Michel Zevaco — Eroina

MICHEL ZEVACO 


MICHEL ZEVACO 


EROINA 


(ANN AIS) 


Cap. |. 

Annais de Lespars. 

SINGUR, NEMIŞCAT, în splendidul decor al acelui salon 
somptuos, rigid sub hlamida-i-roşie ale cărei dantele şi 
diamante valorau. Un milion şi jumătate de lire, părea unul 
din întunecatele şi măreţele personaje pictate de Philippe 
de Champagne, pe care durerea l-ar fi făcut să trăiască o 
clipă şi să coboare din rama lui de aurCu o mână e rezemat 
de spătarul unui fotoliu, iar cu cealaltă îşi acoperă ochii, 
căci el e unul din aceia câte fac să plângă o lume, dar căruia 
nimeni nu trebuie să-i vadă lacrimile-E încă tânăr. Mustaţa 
şi ciocu-i regal sunt negre, figura fină şi violentă, cu o 
frunte mare, netedă, foarte palidă. Atitudinile lui obişnuite, 
dezvăluie sentimentul-excesiv ce le provoacă: orgoliul în 
liniştea aceea adâncă, el visează şi plânge. Acest om, poartă 
un nume formidabil. Richelieu! 

Palatul Cardinal de-abia a fost isprăvit şi în acea dimineaţă 
a lui Martie 1626, Richelieu, îl inaugurează printr-o 
sfeştanie solemnă, pe care o va sluji el însuşi în capela 
palatului, unde a invitat toată Curtea, prietenii şi duşmanii 
lui; pe toţi, pentru a le arăta fastul lui şi a-i fascina cu 
bogăţiile sale. Şi iată că tot în această clipă, el e chinuit de 
un gând: 

— Şi ea nu vine! Ca pe un lacheu, m-a înştiinţat printr-un 
lacheu că puţin îi pasă de această ceremonie, consacrarea 
puterii mele! Ea mă zdrobeşte cu disprețul ei. Umilit, învins, 
înjosit de această femeie, eu care am încătuşat un regat 
întreg! Oh! Regina mea! Ce să fac? Ce acţiune să mai 


întreprind? De ce glorie să mă mai acopăr, pentru ca în 
sfârşit să fiu băgat în seamă de tine. Un viitor splendid, 
toate plăcerile bogăției lui şi viaţa lui chiar, pentru o privire 
a ta, Ana de Austria! Dar s-a sfârşit nu are să vină. 

În această clipă, o voce alături de el murmură: 

— Monseniore, Majestatea Sa Regina a sosit în capelă! 
Cardinalul tresaiAân faţa lui se înclină un călugăr cu faţa 
osoasă, colţuroasă, cu un surâs cinic sau nevinovat pe buze; 
cu privirea naivă sau obraznică şi cu nu ştiu ce atitudine de 

spadasin sub anteriul lui, un vlăjgan de capucin, lung şi 
slab, care miroase a spion de la o leghe depărtare. 
Richelieu, foarte palid, îl apucă de braţ pe călugăr şi spune 
dârdâind: 

— Corighan! Corignan! Ge spui tu? 

— Spun, că o veţi vedea, oferindu-vă primul său surâs. 

— Nu te înşeli? Bâlbâi Cardinalul 

— Eu vă spun, că dacă doriţi, e a dumneavoastră! 

— Monahule! Monahule! Îţi pierzi capul. 

— Haideţi dar, Monseniore! Fratele Corignan cred că v-a 
dovedit că îşi cunoaşte meseria. Ştiu să văd, să ascult, şi la 
nevoie, să spun un cuvânt 

— Tu ai de spus ceva! Freamătă Richelieu. Să vedem! Ce 
vrei să spui? - 

— Monseniore, vin acum de la Luvru şi acolo am văzut-o 
pe D-na de Givray. Ambasadoarea Voastră, acreditată pe 
lângă Regină. Ascultaţi Eminenţă: Caterina cea Mare a avut 
palatul Tuileries; Regele îşi are palatul său, Luvru; Maria 
de' Medicis are palatul Luxembourg. Singură Ana de 
Austria nu are nimic! Şi d-voastră Monseniore, d-voastră 
aveţi, mă auziţi? D-voastră aveţi acest palat, majestuos ca 
Tuileriilc, mare ca Luvrul şi elegant ca Luxembourgul. 

— Oh! Bâlbâe Cardinalul înfierbântat Ce vis! Ah! Dacă ar fi 
posibil ca ea să vrea- 

— Să accepte? 

— Ei! Monseniore, d-voastră sunteţi un ministru genial, 
dar nu cunoaşteţi femeile, că bietul frate Corignan! Am şi 


eu diplomaţia mea, cu totul în serviciul d-voastră. Aşa că am 
spus şi eu un mic cuvânt la urechea D-nei de Givray. l-am 
spuspe legea mea, am „viii îndrăzneala ca să-i spun că acest 
palat, care uimeşte o lume MliiiHjift, nu n fost construit 
pentru Cardinal, ci pentru o ilustră prinţesă ţi 

* lapfAvimM IwprAvc lel palpită Richelieu. 

— Şi ilustra prinţesă aşteaptă confirmarea celor spuse de 
mine! Monseniore, când doriţi ca să duc la Luvru scrisoarea 
pe care o veţi scrie Reginei Ana de Austria? 

Cardinalul îşi înăbuşe un strigăt nesăbuit de speranţă. El 
îşi închide ochii, iar mâinile i se apasă pe piept Şi atunci, 
năucit, îmbătat de speranţă, spuse cu accent răguşit de 
pasiune: 

— Astă seară pe la miezul nopţii îfo palatul meu din Piaţa 
Regală am să te aştept! 

În acest moment, un om îmbrăcat în negru, dă de-oparte 
perdeaua în dosul căreia asculta, străbate cabinetul 
întunecos din care pândise, trece printr-o galerie şi se 
pierde prin culoarele palatului Cardinal-Fratele Corignan s- 
a înclinat umil, apoi s-a îndreptat spre uşa salonului pe care 
o deschide şi acolo, el se loveşte de cineva care tocmai 
intra: gras, mărunt, un fel de cocoşat burtos, cu faţa spână, 
cu o mină îngrijorată şi cu aceeaşi înfăţişare de spion. 

— Rascasse! Se răsteşte capucinul. Mereu printre 
picioarele mele dar?! 

— Corignan! Scrâşni printre dinţi cocoşa tul. Mereu în 
calea mea, aşadar! 

— Mă obsedezi, micul meu Rascasse! 

— Mă exasperezi, marele meu Corignan! 

Fratele Corignan se apleacă pentru a-l fulgera pe rivalul 
său cu un blestem. Ridicat pe vârful picioarelor, Rascasse 
mestecă între dinţi o insultă. Şi roşii de gelozie, cei doi 
spioni se ameninţă deodată: 

— Mai ne vedem noi. 

Richelieu a rămas şovâind Rascasse, plin de prafca un 
călător care nu a avut încă vreme să se perie, se apropie cu 


paşi mărunți, făcând o mulţime de plecăciuni pentru a 
atrage atenţia stăpânului său în sfârşit Cardinalul îl zăreşte. 
Imediat dragoste, pasiune, dorinţă pătimaşe, toate dispar 
din mintea lui, iar faţa aceea înflăcărată, devine albă ca 
varul. Privirile-i devin ca ghiată, inchizitoriale, 
pătrunzătoare, şi înălţându-şi capul rosteşte deodată: 

— Doamna de Lespars? 

Spionul se îndreaptă şi într-un suflet, lasă să cadă un 
singur cuvânt: 

— Moartăl Cardinalul rămâne pe gânduri. O cută 
brăzdează fruntea aceea implacabilă, iar zâmbetul său 
asGUţit e singurul care arată că răspunsul acela atât de 
temut, îi e pe plac. Ură la omul acesta trebuie să fie la fel de 
înspăimântătoare ca şi dragostea „. El observă cu atenţie pe 
spionul ce stă înclinat în faţa lui şi cu o voce înceată adăugă: 

— E moartă. Bine! Spune-mi acum cine a ajutat-o să 
moarăRascasse tresare. Poate că acum e ora decisivă în 
care, o simplă minciună asigură viaţa unui om. El duce o 
luptă interioară. Ezită. Apoi îşi spune deodată în sinea lui: 

— Ei! D-l de Saint-Priac n-are să îndrăznească niciodată să 
se denunțe pe el însuşi! 

Şi complet palid din cauza grelei poveri cu care-şi încarcă 
conştiinţa bâlbâie: ! * 

— Eu, Monseniore eu! 

— Rascasse, tu eşti un servitor bun. Treci pe la vistierul 
meu: te aşteaptă. Cuvântul pe care l-ai rostit adineauri, 
valorează cât greutatea lui în aur. Pentru moment e 
deajuns. Diseară, în locuinţa mea, o să-mi dai detalii asupra 
călătoriei ce ai făcut-o la Angers şi cum s-au petrecut 
lucrurile. Acum du-te. 

— O clipă Monseniore. Eu ar fi trebuit să fiu aici, încă de 
acum cincisprezece zile, întrucât D-na de Lespars a murit la 
23 Februarie. Ori, dacă am întârziat, aceasta e din cauză că 
am pe cineva care a dispărut a doua zi după îrimormântare, 
pe cineva, pentru care am pierdut o lună ca s-o pot studia şi 


care mi-a alunecat printre degete, chiar în momentul când 
eram e de” ajuns: o voi găsi eu! 

— De cine? 

— De cine vrei să vorbeşti? Mie nu-mi plac rapoartele 
neclare, domnule Rascasse! 

— lertaţi-mă Monseniore. E vorba de fata acestei nobile 
doamne e vorba de Annais de Lespars! 

— Annais! Copila aceea? L 

— Copila aceea o inspira pe mama sa! Mormăi înăbuşit 
spionul. Monseniore rie-am înşelat! 

Cardinalul tresare. 

— Trebuia lăsată în viaţă mama şi ucisă fiica! Continuă 
spionul împins de ambiţie, care probabil că era mai presus 
de puterile lui. 

Privirea de gheaţă a Cardinalului aruncă un fulger şi 
Rascasse isprăveşte: 

— Aceea era pericolul, Eminenţă! Şi mi-a scăpat, căci altfel 
ar fi ajuns şi ea din urmă pe mama sa. Unde o fi acum? 

— Ah! Monseniore, vă spun drept douăzeci de seniori 
revoltați, nu întrec energia acestei copile! Poate că are să 
vie la Eminenţa voastră! Şi dacă va fi aşa, luaţi QCama! Când 
cineva se numeşte Annais de Lespars nu ştie nici să femure, 
nici să ierte şi nici să dezarmeze în faţa cuiva. 

Richelieu şi-a încruntat sprâncenele, meditează, 
calculează, combină. Acum nu mai e vorba de un vis de 
dragoste. E vorba de un vis ucigaş. În mintea lui căuta ceva. 
Gândurile lui aspre, inaccesibile pentru milă, intră fără 
ezitare în cotiturile care duc spre crimăProblema pe care o 
dezbate acum, nu este de a alege dacă trebuie să ucidă sau 
să ierte! Ea constă în dificultatea de a stabili cum ar putea 
să o prindă de gât pe acea copilă şi în ce cursă hidoasă 
trebuie să o arunce, aşa şovâitoare cum poate fi o fatăŞi 
deoclată el îşi înălţă capul şi ridică din umeriA găsit. 

— Rascasse, l-ai văzut la Angers pe Baronul de Saint- 
Priac? 


— Oa Monseniore, răspunse spionul stăpânindu-şi un 
tremur. A pornit şi el la drum spre Paris în acelaşi timp cu 
mine, înarmat cu o scrisoare de audienţă, care îi va permite 
să fie primit fără întârziere de Eminenţa Voastră. Preţioasă 
achiziţie Monseniore! Douăzeci şi trei de * , 

Ani, lipsit de scrupule, gata să întreprindă orice, spirit vioi, 
braţ solid şi la capătul acestui braţ, o spadă poate mai de 
temut chiar ca a faimosului Trencavel! 

— Trencavel? Întreabă Cardinalul 

— Maestru de scrimă a cărui Academie e cea mai 
cunoscută din tot Paâisul Eu îl cunosc. Şi acesta e unul pe 
care ar trebui să vi-l ataşaţi, Monseniore! 

— Vom vedea Rapoartele ce le primesc spun că acest 
Saint-Priac jpste îndrăgostit de D-ra de Lespars. E 
adevărat? 

— Şi-ar vinde şi sufletul diavolului, dacă diavolul i-ar oferi- 
o pe Annais$i, l-a şi vândut deja, adăugă în gâncT Rascasse, 
fiindcă din dorinţa'de a pune mâna pe această fată, a ucisBi 
bine! Spuse cu răceală Richelieu a cărui privire se ilumină 
de j funestă limpezime, nu te mai îngriji de această copilă, 
Rascasse! Tu m-ai scăpat de mama eiSaint-Priac are să mă 
debaraseze de fată. 

— Şi cum, Monseniore? - 

— Luând-o în căsătorie! Răspunde Richelieu cu un zâmbet 
ascuţit Şi spionul, omul misiunilor ucigaşe, Rascasse, nu 
se'putu opri să NU tremure! Şi când, în urma unui semn al 
lui Richelieu, el se retrase, bombăni* 

— Saint-Priac, soţul lui Annais de Lespars! Saint-Priac! 
Oribil, BfIUi e într-adevăr oribili. 

După plecarea lui, Cardinalul de Richelieu loveşte într-un 
clopoțel suspendat Un valet intră cu aer solemn şi deschide 
*larg cele două uşi monumentale, cu câte două canaturi 
Una dă într-o imensă galerie, iar cealaltă în capela 
palatului. Cabinetul se umple atunci de gentilomi, episcopi, 
canonici, arhiepiscopi. 


Richelieu îşi ia însemnele demnităţii sale bisericeşti de 
Cardinal, *” 

Şi înaintează înconjurat de acest grandios cortegiu de 
preoţi, care intonează un cântec, asemănător unui imn de 
glorie. În capelă, o minune de lux şi de artă, strălucit 
combinate, orga geme, iar o puzderie de cădelniţe de aur 
masiv, înalţă un nor de fum de tămâie, până la lumina 
luminărilor din candelabre încrustate cu pietre preţioase. E 
un tablou de o măreție incomparabilă. Şi în acest cadru, ca 
o viziune de splendoare ireală, se află un grup de o 
majestate surprinzătoare, strălucitoare: e Ludovic al XIQ- 
lea, cu Ana de Austria, Maria de Medicis şi Gaston de Anjou, 
Vend6me şi Bourbon, principii de Conde, de Rohan, de 
Combalet, de Montpensier, de Chevreuse, Ornano, 
Soissons, Montmorency, Chalais, toată noblețea, toată 
Curtea Franţei, înclinată în faţa unui om. 

O clipă, Richelieu s-a oprit la intrarea în capelă. Cu corpul 
drept, radios şi impozant, el priveşte cum toate aceste 
capete ilustre se înclină în faţa lui Deodată, în clipa când să 
păşească spre altar, el se clatină, lovit în plină lui apoteoză: 
acolo, în fundul capelei, e o femeie car& a rămas în picioare 
şi îl priveşte drept în faţă şi îl desfide cu toată atitudinea ei. 

E o tânără, blondă, cu ochii negri, frumoasă, mândră, 
scânteind de îndrăzneală-Richelieu păleşte de furie. 
Richelieu tremură. În privirea lui fulgerătoare el pune toată 
ameninţarea şi toată anatema pe care o poate arunca. Şi 
tânăra îi aruncă lovitură contra lovitură, blestem contra 
blestem; e o vie declaraţie de război-Şi când Cardinalul, cu 
un pas sacadat, urcă spre masa altarului, e palid de ură sau 
de groază, căci aceea pe care a văzut-o astfel, vine în 
numele dreptăţii, al justiţiei şi al răzbunării, aşa că glasu-i 
tremură murmurând: 

— Fiica lui Henric al IV-lea! Fiica moartei! Annais de 
Lespars! Fiica lui Henric al IV-lea! 

Aşadar e sora lui Alexandru de Bourbon şi a lui Cesar de 
Vend6me? Soră cu MONSIEUR, Ducele de Anjou? Soră cu 


Ludovic al XEOUea, Regele Franţei. 

Ce dramă se ascunde sub această descendență regală? 
Cine este această Doamnă de Lespars, de a cărei ucidere 
am auzit acum câteva clipe? De ce greşală să fi fost ea 
vinovată, sau victimă cărei curse trădătoare să fi căzut? 
Acestea sunt problemele ce trebuiesc dezlegate. 

Aceea care poartă numele de Annais de Lespars şi care 
poate că are dreptul la un loc pe treptele tronului ca şi 
Henrietta, fiica Gabriellei de Estrees, a părăsit capela în 
momentul când s-a început ceremonia Printr-o eroică 
sfidare, ea a voit să-i strige cu privirea, drept în faţă, celui 
ce e stăpânul a toţi şi a toate: 

— Iată-mă! Păzeşte-te! Sunt în gardă. 

Şi acum s-a făcut I-a aruncat mănugşa în faţă şi acum se 
retrage străbătând anticamerele pline de gentilomi, gărzi şi 
spioni. Dacă cineva sc miră văzând-o în costum de stradă, 
într-un loc unde se desfăşoară o astfel de pompă, dacă e 
întrebată, ea se mulţumeşte să le arate invitaţia scrisă pe 
care o are în mina. Cum şi-a procurat-o? Câţiva seniori, în 
ajun, s-au omorât pe stradă în duel, pentru a cuceri o 
bucăţică dintr-un astfel de document Au fost doamne de 
seamă, care au oferit în zadar până la o sută de mii de lire, 
intendenţilor acelui palat, ca să poată fi admise şi ele lia 
mergea cu paşi nobili şi îndrăzneţi, uşoară, graţioasă, cu 
lochin ei de catifea şi cu jacheta ei care îi sculptează talia 
armonioasă, hiib pălăria de fetru cenuşiu, cu borul ridicat 
într-o parte, cum poartă uiviileiii. Dar sub toată îndrăzneala 
aceea, se ghiceşte demnitatea, imKlcstia curată a sufletului 
şi nevinovăția unei fiinţe susţinuta numai „* , 

Dr spui tul, care însufleţea odinioară pe fecioarele 
războinice. Aşadar, „.1 st t Abate camerele fără să întrebe 
pe nimeni pe unde să meargă, ca şi” iun ut li cunoscut bine 
toată construcţia acelui palat şi merge până când, iuii una 
din sălile goale, îl întâlneşte pe cel care o aşteapta-Şi 
acesta, e omul îmbrăcat în negru, care din fundul unui 
cabinet, h „i Miiilial şi a auzii toată discuţia dintre Cardinal 


şi călugărul Corignan! I huni ntiv a surprins teribilul secret, 
al dragostei lui Richelieu pentru M „junn Ana de Austria. 

În iiivinle repezi, înflăcărate, Annais îl întreabă, şi omul u,, 
' „jMindf, cu ochiul la pândă, cu glas înăbuşit, ca şi când o 
singură * în Ut nUrtcilA, dintre cele ce le spunea, ar fi putui 
să-l conducă în Place de Greve! 1 Această durează numai 
două minute şi omul, înspăimântat, porneşte repede spre 
interiorul palatului, în timp ce Annais de Lespars, palpitând 
de cele ce aflase, se depărtează murmurând: 

— Călugărul astă seară la miezul nopţiiPiaţa RegalăOh! 
Acum l-am prins! Mamă, o să fii răzbunată! 

Ajunsă afară, ea traversează grupurile întunecate de 
oameni din popor, care contemplă noul palat, apoi se 
îndreaptă spre marginea oraşului, în direcţia Mănăstirii 
Temple. A ajuns în strada Sainte-Avoye. 

În colţul format cu strada Courteau, se înalţă o clădire 
care par” părăsită. Cu o privire rapidă, Annais se asigură că 
nu e nimeni pe acoi şi se îndreaptă repede spre această 
clădire, unde nu trebuie să o vai nimeni că intrăDeodată, 
chiar în momentul acela, apare în stradă i călăreț o vede, 
scoate un strigăt, sare de pe cal şi se apropie de c Tânăra se 
înfioară: 

— Baronul de Saint-Priac. 

Un costum de o eleganţă exagerată, mustaţa roşcată 
răsucită în sus, cu părul aproape roşu, cu buza de sus 
arogantă, cu privire obraznică, iată pe scurt cum era 
gentilomul ce descălecase. 

— Destinul refuză să ne separe, rânjeşte el cu o voce acră 
muşcătoare. Am plecat dâri Angers, crezând că v-am 
pierdut pentru totdeauna. Acum am sosit la Paris şi iată! V- 
am întâlnit din nou! Aţi făcut o mare greşeală că aţi încercat 
să fugiţi de mine! 

Răspunsul dat de Annais, îl biciueşte ca o lovitură de 
cravaşe: 

— Te lăuzi Pentru a fugi de dumneata, ar fi trebuit să mă 
tem. Ori, dumneata îmi eşti numai odios şi atât! Adio 


domnule- 

— Eu unul nu o să vă mai părăsesc! Bâlbâie Saint-Priac cu 
o furie crescândă. Odios sau nu, mă veţi asculta! 

Şi un val de cuvinte de pasiune sălbatecă se revarsă 
atunci, la început amenințătoare, apoi rugătoare şi în cele 
din urmă pline de suspine. El îşi dezvăluie toată dragostea 
lui, îşi povesteşte toate dorinţele lui, se exaltează- 

— Vă iubesc! Încheie el gâfâind. De zeci de ori m-aţi 
respins, dar acum, mama dumneavoastră e moartă. Aveţi 
nevoie de un braţ de care să vă sprijiniţiAscultaţi! Averea 
mea e splendidă şi are să devie magnifică: însuşi Cardinalul 
Richelieu m-a chemat la el! Acceptaţi să fiţi Baroană de 
Saint-Priac şi Curtea vă e deschisă şi o viaţă fermecată de 
plăceri şi de onoruri se va desfăşura în faţa voastră! 
Spuneţi! Oh, spuneţi! Un cuvânt un cuvânt! Nu mă aruncaţi 
în disperare! 

Atunci, un fel de milă teribilă apăru pe faţa tinerei şi 
cuvintele pe care le rosti, fură îngrozitoare: 

— Îmi ceri un cuvânt Eu aş fivrut să te scutesc dee! 
Dumneata mă forţezi să-l pronunţ: Baron de Saint-Priac, 
Annais de Lespars nu poate să fie soţia unui hoţ. 

Gentilomul rămase alb ca varul, fulgerat 

— lată drumul dumitale! Adaugă ea cu o nespusă măreție. 
Şi iată şi drumul meu! 

Atunci Saint-Priac se smulse din ruşinea care-l strivea şi îşi 
îndreptă talia. Un râs furios îi crispa buzele. El se înfige cu 
asprime pe picioarele-i desfăcute şi pierzându-şi capul 
exclamă: 

— Hoţ! Da! Şi acesta nu-i singurul cuvânt potrivit! Mai 
sunt şi altele asemănătoare! Poate că într-o zi o să afli cine 
sunt ce sunt! Hoţ! Aha! Ştii asta! Ei bine, e un motiv în plus 
ca să fii a mea! Păzindu-te, mă păzesc pe mine! Îndrăznesc 
orice! Răcni Saint-Priac. JFiindcă te-am găsit, te iau. 

Cu ochii înflăcăraţi, convulsionat de teroare şi de patimă, 
el se dădu un pas înapoi pentru a se repezi la ea ca un 
pungaş de stradă şi ridicându-şi mâna- Dar în aceeaşi 


clipă, un om sări pragul unei uşi de alături şi cu un pumn în 
plină figură, îl azvârli pe Baronul de Saint-Priac la patru 
paşi, în timp ce o voce tânără, vioaie şi ironică se auzi: 

— Păi bine domnule! Nu vezi că o plictiseşti pe doamăn? 
Îmbătat de furie, Saint-Priac se ridică priveşte în jurul lui: 

Annais de Lespars a dispărut! Gentilomul nu mai vede în 
faţa lui decât pe necunoscutul al cărui pumn puternic îi 
servise o lecţie atât de sângeroasă. El se apropie bâlbâind: 

— Eşti purtător de spadă! În gardă! Imediat! Palid, agitat 
de fiori, el îşi scoate spada din teacă. 

— O clipă domnule! Spuse calm necunoscutul Nu mă dau 
în lături de a-mi tăia gâtul cu sabia, în luptă cu 
dumneavoastră, dar nu vreau să mor pe eşafod Ştii că sunt 
nişte ordonanţe care opresc duelul! Aşadar băgaţi spada la 
loc, domule şi repede de tot! 

— Pe iadul care te-a născut, e foarte adevărat! Bombăne 
SaintPriac. 

Ordonanţele! Richelieu! Scrisoarea mea de audientă! 
Cariera „* 

Mea! Oh! Ce era să fac! Când şi unde ne putem întâlni, 
fără a fi văzuţi? - * 

— Mâine, la căderea nopţii, în Grădina Mănăstirii Temple, 
voi fi la dispoziţia Dvs. 

— Bine. Şi acum, vreau să ştiu, cui o să-i smulg mâine 
inima, în spatele Mănăstirii Temple, ca s-o arunc câinilor 
mei. Numele Dvs! 

— Mai întâi al Dvs vă rog! 

— Baron Hector de Saint-Priac! 

— Şi eu, Trencavel! Spuse neeunoşcutul salutând. 
Trencavel, profesor secund al Academiilor de scrimă din 
Florenţa, Milano, Murcia şi Toledo, elev al lui Barvillars, 
director al Academiei de pe strada Bons-Enfants, maestru 
de scrimă! 

Şi cu un nou salut, cu o graţie nespusă, adăugă. 

— Pe mâine seară domule! 


Saint-Priac făcu un gest furios de ameninţare şi apoi 
încălecă dintr-un salt Două lovituri crunte de pinteni, un 
nechezat de durere şi Baronul dispăru spre centrul 
Parisului, dus într-un galop nebun de bietul animal, pe care 
îşi vărsa furia Maestrul de scrimă ridică din umeri şi intră 
din nou în casa de unde dăduse buzna, se opri o clipă la 
picioarele scării de lemn ce ducea la etaj şi cu capul 
înclinat, murmură: 

— Ea nici nu m-a privit măcar! , 

E adevărat! Ea nici nu-l privise. De-abia îl văzuse. În 
momentul când Trencavel intervenise, fără a mai căuta să 
vadă cine o salva, Annais de Lespars nu avusese decât un 
singur gân<+ să-şi asigure intrarea în casă, fără ca Saint- 
Priac să poată afla că ea locuieşte în clădirea aceea Repede 
ca fulgerul, ea trecu după colţ în strada Courteau şi se 
aruncase în pragul unei uşi întredeschise, care fără îndoială 
nu o aştepta decât pe ea ca să se deschidă şi să se închidă 
imediat, ermetic. Acolo, într-un vestibul mare, ea se calmă 
şi îşi veni în fire. Pieptul i se agită şi gândi palpitând: 

— Generosul necunoscut are să se bată în duel pentru 
mine şi are să-şi rişte viaţa pentru mine, în faţa uneia dintre 
cele mai teribile spade ale regatului oh! Aş fi vrut să ştiu 
măcar cine e-O clipă, ea rămase visătoare, ascultându-şi 
bătăile inimii care îi uimeşte mândria ei obişnuită; apoi: 

— Haide! Eu n-am dreptul nici de a întârzia lucrurile şi nici 
de a mă înduioşa Eu am pornit pe o cale'prea strâmtă şi voi 
merge până la capăt, chiar dacă aş găsi acolo o prăpastie ce 
va trebui să mă înghită. 

Maestrul de scrimă a urcat pe scări, tocmai sus de tot, sub 
acoperiş, într-o mansardă luminoasă, pe care şi-a 
transformat-o într-o locuinţă încântătoare. El alergă să 
deschidă ferăstruică şi se aplecă dincolo, deasupra unei 
mari şi frumoase grădini 

— Poate că am s-o mai văd, aşa cum o văd mereu de zece 
zile, aşezată pe banca de lângă boschet. 


Grădina aceea se afla în spatele clădirii în care locuia 
Annais de ixspars! 

Cine era acest Trencavel? Faptele şi gesturile lui, povestite 
în cele CC vor urma, îl vor picta din cap până în picioare. 

Douăzeci şi doi de ani, zvelt, uşor, suplu, vesel, bun 
tovarăş. Nici o umbră de amărăciune împotriva vieţii, ci 
numai câteodată se înfuria ca un nebun. Ayea o înfăţişare 
mândră şi naivă, părul bogat, ondulat nul ural, privirea 
ironică şi cinstită, gura spirituală, iar deasupra buzelor, O 
mustăcioară obraznică. Un ansamblu de nedescris de 
armonie şi de irezistibilă simpatie, pe care o degaja o fiinţă 
ce vibra de curaj şi de generozitate cavalerească şi 
deasupra tuturor acestora, radia tinereţea lui. 

Aşadar, pentru un moment, Trencavel din înaltul 
observatorului HăĂu, stă şi contemplă cu pasiune grădina 
aceleia pe care el o adoră din depărtare, fără să ştie măcar 
cine e. 

Dar în odaia lui, intrară doi. Bărbaţi: unul din ei, de o talie 
şi de forme atletice, cu o figură mare, jovială; celălalt, rece, 
sobru în cuvinte yi fn gesturi, o reprezentare a 
scepticismului, un gentilom într-o ţinută Itnpcecabilă. 
Trencavel se întoarse spre ei, cu amândouă mâinile întinse. 

* Maestre, spuse colosul, vrei să-ţi părăseşti Academia? 

Din păcate ai dreptate, dragul meu Secund! 

— Alunei înseamnă că sunt nevoit să o închid şi apoi să mă 
duc să uifl Npânzuf! 

— Ciliar asta voi face Montariol, aşa voi face. 

— Trencavel, spuse flegmatic gentilomul, m-am intersat de 
numele nccunuAculci tale- 

— Mauluys! Palpită Trencavel într-un strigăt Dragă Conte! 
Îţi sunt recunoscător- 

— Să nu mai vorbim de asta şi află un lucru: o cheamă- 
Contele de Mauluys se opri brusc. El ezită şi aruncă o 
privire de milă asupra lui TrencavelNumele acela, numele 
de dragoste pe care îl aduce, trebuie să fie deci dintre 
acelea care trezesc ecouri de groază sau de nenorocire. 


— Ei bine? Întreabă înfierbântat Trencavel Numele, 
prieten drag, cum o cheamă? - 

— Ei bine, este Annais de Lespars. 

— Annais! Nume adorabil care are să înflorească pe 
buzele mele. Montariol, bunul meu prieten, mâine seară, ne 
luptăm! Mă voi bate cu un oarecare Saint-Priac care a 
insultat-o! Annais! Ah! Scumpul meu Conte- 

— Da, numele e încântător. Ştii că eu l-am cunoscut pe 
acest Saint-Priac la Anjou, spuse Mauluys în vârful buzelor. 
E un spadasin care ar putea prea bine să te ucidă chiar pe 
tine. Ar fi păcat aşa ceva. 

— Cine e? 

— Ce face el la Paris? - 

— Asta nu ştiu. Dar uite întreabă-l pe valetul meu bunul 
VerdureSă-ţi spună. El ce ştie despre acest Saint-Priac, cu 
care a convieţuit câtăva vreme - şi cred că ştie destule. 

— Tot ce îţi pot spune eu, e că acest om e capabil să te 
omoare. 

— Ei drăcie! N-are decât să vină! Se răsti Montario. 

— Linişte Secund' Mina uşoară, umerii traşi înapoi, vârful 
aliniat şrsă-l vedem ce poate! Om vedea noi, pe Bachus! 

— Ai ocazia să-ţi mai antrenezi mina! Insistă Montario. 

— Chiar asta voi face, Secund! Dragă Conte, îţi mulţumesc 
că mi-ai adus această bucurie- 

— Şi eşti hotărât, Trencavel, să o iubeşti mereu pe D-ra de 
Lespars? 

— O iubesc! Murmură Trencavel cu un accent pătimaş. De 
zece zile, viaţa mea e complet tulburată. Aştept ceasuri 
întregi şi când o văd o clipă pe banca aceea, simt că trăiesc, 
până a doua zi, dar când nu vine, totul e mort în mineConte, 
s-a isprăvit Eu sunt alei! 

— Ei bine, spuse liniştit Mauluys, vrei să-ţi aduc la 
cunoştinţă un lucru? 

— Spune, dragul meu Conte. Ştiu că niciodată nu vorbeşti 
în zadar. 


— lată ce e, Trencavel: dacă Saint-Priac nu are să-ţi 
străpungă pieptul, prin cine ştie ce lovitură mârşavă, 
dragostea ta are să te ucidă în mod sigur. Annais de 
Lespars merită respect şi devotament (tm) 

— Atunci? Îl întrerupse impetuos maestrul de scrimă. 

— Atunci, află că această frumoasă fată, nobilă prin spiritul 
ei, admirabilă prin voinţa ei, această fată, dragul meu, este 
escortată în viaţă de un spectru, care se numeşte 
nenorocirea. 

Montariol şi Trencavel fură străbătuţi de un fior. 

Cu aceeaşi voce lipsită de emoție şi ciudat de domoală, 
contele de Mauluys adăugă: 

— Ea merge ţintă spre o catastrofă şi are să te antreneze 
după ea. Şi ar fi păcat-Montariol rostogoleşte între dinţi o 
înjurătură formidabilă. Trencavel simte o stinghereală de 
moarte cum îl strânge de gât, dar se scutură şi, ceva mai 
palid, rosteşte: 

— Fie, Conte! Eu sfidez şi destinul! Dar o să vezi că nu mă 
omoară pe mine cineva aşa de uşor. Sunt doar maestru de 
scrimă, ce dracu şi am învins zece din doisprezece, dintre 
cei mai vechi aşi ai scrimei' Şi să ştii că sunt foarte 
rezistent, pe Bachus! Nu e aşa Secund? 

Şi Montariol adăugă cu un răcnet 

— Pe Bachus! Suntem rezistenți! Nu au decât să vină, toţi 
câţi or vrea. 

Cap. n Scrisoarea lui Richelieu. 

E NOAPTE. Unul după altul clopotele Parisului bat orele 
zece, amestecându-şi glasurile lor grave sau armonioase. 
Totul e în întuneric, afară de câteva nişe cu sfinţi, unde câte 
o lumânare se stinge uşor, fumegând. Totul e liniştit; doar la 
câteva colţuri de stradă, oamenii atacați cheamă în zadar 
paznicul, să le vină în ajutor. Totul doarme în afară de trei 
clădiri care ne interesează pe noi şi în care se desfăşoară 
trei scene diferite, factori ai episodului pe care îl vom 
povesti. 


Prima, se desfăşoară în locuinţa Cardinalului de Richlieu, 
din Piaţa Regală. A doua în locuinţa tinerei Annais de 
Lespars pe strada Courteau. Cea de-a treia, la Academia de 
scrimă din stradă Bons-Enfants, unde-i vom găsi în curând 
pe Trencavel, maestrul de scrimă, Montariol, Secundul său 
şi Contele de Mauluys, ciudatul său prieten. 

În Piaţa Regală, un imens cabinet de lucru, îmbrăcat în 
roşu, împodobit cu tablouri, între cadrele cărora sclipesc 
spade, pistoale, mouschete, arhebuze vechi; nici un crucifix, 
nici o imagine religioasă esţe camera de reculegere a 
Cardinalului! De aici pornesc ordinele care ucid, 
ordonanţele care gâtuiesc şi sângerează Franţa, 
amenințările care înspăimânta EuropaDe aici au fost trimişi 
în cursul zilei spionii însărcinaţi cu descoperirea tinerei 
Annais de Lespars. 

După ce a terminat cu această treabă, sigur că tânăra 
copilă îi va fi dată pe mâna, chiar a doua zi, Richelieu s-a 
lăsat pradă orgoliului şi dragostei sale. Ceremonia din 
dimineaţa acelei zile a fost pentru el un dublu triumf: l-a 
umilit pe Rege! Şi Regina Ana de Austria i-a surâs pentru 
prima oară. 

Aşadar, Richelieu, la ora aceea târzie, stă în faţa unei mese 
pe care se găseşte o scrisoare, ce fusese scrisă chiar atunci 
de el şi pe care a recitit-o în zece rânduri. În faţa lui, într-un 
fotoliu, un bătrân ce poartă veştmintele de călugăr capucin, 
aruncă spre această scrisoare o privire pătrunzătoare, ca şi 
când ar vrea să-i descifreze misterul, de departe. Acest om, 
este părintele Josef, Eminenţa Cenuşie! O figură uimitoare! 

În momentul când pătrundem în această încăpere, s-au 
scurs trei ceasuri de când Richelieu şi Părintele Josef, 
Eminentă Roşie şi „'i” 

Eminenţa Cenuşie, stau faţă în faţă, fără să-şi spună un 
singur cuvânt Aceste trei ore, Cardinalul le-a întrebuințat 
ca să scrie scrisoarea aceea de opt rânduri, el, care în 
fiecare dimineaţă dictează, combină şi expediază cel mai 


formidabil curier din lume! În sfârşit, a isprăvit Richelieu îşi 
înalţă capul. E palid, agitat, nervos. 

— Fiul meu, grăi atunci Părintele Josef aruncându-şi 
cuvintele ca nişte sondaje prudente. Trebuie să te instalezi 
cât mai curând în palatul cel nou. De aici înainte, locuinţa 
aceasta nu mai e demnă de tine-Richelieu se ridică şi deveni 
alb ca varul. O expresie de o neclintită voinţă îi 
convulsionează trăsăturile feţei. 

— Poate că n-am să locuiesc niciodată în Palatul Cardinal. 

— De ce? Întreabă cu un ton scurt Părintele Josef. 

— Fiindcă probabil că are să se numească Palatul Regal. 

Cei doi bărbaţi se privesc, se fixează cu asprime: Părintele 
Josef ca un stăpân care e gata să-şi dezlănţuie mânia, 
Richelieu ca un elev care se revoltă. Profesor şi elev, 
dresorul şi fiară! 

Se scurg două minute teribile. Apoi Richelieu rosti cu o 
voce joasă şi violentă: 

— Citeşte. 

Capucinul ia scrisoarea de pe masă, o citeşte dintr-o 
aruncătură de ochi şi atunci, figura lui devine albă. 
Încetişor, el pune hârtia la loc, închide o clipă ochii şi când îi 
deschide din nou, privirile lui sunt rătăcite, ca ale unui 
nebun. Totuşi, cu un efort, îşi stăpâneşte emoția şi grăieşte 
înăbuşit 

— Dacă asta cade în mâinile Regelui, înseamnă câderea 
înspăi mântătoare, exilul, închisoarea poate- 

— Chiar eşafodul, îl întrerupse Richelieu cu o măreție 
sălbatică. 

Şi după o lungă tăcere, continuă: 

— Totul pentru tot' Eu joc o partidă mare. Capul meu e în 
joc. Fie! Dacă am să câştig, voi fi mai rege decât toţi regii 
Creştinătăţii. Nu spune nimic! Nici nu te-aş asculta îmi 
trebuie şi asta, pentru gloria şi puterea mea şi pentru 
dragostea mea! Unui Richelieu, auzi tu? Unui Richelieu îi 
trebuie o regină ca metresă. 


— Scrisoarea asta nu are să plece! Se răsti Eminenţa 
Cenuşie. 

— Peste o oră fratele Corignan o va duce la Luvru! 

Părintele Josef ridică încet un braţ în sus şi cu un accent 
de disperare şi tristeţe, rosti: 

— Fiat volontas tua. 

Cam pe la aceeaşi oră, pe strada Courteau, în locuinţa 
frumoasei Annais de Lespars, într-un salon puternic luminat 
în care dau mai multe uşi. Tânără e acolo, singură, liniştită, 
hotărâtă, dar palidă, gândindu-se la ceea ce avea să 
întreprindă. Ea s-a îmbrăcat cu un costum care îi lasă toată 
libertatea pentru acţiuni violente şi agilitate în mişcări. La 
centură îi atârna un pumnal. 

Annais tocmai se îndreaptă spre una din uşile pe care le- 
am semnalat şi o deschide, apoi la a doua, la a treia şi la a 
patra. Atunci, din fiecare cameră, care dă în acel salon, se 
apropie câte un gentilom, cu spada la şold şi cu pălăria în 
mână'loţi patru sunt încă în costum de voiaj. 

Sunt tineri, frumoşi, eleganţi Toţi patru poartă pe figurile 
lor expresive reflexul entuziasmului şi al devotamentului şi 
în ochii lor reflexul aceleiaşi iubiri. Văzându-se adunaţi şi 
recunoscându-se imediat, fără îndoială, toţi patru avură un 
gest de surprindere. Câteva secunde Annais îi priveşte cu o 
curiozitate plină de graţie, de simpatie şi chiar de teamă. 
Apoi, cu o voce puţin cam tremurată, li se adresă: 

— Domnul de Fontrailles? - 

— Eu sunt! Răspunse unul din ei înclinându-se adâne. 

— Domnul de Chevers? - 

— Eu sunt! Spuse un al doilea, cu acelaşi salut respectuos. 

— Domnul de Liverdan? - 

— Eu sunt! Spuse altrei-lea înclinându-se la fel 

— Domnul de Busiere? 

— Eu sunt spuse al patrulea, aproape prosternându-se. 

Şi toate sunt nişte saluturi de adorare. Sunt patru glasuri 
bărbăteşti blânde, ferme şi respectuoase. Aceeaşi emoție le 
strangulează. Un observator al acestei scene ciudate şi 


încântătoare, nu ar fi avut nici o îndoială: toţi patru sunt 
trup şi suflet ai ei. Annais lasă să rătăcească asupra lor o 
privire lungă de melancolie şi apoi: 

— Domnilor, eu nu vă cunoaşteam pe niciunul din 
dumneavoastră; dar ştiu, fără cea mai mică îndoială, că toţi 
patru sunteţi oameni de valoare, prin noblețea inimii. 
Aşadar, pot să vă spun pe faţă că am primit scrisorile 
dumneavoastră, în care fiecare dintre voi îmi oferă numele 
şi viaţa sa. 

Fontrailles, Chevers, Liverdan şi Bussiere tresar, freamătă. 
Ei sunt prieteni buni, se cunosc şi se stimează de multă 
vremeŞi iată-i rivali! 

Annais continuă şi vocea ei devine mai sigură, impregnată 
de o loială sinceritate: 

— Domnilor, de trei luni v-am studiat pe toţi, fără a încerca 
totuşi să vă cunosc personal, tot aşa cum i-am studiat şi pe 
alţi seniori din Anjou, care m-au căutat. Eu v-am ales pe 
Dvs. patru, pentru că am căpătat siguranţa că nu există 
niciunul printre Dvs., căruia să nu-i pot încredința 
speranţele şi disperarea mea, viaţa mea, onoarea mea ,,. 
Atunci, v-am scris. Nu am vrut să vă puteţi întâlni, înainte 
de a mă fi văzut şi auzit V-am dat întâlnire fiecăruia la o altă 
oră a acestei zile şi v-am lăsat să aşteptaţi, până v-aţi 
adunat cu toţii. Şiiată-vă pe toţi patru. Domnilor, vă 
mulţumesc din adâncul inimii mele-Cu aceeaşi mişcare, ei 
fac un pas înainte, în timp ce aceleaşi proteste şi asigurări 
de devotament năvălesc pe buzele lor, dar cu un gest, ea îi 
opreşte. Şi atunci, fruntea aceea minunată se întunecă, iar 
frumoşii ei ochi de cafea neagră, se înflăcărară. Vocea i se 
alterase- 

— Acum douăzeci de zile, eraţi cu toţii la Angers şi ştiţi că 
mama mea a muritDar nu ştiţi care a fost cauza care mi-a 
răpit-o în câteva oreDomnilor, Doamna de Lespars a murit 
asasinată, otrăvită! 

Un împătrit strigăt de oroare şi de milă umplu camera şi 
întrebări amenințătoare izbucniră: 


— De cine? De cine? - 

— De Monseniorul Armand-Jean Duplessis, Cardinal de 
Richelieu-O tăcere funebră se abătu asupra salonului. 
Teroarea plutea în aer. 

Umbra temută a omului, care îşi aruncase hlamida asupra 
Franţei ca un linţoliu roşu, umbra aceea intrase acolo, 
pentru a asculta şi a pondamna, escortată de călău. 

— Domnilor, reluă Annais cu hotărâre, mama mea a murit 
fiindcă a întreprins o operă pe care Dvs. O veţi şti Această 
operă, eu jur să o continui. Aşadar şi eu pot să fiu lovită la 
fel şi să antrenez la moarte odată cu mine, pe cei care m-au 
urmat Dacă inimile Dvs. tremură, rctrageţi-vă. Dacă vă e 
frică de secure, fugiţi de mineDar dacă aveţi inimi 
întreprinzătoare, făcute pentru dragostea de a lupta, de a 
cuceri, sau a muri în încăierare fără a se plânge, oh! Atunci 
iată mina mea! 

Şi întinzând mâna dreaptă într-un gest de neclintită 
mândrie: 

— Ea va fi a aceluia dintre Dvs., patru, care supraviețuind 
tovarăşilor să-i de arme, mă va fi susţinut în lupta mea, îmi 
va fi răzbunat mama şi îl va fi doborât pe Richelieu. 

O aceeaşi smucitură îi învăluieşte, un acelaşi gând de 
credinţă arzătoare îi aruncă în genunchi, în timp ce patru 
voci tremurătoare izbucnesc deodată: 

— Spada noastră e a voastră! Viaţa noastră e a voastră! 
Dumnea voastră sunteţi şeful nostru! Daţi-ne ordin de a 
lupta. 

Atunci, lacrimi izbucniră din ochii curajoasei Annais şi un 
suflu de eroism o înălţă. O glorie tragică pare a încorona 
strălucitoarea ei frumuseţe. Glasul ei sonor răsună: 

— Ei bine, atunci iată ordinul meu de luptă! Sfidarea este 
aruncată! În această noapte în Piaţa Regală, în această oră 
chiar, acţiunea noastră va începe! Dvs. sunteţi cavalerii mei! 
Şi fiindcă v-aţi angajat pentru mine vieţile voastre, atunci 
Bussiere, Liverdan, Chevers, Fontrailles, înainte! 


Şi toţi patru, în picioare, fremătând, transportaţi, cu mâna 
pe garda spadei strigară: 

— În Piaţa Regală. 

Conduşi de Annais de Lespars, cei patru tineri gentilomi, 
Bussiere. Liverdan, Chevers şi Fontrailles, cu paşi repezi se 
îndreptară spre Piaţa Regală. O căldură interioară făcea să 
le bată tâmplele, simțind că intră într-o formidabilă 
aventură. Dar niciunul din ei nu se gândea că ar fi putut 
chiar să-şi piardă capul. Ajunşi în Piaţa Regală, se opriră în 
faţa unuia din cele treizeci şi cinci de pavilioane uniforme, 
construite de Sully, care încadrau această piaţetă, care încă 
nu fusese înconjurată de grilaj până atunci. Acolo se 
instalase Richelieu de trei ani, când renunțând la 
Ospitalitatea Măriei de Medicis, părăsise Luxemburgul şi îi 
dăduse arhitectului Lemercier planul grandios al Palatului 
Cardinal. 

Adunați în jurul lui Annais, ei o ascultau cu ardoare. Ea era 
şeful lor, sufletul lor. În mâinile sale fragede, ea ţinea 
destinele acestor patru oameni, şi poate că în noaptea 
aceea pe cele ale regatului. 

Această scrisoare pe care Cardinalul trebuia să o scrie 
Reginei şi pe care probabil că tocmai o scria la acea oră, 
scrisoarea aceea pe care fratele Corignan trebuia să o ducă 
la miezul nopţii la Luvru, această teribilă imprudenţă a lui 
Richelieu care risca o partidă supremă, jucându-şi puterea 
şi viaţa, acesta era subiectul celor explicate de ea, cu un fel 
de calm sălbatec. Dacă punea mâna pe scrisoare, campania 
lor s-ar fi terminat dintr-o lovitură! 

— O veţi avea! Exclamară ei într-un glas. 

Din clopotniţa bisericii Sfântul Pavel se auzi bătând 
unsprezece şi jumătate. 

— Uite-i spuse Annais. 

— Sunt vreo cincisprezece inşi, observă unul din cei patru. 

— Cu atât mai bine! Spuseră ceilalţi Vă fi o luptă 
splendidă! 


Toţi ardeau de dorinţa de a-şi vărsa sângele pentru cauza 
comună. 

Era fratele Corignan şi Rascasse. Corignan ieşise primul, 
foarte repede, întrezărit o clipă de Annais în razele de 
lumină ce cădeau de la ferestrele clădirei. Rascasse îl 
urmase imediat, ducând după el vreo doisprezece vlăjgani, 
iuți, supli, tăcuţi. Şi Rascasse, dintr-o săritură, îl ajunse pe 
Corignan. O dramă înfricoşătoare avea să se desfăşoare 
acolo. Şi că de obicei, în virtutea nesfârşitei ironii care 
dirijează lumea, aceasta se începu printr-o comedie: 
Rascasse, mirosise că lui Corignan i se încredinţase o 
misiune de o importanţă înfiorătoare şi se sufocă de invidie. 

Corignan îşi lungea uriaşele-i picioare. Rascasse tropăia 
gâfâind, ridicându-şi capul. În spatele lui, veneau iscoadele 
lui, fantastică adunătură. Banda era urmată de la distanţă, 
de plăpândă luptătoare cu cei patru cavaleri ai ei, gata să 
sară, la un semn. 

— Frate Corignan! Se ruga Rascasse. Dă-mi voie să te 
urmez şi eu, ca să te protejez, în caz că hoţii de haine vor 
încerca să te atace. Bunul îi ir u Ira te, eu te iubesc din 
fundul inimii şi aşi muri de durere dacă ţi n-ur întâmpla 
vreo nenorocire. 

— Rascasse, eu trebuie să merg singur şi nimeni nu 
trebuie să ştie unde mă duc. 

— Atunci e foarte importantă misiunea ta! Se jeli Rascasse. 

— Secret de Stat! Grăi Corignan cu superioritate. 

Un suspin sfâşie tăcerea. Era Rascasse care plângea! 
Corignan, c îi sii -i piardă urma o luase pe strada Francs- 
Bourgeois, prin strada Pavee şi strada Roi-de-Sicile. La 
colţul cu strada Vieille-du-lemple, se opri. Riiscasse, care se 
ţinuse scai după el, plângea ca Lucifer când a fost gonit din 
paradis. 

— Bunul meu, dragul meu frate Corignan, să împărţim 
sarcina şi i crom pensa şi Religia îţi ordonă să faci acte de 
caritate. 


— Rascasse, micul meu, îmi împuiezi urechile. Dacă mai 
continui, Kă ştii că mă întorc imediat la Emineanţa Sa. 

Rascasse se înfioră şi îşi uni mâinile. 

— Şi dacă am să-i spun că tu mă spionezi din ordinul 
Regelui sau al lui MONSIEURI - - Ei bine, plec! Scrâşni 
Rascasse care încetă imediat să mai ofteze. 

Îmi iau eu revanşa! 

Rascasse făcu un semn iscoadelor sale şi banda, 
întoreându-se la stânga, dispăru în direcţia Senei. Spionul 
niqi nu se mai gândi să-l urmărească de departe. Avea un 
cap care se putea considera chiar hidos, însă avea 
slăbiciunea că ţinea mult la el. Corignan, rămas singur, îşi 
continuă drumul spre Louvru, cu gura deschisă într-un 
rânjet de jubilare. 

— Hoţii de haine! Ciuma să vă ia de hrăpăreţi! Ehe! Eu 
unul am furat haine de pe oameni şi ştiu ce înseamnă asta! 
Aş face frigărui din ei! Caraghios turbat! Să împart eu cu 
el! Şi să-şi tragă el toată pătura deasupra lui! Să terminăm 
singuri, ceea ce singuri am început După asta, un mic tur 
printr-o oarecare casă ospitalieră din stradă GalandeHei! 
Ce vreţi de la mine, păgânilor! Sacrilegiu. 

— Ceea ce duci! Spuse o voce clară. 

Aceasta se petrecea Îs zece paşi de la răscrucea dintre 
strada Sainte-Avoye şi strada Verrerie. 

— În lături, hoţi de veştminte! Tună fratele. 

Ai curajoasei Annais. 

— E atins. 

— Ajutor! Ajutor! Ajutor. 

Cap. În trencavel. 

PE STRADA BONS-ENEANTS, o sală vastă, elegant 
decorată, lungul ăreia sunt înşirate fotoli în care stau 
spectatorii PIotul e ordine desăvârşită. E o sală splendidă? 
De scrimă în fund, într-o ramă mare cinste'sub domnia 
lumeneric aHV-lea, fondase şcoala franceză. 

Academie de scrimăEra cea mai nobilă Academie din Paris. 


Puseseră totul în ordine, se retrăseseră şi ei. Pe la ora 
zece, Trencavel se odhinea, bând o sticlă de vin de Spania, 
cu Montariol şi cu Contele ilr Mauluys. Un om, purtând 
costumul de stegar al gărzilor, intră şi se îndreptă spre cei 
trei prieteni, care îl priveau uimiţi. 

— Domnule Trencavel, spuse el salutând. Am onoarea de a 
fi uiNărcinat a vă informa că Eminenţa Sa, Monseniorul 
Cardinal de Richelieu, doreşte foarte mult să vă vadă. 

— Pe mine! Făcu Trencavel ridicându-se foarte emoţionat 
şi mândru „ 

De această şansă. 

Faţa lui Montariol strălucea de orgoliuMauluys rămase 
impasibil 

— Chiar pe dumneavoastră, reluă trimisul Eminenţa Sa a 
auzit vorbindu-se mult de Dvs. şi apreciază talentele Dvs 
lucru pe care doreşte să vi-l spună personal. Când aş putea 
să vă aduc scrisoarea sa ile audienţă? 

— Dar, bâlbâi timid Trencavel, în care începuse să se 
clădească deja visuri de mărire, dar chiar mâine, dacă 
voiţiVă spun drept, sunt surprins de onoarea pe care mi-o 
face Monseniorul Cardinal 

— Atunci, totul e în regulă. Doriţi să-mi spuneţi unde 
locuiţi? 

Trencavel tocmai deschisese gura să-i spună, când- 

— Domnul Trencavel locuieşte chiar aici, deasupra 
Academiei sale, i o luă înainte, cu răceală Mauluys. 

Tânărul ofiţer, după un schimb de politeţe, se retrase, 
condus până în stradă de maestrul de scrimă, care se 
întoarse radios. Mauluys ridică din umeri. 

— Văd că ai destul noroc, spuse el Atunci, trebuie că oricât 
te-ar costa, să dai buzna în necazuri, pericole, etc ceea ce 
se numeşte onorurile Curţilor înalte! 

— Dar, răspunse Trencavel strângând cu nervozitate mâna 
contelui, accste onoruri nu fac decât să mă apropie mai 
mult de Annais! Sărac, Iflră o nobleţă de naştere, neavând 
altceva decât floreta, cine ştie dacă nu cumva protecţia 


Cardinalului nu are să umple prăpastia ce mă desparte de 
dânsaCine ştie! Cine ştie. 

Ei porniră spre casă: Montariol locuia cu Trencavel în 
strada Sainte-Avoye; Mauluys, nu departe de acolo, în 
strada Quatre-Fils, în faţa grădinilor locuinţei Ducelui de 
Guise. Ei mergeau absorbiți de gânduri, tăcuţi, de-a lungul 
străzii Lombarzilor. Un strigăt de ajutor şi de disperare îi 
făcu să tresară. 

— Cineva e atacat, spuse Montariol 

— Aşi! Făcu Mauluys. Vreun burghez care îşi plânge 
băncuţele! 

— Ajutor! AjutorL* răcnea vocea, la vreo câţiva paşi 
depărtare de stradă. Sainte-A voye. 

— Dacă l-am salva pe bietul om? Spuse Trencavel. 

— Mie nu-mi place să mă substitui paznicului, spuse 
Mauluys cu răceală. Dar în fine, dacă aceasta poate să-ţi 
facă plăcere, dragul meu-— 

Toţi trei, fără un cuvânt, se repeziră şi căzură cu spada în 
mină, asupra celor patru cavaleri ai lui Annais, chiar în 
momentul când fratele Corignan se prăbuşea, cu umărul 
găurit, de-o lovitură. Încăierarea fu scurtă. Bussiere şi 
Fontrailles fură dezarmaţi de la prima ciocnire. Chevers era 
rănit. Annais judecă dintr-o privire că se afla într-o poziţie 
proastă. Cu un gest disperat, ea puse la loc pumnalul pe 
care îl scosese din teacă, făcu un semn credincioşilor săi 
cavaleri şi toţi bătură în Retragere, apoi dispărură. Numai 
că în prima clipă a încăierării, Trencavel fuses atacat pe la 
spate de spada lui Bussiere. 

— Pentru tine Trencavel! Strigase Montariol, dezarmându- 
l pe gentilomul ce îl atacase. 

— Trencavel! Murmură călugărul. Trencavel m-a atacat cu 
spadasinii lui! Oho! Ăştia nu erau hoţi de veştminte! Ăştia 
sunt dintre inamicii Cardinalului! - 

— Trencavel! Se răsti Annais de Lespars. Fără îndoială că 
trebuie să fie vreunul din acoliţii Cardinalului, care îl 
escortau pe călugăr! Ei bine Trencavel, fie! Am să adaug şi 


numele tău la lista celor pe care îi urăsc şi pe care vreau să- 
i zdrobesc. 

După această scurtă luptă Mauluys se aplecă deasupra lui 
Corignan, îi desfăcu pieptarul şi îl examină îndelung. După 
aceea şi Trencavel făcu la fel, apoi Montariol, care îi cercetă 
şi el ranaân acest moment, călugărul îşi veni în fire, se 
ridică, azvârli în noapte nişte priviri rătăcite şi adunându-şi 
toate forţele, dintr-un salt, le scăpă din mâini şi o rupse la 
fugă- 

— Ei bine! Spuse Trencavel râzând. Asta nu are poftă de 
loc să moară- 

— Ciudat fel de a mulţumi oamenilor care l-au salvat! 
Mormăi Montariol. 

Mauluys nu spuse nimic”. Ei porniră, înfundându-se prin 
strada Sainte-Avoye. După vreo două sute de paşi călugărul 
se opri fără suflare, se pipăi şi începu să râdă. 

Umărul sfâşiatO mizerie! Fratele Corignan loveşte mai 
bine. I, i „-iim scăpat! Sunt salvat, prăpădiţilor! Fratele 
Corignan are picioare, fiu glumă! Ah! Să vedem scrisoarea 
scrisoarea” 

Un teribil, un sfâşietor vaiet de spaimă sfâşie tăcerea 
nopţii; M-iiwuirca dispăruse! Pierdută? 

— Luată de cineva? 

— Zece minute mai Lii/lii, Corignan se repezea ca o 
furtună, dând peste cap gărzile, în cabinetul lui Richelieu, 
care se afla încă în picioare, fiindcă de obicei uveu 
insomnie: 

— Monseniore! 

— Ah! Monseniore! Atacat! Rănit! Leşinat! Viisoarea! 
Scrisoarea către Regină! Mi-au luat-o! Furată. 

— Furată! Urlă Richelieu alb ca un mort, cu capul plecat 
ca în rujteptarea loviturii de secure. 

— De Trencavel! Răcni călugărul. 

C Ordinalul de Richelieu rămase câteva clipe strivit de 
înlâicoşetoarea noutate. Furată scrisoarea care, fără 
îndoială, avea să-i Lie arătată regelui! Era pierdut! Apoi, o 


idee şi mai grzavă lumină limwul gândurilor sale. Fusese o 
cursă! Cuvintele lui Corignan, asigurările D-nei de Givray, 
spioana sa de la Luvru, zâmbetul Anei de Austria, da, toate 
acestea, probabil că au fost combinate din vreme, |HMilru 
a-i inspira o încredere ce avea să-l ducă la moarte şi o 
exaltare nebună, care să-l împingă în prăpastie. 

— Dar cine? Spumegă el în sine. Cine a organizat 
înspăimânirtloarea înscenare? Eu sunt sigur de Doamna 
Givray. Corignan nu a I>iil iil fi decât un instrument 
inconştient Oh! Dacă l-aş avea în mina mii o zi pe 
mizerabilul care mi-a organizat pierzania! L-aş face să 
sufere ini ee sufăr eu acum! Dar cine? 

— Gaston? 

— Vend6me? 

— Bourbon? 

— l iueesa de Chevreuse? 

— Oh! Mormăi el deodată prăbuşindu-se într-un loi oliu. 
Dacă ar fi chiar ea? 

— Anal. Da, da' Ea e! Acesta e răspunsul pe i-; irc ura ei îl 
dă nesăbuitului meu amor! Ilocmai femeia pe care o ador, 
mrt ucide. 

Richelieu se ridică cu pumnii strânşi, cu figura răvăşită, 
încovoiat, atât de asemănător unui tigrif ce se pregăteşte să 
sară şi să Hl'âşie, încât Corignan se dădu înapoi, 
tremurând. 

— Pleacă! Strigă Richelieu. 

Rămas singur, el respiră des şi scurt şi timp de o oră, în 
picioare, ncmişcat, cu ochii ficşi, medita. Când ieşi din 
această sinistră meditare, lovi cu putere în clopoţelul de pe 
masă. Şi fără să se întoarcă, ştiind că valetul de cameră 
trebuie să fi venit fugă, se răsti: 

— Un ofiţer să se ducă să mi-l caute pe procurorul 
criminalistâAvea să încerce un efort de a scăpa. Poate că 
acest Trencavel, nu avea să se ducă la Luvru, decât. Raâine! 
Poate că mai avea scrisoarea la el! Oh! Dacă ar fi fost aşa! 
Ce răzbunare! Cum avea să-i tortureze pe toţi, începând cu 


Ana de Austria, şi până la Ducesa de Chevreuse! Şi cuibul 
acela de conspiratori, ce spăimântător are să-i lovească! Şi 
pe Trencavel, cum are să-l mai arunce în cea mai adâncă 
celulă, înainte de a-l trimite la spânzurătoare! 

La ora trei dimineaţa, sosi procurorul criminalist, 
personaj, ce era aşezat împreună cu judecătorul de 
instrucţie, direct sub ordinele Prefectului Parisului. Marele 
Prefect, nu era un om prea sigur; fusese primit în aceeaşi zi 
la masă de Gaston de Anjou, fratele Regelui, cel care e mai 
cunoscut în Istorie sub numele de Gaston de Orleans, titlu 
pe care l-a căpătat ceva mai târziu, după căsătorie, primind 
ca zestre Ducatul de Orleans. 

— Domnule, spuse Cardinalul Vă veţi duce în strada Bons- 
Enfants, la maestrul de scrimă Trencavel Acesta locuieşte 
chiar în Academia sa de scrimă, după cum am aflat aseară. 
Îl veţi aresta în numele Regelui, îl veţi conduce la Bastillia şi 
veţi ordona să fie pus la secret Dvs. veţi perchiziţiona 
Academia şi locuinţa lui, mobilele, dulapurile, mesele, veţi 
sonda pereţii şi duşumelele ca să vedeţi dacă nu au vreo 

* X * | E săad 

Ascunzătoare. Veţi tăia saltelele, fotoliile, scaunele şi veţi 
aduce toate hârtiile pe care le veţi găsi, fără excepţie. Le 
veţi sigila şi mi le veţi aduce aici, fără a le citi! Aţi auzit? 
Capul Dvs. e în joc. 

Procurorul se întoarse şi plecă, fredonând; ochii lui mici se 
îngustară de tot de plăcere. Aceste însărcinări erau pentru 
el cea mai mare distracţie. 

La ora opt dimineaţa, Secundul Montariol, aşa cum făcea 
în fiecare dimineaţă, părăsi locuinţa de pe strada Sainte- 
Avoye şi se duse să deschidă Academia de scrimă. În timp 
ce o servitoare făcea curăţenie în cele patru încăperi ale 
locuinţei sale, Trencavel şedea rezemat îil coate la 
ferestruica odăii sale în acest moment, el uitase încăierarea 
din timpul nopţii şi că prea puternicul Cardinal îi dorise 
binele şi toate visurile sale, asupra frumosului viitor aurit, 
pe care şi-l dorea. Viaţa lui întreagă, era acum concentrată 


în aleea aceea a grădinii, unde se afla o bancă de marmură 
lingă arbuştii al căror frunziş tânăr, palid începuse să se 
ivească. 

Iubirea! Inima lui, imaginaţia lui, erau pline de ea, gata să 
se n-vase. Iubirea curgea în sângele lui, ca sevă de 
primăvară, care făcea riapc muguraşii Chiar şi faţa lui fină, 
reflecta numai iubireEl era iul nuli iparea amorului, a 
nepăsării care lasă timpul să se scurgă, a liiu reţii 
încrezătoare, a primăverii. 

Deodată, o lovitură de tunetUşa se deschise cu zgomot 
Montariol intră zăpăcit, sfâşiat, sângerând. El răcnea: 

— Porcărie! Măgărie! Murdărie! Nemernicie! Ah! Tâlharii! 
Şnapanii! Ah! Cu atât mai rău că au fost mai tari ca mine! 
Dar cred că tot mii doborât vreo doi-trei! Ah! Pungaşii! Ah. 

— Secund! Îl întrerupse cu severitate Trencavel. Să taci! 
În faţa maestrului! 

Montariol înţelese că greşise, înghiţi în sec şi luă poziţia 
de” lupţi. 

— Acum, explică-te în termeni frumoşi, te rog! 

— Maestre, ţi-au închis AcademiaâTrencavel primi lovitura 
drept iii piept. El deveni foarte palid, iar ochii îi seânteiară: 

— Îmi închidAcademia. 

— Au devastat-o. Totul e dat peste cap, spintecat, 
sfărâmat, făcut 

|>nifl 

— Academia mea? 

— Devastată? - 

— De oamenii legii! În numele Regelui! Când am ajuns 
acolo, am vA/ut cumetrele adunate în faţa uşii şi când m-au 
văzut, au început să Mr ige: Uite unul din nemernici! O 
privire aruncată înăuntrul Academiei V ini s-a şi urcat 
sângele la cap. Am sărit pe el Uite-l! Urlă unul din „„ amenii 
îmbrăcaţi în negru. Au vrut să pună mâna pe mine. Dar am 
pus t îi mâna pe ei şi am început să lovesc, să pocnesc în 
dreapta şi-n stânga, hA i dau grămadă. Fiindcă se 
strânseseră prea mulţi, am bătut în tragere şi m-am repezit 


prin batalionul de cumetre care îmi săriseră în cale, 
tăbărând cu ghiarele pe mine. S-au luat după mine. Eu am 
<yteis-o. Am lăsat în urmă turma turbată care mă urmărea 
şi am venit Hfl ţi strig: Maestre, ne distrug Academia! 

Trencavel tremura. Fiori îi străbăteau prin piele. El nu 
spunea nimic. Dar Montariol se sperie de furia nebună care, 
pentru prima oară, re luza să izbucnească în strigăte şi în 
gesturi” 

— 'Trencavel murmură el 

— Să taci, Secund, să taci. 

Şi după fcece minute, ceva mai calm, sau poate în culmea 
exasperării, adăugă: 

— Cu toate acestea, trebuie să facem ceva. În numele 
Regelui! Ei bine! E cineva care-i mai puternic decât regele. 
Am să mă duc la el, să-i spunSă nu te mişti de aici, Secunc! 
Acela îmi vrea binele, ai auzit şi ţiL.. Am să-i spun”. Am. 

E] se bâlbâia şi devenise alb ca varul Înfierbântat, îşi 
încinse spada şi porni în fugă- 

— Unde alergi, maestre? 

— La Cardinal! 

Fuga nebună îl mai potoli pe Trencavel. Piaţa Regală era 
plină de gentilomi. Locuinţa Cardinalului, vestibulul, scările, 
anticamera cea mare, erau pline, înţesate. Trencavel 
străbătu piaţa, se strecură, dădu în lături mulţimea de pe 
scări şi ajunse în anticameră, năuc: 

— Vreau să-l văd pe Cardinal! 

— Scrisoarea Dvs. de audienţă, spuse un uşier. 

Trencavel spumegând de necaz se lovi în frunte şi scrâşni 
din dinţi. Uşierul continuă mai sever., 

ij 

— Fără scrisoarea de audienţă, nu veţi intra! 

Trencavel se-nfioară. Ar fi plâns, dacă ar fi fost în felul lui 
de a plânge. Ce să facă? El îşi muşcă buzele până la sânge 
şi mârâi. Uşierul îl privea uimit Trencavel se întoarse cu 
spatele şi cobori scările, cu capul gol în acel moment, un alt 
uşier începu să strige în mulţime: 


— Domnul Baron de Saint-Priac! Domnul Baron de Saint- 
Priac e aici? 

Trencavel se depărtă bombănind: 

— Elare să fie primit! El era aşteptat, dar eu nu! 

În faţa porţii, când da să intre în piaţă, el se lovi de un 
splendid costum de mătase, albastru-azuriu, cu eghileţi de 
aur, cu pelerina de şaten, cu pene albe la pălărie şi cu cizme 
răsfrânte. 

— Ei drăcie! Obraznic eşti domnule! Se răsti elegantul, 
supărat că fusese lovit 

— La darcu! Împodobitule! Scrâşni Trencave! Şi în aceeaşi 
clipă, recunoscândii-se, scrâşniră: 

— Saint-Priac! 

— Trencavel. 

Saint-Priac păli de furie şi nu se mai gândi la panglicele lui 
verzui 

— A doua insultă. Asta e pre mult! Eu n-am să aştept până 
diseară îi nu ţi tai urechile- 

— Me! Spuse Trencavel. Am să-mi iscălesc chiar acum 
condam nnini. Poftiţi după mine! 

Porniră amândoi, unul spumegând, celălalt mulţumit că va 
putea „„ it -ji < Icsca i ce furia pe cineva. Dincolo de Piaţa 
Regală, ajunseră în cinci nuiniitc în dreptul zidurilor de 
centură. În dreapta lor se afla Bastilia, Ai iiiA ameninţare. 
În dreptul primului turn, se opriră. Nu se afla nimeni | „în 
pre jur. Saint-Priac îşi puse alături pelerina şi după o clipă, 
amândoi riini c it spadele în gardă. Saint-Priac, dădea 
lovitură după lovitură, în ilmp ce Trencavel îi vorbea, 
luptând. 

Domnule, dacă voiţi să vă cereţi iertare, pentru obrăznicia 
Dvs. „Ic ieri şi pentru impertinenţa de astăzi, vă las în pace. 
— Domnule, spuse Saint-Priac, făcând o fandare adâncă, 
pe care 11 cncavel o pară foarte uşor, chiar dacă o să-mi 
ceri iertare în genunchi tot o să te omor. Poftim! Parează 

asta- 

— Am parat-o! Spuse Trencavel. 


Ciâfâind, Saint-Priac făcu un salt înapoi, uimit de a vedea 
că mlversarul lui tot mai era în picioare, atunci când el 
fusese sigur că-l MiApunsese cu spadă. O clipită şi îşi luă din 
nou poziţia, strângând din IAlci. 

— Parează şi dumneata asta! Spuse Trencavel atacând. 

Saint-Priac se prăbuşi în genunchi, în timp ce maestrul de 
scrimă, Iţfi ştergea lama săbiei pe iarbă şi îşi punea pălăria 
pe cap. El azvârli o privire de ură spre adversarul său învins 
şi îl văzu că închide ochii. 

1 I surise gândind: 

— Mauluys s-a înşelat Iată că nu mi-a găurit pieptu! Cu 
toate tiivslea, e un spadasin puternic. În două rânduri am 
văzut moartea cu iK'hi! Bietul de el! Duelează foarte bineSsă 
vedem, l-am omorât de-a binelea? (El îngenunchie şi 
desfăcu pieptarul cel frumos pe care şerpuia o dâră subţire 
de sânge). Nu. Cu atât mai bine! N-o să aibă uiniic-Era să se 
ridice plin de bucurie că'nu l-a ucis, când mâna lui dădu 
peste o hârtie, ce fâşii sub pieptarul însângerat el o luă, o 
desfăcu ţi citi era scrisoarea de audientă a lui Saint-Priac! 

În clipa aceea, rănitul deschise ochii; o convulsiune de 
furie îl agită, apoi căzu leşinat Trencavel era cu hârtia în 
mină, iar mâna îi tremura uşor. Privirile îi erau fixate în go! 
O idee îl chinuia. Ce idee? - 

Academia! Uşierii nu-l cunoşteau nici pe Saint-Priac. Era o 
aruncături de zarurilrebuia să intre cu orice preţ la 
Cardinal şi să-i strige: Fiindcă un fior îl străbătu pe 
Trencavel şi îndoind hârţ& o puse în 

— Domnul de Saint-Priac a sosit? 

— În fîrşit! E a zecea oară că Eminenţa Să intraţi repede. 

Uşa e deschisă! Uşierul o împinge uşor şi anunţă: 

— Domnul Baron de Saint-Priac. 

Trencavel, odată intrat în cabinet şi în prezenţa 
Cardinalului de. 

Cardinalul îl studie şi îl cântărif ca să spunem aşa, cu 
privirea! Trencavel, pe de akă parte, îşi căuta cuvintele. Ar 
fi vrut să spună: 


— Eu nu sunt Saint-Priac; eu sunt Trencavel. 

Numai că i se părea prea greu această Şi era într-adevăr 
foarte putea' foarte frumos să-l Lnducă la o ultimă întâlnire: 
duelul cu executorul sentinţelor judecătoreşti şi mai era şi 
micul incident cu furtul nodul ştreangului. Trencavel, de- 
abia acum îşi dădu seamT ă viaţa lui nu atârnă decât de un 
fir. 

— Domnule de Saint-Priac, spuse în clipa aceea Cardinalul. 
Voiţi să vă căsătoriţi cu Annais de Lespars? - 

Iu i'Hic lură unite, se risipiră. Cardinalul îi oferea lui Saint- 
Priac să se i iWU oi cască cu Annais! Atunci în aceasta 
constă catastrofa. Şi atunci, îi iuţeală, o schimbare se 
petrecu în acest spirit simplu şi îndrăzneţ. <11 orice preţ, 
chiar cu preţul capului său, dacă era nevoie, voi să afle um 
Ire buia să o ia Saint-Priac pe Annais în căsătorie. Şi, de 
unde venise '< „„i spună Cardinalului: Eu sunt* Trencavel, 
el se transpuse cu totul în mini lui Saint-Priac! Şi ridică spre 
Richelieu o figură strălucitoare. 

— Ista omul care îmi trebuia! Se gândi Cardinalul cu o 
bucurie iruunsă. 

Monseniore, spuse Trencavel, pentru a obţine această 
nespusă lu vi” arc, eu sunt gata să fac orice. 

— Aşadar o iubiţi, cu adevărat? 

O ador! Spuse Trencavel, cu un accent de sinceritate, care 
îl făcu |h- (ardinal să tresară. 

Urmă o clipă de tăcere, după care Richelieu reluă încet 

— Domnule de Saint-Priac, sunt îneântat că v-am cunoscut 
în |K. Tsoană şi vă mulţumesc că aţi răspuns atât de prompt 
la invitaţia pe „arc v-am trimis-o la Angers. Dar trebuie să 
vă spun, că de multă vreme, vfl cunosc în amănunţime toate 
faptele şi toate gesturile. Bravura Dvs. al îl de încercată, 
puterea Dvs îndemânarea Dvs. În mânuirea spadei, v au 
făcut o reputaţie, de care vă felicit-Sub această avalanşă de 
floricele, Trencavel nici nu clinti. 

— E foarte tare, se gândi Cardinalul Să-l doborâm dintr-o 
singură lovitură. Domnule, reluă el cu un zâmbet crud, mai 


aveţi şi alte calităţi. 1 XWu351? I sărac, treceţi drept un om 
bogat, fără un ban şi totuşi duceţi o viaţă |k picior mare. Şi 
atunci, am vrut să aflu, din simplă bunăvoință, de unde v;i 
veneau aceste venituri. Am aflat că împrumuturi nu faceţi 
(surâsul lui se făcu mai ascuţit) şi că nu jucaţi jocuri de 
noroc (vocea lui deveni teribil de dulceagă). Atunci am 
cercetat, Domnule de Saint-Priac” şi am uf lat. Haide măi e 
nevoie să vi-o spun? 

— Spuneţi-o Monseniore! Făcu Trencavel imperturbabil 

— Hm! Se gândi Richelieu. Da, e tare vlăjganul ăsta! 
Domnule, aru ţi flat atunci, direct prin procurorul 
criminalist, că banii pe care îi risipeşti, sunt bani- 

— Pentru Dumnezeu, isprăviţi Monseniore! 

— Bani furaţi! Spuse cu asprime Richelieu, ca şi când ar fi 
dat o lovitură de pumnal. 

— Ei drăcie! Exclamă Trencavel înfiorându-se de bucurie. 
lată un detaliu, pe care sunt fericit că l-am aflat. 

Saint-Priac hoţ! Saint-Priac nedemn! Trencavel radia. 
Cardinalul rămăsese uimit 

— Domnule, reluă Richelieu cu un fel de severitate nu 
lipsită de admiraţie, nici să nu te gândeşti să negi. Am aici 
douăzeci de rapoarte de-ale poliţiei şi pot să te trimit la 
spânzurătoare. 

— Monseniore, spuse Trencavel cu acelaşi accent de 
sinceritate, eu nu am nimic de mărturisit, nimic de negat- 

— Bine. Aşa cum eşti, îmi placi şi te iau în serviciul meu. O 
să-ţi indic, după împrejurări, în ce constă serviciul dumitale. 
Pentru moment, vreau să te căsătoreşti cu D-ra de Lespars. 
Fără îndoială că dumneata ştii unde să o găseşti? Adăugă 
Cardinalul cu o admirabilă indiferenţă. 

Şi Trencavel răspunse: 

— Da, Monseniore. Ştiu unde locuieşte şi am văzut-o chiar 
azi. 

Richelieu tuşi uşor din vârful buzelor şi o roşeaţă uşoară i 
se urcă în obraji; o emoție puternică îl cuprinsese. 


— Sunt sigur că D-ra de Lespars nu va întârzia să se 
îndrăgostească de dumneata- 

— Ah! Monseniore aceasta e cea mai mare speranţă a 
mea, spuse cu înflăcărare Trencavel. 

— Speri, aşadar eşti sigur. Un om ca dumneata nu spune 
cuvinte inutile. Deci, o să te căsătoreşti cu ea. Eu o să-ţi fac 
o dotă, şi-ţi voi da o slujbă la Curte. În schimb-Ah! Uitasem, 
fără îndoială că voi distruge şi probele aventurilor dumitale 
de la drumul mare. În schimb, aşa dar, dumneata îmi vei 
aduce o casetă, care se află în posesia D-rei de LesparsMă 
urmăreşti, nu-i aşa? 

— Cu cea mai mare atenţie, Monseniore. E vorba de viaţa 
mea. De fericirea mea! 

— Această casetă conţine nişte documente, inutile pentru 
dumneata, dar periculoase pentru aceea pe care o iubeşti 
Această casetă, dragă domnule, închipuie-ţi că e o mină 
încărcată. Dacă cineva i-ar pune foc (Cardinalul se înfioară), 
dacă această nenorocire s-ar întâmpla, D-ra de Lespars ar fi 
ucisă imediate însărcinezi dumneata să-mi găseşti această 
casetă? 

— Da, Monseniore, răspunse cu curaj Trencavel. 

— Iar eu mă însărcinez să-i smulg fitilul, spus Richelieu 
foarte liniştit Dacă e posibil, adu-mi-o, chiar înainte de 
căsătorie. Şi uite, asta „iiulis|>cnsabil; fie că D-ra de 
Lespars te va iubi sau nu, va voi sau nu să îi ii iin căsătorie, 
trebuie să-ţi predea caseta aceea Eu ţi-o voi restitui - În siy, 
ur - şi atunci va avea în ea, în loc de documente inutile, dota 
„lumilale mai întâi şi apoi, rapoartele de care vorbeam. Şi în 
momentul în rin, cu ţi-o jur că D-ra de Lespars te va lua în 
căsătorie. 

I; u rândul lui Trencavel să se înfioare. El întrezări aici o 
maşinaţie murdară. Realitatea era şi mai teribilă însă- 

— Să am întâi documentele, se gândea Richelieu şi atunci 
o am în ini un. Am s-o oblig atunci să accepte numele 
mizerabilului care se află iii faţa mea La opt zile după 
aceea, soţul ei va fi arestat şi spânzurat Şi m, va rămâne 


strivită pentru totdeauna, sub infamieDoar dacă până 
nimici. Rascasse nu va reuşi să-şi termine opera pe care a 
început-o la Angers! Doar dacă nu mi-o destăinui chiar 
acum Saint-Priac, locuinţa ci. 

— Oho! Se gândea în timpul acesta şi Trencavel. Trebuie 
să o previn chiar azi, numaidecât! Să-i dau pe faţă 
înspăimântătorul pericol care o ameninţă! Să o protejez, să 
o apăr, să-mi pun spada mea la picioarele snlc. 

În acest moment, intră un om, care anunţă: 

— Domnul procuror-criminalist! 

— Pofteşte-l! Spuse repede Richelieu. 

Trebuie să spunem aici, că celebrul Cardinal, ocupându-se 
cu o asl fel de luciditate de D-ra de Lespars, făcea dovadă 
de o adevărată tărie Ic suflet. În timp ce se juca astfel cu 
„Saint-Priac”, avea urechea la pândă, spiritul încordart şi 
inima strânsă de îngrijorare. În momentul acela, 1 Miale că 
scrisoarea furată de Trencavel, era sub ochii regelui! Cu 
toate mcslea, cu cât se scurgea timpul, cu atât era mai 
liniştit. 

Procurorul criminalist intra Părea prost dispus. El zvârlii o 
nruncătură de ochi spre Trencavel şi-l întrebă cu privirea 
pe Cardinal. 

— Puteţi vorbi în faţa Baronului de Saint-Priac. E un 
prieten de-al meu. 

— Monseniore, spuse procurorul criminalist, am fost în 
strada Bons 1 infants, la Academia maestrului de scrimă 
Trencavel şi am făcut o |) crcheziţie completă. (Trencavel îşi 
strânse pumnii). Din nenorocire nu um găsit nimic, nici cea 
mai mică bucăţică de hârtie. Cât despre Trencavel, el nu 
locuieşte în clădirea Academiei, cum s-a raportat I iminenţei 
Vq stre! (O, bravul meu Mauluys, eu datorez libertatea mea 
începuse să creadă din ce în ce mai puţin într-o conspirație 
pornită dinspre Luvru. Dimpotrivă, gândul că avea în 
Trencavel un duşman 

— Ei bine, spuse el, pune să se răscolească tot Parisul de 
către spionii. 


Um Trencavel îşi înăbuşfo înjurătură. Caraghios! Asta era 
pre mult! 

Jtsi sc îndrepta cu asprime spre procurorul criminalist. 
Mina iui nervoasă 

— Ei bine! Făcu Richelieu. Ce e, Saint-Priac? 

Mai bun elev al său. 

— Ce fel de om e? 

La mine şi îi veţi vedea portretul viu. 

— Eu îl consider foarte brav. Nu am auzit niciodată 
vorbindu-se ceva împotriva on oarei lui* - Richelieu privi fix 
spre 'Trencavel Maestrul de scrimă susţinu 

— Eşti prietenul lui! Se răsti Richelieu cu asprime. 

— Monseniore, nici prietenul şi nici duşmanul lui! Îl 
cunoscu şi -îi ii; iiot! Dar D-voastră, Excelenţă, îl urâţi 
aşadar? 

— Domnule de Saint-Priac, odată pentru totdeauna, să ştii 
că nu iul” nie să-mi pui nici o întrebare! 

Trencavel se înclină adânc. Satisfăcut, Cardinalul reluă: 

— Eu nu urăsc pe nimeni. Dar omul acesta este un inamic 
al Mul ului. Saint-Priac, să vedem, fiindcă dumneata îl 
cunoşti, te insftrcinezi să mi-l descoperi. 

— Răspund de aceasta cu capul meu, Monseniore! 

Privirea de fiară a Cardinalului aruncă sclipiri de oţel. EL îl 
apucă 4lc braţ pe „Saint-Priac”: 

— Adu-mi caseta iubitei tale Annais şi te vei căsători cu 
această îh” hilft şi frumoasă fată! Găseşte-mi-l pe acest 
Trencavel şi te inihogăţesc! Dar dacă găsindu-l, îi dai 
vreuna din acele lovituri de spmln, care reduc pentru 
totdeauna un om la tăcere, îţi dau locul piocurorului 
criminalist care a ieşit acum de aici! 

Richelieu se înălţă în aceea atitudine majestuoasă care îl 
făcea c hiar şi pe Rege să-l admire. Încet, el ridică mâna 
spre uşă şi spuse: 

— Du-te, Baron de Saint-Priac. 'Ţii în mâinile dumitale 
dragostea ni norocul dumitale. 


Trencavel se înclină în tăcere şi cu fruntea palidă, cu 
buzele 11 ispate într-un surâs straniu, cu mintea pierdută, 
înveninat de tot ceea (v aflase, se îndreptă spre uşă. În acel 
moment, uşa se deschise! În faţa lui Trencavel, împietrit, în 
faţa lui Richelieu, uimit, apăru un om, alb ui varul şi 
sângerând, pe care îl susțineau doi valeţi de subţiori! Şi cu 
în elaşi ton ca mai înainte, însă cu o voce mai puternică care 
sună ca o lovitură de gong, uşierul anunţă: 

— Domnul Baron de Saint-Priac! 

CAP IV BASTILIA. 

SAINT-PRIAC FĂCU DOI PAŞI în interiorul cabinetului. 
Trencavel se înălţă cât putu, privindu-l drept în faţă şi 
încrucişându-şi braţele. Fără îndoială, că trebuia să fi avut o 
explicaţie în anticameră, căci uşierul lăsase uşa deschisă şi 
în spatele rănitului, se vedea procurorul criminalist, iar în 
spatele acestui magistrat, vreo douăzeci de gărzi, în vasta 
sală tixită de tot felul de solicitatori. 

Cardinalul, centru al acestei scene, rămăsese nemişcat, 
mut de uimire, ca o statuie. Saint-Priac făcu doi paşi; braţul 
lui scuturat de un tremur convulsiv se ridică şi mâna îl arătă 
pe Trencavel; el deschise gura şi deodată se prăbuşi pe 
Covor. 

Lucru straniu şi într-adevăr de o teribilă semnificaţie; 
nimeni nu se gândea să alerge în ajutorul rănitului, care 
poate că murea; Saint-Priac nu mai exista pentru ei, în 
ansamblul acestei scene, atenţia tuturor era îndreptată 
spre Trencavel. 

— Monseniore, spuse procurorul criminalist într-un rânjet 
de bucurie feroce, am pus mâna pe maestru de scrimă! 

— Trencavel? Se răsti Richelieu. 

— lată-l. 

Richelieu azvârh spre 'Trencavel nişte ochi măriţi de 
groază. Şi Richelieu, teribilul Richelieu, se dădu înapoi! 

— Monseniore, reluă procurorul general, Domnul Baron 
de SaintPriac, răspunzând invitaţiei D-voastră, venea spre 
palat când a fost provocat la duel, în Piaţa Regală de acest 


om, care l-a adus în spatele celui mai apropiat turn, l-a 
atacat, i-a dat o lovitură de spadă, poate mm Hilft, i-a luat 
scrisoarea de audienţă şi a putut să intre astfella' | 
mincMla Voastră (tm) 

Richelieu se-nfioră. Adevărul, îi apăru acum într-o lumină 
ni biloare: Trencavel fusese trimis la el ca să-l omoare! 
Mâna lui crispată Ifliu acelaşi gest ca şi a lui Saint-Priac şi 
arătând spre 'Trencavel spuse cu un accent aproape de 
nânţeles: 

— Predă-ţi spadă! 

Trencavel îşi scoase spada din teacă şi biciui cu ea aerul: 

— Monseniore, un 'Trencavel nu-şi poate preda spadă. Să 
mi se ia, iliu A jxiate careva. 

În aceeaşi clipă el azvârli cu putere două sau trei fotolii 
care îi >ţinteau în drum, dintr-un salt se adăposti cu spatele 
la un colţ al tabinetului, se aşează în gardă, bătu dublu apel 
cu piciorul în pământ, <linlr-o maşinală obişnuinţă, ca la 
Academia de scrimă, şi cu sângele la cnp, cu ochii în flăcări, 
cu dinţii dezgoliţi de un surâs teribil, strigă cu” i voce 
tunătoare: 

— Barvillars! Maestre! Vino să vezi cum ştie Trencavel să 
moară iţi aşteaptă-mă! 

— Prindeţi-l! Răcni Richelieu. 

— Prindeţi-l! Urlă procurorul criminalist. 

Şi tăcerea se lăsă cu toată greutatea ei, asupra acestei 
scene, câteva Nccunde. Apoi, dintr-o dată începură să se 
audă clinchetele spadelor, răcnete surde, înăbuşite, suspine 
răguşite, două trei înjurături fferoce, două-trei vaiete 
sfâşietoare. Apoi, dintr-o dată, un strigăt sălbatec de triumf. 

— Asta e! 

Şi chiar era: în colţul cabinetului se vedea un maldăr de 
corpuri care apăsau cu toată frenezia pe ceva, braţe 
înţepenite, mâini crispate tyi sub toate acestea, Trencavel. 

Lungit pe co<or îl ţineau de păr, de umeri, de picioare, de 
gât, de mâini, l-ar fi ţinut chiar şi de inimă, dacă ar fi avut 
cum. Dar în jurul lor era numai sânge. Erau patru, care, 


fără îndoială, nu vor mai avea niciodată ocazia să-şi mai 
exercite talentele” Gărzile, înebunite de furie, îl legară şi 
când fu bandajat complet cu funii, cu căluşul la gură, 
incapabil de a mai mişca un deget, îl priviră şi se înfiorară; 
fiara iloborâtă le făcea şi mai multă frică. 

Cardinalul dădu un ordin. Două minute mai târziu, 
Trencavel era aruncat într-o trăsură închisă şi un sfert de 
oră după aceea, era la Bastilla. 

Era o celulă situată la parterul Turnului din Colț; aici se 
interogau prizonierii care nu rămâneau acolo niciodată mai 
mult de două sau trei zile. Locul era destul de luminos. Se 
afla acolo o masă, un scăunel şi un pat îngust Un temnicier 
înarmat cu un pumnal solid, rămase în celulă şi se rezemă 
cu umărul de uşe, cu o indiferenţă formidabilă. Trencavel, 
dezlegat de funiile cu care fusese înfăşurat, aruncă în jurul 
lui priviri rătăcite. Suspine repezi îi săltau pieptu! Simţea 
că înebuneşte. Se trânti pe pat şi-şi dădu drumul suspinelor, 
muşcând cu furie perna, ca să nu-l audă temnicierul că 
plânge şi cu sfletul înecat de disperare se gândea: 

— Pierdută! Eu singur puteam s-o salvez şi acum, eu o să 
mor! Era îndrăgostit din toate puterile lui, cu toată 
tinereţea luiŞi acum totul se isprăvise, înainte de a se fi 
început măcar! 

Trencavel care plângea fiindcă nu putea să alerge să o 
prevină pe Annais de Lespars de cele ce auzise, Trencavel 
aşezat în intimitate mare cu spânzurătoarea, sau cu 
eşafodul, văzu deodată apărându-i în minte amintirea unui 
om obosit, palid, plin de praf şi care ducea pe umerii lui un 
copil de cinci ani. Omul intra în Paris prin poarta Borun şi 
aproape imediat se prăbuşi pe şosea. Oamenii se apropiau 
şi spuneau: „Bietul om, a-murit! 

— Poartă cască în cap, e un cavaler de seamă! 

— După spada lui, după aspectul lui, se poate vedea clar 
că e un gentilom! Cine ar putea să fie? 1 Şi copilul plângea, 
frumoşii lui ochi şiroiau de lacrimi-Acest copil era el, 
Trencavel Voiajorul istovit, care murise în clipa când intra în 


Paris, era tatăl său-Nici gentilom, nici cavaler de seamă, 
asta stabili în cele din urmă Trencavel, mult mai târziu, 
graţie unor hârtii ce fuseseră găsite asupra mortului 
Amintirea lui evoca foarte şters, într-un oraş foărte îndepăr 
tat, un atelier frumos pe care veneau să-l viziteze nobili şi 
burghezi bogaţi, arătând un deosebit respect stăpânului 
atelierului, sub direcţia căruia se forjau căşti, cuirase şi mai 
ales pumnale, spade, săbii, paloşe, iatagane, lame minunate 
împodobite cu arabescuri, cu cizelări, pe care le-ar fi 
admirat şi Benvenuto Cellini. Ce catastrofă se abătuse 
asupra bogatei şi artisticei case a armurierului? Ce episod 
de război civil său religios? Ce denunţ? 

— Nimic, ca să-l ajute să facă o reconsitituire, însă copilul 
mai vedea încă locuinţa lor în flăcări şi atelierul acela 
imens, devastat şi jefuit. Vedea soldaţi într-o cameră plină 
de sânge, o femeie uium ita-mama lui! Se vedea pe el în 
braţele tatălui său care se apăra >i apoi fugea în noapte. 
Apoi, au mers zile şi săptămâni întregi şi la i'upAtul 
călătoriei, tatăl se prăbuşea mort, fără îndoială, de 
disperare- <) Icincie luase copilul de mână şi-l dusese cu 
eaDoi sau trei ani mai iu/. lu, această femeie muri şi ea! Şi 
atunci cine luase copilul să-l c rească? Cum crescuse, cum 
se făcuse mare? 

— Prin mila lui Dumnezeu! Cum se spune în popor. 

Toate probabilitățile, ne fac să credem că atunci a fost 
nevoit să i unoască multe zile fără pâine, multe nopţi fără 
adăpost, drumuri lungi pi în ploaie şi prin soare, pe frig sau 
pe zăpuşeală. Ani întregi a vagabondat, fără a cunoaşte alt 
stăpân decât hazardul, după cum spune chiar el, în 
memoriile sale. 

La vârsta de cincisprezece ani, îl găsim zdrenţăros, 
murdar, ciufulit, dar cu ochii vioi, cu o mina uşoară şi cu o 
spadă imensă, pe care cine ştie cum şi-o procurase. Era pe 
la ţară, nu departe de mlaştinile „le la Grange-Batelliere şi 
se luase la bătaie în duel, cu un prostănac mare de baron, 
un copilandru. Ce se întâmplase? Netotul acela mare îşi 


hfltuse valetul, un bătrân cu barba căruntă, care îl 
întovărăşea. Trencavel s-a repezit asupra lui şi a făcut o 
crimă: l-a tras de urechi pe junele baron. Şi fiindcă erau 
cam de aceeaşi vârstă şi-au scos spadele din teacă şi au 
început să-şi care lovituri, cu furie. De fapt, Trencavel îiyi 
risca pielea, pentru un bătrân servitor pe care nici nu-l 
cunoştea şi aceasta, într-o epocă în care, a-şi bate valetul, 
era un lucru legitim şi natural pentru un nobil *Cu toate 
acestea, tinăra haimana, se duela la inlâmplare, fără să fi 
luat vreodată lecţii de scrimă, împotriva unui adversar, care 
după aparenţe, cunoştea perfect mânuirea spadei El 
început să-l preseze, îl obligă să dea' înapoi şi în cele din 
urmă, era gata gata să-i dea o lovitură de graţie, când un 
om, repezindu-se dintr-un han din apropiere de unde 
observase toată încăierarea, le ridică spadele, îi despărţi pe 
combatanți şi-l urcă pe calul lui, pe micul baron, care se 
Icpfirtă bombănind enervat 

— Ce măgărie! Ce tupeu! Ce nemernicie! Să-l tragă de 
urechi pe un Saint-Priac! Am să mă întorc eu la Paris şi 
atunci n-o să-l trag de urechi! 

< > săile tai. 

— Ce te amesteci dumneata? Spumegă de furie Trencavel, 
rato Indu-se la necunoscutul care intervenise în mod aşa de 
fericit. 

Aceasta îl observa surâzând, cu atenţie, pe tânărul cocoşel 
ce se zbârlea 

— Micul meu prieten, îi spuse în cele din urmă, dacă vrei 
să vii cu mine, o să fac din tine cel mai mare maestru de 
scrimă al acestor timpuri Tu ai ochiul, tendoanele şi pumnul 
mai puternice şi mai abile decât ale unui secund de 
meserie. 

Ochii lui Trencavel scânteiară. Adolescentul îşi spuse toată 
povestea şi necunoscutul îl duse la Academia de scrimă din 
stradă Bons-Enfants, unde Trencavel găsi adăpost, culcuş, 
lecţii de scrimă şi lecţii de onoare. Acest necunoscut, era 
ilustrul Barvillars. 


EI fu pentru Trencavel, în toată adâncă şi măreaţa 
concepţie a cuvântului, un părinte, adică un prieten, un 
conducător, un exemplu viu. Trencavel căpătă pentru elun 
fel de adoraţie şi când, cu cinci ani mai târziu, bătrânul 
maestru, la rândul său, dispăru dintre cei vii, tânărul simţi 
pentru prima oară ce e durerea 

— Niciodată, îşi zicea el atunci, niciodată nu voi mai avea 
inima aşa de sfâşiată. 

Şi acum, pe pătucul îngust din celula lui, în timp ce 
noaptea se lăsa încet, el plângea după Annais, aşa cum 
plânsese după Barvillars, dar erau altfel de lacrimi. 

Deodată, prizonierul auzi că temnicerul, care se afla tot la 
postul lui, deschidea uşa şi intra cineva, îndreptându-se 
spre el. Trencavel care stă cu faţa spre perete, se întoarse 
şi văzu un călugăr, un capucin, care se apropia de el făcând 
mereu semnul crucii şi mormăind rugăciuni 

— Ce doreşte cuvioşia ta? Şi cine sunteţi? Întreabă 
Trencave. 

— Fiule, sunt numit fratele Corignan, sunt călugăr capucin 
şi am venit să te îndrept pe cale binelui şi să te împac cu 
Dumnezeu. Cu alte cuvinte, am venit să te spovedeşti. 

— Să mă spovedesc? Se răsti Trencavel. Şi de ce? 

— Fiindcă după ordinele Monseniorului Cardinal de 
Richelieu, peste o oră vei fi spânzurat în curtea Bastilliei! 

— Peste o oră! Se înfioară Trencave. 

— Peste o oră! Spuse fratele Corignan cu o voce gravă şi 
tristă-După ce îl anunţase pe Trencavel, aşa de mieros cât 
putuse, că avea să fie spânzurat şi că nu îi mai rămânea 
decât o oră, ca să încerce să-şi atragă îndurarea divină, în 
lipsa milei sau a justiţiei omeneşti, fratele Corignan se 
întoarse spre temnicier şi îi spuse: 

— Frate, lasă-ne singuri. Acest biet păcătos va fi mult mai 
puţin Miny. Hciât şi-şi va putea mărturisi mai uşor greşelile 
între patru ochi. 

Fără îndoială, Corignan venise prevăzut cu depline puteri, 
căci U'iunicicrul se înclină şi ieşi afară. Călugărul capucin 


se duse să | lichidă uşa cu gri je şi întorcându-se spre pătuc, 
se aşeză pe scăunel, tţ|) oi coborând vocea continuă: 

— Dacă vrei să scapi cu viaţă, dă-ne scrisoarea înapoi 

— Scrisoarea? Făcu Trencavel uimit! 

— Ea însăşi, fiule. Scrisoarea pe care mi-ai luat-o. Ah! Pe 
Bachus! Ntrtrlurisesc că mi-ai dat o lovitură solidă de 
pumnal! Numai că, vezi, halele Corignan are pielea tare. 

— 'Ţi-am luat eu vreo scrisoare? Te-am lovit eu cu 
pumnalul? - 

Corignan îşi dădu jos de pe cap gluga pe care până atunci 
o ţinuse l rasă pe ochi. 

— Priveşte-mă, spuse el cu asprime şi spune-mi dacă am 
eu un cap din acelea de care să-şi bată cineva joc. Şi dacă 
faţa mea nu îţi e de ajuns, iată-mi şi dinţii! 

Şi spunând acestea, el îşi dădu deoparte anteriul şi îşi 
arătă puni naiul şi spada cu care era înarmat 

— Astfel că, adăugă el, te iert de lovitura de pumnal pe 
care mi-ai dnt-o, dar spovedeşte-te fiule şi dă-mi scrisoarea, 
repede! 

„Spânzurat peste o oră! Se gândea Trencavel, plin de 
amărăciune. | păcat, cum ar spune bravul meu Mauluys. Da, 
la dracu! E de trei ori păcat! Întâi pentru mine, al doilea 
pentru Academia mea, care o să piară fji apoi, pentru ea, 
fiindcă nu voi mai putea s-o previnl! 

— Scrisoarea! Se răsti cu asprime călugărul Unde e 
scrisoarea? De nu spui, fereşte-te de funie. 

Trencavel se lovi în frunte. O idee asemănătoare cu acelea 
ale bieţilor naufragiaţi, care se agaţă de primul fir de păr- 

— Cuviosule spadasin, spuse el, voi mai fi spânzurat, dacă 
îţi dau wiisoarea? 

— Cum se poate, diavole! Strigă fericit Corignan. 
Dimpotrivă, vei fi lAsplătit! 

— Ei bine! Spuse cu hotărâre Trencavel, dacă mă faer să 
ies de aici, u voi duce direct acasă la mine, la dulapul în 
care e ascunsă preţioasa Hcrisoare, fiindcă e prețioasă, nu-i 
aşa? - 


— Vai, mai întrebi? Încă ce prețioasă! Aşadar, mă vei 
conduce la cn? - 

— Da! Spuse maestrul de scrimă, căruia i se bătea inima, 
de parcă vrea să-i iasă afară din piept. 

Corignan izbucni în râs. 

— Şi pe drum, să mă laşi lungit! Ehei! Nu-şi bate joc 
nimeni de fratele Corignan! Ei blestemăţie! 

Trencavel îşi şterse fruntea. Se vedea pierdut. El aruncă o 
privire disperată spre figura osoasă, colţuroasă, 
încăpăţânata, bănuitoare a călugărului. Acesta îşi scoase 
pumnalul. Corignan era un individ viguros, nu glumă! Acum 
se hotărâse să întrebuinţeze şi mijloace extreme: „Când va 
simţi vârful pumnalului pe gât, va vorbil” se gândi el. 

— Fiule, rosti el cu putere, nu cumva vrei să-l forţezi pe un 
om al bisericii, să fie nevoit să verse sânge omenesc?! Ia în 
consideraţie, dragul meu, că dacă mă sileşti să te omor, 
înseamnă că ai făcut un păcat de moarte, oricare ar fi grija 
pe care o am pentru salvarea sufletului tău-Deodată 
călugărul îşi azvârli lungile-i braţe. În timp ce vorbea, el se 
apropiase de pat, pândind momentul de a acţiona. Mâna 
stângă se abătu pe umărul lui Trencavel, iar dreapta, ridică 
pumnalul. Oţelul sclipise în semiîntunericul celulei: 

— Scrisoarea! Se răsti Corignan! Scrisoarea, ori te omor! 

În acelaşi moment călugărul voi să scoată un strigăt, dar 
gâtlejul lui nu lăsă să iasă decât un horcăit înăbuşit. Un 
cleşte viu îl strângea de gât. Suplu ca un tipar, Trencavel îi 
alunecase din mină, scăpase de strânsoarea lui şi îşi 
încleştase mina în beregata lui Corignan. Călugărul se 
zbătu cu smucituri puternice, dar cleştele se strângea şi 
mai tare, degetele-i lungi şi tari ca oţelul i se înfigeau în 
carne; figura călugărului devenise violetă şi la un moment 
dat, Corignan se prăbuşi nemişcat, de-a curmezişul 
patuluilrencavel ridică cu iuţeală pumnalul ce căzuse pe 
lespezi şi îl puse la centura sa-— 

Timp de un minut, el îşi contemplă gâfâind adversarul, cu 
acea privire întunecată, tragică şi fixă, pe care o au de 


obicei oamenii în faşa unui mort, atunci când ei sunt cauza 
acelei morţi- „Drace! Se gândi el! L-am strâns prea tarel” 

EI se dădu înapoi spre uşe. Şi atunci, toată impresia aceea 
lugubră i se risipi „Peste câteva minute, se gândi el, va 
deschide temnicerul uşa şi va vedea cadavrul călugărului în 
loc să fiu spânzurat peste o oră, voi fi imediat şi asta-i tot! 
(tm) SpânzuratL.. Cum nu se cuvine unui bun maestru” |, * 
scrimă.”! 

Îl alergă spre pat, smulse spada lui Corignan şi scoase un 
suspin iidânc. 

— Acum n-au decât să vină! Cu aceste două jucării în 
mâini, desfid pe toţi spadasinii din toate mânăstirile şi pe 
toţi temnicierii llastilliei şi pe” 

HI se opri scurt. 

Cap. v. criptele mânăstirii. 

CÂTEVA SECUNDE, el îşi fixă privirile rătăcite asupra lui 
(rignan. Sudori de nelinişte îi şiroiau pe frunte. O bucurie 
puternică l'ttcea să i se. Zbată tâmplele. Apoi izbucni în râs: 
„Capucin? Asta ar fi nostimŞi de ce nu? Călugărul acesta a 
intrat nici. Deci trebuie neapărat să iasăl! 

Dintr-o mişcare, el îl dezbrăcă pe Corignan de anteriul lui 
şi rreinătând, se îmbrăcă cu el! Apoi îl întinse pe călugăr pe 
pat, îl întoarse cu faţa la perete şi aruncă pătura pe el. Cu 
gluga trasă pe ochi, ai mina crispată pe mânerul 
pumnalului, el se apropie de uşă şi strigă: 

— Ah! Păcătos înrăit! Ah! Nemernic blestemat, care nu 
vrea să se spovedească! Ei bine! Atunci o să fii spânzurat 
aşa plin de păcate! Cu atât mai rău pentru tine, fiindcă 
sufletul tău o să-l ia diavolii şi stârvul tău o să se legene în 
spânzurătoare! 

Uşa se deschise şi în prag apăru temnicerul. În spatele lui 
se aflau cinci sau şase gărzi. 

— Aţi terminat, cuvioşia voastră? 

— Da fiule. Mă duc. Voi părăsi acest locaş de pierzanie. Să- 
Il spânzruraţi pe golanul ăsta, fiindcă nu vrea să asculte de 
nimeni. Adio fiule-Şi vorbind astfel, binecuvântând 


sentinelele ce se înclinau în faţa lui, el traversă sala ce se 
afla în faţa celulei şi se îndreptă spre uşa ce îi fu deschisă şi 
distinse în întunericul curţii, un cupeu ce aştepta la scară. 

— Grăbeşte-te să te urci, am întârziat mult, se auzi o voce. 

Trencavel, se urcă, fără a ezita, în cupeu. Imediat portiera 
trăsurii se închise cu zgomot Vehiculul porni la pas, 
traversă o curte, apoi o altă curte exterioară, apoi trecu 
peste puntea mobilă şi după aceea porni la trap. Trencavel 
de-abia îşi putea stăpâni râsul. Găsea farsa ce le-o jucase, 
prea minunată. Liber, spuse el. Cine spunea că e imposibil 
să mai scape cineva din Bastillia? N-am decât să deschid 
portiera acestui venerabil cupeu, să sar pe şosea şi (tm) 

Şi Trencavel scoase o înjurătură furioasă de disperare: 
mânerele de dinăuntru erau scoase şi portiera încuiată pe 
dinafară! Faimosul cupeu nu era decât o închisoare pe 
roate! 

În goană mare a căilor, trăsura ajunse în strade Saint- 
Honor6; în sfârşit, ea se opri în. Faţa unei porţi uriaşe de 
stejar, nouă de tot, împodobită cu nituri, frumos aranjate în 
formă de cruci. Deasupra portalului se afla o cruce mare. Pe 
dreapta şi pe stânga ei se întindeau ziduri înalte. Era 
mânăstirea Capucinilor. Cea mai frumoasă mânăstire de 
capucini din Franţa şi din Navarra, care cuprindea nu mai 
puţin de o sută douăzeci de călugări. 

— Dintre care unii celebri prin lucrările lor istorice, şi care 
putea să rivalizeze cu cele ale călugărilor Benedictini. 

Aşadar, în faţa mânăstirii Capucinilor se oprise cupeul, 
care după ce îl dusese pe fratele Corignan la Bastillia, îl 
aducea înapoi, sau se credea că îl aducea, încuiat. De fapt, 
călugărul fusese pedepsit cu opt zile de înainte, pentru că 
fusese văzut într-o cârciumă, cu o fată pe genunchi. Ori, i se 
tolerau toate păcatele venale sau mortale, cu condiţia de a 
nu se afişa în public. 'ânsărcinat cu misiunea delicată de a-l 
spovedi; >e Trancavel, lui Corignan i se promisese o mie de 
lire numărate, dacă reuşea să pună din nou mâna pe 


teribila scrisoare. Şi în afară de aceasta, bineînţeles, era 
iertat şi de pedeapsa ce o primise. 

„Bine! Se gândi Trencavel în momentul când trăsura intra 
în curtea mânăstirii, tot va trebui să mi se deschidă portiera 
că să pot ieşi şi să intru acolo unde voi fi condus.” 

Şi se pregăti să sară asupra aceluia care avea să deschidă, 
să-l dea peste cap şi apoi să se încreadă în picioarele lui 
agile. Din nenorocire, lucrurile se petrecură cu totul altfel; 
porţile mânăstirii se deschiseră, cupeul intră în curtea 
mănăstirii şi deabia aici, lrencavel fu invitat să coboare. 

„M-au prins! Îşi spuse el trăgându-şi cât mai pe ochi 
gluga.” 

— Vino frate! Cuviosul stareţ deabia aşteaptă să te vadă 
(tm) 

Fără să spună un cuvânt, Trencavel merse în urma 
călugărului care îi vorbise astfel şi care îl conduse până la 
capelă mânăstirii. 

— Cuviosul nostru părinte se află în cripta capelei, 
împreună cu Monseniorul Arhiepiscop de Lyon, reluă atunci 
capucinul. Aşteaptă-l aici, aşa a ordonat. Când are să vină 
sus, are să-ţi vorbească. În orice caz, e interzis să te apropii 
de strană! (tm) * 

Spunând acestea, călugărul se retrase şi Trencavel auzi 
cum încuia uşa cu cheia. 

— Ho ho! Pe toţi dracii, dar azi dau tot peste oameni de 
ăştia turbaţi, care au mânia să mă încuie! Dar ce-o fi făcând 
acolo în criptă? Şi de ce e oprit să mă apropii de strană? 
(tm) A! Făcu el de-odată, lovindu-se cu palma în frunte, 
Starețul e în conferinţă jos în criptă, cu Arhiepiscopul de 
Lyon! Dar Arhiepiscopul de Lyon (tm) E un Richelieu! E 
chiar fratele prea puternicului Cardinal, care îmi doreşte 
atâta bine, încât m-a găzduit în propriul său palat - Bastillia 
- şi a vrut să-mi facă cadou o frumoasă cravată de cânepa 
unsă cu săpun. Dar ce naiba, s-o fi închis într-o subterană 
Părintele Josef, consilierul Cardinalului, chiar cu fratele C 
ardinalului? Şi Trencavel se apropie de strană! 


Capela era luminată în mod vag de o singură lampă, a 
cărei lumină tristă nu servea decât să facă şi mai 
îngrozitoare întunecimile îngrămădite în colţuri. În 
momentul când ajunse în dreptul grilajului de la strana 
corului, lui Trenca-vel i se păru că aude un murmur 
nedesluşit de voci înăbuşite, care îl făcură să se înfioare. 

— La ce ar putea să-mi servească asta? Îşi zise el. Ce mă 
interesează pe mine ce vorbesc oamenii ăştia? Eu să caut să 
fug. Dacă mi s-a interzis să mă apropii de strană, înseamnă 
că trebuie să fie vreo ieşire pe aici. 

EI trecu dincolo de grilaj şi ocoli altarul. Acolo, murmurul 
se auzea mai distinct. Trencavel privi în jos şi - luminată 
confuz de o lumină ce venea din fundul criptei cu coşciuge, 
zări deschizătura dreptunghiulară de la care începea scara 
de piatră ce se înfunda sub pământ, în criptă. Atunci o 
curiozitate irezistibilă puse stăpânire pe e! Voi să asculte, 
cu orice preţ (tm) EI cobori trei-patru trepte ale scării în 
spirală şi atunci auzi! 

Era o voce gravă şi tristă, care avea acel timbru de 
amărăciune, pe care îl lasă nenorocirea în urma ei după ce 
trece. Şi vocea aceasta, era aceea a lui Alfons-Louis 
Duplessis, Arhiepiscoul Lyonului, fratele mai mare al lui 
Richelieu! 'Trencavel se înfioră! Trencavel îşi simţi inima 
bătând ca un bubuit de tobe! Căci iată ce-i spunea fratele 
Cardinalului de Richelieu, Părintelui Josef: 

— Aflaţi acum Excelenţă, de ce mi-am părăsit 
Arhiepiscopia pentru a mă duce la Angers! De ce am fugit şi 
din acel oraş, pentru a veni la Paris! De ce îmi e ameninţată 
toată liniştea vieţii mele! De ce e legată atâta cinste şi 
infamie de numele de Richelieu! Fiindcă vreau să vă spun, 
de ce boală a murit D-na de Lepars! Şi apoi, vă voi spune şi 
cine este fiica moartei, Annais de Lespars. 

Aceste cuvinte, fratele lui Richelieu le pronunţă cu un 
accent atât de întunecat, atât de amar, încât Trencavel se 
înfioră până în fundul sufletului. În această clipă, el uitase 
chiar că un singur gest putea să-l piardă, uită de Bastillia şi 


de spânzurătoare, de fratele Corignan şi de Cardinal şi mai 
cobori încă cinci-şase trepte pe scara în spirală şi apoi se 
opri brusc. 

Privirea lui răscolea criptă. Această privire ce părea 
neliniştită de o emoție puternică, trecu în revistă decorul 
funebru: stâlpi groşi care susțineau bolta cea joasă, 
mormintele vechi şi printre coşciugele de piatră ale 
morţilor, doi oameni vii, ale căror voci tulburau tăcerea 
eternă. 

Unul dintre cei doi oameni vii, de talie înaltă cu o înfăţişare 
frumoasă, cu gesturi nobile, privirea loaială întunecată de 
tristeţe, era Arhiepiscopul de Lyon. Celălalt, mai mic, slab, 
cu o barbă scurtă, căruntă cu privirile reci, nemişcate, 
rigid, cu anteriul lui de capucin, fără a face nici un gest, ca 
statuile care îl înconjurau, era Părintele Josef - Eminenţa 
Cenuşie. 

Acesta, se numea Frangois Le Clerc du Tremblay, baron de 
Maffliers. Ca şi călugărul Loyola, căruia îi moştenise 
probabil gândurile acelea atât de întinse, el debutase în 
viaţă ca un galant cavaler şi strălucit om de arme. La 
asediul de la Amiens, trupele Imperiale cunoscură puterea 
paloşului său de război. În lungile sale voiajuri prin Europa, 
el uimi pe mulţi savanţi şi multe doamne nobile cunoscuseră 
puterea lui de seducere. Era abil mânuitor al armelor şi al 
amorurilor. Ca şi Loyola, ca şi Marchizul de Panigarola, el 
avu o tinereţe înflăcă rată, de meteor. Şi ca şi ei, meteorul 
se stinse dintr-odată. Ce catastrofă sufletească? Cine poaţe 
şti ce inimi zdrobite au continuat să bată înăbuşit sub rasă 
de călugăr carmelit a lui Panigarola şi sub aceea de călugăr 
capucin a lui Le Clerc du Tremblay? 

— Când strălucitul Baron de Maffliers reapăru în ochii 
lumii, el se numea Părintele Josef-Excelenţă, spuse 
Arhiepiscopul, am aflat la un moment dat, la ly<>n, că un 
pericol imens o ameninţa pe D-na de Lespars. Am plecat; 
„Ini am ajuns prea târziu! Ştiţi de ce? 

— Da, spuse Părintele Josef cu o voce clară. 


— Ştiţi? Se răsti Arhiepiscopul. 

— Ştiu că noi am omorât-o pe D-na de Lepspars, îl 
întrerupse Maieiul Capucinilor. Moartea ei era necesară. 
Intrigantă, îndrăzneață, tiu asiă femie devenise periculoasă 
pentru Stat, pentru fratele Dvs. A 1 ic hilft să o sacrificăm. E 
destul de mult pentru noi că avem de luptat ini|>oiriva 
copiilor Gabriellei de Estrees. Regele Henric al IV-lea, ne-a 
l/isai o moştenire greu de purtatCe importanţă are viaţa sau 
moartea unei fiinţe, dacă restul comunităţii este salvat 
Monseniore, în ziua în „ai c voi vedea că eu aş putea fiun 
pericol pentru societatea lui Christos, mă voi suprima eu 
însumi - da, cu riscul de a-mi blestema pe vecie” urletul. 

— Oh! Dar ce fel de om sunteţi? 

— Eu nu sunt om! 

Arhiepiscopul tremură sub acreala îngheţată a acelei voci 
nAlhatice. Trencavel simţea acea uimire vagă, care precede 
groaza. Pftrintele Josef, înfipt în sălbatica să nemişcare, 
continuă: 

— Eu sunt un călugăr. O mânăstire, înseamnă un mormânt 
Când mc întâmpla ca vreunul din noi să iasă din ea, 
înseamnă că el are vreo minune de îndeplinit, sau că a 
primit vreun ordin. 

— De la cine? Întrebă înăbuşit Arhiepiscopul. 

— De la Dumnezeu! Răspunse stareţul. Misiunea mea este 
de a-l conduce pe fratele D-voastră pe calea care mi-a fost 
arătată, de a-i lumina drumul, cu o torţă într-o mină pentru 
a lumină sau a arde, cu un pumnal cu cruce în cealaltă, 
pentru a binecuvânta sau a lovi. D-na de Lespars mi găsit în 
drumul lui: a fost lovităPlângeţi Monseniore? Pentru ce 
nccste lacrimi? - 

Louis Duplessis de Richelieu înălţă capul şi spuse cu o 
dureroasă „implicitate: 

— O iubeam pe Luiza de Lespars-Trencavel se înfioră de 
milă. Dar sub cutele rigide ale rasei monahale, nimic nu se 
clinti. Louis de Richelieu rămase un minut pe înduri, cu 


privirea pierdută în gol, spre orizonturile tinereţei sale 
moarte. 

— Aflaţi pentru ce mi-am cedat eu rangul de mai vârstnic, 
fratelui meu Armând. Pentru ce am părăsit dintr-odată 
lumea, ca să mă înmormântez în Mânăstirea Grande- 
Chartreuse, o veţi înţelege deabia acumNoi ne iubisem şi ne 
logodisem în secret Ea era totul pentru mine, iar eu eram 
totul pentru ea. Orfană, stăpână pe viaţa şi pe averea ei la 
optsprezece ani, ea locuia în domeniile ei de Lespars, la trei 
leghe depărtare de domeniul Richelieu. Era suspectată de 
lume, din cauza atitudinilor ei libere şi mândre. Ea iubea 
singurătatea, cursele călare în fundul pădurilor, toate 
exerciţiile corporale îi erau familiare, chiar şi scrimă. 
Numai eu singur ştiam ce suflet timid şi curat se ascundea 
în ea. Câţiva îi simţiseră şi cravaşa ei pe obraji. Eu o 
vedeam în fiecare zi. Fratele meu Armand cunoştea această 
dragoste şi căuta să mă îndepărteze de ea. El îmi spunea: 
„Ea nu poate lua rangul nostru. Ea nu merită să devie o 
Richelieu-” Şi acesta era fratele meu. Nu puteam să mă bat 
în duel cu el. Dar într-o zi, scos din fire, îi strigai: 
'Dovedeşte-mi-o! Sau te omorL, Fratele meu avu unul din 
specificele lui surâsuri şi îmi spuse: „O dovadă? O vei aveal” 

Arhiepiscopul fu zguduit de un tremur. Amintirile pe care 
le evoca acum, răscoleau în fundul sufletului său ura pe 
care anii şi practicile religioase reuşiseră să o acapareze. 
Trencavel asculta cu ardoare, cu unghiile înfipte în podul 
palmelor şi cu sudoarea pe frunte. Părintele Josef rămăsese 
nemişcat, împietrit în insensibilitatea lui 

— La un moment dat, reluă Louis de Richelieu, fu o mare 
mişcare în castelul nostru. Era o mare cinste şi glorie 
pentru castelul de Richelieu! Regele Henric al IV-lea, 
vizitând Touraina şi Anjou, venise la Chinon şi acceptase 
pentru două zile, ospitalitatea oferită de Richelieu! 
Lăsându-şi suita militară la Chinon, veni cu o escortă mică 
să ne arate cita stimă şi încredere ne oferea. Se scurseseră 
şi cele două zile, dar Regele Henric tot nu pleca, ci părăsi 


castelul, deabia după douăsprezece zile. În această periodă, 
eu n-am putut-o vedea pe Luiza niciodată. După ce Regele 
plecă, am alergat la Lespars. Aici, am găsit-o pe Luiza, 
doborâta de o ascunsă disperare; nenorocirea trecuse pe 
acolo. 

— Mii de tunete! Mormăi Trencavel între dinţi. 

Părintele Josef nu clintea. Louis de Richelieu, făcuse un 
gest violent, dar fără îndoială, că în el era ceva ce se 
sfărâmase pe vecie, căci păru să se calmeze, fără nici un 
efort 

— Timp de trei luni, continuă el, Luiza se topea sub ochii 
mei şi n-am putut să-i smulg secretul acestei imense dureri 
care o ucidea Un ningi ir lucru îmi repeta mereu, că totul se 
sfârşise între noi doi. Simţeam l'A înebunesc. Într-o seară îi 
strigai că ara să aranjez toate lucrurile, ca kA ne căsătorim. 
Atunci, ea se ridică, îmi apucă mâna şi îmi spuse acestea: 
„Eu nu pot să iac parte din familia Richelieul” Exact 
cuvintele frutcliii meu Armand! Şi dintr-odată, îngrozitorul 
adevăr izvori de pe buzele sale, din care pierise sângele. 
Într-o noapte, ea auzise lovituri puternice în uşa camerei 
sale de dormit şi vocea fratelui meu, care îi ut riga: 
„Deschide repede! Repede! Fratele meu Louis e aici şi 
trebuie KA-ţi vorbească neapărat” Zăpăcită, ea deschise 
uşa. Un om dădu buzna în odaie. Între ei se dădu o luptă 
crâncenă şi Luiza leşină. Când hi deşteptat, se făcuse ziuă. 
Omul dispărusedar ea îl recunoscuse încă din clipa când 
intrase în odaie, era Henric al IV-lea Regele Franţei. 

Arhiepiscopul se opri gâfâind. De data aceasta, 
amărăciunea McekKtor amintiri îl copleşise. 

— Apoi? Întrebă sec stareţul Capucinilor. 

— În timp ce îmi povestea acestea, Luiza nu vărsă nici o 
lacrimă. Numai un fior continuu o agita din cap până în 
picioare; era palidă ca o moartă şi cu o voce ca din 
mormânt, ea îmi spuse: „Adio Louis. Frumosul nostru vis s-a 
spulberat. Am sperat că voi muri, dar iată-mă încfl vie. Am 
vrut să mă omor, dar am înţelesOh! Louis, am înţeles CĂ aş 


fi omorât odată cu mine şi bietul meu suflet. Adio Louis! 
Nici amantă, nici soţie, de aici înainte voi fi mamă şi ca 
mamă, voi trăi pentru creatura inocentă pe care o voi naşte 
născută dintr-un rege năĂscuta dintr-o crimă-” Cum a fost 
ultima noastră întrevedere. 

— Lixcelenţă, nu voi mai avea puterea să vi-o descriu. 
Numai că mă întreb elteodată, cum de nu am înebunit De 
atunci am încercat în zadar s-o mai revăd pe Luiza, dar 
dispăruse din regiunea aceea. Fratele meu dispăruse şi el! 
Domnul fie lăudat' adăugă arhiepiscopul cu milă dinccră şi 
adâncă. Deabia am putut scăpa de furia şi setea de a-l ucide 
care mă făcuse să-l caut timp de trei luni pe Armand, 
pretutindeni. 

Arhiepiscopul îşi ridică tremurând mâinile spre un Christ 
ce se afla în criptă. 

— Apoi am intrat în mânăstirea Grande-Chartreuse, 
continuă Louis de Richelieu. Anii mi-au cicatrizăt rana Am 
acceptat să fiu numit Arhiepiscop de Aix, apoi de Lyon. Am 
vrut să intru din nou în lume şi poate să mă apropii de 
Luiza, pentru a o ajuta la nevoie. Am aflat că. 

Regele Henric al IV-lea îi scrisese mai multe scrisor şi îi 
trimisese nişte documente, prin care recunoştea drepturile 
de fii ă a sa, lui Annais, copila ce se născuseEu vegheam din 
dep; lue asupra ei şi asupra. Copilei. 

Trencavel îşi plecă încet capul şi murmură trist „Fiică de 
regelL. 

— Apoi? Întrebă Părintele Josef cu aceeaşi teribilă 
asprime. 

— Apoi? Se răsti Arhiepiscopul. Eu unul nu pot da ochi cu 
fratele meu, Cardinalul, fiindcă aş avea prea multe lucruri 
să-i spun. Din cauza asta am venit să vă văd pe Dvs., fiindcă 
Dvs. sunteţi cel care îl călăuzeşte! Să-i spuneţi că eu am 
ajuns prea târziu pentru ca s-o pot salva pe Luiza, dar că 
sunt aici, pentru a o apăra pe Annais! Să-i spuneţ! Dar fără 
îndoială, că fac rău continuând să mă enervez. Desigur că 
Dvs, Excelenţă, vă veţi da seama că ar fi prea periculos să-l 


scoateţi din fire pe un om, care în numele justiţiei divine şi a 
legilor omeneşti, îşi asumă sarcinile unei paternităţi, ale 
cărei bucurii el nu le-a avut. 

Arhiepiscopul tăcu. Trencavel gâfâia şi îşi muşca buzele 
până la sânge. 

Părintele Josef păru că se cufundă câteva minute într-o 
adârică meditare. Când ridică din nou capul, Trencavel era 
alb ca varul. Arhiepiscopul se-nfioră. Figura călugărului era 
înflăcărată şi o neclin ţâţa hotărâre se citea pe fruntea Iul 
Cu o voce pe care nici o umbrăde emoție nu o altera, el 
grăi: 

— Monseniore, chiar D-voastră mărturisiţi că fata aceasta 
are nişte documente periculoase. Chiar D-voastră aţi spus: 
de numele Richelieu e legată numai onoare sau numai 
infamieŞi ca o lovitură de secure, adăugă: 

— Fata aceasta e condamnată, Monseniore! 

— Pe toate puterile cerului! Tună Trencavel din fundul 
plămânilor: Sfinţia ta, vom fi doi care s-o apărăm! lar 
dumneata, popă al iadului, mă însărcinez eu să te fac să-ţi 
treacă gustul de în timp ce Louis de Richelieu rămăsese 
împietrit de uimire, înî timp ce maestrul de scrimă îşi 
vocifera ocările, stareţul se repezi la 6 frânghie, care fără 
îndoială că era în legătură cu vreun clopot de alarmă şi 
trase de ea cu frenezie. Imediât se auziră sunetele 
îndepărtate ale unui clopot Dar chiar înainte de a fi răsunat 
primul sunet de clopot, izbucni o rumoare ce creştea şi se 
apropia, zgomote de uşi trântite, paşi ce alergau, voci 
alarmate care îşi aruncau exclamaţii disperate- 

— Ei drace! Făcu Trencavel. Mi se pare că s-a făcut ceva 
tapaj. S-o ştergem dacă nu voim să ne lăsăm pe aici bietele 
oase.- 

In'câteva salturi el ajunse din nou în capelă şi acolo nu se 
putu opri să nu se cutremure! Călugării se repezeau 
grămadă spre strană, în rânduri dese (tm) Erau vre-o sută 
de vlăjgani, cu bărbile zburlite de furie, cu ochii aprinşi, o 


sută de diavoli dezlănţuiţi, care gesticulau şi urlau în 
răcnete sinistre: 

— Moarte celui ce-a făcut sacrilegiul! (tm) 

Cap. vi biciul sfântului labru. 

SĂ LĂSĂM DEOCAMDATĂ pe maestrul de scrimă şi să ne 
întoarcem la Bastillia, unde l-am lăsat pe fratele Corignan. 

Trencavel îl strânsese de gât pe spion, cu toată nădejdea. 
Dar C '< >rignan era un om din cale-afară de rezistent, pe 
care trebuie să-l omori de două ori ca să moară şi încă nici 
atunci să nu fii sigur dacă a murit de-a binelea. 

Deci, din momentul când Trencavel l-a lăsat ca mort pe 
patul din i ciulă, fratele Corignan rămase multă vreme 
nemișcat, fără a mai da vre-un semn de viaţă. Apoi, 
judecând, fără îndoială, că această lipsă de exerciţiu 
devenea plictisitoare, cadavrul începu să fie agitat de 
tresăriri imperceptibile. Figura lui începu să treacă de la 
vânat la purpuriu, apoi la roşu viu, apoi reveni la culoarea 
aceea negricioasă, care îi constituia cea mai frumoasă 
podoabă a sa. După aceasta, fratele Corignan suflă odată 
lung, din fundul plămânilor. Apoi, respiraţia lui, după câteva 
încercări timide, începu să devină iar normală. Corignan îşi 
mişcă braţele, apoi picioarele, se aşeză pe marginea patului 
şi mai oftă de trei ori la rând 

— Iroade! Ce naiba, oi fi răcit? 

Un alt suspin îl întrerupse. Deschizând ochii, rămase năuc 
văzându-se într-o celulă. Aproape imediat îşi aduse aminte. 
Atunci scoase un mormăit de furie şi se repezi spre uşa 
celulei în care începu să bată cu pumnul, făcând un vacarm 
asurzitor. 

— Ei bine! Ei bine! Ciripi o voce de dincolo. Ţi se va 
deschide mai repede decât credeai! 

Fratele Corignan recunoscu vocea aceea şi se cutremură 
fără să ştie de ce se înspăimântase şi tremura. El urlă: 

— RascasseL.Era într-adevăr Rascasse! Cardinalul, văzând 
că nu mai vine Părintele Josef, care trebuia să-i dea 
socoteală cu privire la misiunea lui Corignan, îl trimisese pe 


cocoşat la Bastillia Dacă Trencavel ar fi destăinuit unde 
ascunsese teribila scrisoare pe care trebuia să şi-o recapete 
neapărat, îi dase un ordin să-l spânzure de îndată ce s-ar fi 
asigurat că spusese adevărul Iar în cazul când Trencavel nu 
ar fi voit să spună nimic, îi dase ordin să-l spânzure imediat 
Ajungând la Bastillia, înarmat cu depline puteri, Rascasse 
află că Corignan plecase de câtva timp, strigând că 
prizonierul refuzase să se spovedească. 

Imediat, Rascasse îi arătă Guvernatorului un ordin ca 
prizonierul să fie spânzurat imediat şi în secret 
Guvernatorul se grăbi atunci să pună să se instaleze 
spânzurătoarea din mijlocul curţii Fântânilor şi Rascasse 
porni vesel să ia în primire viitoarea victimă a 
spânzurătoarei. 

Auzind că prizonierul pronunţa chiar numele lui şi apoi 
recunoscând şi glasul lui Corignan, spionul îndepărtă cu un 
gest autoritar temnicerii şi gărzile care îl escortau. Apoi, 
stăpânindu-şi uimirea şi spaima pe care o simţise la început, 
spuse cu o voce foarte dulceagă: 

— Scumpul meu Corignan, eşti tu într-adevăr cel pe care îl 
aud? 

— Eu însumi, dragul şi micul meu Rascasse, eu 
însumiDeschide-mi repede! 

— Dar ce naiba faci acolo în celulă, dragul meu prieten? 

— Ah! Frate! Trencavel m-a strâns de gât piu: şi simplu. 
Ce! Râzi? - 

— Nu, spuse Rascasse, plâng! Continuă, te implor. 

— Ei bine, nu îmi mai găsesc anteriul şi prin aceasta, trag 
concluzia că mizerabilul acela a îndrăznit să se îmbrace cu 
el şi bănuiesc că datorită acestui subterfugiu, caraghiosul a 
putut fugi de aici Dar de ce râzi? - 

— Plâng, nu ţi-am spus? - 

Rascasse nu minţea Dar şi Corignan spunea adevărul. 
Rascase jubila! Din primul moment fusese apucat de un râs 
nebun care îi umpluse ochii de lacrimi. Rascasse, zguduit de 
o bucurie, frenetică, îşi spusese: 


I o spânzurătoare afară?! Trebuie să servească la ceva! Şi 
Rascasse |uca tontoroiul de bucurie! 

— Haide, reluă Corignan, e frumos că plângj de trista mea 
mlâmplare, dar pentru numele lui Dumnezeu,<leschide-mi 
odată, dragul meu prieten. 

— Drace, drace! Făcu Rascasse, dar spânzurătoarea e 
gata, frate! 

— Spânzurătoarea? Ei, dar ce importanţă mai are că 
spânzurătoarea < gata, dacă caraghiosul ăla ne-a scăpat? 
Hai încetează de a mai plânge, micul şi scumpul meu 
Rascasse şi deschide-mi. 

— Nu, nu, hohotea Rascasse, vreau să mă satur de plâns. 

— Dar, pentru ce naiba plângi? 

— Tu nu înţelegi, dragă Corignan? Nu înţelegi? Atunci să-ţi 
explic cu de ce. Vai, vai! Ce durere! Dar pe legea mea, 
fiindcă spânzurătoarea c gata, îmi trebuie un spânzurat- 

— Ah! Mizerabile! Răcni Corignân. 

— Şi fiindcă prizonierul a fugit, oh! Ce nenorocire! Tu eşti 
acela, dragul meu Corignan, pe care am să pun să-l 
spânzure, conform ordinului iminenţei saleL.Lui Corignan i 
se zburli părul în cap şi căzu în genunchi, capul i se plecă în 
piept şi începu să plângă, numai că acestea erau într- 
adevăr lacrimi de durere! 

— Haideţi! Spuse Rascasse deschizând uşa Luaţi-l şi 
spânzuraţi-l pe vlăjganul ăsta! Dar repede! 

În aceeaşi clipă Corignan fu apucat de braţe, ridicat şi 
înconjurat de gărzi şi împins afară, ba chiar mai mult dus pe 
sus. Năucit, alb ca varul, el se lăsă târât; două minute mai 
târziu, ajunse în curtea 1 'ântânilor, la picioarele 
spânzurătoarei, care sub lumina a două-trei facle se 
desemna în roşu pe ecranul nopţii. Rascasse repeta 

— Repede, repede! Să fie spânzurat golanul! 

Nu se aflau acolo decât guvernatorul, câţiva temniceri şi 
vreo duzină de soldaţi din gardă. Guvernatorul făcu un 
semn. Unul din temnicieri, care ţinea loc de călău de ocazie, 


trecu ştreangul pe după gâtul fratelui Corignan. Atunci, 
nenorocitul scoase un urlet lung de agonie şi de revoltă. 

— Dar eu nu sunt Trencavel, vocifera capucinul zbătându- 
se. Eu Hânt Corignan, fratele Corignan. 

— Hei' Ia staţi un moment, spuse guvernatorul alarmat Ce 
tot cânta caraghiosul ăla acolo? 

— Fratele Corignan! Fratele Corignan! Urlă călugărul 
chemând şi limba latină în ajutor. Vă blestem. Arunc 
anatema pe toţi! 

Cine ar fi crezut, ca fratele Corignan să fie salvat de 
latineasca lui de bucătărie? Cu toate acestea, după 
latineasca aceasta, guvernatorul Bastiliei îl recunoscu pe 
capucin, pe care mânia şi ignoranţa lui îl făcuse celebru în 
tot anturajul lui Richelieu. Urmă o scurtă explicaţie, din 
care rezultă că Trencavel reuşise de minune cea mai 
îndrăzneață. 

Evadare din câte au existat Atunci guvernatorul începu să 
tremure de frică să nu-şi piardă postul Corignan strigă că el 
îl va aduce la picioarele aceleaşi spânzurători. Ştreangul îi 
fu desfăcut şi Rascasse, vărsând lacrimi de crocodil, se 
repezi spre Corignan şi-l luă în braţe, fără a putea totuşi să- 
| îmbrăţişeze mai sus de şolduri. 

— Ah! Dragă frate, le-am spus eu mereu că nu eşti tu 
Trencavel, dar n-au voit să mă creadă. Domnul fie lăudat! 

— Slavă Domnului! Se răsti călugărul Na! Pungaş ordinar. 

Şi spunând acestea, fratele Corignan îşi repezi cu putere 
genunchiul, de care se servea cu aceeaşi agilitate ca de 
pumni, şi îl pocni zdravăn pe Rascasse drept sub bărbie. 
Rascasse se rostogoli la şase paşi, scuipându-şi doi dinţi. 

Odată afară din Bastillia, Corignan dădu drumul 
picioarelor şi fugi înghițind pământul 

— Două strangulări în aceeaşi seară! Bombăni el. Socotită 
la o mie de lire fiecare, fac două sute de pistoli pe care mi-i 
datorează Eminenţa Sa, în serviciul căreia mi-am angajat 
viaţa, puterea şi inteligenţa Cât despre Trencavel, are să 
mi-o plătească cu pielea lui Caraghiosul, probabil că s-a 


urcat desigur în cupeul acela blestemat care se închide pe 
dinafară, aşa că a fost dus la mânăstire. Atunci, am să-l iau 
eu de urechi şi am să-l duc din nou la închisoare, ca să fie şi 
el puţin strâns de gât, la rândul lul Mamă, mamă! Ce-am să 
mai râd! 

Corignan judeca astfel, ca un „personaj subtil”. Ajungând 
la mânăstire, se agăţă cu furie de clopotul de la poartă, care 
se deschise, iar el dete buzna înăuntru. 

— Unde m-au dus! Strigă el spre fratele portar, care 
căzuse parcă din lună. 

După o clipită, portarul revenindu-şi, urlă şi el acest 
răspuns: 

— Te-au dus în capelă. 

De îndată ce fratele Corignan află că Trencavel fusese 
închis în capelă, strigă să vină zece călugări voluntari ca să 
pună mâna pe el Dar, und începu să strige în gura mare, 
toţi capucinii se repeziră în ajutorul lui. Mânăstirea 
întreagă, aprinsă de acel zel pe care Li-l dădea siguranţa 
unei victorii lipsită de pericole, invadă capela, chiar în 
momentul când „I” >potul de alarmă, tras de Părintele 
Josef, începuse să sune cu toată pulerea. 

— Trencavel! Trencavel! Răcnea Corignan care alerga în 
fruntea luturor. 

— lată-mă! Strigă maestrul de scrimă. Poftim! Duhovnicul 
meu! 

— Fraţilor! Tună CorignaaSăriţi pe Filistinul ăsta! Săriţi pe 
(ioliath-ul ăsta! Săriţi pe lrodul ăsta! luda! 

Trencavel, dintr-o mişcare se debarasă de anteriul cu care 
se înfofolise şi îşi scoase sabia: „în” 

— Iată-mă, cine vrea să încerce? 

Turma asaltatoare se dădu înapoi Sclipirea oţelului făcu 
primele i înduri să tresară. Dar aproape imediat, având în 
vedere numărul lor şi îndrumați de fratele Corignan care 
înainta cu curaj, trebuie s-o recunoaştem, se repezi cu 
grămada luând cu asalt strana unii ridicând băncile ca să-l 
doboare pe filistin, alţii înarmându-se cu securi, cu satâre, 


cu frigări de fier şi cu alte instrumente tăioase, pe care 
fratele bucătar venise în fugă să le aducă în braţe. 

În câteva secunde Trencavel fu înghesuit într-un colţ al 
capelei Sângele curgea Urletele şi vaetele se amestecau. 
Un scăunel de lemn a/. Vârlit pe sus cu frenezie, îi rupse 
spada lui Trencavel Un altul îl atinse în umăr. 

Dezarmat, sângerând, cu hainele sfâşiate, el aruncă în 
jurul lui o privire, în acea fracțiune de secundă de dinaintea 
morţii, suprema privire n învinsului şi în această viziune 
funebră, îi apăru în fundul unui nor roşcat, mulţimea de feţe 
îndârjite de spaimă şi de furie, de guri schimonosite de 
insulte, de braţe ridicate, de pumni încleştaţi, în timp ce 
oţelul securilor arunca sclipiri palide în întunecime şi de 
sus, de Inarte departe, clopotul infernal îşi răspândea 
vaetu. 

Suntem nevoiţi acum să facem cunoscut cititorului un 
oarecare obicei, pe care îl luase de multă vreme FranCois 
Le Clerc du Tremblay, Ilaron de Maffliers, stareţul (sub 
numele de Părintele Josef) Mânăstirii (apucinilor de pe 
strada Saint-Honore. 

De două ori pe săptămână, marţea şi vinerea, se făcea în 
acea capelă spovedania publică a tuturor întreaga 
comunitate era adunată şi fiecare, cu glas tare, îşi 
mărturisea greşelile pe care le făcuse, sau gândurile rele pe 
care le avusese. Starețul pronunţa sentinţa, după 
gravitatea greşelilor mărturisite: să spună psalmi pe de 
rost, să depene de zece-douăsprezece ori pe noapte 
mătăniile, să fie ţinut cu pâine şi apă două până la patru 
zile. Câteodată, stareţul pronunţa simplu: 

— Penitentia! (canonirea) 

Atunci, bietul călugăr căruia i se aplica această 
condamnare, se dezbrăca imediat de anteriu şi de rasă, îşi 
lăsa bustul gol, se îndrepta spre un colţ al capelei şi apucă 
un instrument bizar ce se afla atârnat de statuia Fericitului 
Sfânt Labru. Cu ajutorul acestui instrument con damnatul 
se biciuia singur pe umeri, până ce stareţul ridica mâna. 


Biciul Sfântului Labru, era un cnut obişnuit şi nu avea 
decât vreo zece curele. Numai că fiecare din aceste curele 
avea la capătul ei o bilă mică de plumb şi un cui, constituind 
astfel un groaznic instrument de tortură. Sângele ţişnea de 
la prima lovitură, dacă era bine aplicată-Trencavel fusese 
înghesuit tocmai lângă statuia Sfântului Labru! Şi în clipa 
când disperat se rezemă de perete, mina lui dădu tocmai 
peste minerul Biciului Sfântului Labru! El îl luă din cui 
fulgerător de repede, începu să râdă şi spuse: 

— Păzeaân clipa când se dezlănţui năvala finală, Biciul 
Sfântului Labru şuera cu toată puterea, plesni, se învârti 
prin aer, ca un şarpe Cu mai multe capete, dintre care 
fiecare era înarmat cu câte un dinte groaznic. Fratele 
Corignan, atins primul în plină fig ară, pe jumătate orbit, se 
dădu înapoi răcnind de durere, cu palmele pe ochi şi se 
rostogoli la picioarele mulţimii, nebun de durereTrencavel 
se repezi spre ei. 

— În lături! Strigă el cu o voce batjocoritoare. 

El nu spera că va putea trece, prin mulţimea aceea 
fanatică, cu atât mai puţin să poată ajunge până la uşă şi 
mai puţin încă, să-şi salveze viaţa. Ştia destul de bine că 
avea să cadă acolo, sfâşiat în bucăţi, aşa că năvala lui eroică 
nu era, în mintea lui, un act războinic, ci o năzdrăvănie 
copilărească. Pocni în dreapta, pocni în stânga, trosc, 
pleosc, biciul Sfântului Labru începu să lovească, făcând să- 
i şuere curelele şi lăsând dâre de sânge la fiecare lovitură. 
În-jurul lui se făcu un gol de groază. 

— Lovitură directă la figură! Se răţoi Trencavel. Acum să 
vorbim noi greceşte şi latineşte! Latinus, latină, latinum! 
Păzea vobiscum! 

Săriţi, criminalul! Săriţi, foc! 

El făcea un scandal formidabil, râdea cu hohote, striga de 
le asurzea urechile, aşa că armia de călugări se zăpăci de 
gura lui, dar mai ales de loviturile care plouau ca'grindina. 
Cnutul zbura prin aer, se învârtea, ca un fel de fiară 
apocaliptică. Care muşca şi sfâşia. Capucinii năuciţi, 


îngroziţi, prostiţi de teamă, se înghesuiau, se ciocneau unii 
de alţii, se dădeau înapoi şi victoriosul bici al Sfântului 
Labru, străbătând prin grămada de antiriuri cenuşii, se găsi 
deodată în mijlocul capelei Trencavel nu mai avea în faţa lui 
decât vreo zece adversari, numai că acest pumn de viteji, 
erau înarmaţi Securile şi frigările fratelui bucătar, ne 
adunaseră acolo, toate. 

— Înapoi! Strigă Trencavel. 

— Înapoi! Îi ripostară călugării fără să se clintească. 

Trencavel auzi în spatele lui mulţimea celor ce fugiseră şi 
a celor schilodiţi, care se apropiau din fundul capelei, în 
rânduri strânse. Părintele Josef îi conducea! Palid, cu buzele 
strânse, fără nici un gest, stareţul mergea cu paşi liniştiţi. 
Maestrul de scrimă socoti că mai avea vreo trei secunde 
până să-l ajungă şi fiindcă acum nu mai voia să se lase ucis, 
iar speranţa că va scăpa cu viaţă înzecindu-i puterile, în 
momentul t ind părintele Iosef era să-i pună mâna pe umăr, 
din spate, găsi o soluţie în faţa lui, la doi paşi, văzu un 
călugăr cu o figură energică, cu privirea rece şi cu securea 
ridicată Trencavel îşi agăţă la centură faimosul său cnut, 
care triumfase asupra filistinilor, se încordă cu o figură 
teribilă şi se destinse dintr-odată-Ioate acestea duraseră 
cât o viziune de vis. După o clipită se auzi un vaet 

— Substareţul! Substareţul nostru e mort. 

Era călugărul cu securea. Nu era mort, dar nici mult nu 
mai lipsea. Trencavel sărise pe el, îl apucase în braţe şi 
aruncându-se spre stânga, afară din cercul atacatorilor, 
între două bănci, îl trântise jos smulgându-i Hccurea. 
Capucinii văzură substareţul întins pe lespezi şi pe 
Trencavel deasupra lui, cu securea ridicată. 

O tăcere îngrozitoare se cobori în capelă Trencavel aruncă 
„supra Părintelui Josef o privire de foc: 

— Domnule, spuse el cu răceală, viaţă pentru viaţă! Dacă 
mai faceţi lin pas, îi despic capul acestui om! 

Întreaga comunitate se dădu înapoi. Trencavel continuă* 


— Vă dau o secundă. Ori vă daţi cuvântul de onoare că 
sunt uber, ori lovesc. 

Un suspin teribil umflă pieptul Părintelui Josef. El îşi 
închise ochii şi spuse: 

— Eşti liber. 

Trencavel azvârli securea şi cu un pas liniştit se îndreptă 
spre uşa capelei, trecând neînarmat printre călugării care 
se dădeau în lături. Poate că această dovadă de încredere în 
cuvântul dat, a făcut să bată mai tare bătrâna inimă 
împietrită a fostului cavaler, că Părintele Josef tresări şi 
dacă oamenii lui i-ar fi studiat privirea cu care îl urmărea 
pe maestrul de scrimă, ar fi putut citi în ea admiraţia unui 
viteaz, pentru un viteaz. 

Deabea trecuse Trencavel pragul capelei, că fratele 
Corignan, revenind într-o clipă la vechile-i sentimente, se 
repezi după el. 

— Frate Corignan, strigă cu asprime stareţul. Să-mi dai 
socoteală de misiunea dumitale, apoi te vei duce la în-pace 
ca să-ţi termini acolo pedeapsa. 

— Sfinţia Ta, spuse capucinul înclinându-se cu o umilinţă 
îndoel nică, înainte de a vă povesti cum a decurs misiunea 
mea, înainte de a intra în plăcerile din în-pace, am de 
îndeplinit o însărcinare care va fi foarte plăcută Eminenţei 
Sale Cardinalului şi în consecinţă Sfinţiei Tale. Cer 
permisiunea de a fi liber în noaptea aceasta şi, probabil, în 
zilele următoare, pentru a-l urmări pe omul acesta, ca să 
aflu unde locuieşte şi apoi să pun mâna pe el. 

— Du-te! Spuse Părintele Josef, a cărui privire de gheaţă, 
scânteie o clipă. Şi încearcă să reuşeşti de data aceasta' 

— Trebuie să-mi iau trei revanşe dintr-odată! Mormăi 
Corignan. 

Spunând acestea, repede ca însăşi răzbunarea fugi afară. 
Fratele Corignan ajunse la poarta cea mare chiar în 
nomentul când Trencavel îl făcuse pe portarul îngrozit să o 
deschidă. Maestrul de scrimă o luă spre stânga pe strada 


Saint-HonoreCorignan, de departe, îl urmărea în noapte, ca 
un lup vânatul său, prin adâncurile pădurilor 

cap. vn rascasse şi corignan. 

ERA APROAPE DE MIEZU! NOPŢII, când Trencavel ajunse 
la locuinţa sa din Stradă Sainte-Avoye. Scutierul Montariol 
era acolo, măsurând cu paşi agitaţi odăile, oprindu-se la 
răstimpuri ca să mai soarbă din una din buteliile cu care 
încercase să-şi potolească disperarea, înjurând ca un 
păgân, dând cu pumnii în pereţi, fără a se sinchisi de 
somnul vecinilor, bătând cu piciorul în duşumea ca la 
scrimă, mormăind: 

— Auzi nenorocire! Auzi porcărie! Auzi nemernicie! Auzi 
drăcie! Auzi murdărie! Sfinte Sisoae! 

Acest pomelnic fu urmat de o altă descărcare, pe care 
suntem nevoiţi a o omite, oricât de pitorească ar fi fost ea. 

Uşa se deschise şi apăru Trencavel. Montariol rămase 
stupefiat, zăpăcit de bucurie şi cu obrajii tremurând. 

— Ce e scandalul ăsta? Spuse cu răceală maestrul de 
scrimă. Ce e scrimă italiană?! Tăcere! Nici-o scuză, Secund! 
Miroşi a băutură! Te rog să-ţi iei poziţia în faţa mea! 
Repede! Corpul drept, călcâile lipite, vârful jos! 

Montariol, cutremurându-se, cu ochii încreţiţi, palid de 
bucurie, se îndreptă şi luă poziţia Trencavel îi întinse mâna 
ceeace se întâmpla foarte rar. 

— Uf! Era să explodez! Mormăi Montario! Spune-mi ce-oi 
vrea, dar trebuie să-i smulg urechile lui- 

— Taci din gură, Secund! 

— Numai dacă n-am să i le tai! Academia pierdută! 
Maestrul urmărit, prins în cursă, arestat- 

— Ba, nu! Fiindcă iată-mă aici, spuse Trencavel agăţând 
într-un cui cnutul Sfântului Labru. 

— Ce mai e şi aia? Făcu Montariol uimit. 

— Un trofeu, spuse Trencavel. Îţi răspund Secundule, 
fiindcă îmi pari pe jumătate nebun. Cu toate acestea, dacă o 
să se mai întâmple să mai mă întrebi ceva, vei fi dat afară 
din Academie. (Montariol reluă poziţia de Secund pe 


planşeul de scrimă) Bine! Acum să-mi spui ce face Contele 
de Mauluys? 

— Tocmai a plecat de aici. Amândoi am răsolit străzile 
toată ziua. El te crede la Bastillia. 

— Du-te şi spuneri că am fost acolo, dar că acuma am ieşit 
din ea. Adaugă-i că voi avea nevoie de el mâine de 
dimineaţă şi să mă aştepte în locuinţa lui Cere-i să te 
găzduiască la el în noaptea aceasta, fiindcă vreau să rămân 
singur. Pleacă odată, cască gură! 

— Ai ieşit din Bastillia?! Bâlbâi Montario. 

— Secund, tu eşti beat! 

— Mă duc, mă duc! Eu beat? N-am băut decât cinci butelii! 

Montariol fusese dresat să asculte orbeşte. Elo porni pe 
scări în jos făcând să se audă o cascadă de înjurături de 
furie. Câteva minute mai târziu, Trencavel cobora la rândul 
lui, însă fără cel mai mic zgomot El ocoli colţul străzii 
Sainte-Avoye, o luă pe strada Courteau şi se opri în faţa uşii 
clădirii în care Annais de Lespars îi primise pe cei patru 
cavaleri angevini. Inima îi bătea cu putere. La douăzeci de 
paşi în urma lui, o umbră ascunsă pe lângă ziduri îl pândea, 
cu urechile aţintite şi cu ochii scânteietori; era fratele 
Corignan. 

Trencavel oprit în faţa uşii, tremura ca o frunză Cum de 
îndrăznea elsă se prezinte la o astfel de oră? Ce va crede ea 
despre el? Dar trebuia să o salveze totuşi! Să o prevină! Să 
o pună în gardă contra lui Richelieu, Părintele Josef şi 
SaintPriac! Şi asta imediat, cu orice preţ. 

În cele din urmă Trencavel îndrăzni. Cu gândul strâns de 
teamă, el ridică ciocanu! Un zgomot surd, format de 
ecourile repetate ale loviturii, răsună în interiorul clădirii. 
Apoi, domni din nou tăcerea. El lovi din nou şi apoi iarăşi, 
apoi lovi de mai multe ori, grăbit Nimic. Nici o voce, nici un 
zgomot, decât acela al ecourilor trist răscolite-Atunci i se 
păru lui Trencavel că sutana roşie a Cardinalului trecuse 
deja pe acolo! Şi că probabil moartea îşi făcuse şi aici 
meseria, cum o făcuse şi la Angers, cu mama ei. 


— Oh! Murmură el pierdut Mauluys avea dreptate. Aici e o 
casă a, ncnorocirii. 

Când Trencavel se asigură că, clădirea era nelocuită, se 
urcă din nou în camera lui şi se aruncă îmbrăcat în pat, 
hotărât să reflecteze asupra lui: duelul lui cu Saint-Priac, 
intrarea lui la Richelieu, arestarea lui, Bastillia, duhovnicul 
care voia să ştie unde ascunsese el scrisoarea (care 
scrisoare? Se întreba el), farsa pe care o jucase falsului 
duhovnic, sosirea la Mânăstirea Capucinilor, teribila 
convorbire din criptă între Părintele Josef şi Arhiepiscopul 
de Lyon şi însăşi marea bătălie contra călugărilor, în capelă. 

Printre aceste aventuri, Trencavel uitase una care nu avea 
nici o importanţă în ochii lui, dar care în realitate trebuia 
să-i hotărască destinul. Uitase că noaptea precedentă, la 
colţul străzii Sainte-Avoye, salvase pe un biet om pe care îl 
atacaseră patru cinci necunoscuţi şi că acesta, revenindu-şi 
din ameţeala lui, fugise înghițind pământul. 

Trencavel îşi recapitulă aşadar inamicii pe care şi-i pusese 
în spinare: Saint-Priac, Richelieu, Corignan, Părintele Josef. 
Dar nu ştia că lista aceasta ar fi trebuit să fie adăugată şi o 
inamică, aceea care în clipa când el îl salvase pe Corignan 
la colţul Străzii Sainte-Avoye, auzise pronunţându-se 
numele lui de către Montario! Această inamică se numea 
Annais de LesparsApoi adormi-Când se deşteptă, se făcuse 
ziuă. El se îmbrăcă cu un costum nou, fiindcă cel din ajun 
era în zdrenţe. În mod maşinal, se apropie de ferestruică şi 
un strigăt de bucurie îi scăpă. Annais era acolo. 

Bietul Trencavel, pentru prima oară în viaţa lui simţi o 
durere necunoscută până atunci, care îi strângea inima şi îi 
astupa gâtu! Erau chinurile geloziei! Da,. Annais era acolo! 
Dar aşezat lângă ea, pe bancă, luându-i câteodată mâna şi 
vorbindu-i cu familiaritate, era un tânăr, un gentilom 
elegant şi frumos, bine îmbrăcat. 

Maestrul de scrimă aruncă nişte priviri de batjocoritoare 
milă asupra interiorului mansardei sale, apoi le îndreptă din 
nou asupra luxosului necunoscut şi izbucni în râs. 


Cam în acelaş timp, înstrada Sainte-Avoye se petrecea o 
ciudată manevră: două trupe, fiecare compusă din câte 
cincisprezece oameni, înaintau în acelaş timp, una din 
dreapta străzi şi una din stânga străzii, una condusă de 
marele Corignan, cealaltă de micul Rascasse. lată ce se 
întâmplase. 

Corignan îl urmărise pe Trencavel ducându-se şi 
întorcându-se. 

Când l-a văzut că intră din nou în locuinţa lui din colţul 
străzii, mai „* * 

Aşteptă o oră între timp îl văzu pe Montariol ieşind şi nu se 
mai neliniştise. Secundul, în grabă şi în bucuria lui, uitase 
să mai închidă uşa. Corignan mai aşteptă câteva minute, 
apoi intră hotărât şi el în casă şi urcă până la primul etaj pe 
scara abruptă de lemn. Era un lucru foarte îndrăzneţ, dar 
nici un pericol nu-l putea opri pe capucin. Asta nu din cauză 
că era el viteaz până la exces, dar nu-şi dădea seama de 
pericol şi asta era tot! Era un om inteligent şi stupid, umil şi 
vanitos, viteaz şi fricos, sobru şi gălăgios, după împrejurări. 
Foarte şiret când era vorba de a spiona, dotat cu un simţ de 
contrabandist, Richelieu îl considera ca pe imul din cei mai 
buni ogari ai săi. 

Aşadar, Corignan, fără să se gândească că putea să se 
găsească nas în nas cu Trencavel, întâlnire care n-ar fi 
decurs în avantajul lui, ajungând la primul etaj, dădu de o 
uşă Aici parlamentă puţin şi după ce îşi declină calitatea sa 
de călugăr, i se deschise şi se găsi în faţa unui fel de 
matroană bine conservată, o femeie solidă. Era 
propietăreasa casei O chema doamna Jargogne, Brigitte 
Jargogne, era văduvă, cinstită şi foarte certăreaţă Corignan 
intră, împinse uşa în urma lui şi spuse: 

— Femeie, ai în faţa ta pe fratele Corignan însuşi. 

Ea îşi făcu semnul crucii şi se înclină cu respect, însă fără 
spaimă 

— Corignan, prietenul şi trimisul Eminenţei Sale 
Cardinalul de Richelieu! 


Femeia făcu din nou semnul crucii şi se înclină din nou, 
mai adânc, mai îngrijorată 

— Corignan, mâna dreaptă şi consilierul intim al Sfinţiei 
Sale. Părintele Josef! 

De data aceasta, femeia nu mai făcu semnul crucii, ci căzu 
în genunchi îngrozită Corignan surâse. El era sigur, că de 
aici înainte, femeia aceea ar fi sărit şi în foc, sau s-ar fi 
azvârlit pe fereastră la un semn al lui Poporul din Paris şi-l 
închipuia pe Eminenţa Cenuşie într-o lumină foarte 
curioasă. Când era pronunţat numele lui, lumea se întreba 
pe cine avea să cadă trăsnetul. 

Fratele Corignan rămase o oră la doamna Brigitte 
Jargogne şi după această oră, ea era complet subjugată, 
Corignan o părăsi spunând: 

— Aşadar, o să-l supraveghezi pe Trencave! Dacă pleacă, îl 
vei urmări şi îmi vei spune unde pot să-l prind Dacă nu, vei 
fi considerată complice cu el! 

Femeia îi promisese tot ce voise spionul 

— Ei! Se gândea ştrengăreşte Corignan, de ce nu are ea 
vreo zece ani mai puţin? l-aş fi cerut atunci adăpost pentru 
restul nopţii şi l-aş fi supravegheat eu însumi şi încă într-un 
mod foarte plăcut Pe când aşa, voi fi nevoit să mă duc să bat 
la o anumită uşă, unde dacă voi fi văzut, voi căpăta iarăşi 
opt zile de în-pace. 

Vom avea mereu ocazia de a semnala excesele fratelui 
Corignan, aşa că de data aceasta ne vom ocupa de 
călugărul capucin, cu începere île a doua zi, în zori, când 
palid şi tras la faţă, intră în cabinetul (ardinalului. Rascasse 
era acolo, dându-şi raportul şi vorbindu-l de rău [>c 
confratele său! Cei doi spioni îşi azvârliră nişte priviri, ca 
doi dulăi în faţa aceluiaş ciolan. Dar stăpânul era acolo şi 
neputând să-şi spună nimic, îşi suriseră cam acru. 

Cardinalul era deja pus în curent de Rascasse, asupra 
celor întâmplate la Bastillia şi de Părintele Josef asupra 
celor întâmplate la Mânăstirea Capucinilor. Corignan 
termină darea de seamă, semnalând prezenţa lut Trencavel 


în casa din stradă Sainte-Avoye şi prezenţa probabilă a 
yreunui. Complice în clădirea din stradă Courteau. 

Rezultatul acestui sfat, fu că fratele Corignan, ca să-şi ia 
revanşa, ceru să fie însărcinat cu percheziţionarea locuinţei 
lui 'Trencavel şi a clădirei din stradă Courteau. 

Atunci, Rascasse, zburlindu-se de invidie, se ridică în 
vârful picioarelor şi făcu să se ia în seamă drepturile sale., 
Cardinalul semnă 11 „>ua ordine separatev 

— Dumneata te vei duce în strada Sainte-Avoye, îi spuse el 
lui ('orignan şi dumneata în strada Courteau, îi spuse lui 
Rascasse. Cel mai îndemânatic din voi doi, acela care îmi va 
aduce cea mai frumoasă aruncătură de plasă, prizonieri şi 
hârtii, va avea de aici înainte ascendent asupra celuilalt El 
va fi şeful. 

Cei doi spioni admiseră cu zgomot această împărţire, gen 
Solomon şi porniră furioşi îi găsim din nou în strada Saint 
Avoye, după cum am mai spus-o, fiecare din ei în capul a 
cincisprezece zbiri. Nu erau patrule de gărzi, ci două bande 
de agenţi secreţi, fără arme vizibile, Trenc3vcl * 

Atunci, amândoi cu aceeaşi mişcare, începură să treacă 
strada, îndreptându-se unul spre altul. La mijlocul străzii se 
întâlniră şi se de oameniiâi, se îndreptă spre locuinţa ui 
Trencave! Toată banda fu înghițită înăuntru, în tăcere, uşor, 
fără un murmur. La primul etaj, de asta, acum vreo cinci 
minute. 

Corignan se pregăti de luptă, sumeţându-şi anteriul, apoi 
scoțând un P - Prindeţi-l! Legati-mi-l! Ridicaţi-l! Dacă mişcă, 
să-l strângeţi de gât! Oridatâtdădăălbad'f 

I ratele Corignan dădu drumul, din fundul glugii, unui 
suspin mlhk, un suspin de adio adresat tuturor plăcerilor pe 
care şi le l'iomisesc. La un moment dat privirea lui se lovi - 
capul în piept, târându-şi „ismele-i răsfrânte, care păreau a- 
i fi prea grele, pentru durerosul liii nit'1S. 

— Ei! Asta-i pungaşul de Rascasse! Mi se pare că şi 
caraghiosul ăsta „jfi-a plecat cinicu-i nas? - 


Lira într-adevăr Rascasse, cu un aer jalnic, văitându-se: 

— Sunt pierdut Cu ce mutră să mă mai prezint acum 
Cardinalului? Pramatia aia de popă trebuie că a reuşit! Vai 
de capul meu! Ce să mă lac? Ce să-i spun? Ce să mai 
inventez? Ce minciună să mai croiesc? 

— La uiteu! Făcu el la un moment dat, ridicându-şi capul. 
Asta-i tocmai îi ritul de Corignan şi merge cam încovoiat! 
Oho! Mi se pare că nemernicul are câăpşorul cam trist! 

— Imediat se apropiară unul de altu. 

— EL' făcu Corignan, dar te întorci cam plouat, nu? 

— Şi tu? Spuse Rascasse, mi se pare că ai cam dat în 
străchini, nu? 

Nu mai era nevoie să şi răspundă. Călugărul izbucni într- 
un hohot de râs. Rascasse îl privi cu atenţie pe Corignan şi 
începu şi el să râdă cu hohote. Fiecare din ei, uitând de 
propriul insucces, jubila pe fată de ghinionul rivalului Apoi 
se opriră amândoi 

— Cumetre, ia spune-mi ce ţi s-a întâmplat, hai? 

— Da, numai dacă îmi povesteşti şi tu cum a decurs 
expediţia ta. 

— Bine! Să intrăm aici!; 

Acolo era hanul Frumoasa Diademă, care avea pe firmă, 
făcută din argint pe un fond azuriu, una din acele diademe 
cu care doamnele din lumea mare îşi împodobeau odinioară 
frunţile. Era unul din cele mai bune hanuri din epoca aceea. 
Frumoasa Diademă era ţinut bine de văduva Rozalia 
Houdart, ajutată de fiica sa Roză, în vârstă de douăzeci şi 
patru de ani, adică la vârsta când trebuia măritată, însă 
care rămăsese fată până atunci, dintr-un capriciu 
încăpățânat. Hanul acesta era aşezat la răspântia străzii 
Sainte-Avoye cu strada Veriere. Cei doi spioni se aşezară la 
o masă, în faţa unei bărdace cu vin de Baeugency. 

— Haide, cumetre, spuse Rascasse, umplând cele două 
ceşti cu licoarea strălucitoare. lată consolarea noastră- 

— Drace! Ce fată frumoasă! Spuse Corignan. 


— Rascasse? Las-o în pace, că nu e nici pentru mine, nici 
pentru tine. Haide, goleşte-ţi sacii. 

— Începe ta' făcu căiugărul continuând să arunce priviri 
înflăcărate spre fata văduvei Houdart, încât văzându-l, fata 
trecu în altă sală, cu o mină de dispreţ. 

— Să încep eu atunci, reluă Rascasse, care golise deja 
jumătate de butelie. Dar, dă-mi voie cumetre să-ţi spun că 
excesiva ta admiraţie pentru sexul frumos o să te ducă la 
cele mai mari nenorociri. Ştii ce mult te iubesc eu, fiindcă 
datorită mie, nu ai fost spânzurat la Bastillia şi. 

— A propos, îl întrerupse ştrengarul călugăr, cum te simţi 
fără dinţii pe care ţi i-am rupt cu genunchiul, tocmai atunci 
când mă salvai de ştreang? (Rascasse se strâmbă). Ştii cât 
îmi eşti de drag, aşa că am remarcat pe falca ta că ăi vreo 
doi-trei dinţi cam strâmbi şi am vrut să ţi-i îndrept Dar vezi 
ce nenorocire, ce catastrofă! [i i-am rupt. 

— Drept e că n-am mai văzut până acum asemenea 
prietenie, ca a ta, numai că genunchiu tău e cam tare*. 

— Nu mai spune, Rascasse, că mă faci să plâng de 
înduioşare, aşa cUm plângeai tu în, spatele uşii celulii mele. 
Cei doi şnapani îşi aruncară o privire ieroce. Rascasse, pe 

sub masă, pocni o lovitură de călcâi în genunchiul lui 
Corignan. Pumnul osos al lui Corignan se repezi din cutele 
anteriului, descrisese o rapidă traectorie şi se abătli cu 
putere în pălăria lui Rascasse, pe care o turti dintr-odată. 

— Mulţumesc! Îşi spuseră unul altuia. 

Apoi, amândoi deodată: 

— Pentru puţin. 

După ce comandară încă o ulcică de vin, Rascasse începu 
să declame următorul episod: 

— Aşadar, eu îmi aranjasem oamenii, încât să invadeze 
clădirea şi să o socotecească de sus până jos, îndată ce s-ar 
fi deschis uşa. Flăcăii erau plini de ardoare şi eu la fel. 
Ciocănesc la uşă: nimic! Am început să fac o gălăgie, ca un 
capucin beat Nu te supăra cumetre. În sfârşit, am dat ordin 
să spargă uşa, când în sfârşit, ea fu deschisă. Uf! Hei fetiţo, 


mai adu o bărdaca! Uşa fu deschisă, cum spun, şi apăru un 
gentilom înarmat cu un baston solid. Oamenii mei se 
descoperiră şi dădură înapoi. Eu, fără să mă vmai uit, mă 
repezii să-l arestez pe individ. CâncLindividul îmi pocneşte 
una cu bastonul pe umeri, că m-a îndoit de şale. Apoi, iese 
afară şi începe să-mi care la lovituri. Oamenii mei, nu 
clintea unul. Individul începe să îiljure şi să ţipe. Oamenii 
mei au rupt-o la fugă. Eu nu mai înţelegeam nimic. Când. 

— Ridicând ochii spre gentilomul acela. 

— Odată îl recunoscui! 

— Ghici, cine era? - 

Corignan se înăbuşea de râs şi strigă: 

— Ah! Ce nenorocire! Ce ciomăgeală! Îţi plâng de milă! Aş 
fi dat zece poli de aur numai să fi fost acolo! Ei! Şi cine era 
acel viteaz, acel demn, acel generos gentilom? 

„îh! Dar prost am fost! Se gândea Rascasse. Ar fi trebuit să 
trec peste chestia cu loviturile de baston, găgăuţă ce sunt! 
Păi! Are să râdă mai bine cine are să râdă la urmă, popă al 
dracului!” 

