un şănţuleţ al caldarimului, abia zărit, începu să curgă 
încet o şuviţă negricioasă de sînge, şi la vederea ei Miranşah fu 
cuprins de un tremur mărunt, poate din pricina frigului iernii - 
întîia oară şedea în frig numai în benişul subţire. 


Îndată ce fură tîrîțti deoparte cei doi osîndiţi descăpăţinaţi, îi 
trîntiră în genunchi pe următorii. 

Domnea o linişte atit de adîncă, încît Miranşah auzi cum se 
izbiră de pietrele caldarimului capetele tăiate, rostogolindu-se. 

Şi aşa, doi cîte doi, unii erau traşi de călăi - obişnuiţi cu o 
asemenea treabă - deoparte, alţii puşi în genunchi, iar şuviţa 
negricioasă se scurgea încet tot mai departe prin şănţuleţul, pe 
care curtenii lui Miranşah, gonind pe cai mîndri, nici nu-l 
văzuseră pînă atunci. 

Miranşah era cît pe ce să cadă, dar călăii, dîndu-şi seama de 
acest lucru, îl sprijiniră de coate. El se dezmetici şi din nou, stînd 
în picioare, privea ca beat piaţa, oamenii, calul care juca al 
căpeteniei palatului. 

Numai o singură dată îi trecu prin cap un gînd limpede: „Dacă 
aş fi ştiut ce ticălos era mai-marele palatului meu!” 

O clipă îşi zise că dacă şi-ar fi dat seama mai înainte ce fel de 
om era mai-mareie palatului, ar fi preîntimpinat tot ce se 
întîmpla acum. 

Dar toate acestea le uită pe loc, întunecate de cele ce se 
petreceau înaintea lui, alungîndu-i din cap toate gîndurile, toate 
cugetările; fusese pus în genunchi cel din urmă osîndit, pentru 
care nu se găsise o pereche. Ceilalţi pieriseră tăcuţi, 
încremeniţi, dar acesta, întorcîndu-se spre căpetenia palatului, 
strigă ceva, şi pesemne că acest strigăt îl mînie pe mai-marele 
palatului, căci acesta plesni calul cu atita putere, încit dobitocul 
se lăsă puţin în jos. 

Această lovitură limpezi cugetul lui Miranşah: 

— Ce e? Urmez... eu? 

Gealaţii îl înşfăcară de coate. 

Halil se repezi spre marginea galeriei, părea gata să se 
arunce jos. Şah-Melik îl prinse cu dibăcie şi-l trase spre el. Halil, 
care nu se aşteptase la aşa ceva, se clătină şi, lovindu-se de 
pieptul lui Şah-Melik, se îndreptă de spate. Îndată o palmă 
uşoară, alinătoare, mîngiie mîna lui Halil. 

— întoarce capul, Ulugbek! spuse cu glas înăbuşit Halil, 
stringind la piept capul băiatului. 

Dar gizii îl duceau pe Miranşah nu spre şănţuleţ, unde, 
asemenea unui mal de pămînt, zăceau unul lîngă altul leşurile 
osîndiţilor, ci înapoi spre poarta palatului. 


Seid Bereke oftă uşurat şi Şeih-Nur-addin răspunse seidului cu 
o privire veselă: Miranşah îşi ispăşise pedeapsa. 

Călăii îl duseră pe Miranşah pe scară., sus, în galerie şi voiră 
să-l îngenunche în faţa tatălui său. Dar Miranşah se trînti greoi, 
cît era de lung, la picioarele lui Timur. 

— Ei? Ţi-ai desfătat îndeajuns privirile? 

— Tată! 

— Da, da! 

Şi cîrmuitorul intră în sălile palatului, urmat de ceilalţi, toţi 
căutînd să-l ocolească cît mai departe pe Miranşah care zăcea în 
calea lor. 

Halil-Sultan se aplecă deasupra tatălui său şi-l ajută să se 
ridice. Nu era uşor, deşi Miranşah se străduia să se scoale de 
jos. In sfîrşit, cu ajutorul străjerilor, fu ridicat din nou pe picioare. 

După ce îşi veni în fire, Miranşah îi spuse încet lui Halil: 

— Ai văzut? Ce bine, ce bine a pus el totul la cale! 

— Ce anume, tată? 

— Au murit fără să afle. Altfel, ce ruşine mi-ar fi fost! M-a ferit 
de ruşine, ce bine îmi pare! 

— Nu înţeleg, tată! 

— Dacă ar fi ştiut că pe ei îi descăpăţinează, dar pe mine nu, 
ce s-ar mai fi mîniat pe mine! Ce ar fi gîndit despre mine! Dar 
aşa nu şi-au dat seama. Totul făcut cu cap, nu-i aşa? Credeau că 
după ei îmi vine şi mie rîndul... Nerozii! 

Şi Miranşah rise. 

Halil îl privea pe omul acesta înalt, puhav, neras, din nou plin 
de el însusi şi-şi spuse: „E tatăl meu!” 

Dar acest gind nu venea din inimă: el nu crescuse, nu stătuse 
lîngă tatăl său, nu auzise de la el vorbe duioase, nici poveţe 
grijulii, nici mustrări. 

Mai tîrziu, cînd Miranşah, de data aceasta în veşminte de rînd, 
dar curat, spălat şi bărbierit, fu dus din nou la Timur, acesta îşi 
cercetă îndelung fiul, care-şi lăsase privirea în jos şi se prefăcea 
sau poate chiar într-adevăr se căia, era îndurerat. 

— Ei? 

— lartă-mă, tată! 

— Ce ai să faci acum? 

— Ce vrei tu, tată! 

— Aci nu mai ai ce face. 


— Înţeleg, tată. 

— Da, da! 

Timur tăcu din nou şi-l pironi cu privirea, de parcă l-ar fi ochit, 
întîrziind să dea drumul la săgeată. 

— Trebuie să pleci! 

— Dar unde? 

— Este un loc liniştit - tîrgul Rei. 

— Neguţătorii de acolo... Am luat de la ei dări mari. O să fie 
primejdios pentru mine acolo, tată. 

— Au să se bucure. 

— De ce, tată? 

— Din pricina înfăţişării tale. „lată-l, au să spună, a vrut să se 
urce pe cal, dar a ajuns sub cal!” Ce ruşine! 

— Mai bine în altă parte... 

— Nu, numai acolo, acolo o să fii mai smerit, într-un bazar 
pustiu. 

— Tatăl... 

— Găteşte-te de drum! Repede! Am poruncit îndrumătorului 
tău ca în zori caii să fie gata de plecare. 

— Păi se întunecă! 

— O să ai vreme! Căpetenia palatului va fi de acum înainte 
ata-beg, îndrumătorul tău... Fiii tăi rămîn, toţi, aici, cu mine. 

— Mezinul are de-abia patru ani!... 

— Cu atit mai bine: are în cap mai puţini gărgăuni. Du-te şi 
grăbeşte-te. 

— Nu s-ar putea... 

— Du-te! 

Mişcîndu-şi iute picioarele grele, dar cu capul ridicat mindru în 
sus, Miranşah trecu pe lîngă dregătorii care îi făceau loc. Lîngă 
uşă se opri, de parcă îi trecuse prin cap să se împotrivească 
tatălui său, sau să-l întrebe ceva. 

Se întoarse greoi, dar nu dădu cu ochii decit de fruntea 
negricioasă, brăzdată de cute vineţii, a tatălui său, cu gîndul 
acum la alte griji. 

Miranşah bătu pasul pe loc, dar nu cuteză să se întoarcă, ci 
ieşi pe uşă şi de atunci nu-l mai văzu niciodată pe tatăl său, 
amirul Timur Guragan. 


Huruind cu roţile pe caldarim, puţinele harabale ale lui 


Miranşah se îndreptau spre ieşirea din oraş. Bazarul era încă 
închis şi hogii, picotind de somn, păşeau spre geamie pentru 
rugăciunea de dimineaţă, dar Timur îl şi chemase pe mîrza Abu- 
Bekr, cel mai mare dintre fiii lui Miranşah. 

Miîrzacul de-abia îşi petrecuse părinţii, care plecau în 
surghiun, şi fu luat pe neaşteptate de chemarea bunicului. Ar fi 
vrut să rămînă ciîtăva vreme singur, să se obişnuiască cu acea 
despărţire pe nepusă masă, să stea de vorbă cu Halil, care, deşi 
mai mic cu trei ani decit el, era mai aproape de bunic şi-şi dădea 
seama mai bine ce urmări puteau să aibă pentru ai lor cele 
întîmplate în ultimele zile. 

Se înfăţişă la poruncă mohorit, presimţind noi lovituri din 
partea necruţătorului sau bunic, temîndu-se de el, fiind supărat 
pe el pentru răfuiala cu tatăl său. 

Oştenii, purtînd masalale, păşeau atît de repede prin sălile 
cufundate în întunericul dinaintea zorilor, încît Abu-Bekr nu putu 
să-şi încetinească paşii, să se gindească de ce îl chema, ce noi 
necazuri îl aşteptau în cămara aceea din colţ, unde doar cu 
cîteva zile mai înainte tatăl său stătuse de vorbă fără grijă cu 
hronicarii sau cercetase bucoavne, scrise de cei mai destoinici 
copişti din crăiia Hulagu. 

Uscăţiv şi spătos, ca şi bunicul lui, dar nu atît de înalt, cu faţa 
prelungă şi sprîncene groase, ca şi maică-sa, Abu-Bekr păşea 
repede fără voie în urma oştenilor, puţin adus de spate, cu 
privirile în jos, netezindu-şi bărbuţa tinerească, bogată. 

Privea încăperile, totdeauna atit de rînduite şi de plăcute, care 
semănau acum cu o magazie sau o cămară, în care lucrurile 
erau strînse grămadă la pereţi, iar covoarele fuseseră făcute sul 
sau împăturite. 

„A socotit totul. Ar fi putut să le aşeze iarăşi la locurile lor!... 
gîndi Abu-Bekr. Pesemne că mai pune la cale ceva. Nu cumva s- 
o gîndi să le dea foc? Cite n-a pirjolit în viaţa lui!” 

Şi, deodată, lumina orbitoare a zeci de masalale îl izbi în ochi. 

Oştenii se dădură în lături şi Abu-Bekr îl zări în cămară pe 
bunicul său, aplecat asupra unei cărţi împodobite cu măiestrie. 
Bunicul privea îndelung izvoadele meşteşugite, care chenăruiau 
ca o panglică fiecare foaie a manuscriptului. 

„Poleială, sineală, chinovar. Copist din Tebriz. Istoria lui Raşid- 
addin!” recunoscu Abu-Bekr lucrătura şi privi în firidele din 


pereţi celelalte cărţi din biblioteca tatălui său. 

„Le ia! Şi doar nu ştie să citească!” gîndea Abu-Berkr, 
aşteptind în prag să-l vadă bunicul lui. 

Timur ridică privirea şi-l întrebă prietenos: 

— l-ai petrecut? 

— Au plecat adineauri. 

— Le-am dat strajă, să nu-ţi fie teamă. 

— Ţara ta e bine păzită, bunicule! 

— Spune „ţara noastră”. Ce, parcă eşti străin? 

— La noi aici nu-i întotdeauna fără primejdie. 

— De ce? 

— E marginea ţării! De jur împrejur sînt noroade nesupuse. Un 
pămînt cucerit nu se asemuie cu Ţinutul nostru dintre cele două 
rîuri! 

— Cîrmuieşte cu mînă tare şi atunci vor veni liniştea, 
supunerea, viaţa fără primejdie. lar cei nesupuşi trebuie supuşi. 

— Aceştia sînt de o sută de ori mai mulţi decît avem noi 
oşteni. 

— O sută de oşteni buni sînt totdeauna mai puternici decit o 
mie de răzvrătiți. 

— Cu răzvrătiţii o scoatem noi la capăt! 

— Cînd un norod străin tace şi nu-şi prea plăteşte haraciul, 
cînd strînge oşteni şi bani, deşi tace, aşa ceva e mai primejdios 
decit o răzvrătire. Norodul străin nu trebuie să-l laşi în pace. 
Lasă-l să se întremeze şi apoi din nou tunde-l. După ce l-ai tuns, 
lasă-l, dă-i pace, dar nu-ți lua ochii de pe el; cînd se 
înzdrăveneşte, tunde-l din nou. Dar să ţii minte: să te grăbeşti 
nu-i bine, să întîrzii e primejdios. Aşa să cîrmuieşti! Atunci am să 
te iubesc. 

— Pe mine? 

— Pe tine! Tatăl tău s-a acoperit de ruşine în faţa întregului 
norod. Pe bună dreptate! El n-o să mai fie cîrmuitor. Tu eşti fiul 
lui cel mai mare. la tu frîul în mînă. Pe tine te pun cîrmuitor al 
întregii crăii Hulagu. 

— Nu, bunicule! 

— Ce? Timur nu se miînie, ci se miră de o asemenea 
nesupunere. Ce? 

— Nu pot. 

— De ce nu poţi? 


— Dar cu tatăl meu cum rămîne? 

— Va cîrmui. Un tîrg pe care ai să i-l dai tu. 

— Nu, bunicule! 

— De ce nu? 

— Dacă pe fiul tău l-ai pedepsit pentru nesupunere, atunci 
mie cum îmi ceri să nu mă supun tatălui meu? 

— Să-i porunceşti aşa cum îi porunceşte un cîrmuitor unui 
amir al său. 

— El e tatăl meu! Cum o să-i pot cere tatălui meu să mi se 
supună? 

Timur strigă pe neaşteptate: 

— Tu nu eşti fiul unui trîntor, eşti cîrmuitorul crăiiei Hulagu! 

— Nu, spuse încet Abu-Bekr, dîndu-se înapoi. Nu, bunicule, el 
e tatăl meu! 

Timur zviîrli cartea într-un colţ şi-şi întoarse faţa: 

— Pleacă de aici! 

„E nepotul meu! gîndea Timur. Ai lui însă îi sînt mai dragi 
decit lumea întreagă. Seamănă cu Halil. Dar Halil e cutezător, 
Halil e oştean. Acesta însă n-are nevoie nici de crăii, nici de oşti, 
nici de slavă - ţine numai la ai lui! E isteţ şi totuşi nerod!” 

Dincolo de pragul odăii, Abu-Bekr se întîlni cu Halil-Sultan 
care-l privi neliniştit: 

— Am auzit că te-a chemat bunicul. S-a întîmplat ceva? 

— S-a întîmplat, Halil. A vrut să-mi pună pe frunte cununa 
acestei crăii şi ca tatăl nostru să-mi slujească. 

— Şi tu ce-ai spus? 

— Vai, Halil! Se poate aşa ceva? 

— Nu te supăra, frate, nu ştiam că eşti atît de dirz. 

Abu-Bekr zimbi. 

Se apropiată de fereastra de la care cadînele şi soliile- 
stăpînitoare ale cîrmuitorului priviseră în ajun căznirea cu 
moartea a celor care jefuiseră vistieria. 

Se lumina de ziuă. 

Leşurile fuseseră cărate din piaţă, dar cîinii, o haită întreagă, 
mari cît asinii, care se adunaseră acolo din toată aşezarea, 
încăierîndu-se şi zbîrlindu-se unul la altul, lingeau sîngele de pe 
caldarim. 

Scheunatul şi miîrîiturile lor răsunau în toată piaţa. 

Abu-Bekr întrebă: 


— Ai văzut? 

Umerii lui Halil-Sultan tresăriră înfioraţi, dar el nu spuse nimic. 

— lar eu în vremea aceea am stat în grădină. Am aşteptat 
acolo veşti. Mă temeam de tot ce e mai rău. Dar şi ceilalţi - pe 
toţi i-am cunoscut, erau printre ei şi oameni de treabă. 

— Dacă aş fi încercat să stau deoparte şi ar fi băgat de seamă 
bunicul! Tu şi tata nu cunoaşteţi rinduielile noastre. 

— Slavă lui Allah! răspunse din inimă Abu-Bekr. 

Halil tăcu iarăşi. 

Mîrzacii se depărtară de fereastră cu inima grea. Halil întrebă: 

— Şi acum ce o să fie?... 

— O să cer să fiu trimis la tata. N-am nevoie nici de slavă 
războinică, nici să stăpinesc crăii. Am să-mi trec vremea cu 
cărţi, o să fie linişte, uneori o vinătoare, alteori cîntări şi iarăşi 
linişte. 

— Nu ştiu dacă o să te lase bunicul; pe nimeni dintre noi nu l- 
a lăsat încă să se bucure de linişte. 

— Dar tu ai căutat-o vreodată? 

— Eu? Nu. Doar mama e mongolă! 

— Mi-e tare dragă mama ta. 

— Da? 

— Ea a înţeles şi a dezvoltat în mine dragostea de linişte. Dar 
cînd ea îl îndemna pe tata să trăiască cu ea în linişte, tata se 
mînia împotriva ei. Ea şi-a dat seama că fără dînsa el se va 
linişti mai repede şi a plecat. Cînd a aflat că plecase, tata s-a 
apucat să fărime totul; a vrut să alerge după ea, s-o întoarcă 
înapoi. În cele din urmă s-a potolit, dar curînd s-au dezlănţuit din 
nou, mai aprig ca înainte, zaiafeturile, vînătorile - îşi căuta 
uitarea sau, poate, îşi tăinuia teama de bunicul... Presimţea c-o 
să aibă necazuri, dar nu credea că va veni o asemenea 
pedeapsă şi nici atit de repede... 

Halil spuse: 

— Sufi, bunicul meu după mamă, a cîrmuit la Horezm, a vrut 
să cucerească cetatea Urghenci de la bunicul Timur. Bunicul 
Timur l-a ucis. lar eu cuceresc aşezări de la alţi stăpinitori 
pentru bunicul Timur. 

— Şi pe bunicul meu l-a ucis. Pe tatăl mamei mele. Dar eu nu 
vreau să ucid pe nimeni, nici să supun, nici să cuceresc. Fiecare 
să trăiască după plac. 


— Bunicul zice: tadjicii sînt grădinari, nu oşteni. El îi are la 
inimă pe nomazi şi războaiele... Eu la fel! 

— lar eu semăn cu mama... sînt grădinar! 

Soarele răsări strălucitor de după cupola criptei profetului 
Haidar. 

Mîrzacii păşeau încet, vorbind de una, de alta, părînd nespus 
de mici în uriaşele săli în care încă nu era nimeni la ceasul 
acela. 


De la Arzrum pînă la Basra, de la Şiraz pînă la Bagdad 
bazarurile s-au cutremurat cînd s-a aflat cît de uşor îşi 
pierduseră capul chiar şi oameni atît de puternici şi de vază ca 
prietenii şi apropiații lui Miranşah. Lumea îşi împărtăşea veştile 
numai în şoaptă. Îndată ce se iveau necunoscuţi, toţi amuţeau. 
De teamă, nimeni nu mai întirzia afară din casă. Uliţele 
neguţătoreşti erau pustii. Multe dugheni nu se deschideau, iar 
stăpiînii lor, după ce şi-i trimiseseră pe ai lor şi avuţiile în sate şi 
conace depărtate, deşi rămăseseră acasă, ţineau totuşi caii 
înşeuaţi şi biciul în tureatca ciubotei. 

Neguţătorii arabi se grăbeau să plece din Sultania spre 
Bagdad sau Damasc; gruzinii îşi aşezau samarele uşoare pe cai, 
armenii încărcau cămilele de povară, nădăjduind să se strecoare 
în Siria sau spre Bizanţ. Genovezii, gîndindu-se să se 
adăpostească la Trapezunt, alergau la episcopul lor, să-i 
binecuvînteze. În caravanseraiuri străinii se frămîntau, se 
tocmeau cu călăuzele, căutau cămile, cai, asini, dar nicăieri nu 
vorbeau cu aprindere ca mai înainte, nu se ciorovăiau. În zilele 
acelea toţi neguţătorii se înțelegeau lesne unul pe altul şi cu 
toţii aveau un singur gînd - să ajungă cît mai departe, cît mai 
departe, atita vreme cît marfa mai era întreagă şi nu fusese 
vestită vreo hotărîre a Cuceritorului Lumii. 

Dar caravanele plecate din Sultania nu apucară să se 
depărteze de oraş: hotărîrea fu vestită, iar caravanele oprite. 
Neguţătorii nu mai aveau voie să iasă din aşezări. 

Timur aflase de  lincezeala din bazaruri, de  foiala 
neguţătorilor, de spaima, de temerile localnicilor. 

El voia ca mulţimea să se veselească din nou, să slăvească 
iară înţelepciunea cîrmuitorului care-i doborise pe hrăpăreţi, pe 
potlogari; dorea ca încrederea în dreptatea cîrmuirii să crească, 


dar oamenii vedeau în cele petrecute nu înţelepciune, ci mînie, 
nu dreptate, ci cruzime, şi de aceea se speriaseră. Ce însemna 
aceasta? Oare încrederea norodului în cîrmuitorul lui nu era atit 
de mare cît nădăjduise el? 

Porunci ca mulţimea să fie liniştită, iar pe neguţătorii din 
Sultania îi vesti că vrea să stea de vorbă la palat cu trimişii lor. 

Plecînd la palat, trimişii îşi luau rămas bun de la ai lor sau le 
trimiteau poveţe cum să se descurce fără ei, deoarece fiecare 
putea fi descăpăţinat tot atit de uşor, cum se întîmplase în ziua 
ceea mohorită în piaţa palatului. 

Arabii cu burnuzuri, albe sau sirienii cu mantii negre, armenii 
cu briie negre, semnul credinţei în Isus, nu în Mohamed, evreii 
cu funii în jurul coapselor, ca păginii; hinduşii, zarafi şi cămătari, 
cu benghiuri albastre pe frunte, ca nişte închinători la idoli - toţi 
îi trimiteau pe starosti la cîrmuitor, uitînd deosebirile de 
credinţă, de parcă ar fi petrecut nişte rude la ţintirim. 

Erau lăsaţi să intre în curte, şi toţi căutau un locşor mai 
depărtat de cerdac, mai aproape de zid, de poartă, unde însă 
vegheau străjerii călări cu asemenea ochi, cozi şi dinţi, încît 
nimeni nu aştepta de la ei bunăvoință şi apărare. 

Chiar dacă dădeau bineţe vreunui cunoscut, o făceau 
muteşte, pe furiş, căutînd din ochi, în toate părţile, un cotlon 
unde să se vire, să nu fie în văzul tuturor. 

Se stringeau unul în altul, uitînd deosebirile de credinţă sau 
deverul neguţătoriei fiecăruia, căutînd să se ascundă unul în 
spatele altuia. Deodată se ivi în curte noul staroste al aşezării, 
deoarece alţi dregători nu fuseseră încă numiţi în locul celor 
căzniţi cu moartea. 

Mărunţel, înfofolit în numeroase cekmene, îmbrăcate unul 
peste altul, cu un uriaş turban de mătase, el ieşi, bocănind tare, 
cu tocurile ferecate ale ciubotelor grosolane, şi vesti: 

— Neguţători! Preaînţeleptul Stăpiînitor al Lumii, mare prin 
milostenia sa, cucernic, mărinimos, împovărat de griji pentru 
norod, chematu-v-a! 

Cei adunaţi acolo ştiau că-i chemase, dar căutau să ghicească 
după glasul, mersul, ochii căpeteniei oraşului, care era vina lor, 
ce greşeli făcuseră, ca să-şi poată da seama ce pedeapsă îi 
aştepta. 

— Neguţători, oameni buni! Ce o să spuneţi Paloşului Dreptăţii 


cînd o să vă întrebe de ce bazarurile lîncezesc, de ce neguţătorii 
fug pe ascuns din oraş, ce pun la cale? Oare în alte oraşe şi ţări 
negoţul e în mai multă siguranţă decit la noi? Oare acolo 
bazarurile sînt mai bogate, mai frumoase decit ale noastre? Hai? 
La noi e mai rău decit în alte ţări? Mărfurile voastre, avutul 
vostru sînt acolo în mai multă siguranţă? 

Va să zică de asta erau învinovăţiţi! Incercaseră să fugă de 
Timur, şi toată suflarea ştia că Timur era fără cruţare faţă de 
fugari. 

— Neguţători! O să vă ceară socoteală. Gindiţi-vă ce o să-i 
răspundeţi! Cum o să vă descurcaţi? Ce vă lipseşte? 

Starostele oraşului tăcu cîteva clipe, scărpinîndu-se pe un 
obraz. Nici unul dintre neguţători nu-l cunoştea. Judecînd după 
veşminte, părea să fie din Buhara. Înseamnă că în Sultania nu 
se găsiseră oameni vrednici de încredere, dacă pînă şi în slujba 
de staroste al oraşului fusese pus un venetic. Nici asta nu 
prevestea nimic bun. 

În vremea aceasta Timur privea neguţătorii pe furiş printr-o 
ferestruică îngustă ca tăişul unui hanger. Privea creştinii încinşi 
cu brîuri negre, arabii care-şi scăpărau albul albăstrui al ochilor 
duşmănoşi, evreii care se grăbeau să zimbească de îndată ce 
întîlneau privirea starostelui Sultaniei, şi îndata ce starostele se 
întorcea, lăsau capul în jos, întunecaţi la faţă. 

„Or să ducă vestea pretutindeni, au să-i sperie şi pe alţi 
neguţători! De la cine mai luăm atunci dări? Cu cît e mai plină 
vistieria cu atit e mai puternică urdia!” gindea Timur, 
cercetîndu-i pe bogătaşii care umpluseră curtea. 

Cînd cîrmuitorul se ivi în cerdac, neguţătorii căzură în 
genunchi, deşi curtea era umedă şi nemăturată de dimineaţă. 

Starostele îi îndemnă: 

— Grăiţi! Paloşul Dreptăţii vă ascultă! 

Nici unul nu cuteza să înceapă: celui dintii care deschidea 
gura îi era hărăzită cea dintii lovitură, aşa statornicise demult 
Timur. 

Totuşi trebuiau să lămurească lucrurile. După alte cîteva 
îndemnuri ale starostelui Sultaniei, neguţătorii, nu localnicii din 
Sultania, ci sirienii veniţi de departe prinseră curaj: 

— Preadrepte stăpine! Am venit la Sultania ca să facem negoţ 
şi ne-ai chemat aici. Care e vina noastră? 


Timur nu răspunse. Starostele Sultaniei îi îndemnă din nou: 

— Grăiţi, grăiţi! 

Cum să spună că-şi încărcaseră mărfurile, samarele, că se 
grăbeau să plece din pricina neîncrederii în dreptatea Paloşului 
Dreptăţii? 

Atunci, împreunînd mîinile ca la rugăciune, vorbi iranianul 
lahia Ghiliani, cel mai bătrîn neguţător din Sultania, starostele 
mătăsarilor: 

— Preamărite stăpine! Obijduitorii care luau de pe noi şapte 
piei nu s-au putut feri de ochiul tău atotvăzător. Cine, dacă nu 
noi, ne bucurăm şi slăvim dreptatea paloşului tău, cine, dacă nu 
noi, alergăm la picioarele tale cu prinosul nostru de mulţumire şi 
supunere! 

„Alergaţi! gîndi Timur. Am văzut cum de-abia v-aţi tîrît 
încoace, făţarnicilor!” 

lar Ghiliani urmă: 

— Oare nu sub oblăduirea Pavezei Bunătăţii ne bucurăm de 
linişte pentru avutul şi mărfurile noastre? Dar se apropie iarna şi 
a venit vremea să schimbăm mărfurile în bazaruri, să ducem de- 
aci mărfurile de vară şi să le aducem pe cele de iarnă, cu asta 
ne îndeletnicim noi acum... 

„E şiret! se gindea Timur. S-a descurcat!” 

Şi alţi neguţători prinseseră curaj, şi dădeau din cap în semn 
de întărire a spuselor celui mai bătrîn dintre ei. Nici unul nu se 
aştepta să-i ierte, nădăjduind doar ca Timur să fie cît de cit 
îngăduitor. 

„Cît aur o fi îndesat în sac? gîndea Timur, privindu-l pe 
bătrînul şi rotofeiul Ghiliani, care stătea cu caftanul descheiat. 
Pesemne că a ascuns totul, de aceea e cutezător! Dar i l-aş fi 
găsit eu, i l-aş fi găsit!” 

Ascultind cuvintele lui Ghiliani, ceilalţi făceau plecăciuni, 
zimbind smeriţi. 

Timur făcu cîțiva paşi pe marginea parmaclicului, de la un 
stîlp la altul, uitîndu-se la picioarele sale. 

Celor cîteva zeci de oameni, cei mai vicleni din oraş, li se tăie 
răsuflarea; cîrmuitorul hotăra acum ce moarte să le hărăzească 
pentru răzvrătirea lor. N-ar fi trebuit să închidă bazarul, ci să-şi 
îngroape avuţiile pe furiş; să nu fi plecat de lîngă ai lor - la o 
adică nevestele n-aveau decit să se ducă pe copcă - marfa să n- 


o piardă, că neveste - berechet! Ar fi trebuit să-şi pună strajă 
gurii, nu să îndruge verzi şi uscate. Cum să-şi mai amintească 
cu cine pălăvrăgiseră în tot acest timp, cui îşi destăinuiseră 
gîndurile de frică? Asta-i viaţa, ţi-o aperi vreme îndelungată, dar 
o pierzi într-o clipită! Şi cu cine le-a trecut prin cap să umble cu 
vicleşuguri, de cine să se ascundă! Poţi oare să ocoleşti 
moartea, să păcăleşti fiara? 

În sfîrşit, Timur îşi întoarse spre ei faţa hotărită, de neclintit şi 
le strigă: 

— Trebuie să faceţi negoţ! 

Neguţătorii priveau încremeniţi, încă neînţelegindu-i pe deplin 
cuvintele, dar el şi plecă din cerdac, fără să se mai uite la ei, 
făcîndu-se nevăzut pe o uşă. 

Ei se uitau unul la altul încîntaţi, cu ochi scînteietori, 
înghesuindu-se în poartă, dîndu-i la o parte pe oşteni. 

În faţa lor se întindea piaţa, dincolo de ea se înălţau bolțile de 
piatră de la răspintiile bazarului, umbrarele de trestie de pe 
ulițele neguţătoreşti, porţile caravanseraiurilor... 

— O, cel mai milostiv, cel mai drept dintre cîrmuitori! O, 
Stăpiînitorul Lumii! O, Pavăză a însuşirilor Binecuvîntate! O, 
Paloş al islamului! 

Nici prin gînd nu le trecea că el îi privea de la fereastră, 
urmărindu-le încîntarea, bucuria, văzînd cum se ridicau din nou 
capetele lor trufaşe, cum pasul bogătaşilor era iarăşi grav, cum 
arabii întorceau din nou capul dispreţuitori faţă de evrei, cum 
ghiaurii îşi potriveau ilicele ca să nu li se vadă atit de mult 
briiele negre... 

— Să facem negoţ! Trebuie să facem negoţ! strigau ei 
neguţătorilor pe care îi întîlneau. El n-o să ne obijduiască! O, 
Tolbă a Bunătăţii! 

„Au pornit buluc, gîndea Timur, ca o turmă la adăpat. Oile 
trebuie tunse mai tirziu, cînd e lina mai bună...” 

Şi, ţinînd o mînă la spate, intră în încăperile haremului. 

Potrivit obiceiului, îl întîmpină stăpina mare. Răspunse la 
bineţele ei, şi se opri în loc: 

— Ei? 

— Aici totul a rămas în neorîndulală, să dau poruncă să se 
aşeze lucrurile la loc cum au fost? 

— Nu, dă poruncă să fie toată lumea gata de drum. Aici nu e 


bine să iernăm. Aici să lăsăm să se aerisească. O să iernăm în 
Azerbaidjan, la Karabah. Acolo e mai cald. Am trimis oameni 
într-acolo, ca să rînduiască totul. Plecaţi într-acolo cît e încă 
vremea bună. Dacă încep ploile - o să vă tînguiţi. Rostuiţi-vă 
acolo şi aşteptaţi-mă. 

Şi se depărtă spre curtea cea mică cu havuz, unde poruncise 
să fie oprite pentru el două roabe frumoase ale fiului său. 


CAPITOLUL ȘAISPREZECE 
IARNA 


Fulgi mari de nea pogorau peste Samarkand încă de cu seară. 
Dar pămîntul era cald încă şi oricît ningea, neaua se topea 
îndată, umezeala îmbibîndu-se în pămînt, dar se aşeza groasă 
pe arţari, care încă nu apucaseră să-şi scuture toate frunzele, 
apoi luneca de pe frunzele îngreunate pe pămîntul negru, 
păstrînd îndelung chipul frunzelor de arțar, de parcă pe acolo ar 
fi trecut pasarea măiastră, lăsîndu-şi urmele albe ale ghearelor. 

Deşi privea încîntat neaua timpurie, Muhammed-Sultan nu 
putea să scape de o nelinişte: dacă venea iarna prea devreme, 
dacă se punea pe ninsoare temeinic, dacă începea să geruiască, 
trebuia să amine totul, dar bunicul nu va voi să audă nimic. Lui 
nu-i păsa de drumurile rele, desfundate, el nu auzise niciodată 
de la oştenii săi văicăreli împotriva arşiţei sau a frigului; cine ar 
fi cutezat să cîrtească faţă de el? Îşi luase rămas bun, dîndu-i lui 
Muhammed-Sultan o poruncă şi acesta trebuia s-o 
îndeplinească. Giîndindu-se la această poruncă, Muhammed- 
Sultan se aprinsese şi el, aşa cum se întîmpla întotdeauna, cînd 
bunicul îi încredința sarcini îndrăzneţe. Urma să pornească spre 
miazănoapte, la Aşpaia, acolo să-şi alăture la urdia sa oştenii din 
Aşpara, apoi să-i izbească pe mongoli, pentru ca ei să nu-şi 
închipuie că Timur, plecînd într-un lung război, lăsase ţinutul 
acela fără apărare, ca să ştie că Timur avea oşti destule şi 
pentru un război depărtat, şi pentru vrăjmaşii de la 
miazănoapte, şi pentru mongoli, la răsărit - asta-i una la mînă. 
N-aveau decit să-şi închipuie că toată urdia plecase în război şi 
că se puteau lăsa pradă unor bucurii uşuratice. Tocmai acum 
trebuia să-i lovească, cînd nici prin gînd nu le trecea să se 
aştepte la o lovitură - asta era a doua la mină. 

Urdia era obişnuită cu izbînzile bătrînului cîrmuitor, îl vor 
urma şi prin foc şi prin apă - oştenii aveau încredere în el. Era 
vremea ca urdia să ştie că tînărul cîrmuitor al Samarkandului, 
urmaş la cîrmuirea întregului hanat, era vrednic să urmeze 


bunicului său nu numai datorită înrudirii, ci şi vitejiei ostăşeşti. 
Oştenii trebuiau să se obişnuiască cu Muhammed-Sultan. 
Bunicul îmbătrînise, sosise ceasul! — asta era a treia la mînă. 

Dar cum să pornească acum cînd se pusese pe vremuit chiar 
şi acolo, la Samarkand? Ce trebuia să fi fost la Djizak, la Şaşa, la 
Otrara, în Aşpara? lar în stepele mongole de bună seamă că 
acum biîntuia asemenea viscol, încît din pricina ninsorii nici nu 
puteai să zăreşti vrăjmaşul! După ce scade gerul, pămîntul se 
înmoaie - ce faci cu călărimea cînd înoţi în mocirlă? Ce faci cu 
chervanele, cu harabalele care se împotmolesc pînă la butucul 
roţilor? Asta ar fi pieire adevărată, nu război! 

Muhammed-Sultan ieşise în grădină cu noaptea în cap, privind 
mohorit neaua ce se cernea lin. 

Picioarele îi îngheţaseră din pricina umezelii şi, cu caftanul 
strîns pe trup, se întoarse adus de spate în cerdac. Opaiţul din 
hîrtie îmbibat cu ulei răspîndea o lumină slabă din pricina 
fulgilor de nea căzuţi pe el, părînd trandafirii. lar dincolo de fulgii 
de nea era umezeală, frig, beznă. 

Se aşeză lîngă sobita acoperită cu o pislă groasă, întinse 
picioarele spre jeratic şi se gîndi la Timur: „De bună seamă că 
acolo la bunicul e cald - soare, trandafiri... El nu dezlănţuie 
războiul iarna, caută să afle cît mai multe despre Baiazid, 
cercetează drumurile, descoase iscoadele... Dar mie nu mi-a 
spus să aştept, eu trebuie să iau vrăjmaşul pe neaşteptate; cu 
cît e Timur mai departe cu atit se tem mai puţin; cu cît sînt mai 
desfundate drumurile cu atit mai puţin se aşteaptă; cu cit e 
vremea mai urită cu atit le e somnul mai dulce. Da, acum e 
momentul...” 

