Sociologie românească — 1936 Nr.12 — An I

SOCIOLOGIE 
ROMÂNEASCĂ 


Director. D, GUSTI 


An]: N:12-Decembrie 


INSTITUTUL SOCIAL ROMAN. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


Revista Secţiei Sociologice a Institutului Social Român 


Director: D. GUSTI 


Anul I. Nr. 12, Decemvrie 1936, 


CUPRINSUL: 


Traian Herseni: Ceata feciorilor din Drágug. — C. Brăiloiu si H., H. 
Stahl; Vicleiul din Târgu-Jiu. Const. D. Gib: Colindă din Sant 
(Năsăud), 


CRONICI: 


Redacţia: Sărbitorirea Profesorului D. Gusti, H. H. Stahl: Metoda de 
lucru a Echipelor cu satul și căminul. Traian Herseni: Cercetările 
monografice ale Echipelor şi Institutelor sociale. 


DOCUMENTE: 


Dumitru Imbrescu: Crăciunul în colindă. 


RECENZII: 


Traian Herseni: G. K. Constantinescu: Ereditate şi Eugenie; Jacques 
Ancel: Géopolitique; Gr, Antipa: L'organisation générale de la vie 
collective des organismes et du mécanisme de la production dans la 
biosphère; N. Al. Rădulescu: Vechea industrie vrânceană: Chiua si 
drâsta, — Alex. Constantinescu: C. Jornescu: Dreptul Agrar 
în România, — Const. D. Gib: Constantin Georgiade: Probleme gi 
idei noui în psihologie, — Dumitru Dogaru: Luigi Sturzo : Essai de 
Sociologie; Yolanda Nicoară: Al. O. Constantinescu si L I. Stoian: 
Din datina Basarabiei, 


INSEMNARI: 


Sociologie si educaţie. — Gaston Richard despre sociologia românească, 
— Învăţământul universitar al relaţiilor internationale. — Cercul studen- 
tilor in sociologie, — Revista de Filosofie, 


Coperta și vignetele de LENA CONSTANTE 


Apare lunar. Exemplarul: 15 lei. Abonamentul anual pentru şcoli şi 
particulari 159 lei, 1900 lei pentru autorităţi şi instituţii. 

REDACŢIA si ADMINISTRAȚIA: Institutul Social Román, 
Piaţa Romana 6, etaj III. (Palatul Academiei de Inalte Studii Comer- 
ciale și Industriale), București. 

D-nii autori si editori sunt rugaţi să trimită publicaţiile despre care 
doresc să luăm notă, în două exemplare, pe adresa redacţiei, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


Director: D, GUSTI 
Anul I., No. 12 Decemvrie 1936 


CEATA FECIORILOR DIN DRAGUS 


CUPRINSUL : I. Organizaţia feciorilor din Drăguş: 1. Alegerea vătafilor. 2. Atribuţiile vata- 
filor. II. Ceata de Crăciun: 1. Organizarea şi funcţiile cetei. 2. Gazda de feciori, 3. Colinda si zău- 
ritul, 4. Sărbătorile, hora şi iniţierea fetelor în joc. 5. Activitatea cetei în zilele de lucru. 6. Obi- 
ceiuri de Anul nou, de Bobotează şi spargerea cetei. III. Câteva observaţii sociologice. 


Dintre organizaţiile tradiţionale pe care le mai are satul Drăguș din jud. 
Făgăraş, cea a feciorilor sau a flăcăilor dela 18ani până la căsătorie este printre 
cele mai bine păstrate. Ea constă in alegerea anuală a câte doi conducători, numiţi 
vátafi, unul mare, altul mic, care capătă pe calea aceasta anumite drepturi faţă de 
ceilalţi feciori, mai ales în materie de disciplină şi care au sarcina să organizeze 
ceata de Crăciun pentru colindă și horă, integrându-se astfel în obiceiurile si 
petrecerile de sărbători, la care participă în diferite chipuri satul întreg, 

Datele privitoare la organizaţia aceasta a feciorilor le-am strâns în două 
rânduri: în vara anului 1932 în cadrul cercetărilor monografice, când ne-am adresat 
informatorilor autorizaţi, vătafii, cetaşii şi gazdele lor, şi în iarna aceluiaşi an, de 
Crăciun, când am putut observa fenomenul direct, în desfășurarea lui concretă, 
Studiul nostru înfăţişează cât se poate de apropiat realitatea însăşi, deosebind orga- 
nizafia mare de ceata propriu zisă și redând întâmplările în ordinea desfăşurării 
lor, așa cum este cerută de datină si cum este observată de feciori. 


|. Organizaţia feciorilor din Drăguș 


Distingem aici două momente: alegerea vátafilor cu grupările, conflictele şi 
rivalitáfile ce se ivesc şi instituţia vátafilor în funcţiune, 

1. Alegerea vátafilor. Toţi feciorii din Drăguş fac parte dintr'o organizaţie 
care are în frunte doi conducători aleşi dintre ei: vătaful mare şi vătaful mic, 
Infăţişăm mai întâi materialul referitor la alegeri, 

„La noi este un Sf. Neculae, în ziua aceasta se întrunesc toţi flăcăii din 
comună şi-şi aleg un vătaf mare şi un vătaf mic“, (Inf. Năstase Lutian, 26 ani, 
vătaf în trei rânduri, ultimii doi ani și înainte de armată — anul acesta şi-a pierdut 
vătăfia prin însurătoare), „Alegerea se face în ziua de 6 Decembrie, de Sf. Neculae—. 
se adună toţi feciorii din sat dela 18 ani— cei scipafi de armată isi aleg vátaful 
mare, cei mici, vátaful mic, — pe cine vreau ei și pe care vrea şi el“, (Inf. Aurel 
Jurcovan, 21 ani, ales vătaf mic, devenit vătaf mare prin căsătoria celui ales: 
Năstase Lufian). „In ziua de Sf, Neculae, în 6 Decembrie, toţi feciorii din sat au o în- 
trunire să vadă care sunt mai capabili să conducă ceata de Crăciun, Se adună la pri- 
mărie si chiamă pe primar și un delegat“, (Inf. Neculae Sofonea, 25 ani, necăsătorit, cu 
armata făcută —a fost în ceată în anul 1930 sub vătăfia lui Năstase Luļian — a 
fost casier. Absolvent al unei şcoli de brigadiri de vânătoare), „Vătaful se alege 


www.dacoromanica.To 


2 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


în ziua Sf. Neculae (in Decemvrie). — Se adună toţi feciorii dela 18 ani în sus, — 
de obiceiu la consum (cooperativă). Aleg prin vot secret (scriu numele pe o ţidulă) si 
sunt propuși cu glas tare oricati. — Prezidează primarul sau un delegat, din partea 
lor deasemenea câte un delegat ca membru pentru votare“ (Inf. înv, lon Sofonea, 
24 ani). „Adunarea o conduce primarul. Primarul spune: „măi băeţi, azi e ziua de 
ales vătaf, care vreţi să fiti vátaf?" Băeţii se aleg mai dinainte, unul zice „eu 
vreau”. Primarul spune: „bunu-i vátaf mare?” baetii strigă „e bun, e bun, sus cu 
el" — dacă nu se înţeleg, se pune la vot secret.” (Neculae Sofonea). „Ordinea la 
alegerea de vátaf o fin doi oameni insurafi aleşi de feciori, cari fac ordine si 
prin șezători”, (Inv. Ion Sofonea). „Se întrunesc flăcăii să aleagă vătaf, Şi atunci o parte 
sunt scipati de armată, o parte nescăpaţi — cei mari, cei scipati de armată, au dreptul 
la un vátaf mare, cei mici, cel nescápati de armată, au dreptul la un vátaf mic” (Inf. 
Năstase Lutian). „Toţi votează si pe cel mic (vátaful) si pe cel mare, numai cât sunt 
ei intelesi să aibe şi cei mici unul, Rar se face cu voturi scrise, ci se strigă” (Aurel 
Jurcovan). „Alegerea vatafului se face prin strigare, dar dacă nu se înţeleg, aleg 
prin vot secret, că sânt mai multe partide, Chiar eu, în 1928, am fost ales cu vot 
secret" (Năstase Lufian). „Știu că s'a pus cu vot secret la alegerea vătafului, în 
1927, când o partidă a vrut pe lon Fogoros, l-au ridicat pe braţe, un alt grup a 
spus că nu e bun. Fiind neînțelegere, s'a votat și s'a ales Solomon Trambitas, fost 
vătaf mic si lon Codrea” (Neculae Sofonea). 

„Sant doi vătafi — unul mare si unul mic, care să-i țină locul, Când aleg 
vătaful mare, al doilea cu voturi după el e vátaf mic” (Inv. Ion Sofonea). „Vataful 
mic la fel se alege — tot „sus cu el” şi dacă e cu vot, al doilea cu voturi, După 
alegere se cinstește o vadrá de vin — de vátaful mare“ (Nec, Sofonea). „Vătaful 
mare poate să respingă alegerea vátafului mic şi atunci cei mici trebue să aleagă 
un altul“, (Năstase Lutian). „Vătaf mare se poate alege si dintre cei mici, ci e 
după cei mai tari, dacă cei nescŝpati sunt mai tari, se alege dintre ei, ci doar nu 
merg la judecătorie — sántem noi in de noi. Chiar anul acesta, noi am fost mai 
tari, Şi pot alege doi mari sau doi mici, după cât sunt de tari” (Aurel Jurcovan). 
„Astia mai mici sânt mai fără judecată si se mai încaeră cu cei mari — la alegerea 
vátafilor — dar de regulă se înţeleg să fie unul mare si unul mic, ca sá nu fie 
gálceavá" (Aurel Jurcovan). „Se dau lupte între tabere de flăcăi dela 18 ani până 
la căsătorie, — fiecare vrea să-și aleagă vătai dintre ei. Uneori ajung chiar la 
bătae. O tabără o constitue partea din jos — ca și la alegerile comunale — aici în 
majoritate sunt boeri sau grăniceri şi cei din sus, unde stau mai mult iobagii — 
dar acum s'au amestecat, Se face chestie si de boerie, dar mai mult de faptul cum 
e, din jos sau din sus” (Inv, lon Sofonea). „Diferenţă între sat se face între cei de 
dincolo de Vâlcea și cei de dincoace — asta la alegerea vátafului. In chestiile 
comunei nu se iau așa — noi ne-am aliat cu cine am crezut că face treabă, nu 
ne-am uitat din care parte a satului e” (Isac Stanimir, 51 ani, din foștii iobagi), 
„Astia din sus se tin mai buni, că e vecinătatea mai bună, că niciodată n'a fost 
vătaf din jos, — auzi şi oameni bătrâni că: uite mă, că vrea să fie vátaf din 
familia mai de jos“ (Dumitru Sofonea, cojocar, 36 ani, din foștii boeri), „De obicei 
vátaful mare e din partea grănicerilor, adică a celor din jos, cel mic e de dincolo, 
din partea celor de sus, rar se întâmplă contrariul. Sau bătut prin 1928 si in 
1930 cei din jos cu cei din sus pentru alegerea vátafului. Ultimul vătaf, Năstase 
Lutian, e paur (iobag), dar e pe partea boerilor, pentrucă şade din jos. Din sus şi 
din jos — cam dela biserică spre munte sau spre șes“ (Inv. Ion Sofonea). „Pentru vátaf 
de regulă se bat Husarii, Rogozarii şi Láscarii (el e din Lăscari), dar ţin seamă 
de capacitate, dacă e bun de joc, dacă sunt băeţi de înțeles“ (Năstase Luţian), 
„S'a întâmplat de s'au şi bătut, — prin 1927, s'au bătut că nu s'au putut înţelege 
cu alegerea, s'au şi înjunghiat, au avut si lege. Năstase Luţian și lon Codrea au 
bătut, — au bătut pe Vasile Cristea de a stat o lună în spital — i-a pedepsit cu 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 3 


3000 lei, dar a plătit numai Codrea, că pe Năstase l-a scăpat, s'au înţeles între ei 
si Codrea avea bani mai multi. Până atunci, in 1927, n'a fost bătae şi nici de 
atunci n'a mai fost — atunci au luat-o cu capul, unde vor ieși. După ce s'au bătut, 
s'au adunat a doua Duminică iar, față de primărie, că trebuie să fie si primarul, si 
au schimbat vátafii — în locul vátafului mare lon Fogoros au pus pe cel mic, pe 
Solomon Trâmbiţaș si mic au ales pe lon Codrea și au rimas aga”. (Aurel Jurcovan).!) 
„Vataful ales plătește la ai lui băutură — chiar acolo, la consum sau la vreo câr- 
ciumă o vadră, două de vin sau cum poate” (Inv. Ion Sofonea). 

2, Atribuţiile vátafilor. „Vataful e ales pentru un an. El tine ordinea între te- 
ciori la gezátori, la horă, noaptea pe străzi, are drept chiar să bată, căci toți știu frică 
de vitaf” 2) (Inv. lon Sofonea) ,Vátaful are răspundere, merge cu jandarmii, el e 
obligat să nu meargă flăcăii cu revolvere sau cuțite, să nu se bată, să nu faca 
scandal — să aibe o regulă oarecare. Are răspundere ca în comună să nu se facă 
gălăgie — numai cu tineretul, cu ceilalţi n'are amestec” (Năstase Lutian). 

„Peste an vátaful mai face hori — prin șezători, iarna mai oprește pe bieti 
să se bată sau îi ia la întrebări dece fac rău, sau dă deoparte pe cei mici să le 
facă loc la cei mari — tot în gezátori*) — are grijă să nu facă ficiorii scandaluri, sá nu 
strige pe uliti — că primăria și jandarmii pe vataf îl întreabă de orgice scandal“ 
(Aurel Jurcovan). „Vătaful peste an face jocul de câte ori se poate—e respon- 
sabil de scandaluri, șeful de post, de se întâmplă ceva, pe el îl chiamă. Prin 
dulcele Crăciunului mai dă pe cei sub 18 ani afară din sezátoare, îi și bate dacă vrea” 
(Nec. Sofonea). „Flăcăii cei mici, când stau pe lavitá în fundul casii la vreo șezătoare, 
sânt obligaţi, când vine unul mare, cu armata făcută, să se scoale și să-i lase locul. 
Vátaful are voe să-l scoale de pe laviţă, dacă n'o face de voe bună. Cei mai mici de 
18 ani n'au drept în şezătoare, numai dacă-i lasă vátaful -— îi întreabă câţi ani au sau 
îi ştie şi îi dă afară, Dacă nu se înţeleg cu vorba și fac scandaluri sau chiar în alte 
împrejurări, dacă fură — vátaful e obligat, chiar să-i bată. — Peste an vátaful e obligat 
în fiecare Duminecă să aranjeze jocul — el încasează dela báefi si plăteşte lăutarii. Fe- 
tele nu plătesc decât câteodată, când zice vátaful că bŝetii au plătit destul. Anul trecut 
am făcut joc în fiecare Duminecă, afară de alegeri si de posturi“ (Năstase Luţian), 

Am asistat și noi la o horă organizată de vătaful Aurel Jurcovan cu vre-o câţiva 
prieteni de ai lui, Duminică in 31. VIL 1932, N'a fost o manifestare a tuturor fecio- 
rilor din sat, cum se întâmplă când există armonie între ei, ci numai a unui grup 
restrâns de prieteni. După informaţiile pe care ni le dă Vartolomei Tătaru, tâmplar, 
26 ani, cei mari nu prea vin la horă din cauză că a rămas vătaf dintre cei mici, 
iar alţii preferă să bea în sat, decât să joace, Unii mai sunt și plecaţi la lucru în 
altă parte, Erau foarte puţini feciori. Fete erau mai multe, stăteau deoparte și pri- 
veau, Informatorul nu juca, nici un văr de-al său: „Noi nu jucăm, sântem mai moi, 
asta e ca și o carieră, unul e mai iute de picior și-i place. La altul nu-i place”. 
Fac jocul de obicei în câmp dincolo de râu, sub merii lui Trambitas. ,Trámbitas 
îi mai alungă, dar se împacă cu ei iar, Vezi că-i strică iarba” (Vartolomei Tătaru), 
Dim numele perechilor de jucători: 1. Adam Rogozea, fecior mic, cu Zenovia 
Lutian. 2. lon Fogoros, sub drapel, în concediu, cu Livia Jurcovan. 3. Gheorghe 
Bobeica, mic, cu Rafira Fogoros. 4. Gheorghe Rogozea, mare, cu Emilia Gușeilă. 


1) Intorcându-ne pentru altă problemă în 1933, am aflat de un conflict al cetei din 1932, 
ivit într'o şezătoare, după plecarea noastră, terminat cu rănirea gravă a vătafului mare, Conflictul 
a avut la origine supărarea feciorilor mari pentru alegerea vătafului dintre feciorii mici. Cei mari 
au căutat un prilej ca sá se răzbune, 

2) Ori de câte ori se întrebuinţează termenul de váfaf fără nici o altă specificare, e vorba 
de vătaful mare. El se numeşte şi primarul sau judele feciorilor. 

3) E vorba de şezătorile de tors ale fetelor, din serile de iarnă. Se strâng câte 20—30 de 
fete la o gazdă. Merg şi feciorii ca să petreâcă. Apoi de şezătorile mici sau adunări, care se fac 
în zilele de sărbători. Atunci se adună fete şi feciori la o gazdă numai ca să se distreze, cici 
nu pot lucra. 


www.dacoromanica.ro 


4 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


5. Vasile Halmaghi cu Zenovia Gh. Scurtu. 6. Vasile Haneş, mare, cu Zenovia D. 
Scurtu, 7. Aurel Jurcovan, vătaf, cu Sofia Fogoros. — „Cei cari joacă, dacă se fine 
de una, joacă mai numai cu ea, încolo joacă cu care-i vine“ (Vartolomeu Tătaru). 
Jucau şi trei perechi luaţi de curând: Ion Codrea cu soţia sa Anica, lon şi Rafira 
Racu, Gheorghe şi Maria Andreiaș. „Mai târziu, după un an, aşa, nu mai joacă, 
Acum numai, că sunt luaţi de curând, Incolo, oamenii insurati nici nu dau pe aici” 
(Vartolomei Tătaru.) 

„Lăutari n'are nimeni voe să aducă, decât dacă-l anunţă pe vátaf — lăutari 
ca să petreacă sau să facă joc“ (Năstase Luţian), 

„In satele vecine vátaful e numai pe două săptămâni, nu pe un an, ca la noi, 
— la ei nu e regulă ca la noi, Flăcăii streini cari vin în comună sânt obligaţi să 
vină la vătaf si se anunţe, atunci nu li se întâmplă nimic, nici un scandal in şe- 
zători, răspunde vátaful şi-i însoțește până la plecare, Dacă nu se anunţă, nici nu-i 
primesc în șezători“ (Năstase Luţian), „Vătaful şi ficiorii lasă pe streini sá vie aici, 
dacă-şi recunosc îi lasă, Pe cei cari fac ca în sat la ei și nu le pasă de 
nimic, nu-i lasă, că se laudi pe urmă că la noi băeţii sânt aga gi asa — dacá-gi 
recunosc îi lasă, altfel îi trimite acasă si dacă nu se supun la vorbă, îi si bate. 
Bătăi cu feciorii din alte sate nu se prea întâmplă, cici băeţii streini recunosc, 
Dacă merg cu vátaful, apoi absolut nimic nu li se întâmplă şi nimeni nu le zice 
ceva — întreabă de vătaf, dacă nu-l cunoaște fac cunoștință şi merg împreună 
prin sat, în şezătoare, Dacă merge cu un alt fecior din sat — poate — dar acela 
trebue să spună vătafului — asta dacă sânt báefi mai tineri, cei mari ştiu cum 
merge treaba prin sezátóare. Vătaful poate să întrebe pe cel care aduce streini, 
cu ce fel de oameni umblă el, dacă acela nu știe să se poarte. Feciori din alte 
sate vin — dela noi nu se prea duc, din cauză că sânt fete destule — unde sânt 
fete puţine si báefi multi, mai merg si prin satele vecine. Vătaful poate să-i oprească 
să vină, mai ales dacă fac scandaluri, le face perchizifie dacă au revolvere, pum- 
nale — asta le face şi la cei din sat, mai ales la cei mici, — Astă iarnă au venit 
doi báefi din Sâmbăta de Sus — au întrat in șezătoare şi vorbeau lucruri cari nu 
trebuiau, — Am pus gardienii să le facă perchizifie şi aveau pumnal şi cuţit la 
ei. Atunci am zis: „oameni de omenie sántefi voi, de umblafi cu de-ástea ?” Atunci 
i-am şi bătut — când au esit din curte dela Moise Guşeilă (gazda de fete) i-am 
bătut cu Nicolae Codrea de au fugit pe la oameni, la Galaftion Sofonea, şi-au stat 
până dimineaţa — nu ştiu, ci nu ne-am mai dus după ei, noi ne-am întors in șeză- 
toare, Cei pe cari i-am bătut astă iarnă se ţineau tari, dar nam putut suferi să 
ne atace pe noi în comună la noi. Pe urmă nu mai veniau decât báefi cinstiţi, 
nu să se ţină tari și mari, Vătaful trebue sá se bage, că altfel zic ficiorii noştri de 
ce nu facem ordine” (Aurel Jurcovan), „Am avut bătae încă cu unul, acesta din 


sat: Iftimie Fogoroș; e la armată acum, Eu am fost la chef cu un prieten — el 
s'a pus contra noastră si a scos cuțitul, S'a incáerat cu Gheorghe Andreias, nu cu 
mine, dar eu am fost cu el și am pus mâna ca să-i dea drumul la cuţit. — An- 


dreiaș a fugit, dar Fogorog n'a vrut să lase cuțitul, atunci i-am dat un pumn in 
nas de a căzut jos şi i-am luat cuțitul, Nam avut lege, că n'a putut, doar na 
avut motive si ne-am împăcat chiar de atunci, Cuţitul nu i l-am dat — căci l'a 
luat jandarmii că s'au mai bătut. — Dacă erau báefi cinstiţi, le dădeam înapoi că 
eu n'aveam ce face cu cuțite” (Aurel Jurcovan). 

„Când se însoară vătaful mare, așa cum am făcut eu anul acesta, pierde de nu 
mai e vátaf şi devine cel mic ca si mare şi ca mic” (Năstase Luţian), „Când se 
însoară vátaful mare, rămâne cel mic. Luţian (Năstase) s'a însurat în dulcele 
Crăciunului, la vreo 3 săptămâni şi am rămas eu. — El nu mai are amestec între 
feciori“ (Aurel Jurcovan). „Vătaful mic inlocueste pe cel mare când lipseşte, 
iar dacă cel mare se însoară în timpul acesta, rămâne in locul lui” (Inv. 
lon Sofonea). ,Vátaful mic îndeplineşte ordinele vátafului mare, ce nu poate 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 5 


acesta să facă, face el în loc, îi ţine locul când cel mare pleacă sau se 
însoară, El joacă după vătaf, era ca stegar înainte, că el juca steagul şi-l 
purta — acum ia vátaful mare şi plosca şi steagul şi pe urmă, după primul joc 
i-l dă“ (Năstase Lutian). „Si dacă pleacă la armată unul din vătafi, rămâne celălalt 
în loc — sau dacă unul se însoară și celălalt pleacă la armată sau pleacă amândoi, 
iusărcinează pe un băiat să aibă grijă în locul lor — sau se conduc feciorii singuri, 
— Altă alegere peste an nu se face — că de vătaf e nevoie mai cu seamă la 
ceată“ (Aurel Jurcovan), 

„Vătaful mai presus de toate întocmește și conduce ceata feciorilor pentru 
colinda de Crăciun. Își ia prietenii, cu acordul tuturor, cam 6—8 insi si se 
constituesc în ceată“ (Inv. lon Sofonea). „După ce vátaful a fost ales, se face 
alegerea de ceată, — Vátaful mare anunţă pe băeţi dacă vreau să ia parte sau nu 
şi se invoesc. — Vătaful poate respinge“ (Năstase Luţian), „Vătafii întreabă cine 
vrea să facă parte din ceată si se aleg 5—9 insi şi fac ceata. Cer prin primărie 
o autorizaţie dela pretură ca să fie în regulă și așteaptă sărbătorile” (Nec. Sofonea). 
„Vătafii isi aleg apoi băeţii din sat pe cine cred ei că sânt mai bravi din sat. — 
Noi am fost șase insi. — Ne-am ales cárciumar si bucătar pe Matei Fogoroş — 
toate din vreme, înainte de ajun” (Aurel Jurcovan), „Dacă ăi mari nu se învoesc 
cu ceata, cheamă și din cei mici, dar nu intră decât numai cei cari merită, adică 
báetii cinstiţi, cari nu fac intrigă” (Năstase Luţian). „Până în ziua de ajun vátaful 
mare poate să nu vrea pe unul și nici băiatul atunci nu se mai bagă. Se aleg în- 
totdeauna prieteni“ (Inf. Nec. Sofonea era văr bun si prieten cu vátaful mare). 
„In ceată mai vin şi pe de lături, dacă vrea vataful. — El poate lua pe cine vrea, 
căci el are răspundere și dacă nu vrea pe cineva, nu-l primeşte” (Năstase Luţian), 
„Vătafii se interesează şi scot autorizaţie pentru ceată dela primărie gi o înain- 
tează la pretură la Arpaş — ca să fie apoi neturburati de nimeni” (Aurel Jurcovan). 


ll. Ceata de Crăciun 


Cea mai importantă manifestare a feciorilor este ceata de Crăciun. Ceata este 
urmărită de întreg satul cu mult interes şi cu multă simpatie. Dacă n'ar fi ceata 
nici luptele pentru alegerea vătafului n'ar fi atât de violente. Redăm în ordine cro- 
nologică toate întâmplările în legătură cu ceata, 

1, Organizarea şi funcțiile cetei. „Ceata colindă în ajun de Crăciun — apoi stau 
cu toţii împreună gi în zilele de sărbătoare fac joc în sat, afară de ziua întâi de 
Crăciun şi de Bobotează, Au în permanenţă lăutari, un steag al cetei pe care îl 
poartă oricare cu autorizaţia vátafului, dar trebuie să facă parte din ceată, Ei ca 
semn distinctiv poartă bete tricolore” (inv. Sofonea). — „In alte sate se fac mai 
multe cete, aici una singură. — Mai de mult erau două cete, de iobagi si de boieri” 
(înv. Sofonea). — „Ceata e organizată erarhic. In frunte e vátaful mare, după el vă- 
taful mic dacă e si el în ceată, au apoi un casier care fine socoteala banilor, un 
bucătar care ajută gazda la bucătărie şi supraveghează mâncarea și un crâșmar 
care poartă cheile dela pivniţă și fine socoteala băuturii” (înv. Sofonea). „Afară 
de vátaf ceata are un casier pentru bani și plăţi, un crágmar care dă băutura la 
masă gi scoate vin, încălzește băutura, anunţă când e pe terminate; un bucătar care 
ajută gazda la servit şi la facerea mâncării, — Au şi un lăutar cu vioara sau cla- 
rinetul care e tot timpul cu ei, de regulă ţigan din sat; in 1931 a fost Ilie Raita” 
(Nec, Sofonea). „Dintre cetagi se pune un casier pentru bani, un bucătar ca să 
ajute gazdei, un cârciumar care are în grijă băutura. Vátaful mare cumpără 
băutura şi o dă pe mâna cârciumarului” (Năstase Lutian). 

In 1931 au fost în ceată: 1. Năstase Lufian, vátaf mare, din Lăscari, fecior 
mare, 2, Aurel Jurcovan, vátaf mic, din Grădinari, fecior mic. 3. Adam Rogozea, 
din Lăscari, f. mic, 4. Valer Codru, din Grădinari, fecior mic. 5. Neculae Codrea, 


www.dacoromanica.ro 


6 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


din Nichesti, fecior mic. Matei Fogoros, din Rogozari, f, mare — cârciumar si bu- 
citar, — „A fost să fie in ceată si unul din Husari: Gheorghe Andreiaș, dar i s'a 
îmbolnăvit sora si na mai vrut el. Altfel se ia din toate ulițele câte unul” (Aurel 
Jurcovan), Casier n'au avut — banii i-au depus la gazdă, la Gh. Rogozea, vânzător 
la consum și le-a dat el tot în contul sumei depuse (Gh. Rogozea). — In 1932 au 
fost în ceată: 1. Adam Rogozea, vătaf mare, din Lăscari, fecior mic. 2. Aurel Po- 
pernic, din Uliţa Bisericii, mic. 3, lon Bogdan, casier şi cárciumar, din Nichesti, mic, 
4. Valer Codru din Grădinari, 22 de ani, scutit de armată pt. că n'are tată, 5. Spi- 
ridon Sucaciu. din Láscari, mic. 6. Aurel Jurcovan din Grădinari, fost vátaf, £ mic, 
Din Husari n'au avut nici unul, nu s'au înţeles, 

„Ceata convine dinainte asupra amenzii pentru orice abatere — 1 kgr, de vin 
sau bani etc. Si dacă vreunul lipseşte dela gazdă, dela biserică sau dela joc sau 
dela lucru, e amendat, Dacă are vreo nevoe mare, cere însă voe vátafului, atunci 
scapă de pedeapsă“ (Nec. Sofonea). Cetei i se cere o purtare exemplară: „In timpul 
cetei bem, dar scandal nu facem că n'am vrut să ne facem de râs, să ne batjoco- 
rească că a fost ceata asa si pe dincolo” (Aurel Jurcovan). „In toate zilele am pe- 
trecut, pe banii adunaţi, împreună cu gazda, dar de lăsat nu ne-am lăsat la nimeni, 
din partea oricui. Dar noi nu ne-am legat de nimeni“ (acelaş), 

„Ceata își tocmește din vreme lăutar, se aprovizionează cu băutură și-şi caută 
o gazdă de feciori — anul acesta (1931) a fost Gheorghe Rogozea, căci toţi eram 
din partea aceasta” (Năstase Lufian). „Cu două zile înainte de ajun cumpără bău- 
tură din banii lor, pune fiecare cât îi vine, să ia puţină băutură până scoate din 
sat“ (Nec, Sofonea), 

„Dimineaţa până nu pleacă dela gazdă sau şi cu o zi înainte se face licitarea 
banilor pe cari îi va lua ceata din sat, — Anul acesta (1931) a licitat Matei Fo- 
goros. Noi am rămas cu suma aceasta, Cât a luat din sat e treaba lui, el a fost 
obligat să pună paralele jos” (Năstase Lufian). „Inainte de a pleca in sat licitează 
banii cât crede că ar ieși, — cât iese îl priveşte, el pune suma licitată și ia apoi 
tot ce iese din sat, la noroc“ (N. Sofonea). „Ceata înainte cu o zi de ajunul Cră- 
ciunului licitează banii, Cel care oferă dintre ei suma cea mai mare trebuie să de- 
pună banii si tot ce se încasează pe urma colindatului din sat îi rămâne lui fie că 
e mai puţin fie că e mai mult — pe ceată n'o mai interesează, ea rămâne cu suma li- 
citata" (înv, Sofonea). „Licitarea banilor se face in sara înainte de ajunul Crăciunului, 
I-a licitat Matei Fogoros în tovărăşie cu mine — am licitat pe 2710 lei şi ne-a ieşit 
din sat 2800 de lei“ (Aurel Jurcovan), „Cel care licitează pune banii, încolo dacă pierde 
sau câștigă e treaba lui, Noi am câştigat şi încă le-am făcut și cinste pe urmă 5 kgr, 
de vin, Să nu rămânem noi cu câștigul. Nu ne-a trebuit, Uneori se pierde, dar nu 
mult, se cam ştie cât are să iasă şi se joacă în jurul sumei — poate fi cam 100 
lei deosebire“ (acelas). In 1932 n'au licitat banii din cauza crizei, căci nu mai 
puteau prevedea cât o să le iasă. Totuşi au încasat 2600 lei, 

In 1932 au avut lăutar pe Niculae Savu, ţigan din sat, căsătorit, în vârstă de 
27 de ani si care stie să cânte cu clarinetul, A primit 500 de lei, 2 care de lemne, 
20 de colaci, 1 kgr, de rachiu și 20 de bucăţi de carne (din cele care le capătă din sat), 

Ceata din 1932 s'a strâns seara înainte de ajun la gazdă cu puţină băutură 
ca să înveţe să záureascá. S'au strâns din nou la ora 1 din noapte. La 4*!, dim, 
în ziua de ajun a Crăciunului, au plecat la zăurit, 

2. Gazda de feciori. „Ceata isi caută o gazdă care să-i găzduiască din ajunul 
Crăciunului până în ziua de 7 lan., când se strică ceata, Se propune omul singur, 
care vrea să primească” (înv, Sofonea), „Ceata isi caută cu o zi două înainte de 
ajun o gazdă, cine-i lasă să stea la el si să le facă de mâncare, Băutura o iau ei” 
(N. Sofonea). „Gazda o alegem tot înainte. Noi am avut pe Gheorge Rogozea, l-am 
rugat și noi am auzit că ar vrea şi el şi l-am socotit om bun, căci un om care nu 
vrea să te lase, de geaba îl rogi, că nu vrea să te lase” (A, Jurcovan). „M'au rugat 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 1 


ei, de vreo câţiva ani mi-au tot spus să-i primesc, iarna asta i-am primit” (Gh. 
Rogozea, gazdă în 1931, 35 de ani, fost vânzător la consum). — „In cazul că nu se 
găseşte gazdă de ficiori printre ceilalți, e obligat vătaful să-i lase la dânsul” (N, Lutian). 