— Cine era? Dulcele meu Corignan! Moştenitorul Tronului 
în persoană! 

— Fratele regelui? Exclamă Corignan, oprindu-se brusc 
din râs. 

— EI însuşi. Alteța Sa Regală Ducele de Anjou! Asta are să 
te înveţe minte, îmi spuse el, să mai vii pe aici să-mi împui 
urechile. Du-te şi-i spune stăpânului tău, Cardinalul, că 
Gaston nu poate avea nimic de-aface cu zbirii lui. 

— Şi după asta a intrat înăuntru, a încuiat uşa şi eu am 
plecat, întrebându-mă ce are să-mi mai păţească oasele. 

De data aceasta Corignan se făcu negru. Uitase chiar să 
mai ciupească fetele care treceau pe lângă el. 

— Ducele de Anjou! Fratele Regelui! Făcu el înăbuşit. 

— Da, şi fiindcă tu erai cu mine, sau aproape, fiindcă cele 
două case sunt alături, fiindcă desigur trebuie să fie o 
înţelegere între Duce şi blestematul de Trencavel, eşti un 
om compromis, bunul meu Corignan! Cardinalul are să se 


lepede de noi. Delfinul are să facă scandal şi are să se 
plângă Regelui. Vom fi. Băgaţi în fundul Bastilliei 

— E prea adevărat! 

— Acum spune-mi şi tu ce ţi s-a întâmplat, dragul meu 
Corignan. 

— Dar, reluă deodată călugărul, afacerea pe care am avut- 
o eu, nu are nici o legătură cu ata. Eu unul nu m-am atins 
de Alteța Sa! Eu nici nu eram acolo. 

— Dă Numai că eu voi spune că ai fost, sppse cu răceală 
Rascasse. Şi fiindcă Eminenţa Sa Cardinalul, te are în ochi 
pentru afacerea cu scrisoarea lui, vei avea aceeaşi soartă ca 
şi a mea. Ne vom salva amândgi, sau niciunul. 

Corignan simţi o poftă grozavă să-l omoare pe Rascasse, 
însă pericolul ce-l pândea, îi înfrâna furia Cu toate acestea, 
nu putu să reziste şi fiindcă Rascasse îşi ţinea 
picioareleântinse sub masă. 

— Călugărul îi strivi aproape laba piciorului, cu o 
puternică lovitură de călcâi. 

Picior privindu-se ochi'ân ochi, se văitau şi râdeau. 

— Atunci, ne-am urcat sus, în faţa uşii lui TreSLvel. Am 
deschis-o, ne-am repezit. 

— Eu primul. Şi ce crezi că am văzut? Ghici! 

— Hm! Vreun alt prinţ de sânge regal? 

— N-ai nimerit-o, spuse Corignan cu milă. Nimic! 

— Ce? Nimic? - 

Să fi plecat? 

În grădină.? 

— Pe scurt, l-ai lăsat să scape, bunul meu Corignan. Să 
recapitulăm: întâi ţi-a luat scrisoarea, ceea ce nu s-ar fi 
întâmplat dacă ai fi acceptat pus în gardă pe Trencavel. 
Cine ştie, dacă nu cumva l-ai şi prevenit chiar? Asta am să-i 
spun eu Cardinalului. 

— Corignan, adevărul e că amândoi suntem pierduţi, dacă 
nu ne ta, iar tu ai s-o susţiipea mea. 

Cap. viii locuinţa frumoasei annais 


LĂSÂNDU-! PE CORIGNAN şi pe Rascasse în fata 
Cardinalului de Richelieu, vom relua şirul de aventuri al lui 
Trencavel. Maestrul de 

— Un aer de'lume mare. Ceva mai mult, era un bărbat 
foarte frumos şi 

— Bogat, nobil, frumos, murmură Trencavel, ce aş putea 
face eu, împotriva acestor trei calităţi adunate la un loc? E 
cel puţin un Marchiz sau un Duce. Eu, mă numesc 
Trencavel, pur şi simplu. Dacă aş fi fost splendoare. 
Scânteiază la fiecare mişcare. Eu, nu am decât inelul ăsta 
să spun că nu. 

Dădu Un pas înapoi. EnTpalid. Ceva sTsfâşiase în inima lui. 
Era prima ă El se apropie din nou de fereastră şi văzu că 
Annais dispăruse, că trebuie s-o previn (tm) Fiica lui Henric 
al IV-lea! Atunci cum să fie de Se îndreptă repede spre uşă. 
Acolo se opri scurt şi se lovi în are să se spună despre mine 
în cazul ăsta? Pe legea mea, nu pot sta acum să-mi aleg 
mijloacele şi apoi dacă am să fiu arestat ca hot” asta are să 
fie nostim! 

Pe dinafară pervazul ferestrei de la mansardă. El se 
aplecă: 

— Mai lipsesc vre-o câteva picioare, dar un salt mai mult 
sau. Mai 

Ajunsese sproEpc de căpătui frânghiei când se simţi 
căzând Nu se cât defonorabil ar fi fost motivul, putea să-i 
aducă foarte bine o oarecare un hoţ, apoi ridică privirea, 
măsurând e jos în'sus distanţa până la locnia se rase 'î! 
Motrile rrtst urnate şi sparte ajunse până la Trencavel? 

EI făcu o mişcare să se repeadă înspre clădirea din 
grădină şi să iasă, fie ce-o fi, pentru a da fuga la el acasă. În 
aceeaşi clipă auzi un presimţirea că o catastrofă avea -l 
înghită-Foarte liniştit, el îşi 

— Nu ştiu ce nenorocire mă pândeşte şi nici când o să mă 
loveascăDar ştiu că o să fie oribil 

— Domnul se pricepe lălăituri periculoase! Spuse o altă 
vos. 


— Domnul ar trebui să ne înveţe! Şi pe noi maniera dea 
cobori în 

— Domnul nu va putea să-l ajungă din urmă pe şeful său, 
care a fost adineauri aşa de nobil ciomăgit în stradă, spuse 
un al patrulea gentilom, salutându-l la fel ca şi ceilalţi. 

Maestrul de scrimă răspunsese celor patru asalturi, fără a 
părea surprins. Era, în felul lui de a se purta, un fel de 
indiferenţă. 

— Domnule, reluă primul gentilom, trebuie să vă previn că 
tovarăşii Dvs. care atacau dinspre stradă, în timp ce 
dumneata atacai pe la spate, au fugit Şeful bandei 
Dvsţesălat cum se cuvine, a plecat. Aşa că Dvs, nu vă mai 
puteţi aştepta la nici un fel de ajutor. 

— Nici nu aştept vreun ajutor, decât de la mine însumi, 
spuse Trencavel. 

Cei patru se înclinară, ca nişte oameni care apreciau acest 
răspuns. 

— Domnule, reluă primul gentilom, nu fără un fel de 
emoție, după aspectul Dvs., după atitudinea Dvs după felul 
Dvs. de a vorbi, se vede destul de bine că sunteţi superior 
acoliţilor Dvs. Dar prin aceasta, sunteţi mult mai periculos. 
Aşadar, am regretul de a vă anunţa că, din clipa când v-am 
văzut coborând de la ferestruica aceea, domnii aceştia şi cu 
mine, ne-am hotărât să vă ucidem. 

Cei patru se înclinară din nou. Trencavel îşi îndreptă 
corpul. 

— Domnilor, spuse el după o clipă de tăcere, vă rog să-mi 
spuneţi cine sunteţi Dvs. şi cu ce drept vorbiţi Dvs. aici ca 
nişte stăpâni? Singură Domnişoara Annais de Lespars ar 
putea să-mi ceară socoteală-Cei patru tresăriră 

— Ceeace aţi spus Dvs. acuma, se răsti unul din ei, ne 
înlătură orice srupule. Fiindcă ştiţi numele aceleia care 
locuieşte aici, nu vă mai puteţi aştepta la nici un fel de milă 
din partea noastră însă, e drept că trebuie să vă spunem 
numele noastre, pentru ca să ştiţi că nu aveţi de-aface cu 
nişte asasini Mă numesc Domnul de Bussiere şi iată-i pe 


Domnii de Chevers, de Fontrailles şi de Overdan, gentilomi 
de angevini. 

Trencavel salută la fiecare nume. 

— Domnilor, spuse el, înainte de a mă ucide, dacă totuşi 
veţi reuşi această, e drept să ştiţi şi Dvs. cine sunt şi eu şi că 
vă înşelaţi asupra intenţiilor mele. Singur numele meu, e de 
ajuns să vă probeze, că eu nu am nimic comun cu oamenii 
de care mi-aţi vorbit, eu sunt maestrul de scrimă Trencavel. 

— Trencavel! Trencavel' urlă Bussiere. 

— Drace! Totul e clar acum! Strigă Fontrailles. 

— Aceasta e urmarea întâlnirii noastre din noaptea 
trecută! 

— Poftim, domnule, poftim! Mugiră toţi patru. 

— Toţi patru? 

— "Toţi patru! Unul după altul. Unul din noitoto să 
reuşească să vă 

— Ei bine, primesc! Pe când? 

— Chiar. Acum! Sunteţi prea preţios pentrua vă mai lăsa 
să plecaţi. 

Poftiţi! 'Toţi cinci porniră într-acolo şi ajunseseră 
numaidecât pe clădiri. Trencavel aruncă o privire spre casa 
în care, fără îndoială, se 

Se mişcase uşor. Inima lui bătu cu furie, strigându-i:? 

— Mmlor, spuse dcu o voce calmă, puteţi să mă atacați şi 
toţi alfabetică a numelor lor: Bussiere, Chevers, Fontrailles 
şi Liverdan. 

Va fi ucis. 

Apoi îi dădu o loviturii teribilă fandând până în fund, 
repezindu-şi spadă 

— E mort! Strigară ceilalţi. 

— Nu încă, făcu Trencavel Parase extraordinara lovitură, 
fără a-i răspunde, deşi ar fi putut şi l-ar fi ucis pe loc pe 
adversar. 

— Domnule de Bussiere, sunteţi şi stângaci? Continuă 
Trencavel luptând cu eleganţă. 


— Nu domnule, dar dreapta îmi e de ajuns, răspunse 
gentilomul dând o nouă lovitură de graţie, care fu parată la 
fel Dar pentru ce această întrebare? 

— Fiindcă mi-ar fi părut rău, să fiu nevoit să vă rănesc la 
amândouă mâinile. Deoarece nu ştiţi să duelaţi şi cu mâna 
stânga, va fi de ajuns să vă scot mâna dreaptă din lâiptă 
Poftiţi domnule! 

Deabia isprăvi de vorbit şi Bussiere scăpă spada din mină. 
Terminând printr-o lovitură ca de bici o serie de fente 
strânse, aşa de apropiate că părea că spada i se învârtea 
într-un inel, Trencavel îi înfipse spada la încheietura mâinii, 
deasupra pumnului drept 

— Aşa! Spuse el. Acum, timp de optzile nu vă veţi mai 
putea bate în duel Regretele şi scuzele mele! 

— Acum să vă bateţi cu mine! Spuse Chevers cu 
nerăbdare. Ţineţi-vă bine! 

Trencavel se puse în gardă şi începu lupta spunând: 

— Dumneavoastră sunteţi cel care nu se ţine bine 
domnule. Vârful spadei Dvs. e prea jos. Aş putea să vă ating 
la gât 

— Mii de tunete! Scrâşni Chevers fandând una după alta, 
repezindu-şi spadă, mereu cu impresia că l-a străpuns la 
fiecare lovitură şi din ce în ce mai uimit că nu-l vede căzând. 

— Mă voi mulţumi să vă fac o mănuşă, ca şi Domnului de 
Bussiere o mănuşă roşie! 

Chevers scoase un strigăt Vârful spadei lui Trencavel se 
înfipse, fără nici un efort, în acelaş loc unde i se înfipse şi lui 
Bussiere, iar degete crispate ale gentilomului, scăpară jos 
spadă. 

— Opt zile cu braţul în eşarfă, spuse Trencavel cu cel mai 
amabil surâs. Domnilor, la dispoziţia Dvs. 

Fontrailles îşi luă poziţia şi după câteva angajări rapide, 
pase, fente, fandări, fu şi el atins tot deasupra pumnului. 
Liverdan, cel mai bun spadasin din toţi patru, îşi angajă şi el 
spada cu Trencavel şi fu rănit şi el, în acelaşi loc. Toţi patru! 
Aceeaşi rană! O înţepătură puţin pericu loasă, dar care îi 


scotea din luptă. Rană dispreţuitoare, prin care le arăta că 
îi graţiase, deşi ar fi putut dispune de ei, după plac. 

Cei patru gentilomi se adunară mai de-o parte, cu mâinile 
rănite înfăşurate în batiste, pentru a ţine un mic sfat Erau 
palizi nu de frică, nici de furie şi nici de ruşine (tm) erau 
palizi de gândul teribil care le venise i ui ui or. În murmure 
nedistincte şi răguşite, acest gând apăru deodată pe buzele 
lor albe ca varul: 

— E imposibil să-l mai lăsăm să iasă viu de aici! 

— Tocmai fiindcă e prea curajos şi prea îndemânatic, e 
prea pcriculos! 

— E drept că vom fi asasini, dar fie! Pentru eaf Nu se 
poate să dăm înapoi! 

— Cu pumnalul! Scoateţi pumnalele. 

— Domnule, strigă unul din ei cu glas înecat - noi ne-am 
decis, să vă ucidem. Apăraţi-vă, dacă vă mai e posibil. Vă 
vom ataca toţi patru! 

Fiecare din ei îşi apucă pumnalul cu mâna stângă. 
Trencavel nu spuse nici un cuvânt îşi strânse mai bine 
spada în mina şi cu ochii dilataţi de un fel de oroare, îi privi 
cum veneau spre el, cu sudoarea pe frunte, înspăimântați ei 
înşişi de ceea ce aveau să facă, îngroziţi de faptul că aveau 
să devină nişte criminali, dar cu o neclintită hotărâre care 
le împietrea trăsăturile şi sufletele căci dacă era o cinste, o 
glorie, o onoare să lupţi în duel, era o ruşine, O crimă chiar, 
de a ataca toţi patru cu pumnalele, un singur om, care nu 
se putea apăra împotriva acestui atac perfidAsasini? 

— Fie! Pentru ea. 

Se apropiau de el, fără grabă, toţi patru în linie, cu paşi 
siguri, calmi, teribili, cu pumnalele în mâini. Când 
ajunseseră la trei paşi de el, Trencavel scoase un suspin şi 
îşi luă poziţia de apărare, cu spada în mina. Când aveau să 
se repeadă spre el toţi patru odată, el putea să-şi înfigă 
spada într-unui, dar ceilalţi trei l-ar fi dărâmat cu 
pumnalele. Se pregătiră să se arunce asupra luiDar în acel 
moment uşa în faţa căreia se petrecea această scenă se 


deschise şi apăru cineva care făcu un semn. Şi la acest gest, 
cei patru răniţi se opriră brusc, dându-se înapoi-Era un 
gentilom, care după talia şi alura lui părea foarte tânăr. 
Capul îi era acoperit de o pălărie mare de fetru, faţa îi era 
mascată şi avea spadă în mână spadă goală, nu avea nici 
teacă la centură. El cobori cele patru trepte ale peronului 
din faţa uşii şi înaintă spre Trencavel, care rămăsese 
împietrit de uimire. Şi când ajunse la trei paşi, fără un 
cuvânt, tânărul gentilom se aşeză în gardă. 

— Atenţie! Atenţie! Strigară cei patru. 

Gentilomul mascat făcu un gest care le impunea tăcere. 
Părea a le spune: „E rândul meu acum”. Ei dădură înapoi, 
palizi. Necunoscutul îi prezentă arma lui Trencavel. 
Trencavel salută cu spada şi oţelurile îşi începură 
clinchetul. 

Ambii adversari erau spadasini de valoare şi imediat se 
recunoscuseră demni unul de altul. Urmă o emoţionantă 
partidă de scrimă, pe viaţă şi pe moarte. Sclipitorul vârtej al 
armelor ce se încolăceau, părea ca un nor de oţel din care 
săreau scântei şi sună moartea. Atacuri degajări, fante, 
fandări, parări, de toată frumuseţea, care ar fi scos strigăte 
de admiraţie şi celor mai bătrâni maeştri ai Academiilor 
Regale de scrimăNumai că toate atacurile veneau din 
partea tăcutului necunoscut Trencavel nu făcea decât să 
pareze, fără a riposta niciodată. 

EI fremăta ca un armăsar de rasă şi îşi mânca din ochi 
adversarul. Şi în timp ce spada îi zbura prin aer făcând 
terţe, secunde, cuarte şi tot felul de figuri savante şi 
elegante de apărare, el îşi vorbea singur, lăsându-şi 
gândurile să salte şi să se zbată: „Sfinte Dumnezeule! Dar 
ştii că puiul ăsta de leu are ghiare, nu glumă! Dar cine să 
fie? Cine? Aha! Pe Bachus, pentru lovitura asta dreaptă, cu 
o fentă în linie joasă, Barvillars l-ar fi sărutat de entuziasm! 
Dar cine să fie? Pentru ce o fi mascat? De ce o fi purtând 
pălăria asta aşa de mare care îi ascunde fruntea şi ochii? 
Oh! Dar e. nu bă da, mii de tunete! E o femeie!” 


Deodată făcu un salt înapoi, în timp ce din fundul inimii lui 
se urca un strigăt teribil: 

— Eae. 

Annais! Contra iubitei lui, Annais, lupta spada lui! El îşi 
simţi mintea goală, sufletul rătăcit şi murmură: S-a sfârşit! 
Fata asta cu ochii aprinşi, cu inima înflăcărată, această 
femeie războinică cu un destin aşa de straniu, această 
nobilă şi castă copilă pentru care el şi-ar fi vărsat şi sângele, 
picătură cu picătură daAnnais voia să-l ucidă! S-a sfârşit 
Pas cu pas el da înapoi, îi ceda terenul şi îi studia cu atenţie 
toate eforturile pe care le făcea ca să-l ajungă şi să-l culce 
plin de sânge pe aleea aceea, pe care ar fi sărutat nisipul în 
urma paşilor eilnima i se zbătea, să-i spargă pieptul 

Ea înainta, el da înapoi Ea atacă mereu, din ce în ce mai 
des, se înfierbântă, îl presa, îl împinse până la un stejar 
bătrân de care-l ic/cmă, iar el îşi întrebuința toată 
prodigioasa lui îndemâare, toată silinţa lui adâneă a 
armelor, ca să nu o atingă-Şi fiindcă aşa cum era rezemat 
de tmnchiulstejarului, nu mai putea da înapoi, trebuia să 
lovească, sau să fie lovit, un gând îi lumină faţa „în” lucire 
funebră: să moară, să moară acolo, ucis de ea! Uitând că 
putea. A lie recunoscută după voce, Annais, scoasă din fire 
strigă: 

— Apăraţi-vă! Dar apăraţi-vă odată domnule, căci altfel vă 
omor! 

— Nu aveţi decât! Începu să râdă Trencavel Dar pentru 
asta trebuie. A v; i învăţ eu cum! Repetaţi lovitura, bateţi o 
cuartă, fandaţi mai uşor! Lii, mii de tunete! Degajaţi, bateţi 
pe terță, înfigeţi! Înfigeţi Domnule! 

Annais, exasperată execută lovitură mortală pe care însuşi 
I re nea vel şi-o pregătise şi fandând, îşi înfipse spada până 
în fund slrigând: 

— Am să te ţintuiesc de stejar! 

Ca fulgerul, Trencavel îşi dădu deoparte braţul şi-şi 
descoperi pif-piul, cu un surâs ce-i înflorea buzele, cu o 


sublimă licărire lăutăeioasă în ochii-i plini de lacrimi, 
strigând vesel 

— Poftiţi Domnişoară! 

O picătură de sânge lăcrimă pe pieptul lui Trencavel El 
rămase iii picioare, salută cu spada şi o vâri în teacă. Era 
foarte uşor rănit („iim de şi-a putut opri Annais spada în 
ultima fracțiune de secundă? Ce miracol îndeplinise 
cuvântul Domnişoaţă aruncat din întâmplare de Trencavel? 
Cert e că lovitura era groaznică, decisivă, spada fusese i c|) 
ezită înainte cu toată puterea, drept spre inima lui 
Ttencavel şi el nu „> parase. Vârful ei străpunsese pieptarul 
şi se înfipse în piele dar nu a pătruns până în fund! Fusese 
oprită fulgerător, chiar în ultima sutime tic secundă! Din 
toată lupta aceea, această oprire ar fi adus cea mai mare 
admiraţie a maestrului Barvillars, cel mai celebru spadasin 
al timpului 

Annais îşi scosese masca, şi o lăsă să-i cadă jos şi îşi 
aruncă” spadă. El, stătea drept, foarte palid, cu un orgoliu 
ciudat ce-i lumina fruntea, pe care i se reflectă un vag 
dispreţ Ea, îşi apăsă mâinile pe pieptu-i agitat, cu ochii ţintă 
pe acele picături de sânge care împurpurau una câte una 
pieptul adversarului care voise să se lase ucis. Şi între ei,. 
Spada aruncată pe jos, trase o linie de netrecut în jurul lor, 
Fontrailles, IJussiere, Chevers, Liverdan, cu pumnalele în 
mina. Ea îi întreba cu privirea Şi el, simţea cum toată 
mândria lui i se revoltă. Să le explice de ce se găsea acolo? 
Să le arate că el nu era un spion? Să se înjosească la vreo 
discuţie odioasă? Haida de! În orice caz, trebuia să o 
prevină de cele ce aveau să se întâmple, fiindcă pentru 
aceasta venise acolo. Şi s-o salveze, fără să-i mărturisească 
că el o salva! Şi fiindcă totul îi despărţea, naştere, avere şi 
mai ales că ea iubea pe im altul, să-i spună după aceea adio. 

— Domnişoară, surâse el, vă sunt recunoscător că m-aţi 
învăţat această lovitură de spadă, pe mine, maestrul de 
scrimă N-am să uit în viaţa mea, că am fost atins de Annais 
de Lespars. 


— Cum? Ştii cine sunt? Tresări Annais, în timp ce, cei 
patru îşi ridicară convulsiv pumnalele. 

— Da, spuse Trencave! Ştiu şi că veniţi de la Angers, unde 
Doamna, mama Dv. a fost ucisă de aceia care vor să vă 
Ucidă şi pe Dv. Ştiu şi ură pe care Luiza de Lespars v-a 
transmis-o odată cu viaţa ce v-a dat-o. Ştiu şi pe ce 
documente trebuie să pună mâna Domnul Baron de Saint- 
Priac, mai curând sau mai târziu. Ştiu şi ce luptă 
întreprindeţi împotriva unui ora, care vă va sfărâma-Era 
imposibil să o informeze pe Annais de cele ce se urzeau 
împotriva ei, fără a spune totuşi nici un cuvânt despre el 
însuşi Annais, albă ca varul, se întreba dacă trebuie să-l 
urască pe omul acesta, sau să-i mulţumească. Un strigăt îi 
scăpă* 

— Un cuvânt, domnule! Un cuvânt! De la cine ştiţi aceste 
secrete? 

Şi Trencavel răspunse foarte simplu: 

— De la Domnul de Richglieu! 

Trencavel se gândise: Louis de Richelieu, Arhiepiscopul 
Dar Annais înţelesese: Armand de Richelieu, cardinalul 

— Blestem! Strigară cei patru, ca şi când ar fi zis: 
Richelieu e stăpânul lui 

— Domnule, spuse Annais cu voce tremurătoare, aşadar 
refuzaţi să vă apăraţi Atunci, am să vă ating altfel decât cu 
spadă! Plecaţi! Sunteţi liberDomnilor, nici un cuvânt! 

Cei patru care voiseră să protesteze, amuţiră Trencavel 
era galben ca un mort Annais se descoperi: 

— Domnule, spuse ea, eu salut vitejia Dvs. şi sângele acela 
vărsat de mine. Poftiţi, domnule Trencavel! 

Ea porni îngândurată, emoţionată până în fundul 
sufletului, gândindu-se: îmi cunoaşte întreaga viaţă Desigur 
e un servitor de-al lui Richelieu. Şi cu toate acestea această 
nobleţă a privirii lui, această distinsă generozitate, voinţa 
lui de a se lăsa mai bine ucis decât să atingă o femeie. Nu, 
nu, acesta nu poate fi un spion. 


Ea traversă clădirea, ajunse în vestibul şi deschise ea 
singură uşa care dădea în stradă. Lângă uşa deschisă, ei se 
priviră o clipă Ea era mai tulburată decât fusese vreodată 
El simţea că i se învârteşte capul şi toată dragostea 
disperată pe care o simţea inima lui, era să i se urce pe 
buze- 

— Ce imprudenţă, draga mea Annais! Spuse în clipa aceea 
o voce batjocoritoare. Îi dai drumul unui astfel de spion. 

Trencavel tresări brusc. El se întoarse şi văzu pe prima 
treaptă a scării un gentilom splendid îmbrăcat, care îl 
privea cu un dispreţ feroce, mai teribil că o palmă 
Trencavel îl recunoscu în aceeaşi clipă şi un val de amară 
bucurie, înspăimântătoare chiar, îi încercă inima „. Era 
acela care pe banca din grădină o sărutase pe Annais pe 
amândoi obrajii! 

Şi 'Trencavel se îndreptă spre el! 

Gentilomul cu somptuosul costum privi cum se apropia 
Trencavel de el, fără a face nici o mişcare. Însă pălise. De 
furie? De frică? 

— Annais îi privi pe amândoi cu un vădit interes. În clipa 
când maestrul de scrimă ajunse la scară, măreţul Senior se 
urcă o treaptă mai sus. Annais îşi muşcă buzele, iar 
Trencavel izbucni în râs. 

— Cine dracu e turbatul ăsta? Se răsti superbul 
necunoscut 

— Domnule, spuse Trencavel, dacă vă veţi da încă cu o 
treaptă înapoi, veţi părea şi mai mare. Dvs. sunteţi unul 
dintre aceia care au nevoie de un piedestal, ca să poată fi 
văzuţi 

— Ştii dumneata cu cine vorbeşti? Se răsti tânărul Senior 
urcându-se” t mai sus. 

— Iarăşi? Hohoti Trencavel O să ajungeţi în nori sau în pod 
Văzându-vă cocoţat aşa de sus, aş jura că vorbesc cu o 
barză Dar judecând după sclipitoarele Dvs. pene, văd că 
vorbesc cu un papaga. 

— Caraghiosule, scoateţi pălăria! Vorbeşti cu un prinţ.* 


Trencavel se întoarse spre Annais şi îşi scoase pălăria în 
faţa el 

Apoi întorcându-se spre gentilomul necunoscut îşi puse 
pălăria la loc şi cu un gest obraznic o îndesă pe cap, 
spunând 

— Dvs. m-aţi insultat Vă aflaţi acum într-un loc care vă 
protejează, dar aflaţiChiar de aţi fi un prinţ de sânge regal, 
în orice loc v-aşi mai întâlni vreodată, afară de această casă. 

— Îmi veţi cere iertare sau vă voi ucide! 

Şi ieşi fără a-şi mai întoarce capul. Tânăra privi lung după 
el, cum se depărta îl privi până ce trecu dincolo de colţul 
străzii 

Annais tresări. Ea închise încetişor uşa şi îşi fixă privirile 
asupra 

Ochii'negri ai frumoasei Annais aruncau flăcări Fa se 
înţepeni 

— Sora voastră? Şi adineaori 'm-aţi sărutat ca pe o soră! 
Ei bine 

Ntm r ntm to, uânfAmaTde Lespa s] e Rege şi voi 
Monseniore, sunteţi Monsieur, sunteţi fratele lui Ludovic al 
Xin-iea, sunteţi Gaston, Duce de AnjouDa, am deschis în faţa 

P - Atunci ce doriţi? Murmură el. 

— Să-l omor pe Richelieu, spuse războinica fată. Puţin îmi 
pasă de vin la întâlnire, însă nu cu intenţia dea mă 
amesteca într-o conspirație politică. Între Richelieu şi mine, 
e un duel în plină zi, faţă în faţă, pe decât lacrimi, o ouă 
arzătoare de ră. Recolta stropită cifastfel de rouă, va fi 
roşie, Monseniore! 

Fratele lui Ludovic al XHI-lea păli şi aruncă repede în jurul 
lui o 

P g' eân orice caz, nu uitaţi! Peste opt zile, în palatul de 
Guise. În cele din urmă ne vom putea înţelege, noi voim să-l 
distrugem pe Richelieu, ca o forţă politică şi Dvs. voiţi să vă 
răzbunaţi pe el, de moartea mamei 1) vs. 

Annais de Lespars se înălţă, ca un geniu al mândriei filiale: 


— Vă înşelaţi, Monseniore. Vreau să o răzbun pe mama 
mea de i te norocirea dea mă fi adus pe lume. 

Cap. ix 

Hanul „frumoasa diademă” 

LA PRÂNZ, sala cea mare a hanului era plină de hohote de 
râs, de exclamaţii zgomotoase, de clinchetul cănilor şi 
ulcelelor de tablă. Şcolari, ofiţeri, muşchetari, călugări, 
toată haită de băutori ocupa mesele de stejar cu picioarele 
curbate, pe care” vinul vărsat întindea pete luminoase de 
băltoace albe şi ruginii printre străchinile fumegânde, 
pateurile proaspete, omletele aurii, fripturile rumenite de 
Sena Servitoarele cu fuste scurte, cu braţele goale alergau 
cu paşi uşori, răspunzând unora cu un zâmbet, altora cu o 
palmă Cănile de aramă seânteiau, iar pe rafturi, faianţele 
smălţuite şi înflorate luceau voios. 

Aceasta se petrecea la opt zile după duelul lui Trencavel 
cu Annais de Lespars în grădina din stradă Courteau adică 
chiar în ziua când trebuia să aibă loc în palatul de Guise 
misterioasa reuniune despre care vorbise Gaston de Anjou 
şi la care reuniune promisese şi Annais că va asista. 

Aşadar pe la prânz, un gentilom intră în sală, cu pelerina 
ridicată în partea stângă de teaca spadei, cu pălăria pe o 
ureche, cu colţul buzelor ridicat dispreţuitor şi cu o privire 
obraznică El căuta cu privirea un loc de unde să poată 
vedea bine uşa de intrare şi găsindu-l, se duse să se aşeze 
acolo mormăind: 

— Să-l ia dracu pe Cardinal, că mă pune să supraveghez 
astfel de mârlani. Mă întreb ce poate avea comun un Saint- 
Priac, cu un Rascasse şi cu un Corignan. 

Puţin cam palid cin cauza rănii sale, dar mai arogant ca 
oricând, de când era sigur de favoarea lui Richelieu, 
Baronul de SaintPriac se instală, îşi răsuci mustaţa-i roşcată 
şi bătu cu pumnul în masă 

— Hei, fetiţo! Vinoneoace! la să văd şi eu cum arată de 
aproape faţa ta-— 


Fata căreia i se adresase acest discurs azvârli asupra lui 
Saint-Priac o privire rece şi chemând o servitoare, spuse: 

— Madelon, ia vezi ce vrea să bea domnul. 

— Da, domnişoară Roză, spuse servitoarea grăbindu-se 
într-acolo. 

— Pe Bachus! Vociferă Saint-Priac, domnul vrea să bea o 
ulcică de vin de Anjou, dar înţelege ca să-i fie turnat în 
cană, nu de Madelon, ci de Roză, fiindcă e o Roză pe-aici! 

Unica fiică a văduvei Houdart, patroana hanului, acea 
frumoasă fată pe care am mai întâlnit-o, Roză, reluă cu o 
voce foarte calmă: 

— Madelon, vin de Anjou pentru domnul şi după aceea vezi 
ce vor muşchetarii de colo. Repede! 

— Cap şi burtă! Strigă Saint-Priac cu furie. Şi eu spun că 
vinul are să-mi fie turnat de dumneata! 

Roza nu-i răspunse. Ea privea spre cel care intra în sală în' 
momentul acela. Acesta era contele de Mauluys. În spatele 
lui Mauluys, un om mic, borţos, urcă treptele peronului 
Dădu bunăziua în sală şi se căţăra pe un scăunel ca într-un 
observator, de unde privi pe deasupra mulţimii de băutori. 
Numaidecât îl zări pe Saint-Priac şi sărind de pe scăunelul 
pe care se cocoţase, se strecură spre baron murmurând: 

— Bun! Blestematul de Corignan nu a venit încă. Eu am 
sosit cel dintâi Am să caut să-mi ocup un loc de seamă în 
spiritul acestui josnic Saint-Priac, pe care i-a plăcut 
Eminenţei Sale să mi-l dea ca şef. 

Şi cu pălăria în mină, maturând cu penele-i pământul, 
Rascasse se apropie cu plecăciuni adânci de masă la care 
înjura şi făcea scandal Baronul de Saint-Priac. 

Contele de Mauluys traversând sala cu uşurinţa lui 
obişnuită, ajunse lângă Roza pe care o salută cu un aer de 
pronunţată politeţe, cum ar fi salutat o doamnă nobilă, deşi 
salutul lui se adresa unei fete de cârciumăreasa, 
cârciumăreasa şi ea. Răspunsul la salutul gentilomului fu 
sobru şi demn. În momentul acesta, Rascasse care avea o 
privire de spion genial, văzu cum pieptul tinerei fete 


tresărise de o palpitaţie imperceptibilă şi culoarea mată a 
frumoşilor săi obraji, se colorase cu o nuanţă uşoară. 

Pe vremea aceea, Mauluys avea patruzeci de ani 
Trencavel, Care era în plină tinereţe, îi invidia totuşi 
vigoarea lui liniştită, graţia lui înăscută, eleganța lui lipsită 
de orice afectare. Era de talie potrivită, vorbea puţin, nu 
gesticula vorbind, avea o înfăţişare foarte rece şi părea a-şi 
ascunde cu o grijă desăvârşită, secretul bucuriilor şi al 
durerilor sale, dacă cumva le avea. 

Era un mare Senior, al cărui suflet înalt şi-a cărui nobilă 
atitudine nu se datorau titlurilor pe care i le dăduse 
întâmplarea că se născuse nobil. Roza era fiica 
hangiţeiânsă văzându-i unul în faţa altuia, ar fi fost 
imposibil să distingi care din doi era nobil sau om din popor. 
Amândoi aveau în ei acea magnifică nobleţe pe care o dă 
mândria de, suflet şi frumuseţea de gândire. 

— Trencavel şi Montariol au venit? Întrebă Mauluys cu 
voce înceată. 

— Vă aşteaptă în salonaş, Domnule Conte, spuse Roză. 

— Mulţumesc, domnişoară, spuse Mauluys tare de tot 

— Domnişoară! Rânji Saint-Priac. Cuvântul e prea glumeţ, 
pe onoarea mea. Atunci să ne strigăm şi noi fetele noastre, 
Safta, Mariţa sau Frusina. Ei bine domnişoară, o să vii 
imediat. 

Saint-Prtac nu isprăvi. Privirea lui furioasă, care până 
atunci rămăsese fixată pe Roză, se întoarse spre Mauluys. 
Ura şi groază, înlocuiră în aceeaşi clipă furia din privirile lui 
Saint-Priac. Deveni alb ca varul şi rămase nemişcat, 
împietrit, cu sudori de teamă pe frunte. Mauluys ridică uşor 
din umeri şi spuse cu vocea lui rece: 

— Cred că mă recunoşti şi că asta e de ajunsPoftiţi 
domnişoară. Baronul de Saint-Priac vă cere scuze şi vă 
promite să-şi ascundă aşa de bine obrăznicia, încât să nu 
mai aveţi nevoie nicodată să vă mai apăraţi de ea. 

EI se întoarse cu spatele şi se îndreptă spre salonaş. Roza 
plecă şi ea. Saint-Priac, pierdut, cu faţa contractată, cu 


mâna tremurândă, îl apucă pe Rascasse de braţ şi bâlbâi: 

— Pe viaţa ta, află unde se duce omul acesta şi nu-l pierde 
din ochi! 

Rascasse cunoştea hanul „Frumoasa Diademă” cu toate 
colţişoarele lui şi ştia că salonaşul în care intrase Mauluys, 
era luminat de o mică ferestruică care dădea într-o curte 
strimtă. El dădu fugă în curticica aceea, închizând uşa în 
spatele lui. Acolo se opri întrebându-se cum să facă să nu fie 
văzut şi totuşi să vadă. Fereastra se afla la doi paşi de el şi 
era închisă. După câteva minute de aşteptare, Rascasse 
tocmai se pregătea să plece, când fu țintuit pe loc de aceste 
cuvinte care erau spuse de cineva, dincolo de uşa prin care 
intrase în curte şi care răspundea într-un culoar. 

— Lubin, eşti sigur că mai e în curte? 

— Poftim Cuvioşia ta, desigur că e acolo; duceţi-vă şi 
faceţi-i de 

— Ţi-ai ascuţit bine cuţitutf retoă Corignan. Agonie'âi 
scăpă, când îl auz/pe Corignan repetând, cu o vexxfhidos de 
bine ascuţit al lui Lubin, aruncă în jurul'lui o privire 
pierdută, tulburată de apropierea morţii şi zări în fund două 
coteţe cu nişte uşiţe mici, în mina.' Băiatul de prăvălie v nea 
' dupăs el, râzând! şi el. Era ceva înspăimântător. * 
intensitate, devenea mai jalnic, se transforma într-un răget 
din ce în ce mai înăbuşit şi apoi nu se mai auzi nimic. 

Rascasse deschise nişte ochi rătăciţi. Un minut, rămase 
înţepenit într-o dureroasă uimire. Apoi se ridică deodată şi 
îşi lipi ochiul cu aviditate de mica deschizătură a coteţului. 
Atunci, puţin câte puţin, furia, ruşinea, turbarea chiar, luară 
locul spaimei ce o simţise, văzându-l pe (orignan şi pe 
Lubin, ocupați cu o ciudată treabă. El văzu şi auzi! Da, da, îl 
auzi pe Corignan spunând: 

— Jumătate din el să-l pui la sare, pentru mânăstire, iar 
restul va fi pentru nevoile hanului. Eu am să mă mulţumesc 
cu un sfert de cot de tobă şi cu o halcă solidă la grătar. Dar 
să mi-o faci acum, fiindcă vreau să mănânc cât mai curând 
din grăsunul meu de Rascasse. 


— Pe sângele şi pe maţele lui Bachus! Mormăi Rascasse, a 
botezat cu numele meu un porc! 

În paroxismul furiei, Rascasse, uitând şi de cuțitul aşa de 
bine ascuţit, era să se repeadă; cu intenţia de a se răzbuna 
pe Corignan, care tăiase un porc de al hangiţei, dându-i 
fiori de groază şi voia să-l bage pe Corignan cu nasul în 
ciubărul în care strânsese acesta sângele, când ridicâncfu-şi 
privirea spre fereastra salonaşului în care intrase Mauluys, 
văzu că ridicaseră perdeaua de dinăuntru. În 
semiintunericul camerei, în spatele Contelui, el distinse 
două figuri pe care le recunoscu imediat. 

— Blestematul de Trencavel şi Secundul lui! Murmură 
Rascasse, palpitând de bucurie. 

Perdeaua căzu la loc. Aceasta durase doar două secunde, 
cât priviseră cei din odaie, ce se petrecea în curte. Rascasse 
nu mai mişcă, ci aşteptă să iasă Corignan şi cu Lubin. 
Deabia după aceea ieşi din coteţ, străbătu curticica cu acea 
iuţeală pe care le-o dă unor oameni siguranţa că au ceva 
rău de făcut, intră iar în han şi se apropie de Saint-Priac. 

— Domnule Baron, îi şopti el la ureche, aţi pus mâna pe cel 
care v-a insultat în momentul acesta se află în salonaşul din 
dos, împreună cu doi rebeli periculoşi, pe care noi suntem 
însărcinaţi să-i prindem pentru a fi spânzurat la un loc cu 
ei. 

— Oho! Spuse Saint-Priac tresărind. Şi cine sunt cei doi 
rebeli? 

— Unul este un Secund de maestru de scrimă, care în 
strada BonsEnfants a bătut agenţii Procurorului- 
Criminalist, şi celălalt, adăugă Rascasse fremătând de 
efectul pe care avea să-l producă, celălalt este omul căruia 
îi datoraţi frumoasă lovitură de spadă ce aţi primit-o! Acela 
care s-a împodobit cu numele Dvs. pentru a pătrunde la 
Eminenţa Sa! 

Despre el Dar aşa, încolţit într-o sală dhffund! Şfâncă 
împreună cu 

— Pot să fiegşi zece! Scrâşni Saint-Priac. 


— Da, numai că Trencavel face cât doisprezece. Dvs. nu-l 
cunoaşteţi decât prin lovitura aceea de spadă. Însă ar fi rău 
să-l 

— Douăzeci, domnule Baron! Cel puţin douăzeci! 

— Să nu te mişti de aici. Tu şi Corignan aveţi să rămâneţi 
de pază. 

Ca să-mi spună în ce loc au intrat 

Dar Saint-PiSc fugise afară. * 

Cap. x hanul ' frumoasa diademă” (îi) 

— EI BINE! Ce s-aude cu friptură la grătar? Peştişorii ăştia 
inpţi! 

'„ yla pe masă o strachină cu peştişori firpţi. Corignan, cu 
gura întinsă la (a lui. Rascasse, zăpăcit, ascultă fără să-şi 
dea prea bine seama de ce în le vă rat mâncăcios, plăcuta 
aromă a peştilor prăjiţi. 

— Am auzit totul, spuse călugărul cu accentul lui ipocrit 
Trebuie să puulim până ce iese Trencavel, în timp ce 
Seniorul de Saint-Priac are 

— Astăzi fac eu cinste, spuse călugărul Păcat că toate 
fetiţele sunt ocupate la bucătărie. În orice caz, aşa îmi 
plăceai mie să stau de pândă! 

— Ce se aude cu friptură? Strigă Corignan. 

Satisfăcut, făcâncfcu ochiul. P 

— Ce noutăţi mai ai, micul meu Rascasse! 

Lubin aşeză în faţa celor doi cumetri o friptură la grătar, a 
cărei „romă i-ar fi făcut poftă şi unui mort Apoi vlăjganul se 
aşeză în aşa Ici ca să nu-l piardă din ochi pe Rascasse. 
Corignan, pierdut de bucurie, ţi luţi o halcă solidă de carne 
în farfuria invitatului său şi o alta în frenezie în ea Gustă, 
bunul şi micul meu Rascasse. Gustă, ce naiba, şi ' Lubin (tm) 
îneca de râs. CălugănUăr făcea cu ochiul, nerăbdător. 

— Aha! Vrei să-ţi spun ce fel de carne e asta? Ei bine, făcu 
cu liotărâre Rascasse, plimbându-şi farfuria pe sub nas. N- 
am să gust din 

— E din Corignan. 


Wu 


Şi în timp ce călugărul năucit se îneca cu îmbucătură, 
cocoşatul triumfa. Lui Corignan îi venea rău de uimire şi de 
furie. Înebunit aproape de mânie, apucă ulicica de pe masă 
şi era gata să i-o spargă în cap inamicului său care-l 
învinsese, când uşa salonaşului se deschise şi Mauluys, 
Trencavel şi Montariol, apărură în prag. 

— Alarmă! Spuse Rascasse strecurându-se sub masă, în 
timp ce călugărul îşi trăgea gluga până peste nas. 

Trencavel cu Secundul lui, întovărăşiţi de Contele de 
Mauluys, străbătură sala, fără a părea să-i fi observat pe cei 
doi spioni şi ajunseră în stradă. 

— După ei! 'Țipară deodată şi călugărul şi cocoşatul. 

Şi imediat dădură buzna afară, tocmai când Mauluys, 
Trencavel şi Montariol, o luau spre strada Saint-Avoye. În 
acelaşi timp, pe strada Verrerie, se vedea sosind Baronul de 
Saint-Priac care alerga în fruntea a vreo douăzeci de gărzi. 
În urma semnelor disperate pe care i le făceau cei doi 
spioni, Saint-Priac îşi grăbi fugă, mai ales că-i zărise din 
depărtare şi pe cei trei inamici ' 

— Am pus mâna pe ei! Răcni e! Înainte, băieţi! 

Toată banda de spadasini plătiţi se repezi 

Fără a-şi întoarce capul, Trencavel, Montariol şi Mauluys 
îşi continuau drumul Ei îşi măriră pasul, însă fără a alerga. 
Din distanţă în distanţă, Montariol îşi întorcea capul şi 
spunea: 

— Sunt la cinci sute de pas! La trei sute la două sute- 
Mauluys conducea manevra liniştit 

— Acest Saint-Priac, este în mod hotărât, o bestie. Ceva 
mai repede Montariol E sigur că mai mult contra ta este 
pornit, Trencavel Când, vom ajunge în dreptul străzii 
Quatre Fils, tu să o iei spre dreapta şi-în i câteva salturi ai 
să ajungi la mine acasă. Montariol şi cu mine O să ţinem 
puţin în loc zbirii Cardinalului şi o să ne distrăm cu el 

— Dragul meu Conte vru să protesteze Trencave. 

— Trencavel, spuse rece Mauluys, dacă nu mă asculţi, am 
să mă întorc, am să-i şarjez şi am să mă las ucis dee. 


— Şi eu la fel, spuse Montario. 

— Am să vă ascult, spuse Trencave! Dar vă jur, că dacă veţi 
fi ucişi, asigurându-mi mie fuga mă duc la Richelieu şi-i 
spun: „Fiindcă prietenii mei sunt morţi, iată şi capul meu”. 

Ei se priviră lung era ca o strângere de mină. Erau într 
adevăr în! PtitM (Mii. 

Aici e neapărată nevoie să facem o mică descriere 
topografică: 

La răirit de strada Vieille-du-lemplejJa apus de strada 
Chaume, pe care se afla şi faţada palatului. Restul 
patrulaterului era ocupat de o grădină foarte mare, cu o 
portiţă ce dă în strada Quatre Fils şi o alta în strada în 
prelungirea străzii Quatre Fils în faţa grădinii palatului de 

Clădirea data de pe vremea lui Francisc f-ul şi era locuinţa 
Contelui de 

Acolo îşi trăia, acest domn Senior, viaţa lui retrasă. Un 
singur servitor, ce răspundea la numele de Verdure, era de 
ajuns să aibă grijă 

Cei trei urmăriţi nu erau decât la vreo douăzeci de paşi de 
strada Vieilles-Haudriettes. În spatele lor, Saint-Priac şi cu 
banda lui, veneau în fuga mare. 

— Opriţi! Opriţi! Urlă Saint-Priac. 

Ei nici nu-şi întoarseră capul Ajunseră aproape de colţul 
străzii în faţa lui Saint-Priac. P?'*'P 

— Hafda de, dragă conte, ce credeai că am luat în serios 
glumă de 

Într-o clipă gărzile se repeziră asupra lor. În stradă se lăsă 
o tăcere admiraţie, în miile de priviri ce se fixau asupra 
celor ce aveau să fie prinşi 

— În numele Regelui, predaţi-vă spadă! Strigă Saint-Priac, 
oprindu-şi cu un gest banda, ce se aranjase în ordine. 

— Domnule de Saint-Priac, spuse Mauluys, pentru ce 
schimbându-vă localitatea va-ţi schimbat şi meseria? La 
Anjou opreaţi oamenii la drumul mare; cred că asta vă 
renta mai bine decât să-i opriţi pe străzi! 

— Prindeţi-i! Scrâşni Saint-Priac. 


— E mai uşor de zis decât de făcut! Strigă Montariol cu un 
aer ştrengăresc. 

Cei trei, aliniaţi, lăsându-şi o distanţă suficientă pentru a 
manevra, se puse în gardă. Strigăte izbucniră, femeile 
fugeau, gărzile înaintau. Montariol începu o morişcă teribilă 
cu spada Mauluys era impasibil. Trencavel încerca 
pământul cu vârful spadei, spunând: 

— Calmează-te Secund! Păstrează-ţi o ţinută demnă! 
Gândegşte-te 

Că rioi reprezentăm aici Academia noastră de scrimă! 

Dacă am să fiu ucis, spuse Mauluys netulburat şi dacă tu ai 
să scapi, Trencavel, du-te la mine acasă, deschide dulapul 
din camera mea de dormit şi în sertarul din stânga ai să 
găseşti scrisoarea- 

— Scrisoarea? Făcu Trencavel uimit 

Mauluys nu mai avea timp să-i răspundă, căci gărzile, 
după o clipă de ezitare se repeziră asupra lor. Fu o ciocnire, 
grozavă şi stradă se umplu de strigăte de grază şi de furie. 

— Fandează şi degajează! Făcu Trencavel doborând pe cel 
ce îl atacase. 

— Pentru maestru! Pentru Secund! Pentru Academie! Urlă 
Montariol îmbătat de focul luptei 

Şi la fiecare strigăt, el fanda adânc; trei oameni căzură pe 
pavaj. 

Mauluys nu spuse nimic, însă spada îi fu în curând roşie. 

Aceste gesturi, aceste exclamaţii răguşite, răcnetele, 
gemetele surde, morţii, băltoacele de sânge, această 
viziune roşie se petrecu într-un spaţiu de două secunde. Şi 
în acelaşi timp, cei trei făcură un salt înapoi şi se retraseră 
în fugă până la colţul străzii Vieilles-Haudriettes, unde îşi 
refăcură linia de bătaie. Niciunul din ei nu era rănit Gărzile, 
uimite de această rebeliune pe faţă, înspăimântate de 
rezistenţa celor trei, se luară după ei în dezordine, 
privindu-se între ei foarte palizi 

SaintPriac, alb ca varul de furie, bătea furios din picioare. 
În spatele bandei se auzea o voce de bas şi una ca o 


hârâitoare. 

— În numele Regelui şi al Cardinalului! Tuna Corignan. 

— La asalt! Cotcodăcea Rascasse. 

— Înainte! Mugi Saint-Priac. 

Şi toate aceste strigăte care se amestecau, se întretăiau, 
formând un surd vacarm de moarte, fură acoperite deodată 
de un strigăt teribil care izbucni ca o lovitură de tunet 
Strada întreagă striga, lumea din Paris, lumea de pe stradă 
care-i aplauda pe rebeli şi răcnea: Moarte gărzilor. 

Urmă atunci un moment de uimire şi o tăcere grea, 
produsă de ' groaza ce înmărmurise gărzile, care vedeau în 
faţa lor vreo cincizeci de vlăjgani, gata a se arunca între ei 
şi rebeli; o tăcere înfricoşătoare prevestitoare de furtună 
Apoi, deodată, începu o rumoare, care creştea şi umplea 
strada de la un capăt la celălalt Rebeliunea îşi făcea curs şi 
se pregătea să izbucnească. 

Deodată, o voce acră, pătrunzătoare, amenințătoare, îl 
acoperi: 

— Vin Elveţienii de la Luvru! 

Şi Rascasse se ridică pe vârful picioarelor pentru a judeca 
efectul alarmei pe care o lansase. Corignan înţelese că 
Rascasse avusese o idee minunată, superbă, cu atât mai 
mult, cu cât Saint-Priac, trimițând un surâs lui Rascasse, 
repetă şi el acelaşi lucru. Şi Corignan, ros de invidie, răcni: 

— Nu e adevărat! Minte! El nu. 

Dar nu mai continuă, căci în clipa aceea simţi ceva 
agăţându-i-se de anteriu şi căţărându-i-se pe umeri Era 
Rascasse care neputând să vadă pe deasupra gărzilor, se 
agăţase de el şi cu agilitatea lui de maimuţă, se căţărase pe 
el şi se instalase pe umerii solizi ai lm Corignan, de unde 
răcnea cu frenezie: 

— Elveţienii! Uite că vin Elveţienii în marş fortat. 
Rascasse cotcodăcea ca un nebun. Corignan se zbătea ca 
să se debaraseze de cocoşatul ce i se cramponase pe umeri 
şi scotea nişte iu le te amestecate cu blesteme. Saint-Priac 

vocifera: Vin întăriri! 


Acest temut trio de voci, semănă panică printre voluntarii 
care se nş/ascră în faţa lui Trencavel şi a prietenilor săi 
Elveţienii, gărzile | ni lat ului, nişte uriaşi răzoinici erau 
teroarea străzilor. Într-o clipită Ic rest rele se închiseră, 
uşile prăvăliilor şi caselor se trântiră, pe stradă fu o 
debandadă teribilă şi în răspântia rămasă liberă, gărzile sc 
repeziră spre cei trei care îi aşteptau în linie. 

Sub puterea loviturii, Mauluys şi Montariol fură împinşi 
spre stânga. pe strada Saint-Martin, iar Trencavel, aruncat 
spre dreapta, pe strada Quatre Fils. 

Saint-Priac nu ezită, Trencavel nu avea decât spada ca să-l 
combată, pe când Mauluys, era înarmat şi cu teribilul secret 
Pe Mauluys trebuia să-l omoare! De aceea, Baronul îşi 
antrenă grosul atacatorilor spre stânga. Trencavel fu 
urmărit numai de un sergent şi patru gărzi, dar cu grupul 
acesta, mergea şi Corignan cu Rascasse, care până în cele 
din urmă fusese trântit jos de pe observatorul lui. Cei doi 
spioni se sfidau reciproc cu privirea Prinderea lui 
Trencavel, însemna o avere pentru acela din ei doi care ar fi 
putut spune Cardinaului: Eu l-am prins! 

Cu un pas rapid şi suplu, cu spada înroşită de sânge în 
mină, maestrul de scrimă se depărta de răspântie, presat 
de aproape de urmăritori. El fugi pe strada Quatre Fils şi 
înconjurând grădinile palatului de Guise, gâfâind, cu 
hainele sfâşiate, rănit, plin de sânge, cu privirea 
înfricoşătoare, porni pe strada Vieille-du-Temple în 
momentul acela o nouă trupă apăru prin strada Barbette! 
Rascasse şi Corignan scoaseră un urlet de triumflrencavel 
era prins între două bande! Mort sau viu, era al lor acum! 

Trencavel văzu îndreptându-se spre el noua trupă care 
avansa acum pe strada Vieille-du-lemple, pe care se afla el; 
erau Elveţieni, probabil că vreo patrulă chemată de cineva 
Astfel, avea în faţa lui pe Elveţienii în număr de opt şi în 
spatele lui, gărzile conduse sau mai bine zis împinse de 
Corignan şi de Rascasse. La dreapta lui se afla zidul ce 
împrejmuia grădina palatului de Guise şi la câţiva paşi de el, 


una din cele două potiţe de care am mai vorbit, într-o 
scobitură a gardului celui gros. Maestrul de scrimă sări 
până la portiţă şi se aşeză cu spatele la ea 

Ca două braţe ale unui cleşte distrugător şi sigur de 
putera lui, cele două trupe se apropiauRascasse şi 
Corignan, începuseră deja să-şi dispute pielea ursului din 
pădure- 

— Al, meu e! Se răsti Rascasse, stacojiu de furie. 

— Ba eu am să-l conduc la Cardinal! Mugi Corignan, alb de 
turbare. 

— Popă scârbos, am să fac să te spânzure ca seducător de 
minore! 

— Cocoşat mizerabil, am să te strivesc ca pe un bob de 
grâu între două pietre de moară! 

Cei doi rivali se opriseră: Corignan aplecat deasupra 
cocoşatului, Rascasse ridicat în vârful picioarelor. Corignan 
suflă în vârful degetelor cu un suflu nedefinit de dispreţ şi îi 
spuse: Ptiu! Rascasse scuipă jos şi-i strigă: Zât. 

Ptiu! Zât! Era prea mult! Corignan îşi ridică enormu-i 
pumn osos şi descriind o curbă pe deasupra umerilor 
cocoşatului i-l trânti în spinare cu sete: „Na!” Rascasse, se 
dădu înapoi fulgerător de repede şi destinzându-se se 
repezi ca un proiectil enorm, cu capul în burta inamicului 
său. Lovitura de pumn în spinarea lui Rascasse şi lovitura 
de cap în burta lui Corignan fură simultane. Corignan făcu 
„Uf!” şi se dădu înapoi trei paşi. Rascasse scoase un „Hâc!” 
din fundul inimii şi se lungi cu nasul în ţărână 

Aproape imediat, călugărul revenea la atac, iar cocoşatul 
se scula să-şi reînnoiască lovitura, cânc! Aruncând o privire 
spre-portiţa de care se rezemase Trencavel, cei doi spioni 
tresăriră şi se priviră uimiţi Această privire fu ca un act de 
armistițiu între ei. 

— Au să ni-l ia gărzile! Gemu Corignan. Să dăm fuga 
dragul meu. 

— Fugă, demnul meu frate! Strigă Rascasse. Şi să fim uniţi 
până la moarte. 


Ei se repeziră amândoi însă se întâmpla că, graţie 
picioarelor sale lungi, Corignan îl lăsă imediat pe Rascasse 
în urmă Rascasse, încercă la început să se agaţe de anteriul 
lui, dar cu o smucitură, Corignan se debarasă de el şi se 
repezi vesel strigând 

— Să vezi şi tu cum am să împart cu tine! 

Rascasse rămase o clipă năuc de uimire şi îşi văzu rivalul 
cum a jungea năbădăios în mijlocul gărzilor, chiar în clipa 
când maestrul de r rimă era să se prăbuşească sub numărul 
mare al atacatorilor. Îl văzu Ik* călugăr cum întindea mâna 
să-l apuce pe Trencavel şi furia lui nu mai cunoscu margini 
O idee rapidă îi fulgeră prin minte şi scârbit de invidie şi de 
răutate scrâşni Aha! Popă blestemat, o să împărţim, nu?! 1) 
u. da, ai să vezi tu acum. 

Şi în clipa când Corignan îşi întoarse capul, ca să-i arunce 
o plivire de triumf rivalului său, el nu îl mai văzu în stradă, 
Rascasse dispăruse. 

C ele două trupe de atacatori, Elveţienii şi gărzile se 
uniseră în faţa | h” iţii. Sergentul care venise cu gărzile, 
luase comanda întregului grup n îşi aşezase oamenii în 
semicerc. Trencavel aştepta cu spada în dumneavoastră. 
Faceţi acum un efort ca să vă păstraţi şi pielea Regele 
Franţei Şi lui chiarl/* 

La dreapta, pară la stânga şi răspundea la zece spade 
dintr-o dată. DlLla zburând în aen Trencavel era pierdut Un 
strigăt de ictorie izbucni. Douăzeci de braţe se ridicară ca 
să-l înhaţe pe rebel şi tocmai în clipa aruncat în grădină. 
Corignan, a rui bruscă intervenţie îl protejase o clipă pe 
Trencavel de furia soldaţilor, Corignan care pretindea că 
prizonierul e numai al lui, acoperindu-l cu corpul său, 
agăţându-se chiar de el, Corignan, deci, fu târât şi el în 
grădină. 

Gărzile se repeziră să freacă şi ei dincolo dar se opriră 
brusc, se trăgea zăvorul Ei strigară:, Să spargem poarta!” - 
„Staţil” făcu sergentul Să spargeţi poarta palatului Guise! 
Ce dracu, sunteţi nebuni! Eu nu vreau să-mi risc capul”. Aşa 


că lăsând trei oameni de pază la uşă, sergentul plecă cu 
ceilalţi, mai mult sau mai puţin ciuntiţi, ajunse în strada 
Chaume şi se duse să bată la uşa cea mare a palatului, 
pentru a cere permisiunea de a supraveghea grădina. 

Sergentul ciocâni zadarnic, căci nimeni nu 
răspundeaPalatul de > Guise era gol! Paza palatului dură 
până seara. Când se făcu întuneric, bănuiră - pe drept 
cuvânt - că încă de multă vreme Trencavel şi complicii lui 
săriră zidul, în vreun punct oarecare al vastei grădini şi 
ajunseseră la loc sigur. 

Complicii lui! Aceştia erau, după părerea sergentului, mai 
întâi necunoscutul care deschisese portiţa şi după aceea 
călugărul care îi împiedicase în ultima clipă pe soldaţi să 
pună mâna pe rebel Corignan şi Rascasse, complicii lui 
Trencavel. 

Rascasse? Care era trăsnaia? Rascasse, aprins de invidie 
se repezise la unul din numeroşii spectatori, care căscau 
gura din depărtare şi îl rezemase de zid strigându-l „în 
numele Regelui, prietene, în numele Cardinalului!” 
Burghezul, zăpăcit se lăsase şi îi servise de scară vie 
spionului, care se căţărase pe el, apoi încălecase pe zid şi îşi 
dăduse drumul de partea cealaltă, unde într-o fugă, se 
repezi la portiţă şi trase zăvorulVăzându-l pe Trencavel 
rostogolindu-se în grădină cocoşatul mormăi 

— Popă al dracului, vino acum să mai pui mâna pe el în 
grabă închise poarta la loc, trase zăvorul şi întorcându-se 
scoase un strigăt de furie; Corignan era acolo. 

lpar Cap. xi o paranteză 

E NECESAR SĂ SPUNEM, ce se întâmplase în acest timp 
cu Mauluys şi Montario! Am văzut că în momentul când 
Trencavel fu despărţit de tovarăşii lui, Contele şi Secundul 
fură împinşi în luptă pe strada Saint-Martin, de grosul 
bandei comandată de Saint-Priac. Era un moment teribi! 
Montariol suspină: Singur! A rămas singur! Au să-l omoare! 
Să încercăm să-l ajutăm! Spuse Mauluys, mereu la fel de 


calm, numai că privirea pe care i-o aruncă lui Saint-Priac, 
era ca o lovitură de pumnal. 

Şi cei doi, singuri, încercară nesăbuita manevră de a 
străbate rândurile gărzilorr pentru a-l ajunge pe Trencave. 

— Dacă n-am să-l omor eu pe omul acesta, are să mă ucidă 
el! Mormăi Saint-Priac. 

Asaltul fu înspăimântător. Un vânt de oroare trecu pe 
deasupra acestui grup dezlănţuit, disperat, pierdut în norul 
de lovituri de spadă, din care ţâşneau sclipiri de fulgere şi 
ale căror scurte înjurături şi icnete, nu făceau decât să 
accentueze şi mai mult grozăvia. Lin câteva minute 
Montariol şi Mauluys, fură acoperiţi de sânge. Nu mai 
aveau mult până să fie doborâţl Cu toate acestea, Montariol 
nici nu băga de seamă; el voia să se lase ucis. Mauluys îl 
apucă de braţ şi îl luă după el. Nu, nu! Mugi Secundul. Ca 
să-l ajungem, vino încoace! Spuse Mauluys. Apoi răcni: La 
revedere Saint-Priac! Ne mai întâlnim noi! 

Saint-Priac se-nfioră. Vocea aceasta îi suna ca un glas de 
pe altă lume. Dintr-un salt, Mauluys şi Montariol ieşiseră 
afară din vârtejul luptei 

— Înainte! Vociferă laint-Priac. După ei! 

Toată banda o rupse la fugă. Cei doi urmăriţi, ocoliră 
grupul de 

Courteau şi de acolo îrTstrada Sainte-Avoye. Când 
ajunseră în acelaşi loc de unde plecaseră, adică la răspântia 
cu strada Vieilles-Haudriettes, Atunci fugiră drept pe strada 
Quatre Fils. Cartierul întreg era în şr mariol Sj 

Trei morţii cinci grav răniţi, pe Eminenţa Sa şi pe Rege, 
fără a mai socoti că SaintPriac, înebunit de mânie era să 
aibă un atac de apoplexie. Trecând prin dreptul locuinţei 
sale, Mauluys îl apucase pe Montariol de 

— Aş da cinci ani din viaţa mea, ca să ştiu ce o fi scris aici. 
Ceară părerea. Dar nu-l mai văzu pe SecundMontarioTnu 
mai era 

Contele se întoarse şi văzu în pragul uşii ce dă în 
anticameră, un om de vreo cincizeci-tle ani, uscat ca un 


vrej, cu faţa suptă, cu ochii scânteind de şiretenie, cu nasul 
stacojiu. 

— Domnule Verdure, spuse liniştit Contele, te rog să 
observi că eu nu-ţi dau niciodată sfaturi şi că nu te deranjez 
niciodată cu prezenţa mea, în camera ta. 

— Bine, bine! Spuse ciudatul servitor care răspundea la 
numele de Verdure. Mă duc. 

— Mai ai cumva prin camera ta, peacolo, un pic din vinul 
meu Mugşcat de Spania? Spuse Contele fără ce mai mică 
ironie. 

— Da, domnule şi mă duc să-l isprăvesc, răspunse liniştit 
valetul 

Mauluys făcu un semn aprobator din cap. Verdure se 
retrase, dar imediat se întoarse. 

— Tot una e, într-o zi sau alta, tot o să deschideţi 
scrisoarea! Mai bine deschideţi-o chiar acum! 

Şi fără să mai aştepte răspuns, Verdure dispăru. Contele 
îşi reluă plimbarea Nici nu privea spre scrisoare, dar la 
fiecare întoarcere, pata însângerată a sigiliului roşu îl 
chema spre ea. O clipită, tot o zărea el cu coada ochiului. 

— Cum de a ajuns la nune? Se gândea Mauluys. Cum şi de 
ce am luat-o? Când l-am scăpat pe călugăr din mâinile celor 
ce îl atacaseră şi când m-ain aplecat asupra lui să văd de e 
mort sau nu, primul lucru de care dădu mâna mea, a fost 
scrisoarea asta Am luat-o, am pus-o îp pieptarpl meu şi iat- 
0. De ce am luat-o? De ce impulsiune ascunsă am ascultat? 
Ce-ar gândi ea despre mine, da, ce-ar putea să gândească 
ea despre mine, dacă ar auzi că am luat o scrisoare? Şi ce 
gândesc eu însumi despre mine? 

Ea! Deci există o femeie a cărei părere îl interesa foarte 
mult pe Mauluys, pe el, căruia puţin îi păsa de părerile şi 
sentimentele oricărei fiinţe din lume, în ceea ce privea 
gândurile şi faptele lui. 

„După atitudinea şi cuvintele călugărului, atunci când a 
fost la Bastillia, scrisoarea asta e de o importanţă capitală 
Trencavel m-a asigurat de zeci de ori că blestematul de 


Corignan îi oferise viaţa şi libertatea în schimbul ei. Ce să 
fie? Un secret se stat? Pentru ce e adresată reginei? 

— Şi nu regelui? -” 

Mauluys se apropie de dulap, luă iar scrisoarea şi îi 
contemplă sigiliul. 

— Stema lui Richelieu, murmură el 

Vremea se scurgea încet, ziua scădea spre asfinţit şi luptă 
sfâşietoare continua în această minte lucidă, în acest suflet 
nobil. 

Mauluys nu voia să se scadă în faţa lui însuşi. Acest mare 
suflet nu cunoştea ura şi poftele, în schimb cunoştea adânc 
spiritul de prietenie. El avea un prieten. Pentru acest 
prieten îşi riscase până acum de mai multe ori viaţa. În 
acest moment era vorba'să -rişte pentru el şi magnifică lui 
mândrie şi însuşi orgoliul lui, care erau viaţa sufletului său. 
Acest prieten era Trencave. 

„Această scrisoare, reluă Mauluys nemişcat în 
semiîntunericul serii ce se lăsase, această scrisoare a fost 
furată de mine. Eu aş fi fost dator s-o duc Cardinalului de 
Richeliu şi totuşi am păstrat-o.” 

— Vreţi să vă aduc lumină? Se auzi iar vocea acră a lui 
Verdure. 

— Nu, spuse domol Contele. Dacă aş avea nevoie de 
lumină, aş aprinde această făclie. 

— Nu mai vedeţi bine scrisoarea, totuşi o ve-ţi deschide, 
spuse Verdure, retrăgându-se. 

Nici un semn de nerăbdare nu-i scăpă Contelui El continuă 
să-şi vorbească 

— lată cum stă chestiunea acum: scrisoarea asta pe care 
am furat-o eu, o fi conţinând vreun secret care să valoreze 
cât viaţa unui om? S-ar , 

Putea ca Richelieu, în schimbul ei, să mi-l redea pe 
Trencavel? Pentru ca să ştiu aceasta ar trebui să citesc -o 
scrisoare care nu îmi aparţine, adică să violez gândurile 
altuia. 


— Pentru ca să o oitesc, trebuie să o deschid, adică să o 
forţez, aşa cum. Ăr forţa un tâlhar o broască, cu deosebire 
că tâlharul îşi riscă viaţa, pe când eu nu risc nimic, nimic 
decât propriul meu dispreţ-Acesta era zbuciumul ce îl agita, 
pe nobilul Senior. Mauluys stătea nemişcat în mijlocul 
camerei sale., So făcea întuneric de tot -Deodată se ridică 
din fotoliul în care şedea şi aprinse făclia Apoi ascultă După 
aceea se îndreptă spre camera pe care. O ocupa Verdure şi 
îl văzu că dormea sforăind, cu nasul roşu, cu un aer de 
fericire răspândit pe faţă, înaintea unei butelii goale şi a 
unor foi de pergament, pe care valetul trăsese nişte semne 
bizare. 

Fără grabă el se întoarse la diilap şi aruncă scrisoarea Voia 
să o deschidă! Era tocmai să-i rupă sigiliul când în clipa 
aceea auzi un/. Gomot de paşi repezi şi uşa se deschise. 
Montariol apăru cu ochii strălucind de bucurie. 

— Trencavel n-a fost ucis! Spuse Secundul căzând pe un 
scaun. 

Cap. xii palatul de guise de feie, văzându4 pNe 
Corignan/Se lăsă atunci între trei 

KiâSCâSssct 

— Ei asta e! Spuse Trencavel. Nu dau decât de dumneata, 
peste tot. 

— Ei asta e! Vociferă şi Rascasse, te ţii scai după mine, 
popă 

— Ei asta e! Se răsti şi Corignan, cum se face că nu te mai 
afli în 

— Vroiam să-l previn pe cest domn gentilom că soldaţii 
voiau să-l îrcstezc * 

— Ba e al meu, burtă de capră! Întreabă-l şi pe el! $ 

— Llir, 11111lli (rul M' ridicară din ifou, Corignan văzu cu 
satisfacţie că io ' obrazul stâng al adversarului său se umfla 
văzând cu ochii, iar Rascasse constată cu bucurie că ochiul 
drept al capucinului începuse să ia nuanțele curcubeului 
Dar imediat, fiecare din ei simţi că e apucat de ceafă, deo 


mână ca de fier şi-l auziră pe Trencavel spunând cu o voce 
care îi făcu să se înfioare: 

— Ba voi amândoi sunteţi ai mei! 

Cu o smucitură ei încercară să scape, dar aveau de-aface 
cu un om prea tare pentru ei. 

— Voi amândoi sunteţi nişte tâlhari în solda Eminenţei 
Sale, reluă Trencavel Stimabile călugăr, te-am mai 
ştrangulat eu pe jumătate la Bastillia, însă acuma trebuie să 
te ştrangulez de tot Ce zici de asta? 

EI le dădu drumu, dar în aceeaşi clipă apucă de miner 
spada lui RascasSe şi o trase din teacă 

— Amândoi sunteţi prizonierii mei. Mergeţi, sau de nu vă 
iau în ţeapă pe amândoi! 

Rascasse şi Corignan îşi aruncară câte o uitătură 
întunecată Trencavel era rănit, însă uşor şi tocmai simţiseră 
pe cefele lor că această rană, nu-i lua din puterea-i de 
Hercule. În această uitătură pe care şi-o aruncaseră, ei 
căzuseră de acord că ei doi nu puteau să pună mâna pe 
maestrul de scrimă şi îşi ziseră: 

— Suntem prizonieri. Să mergem! 

Trencavel ştia că palatul de Guise era nelocuit? Sau, mai 
degrabă, trăia unul din acele momente nesăbuite, în care 
spiritul nu mai ţine seamă de nici un calcul şi de nici o 
prudenţă, dând buzna înaintea lui? - 

În capătul celălalt al grădinii se înălța clădirea palatului de 
Guise. Sr vedea o uşă deschisă. Şi fără să-şi dea seama, în 
prada unei grozave inânii, Trencavel îi împinse pe cei doi 
spioni spre uşa aceea. Toţi trei intrară şi se găsiră într-o 
sală joasă Năuciţi de furie, mai mult decât de iramă, ei 
merseră mai departe, traversară trei odăi şi ajunseră în 
cele din urmă într-o sală mare, în care praful îngrămădit pe 
canpele, singura mobilă ce se vedea, arăta că de multă 
vreme nimeni nu mai intrase pe acolo. Staţi! Spuse 
Trencavel văzând că nu mai era altă ieşire şi închi zi iul uşa 
prin care intraseră Acum ne omoară! Se gândiră cei doi 
spioni 


Amândoi erau albi ca varul Dar ca să fim drepţi, trebuie să 
adău iMin că priveau cu destul curaj situaţia lor. În 
periculoasă lor carieră de spioni, ei ştiau bine că mai 
curând sau mai târziu, din norul de ură cei Il mjiămădeau 
deasupra capetelor lor, avea să ţâşnească trăsnetul 

Acum se temeau, dar nu tremurau. Rascasse îşi pipăia 
cămaşa de zale ce o avea pe sub pieptar şi Corignan 
strângea cu îndârjire mânerul unui pumnal ce-l avea pe sub 
antiriu. Amândoi erau decişi să-şi vândă scump pielea. 

Dar când ridicau ochii spre 'Trencavel, un tremur îi 
scutura. Figura acestui om, sfâşiat de sus până jos, plin de 
sânge, care îi privea fix fără a spune un cuvânt, această 
înfăţişare de mânie concentrată, de o neclintită hotărâre, le 
dădea puţin câte puţin amețeli de moartei când Trencavel, 
rece, teribil, se îndreptă spre ei, amândoi scoaseră acelşi 
suspin de agonie, al condamnatului care se lasă pe mâna 
călăului în clipa când îşi ridică securea şi capetele le căzură 
în piept 

Trencavel îi măsură din cap până în picioare; ei se dădură 
înapoi. El îşi azvârli spada într-un colţ; ei se înfiorară 
gândindu-se că vrea să-i strângă de gât, în loc de a-i 
străpunge cu spadă 

— Maestre Corignan, spuse Trencavel, îmi pare foarte rău 
că am lăsat acasă un oarecare cnut, cu curelele împodobite 
la capăt cu cuie şi care face cel mai de seamă ornament din 
capela voastră! Ştii de care e vorba? 

— Biciul Sfântului Labru! Bâlbâi călugărul înspăimântat 

Corignan, care se stăpânise destul de frumos în faţa 
spadei, făcu o strâmbătură de grază, numai la amintirea 
instrumentului de tortură. Trencavel izbucni într-un hohot 
de râs, nestăvilit 

— La naiba, Cuvioşia ta, angajează-te la Tabarin, pe Pont- 
Neuf! 

— Suntem salvaţi! Se gândi Rascasse. 

Cert e că Trencavel era dezarmat şi. Se potolise. Cu toate 
acestea el se căzni să ia o mină aspră şi se adresă 


cocoşatului. 

— Şi dumneata, bravul meu salvator, căci socotind bine îţi 
datorez într-adevăr viaţa, cum te numeşti? 

— Rascasse, Monseniore, sluga dumneavoastră atâta timp 
cât binevoiţi să vă serviţi de mine. 

De data aceasta, Trencavel se ţinu de burtă de atâta râs. 

— Rascasse! Rascasse! Dar ăsta-i un nume de peşte. 

Şi Rascasse înclinându-se până la pământ spuse: 

— E o aluzie la dexteritatea mea de a înota prin mijlocul 
valurilor agitate ale politicii. 

— Sunteţi o comoară, amândoi, făcu Trencavel. Ascultaţi, 
Rascasse şi Corignan. Eu îl detest din toată inima pe 
Monseniorul Cardinal, nlupinnl vostru. Dar în fine, oricât de 
mult rău i-aşi dori lui, ura mea nu are să ajungă până acolo, 
încât să-l lipsesc de două pocitanii aşa de desăvârşite ca voi. 
Că amândoi sunteţi nişte pocitanii cum n-am mai văzut în 
viaţa mea. Hai plecaţi, vitejilor. Plecaţi în linişte. Plecaţi 
odată! 

EI îi împingea afară din sală, complet năuciţi şi râsul îl 
scutură cu putere. Ajunşi în camera vecină, Rascasse şi 
Corignan se priviră şi mai palizi, alarmaţi şi zăpăciţi de 
tâsul acela aşa din inimă, care răsuna ca un ecou al 
bucuriei şi iertării, în sala în care rămăsese Trencavel 

— Se cuvenea să ne omoare, spuse Corignan. 

— Când colo ne dă drumul, fără un bobârnac măcar, spuse 
Rascasse. 

Ei se îndreptară spre uşa ce dădea în grădină, îngânduraţ. 

— Acum să ieşim de aici, murmură Trencavel, rămas 
singur. Bieţii de ei! Au tras destulă spaimă! Ce s-o fi 
întâmplat cu Contele şi cu viteazul său Secund? Ah, 
Monseniore, dacă s-a întâmplat cumva vreo nenorocire 
bunilor mei prieteni, nenorocire ţie! Să vedem! Adăugă el, 
devenind mai îngrijorat, la acest gând. Hai să ieşim de aici- 

— Iarăşi voi? Exclamă Trencavel cu sprâncenele 
încruntate. 


— Ah, Monseniore, spuse dârdâind Rascasse. Uşa uşa prin 
care am intrat în palatul acesta uşa pe care am lăsat-o 
deschisă- 

— Ei bine! Mii de trăsnete! Ce are uşa? 

— Are spuse Corignan cu un aer lugubru, are că e încuiată 
de trei ori. 

Trencavel se repezi urmat de cei doi nemernici care 
voiseră să-l aresteze şi pe care împrejurările îi făcuse aliaţii 
săi. El străbătu cele trei-patru încăperi pe care le 
parcursese în sens invers atunci când intrase în palatul 
pustiu şi ajuns în aceea care dădea în grădină, constată că 
uşa fusese încuiată pe dinafară Şi era solidă afurisita de uşă 
Avea o broască monstruoasă, cum se punea la uşi, atunci 
când fiecare palat din acesta se putea transforma în 
fortăreață asediată Fără a mai pierde timp Trencavel 
străbătu parterul clădirii. Nu exista nici o posibilitate de 
ieşire; uşile erau încuiate, ferestrele puternic zăvorite. În 
mod maşinal, el se întoarse iar la usa cea misteriosă 

— Cine dracu să fi închis uşa asta? Murmură el 

— Da, spuse Corignan făcându-şi cruce. Diavolul trebuie 
să fi fost 

— Dracu să te ia cu presupunerile tale! Se răsti Rascasse. 
Eu gândesc, Monseniore- 

— Da cu cine naiba crezi tu că ai de-a face? Strigă 
Trencavel Monseniore în sus, Monseniore în josDa ce crezi 
că eu sunt Cardinal? - 

— Ooh! Se gândi Rascasse, ca trăznitDa ce fel de om o fi 
ăsta, că nici nu-i place măcar să-i spui Monsemore? - 

Şi asta, mai mult decât mărinimia lui Trencavel, îl lăsă 
perplex. 

De fapt, cine închisese uşa? În timpul când Trencavel, 
conducându-şi cei doi prizonieri, intrase în palatul lui Guise, 
trei oameni se strecurau în grădină, prin portiţa din stradă 
Quatre Fils. 

Unul din ei ţinea în mână o trusă de chei. Acesta purta 
livreaua de valet al familiei de Guise şi mergea respectos la 


şase paşi în urma celor doi, care erau nişte gentilomi Aceste 
două personaje ajunseră, discutând cu voce înceată, în faţa 
uşii ce fusese lăsată larg deschisă de Trencavel şi atunci, 
unul din ei se întoarse spre valetul ce purta cheile: 


— Bourgogne, ai căutat bine înăuntrul palatului? 

— De sus până jos, Domnule Conte. Nu am decât să închid 
uşa asta şi vom fi siguri că nimeni nu are să vină să-i 
deranjeze în noaptea asta pe nobilii Seniori, cărora le oferă 
ilustrul meu stăpân ospitalitate. 

Împodobindu-şi aşa de pompos discursul, Bourgogne, 
măreţul valet care părea a duce în mâini nişte relicve sfinte, 
închise uşa şi o încuie. 

— lată cheia, adăugă el. Şi iat-o şi pe cea de la grădină. Nu 
îmi mai rămâne altceva de făcut, decât să sper că Domnul 
Duce şi Domnul Conte, vor avea bunăvoința să aprobe 
dispoziţiile pe care le-am luat Fotoliile sunt aranjate frumos 
în sala de onoare şi am pregătit în camera vecină o masă 
satisfăcătoare, pentru cazul când musafirii Mon seniorului, 
stăpânul meu, ar simţi oarecare poftă de mâncare. Îmi pare 
rău numai la gândul că aceşti Seniori vor fi obligaţi să se 
servească cu propriile lor mâini, fiindcă servitorii au fost 
concediaţi şi că mie însumi îmi este interzis să intru în palat 
până mâine. 

După ce pronunţă acestea, nu fără o urmă de părere de 
rău, Bourgogne se înclină cu o majestuoasă încetineală şi se 
retrase. Cei doi gentilomi făcură un rond prin grădină, 
pentru a se asigura că orice surpriză este imposibilă şi 
ieşiră şi ei prin portiţa din stradă Quatre Fils. 

Unul din seniori părea de treizeci şi doi de ani, avea o 
figură îngrijorată, tulburată de ambiţii ascunse şi purta o 
barbă fină a la Henric -îl IV Ira, eu care semăna mult mai 
mult decât Ludovic al XIII-lea - li k, Regele şi Gaston de 
Anjou * fratele lui. Era unul din cei doi fii ai Regelui-Galant, 
cu Gabriella de Estrees. El era Cavaler al mai multor 
ordine, guvernator al Bretagnei şi se numea Cesar de 
Bourbon, Duce de dragoste. Se numea Henry de 
TaUeyrand, Conte de Chalais. 

Cu toate acestea, Trencavel se plimba în lung şi în lat, 
căutând 


— Desigur, îşi spunea el, că soldaţii au sărit şi ei în grădină 
şi că ilar la orice încercare? 

— Să ies? Pe legea mea renunţ fiindcă e imposibil. Eu unul 
aştept 

Când se'făcu întuneric, Trencavel obervă cu surprindere 
că sala r; im încă luminată foarte slab, e drept, însă 
îndeajuns ca să-l vadă pe „. Dea de la o lămpiţă agăţată sus. 
'ş: 

— Păi asta, raţionă el, trebuie să fi fost aprinsă încă din 
timpul zilei aceasta s-a făcut în vederea unei vizite ce 
trebuia să aibă lex: aici, în noaptea aceasta. Şi fiindcă nu 
ştiu Cam cine ar putea fi acest vizitator nocturn, trebuie s-o 
şterg imediat Hei! Stimate domn peşte şi dumneata 
stimabile adept al Biciului Sfântului Labru, opriţi-vă 
rugăciunile, fiindcă e timpul să plecăm. 

— Să plecăm! Strigară cei doi nemernici, dând fuga spre 
e. 

Trencavel aprinse o făclie de la lămpiţa aceea şi spuse: 

— Veniţi după mine! Docili, plini de încredere, ei ascultară. 
L-ar fi urmat acum, oriunde ar fi vrut el să-i ducă. Trencavel 
se urcă la primul etaj şi văzând că toate uşile sunt deschise, 
intră într-o sală imensă, magnific împodobită cu covoare de 
Flandra, cu armuri strălucitoare, cu panoplii de spade. La 
dreapta şi la stânga, cam pe la mijlocul încăperii, se aflau 
două uşi mari, acoperite cu covoare care comunicau fără 
îndoială cu două saloane. În fund, pe o estradă, se afla un 
tron. 

— Hm, locuinţa asta mi se pare ceva mai bogată decât 
mansarda mea din stradă Sainte-Avoye, spuse Trencavel. 

Şi trecând în salonul de alături, el se opri deodată, mult 
mai uimit de spectacolul ce se oferea privirilor sale, decât 
de toate minunăţiile diii sala de onoare. În spatele lui, 
Rascasse căsca nişte ochi teribili, iar Corignan surâdea cu 
gura de la o ureche la alta 

Era o masă lungă, plină de pateuri, fripturi reci de pasăre, 
bucăţi mari de vânat, pâinişoare mici aurii, butelii prăfuite 


de vechi ce erau, cu tot felul de vinuriCum? Pentru ce? 
Pentru cine? Aşa ceva nu şi-ar fi putut închipui să găsească. 
Într-o clipită tăbărâseră pe ele. Trancavel devora, Rascasse 
înghiţea bucăţile întregi, Corignan făcea o adevărată 
devastare printre aceste alimente suculente şi venerabilele 
butelii, mormăind: 

— Tare mi-e poftă să ies din Mânăstire, fiindcă acolo nu se 
mănâncă. Decât fasole, mazăre uscată şi alte mizerabile 
legume. 

— Şi mie mi-e poftă să las casca şi spadă, ripostă Rascasse 
şi să nu mai mise de aic. 

— Tăcere! Strigă deodată Trencavel. 

Toţi trei îşi ciuliră urechile. De la parter se auzea un 
zgomot de voci numeroase, apoi un clinchet de spade şi de 
pinteni, răsună pe scară. 

Mi,< pare, spuse Trencavel, că vom avea de plătit o taxă 
cam ihn 1 -ll.)''irT,„„' mHi'imii în Km „jtvuiimândoi cam 
beti. 

— Da, şi mie mi se pare că va trebui să o plătim nu cu 
parale, ci cu 

CAR XIII 

Chalais sau louvigni?: 

TRENCAVE! STINSE FĂCLIA, îi apucă pe Rascasse şi pe 
Corignan de câte un braţ şi îi împinse într-o cameră vecină. 
Toţi trei invadaseră Palatul de Guise? Desigur că aceia 
pentru care se se pregătise grozav. Da, însă cine erau? Şi ce 
voiau să facă acolo, în mijlocul nopţii, adunaţi în bandă? 
Treziţi din beţie de apropierea pericolului şi prinşi din nou 
de instinctul lor de câini de vânătoare, cei doi spioni îşi 
ciuleau urechile. În sala de onoare, zgomotul mai scăzu. 
Apoi o voce se ridică care spunea nzina. 

Banale cuvinte - doamnă, poate că ar fi mai bine să-i 
aşteptăm pe cei 

— De altfel iată-i că vin! Spuse o altă voce. 

Cei doi spioni, uitându-şi rivalitatea şi pericolul în care se 
aflau, Să ne ţinem bine şi să împărţim. S-asfăcut? S-a făcut! 


Să ne ţinem bine! În acest moment vocea proaspătă şi vm- 
lrt aruncă un strigăt de bucurie: 

Ah! Iat-o şi pe Domnişoara de Lespars, eroina noastră! 
Veniţi să 

Cei doi nemernici fură zguduiţi de aceiaşi tremur de 
bucurie furioasă. 

— Să deschidem ochii şi urechile! Mormăi Corignan. 

— Să ne apropiem! Ripostă Rascasse. Să nu pierdem un 
cuvinte! 

Un geamăt surd le scăpă şi sc sufocă imediat în gâtlejurile 
lor: 

Trencavel, de care uitaseră, fiind captivaţi de pasiunea lor 
de a spiona, Trencavel care auzise numele lui Annais de 
Lespars şi care se înfiora de spaimă, închipuindu-şi acest 
cap încântător, rostogolindu-se sub securea călăului! 

Dacă spionii auzeau cele ce aveau să fie spuse în Keila de 
onoare, ora o dovadă ea Annais conspira. După aceea, nu 
mai urmă decât să fie prinsă şi judecată; mărturia lui 
Rascasse şi a iui Corignan ar fi trimis-o la eşafod. Ca un 
fulger roşu ce spinteca noaptea, gândui unei duble ucideri 
trecu prin mintea rătăcita a lui Trencavel; degetele lai' s-: 
incrustară convulsiv în cele două gi tic juri. 

Sub puternica strinsoa e, Rascasse şi Corignan se dădură 
înapoi şi târâţi de Trencavel, trecură în altă cameră, apoi 
iar. În alta şi când Trencavel le dădu drumul, sigur că nu 
vor putea auzi nimic de acolo, ei suflau din greu. Fiecare 
din ei gândea: trebuie să-l ucid pe omul acesta! Dar era 
Trencavel. Numai la gândul că trebuiau să înceapă o luptă 
cu el, se simțeau cu şira spinării îngheţată. 

— Să o revăd! Se gândea Trencavel. Ah! Să o revăd, măcar 
o secundă, chiar cu preţul vieţii mele! Cum de am putu 
crede că aş putea trăi fără a o mai putea revedea? E acolo 
şi n-am decât câţiva paşi de făcutDa, însă pentru a face 
aceşti paşi, trebuia să-i părăsească pe cei doi spioni! 
Aceasta însemna că să le lase posibilitatea de a se apropia şi 


ei de sala de onoare şi de a pregăti condamnarea lui 
Annais! 

— Ascultaţi, spuse el - şi vocea lui avea un astfel de accent 
ameninţător, rece şi hotărât încât ei înţeleseră numaidecât 
că era chestiune de viaţă şi de moarte. Eu sunt hotărât să 
intru în serviciul i” 

Eminenţei Sale (cei doi tresăriră). Pentru aceasta vreau 
să-i aduc unul din acele servicii de seamă, pe care 
Cardinalul ştie aşa de bine să le răsplătească. Aşa dar, 
vreau ca eu să ascult singur cele ce se vorbesc acolo. În 
consecinţă, primul dintre voi doi, care va face un singur pas 
afară din odaia aceasta, îl omor numaidecât 

*. LI fu îi a se mai ocupă de ei, el se îndreptă, sau crezu că 
se îndreptă „I”* ' „tilt. I.nl', „„'-e alia întinsa masa. În 
realitate, prin întunericul odăilor şi fiindcă nu cunoştea 
încăperile, trecu printr-o altă uşă, străbătu mai multe odăi 
şi însfârşit, condus de zgomotul vocilor ce se auzeau, ajunse 
la unul din acele salonaşe care comunicau cu sala de onoare 
printr-o mare deschizătură acoperită de perdele grele de 
catifea. Prin deschizătura perdelelor străbătea lumina. 

Trencavel, palid, cu inima zbătându-i-se, se apropie şi se 
cutre mură Annais de Lespars era acolo, în faţa lui, la patru 
paşi. 

Era o adunare de mare nobleţe, foarte seducătoare prin 
tinereţea şi ardoarea tuturor asistenţilor. Vorbeau râzând, 
despre lucruri importante. Şi scena era foarte tragică 
şi'fiecare din cei ce se aflau acolo, îşi risca chiar capul. 

Era Gaston de Anjou, fratele lui Ludovic al XHI-lea, 
singura figură mai şireată din toată adunarea aceea. 

Era Mareşalul d'Ornano; o pasiune tardivă îl arunca la 
vârsta de cincizeci de ani la picioarele Prințesei de Conde. 

Era Alexandru de Bourbon, acela care era numit Marele- 
Stareţ, cel de al doilea fiu al Gabriellei de Estrees, mult mai 
furtunatic decât fratele său mai în vârstă, Cesar de 
Vend6me, care era mult mai accesibil lucrurilor frumoase 
ale vieţii. 


Era şi Contele de Chalais şi Ducele de Vend6me. 

Se aflau acolo şi cei patru cavaleri ai lui Annais: 
Fontrailles, Chevers, Bussiere, Liverdan, care reprezentau 
în această adunare noblețea provincială, revoltată contra 
lui Richelieu. 

Se mai află şi Cavalerul de Louvigni, un tânăr Senior cu 
figura fină şi ochii mari plini de ardoare. 

Mai era şi Montmorecy-Bouteville împreună cu Marchizul 
de Beuvron, amândoi nepăsători, veseli, încântători, 
amândoi nişte anti-cardinalisti turbaţi şi neavând amândoi 
la un loc cincizeci de ani. 

Apoi era şi Annais de Lespars-Printesa de Conde, atunci în 
toată strălucirea ambiţiei şi 

Frumuseţii ei, Ducesa de Chevreuse, vioaie, delicată, 
rizând mereu, un fraged porțelan de Saxa - plină de viaţă! 

Maria de Rohan-Montbazon, Ducesă de Chevreuse, pe 
atunci în vârstă de douzeci şi cinci de ani, conspira pentru 
tot şi pentru nimic, pont lu Regina pe care o adora, 
împotriva lui Richelieu pe care nu-l putea sui eri şi mai ales 
pentru plăcerea de a conspira, de a atinge pericolul de 
aproape, de a căuta fiorii voluptăţilor multiple, în 
cutremurul morţii ce m întrezărea. 

În fine, se mai afla în această adunare o a patra doamnă, 
pe care nimeni nu o cunoştea, a cărei figură nu o putea 
vedea nimeni, fiind ascunsă cu grijă sub un văl de dantele şi 
care şedea modestă de-o parte. Ducesă de Chevreuse, fără 
a o prezenta nimănui, garantase de ea, ca de sine însăşi 

Era o femeie înaltă, cu o statură majestuoasă, minunată 
prin armonia liniilor şi prin bogăţia formelor sale. Ea era 
îmbrăcată în negru. Fără să spună un cuvânt, ea asculta cu 
o adâncă emoție, aşa împietrită cum era în rigida ei 
imobilitate. 

Pe aceşti tineri, Trencavel îi privea cu un fel de teamă 
misterioasă de care nu se putea stăpâni şi care îi venea din 
adâricul sufletului 


EI se apropie repede de crăpătura perdelelor şi aruncă în 
sala de onoare o privire plină de o teribilă îngrijorare. 
Precis în momentul când Trencavel se apropia de perdelele 
de catifea, Cesar de Vendone, spunea cu o voce rece: 

— Domnilor şi Dumneavoastră Monseniore, vreau înainte 
de toate să vă pun o întrebare. Noi ne angajăm aici vieţile 
noastre şi ştim toţi ce dorim. Dacă vom pierde partida, vom 
plăti cu bravură, aruncându-ne capetele la picioarele 
Cardinalului (Ducele de Anjou deveni alb ca varul). Dar 
dacă vom câştiga, cine ne va garanta răsplata? - 

Toţi priviră spre Gaston de Anjou. El singur, într-adevăr, 
putea să-şi ia angajamente, pentru cazul când aveau să 
reuşească Dar Gaston îşi întoarse capul şi tăcu. Acest 
copilandru de optsprezece ani, avea în unele momente 
prudenţa unui om bătrân. 

— Vă întreb, reluă Cesar şi mai rece, vă întreb cine are să 
ne răsplătească, dacă vom câştiga? 

Doamna în negru, care şedea deoparte, se ridică încet şi 
cu o voce înăbuşită răspunse: 

Toţi cei care asistau la această stranie scenă, în care se 
dezbătea soarta lui Richelieu, a Regelui şi a Regatului, se 
ridicară într-o singură mişcare şi, împinşi toţi de o 
curiozitate pasionantă, făcură un pas spre doamna 
îmbrăcată în negru. Această mişcare unanimă, voia să 
spună 

— Cine sunteţi dumneavoastră, dumneavoastră care vă 
luaţi aici angajamente atât de mari, în faţa cărora se dă 
înapoi chiar fratele regelui? 

Fu un moment de tăcere greaPoate că necunoscută 
regreta că vorbise. Însă numaidecât, cu un gest rapid, 
asemănător cu acele hotărâri n evoc” bile care se iau într-o 
clipită, ea lăsă să-i cadă dantelele care îi voalau figura şi se 
ridică într-o atitudine de nespusă măreție. Toţi se. Mrlinară, 
până a îngenunchea şi un murmur de bucurie nebună, de 
otf'oliu triumfător şi de mirare, se ridică din grupul 
conjuraţilor: 


— Regina. 

Anna de Austria avea pe atunci douăzeci şi cinci de ani. 
Toţi scriitorii din acele vremuri, proclamară majestuoasa ei 
frumuseţe, înflăcărată ca o Spaniolă de pur sânge, cum era, 
orgoliul de femeie îi servea să o învăluiască mai mult decât 
mantia ei de regină. Totoul în eu. Fruntea ei mată şi pură, 
privirea ei seânteetoare, nasul ei acvilin, felul rum îşi ţinea 
capul, gesturile ei, vocea ei, până şi buzele ei pe care poeţii 
Ir dec larară ca fără pereche în întreaga lume, totul arăta în 
ea orgoliul împins până la ultimele lui limite. Nevăzând în 
ea decât măreaţa statuie de marmură, ea era mai mult 
decât o regină, era zeiţă. 

Şi acest orgoliu, de unsprezece ani de când era Regină a 
Franţei, nu ferise îngrozitor. Adevărul e că Ludovic al XIII- 
lea şi Anna aşteptau cu nerăbdare şi cu grijă, naşterea unui 
moştenitor care să perpetueze domnia Bourbonilor şi 
fiindcă acest moştenitor încă nu venise pe lume după 
unsprezece ani, se agita în mod foarte vag problema de a o 
repudia |K Spaniolă şi ea avea inima ulcerată din această 
cauză. 

De când Richelieu era stăpân, menajul regal, care până 
atunci fusese un purgatoriu de insinuări, deveni un iad de 
acuzaţii, de bănuieli, de supravegheri. Richelieu o iubea pe 
Anna de Austria şi i-o dovedea în 1 elul lui; devenise pentru 
ea un tigru, un poliţist 

Regina îşi plimbă privirea asupra conjuraţilor prosternaţi 
în faţa sa: 

— Dacă am părăsit Val-de-Grâce2 ca să viu aici, dacă am 
derutat armata de spioni care îmi invadează castelul, în 
fine, dacă eu, Regina am venit în toiul nopţii într-un loc 
unde ştiam că se complotează împotriva Regelui, am făcut-o 
fiindcă am voit să fac prin prezenţa mea aici, o promisiune 
pentru viitor, un consimţământ decisiv pentru prezent 
Umilită, insultată, copleşită de amărăciuni pe care nu le. 
Cunoştea nici cea mai vinovată dintre supusele mele, de 
şase luni îmi întreb conştiinţa striga: Salvaţi-mă! Şi cât 


despre viitor, Anna de Austria, Regina Franţei, curgă două 
lacrimi, care se topiră în focul obrajilor ei încinşi. 

— Domnio domnuor, îi implora Ga on de Anjou, gândiţi-vă 
că e nevoie şi de alt cuvânt, Regina îmi va permite să adaug 
la al său şi pe acela al Ducelui de Anjou. 

Furioasă gelozie, era fratele lui Ludovic al XHI-lea, fiul lui 
Henric al care i le dădea în grădină şi prezenţa lui în 
clădirea din stradă Courteau. 

De-o parte, arătând astfel că ceilalţfconjuraţi nu trebuiau 
să ţină seamă Bogăţiile Doamnei de Combalet, „ nepoata 
Cardinalului, sunt un 

— Mii de pipe! Strigă Marchizul de Beuvron, uite şi ultima 
lui ordonanţă; duelul este interzis sub pedeapsa cu 
moartea! 

— Marchize, spuse Montmorency-Bouteville, să facem 
prinsoare! 

Toţi deveniră foarte atenţi, fiindcă toţi cunoşteau vechea 
ură care 

Îi despărţea pe Beuvron de Bouteville. 

— Marchize, reluă Bouteville, este adevărat că mă 
detestaţi din toată inima? 

— Foarte adevărat, scumpul meu Conte, spuse Beuvron 
salutând foarte galant Dar nu-i aşa că şi Dvs. mă urâţi din 
toate puterile? 

— Exact. Şi e tot aşa de adevărat că vom face un 
armistițiu, numai atâta timp cât va dura această campanie? 
— Desigur. Şi după aceea va trebui neapărat să ne tăiem 

gâtul cu spadă, cât mai curând posibil. 

— Cel puţin dacă vom mai trăi încă, spuse Bouteville 
râzând. Aşadar iată care e prinsoarea pe care ţi-o propun, 
dragul meu Marchiz. Eu pariez pe. O mie de pistoli, că o să 
mă bat în duel cu Dumneavoastră, chiar în mijlocul Pieţii 
Regale şi că o să vă omor sub nasul lui Richelieu. 

— La naiba, asta îmi place! Ideea Dumneavoastră e 
adorabilă, Conte! Ne vom lupta chiar sub ferestrele lui 


Richelieu şi o să te străpung cu spadă, chiar sub ochii lui. 
Ţin prinsoarea pe o mie de pistoli. 

— Foarte bine. Mâine vom depune sumele de gaj, în 
mâinile D-lui de Qrnano. Cele două mii de pistoli vor 
aparţine celui care va supravieţui, care îşi ia angajamentul 
să facă un parastas cu şampanie în onoarea celui decedat- 
Cei doi adversari izbucniră în râs şi îşi semnară înţelegerea 
strângându-şi mâinile. Un suflu de ghiaţă trecu pe deasupra 
tuturorSe făcu O mare tăcere. Era suflul misterului şi 
îngerul morţii înregistră prinsoarea. Cei doi tineri 
decretară condamnarea lor la moarte, cu un hohot de râs. 

— Drace! Murmură Trencaveiî. Cei mai buni elevi ai 
Academiei mele. Beuvron are ochiul ager, glezne de oţel, o 
mână care nu oboseşte niciodată Dar Bouteville e de talia 
lui şi ştie o lovitură secretă, care după cum mi s-a spus, i-a 
fost arătată de Domnul de Capestang. Coste cât o costa, 
vreau să asist şi eu la acest duel şi o să încerc să împac una 
cu alta, aceste două lame de-o înaltă valoare. 

— Domnilor, spuse Bussiere, iată ce am onoarea a vă 
propune în numele prietenilor mei; Domnul de Richelieu va 
fi rugat să dejuneze la unul dintre noi, de preferinţă în 
vreunul din castelele de la ţară 

— Ofer eu domeniul meu de la Chatou, se repezi Cavalerul 
de Louvigni, privind spre Ducesa de Chevreuse. 

Ducesă îi surâse. Louvigni păli de bucurie. Contele de 
Chalais şi emuzmsrnul lor Domnul Cavaler, îşi dispută iarăşi 
ar fi Surislt[un sfânt* faţă. 

— Vă ador! Bâlbâi la urechea ei, Cavalerul de louvigni, 
îmbătat.” 

Cuvântul, acel cuvânt de dragoste, sunase foarte straniu. 
Ducesă tresări, păh şi prmspre Chalais. Şi cuvântul banal 
care vine pe buzele uşor. ŞLstrigătul puse pe fugă viziunea 
sinistră. Ăy Y 

CAP. XIV COMPLOTUL 

— EI BINE, SPUSE CESAR DE VENDOME, fiindcă ne-au 
fost propuse două case pentru această acţiune să le tragem 


la sorţi. În felul acesta, adăugă el cu o rece ironie, nu va mai 
fi niciunul gelos. 

Principesa de Conde rupse două foi din carnetul ei. Pe una 
scrise Chatou, iar pe cealaltă Saint-Lazare. Apoi îndoi 
hârtiile de mai multe ori, Liverdan se apropie cu pălăria în 
mina. Cele două hârtiuţe fură introduse în pălărie şi 
Liverdan îndoi un genunchi în faţa lui Annais, căreia îi 
întinse pălăria. 

— Da, da, spuse Principesa de Conde6, gingaşa voastră 
mina, frumoasa mea, îl va arăta pe câştigător. 

— Annais de Lespars, clătină din cap; ea nu voia. Liverdan 
se ridică. Atunci, Ducele de Anjou se apropie şi spuse: 

— În cazul acesta să trag eu sorții. Mie nu mi-e frică! El 
apucă unul din cele două bilete, îl desfăcu şi citi: 

— Saint-Lazare! 

Contele de Chalais câştigase! El se simţi ameţit de fericire. 
Louvigni ameţise de furie. Cei doi tineri îşi aruncară o 
privire pe deasupra căpşorului blond al sirenei Era o 
sfidare de moarte. 

— Aşadar, la Saint-Lazare, în conacul lui Chalais, va avea 
loc acţiunea, reluă Cesar de Vendme. 

— Dacă Cardinalul are să consimtă să vină acolo, spuse 
fratele său, Alexandru. 

— Mă însărcinez eu cu asta, spuse Chalais, cu accentul 
lucrurilor inevitabile. 

Promisiuni semnate, aşa' cum propuneau fraţii Verdome? 
Să fi ţinut 

Conjuraţii o priveau uimiţi şi un lung fior îi cutremură. 

Annais de Lespars era în picioare. Pălăria îi umbrea 
fruntea. Pe incendiu, fără să-se înegrească. Trendel, cu 
mâinile împreunate, aproape în genunchi, gftâfeFi atunci 
acolo singură - singură, cu cei patru prieteni ai mei, Domnii 
de Fontrailles, de Bussiere, deLeverdan şi de Chevers. 

De Chevreuse privind spre Chalais. 

Celor prezenţi o aprobă pe Annais. Dacă ea va avea să 
reuşească, fără că e să fi trebuit să se amestece cu atât mai 


bine! 

— Dadi îl voi omori pe Cardinal, spuse ea, eu nu voi mai 
cere nimic. 

— Noi vă vom răzbuna! Strigară cei patru. 

Era un grup teribil. Conjuraţii se priviră şi văzură unii în 
ochii altora lucind o flacărăRichelieu era condamnat Nimic 
nu-l mai putea salva-Annais scânteia şi toţi o salutară cu o 
privire lungă ca o aclamaţie. (îaston strigă vesel: Domnul de 
Richelieu, e un om mort! Dar imediat adăugă La naiba! Asta 
rezolvă toate problemele! Dar nu îndrăzni să completeze: 
Fără nici un pericol pentru mine. Cu toate acestea, toţi 
înţeleseră şi cei care erau mai viteji dintre cei de faţă, îşi 
întoarseră capetele gândind: Acesta, pentru a-şi salva 
capul, ne va trăda! 

Regina se ridicase. Ea merse drept spre Annais şi spuse: 

— Dacă eu n-aş fi Regina Franţei, aş vrea să fiu în locul 
Dumneavoastră! 

În mijlocul conspiratorilor se lăsă o mare tăcere, încărcată 
de o puternică emoție. Anna de Austria continuă 

— Regele dă acolada celor pe care el îi înarmează cavaleri, 
Dumneavoastră sunteţi cavalera noastră Sunteţi vitează, de 
valoare şi fidelă. În cinstea acestora, primiţi aici accolada 
Reginei Dumneavoasră 

Un vânt de eroism trecu prin încăpere. Apoi, se auzi un 
strigăt în t imp ce Regina Franţei îi dădea lui Annais cele 
două săruturi, un strigăt asemănător cu acele descărcări 
meteorologice, care ţişnesc din nori la i nccperea furtunii. 

Acest fel de tumult surd, care agitase adunarea, scăzu. 
Regina îşi re luase locul şi îşi lăsase iar vălul. Annais şi cei 
patru cavaleri ai săi se dădură înapoi, ca pentru a le arăta 
că ei nu voiau să ia parte şi la restul complotului. Acest rest 
era ciudat Trebuie să ţinem seama de extremă libertate de 
morală a epocii aceleia, pentru a înţelege cele ce vor urma. 

— Acum, spuse liniştită Ducesa de Hegreuse, acum când 
soarta (ardinalului este aranjată, trebuie să aranjăm şi 
soarta Monseniorului de Anjou, şeful nostru. 


— Soarta mea? Făcu Gaston, îngrijorat. 

— Da, Monseniore, spuse Ducesa cu o voce clară şi 
îndrăzneață. Dumneavoastră aveţi optsprezece ani. Aşadar 
sunteţi la vârsta când trebuie să vă alegeţi o femeie. 
Aceasta interesează toată nobilimea I 'âanţei. 

— Fără îndoială! Întări şi Principesa de Cond€. 

Ornano se înfioră şi se apropie de Principesă. Chalais şi 
Louvigni aruncară asupra Ducesei de Chevreuse nişte 
priviri arzătoare, în care luceau flăcările unei întunecate 
gelozii VendOme, Bourbon, Bouteville şi Beuvron rămaseră 
calmi. Maria de Chevreuse izbucni într-un hohot de râs 
cristalin. Cu un gest de cavaler, pe care nu l-ar fi putut 
dezaproba niciunul din acei rafinaţi ai onorurilor, care erau 
modele ale impertinenţei, Ducesa îşi trase pălăria pe 
frumosul ei căpşor şi continuă: 

— Maria de Montpensier nu poate fi Regina Franţei. 

Aceasta fu o lovitură de trăsnet O răbufneală de groază 
trecu prin antica sală de onoare a familiei de Guise. Doar 
Anna de Austria nu avu nici un fior. Palid, ca şi cum moartea 
l-ar fi atins cu degetul pe frunte, fratele lui Ludovic al XIII- 
lea bâlbâi 

— Dar admițând că mă căsătoresc cu Domnişoara de 
Montpensier, aşa cum vrea Cardinalul, cum are să fie 
Regină fiindcă- 

— Fiindcă Dumneavoastră înşivă nu sunteţi încă Regele 
Franţei, nu e aşa? Răbdare Monseniore! 

Nu sunteţi încă! Aşadar fusesem prevăzut şi se contase pe 
momentul în care Gaston avea să devină Rege, în locul 
fratelui său Ludovic? 

— De data aceasta Principesa de Conde vorbise. În 
aparenţă, mult mai rece decât Ducesa de Chevreuse, în 
atitudinea ei se vedea o. hotărâre întunecată Şi de data 
aceasta, de la Ornano până la Louvigni, aceşti oameni de 
spadă, oameni de aventuri înalte, înţeleseră că aveau să se 
spună lucruri graveTrencavel, din spatele perdelelor, 


tresări; cu privirea pierdută, aţintită asupra lui Annais, 
murmură: 

— Cine oare s-o mai salveze, din această înspăimântătoare 
învălmăşală cine oare, dacă nu eu? 

Gaston căzuse în fotoliul lui, gâfâind, orbit de strălucirea 
acestei coroane pe care o făcuseră să-i lumineze ochii 
imaginaţiei sale. Din această clipă, în fundul gândurilor 
sale, deveni fratricid Numai frică mai putea, pentru un timp 
oarecare, să-i îndepărteze imaginile de moarte şi de 
splendoare, care se învolburau în bietul lui creier. Domnilor, 
reluă Ducesa de Chevreuse şi Dumneavoastră, Monseniore, 
ascultaţi-mă Cardinalul de Richelieu urmăreşte un scop pe 
care îl cunoaşteţi: El vrea să aibă dominaţia supremă, 
puterea absolută, cu întreg cortegiul ei de glorie fabuloasă, 
de plăceri nelimitate. El vrea să domnească fără titluri de 
domn. Ba eu nici nu cred măcar, aşa cum cred unii, ca să 
aibă gândul ascuns de a se instala într-o zi pe tron. Nu. 
Rasa lui roşie îi e deajuns şi îi pare la fel de frumoasă ca o 
mantie regală. Dar ambiția lui este şi mai de temut prin 
aceasta, fiindcă în curând Ludovic al XIII-lea nu va fi decât o 
fantomă de Rege, în timp ce adevăratul Monarh, se va numi 

Richeileu. 

Maria de Chevreuse se opri Se auzeau şi respiraţiile gâf 
îitoare ale conspiratorilor şi în privirile teribil de fixe, se 
putea citi ură care se dezlănţuia în minţile lor. 

— El are nişte arme puternice. 

— Continuă ea. 

— Aceleaşi care au servit şi lui Ludovic al XI-lea şi 
Caterinei de Medicis şi care vor servi în veci, celor care 
râvnesc subjugarea unui popor întreg. El spuse poporului 
„Ajutaţi-mă să distrug nobilimea, care vă ţine într-un iad”. 
Şi îi spuse nobilimii: „Ajutaţi-mă să ţin în frâu poporul, care 
voieşte să se răzvrătească contra voastră”. El îi spune 
Regelui „Ajută-mă să decapitez nobilimea, care vrea să-ţi ia 
tronul şi să amuţesc poporul, care vrea să te hulească”. El 
răspândeşte mângâieri şi sentinţe, edicte şi făgăduieli El 


organizează, sub pretextul de a-l proteja pe Rege, o armată 
întreagă de spioni, care intră în casele şi în conştiinţa 
oamenilor, şi sub scutul cărora, nu se poate spune nimic 
despre el Domnilor, el ne are în mina - dacă nu punem noi 
mâna pe el 

— Vom pune noi mâna pe el! Spuse Principesa de Conde. 

— Richelieu e condamnat! Strigară bărbaţii cu voce surdă. 

— lată care este planul lui de luptă, continuă Ducesă, 
stăpânindu-i cu un gest, al mâinii sale fine. Întâi vrea să 
amorţească complet forţele vii ale nobilimii. Apoi vrea să-l 
subjuge pe Ludovic al XIII-lea şi din acest Rege morocănos, 
gelos, bâlbâit, cu spiritul întunecat, cu corpul slab, vrea să 
facă creatura lui, o maşină care să-i semneze ordonanţele 
care îl vor îmbogăţi sau sentinţele de moarte care îl vor 
debarasa de inamicii lui Aici se prezintă un obstacol 
Obstacolul domnilor, e o femeie-Ducesa de Chevreuse se 
înclină adânc înspre Anna de Austria, care rămăsese mereu 
nemişcată, acoperită cu vălul e! Toate privirile se fixau 
asupra Reginei Ducesa urmă: 

— Aşadar, trebuie să distrugă obstacolul, nu numai în 
prezent, ci şi în viitor. În prezent, Cardinalul întâi să pună 
stăpânire pe inima femeii şi fiindcă o găseşte aşezată prea 
sus pentru ca să poată ajunge, atunci are curs la minciună, 
arma cea mai sigură care poate fi plasată în mâinile unui 
despot. Minciuna şi-a făcut opera şi Regina noastră 
domnilor, nu mai e Regină decât cu numele! 

Statura impasibilă a Reginei, păru agitată de un fior şi 
ceva ca un suspin, se auzi discret, sub vălul mândru al 
Spaniolei. Înjurături surde şi un murmur de revoltă 
răscoliră adunarea. Maria de Chevreuse ridică mâna. 
Tăcură 

Mâna aceea micuță, conducea atât de uşor pe acei aspri 
oameni de război, ea îi conducea spre glorie sau spre 
eşafod Pentru viitor, continuă Ducesă, Regina noastră 
trebuie să fie distrusă cu desăvârşire, mai rău chiar ca 
acum. Presupuneţi că Regele va muri peste şase lun sau un 


an. MONSIEUR, aici de faţă va urca pe tron. (Ducele de 
Anjou tresări). Şi atunci ce are să se întâmple? MONSIEUR 
este un prieten foarte ataşat al Reginei noastre. Ei se 
unesc”, şi Cardinalul este doborât, colosul se prăbuşeşte. Şi 
iată care e visul Cardinalului: să-l separe încă de acum pe 
Monseniorul de Anjou, de Regină Anna. Pentru aceasta, 
caută să pună stăpâriire cât mai curând pe gândurile 
Monseniorului Duce de Anjou. Pentru aceasta, vrea să 
plaseze lângă el o creatură de a lui: asta e raţiunea 
căsătoriei ce a proiectat-o între MONSIEUR şi Domnişoara 
de Montpensier. 

În acest moment, tăcerea deveni grea de îngrijorarea şi 
amenințările care pluteau în această atmosferă de dramă 
Fiecare îşi dădu seama, că acum aveau să se spună cuvinte 
decisive - şi că acestea trebuiau să fie formidabile. Ducesă 
devenise puţin cam palidă, însă zâmbi, clătină îneântătoru-i 
căpşor şi spuse privind spre Chalais: 

— Această presupunere pe care am făcut-o, asupra morţii 
unui Rege slab, trist, bolnav, duşman al nobilimii dacă s-ar 
realiza în curâncl. 

Chalais deveni livid şi întreaga lui fire se cutremură, 
înţelesese! 

— Dacă Regele moare, continuă Maria de Chevreuse 
surâzând mereu, şi dacă Monseniorul Gaston nu este 
înlănţuit de creatura lui Richelieu, va avea loc domnilor, o 
căsătorie care va da Franţei un rege tânăr, prieten al 
plăcerilor care nu va avea altceva de făcut decât să trăiască 
fără griji, în bucurii şi splendoare (ea privea spre Gaston, 
extaziat, îmbătat) şi o Regină, domnilor, o Regină demnă de 
noi, mai frumoasă decât cea mai frumoasă femeie, hotărâtă 
să respecte drepturile şi privilegiile nostre şi mai hotărâtă 
încă, să facă din această tristă Curte a Franţei un lăcaş de 
glorie, de frumuseţe, de măreție, aşa cum a fost sub 
Francisc I-ulAceastă Regină, domnilor, această viitoare soţie 
a viitorului Rege al Franţei-Ea era să o arate pe Anna de 
Austria! Soţia lui Ludovic al XIH-lea! Ea era să spună 'lat- 


O!” Şi toţi înţeleseseră! Toţi făceau deja o mişcare înspre 
RegineL.. Însă în acelaşi moment toţi săriră în sus, trăsniţi 
de cu spada înmâna, se repeziră într-acolo- *? 

Cap, xv eu răspund de el! 

CE SE PETRECUSE? Acoperişul acela adăpostea şi 
tragedie şi Annais cu Richelieu, dispariţia lui Ludovic al 
XIH-lea, căsătoria Annei 

500 Îa douăzeci de paşi de acolo, Corignan îşi făcea de cap 
şi îngroziţi la gândul că ar putea fi găsiţi acolo, lucru care l- 
ar fi' lipsit pe la ei ca un vag murmur confuz. Imediat 
instinctele lor de ogari se redeşteptară. Pe şoptite, ei îşi 
schimbară părerile lor, de câini de li nofpe aici. '? 

— Dar ia spune, cumetre, nu mai facem o încercare de a 
pune mâna pe maestrul de scrimă în noaptea asta? 

— Ba da! Ah! Am o idee. 

— Tu? - 

— Doamne, sigur că da, spuse Corignan cu un aer 
ştrengăresc. Şi ca dovadă iat-o! Vom aştepta să plece 
necunoscuţii care ne-au deranjat de la o masă atât de 
copioasă, îl vom adude pe Trencavel din nou şi îi vom da să 
bea, până când va cădea jos. Atunci o să-l legăm şi al nostru 
e! Nae bea, Solomon bea şi el, Scriptura ridică imnuri de 
laudă 'Toatea acestea sunt în prevederea serviciilor pe care 
delicoasa zeamă de struguri poate să aducă, credincioşilor 
servitori ai Cardinalului. 

Ideea nu era aşa rea. Rascasse simţi numaidecât cum 
invidia îi , 

Înfigea ghiarele în inimă. 

— Da, spuse el, însă pentru a-l face pe Trencavel să bea, va 
trebui să bei şi tu, cumetre! 

— E adevărat şi mă voi sacrifica cu plăcere. 

— Însă pentru ca să bei, reluă din ce în ce mai furios 
Rascasse, va trebui să te înfrupţi şi din mâncare. 

— Şi asta e drept, fiindcă Sfintele cărţi opresc ca să 
mănânci fără a bea şi invers. 


Până în momentul acela conversaţia avusese loc pe şoptite. 
Însă puţin câte puţin, cei doi nemernici ajunseră să uite de 
prezenţa necunoscuţilor din sala de onoare. Rascasse, 
hotărât să pună el singur mâna pe Trencavel, împins de 
invidie, de furie şi de reaua lui credinţă, mirii printre dinţi: 

— Bine. Atunci tu ai dreptul să faci un chefa la 
Sardanapal. Dar eu am să-l previn pe Trencavel că tu vrei 
să-l îmbeţi, nici mai mult, nici mai puţin, ca pe un călugăr 
care doarme în şanţ. 

Corignan îşi strânse enormii săi pumni osoşi. Celălalt 
continuă 

— Trencavel mi-a salvat viaţa aseară, aşa că nu vreau să 
fie arestat în noaptea asta. Mâine, nu zic nu. 

Şi ridicându-se în vârful picioarelor, Rascasse îl sfidă cu 
privirea. 

— Dacă ai să-i spui un cuvânt, să ştii că te omor! Scrâşni 
călugărul ridicându-şi pumnu-i, ca o măciucă 

— Da! Însă n-o să-mi poţi omort şi recunoştinţa pe care i-o 
datorez astă seară lui Trencavel! 

— Ah! Pentru asta am să-ţi fac de petrecanie! Răcni 
Corignan. 

Multă rapiditate manevra p care o mai întrebuința în 
bătaia de pe 

— Bun! Mormăle! Acum ştiu cum trebuie luat caraghiosul 
ăsta. 

— M-a omorât! Gemu Corignan. Mi-a găurit burta. Ai să 
plăteşti tu trădarea asta, fii liniştit! Eu” aoleo! Aaa! Dar ce 
este zgomotul ăsta? 

— Să fugim! Vin spre noi! Fuga în picioare! 

Rascasse îşi întinse mâna, de care Corignan se agăţă, ca să 
se ridice. În apropiere, se auzea un teribU clinchet de 
spade. Strigăte, rupseră la fugă ca nişte păsări de noapte, 
drept înaintea” lor, ' la străbătură în două salturi, apoi în 
sala de onoareAceasta era goală. 

Îngrozitor Era. Îi zăpăciţi orbiţi de lumina din S9. Îa. 4 fu 
csrc dădcâu buzna, neştiind unde să-şi vâre capul, 


înspăimântați de gândul de a nu cădea tocmai în mijlocul 
ce-i asurzea Aruncând în jurul lor priviri pierdute, zăriră în 
fund un fel de tron pe o estradă şi la câţiva paşi, o masă 
mare, acoperită de un covor care cădea până la pământ 

Ei se repeziră, căzurăpe brânci şi că doi şobolani ce fug în 
gaura lor, se târâră, dispărând sub covor. 

Locul de&unde se auz! Zgomotul suspe strigătul lui 
Congnan şi căderea lui sub lovitura de căpăţâna a lui 
Rascasse. Şi natural, ei se repeziră tocmai spre perdeaua în 
dosul căreia se ascundea Trencavel. Houteville era în cap. 
El era unul dintre cei mai asidui elevi ai Academiei 

T Vvmrn 11 * TrAn oirAli ,,, JLAŢIIILUIv X 1 vii vu V viu într- 
o clipă Trencavel fu înconjurat de un cerc de spade ce 
„Scânteiau-Toţi erau acolo: Ducele de Anjou, Regina, Annais 
Ducesă, Principesa, Bouteville şi Beuvron, Chalais şi 
Louvigni Ornano, Bussiere, Fontrailles, Chevers, Liverdan, 
Vend6me şi Bourbon, ceea ce însemna-unsprezece spade 
contra uneia singură, unsprezece lame fine şi încercate, 
care fuseseră botezate toate - botezate în sânge. 

Aceasta se petrecea chiar în clipa când Corignan şi 
Rascasse înebuniţi, pătrunseseră în sala de onoare, acum 
goală. 

Gaston de Anjou şi Doamna de Conde se adunară în fundul 
odăii unde se petrecea aceasta, lângă o uşă întredeschisă* 
privind cele ce se petreceau. În mijlocul salonului, era 
Trencavel şi în jurul lui, cercul de oţel. 1 

— E spionul Cardinalului! Strigă de departe Ducele de 
AnjouOmorâţH! 

— Să vedem cum ştie să moară, spuse Ducesa de 
Chevreuse cu un surâs. 

Annais se înfioră şi întorcându-se din nou în sala de 
onoare, se trânti într-un fotoliu de lângă masa sub Care 
erau ascunşi cei doi nemernici Cu ochii închişi, cu mâinile 
pe urechi, ea se forţa să nu vadă nimic, să nu audă nimicEa 
voia să nu vadă şi să nu audă nimic, dar de ce? Ceo 
interesa pe ea moartea unui spion? Şi în timp ce îşi spunea 


şi îşi repeta mereu: „Ce mă interesează pe mine moartea 
unui spion? 

— Simţi cu spaimă cum o durere îi înjunghia inima şi îşi 
dădu seama cu graoză, că în inima ei, cuvântul de spion nu 
evoca imagini hidoase şi atunci îşi crispă mâinile de masă 
murmurând: 

— Sau eu am un suflet de Curtezană, sau tânărul acesta 
nu e un Spion-O clipă rămase pierdută, ascultând de data 
aceasta cu toată fiinţa ei şi spunându-şi: 

— Trebuie să-l salvez. 

Atunci ea se ridică şi cu un pas hotărât se îndreptă spre 
perdeaua de catifea pe care o dădu de-o parte-Trencavel cu 
pumnalul lui Corignan în mâna stângă şi cu spada lui 
Rascasse în mâna dreaptă, se apăra, cu ochii ţintă la 
Annais. Deodată văzu fugind în sala de onoare şi scoase un 
suspin. El se apăra numai, fără a ataca. Nici nu-i dăduse 
prin gând să strige: 'Vă înşelaţi, eu nu sunt spion!”. Morişca 
vertiginoasă pe care o execută cu spada şi care era celebră 
în toate Academiile din Paris, îi făcea o centură 
seânteietoare din cele unsprezece spade, care nu ajungeau 
să-l străpungă. Drept în faţa lui, se afla Bouteville şi Cezar 
de Vend6me. 

— Secretul nostru nu poate să iasă de aici, spunea cu 
răceală Cesar, încercând să-l atingă pe Trencavel. 

— Vai domnule Trencavel, spunea Bouteville, n-aş fi crezut 
în viaţa mea aşa ceva din partea Dumneavoastră şi îi dădea 
puternice lovituri. 

Ceilalţi, în dreapta, în stânga, atacau cu furie şi gândeau: 

Dacă omul acesta nu moare, suntem pierduţi. Aici trebuie 
să fie mormântul secretului nostru! 

Ori, Trencavel nu-i răspundea nici lui Vend6me, nici lui | 
toute viile, nici la insultele celorlalţi, nici ureletelor de 
moarte care, biciuiau aerul. Odată ce dispăruse Annais, el 
nu mai vedea în faţa lui, pe deasupra cercului de spade, la 
zece paşi decât pe Gaston de Anjou, între Ducesă şi 
Principesă, stând în picioare lângă uşa întredeschisă din 


fund, aşa cum am mai spus-o. Cu o mişcare imperceptibilă, 
el îşi executa cu spada grozavă lui morişcă de care nimeni 
nu se putea apropia şi îl mânca din ochi pe Gaston, 
mormăind: 

— Aha! Uite-l pe omul care m-a insultat! La naiba! Înainte 
de a cădea, trebuie să-i spun două cuvinte prinţişorului 
ăsta, cu toate că e fratele Regelui-El nici nu-şi mai termină 
gândul. Fără îndoială că ocazia pe care pândise i se oferea 
acum aşa cum i se poate oferi fulgerului ocazia de a se 
porni, atunci când se apropie de nori. El se ghemui, morişca 
încetă cu un salt furios se repezi înainte. Bouteville şi 
Vendme văzură moartea venind spre ei. Un salt în lături îi 
salvă; dar aceasta fusese spărtura cercului de oţel. 

Trencavel trecu printre ei ca un uragan şi se repezi spre 
grupul de femei, trecu prin el şi luă pe Gaston, pe care-l târî 
de gulerGrămada celorlalţi le închise uşa în nas încuind-o 
cu cheia! 

O clipă, ei se priviră foarte palizi. Singur Cesar de 
Vend6me avea un surâs straniu în colţul buzelor. Ornano 
mugi o înjurătură teribilă. Ciaston era elevul lui şi îl iubea 
ca pe un fiu. Aceasta dură numai cât lumina unui fulger şi 
aproape numaidecât, toţi laolaltă, începură să lovească uşa 
cu umerii. 

Ducele de Anjou, nu tremurase nici o clipă măcar atunci 
când Ducesa de Chevreuse vorbise de moartea apropiată a 
lui Ludovic al 

XLH-lea, fratele lui, şi de căsătoria lui Gaston cu cumnata 
sa Anna de Austria Dar când se văzu singur cu Trencavel, o 
sudoare rece îi îmbrobodi fruntea 

— Domnule, spuse el cu o voce pe care groaza o făcea 
răguşită, ai fost trimis de Cardinal ca să mă asasinezi? 

Trencavel surâse. Acest surâs livid făcu să străbată un fior 
prin şira spinării prinţului, care începu să se dea înapoi, pe 
măsură ce maestrul de scrimă se îndrepta spre e! În uşă se 
auzeau răbufnind loviturile celor de dincolo, care voiau să o 
sfărâme. 


— Curaj, Monseniore, ţineţi-vă bine! Venim în ajutoil. 

— Monseniore, spuse Trencavel, auziţi că Domnul de 
Ornano vă strigă să vă ţineţi bine. Dumneavoastră preferaţi 
să daţi înapoi, să refuzaţi lupta? Fie! De altfel ştiţi să vă daţi 
de minune înapoi Aşa' Acum aţi ajuns la perete. Nu mai 
aveţi cum da înapoi 

— Ce voiaţi de la mine? Bâlbâi principele, care dintr-un 
rest de demnitate făcu o mişcare pentru a-şi trage spadă 

— Nu! Adăugă el îndreptându-se. Nu se va putea spune că 
m-am luptat împotriva unui ucigaş plătit Fiindcă v-a trimis 
Cardinalul să mă uciteţi, faceţi-vă datoria, Domnule 
Trencavel. 

În timpul acesta însă, dinţii îi clănţăneau şi scoase suspinul 
dinaintea morţii, al condamnatului la moarte. Auzind 
cuvintele lui Gaston, Trencavel se simţi cutremurat El făcu 
un gest convulsiv, ca şi când gândul aprins al unei crime i-ar 
fi întunecat vederile. Dar în aceeaşi clipită, resortul furiei 
sale se frânse brusc. În privirea lui, complet însângerata 
mai înainte nu mai era decât o flacără pâlpâitoare, 
răutăcioasă 

— Monseniore, spuse el, eu nu am fost trimis de ilustrul 
Cardinal. 

— Atunci de cine? Întrebă setos Gaston. 

— Şi nu am venit nici ca să vă omor, adăugă Trencavel 

— De ce? Atunci de ce? Gâfâi Gaston 

— E foarte necesar s-o ştiţi, fiindcă numai pentru ca să v-o 
pot aduce la cunoştinţă, am înfruntat moartea 

— Vorbiţi! Vorbiţi odată! Hei domnilor, o clipă vă rog! 
(Zgomotul încetă). Vorbiţi repede domnule! Un cuvânt mai 
întâi: sunteţi de multă vreme aici? 

— De abia atunci veneam, când v-aţi repezit, Monseniore. 

— Bine, spuse Ducele cu un suspin de uşurare. Vorbiţi. 

M» 

— Păi sigur că trebuie să vorbesc, spuse Trencavel 
ridicându-şi i ncet capul, căci dacă aş tăcea, e foarte 
probabil să fiţi închis în Bastilia, Monseniore, mâine de 


dimineaţă şi să înceapă procesul Dumneavoastră 
numaidecât; un proces capital, Monseniore! 

Liniştit la început asupra intenţiilor lui Trencavel, prin 
atitudinea lui, Ducele fu mai înspăimântat acum prin 
această ameninţare, decât fusese speriat la început de 
spada maestrului de scrimă. Un tremur convulsiv îl 
cuprinse, privirea lui se voală şi murmură: „Sunt pierdutl” 

— Da, spuse Trencavel, sunteţi pierdut dacă nu voi vorbi! 

— Ei bine! Horcăi prinţul, îndeplinţi-vă atunci misiunea! - 

Trencavel, cu un surâs batjocoritor pe buze, se înclină. 

— Monseniore, spuse el cu răceală, eu nu voi spune nimic, 
dacă nu veţi consimţi să-mi cereţi iertare. 

— Eu? Spuse prinţul cu emfază. Sunteţi nebun, bravul 
meu domn. Să cer iertare unui Trencavel?! 

Privirea lui Trencavel scânteie, mâna i se crispă pe 
mânerul spadei şi vocea îi dârdâia. 

— Monseniore, atunci veţi muri. Purtaţi spadă, deci 
scoateţi-o. Eu nici nu am nevoie de a mea (şi şi-o aruncă 
deoparte). Pentru ca să fac să vă intre insultele înapoi pe 
gât, nu am nevoie decât de această mică sculă a milei (şi 
arătă pumnalul). Aceasta e arma cu care sunt achitaţi 
fugarii dintr-o bătălie; ea se potriveşte mai mult pentru 
Dumneavoastră. 

Făcu un pas spre Gaston. Ducele se simţi clătinându-se. 
Rezemat dde perete, el făcu un gest să-şi tragă spadă. Însă 
mâna îi tremura prea tare. Cu un accent de nespusă furie, 
el murmură: 

— Mi-e frică. 

Henric al IV-lea, al cărui fiu era el, îşi petrecuse şi el toată 
viaţa tremurând de frică. Numai înşelându-şi slăbiciunile 
stârvului său, Regele gascon îşi transformase totdeauna 
frica în bravură. La Gaston, frica era ca şi cămaşa aceea 
otrăvită, pe care Dejamira o trimisese lui Hercule şi care 
lipindu-se de piele, de nu mai putea fi scoasă cu nimic, 
descompunea sângele- 


— Hotărâţi-vă odată! Gâfâi Trencavel. Or vă scoateţi spada 
ori îmi cereţi iertareGaston îşi acoperi cu palmele ochii, ca 
şi când nu ar fi vrut să-şi vadă umilirea şi bâlbâi: 

— Vă cer iertare- 

— Pentru amândouă insultele ce mi le-aţi adus? Cea pe 
care mi-aţi sţrigat-o la Domnişoara de Lespars şi aceea de 
astă seară? Spuneţi. 

— Vă cer iertare pentru amândouă insultele.: 

— Poftiţi, Monseniore, vă iert, spuse Trencavel cu o 
simplicitate înspăimântătoare. 

EI se dădu câţiva paşi înapoi Atunci Gaston îşi ridică încet 
capul şi 'Trencavel văzu în ochii Ducelui de Anjou, că el era 
un om condamnat la moarte. Dar reluându-şi hohotul de 
furie şi de ură care îi clocotea în gât Gaston reluă: 

— Acum vorbiţi. Cine v-a trimis la mine? Ce aveaţi să-mi 
spuneţi? 

Aşteaptă tu, se gândea Trencavel, o să te fac eu acum să- 
mi plăteşti privirea pe care mi-ai aruncat-o adineauri şi să-ţi 
torn de pe acum puţină fiere în bucuria pe care o vei avea, 
când o să ceri să mi se taie capul 

— Monseniore, spuse el, eu sunt trimis de Majestatea sa 
Ludovic al XIII-lea, augustul vostru frate. , 

— Regele? „. Regele v-a trimis la mine?! Cum? Dece? ,. 

— Ştiind că o să vă găsesc aici, în noaptea aceasta, 
Majestatea Sa m-a însărcinat să vă aduc o propunere. E 
foarte grabnic Monseniore., Regele aşteaptă răspunsul 
Dumneavoastră. 

Gaston simţea cum i se învârteşte capul şi se întreba dacă 
nu cumva visa. Ochii lui Trencavel scânteiau de bucurie ,. 

— Ce propunere? Bâlbâi Gaston. 

— Iat-o: Regele a obosit de domnie. El vrea să se retragă 
într-o mânăstire şi vă roagă să binevoiţi a-i lua tronul, 
coroana, sceptrul, regatul, supuşii, averea şi soţia sa, cu 
care să vă căsătoriţi. Ce trebuie să-i răspund Regelui, 
Monseniore? 


— A auzit totul, murmură Ducele, înebunit de spaimă, sunt 
pierdut, sunt un om mort! 

Şi cu privirele, căuta o uşă prin care să fugă, o gaură în 
care să se ascundă, convins că palatul era împresurat şi că 
avea să fie invadat în curând. Trencavel se duse să-şi ridice 
spada şi alergă să deschidă uşa, în care Ornano începuse 
iar, în clipa aceea, să bată cu mânerul spadei sale. Maestrul 
de scrimă deschise larg uşa strigând: 

— Domnilor, iată-l pe Monseniorul Duce de Anjou, care 
vrea să plece numaidecât spre Luvru. Lăsaţi-l să plece, 
domnilor, faceţi-i loc, fiindcă Remuşcarea, trece prin faţa 
Dumneavoastră! 

Spaima, uimirea, îndoiala, bănuiala, teroarea, toate 
trecură într-o clipă tulburând feţele conspiratorilor. Ei îl 
priviră o clipă pe Gaston, care rămăsese livid, amuţit, 
tremurând Vendme şi Bourbon îşi aruncară o privire 
disperată. Ornano singur alergă spre prinţ şi îi vorbi 
repede, cu o voce înecată: 

— Suntem trădaţi! Mârâiră Chalais şi Bouteville. 

Ducesă de Chevreuse se aruncase în faţa Reginei, ca 
pentru a o proteja de călău. 

— Nu, nu, domnilor! Urlă Ornano. Monseniorul e cu noi 
până la moarte! 

Se făcu un vacarm înspăimântător, o exlpozie de strigăte 
înfuriate: 

La moarte! La moarte! Şi de data aceasta, cu toată teribila 
morişcă a lui Trencavel, ei se repeziră asupra lui. Însă în 
clipa aceea, Annais de 1. Espars, se aruncă dintr-un salt în 
faţa lui Trencavel şi ordonă: Armele jos! Ea avea atitudinea 
şi accentului unui şef. Spadele se aplecară. Fontrailles, 
Bussiere, Chevers şi Liverdan se înfiorară. Alexandru de 
Bourbon rosti în tăcerea ce se făcuse: 

— Domnişoară, dumneavoastră v-aţi câştigat astă seară 
dreptul de a comanda unor oameni ca noi, fiindcă 
Dumneavoastră singură vă veţi risca viaţa pentru noi toţi şi 
fiindcă noi bărbaţii, am acceptat ca o femeie să ne dea 


exemplu. Noi trebuie să considerăm această femeie ca şefa 
noastră, până când va fi triumfat sau va fi sucombat Cu 
toate acestea, luaţi seama. Acest omu 

Annais ridică mâna şi spuse: 

— Eu răspund de el! 

Toţi laolaltă salutară cu spada şi o vârâră în teacă. 
Trencavel îşi lăsă capul în piept Două lacrimi arzătoare îi 
apărură între ploape şi dispărură imediat, evaporându-se 
de fierbinţeala obrajilor săi încinşi; lacrimi. De puternică 
bucurie, de orgoliu suprem ,. 

— Veniţi domnule, spuse Annais. 

Şi intră în sala de onoare, urmată de tânărul care mergea 
ca într-un vis de glorie. Cei patru cavaleri ai lui Annais, 
palizi şi întunecaţi, se grupară şi Fontrailles spuse: 

— Care dintre noi îl va omori pe acest om? 

CAP XVI ÎNTÂLNIREA 

ANNAIS DE LESPARS se rezemă de masa cea mare 
acoperită cu covorul. Ea era încă înspăimântată de ceea ce 
făcuse sub impulsul unui sentiment neraţional. Trencavel 
stătea în picioare în faţa ei, tăcut, cu ochii plecaţi. 

— Domnule, spuse ea, mie mi se pare imposibil să fiţi ceea 
ce se spune despre Dumneavoastră- 

— Da, domnişoară, e imposibil, răspunse simplu Trencavel. 

— Ei bine! Ascultaţi. Dumneavoastră aţi auzit totul: 
poimâine la prânz, eu trebuie să mă găsesc în spatele 
Mânăstirii SaintLazăre, în casă despre care s-a vorbit Ştiţi 
că trebuie să mă bat în duel acolo şi ştiţi şi împotriva cu. 

— Da, spuse Trencavel cu o voce tremurătoare. 

— Vă cer să vă găsiţi şi Dumneavoastră în casa aceea, 
poimâine la prânz şi să veniţi acolo singur. Consimţiţi? 

— Voi fi acolo domnişoară voi fi acolo exact la prânz şi voi 
veni singur. 

— Juraţi! 

— Jur, spuse Trencavel, întinzând mâna 

Privirea lui Annais strălucite clipă. Apoi această strălucire 
se stinse şi ea reluă: 


— Juraţi-mi să fiţi martorul duelului care va avea loc. 

— Jur, repetă Trencavel. 

Penare fl tiu pMă cT oartr fl vă' dotoră e? SaTj Anrmis ri 
rdeSi pleoape pe frumoşii ei ochi negri; poate până la 
locuinţa mea, unde o să vă vorbesc. 

Aceie fâşietoare dureri, care câteodată sfâşie brusc o 
dragoste; el 

Apoi' plecase Gaston de Anjou, sprijinit de braţul lui 
Ornano. Apoi să nu mă faci lă'aştept, căci „atunci, o să vin şi 
eu să te caut Du-te 

— Ah! Doamnă, bărbaţii şi-ar. Riscă şi viaţa pentru el. 

leşind din palatul de Guise prin portiţa ce dă în strada 
QuatreFils, cei patru cavaleri ai el Din stradă Quatre-Fik 
până în strada Courtean, nu durau mai mult de patru 
minute. Tot drumul fu parcurs în tăcere. 

] g Domnilor, vreţi să veniţi aici poimâine dimineaţă, la ora 
opt? 

Dumeaw tr şi'nimic nu ne va putea 'toipfe a săTăspu em îa 
paza Sa. 

Amenmţare. Ajunseră în strada Quatre-Fils şi îl zăriră pe 
Bourgogne care stă de paza înaintea portiţei. 

Lui Corignan. MPldPm 

— Domnilor, spuse el, ce doriţi? 

— Să vă omorâm! Răspunseră Fontrailles. 

Trencavel, cu ochii dilataţi de apropierea morţii 
inevitabile. 

— Domnilor, spuse el, am de-a face cu nişte gentilomi, sau 
cu nişte zbiri? 

— Vă cunosc. Oh! Luaţi seama, vă recunosc. Eu m-am 
bătut în duel cu fiecare dintre Dumneavoastră. Daţi-mi 
aşadar o spadă şi după aceea şarjaţi asupra mea, sau altfel 
voi crede domnilor, voi crede că fiind prea slabi pentru a vă 
bate patru conta unul, a-ţi avea nevoie să aşteptaţi să mă 
găsiţi dezarmat, pentru a îndrăzni să mă atacați. Dar dacă 
vă purtaţi litlutile de nobleţe şi în altă parte decât pe 


blazoanele voastre, vă veţi aminti până la ultima voastră 
suflare, că murind, eu v-am pălmuit cu numele de laşi. 

Ori fi auzit ei? Puțin probabil. Ei veniseră acolo nu ca să se 
lupte, ci ca să ucidă. Chiar dacă l-au auzit, nu l-au înţles. Fu 
o clipă de oroare. 

Lii voiau să-şi ucidă adversarul mişeleşte şi numai strania 
imobilitate 

În care el se împietrise, îi mai reţinea. Şi el ştia asta, de 
aceea nu mai spunea nimic. Situaţia aceasta dură una din 
cele lungi şi înspăimân tătoare clipe, pe care nu le uiţi toată 
viaţa. În sfârşit, Liverdan scoase un fel de mormăit care ar fi 
însemnat: „Să sfârşim odată!” şi ridică braţul. În clipa aceea 
farmecul fu rupt. 'Toţi patru, cu acel urlet pe care omul îl 
regăseşte atunci când spoiala lui de umanitate îi cade şi 
redevine fiară, ei lovirăTrencavel căzu” 

Hohotul lor de râs, fu un răcnet- 

— E mort! 

— Să-i mai dăm una! 

Cele patru spade se ridicară pentru a lovi omul întins pe 
jos-Daf omul se ridică şi dintr-un salt fu la trei paşi. 
Trencavel nu murise. Nici nu era rănit El nu căzuse, ci se 
aruncase pe burtă. În aceeaşi clipă ei se repeziră din nou 
asupra lui şi-l rezemară de zidul grădinii 

— O spadă! O spadă! Strigă Trencavel. 

— Îţi vom da patru! 

— O spadă! Mugi Trencavel. Oh! O spadă. 

— lată una! Tună o voce-Liverdan şi Chevers se prăbuşiră 
în genunchi. Frontrailles şi Bussiere se restogoliră spre 
dreapta. Trencavel simţi o spadă în mină, o spadă lungă, 
solidă. El scoase un urlet şi atacă. Lângă el se aliniaseră doi 
oameni. - - i-am mai spus eu, dragul meu, că o să ajungi o 
dată să fii însăilat, spuse unul din ei, cu o voce liniştită. 

— Lovitură dreaptă, bătaie de primă! Vocifera celălalt 
Maestre, dumneata m-ai învăţat lovitura asta! 

— Mauluys! Montariol! Înainte! Strigă Trencavel cu o voce 
ce delira de bucurie. 


Toţi trei şarjară. 

— Blestem! Urlă Bussiere. 

Şi fugi! Liverdan fugi şi ei Chevers şi Fontrailles fugiră 
după ei La trei sute de paşi de acolo, se opriră. Bussiere îşi 
frânse spada pe genunchi şi spuse: 

— Am atacat toţi patru un singur om şi acela neînarmat; 
suntem dezonoraţi. 

— E adevărat, spuseră Chevers şi Liverdan. 

— E adevărat, spuse şi Fontrailles, din cauza aceasta 
niciunul din noi nu are dreptul să-şi rupă spada Domnilor, 
acum se află pe lume, un om care este dezonoarea noastră 
vie. Domnilor întindeţi mina 

Cei trei îşi întinseră mâinile şi le puseră peste a lui. Şi 
această atingere îi făcu să se înfioare, simțind că, cu toată 
lupta, cu toată fuga lor, cu toată febra ce îi mistuia, cele 
patru mâini erau reci ca ghiată. Iadul era în inima lor. 

— Domnilor, să jurăm astfel: cu începere din acest 
moment, noi vom refuza orice duel, orice luptă, orice 
perico! Chiar pentru ea! Adăugă el cu un suspin adânc, 
până când nu vom fi omorât pe cel ce reprezintă 
dezonoarea noastră vie-Şi toţi patru într-un glas: 

— Jur. 

— Noi eram rivali, spuse Bussiere şi trebuia să ne 
exterminăm unul pe altui Să jurăm domnilor, să jurăm să 
fim prieteni tovarăşi în infamie, făcu el într-un suspin, până 
ce vom putea să ne privim faţă în faţă şi să ne spunem imul 
altuia fiindcă nu eşti un infam, putem să ne batem în duel. 

— Şi toţi laolaltă strigară: 

— Jur” 

În sala de onoare a palatului de Guise, după plecarea lui 
Trencavel, sub covorul ce acoperea masa cea mare, se 
mişcă ceva, apoi două capete apărură speriate printre 
cutele covorului, apoi două fiinţe începură să se târască şi 
însfârşit, se ridicară în picioare. 

— Crezi că or fi plecat toţi? Întrebă Rascasse aruncând în 
jurul lui o privire bănuitoare. 


— E sigur spuse Corignan. Dar cine erau oamenii aceia? Şi 
ce făceau ci aici? 

— Puțin interesează cumetre, dar cine era femeia care 
venise să se aşeze lângă masa noastră şi care i-a vorbit apoi 
lui Trencavel? 

— Puțin interesează. Esenţialul e că eu unul am auzit ce a 
spus! 

— Şi ce crezi că eu sunt surd? 

— Am auzit şi eu şi am auzit şi răspunsul lui Trencavel. 

— Ah! Spuse Corignan dezamăgit Ai auzit şi tu totul? Te 
credeam ocupat cu rugăciunile de iertare. 

Cei doi inamici îşi aruncară priviri amenințătoare. În fond 
îşi căutau ceartă, pentru a se putea înşela unul pe altul, în 
minunata afaqpre pe care o miroseau amândoi. Dar fiindcă 
recunoscură fără îndoială că era o imposibilitate să ajungă 
la acest rezultat, ei trecură fără nici o tranziţie de la 
ameninţări la cea mai frăţească atitudine. 

— Dragă frate, dacă nu mă înşel. 

— Mi se pare că de data aceasta am pus ghiara pe 
infernalul de Trencavel. 

— Am pus mâna pe el, cumetre şi-l vom prinde împreună. 
O să-l ducem împreună Eminenţei Sale, pe sub nasul şi sub 
barba lui Saint-Priac, lua-l-ar dracu! 

— Amin. Şi vom împărţi amândoi cinstea cuvenită. 

— Şi banii. 

— Şi banii, asta de la sine, spuse Corignan cu o 
strâmbătură. Aşadar, să ne înţelegem: poimâine la prânz, 
Trencavel trebuie să se găsească la conacul din spatele 
Mânăstirii Saint-Lazare. 

După aceea, trebuie să se întoarcă în Paris fie prin poarta 
Montmartre, fie prin poarta Saint-Denis. Ai vreun plan în 
această privinţă? 

— Dă Mai întâi, fără ai spune Cardinalului despre ce e 
vorba, promiţându-i numai că îl vom prinde pe Trencavel, ' 
îi vom cere să întărească puternic, posturile de gardă de la 
Porţile Montmartre şi Saint-Denis. 


— Foarte just Unul dintre noi se instalează la Poarta 
Montmartre. 

— Admirabil! Şi celălalt la Poarta Saint-Denis. 

— Îţi curge aur din gură, micul meu Rascasse. Aşadar unul 
din noi doi, o să-l prindă pe demonul ăsta. 

— Şi imediat îl va anunţa şi pe celălalt, nu-i aşa? Spuse 
Rascasse, cu aer de bună credinţă. Eu mă instalez la Poarta 
Montmartre şi dacă 

Omul nostru are să fie prins acolo, îţi trimit imediat o 
ştafetă, ca să intrăm împreună la Cardinal, ţinând fiecare 
din noi de câte o ureche de-a lui Trencavel. 

— Da. Şi eu o să mă instalez aşadar la Poarta Saint-Denis 
şi dacă o să fie prins acolo, poţi conta pe mine! 

Şi Corignan, lucru care nu i se niai întâmplase de multă 
vreme, întinse laba lui osoasă lui Rascasse, pentru a sigila 
pactul de înţelegere. 

O fi sincer? Se gândea Rascasse uimit şi îşi puse mâna, în 
labă călugărului. 

O să-mi plăteşti tu lovitură care mi-ai dat-o cu capul în 
burtă adineauri! Se gândea Corignan, a cărui gură se 
întinsese într-un suri% de. la o ureche la alta. Ah! Spuse el 
strângând mâna adversarului, ce frumos e, să poţi da o 
călduroasă strângere de mână, unui prieten adevărat! (Au! 
Au!) Ah! Micul meu Rascasse, am în sfârşit plăcerea să-ţi 
strâng din toată inima mina! (La naiba! Îmi sfărâmi oasele!) 
Nu, nu, Rascasse, nu-ţi retrage mâna ta loială. (Pe capul lui 
Scaraoschi, mi-ai strivit degetele!) Aşadar, nu mai e nici o 
rivalitate între noi doi, ci o veşnică prietenie, reprezentată 
prin această frăţească strângere de mină! (Călugăre, urla 
Rascasse, dă-mi drumul, că te muşc!) 

Urmă o ultimă şi formidabilă strânsoare a mâinii osoase, 
cu degete de oţel a lui Corignan. Şi în sfârşit, Rascasse putu 
să-şi scoată mâna care se umflase, se învineţise, cu carnea 
pe jumătate zdrobită. 

— Acum 0 s-o porţi opt zile în eşarfă, se gândea Corignan. 


— Muţumesc, scumpul meu frate, spuse eroic Rascasse 
oprindu-şi cu greu lacrimile de durere. Am simţit toată 
prietenia ta şi nu o s-o mai uit niciodată, fii liniştit. 

Şi în timp ce ajungeau în grădină, fiecare din ei gândea: 

— Aşteaptă tu, mizerabile, o să vezi tu cum o să împart cu 
tine cinstea şi banii! Trencavel are întâlnire la prânz. Încă 
de dimineaţă o să pătrund în conac, o să-l pândesc, o să-l 
urmăresc şi o să pun să-l prindă la o poartă, sau la cealaltă, 
după care o să-l duc eu singur la Cardinal! 

Cinci minute mai târziu, cei doi tovarăşi, după ce săriră 
peste zidul grădinii, dispărură în întuneric. 

Cap. xvn de la dragoste la trădare 

AM SPUS LA UN MOMENI DAI, că îl vom relua pe 
Cavalerul de Louvigni, din acelaşi loc unde fusese lăsat de 
Chalais, adică de la răspântia Sainte-Croix-de-la- 
Bretonnerie. Un timp îndelungat, el rămase nemişcat, cu 
privirile îndreptate în direcţia în care plecase ('on tele de 
Chalais. El suferea îngrozitor. În sfârşit, porni şi el, dar nu 
spre casa lui, ci aşa, la întâmplare. 

Era îndrăgostit şi dragostea lui pentru Ducesa de 
Chevreuse, zăcuse - ca să spunem aşa - într-un fel de 
somnolenţă în fundul inimii lui, atâta timp cât Ducesa părea 
că nu acorda nici o preferinţă, vreunui rival Acum căpătase 
convingerea că Ducesa îl iubea pe Contele de Chalais. De 
atunci, dragostea aceea mocnită, se dezlănţuise. Şi atunci, 
gelozia începu să insufle acestui spirit, până atunci atât de 
generos şi tic curat, gânduri otrăvite. El visa să-l tortureze 
pe Chalais, să o facă pe l ducesă să sufere, tot ceea ce 
sufere el acum. Sentimentele, educaţia, noţiunile 
convenţionale ale lucrurilor drepte şi nedrepte, se 
prăbuşiră în sufletul lui. El simţi că aceea ce gândea cu 
toate că era încă destul „ije vag, era îngrozitor. Şi atunci, se 
sperie de el însuşi şi-şi spuse: 

— N-o să mă duc. 

Unde nu voia să se ducă? Pe când îşi spunea aceste 
cuvinte, la o biserică din apropiere se auzi bătând ora trei 


dimineaţa. Se opri şi de abia atunci observă că se afla în 
faţa palatului SaintPau! Se uită înapoi cu un gest de spaimă 
şi începu să fugă. Dar în curând se opri. Spumega île furieŞi 
nu se întoarse înapoi, spre Saint-Paul trecu de el! Şi merse 
mai departe coti după colţ. Acolo, se opri mai mult timp şi 
când prima cârciuma P cade * d hiră Aici bău o ulcică de vin 
şi g P - Ei, Louvigni, îi strigă unul, de unde ai ieşit în halul 
ăsta de istovit 

— Oho! Atunci ai ieşit dkIkd? 

— Nu, mă duc acolo.„d-t 

SP Prietene, iată doi pistoli pe care te rog să-i bei în 
sănătatea Regelui. Acum, fă în aşa fel ca să pot vorbi 
Eminenţei Sale. 

N u Scrisoarea nu a fost furată. Pierdută asta e totul! (El 
tremură şifei gândindu-mă bine, ar putea foarte bineOh! 
Asta m-ar omori dacă su râzând. UltimuTraport al lui Saint- 
Priac' spune că Vend6me şi Uourbon sunt ai ei. Poate că şi 
Ornano! Ultimul raport al lui Rascasse îmi spune că şi 
Chalais e al ei. Ultimul raport al lui Corignan, îmi spune 
indescifrabil într-o zi, am să văd pe omul acesta, ridicându- 
se aici, cerând favoarea de a fi primit de Eminenţa Voastră. 

Cuprinse brusc, cu mâinue Crispate, cu ochii dilataţi. 
PApoi nervii lui se 

— Ei bine Monseniore? 

— Ei bine. 

— Atunci nu trebuie să mai iasă viu de aici. 

Când fu introdus Louvigni, el îl găsi pe Cardinal aşezat în 
faţa continuă lucrul, fără a-şi ridica privirea. Dar semenele 
pe care le făcea 

— Monseniore, spuse Louvigni cu o voce seacă, am venit 
să vă spun că Dumneavoastră nu trebuie să ieşiţi din casă 
sub nici un chip, toată ziua de mâine. 

Richelieu nici nu tresări. Timp de două secunde îl studie 
pe omul din faţa lui. Atâta îi fu de ajuns. El se ridică alene, 
se îndreptă spre perdea şi spuse cu glas tare: 


— Ei bine, prietene, vă puteţi retrage. Nu mai am nevoie 
în dimineaţa aceasta. (El ridică draperia şi se asigură că 
SaintPriac plecase). Vedeţi, am dat drumul unuia din 
secretarii mei care lucra acolo, în cabinetul de alături, 
fiindcă băânuiesc că ceea ce aveţi să-mi spuneţi, nu trebuie 
să cadă în alte urechi decât ale mele. Aşadar, vorbiţi cum a- 
ţi vorbi unui prieten. 

Louvigni tăcea. Tremura. 

— Haideţi, făcu Richelieu ceva mai aspru, descărcaţi-vă 
conştiinţa. Ştiţi că eu vă pot da absolvirea, în calitate de cel 
mai mare prelat Vorbiţi deci, aşa cum i-aţi vorbi lui 
Dumnezeu. 

Louvigni tăcu. Era palid ca un mort. 

— Ei bine? Reluă Richelieu cu o voce mângăietoare. Nu 
îndrăzniţi? Trebuie să îndrăzneşti, dragul meu. Secretele 
pe care voiţi să mi le încredinţaţi, vor fi mult mai fidel 
păstrate de mine, decât perna căreia i le puteţi bolborosi 
într-o oră de drăgăstoasă abandonare. Vorbiţi dar, aşa cum 
i-aţi vorbi amantei Dumneavoastră. 

Un tremur convulsiv îl scutură pe Louvigni. 

— Monseniore, spuse el, eu nu am nici prieteni şi nici 
amantă şi Dumnezeu e prea departe de mine. Eu nu am 
altceva să vă spun, decât acestea: Să nu ieşiţi mâine de aici. 
Asta e totf 

Pe trăsăturile răvăşite ale acestui om, Richelieu citi o 
hotărâre pe care nimic nu o putea sfărâma. 

— Încă nu e copt, îşi spuse el. Cavalere, am fost înştiinţat 
că avea Dumneavoastră, e puţin cam zdruncinată (tm) 

— Monseniore, îl întrerupse Louvigni cu un aer de 
demnitate, eu sunt bogat Dar chiar de aş fi fost sărac, nu aş 
permite nimănui, în afară de Rege, să se interezeze de 
punga mea. 

— Această dezinteresare, îmi răscoleşte inima, spuse 
Richelieu cu înţepătoarea ironie a unui om care ştie că 
nimeni nu face nimic, pentru nimic. În orice caz îmi plăceţi 


şi atunci cine m-ar putea împiedica să ridic domeniul 
Dumneavoastră la rangul de Ducat? 

— Eu, Eminenţă! Spuse Louvigni cu un fel de furie. Eu 
urăsc onorurile. 

Da, vă e deajuns cita onoare aveţi! 

Louvigni se clătină. Îi venea ameţeală. Putea să-l acopere 
cu aur, să-l facă Duce, să-i dea „Ordinul Sfântului-Duh” - 
numai că Richelieu găsise cei trebuia, găsise cuvântul, 
cuvântul acela crud care îl pălmuise. 

— Copil ce sunteţi, murmură Richelieu îndreptându-se 
repede spre el şi luându-i mâna. Sunteţi cu adevărat un 
copil. Suferiţi mult, nu e aşa? Ea nu vă iubeşte şi atunci v-aţi 
spus: Pentru ca s-o pot poseda, mă voi duce să-mi vând 
sufletul diavolului! Şi atunci aţi venit să mă găsiţi. Lu nu 
sunt un diavol. Eu sunt un om care a văzut multe, a suferit 
multe şi care dispune de oarecare putere pentru prietenii 
săi” Louvigni, eu vă credeam duşmanul meu. Acum, mi-aţi 
făcut, probabil, unul din acele servicii care nu se pot uita 
niciodată, poate că mi-aţi salvat chiar viaţa. Eu nu vă mai 
întreb nimic. Îmi veţi vorbi, când veţi voi, însă vă spun: cu 
începere din ziua aceasta, faceţi parte dintre prietenii mei 
şi puteţi încerca să obţineţi de la mine să realizăm chiar şi 
imposibilul- 

— Monseniore, Monseniore! Bâlbâi Louvigni care simţea 
cum i se umfla pieptul de suspine. 

— Duceţi-vă, credeţi şi speraţi, continuă Richelieu cu o 
voce plină de arzătoare sugestii. Aveţi s-o vedeţi la 
picioarele Dumneavoastră, învinsă, implorându-vă. Şi atunci 
are să vă iubească, fiindcă femeile îi iubesc pe cei puternici, 
pe cei curajoşi şi care le toarnă în fier ei singuri, 
instrumentul cu care să le chinuiască. 

Louvigni orbit, scoase un geamăt de îngrijorare. 

— Ea are să vă iubească, v-o spun eu.” Şi numai datorită 
mie. Însă în timp ce vorbeau îl condusese cu blândeţe pe 
Cavaler până la uşa anticamerei. Aici continuă: 


— Însă va trebui să mă ajutaţi să înlătur obstacolele care 
se ridică între Dumneavoastră şi ea. 

Louvigni se văzu afară, fără să ştie măcar cum ieşise din 
palat. El traversă oblic Piaţa Regală, evitând fără să ştie de 
ce, figurile cunoscuţilor. 

Încă nu e copt! Spusese Richelieu. Ar fi dat orice, să se 
găsească acum acasă la el, cu toate uşile încuiate. O voce 
strigă în el: Să îndepărtez toate obstacolele care mă separă 
de ea! Să-l îndepărtez pe Chalais! Oh! Cum l-aş mai omori 
Joi în dosul terenului de lupte Saint-Lazare! Dar dacă nu-l 
voi putea omorî? - 

Obstacolelelui Richelieu! Dacă Chalais nu poate muri de o 
lovitură de spadă, poate să moară de o lovitură de secure! 

Când ieşea din Piaţa Regală, se lovi de doi bărbaţi care se 

CAP XVIII SE PREPARĂ CAPCANA 

Fel de agendă vie a lui. 

Ncâpărât c 

Majestăt doâe ei-i Torblască 

— Eminenţa Voastră tebuie să se întâlnească la Doamna de 
Givray, de La Tremoille. Să-l vadă pe Domnul de Epernon, în 
trecere prin Paris. 

— 'Toate acestea trebuiesc amânate pentru zilele 
următoare. După aceea? 

— Mai e şi promisiunea făcută Domnului de Chalais. 
Banchet la prânz. Conacul Saint-Lazare. Destăinuiri 
promise de Domnul de -— Chalais. Eminenţa Voastră a spus 
că se va duce singur dar- 

— Scrieţi-i Domnului de Chalais că mă voi duce! Îl 
întrerupse aspru Cardinalul. Că mă voi duce singur! După 
ce secretarul intim pleacă, Richelieu începu să râdă aşa 
cum râdea el când era singur şi acesta ar fi fost pentru 
mulţi oameni, un spectacol uimitor. El bombăni: 

— Aşa dar, acum am să ştiu şi eu ce se petrece la Madam 
de Chevreuse. Îl am în mâna pe Louvigni. Mâine am să aflu 
şi secretul îndrăgostitului ăsta. Da, am să mă duc, chiar 


dacă câteva pumnale solide m-ar aştepta la conacul Saint- 
Lazare. Cel puţin am să trimit efigia mea. 

Şi puse să fie chemat Saint-Priac. Acum nu mai râdea. 

— l-a ascultă, spuse el dintr-odată, aveai cu dumneata 
soldaţi în număr destul de suficient pentr a aresta 
doisprezece oameni şi totuşi Trencavel şi cei doi prieteni ai 
lui, te-au învins. Afacerea asta din stradă Sainte-Avoye e cât 
se poate de proastă. Mie nu-mi plac eşecurile. 

— Monseniore, bâlbâi Saint-Priac pălind. 

— Trebuie să-ţi ei revanşa. Şi repede de tot, altfel nu mai 
eşti omul meu. Asta înseamnă că Annais de Lespards nu mai 
e a dumitale. 

— Porunciţi, Monseniore, spuse Saint-Priac înveninat de 
promi siunea pe care o implică această ameninţare, mai 
mult decât de ameninţarea propriu zisă. 

— Mâine de dimineaţă, pe la orele unsprezece, te vei duce 
la conacul Contelui de Chalais, în spatele lui Saint-Lazare. 
Vei fi singur. După ce vei trece de porţile Parisului, ai să faci 
în aşa fel ca oamenii ce se află în conac să te poată vedea 
venind, încă de departe. Ai să mergi călare, la pas. Acolo, ai 
să intri în casa unde îl vei găsi pe Domnul de Chalais. Dacă 
e singur - mă auzi? 

— Dacă e singur în casă, ai să-i spui că eu te-am trimis ca 
să-l informezi că nu pot, cu toată părerea de râu, să 
răspund invitaţiei sale. Şi după aceea ai să te întorci 

Saint-Priac ridică spre Cardinal o privire uimită. 

— Aşteaptă, reluă Richelieu. E posibil ca Domnul de 
Chalais să nu fie singur. 

— Bun mormăi Saint-Priac în gând. M-ar mira asta- 

— Şi de lucrul ăsta trebuie să te asiguri cu orice preţ. 
Trebuie să afli citi erau, cum erau înarmaţi şi cine făcea 
parte din bandă. 

Privirea lui Saint-Priac scânteia, nările i se dilatau. 
Adulmecau aerul că şi cum ar fi respirat bătălia. 

— După ce vei afla toate acestea, ai să vii pur şi simplu să 
mi le comunici. Vezi că e destul de uşor şi totuşi, în schimb, 


te iert de înfrângerea ce ai suferit-o ieri. 

— Şi dacă mă atacă? Mormăi Saint-Priac. 

— Ei bine, ai să încerci să găureşti şi dumneata cât mai 
mulţi şi să mi te întorci cât se poate de întreg. 

De data aceasta el înţelesese totul. Nu la o bătălie era 
trimis, ci la un măcel. 

„Mă trimite să mor în locul lui!” se gândi el, fixându-l pe 
Cardinal cu privirele rătăcite. 

O clipă, ei se sfruntară cu privirea, fiara şi îmblânzitorul, 
faţă în fată în cele din urmă Saint-Priac murmură 

— Mă voi duce. 

Se va duce! Se gândea Richelieu. Dar are să se mai 
întoarcă? Dacă oţelul îşi va face datoria, în cele din urmă ce 
are să fie schimbat? Prea puţin lucru. Un piept în loc de 
altul Dar atunci am să ştiu la ce fel de banchet mă invita 
Chalais. Hm, SaintPriac ăsta, era un servitor bun. Ei şi! S- 
au dus atâţia oameni la groapă, totul e să ştii să-i păleşti. 

— Monseniore, Cuvioşia Sa Părintele losef e aici Călugărul 
Corignan şi micul Rascasse aşteaptă şi ei ordinele 
Dumneavoastră, spuse un valet 

Un moment mai târziu, în urma ordinului Eminenţei Sale, 
cei doi cumetri intrau în cabinet 

— Monseniore, spuse Corignan năvalnic, dacă îmi daţi 
mâine comanda Porții Montmartre, vi-l aduc pe Trencavel 
cu picoarele şi mâinile legate! 

— Monseniore, strigă trubat Rascasse, daţi-mi mâine în 
pază Poarta Saint-Denis şi Trencavel va cădea în sfârşit în 
puterea Voastră! 

Cele două exclamaţii fuseseră făcute lolaltă şi Rascasse se 
şi zburlise, iar Corignan rostogolea nişte ochi teribili 

— Explicaţi-mi, spuse cu asprime Cardinalul, ce aţi făcut 
voi în timpul încăerării de ieri Domnul de Saint-Priac se 
plânge că l aţi părăsit în momentul decisiv. 

Acest detaliu fusese inventat char atunci de Richelieu care 
nu dispreţuia şi acest fel de a face investigaţii 


— Domnul de Saint-Priac tocmai a ieşit acum de aici, spuse 
(Cardinalul cu şi mai multă asprime. 

— E drept, l-am întâlnit şi noi, dar dacă aş fi ştiut că acest 
gentilom este în stare să mă calomnieze în felul acesta nici 
nu i-asi mai fi dat binecuvântarea mea în trecere. 

— Şi eu, nici nu mi-aşi fi scos pălăria în faţa lui. Să mintă în 
halul ăsta! Un gentilom. 

— Aşa' spuse Richelieu, atunci voi n-aţi fugit din faţa 
bătăliei? 

Corignan se îndreptă şi păru a se lungi fără măsură. Cu o 
mişcare din cap, făcu să-i cadă gluga pe spate şi cu pumnul 
în şold, spuse: 

— Monseniorul să binevoiască să mă privească. Atunci va 
vedea în faţa sa, figura unui om pe care inamicii Eminenţei 
Sale, nu se pot lăuda că l-au văzut din spate! Să fug eu? 
Monseniorul vrea să râdă! 

Cardinalul îşi apăsă privirea asupra lor şi amândoi se 
înclinară murmurând: 

— Am făcut şi noi ce am putut 

— Ei bine, acum spuneţi-mi cum credeţi voi că-l veţi putea 
prinde pe omul acela? 

Corignan şi Rascasse schimbară o privire şi se înţeleseră. 
Ei deveniseră din nou aliaţi. 

— Monseniore, spuse călugărul, Rascasse e de faţă şi vă 
poate spune că amândoi am petrecut o noapte teribilă şi ne- 
am riscat şi azi noapte de zeci de ori pielea, pentru a 
spiona, a pândi şi a-l supraveghea pe Trencavel. 

— Voi l-aţi văzut? Întrebă repede Cardinalul 

— Sigur! Strigă Rascasse tăindu-i vorba tovarăşului său. 

— Povestiţi-mi! 

Rascasse privi pe Corignan. Corignan înţelese că povestea 
era gata şi spuse: 

— Vorbeşte Rascasse. La fapte, eu ţin să fiu primul, dar la 
vorbe, mă dau cu plăcere de-o parte în faţa taDe altfel, dacă 
memoria te va trăda la un moment dat” 


— Fii fără grijă, spuse Rascasse. Memoria mea valorează 
cât şi braţul meu. Ştii bine că am capul foarte solid lată 
care sunt faptele, Monesniore. Oamenii domnului Baron de 
Saint-Priac, fură aşadar puşi în derută de maestru de 
scrimă, împreună cu Secundul său Montariol şi cu un al 
treilea, al cărui nume nu îl ştim. 

