Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1944_053_0011

UNIVIRSU 


PROPRIETAR: 


” DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


:. faserisă cub No. 163 Teib. Ilfo+ 


a. 


- Probiema culturii filosofice a 
criţicului, precum şi a raportu- 
„lui însuşi dintre filosofie şi orea- 
"ţia critică a fost un subiect prea 
rar Qiscutat la noi. Jar când to- 
tuşi această problemă s'a pus, & 
- fost pentru a se declara, apodic- 
tie, că un critic fără o specială 
pregătire filosofică, e nul. 
- Problema e însă ceva mai com- 
plexă decât pare, şi: nu poate fi 
rezolvată .printr'o sentinţă gră- 
o bită 
_>- Rezistenţa care sa manifestat 
-» faţă de ideea - necesităţii acestei 
- rutine filosofice a unui critic, sa 
- exprimat în astfel. de temmeni: 
pregătirea, filosofică specială nu e 
- deloc indispensabilă, căci ea dă 
: nagtere ia cnitica de sistem; iar 
„Sistemul“ periclitează . judecata 
justă, periclitează criteriile de 
apreciere, — criterii care în rea- 
litate trebue să se acomodeze ca- 
zului respectiv iar nu să fie fixate 
rigid întrun sistem: i 
Replica — oroarea de sistem — 
e explicabilă; ea îşi are prece- 
“dentul său de aplicaţie în filoso- 
fie, Işi are poate iniţierea, în ori- 
ce caz se bazează pe autoritatea 
„mpotoriului profesor de  filosoție, 
. care conchidea că „sistemul e pia- 
"tra de mormânt a unui filosof”. 
-Accepta adică instabilitatea punc. 
telor cardinale, receptivitatea mo- 
„ mentului, variația „vitală“ a ju- 
„decăţii. 


.% 
Privite din punctul de 'vedere 
si acestui raport, lineamentele 


_eriticei europene se desemnează 
„astfel: dacă critica engleză, per- 
fect socială, deloc filosofică, a fost 
critica raporturilor operei cu s0- 
cialul, până la a deveni o „critică 
morală“, dacă critica franceză a 
preferat întotdeauna să camte ar- 
-tistul-om, — iar impresionismul 
lor să figureze pe vititorul-om — 
dacă e nevoie chiar în implica- 
3 tele.-lui sociale, — atunci critica 
: italiană, cea mai impunătoare, 
; deşi Hpsită ae favorurile unei in- 
teiizențe scânteietoare, a fost sin- 
gura care-a rămas :în operă, înă- 
„„untrul operei; filosofică în mă- 
_sura în care ea emitea princ:pii, 
„—.și le plasează însă în. cercul 
„operei, criticul rămânând a fi Rn 
colaborator. al artistului, a cărui 
producţie va căuta s'o completeze. 
Criţica germană, mai tentată, de 
evadările ineţatizice, dela idea- 


-Usmul romanticilor până la un . 


alttel de idealism, modem, a pri- 
vit problematica critică dela sl- 
titudinea unor atitudini filosofice; 
astfel că un Gundoif va vedea o 
operă prin prisma şi în funcție 
de ideea de scriitor respectiv, în 
sens piatonic, va căuta în ce mă- 
sură o.operă a sa îi realizează. a- 
ceastă „idee“. 

 (Operând în abstract, putem 
spune că aceâstă metodă riscă să 
accepțe în apreciere nişte crite- 
rii prea relative; însăși „ideea de 
scriitor respectiv”, departe de ab- 
solutul unui punct arhimedic, nu 


va putea fi luată ca punct de re-. 
per decât pentru o vedere expli. . 
cativă, dar nu de valorificare. Noi,. 


în locul acestei idei, am propii- 
ne ideea (tot în sens platonice) de 


genul de artă respectiv: o poezie 


să fie văzută în funcţie de ideea 
de Poezie, un portret în îunoție 
de ideea de Portret, un roman în 
funcţia de ideea de Roman, etc 
Dar asta e altceva, nu : întere- 
sează). 


se 
- “Problema raportului dintre fi- 
logofle şi critică, — implicit aceea 


- despre lume, 
-se vorbeşte citându-se, bineîn- 





dintre pregătirea filosofică a cri- 
ticului şi funcţia sa — trebue 
pusă, pe_alte baze. Să procedăm 
priv analiza unui caz revelator: 
Albert Thibaudet. In Thibaudet, 
criticul literar cu o foarte solidă 
cultură filosofică, se pot vedea 
avantagiile ce le oferă această 
rutină, — dar şi inutilităţile «i, 
provenite din exagerare. 
Avantagii, firește, consiterabile, 
Thibaudet are acel instinct ana- 
litic, acel instinct de sesizare şi 
de exploatare a faptului semnifi. 
cativ, a detaliului semnificativ, — 
instinot ce, dacă nu ţi-l naşte, dar 
în orice caz dialectica filosofică 
ţi-l rafinează. Simplul impresio- 
nism esteţic nu sesizează decât 
inefabilul, nuanța, impomderabi- 
Hul, — toate însă de o valoare 
personală. Oricâţ de inteligent, 
îimpresionismul riscă să devină, 
întrun anume sens, liric, — adică 
să se limiteze la sensul valorilor 
mai particular valabile, la un sens 
subiectiv. Dialectica filosofică îţi 
rafinează instinctul de ses.zare a 