La gazda feciorilor, Gh. Rogozea, erau infipfi la poartă de o parte si de alta 
doi brazi tineri, legaţi sus cu o scândură de brad. Scándura era vopsită la capete 
în tricolor si sta scris pe ea in lung, tot cu litere colorate: „TRĂIASCĂ, CIATA, 
DE, FICIORI, DIN, DRAGUS”. Poarta aceasta indica locul gazdei si a rămas și după 
ce s'a spart ceata, Nu se face însă în toți anii. 

„Gazda în afară de faptul că-i găzduește trebuie să gătească masa pentru cei 
din ceată, dintr'al lor însă, În schimb are dreptul să-i pună peste săptămână să-i 
taie lemnele sau şi la alte munci, dacă se înţeleg, Tăiatul lemnelor e obligator pentru 
ceată” (inv. Sofonea). 

Feciorii vin la gazdă „dimineaţa de ajun de pe la ora două, le dăm să mă- 
nânce, apoi pleacă la zăurit, Se întorc şi mai beau ceva, apoi pleacă in tot satul” (Gh. 
Rogozea), „Dimineaţa de ajun la 3 am venit la gazdă şi ne-am făcut înţelesul în 
ce parte să plecăm întâi, după ce prânzim” (A, Jurcovan). 

„Gazda ne făcea de mâncare si ne îndruma cum să ne purtim, să nu facem 
scandaluri“ (A. Jurcovan), „Noi le pregăteam demâncarea, varză cu carne, orez, — 
Pâine, colaci aveau din sat, răci, cârnaţi, Mâncau supă, lapte acru cu mămăligă, 
táiefái, Mâncau de toate felurite ce putem face pela noi“ (Gh. Rogozea si sofia). 
„Ei dau carnea și pâinea, celelalte dela noi. — În alte părţi le cere să cumpere, 
dar noi le-am avut. Zahăr numai au cumpărat pentruca să încălzească vin, Obiceiul 
e să cumpere ei tot, Gazda numai pregătește“ (Gh, Rogozea). „Ceata mănâncă de 
patru ori, dimineaţa când se scoală mâncau, apoi la amiazi, la 12, sara pela 5—6; 
— plecau si când se întorceau pela 12 noaptea din sezátori, iar mâncau, — De 
dormit dorm unul, doi la gazdă — care vrea dormia, care nu, pleca acasă sau se 
ducea pela fete, doar n'o să stea la noi” (Soții Gh. Rogozea), Mai înainte însă 
ceata dormea în întregime la gazdă *), 

„Neplăceri n'am avut, au ascultat de mine ce-am zis, că le-am spus că de 
fac scandal nu-i mai primesc, Nici in sat sá nu facă, Au venit în sezátoare niște 
feciori străini și m'am dus eu să nu-i bată, i-am chemat acasă și au venit toți, 
Trebuie să asculte de gazdă. Mai aveau ceartă între ei, dar nu i-am lăsat, le spu- 
neam că-i bat, doar sant ca un tatá de ficiori—ne zice gazdă, dar $i asa" (Gh. Rogozea). 

In 1932 a fost gazdă Săvăncea Gușeilă (37 ani) si soţia sa Anisefta (50 ani) 
din Teotesti, Nr, casei 153, n'au copii. Au fost gazdă de feciori încă in trei rân- 
duri, Pot pentrucă n'au copii, spun ei, poate sta femeia de feciori, Masa o iau împreună, 

3, Colinda si Zăuritul. „In ajun de Crăciun ceata colindă pela toţi oamenii 
din sat. Primesc bani, colaci si carne — din care trăesc cele două săptămâni cât 
sunt constituiți în ceată, Din banii pe cari ŝi au cumpără băutură cât pot si nu dau 
socoteală nimănui“ (înv, Sofonea), Mai întâi e zăuritul, 

„ln dimineaţa de ajun ceata se adună la gazdă, de cu noapte mult, cu intu- 
nerecul. Se face apoi zăuritul la fruntașii comunei: un cântec care se zăure la fe- 
reastră” (Nec. Sofonea). „In ajun de Crăciun de cu noapte, des de dimineaţă vine 
timpul să zăure la cei mai văzuţi, la notar, primar, popă, preoteasa veche, la în- 
vátátori, la Loghin Scurtu (un american — fost in America)” (N, Luţian), Textul 
zăuritului în ajun de Crăciun: 


In ziua ajunului Cu'n colac de grâu curat 

Vin junii Crăciunului C'o pecie de porc gras 

Câte şase, câte şapte Si c'o mână de parale 

De cântă pe la fereastră Să băgăm prin buzunare 2), 
Cruce'n masă, cruce'n casă i 

Gazda afară să iasă (inf. A. Jurcovan) 


1) După informaţiile culese de moncgrafistul A, Negrea. 
2) Muzica se va publica deosebit. 


www.dacoromanica.ro 


8 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


«ln ajun după ce ne-am dus la gazdă, întâi am luat-o la záurit pela fruntașii 
comunei, Am zăurit întâi gazda de ceată, apoi primarul Neculae Poparad, notarul 
nou nu era aici, am fost la notarul cel bătrân (pensionar Aurel Făgărășanu), la 
viţi-primarul : Dumitru Tătaru, învățătorul lon Sofonea, învățătorul Gheorghe Ro- 
gozea, părintele Jurcovan (i-am luat la rând cum stau, ca să nu-i sărim) si la casierul 
D. Fogoroş“ (A. Jurcovan). „Prima dată se zăureşte gazda — dă toată ceata mâna cu 
el şi pleacă din casă, il zăuresc și se întorc în casă de cinstesc” (N. Lutian). In 1932 au 
zăurit în afară de gazdă pe primarul Rogozea, părintele Jurcovan, casierul Fogoros, 
preoteasa văd. Făgărăşanu, notarul pensionat Făgărășanu, inv. lon Sofonea, înv. Ro- 
gozea, stud. Gh. Rogozea, notarul Jurcovan, inv. Gh. Sofonea, noul primar Nec. Po- 
parad, d-soara Scurtu (elevă de liceu) și contabilul Ion Sofonea. — Cei zăuriţi cheamă fe- 
ciorii în casă, le dă darul şi băutura, feciorii strigă : la multi ani trăiască, La ei nu mai 
colindă, la cei zŝurifi. Când trec pela poartă îi sare, nu se mai bagă“ (Nec. Sofonea). 

„După zăurit începe colindatul dintr'un cap de sat în celălalt, pe rând cum vine, 
până termină” (N, Sofonea), „După zăurit urmează colindatul, aranjează vátaful de 
unde să înceapă după numere, dela numărul unu. Eu am luat-o din Lăscari ca să ter- 
minăm cu ţiganii” (N. Luţian). „După zăurit am luat casele la rând, — Nu colindăm și 
nu cântăm nimic, numai chiuim pe uliţă, În fiecare casă cântă lăutarul, facem un joc 
şi mustră feciorii, vătafii dau de închină din ploscă. — Așa e obiceiul la noi — în alte 
sate sânt colinde, dar sânt diferite obiceiuri” (A, Jurcovan), — (V. mai încolo mustrătu- 
rile obişnuite), In 1931 „am început dela gazdă — am luat Nicheștii, Grădinarii, Lás- 
carii, Valcerenii, Codrarii, Uliţa Mare, Uliţa Mică, pela Biserică, Husarii toţi. Trecem 
dela casă la casă toată ulița si pe o parte si pe alta, nu numai pe o parte şi apoi să 
luăm cealaltă” (A. Jurcovan). In 1932 au colindat dela gazdă, Teoteştii, Uliţa Mica, 
Uliţa Bisericii, Rogozarii, Nichestii, Grădinarii, Lăscarii, Codrarii, Pela Biserică, Uliţa 
Mare, Husarii, Vâlcerenii (ţiganii). Au început la ora 7 dim., au terminat la ora 4 d, m. 

In timpul colindatului „vătaful umblă cu plosca cu băutură, cinsteşte lumea pe 
stradă şi dă în fiecare casi să închine” (N, Sofonea). „In timpul colindatului, când 
ajung pe la feciorii din ceată, părinţii îi primesc cu masa, — Se pun la masă, mănâncă, 
beau si merg mai departe” (N, Sofonea), „Când ajung cu colindatul pela fete, fac gi 
un joc, au láutarul cu ei tot timpul. In fiecare casă joacă, dar fără învârtită, unde e 
fată mare joacă si invártita” (acelas).” Pe ţigani îi colindám și pe ei, dar facem aga ca 
să terminăm cu ei și nu primim de ale gurii“ (N. Lufian). 

Din sat ceata primește daruri. „La Crăciun ne dă colac, carne si parale: 5, 10, 
15, 20 de lei, după cum e gi omul cu starea“ (A. Jurcovan), „La colindă se pune colac, 
carne şi bani începând dela 5 lei, după neam, familie, avere, cum pofteste fiecare“ 
(N. Sofonea). Pentru căratul darurilor din sat se angajează doi oameni însuraţi care 
duc cu rândul desaga. Ei sunt plătiţi în natură, 

„După ce isprăvesc de colindat se duc la gazdă, mănâncă, petrec, — unu-doi 
dorm la gazdă, ceilalţi merg acasă, că n'au loc toţi să doarmă la gazdă, In ziua de 
Crăciun însă vin înapoi des de dimineaţă“ (N, Sofonea), „După colindat venim la 
gazdă cu toţii, ne apucăm de petrecere. In ziua de Crăciun facem steagul și mergem 
la biserică — în ziua aceia nu facem joc” (A, Jurcovan), 

4, Sărbătorile, hora şi inițierea fetelor în joc. În cele două săptămâni activitatea 
cetei variază după zilele de lucru și zilele de sărbători. Expunem mai întâi activitatea 
de sărbători în ordinea acestora, 

„La Crăciun pleacă toată ceata la biserică, In biserică intră erarhic, vátaful 
mare întâi, apoi cel mic, casierul, crágmarul şi ceilalţi. Dela biserică ies ceva mai 
înainte si pleacă la gazdă. Se pun la masă, gazda mănâncă cu ei. Se împrăștie apoi ca 
să adune material pentru facerea steagului“ (N. Sofonea). „Feciorii trebue să aducă 
material pentru facerea steagului — anume: 2 cárpe, una neagră cu pui roșii și una 
roșie cu pui negri, o pereche de bete de infágurat în 3 ite, 2 perechi de bete cu mărgele 
si 2 ciucuri de sârmă (ii are Petru Adămoiu dela armată; tot el face și steagul)“ — 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 9 


(acelas). Am verificat direct aceste afirmaţii in 1932. In ziua întâi de Crăciun ceata a 
fost la biserică si a făcut apoi steagul. L'a lucrat Petru Adămoiu, 32 ani, căsătorit, Le 
lucrează din 1919. El face steagurile şi pe la nunţi, Nu ia bani, pe prietenie, îl 
cinstesc cu băutură şi mâncare, Steagul era făcut dintr'o cruce de lemn cu două rânduri 
de braţe (v.desenul si fotografia), înfăşurate cu o pereche de bete in 4 ite si 2 perechi de 
bete, una pe o parte, una pe cealaltă, întinse între braţe, doi ciucuri ofiteresti (austriaci) 
la braţele de jos, la vârfurile braţelor smocuri de săschie, Pe coada steagului două 
cârpe, una neagră și una roşie, cu pui în cealaltă culoare, legate una de alta în toate 
4 colţurile, cu două capete prinse de coadă, Apoi un tricolor pe ambele parti ale stea- 
gului, fixat la amândouă capetele de coadă, Vátaful A. Rogozea a adus coada 
steagului dela Gh. Andreiaş, o cârpă (cea neagră) dela Simion Fogoros (are fată, 
dar nu e acasă) şi o pereche de bete pentru crucea steagului dela acelas. Ion Bogdan 
a adus o pereche de bete în patru ite dela Livia Fogoros. Aurel Jurcovan: betele 
tricolor de acasă si saschiul dela Ana Tătaru si lon Tătaru, Aurel Popernic: cârpa 
roşie dela Rafira Tătaru. Valer Codru: o pereche de bete pentru cruce, dela Gh, D. 
Sofonea, De regulă împrumută dela fetele de joc, 

„Când ies cu steagul nu e iertat să-l ia decât „e 
vataful mare si mic sau unul din ceată cu voia vă- 
tafului—nu trebuie să ajungă in mână streină.—De 
furat steagul nu s'a furat niciodată la noi, poate 
mai de mult” (N, Lutian). „In caz că fură cineva 
care nu e în ceată steagul cetei şi-l duce la crágmá 
şi-l pune zálog]poate să ceară oricâtă băutură, o 
vadră, două, pentrucá îl scoate ceata oricât ar fi, 
altfel se fac de râs” (N, Sofonea). . o H 

„In seara zilei întâi de Crăciun iau masa îm- E A TI 
preună si se imprastie, A doua zi de Crăciun vin la 
biserică tot cu ceata, dupăce s'au strâns de dimi- 
neatá la gazdă, Dacă lipseşte vreunul, e amendat, 
iar după masă se schimbă pentru joc şi fac joc pen- 
tru tot satul“ (N, Sofonea). „A doua zi de Crăciun 
si în toate sărbătorile mergem la biserică si facem 
joc la rând“ (A, Jurcovan), „Toate zilele de săr- 
bătoare afară de ziua întâi de Crăciun şi Bobotează, 
ceata face joc dela amiazi până seara— ln celelalte 
zile pot juca acasă“ (N, Sofonea), „A doua zi de 
Crăciun fac joc și atreia zi, apoi în toate sărbă- 
torile, —In zi de lucru mai taie lemne dacă le dim 
şi ce le dăm de lucru” (Gh. Rogozea). 

„La jocul făcut de ceată „vataful ia plosca, 
cel mic poartă steagul. Vátaful cel mare umblă 
cu plosca pela oameni si îi cinstește, închină cu 
ei — cel mic e dator să joace steagul primul 
joc, pe urmă oricare din ceată, dar nu un streín* 
(N. Sofonea). 

„Vătaiul e obligat să poarte plosca si să 
cinstească din vin sau ce are, la tineret şi la 
cei din jur — si când umblă prin sat si la joc” 
(N. Lufian). sv ; ; E à Desen schematic al steagului. 

Portul distinctiv al cetei: tricolor în diago- a=smocuri de sáschie; b=crucea de lemn; c— 

u 3 Pi vos o p. de bete înfășurate; d—2 p. de bete întinse 
nală si numai pieptare fără recăle (sumane). Se între cruci; e=ciucuri; f — cArpele, una deo 
deosebesc uşor de ceilalți (vezi fotografia cetei), parte, alta de cealaltă; g—bete tricolore. 

Ceata iniţiază fetele în joc, „A doua zi de Crăciun ceata face joc, Întâi ia 


www.dacoromanica.ro 


10 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


la joc fete mai vechi, cari au mai jucat. După ce au venit bŝetii satului ca să aibă 
cine juca pe cele vechi, pe toate, ceata ia la joc din cele cari nau mai jucat, 
fete de pela 17 ani, pe care are el dorinţa, una-două“ (N. Codrea, fost cetas, 20 
ani), Fetele se împotrivesc, feciorii le iau cu forța sau le apucă de mărgele, 
atunci merg ca să nu se rupă mărgelele, „Ele vreau să fie băgate în joc, dar așa 
e legea,să nu se lase în ziua întâi, nu joacă nicidecum, Ea îţi spune cu o zi înainte 
că vrea și noi le întrebăm, dar de fati cu lumea se împotriveşte de trebue s'o 
silesti — o iai cu sila” (N. Codrea). ,Intái nu vin pregătite ca de joc, sunt mai 
puţin îmbrăcate, dar ele stiu că le băgăm în joc, că sántem intelesi. A doua zi 
apoi vin gătite şi atunci joacă în bună regulă — care vrea şi părinţii nu se împo- 
trivesc prea tare“ (N. Codrea). „Fetele bagate în joc poartă păstură (neagră) pe dos 
și sort cu flori şi cu fodori, Fata e bágatá înjoc când a fost băgată pe sub mână de 
fecior, figură care face parte din joc (când începe jocul fata trece pe sub braţul băiatului 
ținută de un deget), dacă n'o trece pe sub mână, fata nu e considerată ca băgată în 
joc*.—(inf. inv. Rogozea). „Numai cei din ceată bagă în joc. Cele nebăgate nu joacă 
în timpul cât e constituită ceata, La ospete, sezátori şi jocuri obișnuite (vara 
pe luncă) joacă oricare, dacă vrea“ (inf. N. Codrea), „La ospete si prin șezători 
joacă toate, dar la joc numai cele băgate. Dar nu le putem băga pe toate, căcin'are 
cine să le joace, că odată intrate trebuie să le joci. Intră cele cari se au mai bine 
cu feciorii — fiecare băgăm pe ale noastre, Se întâmplă ca unele să rămână 
nebăgate în joc — că nu se bagă toate și nu-i musai. După ce-s bigate sant fete 
mari — până nu joacă de regulă sânt mici“, După unii informatori, se socoteste 
câte fete de joc din cele vechi au rămas nemăritate și câte trebue sá mai intre 
de Crăciun ca fiecare flácáu să aibe la joc două fete (maximum câte poate juca), 
Dacă numărul fetelor întrece numărul îndoit al feciorilor, unele ar rămâne nejucate, 
ceea ce se consideră ca rușine, Căci feciorii sunt datori după obicei să joace toate 
fetele care vin la joc, după cum o fată intrată în joce datoare să joace tot timpul 
anului cu oricare fecior ar chema-o. (Feciorii cheamă fetele la joc dintre cele 
care stau in jur, făcându-le un semn cu capul sau cu ochiul). 

In 26,XIL932 ceata a început hora pela ora 2 d. m. Jucau în cerc mare de 
peste 20 m. diametru, ca să aibă loc si cei cari vor veni pe urmá?), Lăutarul era 
aşezat în mijloc, avea și un scaun. In cerc se găseau și câţiva copii. Privitorii 
stăteau așezați în jurul horei, pe vârste și sexe, Deoparte bărbaţii, apoi femeile 
bătrâne, feciorii, fetele și femeile tinere. Jucau si perechi de oameni căsătoriţi, 
Cei din ceată băgau fete în joc. Ele se impotriveau, ei le ţineau de cârpă si în- 
cercau să le treacă pe sub mână. Valer Codru a căzut cu una pe jos. Se opun 
primele jocuri, le iau cam pe aceleași și nici nu le lasă din mână, ca să nule 
scape. Pauzele sunt scurte. Au fost bágate în joc: Sofía Husea (18 ani), Maria 
Tătaru (17 ani), Rafira Husea (19 ani), Ana Stoia (20 ani) de către Valer Codru; 
Eva Codru (19 ani), Ana Bobeica (19 ani), Siana Fogoroș (22 ani), Maria Fogoros 
(18 ani) de către Aurel Popernic; Zenovia Scurtu (18 ani), Sofia Fogoros (20 ani), 
Emilia Gușeilă (15 ani) de către Aurel Jurcovan; Zenovia Lutian (15 ani), Ana 
Tătaru (15 ani), Eva Dobrotă (19 ani) de către vátaful A, Rogozea; Eva Bogdan 
(18 ani), Ana Fogoros (18 ani) de către Spiridon Sucaciu si Zenovia Stanimir de 
către lon Bogdan, 

5. Activitatea cetei în zilele de lucru. „Lucrătoarea venim la gazdă, petrecem 
si lucrăm — tăiem lemne pela gazdă sau mergem cu vioara în şezătoare la fete“ 
(Aurel Jurcovan). „În zilele de lucru, dacă gazda are de lucru — lemne de tăiat, 
de rânit în grajd, de curátit zăpada, vátaful îi anunţă de cu sară si toţi trebue să 


1) După spusele lui Vasile Sofonea (de 73 ani) în tinereţea lui era obiceiul ca feciorii să 
meargă la horă nu numai cu pieptare sau cu recăle, ci şi cu sarice. Işi desbrácau însă saricele, 
le puneau grămadă la mijloc şi jucau în jurul lor, 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 11 


vină, altfel sunt pedepsiţi. Dacă n'au de lucru, se pot duce acasă“ (Nec. Sofonea). 
„Le-am dat în vreo trei zile să ne taie lemne și mai dădea câte unul apă la vite, 
Mi-au tăiat doi stánjini de lemne, că n'am avut mai multe“ (Gheorghe Rogozea, 
35 ani, fost gazdă), „In timpul cât ţine ceata fixează o zi-două ca să umble după 
lemne prin sat. Tocmesc două căruțe si merg cu plosca prin sat — oamenii le 
dă care vrea şi cine poate câte o blană — la cei cari ştiu că nu pot, nici nu se 
duc“ (Nec. Sofonea). „Cine doreşte din sat mai dă cetei o bucată de lemn—intr'o 
zi, când umblă ei prin sat anume după lemne. — Numai chiar care nu are nu dă, 
la cari nici ceata nu îndrăznește să ceară“ (Nást, Lufian). „Lemnele strânse din sat 
sânt pentru economia lor, căci le rămân banii — adică ceata licitează lemnele gi 
le cumpără cineva din sat.—Dacá nu găsesc pe nimeni, le taie şi le pune stânjen până 
vine musteriul'“ (Nec. Sofonea). „In zilele de lucru merge — ceata — cu vioara în șe- 
zători la fete — și face cam câte trei jocuri, în trei sări, In ajun de Anul Nou ele 
au sezitoare fără furcă — atunci se joacă si ele plătesc câte cinci lei — aia e plata 
lor de sărbătoare. — Jocul îl face ceata şi ei iau banii” (Aurel Jurcovan). „Atât timp 
cât stau împreună, feciorii din ceată sânt obligaţi să facă trei jocuri în fiecare şezătoare 
— Ele sânt obligate să plătească tariful fixat de vátaf, cam cinci lei de fată, la noi“ 
(Nast, Lufian). „Cu două seri înainte de Anul Nou ceata face joc prin fiecare şeză- 
toare de fete — aceste două jocuri sânt de cinste, nu le plătește nimeni nimic. In sara 
de Anul Nou fac al treilea joc prin şezători, deastădată fiecare fată care a jucat în 
celelalte două rânduri, vine cu bani (li se spune dinainte) şi plătesc 5—10 lei ca- 
sierului sau vátafului” (Nec, Sofonea). 

6. Obiceiuri de Anul Nou, de Bobotează şi spargerea cetei. „De Anul Nou, sara 
pela 11—12 ceasuri, după ce se termină jocul prin șezători, începe zăuritul, — Se 
zăure iar fruntașii şi ceilalți pe cari îi chiamă Vasile — feciori sau oameni mai 
tineri şi cari sânt prieteni“ (Aurel Jurcovan). 


Textul zăuritului : 


„Ziori, ziori, frați surori Pe dârlogul calului. 

Nu grăbiţi la revărsat Hi, hi, hi, murgule, hi, 

Că ne-apucă ziua'n sat S'ajungem în sat cu soare 

Și nu-i murgu de furat C'am o mândră ca şi-o floare 
Că noi bani pe el am dat Din obraz îi pică sânge, 

Și banii i-am numărat După ea inima-mi plânge." 
Pe ieselea grajdului (Inf. Nec. Sofonea). 


„Ceata după ce termină jocul prin şezătoare, după ora 12, pleacă la zăurit 
pela fruntasii satului şi la cei pe cari îi chiamă Vasile si stiu că îi cinstesc — alt- 
fel nu-i mai scoală din somn. Cântă ca la zăurit — după cântec mustră diferite 
mustrături, ca: 


Lasă-ne leliță'n casă, C'afară plouă potop, 
C'afară plouă de varsă Lasă-ne batăr la şură, 
Lasă-ne barem susop, C'afară plouă şi cură. 


Îi lasă în casă, dacă vrea, sau ese cu o scovardă, sau le mulțumește, le dă 
20 de lei sau le spune „ne împăcăm la biserică” (achită acolo), Unii îi chiamă la 
crâşmă de-i cinstește” (Nec. Sofonea). 

Mustrăturile sunt cele obişnuite în sat dela horă. In 1932 cel mai bun stri- 
gátor din ceată era Spiridon Socaciu. Ştie multe din broşura : „125 chiuituri de cari 
strigă feciorii în joc” adunate din popor de loan Pop Reteganul si date Poporului 
de A. Teodoran, tipograf. Tip. Aurora”, Gherla 1919, Cunoaşte însă si altele, 


12 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Reproducem câteva din cele strigate de acesta atât în timpul zăuritului, cât și la 
hora organizată de ceată și la petrecerile pe care le făceau la gazdă: 


De trei ori şi de trei ori 
De trei ori am vrut să mor 
Tot în codru călător, 

Si-am vrut sá mai mor odată 
In brațele la o fată 

Și-a fost fata tinerea 

Și-a vrut să moară şi ea, 
Mori, mândră, să mor şi eu 
Să ne facă-un copárseu 

Să ne'ngroape pe-amândoi 
In grădină sub altoi, 

Să ne pună tot o cruce, 

Să ne fie somnul dulce. 


Bate-mă, Doamne, să mor, 
Pe perină de fuior 

In brațele cui mi-i dor. 
Bate-mă, Doamne, să zac 
Pe perină de bumbac 

In brațele cui mi-i drag. 


Pentru ochi ca murele 
Ocolesc pădurile 

Pentru sprâncene'nbinate 
Ocol țara jumătate, 

Când eram la jumătate 
Șapte mândre-aveam la spate 
Șapte mândre calea'm fin 
Cu şapte cofe de vin, 

Si mă roagă să le'nchin. 
Eu le las cu vinu lor 

Si mă duc la cari mi-i dor 
Eu le las cu vinu'n pace 
Și mă duc la care-mi place. 


Mândra care-mi place mie 
N'are boi, n'are moşie, 
Numai puisori pe ie, 
N'are boi şi n'are vaci, 
Numai ochii ei cei dragi. 
Mândro, ochii tăi cei dragi 
De pe uliţă mă tragi 

Sin casă la voi mă bagi, 
Mândro, ochii tăi cei dulci 
De pe uliţă mă duci 

Si'n casă la voi mă duci 
Si cu tine'n pat mă culci, 


Mándrulifo, ochi bárnaci 
Neagrá esti si tare-mi placi 
Una zici şi alta faci, 

Una faci şi alta zici, 

Tu cu capul tău te strici. 


Floricică de dudău 
De-ar fi lăsat Dumnezeu 
Ce iubesc să fie-al meu, 
Dar Dumnezeu a lăsat 
Să iubeşti, să părăseşti 
Și să iai ce nu gândeşti. 


lubeste, mândro, iubeşte 
Dar bine te socotește, 

Nu iubi pe fie cine, 

Să-ţi faci neamu' de ruşine 
Să iubeşti un om frumos 
Să-ţi fie neamu' fálos. 


Se zăuresc de anul nou: „Fruntașii, ca şi în ajun de Crăciun, Am mai zăurit 
pe Vasile Halmagiu, pe Vasile Stoia al lui Dionisie, pe Vasile Stoia al lui Dumitru, 
pe Vasile Rogozea care e primar acum — şi crâşmarii“ (Aurel Jurcovan). 

„La Anul Nou mamele feciorilor din ceată duc plocon scoverzi cetei, iar la 
Bobotează duc câte un blid de răci, câte o varză şi carne de porc” (Nec. Sofonea). 
„La Anul Nou aduc mamele feciorilor din ceată scoverzi, dar ne-a făcut şi gazda, 
— La Bobotează se face joc, sara spre Sf, lon se zŝuresc lonii. — de Sf. lon. — 
Fruntașii nu se mai zăuresc” (Aurel Jurcovan).— Textul zăuritului de Sf, lon: 


„In grădină la lon 

Toate păsările dorm 

Numa' una n'are somn 

Ibovnica lui lon 

Și zboară din pom in pom 

Si strigă lon, lon, 

Si zboară din creangá'n creangă 
Si strigă loane draga. 

Şi zboară din nuc în nuc 


Si strigă: lon, mă duc, 
Dragă, dragă nu te duce 
Că te fin cu lapte dulce. 
De m'ai tine cu zăhar, 
Mi-am pus şeaua pe cal 
Şi cávástru' la bálan,* 


(Inf. Aurel lurcovan). 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 13 


„După cântecul de zăurit cântăm „mulţi ani trăiască“ repetat de trei ori. — 
Atunci se zăuresc numai lonii, feciorii şi cei insurafi cari sânt mai tineri. După 
zăurit, a doua zi, fac chef cu Ionii împreună, după ce ies dela biserică, la o crâș- 
mă — noi am fost la consum, Dă cum 1 Kg de vin de fiecare lon sau dă un pol 
de cu sară $i nu mai merge la crâşmă, Am zăurit pe lon Bogdan, pe lon Poparad, 
pe lon Tătaru, pe lon Codrea, Ion Racu, Ion Lufian — ficiori; — pe lon Rogozea, 
însurat — nu mai fín minte să mai fie vreunul, n'am zăurit multi“ (Aurel Jurcovan). 

„Ceata durează până în seara zilei de Sf, lon (7 lanuarie), când se strică, 
In seara spre Sf, lon merg la záurit la loni, In ziua de Sf, lon ies cu jocul, 
constată cât mai au de băut sau de plătit şi seara la despárfenie vine fie- 
care cu familia lui. Spun de dimineață gazdei că seara dela 6 până la 12 petrec 
cu toţii şi-apoi seara iau masa, își zic seara bună şi se strică ceata“ (Nec. Sofonea). 
„La sfârşit se face o petrecere la gazdă cu toţi părinţii cetasilor — în sara de Si. 
lon și cu asta se termină ceata” (Inv, lon Sofonea). „Obiceiul e ca flăcăii să se 
despartă după două săptămâni, cu părinții — iau o masă cu toții. Dacă n'au părinți, 
împrumută neamuri (un bărbat și o femeie) — îi omeneşte ca să fie mulțumiți şi- 
apoi pleacă fiecare acasă, Cu asta ceata s'a stricat“ (Năstase Luţian). „In ziua de 
Sf. lon am făcut joc, Sara am chemat fiecare părinţii, căci ne-am despărţit de 
ceată — am stat cu toţii la masă, am cântat, am jucat până pela 12 sara si când 
am ieșit, am dat mâna cu gazda, i-am cerut iertare dacă l-am supărat cu ceva si 
cu asta s'a spart ceata“ (Aurel Jurcovan), 

Lucrurile s'au petrecut la fel şi în 1932—1933, 


III. Câteva observaţii sociologice 


Materialul înfățișat ne lasă în deajuns să vedem natura organizaţiei feciorilor 
din Dragus şi chiar stadiul de evoluţie in care se găsește, 

Regulele după care se conduce organizaţia în mare, ca și ceata propriu zisă, 
sunt moștenite în întregime dela inaintasi si sunt impuse de opinia publică a satului, 
ele sunt, cu alte cuvinte, de esenţă tradiţională şi instituţională, Nimic nu se petrece 
la întâmplare, ci după norme instituite mai dinainte, cu o existenţă mult mai veche 
decât a celor chemaţi pentru un timp să le dea viaţă și să se conformeze lor, 
In lumina sociologiei unităţilor sociale, ceata feciorilor din Drăguș nu ne apare ca 
o simplă grupare, ci ca o instituţie socială obicinuelnică, Pentrucă așa cum există 
un drept obicinuelnic, un „obiceiu al pământului“, există în toate societăţile etnice, 
reguli de viaţă, organizaţii gi instituţii sociale, tehnici de viață adaptate impreju- 
rărilor mai de seamă, de același fel, 

Se observă totuși în viaţa cetei din Drágugi, o transformare lentă, potrivnică 
tradiţiei, Unele reguli ale ei au fost părăsite, altele sunt pe cale de a fi părăsite, 
De aici și o seamă de contradicții care apar în informaţiile culese, Ele desvăluesc 
uneori deosebiri de opinie față de regulele vechi si față de inovațiile ivite ; alteori 
deosebiri de interese, care nu mai întâmpină rezistența de altădată gi în toate 
cazurile sdruncinarea tradiţiei şi o treptată simplificare a ei. Reamintim numai 
câteva fapte, 

Regula ca să se aleagă vătaful mare dintre feciorii mari şi vătaful mic dintre 
feciorii mici este călcată pe zi ce trece, De sigur că numărul câte odată mai mare 
al celor tineri, împrejurare care le asigură succesul în alegeri, a contribuit la acest 
lucru, Fapt e că regula aceasta a intrat în domeniul discuţiei, ceea ce pentru o 
dispoziţie tradiţională este un semn de slăbire, In perioada de faţă este încă un 
izvor de conflicte între cele două categorii de flăcăi, dar după toate semnele ea 
nu-și va mai recăpăta niciodată autoritatea pierdută. Natura însăşi a alegerilor 
favorizează pe cel cu voturi mai multe, 

O altă regulă, de astă dată complet părăsită, priveşte numai ceata de Crăciun 


www.dacoromanica.ro 


14 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


In alte sate din Țara Oltului feciorii locuesc la gazdă tot timpul în care sunt 
constituiți în ceată— şi ziua şi noaptea. La Drŝgus, noaptea se duc să doarmă 
pela casele lor, Totuşi regula aceasta e cunoscută de cei bătrâni ca una care se 
respecta mai demult şi în satul lor, 

In schimb, la Drágus, s'a păstrat organizaţia feciorilor în tot decursul anului, 
ceea ce in multe sate din Tara Oltului nu se mai păstrează sau poate nici nu s'a 
cunoscut vreodată, Fenomenul merită în orice caz să fie urmărit, 

N'am putut cerceta până acum organizaţiile si cetele de feciori în toată 
întinderea lor geografică, dar ne dăm seama că lămurirea lor completă nu se 
poate obţine decât pe calea aceasta, Din studiul comparativ al celor constatate 
la Drŝgus cu ce se petrece in altă parte, se va putea desprinde şi caracterele 
generale ale fenomenului și fazele principale prin care a trecut şi poate chiar 
locul lui de origine și de răspândire, 

Socotim un astfel de studiu comparativ al organizaţiilor de flăcăi ca foarte 
însemnat pentru sociologie, Pentrucă se pare că în toate tipurile ei mai de seamă 
si în toate treptele ei de evoluţie, viaţa socială a oamenilor depășește cercul de 
origine biologică al familiei şi al relaţiilor dintre sexe, ca să se constituiască pe 
temeiul simpatiei dintre oamenii de același sex si dintre cei de aceeași vârstă, 
Asociaţiile de bărbaţi şi clasele de vârstă par fenomene sociale întâlnite în toate 
societăţile, Organizaţia feciorilor din Drágus este un caz semnificativ de astfel de 
unităţi sociale în câmpul societăţilor ţărăneşti, 

Rostul studiilor de sociologie rurală nu este numai stabilirea caracterelor 
specifice ale societăţilor ţărăneşti faţă de alte forme de viaţă socială, ci şi urmărirea 
fenomenelor generale, ceea ce păstrează, cu toate ramurile ei destul de numeroase, 


unitatea sociologiei ca ştiinţă, 
TRAIAN HERSENI 


Colindă din Sant (Năsăud) 


De mult, a venit de sus Ca să își afle hodină, 
Păstorul nostru lisus Lupul să nu le mănânce, 
Si prin lume a umblat, Tâlharul să nu le strice 
Oi pierdute a căutat, Si Domnul sfânt le va păzi 
Să le ducă la izvoară Şi nimica n'or pati 
Ca de sete să nu moară. Şi va fi în viitor 
Oile n'au ascultat, Numa o urmă şi-un păstor, 
Cu capul s'au ridicat, După care se urează: 
Cu coarnele l-au împuns, Să traiti, sa'mbatraniti, 
Apa si sange a curs. losagul (averea) să-l stapaniti, 
Pastorul nostru cel bun Sa'nsurati, sa maritati 
S'a dus în ceruri de-atunci De toți să vá bucurafi, 
Şi poruncă ne-a lăsat, Fini, fine sa cuprindefi, 
Oilor ce-au mai rămas, Stranepotii să-i vedeţi, 
Laolaltă să se-adune, S'ajuntegi cu bucurie 
Cu toate să se'mpreune, Anul care va să vie, 
Că peste pufinicá vreme An bun din bătrâni, 
Va veni ca să le cerne, Noroc la plug, 
Sá le-adune într'o grădină Roade'n belșug. 