— Îl ştiu eu, spuse Richelieu. Treci peste asta admiraţie. 
Aşadar, aceşti trei demoni se luptară cu o adevărată furie şi 

Arătarea acestefrăni era o capodoperă. Cât despre modul 
cum şi-o lăsă mânecă în jos şi sigur câ? De aicfânainte va fi 
crezut pe cuvânt, făcuT şi noi tot ce-am putut Şi iată că 
Corignan e aici şi vă va spune pentru ce a fost nevoit el 
însuşi să întrerupă lupta. Hai, fără modestie 

Ah! Ah! Da, pe legea mea e adevărat! Spuse Corignan pe 
un ton - Aşadar, totul se sf îrşi prin înfrângerea domnului de 
SaintPriac, I. 1 fuga. În clipa aceea, îl văzui pe Corignan 
care îşi revenea din n. i ueeală şi îi făcui semn. Amândoi au 
luat-o la fugă şi puturăm să-l a jungem pe Trencavel, în 
momentul când trecea de Poarta Saint-Denis. Avea pe 
conştiinţă încăierarea aceea şi şe cam temea de Paris. 
Monseniorul cunoaşte Stăncuţa albă? E o cârciumioara 
drăguță, la marginea drumului spre Franţa-Nouă, la cinci 
sute de paşi de Poarta Saint-Denis, cu un vin minunat de 
Montreuil şi cu o cârciumăreasa pe care Corignan a 
spovedit-o- 

— Rascasse, mugi călugărul, această insinuare- 

— Ce insinuare Corignan? 

— Trebuie să-i ascund Eminenţei Sale lovitura de maestru, 
graţie căreia Trencavel va fi în mâinile noastre mâine? 
Graţie lui Corignan Monseniore şi frumoasei cârciumărese, 
cei doi băieţi de la Stăncuţa albă au putut îzi noapte, pe la 
miezul nopţii, să asculte ce vorbea Trencavel şi banda lui 
compusă din şase oameni. Aşadar, în timp ce le turna de 
băut, cei doi băieţi au auzit totul! 

— Aşa! Trencavel se refugiase în cârciumă aceea? 

— Da, Monseniore, spuse Rascasse înclinându-se adânc. 


— Şi băieţii v-au repetat tot ce spuneau ei? 

Rascasse se îndreptă şi în timp ce Corignan căsca nişte 
ochi enormi, afirmă* 

— Monseniore, băieţii nu au avut nimic să ne repete. Noi 
am auzit singuri tot, Corignan şi cu mine! Fiindcă cei doi 
băieţi de prăvălie Monseniore, ei bine eram noi! Eram eu! 
Şi Corignan. 

Întreg geniul lui Rascasse eră în invenţia asta. Richelieu 
exclamă” 

— Viclenie de războiStraşnică viclenie! 

Corignan tremura de invidie şi era nevoit să-şi spună: 

— Asta nu rni-aş fi putut-o eu închipui în veci vecilor! Rana 
de adineauri a fost o capodoperă, e drept. Dar cei doi. 
Băieți de prăvălie de la Stăncuţa albă, e pur şi simpul 
sublim. Trebuie să-mi iau revanşa. 

În timpul acesta Rascasse continuă: 

— Monseniore, iată rezultatul: Trencavel îşi va petrece 
ziua de azi afară din Paris şi se va înapoia mâine, fie prin 
Poarta Saint-Denis, fie prin Poarta Montmartre. Am auzit 
asta cu propriile noastre urechi. 

— E adevărat! Confirmă Corignan. 

Richelieu nu mai asculta şi începuse să scrie cu iuţeală 
două ordine pentru Comandanții de Gardă, de la cele două 
Porţi. Celui de la Poarta Şaint-Denis, ordin să asculte de 
Corignan; celui de la Poarta Montmartre, ordin să asculte 
de Rascasse. 

— Duceţi-vă, spuse el. Sunt mulţumit de voi. Mâine, 
deîndată ce omul acela va fi prins, veţi împărţi între voi 
două sute de pistoli. 

— Unde va trebui să-l conducem? Întrebă Corignan 
îndoindu-se până la pământ. 

— Aduceţi-mi-l aici. Acum plecaţi. 

Trencavel prins! Se gândea Richelieu după plecarea celor 
doi tovarăşi. Oh! Aceşti doi oameni nici nu-şi dau seama că 
probabil îmi salvează viaţa. 

Şi apoi dădu ordin să fie introdus Părintele Josef. 


Ajunşi afară, Corignan şi Rascasse îşi numărară piesele de 
aur pe care le înhăţaseră şi îşi îndoiră cu grijă cele două 
preţioase ordine, apoi intrară împreună într-o cârciumă, 
pentru a-şi celebra acolo triumful şi a se învoi asupra celor 
ce aveau să facă a doua zi. Rascasse, însetat, ceru două 
butelii cu vin de Anjou şi Corignan sărută servitoarea care 
le aducea, sub pretext că o binecuvântează. 

— Acum, spuse călăgărul, după ce se aşeză, spune-mi şi 
mie unde ai primit rana aia la braţ? 

— Poftim, făcu Rascasse. Bine că mi-ai adus aminte. 

EI îşi sumese mâneca şi cu o cârpă muiată în apă, începu 
să frece plaga. În câteva secunde, rana dispăru era falsă, 
vopsită cu roşu. Corignan rămase năucit Rascasse era şi 
mai „tare” decât îşi putuse închipui. 

Acum, dacă Rascasse nu ezitase să-şi dea pe faţă 
înscenarea faţă de un rival, un adversar, un duşman chiar, 
care putea să-l piardă cu un cuvânt, era din cauză că deşi 
Corignan era capabil să-l doboare pe Rascasse, iar 
JRascasse în stare să-l străpungă cu frigarea lui de spadă şi 
deşi la nevoie puteau încerca să se calomnieze unul pe 
celălalt, niciodată însă, nu ar fi fost în stare să spună 
Cardinalului micile lor secrete ale meseriei. Asta era 
altceva. Şi nu din cinste, sau din scrupule; doar din interes. 
Să-l denunțe pe celălalt, însemna să se denunțe pe el 
singur. Ei se urau, însă erau aliaţi. 

Când cele două butelii cu vin fură golite până la ultima 
picătură şi după ce Corignan binecuvânta în felul lui, pentru 
ultima oară, servitoarea, cei doi cumetri ieşiră, pentru a se 
duce fiecare acasă. 

— Aşa spuse Rascasse, mâine tu vei lua comanda Porții 
SaintDenis? 

— Da Şi tu pe a Porții Montmartre. Şi dacă ai să-l prinzi tu 
pe. Treiicavel, ai să pui să mă anunţe imediat? 

Og M” dirnin,wAsăf ĂdIlldI 

Sale mi se par cain greu de purtat 8'P 


Aurul acesta ar putea să-mi fie luat de fratele vistiernic al 
mânăstirii, dacă 

Tţ 

CAP. XIX CONACU! SAINT-LAZARE 

CURSA ERA GATA. Richelieu puse să se închidă toate 
Porţile Parisului, în afară de cele două unde trebuia să se 
posteze Rascasse şi Corignan, ca şefi de capcane. Toate 
aceste preparative enorme, ca să fie prins un singur om, 
aveau ceva hidos în ele. 

A doua zi, după ce îşi petrecuse o parte din noapte ca să-i 
povestească lui Mauluys şi lui Montariol, acel vis, pe care 
deşi treaz, i se desfăşura înaintea ochilor în palatul de 
Guise, Trencavel ieşi din Paris prin Poarta Montmartre şi se 
îndreptă spre conacul Saint-Lazare. El mergea călare, la 
pas. Era aproape de prânz. Un soare frumos de primăvară 
râdea de sus, pe un cer senin, de mătase gri-bleu, cu câteva 
eşarfe de voal. O bucurie ciudată făcea să-i bată inima 
tânărulu! O spadă solidă lovea coastele calului şi câteodată, 
el o mângâia cu mâna: spada aceea, avea să-i cucerească 
prietenia frumoasei Annais. Restul avea să-i vie pe urmă. 
Restul! Dragostea! 

Din depărtare bătea douăprezece, când descălecă în faţa 
casei ce îi fusese semnalată. Venise la timp-— 

Saint-Priac pornise şi el spre casa care, după ce trecea 
Poarta Saint-Denis, se putea vedea din depărtare, în spatele 
clădirilor Mânăstirii Saint-Lazare, fiind aşezată ceva mai 
sus. Numai că ei plecase pe la orele douăsprezece la drum 
spre moarte; cel puţin aşa credea el. Nu puţin curaj îi 
trebuia, să înainteze aşa la pas, descoperit, prin ţinutul 
acela mlăştinos şi plin de tufişuri. Saint-Priac înţelesese 
foarte bine că era sortit să primească vreun atac perfid cu 
spadele, sau vreo salvă de arhebuze, destinate Cardinalului 
El încălecase şi se îmbrăcase cu marc greutate pofta 
nesăbuită pe care o simţea de a-şi înfige pintenii în „, c ilii, 
ca să nu mai vadă. Din dosul fiecărui copac, fiecărui tufiş, 


el/. Idurile Mânăstirii, era alb ca varul şi trebui să 
se'âncleşteze de la ca 

De ce era salvat? Din dosul zidurilor mânăstirii, din fundul 
unui 

Saint-Priac făcu un ocol uşor şi trecu pe lângă ei. Ei se 
ridicarâţi se 

Şi părând că nici nu-i văzuse îşi continuă drumul spre casa 
lui Chalais. Saint-Priac voia să se bată şi să-şi rişte pielea, 
dar nu voia să a cărei ţinută o port Dar la urma urmei, dacă 
pot face în aşa fel ca să profitul pe deasupra. Acest 
Chalaiftrebuie să fi ascuns înăuntru doi trei Şi fiindcă Saint- 
Priac ştia să calculeze, se hotărâse să opună 

SaintPriac erau gata să alerge acolo şi în fine, în sala de la 
parter, se în dimineaţa aceea ea primise un călăreț trimis 
de Ducesa de Chevreuse. Şi cavalerul îi spusese: „Am primit 
ieri o depeşă de la secretarul său; are să vină şi va fi 
singur”. La ora zece, Annais intră în casa singuratică 
cocoţată pe o înălţime care domina mânăstirea. Aici se 
instală în sala cea mare. La dreapta şi la stânga se aflau 
două uşi mari, pe care ea le deschise pe rând; amândouă 
dădeau în câte o odăiţă şi nu se afla nimeni în ele. 

Asigurându-se că era singură, ea îşi scoase spadă, o 
încercă îndoind-o în mâini şi o aşeză pe masă. Era palidă; 
ochii ei negri îi reflectau hotărârea neclintită (tm) Costumul 
de cavaler pe care îl îmbră case, îi lăsa toată libertatea 
mişcărilor pentru luptă, şi în picioare, în pragul uşii, 
luminată în plin de soarele cald de primăvară, cu silueta ei 
fină şi mândră ea aştepta bătălia, cu privirile aţintite asupra 
intensei regiuni pustii şi mlăştinoase. Un moment, o 
tresărire o zgudui. Richelieu venea la pas. 

— Uite-lIL. 

Dar nu era Richelieu. Era numai costumul lui. Şi în 
costumul acela, Saint-Priac! 

Câteva minute Annais rămase să-l contemple pe cel care 
venea la ea, o mică imagine pierdută în radiaţiile soarelui, 
în partea de jos a câmpiei; după un timp distinse şi detalii: 


calul negru, catifea violetă şi manta roşie a călăreţului. 
Privirea ei părea că vrea să-l atragă de acum înainte, nimic 
nu-l mai putea împiedica pe Richelieu să ajungă până la ea. 
Ciocnirea era inevitabilă Ea intră din nou în salon şi 
deschizând uşile din dreapta şi din stânga, ea se asigură că 
odăile de alături erau goale. Şi luându-şi iar spada se jucă 
cu ea, apoi o privi un minut cu o ciudată privire fixă şi o 
puse la loc pe masă Ea îşi încrucişă braţele şi aşteptă 

Buzele îi erau întredeschise; pieptul i se ridica în 
tremurături scurte; aspiră răzbunarea şi inima îi bătea 
chemarea morţii. 

— Să-l ucid, murmură ea, sau să fiu ucisă de el. Dacă eu 
voi cada, Trencavel are să vină şi va continuă el lupta, tot cu 
spada asta- (Ea se înfioră) Va veni oare? 

— Unde o fi acum? 

— De ce oi fi având eu încredere în el când totul îl 
învinuieşte de a fi spionul Cardinalului? 

— Va veni oare? 

— Oh! Dar de ce o fi venind Richelieu aşa de devreme? 

— Când Trencavel nici nu e aici? 

O îndoială teribilă se abătu asupra ei. În acelaşi moment, 
ea auzi paşii calului, apoi cum cavalerul descăleca zgomotos 
şi îşi lega animalul Ea îşi lăsă capul în piept 

— Iată-l! Richelieu a şi venit! Dar de ce aşa de vreme? - 

Ia palpita. Intrarea luminată de soare, fu întunecată de o 
umbră. Annais puse încetişor mâna pe mânerul spadei ce se 
afla pe masă şi îşi ridică ochii. Şi ochii ei frumoşi se dilatară 
într-un fel de spaimă groaznică şi ceva ca un strigăt slab i 
se stinse pe buzele-i albite: Saint-Priac. 

Spaima era în ea şi nu venea nici din uimire şi nici din 
frică. Venea de la gândul înfiorător: Richelieu a fost 
prevenit! Prevenit de Trencavel! 

Saint-Priac încremenise. De la primă privire, el 
recunoscuse pe Annais, în acel tânăr cavaler ce stă în 
picioare lângă masă, cu mâna pe o spadă goală. Îl 
împietrise uimirea şi îngrijorarea de ceea ce putea să fie 


dedesuptul acestei întâlniriCardinalul îl trimesese la Chalais 
şi acolo o găsise pe Annais de Lespars. De ce? Ce voise 
Richelieu? Dar aproape imediat pasiunea începu să 
vorbească în el cu o voce autoritară ce acoperea pe toate 
celelalte. Saint-Priac scrâşni: 

— Drace! Orice ar fi vrut Eminenţa Sa, eu am să fac să se 
întoarcă asta în profitul meu! Fiindcă e aici, am s-o iau 
pentru mine, pentru mine singur! 

Cu un şuierat strident, el sfâşie tăcerea întinsă a 
mlaştinilor. Ascunşi acolo pentru a-l apăra, cei zece tâlhari 
angajaţi aveau să-i servească pentru alt lucru. Asta era 
totul! Şi după aceea, intră 

Annais, cu spada în mină, se îndreptă spre uşa din 
dreapta, pe care o deschisese cu o clipă mai înainte; de 
data aceasta ea nu se mai deschise! Şi pe cea din dreapta, o 
găsi la fel, încuiată! În cele două camere, goale cu un minut 
mai înainte, acum se aflau oameni. Intenţia de a o prinde în 
cursă, era evidentă 

Părăsind intrarea, Saint-Priac se aşeză între Annais şi 
scară din fund care i-ar fi oferit posibilitatea de a se retrage 
în partea de sus a casei. Ea aruncă în jurul ei o privire 
sălbatică, de antilopă prinsă în cursă Uşa cea mare de la 
intrare era deschisă, iar Saint-Priac, la picioarele scării, 
rânja. În timp ce ea şe repezi cu iuţeală spre dreptunghiul 
de lumină aurie al uşii, auzi galopul grăbit al mai multor cai 
şi dintr-o dată, cei zece tâlhari plătiţi, ai lui Saint-Priac, 
apărură cu pumnalele în mină, urlând: 

— Pe ei! Pe ei! Săriţi! La moarte! Ucideţi! Pe cine să 
ucidem? - 

— Afară de aici caraghioşilor! Comandă Saint-Priac. Păziţi 
intrarea şi aşteptaţi să vă chem! 

Annais, cu un gest de dispreţ îşi vâri spada în teacă şi cu 
un râs amarnic grăi: 

— Trencavel a organizat de minune cursa asta. 

Saint-Priac nu înţelesese, dar se apropie de ea şi-i 
răspunse cu o voce tremurătoare: 


— Cu spada aceea în mină, eraţi superbă. Niciodată nu v- 
am văzut aşa de strălucitoare. Pe cine credeaţi că-l veţi găsi 
aici? Pe cine speraţi să-l ucideţi? 

Ea îşi întinse mâna şi atinse mantia roşie cu vârful 
degetului: 

— Pentru ce te-ai îmbrăcat cu hainele Cardinalului de 
Richelieu? Stăpânul duimitale îţi face prea multă cinste. 

EI se cutremură, smulse de pe umeri pelerina pe care o 
aruncă într-un colţ şi spuse: 

— Pe el vroiaţi să-l ucideţi, nu-i aşa? Voiaţi să vă bateţi în 
duel cu Richelieu! Oh! Ce frumoasă sunteţi! Ei bine, iată 
pieptul meu. Dacă vă trebuie o spadă de care să v-o ciocniţi 
pe a Dumneavoastră, iat-o pe a mea! 

Ea îl dezaprobă cu dispreţ. 

— E foarte adevărat! Rosti el într-un şuierat arzător. Mă 
dispreţuiţi prea mult pentru aşa ceva. Eu sunt mai prejos şi 
decât ură Dumneavoastră. Cine sunt eu? 

Gâfâia. Mustaţa lui roşcată se zbârlise. 

— Eu sunt omul care vă iubeşte. Nimeni nu are să vă 
iubească vreodată ca mine. 

— Haide, spuse ea cu răceală, fă-ţi odată datoria: 
Cardinalul aşteaptă să-i dai raportul. 

Saint-Priac, sub lovitură ca de bici ce o primise, rămase o 
clipă amuţit de disperare. Apoi furia lui ajunse la maximum. 
Sfidarea liniştită a lui Annais îi devenise singurul lucru pe 
lume pe care nu-l putea suporta Şi într-un ultim efort de 
dragoste, el îşi uşură ura: 

— Am să vă forţez eu să mă urâţi, bâlbâi el. 

Ea clătină din cap cu un calm teribil. 

— Oh! Mugi el. Am să vă forţez eu să scoateţi spada aia pe 
care o purtaţi şi să o ridicaţi spre mine! Vreau să-mi vedeţi 
culoarea acestui sânge, care arde de dragoste pentru 
Dumneavoastră bucăţile pe jos/ 

Saint-Priac îşi acoperi faţa cu palmele crispate. Un suspin i 
se 11 iccă în gâtlej. Apoi se îndreptă, spumegând. Ochii lui 
aruncau lumini 


— Ba ai să mă urăşti, mugi Saint-Priac. Şi asta are să fie 
bucuria El se opri, gâffând, poate ezitând. Ea. Tresări cu 
putere şi strigă: 

Şi atunci, îngrozitorul secret se ridică din fundul acestui 
suflet tulburat 

— A venit la Angers un om., un om trimis de Cardinal El 
mi-a spus 

— Dar eu am adus-o la îndeplinire. Eu i-am dat otrava. Eu 
am ucis-o pe mama dumitale. Ah! Tună el îndreptându-se, 
prichindelul acela n-ar 

P - Ruptă! Urlă Saint-Priac. Şi de altfel acum e prea 
târziu! Acum 


(e urăsc, cu toată ura pe care mi-o porţi dumneata. Nici-o 
mască. Nici-o dragoste. Acum eu sunt stăpân aici. Acum eşti 
a mea. Hei! Băieți! Veniţi într-o clipită sala fu invadată de 
cei zece tâlhari. Annais era ca moartă. În mod vag simţi că 
era târâtă afară şi-l auzi pe Saint-Priac aruncând ordine cu 
un ton scurt. Şi deodată se văzu pe un cal în mijlocul unor 
oameni. Saint-Priac se aşeză în capul trupei şi strigă - 
Urmaţi-mă! 

Banda porni spre Nord, trasând un mare semicerc în jurul 
Parisului. Era tocmai momentul când Trencavel ieşea pe 
poarta Montmartre. 

Trei ore mai târziu, Saint-Priac îl părăsea pe Contele de 
Chalais. Apoi, în goană mare, şosea în Piaţa Regală şi îşi 
făcea imediat intrarea în cabinetul Cardinalului, care îl 
privea cu uimire. Brigandul înţelese şi surâse: 

— Nici o zgârietură pe costumul Dumneavoastră, 
Monseniore. Nici cea mai mică lovitură a soartei. Mă întorc 
cât se poate de simplu, onorat de saluturile unei mulţimi de 
oameni, care m-au luat drept Eminenţa Voastră 

Cardinalul privi atent spre faţa aceea lividă, ale cărei 
trăsături păreau înăsprite şi se gândi: „S-a întâmplat ceva. 
De ce?” 

— Contele de Chalais? Întrebă el. 


— M-a primit foarte galant Era singur, Monseniore, 
absolut singur şi mi-a explicat că ar fi avut onoarea să-l 
servească el însuşi pe Eminenţa Voastră banchetul era gata 
pregătit. 

— Oh! Se gândi Richelieu pălind. Otravă? Da! Trebuia să 
mă fi gândit la asta. 

Dar ca şi cum ar fi ghicit acest gând, Saint-Priac continuă 
liniştit 

— Mă simt forţat să mărturisesc Eminenţei Voastre, că mi- 
era tare foame. Domnul Conte a insistat aşa de frumosPe 
scurt, ne-am aşezat amândoi la masă şi am devorat tot ce a 
fost pregătit pentru Dumneavoastră şi am epuizat până la 
ultima butelie de vin, cinstind în sănătatea Voastră 

La un gest al Cardinalului, Saint-Priac se retrase. El 
gândea: 

Acum e a mea. Numaia mea Eu am cucerit-o, eu o 
păstrez! 

S-a întâmplat ceva, îşi spunea Richelieu, ceva care trebuie 
totuşi s-o aflu! 

Trencavel luase vesel un trap destins, cu ochii aţintiţi acolo 
sus, pe eleganta construcţie de cărămizi, garnisită pe 
margini cu piatră albă Când ajunse lângă zidul mânăstirii se 
opri scurt şi se ridică în scări. În depărtare, în direcţia 
Mânăstirii Temple, un nor de praf gonea, ras cu pământu! 
Trencavel, nemişcat, simţi o îngrijorare năpădindu-i în stil 
let, fără să-şi poată explica de unde îi venea. El privi 
înflăcărat norul 4lc praf ce se depărta şi murmură: 

— Ce o fi asta? 


(bloana de praf roşiatic, luminată de soare, scădea repede. 


lovitură în inimă. 1 >ai clătinând din cap, el porni din nou la 
drum. În curând descăleca în fala ronaeului. Uşa era larg 
deschisă. De ce? Cu buzele strânse, el intră înăuntru. Fotul 
era calm, liniştit, în ordine. El surise vesel: Bun. Am sosit 
primul. 


În acest moment, toate porţile Parisului se închideau, în 
afară de cele două lăsate deschise, ca nişte curse de 
şoareci. Şi la una şi la cea la lia, se aflau câte douăzeci de 
soldaţi şi un ofiţer. Şi fiecare din ei îşi spunea: 

— Acum poate să vină omul. Totul e gata să-l primească. 

Într-adevăr totul era gata, chiar şi spânzurătoarea. 

CAP XX SECUNDU! MONIARIOL 

TREBUIE CA CITITORU! Să ne permită a ne da înapoi cu 
câteva ore, pentru a urmări trei personaje care joacă un rol 
improtant în această avenură. Primul e Rascasse. Apoi 
Corignan şi după aceea Montariol. 

— În ajun, Rascasse părăsise tavernă, prost dispus, 
mormăind tot felul de înjurături. Vinul bun al cărui strălucit 
admirator era, îl uşurase la început de doi-trei pistoli. După 
aceea zarurile, la barbut, deschiseseră o breşă şi mai mare 
în punga lui. 

— Pe la ora zece seara Rascasse plecă, cu inima plină de 
necaz, cu creierul plin de fumurile vinului, dar cu pungă 
goală. 

EI locuia în strada Saint-Antoine, în apropiere de Palatul 
Saint-Paul adică aproape de Piaţa Regală, unde locuia 
Richelieu. Îşi făcuse şi el pe-acolo, într-o căsuuţă izolată, un 
cuibuleţ: coteţul ogarului Era o cocioabă, în care Rascasse 
locuia singur, fiind burlac. Ideea de a avea o soţie, copii, o 
familie, nu putea să-i dea prin cap acestei fiinţe perfect 
nesociabile. Odată încercase şi el să ia o servitoare, dar se 

Tsritn 

Put săpun cuiva mina în ceafă. 

PuteaPvedea'vreodată pe stăpânul lui fără să îrâie şi să 
simtă irezistibila nevoie de a-şi arăta dinţii. Dealtfel era un 
câine foarte puţin cătelufnu ugea de acolo. Corignan-Întâiul 
în tinereţea lui'âşâperduse o labă şi o ureche, aşa că era un 
animal grotesc; şchiop, de-abia alerga, hidos. Acestedetalii. 
Erau mai mult decât trebuia ca să-şi atragă de la stăpân o 
lovitură de picior, dar unde cu puţină filosofie, viaţa era în 
definitiv suportabilă. 


Şi n-ar fi reuşit niciodată să se scoale aşa de dimineaţă, 
dacă n-ar fi avut lui era dintre cele mai simple el nu-i dădea 
de mâncare lui Corignan-Întâiul, decât o singură dată pe zi, 
la ora şapte dimineaţa. 

Începea să schelălăie, să mârâie; să sară în patul celui ce 
dormea şi în lanisesedecât câţiva bieţi gologani în fundul 
unei cutii de fier, ascunsă < u grijă într-un dulap. 

— Din fericire, se gândea el strâmbându-se în toate 
chipurile, din fericire, o să avem mâine două sute de pistoli 
de împărţit, pentru mâna pe cele două mii de lire, fiindcă eu 
singur am să-l duc pe Trencavel se căţără pe cal şi se 
îndreptă pre Poarta Montmartre. *în paranteză, goală, şf 
era sau cel puţin, aşa părea. Rascasse procedă ca într-un re 
găsi pe acolo, intră în casă, vizită parterul, fluierând, cu un 
are de cclcfmărişi Îi aduse olo m d P Sal. 

Acum suntem nevoiţi să consacrăm câteva rânduri şi lui 
Corignan. Corignan era un om vanitos şi cu o minte destul 
de greoaie. El făcuse câte puţin din toate meseriile de 
derbedeu, înainte da a eşua în Mânăstirea Capucinilor, 
unde fususe cules de pe drumuri. Era unul din acei călugări 
hrăpăreţi, golani, leneşi şi mincinoşi, care forfoteau la 
epoca aceea. Tocmai din cauza acestor vicii, Părintele Josef 
se gândise să facă din el un spion, pe care după aceea i-l 
oferise lui Richelieu. Rasa lui şi mai ales fizionomia lui, cu 
fruntea îngustă şi nasul plin de coşuri, aerul lui de om care 
nu prea înţelege, făceau ca nimeni să nu-l bănuiască şi să 
nu se ferească de el. În schimb, avea o ureche foarte fină. 

Era foarte mândru de antiriul lui, de talia lui gigantică, de 
pumnii lui uriaşi şi de latineasca lui. În plus, mai poseda 
acel fel de isteţime, care este armă defensivă a ţăranului 
şiret” 

Corignan ducea existenţa cea mai independentă, din câte 
i-ar fi fost posibil să viseze. El nu avea nici locuinţă, nici 
câine, nici cal. Dar asta nu însemna că nu avea nici un 
domiciliu. El locuia de fapt la Mânăstirea Capucinilor, de 
care avea o adevărată oroare de altfel, fiindcă de câte ori 


nimerea acolo, era condus în general, direct la în pace, un 
fel de celulă, de care avea pe drept motiv, o frică teribilă. 

Cât despre mânia pe care o avea Părintele Josef să-l 
încarcereze de îndată ce îl vedea sosind, ea se explică prin 
două motive: trebuia să dea exemplu celorlalţi călugări şi 
apoi, mai ales trebuia să-l ţină pe Corignan atunci când 
puneau mâna pe el, pentru a-i putea da drumul la timp, pe 
vreo urmă. 

În afara mânăstirii, Corignan mai avea vreo sută de 
locuinţe, în care era sigur de a fi bine primit, fiindcă avea 
întotdeauna punga bine garnisită. Eminenţa Sa era foarte 
generoasă. Părintele Josef, el însuşi când era nevoie nu 
ezita să-şi deschidă punga 

Astfel era Corignan: un naiv cinic, a cărui existenţă se 
desfăşura între haimanalâc şi temniţa. 

i * 

Am văzut că Rascasse, mult mai prudent, mult mai stăpân 
pe sine, părăsise tavrena pe la ora zece seara. Corignan 
rămase acolo toată noaptea, după ce convinsese o 
servitoare de necesitatea ce se prezenta pentru ea, de ai se 
spovedi lui; convingere pe care o căpătă de îndată ce 
azvârli o privire în punga lui Corignan. A doua zi de 
dimineaţă, adică în ziua în care Trencavel trebuia să fie 
arestat, el se deşteptă cu capul greu şi întrebă întâi ce oră 
din zi era 

— Nouă, i se răspunse. 

— Doamne Dumnezeule! Mugi Corignan sărind în sus. 

Corignan se repezi, alergă într-un suflet la mânăstire, 
puse o şa pe un măgar, îşi încinse o spadă solidă pe sub 
anţeriu, încălecă şi porni icpede spre Poarta Saint-Denis. Şi 
aci postul era întărit Şi aci ofiţerul ştia că era vorba de 
arestarea unui conspirator, un criminal de Stat, un anume 
Trencavel. În sfârşit şi aci acel demn militar făcu o 
strâmbătură, când văzu ordinul ce-l făcea subordonatul 
acelui călugăr. Însă, neavând nici o posibilitate de a se 


împotrivi unei dispoziţii venită din partea I iminenţei Sale, 
ofiţerul mormăi: 

— Bine, jupâne popă, o să fii ascultat aşadar. Până atunci 
şterge-o din faţa mea. 

Corignan nici nu mai aşteptase această invitaţie, ci o şi 
luase la trap, inspectând ămprejurimile cu o privire 
bănuitoare, înspăimântat la gândul că Rascasse avusese 
poate şi el aceeaşi idee şi că vă trebui să împartă cu el cele 
două sute de pistoli ai Cardinalului în sfârşit, ajungând cam 
pe la ora zece la capătul drumului, el îşi legă măgarul în 
spatele unei şuri, intră şi constată cu satisfacţie că era 
singur în toată casa. 

— Lăudat fie Domnul, pistolii vor fi ai mei. Să vedem! 
Acum trebuie să luăm o poziţie din care să vedem totul şi să 
nu putem fi văzuţi. 

El se îndreptă spre uşa din dreapta a salonului şi o găsi 
închisă. Rascasse era acolo! Atunci se duse la uşa din 
stânga, care era deschisă. Intrând în cameră, înaintă câţiva 
paşi în semi-întuneric obloanele fiind închise, când (tm) 
deodată auzi uşa pe care o lăsase deschisă, închizându-se 
cu zgomot El se întoarse şi rămase trăsnit de uimire, când 
se găsi nas în nas cu un om pe care îl recunoscu 
numaidecât: 

— Sfinte Dumnezeule! Secundul lui Trencavel. 

— Aha! Spuse Montariol Călugărul Corignan! Ei! Bonjour 
cuviosule capucin! 

Rascasse fusese matinal, dar Montariol şi mai matinal 
decât el. Trencavel îi povestise lui şi lui Mauluys, ciudatele 
întâlniri pe care le avusese în palatul de Guise şi 
promisiunea pe care i-o făcuse lui Annais. 

— Aşa! Spuse flegmatic Mauluys, e vorba să-l ucidă pe 
Cardinalul de Richelieu? 

Montariol, pălise insă, în timp ce Trencavel era 
înfierbântat. Contele de Mauluys, continuase cu răceală: 

— Domnul de Chalais speră ca Monseniorul Cardinal să 
vină la conacul lui de la Saint-Lazare. Acolo, în loc de 


Chalais, Cardinalul o s-o găsească pe domnişoara de 
Lespars, care îi va propune să-şi măsoare puterile cu spada 
în mână- 

— Drace, minunată fată! Mormăise Montario. 

— Şi tu, continuase Contele, tu o să fii acolo numai pentru 
a-i demonstra că nu eşti în slujba lui. Şi dacă Domnişoara de 
Lespars va cădea, vei continua lupta, nu-i aşa? 

— Da, aprobase Trencavel cu dinţii strânşi, cu capul 
înfierbântat 

— Ei bine, vrei să-ţi spun eu ce cred? N-o să se întâmple 
nimic din toate astea. Cardinalul n-o să vină. În locul lui 
Richelieu, o să găseşti câteva bande de zbiri, care o să te 
târască la Bastilia- 

— Mii de tunete! Răcni Montariol. 

— Şi de acolo, la eşafod, continuase Mauluys. De ce te 
amesteci în treaba asta? - 

— Mă amestec, fiindcă o iubesc! Spuse Trencavel cu vocea 
lui arzătoare. Şi fiindcă yreau s-o cuceresc! Eu mi-am 
angajat în asta viaţa; dacă voi câştiga, îmi câştig fericirea. 
Dacă voi pierde, nu-mi pierd decât viaţa. 

Mauluys, aruncând o privire adâncă spre Trencavel, 
murmurase: 

— Poate că ai dreptate. Totul depinde de ideea pe care şi-o 
face fiecare, despre fericire. Tu ai ideia ta, aşa că. N-ai 
decât să ţi-o urmezi până la capăt. 

— Dar asta nu-i totul Mauluys şi tu Secund. Discuţia pe 
care am avut-o eu cu ea, trebuie să rămână un secret. 

— Dacă ve-ţi veni şi voi acolo, ca să mă ajutaţi, mă ve-ţi 
dezonora în ochii lui Annais. Îmi daţi cuvântul vostru, că n-o 
să vă văd peaqgolo, la conacul lui Chalais? 

— Cum vrei! Spuseră ceilalţi doi. 

Atâta fusese de ajuns, fiindcă Trencavel ştia că Mauluys şi 
Montariol ar fi consimţit să moară, mai curând, decât să-şi 
calce cuvântul odată dat. Însă de îndată ce ei găsiră prilejul 
să schimbe două cuvinte pe şoptite, Mauluys spusese: 


— Pe la prânz, o să fim prin preajma Mânăstirii Saint- 
Lazare. 

— Şi eu, spuse Montariol, o să fiu chiar în conac. Totul e ca 
să nu mă vadă el, aşa cum mi-am dat cuvântul. 

Din cauza aceasta, Montariol ieşise din Paris, chiar în 
momentul când se închideau porţile. Din cauza aceasta, el 
ajunsese cu mult înainte, în casa singuratică, căreia fără 
nici o clipă de ezitare el îi spărsese uşa 

— Domnul Montariol] bâlbăi el. 

Măsura eu teribilul Secund i s-ar fi păriit fără sens. 
Montariol era să aibă masă între d şi Secund în aceeaşi clip 
masa împinsă cu putere apucă de gât-!! 

Era şi timpul, că'ci vârful spadef îi ajunsese la gât şi o 
picătură purpurie îi înroură gulerul. Braţul Secundului 
recăzu. 


(rierei sale. 

— De unde o ştii? 

„Oare nu cumva Annais a? Da, da, dracel. Ea crede că 
Cardinalul e bine informat (Asta e! Oh! Asta e infamie) Vă 
luptaţi împotriva cuiva mult mai puternic decât voi. V-o spun 

eu, osăvă 

— Vorbeşte atunci! * gP 

— E bine! Cardinalul este informat că Trencavel o să se 
întoarcă în Paris prin Poarta Saint-Denis. (Montariol tresări. 
Asta coincidea cu cele 

Saint-Denis, unde este pândit. Să intre în oraş prin Poarta 
Montmartre! ' Prin Poarta Montmartre, mă auziţi? Şi 
atunci, va fi salvat. 

Montariol îşi puse spada la ioc, în teacă, aruncă o privire în 
jurul sigură. Vreu să-l văd pe Trencavel' trecând prin 
poarta oraşului. O să-mi 

— Trencavel o să treacă prin Poarta Montmartre, pe la 
Poarta mea! 

Secund; dublă captură din care imbecilul de Corignan nu 
va avea nici-o fărâmiţa. Ce o să spună Cardinalul? Ah, aş 


vrea să fiu. 

Uumaidecât în cameră. Secundul închise imediat uşa în 
urma lui şi la zgomotul făcut, noul venit se întoarse speriat. 
Era Corignan. 

— Ah! Bună ziua! Bună ziua Cuviioşia ta, spuse Montariol. 
Ai venit în timp pentru a-mi da binecuvântarea dumitale! 

Corignan, revenindu-şi din sperietură, făcu pe curajosul şi 
ridică două degete: 

— Îngenunchează frate! Îngenunchează pentru a primi 
bine cuvântarea pe care ai venit s-o cauţi aici! 

Aproape în aceeaşi clipă el îşi desfăcu antiriul şi scoțând 
spada cu o mişcare furioasă continuă: 

— Na! Păgânule! Uite binecuvântarea mea! 

Şi se repezi spre el. Dar avea de-a face cu un adversar 
prea tare. La Ici tic repede ca şi el, Montariol îşi scoase 
spadă. Cele două oţeluri se ciocniră. Corignan nu era viteaz 
decât atunci când nu-şi dădea seama de |km icol, însă era 
un spadasin de temut Montariol da înapoi şi murmură 
giliind: 

— Ei blestemăţie! Ăsta vrea să mă omoare! Ăsta nu-i 
călugăr, e un spadasin! 

— Călugăr! Spunea Corignan dând lovitură după lovitură. 
Dar călugăr al bisericii luptătoare! 

Secundul fu rezemat de perete, lângă fereastră Corignan 
fandă odată adânc, răstindu-se: 

— "Ţine sceleratule! Cu aceste trei degete în chip de 
binecuvântare în burtă, o să fii sigur în clipa când călugărul 
fanda, repezindu-şi spada într-un elan furios drept spre 
burta adversarului, armă îi zbură din mâna Din cauza 
clanului ce şi-l făcuse, Corignan căzu în genunchi şi în 
aceeaşi secundă îl văzu pe Montariol aplecându-se 
deaspura lui, scrâşnind: 

— Aşa, popă scârbos, credeai că poţi să-l tragi în frigare 
aşa de nimplu pe un Secund al Academiei Trencavel? 
Ridică-te şi să-mi spui sincer tot ce ştii, căci altfel, astăzi o 
să fie ultima zi când vei mai fi privit o fată de om cinstit 


Corignan rămăsese trăsnit de uimire văzând că lovitura îi 
dăduse greşEl se ridică tremurând; acum, vedea foarte clar 
pericolul în care ne afla şi-şi dădea seama că risca foarte 
mult să fie străpuns de spada turbatului acela. 

— Vorbeşte fără ocoluri şi fără latină, reluă secundul. Ai 
venit aici 

Ca să-l spionezi pe Trencavel? Cum aveai intenţia să-l 
arestezi? 

— Prin gărzile de la una din Porţile Parisului, pe unde are 
să treacş în curând. 

— Poarta Saint-Denis, hai? 

— Ba nu, făcu repede călugărul, la Poarta Montmartre! Vă 
jur că nobilul Trencavel poate să intre cu toată siguranţa 
prin Poarta Saint-Denis. 

— Aha! Făcu Montariol gânditor. Ei bine, vom vedea noi 
dacă ai spus adevărul, pungaş de popă şi ne vom întoarce în 
Paris prin Poarta Saint-Denis şi tu o să mergi cu noi. Aşa că, 
dacă cumva o să încerci să fugi până atunci, să te fereşti de 
binecuvântarea mea! 

Montariol îl lăsă pe Corignan complet zăpăcit de 
încăierare şi tremurând de întorsătura pe care o luaseră 
lucrurile. 

— Ei trăsnaie! Dar ştii că merge bine! Se gândea el. O să-i 
întovărăşim pe amândoi caraghioşii ăştia până la Poarta 
SaintDenis, pe care o comand eu. Acolo o să pun să-i 
aresteze şi o să-i arunc la picioarele Monseniorului, care o 
să mă acopere atunci de aur şi mârlanul de Rascasse n-o să 
primească nici cea mai mică băncuţă! 

În timpul acesta Montariol se instalase la pândă în capul 
scării ce dădea în sala cea mare. De acolo, el putea să 
supravegheze ce se petrecea jos. El se gândea: 

— Rascasse spune că s-a pregătit cursa la Poarta Saint- 
Denis. Corignan spune că Poarta Montmartre trebuie să-i 
servească de capcană lui Trencavel, cel mai mare maestru 
de scrimă, însă cel mai nebun dintre toţi îndrăgostiţii din 


lume. Amândoi mintdacă nu cumva amândoi au dreptate! 
Ce-i de făcut? 

În momentul acela, mânaţi de acelaşi sentiment de teamă 
şi de curiozitate, Rascasse şi Corignan, fără zgomot, 
crăpaseră puţin uşile şi aruncau câte o privire furişă în sala 
cea mare. În partea cealaltă a sălii, în semiîntuneric, 
Corignan zări mutra îngrijorată a lui Rascasse şi închise 
repede uşa. Rascasse întrezărise şi el faţa pe care o 
detesta, a lui Corignan, şi se retrase cu iuţeală. 

— M-o fi văzut? Dar Montariol, l-o fi văzut şi pe el? Se 
întreba Rascasse. Ah! Popă blestemat. Vrei să-mi furi partea 
mea de câştig?! Aşteaptă tu puţin! 

— Tâlharul de Rascasse e aici! Îşi spunea Corignan. Ah! 
Mizerabile oi fi vrând să iei pentru ţine singur tot beneficiul, 
nu? Lasă imbecilule! Montariol a crezut tot ce i-am spus. 

Aproape imediat sosi şi Annais, apoi Saint-Priac. Şi 
însfârşit, exact la prânz, îşi făcu şi Trencavel apariţia. 
Montariol asistase la toată Hcena dramatică ce avusese loc 
în salon, fără ca părerea lui despre Annais să se fi schimbat 
întru nimic. Când văzu că Saint-Priac pusese mâna pe 
Annais şi o răpise, el se mulţumi să murmure cu furie: 

— Hm! Amândoi sunt demni unul de altul. N-au decât să se 
mănânce între ei, că asta ne va scăpa pe noi de grijă. 

Trencave, intrând în sala cea mare, se oprise în faţa celor 
două Irânturi ale spadei lui Annais. Şi aceeaşi surdă 
nelinişte care îl cuprinsese atunci când zărise norul roşiatic 
de praf care dispărea în direcţia Mânăstirii Temple, i se 
urcă din nou în creieri, în valuri aprinse: 

— Aici s-au bătut în duelDar cine? 

— Ce înseamnă asta? 

— Cine” > [i venit aici? 

— De abia acum e prânzulCardinalul trebuia să fie aici şi 
ea trebuia să fie aici. Pentru ce am venit numai eu singur la 
întâlnire? 

În clipa aceea o spadă căzu dintr-odată, cu mare zgomot, 
la picioarele lui. 'Trencavel tresări şi ridicându-şi capul, îl 


văzu pe Montariol. Maestrul de scrimă se îndreptă şi luă o 
înfăţişare glacială. Secundul cobori încet, scara, pălind, din 
treaptă în treaptă mai tare. Când ajunse lângă Trencavel, 
acesta îl privi aspru: 

— Un Secund care îşi calcă cuvântul dat făcu el cu o voce 
surdă. 

— Maestre, spuşe Montariol, pentru asta v-am oferit spada 
mea. 

— Domnule, reluă TrencavelLEra să spună: 
„Dumneavoastră nu mai faceţi parte de aici înainte din 
Academia mea.” 

Aceste cuvinte el nu le mai pronunţă, însă Montariol le citi 
în ochii lui Trencavel. El întinse mâna pentru a le opri 
înainte de a deveni irevocabile şi alb ca varul spuse, foarte 
blând: 

— Maestre, dacă mă vei goni din Academie, o să mă întorc 
înapoi chiar fără voia dumitale, în ziua în care va trebui să- 
mi dau viaţa pentru a o salva din nou pe a dumitale. 

Acestea fură spuse cu atâta demnitate, cu atâta umanitate, 
încât un fior îl cutremură pe maestrul de scrimă. Montariol 
îşi încrucişase braţele, aşteptând să audă hotărârea lui 
Trencavel. Maestrul îşi desprinse spada şi spuse cu un aer, 
ca şi când ar fi continuat cele spuse mai înainte. 

— Domnule, un Secund al Academiei mele, nu-şi predă 
spada nimănui, nici chiar Regelui şi nici chiar mie! Iat-o în 
schimb pe a mea! Secund, îmbrăţişează-mă! 

Montariol primi cutremurându-se îmbrăţişarea maestrului 
său şi cu un gest de mândrie, puse în teaca lui, spada lui 
Trencavel. Maestrul de scrimă ridică apoi pe a Secundului 
său şi o puse în locul celei pe care o oferise lui Montariol: 

— Să nu mai fie vorba niciodată de asta, reluă Trencavel. 
Acum să vedem: ea nu a venit încă? 

— Ea nici nu o să mai vină, spuse Montario. 

Trencavel primi această ca o lovitură puternică în inimă. El 
făcu de două ori înconjurul sălii, cu capul plecat în piept, 
apoi se opri în faţa secundului. 


— Nici el nu o să vină, răspunse Montariol cu acel ton 
straniu. 

Trencavel păli. Avea convingerea că dacă l-ar întreba pe 

Montariol, avea să afle lucruri care i-ar sfărâma inima Dar 
ce? Ce era? El se simţi îngrozit tiumai la gândul că voia s-o 
ştie, şi că avea s-o ştie! 

— Să plecăm! Spuse el cu un ton scurt 

— Nu, spuse Montario. 

Trencavel îl privi cu acea privire sfidătoare, pe care o ai în 
faţa unui aducător de veşti proaste. 

— Uite ce e, maestre, reluă dintr-odată Montario! Eu am 
venit aici de azi dimineaţă. O să-ţi spun tot ce s-a petrecut, 
ţi-o jur, însă nu aici- 

— Ei bine, atunci să plecăm. 

— Nu încă. (Montariol arătă pe rând qele doiiă uşi din 
dreapta şi din stânga salonului) Ştii cine se află aici? 

— Rascasse! Şi ştii cine e dincolo? 

— Corignan! 

— Rascasse! Corignan! Mârâi înăbuşit Trencavel şi păli. 
Acelaşi gând îngrozitor care stăbătuse prin mintea lui 
Montariol, îi apăru şi lui, într-o lumină orbitoare: Numai 
Annais singură ştia că o să vin azi la prânz, aici. Cine l-a 
prevenit pe Cardinal? Oh? Dar cine oare? - 

Însă lumina aceasta i se stinse aproape în aceeaşi clipă şi 
gândul înfiorător se risipi în întunericul din care se născuse. 
Cardinalul fusese prevenit, acestea erau faptele. De restul 
nici nu mai voia să se intereseze. Şi atunci un fel de bucurie 
chiar, se cobori în el: Annais prevenită cu întârziere că 
Richelieu trimisese spioni la conacul Saint-Lazare, nu mai 
venise. Montariol spusese: ea nu o să vină! 

Atunci suspină şi surâse: 

— Dar ce fac aici derbedeii ăştia? Reluă e. 

— Aşteaptă arestarea dumitale. Cursa e gata organizată. 
Se ştie deja i'A t rebuie să te întorci la Paris fie prin Poarta 
Montmartre, fie prin Poarta Saint-Denis. l-am spovedit eu 
pe caraghioşi numai că nu am putut ghici clacă Richelieu, 


neîncrezându-se în spionii lui, i-a trimis separat, sau 
amândoi s-au înţeles între ei să mă mintă Uite cum stă 
socoteala: după Rascasse trebuie-să fii prins în cursă la 
Poarta Saint-Denis. Şi după (orignan, capcană a fost 
organizată la Poarta Montmartre. 

— Asta ar însemna că, după Rascasse Poarta Montmartre 
e liberă pentru mine şi după Corignan,. Numai Poarta 
Saint-Denis e fără pericol? 

— Da Şi e foarte clar că şi una şi cealaltă sunt gata 
pregătite ca să te prindă când vei trece pe acolo. 

— Exact, Secund. Mai mult decât asta, adineauri, când am 
ieşit, am auzit vorbindu-se că toate porţile Parisului au fost 
închise, afară de două Acum cred şi eu că Mauluys a avut 
dreptate şi că o să-mi las pielea în aventura asta Cardinalul 
este un jucător teribil. Ei! Mai ştim noi nişte locuşoare de 
trecere, pe care el nici nu le cunoşte! 

Montariol ridică repede capul. Situaţia îi apărea, aşa şi 
cum era, înfricoşătoare. În jurul lui Trencavel ochiurile de 
lat se strângeau, ieşirile se închideau” în curând nu avea să 
mai rămână decât una: aceea care conducea la eşafod. 

CAP XXI 

T 

DUBLA ARESTARE A LUI TRENCAVEL 

AVEA DREPTATE, spuse Trencavel. Înainte de a ieşi de 
aici, la amândoi la un loc, le-am mai iertat de două - trei ori 
că se ţin scai de capul meu. Ar părea că eu aş fi destinat să. 
Ce zici Secund? 

— Bun. Pectre-liei tu? ** * & 

— Ei bine, tu du-te la stânga şi eu la dreapta şi să-i 
aducem aici. E loc destul. Amândoi au spade şi noi la fel. 
Două bătăi din picior şi în în momentul când Montariol 
ajungea la uşa din stânga, în spatele 

— Care e aici? Întreabă el Într-un suflet. 

1 rostea, Trencavel - fără altă explicaţie - începu să 
vorbească, destul de o să mă întorc la Paris, intrând prin 


Poarta Saint-Denis, fiindcă aceasta „„să mă deghizez în 
Rascaie, îmbrăcându-mă cu hinele lui! 

— Unu! Făcu Trencavel. Lovitură de spadă, de care eU 
binevoit să se lase ucis. Ei bine ikidcă gluga bietului călugăr 
Corignan, azi decedat? În timpul acesta tu o să irvei prin 
Poarta Saint-Denis. Haide, repede, la treabă' Adu-mi 
antiriul de pe cadavru. 

— O să înţelegi tu, ceva mai târziu. Pedeapsa pe care le-o 
dau prin asta, mi se pare suficientă şi sper că o să ne 
debaraseze de ei. În orice caz e foarte nostimă. În timpul 
acesta Corignan alerga mâncând pământul spre Poarta 
Saint-Denis, cu figura despicată dintr-o parte în alta, de un 
rânjet de o intensă bucurie. 

— Da, da, bravul meu Trencavel, deghizeză-te tu în 
Rascasse! Ehei! Pe fratele Corignan nu-l prinzi aşa de uşor 
cu o viclenie aşa de grosolană. 

— Hm! Şi bunul Rascasse, care a rămas acolo, spintecat! 
Mare noroc! Ofiţerul! Unde e ofiţerul? Strigă el ajungând la 
Poarta Saint-Denis. 

— Aha! Făcu gornistul, uite-l pe comandantul nostru, popă. 
Ei bine? Ce se aude cu musiu Irencavel? 

— O să sosească peste câteva minute, spuse grăbit 
Corignan. Atenţie! E deghizat. E călare pe un căluţ de 
culoare porumbacă, îmbrăcat cu un pieptar din piele de 
bizon şi o pălărie de culoare liliachie. O să pretindă că-l 
cheamă Rascasse (tm) Să nu-l ascultați şi să-i puneţi mâna 
în gât. Dacă n-o să fiu aici, îl ve-ţi duce la Cardinal fără a 
mai pierde o clipă. 

În timpul acesta, Rascasse ajungea cu sufletul la gură la 
Poarta Montmartre şi-i dădea ordin ofițerului: 

— Omul nostru o să sosească aici dintr-un moment într- 
altul. O să fie îmbrăcat ca un călugăr capucin şi o să jure că 
se numeşte Corignan. Arestaţi-l în numele Regelui şi duceţi- 
| imediat la palatul Eminenţei Sale. Eei! Adaugă în sinea lui, 
dar ce noroc teribil am avut că am fost în sfârşit scăpat de 
Corignan. Când va fi arestat şi Montariol, înainte de a-l 


duce la spânzurătoare, vreau să-i fac cinste cu o ulcică de 
vin. Dar (tm) de ce să nu încerc eu să-l arestez şi pe ăsta tot 
acum? În timp ce maestrul de scrimă o să fie arestat aici, eu 
o să-i pun pe cei de la Poarta Saint-Denis, să-l aresteze şi pe 
-Secundul lui şi o să-i ofer pe amândoi Eminenţei Sale. 

Deci, după ce reînnoi gărzilor o descriere exactă a lui 
Corignan şi îşi reînnoi ordinele, Rascasse, fierbând de 
entuziasm plin de bucurie frenetică, se repezi spre Poarta 
Saint-Denis de-a lungul şanţului de din afara zidurilor 
Parisului. 

În timpul acesta fratele Corignan dârdâia de nerăbdare şi 
căsca ochii mari în direcţia conacului Saint-Lazare. 
Trencavel, cam întârzie să vină, pentru a fi spânzurat! 

— Ei drăcie! Dar ce-o fi aşteptând? 

Fratele Corignan, apucat de o vagă neliniște, porni înapoi 
pe constă, spre conacul lui Chalais” Dar ajungând în dreptul 
Mânăstririi, îngrijorarea lui se dublă nu se vedea nimic 
venind. La un moment dat, iuspcctând câmpia în spatele lui 
i se păru că recunoaşte din depărtare, spre Poarta 
Montmartre, siluieta lui Trencavel şi a lui Montariol. Atunci, 
I ratele Corignan, îşi trânti un pumn în cap şi strigă 

— A fost o înscenare! (tm) Ah, bou ce sunt! Or să-mi scape! 

Şi Corignan se repezi spre Poarta Montmartre, la care 
ajunse chiar în clipa când cele două siluiete ce le văzuse 
treceau în linişte. 

— Arestaţi-i! Arestaţi-i! Urlă fratele Corignan. Ce? Ce-i? 
Hei! Ce, sunteţi nebuni? 

Un soldat îi oprise măgarul de căpăstru. Doi-trei îl 
apucaseră pe călugăr de picioare şi-l trăgeau jos de pe 
măgar. Într-o clipită, el fu luat 1 H* sus şi târât în camera de 
gardă. 

— Dar eu sunt Corignan! Răcnea călugărul. 

— Ei ăsta e, la naiba! Ţinetţi-l bine! 

— Dar eu aparţin Eminenţei Sale. 

— Bine, bine! O să te conducem chiar la el! 


Şi Rascasse? (tm) Ah! Acolo se petrecu şi mai repede. De- 
abia ajunse, când ofiţerul îl întrebă pe un ton ştrengăresc: 

— Nu cumva din întâmplare, eşti dumneata un oarecare 
Rascasse? 

— Da şi iată ce trebuie să faceţi, din ordinul Eminenţei 
Sale (tm) 

— Hei, băieţi! I-a puneţi mâna pe caraghiosul ăsta! Ele! 
Chiar el! Bietul Rascasse, fu luat de pe cal, rostogolit în 
pumni, legat, i se puse un căluş în gură şi fu aruncat într-un 
cărucior, înainte chiar de a li putut măcar să-şi dea seama 
ce nenorocire i se abătuse pe cap. 

Cei doi spioni fură conduşi, sau mai bine zis, duşi pe sus în 
Piaţa 

Regală, fiecare pe alt drum. 

CAP XXII 

DUBLA ARESTARE A LUI TRENCAVE! (11) 

ÎN VASTU! LUI CABINET. Richelieu se plimba de colo până 
înfundat într-un fotoliu, un om nepăsător părind - în rasa lui 
de 

Eminenţa Cenuşie urmă* * 

— Un dominator, un stăpân, un şef suprem, trebuie să fie 
un artist de teatru genial. Ştiinţa atitudinilor, e un lucru 
foarte important. Philippe 1) c afară se auzea o gălăgie 
înăbuşită, ceva ca nişte strigăte de < în meni cârc se zbat 
Richelieu alergă la fereastră şi văzu un grup dep. Ai/.|, 
care se înghesuiau la intrarea în palat 

— Am pus mâna pe el, spuse întoreându-se. 

— Prinderea lui ne salvează, spuse Părintele Josef, care 
nu-şi putu i năbuşi un suspin de uşurare. 


() să le dau o mie de poli de aur, celor doi bravi. 

— Îi prea mult Prin asta îl vei strica pe Rascasse şi pe 
Corignan la Irl. Care sunt nişte servitori îndemânatic. Dar, 
întrucât Trencavel e pi ms, să ne gândim la scrisoarea 
furată. Trebuie să dăm de ea cu orice 1” ic|. Omul acesta 
trebuie să vorbească. Gândeşte-te, că dacă această ici ibilă 


scrisoare nu va fi distrusă, arsă în faţa mea, voi avea 
întotdeauna impresia că viaţa noastră nu atârnă decât de 
un singur fir. Voi avea tot iimpui impresia că opera noastră 
care e aşa de aproape de a fi ilcsâvirşită. 

— E ameninţată să se prăbuşească în ruine. 

Fii liniştit, spuse Richelieu cu un aer de sălbatică răceală. 
Dacă mi am învăţat complet să tac, cel puţin ştiu să-i fac pe 
alţii să vorbească! 

În antecameră era un zgomot teribil, un fel de murmur 
surd, ca un zgomot de luptă. Apoi izbucniră glasuri 
puternice. Richelieu asculta şi Mirâdca. 

— Hai! Mina! Repede, repede, ofiţer” Poarta SaintDenis” 

— Eminenţei sale că omul. 

— Nici pe teren, nici în Academia lui de scrimă” 

Aceste frânturi de discuţii ajunseră până la urechea 
Părintelui Josef, care se ridică atunci şi spuse: 

— Ele! L-au prins. 

Richelieu se aşeză în dosul mesei lui mari şi cu un suspin 
repetă: 

— L-au prins. 

— Unde îl vei trimite, întrebă Eminenta Cenugşie. La 
Bastilia? 

iz 

— La spânzuătoare! Răspunse Eminenţa Roşie. 

Uşa se deschise. Prin deschizătura ei, se vedea o grămadă 
de pieptare de bivol şi de centuri, curele, o învălmăşală de 
pălării cu pene, un amestec de oameni, care împingeu, 
târau după ei şi în sfârşit aurneau pe covor, un individ care 
se rostogoli până la picioarele Părintelui Josef, în timp ce 
ofiţerul trâmbita 

— lată-l Eminenţa Voastră! Iată-l pe Trencavel! 

Individul se ridică, înăduşit, suflând din greu, salutând, 
bombănind cuvinte sfârtecate, el însuşi sfârtecat, sfâşiat, 
zgâriat, cu nasul sângerând - probabil că se zbătuse rău de 
tot! Şi în sfârşit, el se înfipse pe amândouă picioarele, 
desfăcute, în faţa ofițerului şi-i strigă: 


— Imbecilule. 

— Oh! Pe capul lui (tm) 

— Să taci! Unde e Trencavel? (tm) 

— Trencavel? Ah! Ah! Omul ăsta te înebuneşte Eminenţă! 
El pretinde (tm) 

— 'Tăcere Rascasse! Vorbeşte ofiţer! 

— Rascasse? Bâlbâi ofiţerul îngrozit de uimire. Oh! 
Rascasse (tm) Trencavel (tm) dar (tm) 

— Unde e Trencavel? Repetă Richelieu cu calinul care 
precede furii ce se aglomerează în suflet şi aşteaptă să se 
reverse. 

Deasupra grupului de oameni se lăsă o tăcere stranie. Cei 
care îl cunoşteau bine pe Cardinal începură să se apropie 
pe nesimţite de uşă. Ofiţerul, palid, luase atitudinea ostilă, a 
omului care protestează de dinainte. El îşi dădu raportul în 
câteva cuvinte. Rascasse, terminând cu tamponatul nasului 
ce sângera, completă explicaţiile. Din acestea rezulta: 1) că 
Trencavel - fără îndoială - căzuse în cursă la Poarta 
Montmartre şi că avea să fie adus imediat; 2) că bietul 
Corignan fusese ucis de Secundul maestrului de scrimă 
(tm) 

Încheierea fu că nenorocitul ofiţer primi ordinul de a se 
duce la închisoare. Rascasse, tremura şi aştepta să fie 
trimis la Bastilia El se gândea: 

— Din fericire Corignan e mort Din fericire! (tm) 

Într-adevăr, Cardinalul scria ceva, iar Părintele Josef, scria 
şi el separat Rascasse arunca nişte priviri furişe spre 
ambele hârtii 

— La Angers, mi-ai adus un serviciu important, spuse 
Richelieu fixând asupra spionului, privirea lui ce îngheţa 

— Oh! Murmură Rascasse înclinându-se. Oare nemernicul 
ăla de Saint-Priac (tm) 

— Şi de atunci încoace, ai făcut tot ce ai putut (tm) Din 
cauza asta, capul tău va mai rămâne pe umeri, însă (tm) 

El făcu gestul de a chema pe cineva, însă Părintele Josef îi 
opri mina El îi întinse lui Rascasse hârtia pe care o scrisese 


şi o făcuse plic sigilând-o şi spuse: 

— Prietene, ai fost iertat pentru faptul că ai lăsat ca fratele 
Corignan să fie ucis şi ca Trencavel să scape. Eminenţa Să 
ţi-a spus că datorită serviciilor ce le-ai adus până acum (tm) 
Însă tu trebuie să meriţi iertarea ce ţi se acordă. De aceea, 
du scrisoarea asta substareţului de la Mânăstirea 
(apucinilor şi execută ordinul pe care el ţi-l va da în 
entuziasmul bucuriei sale, Rascasse sărută mâna Eminenţei 
(enuşii şi plecă în pas alergător. Richelieu, uimit, îl întrebă 
cu privirea fie stareţ, care se mulţumi să zâmbească. 

— Să-l aşteptăm pe Trencavel, spuse Eminenţa Cenuşie. 
Mai trecu un sfert de oră. Apoi, deodată, din anticameră se 
auzi o nouă gălăgie, chiar în momentul când Părintele Josef 
spunea Bietul frate Corignan! O să se facă rugăciuni în astă 
seară, pentru sufletul lui (tm) 

— De data asta e el! Întrerupse Richelieu. 

— La dracu! Vocifera o voce, în paroxismul indignării. La 
dracu! 

— Vocea asta (tm) murmură stareţul capucinilor, sărind 
dintr-o dată în picioare. 

— Trencavel ăsta, are să ne plătească acum toate 
neplăcerile pe care ni le-a făcut adineauri (tm) 

Şi deodată Corignan dădu năvală, făcându-şi o intrare 
tumul luoasă, însă prea puţin triumfală, fiindcă era încadrat 
de două gărzi, care îl târau, trăgându-l de câte o ureche. 

— Un astfel de tratament, mie! Mugi Corignan. La dracu! 
O implor pe Eminenţa Voastră (tm) 

Noua explicaţie fu scurtă, furtunoasă. Rezultatul: 
Corignan primi ordin să se ducă imediat la Mânăstire, iar 
ofiţerul, zăpăcit, înspăimântat, se duse după camaradul său, 
la închisoare. 

Şi astfel, Trencavel rămase în libertate - pentru un 
moment - cu toate că fusese arestat de două ori în acelaşi 
timp, sub înfăţişarea lui Rascasse şi a lui Corignan. 

— Şi-a bătut joc de mine! M-ă batjocorit! Scrâşnea 
Cardinalul izbucnind într-un râs amar. 


— Acest Trencavel e mult mai de temut decât îmi 
închipuiam, spuse Părintele Josef, îngrijorat Posedă o armă 
care poate deveni mortală. 

— E maestru de scrimă, spuse Richelieu îngândurat 

— Da, însă mânuieşte mult mai bine altă armă: râsul. 
Fereşte-te de? 


(>mul ăsta Dintr-o lovitură de pumnal îţi mai revii, dar e 
foarte greu să-ţi revii după un hohot de râs: Franţa nu 
trebuie să râdă, căci în ziua când ar râde, stăpânii ei sunt 
pierduţi, Monseniore! 

Richelieu, în picioare, rezemăt cu amândouă mâinile de 
masă, asculta După un timp, răspunse: 

— Linişteşte-te. Cât voi fi eu în viaţă, lumea nu are să râdă. 

Rascasse dădu fuga la mânăstirea de pe strada Saint- 
Honore. Era de două ori bucuros: întâi din cauza morţii lui 
Corignan, apoi din cauza iertării, acordată cu atâta 
generozitate de Eminenţa Sa. În timp ce alerga, îşi spunea: 

— E drept că fapta scelerată a lui Trencavel mă face să 
pierd cele două sute de pistoli pe care mii-ar fi adus 
arestarea lui, aşa că acum sunt fără un ban, dar scrisoarea 
asta pe care o duc substareţului, are să-mi dea desigur 
ocazia să-mi umplu punga 

Ajungând la. Mânăstire, se prezentă substareţului, căruia 
îi înmâna scrisoarea. Călugărul o citi şi începu să 
zâmbească 

— E în regulă! Se gândea Rascasse radios. 

Surâzând mereu, substareţul îi făcu semn spionului să-l 
urmeze. Porniră printr-o serie de ganguri lungi şi 
întunecoase şi coborâră nişte scări interminabile. La un 
moment dat Rascasse văzu că era urmat de doi călugări, 
vlăjgani, solizi. El continuă să meargă în urma 
substareţului, care în sfârşit, ajungând în fundul unui subsol 
umed, deschise o uşă blindată şi mai zâmbitor decât 
oricând, se întoarse spre Rascasse, spunându-i cu un ton 
amabil: 


— Poftim. 

Rascasse văzu acolo o gaură neagră Spaima îi holbă ochii 
şi avu o mişcare bruscă de retragere. Dar cei doi călugări 
uriaşi îl înhăţară, şi cu o precizie care denotă o îndelungată 
experienţă, îl aruncară în groapă. Neagră, căscată în faţa 
lor. În aceeaşi clipă, întunericul îl înghiţi, apoi uşa sună 
puternic, lugubru: se afla în în pace-— 

Rascasse îl auzise pe Corignan vorbind de celula aceea în 
care numeroasele lui nebunii tinereşti îl conduseseră 
adeseori pe haimanaua de călugăr. Deşi era aşa de furios, el 
se linişti destul de repede şi începu să-şi depene prin minte, 
cele povestite de Corignan. Se liniştise, sau mai bine zis, 
credea că se liniştise. Câteodată un râs nervos îl scutură: 
opt zile, cincisprezece zile, o lună chiar sau două în temniţa 
aia! Frumoasă afacere! Eh! O să iasă el, ce dracu! Şi odată 
afară, o să se însărcineze să-l facă pe Cardinal să-i redea 
încrederea, fiindcă ştie destule lucruri. 

Deodată îşi dădu seama, că sub pojghiţa subţire de 
siguranţă, pe care şi-o făcea, groaza îşi făcea opera ei 
mistuitoare. El observă că dinţii începură să-i clănţăne şi că 
o sudoare de groază îi udă rădăcina părului. Fiindcă celula 
asta semăna prea piiţin cu aceea pe care i-o descrisese de 
atâtea ori Corignan! În pace, după cum spunea călugărul, 
era o temniţă desigur destul de incomodă, dar în definitiv 
tolerabilă, luminată foarte puţin, o drept, dar luminată de o 
ferestruică şi era destul de încăpătoare 111 „rl să se poată 
plimba prin ea, meditând. Aici, întunericul era absolut! Aie i 
spaţiul era infim! Doi paşi şi se lovea de pereţi. Aici nu 
pătrundea m” i un zgomot, niciunul din acele zgomote 
îndepărtate, care îl mai K ijv'i încă pe un deţinut, de lumea 
celor vii. Aici era un mormânt! (ihemuit într-un colţ, cu 
capul pe genunchi, Rascasse încercă să lupte, „, iiira 
groazei” O clipă, o clipă fulgerător de scurtă, mai puţin de o 
în vi iudă, el crezu că uşa se deschidea din nou şi că ceva se 
rostogolea peste cele trei trepte, pe care se rostogolise el 
însuşi. Îşi ridică repede, a pul, dar nu văzu nimic; nimic 


decât întunericul opac, visare, liiccpuseră deja visurile de 
groază, cu sugestiile lor de zgomote ireale,” îi viziunile lor 
ireale (tm) Zgomote ireale? (tm) Nu, nu! Lângă el, o suflare 
şuierătoare îl făcu să se înfioare şi deodată părul i se zbirii 
şi se simţi alunecând, ameţit (tm) O voce! Da, o voce! Acolo 
lângă el, spusese: 

— Rascasse e mort (tm) 

— Mort? Dârdâi Rascasse. Eu sunt mort? (tm) 

Un râs de oroare, deşteptă ecouri nedefinite în mormântul 
acela şi vocea continuă: 

— Rascasse e mort; el, a avut noroc întotdeauna; 
intrigantul (tm) a murit destul de frumos, de o lovitură de 
spadă (tm) dar eu, nenorocitul, ce suferinţe groaznice o să 
am, până la moartea care mă aşteaptă aici? (tm) I' iindcă 
aici, în mod precis, e celula condamnaților pe vecie, este 
acel i/i pace din care nu mai iese nimeni, decât pentru a fi 
dus la osuar! (tm) 

Rascasse, înebunit de înspăimântătoarea evocare a morţii 
ce îl aştepta în fundul acelor întunecimi, se ridică cu un 
strigăt teribil 

Rascasse în picioare, întinse mâinile şi urlă: 

— Cine e acolo? (tm) 

În acelaşi timp, el îşi simţi mâinile apucate de nişte mâini 
mari, reci ca ghiată, umede, care îl strângeau şi vocea 
necunoscută răcni: 

— Cine vorbeşte aici? (tm) 

În întuneric două corpuri se loviră şi din amândouă părţile 
se auzi o exclamaţie de teroare. Urmă o ploaie de lovituri 
de pumni şi de picioare, cele două corpuri se apucară de 
braţe şi se rostogoliră. Vocea necunoscută tună: 

— Sfântul Labru să te strângă de gâti Care e numele tău? 
(tm) 

— Corignan! ' 

— Nu e adevărat! Corignan e mort! Garantez de asta, eu, 
Rascasse, mâna dreaptă a Cardinalului! 

Repuse în ordine. Corignan grăi: 


— Şi tu, spuse Rascasse, ia explică-mi pentru ce nu 
consimţi să fii concluzie, asupra căreaia, pentru prima oară, 
amândoi căzută de acord 

CAP XXIII 

DUCESĂ DE CHEVREUSE 

IN TIMP CE ÎN CONACU! De la Saint-Lazare, aceste 
multiple 

Annais de Lespars şi pe Cardinalul de Richelie Cel puţin 
aşa credeau ji. 

Keginei, lui Gaston şi fiilor Gabriellei de*Estree. Mai mult 
de trei sute La fă de înfrigurată ca şi Richelieu, Maria de 
Chevreuse trăgea i Ic parte decât bărbaţii 

Atunci aruncă o privire furişă spre Contele de Chalais şi 
văzu că într-adevăr, el nu va fi pentru mine decât o spadă 
pe care s-o pot conduce 

— Eu am mai avut amanți, continuă ea. L-am iubit pe 
lordul Holland 

Oare îl iubS Oare am început iar'să iubesc, ca la prima 
mea dragoste? Atunci ea îi luă mâna lui Chalais şi şopti 
dulce: 

— Conte, la ce te gândeşti? La marea faptă care - poate că 
s-a şi îndeplinit oare? Sau la gesturile mai definitive care au 
să survină de azi neclintite şi braţe robuste, să se 
strângă'ân jurul Reginei” Cond6, nu se gândeşte decât să 
mtre iar în graţii. Epernon vira intrigi pe contul lui. 

Sunt desTulelnlmi brave, sunt în schimb prea putirri 
devotați cu adevărat Conte! Vrei să fii unul din aceştia din 
urmă? Regina poate fi sigură că va găsi în dumneata un 
reazem pe care poate că nu-l va găsi în Gaston! 

Că vă iubesc şi că sunt al Dvs. Mă gândeam Doamnă, că 
Richelieu m-a copleşit cu favorurile sale şi că Regele 
Ludovic al XIII-lea m-a numit să-l trădez şi pe olâlalt Mă 
gândeam că trădător faţă de Cardinal - Uegelui, totuşi mă 
prezint cu o frunte senină în fiecare dimineaţă, la pulului 
din Piaţa Regală şi cu o faţă calmă mă duc în fiecare seară 
la 1 îi vru. Aşadar Doamnă, sunt un om perfid, o ştiu. Ori, mă 


gândeam ÎI >oamnă, că dacă ar exista - pentru un om până 
acum fără pată - un grad Ic infamie mai jos decât trădarea, 
sperjurul şi hipocrizia şi acolo aş loborL. Nu! Acolo m-aş 
urca Doamnă, dacă acest grad m-ar apropia de 1) vs. 
Printre toţi gentilomii aceştia care conspiră, eu sunt 
singurul care nu are dreptul să conspire şi totuşi, niciunul 
nu e mai arzător ca mine ia să conspire. Alţii Doamnă, au 
putut să vă ofere inima lor, sufletul lor, viaţa lor. Eu nu v-am 
oferit nimic. Însă v-am dat tot ce era în inima mea: onoare, 
mândrie, cinste, înainte chiar ca Dvs. s-o fi ştiut Acum caut 
ce aş putea să vă mai dau încă şi nu mi-a mai rămas decât 
viaţa. E a Dvs” 1.1 iu ţi-o când voiţi Acestea toate le 
gândeam, Doamnă. 

Ducesă de Chevreuse rămase tăcută câteva minute. 
Contelui de ('balais i se păru că o oră întreagă se scursese. 
Ea se-nfioră. Ceva ce nu mai simţise încă niciodată, dăduse 
năvală în ea. Ea se îndreptă, se revoltă. Contele de Chalais 
nu era decât un instrument. Ea jucase teatru, eu dragostea 
aceea ce făcea să pară reală. Ea îl împingea şi la moarte. 
('omedia asta de dragoste oh! Asta nu putea fi oare chiar 
capcana în care să fie prinsă şi ea, la rândul ei?! 

— Strigătul acesta de pasiune mă îmbată şi-mi face rău. 
Această sinceritate, această dragoste adevărată, pe care eu 
am căutat-o în zadar alita vreme, iat-o acum! Şi mă orbeşte 
mă ametesteSă iubesc? -', * 

Nu! Ah! Nu! Dacă Annais reuşeşte, nici n-am-să-l mai văd 
măcar pe omul acesta! Am să-l uit! Vreau să-l uit! 

Chalais îşi plecase capul şi îşi împreunase mâinile. 

— Conte, spuse ea cu gravitate, mi-ai spus nişte lucruri 
înfrico şătoare. Ar însemna, aşadar, că eu am făcut din 
dumneata un gentilom sjxirjur şi dezonorat! Faţă de o 
dragoste exprimată astfel, o femeie de rangul meu, de 
numele meu, şi - îndrăznesc să spun. 

— O femeie care |>oarţa inima pe care eu o simt că bate în 
pieptul meu, nu poate da decât două răspunsuri! 

Chalais era alb ca varu. 


— Primul, reluă Ducesa cu un fel de spaimă, este un adio 
pe veşnicie, insă un adio de aşa natură, încât niciodată şi 
nicăieri să nu mă pot iulâlni cu dumneata, care reprezinţi 
remuşcările şi ruşinea mea. Acest răspuns, eu nu vi-l dau! 

Contele de Chalais căzu în genunchi ca într-o prosternare. 
Ducesă era aşezată pe un fotoliu; ea n-ar fi avut decât să se 
aplece uşor pentru ca buzele ei trandafirii să înfioare cu o 
atingere diafană urechea contelui şi - ca o sirenă ce-şi 
calcula efectul - cu privirile aţintite în acelaşi timp pe un vis 
de ambiţie şi pe un vis de dragoste, ea murmură: 

— Cel de al doilea răspuns, singurul posibil, singurul demn 
de dumneata şi de mine, am să ţi-l dau” 

Ea tăcu oscilând între dragoste şi ambiţie” Chalais, orbit 
subjugat întinse spre ea mâinile-i tremurătoare şi horcăi: 

— Când?” 

Îmbătată şi ea, învăluită de valurile de pasiune pe care le 
degaja sufletul lui Chalais, ea era să-i răspundă” când, uşa 
se deschise şi o subretă delicioasă intră şi spuse: * 

— Mesagerul de la conacul Saint-Lazare! 

Ducesă şi Contele săriră în picioare, gâfâind, împietriţi de 
teamă, gândindu-se la cele ce aveau să audă, Subreta se 
retrase” un om intră, Chalais şi Ducesa îşi înăbuşiră un 
strigăt de groază; omul acela care se apropie de ei” era 
Richelieu! 

Dar nu era Richelieu! Era Saint-Priac! Ducesă de 
Chevreuse şi 

Contele de Chalais, la vederea Baronului de Saint-Priac 
îmbrăcat cu hainele Cardinalului, simţiră acel fel de uimire 
care formează drum teroarei. Chalais făcu repede doi paşi 
spre el şi spuse cu o voce amenințătoare: 

— Cine sunteţi Dvs. domnule? CB căutaţi Dvs. aici? Şi 
pentru ce vă anunţaţi că venind de la conacul Saint-Lazare? 

— Fiindcă de acolo viu, spuse cu răceală Saint-Priac. Dacă 
voiţi să mă ascultați, domnule Conte şi dvs. la fel doamnă. 
Fără îndoială că nu pe mine mă aşteptaţi. Mai mult încă, vă 
apăr într-un costum, pe care l-aţi văzut purtat de altcineva. 


Şi din toate astea Dvs. nu înţelegeţi nimic, însă aveţi să 
înţelegeţi imediat înainte de toate aflaţi că venind aici, eu 
îmi risc capul, aşa cum vi l-aţi riscat şi Dvs. domnule conte, 
cerând o întâlnire secretă Monseniorului Cardinal şi cum vi 
l-aţi riscat şi Dvs. 

Mi* 

Doamnă, contând pe rezultatele acestei întâlniri. 

— Vă provoc” se răsti Chalais cu dinţii strânşi. Saint-Priac 
îl opri cu un gest şi cu un cuvânt: 

— Ascultaţi. 

Ei se înfiorară. Omul acela era alb ca varul şi avea 
accentul şi 

Gest urile disperării care nu mai cunoaşte nici un obstacol. 
Atitudinea lui provoca spaimă. Chalais repetă: 

— Cine sunteţi Dvs.? 

— Baronul de Saint-Priac, gentilom angevin, partizan şi 
servitor credincios al Eminenţei Sale. 

Chalais şi Ducesa schimbară o privire. Şi privirea aceasta 
voia să spună: 

— Călăul e în anticameră. 

O mişcare impulsivă îl aruncă pe Chalais în faţa Ducesei, 
cu spada jumătate scoasă. Maria de Chevreuse văzu în 
mişcarea aceasta iui un gest de om galant, ci un omagiu 
definitiv al vieţii lui, pe care i-o oferea visul de dragoste şe 
desfăşura Dar de data aceasta, moartea plutea pe deasupra 
lor. 

— Domnule Conte, reluă Saint-Priac, vin acum de la 
locuinţa Dvs., de unde - din fericire - am putut afla că am să 
vă găsesc aici. lată ce am să vă spun: Eminenţa Sa m-a 
însărcinat să mă duc eu la întâlnirea pe care Dvs. i-aţi 
solicitat-o şi pe care ela aprobat-o. Eminenţa Sa a voit ca 
pentru această expediţie eu să mă îmbrac cu costumul de 
cavaler sub care a fost văzut de atâtea ori în felul acesta, 
dacă vreo cursă ar fi fost pregătită de Dvs. să-l lovească, să 
creadă că eu eram Cardinalul. 

Chalais se înfioră. Saint-Priac reluă: 


— Dacă mi s-ar fi întâmplat vreo nenorocire, proba era 
făcută că aţj vrut să-l atrageţi pe Eminenţa Sa într-o 
capcană scuzaţi-mă, sunt foarte grăbit şi întrebuinţez 
cuvintele care sunt necesare pentru a fi repede înţeles. Ori, 
domnule Conte, eu m-am dus la conacul Dvs. de la Saint- 
Lazare şi am stat acolo o oră întreagă. Acuma, mă întorc de 
acolo. leşind din palatul acesta, eu mă voi duce drept în 
Piaţa Regală, unde îmi voi da raportul cuvântul acesta, 
adăugă el cu un surâs de moarte, îl şterge pe acela de 
capcană, care v-a scandalizat atâta 

— Raportul! Se gândiră Chalais şi Ducesa în tăcerea 
îngrijorătoare. 

În aceeaşi clipă, un alt gând se năştea în mintea lui Chalais 
şi în ochii lui apăru o lumină roşie: Saint-Priac nu are să-i 
raporteze nimic (ardinalului! Saint-Priac nu are să iasă viu 
din Palatul de Chevreuse! Spionul avu înspăimântătoarea 
viziune a morţii ce venea spre el şi întinzând braţul, repetă: 

— Ascultaţi! 

Accentul pe care el îl pusese în aceste cuvinte, îl salvă. 

Începuse JDucesa scoase un suspin de ditkidere nervoasă. 
Saint-Priac continuă: 

Sale. Ori eu nu am murit nici în timpul călătoriei şi nici din 
cauza 

— Pentru ce?, pentru ce?” bâlbâi Chalais. 

Cuvânt, domnule Conte. Atunci când 1 veţi vedea dinnou pe 
Eminenţa 

— Eu n-am să vă dezmirithspuse'repede Chalais. Sunt 
sigur de asta! Se gândi Saint-Priac, în timp ce se înclina în 
faţa Ducesei. 

EI făcu doi paşi pentru a se retrage. Ducesă de Chevreuse 
alergă spre el: 

— Insist totuşi: în timpul acelei ore pe care aţi petrecut-o 
acolo, nu 

Acest ultim nu, fu ca un mârâit de fiară carnivoră, care îşi 
apără prada. Saint-Priac dispăru” Ducesa rămase pe 
gânduri. Chalais o contemplă. Ea se gândea: 


— "Totul e pierdut? Nu, fiindcă Richelieu nu o va şti. 
Trebuie s-o 

Ea aruncă o privire furişe spre Chalais şi se-nfioră. Fără 
îndoială, înrădăcinată3 şi dragostea ei, încă plăpânda însă 
fără îndoială că 

CAP XXIV 

DESTINU! LUI CHALAIS SE CONTUREAZĂ 

K < '1” n lu. Acolo, îşi ţinuse cu rigurozitate cuvântul dat lu 
Chalais şi îi locuinţa Ducesei. Într-unhiterogatoriu pe care 
el îl avusese de suferit, mult mai târziu, cu privire la 
raportul acesta, Saint-Priac a pretins că, de do calul lui 
Richelieu mai avea încă nevoie şi îi ceru Șefului grajdurilor 
stejar, o deviză naivă: Mai bine aici decâtfri faţă! Acolo, o 
duzină de 

Saint-Priac. Fără a mai descăleca, el strigă: Hei? 
Caraghioşilor! Cu o zarvă teribilă, ei dădură buzna pe uşă, 
pentru a da fuga la caii lor, aşezaţi în semicerc în jurul unui 
ţăruş de care erau legaţi dârlogii. Numai doi din ei, însă 
intrară într-o odaie încuiată cu cheia. 

Acolo se afla Annais. Când ei făcură un gest, ca să o apuce 
de braţ, ea îi dădu în lături şi cu un fel de bunăvoință 
sălbatecă, porni înaintea lor. Afară, ea sări pe calul care i se 
adusese, tâlharii o înconjurară, Saint-Priac se aşeză în capul 
trupei, ridică mâna şi toată banda porni la trap. După un 
timp, trecură râul Marna pe bacul de la Charenton şi pe o 
distanţă de o leghe, merseră de-a lungul malului drept al 
Senei, după care o luară drept spre pădurea Senart. 

Saint-Priac nu-şi întorsese măcar odată capul ca s-o 
privească pe Annais, dar nici ea nu-şi aruncă privirile 
asupra lui, vreodată. Sufletul ei era absent, iar 
învingătorului îi era frică. 

Dincolo de pădurea Senart, pe malul Senei, se afla cătunul 
Etioles. 

La un sfert de leghe de sat, la marginea pădurii se înălța o 
clădire pătrată, grosolană, cu o înfăţişare hidoasă; uşa ei 
principală era de o construcţie solidă şi cu un aspect sever, 


iar puţinele-i ferestre, înguste erau garnisite cu zăbrele de 
fier ornamentate. Cu toate acestea nu se aflau acolo nici 
paznici, nici portar. Un fel de guvernantă, ajutată de o 
micuță Pariziană, păzea casa aceea în care nu intra nimeni. 
În regiune, construcţia aceea purta un nume. Oamenii din 
Etioles făceau cu ochiul şi îi spuneau cu aer misterios: 
Riche-Liesse. 

Liesse, e un cuvânt arhaic ce însemna bucurie, plăceri, aşa 
că această ciudată numire, ascundea un joc de cuvinte, 
întrucât clădirea îi aparţinea lui Richelieu! Cardinalul venea 
aici la răstimpuri, să se închidă pentru două-trei zile şi 
oamenii, adăugau că în aceste rare ocazii, Eminenţa Sa nu 
era niciodată singur. Printre altele ei, pretindeau să fi văzut 
odată şi splendida figură a lui Marion Delorme, pe atunci 
celebră 

Acolo O conduse Saint-Priac pe'Annais. Era o capo-d'operă 
de îndrăzneală 

— Din ordinul Cardinalului! Spuse Saint-Priac sosind 
acolo. 

Şi cu voce înceată dădu dispoziţii. Poate că aceasta nu era 
prima aventură de acest fel, care a îmbogăţit analele de la 
Richeliesse, căci guvernanta, fără a fi cât de puţin 
surprinsă, o conduse pe Annais într-o cameră de sus. 
Tâlharii îşi luară drumul înapoi spre Paris. Saint-Priac 
rămase acolo. 

Annais după vreo oră, îşi reveni din golul sufletesc care o 
ţinuse amorţită şi văzu că rămăsese nemişcată în picioare, 
în acelaşi loc unde fusese lăsată, în camera aceea în care 
intrase neforţată de nimeni, cu să Îl, aleea docilitate pe 
care am mai semnalat-o” ea ridică privirea şi se c utiemură: 
Saint-Priac se afla în faţa ei. 

Baronul se înclină adânc în faţa ei şi în înclinarea lui, nu 
era nici „*/ 

Afectarea unei curtoazii şi nici umilinţa pasiunii, el nu 
îndrăznea să o pi ivească în faţă. Totuşi, în timpul acestei 
atitudini înclinate pe care o păstră până la sfârşitul 


convorbirii lor, el nu încetă de a o supraveghea |kAnnais şi 
mai ales, mâinile ei lia nu făcu nici un gest atât timp cât 
stătu el acolo, însă privirile i, făcură ocolul camerei. Dacă ar 
fi fost vreo armă pe acolo. Saint-Priac „îi li fost un om mort., 
dar ea nu văzu decât fotolii şi perne de mătase; i” clipă 
întrezări măsuţa de toaletă cu arsenalul ei de perii, piepteni 
şi culiuţe; apoi o oglindă mare susţinută de nişte amoraşi de 
bronz aurit; nţi. Privirea ei se umplu de viziunea unui pat cu 
coloane înalte, răsucite, Lii colţurile lui. Din această 
inspecţie nu-i mai rămase nimic şi întreaga ci gândire se 
agăţă de un covor trandafiriu, în timp ce el, înclinat, 
ameninţător, cu ochii în jos, mormăia ceva. 

Când ea încetă a mai privi covorul tradafiriu, observă că 
era „ingură. Saint-Priac plecase de două ore” 

Atunci dintr-o dată, un fel de şoc al amintirii îi aduse iar în 
minte vocea lui Saint-Priac şi nişte cuvinte, risipite în 
neantul tăcerii de mai multe ore, îi răsunau în craniu; 
bucăţi de fraze se construiau; punctele culminante ale 
amenințării ce i-o aruncase, îi reapăreau în minte, „ opt zile 
ca să reflectaţi, opt zile, numai atât” mă veţi revedea numai 
peste opt zile, nu mai-nainte, bogăţia şi răzbunarea 
asigurate, dacă acceptaţi numele meu” moartea lui 
Richelieu, ori vă omor” dar mai înainte am să vă adorm”! 

Ea fu apucată de un tremur convulsiv şi repetă - Înainte 
înţelese şi ea, că acolo, în cuvântul acela mai feroce decât 
cuvântul vă omor. Zăcea ameninţarea oribilă Baronul voia s- 
oa* 

Adoarmă pentru a profita de ca, înaintea de a o ucide. 
Privirile ei rătăcite, căzură asupra guvernantei şi a 
subretei: ele îi aduceau o măsuţă, ce strălucea prin 
argintăriile şi cristalurile de pe ea. 

Şi privirea ci tristă, întunecată, se aprinse deodată,; Un 
salt şi Annais ajunse la măsuţă şi, înainte ca cele două femei 
să fi putut schiţa vreun gest, înşfăcă.: o armă!” un cuţit! 
Singurul cuţit ce fusese adus de guvernantă, pentru a tăia 
pâinea şi carnea care, după instrucţiunile precise ale lui 


Saint-Priac, trebuia să fie luat înapoi ultim scrupul aşa că ea 
se înarma, pentru a dobori orice gând ce ar fi foarte docil şi 
pasivAşadar, Marina isprăvi găteala stăpânei sale. Era o 
minunăţie. Ducesă se duse să-şi ia poziţia pe câmpul de 
bătaie, un mic 

— Maria Să Arhiepiscopul de Lyon! 

Lui Chiafe, voia să le desfăşoare în Pfafa ochilor uimiţi ai 
Arhiepiscopului! Louis de Richelieu era frumos. 

Niciodatăk Cur'te, Pdar sper cahi curândsămă retrag şi 
din funcțiunile la care am fost chemat, fără ca eu să le fi 
dorit şi să-mi reiau la 

Ducesă ntr Drama începuse să-şi facă, >ariţiajn cochetul 
salonaş. Ţ fdă D d spuneţi-i de m! ÎnapS! Şi mai al] ' Cards 
IU ŞI 

— Iertaţi-măP bâlbâi Marfa de Chevreuse. 

— Ei bine! Ce aş putea face eu atunci? Dacă Dvs. ştiţi că 
fratele 1) vs. Îi doreşte moartea lui Annais, ce aş putea face 
eu împotriva prea vă rog. 

Prin mijloacele de care dispun, să aflu unde locuieşte 
Annais de Lespars. 

Alarmaţi. 

— Mi-au mărturisit că poate numai Dvs. aţi putea să-mi 
spuneţi unde aş putea s-o întâlnesc. 

Ducesă păli Ea crezuse că Annais, pentru vreun motiv 
necunoscut. 

— Renunţase la groaznică, întâlnire de la conacul Saint- 
Lazare. Annais însă, plecase la ora convenită, şi desigur, 
pentru a se duce la întâlnirea cu Richelieu! Ori, după cele 
spuse de Saint-Priac, ea nu fusese văzută la conacul Saint- 
Lazare! Concluziile, erau înspăimântătoare. 

Sau că Annais fusese răpită la ieşirea ei din casă de pe 
strada Courteau, sau că fusese arestată chiar la locul 
întâlnirii. În ambele cazuri, Richelieu pusese ghearele pe 
ea” Annais era pierdută şi odată cu ea şi ceilalţi cu care ea 
conspirase-Din clipa aceea, ea se blindă într-o mantie de 
prudenţă Omul acesta din faţa ei era fratele Cardinalului! 


Un cuvânt prea mult, putea s-o ucidă. Ea nu ştia nimic şi nu 
o văzuse pe Annais decât o singură dată Ba chiar nici nu 
ştie unde locuieşteArhiepiscopul o părăsi disperatDe îndată 
ce el o părăsi, subreta intră anunţându-l pe Contele de 
Chalais care aştepta. 

— Oh! Se gândi Ducesa înfiorându-se, acesta are să 
acţioneze! Numai el mă poate apăra la nevoie! Trebuie să 
fie al meu, cu corp şi suflet- * 

— Doamnă, să-l poftesc aici?” 

— Da, spuse decisă Ducesă. Şi să se încuie porţile 
palatului! 

A doua zi, dimineaţă, la ora convenită cu Cavalerul de 
Louvigni, Chalais ieşea călare din Paris. Cu toate că se 
ducea la un duel, unde avea să-şi găsească poate moartea, 
el era radios. Răspunsul ducesei de Chevreuse, întrecuse 
toate speranţele sale-Ajungând pe la jumătatea dealului, îl 
zări pe Louvigni, care-l aştepta, neclintit, ca o statuie 
ecvestră ce se profila pe cerul palid El porni la galop. 
Louvigni îl imită. În câteva clipe, cei doi aventurieri se 
întâlniră şi oprindu-se scurt, unul în faţa altuia, se salutară 

Louvigni, cu un gest, arătă un grup de ulmi şi de stejari, 
amestecați cu castani sălbateci, la vreo două sute de paşi 
depărtare. 

— Chalais, aprobă cu un semn din cap şi se îndreptară 
într-acolo; după ce îşi legară caii de trunchiurile copacilor, 
intrară sub umbra f unzişului. Locul era bine ales; nu 
puteau fi văzuţi de nicăieri, în schimb, ei puteau să vadă de 
la distanţă orice inoportun sau spion, care i-ar fi putut 
denunța Cardinalului 

— Nu avem martori, observă Chalais. 

— Pentru un duel pe viaţă şi pe moarte, nici nu e nevoie! 
Spuse I ouvigni. 

ii îşi aruncară pe jos pelerinele şi se priviră Sau mai bine 
zis I, ouvigni îşi privi adversarul cu un aer funest, de 
îndrăgostit nenorocos. l'ără îndoială., că el putuse citi pe 
figura însorită de fericire a adversarului său, o realitate - 


îngrozitoare pentru el. Şi atunci, se ml'ioră, îşi smulse cu 
furie spada şi scrâşni: „în gardă” L 

Cele două spade se ciocniră cu un mic zgomot sec-Urmară 
două-trei pase repezi şi şerpii de oţel se încolăciră de 
eâteva ori. Şi aceasta nu dură nici o jumătate de minut, 
când una din spade sări prin aer, la şase paşi depărtare” 
era a lui Louvigni. Cavalerul se repezi şi-şi apucă arma 
chiar în clipa când atingea pământul. El reveni din nou 
asupra adversarului Era palid, desigur, nu mai avea în el 
decât o poftă nebună de a ucide. 

— Un moment, spuse Chalais. le-am făcut să remarci 
adineaori, că niciunul şi nici celălalt, nu avem martori. lar 
dumneata mi-ai răspuns că vrei să fii singurul martor al 
morţii mele” 

— E adevărat! Se răsti Louvigni. Deci, în gardă. 

— Un moment, reluă Chalais. Trebuie să-ţi spun, pentru ce 
nu am adus nici un martor cu mine. 

— Ce mă interesează! Mugi Louvigni. În gardă, în gardă. 

— Mă interesează pe mine! Aşadar, află Cavalere, că n-am 
adus pe nimeni cu mine, fiindcă am vrut să-ţi evit ruşinea, 
de a fi dezarmat de mine, în faţa unor martori” 

— Iadule! N-ai să mă mai dezarmezi dumneata încă odată, 
ţi-o jur! 

— Ba da. Trebuie. Fiindcă o persoană care se interesează 
de noi amândoi, mi-a atras atenţia azi noapte, că suntem 
amândoi tovarăşi de complot şi că nu am dreptul să te omor. 
Cavalere, eu sunt prea fericit în dimineaţa asta, pentru a 
mai fi supărat pe dumneata. Noi ne-am angajat în aceeaşi 
luptă camarade, aşa că nu vrei să ne vârâm amândoi săbiile 
în teacă şi să mergem să ne terminăm partida la hanul 
Diadema Frumoasă? 

Louvigni asculta cu gura întredeschisă, cu dinţii dezgoliţi 
şi cu ochii holbaţi 

— O persoană? Horcăi el. O persoană v-a poruncit să mă 
menajaţi? 


— Nu, nu, bravul meu camarad, ea m-a făcut numai să 
înţeleg că noi avem dreptul de a ne spinteca unul pe altul, 
că amândoi suntem qi€ pydâei opere comune şi că pericole 
destule au să ne înlănţuiască de aici înainte ca şi pe ea. 

Louvigni suferea îngrozitor şi un hohot de plâns îl îneca 
Ochii i se injectară de sânge şi insulte, ameninţări, îi veniră 
pe buze. Cu un ultim efort se stăpâni şi bâlbâi: 

— Conte, eu nu accept propunerea dumitale. Acela care va 
supravieţui dintre noi doi, va fi de ajuns ca s-o apere pe 
aceea de care vorbiţi în gardă! 

Câteva clipe mai târziu, spada Mi Louvigni sări pentru a 
doua oară în aer încă odată, Louvigni, spumegând de furie, 
se repezi asupra lui Chalais şi pentru a treia oară spada îi 
sări la pământ De data aceasta, ei nu o mai ridică şi mârâi 
ceva neînțeles. Lui Chalais i se păru că spune: 'Omoară-mă! 
Omoară-măl' Dar nu era prea sigur şi atunci, rămăsese 
tăcut, supraveghindu-şi cu atenţie adversarul El şovăia de 
năduşeală. Louvigni îşi întoarse brusc spatele. Chalais crezu 
că-l aude piângând şi aceasta îi făcea rău. Încetişor, el îşi 
vâri spada în teacă, îşi reluă pelerina şi retrăgându-se pas 
cu pas, ajunse până la calul lui, pe care îl dezlegă. Se 
aştepta să audă vreun strigăt, o chemare, o provocare, sau 
vreun cuvânt de împăcare, dar nu auzi nimic. Nici pe 
Louvigni nu-l mai putu vedea, fiindcă dispăruse printre 
copaci Atunci, el încălecă şi porni la pas, spre Paris. 

Chalais îi povesti Ducesei de Chevreuse rezultatul 
duelului, dar nu-i spuse decât că, în urma a mai multor 
asalturi inutile, din partea amândurora, Louvigni şi cu el se 
retrăseseră, fiecare de partea lui, fără a-şi fi făcut nici un 
rău şi fără a se împăca 

— Cavalerul e un bun sfetnic, spuse Ducesa Trebuie 
menajat Şi apoi, adăugă ea privindu-l pe Chalais drept în 
ochi, ştiu că mă iubeşte şi am o deosebită stimă pentru ei 

Chalais păli şi simţi inima palpitându-i cu putere. Atunci 
înţelese şi el suferinţa lui Louvigni şi deabia atunci regretă 
amar că nu-l omorâse. 


— Hm, bărbaţi' se gândea Ducesa Bărbaţi! Ce uşor vă 
conducem cu dragostea Ei bine! Fie! Şi fiindcă mă iubeşte 
şi Louvigni-Ea îşi aruncă braţele în jurul gâtului lui Chalais 
şi cu o voce care îl înnebunea şopti pătimaş: 

— Ascultă vreau să fiu iubită până la moarte! 

În mica pădurice Louvigni nu mai plângea; se aşezase pe 
jos. Faţa ievoluţie se petrecea în sufletul acela Ultimele 
scrupule de om cinstit i ădcau unul după altul, doborâte de 
ură. Crimă care deabia începuse să nc ridica ae acolo, era 
un alt omu Voi fi şu acolo!' 

CAP XXV 

CORIGNAN ŞI RASCASSE ÎN CAMPANIE 

DE CÂT TIMP ERAU ÎNCHIŞI Rascasse şi Corignan acolo, 
în rinci-şase Jle, fără mijloc de a măsura fuga timpului şi de 
altfe/prea puţin se preocupau ei de asta. Doar rareori, câte 
unul din ei ridica şi problema asta, atunci când tăcerea 
devenea insuportabilă. 

Luni ae cina ne-au mcnis aici. 

— Cuvioşia ta, eşti nebun! 

— Rascasse, eştijprea obraznic! 

Şi după o serie de adjective şi de atribute, cei doi 
prizonieri recurgeau la pumni. Din aceste bătălii în fundul 
întunericului şi al tăcerii, Rascasse ieşise întotdeauna 
învingător. Talia lui măruntă era cauza genunchiiţi i s 
repead îsTlthig. 

Din când în când, se deschid - nu uşa, ci un fel de ghişeu, 
prin fiecare în olţul lui. În sfârşit, Corignan, copleşit de du 
greutate a 

Şi râsetufaola, îi păru lui Corignan că are ceva fantastic în 
el 

— Fiindcă mă gândesc la un lucru, spuse Rascasse: 
Corignan I-ul are şi el acum aceeaşi soartă ca şi stăpânul lui 
La ora actuală, trebuie 

— Hol' ce, eşti nebun? Cine vorbeşte devine? Făcu 
dispreţuitor 


— Tu! Nu eu! Spuse Corignan. Aşaâ'zi pe câinele tău 
îfnumest. 

— Corignan I-ul? Fără îndoială. Tu cum ai botezat cu 
numele meu indignării. Pe toţi diavolii din iad! Pe capul lui 
Scara5chi. 

Corignan se repezi Rascasse îşi pregăti lovitura de cap. În 
clipă 

Josef cobora spre ei g? 

— Voi aţi minţit amândoi, spuse u răceală stareţul 
caprinilor! SaintIaz re. Capul vostru, deabia se mai ţiiâe pe 
umeru voştri, LX sigur! Şi ne-a asigurat că nici nu l-aţi văzut 
măcar pe 1 liiu. Ivc L: v-aţi lăudat numaLOchii lui Rascasse 
seânteiară de şiretenie. 

M.u i uiisc sc că am făcut - în mod perfid - ca să fie 
arestafcorignan. Şi | m. u l uriseşte de asemeni, că a vrut şi 
el să fiu prins în locul maestrului „Ic scrimă. 

I ui? Protestă Corignan. Dar eu” 

M.u imisim', îl întrerupse Rascasse. Dar îmi permit să-i 
pun o simplă iiihcbare Prea Milostivei voastre înălţimi: 
Eminenţa Sa Cardinalul, mai! Inc să pună mâna-pe o nobilă 
domnişoară Annais de Lespars, venită de nu ind din 
Angers? 

/cl, v-o jur! Într-un cuvânt, sunt sigur că am s-o găsesc pe 
această teribilă duşmancă a Cardinalului, mai teribilă decât 
mama ei. 

— Vorbeşte! Spuse Părintele Josef cu o voce pe care nu 
reuşi să o facă destul de sigură 

PărinteteJosef simţi în minutul acela una din cele mai 
puternice emoţii din viaţa sa. Da, Annais era un pericol viu 
pentru Cardinalul de Richelieu - opera lui capodopera lui! 
Dar asta nu era totul El era lui Annais” Capturarea tinerei 
fete însemna liberarea, scăparea din 

Annais de Lespars. Vreau să vă mai spun că aş putea să-i 
descop ascunzătoarea şi s-cf aduc cu mâinile şi picioarele 
legate, în faţa îmbunătâdrsS hrmiei, nici de vin şi iScide 


ndukirca soartei, ci numai din celulă. Urmă o scurtă 
consfătuire în cabinetul Eminenţei Cenuşii, Şjă ă 

Care o înghiţiră. 

Faimoasă idee! Pg ntOt E ao s sălurară din belşug, 
Rascase îşi antrenă tovarăşul la hala de vechituri şi se 
echipă pe de-a-ntregul, fără a uita să se înarmeze şi cu o 
spadă solidă de război. În urma sfatului, sau mai bine zis a 
ordinului lui Rascasse, devenit şeful asociaţiei, Corignan, 
după un într-un temuUaic. Mirosea a brigand de la o leghe 
depărtare-După aceasta, Rascasse se îndepărtă spre 
locuinţa lui, ca să-şi lase acolo restul de piese de aur carei 
le smulsese Părintelui Josef. Era un iiiuiriul lui, arunca 
ochiade feroce la toate fetele pe care le întâlnea în drum” 

Când intră în casă, Rascasse auzi un mârâit 

— Ia uite! Făcu e! Corignan Întâiul n-a murit? Caraghiosul 
trebuie că urc şapte vieţi în corpul lui! 

Adevărul era că o vecină auzise lătrăturile disperate ale 
câinelui şi reuşise să intre în cocioabă, unde văzându-l pe 
nenorocitul animal, îi atinsese în fiecare dimineaţă de 
mâncare. 

— Vino aici Corignan! Strigă Rascasse. 

Căţelul se apropie în trei labe, încercmd să-şi ciulească 
singura-i ureche. V. 

— Ah! Făcu călugărul. Asta-i animalul care îşi permite să 
se numească ca şi mine? Ei bine” 

Şi îi trânti o lovitură de picior. Câinele, aşa şchiop cum era, 
se feri în lături şi ripostă înfingându-şi dinţii în piciorul 
capucinului, apoi se refugie sub o mobilă. Acestea fură 
primele relaţii ale celor doi (orignan” 

— Acum ne vom procura amândoi câte un cal, spuse 
Rascasse. Trebuie să ne pregătim de toate, înlocuindu-ne 
animalele, tu măgarul tău şi eu bietul meu căluţ, pe care l- 
am pierdut în încăierare, din vina ta. 

De data aceasta Corignan nu mai ripostă la acuzaţia ce i se 
făcuse, şi reluă: 


— Dar, în definitiv, ce avem de făcut? Explică-mi şi mie 
puţin, în ce constă frumoasă idee pe care noi am. Avut-o” 

— Păi la ce ţi-ai pierdut tu tot timpul, cât ai stat în Conacul 
Saint-Lazare? 

— Ei! Răspunse Corignan cu ingeniozitate. Am privit prin 
gaura cheii. Şi am văzut-o şi eu pe acea Annais, frumoasă 
fată de altfel, discutând cu” Ah! Se întrerupse el deodată 
Drace! Fiu sil lui Scaraoschi! Cum de n-am înţeles eu asta 
nuumaidecât! Ah! Dobitoc ce sunt! 

— Haide! Făcu Rascasse ştrengar. Văd că acum ai înţeles 
şi tu ideea noastră 

— Ba eu am avut-o cel dintâi! Strigă cu neruşinare 
Corignan. Eu ţi-am insuflat-o şi ţie! 

— Da? Atunci spune-mi ce ai tnţeles? 

— Cu multă plăcere. Văd că e absolut necesar să te pun şi 
eu pe tine în curent cu lucrurile. Ei bine, ascultă, micul meu 
Rascasse: cu cine se află acolo Annais? Cu Saint-Priac! Din 
ordinul lui Saint-Priac! Din ordinul lui Saint-Priac a dat 
buzna banda aia îndrăcită. Deci, Saint-Priac a răpit-o pe 
Annais. Ori, noi am fost trimişi pe urmele lui Annais! Ergo, 
nu în contul Cardinalului, aşa cum crezusem eu, ci numai pe 
propriul său cont, a comis Saint-Priac această răpire 
infamă, mizerabilul! Ergo, noi nu avem decât să-l urmărim 
pe Saint-Priac, Ergo” 

— Bine, raţionat, îl întrerupse Rascasse. Atunci, la drum. 
Întâi să ne procurăm cai, fiindcă bănuiesc că va trebui să 
stăm în faţa casei lui Saint-Priac, la pândă. 

Şi plecară amândoi, în grabă. 

O oră mai târziu, doi cai, gata înşeuaţi, erau instalaţi în 
grajdul lui Rascasse. Amândoi erau de aceeaşi talie. Unul 
era prea mic pentru Corignan şi celălalt prea mare pentru 
Rascasse. Dar aşa cum erau, erau nişte buni trăpaşi şi le 
puteau satisface nevoile celor doi spioni. După aceasta, 
porniră spre palatul din Piaţa-Regală, unde, după cinci 
minute, aflară, unde se află locuinţa lui Saint-Priac - era pe 


strada Saint-Antoine, aproape de cocioaba lui Rascasse, la 
hotelul „Marele Cardinal”. 

Aşadar, caraghioşii noştri, avură decât să stea acasă la 
Rascasse, ca să-l supravegheze pe Saint-Priac. Unul din ei 
şedea de pază şi din oră în oră, era schimbat de celălalt 
Spre seară, Corignan se instală în faţa hotelului şi pe la ora 
opt, avu satisfacția de a-l vedea sosind pe Saint-Priac, care 
aruncând dârlogii calului, unui servitor, intră în hotel. 

— Bun! Făcu Rascasse când află aceasta, pentru noaptea 
asta, vom fi liniştiţi. Mâine dimineaţă, în zori, ne vom relua 
pânda Dacă va ieşi, ne vom lua după el. 

— Şi cine are să ne scoale în zori? - 

— Corignan, la naiba! Nu ţi-am spus că e dresat la aşa 
ceva? 

— Corignan! Mugi călugărul exasperat Corignan! Ah. 

Dar gândindu-se deodată că nu trebuia să-şi demaşte încă 
ura: 

— Corignan? 

— Ah, da, patrupedul ăsta! 

— Nu, spuse blând Rascasse, nu e patruped. Nici biped şi 
nici patruped: Corignan are trei labe. 

Călugărul se întunecă la faţă, dar Rascasse adăugă 
împăciutor. 

— Linişteşte-te, popă. Hai, nu vrei să cinăm? 

— Ba vreau, mormăi capucinul 

Se aşezară la masă. Rascasse îşi revărsă verva lui 
burlescă. 

Corignan mânca în tăcere, rumegând proiecte de 
răzbunare cruntă şi în aşteptare, îi trântea mereu câte-o 
lovitură puternică bietului căţeluş uimit. După masă, 
Rascasse, cu un aer autoritar, ocupă singurul pat din îi iert 
pe re, pe care se lungi aşa îmbrăcat, lăsându-l pe călugăr să 
doarmă | în şe a un, cu braţele încrucişate pe masă şi cu 
capul pe ele. În zori, graţie Iftdrtlurilor lui Corignan Întâiul, 
ei săriră în picioare şi-şi reluară pânda |h i ind, în faţa porţii 
hotelului „Marele Cardinal”. 


— Pe cai! Comandă Rascasse. 

Câteva minute mai târziu, cei doi caraghioşi erau în şa; 
Saint liiac părăsise hanul Ei îl urmăriră de la două-trei sute 
de paşi După, c' liccură de zidurile Parisului, ajunseră la 
Bourg-la-Reine, apoi la I „>iig j< uimeau fără a fi fost văzuţi 
de Baron - lucru uşor, dealtfel, în acel „le< nt îucântător, 
plin de deluşoare şi vâlcele. Lia Longjoumeau, kascassc lăsă 
caii la pas şi spuse cu ochii lucind de o isteţime '.Ii 
cgărească 

— Acum e inutil să mai riscăm a ne lăsa spintecaţi: ştiu 
unde se iluce! 

— În cazul ăsta, uite o cârciumioara Caii noştri au scos 
limba de ne te. Să ne oprim. 

— Ba nu. Fiindcă cailor le e sete, să nu pierdem timpul 

După ce trecură Sena pe bacul de la Etioles, intrară în sat 
şi se” priră în faţa unui han ce se afla pe marginea şoselei. 

— De data aceasta, spuse Rascasse, o să bem şi noi, fiindcă 
mie mi-e sete şi pe tine nu vreau să te văd scoțând limba 

Delicateţă pe care o risipi în van, căci Corignan nu-şi 
lepădă nici <, lărâmă din planurile lui de răzbunare. Ba 
acum, îşi rumega proiectele lluii mult ca orieând. După ce 
băgară caii într-o remiză, ei se instalară mir un salonaş mai 
mic de unde puteau supraveghea drumul printre laluzclele 
ferestrei. După două ore, Corignan scotea dopul la cea de a 
patra butelie cu vin alb, când Rascasse, sări deodată înapoi. 
Şi Saint-Priac se oprise şi el în faţa hanului şi acum 
descăleca. Apoi intră! 

Rascase îşi înăbuşi o înjurătură Corignan se gândea că nu 
avea tlecât să scoată un strigăt, ca să-l facă pe Saint-Priac 
să vină în fugă acolo să i-l denunțe pe Rascasse: parcă-l şi 
vedea pe rivalul lui, căzând în o spadă înfiptă în piept Da, 
însă şi el călugărul, ar fi spânzurat în cazul ăsta de 
Eminenţa Sa 

— Dacă ne vede, murmură Rascasse, suntem pierduţi 

— Ei aşi! Făcu Corignan, pe care vinul şi setea de 
răzbunare îl ameţiseră, ce-ar putea să ne facă? 


Cred că sunt la fel de viteaz ca oricare altul, dar omul ăsta 
îmi inspiră. E1 era un spion. Era un spion pur şi simplu. 
Poate că nu reuşise să 

Acolo, în faţa lui, se afla asasinul. Şi fica celei ucise de el 
se'afla în fost el surprins că gândeşte: Eu sunt însărcinată o 
aduc pe D-ra de Lespars în mâinile Cardinalului. Şi ce avea 
să facă cu ea Cardinalul? Să de ea Şi cum? Prin Saint-Priac! 
Ei bine, dareum? Mi-a spus-o şi pe asta.206 

Amândoi porniră pe jos, iăsându-şi caii la han. Douăzeci de 
'-Ştii cum se numeşte castelul ăsta? Făcu Rascasse cu un 
aer 


(orignan. Casa dracului, sau casa călăului, în orice caz, 
casa păcatelor. 

— Prea bine, popă. Am să-i spun asta Eminenţei Sale! 
Jubilă Rascasse. Castelul ăsta aparţine Cardinalului. E 
Riche Liesse. 

Dar unde mi-au fost ochii, Doamne! Ce castel minunat, ce 
înfăţişare 

Rascasse', să nu faci pe dobitocul cu mine, sau te spun eu 
pe tine, că ai vorbit de o căsătorie înspăimântătoare! 

Rascasse lovi cu ciocanul în uşă, cu o lovitură autoritară* 
în poartă 

— Mesagerii Eminenţei Sale! Spuse Rascasse ca răspuns 
la privirea 

Poate că fuseseră ăzuţi pe la curtea Cardinalului, dar fără 
mdoială că fuseseră recunoscuţi, fiindcă poartea se 
întredeschise. 

— Avem o depeşă pentru nobila domnişoară Annais de 
Lespars. 

— Daţi-mi-o! Făcu guvernanta mai adăugă el, Domnul de 
Saint-Priac a ieşit adineaori de aici, nu e aşa! A avut 
întrevederea sperată de Eminenţa Sa, cu U-ra de Lespars? 

— A Mainoti? *mnUe aŞ*aSSe' 

— Dar cine nu vă cunoaşte? Dar ca să revenim la Domnul 
Baron, nici azi, nici ieri şi nici în zilele precedente, n-a 


reuşit să-i spună două cuvinte. Credeţi că Dvs. aveţi să 
reuşiţi mai bine decât Baronul de Saint-Priac? Am să mă 
duc să o previn. Până atunci, am să pun să vă 

— Ei, ce mai spui, popă? 

— Nu mai avem decât să alergăm la Paris într-un suflet şi 
să-l trase zăvoarele şi izbucni în râs: ! P strigăt Corignan îl 
lăsă pe Rascasse să bată în uşă şfsă urle până i-o femeie, mă 
DvS, sunteţi fratele Corignan. 

— Da madamei fad bii mă recunoşti, ci altfel eu n-aş mm 
ăsta, spun - a! Dar ne-aiâmpuiat urechile Rascasse! 

— Acest Rascasse spun el şi l-am rins n cursă Adio. Peste 
trei ore, Cardinalul va fi aici. 

— Un singur cuvânt! O întrerupse Corignan, lată-l: 
priveşte 

Io bucurie se repezi spre el: 

— Servitorul Dvs. domnule Baron! Umilul Dvs. servitor şi 
devotat 1) vs] Ah, de aţi şti cât vă sunt de devotată. 

Înt în viaţă domnule Baron! În viaţă, spre norocul Dvs. Şi 
foarte 

O paloare cadaverică apăru pe fata lui Saint-Priac. De fapt, 
timp de o secundă, baronul văzuse eşafodul în faţa lui. 

Dar aproape imediat el se dădu un pas înapoi, ca şi când s- 
ar fi pregătit o luptă fără cruţare. El îl apucă apoi pe 
Corignan de guler şi-l târî într-un colţ al curţii. 

— Ce-ai căutat acolo? Cine te-a trimis? Vorbeşte, sau eşti 
un om pe strada Saint-Avoye”. 

— la-o mizerabile, ia-o nu te spintec! 

Aţf închis-o chiar n castelul Eminenţei Sale?! 

S - Da! Însă fratele Corignanveghea! Fratele Corignan a 
reuşit să-l prSen? Le' (tm) ' bICtul 

Ipar CAP XXVI ANNAIS CAPTURATĂ 

PE LA ACEEAŞI ORĂ, Contele de Mauluys, maestrul de 
scrimă 'Trencavel şi secundul său Montariol stăteau la o 
masă, în hanul Frumoasa Diademă, în micul salon, retras. 

Verdure, valetul idilic şi beţiv al Contelui de Mauluys, 
servea la masă şi golea fundul ulcelelor. Doamna Rozalia, 


văduvă Houdart, preparase chiar cu mâinile ei unul din 
acele delicate şi minunate dineuri, care se făceau în 
vremurile vechi. 

Le servise nişte pateuri mici cu ciocârlii, a căror reţetă de 
preparare, mama D-nei Rozalia Houdart o primise de la D- 
na Huguette (i regoire, ultima patroană a celebrului han 
VillersCotterets, alături de o duzină de potârnichi; plăcinte 
italieneşti; o spinare de iepure friptă la cuptor; şi asta în 
afară de alte fripturi şi de vinurile de pe Coasta-de-Azur, 
adevărate rubine topite în alcool; în afară de vinurile de 
Saumur şi de Epernoy, zeamă de veselie închisă în flacoane 
frumoase şi de vinurile de Spania, Şi această masă regală, 
fusese o idee a Rozei Houdart între Mauluys şi Roză, între 
marele Senior şi fata hangiţei, era o ciudată afinitate de 
spirit şi nişte secrete înrudiri de gusturi Nici el, nici ca, nu 
se gândeau la dragoste. Aceste stări sufleteşti, la ei luau 
forma unei încrederi instinctive şi unei mutuale nevoi de a 
se îngriji unul de tcricirea celuilalt Când, din întâmplare, 
Roza avea vreo amărăciune, i-o încredința lui Mauluys şi 
când gentilomul simţea că i se întunecă mintea de griji, 
venea lingă Roza să-şi caute limpezimea lor-— 

Mauluys nu pierdea o zi ca să nu intre cel puţin odată la 
Frumoasa Diademă. Dar, cea mai mare parte a timpului, el 
nu-i vorbea nimic Rozei, ci se mulțumea s-o salute când 
trecea prin salon. Atunci, ea se apropia şi se interesa ce 
doreşte, iar el, cu aerul lui liniştit şi mândru îi răspundea în 
puţine cuvinte; şi asta era tot. În timpul ultimelor zile, îl 
văzuse pe conte mai preocupat, sau mai curând ghicise din 
instinct că e îngrijorat, că se întâmpla foarte rar ca Mauluys 
să-şi traducă prin semne exterioare sentimentele penibile, 
care ar fi fost în stare să-l întristeze. Şi atunci, Roză, după o 
lungă ezitare, îi spunea cu obişnuita-i indiferenţă: 

— Domnule Conte, eu cred că Dvs. sunteţi stăpânit de 
vreun gând penibil” 

— Într-adevăr, domnişoară. Trencavel e nenorocit S-a 
închis în casă la mine şi s-a lăsat pradă disperării. Caut 


vreun mijloc de a-l smulge din singurătatea aceea, care îl va 
ucide şi sunt iritat fiindcă nu-l găsesc. 

— Îmi pot permite să vă întreb, domnule Conte, de ce e 
aşa de nenorocit prietenul Dvs.? 

— De dragoste, răspunse Mauluys, ca şi cum ar fi spus: de 
friguri intermitente. 

Roza nici nu tresări măcar. Ea rămase tăcută timp de un 
minut şi - ar fi fost nevoie de o ureche prea fină, ca să poată 
observa că vocea îi cam tremura puţin, atunci când spuse: 

— Atunci, înseamnă că el nu e iubit de aceea pe care o 
iubeşte? 

Mauluys răspunse blând: 

— Asta ar fi prea puţin, fiindcă nu se poate ca o dragoste 
sinceră, să nu reuşească până în cele din urmă să facă să se 
nască o dragoste şi în inima cele iubite. Dar Trencavel se 
crede despărţit de ea, prin ceva peste care nu se poate 
trece, un zid Ea e nobilă” era să spun că o regină” 

Şi Trencavelnu e.*, 

Roza se întoarse foarte repede şi merse în întâmpinarea a 
câţiva ofiţeri care intrau. Pălise puţin aşa de puţin că nimeni 
nu ar fi putut observa Şi se gândea 

— E adevărat! O domnişoară din înalta nobilime nu se 
poate căsători cu un burghez. Între o fată din burghezime 
şi un Senior, zidul există, la fel de netrecut” 

În ziua când Rascasse şi Corignan ieşeau din în pace, Roza 
îl văzu spre seară pe Contele Mauluys intrând şi după ce o 
salută, se aşeză la locul lui obişnuit Ea, căutase în timpul 
acesta un mijloc de a-l scoate din singurătatea lui, pe amicul 
Mauluys. Întâi supraveghe ca Mauluys să 1 ie servit şi apoi 
spuse: 

— Domnule Conte, ştiţi eu am împlinit azi douăzeci şi cinci 
de ani? 

O ştiu domnişoară, fiindcă cunosc şi ziua în care v-aţi 
născut 

Frumoasa figură calină a Rozei, se coloră de o fugară 
lucire de bucurie. Mauluys o ştia. Aşadar se ocupa de ea. 


Răspunsul lui rece, era ixiatc cel mai curat dintre 
complimente. 

— Mâine, va fi aici o mică sărbătoare, reluă Roză, după o 
clipă. 1) acă Domnul Trencavel ar voi să accepte să ia parte 
la masa pe care o vom oferi prietenilor casei, va fi fără 
îndoială o cinste pentru Frumoasă Diademă- 

— Îmi iau eu obligaţia, de a accepta pentru el, 
domnişoară! Spuse Mauluys cu o oarecare iuţeală. 

— Mulţumesc Domnule Conte, spuse Roza foarte blând. 

Aşadar. 

— A doua zi, cam pe la ora când fratele Corignan se 
repezea la Cardinal, la Frumoasa Diademă, se termina 
minunatul dineu despre care v-am dat câteva detalii. 

— Pe Bachus! Strigă Montariol cu un pahar de şampanie 
în mina. Pe tronul lui Irod! Pe moartea dracilor! Pe capul lui 
Scaraoschi! Pe sângele lui luda! 

Şi îşi goli paharul dintr-odată. 

— Ce înseamnă asta Secund! Spuse cu asprime Trencavel. 

— E beat, bâlbâi musiu Verdure, care de abia se mai ţinea 
pe picioare. 

— De bucurie, maestre, spuse Montariol. leri vă vedeam 
aşa de disperatŞi umpleai toată casa Contelui, cu tunetul 
înjurăturilor tale. 

— Era de durere, maestre. Ce vreţi, puneţi-mă pe planşa 
de scrimă sau pe terenul de lupte şi acolo, spada mea va 
vorbi în locul meu. Dar limba mea e neîndemânatică; nu ştiu 
să fac paseuri, riposte, dubleuri, şarje, fente şi fandări. 
Atunci înjur şi eu. Ca un păgân, e drept (El se ridică şi îşi 
umplu paharul). Înjurătura e elocvenţa noastră, a celor care 
nu avem alta îşi goli din nou paharul şi se aşeză la loc. 

— Secund, spuse Contele Mauluys, bine ai vorbit! 

— Dar dumneata de ce nu înjuri niciodată, dragul meu 
Conte? Făcu Trencavel. 

Să nu se gândească MontarioUa aşa ceva 

— Fără a mai ţine socoteala, bâlbâi Verdure, că înjurăturile 
produc idei ciudate. Dacă aş avea să-ţi spun lucruri secrete, 


pe Verdure să asiste şi el la discuţia noastră, atunci de ce 
să-şi ţină 

— Da! De ce! Făcu Verdure înfingându-se pe picioare într- 
o poză care tocmai i-am făcut cunoştinţă Baronului de 
SaintPriac” 

— Ce ciudat mare Senior eşti! Exclamă Trencavel 
surprins. Nu 

— Dar ai un nume. Şi cât despre titlu, eu ţi l-aş ceda pe al 
meu. Dacă 

XSKSĂ 

Al Vm-lea pe la 1230, a asediat Carcassone şi în cele 

M ariS, a Ise ridică:? R*Stg* PP 

— Pe cine? Întrebă Trencavel pierdut de bucurie, de 
teamă şi de 

— Pe Corignan! Pe Saint-Priac. Urmaţi-mă dacă voiţi s-o 
mai 

M 

Douăzeci de zbiri, 'tună: ' g 

— La drum! 

L-ară îndoială că veţi avea de făcut o cursă lungă ş! P 

Afară de mine! „? 

O voce scrâşni din umbră: 

— Se duce să-şi rişte viaţaEhe! Cursa va fi destul de lungă, 
încât 

Dacă nu mă voi mai întoarce, vă rog să vă duceţi în 
locuinţa mea şi să luaţi de acolo un plic, 'pe care veţi vedea 
numele dvs. Vredure 

— Şi dacă ea nu va voi să vină, rânji Verdure, am să-i aduc 
eu plicul” 

— Pe cai! Pe cai! Urlă Trencavel de afară 

P - Pe cai? Strigă Verdure cu un hohot de râs. Ei bine, pe 
cai! Pentru 

Şi o rupse' la fugă. Roză, nemişcată, înţepenită, cu palmele 
pe ochi, plmgea fără zgomot”, i |img; 1 scrisoare pe care o 
port, până la d-ra de Lespars. 


— Fără îndoială! Depeşa Eminenţei Sale. Ascultaţi. Eu 
trebuie să' 

— Sigur că da, fiindcă Eminenţa Sa mi-a ordonat să-l 
aştept aici. 

— Daţi-mi-o! ' $? 

Săpare pin în grajd, să sară în şa şi 

Dar când injră în urg-jaiReine ăzu în depărtare un vârtej 
de 

Riche-Liesse! Oh! Am ghicit! Aha! Popă mizerabil! Ai vrut 
să-l faci pe se opri scurt Un alt nor decât printr-o minune de 
Saint-Priac, pentru a cădea în laba'de tigru a 

— Ei bine, nu! Ei sunt numaipatru! Partidă nu e încă 
pierdută, dacă 

Intrând în Păris, primul lui gând fu să alerge până la 
Frumoasă 

Diademă,, Ajuns la han, al doilea gând fu să se repeadă 
spre salonaşul P1” ă în Sa Ş 

P PUnde e? N? 

— Încotro e Etioles? 

Trupa lor porni, ci şi când caii ar fi fostgoniti de' strechei 
timp ce mâncau pământul în fugă, Mauluys îi cerea detalii 
lui Rascasse şi acolo şi cu Saiiit-Priac. Cu totul! Patru 
spade[nu contaţi pe Corignan, că 218 

Hinc, spuse Mouluys flegmatic. Trei contra patru. Suntem 
egali. 

Tii UINIIL. 

I I ini inse o pungă lui Rascasse. Era o pungă cu cinci sute 
de livre, în p<, U de aur şi în pistoli. Spionul dădu din cap şi 
spuse: 

[) e data aceasta lucrez pentru mine, nu e nevoie să mă 
plătiţi. ('u toate acestea, trebuie să fii plătit, spuse blând 
Mauluys. la-o. 

L'entru prima oară în viaţa lui, Rascasse simţi acel 
sentiment iu-pl. H ni, caic se numeşte umilirea. El păli. Un 
suspin teribil îi hârii în pu-pi Mauluys îl examină cu atenţie 
şi apoi îşi puse punga la loc. 


< aiul pe care îl călăreşti, nu e chiar aşa de rău, reluă el. 
Eu un mu ut schimbat Vrei să-l primeşti, în amintirea 
acestei întâlniri? 

Rascasse se descoperi şi spuse cu o voce tremurătoare: 
Mulţumesc! Oh, vă mulţumes, Monseniore! 

Ca un vârtej ajunseră la bac, trecură Sena şi intrară în 
Etioles. Acolo Rascasse se opri şi spuse: 

— Domnilor, aici trebuie să vă părăsesc. 

Mauluys îi aruncă spionului o privire pătrunzătoare şi văzu 
că era sincer. 

— Adineaori, „continuă Rascasse, mi-aţi făcut cinstea să 
mă injclgeţi. Vă rog să mă înţelegeţi şi acum. Eu sunt în 
serviciul Cardinalului şi Dvs. sunteţi inamicii lui Eu nu v-am 
condus până aici pentru a vă ajuta să luptaţi împotriva celui 
care mă plăteşte, ci pentru a mă răzbuna pe Corignan.' 

— Fie, spuse Mauluys. Poţi să te retragi 

Rascasse îşi scoase pălăria şi spuse: 

— Dumnezeu să vă păzească. 

Mauluys, Montariol şi Trencavel, urmăriţi mereu din 
depăratare de Verdure îşi reluară galopul şi câteva secunde 
mai târziu ajunseră în | aţa casteluluiAtunci, Trencavel 
scoase un strigăt teribil, Montariol se răsti înjurând de 
disperare şi Mauluys însuşi păli şi murmură: 

— Prea târziu. 

Da, Richelieu se afla acolo! Da, şi lângă el se afla Annais de 
Lespars, calmă şi semeaţă! Şi în spatele Cardinalului, 
apărea figura lividă a lui Saint-Priac! 'Iot ceea ce le spusese 
şi Rascasse! Numai că în jurul acestui grup, aştepta o 
escortă de cincizeci de cavaleri înarmaţi!” 

R 

Aici, trebuie să adăugăm câteva rânduri, pentru a povesti 
ce se petrecuse între Richelieu şi Corignan. Cardinalul se 
afla cu Părintele Josef, când Corignan fu anunţat Starețul îi 
povesti tocmai, cum le dăduse drumul în ajun seara, celor 
doi spioni şi că Rascasse, jurase că o va găsi pe Annais de 
Lespars. 


— Caraghiosul ăla, te-a jucat, mormăi Richelieu. 

— Judeci prea îndrăzneţ şi dovedeşti prin asta că nu ştii să 
citeşti. Încă pe faţa oamenilor! 

— Ei, nu-i nimic! Vom avea oricând! timp să punem să-l 
spânzure- 

— Monseniore, spuse Corignan care fu introdus în clipa 
aceea, am pus mâna pe ea! 

Richelieu se cutremură. Eminenţa Cenuşie închise ochii 
pentru a stinge un fulger de triumf. 

— Unde e? Făcu Richelieu cu un ton scurt. 

— La Etioles! Răspunse Corignan. Ţinută închisă de 
Domnul Baron de Saint-Priac” 

Eminenţa Roşie sări” 

— Chiar în vila Dvs. de recreaţie! Continuă Corignan. 

Fu un moment de stupoare. Dar Părintele Josef îşi reveni 
numaidecât, lovi clopoţelul şi-i spuse uşierului care 
apăruse: 

— Ordin căpitanului de gardă al Eminenţei Sale, să alerge 
imediat la Longjoumeau cu o escortă puternică. La 
Longjoumeau, escortă va aştepta în curtea hanului „Fazanul 
auriu”. Du-te. 

— Da, spuse Cardinalul cu voce înceată, ducându-l pe 
Părintele Iosef într-un intrând al peretului. Ai dreptate. Am 
să alerg la Etioles şi 

Am să pun să fie executat Saint-Priac! 

— Nu, spuse Eminenţa Cenuşie. Ai să i-o dai pe Annais de 
Lespars în căsătorie lui Saint-Priac! 

— Da, da! Şi în noaptea nunţii, Saint-Priac înebunit de ura 
lui Annais” 

— Are să o omoare şi are să ne scape de ea Şi atunci 
procesul lui Saint-Priac, va fi repede făcut. 

— Plec! Spuse Richelieu fremătând de nerăbdare. 

— Întâi interoghează-l pe omul ăsta. 

Corignan, în timpul acesta reflectase. Rascasse, nu mai era 
acum rivalul lui, pentru supremul motiv că Rascasse, la ora 
aceasta era mort - ucis de Saint-Priac. Inamicul de temut 


era acum, chiar Saint-Priac. Aşadar, Corignan se decise să-l 
acopere cu elogii pe defunctul Rascasse nA arunce asupra 
lui toată cinstea acestei descoperiri, ceea ce nu avea 
niâmpiedice totuşi, să se pună şi el într-o lumină 
convenabilă. 1 liulc e Rascasse? Întrebă Părintele Josef. 
Când am reuşit să intrăm în vilă şi când am căpătat 
siguranţa, A nobila domnişoară se afla închisă acolo, 
Rascasse comise imprudenţa de a-şi da pe faţă bucuria 
Guvernanta se temu atunci şi „, |<,„ Nindii-se de viclenie, 
ne invită să intrăm într-o cameră scundă. I ni Ic Ic 
Corignan, cunoaşte femeile şi se poate lăuda cu aceasta' El 
evită < ur. A şi fugi. Rascasse, mai naiv, îndrăznesc să spun, 
intrase şi am nu/i lo pe guvernantă cum trăgea zăvoarele 
strigând că nu are să-i mai <l< u drumul de acolo, decât cu 
ordinul scris al Eminenţei Sale. 

— Bine, murmură Richelieu, am să-i dublez leafa femeii 
aceleia. Corignan auzi şi se îndoi la pământ, ca şi când el ar 
fi beneficiat < I” această mărinimie. 

Dar, reluă Părintele Josef, cum de aţi ajuns voi până la 
Etioles? Rascasse a făcut toate astea, el a imaginat totul, 
până şi costumul a „i.la de pe mine, pe care de abia aştept 
să-l schimb cu bunul şi vechiul nu îi auliriu. 

C orignan începu să povestească toată expediţia, chiar de 
la ieşirea Im din mânăstire, poveste care îl puse pe 
Richelieu într-o aureolă de deosebită stimă, în mintea 
Cardinalului. Şi ca să-l acopere de glorie pe îi lainicul lui, 
trecut în rândul celor morţi, Corignan nu avu decât să 
| M>vcsiească totul aşa cum se petrecuse. Povestirea lui fu 
sinceră şi adevărată. 

După ce se sfătui cu Părintele Josef, Cardinalul porni la 
drum „moi tat de doi dintre gentilomii lui şi urmat de 
Corignan. La 

I <, iigjoumeau, Richelieu îl găsi pe căpitanul gărzilor, cu 
trupa lui, care de. Caleease în curtea din spate, a hanului 
Fazanul auriu şi pe care, din. an/a aceasta nu o văzuse 
Rascasse când trecuse în goană prin sat. Toată 


Îl îi pa aceasta, în loc să se îndrepte spre Etioles, merse ca 
să treacă Sena | h iu| i un văd care se afla la o leghe şi 
jumătate mai la deal de bac. După aceea, ea se îndreptă 
direct spre pădure şi ajungând la Riche-Liesse prin Npnte, 
o înconjură 

— Să nu mişte nimeni! Spuse Cardinalul descălecând. Şi 
intră singur 

III casă. În vestibulul cel mare de la parter, se afla un 
bărbat, la picioarele scării. Figura lui albă ca varul, se 
distingea pe fondul întunecat” stătea nemişcat, ca lovit de o 
uimire nemărginită. Richelieu merse drept spre el şi îi puse, 
mâna pe umăr. Şi cele ce îi spuse, fură groaznice: 

Care nu le pot uita! De aceea, am să te cruţ de infamia 
eşafodului Saint-Priac, ai un pumnal solid la centură. Saint- 
Priac, eu sunt un înalt preot: te iert de crimele ce le-ai 
făcut. Scoate-ţi pumnalul Saint-Priac şi mori în pace! 

Cardinalul de Richelieu se dădu un pas înapoi, ridică mâna 
dreaptă să recite rugăciunea morţilor. Saint-Priac aruncă în 
jurul lui nişte privM sălbatece. Ridică privirea spre înaltul 
scării şi bâlbâi: „Adiol” 

Fulgerătoare îl repezi spre pieptul lui. Dar arma nu-şi 
atinse ţinta: cu un gest la fel de rapid ca al lui Saint-Priac, 
Richelieu îi apucase mina şi i-o 

P - Saint-Priac, spJoRfchelieu, te iert % 

— Eminenţă! Eminenţă! Bâlbâi pierdut omul, îndoindu-se 
de cele 

— Ei bine! i-o dau! 

Că ea ascultase şUuzise totul; dar aste uconta Fără ca el 
să-i fi spus 222 >> „11.) sc dădu înapoi. Cardinalul trecu 
pragul uşii ce îi fusese” I „lisă şi o văzu pe Annais. 

|u! Din la latul Cardinal, cu acelaşi farmec de frumuseţe 
pură, cu iul. Tiilk! Annais îl privi pe Cardinal în faţă. 
Richelieu încercă s-o facă d. Înaltă trădare.? P 

Richelieu păli puţii apoi ridică din' umeri: O faceţi poate în 
numele Regelui, fratele meu? 

— Ah! Se răsti el, luaţi seama! Eu nu voi sufer. 


— Aha! Am prins-o! Se gândi Richelieu. Saint-Priac, 
adăugă el fără să se întoarcă, trimite-mi patru soldaţi. 

Saint-Priac era pământiu la faţă, cu ochii plecaţi. El 
ascultă. 

I >upă aceea trebuia să apară Cardinalul, ducânduo de 
mâna pe Annais, striată şi roşie la faţă. În fine, el Corignan, 
ar fi intrat după aceea în odaia în care Saint-Priac trebuie 
să-l fi ucis pe Rascasse, pentru a-i 

Uimirea lui Corignan fu mare, când o văzu pe Annais 
ieşind între - complet liber - urcându-se pe cal şi luându-şi 
locul în spatele lui Richelieu. 

— Oho! Făcu Corignan. Mi se pare că s-au petrecut lucruri 
foarte 

— Hei! Strigă în clipa aceea căpitanufgărzUor. Ce vor 
turbaţii ăştia? 

— Loc?' Loc! Loc! 

CAP, XXVII SCURTA APARIȚIE A LUI VERDURE 

ERA O ADEVĂRATĂ NEBUNIE. Actele nesăbuitecare 

— Să o scap, spi! Trencavel cu un fel de f mie, sau să mor 
sub ochii el spada „y, ca ges, sc nu văd la ce aş maitrăi! 

Dar se prăbuşi lovit în cap. În aceeaşi secundă, două gărzi 
fură viziune de'ânvălmăşeală şi deodată, cei trei, se 
desprinseră din vârtej. 224 „l< mi luti-un timp mai scurt de 
o secundă, ei putură fi văzuţi sfâşiaţi, „o „h llâi rătăciţi, cu 
mâinile roşii de sânge, cu flăcări în priviri, apoi „Îi „în lala 
fură înghiţiţi în vârtej cu un zgomot de berbec ce sparge o p 
„Mi la de fier. 

În jurul lui Annais se îngrămădise o duzină de gărzi, ce 
stau iu-mişcate. Saint-Priac îl văzu pe Trencavel El scoase 
un strigăt de Iniicstă bucurie şi strânse dârlogii calului 
pregătindu-se să sară. 

Rămâi aici, spuse cu răceală Cardinalul. Te păstrez pentru 
alte msăicmări. 

Saint-Priac îşi plecă frunte şi plânse de necazCardinalul îl 
iccunoscuse şi el pe Trencavel 


— Scrisoarea! Se gândi e! Oh! Dacă aş putea pune mâna 
pe: Ciisoare! Ce zi! Omorâţi-i pe ceilalţi doi! Strigă el Dar 
prindeţi-l pe acesta viu. 

Şi cu vârful spadei arătă spre Trencavel, care venea spre 
el, înflăcărat şi roşu. Annais, îl recunoscuse pe Trencavel. 
Ea îl văzu din nou la cea de a doua şarje, în secunda aceea 
de vis tragic, când dăduse năvală. Atunci, avu o viziune 
neclară a unei siluete fine, trasată în linii uşoare pe fondul 
de praf - un praf din care îi surâdea în mod ciudat cu un aer 
de copilărie batjocoritoare, printre petele roşii de sânge. 

— Un cap. cu părul fluturând în valuri, un braţ ridicat spre 
cer, aruncând scânteirile țițeiului. 

— Era o viziune de nedescris. Şi aceasta se fixă pentru 
vecie în sufletul ei. Şi din năvala fantastică, dinspre figura 
aceea palidă, roşie şi batjocoritoare, ţişni deodată un 
strigăt, care urma ca să răsune mereu ile aici înainte, în 
inima ei ca un reproş - strigătul unei voci tinere şi ironice: 

— Domnişoară, iar am venit să vă spionez. 

Annais privea Toată viaţa ei, îi era în priviri. Gândurile ei 
erau confuze. Inima de abia îi mai bătea eu lovituri surde şi 
lung distanţatel ui privea! Năvala gărzilor se restrânse în 
jurul lui Montariol şi a lui MauluysTrencavel lipsea! Unde 
era? - 

Deodată îl văzu aruncat de-a curmezişul şeii lui Montariol, 
fără viaţă. Montariol, îl ducea cu el galopând spre pădure, 
iar Mauluys, ţinea piept* mulţimii. Era ceva sublim. Timp de 
vreo zece secunde, Mauluys fu pretutindeni, înfigându-se, 
dând înapoi, tăind cu spada implantând-o, cabrându-şi 
calul, năvălind - el şi calul lui erau una - spadă, calul şi 
omul, erau trei fiinţe contopite într-o minunată şi 
formidabilă maşinărie de război Şi numai când îl văzu pe 
Montariol înfundându-se printre copaci, Mauluys o porni 
într-un ultim efort, o ultimă năvală şi goni spre pădure, în 
care se pierdu şi el. 

Gărzile se repeziră, după el. În faţa lizierii de arbori, 
locotenentul strigă: 


— Staţi! Atacul acesta nebun, ar putea să fie vreum şiretlic 
care să ne atragă în pădure, în vreo cursă. Ofiţerul se 
întoarse spre Cardinal pentru a-i cere ordine, Richelieu 
merse spre el; deodată, un tip apăru” în faţa lui: o figură 
bizară, schimonosită şi brăzdată de riduri, cu ochii încreţiţi, 
cu buzele subţiri sucite într-un rin jet - şi acesta îi spuse: 

— Nu-i mai urmăriţi! 

Richelieu, se opri uimit în faţa slabului călăreț, care, lucru 
ciudat, făcea acum nişte semne prieteneşti lui Saint-Priac, 
care păli şi îşi întoarse capul. 

— Cine e caraghiosul ăsta? Făcu Richelieu. 

— Caraghiosul ăsta e aici pentru a o salva pe Emineţa 
Voastră, de aceea, nu-i mai urmăriţi! 

Omul îşi îndemnă calul şi se apropie de Cardinal 
Schimonositura figurei sale, veselă şi fantastică, se 
accentuă în sute. De zbârcituri, aşa că toată figura lui nu 
era decât un hohot de râs. Richelieu era să strige un ordin” 

— Scrisoarea! Făcu omul cu iuţeală. Gândiţi-vă la 
scrisoarea aceea 

Monseniore! 

— Scrisoarea! Bâlbâi Cardinalul ca lovit de trăsnet. 

— Scrisoarea voastră Monseniore. Nobila depeşă adresată 
Majestății Sale Regina. Cu ce drept, să o citească Regele, 
„Când nici nu-i era adresată lui, vă întreb. 

Richelieu, asculta cu un fel de oroare, cu ochii holbaţi. 

— Regele nu are s-o citească, continuă scrâşnind monoton. 
Nu are acest drept Adio Monseniore, şi nu-i mai urmăriţi pe 
gentilomii aceştia, fiindcă numai ei singuri pot să pună 
scrisoarea la loc sigur şi să împiedice ca să ajungă în 
mâinile Regelui! 

Omul salută” cu un adânc respect pe Cardinal, salută 
degajat şi cu emfază soldaţii din escortă, apoi, din 
depărtare, îl salută cu o impertinentă familiaritate pe Saint- 
Priac. Şi în trap mic, fără să se grăbească, el se înfundă în 
pădure. 


— Blestem! Mugi în el însuşi Cardinalul. Locotenentul se 
apropie de el 

— Monseniore, să intrăm în pădure? 

— Cum se face că ai stat do vorbă cu Cardinalul? Spuse 
Mauluys. 

— M-am oprit câteva clipe ca să-i spun Eminenţei Sale, că 
Dvs. nu 

Eminenţa Sa spune că faceţi rău că nu o citiţi! 

CAP XXVIII SAINTI-PRIAC 

— Oh! Se gândi Corignan, să nu-l văd pe bietul Rascasse 
spintecat? Spre interiorul casefcorignan! Scump prieten! 
Yino să mă scapi. 

— Ce e? Între Cardinalu. 

Corignan, năucit îl întrebă cu privirea pe Saint-Priac; 
Saint-Priac, căruia guvernanta îi povestise fuga lui 
Rascasse, fu apucat de o uimire dincolo de limite. Amândoi, 
cu o aceeaşi mişcare, descălecară şi se repeziră spre vilă 
intrând, ei o văzură pe paznica vilei cum deschidea tocmai 
uşa camerei în care fusese închis Rascasse şi ale cărei 
zăvoare, de altfel, fuseseră date la o parte! Şi toţi trei, 
călugăr, guvernantă, şi spadasin, rămaseră năuciţi, 
văzându-l ieşind pe micul Rascasse, care salută cu un aer 
ştrengar, pe toată lumea. 

— Oh! Bâlbâi paznica, ce făceaţi acolo? 

— Întrebarea asta e glumeaţă, făcu Rascasse. După ce ai 
refuzat cu încăpățânare să-mi deschizi” 

— Zi n-ai murit aşadar? Dârdâi Corignan zăpăcit 

— A, aşa stau lucrurile Corignan? Ştiam eu că mori de 
necaz de un timp încoace că nu mă vezi mort! Dar cine să 
mă fi ucis? 

Rascasse, când îl părăsise pe Mauluys, intrase în pădure şi 
de acolo, asistase la şarja celor trei eroi Atunci îşi spusese: 
— La drept vorbind, eu am regăsit-o pe D-ra de Lespars, 
aşa că Emineţa Să nu are ce să-mi reproşeze, ci dimpotrivă 
Aşa că am putea să aranjăm oarecum lucrurile. Şi legându- 
şi câlul de un copac, el profită de încăierarea ce avea loc şi 


se strecură nevăzut de nimeni, până în casă, unde intră la 
loc, în odaia în care fusese închis. 

Când fu dus în fata Cardinalului, Rascasse îşi dădu 
numaidecât seama că el se afla într-o postură excelentă 
Richelieu nu-i spuse decât vreo câteva cuvinte, dar care 
valorau cât zeci de elogii: 

— Rascasse, să treci astă seară pe la vistiernicul meu! 

— Şi când te gândeşti, gemu Corignan, când te gândeşti că 
eu, eu Corignan, eu l-am îmbogăţit pe Rascasse, prin 
laudele ce i le-am adus! 

Porniră cu toţii. Rascasse alergă să-şi dezlege calul pe care 
i-l dăduse Mauluys şi urmă şi el întreaga cavalcadă care 
ajunse în Paris pe la ora şase seara. Annais fu închisă într- 
un salonaş al palatului din Piaţa Regală O oră se scurse 
întrno aşteptare de moarte. 

— Pentru ce, se întreba ea, pentru ce mă ţin prizonieră în 
palatul Cardinalului şi nu într-o celulă oarecare? 

Deodată se cutremură uşa se deschise, şi Cardinalul de 
Richelieu intră în timpul acelui ceas ce se scursese de la 
venirea lor, Eminenţa Roşie stătuse de vorbă cu Eminenţa 
Cenuşie, povestindu-i cele spuse „I „Vmlurc şi toate cele ce 
se petrecuseră. Părintele Josef, nu era omul „.ne să-şi 
piardă timpul ca să-i demonstreze din nou, ce nebunie 
făcuse îi musti ui scriind acea grozavă scrisoare. Şi 
Richelieu, pe de altă parte, i, n lest ul de stăpân pe sine, 
pentru a nu-l considera pe Corignan vinovat de pierderea 
ei; spionul se apărase cu vitejie şi de altfel - Richelieu o” >t! 
Îi el s-ar fi lăsat mai curând tăiat în bucăţi, decât să 
dezvăluiască Maniată un astfel de secret Cele două 
eminenţe judecară, aşadar, nit naţia cu sângele rece 
îndrăzneţ, al acelor jucători cutezători, care nu în h mei cea 
mai mică tresărire atunci când îşi aruncă pe masă ultima lor 
1. Nie Şi văzură situaţia foarte clar, aşa cum era de fapt 
înspăi ilaloare. 

— Mai întâi, trebuie să ne cunoaştem inamicii, spuse 
Părintele 1 „„ '>el. Îl ştim pe Trencavel şi pe Secundul lui. 


Mai rămâne să aflăm numele celui de la doilea răzvrătit şi al 
omului care v-a vorbit Trebuie a Il asmuţim pe Saint-Priac 
pe urmele lor. 

C ardinalul lovi de trei ori în clopoțel. Câteva secunde mai 
târziu, Saint-Priac intră. 

— Ştii, ce ţi-am spus astăzi, spuse Richelieu. Ca revanşă, îţi 
cer- 

— Orice, Monseniore! Viaţa mea e a Dvs., îl întrerupse 
SaintPriac „u o sălbatecă sinceritate. 

— Bine. Mâna lui Annais de Lespars se află la capătul 
devotamentului dumitale. Şi înţeleg să-ţi dau o Annais 
supusă complet, tul A ugii („ardinalul cu un surâs sinistru. 

Saint-Priac se înclină tremurând până la pământ 

— Bine, repetă Richelieu. Aşadar trebuie să porneşti 
imediat la li ic ni. Şi ca un început, adu-mi numele rebelului 
care îl întovărăşea pe maestrul de scrimă şi pe Secundul lui 
Trebuie să-l aflu cel mai târziu lunşi în* două zile. 

— Monseniore, spuse Saint-Priac cu un accent de ură 
feroce, eu vi-l dau chiar acum: e Contele de Mauluys. 

C 'ardinalul şi Starețul tresăriră de bucurie. Saint-Priac 
era un om preţios. 

— Mauluys? Făcu Richelieu. Eu am auzit vorbindu-se de un 
Mauluys de Anjou- 

— Un hughenot blestemat, se răsti Părintele Josef. 

— Tatăl Contelui, spuse Saint-Priac. Acesta nu e nici 
hughenot şi nici catolic. În Anjou nu mergea în vizită 
absolut la nimeni La Paris, trăieşte singur eue. Într-o zi m- 
am întâlnit faţă în faţă cu el, între Saumur s. 

Saint-Priac se opri scurt El se îngălbeni şi bâlbâi câteva 
cuvinte de neînțeles. 

— Ei bine, treci peste asta. Unde locuieşte la Paris? 

— Asta am s-o aflu eu Monseniore. Dar pot să mai adaug 
un detaliu, care are probabil şi el oarecare importanţă. 
Omul care, a cerşit aşa de neîndemânatic” un dar 
Eminenţei Voastre, chiar în clipa când doreaţi să daţi ordin 
să fie urmăriţi rebelii” 


— Ei bine? Făcu aspru Richelieu, căruia nu-i scăpaseră 
insinuările lui Saint-Priac. 

Ei bine Monseniore, e valetul Contelui de Mauluys! Se 
numeşte Verdure. L-am cunoscut acum câţiva ani, când” 
Saint-Priac se opri scurt, foarte tulburat 

— Atunci, acest Mauluys are scrisoarea! Strigă Richelieu 
înfiorându-se. (Saint-Priac rămase înclinat) Scrisoarea care 
ar fi aşa de necesar s-o restituim Regelui! Adăugă 
Cardinalul, pe care o privire a Părintelui Josef îl fulgerase. 
Du-te Saint-Priac şi” nici un scandal, nici o încăierare; află 
numai unde locuieşte omul. 

Saint-Priac îşi îndreptă trupul: 

— Binevoieşte Eminenţa Voastră să-mi permită încă un 
cuvânt? Şi Dvs. asemeni, cuvioşia Voastră, vă cer toată 
atenţia, şi toată încrederea Dvs. 

N - Vorbeşte, făcu Richelieu, uimit, în timp ce Părintele 
Josef studia fizionomia spadasinului 

— Aş dori să ştiu de ce scrisoare e vorba, spuse Saint-Priac 
cu hotărâre. 

— O scrisoare în care domnul Cardinal, indică Majestății 
Sale un nou plan de campanie contra hughenoţilor, se grăbi 
Părintele Josef. E absolut necesar ca ea să nu mai rămână în 
mâinile duşmanilor noştri 

— Prea înalte Părinte e inutil ce conţine scrisoarea aceea. 
Monseniore, eu am să descopar locuinţa Contelui de 
Mauluys. Atunci, Dvs, veţi trimite prefectul sau procurorul 
la Conte. Sau chiar, veţi putea face să fie invadată pe ascuns 
locuinţa, de oameni de-ai Dvs. Ei bine, eu spun că în oricare 
din aceste cazuri scrisoarea riscă să se rătăcească. Sau cel 
puţin, să fie văzută de ochi răi voitori. Notaţi, Monseniore, 
că nu vorbesc de cazul cel mai probabil, în care nu se va 
găsi nimic în casa Contelui, care trebuie să fi ascuns 
această scrisoare în altă parte” 

Pun, Lhi adOplm? X Aplecă to epfcapu spuse Monseniore, 
descrieţi-mi această scrisoare şi în trei zile eu v-o uc îl 


strângea de gât, Richelieu, palid de tot, se aplecă spre 
urechea NCIIC R' h* li fd PI 

Voastre, sau eu voi f mort! ' 

Laia'de el'ânclopoţe. 

Cei doi spioni, ajunşi la palat odată cu Cardinalul, aşteptau 
la 

Dar Cardinalul nici nu-l asculta. Se plimba de olo-colo cu 
un pas 

— Corignan, continuă Richelieu, ai să te duci să ridici 
douăzeci şi cinci de pistoli de la vistieria mea. 

Corignan îi aruncă confratelui său o privire piezişe de 
triumf. 

P - Eminenţa Sa nu spune că trebuiesc arestaţi, ci a spus 
că doar 

— Aşa Rascasse! Nici o arestare. Nici un zgomot Vreau să 
ştiu numai unde locuiesc. Restul mă priveşte. Să lucraţi în 
bună înţelegere, cu blândeţe şi repede. Plecaţi acum. O mie 
de pistoli dacă reuşiţi. V-au 

O mie de pistoli! 

— O ai în mină, asta e principalul. Restul e un joc de copii 
Adio. Richelieu, cu un respect, în fundul căruia se 'afla o 
revoltă litiera lui, ' care îl aştepta în Piaţa Regală. 
ÎnmomStul când litiera lui 232 

CAP XXIX 

| 

EROINA 

RICHELIEU SE ASIGURĂ cu un gest că avea pe el cămaşa 
de 

/4ilc şi că pumnalul îi ieşea uşor din teaca lui de catifea. 
Apoi, cu un fel de asprime, deschise uşa şi merse drept spre 
Annais spunându-i: 

— Îmi închipui că nu mai speraţi că are să aibă loc vreun 
proces. Ttădarca dumneavoastră e una dintre acelea care 
cer o pedeapsă pe iifu iins. Cu începere din momentul 
acesta nu veţi mai vorbi cu nimeni nimeni nu va şti ce s-a 
făcut cu dumneavoastră. 


Annais stătea în picioare, cu mâna înmănuşată rezemată 
pe Npătarul unui fotoliu. Ea îl privi pe Richelieu drept în 
ochi. 

— Vă înşelaţi, spuse ea. Va mai fi cineva care va şti ce s-a 
făcut cu mine: Dumneavoastră! 

Richelieu se scutură şi spuse cu un zâmbet 

— Acuzaţii prea puţin de temut Dacă eu sunt singurul care 
va şti ce am făcut cu dumneavoastră, credeţi-mă 
domnişoară, o veşnică uitare va învălui foarte curând, până 
şi ultima urmă a aceleia care a fost Annais de 1. Espars. 

— Vă înşelaţi iar, spuse ea fără să ridice glasul. Vă cunosc 
destul de bine, ca să ştiu că Dumneavoastră nu negaţi că ar 
exista şi remuşcări. Şi cu toate acestea, amintiţi-vă de asta: 
după moartea mea, mama mea vii vorbi pentru mâne. 

— Fie! Făcu Richelieu. De altfel n-am venit aici ca să mă 
cert cu 1) um nea voastră Atâta timp cât se mai poate încă, 
am venit să vă ofer o |x) sibilitate de salvare. Şi fiindcă 
nimeni nu ne aude, vreau să vă vorbesc cu toată 
sinceritatea. 

Înăuntru o privire rapidă; cabinetul era gol. 

Judecător! Fără posibilitate de apel, însă voi judeca 
imparţial. Dacă aş 

— E inutil săPbravaţi, spuse Richelieu. Mi-a fost milă de 
tinereţea v-aş putea silva', că justiţia poate primi sfaturi 
câteodată şi de la o i ima şi că în sfârşit, nu sunteţi vinovată 
poate, decât de o excesivă pietate filială. De aceea, vă rog 
să-mi răspundeţi cu precizie, Ja mtrebările al Statului, adică 
împotriva mea.? 234 

I lein ic al IV-lea. „Da, fată blestemată, se gândi Cardinalul, 
ştiu că nu în asta constă pericolul pentru mineF' 

— Domnişoară, reluă el cu vioiciune, recunoaş terea 
acestor, 11 cpt uri, ar fi un grav incovenient pentru 
Coroană, dar dacă nu depinde decât de asta, Regele, în 
urma insistențelor mele, are să vă cheme alături tic el, chiar 
pe treptele acestui frumos tron, de care nu mă pot apropia 


uici eu, stăpânul tuturor! Dacă un Ducat dotat cu o rentă 
anuală de două sute mii de lire” 

Un gest sălbatic al lui Annais îl opri. Ea lăsă să cadă aceste 
cuvinte j'. Iclc: 

— Domnule Duce, aţi intrat aici ca acuzator şi acum vorbiţi 
ca unul i aic se roagă de mine! 

Vorbesc ca un stăpân, murmură Richelieu cu un accent de 
teribil dispreţ. Ca un stăpân destul de puternic şi destul de 
mare pentru a vă u iia insultele Dumneavoastră. Credeţi-mă 
acceptaţi numaidecât cele ce vă <, ler peste o secundă va fi 
prea târziu. 

— Prea târziu pentru Dumneavoastră, Duce de Richelieu. 
(Ea se mă Iţă; talia ei zveltă, păru că se măreşte; frumoşii ei 
ochi negri scân iciară) Dumneavoastră îmi oferiţi să mă 
cumpăraţi, ca şi când eu m-aş nunii Saint-Priac! Haida de 
domnule! Aşadar un Ducat şi o rentă de două sute de mii de 
lire, ar plăti dezonoarea publică a mamei mele, Dcslul 
domnule, nici un cuvânt în plus despre asta. 
Dumneavoastră iii aii întrebat, eu trebuie să vă răspund. 
(Ea se apropie de Richelieu „arc se făcu alb ca varul). lată 
conspirația mea: şi mie mi-a fost de asemeni milă, dar nu de 
Dumneavoastră, ci de numele Dumneavoastră 1 H* care îl 
mai poartă şi altcineva, Altcineva, pe care mama mea când 
a murit mi-a poruncit să-l venerez! (Ea îl atinse pe Richelieu 
cu degetul în piepl). Fiindu-mi milă, m-am gândit atunci să 
vă ofer o luptă loială, li-n ic ie, copilă încă, eu mi-aş fi 
măsurat spada cu a Dumneavoastră şi | Mimnezeu, 
domnule, Dumnezeu ar fi judecai atunci între noi doi! V-aş 1 
i ucis domnule Duce şi după aceea aş fi înfăşurat infamia 
Dumnea voastră în tăcerea retragerii mele. (Richelieu făcu 
un gest violent). Ah! Lisaţi mă să vorbesc! Strigă ea cu o 
voce în care răsunau hohotele icţinule, Lăsaţi-o pe mama 
mea să vorbească! Lăsaţi să vorbească în nări ea care vă 
acuză!” Acuzaţia există Monseniore! Întâmplarea e în i isă 
loată de mâna mamei mele! E povestea hidoasei conspirații 
a lui K ichelicu, valetul lui Hernie al IV-lea! Tot ce aţi făcut în 


noaptea aceea oribilă pentru a vă câştiga favoarea Regelui, 
tot ce aţi făcut pentru a-l dispera pe fratele Dvs., pentru a-l 
împinge în mormânt şi a-i lua locul, toate acestea le ştiţi şi 
de aceea tremuraţi! Aceasta v-ar acoperi de oprobiul lumii, 
dacă aş putea să execut ordinul mamei mele, ucisă de Dvs] 
Dacă aş putea să ajung liberă până la Regele Franţei şi 
acolo, în faţa Curţii adunate, să citesc tare istoria 
înşelătoriei şi mârşăviei 

—Tytt' 

Dvs.! Paginile înflăcărate pe care le-a scris mama mea! 
Dacă aş face să se audă în tot regatul acuzaţia moarteil.. 

Richelieu, cu faţa descompusă, se dă înapoi, îndoit, 
aruncând în jurul lui priviri rătăcite. Ea mergea spre el şi cu 
accent de un dispreţ înspăimântător continuă: 

— Vă e frică! Vă e frică să nu mă audă cineva! Tremuraţi 
Duce! Ei bine! Puneţi să mă arunce în temniţele Dvs., sau să 
mă ucidă ca şi pe mama mea. Dar acuzaţia există, moartă 
va vorbi. 

— Hârtiile astea! Horcăi Richelieu. 

— Există! Există! Moartă vorbeşte Monseniore. 

— Hârtiile astea! Bâlbâi Cardinalul cu o voce 
înspăimântată. Îmi trebuiesc. Te las liberă, te fac puternică 
onorată, glorioasă. 

— Hârtiile acestea nu sunt la mine, spuse Annais cu o 
solemnitate funebră. Cereţi-le moartei. 


— Ei bine! Mugi Richelieu ajuns în acel grad de groază în 
care gândurile amorţesc, ei bine! Am să le caut! Am să le 
găsesc! Toţi prietenii tăi pe care îi ştiu pe toţi, au să piară, 
până ce voi şti unde ţi-ai ascuns infernala calomnie! Şi tu, tu 
nu vei mai spune nici un cuvânt. 

Richelieu îşi scoase pumnalul. Ea îşi încrucişă braţele. El 
se îndreptă spre ea, alb la faţă, cu ochii scoşi din orbite- 

— Atunci să mori tu întâi! Eu sunt stăpân aici, stăpân pe 
viaţa ta! (El scoase un hohot de râs înfiorător) Haide, 
cheamă în ajutor! Cine te-a auzit? 

— Cine are să vină să oprească această mâna care va 
omori secretul tău, odată cu tine? - 

— Eu! Spuse o voce puternică. 

Cardinalul se întoarse tresărind şi din cabinetul acela pe 
care adineauri îl văzuse gol, pe uşa aceea pe care el însuşi o 
închisese, văzu intrând un om, care aruncându-şi pălăria şi 
pelerina pe un fotoliu, îi apăru în plină lumină. Era 
cavalerul acela înalt, care intrase în palat în momentul când 
Părintele Josef părăsea Piaţa Regală. 

— Louis de Richelieu! Murmură Annais. 

— Fratele meu! Horcăi Cardinalul 

— Fratele meu! Repetă Richelieu recăpătându-şi 
stăpânirea de sine. 1) vs.! Aici! Domnule Arhiepiscop de 
Lyon, cum de v-aţi părăsit fără „mlin, reşedinţa Dvs.? 

— Am primit ordin, spuse Arhiepiscopul cu un calm 
suprem. 

— De la cine? Făcu cu dispreţ Cardinalul. De la Rege? 

— De la Dumnezeu! Răspunse Arhiepiscopul. 

Richelieu fără a răspunde, se îndreptă repede spre o masă 
pe care se afla un clopot şi lovi ou putere cu ciocănelul de 
argint Valetul lui de cameră apăru. 

— Şeful uşierilor! Făcu el cu asprime. Ofiţerul de serviciu! 

Annais îşi Înăbuşi un strigăt şi cu o mişcare de 
încântătoare culc/arc, se aşeză lângă Arhiepiscop, ca şi 
când ar fi vrut să-l apere. 


Nu vă temeţi de nimic, spuse Louis de Richelieu cu un 
surâs palid, nici pentru Dvs. şi nici pentru mine. Fratele 
meu e un politician prea nulemânatec pentru a nu-şi da 
seama că dacă morţii pot uneori să fie i cd uşi la tăcere, cei 
vii pot să vorbească şi să se facă auziţi chiar şi din 1 îi nilul 
celei mai ascunse temnițe. 

Cardinalul scoase un fel de muget de furie şi se lovi cu 
palma în frunte. 

— Prins! Mormăi el Prins în cursăL. 

Şi modifieându-şi prima hotărâre ce o luase, cu iuţeala cu 
care îl făcea aşa de temut, spuse către şeful uşierilor care 
intră 

— Domnule, de aici înainte nu mai sunteţi în serviciul meu. 

— Monseniore! Bâlbâi nenorocitul bătrân lovit de. Uimire 
şi de durere. 

— Plecaţi şi luaţi-vă toţi subordonații cu Dvs. Mâine 
dimineaţă nu 

Vreau să mai văd niciunul. 

— Represalii nedrepte! Spuse Louis de Richelieu. Bieţii 
oameni nici n-au ştiut că am intrat aici 

Bătrânul servitor ieşi clătinându-se. Locotenentul care 
comanda gărzile de serviciu, apăru atunci. 

— Să pui sentinele la toate uşile! Ordonă Cardinalul. 
Nimeni să nu iasă de aici fără ordin scris! Să-mi fie adus aici 
D-l prouror-criminalist. 1) omnule Arhiepiscop, adăugă el 
întoreându-se spre fratele său, cu toate că venirea Dvs. aici 
s-a produs în afară de orice reguli de etichetă sau ile simplă 
bună cuviinţă, având în vedere legăturile de familie care ne 
unesc, sunt gata să ascult. Ce aveţi să-mi spuneţi? 

Arhiepiscopul de Lyon răspunse: 

G Când îşi reveni în fire, îl văzu pe Arhiepiscopul de Lyon 
şi pe Annais în acelaşi loc. Nici nu se mişcaseră Atunci Louis 
de Richelieu se apropie de fratele său se aplecă spre el şi se 
răsti: 

Ardin lulde Richelieu, stăpânul regatului şi alRegelui, 
ridică. 


— Te iert Dar nu uita că fac parte din familie” Atât tunp cât 
trăiesc. 

— Domnule, spuse cu voce înceată, faţă în faţă Roagă-te lui 

— Plecaţi, scrâşni Cardinalul la capătul puterilor. Dvs. nu 
mai 

X* X* pE X X 

— Sunt nouăsprezece ani de când Dvs. nu mai sunteţi 
fratele meu, spuse Arhiepiscopul cu o tristeţe întunecată 

Atunci, Louis de Richelieu întinse mâna lui Annais, care 
palpita în faţa acestei scene înfricoşătoare, care făcea din 
doi fraţi, nişte duşmani de marte. Cardinalul îi privi cum se 
îndepărtau şi îi urmări din depărtare. Îi văzu cum coborau 
încet scara, intrau în vestibul şi în sfârşit dispăreauAtunci, 
el intră din nou în cabinet, spumegând, lupi îndu-se 
împotriva unuia din acele accese de furie tăcută, care pot să 
în ula un om. În momentul acela, uşa se deschise şi bătrânul 
şef al uşieri lor, voind fără îndoială - pentru ultima oară - să 
îndeplinească el însuşi funcţia pe care de obicei o lăsa unuia 
din subalternii lui, apăru loai le rigid: 

— 1) omnul procuror-criminalist! Anunţă el cu o voce al 
cărui calm a pa re ut ar fi trebuit să fie admirat. 

— Procurorul-criminalist? Tresări Richelieu. Să intre! Să 
intre! 

O bucurie ce-l albea, îi năpădi pe faţă. El se repezi. 

— Domnule, aveţi cu Dvs. câţiva spioni? 

— Un procuror-criminalist merge vreodată singur 
Monseniore? 

— Aţi văzut coborând un gentilom înalt, adineauri? 

— Monseniorul Arhiepiscop de Lyon! Făcu şeful poliţiştilor 
cu respect. 

Da. Întovărăşit de un alt gentilom foarte tânăr- 

— O tânără, Monseniore! Rectifică procurorul-criminalist 

— Da, da. Cred că ea nu o fi ajuns aşa departeCaut-o-Un 
joc de i < >pii. În zece minute, oamenii mei o vor fi ajuns. 

— Să nu o pierdeţi din vedere o clipă! Pe capul Dvs] După 
ce va mda în locuinţa ei, veniţi şi spuneţi-miFuga. 


Procurorul criminalist ieşi fără grabă, ca un om sigur de 
cele ce avea de făcut 

— Ah! Mugi Richelieu, nu s-a sfârşit încă totul! Hei! Să mi 
se pregătească calul! Opt oameni escortă! 

Se făcuse noapteân timp ce iscoadele procurorului- 
criminalist zburau pe urmele lui Annais, în timp ce Baronul 
de Saint-Priac căuta cu sete urmele contelui de Mauluys 
sau mai curând, aşa cum vom vedea, pe cele ale valetului au 
Verdure, şi în sfârşit, în timp ce Rascasse şi Corignan 
discutau mii o cârciumă un plan de campanie contra lui 
Trencavel şi a lui 

E miezul nopţii. Annais de Lespars şi înfrângerea lui, prin 
loviturile date de fratele său pe Arhiepiscop. Fratele Dvs. nu 
va pleca din'Paris. Eu îl cunosc. Dacă să primează un ordin 
formal din partea Regelui, care să-l forţeze să Timp de o 
oră, Părintele Josef rămăsese pe gânduri După aceea - Am 
găsit. Numărul de Cardinali ai Coroanei, este incomplet 
Cardmal, pentrij fratele bvs. Şi când Î] veţWede spuneţi-l - 
Frate, iată 

Timp de două ore, stareţul se plimbă de colo-colo prin 
bibliotecă. 

