Revista Cinema/1963 — 1979/1979/Cinema_1979-1666898837__pages101-150

ambitia 
documentarului 


Paul Menu, 


automobilismul 
si virtutile 
filmului utilitar 


Luna trecută, Automobil 
Club Român a implinit sapte 
decenii şi jumătate de exis- 
tentă. Tot mai numeroșii săi 
membri si simpatizanti (a- 
proape trei sute de mii de 
«aceristi» sint ráspinditi as- 
In toate județele țării) au ținut să tn- 
pine cum se cuvine evenimentul, solici- 
i din timp studioului «Alexandru Sahia» 
film omagial. Am văzut astfel ACR la 
de ani, un scurt metraj încărcat de tan- 
te nostalgică, înfăptuit de o echipă de 
lizatori condusă de regizorul Erwin Szek- 
Evocarea caldă, prin cuvint și imagine, 
nor performante de excepţie ale sportu- 
pe patru roti, de la acei «formidabili» — 
remea lor — 66 kilometri la orá ai primu- 
campion George Valentin Bibescu si 
ă la ciștigarea, de către Petre Cristea a 
berdificilului raliu de la Monte Carlo, 
Heste evidentele afinități ale cineastilor 
A de subiectul propus; secvențele alb- 
bru extrase dintr-un jurnal de actualități 
altădată în care vocea crainicului trepi- 
hzá parcă în zumzetul motoarelor par- 
pantilor la «marele premiu al orașului 
hsov», se alătură firesc întrecerilor pline 
culoare ale prezentului, fie ele con- 
suri de karting pentru copii ori ambi- 
ase competiții între «Dacii», pentru cei 
ri. Am regretat, totuși, că în destul de 
utioasa trecere în revistă a recordurilor 
azi și de ieri din ACR la 75 de ani, 
aflăm nimic despre o performanță ine- 
B, menită să confirme vechea si constan- 
solidaritate dintre cele două epocale 
eriri ale tehnicii sfirsitului de veac: 
à din 1898, cînd în Bucuresti atari mij- 
ce de locomotie se numărau cu ajutorul 
petelor unei singure miini, Paul Menu, 
porterul frenetic» al începuturilor fil- 
lui românesc, obținea o rarissimă «auto- 
atiune de a circula pe stradelele Capita- 
cu un automobil», cu conditia expresá 
ă, «de a nu Impiedica circulatiunea pu- 
al» 
De la automobilism la protectia muncii si 
la locomotivele electrice la mobilá sau 
depozitarea márfurilor, o multitudine de 
omenzi» cinematografice sint lansate a- 
al de către ministere, centrale indus- 
Ale, felurite instituţii; cele peste 150 tit- 
i din 1978 (anul acesta ele vor spori cu 
ca un sfert) vorbesc de la sine despre 
nderea însemnată ocupată de filmul uti- 
în producția studioului «Alexandru 
hia». Îmbinind armonios necesităţile re- 
mei cu valenţele instructive, operind cu 
bdalitáti de prezentare audio-vizuala di- 
sificate, unele asemenea scurt metraje 
pășesc sfera strictă de audientă a celor 
ora li se adresează în mod direct. 
a resursele ficţiunii apelează Mirel Ilie- 
şi Doru Segal în Paza bună trece pri- 
pjdia rea, film de protecția muncii turnat 
cererea Ministerului Industriei Chimice; 
cazurile — unele haziii, altele mai putin — 
abat in lant asupra tinărului muncitor 
rnit în explorarea marelui combinat «Sol- 
tul», dar el va învăța din accidentele 
bprii, din cascada de arsuri, lovituri sau 
Ectrocutári simulate, obligindu-ne pe toți 
meditație și, desigur, la netranspunerea 
practică a unor astfel de comporta- 
ente. 
n Invitaţie, Paula și Doru Segal narează, 
delicateţe si umor, periplul fericit al 
ui cuplu prin magazine de prezentare 
obilei, minunat aprovizionate; proaspe- 
insurátei nu numai că găsesc fără etor- 
i dormitorul și sufrageria mult visate, 
r (curat, ca-n filme!) beneficiazá in plus 
de serviciile prompte si absolut irepro- 
bile ale transportului achiziţiilor lor la 
miciliu. Mai arid, att prin specificul su- 
Pctului cit, mai cu seamá, prin obligatia 
a-l reda pe parcursul a două acte, Pale- 
area mărfurilor în comerţ, de Lupu 
tman, demonstrează cu lux de amă- 
nte, cum ar trebui să fie manevrate «pa- 
izat» şi mecanizat, stivele de ambalaje 
ărcate cu bunuri casabile si perisabile 
re, de suficiente ori, zac prost orinduite 
depozite și nu doar acolo. 
ratie eforturilor documentaristilor de 
le conferi spectaculozitate și dinamism 
colo de cerințele precise ale «comenzii», 
umite «tehnofilme» și-ar afla cu succes 
ul în rețeaua obișnuită a sălilor de cine- 
à: distribuitorii dinCentrala România Film, 
ntru care difuzarea peliculelor cu carac- 
utilitar nu constituie deocamdată o 
eocupare, ar putea alege cu uşurinţă 
ci, dintre zecile de titiuri realizate anual, 
eva în măsură să intereseze cu adevărat 
blicul larg. 


Olteea VASILESCU 


Iată un film 
care se vorbeşte . 
putin si | 
se «vede» mult ` 
(cadru din filmul 
Un om in loden , 
de Nicolae 
Mărgineanu, 
cu Victor Rebengiuc) 


/ 


pornind 
de la o recentá 
premierá 


Cu aproape 15 ani în urmă, 
un tînăr scund si firav dădea 
examen de admitere la IATC, 
Secţia operatorie. Fáceam 
parte din comisia de exami- 
nare şi trăiam aceleași emo- 
tii cu candidaţii veniţi în nu- 
már mare, mult prea mare, să ia cu asalt 
porțile unei arte misterioase, atrăgătoare. 
fascinante, cinematografia, la acea epo- 
că de mari speranțe și promisiuni pentru 
filmul românesc, cînd Liviu Ciulei ne lăsa 
o moştenire de referință, care, de atunci, 
ro cheamá invariabil Pádurea spinzura- 
ilor. 

Ráspunderea examinatorului la un con- 
curs cu 10—12 candidati pe un loc este 
de-a dreptul coplesitoare, mai ales la o 
specialitate unde criteriile sint destul de 
labile, iar crisparea paralizantá reduce la 
jumátate capacitatea candidatului In a-si 
demonstra cunostintele si bruma aceea de 
reacţii afectivo-nervoase, ce ar trebui să 
însemne promisiunea unui talent. În atari 
situaţii, cuplul examinator-candidat amin- 
teste, într-un fel, de relația medic-pacient. 
Un diagnostic inspirat este cu putință 
numai dacă bolnavul «vrea să colaboreze», 
descoperindu-si laturile cele mai ascunse 
ale suferinței si mai cu seamă ale sufletu- 
lui împovărat de suferință. 

Printre candidati figura un nume care nu 
spunea nimic, înmatriculat în ordine alfa- 
betică la litera M, al nu știu cîtelea nume 
ce se perinda prin fata unei comisii putin 
obosite de concurs într-o vară caniculară, 
putin plictisità de platitudinea ráspunsuri- 
lor multor nechemati si, mai ales, vádit 
dezamăgită de propria-i competență de a 
investiga cu obiectivitate într-o operație 
dificilă, delicată, mai mult intuitivă, cind 
trebuie să descoperi diamantul din tona 
de steril. 

Atunci s-a nimerit să-l am în fata pe 
Nicolae Mărgineanu. Trecuse cu bine citeva 
probe obligatorii (compoziţia fotografica, 
aranjamentul luminii pe un bust etc.) si 
urma să analizeze din punct de vedere 
piastic reproducerea unei picturi celebre. 
Venise momentul să ia contactul direct, 
uman, cu cel ce urma să dea decizia capi- 
tală. Vorbea precipitat, sugrumat de emo- 
te, oarecum dezordonat, dar în perfectă 
cunoştinţă de cauză. Atenţia mi-a fost 
atrasă de un amănunt fără importanţă, dar 
care peste ani m-a urmărit ca o povară: 
mișcarea miinilor. Fiinţa aceea zbuciumată 
urmărea conturul reproducerii cu mlini de 
chirurg, desena în aer volute imaginare și 
minglia hirtia colorată cu sfiala cu care ai 
dezmierda obrazul unui copil. Depásise 
momentul de trac, comenta doct spiritul 
operei de artă şi isi fringea dureros dege- 
tele, dar într-un fel anume care trăda voință, 
duiosie, Inclestare imbinatá cu tandrete. 
Se confesa prin mlini. 

Nu má sfiesc să mărturisesc după atitia 
ani că mintea mi-a fost străfulgerată de 


simtámintul acela ciudat, indescriptibil, cind 


Lupta pentru o 


nouă calitate... 


..pe care Partidul cere să o dám 
în toate domeniile muncii noastre, 
impune, ca o imperioasă necesitate, 
un dialog mai angajat 
între creator şi critic, între cineast şi spectator. 


Profund convinsă de necesitatea acestui schimb de opinii, 


redacția revistei «Cinema» pune această pagină 
la dispoziția creatorilor, producătorilor, spectatorilor, 
de fapt, a tuturor celor care se simt implicați 
în destinele filmului nostru. 
Sîntem convinşi că un schimb de opinii 
deschis şi principial, competent şi responsabil 
va putea anihila — cel puțin parţial — 
efectul negativ al «discuţiilor de culise». 
Va putea contribui la crearea unui climat de înaltă 
exigentà față de propria noastră muncă. 


Filmul cu suspense 
al unui om paşnic 


spiritele se «ating» în zonele lor de adinci- 
me, se identifică, si mi-am zis cu usurarea 
unei descătuşări: iată un om cu adevărat 
sensibil. Trecuse examenul de simtire su 
perioară, care nu încape în nici o programa 
analitică. 

Nicolae Mărgineanu și-a dat seama de 
reuşită din complicitatea privirilor noastre, 
s-a înclinat sfios, timid, si s-a îndreptat 
spre ușă. Şi, deodată, comandat de acel 
resort lăuntric ce dezamorsează teama, s-a 
intors brusc spre comisie și ne-a pus pe 
masă un album cu fotografii. Examinarea 
fiind terminată, ne-am permis să-i admirăm 
imaginile hors concours, cum s-ar zice, 
așa, pentru «cultura noastră generală». 
Fotografiile erau de o mare frumuseţe plas- 
ticà, trádind originalitate, un simt αἱ detaliu- 
lui, o dragoste aproape maladivá pentru 
natură, o natură solitară, tristă, picturală. 
Am rămas surprinși în fata acestui profe- 
sionist dotat, ne-am felicitat pe muteste de 
a fi descoperit un talent. Dacă ar fi fost un 
candidat cu tupeu, care stie să-şi joace car- 
tea cu abilitate, ar fi inceput, poate, cu 
albumul. Dar Mărgineanu cel candid și 
sensibil a trecut prin examen onest, probă 
cu probă, deși cunoștea fotografia de la 
natura-mamă, o avea în singe, priviri, mîini 
si simțea lumina asa cum simte țăranul 
pămîntul. Dacă nu-și chinuia mlinile ca 
într-un ritual secret, puteam sá jur cá am 
de-a face cu un concurent bine pregătit, 
dar... perfect normal. 

Vremea ce s-a scurs ne-a confirmat spe- 
rantele. Nicolae Mărgineanu s-a plasat ra- 
pid în plutonul fruntaș al operatorilor de 
talent, de-ar fi să pomenim numai Tănase 
Scatiu, lucrare remarcabilă prin patetis- 
mul imaginii, portrete memorabile, vivaci- 
tatea mişcării si cromatica, cind învăluitor- 
romantică, cînd obsedant-apăsătoare. 

A urmat debutul de regizor, după ce și-a 
format mina alături de Dan Pita în Mai 
presus de orice. Si este emotionant să 
constati solidaritatea de generaţie la acești 
cineasti; Pita l-a ajutat pe Mărgineanu, 
Mărgineanu l-a ajutat pe Tarko. Pentru cà, 
asa cum spunea un literat, multi visátori 
nu s-au realizat, căci n-au simţit la început 
pe umerii lor o mină prieteneascá. «Nu poti 
lua drumul Himerei numai cu scrișnete de 
dinți si cu amarul singurătăţii tale». 

La ora la care scriu, azi, marti, 17 aprilie, 
recunosc, sentimental, nu ştiu atitudinea 
criticii nesentimentale în fata filmului Un 
om în loden. Seara premierei a fost o săr- 
bătoare, însă reacția celor ce influențează 
cu pana gustul public poate fi contradicto- 
rie. Criticii se vor fi ocupat, desigur, de 
intriga tilmului cu tentă psihologică, jocul 
actorilor si contribuția regizorului la reali- 
zarea noii producţii a Casei Unu (această 
veritabilă catapultă în promovarea debutu- 
rilor) şi sper sà nu le fi scăpat virtuțile in- 
discutabile ale imaginii semnate tot de un 
debutant, care de azi inainte se numește 
operatorul şef Gabor Tarko. 

Imi asum rolul modest de a puncta citeva 


merite «cinematografice» ale filmului, toc 
mai pentru a sublinia aportul artistic al re- 
gizorului cu saltul său spectaculos de la 
operator la regizor. Nicolae Mărgineanu 
nu este primul «director de fotografie» care 
se decide să treacă la cirma filmului (cu 
sau fără diplomă de regizor, cum argu- 
menta lon Bucheru în cuvintul său de des- 
chidere), dar schimbarea lui de statut mi 
se pare cea mai concludentă din toate cele 
experimentate pină acum de cinematogra- 
fia noastră. 

În primul rind, se observă cale de o posta 
că artistul ştie să privească climatele fosfo- 
rescente ale realităţii prin aparat și a privi 
micro gi macrocosmosul uman. prin ocu- 
larul camerei de luat vederi inseamnă a da 
greutate specifică vizualului într-o artă prin 
excelenţă vizuală. În filmul Un om în loden 
se vorbește mai putin si se «vede» mai 
mult. Lumea eroilor este cercetată prin 
lupa de sticlă, o sticlă rece, deformatoare, 
cu legi optice speculate pină la rafinament. 

Mărgineanu este un om pașnic. Pentru» 
el, pentru noi toti, universul tramei joli- 
tiste si al indivizilor declasati, cu teletoane, 
magnetotoane, casetotoane aducătoare de 
moarte este o lume «ireală», ce ia proporții 
de coșmar. lrealul ia forme concrete cu 
mijloace strict cinematografice. Aminti- 
ti-và scena tentativei de omor din lift, unde 
geometria halucinantă a perspectivei extra- 


"terestre (excepțională rezolvare) este mai 


tulburătoare decit crima în sine. Aminti- 
ti-vá de obsesia eroului amenințat de vocea 
feromagnetică. El nu-și manifestă spaima 
numai prin vorbe şi comportament. Scula 
asta modernă li pătrunde ca un fier roşu 
în ochi şi din orbite, în creier,prin imaginea 
proiectată pe ochelari (altă rezolvare vizuală 
ieșită din comun), într-o mișcare lentă de 
apropiere, obsedantă ca obsesia însăși. 


La Mărgineanu teama se convertește in 
linii fantasmagorice, bunătatea în contu- 
ruri irizate, neliniştea prin angoasa apara- 
tului, suspensul din conflictul luminá-Intu- 
neric, caracterul personajelor din incan- 
descenta culorilor s.a.m.d. Pe scurt, acesta 
este, după mine, concluzia concluziilor şi 
marea calitate a filmului; sentimentele, at- 
mosfera, tensiunea situațiilor își au echi- 
valent și motivaţie vizuală pe ecran. Cu 
alte cuvinte, regizorul reușește performanța 
de a smulge scenariului, închis ca o stridie, 
mărgăritarul filmic, într-un limbaj modern, 
original, inedit. 


Şi dacă mai sint colegi de breaslă și cro- 
nicari neinduplecati care caută şi găsesc 
firește unele imperfectiuni inerente, nu le 
pot spune decit atit: aveţi răbdare, Nicolae 
Mărgineanu a trecut doar proba obligatorie 
de examen, dar nu ne-a arătat încă «albu- 
mul» marei sale disponibilitàti artistice. ÎI 
așteptăm la viitoarele filme cu pumnii 
strinsi. 

Bravo Márgineanu! 


Constantin PIVNICERU 


Moldovan 
E 'ilmárilor, în 


EI western din 


conu. La 


reamen: 


banu: «Am 


'm y Şi In 
șocul primului conta: 
inele le-a învăţ: 


ricáneste 


| 
Ovidiu luliu n: «intoarcerea 
ardelenilor propune inedi m 
. bogátind astfel univ 
şi ardelenii, | care l-a 
rcerea c in r i | profilul si 
10 | 
tul Americii.» 
stumul ne 
schim la fel. a- 
| ceasti 
È sint 
| mic, di 
eria a doua a 
Romulus a | 
am grijă 
i 
ἑ. L = 
= T == ===> = 


nevoi: 
ir altora 


lui de 


omul mari 
ea unui copil şi 


denie 


iim? 
L ia din doamne 


ck-ul mamei adoptive 
1 M-am 


ocê; 


pentru 


nci: 


|. , 
a ACE 


Vasile 


1 comi 
| ru Ci m 
| d anumiti actori. Si 
u trece timp Ibátrinim, nu mai 
te inte y si roluri. Actorii 
| 
i izor poa 
nu 
“Sco r m "kb | Intimpla 
prind contururi fruct. E 


"- ; iur 
d Sora So implinit 


introduce 


D 
x >, 


cenaristei 


s-au termi at. Sint 


uri 


| EM locuri minun imile Ceahlău- 
A» ^, lui, în județul Neamt, Ic fost 


1 dovea 


izor cu multă 


pr x 
’ nt al 
È zile 


| cà cinema 
| cele din urm 


- 4 mului? | 
puteam lua 
d "Tm ` 
in Stitut. | 
E e) [ auten: | 
e f figurile [ 
αι νυν d 7 E 2 " | 
| | 1 deocamdată pove totul | arse de | 
| i nd a 
Σας 
Ga Sc 33 [ re dintr le filmului vi s: 
= È 


| pare mai semnific in oraşe 


[oate. 


spre 


pinà în prezent 


| de rezolvat la acest 


hologiilor 


le interpr 


natura este sau tr 


sentimentul, 


Foncordantá cu 


| lui, alteori In contras 


si uneori indiferentà 


Puteti numi un moment de bucurie, 


despre cinema 

a regizorului 
apelul la neprofesionis 
, (Liliana Tudor si 


Gheorghe Marin) 


al dumneavoa 
la filmárile de piná acu 


La filmare, nu-mi dau + 


neliniste. 


un film important p 


tualá si má comp 
Cer im avut 
alta, 


pentru 


4 la nina viitoare. 
Sai Weih 


direct din afirm n cele 


ázboiului? inti itorul 


Ajung pri un singu propus Iti | 

man, hingl meserie, foarte dragi | 
I Rubrica «Panoramic romái | 

este realizată de Roxana P | 

| ati ipelat nep ` pl 3 1 

Foto: Emanuel TÀNJA [ 


In noaptea de Anul Nou din Ora 


1 r | Zero (filmul Casei Patru; scenariul 
4 od Coman Sova; regia Nicolae Corjos) 


— — = - - | există un personaj, afla- 


| ra: inui In un: ei, ra: 1 tă mereu in cău de 
d 55 8 NE E "91 3 DI Au er Wo — | senzație. În zadar înce A operatorul 


= E | s-o convingă să jreascá cà a 
filmat destul (si destule!), mai 
apuce si ei măcar o oră din revelion... 
Reportera frenetică nu conteneste a 
rivi in ochi si a 
mitralia cu întrebări. Nu întimplător 
a distribuit-o în acest rol pe 
lagă. A nu-i răspunde la 
privirii filtrate 


indiferent, nu 


d ου la ima 
d + puține inlocui! 


Wore d lumină 
| ALK de luminá mo 


exprimare 


rele iubiri, am ince 


de palat, 


concep! 
acelasi timp p 


telex Buftea 


La ordinea zilei: 
actualitatea 


000 Trei filme noi în producţie: 

@ Cine mă strigă noaptea? (titlu 
provizoriu). Casa Unu. Scenariul: Ro- 
dica Padina. Regia: Letiţia Popa. Un 
film despre adolescență, despre con- 
secintele unui pas greșit, despre aju- 
torul primit la timp de la cei din jur... 

O Zbor planat. Casa Trei. Scena- 
riul: D.R. Popescu. Regia: Lucian Mar- 
dare. Despre tinerii muncitori ai unui 
șantier din zilele noastre. Filmul nu 
are nici o legătură cu aviația. 

@ Înainte de plecare. Casa Patru. 
Scenariul: lon Băieșu. Regia: Manole 
Marcus. Tot șantier, mai bine-zis, din 
santier in santier, o familie de munci- 
tori... 

@@@ Alte trei filme de actualitate 
se află în cabinele de montaj-sonori- 
zare: Ora zero (Casa Patru; scenariul 
Coman Sova ,regia Nicolae Corjos), 
Jachetele galbene (Casa Cinci; sce- 
nariul Ovidiu Zotta, regia Dan Miro- 
nescu) și Cumpăna (Casa trei; sce- 
nariul Horia Pătrașcu, regia Cristiana 
Nicolae). 

000 In filmări — la mijlocul sau 

spre sfirșitul lor — filmele «de epocă» 
ale anului: Întoarcerea lui Vodă (Ca- 
sa Trei; scenariul și regia: Malvina Ur- 
sianu), Lumina palidă a durerii (Ca- 
sa Patru; scenariul George Macoves- 
cu, regia lulian Mihu), Rug și flacără 
(Casa Cinci; scenariul și regia Adrian 
Petringenaru, după romanul lui Eugen 
Uricaru) și 1848 și Munţii în flăcări 
(Casa Cinci; scenariul Petre Sălcu- 
deanu, regia Mircea Moldovan) 
000 S-a găsit Mijlocașul la des- 
chidere din filmul cu același titlu 
(Casa Unu; scenariul Mihai Istra- 
fescu, regia. Dinu Tănase). Eroul, un 
muncitor dintr-un şantier naval, elev 
seralist si rugbist pasionat, va fi inter- 
pretat de Stefan Maitec, pe care spec- 
tatorii l-au mai văzut in rolul lui Nelu 
din. Al patrulea stol. 
000 Se efectuează ultimele operații 
premergătoare copiei standard la loa- 
nide (Casa Patru; scenariul Eugen 
Barbu, după romanele lui George Ca 
linescu; regia Dan Pita), la Bleste- 
mul pámintului și Blestemul iubirii 
(Casa Cinci; scenariul Titus Popovici 
după romanul «lon» de Liviu Rebrea- 
nu; regia Mircea Mureșan). 

999 Ciisura Dunării, așa se nu- 
meste porțiunea cuprinsă între Dren- 
cova și Baziaș, unde face prospectil, 
din sat în sat, echipa filmului Dulos 
Anastasia trecea (Casa Unu; sce- 
nariul D.R. Popescu, regia Alexan- 
dru Tatos). Specificul geografic al 
locului, o amprentă necesară și im- 
portantá nu numai în atmosfera, dar 
şi în acțiunea filmului. O dată stabilit 
spațiul acţiunii, vor urma amenajările 
care să definească timpul: anii celui 
de al doilea război mondial. Autorul 
decorurilor: Andrei Both, cîştigător 
al bursei Uniunii artiștilor plastici pen- 
tru scenografie, în 1979. Debutant doar 
în cinematografie, pentru că în teatru 
a semnat decorul la opt spectacole 
(ultimele dintre ele «Să imbrácám pe 
cei goi» şi «Nu sint Turnul Eiffel» 
pe scena Teatrului Mic.) 

000 Primul tur de manivelă al fil- 
mului Mireasa din tren (Casa Cinci; 
scenariul D.R. Popescu, regia Lucian 
Bratu) s-a tras în Bucureşti, echipa 
continuind filmările la Reşiţa. lata si 
distribuția: Gheorghe Visu, Radu 
Gheorghe, Radu Vaida, Dorel Vişan, 
Ica Matache, Valentina Bucur, lon 
Igorov, Gil Dobrică şi studenții de la 
. A. T. C.: Aurora Leonte, Răzvan Va- 
silescu, Vasile Morariu, Luminiţa Si- 
coe. 

000 «S-au întors ardelenii» si o 
dată cu ei, a început filmările pe 
platoul din Buftea («orășelul western»), 
echipa filmului Întoarcerea ardele- 
nilor (Casa Trei; scenariul Titus Po- 
povici, regia Mircea Veroiu). 


R. PANAIT 


prezențe româneşti peste hotare 


Șapte succese cinematografice în Olanda 


Din nou filmul nostru a fost dincolo de 
hotarele țării mesagerul culturii româneș! 
de azi. La Amsterdam si la Rotterdam, o 
delegatie de cineasti, din care fáceau parte 
Irina Petrescu, lon Bostan, Doru Nástase, 
a prezentat intre 19 si 26 aprilie o selectie 
de filme artistice și documentare româ- 
neşti. O asemenea manifestare nu mai 
avusese loc in Olanda din 1971 si cinefilii 
olandezi, asa dupá cum reiese din cotidia- 
nele olandeze «NRC Handelsblad» si «de 
Volkskrant» s-au arátat «foarte interesati 
de posibilitatea de a reinnoi contactul cu 
filmul románesc». Aceleasi ziare au publi- 
cat ample recenzii si comentarii despre 
filmele vizionate. Astfel a fost apreciată 
«estetica sobră» din Nunta de piatră; 
«istoria spectaculoasă și realistă a vieții lui 
Vlad Tepes care redă adevărul despre 
domnitorul valah, fácind o altă prezentare 
dech ne-au obișnuit autorii americani» 
Ediţie specială este numit de mai multi 
cronicari «un film interesant», «un policie: 
cu relief politic, realizat în stilul thriller-ulu: 
american, dar adaptat specificului istorie 
româneşti din anii grei cind Hitler și Musso 
lini începeau prigoana în Europa», tot 
despre acest film se remarcă «calitatea 
atmosferei, a decorului nostalgic al unu 
Bucuresti de altădată: moda, cofetàriile 
tramvaiele, etc.» talentul lui Dan Pita este 
analizat de mai multi critici după prezen 
tarea filmului Tănase Scatiu. Prin ce- 


nușa imperiului se bucură,de asemenea, 


de aprecieri elogioase, pomenindu-se de 
accentele nostalgice în ciuda temei și a 
dialogului literar, Septembrie este apre- 
ciat ca «un film modern»; în sfirsit, docu- 
mentarul lui lon Bostan care a surprins pe 
peliculá delta olandezá, realizat ca un ori- 
ginal schimb de experientá cu colegul sáu 
Jan Wiegel, care a filmat delta Dunării 
(ambele filme au deschis zilele filmului 
olandez la Bucuresti in noiembrie trecut). 
Ziarele olandeze au publicat si ample pu- 
neri in temă despre istoria filmului romá- 
nesc, de la primele proiecții care au avut 
loc în Bucureşti, numai la citeva luni după 
invenţia fraţilor Lumiere și a primului film 
artistic românesc Războiul independen- 
tei pină la infiintarea studiourilor «Bucu- 
resti», «Sahia», şi «Animafilm» si a Insti- 
tutului de artá teatralá si cinematografica, 
care au permis instruirea si lansarea tine- 
rilor generaţii de regizori. Ziarele au relevat 
nu mai putin personalitatea poetului si cri 
ticului de artă Vasile Nicolescu, conducă- 
torul delegaţiei, director în Consiliul Cul- 
turii şi Educaţiei Socialiste. 


Filmul lui Andrei Blaier Prin cenuşa imperiului şi filmul Septembrie 
al lui Timotei Ursu au adus în fața spectatorilor olandezi citeva 
momente de adevăr despre istoria de ieri şi viața de azi a țării noastre 


lumea filmului dintr-un unghi comic 


Ceea ce nu se poate filma 


«Tatăl» ţipă tinárul şi căzu imediat 
în dizgrație, murdărindu-și genunchii 

Adelaida era blondă şi purta numele 
fratelui ei, intrucit părinții lor muriseră 
de mici. 

Pierduse. un brat în primul război 
mondial si două în al doilea război 
mondial. 

Fiindcă avea obiceiul să roseasca 
des, i se spunea Panseluta. 

«Nu fi prosti» îi soptea la ureche 
subconstientul. 


proiectie 
in trecut cu 


Se oglindea in apa calmă si limpede 
ca în ochii săi proprii. 

Purta un guturai cronic, în ciuda să- 
nátátii sale subrede. 

Desi subtile, ironiile directorului nu 
erau gustate de toti. Turtureanu chia: 
se supără, cînd directorul îi spuse, des 
tul de în treacăt, dealtfel: «Esti un bou!» 

Cind bărbatul o văzu goală, nu-și 
putu stápini un zImbet de superioritate 

Caporalul avea întotdeauna trac in 
lata inamicului. 


intilnirea 
cinematograful 


Din fiinta lui se desprindea un miros 
inefabil de tuica. 

Vázindu- cit de falnic conducea trac- 
torul, Florica îl confundă cu Făt Fru 
mos. 

«Te iubesc», rosti Fánicá in gind. 
Dar Marieta nu-l auzi. 

La şedinţă tăcură toţi, cu excepția 
celor absenţi. 

Fu întimpinat de un cline de rasă 
albă. 

Lud cuțitul și-l táie în bucățele. 

Lupta putea începe. Mina lui se în- 
clestá pe tăișul sábiei. 

Stinca era calcaroasă datorită vintu- 
rilor care o bătuseră mii și mii de ani. 

Privirile lor se Incrucisará. Apoi li se 
născu primul copil. 


Dumitru SOLOMON 


«Íntii m-am întîlnit cu cinema- 
tograful, şi abia mult mai tîr- 
ziu cu filmul...» 


Cind virsta desface contactul unui cineast cu platoul de filmare, cind el începe 
brusc «să aibă timp», timpul acela se umple firesc, tot cu film. Filmul vieţii sale de 
cineast. Pentru el începe atunci «întoarcerea în timp». Vă propunem o asemenea 
intoarcere, alături de unul din «pionierii» noștri, regizorul Paul Călinescu, sub 
forma unui «serial» numit: Proiectie în trecut. 


Ca fiecare dintre noi, m-am inttinit mai 
inti cu cinematograful, si abia mult mai tir- 
ziu cu filmul... Eram în clasele primare cind, 
străbătind agale cu bunul meu prieten 


Riri Cugler, Calea Victoriei, în fata celebrei 
«Terasa Oteteleseanu», o sonerie care 
zbirntia puternic la intrarea unui gang. 
ne-a reţinut atenţia. Era noul cinematogra! 


Lr ——— PP)! 


«Select» (Sala Teatrului TAndàricà de azi)... 
Un domn în virstă, cu o impozantă barbă 
albă şi îmbrăcat într-un la fel de impozant 
costum negru, striga, cu o puternică voce 
de stentor: «Aici, Aicil Aici! Senzaţional, 
formidabil, extraordinar. «Maciste gi fe- 
cioara», nemaivăzut, nemaipomenit. Pof- 
titi, domnilor, poftiti Avem și amore! 
«Ne-am oprit, ne-am uitat la el, apoi la 
Maciste, pe urmă la «fecioară» și, pentru 
cá rămăsesem pironiti cu ochii cit ceapa 
şi gura căscată în fata «fecioarei», domnul 
cu barbă ne-a alungat enervat și cu un pro- 
nuntat accent italian: «Hai, plecați acaza, 
la mamaligut!...» Intristati, ne-am îndepărtat 
încet, încet cu paşi mărunți şi astfel am 
ratat prima Intfinire cu cinematograful. Pu- 
tin după aceea am început însă să-l frec- 
ventez împreună cu prietenii mei. Era pe- 
rioada marilor comedii cu Harold Lloyd, 
Zigoto, Mack Sennett, Pat si Patachon, 
Dobitocescu. Prietenii mei au Intiintat un 


fel de asociaţie a cinefililor: cind nu aveam 
bani pentru toti, făceam chetă, trágeam la 
sorti lar cistigátorul intra la film avind, 
bineinteles, obligația să povestească la 
ieşire, cu lux de amănunte, tot ce văzuse. 
Povestirile trunchiate — cu oricltá imagi- 
nație am fi avut noi — nu mà multumeau, 
asa că, în scurt timp, am luat hotàrirea să 
mă retrag din «asociaţie»... Prietenia mea 
cu Riri Cugler însă a durat si în timpul 
liceului si al facultății. Eram în clasa a șaptea 
de liceu cind am văzut impreună cu el 
piesa lui Victor Eftimiu, «Cocoșul negru». 
Nu știu de ce «aveam noi ce aveam» cu 
Victor Eftimiu. Pe vremea aceea el era 
directorul Teatrului Naţional și nouă ne-a 
venit ideea să-i facem o farsă. l-am trimis, 
pe cale oficială, o piesă scrisă în bătaie 
de joc, convinşi fiind că directorul nu o va 
citi, ci o va trimite comitetului de lectură. 
Piesa era intitulată «Furtuna», dramă isto- 
rică în trei acte. Personaje principale erau 


Tudor Vladimirescu, Stefan cel Mare si 
Mihai Viteazul. Ca să nu existe nici un 
dubiu asupra intentiilor noastre, am dat 
următoarele indicaţii: ACTUL |. Acţiunea 
se petrece în mormint. La ridicarea cortinei, 
un vierme traversează scena. Tudor Viadi- 
mirescu şi Ștefan cel Mare stau de vorbă. 
Un zgomot puternic li face să sarà în pi- 
cioare. Prin zid, apare Mihai Viteazul fără 
cap... Şi toată piesa a fost scrisă la modul 
acesta... În naivitatea noastră eram convinşi 
că ea va fi citită de comitetul de lectură, 
si ne bucuram nebunește de situația In 
care se va afla directorul care a înaintat 
comitetului o asemenea piesă... După ani 
şi ani, l-am cunoscut pe Victor Eftimiu. 
Mi-era foarte drag, deși era mult mai în 
virstă ne Imprietenisem, dar nu am avut 
niciodată curajul să-i pomenesc de piesa 
«Furtuna»... 


Timpul a trecut apoi si pentru noi tinerii 


$i, prin 1930, după terminarea facultăţii — 
«Academia de înalte studii comerciale si 
industriale» — am plecat la Paris pentru 
perfecționare. Aici l-am regăsit pe bunul 
meu prieten Riri Cugler — venit și el în 
același scop — dar care, nu mai ştiu prin 
ce Imprejurare, ajunsese să facă figuratie 
la studiourile din Joinville. Fermecat de 
noua artă şi de atmosfera de pe platourile 
de filmare, Cugler încerca să mă atragă 
si pe mine, dar gindul de a face «numai» 
figuratie nu-mi suridea nici măcar ca diver- 
tisment. Socoteam că e o preocupare mi- 
nora. Dorința mea ar fi fost să fac eu in- 
sumi filme si, neintrezárind această posi- 
bilitate, am preferat să rămin un simplu 
spectator. Refuzind obstinat propunerea 
. meu, am ratat prima Intfinire cu 
ilmul... 


Paul CÁLINESCU 


Teoria filmului 


După ce — pe pianul practi- 
cii — neorealismul si cine- 
matograful direct au redes- 
teptat gustul pentru turnárile 
in exterior, pentru decoru! 
natural, și după ce — pe 
planul teoriei — au fost de 
pásite atit «miracolismul» aparatului de 
luat vederi, CH si «fetisizarea» montajului 
amindouă considerate într-o stare de com 
pletá indiferenţă față de conținuturile cadre 
lor si de organizarea lor láuntricá — foto- 
grama a dobindit, datorită contribuţiilor 
lui Galvano Della Volpe, Siegfried Kra 
cauer, Rudolf Arnheim si ale altor ginditori 
contemporani, o poziție proeminentă in 
estetica particulară a filmului, devenind 
nu numai o «celulă sau moleculă a monta- 
jului» (Eisenstein), ci un «semn bază» 
(Della Volpe), o unitate fundamentală (mo- 
nem pentru Pasolini) a filmului ca limbaj 
de artă. Evident, nu în afara, ci înăuntrul 
montajului fotodinamic, de care nu poate fi 
despărțită. Totuși, din obisnuitele raţiuni 
analitice și metodologice, ne permitem să 
ne apropiem aici separat de problemele 
fotogramei, adică ale cadrului (incadratu- 
rii), înainte ca acesta, cadrul, să fie format 
in imagine filmică, mai precis din faza în 
care componentele sale (cinemele) sunt încă 
natură, material nediferentiat si, bineîn- 
teles, neintegrat (ca sà folosim termenii 
matematici propusi de Pudovkin), dar si 
din faza urmátoare, a organizàrii aceluiasi 
material supus turnárii. În definitiv, ar 
fi vorba de momentele în care — la su- 
gestia subiectului sau a scenariului elabo- 
rat — regizorul «pipăie» realitatea, prospec- 
tează «terenul», adică intră în contact ne- 
mijlocit cu mediul, cu ambianța, Intli gene- 
rică a viitorului său film, apoi specifică (for- 
malizată) printr-o riguroasă operaţie d: 
selectare și organizare. 

«Descrierea ambianţei — preciza de mult 
Pudovkin — este, fără îndoială, una din 
etapele cele mai importante ale creării 
subiectului, iar această muncă nu poate fi 
desigur îndeplinită fără participarea nemij- 
locitá a regizorului. Şi peisajul trebuie să 
fie legat, de linia anterioară a dezvoltării 
acțiunii; à propos de aceasta, voi repeta, 
încă o dată, că filmul, în realizarea sa con- 
cretă, trebuie să fie extraordinar de sobru 
şi de precis: nimic nu poate fi de prisos în- 
tr-un film. De aceea, nu există un fundal 
inditerent, ci fiecare lucru trebuie îndreptat 
spre unicul scop de a rezolva cinematogra- 
fic sarcina asumată. Fiecare acțiune, de 
fapt, cit timp se desfășoară în lumea reală, 
e totdeauna determinată de condiţii ge- 
nerale, adică de caracterul ambianţei (..) 
acțiunea personajelor e contopită direct cu 
lumea înconjurătoare». lar Pasolini, referin- 
du-se și la faza ulterioară a organizării 
(estetice) a imaginii audiovizuale, a înca- 
draturii, în montaj fotodinamic, numită de 
el «monem», populat de obiecte care apar- 
tin realitátii, numite de el «cineme» (inclusiv 
fiintele vii), atrage atenţia: «Ceea ce contea- 
ză nu este raportul dintre încadratură (mo- 
nem) şi obiectele (cineme) din care e alcă- 


nema 


Echivalent cinematografic al 
vechii comedii de salon (in- 
clusiv al subproduselor ei 
puse în circulație de teatrul 
bulevardier), comedia sofís- 
ticatá stá la antipodul burles- 
cului. Chiar si la cea ma: 
grăbită privire, deosebirile apar cu clari- 
tate. Comedia sofisticată abandonează ga- 
gul vizual violent, cu caracter exploziv, 
principala cucerire stilistică a comicului 
sennettian, datorată, cum se știe, tradiție: 
circului si artei mimului. in locul improv: 
zatiei poetice cu obiectele, tehnică frecven- 
tă în şcoala lui Sennett, găsim marivaudajul 
grațios si volubil; în locul mişcării frenetice, 
al goanei-urmărire, întilnim gustul pentru 
dialogul scăpărător, paradoxal cu întorsă- 
turi neașteptate, cu vorbe de duh; în locul 
măștii, a tipului, veritabil pivot al univer- 
sului comic burlesc, ne întimpină actorul 
care mizează pe farmecul prezenței lui, 
pe nuanțele si subtilitatea microfizionomiei, 
pe o anumită dezinvolturá lirică sau ironică 
a gestului (de exemplu, Cary Grant și 
Claudette Colbert sau dintre interpreții 
specializați în roluri secundare. Edward 
Everett Horton și Una Merkel). Lipsită de 
vitalitatea burlescului, comedia sofisticată 
pune accentul pe virtuozitatea și eleganta 
tehnică exceptind contribuţiile lui Lubitsch 
și Capra, ea rămine produsul artizanilor 
abili (de la Gregory La Cava la Mitchell 
Leisen, de la Leo Mc Carey la Tay Garnett), 
nu al individualitátii creatoare, astfel încit 
Bardéche si Brasillach nu vor ezita sá o 
considere «o industrie a veseliei perfect 
pusá la punct, o buná si solidá birocratie 
a risului». 

Strálucitor si artiticios, scáldat intr-o 
atmosferá de dulceag sentimentalism si de 
mondenitate luxuoasá, acea mondenitate 
care Ἡ făcuse pe Thomas Mann sà nu- 


repere $i modele 


Locuri si prospectiuni 


tuită: raport, să-i zicem, logico-semic; după 
cum nu contează nici raportul Incadraturii 
cu o altă încadratură: raport, să-i zicem, 
logico-sintactic. Ceea ce contează este 
raportul dintre ordinul încadraturilor și 
ordinul cinemelor, precum şi raportul din- 
tre ordinul Incadraturilor și ordinul în- 
cadraturilor». * Aceste raporturi sunt de 
spaţiu, de timp, de ritm, si duc, toate, la 
delinierea unui stil, ca expresie a unui anu- 
mit mod si proces de cunoaștere (indivi- 
duală sau de grup). 


fată de alegorie, de «tabulá didactica» 
aproape desăvirşită armonie cu romanul, 
fără a pierde nici o clipă din vedere realul, 
într-un decor natural găsit, după nenumă- 
rate căutări si excursii, în sud-estul Iranu- 
lui, unde fortăreața Bam (cu strania sa ce- 

tate-moartă, ce i se așterne la poale) isi 

împrumută arhitectura si tonurile cromatice 

eforturilor de reconstituire a fortului Bas- 

tiano din film. De bună seamă, factorul de- 

cisiv pentru o asemenea surprinzătoare 

opțiune a fost, credem, culoarea dominantă, 

acel obsesiv galben de argilă atit de prezent 

în naraţiunea lui Buzzati. Dar, în același 
| timp, cineastul s-a lăsat atras, pe bună 
dreptate, si de ineditul, de neprevăzutul 
acestui decor, de posibilitatea declanșării 
în și prin el a unui preţios fior poetic. «Mo- 
mentul descoperirii amănuntului ascuns și 
tipic este adevăratul moment creator, acela 
care dă o valoare exclusivă și singulară 
evenimentului prezentat. A face să se 
vadă un lucru asa cum Il vede oricine nu 
înseamnă nimic, deoarece ceea ce poate fi 
surprins de la prima privire fugară, generic 
si superficial, nu are importanţă: are impor- 
tantà, în schimb, numai ceea ce se reve- 


Adevărul e că aceste consideraţii mi-au 
fost dictate de un eveniment concret: De- 
sertul Tátarilor al lui Valerio Zurlini, re- 
ductie a romanului lui Dino Buzzati, pro 
gramat, filmul, de Telecinemateca noastră 
la mijlocul lunii aprilie. (Am avut ocazia să 
văd acest film în versiunea originală, adică 
in culori, acestea din urmă jucInd un rol 
foarte important,fie în stabilirea relaţiei cu 
textul literar inspirator, fie în privinţa rela- 
tiei intrinsece cu ordinele de Incadraturi 
si de cineme, puse în discuţie de Pasolini.) 
Cazul e semnificativ,tocmai pentru că Zurlini 
izbutește să recompună atmosfera rarie- 


dicționar cinematografic 


omedia sofisticată 


Umorul bonom 

şi lirismul delicat 

al lui Frank Capra 
(gag-man-ul 

lui Harry Langdon) 
în Oftat adínc 

(film realizat in 1927, 
in care aláturi 

de Langdon apare 
Alma Bennet) 


> 


lează unei priviri scrutătoare, care vrea și 
poate să vadă mai profund. Acesta e mo- 
tivul datorită căruia cei mai mari artiști ai 
cinematografului sunt aceia care știu să 
sesizeze cel mai bine amănuntul caracte- 
ristic. Pentru a face aceasta, ei elimină 
toate aspectele generice ale lucrurilor si 
toate momentele de trecere care constituie 
atributul inevitabil al oricărei realități» — 
nota în legătură cu «caracteristicile mate- 
rialului cinematografic», Vsevolod Pudov- 
kin. (Firește, totul depinde de personalitatea 
artistului: în locul lui Zurlini, pus să reali- 
zeze Deșertul Tătarilor, Fellini l-ar fi 
turnat în întregime pe platourile de la 
Cinecittă, și probabil nu fără succes, desi 
în Amarcord, de exemplu, anumite biserici 
si edificii de mucava deranjau, ca și fulgii 
de nea cernuti artificial peste un Rimini de 
studio: deranjau, bineînteles, pe cei dedati 
cu «verosimilul filmic» si cu palpitarea cal- 
dă a vieții pe ecran.) 

Prospectiune, selecție, organizare a ma- 
terialului cinematografic: sunt tot atitea 
întruchipări ale atitudinii și aptitudinii de 
cineast. Ce se întimplă, din acest punct 
de vedere, al «detectării» si organizării 
exterioarelor mai ales, în cinematograful 
nostru? La căutări puține, descoperiri, re- 
velatii și mai puţine. Rareori, locurile de 
filmare alese sunt iluminante; rareori pei- 
sajul depăşeşte atributul de fundal generic; 
rareori asistăm la contopirea organică a 
ambianţei cu personajele. Abunda locali 
tAtile «consacrate», embiematizate, con 
ventionalizate,fie in sens turistic, fie in 
sens industrial-economic: litoralul, delta, 
mánástirile, barajele hidroenergetice, plat- 
formele siderurgice etc. Desigur, nu lip- 
sesc priveligtile «frumoase», dar ele nu 
depășesc cu mult expresivitatea cărţilor 
poștale ilustrate. 

«Puneri în ambiantá» mai puțin banale și 
mai funcţionale? Cite o secvenţă din Moara 
cu noroc sau din Pădurea spinzurafilor, 
cite una din Nunta de piatră sau din 
Filip cel bun, altele din Cursa, din Ultima 
noapte a singurătăţii, din larba verde 
de acasă sau din Clipa. Aproape că ne-ar 
fi imposibil să cităm un film întru totul 
omogen, măcar din limitatul unghi al sce- 
nelor de exterior (în afară, poate, de Re- 
constituirea). Adică un film cu un univers 
coerent, unitar, dincolo de distanţa in spa- 
fiu dintre locurile «deputate» ale acțiunii. 
E un cusur mai vechi al cineastilor autohtoni 
si al peliculelor de la noi, derivat dintr-o 
mereu greșită înțelegere a conceptului de 
«geografie ideală», de imbinare prin mon- 
ca unor scenografii disparate. 

ntrucit, însă, orice discuţie despre spa- 
tiu în film nu are rost si valoare decit in 
relație cu timpul («entitatea amfibie de 
spatiu-timp» care este «ritmemul», după 
Pasolini, va trebui să revenim într-un 
viitor apropiat asupra acestor categorii şi a 
raportului dintre ele, cu o privire specială 
acordată filmografiei nationale prin lumi- 
natorul acestei angulatii anume. 


Florian POTRA 


meascá comediile lui Cecil B. de Mille 
«cinema de transatlantic», universul co- 
mediei sofisticate rámine un univers ilu 

zionist, tipic pentru fictiunile hollywoodiene. 
Nota lui fundamentală e conventionalitatea 
tipologiei (milionarul excentric,dar cu inimă 
bună si cu suflet candid de copil, mosteni- 
toarea bogată, aventuriera internațională, 
gazetarul in goană după vestile de scandal, 
aristocratul scápátat sint personaje scoa- 
se din teatrul bulevardier care stă de 
regulă la originea filmelor, teatrul lui 
Alfred Savoir si Noél Coward, ca să nu 
citám si pe autorii bulevardieri din Europa 
centralá, «gustati» — coincidentà semni- 
ficativá — şi de cinematograful italian al 
telefoanelor albe). Spiritul comediei sofis- 
ticate a fost surprins exact de către Lubitsch 
intr-unul din interviurile sale: «Publicului 
american — public care, după cum știți, 
are mentalitatea unui copil de 12 ani — 
trebuie să i se arate viata asa cum nu e». 
De aici, conformismul viziunii, caracterul 
sentimental al accentului de critică socială, 
optimismul de paradă, nefondat istorices- 
te; de aici, rolul narcotizant pe care l-a jucat, 
nu o dată, comedia sofisticată. Numai 
rareori ea a încercat să scape din aceste 
limite. Experienţa tundamentală în sensul 
cistigárii unei anumite autenticitáti e cea a 
lui Frank Capra: el dă personajelor mai mul- 
tă consistenţă psihologică, își scoate eroii 
din traditionalele ambiante luxoase, intră 
in medii piná atunci ignorate, descrie — 
cu viu simţ al detaliului realist — viaţa cea 
de toate zilele. Arta lui Capra e arta mi- 
cilor, rapidelor notatii psihologice, a umo- 
rului bonom şi a lirismului delicat (Capra 
fusese gag-man-ul lui Harry Langdon), o 
artă în care spontaneitatea se Intilneste 
cu gratia, o artá remarcabilá prin usurinta 
mișcării de baghetă. 

George LITTERA 


Sondaj in cineunivers 


| Cindva, la cumpána dintre 

veacurile al XVIII-lea gi al 
XIX-lea, o mare discuţie s-a 
stirnit între oamenii de li- 
tere si de idei, cu privire la 
conceptul de literaturá mon- 
dială. Discutia, în fapt, n-a 
luat sfîrşit nici azi, fiind mereu Imbogátitã 
cu noi puncte de vedere, cu noi nuanțe, 
cu noi dimensiuni. Devenită astăzi una 
dintre artele cele mai cuprinzătoare şi mai 
larg ráspindite, cinematografia a început 
şi ea să fie confruntatá cu probleme ase- 
mănătoare. Desigur, ca si în cazul litera- 
turii, noţiunea de cinematografie mondială 
nu poate fi redusă la simpla însumare arit- 
metică a cinematografiilor naţionale, desi 
cinematografille nationale — și, din nou 
aici se impune analogia cu literatura — 
constituie cadrul esential, am putea spune 
singurul cadru realmente fertil.în care se 
poate dezvolta si ajunge la plenitudine 
orice fenomen autentic de artă filmicá. 
Fără a intra aici în analize detailate si fără 
a aprofunda toate laturile unei probleme 
deosebit de complexe, e clar că ideea de 
cinematografie mondială presupune schim- 
bul larg și rodnic de valori, contribuţie 
universal accesibilă a unei varietăţi, practic 
nelimitate, de teme, stiluri, modalităţi de 
expresie, crescute din specificitatea spi- 
rituală a tuturor popoarelor lumii. 

În acest sens, un fenomen simptomatic 
— şi de care ne-am mai ocupat în citeva 
rînduri — este cel al afirmării tot mai insis- 
tente pe plan international a cinematogra- 
fiilor asiatice, africane, sud-americane, a 
cinematografiilor din acele zone care, vre- 
me atit de îndelungată și în pofida unui 
trecut de o bogăție neasemuitá, au fost 
ținute, nu numai din punct de vedere eco- 
nomic si politic, ci si cultural, la periferia 
vietii mondiale. Ca sá ne referim numai la 
domeniul care ne intereseazá, decenii de-a 
rindul, cinematografia — cel puţin cea de 
calitate — a fost consideratá drept o exclu- 
sivitate a Europei și a Americii de Nord 
Astăzi, situația este în rapidă si irever 
sibilă schimbare. 

Binetnteles, miile de filme produse as- 
tăzi în ţările în curs de dezvoltare sint des- 
tinate în primul rind consumului intern, ele 
avind,cum e si firesc, mai cu seamă rolul 
de a afirma și a consolida personalitatea 
proprie a naţiunilor care le-au creat. Dar, 
în același timp, si în tot mai largă măsură, 
asemenea filme pătrund pe ecranele lumii 
întregi, intrind în circuitul mondial de va- 
lori, determinind fenomene de intrepătrun- 
dere si influență reciprocă cu produsele 
altor culturi. 

Pentru spectacolul european, contactul 
tot mai intens cu filmele celor trei conti- 
nente, constituie nu numai un prilej de a lua 
cunoştinţă cu o realitate în bună măsură 
nouă pentru el, deşi — s-o recunoaștem — 
nici această informare nu se face fără 
dificultăţi, pentru că ea presupune Infrin- 
gerea unor obstacole create de prejudecăţi, 
de persistenta,vreme Indelungatá,a unei 
viziuni exotiste asupra lumii orientale și 
meridionale, de lipsa unor puncte de refe- 
rintà clase, de propensiunea spre com- 
paratii, analogii și asimilări fără sens. 

Contactul cu filmele venite din răsărit 
şi miazăzi înseamnă gi trebule să însemne 
şi ceva mai mult, posibilitatea comunicării 
profunde cu valori culturale — unele de 
nivel excepțional — multă vreme obturate 
de ignoranță și lipsă de comunicare. Pentru 
atingerea acestui obiectiv, o condiţie sine- 
qua-non este descifrarea limbajului filmic 
specific, limbaj pe alocuri total diferit în 
cinematografia noastră (europeană si nord- 
americaná) si care limbaj exprimá un anu- 
mit mod caracteristic de abordare a reali- 
tátii, o anumită cultură si, implicit, un anume 
sistem de coduri, altele de cit cele cu care 
sintem obisnuiti. Ne referim aici, binein- 


(Sa 


O arta antinaivá 


teles, la filmele autentice si nu la pastigele 
după producțiile occidentale, asezonat: 
cu puțină culoare locală, pastișe încă de 
tul de numeroase, din păcate. 

Să luăm un exemplu mai la îndemina 
spectatorilor noştri. Au putut fi vizionate 
pe ecranele noastre, în ultimii ani, destule 
producții ale studiourilor din zona extrem- 
orientală (nu ne oprim aici asupra filmelor 
japoneze care ar merita o tratare deosebită). 
Unele din aceste filme evocă situația din 
perioada pre-revolutionarà, exploatarea 
crincená la care erau supuşi oamenii muncii 
(țăranii, de pildă) de către moșieri, capita- 
lişti şi reprezentanții puterilor imperialiste. 
Filmele vorbesc despre mizerie si foamete, 
teroarea In care erau ținuți cei ce munceau 
în comparație cu bogăţiile pe care le acu 
mulau exploatatorii. Or, ce ne este dat să 
vedem pe ecran? Personajele, întruchipind 
pe țăranii exploataţi, înfometați, terorizati 
au o înfățișare înfloritoare, sint îndeobște 
corpolenti (conform idealului oriental de 
frumusețe masculină), zimbesc aproape tot 


Filmele afro-asiatice 
aduc 
în circuitul european 
modalități 
proprii de exprimare, 


reflexul 
unor civilizații 
şi al unor tradiţii 
culturale originale 


timpul, sint îmbrăcați decent și trăiesc în 
locuințe îngrijite, amenajate cu gust, în 
timp ce mogierii și şefii autorităților reac- 
tionare sint jigáriti, neraşi, murdari, aflați 
parcă în pragul unei crize de oftică, în timp 
ce locuinţele lor au un aer delabrat, dezor- 
donat, neprimitor. Tabloul de mai sus este 
numai foarte putin exagerat; impresia do- 
minantă este cea pe care am consemnat-o 
în rîndurile de mai înainte. Spectatorii nos- 
tri, crescuți în şcoala unui anume realism 
european, care presupune o anumită con- 
cordantá între înfăţişarea exterioară si sta- 
tutul social-economic, obișnuiți cu un anu- 
me mod de reprezentare vizuală a unor 
concepte ca mizeria, exploatarea, puterea, 
bogăția — nu mai înțeleg nimic. 

Or, mentalitatea culturală asiatică (mai 
precis extrem-orientală) consideră aceste 
corespondente,care nouă ni se par firești, 
drept superficiale si nesemnificative. Im- 
portant pentru creatorul chinez sau coreean 
este să infätiseze esența profundă si au- 
tentică a personajului; or, din moment ce 
exploatatul este, mai presus de toate con- 
tingentele dramatice în care e implicat, 
un personaj pozitiv, el trebuia să aibă 
atributele eroului: frumusețe (după canoa- 
nele locului), sănătate, optimism, forţă, 
demnitate, gust, mindrie, etc. Invers: ex- 
ploatatorul, eroul negativ, este marcat și în 
înfăţişarea sa exterioară de tarele negati- 
vitátii. Ca să folosim nişte termeni «euro- 
peni», imaginea din filmele extrem-orien- 
tale nu este mai putin realistă decit cea din 
filmele noastre; este vorba doar de un 
alt realism, care se exprimă printr-un altfel 
de cod. 