Strigă o căpetenie peste zece luptători din strajă: 

— Cînd se luminează de ziuă, cheamă-l la mine pe vizirul 
Hudaidada. 

Se înveli şi încercă să aţipească, dar îndată ce mintea începea 
să i se înceţoşeze, îi veneau ba un gind, ba altul. Tot gîndindu- 
se, începea din nou să aţipească, şi din nou îi venea un gînd 
neliniştitor, asupra căruia stăruia îndelung. 

Stătu culcat pînă se lumină de ziuă. Se sculă numai cînd fu 
vestit că Hudaidada venise şi aştepta. 

Muhammed-Sultan nu voi să-şi dea în vileag îndoielile, 
şovăielile în faţa acestui bătrîin cărunt, tovarăş de luptă al lui 


Timur. 

Îşi puse un cekmen nou şi-şi luă o înfăţişare plină de fală, 
întîmpinîndu-l pe bătrîn, pe care bunicul său îl pusese în 
preajma lui. 

Vizirul nici măcar nu-şi dăduse osteneala să se înveşminteze 
mai arătos, se înfăţişase cu un cekmen de lînă spălăcit şi cu un 
gugiuman de vulpe în loc de turban. 

„A venit la mine cu straiele cu care se duce la grajd, îşi zise 
mîrzacul. Să fi încercat el să se înfăţişeze aşa bunicului...” 

Dar şi bătrînul gîndea: „Cîrmuitorul cel mare nu se găteşte de 
dimineaţă: e temut şi aşa! Tinerii aceştia nu pot pricepe 
rînduiala cu nici un chip!” 

Arătînd dispreţuitor cu capul spre curte, Muhammed-Sultan 
spuse: 

— A sosit iarna pe neaşteptate! 

— Păi drumul nostru-i spre miazănoapte! 

— Tocmai despre asta şi vorbesc... 

— N-are a face unde ne întîlnim cu ea. Fie acasă, fie în stepa 
mongolă! 

— E mai lesne pe drum uscat, barem pînă la Şaşa... 

Dar după ce rosti aceste cuvinte, Muhammed-Sultan se 
întrebă dacă nu cumva îşi dăduse astfel pe faţă neliniştea şi 
adăugă: 

— Te-am chemat să-ţi spun următoarele: drumurile au să se 
desfunde, şi-o să mergem mai încet, n-ar fi bine să pornim de pe 
acum? 

Din nou îşi rostise gindul nu aşa cum voise, parcă ar fi 
întrebat: „N-ar fi mai bine să plecăm acum?” N-ar fi trebuit nimic 
altceva decit să poruncească: „Fiţi gata, pornim mai curînd”. 

— Noi sîntem gata. Putem porni chiar şi acum. Chervanele să 
le trimitem înainte, ca să nu ne ţină în loc. Dacă hotărim să 
pornim peste o săptămînă, chervanele pot pleca chiar astăzi. 

— Nu, peste o săptămînă e prea devreme. Să-i lăsăm pe cei 
de acolo să adoarmă mai adînc, să se liniştească 

— E bine, mirza! Să mai aşteptăm. 

„Parcă i-aş fi cerut încuviinţare!” îşi zise oţărit Muhammed- 
Sultan. Şi iarăşi întrebă: 

— Ciţi luptători socoteşti să laşi aici? 

— Luptători? Să lăsăm vreo zece mii de oameni. Plecăm cu 


douăzeci de mii şi din Apşara mai luăm treizeci. Cincizeci de mii 
au să fie de ajuns, pe deplin. De ajuns, mirza! 

— Să lăsăm zece mii? Ce au să facă aici? 

Oriciît se ferea Muhammed-Sultan, iată că totuşi punea mereu 
întrebări bătriînului. Cu cît ocolea întrebările mai stăruitor cu atit 
mai mult le rostea. 

— Dar Hoarda de Aur? Edighei?! Umblă fel şi chip de zvonuri 
urite despre el. E viclean, ager. Deocamdată nu se încurcă, are 
ce face: împarte prada. Totuşi... 

— Prada? 

— l-a zdrobit pe litvani lîngă rîul Vorskla. Şi pe Tohtamiş l-a 
doborit din şa. A luat tot chervanul hanului litvan. Un chervan 
mare, o pradă bogată. Tare bogată! 

„E pizmaş bătrînul!” gîndi tînărul despre vizir şi răspunse: 

— Am auzit că ruşii au bătut Hoarda de Aur lîngă Vorskla. Cică 
au pierdut pe unul dintre cneji, cum ii zice... Poloţki! Dar l-au 
zdrobit pe Edighei. 

— Vestea asta a adus-o un neguţător. Neguţătorul n-are cap. 
Iscoada trebuie să creadă nu ceea ce spune unul sau altul, ci 
ceea ce se petrece aievea. L-au prostit şi el a dat fuga încoace. 
L-au amăgit, pare-se. Edighei e ager! De teamă ca nu cumva 
marele cîrmuitor să lovească Hoarda de Aur, să-i smulgă prada 
dobîndită de la litvani, cîtă vreme Edighei se scălda după lupta 
de la Vorskla. lar prostănacul a crezut, a dat fuga încoace, să 
arate cît e de sîrguincios. 

— Totuşi a fost ucis un cneaz al ruşilor!... 

— Şi nu numai unul! Dar nu al ruşilor. Acest cneaz litvan e 
fratele sau unchiul lui Vitovt. Întreaga oaste a lui Vitovt a fost 
zdrobită. Dar prostănacul nostru n-a mai aşteptat, nu şi-a dat 
seama ce s-a întîmplat... Şi de-aici a plecat fără judecată: a luat 
marfă de la cîrmuitor, paza a lăsat-o la Urghenci, s-a prefăcut că 
e un neguţător oarecare din Hoarda de Aur, şi a fost căsăpit ca 
un neguţător oarecare. Bine că cel puţin marfa a rămas 
întreagă. Acum e adusă înapoi. 

— De unde ştii? 

— Păi, mirza... am şi eu iscoadele mele, doar îs vizirul 
cîrmuitorului din Samarkand! 

Hudaidada îl lua în ris vădit pe tînărul mirzac. Oare 
Muhammed-Sultan nu ştia cine e vizirul său, sau nu ştia că 


vizirul trebuie să aibă iscoade? Trebuie să aibă, şi încă multe! 

„lată, m-am pripit şi iarăşi m-am făcut de ruşine!” se mustra 
Muhammed-Sultan. Spuse: 

— Va să zică aşa... E încă prea devreme să pornim în 
ceambur. Să mai aşteptăm! 

— Nu în cei zece mii stă puterea. Despre Edighei aflăm noi 
înainte ca el să ajungă aici. Cei zece mii i-ar ţine piept pînă cînd 
venim să-i scăpăm. Zece mii ar fi şi aşa puţini împotriva lui 
Edighei. Ajung pînă ne întoarcem. Dacă am lăsa tot pămîntul în 
seama a zece mii, Edighei n-ar pierde prilejul! Ce am spune noi 
atunci marelui cîrmuitor? Nu-ţi fie teamă, veghem asupra lui. N- 
o să izbutească, n-o să şadă el pe covoraşele noastre! 

larăşi însemna că Muhammed-Sultan îl întrebase pe vizir: ce-i 
de făcut, cum trebuie rînduit totul? 

După ce îl lăsă pc bătrîn să plece, intră oţărit în harem, unde 
copilaşii şi începuseră să zburde şi să lărmuiască, alergînd dintr- 
un iatac într-altul, iar cadinele îl aşteptau ca să ia împreună 
prînzişorul. 

— Aţi văzut neaua? le întrebă el pe fetiţe. 

— De-abia le-am adus de afară, răspunse cu îngăduinţă în 
locul lor Muhammed-Djehanghir. M-am udat pînă la genunchi, ca 
să le bag în casă; le-a dat prin cap să se joace cu bulgări de nea. 

— Eşti foarte curminte! îl lăudă în glumă tatăl lui. 

— De-abia l-am băgat în casă. Se udase pînă la genunchi! 
spuse rizind maică-sa. 

— Nu ne-a adus el de afară. Ne-a trîntit în omăt. Eram numai 
în rochiţe, de-abia am scăpat de el! îl pîrî mînioasă mica Ughe- 
biki, îmbujorîndu-se. Pe obrăjorii ei lucea o pieliţă tare, ca a unor 
merişoare. Nemaifiind sulemenită pînă la întoarcerea stăpinei 
mari, ca şi toate celelalte fetiţe, Ughe-biki, care avea cinci ani, 
părea mai mărişoară. 

Taică-său se aşeză ca să ia prînzişorul şi o trase lîngă el. 

— Cu ce să te ospătez? 

— Curmale. 

El îi dădu din roadele închise la culoare aduse din străinătăţi, 
printre alte roade rare din ţara chitailor. 

— Nu te mai învirti pe aici! îi spuse maică-sa privind-o pieziş. 
Curmalele erau aduse de la Palatul Albastru, unde numai un 
grădinar chitai ştia cum să le păstreze între tulpini de trestie, 


astfel ca gerurile să le frăgezească, să le îndulcească. Cadîna 
cea mai virstnică a lui Muhammed-Sultan le împărțea cu grijă 
alor săi. 

Ughe-biki era mînioasă, dar taică-său o bătu uşurel pe spate. 


Hudaidada cobori din cerdac şi jos îl întîlni pe Argun-şah. 
Acesta, privindu-l de sub turbanul său alb ca spuma, cu ochi 
neliniştiţi, îl întrebă: 

— În ce ape e? 

— Nu pricep?! 

— Nu e miînios? 

— Mîrzacul?... se miră vizirul. Dar de ce ar fi? 

— Se întîmplă multe lucruri!... 

— Nu, parcă n-am băgat de seamă. Se întîmplă să fie şi 
mînios? 

— Oho! 

— Nu prea mi se părea. 

— Nu se găteşte de război? 

— Deocamdată nu se aude nimic: nu trîmbițează surlele. 

Argun-şah îşi netezi cu teamă turbanul, veşmintele - era totul 
în rînduială? — şi rămase la uşă, trăgînd cu urechea: nu-l strigau 
cumva? 

lar Hudaidada se îndepărtă pe neaua umedă, păşind legănat 
şi gifiind. 


Valurile reci şi grele ale Caspicei se izbeau de pupă, urmărind 
corabia, iar uneori treceau peste bord, împroşcînd puntea cu o 
pulbere de stropi reci ca gheaţa. Otgoanele se acoperiseră de 
gheaţă, şi acum, sub razele soarelui, scînteiau ca sticla. 

Ţărmul Astrahanului, alb, acoperit de omăt, sub cerul albastru 
geros, nu mai era departe. 

Puşok privea şirurile de magazii ninse, oamenii miţoşi, ce se 
îmbulzeau jos, chiar lîngă apa mării, caii de pe un dîmb, iar 
dincolo de dimb, în depărtare, şuviţele de fum albe, subţiri ca 
nişte fire, ce se înălţau spre azurul cerului - oraşul. 

Puşok privea spre țărm şi încet-încet îşi venea în fire. Îi era 
teamă să privească înapoi, spre mare; dacă s-ar uita înapoi, îşi 
zicea el speriat, s-ar închide toate drumurile înaintea lui, iar ca 
să se întoarcă înapoi, pe mare, n-ar mai avea nici putere, nici 


voinţă. Ar fi vrut să uite cît mai repede cum zăcuse, istovit de 
tot, mai rău decit în friguri, ba pe punte, ba printre baloturile 
sale, zile nesfirşite de plutire, în timp ce diavolii mării urlau de 
jur împrejur, agăţindu-se de parime cu degetele lor lipicioase, 
căutînd să tragă în adîncul mării oamenii, încărcătura, toată 
corăbioara aceea şubredă, care se încumetase să se avinte la 
drum atit de tîrziu, cînd începuse iama. Ar fi fost mai bine să-şi 
găsească un adăpost şi să aştepte pe riul laik, în Saraiciuk, la 
Hoarda de Aur, dar treburile îl chemau pe stăpînul corăbiei la 
Hadji-Tarhan la Astrahan, de aceea şi pornise la drum cu 
şubreda corăbioară, iar Ghevork Puşok nu putea să plece de pe 
corabie şi să ierneze la Saraiciuk, fiindcă, de teama tilharilor din 
stepă, îşi lăsase toţi banii în Buhara, la un zaraf persan, luînd în 
schimb doar un petic scîrţiitor de piele cu nişte semne tainice pe 
el; un zaraf din Astrahan urma să chezăşuiască acel petic de 
piele, iar un al treilea, persian, să-l primească de la Puşok în 
depărtatul Bulgar, în schimbul banilor. Cum ar fi putut Puşok să 
ierneze liniştit pe rîul laik, cînd banii săi erau în mîinile hrăpăreţe 
ale zarafilor? Putea el să ierneze acolo fără să ştie dacă zaraful 
va rămîne la Astrahan pînă în primăvară, sau poate îi va trece 
prin minte să plece spre depărtatul său Ispahan? Atunci cui o să- 
i dea peticul de piele, cine o să-l întărească cu pecetea, cu 
tamga; doar nu putea să se întoarcă cu mîna goală pe marea 
asta de un verde atit de viu! Şi Puşok, după ce văzu tîrgul 
neguţătoresc Saraiciuk, porni mai departe la drum. 

Se apropia multdoritul țărm. Valurile împingeau corabia spre 
mal, corăbierii forfoteau, strigau. Pe țărm alergau oameni în 
urma corăbiei care trăgea la schelă. 

Tătari cu căciuli din blană de vulpe sau iepure, cu şube largi, 
garnisite peste tot cu şuviţe lungi din blană de oaie, încinşi cu 
briîie, mulţi strîngînd în miîini biciuşti şi nagaice scurte, fugeau de 
colo-colo, strigînd ceva, sticlindu-şi dinţii, dar apa, amestecată 
cu omăt, apa albastră a Volgăi, plescăia între bordul corăbiei şi 
țărm, aşa că vorbele lor nu puteau fi desluşite. Privind căciulile 
miţoase, nagaicele grele, mulţimea cailor înşeuaţi de pe dimb, 
Puşok se nelinişti: sosise acolo fără nici o apărare - ce nădejde 
puteai avea în cei vreo douăzeci de trîntori buimaci de somn, 
înarmaţi cu hangere şi iatagane ruginite, neascuţite de pe 
vremea lui Gingis-han; ce puteau ei să facă în faţa acelei gloate 


zgomotoase?! 

Tătarii ajunseseră aproape, iar la o cotitură ţărmul se ridică 
deasupra pupei; chiar înaintea ochilor lui Puşok omătul era 
spulberat din fugă de ciubotele grele, potcovite, ale tătarilor, 
care priveau cu ochii lor iuți încărcătura de pe punte; cum să nu- 
şi dea seama că încărcătura era mare, iar paza slabă! 

În sfîrşit, fu aruncata parima de acostare. O podişcă grea fu 
aruncată de pe țărm. Tătarii se îngrămădeau chiar lîngă bord, 
ascunzînd tot malul, îmbrîncindu-se, întinzînd mîinile, capetele 
cu feţe înroşite de ger, asudate, sticlindu-şi dinţii zdraveni, 
privind cu ochii lor veseli, aprinşi, ascunși în crăpături înguste, 
strigînd care mai de care 

— Haide, haide! 

— Hei, neguţătorule, unde e marfa? O luăm, o luăm! 

„Văleu, vai de mine!” se tînguia Puşok, căutînd sub cekmen 
mînerul hangerului, dîndu-şi seama şi el că un singur hanger n- 
ar fi putut face nimic în faţa acelei mulţimi de tătari vînjoşi, cu 
umerii obrajilor lătăreţi. 

Vînturîindu-şi nagaicele, aceştia şi începuseră să sară de pe 
mal pe punte, alergind spre baloturi, spre toată încărcătura, 
îmbrîncindu-se, punîndu-şi piedică, grăbindu-se să pună labele 
lor ţepene, îngheţate pe avutul neguţătorului. 

— E al meu! E al meu! îşi strigau ei unul altuia, ţinînd strîns 
baloturile, de parcă pentru ei fuseseră cărate acolo peste stepe 
şi pustiuri, prin oraşe şi peste mări. 

Puşok nu putea să-şi facă loc prin înghesuială spre mărfurile 
sale, fiind împins înapoi, îmbrîncit. Alunecă şi era cît pe ce să 
cadă peste bord, dar înşfăcă şuba cuiva şi scăpă teafăr. 

Tătarii se mai potoliră numai cînd un corăbier încercat, 
scînteindu-şi hangerul, sări pe baloturi. El le porunci să plece de 
acolo. Cei mai diîrzi însă, care ţineau cu înverşunare baloturile şi 
parimele, rămaseră pe loc. 

Doi tătari îl apucară pe Puşok de amîndouă mîinile. Unul era 
înalt, cu ochii negri, rotunzi, cu o şubă de postav căptuşită cu o 
blană pufoasă de vulpe roşcată, iar celălalt doar cu citeva fire 
de păr în barba sa ascuţită, era spătos, crăcănat, şi în veşminte 
sărăcăcioase. Ei îl priveau pe Puşok drept în ochi şi, 
întrerupîndu-se unul pe altul, îl întrebau pripiţi, cu glas înfundat, 
bătîndu-l stăruitor pe umeri şi peste mîneci: 


— Hei, neguţătorule, ce-ai adus? 

— Cu ce faci negoţ, hai? 

— Ce marfă? Dăm bani! 

— Avem bani, avem bani! 

— lată-i! Ce marfă ai? 

„Bani! Lui Puşok i se luă într-o clipită piatra de pe inimă. 
Tilharii n-ar vorbi despre bani!” Puşok se depărtă de ei: 

— Aveţi răbdare, neguţătorilor! Lăsaţi-mă să răsuflu, dragii 
mei. 

— Numai să spui: ce marfă ai? 

— Spune: cu cit o dai? 

— Luăm cu toptanul! Ei-s oamenii noştri. Nu lăsa să se 
apropie alt neguţător, să nu-ţi fie teamă! Ei-s oamenii noştri! 

— Nu, nu, se împotrivi Puşok, dîndu-se înapoi. Ce oameni? 
Pentru ce? 

— N-o să lase pe nimeni! Să nu-ţi fie teamă, luăm noi. Marfa o 
să fie a noastră! 

— Nu, nu! se tot dădea înapoi Puşok. Deodată zări nişte 
gugiumane înalte de miel, armeneşti. Strigă, neştiind nici el în 
ce grai: Armeni! 

— Ei, haide, haide! nu-l slăbeau de loc, sîcîindu-l, neguţătorii 
tătari, depărtîindu-l de armenii care încă nu se apropiaseră. 
Pentru ce armeni? Avem bani. Plătim bine! 

Dar Puşok căuta să-şi croiască drum spre ai lui. 

Neguţătorii tătari se dădură la o parte fără voie, bodogănind, 
deşi oamenii lor încă nu lăsaseră din miini baloturile, aşteptind o 
vorbă de la el. 

Puşok schimbă o privire cu armenii care răzbiseră pînă la el, şi 
aceştia întrebară îndată: 

— De unde e marfa? 

— Preţul, preţul? 

— Din Samarkand? Oho! O iau eu! 

— Nu, nu, preacinstiţilor! se împotrivi Puşok. De tilhari am 
scăpat, de tătari am scăpat. Nu pot să vind marfa! Nu e a mea. 

— Cum? E a altuia? 

— Dar unde e stăpiînul? întrebă grăbit, dar de data asta fără 
bunăvoință faţă de Puşok, un neguţător cu barbă roşie, rotofei, 
într-o scurtă soioasă şi cu cea mai înaltă căciulă dintre toate. 

— Stăpiînul nu e aici Marfa o duc mai departe. 


— Dar unde-i stăpînul? 

— Acolo, departe, arătă Puşok cu mîna spre cerul albastru. 

— La Hoarda de Aur? 

— Şi dacă ar fi la Hoarda de Aur? 

— Degeaba. Acolo se întîmplă nişte lucruri!... 

— Ce se întîmplă? 

— Ce poate să fie? Te căsăpesc! 

— Oho! rosti Puşok numai ochi şi urechi. Cine te căsăpeşte? 

— Dar de ce ne-ai strigat? 

— Se îmbulzeau aici tătarii ăştia! se plînse Puşok. 

— Aştia nu-s nimic. Mai încolo să vezi! 

— Unde să-mi descarc marfa? 

— Pe țărm, pe țărm! strigă înciudată barba roşie de sub 
căciula cea înaltă. 

— În magaziile acelea? 

— După cum e marfa. Se poate duce de-a dreptul în aşezare. 

— E departe? 

— Pînă deseară au s-o ducă. Mai bine ar fi pe Volga, dar apa 
îngheaţă acum. Nu se mai poate răzbi în sus. Uite ciîţi tătari sînt 
aici, au s-o ducă. 

— Dar nu e primejdie? 

— E lume multă peste tot, aşa că nu e nici o primejdie. Caută 
să ajungi pînă se înserează. 

Şi armenii alergară spre alţi neguţători, care veniseră 
împreună cu Puşok. 

Puşok privi cu teamă tătarii care stăteau lipiţi de baloturile lui, 
şi-si dădu seama în sfîrşit că toţi oamenii aceia erau paşnici, 
aşteptind numai ca, după ce vor izbuti să cumpere mărfurile lui 
Puşok fără să le împartă între ei, să le ducă pînă în oraş, pe caii 
lor. Incepură să descarce mărfurile. 

Puşok sări pe țărm şi-şi îngustă ochii, mirat de lumina 
albastră, orbitoare, pe care o răspîndea omătul şi de felul cum 
scîrţiia sub picior, ca o piele nouă. 

Caii, pe care fuseseră încărcaţi sacii lui Puşok, porniră vioi. Pe- 
ambele părţi, căzînd pe alocuri în omăt, îi însoțeau călăreţi care 
strigau, îndemnîndu-i la drum. 

Puşok de-abia se ţinea după marfă, căznindu-se în zadar să se 
obişnuiască cu şaua îngustă de lemn şi cu deşerturile colţuroase 
ale calului său de stepă. 


Merseră cu toţii într-o larmă neîntreruptă pînă la poarta 
oraşului, unde între tătarii care păzeau poarta şi cei care cărau 
marfa se iscă o ciorovăială. 

Armeanului i se păru că gloata lui avea de gînd să dea năvală 
în oraş, iar străjerii erau hotăriţi să se apere pînă la ultimul om. 
Unul dintre însoțitori îi explică însă că străjerii cereau dări 
pentru mărfuri, fără de care nu voiau să-l lase să intre pe 
poartă. 

Gerul începuse să pişte, spre seară frigul se înteţise, cerul 
pălise, şi dincolo de zidurile oraşului era brăzdat de învăpăierile 
asfinţitului. Puşok n-ar fi vrut să rămînă peste noapte în omăt. 
Voi să se arate împăciuitor, să se apropie de străjeri, să 
vorbească cu ei, dar tătarii, care cărau marfa, erau grăbiţi să se 
socotească cu Puşok şi răcneau atit de cumplit la străjeri, încît 
aceştia se învoiră să vină pentru dări la caravanseraiul unde 
avea să tragă Puşok. 

Amurgea cînd intrară pe poarta unui caravanserai armenesc. 
Deşi seara tîrziu, curtea era luminată toată de citeva zeci de 
sobiţe şi vetre unde sfiriia în tigăi oloiul şi plutea un miros greu 
de peşte prăjit. Muşteriii îşi strigau unul altuia de la un capăt la 
altul al curţii. Puşok auzea cele mai felurite graiuri ale limbii 
armene, iraniene, siriene, bizantine; mulţi vorbeau în graiul 
farsid, dar şi în acest grai spumos răsunau accentele 
poruncitoare ale neamului lor. 

Un glas, care i se păru lui Puşok cunoscut striga: 

— Să-mi tai de la coadă! Auzi? 

— Ştiu eu ce-ţi place! 

— Altfel n-am nevoie. Nu iau! 

— Haide, ia, ia! 

Flăcările vetrelor, care ardeau în pălimarul de sus, erau 
ascunse de nişte muşterii grăbiţi, vorbăreţi. Pretutindeni se 
încrucişau, se profilau umbre omeneşti, ba întinzîindu-se peste 
toată curtea, ba ajungînd pînă la acoperişuri, ba pierind într-o 
clipită. 

Puşok însă nu avea vreme să vadă toate acestea. 

Se ivi un portar gîrbovit, care îşi întinse spre el nasul lung, alb 


de tot şi întoarse într-o parte ochii mici, ca nişte picăţele. Tătarii 
întrebau unde să pună marfa, iar portarul se juruia cu glas surd, 


domol că toate magaziile erau pline de mărfurile muşteriilor 
care sosiseră mai demult şi numai o magazie, într-un ungher, 
deşi închiriată, deocamdată era goală. Dacă ar plăti ceva 
stăpînului, acesta i-ar da voie lui Puşok să-şi ţină acolo sacii 
cîtăva vreme. 

Portarul aduse o făclie, dar îndată ce deschise uşa grea, 
scîrţiitoare a magaziei, dinăuntru năvăli un aer atit de rece şi de 
jilav, care duhnea a putregai, încît flacăra începu să pilpiie şi toţi 
fură nevoiţi să aştepte puţin, aţintindu-şi privirile în bezna acelei 
hrube tainice, pînă cînd făclia începu iarăşi să ardă liniştit. 

Şuviţe de fire ruginii de păienjeniş atîrnau din tavanul negru- 
verzui; pe pietrele zidurilor pătrunse de ger scînteiau stele ba 
roşii, ba verzi. Acolo, pe duşumeaua plină de rogojini rupte, de 
coşuri fărimate, în paragina aceea urma Puşok să-şi păstreze tot 
avutul, toată chezăşia bunăstării sale viitoare. 

Acolo, în magazie, părea că e mai frig decît afară. Deşi era 
rebegit, Puşok, neţinind seama de bombănelile portarului, 
nedind ascultare cîrtelilor şi amenințărilor tătarilor, care se 
grăbeau să descarce sacii de pe cai, întîi porunci să se măture şi 
să se arunce afară gunoiul şi abia după aceea îngădui să se care 
înăuntru sacii preţioşi. 

În sfîrşit, portarul încuie lacătul şi-i dădu cheia lui Puşok, iar 
acesta puse lingă acest lacăt încă unul, al său, pe care-l 
cumpărase la Samarkand de la un meşter rus. 

Numai după ce totul fu încuiat, după ce lacătele şi belciugele 
fură încercate şi tătarii ieşiră din curte, Puşok ceru o odăiţă 
pentru el. 

Nu găsi însă nici odăi slobode; erau multe odăi, cîte zece de 
fiecare parte a curţii mari şi cîte şase de fiecare parte a curţii 
din dos, precum şi alte patru la poartă, dar în toate erau 
muşterii. 

— E adevărat, ar fi una... spuse îngîndurat portarul 
încurcîndu-se, părînd că vrea să-şi amintească, dar este locuită. 
Dacă aţi da omului ceva, pleacă din ea.... 

— Dar unde pleacă? 

— O să-l iau la mine. 

— Şi unde-i odaia asta? 

— Sus. Chiar în dreptul magaziei în care ţi-ai pus marfa. De 
sus poţi vedea lacătele de la uşă. 


— Cit să-i dau? 

— Mă duc să-l întreb. 

„Doar n-am să dorm pe omăt, îşi zise Puşok. Nu e nimic 
slobod! Dar, pe cît îmi amintesc, în oraş mai erau nişte 
caravanseraiuri armeneşti!” 

— Vino! îi strigă de sus portarul. 

— Unde-i muşteriul? întrebă mirat Puşok, intrînd într-o odăiţă 
strimtă, îngheţată, în care era vădit că nu locuise nimeni de 
mult de tot. 

— O să vină! spuse portarul sigur de el. 

— Aici e mai frig decit în magazie | 

— O să facem focul! 

— Dar unde-s lucrurile lui? 

— Cînd pleacă, le lasă la mine. 

— Dar ce, aici se fură? 

— La noi? Ferească sfintul! Nu s-a întîmplat niciodată. Daţi-mi 
banii pentru el, iar eu o să mă duc să caut lemne. 

După ce plecă portarul, Puşok ieşi în pălimar, unde vetrele 
muşteriilor ardeau, se stingeau sau se aprindeau. 

— Peşte? întrebă Puşok pe un armean, care trebăluia pe lingă 
tigaia sa. 

— Ce să fie? Peşte! Somn! 

Puşok cunoscu îndată în el pe neguţătorul cu barbă roşie şi 
gugiuman înalt, care acum trebăluia foarte grijuliu pe lîngă 
tigaia sa. 

— Somn! 

— Îndată ce am intrat aci ţi-am auzit glasul. 

— Şi ce-i? 

— Nimic, l-am cunoscut. 

— Îmi pare bine! 

In vremea aceasta se apropie un bărbat mătăhălos, spătos, cu 
faţa osoasă şi capul mic şi-l întrebă pe cel cu barba roşie: 

— Ei? 

— Ai fi putut să alegi ceva mai bun! 

— Mi-ai cerut de la coadă, ţi-am dat de la coadă. 

— Cine nu ştie că orice peşte e mai gras spre cap, numai 
somnul e mai gras spre coadă! Am vrut o bucată mai grasă şi tu 
mi-ai dat coada, e adevărat, dar ce fel de coadă? Hai? 

— Totuşi ai primit-o şi te rog să-mi plăteşti... 


— Am luat, n-am avut încotro! Dacă nu aş fi luat, ce aş fi 
mîncat? 

— Te rog să-mi plăteşti... 

— O să ne socotim miine, nu vezi că acum îl prăjesc? 

Portarul se întoarse cu un braţ de putregaiuri. 

— Facem foc îndată. O să fie ca în rai. 

— În iad e mai cald. Aşa-i? Aşa-i. După un geruleţ ca ăsta, aş 
vrea mai întîi să dau o raită prin iad. 

— O să facem totul cum trebuie. De unde credeţi că am făcut 
rost de lemne? De-abia mi-au dat. Am făgăduit c-o să plătiţi 
bine. 

— laraşi? 

— Fără bani nu faci nimic. Aici e Hadji-Tarhan! E stepă. De 
unde să fie pe aici lemne? Totuşi am făcut rost! 

— Dar ce, astea-s lemne? 

— Aşa-s la noi! 

Mirosul de peşte şi ceapă aţiţa de mult foamea lui Puşok, dar 
vatra lipită de perete prinsese umezeală şi nu se aprindea. 
Fumul nu se ridica pe horn, se întindea prin odaie. 

Puşok scoase din geantă un opaiţ de aramă de Buhara şi-i 
spuse portarului să toarne oloi în el. 

— De unde să iau? întrebă mirat portarul. Poate să cer de la 
cineva? Nimeni nu dă dacă nu-i pică ceva; cui îi arde să care oloi 
din tîrg şi să-l dea pe degeaba? 

— Eşti un pezevenghi! spuse hotărit Puşok. Las că găsesc eu 
oloi. 

— Întîi să plătiţi lemnele. 

Muşteriul cu barbă roşie din odăiţa vecină îi turnă bucuros lui 
Puşok oloi dintr-un chiup de lut, înnegrit. 

— Cit îţi datorez? întrebă Puşok. 

— Pentru ce? la, ia, asta nu-i marfă la noi. 

— Dar cine a stat pînă acum în odăiţa mea? 

— Aici? Alături de a mea? Ai luat-o? 

— Dar de ce mă întrebi? 

— De ce? Oare mata eşti un milog? Aci sînt odăiţe cite vrei, ai 
de unde alege - sînt chiar bune. Pe asta din colţ nu-i cu putinţă 
s-o încălzeşti. 

— Merge pentru o noapte. 

— Dacă dormi într-o şubă, pe altă şubă şi te înveleşti cu alte 


trei! 

— Atunci e prost! 

— O să te ajutăm! 

II chemă pe portar: 

— Ai luat bani de la dînsul? 

Privind într-o parte, portarul spuse împăciuitor: 

— Ei, o nimica toată... 

— Am să-i scot eu de la tine! N-o să-i spun stăpiînului, am să-i 
scot eu singur! Armeanul îşi ridică trufaş barba roşie şi, privindu- 
| încîntat pe portar, care plecă repede, fisticit, supus, să aducă 
cheile, îl lămuri pe Puşok: 

— Aici numai aşa trebuie să te porţi cu ei! Vino la mine să 
tragem o duşcă! Am nişte vin de pe malurile rîului Kura! Pot să- 
ţi dau două boloboace, dacă vrei. leftin! 

Puşok răspunse cu băgare de seamă: 

— O să mai stăm de vorbă. 

— leftin!... 

Ţinînd, ca pe un scorpion, un lacăt deschis, portarul îl chemă 
pe Puşok să vină cu el.. 

Îl duse în altă chilie, curată, în care mai locuiseră muşterii, şi 
aprinse îndată în vatră lemne bune. Portarul ofta şi se juruia că 
fără stăpiînul său el nu putea să ia nici o măsură, că făcuse tot 
ce putuse să facă fără stăpiînul său, că stăpînul dormea noaptea 
acasă şi venea de-abia dimineaţa, pentru că se însurase de 
curînd. 

Dimineaţa Puşok plecă la bazar. 

Şirurile de dugheni din tîrg se iţeau prizărite, jalnice. 
Neguţătorii erau încotoşmăniţi în şube uriaşe, părînd greu să-ţi 
dai seama îndată ce obirşie aveau, în ce grai să vorbeşti cu ei. 
Dar cu ochiul său încercat, Puşok îi cunoscu repede după marfa 
lor; persienii nu scoteau la vedere toată marfa, ci numai citeva 
bucăţi de mătase de Ghilian sau un pic de vopsele, pentru ca 
muşteriii străini să ştie unde pot găsi asemenea mărfuri 
iraniene; neguţătorii din Buhara scoteau în faţă de asemenea 
cîteva grămăjoare sau bucăţi de silitră, de minereu de argint, 
vreun lucru de aramă sau panglici pestriţe pentru briie. Persienii 
din locuri îndepărtate, din Ormuzd, te îmbiau cu mirodenii: 
piper, mosc, ambră cenuşie. Tătarii din Hoarda de Aur atîrnaseră 
deasupra capului pielicele de vînat din Siberia, mărfuri din ţara 


chitailor; iar neguţătorii din Urghenci - ţesături de bumbac. Toţi 
strigau, lăudîndu-şi mărfurile: 

— Avem kamcă! la cealdar, ia pînză! 

— lată şi mată! Ah. Ce mai zenajen! Ehei, bun pentru 
Moscova! Hei! 

Puşok întoarse capul. 

Cinci voinici, cu bărbi bălaie, păşeau sprinten prin gerul acela 
de dimineaţă, de parcă ar fi fost în plină arşiţă. Cuşmele lor 
înalte, tuflite pe spate, şubele descheiate, din blană de veveriţă 
sau de vulpi roşcate, podiovcele de postav cu briie roşii, ca ale 
armenilor, toate acestea arătau că sînt nişte oameni atît de 
liniştiţi, de aşezaţi, încît el se dădu deoparte, deşi nu stătea în 
drumul lor, şi le zîmbi prietenos. Mai fusese la Moscova şi 
cunoştea felul de a fi al moscoviţilor. 

— Ce-ai adus? îl întrebă unul dintre ei. 

„De unde o şti că am sosit de curînd?” se întrebă mirat Puşok. 

— Aproape nimic. 

— Mergi, poate, mai departe? 

— Mai departe. 

— Se vede: marfa n-o arăţi, deci, după toate cele, nu pare c-o 
vinzi. leri nu erai aici. Înseamnă că ai sosit ieri. Ai venit cu 
corabia? 

— Da. 

— De la Urghenci cumva? 

— Nu de la Urghenci, ci de la Samarkand. 

— N-am fost pe acolo. De auzit, am auzit de tîrgul ăsta 
neguţătoresc. Şi ai de gind să te duci departe? 

— Dacă o vrea domnul, poate şi la Moscova. 

— Atunci mai hodineşte-te. Cînd s-o mai încălzi, poate mergi 
cu noi. Acum drumurile-s nesigure. 

— Dar ce e? 

— Edighei, hanul, îşi face de cap. 

— Siînteţi din Moscova? 

— Avem cu noi doi neguţători din Moscova şi unul din 
Novgorod - noi sîntem din Tver. Vino să stai cu noi - întreabă de 
ruşi. Poate facem schimb de mărfuri. 