Inf, Elisabeta Guşe (39 ani, ştie carte). Culeasă de CONST. D. GIB 


21. VIII. 1936. 


VICLEIUL DIN TÂRGU-JIU 


Cele trei texte publicate aici, au fost culese de la cele trei tacâmuri de irozi 
cari singure au jucat în timpul Crăciunului 1932, la Tg, Jiu. Culegerea sa făcut 
în zilele de 26—29 Decemvrie, în casele d-lui Grigore Bălănescu, director pen- 
sionar al Băncii Naţionale, str. Tudor Vladimirescu Nr, 57, 

» Vicleiul“ jucat astăzi în capitala judeţului Gorj și în satele învecinate, nu 
este, desigur, o fală a artei populare românești. Vechiul miez țărănesc, el însuș 
sărăcit şi decăzut, a fost cu totul copleşit de totsoiul de adaosuri urbane și suburbane, 
unele semănând a fragmente din reviste, mai vechi (poate din timpul răsboiului 
de la 77?) sau mai noui, cu dialog nu odată presărat cu „pungŝsii de Bucuresti“, 
după cum le spune unul din actori, cu frânturi păsărești etc, lar repertoriul muzical 
pare si el un pot-pourri, în care stau alături cântece de stea, cu cântece soldatesti, 
de pildă „Azi am să crestez în grindă”, romanțe mai mult sau mai puţin demo- 
date, ca „Ah mamă, ah mamă”, cuplete de revistă, ca „De când traiul s'a 
scumpit” etc. 

Deci nu calităţile estetice ale acestor texte ne-ar fi putut hotări la publicarea 
de faţă, Scopul nostru este numai să dăm o pildă a unui sistem de culegere și de 
redactare, pe care in multe rânduri l-am întrebuințat cu folos, Spre deosebire de 
cel obişnuit, sistemul acesta de culegere urmărește deoparte înregistrarea fenomenului 
cercetat în clipa și la locul unde se petrece el, cu ocolirea, pe cât cu putinţă, a 
oricărei reconstituiri si dictári din memorie; de altă parte tinteste la adunarea 
odată cu faptul artistic, a tuturor datelor asupra condiţiilor din care el se naşte şi 
în care viefueste. 

Culegerea asupra faptului nu se poate face decât cu ajutorul unor anume 
, mijloace tehnice: stenografia, fonograful, aparatul fotografic şi cel cinematografic, 
Am stenografiat, prin urmare, dialogul vicleiurilor chiar în timpul jocului, înregistrând 
melodiile la fonograf numaidecát după sfârşitul lui; jocul a fost cinematografiat, 
iar trupele precum şi anume scene, au fost fotografiate deosebit, 

S'au strâns totodată amănunte cu privire la terminologia locală, origina textelor, 
origina si circulaţia melodiilor, relaţiile dintre membrii alcátuitori ai trupelor, dintre 
trupe între ele, trupe și autorităţi, trupe și public, etc, 

Din nefericire, filmele nu pot fi folosite la tipar, De altă parte, cu toată 
stráduinta culegátorilor, s'au strecurat totuș unele scăpări. Lipseste ici colo câte 
un amănunt informativ, iar o melodie nu afost înregistrată, Fotografiile, din pricina 
lipsei de lumină, au trebuit să fie făcute afară, iar nu în casă, unde s'au jucat 
vicleiurile, 

Cât priveşte prezentarea materialului, este o nouă aplicare a unei metode de 
transcriere, care a mai fost întrebuințată pentru muzică (vezi Const, Brăiloiu: 
„Despre bocetul de la Drŝgus”, Arhiva pentru știința si reforma socială, An. 
X, 1932). 

Metoda aceasta pornește de la convingerea că însemnătatea instinctului de 
variaţie este covârșitoare în arta populară; că, prin urmare, înfățișarea grafică a 
oricărui fenomen repetat, trebue să îngădue cuprinderea repede cu privirea a 
variantelor, sau a variațiilor din sânul variantelor, Scrierea sinoptică verticală a 
melodiilor, am înlocuit-o de data aceasta cu scrierea sinoptică orizontală a textelor: 
cunoscuta „punere pe două coloane“ (aci, pe trei), 

Nevoile paralelismului ne-au silit uneori să răsturnăm ordinea elementelor, 
Vicleiul din Tg. Jiu cuprinde 3 părţi: jocul păpușilor, irozii propriu ziși („tăierile”) 
si un final, Unul din jocuri începe însă cu „tăierile“; redactarea a trebuit să treacă 
peste această deosebire. Altădată am schimbat înşirarea unora din replici, arătând 
cea adevărată prin numerotare, 


www.dacoromanica.ro 


Se numesc: jocul în întregul lui: Viclei. Irozii 
propriu zişi: Tdierile (sau Reprezentafia); tea- 
trul de păpuşi: bisericuță sau ladă. 


PERSONAGII : 


Irod I: Dumitru V. Vintilă, 21 ani, 2 clase 
primare, şofer. 

Irod II: Vasile A. Popescu, 36 ani, 5 clase 
primare, măcelar (cumnat cu D. V. Vintilă),!) 


Ofiţerul : Vasile V. Prandea, 18 ani, 3 clase 
liceu, croitor. 


„Negru Gaşpar“: Gheorghe Groza, 25 ani, 
4 clase primare, cofetar. 

Baltazar: Gheorghe Brelea, 18 ani, 5 clase 
primare, grădinar. 

Melhior : Grigore Diaconescu, 17 ani, elev 
în Şcoala Comercială. 

Pruncul I: Titu Smántánescu, 12 ani, 4 clase 
primare. (nepot cu D. V. Vintilă) 

Pruncul II: Victor Brelea, 13 ani, 4 cl. prim. 

Un copil care poartă teatrul (Ion Rafá, 9 ani, 
elev în clasa IV primară.) 

toți din Târgu-Jiu 

Păpuşi : 

Ițic Sloim, stăpânul balului 

Omul de serviciu al balului 

Turcul 

Popa 

Işan 


Ciobanul 


Oaia 

Costumul: Hainele „dela mamele noastre"; 
săbiile imprumutate dela rude; coifurile făcute 
de actori. 


Teatrul de păpuşi este făcut de D, V. Vintilă 
şi Gheorghe Brelea. 


Păpuşile au fost făcute: Ific Sloim, stăpânul 
balului, de Gh. Brelea; Turcul, de Gh. Groza; 
Popa, de Vasile V. Prandea; Niţulică, de Grig. 
Diaconescu ; Işvan, de D. V, Vintilă; Ciobanul şi 
Oaia, de V. A. Popescu. 

1) „A vrut să meargă sl anul acesta, tot irod“. în 


Vicleim joacă numa! „irod întâi; pe când „irod al doilea“ 
figurează și „dă ajutor la cântece“. 


Se numesc: jocul în întregul lui: Viclei; Irozii 
propriu zişi: Tdierile; teatrul de păpuşi: viclei 
sau ladă de viclei. 


Personagii : 


Irod : liie Scurtu, 23 ani, 4 clase primare: 
cizmar. 


Ofiţerul I: Ion G. Negreanu, 18 a. 4 cl. liceu. 

Ofiţerul II: Victor Tomulescu, 14 ani, elev 
clasa III liceu, 

„Negru Gaspar": Petre Tomulescu, 17 ani, 
5 clase liceu (frate cu Victor Tomulescu). 

Baltazar: Nicu Stere, 27 a., 4 cl. prim, Sobar. 


Melhior: Grigore Guran, 17 ani, elev clasa 
IV liceu, 

Pruncul (Ingerul): lon Moldovan, 12 ani, 4 
clase primare. 


toţi din Târgu-Jiu 
Păpuşi: 

Stăpânul balului 

Omul de serviciu în bal 

Turcul 

Popa 

Işvan 

Pandişpan [in text: ,Tenea”] 

Ciobanul I 

Ciobanul II 

Oaia 

Costumul: „Haine muieresti, fiecare de-acasă" ; 
măştile cumpărate dela librărie (50 lei buc.); 
săbiile imprumutate ; coifurile făcute de actori : 
„am mai văzut şi noi înainte cum, şi am mai făcut 
şi noi cu puţine modificări”. 

Teatrul de păpuşi este făcut de Ilie Scurtu 
şi I. Gh. Negreanu din lemn, hârtie colorată si 
cromolitografii lipite pe toate feţele (Costul: 
aproximativ 90 lei). 

Păpuşile au fost făcute de Ilie Scurtu sil. Gh. 
Negreanu, din lemn; Oaia s'a cumpărat dela librărie 
(„Nu este chip de oaie chiar, mai mult închip de 
pisică”), 


Se numesc: Jocul în întregul lui: Viclei ; Irozii 
propriu zişi: Tăierile; teatrul de păpuşi: balul 
păpuşilor sau biserici; „noi îi zicem ladă“. 


Personagii: („numai 6 inşi trebuie să fie, nici 
mai mulţi şi nici mai puţini“): 


Irod: I. Pârcalabu, 19 ani, 4 clase primare, 
dulgher. 


Ofițerul: Dumitru Coman, 15 ani, elev cl. V 
primară, 


Negrul: Ilie Iova, 19 ani, 4 clase primare 
„plugar“. 

Baltazar : Constantin Pătraşcu, 15 a,, 4 cl. liceu, 
copist la judecătoria de ocol II în Tărgu-Jiu. 

„Melihor” : Ion Matei, 17 ani, 4 clase primare, 
tâmplar. 

Pruncul: Călin Pârcalabu, 
primare (frate cu I. Párcalabu). 

Doi copii care poartă teatrul, 


13 ani, 4 clase 


toți din Vădeni 
Păpuşi: 
Stăpânul balului 
Omul de serviciu al balului 
Turcul 
Popa 
Işvan . 


Ciobanul 
Oaia [din ghips cu pár de oaie] 
Costumul: „Şăpcile“ făcute de actori „după 


cum vrei să facă fiecare” şi „după cum am văzut 
dela alţii”, dar „au ajuns şi modificate între ele”. 


Teatrul de păpuşi este făcut de I. Pârcălabu. 


„Păpuşile tot noi le-am făcut“, 


91 


VISVINVHOY JIDOTOJTIOS 


Ceata de Crăciun a feciorilor din Dragus (1932). In frunte: vătaful mare cu 
steagul, dupa el vátaful mic cu plosca si cetașii. Ultimul e ,láutarul” cu clarinetul 


'JU9819] UD7D1L 


“Sn3e4g Up Jojo ENESO 


VISVINVHOY JIDOTOIDOS 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 
C, Brăiloiu si H. H, Stahl” Vicleiul din Târgu-Jiu 


Vicleiul B (Târgu-Jiu) 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 
C. Brăiloiu si H. H. Stahl. Vicleiul din Târgu-Jiu 


Teatrul de păpuşi al „Vicleiului“ B 


Scena din „Taieri (Vicleiul A) vezi textul 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


C. Brăiloiu şi H. H. Stahl. Vicleiul din Târgu-Jiu 


ădeni) 


Vicleiul C (V 


Teatrul de păpuși al „Vicleiului“ A 


WWW. 


Teatrul este purtat de un copil. 


Injghebarea trupei se face cu o lună înainte 
de Crăciun. Actorii se întovărăşesc pe 5 ani („Pe 
altu nu băgăm”.) Spre întărirea legământului, 
„săbiile rămân zálog la Irod. Dacă nu vrea să 
meargă a două oară la Viclei, rămâne sabia pro- 
prietatea lui Irod... Altă legatură nu avem ce 
face”. Trupa „face Vicleiu“ de 4 ani. 

In trupă domneşte oarecare ierarhie: „Se 
începe cu Pruncu, dela Prunc se trece la Mel- 
hior, apoi la Baltazar, apoi la Negru, pe urmă 
la Ofiţer, pe urmă la Irod". 


D. V. Vintilă (Irod I) „a fost înainte Prunc 
vreo 4 ani de zile“; V. A. Popescu (Irod 11), a 
mai fost acum 6 ani Ofiţer si Baltazar“; Grigore 
Diaconescu (Melhior) „a fost anul trecut in alt 
viclei, tot în Melhior“; Gheorghe Brelea (Balta- 
zar) „a inceput anu trecut, în alt viclei, tot Bal- 
tazar“ ; Gheorghe Groza („Negru Gaspar”) „um- 
blă de vreo 3 ant în alt viclei, a făcut pe Negru, 
Melhior şi pe Baltazar”. Titu Smăntânescu (Prun- 
cul I) „e de vreo 3 ani de zile Prunc“; Victor 
Brelea (Pruncul H) „e anu acesta întâia dată“. 


Vârsta actorilor este facultativă: „merge şi 
până la 50 de ani, dacă poate să mai asculte; 
dacă nu îl dâm afară”. 


Au învățat textul şi melodiile parte unii dela 
alţii („Irod stie mai bine"), parte „din carte“ 
(„este o carte la librărie“), parte „compuse şi 
de noi”. 

Din carte sunt invátate mai ales ,Táierile” si 
textele cântecelor din acestea. De data aceasta 
nu s'a „compus“ nici un cântec şi nici o replică 
nouă. 


Repetitiile („şcoala“) a început cu o lună ina- 
inte de sarbători si au urmat „in toată seara“ la 


D. V. Vintilă, 


Trupa umblă în cele 3 zile de Crăciun şi in 
zilele de Sf. Vasile, Sf. Ion şi Bobotează, numai 
in Târgu-Jiu: este „Vicleiu oraşului”. 

Cu 2—3 zile înainte de Sărbători au cerut 
polítiel o autorizaţie care i-a costat „două rân- 
duri de timbre a 13 lei“. Cuprinsul cererii lor 
este: „Domnule Sef, vă rugăm să binevoifi a ne 
aproba să sărbătorim vicleiu, umblând pe Ja ce- 
tateni. Noi suntem următorii: Dumitru Vintilă, 


Teatrul este purtat de Ofiţerul II si Inger. 


Injghebarea trupei se face cu o lună inainte 
de Crăciun. Actorii nu sunt legaţi: „după săr- 
bători poate să meargă fiecare unde vrea“. 


Ilie Scurtu (Irod) şi I. Gh. Negreanu (Ofiţer) 
au mai jucat în Vicleiu de multe ori; N. Stere 
(Baltazar) 2 jucat şi el în Vicleiu la Petroşani 
(„dar acolo se face altfel”). 


Vârsta actorilor este facultativă. 


Au învățat textul şi melodiile dela Hie Scurtu 
şi I. Gh. Negreanu, dar „piesa am mai modifi- 
cat-o noi mult“. 


Repetiţiile au început cu o lună inainte de 
sărbători; „am făcut în săptămână de trei ori. 
Peste tot an avut loc cel mult 20 repetiții, la 
orele 18—21, la Ilie Scurtu. 


Trupa umblă în cele 3 zile de Crăciun şi în 
zilele de Sf. Vasile, Sf. Ion şi Bobotează, in 
Târgu-Jiu, Vărsături, Maghieresti. 


Teatrul este purtat de doi copii. 


Injghebarea trupei se face cam cu o lună 
inainte de Crăciun, din indemnul lui Irod, care 
„merge gi intreabă care vrea să meargă, şi care 
este „vătaful“. Actorii suut legati pe 3 ani: 
„Dacă nu mai vrea unul, se strică vicleiu”. 


Vârsta actorilor nu poate să intreacá 25 ani 
dar cine vrea, şi insurat se duce ; Irod trebue sá 
fi împlinit cel puţin 17 a. Ingerul trebue sa fie 
„cât se poate de mic”. 


Au inváfat textul şi melodiile dela inaintaşi : 
„au fost alţii mai bătrâni şi noi am ascultat la 
ei si am învăţat şi am format şi noi alt viclei”. 
Irod, care ia parte şi la repetițiile altor trupe 
„trebue să ştie ăl mai bine. 


Repetitiile au durat o săptămână şi s'au facut 
in casa lui Ilie Eva. Repetiţiile se pot face in 
casa ori căruia dintre actori: „se aduna într'o 
casă, la un baiat“. 


Trupa umblă în cele 2 zile de Crăciun şi în 
zilele de Sf. Vasile, Sf. Ion şi Bobotează, in va- 
deni, Bălăneşti, Curtişoara, Rugi, Bârsăneşti, Ba- 
neşti. In Târgu-Jiu fiind nevoe de o autorizaţie 
polifieneasci, trupa nu a putut umbla decat prin 
mahalale. 


VOSVINVIVOA TIDOTOIDOS 


LT 


Vasile Popescu, Vasile Prandea, Gheorghe Groza, 
Gheorghe Brelea, Nicolae Arhot [„Arhot n'a 
venit şi s'a dus Grigore Diaconescu in loc"), 
Titu Smintinesco: Cu stimi ss. „Vasile Prandea" 
Cererea poarti următoarea rezoluţie: „Se a- 
probă păstrând liniştea publică. Şeful Siguranfei 
ss. nindescifrabil". 

Pe temeiul acestei autorizaţii trupa alungă 
orice trupă venită din satele vecine cu oraşul: 
„Dacă prindem dela ţară, îi dăm afară din oraş. 
Am găsit eri pe unul dela ţară şi am căutat sá 
le spargem bisericuţa, dar nu s'a putut, Mai este 
un viclei tot al oraşului, cu acela ne împăcăm, 
că are permis. Dacă n'are permis, ii dăm afară, 
că avem permis timbrat. I-am dus la poliţie şi 
le-a dat voe să umble numai prin mahalale. Eri 
seara á venit unu din Vărsături; nu a intrat în 
oraş, că le-a fost frică să intre, că a auzit că 
avem noi permis". 


Trupa merge la orice casă. 


„Irod intră singur“, ceilalţi aşteaptă afară, 
„Spunem: „la multi ani”; „sărut mâna“, dacă 
sunt conite; „să trăiţi”, dacă sunt domni. „Pri- 
miti să cântăm şi noi vicleiu, sau nu?, Dacă zic 
ba sau se ceartă că sunt cam befi, plecăm“. 


Vicleiul se joacă în casă. 


Li se plăteşte în bani. 


Banii îi adună Irod I, impártindu-i în fiecare 
seară în părți egale tuturor actorilor, afară de 
pruncul II şi copilul care poartă teatrul, amândoi 
tocmiti. 


Câştigul întreg este, in 6 zile, de „800, 1000 
de lei de om". 

D. V. Vintilă arată, ca un câştig neobisnuit, 
că „ne-a esit aseară 120 lei de om", aceasta 
fiindcă au jucat „la nişte măcelari”. 

Oricare ar fi plata, trupa „face“ Vicleiul 
„la fel“. 


Intrând în casă, „dăm vicleiu laoparte şi în- 
trebim: „Primifi vicleiu?" Li se răspunde: „da 
sau nu“, sau: „primim sau nu”: „nu sunt boerii 
acasă“, 


Vicleiul se joacă în casă, 


Trupa mai joacă şi la spectacole felurite: a 
dat o „reprezentaţie în ziua de 21. 12. 1932, „la 
şcoală" şi „mergem şi la Rovinari unde se dá o 
Serbare“, I. Gh. Negreanu şi N. Stere „dau“, de 
altfe), acolo „şi alte piese, antreuri comice“, ca, 
de pildă : „Bandifii din Calabria, Birou de pla- 
sare, Cismarul amorezat, Bal mascat“. 


Li se plătește in bani; dar „te cinsteşte ne- 
gustorii cu o ţuică sau un vin". 


Banii îi adună Irod, impártindu-i în fiecare 
seară în părți egale tuturor actorilor („toţi am 
plecat să facem un ban, fiecare igi are rolul său, 
aşa că fiecare trebue să aibe deopotrivă"). 


Cástigul întreg este, in 6 zile, de aproximativ 
4000 lei pentru întreaga trupă. 


Trupa merge la orice casă („ne ducem la 
toţi”) gi joacă „la care are plăcere, 


„Intrebăm : „Primiţi vicleiu?" Li se răspunde ' 
„primim“ sau “nu primim”. 


Vicleiul se joacă în casă, 


Li se plăteşte in bani. „Ne cinsteşte si cu câte 
un pahar de ţuică; altceva nimic”. 


Banii ii adună Irod, impártindu-i în fiecare 
seară în părţi egale tuturor actorilor, afară de 
Inger, din a cărui parte se opreşte 1/4 pentru 
plata copiilor care poartă teatrul. Dacă Ingerul 
primeşte, o parte întreagă, plata copiilor 1l pri- 
veşte. 


Câştigul întreg este, în 6 zile, ca 
lei de om“. 

In seara de 25. 12, 1932 „ne-a venit 40 de 
lei de om“. 


„1000 de 


ŞI 


VISVINVHOA 1190101908 


În semicerc dela stânga la dreapta: Ofiţerul 
Irod I, Irod II, Pruncul I, Negrul. Baltazar, Mel- 
hior, Pruncul II, Teatrul şi copilul care îl poartă, 
in dosul lor. 


Nr. 1a 


dictat (Vasile V, Prandea): 
Trei crai dela răsărit 
Spre stea au călătorit 
Şi-au mers, după cum cetim, 
Până la Ierusalim. 
Şi-acolo cum au ajuns, 
Steaua-n nori li s-a ascuns 
Şi le-a fost a se plimba 
Si prin oraş a-ntreba, 
Unde s-a náscut, zicánd, 
Un crai mare de curánd. 
Iar la a lor întrebare 
Nimeni nu este-n stare 
Să le dea adevárare. 


Se aşează teatrul pe un scaun sau se reazămă 
pe două săbii. Irod trece ip dosul teatrului si 
„scoate pe Turc la fereastră“, 


ln semicerc dela stânga la dreapta: Irod, 


Ofiţerul II, Baltazar, Melhior, Negrul, Ofiţerul I; 
Pruncul în dosul lor. Teatrul în faţă. 


dictat (Ilie Scurtu): 


Trei crai dela răsărit 
Spre stea-u călătorit 
S-au merz, după cum citim, 
Până la Ierusalim 
S-acolo cum au cjuns, 
Steaua [-n] nor li s-au ascuns 
Si le-a fost a se plimba, 
Prin oras a întreba, ;. 
Unde s-au născut, zicând, 
Un crai tânăr de curând. 
Iară Irod împărat 
Auzit s-a turburat.*) 
(„Atit sa cântă”.) 


Se aşează teatrul pe un scaun. Ofiţerul I 
trece în dosul teatrului şi aduce două păpuşi în 
scenă ; Turcul şi omul de serviciu în bal. 


Zice că a învățat textul „din carte“ (după 
descriptie, o broşură din „Bibliojeca pentru 
toti““), iar melodia „dela alţii; gi mai modificat 


şi dela noi“. 
www.dacoromanica.ro 


În semicere dela stânga la dreapta, Irod, 
Ofițerul, „Melihor”, Baltazar, Negrul, Îngerul. 
Teatrul in fafa lor. Apoi Irod îngenunehe în 
dosul teatrului si fine păpuşa stăpânul balului 
„la fereastră”. 


Nr. tc 


dictat (Jon Párcalabu): 
Trei crai dela răsărit 
Spre steau au călătorit 
S-au merz, după cum citim, 
Până la Ierusalim, 
Acolo cum au ajuns, 
Steaua lor li s-au ascuns, 
Si le-a fost a se plimba, 
Prin oraş a întreba. 
lará Irod împărat 
Auzind, s-a turburat, 
Craii-n grabă i-a chemat 
Si în taină i-a-ntrebat, 
Unde s-au născut, zicând, 
Un crai tânăr de curând, 

[„Atâta-l zicem".] 


[oz mon, în — Ož. Man ou mona: man, — | 
f Jabo —— j.g3 „mar 


E e=== p 


Comprar tuni. So KA Pas [do mam 
aita. ~~ Mi 


a 


Ku — oz: Tras amara man]? 
E. 


YOISVINVHOYA JIDOTOIDOS 


61 


dictat (Vasile V. Prandea): 
ai sărmana Plevna noastră 

[Osman, bre Osman, aman, aman], 
Cine-ajuns s-o stăpânească 
[Osman, bre Osman, aman, aman]? 
Turcu din fara turciască 
[Osman, bre Osman, aman, aman] 
Rusu din jara rusească 
[Osman, bre Osman, aman,aman]. 


sa scumpi, [lay di ge digo 
E 


dara]. Nu, maj 18b.te-ie dă, trăit May durgo du 19p 
£ 


h £ 
[e I Pe BI 


ORINA 
AAA 


dictat (Vasile V. Prandea): 


Măcelarii s-au vorbit 
[Oplai oplai digudigudail, 
Carnea-ndatá au scumpit 
[Oplai oplai digudigudai]. 
Nu mai este de trait 
[Oplai oplai digudigudail ; 
In piață dacă te duci 
[Oplai oplai digudigudai] 
le doi poli suta de nuci 
[Oplai oplai digudigudail. 


Turcul (lrod): Haida di, bună seara | 

În scenă apare omul de serviciu al balului, 

Omul de serviciu (ofiţerul) : Bună seara | 

T.: Ce este aici? 

O. de S.: Bal mascat, 

T.: Cine este antreprenorul acestui bal? 

O de S.: Filip Șloi, care-a mâncat rasolul la 
douăzecişipatru de actori şi-a lăsat pe toţi morti 
de foame, 


Turcul (ofițerul 1): Ce este aici? 

Omul de serviciu (Irod): Bal mascat. 

T.: Cine este antreprenorul acestui bal-mascat? 

O. de S.: Domnul Ițic Sloim, care-a mâncat 
patrus-patru de rasoale şi a lăsat patruspatru de 
actori morţi de foame. 


www.dacoromanica.ro 


dictat (lon Matei): 


Vai, sarmana Plevna noastră. 
[Osman, bre Osman, 
Aman, aman], 

Cine-ajuns s-o stăpânească 
[Osman, bre Osman, 
Aman, aman] ? 

Turcu din jara turceascá 
[Osman, bre Osman, 
Aman, aman] 

Si Carol din România 
[Osman, bre Osman, 
Aman, aman], 
Care-a-nceput bătălia 
[Osman, bre Osman, 
Aman, aman). 


Turcul (Irod) : Bună seara, Domnule! 


Omul de ssrviciu (ofiţerul): Bună seara | 

T.: Ce este aici? 

O. de s.: Bal mascat, 

T.: Cine este antreprenorul acestui bal ? 

O, de s.: Ițic Sloi, care-a mâncat rasolul la 
douăşpatru de actori şi acum a rămas mort de 
foame. 


07 


YOISYANVHIOI 9IDOTONIDOS 


T.: Bre, ce burtă mare trebui sa fi avut ăla ! 


O. de S.: Cred cá da. 

T.: Cât se plăteşte intrarea acestui bal? 

O. de S.: Cinsute de leí. 

Ca la noí la Vicleí 

T.: Oho, apái nu este prea mult? Cá la noi 
în Turchia cu cinsute de lei bei şi petreci o 
noapte întreagă si mai dormi şi la hotel Timent, 
O sută de lei nu se poate? 

O. de s.: Eşi afară cu vorba asta. 


T.: [mi dai voe sá mă plimb nitel prin bal? 


O de s.: lti dau, numai să nu-ţi ia părul foc. 

T.. Nu am să mă apropii de lumină, că văd 
că nici nu aveţi. Bre, bre, de când au plecat 
Turcii din tara românească, s'au pardosit balu- 
rile cu piele de epure şi iarbă verde, 


T.: Ptriu, al dracului şi tu cu el, că mare 
burtă ati mai avut! 
O. de s.: Pe semne că da. 
T.: Şi câţi bani intrarea în acest bal-mascat? 
O. de s.: Cinsute de lei, 
Ca la noi la Viclei. 
T.: Dar cu trei sute nu se poate? 


O, de s.: Mână măgarul cu vorba asta. 

T.: D'apoi in străinătate la noi în Turcia 
trebue să te-mbraci englezeşte si sá tanghezi ca 
un Argentin pentru a fura colierul femeii cu 
care dansezi şi încă să vorbeşti frumos; ca să 
poţi plasa maşini de ingáurit macaroane sau sá 
fii subsecretar de stat. Astfel punând calibarda 
pe sprânceană 1), iei paratrăsnetu-n mână şi cu 
cinci gologani mănânci, bei şi dormi o noapte-n- 
treagă la hotel Tíment. 

O. de S.: O îi pe-acolo dar pe-aici nu. 

T.: Dar imi daţi voe sá má plimb prin acest 
bal-mascat ? 

O. des. Iti dau voe, numai să nu-ţi ia părul foc. 

T.: Lasă, bre, că má păzesc eu de lumânări, 
Bre, bre, de când a ieşit Turchia din tari, s'au 
pardosit balurile cu iarbă verde şi chele de epure. 


Nr. 2 b 


dictat (Gheorghe G. Negreanu): 
Vai, sărmana Plevna noastră 
[Uăsman, bre Uăsman, 
Aman, aman], 
Cine-a fost s-o stăpânească 
[Uasman, bre Uasman, 
Amân, aman] ? 
Turcul din țara turcească. 


Que Ely 


2) Yer. 


1) Aici Ion G.Negreanu zice: „Astea-s pungasji de Bucuresti“ 


WWW.dacoromanica.ro 


T.: Cât se plăteşte intrarea la un asemenea bal? 
O. de s: Cinsute de lei, 
Ca la noi la Viclei. 

T. Ptiu, al dracului | Ca la noi la Turchia 
cu cinsute de lei bei şi mănânci, ba mai dormi şi 
la hotel Rogojina Tíment. Cu o sută de lei nu 
se poate ? 

O. de s.: Cu vorba aia ieşi afară. 

T.: Da, da, ieşim. Dar nu ne dai voe sá ne 
plimbăm ceva prin bal? 


O. de s.: Da, dar sá nu vá ia părul foc, 

T.: Lasă de aia ne ferim noi. Bre, bre, de 
când a plecat Turchia din ţara românească, s'au 
pardosit balurile cu iarbă verde şi cu piele de 
epure. Imi dai voe să fac un cántecel de când 
eram Turculef, mai tinerel? 

O. de s.: Da, da, iţi dăm voe, dar să nu-ţi 1a 
părul foc. 

T.: Lasă, că de aia ne ferim noi. 