E semnificativ și faptul că în filmele pro- 
duse într-o regiune a globului,care a cu- 


Un cinematograf ce găseşte firesc 


să dea glas muzical sentimentului 
(filmul indian Ochii Shivanei) 


noscut cea mai neagră, cea mai dezolant 

mizerie înregistrată vreodată, această mi 

zerie nu apare aproape niciodată, desi avem 
de a face cu filme demascatoare, de revo- 
lutionará critică socială. Mizeria revoltă- 
toare, demascată în aceste producţii e 
cea de ordin moral, e expresia discre- 
pantei inadmisibile între calităţile (inclusiv 
cele fizice) oamenilor muncitori și statutul 
lor de exploataţi, a nedreptatii profunde 
care constringe nişte oameni plini de cali- 
táti, să fie la discretia unor indivizi inferiori 
lor din toate punctele de vedere. 

Spectatorul de tip european este dese- 
ori şocat şi de amploarea,ca si de caracterul 
oarecum stereotip al gesticii din filmele 
asiatice. Şi aici trebuie să observăm că 
această gestică nu urmăreşte o exprimare 
«realistă», ci corespunde unui cod şi în 
acest fel facilitează accesibilitatea, poten- 
teazá emoția după legile milenar verificate 
ale unui ritual străvechi. În aceste filme, 
ca şi în alte opere de artă din aceeași sor- 
ginte, este vorba de recunoașterea deschi- 
să a convenției (convenţie există bine- 
înțeles şi în operele de artă europeane, fără 
convenţie nici nu poate exista artă), de 
stabilirea netă a unei diferențieri nete între 
universul operei de artă și universul real 
de recunoașterea faptului că fiecare dintre 
aceste universuri își are limbajul său. 

Încă un exemplu ar fi poate util. În fil 
mele indiene — dar si în filmele arabe sau 
uneori si In cele turcești — cîntecele si 
dansurile sint o prezenţă obligatorie, care 
intervine la intervale mai mari sau, de obi- 
cei, mai mici în trama acțiunii (indiferent 
de natura acestei acțiuni). Şi această situa- 
tie miră iar uneori deranjează. Sintem obis- 
nuiti cu existența unei granite bine mar- 
cate între expresia tradițională — «în proză» 
— a dramaturgiei cinematografice și inter- 
mezzo-urile muzicalo-coregrafice, admisi- 
bile doar cînd e vorba de exprimarea unei 
stări de paroxism liric sau a condiţiei pro- 
fesionale a personajelor. Creatorii indieni, 
în schimb, n-au deloc sentimentul că «par- 
tea de proză» e mai putin convențională 
(prin subiect, gestică, etc.) decit partea 
cintatá sau dansată. 

La o primá vedere, multe din filmele la 
care ne referim, pot să apară drept naive 
(după canoanele noastre). De fapt,aceastà 
artă e cea mai anti-naivă, mai construită 
din cite cunoaştem; ea este reflexul unei 
culturi vechi, îndelung cristalizate care 
vrea să-l conducă pe spectator spre esente. 
E absolut ridicol să considerăm «naivită- 
tile» pe care le-am evocat drept expresia 
unei subdezvoltări spirituale, eventual re- 
mediabile în viitor, sub influența bunelor 
maniere europene, tot asa după cum e 
ridicol să considerăm că pictorii medievali 
sau bizantini nu știau să deseneze bine 
si cá,dacá ar fi beneficiat de citeva lecții 
sănătoase de desen de genul celor care se 
predau în unele școli profesionale, ar fi 
ajuns să-și elimine «stingăciile». 

Limbajul filmelor din lumea în curs de 
dezvoltare este sortit, în contact şi con- 
fruntare cu limbajul european, să imbogá- 
teascá sensibilitatea generală a umanităţii. 
Desigur, nu avem de a face cu o artă osi- 
ficată. Arta asiatică,ca și cea africană sint 
susceptibile de evoluţii, de transformări, 
poate chiar radicale. Ceea ce s-a intimplat 
cu arta japoneză (respectiv cu filmul ja- 
ponez) indică o cale posibilă. Alte căi, 
substanțial diferite, fără îndoială, vor fi 
folosite în țări care, spre deosebire de 
Japonia, mare putere capitalistă, trăiesc 
o profundă experiență revoluționară. Aces- 
te căi, aceste transformări vor putea apare 
asimilind, bineînțeles, contributia 
lor străine cu care vin în contact, numai 
diniauntru. Pina atunci, orice atitudine de 
superioritate si de refuz este absurdă. 


cultur- 


Intre pozitiv si negativ, 
nici o şovăială 


(filmul coreean Soarta unui combatant) 


H. DONA 


cineclub'79. Bacău 


Teoretic și practic 


lată două momente marcante — 
un «moment teoretic» și altul 
«practic», definitorii pentru ac- 
tualul climat al vieţii de cine- 
club: 

1) Momentul teoretic e repre- 
zentat de o carte. Un cuprins generos: pagini 
de tehnică cinematogratică, pagini de organi- 
zare a producției, pagini de «experienţă Impár- 
tăşită» (cum s-a realizat filmul x, scenariu şi 
explicații), pagini de filmologie: «Realitate- 
comunicare-artă» (despre specificul limbaju- 
lui filmic, despre cultura cinematografică)... 
Un stil percutant cu eleganţă. O bibliografie 
documentată, la zi si la obiect. Spicuim citeva 
rinduri: «Recomandăm abandonarea acelui tip 
de film care înregistrează pur și simplu, care 
descrie de dragul de a descrie, și nu e condus 
de o idee cinematografică, nu tinde să con- 
struiască o imagine generalizată a preocupări- 
lor şi aspirațiilor oamenilor epocii noastre» 
sau «pentru film cel mai important este să ai 
inainte de toate idei creatoare» (...), «tehnica 
filmării e un element ajutător» sau «regia 
de film nu înseamnă a tipa la interpreti (...). 
Foarte ușor se cred regizori cei ce lasă fil- 
márile pe seama «tehnicienilor» si nici nu le 
trece prin cap cá alegerea elementelor rele- 
vante, compoziția cadrului, mișcarea In cadru, 
semnificația finală, prevederea posibilităților 
de racord, nu le apartin»(...) «De cite ori, cite 
un «regizor» si încă «ferm si exigent», dar 
necunoscátor al specificului limbajului, nu 
obligă echipa să înregistreze pe peliculă erori 
cinematografice...?». 

Fragmentele se referă la filmul de amatori. 
Orice asemánare cu «celálalt» este absolut 
Intimplátoare.. Semnalmentele volumului: în 
Jur de 300 pag. titlul — «Imaginea cotidianului»; 
autorul: cineclubistul timișorean Sandu Dra- 
gos. Așadar, o carte scrisă de un cineamator 
pentru cineamatori, deci pentru toti (verificat 
fiind că în orice cititor zace un cineamator); 
pentru toti, dar tipărită, paradoxal, în «circuit 
Închis» (nu, nu de o editură, ci de UGSR), 
deci absentă din librării, deci la ne-indemina 
spectatorului dispus să asimileze cite ceva, 
uneori mai mult decit am crede, despre a 7-a 
artă. Dar să asimileze ce? Se știe că nu plouă 
(nici măcar nu picură) cu apariţii editoriale 
care să-și propună țelul «modest» de a-l 
iniția pe «spectatorul obișnuit», de a-l ajuta 
să facă primii pași de la Fata care vinde 
flori, spre, să zicem vorbă mare, spre cultura 
cinematografica. lată de ce cantonarea unei 
asemenea cărți despre film,Intr-un strimt cir- 
cuit închis, pare a fi (este!) un regretabil non- 
sens. 

2) Momentul practic e datorat Zilelor cul- 
turii băcăuane în Capitală — prilej de proiecție 
pentru cineclubistii din Bacău (reprezentați de 
Vladimir Lucavetchi) — pe ecranul cineclubului 
bucureștean «Ecran util». Modestă ca număr 
de filme, selecția reflectă totuşi aria de preo- 
cupări a cineclubistilor din Bacău. Cantitativ 
şi calitativ predomină documentarul. Se deta- 
seazá aici producția cineclubului «Ateneu»: 
Sintem fiii lacrimilor tale (de VI. Lucavetchi, 
Alex. Teodoriu, Radu Gheorghiu) — emotio- 
nantă și emotionatá privire «In interior», din- 
colo de aparente, în miezul de reacție umană 
individualá a oricárei Innoiri exterioare radi- 
cale. Fluieru! e acoperit de zgomotul buldoze- 
relor, chipul împietrit al bătrinei tresare (re- 
marcabilá interpreta Lucretia Costin), satul a 
dispărut, cásuta dărăpănată va fi înlocuită 
de un baraj; si, printre pámint si ape ráscolite, 
miinile zbircite, trecute prin atita viață, prin 
atita muncă, aruncă semințe puilor «de lingă 
casă»... Comentariul muzical inspirat, montajul 
inventiv, sobrietatea imaginii susțin filmul (pre- 
miul | la recentul festival «Secvența timiso- 
reană»). Alte două documentare, apartinind 
cineclubului «Unirea», fără să atingă nivelul 
filmului amintit, se disting,fie prin dominanta 
caldă a culorii-creatoare de atmosferă — Jocul 
(de M. Sorian si VI. Lucavetchi), fie prin contra- 
punctul nou-vechi, cu nuanţe istorico-senti- 
mentale — Catargul (de VI. Lucavetchi, Const. 
Perianu, Stelian Manianu). 

Filmul de animaţie a fost si el prezent prin 
două creații de virf ale cineclubului «Unirea»: 
Firul (de M. Sorian) — inteligent joc de linii, 
alias joc de idei, şi Vecinii (de Gh. Aileni) — 
un desen simplu, conturind o parabolă, deloc 
simplă, a «poluării». 

Meritoriu în intenția de a descoperi «echi- 
valențe» vizuale poeziei lui Bacovia, Baco- 
viene (M. Sorian, Cineclubul pionierilor), e 
ratat prin simplismul simbolurilor, ilustrati- 
vismul şi statismul imaginilor, căzute în rolul 
de prozaice pleonasme ale versurilor ce sufocă 
coloana sonoră. 

Valoarea «documentară» si 


nema 


valentele de 
«promisiune» definesc Brazda (de VI. Luca- 
vetchi), primul film de ficțiune cu interpreti, 
realizat de un cineclub bácáuan. La mai multe! 


Eugenia VODÀ 


11 


«ţinută » : 
tiff Robertson 


Un om 
si un actor 


de 
€ 


ei 
Ne. 
A 


^ 


47 


es 
| 


dp 


A ' Elia di sr 


iw 
r 


et 4 A Ais > 
ad ~ A Wa "n 


d = 


€ Umbrele verii fierbinti 


Este o întimplare ce datează precis 
un moment de istorie recentă. Se con 
sumă in continuarea războiului, cind 
invinsii rázleti ieseau la lumină in diverse 
puncte ale teritoriilor cindva ocupate. 

Undeva în munți, un cioban cu în- 
treaga sa familie, apoi un medic sint 
luaţi ostateci de citiva hitleristi. Unul 
dintre ei, grav rănit, trebuie operat și 
îngrijit. S-ar părea că totul se va sfirşi 
cu bine odată cu însănătoşirea rănitului. 
Treptat, apare cu limpezime că osta- 
tecii sint de fapt condamnaţi, că hăi- 
tuitorii nu vor arăta recunoștință și nimic 
nu-i va înturna de la ucidere. Înttinim, 
în chintensentá, psihologia acelora ce 
au pornit războaie, au ucis fără ezitări, 
au umilit fără spaima pedepsei. Tinta 
lor, deşi povestită nouă de istorie, 
cunoscută din viață de cei mai virstnici, 
rămine încă parcă de neconceput, de 
neînțeles. Cu atit pare mai de necon- 
ceput în contextul filmului, în pașnica 
atmosferă de la poala pădurii, între 
oameni drepți și aspri, solari si cu o 
vitalitate parcă nemuritoare. 

Acţiunea e redusă în mod voluntar, 
în timp: cîteva zile; în spaţiu: casa cid- 
banului cu împrejmuirile sale, un crim- 
pei de sat montan, în mișcări exterioare 
citeva salturi conflictuale într-o suită 
calmă de gesturi cotidiene. 

Aparenta de libertate, dată de conti- 
nuarea vieţii obișnuite, va fi permanent 
sfisiatá de amenințările primejdiei, iar 
spectatorul alunecá mereu din neli- 
nişte în speranţă în așteptarea gestului 
eliberator. Între luminozitatea spațiului 
şi tenebrele spaimei, regizorul Frantisek 
Viacil face sà se desprindă valoarea 
omenescului. Şi într-o tabără şi în cea- 
laltă, trăirile sint elementare, dar tocmai 
simplitatea lor desprinde sensurile exac- 
te ale înfruntării. 

Surprinzător este aerul poematic care 
imbrátiseazá această povestire tensio- 
nată puternic si de finalitate tragică 


Florica ICHIM 


am mai văzut... 
Prieteniicopilăriei mele 


Acţiunea este plasată în anii '30, ani 
cr economice. Autorii se concentrează 
insă asupra unui aspect aparent marginal: 
existența unui băiat al cărui vis este să 
aibă cini lui de vinătoare. Muncind pe la 
vecini, reușește sá stringă cincizeci de 
dolari si să-și cumpere doi căţei pe care-i 
botează Ann si Dan, după numele a doi 
îndrăgostiți, săpate în scoarța unui copac. 
In prietenia cu ființele necuvintătoare, băia- 
tul învață ce este responsabilitatea, ce in- 
seamnă să ai grija cuiva. lar Ann si Dan vor 
răsplăti dragostea cu care au fost crescuţi. 
Filmul emană multă poezie. Este poezia 
naturii şi a oamenilor ce trăiesc în sinul ei. 
Pe acest fundal bucolic, eroul ia parte la 
peripeții si vinátori palpitante. Deocamdată, 
el nu a intrat în viata propriu-zisă și nu-i 
pasă că hainele lui sint peticite, că banii 
se ciștigă greu. Va afla curînd, foarte curind, 
căci visările copilăriei sint atit de frumoase 
tocmai pentru că dispar repede în aburul 
amintirii, în depozitul candorii cu care nu 
ne vom mai întiini niciodată. 


Adriana GLIGA 


Producţie a studiourilor din S.U.A., Un film de 
Norman Tokar. Cu: James Whitmore, Beverly Gar- 
land, Jack Ging 


Viata merge inainte 


Vocea lui Julio Iglesias nu mai are ne- 
voie de prezentare, ea fiind azi familiará 
pentru milioanele de ascultători, chipul 
său ne este însă, acum, adus pe marele 
ecran într-un film ce se vrea inspirat (de- 
sigur, cu licențele inerente) chiar de viața 
acestui popular cintáret, fost jucător de 
fotbal și, după cit se vede, actual actor de 
cinema. Deşi de trei ori vedetă, Julio 
Iglesias va rămine pentru noi şi după acest 
film (melodramă sentimentală, cintatá si 
inserată cu mini-scheciuri comice) o voce. 
Vocea cintáretului att de aproape de sim- 
támintele de fiecare zi ale omului obişnuit, 
vocea spaniolului atit de aproape de sufle- 
tul fierbinte si pasionat al Spaniei de azi 
si dintotdeauna. S.D. 


Productie a studiourilor spaniole. Un film de 
Eugenio Martin. Cu: Julio Iglesias, Jean Harrington, 
Charo Lopez, Florinda Chico 


44. 


e Cum se trezeste 
o printesă 


Anunfatá ca o parodie la un basm 
mult prea cunoscut ca să mai suporte 
remake-urile Eastman-colorului (ultima 
«printesà adormită» era trezită cu vreo 
doi ani în urmă de un spiritual muzical 
cu Richard Chamberlain bătind step 
pe mormintele strămoșilor cu blazon), 
noua variantă cehoslovacă avea toate 
șansele unei comedii pentru toate virste- 
le. Biologice și spirituale. Şi actori de 
situaţii grotești (grăsanul hrănit cu de- 
junuri copioase, pentru a tine piept 
trintelor «invincibilul» Intli născut si 
moștenitor al tronului; apoi el însuși, 
infatuatul care rivneste la mina frumoa- 
sei printese adormitá prin vraja unei 
mátuse-scorpie; si mătușa pizmasà dor- 
mind, in fine, peste o împărăție cufunda- 
tá in nemiscare), si momente de qui- 
pro-quo demne de anii de aur ai come- 
diei, şi lupte cu ursi improvizati si încă 
multe altele. Nu hazul lipseste, ci ho- 
tárirea de a-l folosi renuntind la feeria 


banală. 
Alice MĂNOIU 


e Nick Carter 
superdetectiv 


Patiusprezece ani după Joe Limo- 
nadá, memorabila parodie a wester- 
nului, colaborarea dintre scenaristul 
Jiri Brdecka si regizorul Oldrich Lipsky, 
ne oferă o nouă peliculă tratată în aceeași 
manieră si care ne poartă de astă dată 
în atmosfera nostalgică a Pragăi din 
1900. Aici sosește celebrul detectiv 
american, cunoscutul erou al romanelor 
polițiste de acum citeva decenii, pentru 
a elucida o misterioasă dispariţie. În- 
fruntindu-se cu vechiul său dușman, 
diabolicul baron, intrepidul detectiv, în- 
armat cu cele mai noi invenţii ale epocii, 
va fi atras si ne va atrage într-o serie de 
aventuri fantastice. Rezultatul: o reu- 
sità comedie, parodiind cu inventivitate 
poncifele filmelor polițiste. 


Eliza ANGHELESCU 


A fost regăsită 
compania a Vil-a 


Regizorul Robert Lamoureux conduce 
mai departe faimoasa companie în același 
război vesel, frontul părindu-ne o glumă 
inofensivă, unde totul se petrece ca în 
desenele animate. Aruncarea unui pod 
în aer, prizonieratul, evadarea devin sursă 
de momente comice. Punctul culminant es- 
te momentul evadării din vechiul castel, 
care aduce mai mult cu o defilare într-o 
secvență demnă de zilele de aur ale come- 
diei. Aventuri comico-eroice am mai întîlnit 
în filmul de război, mai ales acum cind au 
trecut citeva decenii de la sfirgitul lui, iar 
practica autoironiei și a ironiei este în 
bună tradiţie a spiritului francez. Sub aceas- 
tă aparență se strecoară, e drept, cam 
subțire, si citeva idej despre adevăratul 
curaj şi adevărata demnitate. 


Marina CONSTANTINESCU 


Robert Lamoureux. Cu: Jean Lefebvre, Pierre Mondy, 
Henri Guybert, Pierre Tornade, Jacques Monod 


Furtuna de zăpadă 


Localizat la început de secol, intr-un sat 
iugoslav, filmul intersectează vieţile unor 
oameni simpli, plecați să caute «aurul» 
Americii şi revenind dezamágiti, obosiţi. 
In tonalitátile întunecate, dar calde, ale 
imaginii, într-un cadru apásátor de mo- 
dest, cei întorși acasă povestesc — in 
expresive prim planuri — despre minunile 
Americii, despre saloon-urile Americii, des- 
pre luminile Americii. Totuși pe buzele ce- 
lor Intorgi revine o chinuitoare gi doar apa- 
rent, absurdă constatare: «muncă istovi- 
toare, pămint puţin, sărăcie și totuși te în- 
torci» — într-o lume strimtă, fără orizont, 
în care viata impune, ca un contrabalans, 
exaltarea sentimentală, paroxismul stărilor, 
frumusețea relaţiilor. Dar o lume careo 
simți a ta. Sinceritatea și emoția nelntrucatá 
susțin și transmit pregnant mesajul acestui 


film. 
E.V. 


Producţie a studiourilor iugoslave. Un film de 
Antun Vrdoljak. Cu: Slobodan Perovic, Miika Koko- 
tovic, Vera Zima, Vinko Kraljevié 


— Mr 


Producţie a studiourilor franceze. Un film de 


Festivaluri cinematogra 


Milano ’79 


Sesiunea FIPRESCI din a 
ceastá primăvară și-a asu 
mat, ca acum un deceniu la 
Lugano, o misiune pe cit de 
utilă pe atit de delicată as 
zice: să analizeze fenomenul 
lestivalurilor cinematogran 
ce S-a pornit de la reperele fixate în 1969 
la o primă abordare mai cuprinzătoare 
incercată atunci la intilnirea din Elveţia. Un 
optimism irezistibil in 1969, efect evident 
al unei atmosfere care nu era altceva 
dech prelungirea acelui mai incandescent, 
cind festivalurile cinematografice capitulau 
sub ploaia de întrebări și rechizitorii (ce 
scop, ce direcţie, ce filme promovează, 
pentru cine există, cine le subvenţionează, 
etc.) dusese la constatarea unei tendințe 
de transformare a acestor manifestări inter- 
nationale spre o descomercializare a celor 
mai multe dintre ele. Era în această consta- 
tare de atunci mai mult o dorință decit o 
concretă depistare a unei asemenea ten- 
dinte. 

Cei ce s-au întîlnit la Milano în primăvara 
lui 1979 au pornit așadar de la premizele 
stabilite la Lugano și curind au trebuit să 
recunoască o «poetică infierbintare» a par- 
ticipantilor de atunci care luaseră drept 
realități propriile lor doleante. În fond — 
si asta s-a recunoscut acum — lucrurile 
si soarta festivalurilor si a tuturor formelor 
de manifestare cinematografică cu mul- 
tiplă participare internaţională, s-au schim- 
bat într-o măsură (destul de mică susțin 
unii), dar si aceea nu în spiritul avansurilo: 
constatative de acum zece ani. Situaţia 


Bergamo XXII 


Intr-o lume a festivalurilor 
de film, în care vedetismul 
nena si succesul cu orice pret lasa 
prea putin loc vocatiei sociale 
| a cinematografului, iată că 
există un festival, nu printre 
cele mari, care urmăreşte a- 
ceastă ignorată latură. 

Cu riscul monotoniei, organizatorii a- 
cestui festival, ce-și zice de la Bergamo, 
dar se tine la Sanremo, au tăria să urmá- 
rească consecvent felurile propuse cu 22 
de ani în urmă: susținerea filmului angajat 
în realitățile sociale ale epocii, prezenta. 
rea unor cinematografii mai putin sau deloc 
cunoscute și descoperirea unor cineas! 
de talent, preocupaţi de problemele epoc: 
pe care o trăiesc. 

În ediția din acest an,problematica majori- 
tátii filmelor s-a axat pe raportul tinerilor 
cu societatea în care trăiesc, multe fiind 
filme de debut şi avind un caracter pregnant 
autobiografic. 

Dintre ele s-a distins printr-o rigoare 
stilistică rară, dar lucru și mai rar pentru 
un cineast preocupat de formă, printr-un 
realism tulburător — trilogia englezului 
Bill Douglas (My childhood — My Ain 
Folk, My Way Home). Juriul a preferat 
însă, din această categorie tematică pentru 
marele și singurul premiu decernat în a- 
ceastă ediție, filmul norvegian Cine a 
decis? de Petter Vennerood, care a îm 
partit laurii cu filmul gruzin al Lane Gogo- 
beridze, Citeva interviuri despre viața pa- 
ticulară, film care a reprezentat o altă ten- 
dintà a festivalului: condiția femeii in socie- 


După zece ani... 


economică internaţională care a inceput 
să se deterioreze in ultimul deceniu a fost 
aceea care a influențat viguros si dureros 
uneori «moda festivalurilor cinematogra- 
fice» (care făcuse ca într-un oraș sau oră- 
sel oarecare, unde exista un interes evi- 
dent comercial, fie al hotelierilor, fie ai 
cavalerilor industriei turistice, etc., sá infiin- 
teze incá un festival, incá o intilnire cine- 
matografică, de cele mai multe ori fără nici 
o idee estetică şi fără un scop specific 
cinematografic, ci doar ca un pretext atrac- 
tiv), situația aceasta a răsturnat destul de 
multe inițiative și a operat o selecție aspră 
in calendarul plin pe atunci, filă de fila, de 
festivaluri si manifestări cinematografice. 
Au dispărut chiar şi întilnirile care aveau 
înapoia lor un lung trecut, creaseră o 
tradiție, si erau chiar un reper (vezi Ve- 
netia). Festivalurile — contestate cindva, 
criticate mereu, întrunind deopotrivă mul- 
tumirea şi nemulțumirea celor care le ur- 
măresc îndeaproape (criticii şi specialiştii), 
dar și a celor care le privesc de la depărtare 
(spectatorii, marea masă a iubitorilor fil- 
mului) — rămîn principala modalitate de 
informare și de condensare a tendințelor 
mai importante în creaţia artei a șaptea 
Mai însemnat, mult mai însemnat însă din 
punctul de vedere al intilnirii de la Milano 
este faptul márturisit si asumat de-a cáuta 
influențarea structurii sau poate chiar res- 
tructurarea acestor modalități de comuni- 
care a artei a şaptea cu publicul său, cu 
cineagtii, cu cinefilii, in așa fel încît ele să 
devină într-adevăr o tribună a tuturor cine- 
matografiilor lumii. 

Mircea ALEXANDRESCU 


Pledoarie pentru un 
cinematograf angajat 


tatea modernă. Film matur, atestind certa 
profesionalitate a regizoarei, dar si fermi- 
tatea cu care a ştiut să se opună rezolvării 
fericite a unei situații delicate din existența 
oamenilor în societatea socialistă. Cea mai 
așteptată prezenţă în festival a constituit-o 
polonezul Krszystof Zanussi, deja laureat 
cu Marele Premiu, în 1971, pentru Dincolo 
de perete (film prezentat şi de televiziunea 
română) — venit în acest an cu un film în 
premieră mondială. Drum în noapte, reali- 
zat pentru televiziunea vest-germanà, film 
prin care declară autorul, a vrut «să spună 
ceva vecinilor săi germani... care, spre 
deosebire de polonezi.. s-au lepădat prea 
repede de istoria lor». Filmul a stirnit vii 
polemici si juriul l-a scos din competiția 
pentru Marele premiu, motivind că autorul 
primise deja un mare premiu la acest festi- 
val. 

Ca mai toate filmele lui Zanussi, filmul 
incită la meditaţie prin capacitatea autoru- 
lui de a problematiza, de a trece dincolo 
de aparenta Intimplárilor. 

Un film, care cred cá a fost programat 
puțin cam tirziu ca să mai poată răsturna 
socotelile deja făcute,a fost filmul iranianu- 
lui Amir Naderi, Recviem, film distins cu 
o mențiune specială, singura de altfel, dar 
care, cred, ar fi meritat împreună cu filmul 
lui Bill Douglas, Marele premiu. Există in 
aceste două creaţii, inconfundabilă, am- 
prenta unor personalități puternice. Din- 
colo de premii, totdeauna controversabile, 
importantă rămine opțiunea festivalului pen- 
tru un cinematograf angajat social... 

Stere GULEA 


Marele Premiu (ex aequo cu un film norvegian) a fost decernat filmului 
gruzin Citeva interviuri despre viaja particulară de Lana Gogoberidze 


New Delhi'79 


A revenit Indiei — cea mai 

mare producátoare de film 

din lume: 619 premiere in 

1978, dreptul si onoarea de a 

da si a ciștiga bătălia orga 

nizárii unui festival interna- 

tional pe pămint asiatic, egal 
in prestigiu cu marile festivaluri europene, 
dar care sá stabileascá o justá balantá intre 
participarea cinematografiilor cu o veche 
tradiție si cele mai noi ale lumii a treia. A 
fost într-adevăr o bătălie, intrucit Indiei, care 
a organizat primul festival internaţional în 
1952, la numai cinci ani de la proclamarea 
independenței acestei țări de străveche 
cultură umanistă, nu i s-a recunoscut acest 
drept de către anumite foruri internaţionale 
decit mult mai tirziu. Așa se explică de ce a 
Il-a ediție a festivalului a avut loc abia după 
nouă ani, În 1961, urmată de o alta în 1965, 
apoi 1969; abia din 1975 festivalul a devenit 
anual. lată cum anul acesta am participat 
la New Delhi la cea de a Vil-a ediție a unui 
festival inițiat în urmă cu 27 de ani. Tinind 
seama de proporţiile «continentului indian» 
şi de cele citeva școli ale cinematografiei 
indiene exprimate în cele 15 limbi oficiale, 
dintre cele 60 cite se vorbesc aici,festivalul 
este itinerant avind loc în trecut la Bombay, 
Calcutta, Madras si din nou la New Delhi. 

Prezenta editie si-a onorat din plin ambi- 
tiosul tel de a aduce in obiectiv, in egalá 
măsură, filmul euro-american si afro-asia- 
tic, tel exprimat si în motto-ul festivalului: 
«Intreaga omenire este o familie». 

Mai intü compoziția juriului: preşedinte 
a fost cel mai reputat regizor african, Ous- 
mane Sembene (Senegal) iar cei șapte 
membri reprezentau Belgia, Marea Brita- 
nie, Ungaria, Mexic, Sri Lanka; și doi, 
lua gazdă. Apoi selecția filmelor com- 
pusă din 110 lung-metraje și 90 documentare 
din 39 de tari de pe cele șase continente. 
Proiectiile au fost împărțite în patru secții: 
secția competitivă 24 de filme din 20 de tari; 
secția informativă — 85 de filme din 33 de 
țări; panorama indiană — 21 de filme; 23 de 
filme in sectia «omagii», dedicate unor re 
gizori: americanul John Ford, francezul 
Claude Chabrol, sovieticul Andrei Tar- 
kovski, animatorului italian Bruno Bozetto. 
A Vila ediţie a Festivalului internatio- 
nal de la New Delhi a fost, desigur, o 
ediție mamut, dar economia spațiului nu 
permite decit citeva notatii. 


Hrádec- 


ice pe meridianele lumii 


Omenirea Se 
ca o mare familie 


Sectia competitivá a acordat Marele Pre- 
miu «Páunul de aur» filmului Maghiarii 
de Zoltan Fabri, epopee din zilele celui de 
al doilea rázboi mondial, demonstratie a 
indisolubilei legáturi dintre oameni si isto- 
ria țării lor, ca si a epocii în care tráies: 
«Páunul de argint» a revenit la Billy Wilde 
regizorul american, «concurind» sub cu 
lorile Republicii Federale Germania, pen- 
tru filmul sáu Fedora. Treizeci de ani dupá 
Sunset Boulevard Wilder se apleacă 
din nou asupra servitutilor gloriei, asupra 
marilor iluzii și cumplitelor prábusiri din 
lumea filmului, Regásim virtuțile tehnico- 
artistice, supersomptuozitatea cadrului si 
desăvirșirea interpretativă (Marthe Keller, 
William Golden, 
York) din buna tradiţie a filmului american a 
anilor '40—'50. Premiul juriului a fost acor- 
dat regizorului indian Muzaffar Ali, pentru 
filmul său de debut, Gaman. Povestea unui 
tînăr care-și părăsește satul, soția si mama, 
plecind la oras în căutare de lucru. Tema 
abandonării locului natal revine în filmul 
indian contemporan, ea reprezentind o 
realitate impusă din ce în ce mai mul! tine 
rilor, din necesități economice; la scara 
«continentului indian», ruperea de tradiție și 
escaladarea dificultăţilor sociale și morale 
ale vieții citadine, îi face pe acești tineri sá 
se simtă si mai puternic dezrádácinati, ade- 
várati emigranti în propria lor tara. Film 
sobru, reprezentativ pentru noul val din 
cinematogratul indian de azi, puternic mar- 
cat de accente sociale ce decurg din con- 
trastul permanent dintre tradiția atit de 
prezentă în toate compartimentele vieţii de 
fiecare zi si înnoirile impuse de progresul 
tehnic și social.Premiul pentru cel mai bun 
actor a fost acordat lui Shankar Nag din 
filmul A fost odată al regizorului Girish 
Karnad, Aventura singeroasă își află o rimă 
de poezie orientală în această istorie despre 
bravură și lasitate, închinată «samurailor 
indieni». Filmul este un original omagiu 
adus pe de o parte westernului clasic ameri- 
can, pe de altă parte filmelor japonezului Ku- 
fosawa. Tot in concurs, fără premii, dar în 
atenţia criticilor, a fost si filmul nostru 
Urgia: «Minunat filmat, cu jocuri de lumină 
si umbră si în culori demne de pictura fla- 
mandá renascentistá, povestea tragicá a 
singularului sacrificiu al unui om in vreme 
de rázboi, devine o amará condamnare im 
potriva rázboaielor dintotdeauna si a celora 


Acei oameni minunati 


Kralove'79 | si aparatele lor de filmat 


«Un val urmează altuia, ia: 

| intre ele se cască un mic ci- 

, mitir» — spunea marele poet 

Nema Nerval, adevăr — nu numa: 
poetic — ce revine în op: 

| niile unor cineasti ceho 

slovaci despre realitatea s: 

condiția artei pe care o slujesc. Cu alte 
cuvinte, nu «valurile» dau, neapárat, del: 
nitia cinematografului, într-un moment sau 
altul al evoluţiei lui, ci o anumită continu: 
tate de preocupări, de atitudine, de direc 
tie a atacului. Dincolo de diferenţele de 
altitudine și temperatură există o constan 
tă, decelabilă la toate nivelurile filmului rea 
lizat în cele trei studiouri cehe şi slovace 
de la Barrandow, Gotwaldov și Koliba; 
biografia individuală a cineaştilor, cit si 
cea colectivă, mărturisesc că această con- 
stantă se numește actualitatea. Recentul 
Festival al filmului ceh și slovac, găz- 
duit în localitatea Hrádec-Králové a înscris 
în concurs 21 de producții, dintre care mai 
bine de jumătate își au sursa de inspiraţie 
în întimplările vieții cotidiene. Spun «în- 
timplările», fără nici o intenţie minimaliza- 
toare, ştiute fiind propensiunea si talentul 
aparte al cineastilor cehoslovaci de a scurta 
ceea ce se află dincolo de pojghita aparen- 
telor, de a nu trece indiferenți pe lingă 
banalul existenţei, de a cerceta viata, atit 
pe cursul ei superior, CH si pe cele infe- 
rioare, cu aceeași Incredere in posibilita 
tea degajárii semnificatiilor. De aceea o 
încercare de a vorbi despre «conflict», in 
sensul obișnuit al infruntárilor, ciocnirilo: 
mai mult sau mai putin antagonice, est: 
inutilă, evidența conducind spre localiza 
rea unei confruntări esențiale, care nu are 
nevoie de «parteneri» din afară: omul fata 
in față cu sine însuși; cu ceeace a fost, 
ceea ce este, ceea ce ar trebui să fie ori 
va fi. Din suma observaţiilor, ale căror 


nuanțe se confundă, uneori, cu cele ale 
celor mai obișnuite gesturi, se conturează 
portrete psihologice, neincadrabile într-un 
tipar sau altul, se dislocă un fragment de 
timp pentru a înțelege mai limpede sensu 
rile grave ale apartenentelor sale la ciclul 
ireversibil al existenței. Amintesc, în acest 
sens, filmul lui Jaromil Jires, Tinàrul si 
balena albă, confruntare delicată a capa- 
citàtii de visare si de dăruire a două gene- 
ratit între riscul asumat cu exuberantá 
juvenilă şi curajul «potolit» de experien- 
tele maturității, există, desigur, trepte in- 
termediare, dar cineastul decupează, din- 
tr-un decor al realitàtilor contemporane, 
ipostaze la extreme, pentru a oferi specta- 
torului prilej de meditaţie. Problematica 
morală a devenirii, a construirii, nu fără di- 
ficultáti, uneori chiar cu sacrificii, a unor 
caractere umane, constituie nucleul vital 
si al unor filme precum Traseul (regia — 
Anatoli Vechotko si Natalia Torscenko), 
Orașul sperantelor mele de Jan Kacer, 
Bucurie pind dimineața al lui Antonin 
Kachlik Nostalgicul, poeticul Cintec des- 
pre copac gi trandafir (regia Ladislau 
Richman) oferă actorului oaspete Viaces- 
lav Tihonov, în rolul bărbatului «de o anu- 
mită virstá», Imboldit să caute timpul tre- 
cut, ocazia unei creații emotionante. Co- 
mediile, multă vreme punctul forte al cine- 
matografului cehoslovac, și-au mai pier- 
dut din aciditate, dar exerciţiul observaţiei 
sociale este prezent la datorie, fie că se 
înfăţişează blindat de zimbete semi-duioa- 
se, fie de cele mai putin Ingáduitoare 
Dacă Fratele meu merită toate paralele 
(continuare a comediei lui S. Strnad, Fra- 
tele meu are un frate formidabil, film 
cunoscut nouă) face haz de mici neca- 
zuri, care sint mai ales ale virstei tinere, o 
altă peliculă Voi fi cuminte, bunicule, 
realizată de Peter Schulhoff, cu concursul 


Henry Fonda, Michaet. 


ce le provoacá», scria despre film «The 
Times of India». În cadrul secţiei informative 
se poate spune cá tinerele cinematografii 
au fost principalul magnet. Cineastii di: 
Indonezia si Filipine, Australia si Argentin. 
Cuba si Noua Zeelandá, Sn Lanka si Ku- 
Weit, Egipt si Turcia, au infátisat celor 600 di 
invitati din care 300 de gazetari, veniti din 
toate colțurile lumii, realitățile specifice 
țărilor lor. O lume diversă prin tradiție și 
obiceiuri, dar o lume dornică de progres, 
cu oameni care caută marile ca și micile 
adevăruri, primind nu o dată lecţia aspră a 
existenţei. 

Dintre filmele euro-americane, la cei doi 
poli ai diferențelor stilistice, aș nota de pe 
acum celebrele: Arborele cu saboti al lui 
Ermano Olmi, ilustrind parcă într-o stare de 
ndicibilá simplitate versul lui Blaga, «eter- 
\itatea s-a născut la sat», alături de incisivul 

amflet, portretizind sistemul socio-politic 
imerican de azi din Rețeaua de televi- 
ziune al lui Sidney Lumet. 

Panorama indianá a selectionat cele mai 
interesante filme din ultimii 2—3 ani, ale 
unei cinematografii cu o traditie de 66 de 
ani. Filmele au oferit o privire caleidosco- 
picá asupra diversitátii celor 24 de state 
indiene, ca si unicitátii caracterului lor na- 
tional. Între filmele prezente, pe primele 
locuri: Jucătorul de sah al sefului de 
scoalá al cinematografului indian, Satyajit 
Ray, magistralá ilustrare a eternului joc 
pentru puterea politicá fatá in fatá cu inac- 
centabila poziţie a intelectualului retras in 
turnul de fildeș. Timpul acţiunii este secolul 
trecut. Cadrul acţiunii: provincia indiană 
Avadh, înainte de a se fi înclinat in fata 
dominafiei britanice. Dar zilele libertátii 
| independentei sint numărate. Compania 
East-India face deschiderea în acest joc de 


popularului actor Milos Kopecki, «mușcă 
mai adinc, pentru ai lecui pe mizantrop 
de doi bani din viata cotidiană. Si, la urmă 
în ordinea citárii nu a opţiunilor, un Jiri 
Mentzel credincios sie însuși, autor si in 
terpret al filmului Acei bărbaţi minunăti 
si aparatele lor de filmat, închinat pio- 


ah politic. În toiul acestei tragice dispute 
storice, care va duce la pierderea inde- 
pendentei a încă unei provincii indiene 
pentru aproape un secol, doi rafinati jucă- 

ri de sah, simbolizind poziţia intelectualu- 
ui ce dorește si crede că poate vietui in 
vara politicului; surzi si muti la tot ce-i 
inconjoară, continuă să mute piesele de 
fildes pe mica lor tablă de șah. Bogătia 
luxuriantă a interioarelor si a vestimentatie: 
orientale de acum o sută de ani nu fac sen 
surile filmului mai putin actuale si nici pozi 
tia regizorului mai putin explicită în ceea ce 
privește necesitatea angajarii intelectualului 
in istoria tari sale. 

Mirnal Sen cu Vinătoarea regală in- 
chină, la rindul său, printr-o povestire a 
trecutului; un splendid omagiu dorinței de 
libertate și de dreptate a spiritului omenesc. 
Sint două realizări ce se situează pe pri- 
mele locuri în contextul cinematografului 
mondial. Pe lingă aceste două nume, multi 
alti regizori, mai tineri sau mai virstnici, 
din diferite parti ale Indiei: S. Aravindan, 
Shyam Benegal, B. Dasgupta, Girish Kar- 
nad, Krishna Shah, Saed Mirza și mulți 
alții nu au încetat să surprindă și să atragă 
interesul majorităţii criticilor prezenţi. Se 
poate spune cá,in cadrul festivalului, pro- 
gramul selecționat de P.K. Nair, directorul 
Arhivei naţionale de film de la Poona, în 
cadrul Panoramei indiene,a fost punctul de 
maxim impact. 

La capătul celor 15 zile ale maratonului 
cinematografic din capitala Indiei, cu toţii — 
gazde şi oaspeţi — ne desparteam convinsi 
că luasem parte la un eveniment artistic ce 
a corespuns întrutotul nobilei sale embleme 
«Fie ca filmul să amuteascá pentru tot- 
deauna sunetul tobelor de război». 


Adina DARIAN 


nierilor cinematografului cehoslovac. A- 
mestecul de tandrete si de ironie isi pàs- 
trează secretele proportiei de aur, tipic 
mentzeliană, în această creaţie, omagiu și 
document totodată. 


Magda MIHĂILESCU 


Nostalgicul, poeticul Cíntec despre copac şi trandafir de Ladislau 
Richman (cu Jirina Sebestova şi Viaceslav Tihonov) 


Filmul, document al epocii 


viata 
ca-n filme 


Meseria de a povesti 


Rodolfo Sonego s-a născut In anul 1922, 
la Cavarzano, un sătuc al regiunii muntoase 
din nordul Italiei — tatăl său era un țăran 
care a emigrat în Australia, s-a întors în 
Italia, angajindu-se muncitor la FIAT. Mama 
venea dintr-o familie de artizani in stu- 
caturi de plafoane si fresce. În satul lor se 
ducea o viață grea, în care cultura era ulti- 
ma dintre griji. La 7 ani, omul găsește în 
hambar «Evoluţia speciilor» de Darwin si 
citeva scrieri ale lui Newton. Mama, care 
fácuse primara, i le citește rar. «A fost 
norocul meu de copil»... Máricel, învaţă la 
Padova si Torino, unde taicá-sáu lucra la 
FIAT. Ca să aibă din ce trái și învăța, începe 
să deseneze pentru revisiele de copii si 
frecventează liceul Academiei de Arte Fru- 
moase; dupá Academie, e chemat la oaste, 
unde — ca și în Padre padrone — incepe 
să citească enorm. La 8 septembrie 1943, 
războiul mussolinian se sfirseste si omul 
intră în mişcarea antifascistă de partizani 
din jurul Veneţiei. «Experientá formidabilă 
— partizanii erau copii de la 15—18 ani, 
comandanții aveau 20—21... Personaje in- 
credibile — proletari, țărani, munteni in 
contact direct cu pămintul, cu bátrinii care 
ne ajutau, toate acestea m-au umplut de 
o căldură si de o experiență umană fan- 
tastică». Războiul sfirşindu-se, omul e co- 
plesit de poveștile sale. «Aveam poftă să 
spun, nu să scriu. Scrisul era împotriva 
naturii şi experienței mele. Nu scrisesem 
niciodată...» Povestea prin restaurantele 
Veneţiei, pictorilor, ziariştilor, intelectuali- 
lor efervescenti în acea epocă, «povesteam 
nu prea realist, mai degrabă fantast, cu 
puţin umor, fără ironie, povesti foarte uma- 
ne, mai mult fabule», pind cind,intr-o seară, 
de la o masă, un domn distins, elegant, 
deloc genul «artist», H cheamă şi-i spuse: 
«Sint producător cinematografic. As vrea 
să-mi scrieți una din poveştile pe care le-aţi 
relatat.» Si fi spune care anume. «l-am 


răspuns că nu ştiu să scriu; mi-a explicat 
că a scrie este exact ceea ce făceam eu, 
a scrie e ca si cum ai povesti. Mi-a dat o 
stenografă şi i-am dictat 60 de pagini. 
Citeva zile mai tirziu, am primit de la Rossel- 
lini o telegramă: «Vino urgent la Roma, 
acceptă 250 de mii, realizăm subiectul tău». 
Proiectul cade, omul rămine la Roma «pe 
geantă», doi-trei ani crapă de foame, dar 
nu-şi lasă meseria de povestitor, începe 
să scrie de mină, găsește o fată, Allegra, 
care bate repede la mașină, se căsătoreşte 
cu ea gi pind azi tot ei fi dictează scenariile 
sale, «scriu de mină, mai ales dialogurile»... 
Într-o trattoria romană — «i fratelli Menghi», 
un restaurant plin de ziariști, scriitori și 
cineaști tineri, unde se minca bine și pe 
credit, o pepinierá a tot ce va fi glorie a 
filmului italian — îl Intilneste pe De Santis 
şi aga, de la celebrul Roma, orele 11, 
începe cariera prodigioasă a unuia dintre 
cei mai fertili scenariști italieni, Rodolfo 
Sonego, unul din oamenii care au făcut 
din dramaturgia filmică o meserie — sepa- 
rată de literatură, dar la fel de gravă ca si 
ea — o meserie superbă a povestitului, a 
subiectului perfect răsucit si ritmat, omul 
avind azi o bibliografie de vreo 80 de filme, 
lucrate cu toți «marii», creator în primul 
rind pentru Sordi (Polifaiul, Văduva, 
Un italian în America, pentru a numi 
doar citeva bijuterii), Sordi fiindu-i dator 
cu întregul său geniu comic, pentru Risi 
(Fanfaronul si multe scheciuri «de mi- 
lioane»), pentru Lattuada, Monicelli, De 
Sica, Comencini (celebrii Banii bătrinei, 
cu Bette Davis), el Insusi devenind unul din 
«marii» comediei italiene, inimitabile prin 
elanul ei comic, prin forța satirei si adin- 
cimea socialá a tipurilor. Rodolfo Sonegó 
este unul din constructorii ei principali, 
inchizind însă în destinul lui un scenariu 
demn de Age, Scapelli, Zavattini şi ceilalți. 
Si atenţie, tineri gi bătrîni scenariști: «Înain- 
te de a începe lucrul la scenariul nostru, 
De Santis mă punea să povestesc intim- 
plări — fără nici o legătură cu subiectul, 
doar pentru a încălzi atmosfera» (dintr-un 
interviu in «Positif» nr. 216/1979). 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 
de Radu COSAȘU 


jurnalul 
'de actualități 


Un cinefil trebuie să știe de toate, 
dacă nu totul. Cum alții au muzeul lor 
imaginar, el are carnetul sáu concret, 
de actualități, în care notează tot ce e 
si nu e film, convins că totul e cinema: 

@ În R.F. Germania, profesorii de dans 


intru totul serioşi: ce aruncă femeile în 
capul soţilor lor, la furie sau ceartă, acasă? 
Rezultatele: 1) Mătura 2) Umbrela 3) Capa 
cele de cratiţă 4) Pantofii. Pe ultimele locuri 
— farfuriile si cestile. Sint prea uşoare — 
explică sociologii — și descărcarea ener- 
giei fizice e prea mică, pentru un război 
atit de mare. 


€ Anchetă în Italia pe marginea morții 
suspecte a baschetbalistului Luciano Ven- 
demini, 2,13 m înălțime, de 44 ori inter- 
naţional, decedat la 25 de ani. Se descoperă 
că omul avea un dublu suflu cardiac, care, 


Un cuplu liniștit de amorezi, într-o comedie amabilă și roz-bombon: 
Marlene Charell si Peter Wyngarde în Cerul, şeicul şi furtuna 


sint nemulțumiți. Băieţii preferă fotbalul 
şi învăţarea lui — cursurilor de rock si 
tango. Fetele n-au cu cine exersa la cursu- 
rile de dans. 

e În Franţa, s-a creat «Comitetul naţional 
pentru propagarea jocului cu bile» — ceea 
ce noi numeam, cindva, «pălmicica». La 
12 mai 1979, pe dalele catedralei Nâtre- 
Dame, vor avea loc primele campionate 
internationale de «bilute». Secretariatul co- 
mitetului: Paris, strada Evangheliei,21. 

O Actorul și animatorul radiofonic ame- 
rican Ben Lyon, ani de zile directorul de 
producţie al lui «20th Century Fox», a murit 
la virsta de 78 de ani. Într-o croazieră, pe 
bordul lui «Queen Elisabeth li». 

€ Anchetă a unor sociologi americani 


filmele 
Terrei 


Copilul şi marea 


Unul dintre cele mai remarcabile filme 
ale festivalului cinematografic australian 
desfășurat recent la Paris a fost Fiul 
furtunii, fabulă ecologică, povestea unui 
copil crescut de tatăl său pe o plajă pus- 
tie, prieten cu un pelican (care va salva 
un vapor de la naufragiu), prieten cu na- 
tura, descoperitor al cruzimilor si fru- 
musetilor ei nepoluate: «E foarte frumos, 
foarte realist si poetic. Simti vintul si 
gustul sărat al mării, totul trecut prin 
ochiul unui copil sensibil si minios, cáu- 
tindu-si un loc in acest univers străbătut 
de furtuni». (Jacques Siclier in «Le Mon- 
de» — 19 aprilie 1979). 


odată descoperit de medici, niciunul nu 
i-a interzis competiția de mare anvergură. 
7 medici sportivi inculpati pentru omuci- 
dere din imprudentá si un conducător 
sportiv urmărit pentru escrocherie, căci 
acesta, cind a aflat adevărul, l-a transferat 
pe Vendemini la un alt club torinez, pentru 
un milion de franci. 

@ Într-un port californian, Michael Toelke, 
tinár mecanic pe un submarin, se căsăto- 
reste — prin derogare specială — in sala 
maşinilor cu Christina, în plină plonjare. 
Sus, pe cer, la 3000 de metri altitudine, 
Gene si Lynda Ballard semnează actul prin 
care se consfinteste divorțul lor, in pre- 
zenta avocatului — toti trei fiind pasionați 
parașutiști. 


Documentul,sursà a filmului 


cronica 


| telegenicá | 
“i > 


Messieurs les anglais“ 
aceste telepersoane 


La Edimburg, de curind, televiziunea en- 
gleză a organizat tradiționalul ei «tirg» 
international consacrat «desfacerii» si «con- 
tractárii» serialelor, adaptárilor si docu- 
mentarelor ei, renumite pentru calitatea 
lor artisticá si profesionalá. In «Le Monde», 
cronicara de specialitate (Claude Sarraute) 
își manifestă entuziasmul în termeni cum- 
pániti si exacti, cu atit mai semnificativi. 
de altfel, cind stim ce dificultăți obișnuiește 
să facă spiritul francez de cite ori aude de 
acești «messieurs les anglais» si produsele 
inteligenţei lor: 

«Ceea ce scriu si joacă englezii este foarte 
englezesc, foarte tipat, adinc ancorat într-o 
condiţie, într-un mediu, într-o regiune, în- 
tr-o epocă, într-un cartier. Actorii-fabuloși 
ca adevăr, ca naturalete, ca putere de in- 
ventie — iau accentul, mutra, mersul, toate 
ticurile personajelor devenind, dintr-odată, 
persoane. Parcurgind anuarul spectaco- 
lelor, văzind defilarea, în alb si negru, a 
acestor esantioane de umanitate — de 
meserie actori dramatici — ai impresia că 
intri într-o mulțime anonimă, infinit diver- 
Sificatá, de unde luminile proiectoarelor 
zmulg eroii fără poveste ai unei istorii fără 
de eroi. Ceea ce caracterizează în fond 
această televiziune, «the telly», cum îi zic 
englezii, este simplitatea și rafinamentul 
ei... Nici o urmă de elitism sau de estetism 
în felul cum se adresează publicului. Nici 


A^ 


A er. 7 é 


Jill Gascoine, una din nenumăratele 

excelente actrițe britanice de televi- 

ziune, admirabilă ca putere de creație, 

capabilă să transforme un personaj 

(Letty din Linia maritimă Onedin) 

într-o persoană apropiată fiecărei tele- 
familii 


o umbră de vulgaritate sau de condescen- 
dentá. Se discută la nivelul fiecăruia, nici 
prea sus, nici prea jos, ti se vorbeşte de la 
egal la egal. Cu încredere, respectuos si — 
de ce nu — cu solicitudine. Tineti-va bine, 
asta-i cheia unei bune televiziuni». 

Dintre realizárile prezentate la tirgul din 
Edimburg, se remarcă îndeosebi primele 
şase piese de Shakespeare — din cele 
37 care vor fi toate filmate pentru tv. — 
«admirabil jucate de actori celebri, turnate 
integral în decoruri naturale și exterioare, 
cumpărate, chiar si în stadiu de proiect, 
de către americani și japonezi».De aseme- 
nea, «un Shakespeare, în fiecare săptămînă, 
explicat copiilor»... 


cronica 
imaginii 


Oamenii noii Budapeste 


Această imagine tipic neorealistá, apa: 
ține ultimului film al regizorului ungur 
Gábor Olah, inspirat dintr-un subiect nu 
mai putin neorealist: viața unei brigăzi 
budapestane de cărăuși, oameni care ajută 
la mutatul atitor și atitor familii în noile 
blocuri date în folosință. Eroul este un mem- 
bru al unei asemenea echipe care, la rîndul 
lui, aşteaptă mutarea într-o nouă locuinţă, 
a sa urmind a fi demolată. Scenariul lui 
Olah pătrunde în relaţiile familiare ale aces- 
tui Laszlo Varro, personaj si el neorealist, 
de om care trece din casá In casá, «táind» 
mici felii de viatá semnificative, precum 
preconiza Zavattini, In «lectiile» sale... Ris 
cind a fi socotiți anacronici, vom mărturisi 
că de fiecare dată cind constatăm o re- 
surectie a neorealismului, tresárim cu multă 
plăcere. 


Cei care s-au ridicat 
impotriva lui Hitler 


Afacerile secrete ale Reichului 
este titlul sub care ruleazá,in R.F. Ger 
mania, un documentar intrutotul sen- 
zational: procesul, «pe viu», al gene- 
ralilor care au incercat uciderea lui 
Hitler, la 20 iulie 1944. Filmat de servi- 
ciile propagandei hitleriste, materialul a 
fost, o vreme, considerat pierdut, pen- 
tru a fi găsit, peste ani, în Japonia. 
Inutil să discutăm despre calitatea este- 
tica a secventelor — susțin comenta- 
torii — șocul e extraordinar, în pofida 
unei slabe înregistrări a sunetului și 
imaginii («Sint situaţii cind umanul o 
ia inaintea oricărei estetici» — gindea 
cindva Thomas Mann, cel care a în- 
drăznit să înfrunte hitlerismul, autoexi- 
lindu-se din Germania führerului, pur- 
tat de convingerea cá «dupá mine vine 
întreaga cultură germană»). În afară de 
insuficientele tehnice ale peliculei, auto- 
rii montajului mărturisesc că au fost si- 
liti sà se adapteze si la alte probleme 
complicate — cum ar fi aceea a filtrării 
urletelor emise în timpul procesului de 
către judecătorul principal, «judele sîn- 
geros», Roland Freisler: «Am fost ne- 
voiti să-i filtrám urletele, pentru ca 
vocea să-i fie cit de cit comprehensibi- 
lá». De altfel acest Freisler dominá — 
prin felul sáu odios, prin furia sa bar- 
bará — intreaga desfásurare a imagini- 
lor, scena cea mare a rolului sáu fiind 
aceea a confruntării dintre un acuzat 
și preotul căruia i s-a confesat, pentru 
ca, printr-un abuz îngrozitor, să-i poată 
condamna pe amindoi! Premiera — ir 
fata unui impunător parter de oamenii 
politici, diplomaţi și rude ale condam- 
natilor — a prilejuit o extraordinară apa- 
ritie: filmul a fost prezentat de dr. Fa- 
bian von Schlabrendorf, fost judecător 
federal, citat în proces, unul din cei care 
au avut onoarea sá participe la rezis- 
tenta antihitleristà si să-i supravietu- 
iascà De un patetism sobru, retinut, 
conform acelei tradiţii care nu face pa- 
radà sentimentalà, fostul judecàtor a 
marcat cuvintul sáu cu citeva idei pre- 
cise şi inconfortabile pentru morala 
conformistá a zilei: el a susținut că 
actul de la 20 iulie 1944 exprimă «sub- 
stantia sănătoasă» a Germaniei de a- 
tunci; el a atras atenţia că masele n-au 
susținut planul conjuratiilor si aceasta 
«a constituit o greșeală a poporului ger- 
man». Combinat, prin montaj, cu ima- 
gini elocvente de la Stalingrad, din 
ghetoul Varșoviei, din lagărele de exter- 
minare şi din debarcarea aliată în Nor- 
mandia — documentarul acesta devine 
o «piesă de bază», in filmografia tra 
gică a secolului nostru. 