— Şi ce v-ar trebui? 

— Luăm orice - ai venit de la Samarkand - poate ai de vînzare 
boabe de Gurmij? 


— Mărgăritare? Puţine! Le duc la Moscova. 

— De vreme ce mergi cu noi, nu putem face negoţ, dar vino 
aşa, în ospeţie, să ne povesteşti despre Ciagatai-ul matale. 

Neguţătorul din Tver păşi domol, ca şi pînă atunci, spre ruşii 
lui, care se opriseră în dreptul unui iranian cu vopsele. 

— Cere mult tezikul'”! i se plînse un neguţător din Moscova. 

— Dacă cere mult, nu cumpăra. Vine iarna, avem toată 
vremea. Cu cît se înteţeşte gerul cu atit sînt mai puţini 
cumpărători, atunci o să scadă şi preţul. 

— Dar dacă mai vin de-ai noştri, văzînd că drumurile-s bune 
de sanie? Ei or să ridice preţurile. 

— Nu-ţi fie teamă, n-or să poată străbate încoace cîtă vreme 
Edighei nu-i dat grămadă. 

— El poate să mai hălăduiască mult şi bine, dar negoţul nu 
aşteaptă!... 

Puşok păşi mai departe întrebînd de mărfuri şi de preţuri. 

În timpul zilei se pomeni cu starostele bazarului, care aflase 
de la strajă despre sosirea lui şi venise să ceară dările pe 
corabie şi pe mărfuri. 

— Nu sint corăbier, nu trebuie să plătesc dajdia! se împotrivi 
Puşok. 

— Am auzit că ai coborit de pe corabie o caravană întreagă, 
aşa că pe mata te-a adus corabia aceea. Plăteşte, că altfel... 

Puşok nu era risipitor, aşa că se încăpăţină. Se încăpăţină şi în 
ceea ce privea plata dării vamale: starostele cerea a zecea 
parte a mărfii, ca de la un creştin, dar Puşok socotea că 
neguţătoreşte în numele unui musulman, iar musulmanii 
plăteau doi şi jumătate la sută şi asta numai în aşezarea în care 
vindeau marfa. 

Auzind ciorovăiala, se strinseră mugşterii din tot caravanseraiul 
şi cu toate că erau de partea lui Puşok, totuşi, de plictiseală îi 
făceau semn şi starostelui să nu se dea bătut cu una, cu două. 

Puşok se temea îndeosebi ca pristavul să nu-i cerceteze sacii, 
fiindcă nu-i putuse rîndui din pricina gerului şi totodată, în faţa 
muşteriilor, nu putea să scoată asemenea avuţii, căci după 
aceea n-ar mai fi fost de ajuns să încuie magazia nici cu două 
lacăte! 


15 Tezic, revînzător persan. 


După ce strigă pînă răguşi, starostele îi porunci lui Puşok să 
meargă cu el la han, ca să-i judece. 

Plecară împreună, însoţiţi de mai mulţi armeni săritori, printre 
care erau şi doi bătrîni, în frunte cu neguţătorul cu barba roşie. 

Toţi îl încredinţară pe Puşok că îl vor apăra din răsputeri, că 
hanul îi cunoştea, că ei avuseseră de-a face în viaţa lor de 
neguţători cu hani mai grozavi decit cel de acolo. 

După palatele din Samarkand, casa hanului din Hadji-Tarhan i 
se păru lui Puşok un bordei de lut. Covoarele din tindă erau însă 
acătării. 

Sprijinitorii lui Puşok, care îl însoțeau, nu cutezară să calce pe 
covor şi se grămădiră lîngă uşă, ca să asculte judecata hanului, 
deşi de departe, totuşi auzeau cu urechile lor. Puşok n-avu 
încotro, trecu prin tindă şi intră în odăile locuite. 

Hanul şedea cu picioarele strînse sub el pe o laviţă lată, 
acoperită cu un covor. Alături stătea vizirul lui în şubă de postav 
cu blană de vulpe, chiar omul care pe corabie îl tot trăgea pe 
Puşok de minecă. lar hanul era bătrînul îmbrăcat sărăcăcios, 
care li ţinea pe Puşok de cealaltă mînecă. 

Armenii din tindă îşi încordau auzul. Puşok făcu o plecăciune 
şi-i dărui hanului o bucată de pînză albă, bună pentru o ipingea 
acătării, şi o bucată de mătase verde de Samarkand. 

Privind în gol şi morfolindu-şi buzele, hanul nu atinse darul lui 
Puşok, după cum s-ar fi cuvenit potrivit rînduielii. 

Atunci Puşok scoase din sîn o bucată de mătase indiană, 
ieftină, netrainică, care făcuse parte din prada de la Delhi a lui 
Timur, pe care neguţătorul o ascunsese grijuliu. 

Hanul se aplecă înainte ca să vadă mai bine acea marfă care i 
se părea rară, apoi se lăsă fălos pe spate şi primi darurile lui 
Puşok. 

Hanul îl ascultă pe neguţător, apoi hotărî: 

— Birul pe corabie îl plăteşte corăbierul. Corăbierul să fie adus 
la mine. lar pentru mărfurile tale o să luăm, potrivit rînduielii 
noastre, o zecime. Cercetăm totul, preţăluim totul, facem 
socoteala şi luăm dajdia după dreptate. 

— Asta nu e drept, preamilostive han! Mai întîi că eu nu fac 
aci negoţ, ci călătoresc mai departe. In al doilea rînd: marfa are 
alt stăpîn, iar mai musulman ca el nici că se poate! 

— Hei-hei! În faţa lui Allah toţi musulmanii sînt deopotrivă. 


Pentru asemenea vorbe... 

Dar, fără să-l asculte pînă la sfîrşit, Puşok băgă din nou mîna 
în sîn şi scoase paita’? de bronz, pe care erau bătute cele trei 
cercuri ale peceţii lui Timur. 

— Chiar sînt toţi deopotrivă, preaînţelepte han? 

— Dar cine e stăpinul tău? întrebă mirat hanul. 

Puşok ţinea tăcut paiţa înaintea ochilor hanului. 

Acesta se aplecă înainte, se chirci. 

— Ele! 

Puşok dădu din cap. 

— E marfa lui? 

Puşok dădu din cap. 

Hanul voi să zimbească, se ridică în picioare, dar mustata lui 
spînatică, aspră, se zburli, aşa că zîmbetul de încîntare, pe care 
voise să-l arate, nu-i izbuti. În sfîrşit, întrebă despre sănătatea 
Oblăduitorului Dezmoşteniţilor. 

— A fost pe la noi acum cinci ani Nebiruitul latagan al 
Mărinimiei! 

Hanul nu pomeni însă despre nimicirea Astrahanului, pe care 
această aşezare nu o îndurase de la nimeni altcineva decit de la 
lataganul Mărinimiei cu cinci ani mai înainte, cînd, după 
Astrahan, Timur pustiise cu desăvirşire şi Noul Sarai. 

Hanul ştia că Timur era departe. Dar nu uita nici că Timur 
umbla repede şi nimeni nu putea să-şi dea seama dinainte 
încotro se îndreaptă. 

Hanul îl pofti pe Puşok să guste cegă de Volga. 

— Asemenea peşte nu se pomeneşte la Samarkand. La noi 
însă e berechet! Te simţi bine în caravanseraiul în care ai tras, 
nu te supără nimeni, nu-ţi e frig? 

Puşok, care prinsese curaj, se plinse că îi era frig, şi că marfa 
lui fusese îngrămădită într-o magherniţă... 

Armenii din tindă ieşiră în curte şi, în timp ce Puşok stătea 
încă de vorbă cu hanul, se întoarseră la caravanseraiul lor, fără 
obişnuitele tăifăsuieli, fără obişnuita însufleţire, zicîndu-şi că de 
un om ca Puşok trebuia să se ferească. 


16 Paita, semn de piele, de lemn sau de metal, permis eliberat de 
hanii mongoli curierilor, negustorilor şi oamenilor cu însărcinări 
speciale şi care le dădea dreptul să călătorească nestingheriţi. 


Gerul timpuriu, viscolele stăruitoare, ştirile neliniştitoare din 
Sarai, bunăvoința hanului, sfaturile grijulii ale neguţătorilor ruşi, 
toate acestea laolaltă îl hotărîră pe Puşok să rămînă peste iarnă 
la Astrahan. 

Petrecu iarna acolo, hoinărind prin bazaruri, întrebînd de 
preţuri, uneori, cînd se ivea prilejul, vînzînd cîte ceva. 


La Samarkand, după ce ninsese, se dezlănţuiseră nişte ploi 
grozave. În sloboziile meşteşugarilor, acoperişurile caselor de lut 
şi zidurile se umeziseră, şi într-o zi, în zori, pe multe uliţe şi 
ulicioare zidurile împrejmuitoare ale ogrăzilor, iar pe alocuri 
chiar şi casele de lut se surpaseră cu un vuiet surd. 

Aşa se întîmpla la Samarkand în timpul ploilor: împrejmuirile 
grele de lut stăteau în picioare cît stăteau şi deodată, parcă 
printr-o înţelegere, într-o bună dimineaţă se dărimau pe toată 
lungimea uliţei. Un neguţător creştin spunea că aşa ceva se 
întîmpla în urma unui cutremur de pămînt slab, care nu se 
simţea, dar vădit acesta era un semn dumnezeiesc, ceea ce 
creştinul nu putea decit să încuviinţeze. 

Drumul spre făurăria lui Nazar se desfundase într-atita, încît 
caii se împotmoleau, picioarele le alunecau, se răşchirau, iar 
drumeţii, dacă erau siliţi să treacă prin părţile acelea, îşi scoteau 
încălţările şi se strecurau desculți de-a lungul zidurilor prin clisa 
rece, groasă. 

Meşterul făurea  lacăte. Cunoştea bine acest străvechi 
meşteşug rusesc, dar pînă atunci lucrase zale. Aşa că nu prea 
avusese vreme de altceva. Acum se apucase de această treabă 
ajutat de Boris. 

O zi întreagă făureau anumite piese, apoi altele. Cînd se 
stringea un număr mare, Boris se apuca să le unească, să le 
nituiască, iar Nazar făurea mai departe. Aşa se întîmpla că în 
făurărie nu era încă nici un lacăt gata,. Dar se adunaseră multe 
piese şi nu mai era departe ziua cînd din meşteşugărie avea să 
iasă un munte întreg de lacăte de mîna întîi, cu care Ţara 
Rusească era vestită încă din vremurile vechi, ale Kievului, pînă 
la țărmurile Adriaticii, pînă la pămînturile varegilor. Acum, 
această faimă avea să şi-o însuşească bazarul din Samarkand, 
la fel ca în multe alte meşteşuguri, cu care erau vestite felurite 
ţări, iar acum făceau fala oraşului Samarkand. 


Timur adusese de peste tot atiţia meşteri iscusiţi, încît acum 
neguţătorii făceau nazuri, preţurile la lucrurile făurite de 
meşteşugari scădeau de la un an la altul, iar pentru cei mai 
puţin iscusiţi sau care nu puteau să trudească din greu, viaţa 
era tot mai anevoioasă de la un an la altul. 

Cu cît creştea mai mult faima lucrurilor făurite la Samarkand 
cu atit mai ieftin le cumpărau neguţătorii de la meşteri: cu cit 
mai vestite ajungeau meşteşugurile din Samarkand cu atît mai 
greu era să-i mulţumeşti pe neguţători. 

Şi atunci Nazar hotărî să făurească lacăte pe care nimeni nu 
ştia să le facă acolo. In locul lacătelor cu şurub, lungi ca nişte 
tevi, el meşteri altele iscusite, cu trei feţe şi cu toartă ce se 
scotea, care să atirne de uşă ca nişte clopoței. 

Infăşurată cu un văl des din cap pînă în picioare, Olga stătea 
în uşă, privindu-i cum lucrau. 

Din cînd în cînd Boris striga: 

— Bine? 

— Ua! răspundea ea, încurajindu-şi soţul. 

„Ehei, bună e limba ruseasca, gîndea Boris. Spui puţin, dar 
înţelegi totul!” 

Şi pe neaşteptate chiar pentru el însuşi, îl întrebă pe Nazar. 

— Cînd ne-om duce acasă, ai, nene Nazar? 

— Acasă? Prins de treaba sa, Nazar tăcu îndelung. Făuri 
cîteva piese fără a deschide gura. 

Intr-un tîrziu, cînd se opri din lucru şi se îndreptă de spate, 
răspunse: 

— Cînd ne-or chema, atunci o să fie taman vremea potrivită 
ca să ne întoarcem. 

— Ce-o mai viscoli la noi! Brazii scîrţiie. Gerul te arde. Omătul 
scrişneşte sub picioare. Cînd încetează viscolul, cerul se 
spuzeşte de stele, iar dimineaţa e cleştar. Numai vreun piţigoi 
fluieră şi dă din coadă vrînd să-ţi fure de lîngă mînă o grăunţă. 
Hei, Olguşka, ce mai frumuseţe! Nu? 

— Ha! încuviinţă veselă Olga. 

— Asta e, întări Boris. 

Nazar tăcea ascultîndu-i vorbele. Repezea ciocanul cu mîna 
lui vînjoasă, piesa ieşea de sub ciocan taman cum trebuia şi, tot 
ascultîndu-l pe Boris, nu rărea de loc loviturile. 

Îi miră văzînd trei bărbaţi ce-şi făceau drum spre ei prin noroi, 


ţinindu-şi cekmenele depărtate ca să nu se murdărească de 
zidurile ude. Să fie neguţători? 

Meşterii încă nu aveau marfă de vînzare, şi chiar atunci cînd 
lacătele urmau să fie gata, hotăriseră să le mai ţină cităva 
vreme, pînă or găsi un cumpărător bun. 

Cînd ajunseră lîngă făurărie, celui dintii dintre cei trei îi lunecă 
un picior şi el rosti cu glas răguşit: 

— Cu toată cinstea, vestite meşter! 

— Pofteşte! îl îmbie Nazar, cunoscînd bărbuţa într-un peş al 
sarbadorului, cu care stătuse de vorbă la Musa cu o lună mai 
înainte. 

Sfiindu-se de oaspeţi, Olga intră îndată în casă, iar Nazar îi 
spuse lui Boris 

— Du-te şi tu înăuntru şi stai acolo pînă te strig. 

Oaspeţii intrară în făurărie şi se lăsară pe vine de-a lungul 
peretelui. 

Nazar puse ciocanul deoparte şi se apucă să-şi spele miinile 
cu apă caldă într-un lighean. 

— Să-ţi torn eu! spuse oaspetele cel mai viîrstnic, ridicîndu-se 
în picioare. Şi, turnînd apa, şopti: Ţi-am mai vorbit despre 
rugămintea noastră. 

— N-am uitat. 

— Avem toată încrederea! 

— Fără încredere cum s-ar putea? răspunse Nazar privindu-l 
în ochi, ceea ce era mai grăitor decit orice alte vorbe. 

Nazar îşi pofti oaspeţii în odăiţa sa, unde doi dintre ei, mai 
tineri îşi desfăcură cekmenele şi scoaseră din brîu nişte lucruri 
de aur măiestrit făurite. 

Nazar le cercetă pe rînd, le puse unul lîngă altul, le luă din 
nou şi din nou se minună de lucrătura meşterilor depărtaţi, 
necunoscuţi. 

In cele din urmă, păşi spre uşă şi strigă: 

— Boris! 

Oaspeţii se priviră neliniştiţi, iar unul dintre cei doi tineri se 
apropie de lucruri întrebînd: 

— Cine-i? 

Nazar întoarse capul spre ei: 

— E de prin părţile mele. 

Oaspeţii se liniştiră. 


Boris se aşeză, privind lucrurile încîntat. Le privea, fără să 
spună nimic, nu se cuvenea să vorbească pînă nu îngăduia 
meşterul. 

Nazar întrebă! 

— Nu vă pare rău? 

— Ba ne pare! răspunse oaspetele cel vîrstnic. Dar... trebuie 
să trimitem oameni. Poate departe, pentru multă vreme. Nu pot 
să se ducă cu mîna goală. Vor merge pasămite ca nişte 
neguţători, după marfă; dacă au să fie întrebaţi, au să-şi arate 
avutul şi-au să se bucure de încredere. 

— Cînd trebuie să plece? 

— Chervanul a pornit la drum de două zile. Urdia se găteşte 
de plecare. 

— S-o duce departe? Credeam că dacă a plecat cîrmuitorul, 
aceştia au fost lăsaţi aici pe loc. 

— Se vede că nu se tem de noi. Pleacă. Se strecoară pe furiş; 
pesemne că au hotărit să lovească pe neaşteptate. 

— Dar pe cine? 

— Urdia nu e atit de mare ca să meargă departe. Cu 
asemenea urdie nu poţi porni împotriva Hoardei de Aur... Cred 
că se duc împotriva mongolilor, aceştia-s mai aproape decit toţi. 
Dar pentru ce? Trebuie să ne gindim. Nu ştim: n-au ce lua de la 
ei aici aproape, iar ca să meargă departe - urdia e prea mică. 
Cred că vor numai să-i sperie. Oriunde s-ar duce, trebuie să 
trimitem cu ei oameni de-ai noştri. 

— Trebuie! încuviinţă Nazar. Oamenii noştri trebuie să se afle 
pretutindeni. 

— Aşa e. 

Nazar se aplecă din nou deasupra lucrurilor de aur: 

— Păcat! 

— De bună seamă! De curind am auzit un dregător care 
spunea: „Marele Cîrmuitor trudeşte fără preget, se istoveşte în 
războaie, cruţă mii de oameni pentru ca ei să muncească, să-i 
făurească lucruri  fumoase, să-i înalțe palate, să le 
împodobească de jos pînă sus, să-i înconjoare pe dregători cu 
tot ce e frumos. lată, spunea el, noi făurim frumuseţile din 
bunăvoința cîrmuitorului, dar gloata n-o înţelege, n-o păstrează! 
Gloata, zicea el, n-are minte ca să înţeleagă ceea ce e cu 
adevărat frumos. Noi, zicea el, dregătorii, făurim lucrurile 


frumoase şi le apărăm împotriva gloatei; gloata fără noi este 
sălbatică şi nimicitoare!...” Ei bine, noi cu adevărat am venit aici 
să nimicim lucrurile frumoase, pe care le-am smuls din mîinile 
dregătorilor. Ţelul nostru este o adeverire a vorbelor sale! 

— Poate că da, răspunse Nazar. Doar avem miini. Poate că tot 
felul de lucruri frumoase sînt păstrate de dregători, dar nu 
făurite de ei. Ele-s făurite de norod, sporite de norod. 

— Şi-ar mai fi zidit Timur palatele, dacă n-ar fi fost meşterii 
din Urghenci, din Tebriz?... 

— Nu numai palatele, dar şi cea mai mică părticică, din orice 
lucru făurit cu iscusinţă, de a cui mînă e făcut, firtate? Totul, 
totul e făurit de noi, oamenii de rînd. lar dacă se întîmplă ca un 
dregător oarecare să ajungă să stăpînească un meşteşug, de la 
noi îl învaţă - de la cine altcineva ar putea? Dar nu prea am 
auzit despre asemenea dregător, despre nici unul! Ei pot să 
scrie cărţi, dar numai pentru că de mici copii învaţă treaba asta, 
dar pe noi nu ne lasă - şi numai atît ne-au putut smulge. Dar se 
întîmplă şi aşa: dacă vreunul dintre noi învaţă ceva, atunci la 
rîndul său îi învaţă pe alţi zece. Aceşti zece, la rîndul lor, îşi 
găsesc ucenici. Aşa se răspindeşte din vechime învăţătura în 
sînul norodului. Aşa va fi şi în ceea ce priveşte meşteşugul de a 
scrie. Norodul este temelia şi puterea tuturor lucrurilor. Şi 
nimeni nu poate să-l înfrîingă cînd este unit. Noi ştim bine lucrul 
acesta acolo în Rusia. 

— La noi e mai greu!... spuse îngîndurat oaspetele. 

— Văd. Dar mai văd şi asta: cînd un norod se întăreşte, atunci 
şi altui norod îi este mai uşor. 

— Asta o ştim şi noi: dacă se întăreşte Rusia, atunci slăbeşte 
hanul Hoardei de Aur. Dacă slăbeşte hanul, atunci pe noi ne 
paşte o primejdie mai mică. Numai că Timur face lucrurile pe 
dos: noi ar trebui să clădim, să dezvoltăm meşteşugurile, să 
înmulţim grădinile, dar el dacă vede că Hoarda nu-l ameninţă, 
aduce urgie altor seminţii. Dacă Hoarda ar fi fost mai tare, 
atunci el ar fi fost mai cuminte. E aici un ghem pe care nu-l poţi 
deşira dintr-o dată, dar eu simt că norodul vostru şi al nostru se 
află în acelaşi ghem, au aceeaşi soartă. De aceea avem 
încredere. Se uită la cei doi tineri şi adăugă: Şi nu numai eu am 
încredere, mulţi dintre noi au. Între noi nu-i nici o pricină de 
sfadă, ci avem mare nevoie unii de alţii. E un ghem care trebuie 


înţeles, deşirat. 

— Nu ne prea vedem. 

— Nu putem. Am venit astăzi, de mult am ales ziua, ca să nu 
ne vadă nimeni. Acuma-i noroi afară, dacă ne-ar fi urmărit 
careva, ne vedea urmele. 

— Totuşi ar trebui să ne întîlnim mai des. 

— Dintre lucrurile acestea de aur, spuse oaspetele cîteva să le 
dăm oamenilor noştri, care pleacă la drum ca neguţători; cele 
mai multe să le păstrăm pentru vistieria noastră: acum e greu 
să faci negoţ cu neguţătorii. Toptangiii au început să ne apese. 
Ca să ne ţinem dirzi, să nu ne plecăm capul, trebuie ca pămîntul 
să fie tare sub picioarele noastre. 

Nazar zimbi: 

— Aşa că o să se sprijine pe aurul ăsta! 

— Aşa socotim. 

— E bine. Dar ajunge oare pentru multă vreme? Sfîrşitul 
aurului se vede, dar hrăpăreţii sînt fără de număr! 

— Nici norodul nu scade la număr! 

— Norodul? Nu scade cînd creşte puterea în el. Noi, însă, în 
Rusia, în vremurile vechi am văzut şi asemenea lucruri: norod 
mult, dar fără putere. Aşa se întîmplă cînd oamenii nu stau umăr 
la umăr. 

— La noi şi azi e aşa. Timur e şiret, îi ţine pe toţi răzleţiţi, îi 
ţine şi veghează ca ei să nu se stringă laolaltă; vrea să-şi 
alcătuiască împărăţia din felurite seminţii, vrea ca fiecare 
seminţie să trăiască răzleaţă, nu laolaltă cu celelalte, dar sub 
aceeaşi cîrmuire. O fi tare o asemenea stăpinire? Mai ştii?!... 

Ploaia contenise o vreme şi acum se pornise din nou. 

Oaspeţii se ridicară luîndu-şi rămas bun. 

După plecarea lor, Nazar privi îndelung acele lucruri frumoase 
care, după ce încîntaseră privirile atitor oameni, îşi vor afla 
sfîrşitul sub loviturile ciocanului său, spre a-i îmboldi pe alţi 
oameni să făurească noi frumuseți. 


CAPITOLUL ŞAPIESPREZECE 
MÎRZACII 


Aiar sosise în goană la Samarkand din Herat, cu o epistolă de 
la miîrza Şahruh. După ce şi-a vestit sosirea în curtea 
cîrmuitorului, olăcarul s-a dus în odaia caraulelor să-şi pună la 
uscat straiele, să îmbuce ceva. Să mai afle noutăţi. 

În odăile caraulelor era întotdeauna multă lume, înghesuială; 
acolo zăboveau şi oştenii obosiţi, şi slujitorii care aşteptau să 
intre în schimb, şi toţi pierde-vară din palat. Şedeau plini de 
ifose, aducînd acolo năravurile şi obiceiurile celor mari, şi de 
aceea, în odăile caraulelor, era adeseori mai plăcut decit în 
palatele stăpinitorilor. Flămînzi, obosiţi, rebegiţi se prefăceau că 
nici focul, nici fiertura din cazan, nimic nu le putea depărta 
luarea-aminte de la taifasul grav ce se încinsese, deşi toţi 
trăgeau cu coada ochiului şi adulmecau spre bucătarul care 
trebăluia pe lingă vatră, aşteptind ca acuşi-acuşi să ridice 
capacul de lemn de pe cazan. 

Dar oricite ifose îşi dădeau ei, acolo vorbele erau totdeauna 
mai făţişe, glumele mai vesele, risul mai deschis decit în 
palatele cîrmuitorului. De data asta lui Aiar i se păru însă că se 
schimbase ceva: oamenii zăboveau puţin, iar cei care zăboveau 
vorbeau puţin, iar cei ce vorbeau o făceau în grabă, pe furiş. Şi 
parcă şedeau pe ace, cu teamă, parcă s-ar fi oprit acolo puţin, 
cu straiele nedescheiate şi chiar încinşi, parcă aşteptau să fie 
chemaţi dintr-o clipă în alta cine ştie unde. În vatră, sub cazan, 
focul abia piîlpiia, trosnind din cînd în cînd şi împroşcînd scîntei: 
pesemne că se grăbiseră să-l aprindă cu ce se nimerise. 

Toate le băga de seamă Aiar cu privirea-i ageră, dar mîndria 
lui de olăcar nu-i îngăduia să se vire în sufletul oamenilor; ei 
înşişi aveau să spună care erau pricinile acestor schimbări. 

Păşi spre vatră şi, prefăcîndu-se că nu băgase de seamă 
nimic, îşi scoase cekmenul umed, îşi scutură cuşma, îşi trase 
cizmele jilave şi, după ce porunci unui rob să le pună pe toate la 
uscat, se întinse în apropiere de vatră pe o pislă mare, uscată, 


caldă, care mirosea a piine. 

Lenevea aşa în voie de unul singur. Iscoditorii, care nu se 
mişcau din oraş, n-aveau decit să fie ahtiaţi după veşti şi 
istorisiri de la el, om umblat, nou sosit. 

Şedea lungit, dîndu-şi ifose, dar cei din Samarkand nu se 
grăbeau să se aşeze lîngă el, prinşi cu grijile lor, nepăsători faţă 
de noutăţile din Herat. De altminterea, Aiar nici nu avea noutăţi 
deosebite; fusese de multe ori la Herat şi această călătorie nu 
se deosebise cu nimic de celelalte. Totuşi viaţa la Herat era 
altcum decit aici - lină, domoală, fără forfotă, fără petreceri, dar, 
în felul ei, o viaţă deplină. Mirza Şahruh nu era un cîrmuitor 
războinic, ci un gospodar. Gauhar-Şad-aga, soaţa lui, deşi nu se 
asemuia cu stăpiîna mare, ca fel de a fi, ca gospodină, nu părea 
cu nimic mai prejos faţă de aceasta: era aspră, cusurgie, 
adeseori cerea ea însăşi socoteală dregătorilor, pentru ca 
treburile pămiînteşti să nu-l împiedice pe mirza Şahruh de a-şi 
face rugăciunile sau de a sta de vorbă cu vreun cuvios. 

Aşteptind să fie întrebat ce şi cum, Aiar se perpelea 
nedumerit, nerăbdător: ce s-o fi întîmplat că toţi dimprejur nu se 
mai gindeau decit la ale lor, sau băteau şaua despre una sau 
despre alta, doar cu jumătate de glas? 

Aiar nu mai putu răbda şi, răsucindu-se pe partea cealaltă, se 
întoarse cu faţa spre oşteni: 

— Ei? Ce-i nou pe aici? 

Oştenii amuţiră, privindu-l, fără a scoate o vorbă. El întrebă 
din nou: 

— Ce se aude? 

După o vreme, unul dintre oşteni răspunse fără chef: 

— Nimic nou. 

— Nu-i mai văd aici pe mulţi. 

— Păi cum să-i vezi cînd nu mai sînt aci?! 

— Unde-s? 

— Cum unde? Au plecat. 

— Departe? 

Oşteanul tăcea iarăşi, parcă îngîndurat. Şi Aiar fu nevoit să 
întrebe din nou: 

— Au plecat departe? 

— Departe... încotro-s mînaţi, acolo merg! 

— Şi acum unde-s? 


— Unde, unde... La război! 

— Cîrmuitorul nu i-o fi luat doar pe toţi! 

— Nu-s cu cîrmuitorul. Sînt cu chervanul. 

— Cu care? 

— Ei... 

Oşteanul se gindea: cum să răspundă aşa fel, încît să nu 
spună nimic de prisos? Tuturor li se dăduse poruncă să-şi pună 
strajă gurii, dar nu puteai să taci faţă de acest Aiar; olăcarul 
ăsta îţi ghicea parcă şi gîndul! Şi oşteanul răspunse fără chef: 

— Cu care chervan! Ei, ce, tu nu ştii? 

— Au plecat de mult? 

— Săptămîna trecută. 

— Spre cîrmuitor? 

— Ti-am spus doar: nu în partea ceea. 

— Ah... da, da, în partea cealaltă? 

— Dacă ar fi plecat spre cîrmuitor aş fi spus de îndată. Dar 
despre asta, întrucît nu-i voie, nu pot să spun nimic. 

— Deci despre asta deocamdată nu se vorbeşte nimic? 

— Vezi bine! 

— Fie! Şi cu cine au plecat? 

— Singuri. S-au dus după urdie. 

— Aha, urdia-i cu cîrmuitorul! 

— Dar n-au plecat într-acolo, s-au dus după urdia care 
rămăsese aci. 

Toţi cei din odaia caraulelor tăcură, ciulind urechile: într- 
adevăr, venise vorba cu privire la o treabă despre care se 
dăduse poruncă să nu se dea în vileag nimic. Dacă trăncăneau 
ceva ce nu se cuvenea? 

Aiar răspunse însă atit de nepăsător, încit toţi se liniştiră: ăsta 
nu-şi vîra nasul zor nevoie, cu el se putea vorbi. 

— Aşa... spuse tărăgănat Aiar. Şi eu care eram cît pe ce să 
cred că s-au dus după Marele Cirmuitor! lar ei au plecat în altă 
parte. Păi, atunci se schimbă lucrurile. Se înţelege de la sine. 
Deci au plecat... Intr-acolo? Aiar dădu din mină fără a arăta 
undeva anume. 

Oşteanul adeveri: 

— Ei da, spre Aşpara! 

Şi îşi dădu seama numaidecit: poate n-ar fi trebuit să-i spună 
aşa ceva? Aiar însă îl linişti. 


— Cine nu ştie de Aşpara? Aşadar, au plecat! 

— Păi, da! 

Totuşi Aiar nu înţelegea bine care urdie plecase, de ce spre 
Aşpara, de ce atunci, în toiul iernii? De ce? Băgase de seamă că 
toţi cei din jur rămăseseră nemişcaţi, numai ochi şi urechi, 
încruntîndu-se la fiecare răspuns al oşteanului. Aiar nu se hotărî 
să întrebe mai departe. Întinzîndu-se nepăsător, căscă, 
mormăind: 

— Cine n-a auzit de Aşpara?! Mă gindeam să nu se mai fi 
întîmplat şi altceva!... 

Ştia că acum cînd intraseră în vorbă, îi vor spune tot, fără să 
ascundă nimic; să aibă însă grijă să nu-i grăbească. Dar pe 
neaşteptate Aiar fu chemat la palat şi trebui să se dichisească la 
repezeală. 

Pare îndoielnic ca Aiar să fi fost chemat la palat atit de 
grabnic, dacă atunci n-ar fi fost acolo Argun-şah. 

Aflînd de sosirea olăcarului stăpînirii, căpetenia oraşului hotărî 
să-l descoasă de îndată el însuşi, pentru a se înfăţişa cu veşti 
noi la Muhammed-Sultan şi a dovedi în felul acesta cum ştia el 
să cîrmuiască. 

În sală se grămădeau tot felul de musafiri, feţe simandicoase 
din Samarkand şi oameni veniţi de aiurea. Argun-şah era 
nerăbdător să arate faţă de ei cîte treburi avea şi cît de mare 
era puterea lui. De aceea, cînd olăcarul sosi, Argun-şah nu-l 
chemă îndată înăuntru, lăsîndu-l mai întîi să aştepte la uşă, în 
timp ce el ba stătea de vorbă cu vreun dregător care trecea din 
întîmplare pe lîngă diînsul, ba dădea cu glas tare porunci 
slugilor. Abia într-un tîrziu, parcă nespus de plictisit, se întoarse 
spre olăcar! 

— Ei? Ce veste-poveste? 

— Trebuie să vorbesc cu mîrza Muhammed-Sultan. 

Argun-şah se încruntă: 

— Am să-i spun eu! Despre ce este vorba? 

— Vreau să vorbesc chiar eu cu mirza. 

— li spun eu! 

Dar Aiar se încăpăţină, neuitînd că are acest drept 

— Vreau să vorbesc chiar eu cu mirza! 

— N-are vreme pentru olăcari! 

— Am să aştept. 


Argun-şah nu socotea că în palatul lui Muhammed-Sultan să 
se păstreze rînduielile bunicului şi în ce privea drepturile 
olăcarilor; la Timur olăcarii stăpînirii erau duşi de îndată la el. 
Totodată era mai mult ca sigur că slujitorii, care înştiinţaseră 
căpetenia oraşului de sosirea olăcarului, nu se mulţumiseră cu 
atit, ci dăduseră de ştire însuşi cîrmuitorului. 

Mînios, Argun-şah căuta o vorbă cu care să-l pună la locul lui 
pe olăcar, ca să poată ieşi cu faţa curată din acel schimb de 
cuvinte neplăcute, pe care îl ascultaseră în tăcere toţi cei de 
faţă. Dar nu izbuti. Aiar avu ultimul cuvînt: olăcarul fu chemat la 
Muhammed-Sultan. 

Pentru a nu se face de ruşine, Argun-şah încuviinţă ocrotitor: 

— Ei, hai să mergem! 

Dar îndată ce auzi că e chemat la cîrmuitor, olăcarul, ca şi 
cum Argun-şah nici n-ar fi fost în faţa lui, se întoarse repede şi 
se îndreptă hotărît spre uşa cea înaltă, ştiind că toţi se vor da la 
o parte din faţa lui: trece olăcarul stăpinirii! Şi Argun-şah trebui 
să se mulţumească doar să-l urmeze. 

Muhammed-Sultan luă din mîna lui Aiar sulul de hirtie 
obişnuită, uitindu-se cu coada ochiului la Argun-şah, care intrase 
şi el după olăcar. 

— Ce doreşti?... Nu te-am chemat încă. 

Argun-şah încremeni, aplecat pînă la pămînt. 

— Am crezut... că poate e nevoie de mine? 

— Dacă era nevoie te chemam! 

— Ei, dacă nu-i nevoie, se dădu îndărăt Argun-şah, căutînd cu 
mîna la spate, cu degetele răşchirate, ca să nu se izbească cu 
spinarea de uşă. Dacă nu-i nevoie... 

— Nu trebuie să-i ţii în loc pe olăcari cînd au treabă la mine şi 
nu la tine! Ai înţeles? 

— Am înţeles, am înţeles... 

— Asta-i! 

Argun-sah se opri îndărătul uşii ca să i se mai aline bătăile 
inimii şi tremuriciul genunchilor, zăbovind acolo mai mult decit 
stătuse de vorbă cu cîrmuitorul. 

lar Muhammed-Sultan, nedumerit, învîrtea în miîini epistola lui 
Şahruh, trimisă la Samarkand, dar nu lui, ci bunicului său. 

— Oare la Herat nu s-a aflat că bunicul este plecat la război? 

— Toată lumea ştie. 


— De ce te-au trimis încoace? 

— Mi s-a spus: „Du-o la Samarkand”. Am mai întrebat o dată 
şi mi-au spus din nou: „La Samarkand”. Şi am alergat încoace. 

Mîrzacul se uita la pecetea care lipea sulul de hîrtie. Şahruh 
scrisese pe deasupra: „Către binecuvintatul amir Timur din 
partea lui mîrza Şahruh...” 

— Aşa... 

— Şi am alergat... 

— Aşa, aşa... 

— Mai am o epistolă, stăpîne. 

— Dă-o încoace! 

Aiar dădu celălalt sul, din hîrtie scumpă hindustană, 
foşnitoare. Peste pecete scria: „Stăpînei mari Sarai-Mulk-hanîm, 
în mînă, din partea lui Gauhar-Şad-aga din Herat, cu multă 
cinste”. 