VISVINVWON TIDOTOIDOS 


LA 


de tos TU, 
a 


dictat (Ion Matei): 


sio Bugăne lelea din Tegheduci, 
Ca-f teghede gura si tegheduci. 


dl qu AL. qu dam | 
dictat (Gheorghe G. Negreanu): +) 
De când pâinea s-a scumpit 
[Hai digo digo digo digo dam digo dam], 
Nu mai este de trăit 
[Hai digo digo digo digo dam digo dam], 
[Oplai oplai oplai digo digo, 
Oplai digo digo digo dam hi 
Oplai digo digo digo dam]. 
Brutari s-a-mbogatit 
[Hai digo digo digo digo digo dam], 
Si lumea s-a sărăcit 
[Hai digo digo digo digo dam digo dam] 
JOplaí oplai oplai digo digo, 
Oplai digo digo digo dam hi, 
Oplai digo digo digo dam]. 


qua TER ERES 
— 

3) ua 414) ! 

0% ES 


4) „De anul trecut am băgat-o în Viclei“ (GI. Negreanu). 


www.dacoromanica.ro 


de tägit [ligi odc ASA AAA 


dimego dimigo du [ACA To polino ao, Op Lau día go tis 


(KA 


VOSVANVWOU JIDOTOIDOS 


(lese Turcul apare Stapánu! Balului) 
Stăpânul Balului (lrod): Cine a fost aici? 


O. de s.: Un turc. 

St. B.: Ce-a vroit el? 

O. de s.: A vrutsă joace. 

St B.: A avut bilet? 

O. de s.: Nu ; a spus ci plateste. 

St. B.: Cât a spus mişelul de el cá plăteşte? 

O. de s.: O sută de lei, ca la ei in Turchia, 

St. B.: Nu i-a fost rusine ? 

O. de s.: Pre semne că nu. 

St. B.: Are să mai vină el pe aici? 

O. de s.: Cred că da. 

St. B.: El când o mai veni pe-aici, mie să-mi 
faci un mic semn, că lui îi voi tăia capul, iar fie 
ți-oi da o fuiculeaná, să-ţi treacă de răguşeală. 


O, de s.: Bine, am să-ţi fac. 


(lese Stăpânul Balului, intră Turcul) 

Turcul (Irod): Cine este acela de se spărgea 
aşa prin bal? 

O: de s.: Stăpânul balului. 

T.: Ce tot vroia el? 

O. de s.: Spunea că când ti mai veni pe aicia 
să-i fac un mic semn. Mie mi-o dă o fuiculeaná 
şi fie-fi va tăia cupul. 

T.: Bre, bre, fuga este ruşinoasă, dar e să- 
nátoasá. 

(lese Omul de Serviciu, intră Stăpânul Balului) 

Stăpânul Balului: Ei, musiu ! 

T.: Poftim. domnule. 

St B.: Ce-ai cátat la balul meu mişelule? 

T.: Am venit să joc. 

St. B.: Ai plătit? 

T.: Nu; plătesc. 


St. B.: leşi afară. 

T.: Nu voesc. 

St.: B.: Ne vom bate amándoi. 

T.: Voesc. 

St: B.: In săbii sá ne tăiem sau în luptă sá 
ne luptăm? 


T.: In săbii să ne tăiem, turceşte, cum 
ştiu eu. 
St. B.: Hai să le scoatem. 


(Se bat.) 


(Iese turcul, apare Stăpânal Balului; 

Stăpânul Balulu (Irod): Cine se spărgea aici 
prin balul meu ? 

O. de s.: Un turc. 

St, B.: Şi ce-a voit mişelul de el? 

O. de s.: Să intre la bal. 

St B.: A plătit? 

O. de s.: Nu! A zis că plăteşte. 

St. B.: Câţi bani ? 

O. de s.: O suti. 

St. B. : Nu i-a fost ruşine si fie cu vorba asta? 

O. de s.: Pe semne că nu. 

St. B.: Mai vine el pe-aici? 

O. de s.: Mai vine. 

St B.: Când o mai veni, să spui nemeteniei 
că lui am să-i tai capul, iar fie am să-ţi dau un 
gaz si un chibrit aprins, să te ia dracul. 

O, de s.: Ala să-l bei tu. 


St. B.: Atunci am să-ţi dau o fuiculeani, să-ţi 
treacă de răguşeală. 
O. de s.: Aia mai merge. 


(lese Stăpânul Balului, iutră Turcul) 
Turcul (Irod): Cine-a fost aici? 


O. de s.: Stăpânul balului. 

T.: Si ce a zis? 

O de s.: A spus că dacă-i mai veni pe-aici, o 
să-ţi tae capul, iar mie o să-mi dea o fuicáleaná, 
să-mi treacă de rágusealá. 

T.: Bre bre, fuga e ruşinoasă, dar e tare să- 
nătoasă. 

(lese Omul de serviciu, intră Stăpânul Balului). 

Stăpânul Balului: Ei, musiu ! 

T.: Da, domnule, 

St. B.: Ce este cu tine? 

T.: Am venit la bal. 

St. B.: Ai plătit? 

T.: Nu am plátit? 

St. B.: Plăteşti? 

T.: Nu vroesc. 


St. B.: Vom lupta amâvdoi. 

T.: Vroesc. 

St. B.: Cum vrei? In luptă dreaptă, sau în 
săbii să ne tăem? 

T.: Ba in săbii să ne tăiem, cum ştiu eu, tur- 
ceşte. 

St. B.: Hai să le scoatem. 


(Se bat) 
www.dacoromanica.ro 


(lese Turcul, apare Stăpânul Balului) 
Stăpânul Balului (Irod): Cine a fost aicea 
prin balul meu? 
O. de S.: Un turc. 
St. B.: Şi ce-a voit mişelul? 
O. des.: A voit sá joace. 


St. B.: Şi cât a spus că plateşte, 
O. de s.: O sută de lei. 

St. B: Si nu i-a fost ruşine? 
O. de s.: Pe semne că nu. 


St. B.: Te rog, când o mai veni, să-mi faci 
mie un semn, să-i tai capul vitejeste ; iar ţie am 
să-ţi dau o păcură, să-ţi ungi gâtul. 

O. de s.: Aia s-o bei dumneata şi cu tot 
neamul dumitale. 

i „St. B.: Atunci am să-ţi dau o fuiculeaná, s'o 
ei. 

O. de s.: Aia mai merge. 

St B.: Dar imi faci? 

O. de s.: Da, da; ifi fac. 


(lese stăpânul balului, intră Turcul) 

Turcul (Irod): Cine se spărgea in bal, tu 
urma mea? 

O, de s.: Stăpânul balului. 

T.: Şi ce a spus el? 

O, de s.: A spus că mie-mi dă o tuiculeani 
ce-e bună dă răguşeală, iar fie-fi va tăia capul 
vitejeste. 

T.: Ftiu! Fuga, fuga-i rușinoasă, dar e să- 
nitoasa. 

(lese Omul de serviciu, intră Stăpânul Balului). 

Stăpânul Balului: Ei, musiu | 

T.: Prostin, domnule. 

St. B.: Ce-ai cătat la balul meu ? 

T.: Am venit să joc. 

St B.» Ai bilet? 

T.: Nu; am sa plitesc. 

St. B.: Si cât ai să platesti ? 

T.: O sută de lei. 

St. B.: Pe vorba asta, ieşi afară. Cum vrei 
să ne luăm ? In luptă să ne laptám, sau în săbii 
să ne tăiem ? 


T.: Ba in săbii să ne taiem, cum ştia eu 


turceşte. 
St. B, © Hai sa le scoatem. 
(Se bat). 


VISVINVHOYA 3190101905 


ez 


St. B. : Eghiuzdim, 
Neghiuzdim, 
Vranisiti, 


Bambaloschi. 


(Tae capul turcului. Intră Omul de Serviciu). 


Omul de Serviciu. (Ofiţerul): Ce-ai fâcut acolo, 
domnule ? 

St. B.: Am tăiat capul mişelului. 

O. de s. : Dacă întreabă dela poliţie? 


St: B,: Să-i spui că s'a impiedicat de un 
bit de chibrit si a căzut jos si a murit. 

O. de s.: Apoi dar oamenii de băț de chibrit 
se împiedică. 

St. B.: Spui şi dumneata asa, 
amândoi de belea. 

O. de s.: Bine, am să spui. Dar până o fi de 
una alta, să trimifi după un popă, să-i citească 
Eşirea Sufletului, 


să scăpăm 


(lese Stăpânui Balului. Intră Popa). 


Popa (Irod) tuşeşte: Bună seara, taică, 


O. des. : Să-ţi rupi mâna şi-un picior, 
Să te lase naiba şi chior. 
P.: Să-ţi rupi şi dumneata junghetura gâtului. 


O. de s.: Aoleu, sărut mâna părinte, 
Mă luă gura pe dinainte. 


P.: Apoi, bună seara taicule. Ma-ntâlnii 
cu Ițic Sloim la Ghiorghiţă în colţ si mi-a spus 
că a murit un Turc. Cine-mi plăteşte mie, să-i 
fac Eşirea Sufletului ? 


O, de s.: Dumnezeu. 

P.: Apoi, fă-i-o tu cu Dumnezeu. 

O. de s. : Taică părinte, plăteşte craiul Mel- 
hior. 

P.: Aşa spune, ca să mă tragă şi pe mine 
inima. 


St B.: Nisim, 
Brusim, 
Vladimisim, 


Bambaroschi. 


(Tae capul Turcului. latri Omul de Serviciu). 
Omul de serviciu: Ce-ai făcut aici? 


St. B.: l-am tăiat capul. 
O. de s.: Dacă vine poliţia? 


St. B.: Spui că s'a 'mpiedecat de un baf de 
chibrit şi l-a luat dracu si-a plesnit. 

O. de s.. Păi cum, pe-aici pe la voi se impie- 
dici oamenii de bețe de chibrite? 

St. B.: Spui dumneata aşa, să scăpăm noi de-o 
belea. 

O. de s.: Du-te atunci şi chiamă pe popa Ra- 
tavei, fratele lui Ciocâltei, şi după Işvan, negus- 
tor de pandişpan, şi după Niculae Cocoş, ficiorul 
lui Ilie Tenea, mare romancier la Bulevardul C, 
Brătianu. 

(In timpul acestei replici a apărut un sicriu roşu 
cu Turcul). 


Trage cu mátura harş-harş, intr-o parte si 
într-alta, ca cu condeiul, să facă groapă Turcului. 


(lese Stăpânul Balului. Intră Popa). 


Popa tuseste: Bună seara, domaule. 


O. de s. Să-ţi rupi mâna, părinte, 


P.: Ba să-ţi rupi tu mâna şi-un picior, 
Să te lase dracul chior, 
Doamne, iarti-mi. 
O. de s.: Am zis: Sărut mâna, părinte, dar 
nu vi se-aude dumneavoastră, părinte. 
P.: Bună ziua, taică. M-am întâlnit cu Ițic 
Sloim şi a spus că a murit o nemetenie de turc, 
să-i citesc Eşirea Sufletului. 


St. B.:  Enghişlin, 
Benghigtin, 


Brosti bambaroschi. 


(Tae capul Turcului, care cade spre spectatori. 
Intră Omul de Serviciu). 


Omul de Serviciu. Ce-ai făcut, domnule ? 


Si. B.: l-am tăiat capul, 

O. de s.: Păi, când o veni poliţia, ce-ai să 
spui ? 

St, B.: Am să spui că s-a impiedecat de un 
baf de chibrit si l-a luat dracul şi-a plesnit. 

O. de s.: Păi, bine, domnule, oamenii la dum- 
neavoastrá de băț de chibrit se-mpiedică şi mor, 

St. B.. Să spui dumneata aşa, să scăpăm 
amândoi de-o belea. 

O. de s..' Da. da, oi spune. Dar până a fi 
de una-alta, trimite pe popa Ciocâltei, mai zis 
şi Rotovei, să vină, să-i citească Eşirea Suf- 
lengherului, 


(lese Stapânul Balului. Intră Popa). 


Popa . Noi popii şi patraşchiopți, când auzim 
de câte-un mort, sărim ca pompierii la foc, 

Bună seara, tăică. 

O. de s..' Să-ţi, rupi mâna şi-un picior, pă- 
rinte, şi de-un ochi să rămâi chior. 

P. La un patrahengher ca mine, să-m rup 
mâna şi un picior şi să mai ramân şi chior, 
má-ntorc înapoi. s 

O. de s..' Sirut mana, taică părinte. 


pl 


YISVINVWOY TIDOTOIDOS 


ualaj min tattapto fur, Road alo kask pi 


=== 


kpt. 


dictat (Vasile V. Prandea): 


Zania, cazania, 

Aseară te-ai tras cu sania, 

Az dimineaf-ai băut lapte fiert, 
Te opărâră dracii pe piept. 


Dă-mi, taică, baniil 
O. de s.: Taică păi mai ai un stâlp. 
P.: Să m-apuc să-l fac. 

Nr. 5a 


PE === === === 
mare = Ka, Si veda snaki dă îl. 


dictat (Vasile V. Prandea): 


Doamne Isuse Cristoase, 
Gurăţă-i gura de oase 
Si capul de păr, 

Să rămâie chel. 

Să râdă dracii de iel. 


Dă-mi, taicule, banii. 
O. de s.: Mai este un stâlp, taică părinte. 
P.: Să-l zicem cu toţii, taicule, ca sunt puţin 
„cam rágusit si nu pot numai eu singur. 


Nr. 4 b 


È. 1 = 


LA 


— 
3 — 


sar le plim 


la » ya ia kaj arma Tur» ku lui A, 


= == 
das Ue farma San di mine hirup lapte fut 


~r 


E topita ad hna ico paplo Ŝa, dowwe bu! 


dictat (Gheorghe G. Negreanu): 
Cazania, cazania Turcului, cazania, 
Asar' te-ai plimbat cu sania 
Si-az diminiaz beus lapte fiert 
Şi te opări draci pă piept. 
Banii, taică | 
O. de s.: Mai este-un stâlp, părinte. 


Nr.5b 


= digu 
— 


A] i 
db hb] e IW 
ton » 


dictat (G, G. Negreanu) 


Doamne lsuse Cristoasá, 
Curăţă-i gura de oasă 

Şi părul din cap, 

Să rămâie chel 

Să să râză tof draci de iel. 


Banii, taicai 

O. de s.: Mai este-un stâlp, părinte, 

P.: Pe ăla, taică, să-l cántám cu toţii, că sunt 
cam bătrânel, 


www.dacoromanica.ro 


La yoma Tuku luj la panja ls sm eră gras 


ER 


de 18% 


—x 
E—] IP în 
=... O CD Y nar aaan 


dictat (Ion Matei): 
Cazania Turcului, cazania, 
Asară te-ai tras cu sania 
S-ai bău' lapte fert 
Si te-a opări' draci pe pept. 
Banii, taică | 
O. de s. ' Mai e un stâlp, părinte. 


Nr. 5 ce 


dictat (Ion Matei): 


Doamne Isuse Cristoasă, 
Curáfá-i gura de oasă 

Si păru din cap, să rămână chel, 
Să râdă draci de iel. 


Banii, taicule | 
de s..' Mai este un stâlp, taică părinte, 
P,: Ala să-l cántám cu toții, c'am îmbătrânit. 


VISVINVHOY TIDOTOIDOS 


N 
Qi 


dictat (Vasile V. Prandea): 


Din colacul cel mai mare, 
Niciodată n-am mâncat, 
La pomană-n fuga mare 
Totdauna-m alergat. 


O. de s.: Taică părinte, să trimeteti gropariis 
să-i facă groapă. 

P.: Bine, am să trimet groparii, Dar faceti- 
mi şi mie un cântecel de când m-a dat tata la 
popie. 

O, de s.: Bine, să ţi-l facem 


Nr. 7 a, melodie ca la 6 a 


dictat (Vasile V. Prandea): 


Intr-o sfântă Miercurea 
Popa-şi paste-o iepureă. 


dictat (Gheorghe G. Negreanu): 


Din colacul cel mai mare 
Niciodată nu-am gustat, 
La pomană-n fuga mare 
Totdauna-m alergat. 


Banii, domnule, acum! 

O. de s.; Să vii mâine dimineaţă la opt, că 
la şapte plec eu. 

P.: Domnule, să-mi faci plata acum, că eu 
am făcut slujba acum, nu mâine la opt. 

O. de s.: Ei, plăteşte Negru atunci, 

P.: Plátesti, Negrule ? 

Negrul : Plătesc, plătesc. 

P.: Te ştiu eu că tu eşti galant, că tat-tu a 
murit la pomană, cu ardei la urechi şi cu grâu 
la buze. Toată vara băga soarele cu banifa in 
bortă. Astă seară suia nucile cu furca-n pod, 
de-al dracului ce mai era. In fine, banii cine 
mi-i mai poate da acu? 

O de s.: Ingerul, 

P,: Ingerul zboară la cer şi mă lasă cu mâi- 
nile la pept. 

de s.: Taicá parinfele ! 

P.: Da. 

O. de s.: Du-te; dacă vezi pe Isvan, negus- 
tor de pandişpan, sí pe Ilie Tenea, ficioru lui 
Niculae Cucoş, mare romancier de pe bulevardul 
C. Brătianu. să-i spui să facă groapă adâncă. 

P.: De, taică, altă treabă n-am? Il umpleţi 
şi pe el tot ca pe mine. 


dictat (Ion Matei): 
Intr-o sfântă Miercure 
Popa-s paste-un iepure. 
Din colacul cel mai mare 
Niciodată n-a gustat, 
Căci a sta' de-a alergat 
Tot pe la pomen pin sat. 
Daţi-mi, domnule, banii | 
O. de s.: Să vii mâine la Rosca3)-n colţ 
că-ţi dau banii toţi şi-o halbă de bere şi şapte 
lipii calde, de opt săptămâni scoase, 
P.: Piuhu, taică. Halba ca halba, dar lipiile! 
Că m-aşteaptă acasă şapte copii şi jumătate toţi 
cu gurile căscate. 


O. de s.: Părinte, pán-o fi de una-alta, trí- 
mite pe lIsvan, precupef de pandişpan, să vini 
să facă groapa, că se-mpute aici in bal. 

P.: Bă Isvane, bă! 

Isvan (de afară) Auz, taică părinte, 

A murit un Turc la Filişlaidăr, Să vii 
să-i faci groapă că se-mpute în bal. 


À die Kiota dea, E Mm. de 52 încapând. de alei. 


2) Nano = 


3) Práválie din Targu-Jiu. 


97 


VISVINVHOY H9IDOTOIDOS 


(les Popa si Omul de Serviciu. Intră Niţulică) 
Nifulicá : Ptiu, ce ger al naibii! 
Mi-a 'nghetat apa 'n toc, 
Cizme gi pantofí n-am deloc. 
(Către ofiter:) Mai prietene, mă-ntâlnii cu 
popa Ciocâltei, fratele lui Rătăvei, la Gheorghi- 
tă-n colţ, cu potcapetul de şapte coti eşit afară 
din cap, mort de beat, şi a spus că a murit un 
Turc. Cine mă plăteşte, să-i fac eu groapă? 


Of. : Să plătească Dumnezeu. 
N.: Fă-i tu cu Dumnezeu, că eu nu m-apuc. 


Of.: Mos Nitulicá, te plăteşte craiul Baltazar. 

Plăteşti, Baltazare ? 

Baltazar: Plátesc, plátesc. 

N.: Eşti galanton al dracului. Toată vara hu, 
hu, hu, şi astăzi, ca-n ziua de Crăciun, te-ncăe- 
rasi cu frati-tu pe-o țigară de tutun. Dar de 
vorba omului, de plata Domnului, eu m-apuc să 
i-o fac. Dar n-o să pot numai eu singur, 


(Strigă) : Má Igvan! Mă Isvan! Mă, da ce somn 
doarme şi ăsta! Astă noapte a fost la curte. 
Of.: Mai ştii că nu a fost la curte, ci la 
Costăchescu ? 1), 
N, : (strigă): Mă Isvane! 
(Intra Isvan). 
lsvan: Ce-i mi? 


N.: Ho, mă, că-mi dai cu sapa-n cap si-mi 
spargi capull Má a dat un chilipir peste noi. 

1, : Ce chilipir ? 

N.: A murit la Ifi-n bal un Turc. 


L: Şi dac-a murit, ce-i ? 

N.: Să mergem să-i facem groapa. 

/.: Dar cine-mi plăteşte mie, să-i fac groapă? 

N. : Iti plătesc eu tie şi Dumnezeu mie. 

L: Du-te tu cu Dumnezeu şi lasă-mă pe mine 
'n pace. 

N.: Ba, nu se poate. Vino, mă, incoace. 


I: Ce-i, ma ? 
N.: Hai, ma, că ne plateşte craiul Baltazar. 


1) Este-o „berărie“ 


(lese Popa. Intră Isvan) 

Işvan tuşeşte: Al dracului frig, domnule! 
Mi-a-nghetat apa-n toc, 
ghete şi cizme n-am deloc, 

M-am întâlnit cu popa Retevei, fratele lui 

Ciocâltei, şi aici ne-a trimes un negustor din 
oraş, la Gheorghiţă Nicolăescu 1), mort de beat, 
cu potcapul de şapte coţi sărit din cap, si a 
spus c'a murit o nemetenie de Turc, să-i facem 
groapa. Si cine ne plăteşte pe noi? 

Ofițerul: Eu ţie şi tu mie, şi dracul la a- 

mândoi. 

I.. Du-te tu cu dracul şi-i fă groapă, c-am 

alt lucru acum. 

Of.: Ei lasă, că facem noi. Glumesc eu cu 

voi aşa. 


I.: Atunci dă-mi voe să chem pe tovarăşul 
meu Isvan, negustor de pandişpan, ca să-i facem 
groapă, că singur nu pot, este pământul îngheţat 
al dracului. 


(Sirigă): Ba Teneo, bă, n-auzi, al dracnlui ? 
Ai fost astă noapte la bal şi a murit acolo un 
negustor. 


(Intră Tenea) 
Tenea : Ce este, má ? 


L: Mă, dă-te dracului, c-o să-ţi scot ochii. 


T.: Da ce ti s-a-ntámplat ? 
I.: A murit o nemetenie de Turc. Să-i facem 
groapa. 


T.: Si cine-mi plăteşte mie? 

1.: Dumnezeu mie, eu fie şi dracul la amândoi 

T.: Bă, dar nu mergem astă noapte; dimi- 
neata. 

I.: Lasă bă, dá-te dracului, ci nu mergem 
astă seară, ci eu te anunţ, să vii mâine dimineaţă 
la nine. 


1) „Un cârciumar“. 


www.dacoromanica.ro 


(Iese Popa Intră Işvan) 


I : Să-i tie numele al dracului de Turc. Eu 
singur n-o sá pot să-i fac groapa. Mă duc sá 
chem pe tovarăşul meu Nafulica, că el are sapă şi 
eu lopată şi cred c-o să-i facem groapă. 

(Trece in fundul scenei, la stânga. Intră Na- 
tulicá, tot prin stânga). 

I. : Ba Naţulică, ba! 


Nafulicá: Cine ma scoală pe mine din somnul 
cel mai dulce? 

Işvan: En tovarăşul tŝu Işvan, precupet de 
pandispan. 

A murit un Turc la Filişlaidăr, sá mergem 
să-i facem groapa. 


N. : Apoi, cine-mi plateşte mie ? 


Ofiţerul : Plăteşte Melihor. 


N. : Platesti, Melihor ? 

Melihor : Plătesc. 

N.: Te stiu eu că esti galanton al dracului 
Si = dimineața te certasi cu sor-ta în vatră 
a foc. 


VISVINVHOY JIDOTOIDOS 


N 
~J 


I.: Aşa spune, sá mă tragă şi pe mine inima. 


N.: Ba du-te tu. 

N.: Ba du-te tu, că esti cu sapa-n mână. De 
s-o scula dihania dracului, ti dai cu sapa-n cap 
şi-l adormi pe vecie, 

1: Bine, si mă duc. 

(Măsoară Turcul) 


: Un zlot, 
Un cot, 
Cu cap cu tot, 
Sá fi al dracului şi mort! : 


N.: la mai dă, mă. 


I.: la mai scoate, má. 


Of.: Mai uşor, domnii, că ne scoateţi ochii. 


I : La o parte, domnule, că noi aici lucrăm. 
N.: Hai, mă, să-l luăm. c'aici tnoptim. 
I.: Tine, má. 


N.: Trage, má. 
I.: La custiuveac, fire-ai al dracului şi mort 
ci-ti aiărnă capul şapte mârtănii şi jumătate: 


Nr. 8 a. Melodie Ca la 6 a. 
dictat (Vasile V. Prandea): 


Trag pământ din colț în colț, 
Precum s-a lipsit de tof; 
Trag pământ cu iarbă verde, 
Trece lumea, nu-l mai vede. 


I.: Du-te, mă, de ia banii. 
N. (către Ofiţer): Dă-mi, domnule, banii ! 
Of.: Să vii mâine la şase, că la cinci plec 
eu de-acasă. 
(Nitulicá se intoarce spre Isvan.) 

I: Ce fácusi. mă ? 

N.: Zice să mă duc mâine la şase, că la cinci 
pleacă el de-acasă. 


(lau sicriul) 
L: Hai la Turc, să-i luăm măsură. 
T.: Du-te tu, de-i ia măsura. 
lL: Bă, cita nemetenie de Turc, fir-ar al 
dracului! 


T.: Hai, să-i luăm măsura. 


O palmă şi-un cot, 
Fir-ar al dracului de Turc, cu cap cu tot! 


1.. Sapă tu. 
T.: Ba sapă tu. 


1.: Mai uşor, că-mi scoţi ochii. 


Amândoi : La costoveac | 

l: Fire-ai al dracului de Turc, cá-fi atârnă 
capul şapte chilograme jumătate. 

(Catre crai): Mă fraţilor, má, facefi-i si lui 
un cântecel, că nu se mai vede, sărmanul de el !, 


Nr. 8 b. Melodie ca la 6 b 


(textul lipsă) 


l: Acum este gata, dommule; să ne dai 
banii | 


I.: Hai, să-i luăm măsura, 


(Păpuşile trec în faţă. In timpul recitării versu- 

rilor urmáfoare sunt lovite de marginea scenii). 
Un cot 
Şi-un lot, 
Fir-ar al dracu cu cap cu tot). 
Un cot 
Si-un lot, 
Fir-ar al dracului, ci-i mort! 

N.: Sapă tu cu sapa, să scot eu cu lopata. 
Fir-ar al dracului. N-a putut să moară astă 
vară când era pământul desghetat. A murit acum 
când e pământul ca tunul. 

(păpuşile se lovesc repede de marginea scenei) 

I.: Daţi-vă, domnule, la o parte, că vă scoa- 
tem ochii cu fárána. 

Of. : Las, că ne ferim noi. 


N.: la-1 tu cu sapa de cap, să-l trag eu cu 
lopata de picioare. 

[.: Ba trage-l tu cu lopata de cap, să-l trag 
eu cu sapa de picioare. La custiuveatá. 


Nr. 8 c. Melodie ca la 6 c 
dictat (Jon Matei): 


Trag pámán' din colț in colț. 
Precum s-a lipsi' de tof; 
Trag pămân' cu iarbă verde, 
Trece lumea, nu-l mai vede, 
(,Atát”.) 


I. (către ofiţer): Daţi-mi, domnule, banii | 


Of. : Să vii mâine la ora opt, că la şapte plec 
eu, să-ți dau banii toţi. 
(lsvan se întoarce spre Nitulica) 
N.: Ptiu hu, ce râzi, măi nărodule? 
I.: Zice ci să mă duc mâine la opt, că la 
şapte pleacă el, şi să-mi dea banii toți. 


1) Silabele accentuate arată locul unde se lovesc pă- 
puşile de marginea scenei. 


87 


VISVINVHOY HIDOTOIDOS 


I.: Mă, da prost a fost tat-tu şi prost a rä- 
mas şi fiu-su. Bine mă, dacă te duci tu la şaşe 
şi-a plecat el la cinci, pe cine găseşti tu acasă? 


N. (către Ofiţer): Dă-mi, domnule, banii, că 
mă omoară tovarăşu-n bătăi, 

Of.: Sá vii mâine la Costandin în colţ, ci-fi 
dau banii toţi şi şapte lipii jumătate, de şapte 
săptămâni calde, să ne rupem dinţii şi mă- 
selele-n ele. 


I.: Ce-a zis, mă? 

N.: Să mă duc mâine la Costandin în colţ, 
să-mi dea banii toţi şi şapte lipii calde, să ne 
rupem dinţii şi măselele-n ele. 


I.: Aşa spune, má, să mă tragă si pe mine 
inima, că la bani ca la bani, dar mă bucur de 
lipii, că am şapte copii jumătate şi toți m-asteapta 
cu gurile cáscate. 

Dar pân-o fi de una-alta, să ne facă şi nouă 
un cántecel de când ne-a dat tata ucenici la $ropie, 

N. (către Ofiţer, strigă): Mă ofiţer, auzi ce 
spune prietenu meu: să ne facem şi noi un cân- 
tecel. 


Of.: Facem. 
Nr. 9a 
Jens a EN == der 


A dna ami ba dur We t Numeron m 
amne ha. m m ` 


= 


vL Sa. IA — 


m din fart — a e da 


Lu Că mi Wfmuba — 


dictat (Vasile. V. Prandea): 


Abea ani patrusprezece 
Nu-mi eram in vârsta mea, 
Când din fraţii unsprezece, 
Cei zece mă pizmuia. 
Stindu-má fără de vină, 
Gândul lor nu-l cunosteam, 
Făr' de grijă, în odihnă 
Oifele-mi pásteam. 
(les Nifulici şi Işvan. Intră Ciobanul.) 


` OŁ : Bine. Să veniţi mâine dimineaţă la Cli- 
ma î)-n colț, sá vă dau banii toți şi şapte lipii 
proaspete, de câte şapte săptămâni jumătate 
uscate la soare, si rupefi dinţii în ele, şi-un 
clondir de gaz, să beti până v-o lua dracu. 


1.; I-auzi, bă, c-a dat norocu peste noi. Ne 
ducem mâine la Clima-n colţ, să ne dea banii 
toţi şi şapte lipii proaspete, de câte şapte săp- 
tămâni jumătate uscate la soare, să mâncăm 
până ni s-o rupe dinfii-n ele, o sticlă cu gaz şi 
o halbă de bere, să n-o putem bea. 

T.: Bă, ce noroc, bă! La bani ca la bani, 
am destui acasă-n pod, dar la lipii mă mai bu- 
cur şi eu, că am acasă şapte copii şi jumătate, 
toți m-agteaptá cu gurile cáscate de foame. 


(les Isvan şi Tenea. Intră Ciobanul 1). 


1) „Un brutar“. 


www.dacoromanica.ro 


N.: Mă, nărod a fost tat-tu, národ esti şi tu. 
Dacă te duci tu mâine la opt şi la şapte pleacă 
el, când îl mai găseşti? Du-te-napoi, národule, 
şi cere banii L- 

1. (către ofițer): Dati-mi, domnule, banii, că 
mă omoară tovarágul. 

Of. : Să vii mâine la nouă, că la opt plec eu, 
şi fi-oi da banii toţi, o halbá de bere şi şapte 
lipii calde, de opt săptămâni scoase. 


N.: Ptiu hu, ce râzi, măi národule ? 

lL: Am câştigat. A zis să mă duc mâine la 
ora nouă, că la opt pleacă el, şi-mi dă banii toţi, 
o halbă de bere şi şapte lipii calde de opt sáp- 
tămâni scoase. 


N.: Bravo, mă, bravo, aici ai fost tare deştept. 
Ei, hai să ne sărutăm noi de ultima noastră des- 
părţire. 

(Se sărută). 

N.: la-o tu la apus, că esti mai prost, si eu 
la răsărit, că-s mai národ. 

l.: Ba ia-o tu la apus, că esti mai prost, si 
eu la răsărit, că-s mai národ. 

(les Işvan si Naţulică. Intră oaia), 

Oaia: Be, he. 


Ofițerul: Má, fir-ar aldracului, parc-a căpiat! 
(Ese oaia, intră Ciobanul). 


VISYINVHOY TIDOTOIDOS 


62 


Ciobanul (chiue) : Uiuiu si nanana, 
Că má mustră stăpâna, 
Că nu-mi place slanana, 
Dar cum dorului să-mi placă, 
Dacă-n traistă nu mi-obagá ? 


(către Ofiţer): No, bună seară, soţul meu ! 


Of. : Bună seara, prietine ! 
C.: N-ai văzut onifa mea? 


Of.: Am văzut-o la puntea veche, 
O trăgeau lupii de ureche. 


C.: Bâr, oiti. Nu-i onífa mea. Spune drept, 
mă soţul meu. Când o fita onifa mea, fi-oí da 
un burduşel de brânză, 

Să-ţi tipe ochii din cap 

Ca la copiii lui Budinac, !) 
Am văzut-o la puntea de afi 
O trăgeau lupii de maţă. 


(Intră Oaia) 


C.: Bar, oiţă, ho bâr! No uite oniţa mea. 
No bâr la Maica Precista, 
Bâr la dracu să o ía, 
(lese Oaia) 


Of.: 


1) „Un frizer“ 


Ciobanul I (chiue); Uiuiu şi nanana. 
Că mă mustră stăpâna, 
Că nu-mi place slanana. 
Dar cum dracului să-mi placă, 
Dacă-n glugá nu mi-o bagi ? 
(Intră ciobanul II) 
C. I: No doară, bună ziua, má vere loane, 
mă! 
C. Il: Bună ziua, cumetre Petre! 
No doară, măi frace măi, no doară n-ai 
văzut noifa mea, pierdută de-o săptămână-ncace ? 