Neorealismul lui Gabor Olah: o brigadă de hamali, 
la o «berică», în pauza dintre două mutări 


ifilmele 
vremii noastre 


Mindrie 
si prejudecată, 
azi, la ţara... 


O noapte dintre cele mai frumoase ca- 
racterizează subiectul scenaristului bul- 
gar Nicolai Nichiforov, căruia el i-a dat 
titlul, mai altfel, Din nimic... ceva... 

Fă-ţi idee, neicusorule... Un — cum se 
zice, azi — teleast își încheie misiunea 
într-o capitală de judeţ, mai repede decit 
prevăzuse, si ce se gîndeşte omul? la 
sá mà duc eu in satul apropiat unde lu- 
crează si trăiește prietenul meu, nea cu- 
tare, cá tot m-a invitat, ultima oará cind 
ne-am văzut, la el, vino si vino, ce dracu, 
cá am fost colegi de bancá... Bun. Omul 
se duce în satul respectiv, dar amicul 
nu e acasă, e la oras si nevastă-sa habar 
n-are cind se întoarce. Femeia — care-l 
vedea pentru prima oară — îl invită să ia 


loc, omul așteaptă, așteaptă, pind seara, - 


pina la ora cînd pleacă si ultimul-autobuz. 
Acum ce să facă? Ar trebui sa innopteze 
aici, dar femeia —-ipohondrá moral — 
se sperie de ce va spune satul, auzind, 
ba chiar văzind, cá un bărbat a dormit 
în casa ei, altul decit legitimul. Si așa 
începe fandacsia acestei nopţi furtunoa- 
se, Într-un sat, ca omul plin de prejudecăţi 
pe cit de comice pe atit de, vezi bine, 
tragice. Citadinul e instalat în grajd — 
nu prea convins de romantismul acestei 
situaţii rustice, dar asta este. Noaptea, 
o vacă mai bufă, ca toate vacile, îl tre- 
zeşte și îi ia cămașa. Teleastul dă fuga 
după ea, dar cade — și mai buf — într-o 
groapă ca toate gropile. Cu frigul în oase, 
strigă după ajutor. Vine, îngrozită, femeia, 
din somn greu, abia în zori. Da' cum să-l 
salveze, fără să se compromită? «Noapte 
a sfintului Andrei, ajută-mă!»... se ruga, 
peste Dunăre, Re. Vent. Să se ducă să 
ia scara împrumutată vecinilor? Așa, cu 
noaptea-n cap? Ce va spune satul? În 
panică mare si de înțeles, femeia dă să-l 
scoată din groapă, cu o greblă, dar bine- 
inteles cá şi ea cade în groapă, lingă 
oaspete, unde — după cum murmură, 
copleșită de catastrofă — vor fi omoriti 
amindoi de soțul ei, odată (ba de două 
ori) înapoiat. Sigur că nu-i va masacra 
nimeni — ne asigură Nichiforov, hitru, - 

«dar problema e la ce pref vor scăpa cu 
viatá, cei doi terorizati ai moralei? Nu và 


temeti, nici întrebarea asta nu se va pune 
direct. Nu vor fi nici acuzaţii, nici genera- 
lizări moralizatoare» — ne linisteste au- 
torul, cu perfidia bunului comediograf 
(alt termen, azi, foarte uzitat). Dar ce va 
fi? «Nimicul» acesta, se vede lesne, nu 
e chiar nimic. «Ceva» trebuie să se adune 
și se va aduna din acest gag robust, 
popular, deloc snob; Nichiforov nu accep- 
tă aprecierea unui reportaj de platou care 
îi caracteriza comedia drept «o comedie 
cuminte»: «Asta o poate spune doar un 
ziarist care n-a citit decît 60—70 de pagini 
din scenariu!» 


Că nu-i o comedie doar «cuminte», 
premize pentru a o dovedi există chiar 
din sujet Va fi «o comedie tandră si 
serioasă — cum crede unui din actori, 
o frază care, sper, nu va zbura în vint»... 


Simpatică, întotdeauna, speranța umo- 
ristului ce n-are — prin definiţie — nimic 
sfint! 


Un film bulgar aspru, de um patetis 

sobru: Vremea bărbaților (Grigor Va 

sov, premiul de interpretare masculi 
la ultimul festival de la Varna) 


in al.doflea rázboi 
Ín centrul a 


«M-am scut el, acum 33 Kë 
e ani, intr-un c Ne York $ | 


care este 


incit a fost 


o duc 


ultatul. Obis- 


nine, 
nim. | 


de oameni 


1 ar 
cu plácer 


ollywood-ul unde 


n care are un 


, 


că refuză tocmai 


pentru 


platouri și studiouri, 


«in afara | 


t nenumári 


cá pe Sunset E 


nc 


P^on rire 
scene lirice 


marilor 
televiziune 


ci LN in 
nerea pe ecran a 


montaj rudim e r. Expe- 
i major | 
pune sub 


fi vázut 


de departe 
«In fata», 


crierii vizuale», făcind din pre- 
filmului un eveniment. Numele 
strului dă greutate afigului, 
i cum n-a f 


lá indiscutabilà», 


zarea muzicii simfonic 


radic șirul 
minind 


mul 


anilo 


—.— 
= 
8 
Ε 
N 
o 
© 
2 
E 


Se spune 
despre 
Claudia 
Cardinale 
cunoaste 
o nouă 
viatá 
artistică. 
Ultimele ` 
ei filme 


rmatia 


afi 


Neobositul Aurel Petres- 
cu, realizatorul unor filme 
documentare si de anima- 
tie, dar mai ales un pasio- 
nat operator, nu pierde pri- 
j lejul unei drumetii cu apa- 
ratul de filmat prin «me- 
leagurile muntoase moldovenești». lată 
un instantaneu cinematografic la Foc- 
sani: După trei zile de hoinăreală «alpină», 
iată-ne întorși la Focsaniitntunecosi... plouă 
cu nemiluita... un cinema care are specia- 
litatea de a se transforma când în berărie, 
când în varieteu, etc. anunţă obraznic: 
«lancu Jianu, 12 acte de haiducie». lar 
dedesubt «Ín rolurile principale D. Sire- 
teanu si...» numele Divei, scuzati-mà,... dar 
sá nu mai vorbim de ea... Filmul haiducesc 
ne prezintá «absolventii unei scoli din Mi- 
modramá», cátiva cai minusculi si calmi 
afară din cale... orchestra militară atacă 
«Traviata», în timp ce pe ecran lancu Jianu, 
cântă din caval, iar directorul localului pri- 
veste nostalgic isprăvile arnáutilor fana- 
rului.. lăcrămând... amintiri... desigur. 
Dispute aprinse în această primăvară 
despre viitorul spectacolului cinema- 
tografic. Ce facem cu filmul? ſi facem 
să vorbească sau îl lăsăm să tacă? 
Corespondentul din Paris al revistei: 
«Cinema» se arată foarte îngrijorat de 
efectele «epidemiei filmului acustic» — 
atrăgind atenția asupra invaziei așa-nu- 
mitelor cuvinte magice Cinevox, Me- 
lovox, Vaxovox sau Vaxofon «cari pro- 
mit proprietarilor de cinematografe 
mine de aur». Si cum sá và prezentám 
filmul? Singur sau însoțit de acele re- 
viste «cu artiști în carne si oase după 
care sunt atit de ahtiati coana Manda, 
nenea lon și tânăra lor progeniturá coa- 
fatá à la garson sau cu pantaloni siar- 
lástone»? Este filmul un spectacol pen- 
tru vulg? — se intreabá M. Blossoms 
intr-un articol intitulat 


Lillian Gish si Coana Manda 


După ce s'a desfășurat ultima scenă a 
filmului, după ce Lillian Gish, strâns imbrá- 
tisatá de Lars Hanson (altă concesie fácu- 
tă Coanei Manda) au dispărut de pe ecran. 
se făcu lumină. O perdea grosolan colo- 
rată acoperi pânza cea albă, iar când se 
desfăcu, începu «revista»... Un freamát de 
satisfacție cuprinse întreaga sală! Acum 
veneau în sfârșit «artiștii»! 

Doamne sfinte! Să fi văzut chipul beat 
de admiraţie al tânărului cu guler cenușiu 
de lângă mine, când o primadonă corpo- 
lentă, acompaniată de sunetul fals al unei 
viori, cânta «Ramona»... O sorbia cu ochii, 
o aspira cu nările, par'că ochii şi urechile 
nu i-ar fi de ajuns! Era desigur în al sapte- 
lea cer... Mai încolo o servitoare căscase 
gura si rămăsese așa, Incremenitá de admi- 
ratie... Cântecul dulceag al primadonei si 
formele ei voluminoase acoperite cu solzi 
sclipitori, erau gustate din plin... Apoi o 


cartea 


de film la noi 
A O 


Miturile 
románesti 
si arta 
filmului 


de 
Grid Modorcea 


1 Ed. Meridiane 1979 


δω 


A fost lansată la Cinematecá, 

unde excelentele gazde au 

asigurat un cadru adecvat 

evenimentului, cartea lui Grid 

Modorcea,operă teoretică pli- 

nă de interes atit prin temă 

cit si prin modalitatea de 
abordare. Sá pui alături o realitate atit de 
străveche ca miturile si o artă a lumii de azi: 
cinematograful, iată o îndrăzneală a cărei 
justificare se găseşte însă în cuprinsul 
lucrării. Se încearcă, pentru prima oară la 
noi, radiografierea producţiei naţionale de 
film dintr-un unghi inedit: cel al folclorului. 
În viziunea autorului,punerea faţă în faţă a 
operelor filmice cu tipurile esenţiale ale 
umanității româneşti este un examen menit 
să releve măsura In care cinematograful a 
reușit să-și apropie marile permanente 
culturale ale neamului. Se analizează mo- 
dul în care filmele au reuşit, sau nu, să se 
integreze unor structuri reprezentind spe- 
cificul national, obtinind, sau nu, prin aceas- 
ta,calitatea de opere de referintá ale culturii 
románesti. Observám deci cum criteriul 


În acel mai 1929 

se filma i 
Gogulică cheferist zm, 
o comedie burlescă 


mai 1929 


Sa rásfoim revista „Cinema“ 
de acum 50 de ani 


Cu ce se mai ocupă bucuresteanul de acum o jumătate de secol? Pal sà 
vedem. lată, face un raid prin magazine să cumpere ultimele noutăţi ale sezo- 
nului, se îngrijește să-și asigure un loc la băi, se înghesuie pentru un bilet la 
operă sau teatru, dar nici nu vrea să-i scape filmul de la «Capitol» sau «Bule- 
vard Palace», da, da, vrea să-l vadă chiar la grădină, e deja cald... La teatrul Na- 
tional, «Hamlet», cu d. Calboreanu în rolul principal... La «Select», Lillian Ghish 
cu Lars Hanson în formidabila dezlántuire de patimi Vijelia, in regia genialului 
regizor Victor Seastrom... Ploesteanu. Mamã iartá-mã, indurá-te, scrie-mi, 
sufăr. Esti supărată? Ce-i nou? Du-te Nasa. Promisiunea ai uitat-o... La «Tria- 
non», Amorul meu nu moare cu Norma Shearer si Ralph Forbes... A apărut 
tango «Miss România» și valsul boston «Marilla» de vinzare la toate magazi- 
nele de muzică... Pavilionul din Cișmigiu pentru cura cu ape minerale naturale 
româneşti se va deschide la 10 mai... Ploeșteanu. Primit, pentru liniștea ta și 
fericirea noastră viitoare admit totul sacrificându-mă cât vei voi, vorbele tale. 
Purtarea va masca totul. Acelas... Furtună și zăpezi in Italia... Sunteţi sclava 
pufului Dv? Folosiţi pudra Tokalon... Regina din Saba cel mai mare film dela 
Ben Hur... Jeune chauffeur cherche demoiselle pour mariage. Au journal 
«Jean»... Premieră la «Capitol» Villa Falconieri cu Hans StUwe în rolul prin- 
cipal... Premieră senzationalà la «Bulevard Palace» Taximetrul nopții 10 acte 
de aventuri cu celebrul Harry Piel... Adevăratul intelectual modern stie ce dato- 
rează nervilor săi: Ovomaltine — putere, bună dispoziție, vigoare... Hai la 


cinema! 


balerină cu trupul gol, care avea cel putin 
meritul de a înfățișa o siluetă sveltă, isi 
făcu apariţia la rampă, evoluând în sune- 
tele «orchestrei» certate cu ritmul și armo- 
nia. Încă vreo câteva cuplete, dialoguri 
obscene si ufl se termină spectacolul. 
Aplauze frenetice... Publicul era mulțumit! 
În definitiv aceasta era principalul. Dacă 
«revista» a plăcut atât de mult má indoesc 
dacă şi acel film a avut darul de a stârni 
entuziasmul tânărului cu guler cenușiu de 
lângă mine sau cel al servitoarei care căs- 
case gura de admiratie. În orice caz rein- 


formal de studiu se dovedeşte în cele din 
urmă unul axiologic. Indirect, se pune 
problema aportului pe care l-a adus filmul 
românesc la dezvoltarea spiritualității din 
care face parte. 

Autorul construiește cu multă risipă de 
erudiție si îndeminare analitică o serie de 
concepte pe care își sprijină mai apoi 
excursia sa ideatică. Își aduce în ajutor 
teme majore cum ar fi: raportul realism- 
artă, relaţia culturii cu modelele arhetipale, 
impactul mitologiei în conştiinţa omului 
modern, fiecare din ele putind constitui 
subiectul unei cărţi separate. Se operează 
pe spatii de referință largi dar în viraje bruş- 
te. Se trece nonsalant de la Aristotel la 
Vitanidis, de la Eliade la Gopo, de la Has deu 
si Blaga la Nicolaescu si Mureşan. Se spun 
cu această ocazie citeva adevăruri despre 
cinematograful românesc şi, dat fiind con- 
textul, evident ele nu pot fi prea roz. Viitorul 
este privit cu optimism, Grid Modorcea 
ştiind, ca oricine se ocupă de filmul nostru, 
să adauge la oftaturile prezentului un suris 
clipei ce va veni ea odată si odată. Dacă 
se poate reproşa ceva lucrării, aceasta se 
datorează faptului că face act de pionierat 
și este nevoită să plătească tribut acestei 
poziţii. Autorul este obligat să se oprească 
prea mult la generalitáti, cele două arii de 
comparat: mitul gi filmul fiind ținute uneori 
la distanță. Autoritatea mentorilor se face 
prea mult simțită în dauna originalității si 
indrăznelii față cu gindurile proprii. 

Meritul ei vine însă mai ales din ambiția 
și intenţia de a opera o sinteză teoretică a 
unor probleme care presupun o mare 
profunzime. Lucrarea este serioasă, vă- 
dind metodă și o cunoaștere reală a subiec- 
tului, o stringentà a privirii critice si capaci- 
tatea de pătrundere teoretică. De asemenea 
cărți avem nevole,nu pentru cá ele ar putea 
salva soarta cinematografiei noastre, ci 
pentru că au posibilitatea să-i pună Intre- 
bări importante, ceea ce nu mai e putin 


| b 
dz Dan STOICA 


torsi la ei acasă, cred cá au visat mai cu- 
ránd pe Ramona cu glas de limonadá sau 
pe balerina cu trupul gol, decât frumuse- 
tàa sălbatecă a filmului si chipul plăpând 
al blândei Lillian Gish, jucărie fragilă a 
vijeliei... 

Filmul pentru a putea fi înțeles și gustat, 
cere inteligență, multă sensibilitate și un 
anumit grad de cultură. Pentru spectatorul 
primitiv, care deschide gura mare in fata 
unei Ramone diforme sau care vibrează de 
entuziasm la auzul unor cuplete obscene, 
ecranul rămâne un mister, o problemă 


posibilităţi 
posibilă 


Un plan lung 


Era ceea ce se numeşte in 
limbaj putin mai tehnic «un plan 
lung»: o cimpie imensă (în pra- 
gul momentului în care, la un 
singur semn, pămintul acela va 
incepe să fie răscolit de trac- 
toare) si un om... un om singur, 
de fapt un singur om care mă- 
Sura parca acel pamint cu pasul, 
privindu-l de parcă voia să pă- 
trundă dincolo de învolburarea 
de culori (v-aţi uitat vreodată cu 
atenţie cite culori are pămintul 
primăvara?) Şi omul mergea... 
mergea... mergea, depărtindu-se 
de aparatul de filmat, instalat 
undeva la mare distanţă de el. 
Nu de aparat îi ardea lui în acele 
momente. Era a douăzeci și cin- 
cea oară cind omul acela singur, 
singurul om de pe cimp pàsea 
peste păminturile fără limită de 
orizont. Era al douăzeci şi cinci- 
lea an în care agronomul lon 
Tirlea din Pecica Aradului, tre- 
buia sá hotárascá momentul in 
care igi va lua asuprà-si marea 
răspundere a plinii. Cum poate 
fi exprimat acest imens moment 
al răspunderii într-un singur plan 
oricit de frumos și oricit de 
lung ar fi el? 


Alexandru STARK 


complicată şi neinteleasá, care îl lasă per- 
fect indiferent. Este cazul sálbaticilor Ho- 
tentoti, cari dacă sunt puşi să numere 
până la zece, adorm... întocmai ca și Va 
sile, omul de serviciu al revistei noastre, 
când vede cum «se mişcă sfinţii pă părete». 


Ecouri si informatiuni 


— D. E. Vasilescu, cunoscutul nostru 
operator, a suferit un grav accident în timp 
ce lucra noaptea în laborator. Vrând să 
stingă focul care a luat naştere subit din 
cauza unei bucăți de film în atingere cu 
un bec electric, s'a ales cu arsuri foarte 
grave pe cap, mâini şi bust. În stare dispe- 
rată, a fost internat în spitalul Brâncove- 
nesc, din fericire este însă afară de orice 
pericol. 

— Ştiţi că Elizza la Porta, dràgàlasa noas- 
tră compatrioată, care până acum este sin- 
gura româncă din lumea întreagă cu titlul 
de stea internaţională, și-a tăcut apariția 
si pe ecranele americane în filmul Studen- 
tul din Praga (The Man Who Cheated 
Lite) al lui Conrad Veidt? 

— Se realizează actualmente o comedie 
românească de scurt metraj cu titlul pro- 
vizoriu Gogulicá set de gară Mai multe 
din laureatele actualului nostru concurs 
de nuduri joacă în acest film. 

— În ediția sa săptăminală din 13 apri- 
lie a.c. «Licht Bild Bühne» îşi informează 
cititorii cá Intr-una din ultimile comedii ro- 
mânesti Ginere fără voie,rolul principal 
este jucat de comicul lonescu-Lache «un 
fel de Chaplin al României» (Unde esti 
nene lonescule, să citești ce au tăcut 
gazetele stráine din dta? N.R.) 

— În ultimul timp,filmele sonore au luat 
o ráspándire mare, nu numai in America, 
ci chiar în alte continente. Din totalul de 
1427 de cinematografe cu aparate cu filme 
acustice, 1383 aparțin Statelor Unite, 18-Ca- 
nadei, 15-Britaniei, 5-Australiei, 3-Frantei, 
2-Indiei, 1-Americii Centrale. 

— Cáldurile verii manifestindu-se subit 
cu o neobișnuită intensitate, s'a redeschis, 
complet renovată, admirabila grădină de 
vară a cinematografului «Capitol». 

Să amintim că pe trontispiciul revis- 
tei «Cinema» de-acum jumătate de veac, 
filmul mut își mai apăra încă ultimele 
șanse de supraviețuire: «Filmul acustic 
a revoluționat întreaga industrie cine- 
matogratică Cu toate acestea nu va 
ucide niciodată filmul tăcut, după cum 
nici cinematogratul cu tot succesul lui 
formidabil n-a distrus teatrul. Filmul 
tăcut va continua să existe alături de 
cel acustic, continuând să pășească pe 
propria lui cale». Nu știi niciodată,dacă 
naivitatea, sau entuziasmul, sau pur și 
simplu puterea de-a visa iti dă la un 
moment dat credința cá implacabilul 
poate fi evitat. Teatrul a rezistat, cit 
despre filmul mut... 


Cornel CRISTIAN 


difuzarea filmului 


Felicitári colegiale 
Întreprinderii 
cinematografice 
a municipiului 
București 


În cadrul întrecerii socialiste între 
întreprinderile cinematografice din toa- 
tà tara pe anul 1978, Întreprinderea 
'cinematograficá a municipiului 
București a obținut «steagul de frun- 
taș» și «diploma de onoare» acor- 
date de Uniunea Sindicatelor din în- 
vatamint, ştiinţă si cultură si de Con- 
siliul Culturii si Educaţiei Socialiste, 
ocupind locul | în întrecere. Aceste 
distincții au încununat munca între- 
gului colectiv depusă în activitatea cul- 
tural-educativă și tehnico-economică, 
datorită căreia anul trecut numărul de 
spectatori a crescut faţă de anul pre- 
cedent cu 1121 000. Din ansamblul 
de acţiuni notăm în mod deosebit cele 
2 970 de proiecții speciale, organizate 
în prezența realizatorilor, în deosebi 
pentru publicul de copii şi tineret,a 
cărui cifră s-a ridicat la 1 000 000 de 
spectatori. Revista «Cinema» felicită 
colegii din rețeaua de difuzare a fik 
mului asigurindu-i că bucuriile lor 
sint și ale noastre. EN 


mari dispáruti 


Fantezie si rigoare: 
Giulio Tincu 


Lipseste dintre noi de un an, 
Giulio Tincu, scenograf de 
film si de teatru, artist ci- 
neast. ; 
De aproape treizeci de ani 
vîrsta cinematografului nos- 
tru socialist — prezent în 
peisajul filmului, Tincu debuteazà cu deco- 
rurile la scurt-metrajul La un punct de 
agitatie (1952). 

Elaboreazà pe rînd decoruri pentru film, 
lásindu-ne spectacole scenografice remar- 
cabile: Două lozuri, Valurile Dunării, 
Porto-Franco și culminind cu neuitatu! 
Pădurea spinzuratilor. Film de referinta 
in cinematograful nostru, cu un palmares 
rásunátor, va fi considerat si peste deceni: 


ca fiind o valoare de excepție nu numai 
pentru regie, imagine, artă interpretativă, 
dar si pentru cadrul scenografic general, 
de deosebită autenticitate, dar plin de ima- 
ginatie aplicată creator. Colegii lui Giulio 
Tincu știu că acesta ne-a lăsat în urmă 
numai o carieră scenograficá încununată 
de reuşite. 

Giulio Tincu a format în decursul activi- 
tátii sale cadre medii, asistenți, muncitori 
calificaţi, a determinat metode — le putem 
zice științifice — de abordare a filmului din 
punctul de vedere al scenografiei. 

S-a ocupat de tehnologii noi, proprii fil- 
mului, de trucaje, de patiná, lăsindu-ne 
acele «tinculisme», le ziceam noi, care azi 
sint aproape normative In tehnologia fini- 
sării decorurilor de film. De fapt, a minutiei 
si constiinciozitatii. 

Si dacă ar fi numai pentru atita, cred cá e 
deajuns să zicem cá, de fapt, Giulio Tincu 
n-a plecat, că e încă printre noi pentru 
mult timp, poate mereu. 


Arh. Aurelian IONESCU 


ΠΠ ΠΕ Πο ΤΙ Vocatia politicului 


in deceniul al saptelea, 


cinematografului sud-a- 
merican i-a fost dat să 
trăiască una din cele mai 
extraordinare experiențe 
de la naşterea sa: «El 

nuovo cinema». 
Antonio das mortes, Diavolul si 
bunul dumnezeu pe pámintul soare- 
lui ori Pustile vin dintr-o lume care 
încă se mai naște, încă îşi mai numeşte 
obiectele înconjurătoare, ia cunoştinţă 
de propria istorie și existenţă. Într-o 


cinema al foamei, al disperării şi 
perantei», aşa numesc autorii lui 
«nuovo cinema» (Antonio Das 


cu pasiunile ori visurile sale se mai aflà 
încă strins legat de grupul uman în care 
s-a format pina la a-și confunda năzu- 
intele cu ale acestuia, în care comuni- 
tatea socială mai păstrează, prin tradiție 
și necesități economice, o cosmicitate 
aparte, apartinind parcă unor vremuri 
demult apuse, cinematogratul nu poate 
pătrunde decit spunind adevărurile şi 
punind întrebările care preocupă în- 
tr-adevăr acest univers. Foamea şi cru- 
zimea sint cele două coordonate pe 
care creatorii din «Nuovo cinema» le-au 
ales pentru filmele lor. Glauber Rocha, 
Ruy Guerra, Saraceni, Hirszman ori 
Gustavo Dahl iau cinematograful de 
la capăt. Ei suferă influența neorealis- 
mului, a lui Eisenstein și Kurosawa, dar 
in mod programatic o refuză. Sursa cine- 
matografului pe care îl fac trebuie cáu- 
tată în realităţile pe care vor sá le Intáti- 
seze, în conştiinţa cá la un nou conţinut, 
trebuie să corespundă și o nouă formă. 
Temele trec din legendă în realitate și 
inapoi cu o ușurință imposibilă in ori- 
care alt loc. Este în toate aceste filme 
un soi de forță a vieții, de claritate a 
gestului și faptei pe care sintem încli- 
nati să o numim violenţă, desi corect ar 
fi să-i spunem vitalitate. O extraordinară 
vitalitate. 

Astăzi, «noul cinematograf» este mai 
mult o frumoasă si ispititoare realitate 
de cinematecá. Refluxul general care a 
urmat anilor frámintati din arta filmului 
n-a ocolit nici continentul latino-ame- 
rican. «El nuovo cinema» rămîne însă 
un bun cistigat de care de acum încolo 
este imposibil să nu se tind seamă. 
Este un reper, mai mult, o existenţă, 
gata oricind să renască, sà tigneascá 
din fiecare cadru, tăietură de montaj, 
poate mai strălucitor, mai profund, cu 
acea vitalitate interioară pe care arta 
acestei lumi «tinere» și-o înstăpinește 
peste fiecare operă memorabilă pe care 


o scoate la iveală. Virgil TOMA 


Mortes de Glauber Rocha) 


lume aflată la marginea dintre miracol 
şi necunoscut, în care rafinamentul 
iberic înveșmintează emotionalitatea pri 
mară a unei preistorii aruncată în plin 
secol XX, filmul trăiește experiența unui 
spațiu și mentalități mult diferite de cele 
în care s-a format. «El nuovo cinema» 
reușește să facă din cinematograf ex- 
presia unei alte civilizaţii decit cea 
occidentală. 

Avem în față cinematograful unei lumi 
care încearcă lucid și frust sá se Infáti- 
seze aga cum este. Realitatea exotică, 
$i prin aceasta superficială și Ingelá- 
toare, este depășită în favoarea unei 
priviri «dinlăuntru». În aceste condiții, 
alternativa filmului politic vine aproape 
firesc ca singura modalitate logică 
de a face artă, adică acel fel de artă 
care să implice atit pe cei care o pro- 
duc cit și pe cei care o privesc si în- 
cearcá o inteleagá. Personajele sint 
mai putin individualitàti, cît simboluri si 
tipuri, avem de-a face nu cu destine 
ci cu Destinul unei comunitàti, al une: 
istorii. Într-o societate aflatá în plină 
fierbere, plină de contraste, cînd stră 
lucitoare, cind obscure, în care individul 


A murit anul trecut, la 80 de 

ani. A fost singurul actor de 

cinema cu cultură sorbonia- 

nă (licenţiat în litere la Sor- 

bona). Această cultură el o 
— transmitea si altora. Asa de 
mult se ocupa de cultura compatriotilor, 
incita fondat în S.U.A. o societate intitulată 
French Research, adică «Cercetări fran- 
ceze». Tot în ordinea patriotică, amintesc 
că el a păstrat cu evlavie în grai, un enorm 
accent francez. Vorbea o englezească per- 
fectà fără cel mai mic accent francez, dar 
cind juca (atit teatru-cit și film) avea dina- 
dins un accent francez cit toate zilele. 
Şi asta, de altfel, plăcea publicului. A avut 
cea mai catifelată voce din tot Hollywoodu! 
Cu ea s-a impus în primul său rol mai mà 
ricel, ce! al șoferului din Red Headed 
Wooman (Femeia cu părul roşu), cel ma: 
bun film al lui Jean Harlow. 

Filmele care l-au impus pe Boyer în 
Franța au fost La Bataille, după celebrul 
roman al lui Claude Farèse, regia Farkas, 
apoi L'Orage (sau Veninul) dupà Pierre 
Volf, regia Yv. Allégret, cu Michéle Morgan, 
in Statele Unite cu Caravana (1934) de 
E. Charell, unde alături de Loretta Young 
si Jean Parker, el este un chipeș voievod 
tigan nomad si violonist. Filmul care ra 
catapultat definitiv a fost Private Worlds 
de La Cava (1935), unde dinsul, medic 


Premiul maturității regizorale — la Cannes, in 1965 — pentru o ti- 
nără cinematografie (Pădurea spínzura[ilor de Liviu Ciulei, cu Liviu 
Ciulei şi Victor Rebengiuc) 


retrospectivă 


Cannes, x 
o lectie de istorie 


Orice statisticá cit de su 

mará, asupra unei manifes- 

tári de amploarea celei de la 

Cannes oferá date surprin- 
| zütoare. Cele 31 de editi: 
L | consumate pind acum in- 
seamnă mii de filme vizionate, sute pre- 
miate (dintre care 49 mari premii, numitele 
Palme d'Or), zeci de membri în jurii pre- 
zidate de nume celebre ca Jean Cocteau, 
Fritz Lang, Luchino Visconti, Tennessee 
Williams, Ingrid Bergman, Jeanne Moreau. 
Festivalul de la Cannes este o lume care se 
zámisleste, vietuieste și moare în răstimp 
de două săptămini, pentru a renaste in 
anul următor mereu alta si totuşi aceeași. 
Cocteau spunea că «este o ţară a nimănui, 
un microcosmos reflectind omenirea asa 
cum ar trebui sá fie ea, dacá oamenii ar 
stabili între ei contacte directe si ar vorbi 
aceeași limbă». 

Evoluţia acestui esperanto numit cine- 
matograf este condiționată de o seamă de 
factori foarte diferiți, de la evenimente 
istorice şi pină la modă. Felul în care un 
festival ştie să discearnă perenul de con- 
junctural se oglindește în palmaresurile 
anuale şi dă măsura valorii manifestării 
respective. 

Puse cap la cap palmaresurile Cannes-u- 
lui oglindesc evoluția cinematografului mon- 
dial din ultimele trei decenii, stabilind în 
acelaşi timp trăsăturile distinctive ale aces- 
tui festival. Una dintre ele și poate cea 
mai importantă se numește capacitatea 
de a evolua corect în perspectivele viitorului. 
Puţini sint laureatii a căror valoare timpul 
nu a confirmat-o. Poate un Orfeo negro, 
al cărui Mare premiu a fost considerat si 
la vremea lui (1959) drept inexplicabil. 
Poate nişte interpreti ca John Kitzmiller 
(1957) sau Odded Kotler (1967) pe care un 
succes întimplător i-a adus pe podiumul 
laureatilor. Poate cite un debut fără ur- 


într-un spital de boli nervoase, alături de 
Claudette Collbert, doctoritá, trăieşte com- 
licate şi complexe situaţii psihologice. 
n Lumină de gaz (1944),el e nu numai 
doctor în, dar si profesor de nebunie. 
Cu o cunoaștere, cu o abilitate diabolică, 
el o face încet, științific, pe Ingrid Bergman, 
să-și piardă minţile, să devină, din bună 
zdravănă, medical dementă! 

Tot în ordinea particularitátilor, semna- 
lăm filmul Poarta de aur, unde eroul e un 
român, cavaler de industrie, pre nume 
Iscovescu, avind ca victimă pe Olivia de 
Havilland. În cursul a aproape 60 de ani de 
carieră, el a avut ca partenere pe cele mai 
celebre vedete: Garbo, Marlene Dietrich, 
Joan Fontaine, Danielle Darrieux, lrene 
Dune, Claudette Colbert, Ingrid Bergman, 
Jean Parker, Bette Davis, Falconetti, Harry 
Baur, Rita Hayward, Barbara Stanwich, 
Olivia de Havilland, Vittorio De Sica. 

Arhiva noastră posedă 14 filme unde el e 
protagonist: Lilliom (1933), Bătălia (1934), 
Caravana (1934), Contesa Walevska 
(1937), Poarta de aur (1941), Veninul 
(1937), Manhattan (1942), Flesh and Fan- 
tasy (1943), Tessa, Constant Nymph 
(1943), Din nou împreună (1944), Lu- 
mina de gaz (1944), Arcul de Trium! 
(1948), The Letter (A 13-a scrisoare) 
(1951), Doamna de... (1953). 

D.I. SUCHIANU 


mare (Jeremy de Arthur Barron în 1973). 
Dar asemenea exemple trebuie căutate cu 
luminarea, pentru că, în marea majori- 
tate a cazurilor, juriile Cannes-ului și-au 
facut bine datoria si toate sint la locul lor: 
neorealismul în anii 1946—1952, cu trei 
mari premii (Roma, oraș deschis, Miracol 
la Milano, De doi bani speranță); marea 
descoperire a cinematografului japonez de 
la inceputul anilor '50 (Poarta infernului); 
noul val francez a cărui respiraţie scurtă se 
reflectă într-o singură distincție (1959 — 
Truffaut pentru Cele 400 de lovituri); 
«free cinema-ul», ce e drept cam slab 
reprezentat prin două premii de interpre- 
tare (Gustul mier — 1962 și Viaţă spor- 
tivă — 1963), precum și un Palme d'Or 
(Spilul, 1965); explozia cinematografiilor 
din ţările socialiste care, începind din 1957 
(Premiul special al juriului pentru Canalul 
lui Wajda), și-au adjudecat pe rind diferite 
trofee (a nu se uita că în 1965 a fost rindul 
României cu Pădurea spînzuratilor); apa- 
ritia unui nou gen — filmul politic — a cărui 
confirmare supremă a reprezentat-o dublul 
mare premiu din 1972, pentru Clasa mun- 
citoare merge în paradis și Cazul Mattei; 
si, în sfirşit, naşterea unei noi generații de 
cineaști americani care a dominat indiscu- 
tabil palmaresurile anilor '70 (patru mari 
premii, MASH, Sperietoarea, Conver- 
satia, Şofer de taxi, şapte premii pentru 
interpretare, un premiu pentru regie si 
unul pentru scenariu). 

Pe acest fundal al curentelor, școlilor și 
genurilor se desprind personalitățile care 
nu se lasă înglobate în vreo clasificare în- 
gust-limitativá Numele lor sint Luchino 
Visconti (Ghepardul, 1963, W.oarte la Ve- 
netia, 1971), Federico Fellini (La dolce 
vita, 1960), Michsiangelo Antonioni (Eclip- 
sa, 1962, Blow-up, 1967), Ingmar Berg- 
man (Voi fi mamă, 1958; A șaptea pecete, 
1957), Louis Buñuel (Los Olvidados, 1951; ~ 
Nazarin — 1959, Viridiana, 1960). — 

Simpla Insiruire a acestor nume și titluri 
constituie o invitaţie la o lecţie de istorie 
a cinematografului, invitaţie pe care Cine- 
mateca o lansează prin programarea retro- 
spectivei premiilor Festivalului de la Cannes 


Cristina CORCIOVESCU 


a * 
Singurul actor 

de cinema licenfiat 
“Ja Sorbona * 
» (în Contesa 
E Walevska — 1937) 
„cu Greta Garbo) 


Ly LA 


cronica animatiei 
EE A 


 Blindete | 
si prejudecatá 


Cu greu ne-am obișnuit 
ca filmul de animație 
să-și abandoneze une- 
ori ritmul jucăuș sau ga- 
| leria de nostime perso- 
` naje pentru a se dedica 
unor probleme serioase. Acceptind 
alt registru decit al seninei veselii, 
am vázut cum animatorii nostri s-au 
consacrat temei ecologice (lon Po- 
pescu Gopo), istorice (lon Truicá) sau 
meditatiei filozofice (Adrian Petrin- 
genaru). Puţini s-au așteptat însă ca 
genul comicelor metamorfoze să dis- 
cute o problemă atit de spinoasă ca 
aceea a condiției femeii. 
Consecventă preocupărilor sale, Lumi- 
nita Cazacu a făcut din Penelopa — 
personaj întruchipind feminitatea blin- 
dă și răbdătoare, constanta iubirii si 
armonia casnică — deci din emblema- 
tica eroină, protagonista unui serial 
ce glosează mai mult sau mai putin 
polemic pe marginea amintitei teme. 

Ignorind dispretuitorul epitet «femi- 
nistă», adresat de unele comentarii 
orale sau tipărite, regizoarea şi-a pre- 
lungit demonstrația începută în Con- 
ditia Penelopei prin filmele După 
amiezele Penelopei și Penelopa și 
cele nouă muze, pregătind acum un 
nou episod, Dacă Penelopa s-ar 
certa cu Ulișii. Decorul din corăbii, 
temple si capiteluri inlesnesc in aceste 
pelicule circulația unor idei despre 
femeia epocii noastre trepidante, per- 
sonaj sfișiat intre datorie și pasiune, 
de alegere între plansetà și coafor, 
între televizor si cratiţă, între ședință 
și clar de lună. Mai toate aspectele 
crizei de timp a femeii moderne sint 
enunțate in filmele Luminitei Cazacu 
pe un ton umoristic nelipsit de o undă 
de amărăciune. Elementul amărui este 
furnizat mai ales de comentariul sem- 
nat în primele două titluri de Sanda 
Faur, iar în Penelopa și cele nouă 
muze de Nina Cassian. Spiritualele 
cuvinte ce însoțesc imaginile au un 
efect deopotrivă benefic și dezavanta- 
jos. Pe de o parte, inteligenţa înglobarii 
referintei culturale innobileazá dis- 
cursul umoristic, dar pe de alta, gagul 
vizual este váduvit de fluentá. Salva- 
toare este ideea citirii acestui comen- 
tariu de voci bărbătești, deci neparti- 
zane, si mai ales alegerea actorilor 
cărora li s-a încredințat Puţini ar fi 
reușit să frazeze atit de sublim insi- 
nuant ca neuitatul Toma Caragiu sau 
să comunice atitea subtexte ca Octa- 
vian Cotescu. Binecunoscutele as- 
pecte din viața femeii suprasolicitate 
și prea putin menajate sint transfigu- 
rate în metaforă comică întemeiată 
pe anacronism. Antica Penelopă dra- 
pată de falduri folosește aspiratorul, 
Calul Troian are multe din insusirile 
autobuzelor cu numărul 31, iar băr- 
bat cu espadrile vorbesc pasionat 
despre fotbal. Născocind gaguri de 
acest tip, regizoarea începe să acorde 
umorului o mai mare expresivitate 
vizuală. 

Intuind necesitatea concentrării asu- 
pra desenului, ea nu se lipsește cu 
totul de ajutorul cuvintului în filmul 
pe care il pregătește acum. Comenta- 
riul va fi înlocuit de inserturi amintind 
filmul mut, efectele comice vizind une- 
ori moda «retro». Ar fi de dorit ca 
noua formulă să nuanfeze si ideile 
temei. Observațiile critice din primele 
filme sint prea constatativ formulate, 
ironia apare adeseori prea amabilă. 
Condiţia femeii este bineinteles o pro- 
blemă serioasă, dar cred că nimeni nu 
se impotrivește ca ea să fie discutată 
în registrul umoristic Atitudinea ex- 
primată in aceste filme cere ajutorul 
unei metafore de mai mare vigoare 
polemică și satirică. Luminiţa Cazacu 
nu şi-a dovedit prin acest serial numal 
personalitatea stilului, ci ironizind deo- 
potrivă cusururile bărbaților și femeilor 
lipsa de prejudecăţi feministe. Mersul 
inainte pe această cale mai are de 
rezolvat doar o problemă de intensi- 
tate. 


Dana DUMA 


Spectatori, nu fiţi numai spectatori! 


Filmul românesc 


€ «Fiecare secvenţă este o petală din 
viaţă, din urîtul, frumosul si mediocrul ei 
Personajele sint deplin conturate, jocul este 
realist, sensibil, adecvat cadrului, mesaju- 
lui. Decorurile, lumina, muzica curg plin... 
Superlativele ar părea seci pentru acest 
poem». (lonel Teahà, Bu/. Armata Rosie 
23-25, Arad) 

€ «Un film bun, ba poate cá ar fi fost un 
film extraordinar dacá, In final, n-ar fi dat — 
vorba románului — «cu mámáliga In geam».. 
Ce pot spune despre imaginea lui Cà- 
lin Ghibu decit cá e extraordinară...? Între 
oglinzi paralele e un film de referintá, un 
film de zile mari, un film pentru spectatorii 
loiali ai celei de a 7-a arte, un film bun, dar — 
atenţie! — nu un film pentru televiziune...» 
(Vasile Birsan — A/eea Stráduinfei 9, BI. 
D-3, sc. 3, ap. 39, București) 

€ «Romanul lui Camil Petrescu e în primul 
rind o dramă psihologică. Ce e filmul? Un 
amestec de situații imagistice din care 
cine nu a citit romanul iese absolut ne- 
lămurit, iar cine l-a citit iese indignat. Că 
are anume imagini interesante, cum zicea 
cineva, la ce bun dacă acestea nu fac corp 
comun cu drama propriu-zisă? Multă vorbă- 
rie care nu demonstrează mai nimic, mult 
zgomot într-o coloană sonoră prost rea- 
lizată. Cind o să Invete cu adevărat regizori: 
noştri că literatura e una și filmul alta? 
Si că o adaptare după o mare operă literară 
trebuie făcută cu artă cinematograficá? 
Cind o să Invete regizorii nostri, la cursurile 
IATC-ului, cum se face un scenariu de 
film?» (F. Palaloga — str. Bradului 17, 
laşi). 

€ «..Acest film al regizorului Mircea 
Veroiu nu este fácut dupá Camil Petrescu, 
ci după ureche... În generic putea să apară 
scris în caractere clare un micro-rezumat 
al romanului «Ultima noapte...» precum si 
a celorlalte surse de informare a autorului 
scenariului, pentru a ne familiariza putin 
memoria și-a ne reaminti cam ce-a scris 
Camil Petrescu, lectură pe care noi am 
efectuat-o în anii de studii și despre care 
avem impresia noastră fixă și bine con- 
solidată (cu cit e mai fixă cu atſt e mai sigură), 
atit prin virstă cit şi prin faptul că, dacă nu 
ne pricepem noi, cine să se priceapă și 
implicit să priceapă ceva din acest film? 
Camil Petrescu scrie In «Patul lui Procust» 
că ce-l interesează mai mult este ambianța, 
atmosfera, cadrul, iar filmul lui Veroiu, 
deși are atmosferă, ea este altă atmosferă 
decit cea a lui Camil Petrescu...» (Lena 
Manole — București. N.R.: De ce nu vă 
dati adresa?) 

€ «Veroiu atirmà că filmul sáu este in- 
spirat din opera lui Camil Petrescu. Nu. 
fiorul camilpetrescian n-a fost descoperit 
totul e intenţie, intenţie lăudabilă desigur 
cind Veroiu imortalizeazà cinematogratio 
citeva destine romanesti, gratie unor actor 
de primă mărime, cînd Călin Ghibu dă o 
lecţie de operatorie — rareori am văzut o 
mai mare mobilitate a imaginii... Numai cà 
«tocmai acum, tocmai acum» (cum a 
spune Nichita Stănescu) tocmai atunc: 
cind reverberatia implinirii apare în citeva 
secvențe, Veroiu împinge accentul pe un 
plan subsidiar universului lui Camil Pe- 
trescu.» (prot. Alexandru Jurcan, com 
Ciucea — jud. Cluj). 

O «!ubesc mult romanul lui Camil Pe- 
trescu, si in special pe acest erou, Stefan 
Ghiorghidiu. Cred că acest personaj ar 
ti avut multe de transmis tineretului de azi. 
dacă lon Caramitru, foarte bine ales, ar 
fi fost si bine condus de cátre regizor. 
Cit timp va mai trebui să treacă, cità peliculă 
se va mai irosi, pentru ca regizorii noștri să 
înțeleagă că ideile pe care vor sani le im- 


Anul XVII (197) 


București 
Mai 1979 


Redactor șef 


Ecaterina Oproiu 


pună prin filmul lor, nu trebuie puse în gura 
actorului, nu trebuie trimbitate peste tot, în 
orice situaţie? Multe filme ale noastre arată 
ca niște cadre separate, rupte unul de altul, 
filmul fiind, de fapt, nişte frinturi puse cap 
la cap, în care actori debitează tot timpul 
idei, lecţii, fac filozofie. Cred că în curind 
acești foarte buni actori pe care-i avem, se 
vor califica la locul de muncă (platoul de 
filmare), devenind, fără voia lor, desigur, 
specialisti in filozofie...» (M. Liviu, eco- 
nomist — Bucuresti) 

O «Asemeni majorității filmelor lui Mircea 
Veroiu, ecranizarea sa după Camil Petrescu 
este o realizare de certă valoare stilistică. 

i, tot ca cele mai multe dintre filmele sale. 
ntre oglinzi paralele se distinge printr-o 
vizibilă stingăcie a elaborării dramatice.» 
(M.S. Columbeanu — Bd. Păcii nr. 116— 
126, București) 


Pentru cei care s-ar mira că in acest numar 
nu găsesc «Scrisoarea lunii», ial-o pe a- 
ceasta, care deschide dosarul, filmului lui 
Timotei Ursu, cu certe calități de opinie pentru 
a-i [ine locul, fie si aici: 

@ «Cine s-a dus la filmul AI patrulea 
stol cu intenția de a tace analogii cu piesa 
lui Sebastian, a pornit-o de la început pe-un 
drum greșit care-l va arunca din eroare în 
eroare, împiedicind o justă apreciere. Nu 
vreau să exagerez căzind într-o extremă 
sau alta. De aceea n-am să spun «este un 
film extraordinar», nici «este un fiasco». 
ci doar «este un film». S-a spus despre 
regizor cá se lasá furat de joc. Tocmai aici, 
cred eu, este cheia acestui film. Imi place 
mult Sebastian, însă cred cá el este cel 
care s-a lásat furat de joc. Timotei Ursu 
reușește să-l recreeze, lárgindu-i sfera, 
imbogátindu-! cu noi semnificaţii. În general 
filmul românesc a cistigat mult în ultima 
vreme. Cred cá ceea ce-i lipsește însă e 
un mai mare curaj. Recunosc legătura 
de netăgăduit a filmălui cu literatura. Mi 
se pare însă copilăresc să fugi de tine 
însuţi. Ştiu că ne regăsim adesea în operele 
literare. Nu există totuși nimeni care să 
îndrăznească (lăsind la o parte prejudecățile 
literare) a porni un film «de la zero»? Cind 
filmele noastre vor lăsa la o parte toiagul 
solid şi comod al literaturii, atunci, cred eu, 
vor fi ele însele.» (Daniela Bondoc — 
str. Paleologu nr. 5 A, București). 

€ «Filmul acesta reușește să mai iasă din 
tipare, să aducă noul, adică o măsură de 
imprevizibilitate. Şi dacă aceasta este cali- 
tatea principală, mă simt obligat (şi regret, 
pentru a cita oară?) să folosesc pluralul 
pentru ceea ce în film există la plural 
păcatele profesionale. «Păcatele» sint de 
această dată, filmice... Cadrele sint mult 
prea căutate în culoare si desen. Ele fac 
un film în film... Operatorii români, şi ai 
filmului în cauză, se cuvin apreciați pentru 
virtuozitátile tehnice și plastice. Dar ei se 
cuvin si admonestati pentru lipsa de știință 
a măsurii în economia unui film. Regia şi 
montajul Isi au părţile lor de vină, dar, cu 
siguranţă, sint incitate de arta pentru artă 
practicată de operatori. Un anume pitoresc 
a fost căutat cu atita ardoare Incît, găsit, οἱ 
a devenit pretiozitate. Multe, nepermis de 
multe replici se rostesc într-o vădită in- 
comoditate față de spaţiu»... (Traian A- 


petrei — Bd. Armata Poporului nr. 1—3. 
București). 

€ «Pentru mine e al patrulea film bun 
al acestui an, poate cel mai bun si asta-i 
un progres, căci înainte aveam parcă la 
trei luni unul bun — acum, în fiecare lună, 
unul: Din nou împreună, Vlad Tepes, 
Între oglinzi paralele. Nu pot să-i acord 
note sau aplauze. M-aș îndepărta de el. 
Filmul acesta trebuie păstrat în suflet». 
(lonel Teahà — Arad) 

€ «Foarte bune replicile. Pline de umor, 
deloc lungi sau plictisitoare. Imaginea filmu- 
lui a fost extraordinarà. Singurul lucru 
supărător din film: fragmentarea lui (pro- 
blemă de montaj) prin acele imagini cu 
valurile mării ce se tot sparg sau cu zborul 
pescárusilor care prea erau aceiași». (Mi- 
lena C. — Baia Mare) 

€ «Cu acest tilm, Timotei Ursu deza- 
mágeste. Extrapolările lui, dincolo de baza 
literară a filmului, nu aduc originalitate, ci 
banal şi mediocritate. Notă aparte, imaginea 
— uneori superbă — si Violeta Andrei, 
mereu o surpriză plăcută». (Filip Ralu — 
Bd. N. Titulescu nr. 92, București) 

€ «Timotei Ursu a trecut de la un sep- 
tembrie gri la un septembrie ruginiu. Aş 
spune la un film mai bun decit primul». 
(Mariana Munteanu — str. 17 Octombrie 
nr. 28, Baia Mare) 

€ «Totuși, ultima parte, așa transfigurata 
cum e,intr-un happy-end care nu convinge 
pe nimeni, aduce și ceva de mare valoare: 
personajul lui Dan. Interpretarea lui Mircea 
Daneliuc e memorabilă: realismul întregii 
compoziţii îl recomandă ca pe un mare 
actor». (M.S. Columbeanu — Bucuresti). 


Am zimbit la... 


€ «Cel mai îndrăgit personaj al serialu- 
lui «Om bogat, om sárac» a fost, pentru 
mine, Falconetti. Ştiu cá multi nu prea il 
au pe plac, pe motivul cá este un personaj 
negativ, si totus: are un sol foarte im- 
portant în film, Fará prezența lui in fiecar 
episod, filmul ar fi fost lipsit de actiun 
Altii sustin, pur si simplu, cá nu joacá bin: 
Eu am părerea că a jucat cel mai bine. Mi 
bine chiar dech Rudy, Wesley, 
Este un actor excelent. atit ca talent cit : 
ca fizic: înalt, voinic, puternic...» (Virgi' 
lordan, str. Metalurgiei nr. 17 — Bucuresti 

€ «Părerea mea: Falconetti și-a atra: 
de partea sa o ură imensă dar să nu uităn 
că a avut un rol greu, de care s-a achita 
magistral» (Cristi Dumitru, str. Cavaleru- 
lui nr. 168 — Pitesti) - 

Trebuie sá mai specificám cá — spre 
uimirea noastră amuzată — am remarcat, 
în «cererea de fotogratii» trimisă nouă de 
un grup de fete de la Liceul sanitar din 
Bacău (In numele cărora semnează Ceză 
rica Gălușcă), cá Falconetti este cerut in 
egală măsură (8 bucăţi) ca și Rudy, Tom, 
Billy şi Wesley... Numai asta n-o mai cre- 
deam! Ne vedem însă încă o dată siliți să 
anuntám cá nu trimitem pozele (si nici adre- 
sele) nici unor actori români sau străini. 


Rubrica «Spectatori. nu 
titi numai spectatori» 
este realizală de Radu COSASU 


Pentru o si mal bună certificare a autenticității scrisorilor pri- 
mite, pentru a stimula spiritul de răspundere al celor ce ne scriu, 
pentru a reduce cit mai mult gradul de anonimat care ispiteste încă 
pe multi, reamintim cititorilor noștri cá nu vom mai publica în 
ylitor decit acele scrisori care au alături de numele coresponden- 


tului si adresa sa exactă. 


Coperta | 
Lucia Mara și lon Besoiu, doi exce- 
lenti actori pe care am vrea să-i vedem 
ci mai des si pe marele ecran. 


Folografie de Emanuel TÀ NJALA 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, Bucuresti 41017 
Exemplarul 5 lei 


Cititorii din stráinátate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presá, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucuresti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea grafică: 
ioana Moise 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 
Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
tal «Casa Scinteii» — Bucuresti 
— 


^ 


Dafina Vultir, res rezultate bune A imbajul, semnele si semnificatille, q 
Franz Liszt (neg ag ουν yl pe aa og pir ege ponit 1 mann ο 
sau dragostea obsesiei de a reprezenta fiecare categorie" | pentru că adevăru 
“sra ei căj Mas în tóblico tinerilor el aid exist chiero” | pe Onil renter di 


5 


— f p nii 7 ` a! 
| 
A g 2 1 
Í 1 BI 1 
- H [ nai I ‘ 1 | 
= 
> 
D C el nun 0 
: i 
f ni a D i 1 
2 * || r ir imagini 
s * ` a! | 
' a € E rai e 
al [ ! e| i b T 
i 
5 ep | 
1 "4 Ἱ 1 
E * m | | 
4 rre J d 
f f 
i e 
D 
1 I re da: ( 
I n ( ης " 
L e DI reptu D 
1 ra | ege daa 
. - y O i 
ntertocut! I | j-m 
d 7 ς 
J D Q a 1 y i t: 1 ` p i 
1 R = : 1 J 
j Da! 
T m n 1 on! i 1 e 
U D ni { 7 C i i DI i 
e è pe DO 9 ii 
ti d d 1 US D 
a 


România -Orizont '79 


Cronicari ai unui ev revolutionar 


In toate etapele parcurse pi- 
nà acum, filmul documentar 
nema contemporan s-a implicat a- 
dinc în istoria unică a con- 
| structiei societății socialis- 
te, a cărei oglindă in ima 
gini a fost si rămîne, de- 
vansind realizările cinematografului de 
fictiune. Documentarul «epocii noi» a fil- 
mului românesc s-a situat cu fermitate, 
incă de la început, in primele linii ale bă- 
tăliei culturale, asumindu-si cu precădere 
misiunea nobilă de cronicar al preface- 
rilor revoluționare petrecute în industrie 
sau in agricultură, pe santierele de muncă 
ale tineretului sau in însăși conştiinţa oa- 
menilor. Revăzute peste decenii, scurt me- 
trajele semnate în anii '45-50 de profesio- 
nisi de elită ai genului ca Jean Mihail 
(Reforma agrară, Rapsodia rustică, Na- 
tionalizarea), Victor Iliu (Scrisoarea lui 
lon Marin către Scînteia), Jean Geor- 
gescu (Petrolul, Pădurile), Paul Căli- 
nescu (Agnita-Botorca), lon Bostan 
(Pentru industrializare, pentru socia- 
lism), demonstrează dincolo de anumite 
inerente imperfectiuni tehnice, patosul de 
neconfundat al comunicării directe, per- 
ceperea afectivă a tumultului evenimen- 
telor innoitoare, adeziunea totalá a crea- 
torilor față de problemele unei stringente 
actualități. 