— Alte epistole n-ai adus? 

— Numai astea două, stăpiîne. 

— În afară de astea două, n-au mai scris nimănui aici? 

— Mi s-au dat numai epistolele astea două, altele n-am primit. 

— Bine, du-te de te hodineşte. 

Muhammed-Sultan  desfăşură epistola lui Şahruh: poate 
Şahruh vestea ceva grabnic la Samarkand? 

— Nu, nimic grabnic, nimic de seamă: urări de bine rostite 
într-un chip ales, dar stăpînit; întrebări despre sănătate, despre 
casă, despre ai casei... Bineţe scrise într-o rînduială fără greş, 
mai întîi lui Timur, apoi stăpînei mari, apoi mirzacilor, tuturor 
mîrzacilor, fără a arăta numele lor. 

„Aşa, gîndea Muhammed-Sultan, nu i-am trimis veşti despre 
gătirile de luptă, nu l-am chemat la război, nu l-am înştiinţat că 
am pornit la drum. Se preface că nu ştie nimic despre război! Se 
simte jignit. Ei, am să-i scriu bunicului şi bunicul va spune: «N-ai 
ştiut? Înseamnă că iscoadele tale, băiete, sînt oarbe şi surde. Şi 
prost este acel cîrmuitor care cîrmuieşte fără iscoade, aşteptînd 
să-i aducă veştile un bitlan pe coadă!» Dacă matale, unchiule 
Şahruh, ai ridica mai des ochii de pe bucoavne, ai înţelege mai 
bine treburile tatălui matale; dacă ai şti că nu-i place să fie 
jignit, n-ai fi trimis încoace această epistolă cuviincioasă.” 

Pentru orice împrejurare,  Muhammed-Sultan  desfăşură 
epistola trimisă de Gauhar-Şad, fără a rupe pecetea: avea s-o 


trimită stăpînei mari, după ce o va fi lipit la loc cum era înainte. 

„Aşa, bineţe, închinăciuni... Ulugbek şi Ibrahim n-o supărau pe 
stăpîina mare? Mergeau bine cu învăţătura erau ascultători, 
cuviincioşi?...” 

Muhammed-Sultan citi epistola pînă la capăt, se scărpină pe 
obraz şi zimbi: 

„Bineţele-s numai miere, iar întrebările numai venin: îmi creşti 
fiii. Dar eu sînt îngrijorată, nu ştiu dacă tu, stăpîna mare, duci la 
bun sfîrşit această treabă, nu uiţi de ei din pricina înaltelor griji 
ce te frămîntă, dacă învaţă ceva acolo? Stăpîna din Herat e 
mînioasă că soţul ei n-a fost luat în seama, n-a fost chemat la 
război, şi nici măcar înştiinţat. Dar şi ea a făcut o mică greşeală. 
Nu ştie, pasămite, că stăpîna mare i-a dus pe fiii ei la Sultania, 
dar ştie că fratele ei Murat-han nu se mai află la Samarkand, lui 
nu-i scrie, nu-i răspunde la epistola lui. Ştie că Murat-han este la 
Aşpara... Prin urmare, au primit veşti de aici după plecarea lui. 
Ei, stăpîna mare o să înţeleagă această epistolă, ei nu-i place să 
i se arate îndoială, nu-i place să întrebi dacă are grijă de nepoţii 
ei. Multe lucruri poate ierta ea, dar asta n-o va ierta, o va ţine 
minte multă vreme! Ai cam scrîntit-o, frumoasă din Herat!” 

Înveselit, parcă ar fi primit veşti foarte bune, mîrzacul se 
îndreptă spre cei care-l aşteptau în sala. Pînă şi Argun-şah, 
uitîind că fusese jignit, se strădui dibaci ca mirzacul să fie 
întîmpinat cu însufleţire. 

Muhammed-Sultan îi spuse: 

— Porunceşte ca olăcarul să fie lăsat să se hodinească. 
Trebuie să fie gata: curînd va porni iar în goană. Lasă-l să prindă 
puteri 

Argun-şah n-ar fi vrut să fie îngăduitor cu necuwviinciosul Aiar, 
dar acum cuvîntul lui Muhammed-Sultan era aidoma aceluia al 
cîrmuitorului! Dacă însă ar fi fost după voia lui, l-ar fi trimis pe 
acest Aiar să se hodinească de veci, aşa fel, încît niciodată să nu 
se mai scoale, să nu se mai ridice! 

„Unde-o fi vizirul?” se miră Muhammed-Sultan, dar, potrivit 
obiceiului, nu vru să întrebe, aşteptind să se lămurească de la 
sine. Avea de gînd să se plimbe cu vizirul prin oraş, aşa fel, încît 
toată lumea să-i vadă şi să se încredinţeze cît de neadevărate 
erau zvonurile despre război: doar cîrmuitorul era acolo, în văzul 
tuturor, nimeni nu plecase nicăieri. Poate că ar fi trebuit căutat 


sau chemat Hudaidada ca să meargă şi el, dar Muhammed- 
Sultan avea de gind ca a doua zi să pornească în urma urdiei, 
încă înainte de a se lumina de ziuă. Rămăsese doar acea ultimă 
zi scurtă de iarnă ca să-i păcălească pe tîrgoveţi, şi, mai ales, pe 
iscoadele străine, mongole, să cîştige timp, pînă nu se afla că el, 
cirmuitorul, nu se mai afla în oraş. 


Pe un cal împodobit sărbătoreşte, Muhammed-Sultan mergea 
fără grabă în fruntea însoţitorilor săi 

Era răcoare, deşi pămîntul nu numai că se zvintase. Dar pe 
alocuri se stirnea şi colb. 

Alături călărea fiul lui - Muhammed-Djehanghir, iar în urma lor 
- Argun-şah şi, după el - toţi ceilalţi. 

leşind din palat, Muhammed-Sultan aruncă o privire asupra 
zidurilor neterminate ale noilor sale clădiri puse în lucru. 
Medresa era zidită pînă la bolți, deasupra hanacului o parte din 
bolți, încheiate, fuseseră lăsate aşa pînă în primăvară - nu era 
bine să fie zidite cărămizile pe timp ploios şi rece: uscîndu-se, 
zidăria putea să se surpe, varul să crape. Pentru a se păstra în 
bună stare, zidurile fuseseră acoperite cu bucăţi de pislă, saci 
din păr de cal, stuf, şi printre copacii desfrunziţi toate clădirile 
acelea păreau părăsite. Muhammed-Sultan întoarse capul: 
„Acolo parcă s-ar fi războit bunicul!” 

Lumea se aduna, venind din ulicioare, din dugheni, ieşind pe 
porţi, se îmbulzea de-a lungul uliţelor. Cercetind cu privirea 
chipurile, Muhammed-Sultan gîndea: „Oare se miră că n-am 
plecat la război, ci mă plimb? Toţi îşi dau seama pesemne că 
înainte de luptă, te găteşti de drum şi nu te plimbi. lată, femeile 
trag cu coada ochiului de sub văluri. Ele sînt numai ochi, cînd 
mirate, cînd iscoditoare. De altfel, femeile se miră totdeauna, 
orice s-ar întîmpla. lată, moşneagul cela seamănă cu un şah 
bătrîn; o fi tadjic? Unul ca el, chiar dacă-i descumpănit, se 
preface că nu-l mai miră nimic pe lumea asta, altminteri, 
socoate că scade în ochii celor din jur. Băieţii se uită mai mult la 
cai decit la oameni. Pentru ei slujitorii par mai frumos 
înveşmiîntaţi decît noi; slugile au straie mai bătătoare la ochi. lar 
cei doi de colo mi se pare că-s mongoli. Se uită, dar stau ca de 
lemn; chiar dacă se miră, înfăţişarea lor nu se schimbă, toată 
viaţa parcă ar face ochii mici din pricina soarelui, parcă de jur 


împrejur ar fi numai stepă golaşă. Au cotropit lumea întreagă, 
au pus stăpinire pe toate împărăţiile, dar pînă şi acum umblă 
aşa fel, de parcă s-ar duce cu căpăstrul la caii lor, în tabun...” 

Din strimtoarea ulicioarelor înguste se îndreptară spre piaţa 
palatului, împestriţată de umbrare de pînză vărgată deasupra 
tarabelor pline cu tot soiul de marafeturi. Nişte neguţătoraşi 
sfrijiţi scoseseră la vedere, unele după altele, tipsii cu măruntaie 
fierte, gheme de aţă colorată, felii de halva albă, tichii din pînză 
de in, alune şi fistic, branţuri de pislă, potcoave pentru încălțări 
şi multe alte lucruri de tot felul, care se zăreau peste tot, fiind 
atit de înghesuite chiar lîngă drum, încît caii trebuiau să 
înainteze cu grijă, ca să nu calce jalnicele mărfuri de atitea ori 
acoperite de colb în timpul zilei, scuturate şi iarăşi colbuite. 

Acolo, printre tipsiile cu măruntaie şi talgerele cu halva şi 
alune, rătăceau dervişi săraci, leproşi, toţi vestind ceva cu glas 
tare, strigînd, dezlănţuindu-se pentru că nu-l zăriseră pe mirzac, 
sau tocmai pentru ca el să-i vadă. Dar din pricina vaietelor, a 
tinguielilor lor, nu se auzeau vorbele, şi nici măcar glasurile 
oamenilor care se îmbulzeau, oricît îşi încorda Muhammed- 
Sultan auzul. 

Abia după ce se depărtă de piaţă şi ajunse sub bolta scundă 
de piatră de la răscruce, mirzacul auzi mult aşteptatele cuvinte: 

— Război, război, dar uite, cîrmuitorul e aici! 

— Pesemne că e o minciună. 

— De bună seamă, iată-l aici! 

Muhammed-Sultan se uită cu luare-aminie la cel ce vorbea şi 
văzu un nas negricios şi lătăreţ deasupra unei buze groase, 
aproape  golaşe, deasupra căreia, pesemne, mustăţile nu 
creşteau de loc, ci doar cîteva tuleie ca la eunuci - un chip şters. 

Şi deodată acest om spuse: 

— Dar poate că nu-i minciună. Doar vizirul nu-i aici. Vizirul e 
poate la război. Nimeni n-a spus că însuşi cîrmuitorul... 

Muhammed-Sultan nu auzi pînă la capăt. Trecu de 
necunoscutul cu pricina, dar ar fi vrut să se întoarcă, să asculte: 
„Ce-i cu însuşi cîrmuitorul? Ce-i cu însuşi cîrmuitorul?...” Dar nu 
se mai putea întoarce, nu putea sta de vorbă cu un necunoscut 
oarecare. „A băgat de seamă!” gîndea înciudat Muhammed- 
Sultan. 

Trecură de mulţimea aceea lărmuitoare şi se îndreptară spre 


bazarul de orez, spre binale. Deşi acolo zăngăneau pretutindeni 
fiarele ce loveau piatra, răsunau bocăniturile bărzilor, ale 
securilor, hurducăitul greutăților, deşi erau tiriţi pe tăvălugi 
mari, care scîrţiiau, bolovani cenuşii şi grei, deşi glasurile 
oamenilor nu se auzeau aproape de loc, totuşi, după larma din 
bazar, părea că acolo domnea o linişte minunată. 

„E iarnă, dar lor nu le pasă!” se miră Muhammed-Sultan, deşi 
ştia că se poruncise ca lucrul la clădirea marii geamii să nu 
înceteze nici o zi, nici un ceas. 

Sub nişte ieşituri înguste, ca nişte cornişe, şedeau cu 
picioarele strînse sub ei un şir lung şi drept de meşteşugari. Unii 
lustruiau cu o mînă încercată micile lespezi de marmoră 
ardezică, alţii încrustau felurile litere sau inscripţii în aceeaşi 
marmoră, alţii săpau arabescuri iscusite în plăcuţele de lut, alţii 
lucrau cu nişte toporaşe ascuţite, zăngănitoare. 

După straiele meşteşugarilor se vedea cît de felurite erau 
meleagurile lor de baştină. Cite neamuri nu erau acolo! Cei mai 
buni meşteşugari din lumea întreagă aduşi din felurite războaie, 
sau tocmiţi din ţări depărtate. Nici unul nu îndrăznea să ridice 
capul, să-şi îndrepte şalele: vătafii păşeau încet, cu bețe 
mlădioase în mîinile lor pline de rîvnă. Dar şi în asemenea 
condiţii umilitoare meşteşugarii lucrau cu avînt, cu sîrguinţă: 
munca lor iubită era pentru ei o desfătare, le ducea gîndurile 
departe de această lume, în care domneau vătafii hapsiîni, care 
nu ştiau nici să gîndească, nici să făurească. Vătafii se plimbau 
măreţi, trufaşi, neştiind cît de neînsemnată era puterea lor 
asupra celor care puteau să-şi întruchipeze gîndurile în faptă. 
Meşterii se înțelegeau fără vorbe cînd trebuiau să schimbe vreo 
bardă care se tocise sau să se ajute cu ceva unul pe altul. 
Uitîndu-se la ei, Muhammed-Sultan se gîndi: „Băţul vătafului i-a 
unit pe toţi, i-a îndrumat pe acelaşi făgaş, toate seminţiile sînt 
aici o apă şi-un pămînt, făptuiesc ceea ce a hotărît bunicul! 
Băţul trebuie ţinut mai dirz, privirea trebuie să fie mai ageră.” 

Muhammed-Sultan vedea pentru întîia oară cît de supuşi şi de 
neobosiţi lucrau elefanții. Aduşi din Hindustan, încă împodobiţi 
cu curele hindustane roşii-aprinse sau galbene, unii cu brățări 
forjate la picioarele dinapoi, vinjoşi, mergeau unul după altul, 
ducînd biîrne sau lespezi uriaşe, supuşi hinduşilor tuciurii şi 
firavi, care tronau pe spinările lor late. 


La locul cuvenit, elefanții lăsau jos cu grijă povara şi, clătinînd 
din cap, se întorceau parcă uşuraţi, îndreptindu-se după o nouă 
încărcătură către şirul lung de harabale care aduceau, una după 
alta, lespezi de la carierele din munţi, unde spărgeau şi ciopleau 
piatră cioplitori din Armenia, din Azerbaidjan, din depărtatele 
ţări muntoase, luîndu-se la întrecere cu pietrarii localnici. 
Priceperea însuşită din tată în fiu de meşteşugarii din feluritele 
colţuri ale pămîntului se îmbina aici într-o unică şi mare 
măiestrie. 

Dincolo de zidurile oraşului se întindeau, ca nişte tabere 
ostăşeşti, aşezările feluriţilor meşteşugari, cruţaţi de cuceritor 
pentru munca lor sîrguincioasă şi aduşi de pretutindeni la 
Samarkand. Oamenii îşi clădiseră case sau colibe de lut şi, în 
amintirea războaielor biruitoare, acestor aşezări li se dăduse 
numele celor mai slăvite oraşe din lume - Damasc, Şiraz, 
Bagdad - pentru ca Samarkandul să strălucească printre ele ca 
un adamant înconjurat de smaragde. 

Toţi meşteşugarii trudeau fără odihnă în iarna aceea la 
clădirea marii geamii, deoarece Timur poruncise ca ea să fie 
isprăvită pînă se va întoarce, deşi nici el însuşi, nici meşterii nu 
ştiau dacă se va întoarce în primăvară sau după cine ştie ciţi 
ani. Şi Muhammed-Sultan îşi dădea seama: dacă s-ar întîmpla 
vreo întîrziere în lucrări, dacă meşterii ar săvirşi vreo greşeală, 
mulţi ar răspunde de acest lucru, şi n-ar fi nici o îngăduinţă, nici 
chiar pentru el. 

Ar fi trebuit de mult să se îngrijească de lucrări, dar pregătirile 
pentru ceamburul împotriva mongolilor nu-i îngăduiseră. Şi 
acum, privind toată munca aceea, privind numeroşii oameni 
care lucrau,  şirurile de elefanți, nesfirşitele  harabale, 
Muhammed-Sultan nu putea pricepe rostul acelei forfote, nu 
putea înţelege că tot acel neîntrerupt du-te-vino era temeinic 
rinduit. 

Fără a mai aştepta să se înfăţişeze dinainte-i mai-marii 
lucrărilor, se duse el însuşi, cu o nelinişte crescîndă, la bătrînii 
cărora bunicul lui le încredinţase supravegherea binalei. 

Un vătaf slugarnic aruncă băţul din mînă, păşind repede spre 
calul miîrzacului printre grămezile de cărămizi, lespezi de piatră, 
printre stivele de biîrne, printre muncitori. Calul abia păşea, 
adeseori poticnindu-se, pe o cărare unde şi un om şi-ar fi croit 


cu greu drumul. 

Muhammed-Sultan îşi urmă călăuza, ţinîndu-se aproape de el, 
fără a se îngriji de însoțitorii lui, nevoiţi să se înşiruie la nesfîrşit, 
deoarece nu puteau înainta decît unul cîte unul şi nimeni nu 
îndrăznea să descalece, cînd cîrmuitorul îşi îndrepta cu atita 
incusinţă calul printre toate piedicile acelea, ca într-o trecătoare 
prin munţi. 

Şiragul  însoţitorilor  mirzacului se întindea dinaintea 
lucrătorilor, pierzindu-şi înfăţişarea mareaţă şi sărbătorească. 
Acum se vedea limpede fiecare călăreț în parte şi fiecare trebuia 
să călărească frumos, iar caii se poticneau, se împotriveau, 
puteau să lovească cu botul pe călăreţul din faţă. Intrerupînd 
lucrul, toţi lucrătorii şi vătafii priveau în tăcere cum treceau unul 
după altul preavestiţii dregători ai Samarkandului, acum atit de 
zăpăciţi. 

Absorbiţi de o partidă de şah, Mahmud-Daud-hogea şi 
Muhammed-Djilda fură luați pe neaşteptate de sosirea 
cîrmuitorului. Scăpînd din mînă turnul, Djilda se repezi să-şi ia 
caftanul, dar se gîndi că mai întîi trebuia să-şi pună turbanul şi 
întinse mîna după el, căci îl aştepta gata răsucit. II luă de un 
capăt, dar el se desfăşură deodată în toată lungimea rotocolului 
de mătase mlădioasă, ca un şarpe care se trezeşte. 

Mahmud-Daud-hogea, care nu-şi scosese nici turbanul, nici 
caftanul, se înfăţişă cel dintii lîngă scara şeii mîrzacului şi-l ajută 
să descalece. 

Cei doi bătrîni dregători, cărora Timur le încredinţase de 
multe ori sarcini grele şi primejdioase, aveau multă trecere şi 
mîrzacul se cam temea de ei. Dar şi ei ştiau că Timur avea de 
gînd să-l lase pe acest nepot drept moştenitor, şi cînd Timur nu 
va mai fi, acest nepot va avea drept de viaţă şi de moarte 
asupra tuturor tovarăşilor de luptă şi dregătorilor bunicului său. 
Va ţine oare seama nepotul de meritele lor faţă de bunicul lui? 
Nu sosise oare vremea să-şi cîştige încrederea nepotului? 
Bunicul era departe, dar nepotul - iată-l aici! 

Muhammed-Sultan nu băgase de seamă mai înainte la aceşti 
doi dregători asemenea dovezi de cinstire, o asemenea 
slugărnicie şi linguşire. 

El îi asculta, aşezindu-se în tihnă pe o schelă, de unde se 
puteau vedea lucrătorii, harabalele, elefanții. Îi privea cu luare- 


aminte: „Ce se mai linguşesc! Pesemne că n-au cugetul curat! 
Ceva nu-i în rînduială aici!” 

Mirosea plăcut a bucate gătite şi a fum de la o sobiţă. Uitindu- 
se spre partea din care venea o trimbă de fum, miîrzacul zări un 
bucătar care trudea jupuind un miel agăţat de un cui. Bucătarul 
îndepărta cu muchea cuţitului pielea mielului cu atîta rivnă, încît 
nici nu băgase de seamă că sosise cîrmuitorul. 

Prinzînd privirea lui Muhammed-Sultan, Mahmud-Daud se cam 
zăpăci: „Doar nu se aflau acolo ca să facă ospeţe cu miei fripţi! 
Ferească  sfintul, nu cumva să spună mirzacul însuşi 
cîrmuitorului că ei jucau şah acolo, frigeau miei, în vreme ce 
treaba, pasămite, mergea de la sine, nu datorită sîrguinţei lor!” 

— A trebuit... să tăiem mielul ăsta... de stepă. 

— Era bolnav? 

— Cum asta? De ce să fie bolnav? 

— Dacă nu era bolnav de ce l-aţi tăiat? 

Mahmud-Daud se fistici cu totul: 

— Păi aşa... ca să-l frigem. 

— Aha! încuviinţă Muhammed-Sultan şi întrebă: Cum merge 
treaba? 

— E greu. Trudim. Trebuie să fim de faţă peste tot... 

In sfîrşit, Djilda, care cu chiu, cu vai îşi înfăşurase turbanul, se 
aşeză alături de ei. 

Dar el abia apucă să se aşeze, că Muhammed-Sultan se ridică: 

— Arătaţi-mi cum merg lucrările. 

Poate că nu i s-ar fi părut atît de limpede măreţia gîndurilor 
bunicului său, dacă n-ar fi fost acolo bucătarul acela singuratic 
atit de cufundat în munca lui, de parcă de jur împrejur nu ar fi 
fost decit stepa pustie. 

Işi dădea seamă ca nu mai putea pleca de acolo, fără să 
cerceteze cu luare-aminte toată binaua. Abia acum vedea ce 
măreaţă lucrare era acolo, cît de grea şi cîtă însemnătate îi 
dădea Timur dacă adunase la un loc atiţia oameni, dacă tot ce 
strinsese în multe războaie împreună cu prăzile sale din 
Hindustan le pusese la bătaie pentru clădirea acelei geamii. Pînă 
în dimineaţa aceea mirzacul socotise marea geamie drept una 
din numeroasele lucrări de seamă ale lui Timur. Acum îşi dădea 
seama pentru întiia oară că toate lucrările de pînă atunci nu 
fuseseră decit o punere la încercare a meşterilor, o pregătire a 


îndemiînării lor. Abia acum îşi dădea seama de acest lucru 
Muhammed-Sultan, deşi nu putea spune încă, ce anume îi 
deschisese ochii: poate mulţimea lucrătorilor, poate întinderea 
de pămînt pe care lucrau oamenii, poate lungimea zidurilor care 
dovedeau măreţia viitoarei clădiri, poate înălţimea acelui loc. 

Prin curte trebuiră să meargă cu băgare de seamă, ocolind 
gropile cu var, cărămizile şi molozul. Pe alocuri se săpa încă 
pentru a se pune temeliile de piatră brută, iar alături se înălţau 
de pe acum ziduri, se şi încheiau bolțile deasupra şirurilor de 
chilii, unde aveau să se adăpostească hagiii, ucenicii sau dervişii 
rătăcitori. Zidurile noi erau făţuite cu cărămidă smălțuită. Printre 
grămezile de cărămizi, de după biîrnele necioplite, aşezate în 
picioare, se iveau ici-colo lucirile cărămizilor smălţuite sau 
izvoadele mărunte ale unor lespezi împodobite cu zugrăveli. 

Dar făţuiala smălțuită nu era încă îmbinată, părînd doar 
peticele unui cocor albastru, aruncat în grabă pe zidurile noi. 

Îngustînd ochii, Muhammed-Sultan căuta să-şi închipuie 
înălţimea viitoare a acelor ziduri, încerca să ghicească după 
peticele acelea întregul izvod smălţuit, să vadă cu ochii minţii 
întreaga înfăţişare, toată întinderea şi toată măreţia 
impunătoarei clădiri, aşa cum o văzuse bunicul lui. Abia acum 
înţelegea Muhammed-Sultan gîndul lui Timur: să ridice în 
mijlocul cetăţii sale de scaun o geamie care să fie ca o 
întruchipare a nemărginitei sale puteri, alcătuită din părticele 
mărunte adunate laolaltă. El clădea geamia prin rîvna multor 
neamuri, graiuri şi credinţe întru slava unei singure credinţe, a 
adevăratei credinţe, prin truda feluritelor noroade, dar întru 
slava unui singur Stăpiînitor. 

Mîrzacul se gîndi: „Lăcaşul credinţei musulmane e făurit de 
păgîni laolaltă cu ghiaurii. În felul acesta paloşul bunicului va fi 
curăţat de orice pată cît de mică în faţa lui Allah!” Şi îi spuse lui 
Djilda: 

— S-a lucrat mult, dar nicicum nu pot să-mi dau seama cum 
va arăta. 

— O să vezi numaidecit, răspunse Djilda. Poftim, să mergem. 

Ajunseră în mijlocul curţii unde, sub un şopron scund, pe o 
scîndură lată era aşezată o tablă de aramă, iar pe tablă se afla 
ceva acoperit de un văl cu cusături. După felul în care arăta 
vălul, miîrzacului i se păru că pe tablă se afla mielul tăiat, fript 


pentru ospăț. 

„Oare au de gînd să mă ospăteze?” se întrebă Muhammed- 
Sultan. 

În clipa aceea se ivi mai-marele lucrărilor, un om scund, cu 
faţa rotundă, rumenă, încadrată de o barbă neagră şi pufoasă. 

— Ei, ce-i aici? întrebă mirzacul, arătînd spre tablă. 

Mai-marele lucrărilor, uitîndu-se la Djilda, atinse pinza cu 
degetele sale groase şi scurte, dar n-o ridică, ci spuse: 

— Mai înainte ascultă-mă. 

Muhammed-Sultan se  încruntă: nu se obişnuia ca 
meşteşugarii, oştenii sau slujitorii să zăbovească cu răspunsul 
cînd erau întrebaţi. Muhammed-Sultan nu ştia că acel meşter 
din Horezm tocmai isprăvea clădirea Palatului Alb din Şahrisiabz, 
că Timur îi încredinţase supravegherea clădirii geamiei lui 
Ahmad-hogea din lasa, că fusese adus cîndva ca o pradă de 
preţ, de pe dărimăturile cetăţii Urghenci, că pentru a treia oară 
îi încredința Timur sarcina zămislirii celor mai măreţe dintre 
gîndurile sale, că toate cele trei clădiri, cele mai mari de sub 
stăpînirea lui Timur, erau zidite după planurile acestui omuleţ cu 
degete groase ca ale unui bucătar. 

lar horezmianul spuse: 

— Aici, stăpiîne, vălul acoperă numai chipul acelei clădiri, care, 
asemenea unei tălpi biruitoare, va covirşi toată această piaţă şi 
se va înălța aci ca un munte. Pentru a vedea acest lucru trebuie 
să înmulţeşti în gînd de o mie de ori ceea ce-ţi voi arăta. Trebuie 
să vezi în gind strălucirea cerului, lumina soarelui; cînd razele 
amiezii sînt albe, zidurile acestei clădiri vor străluci ca argintul: 
în zori şi seara, cînd razele sînt purpurii, zidurile vor avea sclipiri 
de aur, iar în nopţile cu lună vor licări ca un munte de 
mărgăritare ce se ridică pînă la cer. În gînd, cu privirea 
pătrunzătoare a sufletului trebuie să adaugi ceea ce lipseşte 
pietrei neînsufleţite, sărmanei închipuiri a ceea ce va vedea aici 
Stăpiînitorul Lumii, cînd îşi va opri calul biruitor în acest loc. lată, 
mărite stăpine, priveşte... 

El trase vălul cu o mişcare nerăbdătoare şi totodată cu băgare 
de seamă, ca de pe o mireasă în noaptea nunţii, şi înfăţişă 
cîrmuitorului întruchiparea în mic a acelei clădiri. 

Apropiindu-se de tablă Muhammed-Sultan îşi dădu seama ce 
măreaţă va fi geamia, desluşi cu cîtă înţelepciune erau 


cumpănite  feluritele ei părţi, fiecare parte  avîndu-şi 
însemnătatea ei, iar toate la un loc sporind măreţia clădirii. 

Muhammed-Sultan se aplecă, cercetînd cupola şi zecile de 
coloane care înconjurau curtea din toate părţile; cercetă uşiţele 
nenumăratelor chilii şi intrări, ba chiar lespezile de marmoră 
care acopereau toată întinderea curţii şi în mijlocul curţii - 
havuzul de marmoră pentru spălările rituale. 

Muhammed-Sultan se încruntă văzînd în faţa firidei pentru 
rugăciuni un omuleţ mititel cît un năpirstoc, aplecat pentru 
rugăciune. Spuse pe un ton povâăţuitor: 

— Asta n-are rost... E un păcat ca muritorii să întruchipeze 
făptura lui Allah... căruia... 

Dar meşterul îşi dădu seama că tînărul cîrmuitor uitase 
pasajul din Şariat, unde scria acest adevăr, şi se grăbi să 
lămurească: 

— Am nevoie de el pentru a cumpăni mărimea clădirii după 
aceea a omului. Păcătos nu este muritorul care măsoară făptura 
domnului, ci acela care o zugrăveşte. Nu-i aşa, mărite stăpîne? 

— E adevărat! 

— N-am uitat acest lucru şi am poruncit ca omul sa fie făcut 
de un ghiaur; el va răspunde faţă de cel-de-sus! 

— Foarte bine! încuviinţă Muhammed-Sultan. 

Indreptîndu-se spre cai, peste zidurile încă scunde ale 
geamiei, văzu binaua aproape terminată a medresei bunicii şi-i 
spuse lui Muhammed-Djilda în zeflemea: 

— Stăpina mare va isprăvi clădirea mai repede decit voi! 

— Stăpina mare îşi are lucrătorii ei; meşterii ei schimbă 
oamenii de două ori pe zi; îndată ce unii pleacă la odihnă, vin 
alţii gata odihniţi, dar noi n-avem vreme să ne odihnim, muncim 
fără răgaz. 

— Dar de unde găseşte cărămizi smălţuite, la fel cu ale 
voastre! Ea n-are cărămidării. Le cumpără? 

Djilda ridică din umeri, ocolind răspunsul, dar cîrmuitorul 
întrebă din nou: 

— Le cumpără? De la cine? 

Nu-i scăpă că bătrînul pălise şi se întoarse; Muhammed-Sultan 
gîndi în sinea lui: „Aflu eu!” Dar îşi aduse aminte îndată că nu 
avea cînd să mai afle: trebuia să plece curînd în ceambur - acu 
nu mai avea vreme de cărămizi smălţuite. 


La întoarcere, apropiindu-se de palatul lui, Muhammed-Sultan 
văzu parcă cu alţi ochi lucrările sale dragi începute, şi deodată îl 
cuprinse mirarea: „Ce neînsemnate erau!” Pînă la plimbarea 
aceea în bazarul de orez nu i se păruseră niciodată aşa: „Curți 
strimte, chilii sărăcăcioase. Ce mai medresă, ce mai hanac... Şi 
el care visa...” 

Şi gîndi cu vrăjmăşie: „Bunicul nu ţine seama de ploaie, 
clădeşte; iar eu aştept să treacă ploaia, mă fac de ris!” 

Şi deodată simţi o pornire de a se depărta de acolo, de a se 
face nevăzut - i se stinsese dorinţa de a stărui în ceea ce i se 
părea acum neînsemnat, în ceea ce i se părea că nu-l va mai 
mira pe bunicul lui, ci-i va stîrni doar un zîmbet zeflemitor, 
văzîndu-i zadarnicele strădanii într-ale ctitoriilor! 

„Trebuie să plec! Războiul, biruinţa - acestea sînt fapte de 
seamă. De ctitorii să te ţii, tot aşa cum joci şah, cînd ai răgaz... 
Cînd ai răgaz... Vezi că nu merge jocul - jos cu toţi nebunii şi caii 
de pe tabla de şah: Jos de pe tablă!” 

Intră în palat, dădu drumul îndată însoţitorilor, îi chemă pe 
chelari şi porunci să pregătească de drum, să se ia numai acele 
lucruri de care nu se putea lipsi la război: veşminte de schimb, 
şei, arme de sărbătoare, totul trebuia împachetat, legat, 
încărcat, dar nu pe cămile, ci pe cai, ca să le aibă la îndemină pe 
toate. 

Venind la cîrmuitor, vizirul Hudaidada, care avea o slăbiciune 
pentru caii de soi, trecu pe la şopronul unde aşteptau 
întotdeauna gata de drum bidivii înşeuaţi. 

Cu mîinile la spate, fără a lua în seamă slugărnicia grăjdarilor, 
vizirul trecu pe lîngă falnicii armăsari care dădeau din cap, de 
parcă l-ar fi încuviinţat, l-ar fi încurajat pe vizir. 

— Dar de ce caii n-au fost gătiţi azi? întrebă, de parcă ar fi 
gîndit cu glas tare, Hudaidada, fără a se opri. 

Grăjdarii răspunseră slugarnic: 

— Am primit poruncă doar să punem şeile pe ei. Pentru drum 
lung. 

Auzind aceste cuvinte, Hudaidada îşi aduse aminte, se 
întunecă la faţă şi, uitînd de cai, se întoarse îndreptîndu-se spre 
încăperile cîrmuitorului. 

Neluînd seama la dregătorii care încă nu se împrăştiaseră 
după plimbare şi care făceau plecăciuni în faţa sa Hudaidada se 


duse de-a dreptul la Muhammed-Sultan 

Mîrzacul veghea asupra robilor, care puneau cu sîrguinţă 
veşmintele sale de schimb în cufere de piele de Kabul cu 
izvoade, şi bombănea: 

— Aşezaţi-le mai bine, căci altminteri caftanele au să se 
boţească pe drum. 

Vizirul avea dreptul să intre oricînd şi oriunde în încăperile 
cîrmuitorului, în afară de harem. 

El se folosea însă de acest drept numai în împrejurările cele 
mai de seamă, atunci cînd se petreceau întîmplări neaşteptate, 
sau în clipe de primejdie. De aceea, ivirea lui Hudaidada îl miră 
pe Muhammed-Sultan. 

Aplecîndu-şi fruntea, Hudaidada aştepta să rămînă între patru 
ochi. Muhammed-Sultan păşea pe loc cu picioarele lui subţiri în 
ciuboţele cu turetci strimte şi, nevrînd să Întîrzie pregătirile şi 
împachetarea, trecu cu vizirul într-o cămară alăturată. 

Lumina pătrundea acolo numai de sus, din tavan, printr-o 
bageă ca o gură de aerisire. În lumina aceea firavă chipul 
cîrmuitorului i se păru vizirului palid, vineţiu, deşi nu fuseseră 
încă rostite cuvintele care l-ar fi putut face pe Muhammed- 
Sultan să pălească. 

Hudaidada tăcu o vreme îngindurat, apoi oftă: 

— Incarci calabalicul? 

— De ce întrebi? 

— Am întîrziat! 

— Cine? Cum? 

— Noi, stăpîne. Azi-dimineaţă iscoada noastră l-a ajuns din 
urmă pe olăcar; am întîrziat, am rămas în urmă 

— Olăcarul e din Sultania? Din partea bunicului? 

— Asta n-ar fi nimic! E din Fergana, stăpine. Şi de altfel nici 
măcar de la Fergana, ci de la Kaşgar. Mirza Iskander ne-a luat-o 
înainte, în vreme ce noi despicam aici firul de păr în patru. A 
adunat de unde a putut un buluc de vreo douăsprezece mii de 
oameni şi s-a năpustit asupra mongolilor, iar aceştia, după cum 
ştiam şi noi, nu se aşteptau la nici o lovitură, au zvîrlit totul şi au 
fugit în stepă. Acum mirza Iskander se şi întoarce la el, la 
Fergana. A vîrît spaima în localnicii stepei, aşa că n-au să-şi vină 
curînd în fire. Şi-a lăsat bulucul la Kaşgar, iar el se întoarce 
încetişor. Merge încet din pricina mulţimii prăzilor, îs greu de 


cărat. 

— Cum asta? Hai? Cum de a făcut aşa ceva? Cine i-a îngăduit 
să pornească într-acolo? Cum se poate? 

— A făcut-o de capul lui. S-a gătit şi haida! S-a făcut 
căpetenie de oşti. 

— Pentru aşa ceva trebuie...! Am să-i spun bunicului. 

— Trebuie să-i spui. Trebuie să arătăm tot ce ştim. 

— Să-i ajung din urmă pe mongoli? 