C. 1: No doară spune, mă fracemă. Că doară 
când o fáta noifa mea, ţi-oi da un brânduşel de 
brânză. 

Că ti-o plesni ochii din cap 
Ca la copiii lui Budimac !), 


(lese ciobanul II, Intră oaia) 
C. I.: No doară, no uice, má, noifa mea, 
No bár la Maica Precista, 
No bar la dracu să te ia. 
(lese oaia, intră ciobanul 11) 
C. 1: No doară, mă frace mă, ia să-i faceţi 
şi ei un cântecel de când eram cu oile în várful 
muntelui, lângă Zlostu Botorogilor. 


1) „Un frizer în Târgu-Jiu“. 


www.dacoromanica.ro 


Ciobanul (chiue): Uiuiu şi nanana, 
Că mă mustră stăpâna. 
Că nu-mi place slanana. 
Cum mai dracului să-mi placa 
Dacă-n ghiugă nu mi-o bagă ? 


(către Ofiţer): 

Bună ziua, soţ loane | 
Of; Bună ziua, soțul meu ! 
C.: N'ai văzut oniţa mea? 


Of.: Am văzut-o la puntea veche, 
O trăgea lupii de ureche. 
C.: Nu e onita mea. Mă, spune drept. 
Of.: Eu am văzut-o la puntea de afe, 
O trăgea lupii de mafe. 
C.: Má, nu e onifa mea. Spune drept. Când o 
făta, iţi dau un ghiurdusel de brânză, 
Să-ţi crape ochii din cap 
Ca la copiii lui Gudimac, 
Spune, mă. 
Of.; Eu am văzut-o la puntea nouă, 
O trăgeau lupii de-a două. 


(Intră Oaía). 


C.: Mă, asta este-onifa mea. 
No bár la Maica Precista, 
No bár la dracu să te ia. 
(impinge Oaia afară). 


0€ 


VISVINVHOY HIDOTOIDOS 


Nr, 10 a 


dictat (Vasile V. Prandea): 


Bár, oiță, din poiană 

Căci te ia lupii la goană, 
Te goneste, te znopeste 

Si lâna ţi-o dărăceşte. 

Vai sărmana oaia blândă 
Cum îi stau lupii la pândă. 


C. : Mă fraților, pe mine când m-a dat tata 
la ciobănie, m-a-nvátat un cântecel. Să-l zicem 
şi pe-ála cu toţii. (Către Ofiţer :) Zi-l tu întâi, 
că te urmăm şi noi. 


dictat (Ilie Scurtu): 


Bâr, oiţă din poiană 
[Bâr, oifŝ, bar], 

Căci te ia lupi la goană 
[Bar, olti, bar], 

Te goneste, te zmunceste 
[Bár. oitá, bar], 

Şi lâna f-o ddraceste 
[Bár, oiti, bar], 


C. I.: ¡Má trace mi, no, să-mi mai faceti si 
mie un cântecel cu oile de când erau micufele 
pe varfu muntelui, pe lângă Amaradia-n jos. 


www.dacoromanica.ro 


dictat (Zon Matei): 


Bár, oiță, din poiană 
[Bâr, oifá, bar], 

Căj te ia lupi la pândă 
[Bar, oiti, bâr], 

Te trânteşte, te znopeste 
[Bâr, oítá, bâr] 

Şi lâna f-o dărăceşte 
[Bar, oítá, bâr] 
Bucălaie, vai de mine 
[Bâr, oitá, bâr], 

lej' pe lume de ruşine 
(Bâr, oiti, bar]. 


C.: Imi daţi voe să fac eu un cântecel de când 
eram ciobănaş mai tinerel? 


VISVINVWOY HIDOTONDOS 


te 


32 * 


Nr. 11 c 


Nr. 11b 


Nr. 11a 


dictat (Ilie Scurtu): 


3 
= 
E 
a 
> 
= 
3 
5 
— 
is 
ki 
Ss 
= 
"~u 


== 
= 


p 


y 
e es 
ES 3 
= B’? 2 
E Ste g 
IT CRE 
EES ai ERES 
3 3 %gSy 
02,3 yu 09 
E 
AICA 
su go ELSA 
kL zE 
LU NNO 3 
ERE 
RROLORRO 
a 
e 
ER = 
KE y 
233 T 
32% 3 
LI So. - 
= SPES 3 
E 30 e 9 
Ss 7793 55 
Lu = 
ESQauES, 
ES gr a 
CS 
Sa E E 
¿E 93,3% 
SA 58 Şi 
RRORLOSRU 


(lese Ciobanul) 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Jome IAJ 
dem EEE 
9 p ee FE 


E 


Ki aŭo e aude vei Sula Mal 


mund 


3 


(lese Ciobanul). 


(urmare în Nr. viitor) 


Ca.To 


WWW. 


CRONICI 


SĂRBĂTORIREA PROFESORULUI D. GUSTI 


Un grup de prieteni, colaboratori şi elevi, 
au luat inițiativa sărbătoririi Profesorului D. 


GUSTI, pentru 25 de ani de activitate univer- 
sitară, In acest scop au fost pregătite două 


volume omagiale, unul cu colaborări străine 
sau în limbă străină, altul în româneşte, care 
ti vor fi predate în ziua de 10 Ianuarie 1937, 
ora 11 dim. în cadrul unei şedinţe festive, la 
Fundația Universitară Carol I, din Bucureşti. 
In aceeaşi zi, la ora 9 seara, va avea loc la 
Athenee Palace o masă comună în cinstea 
sărbătoritului. 

Cei care publicăm revista „Sociologie Ro- 
maneascd", sub direcția Profesorului D.GUSTI 
şi am avut cinstea şi norocul să ne formăm 
sub privegherea D-Sale, ne-am asociat dela 
început acestei inițiative, cu gândul că înde- 
plinim o înaltă datorie morală, de recunoştinţă 
față de dascăl, de dragoste față de om şi de 
admirație față de savant şi organizator, Cine 
urmăreşte cu obiectivitate desfăşurarea vieţii 
culturale dela noi, din uliimii 25 de ani, nu 
poate nesocoti însemnătatea covârșitoare pe 
care a avut-o neîntrerupt Profesorul D. GUSTI. 
D-Sa este de mult una din personalitățile cele 
mai de frunte ale culturii româneşti. 

Numit la Universitatea din Iaşi în 1910, iar 
după războiu trecut la Universitatea din Bu- 
cureşti, Profesorul D. GUSTI a intemeial în- 
vățământul ştiinţific al sociologiei în fara 
noastră şi a formulat cel dintâi sistem original 
de gândire socială românească. A conceput 
ideea şi a realizat împreună cu câțiva prieteni 


Institutul Social Román si Arhiva pentru Stiinfa 
şi Reforma Socială, pe care le conduce până 
astăzi, A creat mişcarea sociologică-mono- 
grafică dela noi, din care a pornit şi revista 
noastră şi a devenit şeful unei adevărate şcoli 
române de sociologie, cunoscută şi apreciată 
și în străinătate. A fost în fruntea Facultății 
de Filosofie şi Litere din Bucureşti, ca decan; 
în fruntea Oficiului Naţional de Cooperafie, 
a Societății Române de Radio-Difuziune și a 
Casei Autonome a Monopolurilor Statului, ca 
preşedinte; în fruntea şcolilor şi a culturii ca 
ministru al Instrucfiei, Artelor şi Cultelor şi în 
sfârşit se găseşte în fruntea celei mai de seamă 
instituții de educație țărănească, Fundația 
Regală Principele Carol pentru Cultura Poporu- 
lui. In această ultimă calitate D-Sa conduce 
cunoscuta mişcare a echipelor regale studen- 
gesti pentru înălțarea satelor, care a inviorat 
cultura țărănească din ultimii ani şi ne-a dat 
minunatele expoziții de activitate, cu ultima 
lor desăvârşire: Muzeul Satului românesc. 


Vom reveni pe larg asupra sărbătoririi 
Profesorului D.GUSTI în nr, viitoral revistei 
și vom înfățişa atunci şi datele mai de seamă 
despre opera şi personalitatea D-Sale. Il rugăm 
deocamdată să primească respectuoasele noastre 
urări de sănătate, ca să poată duce până la 
capăt activitatea începută acum 25 de ani, atât 
de rodnică pentru țară şi atât de necesară 
pentru cultura românească, 


REDACȚIA 


34 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


METODA DE LUCRU A ECHIPELOR CU SATUL SI CU CĂMINUL 


Este fără de îndoială că mişcarea pornită de 
către Echipele Culturale Regale Studenfesti, or- 
ganizate de către Fundația Culturală Regală 
„Principele Carol”, a reuşit să stârnească, în 
opinia noastră publică, un deosebit de viu interes, 
pentru tot ceeace priveşte viaţa satului şi proble- 
mele ei. Nu avem decât să urmărim publicaţiile, 
fie cele mari de la centru, fie sutele de reviste 
şi de foi mici provinciale, ca sá ne dam de in- 
dată seama că, fafá de anii din urmă publicistica 
de astăzi îşi găseşte un subiect de predilecție in 
viaţa satului, Pe de altă parte trebue să subli- 
niem faptul că această apariţie a satului nu pri- 
lejueşte numai simple discuţii, ci pune întot- 
deauna şi întrebarea asupra datoriilor pe care 
noi orăşenii le avem faţă de sat, Interesul faţă 
de viaţa rurală a ajuns să fie astăzi un interes 
viu şi activ, Suntem departe de vremea când 
satul se înfăţişa numai intro atmosferă idi- 
lică sau de tănguire, Astăzi cine pronunţă cu- 
vântul „sat“, adaogă numaidecât şi pe acelea de 
„Program de acţiune“, „muncă la sat”, Rând pe 
rând, instituţii diverse şi-au înscris printre sco- 
purile lor, contribuţia la opera aceasta de muncă 
pentru sate, Astfel de curând şi organizaţiile 
Oficiului Naţional de Educaţie a Tineretului 
Român, au pornit pe aceeaş cale, 

Lucrul este nespus de imbucurător şi trebue 
să nădăjduim că mişcarea se va întinde şi va 
ajunge să fie într'adevăr o mobilizare generală 
culturală, aşa cum a cerut-o Maestatea Sa Re- 
gele la ultimul Congres al Căminelor Culturale. 

Insă repedea desvoltare a unui gând şi lăr- 
girea lui în masse mai mari de oameni, aduce 
totdeauna după sine şi oarecari confuzii; abateri 
dela sensul cel adevărat şi cel initial. Este deci 
absolut necesar ca principiile insăşi ale acţiunii 
să fie mereu puse în discuţie si lămurite. 

lată de pildă, in ceeace priveşte munca Echi- 
pelor la sate, întâmpinăm două feluri de greutăţi. 
Una vine din prea mult entuziasm al atâtor oa- 
meni, mai ales de la sate, cari socotesc că o Echipă 
Studenfeascá a Fundaţiei are puteri nesfârşite, 
fiind de ajuns ca ea să fie trimeasă într'un loc 
pentruca prin aceasta însăşi satul să se schimbe 
in toate infăţişările lui. Hârtiile primite de Fun- 
dafie arată, uneori foarte naiv, această supra- 
evaluare a Echipelor. Ni se cer Echipe ca să 
construiască mari lucrări edilitare, să rezolve 
certuri între sate, uneori chiar efectuări de noui 


reforme agrare, etc. E dela sine infeles că această 
supraevaluare a Echipelor cuprinde în sânul ei 
sămânța desiluziilor. Echipele nu sunt chemate 
să facă aşa ceva şi nici nu este acesta rostul lor. 

Pe de altă parte, o a doua piedecă în calea 
acţiunii Echipelor, isvoritá tot dintr'o nedepliná 
înţelegere, este aceea a neincrederii, Critica cea 
mai curentă ce ni se aduce este urmatoarea: la 
auzul anumitor isprăvi ale Echipelor, precum 
de pildă construirea a 64 de kilometri de drum, 
a ridicării câtorva biserici, a construirii sutelor 
de podete ş.a.m.d., neincrezătorii întreabă mirati 
cum de au putut face câţiva studenti asemenea 
lucruri, Tot o astfel de critică este şi aceea care 
ne întreabă, ce se alege după plecarea echipei 
din sat cu toate aceste opere ale noastre? 

Este aci la mijloc o neinfelegere, pe care am 
vrea-o cât mai repede şi mai complect risipită, 
Afirmăm din nou că în activitatea Echipelor nu 
este vorba atâta de înfăptuiri directe ale echi- 
pierilor, cat de infăptuiri ale satului el insuş. Nu 
Echipa Increazá, ci satul, Puterile Echipei sunt 
numai ale satului, ele sporind sau descrescând, 
după hărnicia oamenilor pe cari îi intalnesti 
într'un anume colţ de ţară, 

Echipele nu sunt tabere de muncă, a căror 
rodnicie să se poată măsura numai cu înfăptuiri 
materiale, ci Echipa este doar o unealtă pe care 
o punem la îndemâna satului, pentruca cu aju- 
torul ei, puterea de viață vie a satului să se 
trezească şi să se organizeze, in forma Căminului 
Cultural, care să ingádue permanentizarea operei 
de creaţie incepute, 

lată un gând foarte simplu, care totuş este de 
o copleşitoare importanţă. El ne arată că noi nu 
trebue să facem ceeace se numeşte cu un ter- 
men atât de sreşit „culturalizarea satelor”. Cu 
alte cuvinte, noi nu trebue să pornim de la gân- 
dul că avem în mintea noastră o icoană a unei 
vieţi săteşti ideale, pe care cu orice chip, la 
nevoe şi cu sila, o impunem ca model de toate 
zilele ţăranului nostru, Si nici să credem că este 
de ajuns, pentru a răsturna lucrurile, să dăm 
oamenilor câteva unelte de cultură, cum ar fi 
biblioteca, dispensarul, drumurile, grajdurile co- 
munale model şi altele de acelaş fel. Dacă am 
face numai atâta, am face greşit şi puţin. Muuca 
noastră n'ar avea nici-o urmare în sat. Sătenii 
ne-ar privi în munca noastră aşa cum priveşti 
un spectacol, ca pe un lucru străin şi intere- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


sant, dar faţă de care nu ai nicio răspundereşi 
nicio grijă. Dacă am porni la o asemenea operă 
de culturalizare a satului, am face o treabă mai 
de nimic, Sanfurile pe cari le-am săpa, s'ar as- 
tupa din nou şi s'ar umple cu apă stagnantá; 
gardurile pe cari le-am fi ridicat, s'ar povárni 
iarăş ; instituţiile create ar rămânea pustii; cár- 
fíle bibliotecilor şi-ar păstra foile netăiate şi 
întreaga noastră stráduintá ar trece uşor, ca un 
val de suprafaţă întins de vânturi pe ape, 

Munca noastră este însă alta. Cu totul alta. 
Noi vrem să Inviem satul; să-l scoatem din som- 
nul de totală indiferenţă în care zace; să-l arun- 
căm în drumurile pline de greutăţi şi de izbânzi, 
ale luptei cu conştiinţa de sine, cu mai buna lui 
prețuire de către el insus. Tărâmul nostru de 
lucru este acela sufletesc si tnfŝptuirile, câte 
le facem, sunt numai pârtii deschise, poteci 
Singuratece prin locuri pe unde am vrea să 
vedem venind iureşul faptelor, noui născute, 
ale satului el ŝnsus. 

Cu alte cuvinte, am vrea să inviem pentru 
zilele de astăzi, satul aşa cum a fost el pe vre- 
muri, satul cel vechiu, creator al splendidei ci- 
vilizafii ţărăneşti, care astăzi trudeşte in agonie 
în colţuri uitate de suflet şi fără de lumina unui 
gând bun aprins la căpătâiu, 

Un asemenea sat viu a fost, deci, la noi, 
cândva. Un sat a cărui putere de creaţie se făcea 
simțită în toate domeniile vieţii: în artă plastică, 
in muzică, în literatură, în jocuri, în organizaţii 
sociale, unele mărunte, altele de vaste proporții, 
in creeri de instituţii juridice, foarte cumpánite 
şi surprinzător de originale pentru cine le ase- 
mueşte cu cele ale popoarelor invecinate. Acest 
izvor de viaţă vie nu se poate să fi pierit de tot. 
Desigur că vremuri grele au silit suvifa de apă 
să se ascundă şi să se adune în pământ. Deasupra 
au crescut bălăriile vieţii celei de astăzi, toată din 
stearpă si falsa imitație. Dar cine a lucrat intr'o 
echipă, a simţit mereu in preájma lui cum stă 
ascunsă fântâna. Ne trebueşte doar fântânarul, ca 
vâna de apă să iasă din nou la lumina vieţii, 

lată de ce Echipele nu au un program al lor 
făcut deagata de la centru, pe care să-l infáptu- 
iască în sate, suplinind şi inlocuind iniţiativa şi 
munca Satului. Desigur, avem un program de ac- 
tiune, dar el ne arata — în primul rand — datoria 
pe care o avem dea fi atenţi si dea căuta sa 
trezim toate laturile culturii satesti, ale sănătăţii, 
muncii, minţii şi sufletului satului. Insă acest pro- 
gram se înfăptueşte, nu de către Echipă, ci de 
către sat, 


35 


Munca Echipei este de aceea o muncă de 
pedagogie socială, după cum afirmă dl. Prof 
Gusti în ultima sa conferință la Radio. Datoria 
Echipei este deci a găsi în sat acele indivi- 
dualitáfi puternice in stare de operă creatoare 
şi a le strânge laolaltă, organizándu-le în Cămin 
Cultural. 

Fiecare echipier in momentul în care soseşte 
în sat, este dator să-şi strângă în jurul lui to- 
varăşi de lucru, cărora să le dea, desigur un 
minimun de cunoştinţi tehnice absolut necesare, 
dar mai ales o nouă conştiinţă de sine, un nou 
rost sufletesc în viaţă, puteri în deajuns pentruca 
munoa in folosul obşteisă le apară o datorie de 
neinlăturat. Agronomul de pildă işi strânge un 
grup de gospodari şi de flăcăi. cu cari alcá- 
tueşte secţia agricolă a Căminului. In timpul 
campaniei de lucru a Echipei, agronomul cu 
aceşti tovarăşi ai lui, vor face desigur treabă 
bună: vor planta pomi, vor :ltoi, vor face loturi 
model, expoziţii agricole, gropi de murat nutreţ, 
propagandă pentru cunoştinţele ştiinţifice agricole, 
Ceeace trage însă în cumpănă, nu sunt infáptu- 
irile, ci organizarea grupului de săteni cari au 
făcut aceste înfăptuiri şi cari şi de aici înainte, 
in lipsa agronomului, vor continua să muncească. 
De asemeni doctorul veterinar îşi strânge tovarăşii 
săi, bunii crescători de vite, cooperatorul işi strân- 
ge cooperatişti, maestra de menaj pe bunele gos- 
podine, teologul, sfatul de impăciuire, corul, şi tot 
astfel organizaţia teatrală, organizaţiile de edu- 
cafie fizică, străjeri, premilitari, postmilitari, 
pompieri, vânători şi fintasi ş. a. m. d. Fiecare 
din aceste secţiuni ale Caminului Cultura), in- 
seamnă numai un indemn şi o organizare sociala, 
Şi la atâta se reduce rolul Echipei. Dacă acest 
indemn a prins şi dacă organizarea socială este 
bună, atunci fragmentele de munci efective, făcute 
drept pildă de către Echipă, vor fi luate în 
seamă şi duse mai departe de către sătenii ei 
înşişi. 

Odată ce această munca a reuşit, Căminul 
Cultural poate fi socotit drept un Cămin ade- 
vărat, adică nu un simplu comitet al câtorva 
intelectuali din sat, ci organizarea salului intreg 
pe principiul Căminului, avand în fruntea fiecarei 
secţiuni pe intelectualii satului. Un asemenea 
cămin nu este ceva care există numai pe hârtie 
sau numai o iniţiativa buna, insa fară de folos, 
a câtorva localnici. Căminul Cultural inseamna 
aşadar, răsturnarea satului intreg in cele iai 
adânci rădăcini ale lui şi închegarea lui pe cu 
totul alte temelii, in care viața obsteasca şi 


36 


duhul jertfei şi al muncii pentru binele obstesc 
stau mereu în faţă. 

Un asemenea cămin-model, adică sat-model, 
odată ce este organizat, se poate lipsi prea bine 
de munca unei Echipe Regale sau a oricărei alte 
instituţii de iniţiativă de aceasta. Ar rămâne 
numai ca să dăm satelor, printr'o politică largă 
de Stat—gi In măsura in care buna noastră stare 
economică ne va Ingadui—uneltele de care au ne- 
voie: dispensare, instrumente agricole per- 
fecfionate, cărţi 5. a. m. d. In asemenea im- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


prejurări, aceste unelte culturale ar da roadă 
şi satul ar putea să facă din nou să apară vechea 
lui putere de creaţie şi astfel întinzându-se 
treaba aceasta bună din sat în sat, din parte de 
țară in parte de ţară, ne este cu putință sá 
nădăjduim curând în vremea în care satele noa- 
stre româneşti sá nu ne mai stea ca o povară si 
ca o remuşcare a datoriei noastre neindeplinite, ci 
dimpotrivă ca cea mai mare mândrie şi cea mai 
sigură nădejde. 
H. H. STAHL 


CERCETĂRILE MONOGRAFICE ALE ECHIPELOR ȘI INSTITUTELOR SOCIALE 


Cercetările monografice incepute în 1925 de 
Institutul Social Român şi Seminarul de Socio- 
logie al Universităţii din Bucureşti, iar astăzi să- 
vârşite pe o scară mare şi de Institutele Sociale 
create în urmă, Institutul Social Banat-Crişana 
şi Institutul Social Român din Basarabia, pre- 
cum şi de toate echipele regale studenţeşti, în 
zeci de sate, nu sunt în deajuns de cunoscute 
publicului românesc, Cel puţin din punct de ve- 
dere ştiinţific succesul lor a fost mult mai mare 
în străinătate, unde s'au bucurat de o mare aten- 
ție în cercurile şi revistele de specialitate si de 
unde ne vin regulat vizitatori ca să se informeze 
amănunţit şi chiar să participe efectiv în decur- 
sul realizării lor. De aceea, mai inainte de a în- 
fáfiga pe scurt campaniile monografice din vara 
aceasta, e bine să precizăm în câteva cuvinte ce 
sunt cercetările monografice, cum se întreprind 
şi care este rostul lor pentru ştiinţa şi pentru 
activitatea practică, 

Ce sunt cercetările monografice ? Pentru în- 
felegerea lor deplină trebue să amintim trei 
lucruri, Cercetările acestea au un caracter socio- 
logic. Nu e vorba deci de monografii de orice 
fel, ci de monografii sociologice, intreprinse în 
spiritul ştiinţei care se ocupă cu viaţa socială 
în întregimea ei. Cercetările acestea se restrâng 
la unităţi sociale mici, în cazurile de care ne 
ocupăm, la câte un singur sat. În sfârşit, cerce- 
tările monografice snnt făcute la fafa locului, 
pe temeiul unor date văzute şi trăite. O mono- 
grafie în înţelesul pe care il Intrebuinfim aici, 
nsemnează deci cercetarea sociologică, directă, 
a unui singur sat. 

Cum se alcătuese monografiile sociologice 
săteşti ? In privinţa aceasta trebue să precizăm 


două aspecte. Monografiile au un caracter inte- 
gral, ele se stráduesc sá studieze întreaga viaţă 
a satului, in toată alcătuirea ei lăuntrică, în toate 
manifestările ei şi în toate condiţiile in care se 
desfăşoară. Aşa dar monografiile sociologice nu 
se mărginesc la simple aspecte ale satului, cum 
ar fi aspectul biologic, istoric, economic sau cel 
juridic, ci caută lămurirea tuturor acestora, în 
felul în care ele se imbiná şi formează unitatea 
de viaţă a satului. Astfel se cercetează în fiecare 
sat trei categorii mari de probleme: instituţii 
şi grupări omeneşti care alcătuesc satul, cum 
sunt familiile, gospodăriile, şcoala, biserica, veci- 
nátáfile, şezătorile ; apoi manifestările sociale 
ale satului: viaţa economică, viața spirituală 
adică religioasă, artistică şi intelectuală; viaţa 
morală şi juridică şi viaţa politică şi adminis- 
trativă, In sfârşit, condiţiile de viaţă ale satu- 
lui : condiţiile geografice, biologice, istorice si 
cele sufleteşti. Se înţelege că sarcina unui studiu 
atât de complex nu poate reveni unui singur 
cercetător. De aici trăsătura a doua a monogra- 
fiilor sociologice : ele sunt lucrări colective, Mo- 
nografiile sociologice se întreprind întotdeauna 
de un număr mai mare de cercetători, de spe- 
cialititi diferite, constituiți în echipă şi organi- 
zafi în aga fel încât sá se asigure o colaborare 
cât se poate mai strânsă. Numărul însuşi vari- 
ază, dela 10—15 participanţi, ca în echipele re- 
gale studenţeşti, până la 40—50 de cercetători 
ca în campaniile Institutelor Sociale. Se inte- 
lege că cercetarea este cu atât mai completă şi 
mai amănunţită, cu cât numărul participanţilor 
este mai mare, iar specialitatea lor este mai 
felurită. 

Care este însă rostul acestor cercetări? Tre- 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


bue să distingem aici anumite rosturi ştiinţifice 
din care decurg altele de natură practică, In 
primul rând monografiile sociologice caută să 
cunoască exact realitatea socială sătească. Pe 
calea aceasta ele pot contribui la desvoltarea 
sociologiei în genere, strângând fapte în favoarea 
sau împotriva anumitor ipoteze, ridicând pro- 
bleme noi si infafisind deslegări proprii. Ele 
fnlesnese însă în acelaşi timp cunoaşterea ţării 
şi fac cu putință cunoaşterea ştiinţifică a neamu- 
lui în prezent, ceea ce împreună cu cercetările 
învecinate, istorice, antropogeografice, etnogra- 
fice şi folcloristice, duc la ştiinţa naţiunii româ- 
nesti, Sub forma aceasta ultimă, monografiile de- 
păşesc rosturile lor ştiinţifice şi îndeplinesc o 
funcţie naţională, de cunoaştere, în slujba ţării şi 
a neamului în sânul cărora se întreprind. Dar 
ce nevoie are o ţară sau un neam de o ştiinţă 
care să-i studieze ființa şi manifestările de viaţă? 
Nevoile acestea sunt nenumărate. Astăzi nici o 
acțiune de stat, dela marile orientări politite 
şi reforme legislative, până la administraţia lo- 
cală şi învăţământul regional, nu se mai face 
fără un studiu prealabil al realităţii sociale 
căreia i se aplică. Perioada in care se impru- 
muta totul de a gata din străinătate s'a incheat. 
Astăzi am ajuns la conştiinţa fiinţei noastre par- 
ticulare, adică la adevărata conştiinţă națională 
şi se caută deci o acţiune de stat potrivită cu 
realităţile dela noi, ca să le desvolte armonic 
după putinfele lor interioare. In chipul acesta 
ştiinţa devine un element al statului, cunoaşte- 
rea ştiinţifică serveşte ca documentare pentru 
reformatorul social, ea îndeplineşte o funcţie 
precisă în acţiunea de stat, 

Monografiile pot avea însă şi rosturi mai 
restrânse, dar prin aceasta nu mai puţin însem- 
nate. Ele pot sprijini şi acţiuni locale, tot ca 
documentare şi suport ştiinţific pentru schim- 
bările provocate, Aşa sunt cercetările monogra- 
fice puse în slujba acţiunii culturale, La noi în- 
trebuinfeaza mijlocul acesta mai ales Fundaţia 
Regală Principele Carol pentru Cultura Poporu- 
lui, Aceasta organizează, după cum se ştie, 
din Inalta iniţiativă a M. S. Regele, echipele stu- 
denfestí la sate, sub conducerea d-lui Profesor 
Dimitrie Gusti. Generozitatea regală şi pregă- 
tirea de specialitate a unui savant au dus la 
această fericită îmbinare a acţiunii cu ştiinţa, 
Acţiunea culturală la sate, aşa cum o concepe 
Fundaţia Regală, nu vrea să inalfc satele după 
modelul oraşelor şi nici cel puţin după un model 
uniform de viaţă sătească. Ea se săvârşeşte dim- 


37 


potrivá cu respectul realitátii originale a fiecárui 
sat şi caută sa provoace o îmbunătăţire pe linia 
ei firească de desvoltare şi după putinfele ei 
proprii, aşa cum o cercetare prealabilă le poate 
constata. Ca să dăm un exemplu: echipele nu 
duc portul, obiceiurile sau cântecele dintr'un 
sat, în alt sat, ci caută să întăreasca pe cele 
locale, să le împiedice dispariţia, să le invioreze 
dacă au slăbit şi să le arate frumuseţea şi 
loarea când încă se păstrează. Tot aşa nu se 
gândeşte să propage o economie potrivită la şes, 
într'un sat de munte sau invers, ci se strădueşte 
să îmbunătăţească economia locală după mij- 
loacele la îndemână. Acţiunea culturală nu vrea 
prin urmare decât să ajute creşterea organică a 
vieţii săteşti după legile ei proprii şi după alcă- 
tuirea ei caracteristică. Se înţelege atunci că 
munca aceasta nu se poate întreprinde, fără o 
cunoaştere anterioară a satului, fără cercetarea 
lui în nevoile şi putinfele de desvoltare. Mono- 
grafía devine deci prima treapta a acţiunii cul- 
turale, treaptă necesară, de care depinde apoi 
seriozitatea şi eficacitatea acţiunii, Din nou ştiinţa 
devine un instrument al acţiunii, o funcţie între- 
gitoare şi necesara a acesteia, 

Există prin urmare două tipuri de mono- 
grafii; unul cu gânduri mai mult teoretice, tipul 
ştiinţific, care poate duce la ştiinţa naţiunii si 
numai pe calea aceasta mai îndepărtată sa slu- 
jească acțiunii de stat, altul cu gânduri şi foloase 
imediate, tipul practic, care se săvârşeşte în 
vederea unei acţiuni neîntârziate şi serveşte in 
primul rând acesteia. Valoarea tipului ştiinţific 
e in funcţie de măsura în care poate cerceta 
integral satul, Valoarea tipului practic e în 
funcţie de măsura in care poate întemeia acti- 
unea. Tipul ştiinţific este intreprins la noi mai 
ales de Institutele Sociale, cel dela Bucureşti, 
cel dela Timişoara şi cel dela Chişinău, iar ti- 
pul practic, în vederea acţiunii culturale, e între- 
prins de echipele regale studenţeşti. De aceea 
şi materialul acestora este într'o măsură oare- 
care diferit, Institutele au căutat să întocmească 
monografii complete, după planul amintit, echi- 
pele regale au urmărit numai problemele de 
care au avut nevoie imediat în acţiunea lor, 
probleme care uneori variază dela echipă la 
echipă. x 

Institutul Social Român din Bucureşti a in- 
tocmit anul acesta monografia comunei Sant din 
județul Nasăud. S'au cercetat complet toate as- 
pectele maí de seamă ale satului, de către o 
echipă numeroasä de cercetatori, de toate spe- 


va- 


38 


cialitafile mai insemnate, sub conducerea per- 
sonală a d-lui Profesor Dimitrie Gusti. Santul 
este un sat de munte, din vechea zonă a regi- 
mentelor grănicereşti, cu un trecut bogat şi cu 
o viaţă românească bine păstrată. Toţi cerceti- 
torii din cadrul monografiei au gasit aici un 
material bogat şi deosebit de instructiv. Acesta 
va forma obiectul unei lucrări de monografie 
sociologică, pe care Institutul Social o pregá- 
teste şi din care se publică treptat fragmente 
în revistele Institutului. 

Insemnătatea cercetărilor întreprinse de In- 
stitutul Social Román întrece insă valoarea 
strictă a materialului, Ele au o însemnătate mai 
ales metodologică. Cercetările monografice au 
pornit din sânul lui, tot el dă şi astăzi direc- 
tivele generale si indreptarele de lucru. Si an 
de an metodele si tehnica de cercetare intre- 
buintate se controlează, se îmbunătăţesc si se 
completează până se va ajunge la o metodă bine 
stabilită, care si poată fi întrebuințată cu folos 
in toate părțile şi sa faca cu putință strângerea 
unui material capabil de a fi comparat şi gene- 
ralizat după nevoile ştiinţei. Unificarea aceasta 
a metodelor de cercetare este una din cerinţele 
ştiinţei moderne. De aceea Institutul Social Ro- 
mán se strádueste de ani de zile să dea un 
model pentru toate cercetarile şi o metodă în 
deajuns de experimentată şi verificată. 

Institutul Social Român a avut ca partici- 
panti la lucrările lui, după trimisul Fundaţiei 
Rockefeller, dl. Philip Mosely, un tânăr cerce- 
tător american, pe d-ra Erna Piffl, folcloristá 
dela Viena, pe dl. Dr. Helmut Haufe, asistent 
la Universitatea din Kónigsberg şi pe dl. Jac- 
ques Lassaigne, publicist, dela Paris. 