Ritmurile contemporaneitátii 


Preluind această prețioasă moștenire, 
realizatorii de la «Sahia-Film» au imboga- 
tit-o an de an; ei au continuat si continua 
cu dăruire ampla acţiune de consemnare 
pe peliculă a vastelor si complexelor trans 


35 de ani 


de la Eliberare 


Cinema: Sinteti doi dintre 

cei patru membri ai echipei 

care i-a arestat pe lon si 

Mihai Antonescu, la 28 Au- 

gust 1944, în primul momen! 

al Insurectiei nationale ar 
mate antifasciste si antiimperialiste. În 
truci v-am văzut și într-un film documen 
tar, realizat cu ani în urmă la Televiziune, 
e de presupus cà ati fost de multe ori so 
licitati să povestiti despre- evenimentele 
trăite. 

Dinu Cojocaru Din 1944 pină în 1965, 
nu m-a întrebat nimeni nimic despre ceea 
ce am făcut la 23 August. 

Dumitru Rusu: Într-adevăr, vreo 20 de 
ani nu s-a discutat despre modul cum s-a 
operat arestarea, adică declanşarea insu- 
rectiei. De-abia după Congresul al IX-lea, 
mi-aduc aminte, cind a prezentat tovarășul 
Nicolae Ceauşescu expunerea despre 23 
August, am fost si noi invitati pentru 
prima dată la adunarea festivă. Atunci s-a 
spus că este meritul Partidului Comunist 
Român — lucru drept și adevărat — că a 
realizat unirea tuturor forțelor naţionale 
antifasciste, asigurind şi colaborarea pa- 
latului, iar arestarea guvernului antones- 
cian s-a făcut de către un grup de ofițeri 
şi subofiteri patrioți. După aceea am fost, 
într-adevăr, solicitati de Muzeul de is- 
torie a partidului, de Muzeul militar... 

Cinema: Dar, in ceea ce privește cine- 
matografia, regizorii, scenariștii, v-au con- 
sultat, ap fost filmati? 

D.C: Odată, prin 1967. 

D.R- O singură dată, de către tovarășul 
Paul Anghel, care a făcut documentarul 
de televiziune, despre care ati pomenit, 
acum 12 ani, film în care apăream într-un 
cadru. 

Cinema: Să știți că este, din păcate, o 
situaţie care se intilneste destul de des 
în cinematografia noastră — pauzele mari 
dintre o idee, o temă, o încercare și con 
tinuarea lor. De aceea, pentru a stimula 
atenţia cineastilor, vă rugăm să ne spu 
neti, dincolo de cartea de vizită pe care an) 


2 


formári ale prezentului, a impresionantei 
deveniri social politice a României de azi. 
Mai presus de orice diferențieri valorice, 
documentarele găzduite de ecranele tu- 
turor județelor țării, se remarcă prin efor- 
tul comun de redare a ritmurilor contem- 
poraneitàtii. Filmele lui 1979 se includ ar- 
monios in «seri» tematice permanente, 
confirmind astfel vechi si constante pre- 
ocupàri ale cineastilor Studioului. 

«Pulsul» industriei îl regăsim parcurgind 
în 27 ore la cald «orele lingoului» reși- 
fean cronometrate cu acuitate, în imagini 
alb-negru, de către Mirel lliesiu. Dificul- 
tátile laboriosului proces de laminare se 
«citesc» pe chipurile sau chiar pe miinile 
oamenilor; realizatorii știu să surprindă 
în cadre scurte, montate cu dinamism, 
«stări» sufletești dintre cele mai firești: 
nervozitatea incipientă, neliniștea în fața 
unei neașteptate defecţiuni și, în sfirșit, 
bucuria spontană la capătul muncii îm- 
plinite De la Reșița la Turda, de la mes 
terii laminoristi la nu mai putin priceputii 
meşteri ai obiectelor din sticlă, ajungem 
prin intermediul scurt-metrajului iscălit de 
Gh. Horvath, Un club muncitoresc. Fău- 
ritori de frumos, «modelierii sticlari se 
automodelează» plenar atit în fabrică, cit 
și în afara ei, în cercuri şi brigăzi artistice 
de dansuri populare și muzică folk, de 
desen și fanfară, varietatea preocupărilor 
lor fiindu-ne sugestiv înfățișată cu aju- 
torul procedeului nu îndeajuns de nou, 
dar în cazul de față adecvat, al poliecra- 
nului. 


Şi pămintul își are sensibilitatea lui 


«A face un film documentar nu in- 


seamnă a înregistra pe peliculă dezordo- 
nat si cu lăcomie tot ceea ce poate prinde 
obiectivul. Un film documentar e în mod 
inexorabil rezultatul unei alegeri, implică 
o selectionare, determinată cu precizie, 
a aspectelor sub care apare un anumit 
sector al «realității», sublinia judicios Vic- 
tor lliu. Este tocmai ceea ce a intenţionat 
să înfăptuiască Nicolae Cabel în Pamin- 
tul ca un dar frumos Discipol mărturisit 
al autorului Morii cu noroc, regizorul «a 
ales» cu prioritate dintre feluritele moda- 
litàfi ce-i stăteau la îndemină întru pre- 
zentarea campaniei de recuperare agricolă 
a terenurilor degradate, cuvintele rostite 
cu blindă înțelepciune de un președinte 
de CAP, ce ne amintește printre alte ade- 
văruri prea devreme uitate, că «pămintul 
are sensibilitatea lui». Nu e mai puțin 
adevărat însă, că o mai severă «selectio- 
nare» vizuală, renunțarea la unele imagini 
comune, ce pot fi ale unui film şi totodată 
ale altor zece cu o tematică înrudită, ar 
fi sporit neindoios calitățile peliculei. 
Pe «stăpinii» ogoarelor, fie ei conducă- 
tori de cooperative agricole de producție 
multimilionare (Pîinea de la Pecica), 
directori de stațiuni agricole experimen- 
tale (O familie de agronomi) ori simpli 
lucrători ai cimpurilor, îi aflăm adeseori 
în miezul documentarelor turnate la Sahia- 
Film. Portret al unei comune urbane,unde 
românii, maghiarii si sirbii trăiesc și-și 
sporesc avutia colectivă într-o deplină in 
frátire si, în același timp, al eroului muncii 
socialiste, Anton Kemeres, Piinea de la 
Pecica de Alexandru Boiangiu confi- 
gureazà in linii sigure coordonatele unui 
loc al prezentului unde, ca în atitea alte 
parti ale țării, se demonstrează zilnic su- 


perioritatea agriculturii socialiste. Cu nerv 
si nedisimulatà duiosie, cu perspicacitate 
si, atunci cind este nevoie, cu umor chiar, 
lon Moscu derulează în O familie de 
agronomi, traiectoria de excepfie a ca- 
rierei a trei generaţii de viticultori ai la- 
sului. 

Apelind la memoria peliculei, cineastul 
descoperă si readuce în atenţie, pagini 
de arhivă demult uitate, pe care le inse- 
rează cu discreţie și abilitate într-un scurt 
metraj consacrat unor probleme extrem 
de actuale, respectiv activității direct pro- 
ductive si de cercetare științifică desfă- 
șurată de inginerul Gorun Sandu Ville și 
destoinicii săi colaboratori. 

Mereu la datorie, documentaristii intim- 
pină evenimentele de o excepțională sem- 
nificatie politică — a 35-a aniversare a 
eliberării patriei de sub dominaţia fascistă 
si al XII-lea Congres al partidului — cu 
producții ancorate temeinic în actualitate. 
Filmele menționate, precum și altele asu- 
pra cărora vom mai poposi în numerele 
viitoare ale revistei, atestă strădania per- 
manentă a realizatorilor nostri de a conferi 
pregnantă imagistică chipului omului nou, 
constructor al socialismului și comunis- 
mului. «În viziunea noastr. — «ubliniazã 
tovarășul Nicolae Ceaușescu — omul 
nou trebuie să fie stápin pe cele mai 
înaintate cuceriri ale științei, ale cu- 
noașterii umane, să se caracterizeze 
prin înalte virtuți politice și morale, 
prin pasiune, prin muncă și creație, 
prin îndrăzneală în gindire și acţiune, 
prin cutezantá în promovarea noului 
în întreaga viață socială». 


Olteea VASILESCU 


Colocviul revistei „Cinema“ la Muzeul de istorie a partidului, 
a mișcării revoluţionare si democratice din România. 


prezentat-o, cine sinteti de fapt dumnea 
voastră? 

Dinu Cojocaru Eu sint fiu de țăran: 
din comuna Topalu, județul Constanţa. 

Dumitru Rusu Táran sadea sint si eu, 
de la Belcesti, județul lași. 

Cinema: Dar la palatul regal cum ati 
ajuns? 

D.C: Ştiţi cum se proceda? Se recru- 
tau, in toată tara, cite cinci tineri din fie- 
care județ — care erau mai înalți, mai cu- 
minţi, cu ceva școală, din toate păturile 
sociale si plugari, și fierari, si contabili. 
Asa se forma batalionul de gardă. 

Cinema: Povestiti-ne ceva din filmul 
adevărat al vieții acestui batalion de gardă, 
cu alte cuvinte despre ceea ce se întimpla 
«in spatele porților închise» ale palatului. 


Eram pregătiți pentru orice 


D.R: Batalionul nostru era o gardă 
foarte serioasă, cu o disciplină de fier si, 
in același timp, cum zicem azi, liber con- 
simțită. Dar imediat ce Antonescu a venit 
la conducere, cam pusese stăpinire și pe 
Casa regală, de care tinea batalionul nos- 
tru: ne-a schimbat comandantul, a făcut 
schimbări în personalul palatului, a fixat 
salarii, mai mici, nouăne luase 
cazarma de la Ghencea, așa că trebuia 
să instruim soldaţii într-o fabrică părăsită. 

Cinema Citi ani aveati in 1944? 

D.R.: 30. 

D.C.: 25. 

D.R: Eram tineri, dar să știți că, in 
special noi, subofiteri, duceam o viata 
austeră, de cazarmă, de monahi aproape, 
permisiile erau scurte, trebuind să spui 
totdeauna unde te duci. Ofițerii erau însă 
mai liberi, aveau alte relații. 

D.C.: Ştiţi ce aveam în schimb la palat? 
Ni se proiectau filme, în premieră. 

Cinema De pildă? 

D.R: La răscruce de vinturi. 

D.C. Noaptea furtunoasă. 

D.R: Si un alt film românesc cu Timică, 
nu ştiu cum se numea, dar mi-aduc aminte 


că în el se cinta «Păstrează-mă doar pen- 
tru tine». 

Cinema Se numea O noapte de po- 
mină Si cum ati ajuns să fiti incluși in 
echipa de arestare? 

D.R.: Vă dati seama că pregătirea insu- 
rectiei a fost făcută de cei mari si, natural, 
in această pregătire, care a durat luni de 
zile, n-am fost noi cei care am actionat. 
Noi stiam numai cá tara e in mare pericol, 
că reprezentanți ai Partidului comunist ve- 
niseră la rege, că au loc intilniri secrete cu 
oameni politici dm opoziție, că sint 
disensiuni între rege și Antonescu. 

D.C.: Dar si noi, ăștia mici, discutam 
tot timpul. Poate și pentru că tata a murit 
pe front, în 1916, eu am avut totdeauna 
ceva pe suflet împotriva celor care, după 
1940, se impuseseră din nou, cu forța, în 
țara noastră. Eram pregătiți sufletește, 
moral, pentru orice. 

Cinema. Toti? 

D.R si D.C.: Toti. 


«A venit ziua...» 


Dumitru Rusu Maiorul Anton Dumi- 
trescu, ajutorul comandantului de bata- 
lion, pe care- avusesem și comandant de 
companie, era foarte apropiat de noi. 

Dinu Cojocaru: Ne cunoștea demult. 

D.R: Si în ziua de 23 August, dimi- 
neata, pe la 8, m-a chemat si m-a întrebat: 
— Rusule, ce faci azi? — Păi, trebuie să 
trimit după piine, trebuie să trimit după 
carne... — Ei, îmi spune el, fă ce faci şi să 
nu pleci din cazarmă. Nu párásesti ca- 
zarma, că avem o misiune! De fapt, maiorul 
Dumitrescu nu era zi să stea de vorbă cu 
unul dintre noi fără să arate o ură nemăr- 
ginită împotriva ocupanților si împotriva 
acţiunilor lui Antonescu. Era un român, 
oltean, un român adevărat. Cind îi vedea 
pe militarii hitlerişti — că eu plecam de 
multe ori cu el, cu mașina — imi spunea: 
— Lasă, Mitică, n-avea nici o grijă, ăştia-s 
oameni de zăpadă, azi sint, miine nu! Sa 
ştii, Mitică, eu așa-mi învăţ și fetele — că 


avea două fetițe mici și locuia acolo, lingă 
batalion, în curtea palatului. Cind mă-n- 
treabă Cici: — Da cine-s ăştia, tata? — 
Păi, sint oameni de zăpadă, Cici, ăștia 
dispar imediat, așa-i spun. 

D.C: Avea mare încredere in reușita 
acţiunii, maiorul Dumitrescu, mare in- 
credere. Că și pe mine mă lua cu el — 
nu ştiu, mă simpatiza el pe mine. Cum avea 
o treabă, gata — Hai, suie-te în mașină, 
mergem la Mogoșoaia, să aducem niște 
morcovi... Si pe drum zicea: — Măi, nemţii 
ăștia, cum scăpăm noi de ăștia? — Nu 
știu, domnule maior! Știu eu! — Măi, dar sá 
fiti atenţi, dacă o fi ceva... — Păi, se poate, 
domnule maior! 

DR: Eram ostași de gardă la palat, 
dar ca şi pe front, te așteptai oricind să 
intri în foc, n-aveai ce să faci. Nu știai 
ce-o să se intimple, dar știam c-o să se 
intimple. Adică o să dai piept cu inamicul. 
Care era inamicul, nu puteai să știi. Nici 
nu l-am întrebat nimic pe maior. Dar, pe la 
ora 11, îmi spune: — Mitică, uite ce se 
întimplă. Cu mine și cu tine merg și pluto- 
nierul Bilá și Cojocaru Dinu, parcă sergent 
major erai... — A venit ziua, Mitică, a ve- 
nit ziua! Şi arăta spre palat. Nu știam încă 
ce-o să facem, nici cum și unde o să în- 
ceapă. Dar din moment ce arăta spre 
palat, iti dădeai seama c-o să se intimple 
ceva important. Pe la ora 1, după ce trupa 
a luat masa și garda s-a schimbat, am 
ieșit în curtea batalionului, unde m-am 
întîlnit cu el, cu Dinu. 

Cinema: Dumneavoastră cind ati aflat 
de misiune? 

D.C.: Atunci, în curte, cînd ne-am în- 
dreptat spre Casa regală, clădire care nu 
mai există, în spatele Palatului,unde ne-am 
întîlnit si cu plutonierul Bilă Dumitru. 

D.R.: El era dinainte acolo, stia mai 
multe. 

D.C.: Am intrat in hol, cu maiorul 
Dumitrescu in frunte si ne-am oprit lingà 
scárile care urcau la etaj. 

D.R: De sus, de pe scári, a apárut 
imediat colonelul adjutant regal lonescu 


— 


«Putem spune cá in toti acesti ani clasa noastrá muncitoare a demonstrat prin fapte cá stie sá conducá mai bine 
decit clasele exploatatoare, cá isi indeplineste in mod minunat misiunea de ráspundere pe care si-a asumat-o 
in fata intregului popor». 


Emilian, care ne-a spus: — Băieți, uite 
care e misiunea noastră... Eram numai 
noi acolo, fiindcă s-a avut în vedere ca 
personalul civil să fie în altă parte. — As- 
tázi vine Antonescu la rege si noi vom fi 
aceia care-l vom aresta, dacă Antonescu 
nu cedează în cursul discuţiei... Am stat 
acolo, în fata scărilor, vreo 2—3 ore, în 
picioare. Dinu fuma... 

D.C: Numai eu fumam din cei patru, 
țigări Naţionale fumam pe atunci. Nu 
mi-a fost frică deloc și nici celorlalți, 
indiferent de ce se putea intimpla. 

Cinema: Dar ce se putea întimpla? 

Dumitru Rusu: Se puteau intimpla 
multe! 

Dinu Cojocaru: Nemţii erau la doi pași, 
in hotelul Splendid — clădire care nici ea 
nu mai există — drept în coasta palatului. 
Numai acolo erau masati mai multe sute. 
lar noi eram 80, fiindcă celelalte plutoane 
se aflau la Sinaia. Era foarte cald, mai 
făceam cite o glumă albastră: — Lasă, 
nea Mitică, nu-i nimic, c-o moarte toți 
sintem datori. Maiorul Dumitrescu și plu- 
tonierul Bilă știau mai multe decit noi și 
ne spuneau să fim liniștiți. 


Toti patru, odată 


D. R.: Din cind în cind, colonelul Emilian 
lonescu făcea cursa între biroul în care 
se afla regele și locul unde ne găseam 
noi, spunîndu-ne: — Încă n-a venit! sau: 
— Acum a venit Mihai Antonescu! După 
ce a venit lon Antonescu, coionelul venea 
mereu si ne spunea: — Încă discută, 
încă discută... A durat vreo oră discuţia. 
Si, în sfirgit, pe la ora 4 și jumătate, vine 


colonelul si ne spune — Nu cedează, 
mergeţi si arestati-i Noi am urcat sus, 
pe scări... 


Cinema: Ceva mai amănunțit, in ce 
formaţie ati urcat? 

D.R.: Toţi patru odată. Am mers pină 
la biroul regelui, care avea două uşi duble. 
Parcă Bilă a deschis uşa, maiorul Dumi- 
trescu era în mijlocul nostru, noi pe lingă 


el. În birou erau, în picioare, toți patru: 
regele, in fata lui — lon Antonescu si 
mai spre perete, generalul Sánátescu — 
în linie cu regele, iar in fata lui Sănătescu 
— Mihai Antonescu. Maiorul Dumitrescu 
salută: — Să trăiţi majestate! 

D.C.: Noi toţi am zis: — Să trăiţi majesta- 
te! 

Cinema: Ce v-a frapat la cei din încă- 
pere? 

D.R: lon Antonescu era nervos, in- 
cruntat, crispat, se vedea că regele toc- 
mai îi spusese ceva. Totul a durat însă 
doar un minut, fiindcă, după ce îl salută 
pe rege, maiorul Anton Dumitrescu îi şi 
spune lui lon Antonescu: — Domnule 
maresal, din înalt ordin, sinteti arestat! 
Regele era calm, dar schimbat la figură. 
Şi s-a retras imediat dincolo de o draperie, 
in altă cameră. La care lon Antonescu a 
inceput să strige spre Sănătescu: — Cum 
arestat?! Ce inseamnă asta, Sănătescule? 
Si tot așa, cu ameninţări, că vom fi spin- 
zurati în piața palatului a doua zi, că tara 
va fi distrusă. — Regele-i un copil! striga 
Antonescu. Cine v-a pus la cale?! Dar, 
în timp ce lon Antonescu vocifera, noi 
am si luat poziție: maiorul Anton Dumi- 
trescu s-a postat in fata lui, la mai putin 
de un pas, eu în spatele mareșalului, 
Dinu — în spatele lui Mihai Antonescu 
şi Bilă în fata acestuia. 

Cinema: Aveati dinainte formaţia fixa- 
tá? 

D.R.: Nu, s-a format ad-hoc. 

Cinema: N-a apărut niciun moment de 
dificultate? 

D.R: Ba da, la un moment dat, în timpul 
vociferărilor, cind Antonescu ajunsese 
la paroxism, a băgat o mină în buzunar. 
Cum eram în spatele lui, l-am prins ime- 
diat de cot. Cind l-am prins de cot, s-a 
enervat și mai tare: — Cine ești tu?! s-a 
intors spre mine. Cum îndrăzneşte un 
jandarm — eu nu eram jandarm, dar, mă 
rog — un jandarm să pună mina pe mare- 
salul Antonescu?! Ce înseamnă asta, 
Sănătescule?! Sănătescu a spus atunci: 


— Plutonier, ia mina de pe domnul mare- 
sal Dar asta s-a petrecut fulgerător, 
doar l-am prins de cot, el a scos mina din 
buzunar, eu i-am eliberat brațul. De vreme 
ce băgase mina în buzunar, nu puteai şti 
ce scoate. E adevărat că putea să scoată 
o batistă, că transpirase, dar putea să 
aibă și o armă sau o fiolă sau o grenadă. 
Şi cum eu eram in spate, cine să pună 
mina? Imediat după acest incident, Sănă- 
tescu a ieșit și el din încăpere. 


Cinema: A scos cineva dintre dumnea- 
voastră pistolul? 

D. R.: Nu! 

Cinemæ Dar vreun moment de suspens 
a existat? 

D.R.: A existat, după ce a ieșit si Sănă- 
tescu din încăpere, pină cind colonelul 
adjutant lonescu Emilian, care stătuse în 
spatele draperiei, dincolo de care dispă- 
ruse și regele, a strigat: — Executarea! 
Atunci, fără să mai punem mina pe ares- 
tati, am strins toti patru cercul în jurul lor 
și, impingindu-i puțin cu corpul, i-am 
apropiat unul de altul, ca să-i scoatem 
din încăpere. 

Cinema: Care a fost, totuși, momentul 
cel mai greu pentru dumneavoastră? 

D.R: Cind am ajuns cu arestatii la 
etajul superior, în salonul reginei, unde 
i-am închis într-un seif special, eu și cu el, 
am rămas de pază, maiorul Dumitrescu 
Anton și cu plutonierul Bilă Dumitru au 
coborit. 

Cinema: În acest moment, dumnea- 
voastră doi sinteti singuri în scenă. 

D.R: Ei, atunci, dacă vreți să știți, 
v-o spun numai dumneavoastră, putea să 
înnebunească unul dintre noi. Usa la 
casa regală, spre strada Luterană, nu 
mai era păzită de nimeni şi o vedeam des- 
chisă. În groaza pe care o inspirau strigă- 
tele și amenințările lui Antonescu, cu 
nemții la doi pași, un altul ar fi putut fugi, 


Nicolae CEAUȘESCU 


(Prefatà la un film) 


zicind: — Nu mai vreau să asist la aşa ceva! 

Cinema: Ce se vedea prin ușă, prin 
ferestre? 

DR: Se vedea grădina palatului, linis- 
tită, nu mişca nimic și nimeni în grădină. 
Peste stradă, în hotelul ocupat de Gestapo 
se vedeau nemții uitindu-se cu binoclul, 
că ei cercetau tot timpul cu binoclul, 
făceau şi plajă pe balcoane, foarte liniștiți, 
și nu se vedea nici o mișcare. 


Cinema: Cum a fost noaptea? 

D.R: O noapte grea. De-cu-seară, pe 
la 8—9, mă încrucișasem pe o alee cu 
doi civili purtind brasardă tricoloră. — Ci- 
ne-s? am întrebat mirat de o asemenea 
apariție fără precedent în curtea palatului. 
— Patriotii, au intrat patrioti Erau, cum 
am aflat mai tirziu, din gărzile patriotice 
organizate de Partidul Comunist Român. 
Atunci am simţit prima dată că ceva se 
schimbă definitiv în istoria neamului nos- 
tru. Noaptea am început să ne gindim, 
n-a mai dormit nimeni, iar dimineaţa, 
14 din cei 40 de ostași din plutonul lui 
Dinu, 25 din întreg batalionul de gardă, 
au adormit definitiv, pentru că, în timpul 
bombardării palatului de către aviația ger- 
mană, nu şi-au părăsit posturile. 


lizat la televiziune de Paul Anghel, ati 
vizionat alte filme de-ale noastre, de lung 
metraj, cu actori, despre perioada 1940— 
1945? 
Dinu Cojocaru și Dumitru Rusu: Nu. 
Dinu Cojocaru De citit am citit, «So- 
seaua Nordului». Poate să fi fost și vreun 
film cu asemenea temă, la televizor, cind 
eram la lucru, în schimb, și l-am pierdut. 
Cinema: Dar v-ar place să vedeți, cre- 
deti că s-ar putea realiza filme despre 
ceea ce afi trăit dumneavoastră? 
Dumitru Rusu: Decit să apară după 
moarte, cind nu le mai vezi, mai bine să 
apară acum, să le vedem și noi. 
Convorbire realizată de 
Valerian SAVA 


3 


35 de ani 


de la 
Eliberare 


La Rimnicu Vilcea 


incurajati, sprijiniți, ajutaţi 


Întilnirea de la Rimnicu Vil- 
cea se anunța calmă si cu re- 
zultate oarecum previzibile. 
Toată lumea stia cum stau 
lucrurile, iar lucrurile stăteau 
asa: două județe, Sibiul si 

: Vilcea, nu foarte bogate nici 
in cinecluburi, nici in activitate, intrau in 
competiție cu un județ bogat si în cineclu- 
buri si In activitate: Argesul. Argesenii au 
venit pregátiti sá cucereascá multe locuri in 
finalá si au reusit. Gazdele si sibienii au ve- 
nit «să facă față» si au reușit. Dar argesenii 
au venit cu filme multe si inegale. Ce dife- 
rentá, de pildă, între Soferita (de Dan Ciu- 
rea si Cristian Butnicu de la «Rutierfilm» 
IT A-Pitesti), portret cinematografic lucrat 
cu infinitá grijá pentru detaliile specifice nu 
numai unei meserii, ci şi schimbării de me- 
tabolism în organismul numit «condiția 
femeii» si, să zicem, Un cuib de vulturi 
(Cineclubul Palatului culturii din Piteşti), 
pornit frumos, ca un istoric al locurilor de 
strălucită istorie, cetatea Basarabilor, și alu- 
necat într-o ciudată operaţie de altoire a 
teatrului cu cinematograful. Ce deosebire 
între Fapt divers (de Mihai Manolescu de 
la Cineclubul «Fortuna»-Pitesti al Direcţiei 
comerciale judetene-Arges) care povestes- 
te scurt si cuprinzător ce s-a întimplat cu 
trei flăcăi cam fără ocupaţie, trei «vitelloni» 
de Pitești, care, după o zi petrecută după 
pofta inimii, si cam «obosiţi» s-au apucat 
să bată măr un alt flăcău de virsta lor, dar de 
cu totul altă ocupaţie, pentru că a îndrăznit 
«să se amestece», să le strice joaca nevino- 
vată de-a spartul sticlelor cu lapte, ce 
deosebire, zic, între acest «film jucat» dar 
filmat ca un ciné-vérité si Strada (Cineclu- 
bul Scolii populare de artá-Pitesti), film cu 
atu-urile ciné-vérité-ului în titlu si In mina, 
dar uitate sau pierdute de dragul unei idei- 
jucărie: strada și oamenii ei, comentată în 
maniera vechilor hronici. Ce diferenţă, în 
fine, între Lecţia despre libelule (de Nic 
Spanache și lon Butnicu de la Cineclubul 
Casei de cultură a sindicatelor din Pitești), 
poem tandru despre o locomotivă veche pe 
care mecanicul ei o botezase «libelula» 
pentru cá scotea ea,asa, nişte aburi, ca două 
aripi, iar acum, el, mecanicul, vine s-o di- 
chiseascá, s-o pregáteascá pentru ultimul 
drum spre topitorie, un poem de fapt despre 
cit de libelule sintem oameni si mașini si 
libelule, ce diferență între această lectie 
construită cu minte de cineast și filmată 
de mina sigură a lui lon Butnicu, si Cea 


pe platouri 


Scriitorul D.R. Popescu, un gir 
important pentru un film important 


mai înaltă facultate (coproducție a cine- 
cluburilor Casei de culturá a sindicatelor 
din Pitesti si a sindicatului 1.M.M.-Cimpu- 
Lung), film care dorește să comunice un 
lucru foarte important, și anume, cea mai 
înaltă facultate este uzina, dar acel lucru 
important se pierde printre roti, rotite si 
agregate supravegheate de oameni, In timp 
ce un text ne încredințează cá ne aflăm în 
cea mai înaltă facultate... Argesenii sint si 
prea maturi şi prea acoperiţi de prestigiu 
ca să-și îngăduie asemenea denivelări. O 
selecție mai strinsá ar fi fost în avantajul lor. 
Exemplul sibienilor, veniți cu patru filme și 
rămași în finală cu două, nu e de disprețuit. 
Primul — Joagărul acționat de cai (de 
Ştefan Palada și Dan Stănescu de la Cine- 
clubul Muzeului Brukenthal), film etnografic, 
povestește pe-ndelete, în imagini inteligen- 
te, expresive (operator Dan Stănescu) 
despre cum devine copacul scîndurà, fără 
mașină cu aburi, fără motor electric, doar 
cu un joagăr, doi cai si un car de inventivi- 
tate táráneascá. Cel de-al doilea — Pro- 
ductivitate, eficiență, calitate (de Gheor- 
ghe Butiu si Marcel Veltmann, de la Cine- 
clubul Casei de culturá a sindicatelor din 
Sibiu) este un reportaj în trei întreprinderi 
sibiene, despre cum și cit de productive si 
eficiente sint ele. Viu, dinamic, susţinut de 
un comentariu jumătate miere, jumătate 
urzică, filmul pledează într-un maraton al 
sinceritátii pentru traducerea în faptă a 
lozincii: «Eu produc, eu controlez, eu 
răspund» — lozincă aplicată în primul rind 
filmului de faţă. Județul gazdă n-a avut 
decit trei filme. Toate trei au intrat în finală. 
Două aparțin cineclubului «Chimistul» al 
Combinatului Chimic Rm. Vilcea și au ace- 
laşi realizator: Lică Popa. Avaria, un film 
de protecția muncii (unicul de acest gen 
într-o zonă plină de obiective industriale) 
care încearcă să spargă tiparele genului, 
încercare de încurajat chiar dacă nu e pe 
deplin reuşită; şi Baladă pentru Olt, do- 
cumentar — după părerea mea — prețios, 
pentru că el urmează să păstreze nu numai 
imaginile noi ale malurilor Oltului, dar si 
cele care vor dispărea azi-miine. Cel de al 
treilea film, prezentat sub titlul sec, stiin 
tific, Endoscopia — metodă de cerce- 
tare si explorare (realizat la Cineclubul 
sindicatului sanitar de dr. Radu Dobrescu 
si Mihai Cionicá, cu o echipá de colabora- 
tori atît de numeroasă încit, regret, nu o pot 
cita desi ar merita) a fost surpriza, eveni 
mentul, «clu-ul, chiar cuiul acestei intilniri 


Regizorul Alexandru Tatos, un nume 
de marcă în filmul românesc 


Cu aparatul de filmat conectat numai ei 
stiu cum la această sculá ultramodernà 
numită Endoscop, în stare să pătrundă în 
stomac, în intestin, să vadă ulcerul, să vadă 


| cancerul in forma lui incipientă, deci ope- 


rabilă, să ia probe, să opereze, să cauteri- 
zeze, să facă, adică, dinăuntru ceea ce pină 


| acum se făcea dinafară, să scutească omul 


de tăiere, de anestezie de tot ce înseamnă 
șoc și pericol într-o operaţie, cei doi, plus 
numeroasa lor echipă, au filmat și ne-au 
arătat ceea ce nici nu credeam că se poate 
vedea: măruntaiele măruntaielor noastre. 
Surpriză: ele nu sint dezgustătoare. Ele sint 
fascinante. Esofagul arată ca o prăpastie cu 
pereţii ondulati. Stomacul este un vulcan- 
roz-sidefiu prin care plutesc aburi verzui — 
este sucul gastric, ne explica sec, științific, 
vocea doctorului Dobrescu — în care o pată 


În „Cîntarea României“, 
glasul cineamatorilor 


galben-fosforescent înseamnă un ulcer; 
în care o pată vinetie înseamnă un cancer 
(în forma lui operabilà — retineti!). Acesta 
este stomacul «văzut de sus» —rostea calm, 
științific, vocea doctorului si nu se putea să 
nu te gindesti la primele imagini ale pă- 
mintului văzut de sus, sau la fata nevăzută a 
lunii... Spuneam cá Endoscopia... a fost 
cuiul acestei Intilniri. Un cui zdraván, pen- 
tru cá, pe lingá gindurile poetice trezite 
de imagine, nu ne puteam împiedica sa ne 
gindim prozaic, practic cá, încurajați, spri- 
jiniti, ajutati sá se nascá si sá creascá In 
toate mediile, cineamatorii au șansa să 
devină cronicarii No. 1 ai vieţii noastre. Ai 
vieții de dinafară și, iată, ai vieţii de dinăun- 
tru. Dar, mă întorc si zic: încurajați, spriji- 
niti, ajutați. 


Eva SÍRBU 


La Alexandria 


Miezul fierbinte al realităţii 


Desi in județul Teleorman 
mişcarea de cineclub de-abia 
a ieșit din fașă iar pe cine- 
amatori îi numeri pe degetele 
unei singure miini, cîteva re- 
portaje-anchetă s-au impus 
exemplar prin implicarea e- 
nergică a realizatorilor în miezul fierbinte 
al unor realități cotidiene nu totdeauna con- 
forme cu aspirațiile. Fiți atenți la pericol! 
(cineclubul Consiliului judeţean al sindi- 
catelor si Consiliului judetean de culturá, 
regia Florian Buga, operator lon Bila), mai 
curind decit un film de protectia muncii 
este un film de protectia omului Impotriva 
propriei constiinte sau nepásárii celor care 
neglijează să-l protejeze. Extrem de pre- 
tioasà In acest raid-anchetă a apărut împle- 
tirea unui firesc sentiment de mindrie în 
fata orașelor tîsnite spre cer în cimpia 
Teleormanului cu conștiința faptului cá 
trecerea de la deprinderile țărănești la o 
disciplină de tip industrial se face trudnic 
și orice lacună în educarea muncitorilor 
veniți de la coarnele plugului direct pe sche 
lá sau in fal e plate ta] 

elocvente de ciné-vérité acuză nepásarea 
care intr-un singur an a dus la 12 accidente 
mortale în judeţ, in timp ce un comentariu 
dur, mai curind acuzator decit moralizator 
(cind aminteşte că la o fabrică de mobile 
utilajul datează din 1893 iar condiţiile de 
muncă din unele ateliere par tot de secol 
19) dovedesc o curajoasă și partinică asu- 
mare din partea cineamatorilor a unor res- 
ponsabilitáti civice. Filmele lor nu mai sint 


Operatorul Florin Miháilescu: 
luciditate, rigoare, talent 


doar un mod agreabil de a petrece timpul 
liber ci o modalitate in plus de a sluji socie- 
tatea. Aceeași incandescenţă de arc vol- 
laic o are raidul-anchetá de ample propor- 
tii Se poate și mai bine (realizat tot de 
Florin Buga și lon Bilă), ale cărui imper- 
fectium tennice sau formale nu mai con- 
tează in fata formidabile: cantităţi de adevăr 
de viaţă cu care ne confruntă. Filmind la 
autogările din Alexandria și Roșiori, la 
autobaze din judeţul Teleorman, cineama- 
torii pun degetul pe o rană deschisă: trans- 
porturile în comun. lată deci că dacă stu- 
dioul «Al. Sahia» a eliminat treptat din 
producția sa acest gen de maximă utilitate 
socială, cineamatorii au preluat cu mult 
succes ștafeta. Ei nu se sfiesc să imprime 
pe peliculă imaginea stupefianta a delásárii 
unor funcționari pe care brațul legii nu i-a 
lovit pînă acum, desi fură ce e mai de pret, 
furá... timpul. La diferite Intreprinderi din ju- 
detul Teleorman întirzie zilnic cite un ceas, 
două, în medie cite 300—400 salariaţi. În ima- 
gini de un realism crud, filmul îi arată pe na- 
vetistii obosiţi, scoși din fire, în luptàcu gra- 
ficele fanteziste ale autobuzelor și trenuri- 
lor care mănîncă zilnic, ca nişte lacome si 
necruțătoare lăcuste, timpul oamenilor. 
Cind se află de sosirea echipei de filmare, 
totul reintră prin miracol, în ordine. «— Dar 
ieri cum a fost?» insistă reporterul cine- 
amator. Se poate și mai bine, realizat în 
spirit partinic, rămine desigur un model de 
integrare activá a cinecluburilor in clocotul 
vietii judetelor. Bravo celor din Teleorman 
care nu bifează acțiuni culturale ci le trăiesc 


Undeva, pe malul Dunării 


„În timpul ultimului război 
mondial, partizanii sîrbi, care 
ziua duceau lupte inversu- 
nate cu armatele germane, 
treceau noaptea Dunărea si 
găseau adăpost și ajutor în 
satele românești. 

«In timpul războiului, cînd atitia oameni 
mureau pe cimpul de luptă, în spatele fron- 
tului, Infruntind moartea și teroarea, alti 
oameni au luptat fara arme și s-au sacrificat 
pentru libertatea și apărarea demnității 
umane. 

Prieteniei, omeniei si sacrificiului plin de 
demnitate eroică al oamenilor de pe me- 
leagurile noastre le este închinat filmul 
Duios Anastasia trecea 

Scenariul: inspirat de nuvela cu acelaşi 
titlu: D.R. Popescu. Regia: Alexandru 
Tatos. Imaginea: Florin Mihăilescu. De- 
coruri: Andrei Both. Costume: Svet- 
lana Schiopu. Casa Unu: director lon 
Bucheru. 


Pe prima pagină a scenariului, autorii au 
notat un motto de o vibrantă semnificație: 
«Decit o viata In genunchi, mai bine o moarte 
in picioare». 


* 


Un sat românesc pe malul Dunării, la 
granița cu lugoslavia, în anul 1944. Un sat 
izolat, departe de lume. Tihnite obiceiuri 
ale unui univers pașnic și pitoresc. Războiul 
se poartă undeva departe; oamenii satului 
aparent nu se simt implicați. Traditionala 


cu toată ființa lor! 

Notaţiile polemice n-au lipsit nici din 
poeticul documentar Lada cu zestre (Scoa 
la populară de artă din judeţul Olt, regia si 
imaginea Dima Burcă, comentariul Con- 
stantin Voinescu) care,pornind de la stră- 
vechea tradiție a olăritului din Oboga, trece 
in revistă «meserii uitate», pe cale de dis- 
paritie, desi pástrátoare ale specificului 
naţional. Filmate şi montate admirabil cu 
un real simț al luminii și al compoziţiei, 
imaginile în culori aduc în plan-detaliu sau 


în gros-plan miini și chipuri arse de soare. 
frămintarea obsesivă a lutului sub degetele 
bátrinilor olari sau ale tinerilor lor invátà- 
cei, impunsátura máeastrá a acelor de 
cusut cu care noi generații învață la scoala 
să brodeze vestitele pieptare de Romanati. 
Titlul metaforic Lada cu zestre indică 
totodată una din căile prin care cineama- 
torii pot asigura perenitate realizărilor lor: 
filmind pentru posteritate tot ceea ce miine 
poate nu va mai exista 

Manuela CERNAT 


La Zalău 


Promisiuni și certitudini 


Şi-au dat intilnire la Zalău 
trei judeţe ale nord-vestului 
de tara, Sălaj, Bistriţa Nă- 
Nema sáud si Maramureș... Nu ști- 
| am prea multe despre cine- 

amatorii din Sălaj. l-am gà- 

sit, însă, puși pe treabă bună, 
cu un reportaj-anchetă Nu risipi, de reală 
eficiență socială (Lothar Halaksy, cine- 
clubul «Simion Bărnuţiu», Zalău) cu un 
interesant documentar tehnic, Emailatii, 
despre «marca fabricii» (Nicolae Botezan 
si Valentin Bucse, Întreprinderea de con- 
ductori electrici emailati), iar pe cineclu- 
biştii de la «Zalău 500» i-am aflat căutindu-și 
drumul, tatonind genuri noi (Copii, juca- 
ti-vã organizat) sau infátisindu-si orașul 
șantier (Primăvara semimilenarà)... Nu 
știam prea multe nici despre bistrițeni, 
acum ştiu că un cineclub ca acela al Casei 
de cultură (care a prezentat în competiție 
Metamorfoze bistritene și Comori cine- 
getice) are tot viitorul în față, chiar dacă, 
deocamdată, filmele respective mai scirtlie... 
Despre cineamatorii maramureşeni știam 
cite ceva. Dar filmele lor au însemnat, la 
Zalău, o adevărată revelaţie. Un cineclub 
puternic s-a dovedit a fi «Minerul» din Baia 
Borșa; toate cele cinci filme prezente in 


iN 


faza interjudeteaná au recomandat pa 
siunea si priceperea realizatorilor: indeo 
sebi Recurs la constiinfá (un film cu 
profunde implicatii etice), Tragediile nea- 
tentiei (documentar de protecția muncii 
lapidar și la obiect), dar şi reportajul turistic 
Chemarea înălțimilor, reportajul civic Ju- 
rămint de credință și chiar filmul jucat 
Rodul lăstarului, mai ambițios dech cele- 
lalte dar cu destule netmpliniri. Notez cu 
plăcere numele cel mai frecvent Intilnit pe 
generice: Gheorghe Albu. La cineclubul 
«Săsar» din Baia Mare, deasemenea rezul- 
tate artistice notabile: portretele de oameni 
ai muncii din Cintarea României (reali- 
zator: Mihai Dumitran), antologiile lirice 
din Nestemate (de Teodor Pop). În acest 
context de pelicule bune, un film excelent, 
N-am mai plecat în țările calde, de Virgil 
Andrei Vità (cineclubul «Arta», Baia Mare); 
un poem cinematografic de mare forță 
expresivá, cu sigure rosturi etice, povestea 
unui moment de rătăcire din viata unui 
tinár, narată cu un firesc deosebit si cu 
remarcabilă pricepere regizorală. Consem- 
nez cu bucurie acest film şi numele autoru- 
lui său, convins fiind cá am văzut o creatie 
de excepţie și... de invidiat. 


La Focşani 


Realizări meritorii 


O «gală model» a filmelor de 
amatori a avut loc la modernul 
cinematograf «Lepşa» din 
Focșani. Ne-am bucurat să 
întîlnim acolo o frumoasă 
vitrină cu diplomele cucerite 
de-a lungul anilor de cine- 
amatorii vrinceni, o organizare exemplară 
a proiectiilor, semne salutare de cultură 
cinematografică, si ne-a bucurat, desi- 
gur, programul cinematografic al ama- 
torilor, dens, cuprinzind aproape 40 de 
filme, dintre care multe interesante, ale 


cineclubiștilor din Vrancea, Brăila si Ga- 
lati. Cîteva dintre aceste filme merită sa fie 
privite mai îndeaproape. Mai intii, însă, 
două mențiuni necesare: toate cele trei 
judeţe prezente în concurs au constituit 
plăcute revelații, iar diversitatea tematică 
şi de gen a galei de la Focșani s-a dovedit 
exemplară. Drept pentru care să grupăm 
și noi filmele meritorii pe categorii tematice 
și de gen... 

Dintre reportajele de eveniment s-a 
distins scurt-metrajul O zi memorabilă 
al brăilenilor (cineclubul «Retorta»), care 


in neuitatul an '44 


omenie românească ce se aliază din- 
totdeauna dorinţei de libertate, fi face pe 
săteni să-i adăpostească pe partizanii sirbi 
care luptau pe malul celălalt al Dunării, 
împotriva fascistilor. Dar o dată cu intrarea 
trupelor naziste, lucrurile ies treptat din 
matca lor firească, se schimbă pină a de- 
veni de nerecunoscut. Românii suspectați 
de a-i fi ajutat pe partizani sînt urmăriţi si 
prigoniti. Cadavrul unui sirb, ciuruit de 
gloante, exte expus la răspintiia satului. 
Cine ar incerca să se apropie, să-l îngroape, 
i-ar împărtăşi pe loc soarta. Speriati, oa- 
menii se ascund în case. Unul singur, o 
femeie tinără, pe numele ei Anastasia, de 
meserie: învățătoare, înfruntă interdicţia. 
Prin gestul ei, un gest de conştiinţă, o op- 
tiune, satul Isi recapătă adevărata libertate. 

Aceasta ar putea fi o simplificată intro- 
ducere în dramaturgia filmului Duios Anas- 
tasia trecea. 


O discuție cu regizorul Alexandru Tatos 
si cu operatorul Florin Mihăilescu, citeva 
zile Inaintea primului tur de manivelă, nu 
şi-a propus să detaileze lumea viitorului film, 
ci să consemneze citeva din ideile lui, să le 
surprindă în cuvint, Inainte ca ele să devină 
imagine. 


— Mai întii epoca. Anul 1944. Vremuri 
pe care echipa de realizatori (regizorul, 
operatorul, pictorița de costume, sce- 
nograful). nu o cunoaște decit din căr- 


tile de istorie, din fotografii, din ziare, 
si din întreaga literatură inspirată de 
evenimentele de atunci. La ce conduce 
o astfel de cunoaștere mediată? 

— La o mai mare libertate în tratarea su- 
biectului, la o mai lesnicioasă plasare a lui 
într-un context mai larg. Ne-a interesat 
mai mult omul, tot ce ține de general uman, 
si tot ceea ce, pornind de la concretul po- 
vest, se ridica, asa cum se întimplă si in 
nuvelá — la o idee de mai mare anvergurà. 
Pentru că ideile nuvelei, ale scenariului,ca 
și ale viitorului film sint ideile noastre. 
de azi. Punctul de vedere asupra epocii, 
asupra unor întimplări reale sau posibile în 
acea vreme, este în primă și în ultimă in- 
stantà, punctul de vedere al anilor nostri. 

Pericolul războiului n-a dispărut pe glob 
$i nici consecințele social-politice ce de- 
curg de aici. De aceea «Anastasia» ni se 
pare un film actual. S-a spus că nuvela tri- 
mite la mitul Antigonei, că-l duce chiar mai 
departe, dindu-i o deschidere mai generoa- 
să. Dacă Antigona își îngropa fratele neso- 
cotind o interdicție, Anastasia îngroapă un 
necunoscut, un om care nu-i e nici iubit, 
nici frate, nici măcar compatriot. Un necu- 
noscut luptător pentru libertate. O face pen- 
tru că nu suportă ideea de om umilit, de- 
gradat. Filmul va fi o tragedie. Dar noi astăzi 
ştim că această tragedie n-a rămas închisă 
în sine, a avut un ecou... 

— Ce inseamnă pentru acest film ca- 
drul epocii? Fiind vorba de o etapă 
importantă, decisivă, în istoria țării, 


a înregistrat pe peliculă cu simţ reporteri- 
cesc aspecte semnificative din timpul vizi 
tei de lucru în județul Brăila a tovarăşului 
Nicolae Ceaușescu, desfășurată în toam- 
na anului trecut. 

Aceiaşi cineclubisti brăileni s-au făcut 
remarcati și printr-un eficient reportaj an- 
chetă, Adevăruri și reflecții, structu- 
rat pe o idee ingenioasă: consecințele 
trecerii cu «ochii închiși» pe lingă ne- 
glijente. La categoria reportajelor, așadar, 
cineclubiştii brăileni s-au dovedit cei mai 
inspirați: prezența lor vie, dinamică, în 
actualitatea vieţii social-politice a conferit 
demersurilor cinematografice consistență 
civică, 


Dintre filmele documentare s-au detașat 
două scurt-metraje ale cineclubiștilor gălă- 
teni. Unul, Încă o flacără a biruintei 
(Dima Dogaru și Pavel Boroș, cineclubul 
întreprinderii de construcții si montaje si- 
derurgice) răspunde foarte aplicat princi- 
palelor cerințe ale unui bun documentar: 
urmăreşte fazele construcției unui gigant 
industrial (furnalul 5, «furnalul amiral al 
cetăţii de foc a țării»), de la «piatra» de 
temelie, pină la prima picătură de fontă a 
primei sarje. Al doilea, dedicat anului in- 
ternational al copilului, Virstele Dunării 
(cineclubul «Didactica», Ştefan Opincă), 
este un frumos eseu despretinerete. Cel mai 
interesant portret cinematografic a fost 
realizat de cineamatorii vrinceni: Nepoata 
si cele 420 de fuse (Constantin Balaci, 
«Zboina film»): în prim plan. o tînàrà fila- 
toare, cu fapta si gindul de fiecare zi. 
Remarcabil este si faptul cÁ cineamatorii 
sint tot mai prezenţi în actualitate, încercînd 
să răspundă problemelor de viaţă si de 
muncă din colectivele lor, prin filme de reală 
eficiență socială, fie tehnico-stiintifice, ca 
Brate voinice, de pildă (cineclubul «Pro- 
gresul», Brăila), fie de protecția muncii, ca 
Sărut mina, Maria (Nicolae şi Rodica 
Sburlan, cineclubul «Dunărea» Galaţi), un 
semnal de alarmă menit să îndemne la 
reflecții. 


Aria tematică a cineamatorilor s-a lărgit, 
cum spuneam, considerabil. Ne-am bucurat 
să-i aflăm pe cineamatorii vrinceni printre 
cei mai buni la diferite categorii artistice: 
cu Cinci minute prin Focșani (Stefan 
Boghiu, «Cinetex»), ei au dominat grupul de 
filme etnografico-turistice; Márul (C. Pavel, 
«Unirea»-Focsani) este un desen animat 
metatoric cu profunde implicatii antirázboi- 
nice; in sfirsit, o frumoasă idee de film jucat, 
in Tatál meu, director de-o noapte (Cine- 
clubul «Zboina», Adjud), un scurt-metraj 
de ficțiune pe o temă actuală, specifică 
prezentului. Dintre celelalte filme ale aces- 
tor categorii, o menţiune pentru desenul 
animat Metamorfoze (cineclubul «Pro 
gresul» Brăila, loan Marin, cu desene de 
Oct. Frecea) și pentru filmul jucat Pușca 
(Nicu Constantin, intreprinderea de gospo- 
dărire comunală Galaţi), inspirat de poezia 
omonimă a lui Nichita Stănescu. Idei ge- 
neroase, pricepere sporită, prezență în 
actualitate: cam atit pe scurt, despre reali- 
zările meritorii ale cineamatorilor din Vran- 
cea, Brăila și Galaţi. 


Călin CĂLIMAN 


mai poate fi vorba de un simplu fundal? 
— Epoca e determinantă. Gravitatea eve- 
nimentului istoric face ca o tragedie perso- 
nală să-și piardă caracterul individual, să 
capete maximă rezonanţă în conștiința co- 
lectivă. Şi firesc să se transforme într-o 
participare la o rezistenţă generală. Epoca 
este determinantă. În film vom încerca să 
subliniem acest lucru. Ni s-a întimplat un 
lucru ciudat cu această superbă proză a lui 
D.R.P. Ne gindim la ea de trei ani. La prima 
lectură ne-a apărut ca extrem de cinema- 
tografică. Dar cind ne-am apucat să con- 
cretizám, imagistic, constatam cá mijloa- 
cele cinematografice sint prea sárace In a 
transcrie filmic suculenta, atit de particu- 
lara notá a materiei literare. Trebuiau gásite 
deci alte corespondente. Cum am fi putut 
reda pe ecran visele, cogmarurile Anasta- 
siei, acele cimitire care curg pe Dunăre în 
momentul în care și malurile se desprind 
cu vuiet asurzitor? imaginată, scena are o 
forță extraordinară. Preluatà ca atare în 
film, ar fi fost greu de făcut și risca să de- 
vină simplistă. Atunci? Am dat filmului un 
accent mai realist, punind în lumină dimen- 
siunile sociale, politice ale momentului 
(păstrind tot timpul amprenta inconfun- 
dabilă a realismului: de up special al prozei 
lui D.R. Popescu). Încercăm să conturăm 
mai net degradarea lentă în care intră satul, 
o dată cu apariţia soldatilor naziști. Am 
(Continuare in pag. 7) 

Convorbire realizată de 

Roxana PANĂ 


telex Buftea 
uae m ] .... 


Multe, multe 
filme noi... 


@@@ Se numește Diana Muscă, are 
cinci ani şi locuiește in Piatra Neamt. A 
fost selecționată la probe dintre sute de 
copii, pentru a o interpreta pe Lizuca în 
filmul Dumbrava minunată. (Casa Unu. 
Scenariul: Draga Olteanu-Matei, după nu- 
vela lui Mihail Sadoveanu. Regia: Gheor- 
ghe Naghi). Patrocle n-a fost găsit incă; 
se așteaptă în continuare candidaţii. Pină 
la jumătatea lunii iulie cînd vor începe fil- 
mările la Piatra Neamt, talentata pictoriță 
de costume Tomina (vă amintiți persona- 
iele din Mama?) lucrează la costumele 
celor 12 interpreți şi a o droaie de furnici, 
flori, iepuraşi, fluturi, vulpi... @@@ Cu 15 
zile înainte de termen, cu productivitate 
de 58 metri utili pe zi, s-au terminat filmă- 
rile la Rug și flacără (scenariul și regia: 
Adrian Petringenaru, după romanul lui 
Eugen Uricaru. Casa 5) @@@ S-a tras 
ultimul tur de manivelă si la filmele În- 
toarcerea lui Vodă Lăpușneanu si Ul- 
timii Musatini (scenariul si regia: Mal- 
vina Ursianu. Casa Trei), Lumina palidá 
a durerii (scenariul: George Macovescu, 
regia: lulian Mihu. Casa Patru) si Mireasa 
din tren (scenariul: D.R. Popescu, regia: 
Lucian Bratu. Casa 5) 6 0 6 Regizorul 
Sergiu Nicolaescu se pregătește să în- 
ceapă filmările la Ultima noapte (scena- 
riul: Dumitru Carabat. Casa Trei) și pros- 
pectiile la Capcana mercenarilor (sce- 
mariul: Sergiu Nicolaescu și Liviu Gheor- 
ghiu. Casa 5) 6 6€ 6€ La Măcin, un hold-up 
pregătit minuțios, cu toate planurile la 
vedere și pentru care oamenii de ordine 
vor fi anunţaţi din vreme. Va fi atacat tre- 
nul din Întoarcerea ardelenilor (scena- 
riul: Titus Popovici, regia: Mircea Veroiu. 
Casa Trei). 6 6 6 S-au tras primele sute 
de metri la filmele Cine mă strigă noap- 
tea? (scenariul: Rodica Padina, regia: 
Letitia Popa. Casa Unu — echipa filmează 
în Bucureşti si la Călărași) Zbor planat 
(scenariul: D.R. Popescu, regia: Lucian 
Mardare. Casa Trei — filmări la Rucăr şi 
Pecenega) și Omul care ne trebuie (fos- 
tul titlu «Înainte de plecare», scenariul: 
lon Băieșu, regia: Manole Marcus, Casa 
Patru — filmări la Curtea de Argeș.) 
000 lată lista noilor si numeroaselor 
filme ce-şi vor începe in această vară 
lungul drum de la scenariu la film: 

— Proba de microfon. Scenariul si re- 
gia: Mircea Daneliuc. Casa Trei. O dezba- 
tere etică pe teme ale actualitatii. 

— Castelul din Carpaţi. Scenariul: 
Nicolae Dragoș și Mihai Stoian. Regia: 
Stere Gulea. Casa Patru. O ecranizare li- 
beră a romanului lui Jules Verne. 

— Circus Globo. Scenariul: Nicolae 
Mărgeanu și Atanasie Toma. Casa Patru. 
Regizorul Alecu Croitoru îl defineşte ca 
«un film polițist mai special, cu Marin 
Moraru în rolul principal, un film a cărui 
acțiune se desfășoară undeva în Europa 
anului 1944», 

— Cintec pentru fiul meu. Scenariul: 
Mihai Opris şi Constantin Dicu. Regia: 
Constantin Dicu. Casa Patru. Despre 
copiii zilelor noastre... În sfirsit, s-a aflat 
și la Casele de filme că ne aflăm în Anul 
internaţional al copilului! 

— Observațiile medicului șef asupra 
marilor campioni. Scenariul: Mircea He- 
rivan. Regia: Cristina Nicolae. Casa Patru. 
Sportul «observat» fiind bob-ul, mai e 
timp destul pentru ca interpreţii să-şi for- 
meze condiţia fizică cerută de roluri... 