semnificativului de valoare ge- 
nerală, 


In acelaş timp însă, Thibaudet 


:are şi instinctul abstractizărid, sin- 
- gurul mijloc prin care se poate 
construi o sinteză, adică singurul 


mijloc de a ajunge ia masivul 
unei construcții. Căci numai când 
zici „a sintetiza“ zici şi „a con- 


"strui“, Ori, ca și instinctul anail- 


tic, instimetul de sinteză e un a- 
vantaj pe care îl furnizează, îl 


„Fatinează aceeași dialecţică filo- 
_Sofică, 


Din acest instinct isvorește și 
aplicația spre: sistematizare. Si- 
stemul (filosofic sau critic) nu e 
numai — în ordine onică — ten- 
dința omului de a se lămuri; un 
sistem mai e și un mijloc de jus- 
titicare a unei atirmări, ga- 
vanția de valabilitate generală 
a amei convingeri,  Convingere 
căreia, trecând-o din forma su- 
biecțivă a unui impresionism în 
forma obiectivă a unui principiu, 
îi asiguri o circulație mai largă. 
Un sistem se întemeiază pe 
punote de vedere solida, înde- 
lung meditate. Un sistem e rezul- 
tațul unei experiențe şi garanția 
unei convingeri, =— așa după cum 
fuga de sistem pote însemna di- 
letantism, improvizație, îxmpresio- 
nism, subiectivism instabil, şi 
alțele, dia ied 

“In fime, fuga de sistem prea 
denotă un spirit de sportivitate 
(chiar- dacă geniaă). de amato- 
rism, gen: „îmi place“, „prefer“, 
„nu-mi place“, — Verbul impre- 
sionist „mi-a plăcut“ e mult 
prea feminin pentru a putea fi- 
gura cu cinste în terminologia 
unui criţic, 

<% 

In afară de amploarea pe care 
a dă criticei acea putere de a 
ve-crea. (deastădată pe planul 
conteptu'ui) acea nu „viziune“ 
cum prea adesea 


țeles,. şi corespondentul german 
al cuvântului, — ci însăși lumea 


“pe care și-a creat-o artistul, în 


care trăeşte el cu intensitate, și 
din care se alimentează; — îna- 
fară de aceasta, poate că cei 
mai de seamă aport al formaţiei 
filosofice — deci şi a unui spi- 
rit maleabilizat în acest sens — 


este aplicaţia. spiritului . critie .. 
Spre permanenta căutare a unei 


expiicaţii, a unui dece. Deta a- 
cest „dece“ încolo, sa isprăvit 


ABONAMENTE: 


autorități și instituții 1000 îsi 
particulare 12 luni 500 „ 
6 iuni 400 „ 
3 luni 210 „ 


“FILOSOFIE ŞI CRITICA 


de OVIDIU DBIMBA 


cu impresionismul şi incepe cri- 
tica de principii. 

Spiritul format filosofic, aple- 
cat spre căutarea  veşnicului 
„dece“, va tinde să reducă lu- 
crurile la principiie lor, va 
tinde să fixeze câteva prima 
principia. fată dece, în mod fa- 
tal, critica unui spirit de rutină 
filosofică va fi o critică de prin- 
cipii (şi asta nu numaidecât în 
strâmtu! sens al unui pat pro- 
custian), deci o crițică majoră. 

Căci orice sar spune, critica 
de principii — singura care jus- 
tifică. şi garantează o oarecare 
obiectivitate, deci e de valoare 
niai generală — e forma înaltă 
4 genuui. Superioară criticei 
„de gust“. Pentrucă principiul 
stabilizează „gustul“. In defini- 
tiv, un principiu e o codificare 
teoretică a acestui „gust, — 
dar codificare în procesul teo- 
retic al căreia intră şi convin- 
Berea intelectuală a unei expe- 
riențe estetice, Ori. asta e cu 
totul altceva decât sentimenta- 
lul unui „gust“. E. dacă vreţi. 
sentimentalul trecut prin cen- 
zura spiritului. 