Institutul Social Banat Crişana a făcut cerce- 
tari în satul Pojejena de Jos, judeţul Caraş, cu 
o echipă deosebit de puternică, sub conducerea 
d-lui Dr. C. Grofşorean. Institutul acesta a luat 
fiinţă acum câțiva ani, nu numai din nevoi stiin- 
tifice, ci mai ales din nevoi naţionale. El isi 
propune sa urmărească în lumina ştiinţelor mo- 
derne in primul rând cauzele depopulării Bana- 
tului şi să atragă atenţia asupra consecinţelor 
nimicitoare pe care le poate avea fenomenul 
acesta pentru stăpânirea şi fiinţa noastră etnică 
in acel colț de ţară. De aceea toate cercetările 
monografice ale Institutului Social dela Timi- 
şoara sunt indreptate către această problemă 
cu multa staruinfá, cu multă pricepere şi cu 
multa utilitate. Cercetările acestea vor forma 
temeiul unei politici a populaţiei în Banatul ro- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


máuesc, primejduit in fiinţa lui etnică, politică 
începută chiar de Institutul Bănăţean şi care 
va trebui 'continuată şi generalizată de către 
stat, 

Institutul Social Român din Basarabia, de 
sub conducerea d-!ui Pantelimon Halippa a în- 
tocmit monografia comunei Nişcani, din judeţul 
Lăpuşna, cu o echipă de asemenea foarte nume- 
roasă şi bine pregătită. Institutul acesta regio- 
nal a luat ființă tot cu gânduri practice, ca să 
contribue la indreptarea stărilor de lucru din 
Basarabia, care are de luptat nu numai cu grele 
condiţii economice, dar şi cu grele condiţii ad- 
ministrative şi culturale. Institutul acesta cons- 
titue una din acele sănătoase reacţii ale ele- 
mentului românesc in Basarabia, care caată din 
răsputeri să-şi îmbunătățească soarta fără să 
aştepte totul dela centru şi fără să se lase co- 
pleşit de un sentiment de nemulțumire care ar 
dăuna unităţii sufleteşti a neamului. 

În sfârşit, cele 47 de echipe regale studen- 
festi au cercetat fiecare după nevoile ei, una 
sau mai multe probleme în legătură cu viaţa 
satului. Toate au tăcut recensământul populaţiei, 
statistica bolilor şi statistica economică. In afară 
de acestea găsim in materialul echipelor, dări 
de seamă preţioase despre gospodăriile tárá- 
neşti, despre agricultură, despre creşterea vite- 
lor, despre păşunile comunale, despre exploa- 
tarea pădurilor, despre alimentaţia şi igiena 
țărănească, despre viaţa religioasă, despre viaţa 
morală, despre obiceiuri şi folclor, despre re- 
lafiile sociale şi a.m.d. Unele din echipe, ca cele 
dela Vidra, Rebrişoara, Banloc, Stăneşti, Vâriuri, 
I$năţei şi Glimboca au prezentat un material 
destul de bogat, care ar forma monografia com- 
pletă a satelor cercetate. Multe din echipe con- 
tinuă să se intereseze şi din punctul acesta de 
vedere de satele lor şi să-şi completeze treptat 
materialul monografic, 

Datele acestea monografice, culese in zeci 
de sate ale ţării, se află în curs de prelucrare 
la cele trei Institute Sociale şi la Fundaţia Re- 
sală Principele Carol. Ele vor forma tot atâtea 
contribuţii la cunoaşterea ţării şi sperăm că vor 
ajunge să fie publicate, fie in revistele Institu- 
tului: Sociologie Românească şi Arhiva pentru 
Ştiinţa şi Reforma socială, fie în lucrări aparte, 
ca să poată folosi nu numai instituţiilor care 
le-au cules, ci tuturor care se interesează de 
soarta ţării şi a neamului. 


TRAIAN HERSENI 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 


CRĂCIUNUL IN COLIND ĂJ)J 


Nu peste tot (şi seva vedea), încolindă, naş- 
terea Mântuitorului, Crăciunul datinelor noastre 
dela sate,păstrează caracterul strict bisericesc. În 
multe locuri s'au produs serioase alterări, cu dis- 
tantári apreciabile dela motivul religios, care stă 
la baza celorlalte. Ar fi interesant de ştiut fi. 
liera prin care au trecut acestea din urmă, în 
decursul vremii, numai că, istoriceşte, o moti- 
vare de asemenea natură nu se poate face, din 
cauză că ne lipsesc piesele doveditoare pentru 
fiecare trecere, în parte, dela un motiv la altul. 
Neavându-le la îndemână, — şi ar fi greu de 
Dresupus că le-am putea avea vreodată, — ră- 
mâne să privim şi să studiem materialul, aşa 
cum il avem, trăgând eoncluziile ce rezultă din 
comparatia motivului — sursă, de structură re- 
ligioasă, cu celalte motive, istoriceşte, mai nouă, 
cuprinzând şi elemente de altă provenienţă, laică. 

Motivul-sursă al colindei de Crăciun trebue 
să fie socotit cel din cărţile bisericeşti, cu po- 
vestirea evenimentelor naşterii lui Christos, aşa 
cum se află ele inscrise în Biblie. Din circulaţia 
lui, întâlnindu-se cu alte motive de colinde, dar 
mai ales din întâlnirea cu balada, indeosebi cu 
cea în care predomină fantasticul, au luat naş- 
tere, pe aceiaşi temă, şi alte motive, indepár- 
tându-se din ce în ce mai mult de motivul ini- 
tial, care astăzi se întâlneşte tot mai rar, tín- 
zând să dispară complet. 

Fiindcă ne izbim aci de procesul dispariţiei 
unui moliv de colindă, cel din care s'au născut 
celelalte, trebue să amintim că, în acest caz, 
intervine, într'o largă măsură, întâlnirea cu ba- 
lada, — şi ea alungată de alte elemente de fol- 
klor, — din care proces elementul de colindă 
face loc celui de baladă, Incát, aceasta este ex- 
plicafía de ce vom »ntâlni deseori în colindă 
mai multe elemente de baladă şi prea puţine de 
colindă, iar une-ori, atât de mult predomină ca- 
racterul baladei, incât nici nu ne vine să n'o 
credem ca atare, când refrenul urării ne amin- 
teste forma veche a colindei. 

Intr'adevăr, în asemenea colinde asistăm la 
desfăşurarea unei acţiuni, ce, nici de departe nu 
aminteşte evenimentul Crăciunului, atât de bine 
redat în vechiul colind românesc. Este o schim- 
bare structurală, de fond. De subliniat, e faptul 


că forma celindei nu dispare şi ea continuă să 
intovărăşească şi pe mai departe rezultanta pro- 
cesului de contaminare, din care, fireşte, ele- 
mentul colindei, iese deficitar. Prin urmare, în 
dese cazuri, avem de lucru cu motivul baladic, 
în haină de colindă. 

Am subliniat acest proces, ce se poate dese- 
ori întâlni în folklor, şi care justifică, mai bine 
ca ori ce, procesul creaţiei poporane, deosebit 
de important, mai ales, în cercetările privitoare 
la genesa motivelor. In folklorul religios, cerce- 
tătorului ti este mai uşor să urmărească o pro- 
blemă oarecare. Aci, poate să pornească dela 
un motiv-sursă, care îl ajută, pe cale compara- 
tivă, la lămurirea genesei celorlalte, pentru ace- 
iaşi tema. E mai Grea sarcina folkloristului, în 
alte domenii de cercetare, în cari i-se cer, cu 
totul alte auxiliare de cunoaştere a realitátilor. 
Cu atât mai grea va fi această sarcina, cu cât 
va fi lipsit de un punct de contact cu miezul 
problemei şi va trebui, singur, să-l caute prin 
besna cercetărilor, 

Studiul colindei de Crăciun nu oferă multe 
dificultăţi. Tot materialul ce-l ai la dispoziţie 
poate fi, cu folos, întrebuințat. Putem, cum am 
spus mai sus, sa pornim dela un motiv initial, 
pe care l-am stabilit, în cazul de faţă, de natura 
religioasă. Consultând elementele esenţiale din 
acel motiv, ne putem da seama, din primul mo- 
ment, de natura lui, de structura lui organică şi 
mai ales, de puritatea lui, lucruri ce trebuesc 
ştiute pentru a putea dovedi, pe cale compara- 
tivă cu celelalte motive ce fi se pun în fati, 
autencitatea motivului primar. 

Din materialul ce-l avem la dispoziţie, din 
mai multe ţinuturi, fiecare cu o nota aparte, 
material adunat independent de urmărirea pro- 
blemei şi dela care, implicit, nu poţi pretinde 
prea mult, deşi lamuririle necesare ies la su- 
prafaţă, încercăm să desprindem evenimentul 
Crăciunului, la sate. 

Pornim dela două texte dela Rudária (Caraş), 
cari fața de celelalte, şi-au păstrat caracterul 
religios. La nealterarea motivului acesta religios, 
trebueşte să recunoaştem, a contribuit mult po- 
zifia regiunii de unde a fost cules. Intr'adevár, 
Rudăria se găseşte la mare distanţă de centrele 


1) Folosim pentru observaţiile ce le vom face asupra acestei probleme materialul cules de echipele studențești 
ale Fundaţiei „Principele Carol“, în cele trei campanii de muncă. 


40 


orăşeneşti, elementul autohton traeşte nestinghe- 
rit de nici-un străin, iar viaţa tradiţională se 
scurge liniştită, E un ţinut — Valea Almăjului 
— care n'a cunoscut vre-o legatură cu străinii, 
De-altfel, lipsa căilor de comunicâţie „explică 
acest lucru, Indiferent de cauze, e un bine că 
autenticitatea vieţii tradiţionale se menfinc, în 
ciuda vremurilor, lată textele: 


1. 


Trei crai dela rásdrit 

Cu steaua-au călătorit 
Când în cale purcedea 
Steaua 'nainte mergea 

Si când sta de odinea 
Steaua incă-i aştepta 

Si'n Ierusalim s'au dus 

Si steaua li-s'a ascuns 

Şi le-a fost lor de'ntrebat 
De naştere de 'mpărat: 

— Unde ştiţi că s'au născut 
Crainicul cel de curând 
Steaua-am văzut la răsărit 
Si după dânsa am venit 
Aducándu-i lui daruri : 
Aur, smirnă şi tămâie 
De-acuma până 'n vecie 
Mila Domnului să fie 

Să fie cu bucurie 

Si la tofi cu veselie. 


(Culeasă dela lacob Suta de 86 ani, 
din Rudâria de către d. Gh. Ciobanu. 
Dosar nr. VI, 7 1936. F.C.R.P.C). 


II 


Mare minune s'arată 

In Vitleem d'astă-dată 

De ingeri şi de păstori 
Păcurarii dela oi; 

Aude-se laudă multă 

Dela peşterea cea sfântă 
Irod Craiul ce domnea 
Către crai aşa zicea: 

— Mergeţi voi să vă 'nchinaţi 
De-l aflaţi veste să-mi daţi 
Ca să poci şi eu să vin 

Si lui ca să mă inchin; 
Craii când s'au sculat 
P'altă cale au plecat 

Irod văzându-se 'nselat 
Foarte tari s'a supărat 
Poruncă mare au dat 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Toţi copii dela un an la vale 
Să se ia toţi la tăiere 
Că prin tăiere să capete 
Pre cel cu putere. 
(Dosar VI| 7 | 1936. F.C.R.P.C 


Rudăria; culeasă dela lacob Suta 
de 86 ani de căt:e d. Gh. Ciobanu) 


Primul text ne povesteşte momentul pregă- 
titor, cunoscuta relatare a magilor, pe când al 
doilea ne infăţişează naşterea Mântuitorului. 
Ceeace e interesant de ştiut acum, e ritualul 
acestor colinde de Crăciun. Cum timpul de 
muncă al echipelor studenţeşti este vara, o ob- 
servatie directă, la teren, n'a fost posibilă. Acelas 
text circulă şi într'o comună vecină, unde, cu 
câţiva ani în urmă, am făcut noi o cercetare, 
in Borlovenii-vechi şi ne mulţumim, cu acest 
prilej, să descriem întregul ceremonial al colindei. 

In genere colindă copiii între 6—15 ani. Cu 
câteva zile înainte de ajunul Crăciunului, se duc 
pe câmp şi isi fac „colinde“ din lemn de sălcie 
ori de alun. Unii dintre cei mari, aduc „colinde“ 
din lemn de „corn”, cu măciucă, Pe „colinde“ 
se fac figuri tn coajă. In seara Ajunului, toți 
copii se adună în cealá şi pornesc să colinde, 
Jin acel moment ei se numese ,colindátori". 
Pornesc de-obiceiu din mijlocul satului, spre 
margini, luând uliţă cu uliţă. Si intră în fiecare 
casă. Dese-ori, colindătorii nu se înţeleg şi atunci 
se formează mai multe cete, ori „ortăcii“, unii 
mergând intr'o parte şi alţii într'alta, 

Gospodarii sunt pregătiţi pentru primit. Se 
simt bucuroşi să primească, în casele lor, pe 
vestitorii naşterii lui Christos. lí lasă să cânte, 
atâta cât vor colindătorii, iar une-ori îi invitá 
să mai cânte, Drept mulţumire, îi cinstesc cu 
fructe (mere, pere, prune fripte, etc.), ori, în 
lipsa lor, cu bani. Se întâmplă — e drept destul 
de rar, — ca vre-un gospodar sá incuie uşile, 
pentru a nu primi pe colindători. In acest caz 
răzbunarea copiilor nu cunoaşte margini. Stau 
in stradă şi batjocoresc, cu tot soiul de versuri 
pornografice şi blesteme. les la ferestre vecinii 
celui ce-a refuzat să primească pe colindători 
şi e pentru el mare ruşine. Câteva zile satul îl 
vorbeşte de rău şi e arătat cu degetul, Cere- 
monpialul colindătorilor-copii se termini pela 
miezul nopţii, 

După ce satul e complet liniştit, pornesc 
cetele de colindători mai mari, de-obiceiu flăcăii, 
prea de tot rar şi oamenii insurati, — şi ţiganii, 
Aceştia insă nu se duc din casă în casă, ci nu- 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


mai pela gospodarii de frunte, care le dau să 
mănânce şi să bea. Cântă şi ei aceleaşi cântece. 
Abia spre ziuă, când oamenii se scoală să meargă 
la biserică, se termină ceremonia colindului. 

Tot în ajunul Crăciunului, la Macedonia (Ti- 
miş), pe lângă colindarea propriu zisă, se mai 
„umblă cu cerbul“. Un fliciu oarecare isi face 
o faţă care să aducă cu un cap de cerb, fie din 
carton gros, fie din tablă mai subţire de lemn; 
e imbrácat in alte huine ca să nu fie recunoscut 
şi, însoţit de alţi flăcăi, pornesc, de-obiceiu spre 
miezul nopţii, pela casele gospodarilor, colin- 
dând. Adăugăm că prezenţa „cerbului“ e un 
prilej de teamă din partea copiilor, cari se 
ascund de îndată ce-l aud venind. Se umblă cu 
cerbul în ajunul Crăciunului, noaptea, şi la 
Borlovenii-vechi. De un timp, însă, obiceiul acestui 
colind se intrebuinteazi prea rar şi trebue sa 
mărturisim, din cauza intervenţiei preotului, care 
ii socoteste pagan. 

Facem loc textului ce se cântă cu ocazia 
„umblării cu cerbul“ la Macedonia, extrem de 
interesant pentru lipsa de legătură cu Crăciunul, 
un minunat dialog, în colindă, a cărui origină se 
apropie de povestirea poporană a mielului şi 
a lupului: 


Na, na, na, cerbufule 
Scuturá-fi cornifele 

Pra vale cu spifele 

Ca şi oaia bifele 

— Unde-ai fost mielufule ? 

— In pădure, domnule, 

— Ce-ai păscut mielufule ? 
— larbá verde. domnule. 

— Cin' te-a bătut mielufule ? 
— Păcuraru, domnule, 

— Cu ci-o dat mieluţule ? 
— Cu bácifa, domnule. 

— Cum ai plâns, mielufule? 
— Be-he-he, domnule. 


(Cules dela Breban lon, Mace- 
donia D. VI. 28| 1936. F.C.R.P.C. 
de către d.C.Crăciun). 


Colindatorii au un alt text, care e de urare 
pentru gospodari, un text ce se întâlneşte in mai 
toute satele bánáfene, care ca ritm, vioiu cum e, 
aduce cu colindele sârbeşti, ceeace nu poate fi 
un fapt suprinzător, date fiind condifiunile isto- 
rice şi geografice, serioase determinante folklo- 
rice, lati textul: 

Piţărăi, răi, 
Bună ziua la Ajun 


41 


Cá-i mai bun'a lui Cráciun 

Că-i cu miei şi cu purcei 

Fug copiii după iei, 

Câte pae la gazdă pe casă, 

Atáfia galbeni la găzdăriță pe masă 
Sá traiască gazda şi găzdărița 

Sá ne umple cdpifa 

Dă-ne nuci 

Că-s mai dulci, 

Dă-ne-alune 

Că-s mai bune 

Dă-ne bani 

Mici, mari, tari 

Că mai bine stau la noi in buzunari. 


(Culeasă dela copilul lepta Bâr- 
Jovan, de 10 ani, de către d. C., Crá- 
ciun. Dosar Nr. VI|28| 1936. F. 
C. R. P. C. Macedonia). 


Acelaş text şi copilul Iovan Draga, de 13 ani, 
din Macedonia, dar mai adauga, la sfârşit, ur- 
mătoarele versuri : 


de ive E Edo ire natia dl 
Si-un cárnaf 

După grumaz 

Si-o buchie 

Cu ráchie 

Ca sd fie d'omenie 


ceeace dovedeşte evoluţia motivului, continua lui 
prefacere de către imaginaţia poporului, în veş- 
nică dorinţa de a schimba, ori a adauga alte 


elemente. . 
Acestea sunt textele de colinde de Craciun 
din Banat. 


De la Gurasada (Hunedoara) avem doua texte, 
cari încep să se îndepărteze, şi ca forma si ca 
fond, de motivul-sursa. Deşi avem de lucru cu 
elemente religioase şi aci, totuşi imaginaţia po- 
porului şi-a dat o serioasa contribuţie, Astfel 
Crăciunul e un „Boeru bătrânu“, capata, deci, 
însuşiri pamânteşti. De subliniat că, peste tot, 
in colindele ce se departeaza de motivul-sursa, 
tendinţa e aceasta: o lupta intre legenda reli- 
gioasă şi intre colinda. Une-ori, gasim legende 
refugiate in colinde, dupa cum vom vedea, şi ba- 
ladelé la fel, tot în colinde. De unde se poate pre- 
supune că, din ce în ce mai mult, colinda câştiga 
teren. Ar ramâne de vazut, cu alt prilej, daca din 
acest proces, iese colinda, subslanfialiceste, mai 
întărită, ori, dimpotriva, mult mai slabită. 

Se menţine şi aci elementul urarii bine încadrat; 
în plus, intervine caracterul ciobanesc, ce-l vom 


42 


întâlni şi in alte texte, din alte ţinuturi. lati pri- 
mul text: 


Sară iastă sară, 

Sara lui Crăciun 

Şi-a lui Domnu bunu 

Boeriu bătrânu 

Cu gând s'o gânditu 

De el s'o lásatu 

Prin curfi-s d'a lui 

Boerese grele 

Fii mici să mi-ş baie 

Mare să mi-i crească 

Mariş Calamariş 

Mariş păcurari 

Să sue la munte 

Multe-s si mărunte 

Cĉte flori pa munte 

Atĉtea oi de frunte. 

Câţi luceferei 

Atáfia berbecei 

Câte stelusele 

„Atâtea miorele 

Cel cearcăn de lună 

Strungá să-le-ajungă 

Cea-i rază de soare 

Staur la mulsoare 

Staur să le fie 

Si ce-i veselie. 
(Culeasă dela lon Lorinca,de 39 ani, 


din Gurasada, de către d. Nicula Sabin; 
Dosar VI. 8 1936. F. C. R. F. C). 


Găsim in acest text imagini de o reală frumu- 
sete. E destul să citească cineva atent versurile: 


„Cel cearcăn de lună 
Strungă sd le-ajungă”,,. 


să-şi dea seama de minunata intovărăşire de cu- 
vinte, in acest text de colindă de Crăciun, Aproape 
e de necrezut că ele au fost născute de imaginaţia 
poporană. După arhitectura Intregei colinde, pu- 
tem, însă, avea siguranța autenticităţii popo- 
rane. 

Curioasa este apariţia, în text, a acelui nume 
propriu „Maris Calamariş“, care, aşa cum apare, 
nu ne poate trimite la nici-o ipoteză, iar un alt 
text, pentru acelaş motiv, dela Gurasada nu avem. 
Desigur sarcina lămuririi acestei chestiuni ar ră- 
mâne s'o îndeplinească etimologiştii. Cum nu ur- 
mărim decât procesul Crăciunului în aceste re- 
flectii, aşa cum se resfrânge în colinde, lăsăm 
această problemă pentru un alt prilej, 

Al doilea text tot dela Gurasada, se menţine 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


şi el pe acelaş plan, Vedem eum, din ce în ce mo- 
tivul-sursă e depăşit, modificat, în sensul că ele- 
mentele biblice, se inlocuesc cu produse de-ale 
imaginaţiei poporului. Acest text ni-se pare oare- 
cum neunitar, dar îl publicăm, pentru a se vedea 
chipul cum interpretează imaginaţia poporului 
evenimentul naşterii lui Cristos: 

Dimineața lui Crăciun 

Când să scoală gazda bun 

Se scoală si să preumblá 

Dintr'o curte 'n ceilaltă ; 

Când fu în a treia curte 

Uită'n sus si uitá'n jos 

Uită'n sus spre răsărit 

Vede-un drag domnul huind 

Cu căruța sfârâind 

De departe-apropiind 

Mai de-aproape cuvántánd : 

— le bun prânzul, gazdă bun ? 

Gazda din gură-i grăia : 

— Dacă-i bun, hai să-l prânzim 

Să-l prânzim să-l hoginim. 

Dumnezeu din gurd-i grăia : 

—N'am venit ca să-ți pránzescu 

C'am venit ca sd te 'ntreb 

De cel vig, de cel girig 

Doar mi-l vinzi, 

Ori doar mi-l schimbi 

Doar mi-l dai de daruri mari 

Doar ţi-l cumpăr în bani; 

Gazda din gură-i grdia: 

—Fire-ai domn bun iertători 

Jertători si 'ncrezători 

Că n'am viguf vânzători 

Nici să-l vând 

Si nici să-l schimb 

Nici să-l dau de daruri mari 

Nici să mi-l cumperi în bani 

Cd: şi eu l-am căpătat 

Cine mie mi l-a dat 

Tari pe mine m'o rugat 

Mau rugat si m'au stropit 

C'un stropşor de busuioc 

Ca să fiu eu cu noroc 

Noroc mie să mi-ş meargă 

De pe viță pe sămânță 

Pân'la şaptelea sămânță, 


(Culeasă dela lon Lorinca, de 39 
ani, de către d. Nicula Sabin. D. VI. 
8 | 1926. F. C. R. P, C. Gurasada). 


Tot în Hunedoara, în ținutul Hațegului, la 
Clopotiva, unde a lucrat una din echipele stu- 
dentesti, întâlnim o mulțime de texte de colinde 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


de Crăciun. Ele se Indepárteaza şi mai mult de 
motivul-sursá. Aici avem prilejul să constatăm 
refugiul baladei în colindă, proces extrem de 
important. Astfel, intâlnim motivul „Mioriţei“ 
într'unul din texte, pe care il publicăm mai jos, 


Mergu-s nu-s mai merg 

Doi trei ciobánei 

Ei îs frățişăi 

Frate cel mai mic 

Din zile mai mic 

Din trup mai voinic 

Laudă mi-se laudă 

Că el că mi-s are 

Oi dalbe mai multe 

Mândre şi cornute 

Cai bine insálafi 

Și câini mai bărbaţi 

Frdfiorii lui 

Ei cd se vorbiau 

Pd el să-l omoare 

Pä l'apus de soare 

El îl auzia 

Şi din grai grăia : 

— Frdtiorii mei 

De mi-f'omorĉ 

Sd má imgropafi 

In Strunga oilor 

In jocu mieilor 

Floericea mea 

La cap să mi-o puneţi 

Flueră de fag 

Să-mi zică cu drag 

Flueră de spine 

Să-mi zică cu bine 

Floera-m'zicea 

Oile-m 'pornea 

Ale lăi la văi 

Ale d'ocesăle 

Sus la vârvurele 

Si noi c'o 'ncinăm 

Dalba sănătate 

La gazdă la toate, 

(Culeasă dela Todoni Crăciun,de 

28 ani, ştie carte, din Clopotiva, 


de către d.Zina Apostolescu. D.VI. 
15 | 1936. p. 7—8. F.C.R.P.C.). 


Se cântă de Crăciun, sub numele de „colindă 
de ciobani”. Comparat acest text, cu altele pu- 
blicate până acum, pe această temă a „Miorifei”, 
el aduce un argument preţios în susținerea unei 
largi circulații a motivului. Caracterul de colindă 
este complet învăluit şi numai ultimele trei ver- 
suri, dintre cari primul marchează trecerea („Si 


43 


noi c'o 'ncinám”), ne amintesc ca avem de lucru 
cu o colindă. Despre Crăciun nu-i nimic spus, 
doar atât că se cântă de colindători cu acest 
prilej. Am socotit-o ca atare, fiindcă ea nu trăeşte 
decât legată de Crăciun. In restul anului nu se 
mai întrebuințează, E curios procesul, că desi o 
„colindă de ciobani“ totuşi acest text nu se mai 
cântă sus, la munte, ci se mai păstrează — şi 
cine ştie pentru câtă vreme — în sat. 

Fireşte, sunt deosebiri mari şi multe între 
textele publicate de Vasile Alexandri, Dem. 
Theodorescu, I. Diaconu, etc. Dar rămâne tema, 
aceiaşi pentru toate. Schimbările produse sunt 
inerente vremii şi localităţilor. DI. D. Caracostea 
s'a străduit şi se pare cu succes — sá dovedească 
circulaţia balcanică a motivului. 

Tot dela Clopotiva mai avem o „colindă de 
ciobani“, dar care are o legătura mai organică 
cu Crăciunul: 


La un verde de poiană 

La o rară de dumbravă 

Sade dragul Dumnezeu 

C'un cojoc Imbăerat 

Si c'un fluer p'un tureac!) 
Grăi dragul Dumnezeu : 

— De-le-lea, oile mele, 
Mul'v'am muls eu şi vam tuns 
Dar acum'o să vă las 

Și să tun în jos la fară 
Să-mă fac gazdă de casă 

Dă copii şi dă nevastă, 

Grăi miăla, d'oceşea 

Care nu-i în oi ca ca; 

— De-le-lea, stăpânul nosť’ 
lernează-ne şi-astă iarnă 
Cum ne-ai vărat astă-vară 
Că noi frumos te-om dărui 
La Crăciun c'un cojoc bun 
La Pdscufe c'o melufd 

La Sân-Giorz c'un miel frumos 
La Ispas?) c'un bruj3) de cas, 
Cruce sfântă 'ntoarsd masă 
Rămâi casă sănătoasă. 


Dar, dela Clopoliva avem mai multe texte. 
Desigur asupra fiecăruia s'ar putea insista, fiindcă 
vom găsi la fiecare pas elemente ce ne reclamă 
să insistám. Ele sunt extrem de importante. Vom 
remarca doar, cu acest prilej, că în multe din 
ele, abundă peste tot, elementul baladic şi cel 
de legendă refugiat in colindă. 

1) tureac = carâmbul cismei. 


2) Ispas = Inŝltarea Domnului. 
3) bruj — bucată. 


44 


De altfel, trebue să subliniem că nicăeri ca 
in Haţeg nu găsim colinda atât de mult răspân- 
diti. E, cum s'ar spune într'un limbaj neştiinţific, 
la modi. Si pe de-asupra sunt extrem de inte- 
resante aceste texte, De-aceía le şi publicăm aici, 
spre a face această dovadă şi, cu atât mai mult, cu 
cât in forma aceasta, cel puţin, nu au mai fost ti- 


parite ; 
1 


Sus la curtea hea domnească 
Cină Hristos la masă 
Hristos gătă cu cina 

Şi să dete a hodina 

Sub un pom mare'nflorit 
De flori dalbe cotropit. 
uda mi l.a'nceluit 

luda iubitoriu de bani 
Mi-l vindu la cei duşmani 
Ei Îl luară şi-l duseră 

Pe cruce mi-l răstigniră 
Singe pe cruce curgea 

Sus nimic nu zicea 

Si-o 'n chinám cu sănătate 
Pe la gazdă, pe la toate. 


(Culeasă dela Ana Drăghin, 


ani, nu știe carte — din Clopotiva, 
de către d. Zina Apostolescu. Dosar 
No. VI. 15| 1936 p. 6. F.C.R.P.C.) 


lI 


La curțile Civiei 

Beau boierii țării ei 

Tot beau şi se veselesc 

Si pă Civa m'o pefesc 
Când fu Joi în cap de sară 
Pă Civa m'o 'ncredinfarŭ 
Vineri grea boală-i cădea 
Duminică vin s'o ia 

Şi-m strigará de la poartă 
„la ieși Civo pin'afară 

Şi descide porțile 

Să tunám cu láufile 1) 

Eşi maica Civiei 

Din graiu de-abia vorbind 
De lacrămi de-abia zărind 
„Civa-i moartă la fereastră 
La fereastră sus pă masă 
Pd covoare de mătasă“. 
Nici cuscrii nu să *ncrezurd. 
Esi taica Civiei 


1) Viorile 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


„Civa-i moartă la fereastră 
La fereastră sus pă masă 
Pd covoare dá mătasă“ 
Atunci cuscrii să 'ncrezură, 
„Tăiaţi giulgi în patru lafi 
Si ne'ngropafi ca pă fraţi 
Tdiafi giulgi în patru foi 
Si ne'ngropafi p'amândoi" . 
(Culeasă dela loan Foarse Că- 
tană, din Clopotiva-Hunedoara, de 


către d. Zina Apostolescu. Dosar 
Nr.VI.15 | 936 p. 4—5. F.C.R.P.C. 


111, 


O ficuja mea 

Si blindufa mea 

la te mai gángeste 
Si te socoteste 

Pe tin'mulf'te cer 

Si din multe părți 
Trii din trii cetăți 
Mai vârtos te cere 
D'al de un finanf. 

Ea din grai grdia : 
— Ba eu nu moi duce 
Că el cán' să 'mbeată 
Urát joc să joăcă 

Tot cu pușca plină 
Crucis păste mână 
Cu sabia trasă 

Crucis peste masă, 
—Tu ficuja mea 

Si blándufa mea 

la te mai gândeşte 

Si te socoteste 

Pe tin'mulfi te cer 
Mulţi din multe părți 
Trii din trii cetăți 
Mai vârtos te cere 
D'al de păcurariu 

Ea din grai grdia : 
— Ba eu nu m'oi duce 
Că mi-s'o uri 

Tot in vârv de munte 
La focuri făcând 

Miei mici aplecând 
Străcători spălând. 

— O, ficuja mea, 

Si blánduja mea 

la te mui gángeste 

Si te socoteste 

Pe tin’ mulți te cer 
Multi din multe părți 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Trii din trii cetăți 
Mai vârtos te cere 
D'al de împărat. 

Ea din grai gráia; 
—Baeu nu m'oi duce 
Că la un 'mpărat 
Mult trebe gătat 

Si la 'mpărăteasă 
Haină dă mătasă 
La noo surori 

Nouă cingători 

Si la noo frați 

Nouá cai gátafi 

La noo cumnate 

Noo pácilate, 

— O, ficufa mea 

Si blânduța mea 

la te mai gândeşte 
Si te socoteste 

Pá tin' mulfi te cer 
Mulți din multe părți 
Trii din trii cetăți 
Mai vârtos te cere 
Tiflas d'unguras. 

Ea din grai grdia: 
— Eu cd md voi duce 
Până face-o maturita 
Má satură de gurifá 
Páná face-o máturea 
Má saturá de gurea 


Trandafir roşu 'n fereastră 
Rămâi gazdă sănătoasă, 


(Culeasă delaTodoni Crăciun, de 
28 ani, neștiutor de carte. Dosar 
Vl. 15 | 1936. F.C.R.P.C. Clopotiva 
de către d. Zina Apostolescu). 


Cea din urmă colindă e „de fete“. Desigur 
nu prea are mult comun cu Crăciunul; din contră 
prea puţin. Totuşi, pe baza unor credinţe adânc 
inrádácinate In popor, fetele cântă această co- 
lindă în noaptea Crăciunului. Găsim în ea ele- 
mentevariate, evident şi ele tot de natură poporană. 

Tot în ţinutul Hunedoarei, la Tebea, tntal- 
nim un motiv de legendă religioasă, refugiată. 
In colindă. Cuprinde o puternică învăţătură mo- 
ralá. E un motiv cunoscut şi cu o circulaţie lar- 
gă. Ritmul e, însă, deosebit de interesant, Legă- 
tură cu Crăciunul, în afară de faptul că se 
cântă cu acest prilej. nú are. Si este important 
de ştiut că pe măsură ce textele se indepár- 
tează de motivul-sursă, ele se îndepărtează şi 


45 


de obiect, ca atare. Craciunul apare tot mai rar 
în text, iar, une-ori, chiar de loc, cum s'a vá- 
zut în textele de mai sus şi cum, de-altiel, se 
poate vedea şi In cel de faţă. 