— Pruncul, petrolul și ardelenii. Sce- 
nariul: Titus Popovici și Francisc Muntea- 
nu. Regia: Dan Pita. Casa Trei. Westernul 
ajuns la seria a treia... 

— Bună seara, lrina!. Scenariul: Timo- 
tei Ursu. Regia: Tudor Mărăscu. Casa 
Unu. Un film inspirat din viața marinarilor 
de cursă lungă. 

— Singur printre prieteni. Scenariul: 
Virgil Duda și Dumitru Solomon. Regia: 
Cornel Todea. Casa Unu. O comedie cu 
şi despre tineri. 

— Porţile dimineții. Scenariul şi re- 
gia: Radu Gurău. Casa 5. Un film de actua- 
litate inspirat de romanul «Semnul delfi- 
nului» de Romulus Zaharia. 

R.P. 


5 


[ — 
| e 1 ^r 
| JT HT Di anu | 
* | ^ - 
| roiuiui secundal 
- — n "pom vé gaat, În vremea revoluției de la 1848 a fost 


«Maria Rosetti 


— 


2 Rosetti» 
on a m (N o lopedic). In f 
mele 1848, Muntii in flácári 


y 6 episoade de televiziune 
realizează în prezent regizorul Mirce 


deanu, personajul Maria Rosetti c 


> doar in citeva momente, in compani 
atla-Hmita soțului sau a lui Nicolae Bălcescu 
mo- 


Asadar, un rol secundar. Dar interpre 


ta lui, Maria Ploae este « cá 
personalitátii Mariei Rosetti i s-ar pu- 
tea dedica un film intreg 


in cei 
voluntari 
‘garibaldini » 
(Ion Caramitru) 


Fotografii de Emanuel TÂNJALĂ 


D 


in rolul Marie 
filmul 7848 


i Rosett 


e pitoresc. 


d 
iná cu ni 


am făcut pi 


FA 
i Alexand 
ul lui Alexand 


4 
ain unghiul Scenat istulul 
& 
| R — | 
& i 
: | pentru dumneavoas- 


hi. Nici 


va fa 


se va 


că se 
1 producție. | 
Ec. pede 
film in regia lui Dinu Tanase. 
Imaginea: Vasile-Vivi Drágan 


va fi vorba 
in filmul 
Mijlocaş 

la deschidere 
(Sorina 
Stănculescu) 


3 1 
le cultura 


nismul 
s e 


el 


acum in pline 
filmări la... 
Constanta 


rolul titular — 

$i operatorul 
Marian Stanciu, 
solicitat şi 

ca interpret) 


CIA 


m 


le o 


de-a fericirea 


anu. Aurora Leonti 


à film) 


ic roma 1 
I ane 


xana N 


De orice poate fi acuzat re- 
gizorul Savel Stiopul in acest 
film, dar de lipsa unui anumit 
elan participativ nu. Un elan 
care se bizuie pe o realá sen- 
sibilitate constructivá in pla- 
nul plasticii dinamice si so- 
nore, transtigurind elementele compoziţiei 
pină la a sacritica măsura multora dintre 
ele. Un elan vrind parcă să răzbune repro- 
surile pe care critica i le-a tăcut la filmele 
imediat anterioare, expediate sub titluri ca 
Aventuri la Marea Neagră, spre a demon- 
stra acum că Ultima noapte a copilăriei 
n-a fost ultimul dintre Anotimpuri-le tan- 
teziei sale imagistice. 

Regizorul este, ne-o reatirmà Falanste- 
rul, o structură romantică, iremediabil ro- 
mantică, disperat romantică, tapt evident 
din tiecare tind al decupajului pe care l-a 
scris cu o vădită aplicaţie literară — un do- 
cument revelator nu atit pentru ceea cea 
devenit filmul, cit pentru personalitatea 
celui care-l semnează. Cine are curiozitatea 
să parcurgă acest document intern de lu- 
cru, consultat cu permisiunea autorului și 
producătorului, va fi șocat de frecventa, 
încă din primele pagini, a unor formulări 
precum: «cu uimire copiláreascá», «gituit 
de o emoție adolescentină», «animat de o 
nestăvilită curiozitate». Sau: «ceva fosfo- 
rescent», «plutind în beatitudine», «ferme- 
cător, feminin», «trăiește o reverie», «cu 
fata în extaz» s.a.m.d. 

nsușindu-și un proiect temerar, care ar 
fi putut aminti ambiția de a ecraniza Capi 
talul» lui Marx (Eisenstein), hotărindu-se 
deci să facă un film despre Comuna din 
Scăieni, creată la 1834 de adeptul comu- 
niştilor utopici care a fost Theodor Dia- 
mant, regizorul a fost, se vede, confruntat 
cu un text pre-scenaristic eminamente di- 
ficil, pe care a înțeles nu atit să-l prelucreze, 
cit să-l vadă si să-l justifice în felul romantic 
mărturisit mai sus. Foarte semnificative 
sint în acest sens parantezele introduse de 
realizator în textul decupajului, indicind 
în ce mod întelege el explicațiile discursive 


Nu confundați performanțele cascado- 
rilor si happyend-ul din film cu reali- 
tatea unui deznodámint ireversibil tragic 


din dialog. Întrucit unele personaje si în- 
deosebi Theodor pot sá pará, cum singure 
declará, de o oarecare «uscáciune statis- 
ticá», regizorul preferá sá le vadá continuu 
transportate intr-o lume a gindurilor febrile 
si viziunilor poetice. Un insotitor al lui Dia- 
mant le explică, de pildá,táranilor proiectul 
cu care acesta a venit in tara, dar regizorul 
tine să-l prevină pe interpret că trebuie să 
se transpună în prealabil într-o stare cu 
totul specială: «Transpus în peisaj si (re- 
simțindu-se — n.n.) de drumul facut călare, 
într-o stare nu îndeajuns conturată, cu 
bunătate și complacere în reverie.» De-abia 
apoi decupajul notează replica: «Ar voi să 
stringă într-un loc pe cei care doresc să 
trăiască altfel, să fie liberi și egali». 

Neindoielnic regizorale sint,de asemenea, 
descriptiile de cadre, din care rezultă că 
aportul autorului filmului s-a concentrat 
tocmai asupra acestui aspect, elaborind 
minuțios “și frenetic compoziţiile și miscá- 
rile de aparat. Cind textul propune, de pildă, 
lectura unei scrisori a lui Theodor Dia- 
mant către Charles Fourier, iată ce plasti- 
citate sofisticată, în perspectivă exaltat- 
romantică imaginează regizorul, la cadru! 
208 — Prim plan, 3 m: «Umerii lui Theodor 
aplecati asupra porthartului, văzuţi din pro- 
fil, mina cu care scrie, un colț al manuscri- 
sului şi cimpul, pe jumătate arat, înfiorat 
de vintul renăscător al primăverii». 

Depășind cu mult stadiul indicatiilor teh- 
nice si de interpretare, textul decupajului 
se amplifică adesea, dar nu dramaturgic, 
ci într-o direcţie eseistic-teoretică: «Theo- 
dor si Catita spun replicile de mai jos în 
timp ce trec prin fata morii si a pivei de abale, 
prin livadă, prin sălile de clasă ale școlii, 
în marginea aráturii si a bălții Teleajánului. 
Nu întotdeauna în această amplă scenă 
vedem cum protagoniștii își spun replicile. 
Putem să le auzim și atunci cind ei sint 
prea departe pentru a fi auziti, sau fără a-i 
vedea chiar deloc, replicile de mai jos fiind 
proiecții ale gindirii celor doi și singur 
timbrul vocii lor e deajuns pentru a le indi- 
vidualiza.» 


filmul de circulație 


Automobilul şi cinematogra- 

ful şi-au facut apariția în con- 

A ştiinţa secolului nostru in 
nema acelasi timp; poate si din 
| această pricină ecranul a 

| aflat de la bun început in 

vehiculul pe patru roti o ve- 

detă egală în drepturi cu orice super-star. 
Obiect in desfăşurarea dramatică (Moartea 
unui ciclist este primul dintre atitea exem- 
ple posibile care imi vin în minte) sau su- 
biect (Acei oameni minunati si masi- 
nile lor zburătoare, Marele premiu, Mon- 
te Carlo, Le Mans, Marea cursă,dintre 
trimele văzute la noi), automobilul a contri- 
buit la cresterea popularității multor perso- 
naie. Sa ne gindim doar la ce s-ar fi făcut 
Locotenentul Bullitt fără urmăririle sale în- 
dràcite pe colinele din San Francisco sau 
atit de iubitul comisar Miclovan fără spec- 
taculoasele sale viraje de urmărit și urmă- 
ritor totodată. Succesul lor a făcut citeodată 
pe unii dintre spectatori să se identifice nu 
numai în vis,ci şi în realitate cu idolii lor de 
pe ecran. Şi de aici începe o altă poveste... 
Această altă poveste ne-a fost reamin- 
titá de selecția de filme, de astădată docu- 
mentare doar cu iz de ficţiune, din gala 
anuală, devenită manifestare tradiţională, 
organizată de către Inspectoratul General 
al Miliției. Din cele aproximativ 30 de scurt- 


Ceea ce, dacă înțelegem individualizarea 
într-un sens mai larg, nu numai prin voce, 
este destul de palid confirmat în imaginile 
filmului urmărite pe ecran. Din cauze care 
sint atit de numeroase, incit o ordine rigu- 
roasă a lor e greu de propus. Totusi... 

Mai intii, regizorul a greșit, odată probabil 
cu producătorul, atunci cind și-a limitat 
intervenţiile scenaristice la adaptarea cine- 
matografică a unui text care cerea inter- 
ventii substantiale în însăși dramaturgia 
lui. Observațiile care se impun repetă con- 
statări pe care prea le facem adesea, mai 
ales la filmele de evocare istorică, pentru 
a nu fi de ordinul evidenţei. Subiectul e 
conceput într-o formă epico-ilustrativă vrind 
a cuprinde tot traseul eroului principal și 
a-i infátisa pe toți partenerii lui, de la in- 
toarcerea in tara, chiar la punctul de gra- 
nità, pe Dunăre, pină la sfirsitul experien- 
tei sale sociale. Concentrárii narafiunii in 
citeva momente dramatice, autorii subiec- 
tului i-au preferat abundenta explicatiilor 
de pe margine, suite lungi de replici prin 
care personajele nu se adreseazá atit unele 
altora, cit spectatorilor, pentru a-i pune pe 
acestia la curent cu ceea ce co-scenaristii 
au descoperit in cursul documentárii. Ast- 
fel, trecátorii de pe ulite se oferá, care mai 
de care, sá epuizeze informatiile biografice, 
invariabil elogioase, despre Diamant: «— Nu 
stiu dacá ai auzit, dar generalul De Teutsch, 
care i-a fost profesor de tacticá si balisticá 
in Bavaria, vedea in el in primul rind un mare 
militar. — Dimpotrivă, după cite știu, ma- 
rele Delauny spune cá Theodor n-are rival 
in functiile algebrice si in calculul diferen- 
tial», S.a.m.d. Pe cit este de limpede cá 
Florian Avramescu si Nicolae Dragos au 
intreprins o laborioasá operatie prelimi- 
nará, de culegere a materialului si de in- 
serare a lui într-o povestire bogatá in date 
si sugestii, pe atit apare de clar cá subiec- 
tul propriu-zis al filmului de-abia urma sá 
fie extras si dezvoltat, într-o formă nouă, 
din acest material. 

Toate celelalte slăbiciuni pe care Falan- 
sterul si le dezvăluie cu violență credem a 
proveni din această eroare inițială de calcul, 
pe care o atribuim regizorului și producă- 
torului, deși ea e de ordin scenaristic. Însăși 
lungimea excesivă a filmului, întins pe două 
serii, nu e un defect de filmare sau de mon- 
taj, dimpotrivă, în timpul realizării s-a re 
dus ceva din lungime, eliminindu-se unele 
scene existente in povestirea dialogată. 
Ca modalitate de filmare, regizorul a incer- 
cat o soluție paroxistică tentindu-ne cu 
sugestia, unitară în felul ei, a unei formule 
expresive de «nou cinema», stabilind din 
capul locului ca aproape toate cadrele să fie 
în mişcare. prin panoramice şi traveling-uri 
combinate cu transfocári si alte efecte 
imagistice. Rareori funcțională, imprimind 
camerei o autonomie de pendul sau de 
piston, această soluție se demonetizează 
și devine insuportabilă tocmai prin lungi- 
mea scenelor expozitive și a filmului luat 
ca întreg 

Nu este însă mai putin adevărat că di- 
mensiunile nereușitei involuntar spectacu- 
loase pe care o reprezintă acest film sint 
date nu doar de erorile regizorului în cali- 
tate de autor, ci și de erori regizorale pur 
si simplu: lipsa de măsură şi de control 
în verva care devine silnică a aparatului, 
depăşirea oricărei limite rezonabile in sta- 
rea de exaltare atribuită personajelor, in 
genul bărbatului care, aflat în fata unei 
femei alăptind, scoate pe loc sabia din 


teacă si un strigăt disperat de luptă, nă- 
pustindu-se in direcția unui dușman invi- 
zibil. Ca şi mișcările aparatului demoneti- 
zate prin exces, exaltarea aceasta a perso- 
najelor nu defineşte un stil, ci e redusă, 
prin perpetuare, la un fel de bitiialá. De 
aceea e imposibil de precizat dacă ratarea 
sansei de a contura personajele și a capta 
sensul existenței lor se datorește unor 
erori de interpretare sau unora de distri- 
butie sau unora de regie sau tuturor la un 
loc. Dincolo de recunoașterea bunávointei 
şi aplicaţiei, despre cei mai multi dintre 
interpreți putem cu greu spune ceva dis- 
tinct, Intrucit nu-i recunoaștem prea bine 
în timpul nesfirsitelor mișcări de aparat. 
În ceea ce priveşte pe interpreții rolurilor 
principale, Adrian Pintea în rolul lui Theo- 
dor Diamant, Fabian Gavrilutiu — Emanoil, 
ca fost stăpin al moșiei Scăieni, convertit 
la noua credință sau Julieta Szânyi — Mă- 
dălina, îndrăgostită fără speranţă de eroul 
vizionar, desi am observat cá au «ochi 
febrili» sau că «ochii le lucesc fanatic în 
cap», după cum se exprimă decupajul în 
termenii unui manierism cam schematic, 
înclinăm a crede că sintem în fata unor erori 
de distribuție. 

lon Anton este unul dintre operatorii de 
talent ai generaţiei consacrate care-și rea- 
firmă în acest film similitudini de stil cu 
noua si strălucita noastră scoală de plasti- 
cieni ai ecranului, în timp ce compozitorul 
de aleasă vocatie Hary Maiorovici indică. în 
citeva secvențe, printre care cea nocturnă, 
din preajma ordiei ciumatilor, o înțelegere 
superioară a functionalitátii muzicii de film. 
Sint doi dintre colaboratorii de tradiţie 
împreună cu care regizorul, după ce a făcut 
în acest film demonstrația unei verve juve- 
nile renăscute dar riscate, poate să-și pro- 
pună să dea în viitoarele filme măsura 
maturității sale. 

O garantie in acest sens sint sugestiile 
de plan doi pe care filmul le contine, o 
deschidere neobisnuitá spre peisajul na- 
tural si social prin care personajele trec. 
Sint momentele în care regizorul reușește 
tablouri de epocă memorabile, cum sint 
cele abia intrezárite, dar cu dăruire lucrate, 
în timpul călătoriei pe Dunăre si in Cimpia 
română, în compania unor aromâni în be- 
jenie, apoi pe parcursul constituirii si fiintá- 
rii falansterului. Admirabilă, de asemenea, 
de data aceasta prin acuitatea ideii însăși, 
dar si prin eminenta plastic-muzicală a 
imaginii, secvenţa finală, metaforică, in 
care calul de la plug se lansează în galop, 
smulgind plugul din brazdă si pierzindu-se 
într-o perspectivă infinită — imagine oni- 
rică în mintea ţăranului care se întreabă, 
vázindu-l tot în gind pe Diamant insusi: 
— Cit mai e pina în veacul de aur? 


Valerian SAVA 


Scenariul: Florian Avramescu, Nicolae Dragoş. 
Regia: Save Stiopul. Imaginea: /on Anton. Mu- 
zica: H. Maiorovici. Decoruri si costume: Mihaela 
Demetriade și Ladislau Labancz. 

Cu: Adrian Pintea, Liviu Ciulei, Julieta Szonyi, 
Elena Albu, Enikó Szilagyi, Fabrian Gavrilutiu, Va- 
sile Niţulescu, Remus Mărgineanu, Cornel Revent, 
Andrei Finti, Mihai Mălaimare. 

Producţie a Casei de filme Unu Director 
lon Bucheru. Film realizat în studiourile Centru- 
lui de producție cinematogratică «Bucureşti». 


La volan, pe ecran şi pe șosea 


metraje pe teme de circulaţie rutieră cite 
sint realizate intr-un an (în colaborare cu 
Ministerul Apărării Naţionale, ADAS), au 
fost prezentate 9 purtind girul artistic al 
celor trei studiouri cinematografice («Bucu- 
resti», «Sahia» si «Animafilm») în regia lui 
Haralambie Boroș, lulian Mihu, Adrian Pe- 
tringenaru, lon Visu după scenarii de Igor 
Butnaru, col. C. Grădinaru, col. Gh. Ene, 
Ecaterina Oproiu, Adrian Petringenaru și 
lon Visu. Filmele realizate, deci pe o temă 
unică, demonstrau că ea poate fi abordată 
într-o infinitate de stiluri si adaptată orică- 
ror genuri de la comedie la dramă, de la 
ciné-vérité la animaţie. Scopul lor era însă 
acelaşi și anume să facă o pledoarie pentru 
viață. Pentru cá,odatá iesiti din ficţiune si 
intraţi în realitate, eroii acestor filme nu 
mai beneficiază de imaginarele «happy- 
endings» fiind victimele unor deznodă- 
minturi ireversibil tragice. Filmele trag, fie- 
care in felul lor. un semnal de alarmă 
asupra pericolului de a te confunda pe so- 
sea cu asii volanului de pe ecran. Utilitatea 
acestui gen de documentar nu mai trebuie 
demonstrată, dacă ne gindim la numărul 
de victime dintr-un an. Despre realizarea 
lor se pot face însă citeva semnalări. Mai 
întîi am regretat numărul restrins de reali- 
zatori ($ase dintre cele nouă filme au fost 
regizate si scrise de Adrian Petrinaenaru 


și lon Visu) aducind implicit o oarecare 
monotonie cu atit mai mult cu cit trei dintre 
ele aveau și un punct de pornire dat: două 
locuri rămase libere într-o sală de cinema. 
Cei doi regizori, transformați în reporteri, 
porneau pe urmele celor absenţi desco- 
perind cauzele tragice ale acestei lipse. Să 
spunem însă că filmele din acest ciclu inti- 
tulat «Spectatori, pástrati-vá locurile!» avea 
o mare aderentá la temá reusind, prin argu- 
mentele unui bun reportaj in imagini, sá-si 
atmgă scopul. O notă aparte a avut in se- 
lecţia amintită filmuil Femeia la volan 
(regia lulian Mihu, scenariul Ecaterina 
Oproiu). Poate că, la o primă privire, filmul 
nu ar avea o legătură directă cu tema, dar 
stilul cunoscut al regizorului face uz de 
atu-ul montajului conectind episoade din 
citeva clasice filme de ficțiune cu imagini 
documentare surprinzind pe viu fizionomia 
oamenilor şi a străzilor orașului nostru, 
demonstrind că și filmul utilitar poate fi 
un adevărat film-de-cinema. 

lată deci că talentul și profesionalismul 
isi pot afla un teren propice si în astfel 
de filme ceea ce ne determină să sugerăm 
că si cele din gala organizată de Inspecto- 
ratul General al Miliției ar merita o mai 
frecventă difuzare pe marele cit si pe micul 
ecran. 


Adina DARIAN 


! Perfe@tibila, 
mereu 
perfectibila 


5 Su n acest caz, că d 0 
n eferv centà m 
De oia n 
d estival de tiim a 8 
trin munca noastrá 
d cu peisaiul cinema grati 


10 


Teoria filmului 


repere si modele 


Aparatul ca 
tensiometru 


| Desigur, oricărui - film ca 
poera wi ora) - cere, — 

tic, s polisens: adică 

Nema să exprime mai multe si mai 

| adinci idei si sentimente de- 
cit se pot citi la prima vedere 

pe ecran, dincoace sau dede- 

subt de faimoasa butadá care sustine că 
profunzimea filmului stă în suprafaţa lui. 
Oricărui film, dar mai cu seamă filmului 
istoric, i se cer toate acestea, chiar cînd nu 
e operă de artă, ci simplu produs spectacu- 
lar. Mai precis, filmului istoric i se pretinde 
să propună cel putin două niveluri de lec- 
tură cel al epocii evocate, cu situațiile, 
ideile și moravurile ei, pe de o parte, și cel 
al actualitátii acestor idei și situaţii, al semni- 
ficatiilor lor, pe de altă parte. De la Eisen- 
stein si Balázs, la Lukács si Umberto Bar- 
baro si Jean Mitry, la lon Cantacuzino si 
Victor Iliu, toti ginditorii — în termeni mai 
mult sau mai putin nuantati — nu văd altă 
rațiune de a fi pentru filmul istoric, decit 
aceea de a vorbi cu transparenţă despre 
timpul nostru sau, oricum, de a-l «co- 
interesa» prin analogii, metafore sau aluzii 
Producţia autohtonă de filme nu face și 
nu putea să facă excepție de la această 
regulă. O confirmă şi recentele premiere ale 
primăverii '79, Vis de ianuarie și Falans- 
terul. Amindouá au in comun perioada 
istorică, anii '30—40 ai secolului trecut 
premergătoare revoluției pașoptiste, și în 
cep amindouă aproape la fel: întoarcerea 
din apus acasă, în țările românești, a pro- 
tagoniştilor, intelectuali formati în spiritul 
celor mai înaintate idei ale vremii, — 
contactul lor, prin grăniceri, cu stăpi- 
nirea agresivă si regresivă a lui Mihail 
Sturza, in Moldova (Vis de ianuarie) 
și a lui Alexandru Ghica, în Muntenia 
(Falansterul). Mediile și firele problematice 
se despart însă curind, ca şi limbajul si 
procedeele narative. În Vis de ianuarie 
avem alura unei quasi-biografii romantate, 


„cuprinzind episoade din vizita lui Franz 


Liszt în Moldova si documentind roman- 
tismul unui elan revoluționar (la tinárul 
Nicu Vernescu) care amestecă inocent 
exigenţele conspirativitátii cu exhibitio- 


dictionar 
cinematografic 


Gen puternic codificat, ra- 
mura esenţială a ceea ce se 
numește, cu un termen ge- 
neric, musical, comedia mu- 
zicală e definită de cercetă- 
rile recente (Michel Marie — 
1977) ca o «combinaţie spe- 
cifică de muzică, cintece și coregrafie ar- 
ticulate de un mod de povestire particular», 
ca o sinteză originală de tehnici expresive, 
de la dans la cintec, de la pantomimá la 
acrobație, o sinteză fundamentată pe struc- 
turile narative care sint proprii comediei. 

Născută o dată cu apariția filmului sonor, 
moștenitoare a unei bogate tradiţii teatrale 
cucerind un loc privilegiat în cinematogra- 
ful american al anilor '30, datorită mai ales 
producției de la «Warner», comedia mu- 
zicală își precizează treptat fizionomia. 
După ce adusese, în primii ani ai experi- 
mentării sonorului, o mai fină înțelegere a 
valorilor expresive ale noului mijloc, desco- 
perind posibilitatea de disociere a imaginii 
şi sunetului, după ce contribuise la opera 
de deteatralizare a limbajului, redescoperind 
mișcările de aparat și diversitatea încadra- 
turilor ca mijloace capabile să anuleze stric- 
ta circumscriere a locului teatral, genul 
instituise un model de scriitură sortit să 
domine întreaga producţie a epocii. Acest 
model nu e altul decit scriitura propusă de 
stilul lui Busby Berkeley. Toate caracteris- 


nismul pasional, la o serată mondenă orga- 
nizată de vistiernicul Alecu Balș. În Falans- 
terul, itinerarul e altul, mai grav, deși și 
aici, inocenta sau, mai bine-zis, candoarea 
însoțește pasiunea politică, utopia: este 
vorba de faimosul experiment al lui Theodor 
Diamant, pe moşia lui Emanoil! Bălăceanu 
de la Scăieni (între Ploiesti si Vălenii de 
Munte), de constituire a unei «celule social- 
economice primare», după proiectul lui 
Charles Fourier. Dar nu reconstituirea strict 
«documentată» a filmelor ne interesează 
aici, ci răspunsul pe care-l dau întrebării: 
prin ce și cum interesează spectatorul con- 
temporan la toate nivelurile de comunicare, 
semantică si metaforică. 


Dacă excludem meritul — din nou comun 
al «reconstituirii» unei epoci pentru 
care nu existau modele cinematografice, 


adică meritul ineditului, al închegării ex 
nihilo a unui climat, a unei atmosfere, a 
unui peisaj uman și natural «caracteristic» 
— cele două filme se diferenţiază ca energie 
si valoare semnificativă. Tilcurile din Vis 
de ianuarie nu trec cu mult dincolo de ceea 
ce se vede imediat pe pinză, într-o povestire 
curgătoare, dar «cuminte», așezată. Dim- 
potrivă, în Falansterul, însuși modul regi- 
zorului Savel Ştiopul de a citi întii şi apoi 
de a prelucra, de a trata filmic proiectul 
scenaristic al lui Nicolae Dragoș și Florian 
Avramescu, atrage atenția fie prin par- 
ticularitatea (nervozitatea) mișcărilor de 


ticile lui esențiale (gigantismul scenogra- 
fiei, amploarea sporită a ansamblurilor co- 
regrafice, tendința de a extinde scena la 
dimensiunile arenei, am spune, multiplica- 
rea infinită a detaliului plastic, căutarea 
incadraturii extravagante, gustul unei pre- 
tiozitáti vizuale care reduce adesea invenția 
la simpla ingeniozitate) își au originea în 
încercarea de a sparge tiparele preluate din 
reprezentarea scenică, în tentativa de a 
gindi coregrafia în funcţie de posibilitățile 
obiectivului cinematogratic, cum vor face 
mai tirziu numerosi cineasti. O primă «aba- 
tere» de la modelul stilistic reprezentat de 
Berkeley o constituie filmele lui Fred Astaire. 
Inscrise într-o formulă construită mai de- 
grabă pe expresia dansului solistic decit 
pe arhitectura ansamblului coregrafic, im- 
pregnate de un anume lirism, ele au meritul 
de a sesiza caracterul eminamente cinema- 
tografic pe care îl dobindește improvizarea 
dansurilor, apariția lor spontană. E o in- 
tuitie prețioasă, pe care o vor dezvolta, 
în anii '50, noii autori, Minnelli, Kelly, Donen, 
Walters. Ei infáptuiesc, de fapt, trecerea de 
la suprapunerea tehnicilor la fuziunea lor, 
integrind organic spectacolul în tesătura 
intrigii, acum mai trainică şi chiar mai 
savantă. În oras, realizat de Donen si 
Kelly în 1949, constituie punctul de cotitură 
în evoluția genului, pentru că el aruncă 
peste bord, așa cum spune Kelly. într-un 
interviu, ultima convenţie pe care se spri- 
jinise vreme îndelungată comedia muzi- 
cală: e vorba de apartenența eroului la 
lumea spectacolului. Personajul cinta sau 
dansează nu în virtutea condiţiei lui (actor, 
cintáret, dansator, compozitor), ci pentru 
că muzica și dansul devin limbajul spontan 
al confesiunii, un mod firesc de compor- 
tare, de reacţie la lumea din jur. Cintind sau 
dansind, eroul șterge granițele dintre real 
si vis, trecut si prezent, lumea spectacolu- 
lui de pe scenă și lumea cea de toate zilele; 
el insuflă o viață magică spațiului si obiecte- 
lor din jur, miscindu-se într-o geografie 
poetică sui-generis. 


aparat — ca atitudine față de materialul 
vital si faţă de tema —, fie de la caz la caz, 
prin contracția sau dilatarea cadrelor si 
secventelor în montaj. Încă de la sosirea 
pe Dunăre, la Giurgiu, a lui Diamant, regi- 
zorul strecoară în aer un soi de febrilitate, 
de stare iritată: aparatul nu fotografiază 
«obiectiv» împrejurări si figuri omenești, 
ci intervine ca termen și instrument de 
mediere, sensibil, fin, cind scrutindu-i pe 
noii veniţi (aproape scotocindu-le buzuna- 
rele), cind silindu-i pe aceștia să «vadă» 
realităţile, uneori atroce, care-i întimpină. 
Aparatul î reprezintă efectiv pe regizor, 
pe autor, care-și dă seama de imensa 
distanță dintre ideologia (utopia) «pură» 
cu care vin Diamant și prietenii săi, şi tere- 
nul concret, «impur», al societății munte- 
nesti feudale. Falansterul de la Scáieni 
este tocmai tentativa de a scurta, dacă nu 


DS 


D 


| IV Pp 4 , 


Fo 


revoluționar 

și romantism 

(Vis de ianuarie) 
de 


Cd. 


de a anula (prea dintrodatá) o asemenea 
distanță. Tentativa eșuează in modul cel 
mai natural, deoarece aparține unui alt se- 
col, unei alte «forma mentis», deoarece nu e 
pregătită convenabil, ideile fourierist-dia- 
mantiene neputind să devină «formative», 
Implintate în țesuturile din adincul societății. 

n sensul acesta, Savel Stiopul îşi in- 
tensifică studiul cinematografic, nu 
tot timpul omogen, ce-i drept, si atinge cel 
puțin un punct culminant — după părerea 
mea — in montajul paralel al «nopții talans- 
teriene», în acea suită de imagini audio- 
vizuale care surprinde nucleele intime ale 


Distrugerea’ autonomiei pe care o avu- 
seseră numerele de spectacol rămine un 
fenomen cu consecințe expresive dintre 
cele mai importante. Dacă Berkeley și con- 
tinuatorii săi transformă în pretext al co- 
regrafiei o serie de medii care presupun de 
la sine spectacolul (lumea teatrului de va- 
rietáti, a circului, a partidelor sportive, a 
paradelor de modă, a cinematogratului în- 
susi), noii cineasti convertesc în spectacol 
viata străzii și gesturile existenței de zi cu 
zi, plasind dansul în decorurile parcurilor, 


Astaire 
şi Kelly, 
doi 
dansatori 
de geniu, 
doi 
exceptionali 
animatori 
de cinema 


si 


comunitátii în «flagrant delict» de luciditate, 
de sinceritate. Constructia e polifonicá, un 
nod de leit-motive, de la acela al humelni- 
tenilor condusi de mos Paia, la acela al 
ţăranului Simion: muzica lui H. Maiorovici 
— mereu inspirată — atinge aici un moment 
de bravură, preluind în contrapunct faţă 
de încadraturile vizuale, sarcina exprimării 
unei contradictorii, dialectice, mișcări de 
compunere-descompunere, de individuali- 
zare-amalgamare a înseși micro-omenirii 
compozite a Falansterului (timbre noi, ne- 
folosite, trecind de la melopeea punctată 
de loviturile dogite într-o schije de bronz, 
la «aria» orologiului cu clopot, la acordu- 
rile de orgă înrămind figura lui Simion). 
Am simţit în această secvenţă vibrația 
unui autentic și expresiv pasaj filmic, 
care nu a vizitat prea des cinematografia 
noastră. 

Semnificația «secundă», «lecţia» actuală 
a filmului lui Savel Stiopul, Florian Avra- 
mescu si Nicolae Dragoș — la care i-as 
adăuga pe lon Anton, operatorul, și pe 
amintitul compozitor Maiorovici — rezidă 
in tema alternativei materializării/ non- 
materializării ideilor. Crezurile filozofice, 
politice, sociale nu sunt — cum ar spune 
Lewis Mumford — «expresia unor idei fără 
trup: ele pretind ajutorul oamenilor, cărora 
trebuie să li se asigure hrană și adăpost, 
ele operează prin figuri, imagini, simboluri, 
edificii umane, care presupun un aparat 
material tot mai elaborat spre a exprima 
crescindul lor caracter complex și complet. 
Cunoașterea vitală nu se poate exprima 
niciodată exhaustiv în cuvinte: pentru a 
cunoaşte o doctrină trebuie să i se trăiască 
viața, iar pentru a-i trăi viața este necesar 
să se creieze un fundal, cu elemente încor- 
porate în zidărie, cu mobile și panouri care 
să scoată în relief fiecare acţiune și fiecare 
semnificație». Or, încercarea falansteriană 
— deşi a avut în vedere lucrurile acestea, 
adică a ținut cu disperare, pînă la sacrificiu, 
«să-şi trăiască doctrina» — a eșuat, în 
primul și ultimul rînd, fiindcă nu s-a putut 
adapta la specificitatea spiritului, tradiției 
si istoriei pámintului nostru. Pămintul a- 
cesta a respins-o ca pe un vis (fie el si de 
aur), irealizabil atunci si in felul acela. 
Un asemenea proces de grefare si res- 
pingere stirneste, de bună seamă, confuzia 
buimáceala. Filmul lui Stiopul ridică bui- 
máceala la rang de spectacol. Cu ciudă, 
iritat si iritant adeseori procedeazá regi- 
zorul, folosind aparatul de luat vederi ca 
pe un tensiometru, niciodată placid, nici- 
odată indiferent în fata istoriei. În această 
dimensiune pasională (oricît de subiectivă) 
trebuie căutată și găsită contribuţia Falans- 
terului — film inegal si absolut irepetabil, 
ca însăși experimentarea lui Diamant — la 
lectura cinematografica a istoriei nationale. 


Florian POTRA 


staţiilor de metrou, străzilor new-yorkeze, 
scotindu-l din ambiantele luxoase impuse 
de Berkeley, incárcindu-! de poezia lucru 


rilor simple. Dacá musicalul traditional 
apelează la o geografie convenţională, fie 
stilizată fabulos, fie croità după iconografia 
ghidului turistic, Kelly, Donen, Stevens fac 
perceptibil dinamismul spațiului real, achi- 
zitie stilistică de care genul se foloseşte 
din plin astăzi, într-un moment de nouă 
ofensivă a realismului. 


George LITTERA 


— Ce reprezintă cinemato- 
graful pentru dumneata, 
Constantin Vaeni? 

— Ceea ce incă mi se pare 
cá as sti să fac. Spun încă, 
pentru că au trecut citiva ani 
buni de la Apoi s-a născut 
orașul si de la Zidul, filme pe care le con- 
sider că sint cinematograf. Apoi mai re 
prezintă ceea ce fac de vreo treisprezece 
ani, cind de pe scara unui tramvai — cu 
care mă întorceam acasă de la un antrena- 
ment de box la un club de copii — am fost 
luat de Andrei Blaier și virit în maşina de 
vise a Buttel, Adică, la 13 ani, debutam în 
filmul Ora H, ca actor în filmul de diplomă 
al lui Blaier. Si, în al treilea rind, cinemato- 
graful e o permanentă, neîntreruptă spe- 
ranta, 

— Ce părere ai acum despre filmul du- 
mitale de debut, «Zidul»? 

— L-am vázut ultima datá, cu un an in 
urmá, intr-o salá din Bruxelles. A fost o 
vizionare la care mă refer cu «subiectivi- 
tate». Acea manifestare a fost urmatá de 
un mare premiu internaţional, în cadrul 
festivalului filmului politic. Consider că 
Zidul e singurul meu film despre care pot 
să vorbesc și astăzi fără rezerve. 

— Care e filmul românesc ideal (dă-mi 
un exemplu) în care artistul s-a expri- 
mat cel mai fericit pe sine? 

— Stai... Pune puncte-puncte. Adică, nu 
ştiu in ce măsură fiecare dintre regizori 
poate să se exprime pe sine într-un singur 
film. Pot cita niște filme care mie îmi sint 
foarte dragi, ca modalitate de exprimare ar- 
tistică și ca nivel profesional, ca sincerita- 
te, dar nu ştiu în ce măsură ele îl exprimă 
pe artistul care le-a creat. Am totuși în 
vedere că, vrem nu vrem, regizorul este 
singurul autor, ajutat firește de sensibilitàti 
ale altor factori de creaţie. 

— O să-mi spui, pină la urmă, gi titlu- 
rile filmelor îndrăgite? 

— “Pădurea spinzurafilor», «Recon- 
stituirea», «Puterea și adevărul», «llus- 
trate cu flori de cimp», «Filip cel bun», 
«Cursa»... și... stai să mà mai gindesc... 

— Stau... 

— $i, dintr-un anumit punct de vedere, 
Dincolo de pod. Asta pentru că am citit 
şi puncte de vedere diferite de părerea mea... 
Şi am să te întreb și eu: consideri lipsit de 
modestie dacă aș numi, dacă aș include 
aici şi Zidul? 

— Nu, deloc. Este filmul dumitale și 
se cere iubit. 

— Cele pe care le-am numit îmi sint mie 
foarte dragi. Dar tot asa mai pot vorbi si 
despre Ráscoala,ca si despre Felix si 


been = 

— in ce măsură cinematograful ro- 
mánesc este artá, si in ce másurá este 
industrie? 

— Există, din păcate, un pericol:dea 
intelege rentabilitatea cinematografului pri- 
vindu-| ca produs industrial, in principal, 
si abia in secundar, ca produs artistic... 
E o afirmaţie neconvenabilă. 

— Din al cui punct de vedere? Al 
cinematogratului? 

— Din punctul de vedere al unora care 
vor citi această afirmație si care ar putea 
teoretiza «invers». De aici şi pină la incul- 
tura în cinema nu mai este decit un pas. 

— Cinematograful poate deveni stiin- 
tá? 

— Nu înţeleg întrebarea. 

— In sensul in care spunem, de pildă, 
că arta regiei apare ca știință a regiei. 

— Nu, arta regiei inseamnă talent. Sigur 
că există o meserie şi,in sensul acesta, de 
meserie, și noi ducem lipsă. Dar nu știu 
nici o ştiinţă care să descopere si să pro- 
ducă talente pe scară industrială. 

— După dumneata, dacă înțeleg bine 
eu, bunul meseriaș e tot una cu... 

— Nu, dă-mi voie, e aici — în ceea ce 
vrei să insinuezi — o chestiune foarte faină. 
Se confundă de multe ori un bun meserias 
cu un om de mare talent. Nu știu dacă fără 
voie sau cu bună știință. 

— «Bună știință»! 

— Ei, nu, probabil dintr-o nevoie de ta- 
lente sau din faptul că dintre talentele pe 
care le avem, unele nu sint decit... mese- 
riasi. Sigur că cinematograful are nevoie 
de foarte buni meseriași, dar o școală ci- 
nematograficá nu se poate alcătui numai 
din meseriaşi, oricît de buni ar fi aceștia. 

— Cit contează în «progresul» unei 
arte atit de populare, cum este cinema- 
togratul, calitatea publicului? 

— Enorm... Aici există o mare confuzie 
care se face, din păcate, deseori simțită. 
Ce vreau să spun? Un public nu se naște 
gata format. Mai ales că etapa în care ne 
aflăm permite accesul la cultură a unui foar- 
te numeros public. Atunci exigenta fata de 
filmele pe care le dăm, românești sau stră- 
ine, trebuie să fie foarte mare. 

— Adică? 

— E o falsă problemă că publicul vrea să 
se distreze la cinematograf sau numai să 
se distreze. Eu neg cu cea mai mare indir- 
jire acest punct de vedere, chiar dacá a- 
ceastá distractie are ca efect vinderea ma- 
sivá a biletelor. Cinematograful nu trebuie 
transformat în discotecă. Din punctul meu 
de vedere, cinematogratul ar trebui să ră- 
mină un templu, la fel ca si teatrul, pentru 


regizorii 


Constantin Vaeni: 


Importanţa 
temei 
obligă 


care publicul se pregătește seară de seară, 
iși programează timpul, participind în masă 
la oficierea spectacolului (cinematografic). 
in sensul acesta, publicul trebuie ocrotit, 
apărat de vicierea propriului gust, evitind 
programarea neinspirată a unor pelicule 
facile, de la noi sau de aiurea. Succesul lor 
de casă işi găsește ecou în producțiile me- 
diocre și submediocre ale unor realizatori 
din chiar cinematografia noastră. Uneori, 
acest «ecou» duce la pastișă... 

— Te gindesti la un film anume? 

— Mă gindesc la citeva chiar... dar... să 
nu intrăm în amănunte... mai ales că even- 
tualele influențe provin din filme străine 
de serie C. È 

— Ce te-a indemnat sà faci al doilea 
film al cinematografiei noastre despre 
Mihai Viteazul? 

— În primul rind, tentatia de a intra pe 
terenul filmului istoric la care, de altfel, am 
de gind sá revin poate cu un film despre 
Horia. În al doilea rind, am avut în mină un 
text foarte bun. În al treilea rind, era şi o 
comandă socială deosebit de importantă 
şi recunosc că am fost măgulit că mi s-a 
oferit mie, mai ales după un alt Mihai Vi- 
teazul, care a fost un film foarte bine facut. 
Filmul meu, Buzduganul cu trei peceti, 
a avut şi bune si rele. Cind voi face din nou 
film istoric, voi încerca o altă modalitate de 
exprimare. 

— Normal. 

— Ceva mai aproape de lancsó, de Tar- 
kovski, in másura In care am sá pot. 

— Care crezi cá ar ti tema cea mai 
stringentá a prezentului? 

— Cea mai stringentă?! Care sà fiel... 
Sint foarte multe... Tema!... Tema!... Nu, 
nu știu una anume, dominantă. E foarte 
greu să discerni, pentru că e un proces 
extraordinar de la o zi la alta, de înnoire 
complexă a unor fenomene şi ele complexe. 
Nu știu una anume... 

— Constantin Vaeni, cum iti apare 
dragostea in filmele noastre de actuali- 
tate? 

— Dragostea? N-aș putea vorbi incă des- 


«Mama»si autoarele 
ei la Pitesti 


În cadrul Anului international al co- 
pilului si in cinstea zilei de 1 iunie, orasul 
Pitesti a găzduit citeva întilniri ale regi- 
zoarei Elisabeta Bostan și scenaristei 
Vasilica Istrate cu prietenii filmului din 
localitate. 

În marea sală a Casei de Cultură a 
Sindicatelor, peste o mie de copii, pio- 
nieri si scolari, fruntasi la învățătură, au 
vizionat Mama si au dialogat cu au- 
toarele filmului despre cea de a saptea 
artá,cit si despre dorințele lor de a se 
realiza mai multe filme-basm, mai multe 
filme de aventuri, mai multe ecranizári 
după cărțile preferate. 

Sinceritatea, exigenta, pregătirea cul- 
turală a micilor spectatori au fost notele 
caracteristice ale discuţiilor purtate cu 
elevii şcolilor tehnice si industriale si 
cu elevii și cadrele didactice de la liceul 
«Nicolae Bălcescu». 

Concluzia: filmele pentru copii nu se 
demodează, ele pot şi trebuie să fie 
reluate mereu pentru noile generaţii; 
așa cum poveștile și poeziile nu sint 
scoase din abecedare, la fel filmele 
pentru copii nu trebuie să lipsească de 
pe ecran. e 


Sase zile la Kószeg 


Cineastii din Republica Populará Un- 
gará organizeazá din doi In doi ani in 
strávechiul oras Készeg o trecere în re- 
vistá a Intregii productii de filme si emi- 


pre un film de dragoste. Nu existá inca un 
film de dragoste, pentru cá nu s-a aplecat 
nimeni cu dragoste asupra acestei teme 
Nu am intilnit in nici un plan tematic o 
astfel de temá. Un film de dragoste! Asta 
nu inseamná cá,dacá ar exista un aseme- 
nea «capitol», ar apare si capodopera. 
Poate, știu eu, sintem prea repeziti întru 
abordarea temelor majore sau aşa-zis ma- 
jore, și uităm de cite o temă fundamentală. 

— As dori să atlu ce gindesti în legá- 
tură cu evoluția cinematogratului nos- 
tru în ultimii ani, pornind de la faptul 
că vom produce din ce în ce mai multe 
tilme. Cum ifi apare asemenea perspec- 
tivă si cit de bine e pregătită ea? 

— Am intilnit tot felul de afirmaţii că am 
fi pregătiţi pentru un astfel de salt. Din 
punct de vedere al entuziasmului sintem 
mai mult decit pregátiti, dar sint anumite 
lucruri de schimbat. În primul rind, in men- 
talitatea tuturor celor care participă la pro- 
ducerea de filme. Altminteri, cantitatea nu 
se va transtorma într-o nouă calitate. Sta- 
cheta nivelului profesional al multora din 
componenţii unei echipe de filmare e incă 
la un stadiu minim. Mai există si o greşită 
mentalitate după care un cadru mediu din 
cinematogratie este un simplu executant, 
si nu un creator. Ce să-ți mai spun? Mai 
e un lucru toarte important. Ca să ajungi 
la cele 60 de filme e mai mult decit necesară 
o lege a cinematogratiei, in care sá fie 
cuprinse toate problemele ce marcheazá 
productia de filme, pentru cá e un adevár 
de necontestat cá fiecare film e un unicat 
si, ca orice unicat, trebuie să aibă eficienţă 
maximă. Facem desigur si economii” dar 
în primul rind contează eficiența politică 
ideologică, educativă... 

— Si estetică! 

— Adevárat! 

— Sint tilmele noastre demne să ne 
reprezinte in lume? 

— Unele... dar incă pătrundem foarte 
greu. Prima deficientá este aceea cá «bă- 
taia» filmelor noastre e foarte scurtă. Pro- 
blematica e de multe ori «locală». 


Anul internaţional al copilului 


siuni TV dedicate copiilor. Anul acesta, 
la cea de a treia ediție, colegii maghiari 
au invitat la manitestarea lor şi specia- 
listi din ţările vecine si prietene. Pentru 
oaspeţi a fost o adevărată bucurie risipa 
de fantezie şi inițiativă demonstrată de 
municipalitatea orașului Koszeg pentru 
a transforma trecerea în revistă a fil- 
melor pentru copii într-o mare sărbă- 
toare a celor mici. Orașul ne-a întimpi- 
nat împodobit festiv, cu vitrine frumos 
decorate. O sală uriașă In care vreo 10 
monitoare TV transmiteau în continuu 
emisiuni şi filme pentru copiii, toate ci- 
nematografele din oraș erau ocupate în 
acelaşi scop. În alte părți se desfăşu- 
rau acțiuni sportive și spectacole ale 
teatrului de păpuşi, concerte de muzică 
modernă si clasică, Intflniri între ci- 
neaști și sociologi, psihologi şi esteti- 
cieni — iată doar o sumară enumerare 
a acțiunilor care a umplut cele șase zile 
de lucru. 

Ne-au reținut atenția in mod deosebit 
emisiunile TV dedicate educării artis- 
tice a copiilor și un număr de filme dintre 
care Prînzul llonei Katrich si Prima 
vacanţă in noul cartier ai lui Gyury 
Palasty vor fi desigur piese de rezisten- 
tà in confruntárile internationale de a- 
cest gen. 


Sommer Kinder-Film 
Tage 


Între 4-12 iulie, în Republica Demo- 
cratá Germaná se desfásoará competi- 
tia «Zilele de vará ale filmului pentru 
copii». Cinematografia română participă 
cu filmul regizoarei Elisabeta Bostan, 


a... Vasilica ISTRATE 


— Ce importanță are anecdotica in- 
tr-un film? 

— Se spune cá un film bun se poate po- 
vesti în citeva minute. Nu vrem să spunem 
că asta e o axiomă. În orice caz, cu cit 
intr-un film se întimplă mai multe lucruri, 
el e mai interesant. Păcatul e că se Intimplá 
puține si se vorbesc multe, Am citit foarte 
multe scenarii bune pentru teatru la micro- 
fon, oferite, paradoxal, caselor de filme. 
Am trecut demult de faza în care eram doar 

o țară de radioascultători. Cred cá e păcatul 
i principal al scenariilor. De altfel, scenariile 
care au avut o anecdotică bogată au stat 
la baza celor mai bune filme ale noastre. 
Sint si excepţii, firește. Poate de aceea a 
apărut această avalanșă de preferințe spre 
roman... Se fac multe adaptări după opere 
literare. 

— Te preocupă succesul de critică al 
tilmelor tale? 

— Sigur că nu pot rămine indiferent la 
succesul de critică, pentru că, la rindul ei. 
critica formează publicul. Ce mă întristează, 
uneori, este că sint elogiate si filme cu 
succes de moment. Aici discernámintul 
funcționează uneori în mod eronat. Publi- 
cul citeşte foarte mult cronicile. Mai mult 
decit credem, și există pericolul unei orien- 
tări greşite, cind, acordind circumstante 
atenuante, știu eu, tematice, sau te miri 
de ce altă natură, lansezi aprecieri sau 
reproşuri unor filme. Şi mai e ceva. 

— Ce mai e? Te rog! 

— Eu fac o mare deosebire intre filmele 
importante si filmele foarte bune. În mod 
normal, un film important ar trebui să fie 
şi un film foarte bun. Nu întotdeauna e așa 
si cred cá e de datoria criticii să nu confunde 
importanţa (mai ales tematică) cu valoarea 
(mai ales artistică) a filmelor. 

— Atit? 

— Atit. 

— Dacă e numai atit, nu te mai întreb 
ce fel de film este — desigur în lumina 
disocierilor tăcute — să zicem, «Buzdu- 
ganul.» Si pentru că am hotărit să 
renunţ a te întreba, mă lasă, rogu-te, sà 
trec în alt sector (mai ales artistic). 
Mergi la teatru? 

— Da, comit acest delict. 

— De ce «delict»? 

— Fiindcă intilnesc foarte rar regizori de 
film în sălile teatrelor și, de obicei, cam ace- 
iaşi. Am beneficiat si de privilegiul ca, 
fiind documentarist la Studioul «Sahia», să 
umblu foarte mult prin tara, si pot spune 
că n-am scăpat niciodată ocazia de a intra 
în teatrele de provincie. Cred că actorii pe 
care îi distribuim, nu trebuie aleși numai 
din fişele secţiei actori sau numai de la 
teatrele bucureștene. Eu am folosit mulli 
actori de la teatrele din provincie, si nu 
regret deloc. 

— Există vreo apropiere între «Zidul» 
si ultimul dumitale film, «Vacanţă tra- 
gicá»? 

— Vacanţă tragică e o revenire la mij- 
loacele din Zidul, as spune chiar la limba- 
jul mai poetic al «clipelor de viatá», de tai- 
ná, de luptá pe care le-am propus in filmul 
de debut. Mi-e foarte dragá aceastá modali- 
tate de exprimare, cu care Incerc sá má 
adresez in primul rind sufletului spectato- 
rilor. 

— Flash-back-urile folosite din abun- 
dentà in «Zidul» pot ti apreciate ca deti- 
nitorii pentru stilul filmelor dumitale? 

— Da. Imi place foarte mult această ma- 
nieră de a povesti, pentru că oamenii tră- 
iesc atit in prezent cit si in trecut, si din 
amintiri. Îmi pare foarte bine că m-ai 
întrebat, pentru că există astăzi o prejude- 
cată despre flash-back, inexplicabilă şi ne- 
dreaptă, pentru că e pusă pe umerii specta- 
torilor. Atita vreme clt filmul, în întregul lui, 
este limpede, flash-back-ul trebuie accep- 
tat ca un element de exprimare. Oricum, 

îmi este foarte la îndemină. 

— Prin ce crezi că se impune un re- 
gizor? Prin consecventa temei ori prin 
omogenitate stilistică? $ 

— Prin sinceritate. În primul rind prin 
sinceritate. Cu condiția ca sinceritatea să 
devină arma lui principală. Restul e tactică 
si strategie. 

— Nu prea înțeleg cum ar intra sin- 
ceritatea în componența stilului? Mà 
ajuţi? 

— Stilul nu îl faci (că vrei, adică). Il prac- 
tici. Deci, Il practici cu sinceritate. 

— In primul rind, cum ai și spus, cu 
sinceritate! 

— Asta e decisiv, felul în care te apropii 
de oameni. 

— Vorbește-mi, deci, despre limbajul 
dumitale, care este limbajul sinceritatii. 

— Mi-e greu. Dacă mi-aş cunoaște stilul 
la modul teoretic, cred că m-aș plictisi 
foarte repede de el. Practicindu-l, probabil 
că îmi voi da seama foarte tirziu de el. 

— Cind? 

— Cind voi înțelege dacă a fost bine sau 
rău, după felul cum voi putea să privesc 
oamenii în fata. 

— Tot chestiune de sinceritate a.. 
privirii. Deci... 

ci. 


loan LAZĂR 


u do asur ansei c are y . O păcăleală 

de a se implini sau, cel putin, de 2 ligent c strigă de proporții 
e poate aves tot. răzbate cu c martiene: 

init We gen Belt, Elliot Gould, Black si... 


| | ce caz uşor de anihilat pent : ' «Aventura» care a transformat 
5 totuşi! - parcă nu dispun de sil MN rti , i „visul american în coșmar 
Sub raza e 4 Meneste vorbind. si nici simpatici 2. | Product studio ger naz 5. | K (Jeane Fonda si Jon Voight) 
'geniului Jui Cehov e ' 
(Galina Beliaeva "io pez: i 
şi Kiril Lavrov 
E «Opt de duminic 
i 1 Spiro, 
H | | — 7 
Annie | cae 
Girardot. | sic Ir >zinvoltă, mu 
i « | of pec iai privir 


femeie 
recare 


Cert, de această dată, valoarea de 
márturie a filmelor prezentate a intre- 
cut-o pe cea artisticá. Si nu ne gindim 
doar la seara dedicată filmului documen- 
tar. Am simţit însă mai mult decit cu 
alte prilejuri similare, că o gală de filme 
nu e menită doar de a da pulsul unei 
cinematografii, ci se constituie de la 
sine într-un mesager, care vorbește 
despre o țară si un popor, cu istoria, 
prezentul si visurile lui. 

De data aceasta, fiind una din mani- 
festárile încadrate în «Zilele culturii 
popoarelor și naționalităților din lu- 
goslavia», peliculele prezentate ne-au 
prilejuit contactul mai apropiat cu zone 
diferite ale țării vecine și prietene, fie- 
care cu specificul ei, toate unite printr-un 
fir subteran, acela al istoriei pámintului 
lor. 

Cinematografia iugoslavă (studioul de 
la Belgrad, în special) are o serioasă 
tradiție a filmelor de rezistență, arie 
tematică în care nu o dată a repurtat 
succese internaţionale. Nu e de mirare 
deci că si regiunea Kosava, a cărei 
industrie cinematografică numără abia 
zece primăveri şi vreo 20 de filme, a- 
bordează aceeași tematică. O face cu 
fior si dragoste de adevăr, într-un film 
cu un titlu sugestiv: Cum se moare. 
Cum se moare într-un front comun al 
naționalităților conlocuitoare, luptind 
impotriva dușmanului comun, fascis- 


Praf sub soare 


Anii grei ai războiului civil. Un tinàr 
comandant al Armatei roșii, Tuhacevski, e 
trimis în zona frontului de răsărit, cu o 
misiune specială: să reorganizeze armatele 
din această zonă în care se infiltraserà 
grupări anarhiste şi reacționare, încercind, 
sub comanda generalului trădător Mura- 
viov, o atitare la revoltă împotriva guvernu- 
lui revoluționar. Spirit aventurist, ambi- 
tios, avid de glorie, Muraviov arestează 
reprezentanţii puterii sovietice la Simbirsk 
şi se proclamă, printr-un act de înaltă 
trădare «președintele republicii din Povol- 
jie». El denunţă tratatul de pace de la Brest- 
Litovsk încheiat de U.R.S.S. cu Germania, 
incercind prin starea de confuzie creată să 
favorizeze revenirea gărzilor albe în regiune. 
Stare-limită, conflictuală, pe care scena- 
ristul Evgheni Kotov, pe care regizorul li- 
tuanian Marionas Ghedris o exploatează 
cinematografic, cu profesionalism, reali- 
lizind momente de incordat suspense psiho- 
logic, cum e scena eliberării lui Tuhacevski, 
printr-o ingenioasă stratagemă, de către 
grupa comunistă din Simbirsk Un film 
pasionant prin amănuntele istorice inedite, 
dar mai ales prin felul foarte cinemato- 
grafic prin care ni le comunică. 