— Aşadar, mâine, fratele Dvs. va fi Cardinal Şi atunci are 
să plece. Richelieu tresări până în fundul Getului şi alb ca 
varul, spuse arătat pe Goliath, lui David, Peste o „lună, ne 
vom ruga pentru sufletul în faţa uşii camerei deculcat, nu a 
auzit încă nici un zgomot în sfârşit, foarte îngrijorat, el 
ciocăni uşor în uşă, Nimic! Atunci se hotărăşte aşa de 
palidă valetuUe cameră se apropie repede”? Dar când aţin| 
ă pe Cardnial, se opri” Se opri. Şi se dădu 

Ipar CAP XXX TRĂDAREA LUI VERDURE 

SAINI-PRIAC PLECASE din palatul lui Richelieu, cu inima 
plină de bucurie, gata să izbucnească. Viitorul lui şi averea 
lui erau de aici înainte asigurate. Cardinalul îi dăduse o 
astfel de dovadă de încredere, că de aici înainte nu mai 
putea fi vorba niciodată de trecutul lui, care îl îngrijora 
câteodată pe fostul tâlhar. De aici înainte era în siguranţă. 


Cucerirea acelei scrisori făcea pentru el poate un marchizat 
bine dotat Aşa că averea era asigurată. Acum îşi dădea şi el 
seama că nu avea puterea ca s-o facă pe Annais să 
capituleze şi Cardinalul îi promisese nu numai mâna tinerei 
fete, ci şi supunerea ei. Deci şi fericirea îi era asigurată. 

Saint-Priac era un om care nu dădea înapoi nici în faţa 
unui furt şi nici în faţa unei crime. 

Acest ultim reprezentant al unei nobile familii din 
Perigord, după ce şi-a mâncat din câteva mestecături de 
măsele toată averea, se stabilise la Anjou. Acolo, în acea 
frumoasă provincie, Hector de Saint-Priac găsi în sfârşit o 
demnă întrebuințare a talentelor şi aptitudinilor sale, pe 
care Providența i le împărţise cu generozitate. El profită de 
amabilitatea Angevinilor pentru a-şi crea o încântătoare 
companie de prieteni, puţin numeroşi, dar care ştiau să 
trăiască bine; e drept că aceştia proveneau din neam mai 
de jos, dar compensau naşterea lor lipsită de strălucire cu 
alte merite substanţiale. Totdeauna plini de bun simţ, el 
profită de multă atenţie: de fapt era grozav de îndrăgostit! 

Era îndrăgostit de o frumoasă fată, pe care o iubea tot 
Angers ul: 

Vie repulsie, fără t-i spune şi motivele ei. 

Saint-Priac socoti că această repulsie îl atingea în onoarea 
lui şi să se prelungească până la sfârşitul veacurilor, el 
tremură cţe plăcere la gândul că putea să-şi îndeplinească 
nepedepsit, răzbunarea lui-Trei zile după aceea, Luiza de 
Lespars murea de o boală bruscă şi misterioasă Dar atunci, 
Saint-Priac simţi o puternică decep.ie: Annais dispăru şi 
rămase de negăsit Timp de cincisprezece zile, el o căută 
ajutat de Rascasse, şi în sfârşit, lăsând pentru mai târzi i 
cercetările sale, porni spre Paris. În aceeaşi zi părăsi şi 
Rascasse bunul oraş Angers. Dar despărţindu-se de Saint- 
Priac, el avu grijă să-i strecoare aceste cuvinte: 

— Moartea inopinată a D-nei de Lespars e o mare bucurie 
pentru Eminenţa Sa, care desigur v-ar fi recunoscătoare - 
în adâncul inimii - de a-i anunţa această decedare, dar” 


— Ei bine? Spuse Saint-Priac privind pieziş pe micul spion. 

— Dar Eminenţa Sa, eu îl cunosc” ar plânge de aceasta în 
inima lui - însă faţă de lume, înţelegeţi?, ar pune să-l 
spânzure pe acela care s-ar lăuda” că a asistat prea de 
aproape la moartea acestei nobile doamne. 

Saint-Priac ţinu socoteală de acestea. 

Refugiat în camera pe care o ocupa în hotelul Marele 
Cardinal, Saint-Priac îşi reamintea această perioadă a 
aventuroasei sale existenţe, pe care am trasat-o în linii 
mari. Şi adăugând la aceasta şi diversele evenimente în 
care se găsise amestecat în ultimul timp, el ajunse la 
această concluzie: 

— Cardinalul e convins că reuşita acestei scrisori de care 
se teme aşa de mult, este legată de obstacole de netrecut. 
Dacă îi aduc scrisoarea asta, atunci devin marele său favorit 
Asta înseamnă feridrea, dragostea, averea şi onorurile pe 
care le voi găsi în calea mea. Ori, Eminenţa Sa greşeşte 
când îşi închipuie că e îngrozitor de greu ca să-i aduc acea 
fericită scrisoare. Îl cunosc eu pe Verdure. 

Spunând acestea - sau mai bine zis, gândindu-se astfel. 

— Hector de Saint-Priac fierbând ca în friguri de bucurie 
şi de speranţă, se îmbrăcă cu o cămaşă de zale, cu un 
pieptar din piele de bivol pe care o lovitură de pumnal, greu 
l-ar fi putut străpunge, aruncă o plerină pe umeri şi bine 
înarmat cu arme ofensive şi defensive adăugă: 

— Aşadar, toată chestiunea constă în a pune mâna pe 
Verdure! Atât cât îmi aduc aminte, acest domn Verdure 
spunea că e bolnav. Pretindea că gâtlejul lui e atins de 
uscăciune. Boală gravă, mă asigura el şi în stare să devină 
mortală, din lipsă de îngrijiri asidue. Aceste griji constau în 
a combate uscăciunea printr-o frecventă udătură. „Dacă nu 
e ploaie, spunea el, nu e nici verdeaţă”3. Dintre toate ploile 
pe care el le considera bune contra acelui flagel, aceea care 
O recoltă de pe dealurile tic la Saumur, era cea preferată 
de el. Dacă nu mă înşel, Verdure nu cred să se fi vindecat 
până acum. Ori, la Frumoasa Diademă se găseşte cel mai 


bun vin de Saumur din Paris, fără a mai ţine seama că l-am 
mai văzut eu odată pe Verdure acolo. Aşadar, trebuie să-mi 
stabilesc cartierul j'cneral la Frumoasa Diademă. 

Atunci, Saint-Priac se instală la Frumoasa Diademă timp 
de trei zile, de la deschiderea localului până la ora când 
băieţii de prăvălie dădeau afară pe cheflii. În prima zi el fu 
vesel; a doua zi fu grav; a treia zi fu nervos, înfierbântat 
Spre seară, faţa i se întunecă, 0 albeaţă de moarte i se 
întinse pe frunte. Cu dinţii strânşi, cu mintea înebunită, cu 
ochii ficşi, el aştepta repetândir-şi aceste cuvinte, pe care - 
în siguranţa că va triumfa - el le spusese Cardinalului: Peste 
trei zile, scrisoarea aceasta va fi în mâinile Dvs., sau eu voi 
fi mort! 

Richelieu nu glumea Era pus într-o dilemă: scrisoarea sau 
moartea Pe la ora stingerii din cazarme, Saint-Priac începu 
să tremure convulsiv. Deodată scoase un suspin 
înspăimântător: îl văzuse pe Verdure la trei paşi de masa 
lui. 

Verdure sta la o masă cu spatele întors spre Saint-Priac. În 
faţa lui era 0 cană de zinc şi o sticlă, golită pe trei sferturi. 

— Cum de nu l-am văzut până acum? Murmură Saint-Priac 
înspăimântat de mirare şi pământiu la faţă, de bucurie. 

— A sunat stingerea! Strigă în momentul acela unul din 
servitorii din salon. La revedere, nobili seniori! Vă rog să 
plecaţi, domnilor studenţi! leşiţi afară, burghezilor! 

Verdure se ridică odată eu cea mai mare parte din clienţi 
şi se îndreptă clătinându-se spre uşă. Saint-Priac porni pe 
urmele lui, spunându-şi: 

— Caraghiosul şi-a păstrat bunele obiceiuri. E pe jumătate 
beat Deci, jumătate de treabă e-făcută. 

leşind afară, Verdure se înfundă în direcţia opusă străzii 
Saint-Avoye; se clătina din ce în ce mai tare. Saint-Priac îl 
auzi cum râdea cu râsul lui subţire şi spunea* - Minunat 
Saumur! Păcat că Parisul 

Tmându-şi, cii o voce behăită, astfel de discursuri de beţiv, 
M CÂnTIjGi a colţul străzii Tisinden, int-Priac îi puse brusc 


Ce e? Bâlbâi beţivul. Cine?, Ce?” Hei, dă cine eşti tu, 
amice?, Beţivul îşi puse mâna streaşină la ochi, ca şi când 
ar fi vrut să diavolului” daT; fne eşti tu?, încotrodT m<?” 

Lui Saint-Priac! Făfă îndoială că-l recunoscuse în sfârşit, 
printre 

Verdure care se trântise pfiaun fără spătar, se ridică, îşi 
îndoi slaba lui spinare şi spuse pe nas, printre sughiţuri” 

Mult ca tine. 246 

lată-vă la Paris!” Şi încă introdus la curte! Ah! Domnule 
Baron, de câte ori nu v-am regretat eu! De câte ori nu m- 
am gândit eu la pânda noastră, din dosul vreunui tufiş sau 
vreunui colţ de pădure! Ce timpuri frumoase erau alea! 
Cum ne mai băteau inimile când vedeam sosind din 
depărtare vreun călăreț burtos, aşa, pe pofta noastră! Ehe! 
Parcă mai era cineva ca Dvs când dintr-un salt îi apucaţi 
dârlogii/şL.. 

— Taci din gură şi bea. 

— Dvs. nic nu aveaţi pereche când trebuia să le strigaţi 
oamenilor. „Descălecaţi domnule, şi descărcaţi-vă pungile; 
sau descărcăm noi puşcoacele. Hait, repede.” Şi bietul om 
se grăbea să-şi deznoade punga După asta urma îmbulzeala 
între” 

— Mai taci odată, animalule- 

— Tac, tac. În sănătatea Dvs. domnule Baron! 

— Oh! Mi-a venit o idee! Oare nu cumva Dvs. aţi venit la 
Paris ca să lucraţi pe un teatru de operaţii mai demn de 
Dvs.? 

— În cazul ăsta- 

— În cazul ăsta? Făcu Baronul ştergându-şi fruntea plină 
de sudoare. 

Verdure îşi trânti cu putere cana pe masă. 

— În cazul ăsta, domnule, fie ce-o fi, cer să-mi reiau 
serviciul' 

Saint-Priac tresări O bănuială rapidă trecu prin mintea. 
Lui. El azvârli asupra beţivului o privire fulgerătoare. Dar 
Verdure îşi umplea paharul cu o mână tremurătoare; faţa 


lui era acoperită cu mii de cute de bucurie; gâtul sticlei 
clănţănea ciocnindu-se de marginea cănii 

— Să vedem, spuse atunci Saint-Priac. Ce faci tu aici, la 
Paris? 

— Mă prăpădesc, slăbesc, turbez. Uite, domnule Baron, 
sunt într-iin hal de plâns- 

— Atunci înseamnă că ţi-ai pierdut stăpânul? Un stăpân 
aşa de bun! 

— Contele de Mauluys este un om galant, spuse cu 
gravitate Verdure. Mi-aş jertfi şi un deget de la mâna ca să-i 
evit vreo nemulţumire. Numai că- 

— Numai câ? 

— Haide, vorbeşte- 

— Ei bine! El nu bea deloc, asta e! Vă mai amintiţi 
întâmplarea aceea? Reluă Verdure cu coatele pe masă. Într- 
o zi, aproape de Saumur Dvs. m-aţi legat de un copac ca să- 
mi trageţi douăzeci de lovituri de curea „Era drept: 
greşisem faţă de regulament. Douăzecivde lovituri de curea 
pe spinarea goală, era maniera Dvs. de a ne învăţa bunele 
principii. Bună manieră, la dracu! Pe scurt, tocmai în 
momentul acela a apărut şi domnul de Mauluys. Parcă-l văd 
şi acuma cum a sărit de pe cal şi şi-a m-a dezlegat, m-a 
ntrebat dacă vreau să 'merg cu e! Mărturise! Că atunci mi- 
a fost frică de cele douăzeci de lovituri de curea ce trebuia 
să 

— Trec. Când ajunse la Angers, contele de Mauluys, îmi 
puse o piesă de aur în mâna şi-mi dădu drumul. Eu m-am 
aruncat la picioarele lui şi l-am implorat să mă ia în serviciul 
lui. El a consimţit Şi de atunci nu am mai avut nimic să-i 
reprosez acestui gentilom, în afară de faptul că nu ştie să 
bea; în afară de faptul că nici nu-i place ca cineva să bea; 

Frumoaselor escapade de aftădată şi că domm/conte 
trăieşte ca un 

— Da. Şi asta nu-i pe placul meu. Cu atât mai bine: mă ofer 
să primesc loviturile de curea, numai să mă luaţi din nou cu 
Dvs. 


Saint-Priac se aplecă spre Verdure şi cu o voce grăbită îi 
spuse: 

Personaj din tot regatul. Dacă vrei să mă asculţi am să te 
îmbogăţesc. 

— Atunci la cine? Spune-mi la cine e scrisoarea? Y 

— De unde ştii tu de care scrisoare vreau să vorbesc, 
întrebă 

Verdure imită zgomotul unei uşi vechi, care se mişcă pe 
nişte balamale ruginite: era felul lui de a râde. El îşi clătină 
capu-i încărunţit, exact atâta vin încât să pot despărţi 
insinuarea de stupiditatea pe care o nidonez. Aşadar, îmi 
spuneţi că sunteţi în serviciul celui mai mare 

— Hâc! Îmi vorbiţi şi de o scrisoare pierdută sau toată, pe 
care 1 iminenţa Sa regretă de moarte că a pierdut-o. Şi tot 
nu voiţisă ghicesc? 

Pe care tu tul Tu eşti acela- 

— Oh! Oh! Dacă tu spui drept. 

— Drept? Ha! Pe Scaraoschi! Păi credeţi Dvs. că Verdure 
rimează ai spus drept! 

— Exact atâţia cât loviturile de trăgătoare de care am 
scăpat graţie 

— Douăzeci de poli de aur! 

— Se poate să fie şi mai mulţi! Povesteşte, povesteşte. 

Mii voi relua serviciiil alături de Dvs, ieşeam şi eu seara, ea 
să-mi cinstea Dvs. se ume nl-Priacl! 11 

Kngă capucinul leşinat eu i-am desfăcut bluză, ca să-i dau 
voie să peste o hârtie. Am luat o din obişnuinţă. A doua zi, la 
lumină, văzui 

— Ce scria pe ea? Gâfâi Saint-Priac. 

— Hm, ciudat! Scria: Majestății Sale Regina. 

Figura aprinsă a lui Saint-Priac se împietri. El fu năpădit 
de acel 

— Şi scrisoarea asta, spuse el cu răceală, i-ai arătat-o 
stăpânului tău? Ai păstrat-o tu?! 

Apoi, îl revăzu pe Verdure în faţa lui făcând puternice 
eforturi ca privire sălbatecă. Adresa era acolo: Majestății 


Sale Regina” şi sigiliul prima ochire. Verdure îşi întinse 
braţul, degetul lui subţire atinse sigiliul şi scrâşni: 

— Mare! Mare ca un pol de aur! Priviţi, cum se întinde” 
mare ca masa, Oh! Mare ca Parisul” mare ca întreg 
regatul! şi roşu” roşu ca” 

— Ca ce? Spune! Se răsti Saint-Priac. 

Verdure scoase un hohot strident de râs şi spuse: 

— Ca” vinul! 

Capul îi căzu greu pe masă şi adormi imediat 

— Ca sângele; asta a vrut să spună, zise Saint-Priac. 
Beţivule, te-ai dus! 

El examină scrisoarea care îi tremura între degetele 
înfiorate. 

— Intactă, murmură el Beţivul a spus-o: intactă şi în 
perfectă stare. S-a terminat. Acum nu mă voi mai sinucide 
domnule Cardinal Acum e rândul Dvs. să vă ţineţi 
făgăduiala. 

Ascunse documentul sub pieptar şi simţi sub mina lui cum 
inima i se zbătea cu lovituri puternice. Era bucuria. Atunci 
se ridică, îşi luă pelerina din cui, se înfăşură cu ea din cap 
până în picioare - şi privirea lui se abătu din nou asupra 
beţivului adormit Beţivul sforăia, cu capul pe mâna, cu un 
ochi întors spre Saint-Priac - un ochi aproape întredeschis, 
probabil din cauza tensiunii nervoase a pleoapei. 

— Eh! O lovitură solidă, bine aplicată, El nici nu are să-şi 
dea seama măcar. E un trădător. Şi-a trădat stăpânul Ar 
putea prea bine să mă trădeze şi pe mine la rândul meu - 
oh! Şi apoi, ce!” Trebuie s-o fac! 

Saint-Priac se aplecă Verdure nu mişca. El rămase cu 
capul pe masă Cu ochiul acela întors spre asasin, cu ochiul 
acela aproape întredeschis, din care se strecurase o 
discretă, aproape invizibilă privire. Doar un sforăâit ceva mai 
răguşit şi murmură 

— Polii mei. Polii mei de aur, scrisoarea” 

Deodată, pofta de ucidere se dezlănţui în mintea lui Saint- 
Priac. Braţul lui făcu doar o singură mişcare rapidă, 


puternică Verdure se prăbuşi, se rostogoli sub masă 

Se prăbuşi - sinistră coincidenţă - în aceeaşi clipă când 
braţul înarmat se repezea spre el; aşa că, dacă Saint-Priac 
ar fi fost în stare să reflecteze, i s-ar fi părut că moartea i-o 
luase înaintea loviturii de pumnal - şi că Verdure murise de 
un val de sânge în creier, de o congestie, chiar în clipa când 
era lovit cap. xxxi' EMINENTIA CENUȘIE 

SAINT-PRIAC ASCULTĂ acea stranie tăcere care se lăsase 
în mica odăiţă a cârciumii. Se aplecă şi văzu cadavrul - o 
formă obscură într-o băltoacă care se întindea încetişor; şi 
deasupra acestei forme, ceva care lucea în mod vag, spre 
subsuoară: era pumnalul pe care el îl lăsase, în rană. Se 
dădu înapoi, trecu pragul şi închise uşa cu grijă şi spuse 
cârciumarului care veni repede înainte: 

— E acolo înăuntru un beţiv care a adormit Nu-l deranjaţi. 
Lăsaţi-l să sforăie până mâine dimineaţă. Pentru cheltuială, 
poftim doi pistoli. Şi ca să-l lăsaţi pe tovarăşul meu liniştit, 
poftim doi poli de aur. 

— La preţâd ăsta, spuse cârciumarul vesel, am să-l las să 
doarmă până ce l-o deştepta trompeta de apoi. 

Saint-Priac tresări. Azvârli o privire piezişe spre uşa 
odăiţei, apoi, clătinând din cap, se repezi afară. 

La palatul Cardinalului, de trei zile, Saint-Priac era 
aşteptat la orice oră din zi sau noapte. El fu introdus 
imediat în cabinetul pe care Richelieu nu-l părăsea 
niciodată, decât foarte târziu în miezul nopţii. 

Saint-Priac, fără un cuvânt, se îndreptă spre Cardinal, 
puse un genunchi pe covor şi îi întinse scrisoarea. El simţi 
cum îi fu luată cu un gest furiş - dar nu se ridică 
numaidecât Şi când se sculă în sfârşit, văzu că Richelieu era 
galben ca şi când ar fi fost pe moarte. El se gândi: 

— Dumnezeu să mă bată, bucuria are să-l omoare. Trebuie 
că i-a fost grozav de mult teamă! Monseniore-Cardinalul nu 
răspunse. Privirile lui rămăseseră aţintite pe bucata aceea 
de hârtie căreia îi datora atâtea clipe de groază, atâtea 


nopţi de insomnie şi în timpul puţinelor lui ore de somn, 
atâtea visuri sângeroase. 

Scrisoarea, teribila scrisoare, era acolo, în mâinile lui” Era 
salvat! Puţin câte puţin, culoarea îi reveni în obraji; el lăsă 
să-i cadă neglijent scrisoarea pe masă şi spuse rece: 

— Cât te-a costat asta? 

— O viaţă de om? Monseniore! 

Richelieu nu se putu opri să nu tremure şi aruncă asupra 
acelui servitor impecabil, o privire întunecată, de admiraţie. 
Admiraţia faţă de sine însuşi poate. Aceasta ar fi vrut să 
însemne: ştiu să-mi aleg oamenii! 

— Ai omorât un om, întrebă el cu o voce înceată. 

Saint-Priac se înclină în tăcere, îşi desfăcu pelerina şi cu 
degetul, arătă teacă goală a pumnalului său. Gestul era de o 
sălbatică elocvenţă. Richelieu se duse la panoplia lui de 
arme şi desprinse de acolo un stilet, al cărui miner valora 
două mii de poli de aur. 

— Ia-l, spuse el simplu. L-ai omorât pe omul care avea 
acest document, Trencavel? 

— Nu, Monseniore, spuse Saint-Priac care dintr-o privire 
sigură şi rapidă apreciase valorosul pumnal. 

— Cu toate acestea, când a fost atacat, Corignan a auzit 
pronunţându-se acest nume” 

— Aha! Se gândi Saint-Priac. Erau numele împrumutate 
de tâlharii lui Verdure! 

— Monseniore, nici Trencavel, nici Contele de Mauluys nu 
au văzut această scrisoare. Asta pot să vă asigur. Un singur 
om a avut-o în mâna lui - şi omul acesta e mort. 

— Cine era acesta? 

— E mort, Monseniore! 

Richelieu privi o clipă spre ucigaş, uimit fără îndoială că se 
mai găsea în el un sentiment de delicateţe. Pur şi simplu, 
SaintPriac îşi spuse: Nu pot să-i spun că am avut de-a face 
cu un valet, pe care mi-a i'ost de-ajuns să-l îmbăt şi să-i iau 
scrisoarea! 


— Fie, spuse Cardinalul. Dar vei răspunde dacă nimeni din 
anturajul acestui om” 

— Monseniore, gentilomul a fost singurul care a văzut 
această hârtie. El n-are nici familie măcar. Şi acum e mort” 

— Bine! Spuse Richelieu. Era aşadar un gentilom. Numele 
am să i-l aflu mai târziu. Du-te, Saint-Priac. Nu vreau să-ţi 
ascund că sunt foarte 

În sus aproape de ubţioară. Începu să râdă i spuse: *! şi o 
reciti. Apoi bâlbâi: cum de am putut scrie aşa ceva? Eu! 
Oare eu doborât de ecoul spaimei ce o avusese“. 

EgSâli îâe |! Nţr (>nuŞtOare' , 

— Quid? Întrebă e! Ce?” 

F 

I iminenţa Cenugşie încruntă sprâncenele. O clipă, el bănui 
că Richelieu voia să păstreze teribila Sfcrisoare. Dar nu. La 
ce bun?” 

Aii ars-o. Bine. Aşadar, iată-vă liberat de grija asta Şi acum 
pot uv „„ spun: în timpul acestei înfricoşătoare perioade aţi 
fost admirabil îl< calm, aţi avut un sânge rece şi o prudenţă 
extraordinare. Şi eu, carevăzut agonizând de groază, am 
fost mândru de mască de vitejească indiferenţă pe care aţi 
adoptat-o. Richelieu, aţi fost mare. Acum e vorbaputernic. 
Ne reluăm lupta, din punctul în care am întrerupt-o. la ului 
e sfărâmat. Armaţi-vă şi loviți. 

Da! Spuse luchelieu cu o exaltare întunecată. 

De mâine vă veţi instala la Palatul Cardinal? 

Da! Repetă Richelieu cu un suspin. 

De mâine, vă veţi reîncepe atacul împotriva Annei de 
Austria? 

— Da! Spuse din nou Richelieu, dar într-un strigăt de 
pasiune disperată. 

Părintele Josef îi luă mâna: 

— Poate că acesta e cel mai bun mijloc de a o aduce la 
discreţia voastră, mă auziţi? Dovediţi-i că o puteţi zdrobi, şi 
cine ştie dacă n-are să-l iubească pe îmblânzitor; ea care 
până acum l-a disprețuit pe cel ce 


O adora? Fiţi prompt Fiţi aspru. Fiţi neclintit. O voiţi? E 
timpul. 

— V-am spus-o, murmură Cardinalul cu un fel de furie. 
Vreau s-o umilesc, s-o dobor, vrea s-o văd la picioarele mele 
cerându-mi graţie şi iertare” 

— Curaj! Şopti Eminenţa Cenuşie. Anna de Austria învinsă, 
veţi fi slăpânul Regelui Atunci va fi posibilă opera uriaşă pe 
care am hotărât-o noi. Întâi să decapităm nobilimea; apoi 
să-i distrugem pe hughenoți. Alunei veţi fi stăpânul 
regatului. Atunci vom ataca Anglia şi Austria Atunci vom fi 
stăpânii Europei” Şi atunci, ce plăcere supraomenească să 
priveşti trecând prin faţa ta puternicii pământului, monarhi, 
miniştri, mareşali, cardinali, mari seniori şi să spui: iată 
nişte simulacre; lealitatea sunt eu! lată nişte spectre; viu e 
numai acest umil capucin pe care nimeni nu-l vede şi care 
din fundul chiliei sale domina lumea în 

1 a ţa căreia el vrea să rămână nevăzut 

Brusc, Părintele Josef tăcu. 

— Să revenim la Regină, reluă el cu răceală Trebuie să 
începem prin a atinge în operele ei vii, adică întâi 
Principesa de Conde. După aceea Ducesa de Chevreuse. 
Apoi Bourbon şi Vendme. La urmă 1) ucele de Anjou. Prima 
e Principesa de Cond€. Aşadar, să începem cu pur şi împlu 
să-i smulgenfpriiSpeâei pumnalul pe care îl ţine în mina 
numeşte Ornano. Obţineţi mâine arestareThu Ornano. Şi 
Principesa va 

Mare luM Orn o va lca de Scţie şi ridică triumfa, cine mă 
va scăpa mine de Părintele Josef? Eh! Cine l-a scăpat pe 
Ludovic al XI-lea de Cardinalul de La Balne? Haide, haide, 
orizontul se luminează. Scăpat de obsedanta ameninţare a 
acelei scrisori scrisă 

CAP, XXXII 

RASCASSE ŞI CORIGNAN SUNT DESPĂRȚIȚI 

EI SE AFLAU ACOLO de vreo oră. Corignan îşi reluase 
rasa fondată de trei zile, cu scopul de a descoperi locuinţa 
luiTrencavel şi a nmiili jalnică. De asemeni, fără îndoială că 


în timpul celor trei zile, Miiiinienlele lor de afecţiune se 
desfăşuraseră peste orice măsură, căci amândoi aveau faţa 
bandajată cu fâşii de pânză care acopereau răni sau mul 
lături. 

Al unei, spunea Rascasse cu furie, ne-am înţeles: tu eşti pe 
urmele lui | icnea vel şi ai întrebuințat pentru asta geniul 
tău. Tu eşti singurul i ojM) i în stare să pândească şi să-l 
descopere pe maestrul de scrimă şi ÎH* tovarăşii lui. E bine 
aşa, popă mizerabil? 

1) a, câine nenorocit cu trei labe! Se răstea cu furie 
Corignan. Şi iu, |>e de altă parte, tu ai un minunat talent 
fiindcă ai luat urma tinerei (alinate, pe care ai descoperit-o 
la Etoiles şi pe care oamenii piocumrului-criminalist au 
lăsat-o seara trecută să le scape printre t Icgcic. F: bine 
aşa, javră scârboasă? 

Da, însă acum taci! Ne cheamă la Cardinal, trădătorule! 

— Să mergem, sceleratule! 

Intrară amândoi deodată şi se înclinară dintr-o singură 
mişcare, şupi aveghiindu-se cu colţul ochilor. 

— Oho! Spuse Cardinalul. Răniţi? - 

— În serviciul Eminenţei Voastre! Spuseră amândoi 
deodată. 

— Şi cum asta? Spuse Cardinalul cu un fel de afecţiune. 
Vorbeşte, Kascasse. 

— Îţi las ţie cinstea asta, Corignan! Ciripi Rascasse. Tu ştii 
că te consider un mare om. 

— Fie! Mormăi Corignan. Am să vorbesc eu cel dintâi, 
dacă Il iminenţa Să mă autorizează. 

Şi la un gest al Cardinalului începu: 

— Aşadar, Monseniore, de două zile eu am supravegheat o 
oarecare cârciuma de pe strada Franc Bourgeois, în care îl 
văzusem intrând pe M, mtariol, secundul lui Trencavel. Azi 
noapte am intrat în curticica din „los a tavernei aceleia rău 
famate. Observând la etajul întâi o fereastră luminată, mă 
uit cu atenţie şi văd desemnându-se pe geamurile colorate, 
(„umbră în care am recunoscut silueta Secundului Atunci, 


mă caţăr pe un butoi şi ajutându-mă de ciubucăriile zidului 
mă caţăr, pun mâna pe marginea ferestrei, mă ridic în sus 
şi-mi arunc o privire înăuntru. Dar. Chiar în clipa aceea 
fereastra se deschide şi emoția mă face să-mi dau drumul şi 
am căzut în cădere, barba mi s-a lovit cu putere de 
marginea ferestrei Când am ajuns la pământ, n-am mai 
păţit altceva şi atunci am şters-o. Asta e cu rană mea 
Monseniore. E rândul tău, Rascasse. 

Îvl'* 1 cid/ 

Gândit, Monseniore, că expediţia de la Etioles devenise 
inutilă; când Franc-BourgeoisPşi trecând cu el prin strada 
Verrerie, văd trecând trei a ol Corigrm, mărc Tli ajLgTin” şi 

— Un capucin? Întrebă Richelieu, în timp ce Corignan 
ciulea 

— Cel puţin purta un costun de capucin. Aşadar, trec pe 
lângă ei şi scape. Aţi'făcut rău, Monseniore, Dvs. nu voiţi 
„să mă'credeţi, totuşi vă jur din nou, că fata asta face cât 
zece seniori revoltați. 

Trădător (Corignan strâns*? Pumnii) o lovitură în cap, nu 
ştiu de ce. Atins pământul. Eu l-am urmărit de departe” şi 
acumaPştiu unde şade. Prin 258 

Nu, nu, spuse repede Cardinalul. Asta îl priveşte pe 
Domnul de Saini Priac. Voi să vă ocupați numai de rebelii de 
la Etioles, fiindcă < nrigiian afirmă” 


(orignan aruncă o privire spre Rascasse, ca şi când ar fi 
vrut să-i Npună: „Acum e momentul!” 

— Monseniore, spuse Rascasse, lăsaţi-i lui Corignan gloria 
de a-l regăsi pe Trencavel Ele pe urma lui. Ela inventat 
chestia cu cârciuma de pe strada Francs-Bourgeois. El va fi 
de ajuns pentru treaba asta. 

— Monseniore, spuse Corignan. Domnul de Saint-Priac nu 
are să reuşească. Lăsaţi-i lui Rascasse cinstea de a o găsi pe 
D-ra de Lespars. 1 la inventat chestia cu Etioles. Saint- 
Priac? E bun pentru vânat, dar nu pentru căutarea 
vânatului. 


U bine, spuse Richelieu pe care aprecierea lui Corignan cu 
privire la Saint-Priac îl atinsese şi care căpătase o mare 
admiraţie pentru Rascasse, în urma aventurii de la Etioles. 
Haide, e bine, faceţi cum vreţi şi mai ales, continuaţi să vă 
iubiţi ca fraţii, fiindcă întrezăresc în curând nişlc 
expediţiuni periculoase, unde amândoi aveţi de acţionat de 
comun acord. 

— A! Monseniore, eu îl îngrijesc pe Corignan ca pe un 
frate: eu i-am făcut bandajul ăsta în jurul bărbii 

— Şi eu, spuse Corignan, i-am aranjat lui Rascasse fruntea, 
aşa cum o vedeţi, Monseniore! 

lar afară 

— În sfârşit, spuse Rascasse, iată-ne liberaţi unul de altul, 
cel puţin pentru un timp. Să faci bine, popă, să nu te mai 
arăţi în drumul meu” 

— Da, da, muscoiule, să mai îndrăzneşti tu să-mi apari în 
cale” 

După ce şi-au adresat aceste ultime drăgălăşenii în chip de 
salutare de adio, îşi întoarseră spatele şi porniră în direcţii 
opuse. Cele trei zile care se scurseră, ei nu le petrecuseră 
în căutarea rebelilor, ci supraveghiindu-se şi certându-se. 
Rascasse avusese ideea să se despartă. Aşadar, asigurându- 
şi astfel divorţul şi câştigând şi timp prin minciunile pe care 
le debitaseră cu îndemânare, ei porniră plini de ardoare: 
Rascasse o alesese pe Annais de Lespars ca ţintă a 
spionajului său, iar Corignan şi-l rezervase pe Trencavel şi 
pe tovarăşii lui. 

„Bine! Îşi spunea Rascasse. Acum am să pot să-mi fac şi eu 
o carieră Atenţie, Rascasse: e vorba să evităm 
spânzurătoarea, fiindcă Richelieu nu glumeşte. Pe urmă, e 
vorba să reuşesc înaintea blestematului de popă. Ori pentru 
asta, mi se pare că înainte de toate, trebuie să mă duc să 
văd ce se mai petrece pe la casa din stradă Courteau, unde 
am mai fost Dar ca să vezi mai bine înăuntru, ce ai spune tu, 
Rascasse de o mică raită prin fosta locuinţă a lui Trencavel? 


— Pe legea mea, vreau să am. Inima liniştită, aşa că am să 
mă duc în strada Sainte-Avoye., „Foarte bine! Îşi spunea 
Corignan pe de altă parte. Acum am scăpat şi eu de 
infernalul cocoşat Acum să-i arăt eu lui că îi sunt stăpân şi 
să-l fac să crape de gelozie. Vreau să-l aduc pe Trencavel în 
mai puţin de două zile. Şi ca să pot face asta, îmi închipui că 
aş putea găsi probabil vreo urmă, dacă mă voi duce astă- 
seară - aşa, la noroc - să scotocesc puţin prin locuinţa 
maestrului de scrimă. 

Astfel - era destul de natural - acelaşi gând le venise la 
amândurora 

CAP XXXIII 

TRENCAVE! ŞI ANNAIS 

ÎN ACEEAŞI DIMINEAŢĂ, într-o cameră de la Frumoasa 
Diademă, Secundul Montariol tocmai termina de uns cu o 
plăcere specială, cele trei-patru răni pe care Trencavel le 
primise în timpul luptei de la Etioles. Era o reţetă pe care o 
avea de la o ţigancă şi care cicatriza o rană în câteva zile. 
Vechile scrieri vorbesc adesea despre aceste minunate 
unsori, ale căror reţete nu se cunosc azi, dar care erau 
miraculoase. În orice caz, în dimineaţa aceea Trencavel se 
simţea ca Samson. Toţi trei se adăpostiseră acolo. Mauluys 
spusese: 

— Dacă există vreun loc sigur pentru noi în Paris, după o 
astfel de ispravă, e numai la Frumoasa Diademă. 

Şi judecase foarte bine. Nimeni nu putea avea ideea de a-i 
căuta în unul din hanurile cele mai frecventate din Paris. Şi 
Roza îi păzea straşnic. Aşadar, în dimineaţa celei de a patra 
zi, Trencavel se îmbrăcase complet şi anunţă că vrea să 
plece. Pretindea că se sufocă acolo. 

— Sunt momente, spuse el, în care îmi face impresia că ne- 
am întemnițat singuri, pentru a-i evita această sarcină 
Eminenţei Sale. 

— Da, numai că aici e o temniţă voluntară, spuse Mauluys. 
Şi pe în ină, uiţi că rişti să fii văzut de Saint-Priac, care de 
trei zile s-a instalat ui salonul cel mare? 


— La naiba! Ai dreptate, Conte! Spuse Trencavel. Uitasem 
de caraghiosul ăla Dacă ar fi vorba numai de a-l expedia ad 
patres. Dar el mi caută numai un duel. 

— Vezi bine, reluă Mauluys. Trebuie să stai aici, măcar 
până când omul ăsta are să renunţe la” - 

— A şi renunţat! Spuse Verdure intrând în clipa aceea 

— Cum? 

— Spun că salonul cel mare e liber, şi că Saint-Priac nu are 
să mai vină. 

— De ce? 

— Fiindcă, spuse Verdure, acum are ceea ce căuta 

Verdure! Era Verdure în carne şi oase” Era ciudat de palid 
Poale fiindcă băuse prea mult aseară, în intimitatea ce o 
avusese cu Saint-Priac, sau poate fiindcă pierduse sânge. 
Dar micii lui ochi de şiretenie şi buzele-i pământii rânjeau. 

— Explică-te, domnule Verdure, spuse Mauluys. Şi mai 
întâi să ne spui de unde vii? 

— De pe lumea cealaltă, spuse Verdure, care luând din 
mâinile lui Montariol un pahar mare de vin pe care 
Secundul îl umpluse tocmai, îl goli spunând: în sănătatea 
dumitale, Secund! De pe lumea cealaltă, reluă el. Sau, cel 
puţin, de acolo trebuia să vin. 

— Pe moartea Dracilor! Înjură Montariol. Tu eşti beat ca 
un călugăr îndrăcit” 

— Lasă-l, îl întrerupse cu blândeţe Mauluys. Unde ţi-ai 
petrecut noaptea, domnule Verdure? 

— Într-o cârciumă! Spuse Verdure care plescăi din limbă, 
amintindu-şi de minunatul vin ce-l băuse. 

— Pe toţi dracii! Spuse Montariol, aş fi vru să fiu şi eu 
acolo! 

— M-ai fi deranjat, Secund, spuse Verdure cu un ton acru. 

— Da; ca să bei mai bine, preferi să fii singur. 

— Eram cu cineva, spuse Verdure clătinând din cap; cu 
cineva care făcea cinste, sticlă după sticlă şi încă din cel mai 
bun vin. Ah! Domnul de Saint-Priac e într-adevăr un 
comesean generos! 


Trencavel şi Montariol făcură o mişcare de uimire. 
Mauluys rămase rece. Verdure îşi turnă încă un pahar şi îl 
goli spunând: 

— În sănătatea dumitale, Domnule Saint-Priac! 

— Ne-a trădat! Mugi Montariol îngălbenindu-se. 

Trencavel se duse să încuie uşa, dar îşi scoase spadă, o 
puse pe masă şi spuse liniştit 

— Verdure, eu cred că ai o oarecare şansă să te întorci pe 
lumea cealaltă, de unde pretindeai adineauri că vii. 

Verdure se schimonosi şi spuse: 

— Ucis pe la spate azi noapte de Saint-Priac, ucis şi în 
dimineaţa asta de Dvs4 e într-adevăr o oarecare şansă ca să 
mor de-a binelea- 

— Domnule Verdure, spuse Mauluys fără să ridice glasul, e 
timpul să te explici odată. 

Tonul era de o asemenea manieră, că Verdure, care fără 
îndoială îl cunoştea bine pe Conte, repetă: 

— Da, cred şi eu că e timpul! Iată: în timp ce noi ne luasem 
reşedinţa la acest etaj, nobilul Baron se instalase şi el în 
sala cea mare. Prima zi mi-am petrecuţ-o supravegiindu-l şi 
am putut să mă conving că nu vă căuta pe Dvs. domnilor. A 
doua zi, fiind eu printre servitorii acestui han, am putut să 
mă apropii de sugătorul bunurilor altora şi să-i surprind 
câteva cuvinte pe care i le smulgea nerăbdarea lui şi atunci 
mi-am dat seama că pe mine mă căuta - Pe mine, domnilor! 
Şi ce voia de la mine? 

— Scrisoarea-Mauluys rămase calm. Trencavel tresări şi 
strigă: 

— Scrisoarea. 

— Da aceea de care ţi-am vorbit ca s-o iei, în cazul când aş 
fi fost ucis, spuse Contele. 

— O scrisoare care aparţinea Eminenţei Sale Cardinalului 
de Richelieu! Spuse Verdure. 

— Ah! Mormaăi Montariol. Atunci vom şti şi noi- 

— O scrisoare pe care Dvs. nu aţi citit-o niciodată, 
domnule Conte! Continuă Verdure. O scrisoare care nu era 


a Dvs] O scrisoare a cărei prezenţă în casa Dvs. devenea un 
chin! O scrisoare pe care legitimul ei proprietar a pus să-mi 
fie cerută, trimiţându-mi-l pe Seniorul de Saint-Priac ca 
ambasador extraordinar! 

— În sănătatea Dvs, domnilor. 

— Pe sângele lui Iuda! Şi ce-ai făcut cu scrisoarea, exclamă 
Trencavel. 

— Aşteptaţi. Aşadar, ieri, pe la ora stingerii, Domnul de 
SaintPriac zărindu-mă din întâmplare, mă acostă cu 
galanterie, mă conduse într-o prea cinstită tavernă şi acolo 
acest domn Baron mă adăpă cu vinurile n li mai minunate, 
sau cel puţin adăpă duşumeaua cu ele, fiindcă eu ci am aşa 
de emoţionat că mi-am regăsit vechiul meu şef de bandă, că 
nu ştiu cum vinul, în loc să-mi curgă pe gâtlej, curgea pe 
sub masă” în nAnAtalea Dvs., domnule Trencavel! 

Mauluys, care urmărea cu multă atenţie cotiturile şi 
ocolurile uccslei [povestiri, îi făcu semn lui Trencavel să-şi 
bage spada în teacă. I icncavel ascultă. Verdure zâmbi. 

Când m-am îmbătat bine, continuă el, mă îmbătasem că 
nici nu mai puteam să mă ţin pe scaunul acela fără spătar” 

Dar, spuse Montariol, nu băuse duşumeaua în locul tău?, 
Ba da, spuse Verdure. Duşumeaua se îmbătase şi dânsa ca 
puntea unei corăbii; din cauza asta, şi eu şi scaunul de sub 
mine” Acum ai înţeles, bravul meu Secund? Pe scurt, în 
clipa aceea, Domnul de Saint-Priac îmi promise douăzeci de 
poli de aur dacă voiam să-i predau scrisoarea care într-o 
seară, prin apropierea Pieței Regale, o furasem fratelui 
Corignan” 

Mauluys tresări. Ochii lui Verdure seânteiau. 

— O furasem, reluă el, cu ajutorul unui caraghios ca şi 
mine, pe care îl împodobisem cu numele onorabil al 
Domnului Trencavel, cu scopul ca el să nu fie recunoscut şi 
să se poată crede că Dvs. eraţi printre acei hoţi, domnule 
maestru de scrimă” 

— Mizerabile! Mugi Montariol ridicând pumnul. 

— Verdure, spuse Mauluys, ai fost sublim. 


Montariol rămase trăsnit de uimire - cu atât mai mult, cu 
cât Trancavel însuşi îi luase mina lui Verdure şi spunea: 

— Mulţumesc, Verdure. Am să-ţi răsplătesc asta. Continuă, 
prietene, continuă” 

— Ei bine! Spuse Verdure, eu am acceptat cei douăzeci de 
poli de aur. 

— Şi scrisoarea? Palpită Trencavel. 

— O aveam la mine” Verdure îl privi pe Mauluys în faţă şi 
adăugă: fiindcă Dvs. nu aţi fi citit-o niciodată, fiindcă vă 
împiedica să dormiţi, fiindcă nu era a Dvs., eu i-am aruncat- 
o pe masă şi Saint-Priac se repezi la ea. 

Fu o tăcere apăsătoare. Trencavel era transpirat, Mauluys 
îngândurat în lupta agqeea împotriva celui mai formidabil 
adversar, h se păru deodată, că ei câştigaseră una din acele 
victorii care se plătesc numai cu viaţa, , 

Poli de aur i s-aupărut prea puţin- 

— Aha! Spuse Montariol încântat 

— Da. Şi atunci mi-a plătit ucigându-mă pe la spate, cu o 
singură lovitură bine aplicată aici, unde vedeţi că mi-e bluza 
sfâşiată. Aşadar, Dvs! Domnilori at” * * m*Pomt-" mtaCta 
ŞI fUndCa C mert sănătatea 

— Şi cum ai înviat? 

Piele de bivol pe care am obiceiul să o port pe sub bluza 
asta. 

Scrisoare de care mi-ai vorbit de două-trei ori! Nu ştiu nici 
ce conţinea şi nici nu pot să spun că dacă ar fi fost folositor 
sau primejdios să o fi păstrat. Dar întrucât dumneata spui 
că Verdure a făcut bine că a înapoiat-o-JLfci sun î tul îccstci 
cxuci it 1 îtjoooritosi'c Trciicăvd tresări acela îşi golea 
şaptelea sau al optulea pahar, cu o s'trâmbătură de dacă 
vrea să părăsească Parisul-!' trebuie! Chiar de ar fişsă intru 
în bârlogul fiarei şi faţă în faţă- 

— Mai mi-a rămas oarecare avere, pe care o pot face bani 
Ţi-o ofer. În Italia, cu tinereţea ta, „cu vitejia ta, ai să-ţi 
reîncepi viaţa. (Trencavel clătină din cap). la seama: Annais 
de Lespars este destinată pentru catastrofă Nenorocirea 


celor care merg pe drumul ei, fiindcă la capătul „cestui 
drum, eu văd ridicându-se un eşafod şi pe acest eşafod, văd 
lucind o secure” 

— Ei bine, spuse Trencavel într-un suspin atunci voi muri 
cu ea. Şi odată cu ea. 

— Biet copil, murmură Mauluys. 

— Şi apoi, ascultați Nu ar fi asta o glorie pentru mine, de a 
fi smuls jx: fata lui Henric al IV-lea, din ghearele fiarei? 

— Ceea ce faci tu prin asta, e demn de Academia mea, mi- 
ar fi zis bătrânul Barvillars. 

— O fiică de rege, adăugă el cu un hohot de râs, salvată de 
acest mic maestru de Ncrimă, drace! Secund. 

— Prezent! Mugi Montariol bătând dublu apel cu piciorul, 
ca la lecţia de scrimă 

— Tu ai să încerci să pui mâlia pe acel Corignan, sau pe 
Rascasse, cârc trebuie să ştie în ce temniţă a trimis-o 
Cardinalul. Îndată ce vei fi găsit pe vreunul din ei, adu-mi-l 
de urechi în locuinţa Contelui, care va deveni cartierul 
nostru general 

CAP XXXIV TRENCAVE! ŞI ANNAIS (H) 

— AU PLECAT! Spuse Montario. 

Şi ieşi însoţit de Verdure, care, la. Un semn al Contelui, se 
ridicase să-l însoţească pe Secund 

— Eu am câţiva prieteni prin Paris, spuse atunci Contele 
de Mauluys. Aş putea să aflu prin ei, ceva” Adio, Trencavel 
Pe mâine, la mine acasă 

Contele, cu excesiva lui sensibilitate, înţelesese că 
Trencavel, în starea lui sufletească, nu putea să fie inspirat 
sau mângâiat decât de el însuşi; singurătatea e câteodată o 
otravă, dar alteori un balsam. El ieşi în salonul cel mare, se 
întâlni cu Roză, pe care o salută Afară, în grădini aparţineau 
locuinţei din stradă Courteau. În casa ei, sus de tot, se află 
locuinţa lui Trencavel. 

În ziua aceea, pe la ora trei, doannia Brighitta îl văzu 
intrând pe dacă dvs. ştiţi ce e aceea Casa Zmeilor de la 
Madelene, care prin popor a socotit că nu trebuie să se 


aştepte ca aceste fete să'regrete ele singure, ' Atunci, a 
hotărât să depăşeascădorinţele lor, aie acelora care trebuie 
să 

— Dar, domnule, bâlbâi bătrâna tremurând,<ce mă 
priveşte asta pe mine? Ce, eu sunt o fată a plăcerilor?” 

— Oh, nu! Nu şi nu, pe toţi diavolii, dvs. nu sunteţi; asta se 
poate vedea destul de bine! 

Acum, fenomenul acesta să fie explicat de cine va putea: 
ei. Bine, | (în m 11 u Brighitta se simţea foarte ofensată: 

— Asta nu înseamnă, mulţumesc lui Dumnezeu! Începu ea, 
că în 1 încreţea mea- 

— Da, o întrerupse Rascasee, cu autoritate. Numai că uite 
ce e: | minenţa Să nu vira în celulele acestea de la 
Madelonette numai feţele Inimoase, pocăite sau nu, ci 
ilustrul Cardinal bagă în ele pe bătrânele burgheze foarte 
mite, aşa că dvs, dar a căror urâţenie nu poate să le scuze 
revolta- 

— Revoltă! Eu? Gemu bătrâna clănţănind din dinţi- 

— Doamnă, spuse Rascasse cu multă indulgență, dvs. veţi 
fi acuzată de revoltă dacă nu îmi veţi preda imediat cheia 
pe care Eminenţa Să mi a ordonat s-o iau de la dvs. 

— Ce cheie, bunule Isuse? Ce cheie? 

— De o oră de când mă omor aici să v-o spun: cheia de la 
locuinţa lui Trencavel! 

— Uite-o! Spuse bătrâna dându-i cheia Şi mai ales, 
spuneţi-i f iminenţei Sale- 

— Ascultaţi, o întrerupse Rascasse, încercaţi să-i spuneţi 
cuiva că am venit pe aici, încercaţi, bună şi bătrâna 
Madelonettă, şi o să vedeţi atunci cum e făcută cheia de la 
acele celule în care se moare în pucioasă-Acestea fiind 
spuse, Rascasse dispăru, lăsând-o pe doamna lirighitta 
zdrobită. 

Deci, Rascasse intră în locuinţa lui Trencavel; şi fără a. mai 
pierde timpul ca s-o cotrobăiască, alergă spre fereastra 
care dădea în grădina casei din stradă Courteau. 


— Mii de tunete: iată tocmai la ce mă gândeam şi eu! De 
aicea văd toată casa nobilei domnişoare. Nu îmi mai rămâne 
decât să mă las în această frumoasă grădină şi atunci nu 
merit, eu Rascasse, să fiu primul spion al Cardinalului, dacă 
nu voi reuşi să dau cu nasul în vreun indiciu oarecare- - 
Hm, ce ciudat, continuă el îngândurat Acum câteva zile eu 
am salvat-o, sau cel puţin am făcut totul ca să fie salvată; şi 
astăzi am să risc să-mi rup oasele, ca s-o pot duce la 
pierzanie. 

— Ei, asta e! De unde îmi vin toate şovăielile astea? - - îşi 
scutură capul şi se descărcă de greutatea ideilor pe care le 
socotea periculoase. 

— 'Toate ferestrele să fie închise cu grijă - cu foarte multă 
grijă. Hm” asta-i şiretenie veche. 

Şi gândind astfel, Rascasse făcu la un capăt al frânghiei 
sale un nod de ştreang, care urma să-i fie îmbrăcat pe la 
subsuori. Apoi, funia să atârne până jos, iar ochiul de laţ pe 
care îl vârâse sub subsuori îl trecu pe deasupra unei bare 
de fier ce se afla de-a curmezişul ferestrei, făcând astfel un 
fel de scripete: el atârna de frânghie pe o parte, iar celălalt 
capăt al frânghiei, trecut peste bară, atârna pe lângă el în 
jos, iar Rascasse o ţinea strâns cu mâinile. În felul acesta, 
Rascasse avea să coboare uşor, moderându-şi viteză după 
plac, lăsând frânghia liberă să-i treacă mai încet sau mai 
repede prin mână. 

Ajunsese astfel la câteva picioare sub fereastră, când îşi 
opri brusc coborârea: cineva intrase în locuinţa lui 
Trencavel şi vorbea cu glas tare, Rascasse îşi ciuli urechile 
şi ascultă” „* 

De-abia închisese uşa de câteva minute, de-abia îşi 
revenise din emoția şi din indignarea ei, când uşa se 
deschise din nou şi doamna Brighitta văzu intrând un 
personaj pe care, de data aceasta, îl recunoscu imediat 

— Dvs., Cuvioase părinte! 

— Eu însumi Fratele Corignan vă salută, buna mea 
doamnă. Am venit, ca şi acum câteva zile, să fac o mică 


vizită în locuinţa acelui trădător, a acelui răzvrătit, a acelui 
eretic de Trencavel 

— Şi dvs.? Strigă, pierdută, bătrâna. 

— Ce, a mai venit cineva, întrebă repede Corignan. 

— Nu, nu, nimeni, o jur, eu nu ştiu nimic, vă rog să-i 
spuneţi asta. Eminenţei Sale, Cuvioşenia ta! 

— Şi bine faci că nu ştii nimic şi mai ales dacă n-ai să spui 
nimănui nimic, fiindcă dacă ai să destăinui cuiva vizita pe 
care o voi face eu acum, să nu uiţi că există la închisoarea 
Temple şi la Chatelet, nişte gropi şi nişte celule pentru 
oamenii acuzaţi de înaltă trădare. Asta ar fi păcat, adăugă 
fratele Corignan, fiindcă la drept vorbind nu eşti aşa de 
trecută şi eu am cinstea de a proteja sexul frumos. Adio - şi 
primeşte binecuvântarea mea. 

Spunând acestea, fratele Corignan o ciupi ştrengăreşte de 
braţ şi doamna Brighitta se căzni din tot sufletul să pară 
ruşinată - eforturi zadarnice, căei spionul şi dispăruse. 

— Doamne, murmură ea, parcă i-ar fi apucat pe toţi 
turbarea! Cel mic vrea să mă închidă la Madelonette, cel 
mare la Temple. Barem ăsta m- | toartă mai politicos, 
adăugă ea <frecându-şi braţul. 

Corignan intră în camera lui Trencavel, ţinându-şi singur 
nişte discursuri vesele, prin care se, felicita de isteţimea, de 
valoarea şi de geniul lui. 

— Pe capul şi pe burta lui Scaraoschi, strigă, cu vocea lui 
de bas, asia a fost învârtita, după cum gândesc eu! Sau 
găsesc vreun indiciu sau 'nu mai găsesc nimic! Şi cum 
Trencavel tot are să se întoarcă aici, mai riirâud sau mai 
târziu, eu am să instalez în propria lui locuinţă o cursă, „>, 
a|xană, sau mai ştiu eu ce, în care să se prindă caraghiosul 
ăla, când o veni. 

Foarte activ, începu să cerceteze dulapurile, lăzile. 

— Excelentă idee să mă instalez aici, pe Bachus! Cu atât 
mai mult în cât această doamnă Brighitta, nu arată aşa rău; 
am văzut-o eu cu neatenţie, prima oară când am fost pe 


aici. Da, da, nu mă contrazic, nu e chiar aşa de trecutăOh! 
Se întrerupse el, dar ce e asta? 

— Mi se pare că recunosc acest obiect; parcă l-am mai 
văzut eu pe undeva, pe umerii mei mi se pare-Scotocise 
într-o cameră şi intrând în aceea în care era faimoasă 
fereastră, rămăsese trăsnit în faţa unui obiect ce se afla 
agăţat pe pereteCorignan îşi ridică nasul mare spre 
obiectul în cauză şi-l mirosi, ca şi când ar fi vrut să-l 
recunoască astfel 

— Da, el e, spuse în cele din urmă, clătinând cu durere din 
cap, ele, ele- 

— Biciul Sfântului Labru! Strigă o voce. 

În acelaşi timp, o mână se lungi pe deasupra umărului lui 
< '<, rignan, care rămase împietrit şi apucă cnutul cu 
curelele plumbuite în capăt. Corignan se întoarse şi rămase 
năucit de uimire, cu ochii scoşi din orbite, cu gura deschisă. 

— Domnule Trencavel! Murmură el în sfârşit 

— Chiar el! Spuse Trencavel izbucnind în râs. Bună ziua, 
popă. Ce că utai aici? 

— Domnule Trencavel, vă jur trecusem mi-a venit o idee 
intâmplarea-Fratele Corignan se furişa încetişor spre uşă, 
iar Trencavel îl lăsă s-o facă. 

— Voiam, continuă spionul, să vă spun, ha! Strigă el 
ajungând la uşă printr-un salt, vom vedea noi” ho! Blestem! 
Uşa era încuiată cu cheia pe care Trencavel o luase la el! 

Fratele Corignan lovi cu umerii lui voinici în uşă, cu toată 
puterea, în speranţa că o va dărâma. Dar simţi o durere 
grozavă în umăr, care îl făcu să scoată un urlet Biciul 
Sfântului Labru intrase în acţiune! 

— Îl recunoşti? Strigă Trencavel pocnindu-L. 

Corignan îl recunoştea prea bine. Biciul Sfântului Labru 
avea unul din acele muşcătoare limbaje pe care ar fi fost 
foarte greu să-l uite. În orice caz, fratele Corignan făcu din 
nou o intimă cunoştinţă cu el. 

Corignan se văzu rezemat de fereastră Trencavel, cu o 
mişcare rapidă, îl apucă de picioare şi-l făcu să se legene pe 


deasupra barei transversale de la mijlocul ferestrei. 

Să spunem drept, nu voia să-l arunce în grădină, ci numai 
să-i tragă o sperietură grozavă, atârnându-l niţeluş în gol. 
Numai că, exact în clipa aceea, privirile lui Trencavel 
căzură în mijlocul grădinei - şi scoase o exclamaţie: Annais 
era acolo. 

Maestrul de scrimă simţi o puternică emoție, mâinile i se 
descleştară” şi-i dădu drumul lui Corignan. Călugărul căzu 
în gol, cu capul în jos. 

Ea era, Se afla în spatele unui boschet întunecat de 
arbuşti, în dosul căruia tocmai dispăruse atunci când o 
zărise Trencavel. La câţiva paşi de Annais, în grup: 
Fontrailles Liverdan, Chevers şi Bussiere. Lângă ea, un 
cavaler înalt, îmbrăcat de călătorie: era Louis de Richelieu. 
În momentul acela, ei terminau o discuţie ce fusese 
începută de multă vreme - fără îndoială - şi cu paşi înceţi se 
îndreptau spre casă” 

— Adio, copila mea, spunea în momentul acela Louis de 
Richelieu. Conferindu-mi demnitatea de Cardinal, Regele 
mi-a poruncit să mă întorc la Lyon şi trebuia să fiu pe drum 
de trei zile. Aşadar mă desparte de dumneata, dar îmi dă în 
acelaşi timp o nouă autoritate, care îmi va permite să-l 
combat cu arme regale pe acela care e fratele meu, dacă” 
însă sper că nu va mai îndrăzni nimic contra dumitale. Cu 
toate acestea, luaţi asta. 

Şi îi oferi tinerei un inel de argint, în formă de şarpe, care 
se încolăcea în jurul lui însuşi. 

— Îndată ce vei avea vreo îndoială serioasă asupra 
intenţiilor 1 iatelui meu, trimite-mi inelul acesta; atunci am 
să alerg în ajutor. Şi dacă va trebui, am să apelez la justiţia 
fiului lui Hernie al IV-lea. Adio, copila mea şi fii 
binecuvântată” 

Noul Cardinal ridică mâna şi începu gestul hieratic de 
binecuvântare. Dar ea, întrerupându-i mişcarea, îşi întinse 
fruntea spre I, ouis de Richelieu şi murmură” 

— Adio, tată. 


Aşa de îneântător a fost elanul ei, aşa de neprevăzut 
fusese cuvântul de la urmă, încât înaltul prelat simţi inima 
palpitându-i. Un minut, el îşi retrăi din nou credincioasa lui 
dragoste şi prin lacrimile care îi năvăliră în ochi, îşi revăzu 
trecutul tinereţii, plin de credinţă şi tic speranţă. Richelieu 
o strânse în braţe pe fiica Louizei de Lespars cu o mişcare 
convulsivă şi repetă: Adio, copila mea. Apoi, întoreându-se 
brusc, se depărtă cu paşi mari 

Annais se apropie repede de grupul celor patru cavaleri 
care asistaseră la această scenă 

— Domnilor, spuse ea, această demnitate de Cardinal 
poate să fie momeală Această nevoie a întoarcerii în mare 
grabă poate să fie o cursă. Pot să contez pe dvs.? 

— Doamnă, spuse Bussiere, noi ne-am înţeles demult, ca 
să veghem asupra Domnului de Richelieu: dacă e vreo 
cursă, trebuie să fie organizată pe undeva prin 
împrejurimile Parisului Fără a ne lăsa văzuţi, de la distanţă, 
noi îl vom escorta pe drum până la Sens. Apoi, adăugă 
tânărul cu un suspin, ne vom întoarce la dispoziţia ordinelor 
dvs”. Dacă ne mai faceţi cinstea de a apela la ajutorul 
nostru. 

Annais păstră un moment de tăcere. Şi ea scoase de 
asemeni un suspin, care îi umflă pieptul. Dar imediat, 
ridieându-şi capul fin şi nobil, peste care trecea o rază de 
cinste curată, spuse: 

— Domnilor, dvs. sunteţi nişte gentilomi curajoşi şi cinstiţi. 
Lupta pe care eu am întreprins-o, am s-o continui până la 
capăt cu dvs. Noi vom învinge sau vom muri împreună Orice 
s-ar întâmpla, pactul care mă leagă de dvs. nu-mi va dispare 
niciodată din viaţa mea. 

Feţele celor patru tineri sclipiră de bucurie. Toţi patru, în 
semn de credinţă întinseră mina, apoi înclinându-se, 
plecară va ţine cuvântul Dar eu vă declar, donfriilor, că nu 
sunt sigur de nimic atâta timp cât Trencavel e în viaţă. 

Jurat moartea. Cu toate acestea ele încă în viaţă! 


Fontrailles, Liverdan şi Chevers se priviră uimiţi După 
afacerea 

— Ei bine! Se răsti Fontrailles. Atunci să nu plecăm. Să-l 
căutăm şi 

Lyon până la Sens, fiindcă aşa i-am promis ei. !* 

Chibzuind astfel lucrurile, cei patru cavaleri se duseră să 
se posteze 

Lyon, fără a bănui că era escortat şi de cei patru tovarăşi - 
cele patru 

Rascasse, cu funia trecută pe sub subţiori, îşi începuse 
coborârea, graţie ingeniosului sistem de scripete pe care îl 
imaginase. N-avea decât să. De* drumul puţm câte puţin, la 
rectul frânghiei care atf rna spre haz, dfotep ecouri 
fanteziste în ocuinte lui Trencavel (tm) * 

— Cine să fie ăsta? Mărâi Rascasse. Un rival? Un amic? 

În timp ce asculta şi încerca să-l recunoască după glas pe 
intrus, fereastră? '!!!! 

— Drace! E Corignan! 

— Drace! E Rascasse! 

Ei schimbară o privire exasperată, în care era tot atâta 
uimire cât şi furie. Apoi: 

Este cheia pe care tu o caut. 

— Oh! Oh! Dacă” 

Poate că Rascasse ar fi fost foarte grăbit să afle unde ar fi 
putut să o găsească pe Annais, dar i se păru un fapt 
caraghios ca să piardă o astfel trânti amândoi plmmii în 
capul lui Corignan, în timp ce îi striga: 

— Dacă c adevărat, popo (o nouă lovitură ca de măciucă) 
îţi 

Rascas naţural, se urca în VQciferă d urcă, până la Biciul 
Sfântului Labru! G lui Corignan'ân gol. Şi în aceiaşi clipă şi 
uită de el. El'âl văzu plecând poziţiei pe care o ocupau 
printre tufişurile şi copacii din grădină - fie pur şi simplu 
datorită preocupărilor care îl obsedau, nu văzuseră nimic 
să mai” creadă despre el? Aceasta voi el s-o afle cu orice 
preţ. Să ştie depărteze de ea! '? 


În clipa aceea, privirea îi căzu pe frânghia ce era trecută 
peste bară (Fereastra fiind la mansardă, deci construită în 
acoperiş, era ceva mai 

— Mulţumesc, prietene JNoroc! Spuse el vesel. JNoroci 
uare norocul o fii! Nu cumva o fi musiu Corignan?” Da, pe 
legea mea! Adăugă el fereastrăS-a agăţat de frânghieUite-l 
că urcă din nouHei, cuviosule pungaş, grăbeşte-te- 

— Cine-mi vorbeşte? Spuse individul care era urcat pe 
funie, ajungând la marginea ferestrei. 

— Ho! Făcu el. Corignan şi-a schimbat faţa! La naiba! Nu 
mai înţeleg nimic ăsta-i Rascasse! 

— Domnule Trencavel! Exclamă Rascasse înspăimântat 

— Pe toţi dracii, Corignan a coborât şi Rascasse urcă! Ce 
înscamnă- 

— Să vă explic eu, domnule, bâlbâi Rascasse sărind în 
cameră. Dar vă rog să lăsaţi în pace Biciul Sfântului Labru. 
Vedeţi dvs. domnule, când Rascasse se urcă, e foarte 
natural ca şi Corignan să ca, ei bine; dar ce aţi făcut? - 

Trencavel încălecase pe fereastră şi se lăsase repede pe 
funie în jos. O clipă Rascasse rămase înspăimântat, apoi îşi 
reveni: 

— Trencavel! Se gândi el. Şi Annais! Ce lovitură de 
maestru, ca să-i prind împreună! Infernalul popă s-a gândit 
la asta! Aha, acum înţeleg. Are să triumfe el! Pe coarnele 
diavolului, asta n-are să se întâmple! Acum, între noi doi, 
Corignan! 

Şi repezindu-se din nou, Rascasse îşi reîncepu 
coborâreaCorignan ajunsese jos de două minute. Atingând 
pământul, primul lui gând a fost să se strecoare până într- 
im tufiş, unde se ghemui. Fratele Corignan îşi apucă apoi cu 
amândouă mâinile fruntea largă şi se gândi: 

— Să cercetăm împrejurimile, ar spune Evanghelia Acolo, 
se află locuinţa aventurierei. Bun! Acum să vedem, colo în 
fundul grădinii, se vede o portiţă, care trebuie că răspunde 
în strada Courteau. Pe acolo am să plec. Bun! Rămâne să 
ştiu, dacă afurisitele mele de iscoade, se află la postul lor! 


Pe capul şi burta lui luda! Mi se pare că viitorul mi-e 
asigurat acum. Am pus mâna pe aventurieră şl pe maestrul 
de scrimă. lii, ei! Uite că mai coboară unul pe scarăAha, e 
nelegiuitul de Trencavel! Făcu el tresărind de bucurie. Uite 
că a ajuns josite-l că se îndreaptă spre casăSă ştii că 
afurisitul are să se întâlnească cu main/elle mai am timp de 
o oră, i-am prins. 

Trencavel trecu la zece paşi de Corignan şi dispăru după 
cotitura unei alei. Atunci, fratele Corignan, îndoindu-se, 
mergând în patru labe, no repezi spre portiţa pe care o 
văzuse. Era închisă cu cheia. Dar (orignan cunoştea arta de 
a îndupleca o broască şi a o convinge să-i cedeze. Graţie 
pumnalului său, condus cu îndemânarea unei vechi practici, 
în câteva clipe, a fost afară 

— Fie-ţi milă Cuvioşenia ta, pentru dragostea lui 
Dumnezeu, a Fecioarei şi a Sfinţilor! Fie-ţi milă! Îngână pe 
nas un cerşetor, care instalat pe partea cealaltă a străzii, 
arăta pe piciorul gol, nişte bube hidoase, sângerânde. 

Corignan se apropie, aruncă o băncuţă în pălăria 
cerşetorului şi murmură: 

— Să se înconjoare casa asta. Oricine va ieşi să fie urmărit 
Mă întorc peste o jumătate de oră Funia vă aşteaptă dacă 
ar scăpa păsărelele! 

Fratele Corignan ajunse numaidecât în strada Saint-Avoye 
şi, deschizându-şi pe cât putea marele compas al 
picioarelor, o rupse la fugă spre Piaţa Regală Cât despre 
cerşetor, el îşi jupui ca o pieliţă pielea cu bube de pe picior, 
o îndoi cu gri je, o puse în buzunar şi dădu porunci celor 
şase sau şapte iscoade pe care îi comandă el. Bandă se 
despărţi, se risipi ca un roi de albine, în câteva clipite, casa 
a fost înconjurată Noaptea se apropie; o mare tăcere se 
lăsa asupra cartierului îndepărtat, pustiu” atmosfera era 
foarte tragică. 

Rascasse, la rândul lui, ajunse jos la două minute după 
Trencavel, cam prin timpul când Corignan forţa broasca 
portiţei. 


— Şi mai întâi, să vedem ce s-a făcut popa, Dacă Trencavel 
şi Annais trebuie să fie prinşi în cursă, se cuvine ca eu să fiu 
singurul care să profite de asta” 

Un fel de fior îl întrerupse pe omuleţ îi pornise de la ceafă 
şi se scurse de-a lungul şirei spinării 

— De frig! Murmură el şi îşi şterse fruntea acoperită de 
sudoare. 

Adevărul e că nu-i era deloc frig; era o seară foarte caldă; 
câteva stele palide se arătau la zenit, pe un cer fără nori şi 
priveau cu gravitate la fiinţa asta, la micuța fiinţă umană ce 
stă nemişcată într-un colţ de grădină, micuța formă ce 
tremura şi se scufunda încetişor în întunericul care creştea. 

Rascasse se gândea aprig la ce trebuia să facă pentru ca 
să-l poată urmări pe Corignan, să-i stânjeneasca acţiunile, 
să-l arunce pe ultimul plan şi să pună mâna el singur pe tot 
beneficiul ce l-ar fi putut aduce arestarea lui Trencavel şi a 
Annaisei. El se gândea la aceasta foarte sincer, cu o 
puternică dorinţă de a reuşi, adică, să trimită la moarte, pe 
cele două fiinţe pe care le urmărea. Şi atunci, iar se gândi 
mai adânc şi socoti că Trencavel îi cruţase viaţa, că Mauluys 
îl făcuse să cunoască 

O mândrie nouă de om cinstit, că Annais de Lespars îi 
inspiră un fel de admiraţie. 

Brâu două gânduri cu totul distincte, potrivnice, unul 
excluzându-l pe celălalt. Şi cu toate acestea ele nu-şi 
dădeau nici o replică în creierul lui. Nici nu le punea faţă în 
faţă. Existau laolaltă şi atât. Erau două gânduri simultane, 
sau mai bine zis, suprapuse. Instinctul de copoi, făcea ca 
gândul salvator să stea dedesubt, în fundul gândurilor 
celorlalte: primul gând, cel de a-i prinde, era singurul - în 
aparanţă. 

— Pentru Rascasse, iar de al doilea - aproape neluat în 
seamă de el, dar foarte puternic, ca un zăcământ nevăzut 
de granit, sub un zăcământ subţire de nisip. 

Din Piaţa Regală porni un grup de vreo douăzeci de gărzi. 
În fruntea lor alerga Saint-Priac. Corignan se afla aproape 


de el. Călugărul tocmai isprăvea să-i dea Baronului 
explicaţiile pe care le începuse în 

1 aţa Cardinalului de Richelieu. O bucurie teribilă clocotea 
în inima lui Saint-Priac, a cărui faţă întunecată, sub fluxurile 
şi refluxurile sângelui, sc împurpura şi se îngălbenea pe 
rând. Era înarmat cu o spadă puternică de luptă, căreia îi 
strângea nervos minerul, murmurând numele nnafsei. 

— Ea dumitale! Îi spuse Cardinalii. Du-te s-o cucereştL. 

— Cu oamenii pe care i-am lăsat eu acolo, vom fi mai mult 
decât treizeci. Nu aveţi înaintea dvs. decât o tânără fată şi 
pe maestrul de scrimă. Dacă dedata aceasta nu reuşiţi, mă 
auziţi, domnule Baron. 

— Şi spui că Trencavel e cu ea? Îl întrerupse Saint-Priac. 

— În grădină, da! Spuse CorignanNu avem decât să 
intrăm pe portiţă. 

Saint-Priac scrâşni din dinţi. Fuga lor deveni mai rapidă. 
Corignan, cu nasul în vânt, desfăcându-şi picioarele, cu 
privirea aprinsă, era aidoma unui ogar care aleargă după 
un animal. Ceilalţi câini veneau în urma lor nerăbdători să 
lovească, să sfâşie, să muşte. Să ucidă: erau oameni, la 
vânătoare de oameni. Prin umbra ce se lăsă, era un grup 
formidabil şi sinistru. 

Trencavel se apropie îndrăzneţ de Annais. Cu pălăria în 
mină, el merse până la banca de pe care ea îl privea cum se 
apropie, fără nici o uimire Fără nici o uimireDe ce să fi fost 
surprinsă că-l vede, când ea îl aştepta?” Ea ştia că are să 
vină. De când cu atacul de la Etioles, ea îl aştepta din oră în 
oră. 

— Dacă nu are să vină, înseamnă că a murit din rănile ce 
le-a căpătat. Bietul tânăr” 

Dacă era bucuroasă când îl văzu, nici ea singură nu ar fi 
putut s-o spună Cât despre el, cu toate eforturile de a părea 
calm, cu mâna stângă pe garda spadei, cu mersul sigur şi 
cu înfăţişarea semeaţă, totuşi îşi simţea bătăile nebune ale 
inimii. 


EI se opri în faţa băncii şi se înclină într-un salut 
cavaleresc, aproape duşmănos. Ea ridică ochii spre el, 
examină o clipă silueta aceea fină, de o eleganţă distinsă în 
atitudine - apoi spuse: 

— Cum aţi intrat? 

EI se aştepta aşa de puţin la întrebarea aceasta, cu toate 
că era aşa de naturală, încât se dădu un pas înapoi. Apoi 
izbucni în râs. 

— Pe fereastră, spuse el. Oh! Liniştiţi-vă, nu prin vreuna 
din ferestrele dumneavoastră Eu nu mi-aş permite să 
escaladez o fereastră regală, Ci printr-a mea, acolo, care se 
vede pe acoperiş. V-am văzut Am simţit atunci o mare 
nevoie de a vă vorbi. Şi, pe legea mea, m-am lăsat să alunec 
încet în jos. E un drum pe care îl cunosc” 

Annais ridică uşor capul şi spuse: 

— Sunteţi maestru de scrimă? 

— Eram, spuse Trencavel suspinând. Dar pot să spun şi 
acum că mai sunt, când Academia mea de scrimă mi-a fost 
închisă? Era o Academie frumoasă, doamnă, cea mai 
frumoasă din Paris. Aţi auzit vorbindu-se de Barvillars? Ela 
fost maestrul meu. El mi-a fost şi tată şi mi-a pus şi spada în 
mâna îmi amintesc că la primul asalt de scrimă, în care i-am 
atins cu butonul spadei plastronul, m-a sărutat şi mi-a spus: 
'Trencavel a ta va fi Academia mea şi vei fi un om mare., E 
drept că i-am moştenit Academia, o sală măreaţă de scrimă 
cu asalturi de. Toată noblețea, dar nu am devenit un om 
mare” 

Ridică privirea spre stele şi ochii îi clipiră. După aceea 
adăugă încet 

— Dar, în schimb, nu sunt nici un om rău. Cum spune 
prietenul meu Mauluys, cea mai valoroasă şi în acelaşi timp, 
cea mai curată bucurie, este de a-ţi putea spune singur, 
atunci când îţi vezi faţa într-o oglindă: „Figura aceasta, nu e 
o figură nici de trădător şi nici de nemernic.” Mauluys 
spune asta, doamnă. 


I. Ancă, el în picioare în faţa ei, cupălăria în mină, amândoi 
cu atitudini rigide. De fapt, erau doi duşmani. La un 
moment dat, cu o voce puţin li ni piele. El ripostă.? 

Aceasta, am coborât aici. Pe fereastră, e drept: ştiu că asta 
poate fi demn I ost un bărbat, chiar de aţi fi fost rege, eu, 
aşa sărac, om sărman şi 

Atunci Annais se ridică. Amândoi erau faţă în faţă El 
repetă de a avea încredere în Dvs. deşi nu vă cunoşteam, 
deşi vă purtaţi că înclină până Ta pământ, îmbătat'ca de 
evocarea unufvis imposibil, ea se revoltă împotriva ei însăşi 
şi împotriva lui. 

Pronunţat acum. Vă implor să mă iertaţi că vile-am 
smulsprin violenţa pentru ce v-aţi aşezat în drumuTmeu? U 
1 * 

— Pentru ce, doamnă? Nici eu singur nu ştiu. Eu nu am 
iubit pe 

Montariol Viaţa mi se părea frumoasă şi veseiăntr-o zi, de 
la înălţimea acelei ferestre, v-am văzut pe Dvs. aici în 
grădină. Nu ştiam să trăiesc, dar am înţeles că, pentru a 
putea trăi, aveam nevoie de aerul pe care Dvs. l-aţi respirat. 

— Dvs. m-aţi întrebat, aşa că trebuie neapărat să vă 
răspund! Eu nu doream nimic, credeţi-mă. Dar mi se părea, 
că atât 

BaronuMeSai Priac a nu oicii r pulCmd mma 

Saint-Avoye? Ppe, pe a 

— În faţa uşii mele, Doamnă. Vă e neplăcut că v-am 
reamintit târziu am înţeles complet, că viaţa mea vă 
aparţinea. Mfse strângea să veghez asuprf Dvs] Ohf 
ascultaţi-mă până la capăt şi nu vă ca să nu-l lase să-i vadă 
lacrimile care îi licăreau în ochi). Am făcut rău, fără 
îndoială. Mereu îmi spuneam că nu aveam dreptul, fiind aşa 
de neînsemnat, să mă aşez în drumul Dvs. Mauluys mi-o 
spunea şi el, la fel Poate că vă ofensam prin aceasta dar aş fi 
fost prea nenorocit, lLĂsându-vă în primejdie. Doamnă, 
adăugă Trencavel cu o adorabilă 


: duşmani şi Dvs. În ziua în care veţi fi într-adevăr'scăpată 
de ei, îi mă voi îndepărta” v-o jur. 

Annais era tulburată ca orice femeie care printr-o mare 
întâmplare I mi nespus noroc aude deodată vocea 
nepreţuită a sincerităţiil! ! îi ic delicat, dar Trencavel, cu o 
mişcare de inexprimabilă mândrie 

Il >n.c: 

Doamnă, vă rog să binevoiţi a vă aminti că eu mă numesc 
Annais se îngălbeni uşor. Nici o umbră de mânie nu-i 
împurpură într-o zi, o lecţie de scrimă pe care n-am uitat-o 
şi pe care nu o voi uita dudndu-şi aminte de asta. 

Insele Dvs., actorul pe care mi-l oferiţi, eu le voi accepta 
dacă aş fili chiar o Regină” P 

Şi inconştient regret 

Lelul acesta, totul era sfârşit Care tot? Nhnic. O umbră Un 
vis. Între 

Acum, era prăpastia care putea despărţi o fiică de rege, de 
un biet maestru de scrimă. 

CAP XXXV ASEDIU! DIN STRADĂ COURTEAU 

FIICA REGELUI lăsă să-i cadă mâna, deasupra căreia, 
bietul om, revoltă, pe care o mai simţise ceva mai înainte, îi 
biciui mândria. Se gISăriţi! Rănit! De cine?” VorbeşteL? P 

Fugiţi” 

Ochii Annaisei: ea îl iubea pe bătrânul acela. Acest sfârşit 
o'tulbură adânc. Cu gesturi de o nesfârşită blândeţe aşeză 
cadavrul pe iarbă, sub frunzişul unei tufe şi apoi se ridică cu 
braţele încrucişate” O lovitură puternică se auzi de departe. 

— Dărâma uşa, spuse Trencavel. 

— Saint-Priac; murmură Annais, smulsă din visarea ei. Mai 
bine inoaitea. 

— Ah! Strigă Trencavel, vedeţi bine că mai am încă dreptul 
de a mă lIrtsa ucis pentru DvsL. 

O nouă lovitură răsună înăbuşit în uşa clădirii. Trencavel 
îşi scoase spadă. Ochii îi luceau ca şi oţelul din mâna lui 
Fremătând, se aplecă spre Annais. 


— Spada aceasta, viaţa aceasta, sângele acesta sunt ale 
Dvs voiţi să le primiţi? 

— Le primesc! Spuse Annais, mai emoţionată de cele ce 
spunea, decât de groaza situaţiei lor. 

— Ei bine, înainte! Mugi Trencavel cu o voce stranie, pe 
care cdeodată crezi că o ai în acele visuri în care gândurile, 
puterile, sufletul iau nişte proporţii supraomeneşti 

Trupa lui Saint-Priac ajunsese în strada Courteau. În 
câteva clipe, dispozitivul lui de luptă a fost aranjat De la 
zbirii pe care Corignan îi lăsase să supravegheze, Baronul 
află că nimeni nu ieşise din casă. Zece oameni fură aşezaţi 
în faţa uşii Sub fiecare fereastră se află câte un grup de trei 
gărzi. Apoi, condus de Corignan, Saint-Priac se îndreptă 
spre portiţa pe care călugărul capucin o lăsase. 
Întredeschisă, când plecase. Avea cu el opt din oamenii lui, 
dintre cei mai hotărâți şi mai iiulemânatici era vorba să-l 
prindă pe Trencavel. 

În momentul acela Lancelot, bătrânul servitor pe care 
Annais de I.espars îl adusese de la Angers, îşi începuse 
rondul pe care îl făcea în fiecare seară şi luminându-şi 
drumul cu un felinar, se îndrepta chiar spre portiţa aceea, 
singurul punct slab al cetăţuii în care locuia ascunsă 
războinica fată. 

Pe Rascasse l-am lăsat meditând asupra mijloacelor pe 
care le-ar li putut întrebuința ca să pună mâna singur pe 
Annais şi pe Trencavel şi în consecinţă, el să fie singurul 
beneficiar al acestei capturi, care pentru Richelieu devenise 
de o importanţă capitală. În acelaşi timp, în fundul 
sufletului, el se întreba dacă nu cumva avea să încerce să-i 
salveze. 

Orice-ar fi fost, acest fel de meditare dură mult timp. Când 
Raşca&e reveni la realitate, se făcuse noapte. Să 
regăsească urma lui 

Corignan, a fost primul lui gând Asta era o jucărie pentru 
el Urmă aceasta îl conduse până la mica portiţă ce 
rămăsese deschisă. 


— E clar că mizerabilul popă a trecut pe aici, mormăi 
Rascasse examinând broasca. A tras zăvoarele şi a forţat 
broasca. După asta, s-a repezit ia Cardinal, caraghios 
infam! Parcă aud cum se laudă, Ori dacă el a ieşit prin 
portiţa asta, tot pe aici are să vrea să şi între” Deci aici 
trebuie să-l aştept şi eu. 

Şi raţionând astfel, se ghemui într-un tufiş şi aşteptă. În 
curând, urechea-i exersată auzi în adâncă tăcere a străzii 
nişte zgomote vagi, care pentru el aveau o semnificaţie. Se 
ridică şi murmură: 

— Aşează posturi, Au să vină încoace” ei bine, să-i lăsăm 
să intre şi vom vedea noi. Uite, ăsta cine-o mai fi?” 

O luminiţă se apropia prin grădină, tremurândă şi 
nehotărâtă în mersul ei. Deodată începu să se grăbească: 
bătrânul Lancelot auzise şi el! Într-o clipă, a fost. la portiţă. 

În stradă, Corignan mergea înainte. El împinsese portiţa 
cu genunchiul, ea rezistă; în acelaşi timp, auzi în dosul ei o 
respiraţie scurtă, gâfâitoare. 

— E vreunul acolo, care nu vrea să ne primească! Mârâi 
călugărul. 

Împinse şi mai tare. Portiţa se întredeschise cam multişor. 

Saint-Priac, pe deasupra umărului lui Corignan, care era 
îndoit, împingând în uşa de fier, îşi trecu braţul înarmat cu 
un pumnal şi dădu o singură lovitură, puternică. Se auzi un 
strigăt înăbuşit şi apoi un zgomot de paşi nesiguri. 

— Victorie! Exclamă călugărul, repezindu-se în grădină. 
Înainte! Strigă el întorcându-se. 

Dar rămase năuc. Nici Saint-Priac şi nici oamenii lui nu-l 
urmaseră. Portiţa se închisese cu violenţă” Corignan auzi 
cum trăgea cineva zăvoarele. Dar ipi vedea nimic! 

Lovitura de pumnal pe care o dăduse Saint-Priac fusese 
aplicată de o mina de maestru. Bietul bătrân Lancelot, 
apăsându-şi cu o mina groaznica rană, se dădu înapoi 
poticnindu-se şi îşi adună ultimele-i forţe, ca să se îndrepte 
acolo unde căzuse la picioarele Annaisei, dându-şi sufletul 
într-un strigăt de alarmă” 


— Deschide! Strigă Saint-Priac. Grăbeşte-te, călugăre. 

— Uşa e îndrăcită, bâlbâi Corignan zbârlindu-i-se părul. 
Zăvoarele sunt fermecate! Nu văd pe nimeni şi totuşi s-au 
închis singure. 

— Deschide odată, capucin nemernic! 

< Wignan, înspăimântat, se apropie de portiţă. Dar în 
momentul nud să ajungă la ea, fu azvârlit la patru paşi 
înapoi, de o lovitură pi île în lieft primită în burtă., Ah! Sunt 
blestemat, urlă Corignan. Domnule de Saint-Priac, dracu nu 
mă lasă să. 

Dracu să te ia! Vociferă Saint-Priac. Ai să plăteşti tu scump 
lilai ea ta. La uşa principală, băieţi! 

IV>ata trupa se repezi spre uşa clădirii. 

În numele Regelui! Tună Saint-Priac, manevrând ciocanul 
de la 

I h” artcu putere. 

Şi fiindcă nimeni nu răspundea dinăuntru: Dărâmaţi usa! 

y» 

— Trădarea mea! Răcni Corignan înspăimântat Ce? 
Prinderea lui 

Îl cuca vel trebuia să fie capodopera mea şi când colo, are 
să fie pierzania mea! C ardinalul are să creadă că i-am 
trădat planul! Înainte, pe prea I< licitul Sfântul Labru! 

Şi spunând acestea, se îndreptă din nou spre uşa 
diabolică. Aceeaşi lovitură puternică, şi în acelaşi loc, îl 
pocni cu toată forţa De” lata aceasta, Corignan a fost 
aruncat pe jos. Dar în aceeaşi clipă, toată 11 ica 
superstiţioasă i se risipi: 

— Da! Da, recunosc ghiuleaua asta de tun, strigă el cu 
furie. E capul lui Rascasse! 

— EI însuşi, strigă Rascasse sărind deasupra lui Corignan 
care era ml ins pe spate, paralizându-i astfel toate 
mişcările. Ascultă bine, popo. Saint-Priac are să te denunțe 
Cardinalului, care are să creadă că tu l-ai trădat. Eşti 
pierdut 


Corignan scoase un behăit care avea pretenţia să se 
asemene cu un vaiet. 

— Aşa-i bine, spuse Rascasse/Atunci ai să fii spânzurat, 
demnul meu nemernic, numai dacă nu cumva ai să te duci 
să putrezeşti de viu „într-o senină pace!”. Ţi-aduci aminte, 
hai? Şi bagă de seamă că eu te un în mina şi că aş putea cu 
o lovitură de pumnal să suprim inutila ta existenţă şi după 
aceea să mă duc la Cardinal să-i spun că l-am pedepsit l>e 
trădător, chiar pe locul trădării sale. 

Corignan făcu un puternic efort ca să se scape de omuleţul 
ce i se cocoţase pe piept Dar atunci, simţi vârful pumnalului 
înţepându-l la gât- ' 

— Mă predau! Spuse el. 

— Bine. Şi eu te iert. Nu numai atât, dar am să te salvez în 
ochii Cardinalului, dacă vrei să împărţi cu mine beneficiul 
prinderii lui Trencavel. 

— Aha! Spuse Corignan. Aşadar, asta îţi roade ţie iriima! 
Ei bine, accept! 

— Da, spuse Rascasse ţinându-l mereu sub ameninţarea 
pumnalului, dar hoţul ăsta de Saint-Priac are să-şi tragă 
plapuma numai pe el. Atunci trebuie să arătăm, cumetre, că 
noi avem geniu, să-l facem puţin să turbeze pe fanfaronul 
ăsta, să-i jucăm o festă de-a noastră şi să apărem în faţa 
Cardinalului, ca singurii autori ai ruinei lui Trencavel şi a 
Lesparsei. Asta îţi convine? 

— Pe coarnele lui Scaraoţchi! Tu spui cuvinte de aur, micul 
meu Rascasse. Dacă îmi convine asta? Cum să nu? 
Porunceşte, Rascasse, şi eu voi asculta. Tu ai să fii şeful, ca 
în expediţia de la Etoiles! 

— Ei bine, să mergem! Spuse Rascasse ridicându-se şi 
punându-şi pumnalul la loc în teacă. 

În aceeaşi clipă, Corignan sări în picioare şi, la întâmplare, 
îşi ridică brusc genunchiul, de care se servea la fel de bine 
ca şi de pumn. Rascasse a fost atins în falcă 

— Citi dinţi de data asta? Spuse capucinul. 


— Doi! Spuse cinstit Rascasse. Mai îmi rămân douăzeci şi 
patru, cu care am să-ţi mănânc inima, popă, atunci când nu 
voi mai avea nevoie de tine. 

— Hai, vino: să mergem şi să încercăm să-l închidem pe 
Saint-Priac în pivniţă, apoi să-i arestăm şi să-i conducem la 
Cardinal pe” 

EI se opri scurt 

— Să-i arestăm? Murmură ştergându-şi fruntea. Trebuie. 
Cu atât mai rău. Păcat! 

Câteva secunde mai târziu, erau înăuntru” 

Uşa dinspre stradă dădea într-un vestibul. De acolo se 
începea scara ce urca la etajele superioare şi pe treptele 
căreia se refugiase Ducele de Anjou, în prima lui întâlnire 
cu Trencavel. În fundul acestui vestibul se deschidea un 
coridor care, traversând tot parterul, răspundea pe peronul 
din grădină. O uşă solidă de stejar închidea intrarea în 
clădire. Pe la mijlocul coridorului, o altă uşă se deschidea 
deasupra unei scări de piatră, care cobora în pivniţă Toate 
acestea erau luminate slab de nişte felinare. În coridorul 
acesta pătrunseră Rascasse şi Corignan. 

De-abia ajunseseră acolo, că auziră în grădină zgomotul 
unor paşi repezi şi uşori. Erau Trencavel şi Annais care 
veneau în fugălLa inlâmplare, Rascasse deschise uşa de la 
mijlocul coridorului, îl împinse jx' Corignan pe scări şi se 
repezi şi el, învârtind clanţa după el. În momentul acela, 
Trencavel şi Annais intrau în coridor. Trencavel Iwicadă 
solid uşa care dădea în grădină 

— Mai e cineva în casă? O întrebă el pe Annais. 

— Nenorocitul care a murit adineauri pentru mine, era 
aici singurul meu servitor. Marietta! Strigă ea, acoperind cu 
vocea zgomotul din NI radă. 

Camerista nu răspunse; de la primele lovituri date de 
oamenii lui Saint-Priac, în uşă, ea îşi pusese nasul la 
fereastră; numărase asediatorii Ui lumina făcliilor pe care 
ei le aprinseră şi apucată de panică se urcase tocmai în pod, 


unde se închise şi căzu într-un colţ, astupându-şi urechile, 
ca să nu audă propriile ei strigăte de groază 

— Singur! Murmură Trencavel. Eu sunt singurul care 
trebuie să o npcre. 

Un fel de mândrie îl copleşea. Se simţi în momentul acela 
capabil Mă ţină piept unei armate întregi Trăia un fel de vis 
frumos şi fiinţa întreagă îi era cuprinsă de exaltare”. 

Să învingă sau să moară sub ochii Annaisei! Să o salveze 
sau să cadă odată cu ea. Asta întrecea şi speranţele lui El 
se-nfioră, clatină din cap şi se răsti: 

— Ce-o să mai râdem! Ho! Turbaţilor! Ce vacarm! 

— Uşă are să 

Nud ţină încă o oră, spuse rece Annais. 

Loviturile care răsunau, produceau în clădirea aceea nişte 
ecouri înăbuşite, prelungi. Se auzea vocea lui Saint-Priac, 
acră, răguşită, aruneând ordine furioase” în momentul 
acela, cineva se rostogoli pe scări, o fiinţă înnebunită, 
împinsă de un vânt de groază 

— Marietta! Strigă Annais. 

Camerista nici nu o auzi. Poate că nici nu o văzuse. Fără 
îndoială că nu se şocotise în siguranţă în pod. Trecu în fugă 
pe lângă ei şi dispăru. 

— Lăsaţi-o, spuse Trencavel către Annais, care se repezise 
după ea. Să ne alegem locul de luptă 

— DO* luptă, da! De luptă pe viaţă şi pe moarte: mai bine 
mă las ucisă, decât să cad în mâinile lui Saint-Priac” 

— Dvs. Îl urâţi, dar el vă iubeşte! 

EX Ft 

Trencavel o privi şi se-nfioră când o văzu aşa de frumoasă, 
aşa - Domnişoară, spuse el, dacă vom scăpa de aici cu viaţă, 
vă jur că nevoit să vă rog să-mi arătaţi locuinţa Dvs-La 
primul etaj se afla în capul scării o platformă mare, pe care 
Trencavel o examină dintr-o privire. El înţepă covorul cu 
vârful spadei 

Saint-Priac, cu buzele strânse, cu spada în mină, în 
picioare lângă uşă, aştepta, arătând cu un gest locul în care 


trebuiau să dea o nouă lovituă un geamăt de* agonie pârii 
grozav şi se prăbuşi. Un urlet ieşi din pe scări, sărea şi în 
cele din urmă, strivi sub el, trei dintre soldat! Cei mai 
înaintați, apoi lucrul se sfărâma, se răspândi în bucăţiEra 
un în chip de proiectil, un cufăr, un dulap, fotolii, scaune 
grele, masive, all, el apucă un fotoliu şi cu toată puterea îl 
repezi în ei. Urmă un. „. Hui şi pe urmă altul. Un 
candelabru îşi descrise prin aer traiectoria () grindină de 
proiectile. Unuia îi săriră creierii. Craniile altora fură h” hi 
aieli, cu suspine de agonie, cu înjurături.'. „Mea îl ştiu. 

— Ochiţi numai bărbatul, aţi auzit, câinilor! Nenorocire 
vouă, dacă Doisprezece soldaţi intrară în vestibul şi se 
aranjară în front, cu 

Trencavel păli: să sară dintr-un salt în salon, trăgând-o şi 
pe Annais asaltatorilor şi asta ar fi însemnat prinderea 
Annaisei, după o rezistenţă 

— Domnule, spuse Saint-Priac, vă predaţi? 

— Domnule de Saint-Priac, spuse Trencavel, o veţi lăsa pe 
D-ra de 

Acceptaţi? 

— Nu, se răsti Saint-Priac. Domnişoară, noi vom trage. Vă 
rog să vă daţi deoparte. 

Saint-Priac, dacă sunt ucisă împreună cu Dvs., voi muri cel 
puţin într-o 

— Foc! Urlă Saint-Priac, beat de furie. ' 

Toată bandă se repezi, cu Saint-Priac în frunte. 

O încăpere rotundă, cu nisip pe jos. 

— Oho! Făcu Corignan aruncând o privire triumfătoare 
asupra unei piramide de sticle, ridicată lângă perete. Ei, 
cumetre, explică-mi planul tău; şi ca să pot să te înţeleg mai 
bine, am să încep să destup vreo câteva din micuţele astea. 
| 

— Faimos! Spuse el. Ah! Ştiu că Saint-Priac nu are să se 
plictisească, atunci când l-om închide aici. Aş vrea să fiu în 
locul lui. Păi nu eşti, popă! 


Mjurul lui vreo jumătate de duzma de buteln aliniate şi 
adaugă printre 

— Eu unul, nu ştiu de ce, dar n-aş mai pleca de aici. Mă 
simt foarte 

— Trebuiefmurmură el Uite ce avem de făcut 

Bine! Spuse Corignan, care smulse dopul celei de-a treia 
sticle. Mi” ni meu Rascasse, ăsta-i vin de Bourgogne, pur 
sânge. Continuă. Să în mi utilăm. 

Li hi ne, eu am să mă urc sus, am să aştept să intre Saint- 
Priac şi tun să susţin că Trencavel e aici, ascuns în pivniţa 
asta el are să t uUuic. Noi o să închidem uşa o să luăm 
comanda gărzilor şi-Sus în capul scării, uşa de la pivniţă se 
deschise brusc, apoi se iu, Inse imediat şi cei doi spioni 
uimiţi, dar nu intimidaţi, văzură” | h, iiul cu loată viteză o 
femeie, o tânără fată, care scotea nişte ţipete îi”.111 iculatc. 
Corignan se ridicase în picioare, cu ochii căscaţi. Camerista 
imiebimită, căzu în braţele călugărului plângând: 

Iertare, domnilor soldaţi ai Regelui, nu-mi faceţi nici un 
rău! L. aţa mea, spuse Corignan, trebuie să te spovedeşti! 

Rascasse înţelese numaidecât că era vreo subretă de-a 
casei, pe, ai e atacul lui Saint-Priac o speriase şi care 
căutase şi ea un refugiu, pe muie putuse. El încetă de a se 
mai ocupă de eaŞi încetişor, cu mintea „liinuită de două 
gânduri potrivnice, se urcă pe scara de piatră. lertare, 
Monseniore! Se ruga fierbinte Marietta Spovedeşte-te, fata 
mea, mărturiseşte! Spunea Corignan. 

În timpul acesta, Marietta îşi revenea puţin câte puţin din 
uimirea şi din panică ei. Începu să se liniştească, văzându- 
se lângă un călugăr. A|H>i se miră de prezenţa acestui 
cuvios în pivniţa casei. E drept că şi ut îi tu linca 
venerabilului personaj, era dintre cele mai ciudate. Era i 
mbrăcat cu anteriu, însă pe sub anteriul deschis se vedea 
lucind o spadă lungă şi solidă; avea şi gluga aceea, care la 
nevoie putea să afirme autenticitatea cuvioşiei lui, dar de 
sub această glugă apărea unul din acele capete cum se văd 
în tablourile de groază; era slab şi numai oase, „îi pielea 


lucitoare, cu ochii de jăratec, care apăreau ca o îndoită 
laudă.1 cinstirii vinului de Bourgogne. În orice caz, era un 
călugăr. Aceasta a lost concluzia liniştitoare la care se opri 
camerista 

Marietta era o pariziană pe care Ducesa de Chevreuse o 
dăduse 1) nei tic Lespars. Annais nu prea avea multă 
încredere în ea, dar nu avusese niciodată prilejul să se 
plângă de ea. Era o iscoadă foarte fină, în i v< >aşa, 
vaporoasă, foarte calculată şi liniştită. În orice caz, o fată 
bună şi cinstită, incapabilă de devotament, dar şi de 
trădare. 

— Ce trebuie să vă mărturisesc? Întrebă ea cu o naivă 
şiretenie. 

— Să mărturiseşti întâi unde sunt jamboanele, spuse 
Corignan. 

— Jamboanele, domnule şi sfinţite părinte? Jamboanele?! 

— Da, vinul e bun. Ar putea să fie şi mai bun. Dar în fine, e 
bun. Şi fiindcă am văzut întotdeauna că o pivniţă demnă de 
acest nume conţine şi alimentele care sunt cel mai demn 
tovarăş al sticlelor, te rog, fata mea, să-mi spui unde sunt 
jamboanele. 

— Dar, pentru Dumnezeu, cuvioşia ta, pentru ce au venit 
gărzile acolo sus? De ce sparg uşa de la casă? Ce vor de la 
n0i?, Oh! Ce zgomot îngrozitor” 

— Gărzile? Bâlbâi Corignan, cu o voce încâlcită. Aha! Îl 
arestăm pe Trencavel. 

Îşi trecu mâna peste ochi, încercând să împrăştie beţia 
care îl cuprindea amintindu-şi vag misiunea lui. Dar imediat 
reveni la ceea ce-l preocupa: 

— Jamboanele! Spuse el pe un ton poruncitor. 

Marietta zâmbi şi-l conduse pe Corignan la o despărţitură, 
unde cu un gest drăguţ, îi arătă o întreagă provizie de 
diverse alimente. Corignan nu mai spuse nimic. După mutra 
lui, ai fi spus că se întâmpla ceva foarte grav. El luă dintr-un 
cui un jambon, pe care începu să-l sfâşie cu ajutorul 
pumnalului, reluându-şi locul, pe nisip. 


— Mulţumesc, fata mea, spuse el. M-ai ferit de un păcat” 

— Eu, cuvioşia ta? Un păcat? 

— Fără îndoială Scripturile nu spun: Mâncaţi. Şi nu spun 
nici: Beţi Ele spun: Beţi şi mâncaţi. Deci, înseamnă că este 
oprit să se bea fără a mânca şi a mânca fără a bea Ehe! Eu 
îmi cunosc teologia, pe moartea dracilor! 

— Ce învăţat sunteţi Dvs] spuse Marietta fără ironie. 

— Ehe! Dar ce ar fi dacă m-ai auzi vorbind latineşte? 
Spuse capucinul. 

Tânăra Marietta, din ce în ce mai liniştită de prezenţa 
acelui demn părinte, îl privea cu admiraţie cum înghiţea 
hălci întregi din suculentul aliment şi golea sticlele. 
Corignan, deşi pe trei sferturi beat, remarcă această 
admiraţie şi o atribui irezistibilului farmec al ansamblului |, 

Formelor sale. 

— Latineşte, da, frumoasa mea copilă, reluă el râzând 
gros. Îţi place latina? 

— Nu ştiu, cuviosule părinte, spuse Marietta. 

— Cu toate acestea, e frumoasă, spuse Corignan 
bălăbănindu-se pe jumătate. De exemplu, ştii cum se spune 
jambon pe latineşte? 

— Vai, cuvioşia ta, de unde să ştiu? 

Sc spune „gambonus”, spuse cu gravitate călugărul, 
scurgând Imului unei sticleJŞi asta nu-i tot, frumoaso! 
Continuă el, ridieându-se în picioare printr-un efort eroic, 
trebuie să termini spovedania ta. 


(e să mai mărturisesc la ora asta? Zâmbi Marietta, 
convinsă că tut cm vorba de alimente. 

I laide, nu face pe proasta. Mărturiseşte-ţi amorurile, ce-oi 
vrea, mimai mărturiseşte! Grăbeşte-te, fiindcă e timpul să 
mă urc sus, ca să-ll h nul pe Trencavel, pe nobila rafinată, 
pe tâlharul de Saint-Priac şi pe uil. Uiiul de Rascasse. Pe 
toţi! Vino-ncoace! 

În loc să se ducă spre el, Marietta se dădu înapoi câţiva 
paşi, iinpftimântată de ochii înflăcăraţi ai spionului, de râsul 


lui şi de mâinile îi „murătoare pe care le întindea spre ea. 
Corignan înaintă spre ea moiinăind. Marietta fugi 
înnebunită. Spionul o urmări lovindu-se de I>ei cţi, sullind, 
mormăind şi în sfârşit, se auzi un zgomot de sticle ce. E 
prăbuşeau, apoi un țipăt al Mariettei înspăimântată, apoi un 
răcnet al lui (orignan, care îşi abătu laba pe biata fată. 

Am prins-o. 

Înainte! Urlă o voce de sus de pe scară. 

Rascasse se urcase pe scara de piatră, lăsându-şi tovarășul 
în luptă i îi denumii nesaţiului şi ai poftelor. Micul spion 
închise uşa, fără a o încuia însă cu cheia aceea mare din 
broască El înaintă de-a lungul coridorului, spre bătălia din 
vestibul. Ceea ce văzu acolo, îl nispăimântă. Cadavrele şi 
răniții împrăştiaţi pe lespezile încăperii, Hl Arâinăturile 
presărate peste ei, era ceva groaznic. Asaltul, teribilul asalt 

I UNcse o tragedie în afară de orice limite - şi acolo sus; 
Trencavel mai aduna proiectile. Rascasse tresări gândindu- 
se: 

— Leul îşi apără leoaica” 

Atunci, făcu o mişcare furioasă, observând că era nebun 
de admiraţie. 

— Cu toate acestea, trebuie să-l arestez! Se răsti el. 

În momentul acela, văzu gărzile car îşi aranjau muschetele 
pentru naivă. Ridică privirile. Prin valurile de praf, văzu 
scara însângerată, ca <> Imtărcaţă după bătălie, cu 
treptele acoperite de mobile sfărâmate, wnu ne rupte, 
covorul sfâşiat, rampa strâmbată; de-a curmezişul, pe 

Îl capta a treia, se afla întins un cadavru, cu capul zdrobit; 
ceva mai sus, un altul, părea viu, odihnindu-se şi surâzând 
straniu, cu buzele-i îngheţate pe veşnicie. Ce gigant 
susţinuse nu astfel de asediu? Ce luptător formidabil făcuse 
aceste ravagii? 

— Şi deodată, el îl văzu, sus de tot, palid, subţire, cu 
pieptul umflat într-o atitudine de mortală mândrie - şi lângă 
el, calmă, enigmatică, cu buzele dispreţuitoare, ea-Annais. 
JEROINA acestui tragic episod 


Ca şi în hanul de la Etioles, ca şi adineauri în grădină, 
micul, Rascasse, spionul, simţi un fior alergându-i - repede 
şi îngheţat - prin şira spinării Muschetele îşi înălţau gurile 
ucigătoare spre cele două figuri de susRascasse simţi o 
înspăimântătoare palpitaţie a inimii şi strigătul pe care voi 
să-l. Scoată i se înnecă în gâtlej. 

— Foc! Mugi Saint-Priac. Câteva minute de groaznică 
tăcere, încetişor, perdeaua neagră întinsă de moarte, se 
risipeaFumul se împrăştie. Saint-Priac aştepta nemişcat, 
învineţit Trencavel şi Annais dispăruseră. 

Unde e Trencavel? 

— Unde e Annais? 

— Morți! Nu! Iată-i, acolo. În salon, lângă uşă, în picioare, 
în viaţă, înspăimântați de cele ce se petrecuseră, năuciţi, el 
îmbătat de un sentiment în care se dezlănţuiau mii de 
sentimente, ea gravă şi palpitantă, amândoi uimiţi de lucrul 
extraordinar, fabulos care? - 

Ea fusese! Da în clipa în care fitilurile aprinse s-au 
apropiat de muschete, în secunda în care tunetul focului a 
răsunat, ea, într-un elan teribil al forţelor ei dezlănţuite şi 
înmiite ale sufletului ei zburat dincolo 

De realitate, l-a ridicat pe Trencavel în braţe şi într-un salt, 
s-a aruncat cu el în salon-Jos, Saint-Priac şi cei doisprezece 
arhebuzieri, aşteptau ca fumul să se risipească. Afară, pe 
stradă pustie, în întuneric, nu mai erau decât cinci-şase 
oameni care păzeau uşa sfărâmată. Aşadar, Saint-Priac 
aştepta Poate că fumul nu era decât un pretext Tremura la 
gândul că are s-o găsească pe Annais moartă. Ochii lui 
rătăciţi rămaseră fixaţi asupra misterului planşeului 
invizibil, de sus. Puțin câte puţin, acesta începu să apară. 
După câteva clipe, el se ivi complet din valul de fum care se 
ridica Atunci, un suspin îngrozitor îi umflă pieptul. Buzele-i 
crispate refuzară să mai pronunţe vreun cuvânt Apoi mâna i 
se ridică arătând planşeul din capul scării şi răcni: 

— Înainte! 


Gărzile se repeziră. Dar în momentul acela, cineva sări în 
faţa lui Saint-Priac şi strigă: 

— Veniţi iute! Ea fuge. 

Il ira Rascasse. Saint-Priac scoase un urlet de bucurie. Ea 
fuge! Deci t iu viaţă!” îşi abătu mâna pe umărul lui 
Rascasse, cu un răcnet scurt 

— Pe unde? 

— Am văzut o femeie fugind pe acolo, Ea e” Cine vreţi să 
fie?, < '<,, rignan s-a luat după ea, Fără îndoială că odată 
ce 'Trencavel a fost ucis, a coborât pe vreo altă scară” 
Veniţi,, Veniţi odată!” 

Saint-Priac se repezi în urma lui Rascasse şi gărzile în 
urma lui Saint-Priac. 'Toţi aceştia se înghesuiră în coridor. 
Rascasse deschise uşa pivniţei. Saint-Priac intră un pas şi 
atunci un strigăt urcă de jos: 

— Am prins-o!” 

— Înainte! Răcni Saint-Priac. Ţine-o bine, Corignan 

Toată bandă se repezi pe scările pivniţei. Toată banda, 
afară de Rascasse!, După ce şi ultimul soldat intră, 
Rascasse închise uşa şi suci tic două ori cheia în broască” 
Apoi se întoarse înapoi, în vestibul. La picioarele scării, 
începu să-şi smulgă părul de necaz - totuşi urcă repede 
lieptele, gemând: 

— Ah, mizerabil ce sânt' Ah, trădător! Zi-i, aşa! Am făcut 
eu, asta! Cu! Rascasse! Cum să-i mai arestez acuma, când 
am rămas singur?” Cu. [lil mai rău. Am să încerc să-i prind 
şi aşa de unul singur. 

Deodată se văzu în faţa lui Trencavel şi a Annaisei. 

— Drumul e liber, spuse el. FugiţiâŞi îşi dădu un pumn în 
cap, un pumn pe care şi Corignan l-ar fi admirat 

— Drumul e liber! Se-nfioră Trencavel. Şi Saint-Priac? 

— O arestează pe D-ra de Lespars în pivniţă. Auziţi ce 
scandal face? Trencavel nu înţelese, dar se repezi spre 
platformă. Da! Drumul era liber! Îşi smulse spada din teacă 
şi gâfâi: 

— Veniti. 


LLA 


Annais înaintă cu spada în mina. Trencavel aruncă o 
privire. Idincă spre Rascasse şi spuse: 

— Cariera dumitale e spulberată acum. Vino cu mine. Am 
să-ţi fac cu alta. 

Rascasse clătină cu disperare din cap şi răspunse: 

— Eu aparţin Eminenţei sale. 

Maestrul de scrimă îl salută cu spada pe cocoşat şi cobori. 
Annais îl urmă. Li se părea că aceste lucruri erau naturale, 
că aceasta trebuie să sc întâmple la urma urmei, că de 
foarte, foarte mult timp ar fi trebuit să lie aşa, unul lângă 
celălalt Ei coborau printre sfărâmături, printre băltoace de 
sânge, printre ravagiile asaltului. Amândoi trăiau un vis. 

— Hola! Hola! La mine, camarazi. 

Într-o clipă, toţi şase se repeziră. 

Dintr-un salt, Trencavel şi Annais fură în stradă. Dâra de 
lumină fulgerărle oţelurilor. Lupta se încinse. Gărzile 
vociferau, printre după alta şi îi zlpăceau pe cei ce îi atacau, 
acele parade sonore, ce 

Annaisei! Trenrav'el se lasă să fierânit. Pe Annais o apăra 
efcu spada lui în curând se sătură de apărare şi voi să 
atace. 

— Domnişoară, spuse el, dacă sunt profesor, să predau 
lecţii. Eu asta ştiu. Vă convine şi dvs.? Voiţi să luaţi lecţii? 
Asta ar fi o cinste 

— Vă ascult! Spuse Annais, continuându-şi lupta 

— Ei bine, acoperiţi-vă. Vârful e prea jos. Braţul prea 
aproape de corp. * 

De scrjiă bateţi, degajaţi adânc! 

Sânteţi-pufin cam laş.' Mai de aproape! Una, două, tăiaţi, 
lovitură lor pierdută în adâncul nopţii. Lecţia de scrimă era 
terminată. Annfis salută cu spada roşie de sânge şi spuse: 

— Mulţumesc, domnilor” dar de ce râdeţi? 

— Mă gândesc la Secundul meu. Bietul Montariol are'să 
fie furios. 

Râsul îi îngheţă deodată pe buze; Henric al IV-lea (tm) 
voise să spună.” era tatăl Annaisei. Fiică de rege! El se simţi 


mic, slab, sărac; din 

— Vreţi să mă conduceţi, domnule, până tepalatul de 
Chevreuse? Amândoi porniră la drum, fără un cuvânt Lecţia 
se isprăvise. Se 

CAP XXXVI REGELE LUDOVIC A! XIII-LEA 

ÎN ZORII ZILEI Cardinalul de Richelieu era în picioare. 
Regele iifbuia să se ducă la Fontainebleu şi îl chemase 
pentru ora opt 

Saini Priac; la început cu bucuria surdă a triumfului 
apropiat, apoi cu neiaixlarea îngrijorări şi în cele din urmă 
cu te ora înaoiem. Rsici nimic! Pe la ora şapte, Cardinalul 
plecă la Luvru şi văzu în curte 

Anna de Austria sosise, părăsind Val-de-Grace de la ora 
şase, ca să vină la ordinele regelui şi tiranicului său soţ 

Un număr de gentilomi defilau, călări pe cai frumoşi., Dar 
sub ix-lerinele lor de satin sau de catifea, atât de mătăsoase, 
aproape toţi care' a pfeptuâul, dTlovituruede imără 
frumoasă, pândea sosirea Cardinalului. Era Doamna de 
Givray. | - a se apropie de el şi în timp ce se înclina sub 
binecuvântarea lui, spuse cu o voce înceată, grăbită: 

Regina a avut iar o întrevedere cu Delfinul. 

— Maregşalul de (frnano îl întovărăşea. 

Şi spioană, cu un pas uşor, se duse lângă celelalte doamne 
cu care începu să râdăi 

La trecerea Cardinalului se făcea tăcere. Toată lumea se 
înclina. Un vânt de groază şi de respect pleca toate 
capetele. Escortat de doi-trei gentilomi ai casei sale, el 
mergea cu un pas suplu, fără să dea - în aparenţă - nici o 
atenţie acestei veneraţii care îi făcea o atmosferă specială, 
dar în sufletul lui se desfăta. 

Richelieu fu introdus în apartamentul Regelui. Cardinalul 
intră cu o înfăţişare de stăpân în cabinetul Regelui şi văzu, 
stând în picioare lângă un fotoliu, un gentilom de douăzeci 
şi şase de ani, îmbrăcat în catifea cenuşie, cu o cravaşă în 
mină, într-o atitudine lenevoasă şi bolnăvicioasă, cu ochi 


mânioşi, cu fruntea morocănoasă sub părul lung, care îi 
cădea în bucle până pe umeri. 

Era Regele Franţei. 

Anna de Austria intră în cabinet pe o uşă, exact în 
momentul când Richelieu îşi făcu apariţia pe o alta 
Cardinalul se opri scurt şi se clătină. O paloare de moarte i 
se năpusti pe faţă, mâinile i se crispară şi îşi înăbuşi un 
suspin. 

Şi acestea, fiindcă Regina era frumoasă, avea acea 
frumuseţe radioasă la care melancolia şi lacrimile de 
curând şterse nu făceau decât „* 

Să adauge un farmec în plus. Fiindcă Richelieu o iubea cu 
mintea şi cu inima lui. Fiindcă pentru un zâmbet de-al ei, el 
şi-ar fi abandonat şi puterea Şi în sfârşit, fiindcă această 
femeie atât de frumoasă, atât de adorată aruncase asupra 
lui una din acele priviri de ghiaţă, care spun: Niciodată! 

Atunci Richelieu, care văzuse toate capetele înclinându-se 
în faţa lui, plecă şi el capul, la rândul lui. 

— Sire, spuse el, am venit la ordinele Majestății Voastre şi 
în acelaşţ timp am onoarea dea vă anunţa că eu mă voi 
instala chiar azi în noul meu palat. 

Regina nici nu clinti. 

— Sire, spuse ea cu răceală, eu venisem să-i cer Majestății 
Voastre permisiunea de a nu-l întovărăşi la Fontainebleu şi 
de ă rămâne în biata mea locuinţă de la Val-de-Grace.” 

Mânia şi în6epuse să se urce pe fruntea lui Ludovic al XIII- 
lea. Richelieu îi făcu un semn aproape imperceptibil. Regele 
rămase o clipă uimit, dar fiindcă Richelieu repetă semnul, 
spuse: 

— Atunci faceţi cum doriţi, doamnă. Eu am pretenţia de de 
a nu vă tulbura în izolarea voastră. 

Anna de Austria făcu o plecăciune adâncă în faţa Regelui şi 
ieşi fără a-şi întoarce măcar privirea spre Cardinal, care 
rămânea alb ca varul, de dragoste şi de furie. 

— Sire, spuse atunci Cardinalul, e mai bine să-i inspirați 
încrederea Reginei. Din cauza aceasta am rugat-o pe 


Majestatea Voastră de a-i lăsa toată libertatea Dar eu sunt 
aici şi veghez. 

Ludovic al XIII-lea aruncă asupra ministrului său o privire 
neagră de ură şi poate că şi de disperare. 

— Da, mormăi el, ştiu că dvs. vegheaţi, domnule. Bunurile 
mele, Coroana mea, până chiar şi onoarea mea sunt în 
mâinile dvs. şi persoana mea însăşi se bucură şi ea de 
această protecţie de netăgăduit Unde aş fi ajuns eu fără 
dvs.? Graţie zelului dvs „, eu plutesc pe deasupra 
pericolelor regalității 

Regele izbucni într-un râs amar. Această înţepătoare şi 
întunecată ironie era caracteristică temperamentului său. 
Richelieu înţelesese prea bine. Ludovic şe aruncă într-un 
fotoliu. 

— Sunt obosit, spuse el cu acel ton morocănos, pe care îl 
pierdea foarte rar. Toate acestea îmi sfâşie inima şi mă 
înspăimântă. Aşadar, Gaston fratele meu! Da, fratele meu, 
ar fi îndrăznitAh! Domnule, ce paznic teribil sunteţi! 

Şi foarte încet, ca pentru el însuşi, adăugă: 

— Aş fi preferat să nu ştiu asta! 

Ludovic al Xm-lea, timp de câteva minute, rămase tăcut 
Richelieu era nepăsător. 

— Să vedem, reluă Regele, aşadar dvs. spuneţi că e vorba 
să mă închidă într-o mânăstire, sau într-un mormânt şi că 
atunci Regina are să-l ia în căsătorie pe fratele meu, devenit 
şi el Rege la rândul lui? Spuneţi! Asta e, nu? Asta a 
descoperit prevederea şi zelul Dvs.? 

— Oh! Sire, spuse în sfârşit Richelieu, cu o linişte sinistră, 
să nu exagerăm nimic, vă implor, Majestate. Cerul să fie 
lăudat, nici Regina şi nici Delfinul nu şi-au formulat astfel de 
gânduri ofensatoare. S-a spus numai atât, că dacă Regele 
ar muri, fratele Său - în mod natural - s-ar urca pe tron şi 
atunci ar fi aproape o datorie pentru el să n-o retrimită pe 
Regină în Spania- 

— Asta-i tot! 

— Da, Sire: dacă Majestatea Voastră ar muri sau ar abdica 


— Să mor ca Henric al Kt-lea şi Henric al IV-lea, sau să 
abdic ca şi Carol Quintul, murmură Ludovic al XHI-lea” 

O tăcere lungă, teribilă 

— În familia mea! Continuă Ludovic al XHI-lea. Propriul 
meu fratel. 

— Sire, spuse Richelieu înclinându-se, am onoarea a vă 
cere arestarea fratelui meu, Louis de Richelieu. R 

Ludovic al XII-lea, îşi ridică cu vioiciune capul O cută 
dispreţuitoare îi crispă buzele-i palide. 

— Da, spuse el încet. Vă înţeleg, domnule. Nu mai există 
familie, nici frate, nici soţie, nu e aşa, atunci când e vorba 
de politică? 

— Atunci când e vorba de siguranţa Statului, Sire. 

— Fie. Ce a făcut noul Cardinal împotriva siguranţei 
Statului? Să vqdem” spuneţi-mi dvs. asta, dvs., care sunteţi 
fratele lui! 

— Sire, nu l-a ascultat pe Rege şi nu a părăsit Parisul, 
decât azi poate de abia. 

— Eh. 

— De fapt, asta nu-i nimic, cu toate că e necesar să se 
impună o ascultare oarbă tuturor ereţilor aceştia. Dar dacă 
eu v-am cerut pălăria de Cardinal pentru fratele meu, am 
făcut-o pentru a-l îndepărta de Paris. Şi dacă am vrut să-l 
îndepărtez de Paris, am făcut-o deoarece el susţine 
pretenţiile acelei intrigante, acelei aventuriere” 

— Fata bietei Lespars? 

— Da, Sire. Ea a găsit în fratele meu cel mai înflăcărat 
apărător” 

— Dar dacă totuşi ar fi adevărat? Dacă D-ra de Lespars, 
adăugă Ludovic al XHI-lea roşindu-se, ar fi într-adevăr fiica 
tatălui meu? 

— Prin aceasta ar fi şi mai periculoasă Dar e numai o 
închipuire a aceleia pe care binevoiţi a o numi „biata 
Lespars” şi care era de fapt cea mai temută aventurieră, 
Sire, aceste himerice pretenţii, pot aduce tulburări în 
mijlocul nobilimii noastre, şi aşa prea puţin dispusă să 


asculte de disciplina pe care noi trebuie să le-o impunem. 
Vă cer arestarea fratelui meu” 

T-Ludovic al XIII-lea a fost un om ciudat de slab. Adeseori a 
fost şi crud. În el zăcea o boală şi poate chiar şi o 
mizantropie. Însă era un gentilom. În adâncul inimii era un 
perfect gentilom. Chiar atunci când nobilimea conspira 
împotriva regalității şi când el îl lăsa pe Richelieu s-o 
decapiteze, în fundul inimii lui el conspira la un loc cu ei. 

— Domnule Cardinal, spuse el, eu am o foarte mare 
prietenie faţă de fratele Dvs. Nu vreau. 

— Dar Sire! Îl întrerupse Richelieu. 

— Când Regele a spus: vreau, sau nu vreau, nu mai 
rămâne decât să fie ascultat, spuse Ludovic al XDI-lea. 
Vreau ca noul meu Cardinal să ajungă în linişte în oraşul 
său Lyon- 

— Dorinţele Regelui meu sunt ordine pentru mine. 

— Puteţi spune voinţa mea, Cardinale. Şi acum, terminaţi- 
vă raportul. 

Cuvântul îl biciui pe Richelieu. El îşi dădu seama că dacă 
nu i se împotrivea, autoritatea lui era pierdută. El înţelese 
că Regele se afla într-unui din ceasurile lui de efemeră 
revoltă. Atunci, el îşi liiă acea mască de mândrie pe care 
Părintele Iosef îl învățase să o poarte. 

— Sire, spuse el înălțându-se, palid de tot, un ministru 
discută afaceri de Stat, şi nu dă raportul. Din momentul 
când Majestatea Voastră vede în mine un simplu locotenent 
de poliţie, eu mă retrag. Sire, am onoarea a Vă cere 
concedierea mea. 

Lovitura era îndemânatică. Îi reuşea totdeauna sau 
aproape totdeauna. 

— Domnule, spuse Ludovic al XIH-lea cu demnitate, eu văd 
în Dvs. unul din supuşii mei Mi se pare că mai sunt Rege. 
Cam puţin, e drept, însă Dvs. Îmi datoraţi ascultare până în 
ziua în care voi fi intrat în mânăstirea sau mormântul pe 
care vor să mi le deschidă. Deci vă ordon să vegheaţi 


asupra noastră cu acel devotament care face din Dvs. 
primul din supuşii noştri- 

— Ah! Sire murmură Richelieu, simulând o împăcare. 

— Eu spun primul dintre supuşii mei şi dacă sunt cuvinte 
pe care eu le şterg din inima mea de îndată ce gura le-a 
pronunţat, pe acesta, domnule, eu îl întăresc cu toată 
puterea Aşadar, vorbiţi, domnule, vă ascult-Şi Ludovic al 
XIII-lea se lăsă pe spate în fotoliu şi reluă cu o ascunsă 
nepăsare: 

— Cerându-mi arestarea propriului vostru frate şi 
indicându-mi prin aceasta că afecțiunea familială trebuie să 
se şteargă în faţa intereselor de Stat, Dvs. aţi pretinsRegele 
se opri, jucându-se cu cravaşa. Richelieu îl urmărea cu 
atenţia încordată a jucătorului. 

Se priviră amândoi, cu intensitate. Fiecare din ei dorea cu 
furie dispariţia lui Gaston de Anjou, dar niciunul nu voia să- 
şi ia în măsură să strivească o asemenea putere. 

I-o dau, va fi foarte dulce: trebuie să-l căsătorim. Ludovic 1 
XHI-lea îşi reluă locul în fotoliu. 

Sfaturilor perfide ale acelora care îl'ânconjoară. ' g 

— Ducesă Chevreuse, Principesa de Conde, D-l de 
Vend6me, fratele său, Marele-Staret-toţi inamici de-âi 
Majestății Voastre! În curând voi avea şi dovezi împotriva 
lor. 

— Să dăm o lovitură, pentru a-i avertiza pe îndrăzneţi că 
trăsnetul e aici, gata să-i spulbere! Să-l prindem pe cel mai 
activ dintre aceşti răi slabe a DuceluTde Anjou” P 

— Mareşalul de Ornano? 

— Cu Regina, Sire! 

Ludovic al XIII-lea era alb ca varu! Se ridică cu un efort, îşi 
duse mâna la frunte, făcu de două ori ocolul cabinetului şi, 
întorcându-se spre 

— Vă puteţi retrage, domnule Cardinal 

Richelieu se înclină şi fără zgomot părăsi apartamentul 
regal. În aceeaşi seară, Ornano era închis într-un cupeu 
care plecă numaidecât În cursul nopţii, închisoarea pe roţi 


se opri în curtea castelului Vincennei şi în curând uşa se 
închise'ân urma prizonierului. 

CAP, XXXVII ALTEȚA SA DUCELE DE ANJOU 

În oraş şi la Curte. O mulţime de gentilomi îşi exprimau cu 
glas tare era şi el acolo, înjurând, făcând scandal, strigând 
că el are să facă să i se dea drumul Mareşalului. Se aflau 
acolo şi Contele de Chalais, enervat; Louvigni, palid de tot, 
Marchizul de la Valette, îngrijorat; Boutteville şi Beuvron, 
neîmpăcaţi; Marele Stareţ de Bourbon, alergând de la un 
grup 

FStraiU 'Buiiterefl “heVerS'Llverdan' Singură Principesa 
de Conde, pentru dragoste cărei Ornano îşi la fratele său, 
însoţit de cei patru tineri, pe care dorea să-i prezinte. În rl | 
M mom A acda uS cabicte g - Dvs. l-aţi arestat pe bietul 
meu Ornano? ! $ 

Regele apăru în uşa cabinetului. În acelaşi timp, în capătul 
care se apropia de ei. 

—P'u. 

— Până în două zile veţi pleca din Paris şi vă-veţi duce să 
vă 

F.xilat? — * 

O partidă su emă. Gaston, pământiu te fată de furie, 
bâlbâindu-se, îmbătat de necaz, făcu doi paşi spre Cardinal 

— Eu!,„„jAPP 

G - Hei! Hei! Strigă. Regele apucându-l pe Gaston de braţ. 
Intră aici, 304 

— Sire, spuse Regina, eu venisem s-o rog pe Majestatea 
Voastră 

— Ei! Doamnă, se răsti Ludovic al Xm-lea, veţi mai auzi 
multe! Şi îndreptându-se spre ea, cu braţul întins, cu mâna 
crispată, ca şi când ar 

S 1110 diavomorâ8câti Sdătort 

În picioare de un fior dePgroază.*'PP 

— Credincioşii Dvs] continuă Regele cu o ironie teribilă. 
Credincioşii Dvs. conspiră, doamnă, şi fiindcă Dvs. Îi 


susţineţi, pe Rege, nici pe soţ, ci pe gentilomul din Dvs., de 
aceea mă retrag la 

— Sire, spuse Richelieu intrând şi judecând dintr-o privire 
în ce stare de spirit se află Gaston. Sire, voiţi să-mi 
permiteţi să-l întreb pe 

— Mărturisesc, spuse Delfinul, că am venit la Luvru foarte 
furios îl schiţa fratele său, nu din cauza lui Ornano al vostru, 
sfre! 

— Ei bine! Făcu Regele mai potolit de această dare înapoi 
a fratelui Eu, fratele Vostru, eu, fiul lui Henric al IV-lea, eu 
nu pot să obţin 

— Dacă eu aş fi ştiut, continuă Gaston triumfător, că 
mareşalul era însumi! În orice caz, rn-aş fi ferit pecât se 
poate să'mă folosesc de un ce-l priveşte pe bietul Cardinal. 

— Veţi vedea, Sire. Este adevărat, Cardinale, că în două 
rânduri 

— La naiba, Cardinale. E adevărat? Se răsti Ludovic al 
XIIIlea. 

— Da, Sire. Şi am primit plângerile legitime de care 
vorbeşte Alteța 

să. 306 

Regală s-ar fi găsit'ieri în strada Courteau” 

— Strada Courteau? Îl întrerupse Gaston, cu o tresărire de 
groază. 

Răniţi grav: opera acestui blestemat de Trencavel 
împotriva propriilor Oho/exclamă furios Regele. Păi atunci e 
cu adevărat un drac şi 

— Ce serviciu i-ai adus? Să vedem, zâmbi Ludovic al XIII- 
lea. 

Ul C cf' PftrU gent lomi dU1 CaSa mea 1. au salvat P6 
fratele său' Ve vizitei mele la Majestatea Voastră. Patru din 
Angevinii mei au îndeplinit în timpEc. 

Serviciu, salvându-l pe al dvs” 

— Sire, bâlbâi Cardinalul. Înspăimântat, Majestatea 
Voastră nu 


La aceste asigurări de devotament, cei patru c ivaleri 
tresăriră. Sub privirea limpede a Cardinalului, se simţiră 
îngăltenind. Erau foarte tineri şi se socoteau nişte 
nemernici făcând acest demers pe care ei îl acceptaseră în 
interesul conspirației - adică al Annise! Ei nu ştiau încă, 
atunci, că viaţa e făcută numai din înşelăciuni. 

— Domnilor, spuse Regele cu acea amabilitate pe care ştia 
s-o aibă faţă de lume, s-ar părea că l-aţi fi salvat pe Domnul 
Cardinal de Lyon de un oarecare pericol care l-ar fi 
ameninţat? 

— Oh, Sire, de fapt e mult mai puţin, spuse Bussiere. 

— Totuşi, povestiţi-mi. 

— Sire, spuse Fontrailles, care luă cuvântul la un semn al 
camarazilor săi, fiindcă Majestatea Voastră ordonă, iată 
cum stau lucrurile: înainte de a părăsi Parisul, Eminenţa Sa 
a venit să-şi ia adio de la Alteţa Sa şi ne-a spus că 
împrejurimile Parisului sunt puţin sigure pentru cel ce 
voiaja şi ne-a rugat să-l escortăm pe Eminenţa Sa câteva 
leghe. Asta am şi făcut, având grijă a ne menţine la o 
distanţă ce făcea să nu fim văzuţi de Cardinal, a cărui 
bravură fără îndoială că s-ar fi simţit jignită de această 
solicitudine pe care o îndreptam asupra persoanei Sale. 

— Foarte bine! Spuse Ludovic al Xm-lea cu un zâmbet şi 
cu un gest de aprobare. 

— Pe drumul spre Sens, la trei leghe de Fontainbleu, s-a 
petrecut acţiunea ce vreau să v-o descriu. Se lăsase 
noaptea. La cinci sute de paşi înaintea noastră, auzirăm 
nişte strigăte. Era servitorul Eminenţei Sale, care striga în 
ajutor- 

— Ha! Spuse bucuros Regele. Şi afacerea a fost 
înfierbântată? Povestiţi-mi puţin cum a fost* 

— La primul strigăt,. Noi am dat pinteni, am galopat şi am 
ajuns la timp pentru a-l vedea pe Cardinal care îşi 
împinsese calul lingă talazul drumului ca să nu mai poată da 
înapoi şi duela împotriva a patru nemernici care fără 
îndoială voiau să-l jefuiască. Noi am căzut asupra tâlharilor. 


Liverdan l-a doborât pe unul din ei cu mânerul spadei, 
Chevers l-a străpuns pe un altul, Bussiere i-a zdrobit ţeasta 
celui de-al treilea cu o împuşcătură de pistol şi cel de al 
patrulea fugi în galop, urmărit în zadar de mine, timp de o 
jumătate de oră. După aceea, am însoţit pe Eminenţa Sa 
până la Sens, smulgându-i promisiunea că nu va mai 
călători decât ziua şi primind în schimb binecuvântarea sa. 

— Haide, spuse Regele, sunteţi nişte băieţi de treabă. 
Drace, aş fi vrut şi eu să văd cum i-aţi bătut pe nemernici! 

— Domnilor, spuse atunci Richelieu pe un ton prefăcut, 
puteţi conta pe recunoştinţa mea. Mult iubitul meu frate vă 
datorează viaţa. N-am să uit aceasta. Vă consider prietenii 
mei şi cu începere de azi, porţile Palatului Cardinal vă sunt 
deschise. 

— Şi eu adaug: şi cele ale Luvrului. Duceţi-vă, domnilor. 
Rămâi, Gaston, spuse Regele. 

Cei patru cavaleri ai Annaisei se retraseră. Când ajunseră 
afară, se priviră cu un aer întunecat, îngânduraţi. 

— Domnilor, spuse Chevers, ce credeţi Dvs. despre asta? 

— Eu spun că jucăm un rol urât, se răsti Fontrailles. L-am 
salvat pe Cardinalul de Lyon, e drept, dar nu pentru Delfin. 

— Eu spun, mormăi Liverdan, că e cam trist din partea 
Delfinului că ne-a făcut să jucăm rolul acesta. 

— lar eu adaug, spuse Bussiere, că acest Rege, pe care noi 
l-am înşelat, mi se pare un Rege foarte bun. Mai spun că noi 
conspirăm împotriva lui şi că în consecinţă, n-ar fi trebuit să 
acceptăm mărturisirea favoarei sale. Domnilor, ne aflam 
într-o situaţie penibilă. 

— Dar e pentru ea! Răspunse ceilalţi trei. 

Şi Fontrailles adăugă: 

— Ei bine, fiindcă ne-am angajat, să mergem până la capăt 
Dar să începem prin a scăpa de Trencave. 

— Ela salvat-o, spuse Chevers îngândurat 

— Da, scrâşni Bussiere, el a susţinut atacul contra gărzilor 
lui Richelieu. 

— Ela salvat-o! Repetă Chevers, cu un suspin. 


— Motiv în plus ca să-l omorâm, se răsti Fontrailles. Noi 
am făcut un jurământ Trencavel ne-a insultat Şi iată că ne 
insultă din nou bătându-se pentru ea, lângă ea! Domnilor, 
noi suntem pierduţi dacă-l lăsăm să trăiască pe acest om de 
nimic! 

— Ei bine să-l căutăm! Să-l găsim. 

— Şi să-l omorâmL. 

Cei patru tineri ieşiră din Luvru, palizi de gelozie. Pofta de 
ucis îi stăpâni. * 

Să ne mai întoarcem o clipă la Luvru. 

Regele, Ducele de Anjou şi Richelieu rămaseră singuri în 
cabinet Cardinalul făcu un semn lui Ludovic al XIII-lea, care 
fără îndoială, îl înţelese. 

— Domnule frate, spuse Regele bâlbâindu-se mai mult ca 
oricând, ai luat în sfârşit o hotărâre? Te-ai hotărât în sfârşit 
să faci această *” 

Căsătorie care ne convine din toate privinţele? Mi se pare 
că v-am lăsat timp pentru a reflecta. Şi fiindcă sunteţi aici, 
vă spun: e timpu! Credeţi-mă, e timpul! Continuă Ludovic a 
cărui privire se aprinse şi a cărui voce se îneca. Altfel voi fi 
silit să mă gândesc că aveţi vreun motiv ascuns de a 
respinge nu numai pe D-ra de Montpensier, dar chiar însăşi 
ideea unei căsătorii. Şi acest motiv ascuns-Regele se opri 
brusc. Adevărul era să-i scape de pe buze. El scoase un fel 
de geamăt de furie, la care Gaston răspunse cu un geamăt 
de spaimă. Richelieu, nepăsător, privea încăierarea celor 
doi fraţi. 

“Totul e descoperit, urlă Gaston în sine. Totul e pierdut 
Sunt un om mort! 

— Sire spuse el făcând un efort suprem ca să pară calm, 
cine vă spune că eu nu vreau să mă însor? 

— Aha' făcu Ludovic al XIII-lea, agăţându-se de această 
speranţă. 

— Majestatea Voastră să-mi aleagă o soţie pe gustul meu, 
continuă Gaston, şi atunci sunt gata să mă cunun. 


Ludovic al Xm-lea merse spre fratele său şi spuse pe un 
ton de nespusă rugăminte: 

— Frate, spui adevărat? - 

— Pe Dumnezeu şi pe onoarea mea, spuse Gaston. 

Ludovic al XID-lea se clătină, se duse să se trântească în 
fotoliul său, îşi puse capul în mâini şi izbucni în 
suspineRichelieu îşi încrucişase braţele. Acum privea spre 
uşa prin care ieşise ceva mai înainte Anna de Austria Şi 
privirea aceea era plină de ură şi de ameninţare. Gaston 
treiuura vedea eşafodul înaintea lui- 

* *, Ludovic al XHI-lea, după câteva secunde se linişti. Se 
ridică şi trecându-şi braţul pe după gâtul fratelui său, 
spuse: 

— Bunul meu frate, spuse el surâzând. Aşadar, vrei să te 
însori? 

— Cât mai curând! Exclamă Delfinul, izbucnind în râs. Şi 
dacă Domnul Cardinal va veni să-mi binecuvânteze 
căsătoria, bucuria mea va fi completă. Găsiţi-mi o soţie, 
Sire! Cu adevărat, mă simt sătul- 

— Cardinale, Cardinale, făcu Ludovic al XHI-lea râzând şi 
el, plin de bucurie. Repede, o soţie pentru acest bătrân 
băiat de optsprezece ani! 

— Ei bine, spuse Cardinalul zâmbind, eu nu văd decât pe 
d-ra de Montpensier” 

Şi zâmbetul acela era mortal; vocea-i părea că filtrează 
fierea, numai fiere. 

— Ei bine, reluă Regele, ce zici tu de asta, Gaston? 

Ducele de Anjou păru că se gândeşte un moment Apoi: 

— Ei, bine Sire, fiindcă voiţi părerea mea, n-o iubesc deloc 
pe D-ra de Montpensier” 

— Ei! Nu e vorba de dragoste. E vorba de politică Tu nu 
ştii ce e asta. Să vedem, bunul meu frate, fă asta pentru d-l 
Cardinal” şi pentru mine! 

— Ei bine! Sire, accept! Dar lăsaţi-mi două-trei luni ca să 
mă obişnuiesc puţin câte puţin cu ideea dea mă însura cu 
politica. 


Ludovic al XHI-lea îl strânse pe fratele său în braţe. Apoi 
începu să meargă prin cameră, cu paşi mari, înşirând 
imensele avantaje ale acestei uniri şi serbările splendide pe 
care socotea să le dea, întinerit cu zece ani, cu ochii vioi, cu 
glasul sonor, cu vorbele curgătoare” era radios. 

Gaston nu avea decât optsprezece ani, dar devenise 
maestru în prefăcătorie. El se făcu că se plânge de a fi 
forţat să se însoare cu politica şi plângerile lui fură aşa de 
comice, că Regele începu să râdă cu hohote. 

— Domnule Cardinal, spuse deodată Gaston, fiindcă am 
făcut pace” 

— Dar bine, Monseniore, nici nu a fost război vreodată 
între noi. 

— Asta voiam să spun şi eu. Dar în sfârşit, fiindcă acum 
suntem de acord, vreau să vă amintesc o promisiune pe 
care mi-aţi făcut-o” 

— Care, Monseniore? 

— Aceea de a-mi arăta Castelul dvs. de la Fleury. 

Richelieu aruncă repede o privire spre fratele. Regelui. 
Dar îl văzu că pare atât de bucuros, atât de nevinovat, în 
dragoste, încât bănuielile îi căzură imediat. Se înclină 

— Alteța Voastră Regală, mă copleşeşte” 

— Ba nu, pe burta lui Irod! Vreau ca să ne vadă toată 
lumea cât de prieteni suntem amândoi. În ce zi voiţi să mă 
găzduiţi în castelul vostru de la Fleury, cu câţiva dintre 
prietenii mei?” 

— Rog pe Alteța Voastră să fixeze ziua” 

— Ei bine! Spuse Gaston, astăzi e vineri. Voi veni luni. 

R 

„Luni, se gândea Ducele de Anjou, luni Cardinalul are să 
cadă sub cap. xxxvm din pivnițele de pe strada courteau, în 
podul din piaţa regală n 

CITITORUL POATE CÂÂNCÂNUAUITATcălaunmomentdat, 
Courteauifratele Corignln, Baronul de SaintPriac, tinăra 
Marietta, plus „clipă care fratele Cori an! Abătându-şi laba-i 
păroasă asupra 


P - Mizerabile, tu îndrăzneşti să pui mâna pe ea? Tu? 
Ochiul trecu la' un frumos albastru închis; şf că, în sfârşit, 
această 

Domnişoară, mă vedeţi în „faţa dvs., fericit şi mândru de a 
(1312 

Asta nu-i ea! Şi apucându-l pe călugăr de beregată: Unde 
e ea? Vorbeşte. 

— Dar, pe Bachus, uite-o! Bâlbâi Corignan, arătând-o pe 
Marietta 

— Pungaşule! Tu ai strigat că ai prins-o. Aşadar, e aici. 

Acum n-o mai ţin. Dă-n/drumul, că-mi mototoleşti anteriul! 
Dă-mi 

— Beat? Puse Corignan. Poate! Dar de ce „mort”? Mie mi 
se pare şi gonea de colo-colo, cu febrila activitate a 
disperării. Gărzile îl ajutau. Corignan şi de subretă. Furia 
lui Saint-Priac ajunse atunci la paroxism. 

Saint-Priac se repezi ca să urce scările. 

— Să-l spinteci pe Rascasse? Strigă Corignan. Aşteaptă-mă 
şi pe 

T pp I mcmata Sam* p, ac cobo 

Îi ioTugârzile dn (tm)(tm) mediteze dealtfel. ]. $ 

Îngrijorarea spionului era foarte adâncă, dar tot nu-şi 
pierduse întreaga speranţă. Noaptea se scurgea Era 
urgentă nevoie să ia o hotărâre oarecare. 

— Să încercăm! Făcu deodată Rascasse. 

Şi începu să-şi sfâşie hainele în aşa hal, încât parcă primise 
douăzeci de lovituri de spadă sau de pumnal. 

Apoi îşi rupse spada şi vâri numai crâmpeiul cu mânerul, 
în teaca-i de piele. Nemulțumit cu aceste „preparative, 
şiretul Rascasse îşi înmuie mâna într-o băltoacă de sânge şi 
îşi mâzgăli cu multă îndemânare, faţa Apoi se apropie de 
pivniţă, în uşa căreia prizonierii băteau furioşi şi înaintea 
acelei uşi începu să scoată o serie de urlete, care 
reprezentau zgomotele multiple ale unei lupte disperate, pe 
viaţă şi pe moarte. La primele lui strigăte, scandalul din 
pivniţă încetă. 


Wu 


— Bun! Îşi spuse Rascasse. Musiu Saint-Priac şi cu 
tovarăşii lui mă ascultă. Ha! Secund mizerabil, am să te 
omor! Ha! Golane! Ha, nemernicule! Ha! Pungaşule! Aoleo! 
Şi Trencavel! Uite! Doamne! Trei contra mea! Ajutor! 
Aoleo! Drace! Mi s-a rupt spadă! Aoleo! Nu da. M-au prins! 
Ajutor, domnule Saint-Priac! Ajutor Corignan! Aoleo! M-au 
omorât Aoleooo! Aju, eu.” ha. 

Binenteles că viteazul Rascasse însoțea aceste exclamaţii 
şicu 0, **” 

Montare extraordinară, bătăi din picioare, vaiete, 
clincănituri de spade, înjurături înfundate - nimic nu lipsea 
La ultimul strigăt, pentru a completa iluzia, el se trânti 
greoi pe podea. 

Liniştit în ceea ce priveşte efectul celor ce înscenase, se 
strecură fără zgomot în vestibul, trecu peste cadavrele şi 
sfărâmăturile de pe jos şi se repezi în stradă. Acolo observă 
că se făcea ziuă. Vreo douăzeci de burghezi înspăimântați 
priveau spre clădire, însă de departe, fără a îndrăzni să se 
apropie. Rascasse trecu printre grupurile de oameni care 
se dădură deoparte la vederea acestui om plin tot de sânge. 

Când ajunse în Piaţa Regală, Cardinalul plecase spre 
Luvru. 

Rascasse nu pierdu vremea degeaba; înţelegea foarte bine 
că viaţa îi depindea acum numai de o promptă şi 
îndrăzneață minciună. El alergă într-un suflet la procurorul- 
criminal. În urma celor raportate de spion, magistratul se 
repezi spre strada Courteau, însoţit de o impozantă escortă. 

Cât despre Rascasse, el se duse la LuvruF, se convinse că 
Richelieu nu plecase încă şi se aşeză într-un colţ, la pândă. 
După vreo jumătate de oră, se produse o mare mişcare în 
curte şi Richelieu apăru, îndreptându-se spre cupeul lui, în 
mijlocul unei mulţimi de curtezani linguşitori Rascasse, se 
apropie repede de gărzi, clătinându-se şi spuse cu o voce 
stinsă: 

— Camarazi, pentru numele lui Dumnezeu, un pahar de 
vin, Ah! Nu mai pot” mooor!” 


Şi se trânti la pământ Gărzile se repeziră în jurul lui. 
Câţiva gentilomi veniră să vadă despre ce era vorba. 

Numaidecât, cupeul Cardinalului porni şi se îndreptă spre 
poartă, ca să iasă din Luvru. Richelieu, văzând oamenii 
aceia adunaţi, se aplecă şi-l zări pe rănit, pe muribundul 
acela pe care câţiva soldaţi îl duceau în camera de gardă. 

— Rascasse! Murmură el Oho! Afacerea se pare că a fost 
„caldă” de tot” 

Cardinalul cobori din trăsură şi intră în camera de gardă 
Chiar în clipa aceea, printr-o fericită întâmplare, 
muribundul îşi revenea în fire şi zărindu-l pe Eminenţa Să 
reuşi să se ridice printr-un vizibil efort, pe care i-l inspira 
fără îndoială respectul. 

— Ei bine? Făcu Richelieu pe un ton scurt şi aspru. 

— Ah! Monseniore. Vai. 

— Trencavel a fost prins? Dar d-ra de Lespars?” 

— Oh! Monseniore, vai. 

— Unde e Saint-Priac? Unde e Corignan?” 

— Vai, Monseniore, oh. 

Richelieu rămase un moment tăcut Privirea-i clară scotoci 
în adâncul ochilor pe rănit Şi cu o voce stranie, cu un 
accent care suna într-un mod sinistru în urechea exersată a 
spionului: 

— Ah! Bietul Rascasse, are să moară. 

— Monseniore, spuse Rascasse regăsindu-şi instantaneu 
toate facultăţile, să vă spun ce s-a întâmplat 

Cardinalul puse ca spionul să fie luat în cupeul lui. 
Rascasse, mai înspăimântat de acest exces de onoare, decât 
de ameninţarea pe care i-o făcuse Cardinalul, se lăsă să 
cadă gemând pe pernele de catifea. Richelieu lăsă perdelele 
în jos şi trăsura luă drumul spre Piaţa Regală. 

— Acum, povesteşte! Spuse rece Cardinalul. Mai întâi, cine 
te-a adus în starea asta? 

Rascasse se-nfioră de bucurie: era tocmai cuvântul pe care 
îl aştepta cu teamă. Cuvântul acesta era recunoaşterea 


oficială a stării lui de rănit glorios, care îşi riscase viaţa în 
serviciul stăpânului său. 

— Ei, Monseniore, eine voiaţi să fie, dacă nu blestematul 
de 'Trencavel? Omul acesta e diavolul dezlănţuit pe pământ! 
Dar nu era singur, Secundul lui a sosit în ultimul timp şi m-a 
croit şi el Şi asta nu-i tot, Monseniore, era şi ea! Adăugă 
Rascasse cu glas înăbuşit 

— D-ra de Lespars? - 

— A! Monseniore, n-aţi voit să mă credeţi! Pe ea ar fi 
trebuit s-o fi omorât! Secundul nu-i nimic, Trencavel merge 
şi e! Dar ea! Când s-a repezit asupra mea, cu spada în mină, 
m-am şi văzut mort Fata asta face cât zece din nobilii noştri! 
Am fost nevoit să fug, Monseniore! Şi adaug: atâta timp cât 
va fi ea în Paris, nu voi fi liniştit în ceea ce priveşte odihna- - 
ce spun eu? 

— Viaţa Eminenţei Voastre. 

— Aşadar, şi ea s-a luptat? Făcu Richelieu, cu o voce 
mohorâtă. 

— Şi de-aţi şti cum, Monseniore! 

Ș * t * 

— Povesteste-şi să nu uiţi nimic. 

— Uitaţi cum stau lucrurile: domnul de Saint-Priac şi cu 
oamenii „Aj * 

Săi, au spart uşa clădirii în timpul acesta, Corignan şi cu 
mine, ne-am introdus în grădină, sărind peste un zid. Eu 
aveam intenţia să atac prin dos, în timp ce d-l de Saint-Priac 
avea să atace prin faţă. Aşadar, în momentul când acţiunea 
se începea în vestibulul casei oh! Au! Vai! lertaţi-mă, 
Monseniore rănile astea”. 

— Atunci, eşti rănit serios? 

— Nu ştiu dacă e serios sau nu, nici nu cred să fie prea 
grav, dar mă arde- 

— Continuă, Rascasse. 

— Ei bine! Aşadar, noi am intrat în casă şi ne-am îndreptat 
spre vestibul, unde se dădea bătălia Ne găseam pe un 
coridor care străbătea casa dintr-o parte în alta în dreapta 


mea văd o uşă deschisă: uşa de la pivnițe, Monseniore! 
Corignan începu să arunce nişte ochiade spre uşa aceea 
Ştii, Monseniore, ce mult îi place lui vinul bun. 

— Grăbeşte-te, spuse Cardinalul. 

— Da Atunci, tocmai mă pregăteam să-i fac o morală 
straşnică demnului meu tovarăş, când dintr-odată un 
bărbat şi o femeie ne cad în spate, ne azvârle în lături cu 
putere şi se reped în pivniţă. 

— Ei sunt! Strigă Corignan. 

— Care ei? 

— Trencavel şi Annais! Răspunde Corignan. După ei! Şi se 
repede în pivniţă, fie împins de curaj, fie că nemaiputând să 
reziste parfumului de vinaţuri, care-i ajungea până la nas- 

— Ai să sfârşeşti odată? 

— Da, Monseniore! Adevărul înainte de toate. Eu am închis 
uşa pivniţei, convins că cei doi teribili duşmani ai Eminenţei 
Voastre sunt prinşi. Alergai în vestibul şi acolo l-am văzut pe 
d-l de Saint-Priac care tocmai se întreba ce se făcuse 
Trencavel. Eu l-am adus în faţa pivniţei. D-1 de Saint-Priac 
coboară înăuntru. Oamenii săi coboară Tocmai mă 
pregăteam să cobor şi eu, când am fost îmbrâncit deodată 
de un om care încuie cu cheia uşa de la pivniţă şi apoi se 
repede spre mine cu spada în mina! Era Secundul, 
Montariol, Monseniore! Montariol în carne şi oase! 

— Dar Trencavel! Dar Annais! Se răsti Cardinalul ros de 
nelinişte. 

— Ei bine, Monseniore, Corignan se înşelase. Ei nu erau în 
pivniţă. Să vedeţi, de-abia mi-am încrucişat spada cu 
Secundul, când deodată apare şi maestrul de scrimă Eu mă 
apăram cât puteam. Dar, aşa sfârşit şi plin de sânge cum 
eram, simţeam cum forţele mă părăsesc, când un al treilea 
adversar se repede contra mea: era ea, Monseniore! 

Aici Rascasse făcu o pauză şi apoi reluă solemn: 

— M-aş fi lăsat ucis acolo pe loc, dacă aş fi avut o armă Dar 
a trebuit să fug Monseniore, da, să fug. 

— Fiindcă spada mi se rupsese în luptă! 


Şi Rascasse îşi scoase din teacă frântură de spadă, pe care 
o păstrase acolo cu grijă 

— lată şi dovada, spuse el. 

Şi lăsându-se pe spate, leşină 

Cupeul ajunse în Piaţa Regală. Aşa leşinat cum era, 
Rascasse examina pe sub genele întredeschise, faţa 
întunecată a Cardinalului. Înspăimântat, el încerca să 
surprindă pe această figură furtunoasă un semn care să-i 
permită să-şi întrezărească destinul. 

— Desigur, îşi spunea nefericitul Rascasse, am vorbit bine, 
minciuna mea a fost o adevărată capodoperă, dar cine 
poate şti ce efect a produs această superbă minciună? Ah! 
Biet Rascasse, mi se pare că de aici înainte nu o să maiai 
ocazia să mai minţi, Hm! Îşi încruntă sprâncenele-la ce s-o 
fi gândind?” Poate că alege unde să mă trimită, Ia Bastillia 
sau la spânzurătoare! 

— Rascasse, spuse Richelieu, eşti un bun servitor, nu e 
vina ta că ai fost învins, copleşit de numărul adversarilor. 
Uite, ia punga asta şi vino după mine în cabinetul meu. 

Rascasse tresări de groază Şi de data aceasta aproape că 
leşină de-a binelea. Cu toate acestea, Cardinalul surâdea. 
Cu toate acestea 

— MomeniorePorice mi s-ar întâmpla în urmă, nu voi uita 
niciodată această trebuie să fie de folos gloriei Dvs. 

„Adio, se gândi Rascasse, te pomeneşti că mai sunt încă în 

R Şa? Na*86 gmăl Raşca (care se fă m colţ 1 

— D-1 de Saint-Priac e aici şi cere urgent favoarea de a fi 
primit în 

— Pofteşte-i înăuntru, spuse Richelieu. 

Cxplicaţi-mi cum de aţi fost învins. '? 

— Eu! Urlă Corignan. Eu să trădez! Ce! După atâtea 
servicii loiale pe car le-am adus Eminenţei Sale! 

— Dar sunt aici, Monseniore, făcu spionul. Eminenţa 
Voastră mi-a dat ordin să vin în cabionetul Dvs. şi am intrat 
în acelaşi timp cu domnii de furie - aceea pe care o ştiţi şi 


Dvs. După ce am spart uşa, îl aveam abia am intrat în 
pivniţă, că uşa s-a închis în urma noastră şi a fost 

— Pe care l-am trimis eu, după lupta mea cu Trencavel şi 
Annais de 

— Tu! Te-ai luptat tu, cu ei? Făcu Saint-Priac. 

— Nu aţi auzit zgomotul luptei? 

— Eu l-am auzit! Făcu Corignan. Am auzit chiar şi un țipăt 
de al D-rei de Lespars, pe care probabil că ai atins-o tu, 
Rascasse. 

Saint-Priac se îngălbeni (tm) Se îngălbeni la gândul că 
Annais era şi nicfde ce. 

— Cerule drept strigă Corignan. 

Cardinalul se ridică, deschise el însuşi o uşă, îi făcu pe cei 
doi Se Privară, pământii la faţă 

Lespars. Bire-nţeles, că ceea ce vă fusese dStinat 
adică'mâna acelei 

Era alb ca un mort? P 

— Ce vrea să însemne asta? Se răsti Richelieu. 

— Ce vretisă fac cu Dvs.? Vă întreb. Ce serviciu mi-aţi adus 
până 320 - v-a ofensat, nu veţi găsi în ea nici blestemul 
împotriva puterii Dvs., nu veţi găsi în ea decât respectul 
orbit al insectei care se caţără sub razele de soare” 

Richelieu lăsă să-i cadă o privire spre omul acela tânăr, 
viguros şi care cu adevărat părea o insectă, încât se simţi 
înălţat de toată umilirea învinsului prăbuşit 

— Ridicaţi-vă, spuse el ceva mai blând. 

Saint-Priac ascultă şi reluă, tremurând: 

— Monseniore, eu am mai prins-o odată. E drept că o 
făcusem pentru mine, dar v-am dat-o. Numai să mă mai 
apropii de ea odată şi o voi prinde din nou. Şi de data 
aceasta, adăugă el cu im accent de ură şi de dragoste 
sălbatică, nu are să ne mai scape, chiar de ar trebui să o 
înjunghii cu mâinile mele şi să mă omor şi eu, după aceea, 
pe cadavrul ei! 

„Ei! Nici nu-ţi cer altceva”, se gândi Richelieu. 


— Nimeni nu ar fi putut să reuşească acolo unde eu am 
dat greş. Nimeni nu vă va putea servi ca mine în această 
afacere, căci servindu-vă pe Dvs., mă servesc pe mine. 
Pasiunea mea răspunde pentru mine Monseniore! 

Richelieu nu avea câtuşi de puţin intenţia de a se lipsi de 
Saint-Priac, căuta să-l exaspereze şi asta era tot Părea că 
ţine între degete o vergea de foc, cu care îl putea chinui 
după voie: 

— Eu nu mă îndoiesc de fidelitatea şi nici de curajul 
Dvsspuse el rece. Dar nu-mi plac înfrângerile, v-am mai 
spus-o. Neîndemânarea poate să fie o crimă, să ştiţi 

— Monseniore, dar m-am lovit de Trencavel, scrâşni Saint- 
Priac. 

— Ei! Trebuia să iei zece soldati. 

— Eram treizeci, Monseniore! 

Richelieu tăcu. D străbătu un fior grăbit El se plimbă un 
timp, mgândurat 

— Ah! Asta e! Reluă el, dar atunci trebuie să fie grozav, 
omul acesta? Ce e, un uriaş? 

— L-aţi văzut şi Dvs; Monseniore. 

— Şi spuneţi că a ţinut piept la treizeci de oameni? 

Saint-Priac povesti lupta ce avusese loc în vestibul, 
povestire exactă, grăbită, presărată cu exclamaţii de furie. 
Şi în sfârşit, înălțându-se: opt, la Longjumeau. Acolo veţi 
primi ordinele mele printr-un curier pe ridica de la 
vistiernicul meu. Duceţi vă şi, până luni, nici să nu vă mai îşi 
dădură seama că Saint-Priac putea să-i dovedească lui 
Richelieu 

— Dar eu nu l-am trădat! Urlă Corignan. 

— Ce ai făcut tu, afară din pivniţă? 

— Şi tu ce ai făcut acolo, în pivniţă? 

— Tu ai vrut să te înţelegi cu Trencavel! Mugi Corignan. 

Capul lui repezit ca un proiectil, îl atinse pe Corignan 
drept în stomac. Capucinul a fost trântit pe jos, unde se 
aşeză rezemat de perete şi începu să plângă, ţinându-se cu 
amândouă mâinile de partea atinsă Rascasse, atât din cauza 


vitezei cât şi a loviturii pe care o primise în cap, se lungi cu 
faţa în jos. Din camera vecină se auzi un zgomot 

— Scoală! Făcu Corignan liniştit, scoală odată! Hai, 
repede! 

Uşa se deschise. Părintele Josef apăru. Rascasse, reuşi să 
se ridice şi rămase în picioare, clătinându-se. Îşi freca 
încetişor cu mâna, partea tic sus a craniului. Corignan se 
freca la stomac. 

— Ce faceţi acolo? Întrebă Părintele Josef surâzând. 

Surâsul acesta îi înspăimântă pe cei doi nenorociţi. 

— Haideţi, veniţi-vă în fire, reluă Părintele Josef şi să nu vă 
fie frică. Ascultaţi-mă. Voi avea o misiune de încredere să vă 
dau. Astă scară veţi veni amândoi la Mânăstire; să mă 
găsiţi. 

— La ce oră, Prea Sfinţia la? 

— Veţi fi înştiinţaţi. Acuma veţi ieşi prin uşa aceasta, o 
vedeţi? 

Starețul, le arătă o uşă opusă aceleia prin care venise el. 

— Şi să nu iiitaţi, adăugă el, asta numai dacă vreţi ca să vi 
se ierte prostiile de azi-noapte. 

Spunând acestea, Părintele Josef se întoarse în interiorul 
apartamentului, după ce le schiţă un semn din cele mai 
liniştitoare. 

Cei doi bieţi oameni se priviră cu un aer întunecat şi se 
văzură slabi la faţă Se pare că amândoi cunoşteau destul de 
bine jocurile de fizionomie ale Eminenţei Cenuşii: vorba 
dulceagă, gesturile prieteneşti, I M omisiunile de încredere 
care le fuseseră strecurate, măriră şi mai mult spaima. 
Imediat, se apropiară unul de altul şi fără a căuta o inutilă 
tranziţie între furia de adineauri şi prietenia de acuma, se 
sfătuiră: 

— Dragul şi micul meu Rascasse, ce părere ai de minunea 
asta? 

— Bunul meu Corignan, eu n-am să mă duc la întâlnire. 
Asta e părerea mea. 


— Nici eu, la naiba! Nici eu. N-am poftă să putrezesc „în 
pace eterno”. 

— Să ne ţinem bine, Corignan. Să fim gata la orice. Când 
vom ieşi de aici, o să vedem noi cum o să scăpăm din 
încurcătură, aducându-i Cardinalului vreun serviciu de 
seamăDa, însă de ce să nu ieşim noi' tic aici, imediat? 

— Fiindcă ni s-a spus să aşteptăm, Corignan! Şi apoi, 
fiindcă domnul părinte, plecând, a încuiat uşa cu cheia. 

În Piaţa Regală e solid baricadată.? 

Mai târziu, el apămfoarte palid. Era o scară în spirală, de 
iate ce 

— Crezi că vor să e lase să murim aici de foame şi de sete? 
Pmjncâte puţin ă! 

— E ora! Spuse valetul. 

Tresăriră, cuprinşi din nou de o furie copleşitoare. Ora' 
Ora de a 

— E ora? Bâlbâi Rascasse. 

— Ora de a vă duce la înalt Prea Sfinţitul Părintele Josef, 
spuse 

— Aha! Făcu Corignan, uimit de acest nou titlu. La înalt 
Prea Sfinţitul” 

— Doamne, desigur! Zâmbi valetul din ce în ce mai ipocrit: 
are să vă încredinţeze o misiune de încredere. Şi veţi 
câştiga din gros. Hai, plecaţi, e ora! 

El arătă uşa scării în spirală. Rascasse şi Corignan 
deschiseră uşa aceea şi îndată ce trecură dincolo, Rascasse 
O şi trânti în naşul valetului care venea după ei. Corignan 
începuse să coboare: un felinar, într-o scobitură a zidului, le 
lumină foarte slab treptele. Rascasse îl apucă repede de gât 
şi-l obligă să urce înapoi. Călugărul crezând că era vorba de 
unul din acele nenumărate şi mişeleşti atacuri ale 
cocoşatului se „*” 

Întoarse, furios. Dar îl văzu pe Rascasse cu o faţă aşa de 
descompusă de spaimă, încât rămase nemişcat, cu ochii 
holbaţi 

— Oh! Oh! Făcu el într-un suflet, ce s-a întâmplat? 


— Cumetre, murmură Rascasse, nu trebuie să coborâm, ci 
să ne urcăm, cât mai sus. 

— De ce aşa, când Prea înalt Sfinţitul” 

— Aşteaptă-mă aici. Şi să nu faci nici un zgomot; nici un 
cuvânt, nici o suflare” 

Corignan împietri şi îşi reţinu răsuflarea. Rascasse începu 
să coboare îngusta scară în spirală Să se facă una cu 
liniştea şi cu noaptea, era o ştiinţă pe care Rascasse o 
studiase cu răbdare. Corignan admiră cu o invidie geloasă 
îndemnarea vicleană a lui Rascasse. Micul spion cobori, însă 
nimeni nu l-ar fi putut auzi. Câteva secunde mai târziu, C 
orignan îi văzu reapărând. 

Rascasse puse un deget la buze şi apucând mânajui 
Corignan, început să urce spre etajele superioare. Aproape 
imediat, scara se lumină. Corignan se aplecă şi-i văzu pe 
valetul acela. 

— Care cu faţa răvăşită, tremurând, cu făclia în mină, ca 
un spectru, asculta” 

Ei ajunseră la capătul scării. 

— Pentru Dumnezeu! Dârdâi Corignan, ce se petrece? 

— Nu înţelegi? E drept, uit mereu că tu ai cap de măgar! 
Ei bine, cumetre, ştii pe cine am văzut la picioarele scării? 

— Pe Trencavel şi Montariol? 

— Am văzut, spuse Rascasse ridicând din umeri, am văzut 
opt zbiri cu pumnalele în mina. Patru pentru tine, patru 
pentru mine. Frumoasă măsură, n-am ce zice! 

În jurul lor priviri rătăcite. 

Glasu! Păi au'coborât'acuma. 

A fost o clipă de oribilă tăcere. Apoi Corignan bâlbâi: 

— Se urcă! 

Împărăţie trase şi el înarma lui Rasasse, îi făcu un ran şi 
pe aproape. Era şi timpul O lovitură puternică răsună. G de 
elPPPP 

Acolo să mă caţăr pe acoperiş. După asta, am să te trag şi 
pe tine. ' 


Într-o altă împrejurare, Corignan nu s-ar fi încrezut în el. 
Dar capucinului, de unde putu să ridice cu capul geamul şi 
apoi să se caţăre jx: acoperiş. După aceea, se aplecă 
deasupra deschizăturii şi spuse: 

— Cumetre, peste o clipă domnii aceia vor reuşi să spargă 
uşa şi se vor repezi asupra ta Ie las pe tine să-i primeşti cu 
lovituri de pumnal, tic pumni, de picioare. Desigur că ai să-i 
pui pe fugă. Atunci nu ai decât să aştepţi să se facă ziuă şi ai 
să cobori liniştit şi să vii să mă cauţi acasă la mine, ca să-mi 
povesteşti cum a fost încăierarea Adio, cumetre şi ai 
răbdare- 

— Ah, mizerabile! Mugi Corignan. 

Rascasse dispăru. Corignan îşi apucă cu amândouă mâinile 
capul a disperare. Se întreba dacă nu ar fi fost mai bine să 
se ducă să deschidă singur uşa asaltatorilor şi să se lase 
ucis imediat Apoi începu să se învârtească ca un nebun şi 
după câteva clipe o rupse la fugă prin pod, fără să ştie 
încotro în momentul acela, zbirii puşi de Richelieu să-i 
aştepte terminau de spart uşa cap. xxxix masa de la fleury 

TRECÂND PESTE ACEA ZI care începuse - sâmbăta - şi 
peste cea următoare, ne vom găsi duminică seara, în ajunul 
zilei în care Gaston, fratele Regelui şi Moştenitor al 
Tronului, trebuia să se ducă cu câţiva prieteni la Fleury, 
unde Cardinalul de Richelieu promisese sau, mai eurând, 
acceptase să-i primească. Cele ce vom descrie acum se 
petreceau, deci, duminică seara, pe la ora unsprezece. 

Să intrăm întâi în palatul din Piaţa Regală, în care 
Richelieu mai locuieşte încă. De fapt, aşa după cum îl şi 
anunţase pe Rege şi pe D-na de Austria, Richelieu începuse 
încă de sâmbătă să se instaleze în Palatul Cardinal. Gărzile 
lui ocupaseră porţile somptuosului palat Funcţionarii îşi 
luaseră în primire vastele birouri care le erau rezervate. 
Aici avea să vină Richelieu să-şi petreacă două-trei ceasuri 
pe zi; şi cu asta, se poate zice că Palatul Cardinal a început 
să trăiască. 


Dar pentru un motiv ascuns, Richelieu nu a vrut să-şi 
părăsească încă de tot palatul din Piaţa Regală, care pentru 
încă multă vreme avea să-i servească de locuinţă intimă Şi 
aici îl găsim pe Cardinal duminică seara, aşa cum am mai 
spus, pe la orele zece, în acel cabinet de lucru, lingă uriaşul 
şemineu unde l-am mai văzut adeseori. Cu toată oră târzie, 
Părintele Josef e acolo, ca la privegherea din ajunul unei 
bătălii decisive, fiindcă ziua de mâine va fi o zi de-temut 

— Da, repeta Richelieu cu acel ton de amărăciune pe care 
l-am mai semnalat noi; Delfinul pe care eu trebuia să-l 
strivesc îmi impune voinţa lui, m-a forţat să-l primesc la 
mine ca pe un prieten împreună cu prietenii lui, adică 
duşmanii mei 

— Fiule! Spunea Părintele Josef ridicând din umeri Ceea 
ce se revoltă în D-vs. E numai vanitatea. Ei da! Sunteţi 
obligat să-i mai faceţi încă o mutră prietenească acestui om 
fără demnitate, fiindcă întâmplarea a făcut să se nască pe 
treptele tronului Dar gândiţi-vă că dacă Ludovic al XIII-lea 
moare, dacă Gaston devine Rege şi dacă se căsătoreşte cu 
Anna de Austria, Dvs. sunteţi pierdut „Dvs. şi opera Dvs. - 
opera noastră - opera mea!”, continuă stareţul în gând. 