— De ce? Nu mai e nimic de luat de la ei. Totul a fost luat. 
Trebuie să-l înveţi minte pe mirza Iskander. Cum de-a cutezat 
oare? Cum e cu putinţă, fără nici o încuviinţare, de capul lui? 
Cum aşa? 

— Ce să fac, să pun şaua şi să pornesc în goana fri 
întîmpinarea lui? 

— De ce? Nu trebuie să-ţi pătezi obrazul. Rămii aici. Mă duc 
eu. Am s-o scot la capăt aşa cum trebuie. Potrivit rinduielilor 
marelui stăpîn, ca în Sultania; ortacii lui cu dosul în sus, iar pe 
zurbagiu îl înşfac de guler şi-l aduc încoace: „Mărturiseşte-ţi 
vina, cere îndurare!” lar prada i-o luăm, ca să nu mai rivnească 
la bunul altuia! 

— Şi ce fac cu Aşpara? Eram gata de drum! 

— Acu nu mai are nici un rost. 

— Să trimitem porunci urdiei să se oprească, să nu meargă 
mai departe, să se întoarcă din drum. Acum poate c-o să fie 
nevoie de oşteni aici. 

— De aceea i-am şi oprit; am trimis un olăcar după ei. Cum se 
poate altfel? Aşadar, pot să plec? 

— La Fergana? 

— Să vedem unde-i pot întîlni. Ar fi bine să-i prind în drum, cît 
încă nu bănuiesc nimic. Să facem cum au făcut şi ei cu mongolii: 
hap, şi gata! 

— Bine, pleacă dis-de-dimineaţă. la cît mai mulţi oşteni şi du- 
te. 

— De ce aş avea nevoie de mulţi oşteni? Dacă văd că n-am 
destui, iau chiar din straja lui. Toţi mă cunosc acolo, cine ar 
îndrăzni să nu-mi dea ascultare? Şi-apoi nu e bine să aştept pînă 
dimineaţa, trebuie să plec de îndată. 

— Se înnoptează! 

— Am mers noi şi pe întuneric mai adînc. 


— Să-i strîngi zdravăn în chingi! 

— Pe mirza îl aduc încoace, ca să staţi de vorbă între patru 
ochi. lar cu ceilalţi mă răfuiesc acolo. Îi strîng eu în chingi dacă e 
nevoie. 

— Înşfacă-i şi pe cei care stau acolo la Fergana, feriţi de 
primejdii, în vreme ce pe mirza l-au îndemnat să plece în 
ceamburul ăsta. Şi pe cei... 

— Or să facă tărăboi mare. 

— Lasă-i să facă tărăboi! 

— O să se audă pînă la măritul stăpînitor. 

— Lasă să se audă. l-au cerut voie? 

— Am nevoie de o poruncă scrisă. Aşa o să am mina slobodă. 

— Porunceşte să se scrie! Am să pun pecetea. 

Lui Muhammed-Sultan nu-i plăcea să scrie. | se părea că 
scrisul lui era înciîlcit şi înşiruirea vorbelor uriîtă - pisarul scria 
mai curgător. 

Mîrzacul intră după Hudaidada în odaia unde cuferele 
aşteptau prinse doua cîte două, gata pentru a fi încărcate 

Mai-marele palatului, mîndrindu-se în sinea lui că totul era 
gata, se închină: 

— Totul e aşa cum ai poruncit, mărite stăpîne! 

Muhammed-Sultan nu înţelese îndată ce spunea. Stătea în 
picioare, căutînd parcă să-şi amintească ceva binecunoscut 
demult, despre care vorbea slujitorul. Şi, deodată, parcă 
trezindu-se dintr-un vis, rosti repede: 

— Gata! 

— Ce anume? 

— Scoate şi pune totul la loc. 

Păşea de colo-colo, fără să ştie ce să facă, de ce să se apuce. 
Zilele acelea fuseseră atît de pline, nu adusese nici o clipă de 
răgaz şi, deodată, iată, nu mai avea ce face. 

leşi în curte şi trecu pe sub copacii golaşi, îndreptîndu-se spre 
binalele sale pustii. Se întuneca repede. Pe cerul sur se 
zugrăveau zidurile întunecate, jilave, neisprăvite, din care 
ieşeau în afară nişte bețe şi rogojini. 

Vîntul rece, norii albi care pluteau jos pe cerul ca de ardezie, 
totul de jur împrejur era rece, neplăcut. 

Muhammed-Sultan păşea, uitîndu-se de jur împrejur: nu se 
zărea ţipenie de om, pretutindeni domnea liniştea, tăcerea... 


„Ca-ntr-un ţintirim! gîndi el. Ca-ntr-un ţintirim!” 

Încremeni, auzind deodată în spate, lîngă umărul lui: 

— Pecetea, stăpiîne! 

— Ce? Cum? 

Se întoarse, dezmeticindu-se: în spatele lui era Hudaidada 
care-i întindea o foaie îngustă de hirtie. 

Muhammed-Sultan se căută în brîu unde, printre cute, legat 
dedesubt, de capătul briului, era ascunsă pecetea cu numele 
cîrmuitorului Samarkandului. 

— Ai scris? 

— Să citesc? 

— Nu, pleacă! Vreau să stau cît mai grabnic de vorbă cu 
mîrza. lar cu ceilalţi... fii cît mai aspru: armăsarul bun nu se 
rătăceşte de herghelie, iar cel ce se rătăceşte, nu mai e păstrat 
de prăsilă. Aşa, fii dîrz! 

Muhammed-Sultan apăsă pecetea pe hirtie, privind cu luare- 
aminte încordat, în întuneric, dacă o pusese la locul cuvenit. Nu 
putea desluşi, dar nici n-avea chef să se întoarcă în palat, la 
lumină: pe întuneric îi era mai uşor să fie aspru cu bătrînul vizir. 
lar lui Hudaidada îi plăcea, văzindu-l pe tînărul cîrmuitor că 
porunceşte cu atita tărie. 

„Cu cît îmi va cere să fiu mai dirz cu atît mai multă mînă 
slobodă îmi va da! Cu cît îmi porunceşte mai aspru cu atit îşi ia 
asupră-şi mai multă răspundere; Timur îmi va cere socoteală, iar 
eu mă voi acoperi cu numele lui Muhammed-Sultan. Porunceşte, 
porunceşte cît mai aspru!...” 

Muhammed-Sultan tăcu însă deodată, iar apoi îi spuse 
vizirului nerăbdător, cu aprindere 

— Hai, poţi să pleci! 

Şi din nou rămase singur. Dincolo de zid treceau în goană 
călăreţii: vizirul ieşea din curte. 

Muhammed-Sultan făcu încet calea întoarsă spre palat, 
gîndind: „Totuşi, trebuie să trimit la Aşpara, la Murat-han, să 
întreb dacă acolo totul este în bună rînduială, dacă oştenii n-au 
nevoie de ceva, dacă nu se dărăpănează cetăţile. Căci eu le-am 
clădit, eu le-am clădit... Pămiîntul o fi arat oare? Am strămutat 
acolo peste o mie de plugari, pentru ca oştenii să-şi aibă piinea 
lor. Cum s-or gospodări ei acolo?” 

Se întunecase de-a binelea. Trecînd pe lîngă încăperile 


caraulelor, miîrzacul auzi glasul lui Aiar. Olăcarul povestea 
despre Herat: 

— Cei de acolo trăiesc paşnic, împărăteşte. 

Din întuneric, Muhammed-Sultan îşi zări slujitorii stînd în jurul 
unui foc care mocnea. Toţi erau cu cekmene încinse. În prag 
aşteptau cîţiva desagi plini. 

„Sînt gata de luptă, dar luptă n-o să fie!” îşi aminti el cu ciudă 
şi, cînd intră în palat, îl auzi pe Aiar, rostind din nou îngîndurat: 

— Împărăteşte... 

Intr-una din cămări Muhammed-Sultan se împiedică de 
cuferele goale: pesemne că slugile nu apucaseră să le scoată. | 
se părea că cineva îl dojeneşte că trebuiseră golite. Se mînie şi 
strigă la mai marele palatului să ia cuferele de acolo şi să dea 
afară slugile din încăperea caraulelor. 


Un drumeţ adus de spate străbătea bazarul din Samarkand cu 
o săpăligă la subsuoară, păşea domol, dar nu agale, aşa cum 
mergeau mii şi mii de localnici, care făuriseră vestitul lor oraş, 
ridicindu-l în slăvi. 

Ziua era răcoroasă şi bîntuită de vînt. 

Uliţa se uscase, fiind acum din nou tare ca piatra, şi încălţările 
drumeţilor tropăiau cînd Muhammed-Sultan, trăgînd cu urechea 
la murmurele bazarului, se îndrepta spre binaua marii geamii, în 
vreme ce siîrguincioşii slujitori, care însoțeau pe jos alaiul 
cîrmuitorului, dădeau la o parte gloata croind drum. 

Drumeţul strînse la piept săpăliga şi se întoarse cu faţa la zid, 
lăsîndu-i pe călăreţi să treacă. Nici unul dintre aceştia nu-l croi 
cu biciul pe necuviinciosul necunoscut care se întorsese cu 
spatele la cîrmuitor, în loc să bată o temenea adîncă, precum se 
cuvenea; dar drumeţul nu ştia ce miînioşi se uitau la el unii 
dintre călăreţi, cum strinseseră o clipă codiriştea biciuştii, dar o 
lăsaseră în jos şovăitori: nici unul dintre ei nu cuteza să arate ce 
poate de faţă cu Muhammed-Sultan, nimeni nu ştia încă ce 
vederi avea, toţi căutau să-l cunoască. 

Şi se îndepărtară. Pesemne că drumeţul nu ştia cine era 
călăreţul din fruntea alaiului, dar se uită după el printre gene, 
poate a zeflemea, poate cu şiretenie. 

Necunoscutul intră în bazarul făurarilor şi, cotind într-o 
ulicioară din spatele dughenelor, se opri în faţa făurăriei lui 


Nazar, care era deschisă. 

Înăuntru nu se afla nimeni: Boris se îmbolnăvise. 

Şedea în pat, încovoiat, ţinîndu-se cu mîinile de pîntec şi i se 
plingea lui Nazar: 

— Toate mi se trag de la apa de aici. Nu pot să mă deprind cu 
ea. De cum iau o înghiţitură pe nemiîncate, îmi cade ca o piatră. 
Se întăreşte înăuntru şi mă arde, mă arde tot mai tare şi mai 
tare. Parcă n-aş fi băut apă obişnuită, ci clocotită. Oh, moş 
Nazar, dulce o fi apa Samarkandului, dar nu-i de mine! 

— O să te obişnuieşti, o să-ţi treacă... 

— Oh, de s-ar mai ostoi. De-aş sorbi apa noastră din Volga! 
Aceea parcă are gust de cozonac, nu alta. Acolo-i împărăţia 
cegii! Aici parcă şi piinea-i făcută din lut: mesteci şi-ţi trosneşte 
în măsele, înghiţi şi ţi se lipeşte de gingie. Oh, de s-ar mai ostoi 
durerea, ce să mă fac, moş Nazar? 

— Nu stă în puterea mea. 

— Ştiu... Parcă am un ţăruş din gitlej pînă la pîntec. Ce-o fi şi 
asta? Mă tem şi să mă-ntind: să nu mă doară mai tare. 

— Nu te pierde cu firea, mai avem încă multe copite de 
potcovit împreună. 

— Oh. Curînd am să fiu eu însumi un fier pe nicovală! 

Nazar băgă de seamă deodată că cineva îl aştepta în făurărie 
şi, îndreptîntdu-se într-acolo, îi răspunse lui Boris: 

— Crezi că numai tu eşti sub bătaia ciocanului? Alţii nu se 
pierd însă cu firea! 

Intră în făurărie şi se uită cu luare-aminte la necunoscutul 
care-l căuta: parcă-l mai văzuse undeva, dar unde? Şi întrebă: 

— Cu ce-ţi pot fi de folos? 

— laca, ia săpăliga asta şi ascute-o. Ascute-o bine, rogu-te, 
căci vezi, s-a tocit. lar ceamburul spre Aşpara n-o să mai fie, aşa 
că ţine aurul. Cînd om avea nevoie de bani o să vin după 
săpăligă, dar mai întîi ascute-o bine, rogu-te. O să stea mai bine 
aci, n-o s-o vadă nimeni. la-o, căci s-a tocit. Rămii sănătos! şi 
plecă. 

Nazar se  dezmetici abia cînd picioarele desculţe ale 
necunoscutului începură să lipăie pe drum ca nişte încălțări tari 
ca lemnul, din pricina vechimii: „Ar fi trebuit să-i spun: aici nu-i 
nici un fel de aur, ce tot îndrugi?” Dar nu apucă să spună, căci 
necunoscutul o coti spre dughenile din bazar şi pieri din vedere: 


prin bazar umblau mulţi oameni de tot felul. Necunoscutul se 
făcuse nevăzut, de parcă totul nu fusese decit un vis. Nazar se 
nelinişti: „Nu e bine! Într-adevăr, cum se înţelege? Am tăcut, 
ceea ce înseamnă că am mărturisit; la mine se află aur; 
pasămite ştiu despre ce e vorba! Prost a ieşit!...” 

Zvirli cu ciudă săpăiga într-un colţ şi căzu pe gînduri: „Unde l- 
am mai văzut? Nu cumva în curtea Palatului Albastru? Acolo-s 
tot felul de oameni. Acolo...” Dar îşi aduse aminte şi se linişti: 
„Aha, a venit atunci cînd mi-au încredinţat vistieria lor. Cu ăla... 
cu barba strimbă. Cum de nu l-am cunoscut îndată...” Ridică 
săpăliga de jos, îşi trecu degetul de-a lungul ascuţişului şi zimbi: 
„Nu trebuie bătută, nu-i tocită!” 

Nazar se întoarse la Boris şi spuse: 

— Vrăjmaşul nostru e gata de război, dar s-a răzgiîndit. A 
hotărit să stea acasă. 

— Din ce pricină s-o fi răzgîndit? 

— Ai răbdare, aflăm noi. 

Se apropie Olga: 

— E vremea amiezii! 

— Ce ziceţi, să prînzim? întrebă Nazar. E de mult vremea, căci 
ne-am spetit de atita lucru. Tu ce spui, Boris? 

— Eu nu pot să mănînc: toate măruntaiele mele-s pline de 
apă. 

— Mănîncă! Terciul soarbe apa. 

Boris întrebă îngîndurat: 

— Şi cum o să facem? Ar trebui să aflăm cît mai repede. 

— Ce? 

— De ce nu mai pleacă la război? 

— De ce? 

— Doar voia să plece împotriva mongolilor. Oricum o întorci, 
ei sînt reazemul Hoardei de Aur. Ba s-a gîndit să reteze dintr-o 
dată, cu baltagul reazemul, ba s-a răzgîndit. Ar fi fost o uşurare 
pentru noi. Aşa, mongolii rămîn liniştiţi ca pînă acum. Ba chiar 
pot să-şi zică: „Timur a luat toate oştile cu el, din partea lui n- 
avem de ce ne teme, în vremea asta putem să dăm năvală şi 
asupra Moscovei”. 

— Phii. Ce isteţ te-ai făcut! încuviinţă Nazar. Şi ce-i de făcut 
atunci? 

— Trebuie să le dăm de veste alor noştri, să se păzească. 


— Stai culcat. Mă duc eu să stau de vorbă. Le dădusem de 
veste: „Pornesc la luptă, zis-am, împotriva mongolilor”. Acum 
trebuie să le trimitem altă veste, să le deschidem ochii. Am să 
iau un lăcăţel, cît mai potrivit; îl duc şi arăt marfa vecinului. 

— Terciul se răceşte, îi luă la rost Olga. 

— Mîncăm cînd mă-întorc. Vremea nu aşteaptă, drăguță! 

Vîrîndu-şi pe degetul arătător, ca un inel cu piatră scumpă, 
lacătul de aramă deschisă la culoare, ca să se vadă cît mai bine, 
Nazar trecu aşa cu el prin tot bazarul făurarilor, către 
îndepărtatul capăt al olarilor. 

Se întilni cu pisarul starostelui breslei făurarilor. Acesta îl 
întrebă: 

— Unde mergi? 

— Să duc o lucrare. Uite-o, n-ai dori să arunci şi mata o 
privire, preacinstite? 

Pisarul cercetă lacătul. 

— E făcut cu dibăcie, dar cum se deschide? 

Nazar îl lămuri pe îndelete pe iscoditorul cărturar cum trebuia 
închis şi deschis lacătul. 

— Dar cine-i muşteriul? Cine a avut nevoie de asemenea 
marfă? Ce o să păstreze îndărătul acestui zăvor? 

— Treaba lui ce o să ţină sub lacăt, numai el ştie. N-ai dori să 
ai şi mata asemenea lucru? 

— Dar are oare dreptul un făurar să facă el însuşi negoţ? Cu 
ce au să se mai îndeletnicească neguţătorii noştri, dacă însăşi 
meşteşugarii încep să neguţătorească? 

— Cîrmuitorul nu ne-a oprit nicicum să primim lucrări sau să 
vindem mărfurile făcute de noi. Cei care s-au înglodat în datorii 
la neguţători, cei care cumpără metale de la neguţători, aceia 
au socotelile lor. Dar eu sînt de sine stătător, nu mănînc piine 
din mîna nimănui. Despre asta pesemne că ştii din zapisele 
matale. 

— Nu ţin minte dacă s-a dat zapis în privinţa mărfii voastre. 
Frumos lăcăţel! Aş vrea să-l încerc la uşa mea. 

— Îți găsesc eu unul şi matale. 

— Şi cît costă? 

— Unuia de-ai noştri nu se cuvine să-i ceri un preţ prea mare. 
Ba chiar ţi-l dau fără bani: primeşte un dar făcut din inimă. 

— Îl primesc! Mulţumesc pentru dar! 


— Îl bucuri pe un om de rînd! 

Scăpînd de privirile bănuitoare ale pisarului, Nazar, de ochii 
lumii, se învirti de colo-colo prin ulițele pline de lume, pînă 
ajunse în bazarul olarilor, rizînd în sinea lui: „A mers! A uitat să- 
ntrebe cui duc lucrarea, s-a bucurat de plocon. Nu-i prea isteţ 
cărturarul!” 


CAPITOLUL OPISPREZECE 
KARABAH 


Nenumărate herghelii de cai, cirezi de vite şi turme de oi 
păşteau pe podişurile Karabahului, pe păşunile îmbelşugate, 
adăpate de ploaia din iarnă. 

lurte roşcate, cenuşii, negre, rînduite cîte zece în jurul aceleia 
a sutaşului, se înălţau ţuguiate din iarba deasă, rece. 

Nori albi pluteau greoi pe cerul înnourat, mohorit. Demult se 
aşezase acolo tabăra lui Timur. Printre miile de iurte ostăşeşti se 
înălţau acelea albe, mari, ale cîrmuitorului, încercuite cu curele 
roşii-aprinse. Timur venise să ierneze acolo. Nu mai fusese de 
mulţi ani prin partea locului, nu întîmplător se spunea din 
bătrîni: cine a băut vreodată apă din Karabah îi e dor de ea şi, 
oricît de departe ar fi, se întoarce negreşit. 

Acest ţinut se numea din bătrîni Grădina Neagră; cîndva, de la 
un capăt la altul se întindeau grădini care acopereau tot 
pămîntul cu umbra lor. Da, cîndva se întindeau grădini, iar acum 
le luaseră locul păşunile, imaşurile. larba de acolo făcea caii mai 
voinici, mai trupeşi şi mai focoşi decit oricare alta. Şi dacă 
oştenii voiau să preţuiască înfăţişarea bărbătească a cuiva, firea 
dîrză, spuneau drept laudă: „E ca un cal din Karabah!” 

Insăşi iarba creştea acolo năvalnic, plină de vlagă dătătoare 
de viaţă şi nici înfricoşătoarele vinturi reci, nici nimicitoarele 
puhoaie din munţi, nici îmbelşugatele ninsori nu puteau stîrpi 
păşunile din Karabah. Pentru a avea o întindere cît mai mare 
pentru caii călărimii sale, Timur poruncise încă cu cîţiva ani mai 
înainte să se taie copacii, să se calce în picioare ogoarele, ca să 
ia fiinţă pe tot cuprinsul Karabahului păşuni întinse. 

Văzduhul era limpede şi vintul ducea departe pe aripile lui ba 
mugetele cirezilor, ba nechezatul ascuţit al mînjilor, ba lătratul 
zăvozilor ciobăneşti. 

Era umezeală, răcoare şi vînt. Foile mari de pislă ale iurtelor, 
nepetrecute bine, filfiiau, plesnind în bătaia vîntului. Fumul se 
lăsa repede pe pămînt, pătrundea în iarbă, apoi se deschidea la 


culoare, se înălța ca un sul, dar cuînd se lăsa iar în jos şi se lipea 
de iarbă. 

Coamele cailor, priponiţi lîngă iurte, fluturau. Dulăii alergau de 
colo-colo furiş, cu pieptul în vînt. 

Oştenii trăiau acolo în voie. Li se dădea de mîncare pe 
săturate. Oamenii se înviorau, se îngrăşau, dobindeau, ca şi caii, 
vlagă şi vioiciune; zarva, jocurile, luptele, ţipetele ascuţite, 
vesele, strigătele ajungeau pînă la iurtele albe ale cîrmuitorului. 

Numai el era acolo tăcut şi doar arareori mai venea în mijlocul 
nevestelor sau nepoților. 

Între timp însă pe la el se perindau mulţi necunoscuţi. Oameni 
feluriţi şi tot la alte ceasuri. Erau şi din aceia care se iveau în 
bezna nopţii şi plecau tot în beznă. Se schimbau caii la pripoane, 
se schimbau oaspeţii şi crainicii, iar el asculta, răspunzîndu-le cu 
zgîrcenie şi tăcea, tăcea, gindindu-se, chibzuind, nedestăinuind 
nimănui frămiîntările, îndoielile lui. 

Din cînd în cînd se plimba însoţit numai de un scutier printre 
feluritele sălaşe ale taberei; cînd voia să vadă ceva, se oprea pe 
neaşteptate şi, fără a rosti vreo vorbă, pornea mai departe, 
călare, fără a băga de seamă cum încremeneau oamenii la 
ivirea lui. 

În vremea aceea nimeni, chiar dintre cei mai apropiaţi, nu 
cuteza să-i vcrbească. De altminterea, nici n-ar fi răspuns şi, 
cînd se întîlneau cu el, toţi tăceau, aşteptind să-i întrebe el 
însuşi dacă aveau nevoie de una sau alta. In 

82* 

499 

treba arareori cite ceva şi chiar atunci nu-i întreba ai.it pe 
dregători, cît mai curînd pe oştenii de rînd. Şi, fără a spune 
nimic, pornea din nou ma. Departe. Nici cuşma cu apărătoare 
pentru urechi şi ceafă - din blană de vulpe, dată spre ceafă - 
nici cekmenul sur din lină de cămilă nu-l deosebeau de oştenii 
de rînd. Ele îl apăra bine de vînt şi de ploi, fiindcă umbla pe 
orice vreme. Ba chiar mai adesea umbla pe vreme rea, cînd i se 
părea că ies mai bine la iveală toate neorînduielile şi lipsurile în 
aşezarea taberelor. 

Într-o seară i se aduse la cunoştinţă că sosiseră pe o cale 
ocolită din ţara chitallor doi neguţători de la Buhara împreună cu 
nişte chitai. 


Timur porunci ca neguţătorii să fie aduşi la el. Stătea în faţa 
iurtei sale, privind norii ce se învolburau, părînd nişte balauri 
înfiorători, care ba îşi întindeau pe cer cozile cu solzi, ba îşi 
ridicau trompele groase. 

Se înnopta, valea se alina, ici-colo în tabără începeau să 
licărească focurile. 

Cînd îi zări de departe pe neguţătorii din Buhara care se 
apropiau, Timur intră în iurtă şi se aşeză cu faţa spre intrare. 
Ambii neguţători semănau atît de mult, deşi nu la chip, încît lui 
Timur i se părea că vede în loc de unu, doi. Amîndoi păşeau 
sprinteni, puţin aplecaţi înainte, amîndoi erau înalţi şi chipeşi, 
amindoi purtau caftane strîmte, încinse strîns, astfel încît să nu 
li se desfacă poalele în timpul mersului. Amîndoi făcură o 
plecăciune în acelaşi timp fără a spune o vorbă şi tot astfel se 
aşezară unul lîngă altul, cu picioarele cruciş sub ei. 

Mii de neguţători din hanatul lui Timur făceau negoţ cu ţara 
chitailor. Mii de neguţători treceau cu caravanele pe acelaşi 
drum, cutreierau aceleaşi locuri, beau apă din aceleaşi fîntîni, 
unde cu două mii de ani mai înainte se întindea Marea cale a 
mătăsii, de la țărmurile Oceanului Pacific pînă la oraşele 
Imperiului Roman, pe care umblau caravane, ducind mărfuri 
spre malurile fluviului lanţzi, iar altele înapoi, spre malurile 
Tibrului.  Hoardele mongole călcaseră în picioare totul, 
dărimaseră caravanseraiurile, astupaseră fîntînile. Calea mătăsii 
amuţise, fusese năpădită de pelin, ca albia unui rîu secat. Multe 
strădanii fuseseră depuse de atunci pentru a curăța calea 
neguţătorească de tilharii din stepă, pentru ca străvechiul drum 
să se întindă din nou, ca pe vremuri, de la Marea Chitailor la 
Adriatica, prin bazarul din Samarkand; ca prin ţinuturile 
străbătute de el să se înfiripe aşezări firave, dar dădeau năvală 
noi hoarde, împărații şi hanii se schimbau, puternicul şuvoi 
neguţătoresc îşi săpa alte albii, ocolind pămînturile lui Timur şi 
numai caravane răzlețe, ca nişte izvoraşe singuratice şi 
îndărătnice, se mai abăteau uneori pe acea străveche albie 
dintre nisipuri şi pietre. 

Tot mai adesea se gindea Stăpinitorul Lumii la noi războaie, 
pentru a învia Marea cale a mătăsii, pentru a o descotorosi de 
mongoli, pentru a-i supune voinţei sale şi a cuceri întreaga ţară 
a chitailor. Acolo, la el în tabără, ţinea şi un urmaş al hanilor 


mongoli, pe gingisidul Uldjai Timur, smerit, neînsemnat, care-şi 
pritocea veninul în suflet, văzînd slava şi puterea de care avea 
parte nu el, ci Timur. Şi cu cît îl încununau pe Timur mai multe 
izbînzi şi măriri cu atît mai mult se învenina inima lui Uldjai- 
Timur, cu atit mai credincios îi era el lui Timur, deoarece vedea 
că numai prin mila lui Timur era bogat, că numai datorită milei 
lui, la vremea potrivită, avea să se ridice deasupra neamului 
său, pentru a-l pune în întregime sub călcîiul ocrotitorului său. 
Dar multe aşezări trebuia să cucerească, multe războaie 
trebuia să ducă, multe lupte trebuia să dea Timur, înainte de a- 
şi arunca urdiile asupra stepelor neîmbietoare ale mongolilor şi 
a înscăuna peste ei pe sluga lui credincioasă, pe acest Uldjai- 
Timur! Îl ţinea pe acest gingisid pe lîngă el, aşa cum ţii nişte cai 
de schimb, pe care poate nu vei avea niciodată prilejul să ieşi la 
cîmp. Numai arareori îşi aducea aminte Timur de mirzac, 
trimiţîndu-i un pocal de vin din burduful lui, sau un talger cu 
bucate din ospăţul lui. Arareori dovedea milostenia aceasta, dar 
cu atît mai mult o preţuia Uldjai-Timur, care era aproape uitat 
de toţi. Visa singur la întinderile stepelor mongole, la iurta albă 
pe care-o va aşeza pe colnic, deasupra mormîntului lui Gingis, la 
ţara dulăilor, de unde va porunci să se strîingă biruri mari, 
potrivit obiceiului strămoşilor lui, la împăratul chitailor pe care-l 
va răsturna din scaun, îl va huli, îl va ucide în chinuri cumplite, 
pentru că a alungat din aşezările chitailor pe stăpinitorii şi pe 
baskacii!” mongoli. Uldjai-Timur visa singur dar cu atit mai sus 
îşi luau zborul visele sale cu cît se înmulţeau ţările pe care le 
cucerea Timur. Cu cîtă riîvnă l-ar fi slujit pe Timur, cum i-ar fi 
ghicit orice dorinţă, cu cîtă cruzime ar fi stîrpit din toate urdiile 
sale orice pornire împotriva lui Timur, orice încercare de 
răzvrătire! Şi apoi... doar Timur era muritor! Doar veni-va cîndva 
ziua cînd întreaga stepă a nomazilor va rămîne unui singur 
stăpîn, mîndrului gingisid, mîrzacului Uldjai-Timur! Oh, atunci se 
va întoarce la Samarkand, se va statornici în Palatul Albastru, va 
porunci să fie zvirliţi la picioarele lui aceşti miei, aceşti nepoţei 
ai lui Timur, îi va supune voinţei sale şi, dacă în ziua aceea va fi 
aplecat către îndurare, îi va ierta, le va îngădui să stea în iurte la 


17 Baskac, dregător, supraveghea strîingerea birurilor şi îndeplinirea 
poruncilor marelui han. 


marginea nesfirşitului său hanat străbătut de nomazi... 

Mii de neguţători din hanatul lui Timur făceau negoţ în ţara 
chitailor, se duceau într-acolo. Veneau de acolo. Nu mai umblau 
prea multe caravane pe vechea şi lunga Cale a mătăsii ca 
odinioară, nimic nu mai era ca atunci, totuşi negoţ se făcea, şi 
printre miile de neguţători erau destui cei care ascundeau în 
cutele veşmintelor paiţele de bronz ale lui Timur, ce le 
deschideau drum în marea sa tabără. 

Acum se înfăţişaseră doi dintre ei, şi Timur aştepta să vadă 
ce-i aduseseră. 

— Mărite stăpine! Allah cel îndurător curmat-a faptele 
pămiînteşti ale împăratului chitailor! 

Timur tresări: 

— A murit? 

— Allah cel îndurător l-a chemat la el pentru ca mişelul să dea 
socoteală de faptele săvirşite... 

Timur întrerupse pălăvrăgeala neguţătorului din Buhara: 

— A murit de mult? 

— E a doua lună de cînd.. 

— Dar unde aţi umblat pînă acum, de ce n-aţi venit îndată... 

— Am fi ajuns cu două săptămîni mai devreme biruitoarea ta 
urdie, mărite stăpîne, dacă nu ne-ar fi împiedicat samavolnicia şi 
silniciile cîrmuitorului din Fergana... 

— Ale cui? se miră Timur. 

— Ale binecuvîntatului mîrza Iskander. 

— Cum asta? 

— Aflîndu se în ceambur, ne-a întîlnit pe drum şi ne-a prădat, 
ne-a luat totul! 

— N-aţi avut la voi paiţele mele? 

— Nimeni n-a vrut să se uite la ele, pînă cînd mirza Iskander 
n-a făcut calea întoarsă. 

— Ce cale? De unde? 

— El ne-a întîlnit la Kaşgar şi numai cînd a făcut calea 
întoarsă, spre Fergana... 

— V-aţi pierdut, capul, ai? V-aţi pierdut capul! Cum de-a putut 
mîrza Iskander să se afle la Kaşgar? 

— Mărite stăpîne! Binecuvintatul mirza Iskander a cucerit 
Kaşgarul, a descotorosit taberele de nomazii mongoli de cirezile 
şi de avuţiile lor, a binevoit să strîngă dajdii din bazarurile 


Kaşgarului şi... 

— Şi a strîns mult? 

— De hurducăitul harabalelor lui, încărcate cu prăzi, se 
cutremură şi acum drumurile de la Kaşgar pînă la porţile 
Ferganei! lar turmele pe care a pus mina acoperă toate 
păşunile, cît vezi cu ochii. 

Timur era obişnuit să audă de la iscoadele sale tot felul de 
veşti, bune, îngrijorătoare, neaşteptate, dorite şi nedorite, ştia 
să asculte orice veste cu privirea neclintită, nentru ca nimeni să 
nu-şi dea seama dacă e bucuros, neliniştit sau speriat. Dar 
vestea aceasta îl ului într-atit, încît el se zăpăci: 

— Ei, şi ce-i cu el? 

— Binecuvîntatul miîrza... 

— Nu de mirza e vorba... Ce-i cu împăratul chitailor?... 

Ca totdeauna cînd îl frămînta ceva ce nu putea înţelege, 
Timur se miînia, şi atunci vorbea mai repede ca oricînd: 

— Ticălosul! A poruncit să fie ucişi o sută de mii de musulmani 
drept-credincioşi. Neguţătorii noştri, oamenii noştri! O sută ae 
mii! Am să-i arăt eu!... Cum de a murit cînd trebuia să-i... Ela 
răpus pe toţi musulmanii, el a stîrpit islamul din toată ţara 
dulăilor! Trebuia sa răspundă în faţa mea de fapta asta! lar 
acum... Cine a fost înscăunat în locul lui? Am să mă răfuiesc cu 
el. Cine-i acum împărat? Ai? 

În faţa mîniei tot mai aprige a cîrmuitorului, neguţătorii din 
Buhara se ridicară de jos şi, deopotrivă de înalţi, făceau 
plecăciuni amindoi deodată, drept răspuns la fiecare răcnet al 
lui Timur. _ 

— Mărite stăpîne! Impreună cu noi au sosit soli de la noul 
împărat. 

— Soli? Cum au sosit? În taină? 

— Cu noi. Sînt neguţători. 

Timur porunci unuia dintre dregători să se îngrijească de solii 
noi sosiți şi, în sfîrşit, îi lăsă să plece pe neguţătorii din Buhara. 

Trimise olăcari în goana goanelor la Samarkand şi la Fergana 
după veşti şi, înviorat ca în timpul unei lupte, chibzui repede ce 
trebuia să facă, cum sa facă, acum cînd noul împărat abia se 
obişnuia cu noua lui putere, acum cînd... 

Deodată, îşi aminti de mirzacul mongol şi trimise după el. 

Dinaintea lui Timur se înfăţişă subţirel, ca un baiat firav, un 


bătrîn cu un smoc de păr rar şi alb în bărbie, foindu-se, cuprins 
de tremurici, făcînd tot felul de mişcări care i se păreau lui 
Timur lipsite de orice rost. 

După ce aşteptă ca mirzacul să se liniştească, Timur îi spuse 
cu bunăvoință: 

— lată ce-i... împăratul chitailor şi-a dat duhul. S-a isprăvit cu 
el! 

— Oh! 

— Ascultă: au sosit soli de la noul împărat, să-mi vestească 
jalnica pierdere. Am să-i primesc miine. Vii şi măria-ta. Ca să te 
vadă, ca în ţara chitailor să se ştie că hanul mongol se află aci. 
Că se află cu mine! Să se ştie! Înfăţişează-te în veşmiînt de han. 
Rînduieşte-ţi oamenii, să te însoţească precum se cuvine. Poate 
că aici aţi uitat cum trebuie să vă înfăţişaţi, să arătaţi cum se 
cuvine. Aşa că porunceşte-le să-şi amintească de toate şi chiar 
măria-ta caută să-ţi aduci aminte - în aşa fel, încît chitaii să 
vadă lîngă mine pe viitorul han mongol! Înţelesu-m-ai? Asta-i! 

După ce rămase singur, Timur se ridică: „Ei, acu am o grijă 
nouă!” Încetaseră deodată să-l mai frămînte, să-l mai 
neliniştească treburile apropiate, care-l frămiîntaseră şi-l 
neliniştiseră în ziua aceea. Voise să dea cît mai degrabă o 
lovitură usturătoare răzvrătiţilor armeni, care se piteau în 
cotloanele zidurilor lor de piatră; să pornească spre Eghipet, sau 
împotriva sultanului din Babilon; să zdrobească puterea lui 
Baiazid, să-i înfricoşeze pe toţi, să dărime cetăţuile din 
împrejuram şi apoi... spre ţara chitailor! 

Clocotea, cuprins de nerăbdare. Se ridică: „Ţara chitailor!” 

Ştia că pe toată întinderea ţării chitailor sclipea aur neatins 
încă de nimeni, se înălţau turnuri de porțelan deasupra 
aşezărilor neguţătoresti, pluteau corăbii încărcate cu mărfuri... 
Străvechea ţară a chitailor! Timur simţi deodată că trebuia să fie 
a lui. Cuceritorul fu cuprins pe neaşteptate de o năzuinţă 
arzătoare. 

leşi din iurtă, trase în piept adînc, cu nesaţ, aerul răcoros şi se 
opri în loc, privind spre munţi; dincolo de munţii aceia se afla 
marea; dincolo de mare - stepele; dincolo de stepele acelea - 
ţara chitailor, ţara chitailor! 