O explicaţie cronologică e greu de găsit. To- 
tuşi e de crezut că textele motivului-sursă, de 
structură religioasă, sunt mai vechi. Celelalte 
se pare că apar mai târziu, cu influențe fireşti 
din viaţa profană. Intru susţinerea acestei ipo- 
teze stă şi faptul că, acolo, unde se găsesc mo- 
tivele religioase de colindă nu se schimbă decât 
anevoie şi trăesc în forma lor primară, ceeace 
nu se întâmplă la fel cu celelalte. 

Publicăm textul amintit: 

Pogorât-a pogorât 

Pogorât-a pe pământ 
Dumnezeu cu Petru Sfânt 

Ca să vadă şi să creadă 

Ce fac domnii cu iobagii 

Si bogafii cu săracii 

Luară-să, dusără-să, 

Tot prin vii şi prin câmpii 

Pe o cale cu făclii, 

Ajunsără, văzusără, 

In mijlocul satului 

La mijlocul satului 

Li casa bogatului 

Domnul Sfânt din grai grdia : 
— Bună ziua domnilor. 

— Muilfam vouă muncitori. 

— Gată-i prânzu să-l pránzim ? 
— Gata, gata, nu de voi 

Că-i de domni mari ca şi noi. 
Luară-să, dusără-să 

Tot prin vii şi prin câmpii 

Pe o cale cu făclii 

Ajunsără, văzusără, 

În marginea satului 

La casa săracului 

Domnul Sfânt din grai grdia : 
— Bună ziua muncitori! 

— Mulţam vouă călători 

— Gata-i prânzu să-l prânzim ? 
— Gata, gata pufintel 

Doar ne-om ajunge cu el. 

Şi prânziră cât avură 

Şi din sat nu mai cerură 

Să se-ajungă nu putură. 
Luară-să, dusără-să, 

Tot prin vii şi prin câmpii 

Pe o cale cu făclii 

Ajunsără, văzusără, 

Din marginea satului 


46 


In mijlocul iadului 

Domnul Sfânt din grai grăia : 
— Uite, Petre, in stânga mea 
De vezi, Petre, ce-i vedea ? 
— De ce văz mănspăimântez, 
Văd casa bogatului 

Din mijlocul satului 

In mijlocul iadului 

Cum s'aprinde şi cum arde 

Şi avutul se prapade 
Balaurii suflă 'n foc 

Harapii nu-şi află loc. 
Luară-să, dusără-să 

Tot prin vii şi prin câmpii 

Pe o cale cu făclii, 

Ajunsără, văzusără 

Din mijlocul iadului 

In mijlocul raiului 

Domnul Sfânt din grai grăia : 
— Uite, Petre, 'n dreapta mea 
Să vez”, Petre, ce-i vedea ? 

— De ce văz má 'mbucurez, 
Din marginea satului 

In mijlocul raiului 

Văz' casa săracului 

Pe dinlăuntru aurită 

Din afară urgintită. 

Să 'nchinám cu sănătate 


Pe la gazde pela toate. 


(Culeasă dela Fiorea Zaharie 
de 42 ani dosar VI. 31935 F.C.R.P.C. 
Tebea, culeasă de d. S. Berdeniţă). 


Insfârşit un ultim text, pe care-l publicăm 
mai jos ilavem dela Văcăreni (Tulcea). Ne oprim 
asupra lui pentru faptul că prezintă o autentică 
influenţă religioasă străină. Problema discutării 
supremaţiei divine, nu aparfine în orice caz 
ortodoxiei. E ceva de tot străin de firea sufle- 
tească a poporului nostru, adânc pătruns de 
adevărurile ortodoxiei strămoşeşti. Avem toate 
elementele, pornind de aci, să credem că motivul 
din textul acesta e direct influenţat. Ar rămâne 
să vedem ue ce provenienţă este influența. De- 
sigur o concluzie sigură nu se poate trage, dar 
elementele, — atâtea câte se găsesc în text, — ne 
ingáduesc să credem că la mijloc e o influență 
bogomilică, 

Textul e oarecum greoi si incâlcit ca ritm, 
dar, e scris intr'o limbă frumoasă, cu caractere de 
cronică, ll redăm în intregime, mai ales că este 
un rar exemplar de asemenea natură: 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Doamnele, prin prejur de mese 


Stau scaune dese 
Făclii dalbe aprinse 


Doamnele, sus la cap de masă 


Sulger de argint 

Sulger cine şade 

Bunul Dumnezeu 

Mai de-arând cu el 
Sade Crăciun 

Sfânt bătrân 

Mai de-arând cu ei 
Sade Sfântu loan 

Mai de-arând cu ei 
Bun şade Gheorghiţă 
El stă şi meneste 

Din gură aşa grdeste: 
— Befi, mari boeri, befi, 
Befi si vá ospátaji, 

Si voi vá intrebafi 

Care vá mai mare? 

Toţi molcum tăcură 
Rupti ieşind grdira 

Dela cap de masă 
Bunul Dumnezeu : 

— Eu vd sunt mai mare 
Mare de mărire 

Si sunt mai mic de zile 
Toți molcum táceará 
Din gură grăiară 

Eu vă sunt mai mare 
Mare-'s de demult 

Și-'s mai priceput, 

Iar Sfântu Ion 

— Eu vă sunt mai mare 
Tu când ti-ai născut 
Eu m'am pârjelit 

In poale mi-ai căzut 
Poale de vesmânt 

Și de mohorăt 

Si te-am ridicat 

Sus la lighian 


Si ţi-am dat numele de Sfântu lon 


Și te-am botezat 
Şi te-am creştinat 
Numele ţi-am dat 
Domnul Cerului 
Si-al Pământului 
Si ţi-am dăruit 
Cerul şi pământul 
Dela răsărit 
Până la sfinţit. 


Doamnele, in aceste curţi = (Dosar VI. a igu ——= F. 
ii . R. P. uleas ela Gheorghe 
Si ceste domnii Bilea de 37 ani, care o ştie din 


Doamnele, sunt tot mese întinse bătrâni. de d. Elena Radian). 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Acestea sunt textele pe cari le-am socotit 
mai interesante din bogatul material adunat prin 
sarguinta de fiecare zi a studenţilor echipieri. 
Am vrut să arătăm cum se răsfrânge Crăciunul 
in colinde şi, cu acest prilej, am arătat şi lipsa 
de legătură a unor texte, ce se întrebuinţează la 
Crăciun, existând numai pentru asta, dar cu teme 
variate. Fireşte, studiul nostru nu e complet. 


47 


Ne-ar fi trebuit motive şi din alte ţinuturi. Am 
avut dintr'o parte prea multe si din altele deloc. 
Ceeace, desigur, a fost o stánjenire în calea stu- 
diului de fata. 

Totuşi, credem că, aşa, fugar schifate, reflectiile 
făcute pe marginea texielor publicate, pot servi, cu 
o călăuză, pentru viitoarele cercetări, 


DUMITRU IMBRESCU 


RECENZII 


G. K. CONSTANTINESCU: Eyreditate si Eu- 
genie. Cu un cuvânt introductiv de Prof. Dr. G. 
Marinescu. (Editura „Libraria Academică”, Bu- 
cureşti 1036; 103 pg.) — Genetica şi eugenia 
sunt discipline biologice cu' mare răsunet în 
câmpul vieţii sociale. Chiar dacă n'ar fi decât 
atât şi încă sociologia nu le-ar mai putea neso- 
coti, Se adaugă însă faptul mult mai însemnat că 
ele pot procura ştiinţelor sociale şi unele expli- 
caţii pe care acestea nu le-ar putea găsi prin 
propriile lor mijloace. Lucrarea d-lui Prof. G. 
K. Constantinescu arată lămurit lucrul acesta. De 
aceea o recomandăm tuturor cercetatorilor din 
domeniul social şi în aceaşi măsură studenţilor 
in sociologie, ca o bună introducere, competentă 
şi clară, în problemele de legătură dintre cele 
două ramuri ştiinţifice, numite cu un termen 
comun : bio-sociologie. 

Eugenia este o ştiinţă relativ nouă şi se ocupă 
cu îmbunătățirea omului prin selecţie, în aşa fel 
ca rezultatele să devină permanente, adică ere- 
ditare. În felul acesta eugenia nu esle decát o 
ramură a ştiinţei care se ocupă cu ereditatea, 
adică a geneticei. De aceea dl. Constantinescu 
arată pe rând ce este ştiinţa eredității, ce este 
mendelismul, (legile eredității), care e substratul 
material al eredității şi tratează despre geniu si 
talent, despre ereditatea defectelor morale, despre 
rasele umane şi cum s'au diferențiat ele, despre 
influenţa alcoolului şi sifilisului, ca să treacă apoi 
la problemele eugeniei propriu zise: cum acfio- 
neazá eugenia, celibatul şi concubinajul, tamul- 
tirea oamenilor inferiori, sterilizarea condamna- 
filor, căsătoria eugenică, registrele genealogice, 
natalitate şi mortalitate şi un ultim capitol: „spre 
asigurarea románismului”. Chiar numai din înşi- 
rarea problemelor se poate vedea imbinarea nouă 
şi folositoare a preocupărilor biologice cu cele 
sociale, dându-se o aplicarea practică de mare 


insemnatate celor dintâi şi intemeindu-se ştiinţific 
experimental cele din urmă. 

„Fiecare rasă, fiecare naţiune — scrie dl, 
Constantinescu — are o zestre ereditară, alcatuita 
din factori mendelieni, un patrimoniu biologic 
propriu, care-i determină tipul fizic şi psihic şi 
pe care Eugenia vrea să-l perfecționeze, Acest 
substrat exprimă ceea ce am putea să numim 
geniul colectiv al naţiunii. El stabileşte diferen- 
tele dela o nație la alta. El reconstitue mereu 
tipul diferenţial, care se traduce printr'un stoc 
de însuşiri, distribuite in diferite chipuri şi pro- 
porţii la reprezentanlii fiecarei generaţii, însă ca 
stoc total păstrând aceeaşi compoziţie statornică“. 
Desigur aplicaţiile în domeniul sufletesc si social 
nu Sunt uşor de făcut şi ele dau adeseori greş, 
dar incercarea însăşi este perfect justificată şi 
cerută de stadiul de evoluţie al cunoştinţelor 
omeneşti, 

Eugenia trebue să ducă pentru tara noastră 
„la întărirea românismului ca forță numerică, tn- 
nobilandu-i în =celaşi timp calitățile sufleteşti şi 
asigurându-i sănătatea trupească“. Cu scopurile 
acestea de ştiinţă şi acţiune naţională a luat fiinţă 
la noi Societatea Regală Română de Eugenie (din 
inițiativa Profesorului G, Marinescu) care îm- 
preună cu Înstitutul de Igiená şi Igienă Socială, 
mai vechi, dela Cluj, condus de Profesorul Iuliu 
Moldovan, un deschizător de drumuri in materia 
aceasta, este menită să răspândească şi să impună 
şi la noi aplicaţiile eugenice, devenite cu putință 
prin progresul ştiintei. DI, Constantinescu, un 
membru marcant şi dintre cei mai activi, ai so- 
cietăţii amintite, a făcut foarte bine ci a adresat 
o lucrare în această privinţă şi publicului româ- 
nesc. Opera de lămurire şi propagandă este 
primul pas şi cel mai însemnat pe drumul rea- 
lizărilor practice. 

Traian Herseni 


www.dacoromanica.To 


48 


JACQUES ANCEL : Géopolitique. (Paris, Li- 
brairie Delagrave, 1936; 117 pg.) — Oamenii 
de stiinfá din cele douá fári de mare culturá din 
Occident: Franţa şi Germania, nu se înţeleg in- 
totdeauna între ei. Rivalităţile politice izbucnesc 
şi în lumea de regulă mai senină a acestora: 
Cartea Gĉopolitique a lui J. Ancel ilustrează per- 
fect starea aceasta de spirit. Ea aduce incon- 
testabil multe idei juste, întemeiate pe o sume- 
denie de fapte exact cunoscute şi corect între- 
buinfate, în legătură cu problemele de geopoli- 
tică, mai ales cu problema frontierelor, dar este 
în acelaşi timp o polemică dârză cu geografia 
germani, cum arată precis subtitlul cap. I. „Gĉo- 
graphie allemande ou Géographie francaise ?”. 
lar prefața ne lămureşte că termenul insusi de 
geopolitică în loc de geografie politică, mai vechiu, 
a fost adoptat numai ca să nu-l „lase acaparat 
de ştiinţa germani", care îl [întrebuințează in 
scopuri politice. Atitudinea aceasta combativă tl 
duce pe Ancel pe nesimţite la poziţii ştiinţifice 
exact contrare celor germane, numai ca să nu 
le dea dreptate, chiar dacă o au cu adevărat. Se 
înţelege că ştiinţa nu câştigă nimic pe calea 
aceasta. Cu atât mai mult că studiul acesta, pu- 
blicat aparte numai din întâmplare, a fost menit 
să servească de introducere la o carte maimare 
despre o problemă care cere mult bun simţ şi 
multă obiectivitate: Manuel géographique de po- 
litique européenne, din care primul volum a apărut 
în acelaşi timp. Dar ceea ce ni se pare mai ciudat: 
Ancel, impins de inversunarea sa impotriva geo- 
grafiei germane, nu mai înţelege exact nici ter- 
minologia. Pentrucă geopolitica, cel puţin în intenţia 
fondatorilor ei, nu este acelaşi lucru cu geografia 
politică. In limba germană deosebirea este destul 
de precisă: Geopolitik insemneazá în primul rând 
Politică, adică politică geografică, politică in ra- 
port cu solul, câtă vreme Polifische Geographie, 
este dimpotrivă Geografie, adică studiul repar- 
tizării formelor politice pe pământ. Prima are un 
caracter normativ, ea arată şi condiţiile ideale 
de teren pentru desvoltarea optimă a statului, 
cea de a doua are un caracter strict explicativ, 
constată şi lămureşte faptele aşa cum le găseşte. 
Că în practică cele două preocupări adeseori se 
confundă, pentru discuţia teoretică are o foarte 
mică importanță. Deosebirea pe care o facem se 
găseşte in chip lămurit în opera suedezului 
Kjellén, care a inventat termenul de geopolitică. 
După el geografia politică se ocupă „de stat în 
repaus”, cum arată chiar Ancel; iar geopolitica, 
de stat în raporturile lui cu alte puteri, reve- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 


nindu-i sarcina să studieze statul in esenţa sa 
spaţială (Raumwesen). E clar că geopolitica este 
o ştiinţă a statului sub un aspect anumit al lui, 
cel spaţial, deci este o ştiinţă socială, teleologicá» 
pe când geografia politică este o ştiinţă a Terrei; 
sub un anumit aspect al ei, cel politic, deci o 
ştiinţă naturală, cauzală, deterministă. Numai în 
înţelesul acesta cei doi termeni corespund unor 
preocupări diferite şi au un rost în câmpul cu- 
noaşterii omeneşti. 
Traian Herseni 


C. JORNESCU : Dreptul Agrar în România. 
Importanţa acestui studiu. (Tip. Bucovina, Bucu- 
reşti, 1936). 

Necesitatea unui studiu autonom al proble- 
melor juridice, puse de realităţile rurale, s'a 
ivit mai întâi în ţările cu o agricultură precară, 
în timpul şi, mai ales, în epoca următoare ma- 
relui rázboiu. 

Italia şi Germania, din acest punct de vedere 
au meritul de a fi arătat şi verificat utilitatea 
nouei discipline juridice, Dreptul agrar (Diritto 
agrario, Landwirtschaftsrecht.) La noi, până în 
anul acesta, nu s'a înregistrat nici o preocupare 
specială în acest domeniu. Lucrările de istorie 
a dreptului românesc sau codificările de legi 
agrare nu constituesc de cât istorie şi colecţii. 
Un drept asrar românesc n'a încercat nimeni să 
elaboreze, deşi importanţa acestui studiu pentru 
noi este primordială. Deaceea apariţia lucrării 
Prof. C. Jornescu, Dreptul agrar în România, 
anunţată ca un prim capitol dintr'un tratat com- 
plet de Drept Agrar românesc, trebuie sem- 
nalată ca un eveniment de incontestabil interes, 

Tânăra disciplină juridică a Dreptului Agrar, 
datând în Italia de prin anul 1922, a fost de- 
finită de Profesorul italian Ageo Arcangelli ca 
fiind „ştiinţa care studiază normele ce au drept 
obiect imediat şi direct „regimul juridic al agri- 
culturii”. In lucrarea Prof. C. Jornescu, acest 
concept este lărgit prin adăogirea unei note 
utilitariste. „Dreptul Agrar, cetim aci (pag. 16), 
este ştiinţa, care studiază normele juridice ale 
tutulor raporturilor, se nasc din exerciţiul actie 
vităţii agricole, în vederea sporirii şi imbundtafirii 
producțiunii pământului”. Este de remarcat, in 
această precizare a obiectului şi scopului nouei 
discipline, caracterul dinamic, pragmatic. Cred 
că dorinţa de a se accentua acest caracter 
a determinat şi înlocuirea expresiei mai com- 
plete, de „regim juridic al agriculturii“ din de- 
finifia profesorului italian, cu aceea de „rapor- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


turi ce nasc din exercițiul activității agricole", care, 
dacă indică partea vie a agriculturii, activitatea 
agricolă, se pare că neglijează baza ei statică, 
regimul agrar. 

au găsit termenul adecuat, Landwirtschaftsrecht, 
care a înlocuit pe cel restrâns de Agrarrecht, 
reuşind să imbritiseze ambele aspecte ale agri- 
culturii, static şi dinamic, deci întreaga viaţă le- 
gată de pământ. Recunoaştem totuş că şi în 
concepția d-lui C. Jornescu, domeniul noului 
drept este tot atât de larg. 

Dar ceeace reţine atenţia, în această lucrare, 
este metoda de elaborare a Dreptului Agrar 
românesc, care, trebuind să fie fundat pe reali- 
tatile istorice şi să corespundă necesităţilor au- 
tentice româneşti, işi va scoate materialul, fie din 
vechile documente şi legiuiri scrise, fie din fol- 
clor, fie, prin cercetări directe, monografice, din 
realitatea vie rurală, Numai în felul acesta le- 
Giuitorul român având la îndemână un sistem 
de norme, isvorând din caracterele specifice ale 
pământului, istoriei şi ţăranului român, va putea 
înzestra agricultura cu o legislaţie proprie, uni- 
tară, eficace şi naţională, punând capăt impor- 
tafiunilor sau inovatiilor lipsite de orice ade- 
renfa românească, 

Pentru a face posibilă o astfel de operă, 
Prof, C. Jornescu preconizează înfiinţarea unui 
Institut Român de Drept Agrar, „care va con- 
tribui la aşezarea agriculturii noastre pe o bază 
temeinică juridico-istorică-economică"“, Intre obie- 
ctivele sale reținem, pe lângă „elaborarea sis- 
tematică şi comparativă a doctrinei dreptului 
agrar, bazată în primul rând pe necesităţile 
reale ale agriculturii româneşti“, efectuarea 
de „monografii, anchete, studii pregătitoare pentru 
proecte, unificări şi coordonări legislative”, 

Astfel cum e înfăţişată noua ştiinţă juridică, 
ii prevedem, la noi, o carieră rodnică, atât 
pentru agricultura naţională, cât şi pentru şti- 
infa juridică în general. 


Alex, Constantinescu 


GR. ANTIPA: L'organisation générale de la 
vie collective des organismes et du mécanisme de 
la production dans la biosphére (Académie Rou- 
maíne, Bucarest 1935, — 84 pag.). 


Raporturile dintre biologie şi sociologie sunt 
destul de interesante, Intr'o primă perioadă a 
relaţiilor dintre cele două ştiinţe, sociologia a 
împrumutat fără nici un discernământ conceptul 


49 


de organism din biologie, dând naştere organi- 
cismului social, curent care explică întreaga viaţa 
socială prin analogie cu organismul individual, 
Sub forma aceasta biologismul n'a putut dăinui 
multă vreme in sociologie. Astăzi se aplică cu 
multă prudenţă datele biologiei în domeniul socio- 
logiei, dar în schimb teoriile admise sunt fnte- 
meiate pe fapte şi verificate prin observaţii ne- 
incetate, Interesant este insă faptul că după des- 
voltarea sociologiei, biologia a inceput la rândul 
ei să fie influenţată şi să primească anumite în- 
văţăminte dela sociologie. Mai ales ideca de 
asociaţie sau de societate, promovată de socio- 
logie, s'a dovedit deosebit de fecundă în biologie. 
Au apărut astfel preocupări de sociologie ve- 
getală, de sociologie animală, de biosociologie si 
bioeconomie. Preocupări de natura aceasta nu 
lipsesc nici în România. De amintit mai ales 
lucrările de sociologie vegetală ale D-lui Prof, 
Al, Borza dela Universitatea din Cluj şi lucrările 
mai cuprinzătoare de biosociologie ale D-lui Gr, 
Antipa, membru al Academiei Române. In pri- 
vinfa aceasta cartea de care ne ocupăm este 
deosebit de însemnată, prin caracterul ei de 
sinteză, şi de rezultatal unei activităţi ştiinţifice 
de 34 de ani, şi prin formularea unor principii 
valabile pentru întreaga biosferă. 

D-1 Gr. Antipa a pornit dela studiul biologic 
al Dunării de jos şi al Mării Negre, ca să ajunga 
pe calea unei treptate generalizări, la stabilirea 
principiilor de organizare generală a vieţii co- 
lective a organismelor, a mecanismului lor de 
producţie si a structurii biosociologice şi bio- 
economice a biosferei. Redăm foarte pe scurt 
rezultatele obţinute, 

Cantitatea şi calitatea producfiunii în biosferă 
nu depinde numai de hrană, de climat etc., ci 
şi de felul în care se compune populaţia sa, 
adică speciile de organisme, şi de proporția în 
care acestea reuşesc să se grupeze. Populaţia 
dintr'o unitate de viaţă trebue să fie in stare sá 
folosească maxim şi optim toţi factorii produc- 
tiunii. Speciile trebue să fie specializate în ve- 
derea utilizării optime a tuturor resurselor de 
hrană, etc. Aceasta însemnează că natura determini 
prin ea însăşi ce specii şi în ce proporție să fie 
reprezentate ca să atingă, ca rezultat final, un 
maxim de producţie. Speciile nu sunt rás- 
pândite la întâmplare, ci sunt grupate dupa 
locurile potrivite desvoltării lor, după biotopuri, 
în asociaţii sau biocenoze cu „viaţă colectivă“ 
distinctă, din nevoia specializării în vederea ex- 
ploatării resurselor şi producţiei fiecarui biotop, 


www.dacoromanica.ro 


30 


Mediul fizic, cu diferitele lui înfăţişări, consti- 
tue aşa dar, o parte integrantă şi factorul fun- 
damental al organizării generale a mecanismului 
productiunii. El reprezintă baza care reglemen- 
tează compoziţia biocenozelor şi determină na- 
tura activităţii lor, De pildă, mările transformă 
substanţele nutritoare anorganice disolvate în 
apă, În materie organică vieţuitoare. Transfor- 
marea aceasta se face prin microorganismele 
numite plancton, cu ajutorul energiei solare. Planc- 
tonul serveşte de hrană vieţuitoarelor inferioare, 
care la rândul lor servesc de hrană peștilor etc. 
In ultimă instanţă bacteriile anaerofobe din apele 
adânci descompun substanța organică moartă 
(cadavre şi excremente) în elemente anorganice, 
care servese din nou, disolvate în apă, de hrană 
plancionului care le redă circuitul vita]. Se tn- 
telege deci că viaţa înlăuntrul unei mări de- 
pinde de cantitatea planctonului, determinat la 
rândul său de condiţiile fizice şi chimice a 
păturilor superioare de apă şi în special de pre- 
zenfa substanţelor nutritoare anorganice. Dar 
viaţa mai depinde şi de capacitatea şi aptitudi- 
nile speciilor de viețuitoare, care compun po- 
pulatia mării, de a folosi si a face să circule 
cantitatea de hrană primordială produsă de mi- 
crofidele planctonice. Temeiul principiilor de 
construcţie şi funcţionare a unui mecanism vie- 
tuitor înlăuntrul unui biotop, îl formează deci 
asociaţii dintre diferitele vieţuitoare, biocenoza, 
adică structura biosociologicá locală. De aici 
concluzia generală la care ajunge d-l Gr, An- 
lipa că nici o fiinţă nu poate trăi complet izo- 
lată, că ea trebue să facă parte dintr'o asocia- 
fie biologică ; aceste asociaţii sunt grupate in 
biocenoze, a căror organizație este făcută cu 
scopul de a corespunde tuturor putintelor de 
exploatare intensivă a diferitelor parti ale me- 
diului; că fiecare biotop are ca populaţie o bio- 
cenoză organizată şi adaptată special pentru a 
exploata şi a pune în valoare resursele sale; 
că toate biocenozele colaborează la activitatea 
generală a populaţiei şi la realizarea scopuri- 
lor ei, 

Ne permitem o singură rezervă, d-l Gr. An- 
tipa nu distinge destul de precis asociaţiile bio- 
logice impuse de exploatarea unui biotop, bio- 
cenozele, de societăţile propriu zise animale şi 
umane, Nu „sociabilitatea“ împinge pe o vietui- 
toare să se integreze într'o biocenoză, ci nevoia 
de hrană, de aceea aceste unităţi de viaţă nu 
formează societăți, adică unităţi formate din in- 
divizi în relaţie reciprocă, de interatracfie, ci uni- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


táti unilaterale, de atracţie numai a uneia dintre 
viețuitoare de către prada sa. În înţelesul acesta 
se vorbeşte în ştiinţă de animale solitare şi ani- 
male sociale, cu toate că şi unele şi altele fac 
parte dintr'o asociaţie biologică, dintr'o bioce- 
noză, Sociologia animală cum o concepe un Ra- 
baud, un Grassâ, un Picard ete. nu se rezolvă 
deci în concepția d-lui Gr, Antipa si cu atât mai 
puţin sociologia umană, căci rămâne să se ur- 
mărească de ca unele animale participă ca sim- 
pli indivizi într'o biocenozá, iar altele ca gru- 
pări, ca societăți şi de ce aceste grupări îm- 
bracă forme atât de felurite. Avem însă impre- 
sia că problema biocenozei, a structurii şi a 
relaţiilor ei cu biotopul, precum şi problema 
mecanismului de producţie în biosferă, sunt re- 
zolvate cu multă temeinicie în concepţia d-lui 
Gr. Antipa. Numai terminologia ar trebui revi- 
zuită, ca să nu se încalce alte preocupări, nu 
numai din domeniul sociologiei şi al economie; 
politice, dar chiar dintr'al biologiei. 
Traian Herseni 


CONSTANTIN GEORGIADE: Probleme şi 
idei noui in psihologie. Editura Soc. Române de 
Filosofie, (Bucuresti, 1936. VII + 269 p.). 


Autorul insisti in studiul de fati in deosebi 
asupra capitolelor: I. Problemele psihologiei 
contemporane (pag. 1—63), enumerând aci pro- 
blemele inteligentii, caracterului, personalităţii si 
vieţii afective ; problemele psihologiei copilului ; 
raporturile psihologiei cu sociologia şi Psihiatria, 
acestea liind considerate ca probleme speciale 
ale psihologiei. II. Conceptiile bio-tipice in 
psihologie (pag. 65—76). III. Noui orientări in 
studiul vieţii afective (pag. 77—99). IV. Pierre 
Janet şi psihologia conduitei; O nouă teorie a 
memoriei (pag. 100—112). V. Psihologia lui C. Rá- 
dulescu-Motru (pag. 113—124). VI. Influxul ner- 
vos. Ipotezele privitoare la nätura şi transmi- 
siúnea sa (pag. 125—167). VII, Psihologia si teoria 
cunostintei (pag. 168—208). VIII. Forța psiho- 
logică şi psihoenergetică (pag. 209—244). IX. 
Experienţa mistică (pag. 245—262). X. Idei noui 
în studiul inteligentii copilului (pag. 263—268). 

Din înşirarea aceasta pe capitole a confinu- 
tului lucrării, se vede că problemele tratate aci 
sunt toate de actualitate, iar cel care doreşte să 
se informeze asupra lor va găsi în acest studiu 
preţioase indicatiuni. 

Ceeace face ca lucrarea să prezinte apoi un 
interes deosebit este faptul că aci autorul pe 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


deoparte sesizează just problemele cele mai noui 
în psihologie, iar pe de altă parte le dă o ex- 
presie de originalitate prin soluţiile particulare 
pe cari le propune în deslegarea lor. 


Const, D. Gib 


LUIGI STURZO: Essai de sociologie. Traduit 
de l'italien par Juliette Bertrand. (Bloud et Gay, 
Paris 1936, pag, 250.) 


Fără să mai creadă necesară o discuţie asu- 
pra sociologiei ca ştiinţă, autorul isi propune să 
studieze viaţa socială în complexul ei. Metoda 
pe care o socotegfe mai potrivită este metoda 
istorică, singura care ar putea să ne întroducă 
în miezul realităţii pentru a sesiza, în intimitatea 
lor, sintezele şi formele sociale. 

Societatea nu e un organism exterior sau su- 
perior indivizilor, ci este un fel de proectie a 
indivizilor consideraţi în activitatea lor. In con- 
cret există numai „indivizi în societate”. Socotiti 
în parte, opuşi unul altuia, atât individul cât şi 
societatea sunt simple abstracţiuni. În fond, so- 
cietatea este comuniune, conştiinţa de a fi in 
comun. Scopurile şi organele sociale sunt des- 
voltarea practică a conştiinţei de a fi in comu- 
niune, pe care o au indivizii. 

O societate tip, totdeauna aceeaşi, nu există, 
Fiecare societate se concretizează după un anu- 
mit sistem particular, sistem de concretizare pe 
care autorul îl numește formă. 

Din realitatea istorică se desprind trei forme 
fundamentale, care corespund unor nevoi ale 
naturii umane: forma familială (corespunde afec- 
tivitatii şi nevoii de continuitate), forma politică 
(corespunde nevoii de ordine şi de apărare) şi 
forma religioasă (nevoia principiilor etice). Fie- 
care formă tinde spre autonomie, fără sá o 
poată insă ajunge vreodată şi fără să înceteze, 
totuşi, de a o urmări, căci fiecare dintre ele 
este limitată de celelalte două, sau este inter- 
ferentă cu ele. 

Alături de formele fundamentale găsim în 
societate şi forme secundare : economia, comuni- 
tatea internaţională şi societățile particulare (ca: 
sate, oraşe, regiuni, asociaţii, etc.). 

Formele — fundamentale sau secundare — 
nu sunt fixe, Atât între ele, cât şi înlăuntrul 
fiecăreia, exista un flux şi reflux, o interferenţă 
continuă, Explicaţia stă în faptul că elementul 
activ al societăţii este omul individ, singurul 
care face eficace orice formă socială. Instabili- 
tatea aceasta are şi un alt aspect: un proces 


51 


evolutiv prin care orice societate umană tinde 
dela faza iraţională spre o fază rațională, 

Pe lângă formele sociale există şi sintezele 
sociale, care dau formelor sociale consistenţă, 
mişcare şi perpetuitate : autoritate-libertate, mo- 
rală-drept, dualitate-diarhie. Din analizele şi con- 
sideratiile făcute asupra acestor sinteze, reținem 
din cele referitoare la autoritate-libertate ur- 
mătoarele: Orice autoritate trebue să-şi recu- 
noască drept limită respectul drepturilor per- 
sonalitatii, ea nu se poate funda fără o anumită 
legitimitate, 

Analizând tendinţa totalitară a statelor mo- 
derne, face următoarele considerații: sunt anu- 
mite margini spirituale care scapă statului şi 
sunt ireductibile la el şi la tendinţa lui de uni- 
ficare, Aşa sunt cultura şi biserica, Deasemenea 
ar fi de reţinut observaţia pe care o face cu 
privire la succesul formei de stat autoritar, 
succes care ar fi datorit unor factori extrapo- 
litici. Odată cu slăbirea sau cu evoluţia acestora, 
statul va avea de suportat consecinţele. 

In general cartea iţi lasă două impresii: 

Prima : simţi că lucrarea este, oarecum, în 
afara, sau alături de sociologie şi de principalele 
ei rezultate. 

A doua: autorul are unele idei — ca sa 
spnem aşa — de acasă, Datorită lor nu poate 
să reziste judecăților de valoare, prea des in- 
tâlnite în această carte de sociologie. Există na- 
tural o scuză: autorul serveşte cauza creștină, 
catolică. Dar, intr'un domeniu ca al sociologiei, 
confuzia atitudinelor — voită sau sinceră — este 
dăunătoare, Din această cauză, în ansamblul ei 
cartea nu mulţumeşte. 


Dumitru Dogaru 


AL. O. CONSTANTINESCU si I. L STO- 
IAN. — Din datina Basarabiei, (Chişinau 1936, 
253 ps.). 