— Ah! Dacă aş îndrăzni! Se răsti Cardinalul 

— Trebuie să îndrăzniţi, spuse Părintele Josef cu o linişte 
extraordinară Vreţi să vă spun care e gândul Dvs. pe care 
nici nu îndrăzniţi: măcar să-l priviţi în faţă? Iată ce aţi dori 
să îndrăzniţi; „Oh! Dacă aş îndrăzni, aş asigura cu o singură 
lovitură puterea mea în prezent şi în viitor. Dacă aş 
îndrăzni, aş strivi visul Annei de Austria Dacă aş îndrăzni, 
nici nu aş mai avea nevoie să-i impun lui Gaston căsătoria 
cu D-ra de Montpensier. Dacă aş îndrăzni, Gaston de Anjou 
nu ar mai ieşi în viaţă din casa mea de la Fleury!”, ' 

Richelieu scoase un țipăt, păli şi se ridică deodată: 

— Taci, făcu el într-un suflu de groază Taci, „Dacă aş 


îndrăzni, continuă Părintele Josef ridicându-se şi el, fără ,' 
x * 


Aş încetini glasul, dacă aş îndrăzni, chiar la masa mea aş 
pune să fie înjunghiaţi fratele Regelui şi pretenii Iul Apoi, aş 
spune Regelui că am avut dovezile unui complot împotriva 
vieţii Lui. l-aş spune că am vrut să pun să-i aresteze pe 
mizerabilii care visau să găsească pentru Ludovic al XIII- 
lea, un Ravaillac sau un Jacques Clement, cum s-a găsit 
pentru Henric al IV-lea şi Henric al IH-lea I-aş spune că cei 
care complotaseră, siguri că aveau să fie ucişi pe eşafod, se 
răsculaseră şi că a fost o luptă, în care trădătorii au fost 
ucişi lată ce i-aş spune Regelui şi El m-ar îmbrăţişa, 
numindu-mă Salvatorul său! lată ce aş face, dacă aş 
îndrăzni,, Asta vă spuneţi în gând, Cardinale! Şi eu, vă 
spun: Trebuie să îndrăzniţi! 

Richelieu, gâfâind, rămase un minut tăcut în camera aceea 
se auzea numai suflul horcăitor al respiraţieiRichelieu se 
duse să deschidă uşile cabinetului, ridică perdelele, apoi se 
întoarse spre Părintele Josef, care îl privea zâmbinc. 

— Şi cine vă spune că eu nu vreau să îndrăznesc! Mormăi 
înăbuşit (ardinalul. 

— Ştiu ce voiţi, spuse Părintele Jcsef. Dacă am spus cu glas 
tare gândul Dvs., am făcut-o fiindcă vorba dă o formă 
decisivă visului. A vorbi este aproape a înfăptui De la vorbă 
la faptă e mult mai mică distanţă. 

— Credeţi-mă - decât de la vis la faptă. Să vedem ce aveţi 
de făcut! 

Atunci, în cuvinte repezi, scurte, de-abia terminate, 
construiră amândoi temelia acţiunii de a doua zi 

— Voi avea la Longjumeau o duzină de oameni înarmaţi, 
spuse Richelieu. Saint-Priac îi comandă. Până în ultima 
clipă, ei nu vor şti despre ce e vorba 

— Ştiţi care? 

— Mi-a fost imposibil să aflu. Dar bănuiesc că Cezar de 
VendOme şi fratele lui, Marele Stareţ, vor fi printre ei 

— Bine. Şi la Fleury? 

— Încrederea Nimeni Câţiva valeţi şi majordomul meu. 

% „ij 


— Foarte bine. La ce oră veţi fi la masă? 

— Pe la prânz. Saint-Priac va trebui să sosească la ora unu. 

— Mă însărcinez eu să-l trimit Câţi prieteni are să-şi aducă 
Ducele? 

— Toţi prietenii 

— Facă cerul ca să fie şi ei! Ziua ar fi atunci desăvârşită; să 
ne 

Înţelegem asupra celor ce vom faceDvs. Vă veţi aşeza la 
prânz la masă. La prânz, eu voi fi la Longjoumeau. Saint- 
Priac e un om sigur. Dvs. veţi aranja în aşa fel, încât el să 
poată să-şi instaleze oamenii într-o odaie vecină cu aceea în 
care veţi avea oaspeţii la masă. Oamenii, se vor năpusti la 
un cuvânt pe care Dvs. Îl veţi striga şi vor lovi. Aşadar, Dvs. 
nu aveţi nimic de făcut decât să-i lăsaţi pe alţii să facă şi să 
strigaţi cuvântu! Să ne alegem cuvântul. 

— Să-l alegem! Spuse Richelieu. 

— Veţi aştepta ca să sune ora unu. Din clipa aceea, Saint- 
Priac va fi acolo şi va aştepta. Să vedem” veţi striga ceea ce 
strigau puternicii, cutezătorii care plecau să-l dezrobească 
pe Christos. Şi Dvs. vă doriţi dezrobirea Dvs. Veţi striga: 
Dumnezeu o vrea! — 

— Dumnezeu o vrea! Repetă Cardinaul de Richelieu cu un 
accent de neclintită hotărâre. 

În momentul acela, un valet de încredere ciocăni la uşă. 
Richelieu se făcu alb şi se încordă ca pentru o luptă 
sălbatică. Josef se duse să deschidă şi întrebă liniştit: 

— Ce e, prietene? 

— Un gentilom se află jos şi voieşte cu orice preţ să 
vorbească imediat cu Eminenţa Sa , 

Şi în aceeaşi seară, o seamă de mişcări ciudate se făceau 
în stradă „/* 

Saint-Thoma-du-Louvre, unde se afla palatul Ducesei de 
Chevreuse. 

Trebuie să spunem aici că această stradă îngustă era pe 
jumătate seniorală, prin cele câteva locuinţe nobile pe care 
le conţinea şi pe jumătate populară, printr-un mic număr de 


case mai deochiate, mai sărace. Una din aceste case 
sărmane, complet ruşinată de o astfel de vecinătate, se afla 
drept în faţa portalului cel mare al palatului de Chevreuse. 

Pe la ora zece, aşadar, doi bărbaţi ieşiră din palat şi 
luându-se la braţ ca doi prieteni vechi urcară spre strada 
Saint-Honore€. 

— Marchize, spunea unul din ei, cred că nu aţi uitat 
prinsoarea noastră! 

— La naiba! Dragul meu Conte, cum s-ar putea aşa ceva, 
răspunse celălalt. Am pariat pe o mie de pistoli că am să vă 
omor în duel, sub ferestrele blestematului Cardinal. 

— Sunteţi încântător. Şi eu am pariat pe o mie de pistoli că 
am să vă străpung dintr-o parte în alta, în mijlocul Pieței 
Regale. 

— Dacă ne-am înţelege asupra zilei în care să ne întâlnim? 

— Aşadar, sunteţi sătul de-a binelea de viaţă, bietul meu 
Marchiz? 

— Nu, dar mărturisesc că mă grăbesc foarte mult să vă 
ucid, dragul meu Conte. 

— Ei bine, dacă peste opt zile, blestematul de Cardinal, 
mai e pe lumea asta” 

— Îl vom distra cu o superbă gală de arme şi va putea să 
ne citească de sus, de la fereastra sa, edictul care 
pedepseşte cu moarţea, duelurile. Dar ia spune: mă 
gândesc că, dacă vom face o figură în duel şi trecând doi 
morţi! 

Cei doi tineri pufniră în râs; apoi, strângându-şi mâinile, se 
în 1 redeschise dinnou, pentrua lăsa sătreaca im alt up 
format din 

Valetteira r< 

G - Domnilor, spusejl, am să vă spun Ceva! Da săvorbun 
încet, ', ' SeDuce [i cedaVun etaj, asta ştim şi noi, făcu 
Liverdan 

L'aţă de noi înşine, o crimă d (ILre am şi fost pedepsiţii 

— Aşadar, noi am vrut să-l asasinăm pe Trencavel şi 
Trencavel ne-a 


— Vreau să ajung la asta, domnilor: că noi am jurat să nu 
mai facem nimic nici pentru D-ra de Lespars, nici pentru 
nimeni pe lume şi să nu ne mai avântam în nici un pericol, 
atâta timp cât Trencavel va fi în viaţă. Noi nu ne mai 
aparţinem nouă, ci numai răzbunării noastreE drept- 

— Da, da, pe toţi dracii. 

— Ei bine, aşa cum aveam onoarea să vă spun, riscându-ne 
viaţa pentru a-l proteja pe Cardinalul de Lyon, noi am fost 
nişte criminali faţă de noi înşine şi am fost pedepsiţi pentru 
asta, fiindcă după cele povestite, de D-ra de Lespers, 
blestematul de Trencavel a profitat de lipsa noastră, pentru 
a se apropia de ea. 

— E drept! E drept! 

— Ela salvat-o, domnilor! 

Ceualti serâsniră din dinţi. * t 

— A însoţit-o până aici! Domnilor, acum vă întreb: vom 
merge mâine la Fleury? 

— Dacă va merge şi ea! Se răsti năvalnic Frontailes. 

— Chiar dacă va merge şi ea, noi nu vom merge! Vom 
merge numai dacă îl vom fi omorât până atunci pe 
Trencavel 

Cei trei care îl ascultau pe Bussiere îşi aruncară o privire 
mohorâtă. 

— Da, spuse în sfârşit Liverdan, dar ca să-l ucidem, trebuie 
mai întâi să-l găsim- 

— Domnilor, spuse atunci Bussiere, eu l-am găsit. 

Se lăsă o tăcere bruscă, în care se auzi numai şuieratul de 
mânie al respirației lor - şi mâinile pe sub pelerine căutară 
pumnalele şi spadele. 

— Unde e? Spuse în cele din urmă Fontrailles, cu un 
horcăit de furie. 

— Aici! Spuse Bussiere. 

Şi cu degetul, arătă casa aceea săracă, pe care am arâtat- 
o şi care se afla în faţa palatului de Chevreuse. Tinerii 
făcură o mişcare ca şi când ar fi vrut să se îndrepte într- 
acolo. Bussiere îi reţinu. 


— E acolo, spuse el. Să nu ne grăbim. Rămâneţi liniştiţi, că 
nu are să plece. Stă acolo ca s-o supravegheze pe D-ra de 
Lespars. Atâta timp cât ea va locui în palatul de Chevreuse, 
el are să stea în casa asta. Domnilor, mâine dimineaţă, la 
ora nouă, ne vom întâlni în piaţa Luvru şi de acolo, toţi 
patru, vom veni aici Această vă convine? 

S-a auzit un singur murrâiur: 

— Da, ne convine. 

IRdoi servitori ai Ducesei de Chevreuse. El se repezi, cu 
pas iute, pe lingă ziduri, făcându-se cât mai mic, cu 
înfăţişarea unui criminal care fuge. Câteodată se întorcea, 
ca să se asigure că cei doi oameni înarmaţi, se găseau 
destul de aproape ca să-i vină în ajutor la nevoie. Câteodată 
se oprea ca să asculte în liniştea adâncă a Parisului adormit 
Atunci îşi ştergea sudoarea de gheaţă de pe fruntea lui 
lividă Apoi, cuprins de conspiratori Unul se numea Conte de 
Chalais, celălalt Cavaler de Louvigni Această adunare 
istorică, în care se hotărâse ce trebuia să se palatului, 
situată la'parter. 

Chalais, dispăru cel dintâi. Dar în loc să iasă din palat, el 
se la etajul întâi Ceilalţi conjuraţi plecaseră pe grupe, în 
ordinea în care să-i spună: Haide duceţi-vă, dar! Vedeţi bine 
că totul s-a sfârşit 

Nu există în toată înlănţuirea creaţiei un animal mai crud 
decât femeia care nu iubeşte. Maria de Rohan Montbazon 
se vedea adorată fisiune. Dar, iată, de când îl iubeai Chalaff 
pasiunea lui Louvigni 

Louvingni se apropie de ea şi îi-vorbi cu o voce răguşită 
Tot ceea ce dragostea sinceră şi adâncă poate să spună se 
ruga stăruitor într-o privire de om, pâlpâia în ochii lui. Tot 
ceea ce tandreţea, furia, umilinţa şi mânia fără margini ar fi 
putut să pună într-un suspin reţinut şi toate strigătele 
sfâşietoare şi rugăminţile pe care le pot conţine un glas, se 
aflau în accentul lui Louvigni. 

— Doamnă, spuse el, dvs. ştiţi că vă iubesc, nu e aşa? O 
ştiţi? 


— Din păcate, da, bietul meu Cavaler. Vă plâng cu 
adevărat şi în cinstit. 

— ÎmTiel ţi? 11 ' fimdCă mi” * SPUI! 

— Cel puţin cred că vă mţeleg: vreţi râ-mi meţi, că aveţi să 
vă 

Ce vreţi să vă'fac? Bărbaţii înt foarte ciudaţi De îndată ce 
şi-au dacă n-aţi fi uniddintr-ai noştri. Dar în situaţia în care 
ne găsim, vă voi întristaţi cu spectacolufunei iubiri pe care 
eu nu o împărtăşesc şi vă veţi aviiicicccircB jpriiitr-o a. ltă 
dra ostc şi cu timpul cu. Tiixijpul 

Louvigni v-a iubit vreodată. Ceeao trebuie să vă'mai spun, 
deasemeni, e că nici o altă dragoste şi nici timpul nu vor 
putea să mă vindece. Mâine, supăraţi! Mai ales, să nu uitaţi 
că e ultima oară că vă mai vorbesc de aceste 'lucruri Acum, 
când ştiţi tot ce era neapărat nevoie să ştiţi, iată ce aveam 
să vă spun: ştiţi că vă iubesc, iar eu ştiu că nu mă veţiiubi 
niciodată” 

— Cum aş putea să vă iubesc dacă mă blestemaţi? Încercă 
să râdă I) ucesa. 

— lată ultima mea rugăminte, doamnă lubiţi-l pe cine veţi 
dori în lume şi eu am să vă servesc. Da. Chiar dacă aţi iubi 
şi un om nedemn, ou m-aş face infam, ca să vă servesc” 

— Dumnezeu să vă ierte, spuse Ducesa cu o nespusă 
măreție, cred că dvs. Încercaţi să mă insultaţi” 

— Nu, Doamnă, v-o jur! Nici o intenţie de ofensă în gândul 
meu. Dar las jos barierele, arunc măştile. Dvs. sunteţi 
pentru mine, numai femeia pe care o iubesc şi atât. Şi vă 
spun: doamnă, în genunchi, toată viaţa mea am să vă 
servesc, nu numai în dragoste dvs. dar şi în ura dvs. Vei face 
din mine ce v-o plăcea. Nu vă cer decât o singură favoare, 
una singură, ultima Dacă mi-o acordaţi, voi deveni un bun 
de-al dvs., un obiect. Dacă mi-o refuzaţi, amitiţi-vă: eu n-am 
să vă mai. Cer nimic, niciodată, niciodată!” 

— Ce favoare? Bâlbâi Ducesă, tulburată de elocvenţa 
sălbatecă a acestui om. 


— Iat-o, doamnă îndepărtați, dar, departe de mine fierul 
roşu ali nspăimântătoarei gelozii care mă arde, îmi 
mănâncă sângele picătură cu picătură, îndepărtaţi-l de dvs. 
pe omul acesta!” 

— Chalais! Strigă Ducesa înfiorându-se. 

— Daf horcăi Louvigni agonizant 

Ducesă de Chevreuse se înălţă Până atunci fusese numai 
femeia care nu iubea. Din clipa aceasta, deveni o femeia 
care iubeşte - femeia care-l iubeşte pe altul! Cu toate 
acestea şovăi timp de o secundă Apoi deodată spuse 
hotărâtă 

— Îl iubesc! 

— Îl iubiţi! Horcăi Louvigni. Repetaţi-o, ca să fiu sigur de 
agonia mea. 

— Îl iubesc, repetă fără milă femeia 

Louvigni trase cu putere aer în piept Ochii îi erau 
însângeraţi. Dar mai horcăi odată 

— Nu voiţi să-l îndepărtați de dvs.? 

— Îl iubesc, repetă Ducesa de Chevreuse. 

— Cu toate cele ce v-am spus, cu toate rugăminţile mele, 
uitaţi”. Îndepărtaţi-l de dvs. şi atunci am să-l servesc, am să- 
Il protejez, am să-l apăr (tm) vă cer numai asta (tm) 

— Adio, Cavalere, spuse Ducesă, ridicându-se. 

— lertaţi-mă, doamnă. Dvs. nu vă daţi seama ce faceţi în 
momentul acesta. Fie-vă milă! Acordaţi-mi această favoare 
(tm) o sclipire de milă mă poate salva (tm) nu dragostea 
(tm) nimic, decât milă (tm) 

— Adio! Spuse Ducesă. 

Louvigni ieşi ţeapăn. Nu ştia nici ce face şi nici încotro se 
duce. Ştia numai că suferea (tm) Marina îl luă de mână şi-l 
conduse până la uşă. Când ajunse în stradă, uşa se închise 
cu putere. Şi uşa aceea trântita i se păru că-i dă o lovitură 
necruțătoare în inimă. 

În seara aceea de duminică Rascasse şedea la masă în 
locuinţa lui t* 


De pe strada Saint-Antonie, cu uşile închise. Avea o 
„farfurie cu mazăre gătită cu slăninuţă, al cărui parfum 
picant era de ajuns ca să provoace sete. Mai aveap bucată 
respectabilă de jambon. O căniţă cu vin alb era aşezată 
lângă o pâine fragedă şi aurită. Corignan-Întâiul privea 
aceste bunătăţi cu nişte ochi melancolici, mişcându-şi vârful 
nasului şi „>, *” 

Ciulindu-şi singura-i ureche cu resemnare, căci ştia bine. 
Că din acest banchet el nu va avea nici o fărâmiţă. Cu toate 
acestea, spre adâncă lui surprindere, bietul animal nu a fost 
tratat în seara aceasta cu nici o lovitură de picior, cu nici o 
vorbă aspră. Chiar, Rascasse, din când în când, îi arunca 
câte o bucată de pâine înmuiată în farfuria frumos 
mirositoare sau o bucăţică mică de jambon. 

„Ei nu, se gândea câinele, nu cumva o fi devenit mai bun, 
printr-o lovitură a soartei?”. 

Ceea ce este sigur, e că Rascasse, de când scăpase printr-o 
minune de la moarte, se simţea cu totul altfel construit. În 
el îşi făcuse loc şi un pic de sentiment. 

Rascasse, cum poate că vă amintiţi, se servise de Corignan 
ca să se caţăre pe acoperiş, în momentul când zbirii 
Cardinalului năvăleau în podul în care cei doi spioni se 
refugiaseră. Dar nu era de ajuns că ajunsese acolo pe 
acoperiş, lăsându-şi nenorocitul tovarăş expus singur 
loviturilor asediatorilor. Trebuia să se şi coboare de acolo. 
Dar Rascasse, pe care din depărtare l-ai fi luat drept un 
burduf, avea o uşurinţă de balon umflat cu aer. Suplu, 
îndemânatic şi curajos în diferite împrejurări, întreprinse 
pe acoperişuri o călătorie periculoasă fără îndoială, dar la 
capătul căreia se afla libertatea. Trecu pe acoperişul casei 
vecine, pe care găsi un luminator căruia îi sparse geamul şi 
nu avea decât să se lase să alunece în podul acelei case, 
unde aşteptă cu răbdare să se facă ziuă. În/ori, cobori 
scările fără să se întâlnească cu nimeni, se strecură afară, 
străbătu piaţa cu curaj şi se duse să se încuie acasă la el, 


după ce îşi făcuse o bună provizie de alimente: am mai 
văzut noi, altădată, că era un om precaut 

Aşadar, îl găsim duminică seara în locuinţa lui de pe strada 
Saint-Antoine, aşezat la masă în fata ulcelei cu vin alb care 
mustea vesel, cu jambonul rumenit şi cu mâncarea care 
răspândea un parfum aşa de îneântător. El aruncă o 
bucăţică de pâine câinelui ce stă lângă cl cu nasul în vânt 
Corignan-Întâiul, mirat că are ca să mănânce în afară de 
unică şi reglementara oră de dimineaţă, îşi privea stăpânul 
cu acea uimire şi acea dragoste care se vede de obicei la 
animalele bătute. 

„Dacă ai vrea numai să nu mă mai loveşti cu piciorul, cu 
ciomagul, sau cu cureaua, te-aş iubi mai mult, chiar dacă nu 
mi-ai da mâncare!”, spunea privirea uimită a lui Corignan- 
Întâiul. 

— Ce-or fi făcut cu cadavrul popii? Se gândea bucuros 
Rascasse. Bietul Corignan! lată că acum am scăpat de el. 

— Hm! Şi după toate astea, I în >ftim! Acum îmi pare rău 
de el; m-ar fi putut ajuta în ce am de gând să întreprind. 

În momentul acela, cățelul se îndreptă şontâc-şontâc spre 
uşă, adulmecând cu furie şi încercând să-şi ciulească 
singura-i ureche, gata de luptă. 

— Hm, ce-am mai râs! Continuă Rascasse. Şi am să mai 
râd încă umilă vreme, pe legea mea! Ce mutră trebuie să fi 
făcut el, când l-am lăsat acolo, tablou, după ce mi-a 
împrumutat umerii lui solizi, să mă servesc de e! Vin' aici! 
Taci din gură, Corignan! 

Câinele lătră cu furie. 

— Să taci, n-auzi! Urlă Rascasse. Corignan, vin' aici. 

— lată-mă, scumpe frate! Spuse o voce lugubră din dosul 
uşii. 

Ceaşca se opri pe la jumătatea drumului şi lui Rascasse 
părul i se 

/. Bârli în cap. 

— Ce? Făcu el. Ce, s-a întors vremea minunilor? Au 
început să vorbească morţii? 


Vocea jalnică de afară gemu: 

— Deschide-mi, Rascasse; pentru numele Domnului, 
deschide uşa la fratelui Corignan! 

Dflm în SChimbUl mmcăm' CUm în acelaşi timp, Corignan 
scăpă de câine, cu ajutorul a două-trei partea mea; căci 
altfel, sta are să înghită totul! 

Imediat, cei doi cumetri se aflară faţă în faţă. Dar cine ar 
putea 

P - Rascasse, te iert că nu ai avm să-mi oferi ecât o biată 
mâncare tote! D r tere ttdIcapT ţmmdU mi 

— Eram sigur. Aşadar, oamenii Cardinalului intrară. De 
îndată ce lu m-ai părăsit, eu m-am strecurat până la 
grămada aceea de mobile, m-a în ghemuit în fundul unei 
lăzi mari mi-am pus capul deasupra şi prin crăpătură, i-am 
văzut pe toţi bărbaţii aceia, alergând prin pod ca nişte 
şobolani, după ce mi-au ciuruit antiriul. Când au văzut 
luminatorul deschis, au început să strige că am fugit 
amândoi pe acolo şi în cele din urmă, au plecat. Dacă tu n-ai 
fi avut sublima idee de a face manechinul acela cu anteriul 
meu, caraghioşii iiu s-ar fi oprit ca să-l zdrenţuiască şi iui aş 
mai fi avut timp ca să mă ascund şi n-aş mai fi aici, ca să 
beau din poşirca asta ata! 

— Ah! Ce bine e să-ţi poţi salva un prieten, răcni Rascasse. 
Ah! Asta lli umflă inima! 

— Ce bine e să-i datorezi viaţa unui prieten, scrâşni 
Corignan. 

Dar amândoi ajunseră la capătul răbdării. De o oră, de 
când se fulgerau cu privirile, şi furia reţinută de atâta 
vreme izbucni în amândoi în aceeaşi clipă. 

— Ah! Onorabile, răcni Corignan, fără nici o legătură. Ai 
voit să mă laşi să mă omoare. lrebuie să mă răzbun! 

— Ce neobrăzare? Se răţoi Rascasse, ai să-mi plăteşti 
trădarea şi jambonul! 

Imediat se şi luară la bătaie. Pumnii teribili ai lui Corignan 
tleseriscră ceva curbe furioase prin aer; capul lui Rascasse, 
repezit cu toată forţa, lovi ca un berbec, de mai multe ori în 


şir. Nu muriră din asta niciunul, nici celălalt, dar după zece 
minute amândoi erau scoşi din luptă. Rascasse zăcea în pat 
cu capul făcut baniţă şi Corignan întins pe jos se ţinea cu 
mâinile de burtă gemând. 

— Am 0 idee, spuse Rascasse după vreun sfert de oră, pe 
care o pic ni usc ca să-şi revină în fire. 

— Să-mpărţim! Spuse Corignan, ridicându-se repede. 

Cei doi cumetri, mai mult sau mai puţin schilodiţi, umflaţi, 
Inesăraţi cu zgârieturi, cucuie şi vânătăi, dar uşuraţi, îşi 
reluară locul în faţa unei noi ulcele de vin, pe care Corignan 
o declară că „e de soi 'im”. Şi aici schimbară o serie de 
vorbe de o prietenie extraordinară 

— Am o idee, reluă Rascasse, ca să putem intra din nou în 
grațiile < animalului. 

C orignan se îngălbeni de bucurie şi scoase un suspin 
adânc; făcea păi te din acea rasă de câini care mor de 
plictiseală şi de mizerie când nil tic parte de stăpânul care i- 
a dresat să facă rău. 

A doua zi. Scena pe care vrem s-o” schiţăm acum a avut 
loc la Cardinal ie la Fleury însemna o întâlnire de luptă, iar 
Gaston de Anjou, după 

Ricoşând, privirea lui Louvigni se opri asupra Părintelui 
Josef, părând a spune: „Nu voi spune nimic, dacă e vreun 
martor la ruşinea mea.” 

— Adio, Monseniore, spuse Părintele Josef, închinându-se 
cu respect în faţa lui Richelieu. Mă întorc la Mânăstire, 
unde mă voi ruga lui Dumnezeu pentru Rege, pentru 
ministrul său şi pentru dumneata, fiul meu, adăugă el 
întorcându-se spre Louvigni. 

Eminenţa Cenuşie dispăru numaidecât Louvigni, auzi uşile 
cum se închideau unele după altele, în depărtare, şi se 
gândi: „suntem singuri”. 

— Acum vorbiţi, spuse Richelieu. 

Louvigni îşi ridică încet capul livid, golit de orice picătură 
de sânge. ' - - Monseniore, atunci când am venit să vă 


avertizez, ca să nu vă duceţi la conacul din Saint-Lazare, 
mi-aţi făcut o promisiune. 

— Iat-o: v-am promis să îndepărtez sau să suprim 
obstacolele care vă despart de ea. Asta însemna să vă 
promit dacă nu dragostea ei, cel puţin supunerea ei. Nu 
tremiiraţi, nu vă revoltați. Trebuie ca femeia asta să lie a 
Dvs. Asta vă va fi răzbunarea, mângâierea mândriei Dvs. de 
bărbat şi poate mai târziu, cine ştie?” cine ştie dacă Maria 
de Montbazon nu va începe să vă iubească, fiindcă aţi 
cucerit-o printr-o luptă aşa de înaltă! 

— Ştiţi cine e? Tremură Louvigni cu ochii rătăciţi. 

Richelieu ridică din umeri şi continuă: 

— Deci, eu vi-o dau pe Ducesa de Chevreuse. Pentru asta, 
însă, lrebuie să mă ajutaţi. Sunt şi piedici în cale. Eu nu le 
cunosc. Există ei îi va oameni de care Dvs. trebuie să-mi 
daţi o listă. Nu vă revoltați i % * 

Ile loc, vă spun şi nu tremuraţi. Uite, Cavalere, să 
presupunem că nu e vorba de dragostea dumneavoastră. 
Atunci, dvs. aţi spune, aţi striga cu lo. liă înfăţişarea dvs. că 
sunteţi un nemernic, un înşelător, un trădător, nu spion, vă 
veţi-copleşi cu toate acuzaţiile posibile. Eu unul, aş spune 
eă nu v-aţi făcut decât pur şi simplu datoria faţă de Rege. 
Eu spun că. Îţi li un nemernic şi un trădător dacă nu aţi 
vorbi. Eu spun că. 

— Tăceţi, Monseniore! Îl întrerupse Louvigni, cu o asprime 
„lisperată. O clipă domni tăcerea, în care clipă se minuna 
Richelieu că îndrăznea să i se vorbească aşa. Louvigni, 
luptându-se-poate împotriva unei ultime sclipiri de 
conştiinţă. Louvigni îşi întinse mâna crispată uiPrc Cardinal 
şi fixă asupra lui nişte ochi înflăcăraţi, în care luceau 

— Unde? 

LoLwignffă un pas sple 342 

— Şi ce s-ar întâmpla, Monseniore, dacă asasinii ar fi aici, 
cu pumnalele ridicate -, Domnule de Louvigni, continuă 
Părintele Josef, puleţi şi trebuie chiar să vorbiţi în faţa mea. 
E prea târziu pentru a mai i mi tea da înapoi. De altfel, dacă 


domnul Cardinal îl reprezintă aici pe Kege, eu îl reprezint 
pe Dumnezeul” 

După ce spuse aceste cuvinte, cu o măreție care avea ceva 
înfricoşător în ea. Părintele Josef se aşeză aproape de 
Richelieu şi îi spuse: 

— Continuaţi interogatoriul. 

Richelieu nici nu se gândi să mai tăgăduiască prin 
atitudinea şi spaima ce îi intrase în suflet 

— Aşadar, spuse el cu o voce stinsă, mâine trebuie să fiu” 

— Omorât! Termină cu asprime Părintele Josef. La Fleury, 
nu e aşa? 

— Da, domnule, spiise Louvigni. 

— Bine. Acum, care e numele asasinilor? 

Louvigni, începu să dârdâie. Richelieu reuşise să se 
calmeze. - - Gândiţi-vă la asta, spuse el, aţi spus prea multe 
până acum, ca să mai puteţi da înapoi. Prăpastia se găseşte 
în spatele dvs. nu înainte Numele lor! 

— Chalais! Răcni Louvigni într-o nespusă izbucnire de ură. 

— Ştiam eu bine! Urlă Richelieu. Ah! Îl” 

Un gest de-al Părintelui Josef îl calmă 

— Apoi? Spuse Eminenţa Cenuşie cu. Un ton scurt. 

— Domnii de Chevers, de Liverdan, de Fontrailles şi de 
Bussiere, spuse Louvigni fără să şovăie. 

— Gentilomii angevini, care în timpul din urmă sunt aşa de 
binexuSa Regală, observă Părintele Joseph cu o voce 
sinistră. După aceea? 

— Domnul Duce de Vendme, murmură Louvigni, ezitând. 

— Apoi? 

— Domnul de La Valette. 

— Ah! Se răsti Richelieu. Lui Epernon îi e frică, îl pune pe 
fiul lui înainte. 

— Apoi? Scrâşni Părintele Joseph. 

Louvigni gâfâia. Faţa i se descompunea. 

— Apoi! Apoi! Spuse părintele Josef. Spune, sau pe 
Dumnezeu cel Sfânt, o arestăm chiar în noaptea asta pe 
Ducesa de Chevreuse şi începem cu ea măcelul! 


— Domnul de Beuvron, palpită cu greu Louvigni, domnul 
de Bouteville. 

— Şi pe urmă! Loviţi, sau lovesc eu! 

Louvigni îşi acoperi faţa şi horcăi: 

— O femeie! Oh! E cumplit să denunţ o femeie! 

— Ei şi! Numele! Numele conspiratoarei! 

— D-ra de Lespars. 

— Aha! Izbucni Richelieu bunul meu frate, de ce nu eşti 
acum aici? 

— 'Tăcere! Comandă Părintele Joseph, demonul acestei 
scene înfricoşătoare. Şi pe urmă? 

— Aceştia-s toţi! Spuse Louvigni 

— Minţi' 

— Domnule. 

— Minţi. 

— Eu. Oh. 

Louvigni izbucni în suspine şi se roşi 

— Aah! Acum poate oricine să-mi spună că mint' Oricine 
poate să mă şi pălmuiască, ehiar. 

Louvigni se zbătea Era prea aproape de moarte. Numele îi 
era pe buze. Dar aceasta ar fi fost groaznic! 

— Numele! Spuse Eminenţa Cenuşie. Ultimul nume, sau 
infamia dvs. a fost zadarnică şi nu vă poate salva de eşaford 
nici pe dvs. şi nici pe aceea pe care o doriţi cu atâta patimă. 

— Fratele Regelui! Făcu Louvigni gemând. Şi se prăbuşi 
ţeapăn pe covor, cu spume la gură. 

— De data asta e adevărat ultimul, spuse Părintele Josef, 
ştergându-şi fruntea de năduşeală. 

Şi atingând cu vârful piciorului pe Louvigni, întins fără 
cunoştinţă pe jos, spuse: 

— Puneţi să se ridice de aici această zdreanţă. Avem de 
discutat „* 

Luni dimineaţa, pe la ora nouă, un capucin călare pe un 
măgar intră în Longjoumeau şi descălecă în faţa hanului 
„Fazanul Auriu”. Era cald. Fără îndoială că setea îl obliga să 
facă acolo o haltă. 


Hangiul, burtos şi roşcovan, cu şorţul alb ridicat la un colţ, 
cu boneta albă înfiptă de-a curmezişul pe un cap cu faţa 
roşie se apropie în persoană, pierdut în zâmbete, porunci 
servitorilor să conducă măgarul Cuvioşiei Sale la grajd şi o 
luă cu multe saluturi înaintea călugărului, care, cu toată 
căldura, se încăpăţâna să-şi ţină gluga trasă |K! Frunte. 

— Pe aici, Cuvioşia Voastră, pe aici, spunea hangiul 

Dar Capucinul, care părea să cunoască foarte bine hanul, 
se duse drept spre o mică sală mai depărtată, ce răspundea 
într-o curte din dos. 

— Cuvioşia Voastră, spuse hangiul, nu intraţi aici; veţi risca 
să auziţi înjurăturile a vreo zece spadasini care mi-au căzut 
pe cap de vreo oră. 

Capucinul, fără să-l asculte pe omul cel cumsecade, intră 
în sală 

— Fire-ai să fii spânzurata de căldură! Reluă hangiul 
Noroc că avem aici tot ce trebuie ca să-i venim de hac, vin 
rece şL. Of, iertaţi-mă, nu ştiam. 

Capucinul, îşi lăsase să-i cadă pur şi simplu gluga. Hangiul 
se înclină, se îndoia atât cât îl lăsa măreţia burţii Călugărul, 
cu un gest poruncitor, îi arătă uşa. Hangiul, descoperindu-şi 
țeasta, se îndreptă de andaratelea spre numita uşă; şi în 
momentul când era să iasă: 

— Spune-i d-lui de Saint-Priac să vină să mă afle aici, 
porunci călugărul pe un ton scurt 

Capucinul, rămas singur, se aşezase pe un scaun; cu cotul 
pe masă şi cu barba în podul palmei* se gândea, fără să-i 
pese de vociferările lăguşite ale vecinilor săi, poate chiar 
fără să le audă. Saint-Priac intră FI se înclină adânc şi 
aşteptă în tăcere ca să-i adreseze călugărul cuvântul Dar 
călugărul tăcea Părea că nici nu l-a văzut pe Saint-Priac, 
aşa încât acesta uimit în cele din urmă, făcu un pas şi 
murmură 

— Aştept ordinele pe care Prea Cuviosul Părintele Josef 
trebuie să mi Ic comunice. 

— Aşteptaţi, domnule, spuse Eminenţa Cenugşie. 


Aşteptarea se prelungi un sfert de oră în sfârşit, Saint- 
Priac auzi d „a Iară, acel uruit surd pe care îl face o trupă 
de cavalerie în marş. În în nul, călăreţii trecură prin poartă 
mare a hanului şi se aliniară în ui n a spațioasă Atunci, 
Părintele Josef deschise fereastra şi-i arătă lui Naiul Priac. 
Vreo cincizeci de oameni cu arme, care, descălecând, i a 
niaseră lingă apetele cailor, gata a sări imediat în şa 

Înţeleg, făcu Saint-Priac. Se repetă aici expediţia de la 
Etioles. 

— Da, spuse Părintele Josef. Domnul Cardinal s-a gândit că 
misiunea pe care a voit să v-o încredinţeze dumneavoastră, 
e mai bine ui ', e lacă pe faţă şi în numele Regelui 

Starețul capucinilor închise fereastră la loc şi-şi reluă locul 
pe scaun. 

— Aceşti muşchetari, adăugă el atunci, se vor duce la 
castelul de Fleury, unde au să aresteze câţiva gentilomi 
care au displăcut Majestății Sale. Înţelegeţi, aşadar, că, aşa 
cum spuneaţi şi dumneavoastră, nu mai avem nevoie de 
ceea ce numiţi oamenii dumneavoastră. 

Saint-Priac se înclină enervat şi făcu un pas ca să se 
retragă. 

— Aşteptaţi, spuse Părintele Josef. Dacă noi nu mai avem 
ce face cu spadasinii dumneavoastră e posibil să aveţi 
dumneavoastră nevoie de aceştia. 

„Aha! Se gândi Saint-Priac acum de-abia vine ordinul - 
adevăratul ordin!” 

— Muşchetarii, reluă Eminenţa Cenugşie după o clipă de 
tăcere, au să-şi vadă de treaba lor. Dumneavoastră nu vă 
veţi ocupa de asta Numai că printre gentilomii care au să 
fie arestaţi se va afla şi o femeie. 

Pe Saint-Priac îl agită un fior. 

— Această femeie, această fată se numeşte Annais de 
Lespars- 

— Annais! Răcni Saint-Priac. 

— lată ce vă sfătuiesc eu, spuse Părintele Josef. Luaţi-vă 
oamenii, căutaţi ca să facă cât se poate de puţin zgomot şi 


duceţi-vă drept la Melun. Acolo, a-ţi aştepta să treacă 
muşchetarii; îi veţi urma de departe şi veţi ajunge odată cu 
ei la Fleury, unde vă veţi inspira după împrejurări. Eu nu 
mai am nimic să vă spun, decât atât: în cazul când 
domnişoara Lespars va fi arestată, nimic nu va putea 
împiedica justiţia Regelui şi nici să întrerupă procesul care 
va fi făcut- „Da, se gândi Saint-Priac, şi cum nimic nu o va 
împiedica pe ea să spună adevărul în timpul procesului şi 
ceea ce are de spus, şi cum Cardinalul vrea cu orice preţ, 
moartă sau vie, să o împiedice să vorbească da, da, 
înţeleg”,,. 

— Monseniore, vă mulţumesc, reluă €l cu glas tare. Pot să 
vă asigur că domnişoara de Lespars nu are să fie arestată 
decât de mine. 

— Asta vă priveşte. Dar nu uitaţi că această nobilă fată vă 
e destinată dumneavoastră, că domnul Cardinal are vederi 
largi asupra ei şi a dumneavoastră şi că pentru aceasta e 
necesar ca noi să ştim ce s-a făcut cu ea. Atunci, astă-seară 
veniţi la palatul Cardinalului să spuneţi unde v-aţi condus 
logodnica. Duceţi-vă-Saint-Priac se retrase, cu mintea- 
nfrigurată bucuria îl înăbuşea. 

— Încă un cuvânt, spuse Părintele Josef. E posibil, în 
noaptea asta, chiar, să aibă loc cununia dumneavoastră. 
Domnul Cardinal a şi pregătit lotul pentru asta. Acum 
duceţi-vă. 

Saint-Priac ieşi clătinându-se. Cât despre Părintele Josef, 
el puse să i se cheme ofiţerul care comanda muşchetarii şi 
se închise cu el în odaie. Câteva minute mai târziu, 
spadasinii din odaia vecină o ştergeau fără surle şi tobe, 
ducându-şi caii de căpăstru; ajunşi în şosea ei săriră în şa şi 
înfricoşătoarea bandă se porni spre Melun. Saint-Priac 
galopa ca un nebun şi strigă 

— În sfârşit! E a mea. 

În momentul când ultimul tâlhar plătit ieşea de la Fazanul 
Auriu, apăreau două siluete bizare, doi călăreţi care veneau 
dinspre Paris şi desenau pe ecranul cerului: unul, nesfârşită 


şi slaba lui statură; celălalt lor mele lui burtoase şi în faţă şi 
în dos: Corignan şi Rascasse! Erau înarmaţi până în dinţi. 
Rascasse văzuse de departe toate mişcările oamenilor lui 
Saint-Priac. 

— Cumetre, spuse el, cred că asta e avangarda 

— Păi, făcu Corignan, ăştia sunt nişte hoţi de drumul mare. 

— Exact, spuse Rascasse sărind de pe cal şi dând dârlogii 
tovarăşului său de drum. Trebuie să văd pe cine vor să 
jefuiască. Dacă am fi noi, hai? Aşadar, aşteaptă-mă aici. 

Rascasse intră numaidecât în han; şi fiindcă întârzia să se 
întoarcă, Corignan mormăi: 

— Mi se pare că individul s-a dus să se adape singur, sub 
pretextul i'fl. 

Rascasse apăru alergând, se căţără pe cal graţie unei 
manevre i lini re cele mai delicate şi gâfâi: 

— 1. A drum, cumetre! În curtea hanului e o jumătate de 
companie de muşchetari! Mi se pare că afacerea are să fie 
„caldă”, spuse Corignan. Mă duc să verific şi eu dacă nu 
sunt decât muşchetari în han. Ce dracu! 

Să fi fost şi o mie şi tot mi-ar fi lăsat o ceşcuţă. 

1, *, Ajunseră în faţa Fazanului Auriu. , 

— Foarte bine, spuse Rascasse. Opreşte-te, bunul meu 
popă, şi bea Il” ină te-oi sătura Eu plec înainte, fiindcă nu ţin 
să mă dau nas în nas mi un anume capucin pe care l-am 
întrezărit şi care mi s-a părut că < amâna mult cu 
venerabilul tău superior, Părintele Josef. 

— Părintele Josef! Bâlbâi Corignan. 

Şi porni în goană mare, într-un galop aşa de turbat, încât 
Rascasse nu-l putu ajunge decât de-abia după o leghe de 
goană. Ajungând la primele case din Meldrun: 

— Stai! Făcu Rascasse. Să ne ducem caii în grajdul ăsta şi 
să supraveghem drumul. 

— Dar ce să facem acolo? Spuse Corignan. 

— Să-i întrebăm pe domnii muşchetari, când vor trece în 
curând pe aici. 


Fleury era un sătuc frumuşel, aşezat la vreo patru leghe 
dincolo de Melun şi la o leghe mică de pădurea 
Fontainebleau. Domeniul lui Richelieu era întins şi bine 
întreţinut. Locuinţa seniorală putea să primească în ea şi 
oaspeţi regali. 

Pe la ora unsprezece, masa era gata pregătită într-o mare 
şi minunată sală, mobilată şi împodobită cu o severă 
somptuozitate. Maeştrii de ceremonie aruncau încă o 
privire la alinierea farfuriilor de aur masiv, pe vremea aceea 
nişte noutăţi care arătau luxul orgolios al stăpânului acelei 
locuinţe. Paharnicii potriveau în linie sticlele şi cănile de 
aur. Pe scurt, totul era pregătit: stăpânul şi invitaţii săi 
puteau să sosească. Un majordom solemn îi aştepta la uşa 
de intrare, întrebând cu privirea orizontul însorit 

Părintele Josef, după plecarea lui Saint-Priac, se instală 
într-o odaie de la etajul întâi, de unde, printre perdelele de 
la fereastră, putea să supravegheze drumul „loţi cei care 
vor trebui să se ducă în dimineaţa aceasta la Fleury, vor 
trece pe sub ochii mei”, se gândi el. 

O oră întreagă se scurse,, şi de abia atunci, o tresărire 
imperceptibilă agită cutele rigide ale rasei monahale. 
Cineva trecea pe şosea” Era ea! 

Ea se ducea singură, îmbrăcată în costumul de cavaler, cu 
spada pe şold, cu mână fină şi nervoasă susţinând dâărlogii 
calului, cu pana albă a pălăriei fluturând în vânt, călare pe 
un cal splendid negru, cu capul mândru şi fân. 

Unde se ducea Annais?, La Fleury?” Dar la adunarea care 
avusese loc în palatul Chevreuse, ea declarase cu un fel de 
sălbatică sfidare, că ea nu înţelegea să acţioneze decât 
singură, duelându-se cu Richelieu, şi că nu îi convenea să ia 
parte la un asasinat. 

Rare cu nu-i urSc? Ptoate3Sş IMori? CfârăS1 doi2 * C'd 
trei erau Trencavel, Mauluys şi Montariol. La douăzeci de 
paşi ioai te palizi. Ochii lor'arzători priveau înainte, plini de 
ură îfurmăreau (îu-vIcuse, în urma ătăliei din stradă 


Gourteau, sePinstalasePân căsuţa în legătură cu Mauluys şi 
Montariol. Ce voia el? Pur şi simplu, să o 

Ic am semnalat la timp şi îşi spusese: „Mi se pare că îr are 
sIfie o uimise să-l prevină pe Mauluys şi pe Montariol, care, 
a doua zi de 

Caii înhămaţi erau adăpostiţi într-o magazie vecină şi ei 
ţinură şi a t în podul casei lui Trencavel, în timp ce Verdure 
postat la fereastră, inup, jura că turba de sete şi de 
plictiseală, dar arunca priviri ic întreb care sunt motivele 
care te obligă să faci apel la una sau la alta. 

— Taci din gură, Secundule! Lasă-l să vorbească pe 
domnul Conte, -%i tu, Jrencavel tu ui lucruri prea sărace, 
spuse Mauluys de nerăbdare să teSarunci şi tu, cu capu-n 
jos! Pe legea'mea, e destul de să mă las ucis poate şi eu 
alătur/de tine. Ce e mai simplu? Ie asigur că 

— E a ta, Conte, spuse*Trencavel cu ardoarea tinereţii lui 
plină de sângeluil ai pronurităt îciirn im cuvâiit cârc uiă 
uimeşte şi mă 

— Ei bine? Întrebă nistit Mauluys. 

— Aşadar, iubeşti şi tu, dragul meu Conte? 

— Uimirea ta e surprinzătoare, Trencavel. De ce n-aşiubi 
şi eu? 

— Dar nu mi-ai spus-o până acum! Exclamă cu naivitate 
Trencavel. 

— Pentru ce să te fi copleşit şi eu, cu dragostea mea? 
Spuse cu 

Verdurecar xinjea cine iubeşte. 

— Dar, reluă Trencavel, tu vorbeşti de dragostea ta, cu o 
linişte- 

— Dar ce vrei, să bat din picioare ca Montariol? Ce ai fi 
vrut, să 

P - Şi ea întrebă cu timiditate Trencavel, ea te iubeşte? 

— Ţi-a pus-o? 

— F-a spus-o chiar ea? 

— Şi tu, reluă el cu aceiaşi timiditate, tu i i spus-o? 


Un fel de farmec în tăcerea asta Am căutat-o de mult timp, 
Trencavel. 

Bucurie. Ea, de partea ei, mă aştepta poate, căci având 
sute de ocazii să se mărite cu unul mai tânăr, mai frumos, 
mai bogat ca mine, a rămas tot fală. Într-o zi, când visul 
nostru al aniândurora va fi fapt, am s-o iau de mină şi am 
să-i spun: „Vrei să mă ai pe mine ca tovarăş al vieţii tale?” 

Montariol căscă nişte ochi imenşi. Trencavel asculta cu o 
emoție nespusă vocea acelei nobile poezii care, aşa de 
senină şi aproape indiferentă, cânta cel mai frumos cântec 
de dragoste. În sfârşit, cu un accent de irezistibilă şi 
frăţească prietenie, spuse: 

— Conte, fii generos. Spune-mi numele ei, ca s-o pot iubi şi 
pe ea cum te iubesc pe tine, să veghez asupra ei, cum 
veghezi şi tu asupra mea. Ah! Ce fată nobilă trebuie să fie! 

— Da, spuse Mauluys cu o supremă gravitate. 

— O Ducesă? 

— Spune? 

— Poate prinţesă? - 

Un surâs de magnific orgoliu ilumină figura Contelui de 
Mauluys. 

— E., spuse el liniştit, unica fată a doamnei Rozalia 
Houdart, hangiţa de la Frumoasa Diademă. 

Şi cum Trencavel rămăsese trăsnit: 

— 'Ţi-am spus asta, Trencavel, cu scopul ca, de mi s-ar 
întâmpla în vreo luptă să plec din viaţă mai repede decât 
îmi închipui, domnişoara I'n/e să aibă măcar sprijinul 
generoasei tale bravuri. 

— Vom fi doi! Spuse Montariol. Şi pe toţi dracii, dacă- 

— Ho! Făcu în momentul acela Verdure, uite că nobila 
domnişoară iese din palat. Da ce cal bun are, pe legea mea! 

— Conte, bâlbâi Trencavel, nu vreaunu mai vreau.- 

— Să mergem! Spuse Mauluys. 

111 momentul acela, era trecut de ora opt. 

Cam în acelaşi timp, o altă scenă se desfăşura în piaţa 
Luvru. Hnssiere sosise. Câteva minute mai târziu apăru şi 


Fontrailles. Apoi < eveis şi Liverdan sosiră şi ei în piaţă. Cei 
patru cavaleri erau punctuali |. i imiluirea ce şi-o dăduseră. 

Trebuiau să ia parte şi ei la afacerea de la Fleury. Locul 
întâlnirii îi în îi or conspiratorilor era Melun, la ora 
unsprezece. Dar am văzut că, i na iule de a se întâlni la 
Melun cu Ducele de Anjou şi cu credincioşii lui. Cei patru 
juraseră să îndeplinească un lucru înspăimântător: era 
vorba de o luptă, de un asasinat. Dragostea îi 
împingeaPentru < lie vers, Fontraille, Bussiere şi Liverdan, 
dragostea se numea: crimă. 

Şase luni mai înainte, aceşti patru tineri la fel de viteji, de 
frumoşi, hărăziţi unei existenţe strălucitoare, sănătoşi la 
minte şi la suflet, ar fi respins cu dezgust gândul de a omori 
pe cineva, întovărăşiţi toţi patru laolaltă, ca să-l lovească. 

— Domnilor, spuse Bussiere cu o voce acrită de ură, cum 
vom face? 

— Foarte simplu, spuse Fontrailles cu asprime, descălecăm 
toţi patru înaintea casei lui. Intrăm de bună voie sau cu 
forţa. Ne ducem drept la culcuşul omului şi lovim” 

— Are să se apere, scrâşni Chevers. 

— Asta e sigur, spuse Liverdan. Dar cu cele patru spade 
ale noastre şi cu cele patru pumnale, îi venim noi de hac. Şi 
dacă unul - doi din noi are să cadă” 

— Cu atât mai bine pentru supraviețuitori. 

O porniră pe strada Saint-Thomas-du-Louvre, când 
Bussiere care mergea în cap, răcni: 

— ladule! Ne scapă. 

Ceilalţi trei se apropiară şi-l văzură pe Trencavel la celălat 
capăt al străzii încadrat de Mauluys şi de Montariol, urmaţi 
de Verdure, toţi bine înarmaţi. Se priviră, apoi îşi întoarseră 
privirile unul de la altul îşi descoperiseră limpede acelaşi 
gând: nu putem să-l atacăm; sunt patru. Noi voim să-l 
omorâm pe omul acesta şi ca să-l omorâm pe omul acesta, 
trebuie să-l găsim singur şi fără apărare” 

Trencavel şi tovarăşii lui cotiseră spre stânga, spre 
malurile Senei 


— Să-l urmăm! Spuse Fontrailles. Poate că vom avea vreo 
ocazie potrivită. 

— Întâmplă-se orice s-o întâmpla, să-l urmăm. 

Coborâră stradă ca nişte lupi La cinci sute de paşi de 
Samaritaine, văzură grupul lui Trencave. 

Înaintea lor, cam la aceeaşi distanţă, mergea Annais. Îi 
ducea pe toţi după ea - fără să ştie. 

La Longjumeau, instalat la fereastra hanului Fazanul 
Auriu, Părintele Josef pândea trecerea conjuraţilor. După 
banda lui Fontrailles, timp de o jumătate de oră nu văzu 
trecând decât localnici. Deodată, un nor de praf şi galopul 
sonor al mai multor cai îi trezi atenţia Stareţului. Norul 
trecu prin faţa lui foarte curând” Părintele Josef schiţă un 
zâmbet teribil şi murmură 

— De data asta el e! Acum sunt toţi! 

Norul era Chalais, care alerga spre destinul lu! Împreună 
cu Borteville şi Bouvron, cu La Velette, Vedome şi fratele lui 
şi în mijlocul lor, rizând foarte tare şi gesticulând, Ducele de 
Anjou, fratele Regelui! 

Părintele Josef cobori în curte, unde aşteptau muşchetarii 
şi făcu un semn. Ofiţerul veni la ordin. 

— Peste zece minute veţi pleca, spuse Eminenţa Cenuşie. 
Veţi îi junge la Melun la ora unsprezece şi la Fleury, la 
prânz. Îndată ce casa va fi înconjurată, veţi executa 
ordinele Regelui” 

Zece minute mai târziu, escadronul porni la pas. După 
aceea, „„a menii din Longjoumeau văzură acelaşi călugăr 
liniştit care se oprise să se odihnească şi să se răcorească la 
Fazanul Auriu, încălecându-şi „lin nou măgarul şi cu 
capişonul tras pe ochi, pornind în trap mic liniştit, Ix” 
drumul plin de gropi şi pe jumătate năpădit de ierburi 
sălbatice, care” lucea la Melun. 

Dincolo de Melun, la vre-un sfert de leghe de ultimele 
case, în direcţia târgului Chailly, se înălța singuratică, pe 
marginea drumului, o rasă cu acoperiş de paie, care arbora 


deasupra porţii o tufă, ceea ce arăta călătorului că putea să 
intre acolo şi să ceară o jumătate de vin din legiune. 

Casa aceea fusese odinioară un han. Şi acum mai era 
numită prin i egiunca aceea Adăpostul Măgarului şi 
locuitorii din Melun nu ştiau de unde îi venea această 
ciudată denumire. Puţin câte puţin, hanul se tiansformase 
în fermă Dar, printr-un rest de obişnuinţă, ţăranii care 
locuiau acolo, continuau să ofere călătorilor atraşi de firmă 
şi de tufă de la poartă răcoritoare şi alte lucruri. La 
Adăpostul Măgarului se instalase Saint-Priac. Ajungând la 
Melun, el analizase numaidecât legiunea şi ca un mare 
căpitan studiase câmpul de luptă Hotărându-se. A se 
instaleze pe drumul ce ducea la Fleury, mai curând decât 
chiar în Melun, el ieşise din oraş cu banda lui de tâlhari şi 
văzând casa f în * < 

Singuratică îşi spusese că putea avea acolo un excelent 
post de” Kscrvaţie. Aşadar, banda descălecă în faţa casei şi 
năvăli în grajduri, în h Ic îşi adăpostiră caii. Oamenii de 
acolo erau la câmp. Nu mai i aniăscse acasă decât un om 
care, complet zăpăcit, privea cu teamă it i şti străini care se 
purtau acolo ca şi când ei ar fi fost stăpâni. 

După ce îşi adăpostiră caii, spadasinii cu Saint-Priac în 


[) e băut! Repede! Comandă Saint-Priac. 


() mul, fără a spune un cuvânt, puse trei căni de zinc şi 
două de Ic iun pe o masă Apoi aduse o oală cu vin, spunând 
simplu: 

C! Ostă două parale ocaua” 

Saint-Priac aruncă un pistol pe masă. Omul îl luă cu un 
râset de uşurare îşi scoase boneta şi spuse: 

— Mulţumesc, Monseniore. 

— Mârlane, spuse Saint-Priac, când au să se întoarcă 
oamenii de aici? 

— Oh! Nu înainte de a se face seară, Monseniore. 

— Foarte bine. Unde te culci tu de obicei? 


— În podul grajdului, spuse omul uimit, în trifoi şi în 
lucernă. 

— De minune, reluă Saint-Priac. Ei bine, ţopârlane, ascultă 
bine aici: ţi-am dat un pistol pentru vin. Acum am să-ţi trec 
cât ai clipi din ochi spada prin burtă dacă nu te duci imediat 
în lucerna şi trifoiul tău şi dacă „ai să ai nenorocirea să 
deschizi un ochi sau să ciuleşti vreo ureche, ca să vezi şi să 
auzi ce are să se întâmple aici, până la prânz. Hait! leşi 
afară şi să nu te mai văd până la prânz. 

— Afară! leşi afară - se răţoiră şi tâlharii. 

Bietul om zăpăcit, împins din mâna în mină, aruncat, 
îmbrâncit, înghioltit, a fost aruncat afară din salon, după 
toate regulile artei şi, trezindu-se complet năucit, la 
picioarele unei scări, începu să urce treptele spre pod. 

— Ce sălbatici şi ăştia! Cine dracu mi i-o fi trimis pe cap! 

Nemernicii, strigau „ura”. 

— Tăcere! Spuse Saint-Priac. Nici un cuvânt, aţi auzit? 

Tăcerea se lăsă numaidecât, asupra bandei disciplinate. 
Saint-Priac numi pe unul de santinelă lângă uşa 
întredeschisă şi se aşeză într-un colţ mai întunecos al 
salonului, ca să-şi rumege gândurile. 

— Ho! Făcu deodată santinelă de la uşă. 

— Ce-i? Spuse Saint-Priac. 

— Un călăreț a ieşit din Meldrun şi vine înspre noi. E 
singur. 

— Cine-i? Continuă Saint-Priac. 

— Un gentilom cu pană albă. Acum îl văd mai bine. E 
tânăr, foarte tânăr. 

Saint-Priac se ridică, se apropie de uşă, aruncă o privire 
leneşă spre călăreţul ce-i fusese semnalat şi care se apropia 
la trap. 

Deodată, Saint-Priac scoase un mormăit de bucurie 
furioasă: recunoscuse pe tânărul călăreț semnalat de 
santinelă. Sala aceasta în care se găsea adunată trupă de 
nemernici avea o uşă în fund care dădea în curte; în fundul 
curţii, o clădire neocupată; la dreapta, un cuptor de pâine, 


în care te coborai pe cinci-şase trepte; la stânga, grajdurile. 
Între grajduri şi clădirea centrală, o poartă care dădea în 
câmp; dar, lucru ciudat, ea era încuiată pe dinafară. Saint- 
Priac studiase această aşezare şi ştia că în caz de atac nu 
avea altă retragere decât spre şosea Voise să pună să se 
deschidă poarta dinspre câmp, dar omul din pod jurase că 
poarta aceea era totdeauna deschisă şi nu înţelegea cum de 
se găsea acum încuiată. Dar Saint-Priac nu prevedea alt 
atac decât acela pe care îl putea da el însuşi 

De îndată ce o recunoscu pe Annais, îşi recăpătă acel 
sânge rece care îi deosebeşte mai ales pe oamenii de 
acţiune în clipele decisive şi împărţi rolurile: trei oameni 
trebuiau să scoată caii din grajduri şi să-i ţină pregătiţi, alţi 
trei trebuiau să se aşeze cu el în drum şi să-i dea ajutor, 
dacă era nevoie; restul rămânea de rezervă în salon. 

Toată lumea se pregăti. Uşa care dădea spre şosea rămase 
deschisă. 

— Hei! Strigă deodată santinela 

Era semnalui convenit Aceasta voia să spună, că Annais 
ajunsese în faţa casei. Saint-Priac se năpusti urmat de cei 
trei bandiți. După o clipă, el sărea la căpăstrul calului 
tinerei fete. 

CAP X! AFACEREA DE LA FLEURY 

AM VĂZUT CĂ RASCASSE şi Corignan se opriră la 
intrarea în Melun. 

Planul celor doi cumetri era simplu: aveau vorba să asiste 
ca s|X'ctatori imparţiali la inevitabila încăierare şi să judece 
la momentul |x Uri viţ care dintre amândoi, Richeliu sau 
Gaston, va fi învingătorul. Viitorul avea să se declare de 
partea Eminenţei Sale? Rămâneau lardinalişti, ca şi mai 
înainte. Dacă, dimpotrivă, triumfa Ducele de Anjou? Se 
transformau imediat în regalişti turbaţi în curând, Rascasse 
văzu banda lui Saint-Priac care venea la pas. 

— Corignan, spuse el, îi vezi, hai? Ce rol are să joace 
SaintPriac? 1 o jumătate de companie de muşchetari care 


vor interveni, fără a-l mai s „K-oti pe Părintele Josef, care el 
singur face cât o companie întreagă. 

— Ei! Cu o singură lovitură de pumn ÎL 

P Atunci, cei doi spioni, minaţi în acelaşi timp de speranţă 
şi de 

— Ce fac acolo? Spuse Corignan. Bcau, nu? 

Din el un protector; alt mijloc niTexistă. Ori, daeă într-o 
astfel de 

P - Nu mai mi-e sete, spuse Corignan, înghițind în sec. 

— Ei bine! Oamenii lui Saint-Priac aşteaptă; să aşteptăm şi 
noi ca 

— Uite! Făcu deodată Corignan ce animal o fi ăsta? ' 

Şi era într-adevăr bietul căţel, care scăpând din locuinţa 
lui Rascasse de pe strada Saint-Antoine - cum? 

— Făcuse în trei labe tot 

— Ce-ai înţeles? Spuse Corignan al Il-lea, trântindu-i un 
picior lui ca să-l atace pe Ducele de Anjou, care în felul 
acesta vaduri într-o' I Vlfin la Fleury şi va arăta o deosebită 
nerăbdare.' Bine jucat! ' P* 

— Oh! Îl întrerupse Rascasse, uite că se bat în curte, în 
dreptul 

C Amândoi se repeziră. Lupta se strânsese într-adevăr în 
dosul |x>rţii pe care Rascasse o încuiase. În câteva salturi, 
cei doi ajunseră 

Iară nici o surprindere pe Saint-Pria apărând î faţa ei şi 
sărindu-i La sau în coşmarele-i de ură. Unul dintre aceşti 
oameni era Richelieu. 

Aşadar, Annais, din prima clipă, îşi păstră tot sângele rece, 
sări jos şi-şi puse mâna pe spadă Dar spada îi fu smulsă cu 
violenţă de bandiții care apăruseră şi o înconjuraseră 

— La drum! Strigă Saint-Priac beat de bucurie. Galopăm 
până la Chailly şi de acolo, în loc să o luăm spre Fleury, vom 
ajunge până la Fontainbleu” Pe cai. 

— Hei! Făcu unul din spadasini Uitaţi-vă, Monseniore! 

Saint-Priac aruncă o privire spre drum şi văzu un nor de 
praf care venea spre ei. 


— E Delfinul, se gândi el. Repede, strigă, toată lumea 
înăuntru şi să-i lăsăm să treacă 

Toată banda dispăru în Adăpostul Măgarului, târând-o şi 
pe Annâis. În aceiaşi clipă, norul de praf se opri în faţa 
casei. Câţiva călăreţi săriră la pământ. 

— Trencavel! Trencavel! Răcni Saint-Priac. Blestem! 

— lată-ne, iată-ne! Strigă Trencavel spre Annais. 

Ea zâmbi. Nici asta nu o mai uimea! 

— Bună ziua, Baroane! Spunea Mauluys. Noroc! Şi, ia zi, 
te găsesc iarăşi ca la Anjou, jefuind pe drumurile Regelui. 
Asta îţi rentează mai mult ca afacerea din stradă Sainte- 
Avoye. 

— Ca la Anjou, scârţii o voce de cârâitoare, nimic nu 
lipseşte, nici chiar eu! 

Şi figura schimonosită apăru, spintecată dintr-o parte în 
alta, de un larg surâs. 

— Verdure! Murmură Saint-Priac, năucit de uimire. 

— Un spectru, domnule Baron! Din fericire, oamenii pe 
care îi asasinați dumneavoastră sunt foarte sănătoşi. În 
sănătatea dumneavoastră, domnule Baron! 

Şi Verdure, apucând de pe masă una din cănile lăsate 
pline, de bandiți, în momentul alarmei, o goli cu un aer de 
triumf, în timp ce Montariol apucându-şi spada-i enormă de 
lamă, trântea nişte lovituri formidabile, cu mânerui 
Trencavel se repezise lovind cu lama spadei ca un paloş şi 
înfingându-i vârful în ce îi ieşea înainte. Mauluys, scosese 
spada cu gesturi elegante, în timp ce-i făcea complimente 
lui Saint-Priac. Într-o clipită, încăierarea a fost generală 
Tâlharii erau viteji. Erau din acei oameni care, neavând ce 
pierde, îşi jucau viaţa pe o aruncătură de zaruri. Se luptau 
ca nişte turbaţi şi trebuie să recunoaştem că îşi mânuiau 
spadele ca nişte experţi. Formau ca un fel de arici cu ţepii 
de , 

C ife! Saint-Priac, în spatele grupului, strângea convulsiv 
mina Annaisei şi căuta s-o târască în curte. 

— Curaj, leii mei! Urla Saint-Priac. 


— Înainte! Pe moartea dracilor! Vocifera Montario. 

Dintr-un iureş, Trencavel făcu un gol în faţa lui şi sări în 
curte uncie Saint-Priac o împinsese pe Annais chiar în clipa 
aceea. 

— Nu vă fie teamă, domnişoară! 

Se repezi asupra lui Saint-Priac, care căzu în gardă, 
dându-i drumul fetei. 

— Atenţie! Răcni Trencavel, vă strâng! 

A fost ceva fulgerător. Un vârtej de oţel şi Trencavel fandă 
adânc spre Saint-Priac, care era rezemat de poarta dinspre 
cimp —. 

Fulgerător, spada lui Trecavel se ridică: Saint-Priac era 
neatins. 

Dar era AnnaisEa îşi scoase spada şi cu o lovitură scurtă, îi 
ridicase în sus lama lui Trencavel, în fracțiunea de secundă 
în care era să sc înfigă în pieptul lui Saint-Priac. Trencavel 
aruncă asupra Annaisei 

O privire de uimire. 

— E al meu! Spuse ea şi căzu în gardă. 

În momentul acela, trecea pe şosea un grup de călăreţi în 
galop. 

1 irau Fontrailles, Chevers, Bussiere şi Liverdan, care de 
la Paris mergeau fie urmele lui Trencavel, aşa cum acesta 
mergea pe urmele Annaisei La început, fuseseră oarecum 
miraţi că maestrul de scrimă părea că se i mlreaptă spre 
acelaşi loc unde aveau şi ei întâlnirea. Dar nu aveau timp 
Hfl se mire. Ura îi stăpânea complet. 

La intrarea în Melun, îl pierdură din vedere. 

Asigurându-se prin câteva întrebări puse oamenilor că 
Trencavel mergea în aceeaşi direcţie pe care urmau s-o ia şi 
ei, adică spre Chailly şi Fleury, porniră în galop pe acelaşi 
drum. În timpul acela, ei treceau prin faţa Adăpostului 
Măgarului. Ar fi auzit zgomotul luptei? Ar fi văzut măcar, 
case? Foarte puţin probabil Nu vedeau înaintea lor la 
orizont ileeât imaginea însângerată şi palidă a lui Trencavel 
răpus de lovituri, uii auzeau decât urletele urii lor! 


În clipa în care Annais se aşezase în gardă în faţa lui 
SaintPriac, i-urica a fost năpădită de spadasinii lui, care 
fugeau în dezordine în faţa unei şarje furioase a lui 
Montariol şi a lui Mauluys. Cât despre musiu Verdure, el nu 
se lupta. El rămăsese în salon, unde golea metodic, una 
„1111 >:ialta, cănile încă pline şi rânjea. 

M 

Saint-Priac, văzându-şi sosind tâlharii în ajutor, izbucni în 
râs; dintr-un salt ajunse lângă ei şi strigă: 

— Pe ei! Pe ei! Serviţi-i! Curaj! O sută de pistoli de cap. 

— Caraghiosul ne pune capetele la preţ, tună Montariol 

Voi să se repeadă asupra lor. Dar banda care fusese o clipă 
răvăşită, acum era beată de entuziasm: o sută de pistoli de 
cap! Fâlharii atacau acum în rânduri strânse. Într-o clipă, 
Trencavel, Annais, Mauluys şi Montariol se văzură împinşi 
într-un spaţiu restrâns, unde nu se puteau apăra prea 
multă vreme: cu Saint-Priac, mai aveau încă nouă lame în 
faţa lor. Acest spaţiu era un fel de gâtuitura între grajduri şi 
clădirea centrală. În fundul acestei gâtuituri se afle poarta 
ce dă spre câmp. 

Trencavel şi Mauluys se aşezară în faţa Annaisei, dar ea îi 
dădu la o parte şi-şi încrucişă şi ea imediat spada în spatele 
lor, Montariol împingea cu puterea disperării, cu umerii în 
poartă. Dar poarta era solidă. 

— Pe ei! Pe ei! Urlau nemernicii triumfători. 

— Monseniore! Monseniore! 'Țineţi-vă bine! Strigă o voce 
de afară. 

În acelaşi timp, poarta se deschise cu violenţă. 

— Rascasse! Urlă Saint-Priac. Rascasse şi Corignan! 

— Domnul Trencavel! Bâlbâi Rascasse, ca trăsnit într-o 
clipită, Trencavel, Mauluys şi Annais, se găsiră în câmp. 
Rascasse şi Corignan, erau cu spadele în mâini Tâlharii 
rămăseseră numai şapte: avântul li se spulberă; se sfătuiră 
dintr-o privire, şi imediat toţi îşi scoaseră caii în drum, 
săriră în şa şi zburară ca un stol de vulturi. Saint-Priac, cu 
ochii însângeraţi, cu spume la gură, ridică pumnul spre cer; 


apoi, sărind şi el pe cal, fug? Aruncând înjurături de 
turbare. Trencavel făcu o mişcare 

— Unde vă duceţi? Întrebă Annais atingându-i braţul 

— Să-l urmăresc, să-l ajung şi să vă scap pentru totdeauna 
de acest nemernic. 

Annais surise ciudat, ca şi adineauri 

— Rămâneţi. V-am spus că omul acesta îmi aparţine. 

Acum trebuie să spunem aici, marea surpriză pe care o 
avu în ziua aceea Corignan. Am mai spus că spre dreapta în 
curtea fostului han, se afla un cuptor mare de pâine, săpat 
în pământ, la care se ajungea coborând cam pe o jumătate 
de duzină de trepte. După fuga lui Saint-Priac, Annais, 
Trencavel şi tovarăşii lui intraseră la loc, în curte. 

Rascasse şi Corignan veniseră după ei, unul năucit de 
uimire că îl salvase pe Trencavel, atunci când se aştepta să-l 
scoată din încurcătură pe Ducele de Lyon, celălalt, 
rumegând deja nişte planuri pe care vederea lui Trencavel i 
le treziseră în minte. Astfel că în timp ce maestrul de scrimă 
şi amicii lui se sfătuiau, Corignan îl trase pe Rascasse de-o 
parte: 

— Cumetre, spuse el cu voce înceată, cerul ne-a trimis pe 
Trencavel, burtă de capră! Uite mijlocul de a reintra în 
grațiile Cardinalului. 

În clipa aceea ajunseseră în dreptul cuptorului, care avea 
partea de sus dărâmata şi îşi căsca deschizătura mare, 
neagră de funingine. 

— Explică-te, popă, făcu Rascasse, ştrengăreşte. 

— Foarte simplu, muscoiule! Eu rămân aici ca să-l distrez 
pe Trencavel şi pe complicii lui Fiindcă Părintele Josef se 
află la I xHigjoumeau cu o companie de muşchetari, la ora 
asta trebuie să fie în drum spre noi Tu ai să alergi în calea 
demnului meu superior şi ai să-i 1*” vesteşti că eu am prins- 
o pe nobila rafinată şi pe Trencavel şi pe ceilalţi! Vii încoace 
cu muşchetarii, prindem toată banda şi o oferim (aidinalului 
Ce zici de asta, muscoiule? 


— Meştere Rascasse, vino puţin încoace, spuse în 
momentul acela Trencavel 

— Imediat, domnule gentilom. Corignan, tu eşti un popă 
genial! 

— Ei! Ai să vezi tu altele şi mai sl Aşadar, afacerea îţi 
convine? 

— Sigur! Dar fuga înaintea Părintelui Josef şi a 
muşchetarilor! Oho, dur ce e aici? 

— Unde dracu? 

— Acolo în cuptor, ia uită-te, Corignan. 

Corignan se întoarse spre cuptor, cu ochii zgâiţi 

— Nu văd nimic, spuse el 

— Atunci du-te acolo să vezi! Urlă Rascasse care se afla 
acum în spatele lui Corignan. 

Şi în acelaşi timp, el se destinse şi repezindu-şi capul ca un 
pioiectil, îl atinse pe Corignan în spate, sau în anumite 
regiuni ale - Patclui. Călugărul, azvârlit cu violenţă, 
descrise o curbă în aer şi se pi A buşi în fundul cuptorului, 
unde rămase vreo câteva clipe năucit, cu un aci jalnic. 

În clipa aceasta se începu în fundul cuptorului un concert 
de ocări, tir lătrături furioase şi de vaiete latineşti - sau 
aproape. Ce se iuiimplasc? Corignan - întâiul, văzuse gestul 
stăpânului său şi-l văzuse i pe (orignan al doilea aruncat în 
groapa neagră. Dintr-un salt, cățelul urmase şi el acelaşi 
drum şi aproape imediat, fălcile câinelui şi marile picioare 
ale capucinului, intrară în contact După o serie de urlete şi 
lătrături, deodată, apăru Corignan, care se repezi complet 
înspăimântat, ca o bufniţă din fundul întunericurilor şi 
traversă curtea în salturi frenetice. 

— Oh! Murmură Rascasse, nu cumva popa are să-şi pună 
proiectul în aplicare! 

Îl urmă, intră în casă şi aici se linişti. Corignan îl văzuse pe 
Verdure aşezat la masă, în faţa cănilor pe care nemernicii 
lui Saint-Priac le lăsaseră şi pe care el le umplea cu foarte 
multă conştiinciozitate, pe măsură ce le golea. Acest 


spectacol, îl umpluse pe Corignan de admiraţie. Atunci, se 
instalase şi el în faţa lui Verdure şi, când Rascasse 

Îşi vâri nasul în salon, îi văzu pe cei doi beţivi, cum îşi 
ciocneau cănile şi-şi repetau: 

— În sănătatea, dumitale! Ba a dumitale. 

De departe, Trencavel şi prietenii lui priviseră la 
aruncarea lui Corignan în cuptor, prin lovitură dată cu 
capul de Rascasse. 

— Domnule Rascasse, spuse Trencavel, e sigur că 
dumneavoastră. Ne-aţi adus din nou un mare serviciu. Am 
să-mi amintesc de asta. Dar, ce făceaţi amândoi aici? Hai, 
vorbeşte-mi sincer, Rascasse! Pe mine veniserăţi să mă 
spionaţi, dumneata şi tovarăşul dumitale? 

— Domnule, spuse Rascasse, eu nu mai aparţin Eminenţei 
Sale, care a voit să mă ucidă, fiindcă în strada Courteau l- 
am înpiedicat pe Saint-Priac să vă prindă, viu sau mort 

— E drept Ei bine! Ceea ce ţi-am spus atunci, ţi-o repet şi 
acuma, vino cu mine. Am să-ţi fiu un stăpân la fel de bun ca 
şi Cardinalul, în afară de faptul că eu n-am să-ţi poruncesc 
să faci nici o nelegiuire. Ceea ce ai făcut la palatul de Guise, 
în strada Courteau şi chiar şi aici, îmi dovedeşte că ai inimă. 
Crede-mă, părăseşte-ţi meseria asta. Acum ai devenit un 
spion prost, aşa că poţi să devii un om cinstit 

— Vă mulţumesc, spuse Rascasse, cu oarecare mândrie. 
Vreau să încerc să mă împac cu Eminenţa Sa. Îi sunt dator 
multe Cardinalului. 

— Dar” începu Trencavel 

L-am trădat pentru dumneavoastră, îi datorez o 
compensație” 

— Lasă-l, îi spuse Mauluys. Acum*,. În mintea lui se dă o 
luptă, în care nimeni nu trebuie să se amestece. 


— Domnule, reluă Rascasse după un moment de tăcere, cu 
un aer îngândurat şi aruncând o privire spre Annais. Poate 
că am avut anumite motive să acţionez aşa cum am făcut-o. 
Dar astăzi nici nu ştiam de prezenţa dumneavoastră în casa 
asta. Am crezut că-l salvez pe Delfin. 

— Ducele de Anjou? Făcu Annais tresărind 

— Fără îndoială Eu mi-am închipuit că pentru a-l ataca pe 
Duce, s-a ascuns la pândă Saint-Priac aici. Cu atât mai mult 
cu cât am văzut la I xmgjoumeau pe Părintele Josef pregătit 
de luptă, conducând el însuşi 

O companie de muşchetari de-ai Regelui” 

Annais păli 

— Domnule Rascasse, spuse Mauluys, ce vă închipuiţi îl nm 
nea voastră că trebuie să fie cu aceşti muşchetari? 

— Ei, la naiba ce voiţi să-mi închipui, dacă nu că la Fleury 
vor avea l<x, în curând câteva frumoase arestări?” 
Eminenţa Sa excelează în prepararea surprizelor vesele, 
mai ales spre sfârşitul meselor. Acum domnilor, Dumnezeu 
să vă păzească 

Rascasse se depărtă repede, foarte înfuriat, ocărându-se 
singur. Alergă la Corignan şi-l bătu pe umăr. 

— La drum, cumetre! 

— Caraghiosule! Mitocane! Mai îndrăzneşti încă, după 
trădarea ta” 

— Ei! Nu era vorba să-l arestăm pe Trencavel” 

— Mi-ai dat cu capul, mizerabile! În spate! 

— Am făcut-o ca să-ţi ocrotesc stomacul, popă! Poftim! 
Asta-i recunoştinţa cumetrilor! Dar dacă vrei, n-ai decât să 
rămâi. Eu dau fuga Lii Fleury, unde e ceva aur de câştigat” 

Şi-ntr-adevăr, Rascasse se repezi spre grupul de stejari 
unde îşi legaseră caii. Corignan, se ridicase repede şi zbura 
pe urmele lui 

— Domnilor, spuse Annais, primiţi mulţumirile mele şi 
permiteţi să vă spun adio. Trebuie neapărat să-mi 
îndeplinesc o datorie” 


Trencavel era palid, Mauluys rece, Montariol îşi rodea 
mustaţa-i gi < Misă. 

— Domnişoară, spuse Trencavel, iată care e datoria 
aceasta: 

1 >c [ii nul şi prietenii săi au complotat să pună mâna pe 
Cardinal la Fleury. L'i e/. Enţă Părintelui Josef şi a 
muşchetarilor Regelui, dovedeşte că totul < descoperit. 
Dumneavoastră doriţi să alergaţi la Fleury şi să le strigaţi 
„îi curaj conspiratorilor” 

— Ăsta-i adevărul, domnule. Mărturisesc că am venit până 
aici în NţxIanţa de a mă întâlni cu Richelieu. L-aş fi 
provocat, l-aş fi” dar el nici nu are să vină, adăugă ea, 
liniştindu-se. Atunci, nu-mi rămâne decât să ajung la Fleury 
înaintea muşchetarilor- 

— Dragul meu Conte, spuse Trencavel, voi aveţi pe 
domnişoara Lespars până la Paris. Domnişoară, eu mă voi 
duce la Fleury. Mă însărcinez ca eu să-l previn pe Delfin- 
Annais tresări. 

— Cu toate astea, el v-a insultat! Făcu ea privindu-l pe 
Trencavel drept în ochi. 

— S-a şters: mi-a cerut iertare. 

— Luaţi seama, reluă, Annais cu o ciudată duioşie, atunci 
vă urăşte. 

Trencavel şi încălecase. Annais nu mai spuse nici un 
cuvânt ca să-l reţină şi nici nu mai insistă ca să îndeplineasă 
singură această minune; ea, care n-ar fi permis nimănui în 
lume să o înlocuiască! Cu autoritatea lui, Trencavel o 
înlocuia Nici n-am putea spune ce gândea despre asta îl 
lăsa să facă ce vrea el. 

Câteva secunde mai târziu, Annais, escortată de Mauluys 
şi de Montariol, care erau urmaţi de Verdure, ce se ţinea 
ţeapăn pe calul lui, luau drumul spre Paris, dar ocolind 
şoseaua pe care veniseră. Cât despre Trencavel, el se 
repezise spre Fleury. Se apropia ora prânzului. 

Într-o sală mare şi frumoasă de la parterul castelului 
Fleury, erau adunate diverse personaje: Gaston, nervos, 


tremurând, palid; Chelais, visător, zâmbind; Marchizul de 
La Valette, nepăsător şi calm; Bouteville şi Beuvron, care 
discutau liniştiţi despre o lovitură de scrimă, mereu de 
neîmpăcat şi mereu de nedespărţit; Ducele de Vendome, la 
fel de palid ca şi Gaston, dar rece; fratele lui, Marele Stareţ, 
Antoine de Bourbon; în sfârşit, cei patru angevini ai noştri, 
care întâlnindu-se cu La Valette, în goana lor, au fost nevoiţi 
să-l urmeze la Fleury, înfuriaţi că pierduseră urma lui 
Trencavel. 

lată ce se hotărâse: încă de la intrarea lui Richelieu, cei 
doisprezece, fără a se aşeza măcar la masă şi chiar fără a 
mai trece în sala de mâncare; să-şi îndeplinească atacul-Am 
spus cei doisprezece, cu toate că, numărându-i, nu erau 
decât unsprezece. Unul din conspiratori lipsea la apel Era 
Louvigni. 

Bouteville, Beuvron, La Valette, Chevers, Fontrailles, 
Liverdan şi Bussiere trebuiau să păzească uşile cu spada în 
mina şi să împiedice pe oricine să intre. Ducele de Anjou 
trebuia să se aşeze pe un fotoliu. Ducele de Vendome şi 
Marele Stareţ urmau să ia loc la dreapta şi la stânga 
Delfinului, dar în picioare şi cu spada în teacă: ei erau 
tribunalul tribunalul de familie! Aceasta era Chalais! Ducele 
de Anjou; trebuia să spună: „Domnule Cardinal, în numele 
nobilimii Franţei, pe care îl um nea voastră o oprimaţi, eu 
am hotărât că trebuie să muriţi în consecinţă, faceţi-vă o 
rugăciune şi resemnaţi-vă”. 

Atunci, Chalais trebuia să-l lovească” Toate acestea 
fuseseră nranjate dinainte. 

Ori, toată lumea era la postul său, cu excepţia lui Louvigni. 
În sala de mâncare se auzea un uşor clincănit de tacâmuri, 
pe care şambelanii Ic tot aranjau. Totul era gata. Toţi erau 
acolo. Lipsea doar acela pe care trebuiau să-l omoare” 
Gaston era alb ca varul. 

— Uite, are să se facă ora prânzului murmură nervos 
Vend6me. 

— Cred” bâlbâi Gaston. 


Ce credea el? Ce voia să mai spună? Chailais, în mijlocul 
sălii, /imbea. Fruntea îi şiroia de sudoare. Inima-i bătea să-i 
spargă pieptul. Sui idea potolit spre frumosul cap blond, pe 
care-l revedea în minte. 

— N-are să vină! Mormăi Marele Stareţ cu o înjurătură 

În curte răsună galopul uniii cal. 

lată-lL, 

Într-o clipă, toţi fură Ja posturile lor. O tăcere formidabilă 
se lăsă. I 'i sc priviră şi se văzură că nişte spectre. Deodată 
un strigăt ieşi din loatc gâtlejurile sufocate de teamă. Un 
strigăt de groază” Un om intrase iu sală, acoperit complet 
de praf. Şi acesta nu era Cardinalul. Era Trencavel. 

Trencavel! 

— Dumneavoastră! 

— Ce doriţi! 

— Cine vă trimite! Suilcm trădaţi! 

Aceste exclamaţii se încrucişară, se ciocniră. 'Toţi se 
îndreptau %pre Trencavel, cu figuri ucigaşe. Ducele de 
Anjon căzuse în fotoliul lui. Bâlbâind: 

— Sunt pierdut! 

Trencavel, se duse până la Delfin şi se înclină în faţa lui. Îşi 
ridicase pumnalul. 

Monseniore, spuse Trencavel, am fost trimis la 
dumneavoastră de domnişoara de Lespars, ca să vă strig: 
Alarmă! Alarmă, domnilor, reluă Trencavel, ridieându-se. 
Proiectul dumneavoastră a fpst surprins, o sută de 
muşchetari de-ai Regelui vin. I-am văzut pe drum. În câteva 
în ui uite, toată casa va fi împresurată a* 

Vendome şi Marele Stareţ apucară fiecare câte un braţ al 
lui Gaston de Anjou, care bâlbăi: 

— Domnule Trencavel, pentru a doua oară vă cer iertare 
că m-am purtat urât, dar de data aceasta o fac din toată 
inima! 

Acestea au fost poate cele mai frumoase cuvinte ale acelui 
principe şi i-au fost smulse nu din inimă - ci de frică. 


Câteva secunde mai târziu, Gaston fugea mâncând 
pământul, între Cezar de Vend6me şi Antoine de Bourbon. 
La Valette, Beuvron şi Bouteville ieşiseră în linişte din sală şi 
îneălecaseră pe cai, fără grabă. Dar cât de repede ar fi 
alergat Delfinul, era unul care gonea mai repede decât el. 
Era Chailais. Era vânat la faţă. Sfâşia cu pintenii burta 
calului şi mugea: 

— Fiindcă totul e descoperit, palatul de Chevreuse trebuie 
să fie năpădit la ora asta. Doamne, tot ce-ţi cer, e să ajung la 
timp. 

Printre maeştrii de ceremonie, chelneri, lachei, valeţi, a 
fost o adevărată uimire generală. Ultimii patru invitaţi ai 
Eminenţei Sale încălecau şi ei pe cai şi se depărtau. 
Trencavel era cu ei. Toţi aveau aerul foarte liniştit în timp ce 
dispăreau în depărtare, un zvon de copite răsuna pe şosea. 
Erau muşchetarii. Trencavel şi cei patru Angevini se opriră 
la o leghe de acolo. 

— Domnilor, spuse maestrul de scrimă, ce voiţi de la mine? 

— Să vă omorâm! Răspunseră ei 

Trencavel descălecă liniştit şi-şi legă calul de un arbore, cu 
multă grijă. O clipă, mângâie gâtul fumegând al animalului, 
apoi întorcându-se, văzu că cei patru îşi legau şi ei caii. 
Trencavel izbucni în râs. 

— Aşadar, spuse el, în lipsa prânzului Eminenţei Sale, vreţi 
să mă mâncaţi pe mine? Aveţi neapărată nevoie să ucideţi 
pe cineva azi Dar ştiţi destul de bine că nu pot fi omorât 
chiar cu o aşa de mare uşurinţă. Mai ales că acum am şi 
spadă şi pumnal. Domnilor, trebuia să mă fi omorât în seara 
când m-aţi găsit fără arme şi când v-am aruncat numele 
care vi se potriveşte, vă amintiţi? 

— Da, spuse Fontrailles cu o linişte înfricoşătoare, ne-aţi 
numit nişte laşi Uite ce e, domnule, e mai bine s-o ştiţi de 
acum. Ei bine, da, suntem hotărâți să comitem şi acuma o 
laşitate, ca să vă facem să dispăreţi. Vă atacâăm toţi patru, 
ca să vă putem ucide. Ne-am uni şi zece odată, dacă am fi 
zece inşi care să avem acelaşi sentiment înţelegeţi acum? 


— Ei! La naiba! Cred şi eu că vă înţeleg. Cu toate acestea, 
un cuvânt, unul singur, de ce dracu sunteţi aşa de 
înverşunaţi contra mea, încât să vă coborâţi chiar până la 
mârşevie? Mărturisesc că asta întrece puterile mele de 
gândire. 

— Am să v-o spun, fiindcă peste cinci minute veţi fi mort şi 
atunci nimeni nu are s-o mai afle. Voim să vă omorâm” 

Fontrailles se opri gâfâind. 

— Haideţi dar! Făcu Trencavel biciuind aerul cu spadă 

Şi Fontrailles, cu un răget: 

— Fiindcă ea vă iubeşte! — 

Trencavel păru orbit de un fulger. O clipă îşi închise ochii. 
O bucurie furtunoasă i se dezlănţui în inimă. Dar totul nu 
dură decât o secundă. 

Cei patru îşi repeziră în tăcere spadele spre pieptul lui - 
patru spade solide, ce sclipeau în soare. Dacă Trencavel n- 
ar fi făcut un salt înapoi, s-ar fi dus de-a dreptul într-o lume 
mai bună. Dar, în acelaşi timp cât sărise înapoi, spada lui 
biciuise cu o lovitură solidă pe toate celelalte patru spade, 
care se clătinară. 

— Haideţi, dar, domnilor, v-am mai spus că nu mă omoară 
pe mine nimeni chiar aşa de uşor! 

Şi în aceeaşi clipă dădu o lovitură de sus în jos cu spada' 
Chevers căzu ca un mal, cu capul despicat 

— Unul! Spuse Trencavel! 

Ceilalţi trei se repeziră. A fost o luptă sălbatică, furioasă şi 
I>estială. Bussiere îşi aruncă spada şi-şi scoase pumnalul. 
Liverdan căuta să-l doboare pe Trencavel, care sărea, 
revenea se aruncă la pământ, se ridica, îndeplinea o 
manevră uluitoare. Deodată Fontrailles reuşi să-l apuce în 
braţe, pe la spate. 

— Omorâţi-l - urlă el. 

Trencavel îşi încordă muşchii, se întinse într-un suprem 
efort şi în clipa când două vârfuri de oţel se repezeau spre 
el, se aruncă la pământ, târându-l şi pe Fontrailles. Braţul 
lui drept, în timp ce cădea spre pământ, se întinse ca un 


resort: avea pumnalul în pumn. Liverdan,. C prăbuşi cu 
burta spintecată (tm) în aceeaşi clipă, Trencavel săK în 
picioare şi gâfâind însângerat, sfâşiat, strigă cu o voce 
răguşită: 

— Doi! Mai rămân doi Duceţi-vă, vă iert' Vă las viaţa! 

i d. 

O lovitură de spadă a lui Fontrailles îl atinse la umăr. 
Scoase un răcnetApoi îşi ridică spada de lamă şi cu toată 
puterea, repezi minerul în jos, ca o lovitură de baros” 
Bussiere căzu cu ţeasta zdrobită 

— Trei! Horcăi Trencavel Ah! Am” 

Nu putu spune mai mult Fontrailles era din nou deasupra 
lui şi îl înhăţase de gât Se înlănţuiră, după câteva clipe de 
zbucium. Apoi se desprinseră şi cele două pumnale se 
ciocniră unul de altul. Dar numai Fontrailles lovea. 
Trencavel se mulțumea numai să pareze. Fontrailles îi 
înfipse o mină în gât, în timp ce pumnalele se apăsau cu 
putere unul pe celălalt, căutându-şi inimile. Trencavel trecu 
braţul stâng după gâtul lui Fontrailles. A fost o îmbrăţişare 
înspăimântătoare. Braţul lui, printr-o înceată şi irezistibilă 
presiune, se strângea din ce în ce mai tare, apropiindu-se 
de el, de pumnalul lui, care stă cu vârful înainte, apărându-i 
pieptul, de pumnalul celuilalt şi menţinând în acelaşi timp 
pieptul adversarului, care se înfigea din ce în ce în el. 
Fontrailles gâfâia, apoi horcăi, apoi făcu spume. Şi 
Trencavel murmură „Ei bine şi eu o iubesc!” , 

Un fel de geamăt se strecură de pe buzele lui Fontrailles. 
Era sfârşitu! 'Trencavel îi dădu drumul. Fontrailles bătu 
aerul cu mâinile şi căzu de-a curmezişul lui Bussiere. 

Soarele de prânz lucea pe un cer fără nori. Pe undeva, în 
apropiere, un ţăran cânta un refren monoton, cu voce 
hodorogită Trecavel, în picioare, rezemat de spada roşie, 
înţepenit într-o sălbatică mândrie, contempla cele patru 
corpuri însângerate, întinse la picioarele lui 

Timp de câteva minute, învingătorul îşi ţinu privirile fixate 
asupra acelora care voiseră să-l asasineze. Apoi, puţin câte 


puţin, figura aceea grozavă se înmuie. Privirile i se 
tulburară Un suspin îi umflă pieptul şi îşi întoarse capul. 
Apoi, cu un pas greu, se duse spre cal pe care îl dezlegă, se 
urcă în şa şi, la pas, fără a mai privi în urma lui, îşi reluă 
drumul spre Paris” 

După vreo două sute de paşi, văzu în câmp un om care 
plivea buruienile dintr-un lan. Era ţăranul acela al cărui 
cântec solitar arunca în nesfârşita tăcere a miezului de zi 
doina lui melancolică. La vreun kilometru de acolo, 
Trencavel văzu un grup de trei-patru case. Se opri, şovăi o 
clipă, apoi strigă: 

— Hei! Omule. 

Țăranul se ridică. Era un om tânăr încă, de vre-o treizeci 
de ani, cu o figură veselă* vioaie. 

— Cu ce vă pot servi, domnule gentilom? Făcu el scoţându- 
şi boneta. 

Se opri brusc. 

— Pe mine, cu nimic; dar colo, unde e vâlceaua aceea, 
sânt- 

— Ei bine! Făcu ţăranul uimit 

Lui Trencavel îi trecu deodată o idee prin minte şi zâmbi! 

— Ei bine, sunt acolo, legaţi de nişte copaci, patru cai, 
patru cai, patru cai splendizi, de război, auzi tu? 

— Nişte cai! Făcu omul uimit Şi ai cui sunt? 

Trencavel nu mai răspunse. Plecase din nou la drum. 
Țăranul o rupse la fugă spre locul care îi fusese arătat 
Trencavel se întoarse în Paris, fără a mai avea vre-o 
îtitâlnire neplăcută. Dar în loc să se ducă, lie la Frumoasa 
Diademă, fie la locuinţa Contelui de Mauluy el o luă la i rap 
drept spre strada SaintThomas-du-Louvre. Numai după ce 
îşi vâri calul în casă pe care şi-o alesese pentru a veghea 
asupra Annaisei, abia atunci travesă strada îngustă şi cu o 
puternică lovitură de ciocan sună la poarta cea mare a 
palatului de Chevreuse. Era zdrenţuit, plin de sânge pe 
mâini şi pe faţă, iar ochii îi ardeau în flăcări. 

CAP XLI VICTORIA LUI RICHELIEU 


PE LA PRÂNZ, Cardinalul îşi făcu intrarea la Louvru, 
escortat de Cavalerul de Louvigni şi merse drept spre 
cabinetul regal. Ludovic al XIII-lea, prevenit de vizita prim - 
ministrului său, sosi îndată, foarte uimit, şi dădu ordin să fie 
introdus Eminenţa Sa. Cardinalul intră. 

R*” 

— Vă credeam la Fleury, domnule Duce, spuse Ludovic al 
XIII-lea 

— Sire, răspunse Richelieu cu o voce pe care se căznea în 
zadar să o facă mai sigură, nu m-am dus la Fleury, fiindcă 
urma ca acolo să fiu asasinați” 

— Să vă asasineze pe dumneavoastră! Făcu Regele sărind 
în sus. De fapt, nu e prima oară. Intriganţii vă atacă fiindcă 
sunteţi stâlpul de susţinere a tronului meu. Lovindu-vă pe 
dumneavoastră, vor să mă dărâme pe mine! 

— Asta e şi părerea mea, Sire! 

— Oh! Dar să-i ferească Sfântul! De data asta, vreau să se 
dea un exemplu îngrozitor. 

Ludovic al XIII-lea era departe de a-l iubi pe Richelieu îl 
ura din toată inima, în adâncul sufletului său. Dar acum îşi 
spusese adevăratele-i gânduri; Cardinalul, după părerea 
lui, era cel mai puternic susţinător al tronului său; el avea 
convingerea că, dispărând Richelieu, va sucomba în curând 
şi el. Aşadar, Regele se plimba de colo colo prin cabinet, în 
prada unei supărări furioase, aruncând cuvinte fără şir. 
Richelieu se ferea să-l întrerupă, ştiind că mânia aceea avea 
să crească singură, până la exasperare. În sfârşit, 
aruncându-se într-un fotoliu, Ludovic al XIII-lea strigă 

— Pe sângele dracilor! Vreau să-mi spui, domnule, toate 
lucrurile de la început 

— Sire, răspunse Richelieu, eu nu pot să fiu şi judecător şi 
reclamant Dacă Regele găseşte necesar, am să-i prezint pe 
omul care a venit să mă încunoştimţeze de complot 

— Cinee? 

— Unul din conspiratori, Sire; cuprins - la timp - de 
remuşcări, înspăimântat de enormitatea crimei a venit 


drept la mine şi mi-a spus totul. 

— Bine. Viaţa acestui om va fi graţiată. 

— Sire, eu am şi socotit că era necesar să-i promit această 
favoare în numele Vostru, încă de la început Dar el cere o 
altă recompensă şi eu rog pe Majestatea Voastră să i-o 
acorde, căci aceasta ar fi o bună măsură politică. 

— Ce vrea? Bani? (tm) 

— Nu, Sire! Complotul a avut loc la iubita lui, care a fost în 
parte sufletul acestei neasemuite fapte. El cere ca această 
femeie să nu fie urmărită. Şi trebuie să adaug chiar cănua 
consimţit să vină până aici, decât cu această condiţie, ca 
numele iubitei sale să vă fie ascuns. I-am promis aceasta în 
numele Vostru! 

— Foarte bine. Întăresc promisiunile dumitale, spuse 
Ludovic al XIII-lea. Care e numele acestei femei? Adăugă el 
imediat, cu o naivitate care se apropia de un cinism 
inconştient. 

— Ducesă de Chevreuse, spuse Richelieu, cu aceeaşi 
naivitate. 

Dar la el, cinismul era conştient 

— Ea? Exclamă Regele ridicându-se şi începând să meargă 
din nou cu paşi mari prin cameră. Da. Mereu, tot ea e la 
baza tuturor comploturilor care se îndreaptă spre puterea 
mea, viaţa mea, onoarea mea. Fa! Prietena Reginei! Ea o 
împinge să mă trădeze. Ea a imaginat s; 1 facă să fiu 
înlocuit de propriul meu frate! Ah! De data asta (tm) 

— Sire, spuse Richelieu, prin omul care are să vă 
vorbească, putem să mai aflăm încă multe lucruri. Dacă ne 
atingem de Ducesă, omul ăsta ne scapă. Peste o lună sau 
două (tm) într-un noroc! Fiţi liniştit, ea nu are să piardă 
nimic dacă o mai aştepta până să-i vină rândul (tm) 

— Atunci, adu-l pe omul acela Cine e? 

— Cavalerul de Louvigni (tm) unul din curtezanii Voştri 

Richelieu se duse el însuşi să deschidă uşa anticamerei şi 
facu pt * 


Semn. Louvigni intră. Regele luase un aer majestuos şi 
sever. Dar când ridică ochii spre oaspete, când văzu figura 
aceea liv; dă, privirile acelea care păreau să arate numai 
disperare şi ură, el se-nf oră. 

— Domnule de Louvigni, spuse F'. Lielieu, Majestatea Sa 
binevoieşte să uite că acel complot su ţinut la o persoană 
care vă interesează Majestatea Sa consimte să nu i se 
spună numele acestei persoane. Aciun; vorbiţi. Spuneţi tot 
ce ştiţi, nimic în plus, nimic în minus. 

— Întâi, numele lor! Spuse Ludovic al XHI-lea, cu o furie 
stăpânită 

Louvigni le spuse unul după altul. Regele dădea din cap la 
fiecare. 

Când Louvigni ajunse la numele lui Vendâme şi al lui 
Bourbon: 

— Doi fraţi buni, la dracu! Murmură Ludovic cu un accent 
sinistru. Pe urmă? 

Nu mai rămăsese' de spus decât numele lui Gaston. 
Louvigni îl consultă pe Richelieu cu privirea. Ludovic al Xm- 
le observă această aruncătură de ochi şi strigă 

— Spuneţi tot, domnule, eu o voiesc! 

Louvigni îl numi şi pe Gaston de Anjou. 

— Bănuiam eu! Se răsti Regele într-un hohot de râs 
funebru. Şi după moartea Cardinalului, m-ar fi omorât şi pe 
mine însumi; nu-i aşa, domnule? Şi acest frate cumsecade, 
acest neam bun ar fi luat-o în căsătorie pe Anna, nu-i aşa 
domnule? Ah! Mizerabilul, juca teatru în faţa mea şi se jura 
că e gata să se însoare cu cine voiam eu! 

— Sire, vă rog, murmură Richelieu. 

Ludovic al XHI-lea aproape uitase că era vorba de un 
complot împotriva vieţii ministrului său. Privirea lui 
Richelieu îl linişti Louvigni începu atunci să povestească 
amănunţit scena omorârii, aşa cum fusese hotărâta între ei. 

— Ei bine, domnule; spuse atunci Ludovic al XHI-lea, 
duceţi-vă şi spuneţi-i persoanei care vă e aşa de dragă că eu 


îi las libertatea să părăsească Parisul. E tot ce pot face 
peniru ea! 

Erau aproape orele trei, când Louvigni părăsi Louvrul. În 
acelaşi moment chiar, intra Gaston. Cât despre Vend6me şi 
Bourbon, ei îl părăsiră pe Alteța Sa la porţile Parisului şi 
luaseră drumul spre Blois. Gaston jurase să nege cu curaj şi 
jurase mai ales să nu numească pe niciunul din conjuraţi 
Dar cei doi fii ai Gabriellei de Estrees, puţin încrezători în 
cuvântul lui, preferaseră să se pună la adăpost şi să se ducă 
să aştepte desfăşurarea evenimentelor, destul de departe, 
pentru ca ghiarele tigrului să nu-i poată atinge. 

Gaston îşi pregătise un plan, cu care să intre la Louvru. El 
trebuia nA sc plângă cu amărăciune Regelui de lipsa de 
politeţe a Cardinalului care îi făcuse jignirea de a nu veni la 
Fleury. El descălecă în curtea I.ouvrului, furtunos, 
umflându-şi glasul şi făcând un puternic scandal. În acelaşi 
moment, se văzu nas în nas cu căpitanul muşchetarilor, care 
îi spuse: 

— Monseniore, binevoieşte Alteța Voastră să mă urmeze 
până la Mujestatea Sa 

— Domnule! Se răsti Gaston. Cred că cunosc şi eu drumul 

— Monseniore, am ordinul de a vă însoţi! 

— Ordin de a.” mă însoţi? Bâlbâi Gaston, complet palid. 
Ordin de la cine? - 

— De la Rege, Monseniore! 

Ordinul venea de la Richelieu. Zece minute înaintea lui 
Gaston, venise Părintele Josef, care povestise intervenţia 
neprevăzută a lui Trencavel şi inutilă desfăşurare pe teren 
a muşchetarilor. Conjuraţii plecaseră. Colivia era goală. 
Richelieu începu să tremure. 

— Sunt pierdut. 

— Da spuse Părintele Josef, dacă ţineţi piept furtunii. 

— Nu mă mai pot ridica, murmură Richelieu. Sunt prea 
mulţi! Sunt prea multe uri împotriva mea Mă retrag. 

— Vă daţi demisia? Se răsti Eminenţa Cenugşie cu un gest 
de furie. 


— Da! N-am să mai fiu ministru, dar am să trăiesc în 
schimb. 

— Ba o să muriţi! Făcu Părintele Josef printre dinţii 
strânşi. Dacă fugiţi! Acesta va fi cel mai bun mijloc de a vă 
da pe mâna duşmanilor. Atâta timp cât sunteţi în picioare, îi 
stăpâniţi, îi striviţi. Coborâţi din puterea care vă înalţă 
deasupra tuturor şi veţi deveni un om ca şi ei. Şi atunci au 
să vă lovească, fără ca nici Regele chiar şi nici nimeni 
altcineva să fie emoţionat Veţi cădea! Numai că în loc dea 
cădea în culmea” 

Gloriei, veţi cădea în infamie. Ce hohot de râs are să fie în 
Europa, în Franţa” şi la Văl deGrâce, când se va şti că lui 
Richelieu i-a fost 

uiti? A | 

l'rică. 

Richelieu, biciut de aceste cuvinte aspre şi mai ales de 
spectrul hohotului de râs de la Văl deGrace, adică al 
Reginei, sări în sus, apucă braţul capucinului şi spuse: 

— Rămân! Dacă mor. 

— Ei! Nu veţi muri. Uite ce trebuie făcut oferiţi-i demisia 
dumneavoastră Regelui şi nu consimţiţi a mai rămâne la 
putere decât dacă vi se duc asigurări serioase. În ceea ce 
priveşte restul, iată: Chevreuse să fie exilată, să fie 
decapitaţi doi sau trei dintre cei mai compromişi, „ să fie 
întemnițați Vendome şi fratele lui, să obţineţi căsătoria lui 
Gaston cu domnişoara de Montpensier. Duceţi-vă fiul meu, 
eu vă binecuvântez” 

Atunci, Richelieu îl chemă pe căpitanul muşchetarilor, apoi 
intră înapoi în cabinetul Regelui Aşadar, Gaston îl urmă pe 
căpitan, care îl însoţi până la uşa cabinetului regal El intră” 

Imediat îşi dădu seama că Regele ştia totul” într-un ultim 
efort de energie, livid, agitat de fiori, el se întoarse spre 
Richelieu şi bâlbâi 

— Vă felicit pentru fapta dumneavoastră, domnule 
Cardinal. Când fratele Regelui se coboară până a vă face 
onoarea unei vizite, aşa cum am făcut eu, dumneavoastră 


vă daţi în lături şi nici nu veniţi măcar la masă la care i-aţi 
invitat pe prietenii mei. Nu există un singur om de rând, în 
toată Franţa, în stare să-şi manifeste ospitalitatea în felul 
acesta! 

— Monseniore, spuse Richelieu, aceasta fiindcă poate că 
nu există un singur om de rfnd, în toată Franţa, care să 
aştepte - ca mine - să fie asasinat de musafirii lui” 

Gaston se clătină ca un bou atins între coarne de cuțitul 
care-l va înjunghia. Richelieu se ridică cât putu de mult, 
privindu-l de la toată înălţimea lui, şi, simțind că aici îşi juca 
partida supremă a vieţii lui, se îndreptă spre Rege. 

— Sire, spuse el, am durerea de a-l acuza pe fratele Vostru 
de crimă comisă împotriva Seniorului său, de nelegiuire, de 
acţionare împotriva Regelui, de instigare la omor, de 
complotare şi de încercare de atentat, adunând complici, 
pentru omorârea ministrului vostru. În consecinţă, cer ca să 
se procedeze imediat la arestarea Ducelui de Anjou şi la 
instruirea procesului său” 

Regele tremură şi privirile lui rătăcite se opriră asupra lui 
Gaston, cu o expresie de nedescris, în care ura şi scârba, 
gelozia şi spaimă, milă şi disprețul, se amestecau şi se 
ciocneau unele pe altele. 

— Apără-te! Murmură el 

Gaston bombăm nişte cuvinte de neînțeles. Nu mai era 
decât o zdreanţă omenească * 

— Apără-te, la naiba! Reluă Ludovic al XHI-lea cu un gest 
de stimă familială. Apără-te, sau eu însumi te dau pe mâna 
justiţiei! 

Atunci, în sfârşit, Ducele de Anjou reuşi să facă să se 
înţeleagă ceea ee voia să spună: 

— E fals, Sire, o jur! 

Ludovic al XTTI-lea aştepta cu totul altceva, vreo revoltă 
demnă de im fiu al lui Henric al IV-lea Răspunsul lui Gaston, 
un biet răspuns de criminal care neagă evidenţa, îi pricinui 
un fel de stupoare. Un gest de de/gust îi scăpă. 


— Domnule, spuse el - şi de data aceasta nu se mai bâlbâi, 
iar vocea lui luase nişte stranii inflexiuni de dramă. 
Domnule, uşile trebuiau să, * , 

Fie păzite de cei patru gentilomi angevini, pe care ai avut 
îndrăzneala să mi-i prezinţi, de Beuvron şi de 
MontmorencyBouteville. Domnul de VendOme'urma să se 
plaseze lângă dumneata, împreună cu fratele său. Şi 
dumneata, luând loc într-un fotoliu, ca şi cum aţi fi avut 
dreptul de a 1'acc dreptate, trebuia să spui: „Domnule 
Cardinal, în numele nobilimii franceze pe care 
dumneavoastră o oprimaţi, eu am hotărât că trebuie să 
muriţi”. Şi atunci, Cardinalul trebuia să fie lovit-Gaston se 
aruncă în genunchi Un fel de geamăt horcăi de pe buzele 
sale care deveniseră albe şi Richelieu, îl putu auzi bâlbâind: 

— N-am fost eu! NuN-am fost eu. 

Ludovic al Xm-lea îşi plecă amărât capul Atâta laşitate îi 
pricinui un sentiment de ruşine de nedescris. 

— Scoală! Se răsti el furios. Scoală, pe sângele tuturor 
dracilor! Un fiu şi frate de Rege nu îngenunchiază 
niciodată. 

Gaston se ridică numaidecât, poate cu o licărire de 
speranţă. Dar furia îl copleşise pe Ludovic al XÂII-le şi 
Richelieu putu să privească în clipa aceea, sufletul Regelui 
său. 

— Blasfemie! Strigă Ludovic, omoară, pe cine vei vrea, dar 
eu îţi jur că pe mine n-ai să mă omori! Cine te-a însărcinat 
să vorbeşti în numele nobilimii? Nu există decât un singur 
om în tot regatul care să poată vorbi aşa ceva Şi omul acela 
sunt eu, niimai eu! Dar tu ai crezut aşadar că eu erăm mort 
sau chiar putrezit şi că tu şi erai soţul văduvei mele? Frate - 
duşman, supus - revoltat, strigă: "Trăiască Regele!, Pe toţi 
dracii, strigă chiar acunx- "Trăiască Regele Ludovic al XUE- 
lea1” 

— Trăiască Regele Ludovic al XIII-lea! Repetă supus 
Gaston, fără a şti măcar ce spune. 


— Pe capul şi burta Venerei, ai s-o strigi asta până la 
eşafod! Hei, căpitane. 

Gaston de Anjou scoate un vaiet şi din nou îngenunchie. 

— Sire! Sire! Strigă Richelieu, repezindu-se la uşă şi 
împingând zăvorul. 

— Ce-nseamnă asta, domnule? Urlă Ludovic al XHI-lea. 

— Înseamnă că scandalul mai poate fi încă ocolit Sire, cer 
Regelui un minut de graţie pentru fratele său. Apoi se va 
proceda la arestarea sa, dacă Majestatea Voastră doreşte” 

— Vorbiţi, Cardinale, făcu Ludovic, în timp ce Gaston, la 
capătul puterilor, cădea pe jumătate leşinat înttvun fotoliu. 

— Sire, spuse Richelieu, Alteța Sa a afirmat că nu dânsul a 
voit să pregătească atentatul de la Fleury. Sire, dacă Ducele 
de Anjou vrea să vorbească, eu sunt de părere că să fie 
iertat Familia regală nu trebuie să fie bănuită 

— Dar justiţia, Monseniore? Făcu Regele, cu o şovăială 
care-i accentua slăbiciunea. 

— Am să vorbesc! Am să spun totul! Gemu Gaston. 

— Şi Monseniorul va consimţi să se căsătoarească cu 
domnişoara, , 

De Montpensier? 

— Da, Cardinale! Când va dori Regele! 

— Da, bine! Vorbeşte! Spuse Ludovic al XHI-lea. 

Şi Ducele de Anjou vorbi! În timp ce cu o voce înăbuşită şi 
întretăiată de groază îi denunța imul după altul pe 
nenorociţii care îi oferiseră devotamentul lor şi confirmă 
astfel punct cu punct cele povestite de Louvigni, Cardinalul 
se dusese la uşă şi trăsese zăvorul, care devenise 
nefolositor. Acolo, el dădu două ordine: unul căpitanului de 
muşchetari, celălalt valetului de cameră 

Regele ascultă în tăcere povestirea fratelui său. Prima 
minie aproape îi trecuse. Cu toate acestea, Richelieu scria 
pe un colţ de masă şi Gaston îl spraveghea cu coada 
ochiului Când înfricoşătoarea mărturisire se termină, 
isprăvi şi Richelieu de scris. 


— Ei bine, spuse Ludovic al XII-lea, dacă vrei să te iert, 
începi prin a-i cere iertare Eminenţei Sale. 

— Ducele de Anjou se întoarse spre Cardinal, în speranţa 
că acesta va renunţa el însuşi, de a-i cere o astfel de 
umilire. Dar Richelieu, în picioare, cu o mina rezemată de 
masă, drept ca o statuie, părea să aştepte. 

A fost o clipă îngrozitoare. În sfârşit, beat de ruşine, cu 
furia în inimă, Gaston făcu un pas şi îngâna 

— Domnule Cardinal, vă cer iertare” 

Atunci se petrecu ceva ciudat în loc de a-i răspunde prin 
câteva cuvinte, care ar fi pus capăt acestei scene, 
Cardinalul se duse să deschidă uşa şi luă din mâinile 
valetului de cameră, un volum mare şi greu, cu marginile de 
argint, pe care îl depuse pe masă El deschise cartea aceea, 
apoi desfăcându-şi crucea de aur împodobită cu diamante 
pe care o purta la gât, o aşeză pe cartea larg deschisă 
Regele, uimit, privea intrarea în scenă a unui mai mare 
actor al timpului său. Gaston dârdâia. Într-un rest de 
revoltă, încercă să ia un aer de demnitate şi bombăni 

— Domnule, când im prinţ de sânge se coboară până la a 
cere iertare- 

— El ridică la înălţimea sa pe cei cărora li se adresează 
această rugăminte de iertare! Îl întrerupse Richelieu. Şi 
atunci, aceştia au dreptul să se poarte ca nişte prinți de 
sânge şi de a'lua, pentru siguranţa familiei regale, toate 
precauţiile care i se par bune. Sire, am dat ordin 
Căpitanului Vostru să se ducă să percheziţioneze palatul de 
Chevreuse. Cât despre dumneavoastră, Monseniore, iată 
aici pe masă Evanghelia şi o cruce care face ca Dumnezeu 
să fie prezent printre noi în sfârşit, iată aici şi o formulă pe 
care v-am pregătit-o. Citiţi-o, Monseniore şi repetaţi-o cu 
mâna pe Evanghelie! Numai atunci veţi fi meritat nu numai 
iertarea, dar şi prietenia mea şi sper că şi pe a Majestății 
Sale- 

— Da, da! Exclamă Ludovic al XDI-lea. 


Ducele de Anjou luă hârtia pe care o scrisese Richelieu şi o 
citi 

— Sunt gata! Exclamă el atunci 

— Ei bine! Fă ceea ce ţi se cere! Spuse Regele. 

Gaston întinse mâna şi cu glas tare repetă jurământul 
dictat de C 'ardinal: 

— Pe Dumnezeu şi pe Evanghelie jur credinţă Regelui şi 
sfetnicilor Săi. Jur să-l iubesc şi să ţin la Regele, meu şi la 
cei ce-l iubesc pe Rege. Jur să-i repet Regelui şi sfetnicilor 
săi, orice discuţie aş auzi de natură a, să aducă vreo 
ştirbire autorităţii, sau vieţii, sau fericirii Regelui şi ,, 
('etnicilor săi. 

Gaston, sigur de acum că a scăpat de orice pedeapsă, 
pronunţă uccstc cuvinte cu voce puternică Imediat, se 
întoarse spre Rege şi adaugă: 

— Sire, ca un frate vreau să-l iubesc şi să-l servesc de aici 
înainte |X* Regele meu! 

Atunci figura întunecată a lui Ludovic al XIII-lea se lumină. 
Inima-i strânsă de bănuieli i se linişti. Regele merse spre 
Gaston, îl luă în braţe şi îl sărută pe amândoi obrajii, 
spunând: 

— “Totul ţi-a fost iertat şi s-a uitat Dacă tu vrei să mă iubeşti 
ca pe un frate, eu vreau Aa te consider ca pe propriul meu 
fiu. 

— Sire, spuse Gaston, fiindcă Majestatea Voastră 
binevoieşte a-mi ierta, nu veţi avea oare şi un gest de milă 
pentru bietul Ornano guvernorul meu aproape un părinte 
pentru mine. 

Ludovic al XIII-lea privi pe Richelieu. Dar, în politica lui 
Richelieu, nu intră şi mila sau posibilitatea de a-şi mări 
cercul indulgențelor sale. Făcuse destul în seara aceea. El 
schiţă un gest scurt şi aspru. Regele suspină şi fără a 
răspunde la întrebarea lui Gaston, spuse: 

— Du-te, frate hai, du-te, Gaston şi nu uita cuvintele mele. 

Gaston se înclină în faţa Regelui. El aşteptă o clipă ca 
Richelieu să-i spună ceva sau să-i adauge vreun gest 


prietenesc. Văzând că nimic nu venea să rupă gheaţa dintre 
ei, el se depărtă clătinându-se în faţa înspăimântătoarei 
nemişcări care prevestea atâtea lucruri rele. 

Ludovic al XIII-lea şi Richelieu rămaseră singuri Regele 
era palid de tot Cât despre Richelieu, era pământiu la faţă. 

— Sire, spuse el cu glas tare, am onoarea să cer Majestății 
Voastre concedierea mea. 

— Ce? Exclamă Ludovic XIII-lea după jurământul pe care 
fratele meu vi l-a făcut? 

— Acest jurământ mă asigură de credinţa Delfinului -şi 
atâta tot Sire, gândiţi-vă la numărul de duşmani care mă 
înconjoară. Regele, acordându-mi concedierea, îmi va salva 
viaţa. lertaţi-mă, Sire. Viaţa aceasta, dacă ar trebui să mai 
risc din nou pentru Voi, ştiţi, Majestate, că nu aş şovăi Dar 
ca să pier în vreo cursă obscură, fără glorie, fără nici un 
profit pentru Voi da, de asta mi e frică. Şi altul poate să. 
Conducă afacerile Statului la fej de bine ca şi mine; să nu vă 
îndoiţi -şi poate că va fi mult mai îndemânatec decât mine, 
ca să cocoloşească susceptibilităţile nobilimii Voastre. E 
drept, Sire, că Spania şi Austria devin amenințătoare. E 
drept că Anglia ne pândeşte. Hughenoţii sunt mai mult ca 
oricând un pericol pentru Stat şi trebuie puşi la respect şi 
aceşti turbulenţi exponenţi ai nobilimii! 

— Dar nimeni, decât dumneavoastră, nu poate găsi 
remediu la atâtea rele! Întrerupse Ludovic al XHI-lea, 
înspăimântat de tabloul pe care ministrul lui i-l schiţase. 

— Sire, Voi sunteţi Regele! Voi sunteţi stăpâriul! Dacă Voi 
îmi ordonaţi să rămân, înseamnă că mă condamnaţi la 
moarte. 

— Ba nu! Pe toţi sfinţii! Aşteptaţ. 

Şi în timp ce Richelieu palpita, Regele se aşeză la masă, 
apucă pana de care se servise Cardinalul şi scrise repede: 
„Domnule Cardinal, 9 

Vă adresez aceste rânduri pentru a vă mărturisi scârba pe 
care o încerc cu privire la atentatele încercate împotriva 
persoanei voastre şi a f ecţiunea pe care o simt pentru 


dumneavoastră, din zi în zi mai mare. | veau să vă aduc la 
cunoştinţă că întăresc şi aprob toate măsurile pe care 
dumneavoastră credeţi că trebuie să le luaţi pentru 
siguranţa dumneavoastră, a mea şi a Statului. Fiţi siguri că 
nu am să-mi schimb niciodatfi părerea şfcă oricine v-ar 
ataca, mă veţi avea ca ajutor. Rog pe Dumnezeu, domnule 
Cardinal, ca să vă ţină în Sfânta Lui pază „ 

Regele dată, semnă şi sigilă acea scrisoare, pe care o 
înmână imediat ministrului său. Cardinalul o citi cu o privire 
arzătoare şi, din pământiu cum era, deveni stacojiii de 
bucurie şi de mândrie” Scrisoarea aceea, de fapt, îi 
conferea un fel de dictatură ea îl făcea Rege, egal cu Regele 
Franţei şi îi dădea dinainte pe mână pe toţi duşmanii lui, cu 
mâinile şi picioarele legate. 

Cu toate acestea, Richelieu îşi ascunse bucuria El se 
înclină în lu (a Regelui şi murmură simplu: 

— Viaţa mea vă aparţine, Sire; faceţi ce vreţi cu ea” 

Şi Richelieu, după ce se înclină adânc în faţa lui Ludovic al 
XIII-lea, ieşi. 

În anticameră se afla lume multă Şi lumea aceasta se 
înclină în , 

Lată Cardinalului şi mai adânc decât se înclinase 
Cardinalul în faţa Regelui. Richelieu, învingător, lăsă să 
plutească deasupra mulţimii înclinate o privire de 
ameninţare. 

CAP. XLII 

ÎNVINSH 

ÎN ACEEAŞI ZI, pe la prânz, Ducesa de Chevreuse, 
aştepta în fundul palatului său rezultatul acţiunii. Era 
pregătită pentru orice eveniment în curte aştepta o trăsură 
închisă, gata înhămată; ea însăşi era îmbrăcată cu un 
costum negru închis, care trebuia să-i permită să treacă 
peste tot îndată ce noutatea i-ar fi fost adusă, trebuia să 
alerge să prevină pe regina Anna de Austria, apoi să se 
ducă la câţiva înalţi Seniori nehotărâţi, să-i asmuţă 
probabil; şi atunci cine ştie? Poate că Ludovic al XIII-lea 


avea să fie exilat, Gaston încoronat, ea însăşi triumfătoare 
într-o Curte pe care o putea modela după pofta e! Păli la 
această idee. Tremurând toată, privi spre orologiu. 

— Douăsprezece, murmură ea. E ora la care frumosul meu 
leu îşi ridică ghiara-i de oţel deasupra monstrului. E ora 
eliberării. 

— Ora morţii- ! ' - în momentul acela chiar, unul din 
geamuri zbură în ţăndări. O piatră căzu pe covor. O hârtie 
era mototolită în jurul pietrei. Ducesă o apucă cu iuţeală, o 
desfăcu şi descifră aceste cuvinte: „Cardinalul de Richelieu, 
informat de mine de ceea ce avea să se îndeplinească, a 
trimis la Fleury o jumătate de companie de muşchetari, în 
momentul când veţi primi acest mesaj, amantul 
dumneavoastră va fi arestat. Judecaţi ce dragoste am avut 
eu pentru dumneavoastră, după infamia în care am 
consimţit să mă afund pentru a-l omori pe acela pe care îl 
iubiţi” 

Hârtia nu era semnată, dar nici nu mai era nevoie de 
semnătură! Fiecare literă din acel bilet striga pasiunea lui 
Louvigni. 

Ducesă de Chevreuse rămase im minut zdrobităSe mai 
ţinea în r pic innre printr-o minune a forţei nervoase. Ea, 
care pierduse trei ani ca nA pregătească moartea lui 
Richelieu, ea care îşi jucase întraga-i viaţă pe Hcotistă mică 
aruncătură de zaruri, uită de Richelieu, de Gaston, de Kcgc 
iţi Regină, de tot, şi un vaiet de dragoste curată se ridică 
din fundul Inimii sale. Numai numele amantului său îi 
tremura pe buze-Sirena se prinsese în cursă! Simulase 
dragostea, ca să poată limimu braţul lui Chailais. Şi acum, 
şi-ar fi dat totul titluri, putere, U ăţia şi chiar frumuseţea - 
pentru ca să-l salveze. 

— Henric! Bâlbâi ea, înnebunită. Henric al meu, dacă tu 
mori, eu îi în Nă mor cu tine. 

Acest moment de slăbiciune dură puţin. Aproape 
numaidecât îşi iu lună energia şi toate forţele vitale care-i 
sălăşluiau în fiinţă. În câteva clipe, îşi aşeză într-un 


geamantan de voiaj tot ce avea acolo în palat iiur şi bijuterii 
preţioase; era o avere, de altfel numai coroana-i de 1) uccsă, 
toată în diamante, era socotită la două sute cincizeci de mii 
de livre. Puse să-i fie dus geamantanul în trăsură, apoi 
aruncă în jurul ei o privire plină de disperare şi murmură: 

— Dacă sosesc la timp, îl salvez şi fugim împreună. Dacă L- 
au şi prins, am să-mi întrebuinţez toată averea mea ca să-i 
înduplec pe gardieni. Dacă e condamnat, dacă moare îşi 
frângea mâinile şi un val de lacrimi îi izvora din ochi 
Slăpânindu-şi această nouă slăbiciune, cobori repede, urcă 
în trăsură în spuse: 

— La Fleury, ca vântul-Lucru ciudat, ea nu avusese nici un 
g; înd pentru Louvigni Nici măcar un blestem. Şi cât despre 
soţul ei, nici nu e nevoie s-o spunem că el aproape nici nu 
există pentru ea. 

Trăsura se porni în curând, ajunse afară din Paris şi se 
îndreptă hpre Fleury, dusă în galopul nebun al căilor. 
Natural că mergeau pe drumul obişnuit, dar în timpul 
acesta Contele de Chailais gonea spre Taris pe un alt drum, 
urlându-şi singur: „Întâi s-o salvez! Pe ea, întâi!” 

Trecuse ceva mai mult de o oră de când Ducesa plecase, 
când un „alaieţ descălecă în faţa palatului ei. Trebuie să se 
fi grăbit foarte tare, raci calul îi era alb de spume. Omul 
acesta purta livreaua familiei de Vend6me. El ceru să fie 
primit imediat de Ducesă, spunând că era o” liest iu ne de 
viaţă şi de moarte. Aducea o scrisoare pentru ea 1 se la'. 
Punse că Ducesa*era plecată. Unde? Nu se ştia Călărețul îşi 
mânca pumnii de necaz. În momentul acela, un al doilea 
călăreț, la fel de acoperit de năsuşeală, intră în curte, 
făcând o strâmbătură de satisfacţie. El spuse către valetul 
care îi ieşi înainte: 

— Aducetţi-i la cunoştinţă doamnei Ducese că sunt trimis 
aici de domnişoara de Lespars; atâta tot, omule! Eu mă 
instalez aici, în curte, pentru o oră sau două; hai, du-te, 
nobila dumitale stăpâna are să înţeleagă! Nu ştiu dacă ai 


putea să înţelegi şi dumneata, în acelaşi timp, că mor de 
sete. 

— Cum vă numiţi dumneavoastră? Făcu valetul uimit 

— Verdure, bravul meu. Şi află că aparţin domnului conte 
de Mauluys. 

Verdure schiţă cel mai amabil surâs al său, se aşeză 
autoritar pe o piatră ce se afla la un colţ de zid şi cu o 
nobilă simplitate repetă că îi era sete. Valetul era să 
înceapă, fără îndoială, o discuţie cu acest ciudat vizitator, 
când un al treilea vizitator veni ca o furtună în curte. Era 
Chalais, livid, tremurând. El-se repezi spre interior. Valetul 
alergă spre et 

— Ah! Domnule Conte” 

— Unde-i ea? Horcăi Chalais” 

Toată grija dragostei şi groaza colcăiau în strigătul acesta. 

— A plecat! Şi a mai venit aici un călăreț care întreabă de 
Doamna Ducesă. 

Năucit, Chalais murmură Plecată! Unde? De ce?” Se 
întoarse spre omul care i-a fost arătat şi recunoscu stema 
lui Vend6me. Omul îl recunoscu şi el, fără îndoială. 

— Domnule Conte, spuse el, adusesem această depeşă, 
doamnei Ducese. 

Chalais luă scrisoarea şi o deschise. A/fost o mişcare 
spontană, aproape un gest de nebunie, dar gestul acesta 
spunea destul de multe despre relaţiile sale cu Ducesă. Elo 
citi: „Totul e descoperit. Fugiţi şi veniţi să vă întâlniți cu noi 
la Blois. De acolo, vom porni spre Nantes. Dacă va trebui, în 
vom duce să ne închidem la Rochelle şi vom dezlănţui 
războiul civil. Yerăţi în grabă.” 

— Unde e Ducesă? Întrebă maşinal Chalais, fără a se gândi 
măcar să-şi şteargă sudoarea care îi şiroia pe faţă. 

Şi fără a mai aştepta răspuns, cu un gest de disperare 
nebună continuă 

— Plecată' Unde?, De ce a plecat?” 

— Domnule Conte, spuse atunci servitorul lui Vendme. 
Monseniorul stăpânului meu a scris pentru doamna Ducesă 


trei scrisori la Ici ca aceasta. Se temea că una singură poate 
să nu-i fi putut ajunge. I.îi am plecat al treilea. Primul 
mesager trebuia să se ducă drept la Vai lle G race. Al doilea 
la palatul de Guise. Eu aici. Poate că a fost vreo greşeală! 
Poate că doamna Ducesă o fi primit una din depeşe înaintea 
moNtcia. 

Marină, subreta Ducesei, venise în fugă Auzise totul şi 
upropiindu-se de Chalais, cu familiaritatea ei de confidentă, 
îi şopti: 

— Doamna a plecat brusc, după ce a citit o scrisoare care 
i-a căzut inirc mâini în mod foarte ciudat, „Atunci e pe 
drumul spre Blois!”, se gândi Chalais, cu o tresărire tic 
nespusă bucurie - Marină, pentru Dumnezeu, pentru 
stăpâna ta, un cal! Într-o clipită, un cal! Al meu e istovit. 

— Un cal pentru domnul Conte! Strigă Marina. 

— Concediază toată lumea, adăugă Chailais cu voce 
înceată, şi vin-o să ne ajungi la Blois. 

Câteva clipe mai târziu, Chalais se porni; ieşi din Paris fără 
a mai li îngrijorat şi luă drumul spre Blois. Se scurse o 
jumătate de oră. Verdure, instalat pe piatra lui din colţul 
casei, părea că nu vede nimic, nu nude nimic din cele ce se 
petreceau în jurul lui. Numai câteodată, îi iest cea nişte 
cuvinte confuze, în care era vorba de corvezi ciudate şi di* 
acuzaţii aduse contra lui Mauluys care îşi condamna 
oamenii să moară de sete. 

„Am făcut foarte bine, mormăi Verdure la un moment dat 
El nu mic Mă vadă scrisoarea. Nici nu voia s-o citească, 
prostul! Saint-Priac a vfl/ul faimoasa scrisoare, Cardinalul a 
văzut-o şi revăzut-o. Domnul de Mnuluys nu are s-o vadă! 
Asta are să-l înveţe minte!” 

Verdure ajunsese aici cu monologul şi cu rânjetele sale, 
când o lovitură puternică de ciocan făcu să vibreze poartă 
mare a palatului, pe i mic Marina pusese s-o închidă De 
fapt, subreta prinsese de câteva zile ilcml iile priviri şi 
frânturi de cuvinte. Plecarea Ducesei după ce citise acel îi 
Ici s< >sit prin fereastră; grija pe care avusese ea la 


plecare ca să ia cu ea iit de mult aur putuse; în sfârşit, 
cuvintele lui Chalais transformaseră Utnulelile ei în 
siguranţă. Atunci, îşi dădu seama că dintr-o clipă în uliii 
palatul avea să devină o locuinţă cam nesănătoasă; şi atunci 
puse nii Ne încuie toate uşile, chemă intendentul şi îi spuse: 

— Dragul meu, te anunţ că până diseară palatul are să fie 
invadat de poliţie. În consecinţă, concediază-ţi toţi oamenii 
şi pleacă şi dumneata cât mai curând posibil. Eu plec chiar 
acum-Atunci răsună şi lovitura de ciocan, într-un mod 
sinistru-Fiecare crezu că erau oamenii procurorului 
criminal şi nimeni nu se duse să deschidă. Tăcerea şi groaza 
domni în palat 

— la te uită ce casă rău ţinută, bombăni Verdure. Şi foarte 
liniştit. 

— Se duse el să deschidă- 

— Domnul Trencavel! Făcu el 

— Verdure! Exclamă Trencavel Tu, aici! 

— Eu însumi Domnul conte m-a trimis aici să vă aştept pe 
dumneavoastră, s-o ia dracu de aşteptare. S-o ia dracu de 
casă, unde moare lumea de sete, zău aşa! Veniţi cu mine, 
domnule. 

Şi cum Trecavel şovăia 

— Ea nu e aici, spuse Verdure cu aer ştrengar. Dacă vreţi 
s-o vedeţi, urmaţi-mă. 

Şi Verdure, sigur de aici înainte pe faptele lui, ieşi din 
palat ducându-şi calul de căpăstru şi fără a-şi mai da 
osteneala să se asigure dacă Trencavel îl urmă. Trencavel |- 
ar fi urmat până la capătul lumii Zece minute mai târziu, nu 
mai era nimeni în palatul ale cărui uşi şi ferestre rămaseră 
închise. 

Deja întrevederea lui cu Regele, Louvigni nu mai trăia; 
adică, dacă animalul din el continua să facă în mod maşinal 
gesturile externe, fără importanţă, funcţiile sufleteşti erau 
pentru moment suprimate. Memoria era ştearsă, 
inteligenţa adormită. Printr-un fenomen care ar fi 
înspăimântat pe oricine ar fi reuşit să-l descifreze pe acest 


om într-un astfel de moment, Cavalerul de Louvigni, timp de 
aproape o oră, a fost strălucitul gentilom, veselul tovarăş pe 
care fiecare îl cunoscuse. Qebhii îi străluceau, buzele-i 
zâmbeau. Faţa lui pierduse acel fel de paloare cadaverică, 
care de mai multe zile îi înfricoşa pe prietenii lui destul de 
numeroşi şi de neam mare. Se ducea de colo colo, prin 
anticamerele regale, răspufizând, întrebând, interesându- 
se - în sfârşit, făcându-şi meseria lui de curtezan. 

Se întreba singur: de ce sunt aşa de vesel? Ce mi s-a 
întâmplat? Atunci a fost zărit retrăgându-se în scobitura 
unei ferestre, de unde privea cu atenţie în curte. Cineva se 
apropie de el şi îl întrebă: 

— Ce priveşti, Louvigni? 

— Eu? Spuse el NimicNu privesc nimic-l ua adevărat. Îşi 
rezemase doar fruntea de geamuri, fiindcă găsea acolo n 
oarecare răcoreală. Începu să râdă cu zgomot, cu un râs 
nervos ţi wicudat. 


(V ai tu, Louvigni? Oare favoarea care ţi-o acordă Regele 
te-a înnebunit? 

Înnebunit? Spuse el vag. Aş fi vrut să fie aşa! Domnilor, mi- 
am ud un aminte de ce sunt aşa de vesel, azi. Şi e groaznic” 

Îl înconjurară cu toţii. Se îngălbenea Deodată, începu să 
dârdâie. I nia i se descompuse. L.ouvigni începus$ftn nou să 
trăiască! 

I. Ouvigni, eşti bolnav dragul meu! Ai să cazi. Să te 
conducem iiciinA. 

Louvigni respinse mâinile care se întindeau pentru a-l 
susţine şi inpti: 

Ştiţi voi pe cine atingeţi? 

I ira cumplit Părăsi Louvrul şi îndreptându-se spre casă 
mergea „u paşi ţeptâni, aşa cum fac câteodată beţivii care 
vor să dovedească că i merg drept pe drum. Credea că se 
duce spre casă în realitate, se invirlca în jurul Louvrului, 
fără să ştie” Nici nu se vedea pe el însuşi, 1” codată, se trezi 
rezemat de un plop pe malul apei, suspinând. De-abia ut 


unei, înţelese ce făcuse. Catastrofa era înspăimântătoare. În 
faţa lui Uichclicu se degradase singur. Dar adevărata 
degradare de-abia acum iiveit să vină” 

— Trebuie să mă omor, îşi spuse el Chalais are să fie ucis; 
de aici inii venea toată bucuria de adineauri. Dar trebuie să 
dispar înainte de a li scuipat în obraz. 

Această hotărâre îl mai linişti Un pic. 

Încercă să-şi recapete înfăţişarea de sânge rece, cel puţin 
în upurenţă. Atunci, intră într-o cârciumă de pe strada 
SaintHonore şi M i ise repede biletul destinat Ducesei de 
Chevreuse. În stradă, luă de pe |on o piatră, ca să facă din 
ea un proiectil cu care să poată reuşi să-şi Uimită mesajul la 
ţintă Astfel, ultimul lui gând a fost un gând de dragoste. 

Ajungând în faţa palatul de Chevreuse, îşi alese locul şi 
ochind npre camera Ducesei, pe care o cunoştea foarte 
bine, aruncă biletul aşa după cum am văzut Atunci, uşurat 
cu adevărat, se îndreptă cu paşi icjK'zi spre casa lui 

Acasă se încuie la el în cameră şi-şi petrecu restul zilei, 
dlHtrugând diferite hârtii şi scriind două scrisori. Una din 
ele era foarte scurtă şi-l anunţa pe Cardinalul de Richelieu 
că judecind că nu va mai fi capabil să suporte ruşinea 
trădării sale, avea să se omoare. Cealaltă, adresată Ducesei 
de Chevreuse, era povestea dragostei sale, un lung strigăt 
de pasiune. 

Erau aproape orele patru când Louvigni termina aceste 
pregătiri de sinucidere. Îşi alesese şi felul morţii. Otravă nu 
avea. Nu era prea sigur că s-ar fi omorât din prima lovitură 
cu spada sau cu pumnalul. Atunci, îşi încărcase cu grijă un 
pistol bun şi se hotărâse să şi-l descarce în gură. După 
aceea, deschw uşa şi chemându-şi valetul, îi arătă cele două 
scrisori. 

— Aceasta, spuse el, trebuie dusă domnului Cardinal peste 
o jumătate de oră, orice s-ar fi întâmplat aici ceva care te-ar 
putea uimi. Cât despre cealaltă, e pentru doamna de 
Chevreuse, pe care va trebui să o cauţi, fiindcă mă îndoiesc 
că va mai fi la Paris. Uite două sute de pistoli, cu care poţi 


să te duci până la capătul ţării. În orice caz, n-ai să te 
opreşti, atâta timp cât n-ai fi găsit-o de doamna Ducesă. 

— Când trebuie să plec? 

— Peste o oră. Ai să intri în camera mea, ai să iei cele două 
scrisori de acolo, de pe masă şi ai să execuţi ordinele mele, 
fără a te mai interesa de rest. 

— Am înţeles, domnule. Fiindcă veni vorba de doamna 
Ducesă, domnul a auzit zvonurile care umblă? 

Louvigni tresări. Un nor negru îi cobori pe ochi. Se aştepta 
să audă de arestarea lui Chalais şi a celorlalţi conjuraţi şi 
poate chiar şi a Ducesei 

— Ce e? Întrebă el, în şoaptă. 

— Ei bine, domnul Cavaler are dreptate spunând că va 
trebui, poate, să merg până la capătul ţării s-o caut pe 
doamna de Chevreuse. Se spune că a fugit” 

— A fugit? Făcu maşinal Louvigni. 

— Da domnule. Şi odată cu ea* au fugit şi mai mulţi mari 
Seniori, care, după cum se pare, au complotat împotriva 
Regelui şi după care aleargă un mare număr de soldaţi şi 
ofiţeri; se spune că printre fugari se află şi domnul de 
VendOme şi domnul de La Vaiete şi chiar marele prieten al 
domnului, adică domnul Conte de Chailais, careBietul om 
nu mai avu timp să mai continue. Louvigni îi sărise la gât şi-l 
strângea, îl sufoca, mugind: 

— A „fugit? Spui că Chalais a fugit. 

— Dar, domnule, horcăi nefericitul, nu eu îl acuz. 

— Spui că Chalais e în viaţă? Chalais nu e arestat? Să 
vedem! I în” vesteşte ce ştii! Reluă Louvigni recăpătându-şi 
puţin stăpânirea de ilm*. 

Î>i valetul povesti. În tot Parisul nu se vorbea decât de 
asta în toate bINtii ieile se slujea câte un TeDeum. Bande de 
golani tăiau străzile ţipjnd: "Trăiască domnul Cardinal!” (pe 
care au vrut să-l asasineze!). 

I on în lurnea ştia care erau conjuraţii. Şi era citat şi 
domnul de Chalais. 

„li E” 


I nuvigni se prăbuşi. 

I) ntorită îngrijirilor bietei fiinţe pe care o strânsese de gât 
pe |um „Hule, îşi veni în curând în fire, dar pentru a cădea 
într-un nou acces dr lui ie. Aşadar, chiar trădarea lui fusese 
zadarnică! Aşadar, Chalais pul use să fugă. 

— Oh! Scrâşni e! Şi eu care voiam să mă omor! Dobitoc ce 
sunt! 

I >i”. A în să mă omor probabil, dar nu înainte de a-i fi 
smuls inima din piepl! 

Dar nu toţi conjuraţii fugiseră. Pe la orele trei, doi dintre ei 
se unuiseseră liniştiţi în Paris, mergând scară la scară, cu 
caii la pas şi spuuiiulu-şi, printre tot felul de complimente 
delicate, nişte lucruri lugubre, pronunţate surâzând. 
Aceştia doi erau Contele de Monlmorency-Bouteville şi 
Marchizul de Beuvron, amândoi tineri, Seniori amabili şi 
străluciți, cărora le surâdea primăvara vieţii. 

Deci, discutând veseli între ei, se îndreptau spre piaţa 
Regală. Acum totul s-a sfârşit, spunea Beuvron. Eu îmi dau 
cu părerea eA Richelieu nu poate fi prins. 

— Asta e şi părerea mea, Marchize, spuse Bouteville. Dar 
fiindcă noi ne-am hotărât să-l înfruntăm fiindcă voim să dăm 
un exemplu nobilimii franceze, am să vă fac o mărturisire. 


() mărturisire! Făcu Beuvron râzând ca un nebunDar eu 
nu sunt preot! 

Li şi! Risc şi eu. Trebuie să vă spun deci, dragul meu 
Marchiz, rfi eu ştiu o lovitură secretă în duel, care are să vă 
ucidă dintr-odată. 

Aşi! Făcu Beuvron cu aer ştrengar. Dumneavoastră mai 
credeţi tu iiNtfel de figuri artistice de academician? 

Da. Asta mi-a fost arătată, acum câţiva arii, de un om 
galant, care mc numea domnul de -Capestang. Mi-aduc 
aminte că, cu ocazia aceea, domnul de Capestang mi-a 
dăruit spada lui şi că eu i-am dăruit-o pe a mea. Aşadar, iată 
care e problema. Sigur că am să vă omor, totilşi să 
întrebuinţez o lovitură a căpitanului? E unxaz de conştiinţă 


— Întrebuinţaţi-o, Conte, întrebuinţaţi-o! Făcu Beuvron. 
Eu unul, Nu cunosc nici o figură secretă” 

— Vreţi să vă învăţ lovitura mea? Întrebă repede 
Bouteville. 

— Sunteţi încântător. Eu am să mă mulţumesc să vă omor 
numai , 

Prin metodele cunoscute de toată lumea. Cât despre 
dumneavoastră, vă dau voie să întrebuinţaţi lovitura 
dumneavoastră secretă, pentru a vă apăra. 

— Mulţumesc, dragul meu Marchiz. Fiţi sigur, am să mă 
folosesc de ea doar la mare ananghie! 

Şi discutând astfel, ajunseră în Piaţa Regală Acolo nu era 
decât prea puţină lume, cea mai mare parte din curtezani 
fiind la Palatul Cardinal, căci acolo lucea acum soarele. Aici 
rămăsese numai locuinţa intimă a Cardinalului, la care 
veneau numai cei ce aveau dese legături cu Cardinalul. Cei 
doi tineri îşi legară caii de nişte inele de fier care se aflau 
mai ca la toate casele, zidite pe mari stâlpi bătuţi în faţa 
casei special pentru legatul cailor. Oricât de puţină lume ar 
fi fost acolo când cei doi gentilomi au fost văzuţi că-şi scot 
spada în mijlocul pieţei, imediat se adunară în jurul lor. 
Lupta avu loc chiar sub ferestrele Cardinalului. Mai mulţi 
gentilomi alergară. 

— Domnilor, domnilor, ce vreţi să faceţi? 

— Gândiţi-vă la ordonanţe! 

— Ei! La naiba, spuse Beuvron, iată ce părere avem noi de 
ordonanţe! 

— Domnilor, adăugă Bouteville, fiţi martorii luptei noastre. 

— Puneţi spada în teacă, în numele cerului! Strigă unul din 
gentilomii prezenţi Uiţe că vin spionii Cardinalului. 

Dar cei doi adversari se atacau cu artă Beuvron îi dădu cel 
dintâi lui Bouteville o lovitură de sus în jos, ca de secure, 
spunând: 

— Grăbiţi-vă să mă ucideţi, dragul meu, fiindcă vin să ne 
aresteze, într-adevăr, nişte soldaţi ieşeau din palatul 
Cardinalului. 


— Hei! Strigă şeful gărzilor. Jos spadele, domnilor! 

Lucrai fantastic, acea veche ură, care niciodată nu se 
arătase pe faţa lui, în momentul acela îi crispă trăsăturile. 
El privi un minut în tăcere spre adversarul său, care se 
înţepeni într-un ultim spasm. Apoi spuse 

— Ei! Beuvron, s-a terminat, nu mai am nimic împotriva ta! 
Marchizul de Beuvron deschise o clipă ochii şi murmură 
„Nici eu'! Şi-şi dădu ultimul suspin. Era o scenă fantastică 

— Spada dumneavoastră, domnule de Bouteville! Spuse 
şeful gărzilor. 

Bouteville îşi vâri spada la loc în teacă şi începu să râdă cu 
un aer de dispreţ. În momentul acesta era mai înfricoşător 
decât fusese în timpul duelului. Gărzile îl înconjurară Nu i 
se luă spadă. În momentul când plecă, îşi scoase pălăria, 
salută martorii şi strigă 

— Adio, domnilor! 

Câteva minute mai târziu, Bouteville dispăru. Fusese 
condus la Bastillia. A ieşit de acolo, e drept, dar pentru a 
merge la eşafod. 

CAP XLm ALŢI DOI ÎNVINŞI 

CE S-A ÎNTÂMPLAT la Fleury cu Rascasse şi Corignan, în 
momentul când Trencavel a venit să le dea de veste 
conspiratorilor, nu prezintă mare interes pentru urmarea 
povestirii noastre. Rascasse văzu venind muşchetarii, văzu 
şi fuga conspiratorilor şi atunci înţelese limpede că totul se 
sfârşise. 

— Să mergem! Îi spuse el lui Corignan. 

Acesta rămase uimit 

— Credeam, făcu el cu vocea-d obraznică, credeam că 
trebuie să ne tic votăm cuiva, Cardinalului sau Ducelui de 
Anjou, nu interesează cui. 

— "Ţii mult să te devotezi? Spuse Rascasse. 

— Da. Adică, să ne înţelegem. Eu nu ţin să putrezesc „în 
pacea „Prea înalt Sfinţitului Părinte Josef. Asta-i 
devotament, nu? 


— Ei bine, devotează-te, popă! Zise înfuriat Rascasse. Ar fi 
prima oaiă în viaţa ta; poate că te-or mai schimba puţin. De 
fapt, ar fi ultima oară. Atunci, intră şi tu la Fleury şi spune 
muşchetarilor „domnilor, t rebuie neapărat să mă devotez 
cuiva lurbez de dorinţa de a mă devota. Aveţi, aşadar, 
generozitatea de a-mi spune cui trebuie să mă devotez. 

În timp ce vorbea, Rascasse mergea la trap. Capucinul 
venea după el. După vreo leghe de drum, tăcerea începu 
din nou să-l apese pe ('orignan, care exclamă 

— Ce văd eu mai limpede în toată încurcătura asta, e că 
niciodată în biata mea viaţă nu mi-a fost aşa de sete. 

— Ei bine, bea, bea până oi crăpa, bea până n-oi mai 
putea! Urlă Rascasse, luând-o la galop. 

Dar Corignan dădu şi el pinteni şi începu să galopeze după 
el. Ajunseră la porţile Parisului. În momentul acela, 
Rascasse, aruncând o privire înapoi, îl zări în depărtare pe 
bietul căţel, care alerga sontic sontic, scoțând limba de un 
cot 

— Cumetre, spuse el, să ne despărţim aici. 

— Poftim? De ce să ne despărţim? Doi prieteni vechi ca 
noiŞi pe urmă, uite, n-ai spus, că eu turbez de dorinţa de a 
mă devota cuiva? Ei bine! Mă devotez ţie. 

— Da, căci nu mai ai nici o pară, ca să te duci să bei şi să 
mănânci şi fiindcă pe mine mă crezi bogat 

— Şi dacă ar fi aşa? Spuse Corignan cu neruşinarea 
disperării Tu eşti cauza tuturor nenorocirilor mele. Tu m-ai 
târât până la Fleury, ca să-mi restabilesc viitorul spulberat 
şi apoi mi-ai spus: „Să plecăm de aici!” Şi acum, mai adaugi: 
„Să ne despărţim!” Asta e o infamie, adică mi e foame, mie 
sete, sunt obosit Cu atât mai rău, mă devotez ţie, adică mă 
instalez la tine ca să mănânc, să beau şi să dorm. Cât mai ai 
în caseta ta ascunsă, cumetre? 

— Vreo patru sute de poli, spuse Rascasse, pe un ton 
lugubru. 

— Uraa! Trăiască veselia! Slăviţi pe Stăpânul tuturor 
popăarelor. Patru sute de poli! Asta înseamnă şase luni de 


trăi pe picior mare. Nici nu avem nevoie să ne mai devotăm 
nimănui! Să ne devotăm bietului nostru gâtlej şi bietului 
stomac, bunul şi micuțul meu Rascasse. 

— Da, numai că polii aceştia sunt la mine acasă, spuse 
Rascasse pe acelaşi ton lugubru. 

— Ei bine! Atunci să mergem la tine acasă, cumetre! 

Rascasse scoase un suspin adânc şi spuse: 

— Corignan, vezi tu câinele ăsta? 

— Spurcăciunea asta! larăşi el? 

— Corignan I-ulEi bine! Plecând de acasă, eu l-am încuiat 
cu cheia, sunt sigur. Ori Corignan l-ul a venit după ItoL. 

— Asta e o dovadă că îmi vrea răul. 

— Crezi? E foarte posibil. Dar ascultă. I-ul e unul dintre cei 
meii inteligenţi câini, după părerea mea. Cu toate acestea, 
inteligenţa lui nu 

— Nu înţelegi? Ei bine! Dacă Corignan I-ul, închis cu 
cheia, a putut să iasă totuşi din casă, înseamnă că uşa i-a 
fost deschisă. Ori, cum cheia sunt trei categorii de oameni 
care sparg uşile: întâi, capucinii, aşa că' line, apoi hoţii şi, 
'ân sfârşit, poliţia Acum înţelegi? 

— Nu! Repetă Corignan cu energia disperării. 

— Îmi place să cred că nu vre-un capucin mi-a spart uşa Şi 
nu cred prielnic, decât! în plină zi. Atunci? Înseamnă că 
oamenii Cardinalului un gest de adio, se depărtă spre 
mijlocul Parisului. P! P 

IXKlul palatului dinPiaţa Regală. Pentru această călătorie 
la Fleury, el 

Dcodată-şi lovi fruntea cu dosul palmei. 

Rascasse, pe cale să-şi vândă şi el calul. Corignan tresări, 
se-nfioră şi i idieându-se în vârful picioarelor: ' $ 

— Douăzeci de poli! Douăzeci de poli un cal pe care mi l-ai 
vândut intrarea în curte, o voce rlă: 

— Uite-i pe-amândoi! 

Şi se repeziPspre fundul curţii. Acolo era un hangar. Să se 
caţere pe un stâlp, să sară pe acoperiş şi de acolo să se lase 
să cadă într-o străduţă din dos, a fost pentru elo treabă de 


câteva clipe, în timp ce poliţiştii îşi spâărgciiu piepturile 
strigând* HStai! Stai'11 

Şi în care se pregătea să se revadă 1-0 fugă nebună, 
rămase pe loc, pr A dar! Dn ri an îşi reven în foe ivAn muT 
Atunci, o rupse şi el la fugă în chp/când oamenii 
procurorului discuţie că şi Rascasse se feri să mai dea 
târcoale printr-untoc aşa de 392 pv rie îi loti. Ii mai 
rămânea lui Corignan o consolare: era convins că Kancassc 
fusese prins. 

„Acum am scăpat pentru totdeauna de el”, îşi spunea 

Ncfcricitul Corignan se-nvârti tot restul zile pe străzile 
cele mai îndepărtate şi mai puştii pe care le putu găsi Se 
făcu seară şi noaptea nc-ntinse deasupra Parisului. 
Deodată, Corignan îşi trânti un pumn în cap strigând: „Ah! 
Am găsitl” şi-şi lungi nesfârşitele-i picioare spre strada 
SainteAvoye, spre casa lui Trencavel! Se ducea la Doamna 
Hrighitta! La Doamna Brighitta Jarogne. 

Părăsindu-l pe Corignan, după cum ştim, Rascasse o 
întinse până în strada Feronerie, unde se-nfundă într-o 
cârciumă retrasă. Pe vremea strălucirii lui, Rascasse 
avusese ocazia să-i aducă un serviciu patroanei acelei 
taverne, scăpând-o de închisoare pentru nu ştiu ce delict 
Din fericire, femeia nu-i făcuse nici un necaz pentru 
serviciul pe care i-l adusese. 

— Mi e foame, spuse Rascasse, căzând pe un scaun; mie 
sete şi sunt urmărit pe viaţă şi pe moarte! 

Patroana îi aşeză pe masă o ulcică cu vin rece, prăji o 
omletă şi îi arătă lui Rascasse o cămăruţă ascunsă, în care 
se putea ciubări la nevoie în momentul acela. Corignan I-ul, 
îşi făcu şi el apariţia în sala joasă şi întunecoasă în care 
Rascasse, înfometat, însetat, zăpăcit şi istovit de fugă 
încerca să-şi pună la punct corpul şi sufletul: primul, graţie 
omletei patroanei recunoscătoare şi pe cel de-al doilea prin 
gândurile-i care nu se resimţeau prea mult în urma tristeţii, 
„ceasului de faţă”. El văzu cățelul că se gudură pe lângă el, 
îl mângâie şi apoi îl invită să mănânce. 


Stăpânul şi câinele rămaseră acolo până la căderea nopţii; 
abia atunci plecară, sătui şi odihniţi; Rascasse refuză 
pentru moment adăpostul pe care i-l oferea patroana Poate 
că voia sau spera să găsească ceva mai bun. Se îndreptă 
spre Strada SaintAntoine, blestemându-şi talia mică şi 
burta, care constituiau semnalmente de temut. Dar se 
mângâia, gândindu-se că-l strivise pe Corignan în cădere. 

— Dacă popa n-a” murit, a rămas pe puţin câteva minute 
ameţit, în care timp sticleţii procurorului criminal au avut 
timp să-l înhaţe. Deci, la ora asta, dacă nu e mort, aşteaptă 
în fundul vreunei temnițe să fie spânzurat Să încerc să fiu 
prudent Sunt pe aproape de casă E vorba să-i dovedesc 
Eminenţei Sale că nu sunt câtuşi de puţin un prost! 

Tot chibzuind la astfel de lucruri şi la altele., încă, 
Rascasse ajunsese aproape de casa lui. De departe văzu 
poarta închisă, ca şi când nu s-ar fi atins nimeni de ea. 
Meşterul Rascasse voia neapărat să intre în casă, ca să dea 
o raită prin caseta în care îşi ascundea polii. Privirea-i 
rătăcea de la câinele care lătra, la uşa aceea care totuşi 
fusese forţată, fiindcă numai aşa putuse să vină cățelul după 
el. Căţelul mirosea aerul, strâmbând din vârful nasului. „La 
naiba! Mormăia el, uite o uşă închisă care nu-mi spune 
nimic bun. Asta cam miroase a scatii! Nu, n-am să intru. 
Trebuie să fie în casă vreo şase camarazi, gata să mă agaţe. 
Da, dar dacă nu mă duc, sunt ruinat. Ciuma şi frigurile! Ce! 
Să mă las jupuit de viu??! 

Câinele lătră înăbuşitNoaptea se făcea tot mai adâncă. 

Rascasse se apropie uşor pe lângă ziduri, până în faţa 
casei. Nici o rază de lumină nu se strecură afară. 

— Frumoasă şiretenie! Rânji în tăcere micul spion. 

Pipăind pe jos, ridică o piatră. O clipă, ezită. K curgea o 
năduşeală rece pe spinare. Deodată se hotări şi aruncă cu 
toată puterea cu piatra în uşă. Câinele se repezi lătrând cu 
furie. În acelaşi timp, Rascasse începii să urle: 

— Corignan! Corignan! Rascasse! Rascasse! - 


Câinele răguşea lătrând. Ferestrele se deschideau. Zbirii 
tunau şi fulgerau, căutând să se scape de câinele care îi 
muşca de picioare. Strigătele lui Rascasse se depărtau. 

— Ele! Ei sunt! Strigară poliţiştii! Pe ei! I-am prins! 

Şi imediat se repeziră într-acoloCâteva clipe mai târziu, o 
umbră năvălea în casa lui Rascasse. Şi acesta era însuşi 
Rascasse. La o sută de paşi de casa lui, el încetase de a mai 
striga, se aruncase pe burtă lângă o prăvălie închisă, în 
întunericul cel mai dens, făcut de umbra unui şopron. 
Oamenii poliţiei care se repeziseră în urmărirea lui 
trecuseră pe lângă el şi atunci se sculase şi intrase în casă. 
Ca să se ascundă chiar în apropiere, a fost pentru el treabă 
de câteva secunde. Când poliţiştii se-ntoarseră, gâfâind, să- 
şi reia pândă, văzură cufărul deschis şi înţeleseră că 
fuseseră traşi pe sfoară de Rascasse. 

— Cu toate astea, tot o să-l prindem noi, spuse şeful 
Caraghiosul are să-şi spună că de-acuma cursa întinsă de 
noi e inutilă şi are să creadă că noi plecăm. Pun zălog solda 
mea pe-o lună că ne pândeşte din vreun colţ oarecare, de 
pe aici. Aşadar, noi o să plecăm; şi-l ştiu eu pe 

Uiincunnc al meu! Peste două ore ne întoarcem şi-i punem 
mâna în ceafă, li ut tic liniştit! Ha, ha! 

Zis şi făcut Iscoadele părăsiră casa cu mult zgomot Plecară 
IAnâiul uşa casei larg deschisă; şi cât timp fură prin 
apropiere, şeful, convins că Rascasse îl asculta, vocifera: 

— Ah! Caraghiosul, puşlamaua, muscoiul de Rascasse ne-a 
scăpat Să mergem, camarazi, pânda noastră s-a sfârşit 
Rascasse e prea hoţ ca să mai vină înapoi, ciuma să-l 
strângă de gât! 

După plecarea poliţiştilor, Rascasse aşteptă un sfert de 
oră, apoi intră la loc în casă Acolo luă o foaie de hârtie, 
aprinse un felinar orb şi Ncrise: „Sunt curios să ştiu cum 
poate ciuma să strângă de gâtpe un om, arunom micca 
mine. Aşadar, am să mă întorc aici să mă interesez de acest 
lucru. Dar, întrucât plec în călătorie, nu voi putea să vin să- 


mi satisfac curiozitatea, decât după reîntoarcerea mea, de 
care voi avea ftrijă să-l informeze pe isteţul Cocardă 

Apoi plecă liniştit, lăsând hârtia pe masă şi'ânchizând uşa. 
Cocard era şeful poliţiştilor, a cărui voce Rascasse o 
recunoscuse imediat 

— Imbecilul, îşi spunea micul spion. Pleacă cu zgomot 
mare şi lasă uşa deschisă de perete; credea că am să mă 
culc, numai ca să-l aştept! Să vadă de alţii, imbecilul! 

Rascasse îşi goli caseta pe care o aruncă, îşi puse banii în 
buzunar şi mulţumit de festă pe care i-o jucase Eminenţei 
Sale, mulţumit că-l strivise pe Corignan şi mulţumit că-şi 
regăsise banii, plecă la drum, cu un pas uşor. În timp ce 
mergea, în urma lui şchiopăta căţeluşul cu singura-i ureche 
ridicată, el se gândea, cu un aer triumfător. 

Unde să se ascundă? De o oră, o idee îşi făcuse loc în capul 
lui, şi-l rodea înăbuşit. Această idee, luă fiinţă, deodată, 
când observă că, fără să vrea, ajunsese în strada 
SainteAvoye: ca şi Themistocle, Rascasse voia să ceară 
ospitalitate, unui duşman” lui Trencavel! 

Şi Rascasse, se îndreptă cu hotărâre spre casă, în care i se 
mai întâmplase de multe ori câteva aventuri Uşa care dădea 
în stradă, era încuiată, dar Rascasse, după vreun sfert de 
oră de lucru, o deschise. 

Ţinea să intre acolo, fără surle şi tobe. Aşadar, începu să 
urce fără a face nici cel mai mic zgomot, scara abruptă, pe 
care o cunoştea. Ajuns la primul etaj, acolo unde se află 
locuinţa doamnei Brighitte Jargogne, proprietar casei, 
Rascasse îşi auzi. Câinele mârâind. Îl mângâie cu palma, ca 
să-l facă să tacă, dar Corignan I-ul, îşi dublă mârâitul furios. 

— Oh! Îşi spuse Rascasse, aici trebuie să fie vreun 
duşman! Duşman de-al meu şi de al lui Corigna I-ul, aici, la 
venerabila Brighitta. Cine să fie acest duşman? - 

CAP. XLIV CRIZA 

TRENCAVE! Î! URMASE pe Verdure, pe care Contele de 
Mauluys îl trimisese să aştepte la palatul de Chievreuse. 


Îngrijorarea îl rodea; de altfel ajunsese curând. Mauluys 
era la Frumoasa Diademă. 

Intrând în sala cea mare, maestrul de scrimă o văzu pe 
domnişoara Roza Hondard, care cu aerul său potolit, 
obişnuit, veghea pentru că clienţii Frumoasei Diademe să 
fie bine serviţi Trencavel, îşi aminti ,',, 

Imediat ciudata mărturisire a lui Mauluys. O salută pe 
tânăra fată şi fără îndoială în salutul lui fuseseră câteva din 
nuanțele acelea care sunt 

Prinse doar de anumite femei cu mintea pătrunzătoare şi 
cu inima măreaţă; fără îndoială că gestul arăta o nouă 
atitudine din partea lui Trencavel, căci o roşeaţă se urcă pe 
fruntea Rozei. Veni înaintea maestrului de scrimă. El se- 
nclină adânc. O clipă, Roză, îngândurată, se întrebă de 
unde putea să vină acest exces de respect. Dar, clătinându- 
şi frumosu-i căpşor mândru şi cast, ca pentru a goni nişte 
visuri imposibile, spuse: 

— Veniţi, domnule. Domnul Conte de Mauluys vă aşteaptă. 

Îl conduse pe Trencavel într-o sală retrasă, alta decât 
aceea în care îl găsise Rascasse şi care devenise în 
consecinţă, subiect de îndoială. Contele era singur. 

O clipă, Mauluys şi Roza se găsiră unul lângă altul şi 
Trencavel îşi spuse că era greu să faci o pereche de o mai 
armonioasă şi mai nobilă înfăţişare. Apoi, Roza se retrase- 

— Da murmură Ilrencavel, merită să fie iubită de un om ca 
tineDar unde e Montariol? Reluă el. Şi ea, dragă Conte? - 

— N-am vrut s-o conduc pe doamna de Chevreuse, care 
de-altfel şi-a părăsit palatul Domnişoara de Lespars a 
înţeles foarte bine că locuinţa Ducesei avea să fie năpădită 
de oamenii Cardinalului şi a venit aici. Acum e în locuinţa ei, 
din stradă Courteau. L-am lăsat pe Montariol la uşă- 

— Dar lupta aceea a fost în casa ei! La parter totul e făcut 
praf- 

— Aşa a voit domnişoara de Lespars. Ştiţi părerea mea în 
privinţa asta: cel mai bun mijloc de a servi pe cineva, e dea 
le lăsa voinţa să li se desfăşoare- 


— Dar strada Courteau acum e suspectă pentru Cardinal! 
Se-nfioră Trencavel. 

— - de a le lăsa, aşadar, voinţa să li se desfăşoare, continuă 
Mauluys, depărtând pe cât posibil piedicile şi primejdiile. În 
ceea ce priveşte piedicile, iată ce a făcut domnişoara Roza- 

— Ah! Făcu Trencavel. 

— Ea a trimis în strada Courteau mai mulţi oameni, care, 
de bine de rău aiKmai dres din prăpăd, a pus uşa la loc şi o 
femeie sigură, care instalată acolo jos, va fi o servitoare 
devotată, robustă şi prudentă. Cât despre pericole, eu sunt 
la dispoziţia ta, Trencave. 

— Conte, eu dau fuga în strada Courteau! 

— Mai întăi, citeşte asta, spuse liniştit Mauluys. 

— O scrisoare! Exclamă Trencavel palpitând. 

— Pe care domnişoara de Lespars a scris-o aici, pe masa 
asta şi pe eure m-a însărcinat să ţi-o dau. 

Trencavel deschise scrisoarea, o parcurse dintr-o singură 
privire şi începu să tremureEra catastrofa. Bietul maestru 
de scrimă se aşeză. pe un scaun, fiindcă picioarele-i se 
înmuiaseră, o citi a doua oară cu mai multă atenţie, apoi 
începu să râdă: 

— Cel puţin, voi avea o amintire de la ea. Hârita asta, pe 
care ea a atins-o, are să rămână aici, sub pieptarul meu, 
până la ultima suflare. Ce nş putea să mai cer în plus? 
Citeşte Mauluys. 

Contele luă scrisoarea Annaisei şi o citi. lată ce conţinea: 
„Domnule Trencavel, îmi e imposibil să vă spun „adio”, fără 
a vă asigura, că voi păstra iimintirea devotamentului 
dumneavoastră Vă stimez prea mult pentru a vă ascunde 
motivele, care mă obligă să renunţ la acest devotament, pe 
care dumneavoastră mi-l oferiţi şi de care, mi-aţi dat 
dovadă. Rugaţi de tnine patru tineri gentilomi de valoare, 
au venit la Paris, ca să împartă cu mine destinul meu, 
pericolele mele, lupta mea Domnule Trencavel, numai Cu ei 
trebuie să continui lupta, să triumfăm sau să pierim. M-am 
jurat s-o fac astfe! Aceşti patru generoşi gentilomi şi-au 


părăsit pentru mine pământurile lor, pe cei ce le erau 
apropiaţi şi strălucitul viitor care li se oferea în schimb eu 
mi-am pus în joc cuvântul de onoare, că voi fi cu ei -numai 
cu ei, până la sfârşitul întreprinderii noastre. Am văzut, am 
ghicit şi ştiu, că ei îndură cu mare greutate grija pe care o 
puneţi dumneavoastră de a mă apăra Mult timp, v-am 
crezut duşmanul meu şi atunci, am văzut în dumneavoastră, 
un adversar de temut 

De când ştiu că dumneavoastră nu sunteţi duşmanul meu, 
aţi devenit al lor. Aş muri de ruşine, dacă ei s-ar putea gândi 
măcar o clipă că am acceptat intenţionat, un alt ajutor 
decât al lor. Dumneavoastră, aveţi o inimă foarte mare, 
domnule. Aşadar, veţi accepta ca să vă spun „adio” şi veţi 
îngădui ca să rămân singură care să judec care să-mi fie 
bunii tovarăşi, de care aş putea avea nevoie pentru a 
răzbuna memoria doamnei, mama mea Orice s-ar putea 
întâmpla în urmă, să fiţi sigur, că eu ţin în mare cinste 
oferta devotamentului dumneavoastră, pe care mi-aţi făcut- 
o şi care îmi va fi cu neputinţă să o uit vreodată Adio, 
domnule Trencavel”. 

Scrisoarea aceasta, era semnată numai cu două iniţiale. 

— Ei bine, Conte, ce gândeşti de asta? Întrebă cu 
amărăciune Trencavel. 

— Eu cred, spuse Mauluys, că această scrisoare rece, 
confuză, încurcată este fapta unui suflet ajuns la limita 
răbdării Prin violențele, prin gesturile tale de duelist ai pus- 
o pe fata asta într-o situaţie foarte proastă, în faţa celor pe 
care ea i-a ales ca tovarăşi E mai mult decât probabil, bietul 
meu Trencavel, ca domnişoara de Lespars să trebuiască să 
se mărite cu unul din ei (Trencavel avu un zâmbet groaznic) 
Ce-i? Făcu Mauluys, cu liniştea lui obişnuită în orice caz, 
dacă aş fi primit o scrisoare- 

— Nimic. Continuă- 

— Aşadar, ai pus-o într-o situaţie un pic, împovărătoareEa 
se desprinde acum de tine. Are dreptate. Ge-ai fi făcut, tu, 
în locul ei, te întreb? 


— Ah! Dragul meu Conte, grăi Trencavel Ca să-mi vorbeşti 
aşa, nu trebuia să-mi mai spui că iubeşti şi tu. Ia închipuie-ţi 
tu în locul meu şi pune pe domnişoara Roza în locul 
domnişoarei de Lespars! 