În Karabah soarele apunea mai încet decît la Samarkand, 


unde seara era scurtă. Lumina zilei scăpăta încet, iar azurul 
luminos al cerului se întuneca tot mai mult şi mai mult. 

Mîrzacii cei mici învățau de două ori pe zi cu dascălii lor: 
dimineaţa devreme, îndată ce se revărsau zorile şi spre sfîrşitul 
zilei, înainte de a se însera. 

Nepoţii cîrmuitorului sălăşluiau în cîteva iurte. Dascălii erau 
lăsaţi să intre acolo numai pentru învăţătură. Ziua, la mirzaci 
veneau curteni, sau copii de aceeaşi vîrstă, tovarăşi de joacă, de 
zbenguieli. Uneori plecau la vinătoare sau se duceau să vadă 
caii din herghelii, unde păstorii ştiau totdeauna multe povestiri 
pline de duh despre cai, despre războaie despre întîmplări 
neobişnuite; alteori, nimic alta decit că se plimbau prin stepă, 
goneau călări, luîndu-se la întrecere, încercîndu-şi caii şi 
îmboldindu-se unul pe altul în plin galop; altă dată se duceau în 
tabăra ostăşească, cunoşteau viaţa de toate zilele a oştenilor, 
intrau în iurtele mîrzacilor mai mari. 

Acolo Ulugbek, cu un aer priceput, cumpătat, de cunoscător, 
îşi dădea cu părerea despre caii lui şi ai altora, despre şoimii de 
vînătoare legaţi, privea încîntat, nu fără pizmă, şoimii lui Halil, 
rugîndu-i pe şoimari să scoată păsările din iurtă la lumină. Pe 
Halil îl găseau arareori acolo: acesta cutreiera îndelung 
împreună cu Sultan-Husein printre oştenii săi sau în tabere 
depărtate. 

Într-o seară, după învăţătură, Ulugbek şi Ibrahim s-au dus ca 
întotdeauna să cineze la bunici. 

Soţiile cîrmuitorului se plictiseau cumplit şi în fiecare zi 
născoceau vreo petrecere sau vreo serbare ca să-şi mai treacă 
de urit. 

În seara aceea, de îndată ce-au venit băieţii, au ieşit cu toţii 
afară din iurtă şi s-au aşezat pe covoarele aşternute pe iarbă, ca 
să privească dănţuitoarele aduse din Hindustan. 

Au fost aprinse focuri mari şi cînd flăcările s-au înălţat, cerul s- 
a îngroşat, s-a întunecat. Dănţuitoarele s-au ivit pe neaşteptate 
între două focuri care pălălăiau şi, în lumina vilvătăilor, şi-au 
sclipit podoabele. 

Fetele, oacheşe, mlădioase, dănţuiau în veşminte subţiri, 
gingaşe ca petalele. 

Zuruindu-şi zurgălăii prinşi de brăţările de la încheietura 
miîinilor şi de la glezne, fetele ba se roteau într-o viltoare 


multicoloră, ba, ca străvechile statui de aramă, înfăţişind 
dănţuitoare sfinte, încremeneau pe loc şi atunci mişcările 
miinilor lor, ale degetelor lungi, mlădii, chipurile lor 
fermecătoare, întoarse, destăinuiau simţăminte şi gînduri 
neînţelese, de nepătruns pentru nevestele cîrmuitorului din 
Samarkand. 

Sarai-Mulk-hanim, care poruncise să i se aducă de peste mări 
şi ţări acele zîne pe jumătate goale, dorea să vadă cu ochii ei 
oglindirile acelei lumi îndepărtate, despre care auzise atitea de 
la nepoţii ei, şi de la curtenii de vază care cutreieraseră prin 
Hindustan. 

Ulugbek şedea în spate, iar Ibrahim aproape de Tuman-aga, 
care nu mai rostea o vorbă. 

Tot privind, stăpîna mare căzu pe gînduri: dănţuielile roabelor 
ei, ale palatului, deşi o plictiseau de mult, le cunoştea încă din 
copilărie şi de aceea îi erau mai dragi; aceste dănţuieli ale 
străinelor însă o tulburaseră, o nedumeriseră, fără să-şi dea 
seama de ce. Nu putea înţelege ce anume o tulburase în 
mişcările acelea ale unor fiinţe venite dintr-o lume îndepărtată, 
străină, mişcări neobişnuite, mlădioase, pline de îngîndurare, 
duioase, dar şi oarecum rău prevestitoare... Da, fiinţele acelea 
dănţuiau în faţa ei, pare-se, smerite, dar totodată parcă pline de 
mîndrie... 

Se întoarse pe jumătate spre nepot, şi el simţi în glasul bunicii 
o şovăire neobişnuită pentru ea: 

— Ei, Ulugbek, ce zici? 

El nu ştia ce să răspundă, nu înţelesese întrebarea ei. Abia 
într-un tîrziu, dîindu-şi seama că bunica voia să cunoască 
părerea lui, chibzui şi răspunse: 

— E ca o carte cu izvoade ale căror lămuriri sînt scrise într-un 
grai necunoscut. 

— Isteţ băiat! se învioră bunica, dar îndată căzu din nou pe 
gînduri: nu înţelegea întru totul ce voise el să spună. De 
altminteri, nici pentru el nu era prea limpede ce anume îl 
tulburase în acele dănţuieli ciudate. 

Dănţuitoarele plecaseră. 

După ele s-au ivit slujnicele, aducînd tipsii cu dulciuri şi 
talgere mari cu bucate pentru masa de seară. 

Tukel-hanîm, păpuşica mongolă, îşi zuruia oţărită giu- 


vaerurile. 

— Ce neobrăzate! Îşi zornăie podoabele, îşi răsucesc coapsele 
chiar sub nasul nostru, iar noi le privim!... Mult v-aţi gîndit pînă 
aţi mai născocit şi asta?! 

Dar nici ea nu-şi dădea seama ce anume o zădărise în 
frumuseţea miîndră a acelor fiinţe, care făceau parte dintr-o 
seminţie chinuită. 

Cînd băieţii se îndreptară spre iurtele lor, depărtîndu-se de 
lumina focurilor care ardeau cu vilvătăi mari, noaptea li se păru 
nespus de întunecoasă. Vintul începuse să bată din nou. Păşeau 
încovoiaţi, pentru ca vintul rece să nu li se strecoare sub 
caftane. Bunicul hotărise ca iurtele lor să fie aşezate lingă 
acelea ale oştenilor, pentru ca mirzacii să se obişnuiască de mici 
cu viaţa ostăşească. 

Ulugbek, căruia nu-i plăcea să fie fum în iurtă, poruncise să se 
facă focul afară, în faţa intrării, şi jarul să fie pus într-o groapă în 
iurtă, aproape de intrare, aşa fel ca să se poată încălzi şi 
totodată să fie în iurtă aer curat, rece. 

Băieţii întinseseră picioarele spre jeratic, se înveliseră cu 
plăpumile şi şedeau de vorbă agale, luminaţi de pîlpiielile 
micului foc din faţa iurtei. 

Ulugbek îşi amintise de lecţiile din dimineaţa aceea: 

— În tîlcuirile preacinstitului Djalal-addin din Rum... 

Dar era vădit că Ibrahim nu-l asculta pe fratele lui. 

— Degetele lor sînt ca nişte şopirle. 

— Degetele cui? 

Intră Halil-Sultan care se întorsese de la un drum lung şi 
vorbele băieţilor fură curmate. 

Lepădîndu-şi de pe umeri cekmenul, Halil întrebă vesel: 

— Aţi cinat bine? 

— Ciociîrlii fripte! 

— Păcat că am întiîrziat. 

— Am văzut nişte dănţuitoare din Delhi. 

— Ştiu, le-a trimis încoace Pir-Muhammed. Asta-i nimic pe 
lîngă ce-am văzut eu acolo! Eh, Ulugbek, Hindustanul! Halil- 
Sultan pocni din degete, negăsind cuvintele potrivite. 
Hindustanul... Hindustanul! 

Cum să înşire tot ce-l încîntase acolo în timpul ceamburului! 

Ascunzîindu-şi un zîmbet de îndoială, Ulugbek întrebă cu 


fereală: 

— E adevărat că acolo ai făcut chiar şi stihuri? 

— A clevetit Sultan-Husein, nu? A şi avut vreme? 

Ulugbek se fistici şi ridică din umeri în doi peri: 

— Parcă numai Sultan-Husein a fost cu tine? 

— Numai el şi-a băgat nasul în desaga mea. 

— În desagă? Aşadar, ai aşternut pe hîrtie stihurile! 

De data aceasta se fistici Halil. 

— Nu pe toate. Unele. Ca să nu le uit. Le-am scris ca să le ţin 
minte, aşa cum am scris poruncile bunicului, vorbe hindustane, 
cugetări înțelepte. M-am gindit că într-o zi am să le descurc pe 
toate, să văd ce şi cum. 

Ulugbek voia ca afle mai mult. 

— Dar despre ce vorbesc stihurile acelea? 

Ibrahim dădu din mînă atotştiutor şi închise ochii pe jumătate, 
cum văzuse că fac oamenii mari... 

— Pesemne despre dragoste! 

Lui Halil-Sultan nu-i plăcea că Ibrahim îi maimuţărea pe 
oamenii mari şi nu-i răspunse lui, ci lui Ulugbek: 

— Despre ce? Eh, despre felurite lucruri! 

— Şi scrii frumos? 

— Dacă ar mai fi trăit Hafiz, m-aş fi dus la el să-l întreb. Dar 
Hafiz nu mai este pe lumea asta de doisprezece ani. De unde să 
ştiu dacă-s frumos scrise? Le-am scris aşa cum m-am priceput... 
Vrei să le asculţi? 

Ulugbek era măgulit, bucuros şi totodată stînjenit de acea 
întrebare atit de făţişă, rostită din inimă, a fratelui său mai 
mare. 

— Eu? Eu... Tare-aş vrea. Dacă se poate... 

— Se poate. Hai să vedem... cum are să ţi se pară? Halil- 
Sultan păşi spre fundul iurtei, căutînd să-şi aducă aminte 
începutul unei poezii, sau gîndindu-se cu care să înceapă. 

— Aşa... Dacă nu-ţi place ceva, spune-mi de-a dreptul, fără 
înconjur. Şi te mai rog ceva: să mi le scrii din nou, pe curat. Tu 
ai scris frumos. 

Ulugbek răspunse stînjenit: 

— Şi tu scrii foarte frumos. 

— Nu, nu. Eu n-am vreme să-mi înfrumuseţez scrisul. Mîna 
mea e mai obişnuită cu sulița decit cu beţigaşul de trestie. 


Ulugbek se împotrivea ruşinat, dar Halil stărui: 

— Scrie-le, dă-ţi osteneala. Pentru asta am să-ţi... Căuta ce 
anume să făgăduiască, cu ce să-l bucure pe Ulugbek pentru 
lucrul pe care i-l cerea şi deodată izbucni în ris, găsind 
dezlegarea: 

— Am să-ţi dăruiesc un şoim! Vrei? 

Făgăduiala aceasta întrecea toate visele lui Ulugbek; şoimii 
folosiţi la vînarea păsărilor erau aduşi de departe - cei mai buni 
se găseau în Rusia, dincolo de mare - şi un asemenea şoim 
costa mai mult decit zece cai buni. 

Ulugbek visa de mult să vîneze cu un şoim bun. Uneori, după 
rugăminţi stăruitoare, căpăta un şoim pentru un singur zbor, dar 
de cele mai multe ori se sfia să ceară. Un lucru era însă sigur: 
Halil nu ţinea şoimi proşti. 

Oricît căuta să se stăpinească, nu-şi putea ascunde bucuria: 

— Un şoim? Mulţumesc de făgăduinţă! Cit despre stihuri... 
Dacă îţi face plăcere, am să-mi dau toată silinţa. 

— Ei, atunci... doar n-o să le citesc! Le-oi cînta pe de rost. la 
daţi-mi daireaua! 

Halil-Sultan îşi plecă urechea la zuruitul surd al pielii întinse, 
dădu capul pe spate şi întrebă vesel: 

— Ei, vreţi să ascultați? 

Atît Ulugbek, cît şi neîndemiînaticul Ibrahim, căruia îi plăceau 
de asemeni stihurile, ba chiar încercase pe furiş să scrie şi el, 
bătură din palme. E drept că gusturile băieţilor nu se potriveau, 
fiecăruia plăcîndu-i alţi stihuitori, deşi nici unul, nici celălalt nu 
înțelegeau întotdeauna stihuitorii pe care-i lăudau. 

— Ascultăm, ascultăm! 

Halil zurui cu aprindere daireaua, căzu pe gînduri, lăsă ochii în 
jos şi cînd părea că se răzgindise, că nu mai voia să spună 
nimic, începu deodată: 


Însingurat, 
prin lunci îmi tai cărare. 
Spre munții-nzăpeziți, 
privesc în zare... 
Tot caut printre munți 
şi prin cimpii — 
De cine mi-este dor, 


nu pot să spun. 
Și ochii ageri, 

ochii azurii, 
Mă ard mereu, 

ca două dragi făclii. 
De-i întîlnesc, 

mă pierd... Sint ochii ei. 
În faţa lor, 

nimic nu pot să spun. 
Simt cum mă-nvăluie 

nori mari şi grei. 
Măcar de-aş scoate-o vorbă 

cu temei... 
Mi-e limba grea - 

O, inima de-ar vrea 
Să-i spună tot - 

Eu nu, nu pot! 


Halil tăcu, aplecîndu-se asupra dairelei care murmura, parcă 
aşteptînd răspunsul de undeva, din adîncul, din străfundul acelui 
murmur surd şi, în cele din urmă, rosti din nou oftînd: 


n 


„Eu nu, nu pot!... 


Ulugbek, care nu-şi putu ascunde zîmbetul şugubăţ, strigă 
deodată: 

— N-ai să spui? Dar noi ştim şi aşa! 

— Ştii? 

Atunci băieţii bătură amindoi din palme, rizînd: 

— Ştim, ştim!... 

În clipa aceea un glas liniştit, binecunoscut, întrebă: 

— Ce anume ştiţi voi? 

Amîndoi săriră unul după altul de sub plapumă şi, neputîndu- 
se stăpini, Ibrahim rosti speriat: 

— Oho! 

La intrare stătea Timur, ascunzînd lumina focului, şi cerceta 
cu privirea de colo-colo, obişnuindu-se cu întunericul dinlăuntrul 
iurtei. 

— Am să-ţi arăt eu „oho”! îl dojeni el pe Ibrahim. 


Se lăsă jos, învelindu-se cu plapuma, apoi, după ce se 
culcaseră lîngă el şi nepoţii, se întoarse către Halil, zimbind: 

— De spus, nu poţi, dar de cîntat, cînţi, ai? 

— Ştii doar, bunicule, că uneori e mai uşor să cînţi decit să 
vorbeşti. Uneori poţi să cînţi şi fără cuvinte. 

— Aşa cîntă tuciuriii de kirghiji. Cîntă prelung... Tot cîntecul nu 
are decit două, trei cuvinte, dar iese destul de bine. lese bine, 
totul e limpede, spune tot. Are numai două cuvinte, dar spune 
totul, tot ce trebuie. Aşa trebuie. lar la tine-s cuvinte cu 
ghiotura. M-am oprit şi am ascultat. Afară e frig, dar am 
ascultat, ai tot cîntat, dar crezi că ai spus cine ştie ce? Aud? 
lacătă-i, băieţii ăştia, ştiu despre povestea ta şi fără cîntec. Şi eu 
am ascultat demult cîntecul ăsta: l-am ascultat înainte ca să-l 
alcătuieşti tu. Credeam că l-ai şi uitat, doar aici, în bătaia 
vîntului, ţi se mai înviorează capul! Dar tu îi dai zor mereu cu 
acelaşi lucru! Mereu acelaşi lucru... 

Bunicul vorbea fără supărare. Vorbea liniştit, dar dojenitor. ŞI 
nu numai dojenitor, vorbea cu părere de rău, cu milă pentru 
Halil. lar Halil tăcea, cu ochii lăsaţi în jos spre daireaua care 
amuţise şi ea. 

Timur îl privea pieziş: „Tace! E încăpăţinat!” 

Pesemne că aceste scurte clipe de gîndire sau vreo amintire îl 
înviorară pe Halil. El ridică fruntea, înseninat, parcă s-ar fi 
spălat, şi zîmbi: 

— Bunicule, vrei să mai cînt? 

— Nu, nu vreau. Ce să cînţi? Să-i spună tot - eu nu, nu pot!... 
Aş vrea să-ţi scoţi asta din cap. Pentru totdeauna! Mai bine să 
mi se citească ceva. Ulugbek, cheamă-l pe cititor. 

Demult, încă de la începutul cîrmuirii, Timur înființase pe lîngă 
palat slujba de cititor de povestiri. În îndatoririle cititorului intra 
nu numai citirea feluritelor cărţi, ci şi istorisirea de poveşti, 
parabole religioase, scurte snoave, imitate după basmele 
hindustane despre papagalul cel mîndru, după Salba porumbiţei 
a arabilor, sau din năstruşnicele povestiri despre Nastratin- 
hogea. Dar Ulugbek nu apucă să se ridice, Timur se şi 
răzgîndise: 

— Nu. Nu te mai duce, Ulugbek! Nu pe povestitor o să-l 
ascultăm. Îţi aduci aminte că la Samarkand ţi-am încredinţat 
scrierea hronicarului, în care vorbeşte despre mine, despre voi 


şi Halil? Îţi aduci aminte? 

— Cum să nu, bunicule! 

— Ai păstrat-o? 

— E la mine în cufăr. 

— Scoate-o! 

Cărţile erau rînduite în cufărul lui Ulugbek, fiecare în 
învelitoarea de mătase. În întuneric, băiatul găsi repede, pe 
pipăite, /storia, dar pentru a fi sigur că nu s-a înşelat păşi spre 
intrarea iurtei, apropiindu-se de foc. 

— Ghias-addin? 

— Chiar el. 

— Asta-i. 

— Dă-o încoace! 

Timur ţinea scrierea în mînă şi în pofida întunericului se 
încredința că era ea, trecînd palma peste buchiile necunoscute 
lui, nu uitase ce netedă şi mătăsoasă era hiîrtia ei gălbuie 

— Asta-i. Am poruncit să vină cu noi alt hronicar... cum îi zice? 
Unde-i? 

— Nizam-addin nu e departe de aici. El mă învaţă istoria. 

— Ce anume? 

— Acum ne vorbeşte despre Iskander Macedon. 

— Porunceşte să fie chemat; să vină îndată. 

În timp ce oştenii o luară la goană calări după hronicar, Timur 
dădu înapoi scrierea lui Ulugbek şi-l întrebă: 

— Ce-i cu acest Macedon? 

— A fost un mare cuceritor. 

— Am auzit. Ei, de-ar fi fost mare, ar fi ajuns pînă aici. Dar 
unde a ajuns? Ce-a rămas de pe urma lui? 

— Dascălul, răspunse Ibrahim, ne-a spus că Mohamed Profetul 
lui Allah, a scris în Coran că Iskander sta de vorbă cu Allah. 

— Nu mă împotrivesc profetului. Întreb doar: unde-s faptele 
măreţe ale Macedonului? Unde? Dacă ar fi fost mare faptele lui 
ar fi rămas! Ceea ce-i mare e veşnic! Omul piere, dar faptele lui 
mari rămîn! Faraonii au fost păgini, dar şi de pe urma faptelor 
lor măreţe au rămas piramide, turnuri, lei de piatră cu chipuri de 
fete. Mulţi le-au văzut, şi acu-s întregi! Eu nu le-am vizut încă, 
dar am să le văd. Am să le văd cu ochii mei. Dar de pe urma 
Macedonului ce-a rămas? Un om mare? Nu ceea ce-i mare -e 
veşnic! 


Halil-Sultan se uită cu coada ochiului la bunicul lui. „E pizmaş! 
Bunicul e pizmaş.” 

În iurtă intră hronicarul. Se vedea că fusese sculat din somn, 
luat fără veste: barba lui nepieptănată era zbirlită şi, plin de 
teamă, îşi strîngea atît de mult feregeaua, încît părea lipită de 
trup. Pesemne că în afara de rufe nu apucase isă îmbrace 
altceva. 

— Ei? îl întrebă cu asprime Timur. Pe Macedon îl socoteşti un 
om mare, ai? Asta îi înveţi pe mirzaci? 

— E om mare, mărite stăpîne, aşa cum zice şi profetul lui 
Allah.. 

— Spun din nou, nu mă împotrivesc profetului. El ştie mai 
bine. Dar eu nu văd unde-s faptele mari ale acestui Iskander 
Macedon! Ce a rămas de la el? 

Hronicarul asculta speriat vorbele lui Timur; în ele se 
ascundea fie o hulă împotriva lui Allah, fie o neobrăzare păgină, 
fie un tilc foarte adînc, întrucît Macedon, deşi preamărit de 
proroc, era totuşi păgin! 

Deodată, Timur schimbă vorba: 

— Am poruncit să fie citită scrierea hronicarului... cum îi 
zece... Ghias-addin. Ea se află aici, la mîrza Ulugbek. Ai citit-o? 

— O dată. 

— Nici n-ai ce citi de două ori în ea. Ai înţeles-o? 

— E scrisă într-un grai ales. 

— Nu-i bine. Nu-i bine, stărui Timur. Zor nevoie să scrii: „A 
fost luată cetatea”. Isteţul la minte va înţelege că o cetate nu-i 
pită, n-o poţi lua cu mîinile goale. A fost cucerită. Prin urmare, 
au fost omoruri, piîrjol. Dar a fost luată! Uite aşa şi scrie: 
„Cetatea a fost luată”. Şi-apoi el scrie despre cutezanţa 
vrăjmaşului ca despre nişte fapte de vitejie. lar despre noi a 
scris cum am ucis. Pofteşte, ia-o şi scrie-o din nou. Ca fiecare să 
înţeleagă. Eu şi aşa ţin minte, fără cărţi, unde s-a vărsat sînge şi 
unde a fost piîrjol. E treaba mea! la şi scrie. 

— Mărite stăpine, e scrierea altui hronicar. E a lui. 

Timur dădu nedumerit capul pe spate: „Şi ăsta se 
încăpăţinează?” 

Dar avea nevoie de el şi, înfrînîndu-şi miînia, cîrmuitorul 
mormăi: 

— E a lui? Oare nu sînt eu stăpînul? El a scris-o pentru mine, 


aşadară, eu sînt stăpînul ei. El a scris-o atunci, acuma scrie-o tu 
din nou. Scrie faptele de seamă şi nu mărunţişurile. judecă cu 
mintea. Hai! 

Nizam-addin luă cu sfială din mîinile lui Ulugdek scrierea 
închisă şi, fără a o deschide, o strînse la piept. 

Timur întrebă: 

— Acest Macedon Cornutul... Ai vreo scriere despre el? 

— Am, mărite stăpîne. Un manuscript vechi, îngălbenit, cam 
ferfeniţit, dar e. 

— Cînd te mai chem, să mi-l aduci. Ai să mi-l citeşti. Cum de- 
au putut să spună că este un om mare? Am ascultat această 
scriere demult. Am s-o ascult din nou. De ce a fost mare? Ei, acu 
du-te şi, gîndeşte-te. Gîndeşte-te şi abia după aceea scrie! 

După ce-i dădu drumul hronicarului, Timur trase mai bine 
peste el plapuma grea şi se lăsă pe perină. 

Nizam-addin virise scrierea în sîn pentru a o feri de vintul 
umed şi încă bijbiia afară, căutîndu-şi încălţările. La Timur intră 
un oştean cu vestea: 

— Au sosit nişte neguţători din Herat. Se aude că au adus 
mărfuri de preţ. 

Ibrahim rosti inimos: 

— Ce-i asta? Din pricina neguţătorilor, bunicul nu se poate 
hodini! Cum aşa? Trebuie să se hodinească, neguţătorii pot să 
aştepte pînă dimineaţa. 

Nimeni nu cuteza să-i dea sfaturi lui Timur. El nu îngăduia ca 
cineva să-şi spună parerea, atita vreme cit nu i-o cerea el. lar 
acum, prichindelul, piciul acesta se amesteca în treburile lui, îi 
dădea sfaturi. Ar fi trebuit învăţat minte nepoţelul Dar poate că 
lui Timur îi plăcea să stea cu nepoţii lui tocmai pentru că numai 
de la ei avea uneori prilejul să audă o vorbă caldă, izvorită din 
inimă, o mîngiiere neaşteptată, o licărire de dragoste curată. 
Toţi cei din jurul lui erau siliţi să se bată cu pumnul în piept, spre 
a-şi arăta credinţa faţă de dînsul, şi numai nepoţii arătau 
deschis ceea ce aveau pe suflet. 

Timur îşi trecu palma uscăţivă peste obrazul lui Ibrahim şi se 
ridică. 

— Trebuie să-i văd. 

Prinzînd curaj, Ibrahim stărui: 

— E noapte, bunicule! E întuneric. Nici o marfă nu se poate 


vedea acum ca lumea. Dimineaţa o să se vadă mai bine. Stai cu 
noi. Hodineşte-te la noi, bunicule. 

— Se hodinesc acei a căror vlagă a secătuit. lar cel care se 
poate mişca, trebuie să se mişte. Voi însă culcaţi-vă: pentru voi 
e vremea. Să mergem, Halil! la hirtie, poate o trebui să scriem 
ceva. lar voi dormiţi, nu-l aşteptaţi pe Halil; poate trebuie să 
cercetăm amănunţit şi îndelung marfa. Dormiţi, băieţi. O să aflu 
dacă părinţii voştri îs sănătoşi la Herat, iar dimineaţa Halil o să 
vă spună cum o duc, dacă-s bine... Dormiţi! 

Ulugbek se miră: bunicul îl lua totdeauna pe el şi nu pe Halil, 
cînd trebuia să scrie ceva. Acum îl luase pe Halil! Asta îl 
nedumerea şi-l umplea de ciudă, de parcă dreptul de a scrie 
pentru bunic i-ar fi fost dat pentru vecie lui, de parcă Halil s-ar fi 
atins de dreptul lui sfînt. 

Timur se depărta pe jos, strivind iarba uscată care piriia, 
nevăzută în întuneric. 

Curînd dădu cu ochii de neguţătorii din Herat, care stăteau 
lîngă foc, şi le strigă, să se apropie. 

Neguţătorii zăboviră îndelung la intrarea iurtei, îmbiindu-se 
unul pe altul de a avea cinstea să-l urmeze cel dintii pe 
cîrmuitor, deoarece şi unul, şi altul se temeau să i se înfăţişeze. 

Oştenii aprinseră masalalele. lurta sclipea din pricina pufului 
covoarelor de mătase, a cuferelor ferecate. In ea nu se aflau nici 
un fel de arme. 

Neguţătorii scoaseră la iveală cîteva daruri de preţ, aduse de 
pe unde cutreieraseră. Timur le primi cu bunăvoință. Neguţătorii 
nu-i arătară nimic altceva; ei nu veniseră acolo să facă negoţ, 
erau iscoadele lui şi marfa lor erau veştile pe care le aştepta. 

El ascultă tot mai întunecat veştile despre fiul său mirza 
Şahrah, despre şleahta de teologi şi bucheri care-l înconjurau, 
punînd stăpînire pe gindurile lui, călăuzindu-i faptele. Aceşti 
teologi din Aralbia, din Iran, dăduseră navală ciopor la Herat ca 
hienele peste un stîrv. Îngîmfaţi, trufaşi, se statorniciseră la 
Herat ca la ei acasă, puneau la cale cu mare fală slujbe 
religioase în geamii, iar în vremea ce le mai răminea, îl ţineau 
pe Şahruh ca întemnițat în palatul lui, îngropîndu-l în scrieri, 
cumpărîind pentru el la preţuri nemaiauzite cărţi rare din tot 
Iranul, trimiţind oameni pentru acelaşi lucru în Hinduistan, 
îmbogăţindu-se de pe urma acestei patimi a lui Şahruh pentru 


cunoştinţe. Halil scrise cu grijă unul după altul numele acelor 
şeici habotnici, făţarnici, stăpiîniţi de eresuri 

Gauhar-Şad-aga, soţia lui, se ducea singură la binale: se 
ducea călare să vadă dacă se clădea bine, dacă se dregeau cum 
trebuie cetăţile; ea însăşi dădea porunci cu privire la tainul şi 
simbria urdiei. Ea însăşi numea şi scotea din slujbe pe dregători. 
Pînă şi pecetea lui mîrza Şahruh o purta ea la cingătoare, iar el 
îşi punea iscălitura numai în acel loc al firmanului unde însemna 
ea cu unghiuţa. 

Ea însăşi împărțea olaturile. Pretutindeni foiau iscoadele ei 
care-i dădeau seama de toate cele. Din porunca ei scăpăra 
uneori paloşul gidelui sau zbura din coarda arcului săgeata 
ucigaşului trimis în taină. 

Nu înţelepciunea cîrmuitorului, ci o minte năstruşnică, supusă 
toanelor femeieşti, cîrmuia acea ţară, în vreme ce mirza Şahruh 
cerceta împreună cu pisari şi cu pehlivani o nouă scriere după 
legendele lui  Firdousi sau după cugetările  hronicarilor 
hindustani, în vreme ce pezevenghi împopoţonaţi pălăvrăgeau 
faţă de cîrmuitor asupra faptului dacă Iskander Macedon trebuia 
socotit drept proroc, întrucît în Coran scria că însuşi Allah ar fi 
strigat acestui păgin: „O, tu, Cornatule!” 

Dar urdia lui mîrza Şahruh e mare? E bine întocmită? Nu, nu 
este mare, n-a fost sporită, iar toate căpeteniile peste o mie de 
luptători au fost alese şi numite nu de mirzac, ci de Gauhar-Şad, 
nevasta lui. Toţi o slujesc pe ea! Nu de puterea cîrmuirii lui 
Timur au grijă, ci cum să se ploconească mai abitir dinaintea ei! 

Au rămas puţine căpeteniile peste o mie de luptători dintre 
războinicii încununaţi de slavă în războaiele lui Timur; mai mulţi 
erau acei ai căror străbuni săvirşiseră fapte de vitejie în 
războaiele lui Gingis. Numele tuturor acestor căpetenii era scris 
limpede de Halil: la vremea potrivită bunicul avea să se 
gîindească la fiecare din ei. 


Noaptea era pe sfirşite. 

În preajma zorilor începu din nou să bată vintul. Pretutindeni, 
în întunericul stepei, foşnea iarba. 

Lui Ulugbek i se părea prea grea plapuma. 

„De ce oare bunicul l-a luat pe Halil?” gindea Ulugbek dînd la 
o parte plapuma de pe umăr. 


Zviîrli plapuma cu totul. Acu era mai răcoare, dar somnul nu 
mai venea. 

Într-un tîrziu era aproape să aţipească, dar deodată tresări: i 
se păruse că bunicul intrase din nou în iurtă, dar, dezmeticindu- 
se de-a binelea, îşi dădu seama că nu veniseră nici bunicul, nici 
Halil, doar iarba din stepă foşnea în bătaia vîntului. 

Nu-i mai era somn. Ulugbek gîndi iar: „De ce l-a luat pe Halil!” 
şi izbucni în plîns, trăgînd plapuma peste cap, pentru ca Ibrahim 
să nu-i audă suspinele, pe care nu putea de loc să şi le 
oprească. 


CAPITOLUL NOUĂSPREZECE 
MÎRZACII 


Boarea azurie din preajma zorilor licărea ca o promoroacă pe 
turnurile Palatului Albastru, dar în curte zeci de masalale abia 
izbuteau să risipească bezna adîncă a nopţii. 

În curte intrau în grabă oşteni, îmbulzindu-se. Tăcuţi, aproape 
fără zgomot, duceau înăuntru caii de samar ce se poticneau sub 
greutatea poverilor, sau mînau mulţimea robilor şi a prinşilor cu 
mîinile legate la spate. Ştergîndu-şi cu mînecile chipurile pline 
de colb, oştenii tirau după ei cai obosiţi, înşeuaţi. Aşa se 
întorcea uneori şi Timur cel şchiop dintr-un ceambur încununat 
de izbîndă. Dar oştenii aceştia nu-l aveau în frunte pe Timur, ci 
pe Hudaidada, tot atît de colbuit ca şi tovarăşii lui de drum. 
Numai el intră pe poartă călare. 

Pilpîielile masalalelor licăreau în virful suliţelor, în paftalele 
cingătoarelor, în cataramele de metal ale hamurilor. 

De îndată ce intră ultimul oştean, porţile fură încinse şi 
zăvorite cu zgomot. 

Robi slugarnici se repeziră, foind de colo-colo, să descarce 
samarele de pe cai. Prinşii erau mînaţi prin curte, în lumina 
masalalelor, spre hrubele palatului. Caii de pe care fuseseră 
descărcate poverile erau duşi în grajduri. Totul se făcea repede, 
din obişnuinţă. 

Masalalele ardeau încă, în vreme ce robii măturau repede 
curtea. În revărsatul domol al zorilor de iarnă turnurile palatului 
se înălţau cu sclipirile lor de peruzea în virfuri, împurpurate de 
pîlpîielile masalalelor de jos. 

În sfirsit, Hudaidada ieşi în curtea din faţă, cercetă încîntat 
calul odihnit care i se adusese si porni călare din curte către 
palatul cîrmuitorului. 

Hudaidada îl găsi pe Muhammea Sultan în grajduri. 

Mîrzacul stătea în apropiere de şopron, uitîndu-se cum 
scoteau grăjdarii din stănoage caii care fornăiau, răspîndind un 
iz de trifoi şi de bălegar 


Caii care urmau să fie înşeuaţi erau udaţi cu apă rece. Unii 
dintre ei se lăsau pe vine, se ridicau în două picioare sau se 
smuceau, dar ajutorii de grăjdari se repezeau la ei cu cîrpe 
uscate, calde şi îi ştergeau pe spinare, pe deserturi, pe piept, 
frecîndu-i repede ca să nu răcească. 

Fără a rosti o vorbă, Hudaidada făcu o plecăciune smerită. 

— Bine-ai venit! răspunse tînărul cîrmuitor. 

Deşi miîrzacul ardea de nerăbdare să-l întrebe cît mai degrabă 
pe bătrîn despre una şi alta, se întoarse din nou spre cai, pentru 
ca Hudaidada să nu bănuiască nerăbdarea, dorinţa lui de a afla 
ce se petrecuse. 

De altfel şi Hudaidada părea că uitase de drumul greu de la 
care tocmai sosise şi de tot ceea ce săvirşise pînă de curînd, 
cucerit de frumuseţea cailor, singura frumuseţe pe care n-o 
putea umbri pentru el nici o altă frumuseţe de pe lume. 

Muhammed-Sultan făcu un semn din cap spre cai. 

— Aprigi sînt! 

— Aprigi, da! Cai de stepă sălbatici. Aduşi de curînd? 

— Da, au fost aduşi de pe imaşurile din Djizak. Abia-s 
îmblînziţi cît de cît. S-au mai obişnuit. 

— Falnici cai! 

— Bunicul a dus acolo armăsari arabi, acum vreo zece ani. 

— Ei, hergheliile din Djizak sînt cunoscute! 

Ticură din nou. 

Muhammed-Sultan arătă: 

— Uite, ăşti doi se trag din caii arabi ai bunicului - a doua 
spiţă. 

— Surul cela e arătos, deşi parcă are capul cam mic. Dar 
parcă-i lucrat de mîna unui meşter! 

— Picioarele dinainte nu-s cam lungi? 

— In schimb cele din spate-s vinjoase! O să lase în urmă mulţi 
telegari. 

Tăcură din nou. 

După ce au fost frecaţi bine, caii au început să fie înşeuaţi. 

— Ei, hai să mergem! spuse mirzacul pornind spre palat. 

Acolo, după ce-l pofti pe Hudaidada să şadă, Muhammed- 
Sultan îl întrebă cuviincios: 

— Ai matale sînt bine cu toţii?... 

— Mulţumesc de întrebare. Nu i-am văzut încă, am venit de-a 


dreptul încoace. 

— Ei, ce se aude pe acolo? 