% 
Ă Critică de principii nu în- 
seamnă critică dogmatică. A 
crede că critica de priucipii e 
dogmatică in moa necesar, iu- 
seamnă a face o contuzie de îi- 
nalităţi: eşatodajul de principii 
e tinalitatea implicită a crițicei; 


dogmaticul e finalitatea sa ex- - 


p-icită, profesoral retorizată şi 
cu intenţii de politică culturală. 
„Critica de principii însă, su- 
ficientă sieși, se d.spensează de 
ambițiile de a dogmatiza. 

.% 


Și revenind la Thibaudet, 

Nu e mai puţin adevărat că 
acest pasionat al simetriilor şi 
a! turnirilor vecine cu ca am- 
burut, face uneori excese filo- 
sofarde. Dacă soilăa sa cultură 
filosofică se putea manifesta în 
studiul despre bergsonism, în 
schimb n'avea niciun motiv să 
fie lipsită de discreție atunci 
când studia pe Vary şi, mai 
ales pe Mallarmeă. : 

“Cu libertatea discursivă ce ca- 
racterizează pe taţi criticii fran- 
cezi — critica franceză păstrâna 
nu numai tonul oral al unui 
spirit ce discută, dar şi mersul 
unei logici angajată intro dis- 
cuţie —  parantezee filosofice, 
deplasate, înfloresc adesea la 
“Thibaudet, iar  inoportunitatea 
lor e destul de neplăcută. Chiar 
când Thibaudet ar vrea să sta- 
bilească o simetrie între o temă, 
u intenţie, o situaţie, un moment 
mallarmean, și un mai mut sau 
mai puțin adecvat corespondent 
luat din istoria metafizicei sau 
'-epistemologie, — această etero- 
genitate de planuri, această vio- 
lentare a limitelor dintre ordi- 
nul poeticului de-o parte, şi cel 





(Urmare în pag. 2-a) 





Nu cunosc o piesă de teatru 
care să se desfăşoare, ca „Fiul 
nimănui”, atât de puţin pe di- 
mensiunea acțiunii dramatice, 
în afara și în disprețul aparent 
al oricărei meșseșugiiri pentru 
obținerea efanuuu scen.e. un 
„Regina 'moantă”, personajele 
se desprimdeau din perspectiva 
unei realităţi istorice bogată în 
fapte alle căror consecințe spo- 
reau wmutoritateg covârșitoare 
de semnificaţie a. regelui Por- 
tugaliei, don Ferrante. De astă 
dată, totul se petrece pe un 
singur plam, perfect orizontal: 
protagoniștii se despart la 
sfârşitul ultimului act, fără ca 
nimic din afară să determine 
acest sfârșit pe care îl socotim 
de neintăturat, cu un destin. ki 
nu pot rămâne mai departe îm- 
preună, eroii aceleiaşi drame, 
din punct de vedere teatral, 
pentrucă, omenește vorbind, ei 

“nu pot comuniea. printir'o acțiu» 
ne comună. Felurile lor exclu- 
sive nu'pot participa La an fel 
intermediar al cărui climat de 
îngăduiri şi remnunţări recipro- 
ce, de acomodări, într'un cu” 
“vâmt, să le poată fi deopotrivă 
respirabil, — tot astfel cum în= 

„tre absolut și relativ nu există 
mijlocie posibilă. 

Dealtfel, aceasta și este dra- 
ma pe care o înfățișează Mon- 
thorlant în „F-  nâmămmue” : 
izolarea morală a unui tată 
posedat de cea mai neîndurată 
fatalitate, care e demonul ab- 
solutului, 

Împrejurările de fapt care 
au adunat personajele din pie- 


„sa lui Montherlant sub acelaş 


dcoperiș aparțin trecutului. 


“Când cortina se ridică, suntem 


numaidecât 'sensibili la atmos- 


. 


O TRAGEDIE MODERNĂ: Fiul nimănui 









ANUL LILI Nr. îl 
JOI 20 Aprilie 1944 


Redactor responsabil: TRAIAN CHELARIU 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Str, Brezolana 23-25 
TELEFON 35.30.10 


Apară de 3 ori pe lună 
PREŢUL 20 LEI 


Simbolul lui Don duichotte 


de FLORIAN NICOLAU 


me DO a a RE tanase ace ca aa Ie a. ati 
orerme mtereptmanea e - Pi mere e 


Despre Evul-Mediu s'au spus desigur foarte multe lucruri, 
aşa încât fără a şti cineva prea multă istorie, poate să supra- 
preţuiuscă sau să subestimeze această epocă după propriile 
sale înclinări. 

Ceeace se poate însă afirma în mod sigur despre această 
perioadă a evoluţiei umanităţii este că, mai mult decât ori- 
care alta, ea este caracterizată prin acțiuni de mare am. 
ploare, determinate întotdeauna de un ideal. 