— E foarte, posibil, cu toate că nu sunt prea sigur de asta, 
spuse Mauluys, cu liniştea lui obişnuită. În orice caz dacă aş 
fi primit o scrisoare ca aceasta, mi-aş face un punct de 
onoare, în a rămâne de aici înainte, de-o parte. lartă-mă, 
dragul meu Trencavel Trebuie să fii câte odată mult mai 
viteaz, cu spada în teacă, decât cu ea afară. Trebuie să stai 
liniştit 

— Asta e părerea ta, Conte? 

— Doamne, sigur că da. Ai să suferi din cauza asta, e sigur. 
Ţi e inima sfâşiată în momentul ăsta, te văd mai eroic, cu 
zâmbetul ăsta batjocoritor, decât ai fost, poate, pe scară din 
casă de Lespars în momentul când Saint-Priac, comanda 
„foc”. Dar greşeşti, chinuindu-te în faţa mea, curajosul meu 
prieten, pentru a-ţi reţine lacrimile care îţi ard ochii. O 
inimă mare ca a ta, nu trebuie să se prâăbuşească din cauza 
unei dragoste nenorocite. Eu ştiu bine, că n-ai s-o uiţi 
niciodată, dar ştiu de asemeni, că fiecare minută are 
farmecul ei şi că, chiar în mijlocul nenorocirii, o minte 
generoasă poate căuta şi găsi, un lucru interesant 

Trencavel se ridică îşi încheie diagonala de piele roşcată, 
care îi susţinea spadă. 

— La ea! Spuse maestrul de scrimă, pe un ton scurt 

— Chiar după ce ai primit scrisoarea? 

— Din „cauza” scrisorii. Trebuie să-i vorbesc de cei patru 
generoşi, bravi şi plini de cavalerism gentilomi ai el 

— Şi ce veşti să-i spui de ei? Spuse Mauluys, cu o 
imperceptibilă mişcare din umeri. 

— Vreau să-i spun că i-am omorât, răspunse Trencavel 

Maestrul de scrimă se depărtă mumaidecât şi ajunse în 
stradă 

Courteau. Aici găsi uşa cea mare a casei, ferecată cu nişte 
bare de lemn bătute în cuie pe din afară, precauţiune 


imaginată de Roză şi destinată să facă să se creadă că 
locuinţa, era de aici înainte pustie. Dar în faţa porţii 
grădinii, prin care se introdusese Corignan în seara 
bătăliei, îl văzu pe Montariol 

— Secunde, îi spuse el, du-te şi-l caută pe Conte la 
Frumoasa Diademă, şi spune-i că mă voi duce să-l întâlnesc 
la el acasă. 

Montariol aruncă o privire spre maestrul Academiei sale şi 
văzu că era în una din zilele lui proaste. Atunci, îşi înăbuşi 
obiecţiunile pe care voia să le facă şi înjurând, ascultă de 
ordin. 

Începuse să se lase seara Strada era pustie. Trencavel 
ridică unul din stâlpii aşezaţi de-a curmezişul uşii, îl aşeză 
rezemat de zidul care înconjura grădina şi se căţără pe e! 
Apoi, sări în grădină, după ce culpă iar, de-a lungul zidului, 
stâlpul greu de lemn. Aşadar intră prin escaladare. Dar nici 
nu-şi dădu seama ce face. O mânie surdă îl zdruncinase. 

Annais de Lespars, se găsea, acolo, în grădină, unde 
singură, până la apusul soarelui, în tăcerea şi pacea serii 
călduţe şi parfumate îşi dezbătuse poate, în ea problemele 
vieţii sale. La ce putuse visa, în cele două-trei ore? Ura 
contra lui Richelieu făcea să-i bată aşa de tare inima-i de 
fecioară? „. Sau altceva? - 

Când se făcu seară, se îndreptă încetişor spre casă. Îşi 
reluase veştmintele-i de fată, dar păstra în atitudine, ceva 
mândru şi aproape sălbatic. Când ajunse la largul peron din 
dosul uşii, îl văzu pe omul care sărea în grădină. Aproape 
imediat, cu tot întunericul ce se lăsase, îl recunoscu. Un 
fulger de mânie îi luci în privire. Trencavel se* apropie. Ea 
urcă treptele peronului. El se opri la picioarele acestor 
trepte, astfel că ea îl domina şi-i vorbea de sus, fără să fi 
căutat însă această atitudine. 

— Doamnă, spuse Trencavel pe un ton agresiv, odată în 
plus, iată-mă în faţa dumneavoastră, fără voia 
dumneavoastră şi intrat ca şi alte dăţi, prin mijloace care 
sunt - fără îndoială - de condamnat. 


— Domnule Trencavel, spuse Annais cu o voce care 
tremura puţin, dumneavoastră sunteţi binevenit la mine. 

Maestrul de scrimă îşi muscă buzele. Nu cuvintele acestea 
le 

AşteptaseDar nu dezarmă. 

— Voi fi scurt, reluă el pe un ton aspru. Şi după aceea, mă 
voi duce, pentru a nu mai reveni vreodată. Dar înainte de a 
asculta de scrisoarea dumneavoastră, care îmi ordonă de a 
mă depărta de dumneavoastră, am câteva lucruri 
importante să vă aduc la cunoştinţă, doamnă. 

— Atunci vorbiţi domnule, spuse Annais, în prada unei 
emoţii, pe care încerca în zadar să şi-o stăpânească. 

— Aceste lucruri sunt în legătură cu cei patru gentilomi de 
care îmi vorbit. 

— Nişte gentilomi curajoşi şi cinstiţi! Făcu Annais semeaţă. 

— Da doamnă! Dovadă că au acceptat chiar aici, să lupte 
împotriva mea toţi patru. 

— Unul după altul! Şi nu uitaţi că în momentul acela, ei au 
crezut că aveau de-a face cu un duşman de moarte. 

— Spuneţi mai bine cu un emisar al Cardinalului, doamnă! 
O nouă dovadă a credinţei lor, e că în noaptea în care 
dumneavoastră, mi-aţi făcut onoarea - în palatul de Guise 
de a-mi da o întâlnire la conacul SaintLazăre, ei m-au atacat 
- de data aceasta toţi patru de-odată -şi eu eram neînarmat 
îi datorez viaţa domnului Conte de Mauluys şi curajosului 
meu Secund! 

Annais tremură. Acuzaţia era foarte gravă. Ea venea de la 
un om, pe care nu-l putea bănui”. 

— Domnule, spuse ea, gândiţi-vă că dumneavoastră 
aduceţi acuzaţii de laşitate, unor oameni care nu sunt de 
faţă” 

— Vorbiţi de mişelie, doamnă! Se răsti Trencavel Şi de 
altfel, eu am dreptul de a le aduce astfel de acuzaţii în lipsa 
lor, fiindcă atunci când au fost de faţă, i-am pălmuit cu 
numele de laşi. 


Annais îşi lăsă capul în piept Ceva se rupsese în ea în 
minutul acela, nu Trencavel îi ocupa gândurile, ci cei patru 
tineri, în care ea avea atât de multă încredere. O lacrimă îi 
îmbrobonă pleoapele şi murmură 

— Domnule Trencavel, dumneavoastră v-aţi purtat cu 
atâta generozitate, încât vreau să uit cuvintele acestea pe 
care le-aţi pronunţat împotriva prietenilor mei” dar vă jur 
că nu aş putea să ascult mai mult de atât 

— Şi cu toate acestea, trebuie, doamnă! Spuse Trencavel 
livid de furie şi de dragoste. 

— Ce voiţi să spuneţi! Exclamă ea foarte aspru, Domnule 
Trencavel, reluă ea imediat, ceva mai blând, vă rog să-mi 
lăsaţi despre dumneavoastră, amintirea, precedentelor 
noastre întâlniri” 

— Chiar de m-aţi uri de aici înainte, mugi maestrul de 
scrimă, totuşi trebuie să aflaţi că cei patru oameni, au vrut 
astăzi să mă asasineze, că toţi patru odată m-au atacat cu 
spadele şi cu pumnalele” iar eu eram singur, doamnăl Dar 
de data aceasta, adăugă el cu o voce cruntă care o făcu pe 
tânăra fată să se-nfioare, de data aceasta eram înarmat! 

Annais cobori treptele şi venind lângă Trencavel, spuse: 

— Atunci a fost o luptă între ei şi dumneavoastră? 

— Da, doamnă! 

— Şi dumneavoastră eraţi singur? 

— Singur. 

Şi v-au atacat toţi patru deodată? 

— "Toţi patru deodată 

Annais, în întunericul ce se lăsase, privi lung spre 
Trencavel. Ea îşi înălţă trupul; ochii îi aruncau flăcări, iar 
faţa lui strălucea în noapte ea o pată albă Ea se gândea 

— Ce s-a întâmplat? 

— Cum de a putut să le scape? E oare posibil, să fi făcut ei 
asta? - 

Trencavel tăcea şi în tăcerea lui era un fel de mândrie 
sălbatică. 

— L-au forţat să fugă! Îşi spuse Annais. 


— Doamnă, spuse Trencavel cu aceeaşi asprime, în fundul 
căreia erau numai suspine. Dumneavoastră nici nu mă 
întrebaţi, cum s-a terminat această cursă ce mi-a fost 
întinsă. 

Ea rămase un moment tăcută. Apoi spuse cu o ciudată 
blândeţe: 

— Domnule, cel puţin mulţumesc cerului, că n-au izbutit să 
vă răneascăCât priveşte restul iată prefer să nici nu-mi 
spui- 

— Trebuie să ştiţi, doamnă! E necesar pentru 
dumneavoastră, nu pentru mine! De fapt m-au şi rănit 
Câteva tăieturi care nu fac decât să mă usture, şi atâta tot! 
Nu-i mare lucru, doamnă! Dar sfârşitul, doamnă! Sfârşitul 
cursei ce mi-au întins-o! 

— Ei bine? Palpită Annais. 

— Ei bine, i-am omorât 

Era ca un strigăt de furie triumfătoare, sau mai curând un 
muget Strigătul acela era îngrozitor. Şi acest strigăt, 
răsună în inima Annaisei ca un răcnet îndepărtat al vreunui 
leu. Tremură şi ridică spre el o privire înspăimântată. În 
secunda aceea, războinica dispăru. Nu mai rămăsese decât 
tânără, amuţită de uimire. Trencavel se dăduse doi paşi 
înapoi. Annais, cu pieptul strivit, cu glasul tremurător, 
reluă: 

— Unde sunt? - 

— l-am lăsat în drum, doamnă, pe şoseaua pe care aţi 
mers şi dumneavoastră ca să vă întoarceţi de la Fleury. Nu 
mai aveam de ce să mă mai îngrijăsc de ei. Lupta s-a 
petrecut la o leghe de Fleury. E o vâlcea acolo şi un grup de 
stejari Pe stânga sunt trei patru colibe de ţărani Vă spun la 
o leghe de FIpury. Asta e tot ce vă pot spune, doamnă: Cei 
patru din serviciul dumneavoastră au fost nişte fricoşi. Au 
voit să mă omoare. 

S-a întâmplat că eu i-am omorât pe el Asta am vrut să vă 
spun. Acum pot să mă retrag din drumul dumneavoastră-Şi 
spunând acestea Trencavel se dă înapoi. Suspine amare îi 


mugeau în adâncul pieptului. Simţea o bucurie înfiorătoare, 
îşi satisfăcuse mândria, anunţându-i el însuşi, moartea celor 
patru cavaleriŞi ea îl privea cum se pierde în întunericul 
nopţii fără a spune un cuvânt, fără a face un gest 

Annais de Lespars, rămase mult timp în acelaşi loc. 
Lacrimile i se scurgeau, una câte una din ochi. Îi plângea pe 
cei patru tineri gentilomi, pe care dragostea îi dusese la 
moarte. Dar, eu toată durerea-i sinceră, cu tot tributul pe 
care inima-i de fată îl plătea acelor oameni care o iubiseră, 
nici măcar o clipă nu punea la îndoială cuvintele lui 
Trencavel Fusese 

O cursă. Se uniseră toţi patru, ca să-l omoare! Şi acele 
cuvinte ale maestrului de scrimă răsunau înăbuşit în mintea 
ei: 

— Au vrut să mă omoare. S-a întâmplat că eu i-am omorât 
pe ei. 

A doua zi de dimineaţă, foarte devreme, Annais încălecă 
pe un cal şi porni să-şi vadă cei patru cavaleri în fundul 
sufletului era complet sigură: Trencavel nu minţea. Cu toate 
acestea, îi trebuia o dovadă. O dovadă de ce? Că muriseră 
într-adevăr? Nil Că Trencavel singur îi omorâse. 

Găsi fără multă greutate vâlceaua indicată, văzu şi colibele 
şi dcHcălecă fără a şovăi în faţa Uneia din ele, în care, 
desigur că se găseau cci patru, fiindcă nişte oameni erau 
adunaţi în faţa uşii Intră înăuntru. [ăranul căruia îi vorbise 
Trencavel în ajun, spuse câteva cuvinte grozave: 

— Aţi venit pentru cei patru cai? 

' Annais tăcea. Omul era întrijorat El adăugă 

— Sunt în grajd. Nu ne-am atins de nimic. Nici măcar în 
coburi nu ne-am uitat” 

După un moment de şovăială, arătă spre colibe cu degetul 
şi continuă: 

— Şi pungilor lor sunt acolo” 

Annais se-nfioră. O stinghereală de moarte îi strângea 
inima. 


1 iniştea acelui om o îngheţa. Făcu doi paşi în camera în 
care ardeau luminări. Pe latura dinspre fereastră, lungiţi pe 
nişte saltele, cu capul nprc zid, unul lângă altul, dormea 
Bussiere, Chevers, Liverdan şi Fontrailles. 

Annais se îndreptă spre ei şi îi privi în tăcere. Păreau că 
dorm. I igurile lor tinere, pe care pasiunile vieţii le 
deformaseră câteodată, se odihneau în moarte şi 
căpătaseră o expresie potolită Annais se deNcoperi şi lăsă 
să-i cadă pălăria pe jos, pe pământul bătătorit 

Lângă capul lui Fontrailles, era o lumânare care ardea. 
Lângă capul lui I iverdan, o altă lumânare care ardea. 
Lângă capul lui Chevers, se afla im o lumânare aprinsă 
Lângă capul lui Bussiere, era o lumânare, dar iieciiNta nu 
fusese încă aprinsă Şi Bussiere, privea spre luminarea 
aceea. 

Faţa lui era albă ca şi a celorlalţi trei. Dar ochii lui îi mai 
trăiau inert. Poate că era departe de lumea asta, fiindcă nu 
o observase pe domnişoara de Lespars; sau cel puţin, nici 
un semn nu arăta că ar fi dat vreo atenţie venirii ei îngusta 
rază de viaţă, ce se strecura pe sub pleoapele lui, era aşa 
de straniu legată de luminarea aceea încă neaprinsă! !. 

Annais se aplecă asupra lui Fontrailles şi-i luă mâna. Nimic 
nu tresări în ei Avu senzaţia răcelii de moarte, care nu e 
asemăiâătoare nici cu răceala gheții, nici cu oricare altă 
răceală. Lăsă mâna să cadă la loc şi murmură în ea: Mort! 
Luă mâna lui Liverdan. Apoi pe a lui Chevers. Nu era un 
gest de adio. Era o asigurare ce şi-o dădea singură, că cei 
trei nu mai existau. Ajungând la Bussiere, îi luă mânaAtunci, 
Bussiere îşi întoarse ochii dinspre lumânare şi o privi 

— Domnule de Bussiere, spuse ea, mă recunoaşteţi? 

EI şovăi, păru că-şi scotoceşte în minte, în adâncurile 
tulburi aie memoriei şi în sfârşit, după un efort grăi 

— Da. 

Unde mai era patima lui Bussiere? Unde era dragostea 
aceea înfocată, care îi inspirase gândul de ucidere? Annais, 
se aplecase cu o nespusă amărăciune şi milă; deasupra 


celor trei morţi, dar fără vreo slăbiciune. Indiferenţa 
acestui muribund, o ameţi. Rămase aşa, un minut, tăcută, 
ascultând răsuflarea deasă a lui Bussiere, gândindu-se la 
lucruri ciudate. Apoi strigă: 

— Bussiere! Bussiere. 

Bussiere încerca să-şi ridice capul Annais începu să 
plângă. Bussiere horcăia îngenunchie lângă el şi, zgâlţâita 
de fiori spuse: 

— Bussiere, mă auzi? 

— Da! Spuse rănitul ceva mai limpede, într-o tresărire de 
viaţă. 

— Bussiere! Bussiere! Pe viul Dumnezeu, cum s-a 
întâmplat asta? 

Bussiere zâmbi. Se aplecă ca să culeagă cuvintele care 
trebuiau să-i hotărască destinul. 

— Bussiere! Bussiere! Dacă m-ai iubit-— 

— Iubit! Făcu muribundul, aproape într-un strigăt-Poate îl 
galvanizase cuvântul ăsta, căci ceva ca un fulger îi luci sub 
pleoape. Dar totul se stinse numaidecât Şi zâmbetul, 
zâmbetul de nedescris îi crispa buzele. 

— Bussiere! Adevărul! Un cuvânt! Cum s-a întâmplat? 
Bussiere făcu un gest de-abia schiţat, în care se afla un fel 
de nepăsare. 

— Ah! Da! Iubit! Pe legea mea, domnul Trencavel e- 

— Elv-a atacat? 

— Ba nu, noi am tăbărât pe elAh! Ce luptător grozav e-— 

— Era cu prietenii lui? Spune! Oh! Spune-mi. 

— Ba nu! Singur! Noi am încercat să-l asasinăm. Drace, ce 
lovituri frumoase! Iubit? 

— A da! Îmi amintescAsta era din dragoste. 

Annais se ridică încfet Simţea o răceală peste tot, o 
răceală şi în inimă. Era adevărat, Trencavel nu minţise. 
Cuvintele acelea îi răsunau cu putere în cap. 

— Asta era din dragoste! Cum? Se gândea ea, dragostea 
poate să ductt la infamie? Infamie! Reluă ea Bieţii băieti. 


Se aşeză din nou în genunchi şi se aplecă din nou 
deasupra lui 1 lussierc. Îl privi lung. Rănitul părea că revine 
la viaţă. De odată buzele i wc împurpurară. Un val de sânge 
la cap, îl îmbătă. Zâmbetul lui de ngonic deveni batjocoritor. 
EI se ridică şi începu să râdă cu poftă. 

— Doamnă, voiţi să v-o spun? 

Annais, înspăimântător de palidă, ascultă cu o atenţie 
supremă. lluwiiere pronunţă clar. 

— Ei bine, măritaţi-vă cu domnul de Trencavel 

Râsul lui a fost hotărâtor. Annais gemu uşor şi îşi ascunse 
faţa în mâini. De odată râsul se opri bruscAnnais lăsă să-i 
cadă mâinile tyi văzu că Bussiere murise. 

Probabil că Annais rămase multă vreme, îngenunchiată 
lingă IJujwiere, căci atunci când se ridică, privirile-i căzură 
pe cea de a patra lumânare şi văzuse că arsese deja de un 
deget Omul din colibă o îi prinsese; era o simplă datorie de 
ospitalitateAnnais de Lespars, îşi Ittwft punga acelui om, cu 
condiţia ca să se ducă să aducă preotul din satul cel mai 
apropiat, pentru ca cei patru adversari, uniţi prin moarte, 
să fie înmormântați creştineşte. Apoi se întoarse la Paris. 

În afară de nişte veri îndepărtați, răspândiţi aproape în 
toată ţara nici Fontrailles, nici Chevers, nici Liverdan, nici 
Bussiere, nu aveau rude. 

Totuşi, Annais voi ca cei patru luptători, să fie însoţiţi până 
la mormântul lor de cineva Atunci, căută să-l vadă pe 
Ducele de Anjou, |H'nliu a-l înştiinţa de ceea ce se 
petrecuse. Dar Delfinul, de bucuria împăcării, se duse la 
vânătoare cu Regele. La Valette plecase. Şi Domnii tic 
Vend6me şi de Bourbon erau plecaţi. Domnul de Beuvron 
era mort, domnul de Bouteville era la Bastillia şi domnul de 
Chailais era de negăsit. Dispăruse şi domnul de Louvigni. 
Aşa că a doua zi, ea a fost ning ură care să ia parte la 
funebra întâlnire. 

După ce se sfârşi totul, domnişoara de Lespars, văzu lângă 
ea un gentilom. Atunci i se păru că acel gentilom, o însoţise 
încă de la Paris şi că se găsise tot timpul lângă ea, în timpul 


drumului spre cimitir. Era un gentilom îmbrăcat foarte 
sobru şi avea o figură rezervată Annaisei i se păru că îl mai 
văzuse undeva, dar această impresie, i se şterse 
numaidecât 

— Domnule, spuse ea, sunteţi aşadar vreun prieten de-al 
acestor patru gentilomi? 

— Nu, doamnă, spuse necunoscutul 

— Atunci aţi fost dintre duşmanii lor? 

— Nici atâta doamnă Dar sunt un prieten al duşmanului 
lor. 

Ea îl privi cu uimire şi reluă: 

— Pentru ce m-aţi întovărăşit atunci? 

— Fiindcă acest prieten de care v-am vorbit nu a îndrăznit 
s-o facă el însuşi şi m-a rugat să-l înlocuiesc. Vă vorbesc 
acum, doamnă, fiindcă dumneavoastră mi-aţi făcut onoarea 
să mă întrebaţi, dar vă rog să mă credeţi, că fără de 
aceasta, aş fi rămas tăcut fără să scot nici un cuvânt 

— Şi cine e acest prieten! Făcu Annais, pe un ton scurt, 
aproape aspru. 

— Domnul Trencavel” 

Annais făcu un gest de mânie. 

— Cine sunteţi dumneavoastră domnule? Reluă ea 

— Doamnă, spuse gentilomul, eu sunt Contele de Mauluys. 

— Spuneţi domnului Trencavel ca să binevoiască a înceta 
de a se mai ocupă de mine. Vă iert, domnule Conte, că m-aţi 
însoţit până aici Dar oricâtă recunoştinţă îi datorez 
prietenului dumneavoastră vreau totuşi să-mi păstrez toată 
libertatea de acţiune. Dacă vă e prieten” 

— Este, doamnă! lar eu sunt prietenul lui. Nu cunosc încă 
o spadă mai vitează ca a lui şi o inimă mai nobilă” 

— Ei bine! Dacă vă e prieten, domnul Trencavel are să vă 
asculte: spuneţi-i că, această protecţie pe care mi-o impune, 
se aseamănă mult cu o supraveghere, care mă apasă. 

— l-am spus-o, doamnă încă de la începutul pasiunii lui 
pentru dumneavoastră l-am pus în gardă I-am prezis că 
dumneavoastră îl veţi târi în vreo. Catastrofă Cu toate 


acestea, voi mai insista, fiindcă dumneavoastră binevoiţi a- 
mi ordona aceasta 

— Vă mulţumesc” O întrebare, domnule Conte: unde v-am 
mai văzut eu? 

— Pe drumul spre Fleury doamnă, în casa aceea răzleaţă 
unde aţi avui de-aface cu domnul de Saint-Priac. Împreună 
du Trencavel şi cu Secundul lui, am avut onoarea să trag 
spada lângă dumneavoastră. Şi după aceea, v-am însoţit 
până la Paris, în timp ce Trencavel alerga să-i înştiinţeze pe 
amicii dumneavoastră de pericolul care îi ameninţa. Dar 
lucrurile acestea sunt destul de depărtate, s-au petrecut 
acum două zile. 

— lertaţi-mă domnule, spuse Annais, cu o voce schimbată. 

Mauluys, fără a răspunde, se retrase doi paşi, cu pălăria în 
mina. 


() clipă, ea rămase nemişcată, tremurând toată: apoi, 
spuse deodată: 

— Adio, domnule! Am putut uita figura dumneavoastră, 
dar nu şi generoasă dumneavoastră intervenţie. Cât despre 
domnul Trencavel” Vedeţi, dumneavoastră aveţi dreptate; 
dacă s-ar încăpăţâna să se amestece în afacerile mele, l-aş 
târi poate în vreo catastrofă. Spuneţi-i asta! 

Sări pe cal şi porni în goană mare. 

— Fiică de Rege! Murmură Mauluys. Biata fată. 

În timp ce Annais galopă spre Paris, lacrimi fierbinţi îi 
ardeau pleoapele; se simţea umilită, învinsă. Gândul la cei 
patru tineri angevivi, plutea în ea Dar în minte îi mai era şi 
altceva, pe care voia cu orice preţ să şi-l îndepărteze. 
Tremura de indignare. Calul tresări şi rupse |Wtmântul 
fugind sub loviturile de pinteni. 

Annais îl vedea în mintea ei numai pe Trencavel. Îl auzea. 
-Se Întoarse de mult acasă şi retrasă în fundul grădinii 
aceleia, care îi plăcea uşii de mult, îngheţată toată, se lupta 
cu măreaţa energie a inimii sale, pură şi feciorelnică. 

CAP XIV DRUMU! SPRE BLOIS 


ÎN EPOCA ACEEA, Richelieu locuia la Palatul Cardinal Dar 
întâlnirile lui tainice şi le dădea tot la palatul lui din Piaţa 
Regală. Aşadar, îl regăsim în acelaş decor, povestindu-i 
Părintelui Josef scena care se desfăşurase la Louvru. 

— Acum, adăugă el, Gaston nu mai e de temut. 

— Feriţi-vă de a crede aceasta, spuse Părintele Josef. Un 
om poate fi mult mai de temut prin laşitate, decât prin 
curaj. De la un conspirator nu puteţi risca decât o lovitură 
de pumnal în spate sau o împuşcătură de pistol. Dar cu 
Gaston e altceva. Prin infamie, el poate să vă arunce într-o 
cursă, în care vă veţi lăsa mai mult decât viaţa. 

— Ce poate să facă împotriva mea? Se răsti Richelieu. 

— Poate să vă facă să credeţi, ceea ce aţi mai crezut odată 
că Anna 

De Austria vă iubeşte. 

Cardinalul se înfioră, sângele i se urcă la cap; dar cu o 
voce mohorâtă răspunse: 

— N-am să cred niciodată asta. 

— Aţi crezut-o odată şi aţi scris acea scrisoare nesăbuită ,„, 
* 

De data aceasta un tremur îl scutură pe Cardinal. 

— Da, spuse el, nesăbuită. 

— Amintiţi-vă de zilele noastre de zbucium, de nopţile 
noastre de griji- 

— Da, da, murmură Richelieu. Din fericire, am pus mâna 
din nou pe scrisoare. 

— Din fericire! Spuse Părintele Josef îngândurat 

— Şi acum, când scrisoarea e arsă- 

— Da, făcu Eminenţa Cenuşie, respirând adânc, să nu ne 
mai gâiulim la asta. Scrisoarea e arsă arsă de 
dumneavoastră. 

— Arsă de mine însumi, spuse Richelieu. 

Timp de câteva minute, păstrară tăcerea, gândindu-se la 
înfricoşatul coşmar pe care îl trăiseră, până în seara în care 
Saint-Priac adusese faimoasa scrisoare, luată de la Verdure. 


— Ei bine, reluă părintele Josef, de ceea ce ar trebui să vă 
temeţi, e 

O nouă cursă în genul acesta. Gaston excelează în aşa ceva 

Richelieu clătină din cap şi suspinăr ca un om care regretă 
până şi iluzia trecătoare a unui lucru greu de îndeplinit. 

— Trebuie, continuă Eminenţa Sa, trebuie ca să se facă în 
cel med Hcurt timp, căsătoria dintre Gaston şi domnişoara 
de Montpensier. Până alunei, le sunt îngăduite orice 
speranţe, acelor care mai contează pe Anna de Austria 

Această căsătorie, va fi un lucru îndeplinit, de azi într-o 
lună. 

1) omnişoara de Montpensier e la Paris. E o fată nobilă şi 
plină de bun *imţ. 

— Rine. Dar asta nu e tot. Scăpat de Gaston, prin 
asigurarea scrisă 1* care v-a dat-o Regele, puteţi, ba chiar 
trebuie să înspăimântați nobilimea Franţei, înainte de a 
începe exterminarea hughenoţilor. În capul acestei nobilimi 
neîmblânzite, se află Cezar de Vendme şi fratele Hflu, 
Marele Stareţ. Loviţi-i pe aceştia. Faptul că au luat parte la 
acest mi/crabii complot de la Fleury, vă dă dreptul la 
aceasta 

— Sunt hotărât să cer capetele lor, spuse cu răceală 
Richelieul Iminenţa Cenugşie reflectă câteva minute. Părea 
să cântărească ce valoare puteau să aibă cele două capete. 

— H prea devreme, spuse el în cele din urmă cu vocea lui 
liniştită „) l lugubră. 

Dacă îi omorâm acum, luăm toată speranţa nobilimii şi o 
împingem la acţiuni extreme. Dimpotrivă, dacă îi lăsăm să 
trăiască, dncfl îi luăm ca ostateci, mai putem să-i distrugem 
pe cei care vor să se ic voi te, până în ziua în care vom fi 
destul de puternici, ca să ne spunem NiApâni absoluţi. 
Richelieu, nu-i ucideţi pe Vendâme şi pe Bourbon, dar iu 
uncaţi-i într-o temniţă. Asta trebuie să-i cereţi Regelui. 
Faceţi ca Kegele să aprecieze că prin căsătoria cu 
moştenitoarea domeniilor 'Teul hiev re, Vendme a căpătat 
ambiţii foarte vaste. Cât despre Marele Slaicţ, 1. Ud o vie al 


XIII-lea nu-l poate suferi şi se teme de acest intrigant are să 
semneze tot ce veţi dori. Şi cu toate acestea, în urma 
afacerii de la Fleury, e nevoie de sânge. Luaţi-l pe 
Bouteville. Duelul lui din Piaţa Regală vi-l dă pe mâna Dar 
asta nu e tot Am lovit-o pe Anna de Austria, lovind în 
Principesa de Conde6, prin arestarea iubitului ei Ornano. Să- 
i dăm Reginei o a doua lovitură, mai puternică decât prima, 
lovind-o pe Ducesa de Chevreuse. 

— 1 s-a lăsat viaţa” pentru un moment, cel puţin. Ăsta e 
lucru făgăduit, spuse Richelieu. 

— Acesta nu e un motiv, spuse cu asprime Părintele Josef. 
Stăpânii Annei, pot să-şi calce cuvântul dat. Nu vă plecaţi 
niciodată urechea la zadarnicul glas al conştiinţei şi mergeţi 
drept pe drumul vostru. Cât despre ducesa de Chevreuse, 
pentru motive mai înalte decât acelea al cuvântului dat, 
trebuie să-i respectaţi pentru moment viaţa şi libertatea. 
Dar loviţi-o. 

— Şi cum? Exclamă Cardinalul 

El urmărea cu atenţia încordată, teribila expunere a 
Eminenţei Cenuşii. Privea cu o spaimă deabia ascunsă pe 
acel bătrân uscăţiv, aspru, ascetic, pe care cu un suflu l-ai fi 
putut răsturna şi care, cu vocea lui seacă, fără mânie, fără 
patimă, rostea condamnări la moarte. 

— Cum? Reluă Părintele Josef. Principesa de Conde, nu-şi 
iubea amantul pe care Ducesa de Chevreusel.. 

— Chalais! Mugi Richelieu. 

— Acela care trebuia să vă lovească. Hai să terminăm 
această mică afacere, înainte de a ne lansa în cea mare” Ne 
trebuiesc locurile cedate de Hernie al IV-lea prietenilor săi 
hughenoți; ne trebuie o nobilime îmblânzită, o Franţă 
îngenunchiată Numai atunci ne vom. Gândi să lovim Spania, 
Ţările de Jos şi Germania, să refacem poate Imperiul lui 
Carol cel Mare şi aceasta, va fi o operă orbitoare, va fi una 
din acele opere întunecate şi strălucitoare totdeodată, pe 
care Istoria le contemplează cu groază şi cu respect Şi din 


această epocă, numai două figuri se vor ivi: figura papei şi a 
lui Richelieu. 

— Şi a dumneavoastră! Profesorul meu! Gâfâi Richelieu 
subjugat, binefăcătorul meu!,, Spuneţi! Ce loc voiţi să 
ocupați dumneavoastră în Istorie?” 

Părintele Josef surâse şi răspunse: 

— Eu, eu voi fi ceea ce sunt cuviosul. Stareţ al capucinilor, 
duhovnicul Eminenţei Sale Cardinalul de Richelieu. Urmă 
un minut de 

Micu'lu238? N care timp, cei doi bărbaţi rămaseră visători, 
faţă în faţă cu liimcta l<>1. Apoi Richelieu reluă 

Rapoartele spionilor mei, spun că Ducesa a luat drumul 
spre lilois, după ce a trecut o clipă pe la Fleury. Şi ceilalţi 
conjuraţi, tot spre i îi*” în sc îndreaptă. 

Drumul spre Blois, e drumul spre Nantes. Nantes e cheia 
Itidngnici. Ducele de Vendme se duce la Nantes. Trebuie 
să ajungeţi acolo înaintea lui, sau în acelaş timp cu el, dacă 
nu voiţi ca Cezar să itW tMilc Nrctania. Trebuie ca Regele 
să se decidă, să facă această demonstraţie. Trebuie ca el în 
persoană, să meargă la Nantes. 

Da! Spuse Cardinalul îngândurat Şi Nantes e foarte 
aproape de I a Kochel le. Mâine, am să-i vorbesc Regelui 

C) nouă tăcere, întrerupse discuţia lor, ale cărei 
consecinţe, au fost iiucgislrutc de Istorie. Părintele Josef 
începu din nou: 


(it despre Ducesă, nu trebuie pierdută din vedere. 
Împiedicaţi-o iu orice chip, ca să nu se întâlnească cu 
Chalais şi cu Vend6me. Vă în imic pentru aceasta un spion 
subtil şi care are multe lucruri pe care liebuie să i le iertaţi: 
Rascasse de exemplu. Ne-a scăpat liu l-am văzut! Spuse 
Părintele Josef. L-am văzut la | < mg joumeau. Am pus unul 
din copoi pe urmele lui Ultimele veşti sunt cft Rascasse, 
după ce a fost înconjurat, în apropiere de hale, a reuşit să 1 
ugă. |, e-—a jucat şi o farsă admirabilă oamenilor poliţiei 


care îl pândeau iiciinA la cl. La ora aceasta, s-a refugiat în 
locuinţa maestrului de scrimă ricncavcl. 

— Ei bine? Făcu Richelieu. 

— Ei bine, am să-l trimit să-l prindă mâine dimineaţă. 
Atunci Trencavel e de acord cu spionii mei? 

— Trencavel e izolat, spuse Părintele Josef ridicând din 
umeri Trebuie să-l prindeţi pe omul acesta cât mai curând. 
E1 i-a prevenit la iuup pe Gaston, Vendâme şi partizanii lor. 
E] are să v-o smulgă pe Annais de Lespars, nici să nu vă 
îndoiţi 

— Saint-Priac are să mi-o aducă pe fata asta. 

— Atunci să se grăbească, să se grăbească! Poate că eae 
mai de icinut decât toţi ceilalţi la un loc. Poate că acest 
Trencavel să fie firicelul” Ic* fiisip care va opri goana dvs. 
spre această putere supremă. 

— Într-adevăr, a doua zi, Richelieu avu o lungă întrevedere 
cu | udo vie al XHI-lea. Regele urma să facă o călătorie. 
Curtea fu foarte bucuroasă de acest dar ce i se făcea 
Bucuria deveni entuziasm când se află că pentru această 
călătorie, Majestatea Sa hotărâse ca să fie întovărăşit de o 
importantă escortă. Trebuiau să meargă cu el, nu numai 
douăzeci de companii de muşchetari ale sale, dar încă trei 
mii de oameni din infanteria elveţiană, două mii de 
cavalerişti şi douăsprezece tunuri, care formau ciudata 
escortă. Cât despre ţinta acestei călătorii care semăna 
foarte mult cu o expediţie, nu era ştiută de nimeni Dar 
fiecare Senior de la Curte îşi făcu preparativele, ca şi când 
ar fi fost vorba de război 

Acum trebuie să revenim la Louvigni. Am văzut că după o 
criză de furie şi de disperare care durase mai multe ore, 
Louvigni îşi revenise însfârşit în fire. Se făcuse noapte de 
mulf'Ce oră e?' întrebă el pe nefericitul de valet pe care era 
să-l strângă de gât şi în urma îngrijirilor căruia îşi revenise 
el. , 

— 'Tocmai.au bătut orele douăsprezece. 


— Miezul nopţii' murmură Louvigni trecându-şi cu palma 
pe frunte. Cu toate acestea trebuie să-l văd pe Cardinal 
numaidecât Ajută-mă să mă îmbrac-Odată îmbrăcat, un fel 
de toropeală îl cuprinse. Dar, stăpânindu-şi slăbiciunea el se 
târi afară. Aerul nopţii îl făcu să-şi recapete vigoarea El 
alergă la Palatul Cardinalului şi graţie f avoarei de care se 
bucură şi graţie şi pungii sale, află că Richelieu se afla în 
palatul din Piaţa Regală. Când ajunse acolo, tocmai pleca 
Părintele Josef. 

Sunt clipe în care nici nu mai există greutăţi de întimpinat 
Louvigni putu obţine ceea ce nimeni nu ar fi putut obţine în 
momentul acela să fie introdus la Cardina! Richelieu, în 
luptă cu ambițiile sale, îl primi la ora două şi jumătate 
noaptea pe Louvigni, care i se păru că un spectru. Dintr-o 
privire, ei se înţeleseră. 

— Monseniore, spuse Louvigni cu o voce răguşită. L-aţi 
lăsat pe Chalais să fugă. 

— E drept, spuse Richelieu, care nici nu se gândea să 
remarce tonul ameninţător al spectrului Dar eram să trimit 
după Dvs. 

— Ca să-l prind! Pentru asta am şi venit, spuse cu asprime 
Louvigni. De la spion la zbir, nu e decât un pas; îl trec şi pe 
acesta! 

— Foarte bine. Plecaţi chiar acum. Chalais e pe drumul 
spre Bois, încotro se duce şi Ducesa de Chevreuse şi ceilalţi 
conspiratori Vreţi să vă dau oameni? 

— Nu. Doar un ordin cu care să pot trece porţile oraşelor. 

— Lată-l, spuse Richelieu semnând o foaie de hârtie. 

Toate acestea erau spuse în cuvinte scurte, printre 
răsuflări la fel de ne u rte şi aspre. 

— Luaţi şi oameni! Repetă Richelieu. 

— Vreau să fiu singur, spuse Louvigni., Şi Richelieu scrise 
repede ordinul următor: „Din Ordinul Regelui, Domnul 
Cavaler de Louvigni va prinde şi aresta pe tienri de 
Ttillvyrand, Conte de Chalais, în orice loc şi la orice oră l-ar 
găsi. Toţi ttf'lfcrii din diversele guvernăminte vor fi obligaţi 


să asculte de orice rvehiziţie a Cavalerului de Louvigni, 
făcută în scopul de a ajuta la ut*fastă arestare”. 

I, ouvigni îndoi documentul şi-l puse în buzunar fără să-l 
citească. Kiehelieu ezită o secundă, apoi spuse: 

— Aveţi bani? Luaţi săculetâd acestaMi-l veţi înapoia când 
totul „ i” x vti fi sfârşit, adăugă el ca să-l ajute pe 
nenorocitul ce se afla la două degete de nebunie. 

Dar Louvigni nu mai avea nevoie de menajamente şi 
fiindcă nu ţi voi bani la el, luă sacul, care conţinea cinci sute 
de pistoli. Cardinalul Mină: 

— Un cal pentru Domnul de Louvigni, spuse e! Cel mai bul 
calpe nn elai. 

Câteva minute* mai târziu, calul era gata. Richelieu 
încercă să-i Milice moralul lui Louvigni: 

— Duceţi-vă, domnule. Gândiţi-vă că Dvs. sunteţi 
purtătorul jiiNliţiei Regelm. 

— Monseniore, spuse Louvigni, eu duc cu mine numai unt 
mea; şi asta e de ajuns. 

Şi plecă. Un sfert de oră mai târziu, ieşise din Paris. 
Chalais nu îi vc „decât un avans de o jumătate de zi, 
înaintea lui. El trecu de I ongjoumeau fără să se oprească. 
Dimineaţa, ajunse la Etampes. 

Am văzut că Rascasse intrase în casa lui Trencave! Când 
ajunse lu primul etaj, unde locuia doamna Jarogne, auzind 
mârâitul câinelui, se întrebă dacă se călăuzise într-adevăr 
după regulile lui de prudenţă, care pi nft în momentul, 
acela îi conduseră viaţa Corignan I-ul mirosea pe „ub uşă şi 
mârâia înăbuşit Rascasse, impresionat, era să se coboare, îi 
iul uşa se deschise şi un individ lung şi slab apăru cu un 
sfeşnic în mină, strigând: 

— Ei drace, oare sărmanii burghezi liniştiţi nu se mai pot 
odihni îm pace? E o oră de dormit, mi se pare, nu? 

Înspăimântat, Rascasse îl privi o clipă pe sărmanul 
burghez care de altfel era îmbrăcat cu un costum dintre 
cele mai ciudate, într-o fustă veche asortată cu o bluză de 
damă 


— Corignan! Strigă Rascasse. Mereu Corignan! 

— Rascasse! Mugi Corignan. Iarăşi infernalul de Rascasse! 
Atunci se auzi din fundul apartamentului o voce 
tremurătoare spunând: 

— Dragă domnule Corignan, luaţi seama, poate e vreun 
pungaş! 

— N-avea nici-o frică scumpă mea, răspunse Corignan, 
hoţul nu este decât Ras” 

Nu mai avu timpul să termine. Sfeşnicul zbură într-o 
parte, capucinul se restogoli într-alta, şi două ţipete 
ascuţite răsunară bolidul! Era bolidul! Era Rascasse, care 
indignat că îl făcuse hoţ, încercase încă 

O dată să pătrundă cu capul înainte în stomacul 
cumătrului în întunericul ce se făcuse, Corignan se ridică şi 
îi trânti un pumn, la întâmplare, cu toată puterea. Ceea ce 
Corignan nu putuse reuşi decât foarte rareori în plină zi, 
reuşi de data asta graţie întâmplării. Pumnul 

1 se abătu în ţeasta lui Rascasse, care se prăbuşi pe 
jumătate leşinat în timpul acesta, doamna Brighitta Jarogne 
aprinse în grabă mare o lumină şi atunci îl văzu într-o parte 
pe Corignan ţinâridu-se cu mâimile de burtă şi în alta pe 
Rascasse aşezat pe jos, năucit -iar între ei câinele urlând 
mereu, cu singura lui ureche ciulită Brighitta se repezi cu 
ghiarele înainte. Dar Corignan o opri cu un gest 

— Cumetre, spuse el, dacă vrei să nu-mi denunţi 
ascunzătoarea, îţi ofer ospitalitate. 

— Oare! Atunci eşti aici, la tine acasă? Făcu Rascasse 
ridicându-se. 

— Aşa, puţin, spuse cu modestie călugărul, în timp ce 
doamna Jarogne se forţa să roşească, lucru la care se căzni 
degeaba. 

— Şi ce-i cu costumul ăsta? Reluă Rascasse imediat E 
vreun anteriu de croială nouă? 

— Dă-l naibii de anteriu! Mai întâi, tu nu mai poţi să-mi 
spui popă, fiindcă am renunţat la mântuirea sufletului meu 


şi la legumele mânăstirii. Eu intrasem acolo fără voia mea. 
Înainte purtam bluză de spadasin. 

— Şi acum porţi combinezon, popă! 

— Eşti nedrept cu mine, Rascasse. 

— Şi tu eşti caraghios. Cu toate acestea, consimt să nu-ţi 
demasc fărădelegile, dacă juri să-mi respecţi şi tu mie 
ascunzătoarea vreau să mă instalez în locuinţa lui 
Trencavel. 

T 

— La Trencavel? Exclamă Corignan bănuitor. Şi de ce la 
Trencavel? | ni văzut pe undeva? Dacă îl predai, vreau şi eu 
partea mea! 

— Ai s-o ai, pe cuvântul meu. Acum, ordonă-i acestei 
cinstite doamne, să-mi predea cheia apartamentului. Altfel 
va trebui să-i forţez broasca. 

Doamna Jarogne se supuse. Lucrurile astfel aranjate, 
Corignan îşi reluă somnul întrerupt. Rascasse se urcă să se 
instaleze la Trencavel şi casa intră din nou în ordine. HI se 
aruncă aşa îmbrăcat pe pat, în timp ce Corignan I-ul se 
cuibări pe covor, unde adormi 

Această fericită situaţie dură câteva ore, când fu deşteptat 
de lătrăturile lui Corignan I-ul. 

— Asta-i acum! Murmură Rascasse, cu ochii închişi Haide, 
taci odată, ceasule deşteptător! Astăzi n-am nevoie să mă 
scol cu noaptea în cap. Vreau să dorm. 

Şi cum cățelul lătra mai tare, Rascasse deschise ochii şi 
rămase năuc, cu părul zbârlit, cu gura larg deschisă la 
capul patului se afla Cocard, care îi zâmbea cât se poate de 
amabil şi care era însoţit de o trupă întreagă de iscoade. 

— Oh! Făcu Rascasse într-un geamăt 

— Da! Făcu simplu Cocard. 

Rascasse se ridică fără a mai cere nici un fel de explicaţii 
Oamenii procurorului criminal îl înconjurară Începând să 
coboare şi ajungând în dreptul uşii doamnei Brighitta, 
Rascasse întrebă 

— Şi Corignan? 


— Răbdare, spuse Cocard. Are să fie găsit şi el. 

Are să fie găsit! Atunci, ar însemna că pe. Corignan nu-l 
urestaseră! Rascasse, aruncă o privire piezişă spre uşă, ca 
şi când ar fi vrut să vorbească 

— Să mergem! Spuse bucuros Cocard. 

— Ei bine! Da! Spuse Rascasse. Să mergem. 

Şi cobori. Fapta lui fusese pur şi simplu sublimă în faţa uşii 
din stradă aştepta o trăsură închisă solid, fără miner [>c 
dinăuntru şi ale cărei uşi se încuiau cu chei: nişte închisori 
pe două mate. 

Rascasse, straşnic înghemuit între doi zbiri, fu dus în 
galopul a doi viguroşi cai normanzi După un timp de goană, 
care îi păru extraordinar de scurt prizonierului, cupeul se 
opri. Nefericitul Rascasse fu coborât şi văzându-se în faţa 
Mănăstirii Capucinilor făcu o strâmbătură de amărăciune. 

Corignan I-ul era şi el acolo, cu limba scoasă de cât fugise 
după trăsură şi cu urechile jalnic pleoştite. Rascasse fu 
emoţionat şi i se adresă foarte blând: 

— Adio, n-am să te mai văd de-acu înainte ţopăind cu cele 
trei labe ale tale şi n-am să te mai trag de urechi. Şitu, tu n- 
ai să mă mai deştepţi dimineaţa, doar dacă nu cumva să ai 
răbdare să aştepţi ziua judecății de apoi şi puterea de a 
alerga până în valea lui Josafat 

Bietul căţel ascultă acest discurs şi poate că îl înţelesese, 
cel puţin după tonul vocii lui Rascasse îl bătuse de atâtea 
ori, dar se împăcaseră-Rascasse era singurul şi unicul 
prieten al lui Corignan I-ul Câinele era singură şi unica 
rudă a lui Rascasse. 

O clipă mai târziu se văzu în curtea mânăstirii Cocard îl 
conduse pe Rascasse până într-o cameră joasă, solid 
ferecată cu gratii şi zăvoare. În momentul când să închidă 
uşa la plecare, Cocard se întoarse spre prizonier şi îi spuse 
cu aerul cel mai serviabil 

— Nu vrei, jupân Rascasse, să te învăţ cum ar putea să-l 
strângă ciuma de gât pe un viteaz? 


— Pe legea mea, nu aş fi supărat dacă ai putea, spuse cu 
mândrie Rascasse. 

— Ei bine! Zâmbi cu blândeţe Cocard, se ia ciumă, se 
amestecă cu cânepă, se răsuceşte cu grijă şi se face din ea o 
ciumă lungă de forma unui şarpe frumos, cu pielea cam 
aspră. După aceea, se unge bine această ciumă, se 
înfăşoară în jurul gâtului şi i se dă forma unui ştreang. 
Atunci, se lasă să cazi de sus, din capul scării şi simţi cum te 
strânge ciuma de gât, uşurel-uşurel. 

Şi spunând acestea Cocard ieşi şi închise uşa în peretele 
din fund se afla o fereastră mare, ce dădea în curte. 
Rascasse îşi rezemă faţa de barele groase de fier şi privi în 
curte, pentru „a nu privi în sufletul lui. Era alb ca varul 
Bietului om i se părea curtea aceea întunecată, ca un loc de 
desfătare. Privea cerul şi îşi umplea ochii cu o uluită viziune 
a vieţii Un călugăr ieşi din grajd trăgând de căpăstru un cal 
frumos, viguros, înşeuat, cu coburii bine umpluţi Rascasse 
se gândi: 

— Fără îndoială că vreunul din călugări are să întreprindă. 
O i AlAtorie. Oh! Dacă aş fi în locul lui! Dar asta nu are să se 
mai întâmple. I Ici! Biet Rascasse! 

FI începu să plângă amar. În acest moment, îl văzu pe 
Părintele. Itwicf, care, ieşind din biserică, se îndrepta spre 
e! Starețul intră 

Rascasse clănţănea din dinţi şi murmură Vine moartea!” * 

— Rascasse, spuse Părintele Josef, ai să te urci imediat pe 
cal şi ai iei drumul spre Blois. Ai bani şi pistoale în coburi. Ai 
s-o cauţi şi s-o găseşti, lie ce-o fi, pe doamna Ducesă de 
Chevreuse, care se îndreaptă spre Blois. Odată ce ai găsit-o, 
n-ai s-o mai părăseşti Ai să-mi trimiţi iu | iccarc zi un curier 
care să mă pună la curent cu faptele şi gesturile Nile. Şi 
mai ales, ascultă bine aici* prin orice mijloc - prin orice 
mijloc, mm tu? Ai s-o împiedici pe Ducesă ca să se 
întâlnească cu domnul de Vend6me şi cu domnul Bourbon 
care o aşteaptă la Blois. Pleacă, KiiNcassc, nu e nici o clipă 
de pierdut , 


Lui Rascasse i se urcă un val de sânge în obraji Ochii i se 
holbară, tA i iasă din cap. El se prăbuşi, ca şi cum l-ar fi 
doborât pumnul lui C 'orignan. 

— Să mergem, se răsti Părintele Josef, schiţând o mişcare 
de furie; uite, caraghiosul, cum s-a înmuiat - ciuma să te 
strângă de gât. 

— Hai' urlă Rascasse. Şi Dvs. la fel, Cuvioşia Voastră?! 

— Nu, nu! | Ai A ciumă. 

Într-o clipă se ridică în picioare. 

— Ai înţeles bine? Spuse Părintele Josef. 

— Tot, înalt prea Sfinte! Horcăi Rascasse ca în delir. Şi mai 
ales s-o mipicdic pe Ducesă ca să se întâlnească cu cei doi 
şefi ai complotului l ot! Tot! Ah. 

— Atunci pleacă şi Cerul să te călăuzească! (tm) 

Câteva secunde mai târziu, Rascasse, călare pe frumosul 
cal pe t urc îl văzuse cum îl scotea din grajd, ieşi pe poarta 
cea mare a niliiAstirii. Era gata să pornească în galop, beat 
de bucurie, năucit încă ile neobişnuitul noroc care îi căzuse 
pe cap, când zări pe partea cealaltă ţi şi | ăzii pe Corignan I- 
ul, trist, culcat pe burtă, cu botul pe lăbuţele din InţA, cu 
urechea pleoştită- 

— Corignan! Strigă Rascasse. 

Cî inele se ridică, îl privi un moment, apoi, cu scâncete şi 
lătrături >* rowtogoli prin ţărâna de pe strada 
SaintHonore; îşi mărturisea şi el I Miruria cum putea. 
Rascasse, urmat de cățelul lui, se duse întâi în stradă 

Ferronnerie, la cârciuma aceea dosnică, a cărei 
cârciumăreasa îl primise aşa bine atunci când era urmărit 
Fără a cobori de pe cal, se căută în eoburi şi văzând acolo 
un sac bine umplut cu bani, scoase trei pistoli şi chemând-o 
pe cârciumăreasa, îi dădu spunând: 

— Un pistol pentru omletă, unul pentru ulcica cu vin rece 
şi unul pentru ospitalitatea ce mi-ai oferit-o. Acum, fiindcă 
plec în călătorie, îţi las câinele meu. Ai grijă de e! Să i se 
dea de mâncare cât o vrea şi să ai grijă să nu fie batjocorit 
de nimeni din cauza urechii care îi lipseşte. 


Cârciumăreasa luă cățelul în braţe şi se duse să-l închidă 
în k % 

Bucătărie, cu mii de mulţumiri. Şi Rascasse, liniştit în 
privinţa soartei căţelului, ieşi din Paris şi respirând adânc, 
beat de libertate, porni în galop pe drumul îmbăiat de 
soare. 

CAP XIVI DISPOZITIVU! UNEI BĂTĂLII 

ANNAIS, a doua zi după ce, însoţită de Mauluys condusese 
pe cei patru Angevivi la cimitirul unui biet cătun, se simţi 
tare părăsită. Puțin câte puţin, cei patru tineri luaseră câte 
un loc în viaţa ei. Acum, locui era go! Ea îi plângea în mod 
sincer, ca pe nişte fraţi dispăruţi Se gândea că toţi patru o 
iubiserăDar îşi spune de asemenea că niciunul din ei nu îi 
inspirase un alt fel de sentiment decât acela de afecţiune 
frăţească, pe care îl împărțea în mod egal între toţi patru. 

Fusese o noapte îngrozitoare pentru ea aceea în care 
Trencavel îi anunţase moartea angevivilor. Orele care 
urmară după întoarcerea ei la Paris fură şi mai 
îngrozitoare, fiindcă atunci fusese nevoită să-şi 
mărturisească sincer că un singur om ocupase în mintea ei 
locul pe care trebuia să-l ocupe acolo cei patru cavaleri. 
Mândria ei de fecioară războinică primise prin aceasta o 
aspră lovitură. 

În dimineaţa aceasta ea se plimba fără rost prin casa 
aceea mare, pustie. Se ducea şi venea de colo până colo, 
căutând să-şi dea seama de unde îi venea mânia împotriva 
ei însăşi şi se găsi la un moment dat în capul scării, unde 
avusese loc lupta cu oamenii lui Saint-Priac. Ea îl revăzu pe 
Trencavel în mijlocul prafului şi a fumului, ridicând 
mobilele, doborându-i pe asediatori, susţinând el singur 
unul din acele atacuri rplec, cum numai cavalerii cruciați 
poate că au mai susţinut îl vedea llu>|x*de şi totuşi nu voia 
să-l vadă. 


(iâfâind, Annais de Lespars îşi lăsă capul în piept şi mâinile 
i se ut linseră cu putere. 


Şi în mişcarea aceasta privirile îi căzură pe un inel pe 
care-l purta iu deget. Ea tresări, şi murmură „Dacă vreun 
pericol-vă ameninţă, lrimiteţi-mi acest inel, Asta mi-a spus 
când a plecat” Acela care mă va călăuzi, acela care mă va 
întări, acela care mă va smulge din pericolul jv care îl 
găsesc în mine însămi, mai de temut decât toate pericolele 
ci, ie mă înconjoară, acela, mamă, are să fie celpe caretu l- 
ai iubit!” 

Într-o clipă, ea îşi luase hotărârea să-i trimită inelul lui 
Louis de Uichclicu, CardinalArhiepiscop de Lyon. 

Şi în momentul când Annais luă această hotărâre, de a-l 
chema în ujutorul ei pe Arhiepiscopul de Lyon, fata aceea 
pe care domnişoara Kn/ji i-o dăduse ca servitoare fu în sala 
de onoare. Era o femeie calmă, mhiistă şi prudentă, de vreo 
treizeci de ani, care înţelesese admirabil în ini unea de 
supraveghere pe care şi-o asumase. 

I X*unnă, spuse ea, e pe stradă un om care de azi de 
dimineaţă se plimbă de colo până colo. Poate că e vreun 
spion?” 

Annais alergă la una din ferestrele ce dădeau în strada 
Courteau ţi vfl/. U într-adevăr un vlăjgan mare, solid ca un 
munte, care, cu mâna re/enuită pe mânerul unei spade 
formidabile, îşi sună paşii prin faţa cârci. Annais, care nu-l 
recunoscuse pe Contele de Mauluys, îl recunoscu pe 
Montariol. De ce gând ascuns ascultă ea atunci? *Fără a 
mai |udcca, dădu ordin cameristei să se ducă să-l cheme pe 
omul acela. < iteva minute mai târziu, Secundul se afla în 
faţa sa. 

— Domnule, spuse cu blândeţe Annais, mă cunoaşteţi? 

— Prea multl spuse aspru Montario! Datorită dvs. 
maestrul a slăbit” le tot. Rugineşte, doamnă, vă spun eu, 
rugineşte de tot Deşi l-am forţat *lun asalt de scrimă la 
domnul Conte acasă şi l-am atins de două ori din zece. Îmi 
venea să plâng, doamnă! 

Annais, admiră candoarea acestui om. Dar îi trebuia un 
curier. Ea Ini înăbuşi suspinul care îi umflă pieptul şi reluă: 


— Fiindcă mă cunoaşteţi, fiindcă domnul Trencavel v-a pus 
să-mi pAxiţi poarta locuinţei” 

— Eu? Bâlbâi Montario! Jur de Dumnezeu”/ 

— Nu juraţi, zâmbi Annais. Dvs. vă omorâţi timpul pisând 
strada, pentru a veghea asupra siguranţei mele. Atunci, 
trebuie să acceptaţi să-mi faceţi un serviciu care va împlini 
această siguranţă ce vă îngrijorează atâta 

Montariol se zăpăci. El mormăi câteva din înjurăturile lui 
preferate, apoi spuse cu un ton morocănos: 

— Să vedem! Ce serviciu? 

— În grajdul meu sunt trei căi Veţi lua unul din ei şi veţi 
pleca la Lyon. Acolo vă veţi duce la ArhiepiscopulCardinal 
de Lyon şi îi veţi da din partea mea inelul acesta 

Montariol luă maşinal inelul de fier. Era de-a dreptul 
buimăcit 

— Să vedem! Reluă cu nervozitate Annais, consimţiţi? 

— Trebuie să mă duc la Lyon. 

— Să plecaţi cât mai curând, fără a-l preveni pe domnul 
Trencavel. 

Secundul tresări „Ce contra-lovitură pregăteşte? - 

— Doamnă, e imposibil. 

— Fie! Atunci nici nu mai vorbim de asta Adio, domnule. 

Montariol rămase pe loc, foarte tulburat Dar în zadar urcă 
şi cobori toată gama coloristică a înjurăturilor sale, căci nu 
se putea hotări la nimic. Dacă refuza, el care fusese pus 
acolo ca s-o ajute pe Annais, ce furie are să fie pe 
Trencavel! Şi dacă acceptă, ce ar fi putut rezulta din 
călătoria aceasta? 

— Doamnă, spuse el timid, eu vreau să plec, dar” 

— Dar voiţi să-l preveniţi pe domnul Trencavel? Tocmai 
asta nu trebuie. 

— Doamnă, juraţi-mi că acesta e un mare serviciu pe care 
vi-l aduc! 

— Vă asigur de asta din toată inima 

— Ei bine! La urma-urmei, nu fac decât să ascult de 
sfaturile maestrului mă duc! 


Montariol, foarte înfuriat, plecă imediat A şaptea zi de 
drum, el intră în Lyon şi imediat întrebă de calea spre 
Arhiepiscopie. Louis de Richelieu dădu ordin să fie primit 
imediat, acest mesager venit din Paris. Montariol îi dărui 
inelul; şi la întrebările puse de înaltul prelat, povesti pur şi 
simplu scena la care am asistat în aceeaşi zi chiar, fratele 
primului ministru şi Secundul lui Trencavel porniră la drum. 

Pe drum, au tot discutat Louis de Richelieu începu să 
aprecieze natura necioplită, dar cinstită a Secundului Dar 
ce află mai cu seamă a fost dragostea lui Trencavel şi 
isprăvile lui Ascultându-l pe Montariol, iieetndiiNi prin 
minte apoi din nou povestirea pe care i-o făcuse Stn iii ului 
despre luptele de pe Strada SaintAvoye, de la Etioles, de pe 
M i iu în (V nirteau şi de la Fleury, Cardinalul, uimit, admira 
eroismul poetic „I Secundului şi i se părea că ascultă vreun 
trubadur cântând faptele de iu mc iile unui cavaler al lui 
Carol cel Mare. Sosind la Paris, după şase/lle de marş 
forţat, CardinalulArhiepiscop de Lyon îl cunoştea, itțmlat, 
|>c Trencavel, ca şi când ar fi fost prieteni de multă vreme. 

I>ar îndoită dezamăgire îi aştepta pe Louis de Richelieu şi 
pe Montariol: primul, nu o mai găsi pe Annais în locuinţa ei 
de pe stradă (oui tenu, unde se dusese el direct; al doilea 
nu-l găsi pe Trencavel în locuinţa lui Mauluys, unde dăduse 
fuga să-i povestească maestrului ci tulii ta expediţie pe care 
o făcuse. Dar îl găsi pe Verdure-Verdure, instalat într-un 
fotoliu, în faţa unei mese, cu piciorele înliiiNC |) c un 
scăunel, cu capul pe spătarul fotoliului, cu ochii în tavan, 
luina dintr-o pipă lungă, obicei care începuse să se 
răspândească pe vi ei nea aceea Sub masă erau două sticle, 
una pe trei sferturi goală, i enliilirt încă nedestupată. Lui 
Montariol i se păru că nasul lui Verdure, diu roşu cum era, 
ajunsese să atingă” splendorile culorii vineţii 

— Unde e maesţrul Academiei? Întrebă grăbit Montariol 

— Plecat! Scrâşni Verdure. 

— Şi domnul Conte? 

Plecat! Repetă Verdure laconic. 


— Plecat! Plecat! Urlă Montariol într-o avalanşă de 
înjurături. Ai nA vorbeşti odată, beţivule? Plecaţi' Când? 
Unde? 

— Nu ştiu! Bombăni Verdure. 

— Şi de ce au plecat? Tună Secundul începând să se 
neliniştească. 

— Nebuni. Sunt doi nebuni Montariol, ia gustă din 
Muscatul ăsta de S|iania. Sunt ultimele două sticle dar ele 
nu sunt nebune, nuuu! 

Dar, mugi Montariol, tu de ce ai rămas? 

— Ca să termin Muscatul, spuse Verdure. Montariol 
rămase uluit de lAftputtNul acesta El se aşeză pe un scaun, 
spunându-şi că, pentru a-l Interoga pe Verdure, trebuia să 
aştepte până când caraghiosul avea să dea |x' gât tot vinul 
Dar gândindu-se că mai era o sticlă plină şi că asta aili 
putut prelungească mult beţia lui Verdure, o destupă el şi 
începu '!a o golescă cu conştiiciozitate. Verdure izbucni în 
râs şi spuse: 

Sccundule, tu nu eşti nebun! Şi de aceea am să-ţi spun de 
ce am eluzat să-i întovărăşesc pe cei doi nebuni şi de ce am 
rămas aici- 

— Ştiu, mormăi Montariol: ca să termini Muscatul 

— Da, şi ca să păzesc. 

— Să păzeşti, ce? Isprăveşte odată, beţiv înrăit 

Verdure se ridică şi se duse la o ladă. Toată faţa lui 
brăzdată de riduri nu era decât un rânjet de triumf. De 
altfel, se ţinea foarte drept Râdea bătând cu pumnul în 
ladă. 

— Ce să păzesc? Repetă e! Oh! Dar şi Secundul e nebun. 
Ce să păzesc? Întreabă şi tu; întreabă-l pe Seniorul meu, 
Baronul de Saint-Priac. Întreabă-l pe el ce vreau să păzesc. 

Opt zile după ce Montariol consimţise să ducă la 
îndeplinire misiunea pe care i-o încredinţase Aimais de 
Lespars, adică în timp ce Arhiepiscopul de Ly7on era de 
mult pe drumul spre Paris, fratele lui, Cardinalul, ieşea din 
Capitala regatului El îl hotărâse pe Rege să facă o 


demonstraţie militară în Bretania. Ţinta acestei călătorii era 
Nantes. Odată ajunşi la Nantes, aveau să vadă-Bretania era 
în mâinile lui Cezar de Vend6me. Cititorul ştie că fiul mai 
vârstnic al Gabrielei de Estrees şi al lui Henric al IV-lea era 
guvernatorul acestei frumoase şi întinse provincii în plus, 
căsătoria lui cu fiica Ducelui de Mercoeur, părea să-i fi 
inspirat pretenţii asupra acestei Bretanii izolate. Un vechi 
sâmbure de neatârnare rămăsese în inima acestor bretoni. 
Nu ar fi fost imposibil să fie răsculați de cineva şi să facă din 
ei un popor aparte. 

— Lui Richelieu nu-i fusese prea greu ca să-i demonstreze 
lui Ludovic al XHI-lea că fitilul care trebuia să aprindă acest 
incendiu era gata: trebuiau să pună piciorul pe el, ca să-l 
strivească De aici reieşea necesitatea de a le arăta 
bretonilor puterea regală Necesitatea de a aresta pe 
Vendâme şi pe fratele lui. În fond, Richelieu, care abia îşi 
revenise din spaima produsă de complotul de la Fleury, voia 
să scape de un duşman personal, de temut 

Ludovic al XHI-lea, un cavaler foarte frumos, foarte 
elegant, înconjurat de o mulţime de seniori străluciți, 
Ludovic al XHI-lea precedat şi urmat de muşchetarii lui cu 
costume somptuoase, trecu prin Paris, în scânteirea 
armelor, în mijlocul uruitului surd al căruţelor, al sunetelor 
de aramă ale fanfarelor şi dangătele clopotelor, şi toate- 
acestea îi formau o atmosferă de glorie. 

Richelieu, în epoca aceea tânăr, viguros, frumos, se arăta 
în toată puterea unui războinic care are viitorul în faţa lui 
Purta un costum de catifea grena, presărat cu broderii de 
aur pe umeri îi cădea în valuri o pelerină bogată, de aceeaşi 
culoare, în timp ce penele de la pălăria de 

IV tni sc ondulau în vânt Era călare pe un măreț cal negru 
şi avea grijă unite spectatorilor adâncă lui ştiinţă a 
echitaţiei de manejJeşind din Liii is, luară drumul spre 
Chartres. Ludovic al XHI-lea era plin de bucurie. Scdca 
drept pe cal, plin de mândrie. Uralele acelea îl îmbătaseră. 1 


xpresia schimbătoare a figurii sale părea că prinsese viaţă 
şi luase o ni îl inline războinică. 

Mi se pare, spuse el, că bravii noştri parizieni sunt foarte 
mulţumiţi. 

— Aceasta, fiindcă au înţeles, Sire, că mergeţi să faceţi o 
faptă îi geiiHcă, răspunse Richelieu. Arătaţi-le rebelilor că 
aveţi de partea VituMră forţa; iar popaărul, care ştie foarte 
bine de partea cui se află interesul său, vă va arăta 
întotdeauna mulţumirea sa. 

Vc” rbind astfel, Cardinalul privea pieziş spre Ducele de 
Anjou, care ii făcea calul să danseze. 

— Domnule Cardinal, spuse Gaston cu neruşinarea lui 
caracteristică, atunci înseamnă că mergem să-i pedepsim 
pe răsculați? 

— S-ar părea că cja, spuse aspru Ludovic al XHI-lea. 

— Dar, Sire, reluă Richelieu cu vocea lui care mângâia şi 
zgâria, „ lacă lotuşi, în cursul drumului, Majestatea Voastră 
şi-ar propune să realizeze lucrul acesta cu ajutorul unei 
ceremonii mai plăcute, printr-o i*Aaâtorie frumoasă, de 
exemplu” 

Gaston păli şi exclamă zăpăcit 

— Domnişoara de Montpensier a rămas la Paris! 

— Putem s-o facem să vină! Spuse repede Richelieu. 

— Hi bine, grăi Regele, dacă această călătorie se va 
prelungi cam nuili. Dacă fratele meu pare foarte grăbit să 
se însoare -vom vedea cum vi un putea aranja şi lucrul ăsta 
şi să chemăm şi mireasa, dacă trebuie. 

Aceste cuvinte, pronunţate cu un ton ce cuprindea o 
ascunsă iiiucninţare, caracteristică la Ludovic al XHI-lea, îl 
făcură pe Gaston să ic infioarc. 

Peste două zile intrau în Chartres, în dangătul clopotelor. 
Regele în |>i imit la” Poarta Guiliaume de consilierii 
comunali ai oraşului, apoi < di isc să se instaleze în palatul 
guvernatorului. Acolo avu loc o mare. lu jbă religioasă 
urmată de un - le Deum. După ceremonie, Regele se 
mdreptă spre marele portal al palatului, Richelieu mergând 


lângă el, i pron pe în acelaşi rând cu el. Când Regele ajunse 
în pragul uşii m. numentale, Richelieu murmură Sire. 

Uimit, Ludovic al XEO-lea opri şi se întoarse spre ministrul 
său. 

— Sire, spuse Richelieu, aici a venit Regele Henric al I0O- 
lea să îngenuncheze, chiar pe treptele acestea. 

Ludovic al XIII-lea se îngălbeni şi aruncă o privire 
răutăcioasă ministrului 

— Ce voiţi să spuneţi domnule Cardinal? 

— Nimic, decât aceasta: Regele Henric al ni-lea a venit 
Hici cu picioarele goale, cu o lumânare în mină, îmbrăcat 
într-o cămaşă grosolană de lână. El a îngenunchiat chiar pe 
lespezile acestea, Sire. Era ultimul dintre Valois. Era un 
Rege fără regat Fugise din Paris, mânat de furtună. Şi toate 
acestea, Sire, pentru că nu a ştiut ce vrea, la timp! Fiindcă 
nu l-a luat pe Domnul de Guise de guler. 

Ludovic al XDI-lea, galben de tot, asculta această 
neprevăzută şi subtilă lecţie de istorie. 

— Regele, continuă Richelieu, se rugă la Sfânta Fecioară şi 
la Sfinţi pentru Regină, pentru Regat, pentru el însuşi şi 
pentru monarhia Valois. Fără îndoială că era prea târziu. El 
se hotări să-l ucidă pe Guise. Era prea târziu, Sire! Puțin 
după aceea, Regele Henric al m-lea fu ucis de jacobinul 
acela. Sire! Sire! Şi lângă Voi se află un jacobin. Sire! Sire! 
Se află şi lângă Voi un Henri de Guise, care se numeşte 
Cezar de Vend6me. 

— Ei bine! Pe SfântaFecioară pe care a invocat-o bietul 
Valois vă jur că eu, unul, nu am să acţionez prea târziu. 

— În cazul acesta, Sire, să mergem de azi chiar! Spuse 
Richelieu. 

Ceea ce şi făcură. Lăsându-şi mică armată în urmă, 
Regele, escortat numai de muşchetarii săi, părăsi chiar în 
ziua aceea oraşul Chartres şi se îndreptă spre Blois. 

Arhiepiscopul de Lyon, sosind la Paris cu Montariol, plecă 
direct în strada Courteau. Pe drum aflase că Regele şi 
Cardinalul, Curtea şi armata părăsiseră Parisul cu şase zile 


înainte. El simţea o îngrijorare înăbugşită; în mintea lui 
această plecare, se lega de destinul Annaisei. Când 
descălecă în faţa locuinţei ei, poarta cea mică a grădinii se 
deschise şi o femeie veni spre el spunând: 

— Dacă Monseniorul binevoieşte să mă urmeze, osă 
primească veşti despre aceea pe care o caută. 

Louis de Richelieu dădu dârlogii calului unui valet şi intră 
în casă. Femeia mergea înaintea lui cu respect şi-l introduse 
în sala de onoare. 

— Monseniore, spuse ea, stăpâna mea mi-a ordonat 
înainte de toate, vă prepar o masă bună şi un pat bun. 
Amândouă sunt gata 

MiuiNoniorc. 

Aceste cuvinte îl potoliră pe călător. Cu toate acestea 
exclamă: 1 ia c în siguranţă? 

A părăsit Parisul acum şase zile şi atunci când s-a urcat pe 
cal, mitule nu făcea să se creadă că vreun pericol oarecare 
ar fi ameninţat-o. 1 h altfel, după ce Monseniorul se va 
odihni, am să-i predau scrisoarea 1” e eure mi-a lăsat-o 
stăpâna Aşa mi-a dat ordin. 

— Dă-mi chiar acum scrisoarea spuse Richelieu cu 
nerăbdare. Servitoarea ieşi, şi când se întoarse, 
îngenunchiind, îi prezentă în i im ni rea |xî o tavă de aur. Ea 
nu conţinea decât câteva cuvinte: „Kegele pleacă din Paris. 
Cred că are să se oprească la Blois. [st ui ar, mă duc spre 
Blois. Monseniore, iertaţi-mă că nu v-amaşteptat. Dvs care 
aţi iubit-o pe mama mea, veţi înţelege că acolo unde se duce 
Armand de Richelieu trebuie să se ducă şi Annais de 
Lespars. Dacă Dvs. lu nevoiţi să duceţi condescendenţa 
până la ospitalitatea pe care v-o ofer, 10/avea marea 
bucurie de a vă găsi acolo la înapoierea mea. Ah! 
Monseniore, aşteptaţi-mă, vă rog, căci inima mea e foarte 
tristă şi am nevoie de afecțiunea Voastră părinteascălpar 
Nefericită copilă! Se frământa Arhiepiscopul. Se duce spre 
tleftinul ei. Destinul fratelui meu, care o fi? 


— Dumnezeu, fără îndoială, „ e<induce acolo! Fata mea, 
spuse el servitoarei, plec imediat 

Vai, Monseniore! Fără a accepta ospitalitatea stăpânei 
mele? I.ouis de Richelieu se ridică-Cum? Reluă ea, fără a 
lua loc măcar la masa pe care am pregătit-o eu ahta grijă? 

Louis de Richelieu zâmbi. Pe legea mea, spuse el, în ceea 
ce priveşte masa primesc din iiiitmA. Mărturisesc că mie 
tare foame. Aveţi grijă şi de valeţii mei. 

Sunt deja la masă, Monseniore, iar caii în aşternut bun, în 
faţa unui jgheab plin. 

Aşadar m-aţi aşteptat? 

13e la plecarea stăpânei mele, Monseniorul a fost aşteptat 
în 11 „uue zi, în fiecare dimineaţă am reluat toate 
pregătirile pentru primirea m 


(cea ce nu spunea biata femeie, şi Ceea ce avea ordin să 
nu spună tu eă toate aceste atenţii delicate, care încălzeau 
inima chinuită a 

Arhiepiscopului, erau voite şi organizate de o persoană 
care aştepta în odaia de alături. Pe această persoană o văzu 
Louis de Richelieu când intră în sufragerie şi luă loc la o 
masă servită regeşte. 

Măreţia acestui serviciu organizat ca în plină prosperitate, 
în plină splendoare, era o admirabilă atenţie venită dintr-o 
inimă de o pătrunzătoare sensibilitate. Această atenţie ca o 
mângâiere, care se îndrepta spre Annais pe deasupra 
Arhiepiscopului, îl viza pe Trencavel pe deasupra Annaisei. 
Şi se adresa lui Trencavel fiindcă maestrul de scrimă era 
prietenul lui Mauluys. De fapt, spre Mauluys se îndrepta 
această nobilă linguşire. 

Persoană care-l servea pe Louis de Richelieu era 
Domnişoara Roza Houdart. 

Cu acel tact perfect care o distingea pe fata aceea din 
mica burghezime, Domnişoara Roza îşi păstrase costumul 
simplu pe care îl purta şi la han. Numai că gulerul îi era de 
o albeaţă imaculată, confecţionat dintr-o pânză fină, ajurată 


cu dantelă Arhiepiscopul, în timp ce mâncă şi bea cu mare 
poftă şi admiră aspectul măreț şi aranjamentul frumos al 
adevăratului banchet ce îi fusese servit lui singur, o 
examină într-o doară şi pe frumoasă fată cu atitudinea 
aceea liniştită, a cărei înfăţişare dezvăluia mândria feminină 
ce se naşte din modestie. 

„Desigur, îşi spuse el, trebuie să fie vreo prietenă de-a 
bietei mele Annais. Ţinuta, ştiinţa ei perfectă de a împodobi 
trădează destul că e de familie. Dar cine e? Ce fată nobilă a 
putut consimţi să vină să-l servească pe prelatul aşa de 
retras de lume, care sunt eu? L 

— Copila mea, spuse el cu glas tare, îmi vei face favoarea 
de a-mi spune cui sunt dator pentru această ospitalitate aşa 
de grațios înfăptuită? 

În momentul acela, Domnişoara Roza era ocupată să-i 
toarne într-o cupă de cristal de Veneţia întunecatele rubine 
ale unei antice sticle scoasă din pivniţa ascunsă de la 
Frumoasa Diademă După ce termină de turnat, ea aşeză 
cupa în faţa prelatului şi răspunse blând: 

— Monseniore, Eminenţa Voastră ştie deja: sunteţi ospătat 
aici de înalta şi prea puternică Domnişoară Annais, Contesă 
de Lespars, stăpână pe munţii şi pe văile domeniilor sale din 
Anjou. 

— Da, spuse Arhiepiscopul cu emoție. Acestea sunt, cu 
adevărat, titlurile acestei nobile copile; şi erau şi ale mamei 
sale. Dar voiam să vorbesc de Dvscopila mea. lertaţi-mă că 
vă întreb cine sunteţi, dar o fac pentru a păstra pentru Dvs. 
O amintire care îmi va fi foarte plăcută. * 

Lia răspunse eu o simplitate care i-ar fi umplut de bucurie 
inima lui Mnuluys. 

— Monseniore, mă numesc Roză şi sunt fiica doamnei 
Rozalia, văduva Houdart, care ţine hanul cu firma 
„Frumoasă Diademă”. 

Arhiepiscopul rămase uimit; dar ca un mare Senior ce era, 
el îşi HMCunsc această uimire. 


— Roză! Spuse e! Numele vă şade de minune. Trandafir al 
11 umuscţii, iertaţi acest adevăr mic unui om care a 
renunţat la lume. Dar Nlnicţi de asemeni şi trandafir al 
virtuţii, asta se vede. Domnişoara Roza 1 loudart, n-am să 
uit niciodată Şi Dvs, dacă veţi avea vreodată nevoie „le 
cuvinte care să legene una din durerile Dvs. dacă veţi căuta 
o inimă duioasă şi prietenoasă, pentru a vă vărsa în ea 
amărăciunile inimii Dvs, veniţi să mă căutaţi; s-au chemaţi- 
mă, copila mea. 

Prelatul se ridică El adăugă privind-o cu atenţie. 

— Nu aveţi nimic să-mi spuneţi? 

Roza Houdart păli puţin. Când Arhiepiscopul îi vorbise de 
acele amărăciuni care ar fi putut să i le mărturisească unei 
inimi sincere, inima el brtt usc mai repede. Şi nu în zadar 
pronunţase cuvintele acelea prelatul cu o voce lentă şi plină 
de sensibilitate. Trebuia toată puterea de |WUrundere a 
unui om ca el, ca să observe la Roza nu o melancolie, ci „cel 
fel de răceală în care se refugia ea. O simpatie arzătoare se 
născuse în mintea Arhiepiscopului şi de aceea o întrebase 
cu atâta blândeţe: „Nu aveţi nimic să-mi spuneţi? 1 Şi glasul 
acela făcu să tresară inimă tinerei fete. Ea lăsă capul în 
piept şi se făcu şi mai palidă 

Poate că în momentul acela, abia, se uitase şi ea, într- 
adevăr, peni tu prima oară în sufletul el Ea aruncă o privire 
spre Louis de Mici tel icu- îşi plecă iar capul, se îndoi că 
sub apăsarea unui gând luilunos, ochii i se umplură de 
lacrimi şi, aproape fără Voia ei, Roza piouuuţă cuvintele 
definitive, care erau naşterea oficială a dragostei ei: Ei 
bine, da, Monseniore. E o durere în viaţa mea căci iubesc 
pe i Incva care nu mă poate iubi-Aproape imediat, ea îşi 
înălţă trupul mai mândră, mai curată Inima îi bătea cu 
putere. Era frumoasă, în toată splendoarea emoţiei mie, 
care, brusc îmbobocită, îi scotea în relief şi mai mult 
nevinovăția ci semeaţă îşi spunea pur şi simplu durerea 
inimii sale. 


Arhiepiscopul zâmbise, ca un doctor care vede 
adeverindu-se diagnosticul pus de e! Şi admiră şi 
frumuseţea strălucitoare a acestei im ic ie lete. 

— Să nu credeţi că mă plâng Monseniore, spuse ea 
reluându-şi calmul obişnuit Şi vă rog să-mi iertaţi aceste 
cuvinte smulse slăbiciunii mele, de o clipă de prea vie 
emoție. Mai ales, vă rog să nu credeţi că l-am lăsat să vadă 
că inima mea îi păstrează imaginea El n-are s-o ştie 
niciodată. Şi eu însumi, în curând, îndrăznesc s-o sper, voi 
uita speranţa pe care am putut s-o am. Cât despre el, are să 
fie prezent întotdeauna în inima mea 

— Dar, copila mea, spuse Arhiepiscopul mişcat până în 
fundul sufletului, pentru ce un astfel de secret, pentru un 
sentiment aşa de natural? 

— Pentru ce să-i ascundeţi acest sentiment aceluia care l-a 
inspirat şi care, sunt sigur, e demn de Dvs., fiindcă 
înţelepciunea Dvs. este cel puţin egală cu frumuseţea Dvs. 

— Da, murmură ea într-un suspin repede înăbuşit, e demn 
de a fi iubit Dar acum nu mai suntem în timpurile când regii 
se însoțeau cu ciobăniţe, Monseniore. Domnul Conte de 
Mauluys vine. Din înalta nobilime şi eu sunt o mică 
burgheză. Vedeţi că între noi este o prăpastie mare. 

Arhiepiscopul rămase amuţit O prăpastie; ea spuse 
cuvântul potrivit Şi el făcea parte din epoca aceea deci, nu 
putea admite că acestă prăpastie s-ar fi putut umple 
vreodată. 

— Contele de Mauluys, rosti el maşinal Un gentilom 
angevin, dacă mă pot încrede în amintirile mele? 

— Da, Monseniore. 

— Familie ruinată sub defunctul Rege, neam mândru de 
străbunii săi, de blazonul lui şi care a acceptat orgolios mai 
curând sărăcia, decât să meargă la Curte, să-şi ceară 
compensaţiile la care avea dreptul după sacrificiile făcute 
pentru a asigura pretenţiile Bearnezului Henric al HI-lea-— 
Da, acum văd ce mare vă poate fi durerea, dacă domnul 


Conte de Mauluys, de care îmi vorbiţi, a moştenit spiritul 
tatălui său. Unde e el în momentul acesta? 

— A plecat cu domnul Trencavel, ca să vegheze asupra 
siguranţei aceleia pe care şi dvs. Înşivă aţi venit să o ajutaţi 

— Domnul Trencavel! Tresări prelatul Acel maestru de 
scrimă de care mi-a vorbit atâta viteazul care a venit să mă 
caute la Lyon? 

— Chiar acela, Monseniore. 

Louis de Richelieu, un suflet de poet, nu putea să nu fie 
izbit de această apropiere: Trencavel, un simplu maestru de 
scrimă, iubind pe fatn nobilă - fiică de Rege; Roză, biată 
fată de hangiţă, iubind pe nobilul (onte de Mauluys. 

— Copila mea, reluă el, dvs. aveţi o inimă prea măreaţă ca 
să mai încerc să vă ofer vreo consolare banală O fată ca dvs. 
poate să găsească iii propria ei mândrie mijloacele cu care 
să lupte şi să învingă o durere” şa de adâncă şi de sinceră 
lia aprobă din cap, cu un aer resemnat 

— Aşadar, primiţi binecuvântarea pe care v-o dau din 
fundul inimii melc, rugându-l pe Atotputernicul de a vă reda 
liniştea sufletului? 

I ia se înclină cu respect sub gestul de binecuvântare al 
prelatului Şi I.ouis de Richelieu, foarte mohorât, cu mintea 
deosebit de preocupată ilc această scenă neprevăzută şi 
rapidă, cobori în stradă unde îl aştepta nilul, în timp ce 
Roză, nemişcată, cu ochii pe jumătate închişi, privea în 
depărtare, cufundată în visurile ei. 

O oră mai târziu, Cardinalul-Arhiepiscop gonea pe drumul 
spre 

Blois. 

Trebuie să încheiem acest capitol, arătând-i cititorului ce 
devenise loftUil călugăr capucin Corignan. În diferite 
rânduri am lăsat să se întrezărească iar faptul că Corignan 
era sclavul patimilor sale. Era mincinos, lăudăros, beţiv, 
hrăpăreţ, mâncăcios în sfârşit era un golan. 

În două-trei rânduri, Corignan se lovise de doamna 
Brighitta şi ulunci îşi însemnase cu grijă în minte, că ar fi 


capabilă de a-i satisface tonic instinctele lui de lenevie, de 
mâncăcios şi încă multe altele. I Ktjimna Brighitta Jarogne, 
văduvă înrăită, făcea parte din acele femei cârc spun: „Eu 
sunt o femeie cinstită!”. Corignan se hotărâse să 
domesticească pentru folosinţa sa personală pe această 
cinstită şi slabă lemeie. Şi pentru aceasta întrebuința 
mijloace tari. La prima întrebare scotocitoare pe care ea i-o 
puse, el îşi ridică teribilul pumn osos şi îi lrânti una în obraz 
cu toată puterea: acesta îi fu răspunsu! Doamna 1 li ighitta 
se făcu că leşină Atunci, Corignan se urcă în apartamentul 
lui I re nea vel şi cobori de acolo imediat, cu un oarecare 
instrument pe care îl încercase, pe care îl stima grozav de 
mult şi cu care îi distribui o copioasă gratificaţie, bietei 
femei 

— Ăsta-i biciul Sfântului Lambru, spuse e! E minunat 
pentru îndulcirea caracterului, scumpa mea Brighitta. 

Numaidecât, doamna Brighitta îşi reveni în fire şi 
mărturisi că ea simţea cea mai vie admiraţie pentru 
vigoarea şi îndemânarea cu care ti irignan îi imprimau în 
minte bunele principii Aceasta se petrecea la o oră după ce 
Corignan intrase în locuita doamnei, în noaptea aceea în 
care l-am văzut, cu burta goală, înfometat, însetat, urmărit 
Când intrase în apartamentul ei, Corignan spusese numai 
atât 

— Am venit să mănânc, să beau şi să dorm. 

După ce făcu această profesiune de credinţă, el închise 
uşa cu cheia şi se aşeză la masă, cu un aer hotărât Doamna 
Brighitta avea o slăbiciune pentru vlăjganul acela cu privire 
obraznică şi ştrengară, aşa că se purtă cu el ca o gazdă 
bună şi îndatoritoare. Dar când încercă să-l întrebe pe 
călugăr ce era cu el, îşi dădu seama că ea nu avea să fie cel 
mai tare dintre ei doi Corignan era cu adevărat hotărât să- 
şi salveze viaţa; şi pentru aceasta trebuia să-i inspire slabei 
femei cea mai mare admiraţie posibilă. Aţi văzut ce mijloace 
a întrebuințat pentru aceasta în urma formidabilei lecţii pe 
care o primi, doamna Jarogne deveni supleţea în persoană. 


Corignan agăţă într-un cui Biciul Sf întului Labru, ca să fie 
la vedere, 'la orice oră din zi şi din noapte”. 

— Ascultă-mă bine, spuse ei Mai întâi, să încetezi de a mă 
mai numi Cuvios. Fiindcă ce îl face pe cineva cuvios? 
Anteriul, cred. Pentru motive de Stat pe care tu nu trebuie 
să le aprofundezi, eu nu mai port anteriul. Eminenţa Sa, de 
care sunt trimis aici (tm) 

— Ah! Eminenţa Sa te-a trimis? Clănţăni doamna Brighitta 

— Fără îndoială. Cine ar fi putut să fie? Aşadar, sunt trimis 
aici pentru a exercita oarecare supravegheri care trebuie 
să fie absolut ignorate de oricine. Tu eşti obligată să-mi 
oferi masă şi adăpost pentru tot timpul cât va dura această 
supraveghere. 

— Da, da, Cuvioşia ta adică domnule Corignan. Eu sunt 
prea devotată Eminenţei Sale pentru a îndrăznilot ce e aici 
vă aparţine. 

— Am nevoie de o masă bună şi un pat bun! Continuă 
Corignan, măreț. Acum, dacă vreunul din vecini afl$ 
vreodată că găzduieşti la tine un emisar al Cardinaluli, ai să 
fii arestată imediat şi condusă la furcile patibulare, prea 
cinstită gazdă! Şi ai să fii spânzurata fără cruţare! 

— Ai milă! Strigă doamna Brighitta căzând în genunchi 

Aceasta însemna victoria totală pentru Corignan, care, 
după ce mâncă şi bău bine, se culcă şi era gata să adoarmă 
când auzi la uşă un mârâit furios de câine, care făcu să i se 
zbârlească părul. 

— Iar! Mormăi e! Îndrăcitul de câine! Ce, are să mă 
urmărească tot timpul vieţii mele? 

El era departe de a bănui că şi Rascasse era în dosul acelei 
uşi. Atunci, enervat de ţipetele şi vociferările doamnei 
Brighitta se duse să deschidă uşa. (Cititorul îşi aminteşte de 
scena ce a urmat şi cum KiiNiuN. Se, putu se se instaleze 
după aceea în locuinţa lui Trencavel). 

Asta face parte tot din supravegherea de care îţi vorbeam, 
o Încredinţa Corignan pe doamna Brighitta 


[) ar doamna Jarogne, văzuse lovitura de cap, dată de 
Rascasse. Ba chiar o şi admirase. Atunci, din momentul 
acela, un gând începu să se coacă în mintea ei de femeie 
slabă. 

A doua zi de dimineaţă avu loc cum am văzut, arestarea lui 
Kiisciissc. Zbirii povăţuiţi de spionii Părintelui Josef intrară 
întâi la diMUima Brighitta, în timp ce Corignan, mai mult 
mort decât viu, se u* undea în fundul unei garderobe. Bună 
văduvă, dădu toate indicaţiile I h” nuc le voiră şi în curând 
Rascasse fu ridicat După ce casa fu câteva iii inul c 
tulburată, îşi reluă liniştea; doamna Brighitta îl scoase pe 
('orignan din dulap, spunându-i cu voce dulceagă: 

— Poftim, cinstite popă, oamenii domnului Cardinal au 
plecat 

— Popă? Se râkti Corignan. Ce-nseamnă asta? 

— Da. Nu-ţi spunea aşa azi-noapte complicele tău, pe care 
l-au târât acum la spânzurătoare? 

— Verumenin verof mugi Corignan în speranţă că acest 
adverb o va teroriza pe văduva Jarogne, fiindcă cuvântul de 
complice îl neliniştea, lur atitudinea ei îi sporea grijă ce 
începuse să-i încolţească în suflet 

Dar doamna Brighitta ridică din umeri: adverbul ţintise 
prea de|Nirtc. Atunci, Corignan luă o hotărâre energică. El 
luă din cui Biciul Simţului Labru, spunând: 

— Bine, bine, draga mea, benissimo, cum spunem noi pe 
latineşte. V'Ad că îţi trebuie o nouă distribuţie de 
argumente convingătoare-Şi se îndreptă spre ea, cu cnutul 
ridicat Numai că nu apucase să lacă nici doi paşi, că zbură 
pe spate şi căzu lângă perete, năucit de uimire, cu 
amândouă mâinile pe burtă. 

C la Rascasse! Gemu el. Ca Rascasse! Mă numeşte popă, 
ca şi el! Şi a învăţat şi lovitura lui, cu capul în burtă! Sunt 
un om pierdut! 

Il ira adevărat! Doamna Brighitta admirase mult manevra 
lui Kiiscassc, pe care o zărise în clipa când luminarea îi 
zburase din mina Mingindu-se; şi acum încercase şi ea 


manevra asta - cu succes. Atunci, îi puc î iul prea fericitul 
instrument care căzuse din mâna lui Corignan, ea în mină 
corecţia aşa de demn începută şi făcu să curgă pe umerii şi 
lovituri. 

V 

— Ca Trencavel! Răcnea Corignan, care, pierdut, zăpăcit, 
se ridică şi începu să ţopăie în neştire prin cameră Asta-i 
dracu! E şi Rascasse şi Trencavel în acelaşi timp! 

Doamna Brighitta îşi agăţă în cui, în cele din urmă, 
instrumentul şi pronunţă cu un ton şi miere şi oţet în acelaş 
timp: 

— Dragul meu, să ne înţelegem bine. Nu ştiu ce fel de 
nelegiuire ai comis împreună cu cocoşatul acela, care ţi e 
prieten” 

— EI! Exclamă cu amărăciune Corignan. El, prietenul 
meu” 

— Puțin mă interesează L-au arestat Se ascundea. Tu te 
ascunzi ca şi el Ori, eu sunt un suflet bun. Vreau cu tot 
dinadinsul să nu te denunţ îţi ofer de bună voie masă şi 
adăpost” 

— Scumpă Brighittă! Exclamă Corignan transpirat. 

— Dar eu comand. Şi tu să asculţi Dacă nu, fereşte-te de 
lovitura cu capul! Fereşte-te de Biciul Sfântului Labru! Şi 
dacă acestea nu sunt de ajuns, te dau pe mâna Eminenţei 
Sale. 

— Brighitta! Scumpă Brighitta. 

— Ca să fii spânzurat fără cruţare! 

Corignan îi jură fidelitate, respect, ascultare şi supunere, 
tot ce vrea. Atunci fu supus unui interogatoriu în regulă 
Corignan povesti toată afacerea cu Trencavel şi Annais. 
Această povestire avu asupra curiozităţii văduvei, efectul 
gazului pe foc” 

Din instinct, ea începu s-o urască pe Annais. Şi-ar fi dat ani 
din viaţă, pentru a o surprinde în flagrant delict Din* 
nefericire pentru doamna Brighitta. 


— Annais dispării deodată Văduva se îmbolnăvi de-a 
binelea de necaz: avu o criză de gălbinare. Dar aceasta nu o 
împiedică de a supraveghea cu atât mai multă furie, cu cât 
nu avea nimic de spionat în timpul acesta, Corignan se 
îngrăşa văzând cu ochii. 

CAP XILVH 


(IIALAIS SE ÎNDREAPTĂ SPRE DESTINU! SĂU 

ÎNVINS LA FLEURY, Baronul de Saint-Priac, în loc să se 
fflUmrcA În Paris, se repezise în galop până la 
Fontainebleu. Îşi pierduse i*Mpul. După fuga tâlharilor 
angajaţi de el, nici nu-i venise măcar ideea ţi* îi 
supraveghea de departe pe Annais. Ea era în siguranţă 
lingă Trenai vel şi Mauluys: şi asta îi era de ajuns pentru a 
restabili mai târziii firul corectărilor sale. Ceea ce simţea el 
împotriva lui Trencavel şi mai nlw” împotriva lei Mauluys, 
era de-a dreptul înfricoşător. La l'ontitincblcau, el rămăsese 
două-trei ore înfundându-se într-un han, motivtnd. Aceasta 
prin nevoiă odihnirii calului 

Poate că brusca apariţie a lui Verdure determinase mai 
mult încă ilecil înfrângerea, actuala lui stare de oboseală 
Verdure era viu, foarte nDiiAloh! Şi atunci, în adâncul 
gândurilor sale se ridică o nelinişte ItiAlmşită. Se gândea la 
scrisoare, la faimoasa scrisoare pe care el i-o picdiiNc 
triumfător Cardinalului Dar aceasta era în fundul 
gândurilor Mile Ceea ce-i stăpânea cugetul, însă, era o ură 
nebună împotriva lui I leiicuvcl şi a lui Mauluys. 

I) upă amiază, Saint-Priac, puţin mai calm, reluă drumul 
spre Paris îl o lungind seara, se refugie la hanul 
MareleCardinal, spre a reflecta umplu situaţiei sale. A doua 
zi dimineaţă, Saint-Priac se duse la Palatul I tudinal. Era 
aşteptat, fără îndoială; de abia fu zărit şi, urmărit de sute ile 
priviri de invidie, fu introdus la idolul, fetişul, distribuitorul 
de mina ml celor din anticamere” De fapt, Cardinalul conta 
pe Baronul de Sulul Priac, nu numai pentru a i-o aduce pe 
Annais învinsă sau pentru nu I ncc să dispară, ci pur şi 


simplu ca să-i dea sarcina, de a o ţine la distanţă de drumul 
său, în timpul marşului ee îl va avea de făcut, înainte ca ea 
să poată încerca (tm) 

— Domnule Baron, spuse el cu răceală, povestiţi-mi cum s- 
au petrecut lucrurile din momentul în care aţi primit 
ordinele mele la Longjoumeau; vă rog să nu uitaţi nici un 
amănunt 

Frământându-se, Saint-Priac făcu o expunere exactă şi 
sinceră a scenei care se desfăşurase la Adăpostul 
Măgarului, pe drumul spre Chailly. Această expunere fu 
ascultată de Richelieu cu atenţie, ascunzându-şi cu grijă 
amărăciunea pe care o simţea 

— Astfel, spuse el, aţi fost învins încă odată. 

— Trencavel, Monseniore, Trencavel. 

— Să nu mai vorbim de asta Ştiţi ce s-a întâmplat cu fata? 

— Voi afla Monseniore. 

Saint-Priac pronunţa aceste cuvinte cu o astfel de criză de 
furie, încât Cardinalul avu un zâmbet de uşurare. 

— Cum o veţi afla? Reluă e! Şi chiar dacă veţi reuşi să-i 
descoperiţi ascunzătoarea chiar dacă o veţi prinde, are să 
vă scape din nou. Nu aveţi nici o şansă, domnule! Sau 
sunteţi foarte îndemânatic, sau fatalitatea se îndârjeşte 
împotriva dvs-Saint-Priac făcu un gest (tm) 

— Aşteptaţi, îl întrerupse Cardinalul. Cred că vi s-a spus la 
Longjoumeau ce am făcut pentru dvs. Căsătoria dvs. era 
gata pregătită. Şi dota vă era pregătită. Şi brevetul regal 
care vă acorda un post de onoare într-un guvernământ 
Numai logodnicii au lipsit Nu-i vina mea trebuie s-o 
maărturisiţi şi dvs] Ce mai pot face aCum pentru dvs.? 

Saint-Priac, orbit de acest viitor pe care Cardinalul îl lăsa 
să se întrezărească, îşi muscă” pumnii de disperare. Un val 
de lacrimi îi ţâşni din ochii aprinşi de febră. 

— Oh! Mormăi Cardinalul neliniştit, nu cumva o să 
renunţe? Cred, adăugă el, că o nouă încercare ar fi inutilă. 
Eu am să plec, pentru a întovărăşi pe Majestatea Sa într-un 


voiaj pe care îl întreprinde. Ne vom vedea la întoarcerea 
mea, vă promit Până atunci, odihniţi-vă. 

Saint-Priac îşi lăsă capul în piept Nici nu remarcase maca 
că fusese introdus la Cardinal chiar de cum intrase în Palat 
şi că acum nici nu-l concedia 

— Monseniore, spuse el, simt că dvs. Îmi veţi retrage 
bunăvoința Voastră. Mi-aţi iertat o trădare, mi-aţi iertat o 
înfrângere. Ştiu că nu mai pot conta pe înalta Voastră 
indulgență. Fie! Voi acţiona singur- 

— Şi ce veţi face? Spuse Cardinalul înălţând din umeri 

— Nici eu nu ştiu, Monseniore. Dar înainte de o lună, 
domnişoara de I.espars va fi a mea. 

— Cum? Rosti Cardinalul cu acelaşi dispreţ Eraţi treizeci 
de inşi în i'itwi de pe strada Courteau. Eraţi doisprezece, pe 
drumul spre Fleury, ca *A prindeţi o fată, pe care pretindeţi 
că o iubiţi! Chiar de aţi fi cincizeci, mft îndoiesc că aţi reusi. 

— Monseniore, voi' reuşi singur! Strigă Saint-Priac, întro 
criză ftălhnlică. 

„Aha! Se gândi Richelieu. Asta face mai mult, mi se pare. 
Singur!” irluft el. 

— Aşadar pretindeţi că veţi reuşi dvs. singur, după ce aţi 
dat girş cu numeroşii dumneavoastră însoțitori? 

— Da, Monseniore. Fiindcă acum am făcut rău că l-am 
atacat pe lâencavel- 

— Trencavel? 

— E vorba de domnişoara de Lespars. 

— Trencavel, Monseniore! Trencavel! El trebuie lovit! 
Murind el, iestul nu mai contează. Aşadar, nu pe Annais o 
voi căuta, ci pe Trcncave. 

Saint-Priac se apropie de Cardinal şi jspuse cu voce 
înceată: 

— Monseniore, am să fac ceea ce face un spadasin cu plată 
şi care vrea să lovească în mod sigur, fără risc. Am să-l 
atrag pe Trencavel iulr-o cursă, noaptea, şi am să-i împlânt 
pumnalul în spate. Asta am să Inc, chiar de ar fi să-mi atrag 
disprețul Vostru-Richelieu îşi dădu seama că trebuia să-l 


exaspereze pe omul acela iţi în acelaşi timp să-l şi asigure. 
El izbucni în râs! 

— Ei aş! Spuse el, aţi făcut dvs. altele mai mari în Anjou! 

Saint-Priac se învineţi şi privi în jurul lui ca şi cum ar fi şi 
văzut 

Npânzurătoarea Dar aproape imediat el înţelese 
înspăimântătoarea irtnnificaţie morală a acestor cuvinte, că 
iiu mai putea să-şi atragă disprețul nimănui: atinsese 
culmile. Atunci redeveni acel Saint-Priac neruşinat, frenetic, 
Baronul de la drumul mare banditul care era în lond. 

— Monseniore, spuse el cu o energie de ghiaţă, prin 
aceasta l-aţi omorât pe Trencavel şi m-aţi absolvit pţe mine 
de această crimă. Mulţumesc, Monseniore. Din această 
clipă, eu plec în căutarea lui 

După ce Saint-Priac ieşi, Richelieu murmură: „Acum, cred 
că voi putea pleca liniştit” - 

Trencavel, pe care Saint-Priac voia să-l asasineze, era pe 
punctul de a se sinucide. El ajunsese la aceasta, după scena 
care avusese loc în grădina de pe strada Courteau. Plecase 
de z -lo, spunându-şi: „Ea m-a gonit acum din viaţa ei; 
Mauluys ar ' pune chia, că a pus în această izgonire 
asprimea, care se apropia de impoliteţe. De ce? Fiindcă i- 
am omorât pe cei patru dragi Angevini ai ei! Cu? Tit mai rău 
pentru ei şi pentru ea. La urma-urmei, dacă are să-mi fie 
greu de suportat să mai trăiesc cu ura ei, ce poate fi mai 
uşor decât să renunţ fer viaţă? 

Rumegând aceste idei şi altele asemănătoare, el ajunsese 
la Mauluys, care ascultă foarte flegmatic doleanţele 
tânărului. Trencavel îşi termină văicărelile jurând că totul 
se sfârşise, că avea să nu o mai revadă pe Annais, că ea 
putea să se lase ucisă de Cardinal cât o pofti, că el are să 
asculte de ordinul pe care ea i-l dăduse, de-a nu-i mai 
impune protecţia ce îi era odioasă şi altele. 

— Dragul meu Conte, spuse el în cele din urmă, sunt 
hotărât să urmez sfaturile tale şi am să mă duc să-mi caut 
norocul în ţările însorite. 


Mâine voi pleca” 

— Dragul meu domn Montariol, spuse Mauluys, fă-ne 
serviciul de a te duce ca să stai de veghe pa stradă 
Courteau şi să ne dai de ştire de tot ce s-ar putea întâmpla 
Domnişoarei Lespars. 

— Mă duc, spuse simplu Montario. 

— Conte, bâlbâi Trencavel trăsnit, ce faci? 

— Pentru că tu renunţi să asiguri apărarea acestei nobile 
fete, după ce i-ai omorât apărătorii săi naturali” 

— Conte! Mugi Trencavel palid de tot 

— Şi fiindcă eu sunt prietenul tău, reluă Mauluys, e drept 
să fac eu ceea ce ar fi trebuit să faci tu. 

— Dar, ea mă respinge! 

— Acesta nu-i un motiv. 

— Dar plec! 

— Motiv excelent ca să te înlocuiesc eu. 

— Conte, iată care e adevărul: Eu nu mă duc nici în Italia, 
nici în Spania, mă duc” 

— Într-o lume mai bună, sau reputaţie, ştiu. Pot modifica 
soarta ta obligaţiile ce le-am contractat eu faţă de 
Domnişoara de Lespars? 

— Obligaţii? Tu, dragul meu Mauluys? 

— Fără îndoială, bravul meu Trencavel. Tu eşti prietenul 
meu, fratele meu. Tu ai obişnuit-o pe Domnişoara de 
Lespars să conteze pe 

Nfwcln şi pe vitejia ta. Ţie îţi convine să te retragi în 
momentul în care, unii mult ca oricând, ea are nevoie de 
tine. Atunci, eu sunt dator să mă |lu ilc angajamentul pe 
care l-ai luat, de a veghea asupra vieţii ei 

Această argumentare subtilă şi aparte, aduse ceea ce 
voise şi Mttuluys: o destindere a nervilor şi, mai ales, 
aminarea gândului de ni ţi ucidere, pentru altădată 

— La drept vorbind, nu ştiu bine ce gândeşti tu despre 
toate astea, îi inc Trencavel cu o voce tremurătoare, dar 
ştiu că tu eşti cel mai 


UcticroN dintre oameni. Mauluys, salveaz-o; salvează-mă 
şi pe mine; mă tthtndoiicz ţie. 

Am văzut că Mauluys s-a dus în cătunul în care Trencavel îi 
lamunc morţi pe cei patru angevini şi că asistase, alături de 
Annais, la, nemonia funebră. El păstră pentru sine 
impresiile acelei zile. Mai mult „a oricând, Montariol trebui 
să stea de pază în faţa casei de Lespars. Verdure împărţi cu 
el această onoare, nu fără a blestema. Veni o zi când 
Montariol nu mai apăru acasă la Mauluys. Trencavel înjură, 
ţipă, ameninţă să-l ciuruiască cu spada pe secundul său şi 
se pierdu în pi (.'. Supuneri, dintre care niciuna nu era 
adevărată Mai trecură câteva/ilr Într-o dimineaţă se 
răspândi zvonul că Regele va pleca din Paris împreună cu 
Domnul Cardinal. 

— Trencavel, spuse Mauluys privindu-l fix pe tânărul 
maestru de, crimă, mi se pare că vom călători şi noi Cum ţi 
se pare?” 

— Da, da! Făcu Trencavel frământându-se. Unde se va 
duce ea, voi merge şi eu! 


(„aii fură pregătiţi în curând, Verdure veni să anunţe că] 
fctmnişoara de Lespars încălecase pe cal, singură, având la 
spatele şeii un nuc de voiaj şi o spadă solidă de război 
Verdure primi ordin să iiunână acasă Cei doi prieteni 
încălecară, se duseră la Frumoasa I >mtlcmă, unde 
rămaseră o oră, apoi plecară să asiste la trecerea 
cortegiului regal. După ce toată lumea defilase, Mauluys şi 
Trencavel i A museră după colţul de stradă unde se 
adăpostiseră Aşteptau să treacă ţi Annais, siguri că ea avea 
să-l urmeze pe Richelieu. 

— Iat-o! Exclamă deodată Trencavel, a cărui inimă bătea 
să se N|xirgă. 

Mauluys îşi întoarse o clipă privirea-i calmă în direcţia 
hanului I îi imoasa Diademă, apoi, cu acea nepăsare care îi 
scotea în relief odată mai mult sufletul lui mare, îşi urmă 
prietenul. 


Saint-Priac nu reuşi în cercetările lui Nici o clipă măcar 
nu-i venise şi ideea de a se duce să vadă ce se petrece în 
Strada Courteau. Baronul, întunecat, slăbit, cu mintea 
amorţită, dădu târcoale peste tot -afară de locuLunde avea 
şansa sigură de a găsi fie pe Trencavel, fie pe Mauluys, fie 
pe Annais. 

Veni şi ziua plecării Cardinalului. Saint-Priac nu îndrăznise 
a se mai prezenta la Richelieu. Ce i-ar fi putut spune? Când 
auzi trompetele, când văzu popărul alergând spre PontNeuf 
pe care trebuia să treacă escorta el se urcă pe cal şi alergă 
să se aşeze la pândă, la o oarecate distanţă de Poarta 
Bardot Adăpostit după un grup de ulmi, el văzu defilând 
toată cavalcada şi-l văzu pe Cardinal mergând călare alături 
de Rege. 

După ce ultimii muşchetari trecură, el scoase un suspin de 
furie. Era tocmai să plece spre şosea ca să se întoarcă la 
Paris, când, deodată rămase stană, cu mintea prinsă de 
speranţă şi de îndoială în acelaşi timp, cu inima zvâcnind 
de-o bucurie frenetică: colo, pe şosea, la o sută de paşi de 
el, venea la pas un călăteţ care, cu toată pelerina lui, cu 
toate că îşi trăsese pălăria pe ochi, i se părea că îl cunoaşte 
foarte bine. În curând, orice îndoială i se spulberă. 

— De trei ori nebun ce-am fost! Mugi Saint-Priac 
spumegând de-o bucurie furioasă. Cum de nu mi-am dat 
seama imediat? Dacă domnul Cardinal părăseşte Parisul, 
Annais de Lespars are să-l urmărească pas cu pas, aşa cum 
a venit după el la Paris! Oh! Dar mi se pare că asta nu-i tot! 
Cei doi de coloda! Trencavel! Şi cu îndrăcitul de Mauluys! 
Ah! De trei ori tâmpit! Şi eu mi-am rupt picioarele 
căutându-i! Cum de nu mi-am dat seama că acolo unde va fi 
Annais va fi şi Trencavel. Şi că acolo unde va fi Trencavel, îl 
voi găsi şi pe Mauluys! Haide! De data asta dracul mi i-a dat 
în mâna pe toţi. 

Şi Saint-Priac, gâfâind, se repezi în galop peste cimp şi 
ajunse escorta regală. Cardinalul îl văzu şi îi făcu semn să 
se apropie. 


— S-a făcut? Întrebă el cu voce înceată. 

— Nu încă, Monseniore. Dar îi am pe toţi acum înainte de 
trei zile vă voi oferi capul lui Trencavel şi a complicelui 
Mauluys şi voi cere Eminentei Voastre de a binecuvânta 
căsătoria mea cu domnişoara Annais de Lespars numai 
dacă- 

— Vorbiţi fără teamă. 

— Numai dacă nu cumva Eminenţa Voastră nu binevoieşte 
singur- 

— Ba da Vă promit de a binecuvânta eu însumi această 
unire, spuse (anii naiul cu un zâmbet sinistru. Ne vom 
întâlni la Blois” 

— Voi fi acolo, Monseniore vom fi cu toţii! 

Saint-Priac se depărtă. Cardinalul îşi reluă discuţia cu 
Regele şi escorta dispăru în depărtare, pe drumul spre 
Chartres, într-un nor de praf. 

Trebuie să ne întoarcem acum şi la acela care luase 
asupra lui nu cina execuţiei, în afacerea de la Fleury, adică 
la Henry de Taleyrand, Conte de Chais. Ultima oară l-am 
văzut cum se repezea ca un nebun nlergând după Ducesă - 
pentru această goană încălecând pe un cal luat di îi 
grajdurile Ducelui de Chevreuse. La porţile Parisului el îşi 
regăsi i îi ic i ul care îl întovărăşise la Fleury. Şi care acum îl 
aştepta acolo. 

Ducesă a plecat, îi spuse el. Eu cred că se duce spre Blois. 
Cu inalc acestea, se poate să mă fi înşelat şi ca ea să se 
întoarcă la palatul ei Atunci tu ai să te duci să te instalezi pe 
strada Saint Ilhomas dul nu vru; e un fel de tavernă acolo, 
în faţă. 

O cunosc, domnule Conte. 

Bine. Dacă Ducesa se întoarce, dă-i de veste că sunt pe 
drumul %pie Itlois şi că dacă nu o găsesc acolo, mă voi 
întoarce numaidecât la l'ai iv [) ncă că nu mai poate să 
rămână în palatul ei, să-ţi spună unde aş puica s o găsesc. 

Asta e tot, domnule Conte? 


1) acă palatul va fi cucerit, adăugă Chalais îngălbenindu- 
se, şi eu mii h în voi mai întoarce, gândeşte-te că tu eşti 
scutierul meu, că tu în balie să mă înlocuieşti şi că trebuie 
să mori pentru ea, dacă va trebui 

Da, domnule Conte, spuse scutierul liniştit ('halais îşi reluă 
în goană mare drumul spre Blois. La Etampes, îmi o 
bucurie: siguranţa că ducesa trecuse pe acolo şi că avea 
doar un avans de câteva ore. La Orleans, nu-i regăsi urma 
Chalais ajunse la Blois, lupa două zile, după ce făcuse vre-o 
douăzeci şi două leghe pe zi. El M'ui'. E disperat la hanul 
Cheia de Argint, unul din cele mai bune hanuri Im Lil „Lis. 
I.a hanul acesta nu avem nici o veste, nici despre Ducele de 
V' < lonic, nici despre MareleStareţ, nici despre Ducesa de 
Chevreuse. 


(halais ceru să i se dea o cameră şi să i se aducă masa 
acolo: de li plet. Mă lui din Paris, de-abia mâncase câte 
ceva. Era hotărât să | - miiui'a înapoi tot drumul ce-l făcuse 
până acolo. De ce? Nici elnu i „„îl ia Dar se afla într-una din 
acele stări sufleteşti în care aşteptarea 

Gelozia, teama, furia, îi pustiiră rând pe rând mintea: „în 
decât o dorinţă nebună să reîntoarcă la Paris, să alerge la 
palatul de Pe la'orele patru, Chakis îşi recăpătase calmul, 
pentru a porni din 

Când să iasă din Blois, se opri copleşit brusc de o idee 
care-i 

Chartres şi pe drumul spre Vendomois? Atunci, mai pierdu 
acolo încă o oră, întrebându-se dacă trebuia s-o ia prin 
Vendomois sau prin Orleans. În sfârşit, amintindu-şi de 
informaţiile culese la Etampes, el se hotări s-o ia prin 
Orleans. 

În depărtare, în noaptea neagră. Nu macera în el decât un 
singur gând ce-l chinuia: „Unde o fi ea? Unde o fi?” , 

— Hei! Urlă o voce în noapte. Cine vine?” 

Să nu mă lovesc de dvs. şi ţin ffajung teafăracolo de unde 
am plecat. 440 


Umbrii treceaChalais era să treacă şi el în sens invers pe 
lângă i*M IMiiA atunci, el nu spuse încă nimic. O secundă şi 
totul s-ar fi lupi A viţ. I>ar Chalais avea nervii exasperaţi şi 
vorbi! În momentul i ltul umbră trecu pe lângă el, se răsti 
ameninţător 

Aşa! Domnule, mi se pare că nu sunteţi deloc politicos! Sc 
auzi atunci în noapte un strigăt de-o înspăimântătoare 
bucurie, un urlet de triumf. Era vocea umbrei El strigă un 
singur nume: C 'halais. 

I. Ouvigni! Mugi Chalais. lu aceeaşi clipă, amândoi dând 
drumul dârlogilor, îşi scoaseră pumnalele. Caii se opriseră 
unul lângă altul, fiecare cu capul spre crupa 11 luilali. < ei 
doi bărbaţi erau foarte aproape unul de altul; fiecare din ei 
în di a lucind în întunericul des doi ochi de fiară sălbatică 
fiecare din i asculta respiraţia scurtă a beţiei, gata să sară 
asupra ceeluilalt. Tăceau inuudtu. | iau ca împietriţi. Apoi, 
în cele două criere se iviră primele a/i, Ic judecată care 
trebuia să-i ducă la crimă Acelaşi gând îi fulgeră im Imiic sa 
| omor”. Aceasta dură enorm de mult, un sfert de oră în 
lir.it, îşi vorbiră Chalais începu: 

Il u ne-ai denunţat, aşa-i? Spune! Să nu cumva să spui nu! 
Cât ai pia mi île la Cardinal? Să vedem! Nu-i aşa, Louvigni, 
că porţi o faţă de iiad. H or? 

I >a! Spuse Louvigni. (lialais simţi o clipă spaima ce o 
aducea acel „da”. Acest om, acest Mi Alu „îi gentilom, tânăr, 
frumos, bogat, unul din cei mai iubiţi de la „urtc. au/ea cum 
e acuzat de mişelie şi accepta, îşi proclama chiar infamia. 

Blestem! Mugi Chalais, am ghicit-o toţi - şi eu mai ales. 
Dar sunt în m ||i iii lit că o spui tu singur. Asta îmi goneşte 
orice urmă de milă, t muica în momentul acesta tu nu eşti 
decât un şarpe care trebuie strivit | îi nu ic căutam pe tine, 
Louvigni” dar fiindcă te-am întâlnit, am să te mân îi, |) ar eu 
vă căutam, spuse Louvigni cu aceeaşi voce ml i îi oşătoare. 

Hun! Şi de ce? Ca să mă omori, hai? Revanşa ta, nu-i aşa?” 

Il u nu vreau să vă omor, horcăi Louvigni. 


Bun! Şi atunci ce vrei? Să-mi ceri iertare poate? Nu, 
Louvigni, „c. 111 ăcut tu la Fleury nu se poate ierta. Într-o 
zi te-am cruțat le-am inii.it. Ar fi trebuit să te omor de 
atunci. Dar eram prea fericit -şi apoi, te-am văzut plângând. 
Am să fac acum ce trebuia să fi făcut în ziua aceea. Eşti 
hotărât să te aperi? 

— Nu, spuse Louvigni. 

— Drace! Vociferă Chalais. Atunci, am să fiu forţat să te 
hotărăsc! 

Dar, stai! Fiindcă tu nu-ţi negi mişelia, fiindcă nu-mi ceri 
nici iertare, fiindcă nu vrei nici să te lupţi, atunci de ce mă 
căutai? 

— Ca să vă arestez în numele Regelui. 

Spunând acestea, Louvigni rămase nemişcat, dar toate 
forţele îi erau încordate-Atunci Chalais, auzind acestea, 
înţelese totul. Scoase un hohot de râs strident Dar în timp 
ce râdea, el simţea groaza strecurându-i-se de-a lungul 
spinării. Arestatf El întrezări întunecatele celule ale 
Bastiliei, eşafodul ridicat în Place de Greve. Timp de un 
minut simţi o frică groaznică de veşnica despărţire. Cu un 
efort de voinţă, el îşi dădu seama de situaţie! 

Dacă-l ataca; ar fi putut să fie rănit Oamenii care îl 
însoțeau pe Louvigni aveau să-l prindă atunci şi să-l predea 
Cardinalului. 

Oamenii lui Louvigni. 

Unde erau oare? 

— În mintea lui Chalais. Lui i se păruse imposibil ca 
Louvigni, care voise să-l aresteze, refuzând să se lupte, să 
nu fi avut siguranţa absolută că-l va putea prinde. Deci, 
avea cu el o escortă; 'rămasă nemişcată pe acolo pe undeva, 
foarte aproape, în întuneric. Chalais, foarte uşor, cu gesturi 
de neobservat, apueă dârlogii calului, îi strânse şi 
strângându-şi şi genunchii, dete de înţeles animalului că 
trebuie să fie gata Calul se-ncordă şi aşteptă semnalul de 
fugă! 


Contele scotoci întunericul cu o privire pierdută. Îi mai 
rămânea o şansă: să treacă într-un tempo de galop furios, 
drept înainte, dând peste cap escorta lui Louvigni. În 
aceeaşi clipă, Chalais lovi flancurile calului său, cu o teribilă 
lovitură de pinteni. Animalul făcu un salt prodigiosChalais 
nu fugea de moarte, fugea de arestare. Saltul pe care îl 
făcu a fost îngrozitor, dar se opri scurt în secunda în care 
calul se smucea, Chalais se simţi înlănţuit de două braţe 
freneticeEra Louvigni. 

Louvigni nu sărise ca să-l prindă în braţe pe Chalais. Cum 
am mai spus-o, ei erau scară la scară. Chalais cu faţa spre 
Beaugency, Louvigni cu faţa spre Blois. Aşa că Louvigni nu 
avusese decât să se. Aplece, pentru a-l înlănţui pe Chalais 
cu braţul său drept. 

Simicitura fu înfricoşătoare. Lonvigni fu smuls din şa. 
Braţul lui Mliin mc iulipse în gâtul lui Chalais. O secundă 
animalele se năpustiră ni t lic/uid în noapte. Apoi, nu se mai 
auzi decât galopul nebun al calului Iul < iuiluis, care fugea 
spre Beaugency. Cei doi oameni se rostogoliră la |iAiiuul., 
Atunci, se auzi un urlet, un blestem de bucurie sălbatică: 1 
otivigni constatase că Chalais leşinase şi rămăsese 
nemişcat; probabil, tţ în momentul căderii, capul i se lovise 
de vreo piatră. Calul lui I ouvigni rămăsese pe loc, întinzând 
gâtul şi suflând cu putere î>i Louvigni se simţea zdrobit 
Simţea nişte dureri groaznice în lin” |, care în altă 
împrejurare i-ar fi smuls ţipete de durere. Dar acum di' 
nbiii le simţea Bucuria era prea mareEl căzuse deasupra lui 
Chalais iţi continua să-l strângă într-o furioasă îmbrăţişare. 
Când constă. Că t Imliiis nu mai mişca deloc, o îngrijorare 
teribilă îl cuprinse. El mormăi on Iu/: 

Aport? Ah! Duce, asta ar fi într-adevăr îngrozitorNu, nu nu 
m- |*wile să moară'aşa' 

În genunchi el îşi aşeză capul pe pieptul lui Chalais şi apoi 
râse tnect: inima îi bătea! 

— Bun! Are să-şi revină!” 


I îl deschise coburile de la şaua calului său şi scoase 
dinăuntru o 

Iunie de ştreang, pe care orice călăreț o poartă cu el la 
drum, servind Î km îliu a lega calul când i se scoate 
căpăstrul Această funie el o tăie în don A cu pumnalul şi 
legă solid de tot, întâi mâinile, apoi picioarele lui < lutlais. 
Atunci îşi adună puterile, încordă voinţa şi muşchii şi-l 
ro/cmă de calul lui şi, puţin câte puţin, îl ridică-în sfârşit, 
reuşi să-l ridice în braţe pe rănit, îl aşeză în picioare 
ţinându-l îmbrăţişat, îl niyc/ft de-a curmezişul şeii Apoi luă 
calul de dârlogi şi cu un pas aspru, iu inima zbătându-i-se, 
cu privirea însângerată porni în marş spre lleitugency. 

La Beaugency totul dormea 

Pe vremea aceea era un orăşel mic, care avea importanţă 
numai prin poziţia lui. Se putea bea colo un vin alb care 
avea o reputaţie frumoasă şi pe care de altfel o merita 
Aşadar, Beaugency. Era copios în/.es trat cu ofiţeri regali, 
ofiţeri magistrați, ofiţeri de poliţie, comisari ni Majestății 
Sale; Louvigni nu avea decât să le predea pur şi simplu pii/, 
on ierul lui. Dar dacă îi venise şi ideea aceasta, o respinse 
cu putere. | Il mormăia 

— Nu există decât un singur om capabil să-l aresteze pe 
Chalais: eu. Nu există nici un om capabil să-l păzească până 
în ziua când se va ridica eşafodul: eu. 

Astfel, Louvigni, care se făcuse zbir, avea să devină acum 
şi temnicer. El văzu un han, modest, care îi păru destul de 
singuratic. Firma era încântătoare şi reprezenta un 
Cupidon bucălat, încordându-şi arcul: „La zeul amor”. 
Hanul era o casă masivă, pătrată, unde apărarea avea să-i 
fie uşoară ,„ 

Atunci, începu să facă gălăgie la poartă; în sfârşit, când 
hangul deschise, Louvigni îi dădu ordin să-l ajute să 
transporte rănitul. Hangiul observă funiile ce legau mâinile 
şi picioarele lui Chalais, care era tot leşinat; dar prudent, îşi 
păstră gândurile pentru el. Zece minute mai târziu, Chalais 


era aşezat pe un pat, într-o cameră a cărei fereastră dădea 
spre stradă 

— Acum, spuse hangiul cumsecade, cu un surâs deschis, 
acum, când amicul dvs. e aranjat, să alegem o cameră 
pentru Senioria Voastră 

Louvigni, care îl contemplă pe Chalais, se întoarse atunci 
şi spuse blând: 

— Dragul meu prieten, cum te numeşti? 

Hangiul se înclină* 

— Panard, Monseniore. Panard, împreună cu soţia mea şi 
servitoarea, în serviciul dvs. şi în serviciul domnului, 
prietenul dvs. Văd ce s-a întâmplat Fără îndoială că 
prietenul dvs. trebuie să fi fost atacat de tâlhari de drumul 
mare. Fără îndoială că l-au legat, ca să-l jefuiască mai bine; 
în sfârşit, nu mai rămâne nici o îndoială că Senioria Voastră 
a sosit la timp pentru a-l scăpa pe nenorocitul gentilom! 

Şi văzând că Louvigni tăcea: 

— Atunci, am să vă arăt o cameră şi apoi mă duc să-l caut 
pe chirurg” 

— Nu. Eu mă instalez aici Aici e camera mea, înţelegi? 

— Prea bine. Voiţi să vă îngrijiţi prietenul, nu-i aşa? 

— Aşa e, spuse Louvigni foarte încetHangiul se uită 
chiorâş spre funii şi se scărpină în cap. El întrezărea ceva 
necurat 

— Domnule gentilom, spuse el, dacă am începe prin a-l 
dezlega pe amicul dvs.? 

Şi Panard se apropie, dornic de a-şi arăta zelul. El făcu 
doar doi paşi spre pat şi se dădu patru înapoi: Louvigni îl 
aruncase acolo cu un brânci, Panard îşi ridică privirea şi 
văzu o privire înflăcărată care îl IA cu să se înfioare” 

— Bine, bine, clănţăni din dinţi bietul om. Mă duc să aduc 
chirurgul. 

— Du-te şf-mi caută fierarul, spuse Louvigni. 

Hangiul rămase nemişcat de mirare. Fierarul! Ce să facă? 

— Dragul meu prieten, spuse Louvigni reluându-şi toată 
blândeţea. Ştii să citeşti? 


— Puțin, domnule gentilom. 

Louvigni scoase un pergament de sub pieptarul său, îl 
desfăcu, îl nşcză pe masă lângă făclie şi spuse: 

— Aşa puţin cum ştii tu să citeşti, tot ai să poţi să descifrezi 
asta” 

Hangiul se apropie. Fără îndoială că citea mai bine de cum 
pretindea, căci se învineţi la faţă După ce termină de citit, 
murmură 

— Aşadar, gentilomul acesta ar fi contele de Calais? 

— Da, spuse Louvigni 

— Şi în cazul acesta, dvs. sunteţi d-l cavaler de Louvigni? 

— Da. Înţelegi acum, nu-i aşa? Pentru motive cunoscute 
numai de Kmincnţa Sa, eu vreau să-l ţin aici pe prizonier 
timp de câteva zile. Tu (îi la capul tău, dragul meu? 

— Eu?, Dar, da” Nu” Adică, cum doreşte Eminenţa Sa. 

— Foarte bine. Dacă ţii la capul tău, te sfătuiesc să nu sufli 
un cuvânt lit nimeni în hanul ăsta. Dacă, dimpotrivă, îţi 
convine să-ţi pui cravată tic eânepă e foarte uşor, n-ai decât 
să povesteşti că Chalais şi Louvigni ut nl la tine în casă 

Prefer să tac, spuse hangiul, care nu era lipsit de bun-simţ 

— Acum, du-te şi-mi caută un fierar; să vină cu o duzină de 
fiare „ol itlc şi câteva zăvoare puternice. 

Jupânul Panard fugi ca vântul. Vederea sigiliului Eminenţei 
Sale evocase în el viziunea spânzurătorii şi asta îi dădea 
aripi la picioare. 


('ând Chalais îşi veni în fire, el rămase câteva minute cu 
trupul zdrobit, căutând să-şi adune amintirile. El încercă să 
facă o mişcare şi vfl/u că nu-şi putea mişca nici mâinile, nici 
picioarele! Atunci, uşurel, inircdeschise pleoapele. Văzu o 
cameră iluminată de o licărire pil pi îl oare, o fereastră 
un om complet negru, cum i se părea, care se ocupa cu o 
luci urc foarte ciudată 

— Drace, murmură în sine, e un fierar care instalează 
gratii la fereastrăAh! Uite că a terminat, frumoase gratii, 


pe legea mea” Nu se găsesc mai bune ca astea nici la 
Bastilia. 

Chalais făcu un efort şi reuşi să-şi ridice puţin capul; văzu 
atunci că avea mâinile legate. Asta îi pricinui o spaimă 
nespusă, dar aproape imediat căzu într-un somn greu. Când 
se deşteptă, era ziuă; o febră arzătoare îl rodea. El încercă 
să se scoale, dar nu reuşilotuşi, nici mâinile şi nici 
picioarele nu-i mai erau legate. Era dezbrăcat, culcat în pat 
O clipă el se întrebă „De ce mi e capul îmbrobodit cu 
albituri?' Apoi murmură* 

— De băut” 

O umbră se aşeză între el şi lumina zilei O voce îi spuse: 

— Poftim, Chalais, bea” 

El deschise ochiişi văzu pe cineva aplecat deasupra lui, 
care ii ducea ceaşca la buze. În aceeaşi clipă, amintirile îi 
năvăliră în minte. El răcni: 

— Louvigni!” 

— Bea odată, făcu Louvigni nepăsător. 

Chalais făcu un efort nesăbuit ca să se scoale, să se 
năpustească, să sară de gâtul inamicului lui, dar căzu la loc, 
greoi; i se păru că niciodată nu va mai putea să ajungă să 
ridice greutatea enormă a capului său. 

— Haide, făcu Louvigni liniştit, potoleşte-te. Dacă ai să te 
mişti prea mult, asta ar putea să-ţi întârzie vindecarea. Ori 
acum ai vreo zece zile, cel puţin, pentru asta Şi asta e deja 
prea mult, înţelegi?” 

Chalais scoase uri horcăit, de disperare. Louvigni reluă 
— Înţelegi cât voi avea de suferit aşteptând momentul în 
care voi putea să te dau pe mâna Cardinalului? Eu unul ţin 

să te predau în bună stare. Aşadar, calmează-te, sau voi fi 
nevoit să-ţi leg iarăşi mâinile şi picioarele. Haide, bea, lasă- 
mă să te vindec şi îţi jur că niciodată un rănit nu va fi fost 
mai bine îngrijit că tine”. 

Chalais nu putu auzi mai mult de atât Căci din nou îşi 
pierduse cunoştinţa. 

CAP X! Vin EVOLUŢIILE LUI RASCASSE 


LOUVIGNI ARUNCĂ asupra rivalului său învins o nespusă 
pi Ivire tic blândeţe funestă şi ieşi încuind uşa de două ori 
cu cheia. El în, Lh niiii stila hanului pentru a lua ceva de 
mâncare, căci simţea o foame Mi o/a vă. Când intră în sală, 
îl văzu pe jupân Panard foarte agitat, dând „1 „llut* 
nevestei sale, şi pe singura servitoare, nu mai puţin agitată, 
care 

* di îi ca şi se întorcea cu iuţeală. În bucătărie, coana 
Panard trântea it * 

Milele, Toată mişcarea aceasta era pentru a servi un 
voiajor, care se iiiMitliisc la una din mesele din salon. Era 
singur. Dar făcea un zgomot, tl |niii îi, striga tuna, bătea cu 
pumnii în masă, se purta ca un mare „uioi a cărui pungă e 
plină. 

„Lu cunosc figura asta, îşi spuse Louvigni intrând. Ei, da 
drace, > lupin Rascasse, spionul preferat al Cardinalului. O 
fi venind aici ca să ttlA spioneze? 

— Caraghiosule! Mocofanule! Păcătos de hangiu! Strigă 
Rascasse. Mil duc A Eminenţa Sa ar putea să vadă ce 
mâncare mizerabilă indiA/neşti să-i oferi ambasadorului 
său! 

I Jn ambasador al Cardinalului! Gemu Panard. Vă rog să 
aveţi un I! Dt lălxlare, Monseniore, puiul are să fie fript într- 
o clipită. 

Să se grăbească odată! Mii de tunete! Tronul lui Irod! Eu 
n-am 0! Îi „ciul să aştept atâta! 

Rascasse rostogolea nişte ochi turbaţi. Se amuza grozav. 
Jubilă şi hi. LiniAia, îşi spunea: „Ce uşor e să faci pe marele 
senior! Ah! Dacă arl'i', îi (orignan aici! Bucuria mea ar fi 
fost completă, dacă la-ş fi avut ţi-leu h; 1-1 strivesc eu gloria 
mea” 

Louvigni înaintă spre Rascasse se înfipse în faţa lui şi 
spuse: 

— Mă recunoaşteţi? 

— Domnul de Louvigni! Bâlbâi Rascasse. 


Într-o clipă se ridică în picioare, salutând, bodogănind tot 
felul de formule de respect 

— Oho! Îşi spuse Panard, mi se pare că d-l ambasador se 
face foarte umil1 Ce-o fi însemiiând asta? Măcar o avea 
bani? 

Louvigni privea fix spre Rascasse: 

— Când trebuie să-l revedeţi pe Eminenţa Sa? Întrebă el. 

— Dar, de îndată ce” cât se poate de curânc. 

— Ei bine, spuse Louvigni, îi veţi spune. 

— Ce să-i spun. 

— Nimic! Rosti el după o clipă de gândire. 

Şi-i întoarse spatele. 

Rascasse atacă faimosul pui care făcuse adineauri 
subiectul vociferaţiilor sale şi începu să se gândească 
„Cavalerul de Louvigni, la Beaugency! Ce-o fi făcând aici?” 
Pe socoteala cui a plecat el în campanie?, Acum câteva zile 
era unul din credincioşii Ducelui de Anjou” Atunci, ar 
însemna că după afacerea de la Fleury a” bun! Dar ce mă 
interesează pe mine Louvigni?' 

Îşi termină masa fără a mai striga, ceea ce îl îngrijoră 
foarte mult pe Jupân Panard, până în momentul când 
Rascasse îl chemă şi-i plăti fără să se tocmească; se părea 
că sacul pus de Părintele Josef în coburii de la şa, era de 
talie respectabilă în timp ce plătea şi se arăta la fel de blând 
pe cât fusese de obraznic şi de arogant la început, Rascasse 
încercă să-l facă pe hangiu să vorbească. Dar Panard jura 
pe toţi zeii, că nu are nimic cu privire la d-l de Louvigni 

Atunci spionul se urcă din nou în şa şi ajunse în curând la 
Blois. Acolo se duse drept la hanul castelului, un han 
modest, frecventat de soldaţi cari păzeau castelul. 

Odată închis în camera lui, Rascasse îşi recapitulă situaţia: 
în fond, aflase veşti despre Ducesă o singură dată, la 
Etampes. De acolo, nici un indiciu. ! * 

Rascasse se scărpină în vârful nasului Apoi ieşi din casă ca 
un om fără rost care vizitează un oraş străin; se plimbă, se 
învârti prin jurul catedralei şi în cele din urmă trecu podul 


peste Loire. Rascasse căută o idee. Sau mai curând, se 
învârtea de două ore în jurul unei idei care i se , 

Im niM' île la plecare. Ideea aceasta luase forma unui 
nume: M im licuoirc. 

< „n a acest Marchenoire]? Există acolo, la câteva leghe 
de Blois,. Lit liim I < Kirte frumoasă, care purta acest 
numele acesta. La Miazăzi de”. I-l. | pădure se afla un târg 
mare numit Marchenoir, nu departe de iiii. 1 ilc la 
Chateaudun la Blois - şi Rascasse rumega următorul gând: 
Ik ,„- Anu fie la Marchenoir, fiindcă acolo are ea un castel? 
De acolo, |hmli mi sc întâlnească cu dl. de Vendâme, dacă el 
e la Blois. Poate să l nea „nul vrea la Blois, la Orleans, la 
Chateaudun, la Vend6me. Ba poate, h im -ui sc refugieze şi 
în pădure. Dar dacă nu e la Marchenoir?” 

Iwtruns de această idee, Rascasse se întoarse la Blois, 
dădu fuga la hău, încălecă şi o luă numaidecât pe drumul 
spre Marchenoir, unde >i|uiihc că ni |x la ora şapte seară 
Aici se opri în faţa primei colibe şi se iiili-i'nA unei femei 
sărmane, care îi ieşi în întâmpinare: 

Ascultă, femeie, spuse el Dumnezeu să te binecuvânteze. 
Ia ţine în mi îi îl îi polişorul ăsta de aur. 

Femeia din colibă luă polul ai murmura: Dumnezeu să vi-l 
înapoieze, domnule gentilom. Acum, ia spune-mi: există la 
Mechenoir un castel care aparţine nobilei Ducese de 
Chevreuse? 

Un castel? Da, dacă doriţi dvs. să-i spuneţi aşa Dare o 
casă de viuAloarc, nici aşa de mare şi nici grozav de 
frumoasă, domnule M „iii îl< >m. O puteţi găsi pe la 
jumătatea drumului spre pădure, pe dreapta Şi casa 
aceasta, aparţine celui despre care am vorbit? Pe semne, 
fiindcă ea a venit aici acum cinci ani, pentru marile n îi” ăl 
ori de mistreți; şi toată regiunea, de la Marchenoir până la 
Blbis hui aminteşte de ea. 

Şi de atunci? Murmură Rascasse. Nu a mai venit pe aici? 
Niciodată, domnule gentilom. Casa e încuiată. Nu e nimeni 
jiiolo. (rcsc buruienile în voia Domnului. 


1, ui Rascasse îi îngheţă spinarea Poftim, n-am s-o găsesc! 

C u toate acestea, ca să-şi liniştească conştiinţa vru să 
vadă şi casa '„!i* 

Ir iiare era vorba. Atunci traversă târgul Marchenoir şi 
văzu marginea |, fUlurii umbrită de întunericul ce începuse 
să se lase. Mergând la pas, îi', a, cum de un sfert de leghe, 
deodată, din dosul unui grup des de m „Nieeeni de care 
trecuse, văzu casa pe care el o numise castel şi care nu - ia 
altceva decât un pavilion de vânătoare. Totul părea mort 
aici 

Obloanele solide erau închise şi j>line de praf. Buruieni 
sălbatice creşteau în voie şi se căţărau asemeni unor 
stufişuri., *” 

— Haidem! Mormăi el, n-am ce căuta aici 

EI îşi struni calul şi se întoarse iar la Marchenoir. Când 
ajunse la primele case, se făcuse noapte. Atunci, îşi amâna 
întoarcerea la Blois pentru un timp mai potrivit şi se adresă 
unui ţăran, care şedea în pragul porţii ultimei case din 
Marchenoir, adică al celei mai apropiate case dinspre 
pădure. El angajase o conversaţie cu ţăranul, din care 
rezult că, plătind un pol de şase lire pariziene, calul lui 
Rascasse avea să fie adăpostit în cursul nopţii în grajd, că 
Rascasse însuşi avea să fie culcat în pod, unde avea să aibă 
finul ca saltea şi pelerina lui ca plapumă - şi că, afară de 
acestea, Rascasse avea să primească drept mâncare o 
omletă serioasă şi o ulcică de vin de regiune, în timp ce 
calul lui avea să fie cinstit cu o traistă de ovăz. 

Acest program frumos se îndeplini punct cu punct Aşadar, 
Rascasse, după ce îşi mânca omleta se pregăti să se caţere 
în podul grajdului cu ajutorul unei scări exterioare ale cărei 
picioare erau înfipte în bălegarul din curte şi al cărui capăt 
de sus ajungea până la o fereastră a podului Dar, ca un bun 
şi demn călăreț ce era, el se duse mai întâi să se asigure că 
şi calul lui fusese bine găzduit şi dacă avea culcuş bun în 
grajd se aflau două vaci, patru boi de muncă şi un cal, ceea 
ce arăta bunăstarea ţăranului, care părea a fi dintre cei mai 


bogaţi Calul lui Rascasse se afla alături de al stăpânului 
curţii şi terminase de ronţăit grăunţele. Mulţumit, Rascasse 
se urcă în pod. 

Somnul nu-i veni aşa de repede cum sperase. Căldura cea 
mare din cufsul zilei ar fi putut fi un motiv, dar mai ales şi 
imaginaţia spionului, care, ori ce-ar fi fost, îşi aducea mereu 
gândurile în jurul Ducesei, dispărută fără urmă. Cu toate 
acestea după vreo oră, îşi simţi pleoapei „îngreunându-se, 
când i se păru că aude un zgomot Cineva bătea la poarta 
de-afară. 

Rascasse era spion cu tot temperamentul lui. Nu putea fi 
nimic de, spionat acolo, fără îndoială, dar în aceeaşi clipă se 
simţi treaz de tot şi, aplecându-se pe deasupra ferestrei de 
la pod, trase cu urechea. Tot se mai auzeau ciocănituri, dar 
cu precauţie. În sfârşit, Rascasse auzi o fereastră 
deschizându-se şi cineva întrebând: „Cine e acolo'? - 

— Marină! Răspunse o voce, cât se putea de încetişor. 

— Bine. Cobor acum! 

— Şi eu! Se gândi Rascasse palpitând. Marină, aici! 
Marină! < în me râs Ui blestematei de Ducesă! Chiar aceea 
pe care eu n-am putut niciodată s-o seduc nici măcar prin 
mia de pistoli pe care i-o făcea cadou I minenţa Sa! 

În timp ce-şi cobea singur, Rascasse îşi potrivise spadă, îşi 
aruncase pelerina pe umeri şi se coborî. Sala de la parter 
răspundea în eurtc printr-o fereastră cu geamuri. Uşa 
aceasta nu se închidea decât pi intt o simplă clanţă. 
Rascasse o întredeschise şi aşteptă. În curând se ţipi iiiNc o 
lumină şi ţăranul apăru. El deschise în grabă poarta ce dă 
în H*ca şi o fată tânără apăru spunând veselă: 

Hună ziua, tată Thibaud. Mereu solid şi iute? 

I lei! Aşadar, Doamna Ducesă, e iarăşi printre noi? 

— Tăcere, tată Thibaud. Taci, spuse grav Marina Doamna 
Ducesă e Tugită. Satana din Piaţa Regală, locţiitorul 
îmbrăcat în Cardinal, vrea n i > omoare. Şi dumneata o poţi 
salva 


Mi îi datorez totul, spuse Thibaud cu mâinile împreunate. 
Să-mi i în >i uncească. Viaţa mea şi a lor mei îi aparţin. 

Bine. E vorba de dus o scrisoare, tată Tibaut Chiar acum! 
Spuse Marina. 

— Şi unde? 

— I.ja Blois. La palatul d-lui de Cheverâiy. 

— Îl cunosc. Daţi-mi scrisoarea Are să plece chiar acum. 
Eu am s-o duc. 

— Gândeştete cătrebuie să ajungem acolo cât mai repede! 

— Roşcatul merge repede. E un animal minunat, cu 
picioare ic/lMtcnte şi inima solidă. Trebuie să aduc şi 
răspuns? 

— Chiar în noaptea asta La pavilionul de vânătoare. Ai să 
baţi de două ori din palme şi ai să spui* Chalais. Dacă nu 
are să-ţi deschidă, te lufuici acasă şi aştepţi venirea mea, 
orice s-ar întâmpla 

Marină mai schimbă câteva cuvinte cu bunul ţăran, apoi o 
şterse. 

Rascasse se repezi la grajd, unde nu rămase decât vreo 
câteva 'M i iinde. Atunci s-ar fi putut auzi în tăcerea nopţii 
un nechezat de durere. A poi o umbră se căţără cu iuţeală 
pe scară. Era Rascasse care se întorcea în camera lui de 
dormit, adică în pod. Întimpul acesta tata Thibaut inehinese 
poarta Apoi se îmbrăcă cu nişte haine pentru drum, fără a * 
ula pe nimeni din casă. După aceea se duse la grajd, de 
unde îl scoase |, e Koşcatul, animalul acela care, după 
spusele lui, avea picioare h/intente şi inima solidă. Dar 
acum nu mai avea picioare - cel puţin nu mai avea picioare 
de fugă. Fapt e că şchiopăta teribil şi nu părea în stare să 
facă nici măcar douăzeci de paşi. La lumină unei făclii pe 
care o aprinsese, Thibaud examină animalul şi nu descoperi 
nimic. Dar a doua zi, la lumina zilei, observă şi el mica rană 
tendonul de la jaretul drept, tăiat” 

Aşadar, tata Thibaut îşi vâri la loc în grajd calul ce 
şchiopăta şi rămase câteva minute zăpăcit de această 
nenorocire neprevăzută 


După ce trecură primele clipe, tata Thibaut ridică din 
umeri: privirea îi căzu pe calul lui Rascasse. 

EI se înfioră de bucurie şi începu pe furiş să pună şaua pe 
calul lui Rascasse, pe care îl scoase de dârlogi în curte. 
Acolo se opri înspăimântat, văzându-l pe călătorul pe care-i 
credea culcat în pod, coborând cu neîndemâmare scara. 

— Uf! Spuse Rascasse ajungând jos. Bine că am ajuns. Ei! 
Dar ce dracu faci aici, dragă gazdă! M-ai deşteptat cu atâta 
zgomot! Poftim! Aşadar, vrei să faci o călătorie? 

— Nu” adicăjse bâlbi omul. 

— Oh! Strigă deodată Rascasse, dar te-ai înşelat, dragă 
gazdă! Ai luat calul meu! Pe legea mea, acum că l-ai înşeuat 
şi că nu m-ai lăsat nici să dorm, am să mă urc pe el să-mi 
continui drumul spre Chateaudun, aşa pe răcoarea nopţii” 
ziua e aşa, de cald! 

Bietul ţăran rămase amuţit câteva clipe. 

— Domnule, spuse el în momentul când Rascasse îşi ducea 
calul lângă un pietroi mare. Un cuvânt” Dvs vă duceţi la 
Chateaudun? 

— Şi de acolo la Chartres şi apoi la Paris. 

— N-aţi voi să vă întârziaţi călătoria cu câteva ore? Să-mi 
împrumutaţi calul dvs. până mâine dimineaţă? 

— Să-mi întârzii călătoria, da, dragă gazdă Dar ca să-ţi 
împrumut calul” niciodată Valorează şaizeci de pistoli 

Thibaut avu o scurtă luptă sufletească, apoi spuse, palid de 
sacrificiul ce-l făcea: 

— Domnule, vă cumpăr calul dvs. şi sunt gata să vă număr 
cei şaizeci de pistoli 

Rascasse îl admiră Dar încălecând, îi răspunse: 

— Pe legea mea, nu. Eu nu sunt nici un gentilom şi nici un 
războinic. Eu sunt un simplu pălărier de pe strada Francs- 
Bourgecis, cu firma „La mieljul Sfântului Ion”. Dar ce vreţi, 
eu ţin la bunul meu căluţ. Face parte. Im lamilic. Ncvastă- 
mea mi-ar scoate ochii, dacă l-aş vinde. Îmi pare iau, nu/dă. 
Adio şi mulţumesc pentru omletă om cumsecade, îşi spune 
Thibaut Domnule! Strigă el cu o um disperată. 


— Rascasse se opri. Palpita de emoție. 

Domnule, spuse cu hotărâre Thibaut, nu voiţi nici să-mi 
impui mutaţi şi nici să-mi vindeţi animalul dvs.? 

Nu. Cu nici un prşţAdio! 

Aşteptaţi. Dar aţi spus că aţi consimţi să vă întârziaţi puţin 
„alntoria. 

I îi, Doamne, da. Numai să pot pleca mâine dimineaţă mai 
departe. 

— Mâine dimineaţă veţi putea pleca, domnule. Aţi consimţi 
dvs. mic Hă Nalvaţi pe cineva care e în pericol de moarte? 

— Ki, doar sunt creştin! Ce dracu! Spuse Rascasse cu 
mândrie. Şi din A nu e nici un risc- 

— Niciunul. Nu trebuie decât să vă duceţi cu o scrisoare la 
Blois şi NA mi aduceţi mie răspunsulDomnule, domnule! 
Adaugă Thibaut h mareând şovăiala lui Rascasse. Veţi fi 
răsplătit din belşug: am să ţin umile firma dvs. şi am s-o 
comunic unui personaj foarte puternic-Şi spui că asta ar 
salva pe cineva de la moarte? Reluă Rascasse. 

— Da, domnule, vă jur! 

Rascasse se luptă o clipă cu el însuşi. Apoi spuse cu un 
suspin: 

— Să nu se spună că am lăsat să piară un creştin, pentru a 
scuti de câteva leghe în plus calul meu şi a mă scuti pe mine 
însumi de această oboseală. Ce trebuie să fac? Adăugă 
Rascasse descălecând. 

Asta era o adevărată minune: bunul pălărier uitase chiar 
că era vor ba să ducă o scrisoare la Blois! Thibaut îi dădu 
scrisoarea copleşindu-l cu binecuvântări şi arătându-i cu 
exactitate unde se afla palatul de Cheverny. Atunci, 
Rascasse se urcă din nou pe cal şi luă imediat drumul spre 
Blois. Inima îi sălta de bucurie. O aflase pe Ducesa de 
('hevreuse şi, în timp ce galopa, îşi repeta cuvintele 
Părintelui Josef: „SA îtnpiedici cu orice preţ ca Ducesa să se 
întâlnească, cu yendme!” Visuri de avere şi de glorie îi 
chinuiau mintea-i şireată. Toată această i nft re ţie în 


perspectivă îl făcu să izbucnească în râs; şi în concluzie îli 
igă. 

— Popa are să fie zdrobit de lovitura asta! 

EI ajunse la Blois şi se duse ţintă la hanul lui. Acolo se 
închise în cameră, lăsându-şi calul aşa înşeuat în grajd. 
Liniştit, el rupse sigiliul scrisorii pe care trebuia s-o ducă la 
palatul de Cheverny. Scrisoarea era astfel concepută: „Mă 
aflu la Marchenoir. E nea parată nevoie ca să vă văd cât se 
poate de cuvând. Vă aflaţi la Blois? De nu, Cheverny are să 
vă s pună conţinutul acestor rânduri. Dacă sunteţi acolo, 
unde trebuie să vă întâlnească? Comunicaţi-i aceasta 
aducătorului, în care puteţi avea încredere. X]nde e 
Chalais? Bietul Chalais! Cum să-l prevenim? Adio, vărul 
meu. Aştept cu nerăbdare întoarcerea mesagerului meu. 
Daţi veşti repede: am ceva nou în cap.” 

Maria 

După ce o citi, Rascasse se aşeză la masă şi scrise la 
rândul său: „Prea înalte Părinte, A trebuit să cheltuiesc 
foarte mult ca să pot cumpăra câţiva valeţi M-am bătut deja 
de două ori în duel şi sunt rănit la braţ De altfel, viaţa mea 
vă aparţine; iar rana mea, deşi mă face să sufăr, nu mă 
împiedică de a acţiona Am descoperit fiara pe urma căreia 
v-a plăcut să mă stârniţi. E cuibărită la trei sute de stânjeni 
de târgul Marchenoir, aproape de pădure, într-un pavilion 
de vânătoare. Am să intru în casă şi vă garantez că n-am s-o 
pierd din vedere. Ea caută să corespondeze cu personajele 
ilustre pe care dvs. mi le-aţi arătat Eu îi interceptez 
scrisorile. Vă rog cu umuilinţă, Prea înalte Părinte, de a 
binevoi să-mi umpleţi unele spărturi pe care a trebuit să le 
fac în sacul cu pistoli. 

Monseniore, rămân al înălţimii Voastre prea umilul, prea 
devotatul şi, îdrăznesc s-o spun, prea îndemânaticul 
servitor.” 

Rascasse 

Micul spion reciti cu satisfacţie această curioasă scrisoare. 


— Am spus totul în ea, făcu el foarte vesel Cred că rana 
are să facă mult efect, fără a mai conta pe descoperirea 
nobilei doamne. 

Rascasse părăsi hanul pe la miezul nopţii şi alergă pe jos 
până la castel, unde făcu atâta gălăgie în faţa porţii, încât i 
se deschise şi fu dus în camera de gardă Acolo, el ceru ca să 
fie sculat din somn imediat guvernatorul castelului, care, 
aflând că era în curte un mesager al Cardinalului, se grăbi 
să se coboare. Rascasse îi vâri sub nas un pergament pe 
care îl găsise gata pregătit în coburii de la şa, alături de 
faimosul sac cu bani 

— E în regulă, spuse aspru guvenatorul după ce îl citi. Ce 
vă trebuie? 

Unt rtlftreţ care să ducă imediat această scrisoare la 
Paris, spuse M, i<H un*” „tulicindu-sc în vârful picioarelor. 
Şi să se grăbească! 


[În mesager pentru Paris? Ordonă guvernatorul 

Şi i întoarse spatele lui Rascasse. Zece minute mai târziu, 
un ! ftJftivl gonea ca vântul, ducând cu el scrisoarea pe care 
Rascasse o 11*1,. „ci (despre aceea a Ducesei, spionul o 
îndoise cu grijă şi o a* uiinchcinlr-un buzunar al 
pieptarului său, din piele de bivol. De acolo, „IL ningă la 1] 
lanul Castelului, îşi luă calul şi se repezi spre palatul de < 
li” vciny, pe care îl cunoştea foarte bine, întrucât acesta 
fusese multă vi, iiii' |Nilatul guvernământului, cât timp d-l 
de Cheverny fusese tMivri na (oi ul provinciei. Acolo, altă 
gălăgie, aşa de puternică, că în cele din ui mă, un elveţian 
măreț şi roşcovan îi deschise şi îl pofti înăuntru. Mă „* awte, 
ceru să fie condus la d-l de Cheverny. Şi cum elveţianul 
ezita, t lailA ugă că venize până acolo în cea mai mare 
goană, cu o ştire din |mi im 1) uecsei de Chevreuse. 

Imediat, Rascasse fu dus în faţa unui tânăr gentilom, văr 
cu fostul 4? Uvci ualoi care era gata de plecare, poate chiar 
că plecase, pentru a nu li iânnslci'ai în încurcăturile ce se 
făceau. Dar Cheverny, la plecare, P, i „* '* la dispoziţia fiilor 


Gabrielei de Estrees, palatul lui de la Blois şi liiim<*uil 
castel pe care îl stăpânea lingă Vendme” Aşadar, vărul îl în 
pic/cuta jie Cheverny. Acesta era Vicontele de Droue, de 
douăzeci şi d, n de ani, care era şi el mai mult sau mai puţin 
aprins după frumoasa ijiciirt, ce era Ducesa de Chevreuse şi 
făcând şi el parte din conspirația lui] N) tiiva lui Richelieu. 

Domnule, spuse politicos gentilomul, văzând că Rascasse 
purta H|mdft, deci nu era vreun servitor. 

— Eu sunt Vicontele de Droue şi îl îi, l” K'iiicsc pe 
Cheverny, care e plecat. 

Domnule Viconte, spuse Rascasse cu îndrăzneală, aşadar, 
inicji” nul de încredere al d-nei Ducese. 

Da, făcu Vicontele luându-şi o poziţie semeaţă, aşadar, 
sunteţi, M'i. Îi „mat cu un mesaj? Daţi-mi-l. 

Mesaj verbal, domnule Viconte. D-na Ducesă s-a oprit la 
patru I!' cin de Blois” 

Unde? Făcu repede tânărul. 

I[) na Ducesă a uitat să mă „autorizeze să vă spun şi asta, 
răspunse 

I'm av.c. 

Vicontele păru să aprecieze răspunsul şi cu un ton 
binevoitor i se > hi.! lan 

— Bine, prietene. Acum spuneţi-mi mesajul dvs. Poţi vorbi 
cu toată încrederea, adăugă el remarcând admirabila 
şovăială pe care o arăta Rascasse. 

— Ei bine, domnule Viconte, d-na Ducesă întreabă unde 
trebuie să se întâlnească cu Monseniorul de Vendâme, 
întrucât doreşte foarte mult să ocolească intrarea în Blois. 

— Spune-i să se ferească de Blois, spuse repede 
gentilomul. Spune-i că ni s-a semnalat ieşirea unui spion al 
Cardinalului, venit fără îndoială pentru a o pândL. 

— Nu rămâne nici cea mai mică îndoială, spuse Rascasse. 
Îi voi repeta textual cuvintele dvs. 

— Bine, adaugă-i că d-l Duce de Vendâme o aşteaptă cu 
cea mai vie nerăbdare la castel din Cheverny. N 


— Castelul Cheverny. Prea bine, domnule Viconte. Mâine 
va fi acolo. Dumnezeu să vă păzească, domnule Viconte! 

— Mulţumesc, bravul meu, spuse Droue; la asta - adăugă 
el, oferind cinci-şase dubli pistoli lui Rascassse -şi spunei-i 
că Vicontele de Droue va fi fericit să revadă şi să-şi pună 
spada la dispoziţia ei 

— Spada dvs. la dispoziţie. Bine, făcu Rascasse luând 
piesele de aur. 


Câteva minute mai târziu, Rascasse lua din nou drumiil 
spre Castel, intra din nou şi punea să fie anunţat din nou 
guvernatorul; fără îndoială că pergamentul pe care îl citise 
acesta îşi avea importanţa lui, căci acesta nu şovăi o 
secundă să-l poftească din nou pe Rascasse. 

— Ce mai vrei? Se răsti el pentru a-şi salva demnitatea Să 
ţi se taie urechile? 

— Urechile mele? Sunt prea lungi, Monseniore, şi v-aţi 
pierde timpul. Îmi trebuie un alt curier pentru - Paris. 

Guvernatorul deschise fereastra camerei sale şi urlă: 

— Un alt călăreț, pentru Paris? Daţi-mi scrisoarea adăugă 
el 

— Vreau să scriu acum, Monseniore, spuse Rascasse. 

E scrise, într-adevăr, chiar la masa guvernatorului şi îşi 
sigilă epistola, care de data aceasta conţinea numai aceste 
cuvinte: „Domnul de Vendâme e la castelul de Cheverny.” 

Rascasse în momentul când să-i scrie adresa, Rascasse 
şovăi un moment Apoi, luând o hotărâre, scrise: Emineţei 
Sale Monseniorul Cardinal, Duce de Richelieu, la 
PalatulCardinal m < inventatorul privise eu uimire cum se 
instală spionul la masa lui îi <lIc hârtia şi de sigiliul lui Dar 
îşi păstră pentru el impresiile „!. „mulţumi să bombăne 
atâta autoritate zbirilor lui Numai niţel să mai i mi un iu* 
asia, şi am să scriu şi eu; dar Regelui, ca să-i cer să mă” 
„>u” edic/e. 

Şi după aceasta, domnul guvernator luă pana de care se 
servise Num assc ca să scrie, o rupse cu furie şi o aruncă pe 
fereastra care i ai nasc se deschisă. Scrisoarea spionului fu 
înmânata mesagerului, care, ţţuia echipai, aştepta în 
anticameră. 

Asta-i tot? Se răsti guvernatorul. 

1 >a, Monseniore, Dumnezeu să vă păzească! 

— Du-te la dracu! Spuse guvenatorul deschizând-şi uşa 

I dracu? Făcu Rascasse. Ah? Monseniore, gândiţi-vă că 
trebuie ia iuă duc de-a dreptul la Eminenţa Sa, care e 


tocmai inamicul diavolului! 

I Asindu-l pe guvenator speriat şi îngrijorat, Rascasse, 
foarte niiiidiii că a avut ultimul cuvânt faţă de un atât de 
puternic personaj imlmhi; încaleci şi ieşi din Blois. 

Largile dâre luminoase ale zorilor ce se iveau, începuseră 
să ulU-ască orizontul, când Raseasse ajunse la Marchenoir. 
Acolo, el desertlecă şi ocolind târgul şi trecând peste câmp, 
evită casa lu Thibaut. Lii sl îi sil, ajungând în faţa pavilionului 
de vânătoare, el bătu de două în i din palme şi spuse: 
„Chalais!” Imediat se deschise unul din obloanele” are 
păreau închise de ani de zile. Rascasse îşi legă calul de 
trunchiul uuui arbust şi căuta prin coburi. 

— Dumneata eşti, tată Thibaut? Spuse o voce. 

— Da. Grâbiţi-vă, murmură Rascasse. 

isi 

Marina întredeschise uşa; în aceeaşi clipă ea rămase 
împietrită: la două degete de faţa ei drăguță era gura unui 
pistol, gata să scuipe moartea. 

— Un cuvânt, spuse Rascasse, o mişcare şi trag! Zău aşa! 

Nu era nevoie nici de atâta lucru ca s-o sufoce pe subreta 
care se clătina, dârdâind şi căscase nişte ochi rătăciţi de 
groază. 

— Micuța mea reluă spionul, nu vreau să-ţi fac nici un rău 
- nici |ie, nici stăpânei tale; din contră, am venit s-o scap. De 
aceea închide uşurel uşa, să stăm de vorbă. 

Ţinută mereu sub ameninţarea pistolului, Marina ascultă. 
Atunci, Rascasse o împinse spre o odaie aranjată ca o 
bucătărie. Biata fată se trânti pe un scaun. 

— Mă recunoşti? Reluă Rascasse. 

Marina făcu un semn că, într-adevăr, îl recunoştea pe 
spion. 

— Linişteşte-te, reluă Rascasse. Altădată am încercat să te 
cumpăr pe socoteala stăpânului meu. Astăzi nu mai aparţin 
Cardinalului şi am venit s-o salvez pe stăpâna ta. Unde e? 

Marina ridică mâna spre tavan. 

— E sus? Spuse spionul. E singură? 


— Da! Făcu Marina într-un suflet 

Era primul cuvânt pe care îl rostea Rascasse socoti atunci 
că Marina îşi revenea puţin câte puţin şi că, fără îndoială, 
avea să înceapă să ţipe. Se repezi asupra ei şi urmă o mică 
luptă, după care subreta amuţi, sub un căluş făcut dintr-o 
eşarfă Apoi îi legă mâinile şi picioarele şi schiţând un gest 
protector şi binevoitor, îi spuse: 

— Hai, hai, fără mânie şi fără frică. Totul are să meargă 
bine, copila mea, ţi-o promit. 

El ieşi încuind uşa de două ori şi luând luminarea cu el. 
Imediat *” 

După aceea se urcă pe scara ce ducea spre etaj. La a doua 
treaptă, el aşeză, făclia şi îşi şterse fruntea pe care îi şiroia 
o sudoare rece. Apoi deschise singur uşa ce dădea spre 
capul scării. Cum o deschise, strigăDoamnă, vă rog să nu 
mă forţaţi să vă omor! 

Ducesă era acolo, aşteptând că Marina să i-l aducă pe 
Thibaut. În momentul când se deschidea uşa, ea. Scria. 
Auzind zgomotul, ea se întoarse şi-l văzu pe spion, care 
după ce îşi aruncase ameninţarea, îndreptă spre ea pistolul. 
Ducesă împinse scaunul pe care stătea şi, roşie de 
indignare, se îndreptă spre Rascasse. Ea mergea fără 
grabă, superbă, cu ochii aţintiţi asupra lui Rascasse, cu 
buzele tremurând: 

— Haide, dar, mitocane! Stăpânul tău şi-a piedut capul, 
dacă a ajuns să pună să fie ameninţată cu moartea o 
doamnă de RohanMontbazon! 

— Doamnă, spuse repede Rascasse, încă un pas şi trag! De 
altfel, mai bine un glonţ de pistol, decât securea călăului! 

Şi la acest cuvânt, Rascasse întinse braţul. Ducesă se dădu 
înapoi galbenă ca o moartă Nu în faţa pistolului se dădu 
înapoi, ci în faţa groaznicului cuvânt al lui Rascasse. 

— Securea călăului! Pe mine! Mugi ea. 

— Ei, doamnă! E drept că sunteţi RohanMontbazon, dar 
aţi complotat împotriva vieţii Cardinalului. Haideţi, doamnă! 
Aţi jucat la 1; lcury o partidă pe care aţi pierdut-o. Acum 


resemnaţi-vă să plătiţi Am cinsprezece oameni cu mine, 
doamnă 

— Ce voieşti? Bâlbâi Ducesa ale cărei gânduri se 
întunecau în faţa a tot ce se petrecea. 

— Să vă salvez, poate, doamnă! Spuse Rascasse, care în 
afacerea asta se dovedi mult superior. Vă arestez, doamnă, 
în numele Regelui de la care am mandatul acesta! Dar 
arestându-vă, poate că vă dau şi singura [posibilitate care 
vă mai rămâne, de a face pace cu Cardinalul. 

— Niciodată' spuse Maria de Chevreuse cu sălbatică 
hotărâre. 

— Dacă nu cu Eminenţa Sa, spuse spionul, cel puţin cu 
Majestatea Sa. Uitaţi, doamnă, eu nu sunt decât un biet om 
care e întrebuințat la t reburi josnice, ca aceea pe care o 
fac în acest moment Ca să îndrăzneşti să ameninţi o 
RohanMontbazon, să îndrăzneşti să îndrepţi pistolul spre 
dânsa, să îndrăzneşti să-i spui că e arestată - ar trebui să fii 
Rascasse pentru aşa ceva! 

Spionul pronunţă aceste cuvinte cu un ciudat amestec de 
mândrie şi de umilinţă. Mândria îi venea de la instinctul lui 
de câine de vânătoare. Umilinţa îi venea, poate, de la scurtă 
lui apropiere de Mauluys şi de Trencavel. El continuă 

— Eu sunt un om prea neînsemnat, dar cunosc toate 
dedesubturile acestor timpuri. Voiţi să vă spun unde sunt ai 
Dvs.? Ascultaţi, doamnă: Monseniorul, Ducele de Anjou, în 
curând are să se numească Duce de Orleans” 

— Niciodată, răspunse Ducesa fără să-şi dea seama că 
deja începuse să stea la discuţie cu Rascasse. Niciodată! 
Delfinul nu se va căsători cu D-ra de Montpeusier” 

— S-a supus, doamnă. Ce interes aş avea să mint? El şi-a 
cerşit iertarea şi uitaţi, doamnă ce a spus: „dacă Ducesa a 
fugit din Paris, va fi găsită fie la târgul Marchenoir, fie la 
castelul Cheverny.” 

— Castelul de Cheverny, murmură Ducesa copleşită de un 
gând de îngrijorare. 


— Da, Doamnă, castelul de Cheverny, în care, la ora la care 
vorbesc, oamenii lui de Vendme şi Bourbon sunt 
înconjurați de un roi de soldaţi, aşa cum şi acest pavilion e 
înconjurat de un roi de poliţişti. 

Ducesă aruncă în jurul ei o privire plină de blesteme, apoi 
murmură 

— Ei bine, domnule, mă predau! 

Rascasse îşi piise pistolul în centură „Ah! Corignan, strigă 
el în gând, îmbătat de triumful lui, ce ai zice tu, popă, dacă 
m-ai vedea într-un astfel de moment?” 

— Puteţi să-mi spuneţi ce s-a întâmplat cu ceilalţi seniori 
compromişi în afacerea asta? 

— Da, doamnă, vă voi spune imediat De trei zile se fac 
percheziţii în mai mult de douăzeci de palate din Paris. Mai 
mult de două sute de ordine de arestare au fost trimise 
guvernatorilor provinciilor, mai cu seamă la 'Toursine şi în 
Anjou. În sfârşit, o armată întreagă se pregăteşte să se 
îndrepte spre Nantes. 

Ducesă era zdrobită. De altfel, trebuie să adăugăm că 
aceste informaţii ajunseseră la urechea lui Rascasse în 
timpul drumului său şi erau în întregime adevărate. 

— Puteţi să precizaţi? Spuse Ducesă. Ce s-a întâmplat, de 
pildă, cu Domnul de Bouteville? 

— La Bastillia, doamnă! 

— Şi domnul de Beuvon?; 

— Mort, doamnă! 

Ducesă era albă ca varul. Un nume îi flutură pe buze şi nu 
îndrăznea! Rascasse nu o pierdea din ochi în clipa aceea 
deveni genial. El spuse eu nepăsare: v * 

— Unul singur a scăpat până acum de toate căutările. ] ,- 
Şi cine e? Gâfâi Maria de Chevreuse.! ] 

— E Domnul Conte de Chalais. ] 

Ducesă de Chevreuse îşi lăsă capul în piept; două lacrimii 
fierbinţi, lacrimi de bucurie şi de disperare se prelinseră pe 
obrajii eţ$ încetişor, ea murmură: j 

— Vă mulţumesc, domnule. 


Mulţumiri lui Rascasse! El se ridică mai mult ca oricând pe 
vârfui picioarelor şi de data aceasta poate că avea şi 
dreptul. / 

— Cum aţi descoperit ascunzătoarea mea de aici? Reluă 
Ducesa că să mai spună ceva. 