Ne-am obişnuit a privi cu oarecare neincre- 
dere culegerile folklorice care n'ar veni din 
partea celor cu o oarecare pregătire in această 
direcţie, în special o pregătire dialectologică, 

Tehnica moderni de lucru ne-ar indreptafi 
oarecum la aceasta, Dar, cind ne gindim ci sunt 
colțuri de tari unde nu sa facut nimic, sau 
aproâpe nimic in această direcţie şi unde multe 
lucruri ar trebui scoase cit de curind la iveală, 
aşteptind specialiştii, ar fi să pierdem un timp 
pe care prefacerile sociale nu ni-l vor mai 
readuce. 


52 


lată dece iniţiativa pornită cu mult suflet 
din partea unor dascăli basarabeni de a da la 
iveală impreună cu elevii lor ceva din sufletul 
provinciei de peste Prut — a cărei contribuţie 
la patrimoniul nostru cultural se lărgeşte mereu 
— aga cum apare el în folklor, datini şi cre- 
dinfe, nu poate fi primită decit cu bucurie. 

Cu atit mai mult cu cit atari iniţiative sunt 
astăzi mai rare şi ici pe colo numai activitatea 
elevilor în afară de şcoală mai este îndreptată 
în asemenea fericite direcţii, 

In prima parte a sa, cartea cuprinde o serie 
de informaţii cu privire la datinile, credinţele 
şi superstifiile la Crăciun, Anul nou, Bobotează 
şi Sf. lon, Sf. Paşti si alte sărbători de peste 
an, la naştere, nuntă şi moarte, adunate din sa- 
tele Basarabiei dela Hasân-Batâr din Ismail până 
la Româncăuţi în Hotin. 

Sunt printre acestea unele extrem de inte- 
resante din care studiile de folklor comparat 
ar scoate concluzii importante. 

In limitele spaţiului spicuim: Paștele Blajini- 
lor — care azi se mai serbează în puţine col- 
turi ale țării; din obiceiurile la naştere: doi 
copii botezați în aceiaşi apă devin frati de cruce, 
iar dacă unul e băiat şi celălalt fată ei nu se 
vor putea căsători unul cu altul, 

La inmormintári nu se întilneşte bocetul, iar 
singura excepţie pare a fi un motiv adus din 
Ardeal. Ca si în Moldova există însă obiceiul 
priveghiului, 

A doua parte a cărţii este o culegere de 
motive poporane: doine, strigături, colinde, de- 
scintece, versuri la nunţi, ghicitori, proverbe, 
glume. 

Interesant este pentru doine motivul Nistru- 
lui care revine foarte des: 

Nistrulef cu apă rece, 
M'am jurat, că nu te-oi trece. 

Citeva gravuri, un glosar şi o hartă a Basa- 
rabiei cu comunele cercetate întregesc volumul. 

Cartea e ingrijit prezentată şi destul de co- 
rect tipărită, 

Munca dascălilor şi-a elevilor basarabeni 
merită toate laudele, 

Şi mai este ceva care ne bucură, Domnul St. 
C. Gheorghiade, directorul şcolii normale, ne 
spune în prefaţă „monografiile oraşelor şi mai 
ales ale satelor precam şi folklorul basara- 
bean este raţiunea de a fi a şcoalei normale 
de invŝtŝtori „Mihai Viteazul” din Chişinău, în 
activitatea ei in afară de zidurile şcolii“. 

Asemenea monografii călăuzite de un îndrep- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


tar pe care i-lpoate da Sociologia ar fi o reală 
contribuţie la cunoaşterea vieţii basarabene in 
primul rind şi în al doilea rind a întregii ţări 


rominesti. 
Yolanda Nicoara 


N. AL. RĂDULESCU: Vechea industrie vrân- 
ceană. Chiua şi drâsta (Focşani, „Cartea Putnei“ 
1936). 


Puţine ţinuturi ale ţării noastre au avut no- 
rocul atâtor cercetători destoinici ca ţinutul 
Vrancei. Printre cei care meriti o menţiune 
deosebită este şi d-l N, Al, Rădulescu, redacto- 
rul unei valoroase „reviste regionale de studii”: 
„Milcovia" care apare la Focşani, conducáto- 
rul Muzeului Regional Putnean tot dela Focşani 
şi un harnic cercetător al realităţilor noastre 
etnice, 

Broşura de care ne ocupăm tratează despre 
două industrii vechi româneşti, deosebit de im- 
portante atât pentru viaţa pastorală, cât şi pentru 
viaţa agrară, Căci mare parte din produsele 
industriei textile casnice îşi găsesc desăvârşirea, 
într'una din ultimile faze ale prelucrării, în a- 
ceste instalaţii simple dar ingenioase: Chiua 
şi Drâsta, „Intr'adevŝr din răsboiu fesáturile de 
lână păstrează urmele urzelii şi ale baidii, încât 
postavul este uşor pătruns de ploae... De aici 
s'a simţit nevoia ca printr'o acţiune mecanică, 
prin batere cu piatra sau lemnul a postavului 
umed, sá se indeseascá firele, pentruca să 
avem ceva asemănător pâslei, rezistent la ploae." 
„La drástá se dau; cergile, procoghifele etc,; 
la chiuă ifarii şi cioarecii.“ 

DI, N, Al, Rădulescu procedează după regu- 
lele unei metode strict ştiinţifice, D-Sa infifi- 
şează monografic, drásta lui Toader Chetreanu 
din Tulnici şi tot aşa o chiuă concretă, (cu 
fotografii şi desene lămuritoare), fără să ne- 
socotească datele generale ale problemei si 
răspândirea geograficá a celor două feluri de 
instalaţii, pentru care dă date complete şi 
o hartă documentară, Se găsesc în cuprinsul 
Vrancei in total 5 dráste (1 Náruja, 2la 
Tulnici, 2 la Herăstrău) şi 13 Chiue (3 la Nereju, 
í la Paltin, 2 la Nistoreşti, 1 la Náruja, 1 la 
Poiana, 4 la Tulnici, 1 la Valea-Sărei). Industriile 
acestea sunt în proces de dispariție ca atâtea 
din vechile manifestări ale vieţii noastre ţără- 
nesti, incât dl. N. Al. Rădulescu trebue lăudat 
pentru străduința de a le cerceta în starea lor 


de azi, încă îndeajuns de bine păstrate, 
Traian Herseni 


www.dacoromanica.To 


INSEMNARI 


Sociologie si educaţie. — Cunoscutul pedagog 
René Jadot urmăreşte în ultima sa carte: Milieu 
et Education, foloasele pe care le pot avea cer- 
cetările sociologice pentru pedagogie. Cu acest 
prilej discută pe larg, dela pg, 94 la pg. 106, 
sistemul de sociologie monografică al Profeso- 
rului D. Gusti şi-i înfăţişează avantajele faţă de 
alte cercetări mui puţin integrale. Jadot declară 
conferințele Profesorului Gusti, ţinute anul trecut 
la Paris, prin care a luat cunoştinţă de cercetă- 
rile monografice româneşti de „un interes prodi- 
gios“. Găseşte apoi ci metoda aceasta sociologică 
este plină de inváfáminte utile. „Ea se deose- 
beşte în chip evident de metoda psiho-sociologică 
şi de metoda socio-pedagogicá, în acelaş timp 
prin întinderea obiectivelor sale, prin mijloacele 
de muncă, prin domeniul său de observaţie, de 
cercetări şi de experienţă şi mai ales prin sco- 
purile sale teoretice şi praclice. Sociologul cu- 
prinde toate manifestările sociale, foloseşte toate 
specialităţile, cu toute mijloacele lor de investi- 
gaţie şi tinde să exprime in vaste sinteze reali- 
tatea socială şi semnificaţia adâncă a fenomenelor 
sale dominante, rezultate, mari ipoteze şi sisteme 
propuse, pe care educatorului nu-i rămâne decât 
să le cunoască”. 

Vom reveni pe larg asupra acestei cărţi si 
vom arăta şi intrebuinfarea precisă pe care o 
dă Jadot sociologiei monografice româneşti in 
sistemul său de gândire, 


Gaston Richard despre sociologia românească. 
In nr. său de pe August 1936, Revue Internatio- 
nale de Sociologie, publicá o dare de seamá de 
7 pg. despre Arhiva pentru ştiinţa si reforma 
socială pe anii 1933—1935 şi alte lucrări socio- 
logice româneşti, sub semnătura Profesorului G. 
Richard, unul din sociologii cei mai de seamă ai 
Franţei contemporane, Socoteşte că recenzia pe 
care o face despre publicaţiile Institutului va do- 
vedi „fecunditatea şi originalitatea lor”. Se ocupă 
în special de şcoala profesorului D. Gusti şi ana- 
lizează după expresia sa „lucrările caracteristice 
ale colaboratorilor săi Herseni şi Stahl". Richard 
analizează apoi studiile din Arhiva şi rubrica 
mişcării ideilor, precum şi Tehnica monografiei 
sociologice de H. H. Stahl. Darea aceasta de 
seamă lămureşte astfel publicul străin despre 
striduinfele sociologiei româneşti, prin scrisul 


unui publicist care nu este numai un mare so- 
ciolog, dar şi un mare filoromân, unul care ne 
cunoaşte limba şi urmăreşte în chip sistematic 
mişcarea ideilor dela noi 


Învățământul universitar al relaţiilor interna- 
fionale. „Cooperation Intellectuelle” Buletinul In- 
stitutului Internaţional de Cooperafie Intelectualá 
nr. 68-69 este inchinat in întregime problemei 
învățământului universitar al relaţiilor interna- 
fíonale asa cum s'a discutat la conferința dela 
Madrid (lanuarie 1936), Din partea Institutului 
Social Român a participat d-l G, Vlădescu-Ră- 
coasa. Comunicarea d-sale a stârnit un deosebit 
interes şi este reprodusă în întregime în publi- 
cafía de care ne ocupăm, 


. 


Cercul studenților in sociologie de sub con- 
ducerea d-lui Traian Herseni, a ţinut inainte de 
Crăciun o şedinţă obişnuită in care S'a discuta) 
„Psihologismul în sociologie” pe baza unei co- 
municări făcută de d-l Coriolan Gheţie şi o 
şedinţă festivă în care au vorbit dş, Eliza Rete- 
zeanu despre Ferdinand Tónnies şi dl. Const. 
Micu despre O. Spengler, gánditori germani 
morți de curând, . 

„Cercul“ a luat iniţiativa unui curs de steno- 
grafie şi a unui curs de limba germană pentru 
membrii săi, Cu primul curs a fost însărcinat 
dl. Aurel Boia, stenograf la Camera Deputaţilor 
si membru al Cercului, iar cu al doilea d-goara 
Elena Dorwagen, licenfiati in filosofie si l. 
germani, tot membră a Cercului, 

Prima şedinţă după vacanţă va fi inchinata 
d-lui Prof. D. Gusti pentru 25 de ani de acti- 
vitate universitară, DI. Gh, Pasculescu va vorbi 
despre personalitatea Profesorului D, Gusti, iar 
dl. P. Preca despre opera sa stiinfifica. 


Revista de Filosofie vol. XXI, Nr, 4, Oct. 
Decemvrie 1936, cuprinde ca întotdeauna studii 
interesante şi documentate din domeniul gândirii 
filosofice, Notám in special studiul d-lui I, Pe- 
trovici: Transcendentul şi cunoaşterea omenească 
studiul d-lui G, Zapan despre Evoluţia psihica 
şi răspunsul judicios al d-lui Tudor Vianu la o 
critică a Esteticei sale, apărută intr'un Nr, tre- 
cut al aceleeaşi reviste, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


Revista Secţiei Sociologice a Institutului Social Román 


Director: 


D. GUSTI 


CUPRINSUL ANULUI L 1936 


STUDII: 


C. Brăiloiu, I. Cocis, Şt. Cristescu, V. Sasu, H. 
H. Stahl: Cununa în satul Şanţ (nr. 2, pg. 11). 

C. Brăiloiu şi H, H, Stahl: Vicleiul din Târgu- 
Jiu (nr. 12, pg. 15). 

Adrian C. Brudariu: Monografía comunei Belinţi: 
Cercetári asupra manifestárilor etico-juri- 
dice (nr. 7—9, pg. 37). 

Em. Bucufa: Incercári de organizare culturală 
(nr. 5, pg. 8). 

Raul Călinescu: Pescuitul la Sant (Năsăud) (nr. 
3, pg. 23). 

Roman Cressin: Monografia comunei Sant: Ma- 
teriale privitoare la statistica demografică şi 
economică a comunei (nr. 5, pg. 15), 

Roman Cressin: Monografia comunei Sanf: Miş- 
carea populaţiei (nr. 6, ps. 7). 

Roman Cressin: Monografía comunei Sanf: Fa- 
milia (nr. 7—9, pg. 56). 

Stefania Cristescu: Frecvența formulei magice , 
in satul Cornova (nr, 4, pg. 11). 

I. Făcăoaru : Antroposociologia (nr 7—9, pg. 9). 

l, Făcăoaru : Compoziţia rasială a populaţiei din 

Sant (nr. 10, pg. 12). 

D. C. Georgescu: Problema alimentaţiei fara- 

nesti (nr. 2, pg. 6). 

D, Gusti: Sociologie românească (nr. 1, pg. 3). 

D. Gusti: Invátáminte şi perspective din munca 

echipelor studenţeşti (nr. 2, pg. 1). 

D, Gusti: Consideraţii în legătură cu un concurs 

universitar. Documente şi propuneri pentru 

modificarea legii şi a regulamentului (nr. 3, 

pg. 1). 

Gusii: Cunoaştere sociologică şi acţiune cul- 

turală (nr. 4, pg. 1). 

. Gusti: Muzeul satului românesc (nr. 5, pg. 1). 

. Gusti : Sociol6gia unităţilor sociale (nr. 6,pg. 1) 

. Gusti: Temeiurile teoretice ale cercetărilor 

monografice (nr. 7—9, pg. 1). 

. Gusti: Cercetări parțiale şi cercetări inte- 

grale sociale (nr. 10, pg. 1). 

Gusti : Inváfáminte si perspective din a treia 

campanie a echipelor studenţeşti (nr. 11, pg.1). „ 


Helmut Haufe: Cercetări asupra structurii a- 
grare a României (nr. 6, pg. 19). 

Traian Herseni: Rostul monografiilor sociologice 
(nr. 1, pg. 10). 

Traian Herseni: Consecințe pedagogice ale so- 
ciologiei copilului (nr, 3, pg. 20). 

Traian Herseni: Stâni nerejene (nr. 7—9, pg. 12), 

Traian Herseni : Gospodării ţărăneşti din Nereju 
(nr. 11, pg. 7). 

Traian Herseni: Ceata feciorilor din Drágus (nr, 
12, pg. 1). 

Veturia Manuilă : Importanţa cunoaşterii facto- 
rilor sociali şi biologici criminogeni în asis- 
tenta delicventilor minori (nr, 4, pg. 7), 

Ilie Radu: Monografia sociologică a satului 
Belinţi: Probleme in legătură cu familia 
(nr. 11, pg, 22), 

H. H. Stahl: Vecinátátile din Drigus (nr. 1, 
pg. 18). 

H. H, Stahl: Rudenia spirituală din năşie, la 
Drăguş (nr. 7—9, pg. 25). 

H. H. Stahl: Spite de neam ţărăneşti (nr. 10, 
pg. 5). 

D. Ticulescu: Câteva date despre exploatafiu- 
nile agricole din Sant (nr. 10, pg. 17). 


CRONICI: 

Em. Bucuţa: Cartea, arta grafică si legătoria 
românească la eŜpozifia dela Paris din 1937 
(nr. 10, pg. 29). 

Stefania Cristescu : Dialectologia geografică, mor- 
fologia culturală şi ştiinţa neamului in Ger- 
mania (nr. 6, pg. 28), 

D, C. Georgescu: Secţia de demografie, antro” 
pologie si eugenie a Institutului Social Ro- 
mán (nr. 1, pg. 56). 

D. C, Georgescu: Schita antropologica a satului 
Runcu-Gorj (nr. 5, pg. 25), 

D, C. Georgescu: Argumente revizioniste ma- 
ghiare (nr. 7—9, pg. 66). 

N. Ghiulea: Magazinul cooperativ (nr. 7—9, 
pg. 71). 

Pan. Halippa: Institutul Social Român Basarabia 
(nr. 4, pg. 21), 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 


Traian Heroiu: Institutul de Cercetări şi Expe- 
rimentafie forestieră (nr. 4, pg. 26). 

Traian Heroiu: Societatea „Progresul Silvic" si 
munca la sate (nr. 6, pg. 33). 

Traian Herseni: Expoziţia de lucru a echipelor 
regale studenţeşti (nr. 1, pg. 35). 

Traian Herseni: Conferinţele Profesorului D, 
Gusti în străinătate (nr. 1, pg. 43). 

Traian Herseni : Mişcarea sociologică in 1935 
(nr, 2, pg. 22), 

Traian Herseni: In amintirea lui Stefan Zeletin 
(nr. 1, pg. 57). 

Traian Herseni: Sociologia franceză contempo- 
rană (nr. 4, pg. 19). 


Traian Herseni: Metabolismul social, L (nr. 
1—9, pg. 62). 

Traian Herseni: Metabolismul social, II. (nr, 10, 
pg. 36). 


Traian Herseni: Cercetările monografice ale 
Echipelor şi Institutelor sociale (nr. 12, pg. 
36). 

Sabin Manuilă : Societatea Regali Româna de 
eugenie şi studierea eredității (nr. 5, pg. 31). 

Philip E. Mosely : Cercetări rurale in Bulgaria 
(nr. 11, pg 31). 

Ociavian Neamţu : Institutele Sociale Regionale 
(nr. 1, pg. 32). 

Octavian Neamţu: Drumul spre sate al tinere- 
tului maghiar din Ardeal (nr. 2, pg. 24). 
Octavian Neamţu : A III-a campanie de munca 

a echipelor studenţeşti (nr. 10, pg. 32). 

Mihai Pop: Un plan de cercetări linguistice 
(nr. 3 pag. 28). 

R. Vizita d-lui Prof. D. Gusti la Chişinău (nr. 4 
pg. 24). 

Redacția: Sărbătorirea Profesorului D. Gusti 
(nr. 12, pg. 33), 

H. H. Stahl: Anchete sociale cu străjerii (nr. 
1, pg. 55). 

H. H. Stahl: Al treilea film documentar al In- 
stitutului Social Român: „Satul Sant“ (nr. 2, 
pe. 30). 

H. H. Stahl: Intamplari şi privelişti din Muzeul 
Satului (nr. 5, pg. 28). 

H. H. Stahl: Expozitiile de viaţă sătească din 
Târgu Mureş (nr. 11, pg. 33). 

H. H. Stahl: Metoda de lucru a Echipelor cu 
satul şi căminul (nr. 12 pg. 34). 

T. Al. Ştirbu: Activitatea Institutului Social Ba- 
sarabia (nr. 2, pg. 32). 

lon C. Vasiliu: Institutul de Cercetări Agrono- 
mice al României (nr. 2, pg. 34). 


55 


Iosif Venczel: Dela autocunoaşterea națiunii la 
ştiinţa națiunii (nr. 6, pg. 22). 
Tudor Vianu: Definiţia Europei (nr. 3, pg. 26). 
G, Vládescu-Rácoasa : Al XII-lea Congres Inter- 
nafional de Sociologie (nr. 1. pg. 42). 
DOCUMENTE: 


C, Brăiloiu: Dealul Mohului (nr. 2, pg. 10). 

C. Bráiloiu: Cántec ritual la sfárgit de clacá 
(nr. 3, pg. 19). 

C. Brăiloiu : Lazărul (nr. 6, pg. 18). 

Rau! Călinescu: Vânătoarea la Sanf (Nasaud) 
(ar. 7—9, pg. 78). 

1. C. Cazan: Vers de dragu lu badea (nr. 4, 


pg. 6). 

1. C. Cazan: Potecuţa din pădure (nr. 7—9, 
pg. 8). 

L C. Cazan: Descânteca plugului (nr. 7—9, 
pg. 61). 

I. C. Cazan: Strigáturi din Sant (nr. 7—9, 
pg. 80). 

Ion Conea : Nemesi şi rumâni in Clopotiva (nr. 
3, pg. 30). 

Lena Constante : Varvara Guşe, susifa din Sant 
(nr. 3, pg. 35). 


Stefania Cristescu; Descântec de dragoste si joc 
(nr. 4, pg. 18). 

Ştefania Cristescu: Chestionarul pentru studiul 
credințelor, practicelor şi agenţilor magici in 
satul românesc (nr. 4, ps. 36). 

Stefania Cristescu: Cum descânta „de întors“ 
Ana Dănilă din satul Sanf (nr. 5, pg, 36). 
Florea Florescu: Un Apocalips maramuregan : 
cuvânt de arătare pentru viaţa patriarhului 

Avram (nr. 3, pg. 40). 

Florea Florescu: Inceputuri muzicale la Leşu 
(nr, 10, pg. 40). 

Florea Florescu: „Meşteşugul" fetelor din Leşu 
(Năsăud) când nu vin flăcăii la şezători (nr. 
10, pg. 42). 

Gh. Focsa; Contribuţii la cercetarea mentalitatii 
satului Moişeni (nr. 1, pg. 44). 

Const. D. Gib: Colindă din Sanf (Năsăud) (nr. 12 
pg. 14), 

Traian Herseni: Chestionar privitor la grupările 
de copii (nr. 1, pg. 53). 

Traian Herseni: Plan de lucru pentru studiul 
autorităţilor sociale (nr. 7-9, pg. 84). 

Traian Herseni : Plan de lucru pentru cercetarea 
moralității săteşti (nr. 10. pg. 42). 

Dumitru Imbrescu: Cântecul lui Mantu la Glim- 
boca (nr. 11, pg. 39). 

Dumitru Imbresca: Crăciunul in colinda (nr. 12, 
pg. 39). 


www.dacoromanica.ro 


56 


Octavian losif: Plan pentru cercetarea vieţii re- 
ligioase a satului (nr. 6, ps. 36). 

Philip E. Mosely: Lumea psihologică a unui 
„American" din Sant (nr. 7-9, pg. 75). 

Octavian Neamţu: Călători unguri in România 
(nr. 5, pg. 32). 

H. H. Stahl: O vizionară bucovineană (nr. 1, 
pg, 48). 

H. H. Stahl: Chestionar pentru studiul vecină- 
tátilor (nr. 1, pg. 48). 

H. H. Stahl: Cum a fugit Ion Poparad din Dră- 
guş, iarna peste munţi, de frica jandarmilor 
unguri (nr. 2, ps 35), 

H. H. Stahl: Un izvor vrâncean de cheltuială 
la moarte, din 1781 (nr. 2, pg. 37). 

H. H. Stahl: Cum şi-a făcut moş Bacioc, din 
Drăguş, viaţa Intreagá, o gospodărie cum nu 
se află alta (nr. 3, pg. 33). 

H. H. Stahl: Cum a învăţat Şerban Butoiu din 
ocarină (nr. 4, pg. 32). 

H. H. Stahl şi A. Golopenţia: Invăţături din 
Zodiac (nr. 4, pg. 33). 

H. H, Stahl: O tâlhărie la drumul mare (nr. 4, 
pg. 35). 

H. H. Stahl: O întâmplare cu moroi (nr. 4, pg. 35). 

Petre Stefánuca : Basmul la lurceni (nr. 4, pg. 30). 

Petre Stefinuci: lon Cocul Zodierul, vraciul 
din lurceni (nr. 11, pg. 34). 


RECENZII: 

Em. Bucuţa : Alexandru Em. Lahovari: Amintiri 
diplomatice (nr. 2, pg. 44). 

Em. Bucufa : Die Internationale Erforschung der 
Donau als Produktionsgebiet (nr. 2, pg. 45). 

Raul Călinescu : Analele Dobrogei (nr. 3, pg. 45). 

Raul Călinescu: Arhivele Olteniei (nr. 3, pg. 46). 

1 C, Cazan: Anuarul Arhivei de Folklor, pu- 
blicat de I. Muslea (nr. 2, pg. 43). 

I. C. Cazan: A. Gorovei: Noţiuni de Folklor 
(nr. 2, pg, 44). 

Alex. Constantinescu: C. Jornescu: Dreptul Agrar 
în România (nr. 12, pg, 48). 

Dumitru Dogaru: George Sofronie: Principiul 
naționalităților în tratatele de pace din 1919- 
1920 (nr. 11, pg. 46). 

Const. D. Gib: David Hume: Cercetare asupra 
intelectului omenesc. Trad. de S, Căteanu 
(nr. 10, pg. 47). 

Const. D. Gib: Roger Munsch: L'Individu dans 
le deséquilibre moderne (nr. 10, pg. 46). 
Const. D. Gib: Const. Georgiade: Probleme şi 

idei noui în psihologie (nr. 12, pg. 49), 

Traian Herseni : Descartes în românește (nr. 3, 

pĝ. 43). 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Traian Herseni : Studiul demogralic al unui sat 
francez (nr. 4, pg. 41). 

Traian Herseni : Criteriile pentru diagnoza ra- 
sială (nr. 4, pg. 43). 

Traian Herseni: Dimitrie I. Goga: Pedagogul 
Vasile Gr. Borgovan (nr. 5, pg. 44). 

Traian Herseni: Ilie Sulea-Firu: Funcțiunea 
biologică a educafiunii (nr. 5, pg. 46), 

Traian Herseni: Werner Sombart: Soziologie ; 
was sie ist und was sie sein sollte (nr. 6, pg. 45). 

Traian Herseni: Raymond Aron: La Sociologie 
allemande contemporaine (nr. 7-9, pg. 87). 

Traian Herseni: lon Conea: Tara Lovistei (nr. 
7-9, pg. 88). 

Traian Herseni: Şerban Ionescu: Axiomatica 
unei filosofii creştine (nr. 7-9, pg. 91). 

Traian Herseni: Dr, Eugen Nicoară şi Vasile 
Netea: Murăş, Murăş apă lină (nr. 7-9, pg. 9) 

Traian Herseni: Alexandru Claudian : Cercetări 
Filosofice şi sociologice (nr. 10, pg. 43). 

Traian Herseni: M. de la Bigne de Villeneuve : 
Une Science sociale nouvelle: La Statologie: 
sa méthode et son objet (nr. 10, pg. 46). 

Traian Herseni: Monografia Liceului „Gh. Lazăr“ 
din Bucureşti (nr. 11, pg. 42), 

Traian Herseni: Valer Literat: Biserici din Tara 
Oltului şi „de pe Ardeal“ zugrăvite de o 
familie de pictori (nr. 11, pg. 44), 

Traian Herseni : G. K. Constantinescu : Ereditate 
şi Eugenie (nr. 12, pg. 47). 

Traian Herseni: Jacques Ancel: Géopolitique 
(nr. 12, pg. 48). 

Traian Herseni: Gr. Antipa: L'organisation gé- 
nérale de la vie collective des organismes 
et du mécanisme de la production dans la 
biosphăre (nr. 12, pg. 49). 

Traian Herseni : N. Al. Rădulescu: Vechea in- 
dustrie vrânceană: Chiua şi Drâsta (nr. 12, 
pg. 52). 

Dumitru Imbrescu: Dr. Anton B. I. Baloti: Al- 
bania (nr. 7-9, pg. 95). 

Dumitru Imbrescu: Dr. Titus Podea : Transilvania 
(ar, 10, pg. 44), 

Philip E. Mosely : C, Luther Fry : The Technique 
of social investigation (nr, 4, pg. 43). 

Philip E. Mosely: Julius F. Hecker: Russian 
Sociology (nr. 4, pg. 44). 

Philip E. Mosely: Robert Redfield : Tepoztlan, 
a Mexican Village, A Study of Folk Life 
(nr. 5, pg. 39), 

Octavian Neamţu : Biserici vechi de lemn româ- 
neşti din Ardeal (nr. 3, pg. 42). 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Octavian Neamţu : Biblioteca poporală a aso- 
ciafiunii „Astra“ (nr. 3, pg. 44). 

Mihai Pop: Buletinul Laboratorului de Foneticá 

experimentală (nr. 2, pg. 42). 

H, Stahl: Cinci sate din Ardeal, de Preot 

Vasile Cosma (nr. 2, pg. 39). 

. H. Stahl: Două monografii rivale (nr. 2, pg. 40) 

. H. Stahl: Monografia comunei Aninoasa (nr. 3: 

pg. 41) 

„ H, Stahl: Două lucrări noui ale d-lui Stefan 

Meteş (nr. 6, pg. 44) 

H. Stahl: Monografii de biserici (nr. 6, pg. 44) 

H. Stahl: Monografii oficiale administrative 

(nr. 7-9, pg. 85) 

H. Stahl: Un monografist al ținuturilor săcueşti 

(nr. 11, pg. 44) 

. H, Stahl: Monografia comunei Bălăneşti, jud. 

Olt (nr. 11, pg. 44) 

. H, Stahl: Un tezaur de materiale monografice 

(nr. 11, pg. 45). 

H. H. Stahl: O monografie din 1903 (nr. 11, 
pg. 45). 

Stanciu Stoian: Raymond Polin et J. G. Charon: 
Les Coopératives rurales et l'état en Tehé- 
coslovaquie et en Roumanie; Dr. A.G. Galan: 
Patruzeci de ani de experienţă cooperatistá 
în România (nr.4. pg. 38). 

I. Sulea-Firu: St. Bârsănescu : Unitatea pedago- 
giei ca ştiinţă (nr. 7-9. pg. 92), 

S. N.: Căminul Cultural (nr. 3, pg. 46). 

G.Vládescu-Rácoasa: G. L, Duprat: Esquisse d'un 
trait de Sociologie (nr. 7-9, pg. 86) 

Const. Vulcan: Consiliul Legislativ (nr. 5, pg. 41) 

Mircea Vulcănescu : V.N. Madgearu: Agraria- 

nism, capitalism, imperialism (nr. 6, pg. 39) 


INSEMNĂRI: 


Nr. 1. pg. 62—63: 

Cercetarea monografică a satului Máguri de 
cátre gruparea Gánd Románesc. 

Bursierii Fundaţiei Rockefeller in România 

Filmul documentar al satului Şanţ, 

Infiinfarea Cercului Studenţilor în Sociologie. 

Anuarul Arhivei de Folklor, vol. III. 

Analele de Psihologie, vol, II. 

Observatorul Social-economie (Cluj) 

Darea de seamă despre activitatea Institutului 
de Cercetări Agronomice al României în 
anul 1934, 

Monografia Cooperaţiei de Credit din România. 

Nr. 2, pg. 46-48: 

Echipe studenţeşti in sate unguresti din Transil- 
vania, 


= 


Z om om mx mm Ez 


51 


Scrisori dela cititori. 

Programul de lucru al Cercului Studenţilor in 
Sociologie. 

Nr, 3, pg. 47-48: 

Monografia satului Orodelu. 

Vizita d-lui Henri Bonnet. 

Participarea normalistilor la înălțarea satului 
românesc, 

Presa străină despre Fundaţia Principele Carol 

Muzeul satului românesc, 

Nr. 4, pg. 45-48: 

Em, Bucuţa: Bucurie şi putere. 

Gând Românesc, 

Revista de Filosofie, 

Concursul dela Cluj, 

D-1 Dem. I. Dobrescu si Sociologia ţării româ- 
neşti, 

Annales Sociologiques. 

Cercul Studenţilor în Sociologie. 

Nr. 5, pg. 47-48: 

Oswald Spengler. 

The Sociological School of Dimitrie Gusti 

Georges Vacher de Lapouge, 

Sociologia românească în străinătate, 

Ferdinand Tónnies. 

Leopold von Wiese despre monografía sociologicá 

Archives de Sociologie 

Nr. 6, pg, 47-48: 

Gh, Vâlsan 

Articolul d-lui Ph. Mosely despre sociologia 
românească 

„Germania şi Sud Estul European“ 

„Era Nouă“ şi monografia sociologică 

Nr. 7-9, pg. 97-104: 

Redactionale 

Ferdinand Tónnies (1855-1936) 

Roberto Michels (1876-1936) 

Charles Benoíst (1861—1936) 

Al XIII-lea Congres internaţional de Sociologie 

Propuneri pentru modificarea Legii şi Regula- 
mentului pentru organizarea Învăţământului 
Universitar 

Asociaţia pentru progresul Asistenţei Sociale 

Taberele de muncă cercetăşeşti la sate 

Manuale de Sociologie şi de Etică 

Monografia liceului „Gh. Lazăr” din Bucureşti 

Echipele regale studenţeşti 

Institutele provinciale 

Congrese şi cursuri internaționale 

Nr. 10, pg. 46-48: 

Activitatea monografică a Institutului Social Ro- 
mâr din Basarabia 

Părerea unui savantstrăin despre Muzeul Satului 


www.dacoromanica.ro 


58 


Congresul internaţional al Presel invaţământului 

Congresul internaţional de Estetică şi Ştiinţa 
Artei din 1937 

O nouă revista sociologică „Rural Sociology” 

Nr. 11, pg. 47-48: 

Activitatea monografica a [Institutului 

Român din Basarabia 

Cercul Studenţilor in Sociologie 

Activitatea „Frăției Ortodoxe Române" din Ar- 

hiepiscopia Sibiului pe anul 1935-1936 


Social 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Nr. 12, pg. 53 

Sociologie şi Educaţie 

Gaston Richard despre sociologia românească, 
Învăţământul universitar al relaţiilor interna- 
fionale 

Cercul studenţilor în sociologie 

Revista de Filosofie 

Copertele şi vignetele de Lena Constante şi 
Victor Ion Popa. 


www.dacoromanica.To