Povestea acelor cavaleri care plecau la luptă pentru Dum- 
nezeu sau pentru dragosie, nu este desigur numai o poveste. 
Este viaţa reală a acelor oameni pe care proza vremurilor 
noastre na mai poate concepe decât sub formă de legendă. 

S'ar putea spune însă că fiecare epocă are idealurile ei 
specilice şi că deci nu se poate afirma că o epocă este mai 
idealistă decât alta. O asemenea aserţiune este desigur justă; 
există însă o mare deosebire ce poate fi subliniată: idealul 
celorlalte cpoci nu este atât un ideal de viaţă, ţâşnit din 
acţiune, ci din contemplaţie sau meditaţie abstractă. 
„Pentru Ev-Mediu, idealul era mobilul aproape unic ai ac- 
țiunei omului. Idealul abstract sau centemplativ are totuşi 
un aspect oarecum indirect şi ipocrit şi sunt puţini cei care 
reuşesc să se convingă de necesitatea lui, fie ea chiar rea- 
litate „spirituală”, Idealul epocilor civilizate este un termen. 
sau în cel mai bun caz un simbol al aspirațiilor mai nobile, 
pe când în Ev-Mediu nevoia de ideal nu era o doctrină, 
ci un instinct. Deaceia el era şi o forță politică şi socială, 
nu numai una culturală sau morală. 

Istoria totuşi a nivelat treptat aceste acțiuni, reducân- 
du-le la un aspect ce nu mai poate stârni decât curiozitatea: 

Există totuşi un erou care a depăşit istoria și al cărui 
iriumi asupra celorlalţi este evident: Cavalerul Don-Qui- 
ebatte dela Mancha. 

Desigur că au existat cavaleri mai puţin susceptibili de 
a fi ironizaţi decât Don Quichotte; şi au existat asedii mai 
puţin iluzorii decât marile de vânt. Toţi însă âu pierit în 
anonimat, iar pe unii dintre ei istoria i-a îngropat în tomuri 
savante, înregistrându-le data naşterii și isprăvile mai im- 
portante. 

Cavalerul Don-Quichotte a avut însă un destin triumtal: 

-el a trecut în patrimoniul istoriei adevărate, în istoria cul- 
turii omeneşti, caracterizând poate cel mai nobi! aspect al 
omenescului: idealul. 

De unde acest triumf al cavalerului lui Cervantes? Cul- 
tură și cavalvrism-rătăcitor, iată o apropiere ce depăşeşte 
valoarea unei simple şi relativ justificabile analogii. 

Alegoria morilor de vânt poate avea aspecte deosebite, dar 

Pr .. mereu acelaș substrat: unde n'au existat cavaleri-rătăcitori 
Fii, iditaaa > i i ie aa mia în cultură ? 
MARIA CHELSOI CRISTEA - | Flori la icoană Istoria filozofiei ar putea fi privită de un alt Cervantes 


Alexandru Mocioni filosof creştin 


alegoriei morilor de vânt? Şi filosofii nu sunt ei înşişi cei 
de CORNELIU RUNCAN 








mai autentici cavaleri-rătăcitori de mentalitatea cavalerului 
dela Mancha ? 

Sunt poate poeţii mai puţin feriţi de aspectul unei ast- 
menea unalogii? Poesia, această veşnică Dulcinea de 'Toboso, 
nu este ea oare mirajul propriei noastre subicctivităţi ? 

Şi nu desfide oare Sancho-Pansa, sau alegoria bunului simţ 
şi morile de vânt si frumuseţea Dulcinea de Toboso? Omul 
normal, omul din noi şi de toate zilele, atunei când e sincer, 
n'are oare aceiaş atitudine față de absolut sau de poetic? 

O asemenea analogie nu este numai un simplu joc, ci poate 
servi drept pretext pentru a sesiza unele aspecte permanente 
ale noţiunei de ideal îm înţelesul său cel mai autentic. i 

Don Quichotie ca un purtător de ideal, este mânat numai 
de forţele spiritului, ce se manifestă în primul rând printr'o 
permanentă posibilitate a iluziilor. Spre deosebire de ilu- 
ziile optico-geometrice, produse fatale ale defectelor noastre 
tiziologice, ele sunt opera conştientă şi voluntară a spiritului. 
O astfel de continuă posibilitate a sluziilor cere şi: o detaşare, 
cere și o radicală detaşare de obiecte și de sensul lor con- 
cret. Don Quichotte are o putere magică asupra morilor de 
vânt şi turmelor de oi atunci când. le transformă în cetăţi 
sau trupe de războinici, numai fiinddă simţul concretului 
este complet anihilat la un astfel de idealist înverşunat. 

Forţa spirituală a lui Don Quichotte apare şi sub un alt 
aspect: Dorinţele și aspiraţiile sale nu au nevoe de supor- 
tul material al satisfacţiei, al împlinirii concrete. 