— O Doamne, foarte simplu, doamnă. Mi-am instalat toţi 
oamenii în diferite colibe din acest sat. Unul din ei, ascuns 
la un om cumsecade, numit pe legea mea, i-am uitat 
numele. A da, numit tata Thibaut- 

— Nu i s-a întâmplat nimic acestui servitor credincios? 
Domnule, dacă aveţi inimădoamnă, liniştiţi-vă! De altfel ar fi 
fost de ajuns ca Dvs. 

I iul. „îi. I.c respectate. ' 

Mergea din triumf în triumf. El îşi termina modul cel 

M m. n îi. Vii! Cumva vreo îndoială. Dar cum s-ar fiputut ea 
îndoi că iilui.ml nu era înconjurat de poliţişti şi că Rascasse 
era singur? 

I >oamnă, completă micul spion, eu v-aş fi foarte 
recunoscător.1.11. Miirlurisi şi Dvs. că m-ara purtat cu Dvs. 
atât de cinstit, cât mi-a cli „. Nil de ilustră persoană, să fie 
expusă neruşinatei curiozităţi ni” u caraghioşi. Dinspre 
partea Dvs., doamnă, vă rog să-mi faceţi 

N am*să încerc nimic, spuse Ducesa semeaţă. Vă rog să 
ieşiţi! Kn. Scas. Se salută adânc şi ascultă. El cobori şi se 
opri în pragul uni. '. I Atpinându-se în vârful nasului şi 
privind spre lumina zilei, care m. v|” imc Hă crească. 

Jos, mica servitoare, ce-i drept, legată solid; sus, stăpâna îi 


CAP XLIX CUVÂNTU! REGAL 

ACUM, E NECESAR SĂ VEDEM ce s-a întâmplat cu cei doi 
mesageri ai lui Rascasse: unul trimis la Părintele Josef, 
relativ la Ducesa de Chevreuse; celălalt trimis la Cardinal, 
pentru a-l încunoştiinţa că Ducele de Vendme se refugiase 
în castelul Cheverny. Aceşti doi călători goneau spre Paris; 
numai că. Primul o luase prin Chartres şi al doilea prin 
Orleans: simplă chestie de gust, ambele drumuri fiind la fel 


de lungi. De asemenea şi chestie de destin, mai ales de 
destin. 

Se întâmpla ca primul (însărcinat să-i ducă scrisoarea 
Părintelui Josef) avu de străbătut o pădure. El făcuse un 
popas foarte lung şi greu, când răsună o împuşcătură, un 
glonţ şuieră prin aer şi-l lovi în cap. Bietul băiat se rostogoli 
din şa, avu două-trei zvâcnituri pe iarba de pe marginea 
drumului plină de rouă şi de parfumul frunzelor; apoi se 
linişti pentru totdeauna Atunci, apărură trei patru bandiți 
de codru, cu pumnale în mâini. Într-o clipă, mesagerul fu 
jefuit bani, hârtii, haine, totul îi fu luat şi tâlharii dispărură, 
luând şi calul cu ei. De aceea, scrisoarea lui Rascasse nu 
mai ajunse niciodată la destinaţia ei. 

Celălalt călăreț era trimis la 'Eminenţa Sa Monseniorul 
Cardinal de Richelieu” şi mesajul purta un singur rând al lui 
Rascasse, rând care valora - ce-i drept. 

— Cât un discurs întreg. Aşadar, acest călăreț trecu prin 
Orleans. Era un vlăjgan solid, îmbătrânit pe cal, deja 
încărunţit, nemaiavând la ce ţine în lumea aceasta Fiindcă 
era drumeţ vechi, care nu prea se dă în vânt după astfel de 
chestii, el nu făcu popasuri forţate, spunându-şi că 
scrisoarea are să ajungă odată la destinaţie, aşa că se opri 
destul de des, goli nenumărate ulcele de vin prin toate 
cârciumile „Ir ml ilni în drum şi ajunse în sfârşit la Paris cu 
două zile după pin ut că Il iminenţei Sale şi a Regelui. 
Atunci, caraghiosul începu să mâni „. R<ă blesteme, să tune 
şi să fulgere, trimiţându-l la dracu pe ' în li nai, loa te 
acestea spunându-şi-le lui, de bună seamă. Şi asta numai, | 
uudcfl cm nevoit ca după o odihnă de două ore să încalece 
pe un cal şi, „alerge după Eminenţa Să dar de data aceasta 
în goană mare. 

Aţi văzut că Richelieu, ajungând la Chartres, îl convinsese 
pe I udnvic al XIII-lea să plece numaidecât înainte, spre 
Blois şi spre N ailles. Aşadar, lăsându-şi mică armată să-şi 
continue popasurile Imu'iliie. Regele, escortat de 
muşchetarii lui cenugşii şi de muşchetarii iii i |, luase drumul 


spre Blois. Bineînţeles că Ducele de Anjou şi Curtea d min 
văi asău. S-au oprit o zi la Chateaudun, atât pentru a odihni 
caii, f îi ii |h'iiii u a primi rapoartele unor puzderii de spioni 
cu care Richelieu tiiuplUNc regiunea. 

A doua zi, după ce au şovăit toată dimineaţa, şi-au reluat 
drumul,.'Imund spre Blois, mergând pe la marginea 
occidentală a pădurii de lii Marchenoir. Spre seară 
ajungeau la Blois. Avuseseră până atunci Mprlri bruşte, 
plecări rapide din loc în loc şi poate chiar, de două-trei „ul. 
Gânduri de întoarcere spre Paris. Adevărul* e că Richelieu, 
ros de lunii jornre, tremura pentru pielea lai: Chalais era 
prin regiunile acelea, lit hm; VendOme şi Marele Stareţ îi 
scăpaseră; în spatele lui, la Paris, se al Im Annais de 
Lespars; Ducesă de Chavreuse probabil dădea târcoale | H' 
iicolo, pe undeva” Lui Richelieu îi era frică şi Părintele Josef 
nu eraiuel. 

În seara acelei zile ridicară corturile în jurul unui cătun 
numit La Madeleine, ce se găsea numai la o leghe 
depărtare de Marchenoir! Inii un galop, Rascasse ar fi 
putut să ajungă la Cardinal. 

[) upă sfatul ce se ţinu sub cortul regal, Richelieu se 
retrase pentru a în lucreze, adică să scrie scrisori. La 
fiecare moment plecau ştafete ui lua Ic părţile. La fiecare 
minut soseau spioni de pretutindeni Toate i h | în iurtele lor 
erau seci. Nu se ştia nimic nici despre Ducesă, nici despre V 
endOme şi fratele lui, nici despre Chalais -nimic! Se lăsase 
demult i h Nt | >1 ea asupra taberei lor. 

„Dacă-l prind pe Vend6me, sunt scăpat, se gândea 
Richelieu. El e adevăratul şef. În jurul lui se îngrămădeau 
urile răspândite şi se i ihializau ambițiile. Oh! Dacă l-aş găsi 
pe omul acesta! Dar cine să-l jktNcascil? Unde o fi? 
Blestemată să fie acestă Annais, care a făcut să fie prevenit 
la timp! Dacă am să mor înaintea ei, aş dori aceasta” Şi mi-a 
spus-o, adăugă el înfiorându-se: „moartea veghează!” 

— Un mesager pentru Eminenţa Sa! Strigă o voce. 


Cardinalul dădu ordin şi imediat mesagerul intră în cort 
Avea o eşarfă roşu cu albastru. 

— Uniforma cavaleriei uşoare de la Royal-Vend6m! Vii de 
la Blois? Exclamă Cardinalul 

— Trecând prin Paris, în goană după Eminenţa Voastră 

Cardinalul citi depeşa de un singur rând, trimisă de 
Rascasse şL.se îngălbeni. O clipă mâinile i se frământară, 
apoi un surâs teribil îi zburli mustaţa de felină şi aruncă o 
pungă mesagerului, care plecă strigând: „Trăiască 
Eminenţa Sa!”. 

— Rascasse! Murmură Cardinalul. Şi eu pusesem să-l 
omoare! În mod hotărât, Părintele Josef se pricepe la 
oameni. Acesta-i un om preţios. Are să fie răsplătit din plin” 
chit că mai târziu are să fie spânzurat. 

Cardinalul se frământa din plin, prins de una din acele 
bucurii funeste, care la el se oglindeau totdeauna printr-un 
ordin sângeros, să înfăşură în pelerină lui şi se îndreptă 
spre castelul regal, pe care flutura o eşarfă albă, presărată 
cu crini de argint 

— Sire, spuse Richelieu intrând, principalul răzvrătit e al 
nostru acum. 

— VendOme? Exclamă Regele. 

— Da Sire: se află la castelul Cheverny. 

— La câteva leghe de aici? 

— Da, Sire. 

Ludovic al XHI-lea făcu agitat câţiva paşi prin cort Şi 
primul lui gând, plin de rafinată răzbunare, a fost: 

— Trebuie să-l deşteptăm pe bunul meu frate Gaston, 
pentru a-i aduce la cunoştinţa vestea cea bună. 

— Ba să ne ferim de aceasta, Sire! Spuse repede 
Richelieu. Trebuie să ne luăm măsurile necesare ca să-l 
prindem pe domnul de Vendâme şi pe fratele lui. 

— La naiba, măsura e gata luată. Am să pun să se sune. 
Înhămarea şi în zorii zile plecăm la Cheverny, unde voi intra 
ca un stăpân şi voi spune să aresteze pe toţi complotiştii! 

— Pe nimeni Sire! Nu vom prinde pe nimeni! 


— Şi de ce dracu nu? 

I liudcă nu vom -mai găsi pe nimeni, Sire! Crede 
Majestatea V „„, r, îi Aeă Vendâme nu are spioni cu care să 
umble pe aici? Lăsaţi-mă 1 1111 ne să 1 ucrez, Sire. Nu la 
Cheverny are să aibă loc arestarea, ci ciliar 

Mit | 

| i', fă-o atunci, domnule. Prin aceasta, dvs. veţi veghea 
odată uimi mult asupra liniştii mele şi asupra destinelor 
regatului meu. 

Richelieu se înclină cu un respect exagerat în faţa acestui 
biet 1* „ha”, apoi întorcându-se în cortul lui, ceru să i se 
aducă doi-trei spioni de.11 lui, dintre cei mai îndemânateci. 
EI scrise o scrisoare scurtă, pe nuc i o încredința unuia din 
ei, căruia îi dădu şi instrucţiuni aparte. Spionii plecară. În 
curând, totul dormea în tabăra muşchetarilor. 

Lată care erau cele câteva rânduri pe care le conţinea 
scrisoarea iiicicilinţală de Richelieu unuia din spionii săi: 
„Puteţi avea toată încrederea în omul care vă va înmâna 
această unsoare. Acest om, vă va vorbi în numele meu. 
Întăresc tot ce vă va>une acest om.” 

Scrisoarea era semnată cu un fel de monogramă 
incompletă doi R npalc în spate, uniţi printr-o trăsură de 
unire. Spionii călare pe cai foarte btmi, zburau spre castelul 
de Cheverny. De dimineaţă, pe la ora nouă, di îi dintre ei îşi 
reluau drumul spre tabăra regală: ştiau acum tot ce voiau 
Hă ştie, despre castelul de Cheverny: Vendâme şi Marele 
Stareţ erau „colo, împreună cu domnul de La Valette. În 
jurul lor, vreo cincizeci de Hcniori din regiune care 
alergaseră la chemarea lor. Toţi aveau două planuri 
proiectate. Primul consta în a răscula Bretania şi a 
dezlănţui un rfl/Ixâi civil. Cel de al doilea, consta în a se 
refugia la La Rochete, să se unească acolo cu hughenoţii şi 
să aştepte ajutoare din Anglia. lată veştile ce-i fură 
raportate lui Richelieu. 

Şi erau adevărate. La castelui Cheverny, Cezar de 
Vend6me „incuita, însemna, aproba, promitea Frigurile 


ambiţiei îl rodeau. Cât despre fratele lui, Marele Stareţ, 
dacă asculta totul cu atenţie, în schimb vi trlK*a mult mai 
puţin şi cântărea totul mult mai mult. El era omul unei 
conspirații, unui duel, al unei acţiuni rapide şi decisive; dar 
războiul, cu încetineala lui, cu diferitele lui şanse de 
schimbare, cu succesele lui capricioase, îi surâdeau prea 
puţin. 

Tocmai în momentul acesta apăru un lacheu ca să anunţe 
că un burghez din Vendâme avea de spus ceva foarte 
important. Marele Stareţ pi isc să fie introdus burghezul 
într-o odaie mai îndepărtată, unde se duse M d imediat 

— Ce aveţi să-mi spuneţi? Întrebă el cu răceală. 

— Monseniore, spuse omul, eu nu sunt un burghez din 
Vend6me, ci sunt unul din spionii ataşaţi serviciului 
Eminenţei Sale Cardinalul de Richelieu. Puteţi pune să fiu 
ucis Monseniore, dar dacă mor, nu veţi afla lucrurile 
interesante pe care vreau să vi le spun. 

Anton de Bourbon ezită, sau se făcu că şovâie un moment, 
apoi spuse deodată: 

— Vii din partea Cardinalului? 

Atunci spionul scoase din pieptar scrisoarea lui de 
acreditare şi punând un genunchi la pământ i-o prezentă 
Marelui Stareţ, care o citi imediat. Era palid de tot. O clipă 
el trase cu urechea la murmurul vocilor. Care ajungeau 
până la el: conspiratorii discutau cu violenţă despre 
moartea Cardinalului! Şi el, unul din cei doi şefi, auzea fără 
îndoială o altă voce. Şi vocea aceasta era în e. 

— Vorbeşte, spuse Anton de Bourbon. Ce ai să-mi spui? 

— Nimic decât aceasta, monseniore: escorta Regală se află 
în tabără în satul La Madeleine. Astă seară, Eminenţa Sa, 
întovărăşit numai de patru gărzi, va veni până la jumătatea 
drumului spre Vendme. Cardinalul va fi la ora zece, în faţa 
satului Selommes. Eu sunt însărcinat să vă asigur, că nu se 
va încerca nimic împotriva dvs. dacă veniţi şi dvs. Eminenţa 
Să vrea să facă pace cu dvs, Monseniore. Ce trebuie să-i 
răspund? 


— Cardinalul va fi escortat de patru gărzi? 

— Da, Monseniore. 

— Ei bine, spune-i că voi veni singur. 

Marele Stareţ era un om viteaz, un om cutezător. Ca să-şi 
rişte t 7”9 

Viaţa i se părea un lucru foarte natural Aşadar, el se ţinu 
de cuvânt şi când se înseră, încălecă pe cal, neîntovărăşit de 
nimeni, alergă la întâlnirea Ce o. acceptase. Cardinalul, îşi 
ţinu şi el cuvântul, de asemenea: veni numai cu patru gărzi. 
Cardinalul o porni pe drumul spre Vendâme. În spatele lui, 
la zece paşi veneau cei patru călăreţi. La două sute de paşi 
de ultima casă din Selommes, Richelieu se opri. Aproape 
imediat, auzi înaintea lui nechezatul unui cal şi în curând, o 
umbră se profilă pe drum. Era Marele Stareţ, Anton de 
Bourbon. Richelieu zâmbi. 

— Haide, murmură el, cred că în mod hotărât Părintele 
Josef are dreptate să-i dispreţuiască pe oameni în general şi 
pe prinți, în particulară vorba să-l strivesc pe acesta, şi încă 
din prima lovitură! 

A ui um de Bourbon, se apropie, se opri la doi paşi de 
Cardinal şi Inlă-mă, gata a vă asculta domnule” 


(aldinului spuse: 

Sunt fericit de a vă vedea, domnule Mare Amiral” 

Llourbon se clătină Lovitura era tare. De multe ori 
loviturile uoiucului sunt mai greu de suportat decât ale 
catastrofelor. Mare amiral! AivaMa însemna că-i dădea o 
funcţie, care valora o mie două sute de liu-l înseamnă că 
devenea o putere, în regat! Însemna un post superior cilii 
de eonnetabil (şef al armatei de uscat) şi pe care Richelieu 
însuşi nu nu h ă/, nişe să şi-o atribuie! El se clătină, cum 
spuneam, şi rămase un inimii, înăbuşit de emoție, Richelieu 
continuă: 

Veniţi-vă în fire şi spuneţi-mi dacă acest titlu de Mare 
Amiral, nu nună mai bine decât cel de Marele Stareţ ce vi 
se dă? 


— Monseniore, spuse Anton de Bourbon, acest titlu nu e al 
meu. 

Va fi, de îndată ce îl veţi fi văzut pe Majestatea Sa. Dar fiţi 
atent. lu schimbul acestui titlu, Regele vă va cere 
supunerea deplină şi i impieta. 

— Sunt gata să jur, spuse Anton de Bourbon. 

Atunci yeniţi şi să dea Dumnezeu, ca pacea regatului să 
iasă din audiența care vă va fi acordată! 

Aceasta a fost totul. Anton de Bourbon, fusese cumpărat în 
două mituite. Nu obiectase nimic, nu judecase nimic. 
Promisiunea de a-l face ttmirul, îl zdrobise. Ei porniră deci, 
călărind unul lângă altul, schimbând, u vin te cu sine 
însuşi,”, nu îndrăznise să şi-l atribuie! El se clătină, cum 
spuneam şi nu se gândi nici o secundă măcar că s-ar fi 
putut îndrepta spre o cursă. 

Ajunseră în tabăra de la Madelaine. Desigur că Ludovic al 
XIII-lea I a unise şi acceptase instrucţiuni de la ministrul 
său. Era aproape ora unu, după miezul nopţii, când intră 
Richelieu în cortul regal, ţinându-l pe Marele Stareţ de 
mină şi spunând: 

— Sire, iată unul din cei mai de seamă supuşi ai 
dumneavoastră şi dintre cei mai nobili prin naşterea şi 
sufletul său, care a venit să-l vadă pil Mă jestatea Voastră. 

Anton de Bourbon se înclinase, nu ca un vinovat care cere 
iertare, ci ca un adversar care îşi salută egalul Regele îl 
scrută o clipă cu piivirca, apoi spuse: 

Vorbiţi, domnule, vă ascult 

— Sire, spuse Marele Stareţ ea un om sigur că toată scena 
aceea avea să se termine printr-o îmbrăţişare generală, rog 
pe Majestatea Voastră să creadă că nici fratele meu nici eu, 
nu am avut vreodată intenţia de a Vă ofensa. Dacă s-au 
ridicat câteva resentimente între domnul Cardinal şi noi, 
rog pe Eminenţa Sa să le uite, asigurându-l că nu va avea 
de aci înainte în noi, decât nişte entuziaşti adepţi ai politicii 
sale. 


— În ceea ce mă priveşte pe mine, spuse Richelieu, totul e 
uitat, chiar şi numele de Fleury. 

Marele Stareţ tresări şi păli, căci i se păruse că Richelieu 
aruncase într-un mod ciudat, acel nume de Fleury în 
discuţie. Regele, rămase câteva clipe în tăcere, apoi întrebă 
cu un ton glacial: 

— Aşadar, domnule, îmi oferiţi supunerea dumneavoastră? 

Printr-un sentiment foarte natural în fond, Marele Stareţ 
se asigură şi mai mult prin această răceală, care i se păru 
vrednică de crezare decât nişte protestări de prietenie. 

— Da, sire, răspunse el fără să şovăie. Supunere sinceră şi 
din toată inima. 

— În ce condiţii? Spuse Regele. Nu vă miraţi de întrebarea 
asta domnule, dar aşa rege cum sunt, îmi dau seama că un 
om ca dumneavoastrăân ce condiţii vă supuneţi? 

Marele Stareţ strălucea de bucurie. Niciodată nu ar fi 
visat el, un astfel de triumf. 

— Ah, Sire! Spuse el, nu voi fi eu acela care să dictez 
condiţiile; domnul Cardinal V-a spus: lată unul din cei mai 
de seamă supuşi. Şi adaug: cel mai devotat 

— Da, spuse Ludovic al XOT-lea cu o încăpățânare teribilă, 
dar la' ce sumă vă estimaţi dumneavoastră acest 
devotament? 

— Sire! Bâlbâi Marele Stareţ devenind alb la fată. 

Cardinalul interveni: 

— Sire, eu i-am strecurat un cuvânt domnului Mare Stareţ, 
cu privire la înalta şi nobilă recompensă ce îi este destinată. 

— Aha! Făcu liniştit Ludovic al XIII-lea. În cazul acesta 
totul e în regulă. 

— Ce noroc! Se gândi Anton de Bourbon. Fără asta aş fi 
plecat de aici, fără a mai spune un cuvânt! 

— Sire, rog pe Majestatea. Voastră să creadă că sunt 
complet de acord cu domnul Cardinal! 

— Bine, bine. Atunci, de mâine vă veţi relua locul la Curtea 
mea! 

— Îmi iau acest angajament, Sire. 


— Da, dar vă angajaţi dumneavoastră să risipiţi şi 
adunarea aceea de corbi, din castelul de Cheverny? Asta e 
esenţialul, vedeţi dumneavoastră? 

— Aceşti corbi, Majestate, nu cer altceva decât să moară 
pentru Majestatea Voastră şi pentru Eminenţa Sa. Fiindcă 
Regele doreşte aceasta ei se vor întoarce toţi la domeniile 
lor chiar mâine dimineaţă. 

— Aşa! Exclamă Regele cu o extraordinară satisfacţie. 
Atunci mergi cu bine. Vă 'mulţumesc de cuvântul bun pe 
care-l veţi răspândi printre toţi aceşti gentilomi loiali şi 
credincioşi. Duceţi-vă, domnule, şi reveniţi mâine. 

— Sire, spuse Marele Stareţ orbit, de azi înainte, viaţa 
mea e a Voastră. 

— De azi înainte! Mugi Ludovic al XIII-lea în sine în timp ce 
un surâs binevoitor îi înflorea pe buze. 

Marele Stareţ se înclină şi se îndreptă spre perdeaua 
întinsă la intrarea cortului. În momentul când să iasă, 
Ludovic al XIII-lea spuse: 

— Ei, domnule, dar fratele dumneavoastră? 

— Sire, spuse Anton de Bourbon tresărind, bineînţeles că 
angajamentele luate de mine, vor fi acceptate şi de ducele 
de Vend6me. 

— Înţeleg şi eu, dar cum au să fie acceptate? Fratele 
dumneavoastră e şeful întinsului complot îndreptat 
împotriva mea şi a Cardinalului, de când Gaston s-a împăcat 
cu mine dumneavoastră nu sunteţi decât pe planul al doilea. 
Eu vreau să-l aud chiar pe şeful complotului, promiţându-mi 
el însuşi supunerea” 

Marele Stareţ în minutul acela, bănui vag comedia ce i se 
juca. 

— Sire, bâlbâi el, cuvinte aşa de aspre după atâta 
bunăvoință (tm) 

— Ei, nu! Exclamă Regele. Eu vă vorbesc fără ascunzişuri: 
toate promisiunile dumneavoastră şi toate promisiunile pe 
care domnul Cardinal le-a putut face în numele meu, eu le 
consider ca neavenite, dacă Ducele de Vendâme nu vine în 


persoană să mă asigure de prietenia de credinţa şi 
devotamentul său, înţelegeţi? 

A Pe e E 

— O! O! Mugi Anton de Bourbon în sine, mi se pare că vor 
să-l atragă pe fratele meu într-o cursă! Sire, reluă el 
înălțându-se, eu nu vă pot promite adeziunea fratelui meu, 
la toate cele ce eu am avut onoarea să vă expun. Cât despre 
venirea lui aici, iertaţi-mă Sire, Cezar este prea 
neîncrezător. 

— La naiba, are şi dreptate! Ei bine? - 

— Ei bine, Sire, eu nu vă pot promite că fratele meu are să 
vină aici, decât dacă Majestatea Voastră îmi dă asigurarea 
formală pentru el. 

— E foarte drept! Răspunse Richelieu cu un zâmbet 
binevoitor. 

— Ei bine! Spuse Ludovic al XIEI-lea, duceţi-vă şi aduceţi- 
mi-l pe fratele dumneavoastră. Vă dau cuvântul meu de 
Rege, că nu are să păţească nimic mai râu ca 
dumneavoastră înşivă. 

Anton de Bourbon scoase un suspin de adâncă bucurie. 
Orice bănuială dispăru din mintea lui. El plecă întrebându- 
se ce răsplată magnifică avea să i se dea fratelui său, dacă 
lui, care era al doilea şef, i se promitea să fie Amiral al 
Franţei! Scena care se desfăşură a doua zi la castelul din 
Cheverny, a fost foarte ciudată. În sala de arme, erau 
adunaţi vreo cincizeci de seniori. 'Toţi ştiau că şeful trebuia 
să le facă o comunicare de cea mai mare importanţă. El stă 
în faţa lor, mai rece şi mai stăpân pe sine, decât oricând. 
Marele Stareţ sta lângă el. 

Între cei doi fraţi fusese o lungă consfătuire, în urma 
căreia fură chemaţi în grabă mare, toţi conjuraţii, care 
locuiau fie la castel, fie în împrejurimi. Cezar de Vendâme 
se ridică ca să le vorbească. Se făcu o tăcere apăsătoare. 

— Domnilor, spuse el, vă anunţ că vă trădez” 

Şi acestea fură spuse fără nici o ironie. Uimirea amuţi 
toată adunarea şi teama îşi deschise aripile deasupra aolei 


atmosfere înfierbântate. 

— Dacă e adevărat, mugi în sfârşit o voce, nu veţi mai ieşi 
de aici - în viaţă. 

— Domnilor, e adevărat! Spuse Cezar de Vend6me. 1 s-a 
promis fratelui meu să fie numit Amiral al Franţei. Ce n-are 
să mi se dea mie, atunci! Domnilor, eu sunt hotărât să 
încalec pe un cal chiar acum; mă voi duce la Majestatea Sa, 
căruia îi voi declara supunere şi în acelaşi timp îi voi aduce 
omagiul devotamentului dumneavoastră al tuturor. 

La început se auzi un murmur surd. Apoi câteva voci 
izbucniră şi vacarmul se dezlănţui. În sfârşit, se aruncă şi 
strigătul groaznic: 

— La moarte. 

— Tăcere! Strigă Vend6me cu o astfel de voce, încât feţele 
se împietriră. Domnilor, vă mulţumesc pentru strigătul „la 
moarte” pe care l-aţi aruncat împotriva mea, fiindcă prin 
aceasta mi-aţi dovedit că pot conta pe dumneavoastră până 
la capăt Domnilor, e adevărat Fratele meu a fost azi noapte 
la Rege. E adevărat că şi eu mă voi duce la Majestatea Sa şi 
că nu-l voi mai părăsi până la Nantes. 'Ioate acestea 

Mint adevărate domnilor, fiindcă acum e ceasul hotărârilor 
supreme. [) omni16r, vă dau întâlnire la Nantes! 

— La Nantes! La Nantes! Strigă adunarea într-un vuiet 
teribil. 

— Până atunci, continuă Vendâme, îi voi fi inspirat Regelui 
o astfel de încredere şi afecţiune, încât restul execuţiei va fi 
un joc. Domnilor, ve j i afla la Nantes în ce zi, sau mai 
curând în care noapte veţi pătrunde iii castelul în care va 
locui Regele. În noapte aceea, domnilor, eu voi fi 
comandantul gărzilor cetăţii Nantes! Domnilor, să jurăm de 
a muri împreună, sau de a triumfa împreună. 

Atunci, zgomotul deveni tragic şi o năvală nespusă se făcu 
spre Vend6me. Spadele săriră din teacă şi toţi, apucându-le 
de lamă le ridicară în sus, cu mânerele lor în formă de 
cruce. 


— Bine! Spuse Vend6me după terminarea jurământului. 
De mâine nu mai rămână niciunul la Cheverny. Domnilor, 
fiecare din dumneavoastră se va duce la Nantes, pe 
drumuri diferite şi mai ales noaptea. Fiecare din 
dumneavoastră va afla, la timpul potrivit, locul, ora ţi 
cuvântul meu de ordine. Acum, să ne împrăştiem. 

Zece minute mai târziu, Cezar de Vend6me şi Marele 
Stareţ, fără nici o escortă, galopau scară la scară, pe 
drumul ce ducea spre tabăra i „Ka 1,1. Pe la prânz ajunseră 
la Madelaine. Câteva minute după aceea, ei iul rau în 
tabără şi se îndreptau spre cortul lui Ludovic al XIII-lea. Un 
I „I di” alee amenajată printre corturile muşchetarilor, 
aranjate pe mai multe linii ducea până acolo. 

Cezar de Vendme, merse pe această alee cu capul plecat 
în momentul acela, fratele său îi atinse braţul şi arătându-i 
o siluetă tutftiiţcală în faţa cortului Regelui, murmură: 
Cardinalul! - 

Richelieu cu braţele încrucişate, îi privea cum veneau. 
Privirea lul M răniu de clară, părea a-i fascina şi a-i atrage 
pe cei doi fraţi. 

Spadele dumneavoastră, domnilor! Spuse o voce calmă şi | 

< Vi doi fraţi tresăriră. Ei îşi opriră caii. Amândoi erau albi 
la faţa.! 

Vre-o greşală! Bâlbâi Marele Stareţ. 


(V/ar îl fulgeră cu o privire, care era plină de blestem. Cu 
un efort, i l „Mrtpâni totuşi. 

Tu ie sunteţi dumneavoastră, domnule? Îl întrebă el pe 
omul iu” i vorbise. 

— Fiindcă nu vreţi să mă recunoaşteţi, răspunse cavalerul, 
vă voi spune atunci Monseniore, că sunt Comandantul 
Muşchetarilor Majestății Sale Ludovic al Treisprezecelea, 
rege al Franţei şi al Navarei. Acum domnilor, binevoiţi a 
descăleca şi a-mi preda spadele dumneavoastră. 


Vend6me aruncă în jurul lui priviri sălbatice şi se văzu 
înconjurat de vreo şaizeci de muşchetari. Această privire 
disperată, se „îndreptă apoi spre capătul aleii, unde se afla 
cortul regal. Şi acolo văzu din nou silueta neclintită a 
Cardinalului, care cu braţele încrucişate, ca o statuie, 
continua să îi fixeze. Marele Stareţ întinse pumnul şi scoase 
un urlet teribil: 

— Mizerabil sperjur şi mişel, te vom regăsi noi! 

— Tăcere! Spuse Cezar de Vendme. Domnule, reluă el, eu 
nu puteam să vă recunosc pe dumneavoastră care vreţi să 
arestaţi un gentilom, ce a venit aici sub protecţia asigurării 
formale dată de Rege. Cum aş fi putut să presupun că 
Regele a minţit? 

— Monseniore, Regele nu minte. Majestatea Sa a promis 
să vă trateze la fel ca pe fratele dumneavoastră. Aşa că vă 
arestează pe 

% amândoi: deci se ţine de cuvântul dat 

Era înspăimântătorul adevăr. Ludovic al XIII-lea, atât de 
abil mânuitor al izbucnirilor lui de răzbunare, mereu 
mohorât, rumegând mereu vreo trăsătură crudă, imaginase 
mizerabilul joc de cuvinte, de care se lăsase dus Marele 
Stareţ. 

Cei doi fraţi descălecară în aceeaşi clipă spadele le-au fost 
smulse şi au fost înconjurați de un grup compact de 
muşchetari şi scoşi afară din tabără. La două sute de paşi 
de acolo, era oprită o trăsură grea, gata pregătită de drum. 
Prizonierii au fost împinşi înăuntru, uşile au fost încuiate cu 
cheia şi trăsura plecă în galop, escortată de douăzeci de 
călăreţi. Fără a mai trece prin Blois, goni direct spre 
Amboise şi, câteva ore mai târziu, Cezar de Vend6me şi 
Marele Stareţ erau închişi într-o 

7” i cameră scundă a castelului. 

O oră după arestarea celor doi fii ai lui Henric al IV-lea şi 
ai Gabriellei d'Estrees, doi călăreţi porneau în goană mare 
spre Paris. Unul era căpitanul muşchetarilor, celălalt era D. 
Bertouville, secretarul intim al Eminenţei Sale. Primul 


ducea următoarea scrisoare Reginei Anna de Austria: 

„Doamnă, Doresc ca la primirea prezentei să porniţi la 
drum fără nici o huirziere şi să veniţi să mă întâlniți la 
castelul din oraşul nostru Nantes.” t,, 

Ludovic rege”. 

Cât despre Bertouville, ducea şi el o scrisoare şi în afară 
de aceasta ji recomandări verbale, speciale. Scrisoarea şi 
recomandările erau jK-ntru d-ra de Montpensier. În 
rezumat, Cardinalul anunţă că, cununia proiectată cu 
Gaston d'Anjou, trebuia să se celebreze cât mai curând la 
castelul din Nantes. Şi că ea va trebui să vină în oraşul 
acela, cu cea mai 

Mare grabă posibilă. 

D-ra de Montpensier se grăbi să asculte de Eminenţa Sa şi 
la ora lixată, ea se găsea la Nantes. Cât despre Ludovic al 
XIII-lea, firea lui caustică şi trecător mohorâtă, se bucură la 
gândul că Regina de Austria avea să asiste la căsătoria 
aceea şi că va fi bolnavă de inimă rea. 

CAP! UIMIREA LUI RASCASSE 

RASCASSE, SE AFLA tot la Marchenoir, înlănţuit de 
prizoniera lui, la fel de prizonier ca şi ea, ros de îngrijorare, 
cu atât mai neclintit cu cât un grav eveniment se petrecuse 
a doua zi după lovitura îndrăzneață prin care pusese 
stăpânire pe pavilionul de vânătoare. Acest eveniment, era 
fuga micuţei Marina. 

Aceasta se întâmplase în modul cel mai simplu din lume. 
De fapt laptul că pusese mâna pe ducesa de Chevreuse, nu 
era suficient: trebuia Nă şi trăiască în aşteptare. Ori ca să 
trăiască, mai era nevoie de câteva operaţiuni 
indispensabile, adică să-şi procure hrană şi s-o gătească Al 
unei, Rascasse îi ţinu o lecţie Marinei. El îi arătă că o 
trădare n-ar fi 

Putut s-o salveze pe stăpâna sa; că ducesă, dusă în faţa 
Cardinalului va 1 i sigură de condamnare; că Marina trebuia 
atunci să se ducă în fiecare dimineaţă după provizii, pentru 
a nu fi forţat să o ridice şi să o ducă la ('ardinal; şi că el, 


Rascasse, era gata să o ucidă pe ducesă cu o im puşcă tură 
de pistol, dacă ar bănui cea mai mică intenţie de trădare. 

— Acum du-te, copila mea, termină e! Lu ţii în mâinile tale 
viaţa stăpânei tale, având în vedere că dacă vei spune un 
singur cuvânt, orişicui, şi dacă nu eşti înapoi într-o oră, eu 
sunt hotărât să o omor. 

Marină se jură că înţelege prea bine de care parte se afla 
interesul ducesei, aşadar a plecat Şi nu se mai întoarse. 
Cum ieşi afară, ea alergă la Thibaut, află cele ce se 
întâmplaseră şi puse să se înhame o brişcă fără a-i spune 
nimic bietului om. Nu fiindcă n-ar fi avut încredere în el, dar 
fiindcă se temea de zelul lui. Atunci ea goni spre Blois, cu 
gândul de a reveni la Marchenoir cu câţiva prieteni de ai 
ducesei, pentru a o elibera. Rascasse, când văzu că Marina 
nu se mai întoarce, judecă aştfehPungăşoaica asta, nu a luat 
în serios amenințările mele. În momentul acesta e pe cale 
să răscoale toţi seniorii prieteni de ai ducesei şi Dumnezeu 
ştie cât sunt de mulţi Astă-seară sau mâine eu voi avea pe 
cap o duzină de vlăjgani hotărâți a mă vinde fără milă. Da 
însă eu la primul atac, am să-mi îndrept pistolul spre ducesă 
şi pe legea mea, vom vedea noi atunci! 

Spre marea surprindere a lui Rascasse, nu se produse nici 
un atac, nici în seara aceea, nici a doua zi, nici în zilele 
următoare. Cu toate acestea, trebuiau să trăiască. 
Rascasse, desfăşură cu această împrejurare, o 
extraordinară activitate mintală, fără a mai socoti că îşi 
mişcase destul şi picioarele. În fiecare dimineaţă, el ieşa 
pentru a se duce după alimente. Ori, iată trăsătura de înaltă 
psihologie, care dovedeşte că Rascasse nu era un om de 
nimic: niciodată, ori de câte ori ieşa din pavilion, el nu 
încuia nici uşa ducesei, prizoniera sa şi nici pe a casei. 

— Adevăratul prilej pentru a-i da ideea să fugă, se gândea 
el, ar fi de a încuia El îşi spunea: 

— Ea e convinsă că oamenii poliţiei au înconjurat casa şi n- 
are să vrea niciodată să se expună ca să le simtă labele pe 
umeri 


Şi era purul adevăr. Atunci, temnicerul se transformă în 
bucătar. Avea mijloace îndestulătoare şi atunci deveni un 
bucătar de prim rang. El îşi servea prizoniera la masă cu un 
tact care ar fi meritat câteva priviri mai blânde din partea 
ducesei. El însă se mulţumi să mănânce în bucătăria de jos, 
ce rămânea de la prizoniera lui. 

Şi în timpul acesta, zilele treceau. 

Rascasse se simţea puţin câte puţin cuprins'de disperare. 
Ce se întâmplase? Pentru ce nu-i trimitea Părintele Josef 
nici întăriri, nici bani? Se gândea el cu amărăciune. Ducesă 
putea să-i înţeleagă şiretenia lui, eare făcea din ea - ca să 
spunem aşa -o prizonieră voluntară, cu atât îi uii iu uit cu 
cât era imposibil că Marina să-şi fi lăsat stăpâna în voia 'rt 
MI Ici, * 

Veni şi ziua în care Cezar de Vendme şi fratele său au fost 
arvMaţi. În seara aceleiaşi zile, cam pe când se lăsa 
noaptea, Rascasse, | „mile melancolic, ieşi ca să se ducă să- 
şi viziteze cele câteva curse de iepuri |>e care le întinsese. 
O oră mai târziu, când se întunecase de tot, îl c întorcea 
spre pavilpion ţinând de urechi doi iepuri şi meditând 
anupra situaţiei lui care nu i se părea deloc strălucitoare. 

„L iile şi recunoştinţa Prea-sfintitului şi a Prea cuminţeniei 
sale. 

Ali! Mârlanii! Să mă lase într-o astfel de încurcătură, după 
aceste două acţiuni glorioase: prinderea ducesei şi 
descoperirea d-luij de Vendâme! I lut Arft, am poftă să 
renunţ la serviciul lor şi să mă retrag, dar unde? luţi „i 
inânăstire? Cum a făcut Corignan? Ah! Dacă l-aş ţine pe 
popa ăla în locul iepurilor ăstora! El e cauza tuturor 
nenorocirilor rnelel' 

Rascasse ajunsese aici cu gândurile lui şi era foarte 
aproape de 

Im'I. Cuul, în întuneric, el se lovi de ceva mare, cald şi plin 
de sudoare, ne nu era altceva decât un cal. În acelaşi timp 
cineva îi şi puse o mână i* îi măr. Rascasse sări în lături. O 
voce vorbi pe nas: 


— Caută şi vei găsi, spun cărţile sfinte. Bună seara, 
Rascasse. Pe latineşte, bona sera! 

— Corignan! Mugi Rascasse, zburlindu-i-se părul de furie. 

— Chiar el! Corignan însuşi! Frate, am venit să împărţim” 
- Niciodată! Du-te dracului! 

Rascasse, ai spus niciodată? Nu vreau să împart nimic. Şi 
de altfel, Rascasse nu mai putu să termine ce avea de spus. 
Temutul pumn ttl călugărului descrise o curbă 
amenințătoare prin aer. Rascasse, încă uftueit de 
neprăvăzuta întâlnire, se feri printr-un salt Apoi, hotărât să 
I „i mine odată şi să-l înşele pe fostul capucin, el se încordă 
ca un resort, apoi se destinse brusc, repezindu-se cu capul 
înainte, Fără îndoială că Rascasse se afla într-o perioadă de 
ghinioane, căci capul lui, nu lovi nici Momncul, nici pieptul 
lui Corignan: pe la jumătatea drumului se lovi de ce va tare, 
care nu era altceva decât genunchiul adversarului său. C” h 
ignan ridicase pur şi simplu genunchiul cu o mişcare rapidă 
şi violentă. Rascasse, atins la bărbie, scoase un urlet. 

— Na! Spuse simplu Corignan. Acum vrei să împărţim? 
Sau îmi h încep acrobaţiile cu genunchiul! 

— Intră, mugi Rascasse, care vorbea ca şi cum ar fi 
mâncat ciorbă fierbinte. % 

Înăuntru, Rascasse aprinse un felinar în timp ce Corignan 
închidea uşa, apoi alergă, din instinct spre dulapul cu 
mâncare, din care scoase tot ce se mai afla acolo. În timpul 
acesta Rascasse, căuta cu degetul prin gură, de unde sfârşi 
prin a-şi scoate o măsea, pe care o privi cu milă. 

— Cu asta se fac şapte! Spuse el. 

— Cele şapte dureri! Spuse Corignan. Eu credeam că ţi- 
am scos cel puţin o duzină! 

— Nu. Ăsta e al şaptelea dinte pe care mi-l datorezi Şapte, 
auzi tu? 

Şi Rascasse privi fix spre Corignan în acelaşi timp, el 
izbucni într-un hohot de râs. El râdea pur şi simplu, suntem 
obligaţi s-o spunem, fiindcă obrazul stâng al lui Corignan, 


era extraordinar de umflat Faţa fostului capucin devenise o 
caricatură. 

— Ce dracu ai în gură, popă? Rânji Rascasse. 

— Nimic, spuse Corignan. M-au durut dinţii, asta-i tot 

— 'Te-au durut dinţii? Repetă Rascasse. 

— Hm! Mi se pare că muscoiul ăsta îmi priveşte umflătura 
cu un aer ciudat Ce-o fi vrând cu ea? Îşi spuse Corignan 
îngrijorat de privirea interesată ce i-o fixa pe obraz 
Rascasse. 

Cei doi spioni, timp de un minut, rămaseră în tăcere, 
observându-se reciproc: 

— Asta e bună! Spuse în sfârşit Rascasse. 

— Ce? Se răsti Corignan ducându-şi instinctiv mina la falcă 
pentru a şi-o proteja 

— Nimic, spuse Rascasse. Îmi datorezi şapte dinţi, asta-i 
tot 

După aceasta Corignan, interogat de Rascasse, începu să 
povestească, în urma căror evenimente se afla la 
Marchenoir. Această istorisire a fost un amestec grosolan 
de minciună şi de adevăr. lată în puţine cuvinte ce se 
întâmplase: 

Vă amintiţi de Cocard? Şeful iscoadei de poliţişti, care 
format de Părintele Josef, stătuse la pândă acasă la 
Rascasse şi după aceea îl prinsese pe acelaşi Rascasse, în 
locuinţa lui Trencavel. Cocard nu era câtuşi de puţin, ceea 
ce s-ar putea numi o inteligenţă sclipitoare. Nu avea nici 
fineţea şi nici isteţimea lui Rascasse. Dar, în sfârşit, nu era 
lipsit de un oarecare fler şi, a doua zi după plecarea 
Regelui, el se duse răsucindu-şi mereu mustaţa, să facă o 
vizită în strada SainteAvoye, fără altă intenţie decât să O 
şi rămase complet năucit, găsindu-se nas în nascu 1 > ţi 
iulian (ocard zâmbi uşurel. Corignan, se făcu verde la faţă. 

I'. lenuse o tăcere foarte elocventă. Apoi Corignan grăi: 
„Bună >h, i di” n mu le Cocard; cum o mai duceţi?' Cocard, 


îşi accentuă mmlm iul şi răspunse: „Mulţumesc, cuviosule 
Corignan: am venit să te 

ÎL -, 1,V 

Inii <, clipă, Corignan se asigură că şmecherul de Cocard 
era ittiţMit PI luă imediat o hotărâre. 

Iun Închipui şi eu, spuse el. Atunci, mă arestezi?! 

1 ' o cinste pentru mine să fiu arestat de dumneata ca 
Rascasse. Oe” H IAcul cu micul meu Rascasse? Spânzurat 
ai? |par Spin/urât? Ba nu! Ele mai bine văzut la Curte ca 
oricând I'Ailiitole Josef l-a trimis la Blois, cu o misiune de 
cea mai înaltă nu| Mutant A. Asta ca să te consolezi, 
Corignan! ' 


(or ig nan se cutremură de necaz, apoi cobori cu Cocard, 
care nu-şi tu ui revenea deloc din uimire, că-l găsise pe 
Corignan într-o stare aşa” le înfloritoare. 

— Ştii că e încâritător. 

— Se gândea el Exact în momentul” ! ein, el crezu că toată 
casa i se prăbuşise în cap. Dar nu era casa, era pumnul lui 
Corignan. Cocard se rostogoli din capul scării pe trepte şii 
a mâne 'Iftră cunoştinţă, vânăt tot, cu un braţ rupt 
Corignan dintr-un salt 

* icpc/, i la doamna Brigitta şi îi strigă repede: 

Ne-am asigurat averea, draga mea Rascasse e la Blois, 
unde se „Im e şi Cardinalul împreună cu Regele. Alerg şi eu 
acolo, îl găsesc pe „ai aghiosul ăla şi-i fac felul Repede, ceva 
bani ca să fac rost de cal şi iiiA duc acolo. 


(instita Brigitta Jarogne calculă cu iuţeală 
înspăimântătoare totul. I Mc A pierdea, ar fi avut numai o 
mie de lire de pierdut Dacă avea să „1') lljne, însemna 
Corignan un sac greu şi borţos. Fostul capucin se repezi. | 
> oi A mai târziu, el galopa pe drumul spre Blois. 

Acum trebuie să spunem două vorbe şi despre Marină, 
subreta luce. M'i. Ajungând la Blois pe la ora opt dimineaţa 


ea alergă la palatul t lie verny şi nu găsi pe nimeni: după 
vizita lui Rascasse, domnul de I, muc plecase la castelul din 
Cheverny în speranţa de a o întâlni acolo I” ducesă. Vajnica 
fată avu un moment de disperare. Ea îşi iubea cu atât vArat 
stăpână şi îşi pusese în cap să o salveze. La Orleans, unde 
mai lu*ne în vreo două rânduri cu ducesă, era sigură că are 
să găsească ajutoare. Atunci îşi luă un cal de călărie şi porni 
la drum cu curaj. Astfel, Marina ajunse la Beaugency. 

„Una dintre primele case de pe marginea drumului, era un 
han modest, cu firma „Zeul Amorului”. Ceea ce era de 
neînlăturat, se întâmpla Marina descălecă, puse să i se vâre 
calul în grajd şi intră în salonul hanului, ca să mănânce 
ceva. Când termină, se pregătea să plece, în momentul 
acela, ea îl văzu pe hangiu, pe jupân Panard în persoană că 
se apropie de ea şi o roagă să-l urmeze, întrucât un 
gentilom dorea să-i vorbească despre ducesa de Chevreuse. 
Marină, îl urmă cu inima bătându-i de speranţă 

Marină, fată inteligentă, şireată şi iscoadă aşa iscusită cum 
era ea, ştia destul de bine ce trebuia să fie în sufletul 
Cavalerului de Louvigni. Cât despre dragostea lui Chalais, 
fără vorbă, că ştia totul, fiind confidenta întâlnirilor lui cu 
ducesă. Aşadar urmându-l pe hangiu, de abia îşi ascunse 
neplăcerea când se văzu în faţa Cavalerului de Louvigni şi 
se prefăcu foarte bucuroasă, că se găsea cu unul din 
obişnuiţii palatului de Chevreuse. Cât despre Louvigni, 
natura lui violentă îl ambală. Era alb la fată de ură şi 
tremura. 

— Du-te, Marină, şi spune-i dulcei tale stăpâne, că eu l-am 
prins pe scumpul ei amant şi am să i-l dăruiesc Eminenţei 
Sale. 

Subreta, năucită de uimire, rămăsese năucă Ea nu se 
putea îndoi de sinceritatea lui Louvigni Privi cu teamă spre 
faţa răvăşită a Cavalerului şi ochii i se umplură de lacrimi 

— Du-te! Spuse el fără nici un tremur în voce, du-te şi 
repetă Măriei cele ce ţi-am spus. 


Marina făcu doi paşi ca să se retragă în momentul acela, 
Louvigni o apucă pe Marină de mână, o aduse cu violenţă 
înapoi în camera unde se petrecea această scenă şi spuse: 

— Ea unde e? 

Tot sufletul lui izbucnise în aceste cuvinte. Dacă Marina ar 
fi spus totul în momentul acela, poate că Louvigni i-ar fi dat 
drumul luî Chalais şi ar fi alergat în ajutorul ducesei Dar 
Marină, după cele ce auzise, s-ar fi crezut nebună dacă ar fi 
spus ceva Louvigni plânse, ceru iertare, se aruncă în 
genunchi îndrugând: „S-o mai văd măcar odată, numai 
odatăl” Marina tremurând, răspundea la fiecare rugăminte: 
„Nu ştiuf 

Ori, când o femeie a spus: „Nu ştiu”, totul s-a sfârşit li 
bine! Mugi Louvigni la capătul forţelor sale morale, am să 
te (în aici pirul când ai să vorbeşti. Am să te ţin ca şi pe e! 
Ca pe Chalais al vtwtni! 

Şi o închise şi pe Marină, fără ca ea să fi schiţat cel mai 
mic gest, li „„ punere. 

Totul îi venea de la un gând care o ilumină cu o orbitoare 
llui|K'/ime: "Trebuie să-l salvez pe domnul de Chalais!” (tm) 

Marina rămase închisă asta însemna doi prizonieri. Dar să 
fi fost a îl, mă/cci ile prizonieri la el şi jupân Panard n-ar fi 
definitiv, el câştiga în timpul im-i'hU, /ilcle treceau şi Marina 
nu găsea nici un mijloc ca să-l salveze I* < lialais. Tot ceea 
ce reuşise, fusese să afle locul exact unde se găsea I”!” a, 
îngrijit foarte bine, frăţeşte, chiar de Louvigni se vindecase 
api<M|H* în întregime. 

< îi toate acestea, Marina nu se gândea la fugă După trei 
zile ea era [ii în trt, iui uşa nu mai era încuiată cu cheia Ea 
îşi închipui că era o iiiinA I.ouvigni ar fi urmărit-o, ca să afle 
unde e ducesă. De altfel, ea t',.1 '. Punea cu destul bun simţ, 
că acum, ea nu-i mai putea fi de nici un Îml.,„. Doamnei de 
Chevreuse. De fapt, ţinerea ei la Marchenoir nu se pui” a sil 
se mai fi prelungit până atunci. În momentul avela, ducesa 
era Lii* i A şi nu mai avea nici o nevoie de subreta ei, sau era 


acolo, aproape, 1” cu şi nu fusese încă predată Cardinalului 
Dacă. Louvigni şi-ar fi pus iu „m iliare ameninţarea, bietul 
Chalais ar fi fost executat Ea putea şi Hi'buia chiar, să-l 
salveze: pentru ea, acesta era singurul fel prin care îşi urni 
putea sluji încă stăpâna. 

Aşadar, câteva zile trecură şi lucrurile erau în aceeaşi 
stare, când, mii o ilupă-amiază, Marina auzi în curtea din 
spate, unde se aflau i a (durile şi spre care dădeau 
ferestrele ei, o voce care o făcu să tresară, „ voce de bas, 
obraznică şi pedantă, care spunea: 

Prietene, să-mi buciumi şi să-mi ţesali bine acest nobil cal, 
sau am mi te bucium eu pe tine! Fiindcă ştii ce zic 
Scripturile? Dinte pentru ilinie şi ochi pentru ochi, ha? 

Micul grăjdar căruia i se adresase acest discurs, nu mai 
află şi „riiţitul acestui citat, care, pretindea Corignan că e 
scos din Scripturi, i a” i i idieându-şi nasul în momentul 
acela fostul capucin se opri scurt mormăi: 

Pe maţele Papei, dar asta-i mami'zela care m-a făcut odată 
să-i „Urni greutatea palmei! 

Era Corignan! Însuşi Corignan! 

El trecuse prin Orleans. Ajungând la Beaugency şi fiindu-i 
sete din întâmplare (de altfel ieşise dintr-o altă cârciumă, 
de unde fusese aruncat afară datorită obrăzniciei sale) 
văzuse hanul acela modest a cărui firmă îl subjugase şi se 
hotări să se oprească acolo vreo două ceasuri. 

Cât despre cârciuma aceea, în care primise o bună 
chelfâneală de la servitori, trebuie să spunem că acolo 
căpătase umflătura aceea pe care o atribuia el unei dureri 
de măsele şi care era cauzată pur şi simplu, de lovitura 
violentă a unui pumn care intrase în strânsă legătură cu 
obrazul lui 

Deci, Corignan a găsit pe Marina şi observă că îi surâdea. 
Oho! Murmură el uimit Marină îi făcu un semn, dintre cele 
mai atrăgătoare. Corignan se repezi, urcă scara şi în 
curând se găsi în faţa Marinei care îi spuse de-a dreptul: 

— Mă mai iubeşti dumneata oare, domnule Corignan? 


Imediat un şuvoi fierbinte începu să-i curgă prin vine lui 
Corignan, iar ochii îi aruncau flăcări. El mugi: 

— Ce trebuie să fac ca să ţi-o dovedesc? 

— Să mă asculţi, spuse Marina aşa cum asculţi de 
Cardinal. 

— Eu nu mai aparţin diavolului roşu, spuse Corignan 
umflându-se în pene. Eu nu mai sunt nici călugăr. 

Aceste cuvinte o liniştiră pe Marină, care reluă: 

— Atunci dumneate călătoreşti pe socoteala unui alt 
personaj? 

— Da, spuse Corignan, din simpla nevoie de a minţi, 
călătoresc pentru Delfin” 

Un licăr de bucurie trecu prin ochii Marinei şi Corignan o 
luă drept un licăr de dragoste. El îşi întinse imensele braţe 
spre ea 

— Nu, spuse Marina ai să mă săruţi mai târziu după ce vei 
fi ascultat cele ce-ţi spun. i-o jur! 

— În cazul ăsta ce'trebuie să fac? 

— S-o cauţi pe doamna ducesă, s-o găseşti şi să-i predai o 
scrisoare. 

Marina ştia să scrie - prost, dar ştia Ea scrise aceste 
cuvinte: „Doamnă ducesă, domnul Conte e prizonierul 
domnului cavaler la hanul „Zeul Amor”, la Beaugency. 

Devotata dumneavoastră servitoare: MARINA”. 

Ea îndoi hârtia în aşa fel încât Corignan să no poată 
deschide fără s-o sfâşie şi i-o dădu: şi, mă <. Luc, spuse 
Corignan cu o privire aprinsă, am să mă „l „t. I” „iiji îi ţine! 
Dar unde naiba 0 găsesc pe ducesă? 

Nu siiu, spuse Marina. Ultima oară când am văzut-o se 
găsea în itiţMil Mac lie noir, în pavilionul ei de vânătoare 
unde era ţinută i, H,i” ni. la graţie unei josnice trădări a 
prietenului dumitale, Rascasse. 

Rascasse.! Tresări Corignan. Unde e caraghiosul dracului, 
am să-l 

jiinlci! 


<,, ăseşte-o întâi pe doamna ducesă, spuse Marina şi îţi 
promi* nu numai că am să te iubesc domnule Corignan, dar 
te asigur în numele ilftpiuci inele, că ai să primeşti zece mii 
de lire. 

Aceste ultime cuvinte îi inspirară lui Corignan un fel de 
admiraţie. LitfkMhtiilnt de dragostea promisă şi halucinat 
de cele zece mii de lire, „'ILluă ne moare Marinei şi porni 
imediat spre Blois. În timp ce călărea” 1 în gândi astfel: 

— Asta înseamnă că muscoiul a reuşit să pună mâna pe 
ducesă! Ce „*otcnlă o fi având? Unde o fi acum? Ce 
recompensă are să primească, | Ai H îi mai socoti că scapă 
şi cu viaţă? Dacă aş putea să împart toate în intea cu el! Şi 
să păstrez numai pentru mine cele zece mii de lire? 

Ja, Blois, primul om întâlnit, îi arătă drumul spre 
Marchenoir. Accwt prim om era un călăreț, căruia Corignan 
nu-i putea vedea faţa. Acewt călăreț ieşi din Blois după el şi- 
] urmări. La Marchenoir, un ţăran îi iii ĂIA fostului călugăr, 
drumul spre casa ducesei Corignan, pentru o” iii”! Marc 
siguranţă, aşteptă să se lase noaptea şi se duse să dea 
târcoale |trln jurul pavilionului de vânătoare. 

Acestca au fost şi cele povestite de Corignan lui Rascasse - 
numai i A iui s ut lase nici un cuvânt despre Marină şi 
despre misiunea pe care oiu ie plusc de la ea cu dragă 
inimă - şi nici nu spuse nici un cuvânt despre Inc A icra rea 
lui cu Cocard - dar îi spuse că se afla în cei mai buni 
termeni îi PA îi uleie Josef - în sfârşit, înlocui cea mai mare 
parte din fiiliinplărilc adevărate pe care le-aţi citit, prin 
altele inventate de e! Şi” mim Rascasse insista ca să ştie 
cum a putut fostul capucin să ajungă plnA acolo. 

Li! Făcu Corignan. Părintele Josef mi-a spus: trebuie să te 
duci la Murclicnoir! 

Aha! Atunci înseamnă că scrisoarea mea a ajuns în sfârşit 
la ifoMittnţie? 

L 'ără îndoială cumetre; am citit şi eu scrisoarea aia în 
care” puiien. 

— Ce spuneam? 


— Hei! Da asta e. Pe scurt, am venit ca să împărţim. Şi vom 
împărţi cumetre chiar de ar trebui, ca să te conving, să mai 
fac să-ţi sară câteva măsele. 

— Răbdare! Făcu Rascasse privind spre umflătura din 
falca lui Corignan. - - Hai?” 

— Spun să ai răbdare. Atunci, tu eşti tot acela ce a găsit cu 
cale Părintele Josef să-mi trimită ca întărire pentru ca s-o 
păzesc pe blestemata de ducesă? Nu-i fac complimente 
pentru asta. 

— Ducesă! Exclamă năvalnic Corignan. Unde e? 

— Te-am prins, popă! Spuneai că ai citit scrisoarea mea. 

— Da, am citit-o şi răscitit-o. Dar blestemata asta de 
umflătură, îmi dă nişte dureri care mi se urcă până la creier 
şi m-au făcut să-mi pierd memoria. Înţelegi? 

— Prea bine. Umflătura. Da asta e bună! Ai răbdare. 

— Ce? Se răsti Corignan. Ce răbdare! La urm- 

— Vrei un aconto? Făcu Rascasse. 

Şi în aceeşi clipă, el se repezi, cu capul înainte, cu ochii 
închişi, într-o astfel de lovitură de berbec, că de data asta, 
Corignan ar fi fost cu burta plesnită, dacă n-ar fi făcut o 
săritură înapoi. Cu toate acestea lui Rascasse i se păru că 
atinsese pe cineva sau ceva în secunda aceea, el a fost 
apucat de amândouă urechile. Zăpăcit, el îşi ridică încet 
capul şi-l văzu pe cel care-l ţinea aşa de tare de urechi şi 
care îi spuse liniştit 

— Bine, jupân Rascasse, ce înseamnă asta? 

— Domnule Trencavel! Mugi Rascasse. 

— Ei bine, ce-i? Făcu Trencavel. Mi s-a întâmplat odată să-l 
arunc pe Corignan pe fereastră şi să te văd pe tine apărând 
la aceeaşi fereastră. Astăzi e rândul tău: ai vrut să-l 
găureşti pe Corignan şi s-a întâmplat să dai peste 
Trencavel. 

— Domnule Trencavel! Bâlbâi Rascasse năucit de uimire. 

Ţ* 

CAP LI 

R 


MARCHENOIR 

AM VĂZUT CA RICHELIEU plecase din Paris atrăgând 
după el pe Annais de Lespars. Aceasta la rândul ei, atrăgea 
în raza ei pe întunecatul Saint-Priac. În sfârşit, 
Arhiepiscopul ' de Lyon, Louis de Richelieu, care suferea şi 
el de aceeaşi putere de atracţie, pornise la 

Şi în acelaşi timp, Verdure golea nenumărate sticle şi 
tolănit cât să facă cu ochiul spre ladă în faţa căreia, contele 
de Mauluys visase o noapte întreagă. În sfârşit, tot în timpul 
acesta, d-ra Roză, neclintită 

Trencavel. În perioada aceasta, Saint-Priac îşi construise 
mii de 

P Dardespre ce era vorba în definitiv? Ca s-o prindă pe 
Annais de Lespars. N-ar fi avut atunci decât să-l ajungă din 
urmă pe Cardinal şi încă de la Paris. Trimiteri dofoameni 
sau o sută, sau o armată, dar să ştiţi că e acolo şi o puteţi 
prinde. Sp.)j. 

Motivase lui însuşi că trebuie ca el singur să o prindă pe 
Annais şi că 

— Poate să trimită o armată, atâta timp eât Trencavel va fi 
acolo, nu 

O vor putea prinde. Trebuie să-l omor pe Trencavel. 

Aşadar, el nu o supraveghea pe Annais, decât numai atât, 
cât să n-o piardă din vedere. Toate eforturile lui tindeau 
numai ca să găsească un mijloc sigur de a-i ucide pe 
Trencavel şi Mauluys, bineînţeles fără a-şi lăsa el oasele pe 
acolo. 

La Chartres, o nenorocire se abătu asupra lui: nu-i mai 
văzu nici pe Trencavel nici pe Mauluys. Regele şi Cardinalul 
îşi reluară drumul spre Blois, însoţiţi numai de muşchetari. 
Saint-Priac, asistă la plecarea lor şi o văzu pe Annais, care îi 
urmă de la distanţă. Dar cât îi priveşte pe Trencavel şi pe 
conte, ei dispăruseră. Saint-Priac porni şi el în urma lor, dar 
din clipa aceea, el cunoscu groaza fiecărei clipe, tresări la 
fitecare tufiş care se mişca şi la orice zgomot făcut de vreun 
animal prin desişuri Văzut Trencavel îi inspira teamă. 


Nevăzut, îi inspira groaza morţii ce-i putea sări pe 
neaşteptate în spinare. 

Dar asta nu-l împiedică s-o urmeze pe Annais şi se hotări 
să-şi îndrepte toate sforţările asupra ei Poate că în cele din 
urmă pentru un motiv sau altul, Trencavel renunţase s-o 
mai urmeze. 

Poate chiar, că vreun accident banal, o cădere de pe cal de 
exemplu 

1 s-ar fi întâmplat iui Mauluys sau lui, îi reţinea fie în 
vreunul din satele învecinate cu Chartres. 

Annais de Lespars, ajunse în satul La Madelaine. 

— Minute în urma Regelui; ea văzu ridicându-se corturile 
şi se gândi că popasul avea să se prelungească acolo, o zi 
sau două. Poate că Richelieu nu avea încredere în oraşul 
Blois, în care se aflau numeroşi tovarăşi ai ducelui de 
Vendme. Annais poposi chiar în satul La Madelaine şi 
supraveghea tot acel du-te-vino al iscoadelor Cardinalului. 
Două ore după sosirea ei, ea reuşi să intre în legătură cu 
unul din aceşti spioni şi cu ajutorul unei sume de o mie de 
lire ce i-o plăti şi a unei sume egale pe care i-o promise 
reuşi să fie informată oră cu oră, despre mişcările şi 
gesturile Eminenţei Sale. 

Astfel că ea se afla acolo când s-a petrecut întâlnirea 
dintre Cardinal şi Marele Stareţ. Dar n-a avut prilejul de-a 
întâlni pe Richelieu ceea ce dorea ea, era un duel, pe viaţă 
şi pe moarte, din care unul din cei doi adversari să nu se 
mai scoale niciodată. 

Întoarsă în locuinţa pe care şi-o alesese, în acel nesăbuit 
curaj, care era poate numai din disperare, Annais de 
Lespers căzu pe gânduri. Dar în timp ce ea se gândea, 
numai la ura ei, alte gânduri o copleşeau; 

În limp ce ea îl îndârjea pe Cardinal, o altă imagine îi 
apărea şi cu o 11 iiteţe de moarte murmura* 

Il ram gonit din viaţa mea De ce? Oare pentru că el mi-a h 
ir Iii nat-o pe a lui? Pentru că m-a apărat cu însuşi preţul 


vieţii sale şi ui îi scăpat de vreo două-trei ori? Atunci, pentru 
ce l-am alungat? 

Biet suflet4nimă nemiloasă ai cel puţin curajul ca să-ţi nirii 
luriscşti ţie însuţi, că ai refuzat ajutorul lui Trencavel, 
fiindcă nu în de viţă nobilă! 

Il ia repetă nu era nobil! 

Şi adăugă de fapt, şi ce dacă era aşa? 


(î înduri ciudate pe care nici nu ar fi ştiut cum să le 
rostească, t*înduri ireparabile pentru timpurile în care trăia 
ea, se ridicau puţin câte pul|in din mintea ei uimită” 

B'ără îndoială că în noaptea aceea, gândurile puternice 
răvăşiseră iii mica ci, căci a doua zi de dimineaţă, ea îşi 
puse şaua pe cal, yludindu-se că o alergătură bună i-ar fi 
istovit corpul, şi şi-ar fi amorţit 1* mie mintea şi imaginaţia 
febrilă Când să încalece se apropie de ea Imc< nula pe care 
o cumpărase şi care o informă de toate faptele şi gesturile 
(animalului şi îi aruncă repede aceste cuvinte: 

În dimineaţa aceasta la ora opt, Eminenţa Sa, se va găsi 
dincolo de Marchenoir, la marginea pădurii, unde o 
jumătate de oră mai târziu în Im lie să se întâlnească cu un 
personaj important Cardinalul va fi Mugur fără nici o 
escortă. 

Apoi spionul dipăru. Annais nici nu tresări Se făcu numai 
ceva unu palidă. Ora înfăptuirii visului ei sunase. Ea 
încălecă şi porni la pas, pi „Marchenoir. Nu erau decât 
orele şapte, aşa că avea timp să ajungă la iiililnirca pe care 
i-o arăta fatalitatea 

Aceasta era dimineaţa în care Cezar de Vendâme, la 
castelul din i licvcniy le arăta tovarăşilor săi, că trebuiau să 
se întâlnească la Naiiics, şi se pregătea să vină în tabăra 
unde avea să fie arestat. lot ziua a.iaira, de asemenea, 
aceea în care Corignan pleca din Beaugency şi Im ciihl prin 
Blois îl căuta pe RascasSe. 

Spionul după ce o avertizase pe d-ra de Lespars, se 
furişase printre i ol mc le care alcătuiau satu! Ajungând la 


ultima din ele, intră într-o > în ic iu care se găseau adunaţi 
cinci călăreţi Unul din ei, un gentilom, vrui icpcdc înaintea 
spionului pe care-l întrebă din ochi 

S a făcut spuse omul. În momentul acesta ea e în drum 
spre Mnivlirnoit. 

— Bine! Mormăi cavalerul. Poţi să te duci Restul mă 
priveşte. Mai cu seamă să nu sufli un cuvânt d-lui Richelieu! 

— Haida de, domnule baron, nu servesc mai mulţi stăpâni 
deodată! Când îi aparţin d-lui de Saint-Priac, nu-i mai 
aparţin d-lui de Richelieu. 

— Bine, bine. Du-te! 

Spionul îşi îndoi spinarea şi plecă, aşa cum i se dăduse 
ordin. Plecă drept la tabăra regală, îndreptându-se spre 
cortul Cardinalului, în care a fost primit numaidecât. 

— Monseniore, spuse el, i-am dat în dimineaţa aceasta d- 
rei de Lespars înştiinţarea pe care mi-o indicase dl. baron 
de SaintPriac. În momentul acesta, ea a ieşit din La 
Madelaine, pentru a se duce la întâlnirea la care speră să 
găsească pe Eminenţa Voastră. Dl. de Saint-Priac, pleacă, 
pe de altă parte, însoţit de patru spade solide şi făcând un 
ocol prin câmp, se duce s-o întâlnească. 

— Şi unde va avea loc întâlnirea? 

— Nu ştiu, Monseniore. Eu am avut doar misiunea de a-i 
spune d rei de Lespars că are să vă găsească la o leghe de 
locul taberei, urmând drumul spre Selommes. 

Spionul minţea pentru a mai avea posibilitatea să-l mintă 
încă odată pe Saint-Priac dacă avea posibilitatea de a se 
jura că îl ocrotise, că îi ascunsese adevărul Cardinalului, 
etc. 

— Ce intenţii are Saint-Priac? Reluă Cardinalul. 

— Cu cei patru oameni ai lui, el va sări asupra d-rei de 
Lespars, o va rediice la tăcere şi apoi o va lua cu e. 

— I-ai spus că eu am minţit când i-am spus că am să-i 
celebrez căsătoria cu d-ra de Lespars? 

— Da şi-am adăugat că Eminenţa Voastră se gândeşte să 
scape de el cât mai curând. Aşa că planul d-lui de Saint- 


Priac este de a o lua cu elpe d-ra de Lespars până la 
Vend6me. De acolo, va lua drumul spre Paris. 

— Spre Paris! Exclamă Cardinalul, încruntându-şi 
sprâncenele. 

— Aşa mi-a spus, răspunse iscoadă. Dar eu ştiu că a 
pregătit un cupeu gata de plecare, care trebuie să meargă 
pe drumul spre Anjou. 

— Bine, spuse Cardinalu! M-ai servit bine în afacerea asta 
Cât ţi-a mai rămas de primit de la d-l de Saint-Priac? 

— Douăzeci şi cinci de pistoli 

— Şi de la d-na de Lespars? 

— Uite un bon de două mii de lire, spuse Richelieu. Du-te 
şi ţine minte bine, că dacă sunt cel mai generos dintre 
stăpâni, sunt de asemenea >ji cel mai neîndurător 
judecător, atunci când mă trădeză cineva. 

După plecarea spionului, Richelieu rămase pe gânduri. 

— Voi scăpa, oare, de Annais şi de Saint-Priac? Murmură 
e! N-ar 11 lost mai bine să pun s-o aresteze pe fata asta? 
Un proces. Întrebările Regelui şi ale altora. Nu, tot mai bine 
e aşa. Ea se va apăra. Saint-Priac e t urbat, o va omori. 
Dacă nu o omoară o ia cu ella Angers. Dezonorată de un 
hoţ la drumul mare, e pierdută. Haide, totul e bine! 

Din acelaşi sat, La Madelaine, o oră sau două înainte ca 
Annais de Lespars să primească înştiinţarea că îl va găsi pe 
Cardinal la marginea pădurii Marchenoir, adică pe la cinci 
dimineaţa, doi călăreţi leşiră în direcţia Blois. Tocmai sunau 
trâmbitele în tabără, care începu ne agite. Cei doi călăreţi 
erau contele de Mauluys şi Trencave. 

— Atunci spunea acesta, te duci la Blois? 

— Am plecat de la Paris numai cu douăzeci de pistoli, 
spunea Mauluys. Aseară mi-am cercetat pungă şi trebuie să 
mi-o umplu dacă iui cumva vrei să trăim de acum înainte 
cerând punga călătorilor. Am ic va bani la Blois, deaceea 
trebuie să fac această mică plimbare care va dura doar vreo 
câteva ore. 


— la-mă şi pe mine, spuse Trencave! Poşirca asta rea pe 
care „mlcm nevoiţi so bem aici, mă indispune. Aş vrea să 
văd, în trecere, vico mutră mai cinstită de hangiu care să 
merite acest nume. 

— Ei, bine! Te iau, spuse Mauluys zâmbind. Bine. Dar de- 
abia am picea t şi ai început să suspini şi să te uiţi mereu 
înapo! Să facem altceva mai bine: am să-ţi spun unde ai să 
poţi găsi sută de pistoli de care avem nevoie. Tu ai să te 
duci acolo şi eu, în timpul acesta, am să-ţi ţin loculam să 
veghez asupra d-rei de Lespars. 

— La dracu, dacă nu-mi vine să renunţ la asta! 

— Să renunţăm atunci! 

— Da, însă în situaţia în care se găseşte ea, aşa de aproape 
de (înclinai, cine o va apăra dacă eu plec? 

— Atunci so apărăm! 

— Eşti grozav dragă conte. Nu-i chip să spună cineva ce 
are pe lulmift, cu tine. 

— Li aş! Ce-i nevoie de palavre? 

— Hi! La naiba! Palavrele servesc ca să pălăvrăgeşti! 

Li bine! Să pălăvrăgim atunci, făcu Mauluys nepăsător. 

Trencavel izbucni în râs. Viaţa lor atârna numai de un fir 
de păr. 

— Ştii, Conte, reluă, Trencavel, că şi ea ar râde de noi, 
dacă ne-ar 

— Tu eşti foarte ciudat, Trencavel şi plin de contradicții. 
Ne obligi ca să nu fim văzuţi de ea, să ducem o viaţă de hoţi 
care fug de oamenii poliţiei, mă forţezi să dorm prin 
grajduri, să beau poşircă. 

— Aşa cum 

— Te lauzi, dragul mei! Uite, tu mori de pofta de a mă lăsa 
aici, ca să te întorci în sat să îţi reiei pândă. Hai, du-te, îţi 
dau concediu. Adio, Trencavel, pe diseară 

— Facă cerul, se gândea el, ca, dacă are să fie vreo 
nenorocire, să se întâmple în timpul lipsei lui Mauluys, 
pentru ca, cel puţin acest nobil prieten să fie cruțat. 


El se întoarse la pas în satul La Madelaine, în timp ce 
Mauluys îşi continuă drumul spre Blois. Primul lucru pe 
care-l văzu de departe, Saint-Priac şi cu cei patra oameni ai 
lui! Gonea spre Marchenoir, pentru a o aştepta pe Annais. 

Emoţie nu i se trăda pefaţă NumaikLd se apropie de 
pădure, îşi ajustă spadă. Ea se opri şi privi în jurul ei, 
întrebându-se: 

Ea descălecă, îşi legă alene calul de un trunchi tânăr de 
mesteacăn, biciuind cu ea aerul, o îndoi, se uită la ea şi apoi 
o puse latac în teacă 

— Dacă ar fi fost şi el aici, se gând ea, ar ri putut să-mi 
arate o i-tlu lovituri drepte, făţişe, în plin piept Am să încerc 
să fac şi eu aşa li „A mi amintesc de lecţia pe care mi-a dat- 
0. 

În clipa aceea, se simţi apucată deodată în braţe şi târâta 
spre o.inută închisă ce staţiona sub copaci. Atunci, Annais 
în clipa aceea de u „. Pusă uimire, când se văzu înconjurată 
de patru nemernici viguroşi,” 1111(1 la început senzaţia că 
ar fi fost atacată de tâlhari de drumul mare. 

Il >ai, aproape imediat avu viziunea unui obraz teribil, plin 
de ură, de pasiune şi de ironie şi atunci, oroarea îi crispă 
figura Saint-Priac era în la|a ci! Ea se încordă într-un efort 
disperat şi fără să ştie de ce, strigă: 

Ajutor, Trencavel. 

— Am venit, tună vocea maestrului de scrimă. 

Annais şi Saint-Priac, cu o aceeaşi mişcare întoarseră 
capul în dinvjin aceea şi văzură venind spre ei uraganul. 
Saint-Priac mugi un M „*lcm sălbatic. Annais se cutremură. 
Într-o clipă el se află lângă ei. Omorâţi-l! Omorâţi-l! Răcni 
Saint-Priac. 

Toţi cinci laolaltă, abandonând-o pe Annais, făcură faţă 
ciclonului „„* abăt use asupra lor. Într-un timp nemăsurat 
de scurt, zăriră acel lucru iii ipăimintător, ca un năvalnic 
vârtej ucigător de fier şi de sclipiri ale lamei de oţel, în 
mijlocul căreia se afla o faţă înflăcărată de furie. Apoi m-iu 
nea aceea se destrămă deodatăTrencavel sărise de pe cal 


şi, „Mi „i tracţiune de secundă se aruncă asupra lor. 
Lovitura a fost ui. livrtzută. Trencavel era nebun. După 
câteva lovituri spada i se 

Îl inse. 

Annais la patru păşi de acolo, privea ciocnirea. Împietrise. 
Ar fi la orice pe lume ca să se repeadă şi ea, dar simţea 
acea senzaţie liipuit de îngrozitoare pe care o ai odată în 
somn, într-un coşmar, în i an orice mişcare devine 
imposibilă. 

I >e abia se produse izbitură, că deveni viscol. El îşi apucă 
spada-i în pi a de lamă şi lovi. O clipă nu se gândise la 
loviturile care i se dădeau, u îi uşii I spadei şi lovi; îşi 
trântea loviturile cu înspăimântătorul sânge în e „al clipelor 
morţii. Un om se prăbuşi cu ţeasta sfărâmată, apoiuna 11 
ul,a|x>ialtreilea, apoialpatruleaBraţele lui Trencavel 
erau brăzdate de sl îşicturi şi tăieturi din care ţâşnea 
sângele. La picioarele lui era o I „iilii>ac; 1 de sânge în care 
patru trupuri, se răsuceau în convulsiuni şi liorcrtieli. El 
privi o clipă crunt, cu o figură sălbatică şi strigă din nou: 
Am venit. 

În faţa lui, cel ce mai supravieţuise gâfâia Era Saint-Priac. 

Trencavel nu-l văzuse, sau refuzase dinadins să-l lovească? 
Poate. Fiindcă atunci când Saint-Priac, îmbătat de 
disperare, se repezi asupra lui, el îl apucă de braţ şi îi 
răsuci pumnul cu putere. Saint-Priac scăpă spada din mână 
şi Trencavel, cu o voce stranie îi spuse: 

— Tu nu-mi aparţii! 

Apoi nici nu-l mai privi. Privirile lui, în care se stingeau 
puţin câte puţin sclipirile de furie, se îndreptară spre 
Annais şi pentru a treia oară repetă: 

— Am venit. 

Annais tremura. Dacă ceea ce simţea în ea era spaimă, sau 
orice altceva, ea nu ar fi fost în stare să deosebească 
Tremura convulsiv, fără a putea să-şi dezlipească privirile 
de pe grupul acela de nedescris: cele patru cadavre cu 
craniile sfărâmare, Trencavel, sfâşiat de tot, cu pieptarul în 


zdrenţe, şiroind de sânge şi cu mâna îngheţată pe pumnul 
lui Saint-Priac, răsucindu se încet-încet Puţin câte puţin, 
Saint-Priac, se întorcea. Apoi, scoase un urlet de durere şi 
apoi căzu în genunchi, în băltoaca de sânge. Atunci, 
Trencavel se întoarse spre Annais, îi dădu drumul lui Saint- 
Priac şi spuse: 

— Vi 1 ofer! 

Saint-Priac, se ridică şi făcu un salt spre trăsura care-l 
aştepta]JDar în faţa lui o găsi pe Annais, cu spada în mina Ea 
puse vârful spadei în pieptul lui Saint-Priac, care începu să 
se dea înapoi până ce se lovi de Trencavel, care rămăsese 
nemişcat pe locul lui. Atunci, Trencavel ridică spada lui 
Saint-Priac de jos şi i-o întinse spunând: 

— Lasă-te ucis! Aceasta e tot ce ţi se poate întâmpla mai 
bun. 

De-abia se scurseseră două minute de când Annais 
strigase: Ajutor, TrencavelLSaint-Priac, îşi reveni din starea 
aceea de uimire, de spaimă de furie năvalnică, în care 
căzuse. El luă spada pe care i-o oferise Trencavel, cu un pas 
în lături evită atacul şi repetă 

— Domnule, spuse Annais, acest om a omorât-o pe mama 
mea. El mi-a spus-o. 

— E adevărat! Urlă Saint-Priac cu un accent de mândrie 
de nedescris. 

— Pentru aceasta, continuă Annais, în lupta de pe drumul 
spre Fleury, v-am spus că acest om îmi aparţine. Eu vreau 
să mă bat în duel cu acest om. 

— Eu nu mă bat cu o femeie! Spuse Saint-Priac într-un 
urlet răguşit, la fel ca mai înainte. 

T 

— Ei bine! Dacă nu vă luptaţi, atunci vă omor, spuse 
Annais. În gardă, domnule; cum vi s-a spus, e singurul 
mijloc pe care-l mai aveţi „U a scăpa de aici. Notaţi că dvs. 
mă puteţi ucide. Notaţi că dacă mă „i moi îţi, dl. Trencavel 
vă va lăsa să plecaţi fără să vă atingă” Eu vreau uşa! 

— O jur! Spuse Trencavel. 


— Căci dacă dvs. mă omorâţi, continuă Annais, înseamnă 
că mama mea moartă, care e aici, care vă priveşte şi mă 
priveşte, a ales - fără îndoială - pentru dvs. O pedeapsă 
mult mai aspră 

Saint-Priac gâfâia. Dar ultimele cuvinte ale lui Annais îi 
redaseră ', I>cranţa. Se puse în gardă Cele două spade se 
încrucişară 

Şi lovitură după lovitură, el fandă de două-trei ori, înfigând 
spada udiiu., în gol Trencavel, nemişcat, era palid ca un 
mort. Ceea ce hâil ei ea el în momentele acelea, era cumplit 
de tot Annais parase fără a i ijxwta, dar parase cu o astfel 
de agilitate, cu o astfel de vigoare, încât Nuinl-Priac, făcu 
un salt înapoi şi se pregăti să înăsprească lupta, aşa „iun ar 
fi făcut-o cu cel mai de temut adversar. El se pregăti şi se 
aruncă cu violenţă la un nou atac, după care sări înapoi, 
pentru a evita riposta urc insă nu veni. Trencavel, făcuse o 
mişcare ca şi cum ar fi vrut să-şi puuft pieptul lui între 
spada lui Saint-Priac şi a Annaisei. 

— Domnule Trencavel, spuse ea, continuându-şi lupta, aţi 
jurat să un vă mişcaţi. Eu am dreptul să pretind de la dvs. 
să vă ţineţi cuvântul” 

— Aveţi dreptul? Bâlbâi Trencavel. 

Iâl privi doar o clipă şi spuse: 

Da! 

Trencavel se simţi clătinându-se, ca în ziua aceea, în care 
pe drumul spre Fleury, unul din cei patru cavaleri ai 
Annaisei îi spusese: Vrem să vă ucidem, fiindcă vă iubeşte! 
Cu un efort imens, el îşi stăpâni h A în în tarea care-l 
apucase şi spuse cu tonul acela de ştrengărească ironic 
care îi era obişnuit 

— 13omnisoară, dvs. nu-mi daţi voie să mă mise. Fie! Dar 
căutaţi 

Alunei să nu mă lăsaţi prea mult timp în nemişcare. De- 
altfel nici nu I în cu aveţi nevoie de fente savante cu 
domnul. Dacă vreţi să mă credeţi, c de a juns o simplă 
bătaie de quartă, înfigeţi adânc şi omul dv. e gata! 


Saint-Priac rânji sinistru. Dar aproape în aceeaşi clipă îşi 
iudieptă corpul, îşi încordă nervii, dădu drumul spadei, apoi 
căzu pe o, „„ astă, ea un trunchi de copac retezat Sângele îi 
şiroia din piept, ca un liricei subţire, roşu, iar picăturile se 
prelingeau una câte una. 

Deodată, gura i se deschise şi un val de sânge izbucni 
revărsându-se, iar ochii i se dilatau devenind 
înspăimântători. 

Annais executase cu precizie lecţia maestrului de scrimă! 
Saint-Priac căzuse în urma unei lovituri drepte, adânci, 
făcută printr-o fandare adâncă, în urma unei quarte. Spada 
îi căzuse pe iarbă şi privea spre Annais cu nespusă spaimă a 
morţii şi cu uimire. O văzu făcând un pas. Cu o mişcare de 
dispreţ teribil ea îi puse piciorul pe spada lui, apoi nu mai 
văzu nimic. O ceaţă i se întinse pe ochi, scoase un mormăit 
neinteligibil şi asta a fost totul Pe jos se aflau cinci cadavre. 

Annais îşi aruncă spadă. Trencavel o ridică şi o puse în 
teaca lui. Ea tresări. Buzele îi tremurau. El îşi plecă încet 
capul şi spuse cu un ton rugător de şcolar prins în greşeală. 

— Sunt sigur că sunteţi grozav de supărată pe mine că v- 
am urmat până aici, fără voia dvs. 

Ea începu să râdă. Atunci izbucni şi el în râs. Eră ceva 
straniu. 

— Mai puteţi merge? Întrebă ea 

— Să merg? Spuse el cu o naivitate, care dezvăluia o 
energie minunată. Dar n-am fost rănit decât la braţe şi la 
piept. 

În acelaşi timp el se încorda să nu cadă. Ea alergă până la 
calul ei, scoase din coburi nişte fâşii de pânză, scamă şi 
câteva unsori speciale pentru răni, pe care orice cavaler le 
purta cu el în campanie. Prin apropierea cimpului unde 
avusese loc duelul, trecea un pârâiaş limpede şi rece. În 
câteva clipe, cu o îndemânare şi o delicateţe pe care nici un 
bun chirurg nu le putea avea, ea îi pansă rănile. 

— Şi acesta este unul din lucrurile pe care m-a învăţat 
mama, spuse ea cu un aer grav. 


— Ce mirat va fi Mauluys! Spuse Trencavel. 

— Mauluys? - 

— Prietenul meu. El a vrut ca să vă urmez. Eu n-am vrut El 
a pretins că dvs. contaţi numai pe mine şi că eu aveam un 
angajament de ondâre, ca să vă scap de Saint-Priac. Ştiţi că 
primul meu duel în viaţă, cu el l-am avut? Atunci l-am 
întâlnit pe maestrul meu, marele Barvillars. 

Ei şedeau pe iarbă, lingă pârâiaş. La douăzeci de paşi de 
ei, se aflau cele cinci cadavre, unul lângă altul, în nişte 
atitudini convulsionate. Annais îngândurată, îl asculta pe 
Trencavel, care îşi povestea viaţa-Aceasta H se părea foarte 
natural. Câteva ceasuri trecură astfel. Atunci, ei îşi 
încălecară caii şi reluară drumul spre La Madelaine. 
Annaisei i se părea că călătorea aşa, împreună cu 
Trencavel, ile foarte multă vreme şi că această călătorie 
trebuia să dureze mereu. Dar în dreptul primei case din 
Marchenoir, Trencavel, trebui să se oprească, sau mai bine 
zis, Annais, care-l văzu că îngălbenise, îl obligă să se 
oprească şi să intre acolo. 

— Şi Mauluys? Făcu Trencavel. 

— Am să-l previn eu, spuse d-ra de Lespars, dacă vreţi să- 
mi indicaţi unde locuiţi. 

— Ah! Da, suspină Trencavel, acum când totul s-a sfârşit, 
bineînţeles că trebuie să mă părăsească! 

E] îi dădu toate informaţiile necesare. Cu toate acestea, ea 
nu plecă de lângă el. 

<x început luă toate măsurile necesare cu proprietarul 
casei, ca rănitul să fie bine îngrijit Acest proprietar se 
numea Thibaut Era acel om de treabă căruia Rascasse îi 
jucase un renghi atât de urât Pe la ora |>ntru, Annais îl 
anunţă pe Trencavel că pleacă să-l prevină pe contele de 
Mauluys. Îşi luă rămas bun cu răceală de la rănit şi plecă 
Nu făcuse uii i o jumătate de leghe spre La Madelaine, când 
văzu venind spre ea doi călăreţi, unul urmându-l la distanţă 
pe celălalt Annais avea destule nu >tive să se teamă acum 
de vreo cursă, aşa că o luă pe câmp, se ascunse f” i aşteptă 


acolo. Primul călăreț venea la trap şi avea o siluetă înaltă, 
nemăsurată, cu nasul în vânt lipit de o figură obraznică. Al 
doilea venea la vreo trei sute de paşi. Pe acesta, Annais îl 
recunoscu, se îndreptă spre tyosen şi spuse: 

Tocmai vă căutam, domnule de Mauluys. 

Contele îşi opri calul, salută scoţându-şi pălăria, cu un gest 
sobru, de o perfectă eleganţă şi spuse: 

— În acest caz domnişoară am să-l las în plata Domnului 
pe < „n ignan, pe care-l urmăresc de la Blois şi voi avea 
onoarea de a vă întovărăşi până la La Madelaine, unde se 
află prietenul meu Trencavel. 

— Fratele Corignan? 

— Da, e omul acela pe care-l vedeţi înainte. Un călugăr 
capucin, Hpion al d-lui Cardinal S-a ciocnit de mine în 
momentul când voiam să! >lec din Blois şi m-a întrebat de 
drumul spre Marchenoir. Eram curios nA văd şi eu ce vroia 
să facă acolo spionul. 

Mauluys vorbea de lucrurile acestea cu uşurinţă, fără a fi 
dat pe laţrt cea mai mică surprindere la vederea Annaisei, 
fără a-i pune vreo întrebare şi fără măcar a o cerceta. 

— Domnule conte, spuse Annais, fiindcă dvs. mergeţi la 
Marchenoir să mergem împreună. 

— Sunt la ordinele dvs, domnişoară. 

Ei porniră unul lângă altul pe drumul pe care Annais îl 
făcuse până acolo în sens invers. Mauluys tăcea şi părea 
foarte preocupat cu supravegherea lui Corignan, pentru a 
nu-l pierde din vedere. Îl văzu descălecând în faţa uţiei case 
şi intrând înăuntru. 

— Bun. Am să-l găsesc acolo. 

— Domnule de Mauluys, spuse Annais, dvs. nici nu m-aţi 
întrebat măcar pentru ce vă căutam. Am să vă spun eu: am 
fost trimisă de prietenul dvs. Trencave. 

— Lucrurile care trebuie să se întâmple, se întâmpla 
întotdeauna, ori ce ai face! Murmură Mauluys cu filosofia lui 
puţin cam fatalistă. Atunci, Trencavel a plecat din La 
Madelaine? Reluă el tare. 


— E la Marchenoir, spuse Annais oprindu-se; uitaţi-vă e 
acolo, în casa aceea din capătul satului, care se vede; e 
rănit 

— În cazul acesta, spuse Mauluys cu o linişte grozavă, 
înseamnă că aţi fost atacată? 

Annais tresări, rămase o clipă pe gânduri, apoi spuse: 

— Saint-Priac e mort. Mort în luptă dreaptă, cinstită. 
Domnul Trencavel a fost martor la acest duel. Restul are să 
vi-l povestească singur. Veniţi domnule conte. 

Mauluys, visător, o urmă pe Annais spunându-şi că se 
petreceau lucruri foarte ciudate în căpşorul acela de fată 
tânără. Întrebă numai dacă Trencavel e grav rănit şi Annais 
dădu din cap. În curând ei pătrunseră în casa lui Thibaut. 
Trencavel, era acolo, în picioare, refuzând să dea măcar cea 
mai mică importanţă rănilor lui, care într-adevăr îl făceau 
să sufere, dar din care niciuna nu-i lua întru totul folosinţa 
braţelor. Maestrul de scrimă de-abia îşi ascunse uimirea şi 

Bucuria când o văzu pe Annais revenind 

— Domnilor, spuse ea, mă voi instala în casa aceasta până 
când se va ridica tabăra de la Madelaine. Sunt cu adevărat 
obosită şi numai cu 

Sprijinul dvs. voi putea găsi un somn liniştit 

Trencavel se îngălbeni îngrozitor, ca şi când ar fi aflat 
vreun dezastru: era beţia bucuriei. 

— Oh! Murmură Mauluys, iată un cuvânt care mă împacă 
eu desăvârşire, cu această nobilă fată. 

Annais salutase. Şi era la fel de palidă de cele ce spusese - 
atât de puţine cuvinte, care conţineau atât de multe lucruri. 
Ea se retrase într-o uimeră de alături, unde se învoi cu moş 
Thibaut, după cum vom vedea. 

În timpul acesta, Trencavel îi povestea lui Mauluys, la 
rândul lui, ce se petrecuse la marginea pădurii. Mauluys 
povesti cum dăduse nas în nas cu fratele Corignan la Blois. 
Dar niciunul, nici celălalt nu se gândi mĂ se mai ocupe de 
manevrele lui Corignan. Totul dispăruse acum în faţa acelui 
eveniment extraordinar, neprevăzut în aparenţă: Annais se 


adăpostea singură sub protecţia lui Trencavel! Mauluys 
zâmbea. Maestrul de scrimă se frământa; speranţe 
nesăbuite năvăleau în inima lui. 

Am spus că în timpul acesta, Annais se înţelegea cu 
Thibaut, care 

O conduse într-o cameră nu numai curată şi bine 
întreţinută, dar chiar luxoasă. Bunul Thibaut îşi dăduse 
seama de la prima ochire că acest iinăr cavaler nu putea fi 
decât o prinţesă deghizată pentru nevoile vreunei cauze 
secrete. În afară de acestea, Annais îi pusese în mâigi două 
piese de aur, care îi dăduseră o foarte bună impresie 
despre dărnicia ei. 

Annais se miră văzând covoare, fotolii şi perdele de 
mătase, într-o ciinA de ţară. 

— E camera d-nei ducese, spuse Thibaut, a venit aici 
deseori să se odihnească. 

— Ducesă? Întrebă Annais. 

— Aceea care a făcut din mine ceea ce sunt astăzi, spuse 
Thibaut, cu prudenţă. Nenorocirea e că eu îi datorez totul şi 
nu pot face nimic, iii Irista aventură ce i s-a întâmplat 

— Şi ce i s-a întâmplat, oare? Vorbeşte fără teamă. Eu pot 
păstra un sccret. 

— E prizonieră, spuse Thibaut, care rostea cuvintele cu 
greutate inecrcând precaut terenul 

— Prizonieră? 

— La Paris? 

— La Blois? - 

— Nu, doamnă; aici la Marchenoir. 

— Şi de ce nu o eliberezi dumneata? / 

— Fiindcă nu îndrăznesc să mă încred în nimeni, doamnă; 
wi viloarea sa mi-a ordonat să nu fac nimic; în sfârşit, 
fiindcă d-l 

1 'urdinal e prea aproape de noi. 

În aceeaşi clipă se îngălbeni de frică. 

— Linişteşte-te, spuse Annais cu o voce întunecată. În faţa 
mea poate spune oricine că e inamic al lui Richelieu. 


— În cazul acesta doamnă, vă voi spune totul, exclamă el, 
fiindcă poate că dvs. aţi putea cu ajutorul acestor gentilomi 
să o salvaţi pe d-na ducesă de Chevreuse. 

— Ducesă de Chevreuse! Vorbeşte, spune-mi repede tot 
Poate că acum trece printr-un pericol mult mai mare decât 
acela de a fi prizonieră” 

Atunci moş Thibaut povesti fără nici o rezervă tot ceea ce 
am povestit noi cititorilor. 

— Bine, spuse ea la urmă poţi să-mi procuri pentru 
noaptea aceasta o trăsură închisă, înhămată cu cai buni? 

— Mă însărcinez eu cu asta, spuse Thibaut plin de 
speranţă 

— Acum arată-mi unde e casa care-i serveşte de închisoare 
ducesei 

Întorcându-se acasă la Thibaut, după ce examinase 
pavilionul de vânătoare, Annais intră în camera în care 
Trencavel şi Mauluys schimbau cuvinte distanţate de pauze 
lungi, fraze banale, acoperindu-şi adevăratele gânduri la 
Trencavel, speranţa ce-l orbea când îndrăznea să o 
privească în faţă; la Mauluys, adâncă satisfacţie pentru 
fericirea care avea să-i vină, poate prietenului său” 

— Domnilor, spuse Annais intrând, ducesa de Chevreuse e 
prizonierăjin satul acesta. Intenţia mea e de a o elibera în 
astă-seară. Pot să contez pe dvs.? 

— Ducesă de Chevreuse? Spuse Mauluys. Acum înţeleg de 
ce a venit la Marchenoir, călugărul Corignan. Fără îndoială 
că a primit ordin de la Richelieu. 

— Dar, trebuie să ne grăbim să punem mâna pe capucin. 
Prin el vom şti ce intenţii are cardinalul, spuse Trencavel 

— Aşadar domnilor, reluă Annais, dvs. consimţiţi să-mi daţi 
sprijinul în această afacere? 

— Doamnă, spuse Mauluys, Trencavel se plictisea că nu 
avea nimic de riscat pentru dvs. În această seară. Cât 
despre mine, eu călătoresc cu Trencavel împărțind toate 
cheltuielile, aşa că împart cu el şi aventurile. 


Annais făcu un semn din cap, drept mulţumire; şi asta a 
fost totul. Ea tremură. Trencavel nici nu-şi mai simţea 
rănile. În momentul acela, el ar fi mers singur împotriva 
unei armate întregi. Mauluys rămânea rece” în curând ieşi 
afară 


(înd Corignan începu să dea târcoale pavilionului de 
vânătoare, tim. IL ilupă ce-şi legă calul de un arbore se 
ciocni în sfârşit cu Rascasse „„, < înt < >rcea de la cursele 
lui de iepuri, contele de Mauluys se-ntoarse „. Îs:1 şi spuse: 

Avem de-a face nu numai cu Corignan, dar şi cu Rascasse. 
În cazul acesta, dragă prietene, nu-ţi mai da osteneala să 
mă mai itiiiivărăşcşti. Mă duc eu acolo şi peste o jumătate 
de oră, d-na de hr vre use va fi aici. 

Cu toate acestea, Mauluys nu consimţi să-l lase pe 
maestrul de iiină să se ducă singur şi cât despre Annais, ea 
spuse că vroia s-o vadă iiumjiidecât pe ducesă Atunci 
plecară toţi trei. Era tocmai momentul < uni < Wignan îi 
explică lui Rascasse, cum şi de ce se afla la Mim lienoir. Cei 
trei aventurieri găsiră uşa de la intrare închisă cu cheia, 
TH în 1, st un joc pentru Trencavel să o descuie fără 
zgomot Se găsiră iuți un vestibul întunecos; la stânga, o 
rază de lumină arăta o uşă în! 

Mul căreia se auzeau voci. Trencavel o deschise brusc şi 
văzând venind. Pi” i lun proiectil, întinse mâinile într-o 
instinctivă apărare şi apucă 'iinindouă urechile proiectilului 
Rascasse, după primul moment de uituiit'- îşi reveni repede. 
Cât despre Corignan, el căută să se strecoare u/iiu I spre 
uşă. Dar ajuns aici, deodată se dădu înapoi 

M-a în ars! Iat-o şi pe micuța noastră! 

În momentul acela intră şi Mauluys, care închise uşa după 
ei ' în igiuin fugi în colţul cel mai întunecos, unde, din 
obişnuinţă, schiţă vi îmi jumătate de duzină de cruci 

Hună ziua, jupân Rascasse, spuse Trencavel, ce faceţi voi 
aici, de departe de Paris? 

Am venit să luăm aer, spuse Corignan. 


Taci din gură, popo! Strigă acru Rascasse. 

Dar eu nu mai sunt popă! Şi am şi eu dreptul. 

Mauluys, spuse Trencavel, fii drăguţ şi dă-mi Biciul 
Sfântului 

I ithru. 


('<, rignan se înfundă în colţul lui 1 X>innule Rascasse, 
continuă Trencavel ai bunăvoința să te duci în”. O nunţi pe 
d-na de Chevreuse, al cărei temnicer eşti lia eu nu sunt 
temnicerul ei! Exclamă Rascasse, ridieându-se iU „nljilA pe 
vârfuri. 

L.i aş! Atunci ce eşfti? F 

Hucă tarul ei! * 

— Aha! Mormăi Corignan. Eu l-am învăţat să gătească. 

— Bucătarul ei? Făcu Trencavel trăsnit 

— Dovadă, spuse Rascasse, dovadă sunt aceşti iepuri, din 
care aş fi făcut pulpele, friptură la frigare şi restul l-aş fi 
preparat cu un sos preparat cu cimbru. 

— Ar fi fost mai bine, spuse Corignan făcând doi paşi 
înainte, să pui în sos o ceşcuţă bună de” 

— Taci din gură, popo! 

— D-na ducesă poate să vă spună singură că din ziua în 
care am avut onoarea să devin maestru bucătar, eu n-am 
încuiat niciodată uşa. Eu m-am mulţumit numai să-i spun că 
toată casa, în aşteptarea sosirii Cardinalului, este 
înconjurată - înconjurată de poliţişti - oameni care au 
labele negre şi murdare. 

Mauluys îşi ridică repede capul. Trencavel admiră mintea 
subtilă! a lui Rascasse. Annais era mohorâtă; se gândea la 
un plan grozav. 

— Unde e ducesă? Întrebă ea pe un ton scurt 

Rascasse imită gestul pe care-l făcuse Marina şi arătă spre 
tavan. Annais ieşi imediat Se auzi pasul ei uşor pe scări. 

— Rascasse, spuse Trencavel, dacă aş fi fost eu în locul d- 
lui Cardinal, ţi-aş „fi dat postul de procuror-criminal. (Şeful 
poliţiei, pe atunci N. 1.) 


— Da, spuse Rascasse cu un suspin, dar el îmi va da o funie 
bună. 

— Nouă-nouţă! Întări şi Corignan, care nu mai putea de 
bucurie. 

— Să vedem, exclamă Rascasse imitând tonul fostului 
capucin. În orice caz, n-am să fiu spânzurat înainte de a-ţl. 

— Ce? Urlă Corignan. 

— Nimic! Spuse Rascasse aruncând o privire pofticioasă 
spre obrazul umflat al cumătrului său. 

— Rascasse, spuse Mauluys, n-ai să fii deloc spânzurat Te 
iau ei în serviciul meu. 

— Domnilor, spuse Rascasse cu o disperare sinceră, sunt 
un om complet dezonorat capturarea ducesei de 
Chevreuse, fusese singura mea lovitură. 

— Consolează-te, Rascasse, grăi Trencavel, şi spune-ne şi 
nouă cum ai făcut minunăţia asta. 

Nu fără mândrie, Rascasse, îşi povesti toată aventura, pe 
care Corignan o ascultă cu gura căscată, Mauluys surâzând 
şi Trencavel arătându-şi admiraţia nestăvilită. 

T 

CAP LH 

ANNAIS CAPITULEAZĂ 

POVESTIREA LUI ERA TERMINATĂ, sau aproape ter 
minală, când reapăru Annais. Era foarte palidă şi ţinea o 
scrisoare tu iniuA. Trencavel văzu numaidecât că se 
pregătea ceva important. 

„ „w |” irvină d-lui Cardinal de Richelieu chiar astă-seară, 
fiindcă mâine 

liînineata se va ridica tabăra. 

Mauluys se apropie şi întrebă cu o voce calmă: 

Tocmai vroiam să v-o spun domnilor, spuse Annais. lată ce 
scrie <1 mii (Ir („hevreuse: „Mă aflu în satul Marchenoir, 
într-o casă care vă vu 11 arătată de purtătorul acestei 
depeşe. Doresc să discut cu dl. Cardinal, u „ „afaceri care 
mă privesc pe mine cât şi pe alte persoane. Dacă dl. 


Animal doreşte să-mi facă onoarea de a accepta această 
convorbire, iiiA va găsi singură. Îl voi aştepta până la miezul 
nopţii”. 

Scrisoarea a fost primită de cei prezenţi cu o tăcere 
mohorâtă, sau tuni” ui ind, citirea ei, le luă glasurile. 

O ha Miră o va duce sore Paris. 

OU 

Miim'mnnc furios. 

— Bine i-ai făcut muscoiului! Sări iii sus Corignan. 

— Aici ne vor rămâne oasele! Îşi spuse Trenez vel. 

— Asta-i dezastrul! Se gândi Mauluys. 

— Donmilor, reluă Annais, dvsr mă cunol.: teţi puţin sau 
chiar deloc. Domnule Trencavel, dvs. cunoaşteţi mişelia 
Cardinalului şi ce crimă a comis contra d-nei de Lespars. 
Trebuie să vă fie de ajuns de a ştii că mi-am jucat viaţa, 
împotriva aceleia a lui Richelieu. Sunteţi hotărâți să mă 
ajutaţi? 

Contele şi Trencavel se înclinară, îngheţaţi de vocea aceea 
aspră, de tonul acela de ură rece, necruțătoare, care 
anunţa sfârşitul de neînlăturat 

Privirile eroicei Annais aruncară o rapidă licărire. Ea 
reluă: 

— Dacă ar fi fost vorba de o operă politică, dacă eu aş fi 
fost ducele d'Anjou, Cezar de Vendme, sau chiar ducesa de 
Chevreuse, m-aş fi gândit la o capcană. Dar eu sunt fata d- 
nei de Lespars, spuse ea cu o mândrie de nedescris. 

Mauluys şi Trencavel înlemniseră într-un fel de admiraţie 
amestecată cu groază. Rascasse şi Corignan ascultau fără 
să înţeleagă. Numai Rascasse, în mod vag, îşi spunea că fata 
aceea trebuia să aibă un curaj extraordinar, pentru, a-şi 
expune astfel planurile în faţa a doi spioni ai Cardinalului. 

— Eu sunt faţa celei moarte, continuă Annais - a moartei a 
cărei inimă a fost pângărita; Ravaillac l-a pedepsit pe 
Henric al IVlea, eu l-am ucis adineauri pe Saint-Priac. Dar 
regele Henric nu fusese decât instrumentul lui Richelieu; 
Saint-Priac, cel care a otrăvit-o pe mama mea, nu era decât 


trimisul lui Richelieu. De aceea, mi-a mai rămas numai 
Richelieu pe care” să-l lovesc. 

Aici, Rascasse se învineţi şi căută să se facă mai mic încă 
decât era 

— Da! Se gândea el ştergându-şi fruntea, călătoria la 
Angers! 

— Domnilor, continuă Annais, aici nu va fi nici o capcană. 
Duelul pe care am căutat să-l am la conacul Saint-Lazare şi 
la Fleury, îl voi avea aici D! De Richelieu va veni şi eu îl voi 
forţa să se bată în due. 

El mă va ucide, sau eu îl voi ucide. Asta-i tot Dvs. nici nu vă 
veţi mişca 

— Doamnă, spuse Trencavel, alb la faţă/inainte de 
afacerea de la Saint-Lazare, dvs. mi-aţi poruncit, ca în caz 
că veţi muri, eu să vă ridic spada şi să vă continui opera 
Oare de atunci până acum, am meritat eu disprețul dvs.? 

Annais îşi lăsă capul în piept IX>mnule Trencavel, spuse 
ea înăbuşit, pe atunci dvs. eraţi Numit. Oerându-vă să-l 
ucideţi pe Cardinal, eu voiam să mă asigur că Uimi mia era 
nedreaptă. 

— 1) ar acum! Gemu Trencavel. 

Annais tăcu. Fără îndoială, că în sufletul ei se dădea o 
ultimă luptă iuți, „gând uri potrivnice. Fără îndoială, că 
pentru ultima oară, spiritul 

I „uiMiă intra în conflict cu dragostea în sfârşit, ea îşi 
ridică încetişor „tipul PL ivirile i se opriră asupra lui 
Trencavel. 

Şi acestea, nu mai erau priviri de războinică şi nu durară 
decât o 

* „undă. I>ar în secunda aceasta, Trencavel se simţi înecat 
de nespusă mi udi ie şi de puternica bucurie a omului care 
îşi poate striga în fundul inimii mă iubeşte!” 

H drept, spuse Armais foarte simplu, dvs. aveţi dreptul de 
a o i fl/hunii pe d-na de Lespars şi pe tatăl ei, în caz că voi 
cădea Numai dv* ningui aveţi acest drept, domnule. 


Trencavel se încordă din toate puterile ca să nu strige, să 
nu cadă în genunchi. 

Bieţii copii! Repetă Mauluys. Aecasta a fost totul. O 
răbufnire de dragoste trecu, Mai mult ca un jui rtmânt, mai 
mult ca un prim sărut, a fost legătura celor două spirite 
ai/fliimrc, a celor două inimi curate, pline de viaţă, superbe 
în glorioasa Im nevinovăție. În momentul acela, pe cele 
două figuri, trecu un fel de” pirnilidă strălucire de tinereţe. 

Şi răbufnirea se şi spulberase. Mauluys se gândea 

Teul rit ce creează viaţa asta în societate, nişte motive atât 
de mi/„m hi le care sfâşie frumuseţea, veştejeşte tinereţea 
şi pângăreşte! > i it ne a7 Uite, doi aleşi care se 
îndărătnicesc să şi distrugă neasemuita 1. 11* îi r pe care 
norocul le-o rezervă şi care se întorc mereu cu faţa spre um 
mii („-f < orignan holbase ochii mari Rascasse tremura 
Poate că el n” |< | (şese! Poate că şi în el se dădea, de 
asemenea o luptă 

IV faţa învineţită a micului spion, diferite strâmbături 
traduceau M. tu,; /* şi în tragedie, sentimentele care se 
ciocneau în acel suflet „I „m iii, iii care, într-o zi, pe drumul 
spre Longjoumeau, un cuvânt de-al lui Miuiluys făcuse să 
pătrundă o primă rază de lumină Şi ceea ce se |h luven în 
mintea spionului, nu era mai puţin mişcător, decât lupta 

Annaisei cu dragostea Amândoi, fiecare cu planul lui de 
acţiune şi de vederi, porniseră încă de mult timp spre 
lumină- 

— Domnilor, reluă atunci Annais cu o voce ciudat de calmă. 
Sunt nevoită de a mă folosi de un subterfugiu. l-am cerut d- 
nei de Chevreuse, ca preţ al eliberării sale, să scrie şi să 
semneze această scrisoare. Cardinalul va veni la sigur în 
noaptea aceasta dacă o va primi Deci, toată cheia 
problemei, aici este: cum şi prin cine, va parveni această 
depeşă Cardinalului? Cine o va duce? 

— Eu! Spuse Rascasse. 

Annais îşi încruntă sprâncenele. Trencavel clătină din cap. 
Dar Mauluys spuse: 


— Bravo, Rascasse! 

Atunci Corignan simţi că muscoiul va primi un frumos dar 
şi înaintă cu măreție: 

— De ce n-aş duce eu scrisoarea? 

— Lasă-ne-n pace, popo! Se răţoi Rascasse. 

— Dar nu mai sunt popă! Mugi Corignan. A! Dar eu” 

Restul se stinse într-un zgomot surd şi mat ca o lovitură de 
bâtă dată în mingea de oină şi, deodată Corignan se trezi pe 
jos, pe duşumele, cu ambele mâini pe burtă. 

— De data asta a mers, spuse Rascasse frecându-şi ţeasta 
care îndeplinise rolul de proiecti! Acolo să stai, popo. 
Doamnă, continuă Rascasse amestecând drama şi comedia, 
eu am fost la Angers, trimis de Cardinal pentru a o 
supraveghea pe d-na de Lespars. Eu i-am anunţat 
Eminenţei Sale moartea d-nei de Lespars, otrăvită de Saint- 
Priac. Eu am încercat să vă prind, vie sau moartă, la 
conacul Saint-Lazare. Eu am prins-o pe ducesa de 
Chevreuse. Şi pentru a şterge toate aceste lucruri care mă 
apasă pe inimă, vă spun: eu voi duce scrisoarea Să ne 
înţelegem domnilor! Eu sunt un biet om sărman. Dar n-am 
să-l trădez pe omul care m-a plătit Dvs. aţi spus adineauri, 
doamnă, că nu va fi nici o capcană şi că aceşti domni vor sta 
doar ca martori neclintiţi la duel. D! Cardinal „* , 

Mânuieşte spada la fel de bine ca dvs. Un duel, asta pot să- 
i ofer eu, Rascasse, fostului meu stăpân. Cu toate acestea 
am şi eu o condiţie. Una singură. Vreau să fiu şi eu martor 
la duel, martor neclintit Am şi eu o spadă. Dacă dl. Cardinal 
va fi atacat, dacă teamă de a nu vă vedea rănită, îl scoate 
din sărite pe dLlIrencavel, sau pe d! Conte de Mauluys, vor 
trebui să treacă peste cadavrul mea Acum daţi-mi 
scrisoarea dv&, să o duc. 

Bravo, domnule Rascasse! Repetă Mauluys. 

Rascasse rămase galben de tot cu ochii măriţi de un fel de 
groază; viu leu spânzurătoarea în faţa lui! 

Zece minute mai târziu, Rascasse galopă spre tabăra de la 
La Madelaine, ducând scrisoarea ducesei de Chevreuse. Pe 


când intra în Iul nil A, un cavaler urmat de doi servitori, 
intra tot acolo, plin de praf, cu în iul încă tristeţe întipărită 
pe trăsăturile feţei sale. Acest om se opri în laţii postului 
principal, unde'ân jurul unui foc de lemne, vegheau oamenii 
din gardă sub comanda unui ofiţer. Cavalerul descălecă şi 
intră în cercul de lumină. Reflexele roşii ale flăcărilor îl 
luminau. El spuse câtre ofiţer: 

— Conduceţi-mă la cortul d-lui Cardinal. 

Ofiţerul care se pregătea să strige: În lături şi să pună să-l 
alunge pe vizitatorul nedorit, îl privi o clipă, se înclină cu 
respect şi răspunse: 

— Voi avea onoarea de a vă conduce eu însumi, 
Monseniore! 

Când a fost anunţat Rascasse Cardinalului, acesta tresări 
de bucurie şi dădu ordin să fie introdus numaidecât 
Rascasse nu făcu decât tui Ningur salut de la intrarea lui în 
cort până la doi paşi de Eminenţa Sa, în lata căruia rămase 
înclinat 

lată-te dar, spuse cu severitate Richelieu. Te-ai răsculat 
împotriva mea jupâne Rascasse. 

— Monseniore, o singură dată nu v-am ascultat în noaptea 
în care uni refuzat să mă las ucis la picioarele scării din 
palatul dvs. Iertaţi-mă, M< tiiscniore! O voce îmi spunea 
atunci, că viaţa mea avea să vă fie mult mai de folos decât 
moartea mea Dovadă că l am descoperit pe d! De Vendâme 
la Cheverny. 

— Bine, spuse Richelieu, cu privire la dl de Vendâme te 
iert 

— Mulţumesc, Monseniore! Spuse Rascasse, îndreptându- 
şi trupul. 

— Acum explică-te. Guvernatorul castelului din Blois, m-a 
Uieuuoştiinţat că un spion a trimis doi spioni, unul la mine şi 
altul la PArlulelc Josef. Eu am primit scrisoarea ta Ce 
conţinea aceea către < uvloaul Stareţ? 

— Da, eu am fost Monseniore, cel care a trimis cei doi 
mesageri şi a iii lost foarte uimit că nu am primit nici un 


răspuns la scrisoarea mea ai re Preasfinţia Sa 

Ce îi scriai acolo? 

— Ah! Făcu Rascasse, atunci înseamnă că mesajul meu nu 
a ajuns la destinaţie, dacă Eminenţa Voastră, binevoieşte să- 
mi pună o astfel de întrebare! 

— Ai să vorbeşti odată, netrebnicule? 

— Vorbesc, Monseniore. Preasfinţitul, în loc să pună să mă 
spânzure, cum mă temeam eu, m-a trimis într-o misiune. 
Era vorba s-o găsesc pe d-na de Chevreuse”. 

— Ştiu asta, îl întrerupse Richelieu. 

— Scrisoarea câtre Părintele Josef, spunea că am prins-o 
pe d-na de Chevreuse şi ceream să mi se trimită întăriri, 
pentru ca s-o pot păzi pe prizonieră 

Richelieu sări în sus. O clipă, faţa lui oglindi ura sălbatică 
ce o avea împotriva ducesei 

— Rascasse, spuse el, vei primi două sute de pistoli” Ce s-a 
întâmplat cu ducesă? Unde-i ea acum? 

— Monseniore, o ţin şi acum la dispoziţia Voastră! 

— Şi pot s-o văd? 

— Gâfâi Richelieu. 

— Când vreţi! 

— Rascasse, vei primi o mie de pistoli, o mie! 

— O avere, Monseniore, spuse Rascasse cu un zâmbet 
încântat 

Şi îşi povesti simplu lovitura; cum o ajunsese pe ducesă, 
dându-i prin cap să vină la Marchenoir şi cum el singur, 
reuşise să facă din ea un fel de prizonieră. Richelieu se 
ridică, vrând să strige un ordin. Rascasse îl opri cu un 
cuvânt aruncat în grabă: 

— Din nenorocire” 

— Aah! Exclamă Eminenţa cu furie. Ar fi trebuit să mă 
aştept la asta. 

— Din nenorocire Monseniore, chiar astăzi, ea a aflat 
printr-un ţăran care-i era credincios, că nu era 
supravegheată de nimeni şi că pavilionul nu era înconjurat 
de poliţişti. 


— Trebuia să-l fi omorât pe mizerabilul acela! 

— Asta am şi făcut! Spuse Rascasse, mânat de obiceiul lui 
de a minţi 

— Şi ea a fugit? Vorbeşte odată!” 

— Nu, Monseniore, fiindcă a aflat în acelaşi timp un lucru 
pe care eu însumi nu-l ştiam, că Eminenţa Voastră se află în 
tabără, foarte aproape de Marchenoir. 

Şi atunci? 

Atunci, ducesa s-a răzgândit Monseniore, vă anunţ că d-na 
de „lu-vre usc e gata să facă pace cu Eminenţa Voastră, cu 
câteva condiţii 1” „oue vi le va spune singură E gata, 
înţelegeţi Monseniore? Gata să în i vească chiar pe lângă 
Rege” sau Regină. 

Richelieu se îngălbeni într-un minut, el îşi dădu seama că 
dacă „ItucMii avea să-i fie devotată, ar însemna siguranţa 
faptului că în curând oi 11 nimfa în sfârşit asupra Annei de 
Austria. Dar se răsti totuşi 

Iml>ecilule, te-ai prins în cursă Ea te-a trimis încoace şi în 
timpul acesta, a fugit N 

Nu, Monseniore, spuse Rascasse sigur. Eu am înţeles tot 
ce se i* i în re în mintea nobilei ducese şi am plecat foarte 
liniştit ca să vă aduc un 'wiiul, fiind sigur că o voi regăsi 
acolo. 

Un mesaj?” 

Iată-l. Monseniore. Richelieu citi repede scrisoarea 
ducesei şi imediat se hotări. 

Ai să ne conduci acolo, îi spuse el lui Rascasse. În acelaşi 
timp îi în ut şi îi |x>runci: „Doisprezece oameni de escortă”. 

Rascasse călărea alături de Richelieu. În urma lor, la câţiva 
paşi, v” în au douăsprezece gărzi, din compania Eminenţei 
Sale. Când a |tiii * i rt la marginea satului Marchenoir, 
Rascasse spuse: 

Monseniore, ea are un cal complet echipat în faţa uşii. 
Dacă are Nit nuda că venim în număr mare, are să fugă 
Richelieu se întorse spre şeful escortei: 


Domnule, spuse el, eu am să intru în casa care se găseşte 
acolo. Î' mă veţi aştepta aici Când veţi auzi fluierul meu, 
veţi veni în fugă, vi |liuţi a în casă şi veţi ucide pe toţi pe 
care îi veţi găsi bărbaţi sau l< hum, lAiă alte ordine. Aţi 
înţeles? 

Prea bine. La primul fluierat al Monseniorului. 

Şi acum, hai! Spuse Richelieu lui Rascasse. Spionul porni 
atât de lipsit de orice şovăială şi cu o atitudine atât, | 
„natiuală, încât Richelieu îşi spuse: „Nu, nu e o cursă”. 


(iteva secunde mai târziu, el descălecă în faţa pavilionului 
de, niaioarc, în care Rascasse intră primul Richelieu intră şi 
el în” ! '. Lilmliil întunecat şi auzi închizându-se uşa de la 
intrare în urma lui lu în claşi timp o altă uşă se deschise şi 
se făcu lumină în vestibul. 

Richelieu bănui repede ceva, bănuială care se risipi 
imediat când îl văzu pe Rascasse înclinându-se în faţa lui: 

— Monseniore, nu aveţi decât să intraţi. Rog pe Eminenţa 
Voastră, adăugă deodată Rascasse, să mă ierte că 
îndrăznesc să ridic o clipă mâna spre dvs. 

În aceeaşi clipă şi înainte ca Richelieu să fi putut face 
vreun gest, Rascasse apucă lânţişorul fin de argint, de care 
era legat fluierul cu care Richelieu urma să-şi cheme 
oamenii şi-l smulse cu violenţă. 

— Mizerabile! Strigă Richelieu, galben ca un mort 

— Eminenţa Sa Monseniorul Cardinal de Richelieu! 
Anunţă Rascasse cu un accent în care se luptau respectul, 
mândria, spaima, remuşcările şi triumful 

— Binevoiţi a intra Monseniore, spuse o voce. 

Richelieu, cu privirile rătăcite văzu în faţa lui pe Trencavel 
şi pe Mauluys cu pălăriile în mina. 

— Aha! Spuse el clănţănind din dinţi, a fost o cursă! 

— Monseniore, spuse cu răceală Mauluys, nu se află aici 
nici ducele de Vendâme, nici ducele d'Anjou. Aveţi în faţa 
dvs. pe d-l Trencavel, maestru în fapte de arme şi maestru 
în fapte de onoare. Cât despre mine, eu sunt contele de 


Mauluys. Aceasta trebuie să fie de ajuns, pentru a-l asigura 
pe Eminenţa Voastră că nu e nici o cursă. 

— Contele de Mauluys? Exclamă Richelieu. Familia dvs nu 
a fost oare ruinată de regele Henric? 

Mauluys se înclină. 

— Pentru ce nu aţi intervenit să se pună în valoare 
drepturile dvs 

Cum au făcut atâţia alţi seniori? * * 

— Monseniore, cei din familia Mauluys dau, dar nu cer. 

— Aceasta înseamnă mândrie. În orice caz, eu mă 
însărcinez să pun în valoare aceste drepturi Domnule 
Trencavel, dvs. de ce sunteţi duşmanul meu? 

— Eu, Monseniore? Eminenţa Voastră greşeşte. Eu m-am 
mulţumit numai să mă apăr. 

— Domnule Trencavel, îmi plac oamenii căliţi ca dvs. Când 
vă veţi întoarce la Paris, vă veţi redeschide Academia dvs. şi 
eu o voi înzestra? 

Cu o rentă de douăzeci de mii de lire pe an. 

Cei doi oameni se înclinară. Richelieu nu mai tremura 

— Îmblânziţi! Se gândi el văzându-i plecaţi Oh! Numai să 
ies de aici' Să pot să-i prind! N-are să existe tortură în stare 
să-i facă să plătească minutul de groază pe care l-am avut 
de îndurat Domnilor, i” liirt el, fiindcă dvs. vă declaraţi 
singuri, prea cinstiţi ca să mă fi atras uili o cursă, atunci 
spuneţi-mi despre! ce vorba. 

— Vă rog să intraţi Monseniore şi veţi afla, spuse 
Trencave! Richelieu şovăi o clipă imperceptibilă. Apoi intră 
în odaia luminată şi o văzu pe Annais, care-l salută cu o 
mişcare scurtă din cap. < aulmalul se cutremură de un fior 
de groază. Privirea lui se aţinti pe liim moartei. 

Duce de Richelieu, spuse Annais, domnii aceştia s-au 
înşelat; e inii adevăr o cursă. 


(ardinalul scoase un geamăt vag. Simţea ghiara destinului 
ni i nnlu-i-se în gât i: o cursă, continuă Annais. Numai că a 
fost întinsă chiar de I” umnczeu şi moarte. Mama mea e 


aici, Cardinale. Ea e pretutindeni undi vă aflaţi dvs. Ea v-a 
luat de mină şi v-a condus până la mine. I N um iilor, omul 
acesta are să moară. 

Mauluys îşi încrucişase braţele şi îşi păstra calmu! 
Trencavel im nuna. Se făcuse un fel de pregătire de luptă. 
Mese, scaune, toate I în în iii scoase afară, pentru ca să se 
facă loc unui duel. Richelieu, u 1/u nin se condamnat la 
moarte, întoarse spre cei doi privirile-i „mm liberale. 

Aşadar, aţi minţit! Mugi el într-un accent încărcat de ură şi 
de ill*prc|. 

I >omnilor, spuse repede Annais. Nu răspundeţi la această 
insultă. I 1 Acută de un muribund. 

Şi spunând acestea, îşi scoase spada 1) uce de Richelieu! 
Eu sunt aceea care te va ucide. Eu i-am promis u (iiMu dnei 
de Lespars, în ziua în care mi-a povestit cum l-aţi introdus 
la ta |h regele Henric, asasinând în acelaşi timp şi cinstea 
mamei mele ţi inima fratelui dvs. l-am promis că vă voi 
ucide. Pentru aceasta am ', nil iViitru aceasta v-am urmat 
până aici Vă ofer o luptă cu arme egale. I” ni vu spun: în 
lupta aceasta veţi fi ucis, fiindcă moartea vrea astfe. 

Richelieu se cutremură la aceste ultime cuvinte. Luptă cu 
arme, Mali! Îşi dădu seama despre ce era vorba şi de ce, 
cei doi oameni nu o” au I atace, ori ce s-ar fi întâmplat El 
respira, atunci 

I laide, dar, spuse el, oare se poate bate în duel un 
gentilom cu o huicie? 

Annais zâmbi şi spuse: 

— Acestea sunt cuvintele pe care le-a pronunţat chiar 
astăzi şi Saint-Priac, cel care a otrăvit-o pe mama mea Cu 
toate acestea, Saint-Priac s-a luptat Şi eu l-am omorât pe 
Saint-Priac. Vă bateţi, domnule? 

Richelieu îşi şterse pe furiş fata care-i şiroia de năduşeală. 
Cu o 

E 3 bet 


Mişcare sălbatică din cap, el spuse nu. 


— Domnilor, spuse Annais, ducele de Richelieu refuză să 
se bată Atunci am să-l omor. 

Trencavel făcu o mişcare. Mauluys nici nu se clinti. 

Annais se-îndreptă spre Richelieu, care se dădu înapoi Ea 
îşi scoase pumnalul şi cu el în mină, se apropie înflăcărată 
Desigur că un suflu de moarte se afla în ea Pasiunea filială 
exasperată, o transfigura Şi vocea ei se auzi înfiorător de 
calmă. 

— Duce de Richelieu, moartea vă ucide! 

— Moartea a iertat! Pronunţă în clipa aceea o voce aşa de 
gravă, aşa de solemnă, încât tresăriră toţi până. În 
străfundul fiinţei lor. Moartea îl iartă şi Eternul Dumnezeu a 
spus: „Puneţi-vă spada voastră la loc în teacă şi bastonul în 
colţul lui, căci răzbunarea, numai mie îmi aparţine”. 

Şi atunci toţi văzură intrând, calm, sever, măreț, pe acel 
cavaler prăfuit, care sosise ceva mai înainte în tabăra 
regală şi ceruse să fie condus la Cardinal: era Arhiepiscopul 
de Lyon! Louis de Richelieu. 

Annais se dăduse înapoi Poate că ceva se sfărâmase în ea 
— Fata mea! Spuse Louis de Richelieu, m-aţi chemat Am 
venit în fugă de la Lyon. De la Paris, unde v-am căutat, v-am 

luat urma, fiindcă mi-am închipuit că vreun pericol vă 
ameninţă. lată-mă Gata să vă ajut şi să vă salvez de alţii şi 
de dvs. Înşivă Domnule, frate, liniştiţi-vă Domnilor, 
oaspetele dvs. este sfânt 

Un zâmbet livid, destinse buzele Cardinalului 

— Monseniore, spuse cu răceală Mauluys, domnul 
Cardinal nu e nici oaspetele şi nici prizonierul nostru. Noi 
suntem aici, numai ca martori - şi atâta tot 

— Monseniore, spuse Trencavel, a cărui voce lovea ca 
biciul, porunciţi atunci ca să i se înapoieze fluierul d-lui 
Cardinal şi atunci veţi vedea la ce-l va folosi 

— 'Tăcere domnilor! Spuse Arhiepiscopul. Aceasta eo 
chestiune între fata moartei şi mine! 

Două lacrimi fierbinţi izvorâră din ochii Annaisei, care 
spuse cu o vocc înceată, aproape răguşită: 


— Fiindcă e o chestiune între dvs. şi mine, spuneţ-mi 
atunci, cu ce di opt opriţi aici braţul lui Dumnezeu, pe care 
dvs. Îl invocaţi. Mama mea nu a iertat Ea trăit numai pentru 
ura ei şi pentru ca să pedepsească, la şi a turnat în mine, 
toată setea ei de răzbunare. Ani întregi m-am „în i sat ca să 
privesc sângele şi moartea în faţă fără ca să pălesc. Ani 
iniicgi am pândit, am aşteptat, am sperat, am suferit Acum, 
a venit în htnşit ceasul pedepsei. Cu ce drept vă aşezaţi dvs. 
Între mine şi omul acesta? 

[] îi fel de prodigioasă dragoste ilumină faţa 
Arhiepiscopului El M o să cadă asupra Annaisei o privire 
plină de dragoste părintească şi ipii'-c: 

Dacă aş fi numai om, v-aş fi spus: lăsaţi celor slabi 
răzbunarea; în tai ea, poate că e cea mai grozavă din 
răzbunări; dar eu sunt mai mult dirt îi un om, sunt preot! 
Dacă aş fi numai preot, v-aş repeta: Nu vă aiUaituiţi lui 
Dumnezeu, căci numai El singur hotărăşte ceasul 1* di |” 
şei. Dar eu sunt mai mult decât un preot, sunt soţ, sunt 
tată! 

Şi atunci, un fel de măreție înlocui dragostea pe frumoasa 
lui LijjuiA Arhiepiscopul părea să fi crescut 

Numai eu singur am dreptul să judec asta, conţină e! 
Fiindcă eu „ini soţul Luizei de Lespars. Ea m-a iubit Ea a 
murit iubindu-mă. Şi eu, Li nti în fundul inimii am iubit-o 
vie, cum o iubesc şi acum, moartă Aici vi în U şie soţul 
Luizei! Atunci cine poate să-i conteste drepturile? Tu mic. 
Lată mea?” 

Accste cuvinte păreau un strigăt sublim de pasiune 
omenească Titlul acela de soţ pe care şi-l revendica Louis 
de Richelieu, titlul acela îl*> IlicA pe care el îl dădea copilei 
lui Henric al IV-lea, el le rostise cu o” tllid de dragoste în 
voce, încât* tânăra fată se plecă, scăpă din mina |iiiiuiialul 
răzbunării şi într-un elan la fel cu al Arhiepiscopului, spuse: 

Tată. 

A! Cxclamă Louis de Richelieu cu o voce sonoră, vezi bine 
că eu um drepturi aici şi că însăşi inima ta le împărtăşeşte! 


[ii clipa următoare, Annais era în braţele Arhiepiscopului şi 
timp! 

> tiicva minute nu se mai auzi nimic decât suspinele ei 
înăbuşite de pi li în 

Tută, repetă Annais totul se sfarmă în mine. Ce îmi 
ordonaţi?” 

— Ceea ce ţi-ar fi ordonat şi mama ta, dacă ar fi fost aici 
Jură să uiţi orice ură şi orice dorinţă de răzbunare 
împotriva acestuia, care a adus nenorocirea mea şi a ta. 
Jură fica mea iubită! 

— Jur! Spiise Annais să renunţ la această răzbunare 
împotriva d lui Cardinal de Richelieu, răzbunare care a fost 
ţinta întregii mele vieţi! 

Şi se retrase în colţul cel mai întunecat al odăii, vrând, 
poate, să nu se observe că privirile-i erau încă aprinse de 
ură. Cardinalul, asistase la toată scena aceasta cu un 
zâmbet de dispreţ, care spunea multe asupra adevăratelor 
sale gânduri După ce tânăra fată îşi pronunţă jurământul, el 
făcu un pas înainte. 

— Domnule, spuse el, dvs. aţi obţinut acum o frumoasă 
victorie şi vă felicit pentru aceasta Bănuiesc cu toate 
acestea, o înscenare. D-ra de Lespars a jurat să nu mă mai 
atace cu armele, dar fără îndoială că a înţeles, să se 
răzbune în alt fel Are într-o anumită casetă pe care a adus-o 
din Angers o armă mult mai grozavă decât acest pumnal, 
care în ultimul moment, i-ar fi tremurat în mină, sper! 

Annais ridică cu un gest de dispreţ capul. Mauluys se 
întoarse cu spatele. Trencavel ridică din umeri 
Arhiepiscopul rămase nepăsător. 

— Fata mea spuse el, dă-i te rog d-lui Cardinal şi această 
ultimă asigurare. Ce conţine această casetă? 

— Povestirea neuitatei nopţi, scrisă pe de-a-ntregul de 
mâna mamei mele. Toate faptele şi gesturile d-lui Cardinal 
sunt notate acolo. Întreaga sa mişelie şi trădare, e vie acolo, 
vie şi nepieritoare. 

Richelieu scrâşni din dinţi 


— Şi altceva? Spuse Arhiepiscopul. 

— Apoi, mai sunt trei scrisori ale dvs., păstrate cu 
sfinţenie, dintre care, ultima e un strigăt sfâşietor de 
disperare, care întăresc cele scrise de mama mea. 

— Apoi? Repetă Arhiepiscopul, palid ca un mort 

— Apoi, mai multe scrisori ale regelui Henric al IV-lea, care 
stabilesc mişelia d-lui Cardinal, cerându-i iertare mamei 
mele şi constituie drepturi în favoarea mea, egale cu acelea 
ale domnilor de 

Vend6me şi de Bourbon. Atâta tot 

— Şi fără îndoială, spuse Cardinalul cu sinistra lui ironie, 
că d-ra de Lespars, care a jurat să renunţe la toată ura ei, 
şi-a pus hârtiilq acestea la loc sigur- 

— lată-le, spuse Annais. 

Şi descheindu-şi pieptarul, scoase de acolo un săculeţ prea 
puţin vi” luminos, pe care îl deschise imediat Ea aruncă 
documentele pe masă al lulorcându-se spre Arhiepiscop, 
şpusse: 

— Aceste hârtii sunt ale dvs. Ale dvs., care sunteţi tatăl 
meu. lată ce ronţ ine caseta pe care am adus-o de la 
Angers. Folosiţi-vă de ele. 

Ministrul privea hârtiile acelea cu ochii tulburi Dacă ar fi 
îndrăznit, s-ar fi repezit asupra lor; acolo se afla infamia lui 
şi fără îndoială că şi pierzania întregii sale situaţii. 
Arhiepiscopul luă una din ele, prima care îi căzu sub mâna 
şi o apropie de făclie fără să spună un cuviul. Trencavel făcu 
o mişcare bruscă, dar Mauluys îl apucă de mina >i xpuse: 

— laşa-l să facă ce vrea, e soţul moartei. 

Richelieu gâfâia Arhiepiscopul luă o altă hârtie şi o arse ca 
şi pe plima. Apoi o a treiaŞi toate până la cea din urmă, 
chiar şi propriile M'l INori, el le arse, calm fără un cuvânt 
Timp de zece minute nu se auzi decât pâlpâitul 
documentelor şi respiraţia scurtă şi gâfâitoare a lui 
Richelieu. 

— Dezarmată! Mugi Cardinalul. 


Arhiepiscopul se întoarse spre el şi spuse cu un accent, 
care îl făcu w, m „înfioare până şi pe Trencave. 

— Dezarmată, da! Şi acum când e dezarmată îndrăzniţi să 
vă Mllligt3(l de fiica mea. 

Urmă un minut de înfricoşătoare tăcere. Cardinalul, părea 
ca ulii vil tic vocea aceea. În sfârşit, el îşi îndreptă încet 
trupul. 

Domnilor, bâlbâi el, şi dvs. frate şi dvs. domnişoară, m-aţi 
grațiat în nou pleu aceasta Asta n-am s-o uit niciodată! (tm) 
s 

Acum plecaţi! Spuse Arhiepiscopul, sunteţi liber-Aceasta a 
fostsultima lovitură. Arhiepiscopul lovea cu lovituri de |j, 'âi 
„'h”fitate, cum loveau alţii cu lovituri de pumnal. La ultimele 
cuvinte în U Im ic lui său, Cardinalul făcu un gest de 
nespusă mânie, se înălţă, <u uncii asupra tuturor acelor 
personaje o privire întunecată şi spuse: I.a revedere, 
domnilor! 

A|K) i, ieşi. Se auzi pasul său aspru răsunând prin vestibul 
şi piiilciui de argint, clincânind. 

M îi de t unete! Strigă Trencavel, acum vor sări cincizeci 
de oameni 1” noi! Şi HC repezi după el. 

Nul spuse Arhiepiscopul ! 

C 'uni! Exclamă Trencavel năucit Eu vă spun- 

— Eu vă spun că nimeni nu va veni să ne atace. 

Şi aceasta a fost adevărul Ce se petrecuse în mintea lui 
Richelieu? N-am putea s-o spunem nici noi 

E] ajunse la escorta pe care o lăsase la marginea satului 
Marchenoir şi încălecă. Spre marea uimire a gărzilor, el 
rămase nemişcat, aproape un sfert de oră, părând să 
discute cu el însuşi. Apoi porni brusc, spunând cu un glas 
răstit 

— La tabără! 

Timp de două ore, Arhiepiscopul, Annais, Trencavel şi 
Mauluys, rămaseră în casa ducesei de Chevreuse. După 
acest timp, lrencavel murmură: 


— Aţi avut dreptate, Monseniore. Pe legea mea, eu n-aş fi 
crezut aşa ceva! 

— Fratele meu e învins! Spuse Louis de Richelieu. 

Dar se înşela. 

CAP. Lffl DRUMU! LUI LOUVIGNI 

A DOUA ZI, tabăra din marginea satului La Madelaine se 
ridică şi Regele porni spre oraşul Nantes. Dar să ne 
întoarcem la hanul acela, „Lia Zeul Amor”, unde Marina 
aştepta în zadar întoarcerea lui Corignan, unde Cavalerul 
de Louvigni, cu îngrijirile lui frăţeşti, termina vindecarea lui 
Chalais. 

După cum am mai spus, Marină era liberă în han. E foarte 
probabil ca L.ouvigni, în halul în care se găsea sufleteşte, 
mai mult ca sigur că uitase acest incident minor, în 
zbuciumul formidabil al inimii acestui om. Îndemânatica şi 
suplă, Marină, de altfel, căuta să nu fie văzută, decât numai 
atât cât voia ea. 

Ea nici nu se mai gândea la ducesa de Chevreuse. Ca să fie 
mai sigură, ea îl întrebă pe jupân Panard, de numele 
gentilomilor care puteau să fie prin Beaugency, dar nu era 
niciunul printre ei, al cărui nume să-i fie familiar. 

Cu toate acestea, vajnica. Subretă nu avea în minte decât 
pe MA până, dragostea ei, salvându-l pe contele de Chalais. 

Timp de patru zile, Marina aşteptă întoarcerea lui 
Corignan, („ cutru a-i aduce vreo veste oarecare. Apoi, 
încetă să se mai gândească lu iwta. Cele ce le vom povesti 
acum, se petreceau la cinci zile după plecarea Regelui şi a 
Cardinalului spre Nantes. 

În dimineaţa aceea, în zori, Marina îl văzu pe Louvigni în 
curtea liunului. Îşi scoase calul din grajd şi îl inspectă cu 
grijă Când inspecția în lost terminată, jupân Panard începu 
să înşeuze animalul. Louvigni, duj>A câteva recomandări 
pe care le făcu hangiului, ieşi din han, plecând pe jos. Unde 
se ducea? Marina nici nu se întrebă măcar, dar îşi dădu ', 
cii îi în că această pregătire de plecare, avea să schimbe 
situaţia contelui ile (lialais. Acum sau niciodată, era 


momentul de a încerca să-l scâpe* I a cobori în curte şi puse 
să se înşeueze iapa cu care venise de Lii IMois. Nu avea nici 
un plan, ci îşi spusese pur şi simplu, că Louvigni Il|*ca 
pentru prima oară şi că trebuia să se hotărască imediat 


('um? Ea nu mai căuta să-şi dea seama. Inima i se zbătea, 
mâinile îi ticmurau. Speranţa, îndoiala, groaza, toate i se 
învălmăşeau în „Ai „ţoi îi | ei de pasăre. Deodată, văzu 
lucind în soare, într-un colţ, printre lli'jlc fiare scoase din 
uz, un cleşte şi atunci se hotărî. Luă cleştele şi „* urcă spre 
camera lui Chalais. Aici, trase cele două zăvoare solide pe i 
în c I „ouvigni pusese să le ferece pe din afară. Apoi strigă 
cu glas tare: 

1 domnule conte, eu sunt Marina Vreau să încerc să te 
eliberez. Ajutuţi-mă şi dvs. dacă puteţi! 

I. Ouvigni ieşise din han. Părea foarte calm şi pe faţa lui se 
putea vc” leu chiar un fel de bucurie. Dar cine ar fi privit 
mai bine chipul acela liinuil, ar fi văzut în el o prevestire rea 
şi amenințătoare. Era ceva crud, iii bucuria care îi lumina 
faţa. 

IV la mijlocul oraşului, Louvigni se opri în faţa unei clădiri 
IWUi ale, frumoasă şi solid construită, care se numea 
palatul jiii vi i iiu mental, cu toate că în realitate nu exista 
guvernator la U uiigeney, ci numai un ofiţer regal ce 
aparţinea de castelul din Blois. Ai est ofiţer, era un bătrân 
foarte cumsecade, ce renunţase la multe din aiiibu (iile lui şi 
îşi mărginise viaţa numai la im trăi bun. El îl primi cu nit 
u/iasm pe trimisul regal ce i se anunţase şi în care bănuia 
un oaspete niai de seamă - motiv prielnic pentru un chef. 
Aşadar, se apropie de I ouvigni cu mâna întinsă, dar 
imediat, faţa lui rumenă se îngălbeni şi vocea lui, obişnuită 
cu veselele chemări ale limbii, mirii tremurând uşor: 

— Domnule, mi se pare că v-am făcut onoarea de avă 
întinde mâna! 

— Ei, bine? Exclamă Louvigni cu liniştea lui sinistră. 


— În viaţa mea, aceasta e prima oară când mâna mea nue 
primită! 

— Această jignire nu e adresată dvs., spuse Louvigni. 

— Atunci cui? 

— Mie. 

Ofiţerul regal se dădu un pas înapoi şi-l măsură pe 
Louvigni, cu înfăţişarea unui om cinstit, care se uită de două 
ori la cineva, înainte de a se supăra El se întreba dacă are 
de-a face cu un nebun şi întrebarea aceasta pe care şi-o 
punea, se putea citi limpede pe faţa lui Louvigni ridică 
foarte uşor din umeri 

— Domnule, spuse el, puţin mă interesează dacă sunt sau 
nu nebun. Puţin mă interesează dacă mă înţelegeţi sau nu. 
Mai mult încă, dacă dvs. ţineţi să consideraţi jignirea 
îndreptată contra dvs., am să mă întorc să mă bat în duel cu 
dvs, dacă cumva aceasta îmi va mai fi posibil peste câteva 
zile, adică dacă voi mai fi în viaţă. 

Ofiţerul se înfioră. Privind mai bine pe omul acela, care îi 
vorbea astfel, simţi înfricoşătoarea senzaţie că se află în 
faţa unui spectru. 

— Ceea ce interesează, continuă Louvigni, e ca dvs. să 
citiţi această hârtie şi, adăugă el aspru, să ascultați de 
ordinul pe care îl conţine. 

Ofiţerul citi cu conştiinciozitate documentul semnat de 
Richelieu, i-l dădu înapoi lui Louvigni, spunându-i 

— E în regulă domnule, ce trebuie să fac? Şi mai întâi, 
unde se află contele de Chalais, care trebuie să fie arestat? 

— La hanul „Zeul Amor”. 

— Foarte bine. Am să trimit. 

— De prisos, omul e arestat de mai multe zile. E vorba să 
mi se trimită numai o trăsură închisă bine, în faţa hanului şi 
a-mi da opt oameni de escortă, pentru a-l conduce pe 
prizonier. 

— Dar dvs. ar fi trebuit să se răsti furios, ofiţerul 

— Ar fi trebuit să mă gândesc că dvs, vă veţi împotrivi 
ordinelor ministrului statului, exclamă Louvigni cu o voce 


stranie. Aşadar, am să mă lipsesc de dvs. domnule şi am să 
caut în altă parte în loc de Beaugency, un servitor hotărât 
să-şi păstreze capul pe umeri 

Ofiţerul deveni alb ca varul şi se apropie de Louvigni 

— Domnule, spuse el. 

— Eu nu ştiu la ce fel de însărcinare vă referiţi 

I tor vreau cel puţin să vă spun, că întreaga dvs. persoană, 
cuvintele dvs. ţl atitudinea dvs, arată numai josnicie! 

— Ştiu, spuse Louvigni 

Aceste cuvinte erau teribile. În glasul care spusese 
acestea, era un mvcuit de formidabilă disperare. Ofiţerul 
simţi un nod în gât. 

— Când vă trebuie trăsura? Bâlbâi ei 

— Chiar acum, spuse Louvigni cu un ton scurt O trăsură 
care să se poutfl încuia bine. Opt oameni de escortă bine 
înarmaţi. Eu am să-i aţirpl în faţa hanului 

LI plecă fără a saluta, cu pasul foarte calm. Ofiţerul 
rămase înlemnit; i se părea că văzuse ceva groaznic. După 
aceea, se grăbi să din ordinele necesare. 

I, t nivigni se îndreptă fără grabă spre han. Nimic nu 
părea schimbat la el, numai că privirile-i erau aprinse. 
Aşadar, el se-ntorcea îngândurat ' „pic han, mergând agale. 
Acum, când totul avea să se sfârşească, îşi” uluirii aminte de 
povestea iubirii şi a urii lui. Dar se opri mai mult, cu un Irl 
de plăcere sadică, asupra acestor ultime zile, pe care le 
trăise la Imuni din Beaugency. Zilele acestea, fuseseră 
înfricoşătoare. 

Niciodată vreun rănit nu fusese îngrijit cu mai multă 
atenţie decât t lia luis. Niciodată vreun prieten, sau vreun 
frate aplecat asupra unui alt 

Îl ohnu a avut parte de îngrijirile lui Louvigni. Aceasta 
fiindcă, dacă i halais ar fi murit acolo, în patul acela al 
hanulu! Cât de stranie fusese Îl|hi iii care Chalais, după mai 
multe zile de observaţie, înduioşat de ai culc îngrijiri frăţeşti 
şi de acea veghe plină de râvnă, îi zâmbise şi îi. 


I V ce faci toate astea? Şi ('halais îi întinsese spontan mina 
Louvigni răspunsese foarte 

M'av 

Vreau să te vindec de tot 

I laide, îi spusese Chalais, tu ai trăit un fel de vis urât. Ai 
făcut iilţtc lucruri”, dar să nu mai vorbim despre ele. Toate 
acestea, se pot Ulla, ce dracu? Erai gelos, nu? 

[) a, răspunse Louvigni. * 

Să vedem, ai putea să-mi ierţi asta prietene. Ea m-a ales 
pe mine. Iu ai gflscşti o alta Tânăr, frumos, spiritual, brav, 
la naiba, eşti destul de rutajoN, cu toate cănu mai vorbim 
de asta Ei bine, ai să fii iubit de oricine. Am fost prieteni, 
Louvigni. Vrei să mai fim şi acum? lartă-mă că sunt iubit de 
Maria şi eu îţi iert tot, , 

Louvigni îl ascultase cu un fel de bunăvoință politicoasă. 
Chalais, pentru ca să-i abată gândurile-i ruşinate, reluă 
vesel* 

— Ei, dar unde ne aflăm? Vreun han pe la Beaugency, ai? 

— Da, răspunse Louvigni Hanul „Zeul Amor”. 

Chalais începuse să râdă, apoi mai înduioşat reluase: 

— Am să-i cer patronului să schimbe firma: „Hanul Zeului 
prieteniei”, Louvign! Vrei?” Ei bine! Lasă, ai să-mi răspunzi 
mai târziu. Mâine, dacă vrei După ce vom pleca. Plecăm 
mâine? 

— Nu! Peste câteva zile. 

— Pentru ce Louvigni, pentru ce? 

— Fiindcă nu ştiu exact unde să-l găsesc pe Cardinal, 
căruia trebuie să i te predau. 

— Chalais primise aceasta cu o emoție putenică Cu toate 
acestea, clătină din cap şi reluase: 

— La ce dracu ai pus drugii ăştia de fier? Ia, spune-mi, 
Louvigni' De ce sunt ferestrele zăbrelite? 

— Sunteţi nebun, îi răspunse Louvigni. Ştiţi bine că sunteţi 
prizonierul meu. Eu am pus să se instaleze gratiile la 
ferestre şi zăvoarele la uşă Haide, nu mă mai bateţi la cap 


cu discursurile dvs. asupra prieteniei noastre moartă de 
mult Şi staţi liniştit, sau vă leg. 

Scena aceasta şi altele asemănătoare se desfăşurau acum 
prin mintea lui Louvigni, în timp ce se întorcea spre han. ' 

Aceste imagini treceau prin capul lui înfierbântat, lăsând 
în urma lor semne că de fier roşu. El îşi spunea* "lotul are 
să se sfârşească Toate acestea arată numai sfârşitul lul Ei 
bine. Eu unul sunt obosit Aş fi vrut ca totul să se fi terminat 
deja Să vedem: după veştile de ieri, Cardinalul se îndreaptă 
spre Nantes. Am să-l duc la Nantes. Peste cincisprezece 
zile, va fi executat Şi atunci, eu?, , 

El repetă cu un avânt de bucurie sălbatică, cu un suspin 
de furie: 

— Executat. 

Ajunse la han. Aici, prin poartă mare pentru căruţe, 
aruncă o privire înăuntrul curţii şi nu-şi mai văzu calul, dar 
nu dădu nici o atenţie acestui „ 7 în fapt După o jumătate de 
oră, văzu sosind la pas un cupeu cu doi cai şi de-abia atunci 
îşi dădu seama că în timpul acelei jumătăţi de oră suferise 
cumplit Opt călăreţi veneau în urma închisorii pe două roţi 

— În sfârşit! Mormăi Louvigni 

El dădu ordin ca patru dintre călăreţi să descalece şi le 
spuse: 

— Dvs. veţi pune mâna pe omul pe care vi-l arăt eu şi îi veţi 
lega mâinile. Dacă se împotriveşte, nu aveţi voie să-l loviți 
Nenorocirea va li insă dacă va avea măcar o zgârietură. 

Fii porni înainte pe scara întunecoasă de lemn, care 
scârţâia sub greutatea soldaţilor. Pe la a şasea treaptă, 
Louvigni lovi cu piciorul ceva moale. Îşi plecă în mod 
maşinal capul şi văzu un om culcat de-a cuimc!/. Işul pe 
trepte; beat? Se plecă mai mult şi deodată îl recunoscu IH' 
Panard. Hangiul era mort, sau leşinat iar sângele îi curgea 
dintr-o lauft mare, lângă gât Louvigni se înspăimântă la un 
gând ce îi sclipi în minte cu iuţeala unui fulger. Într-o clipă 
se găsi în coridorul de la etaj văzu uşa camerei-temniţă, 


larg deschisă Dintr-un salt a. fost înăuntru. Chalais nu mai 
era acolo! 

În clipa aceea, Louvigni gemu jalnic. Din ochii lui holbaţi, 
scoşi diu orbile, ţişnea o privire fixă Era că privirea unui 
nebun. Soldaţii care 

Muiu şi ei în momentul acela, îl văzură prăbuşindu-se pe 
marginea |nil ului lui Chalais şi auziră un suspin care îi făcu 
să se dea înapoi Timp” Ic un minut, Louvigni sfâşie 
cearceaful cu dinţii şi cu unghiile. Horcăia. (uviule fără şir, 
întretăiate îi ieşeau printre buzele-i crispate. 

Toate acestea, durară foarte puţin, doar câteva minute. 
Apoi, gAi/ilc îl văzură deodată ridieându-se şi privindu-i. Se 
dădură şi mai nuill înapoi de frică 

Mai târziu, au spus că figura aceea albă, în care se vedeau 
numai în Ini, ca două puncte întunecate le făcuse aşa de 
rău, că le venea 

I. Ouvigni îi privea fără să-i vadă şi horcăia Se luptă 
împotriva nebuniei, împotriva morţii Ceea ce se petrecea în 
el, în momentul tu, la, cin ceva groaznic, oribil, 
înspăimântător. Tot ce poate avea un om în el că forţe vitale, 
era întrebuințat de Louvigni ca să cucerească un moment 
de calmare, măcar un minut, care să-l salveze de nebunia m 
„' îl destrăma creierui 

Sforţarea a fost minunată 'Timp de aproape un sfert de 
oră, iu|cpcnit, fără a mai scoate măcar un strigăt, înlemnit 
în acelaşi loc, u ligii ia împietrită pe care lacrimile i şe 
scurgeau lent, zbătându-se, lupi lud cu el însuşi Gărzile nu 
îndrăzneau să mai facă un pas spre unu ia şi nici să-i 
adreseze vreun cuvânt Puțin câte puţin, înţepenirea lui im 
epu să se înmoaie. Lacrimile i se opriră. Chipul nu-i căpăta 
deloc expresia omenească, dar încercă să gândească, să 
chibzuiască şi să se mişte. 

Atunci, ieşi din cameră fără a. şpune un cuvânt soldaţilor. 
Cobori, se aplecă deasupra capului lui Panard şi îl zgudui cu 
putere. Nenorocitul hangiu, scose un vaiet slab şi de abia 
atunci, Louvigni îşi dădu seama că rănitul, nu mai era în 


stare să pronunţe vremi cuvânt Cobori mai jos şi străbătu 
tot hanul: era pustiu. În curte, constată, că nici calul lui nu 
se mai afla acolo. Intră în grajd şi acolo, în colţul cel mai 
întunecat, în dosul unui maldăr de şei, hamuri şi legături de 
paie, văzu trei fiinţe, care clănţăneau din dinţi, amuţite de 
spaimă, ghemuite una în alta, privindu-l cu ochii holbaţi de 
groază. Erau: femeia hangiului, unica lor servitoare şi un 
băieţaş care îngrijea de grajd. 

— Haideţi, spuse Louvigni cu o extraordinară blândeţe, să 
nu vă fie frică acum. Am să vă apăr eu. 

Nevasta hangiului se înghesui înfricoşată în colţul ei şi 
bâlbâi: 

— Bietul meu soţ. 

„ Servitoarea însă, prinse curaj şi se ridică spunând: 

— A fugit — * 

— Ştiu, spuse Louvigni A fugit cu calul meu? - 

— Da, domnule Cavaler, spuse micul gră jdar. Şi mi-a dat şi 
mie în cap cu toată puterea. 

— Bietul meu soţ! Repetă femeia. 

Între timp limba servitoarei se dezlegă. Ea îi explică cum 
prizonierul deschisese uşa cu un cleşte, cum se năpustise 
afară, cum îi alergase înainte jupân Panard auzind zgomotul 
şi cum, vrând să se împotrivească la fuga lui, primise o 
puternică lovitură de pumnal care îl dăduse de-a dura pe 
scări; cum a vrut să scoată câteva strigăte de prevenire, dar 
prizonierul o fugărise şi pe ea şi pe hangiţă; cum le 
împinsese în grajd unde au rămas pe jumătate moarte de 
spaimă, atât de furios fusese omul acela. După aceea, 
Chalais sărise pe calul lui Louvigni, pe care îl găsise gata 
înşeuat şi se repezise afară ca o adevărată furtună. Cât 
despre Marină, ea încălecase pe iapa ei şi plecase şi ea de 
la hanJL.ouvigni ascultă cu blândeţe şi cu răbdare multiplele 
detalii - cea mai mare parte născocite - cu care era 
împănată descrierea. După ce termină, el întrebă numai în 
ce parte plecase Chalais. 


— Pe caraghioasa aceea, spuse servitoarea, care era urâtă 
şi vroia să se răzbune pe frumuseţea Marinei, pe 
caraghioasa aceea am văzut-o bine, ea a luat drumu. 

— Nu, o întrerupse Louvigni. Nu-mi pasă de ea. E! Hai, 
spune lepede încotro a luat-o el? 

Lucru ciudat blândeţea cu care îi vorbea Louvigni, o sperie 
pe <*m vitoare, mai mult decât o speriase furia lui Chalais. 
Ea se retrase câţiva Itttţi, îngălbenindu-se şi bâlbâi: 

— Drumul spre Blois, domnule gentilom, pe drumul spre 
Blois. 

Atunci, Louvigni ieşi liniştit din han şi puse să se înşiruie în 
faţa lui |) c şosea, cei opt cai ai soldaţilor, care trebuiau să 
escorteze trăsura. 

[ 11111 ceu în revistă cu o privire sigură de cunoscător şi 
arătând un murg „îi capul fin, cu picioarele nervoase şi cu 
pieptul larg, mormăi: 

Uite unul, care îmi va salva viaţa în ultimul moment Eu îmi 
i iui* wc calul, dar ăsta poate să ajungă şi un cerb din urmă. 
Haide, până iu două ore îl prind eu. 

Nici nu-şi terminase gândurile şi galopa deja pe şosea. 
Părea că l'/i îmbrăţişase calul şi zbura cu el într-un avânt 
impetuos, făcând un loi cu el ca un centaur. Animalul, solid 
şi vânjos, se năpustea cu nările lumceguide şi cu ochii 
înflăcăraţi 

I ouvigni se opri o oră la Blois. Aici află că Regele şi 
Cardinalul plccaNeră direct spre Tours şi Nantes, fără a 
mai trece prin Blois şi că Im om aceea, probabil că 
ajunseseră la capătul călătoriei lor. Mai află şi di” arestarea 
ducelui de Vend6me şi a Marelui Stareţ, de risipirea 
celorlalţi conspiratori, foştii lui tovarăşi de luptă, de 
triumful lui Kh liclicu şi la toate acestea, el nu simţi nici un 
fel de emoție. 

Pentru el, acestea păreau noutăţi din altă lume, acum 
uitată, în care ltaine |X; vremuri, cu multe secole înainte: 
adică cele câteva zile de „tilprinţă. 


I (| nu întreba ce se întâmplase cu ducesa de Chevreuse. 
Ardea de dorinţa de a-i pronunţa numele, de a afla unde 
este şi ce face, dar nu ludiA/ni să întrebe. 

C 'u toate acestea, judeca cu mintea limpede. Îşi spunea că 
trădarea lul nu era cunoscută decât de Chalais, care 
desigur, nu avusese timp să-i luţliinţezc pe conjuraţi de 
aceasta Se duse la palatul Cheverny, unde 

Îl găsi pe dl. de Droue, care îl primi prieteneşte şi îi spuse 
numai aceste 4 uvinte: 

— Totul e pierdut pentru moment, dar totul va fi luat de la 
capăt la Nantes. Avem întâlnire generală, acolo unde se 
duce şi Richelieu. Eu LiiNiimi plec mâine spre Nantes. 

— Şi eu plec chiar acum, spuse Louvigni 

D! De Droue povestea mai târziu, că nu observase nimic 
suspect în ţinuta şi în vorbele lui Louvigni, căruia îi 
strânsese mâna, îi urase drum bun şi îl însărcinase cu 
diferite mesaje, care nu au mai ajuns niciodată în mânile 
conspiratorilor cărora le erau adresate. 

„Întâlnire generală la Nantes, îşi spuse Louvigni. Chalais a 
aflat-o şi el, sau o va afla. Deci Chalais se îndreaptă spre 
Nantes. 

El îşi reluă goană, făcându-şi calul să dea tot ce putea şi 
totuşi ocrotindu-l, cu profundă lui ştiinţă privind echitaţia. 

Louvigni, mergea de-a lungul râului Loire. Era un drum 
natural. La Saumur, nu-i dădu prin minte să scurteze cotul 
ce îl făcea râul, tăind de-a dreptul arcul de cerc al acestuia. 
Era sigur că Chalais mergea pe şosea. Cu toate acestea, nu 
avea nici o veste despre el. 

Dincolo de Saumur,) a o bifurcare a drumului spre 
Thouars, el ajunse din urmă două escorte. Cea care mergea 
înainte, compusă din doisprezece călăreţi, un cupeu şi 
câţiva măgari încărcaţi cu bagaje, nu avea nici o legătură cu 
aceea care venea în urmă, mult mai importantă Cea de a 
doua, era compusă din cinci-şase cupeuri, mai multe căruţe 
cu bagaje, având în faţa şi în spatele lor câte o jumătate de 
companie de gărzi 


Această importantă escortă, o însoțea pe Regina Ana de 
Austria, care se îndrepta din ordinul lui Ludovic al XHI-lea, 
în marş forţat spre Nantes. Regina îşi luase şi doamnele de 
onoare. Stătea în trăsura ei, păstrând o atitudine de 
mândrie întunecată, sub care se ghiceau îngrijorările 
spaimei Uneori, Regina, se ridica şi privea în depărtare, 
spre acea escortă, care părea ca o mică avangardă şi cu 
care totuşi, nu avea de la plecare din Paris, nici un fel de 
legătură Atunci, privirea Reginei se umplea de fulgere de 
mânie. 

O cută dispreţuitoare îi crispa gura, dar stăpânindu-şi 
mânia, şi ura ei zadarnică, se trântea la loc pe pernele” 
trăsurii şi, uneori câte o lacrimă de necaz îi voala privirea. 

Şi aceasta din cauză că mica escortă, care se grăbea de 
asemenea spre Nantes, o înconjura pe d-ra de Montpensier, 
logodnica lui Gaston d'Anjou! 

Cele două grupuri, unul după altul, tăiară drumul de-a 
curmezişul, în direcţia Thouars şi în curând dispărură în 
depărtare. 

Louvigni nu văzuse nimic din drama aceea, în care era în 
joc viitorul Annei de Austria. El îşi urmase drumul lui, 
încăpăţânându-se să meargă mai departe, pe şoseaua de pe 
malul Loirei Astfel, ajunse tilim Ni| „If Nantes, a doua zi 
după intrarea Regelui în acel oraş. El MiaMiii*! în cincizeci 
de ore, inclusiv popasurile, distanţa dintre U fiugriu y şi 
Nantes. 

I „itivigni se oprise la vreo leghe de Nantes, într-un han de 
cărăuşi îi „I” Minunări, aşezat la marginea şoselei, nu 
departe de satul %iinir I uce. Acolo, simţise o oboseală 
groaznică ce îl forţase să 

I, ni „i „v A mâncat şi a băut, fără să-şi dea seama ce i se 
servea. Se „** 

IfIIItli'âl „I n lllois, nimic. Lia Tours, nimic. La Saumur, 
nimic. Cred că îmi iudestul de bine calul. Cu cel pe care am 
călărit până aici, ar fi o” Imili | ajung până acum. Nu avea 


mai mult de o oră avans asupra mi” a Alunei île ce nu l-am 
ajuns? 

< > năduşeala rece îi scălda rădăcina părului, când se 
gândi că i halal!” n ai fi putut îndrepta spre Paris, în loc de a 
mai veni la Nantes. 

I I plivi în depărtare, cum îşi rostogolea Loira apele 
cenuşii. Ce ni ui ura oare, printre insulele de nisip? Peisajul 
începuse să capete iiiitiiiji le crepusculul Spre apus, nori 
grei, nemişcaţi, plumburii, „1 „0|* i rau (u izontul cu forme 
graţioase, colorate în mov şi roz şi imediat „<,,! Ic, un glob 
purpuriu, cu contururile foarte netede, fără'raze, Soarele a 
| au icn. 

Mull timp, Louvigni îşi ţinu privirile fixate asupra acestor 
lucruri, |, ian insă nu le vedea. Acolo, printre norii aceia 
delicaţi, fardaţi în nuaii|c de o nesfârşită gingăşie, el îşi 
vedea visul lui de sânge. Ducesă un 1 iuni apărea deloc în 
minte, dar Chalais îl copleşea, fără a-i putea i ui Ir |” niiu 
imaginea-i blestemată „IX* ce nu l-am ajuns? 1 

Pu (iu câte puţin, culorile med întunecate ale orizontului 
mâncau 4h ituil purpuriu. În curând, nu mai rămase din el 
decât o margine subţire, Min' deodată începu să strecoare 
printre nori, nişte raze cu pulbere de mu 

I. Ouvigni se lovi cu palma în frunte. Un surâs îi destinse 
buzele-i, Mu nte, tirHe de febră „IX* trei ori idiot ce-am 
fost! Ah! Nebun ce sunt! Am mers ca un n< *K otit! Dar 
cum naiba, nu mai sunt în stare să judec?, Dacă nu l-am 
vil/ut |K* Chalais până acum, e fiindcă de la Blois, el nu se 
află înaintea incul I am întrecut pe acolo, pe undeva. Şi 
acum, trebuie să vină” va liih c pe aici, , 

Şi% spunându-şi acestea, scoase un suspin adânc şi o 
uşurare plăcută puse stăpânire pe el. 

În pasiunile exasperante, există un fel de dublă vedere; 
mintea încordată ca un fier înroşit în foc până la alb, ajunge 
până la paroxismul forţelor şi creează nişte facultăţi 
trecătoare, dar puternice, nişte izbucniri de judecată clară, 


cum aruncă farurile intermitente dărele de lumină în 
noapte- 'v 

Poate că Louvigni, îl vedea pe Chalais, acolo, în depărtare, 
peste atâtea leghe, pe drumul pe care venise şi el. 

Se scurse o oră. Era încă ziuă. 

— Deodată Louvigni îl văzu pe Chalais pe şosea Râse în 
tăcere, cu un rânjet ce-i dezvelea dinţii, apoi mormăi 
bucuros: 

— Pe moartea dracilor! Ştiu că a alergat; mi-a cotonogit 
calul. Chalais venea la pas, călare pe calul lui Louvigni, pe 
care-l găsise înşeuat, gata de drum, în curtea hanului de la 
Beaugency. Într-adevăr bietul animal părea complet istovit 
şi înainta cu mare greutate, cu părul zburlit de sudoarea ce 
se uscase pe e. 

— Ei drăcie! Continuă Louvigni la fel de voios, dar ăştia 
cine or mai fi? 

* Erau trei gentilomi, care probabil că făcuseră călătoria 
împreună cu Chalais, căci şi caii lor păreau la fel de istoviţi; 
fără îndoială că erau dintre aceia pe care i-am văzut 
adunaţi la castelul din Cheverny. Cei patru tineri discutau 
cu familiaritate, voioşi, în timp ce se apropiau de porţile 
cetăţii Nantes. Chalais părea fără griji şi bine dispus; fusese 
asigurat la Blois, că Ducesa a fost şi ea anunţată despre 
întâlnirea generală a conjuraţilor şi conta s-o găsească 
acolo, la Nantes. El nici nu bănuia măcar că Ducesa fusese 
prizonieră la Marchenoir. De fapt, în momentul când 
Marină îi deschisese uşa, el nu avusese decât un gând: 
acela de a fugi cât mai curând, fiind sigur că Louvigni se va 
întoarce cu ajutoare; şi Marină, ea însăşi, nu se gândise 
decât să-l conducă, să-l împingă mai bine zis, până în curte. 
Pe scara hanului, se ciocnise cu nenorocitul de Panard, care 
încercase să-l oprească pe prizonier; teama de Eminenţa 
Roşie, îi dăduse curaj hangiului Am văzut ce rezultase din 
acest acces de curaj: dintr-o lovitură de pumnal, Chalais, 
care era hotărât să şi cucerească libertatea, care în 
momentul acela reprezenta pentru el viaţa şi iubirea, se 


descotorosise de acest potrivnic puţin temut Atunci, Marină 
îi strigase că se găsea în curte un cal gata înşeuat i i If vu 
clipe mai târziu, Chalais se repezise pe şoseaua spre Blois, 
în M mp ic Marină, îşi forţa iapa în direcţia oraşului 
Orleans. 

14i Blois, cum se convinsese şi L.ouvigni în cele din urmă, 
Chalais h oprise mai multe ore. Acolo aflase şi el de 
arestarea celor doi şefi şi 11 „îi mi şui spre Nantes al 
Regelui Atunci, porni la drum cu trei gentilomi (lic no 
îndreptau spre o întâlnire de conspiratori, pe când Chalais 
ningea la o întâlnire de dragoste. Ducesă se afla la Nantes. 
Nici nu se îndoia de asta. 

De aceea, se grăbise din ce în ce mai mult şi îi antrenase şi 
pe cei îmi prieteni în goana lui Goană, durase cât a putut 
dura şi rezistenţa i nilor lor. Acum, mergeau la pas şi 
Chalais, în culmea fericirii, lăsa să 1 * reverse bucuria. Se 
gândea astfel: „Peste o oră cel mult, o voi vedea. 

Ix) uvigni îi lăsase să treacă pe cei patru prieteni După 
aceea, el oh Ion A în linişte să i se pună şaua pe cal şi îi plăti 
hangiului încălecă ţi I nii un tempo de trap, îl ajunse pe 
Chalais cu tovarăşii lui de” AlAtoric, în momentul când 
aceştia se aflau la o zvârlitură de băț de 

V, 

L*, ijile cetăţii Nantes. Era tocmai momentul în care 
soldaţii din post,” mo pA/, cau porţile, se pregăteau să 
ridice puntea mobilă. Chalais, va/ind că soldaţii se 
pregăteau să manevreze lanţurile podului, strigă: 

— Hei! Mai aşteptaţi puţin, ce dracu! Vrem să intrăm şi 
noi! 

— În cazul acesta, grăbiţi-vă domnilor, răspunse sergentul 
din post lu momentul acela, Louvigni descălecă şi îşi lăsă 
calul în drum. 