Alice MĂNOIU 


Producție a studioului Mosfilm si a studiow» lor 
lituaniene. Un film de: Marionas Ghedris. Cu: 
Timofei Spivak, Piotr Veliaminov, Alexandr Ovcinni- 
kov, G. Juhtin, V. Zamanski 


Vom mai vorbi la vará 


A rămine locului, a încerca să te inte- 
grezi într-un colectiv de muncă si a te strá- 
dui să Indrepti unele nereguli ce le-ai 
observat în jur, sau a pleca în căutarea altui 
loc, mereu altul, cu nădejdea că acolo totul 
va fi cum trebuie? Aceasta e întrebarea 
filmului. A te adapta sau a încerca mereu 
să schimbi lumea? Virsta personajelor, 
sinceritatea dialogului, o tandră ironie care 
uneori se transmite și imaginii, îndreptă- 
teste formularea «un film despre si pentru 
tineri». Altfel spus, o poveste de dragoste 
în timpul secerisului, prilejuind tablouri 
pitorești din viața unui sat din Cehoslovacia 
de azi. Nu lipsesc tradiționalul bal, taclalele 
bátrinilor cu pipă In fata halbelor cu bere, 
vinătorii, pescarii, chicotelile fetelor... Tiná- 
rul tractorist care nu prinde rădăcini ni- 
căieri, are un cintec al lui: «Fericirea e-n 
mlinile mele». Meritul regizorului e de a se 
fi mulțumit doar să pună întrebarea de mai 
sus. Nu să-i dea si răspunsul 


Producţie a studiourilor cehoslovace. Un film de: 
Julius Matula. Cu: Ondrez Havelka, Markéta Fise- 
rová, Pavel Zednicek, Josef Hajducik 


In ochii tài 
e intreaga lume 


Cum poti, stind la fereastra unui bloc, sà 
atragi atentia báiatului care vopseste aco- 


14 


Gala filmului iugoslav 


Artă si adevăr 


mul. Tot un film de rezistență, inspirat 
dintr-un fapt real al anului 1941 — eva- 
darea din închisoare a unui grup de 
deţinuţi comunisti — este si Să ajun- 
gem pină în zori (film prezentat în 
gala de la Tg. Mureș). Singurul film 
inspirat din actualitate, Parfumul flo- 
rilor de cimp (regia Srdan Karanovic), 
premiat cu «Arena de Aur» la Pola In 
1978 (prezentat în gală la Alba-lulia) 
vorbeşte despre o criză de conştiinţă a 
unui bărbat, nemulțumit de viata de fa- 
milie și de munca sa. Un film de subtilă 
analiză psihologică si înaltă ținută ar- 
tistică. S-ar putea ca el să fie semnul 
anotimpului filmului de actualitate din 
cinematograful iugoslav. 

Remarcabilă în ansamblu, prin preg- 
nantà si originalitate în abordarea su- 
biectelor, gala filmului documentar. În 
acelasi timp document si act de creatie, 
imagine a unei actualități incitante si 
subiect al contemplatiei estetice, docu- 
mentarul ni s-a părut — calitativ vor- 
bind — superior selecției de filme artis- 
tice. lubire (un film în care imaginea 
nu avea nevoie de cuvint), Căștile 
(vestigii ale războiului convertite în o- 
biecte domestice, paşnice) sau filmul 
despre ultimul paznic de giste dintr-un 
sat (O zi din viata lui...) ni s-au părut 
valoroase în planul transfigurárii artis- 
tice, dincolo de valoarea lor documen- 


tară. R. PANAIT 


perisul de vizavi? Simplu! Dacă e soare 
il fixezi cu o oglindă pină ce simte pata 
de soare... Cum poti comunica cu o fată 
de la fereastra unui bloc? Simplu! Dacă 
ești pe acoperişul vecin si ai la înde- 
mină o găleată cu vopsea, desenezi și scrii 
cit e acoperișul de mare tot ce-ţi trece prin 
cap. Dar cum găsești într-un bloc cu sute 
de apartamente o fată pe care n-o cunoşti 
si despre care nu știi decit cá are o oglindă? 
Ei, asta nu mai e chiar atit de simplu! Dar 
nu e imposibil, dacă ai un prieten întreprin- 
zátor in virstă de 9 ani, care te-ntelege 
pentru cá stie si el ce înseamnă să fii 
indragostit 

Un film despre copiii din ziua de azi, 
despre copiii care citesc — si citeazá — ver- 
suri de Evtusenko, care-și împrumută albu- 
me de artá (Breughel, Degas, Boticelli...), 
care într-o zi descoperă lumea în ochii unei 
fete. Lume care nu e întotdeauna veselă.. 
Copiii si virstele lor, teritoriu inepuizabil 
pentru cineasti in general, pentru cineastii 
sovietici, a căror constantà si pricepere în 
abordarea acestor subiecte e un lucru tot 
mai des dovedit. 


R.P. 


Producție a studiourilor «Alexandr Dovjenko». 
Un film de: Stanislav Klimenko, Ivan Simonenko 
Cu: Vera Snejina, Vladimir Spudeiko, Konstantin 
Stepankov, Sasa Silin 


Vestul sálbatic 


După atitea antologii in imagini ale fii- 
mului american, regizorul Gilbert Joachim 
ne propune încă una: a westernului. Ce 
putea fi mai palpitant? Si totuşi filmul său 
nu reușește să pună în valoare aceasta 
odisee modernă născută sub ochii noștri, 
acest basm pentru toate virstele, care con- 
tinuà să fascineze generații la rind. Dar 
autorii nu fac nici o istorie a vestului, nici a 
westernului cu tipurile sale caracteristice 
sau cu actorii și regizorii care le-au dat viata, 
totul párind o hazardatá șaradă. Selecția ope- 
rată de orice antologie poate fi discutabilă, 
dar este greu de conceput o schiţă a vestului 
sălbatic în care să lipsească puncte de reper 
ca Tom Mix sau Diligenta si orice alt 
western din ultimile douá decenii. Singu- 
rul magnet al filmului, care ne-a trezit și 
tandrete şi nostalgie, sint chipurile actori- 
lor deveniți celebri, atunci cind erau tineri: 
Gary Cooper, John Wayne, Henry Fonda, 
Anthony Quinn si multi alții. 


Marina CONSTANTINESCU 


O productie a studiourilor americane. Un film de 
Gilbert Joachim. 


Un trecátor in ploaie 


O femeie Impuscá In legitimá apárare pe 
cel care a violat-o și încerca să o sugrume. 
Un politist, convins de vinovátia ei dar lipsit 
de probe, încearcă într-un epuizant joc 
de-a șoarecele și pisica să-i smulgă măr- 
turia. Femeia rezistă surprinzător pentru o 
femeie atit de fragilă, încercînd să facă fata 
prin siretenie, inteligență, disimulare. Poli- 


tistul se inversuneazá cu o tenacitate potri- 
vită unui dur care stie să folosească torta 
dar și farmecul şi abilitatea. Duelul este 
aparent inegal, dar in tond echilibrat. Mai 
puțin important este însă de partea cui 
inclină balanța. Important este cum se 
desfăşoară relația dintre această femeie, 
numită semnificativ Melancolie și supra- 
numită şi mai semnificativ «Love-Love», 
i acest bărbat cu nume anodin. Inci- 
dentul tragic este urmat pe neașteptate 
de apariţia in viata ei a acestui bărbat 
care rupe echilibrul tragil al unei existen- 
te clădite din aparente și consumată 
între plecările și sosirile din cursă ale unui 
sot prea limitat ca să o poată înțelege, sot 
pe care totuși îl iubeşte, sau i se pare doar 
că îl iubește. Polițistul apare cu privirea 
sa de otel, cu zimbetul de felină, cu muşchii 
de boxer (Charles Bronson) înfricoșind fe- 
meia, dar și tulburind-o. S-ar putea ca în 
mod inconştient Melancolie (Marléne Jo- 
bert) care privește bovarian la autobuzul de 
Marsilia, care nu oprește niciodată în oră- 
șelul ei, să-și fi dorit dintotdeauna un ase- 
menea bărbat. 

De fapt,filmul lui Rene Clément pendulea- 
ză între o love story și detective story, ne- 
fiind nici una nici alta, apárind mai degrabă 
ca un bizar amestec de genuri realizat cu 
bun gust și măsură. O simfonie în alb, bej și 
cenușiu, punctată de citeva pete singerii 
(sacosa victimei, mașina politistului, drape- 
riile camerei de hotel), te obligă să remarci 
acest alfabet al culorii ca si pe cel al muzicii 
semnată de Francis Lai, autorul partiturii 
muzicale la «Un bărbat și o femeie» şi 
«Love Story», Raportat la filmografia lui 
Réne Clément, Un trecător in ploaie, a- 
aminteste prin gingásia lucrurilor nespuse 
de Jocuri interzise, prin umorul succint 
al replicii de Domnul Ripois, prin pretex- 
tul poliţist de În plin soare si prin atmos- 
fera de lumini filtrate prin picáturile de 
ploaie, de un film ce avea să-l facă cu un an 
mai tirziu, Casa de sub arbori. 


Cristina CORCIOVESCU 


O producție a studiourilor franceze. Un film de 
René Clément 


Al cincilea anotimp 


Titlul acestui film, care se desfășoară 
intr-o singură vară, vrea poate să sugereze 
un anotimp aparte: cel al maturității sau al 
maturizării, nu este foarte limpede, pentru 
că această poveste obișnuită dintr-un oraş 
obișnuit, în care sosesc doi tineri, doi absol- 
venti ai politehnicii, este de fapt relatarea 
unui moment determinant: începutul de 
drum. Din confruntarea cu oamenii, cu 
munca — nu întotdeauna simplă — se naște 
sentimentul responsabilități, si poate chiar 
senzaţia trăirii unui alt anotimp. Un film 
corect, fără momente sclipitoare, dar lipsit 
în același timp de asperitáti, unul din acele 
filme pe care le-am putea vedea în fiecare 
zi desfásurindu-se prin preajmă, dacă am 
putea transforma cu ușurință evenimentul 
cotidian în cinema... Un film în care eroii 
nu sint vedete, ci un același băiat care trece 
prin parc salutind o aceeaşi bătrinică și 
suspinind după aceeași fată cu vioara. 
Cele două caractere principale sint puse să 
imbrace haina unor principii pe care socie- 
tatea contemporană le pune in dezbatere. 


Producție a studioului «Mosfilm» 1978. Un film 
de Oleg Nikitin. Cu: Semen Morozov, Alexand: 
Denisov, Valentina Telicikina, Tatiana Druz 


Un subiect de western, dar inspirat d« 
un roman semnat de Eduard Klein si reali- 
zat de Klaus Dobberke de la DEFA-Berlin; 
o acțiune plasată in Anzii Cordilieri, dar fil- 
mată in Carpaţii nostri; povestea unei ven- 
dette (de tradiție argentiniană), cu un erou 
(indian) care se simte dator de a-și răzbuna 
tatăl ucis de nişte albi, hoţi de vite. Regásim 
intreaga recuzită a genului și sint înserate 
citeva secvenţe, parcă dintr-un film docu- 
mentar, cu superbi condori destinati sà 
accentueze culoarea localà. Se simte totusi 
efortul nu si reusita realizatorilor de a da 
autenticitate intimplárilor. In schimb, spec- 
tatorul român va avea satisfacția să recu- 
noască, travestiti în personaje de western, 
multi dintre actorii nostri: Violeta Andrei, 
Emanoil Petrut, lon Dichiseanu, Mircea 
Anghelescu, lurie Darie, Zephi Alsec, Con- 
stantin Fugaşin, Gheorghe Mazilu şi alții. 


Doina BOERIU 


Producție a studiourilor DEFA în colaborare cu 
Centrul de producție cinematografică «Bucureşti». 
Un film de: Claus Dobberke. Cu: Gojko Mitić, 
Violela Andrei, Constantin Fugasin, Mircea Anghe- 
escu, Emanoil Petrut, Leon Niemczyk, Helmut 
Schreiber, lurie Darie, Zephi Alşec, Thomas Wolff, 
lon Dichiseanu, Willi Schrabe si Boldijar Adriana 


ambiția 
documentarului 


Patriei mele, jur! 


Confirmate de-a lungul ani- 
lor de numeroase participări 
și distincții obținute la festi- 
valurile internaționale ale fil- 
mului militar, producțiile 
«Studioului Cinematografic 
al Armatei» şi-au diversificat 
continuu aria tematică; ele se adresează 
astăzi nu numai ofițerilor şi ostașilor (prin 
time didactice privitoare la instructia de 
luptă) ci si spectatorilor de toate virstele 
și categoriile sociale, într-un cuvint, publi- 
cului larg. In acest ultim sens, prezentarea 
multiformá a actualitátii devine firesc o 
preocupare primordialá, concretizatá in pe- 
licule deosebite ca facturá, de la documen- 
tarul poematic (Patriei mele, jur!, Ostasii 
mării) la reportajul militar de mare anver- 
gură (Raportăm patriei, comandantului 
suprem) sau la scurt metrajul educativ de 
ficțiune (Faceţi ca mine). 

Metafora inspirată a «mării ca un poligon 
albastru» străbate simbolic filmul Ostasii 
mării, comentat de poetul lon Aramă; ad- 
mirăm în egală măsură, măestria marinari- 
lor în minuirea complexei aparaturi de la 
bordul vinátoarelor de submarine ca si vir- 
tuozitatea operatoriceascá a realizatorului, 
col. lon Ostrovschi, în redarea spectacolu- 
lui aparte oferit de «evantaiul grațios» al 
liniilor albe înspumate, trasate de nave. 
Sobri si rigurosi prin definitie, cineastii 
militari nu exclud lirismul din creatiile lor; 
in Patriei mele, jur! (regia: col. Trofim 
Gubrei), poem dedicat solemnitátii unice a 
depunerii jurámintului ostàsesc, muzica si 
versurile înflăcărate ale scenaristului co- 
mentator, col. loan Costea, conferă un per- 
manent suport afectiv imaginilor iscălite 
cu sensibilitate de col. Vasile Oglindă. 

Aflaţi într-un neintrerupt proces de de- 
venire profesională de şlefuire minuțioasă 
a «armelor» specifice artei a șaptea, reali- 
zatorii «Studioului Cinematografic al Ar- 
matei» abordează degajat, îndeosebi prin 
intermediul scurt metrajului, felurite moda- 
litáti de exprimare filmică. Dacă procedeele 
narative nu le sint deocamdată întru totul 
la Indeminá (In Faceţi ca mine, abundența 
dialogului, precum și a monologului inte- 
rior frinează pe alocuri cursivitatea poves- 
tirii), convinge în schimb utilizarea adec- 
vată a elementelor de limbaj proprii docu- 
mentarului, ale acelui documentar ancorat 
nemijlocit în miezul fierbinte al realității. 

Citeva echipe de regizori si operatori 
au fost prezente anul trecut în septembrie, 
la aplicația complexă de la Dunăre, făurind 
prin efort colectiv, un amplu si vibrant re- 
portaj: Raportăm patriei, comandantu- 
lui suprem; expresivitatea policromă a fie- 
cărui cadru, varietatea unghiurilor de fil- 
mare si a mișcărilor de aparat fac din «exer- 
citille demonstrative cu trageri de luptă», 
din perfecta «cooperare pămint-cer» a uni- 
tăților militare de diferite arme, o strălucită 
şi convingătoare demonstrație audio-vizua- 
lá referitoare la potenţialul destinat exclusiv 
— al fortelor noastre armate care — 
sintem pe deplin asiguraţi — reprezintă o 
«pavăză de nădejde a tot ceea ce națiunea 
construiește pentru bunăstare». 

Transpunerea în imagini a trecutului de 
luptă şi jertfe constituie o altă preocupare 
susținută a realizatorilor «Studioului Cine- 
matografic al Armatei». Păstrători ai unor 
glorioase tradiții cu obîrsia în anii grei ai 
primei conflagrații mondiale cînd, adeseori, 
operatorii «Serviciului Foto — Cinemato- 
grafic al Armatei Române» (S.F.C.A.R.) 
infruntau eroic ploaia de gloanțe spre a în- 
registra pe peliculă secvențele de o cutre- 
murătoare autenticitate ale unor istorice 
bătălii — cineastii militari redescoperá me- 
reu în faptele de arme ale înaintaşilor, exem- 
ple demne de a ne retine atenția. 

Figura luminoasá a unui ofiter, originar 
din Gorjul Ecaterinei Teodoroiu, ce izbu- 
teste, în toamna crincenă a lui 1916, să 
formeze un adevărat detaşament de rezis- 
tentá în spatele liniilor dușmane, e astfel 
evocată în scurt metrajul de ficțiune Din- 
colo de front, semnat de Elefterie Voicu- 
lescu (scenariul si regia) şi col. Vasile 
Oglindă (imaginea); justitiar neinduplecat, 
sublocotenentul Victor Popescu (in inter- 
pretarea actorului pitestean lon Lupu) folo- 
seste toate mijloacele, inclusiv travestiul, 
pentru a înșela vigilenta inamicului, spri- 
jinit fiind în incursiunile sale curajoase de 
întreaga populaţie a satelor cotropite. Deşi 
nelipsit de unele stingăcii si naivitátii (vizi- 
bile mai cu seamă în scenele de coloratură 
«haiducească» ; Dincolo de front se in- 
scrie ca o întrecere meritorie pe linia progra- 
matică a valorificării unor pagini de istorie 
militară încă prea putin cunoscute. 


Olteea VASILESCU 


Sondaj in cineunivers 


La o primă vedere, teluritel 
tendinte, preocupàri tematici 
sì modalitàt de expresie car: 
s-au manitestat in arta cine 
matograticà din ultimele de 
cenii apar ca deosebit de 
diterite între ele. Ele retlectà 
parcà multiplicitatea centrelor de interes 
ale omului contemporan, constituirea și 
consolidarea unei mari varietăți de publicuri 
care a luat locul vechiului și aparent omo- 
genului public cinematogratic de altădată. 
In bună măsură, lucrurile se prezintă și se 
explică chiar in acest fel. In bună măsură, 
dar nu în totalitate. 
in multe privințe, majoritatea acestor 
tendințe disparate prezintă la o examinar: 
mai atentă un anumit aer comun care este 
tara îndoială, expresia directă sau indirecta, 
explicită sau alienată a particularitàtilor 
comune ale spiritului epocii care le-a gene- 
rat. O simplă trecere in revistă poate fi, în 
acest sens, editicatoare. Există, oricit ar 
părea de paradoxal, o anumită similitudine 
Între tipuri atit de diterite de opere, cum sint 
de pildă, mai intii filmele despre război și 
rezistenţa antifascistà (filme care, in pofida 
prezicerilor care anunțau periodic satura 
tia publicului, continuà să fie produse ir 
număr mare și să se bucure de conside 
rabilă audienţă), ele insile toarte variate, d« 
la cele de tip documentarist sau eroic-re 
toric pinà la cele psihologizante sau di 
facturà comică. Sint apoi filmele care urmă- 
resc să reinvie și să explice condiţiile în 
care s-a dezvoltat, în condiţiile societăți 
europene, monstruozitatea fascistă (e cee: 
ce urmăreşte, de fapt, B. Fosse în Cabaret, 
Ingmar Bergman in Oul de șarpe sau 
piná la urmá, Fellini in Amarcord), filmele 
politice propriu-zise care dezbat proble- 
mele acute ale societății contemporane 
tilmele istorice (in accepţia tradițională a 
termenului) structurate, fie pe ideea «evo 
care-reconsiderare», fie pe aceea de pa 
rabolă asupra mecanismelor perene al 
puterii; sint filmele retro care, dincolo di 
aspectul lor adesea formal și uneori eva 
zionist, ne familiarizeazà cu universul ge 
neratiei care ne-a precedat si a cărei mos- 
tenire apasă atit de mult asupra noastră; 
filmele apartinind noului val american ob- 
sedat de tragedia războiului din Vietnam 
(sà amintim Intoarcerea acasá, programat 
$i pe ecranele noastre), mult controversatul 
si pluri-Oscar-izatul Vinátorul de cáprioa- 
re sau ultimul laureat al Festivalului de la 
Cannes, Acum, Apocalipsul); filmele din 
categoria noului western din anii '50—'60; 
o parte din operele «noii comedii» (mai ales 
unele din filmele lui Woody Allen) care, 
rásturnind formula lui Marx, pornesc parcă 
de la principul cá «Istoria se manifestá intii 
ca farsá si apoi, in reluare, ca tragedie»; 
filmele de meditaţie asupra viitorului ome- 
nirii (și în această serie intră cele mai bune 
realizări ale domeniului stiintifico-fantastic, 
cum sint, de pildă, cele două mari filme ale 
lui Kubrik, Portocala mecanică și 2001 — 
Odiseea spațială); cele mai bune filme 
produse în țările în curs de dezvoltare, etc 
etc. Trăsătura comună a tuturor acestor 


filme este imersiunea în istorie, condensa 
rea destinului omenesc (individual sau co 
ectiv), drept o categorie istorică. 


Căut rădăcinilor 


In categoriile enumerate mai sus sint 
cuprinse, de fapt, cele mai multe din tilmele 
de valoare si de reterintà ale ultimilor an! 
si ceea ce caracterizează — chiar pentru 
spectatorul mai puțin avizat — majoritatea 
himelor actuale, este ancorarea lor, impli- 
cità sau explicită într-o atitudine politică, 
tapt care ne ajută să intelegem că arta 
cinematogratică contemporană — cea ma: 


Filmele gen 
cronică de familie 
sau epopee 
corespund unei cerinţe 
sociale. 

Omul contemporan 
e dornic 
să-şi cunoască rădăcinile 


sensibilă dintre arte la mişcările vizibile sau 
ascunse ale organismului social — ilustrea- 
ză pregnant adevărul că dimensiunea poli- 
tică a unei opere de artă este dată, în primul 
rind, de istoricitatea viziunii celui care o 
creează. Şi numai pe baza acestei Inserári in 
istorie se poate degaja al doilea moment 
important: opţiunea care, constientizatà 
poate deveni angajare. Înscrierea în istoric 
inseamnă considerarea destinului uman 
drept un moment dintr-un continuu flux por 

nit dintr-un «ieri» aflat departe, în trecut < 

care tinde spre un «miine» pe care caută 
să-l detinească. Căutarea rădăcinilor (ca 
să tolosm un termen redevenit la modă 
datorită serialului de răsunet universal pe 
care-l dituzează actualmente și televiziunea 
noastră) este expresia, aproape intotdeau 
una a unei stări de criză în sensul absolut 
pozitiv al acestui termen. Al unei crize, al 
cărei semn distinctiv este abolirea oricàr« 

indiferente tata de viitor. 


Cronica de tamilie — la modă 


Desigur, tormele sub care se manites! 
această pasiune pentru istorie sint foar!: 


variate și geniul inventiv al creatorilor gà- 
sește mereu alle modalități de a se exprima 
lată, de pildă, criticii cinematografici au 
remarcat în ultima vreme apariția unor tilme 
de răsunet care reiau o formulà folosită 
și prin anii '30 — tàrà sà fi condus atunci 
la realizarea unor opere de valoare deose- 
bită — și anume aceea a epopeii familiale, 
a epopeii comunitare, o evocare a vietii 
«din leagàn și pină-n mormint» de-a lungul 
unor perioade si medii diferite. Atenţia a 
fost atrasă de taptul că chiar unii regizori 
de mare talent, cunoscuţi mai ales prin 
căutările lor estetice, prin minutiozitatea 
lor de giuvaergii în deslusirea raporturilor 
sufletești, s-au simţit atrași de asemenea 
filme, considerate ca apartinind mai degra- 
64 culturii populare. E vorba, printre multi 
aan de un Bertolucci cu filmul său 1900 
(aducerea mai exactă ar ti «Secolul al 
20-iea»), de A. Mihalkov-Koncialovski a 
catu Siberiadă a luat anul acesta premiul 
special al juriului de la Cannes sau de un 
Mikios lancso care a prezentat primele 
două tiime din trilogia sa Rapsodia unga- 
rà. Temele politice, raportarea lor la istorie 
n-au tost niciodatà absente din opera aces- 
tor maestri, dar creatiile actuale reprezintà, 
indiscutabil, o manierà nouà pentru cei 
care cunosteau filme precum Conformis- 
tul, Primul învățător, Roșii si albii si 
multe, multe altele. 

Toate creaţiile noi pe care le-am amintit 
sint filme lungi, foarte lungi (Siberiada 


- durează 5 ore, 1900 — șapte ore, iar Rapso- 


dia ungară are circa șase ore), filme de 
largă respiraţie, cu numeroase personaje, 
cu o acţiune destășurindu-se de-a lungul 
unei perioade indelungate. Prin structura 
lor, aceste tilme aduc aminte de romanele- 
fluviu la modă între cele două războaie și 
dintre care unele cunosc astăzi o nouă vogă 
prin adaptarea lor pentru micul ecran. 
Două asemenea ecranizân pentru televi- 
zine sint celebrele seriale, bine cunoscute 
publicului nostru, Forsyte Saga si Familia 
Thibault. De altfel, intluenta televiziunii 
se simte evident in conceperea tiimeior de 
care ne ocupàm si care mizeazà tocmai pe 
pasiunea spectatorului contemporan pen- 
iru poveștile lungi despre viata cite unei 
tamilii. E încă unul dintre semnele vremi 
noastre această schimbare a raportului 
dintre lectură și audiovizual. Dacă romanele 
contemporane cele mai căutate au indeob 
ste maximum 200—250 pagini iar romane- 
fluviu nu mà! scrie nimeni, programele de 
televiziune (in special serialele) întinse pe 
mai multe ore sint căutate și urmărite cu 
pasiune. De alttel si durata medie a tilme- 
lor pentru marele ecran continuă să crească, 
ea trecind de la 90 de minute in medie la 
mijlocul anilor '30, la 130 de minute in medie, 
astăzi. 

Evident, nu este vorba de o adaptare la 
ispectele tormale agreate de publicul con- 
temporan; tilmele de tip «cronică de tami- 
he» tind în primul rind să corespundă la 
| cerință de conținut, la o mai protundă 
ntelegere a mecanismelor istoriei. 


H. DONA 


Cineclub’79, 
Stud.film 


Ars vivere 


«Gaudeamus igitur» si o tor- 

tá aprinsă anunţă, în prege- 

neric, producţiile cineclubu- 

lui «Stud-film» (al Centrului 

universitar București), îndru- 

mat de un cunoscut cine- 

amator, Emilian Urse. Un ci- 

neclub tinăr, ai crede, judecînd după aerul 

de prospețime — de la «scenografia» sediu- 

lui pind la «jocul de scenă» al realizatorilor. 

Dar aparențele înşală. Stud-filmul e (para- 

doxal) cel mai vechi cineclub din tara. 

Arhiva cineclubului numără pînă în pre- 

zent 61 de filme; deloc neglijabilă e valoa- 

rea documentară a acestor pelicule, care, 

In anul 2000, vor configura portretul (auto- 

portretul!) studentimii unei jumătăţi de se- 

col... Autorii: studenti (arhitecţi, politeh- 

nisti, medicinisti...) care loisir-ului disco- 

microbistic îi preferă calvarul Nopţii ame- 

ricane, la proporții doar în aparență mi- 

niaturale... lată citeva reprezentative si re- 
cente «stud-filme»: 

Straja-Cumpána-Basarabi (documen- 


“tar; alb-negru; 7 minute; autori: Costel Va- 


siliu, Lucian Bosoteanu, Marius Maier, 
loana Georgescu, Arpad Zachi; premiul |, 
Festivalul artei studențești, Petrosani-1979). 
Exemplar prin promptitudinea cu care echi- 
pa de filmare se prezintă la fata locului — 
pe şantier, inserindu-se astfel, direct, In 
plină actualitate studențească. Filmat si 
montat «ca la carte», documentarul studen- 
tilor nu-i valorifică totuşi atu-ul esențial: 
tinerețea — șansa ineditului, preferind să 
mimeze «Sahia», preferind să adopte în 
filmare, în comentariu, tonul detașat-obiec- 
tiv, neutralizat de prea multă cumintenie... 
Ceea ce e valabil și pentru Dulce Bucovi- 
nă (8 minute; color; autori: Nicolae Dobrin, 
Arpad Zachi, Mircea Maier, Costel Vasiliu; 
premiul |, Petroșani 1979) — reportaj rele- 
vind pitorescul unor oameni si locuri, cu 
cadre «de ținut minte» (moş Gheorghe, pro- 
filat pe albastrul Voronetului), cu o coloană 
sonoră «de atmosferă» (Vraca recitind 
Eminescu). Filmul nu alunecă pe panta re- 
clamei turistice, dar nici nu urcă spre un 
timbru personal, spre acel «ceva» care să-l 
detașeze de reportajul-standard. De fapt, 
prezentul repros (sentimental) trebuie ra- 
portat nu la «alte filme», ci la ceea ce ar 
putea deveni stud-filmul, cu un plus de 
îndrăzneală in efortul de a fi el însuși... 
Incontestabil, «băieții» au învățat corect 
«cum se face filmul». Mai rămine doar să 
şi uite... 

Muntele cu două fete (9 minute; film de 
ficțiune; realizat de Emilian Urse şi un grup 
de studenti). Scenariul devine,în acest caz, 
exploatarea exclusiv vizuală a unei situații 
«simple»: un tinăr pleacă singur de lao 
cabană la alta, e prins de viscol, colegii Il 
salvează. De remarcat: senzaţia de ciné- 
vérité, filmările «pe viu» — pe crivát, con- 
trapunctate de un comentariu nostalgic, 
cu nuanțe prevértiene (autoare și «voce»: 
Liliana Dumitrescu). 

Echinoctiu (de Emilian Urse; montaj: 
Dana Ilin) se mentine pe primul loc în to- 
pul Stud-filmului. Nimic gratuit, nimic «in 
sine», într-un film care exploatează inteli- 
gent, echilibrat, resursele aparatului de 
filmat. Picătura de ploaie, văzută prin tele- 
obiectiv, își are și ea suportul de sens. 
Strada apare ca «état d'âme», filmată în- 
tr-un tempo diferit, în cele două zile din an 
egale cu noaptea, dar inegale între ele.. 


Și Bertolucci meditează asupra istoriei: 
istoria Italiei între anii 1900 si 1945 
( 1900 cu Dominique Sanda si Robert de Niro) 


Siberia de-a lungul secolelor, văzută 
de un cineast-poet: 
Koncealovski (Siberiada) 


Pasi nehotáriti, paşi vioi, «cetățeni cu fete 
triste», sau numai absente sau numai jo- 
viale, un cline singuratic, haimana fără pe- 
degree, o frunză de toamnă baletind într-o 
baltă din care urci direct în troleul 47002... 
Echinoctiu trimite cu gindul (prin contrast, 
nu prin analogie) la acele filme «artistice» 
de lung-metraj, în care strada și figurile ei, 
cofetăria «Lâmiita» si floráreasa din colt 
se volatilizează, în care «viduri interioare» 
Isi plimbă mușchii într-un imens «vid exte- 
rior»... 

De luat în seamă si două «eseuri cine- 
matografice» (cum le consideră autorii: 
Laurenţiu Geambasu si Costel Vasiliu): 
Ars vivere și Punct. Primul realizează o 
triplă supraimpresiune (mișcările geometri- 
ce ale unui osciloscop, un balet, o demon- 
stratie de cascadorie automobilisticá), sim- 
bolizind relatia artá-tehnicá si subterana 
lor interdependentá. Autorii montează, în 
final, o Madonă cu pruncul, opera unui 
Anonim, semnificind (poate prea) expli- 
cit — «permanenta artei». Punct este un 
ingenios film de montaj, generos in sensuri, 
deschis in posibile interpretári; Nástase 
(filmat «prin televizor») joacă cu sine însuși 
adevăratul meci; doar la «sfirșit», ca o 
imagine deformată a propriului eu, apare 
adversarul (Stan Smith)... Două filme «de 
luat în seamá»,tocmai pentru că,aici, autorii 
au ambitia,inainte de orice — să nu mimeze. 
Cu senzaţia că, în fond, totul e de re-inven- 
tat. Deocamdată «sint siguri pe speranță» — 
ceea ce nu e puţin... 


Eugenia VODĂ 
15 


Filmul, document al epocii 


conditia 


femeii / 


Citeva piese la 
„dosarul Glenda Jackson“ 


«Din ce în ce mai apăsător, adevărul este 
că,dacă vrei sá te impui azi pe ecran trebuie 
să fii blondă și siropoasă. Ceea ce, din 
păcate, nu sint». 

Glenda Jackson — una din cele mai pro- 
digioase artiste ale generației de «40», 
capabilă să Imbrátiseze un repertoriu de la 
Regina Elisabeta a Angliei la regina Sarah 
Bernhard a Franţei, trecind cu o inteligență 
tăioasă și fermecătoare prin toate com- 
plexele femeii moderne — nu cedează în 
fata prejudecátilor de scenariu care mențin 
azi, in cinema, imaginea femeii Infrinte, 
sistematic perdante. Lucidă, acidă, sarcas- 
tică, «cunoscindu-si virsta» care o fereşte 
de «pericolul de a deveni o actriţă populară 
ca simbol teminin», artista britanică menti- 
ne o privire dreaptă, mindră, asupra «condi- 
tiei feminine», nesupusă conformismelor: 
«Nu-mi depling soarta, o socotesc chiar 
demnă de-a fi invidiată... Cit e de banal, 
de inept, de stupid, să legi succesul de 
frumusețe! Cunoasteti, ca si mine, fete 
superbe care nu sint nici fericite, nici ta- 
lentate si care nu vor realiza nimic, în timp 
ce femei mai putin înzestrate de natură 
ştiu a stăpini bine orice situație. Nu sint 
o feministă inráitá, dar turbez cind mi se 
propun locuri comune atit de inepte. Poţi 
să nu fi frumoasă si sá te simți bine. Există 
ceva mai important?». 

Feministă cu măsură, artista nu se sfiește 
să admită: «Recunosc că bărbații, azi, sint 
mai atrăgători ca altădată... Îmi plac bărbaţii 
care mă fac să rid, ii detest pe cei care, 
după o bere, iau aere de duri. Cei mai multi 
bărbați sint de-o fragilitate uimitoare si 
temeia este aceea care trebuie să le dea 
bucurie, siguranță si, mai ales, sentimen- 
tul că n-au fost umiliti... Dacă aș ajunge la 
putere, as căuta, în primul rînd, să impun 
recunoașterea mamei si a soției, ca adevà- 
rate meserii retribuite de stat...». 

Dacă această idee de reformă socială — 
apărută din atitea exasperări Indreptátite 


ale femeii în occident — poate apărea, 
acolo, naivă, cerinţele artistice, de reformă 
a scenariilor actuale, par mai dirze si mai 
realiste: «Doresc pur și simplu ca, in viitor, 
autorii să se gindească la adevărate roluri 
feminine, în toate filmele, nu doar în dou&- 
trei producţii anuale care dau o conștiință 
ceva mai curată lumii cinematogratice». E 
aici o aluzie la cele citeva filme americane 
(Julia, O temeie liberă) care au permis 
criticilor mai feministi să consacre anul 
1978 ca «an al femeii la Hollywood»? (Vezi 
şi «Cinema» nr. 2/79) Anticonformismul 
hollywoodian n-o împiedică să-și încheie 
interviul acordat lui James Gray, cu o măr- 
turisire extrem de sugestivă pentru inteli- 
genta cu care-și privește talentul: «Ştiţi 
care este idolul meu în cinema? Bette 
Davis!» 


anul 


copilului 


Realism, poezie, 
sabloane. . . 


Într-un număr recent al «Courier»-ului 
editat de UNESCO, consacrat copilului si 
imaginii sale în lume, Francois Truffaut 
semneazá un articol clar si pátrunzátor, 
perfect echilibrat între bun simţ și emoție, 
discutind prezența copilului în cinema, temă 
care-i stă la inimă. demult, de la Cele 400 
de lovituri pină la Copilul sălbatic şi 
Banii de buzunar. Competența acestor 
observații capătă semnul autorităţii: 

«Se intimplá ca,in unele filme, copilul sà 
he trădat printr-un viciu de formă al scena- 
rinlui, adică să fie escamotat in folosul unui 
element judecat aprioric ca poetic, cum ar 
fi un obiect sau un animal. Copiii aduc însă 
imediat poezia incit cred că trebuie evitată 
introducerea unor elemente poetice într-un 
film cu copii, lásind ca poezia să se nască 
din ea însăşi, ca un rezultat și nu ca un 
mijloc, nici măcar ca un fel de atins. Pentru 
a fi mai concret — găsesc mai multă poezie 
intr-o secvenţă care arată un copil spălind 


vasele dech într-una în care acelaşi copil, 
în costum de velur, culege flori într-o gră- 
dină, cu muzică de Mozart. Nu trebuie uitat 
că un copil este un element patetic, la care 
publicul este dinainte sensibilizat. Devine, 
de aceea, foarte greu să ocolesti dulcegăria 
şi complezenta. N-o poti face decit printr-o 
uscăciune voità si supravegheată in tra- 
tare, ceea ce nu inseamnă ca stilul să-şi 
piardă din vibratie 

Un suris de copil este, pe ecran, o partidă 
dinainte ciștigată, dar ceea ce sare în ochi, 
cind priveşti viața, este gravitatea copilului 
în raport cu futilitàtile adultului. lată de ce 
se pare că s-ar atinge un nivel mai înalt 
de adevăr, dacă s-ar filma nu doar jocurile 
copiilor, dar si dramele lor care sint imense 
chiar raportate la conflictele dintre adulți. 
Un film de sau cu copii poate să se elabore- 
ze plecind de la fapte mici, căci nimic nu 
este mic în privința copilăriei. Pentru adult, 
ideea de copilărie este legată de puritate 
si, mai ales, de inocentà. Rizind si plin- 
gind la spectacolul copiláriei, adultul se 
induioseazà, de fapt, de sine, de nevinovăția 
pierdută. Este important. mai mult ca ori- 
unde, ca aici să fii realist — si ce înseamnă 
realismul dech refuzul pesimismului si op- 
timismului, în asa fel ca spiritul specta- 
torului să ia, liber, o atitudine, fără «indica- 
tille» realizatorului? După opinia mea, virsta 
pasionantă, cea care oferă cele mai multe 
posibilităţi cinematografice, este cea din- 
tre 8 şi 15 ani, virsta trezirii conştiinţei, virstă 
prin excelență critică, a primelor conflicte 
dintre morala absolută a copilăriei și cea 
relativă a maturilor, dintre puritatea de 
suflet si impuritátile vieţii, în sfirşit, din 
punctul de vedere al oricărui artist, virsta 
cea mai interesantă». 


Copii în Piaţa Trocadero din Paris: «vîrsta cea mai pasionantà pentru 
cinematograf, aceea dintre 8 si 15 ani» (Francois Truffaut) 


È >l 


We, 


«Juri Raksa: 


douá tablouri 
ale unui pictor 
sovietic 
consacrat 

prin cíteva 
biruinfi 
cinematografice 


«Mama mea» — 


cronica 


artelor 


cronica filmului 
antifascist 


Mecanismul 
unei revolte 


La 31 octombrie 1925, Mussolini vizi- 
teazá oficial Bologna. Un adolescent, 
Anteo Zamboni, în virstă de 16 ani, 
trage un foc de revolver asupra Ducelui, 
fără a-l răni. Imediat, sub una din arca- 
dele orasului, tinărul e prins si ucis. 
Atentatul acesta e pretextul pentru pro- 
clamarea legilor fasciste din 1926: pe- 
deapsa cu moartea pentru delictele poli- 
tice, abolirea libertátii presei, dizolva- 
rea partidelor de opozitie. Regizorul 
italian Gianfranco Mingozzi — in virstă 
de 47 de ani — e bolognez si aceastá 
«legendá» a lui Zamboni a fost, cindva, 
una din povestile obscure ale copiláriei 
sale. El incearcă s-o decripteze azi, în 
Ultimele trei zile, un film centrat pe 
destinul acestui adolescent (interpret 
Franco Lotterio), în care politicul a ac- 
tionat printr-o dublă fascinatie. În viziu- 
nea lui Mingozzi, Zamboni e prins între 
două idei şi manipulat pentru a cădea 
într-o singură cursă. Fiu al unui mic 
tipograf, trăind într-o familie de munci- 
tori care cunosc deja șomajul și greva 
— eroul descoperă repede violenţa so- 
cială, radicalizarea revoltelor de clasă, 
sováielile ideoloaice din solutiile spon- 
taneiste, stingismul exacerbat de mize- 
rie si tiranie. Ideea unui gest sublim, 


stei, se intilneste cu farmecul exercitat 
asupra sa de un ofițer fascist, «prieten» 
al familiei, om influent, care-i găsește 
de lucru fratelui mai mare al lui Anteo. 
Ofiţerul e un înger păzitor al familiei, 
lucrind la un plan diabolic: el manipu- 
lează revolta lui Zamboni, el îi influen- 
teazà hotărîrea, el îl «motivează» si tot el 
îi întinde cursa, de care tinárul nu-și va 
da seama. Fascistii vor urmári pas cu 
pas ultimele trei zile ale celui manevrat 
$i prins in cea mai finá plasá de páian- 
jen — aceea a provocárii prin farmec si 
teroare sentimentală. Analiza subtilă a 
lui Mingozzi demonstrează mecanismul 
unei revolte antifasciste, deturnate de 
către fascism în propriile sale scopuri. 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 
de Radu COSASU 


pornit din idealismul nepervertit al vir-* 


tunelul 


timpului 


Scenă de dimineaţă 
dintr-o viata 
fara amiază 


Lena Pepitone a fost, timp de cinci ani 
(1957—1962), secretara particulară a Nor- 
mei Jean Backer. Norma Jean Backer a 
fost numele adevărat al celei cunoscute în 
lumea întreagă ca Marilyn Monroe. După 
dispariția «stăpinei» sale, în condiţii care 
au inspirat scriitori de renume ca Arthur 
Miller sau Normal Mailer, secretara a tăcut, 
păstrindu-și amintirile doar pentru ea. De 
curind, ea s-a decis să le fructifice. Cartea 
ei se intitulează «Marilyn în secret» și — 
conform reclamelor editoriale — «bulver- 
sează America». Tradusă rapid și în Franța, 
«Paris Match» a început publicarea citorva 
fragmente din care omul isi poate face o 
idee asupra calității acestor memorii. 

Ele sint departe de a fi zguduitoare, dar 
nu sint nici rele. Evitind vulgaritatea unei 
«priviri prin gaura cheii», dar asumindu-și 
riscurile unei prea mari intimitáti, multu- 
mind gustul pentru senzațional atit al de- 
functei CH si al cititorilor muritori, secre- 
tara găsește stilul necesar pentru a relata — 


cred că sîntem urmăriți!» 
(din Ciné-revue nr. 15/1979) 


Documentul.sursá a filmului 


fie si pe tonul modest al foiletonului, cu 
toate accentele sale «melo» care amină 
drama — o existență frintá între disperàri 
isterice si elanuri copiláresti, între graba 
spre glorie si lenea sincerá de a trái. In 
fond, rostul acestor memorii de confidentà 
este de a regăsi un concret al vieții, fara 
literaturizare savantă sau analize psiholo- 
gice pretentioase. Concretul e viu în amin- 
tirile Lenei Pepitone — casa, camerele, 
garderoba, bluzele care zboară, aruncate 
cu nemulțumire narcisiacă, nasturii care 
se rup și nu se mai cos, alcoolurile, soțul 
(Arthur Miller) care-și părăsește rar biroul 
de lucru, multe obiecte si situații vibrează 
bine, chiar dacă pină la provocarea zgu- 
duirii mai este un drum. 

lată, totuși, camera artistei, dimineaţa, 
la trezirea din somn: «Privirea mi se obis- 
nuia cu întunericul. În camera lui Marilyn, 
numai patul era într-adevăr imens. Încăpe- 
rea era minusculá. Am deslusit o noptieră 
schioapá, cu o lampă, un patefon pe par- 
chet, un telefon negru. Niciun tablou, nici 
o pictură, pe pereți. Nimic, decit oglinzi 
care acoperă tot peretele din spatele patu- 
lui şi, la stinga, pe partea dulapurilor. Două 
ferestre inchise ermetic.» Actrița devorea- 
ză micul dejun în pat, risipind toate firimi- 
turile de piine pe cearceaf. Cind secretara 
vrea să ridice rulourile grele de la ferestre, 
urmează un țipăt: «Nu! Să nu faci asta!» 
Artista aprinde lampa noptierei si apre- 
ciază: «E mai bine asa!» După care se va 
da jos din pat, cu greu, «cu un efort supra- 
omenesc» și se va contempla minuţios si 
din toate unghiurile, în oglinzile camerei... 

O secvenţă rotundă pentru un film bun 
despre forța cu care se distruge un talent. 


«Mergi mai repede, 


cronica 
surisului 


Pictorul (într-adevăr) 


scenograf 


În 1963, cind şi-a susținut lucrarea de 
liplomă ca absolvent al secţiei de sceno- 
jrafie din cadrul Institutului de artă cinema- 
ografică din Moscova, luri Raksa s-a văzut 
mabil admonestat de cunoscutul maestru 
I picturii, luri Pimenov: «Dragul meu, ar 
rebui să te ocupi de picturà!» Raksa, o 
reme, nu a dat ascultare acestui sfat. El a 
ucrat în cinema, ca scenograf, obtinind 
iteva izbinzi de mare prestigiu: a colaborat 
u Akiro Kurosawa la Derzu Uzala, Marele 
rremiu al celui de-al 9-lea festival inter- 
iational de la Moscova, Oscarul 1976 al 
Academiei americane de cinema: «Ca res- 
»onsabil al decorurilor, m-am ocupat si de 
spectul etnografic si istoric al filmului. 
iu am ales toate exterioarele...» — filmul 
iste într-adevăr, din acest punct de vedere, 
astuos, natura siberiană, pădurile, locurile, 
ve care püseste exploratorul fiind de o 
rumusete aproape irespirabilă. A urmat 
in succes la fel de important pentru cariera 
a de scenograf — Înălțarea, în regia 
„arisei Şepitko, Medalia de aura Festivalului 
nternational din Berlinul occidental (1977), 
ilm cu totul deosebit, inspirat din rezistența 


poporului sovietic la ocupaţia nazistă, o pri- 
vire de o noutate zguduitoare asupra tră- 
dării şi pedepsei care o urmărește, impla- 
cabil. Trebuie spus că artistul care inter- 
pretează rolul principal a fost ales în lu- 
mina desenelor preliminarii ale lui Rakșa, 
ale schițelor sale nu numai pentru decor, 
ci si pentru viitoarele personaje, într-atit 
de sintetice și «tiranice» sint viziunile sale 
scenografice. 

Numai că, între timp, tablourile sale au 
cunoscut succese la fel de mari în expozi- 
tiile sovietice,ca si în cele de peste hotarele 
țării sale. Cel mai faimos s-a dovedit «Mama 
mea» — un tablou incintátor ca plastică, 
ca lumină, ca prospeţime, inspirat de con- 
structia Magnitogorskului în anii '30, unde 
mama pictorului a lucrat în brigăzile en- 
tuziaste ale Comsomolului din acei ani. 
După ce a primit, la Paris,in 1971, o diplomă 
în cadrul Bienalei mondiale a tinerilor ar- 
tisti, tabloul a fost din nou expus la Paris, 
precum si la Londra. Vocatia de pictor a 
lui Rakşa se pare că s-a impus în cele din 
urmă, decizindu-i destinul de artist. Nu 
numai că omul și-a dat seama că nu mai 
are timp pentru ambele arte, dar a mai 
apărut în viața sa o apăsare hotăritoare: 
moartea celui mai bun prieten, actorul și 
scriitorul Vasili Suksin, obsedat si el de 
«lucrul pe două fronturi», la două «războaie» 
frámintat si el de alegerea între scris si film. 
Raksa n-a avut timp să-i facă niciodată 
portretul; această «ratare», în durerea pier- 
derii, l-a influentat decisiv spre a se con- 
sacra picturii. Dar la fel de omenesc e să 
credem că filmul nu-lva pierde definitiv din 
consilierii lui intimi. 


jurnalul 
de actualități 


€ Fred Astaire a fost desemnat ca băr- 
batul cel mai bine îmbrăcat din toate tim- 


purile, cu o influență hotăritoare asupra 
elegantei masculine din secolul XX. Re- 
plica «acuzatului»: «Niciodată nu m-a pre- 
ocupat îmbrăcămintea mea și nu pot să 
sufăr hainele». 


€ 18 iunie, licitație la Londra în celebra 
galerie Sotheby: amprentele unor sărutări 
date, cu buzele rujate, de Audrey Hepburn, 
Sophia Loren, Olivia Newton-John, Kirk 
Douglas. Sumele obținute vor intra în 
fondurile companiei: «Salvati copili!». 


€ Cinci concerte rock la Leningrad. alte 
cinci la Moscova, ale celebrului cintáret 
Elton John. În tratative, un show al fostu- 
lui beatles, Paul McCartney, cu o săptămină 
înaintea deschiderii jocurilor olimpice, în 
Piaţa Roșie, la Moscova. 


@ 500 dintre cele mai importante cadre si 
şi conducători de întreprinderi din S.U.A. 
au fost chestionate de o ziaristă de la 
«New York Times» asupra rolului femeii 
în viata lor. Au răspuns 126 soţi şi 112 soții. 
85% dintre bărbaţi si 70% dintre temei 
apreciază că, în ultimii ani, atitudinea ca- 
drelor superioare față de soțiile lor nu 

moat Sotu eensiuerà simtul umo- 
rulu: drept calitatea supremă a soției; far- 
mecul şi puterea de adaptare sint calitățile 
preterate de sotii. 


Unora le place jazz-ul, lor nu le plac 
«vorbele», acelea cu «se zice cá...», 


cu «ai auzit?», «şti ceva cu...?» 
(Candice Bergen si Ryan O'Neal) 


Ti, 


De 
y 


"Oe VC 


ae 


il 


Russel, 


care incearcă 


Es 
ni 


abordatà 


Din f: 
apare un nou nüme 
pe ecran: Josephine 
(alături de 


14 


aurice Ronet 


» 2 
| £6 Pope MM (mh 141% 


+ 
Ce 1) eto m 4 Jer dupe CIO A474 PA 
Jie Shy mica y Eiet di má eb rn Ge Zeg ef 4 


ht ce ford h UA? 


Gt Jeu at, ^ mare ei 4-44 trineos 2 
Tati K e AE aula asa li, A 
«Le m sagrali, AL keku AR ula O buie, 
pe A m paró qsta pe Aue or ala BD wiv 
ET ape spe la Vitale dumitale ca eum d 


hrnek, Ca 405 ty gol see » fe CRE y A gege 
eo Zonge ‘ul 24 
Lucca Ae Ch, Lé 40h u, Fore al Aaf. 


Pta trak ala ME thts thle of ms 
fite n le ma fn, 


Ag. Aue n A Wen, 
"lee oi ^ui. 


1929: Eftimie Vasilescu (al doilea din dreapta) alături 
de colegii săi, Aurel Petrescu, N. Barbelian şi Ion Cosma 


Să răsfoim 
revista, Cinema“ 


de acum 
50 de ani 


Noua eruptie a Vezuviului a pro- 
vocat o mare depresiune atmosfericá 
în toată Europa — Miss România in 
drum spre New-York. La cinema Lux 
azi premiera superbului film «Vraja 
primei aventuri» — Tragicomedia dela 
Fetești un sat întreg sub teroarea unei 
familii de ciomágasi — Guvernul en- 
glez a demisionat DL Chamberlain nu 
mai pleacă la Madrid — Vizitaţi maga- 
zinul «Au gout parisien» Calea Victo- 
riei 73, cel mai bine asortat în mantouri 
de vară și toilete — Un nou congres 
internațional la București: Asociaţia 


În hall-ul unui cinema de pe Boulevard... 
— Ce s'aude? «Tournăm»? 

— În păhărele? 

— Nu... film! 

— Hm, da, e vorba... 

— Ceva amănunte dacă nu sunt indiscret! 
— Pregătesc pe Tudor Vladimirescu... 
— Vasăzică... ο... revoluție!!! 

— Da, revolutie... 


Un zimbet, un cintec, 
o floare... 


In ajunul întfiului de iu- 
nie, care a avut anul aces- 
ta sunetul particular al 
Anului international al 
copilului, realizatorii mi- 
cului ecran au oferit co- 
plilor sì nu numai lor, o 
emisiune cu sunet particular, un zim- 
bet, un cintec și-o floare... Am participat 
la acest spectacol, cu bucuria celor 4000 
de copii din sala devenită zImbet şi cin- 
tec și floare, cu bucuria părinților («noi 
părinţii ce vom fi — vorba cintecului — 
la a... doua tinerețe către anul două 
mii»...) care au simţit în revărsarea de 
talent, de vologie, din «sala» spectaco- 
lului, devenită țară, dragostea si gindul 
bun al realizatorilor pentru micii spec- 
tatori. 

Au fost multe secvenţe frumoase în 
acest spectacol care a știut să prindă 
în imagini desenul viu al copilăriei con- 
temporane. Mihai Constantinescu, cu 
binecunoscuta-i voiogie lirică, a tras 
după el, in cascade de zimbet si cîntec 
şi floare, zeci de fetițe cu fundite, niște 
fanfare absolut minunate, transformind 
sala-tará într-un singur glas, acela al 
lui «lume cu mult soare şi mii de jucă- 
rii»... Radu Beligan, cu emoție în glas, 


inema 


1979: Eftimie Vasilescu, 
contemporanul nostru 


antialcoolicá a functionarilor de cale fe 
ratá — La cinema Select azi premiera 
deliciosului film «Domnişoara dela ma- 
nicure», cea mai strălucită creație a 
simpaticei Clara Bow — A nins la 
Buhuși — Aseară s'a jucat pentru 
prima oară la Parcul Oteteleşanu cu 
mare succes «Rămâi la nevastă-ta» 
o farsă în 3 acte de Arnold si Bach — 
Demisia d-lui lorga dela Academia Ro- 
mână — O recepție în onoarea muzicei 
române la Paris. Şi-au dat concursul 
di. George Enescu, dna Clara Haskil 
şi dl. Stroescu — A apărut «Afacerea 
Dreyfus», un volum de peste 100 de 
pagini 40 lei. Editura Adevărul S.A. 
București — Ramon Navarro si Renée 
Adoree in «Ultima dragoste a lordu- 
lui Astor». Azi premierá la Capitol — 
Vreme instabilă. Cum să te imbraci? 
Niciun indiciu nu te poate asigura 
c-ai scăpat de grija sosonilor și a lem- 
nelor. Aurel Petrescu, neobositul 
«vinátor de imagini animate» riscă to- 
tuși să-i incredinteze pe cititorii revis- 
tei «Cinema» de o maximă care nu dă 
greș: «când producătorii noștri încep 
a-ți sopti despre viitoarele lor realizări, 
apoi fiti sigur: că primăvara a sosit in 
persoană...» 


— Capital este? 

— Hm. da, citeva milioane... 