Acest fantomatic cavaler al idealului nu simte nevoia 
unei victorii concrete asupra morilor de vânt şi nici în dru 
gostea lui faţă de Dulcineea de Toboso nu simte nevoia a- 
celor clipe concrete, acelor satisfacţii ce implinesc fiziologic 
sborurile avântate ale fanteziei erotice. Aspiraţiile idealului 
sunt gratuite şi pure, fiindcă realizarea lui concretă presupun. 
o degradare iniţială. Dorinţele și aspiraţiile lui Don-Quichotte 
se satisfac prin ele înşile, prin zii lor forţă spirituală. 
Cine a simţit din plin toată gama de sugestii a unui tablou, 
mai simte oare nevoia regăsirei lui în natură ? In măsura în 
care receplivitutea este sau nu dependentă ide nevoia a- 
ceasta de concretizare mater'ată, în acelaş măsură este sau 
nu un sincer amator al artei. Căci un astfel de amator de 
artă sau literatură este e! însuşi un Don-Quichotte posedat 
numai de forţa spirituală a iluziilor şi apt acelor aspirații 
gratuite ce se numesc estetica. 


Se ştie că raportul dăntre religie şi 
ştiinţă, dintre credință şi rațiune, este 
una din cele mai însemnate probleme ale 
filosofiei religiei, nu numai prin faptul 
că ea apare, putem spune cu acel, „scio 
cui credidi" al Sf. Apostol Pavel, dar şi 
prin: faptul că soluționarea ei într'un fel 
sau altul, are consecinţe importante în 
religie, în teoria cunoștinței şi în metafi- 
zică. i 

Cu toate că această problemă « atât 
de veche, ea e mereu actuală. Ultimul 
congres tomist ţinut în 1936 a avut în 
programul său deshiaterea acestei pro- 
bleme, la care au luat parte cei mai în- 
semnaţi neotomişti contemporani. 

Pentru tomișşti și catolici în general, 
problema prezintă deosebită importanţă 
deşi ea este rezolvată de Sf. Toma, așa 
că şi ultimului congres tomist nu i-a mai 
rămas decât să adapteze problema îm- 
prejurărilor actuale, și să răspundă 
atacurilor contemporane, 

Problema cunoașterii lui Dumnezeu pe 
calea rațiunii naturale e pur adevăr sta- 
bilit de Sf. Toma și acceptat de catolici. 
Deaceea, congresul tomist a și luat ati- 
tudine față de raționalismul lui Brun- 


schvig, care neagă şi originea divină a 
revoluției sau o supune totai raţiunii. 

Pentru ortodoxie, problema se prezintă 
altfel. Gnozeologia nici nu e o problemă 
atât de ortodoxă. Omul nu poate ajunge 
ia cunoașterea lui D-zeu pe calea raţiunii 
naturale, ci numai credința este aceea 
care-l duce la adevăr. Vom vedea mai 
jos că și Alexandru Mocioni nu face alt- 
ceva în studiul său „Religiune şi Ştiinţă” 
decât să apere temelia „credinţei orto- 
doxe. 

Istoria cunoaște pe Alexandru Mocioni 
din Banat, ca om politic și luptător na- 
ționalist. Aceasta pe drept cuvânt, Căci 
bogata sa activitate se desfășoară în cea 
mai mare parte în domeniul politic. Aici 
şi-a câștigat desigur Mocioni numele său 
care a rămas în istoric. Puţini știa însă 
că activitatea lui Mocioni pe teren reli- 
gios e tot așa de importantă 'ca pe cel po- 
litic. Tot aşa de importantă, zicem, pen- 
tmucă dacă activitatea sa în acest dome- 
niu nu e atât de bogată, ca în cel politic, 
ea este însă esenţială, căci Mocioni se ri- 
dică aici până la concepția unei filosofii 
creştine. 





(Ummare în pag. 2-a) 





fera de tragică nepotrivire pe 
core o secretează traiul  îm- 


struos ca un tată care sa de- de MIRAI NICULESCU 


zimteresat timp de 14 ami de 


preună al unor imşi prea des- 
perechiaţi sufleteşte ca să poa- 
tă comunica. Faptele s'au pe- 
trecui aşa: avocatul Georges 
Carrion, pizonier din ultimul 
război, isbuteşte să evadeze şi, 
în trecere prin Paris, întâlneş- 
te într'o stație de metrou, pe 
femeia cu care trăise în urmă 
cu doisprezece ani, Băiatul care 
o întovărăşea: era copilul lor de 
adinioară, părăsit și uitat poa- 
te, deopotrivă cu maică-sa. Re- 
păsindu-l acum, adolescent de 
paisprezece ani, tatăl e cuprins 
ue o bruscă dorință de pater- 
nitate. Ca să se poată ocupa el, 
deacum 
băiatului, o determină pe ma- 
ma. acestuia să vină în zona li» 
beră, unde vor trăi câteșitrei 
din avocatura pe care urmează 
să o practice acolo. 