I > i upNi* la fugă şi ajunse la podul mobil, în acelaşi timp 
cu cei patru. 

I Im la în mergea primul, iar cei trei prieteni, veneau în 
urma lui Louvigni 


Îl Ini14*i u pe toţi în fugă şi în momentul când Chalais 
intra pe poartă, MilgA cAtrc un om care îi apucase dârlogii 
calului. 

Cine dracu e turbatul ăsta? 

— La o parte prietene! 1 îra I xMivigni 

Conte de Chalais, spuse el, în numele Regelui şi al urii 
mele, vă aiwiUvf 

I, ouvigni! Urlă Chalais, îngălbenindu-se de tot Ajutor, 
domnilor. În acelaşi timp, îşi înfipse pintenii îţi burta calului, 
care fiind ţinut ni putere de dârlogi, se ridică în două 
picioare nechezând de durere. I ou virili se cramponase de 
dârlogii calului Nu spunea un cuvânt, dar în i litai rânjcl 
teribil şi tăcut pe care-l avusese mai înainte la hanul Ai 
Alinilor, îi dezvelea dinţii în aceeaşi clipă, Louvigni primi 
două-trei lovituri furioase. Totuşi tăcea O spumă îi încolţea 
în colţul gurii 

Prietenii lui Chalais şi însuşi Chalais, loveau cu sete. 
Deodată, calul lui Chalais se prăbuşi; Louvigni îi înfipsese 
pumnalul î în încheietura gâtului Chalais sări în lături şi 
rămase în picioare. Îşi ridică spadă. În secunda aceea, două 
braţe puternice, nervoase, îl cuprinseră, strângându-l într-o 
sălbatică şi teribilă îmbrăţişare. 

— Ajutor! Ajutor! Răcni Chalais. 

La două degete de faţa lui, vedea chipul însângerat al lui 
Louvigni: doi ochi ce aruncau flăcări, injectaţi de sânge care 
îl fascinau. În timpul acestor câteva secunde, a fost 
paralizat, înlemnit de uimire. Deodată se simţi ridicat în sus 
de la pământ 

Moartea îl luase în braţe! 

Moartea îl ducea cu ea! 

Atunci, toate energiile lui vitale, se redeşteptară într-însul 
şi clocotiră ca într-o vâltoare; nervii i se încordară, gata să 
se rupă Răcni din nou: „Ajutor! Ajutor!” Şi apoi îşi înfipse cu 
furie dinţii în gâtul lui Louvigni, muşcându-L 

Dar Louvigni îl lăsă să-l muşte! El primi fără să se 
împotrivească toate loviturile pe care i le dădeau cei trei 


gentilomi, care tăbărâseră asupra lui Mergea înainte, rănit, 
ducând în braţe pe amantul Măriei clătinându-se. Toate 
acestea nu duraseră mai mult de un minut. 

Soldaţii din post, la început speriaţi de brusca încăierare, 
se repeziră atunci când îl văzură pe Louvigni venind spre ei, 
părând a le aduce în braţe un rănit * 

— În numele Regelui! Tună Louvigni. 

Apoi, cu un strigăt furios, adăugă 

— Arestaţi-i pe toţi! 

Urmă o ciocnire între soldaţi şi ceilalţi gentilomi, prieteni 
cu Chalais; lupta a fost scurtă; cei trei tineri, care veniseră 
la Nantes pentru motive temeinice ce le îngrădea însăşi 
viaţa lor, îşi spuseră că - fără îndoială - prinderea unui 
singur conspirator ar fi o înfrângere mult mai puţin teribilă 
decât capturarea a toţi patru. Atunci se retraseră şi în 
curând, dispărură în fundul unei străduţe, fără a mai fi 
urmăriţi în timpul acesta, Louvigni se îndreptase spre 
corpul de gardă, cu paşi siguri şi liniştiţi Chalais simţea pe 
faţa lui respiraţia arzătoare a duşmanului de moarte şi 
horcăia înjurături înspăimântătoare. Louvigni, nu spunea 
nimicAceasta, dură câteva clipe. Louvigni intră în camera 
de gardă şi îl aruncă pe Chalais la pământ Apoi, se azvârli 
îl” îi tMprii lui, îi puse genunchii pe piept şi mâinile pe 
umeri, repetând u un Ktiigăt răguşit de sălbatic triumf: 

În numele Regelui! 

Alunei, soldaţii puseră mâna pe Chalais. Louvigni îi vâri 
sub nas „îi” „în ului documentul dat de Richelieu. Chalais a 
fost legatDupă !i*” „,„ „. I ouvigni îşi şterse liniştit faţa, 
privind spre Chalais. 

Mei! Louvigni! Exclamă Chalais, zadarnic cauţi să te 
ascunzi. Mu i „*Inlrt n-ai să mai poţi să-ţi ştergi scuipatul 
meu de pe faţa ta de iMidaiui l-aţă de trădător? Răspunse 
Louvigni. Mai înainte era adevărat, ai uni nu. 

Li aş? Nu mai eşti trădător? Atunci ce eşti? 

Călău, spuse Louvigni. 


('halais a avut curajul să izbucnească într-un hohot de râs. 
Dar xliuţi'H un frig de moarte, care i se strecura în vine. 
Louvigni se întoarse „pu „rt gcentul patrulei şi dădu ordine. 

Şi, Idaţii au făcut rost de o brişcă înhămată cu un măgar şi 
Chalais, I „yal cobză, a trebuit să se urce în ea Şase soldaţi 
se aşezară în jurul Im bici, im doi se urcară în ea Louvigni 
se urcă şi el tot acolo şi lucru IM' „|tAiiuântător, tot timpul 
drumului, el ţinu în mâna lui, una din mâinile lui < halais. 

Se 1 ftcuse noapte. 

Porniră pe străzile înguste şi întortocheate ale oraşului. În 
curând, luimirile masive ale uriaşului castel, se profilară pe 
firmamentul nopţii, afini trecură puntea mobilă a castelului 
şi gura întunecată a porţii lui iniţlti (| micul cortegiu. 

/ecc minute mai târziu, Chalais era închis într-o celulă din 
tuihleianclc castelului şi Louvigni a fost introdus la 
Cardinalul de Michel ie li. Dar când deschise gura să-şi 
înceapă raportul, se prăbuşi IliAtuadfl, fulgerat de bucurie. 
De abia a doua zi, el îşi recăpătă > umilinţa. 

În acelaşi timp, află că în ziua aceea, Parlamentul din 
Bretania iuu*jjUtrusc certificatele regale, care instituiau o 
cameră de justiţie, ili*lluată să-l judece pe Chalais. În 
ifecere, trebuie să spunem, că printre |uilcctttorii 
desemnaţi pentru aceasta, se afla şi un consilier, numit li 
Mieliint Descartes; era tatăl autorului unei celebre lucrări, 
tratând despre metodele filosofice. 

Procesul Contelui de Chalais, reîncepu după două zile. În 
ziua aceea, în timp ce judecătorii se întruneau, avu loc în 
capela Castelului din Nantes, o ceremonie pe care o vom 
povesti Din. Fundul celulei lui, nenorocitul Chalais, poate că 
auzea cântecul de slavă şi vuietul orgii, ca un zgomot 
îndepărtat de bucurie, de fericire şi de triumf. 

CAP LIV NEBUNIA LUI VERDURE 

POATE CĂ NU LAŢI UITAT încă pe Arhiepiscopul Louis de 
Richelieu, pe Doamna Annais de Lespars, pe Trencavel şi pe 
Mauluys, pe Rascasse şi pe Corignan. Toţi îşi petrecură 
noaptea în pavilionul de vânătoare şi a doua zi de 


dimineaţă, în zori, ei porniră spre Paris, unde ajunseră, 
făcând mici popasuri. 

Corignan rumega nu ştiu ce; Rascasse îl supraveghea din 
colţul ochilor; Annays călărea mereu numai lingă 
Arhiepiscop; Trencavel şi Mauluys mergeau alături. 
Trencavel, ar fi vrut ca această călătorie să dureze o 
veşnicie, dar oricât de încet ar fi mers ei, tot trebuiau să 
ajungă la capăt şi într-o după amiază, pe la orele cinci, 
turnurile de la catedrala Notre Dame, apărură înaintea 
călătorilor noştri „Am ajuns, se gândea Trencavel Mi se 
pare că tot drumul, de abia a durat o oră” 

Bietul maestru de scrimă era trist De fapt, acolo trebuiau 
să se despartă Annays îi anunţase că hotărârea ei era să se 
întoarcă la Anjou. Hotărâtă să-şi respecte cuvântul dat 
Arhiepiscopului, ea nu mai avea ce face la Paris. Domnilor, 
spuse atunci Louis de Richelieu, înainte de a ne despărţi 
poate pentru totdeauna, ar fi bine să ne mai vedem o ultimă 
oară în altă parte decât pe drumul mare. Doamna de 
Lespars, vă întreabă dacă voiţi a-i face onoarea de a fi 
musafirii ei, în locuinţa sa de pe strada Courteau, Joia 
viitoare, la ora prânzului. 

Era într-o Sâmbătă Trencavel socoti că cinci zile întregi şi 
mari îi despărţeau de ora despărțirii definitive şi un pic de 
speranţă se înfiltră în elMauluys primi invitaţia pentru el şi 
pentru prietenul lul 

Aşadar, Annais cu Arhiepiscopul, intrară în Paris. Urmaţi 
pas cu |MtM de Rascasse şi Corignan, de maestrul de 
scrimă şi Contele de Mau luys, înconjurară Parisul şi intrară 
prin poarta Montmartre. 

— Rascasse, spuse atunci Trencavel, vii cu noi? 

Micul Rascasse şovăi pentru ultima oară Dar ce mai putea 
face acum? Pe el îl aştepta o funie straşnică, dacă se mai 
întâlnea vreodată cu Cardinalul Pentru el, avea să înceapă 
de aici înainte, o viaţă de groază şi de veghe. Simţea nevoia 
unui sprijin puternic. 


— Pe legea mea domnilor, spuse el, fie ce-o fi, eu sunt cu | 
hunneavoastră 

— Şi dumneata? Spuse 'Trencavel, adresându-se lui 
Corignan. 

Fostul capucin clătină, din cap. 

— Eu ştiu unde să mă duc! Mormăi el. 

Şi din ochi îi ţâşni o uitătură urâtă, pe care Rascasse o 
observă numaidecât 

Un cuvânt, reluă Corignan. Sunt oare prizonierul | >u în 
nea voastră? Sau sunt liber? 

— Liber! Făcu Trencavel, ai fi o pasăre prea greu de 
păstrat 

— În cazul acesta domnilor, sunt prea plecatul 
dumneavoastră nervilor! 

Şi după aceste cuvinte, Corignan se depărtă în grabă 
mare. 

— Domnilor, spuse Rascasse, vă rog să-mi spuneţi unde să 
vă grtHcsc. Trebuie să-l urmăresc pe fratele Corignan, să 
aflu unde se duce mai întâi şi apoi, pentru un alt lucru. 

Mauluys îi spuse unde se afla locunţa lui, iar Rascasse 
dând pinteni ne repezi pe urmele vechiului tovarăş întru 
spionaj, devenit acum mai mul! Că oricând, duşmanii lui. 
Trencavel şi Mauluys îşi continuară, Îi uuiul pe strada 
Tatru-Fii”, unde, intrând în locuinţa Contelui au fost primiţi 
de zgomotoasele exclamaţii de bucurie şi înjurături ale lui 
Moi ilariol După ce bucuria bunului Secund se potoli, 
Mauluys spuse: 

— Şi Verdure? Nu-l văd pe domnul Verdure! 

— Verdure? Spuse Montariol cu o voce ciudată Vai 
domnule c onte- 

— Ce-i?” A murit? 

— Mai rău! Bietul Verdure a înebunit! De opt zile se află 
într-o tiare de completă rătăcire. 

— Hm! Spuse Mauluys sceptic. Dacă aş da acum o raită 
prin pivniţă, aş afla precis de unde îi vine această nebunie. 


— În pivinţa Dumneavoastră? Exclamă Montario! Dar nu 
mai există nimic în pivniţa Dumneavoastră! Aşa cum mă 
vedeţi, eu, care la fiecare masă îmi beau obişnuitele mele 
două sticle de vin, ei bine, de opt zile sunt nevoit să beau 
numai apă Şi de ce asta? Făcu Trencavel izbucnind 

IVIN- 

M ns. 

— De ce? Fiindcă eu n-am nici iin ban ca să-mi pot 
cumpăra vin şi fiindcă nu se mai află nimic în pivnițele 
domnului Conte, vă rog să mă credeţi. 

— Cu toate acestea, spuse Mauluys, e imposibil ca Verdure 
să fi băut tot era acolo vin pentru şase luni. 

— Nu, n-a băut tot, dar a urcat toate sticlele în camera 
domnului Conte! 

— În camera mea? 

— Da, tot! Căratul sticlelor a durat două zile. Şi acum, 
Verdure s-a instalat în mijlocul unei adevărate fortărețe de 
sticle, de unde va fi foarte greu să fie scos. Vorbeşte aiurea 
şi spune nişte lucruri de neînțeles. 

— Trebuie, să vedem şi noi asta! Spuse Trencavel râzând 
zgomotos. 

— Haideţi să vedem, spuse Mauluys rece. 

Era o tăcere adâncă în toată casa. 

Se urcară la etaj. Contele deschise uşa şi cei doi prieteni 
rămaseră înlemniţi: nouri albăstrui de fum pluteau greu 
prin aer şi formau o ceaţă prin care mobilele căpătau nişte 
contururi nehotărâte. Într-un colţ, se vedea foarte vag, 
cufăru! În faţa cufărului, lipită de el, o masă în faţa mesei, 
un fotoliu. Şi în fotoliul acela, răsturnat pe spate, cu 
picioarele pe masă, ridicate mai sus decât capul lui, sta 
Verdure, fumând cu ochii pierduţi în tavan. 

— Arde casa! Exclamă Trencavel uimit 

* Nu, spuse Montariol, e luleaua lul 

— Foc? Mormăi o voce de beţiv din mijlocul norului de 
fum. Foc e numai în capul meu. Săriţi, ard, cap de bivol! 
Daţi fugă că arde, pe matele dracilor! % 


Se auzi o lovitură seacă în marginea mesei. Verdure 
întinsese mâna şi iuând o sticlă îi scoase dopu! Şi atunci, cei 
trei prieteni îl putură vedea, cum, fără să-şi schimbe poziţia, 
ducea sticla la gură şi o golea încetişor, cu ochii închis. 

— Mii de tunete! Făcu Montariol cu o admiraţie în care se 
simţea şi puţină invidie. 

Oleoo! Exclamă Trencavel arătându-i lui Mauluys maldărul 
de „LU Ir, uncie peste altele. 

Totul alcătuia două stive, ca două ziduri, ce lăsau o trecere 
îngustă Iu, iil ăi, iar în jurul mesei, le aşezase în formă de 
fortăreață. Pe măsură „Ir golea, beţivul le azvârlea în vasta 
scobitură în care se afla fereastra, ui h le se făcuse un 
maldăr enorm. Mici băltoace şi dâre roşii, alcătuiau „*/ 

De „*-ne bizare, care păreau a întări şi mai mult nebunia 
lui Verdure. Veni urc îşi întoarse capul spre uşă 

Doamne! Exclamă Trencavel, dar ce are la nas? N-are 
nimic, spuse Montariol. Nasul i-a căpătat culoarea vinului, 
HHIIL i tot. 

I>ar cum a trăit până acum fără mâncare? Reluă Mauluys. 
[) în când în când, i-am adus eu câte ceva. Când îi era 
foame, mă „im iun 

Nu-i chip să intri înăuntru, spuse Trencavel. Aici e iadul 
dracilor, MU altceva. 

Iadul? Behăi Verdure. Ba e paradisul Uite, iar îl apucă 
nebunia. Ascultaţi, murmură Montario! Paradisul! 
Bombănea Verdure. Cereştile regiuni în care nu e voie hiîli 
fie sete. Hei! Dar cine sunt ăştia? Ce vreţi, mitocanilor? Ele 
I fcimuul Conte de Mauluys, cel căruia nu îi e niciodată sete 
şi nici nu jUr nă citească! 

Verdure izbucni într-un hohot prelung de râs. Secundule 
spuse Trencavel, încearcă să deschizi fereastra, căci „MM 
nu vom putea intra niciodată înăuntru. 

Pentru ce să intrăm? Spuse cu răceală Mauluys. Lui nu 
vreau să intre nimeni, se răsti Verdure. (ai aghiosul nu-i 
deloc nebun, reluă Mauluys. E beat Are să-şi n., în Il ne, 
când nu o să aibe ce să bea, asta-i tot 


I >. U, dragă Conte, mai are de băut pentru încă o lună! 1 - 
i bine! N-are decât să-mi bea tot vinul într-o lună şi pe 
urmă, h aie mĂ mai bea decât apă 

Niciodată! Mugi Verdure care asculta cu atenţie. Când nu 
o să mat lie vin. Dumneavoastră o să puneţi să se aducă 
altul 


(c obraznic! Făcu Trencavel, repezindu-se în norul de fum. 
Am wll trag de urechi. 

Mauluys ridică din umeri. Montariol strigă: la scama, 
maestre. 

Verdure se ridicase. Se clătina şi picioarele i se îndoiau 
sub el, dar totuşi, se ţinea încă bine. El împinse masa 
deoparte şi se aşeză pe cufăr, cu câte o sticlă în fiecare 
mână. 

— Aha! Făcu el, amestecându-şi mormăiturile şi 
sughiţurile. Uite-l acum şi pe spadasinul strâmba lemne. N- 
are decât să vină! Să se apropie! Eu unul nu mă bat cu 
lovituri de spadă! 

Şi beţivul începu să-şi învârtească sticla, într-o morişcă de 
temut 

— Haide, Verdure, potoleşte-te! Spuse Trencavel 
împăciuitor. 

— Ba n-o să mă potolesc deloc! Puteţi să vă scoateţi şi 
spadă. Când ai fost omorât odată de Musiu Saint-Priac şi tot 
n-ai crăpat, îţi revii din orişce. Nu mă potolesc nici mort! Nu 
vi-o dau! 

— Ce? Ce nu vrei să-mi dai? 

Verdure se ridică şi mai sus pe cufăr şi răcni: 

— Nu o s-o citiţi! Nu vreau! 

— Ce? Strigă Trencavel. Ce dracu e aia, puşlama bătrână! 

— Destul! Strigă Verdure. leşiţi afară sau vă dau una în 
cap. Nu există decât un singur om pe lume care să o poată 
citi! Şi numai el, singur, are s-o citească! Afară de aici, vă 
spun! 


Pe jumătate mâniat, pe jumătate îngrijorat, Trencavel se 
dădu înapoi în faţa nebunului, care îl ameninţa cu sticla 

— Trencavel, spuse liniştit Mauluys, beţivul ăsta are să ne 
spargă capul. Asta ar însemna un sfârşit frumos! 

— Aha! Scrâşni Verdure. Spadasinul fuge în faţa mea! A 
mea e izbândă! Mi-e sete, am să-mi beau armele. 

Şi începu să dea pe gât una din sticlele pe care le ţinea în 
mina. Apoi, văzând că Trencavel ajunsese la uşă, el se trânti 
din nou în fotoliu mormăind ameninţări încâlcite. Mauluys 
închise uşa la loc şi cobori îngândurat, la parter. 

— Ce dracu voia. El să nu-i iau şi să nu citesc? Spuse 
Trencave. 

Mauluys, cufundat în gânduri, cu mintea dusă departe, 
tresări şi răspunse: 

— Scrisoarea, la naiba! 

— Scrisoarea? Care scrisoare? 

— Scrisoarea! Exclamă Mauluys cu un surâs ciudat. Nici 
eu nu ştiu mai mult de atât în timpul acesta, Rascasse o 
luase pe urmele lui Corignan, pe care, „lupă un timp de 
trap întins, îl ajunse. El alerga drept spre strada Suint- 
Avoye. Rascasse izbucni în râs. 

— A da! E adevaărat' Uitasem că popa şi-a făcut şi elun 
cuib acum f? 1 că putoarea de Brighitte i-a oferit inima ei. 

Odată asigurat că fostul capucin se refugiase la Brighitte, 
Rascasse ne gândea „lată aşadar şi sfârşitul carierii mele! 
Eu l-am salvat pe Eminenţa Sa din multe încurcături. 
Totdeauna am avut curaj şi câteodată am fost” li iar glumeţ. 
La încheierea acestor socoteli, eu nu găsesc în mine decât 
îngrijorări şi remuşcări; şi în jurul meu, ura Cardinalului la 
capătul acestora mă aşteaptă spânzurătoarea Până atunci, 
iată-mă pe drumuri. | 'orignan şi-a ales calea lui. Eu unde să 
mi-o găsesc pe a mea? Ce-ar putea să facă Trencavel cu 
mine? 

El ajunse în faţa casei lui Mauluys şi când ridică ciocanul, 
ca să mâne, un gând ciudat îi trecu prin cap, un fior rece îl 
străbătu şi simţi inima bătându-i mai tare. El murmură: 


„Hm! Asta ar fi nostim, să se întâmple ca să iasă din 
Rascasse un om cinstiţi” 

Corignan nu se gândise prea mult la asta, dar era mai 
puţin îngrijorat. Numai că era îngrijorat cu totul din alte 
motive. De fapt el îi Murscse. Doamnei Jagogne o mie de 
lire, promiţându-i în schimb protecţia cardinaluM şi o avere 
frumoasă. Ori el nu aducea acum nici unn nici cealaltă. 
Singura centură din toată expediţia lui, era scrisoarea f* 
caic Marina i-o predase la Hanul din Beaugency, scrisoare 
uitată în huidui unuia din buzunarele lui. Cât despre mia de 
lire, acesta primise u iii ea lovituri în cursul drumului, că 
ajunsese acum într-o stare jalnică. 


('orignan, la toate acestea se gândea El îşi spunea că 
dulcea şi kliilni Brighitte, îi pregătise fără îndoială, o 
primire de o duioşie îngri jorătoare. El urcă încetişor şi fără 
zgomot scara şubredă de lemn ţi mc opri în faţa uşii. Apoi, 
după ce îşi alcătui un plan de lucru trainic, Intră năvalnic pe 
uşă, gâfâind, ca şi cum ar fi alergat ca un nebun, ca să 
ajungă cât mai repede. 

— Ne-am învârtiţi urlă el intrând. Ne-am asigurat bogăţia! 
Bogăția, Ixigftţia! Mă înţelegi, draga mea? Norocul, cum îţi 
spun! Averea! L-am uJiuin pe Rascasse, l-am înpiedicat să o 
dea pe Ducesă, Cardinalului. 

— Ai făcut tu asta? Mugi Brighitta 

Da-Nu. Adică-— 

— Şi mai îndrăzneşti să-mi spui că îmi aduci bogăţie! 
Imbecilule! Dimpotrivă, trebuia să-l ajuţi! Ah, eşti un om 
pierdut, popo! Şi eu la fel, fără îndoială! 

Urmă un şir de vaiete. Corignan, îngrozit, nici nu mai 
îndrăznea să sufle. 'Toate acestea, se terminară printr-o 
năvală a dulcei şi slabei femei care îl îmbrânci pe vlăjganul 
de călugăr, complect năucit şi îmblânzit odată pentru 
totdeauna. Ea apucă Biciul Sfântului Lambru şi începu să 
facă cu el pe umerii sexului tare, un fel de dans, înnebunitor 


de plăcut După ce Corignan se lăsă bătut şi făcut zob, ea 
spuse: 

— Acum să ne facem socoteala. 'Ţi-am dat o mie de lire. Ce- 
ai făcut cu ele? 

Corignan îi arătă cu un aer vrednic de milă, o pungă 
scofâlcită, a cărei vedere, îi smulse doamnei Brighitte o- 
serie de suspine şi de urlete. Şi biciul Sfântului Lambru 
intră din nou în dans. 

— Şi când te gândeşti, se văită în sinea lui, Corignan, că 
dintr-o lovitură de pumn aş da-o gata, dacă aş îndrăzni. Dar 
uite, nu îndrăznesc să lovesc o femeie; 
aoleoLiiiLstaiLauLoleo. 

Aceste gânduri nu împiedicau însă ploaia de lovituri de bici 
Totul, se termină printr-o lovitură, pe care fostul capucin o 
primi drept în stomac şi după aceea, Brighitte începu să-şi 
ungă părul care i se ciufulise în urma loviturii dată cu capul, 
ca punct final al acestei blânde convorbiri 

— Gen Rascasse! Spuse ea simplu. 

Corignan, trântit pe jos, năucit, învineţit, plângea păcatele 
trecute şi viitoare. 

„Asta-i purgatoriu curat, îşi spunea el. Acum am dreptul să 
intru în paradis.” 

Doamna Brighitte începu să-l scotocească cu furie, de 
teamă că nu cumva tovarăşul să nu-şi fi ascuns ceva parale 
ca să se ducă să bea Deodată, ea dădu de o hârtie, 
împachetată în aşa fel, încât făcea un fel de nod, foarte greu 
de desfăcut 

— Ce-i asta? Spuse ea 

Corignan se uită, uimit Uitase de ea 

— Scrisoarea Marinei, spuse el mecanic, aducându-şi 
aminte. 

— Marină? Se răsti acru, dulcea matroană Vreo 
desmăţată! Ah! Nenorocită ce sunt, ţi-am dat inima şi banii 
mei şi acum mă văd părăsită, înlocuită, lăsată în mizerie şi 
disperare! 


Brighitte izbucni în plânsete. Era scena de gelozie, scena 
la care ireuige orice femeie afurisită, care vrea să-şi 
întărească victoria Apoi Hilftugă cu un aer foarte natural: 

— Şi pe deasupra şi bătută! 

— Haide, scumpa mea, spuse Corignan, profund încântat 
Te-am Mt Ins doar, cu atâta blândeţe. 

— Ce înseamnă asta? Repetă Brighitte arătându-i 
amenințătoare, Hcrisoarea Marinei. 

Corignan se ridică dintr-un salt şi îşi trânti un pumn în 
cap: acum ini amintea tot 

— Asta! Urlă el, asta înseamnă averea! Un bon de zece mii 
de lire. 

— Zece mii de lire! Palpită Brighitta Asupra casieriei 
Cardinalului? 

— Nu. Din casa D-nei de Chevreuse. 

Şi în timp ce Brighitte gâf îia de speranţă, iar zgârcenia îi 
strălucea înflăcărată în pupilele ei dilatate, Corignan îi 
povesti scena din hanul de la Beaugency. Cu multă 
îndemânare, Brighitte reuşi să desfacă hit lia, şi o citi După 
ce păstră un timp tăcerea, ea rosti printre dinţi: 

— Da, cred că Ducesa ar da mii de poli şi poate şi mai mult 
pentru n afla o astfel de veste şi a-l scăpa pe Contele de 
Chalais. Dar unde-i ea ne um? * 

— Era la Marchenoir, însă micuța ei servitoare a smuls-o 
din liiarclc lui Rascasse. 

Brighitte nu-l înţelegea Urmă o lungă explicaţie. Corignan 
fu Interogat după toate regulile artei. Din acest 
interogatoriu, pe care şi UUi'ltclicu l-ar fi admirat, rezultă: 

C 'ă Ducesa de Chevreuse trebuia căutată cu orice preţ Că 
Rascasse (radi ud pe Cardinal, era sub ordinele lui 
Trencavel. Că Arhiepiscopul île I yon şi Annais de Lespars 
erau la Paris. Că Trencavel, Mauluys şi UitKciiNsc erau şi ei 
tot acolo. Atunci, după ce stabili împreună cu t orignan, 
aceste puncte esenţiale, îngălbeni de speranţă. 

— Da, spuse ea încetişor, cred şi eu acuma, că ne vom 
îmbogăţi. Nu ţi-am spus-o eu? Triumfă Corignan lără a-i 


răspunde, Brighitte se urcă în fosta locuinţă a lui (ie nea vel 
şi rămase acolo o oră, înţepenită la fereastră, ca un 
păianjen iv pi tuleşte cu o nemaipomenită răbdare să-i cadă 
musca în plasă Când h „' coliori de acolo, ea era 
strălucitoare de bucurie şi mormăia 

Noroc că sunt aici ca să veghez, căci altfel, această clădire, 
din” Li ada (ourteau, ar fi în curând un adevărat loc de 
desfrâu. Dar de data aceasta, viciile dezmăţatei acesteia, au 
să servească cinstei mele. E mai mult ca sigur că ea, are să-l 
atragă aici pe tânărul maestru de scrimă, obraznicul ăla 
care nu m-a privit măcar o dată, atâta timp cât a stat la 
mine. Şi atunci, de îndată ce Eminenţa Sa, se va fi întors la 
Paris-Ea îi explică lui Corignan planurile ce şi le făurise. 
Ducesă de Chevreuse, trecea acum pe al doilea plan. Dar 
zece mii de lire, erau minunate de căpătat Corignan a fost 
însărcinat să se ducă de trei ori pe zi la palatul de 
Chevreuse. Brighitte, se gândea şi nu fără dreptate, că 
Ducesa eliberată, avea să sosească la Paris, cel puţin peste 
o zi sau două, ca s-o vadă pe Regină. 

— Cât despre rest, mă însărcinez eu, adăugă ea Fiindcă 
acest rest înseamnă adevărata noastră îmbogăţire: Lespars, 
Trencavel, Mauluys, Rascasse, toţi au să-şi piardă capetele 
în asta Las' pe mine! 

— Mai ales Rascasse! Se răsti Corignan în culmea 
entuziasmului Vreau să-l văd dând din picioare, atârnat de 
o funie. 

Aşadar, Corignan, dădu fuga la palatul de Chevreuse şi 
doamna Brighitte se urcă la mansardă, ca să se aşeze la 
pândă la fereastra lui Trencavel, de unde putea privi în 
întregime toată grădina Annaisei Aceste două fiinţe 
hidoase, târau moartea după ele. 

Verdure, după ce Maulys şi Trencavel bătură în retragere, 
încuie uşa cu cheia de două ori, mormăind, şi îşi continuă 
ciudata activitate pe care o începuse. Trebuie să spunem 
aici, că la el nu era numai un caz de beţie exagerată la 
culme, dar şi un fel de idee fixă, o obsesie. Voia să păzească 


cufărul. Se considera gardianul lui Şi trebuie să mai 
spunem, că de fapt, el nu bea atât de mult cât avea aerul, şi 
că, socotind bine, mai avea acolo vin, nu pentru o lună, cum 
spunea Trencavel, ci pentru vreo zece zile. Când îi era 
foame, începea să facă gălăgie, să bată în uşă, până ce 
venea Montarial, cu d-ale mâncării Cum lua mâncarea 
Verdure se încuia la loc. 

— Numai prin foame putem să-l scoatem de acolo, pe 
nebunul ăsta, spuse. Trencavel prima oară când auzi 
vacarmul îngrozitor pe care-l făcea 

Dar Mauluys îl rugă pe Montariol, să-l hrănească la timp 
pe nebun 

— Bine, dar trebuie să înceteze odată toate astea 

— Da, spuse Mauluys visător. 

— Şi când, dragul meu Conte? 

lpar 

('âmi are să creadă Verdune că e mai bine. Să nu mai 
discutăm !, în. *”. 

[) cci, Verdure îşi continuă mania. 

< nm pe la a cinsprezecea zi, el observă cu uimire, că 
toate sticlele 

* mu m” ale. Degeaba căută el el peste tot şi prin maldărul 
de sticle goale, 1 ilutlefl a fost nevoit să se convingă de 
tristul adevăr. După aceste i inupiezecc zile de băutură, 
Verdure mai petrecu tot acolo, alte trei zile 

* It în itiiiul după înspăimântătoarea cantitate de vin pe 
care o turnase pe” îl | a. sfârşitul celei de a treia zi, pe 
seară, pe la orele opt, Verdure îşi în venise aproape în fire şi 
nu mai rămăsese decât cam pe jumătate beat în seara 
aceea, când Montariol îi dădu mâncarea, îl văzu cum îşi 
iMiiplea o ceaşcă şi o dădu dintr-odată peste cap. 

Aha! Exclamă Montariol, acum ai trecut la vin alb. 

— Nu, spuse Verdure, e apă. Apăâ??! - 

I) a, Secundule. Mai. Du-te şi lasă-mă să visez în pace. De 
altfel, H humos astă seară. 


Într-adevăr, Montariol era îmbrăcat cu un costum 
minunat, pe care Wuhne îl examină cu coada ochiului. 
Secundul se retrase speriat, Hindert îl văzuse odată în viaţa 
lui pe Verdure, bând apă. Cât despre Verdure, cl îşi aşeză 
fotoliul în faţa cufărului, se instală comod în el ţl me pregăti 
să se culce, mormăinc. 

L.) e ce dracu s-a împodobit aşa frumos Secundul, astă 
seară? 

T 

Cap. LV GASTON DE ORLEANS 

DOMNIŞOARA DE MONIPENSIER sosi la Nantes a doua 
zi dimineaţa, după ce Chalais fusese arestat 

Părtaşe fără însemnătate a acestei povestiri, noi nu am 
spus nimic despre ea până acum. Nu avem să analizăm aici 
nici motivele adevărate care o făceau să asculte de 
Richelieu, nici rolul pe care l-a jucat după ce a devenit 
Mogştenitoarea Tronului. Doar un singur amănunt, ca să 
putem lumina şi acest colţ mai întunecat se pare că această 
nobilă fată, l-a avut la un moment dat, pe Părintele Josef, ca 
duhovnic. Acest lucru, e suficient ca să-i poată de cititorului, 
cheia gândurilor Domnişoarei de Montpensier. 

O jumătate de oră în urma ei, Regină intră în castelul din 
Nantes. Văzând-o, Regele îi surâse cu un zâmbet răutăcios, 
plin de ură, şi de ameninţări. 

— Aha, aţi venit, doamnă! Spuse el. 

— Am ascultat de ordinele Majestății Voastre, spuse 
Regina cu o voce tremurătoare. Majestatea Voastră va 
binevoi să-mi explice- 

— De ce v-am chemat? La naiba, ca să vă fac să luaţi parte 
la căsătoria fratelui meu, fiindcă şi Dvs. faceţi parte din 
familie, doamnă, adăugă el cu un rânjet grozav. 

Anna de Austria se aştepta la acest răspuns. Dar în faţa 
desăvârşirii unui fapt, care însemna prăbuşirea politicii ei 
secrete, ea nu se putu împiedica, să nu se îngălbenească 

— Gândiţi-vă la aceasta! Continuă Regele. Veţi lua parte şi 
Dvs. la acestă unire, sau dacă veţi refuza, ar însemna să 


cred, mai ştiu eu ' < Mu aie ar fi fost mânia şi indignarea 
Annei de Austria, ea îşi dădu > hiiu 1lputea să-i răspundă, 
fără a se trăda. Atunci, se îndreptă miiihliA. I! Fulgeră pe 
regalul său soţ cu o privire aprinsă de dispreţ şi în 11 (Inc. 
[) e abia ieşise Regina Anna de Austria, că intră Richelieu, 
i'ittlmhil eă ascultase şi el totul, după draperii Adusese cu el 
pe Gaston h Anjou, care era galben la faţă şi tremura, însă îl 
lăsase într-o altă „ „nici A, cârc nefiind despărțită de 
cabinetul Regelui decât cu o perdea „! Miilea, trebuia să-i 
permită tânărului prinţ să primească săgețile 

Mioilalc ale discuţiei lor. 

Sire, spuse el intrând, am venit să-i comunic Regelui, nişte 
lucruri l< mu ii grave. Dar văd că Majestatea Voastră e aşa 
de tulburată 

Da, fiindcă am văzut-o pe Regină! Grăi înăbuşit Ludovic al 
Miilea. 

Regele doreşte cumva să revin peste o oră sau două? 
I.udovic al XIII-lea se trânti într-un fotoliu, rămase câteva 
clipe Lii | Ace ic, ea şi când ar fi vrut să se potolească, apoi 
spuse ridieându-şi liipu i palid de tot 

Domnule, nefericirile casnice, nu vor putea să împiedice 
uit iodată un Rege să se ocupe de afacerile de Stat Aşadar, 
vorbiţi, voi bi (i, chiar acum. 

— IL 'i bine Sire! Fiindcă Majestatea'Voastră o doreşte, 
aflaţi că „m iiioni care au complotat împotriva Regelui la 
Paris, ne-au urmat la Nhuicih Arestarea celor doi fraţi de 
Vend6me şi de Bourbon, i-a speriat la Iu „cpul. Dar şi-au 
revenit repede şi acum sunt neliniştiţi. Departe de, i” în iui) 
a la proiectele lor, au venit fuga la Nantes. Sunt vreo sută 
Aveţi numele lor? Bâlbâi Regele, îmbătat de furie. I a cea 
mai mare parte, Sire. Şi ştiu şi unde să-i prind. Atunci 
prinde-i odată, pentru Dumnezeu! Şi să se termine odată, li 
„-L O sută, o mie, oricâţi, dacă ar trebui! 

Sire. Acum nu suntem destul de tari. Dacă ar fi vreo 
bătălie, oraşul mii „u ai li împotriva noastră şi Majestatea 


Voastră nu va putea scăpa h v'iuţii din asta. lertaţi-mă Sire, 
că vă vorbesc în numele judecății şi ui ude văi ului. 

I udovic al Xfll-lea înlemni de uimire. Richelieu îl făcu să-şi 

Pi-niM cumpătul, adueându-i la cunoştinţă că Bretagne era 
gata a se 

I „LU a pentru a scăpa sau, de a-lrăzbuna pe Ducele de 
Vendme. 

Atunci ce-i de făcut? Bâlbâi Regele. 

— Sire, spuse Richelieu surâzând, Franţa îi iubeşte pe 
învingători şi-i dispreţuieşte pe cei ce fug. Trebuie să fim 
învingători, fără a lupta. Să-i forţăm pe corbii aceştia, să 
fugă ruşinos. 

— Şi cum vom putea fi învingători? 

— Toată speranţa Sire, e acum în Delfin. Dacă se 
căsătoreşte cu D-ra de Montpensier, intriga sa adevărată cu 
Regina, cade de la sine „Eu unul, o consider neadevărată. 
Dacă fratele Vostru se căsătoreşte cu D-ra de Montpensier, 
ei vor fi dezorganizaţi, lipsiţi de sprijin. Le va trebui atunci 
mai mult de doi ani, ca să urzească o nouă intrigă. Şi în 
timpul acestor doi ani Sire, securea va lovi! 

— Da' mugi Ludovic al XIII-lea. Pe toţi sfinţi! Pe tatăl meu! 
Să facem să cadă capetele tuturor rebelilor, chiar de ar fi 
printre ei şi aceia ai ipocritului meu frate, al acestui Gaston, 
pe care l-am iubit ca pe un fiu. 

Din camera de alături se auzi un fel de geamăt slab. 
Richelieu, pe jumătate aplecat deasupra Regelui, auzi acest 
geamăt şi reluă: 

— Este de datoria noastră Sire. Cât despre conjuraţii care 
au venit la Nantes, trebuie să-i facem să devină ridicoli şi 
odioşi, forţându-i să ', * % 

Fugă. Şi au să fugă, atunci când vor vedea rostogolindu-se 
sub secure, unul din acele capete de care vorbea 
Majestatea Voastră. Sire, nu uitaţi că avem în mină, chiar pe 
acela care fusese destinat să mă lovească la Fleury, cu 


scopul ca după aceea, Majestatea Voastră să fie mai uşor 
lovită. 

— Acel sărman Chalais? Spuse Ludovic al XIII-lea 
nehotărât Dar nu are să fie judecat? - 

— Ba da, Sire! Spuse cu ardoare Richelieu. Dar poate şti 
vreodată cineva, unde ajungi cu justiţia? - 

— Ar trebui-spuse Ludovic al XIII-lea, şovăind. Mai ştiu eu? 

— O mărturisire de a lui, de exemplu. 

— O vom avea Sire! Spuse Richelieu. Şi acum, ar trebui să 
facem în aşa fel, ca să se celebreze cât mai repede căsătoria 
Delfinului. 

— Am să-l chem pe fratele meu. 

— Inutil Sire, spuse Richelieu. Iată.-l. 

În momentul acela, perdeaua de catifea se dăduse de o 
parte şi apăruse chipul livid al lui Gaston, descompus de 
groază: el auzise totul. Regele îl apostrofă aspru: 

— Fără nici-un fel de nehotărâre stupidă! Strigă el. Da sau 
nu? Sunteţi gata să vă căsătoriţi cu D-ra de Montpensier? 

C hiar şi mâine Sire! Chiar şi astăzi, dacă aceasta e pe 
placul Majmirtţii Voastre. 

Ştiţi că există aici o capelă, în care Dl. Cardinal va putea să 
t' UiM uvinteze această unire? 


() ştiu, frate. 
Ştiţi că eu vreau da, da, vreau, la naiba! Vreau ca aceasta 
să iillifl loc chiar mâine? 


('hiar şi astăzi Sire, dacă Majestatea Voastră porunceşte! 
Şi că vă prinde foarte bine, că vă arătaţi aşa de ascultător! 
Mugi Il ut lov ic al XO-lea 


(laston, mai se ţinea pe piciore doar printr-o minune. Acest 
tânăr, d” o|*sprezece ani, bine făcut, dădea în momentul 
acela, dovadă de o M, i ou/îl nesăbuită. 

Sire, spuse Richelieu cu siguranţă, Domnul Duce de Anjou, 
im reptă: e un frate foarte bun. Căsătoria va fi celebrată în 


capelă şi voi iivra nemărginita onoare de a o oficia eu 
însumi 

I iu sunt gata, spuse Gaston clănţănind din dinţi M inia 
Regelui se spulberă. El se temuse de o ultimă rezistenţă, 
iaie nr li făcut să se nască din nou îndoielile şi bănuielile lui. 
EI îi întinse nil nu lui Gaston, care se plecă şi o sărută. 

— Ei! La naiba! Făcu Ludovic al XHI-lea cu bucurie. Vei 
avea o rentă ilo trei sute cinzeci de mii de lire, domenii 
minunate şi principatul Dombes! 

Suveranitatea unui principat, spuse Richelieu. Fără a mai 
ţine oui de Comitatul de Blois, asupra căruia noi putem să-i 
asigurăm Mohiriiitorul Tronului şi Doamnei sale, o rentă 
fixă, atingând suma de o raiiA de mii de lire. 

Asta are să facă în total, patru sute cinzeci de mii de lire 
venit! Ipunr Regele, cu o admiraţie exagerată. 

Fără a mai socoti, continuă Richelieu, Ducatul de Chartres- 
O! O! Făcu Ludovic al XOl-lea Dar sunteţi extraordinar 
(ardinulc. 

Frate, spuse Gaston, lăsaţi mâna să cadă asupra mea' 

Sire, spuse Richelieu, fratele Regelui, trebuie să fie 
înzestrat „Hcjte, aşa de regeşte, încât să nu mai râvnească 
la nici o coroană- „ni uropu! Şi atunci continui; fără a mai 
ţine socoteală şi de şaizeci de mii do lire, pe care le vom 
ridica pe socoteala Spaniei, pentru cheltuilile de iiiHlalnrc 
ale noului menaj. 

— Dragul meu Cardinal! Bâlbâi Gaston. 

— În sfârşit, fără a mai socoti şi Ducatul de Orleans, al 
cărui titlu îl veţi purta, de îndată ce veţi semna contractul 
de căsătorie. Acest Ducat, vă dă din încasările sale 
generale, un venit de o sută de mii de lire. Regele, va 
binevoi să adauge la acestea, dreptul de a dispune asupra 
numirilor în funcţii şi asupra beneficiilor. 

— Ei Gaston! Ştii că prin aceasta ai să fii aproape Rege! 

— Sire, spuse Gaston revenindu-şi în întregime, 
îndrăznesc să-l asigur pe Majestatea Voastră, că îi voi 


păstra o veşnică recunoştinţă Dar, reluă el simulând un fel 
de îngrijorare, de unde vom lua noi atâta bănet? 

— Sire, spuse Cardinalul, Franţa e bogată şi burghezimea 
nu cere decât să plătească 

Aceste cuvinte puse capăt acestei ciudate convorbiri, în 
care Delfinul, după ce se văzuse ameninţat să i se taie 
capul, se văzu copleşit de măreaţa înzestrare pe care am 
descris-o. 

Când Gaston ieşi din apartamentele Regelui, din urmă îl 
ajunse Cardinalul, care îl luă de braţ şi-l felicită călduros. 
Tot felicitându-l, el îl conduse până în curtea castelului 
Acolo discuţia lor continuă cu voce înceată Mai mulţi 
martori, au declarat mai târziu despre această scenă, că |- 
au văzut pe Delfin îngălbenindu-se de tot şi dând energic 
din cap. După aceea, refuzul lui a devenit din ce în ce mai 
slab. Dacă în momentul acela, vreunul din cei de faţă, s-ar fi 
putut apropia de ei destul de mult, iată ce ar fi auzit 

— Gândiţi-vă bine. Numai dacă mărturiseşte, capul lui va 
putea cădea. Eu îl cunosc pe Rege. Dacă acest criminal nu 
mărturiseşte, Regele are să-l graţieze. Ori, continuă 
Richelieu cu o voce aspră, avem nevoie de decapitarea lui! 
Trebuie să se întâmple aceasta, pentru pacea regatului, 
pentru liniştea Regelui şi siguranţa Dvs. 

— Siguranţa mea? Spuse Gaston, care reîncepuse să 
tremure. 

— Fără îndoială Dacă Dvs. Îl veţi lăsa să trăiască, într-o zi 
are să vă denumite el formal şi atunc. 

— Domnule Cardinal, exclamă Gaston cu un suspin jalnic, 
cele ce mi-aţi spus Dvs. cu privire la pacea regatului şi mai 
ales la liniştea fratelui meu, m-au hotărât Să mergem. 

Atunci se petrecu şi înfricoşătorul lucru. 

Richelieu, ţinându-l mereu de braţ pe prinţ, îl conduse la 
uşa din capul scării, care cobora spre temniţă Acolo, în 
întuneric, aştepta un mi. | mii ia o călimară, armă grozavă. 
Richelieu făcu un semn omului. „. Imi un începu să-i 
urmeze. Un purtător de făclie şi un temnicer mm t|M fi 


înaintea acelui grup ciudatAjungând la celule, temnicerul 
i>. Nu n uşă. Omul cu torţa, intră primul, ca să lumineze 
drumul. Apoi, nai.” piininl, Richelieu, Cardinal şi Ministru. 
După acea Gaston, frate t M, prie Franţei. Cât despre omul 
îmbrăcat în negru, ce purta 'ilinittia, rămase afară, pentru a 
nu fi văzut de prizonier. Dar uşa rămase h 11 tili'm 'liisă. 
Omul în negru putea să audă totul şi aştepta cu până în „ih 
ia. Gala să scrie. În temniţă se găsea Chalais. Era legat în 
lanţuri, 

1111 îi, inşi găsi mijlocul de a se închina într-un salut, în 
care se iMiMvaica un fel de eleganţă mortuară. Cardinalul 
era ca de piatră Li ani” - Kegel ui tremura. 

Hictul meu Chalais, spuse Gaston, iată că D! Cardinal a 
voit să i”. 

— Mulţumesc Eminenţei Sale, spuse Chalais. Şi Dvs. de 
asemenea, Monseniore. 

T lialais stătea de o parte, neliniştit de prezenţa Delfinului, 
pe care îl uiiti puţin viteaz, dar pe care îl socotea 
neputincios în a comite o iiU iic Richelieu făcu un pas şi 
rosti cu o voce gravă: < ou te de Chalais, Delfinul, care ţine 
foarte mult la Dvs., a venit >u uia loage pentru Dvs. Eu nu-i 
pot refuza nimic, fratelui Majestăţiimu! Ir, deşi am venit 
aici, pentru a întări prin prezenţa mea, tot ceea. „vă spune 
Delfinul, căruia i-am făcut promisiuni, cu oarecare”. Uuliţii 
Acestea fiind spuse, eu nu voi mai adăuga nici-un cuvânt, 
(lialais se întoarse spre Moştenitorul Tronului, pentru a-l 
întreba „avea să-i spună Gaston tremura şi, din când în 
când, îşi ştergea h intimi. În sfârşit murmură 

Trebuie să mărturiseşti Chalais şi ai să fii grațiat. Alunei în 
mintea lui Chalais se dezlănţuiră toate bănuielile dcodala. 


(c dracu vreţi să mărturisesc, Monseniore? Ioiul Chalais! 
Trebuie să mărturiseşti totul, ţi-o spun eu! Monseniore, eu 
nu vă înţeleg, spuse Chalais cu o minunată uimire. Şi afară 
de aceasta să mă ia naiba, dacă înţeleg vreun cuvânt, diu îi 


Nile cele ce mi se întâmpla Să conturăm ceva mai precis 
lucrurile 

Monseniore, vreţi? Dvs. mi-aţi făcut onoarea de a-mi da un 
ordin: acela 1” * 

Di” a vă însoţi până la castelul pe care D! Cardinal îl are 
lângă pădurea I oiilitincblcau şi care se numeşte Fleury. E 
adevărat? 

— Da, Chalais, bâlbâi Gaston. Dar nu e vorba de asta- 

— Eu totuşi continui cu permisiunea D-stră. La prânz, fără 
a mai aştepta sosirea D-lui Cardinal, care trebuia să ne 
ospăteze, aţi plecat foarte înfuriat n-am ştiut nicoadată 
pentru ce şi mi-aţi dat ordin să vă aştept la Blois. Eu m-am 
dus la Blois şi am dat deodată peste nebunul de Louvigni, 
fiindcă am impresia că de câtva timp, suntem nebuni de 
legat L.ouvigni m-a doborât, aproape mort, el. Cel mai bun 
prieten al meu. După aceea, m-a îngrijit, m-a vindecat şi 
credeam că s-a vindecat şi el însuşi de nebunia lui. Atunci 
am plecat de la han. Bun! Aflând că Majestatea Sa e la 
Nantes, am venit şi eu la Nantes, ca să-ini reiau locul la 
Curtea Regelui. Şi ce găsesc la porţile oraşului? Pe 
Louvigni, mai turbat ca oricând, care, apucat de un nou 
acces, mă atacă, mă dă pe mâinile a câtva nemernici, care 
mă târăsc cu ei şi m-au vârât în această veselă încăpere. 
Începusem să blestem şi să înjur, tocmai când v-am văzut 
intrând. În loc de a-mi da drumul pur şi simplu, Dvs. Îmi 
spuneţi să mărturisesc. Ce dracu să mărturisesc? - 

Chalais, povestise toate acestea cu o voce răguşită, dar o 
sudoare rece, prevestitoare a sfârşitului ce-l aştepta îi 
îmbrobonea fruntea 

Gaston, pe un ton de disperare mohorâtă, răspunse: 

— Chalais, totul e descoperit, totul! Mă înţelegi oare? Toţi 
cei care erau cu noi au fugit. Tu singur eşti prins şi aj să-ţi 
pierzi capul dacă nu mărturiseşti Ai să fii grațiat dacă spui 
adevărul 

— Monseniore, spuse Chalais, de neînblânzit, aceasta e o 
glumă înspăimântătoare. Dvs. O ştiţi mai bine ca oricine, că 


eu n-am nimic de mărturisit 

— Chalais! Chalais! Dacă tu mărturiseşti, n-ai să fii numai 
tu singur grațiat 

— Şi mai cine atunci? Mugi Chalais lovit în inimă de o 
îndoială grozavă. 

— Şi ea! Înţelegi tu? Şi ea, fiindcă e prinsă şi ea! Şi fiindcă 
ea a mărturisit totul! Veţi fi graţiaţi amândoi. 

Chalais se clătină. Se auzeau lanţurile cum îi zornăiau. El 
scoase 

Un fel de muget răguşit, iar ochii îi ieşiră din orbite. El 
horcăi 

— Prinsă! Şi ea! Prinsă. 

Omul cu făclia îşi întoarse capul. Făclia îi tremura în mina. 
Richelieu rămase neclintit Gaston, fratele Regelui repetă: 

— Graţiaţi şi tu şi ea! Dar pentru asta trebuie ca tu să 
mărturiseşti! 

Daca be 

— Să fie graţiată! Murmură Chalais. 

Im plecă încet capul în piept Ceea ce se petrecea în inima 
lui, „iul numitor, fără îndoială. 

I U bine! Mugi Chalais pe un ton sălbatic. Mărturisesc!,, 
Kichclieu tresări. Gaston îşi acoperi faţa cu mâinile. Şi cu o 
voce iu. „!, niil, C 'halais începu să povestească tot ce 
complotaseră. El spuse i' -tul (lu. U şi faptul că el era acela 
care trebuia să-l lovească pe Cardinal, lim hi faptul că 
venise acum la Nantes ca să se înţeleagă cu ceilalţi 
împilători. Atunci, Gaston îi ceru numele acestor 
conspiratori, a „ui ui „>i ac elor oameni care luptaseră 
pentru el! 

Monseniore, spuse Chalais. Şi Dvs. le ştiţi. Spuneţile Dvs. 
dacă 

UI |i 

Richelieu. Făcu un, semn. Avea tot ce îi trebuia. Restul, 
prea puţin mici chu. 1 îi ieşi afară, luându-l şi pe Gaston cu 
el. Omul cu torţa dispăru. 1 <, >a „*c închise la loc. 
Prizonierul rămase faţă în faţă cu întunericul, în Il un” Iul 


căruia vedea plutind un chip frumos, cu părul blond şi cu 
buzele/iiubitoare, care îi promiteau sărutul lor. 

— Pentru tine, murmură e. 

Când Gascon de Anjou, ieşi afară la lumina zilei, i se păru 
că se în/cu dintr-un coşmar. Alb la faţă şi tremurând, el se 
strecură spre iijmi lumentul Iul Dar îi era scris, ca în ziua 
aceea să-şi bea din plin toată u|Mi cu amărăciuni în 
momentul când vroia să se închidă în camera lul, văzu una 
din cameristele Reginei apropiindu-se de el şi spunându-i 

Monseniore, Majestatea Sa doreşte să veniţi să d vedeţi 
Fie! Se răsti Gaston Conduceţi-mă. Câteva minute mai 
târziu, el iuți a luiio cameră mare situată în Turnul dinspre 
Nord al Castelului, iu muc se mobilase” în grabă, un 
apartament pentru Regină. Anna de Au>aiia, na cu ochii 
arşi de lacrimi şi de febră. Ea scoase un mic strigăt di 
Itiicuric la vedere lui Gaston şi alergă spre e. 

Ştiţi că d-ra de Montpensier a fost chemată la Nantes? 

Vai doamnă! Ştiu că a şi sosit 

Uite ce trebuie să faceţi, spuse Regina Desigur că are să vi 
se în ai AhAv „1 căsătoriţi cu ea- Da Doamnă. 

Ii bine! Trebuie să le promiteţi că da, înţelegeţi? SĂ 
promit? Da, doamnă. 


(u orice preţ, trebuie să câştigaţi cinsprezece zile, 
continuă A mia Promiteţi orice vi se cere. Căsătoria are să 
se facă la Paris. Dar cu orice chip, trebuie să întârziaţi 
plecarea şi să câştigaţi cinsprezece zile. Mă însărcinez eu, 
cu restul. 

Gaston o privi pe Regină în faţă, apoi îşi plecă ochii şi 
spuse: 

— Nu la Paris trebuie să celebreze căsătoria doamnă, ci 
chiar aici, în castelul acesta. 

Regina rămase un moment înlemnită 

— Aşadar, mormăi ea, nu era o ameninţare! Ceea ce 
spunea adineauri Regele, era adevărat' Am fost adusă aici 
pentru ca să asist la această cununie! 


— Da, doamnă 

— Ei bine! Fie! Vom grăbi mersul lucrurilor şi asta-i tot 
Ceea ce ar fi trebuit să se petreacă la Paris, are să se 
petreacă la Nantes. Esenţialul e ca Dvs. să întârziaţi cât mai 
mult posibil cununia. Cinsprezece zue ar fi fost destul dacă 
nunta ar fi trebuit să se facă la Paris, fiindcă am fi avut în 
plus şi cele câteva zile cât ar fi durat drumul până acolo. 
Însă în noile condiţii, trebuie să câştigaţi douăzeci de zile- 

— Doamnă, cununia trebuie să aibă loc în cel mult două 
zile, poate chiar mâine. 

— Mâine! Horcăi Anna de Austria 

— Mâine! Repetă Gaston. 

Anna de Austria era curajoasă De data aceasta, groaza 
izbucni în sufletul ei Ea era departe de a bănui totuşi, că 
Gaston acceptase această căsătorie, car” însemna sf îrşitul 
ambițiilor sale şi poate că şi începutul nenorocului sau. 

— Ce-i de făcut? Murmură ea cu îngrijorare. Ce-i de făcut? 

— Oh! Acuma ştiu: în loc de a lungi lucrurile, refuzaţi-o 
scurt Aveţi să fiţi arestat făisă îndoială Dar ce însemnătate 
are oare, fiindcă da, adăugă ea convingându-se, cu cât mă 
gândesc mai mult la aceasta, cu atât mai mult, găsesc că 
lucrurile vor fi chiar mai bine astfel. Asta e: refuzaţi scurt şi 
fără discuţii 

— Doamnă, spuse Gascon, eu am şi acceptat- 

— Aţi făcut-o fără îndoială, fiindcă ne înţelesesem ca Dvs. 
să daţi impresie. 

— Doamnă, eu nu m-am ascuns, continuă Gaston. Am 
primit cu adevărat Mâine, sau în ziua care îi va place 
Cardinalului, mă voi căsători cu d-ra de Montpensier. 

— Vă veţi căsători.” 

— Cu d-ra de Montpensier, doamnă. Mi-am dat cuvântul, 
doamnă într-o altă împrejurare, aceste cuvinte ar fi făcut-o 
să râdă pe Anna tir Austria. Dar acum, era un lucru 
groaznic. Regina, înnebunită, crezu t rt, „Mc o glumă de-a 
lui Gaston. Dar după ce el repetă de mai multe oriiu 


Încăpăţinarea unui berbec, jignit în furia lui, că voia să-şi 
ţină i tiviului dat. 

— Cuvântul Dvs] se răsti ea. Dar cuvântul pe care vi l-aţi 
dat prietenilor Dvs] întregi nobilimi a Franţei! Mie însămi! 
Haideţi, sunteţi nebun, reveniţi-vă în fire! 

— Nebunia mea este de domeniul trecutului doamnă 
Astăzi sunt cu mintea întreagă-Anna de Austria îşi frământa 
mâinile. Privirile ei aruncau flăcări. 

I lu/ele ei, frumoasele buze cântate de poeţii din vremea 
aceea, căpătară în înfricoşătoare expresie de dispreţ şi, 
deodată, izbucni în râs: Poftim! Pentru aceasta are să 
moară Chalais! Exclamă ea. 

— Doamnă! Doamnă! O imploră Gaston, vorbiţi mai încet, 
căci nil fel ne veţi pierde! 

— Pentru aceasta a murit Beuvron şi o să moară 
Bouteville! Pentru 

* „maghiosul ăsta fricos au să moară Ducele de Vendâme şi 
Anton de lioui Ixtn! Pentru laşul acesta, moare cu încetul 
Ornano într-o celulă de tu Vincennes! Acestui nemernic 
trădător, voiam eu să-i încredinţez grijă de <i mi vindeca 
rănile pe care mi le-au făcut atâtea jigniri! Întradevăr hi oi 
ia e foarte glumeaţă. 

Majestatea Voastră, bâlbâi Gaston alb de spaimă, mai mult 
decât” le i uşinc. Majestatea Voastră împinge prea mult 
dreptul pe care-l are de 

leşi! Îl întrerupse cu violenţă Anna de Austria. Doamnă. 

Să taci în faţa Reginei FranţeiLleşi! Ascult de Regină, 
îndrugă Gaston. Şi clătinându-se ajunse la uşă. În camera 
vecină, erau adunate di Mimnclc Reginei Gaston deschise 
uşa şi se întoarse 5 clipă spre Anna ile Austria, pe care o 
văzu într-o ţinută dreaptă, maiestuoasă, înflăcărată, cu 
braţul întins. Şi atunci, ea îi aruncă cu toată puterea, drept 
în faţă, ultima insultă: - „Laşule” L 

Şi el plecă, cu spatele îndoit, cu sudoarea pe frunte, 
trecând repede plinire doamnele pe care numai eticheta, şi 
el o simţi, le făcea să se încline înaintea lui. 


Atunci, Anna de Austria se prăbuşi deodată leşinată 

Visul ei era sfârsit- ,, 

În ziua hotărâtă de Richelieu, avu loc, fără nici un fel de 
serbare, căsătoria d-rei de Montpensier cu Gaston de 
Anjou, care de aici înainte se numi Gaston de Orleans. 
Cardinalul de Richelieu, în mare ţinută, oficie cununia. 
Regele şi Regina erau de faţă. Vreo treizeci de Seniori din 
suită şi vreo duzină de doamne asistară la această 
ceremonie. Anna de Austria, a fost măreaţă prin vitejia şi 
mândria cu care se stăpânea Regele a fost chinuit mai mult 
ca oricând de bănuieli. Gaston tremură de la început până 
la sfârşit Numai Cardinalul era pe deplin satisfăcut Triumful 
lui, începea de aici înainte. 

CAP. LVI IUBITA 

CHALAIS MĂRTURISISE: procesul se termină în câteva 
zile. Chalais mărturisise fiindcă Gaston şi Richelieu îi 
promiseseră graţierea Ducesei de Chevreuse şi a lui. 
Aşadar, el ascultă cu o uimire fără margini, cum era 
condamnat să i se taie gâtul cu securea Execuţia se hotărî 
peste trei zileJMiercuri seara, pe la orele zece, Chalais, 
înlănţuit în celula lui, îşi chinuia mintea pentru această 
singură întrebare: dacă nu vor să-şi ţină făgăduiala pentru 
mine, au să şi-o ţină măcar, pentru ea? Atunci uşa se 
deschise. Luminaţi de doi purtători de făclie, apăru un 
călugăr şi şase soldaţi, însoţind un comisar regal. Un 
temnicier, dezlegă lanţurile prizonierului. Comisarul îi citi 
condamnarea la moarte, cu toate că el o cunoştea acuma, 
pe dinafară. Soldaţii îl înconjurară şi călugărul se aşeză 
înaintea cortegiului, recitind psalmi şi rugăciuni. 

Tot grupul” o porni încet şi se urcă pe treptele 
întunecoase, în curtea castelului Acolo, Chalais aspiră lung 
aerul răcoros al frumoasei nopţi de vară. Lacrimi îi veniră în 
ochi şi murmură: 

— Pentru tine. 

L-au luat mai departe. Călugăr, prizonier şi soldaţi, intrară 
în capelă. Aceasta era slab luminată. Altarul fusese acoperit 


în grabă cu odăjdii negre. 

Soldaţii se aşezară la locul lor, doi la poarta de intrare, doi 
la uşa all aiului şi doi lingă condamnat, pentru a-l împiedica 
să se lovească cu upiil de piatră, sau să înghită vreo otravă, 
în cazul când ar fi reuşit să „u Îl Vi ascunsă la el, cu toate 
că fusese bine căutat 

Fiule, spuse călugărul, unul din sfinţii noştri preoţi, are să 
vină ni iiuwee să vă împace cu Dumnezeu, în faţa căruia 
Dvs. veţi apărea pmle câteva ceasuri 

Fie, spuse distrat Chalais, n-are decât să vină. (îteva 
minute mai târziu, duhovnicul care fusese anunţat, intră în 
a| k la şi se apropie de Chalais. El purta elegantul costum al 
călugărilor U im dietini, cu o glugă ce-i acoperea complect 
capul, lăsând numai ochii * vadă. Chalais îngenunche cu 
bunăvoință. După ce se sfârşi i|*” vedania lui, care durase 
vreo două ore, benedictinul se ridică şi voi w retragă. În 
momentul acela, Chalais îl apucă de braţ şi îi spuse cuu 
vik'c ce tremura puţin. 

Vreau să vă cer să-mi faceţi un mare serviciu. 

— Vorbiţi, spuse benedictinul Şi dacă nu depinde decât de 
mine Sfinţia ta dvs. puteţi să aruncaţi un pic de bucurie pe 
ultimele tiu*Ir resisuri, fără a călca niciuna din datoriile dvs. 
Am fost informat că „u u lost arestată şi că are să fie 
condamnată- 

— C 'ine? Vorbiţi fără teamă. 

- Doamna de Chevreuse! Exclamă condamnatul, 
înăbuşindu-şi un ituwpin. 

Benedictinul tresări Apoi rămase nemişcat- 

— Li adevărat? Spuneţi-mi! Oh! Dacă sub rasă asta bate o 
inimă de i” în, iiHcultaţi-mi rugaDacă e arestată, dacă e 
adevărat că trebuie să fie Judrcută, vă rog duceţi-vă şi 
rugaţi-l din partea mea pe di de Richelieu *A vină să mă 
vadă. 

I ai început benedictinul rămase tăcut Apoi spuse: 

— Şi ce voiţi să-i cereţi Cardinalului? Eu am multă trecere 
pe lângă ţi arc să mă asculte-Vreau, gâfâi Chalais, vreau să-l 


rog să aibă milă de ea! El voi să spună mai mult, dar 
cuvintele de dragoste şi de milă se IUKiămădiră zadarnic pe 
buzele lui, căci el nu reuşi decât să cadă în Mrtiuuchi şi să 
bâlblie printre hohote de plâns convulsive: 

— Să o ierte! Atunci, în faţa înspăimântătoarei dureri a 
acestui tânăr, care uită” li? Mi mrtca lui atât de apropiată, 
pentru a încerca pentru ultima oară să-şi w scape iubita, 
poate că benedictinul înţelese că putea fără teamă să lase 
să cadă o picătură de rouă pe inima aceea aşa de arzătoare. 

— Să vedem, spuse el cu o voce mohorâtă, aţi vorbit în faţa 
lui Dumnezeu. Juraţi-mi pentru ultima oară, că nu aveţi nici 
o ură personală împotriva Cardinalului. 

— Niciuna, spuse cu sinceritate Chalais. Şi chiar acum, în 
momentul de faţă, pentru ce l-aş urî? Între noi a fost o luptă 
Eu sunt cel învins, unul din învinşi.” şi asta-i tot 

— Ei bine! Spuse benedictinul, fiţi liniştit şi muriţi în pace. 
Aceea de care vorbiţi nu e arestată. 

Se auzi în tăcerea capelei un strigăt sfâşietor. Chalais îi 
căută mâinile benedictinului, dar acesta se dădu înapoi şi 
adăugă, atunci: 

— Nu numai că nu a fost arestată, dar vă promit că nici nu 
va fi! Mori în pace Chalais! Aceea pe care o iubeşti, are să 
te plângă Numai să rămână de aici înainte liniştită şi să mă 
lase să-mi desăvârşesc opera şi îţi jur că nu are să i se facă 
nici un rău. 

— Oh! Exclamă Chalais, dar cine sunteţi dvs.? Care vă luaţi 
astfel de promisiuni! Gândiţi-vă că însuşi fratele Regelui, 
mi-a promis graţierea mea şi nu a putut să-şi ţină 
făgăduiala (tm) 

— Nu a putut! Spuse benedictinul cu o voce de groaznic 
dispreţ. Fie! E mai bine să nu crezi asta. Cât despre mine, 
eu sunt unul care ştiu să-mi ţin promisiunile. Tu mori 
Chalais, fiindcă eu mi-am făgăduit mie însumi că ai să mori. 
Iubita ta va fi salvată, fiindcă ţi-am promis-o eu. 

Benedictinul îşi lăsă gluga pe ceafă Şi în slabă lumină a 
lămpii funerare, Chalais beat de bucurie şi de spaimă 


totodată, văzu chipul sever al Cardinalului de Richelieu. El 
se dădu înapoi tremurând. 

Richelieu făcu un ultim gest ca pentru a-şi reînoi 
promisiunea pe care o făcuse şi se retrase încetişor. Chalais 
căzu în genunchi, doborât de bucurie şi murmură 

— Pentru tine! Pentru tine. 

Eşafodul se construi chiar în noaptea aceea. Chalais a fost 
condus acolo, la ora nouă dimineaţa. Executorul înaltelor 
decrete „capitale, fusese prevenit că trebuia să se găsească 
în faţa capelei în zorii zilei, pentru a-şi lua locul în cortegiu. 
Dar la ora anunţată, el nu se prezentă Atunci a fost găsit un 
soldat, care în schimbul graţierii pedepsei de galeră la care 
fusese condamnat, consimţi să-l înlocuiască pe călău. 

Deci, la ora nouă, mulţimea enormă care se înghesuia pe 
îngustele străzi ale oraşului Nantes, văzu trecând o 
jumătate de companie de elveţieni, precedată şi urmată de 
către un pluton de gardă călare. I! Vălenii, încadrau 
cortegiul compus din mai multe secte de penitenţi, „h i tiptil 
acoperit de glugi albe sau negre şi cu câte o lumânare în 
mina Apoi veneau vreo cinsprezece membrii ai clerului din 
Nantes. După i< „vă venea călăul, adică soldatul grațiat, 
îmbrăcat cu costumul roşu al „lot ce executau sentinţele şi, 
purtând pe umeri securea uriaşă în mili Îi, înconjurat de 
călugări care psalmodiau ragăciunile morţilor, Ntipi a 
vegheat de aproape de soldaţi, mergea condamnatul 
eliberat de i A h inc sau legături. , 

L. ot drumul, mulţimea uimită, văzu mergând alături de 
condamnat, cu capul gol ca şi el, fără arme ca şi el, fără a-l 
pierde din ochi şi fără a pronunţa vreun cuvânt. În om tânăr 
ca şi condamnatul, frumos că e! Un gentilom că e! Fără 
arme! Dar aşa de alb la faţă, încât lumea se iiitrcha care din 
doi avea să fie executat Aşa de alb la fată! Aşa de 

Mii 1 lien! Mai galben decât Chalais! Acesta era Louvigni. 


În timpul celor opt zile cât durase procesul, Louvigni, 
poftit să mărturisească ceea ce ştia, refuzase. Richelieu nu 
insistase, înțelegând „A omul acesta dăduse tot ceea ce 
putuse da şi că țelul lui fusese îndeplinit Louvigni refuzase 
de asemeni că să fie găzduit la castel. El hi luase o locuinţă, 
într-o casă micuță, ce se afla drept în faţa punţii i îi lii A 
(oare a castelului Era o casă sărăcăcioasă, în care Louvigni 
locuia 'liugur de tot, fără nici un servitor. Acolo, el petrecu 
nopţi îngrozitoare. (îi despre zilele celelalte îi erau ocupate 
de desfăşurarea procesului în ajunul execuţiei, Louvigni 
veni la castel şi ceru să-i vorbească i ai di naiului, care îl 
făcu să aştepte trei ore în anticamera lui; acum nu mai arc 
nevoie de el! 

I. Ouvigni, care în alte împrejurări, ar fi tunat şi fulgerat şi 
ar fi plecai furios, acum aştepta cu o răbdare 
nemaipomenită, ar fi aşteptat vi toată ziua 

Ce voiţi? Îl întrebă Cardinalul cu asprime, după ce îl primi 
în 

Hlirşit. 


() favoare, Monseniore: aceea de a întovărăşi pe 
condamnat până tu ultimele sale clipe. Nu-mi refuzaţi asta 
Monseniore. Nu puteţi să mi-o icf uzaţi, adăugă Louvigni cu 
o voce la fel de aspră, cum fusese a ('animalului. 

Richelieu rămase câteva clipe pe gânduri. Apoi, spuse cu 
un surâs 

* ludat: 

— Ei bine! Fie. Îl veţi însoţi pe prietenul dvs; Contele de 
Chalais. Voi da ordinele trebuincioase ca să puteţi lua loc şi 
dvs. În cortegiu. Asta-i tot? 

— Nu, Monseniore, spuse Louvigni cu un suspin de om 
blestemat Familia d-lui de Chalais are să-i ceară corpul. 
Membrii familiei au dreptul să-i ia corpulEi bine, 
Monseniore! În momentul acesta eu reprezint toată familia 
lui Chalais-Richelieu avu o tresărire de spaimă. 

— Ce dracu vreţi să faceţi? Tyâlbâi e. 


— Nimic, Monseniore. Nimic, decât să-i iau corpul să-l 
veghez eu însumi, să-l îngrop eu însumi. Binevoiţi să daţi 
ordin deci, ca infediat după execuţie, cadavrul lui Henry le 
Talleyrand-Chalais, să fie dus la locuinţa mea. 

Richelieu studie timp de un minut, chipul răvăşit al lui 
Louvigni Poate că văzu lucind în ochii lui, mica lumină roşie 
a nebuniei. Poate se înfricoşă: 

— Vă promit, spuse el simplu. Dar vă luaţi promisiunea să 
daţi înapoi corpul la prima cerere a familiei Contelui? 

— Da, Monseniore, spuse Louvigni 

Richelieu îşi ţinu îndoita făgăduială şi dete ordinele 
necesare. Deci Louvigni îl însoţi pe condamnat până la 
eşafod 

Luând loc în cortegiu, el merse alături de Chalais ca un 
prieten credincios până la moarte şi acest spectacol smulse 
lacrimi femeilor. În timpul acestui marş funebru, Louvigni 
nii-i spuse nici un cuvânt De-abia de-l privi Dacă am fi putut 
pătrunde în adâncul acestei idei, poate n-am fi găsit decât 
simpla dorinţă care la el lua forma unei idei fixe, ca la atâţi 
alţi oameni, care cu toate acestea nu sunt nebuni Louvigni 
voia să-l vadă murind pe Chalais. Voia să-l îngroape el însuşi 
Era o precautiune, voia să se asigure. Ura, poate, că i se 
potolise, sau cel puţin nu mai simţea nevoia să şi-o afirme, 
să şi-o manifeste prin gesturi, prin atitudini sau prin vorbe. 

Faptul că se afla alături de el, era pentru el suprema 
mulţumire. Şi aceasta era de-a dreptul extraordinar. 

Chalais părea că nu zărise umbra aceea care îl întovărăşea 
Ultimele lui minute le întrebuinţă, în aducerea aminte, vie, 
a iubitei luiCând puse piciorul pe prima treaptă a 
eşafodului, Louvigni îl auzi murmurând: 

— Pentru tine. 

Şi alunei, Louvigni se cutremură de gelozie. Scoase un 
suspin de luiru' Atunci, el invidie soarta condamnatului, 
care avea să moară cu „lltMiianţa că a fost iubit Privirea lui 
fixă şi rătăcită se opri asupra lui < lialais care ajunsese sus, 
pe platformă îl văzu îngenunchind şi puuiiidu-şi capul pe 


butuc. Şi un fior cumplit îl făcu să se clatine, când vi*că 
calmă a lui Chalais ajunse până la el, îndepărtată, ca o 
dezmierdare de dragoste: Pentru tine. 

I n aceeaşi clipă lovitura de secure se abătu pe gâtul 
condamnatului, Ninge le ţâşni, şi lovitura surdă cutremură 
eşafodulUn strigăt de >ui mă îngrozitoare se ridică din 
mulţime: capul nu fusese tăiat din pi inia 
loviturăCondamnatul mai trăia încă Louvigni, înţepenit, cu 
părul zbârlit, privea acoloA doua lovitură de secure se 
abătu. Şi de ilata ceasta, mulţimea gâfâind se dădu înapoi 
de-a valma, urlând lugro/. Ită. Nici de data aceasta capul 
nu-i fusese retezat! Nici acum nu” nurisc! Louvigni îl auzea! 
Da, îl auzea cum repeta, mai încet şi cu multă dezmierdare 
în glas: 

— Pentru tine. 

A treia lovitură cutremură eşafosul, apoi a patra! A şasea! 
A zecea! A cincisprezecea! A douăzecea! Mulțimea urla de 
groază şi fugea în loti te părţile. 

La a douăzeci şi cincea lovitură, nu mai rămăseseră în 
jurul i ut 1 od ului blestemat decât călugării şi soldaţii (tm) 
Apoi, tăcură chiar călugării şi fugiră Şi gărzile se dădură 
înapoi îngrozite. 

Nu mai rămăsese decât eşafodul singuratic şi pe eşafod, 
călăul i aie lovea cu înverşunare, pierdut, şiroind de 
sudoare şi de sânge, îngrozit şi el, lingă lucrul acela 
ghemuit pe butuc, sfârtecat, zdrobit, însângerat, care 
fusese Chalais şi la picioarele eşafodului, Louvigni ridicat în 
vârful picioarelor, înţepenit, stropit tot de sânge, care 
privea cu sete, privea cu toată fiinţa lui. 

De abia la a treizeci şi doua lovitură, capul fu despărţit 
complet de liup şi se rostogoli pe duşumeaua eşafodului 
Conform obiceiului, t alăul îl apucă de păr şi-l ridică pentru 
a-l arăta mulţimii dar omul acesta rămase năucit, cuprins şi 
el de ameţeală şi de spaimă, când văzu că nu mai era 
nimeni în jurul eşafodului, nimeni, decât o fiinţă lividă 
nemişcată, înţepenită, care privea spre capul însângerat 


În seara acelei zile, pe la ora când se închideau porţile 
oraşului, o trăsură de călătorie venind în galopul nebun al 
celor doi cai albi de spumă intră în Nantes şi, fără a-şi 
domoli goană nebună, se îndreptă spre castel. Acolo, o 
doamnă cobori din cupeu, trecu podul fără a asculta de 
somaţiile santinelelor şi aruncă aceste cuvinte ofițerului ce 
venea în, -” * 

Fugă auzind zgomot 

— Sunt Ducesa de Chevreuse. Duceţi-vă la Cardinal şi 
spuneţi-i că vreau să-i vorbesc- 

— Ofiţerul, ca şi toată lumea din anturajul Curţii, ştia că o 
acuzaţie de moarte apăsa asupra Ducesei ce fugise. Aşa că, 
la început schiţă un gest de uimire. Apoi ridicându-şi 
privirea spre chipul ei, el îl văzu aşa de strălucitor de 
dragoste şi de frumuseţe, încât o milă de neînchipuit îl făcu 
să-i sară inima şi fără voia lui murmură: 

— Fugiţi doamnă, fugiţi- 

— Grăbiţi-vă, spuse Ducesa clătinând din cap, nu mă 
înţelegeţi Ce v-am spus? Vreau să vorbesc cu Cardinalul! 

Ofiţerul se înclină adânc şi spuse: 

— Fie doamnă. Voi avea onoarea să vă conduc. 

Şi porni repede. Ducesă mergea aproape de el. Ea îi 
refuzase mâna pe care el i-o oferise pentru a o conduce. 
Când erau aproape de apartamentele Cardinalului, ea 
bâlbâi cu nervozitate: 

— Mi s-a spus mi s-a spus că s-a fixat pentru mâine. E 
adevărat? Ofiţerul nu înţelese întrebarea De altfel, 
locotenentul de gardă al 

Cardinalului, se apropia de e. 

Câteva clipe mai târziu Ducesa era în faţa lui Richelieu. 

Plecând de la Marchenoir, Ducesa de Chevreuse se 
îndreptă spre Blois. Arestarea Ducelui de VendOme şi a 
Marelui Stareţ, pe care o află acolo, nu o înspăimânta peste 
măsură. Cei doi şefi căzuseră, dar armata lor, care era 
puternică şi numeroasă; armata aceasta era toată 


nobilimea Franţei, ridicată împotriva lui Richelieu. Deci, era 
vorba pur şi simplu să se găsească un nou şef. 

Şi aceasta era opera pe care trebuia să o întreprindă 
Ducesa Atunci, după cincisprezece zile de activitate 
înfierbântată, ea porni spre Nantes, poposi o zi la Reims şi 
în cele din urmă, se întoarse la Paris, foarte satisfăcută. Prin 
activitatea ei, îi reînsufleţise pe cei slăbiţi în luptă. 

Îl în m în mâna pe Gaston, se gândea ea. Dar oricât de slab 
ar fi hmil. lu M! I, lol are să mai reziste o lună sau două. 
Până atunci, Richelieu hm ţi lu muri; bietul Rege are să se 
ducă în vreo mânăstire să bâlbâie i-t ujţHi unii Anna are să 
fie adevărata stăpâna a Regatului, şi eu-l iu aproape de 
Paris, când îşi spunea lucrurile acestea. Şi pe când i, tutu- 
Im cam ce ar fi putut ea să reprezinte la noua Curte, îşi 
dădu „! nuni deodată, că pe ea acest viitor o lăsa 
indiferentă. 

I V nc petrecuse în ea? 

— În zilele acelea înfierbântate, în care ea ilm nuw |Ktot, 
ca să împartă Un nou cuvânt de ordine, ea nu se iul o luim* 
nimic despre acestea. Acum, îşi dădea seama că toată, > 
utpii apa aceasta, pe ea nu o mai interesa. Şi toate 
gândurile ei, erau” tipiiiiNc numai în aceste cuvinte: „Am 
să-l revăd acum!”. 

Atunci, ochii i se închideau, pieptul i se ridica agitat şi, cu 
un gest Ihiwii mut, ea îi adresă un sărut celui lipsă. Unde 
era el? Ce făcea? Ea” ivi îi convingerea că, Chalais o aştepta 
la palatul de Chevreuse. 

Şi atunci, reîntorcându-i-se gândurile ambiţiei, începu să 
se zbată. „Acum înţeleg toată ardoarea mea. Pentru el, 
pentru el, vreau să Itu puternică, aproape Regină, Pentru el 
visez noi splendori, serbări iiuetilourc în care el are să fie 
cel mai frumos, cel mai de invidiat da |* uliii elfl 

Şi palpita de dragoste. 

Il a pa latul de Chevreuse, un singur servitor rămăsese la 
postul lui îl ai e*,, ia îi spuse că după percheziţia care 


urmase după întâmplarea de la [1 „ui v. nimeni nu mai 
venise. 

lii ne! Îşi spuse Ducesă. Atunci trebuie să fie cu cei de la t 
lievemy, urmează pe Richelieu pas cu pas, apoi mă aşteaptă 
la Nantes. 

N-a venit nimeni, continuă servitorul, afară de un vlăjgan 
cât toate Îl „I<, cure spunea că are o însărcinare pentru 
Doamna Ducesă. 

[) e la eli exclamă ea năvalnic. Unde e scrisoarea? 

Vlăjganul nu a vrut să o dea decât doamnei Ducese 
personal. Are „1 vinrt acum. Vine de trei ori pe zi pe aici 

Atunci, Ducesa începu să-l aştepte cu nerăbdare. Două ore 
mai iu/iu, apăru şi vlăjganul Era Corignan, aducând 
scrisoarea Marinei 1” net-Nu citi scrisoarea şi se-ngălbeni 

I. Ouvigni, murmură ea Oh! Eu nu m-am mai gândit la 
demonul HM a Şi el mă iubeşte, mă iubeşte, îngrozitor. 
Henry prizonierul lui I ouvigni! Oh! Moartea îl ţine în braţe. 

Ea îl întrebă pe Corignan. Atâtea zile se scurseră de când 
îi scrisese Marina scrisoarea, încât acum nu mai exista nici 
un fel de şansă, ca Chalais să fie tot la Beaugency. Dar asta 
n-are nici un fel de importanţă Ea se urcă imediat în trăsură 
şi strgă: „Spre Beaugency!” Corignan o urmase cu mii de 
plecăciuni, mormăind: 

— Cele zece mii de lire ale mele, doamna Ducesă va 
binevoi să nu uite de cele zece mii de lire-Dar trăsura o 
pornise. Ducesă era ca înnebunită. Corignan văzu cupeul 
plecând şi rămase năuc. Apâi începu să urle: 

— Şi cele zece mii de lire ale mele. 

Dându-şi seama, în sfârşit, că cele zece mii de lire promise 
de Marină, se afundau în regiunea viselor, se aşeză pe o 
piatră şi începu să plângă „Ce are să spună Brighitte! Nici 
scrisoarea! Şi nici cele zece mii de lire! Ce are să spună, 
Doamnel' 

Servitorul Ducesei, înduioşat de durerea lui, îi întinse un 
pol spunând: 


— Ia măcar asta-Corignan îşi şterse ochii, îl privi pieziş, 
apoi spuse ridicând din umeri: 

— De fapt, asta să fie măcar un aconto. 

Aşadar, el luă polul, dădu fuga într-o tavernă deochiată şi 
bău tot polul până la ultima pară, după care se întoarse 
acasă, într-o astfel de beţie, încât de data aceasta, de abia 
simţi pe spinare mângâierile Biciului Sfântului Labru, care 
tăbărâse cu îndârjire asupră-i. 

La Beaugency, Ducesa de Chevreuse îl găsi pe jupân 
Panard, care îşi revenea încet de tot, în urma loviturii de 
pumnal dată de Chalais. 

Auzind numele de Chalais, pe care îl pronunţă la început 
Ducesă, hangiul de la „Zeul Amor” „se înfurie cumplit, pe 
care însă vederea a câţiva pistoli îl potoli imediat 

Cumsecadele hangiu, îi povesti atunci cum Domnul de 
Louvigni, înarmat cu un document dat de Eminenţa Sa, îi 
forţase să-şi transforme 

— Hanul în închisoare de Stat; cum preparase Marină, 
evadarea prizonierului: şi în sfârşit, cum Domnul de Chalais 
înşelându-se asupra bunelor sale intenţii, binevoise să-l 
cinstească cu o lovitură de pumnal, foarte bine dată, pe 
legea lui! Hangiul de la „Zeul Amor” nu ştie mai mult: 
Domnul de Chalais fugise în direcţia Blois, iar Domnul de 

I „Mivljtni pornise în goană pe urmele fugarului, dar fără 
prea multă? I', |<rj|rc, după cum i se păruse hangiţei | 
hieesa de Chevreuse respiră 

I se părea destul de evident că Chalais să fi scăpat de 
urmărie. În <,, „mm zi, ea ajunse la Blois şi alergă la palatul 
de Cheverny. 

Aeolo, îl găsi pe bătrânul Cheverny citind o scrisoare din 
partea 1, lui „le Droue, care îi fusese predată de un curier 
sosit la Nantes în în „uiiii nebună Gentilomul îşi întrerupse 
cititul şi veni fuga înaintea 1 >îi” şei, căreia îi sărută mâna, 
spunând: 

Lată dar, în mijlocul furtunii, sosindu-ne şi o rază de soare! 
Furtună? Întrebă Ducesă. (heverny arătă scrisoarea pe 


care o lăsase pe masă Ducesa începu „a iiemure. Privirile i 
se întunecară Ea avu înspăimântătorul gând că n ii, soarea 
aceea era aducătoare de moarte. Cheverny ridică capul şi 
„ptiftc: 

Toate planurile Dvs. au fost răsturnate, biata mea Ducesă i 
nmitoria Delfinului cu D-ra de Montpensier s-a şi făcut! 

I) ucesa izbucni într-un hohot de râs nervos: ceea ce acum 
o lună I „iii li părut cea mai mare catastrofă, acum de-abia 
îi atinge sufletul A” eimlă veste era aşa de departe de ceea 
ce se temuse ea, încât simţea > bucurie febrilă, auzind-o. 

— lii şi! Făcu ea veselă O căsătorie se poate face şi se 
poate desface 

I „Ici. 

— Ce femeie îndrăzneață şi voioasă sunteţi! Exclamă 
Cheverny. 

N lu lie nu vă doboară Ah tinereţe! Tinerețe! Aş vrea să 
mai am iarăşi 

Ip t* 

Ili Mi/l/eei de ani, Ducesă şi atunci m-aş face cavalerul Dvs. 

— Şi asta-i tot ce vi se spune în scrisoarea aceea? 

— Din nenorocire, nu. Urmarea e mult mai grozavă tinerii 
noştri, liM| Wtimântaţi, au plecat din Nantes. 

— Dar de unde le vine teama asta? 

De la puterea Cardinalului şi îndrăzneala lui: l-a arestat pe 
unul 

ii, prietenii Dvs. cel mai îndrăzneţ poate, cel mai bun fără 
îndoială, un idvniăş îneântător, pe care îl veţi regreta mult, 
Ducesă-l) ucesa de Chevreuse se aşeză încet de tot pe un 
fotoliu. Picioarele u i” „murau. O ceaţă neagră i se aşeză pe 
ochi Cu o voce înceată, ca o vuiplă tremurând ea murmură 

— Chalais e arestat. 

— Da, despre el voiam să vă vorbesc, spuse Cheverny 
uimit Arestat, judecat, condamnat- 

— Condamnat! Răcni ea 

— Să i se taie capul! 

— Adio! Exclamă Ducesă, ridicându-se brusc. 


— Ei, dar unde alergaţi? Cum? Fără să vă opriţi aici măcar 
O Zi? 

— Pe legea mea, uite că a plecat! Hm! Pare că vestea 
condamnării lui Chalais care nu cumva? 

— Ah! Bleg ce sunt! Biata Ducesă. 

Cupeul Ducesei gonea de mult pe pavajul din Blois. Apoi o 
porni în goană mare. Pe banchetă, o femeie trasă la faţă, cu 
privirea fixă, înbătrânită într-o oră, cu bărbia convulsionată 
de un tremur grozav, cu mâinile încleştate de disperare era 
Ducesă, strălucitoarea Ducesă de, Chevreuse o frumoasă 
floare strivită, strivită pentru totdeauna 

A doua zi, după ce schimbă de trei ori caii trăsurii, pe la 
ora două, se afla numai la vreo cinsprezece leghe de 
Nantes, când unul din cai se prăbuşi. Se aflau în plin câmp, 
departe de orice sat 

Cu o voce foarte calmă, Ducesa puse să se înhame singurul 
cal ce mai rămăsese întreg şi îl părăsi pe celălalt pe câmp. 
Dar, la trei leghe mai departe şi calul acesta se prăbuşi 

Ducesă cobori şi privi în depărtare, spre Nantes. Faţa îi 
era pământie. Nu mai era nici o lacrimă în ochii ei, arşi de 
febră. 

— Cu toate acestea, trebuie să ajung, spuse ea 

Pentru orcine s-ar fi aflat pe acolo, această ar fi fost, pur şi 
simplu, un gest de nerăbdare a unei călătoare, care se 
grăbeşte să ajungă la ţintă, însă, ea avea moartea în inimă, 
în suflet, în minte, în toată fiinţa el Trecu o oră. Valetul 
plecase în fugă până la târgul cel mai apropiat Ea privea 
drumul, cu ochii rătăciţi. Nici nu mai ştia măcar, dacă mai 
putea gândi ceva 

Deodată, apărură din depărtare, doi călăreţi care se 
apropiau la trap. 

În curând, ei o ajunseră. 

Ea scoate un strigăt de uşoră bucurie: 

— Droue. 

Cei doi gentilomi se opriseră uimiţi. Ei descălecară în 
grabă şi se apropiară intersându-se de accidentul care o 


ţinea acolo. Ea le strigă: 

— Când va avea loc execuţia? 

—I] 

— Execuţia! Murmură înăbuşit Droue. Ducesă, unde vă 
duceţi! 

— La Nantes! Dar răspundeţi-mi odată. 

— O! Nu vă duceţi acolo! Nu vă duceti. 

— Dar răspunhdeţi-mi odată! Vedeţi bine că mor de 
îngrijorare! - 

— Ei bine, mâine! Mâine în zorii zilei. Când am plecat din 
Nantes, azi dimineaţă, la răsăritul soarelui, se lucra la 
eşafoc. 

Ducesă tremura din tot corpul. Ea repetă: 

— MâineLEi bine, am să ajung acolo. Trebuie să ajung 
domnilor, daţi-mi caii Dvs. 

Cei doi gentilomi, îşi dădură seama că Ducesa avea alt 
sentiment decât durerea de a pierde un tovarăş de luptă. 
Droue, îşi înăbuşi gelozia Şi el o iubea pe Ducesă. Dar ce 
însemna iubirea lui, în faţa îngrozitoare a acestei tragedii? 
El o privi o clipă şi îi făcu milă. Atunci, fără nici o şovăială, 
cei doi tineri scoaseră şeile de pe caii lor şi îi înhămară 
imediat la cupeu. Ducesă se urca în trăsură şi voi să strige o 
mulţumire, dar dinţii i se încleştaseră. Ea se aruncă pe 
canapea şi cupeul porni într-un nor de praf, ca un meteor 
care ducea o durere în e! Droue şi prietenul lui, rămaseră 
zece minute în loc, nemişcaţi, fără un cuvânt, pe şoseaua 
înfierbântată de soare, privind în direcţia în care dispăruse 
Ducesa Apoi, tăcuţi, cu inima strânsă, ei porniră pe jos-Se 
făcuse noapte, când în sfârşit, trăsura ajunse la Nantes şi 
din ordinul Ducesei, alergă drept spre caste! Ea se gândea* 
„Am să-l văd pe Delfin-” 

Apoi, ridicând din umeri: „Nu, pe Regină trebuie să o 
vădL' 

Mintea ei pierdută, căuta „Nu, murmură ea cu Regele 
trebuie să vorbesc numai el singur poate vai ce nenorocită 
sunt! Regele înseamnă Richelieu! Ei bine! Pe el am să-l 


vădLEI|! Da, am să mă umilesc în faţa lui, am să mă arunc la 
picioarele luiAm ah! Pentru tine! Pentru tineL' 

În timp ce ofiţerul de serviciu o conducea spre 
apartamentele Cardinalului, ea îşi adună în grabă puterile, 
făcu apel la tot ce se afla în mintea ei argumente 
convingătoare şi îşi pregăti un fel de discurs. Deodată, se 
văzu în faţa lui Richelieu. Şi atunci, nu mai putu scoate 
decât un cuvânt 

— Iertare. 

Căzuse în genunchi, în faţa lui, cu mâinile întinse, 
plângând. | nspăimântătoarea criză, pe care o stăvilise 
atâta timp cu energia ei încă de la plecarea de la palatul 
Cheverny, se deslănţuia acum. Era ceva. Groaznic. lubita lui 
Chalais, prosternată în faţa Cardinalului, neşovăitoare 
duşmană a lui Richelieu, se svârcolea la picioarele lui, în 
spasmurile durerii. Nu se auzeau decât suspinele ei de 
plâns, un zgomot monoton, întrerupt de sughiţuri 
copilăreşti, un fel de horcăit, un cuvânt, care revenea 
mereu, îndărătnic, sălbitec: Iertare! Iertare! Iertare! 
Cardinalul rămăsese înspăimântat de această izbucnire. 
Nici nu se gândea măcar să se bucure de triumful lui, 
fiindcă acest triumf depăşea prevederile lui şi îl copleşea El 
privea, aproape fără s-o recunoască, pe femeia aceia 
îngenunchiată în faţa lui, înfiorându-se: 

— Cum! Durerea omenească poate aşadar să ajungă până 
acolo? Cum! Ea îl iubea aşa dar până într-atâta? - 

Erau nişte clipe înfricoşetoare. Şi când, în sfârşit, criza se 
potoli puţin, cu o voce timidă, ruşinată, el şopti: 

— E prea târziu doamnă. 

Atunci ea se ridică Devenise din nou fiinţa energică, gata 
să discute, femeia gata să-şi apere iubitul. Scânteia, toată, 
în măreţia ei zdrobitoare: 

— Prea târziu! Spuse ea. Regele are oricând dreptul să 
graţieze! Richelieu, înlemnit, observă atunci, că ea nu 
înţelesese sensul tragic al acestor cuvinte: „prea târziu”. El 
le repetă, fără a îndrăzni să adaoge: Chalais e mort! 


Duşmana, pe care el îşi promisese să o zdrobească, îl 
înfricoşase cu durerea ei, de mii de ori mai mult decât îl 
speriase vreodată cu intrigile ei Şi aceasta, fiindcă atunci 
când adevărul izbucneşte din vre-un 

Sentiment omenesc, mătură în faţa lui toate simulacrele 
de frică şi de 

Speranţe născute, din luptele atât de triste şi neşovăitoare 
ale vieţii sociale. Şi aceasta, fiindcă lacrimile adevărate sunt 
mult mai emoţionante decât toate mincinoasele emoţii ale 
comedianţilor vieţii „*! , 

Richelieu repetă: 

— Vă spun că e prea târziu. 

— Nu, nu! Horcăi Ducesă. Uitaţi Monseniore, înainte de a 
mă prezenta Regelui, căruia vreau să-i declar supunere 
totală- 

— Cum? Exclamă Cardinalul îngrozit 

— Lăsaţi-mă să-l văd, spuse ea, cu un zâmbet ce te făcea 
să plângi Aceasta îmi va da puterea să-i vorbesc Regelui şi 
Dumneavoastră Monseniore de a găsi cuvintele care 
trebuie să-l scape. 

— Să-l vedeţi! Să-l vedeţi! Gâfâi Richelieu. Pe cine să-l 
vedeţi? - 

Pe cine voiţi să-l vedeţi? - *” 

— Pe condamnat! Monseniore, reluă ea pe un Uni iAmuiu 
MI| 

Refuzaţi aceasta, sau voi crede că sunteţi un om blestemul 
dr I >tm, u< t* îni*” 

Aşa cum sunteţi blestemat de oameni! 

La aceste cuvinte, Richelieu îi răspunse cu o privire pliun * 
I* uni El se ridică şi părea că şovăie un moment Ea aştepta, 
clftliiiindu * îl vedea în faţa ei, palid, cu un surâs subţire, 
care o înfricoşă. 

— Atunci, spuse el, voiţi să-l vedeţi pe Chalais? Asta voiţi, 
nu” 

— Asta în primul rând, spuse ea frângându-şi mâinile. Şi 
după nceet”, să-i cer graţierea! 


— Şi dacă nu vă las să-l vedeţi, înseamnă că voi fi 
blestemat de Dumnezeu, cum sunt blestemat de oameni? Ei 
bine, eu unul nu vreau să fiu blestemat' Veniţi. 

El îşi aruncă o pelerină pe umeri. Un fel de mânie surdă îi 
făcea gesturile sacadate. Nenorocita era uimită de furia 
asta bruscă. El o apucă de un braţ şi o conduseSpaima 
pătrunse deodată în iiiima Ducesei. 

— Monseniore, Monseniore, unde mergem? - 

— Să-l vedeţi pe Chalais! Veniţi! 

Ei străbătură curtea castelului, trecând peste puntea 
mişcătoare. Richelieu, cu un pas greu, înaintă spre casa 
micuță cu zăbrele de lemn. Richelieu, ciocăni cu putere, în 
uşe. Ea bâlbâi” 

— Monseniore, Monseniore, unde ne aflăm? 

— La Louvigni! Răspunse el. 

Ciudat acest cuvânt o linişti. La Louvigni! 

Louvigni îl arestase pe Chalais. Ura lui, din dragoste, făcea 
din el un temnicer. Cardinalul, găsise că Louvigni avea să-l 
păzească pe Chalais, mai bine ca oricine în lume. Da, totul 
se explica. Şi execuţia chiar, nu putea să fie atât de grozavă 
cum spusese Droue, căci atunci, Chalais ar fi fost închis în 
vreo groapă ascunsă, vreo celulă de condamnaţi la moarte. 
Ea respiră. 

Richelieu bătea cu lovituri puternice în uşe. Nimeni nu 
răspunse, în sfârşit, din dosul uşii, o voce răguşită, 
amenințătoare, acră, grozavă se răsti: 

— Cine bate? Cine eşti tu? Vezi-ţi de drumul tău, sau te 
omor. 

— Deschide! Strigă Richelieu. Deschide stăpânului tău, 
Cardinalul de Richelieu! ' 

Ducesă se clătină. Ea simţi cum i se strecură din cap până 
în picioare, groaza Cu gesturi, care se puteau ghici foarte 
violente, cineva trase dinăuntru zăvoarele. Apoi, uşa se 
deschise şi în faţa lor apăru un fel de spectru. La început, 
Ducesa nu-l recunoscu. Părul îi încărunţise, ochii mari, 


păreau goi, pielea feţii avea culoarea cenuşie. Ţinea în 
mână o făclie, care îl luminaDeodată, Ducesa gâfâi: 
— Doamne! Doamne! E Louvigni! E Louvigni cu adevărat? 


— Louvigni, spuse Richelieu, iat-o pe Doamna de 
Chevreuse, care vrea să-l vadă pe Chalais-Ochii goi ai lui 
Louvigni, nu exprimară nici o surpriză şi fără îndoială, că 
nici nu simţea vreuna. Ducesă pierdută, voi să se dea înapoi 
dar Richelieu o apucă de braţ şi o luă cu el înainte, intrând 
în casă apoi, încet-încet, se trase înapoi şi ieşi. Louvigni, 
lăsă uşa casei deschisă şi scoase un mormăit care însemna: 

— Veniti. 

Şi începu să urce scările, fără a se mai uita dacă Ducesa îl 
urmă. Ea urca în urma lui ea nu-şi mai aparţinea, nu-şi mai 
simţea nici inima bătând, nu ştia nici ce avea să i se 
întâmple, dar ştia că avea să fie ceva grozav, oribil, ceva ce-i 
îngheţase toată fiinţa într-o încleştare monstruoasă şi rece. 

Louvigni intră într-o mică odaie de la etajul întâi şi îşi 
aşeză făclia pe o masă Apoi dădu de o parte perdelele unei 
portiere şi trecu în camera vecină. Ea rămăsese acolo, 
înebunită, cu privirea lipită de perdelele acelea, cu ochii 
holbaţi. Deodată, auzi o voce pe care nu o recunoscu şi care 
o făcu să tremure din cap. până-n picioare. 

— Fiindcă aţi voit să-l vedeţi, priviţi-L 

Şi Louvigni apăru în pragul uşii, între perdele, clătinându- 
se, făcând eforturi grozave ca să se susţină pe picioare şi să 
meargă Ţinea în mâna dreaptă, capul celui omorât îl ţinea 
de păr şi căuta să-l ridice în sus, aşa cum îl ridicase de 
dimineaţă călău! Şi intră astfel, spunând: 

— Priviti-l. 

Nimeni nu-i răspunse. El înaintă clătinându-se, ţinând în 
mâna întinsă capul acela din care se scursese tot sângele, 
mormăind ininteligibil: îl vedeţi, spuneţi? El e! Chalais! Oh! 
Dar unde eşti? 

— ladule! Mi se pare că a fugit! Aha! Ai vrut să-l vezi, deci! 


Deodată se lovi cu piciorul de ceva. El îşi plecă ochikşi o 
văzu pe Ducesa de Chevreuse, întinsă pe jos, albă la faţă, cu 
ochii închişi, nemişcată: vederea capului iubitului său, o 
fulgerase. Fără un strigăt, fără un suspin, se prăbuşise şi nu 
mai mişca. 

— Moartă? Horcăi Louvigni. Ucisă de mine! Eu am ucis-o, 
cum i am ucis şi iubitul. 

Cu foarte multă greutate, fiindcă totul părea că se 
zdrobise în ci, se aplecă şi o atinse pe frunte. Era rece ca 
ghiată. Atunci el se ridică din noi şi începu să se dea înapoi. 
Nu mai spunea nimic. Se părea că nu mai rămăsese nimic 
omenesc într-însul. 'Trecu în dosul perdelelor şi apoi, o 
lovitură surdă cutremură duşumeaua 

A doua zi de dimineaţă, Regele, Cardinalul de Richelieu, 
Regina, Ducele de Orleans, soţia sa şi toată Curtea, îşi 
reluară drumul spre Paris, în tot oraşul Nantes, nu răsună 
nici măcar un singur strigăt în favoarea Regelui. Richelieu 
triumfase (tm) 

leşind din castel, el aruncă o privire mohorâtă înspre casa 
micuță şi văzu că uşa rămăsese deschisă Şovăi o clipă, ca şi 
când ar fi vrut să dea un ordin. Apoi, ridicând din umeri, îşi 
văzu de drum. Puțin îi păsa acum, când tgtul tremura 
înaintea lui, dacă Louvigni şi Ducesa mai erau sau nu în 
viată. 

Ducesă nu murise. Spre zori, aerul rece care intra pe uşa 
care rămăsese deschisă şi umpluse casa, o deşteptă din 
leşin. Groaznica amintire, îi reveni ca iuţeala unei lovituri 
de trăsnet Cu mare greutate, ea reuşi să se ridice şi să se 
aşeze într-un fotoliu. Nu simţea nici-o frică , 

Prin faptul că se afla aşa de aproape de cadavrul iubitului 
ei De altfel, înspăimântătoarea durere din inima ei, ar fi fost 
de ajuns să o ferească de orice teamă nervoasă Cu un 
murmur mohorât, cu o voce de-o nesfârşita tristeţe ea 
repeta: 

— Bietul meu Henry bietul meu prieten” bietul meu 
iubitDeodată, începu să-i curgă lacrimi, în şiruri de 


mărgele. Şi plânse astfel, fără zgomot, fără spasmuri, mult 
timp, câteva ceasuri întreaga ei tinereţe se scurgea cu 
lacrimile acelea îşi plângea dragostea toată, iubitul ei de 
câteva luni, pe gentilomul acela pe care numai capriciul ei îl 
aruncase pradă călăului, pe care ea îl minţise că-l iubeşte la 
început şi pentru care, în cele din urmă începuse să simtă 
singură, pasiune veritabilă din viaţa ei aventuroasă Era 
aproape de prânz, când simţul realităţii îi reveni în sfârşit. 
Şi atunci în fundul inimi ei, jură o ură de moarte 
Cardinalului, un război nemilos, fără cruţare. 

Şi acest jurământ, ea şi-l ţinu până la sfârşitul vieţii şi o 
conduse după aceea, spre o serie de aventuri, în care era să 
fie doborâtă de nenumărate ori Dar aceasta ne-ar duce 
afară din cadrele acestei povestiri 

Pentru a isprăvi cu iubita bietului Chalais, trebuie să 
spunem că pe la prânz, ea se simţi destul de tare ca să 
privească cu răceală situaţia-Dar înainte de a relua cursul 
intrigelor sale, ea voi să se ocupe de înmormântarea acelui 
pe care-l iubise. Atunci ea pătrunse fără să tremure în odaia 
în care se găsea cadavrul. Dar cât de tare ar fi fost, ea nu se 
putu împiedica să nu se-nfioare şi să se de înapoi de groază, 
când privirea îi căzu asupra trupului acela ciopârtit întins 
pe o canapea. Ea îşi adună toate puterile şi intră, căutând 
capul, pentru a-l aşeza alături de acele nenorocite resturi. 
Şi atunci, văzu deodată, în colţul cel mai întunecos al odăii, 
pe Louvigni, care părea că doarme, ghemuit jos, într-un 
colL.. Dormea? —Nu! Fiindcă ochii lui ficşi, erau larg 
deschişi Părea a privi capul lui Chalais, pe care îl ţinea în 
mâini. Ducesă de Chevreuse, îşi împreună mâinile şi 
murmură: 

— Iată cei doi oameni, care într-adevăr m-au iubit- 
Devenise din nou femeie! Şi treptat-treptat sinceritatea 
aceea pe care am arătat-o, începuse să se şteargă. Curând 
gândurile-i de mândrie începuseră să i se amestece cu 
nesfârşita-i durere. Şi atunci, ea murmură cu blândeţe: 

— Louvigni. 


Louvigni nu răspunse. El rămase acolo, ghemuit în colţul 
lui mereu cu privirea-i stranie, cu capul pe care-l ţinea în 
braţe. 

— Louvigni, spuse Ducesă, sunteţi respingător. Sângele 
bietului meu Henric, ne desparte acum pentru veşnicie. 
Dar, ultimele cuvinte, Louvigni, nu vă va aduce nici un zvon 
de ură. Totul s-a sfârşit Haide cavalere, ajută-mă să aduc la 
îndeplinire ultimele mele obligaţii, celui care nu mai e nici 
prietenul meu şi nici duşmanul Dvs. 

O uimire fără margini şi un aer funebru o învălui pe 
Ducesă. Louvigni nu răspundea nimic. Ea se apropie şi-l 
atinse uşor: el se rostogoli pe covor. Louvigni era mort. 

Mort, fără îndoială, de mai multe, ore. Murise privind cu 
disperare capul tăiat, pe care îl ţinea strâns în mâinile-i 
crispate. 

Ducesă de Chevreuse, îşi adună tot curajul şi cu ochii 
închişi, înfiorându-se de groază şi de milă, încercă să-i 
scoată din mâini, bietul cap atât de iubit, cu gâtul sfârtecat 
de cele treizeci şi două de lovituri de secure. Dar mâinile lui 
Louvigni, mâinile înţepenite de moarte, îşi păstraseră 
prada. Ar fi trebuit să i le taie, sau să rupă degetele, unul 
câte unul, ca să i-l poată scoate din strânsoarea aceea 
îngrozitoare. 

După câteva minute de caznă, Ducesa renunţă. Prea puţin 
obişnuita rezistenţă, care o mai susţinea până atunci, se 
spulberă de odată Fără ca nimic să fi lăsat să întrezărească 
aceasta, o spaimă groaznică îi năvăli în suflet şi simţi la 
rădăcina părului, o sodomi < nu, de agonie. Atunci, ea se 
dădu înapoi înbunită, cobori în gialwt în „un ni ieşind din 
casa blestemată, alergă până la palatul unui gentilom, pn 
„i< n cu ea, pe care din fericire îl găsi acasă şi căruia, cu o 
vocc de iiebuiM. Îi povesti cum putu, înfricoşarea 
întâmplare. 

Gentilomul acela, se însărcină să organizeze funerariilc lui 
Louvigni şi ale lui Chalais. El îi ascunse Ducesei, 
îngrozitoarea operaţie pe care a trebuit s-o facă un chirurg, 


pentru a-i smulge din mâinile încleştate ale mortului, capul 
celui ce fusese atât de-chinuit, întru aceeaşi dragoste; au 
fost aşezaţi fiecare în câte un coşciug şi conduşi, fără preot 
şi fără escortă, la cimitir, unde gentilomul putuse să le 
obţină un colţişor. 

Chalais şi Louvigni, din ordinul Ducesei de Chevreuse, au 
fost aşezaţi alături, în aceiaşi groapă Ea asistă la funebra 
ceremonie şi când coşciugurile fură acoperite cu pământ, 
ea murmură 

— Aici zace tot ce am iubit eu” Aici zac singurii oameni 
care m au iubit cu adevărat, singurii oameni care m-au iubit 
şi şi-au dat viaţa pentru această dragoste a lor. 

Dar se întâmpla un lucru destul de curios: după câtva 
timp, amintirea lui Louvigni, se confundă în mintea Ducesei, 
cu a lui Chalais. Ei trăiau unul lângă altul în inima ei, aşa 
cum zăceau şi în colţul uitat al cimitirului Louvigni, 
împinsese iubirea lui atât de departe, încât a făcut cea mai 
mare nemernicie a tuturor timpurilor. Amintirea acestei 
nemernicii, se şterse puţin câte puţin din mintea Ducesei şi 
câţiva ani mai târziu, când ea îşi amintea de acest capitol al 
vieţii ei, ajunsese să se întrebe, dacă într-adevăr, pe Chalais 
îl iubise, sau pe Louvigni. 

Şi cu aceasta, se termină povestea Contelui de Chalais şi a 
Cavalerului de Louvigni. 

Cât despre Ducesa de Chevreuse, se ştie că după câteva 
luni de reculegere, în timpul cărora - fără îndoială - că 
plânse destul de mult, reculegerea forţată de altfel, fiindcă 
fusese exilată, cu oprirea definitivă de a mai apărea la 
Curte, după câteva luni deci, ea începu din nou să urzească 
intrigi, să comploteze-şi să iubească, poate, căci orice se 
poate şterge din inima unei femei, afară de un singur lucru: 
dragostea Dragostea veşnică şi nepieritoare ce deschide 
cerul şi mormântul laolaltă 

CAP. LVH 

CUM S-A SFÂRŞIT ŞI CU ANNAIS DE LESPARS 


VA AMINTIT! Că Arhiepiscopul de Lyon, invitase la masă 
pe Mauluys şi pe Trencavel, în locuinţa Annaisei de Lespars, 
din stradă Courteau. 

În dimineaţa zilei, în care trebuia să aibe loc prânzul, 
Arhiepiscopul, în costum de cavaler, se duse la „Frumoasa 
Diademă”, se aşeză cât se poate de comod la o masă din 
salonul cel mare şi puse să i se servească un carcalete la fel 
ca un student sau, ca un muşchetar. Salonul era plin de 
tineri gentilomi, care jucau zaruri, râdeau, sporovăiau. Şi 
acest prinţ al Bisericii, acest vechi membru al Mânăstirii de 
Chartreux care se gândea să se întoarcă în curând la 
mânăstire, privea spre toată tinerimea aceea frumoasă, cu 
ochii înduioşaţi. Câteodată, un suspin îi umfla pieptul şi 
murmură: 

— Şi eu am fost tânăr. 

Şi mai era încă. Poate chiar mai mult, decât aceea cărora 
le invidia mutra surâzătoare. Deodată, el văzu o mână fină, 
distinsă, cum îi luă cana de zinc, pe care o servitoare i-o 
aşezase în faţă şi i-o înlocuia cu un pahar de aur. Apoi, 
aceeaşi mină gingaşe, începu să umple, paharul de preţ. 
Louis de Richelieu îşi ridică privirea şi zâmbi, recunoscând- 
o pe Roză. 

— După cinstea care mi-o făceaţi, v-am şi recunoscut d-ră. 

— Monseniore, spuse ea simplu, în timpul unei plimbări pe 
care a făcut-o Regele Henric al DI-lea, pe străzile Parisului, 
în anul 1578, domnii consilieri municipali, au ales două 
hanuri din acest oraş, în care Regele să se poată opri şi să 
facă acolo un chef. Regele să se poată opri şi să facă acolo 
un chef. Regele Henric, al IQ-lea, a venit aici şi a fost servit 
la masă, de gentilomii săi paharnici Dar când se urcă din 
nou pe cal, bunica mea, Rosa-Catherina, îi oferi un pahar la 
botul calului, pe care Regele îl bău cu multă plăcere. Cu 
ocazia aceasta, a fost cumpărat acest pahar de aur, de care 
de atunci nu s-a mai servit nimeni. 

Cardinalul-Arhiepiscop, ascultase povestirea surâzând şi 
uşor mişcat, ridicase capul Apoi spuse: 


— Dar Dvs. mă trataţi ca pe un rege! 

Monseniore, răspunse tânără, îngălbenindu-se uşor, Dvs. 
sunteţi j x iili u mine, mai mult decât un rege. Sunteţi cel, 
care a primit spovedania miri mai scumpe taine a vieţii 
meleŞi acum, adăugă ea, dacă binevoiţi iha urmaţi, vă voi 
conduce într-o sală, în care nu veţi mai fi înghesuit” lo M 
Mită mulţimea asta, sau lovit cu cotul. 

Louis de Richelieu se ridică numaidecât şi o urmă pe d-ra 
Roză, ni re, cu un mers grațios, îl conduse în sala de onoare 
a hanului. 

— Copila mea, spuse gentilomul, luând loc în fotoliu lui pe 
care ea il oieri, am venit să vă. Fac o invitaţie. Iat-o: sunteţi 
rugată de d-ra Annais i Ic I.espars, să luaţi masa astăzi, în 
locuinţa ei 

— Eu, Monseniore? 

— Dvs., copila mea Oare, pentru faptul că faceţi parte din 
burghezime” nu vi s-ar putea face o astftel de invitaţie? Ea 
îşi ridică cu inindrie capul; câteva clipe, ea rămase pe 
gânduri apoi spuse: 

— Monseniore, d-l Conte de Mauluys nu vorbeşte mult 
Ceea ce ijtiu, despre gândurile sale, mai mult le-am ghicit 
decât le-am aflat de la ci. Cu toate acestea, într-o zi, nu ştiu 
cum şi de ce, am vorbit despre lucrurile acestea: i-am spus 
atunci, că între burghezie şi nobleţe, e un ijiinţ pe care 
nimeni nu-l va putea umple. Şi atunci, el mi-a răspuns, că 
nobilimea, burghezia, ducatele, principatele, comitatele 
chiar şi regalitatea nu sunt decât nişte cuvinte fără valoare. 
Simple cuvinte, mi-a „pus el, nimic altceva decât nişte 
cuvinte. Bogăția, sărăcia, sunt doar nişte cuvinte. Nişte 
născociri de-ale noastre, a adăugat el. Eu nu l-am înţeles la 
început şi m-am înspăimântat, vă mărturisesc. Dar eu cred 
cu tărie, în tot ceea ce spune d-l de Mauluys. 

— Da, spuse Arhiepiscopul, am căutat să pricep şi eu 
această fire.! Foarte ciudat ajunge la aceleaşi afirmaţii şi la 
aceleaşi negaţii ca şi mine. Numai că eu mă sprijin pe 


cuvântul Dumnezeiesc şi elAscultă copila mea, să încetăm 
această discuţie. Fiindcă aveţi astfel de idei, veţi birui totuş. 

— Să vin să mă aşez la masa d-rei de Lespars? Din toată 
inima Monseniore, dar nu azi. 

— Dar când? Exclamă cu voiciune Arhiepiscopul 

— Roza nu răspunse. Privirea ei limpede, pierdută în 
depărtare părea că întreabă numai visul ei care era atât de 
depărtat Arhiepiscopul înţelese că nimic nu avea să o 
hotărască să primească aceasta invitaţie şi că ea avea să 
aştepte ziua în care. 

— Prezentată de soţul ei. 

— Va putea să intre oriunde, chiar şi la Rege. Atunci, el se 
retrase, uimit de mândria acestei mici burgheze şi 
gândindu-se: „Dacă cei care conduc lumea, ar putea să 
vadă ce zace în străfundul omenirii ăsteia putrezite-” 

Acesta a fost ciudatul demers pe care-l făcu în ziua aceea 
Cardinalul-Arhiepiscop de Lyon. Cum am mai spus-o, era o 
fire nobilă şi credinţa lui adâncă, sinceră, blânda, nu îi 
inspira decât gânduri identice, tinerei fete. 

În ziua aceea, avu loc în locuinţa din stradă Courteau, 
masa de adio, pe care d-ra de Lespars o oferea celor trei 
oameni, cărora ea le datora viaţa, adică lui Louis de 
Richelieu, lui Mauluys şi lui Trencavel Masa a fost glacială 
Annais era adânc tulburată. Arhiepiscopul îi studia 
Trencavel părea prostit de tot Mauluys, care discuta de 
obicei foarte puţin, trebui să uşureze situaţia şi îşi 
desfăşura toate mijloacele de care dispunea cu un spirit, 
care până atunci nu îi fusese văzut de nimeni 

La sfârşitul mesei Annais le mulţumi musafirilor şi îi invită 
să vină să 6 vadă, în domeniul, pe care îl avea la Anjou. Ea 
mai adăugă că plecarea ei, era hotărâtă pe a doua zi. 
Trencavel şi Mauluys se retraseră Rămasul bun, fusese de o 
răceai care îl întristă foarte mult pe maestrul de scrimă, 
Mauluys ridică din umeri. 

— S-a terminat! Spuse Trencavel cu amărăciune, când se 
întoarseră în strada Tatru-Fii”. 


Şi fiindcă Mauluys nu-i răspundea, el adăugă 

— S-a sfârşit, fiindcă pleacă mâine! 

— Ei şi! Spuse atunci, Mauluys ai să te duci s-o vezi la 
Anjou. 

— Niciodată! De fapt, face mai mult s-o vezi la Paris- 

— Conte, îţi baţi joc de mine. N-ai auzit-o? Pleacă mâine! A 
spus-o singură, doar. 

— Bine. Şi asta ce dovedeşte? 

Bietul Trencavel era prea descurajat ca să poată bănui 
intenţia acestor cuvinte. Arhiepiscopul locuia acolo, în casă 
el Acum, când încheiase pace cu Cardinalul, nu mai avea 
motiv să se ascundă Casa fusese reparată în grabă şi 
serviciul era acum îndeplinit de 6 duzină de valeţi şi de 
servitoare. Aceşti oameni trebuiau să o însoţească pe 

11,” A 

Stăpâna lor şi la Anjou. 

Deci, a doua zi de dimineaţă, totul era pregătit pentru 
plecare. Arhiepiscopul trebuia să plece spre Lyon. Dar el nu 
dăduse nici un ordin de plecare a lui. El nu-i făcuse Annaisei 
nici o remarcă şi se mulţumi să o observe tot timpul. Când 
veni momentul ca să se înhame caii la trăsura ce urma să o 
ducă pe Annais, atunci de abia, el îi luă mâna şi-i spuse: 

— Dacă v-aş ruga să mai rămâneţi câteva zile? Poate că 
acum, ne vom despărţi pentru totdeauna. Atunci, n-am să vă 
mai pot vedea, pe dvs., pe care eu vă consider la fel ca şi pe 
fiica mea. Nu puteţi să-mi acordaţi un răgaz o săptămână 
sau două? 

Annais tresări. Ea privi fix spre Arihiepiscop şi văzu pe 
buzele lui un zâmbet de şiretenie binevoitoare. Dar ea era 
cinstită pentru a încerca să-şi ascundă impresiile şi 
gândurile. Atunci spuse cu o voce schimbată 

— Tată! 

Apoi se opri scurt, cu lacrimi în ochi. 

— Fiica mea, copila mea scumpă! Exclamă Arhiepiscopul 
tulburat de titlul acela de tată. 


— Ascultaţi reluă ea cu o voce ceva mai sigură Dvs. voiţi să 
rămân aici, ca să-mi pot da seama mai bine de ce simt cu 
privire la d-l Trencavel. Ei bine! Vă cer cinsprezece zile— 

— Aveţi o inimă măreaţă spuse grav Arhiepiscopul 

Aşa că Annais nu plecă în timpul acestor cinsprezece zile 
ea se purtă ca o fetiţă veselă, amabilă cum nimeni nu o 
cunoscuse până atunci. Până atunci, toţi cei care fuseseră 
prin preajma ei, nu văzuseră în ea decât războinica dură, 
întruchiparea răzbunării Aceste cinsprezece zile, i-o 
înfăţişară Arhiepiscopului, ca pe o copilă minunată Avea 
toate gingăşiile unui suflet feciorelnic şi chiar şi mândria ei 
părea să fi pierdut nota aceea de semeţie care o 
caracteriza. 

Însă, în serile frumoase ale augustului acela parfumat, se 
ducea să se aşeze pe banca din grădină, unde Trencavel, de 
la fereastra lui de la mansardă, o văzuse prima oară Acolo, 
se lăsa în prada viselor ei de fatăŞi dacă în aceste visuri mai 
treceau şi viziuni de luptă prin faţa imaginaţiei sale, erau 
numai acelea al căror erou, era mereu Trencavel. 

Revedea asaltul nebunesc de la Riche-Liesse, lupta din 
curtea hanului de pe drumul spre Fleury; revedea scena în 
care SaintPriac o oprise şi când el, Trencavel, cu o palmă îl 
aruncase cât colo. Dar totdeauna, amintirile ei o duceau la 
asaltul dat de oamenii lui Saint-Priac şi-l revedea pe 
Trencavel, în capul scării, în mijlocul norului de praf în 
zgomotul acelei lupte extraordinare, a unui singur om, 
împotriva a treizeci. Şi aţunci, murmură: 

— Ce mult mă iubea, dacă a îndrăznit să facă astfel de 
lucruri. 

Astfel gândea tânăra fată. 

Dădu curajul necesar ca s-o înfrunte pe doamna Brighitte, 
el porni spre Strada Sainte-Avoye, cu mersul acela băţos şi 
majestuos, pe care-l luă, Corignan îşi dădu în petic. Începu 
să 'cânte, urlând cât îl ţinea gura se lovi de pereţi, căzu, se 
rostogoli pe trepte, se ridica din nou, în sfârşit termină în 


mod jalnic, sus în casă. Când află că în sfârşit, vorbise - Va'i! 
Mi-ai pierdut şi puţinul pe care-l maf aveam, hoţule, mugi 

— Ce cauţUici, muscoiule? P& 

Ce lovituri! 

— Am s-o pun ia fel şi în serviciul dumitale! Se răţoi 
matroană 

— Şi ce mai vrei? Se răsti Corignan. Pentru ce ai venit 
aici? 

— Ca să mă asigur dacă mai eşti umflat la falcă. 

Rascasse, se apropie cu un aer grav de Corignan şi îl 
examină cu atenţie, ca un doctor. 

— Da, spuse el în cele din urmă, mai eşti umflat Numai 
asta voiam să ştiu. La revedere popă Nu uita că îmi datorezi 
şapte dinţi 

Şi după ce îl salută, Rascasse plecă foarte liniştit Corignan, 
revenindu-şi din uimire se repezi după el, dar Brighitte îl 
apucă de mină 

— Aşaaa, vasăzică acum ai şi datorii? 

— Datorii? Urlă Corignan. Ce datorii? 

— Prietenul tău Rascasse, pretinde că îi datorez. 

— Şapte lovituri de cap în burtă! Vociferă Corignan. Am să 
i le dau eu, muscoiul dracului! Şi am să fac, să fie 
spânzurat, fiindcă a trecut de partea lui Trancavel şi a 
puştoaicei ăleia blestemate. 

Aceste cuvinte, o făcură să se gândească la lucruri ceva 
mai palpabile. Ea se gândi la averea ei, compromisă Se 
gândea că, pentru a-şi reface această avere, avea nevoie de 
Corignan. 

— Ascultă, spuse ea. Te însărcinezi ca să-l încunoştiinţezi 
pe Cardinal, atunci când are să se reîntoarcă la Paris? 'Te 
însărcinezi să-i repeţi cuvânt cu cuvânt, tot ce am să-ţi spun 
eu? 

— De sigur. Las'pe mine! Ehe! Când vreau eu, nimeni nu 
mă întrece în inteligenţă. 

— Ei bine! Încearcă să vrei în ziua aceia, nu ca azi. Până 
atunci, n-ai să te mai mişti de aici şi mai ales, n-ai să te arăţi 


vreodată la fereastra iui Trancavel. 

Şi Brigitte pleacă să-şi reia postul de observaţie. 

Ea era, figura aceia scârboasă, care încadrată în pervazul 
mansardei, o supraveghea pe Annais. Cele cincisprezece 
zile de răgaz, pe care ea le ceruse, se scurseră în Seara 
celei de a cincisprezecca zi, ea trimise un valet să-l caute 
Trencavel şi pe Contele de Mauluys. Stând iângă 
Arhiepiscop, ea îi aşteptă în sala de onoare a locuinţei ei. 
Mauluys şi maestrul de scrimă sosiră în curând; Mauluys cu 
distincţii lui calmă care îl caracteriza, Trencavel palid ca un 
mort. Annais era foarte stăpână pe ea 

De-abia, de-abia, s-ar fi putut distinge, că pieptul ei se 
sălta într-un ritm mai repede ca de obicei. 

— Domnule Cardinal şi Dvs domnule Conte, v-am adunat 
aici pentru a auzi cele ce am să-i spun d-lui Trencavel 
Domnule Trencavel, Dvs. aţi surprins trista poveste a mea şi 
a mamei mele- 

— Credeam bâlbâi Trencavel. 

— Lăsaţi-mă să termin. Surprinzând în criptele Mânăstirii 
Capucinilor, secretul naşterii mele, aţi aflat că nu am tată. 

— Domnişoară! Se înfioră Trencave. 

— Nu am tată! Repetă ea ceva mai aspru. Aşadar, ea nu 
am un numeNu am alt nume decât pe al mamei 
meleDomnule Trencavel, eu nu am un nume, voiţi să mi-l 
daţi pe al Dvs.? 

— Eu? 

— Eu să vă-Maestrul de scrimă se cutremură. 

— Eu nu cunosc altul mai nobil, spuse Mauluys. Are un 
nume care înseamnă vitejie, isteţime şi curăţenie 
Sufletească. 

Annais, foarte gravă, îi întinse mâna lui Trencavel, care 
căzu în genunchi şi vărsă asupra acelei mâini, lacrimi 
fierbinţi, el, căruia îi plăcea atât de mult să râdă. 

După notele rămase pe urma „Seniorului Jean Montariol, 
Secund al Academiei regale de scrimă, maestru de scrimă 
al Academiei din stradă Bunilor-Copii”, căsătoria lui 


Trencavel cu Annais de Lespers, a fost celebrată de 
Cardinalul Arhiepiscop de Lyon, în Capela Sf întului-Martin, 
din biserica Saint-Martin des Champs, la ora opt seara, în 
prezenţa d-lui Conte de Mauluys, a suszisului Montariol, a 
Seniorului Grenu, preot, a d-lui Baron de Vangee şi a d-lui 
Conte de Puyseux, la 27 August al anului 1626. Aceeaşi 
martori şi preoţi procedară, tot după acele note care 
tratează câteva evenimente din viaţa sa la căsătoria d-lui 
Conte De Mauluys cu d-ra Roza Houdart, asistată de mama 
sa Rozalia Houdart, care, adăuga bravul Montariol, nu 
putga să înţeleagă, cinstea şi norocul care îi venise feţei 
sale.” 

În preziua acestei îndoite căsătorii, celebrată aproape în 
secret, Regele Franţei, în sunete de trompete şi dangăt de 
clopote, se înapoia la Louvru, în timp ce Cardinalul de 
Richelieu intra în palatul său. 

CAP ILVEI SFÂRŞITU! NEBUNIEI LUI VERDURE 

A DOUA ZI după întoarcerea lor, adică în ziua când trebuia 
să se celebreze căsătoria care punea capăt aventurilor 
Annaisei de Lespars, (ardinalul aştepta vizita părintelui 
Josef. Dar Starețul, era un om dintre itccia care nu numai 
că ştia să aştepte, dar ştia să se şi facă aşteptat Richelieu 
ardea de nerăbdare să-l vadă, pentru a-i cânta victoria lui şi 
u şi uimi maestrul în dimineaţa aceia, Părintele Josef, veni la 
Palatul (ardinal Aflase de tot ceea ce se petrecuse în timpul 
acelei călătorii, ce linsese mai mult o expediţie politică şi 
militară Dar se făcea că nu ştie nimic. 

— Ei bine? Întrebă el Ce aţi făcut? 

— Am triumfat, spuse Richelieu. Regina e învinsă' Ducesa 
de Chevreuse complet distrusă, Chalais executat, Vendâme 
şi Marele Stareţ în închisoare, turbulenţii înspăimântați şi 
risipiţi iată opera ticcstor câteva zile. 

— Da, într-adevăr e un triumf, spuse liniştit Părintele Josef. 
Domnia Voastră începe de azi înainte (tm) 

— Domnia mea? 

— Tresări Richelieu. 


| 

— Guvernarea Voastră, dacă vă place mai mult aşa; sau 
mai bine zis guvernarea noastră Să ne înţelegem, continuă 
Eminenţa Cenuşie cu vocea lui seacă, văzând gestul lui 
Richelieu, până acum nu aţi făcut ultceva, decât să curăţaţi 
terenul Acum e vorba să construiți Ori, pentru aceasta, vă 
trebuie un arhitect, şi acesta voi fi eu, sau această clădire 
nu are să se poată construi niciodată După îmblânzirea 
nobilimii, trebuie să-mi exterminați hughenoţil Regatul 
Franţei, nu va fi puternic, decât numai cu acest preţ. După 
ce pacea religioasă, va fi solid stabilită, atunci ne va trebui 
şi o Europă supusă. Acum la lucru! Şi să nu mai aveţi 
zadarnice revolte, fiule. S-a scurs destul de puţin timp, de 
când, în urma unui cuvânt nesocotit al d-nei de Givray şi în 
urma sfaturilor unui biet spion, aţi scris o scrisoare, pe care 
şi acum o văd aruncând văpăi în faţa ochilor mei Dacă textul 
acestei scrisori ar fi fost repetat în faţa Regelui, gândiţi-vă 
că a-ţi fi ajuns imediat în locul lui Ornano, al Marelui Stareţ 
şi al lui Vend6me, dacă nu cumva, vreun călău 
neîndemânatic, n-ar învăţa asupra Dv&, cu ajutorul a vreo 
treizeci de lovituri de secure, cum se poate reteza capul 
unui rebe. 

Părintele Josef ridicase tonu. 

Richelieu, alb la faţă, clătinându-se, îl apucă de braţ şi 
bâlbâi 

— Ah! Aşa dar, voiţi să mă pierdeţi. 

— Calmaţi-vă, spuse liniştit Părintele Josef, textul acestei 
scrisori, nu poate fi repetat Regelui, fiindcă eu sunt singurul 
care a citit-o şi fiindcă cel care a pus mâna pe scrisoare, a 
fost ucis de Saint-Priac. Şi fiindcă Richelieu, rămăsese 
gâfâind de teamă, Eminenţa Cenuşie continuă cu asprime: 

— Suntem sau nu de acord? Sunt sau nu, arhitectul 
edificiului pe care îl veţi construi? - 

— Sunteţi profesorul meu, spuse Richelieu, cu o voce de 
şuierătoare mânie. 


În momentul acela, un uşier anunţă că Corignan cerea să 
fie primit de Eminenţa Sa. 

— Corignan! Exclamă Cardinalul Ah! Caraghiosul ăsta e 
mult prea îndrăzneţi am să pun să-l aresteze- 

— Întâi să-l ascultăm, spuse Eminenţa Cenuşie. 

Corignan a fost introdus în cabinet De bună seamă, pentru 
această ocazie, îşi reluase anteriul lui de călugăr. Prima lui 
mişcare, a fost să se arunce în genunchi Primele-i cuvinte, 
fură: 

— Monseniore, vi-l predau pe Trencavel, pe Mauluys, pe 
Lespars şi pe Rascasse! 

Apoi, îşi plecă cu ipocrizie privirile şi aştepta tremurând, 
efectul acestei promisiuni 

— Patru capete, ca să ţi-l scapi pe altău! Spuse 
dispreţuitor Cardinalul. 

— Unde sunt rebelii aceştia? Întrebă Părintele Josef. Frate 
Corignan, eşti un mare păcătos. Purtarea ta la Marchenoir, 
a fost nedemnă- 

— Aşadar, ştiţi ce s-a întâmplat la Marchenoir? Exclamă 
Richelieu trăsnit de uimire. ' 

Eminenţa Cenuşie, avu un zâmbet fin şi continuă* 

— Frate Corignan, ai contribuit la evadarea Ducesei de 
Chevreuse, cel puţin prin înspăimântătoarea ta stupiditate. 
Ai lăsat să fie ameninţat înaintea ta Eminenţa Sa 
Cardinanul, stăpânul tău. Trebuia să mori apărându-l, frate 
Corignan. 

— Vai! Dar eram pe jumătate mort Sfinţia Voastră, nici nu 
cunoştea crimele lui Rascasse şi- 

— Taci acum, frate Corignan! Aşadar, ai făcut totul ca să 
meriţi securea. Dar dacă spui drept, când mi-i predai pe cei 
patru rebeli, am să-l rog pe Eminenţa Sa să te cruţe. 

Corignan îşi dădu seama că i se dase câştig de cauză. 
Atunci, se ridică şi spuse cu un aer de nevinovăție: 

— Sper că am să fiu iertat Dar asta nu-i totul Mai e şi 
Doamna Brighitte- 


— Doamna Brighitta! Exclamă Părintele Josef, 
încruntându-şi sprâncenele. Frate Corignan, tu ai fost 
totdeauna ruşinea mânăstirii noastre. Trebuie să încetezi 
odată cu legăturile astea compromiţătoare” 

— Ei! Prea înalte Părinte, exclamă Corignan cu obrăznicie. 
Un bun spion trebuie să întrebuinţeze toate mijloacele. 
Fratele Corignan, a respectat totdeauna decenţa, dar vrea 
să-şi servească stăpânii. 

— Fie. Vorbeşte. Cei cu această Brighitte? 

— Ea trebuie să vi-i dea pe mână pe rebeli. Eu unul nu cer 
nimic, nimic altceva decât să mi se lase viaţa şi dreptul de a 
continua să mă devotez Eminenţei Sale. Dar doamna 
Brighitte ooh! Monseniore, nu aveţi idee de zgârcenia 
acestei femei! 

— Ce vrea? Întrebă Richelieu cu un ton scurt 

— Douăzeci de mii de lire Monseniore. Half la cinci mii de 
lire de cap, nu-i prea scump.:; 

— Ei bine, să-şi îndeplinească promisiunea pe care ne-ai 
făcut-o în numele ei şi vom vedea noi. , 

— Monseniore, să vină chiar ea ca să vă arate, cum şi 
unde, vor putea fi prinşi astă seară cei patru răzvrătiți 

După aceasta, Corignan a fost concediat Odată ieşit afară, 
el respiră adânc. La un colţ de stradă, o găsi pe Brighitte, 
care îl aştepta şi căreia îi povesti cele ce se petrecuseră. 

Sigur că reintrase iar în grațiile Cardinalului, Corignan îi 
vorbi de sus şi făcu să-i strălucească meritele. Perspectiva 
celor douăzeci de mii de lire, o înmuie pe Brighitte în aşa 
hal, încât îi oferi o jumătate de pistol asociatului său, ca să 
se ducă să-l bea 

Richelieu, rămăsese singur cu Părintele Josef. 

— Aceasta ne întăreşte victoria, dacă mizerabilul de 
călugăr a spus adevărat 

— A spus adevărat, nici nu vă mai îndoiţi. Alf el, nu şi-ar fi 
riscat el capul, venind aici. 

Şi îngândurat, cu o îngrijorare surdă, Părintele Josef 
adăugă: 


— Da asta ne-ar întregi victoria Acest maestru de scrimă, 
mi-a insuflat totdeauna teamă. Annais de Lespars eo 
duşmancă şi mai de temut că Ducesa de Chevreuse trebuie 
să ne scăpăm de aceste două fiinţe, fără scandal, fără 
proces „, să fie conduse la Bastilia imediat după ce vor fi 
arestate şi, făcând uz de puterea Dvs. discreţionară-Cele 
două Eminenţe se priviră- 

— Astă seară, spuse înăbuşit Richelieu, are să fie un eşafod 
la Bastilial.. 

— Sunt trei, reluă după un timp Cardinalul: Trencavel, 
Mauluys şi Secundul Montariol Trei spade de seamă, fără a 
ifiai ţine cont de Annais care duelează şi (c) destul de bine 
şi fără a mai ţine seama de R.ăscâssc9 care m-a trădat j 
râtru ei şi care are să-şi apere capul cu energie. Deci, sunt 
în realitate cinci, poate şase. 

— Ba sunt o sută, fiindcă e Trencavel cu ei, spuse Părintele 
Josef. Pe cine o să-l însărcinaţi cu această arestare mai 
periculoasă decât a lui Verâd (c) me pe Saint-Priac nu-l mai 
aveţi Ar trebui cineva sigur, curajos, prudent Ar trebui că 
diseară, la ora unsprezece, totul să fie gata pentru ca 
ultimul vis urât să se risipească. Aveţi vreun om capabil să 
facă această arestare, fără zgomot şi să-i ducă fără scandal, 
până la eşafodul de la Bastilia! 

— Da, spuse Richelieu. 

— Cine e acela? - 

— Eu. 

M> 

În seara aceea, la ora nouă, după foarte simplă ceremonie 
a căsătoriei lor, Trencavel şi Mauluys se întoarseră acasă 
Mauluys intră în locuinţa lui din stradă Patru-Fii, în care 
Roza păşi fără nici o emoție, dar, fără îndoială, cu un 
sentiment în fundul sufletului, că punea stăpânire pe o casă, 
care îi aparţinea de mult timp. 

Această ciudată şi încântătoare pereche, se hotărâse să 
rămână trei luni la Paris, apoi, să se ducă în fundul ținutului 
Anjou, ca să trăiască acolo retraşi de lume, fericiţi, cât mai 


aproape de natură şi de animale, cât mai departe posibil de 
oamenii, pe care fioroasa şi veşnica luptă pentru viaţă, îi 
transformă în fiare. Să fi fost asta o mizantropie? Nu. 
Mauluys o spusese într-o zi: el nu iură lumea şi nici nu 
simţea în inima lui nevoia de a o iubi; se ferea de ea, asta 
era toată filosofia lui. Să trăiască cât mai mult posibil 
pentru el însuşi şi numai cu el însuşi, era toată concepţia 
lui, ca fiinţă socială Nu credea în rolul social pe care l-ar 
putea juca un om în lume. El nu-i cerea societăţii, decât 
dreptul de a o ignora şi de a fi ignorat de el, de a fi el însuşi 
meşterul fericirii sale. În fond, avea un respect de 
nedezrădăcinat, pentru independenţa oamenilor şi o 
pasiune sălbatică pentru propria lui independenţă 
Dragostea lui pentru Roză, întregea concepţia lui despre 
viaţă, o porţiune de timp foarte scurt, în care trebuia să nu 
se plictisească prea mult-Cât despre Trencavel el trăia ca 
într-un vis. Acest ştrengar al Parisului, pe care o lovitură a 
norocului îl făcuse bogat, liber, iubit din primii paşi pe care 
îi făcuse în viaţă, era complet zăpăcit de norocul care îi 
căzuse pe cap, el uitase că vitejia lui nebună, făcea din el o 
fiinţă excepţională Nu era nimic uimitor, că o fată ca Annais, 
îl remarcase; Trencavel era singurul care era uimit de 
aceasta şi mult apropiat decât Mauluys, de viaţa socială, era 
dispus să-i arate acestei fiice de rege, un respect de care ea 
s-ar fi lipsit prea bine. 

Aşa că, la coborârea din trăsură, el îi oferi cu multă 
timiditate mâna soţiei sale, pentru a intra în locuinţa din 
stradă Courteau. 

Bravul Montariol, îi însoţi până la prag. Când uşa cea 
nouă, se închise în urma lor, el rămase trist şi plouat, 
murmurând: 

— Acum, Academia nostră a murit cu desăvârşire. Pentru 
el, * 'Trencavel care devenise acum stăpânul comitatului de 
Lespars, şi care se numea de aci înainte Trencavel de 
Lespars, rămăsese tot maestrul de scrimă, succesorul lui 
Barviliars, în sfârşit, maestrul. Atunci, Montariol, plecă cu 


un aer de câine bătut Se pregătise pentru el o locuinţă, la 
Frumoasa Diademă, care - s-o spunem în paranteză. 

— Îşi închisese pentru totdeauna uşile - nu fiindcă 
Mauluys ar fi cerut asta, ci întrucât Doamna Rozalie 
Hondart, socoti că mama unei contese, nu mai putea ţine un 
han. Mauluys, fusese uimit de acest raţionament, dar, întru- 
cât era de principiul că nu trebuia să contrazică capriciile 
nimănui, nu făcuse nici-o observaţie. 

T 

Deci Montariol, coti după colţul străzii Sainte-Avoye, 
pustie, tăcută şi întunecată, când, văzu scânteind în noapte 
vârfuri de lănci şi de halebarde. El se aruncă într-o 
scobitură de zid, ascunzându-se în întunericul compact de 
lângă soclul statuii Acelei Sfinte, al cărui nume îl purta 
strada în clipa următoare, trupa defila prin faţa lui: erau 
gărzile Cardinalului în capul lor, mergea un măgar ce purta 
o litieră. Măgarul era condus de căpăstru de un om, lângă 
care mergea o femeie, înfăşurată într-o pelerină largă. 

— Pe aici' spuse femeia, cu glasul acela plin de fiere şi 
miere, pe care îl au fiinţele dispuse să facă rău şi chinuite 
de ură. 

— Mii de tunete şi valuri de sânge! Mormăi Monteriol 
gâfâind. 

Se opresc în faţa casei lor! Şi omul acela! Oh, omul acela 
cu rasă roşie care coboară din litieră! E. e Cardinalul. 

Un suspin se rostogoli prin vălul de înjurături Spada lui 
Montariol flutura năpraznic în aer. 

— Singur! Ce să fac singur! Ei sunt vreo sută. 

Imediat, Montariol o rupse la fugă ca un nebun. În două 
minute era în faţa casei lui Mauluys şi făcu un astfel de 
tărăboi, că mai multe ferestre se deschiseră şi printre ele şi 
una de-a lui Mauluys. Montariol urlă: 

— Cardinalul îl atacă pe Trencavel. 

Şi îşi reluă goană nebună spre strada Courteau. Aproape 
în aceeaşi clipă, uşa din stradă se deschise şi Mauluys se 
repezi după el Câteva secunde mai târziu, apăru o fiinţă, pe 


aceeaşi uşă, adulmecă aerul nopţii, respiră două trei valuri 
de zefir rece, se scărpină în cap, se scărpină pe nas, 
mormăi nu ştiu ce şi porni şi el în aceiaşi direcţie. 

Nu trecuseră decât doar vreo zece minute de când 
Trancavel şi , 

Annais intraseră în marea sală de onoare a vechiului palat 
Lespars. Strângându-şi mâinile se priveau în ochi şi se 
admirau unul pe altul, cu fericirea, naivitatea şi bucuria 
fără seamăn a îndrăgostiţilor sinceri Erau tulburaţi până în 
fundul sufletului Vorbeau numai lucruri foarte banale şi 
glasurile lor, erau ca nişte melodii 

— Ce are să mai turbeze Cardinalul când are să afle (tm) 

Trancavel nu mai termină. El şedea cu spatele spre uşa 
monumentală a salonului, iar Annais era în faţa lui în timp 
ce vorbea, Trencavel văzu că tânăra-i soţie se îngălbeni 
îngrozitor. Ea îşi smulse mâna, întinse braţul spre uşe şi 
gângavi 

— Uite-l. 

Trancavel se întoarse şi-l văzu pe Cardinal intrând. 

Totul se făcu fără nici un zgomot Cinstita Brighitte, 
conduse totul Soldaţii se ascunseră de-o parte şi de alta 
uşei de la intrare, litiera fusese dusă mai departe în fundul 
străzii întunecoase şi după ce dăduse un cuvânt de ordine 
tuturor, ea ciocănise uşor în use. Ferestruica cea mică 

7 )” -t se deschise şi atunci, ea spuse: 

— O scrisoare pentru D-1 Trencavel, din partea d-lui de 
Mauluys, căruia i s-a întâmplat un accident Deschide 
repede, puişorule! 

Uşa se întredeschise. Douăzeci de soldaţi se repeziră 
Valetul a fost prins numaidecât şi redus la tăcere. Trupa 
înaită fără zgomot Dintr-o cameră de la parter, din dosul 
unei uşi, se auzea zgomotul mai multor voci: erau oamenii 
de serviciu, care sărbătoreau căsătoria stăpânei lor. Într-o 
clipită, fără zgomot, în mijlocul uimirii produse de acea 
năvală bruscă, bărbaţi şi femei, toţi fură legaţi şi cu căluş la 
gură Cardinalul, era şi el de faţă, liniştit surâzând cu 


zâmbetul lui abia perceptibil. Rasa lui roşie îi îngrozise pe 
toţi Cardinalul se adresă unuia din ei. 

— Haide prietene, condu-mă la noul tău stăpân-Lacheul a 
fost apucat de subţiori şi i se dezlega picioarele. Ea porni, 
clătindu-se de groază, se urcă la etajul întâi şi acolo, arătă 
cu un semn din cap, spre o uşă mare, monumentală 
Richelieu intră Din prag, privi timp de o secundă pe cele 
două fiinţe, care îl făcuseră atâta să tremure şi care îl 
învinseseră Şi lucru ciudat, ceea ce îi mărise şi mai mult 
ciuda şi dorinţa de răzbunare, fusese generozitatea 
Annaisei, când îi predase lui Louis de Richelieu 
documentele acelea, care îl făcuseră să petreacă atâtea 
nopţii de groază Şi mai se adăugase şi generozitatea 
Arhiepiscopului, care distrusese în faţa lui acele hârtii 
blestemate. 

— Acum nu le mai are, mormăi ei în momentul acela îl 
văzu Annais. 

— Domnişoară, spuse Richelieu, ştiţi că sunteţi învinuită de 
înaltă trădare şi de complotare împotriva Statului? Vă rog 
să-i urmaţi pe oamenii aceştia 

Soldaţii înaintară. Cu un gest, Trencavel o împinse pe 
Annais în dosul unei canapele şi se înfipse în faţa ei cu 
spada în mină, în poziţie de luptă Era alb la faţă; cu o voce 
răguşită el se răsti: 

— Haideţi dar Monseniore, sunteţi nebun?! 

Richelieu întinse mâna Maestrul de scrimă răcni: 

— Vino să mi-o iei, dacă îndrăzneşti! La naiba! Fiindcă vrei 
să-mi faci o astfel de noapte a nunţii, am să mor, dar şitu ai 
să mori odată cu mine. Înapoi mârlanilor! 

Spada lui ce arunca fulgere, începu să descrie o moriscă 
înebunitoare. Soldaţii se opriră. Trancavel izbucni în râs. 

— Hai Richelieu! Sunt singur, dar vreau să le dau celor 
cincizeci de imbecili ai tăi, ultima mea lecţie de scrimă! 

— Ba suntem doi! Mugi o voce. 

— Trei' spuse o altă voce şi mai calmă 


Montariol, cu părul vâlvoi, apăru printr-o use mai mică şi 
se aşează în poziţie de luptă în stânga lui Trancavel în 
acelaş timp, Mauluys, intrând pe aceeaşi uşă, îşi scoase 
liniştit spada şi se aşeză în dreapta maestrului de scrimă 
Trancavel păru că nici nu-i vede. În momentul acela, era 
înfricoşător, cu faţa albă cu buzele răsfrânte, cu ochii 
injectaţii de sânge., Richelieu, ridică din umeri şi grăi 

— Prindeţi-i pe toți. 

Soldaţii înaintară în grup, cot lingă cot strigâncL* „în 
numele Regelui”. Ciocnirea era inevitabilă în clipa aceea, 
apăru un om care se aşeză repede între cele două grupuri 
şi înclinându-se în faţa lui Richelieu, scrâşni: 

— Monseniore, vin din partea D-lui de Sait-Priac, ca să vă 
înmânez această scrisoare (tm) 

Era Verdure! '/ 

Verdure, care intră pe aceeaşi uşiţă lăturalnică, prin care 
venise şi Montariol şi Mauluys. Trecând pe lângă Conte, ei îi 
strecurase o scrisoare şoptindu-i 

— Ascundeţi asta şi mai ales nu o citiţi, fiindcă nu ştiţi să 
citiţi! 

Mauluys luă scrisoarea şi ascultând de instinct, o ascunse 
în pieptar. Nu aruncase decât o privire fulgerător de scurtă 
pe ea, dar tresărise şi devenise mai palid: recunoscuse 
scrisoarea! Era scrisoarea pe care o luase de sub pieptarul 
lui Corignan' Scrisoarea pe care el o închisese în cufărul lui, 
fără să o fi citit vre-odată! 

În sfârşit, faimoasa scrisoare, pe care Părintele Josef o 
citise cu atâta groază, înair e de a-i fi fost încredinţată lui 
Corignan. 

Ori, scrisoarea pe care Saint-Priac i-o luase lui Verdure, pe 
care el i-o înapoiase Card naiului şi pe care Richelieu o 
arsese, aceeaşi scrisoare chiar, pe care Verdure i-o dăduse 
pe furiş lui Mauluys să o ascundă, acum, acelaş Verdure i-o 
prezenta fui Richelieu. Cardinalul o văzu şi în aceeaşi 
secundă, o recunoscu. 


O ameţeală îl cuprinse. El aruncă o privire rătăcită asupra 
omului acela, cu hainele în dezordine, cu figura 
schimonosită, cu nasul roşu, care rânjea în faţa lui cu im aer 
de nesfârşită satisfacţie. Omul acela spunea că vine din 
partea lui SaintPriac, pe care el îl ştia mort! Şi omul acela îi 
prezenta scrisoarea lui, pe care el însuşi o arsese! Richelieu 
scoase un geamăt scurt şi îşi adună puterile ca să strige: 

— Opriţi-vă. 

Toată scena aceasta durase numai câteva secunde. Gărzile 
se opriră imediat 

— Înapoi cu toţii! Strigă Richelieu. 

Soldaţii se dădură înapoi. 'Toţi avură aceeaşi impresie, că 
Richelieu fusese lovit subit de nebunie. Îl văzură atât de 
palid, tremurând atât de tare, cu o expresie atât de 
rătăcită, încât îşi spuneau că avea să moară în clipa aceia, 
doborât de vreo boală necunoscută. 

— Monseniore, spuse ofiţerul, apropiindu-se de el, cred că 
Eminenţa Voastră. 

— Înapoi, domnule! Se răsti Richelieu. Cum îndrăzniţi să 
mai vorbiţi, când dau eu un ordin! Predaţi comanda 
brigadierului Dvs. Şi duceţi-vă la arest Domnule, se adresă 
el brigadierului, adunaţi-vă toţii oamenii în anticameră şi 
aşteptaţi acolo ordinele mele într-o clipă, marea sală de 
onoare, se goli; nu mai rămăsese acolo decât Cardinalul, 
nemişcat, ca lovit de trăsnet, Mauluys, pe gânduri. 
Montariol năucit de uimire şi Trencavel, care îi luase mina 
Annaisei în mâna lui şi strângându-i degetele, îi spunea: 

— Liniştiţi-vă, sunt eu aici. 

În momentul acela un nou personaj intră, fără ca nimeni 
să-l fi ' observat o rasă cenuşie, cu o glugă cenuşie, ce-i 
acoperea capul Acesta, rămase neclintit lângă uşa cea mică 
şi priviCât despre Verdure, el adulmeca cu nasul, îşi 
scărpina podoaba roşie din mijlocul feţii şi mormăi: 

— Mi se pare că miroase a ceva foarte bun pe ai Unde 
dracu ar putea să fie? Aha! lată! Uite acolo. 


Şi clătinându-se, cu gura întinsă de la * ureche la alta într- 
un zâmbet de plăcere, se apropie de o măsuţă pe ca. Erau 
aşezate două câni de argint şi o sticlă de vin Muscat Elle 
umplu pe amândouă, luă una din ceşti, o ciocni de cealaltă 
şi îl dădu pe 4t. După ce goli prima ceaşcă, o luă şipea 
doua şi o go. 

— Vino încoace! Se răsti furios Richeliu. 

— lată-mă, iată-mă Monseniore, spuse Verdure, 
apropiindu-se băţos. 

Scena aceasta comică, dădea totuşi o atmosferă de 
grozăvie. Spectatorii acestei drame, nici nu mai 
respirauRichelieu simţea cum i se zbate nebunia în tâmple- 

— De unde ai asta? Bâlbâi e. 

Verdure scrâşni: 

— Ei na, de la D-1 Saint-Priac! El mi-a spus: „Du-te şi 
predă-i scrisoarea asta Eminenţei Sale”. Atunci, eu am 
venit- 

— Saint-Priac! Murmură Cardinalul, trecându-şi mina-i 
îngheţată peste fruntea-i încinsă 

Nici nu îndrăznea să o deschidă Era convins că era pradă 
unui vis şi că avea să se deştepte. Vederea lui Trancavel şi a 
lui Mauluys, asupra cărora îşi aruncă din întâmplare 
privirea, îl mai dădu puţin sânge rece, inspirându-i un fel de 
ruşine. El o deschise. O citi. O reciti. Era scrisoarea lui! Şi 
cu toate acestea, el o arsese. 

În momentul acela, fantoma aceea, umbră cenuşie care 
rămăsese neclintită lângă uşă, se apropie. Richelieu, scoase 
un suspin de bucurie febrilă, recunoscându-l pe Părintele 
Josef. Eminenţa Cenuşie, luă cu răceală scrisoarea, o 
examină, aruncă repede o privire asupra celor de faţă şi, cu 
o mişcare neaşteptată, se repezi spre o făclie. Într-o clipă, 
scrisoarea a fost arsă Verdure, îşi golea sticla de Mugşcat, 
Richelieu, scoase un muget de bucurie sălbatică 

— Acum, repede! Îi şopti Părintele Josef. 

— Ah! Acum strigă Richelieu. 

Şi porni înspre anticameră, ca să dea un ordin gărzilor. 


— Monseniore, scrâşni iar în faţa lui, vin din partea D-lui 
de Saint-Prisc, ca să vă înmânez această scrisoare. 

Era tot Verdure! Şi Verdure, îi întindea iar Cardinalului o 
scrisoareŞi Cardinalul, îşi recunoştea scrisoarea lui. 

le 

Scrisoarea lui pe care el o arsese. Scrisoarea pe care 
Părintele Josef o arsese chiar atunci şi a cărei cenuşă fină, o 
vedea plutind în jos, spre duşumea! Era tot scrisoarea lui cu 
aceeaşi pată mică de cerneală în stânga, cu aceeaşi mică 
plesnitură la mijloc. Richelieu, simţi cum i se zbârleşte 
părul. E! Se dădu înapoi, şi marele. Cardinal, mintea aceia 
puternică, stăpânul regatului, da, omul acela, îşi făcu 
semnul crucii. Părintele Josef, alb la faţă şi el, sub gluga-i 
cenuşie, dar livid de furie, se apropie. 

— Na! Exclamă Verdure, doriţi şi Dumneavoastră una? Ei 
bine, iat-o. 

Şi Verdure, îşi scoase din vechiu-i pieptar jerpelit, pătat de 
vin şi de mâncare, o a treia scrisoare! Şi era aceeaşi 
scrisoare! Cu aceeaşi (tm) *” * 

Pată, cu aceeaşi plesnitură. 

— Cine mai vrea! Începu să urle Verdure. Am pentru toată 
lumea, pentru Trencavel spadasinul, pentru Mauluys care 
nu ştie să citească, pentru Rege că el ştie să citească. 

În acelaşi timp, Verdure scoase din pieptarul lui o a patra 
şi a cincea scrisoare, pe care le aruncă pe covor în dreapta 
şi în stânga apoi se făcură şase, zece, douăzecişi învârtea, 
se lovea de mobile, râdea cu un hohot de nebun şi urla: 

— Cine mai vrea! Cine mai vrea. 

Părintele Josef îl apucă de un braţ şi cu o voce groasă, 
teribilă, de furie stăpânită, mugi: 

— Cine eşti tu? - 

— Cine sunt eu? Verdure la naiba! Verdure, maestrul de 
caligrafie! Cel mai bun scriitor din ţară! Poftim! Trencavel e 
cel mai bun maestru de scrimă! Să vină încoa, ce dracu. 

Ei bine, Bogăția sau spânzurătoarea. Alege. Câte scrisori 
ca astea ai făcut? 


— Câte? 

— Aha! Pe legea mea, am întrebuințat zece, douăzeci de 
sticle nu un butoi! Întrebaţi-l pe Seniorul de Mauluys 
douăzeci şi cinci de scrisori bravul meu numărați le, sunt 
toate aici- 

— Toate? 

— Toate. Verdure îşi înălţă trupul. Acum nu se mai bâlbâia 
Nici nu mai vedea nici nu se mai clătina El pronunţă cu o 
voce grozavă, liniştită: 

— Toate! Afară! De una! Afară de cea adevărată. 

Părintele Josef se lovi cu palma în frunte. 

— Acum vedeţi, ce aveţi de făcut, continuă Verdure. Aţi 
spus: bogăţia sau spânzurătoarea. Acum vă întorc eu 
propunerea. Alege ţi: ne lăsaţi liberi pentru totdeauna, sau 
scrisoarea va fi predată Regelui. 

Părintele Josef se apropie de Richelieu şi-i spuse repede: 

— Trimiteţi-vă soldaţii înapoi. Oamenii aceştia sunt pentru 
noi tari şi inviolabili, fiindcă nu pot fi loviți de nimeni şi 
nimic. Simulaţi generozitatea. Acesta e singurul mijloc ce v- 
a mai rămas, pentru a vă masca înfrângerea. 

Şi el, începu să adune scrisorile care erau răspândite pe 
jos şi le puse una peste alta. Richelieu, ascultă în mod 
maşinal, fără să ştie ce face. El dădu un ordin şi soldaţii 
care îl însoţiseră până acolo, plecară să-l aştepte în stradă 
Trencavel, Mauluys şi Montariol îşi vârâră spadele în teacă 

— Domnilor, spuse Richelieu, aveţi cuvântul meu, că 
niciunul din Dumneavoastră nu va mai fi plictisit vreodată 
de- 

— Cer ca şi Rascasse să fie cuprins în aceeaşi favoare. 

— Vă acord şi asta! Spuse Richelieu. lar dumneavoastră să 
vă daţi cuvântul de onoare, că niciodată scrisoarea, 
adevărata scrisoare pe care omul acesta a pus-o în 
siguranţă, nu o să ajungă în mâinile Regelui (tm) 

Montariol şi Trencavel, întinseră mâinile ca să jure. În 
momentul acela, Mauluys se apropie, scoase din pieptarul 


lui scrisoarea pe care i-o strecurase Verdure şi înclinându- 
se în faţa lui Richelieu, spuse: 

— Monseniore, adevărata scrisoare, aceea scrisă de 
Dumneavoastră, iat-o! V-o dăruiesc şi vă asigur în acelaşi 
timp, că niciodată, eu n-am citit-o-Părintele Josef o smulse 
şi, fără a o citi măcar, o arse. Era adevărata scrisoare. 

— "Ţineţi-vă bine, îi şopti Eminenţa Cenugşie lui Richelieu; 
fiţi generos până la capăt; adevărata scrisoare n-au să ne-o 
dea niciodată; ne au la mina! 

— Domnule de Montariol, Academia de scrimă are să se 
redeschidă mâine. Dacă voiţi, Dumneavoastră îi veţi fi 
maestrul Domnule Trencavel, ce pot face pentru 
dumneavoastră? 

— Nimic Monseniore, decât să mă iertaţi că m-am ciocnit 
de Dumneavoastră Dar eu trebuia să-mi cuceresc viaţa şi 
fericirea- 

— Domnilor, cu începere din noaptea asta, Dumneavoastră 
aveţi în mine un prieten şi voi fi fericit dacă voi găsi şi la 
Dumneavoastră, o prietenie la fel cu aceea pe care v-o ofer. 

Cei trei bărbaţi se înclinară adânc. Richelieu şi Părintele 
Josefieşiră afară şi coborâră. În vestibul, îl găsiră pe 
Corignan şi pe Brighitte. Într-un colţ se alfa Rascasse. El 
auzise totul şi cobori repede, înaintea lui Richelieu, 
măsurând cu privirea pe Corignan. 

— Monseniorul e mulţumit? Întrebă Corignan, cu 
obrăznicia lui. 

— Sper, miorlăi Brighitte, că cele douăzeci de mii de lire 
promise, nu a fost prea mult” 

— Douăzeci de lovituri de bici! Se răsti Părintele Josef. 
Hei! I-a pune-ţi mâna pe zgripţuroaica asta şi să i se tragă 
douăzeci de lovituri de curea! 

Corignan se înveniţi de spaimă, iar Brighitte începu să 
scoată nişte ţipete jalnice. Dar hotărârea a fost executată 
din plin şi chiar pe loc. 

— Şi tu! Reluă Părintele Josef în timp ce se apleca 
zgripţuroaicei pedeapsa, ce să fac cu tine? 


— Prea înalte şi Prea Sfinţite Părinte bâlbâi Corignan, 
înnebunit de frică. 

— Monseniore, spuse Rascasse apropiindu-se, mie nu mi- 
aţi dat nimic. 

— Tu ce vrei? Făcu Richelieu. 

— Ei bine! Daţi-mi-l pe Corignan! 

— Ce vrei să faci cu el? Întrebă Părintele Josef. 

— Să-l duc pur şi simplu la Mânăstire, ca acolo să-şi 
găsească liniştea sufletească- 

— Ei bine! Ia-l. 

Şi Rascasse îl luă! El îi făcu un semn lui Corignan, care 
complet năucit îl urmă. Corignan ştia prea bine că îl 
aşteaptă spânzurătoarea dacă s-ar fi răzvrătit, aşa că nici 
nu se gândi măcar să fugă. Şi Rascasse, era sigur de 
ascultarea lui pasivă, aşa că merse înainte, fără a-şi 
întoarce capul. Însă în curând, Corignan îşi reveni. Se 
săturase până în gât de Brighitte şi loviturile ei de cnut 
„Scârba asta de femeie, mi-a adus nenorocirea se gândea el 
Nu mă lasă să beau decât apă. Viaţa la ea, era ca în paradis: 
singura deosebire, că o avem şi pe cap; Rascasse mă duce 
înapoi la Mânăstire, şi acolo, am să-mi reiau eu viaţa 
frumoasă, de altădată.” 

Rascasse, trecu mai întâi pe la cârciuma aceea deochiată, 
unde îşi lăsase câinele. Aci începu să facă scandal, până 
când, în cele din urmă i se deschise şi i se dădu câinele 
înapoi, care alergă după el, şchiopătând, pe cele trei labe, 
agitându-şi cu iuţeală singura-i ureche. 

— Hai, spuse Rascasse, să mergem, Corignan. 

— Vin frate, spuse călugărul - - Nu vorbeam cu tine popă! 
Se răţoi Rascasse. Vorbeam cu Corignan! 

În sfârşit, ajunseră la Mânăstire, unde Părintele Josef se şi 
înapoiase de vreo cinci minute şi dăduse, fără îndoială, 
ordine speciale, căci fratele portar, se puse în grabă la 
dispoziţia lui Rascasse. 

Corignan a fost închis în dormitor, singur cu Corignan î-ul, 
care sub formă de mârâituri, învârtindu-se în jurul lui, cu 


urechea ciulită, îi ţinu câteva discursuri ostile. În sfârşit, 
veni şi Rascasse, însoţit de doi vlăjgani solizi, bărboşi, nişte 
călugări de treabă, însărcinaţi cu aplicarea pedepselor 
corporale, care corectau toate greşelile săvârşite de 
confrații lor. Corignan, îngrozit, a fost legat de un fotoliu 
solid, de lemn. El urlă 

— lertaţi-mă fraţilor, ce vreţi să faceţi cu mine? 

— Nimic, decât să te scăpăm de umflăturile de pe obraz, 
spuse Rascasse. 

— Umflăturile??! 

— Da, popă, chirurgul Mânăstirii, are să-ţi aranjeze asta. 
Cu cea mai mare blândeţe. 

Corignan rostogoli o pereche de ochi sperioşi. Chirurgul 
despre care fusese vorba, intră şi el atunci, sub forma unui 
călugăr gigantic, cu nişte pumni care ar fi fost în stare să 
doboare şi un bou. Ţinea în mâini, un oarecare număr de 
instrumente de oţel Căţelul se învârtea în jurul pacientului, 
şontâcăind pe cele trei picioare, cu urcchca triumfător 
ridicată 

— Răspunde-mi sincer, spuse Rascasse. Vrei să mi-l dai 
înapoi? 

— Ce? Urlă Corignan. 

— Ei, dinţii mei, ce dracu! Cei şapte dinţi pe care mii-ai 
rupt cu. Genunchiul. Îi vreau înapoi. 

— Dar nu-i mai am, spuse jalnic Corignan. 

— Să avem iertare, popă, ai un îndoit şirag de treizeci şi 
doi de dinţi sănătoşi, albi şi solizi. Vrei să-mi dai dinţii mei 
înapoi? Nu? - Frate chirurg, fă-ţi datoria. 

— Să vă ia dracu pe toţi, vociferă Corignan. Fac apel la 
Sfintele Scripturi care spun. 

Nu se mai putu şti ce spuneau Sfintele Scripturi: uriaşa 
mână a fratelui chirurg se abătu pe capul pacientului. Cu 
mâna cealaltă, giganticul operator, insensibil şi grav, îi 
deschise fălcile şi îi introduse imediat în gură un instrument 
de oţel. Un urlet răsună în încăpere şi chirurgul îi întinse lui 
Rascasse, lin dinte solid Rascasse îl luă şi spuse: 


— Unul! 

— Umflătura mea! Răcnea Corignan. Aoleo, dinţii mei! 

Brusc, temuta mina a chirurgului se abătu din nou pe 
țeasta lui şi-i apăsă capul pe spătarul fotoliului: 

— Lasă-mă să lucrez, spuse cu blândeţe operatorul. Nu 
avea nici o grijă, îi aleg pe cei mai buni 

— Doi! Spuse Rascasse după câteva secunde, în timp ce 
Corignan invoca toţi sfinţii şi demonii în ajutor, iar Corignan 
I-ul se învârtea în jurul odăii lătrând cu un aer de triumf. 

După al treilea dinte, Rascasse îl iertă de rest Corignan a 
fost condamnat la trei luni de temniţă, numai cu pâine şi 
apă. El a fost conlegat, dar Părintele Josef nu se socoti 
satisfăcut Nefericitul a fost condus acolo, hărțuit mereu de 
Corignan î-ul, care îl tot muşca de picioare şi urmat de 
Rascasse. Când se deschise uşa celulei, în care trebuia să 
coboare pe câteva trepte, Corignan se văită: 

Ce” mizerie! larăşi trebuie să beau numai apăl.. 

— Taci, popă! Grăi Rascasse. Ştii cum trebuie să intri în 
temniţă, după noile canoane ale Bisericii? 

— Cum să intru? Exclamă Corignan zăpăcit Cu picioarele, 
crecL. 

— Nu, spuse Rascasse. Să-ţi arăt eu. 

Şi spunând acestea îşi făcu vânt şi se aruncă cu capul 
înainte. Proiectilul îşi atinse ţinta în plin. Capul lui Rascasse, 
îl lovi pe Corignan în burtă, repezindu-l pe spate şi, înainte 
de a-şi da seama, se văzu întins pe spate, în celulă. 

— Adio, popă! Strigă vocea îndepărtată a lui Rascasse. 

— Mii de blesteme! Urlă Corignan. 


SFÂRŞIT 


1 Monsieur, sau Delfinul, e titlul ce se dădea în Franţa 
moştenitorului Tronului 


2 La această epocă a vieţii sale, rămânea aproape 
întotdeauna închisă în castelul ei din Val-de-Grâce. 
3 Ca un joc de cuvinte la numele lui „Verdeaţă” (Verdure).