— N-am dat de ei la Fergana. Am împînzit cu oşteni, în tăcere, 
drumurile din jurul aşezării, apoi am intrat în geamie şi m-am 
dus să văd bazarul, să mai stau de vorbă cu lumea. Către 
dimineaţă, oamenii mei au prins cîţiva olăcari, porniseră în 
goană din Fergana spre mirzac, să-l vestească, să-l înştiinţeze 
de sosirea mea. Mai întîi am căutat să aflu cine i-a trimis. Ziua 
au fost aduşi la mine dregătorii. La început i-am luat cu 
binişorul, dar ei tăceau chitic. l-am băgat în sperieţi şi cu chiu, 
cu vai au început să li se dezlege limbile. Şi cînd i-am strîns mai 
zdravăn în chingi, s-au muiat de tot, mi-au spus fel şi chip de 
lucruri. Am cercetat mai amănunţit: care a aţiţat, care a tras 
foloase, care din prostie a vrut să se grozăvească. Printre altele, 
am pus mîna pe un răvaş al lui Murat-han care... 

— Doar el se află la Aşpara! 

— Dacă ar fi fost la Aşpara, n-ar fi scris din Fergana. Nu numai 
că se afla la Fergana, dar el l-a şi îndemnat pe mirzac să 
pornească în ceambur: „Arată ce poţi, pasămite! Războieşte-te, 
biruieşte, învaţă ce şi cum, încunună-te de slavă!” Doar fiindcă e 
frate bun cu stăpîna, Gauhar-Şad-aga, nu l-am înşfăcat. M-am 
mulţumit să-i spun faţă de ceilalţi dregători: „Nu e bine ce se 
petrece. Trebuie să pleci îndată la Samarkand!” Ştiam însă că n- 
o să se ridice împotriva mea, o să înţeleagă că e cu totul în 
mîinile mele. Cu toate că nu-l aştepta nimic bun la Samarkand, 
deşi se codea, pînă la urmă s-a supus. l-am spus faţă de toţi: 
„Nu te teme, o să-ţi dau strajă, căci drumul e pustiu, de temut”. 
Ştiam însă că e înfumurat, doar e fiul lui Ghias-addin din Tarhan, 
că e mindru şi n-o să ia strajă de la mine, c-o să plece cu straja 
lui, fără să ştie că şi în straja lui am oamenii mei. Dacă aş fi 
spus: „E primejdios”, poate ar fi luat strajă. Dar n-am spus aşa, 
am zis: „E de temut”. Şi aşa a şi fost. A spus: „Eu să mă tem? 
Ajung eu şi singur, fără straja ta!” L-am povâăţuit faţă de alţii, 
toţi au auzit: „Drumul e pustiu, i-am spus, bagă de seamă!” 
Murat-han n-a dat ascultare, a făcut cum a vrut el. Avea o strajă 
de vreo cincisprezece oameni. Dar ce pot face cincisprezece 
oameni? Aşa s-a şi întlmplat: au mers o zi, au mers două, totul 
era bine. Dar într-o zi, în zori, au fost atacați. Oamenii lui au 
încercat să se apere, dar careva i-a speriat calul şi acesta a luat- 


o la goană, iar călăreţul s-a încurcat în scară. Şi călăreţul a fost 
stilcit. De abia l-au mai cunoscut - după inel şi după ciubote. 

— Nu e bine! spuse Muhammed-Sultan, scuipînd. Nu e bine! 
S-a mai petrecut aşa ceva. Cu un olăcar de-al lui. lar acum se 
întîmplă chiar cu el. Au să se işte bănuieli. 

— Ce să-i faci! Chiar tu ai spus: caii noştri sînt aprigi! 

— E adevărat, sînt aprigi caii de stepă, sălbatici! încuviinţă 
Muhammed-Sultan. 

— Şi ce puteam face altceva? Să-l trimit încoace? Ce era să 
faci cu el? Trebuia să-l pedepseşti împreună cu ceilalţi şi asta i- 
ar fi zădărit pe cei de la Herat. Sau să-l ierţi? Şi ce-ai fi făcut cu 
el, după ce l-ai fi iertat? L-ai fi trimis înapoi la Fergana sau la 
Herat? De la el nu te-ai fi putut aştepta la nimic bun, şi-ar fi dus 
cu el veninul. Să-l trimiţi la cîrmuitor? Ar fi fost aceeaşi poveste. 
Al mult ne-am fi aprins paie-n cap: cîrmuitorului nu-i plac 
tevaturi d-astea, cînd poţi să le dezlegi şi singur. 

— Nu de asta vorbesc. Numai povestea cu calul... Ar fi fost 
mai bine cumva altfel... 

— Oi fi greşit la bătrineţe şi eu, n-am izbutit să născocesc 
nimic altceva. 

— Ei, şi apoi? 

— Apoi iaca ce a fost: am stat două zile la Fergana, am 
cercetat ce şi cum - pe cine a trebuit i-am pus la popreală. Ei, şi 
deodată, pe neaşteptate pentru toţi, am plecat, m-am repezit în 
întîmpinarea lui mîrza Iskander. Cînd au văzut aşa ceva, nu le-a 
venit să-şi creadă ochilor. Învățătorul mîrzacului s-a năpustit 
asupra mea: „Cum de cutezi?” l-am arătat porunca. Şi el de 
colo: „N-o recunosc, pecetea nu-i la locul ei”. Abia atunci m-am 
uitat şi eu, într-adevăr, pecetea nu nimerise la locul cuvenit: noi 
am pus-o sus şi într-o parte. Mi-am dat seama că vrea să cîştige 
vreme! „Nu, cugetam eu, nu scapi tu pentru pecete.” Am 
poruncit să fie întemnițați toţi, în cap cu învățătorul. Toţi 
asmuţitorii au fost cetluiţi burduf, mîrza doar mai tropăia. Nu 
mai ştia nici el ce să zică: o sfeclise. După aceea, m-am întors la 
Fergana şi am dat acolo poruncile cuvenite. Pe unii i-am ajutat 
pe loc să-şi dea duhul, vreo treizeci de robi din cei luaţi de 
mîrzac i-am adus aici împreună cu prăzile şi cu banii vistieriei. 
Ei, şi m-am întors. Pe mîrzac l-am întemnițat în Palatul Albastru; 
îl scutură frigurile - lasă-l să zacă, să se mai înzdrăvenească! 


Fu adus un blid albastru de lemn, cu unt, acoperit cu lipii 
fierbinţi, subţiri ca foaia de hirtie. După ce rupse în bucăţi şi 
răsuci o lipie făcînd-o sul, Muhammed-Sultan o muie şi-l pofti pe 
vizir: ` 

— la! ÎI scutură frigurile? N-are decît să zacă. Îmbucăm ceva și 
apoi o să vedem. Aşadar, pecetea n-am pus-o unde trebuia? 

— Nu mi-a dat în gînd, căci eu însumi sînt neştiutor de carte, 
iar cei de acolo-s aşijderea. Dar a mers: au văzut hirtia, au văzut 
pecetea, dar ce şi cum n-au mai cricnit, s-au supus fără cîrteală. 

— De-ar fi fost puse două peceţi şi n-ai fi avut oşteni, nici în 
cele două peceţi n-ar fi crezut. Cînd ai în faţa ta oşteni, pecetea 
împotriva lor nu-i o pavăză! 

— Adevărat! 

Şi, în dimineaţa aceea răcoroasă, amindoi înfulecară îndelung, 
în tăcere, înfigînd cu poftă în unt bucăţi calde de lipie. 

Hudaidada mîncă pe săturate; se simţea obosit; pica de somn. 
Nu-i scăpă că Muhammed-Sultan isprăvise de mîncat de mult, 
dar nu se ridica. N-avea chef să stea de vorbă cu Iskander, 
amina clipa întîlnirii, chibzuia totul. 

Pînă atunci era minios, nerăbdător, grăbit să se răfuiască cu 
răzvrătitul acela. Dar cînd clipa  răfuielii se  apropiase, 
Muhammed-Sultan fu cuprins de un fel de îndoială, de sfială. Cu 
cît şedea mai mult, tăcut, gînditor, cu atît simţea în el mai 
puţină putere să stea de vorbă cu Iskander. 

În sfîrşit, făcînd o sforţare, de parcă ar fi urcat pieptiş un 
munte, plecă spre Palatul Albastru. Hudaidada trebui tot drumul 
să-şi strunească armăsarul, temîndu-se c-o s-o ia înaintea 
cîrmuitorului. 

Trecură fără grabă prin strălucirea rece a sălilor de aşteptare. 
În marea sală de băi nu veniseră încă rîndunelele, ele iernau în 
Hindustan, dar covoarele făcute sul şi podelele păstrau urmele 
lor, acolo îşi aleseseră locul pentru cuiburi; în acea mare 
încăpere, unde, de la plecarea lui Timur nu mai intrase nimeni, 
se zăreau peste tot pete albe. 

Muhammed-Sultan trecu posomorit prin alte citeva iatace 
mari şi, în sfîrşit, întrebă: 

— Unde este? 

— Mai încolo. In cămara de deasupra porţilor. 

— De acolo se vede toată aşezarea. 


— Nu-i nimic: s-o vadă ce frumoasă e,nuecaalui! 

Muhammed-Sultan coti agale în galeria boltită care ducea 
spre porţi. 

Deodată zări într-un cotlon dosnic doi robi îmbrăţişaţi, rizînd. 
O clipă, veselia robilor îl nedumeri, dar apoi stîrni în el o mînie 
oarbă. Era gata să se repeadă asupra lor, cu biciuşca ridicată, 
dar se dezmetici şi doar strigă: 

— La o parte! 

Ambii robi săriră în sus şi se făcură nevăzuţi într-o clipă, dar 
veselia lor stăruia încă în faţa ochilor lui. 

Muharrmed-Sultan păşi repede spre uşa îndărătul căreia se 
afla Iskander. 

Muhamrned-Sultan bătea din picior nerăbdător, în vreme ce 
cheia rotundă, ca un şurub, pătrundea în broască scîrţiind. 

Cînd uşa se dădu de perete, Iskander, care şedea jos, se 
ridică încordat şi, dînd cu ochii de Muhammed-Sultan, făcu o 
plecăciune cuviincioasă ca un mezin în faţa fratelui mai mare. 

Muhammed-Sultan nu răspunse, străpungiîndu-l cu privirea, 
căutînd să-şi strunească miînia care nu se ogoise încă. 

În sfîrşit întrebă: 

— Te-ai războit îndeajuns? 

Iskander holba ochii la el şi părea pleoştit de tot. Ochii lui 
căprui priveau însă pătrunzător, fățiș. 

— Ei, mirza Iskander? Te-ai războit îndeajuns? 

Iskander nu răspunse nici de data aceasta, privind tot atît de 
drept în ochii lui Muhammed-Sultan. 

— Mucosule! Cum de-ai cutezat? 

Iskander ridică din umeri, parcă el însuşi s-ar fi mirat de 
isprava lui. 

— Unde te-ai dus? Aici nu avem oşteni de ajuns, iar tu ce-ai 
făcut!... Şi dacă te-ar fi urmărit? Ai? Atunci ce s-ar fi întîmplat? 

— Dar tu? Şi tu te găteai să porneşti împotriva lor! Nu te-ai 
temut - bunicul e departe! 

— Ai iscodit? 

— De bună seamă. Tu pe mine, eu pe tine... De ce să nu aflu 
ce faci? 

— Eu am cerut voie bunicului mai întii. 

— Şi bunicul a cerut voie? 

— Ce vrei să spui? întrebă nedumerit Muhammed-Sultan. Cui 


să ceară voie? 

— Cînd avea virsta mea, a aşteptat să-l trimeată careva? Nu! 
Singur a hotărît, singur a pornit la luptă, singur a biruit! Nu-i 
aşa? 

Vorbele lui Iskander îl descumpăniră pe Muhammed-Sultan, 
totuşi el răspunse: 

— Ce, te asemeni cu el?! 

— Nu, iau pildă de la el. 

— Da sîrguincios mai eşti! 

— Oare învingătorii sînt judecaţi? 

— Aha, asta-i din legendele despre Iskander Cornatul! Acolo 
se spune aşa: „Învingătorii nu sînt judecaţi.” Şi ţi-ai închipuit că 
eşti învingător, ai? 

— Cei din stepă mi-au dat prăzile, nu le-am dat eu lor. 

— Ţi s-a dat un oraş, vezi-ţi de treabă acolo. Cîrmuieşte! Dacă 
ţi-ai pus în gînd ceva, întreabă-mă pe mine; cîrmuitorul sînt eu şi 
nu tu! Ţie ţi s-a dat un oraş, iar mie mi s-a dat un olat întreg. 
Bunicul ştie mai bine ce şi cui trebuie să dea. El este peste noi, 
noi îl slujim pe el. Ai uitat? Totul trebuie ţinut într-o singură 
mînă. Atunci mîna aceasta e puternică, nu se teme de nimeni. 
Atunci toţi se tem de ea. 

— Bunicul l-a făcut de ruşine, l-a răsturnat pe unchiul 
Miranşah. Şi de ce? Auzit-ai? 

— Ei, hai, spune de ce? 

— Ştii ce-a spus acolo bunicul? 

Temîndu-se c-ar putea fi pus în încurcătură, Muhammed- 
Sultan nu răspunse. Iskander lămuri: 

— Bunicul l-a întrebat pe unchiul Miranşah: „De ce ai hrănit o 
urdie care nu te-a hrănit pe tine?...” 

— Tocmai pentru că n-a hrănit-o, n-a muştruluit-o, aşa că a 
slăbit-o. Tocmai de aia şi... 

— Nu vorbesc cum era urdia. Bunicul a întrebat: „De ce ai 
hrănit o urdie care nu te-a hrănit pe tine? În împrejurimi se află 
vrăjmaşi bogaţi, ce-ai aşteptat? Vrăjmaşii au avuţii, de ce nu le- 
ai luat? Avuţiile mele, ale părintelui tău le-ai risipit, dar pe cele 
ale vrăjmaşului le-ai cruțat, i le-ai lăsat lui.” lată ce-a spus 
bunicul. 

— Bunicul m-a pus pe mine cîrmuitor aici, şi nu pe tine. lar tu 
nu mai tot întreba... Şi dacă într-o zi ar muri bunicul, tu ce-ai 


face, te-ai răzleţi de noi? 

Iskander nu răspunse 

Muhammed-Sultan urmă cu asprime: 

— Uite că ai fost adus la mine. Acum aici ai să stai, ca să fie 
rinduială. Ca la Fergana să fie rinduială. 

— Deci, mai întîi m-aţi prădat, apoi m-aţi întemnițat. Cu 
dreptul cîrmuitorului, nu? 

— Cîrmuitorul trebuie nu numai să cîrmuiască, ci să şi aducă 
oamenii pe calea cea dreaptă. 

Iskander îşi duse, ca şi mai înainte, mîinile la piept, cuviincios, 
făcu o plecăciune adîncă. 

Muhammed-Sultan mai zăbovi puţin, aşteptind ca Iskander să 
mai spună ceva. 

Dar stătu aşa fără rezultat. Îşi dădea seama însă că nu va mai 
scoate nimic de la acesta şi că, zăbovind astfel mai mult, n-ar fi 
vrednic de un cîrmuitor. Ce, el avea mare nevoie de pocăinţa 
acestui mucos? 

Muhammed-Sultan se întoarse repede, ieşind pe uşă. 

Rămas singur, Iskander se apropie de fereastră. 

Muhammed-Sultan îşi aminti din nou de robii cei veseli, cînd 
trecu pe lîngă locul unde aceştia rideau. Greu i-ar mai fi găsit 
acum: nu ţinea minte cum arătau, şi în Palatul Albastru erau 
sute de robi. De altminterea, care era vina lor? 

Se îndreptă mohorit spre palatul lui. ă 

Mînia lui împotriva lui Iskander se înteţea. Il zădărise 
cutezanţa lui: un mucos, şi-l înfruntase! 

Muhammed-Sultan străbătuse mai mult de jumătate de drum, 
cînd ciuda împotriva lui Iskander crescu într-atit, încît el întoarse 
calul şi o luă la goană înapoi. 

Năvalnic, aproape în fugă, străbătu sălile şi porunci să se 
descuie uşa întemniţatului. 

Iskander stătea încă lingă fereastră şi, pare-se, nu se miră la 
vederea fratelui său. 

Muhammed-Sultan îi strigă din prag: 

— Ştii tu oare?... Fără porunca bunicului pînă şi casa ta 
trebuie s-o chiverniseşti cu băgare de seamă. Fără porunca 
bunicului nici măcar la tine nu trebuie să te gîndeşti. Şi cu atit 
mai mult să nu... 

Fără a se depărta de la fereastră, Iskander răspunse cu 


îndărătnicie: 

— Dacă la vîrsta noastră bunicul nu s-ar fi gîndit la el însuşi şi 
n-ar fi tras cu coada ochiului spre vecinii lui, el n-ar fi fost azi 
bunicul nostru. 

— Aici ai să rămii. Şi ai să rămii pînă cînd primesc poruncă de 
la el. Elo să spună ce să fac cu tine. 

Plecîndu-se cuviincios, Iskander rosti: 

— Dă-i de veste! 

Muhammed-Sultan simţi ca o izbitură la auzul acestui cuvînt. 

Iskander se întoarse către fereastră, iar lui nu-i rămase 
altceva de făcut decit să plece de acolo şi mai înciudat. 


Sosiră zile uscate, geroase, senine, fără omăt. Omătul se 
aşternea doar pe munţi, ba scînteind, ba luînd o culoare 
trandafirie. 

Geruia, dar nu era neplăcut. Era neplăcut doar în uriaşele săli 
pustii ale Palatului Albastru, cînd Muhammed-Sultan, în caftan 
călduros, vătuit, cu gulerul de biber ridicat, asculta mărturisirile 
sfetnicilor apropiaţi ai lui Iskander. 

Unii dintre ei erau tineri, cutezători şi împărtăşeau în toate 
gîndurile căpeteniei lor. Erau acolo douăzeci şi nouă de învinuiți 
şi toţi aveau ceva asemănător - cekmene verzi, simple, turbane 
mici, înfăşurate strîns, chipuri uscăţive. 

Numai trupeşul învăţător al miîrzacului, ales de Timur printre 
vechii săi tovarăşi de luptă, intră falnic. 

Deasupra cekmenului purpuriu i se răsfira pe tot pieptul barba 
înfoiată, ca o coadă de păun. ÎI privea pe Muhammed-Sultan 
ponciş, ca pe un copil care-şi făcea de cap. 

— Ce trufaş! şopti Muhammed-Sultan vizirului său. 

Hudaidada mormăi înciudat: 

— Cine are ceva în cap nu trebuie să-şi dea ifose! 

Ambii bătrîni  străbătuseră împreună meleaguri după 
meleaguri în felurite războaie, adeseori scările lor se ciocneau 
una de alta, cînd stăteau de vorbă paşnic ca să-şi mai petreacă 
vremea de-a lungul drumurilor obositoare. Acum, Hudaidada 
întreba, Muhammed-Sultan asculta, iar învățătorul era silit să 
răspundă. 

Sfirşiseră cercetarea şi se aşternuse acea clipă de tăcere cînd 
cîrmuitorul trebuie să hotărască, să rostească osînda. 


— Ei bine... spuse Muhammed-Sultan, fără a se uita la trufaşul 
bătrîn. Stăpiînitorul Lumii ne învaţă să tăiem oile cele îndărătnice 
care se rătăcesc de turmă. Pe acesta, ca şi pe ceilalţi, îi vom 
uşura de capetele lor care i-au făcut să uite de supunere şi 
ascultare. 

Pălind, dascălul lui Iskander răspunse miînios: 

— Vreme de douăzeci şi cinci de ani Stăpiînitorul Lumii m-a 
ţinut lîngă atotbiruitoarea lui scară. N-a fost treabă grea 
încredinţată de măritul cîrmuitor în faţa căreia să dau înapoi. Nu 
e nevoie să amintesc, doar ştii prea bine cine m-a pus pe lîngă 
miîrza Iskander şi pe cine slujesc eu, aflindu-mă pe lîngă mirza 
Iskander! 

— Ştim, cum nu?! răspunse Hudaidada. Aici şi-a rostit însă 
hotărîrea miîrzacul şi nici tu, nici eu nu ne putem împotrivi. 

— Am fost pus pe locul meu chiar de cîrmuitor, numai el are 
dreptul să-mi ceară socoteală, numai faţă de el mă pot face 
vinovat. 

Muhammed-Sultan se uită mînios drept în ochii bătrînului: 

— Eh, bine... Vrei să te punem în lanţuri şi să te trimitem la 
judecată, la bunicu? Asta o ceri? Am să te trimit. Bunicul o să te 
întrebe acelaşi lucru. Ai să-i răspunzi oare? Aud? Ce-o să-i spui? 
Răspunde, ce-o să-i spui? Dacă asta vrei, fie, am să te trimit. 

Invăţătorul îşi petrecu palma peste obraz, lăsă capul în jos şi 
se schimbă la faţă. Nimic nu se clintise în înfăţişarea lui - tot aşa 
i se înfoia măreaţa barbă pe piept, tot atît de laţi îi erau umerii, 
însă acum părea cu totul altul: trufia îi pierise şi bătrînul arătă 
deodată obişnuit, aşa cum fusese odinioară, demult, cînd se 
năpustise în viltoarea celor dintii lupte. 

— Ei? întrebă din nou Muhammed-Sultan. Poftim, îţi cinstesc 
meritele. Să te trimit la bunic? 

Dascălul îşi ridică chipul îndurerat, senin si răspunse aspru, 
poruncitor, ca unui învățăcel al lui: 

— Nu, nu-i nevoie. Săvirşeşte totul... singur. 

Osînda fu ascunsă de ochii gloatei: tînărul cîrmuitor nu se 
hotărî să-l necinstească pe mirzac fără a cere mai întîi 
încuviințarea bunicului său, iar încuviințarea bunicului ar fi 
trebuit aşteptată multă vreme — acesta ierna la Karabah. 

În curtea dinlăuntru, strîmtă, a Palatului Albastru, fu adus 
Iskander cu mîinile legate, şi oprit în mijlocul curţii. După el se 


iviră dascălul, nepotul lui şi în urma lor, doi cîte doi, ceilalţi 
dregători din Fergana. 

Muhammed-Sultan stătea faţă în faţă cu Iskander. Iskander 
era palid, dar aruncă fratelui său o privire pătrunzătoare, aspră. 

Mai întîi se retezară capetele dregătorilor mai mari ai lui 
Iskander. 

Iskander stătea între doi călăi, atît de aproape de osîndiţi, 
încît, din cînd în cînd, stropi de sînge săreau pînă la încălţările 
lui. Dar Iskander nu se dădea îndărăt, nu se ferea, stînd 
neclintit, dirz şi parcă mai sprinten, mai zvelt decit totdeauna. 

Cînd veni rîndul bătrînului, acesta, înşfăcat de gide, aruncă o 
privire pătrunzătoare spre Iskander şi îi făcu un semn cu capul, 
în semn de rămas bun. 

Iskander lăsă ochii în jos pălind şi mai mult, deşi lui 
Muhammed-Sultan i se părea că un om nu putea fi mai palid 
decit el. 

Cînd barba bătrînului se zviîrcoli ciudat pe piatră ca o aripă de 
giscă, Iskander se uită iarăşi drept, crunt, în ochii lui 
Muhammed-Sultan. 

Muhammed-Sultan zăbovea, nu făcea din nou semn călăilor 
şi, în tot acest timp, miîrzacii se uitau unul în ochii celuilalt. 

În sfîrşit, Muhammed-Sultan dădu capul pe spate, căzînd 
parcă pe gînduri şi făcu semn ca Iskander să fie adus la el. 

— Te-ai săturat? îl întrebă cîrmuitorul. 

— Pe deplin! 

— Da, da! 

În acele vorbe, lui Iskander i se păru că aude glasul bunicului, 
şi pe chipul lui palid, dîrz, flutură un zîmbet. 

Stînd în spatele cîrmuitorului, cu picioarele-i crăcănate şi 
capu-i cărunt întins puţin într-o parte, Hudaidada asculta 
răspunsurile lui Iskander. Muhammed-Sultan întrebă cu 
bunăvoință: 

— Ţi-a fost frică? 

— Nu! 

Muhammed-Sultan se simțea descumpănit de asemenea 
răspuns. 

— Cum asta... nu? Şi dacă n-aş fi vrut să te iert? 

— Ce-ar fi spus bunicul? Doar tu... 

Muhammed-Sultan se încruntă şi lăsă ochii în jos: 


— Ce-i cu mine? 

— Ai jucat aceeaşi comedie pe care bunicul a ticluit-o pentru 
unchiul Miranşah. Aceeaşi, întocmai! Nu eram îngrijorat pentru 
mine, căci ştiam: tu nu rînduieşti nimic după capul tău. 

— Cum asta? 

— Tu eşti umbra bunicului. Numai umbra, vai! 

Hudaidada se depărtă de Muhammed-Sultan, făcu un pas 
înapoi. 

Dar Muhammed-Sultan se apropie de Iskander, pălind şi el. 
Scrişni: 

— Un om mare are şi o umbră mare, în vreme ce vrăbiile 
oricît ar sări... Oi vedea eu cum ai să te înfăţişezi dinaintea 
bunicului, cum ai să te simţi, ce-ai să zici! 

— Am să mă înfăţişez şi am să spun tot! El va înţelege, se va 
dumiri! 

— Ai să-ţi dai tu socoteală!... 

— Din tot sufletul! Şi de s-ar putea cît mai degrabă! 

Muhammed-Sultan fu descumpănit din nou: 

— Zi, te înfăţişezi chiar dinaintea bunicului! 

— De s-ar putea cît mai degrabă! 

— Ei... o să i te înfăţişezi cînd o să te cheme. 


CAPITOLUL DOUĂZECI 
DRUMUL 


Omătul din Astrahan, netezit de vînturile geroase ale stepei, 
sclipea ca poleiul şi era atit de lunecos, încît pe ulite oamenii 
umblau în şir, ţinîndu-se unul de altul, dar cînd urca la deal, se 
întîmpla ca tot şirul să se prăvălească, cu sudălmi şi risete, şi 
apoi toţi se ridicau încet, se tîrau îndărăt în patru labe, pînă la 
marginea drumului neumblat. 

Ghevork Puşok păşi pe cărarea ferecată de gheaţă ca un 
dănţuitor pe frînghie deasupra unei prăpăstii, pînă cînd ajunse la 
porţile hanului rusesc. 

Acolo, în han, locuiau neguţători din Moscova şi din Tver. Uşile 
odăilor căptuşite cu pislă, închise bine, nu lăsau să iasă căldura. 
Neguţătorii şedeau în nădragi, desculți, gătind împreună prînzul. 
Unul din ei spălă o halcă de oaie, o îmbucătăţi cu mîinile încă 
ude; altul tăie ceapă măruntă, un al treilea spălă ceaunul, iar un 
al patrulea, după ce mărunţise nişte surcele, trebăluia lîngă 
vatră. 

Întîmpinat prietenos, Puşok fu poftit să şadă pe laviţă, şi nici 
n-apucă să-şi descheie caftanul şi să se bucure de căldură, că 
atit carnea cit şi ceapa se şi aflau în ceaun, iar sub ceaun începu 
să ardă focul cu vilvătăi. Ruşii se aşezară în jurul oaspetelui şi 
îndată se încinse taifasul despre felurite daraveri petrecute prin 
bazaruri. 

— Se întîmplă lucruri şi de ris, şi de plins! începu să 
povestească neguţătorul din Tver. Mai deunăzi, un persian ne-a 
vîndut mărgăritare ieftine de tot, dar aseară a venit fuga la noi 
tinguindu-se: Timur a închis drumul spre Ormuzd, mărgăritarele 
au crescut la preţ de cinci ori, şi, zice persianul, acu nu mai are 
cum să se întoarcă acasă. Şi bani a luat puţini şi să se întoarcă 
nu mai poate. Ne ruga cu cerul şi pămîntul să-i dăm înapoi 
mărgăritarele în schimbul unor rubine: rubinele, cică, sînt hin- 
dustane, au preţ statornic în Rusia, de pe urma rubinelor cîştigul 
nu e mai mic decit de pe urma mărgăritarelor, iar el vrea să 


vîndă aici mărgăritarele. 

— Ce copil! spuse cu dojană un neguţător din Novgorod, cu 
faţa prelungă. 

— Noi îl lămurim: „Văz, doamne, eşti neguţător, la ceea ce ai 
vîndut nu te mai gîndi!” Dar el se tînguia şi se tot ruga: hai să 
schimbăm marfa, s-o schimbăm. Ei, pînă la urmă am căzut la 
învoială. Ne-a dat rubinele ieftin de tot, numai să capete înapoi 
mărgăritarele. l-am dat mărgăritarele înapoi, iar acu umblă prin 
bazar ca un smintit: Timur a dat drumul caravanelor din Ormuzd 
prin Sultania. N-a obijduit pe nimeni. Au fost aduse, prin 
Derbent, mărgăritare şi tot felul de alte mărfuri. 

— Da, s-a auzit de treaba asta! încuviinţă Puşok. Au sosit în 
zorii zilei. 

— Au trecut prin Derbent. Mărgăritarele au scăzut iarăşi la 
vechiul preţ, nimeni nu le rivneşte, iar neguţătorul acela nu mai 
are rubine; de altminteri, nimeni nu mai are - toate-s aci, la 
noi... 

Un neguţător moscovit îi spuse lui Puşok: 

— Ne-am gîndit să facem calea întoarsă spre casă, cîtă vreme 
drumurile-s încă îngheţate bocnă. Căci primăvara nu te mai 
urneşti prin făgaşele desfundate. 

— Dar Edighei... Hoarda? întrebă îngrijorat Puşok. 

— Edighei s-a mai potolit; se teme de Tohtamiş, adună oşti 
pentru luptă. Nu se atinge de neguţătorii ruşi ca să nu se supere 
Moscova, trecem noi! 

— Dar eu?... Atunci aş merge şi eu cu voi! 

— N-avem nimic împotrivă! schimbă o privire cu ceilalţi ruşi 
agerul moscovit. Aşază-ţi calabalicul împreună cu al nostru. 
Drumul o să fie mai vesel. 


Noi drumuri depărtate se deschideau în faţa ui Puşok. 

Asia rămăsese în urmă. Inainte îl aşteptau tărimurile reci, 
posomorite. Şi cît de bine ar fi fost să stea sub un acoperiş 
trainic, la căldura dogoritoare a unei sobe în care focul să ardă 
domol şi să tăifăsuiască agale. Dar mărfurilor bune nu le place 
să zacă sub bolțile magaziilor şi hrubelor; ele-s ca nişte păsări 
vii, se zviîrcolesc în saci şi coşuri, pînă cînd ajung în sfîrşit la 
bazar, pînă cînd stăpinii spintecă piîntecul sacilor, taie funiile 
coşurilor, atunci mărfurile se rostogolesc în voie în mîinile 


neguţătorilor, se împrăştie în lumea largă, prin tîrguri şi sate, 
îmbracă mulţi oameni, şi nimeni nu le va mai putea aduna 
înapoi într-un singur loc, nici în saci, nici în coşuri. Lor nu le 
place să zacă laolaltă, nu vor să picotească, le ispitesc drumurile 
depărtate, iarmaroacele, vor să fie luate, pipăite de miini 
pricepute. Mărfurilor nu le place să zacă, aşa că-l îmboldesc la 
arum chiar pe neguţător. 

Sosise vremea ca Puşok să-şi înnoiască semnul lui de piele la 
zaraf, ca să nu care bani prin stepele viscolite şi pustii; 
călătoreşti mai uşor cînd banii ţi-s ascunși într-o bucată de piele 
nevăzută în cutele unui ciorap decît atunci cînd îţi atîrnă la brîu 
o pungă plină de argint sau de aur. 

Nimeni nu ştia cum va fi drumul, cum îi va întîmplna Hoarda 
pe neguţători, ce ţări erau pe acolo şi ce fel de cîrmuitori aveau, 
dacă nu vor căuta să cotrobăiască prin straie sau chiar, prin 
samarele oaspeţilor... 

Şi Puşok porni iarăşi, pe alunecuş, către zaraful din Astrahan, 
a cărui casă se pitula sub munte, la capătul bazarului. Şi ca să 
cobori la vale pe gheţuş, însemna să-ţi plingi de milă, nu alta. 

Zaraful din Astrahan nu era persian, ci horezmian; Puşok 
simţea de fiecare dată o greutate pe inimă cînd îşi aducea 
aminte de Horezm; îi rămăsese pentru totdeauna întipărită în 
minte clipa cînd se trezise în inima stepei din Horezm, cînd 
spumega sîngele în gitlejul despicat al tătarului din Hoardă, deşi 
nici un horezmian nu fusese atunci prin apropiere. 

Puşok nu-l găsi acasă pe zaraf. Numai sluga lui, într-un cojoc 
cenuşiu, jerpelit, şedea pe o salteluţă, cu picioarele întinse sub o 
pislă, spre jeratic. 

Se aşeză şi Puşok pe aceeaşi salteluţă, îşi acoperi cu aceeaşi 
pislă picioarele îngheţate şi, o clipă, cercetă cu luare-aminte 
pisla din faţa lui, bucăţile multicolore de saftian cusute pe ea, 
care înfăţişau coarne de berbec şi lalele, iar apoi, neavînd ce 
face, îşi îndreptă privirea spre sluga zarafului. 

Sluga şedea cu capul lăsat greu în piept, parcă acoperit cu o 
pojghiţă subţire de gălbeneală. Se uita pieziş la Puşok, fără a se 
întoarce spre el. Lui Puşok i se păru că desluşeşte în ochii 
întunecaţi şi lunguieţi ai slugii un simţămiînt de miîndrie sau de 
dojană. 

— De ce n-o mai veni stăpînul tău? 


Fără a-şi întoarce, ca şi pînă atunci, către Puşok, chipul lui 
nepăsător, parcă în silă, ca şi cum i-ar fi purtat pică lui Puşok 
pentru că intrase în cocioaba rău mirositoare, sluga mormăi: 

— Are treabă la bazar. 

Puşok gîndi: „Bine e să ai o slugă săritoare, cuviincioasă, 
harnică, dar ăsta pesemne că-i un trîntor, un puturos!” 

Şi spuse cu dojană: 

— Stăpiînul o să vină de afară, din frig, rebegit, flămînd, iar tu 
cu ce-ai să-l întîmpini? 

— O să-şi aducă singur. 

— Atunci tu ce rost ai aci? 

— Eu aş putea să-l fur, n-are încredere în oricine! E în stare să 
se tocmească un ceas, ca să rupă din preţ un firfiric de aramă. 

— E strîngător? 

— Nu cu oameni ca el a fost slăvit dintotdeauna Horezmul 
nostru! 

— Dar cu ce fel de oameni? 

— Cu ctitori. 

— Ce-i asta? ciuli urechile Puşok, care nu înţelegea cuvintul. 

— Eşti armean, armenii-s neam de cărturari de cînd lumea. În 
ţara armenească s-au scris cărţi, s-au alcătuit cîntări, s-au clădit 
aşezări, lăcaşuri sfinte. Armenii-s străvechi ctitori ai frumosului, 
căutători ai înţelepciunii. Şi noi la fel. lată ce înseamnă ctitor. 

Lui Puşok i se păru că slujitorul rostise aceste cuvinte cu 
preţuire faţă de armeni, dar cu dispreţ faţă de el, cu toate că şi 
el era armean. Ce, avea ceva care nu era de armean? 

— Şi prin ce sînteţi voi... ctitori? întrebă Puşok zădărit. Poţi să 
dovedeşti? 

— Atita vreme cît stăpînul nu-i acasă, pot orice. 

— Hai, ia-o de la început. 

— De la început? Ehei, noi cei din Horezm început-am demult, 
dumnezeu ştie cînd! Şi iată că de mii de ani, viaţa noastră aşa 
fost-a, ba clădeam, ba luptam împotriva năvălitorilor, ba 
clădeam din nou, ba luptam iară. Avut-am de toate: aşezări, 
lăcaşuri de rugăciune, scrieri, cîntări. Acu aproape şapte veacuri 
ivitu-s-au arabii. leşit-a nainte căpetenia lor, Kuteiba şi strigatu- 
ne-a că dumnezeul lor e mai bun, că în numele dumnezeului lor 
trebuie să dăm uitării tot ceea ce vreme de o mie de ani 
alcătuit-am, făurit-am, descoperit-am. Poruncitu-ne-a să dăm 


totul uitării, deoarece adevărata credinţă este credinţa arabilor, 
adevărata cugetare este cugetarea arabilor, iar noi trebuie să 
ne lepădăm pînă şi de amintirile noastre, să ţinem minte numai 
acele adevăruri, care sînt adevăruri pentru arabi. Noi nu ne-am 
împăcat, am luptat, noi... 