Cortina primului act se ris 
dică deasupra interiorului unei 


vile la Cannes (iarna  ămului 
1940—1941), unde avocatul 
Carrion vine să-și petreacă 


Sfârșitul săptămânii împreună 
cu băiatul lui maturat, Gillou şi 
— imevitabil — cu mama ices- 
tuia. Dar curând, Gillou îl de- 
cepționează, cu toate că la în- 
vățătură e foarte bine notat, 
iar maică-sa îl găsește „,adora- 
bi”. E una din acele larve răs- 
fățate şi capricioase, cu inteli- 
genţă suplă şi  impertinentă, 
care fac orgoliul familiilor bura 
gheze. Nici mai bun nici mai 
rău decât majoritatea băiețan- 
drilor de seama lui. Mediocru, 
cum îi reproşează Georges, care 
adaogă: „luciu și plat cum îi 
este părul”. 
Poate părea nețiresc și mon- 


îndinte, de creşterea! 


ceri copilului o sforiare 


copilul lui, să-i pretindă în nu- 
mele afecțiunii părintești, a- 
ceeaşi seriozitate şi coerență în 
gândire şi purtări, ca unui 
vârstnic cu o experiență bogată 
a vieţii. Autorul a brevăzut a- 
ceastă obiecţie posibilă, preci- 
zând că „Fiul nimănui” nu a- 
pără o teză, «i expune un caz. 
(Cine se interesează de partea 
realităţii, a faptului divers în 
geneza piesei iui Monthertant, 
il poate găsi povestit pe lărg, 
în paginile intitulate „Paternii6 
et patrie”, din La Nouvelle Re- 
vue Francaise, numărul pe A- 
prilie 1941). 

O regulă elementară de pe- 
dagogie modernă este să nu 
„dis- 
proporționată cu puterile înte- 
lectuale şi ale sensibilităţii co- 
respunzătoare vârstei. Dar cu 
toate reflexiunile „montherla- 
neşti” pe alocurea, ale lui Geor- 


ges Carrion, — „prefer o nație 
de canalii, umeia de nătăjleţi 
(benâts)” — acesta nu-mi pare 


să fie avocatul presupusei teze 
ac unei exigente educative ci 
un posedat al nevoii de abso- 
tut, un caz” în afara lui Mont- 
herlant, cu afinități iniontes- 
tabile, pe care însă autorul 
dramatic l-a! putut observa şi 
înfățișa ca atare, din afară. 
Cecace era Fa'alitatea pentru 
destinul eroilor tragici ai anti- 
chității, este demonul absolutu- 
lui pentru Georges Carrion. Dar 
acesta nu mai apare ca victima 
neputimcioasă a unor hotărîri 
sortite din afara lui. Fatalita- 
tea lui este lăuntrică, el și-o 
recunodște şi o confirmă  ne- 


contemit, prin fiecare din actele . 


vieţii proprii. Copilul este mar- 
torul sensibil şi uneori emoțto- 
nat chiar, al exigenței absolute 
a tatălui său, dar numai în 
manifestările aparente şi exce- 
sive, nu însă şi în adânca ei 
permanență de soartă — tra- 
gică pentrucă nu poate fi alt- 
fel, nu se poate acomoda. Gil- 
lou întreiibă dacă Balzac e 
„bin”, așa cum ar întreba, îi 
întoarce dispreţuitor Georges, 
dară „e ban comembert-ul”, El 
admiră vedetele de cinemnato- 
grai cu o încredere totală în 
publicitate,  văsfoiește atent 
magazinele ilustrate şi 
distrat dur sincer, când Geor- 
mes îi propune, cu 0 speranță 
absurdă, ca umui egal pe care 
şi l-ar dori Superior chiar, 
dealul unei vieţi de mândrie 
ş? demnitate bărbăteuscă; za- 
darnic însă, pentru câ vorbele 
lui dogoritoare de exigenţă a- 
lumecă fără urme pe supraţața 
„lunie şi plată” a mediocrității 
adolescentului distrat, incoerent 
si versatil. 