— Interioarele, desigur în străinătate! La 
Viena... 
— Viena? Aşi! N'au tot utilajul necesar! 
— Berlinul? 
— Nici... 
— Atunci... trecem oceanul... 
— Cam asa ceva! 


cu un crimpei,adică din emoția tuturora, 
ne-a citit din jurnalul său de călătorie 
prin parcuri, vorbindu-ne despre copiii 
fericiți din calea-i, cu micile lor secrete 
de copii fericiţi, strinse într-un zimbet, 
într-un cintec, într-o floare: «cu ce te 
ocupi tu Ana?» «cu să mă joc»... Marius 
Teicu si micii lui prieteni, cu dum- 
dum-uri de cintec voios, printre ba- 
loane şi porumbei ai păcii, au transtor- 
mat sala întreagă într-un unic refren 
despre «voi, minunea lumii»... «Song» 
ul lui loan Luchian, Mihaela a fost ascul- 
tat, ca de obicei, dintr-o singură răsu- 
flare, cu al lor cîntec de zimbet şi floare, 
despre «primăvară, primăvară, cu ce ata 
tragi afară pe copii»... lurie Darie şi-a 
luat gi el numeroșii prichindei de οἵη- 
tec într-o excursie desenată către anul 
2000... Cálusarii din Scornicești au elec- 
trizat asistenta cu ritmul lor debordant, 


— Technica? 

— Avem 8 operatori, străini bineînțeles, 
cu aparate americane, obiective parabolic: 
hiperluminoase, automate... 

— La revedere! 

— La revedere... 


si te rog... tăcere! 


Mă depărtez reflectind, dacă la proectarea 
filmului, bietul Tudor nu se va revolta din 
nou!!! 


Cáscati fetelor cit vá place 


Si iată apárind și numărul 113. Nu, nu 
sintem superstitiogi — ne asigură redac- 
tia — pentru noi cifra 13 a fost un porte- 
bonheur. Dece? Revista trece printr-o 
revolutie.. de ordin tehnic (deh, igi are 
si cinema-ul revoluționarii săi!) căci 
«pentru o publicație închinată artei ima- 
ginelor animate, imaginea este princi- 
paluli». Deci revista capătă o faţă που. 
Dar ce găsim înăuntru? lată, un cores- 
pondent din Berlin (7!) ne spune ceva 
despre... căscat, că ar fi «una din cele 
mai mari plăceri (ce spui domnule?) dar 
că «buna educație prescrie să ascunzi 
discret cu mâna cavitatea gurei.» Totuși 
«o femeie frumoasă poate căsca în mod 
deosebit de seducător». Deci, cáscati 
fetelor frumoase cit vă place! M. Blos- 
soms isi amintește de o discuție cu Max 
Linder despre modul în care lucra Char- 
lie Chaplin (pentru un film de 600 m. 
întrebuința 12000 m negativ, adică fie- 
care scenă era filmată de vreo 20 de ori 
— iată încă un prilej pentru cei dela 
Buftea de-a «visa» la zăpezile de-altă- 
dată!), un maestru-costumier de la 
«Metro Goldwin Mayer» ne comunică 
direct din Hollywood, centrul modei,că 
«moda nu este o chestiune de franci sau 
de dolari, ci una de bun sim si inteli- 
genta (Atentiune femei, lásati-vá banii 
acasă cind vreți să intraţi într-un maga- 
zin de mode); un alt corespondent din 
cetatea filmului ne dă serioase asigurări 
că «nu numai persoane care se remarcă 
prin trumusete sau urátenie au căutare 
la Hollywood, ci orice ființă care oferă 
un aspect ciudat, anormal» (așa de 
pildă posesorii de vaci cu două capete 
sau de pisici vorbitoare sint oricind bine- 
veniți în citadela filmului); Clara Bow 
«cea mai populară dintre toate vedetele 
americane» ne anunță că «niciodată nu 
s-a văzut atât de mult ros ca în acest an 
«pentru cá «roșul este culoarea bucuriei, 
a entuziasmului, a libertăţii și, firește, a 
dragostei, dar vai, voi lăsa să treacă 
moda veseliei, libertății si iubirei fără 
să iau parte la dânsa Nu pot purta roș 
pentru că exteriorul meu îmi interzice 
acest lucru. Am păr ros» (Sic)! 


e 
În ciuda aparentei dispersări de 
interese, mica familie a cinematogra- 
fistilor români s-a dovedit întotdeauna 
solidară la greu. Incendiul izbucnit la 


tru cá am văzut pelicula si «pe piață», 
în culori). O delicată și subtilă poveste 
de dragoste, susținută de admirabile 
intuitii psihologice. Mai ales din acest 
ultim punct de vedere, filmul se află 
pe tărimul virtuozitàtii. Sigur, nu ne 
găsim in fata unei capodopere, dar, 
cert, sintem în fata unei creaţii de rafi- 
nament si sensibilitate: rafinamentul 
unei inteligente (Claude Goretta) si 
sensibilitatea aceleiasi inteligente, care 
nu are prejudecata de a se face cá nu 
știe ce este tristețea aburitá a unei fe- 
mei. Extraordinară. în rolul acestei fe- 
mei mi s-a părut Isabelle Huppert. O 
asemenea actriță nu se Intilneste in 
fiecare zi, în orice poveste... 

€ Acest «da» care înseamnă dra- 


cu dansul lor de mare virtuozitate. 
Dansul Magdalenei Popa a fost o clipă 
de vis. Copiii si ei au oferit publicului 
în acest spectacol de zimbet, cintec si 
floare, mărturii minunate de talent şi 
bucurie... 

Cu ce se putea încheia un asemenea 
generos spectacol al bucuriei de viata? 
Realizatorii — loana Vlad și Tudor Vor- 
nicu, împreună cu regizorul Cornel To- 
dea si cu multi alti participanţi la crearea 
acestui spectacol cu sunet particular 
pe care l-am văzut în ajunul Intliului de 
iunie — au simtit-o bine. Spectacolul 
s-a încheiat, nu se putea încheia altfel, 
cu Oda bucuriei. 


Călin CĂLIMAN 


Filme pe micul ecran 


O Dantelăreasa (Claude Goretta, 
1976). Film superb, caligrafiat în tonu- 
rile pastelate şi jocurile de lumini ale 
unei pinze de Vermeer (spun asta,pen- 


de Vermeer 
(Isabelle «4 $ 
Huppert! 


è 


Într-adevăr Wi J 4 
ca o pinzá un RA | 


J 
É 


laboratorul din str Sărindar a pus in 
pericol viata lui Eftimie Vasilescu. Co- 
legii, redactorii au fost alături de el. 


O victimă a datoriei 


Un pionier modest, aproape anonim, un 
reporter de actualitate cinematografică, 
unul din acei eroi necunoscuţi ai zilei de 
astăzi, care urmăresc pretutindeni cu apa- 
ratul lor, din automobil, vapor sau avion 
evenimentele mari, catastrofale, festivitățile, 
curiozitátile din lumea întreagă, a căzut 
victima devotamentului său... 

Se știe cât de periculoase sunt incendiile 
de filme. Vasilescu o știa mai bine ca ori- 
cine; înfruntând flacăra muscátoare şi fumul 
ináltátor, a încercat să stăvilească furia 
nebună a focului. A uitat de propria lui 
persoană și a făcut tot ce a putut ca focul să 
nu ia proporții. A luptat cu flăcările crude, 
le-a ținut in frâu, dar s-a transformat el 
însuși într-o făclie vie. 

L-am văzut pe Vasilescu într-un pat de 
spital și aproape că nu l'am mai recunoscut. 
Curaj, Vasilescule! Flăcările te-au cruțat 
și în curând te vom vedea iarăși vesel 
vânând imagini animate cu inofensiva ta 
mitralieră cinematografică! 

P.S. D- Vasilescu se află la spitalul 
Brincovenesc şi poate fi vizitat Joia si Dumi- 
nica dela 2—4 d.a. Cunoscuţii si cinemato- 
grafiştii sunt rugați să se ducă să-l vadă. 


e 
Dau să intru în sală... mă acostează un 
prieten: 
— Ce mai e nou? întreb 
— Ai auzit? «Maestrul filmează «Meste- 
rul», Jenică e în căutare de peliculă Kodak 
pentru o nouă comedie fără titluri, amicul 
Mimodramă face machetele lui «Terente 
pe apă și pe uscat» iar o nouă Injghebare 
achiziționează toate aparatele de luat vederi 
din tara, pentru o producţie cheferistică... 
— Ce spui nenisorule! 
— Stai n'am terminat: Decanul va «turna» 
cu un renumit bariton... 
— Vasăzică un film acustic! 
— Sigur! O invenție proprie! Pe o placă 
de gramofon se înregistrează și imaginile... 
— Salutare! 
— Salutare! 
Ce vreți, făcea si Aurel Petrescu 
haz de necaz! 
lar tie, stimate corespondent, care nu 
incetezi să te miri de amabila noastră 
curiozitate de-a tot scormoni în trebu- 
rile «cinegrafice» ale inaintasilor nostri 
de-acum jumătate de veac ti-as aminti 
aici, si acum cuvintele istoricului fran- 
cez Alexis de Tocqueville: «istoria este 
o galerie de tablouri in care există puține 
originale si multe copiin Si cind te 
gândești că istoricul francez a spus 
aceste cuvinte într-o vreme mult pre- 
mergătoare apariției cinematografului. 


Cornel CRISTIAN 


goste (Filippo Oottoni, 1976). Melodra- 


mă condusă după canoanele genului, 
salvată pe anume porțiuni nici mai mult 
nici mai putin decit de doi interpreti- 
copii. Tot ei, săracii... 

€ Colinele miniei (Robert Aldrich, 
1959). Film din seria celor dedicate 
evocării rezistenţei antifasciste sub cele 
mai diferite forme în care ea s-a ma- 
nifestat. Nu totul «se leagă», dar opera 
tine citva timp treaz interesul. 

€ De cealaltă parte a pădurii (Mi- 


chael Gordon, 1948). Dramă de familie, 
«de interior», curgind conform asteptá- 
rilor, «curată» — ca să zic asa — chiar 
dacă suficient de convenţională. Cu 
Frederic March, ceea ce, totuşi, e ceva... 
Decembrie (Mohamed Lakhdar — 

Hamina, 1970). Operă foarte interesan- 
tă, de susținută încărcătură dramatică, 
consumindu-si acțiunea în alti ani «de 
foc» ai pămintului algerian. Film de 
reală capacitate de sugestie, miscin- 
du-se elegant (dacă acesta poate fi 
cuvintul potrivit) printre idei, idei ve- 
nind dintr-un politic înțeles şi descifrat 
în cea mai pură, gravă esență a sa. 

€ Descuit in parc (Gene Saks, 1967). 
Jane Fonda, Robert Redford si Charles 
Boyer într-o comedie «de bulevard» 
amuzantă, de bun simt, ba chiar, cite- 
odată, spirituală Se mai întimplă, cum 
se vede.. 

€ Din ratiuni de stat (André Ca- 
yatte, 1977). Nici măcar prezența Mo- 
nicái Vitti (altfel excelentá) nu poate 
tine «la suprafatá» o peliculá mult prea 
tezistă. 

€ Knock (Guy Lefranc, 1951) Un 
Jouvet irezistibil intr-o istorie bizará si 
trásnitá, pentru a cărei savurare îţi tre- 
buie un anumit simt al umorului negru. 
Personal, má mindresc cá il am (sau 
așa mi se pare, cel putin)... 


Aurei BÁDESCU 


studioul ,,Casandra' 


Studentii 
in premierá 


Judecind după sala neobişnuit de «aeri 
sită», se pare cá publicul Cinematecii, 
crescut la școala tinereţii fără bátrinete a 
valorilor, ezită la capitolul tinerețe pur și 
simplu... Handicapate de concurenţa cu 
medalioane de monştri sacri și cu alte 
(cine) lucruri sfinte, filmele de examen 
ale studentilor-regizori de la IATC pre 
zentate din buna inițiativă a Arhivei, 
aduc totuși în program experiența prospe- 
timii, spontaneitatea inocentei. Căutarea 
elementelor care ar diferenția, in nuce 
personalitățile regizorale, este, la acest 
nivel, hazardată, deosebirile fiind nu atit 
de regie, cit de scenariu. Din această pers- 
pectivă, ca exercițiu, mai concludentà ar fi 
— poate — regizarea aceluiași scenariu 
de către toţi studenții unei clase, căci all- 
fel proba de regie propriu-zisă devine 
pentru student,mai degrabă una de scena- 
ristică... Ar fi o experienţă interesantă (un 
test — la fel de concludent, dar utopic!) 
și la Casele de filme. 

O notă bună: toate scenariile regizorilor 
scenariști sint jalonate de actualitate-ade- 
văr, de relația individ-societate, abordate 


vă recomandăm: medalion Mari Tórócsik 


O vedetă care devine actriță 


Cu felul ei de a dansa, de-a ride si de-a 
plinge, cu prospetimea, puritatea, sponta 
neitatea sa, Mari Tórócsik aduce cu eroina 
lui Griffith, interpretată de Lilian Gish 
care arăta si ea ca o scolàrità. Apreciatà 
unanim la Cannes în 1956 in Cáluseii dc 
Zoltan Fábri, primeste tot la Cannes, abia 
după douăzeci de ani, premiul nedecernat 
atunci (intrucit era studentă), de data asta 
pentru rolul unei actrițe în declin, în film: 
Culise de Gyula Maar. Calea deschisă i; 
anul întii de institut cu rolul din Cálugei: 
n-a fost nicidecum o cale asfaltată: tinára 
actriță a fost distribuită în filme în roluri- 
șablon, de ingenuă și primită cu neincredere 
pe prima scenă a ţării sale: se spunea 
despre ea cá nu trece rampa, că nu e decit 
o vedetă de cinema care nu știe să «joace». 
l-au trebuit cinci ani pind cind s-a putut 
impune și pe scenă cu «Tania» de Arbuzov. 
ntre timp mai filmase cu Făbri, care avea o 
încredere nestrămutată în tinăra sa desco- 
perire. În Edes Anna, povestea unei siuj- 
nicute blinde si umilite, care ajunge într-un 
moment de disperare să-și omoare stă 
pîinii, Mari Tórócsik a dovedit din nou cà 
nu e doar o prezenţă agreabilă si proas- 
pătă, ci şi o tragediană aparte care rămine 
simplă, firească, dar copleșitoare în situa- 
tiile dramatice-limită. Si a mai dovedit un 
lucru: cá stie sá se adapteze stilului dife- 
ritilor scriitori, moderni sau clasici, care 
stau la baza filmelor în care apare. Sensi- 
bilitatea lipsită de apărare, omenia si femi- 
nitatea vulnerabilă in blindetea ei au ne- 
numărate nuanțe și tonuri la care actrita 
a ştiut să fie receptivă, pástrindu-si to! 
odată mesajul personalității proprii. Au 
urmat pe scenă rolurile brechtiene care 
reclamau maturitate profesională. In efor- 
turile pentru reînnoirea teatrului maghiar, 
se dovedește tot mai mult că actrita,despre 
care se spunea că «nu trece rampa»,pentru 
că refuza teatralitatea desuetă, este de fapt 
reprezentanta unui gen de teatru modern 
la care nu multi parteneri ai ei au ajuns. 

Urmează filme ca lubire de Karoly Makk 
si Furnicarul de Zoltan Fâbri (după roma- 
nul lui Margit Kafka); în ultimul interpretează 
o cálugáritá-profesoará persecutată de sta- 
retá pentru incercarea de a moderniza 
spiritul școlii. Vine momentul cînd cinema- 
tografia maghiară nu mai stie unde s-o 
situeze, socotind-o una din cele mai mari 
actrițe ale epocii... 

Dar anii trec, chipul se ofileste si majori- 
tatea regizorilor caută mai degrabă ovalul 
plăcut si neted. Pentru actriţă se ivesc noi 
şanse: lancsó, care o lansează de data 
asta în contre-emploi nu pe post de victimă, 
ci printre călăi în Liniste si strigăt, iar pe 
urmă ca eroină revoluţionară în Electra, 
dragostea mea. Soţul ei, tinărul regizor 
Maár realizează un film cu si pentru ea, 
Culise si apoi un interviu-eseu asupra 
carierei unei actriţe. Am văzut-o nu demult, 
în rolul mamei nebune în filmul În aștep- 
tare, cu Maia Komorowska drept parteneri 
Recent a apărut pe micul ecran în rolu! 
Ranevskaiei din «Livada cu vigini». Da: 
capacitatea ei creatoare oferă în continuare 
noi surprize. 

Regizorii sint nevoiţi s-o redescopere, 


impulsiv, dar și analitic, pátimas, dar si «cu 
picioarele pe pămînt»... Actualitatea gi adap 
libilitatea: A tost odată un mos si o babă 
(de Doina Maximilian şi Ovidiu Drágánes- 
cu); actualitatea si elipticul limbaj al inimii: 
Casa cu leandru (Sabina Larisa Pop); 
actualitatea si psihologia esecului: Invi- 
taţii trebuie onorati (Adrian Sirbu); actua- 
litatea si experiența istoriei: Ordin (Daniel 
Bărbulescu); actualitatea și fascinația ade- 
vărului: Cintá cucul și pe ploaie (loan 
Cărmăzan). De bun augur sint: apetenta 
pentru realismul psihologic, pentru «atmos- 
ferizarea», pentru reflexele metaforice ale 
cotidianului, ca si organizarea simplă, fárá 
artificii şi pretiozitáti, a narațiunii. Autorii 
nu se lasă furati de fluxul acţiunii, ci scon- 
tează și efectul imaginilor, mizează adică 
(la sigur!) si pe resursele colegilor opera- 
tori: Andrei Mihăiţă, Andrei Gabor, Andrei 
Zincă, Vlad Păunescu. Dacă ne-am aven- 
tura putin mai departe, comentariul s-ar 
putea transforma în profeție. Drept care 
ne oprim aici. Nu înainte de a remarca fer- 
voarea cu care tinerii realizatori își pun în 
valoare tinerii interpreti, unii familiarizați 
deja cu marele ecran (Doina Lupescu, 
Dana Dogaru, Gabriel Oseciuc), alții pe 
«punctul de sosire» (Cristina Schiopu, 
Gherghina Kares, Nicolae Tutà, Serban 
lonescu). Şi nu înainte de a reaminti că de 
la «corectitudinea inspirată» la mult visatul 
stil, calea e una singură: filme, filme, filme. 


Eugenia VODĂ 


acum, cind în locul prospetimii si sponta- 
neitátii remarcate de criticul Truffaut la 
Cannes se afirmă o mare calitate artistică: 
luciditatea. 


Anna Halasz 


Un medalion dedicat lui Ro 
bert Bresson, programind 
mai toate filmele sale, devine 
pentru cinefili prilejul eluci- 
dării unei pasionate dileme 

Contestat violent sau apre 

ciat pentru amprenta stilu- 

lui, acuzat de platitudine si răceală, dar lau- 
dat pentru acuitatea observaţiei, neasimi- 
labi! nici unui curent, el este o prezență 
aparte a cinematografului francez. Coleg 
cu regizorii «realismului poetic», dar si cu 
cei ai «noului val», Bresson nu iese din 
matca preocupărilor sale și, nelăsindu-se 
ispitit de nici o modă, rămine credincios 
idealului său de «cinematograf interior». 
Consecventa aspirațiilor artistice dau fil- 
melor sale un aer comun nu numai la ni- 
velul limbajului, ci si la acela al dramatur- 
giei. Alegindu-si ca protagonist «un suflet 
în criză», regizorul își urmărește persona- 
jul care, neparcurgind sub ochii noştri un 
eveniment spectaculos, marchează însă 
trăirea lui. Începînd cu Domnisoarele din 
Bois de Boulogne si mai precis în Jur- 
nalul unui preot de tara, eroul bressonian 
Isi cristalizează personalitatea în Un con- 
damnat la moarte a evadat, Pickpocket 
şi Procesul loanei d'Arc. Urmărit pas cu 
pas în gesturile cotidiene, refuzind dina 
mismul și schimbarea de fundal, omul lui 
Bresson este aplecat asupra propriului eu 
Starea sa preferentialá se aseamănă cu a 
aceluia care, în concentrată atitudine, isi 
scrie jurnalul intim. Citeva din filmele sale 
surprind personajele chiar în timpul acestei 
secrete scrieri (Jurnalui unui preot de 


Viridiana: 


emblema unei opere 


si a unui 
mare cineast: 


UU A 


stop cadru pe: 


Mai putin darnic in generalizári sociale 
decit Los olvidados, mai putin strălucitor 
decit Frumoasa zilei, mai «normal» decit 
Îngerul exterminator, nu attt de subtil 
cit Jurnalul unei cameriste, Viridiana 
rămine opera de referință, acel plex 
solar către care converg intortocheate- 
le căi ale unei lumi construită în peste 
50 de ani, cu răbdare si profunzime, de 
Louis Bunuel. Filmele sale vin sau de- 
curg din aceastá peliculá care reuseste sá 
cuprindă într-un mirific echilibru trásátu- 
rile si particularitátile acestui mare cineast, 
toate calitățile și ciudáteniile sale. Avem 
în față filmul unei reintoarceri, Viridiana 
fiind realizat după mai bine de un sfert de 
secol petrecut departe de Spania. La virsta 
senectutii, Buñuel se regăsește reușind sá 
îmbine teribilismul anilor de început cu 
vigoarea realistă a filmelor sale de maturi- 
tate. 

Povestea cálugáritei adusă la viaţa laică 
de capriciul sorții este de fapt analiza, rea- 
lizată cu mină de maestru, a degradării 
unui sistem moral (cel catolic) care se 
autointitulează veșnic si perfect, în contact 
cu o realitate mai putin veșnică si in nici 
un caz perfectă Viridiana suferă expe- 
rienta apropierii de această realitate cu 
prețul batjocoririi perceptelor cărora se 
dedicase. Mortificarea trupului, pe care o 
practică cu modestă dar inversunatá obis- 
nuintà, devine în noul context o simplă sí 
inutilă pervertire. Frumusețea, pe care si-o 
dorește desprinsă de materie, este luată 
de cei din jur la un mod cit se poate de 
concret. Puritatea ei nu stirneste dech ne- 
norociri, initiativele se transformá firesc in 
mid catastrofe umane. Cele douá puncte 
de virf ale naratiunii sint «colorate in ne- 
grux o sinucidere si un viol. Finalul, apa- 


tará, Pickpocket, Sfioasa). llustrind prín 
mijloace austere frámintárile unui destin 
tragic in Procesul loanei d'Arc, Bresson 
declará cá «interogatoriile nu servesc decit 
pentru a aráta pe fata loanei impresiile ei 
profunde, pentru a înregistra pe peliculă 
mișcările sufletului ei». Detaliile bogate 
sugereazá;in ciuda fixitàtii expresiei,modi- 
ficàrile psihologice ale eroinei încercată de 
boalá Acuzind actorul de teatralitate, re- 
gizorul alege aproape întotdeauna inter- 
pretii din rindul neprofesionistilor, cerin- 
due o anume imobilitate a chipurilor, o 
acuzată rigiditate a gesturilor. Critica a 
condamnat adesea fixitatea expresiei și 
stingácia interpretării în filmele sale. Ideea 
de «suflet ca personaj», pe departe de a 
fi susținută prin acest stil de joc, devine 
si mai nebuloasă. Retinem însă,din această 
dorință de esentializare, calitățile de con- 
cizie si limpezime. Revendicindu-se în mod 
paradoxal din Dostoievski, regizorul isi 
construiește filmul Pickpocket ca pe o 
aluzie la Crimă si pedeapsă Ideea dos- 
toievskiană a mintuirii prin ispășire sí iubi- 
re apare putin potrivită cu răceala stilului 
lui Bresson, cu personajul său străin de 
trăirea intensă Deși elogiază interioritatea 
regizorul reușește mai întotdeauna acele 
parti ale filmului care tin de exterior. Lim 
pezimea stilului, firescul ambiantelor, con- 
centrarea evenimentelor, iată citeva din ca- 
litátile cel mai adesea elogiate. 

Alegind formula narativitátii clasice, fără 
prea mari contorsiuni, Bresson evită efec- 
tele spectaculoase, montează eliptic, înlăn- 
tuie secvenţe egale ca intensitate, urmă- 


e" 


rent linistit, este, la nivelul semnificatiilor, 
cit se poate de violent. Oare ce-a mai ră- 
mas din adevărurile cu care venise Viri- 
diana la conac? Partida de cărţi închide 
în sine toate compromisurile, în frunte cu 
cel mai mare: acceptarea ipocriziei ca bază 
a relațiilor omenești. 

Buñuel istoriseste toate acestea cu fi 
nete si dicretie. Violentele de limbaj — mos- 
tenir" a epoca suprarealiste — sint aici 
perfect integrate necesitátilor interioare ale 
dramaturgiei. Cineastul posedá acea iro- 
nie seacá si durá, as spune asceticá, spe- 
cifică spiritului hispanic, ironie pe care o 
folosește pentru a efectua o subtilă disec- 
tie a stărilor și pasiunilor personajelor, 
pentru a obține o «distantare estetică», 
atit de modernă si în spiritul celor ce se 
povestesc. Ca un adevărat spaniol, Bufiuel 
stie să înfrineze pasiunea — a sa si a per- 
sonajelor sale — încercuind-o cu logica 
de fier a luciditátii. Viridiana este in mod 
programat un film antipatetic, nesentimen- 
tal nespectaculos, aproape o parafrazá 
ironicá a genului melodramei. Desi se vor- 
beste mult despre citatul plastic al «Cinei 
cea de taină» a lui da Vinci în secvenţa 
festinului cersetorilor, este evident cá filia- 
tia nu poate merge mai departe de atit. 
Cersetorii si in general lumea personajelor 
sale descinde, dacá vrem cu tot dinadinsul 
să căutăm originea, din piticii si infantele 
lui Velasquez, stilul «buñuelian» are vi- 
goarea si echilibrul violentei unui Goya si 
rafinamentul neguros al unui Zurbaran, cu 
acesta din urmă semănind în obiectuali- 
tatea deosebită a imaginilor sale. Bufiuel 
posedă o înțelepciune a obsesiilor sale, o 
putere specială de a le exprima în chip 
mereu nou, ráminind totuși credincios siesi. 
Opera sa este un exemplu de unitate si, cu 
toată inegalitatea valorică a unor pelicule, 
de o uimitoare complementaritate. lată de 
ce se cuvine să vedem în Viridiana ceva 
mai mult decit filmul în sine; să vedem 
emblema unei opere și a unui mare cineast. 


Dan STOICA 


rind o sobră muzicalitate. Austeritatea scrii- 
turii nu exclude o anume tendință spre 
hieratism si mister. Eroii săi dialogheazá 
cu persoane a căror identitate este tirziu 
dezvăluită iar fixitatea expresiei se vrea 
neliniștitoare. Stilul esentializat si sobru 
al regizorului excelează însă în secventele 
descrierilor de mediu. Spectacolul străzii 
și al metroului în Pickpocket, apăsătoa- 
rea lume provincială în Jurnalul unui preot 
de țară sau atmosfera satului de graniță 
în La întîmplare, Baltazar sint momente 
de excelent cinematograf cu alurá docu- 
mentară, remarcabile prin calitatea obser- 
vatiei Ambianta sonoră si lumea obiec- 
telor au în filmele lui Bresson o mare forță 
de evocare a vieții. Aspirind spre «interio- 
ritate» regizorul isi sprijină din fericire 
demersurile pe puternica sa vocație rea- 


listă 
Dana DUMA 


Un alt 

proces 

al Ioanei “ 

d'Arc 

(regizat 

de Bresson) 
* 


t 


cronica animatiei 


Culorile ideii 


; Animatia românească a 

| cigtigat prin Sabin Bălașa 

un adept al tematicii grave. 

Experienta cinematograficá 

ii prelungeste in mod firesc 

— preocupările picturii, nu- 

rindu-se din universul ei de culori şi 
hinduri. Neobosita înnoire a mijloacelor 
benului i-a pus la dispoziție un mod de 
Bxprimare potrivit cu personalitatea sa. 
(Pictura sub aparat» este un procedeu 
are permite culorilor și liniilor să se 
ompună după principii asemănătoare 

u ale sevaletului. Artistul are avantajul 
de a-și putea amplifica viziunea, de a 
ultiplica planurile si de a nuanța deta- 
iile. Constient de posibilitățile procedeu- 
ui, Sabin Bălașa îi valorifică expresivi- 
atea în noul său film, Exodul spre lu- 

ina. 

Autobiografic in mai toatá opera sa, 
pictorul păstrează si in noua sa creație 
inematograficá tonul implicárii afective. 
aracterul extrem de personal al viziunii 
este evidențiat si prin originala «citare» 
a propriului «Autoportret». Discursul me- 
aforic al filmului se întemeiază pe te- 
ele mari ale genezei și morții, dar ideea 
are se impune este aceea a dramaticei 
dualitáti creatie-distrugere care caracte- 
izeazá conditia umaná. Imaginea celor 
două trupuri strápunse de aceleaşi să- 
geți revine ca un leit motiv ce o evocă 
neliniștitor. Compunind pe temeiul aces- 
ui gind, Bălașa nu renunţă la implicarea 
unui motiv favorit, acela al cuplului. Enig- 
maticele și senzualele femei descinse din 
plastica sa populează acest film ca în- 
ruchipări ale principiului creator și ale 
aspiratiei spre frumusețe. Cuplul angre- 
nat în tumultoasele metamorfoze ale ma- 
eriei are magica putere de a da univer- 
sului sens, de a-l transforma prin iubire. 
Viziunile genezei în culorile cosmice atit 
de tipice picturii semnată Bălașa sint 
nelipsite de sugestia imbrátigárii unor 
svelti îndrăgostiți. Devenirea spirituală a 
lumii pámintesti, altă temă favorită, este 
ilustrată în acest film prin sugestive ima- 
gini ale planetei noastre dominată fie de 
chipurile unor mari personalităţi ale cul- 
urii, fie de creaţii cruciale ale civilizației. 
Din nou tehnica citării devine expresia 
unei fierbinţi implicări personale. Tablouri 
preferate și scriitori iubiți se amintesc 
într-un rafinat apel la referința culturală. 
De mare efect compozițional este pro- 
iectarea Giocondei sau a statuii Libertăţii 
și a chipurilor lui Beethoven, Dostoievski, 
Einstein peste imaginea unui Pămint ca 
planetă pustie și uscată. Sensul metafo- 
ric descinde din nelinistitorul contrast. 
Nu lipsesc din film aluziile la actualitate, 
tema războiului fiind înglobată aceleia, 
mai generale, a distrugerii. Fizionomii 
distorsionate sint detalii ale viziunii unui 
cataclism provocat de instinctul agresiv. 
Culorile se metamorfozează brusc în re- 
gistrul tern, dominate însă de roșul vio- 
lent al singelui. Totul, de la compoziție 
la culoare, este gindit pictural într-un 
film mustind de idei. 

Fără a povatui, as ura lui Sabin Bălașa 
să aibă forța de a renunţa pe viitor la 
unele din multele ginduri care-l frămintă. 
Tocmai pentru că are cu siguranţă ceva 
de spus, ar fi necesar un mai mare efort 
de concentrare a temei. Importantele idei 
pe care le enunță merită fiecare o mai 
atentă aplecare asupra ei, o mai mare 
limpezime a formulării. Fără îndoială, pro- 
cedeul «picturii sub aparat» se dovedește 
cel mai propriu acestui creator. Prin el 
Bălașa se impune ca o personalitate” de 
referință a animației noastre, cu un timbru 
inconfundabil. 


Dana DUMA 


Spectatori, nu fiti numai spectatori! 


Filmul românesc 


€ «Sincer să fiu, mie acest film mi-a 
plăcut. De ce? Pentru că este un film de 
inimă, fără intoxicații de vorbe in plus, 
fără alambicări inutile în páiánjenisul sce- 
naristic de astăzi. Mi-a plăcut, pentru că 
aici reportajul se îmbină atit de frumos cu 
filmul artistic, documentarul se asimilează 
cu ficțiunea, dînd naștere unor trăiri auten- 
tice în sufletul unor constructori simpli al 
căror prim sentiment este prietenia. Deși 
mai putin spectaculos dech Cuibul sala- 
mandrelor, filmul actual al lui Mircea Dră- 
gan nu caută să disece pină la embrion 
caractere si temperamente singulare, ci 
să povestească universul sufletesc a două 
popoare prietene, deși deosebite ca struc- 
turi sociale... Poate că la capitolul «fictiu- 
ne», realizatorii au fost mai putin inspirați, 
hoţii de antichități — ràii, cum s-ar zice — 
sint prea sablonizati, după diverse produc- 
tii românești sau de aiurea. Ceea ce îi lip- 
sește filmului, cred, este tensiunea drama- 
tică necesară în construirea unui obiectiv 
vast, așa cum este portul Nador. Nu cred 
că problemele de muncă, în această co- 
laborare fráteascá, sint atit de simple incit 
numai un incident ca furtul statuii, să cre- 
eze o stare de tensiune și alertă... Mi-a plă- 
cut în mod remarcabil scena în care Nea 
Mărin este rănit, pe patul de spital și mulți 
colegi și prieteni marocani se oferă să-i 
ofere sîngele lor, neintelegind cum să nu 
fie bun, cind are aceeași culoare roșie. 
Bratele Afroditei rămîne un film de ini- 
má care depáseste granitele realizárilor 
de tip modest, care iti lasá pe retiná o ima- 
gine aproape realistá despre cum tráiesc 
$i muncesc oamenii nostri, trimisi departe 
de țară să construiască un mare port; iar 
în suflet, un sentiment de mindrie cá acești 
oameni au fost aleși pentru asemenea în- 
făptuire Desi in film se vorbește putin 
despre dragostea pentru meleagurile de 
acasă, filmul este o realizare profund pa- 
triotică pe care loan Grigorescu si Mircea 
Drăgan și-au lăsat omeneste amprenta». 
(Nicolae Giorgi — Com. Lelesti 258, jud 
Gorj). 

€ «Nu avem nevoie de filme tip ilustrata 
dacă nu reuşim să facem un lucru bun... 
Cu ce s-a îmbogăţit filmul românesc, dacă 
această peliculă nu ne-a arătat nimic con- 
cret, dech o insáilare de fapte si acelea 
ca vai de ele?» (Daniela Petre, str. Pop: 
Nicolae nr. 39, Bloc 1. sc. 2, et. 1, ap. 25 
Bucuresti) 

€ «in ce erá preistoricá acest film va 
obtine un beneficiu?» (Gabriel Cojocaru, 
str. Lingurarilor 126 — Cluj) 


€ «in Cuibul salamandrelor răzbătea 
un fior national, un oarecare suspens, 
aveam de-a face cu personaje repede in- 
drágite, unitare si pline de haz. Bratele 
Afroditei se dispenseazá cu hotărire de 
aceste calități din Cuibul salamandre- 
lor...» (Mihnea Sergiu Columbeanu, Bd. 
Păcii 116-126, Bloc 21, sc. 2, et. 5, ap. 64 — 
București) 


€ «imaginea bogată a unui peisaj luxu- 
riant nu a reușit să umple golurile scena- 
riului și nici să ne ia ochii...» (Filip Ralu, 
Bd. Nicolae Titulescu 92, bl. B sc. 1, ap. 10 — 
București) 


€ «Cite efecte uşoare, cit exotism în 
acest film de aventurá sau de turism, nu 
prea se stie ce. Má intreb ce i-o fi fácind 
sá accepte asemenea roluri, pe un Amza 
Pellea, un Dem Rădulescu, un Jean Con- 
stantin...» (Francisc Molnar, Bd. Jon Su- 
lea 73 — Bucuresti) 


Anul XVII( 198) 
Bucuresti 
lunie 1979 


Redactor sef 


Ecaterina Oproiu 


«Casa dintre cimpuri» 


€ «Nu v-am scris de mult, pentru cá 
n-am avut ce. Ín seara aceasía am vázut 
la televizor Casa dintre cimpuri si vă 
scriu. Credeti-má că m-am simţit bine, cá 
m-am simţit eu insámi, cea care trăiesc in 
România de azi. Nu-mi ironizati patetis- 
mul, nu vă aràtati condescendenti, tovarăşi 
cinefili! Casa dintre cimpur e realizată 
cu curaj, cu măiestrie, cu simțul vieţii, cu 
dragoste. În România se poate face deci 
film, dacă gindesti cinstit despre tine si 
despre oameni». (Mihaela Boldeanu, str. 
Furnalistilor nr. 4, bloc D.1, ap. 70-micro 20 — 
Galati) 

€ «Filmul lui Tatos ar merita sá ruleze 
pe marele ecran fiind net superior altor 
pelicule românești, nu numai prin trata- 
rea temei, ci prin însăși stringenta proble- 
maticii expuse. Filmul are un ritm surprin- 
zător, personajele lui Corneliu Leu sint 
bine conturate, iar unele secvențe tin de 
documentar, accentuind caracterul veridic 
al acțiunii. interpreții surprind prin dezin- 
volturá Amza Pellea si Mircea Diaconu 
creează două roluri de excepție în cariera 
lor. Cu acest film, Alexandru Tatos se rein- 
toarce la stilul Merelor roșii, stil care-l ca- 
racterizează pe deplin». (Prof. Alex. Jur- 
can — com. Ciucea, jud. Cluj) 


Viata cinefilului 


Cităm dintr-o scrisoare primită de la un 
«personaj» mai putin frecvent, din pacate, 
in coloanele «curierului» nostru: instructo- 
rul unei rețele cinematografice regionale. 

«...Cu toate realizările obținute, trebuie 
să arăt că mai sint însă și multe lipsuri în 
sensul că întimpinăm deseori, mai ales în 
mediul rural, mari greutăți în organizarea 
acţiunilor ce vin în sprijinirea și populari- 
zarea cinematografiei noastre naționale. 
Astfel, la unitățile cinematografice din lo- 
calități ca Topologu, Chilia Veche, Ca- 
simcea, Niculiţel, Pardina, Letea, C.A. Ro- 
setti, Sf. Gheorghe, tocmai directorii că- 


posibilităţi 
posibile 


Premii pentru Buftea 


Medalii de aur... Medalii de argint... Di- 
plome (zeci) de onoare în tot felul de limbi 
ale pămintului... Propuneri de colaborare 
prin trimitere de creații proprii, clt mai 
multe creații. 

Şi toate sosite pe o singură adresă din 
oraşul Buftea, cunoscut în toate dictio- 
narele enciclopedice doar ca sediu al Cen- 
trului de producție cinematografică. 

Poate că, în viitoarele ediții revăzute şi 
adăugite, isi vor găsi loc si alte elemente 
definitorii: uluitoarea dezvoltare industrială, 
numărul mare de construcții și, mai ales, 
renumele pe plan național și mondial al 
cercului de desen al Casei pionierilor și 
soimilor patriei. Copiii aceștia mai mult 
decit talentați au adus la Buftea și pentru 
Buftea toate acele medalii de aur, de argint, 
diplome de onoare și propuneri de colabo- 
rări artistice venite de pe mapamond. 

Din acest unghi de vedere poate că 
Buftea, prin copiii ei, merită un film. Chiar 
si artistic. Cit mai artistic. 


Alexandru STARK 


Coperta | 


loana Cràciunescu si Octavian Co- 
tescu în «Blestemul pămintului» si 
«Blestemul iubirii» de Titus Popovici 
si Mircea Muresan. În curînd, premiera. 


Fotografie de Emanuel TANJALA 


minelor culturale, suspendă spectacolul 
cinematografic (și numai atunci cind în 
programare sint filme românești!) pentru 
alte activităţi «culturale», cum ar fi nunțile 
si balurile. Inertia și indiferența pe care am 
avut a le înfrunta în desele deplasări pe 
teren, din partea unor factori de răspun- 
dere culturală, care mai tratează filmul ca 
pe o cenusáreasá, nu m-au făcut să dis- 
per... lubesc la nebunie filmul si cred în 
viitorul de aur al cinematografiei româ- 
nesti». (Constantin Băjenaru, str. Păcii 
nr. 5 bl. S-1, sc. A, ap. 16 — Tulcea) 


Filmul străin 


Police Pyton 357: «Filmul m-a răs- 
colit și m-a uimit. Se pot petrece si astiel 
de lucruri?» (Colea Cureliuc — /oc. Má- 
riteia Mică, jud. Suceava). (N.R.: Da) 

Poldark: «Poldark e un serial admira- 
bil. Bunătatea, cinstea, demnitatea, inteli- 
genfa personajului principal corespund în- 
trutotul vederilor mele. Chiar dacă serialul 
va lua o anumită întorsătură, chiar dacă 
personajul principal va fi «tatuat de timp 
pe fata» mie o să-mi placă acest serial 
Poate că dacă as fi cu 20 de ani ma in 
vîrstă, «În spatele ușilor închise» ar trece 
în preferințele mele înaintea lui Poldark. 
Dar asa?» (Marga Gaţu, /oc. Corod, jud. 
Galati) (NR: Asa, bucurati-vá de calitatea 
amindorura si evitati a mai face clasamente 
puerile între operele de certă valoare.) 

«Washington, dincolo de porţile în- 
chise.. mi s-a părut un serial cu mult 
mai bun dech Mînuitorii de bani, dindu-mi 
într-adevăr prilejul să privesc în intimitate, 
din spatele unor uși închise. Vă mulțumesc 
pentru fotografiile color ale acestui serial». 
(Laurenţiu Achim — Constanţa). (N.R.: 
Am publicat si poza Beatles-ilor, în nr. 7/78. 
V-am ruga să reveniti în același stil plăcut, 
amical şi sincer. Dar precizati-và în detaliu 
adresa.) 


€ «Doresc să se facă tot posibilul pen- 
tru ca «Antologia filmului pentru copii și 
tineret» să-și recapete locul în programul 
de televiziune». (Dănuț Mocanu, cart. Vi- 
ziru |, bl. 33, sc. 1 eL Il, ap. 12 — Brăila) 


€ «Puţini cunosc Teorema lui Pitagora, 
dar mulţi «cunosc» Vagabondul» (Lică 
Barbu, cart. Viziru III, bl. E-3, sc. 5, et. 5, 
ap. 299 — Brăila) 


In douá vorbe 


V. Grigorescu (sir. Strungarilor nr. 2, 
bi. K-1, sc. 4, et. 3, ap. 73 micro 19 — Galati): 
Spuneti-ne si nouá, cine-s acei prieteni ai 
dv. care au aflat adrese ale unor actori 
români si străini, prin intermediul revistei 
noastre? 

Adrian Popa (Loc. Oràstioara de Jos — 
jud. Hunedoara) si Nicolae Birsoianu 
(Bb. Tineretului nr. 7 — Rm. Vilcea): Adre- 
sati-v&, în problema care vă interesează, 
Centrului de producție cinematografică 
Buftea. 

Stefan Zold (str. Mare nr. 601, com. 
Panel jud. Mureș): Dacă vreți să vá lămu- 
riti deplin — adresati-vá Studioului «Ani- 
mafilm», str. Olteni nr. 45 — București) 


Rubrica «Spectatori. nu 
fiti numai spectatori» 
esle realizală de Radu COSASU 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 5 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucuresti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea grafică: 
Joana Moise 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


5. 


— 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucureşti 


A 
cto 
Dr 
cad 
cap 
ost 


Te 
ner 
er 
ten 
ged 


| Nr. 7 
Anul a 


vistă a Consiliului 


icum "^i Educatiei Socialiste 
Bucuresti — iulie — 1979 


Sintem fiii acestor ani incandescenti! 
e 
O nouă calitate în film cere 


competenţă, responsabilitate, talent 


Preşedintele țării, 


exemplul cel mai înalt. 


Purtind în mină aparatul cineastului re- 
porter, am avut și am prilejul de a mă afla 
adesea in preajma secretarului general 
al partidului, președintele republicii, tova- 
rășul Nicolae Ceaușescu. În acest mod, 
am contribuit la imprimarea pe peliculă a 
unor momente de mare importanță, atit 
pe plan national, cit si international, mo- 
mente caracteristice din istoria ultimilor 
15 ani, cei mai bogați și mai reprezentativi 
din întreaga perioadă care a trecut de la 
Eliberare. 

Mă consider fericit, pentru că, dincolo 
de ceea ce am înregistrat pe peliculă, am 
putut să fiu martorul unei nesfirşite suite 
de márete si în același timp intime mani- 
festări ale adeziunii întregului popor la 
politica internă și externă a partidului, ale 
dragostei pe care o purtám ου toții celui 
care ne conduce spre implinirea sub soarele 
comunismului, a destinului nostru ca na- 
tiune liberă și independentă. 

Am văzut, la noi acasă și peste hotare, 
milioane de fete și milioane de mlini vibrind 
sub același semn al dorinţei de mai bine, 
al prieteniei, al încrederii —ginduri inspira- 
te de cuvintul si prezența celui care repre- 
zintă cel mai bine, pentru noi și pentru 
numeroșii noștri prieteni de pretutindeni, 
țara și poporul nostru. Dintre reportajele 
filmate pe cinci continente, aș vrea să 
remarc recenta vizită de mare anvergură 
pe care tovarășul Nicolae Ceausescu, 
împreună cu tovarása Elena Ceausescu 
au tăcut-o în această primăvară in opt ţări 
din Africa. Am filmat de ta răsăritul la 
apusul soarelui si uneori tirziu, în noapte, 
în condiții de climă de o diversitate 
fantastică, un program zilnic de lucru in- 
comparabil de încărcat și de maximă an- 
gajare. Asa incit pot să spun cu toată 
sinceritatea că eu nu numai că îl admir. dar 
îl“ si iubesc pe tovarășul Nicolae 
Ceaușescu ca pe un mare bârbat exem- 
plar, pentru puterea gindului și a faptei 
sale, pentru eroismul cotidian al activităţii 
pe care o desfășoară, pentru omenia su- 
perioară pe care o manifestă necontenit. 


Ca reporter-cineast pentru marele ecran, 
cunosc impresia excepțională pe care con- 
ducătorul partidului și statului o face tot- 
deauna, în toate împrejurările. Personal, 
am învăţat să urmăresc in mod deosebit 
un anume timp doi al fiecărui moment pe 
care H filmez, timpul care urmează celui 
introductiv, festiv, protocolar. Pentru că 
atunci, în acest timp doi, iese întotdeauna 
în reliet dimensiunea inedită, omenească, 
iradiantă a personalității președintelui, căl- 
dura si frumusețea modului cum se ra- 
portează la cei din jur. Sint detalii care 
contribuie la crearea acelui cadru, acelui 
climat în care se afirmă cu succes un spirit 
politic nou, bazat pe cunoaștere și Incre- 
dere. Şi cum ochiul aparatului de filmat 
si specificul profesiunii noastre ne fac 
deosebit de sensibili la aceste detalii ale 
adevărului și ale omenescului, ele mă în- 
dreptátesc cu atit mai mult să afirm că 
ceea ce este pentru unii miraculos la 
președintele României tine în întregime 
de adinca lui omenie, de marele său devota- 
ment față de cauza libertății și fericirii 
poporului nostru. 


Pantelie TUTULEASA 


Un erou comunist 


este un personaj care 
arde și luminează 


Artistul, actorul fiind în același timp si 
instrumentul realizării momentului de artă, 
firește, se consumă arzind, licărul flăcării 
sale adăugindu-se luminii către care aceas- 
tă societate tinde. Uneori această lumină nu 
se vede, dar să fiți siguri că ea există si, 
mai mult, că fără ea nu poate fi conceput 
nici un drum ce se vrea luminos. Dar pentru 
asta, ca un adevăr axiomatic, trebuie să 
acceptați că este vital necesară combustia 


2 


acestor ani incandescenti! 


tuturor celor din jur: a spectatorilor, a publi- 
cului, a oamenilor. Comunistii din filmele 
mele reprezintă acel moment de intensă 
ardere, care a fost posibilă datorită acumu- 
lării conştiinţei tuturor luptătorilor pentru 
dreptate și bine omenesc. Prin arderea lor 
care, uneori, a dus la pierderea lor, ei dau 
curaj si încredere luptei atit de grele pe 
care, fiecare dintre noi, trebuie s-o purtăm. 
Comuniștii mei sint — dacă se poate spune 
așa — acei comuniști între comuniști, care 
înțeleg întotdeauna că lupta este deosebit 
de grea, iar atunci cind ea nu pare astfel, 
înseamnă că nu și-au permis răgazul atit 
de necesar de a vedea totul, si pinà la capăt. 
Există multe scheme în acest domeniu 
în filmul românesc, și dacă eroii sint uneori 
neconvingători și, mult mai grav, neintere- 
santi — vina este a celor ce nu-și rotesc 
destul privirile în jur, ce nu întirzie cu nes- 
firsit de epuizantá răbdare în a căuta ceea 
ce poartă în sufletul său fiecare om din tara 
asta. Numele acestor personaje ar îi ușor 
de enumerat, dar idealul de personaj îl port 
in mine si caut să-l desăvirșesc de la film 
la film. Ei, de fapt, sint unul singur, indiferent 
de nume, care se caută în feluritele plăs- 
muiri cinematografice, cátre acea ardere 
care, chiar de mà va face scrum, cred cu 
tărie că, oglindite în sufletele oamenilor, o 
vor găsi ca pe un bun al lor, necesar. 


Mircea ALBULESCU 


Avem virsta 


noului nostru timp 


Infátisind un fapt concret de viata, filmul 
vrea să-i confere dimensiunea unui eveni- 
ment. O zi obișnuită devine memorabilă 
prin transfigurare artistică. Ceea ce o în- 
carcă si o redimensioneazá este continu- 
tu! de idei pe care acea zi anume îl contine 
s! pe care arta il tintuieste in timp. 

In zorii zilei de august, cind am auzit 
pentru prima oară cuvintul «pace» rostit 
de oameni cu voce tare, pe strada de car- 
tier bucureștean a copilăriei mele, ziua 
aceea mi se păruse o zi obișnuită a unui 
miez fierbinte de vară. 

Istoria i-a dat adevărata dimensiune zilei 
de «23 August», dimensiune pe care noi 
toți, ce dincolo de generație avem virsta 
noului nostru timp, Încercăm să o redăm 
în multipla și eroica ei complexitate, prin 
arta noastră. 


Andrei BLAIER 


Dimensiunea faptei 


Evenimentele istorice fundamentale de- 
termină opțiuni fundamentale și ireversi- 
bile, greu de exprimat în cuvinte. De aceea, 
în asemenea momente, nu știu dacă vorbele, 
chiar pornite din inimă, sint cel mai fidel 
ambasador al fiecăruia dintre noi. M-am 
întrebat de multe ori ce portret am face 
azi generaţiilor care au pregătit și înfăptuit 
actul istoric de la 23 August, dacă le-am 
judeca după declaraţii, mărturisiri și in- 
tentii: evident, portretul ar fi lipsit de di- 
mensiunea esenţială, care a înscris aceste 
generaţii în cartea de aura istoriei noastre — 
dimensiunea faptei. 

Şi azi, ca şi atunci, fapta, acțiunea, ce- 
ea ce rămine bun cistigat prin efort, 
pricepere și curaj cred că reprezintă ele- 
mentele definitorii ale angajării noastre. 
Nu mai e nimic de răsturnat, arareori ni 
se mai cere dovada supremă a adeziunii 
la un ideal — pe care sute de mii de înain- 
tasi au dat-o, sacrificindu-se ori intrind 
în istorie, dar drumul deschis prin insurec- 
tia națională antifascistă e departe de a se 
fi terminat. Lumea pe care am început a- 
tunci să o edificám e încă departe de cea 
pe care o dorim nouă și urmașilor noștri. 
Si chiar dacă timpul de solicitare este altul, 
chiar dacă examenul convingerilor cuprin- 
de alte probe, esențială mi se pare atitu- 
dinea față de realitate, hotárirea si capaci- 
tatea de a o schimba prin fapte. 

Intimplarea face să lucrez într-un dome- 
niu unde se re-creează realitatea cu fiecare 


Sintem 


nou titlu de film intrat în producţie. Filmul, 
mai ales filmul ce actualitate, inseamnă un 
crimpei din viata noastră. Restituim milioa- 
nelor de spectatori imaginea (ce-i drept, 
imaginea artistică, dar în esență imagi- 
nea) lor, a lumii în care trăiesc, a relațiilor 
complexe și uneori complicate ce se sta- 
bilesc între ei? Cită atitudine, adică po- 
zitie personală, adică opinie (deci curaj de 
opinie) contine această imagine? CH ade- 
văr? Cită frumuseţe — sau mai exact cit 
din frumusetea pe care viata (In ciuda fap- 
tului cá nu e deloc simplă!) o contine indu- 
bitabil? Sau cità indignare in fata a ceea 
ce uriteste încă realitatea noastră? 

Fără un răspuns concret la aceste între- 
bări, şi la altele de același fel, e greu să te 
definesti ca om, ca profesionist, ca lucră- 
tor în cimpul lumii filmului. «Setul» de 
întrebări reprezintă, el însuşi, o parte inte- 
grantă a edificiului pe care-l Ináltám din 
august '44 incoace. Mai exact, este o verigă 
a armáturii de conștiință a edificiului, o 
verigă pe care secretarul general al parti- 
dului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, o 
definea — cu clarviziunea ce-i este carac- 
teristică — drept condiţia esenţială a rit- 
mului şi trăiniciei înaintării noastre. 

Primul pas către răspunsuri convingă- 
toare este chiar faptul cá ne punem între- 
bările. Şi îi asigur pe cititori că ni le punem 
cu seriozitate, cu gravitate chiar. Pas 
următori, să-i judece cititorul-spectator. 


lon BUCHERU 


O istorie pe care 
am construit-o 


și care ne-a construit, 
la rîndul ei 


Aniversarea unui moment istoric de o 
atit de copleșitoare importanță cum este 
eliberarea României de sub jugul fascist 
devine cu timpul pentru cei care au avut 
norocul si prilejul de a-l trái ca pe un act 
al lor, un fel de aniversare personală, ase- 
meni zilei de naştere, sau re-nastere. Desi 
in ziua de 23 August 1944 aveam mai puţin 
de 12 ani, perceperea istorică a evenimen- 
tului — mi-aduc bine aminte — avea o 
intindere largă și în felul ei nuanţată în- 
cepea cu sentimentul aproape necunoscut 
mie atunci că ferestrele puteau fi lăsate 
noaptea vraiste, cu lumina izbucnind în 
afară si se sfirsea cu senzația abia bănuită 
şi așteptată că, de acum încolo, «totul tre- 
buie să se schimbe». 

După 35 de ani pot spune că bănuielile 
copilăreşti s-au dovedit a fi avut într-adevăr 
ceva fundamental; experiențele istorice 
inaugurate atunci, insemnind atit pentru In- 
treaga noastră colectivitate socială, cit si 
pentru mine o serie întreagă de fapte, 
transformări, idei, sentimente, pe scurt, o 
istorie pe care am construit-o și care ne-a 
construit la rindul ei. O istorie, al cărei 
puls bate mai intens după Congresul al 
IX-lea al partidului, odată cu alegerea ca 
secretar general a tovarăsului Nicolae 
Ceaușescu. 


Într-un sens mai restrins, dechiderea u- 
mană iniţiată la 23 August 1944 ne-a oferit 
şansa, pe care altfel nu as fi avut-o, de a 
participa la un act de «facere» care azi se 
numește cinematografie românească. Din- 
colo de limitele, de neimplinirile pe care 
sentimentul festiv nu trebuie sá le estom- 
peze, cinematografia noastră există datorită 
eforturilor tovarășilor mei mai virstnici, mai 
tineri sau din aceeași generaţie, există ca 
fapt practic cultural de netăgăduit. Dacă 
stau si mă gindesc, Imi este imposibil să 
mă imaginez altfel si, la drept vorbind, nu 
mi-ar face plăcere nici o altă variantă a 
propriei mele existente, rupte de destinul 
cinematografiei româneşti. Asta înseamnă 
mai mult de 25 de ani trăiţi, aici, filmele la 
care am lucrat ca redactor sau ca scena- 
rist, şedinţe, planuri tematice, muncă de 
director anistic. Ele inseamnă Secretul 
citrului, Primăvară fierbinte, Codin, A 
fost prietenul meu, Ultima noapte a co- 
pilăriei, Zidul.. etc... Înseamnă bucuriile 
şi necazurile prin care am trecut, prieteniile, 
certurile și Impácárile, oamenii care au fost 
şi care au murit... 

S-ar părea cà retrăiesc intuitiile copilă- 


fiii 


resti de acum 35 de ani: am impresia cà 
sint încă la început. 


Dumitu CARABÁT 


Cei care 
au pregătit viitorul. 