— Şi tu, acu şapte sute de ani, te-ai luptat? 

— Dacă aş fi trăit atunci, m-aş fi luptat şi eu. Dar oare 
strămoşii strămoşilor mei nu-s în mine? Dacă nu-s în mine, în 
cine-s? Vitejii-s nemuritori, în cine-s acu strămoşii strămoşilor 
mei, care au căzut în luptele pentru neamul lor? 

— Nici la noi, creştinii, nici la voi, musulmanii, nu se spune 
nimic despre nemurirea pe pămînt. Adevărata nemurire este 
făgăduită numai celor credincioşi şi doar în grădinile cereşti. 

— Dar oare norodul e muritor? Oamenii mor, dar norodul e 
veşnic... 

Amintindu-şi de tăifăsuielile cu un cărturar sau altul prin 
hanuri, gîndindu-se la şcoala de pe lingă biserica Maica 
Domnului din Trapezunt, unde învățase cîndva buchile şi-i 
ascultase pe călugării-dascăli, Puşok spuse, nu prea încredinţat 
că-şi poate rosti cum trebuie îndoiala: 

— Mor şi noroadele. Veşnică-i doar omenirea, şi asta doar 
pînă în ziua judecății de apoi. 

— Ce fel de omenire? Fără noroade? Asemenea omenire nu 
poate să fie! 

— Dar nici norod fără oameni nu-i. Oamenii fiind muritori, 
înseamnă că şi norodu-i muritor. 

— Nu... Nu! Norodul îşi poate schimba credinţa, firea, 
obiceiurile, graiul. Se poate amesteca şi uni cu alt neam, cu 
vecinii lui, şi totuşi e veşnic! În scrierile vechi sînt nume de 
noroade străvechi. Unde-s acu? Unde-s toharii, unde-s kuşanii? 
... lată, mata eşti neguţător, călătoreşti şi pesemne că ai băgat 
de seamă: sînt aşezări în care se vorbeşte armeneşte, totuşi în 
fiecare aşezare oamenii au cuvintele lor, obiceiurile lor, firea lor. 
Unora le place mai mult un lucru, altora altul. Te uiţi şi vezi că 
pe lîngă fiecare cuvint armenesc, într-o aşezare armenească, 
armenii băştinaşi de prin partea locului au şi un alt cuvînt, de 
acolo, uneori aproape uitat, dar cîndva mai răspîndit decit cel 
armenesc, curat. Inseamnă că un norod străvechi trăieşte în 
aşezarea aceea în mijlocul armenilor, ba chiar cu armenii aceia, 


care cu gura lor rostesc cuvintele sale, cu mîinile lor făuresc 
izvoadele sale, cu ochii lor privesc pămîntul său, riurile sale, 
stelele sale! Tocmai prin asta e bogat norodul; în asta stă 
frumuseţea omenirii. 

— De unde ştii toate acestea? Cine eşti? Sluga-i slugă, iar tu 
judeci totul! Cine eşti? 

— Crezi că noi n-am avut învăţaţi? Acum patru sute de ani a 
trăit printre noi Biruni, Abu Reihan al-Biruni... 

— E un nume arab... 

— Numele? De şapte sute de ani ne-am arăbit. După biruinţa 
lui Kuteiba, arabii au făcut din credinţa arabă credinţa noastră 
Dar în afară de credinţă mai e şi amintirea. lar amintirea nu uită 
că în numele credinţei au dezrădăcinat din noi amintirea. 

Puşok băgă de seamă că slujitorul, care începuse să 
vorbească despre una, trecuse la alta. Îl aduse înapoi la gîndul 
întrerupt: 

— Ai spus că Biruni era din Horezm... 

— Aşa e. Ce-i cu numele? El a învăţat scrierea arabă, dar a 
noastră, neaoşă, nimeni n-o cunoaşte; cum a fost, ce-au scris, 
ce ştiau strămoşii noştri - amintirea asta a pierit. 

— Dar a fost oare? Aţi avut oare învăţătura voastră, 
deosebită? 

— la ascultă: însuşi Biruni a scris aşa... 

Slujitorul ridică şi dădu pe spate capul, şi capul lui cu 
pleoapele coborite, pe jumătate închise, cu nasul mare, subţire, 
cu gura mare, hotărită, i se păru lui Puşok impunător, ca pe un 
ban străvechi. 

Amintindu-şi, fără a se depărta de la cele vorbite, slujitorul 
începu tărăgănat, aşa cum rosteau cuvintele cititorii Coranului: 

„Răpus-a, nimicit-a prin toate mijloacele Kuteiba pe toţi cei ce 
cunoşteau scrierea horezmiană, pe toţi cei ce ştiau datinile 
tainice ale horezmienilor, pe toţi învățații horezmieni nimicitu-i- 
a; şi de atunci, toate acestea fost-au învăluite de bezna uitării, 
pierit-a chiar şi urma vechii învățături. Ba chiar şi ceea ce ştiau 
despre ei înşişi cînd cotropitu-i-a islamul...” Aşa a scris Biruni. 

— Deci totul a fost uitat! Atunci matale de unde le ştii pe 
toate? 

— Au rămas pietre şi cîntări. „De cînd îs zidurile astea? Ce-a 
fost aici?” ne întrebăm noi cînd cutreierăm pe pămîntul nostru. 


„Cine a alcătuit cîntarea asta?” ne întrebăm după ce tot cîntăm. 
Şi amintirile învie. 

— Dar şi Biruni are un nume arab, şi norodul vostru scrie cu 
slove arabe, şi însuşi dumnezeul vostru este arab. Ce puteţi să 
vă mai amintiţi cînd arabii au făcut tot ce-au avut de făcut? 

— Cu slove arabe scriem. Dar scriem ceea ce izvorăşte din 
inima noastră. Dumnezeului arab ne rugăm, dar pentru fericirea 
tării noastre, pentru izbindă în treburile noastre, pentru ceea ce 
ne trebuie nouă, horezmienilor. Kuteiba a nimicit mii de oşteni, 
strămoşi ai noştri, întru slava dumnezeului îndurător. Nici o foaie 
de hirtie, nici o scriere de a noastră n-a fost cruţată, pentru ca 
noi să citim numai Coranul. De altminteri, nici nu ne-au dat 
oştenii lui Kuteiba, atunci, nici un fel de scrieri. Aşa am ajuns noi 
musulmani, iar strămoşilor noştri, ziditori şi viteji, am început să 
le zicem păgini şi întunecaţi la minte, deoarece Kuteiba le-a zis 
aşa... 

— Nu prea cred că vorbele tale ar fi pe placul teologilor voştri. 

— Teologilor? Sînt credinţe care însufleţesc norodul; sînt 
altele care îl înăbuşă. Sînt teologi care merg împreună cu 
norodul, sînt alţii care aruncă sulițe otrăvite în pieptul norodului 
lor. Noi nu eram mulţi, dar aveam credinţa noastră, tainică. 

— la spune, ce eşti? Cînd te priveşte omul, pari un slujitor 
oarecare. Cînd te ascultă, parcă eşti un învăţat. 

— Am fost pisar de cărţi la Urghenci. În treaba asta eram 
iscusit. Pe meleagurile mele am fost cunoscut. Cărţile pe care 
le-am scris din nou cu mîna mea se află şi la Samarkand şi la 
Herat. 

— Dar cum ai ajuns slujitor? 

— La un semn al atotputernicei miini drepte a războinicului 
şchiop. 

— Cum asta? 

— În fiecare aşezare-s oameni ca noi. Visau aşa cum visez şi 
eu. Cînd doboritu-ne-au cuceritorii, rămas-a mintea, rămas-a 
priceperea noastră. N-a secat vlaga braţelor noastre, n-a secat 
dragostea de a zidi, iar cuceritorii topitu-s-au printre noi, ca un 
bulgăre de lut uscat. lar noi făcut-am din acest lut cărămizi, şi 
vreme de şapte veacuri înălţatu-ne-am din nou aşezări, turnuri, 
şcoli.  Înălţatu-le-am după vechile rînduieli şi nu după 
îndrumările cuceritorilor musulmani. Dar multe din cele ce 


izbutit-am să făurim în lungul şir de veacuri fost-au călcate în 
picioare de hoardele mongole într-un scurt şir ide lupte. 
Secătuitu-s-au şanţurile prin care venea apa, vestejitu-s-au 
grădinile noastre. Rămas-au pustii drumurile caravanelor, 
stinsu-s-a larma bazarurilor. Rămas-au pustii olaturile şi amuţit- 
au şcolile noastre. Scăzut-a măiestria în sloboziile de 
meşteşugari,  sălbăticitu-s-au cărturarii,  amuţit-a însuşi 
văzduhul, pentru că păsările, din lipsă de hrană, părăsit-au 
ogoarele şi aşezările noastre. Numai în zori, ba ici, ba colo, mai 
răsunau străvechile noastre cîntări, dacă prin apropiere nu se 
afla vreun tătar din Hoardă. Şi iată că în bazaruri, în sloboziile de 
meşteşugari - olarii, arămarii, făurarii, mulţi oameni pus-au la 
cale să-şi unească puterile şi să-i alunge pe tătarii Hoardei. Din 
Samarkand venit-au atunci oameni, spunînd că şi lor le e greu, 
că şi ei au aceleaşi ginduri; venit-au din Iran, din Buhara. Aşezări 
depărtate şi apropiate gîndeau acelaşi lucru. Fost-am şi eu 
alături de toţi. Şi înţelesu-ne-am să stringem aur, să strîingem 
arme pentru luptă. Aveam mai multă carte decit alţii, eram 
binecunoscut şi încredinţatu-mi-s-au cele adunate. Despre asta 
nu ştia nici un străin, de cele puse la cale nici măcar ai mei nu 
ştiau. Ştia numai slujitorul meu. Era un om semeţ, cuviincios, 
vioi, săritor şi întîmplatu-s-a ca numai lui să-i încredinţez taina 
vistieriei noastre care trebuia ascunsă, căci ne temeam de 
agerele iscoade ale Hoardei. Norodul nostru ştiuse şi izbutise să 
zidească din nou şi să făurească multe. Din nou început-a să 
curgă apa către grădini şi ogoare. Ridicatu-s-au clădiri în oraşe, 
ba izbutit-am chiar zidurile oraşului să le înălţăm pe alocuri, cînd 
deodată ivitu-s-a Timur. Ceea ce izbutit-am să durăm din nou 
vreme de o sută cincizeci de ani, totul sfărimatu-s-a din nou, 
început-a să curgă sîngele nostru din nou, fost-au mînaţi iscusiţii 
noştri meşteri să ridice aşezări departe de Urghenci. Şi iată că 
fost-am şi eu prins în luptă cu paloşul în mînă. Prinsu-m-au, şi un 
sutaş din călărimea djagataie dusu-m-a să mă vindă. Istovit, mă 
clătinam pe picioare, şi sutaşul temutu-s-a să mă mine la tîrguri 
depărtate, nu cumva să pier pe drum. Aşa că hotărit-a să mă 
vîndă pe aproape. Ştii că neguţătorii merg cu caravanele în 
urma oştirii, cumpără cu toptanul prada, cumpără şi prinşii. 
Cumparatu-m-a un neguţător şi, împreună cu mulţi de-ai mei, 
dusu-m-a să mă vindă peste mare, chiar aci, la Hadji-Tarhan. Nu 


ride, deşi e de ris: stăteam acolo în tîrg, se foiau cumpărătorii. 
Mă uit - şi deodată inima mi se opreşte în loc: trece slujitorul 
meu prin tîrg - vioi, semet. „Ei, gindesc eu, pe mine mă căută, 
să mă scape din robie”. Se opreşte în faţa mea, tace, ride în 
bătaie de joc. Îl întreb încet: „Unde-i vistieria noastră frăţească? 
Ai păstrat-o?” „Da! spune el Dacă n-aş fi păstrat-o, n-aş fi patut 
să mă răscumpăr şi n-aş avea acum cu ce să-mi cumpăr un 
rob.” „Dar de ce ai nevoie de rob?” „Acu sînt neguţător, spune 
el, se cuvine să am rob.” Şi aşa cumpăratu-m-a, şi de 
cincisprezece ani nu am parte de la el nici de viaţă, nici de 
moarte! Secatu-mi-a mintea. Dezvăţatu-mi-s-au degetele să 
scrie. Uneori stau şi eu de unul singur şi-mi vorbesc mie însumi 
despre meleagurile mele, de parcă aş scrie un letopiseţ. Chiar 
aş scrie, dacă aş avea pe ce. Dar aici, hîrtia e mai scumpă decit 
aurul, pergamentul îi rar, iar eu am mult de scris. Ca sa nu uit, 
mi le spun mereu pe toate, le învăţ pe de rost. Cum s-a ivit 
Kuteiba, cum au călcat în picioare pămîntul nostru tătarii din 
Hoardă, cum s-a ivit Timur... 

Uşa scîrţii deodată: se ivi zaraful... 

Încotoşmănit într-o şubă căptuşită cu mătase albastră, încă 
din prag îşi pironi asupra lui Puşok privirea-i întrebătoare de sub 
cuşma trasă pe ochi: 

— Mă aşteptai? 

Fără a-şi lua ochii de la Puşok, aruncă bocceluţa în mîinile 
slujitorului care se apropiase şi, dînd puţin cuşma pe ceafă, se 
aşeză pe locul de unde tocmai se ridicase slujitorul. 

Slujitorul duse bocceluţa în ogradă, la cuhnie, iar zaraful se 
aşeză mai bine şi spuse: 

— Aşa... Aşteptai! Ei, ce s-a întîmplat? 

Puşok îi arătă peticul de piele încălzit la pieptul lui. 

— L-am mai văzut. Cînd ai venit întîia oară. Nu e nevoie să mi- 
| arăţi din nou. 

— Plec mai departe. 

— Şi ce, vrei să-ţi dau bani? 

— Am nevoie. 

— Cit dai? 

— De ce? Am dat peste tot! 

— Crezi poate că la mine e tarapana, că eu şed pe bani, că pe 
fiecare umăr am cite un sac cu aur, că zidurile casei mele-s 


făcute din bani, că e de ajuns să deschid palma, ca să curgă 
rîuri de aur? Ai? 

— Vorbe de clacă! se aprinse Puşok. De bună seamă, e aici un 
pristav, nu?... El te poate sili... 

— O să-mi aducă el bani dacă n-am? 

— Bine, i-o reteză Puşok, n-am să-ţi cer bani. Scrie, rogu-te, 
că adevereşti iscălitura pusă aci, scrie numele zarafului din 
saraiul Hoardei şi am să-mi iau banii acolo. Aici n-am nevoie, şi 
basta! 

Zaraful cercetă din nou cu o vădită uşurare peticul de piele. 

— Ce piele gingaşă. Catifea, nu alta! E păcat s-o mizgăleşti. 

— Şi să iscăleşti! îi aminti Puşok. 

— N-ai grijă! 

Zaraful puse deoparte peticul de piele, zăbovind - nu se 
îndura să-l dea înapoi - peticul acela însemna bănet, nu glumă. 
Se uita la elvrăjit. 

Întrebă: 

— Sluga a clevetit? 

— Nu. Pe seama cui să clevetească? 

— Aşa-s slugile. E un trîntor! Şi un netrebnic: a fost stăpînul 
meu. Nu mă socotea om. Mă ţinea flamînd în zdrenţe. Era 
cusurgiu, hapsîn. Dar milostiv e cel-de-sus! Pentru urzelile sale 
nelegiuite, pentru cîinoşia lui l-a pedepsit, păcătosul de el, l-a 
doborit, cu toate bucoavnele lui, potrivnice lui dumnezeu. 
Bucoavnele acelea au ars, unele au fost furate, iar el însuşi a 
căzut în robie, în nimicnicie, şi trăieşte numai din mila mea, din 
mărinimia mea. Îl las să mă slujească pînă într-o zi cînd o să mi 
se facă lehamite de el. Atunci o să-mi iau un rob dezgheţat, de 
ispravă şi pe ăsta îl vînd. Deocamdată mă desfăt cu nimicnicia 
lui, mă uit la el şi mă bucur: cît de mare cît de drept este 
dumnezeu - pe un rob vrednic l-a făcut stăpin, iar pe stăpinul 
hain l-a zvîrlit în robie. 

— Asta crezi că a săvirşit-o chiar dumnezeul tău? 

— Cu mîinile alesului său, amirul Timur, da-i-ar dumnezeu 
biruinţe şi viaţă lungă! 

In sfîrşit, rîndurile scrise şi iscălitura se uscară, peticul de 
piele se întoarse la pieptul lui Puşok, şi armeanul îl părăsi pe 
zaraf, plecă din casa aceea întunecată. 

Se duse să vadă cum se găteau de drum ruşii, să se înţeleagă 


cum să se încarce chervanul. Altcum, ar mai fi stat cu plăcere la 
căldură cu oamenii aceştia liniştiţi, cam  domoli, dar 
descurcăreţi. Cînd ajunse la ei şi trase de uşa căptuşită cu pislă, 
nişte femeiuşti cu nasul coroiat, cu picioare subţiri, ţişniră 
chicotind din încăperea unde se aflau ruşii, zvîrlindu-şi peste cap 
ilicele blănite şi o luară la fugă prin curte. 

— Ce-i cu rîndunelele astea? întrebă Puşok, intrînd în odaia 
caldă. 

— Ei, îţi mai alină inima! răspunse spăşit novgorodianul, 
lăsînd capul în jos. 

— Că bine o mai duceţi aci! glumi Puşok, nu fără pizmă. 

— După cum îs şi păcatele noastre! răspunse agale 
neguţătorul din Tver. Nu ca aceia cu gînduri cuvioase... 

Puşok zăbovi acolo îndelung; amurgea cînd se întoarse la el. 

Era cea din urmă seară pe care o petrecea la Astranan. Sufla 
un vînt călduţ dinspre Marea Caspică. 

„Vîntul e prielnic. Semn bun. Vintul e prielnic!” îşi zise bucuros 
Puşok, stîrnit de călătoria la care avea să purceadă, plăcut 
tulburat la gîndul că-l aştepta un drum plin de primejdii şi de 
întîmplări neaşteptate. 

O coti într-o uliţă lăturalnică, unde era mai uşor de mers: pe 
acolo omătul nu era atît de bătătorit, scîrţiia sub picioare: „Mos- 
co-va... Mos-co-va... Mos-co-va.. 


Nopțile geroase îl învăluiau pe Ghevork Puşok într-o linişte de 
nepătruns. Numai caii fornăiau, iar tălpicile săniilor ţiuiau pe 
lungul drum, ferecat de iarnă, de la Astrahan pînă la cetatea de 
scaun a Hoardei. 

Călătoreau ziua - uneori săniile lunecau însă încet şi noaptea 
pe omătul neted. 

Mergeau cînd pe gheaţa Volgăi, cînd pe poleiul care acoperea 
omătul, pe malul stîng, jos. Nezăgăzuit unduia drumul pînă-n 
zare, precum unduia însăşi Volga. 

Din Vechiul Sarai, de la Volga de jos, spre cetatea de scaun a 
Hoardei, Noul Sarai, se putea merge pe un drum scurt, numai 
prin stepă, lăsînd Volga departe, spre stînga. Drumul acela era 
drept ca săgeata, pe acolo dăduse năvală Timur cinci ani mai 
înainte cu toată urdia lui, cînd dărimase pînă în temelii aşezările 
Hoardei. Dar neguţătorii se fereau de drumul prin stepă; pe 


acolo puteai întîlni tot felul de oameni, tovarăşi de drum 
întîmplători, îndoielnici, şi cete de hoinari, iar hanurile erau 
răzlețe şi chervanul neguţătoresc ar fi trebuit să înainteze zile şi 
nopţi în şir de-a lungul stepei deschise ca în palmă, în văzul 
tuturor localnicilor. 

Tătarii din Hoardă, în schimb, nu prea călătoreau iarna pe 
Volga, deşi pe acolo se întîlneau mai des aşezări şi sălaşe la 
iernat ale crescătorilor de vite, şi pe gheaţa rîului chervanele nu 
erau văzute de haidamacii care cutreierau întinderile stepei. 
larna, viscolele rostogoleau din stepă spre rîu munţi de omăt, pe 
alocuri de netrecut, dar cînd dădea pentru scurtă vreme moina, 
pojghiţa de gheaţă se întărea, omătul de sub ea învirtoşindu-se 
şi el. 

Sus, pe mal, alergau după sănii haite de lupi, dar caii se 
obişnuiseră acum cu ei şi goneau înainte, iar oamenii nu se 
temeau de lupi, căci aceştia puteau fi uşor alungaţi cu sulițe şi 
cu strigăte. Mai mare era primejdia ca hoinarii din stepă să 
zărească lupii şi să-şi dea seama după ei că pe Volga trecea un 
chervan neguţătoresc. Neguţătorii se temeau de oameni mai 
avan ca de lupi. 

In ziua aceea neguţătorii aveau de gînd să străbată cea din 
urmă parte a drumului pînă la cetatea de scaun a Hoardei. N-au 
mai zăbovit la han, iar cailor le-au dat grăunţe, fără să-i 
deshame, în traiste agăţate de git. Oricit s-au străduit însă, n-au 
izbutit să ajungă pînă seara. Nu mai aveau mult de mers, dar 
noaptea de dechembrie a pogorit peste ei un cer jos, apăsător, 
iar acum şi noaptea era pe sfirşite, cea din urmă noapte a lunii 
dechembrie. 

Puşok şedea în sanie îngropat sub blănurile de oaie. O 
duhoare acră venea de la cojocul lui scurt, cu pielea aspră, iar 
barba îi era plină de fire de paie ţepoase. Ruşii din săniile 
dinainte dormeau de mult, liniştiţi; Puşok n-avea cu cine să 
schimbe o vorbă, stătea întins, privind cerul sur. Curînd i se păru 
că spre dreapta, chiar la înălţimea malului, cerul se întunecase, 
prevestind revărsatul zorilor. Pe mal însă, ascunzînd cerul, se 
tira o haită neagră de lupi. 


Era pe sfirşite cea din urmă noapte a lui dechembrie. Era pe 
sfirşite anul o mie trei sute nouăzeci şi nouă. Era pe sfirşite şi 


veacul al paisprezecelea, rămînînd în istorie prin numeroase 
războaie care hotăriseră pentru multe veacuri soarta multor 
popoare. 

Amuţise larma luptelor de pe riul Voja şi de pe cîmpul 
Kulikovo, iar Moscova, îndreptindu-şi spinarea, îmbrăţişa cu ochi 
gospodăresc de stăpîn pămîntul rusesc dimprejur. În sîngele şi 
lacrimile slavilor fusese scăldat pămîntul negru de pe cîmpul 
Kosovo, cînd osmanliul Murat îl înfrinsese pe Lazăr al Serbiei şi 
pe grumazul norodului sîrb căzuse cu toată greutatea, pentru 
veacuri, mîrşavul jug turcesc. Urmaşul lui Murat, sultan Baiazid 
llIderim-Fulgerul, îi zdrobise pe cavalerii-cruciaţi ai Papii pe 
malurile Dunării şi, ca fumul înecăcios al unui foc iscat în 
pădure, prin aşezările amuţite ale Europei se tîra spaima, ducînd 
vestea puterii şi slavei biruitorului cavalerilor. Amuţiseră şi 
aşezările Hoardei, călcate în picioare de Timur şchiopul; se 
năruiseră zidurile cetăților hindustane, şi chiar frumosul oraş 
Delhi fumega încă în urma ceamburului lui Timur. Veselele 
aşezări din Iran, odinioară pline de oameni, rămăseseră pustii. 
Nu se ridicase încă din pulbere Bagdadul, unde Timur îşi hrănise 
caii sub bolțile de marmoră... 

In noaptea ceea solii au adus lui Baiazid, la Argora, din partea 
împăratului de la Bizanţ şi a Papii de la Roma, daruri de Anul 
zăceau de mult în pămînt la Nicopole, iar Baiazid socotea 
Bizanțul ca şi al lui. 

Mulţi dintre cîrmuitori nu dormeau în noaptea aceea. 

În Spania, regele Castiliei, Don Enrique, stîrnit de slava lui 
Baiazid şi uriaşele comori ale Răsăritului, avea de giînid să 
statornicească legături de prietenie cu nebiruitul sultan şi să 
caute în ţările lui foloase pentru coroana sa. Se îndrepta spre 
capelă ca să întîmpine Anul nou, înconjurat de glasurile serafice 
ale băieţilor din cor. Don Enrique păşea sprinten, parcă ar fi 
plutit, fluturîndu-şi din cînd în cînd cravaşa neagră, subţire ca o 
nuieluşă, din care pricină dantelele spumoase ale manşetelor 
ieşeau la iveală, făcînd să sclipească împletitura de aur a 
veşmiîntului. Regele se opri la intrarea capelei şi, în lumina 
făcliilor, porunci să fie chemaţi agerii cavaleri, care urmau să 
plece cu misiva lui spre Angora. Nu se gindea să trimită daruri 
scumpe, el însuşi avea nevoie de daruri, dar peceţile 


pergamentului erau mari, impunătoare, iar sigiliul, aninat de un 
şnur, era de argint. 

În noaptea ceea sultan Baiazid îngădui acelora dintre cadînele 
lui care ţineau de credinţa papală să sărbătorească, după datina 
lor, întîmpinarea Anului nou. La ospăț veniseră şi celelalte 
cadine mai mari, dar în faţa fiecărei cadine de credinţă papală 
fusese pus un sfeşnic de aur cu şapte braţe şi cu lumînări de 
ceară aprinse; sfeşnicele nu erau papale, ci sîrbeşti sau 
bizantine, dar nestematele colorate de pe podoabele cadinelor 
scînteiau în noaptea ceea mai viu în licărirea lumînărilor şi ochii 
frumoaselor păreau mai calzi. 

Însuşi sultanul venise să petreacă împreună cu ele. El păşea 
pe covorul pufos, aplecat sub înaltul turban lucitor, al cărui 
capăt îi cădea pe frunte, pentru ca lungile canafuri să-i 
adumbrească spriînceana sub care lipsea un ochi. 

Sultanul păşea cu genunchii puţin îndoiţi, trăgînd din cînd în 
cînid piciorul şi căutînd un loc unde ar putea să şadă. 

În vremea aceasta, la Damasc, Faradj Kedivul, sultanul 
Eghipetului, stătea întins în întunericul înăbuşitor pe un vraf de 
aşternuturi moi, acoperit de un văl uşor înmiresmat şi se gindea, 
se tot gindea cum să-l amăgească cu cît mai multă şiretenie pe 
grosolanul mongol Timur, cum să-i nimicească nu cu oștile, ci 
prin vicleşug urdiile djagataie, deoarece oştenii lui Faradj, deşi 
chipeşi, erau însă prea puţini; cum să-l dea peste cap pe Timur, 
să-l alunge, să-l fugărească pînă la Samarkand şi mai departe, 
deşi Faradj nu ştia cîtuşi de puţin ce era mai departe de 
Samarkand. 

Faradj strigă pe arapul nevăzut în întunecimea înăbuşitoare şi 
porunci să fie adusă mongola cu faţa lătăreaţă, cumpărată la 
Astrahan cu citeva zile mai înainte pentru sultan, împreună cu 
alte cinci fete cercheze. Faradj hotărise s-o întrebe ce ştia 
despre Timur. Să spună tot ce auzise; în simplitatea-i 
feciorelnică ea putea povesti lucruri care nici nu le trecuseră 
prin minte să ie afle neguţătorii cei grosolani! Lui Faradj îi era 
totdeauna mai uşor să stea de vorbă cu fetele decit cu 
neguţătorii sau cu căpeteniile de oşti - de mult îşi dăduse seama 
de acest lucru. Îndată însă ce mongola intră cu făclia, lui îi fu 
lehamite să se mai gindească la Timur. 

Nici Timur nu dormea în noaptea ceea. 


Şedea în marea iurtă, împodobită cu covoare grele şi cu arme. 
Se afla acolo şi jilţul cioplit cu măiestrie în fildeş. Strîngîndu-şi 
sub el piciorul stîng şi lăsînd în jos piciorul beteag, Timur şedea 
în jilţ, iar djagataii, de ambele părţi, ţineau sus masalalele 
aprinse. 

Tocmai stătuse de vorbă cu solii împăratului chitailor. Rostise 
cuvinte aspre, osîndind cele scrise în epistola împăratului lor: 
acesta socotea drept peşcheş darurile pe care Timur le trimitea 
din cînd în cînd în ţara chitailor. Nu, Timur nu se socotea supus 
împăratului chitailor, şi el înşira solilor, care-l ascultau în tăcere, 
toate greşelile împăratului lor. 

Unul dintre soli îşi ţinea în jos miinile prelungi cu degete 
subţiri. La un deget avea un inel închis la culoare, gros şi, de 
bună seamă, greu, cu o piatră mare, care licărea ca un foc 
albastru. 

Timur se uita la inel, gîndindu-se că toate comorile agonisite 
printre dărimăturile Iranului, Hindustanului şi celorlalte ţări nu 
aveau nici un preţ dacă nu punea alături de ele şi bogăţiile ţării 
chitailor, fără de număr. Şi cu cît privea mai mult inelul cu atit 
mai aspru răsuna glasul lui. 

În sfîrşit, porunci ca solii împăratului chitailor să fie opriţi ca 
zălog, pînă cînd va hotărî ce să facă cu ţara lor.. 

In noaptea ceea, în Noul Sarai, Edighei îl chemă la el pe unul 
dintre mai-marii urdiei sale. Cu mîinile la spate, cu ceafa între 
umeri, hanul păşea de colo-colo; căpetenia urdiei, stînd smirnă 
lîngă uşă, privea chipul zbircit, puhav al hanului, iar cînd hanul 
se întorcea, se uita la degetele lui chircite. Pe Edighei îl 
neliniştea  Tohtamiş. ÎI neliniştea faptul că Tohtamiş se 
ascundea, se pitea undeva. Acest lucru i se părea mai 
primejdios decît atunci cînd Tohtamiş se aciuase la litvani şi-l 
asmuţea la război pe Vitovt al Litvei, ascuţindu-şi în văzul 
tuturor hangerul împotriva lui Edighei. Atunci, Edighei ştia că 
lovitura va veni din Litva; ştia la ce să se aştepte. Acum însă ştia 
numai un singur lucru: Tohtamiş îşi ascuţea hangerul, dar unde? 
Tohtamiş nu se astimpăra; el, cel mai mare dintre urmaşii lui 
Gingis, putea care să-şi lepede moştenirea? Nu, de-ar fi fost în 
locul lui, nici Edighei n-ar fi lepădat-o. Deodată Edighei se miră 
de gîndul lui: „Doar acum eu i-am luat locul!” Tohtamiş fusese 
han al Hoardei de Aur pînă se ivise Timur şi-l pedepsise, pînă ce 


pierduse lupta de lîngă Cistopolie şi altă luptă, pe Terek. Atunci, 
în locul lui Tohtamiş, se suise Edighei în scaunul hanatului. 

Trebuia să găsească oameni credincioşi,  cutezători, 
necunoscuți care, după ce au să dea de urma lui Tohtamiş, să-i 
cîştige încrederea. 

Noaptea era pe sfirşite. Toată noaptea aceea hanul Edighei 
împreună cu credincioasa şi bătrina căpetenie a urdiei prefirară 
nume după nume. Dar cum se opreau la unul, nu zăboveau mult 
asupra lui, se apucau să caute altul... 

Deasupra Moscovei îngropată în omăt, ferecată de ger, după 
ce trăseseră clopotele tuturor bisericilor, mai răsuna încă 
dangătul chimvalului de la Sobor. De obicei, Vasili Dmitrievici, 
marele cneaz al Moscovei, se întorcea de la utrenie pentru ca, 
după o scurtă odihnă, să se apuce de treburi. Ca şi tatăl lui, 
Dmitri Ivanovici Donskoi, Vasili începea să lucreze cu noaptea-n 
cap. Dar în ziua aceea îşi sărbătorea numele şi pe deasupra 
împlinea treizeci de ani de viaţă, aşa că ascultase liturghia şi 
avea să-şi petreacă ziua cu oaspeţi. 

In sălile de aşteptare ale marelui cneaz se adunaseră boierii. 
Marea cneaghină a Moscovei, Sofia, fiica lui Vitovt al Litvei, 
nepoata lui Olgherd, plecase spre încăperile ei, iar roşcatul Vasili 
se opri, rotindu-şi de colo-colo ochii cu vederea slabă. Feodor, 
fiul răposatului boier Zahari Tiutcev, se apropie şi-i spuse încet: 

— A sosit un sol de la Hoardă, din partea lui Tohtamiş. Te 
roagă să-l primeşti, stăpîne. 

— Cine e? 

— Un sfetnic apropiat al lui Tohtamiş. Numele lui e Kara- 
hogea. E horezmian din lurgheni. A fost cu Tohtamiş în Litva, iar 
acum e omul lui de încredere. 

— Ce vrea? 

— L-a trimis să te roage să-i primeşti pe fiii lui Tohtamiş, să 
stea aici, pînă cînd Hoarda va scăpa de Edighei. 

— O să chibzuim. lar, deocamdată, pe Kara-hogea ţine-l în 
cinste. Nu-i făgădui nimic, dar nici prin tăcere nu-l supăra: să ne 
dea răgaz. 

— Hogea se grăbeşte. El spune că acolo la ei e zor mare. 

— Ştim noi şi fără el ce-i acolo la ei. Să ne dea răgaz... 

In văzduh se şi ivise picla care prevestea zorile. 

Ghevork Puşok ieşi de sub blănurile lui de oaie; drept înainte, 


deasupra stepei mnămeţite, se ivise, ca o dungă întunecată, o 
aşezare omenească. Cît de mult ar fi vrut să schimbe o vorbă cu 
cineva! Dar toţi neguţătorii dormeau. Tălpicile săniei scrişneau 
ca şi pînă atunci pe omătul îngheţat şi de aceea, de jur împrejur, 
totul părea deosebit de tăcut. 


Şi în stepa Karabahului domnea liniştea. Ulugbek tocmai se 
întorsese de la primirea solilor împăratului chitailor de la care 
luase un răvaş şi-l dusese bunicului, aşa că nu se culcase încă. 
În iurta lui dormea Halil, care se trezi cînd intră Ulugbek. Mirzacii 
stătură mult de vorbă despre viînătoare, despre păsări de 
vinatoare, care dintre ele erau mai iscusite. Amiîndoi erau de 
părere că şoimi, întreceau toate celelalte păsări în această 
privinţă. 

După ce au tăifăsuit şi au tot tăifăsuit, Halil se sculă şi plecă, 
voia să cerceteze oştenii pe neaşteptate. Ulugbek nu înţelegea 
de ce. ă 

leşi din iurtă şi se opri în fata focului ce se stingea. In scrum 
scăpăra cînd şi cînd cîte o scînteie albastră, dar tot mai arareori, 
tot mai arareori. Benişul de brocart nu prea ţinea de cald. 
Băiatul se zgribulea de frig, dar nu se hotăra să intre în iurtă. 
Cerul era tot mai sur, dar de jur împrejur pămîntul era încă 
cufundat în întuneric. Stelele îşi pierdeau strălucirea şi doar una 
mai licărea, bătindd cînd în verzui, cînd în azuriu pe cerul 
Karabahului, unde zorii mijeau parcă în silă. 


Redactor responsabil: ELENA MOŞNEAGĂ 
Tehnoredactor: AUREL BUCUR 
Dat la cules 11.05.1966. Bun de tipar 21.08.1966. 
Apărut 1966. Tiraj 15.150 ex. Broşate 12.080 
Legate 3.070. Hirtie Ediţie B satinată de 63 g/m” 
format 540X 840/16. Coli editoriale 29,87. Coli de 
tipar 34,5. A. nr. 17.851. C.Z. Pentiu bibliotecile 
mari 8S. C.Z. Pentru bibliotecile mici 85—31=R. 
Tiparul executat sub comanda nr. 60.298 la 
Combinatul Poligrafic „Casa Scînteii”, Piaţa 
Scînteii nr. 1, Bucureşti - Republica Socialistă 
Romiînia 


Vol. | şi Il Lei 27