S'a căutat să se explice cru- 
zimea inumană a părintelui, 
ir'sinuându-se că ar exista şi în 
hiograția lui Montheriani un 
fiu natural, față de care tatăl 
absent dela îndeplinirea înda- 
taririlor: paterne încearcă să sa 
pistifice prin egoismul amtistu- 
lui dedicat fără nici o rezervă 
sentimentală, operei sale. Dar 
nu e mai mare păcat decât să 


judeci un artist — și Monther- . 


lant cred că este tipul artistu- 
lui integral — cu măsura co- 
mună omului obişnuit. Când 





(Urmare în pag: 7-8), 


cască * 





(Urmare în pag. 3-a) 


DE) 


ALEXANDRU PHORUS 








Chip din Făgăraș 








UNIVERSUL LITERAR 


Pa sarute 











20 Aprilie 1944 rmemazmm 


() veche Doveste din anul 1883 Cronica dramatică — Alexandru Mocioni filosof creştin 


Un prieten al lui Trouillebert a răs- 
pândit prin ziare ştirea de neplăcerea 
avută de marele acâdemician Alexan- 
dru Dumas cu cumpărarea unui tablou, 
luat drept un Corot. Ştirea era dată sub 
torma unei scrisori anonime publicată 
în ziarul „Phare de la Loire“. Anonima- 
tul a fost însă descoperit : era Dreyfus, 
pe atunci secretarul lui Daniel Wilson, 
fostul subsecretar dela finanţe şi gine- 
rele președintelui de Republică. 

Dreytus nu a avut altă intenţie decât 
să atragă atenția publicului și a inte- 
lectualilor asupra nepregătirii experţi- 
lor, cunoscătorilor şi colecționarilor, Ce 
se supra-licitează ? Valoarea, artistică ? 
Iscălitura ? Admiraţia nu e sinceră ? 
Nu interesează numai opera ? Incânta- 
rea lui Meissonier a fost numai o che- 
stle de sugestie ? Aprecierea superiati- 
vă a durat numai atâta vreme cât a 
durat convingerea că pictura era opera 
lui Corotţ? Dumas ar fi rămas un cu- 
ncscător de elită dacă și după cea aflat 
pe autorul pânzei ar fi declarat că o 
păstrează în colecţie. Ar fi fost gestul 
unui sincer iubitor de frumos, pe când 
- imprudența de a-l restitui, l-a clasat 
printre snobi (cuvânt de recentă pro- 
veniență în Franţa). In acest caz, ce se 
decide cu pictorul Trouiliebert ? Este 
el un mare pictor sau o nulitate, de 
oare ce n'a putut rezista în colecția 
marelui romancier și critic de artă? 
Are pictorul aceleași însușiri ca cele- 
brul Corot ? E un fel de dublu al genia- 
lului peisagist? Atunci de ce nu se bu- 
cură şi el de aplauzele publicului? 
Frantu nu mai vrea să recunoască un 
al doilea Corot decât dacă e cu falsă 
iscălitură ? 

Alexanaru Dumas nu a răspuns ni- 
mic, dar Georges Petit care sa văzut 
amenmnțat în comerţul lui, sa turburat 
și sa grăbit să râspunză în Juinaiui 
„Figaro“, 

Paris, 29 Iunie 1883. 


„Domnule Redactor. 


„Pânza Corot pentru care dom- 
„Nul 'Trouillebert își atribue pater- 
„Mitatea a fost vândută de mine 
„domnului Alexandru Dumas. Re- 
„Cunosc. Dar această pânză mi-a 
„fost mie vândută de fraţii Tedes= 
„Co. Fiind date raporturile cunos- 
„cute între domnii Tedesco şi Co- 
„rot, am cumpărat tabloul cu toată 
„încrederea : la rândul meu l-am 
„vândut, dar acum l-am luat ina- 
„poi de ia domnul Dumas şi l-am 
„redat domnilor Tedesco. Pânza 
„Corot-Trouiliebert sa. întors la 
„primii proprietari cari afirmă că 
„pot proba. autenticitatea. 

„In ceea-ce mă priveşte pe mine, 
sunt complect dezinteresat în che- 
„Stiunea care este de-acum pen- 
„dinte între domnii 'Tedesco și 
„Trouillebert. 

Georges Petit". 


Ziarele au început să atace pe îraţii 
italieni 'Tedesco, scriind: „Dacă dom- 
nul Georges Petiţ nu e de vină, atunci 
cine e de vină ? Nu cumva dv.?“ La 
rândul lor, frații Tedesco au aruncat 
vina asupra lui Cordeil, prin următoa- 
rea scrisoare : 

Paris, 2 Iulie 1883. 


„Domnule Redactor, 


„In Figaro din 30 Iunie s'a publi- 
„cat o scrisoare semnată Georges 
„Petit, în care onorabilul expert ne 
„pune pe noi în cauză, în legătură 
„cu tabloul lui Corot vândut, prin 
„el, d-lui Alexandru Dumas. 

„Nu suntem de loc, noi, cei dintâi 
„Proprietari ai acelui Corot a cărui 
„proprietate o revendică d. Trouil- 
„lebert. Nouă ne-a fost vândut de 
„d. Cordeil, negustor de tablouri în 
„b-dul Malesherbes 72. 