Adică 
prezentul nostru 


Nu ştiam , cind am debutat in cinemato- 
grafie cu Andrei Sabin din Străinul, în 
1963, dacă voi mai avea șansa să mă mai 
întîlnesc cu un asemenea erou. Şi iată că 
au trecut paisprezece ani, ani în care am 
aflat multe (aici le spun pe cele bune) 
pină la eroul din Ediţie specială, rol care 
cerea o anume experienţă de viață si me- 
serie. Şi n-a fost uşor să-l fac, pentru că 
era un personaj care a trăit prin anii '39, 
perioadă pe care n-aveam cum s-o știu 
decit din cărți, din povestiri si din alte filme. 
Dar n-am apelat la niciuna din aceste surse, 
ci m-am sprijinit numai pe scene u, pe 
regizor si pe intuiţia mea actoricească. 
Sigur că niște imagini din acea perioadă — 
aflate, nu trăite — se fixaseră în memoria 
mea și am încercat să intru cit mai posibil- 
adevărat în situația dată de scenariu și, 
treptat-treptat, să mă implic în viata perso- 
najului. Asta nu înseamnă că m-am jucat 
pe mine in film, ci, cu datele mele, am in- 
cercat să creez un om, la început nedecis, 
cu o meserie mai putin implicată politic, 
acel reporter la un ziar de senzaţie si în 
căutare de senzaţii, ajuns să cunoască niște 
oameni care nu căutau senzationalul, dar 
erau senzationali prin ceea ce făceau si 
astfel începe să înțeleagă că mai există 
şi altă lume, alte preocupări decit cele cu- 
noscute lui la rubrica mondenă sau la fap- 
tul divers. Oameni care luptau pentru li- 
bertate, pentru pline, cu arma în mină, 
riscindu-si viata. Oamenii care au pregătit 
viitoarele decenii ale existenței noastre. 
De fapt, acest personaj al meu era un caz 
de «prise de conscience». Un personaj 
care, în concluzie, alege această cale nouă. 
Dacă ziaristul din Ediţie specială recu- 
nostea și înțelegea încetul cu încetul va- 
loarea noilor idealuri umane, plătind recu- 
noasterea asta cu propria- viata, în loani- 
de mi-a fost dat să joc un comunist, un 
muncitor integrat în mișcarea comunistă, 
care încearcă să apropie oamenii — în 
speță pe loanide — de fascinanta idee a 
comunismului. Un personaj cu umor, cald 
— cred, sper — care nu azvirle lozinci, nu 
bravează, un calm, un liniștit, dar care 
crede cu patimă în ceea ce el știe că se 
va intimpla, mindru dar fara ostentatie, 
unul dintre pionierii construcţiei — la pro- 
priu și la figurat —a ceea ce ne înconjoară 
azi. Intenţia mea a fost să fac un comunist 
la «locul de muncă», iar locul lui de muncă 
era lumea înconjurătoare, așa cum era ea 
pe timpul acela, o lume in care se afla si 
loanide pe care vrea să-l cistige, conștient 
fiind că valoarea conținută a acestui arhi- 
tect poate face parte din primele cărămizi 
puse la temelia unei lumi, pe care nu numai 
că o visa, dar chiar o realiza Trebuie să 
recunosc că mi s-a oferit șansa să joc un 
tip de comunist de mare căldură si Inte- 
legere umană, un om convins că adevăra- 
tele valori trebuie păstrate, ocrotite, pro; 
tejate, cistigate pentru lumea viitoare care, 
în primul rind, avea nevoie de valori. Un 
comunist în sensul cel mai exact al cuvin- 
tului. Un om care lucra în prezent, cu ochii 
la viitor. 


Stetan IORDACHE 


Sentimentul drepturilor. 


Sentimentul datoriilor 


AI 35-lea an de la eliberarea țării. 

Sintem într-un an in care numărul de 
filme a crescut vertiginos, semn al împlini- 
ri şi prosperității României socialiste. A 
crescut numărul de filme pe care le pro- 
ducem şi, odată cu acesta,au crescut san- 


(Continuare in pag. 4) 


«Se poate spune cá cincinalul viitor asigurá condifiile necesare 


pentru ridicarea 


nivelului de trai al maselor, pentru realizarea unei calități noi a vieții materiale si 
spirituale a poporului nostru». 


Discutarea și aprobarea de către plenara comună a C.C. al P.C.R si a 

Consiliului Superior al Dezvoltării Economice si Sociale a Proiectului 

de Directive al Planului cincinal 1980—1985, moment hotăritor în istoria 

României socialiste pregătindu-se sà intimpine cel de al XII-lea Congres 

al partidului — reafirmă cu o clarviziune bazată pe cifre, posibilitatea 

realizării unei noi calități în toate sferele vieții economice, sociale, poli- 
tice şi culturale. Noua calitate a vieţii noastre materiale si spirituale e considerată de 
către secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în strălucita sa 
cuvintare de închidere a lucrărilor Plenarei din 4—5 iulie a.c. drept o lege obiectivă 
posibilă de realizat şi obligatorie pentru trecerea României socialiste la o etapă su- 
perioară de civilizaţie. La loc de cinste e situată în cadrul acestei revoluţii ce trebuie 
înfăptuită în ştiinţă, în cultură, în tehnică, activitatea ideologică si politică de educare 
a conştiinţei constructorului noii societăți. «Dacă ne propunem să transformăm 
societatea, să transformăm omul, să cunoaștem tainele naturii şi să o supu- 
nem, să ne propunem mai cu seamă să transformăm conștiința omului. 
Fără aceasta nu putem transforma nici societatea. lată de ce activitatea poli- 
tico-educativă de formare a omului nou este o problemă esențială a partidului 
nostru» preciza secretarul general al partidului. «Şi în activitatea în acest domeniu 
trebuie să se producă trecerea la o calitate nouă» — a spus tovarășul Nicolae 
Ceaușescu. 

Ce-ar insemna noua calitate — de concepție mai intii, și apoi de concretizare a ei 
la o modalitate artistică — pentru cei care, prin filmele lor, acționează atit de direct 
asupra constiintelor, încercind să modeleze profilul spiritual al omului nou — este, 
da, o temă de meditaţie pentru întreaga sufiare cinematografică. Este un prilej de res- 
ponsabilă reevaluare a ceea ce s-a făcut în ultima vreme în direcția impactului cu spec- 
tatorul. Este un prilej de a combate și mai ferm modul superficial în care unii cineasti 
concep discursul artistico-politic, metoda ilustrării searbede a unor lecţii de dirigen- 
tie, comoditatea distribuirii aceloraşi interpreti în același tip de personaj retoric-mora- 
lizator, prilej de-a ne declara împotriva acelui mod de a construi conflicte în serie din 
aceleaşi prefabricate (dramaturgice) montate într-un alt decor. «Tipizatele» la care 
producția industrială în serie recurge cu succes devin în arta (care își are și ea o latură 
tehnic-productivă ce nu trebuie să treacă însă înaintea momentului «creator»), pietre 
de moară de gitul realizatorului si al producătorului, în măsura in care îndepărtează 
publicul de pledoaria etică. Conflictele ori pseudo-conflictele văzute si răzvăzute nu 
mai pot exercita nici un fel de atracţie, ce să mai vorbim de o anume influență asupra 
cuiva? 

Ciudat e că mentalitatea aceasta de «tipizare», să-i zicem, tehnicizare a procesului 


Nicolae CEAUŞESCU 


de realizare a filmelor, în loc să se manifeste cum e firesc în sfera industriei cinemato- 
grafice pentru perfecționarea unor fluxuri de producţie, se manifestă în sfera concep- 
tual-creatoare, acolo unde originalitatea ideii, unicatul ar trebui să-şi spună cuvintul. 

Noutatea, originalitatea preocupă în cel mai înalt grad pe secretarul general al partidu- 
lui. Referindu-se la cercetarea științifică, tovarășul Nicolae Ceaușescu spune: 
«Nu putem merge înainte dacă ne mărginim să copiem, să reedităm ceea ce 
s-a făcut deja. Trebuie să pornim de la ceea ce s-a realizat pe plan mondial pen- 
tru a face noi descoperiri, pentru a merge înainte. Aceasta este știință nouă!». 
Astfel de principii devin pentru artă conditii vitale, sine qua non. «Desigur, e impor- 
tant să reeditezi ceea ce au făcut alții bun. Dar aceasta nu este știință», se preci- 
zează în acelaşi context. Pornind de aici, ne putem întreba şi noi: poate ea, reeditarea 
reeditarea a ceea ce au făcut alții si chiar noi înşine bun, dar mai ales reeditarea a ceea 
ce s-a făcut prost pină acum — să însemne cumva, în vreo concepție (mai veche sau de 
ultima ora) artă? Răspunsul vine de la sine. E clar că trebuie să învăţăm, să învăţăm din 
propriile succese, dar mai ales din propriile greșeli. «Pornind de la concepția noastră 
revoluționară despre lume, natură si societate, trebuie să punem la baza in- 
tregii noastre activități, o gindire științifică nouă, îndrăzneață, revoluţionară». 
Poate rămîne arta în afara acestei gindiri îndrăznețe, revoluționare? 

Să avem curajul să privim lucrurile în fata, cu realism și gravitate, asa cum ne învaţă 
partidul, stráduindu-ne a înțelege că trebuie să folosim rational nu numai suprafeţele 
de insámintat cu griu, dar si cele de insâmintat cu idei — idei noi, îndrăzneţe, pentru 
că numai asa vom putea tine pasul cu viața acestui secol. 

Dar, pentru a ajunge aici — la o competitivitate de fond gi nu formală — a produ- 
selor artistice, există o altă condiţie imperioasă relevată în documentele recente de 
partid: profesionalizarea. Pregătirea corespunzătoare, temeinică și nu de suprafață a 
tuturor celor trei sute de profesii cinematografice — incepind cu producătorul — care 
concură la realizarea unui film «Numai aga vom putea corespunde — ne amintește 
secretarul general al partidului. Numai așa ne vom îndeplini sarcinile încredințate 
de partid şi popor.» 

Sarcinile cinematografiei în anii ce vin, nu sint nici puţine, nici ușoare. Privite la 
timp si cu toată seriozitatea de către absolut toți factorii angajaţi în uriașa răspundere 
artistic-ideologică pe care o presupune această artă de implicare adincă în modelarea 
conştiinţei umane, aceste sarcini se pot implini. Şi cu siguranţă, chiar la parametrii 
materiali si spirituali ceruti de momentul actual. Condiţii există. Dar ambiţii? 


«CINEMA» 


Sintem fiii acestor ani incandescenti 


(Urmare din pag. 2) 


sele de afirmare, de înmulțire a debutu:: 
lor, de înnoire a cinematogratiei noastr: 
Pentru cà avem nevoie — si toti dorim acest 
lucru — de o cinematografie care să-și 
păstreze tinereţea, ochiul proaspăt asupra 
lumii şi vremurilor pe care le trăim. Tine- 
rete inseamnă dintotdeauna și competiţie, 
ambiţie de a ridica stacheta tot mai sus, 
de a tine pasul cu vremea, de a vibra la 
temperatura marilor evenimente contem- 
porane. Si totodată de a intra în competitie 
mondială, datorie pe care noi, cineastii 
României de azi, o avem încă de împlinit. 
Pădurea spinzuratilor, Duminică la ora 
6, Nunta de piatră, Filip cel bun, Cursa, 
Mere roșii, Dincolo de pod, Tănase 
Scatiu, Prin cenușa imperiuiui — ră- 
min repere ale cinematografiei noastre din 
acești 35 de ani, ale acelei stachete pe care 
avem datoria s-o menţinem dacă nu chiar 
s-o depășim. 


Nicolae MĂRGINEANU 


Mai presus de orice 


e dragostea de patrie 


Era băiatul vecinilor. Venise în permi- 
sie. Mai fusese rănit și ar fi putut rămine 
la vatră. El venise însă doar să-și mai vadă 
părinţii, rudele si prietenii. A doua zi de 
dimineaţă plecase Insotit de lacrimile ma- 
mei, spre Tatra. N-aveam să-l mai revád. 
Libertatea țării sale fusese mai presus de- 
cit prețuirea propriei vieți. Mamele fi cin- 
steau memoria amintind calitățile lui exem- 
plare, de copil bun. La auzul vorbelor lor, 
pe noi, cei mai mici, ne cuprindea un fior 
necunoscut pinà atunci. De cite ori mi-l 
amintesc, mă întreb fara voie, daca noi, cei 
rămași in viață, cinstim îndeajuns aceste 
jertte. Din ecourile acestor amintiri s-au 
născut, fără îndoială, nu o dată, imboldurile 
cele mai înalte, către cit mai bune infáp- 
tuiri. 

Pacea avea să se instaureze in lume, dar 
pentru independența si suveranitatea unei 
țări trebuie să lupte fiecare generație. Pa- 
tria ne cinstește In măsura în care noi in- 
sine ştim s-o cinstim. Aceasta este o lege 
a socialismului. lar pentru această cinstire 
venim, pe măsura forțelor noastre, cu fap- 
tele noastre de creație. lubită patrie, pri- 
meste-le cu încredere! Foloseşte forța sen- 
timentelor noastre, căci noi te iubim, așa 
cum te-a iubit băiatul din vecini. 


Titus MESAROȘ 


Un intelectual 


comunist 
în August 44... 


Mă gindesc adesea la voluptatea artis- 
tilor de a-şi căuta prin esaloanele vietii 
eroii. Sublime sint intilnirilé acestea, pri- 
vite din unghiul artistului. Vin ca o Incu- 
nunare, ca o izbindă, căci ele exprimă 
acordul, comunicarea, în planul conștiinței 
umane, într-un fel materializarea însăşi a 
înaltelor țeluri artistice. Nu cred sá tie ar- 
tist care să nu-l persecute... «secretul» 
acesta. 

Evident, cariera unui actor rămine punc- 
tată, îndeosebi, de acele creații legate 
structural de problematica epocii pe care o 
parcurge — suma acestora îl va reprezenta 
pină la urmă. De aceea actorul păstrează 
în memorie doar «puntile» acestea. 

Gindindu-mă adesea la valorile mele, si- 
tuez intotdeauna printre cele de seamă pe 
unul din rolurile realizat în cinematografie. 
Şi anume pe cel al lui Cristea, din filmul 
Serata (scenariul și regia: Malvina Ursia- 
nu), erou reprezentativ al intelectualitàtii 
comuniste din perioada grea a ilegalitàtii 
partidului nostru. Este, cred, si primul film 
la noi care s-a ocupat de pătura intelec- 
tuală, de aportul ei în frontul luptei antifas- 
ciste. Crisa reprezintă in Serata pilonu! 
central al tacticii comuniste pentru răstur- 
narea unor demersuri fasciste. Forța lu: 
este cu atit mai mare cu cit, implicat fiind 
aici şi pe plan sentimental si profesional, 
își riscă propria existenţă pentru ducerea 
la îndeplinire a misiunii încredințate. Jocu! 
credinţei si devotiunii, al spiritului de sacri- 
ficiu, îi dau măsura eroului. Discernămin- 
tul, inteligența și nu în ultimul rind intuiţia, 
tac din ei un comunist de nădejde într-o 
dramaturgie care parcă se nástea de la 
sine din seva adevărului și a esentelor 


4 


vieţii. Capacitatea sa intelectuală devenea 
astfel utilă si de neinlocuit într-o anume 
conjunctură social-politică. Era si rámine 
semnificatia majoră a eroului meu. 


George MOTO! 


Bucuria de a ține 


capul sus 


Noi, cei ce facem filme, avem obisnuinta 
de a privi. incă o dată sau chiar de mii 
multe ori, dînd pelicula înainte si Ίπαροι, 
istoria, viitorul film. 

Este interesant că prezentul este con 
fectionat din trecut, din cadre filmate izo- 
lat în zile diferite, în timp diferit si la locuri 
diferite. Dar dintr-o dată, aici, astăzi, tot 
trecutul acesta se îmbină, se leagă si 
devine la un loc prezentul, prezentul care 
miine, deci în viitor, va fi filmul marelu: 
public. 

Spuneam că noi, la mesele de monta; 
putem să întoarcem acest film si să-l 
vedem de mai multe ori, Inainte, înapoi 
să-l judecăm și... părţile rele să le îndrep- 
tám, părţile bune să le accentuám... 

Cind dai povestea vieţii înapoi, cînd pri 
veşti cu un ochi închis anii ce-au trecu! 
te gindesti ce-ai facut bine, ce-ai făcut 
prost si ai vrea poate ca cele bune sà fic 
mai multe, cele proaste să le tai, să uit 
ca la montaj. 

n anii ce-au trecut, au fost pentru mine 
şi nişte «burti», cum le spunem noi sec- 
ventelor în care filmul lincezeste, e lung si 
riscá sá plictiseascá spectatorul. Sint ne- 
mulțumit de anii în care am lucrat prea putin 
pentru film, pentru plastica. Am fost si din 
păcate mai sint încă antrenat în problem: 
administrative. 

Din anii buni mi-aduc aminte de bucuriil: 
pe care le-am avut atunci cind succesel: 
mele au devenit bucurii românești in tara 
si peste hotare. Este sentimentul cel ma: 


nobil atunci cind simți că, prin munca ta, 


ai adus un cuvint frumos pentru fara ta 
Mă gindesc la oamenii care m-au ajutat, 


la cei care m-au învăţat și mi-au dat prilejul, 


ca astăzi, cind dau filmul vieţii înapoi, sə 
tin capul sus. 
lon POPESCU GOPO 


Viitorul depinde 


de toti laolaltă 
si de fiecare in parte 


23 August 1944. Zi toridá. Má aflam c: 
tata intr-o baltá de lingá topitoria de in din 
Mangalia. Pe coama dealului stincos se 
scurgeau coloane motorizate de fascisti, iar 
colbul acoperise soarele, acoperise cerul. 
Simtindu-mi privirea speriatá, tata mi-a 
spus: «Nu-ţi fie teamă, se duc pentru tot- 
deaunal» Dar spaima alimentată de uruitul 
care ráscolea pămintul, nu mi-a trecut 
decit pe seară, cind zgomotul s-a Indepàr- 
tat și cind colbul destrămindu-se desena 
pe cer un imens curcubeu, avind în mijloc 
soarele ce cobora spre asfintit. Şi spaima 
aceea lungă de patru ani, care mi-a marcat 
atit de grav copilăria, s-a destrămat treptat 
si ea, lăsind in mine tot atitea semne de 
întrebare. Poate pentru cá mă aflam la 
răscruce de viață si tara la răscruce de 
istorie. Tot ce a urmat mi s-a părut firesc, 
poate pentru că istoria m-a cuprins și pe 
mine în viltoarea ei. Si firul istoriei s-a de- 
pănat adunindu-și apele într-un mare fluviu, 
cel al întregului popor, animat de un ideal 
comun, idealul făuririi unei lumi drepte, al 
unei Românii socialiste moderne către care 
ne călăuzește partidul nostru comunist. 

Si am răspuns prompt față de evenimen- 
tele fundamentale ale acestor trei decenii 
care au prefăcut viata țării Incît azi, la un 
bilanţ atit de lung, mă pot mindri. Mai precis 
mă simt «vinovat» de tot ceea ce este bun 
sau rău în viata noastră si știu că numai 
de noi depinde ca în fata timpului să stăm 
cu fruntea sus. 

Aproape trei decenii din cele cite s-au 
scurs de la 23 august 1944 le-am închinat 
propásirii filmului românesc, Invatind, reali- 
zind filme, predind celor tineri născuți în- 
tr-o Românie înfloritoare, ceea ce am preluat 
si eu de la inaintasi. 

23 August 1979. S-ar putea să fie ziua în 
care voi trăi emoţii la fel de puternice, cînd 
ultimul meu film, Clipa, va reprezenta 
România la un important festival internatio- 
nal cinematografic. Departe de tara, in 
acea zi, as dori ca bătaia inimii mele sà o 
simtiti aici, vibrind o dată cu inima întregului 


nostru popor. 
Gheorghe VITANIDIS 


talentul cin: 


La Bucureşti 


0 exigentá stimulatoare 


Majoritatea filmelo: 
prezentate de bucu- 
resteni in concursul inlerju 


detean al Festivalului «Cin- 
tarea Romániei» erau deja 
cunoscute și juriului si publi- 
cului din ultimele două edi- 
tii ale «Peliculei de aur». 
Asttel incit doar puțini au avut surpriza 
şi bucuria vizionărilor în premieră a unui 
film de excepție ca cel al fizicianului Corne- 
liu Dimitriu, intitulat Omul cu strung. Cu- 
noscutul cineamator bucureştean, făcind 
iarăşi dovada marelui său talent, reușește 
în citeva minute de proiecţie un emotionant 
poem dedicat muncii. Urmárindu-si eroul 
într-o zi de lucru, Dimitriu ne ajută să vedem 
dincolo de aparente, să pătrundem în lumea 
intimă a acestuia. Cineastul scrie emoții, el 
observă ceea ce nouă ne este ascuns, ci- 
teste si ne dezvăluie stări, moditică spațiile, 
sugerează niște legături nebănuite, fuzio- 
nează viață cu materie inertă, pe care omul 
o Insufleteste, descoperă bucuria creaţiei 
şi-o însoțește cu picătura de sudoare, cu 
oboseala mlinilor, condiționează omul de 
creaţia lui, într-un context pe care ni-l pro- 
pune indivizibil. 


O foarte bună impresie a făcut documen- 
tarul doctorului lon Sturza, Un medic 
român in Africa, prima producție pe care 
acest înzestrat cineast amator o face cu- 
noscută iubitorilor de film din Capitală. Cu 
un remarcabil dar de a povesti, discret și 
profund observator, autorul ne conduce pe 
niște meleaguri necunoscute, făcindu-ne 
să credem că am călătorit cu dinsul, alături. 


Cineclubul «Hermes», cuprinzind o serie 
dintre cei mai vechi si pricepuți cineamatori 
bucureșteni a convins si de această dată 
prin citeva filme de un bun nivel profesio- 
nal, ca și realizatorii de la Întreprinderea 
«23 August», prezenți în faza pe municipiu 
cu o selecție bogată, dar cam inegală. Do- 
cumentarul de productie. punct de referință 
al activității acestora, ca si al celor de la 
I. T. S., sau de la Intreprinderea de mecanică 
find, ar trebui însă să-şi găsească o expri- 
mare mai accentuat specifică, asa cum s-a 


telex Buftea 


000 Continuă să intre in producție 
filmele anului 1980. Si nu sint puține. In 
numărul trecut am anunțat un calup de 
9 filme nol. lată acum, alte 6 scenarii ce 
au luat drumul Buftei: 

Drumul oaselor, un film de aventuri,a 
cărui acțiune e plasată în ajunul revoluției 
de la 1848 Scenariul: Eugen Barbu gi Ni- 
colae Paul Mihail. Regia: Doru Năstase. 
Casa 5 

Fierul și aurul, un film In două părţi, 
despre primul rege al dacilor, Burebista. 
Scenariul: Mihnea Gheorghiu; regia: Sergiu 
Nicolaescu, Casa 5. 

Fată bună, fată rea, o interpretare foar- 
te liberă a basmului «Fata mosului si fata 
babei». Scenariul şi regia: lon Popescu 
Gopo. Filmul este o coproducție a Casei 5 
cu studioul Moldova-Film din R.S.S. Mol- 


dovenească (regizor Natasa Bodiul), iar 
partea de animaţie se va realiza la studioul 
«Soluz-multfilm» din Moscova 

Un saltimbanc la Polul Nord, un film 
inspirat de romanul pentru copii «Fram, 


ursul polam al lui Cezar Petrescu. Scena- 
riul: Vasilica Istrate; regia: Elisabeta Bos- 
tan. Casa 5. 

O lacrimă de tată, film de actualitate, 
într-un sat din Transilvania Scenariul: Pe- 
tre Sálcudeanu; regia: losif Demian, Casa 5. 

Rețeaua S, un film polițist, a cărui 
acțiune e plasată în zilele noastre. Scena- 
riul: Tudor Negoiţă, Mircea Gindilă. Regia: 
Virgil Calotescu. Casa Patru. 


€ € € Un spectator activ la meciul de 
tenis Suedia-Románia din cadrul Cupei 
Davis, regizorul Constantin Vaeni, care a 
inregistrat faze ale meciurilor pe peliculă, 
în vederea unui film de montaj despre te- 
nisul românesc, ce urmează să se realizeze 
la Casa Unu. 


reușit în filmele Referatul sau Veriticarea 
tehnică. Deasemeni filmul de reportaj care 
a cistigat o implicare mai decisă, dar a si 
inceput să semene îngrijorător de mult cu 
producții similare ale studiourilor profe- 
sioniste. 


Sigur pe mijloacele artei sale, lon Petcu 
de la cineclubul «Casa Scinteii» a oferit 
competiţiei două filme bune, dintre care 
unul, cel de protecţia muncii, a fost promo- 
vat în etapa finală. 


Consecvent cu preocupările și torta ará- 
tată în ultimii ani, cineclubul Academiei 
«Ștefan Gheorghiu» s-a prezentat cu o pro- 
ductie bogată, din cadrul căreia au fost 
distinse două filme, Gorunul, un poem 
cinematografic de profundá vibraţie si un 
reportaj care ocolește cu aratie schemele si 
căile bătute. 


Cu toate că au realizat și filme care-i vor 
reprezenta mai departe în etapa republica- 
nă, cineamatorii de la casele de cultură 
ale sectoarelor 1 si 8, harnici si talentaţi, 
au prezentat şi filme mai putin penetrante, 
ca idei noi, tratate «cumintel». Juriul a ales 
din selecția celor două cinecluburi un desen 
animat al «Ecran»-ului Circul lumii si un 
documentar de montaj al celor de la casa 
de cultură a sectorului 8, Somnul rațiunii 


Dar nu numai de la aceste cinecluburi se 
aștepta mai mult. În general s-a constatat 
că efortul de dobindire a unei orientări 
tematice judicioase, în bună parte împlinit, 
se cere conjugat mai ferm cu evaluări artis- 
tice la nivelul forțelor de care dispune 
cap'tala. 


Acestor forte reale trebuie însă sá li se 
adauge mereu altele. Tinerii bucureșteni 
care iubesc filmul, sint tot mai aşteptaţi pe 
platourile de lucru ale cinecluburilor bucu- 
restene. 


Andrei BLAIER 


Dintre filmele 
anului 1980... 


000 S-a tras primul tur de manivelă 
la Stop cadru la masá (scenariul: Stefan 
lures; regia Ada Pistiner, Casa Unu). In 
rolurile principale: Anda Călugăreanu, 
Aleksandr Kaliaghin (U.R.S.S.), Dorina La- 


zăr, Estera Neacșu (studentă I.A.T.C.), 
George Bănică. 


€ 99 Se află în pline filmări echipele: 
Zbor planat — pe șantierul Pecineaga, 
lingă Rucăr — (scenariul: D.R. Popescu; 
regia: Lucian Mardare; Casa Trei), Cine 
mă strigă noaptea? (scenariul: Rodica 
Padina; regia Letitia Popa; Casa Unu), 
Mijlocas la deschidere — șantierul naval 
Constanta — (scenariul: Mihai Istrátesc 
regia: Dinu Tănase; Casa Unu), Omul care 
ne trebule — filmări în București și la 
Curtea de Arges (scenariul: lon Bàiesu; 
regia: Manole Marcus; Casa Patru), 1848 
și Munţii în flăcări — filmează în jurul 
Sibiului și la Alba lulia (scenariul: Petre 
μα. regia: Mircea Moldovan; Casa 
rei). 


000 Două echipe care se află în pe- 
rioada de pregătire si care vor începe fil- 
mările la sfirsitul verii: Bună seara, Irina! 
(scenariul: Timotei Ursu; regia: Tudor Mă- 
răscu, Casa Unu) cu Valeria Seciu, Stefan 
lordache si Emil Hossu în rolurile princi- 
pale și Singur printre prieteni (scena- 
riuk Virgil Duda, Dumitru Solomon; regia: 
Cornel Todea; Casa Unu). În distribuţia 
acestuia din urmă Horaţiu Mălăele, Ştefan 
Mihăilescu-Brăila, Tamara Buciuceanu, Şte- 
fan Radof, Nicolae Manolache, Octavian 
Cotescu, Hamdi Cerchez, Adriana Tranda- 
fir, Ştefan Bănică, Virgil Ogásanu. 


R. PANAIT 


„Cintarea României“: 
matorilor inainte de proba finală 


La Herculane 


Sentimentul dominant: încrederea 


sHiercules'79 


Recoltá bogatá in filme si premii 


inema 


La Herculane a avut loc 
cea mai interesantã si pasio- 
nantá intilnire din cite a pri- 
lejuit faza interjudeteaná a 
Festivalului «Cintarea Romà 
niei». Dar si cea mai grea 
Interesantă, pentru că ea a- 
duna trei județe de tradiție în mişcarea de 
cineamatori — Timiş, Caraș-Severin si 
Hunedoara. Pasionantă, pentru că în mod 
normal, fiecare — dar mai cu seamă Timi- 
sul şi Caras-Severinul — au venit cu se- 
lecţii solide, bine acoperite, pe toate genu- 
rile. Greul a rămas pe umerii juriului, pus 
în fața unui număr impresionant de filme — 
43 — în majoritate bune și foarte bune. 
Finalmente, tot cifrele sint în stare să 
creeze o idee despre seriozitatea cu care 
s-au pregătit cele trei județe pentru această 
intilnire şi despre tensiunea confruntării: 
din cele 15 filme aduse de Timiș, 12 au 
intrat în finală; din cele 19 ale Caraș-Seve- 
rinului, au rămas 11; din cele 9 ale Hune- 
doarei, s-au ales 7. În mod cert, criteriul 
nu a fost cantitatea, ci calitatea. Şi acum, 
filmele în ordinea prezentării lor în con- 
curs. 


Timișul: experiența «veteranilom plus 
elanul tinerilor 


Din Timiş am să încep cu C.F.R.-Timi- 
soara, unul din primele cinecluburi înfi- 
intate în ţară Animatorul său, Sandu Dra- 
gos, a venit cu un reportaj organizat bine 
în jurul ideii sugerată de titlu: Spirit mun- 
citoresc, dar nu îndeajuns sprijinit cu 
argumente artistice, drept care nu a cucerit 
dreptul de a merge mai departe. Acest drept 
si l-a cucerit cu Revărsări — film jucat, 
care, pe fundalul unor imagini filmate în 
timpul inundaţiilor, povestește încercarea 
de salvare a unui bătrin, care nu vrea să-și 
părăsească locuința năpădită de ape, pen- 
tru că el trebuie să-și privegheze soția... 

Restul selecţiei acestui cineclub de nă- 
dejde, care este C.F.R.-Timişoara, mi s-a 
părut exemplar mai ales pe linia încurajării 
tinerelor talente. 

Oameni de nădejde se intitulează, de 
altfel, un excelent documentar jucat, sem- 
nat de Georgeta Vladi, jucat de copii, co- 
piii unui bloc, care au crescut o dată cu 


el, «chiar dacă el e ceva mai bătrin decit 
mine» — cum mărturisește cu umor si 
orgoliu, comentatorul de-o schioapá al 
filmului. S-a intimplat a doua oara de 
Vasile Moise, film de protecţia muncii, 
dar fără uscăciunea presupusă de o ase- 
menea tematică, care povesteşte în imagini 
vii cinematografice, cum a fost nevoie de 
un al doilea accident (nu grav, pentru că, 
sintem preveniti, aici la Întreprinderea «Arta 
textilă» nu sint accidente grave), pentru 
ca să se instaleze o simplisimă apărătoare 
de tablă. Cuiul lui Pepelea... Vechituri, al 
foarte tinărului amator, lonel Ples, un mic 
moment de meditație asupra timpului în 
luptă cu el însuși, cu Invechirea lui, dar și 
cu «vechiturile» din jur, un film de obiecte 
animate si in sfirsit, Poem dinamic de 
Tet Emanuel, trecut in program la categoria 
«experimental», categorie inexistentă in re- 
gulamentul concursului, din pácate, dar 
ușor incadrabil la «poem cinematografic» 
— pentru că, de fapt, este un poem. Un 
poem cuceritor prin candoarea cu care po- 
vestește, într-o tehnică grea — filmări com- 
binate, personaje si animaţie — cum începe 
draaostea între un băiat şi o fată. 

Din cele patru filme prezentate in concurs 
de «Cineclub '70» al Casei de cultură a 
Municipiului Timişoara, au rămas în finală 
trei. Toate poartă semnătura lui losif Costi- 
nas, semnătură si ea binecunoscută in 
lumea cineamatorilor. Măsuratul oilor la 
Birlova — film etnoarafic realizat in mare 
parte cu mijloacele ciné-vérité-ului ei cu o 
vizibilă plăcere pentru detectarea detaliilor 
psihologice; După 50 de ani — reportajul 
intilnirii între foștii elevi ai unei școli acum 
bătrîni, unii mai căzuți, alţii mai vioi, unii 
mai trişti, alții încă veseli, filmati cu aceeaşi 
grijă pentru detaliul care diferenţiază chipuri 
si caractere, dar si cu intenţia clară de a des- 
prinde, cu tandrete și luciditate, portretul 
exact al unei virste; Lumină si întuneric — 
de data asta chiar ponret, portretul unei pro- 
fesii şi al unu profesionist, un chirurg of- 
talmolog — realizat impecabil, cu mijloa- 
cele documentarului artistic. Tot un portret 
şi tot dublu, al unui om și al unei meserii 


(Continuare in pag. 10) 


Eva SÎRBU 


Ca în fiecare an, sfirsitul 
lunii iunie adună la Herculane 
cineaștii amatori din toată 
tara, îndrăgostiți de etnologie 
și turism, la festivalul — tra- 
ditional de acum — fiind 
'a a 6-a editie — HERCULES. 
Organizat sub auspiciile Consiliului jude- 
tean pentru Cultură si educaţie socialistă 
$i a Oficiului judetean de turism — Caras- 
Severin, întilnirea cineamatorilor a avut 
loc în cadrul unui amplu festival cultural- 
artistic interjudețean, dedicat aniversării 
a 35 de ani de la eliberarea României de 
sub dominația fascistă şi întimpinării Con- 
gresului al XII-lea al Partidului Comunist 
Român. 

Juriul compus din: Alecu Croitoru, regi- 
zor, preşedinte al juriului, Bob Călinescu, 
regizor, Emilian Urse, arhitect Nicolae Lu- 
ca, reprezentantul Publiturismului, Adrian 
Stepan, jurist,reprezentant al Comitetului 
județean Caraş-Severin al Partidului Co- 
munist Român, Mihai Copáceanu, presedin- 
te al Filialei AAF Banat, Petre Sfercocea, 
maistru otelar, Erou al muncii socialiste, 
Stefania Matcovschi si subsemnatul, vi- 
zionind cele 46 de dia-tonuri prezentate 
de 18 cinecluburi din 13 judete si cele 30 
de filme prezentate de 21 de cinecluburi a 
acordat urmátoarele premii: 

La categoria etnologie. Premiul | dia- 
tonului: Mobilierul pictat din Virghis — 
realizat de Josza Francisc — Tirgu Mureş; 

Premiul Il: Alaiul primăverii, diaton 
de Mihai Nicolae, cineclubul «Reflex» Bra- 


sov; 

Premiul Ill: nu s-a acordat. 

Categoria turism: 

Premiul | — ex-aequo diatonurilor: Rec- 
viem, realizat de Gheorghe Lorint si Emil 
Mateiaș din Oţelul Roşu si Toamna la 
Stupca, de Emil Butnaru de la fotoclubul 
Combinatului minier Gura Humorului. 

Premiul ll — Răsăritul soarelui la 
Găina, de Florin Hornoi, cineclubul «Ate- 
lier 16» Arad. 

Premiul IIl: Scărișoara, de losif Vieh- 
man din Cluj-Napoca : 

Marele premiu al Festivalului s-a acor- 
dat filmului Adincul rost al pámintului 
realizat de Emil Mateias, Nicolae Negrutiu, 
lon Mato si Adrian Stepan de la cineclu- 


bul «Semenicul» din Resita. 

Premiul special al juriului: Muncile 
lui Hercules realizat de Norbert Taugner 
de la cineclubul «Oţelul Roșu». 

Premiul Asociaţiei Cineaștilor din 
România s-a acordat ex-aequo filmelor: 
Adincul rost al pămintului și Punct, 
contrapunct, realizat de Ovidiu Negrutiu, 
Adela Mateiaș și Eugen Posteucă de la 
cineclubul «Alfa» al secţiei externe Oţelul 
Roşu a Şcolii populare de artă Reșița. 

La categoria etnologie 

Premiul |: Țesutul din cinepá, reali- 
zat de Gheorghe Sabău de la Cineclubul 
«Atelier 16» Arad. 

Premiul Il: nu s-a acordat. 

Premiul Ill: S-a acordat ex-aequo fil- 
melor: Bărbaţii iernilor noastre de lonel 
Bujor de la cineclubul «Getusa» Deva si 
La viltoare de Gheorghe Eftimescu, Mir- 
cea Vilcu si lon Negoiţă de la cineclubul 
«Cinéstudio8» Bucuresti. 

Mentiune: — Bondite si altite de 
Mihaela Postelnicu de la Cineclubul Scolii 
generale din comuna Vama — Suceava. 

La categoria turism 

Premiul | s-a acordat ex-aequo filme- 
lor: Dulce Bucovină — realizat de Mihaela 
şi Mihai Postelnicu de la cineclubul «Ra- 
rául» din Cimpulung Moldovenesc; Istorie 
— autor Nicolae Mandea, de la cineclubul 
«Gaudeamus» din Timişoara. 

Premiul Il: Pe urmele arhitecturii an- 
tice din Buhara, realizat de Emil Grosu 
de la cineclubul «Şantierul Platformei Chi- 
mice», din Tg. Mureş. 

Premiul Ill: vizită la Lublin de 
lonel Bordeianu, cineclubul Căminului cul- 
tural din comuna Bivolari-lasi. 

Studioul de animație al Televiziunii 
române și Casa de cultură a stațiunii 
Băile Herculane au acordat cite un 
premiu filmului: Muncile lui Hercules 
— autor Norbert Taugner. 

Premiul Comitetului Central al U.T.C. 
a fost decernat filmului istorie — de 
Nicolae Mandea. 

Premiul Biroului de turism pentru ti- 
neret al U.T.C. a fost acordat filmului Ah, 
Delta, Delta, de Cornel Vălea de la cine- 
clubul «Reflex» Brasov. 

(Continuare in pag./T0) 
Mircea IVA 


Nu sint eroii principali ai filmului. Dar sint dintre cei care, urmindu-si fi- 

reasca traiectorie in dramaturgia filmului, oferă încă o confruntare eroinei, 

aflată în căutarea adevăratei identități morale. Lucia Ștefănescu și Euse- 

biu Ștefănescu in Cine mă strigă noaptea? Scenariul: Rodica Padina. 
Regia: Letiţia Popa (Casa Unu) 


M 


Tineri de curind intrați în producție si problemele integrării lor într-un 

colectiv de muncă, iată doar una din temele de investigație pe care și le-au 

propus scriitorul D.R. Popescu şi regizorul Lucian Bratu în filmul Mireasa 

din tren (Casa 5) (actorii Vasile Morariu. Radu Gheorghe și Radu Vaida în 
mijlocul unui grup de interpreți neprofesionisti) 


tp ME ο να 


9/010Ν n2$s9J)Un(] :0104 


entru lon al patrulea film. dar Nu va fi o comedie. dur nici un film lipsit de umor É Manole Marcus: «Pledoarie pentru 
nu si al patrulea scenariu... p (Jean Constantin si Ovidiu Schumacher) § filme simple. cu oameni obișnuiți» 

| „ || a — — e e 

| + H —— 

| oe 1 Omul care ne trebuie 

| scenaristului II 


zilelor 


101 


n lume foarte la 


i 
E 


IJALA 


L AN 


AAA FE, — — T — 


Oameni „neobisnuit 
de obișnuiți” - 


torulu 


ac Lor u 


] 
d LE 1 
| Lumina palidă D durerii şi Cumpăna | 
— —— — — — — — — | 
| Două roluri principale in două filme diferite. l-am rugat pe fiecare din inter- 


pretii lor, Violeta Andrei (in filmu! Lumina palidă a durerii, scenariul George | 
Macovescu, regia lulian Mihu) şi Ovidiu luliu Moldovan (in tiimul Cumpăna, 

scenariul Horia Pătraşcu, regia Cristiana Nicolae) — sá schiteze portretul oer? 
sonajului pe care-l interpretează. | 


vatatoarea din Limina palidă a du- 
rii. un rol important in filmografia 


eger - si romantic, straniu si derutan 
actritei Violeta Andrei | yan ` Sii 
| Moldovan in Cumpăna!) 


| Să vorbim | 


|| despre noi, jucind:.. | 


umite fils 
1 Mihu Imi 


GO de ani de cinematografie sovietică 


ra 


Filme pentru 


Cimp al tuturor contradictii- 
lor si, adesea, al subiectivis- 
mului celui mai dezinvolt, te- 
ren de infruntare al unor teo- 
ri uneod opuse cu privire 
chiar la ceea ce e esențial — 
particularitàtile specifice ale 
arte cinematografice si sensurile raportu- 
lu operà-spectatori — istoria cinematogra- 
fului n-a reuşit piná acum sà degajeze decit 
prea putine adeváruri care sá pará indiscu- 
tabile și să se bucure de o adeziune unani- 
mă. Unul dintre acestea privește cinemato- 
grafia sovietică,pe care toată lumea o con- 
sideră printre cele mai bune din toate cine- 
matogratiile lumii. Aprecierea este cu atit 
mai meritorie cu cit filmul sovietic nu cu- 
noaste, dincolo de hotarele sistemului so- 
cialist, o difuzare corespunzătoare înaltei 
sale valori și nici nu beneficiază, în aceleași 
largi zone, de suportul unor elemente extra- 
artistice, mai ales publicitare, care favori- 
zează alte cinematografii. 

Cum e si firesc, această situație a fost 
explicată de către unii şi alții în fel si chip. 
S-au invocat criterii etno-psihologice, mer- 
gindu-se pină la câutarea anumitor trăsă- 
turi comune între ruși şi americani (ce! doi 
mari lideri ai artei cinematografice), s-a 
scos în evidenţă relaţia de continuitate între 
literatura si cinematografia rusă, s-a sub- 
liniat rolul hotăritor al condiţiilor social- 
politice (ceea ce e, desigur, foarte adevă- 
rat), deși aplicarea simplistă a unui ase- 
menea criteriu nu poate explica înflorirea 
excepțională a artei cinematografice în 
tări cu condiţii social-politice radical deo- 
sebite (de exemplu, S.U.A., Japonia, Italia). 
Fapt este că de-a lungul a multe decenii — 
să nu uităm că anul acesta se împlinesc 60 
de ani de existenţă institutionalizatà a cine- 
matografiei sovietice — de-a lungul unei 
istorii frămintate și complexe, arta filmului 
din Uniunea Sovietică a știut să se regene- 
reze perpetuu, să scoată, una după alta. 


0 


Lo 


generații de creatori exceptional — de la 
Eisenstein la fratii Mihalkov — si, mai ales, 
să păstreze de-a lungul multor vicisitudini, 
anumite trăsături proprii, care-i dau un aer 
inconfundabil, o marca unică. 


Istoria ca un strigăt 


Nu prin situarea în cadrul vreunei mode 
generale ci prin acest aer inconfundabil, 
filmul sovietic și-a găsit întotdeauna drumul 
spre sufletele spectatorilor si a putut exer- 
cita o indiscutabilă influență asupra con- 
ştiinţei publicului și asupra multor creatori 
de seamă din lumea întreagă. 

Dacă ne gindim, de pildă, doar la operele 
marilor artiști din prima generaţie a cine- 
matografiei sovietice, la operele unor S.M. 
Eisenstein, V. Pudovkin, Dziga Vertov, A. 
Dovjenko (ca să nu citám dech piscurile), 
vom observa indatá cá aceastá influentá se 
datorește nu numai faptului cá avem de-a 
face cu operele unor autori geniali (deși și 
aceasta are o importanță considerabilă), 
ci mai ales faptului că acești autori, asi- 
milind admirabilele tradiții ale cinemato- 
grafiei ruse prerevolutionare si ale litera- 
turii și artei de avangardă ale anilor '10 și 
20, preluind fundamentalele descoperiri in 
materie de montaj cinematografic ale lui 
D.W. Griffith, insufletiti de patos revolutio- 
nar, aduceau realmente pe ecran ceva nou, 
insolit, ceva așteptat și neașteptat în ace- 
lași timp. Era vorba, bineinteles, si de o 
mare noutate pe plan formal (mai ales în 
ce privește montajul sau maniera de joc a 
actorilor) dar, mai ales, de un mod nou de 
a privi istoria (ca un strigăt — la Eisenstein 
sau ca un cintec — la Pudovkin), de a mișca 
masele, de a întruchipa ideile — inclusiv 
cele mai abstracte si mai profunde — în 
imagim cinematografice, de a da caracte- 
rului popular al filmului, caracter evident 
incă de la Lumière si Méliès, un sens deo- 
sebit, superior din punct de vedere estetic 


festivaluri: Cracovia'79 


0 tonică 


O timpurie vará fierbinte, risipind contu- 
rurile cetoase si umbrele reci ale turlelor 
si crenelurilor ce străjuiesc orașul Craco- 
via, a fost anul acesta decorul celor două 
testivaluri consacrate filmului de scurt- 
metraj. Cel national, aflat la a XIX-a ediţie 
şi cel internațional, la a XV-a, a selectat 
filme care, apartinind genului documentar, 
de animaţie sau de ficțiune, au în comun 
strădania de a se exprima clt mai concis, 
acest atribut vizind nu numai durata, cit 
mai ales expresivitatea densă a fiecărei 
imagini. Constatarea oarecum meteoro- 
logică pusă în fruntea acestor însemnări 
nu este Intimplátoare. Gindindu-má la o 
apreciere laconicá şi sugestivă care să 
caracterizeze intreaga ediție, am găsit ime- 
diat o analogie cu senzaţia de claritate trăită 
în seninele zile de vară. Selecția dedicată 
«secolului al XX-lea» a reunit genera! 
filme marcind o atitudine lucidă faţă de 
epocă, afirmatà, fie de vocaţia realistă, fie 
de viziunea critică. 

Luciditatea și nevoia unor repere valorice 


senzaţie de claritate 


de anvergură și-au pus amprenta și asupra 
cadrului organizatoric al festivalului care 
nu s-a concretizat numai în competiţia 
propriu-zisă. Retrospectiva dedicată avan- 
gardei, cea a filmului documentar polonez, 
proiecţiile de informare dedicate festivalu- 
lui de la Oberhausen, animației canadiene 
sau regizorului Kazimierz Karabasz sint 
manifestári paralele apárute din dorinta de 
a da amploare cunoasterii genului, de a-i 
confrunta izbinzile de ieri si de azi. Atenţia 
a fost polarizată însă de competiție, care a 
reusit nu atit sá impuná numele unor reali- 
zatori (In general afirmati cu alte prilejuri), 
cit să confirme prestigiul unor școli natio- 
nale. Filmele poloneze, iugoslave și cana- 
diene au impresionat prin amprenta lor 
inconfundabilá, prin consecvenfa preocu- 
părilor tematice si stilistice. 


Dana DUMA 


(Continuare In pag. 14) 


ament. ` 


Simplitate. 
Căldură. 
Umanism. 
O tradiție 
generoasă 
revitalizată 
de fiecare 
nouă 
generație 


si ideologic, de a descoperi brusc fațete 
neașteptate ale omului în acțiune. 

În fond, nimic esenţial — în coordonatele 
majore, bineinteles — nu s-a schimbat in 
evoluția ulterioară a cinematografiei so- 
vietice, in operele maestrilor din generatia 
a doua (desigur, această delimitare pe ge- 
neratii este subiectivă şi într-o oarecare 
măsură arbitrară, căci creatori din toate 
generațiile au continuat să lucreze simul- 
tan), un Ermler, Trauberg, Kozintev, Kule- 
sov, Nikolai Ekk, fraţii Vasiliev si mai ales 
Heifitz, Romm si, cel mai bun, Mark Don- 
Skoi, din generaţia treia (cea care s-a con- 
fruntat cu cele mai mari dificultáti), un Ciuh- 
rai, un Kalatozov si alţii, si, In sfirsit, din 
ultima generatie din care am aminti pe 
Tarkovski, Paradjanov, Andrei Mihalkov- 
Koncialovsk si Nikita Mihalkov, Suksin, 
Larissa Sepitko si, printre cei din republicile 
unionale, pe Josselani, Danelia, Mihelian 
sau Loteanu. Desigur, importanța căută- 
rilor formale a căpătat o pondere mai re- 
dusă, reflectorul atenției s-a îndreptat mai 
muk asupra eroului individual, reflex al 
conştiinţei colective dech asupra «eroului 
colectiv», nevoia de a povesti a trecut Ina- 
intea nevoii de a soca, dar însemnătatea 
acordată omului ca material primordial si 
finalitate absolută a operei de artă a con- 
tinuat să se afle mereu în centrul preocu- 
părilor creatoare ale făuritorilor filmelor 
sovietice. 

A ajuns aproape un loc comun afirmația 
de atitea ori repetată că firul roșu al cine- 
matografiei sovietice este umanismul. Dar 
există umanism și umanism. Nimic mai 
străin operelor celor mai bune, mai auten- 
tice ale artiştilor sovietici decit conside- 
rarea omului drept o entitate abstractă sau 
dech atitudinea paternalistă faţă de oamenii 
simpli. În cele mai izbutite creaţii cinem: 
tografice, urmind o tradiţie care vine de 
departe, de la Tolstoi, de la Dostoievski 
de la ceilalti mari maestri ai literaturii ruse, 


Gala de filme ale tinerilor cineasti din 
America Latină, care au urmat cursurile de 
regie si operatorie la 1.A.T.C. în ultimii ani, 
gală prezentată recent la Casa studenţilor 
din București, a stat sub semnul unei 
conştiinţe treze. Sub semnul Revoluţiei, 
sub semnul lui Che Guevara, cel care 
spunea că «orice om adevărat trebuie să 
simtă pe obraz palmele pe care le pri- 
meste pe obraz oricare alt om» si care 
le scria în ultima scrisoare copiilor săi: 
«Mai presus de orice, fiţi totdeauna sen- 
sibili la orice nedreptate care se comite 
în orice parte a lumii. Aceasta e calitatea 
cea mai de preț a unui revoluționar». 

Elegie, filmul din anul in al lui Luis 
Roberto Vera Varga (Chile) — absolvent 
al secției de regie la clasa profesorului 
Geo Saizescu — film vorbit în limba spa- 
niolă, a cărui imagine este semnată de 
Pedro Fernando Ramirez (Chile) — absol- 
vent al clasei de operatorie, protesor 
George Cornea — trimite la memoria lui 
Che Guevara nu numai prin motto-ul de 


oameni de toată ziua, numai aparent «sim- 
pli» sint vázuti si iubiti dinăuntru, din mij- 
locul vieţii lor, deseori nespectaculoase, 
niciodată prea «simpli». 


Fără prejudecată, despre sentimente 


Filmul sovietic a reabilitat noţiunea de 
suflet, noţiune astăzi parcă abandonată de 
psihologii si estetii care se vor cei mai mo- 
derni. Într-o lume in care personajele epocii 
literare si cinematografice sint privite a- 
proape exclusiv — uneori cu o finețe si o 
profunzime absolut remarcabile — sub ra- 
portul comportamentului, oamenii din fil- 
mele sovietice sint, înainte de toate, suflete. 
Prin ce are mai bun, cinematografia sovie- 
tică dezminte vestitul adagiu după care cu 
sentimente frumoase nu se face artă ade- 
vărată si se avîntà, fără complexe, fără jenă 
intelectualistă în lumea marilor sentimente, 
simple, adevărate, eterne. În filmele sovie- 
tice se mai vorbește — şi se vorbește cu 
talent — despre bunătate (alt termen de- 
suet), despre cinste față de sine-insusi, 
despre curajul de toate zilele, despre nai- 
vitatea fetelor, despre durerea înăbușită a 
femeilor părăsite, despre plinsul copiilor, 
despre poezia nesfirsitá a unui obraz de 
femeie obosit de muncă si de ani, despre 
tristețea primelor fire albe din părul celor 
ce se iubesc. Ar părea că tocmai în cine- 
matografia care se vrea cea mai militantă, 
cea mai angajată, trăim renașterea unui 
anume fel de intimism. E poate adevărat 
dar în același timp — și în aceasta constă, 
credem, una dintre particularitátile filmu- 
lui sovietic, una dintre acele trăsături care-l 
inserează att de pregnant în epocă si 
cared deschid cái atit de largi spre inte- 
legerea si adeziunea spectatorilor — e vor- 
ba de un intimism care nu înseamnă 
deloc abstragerea din realitate ci, dimpotri- 
vá, presupune angajarea responsabilá in 
confruntárile cele mai fierbinti ale epocii. 
Operele cele mai însemnate ale cinemato- 
grafiei sovietice contemporane realizează 
sinteza — aparent imposibilă din punct de 
vedere logic — dintre intimitate și epopee. 

Pe bună dreptate s-a vorbit, de asemeni, 
despre caracterul popular al filmelor so- 
vietice. Si în această privință intervine o 
trăsătură particulară. Indeobste se consi- 
derá că o operă profundă, rafinată, folosind 
modalităţi de expresie noi nu poate fi abor- 
dată și înțeleasă dech de la un anumit ni- 
vel de intelectualitate în sus. Or, la cele mai 
reprezentative filme sovietice, inclusiv la 
acele din care nu lipsesc căutările formale, 
Indráznelile creatoare, rafinamentul expre- 
siei, primul strat de înțelegere, «prima lec- 
tură» cum se spune, permite nu numai se- 
sizarea aspectelor de suprafață, a cana- 
valei anecdotice ci ne introduce, fără reti- 
cente,in însăși esența operei. Prima lectură 
nu contrazice si nu se distanțează pină la 
ruptură de lecturile următoare mai adinci, 
mai nuanfate. Fără a considera că tot pu- 
blicul este o apă și un pămint, că în cadrul 
lui nu există ierarhii de cunoaștere, Intele- 
gere şi satisfacție estetică, cei mai buni 
dintre cineaștii sovietici nu privesc nicio- 
dată accesibilitatea ca o concesie. Ceea ce 
ei refuză, principial si practic, este nu rafi- 
namentul ci elitismul. 

Ne-am oprit asupra a două trăsături — 
printre altele, poate nu mai putin importante 
— ale filmului sovietic, pentru că acestea îi 
subliniază caracterul de durată, nedepen- 
denfa de mode și gusturi vremelnice. E 
evident că pe această linie, pentru filmul 
sovietic vor exista totdeauna în lume spec- 
tatori. H. DONA 


. A. T. C. Gala studenţilor din America Latin: 


Mai presus de orice: 
sá nu fim indiferenti! 


pe generic, sau prin faptul cá medicul sa 
tului, revoluționar fiind, este ucis miseles 
te. Imaginea, de o poezie densă, simbolu 
rile care conduc la o explicită metatorá — ε 
luptei care continuă — creează o atmosfe 
ră emoţionantă, de patos conţinut şi con 
ferá filmului un caracter de omagiu pos 
tum, dar si de manifest mobilizator în ace- 
lasi timp. 

Regizorul Luis Roberto Vera Varga se 
dovedeste a fi un autor angajat si in cele- 
latte două filme prezentate. Chipurile de 
Intrupare a revoltei, momentele dramatice 
în care omul este nevoit să-și asume desti- 
nul, clipele suspendate între viață si moar- 
te, par a fi temele sale predilecte. Fără a 
avea inhibitii în fata ideilor grave, majore, 
tonul regizorului este ofensiv, pe alocuri 
deciamator sau patetic, dar niciodată ineri 
sau gratuit «indiferenți din toate ţările 
treziti-vál» este insertul filmului realizat in 
anul Ill şi intitulat În aceste vremuri, 
(imaginea Andrei Zincă, absolvent al sec- 
tiei operatorie la clasa profesorului George