„Acest tablou a fost văzut de un 
„mare număr de pictori printre 
„cari şi de domnul Meissonier. Au- 
„tenticitatea, a fost admisă de toţi, 
„nici o contestaţie nu sa făcut în 
„Jegătură cu valoarea sa artistică : 
„dar, noi, am cumpărat și am vân- 
„dut tabloul în toată confienţa. 

„Domnul Georges Petit a cumpă- 
raţ tabioul de la un amator, nu di- 
„rect de la noi cum pare să însi- 
„nheze. 

„Noi suntem complect desintere- 
„saţi de chestiune care este pen- 
„dinte între domnii Cordei şi 
„Trouillebert“. 


Fraţii Ledesco“ - 


Acum intră în scenă Cordeil, restau- 
râtor de tablouri... 

Atins şi el în demnitatea lui profe- 
sională, cu toată durerea de a divulga 
numele clientului său, sa văzut silit s'o 
tacă. 

E! scrie redactorului ziarului „tii 
garo“ : 

„Paris, 3 Iulie 1883. 


„Domnule Redactor, 


„Am'eltit în ziarul „Figaro“, cu 
„data din 3 Iulie, scrisoarea domni- 
„lor Tedesco relativ 1a incidentul 
„Corot-Trouillebert, care lasă să se 
„înţeleagă că eu aşi fi autorul sau 
„complicele d-lui Trouillebert, cu 
„care aşi fi înţeles. 

„Această scrisoare conţine mai 
„multe greşeli. 

„Entâi, n'am onoarea să cumnose 
„pe domnul Trouiliebert, cu care 
„hu pci deci să fiu acuzat că ași a- 
„Vea vreun comerţ. 


„Al doilea, în momentul vânzării 
„acestui tablou în 1880, nu eram 
„negustor de tablouri, şi nu lo- 
„cuiam în b-dul Malesherbes 72, 
„el în strada Beaux-arts 15, unde 
„Aveam un atelier de restaurâre a 
„bablourilor vechi, ne voind în nici 


si - de OLGA GRECEANU 


„un fel să mă ocup cu tablouri ma- 
„demne, cari nu erau de competen- 
„ţa mea. 

„peisagiul ce se discută mi-a 
„fost încredințat de domnul de 
„Reum, care locueşte în trada du 
Bac 81. Am vorbit de acest tablou 
„d-lui Kiewert, care se ocupă cu re- 
„pararaa tablourilor, şi care are 
„atelierul în Quai des Grands Au- 
gustins 17, care a venit apoi la 
„mine cu domnul 'Tedesco. Domnul 
"Tedesco mi-a cumpărat tabloul 
„cu preţul dorit de proprietar, adi- 
„că 4000 îr., dându-mi atât mie cât 
„Şi d-lui Kiewert un comision de 
„câte 200 de îranci. 

„Azi, acest tablou contestat, 
„domnii Petit și Tedesco—experţi 
„de meserie și mari negustori de 
„tablouri modeme,—cari au revân- 
„dut tabloul cu 12.000 fr., (cumpă- 
„rat cu 4000 îr.), găsesc foarte co- 
„mod să arunce vine asupra mea, 
„tocmai asupra mea care mam a- 
„dresat lor, având în vedere com- 
„petenţa lor în această materie. 


Cordeli, 
restaurator de tablouri". 


Acei domn de Reum nu sa apărat în 
mei un fel. Na răspuns nimănui. Na 
publicat nimic nici în „Figaro“, nici în 
alt ziar. Tăcerea lui a pus capăt unei 
polemici care se anunţa fără sfârșit. 
La rândul lor, Fraţii Tedesco, reintraţi 
în posesia pânzei devenită celebră dir 
pricina zgomotului făcut în jurul ei, au 
tăcut și ei. 

Acum Sa trezit însă autorul adevă- 
rat : pictorul Trouillebert. El a cerut 
punerea sub sechestru a pânzei intrată 
in posesia fraților Tedesco, până se va 
hotărî o expertiză. 

Președintele a numit seche ştiri pe 
fraţii Tedesco, dar a decis că nu e lo- 
cul unei expertizări, decât dacă Trouil- 
lebert sesizează Tribunaul pentru acest, 
litigiu, în termen de opt zile. 

Restul nu mai interesează, 

„Câteva luni mai târziu, la sala 
Drouot se vindea un peisaj de Corot. 

Puncţionarui, însărcinat cu strigările, 
anunţă, : 

— Vă prezentăm acum, domnilor, un 
Corot. 

O voce din public glumește : 

— Poate vreţi să spuneţi un Trouille- 
bert ?. 

Publicul a râs... 

Comisarul, glumeţ, se apără ; 

— Tot ce pot să spun e că pânza e 
semnată Corot. Puteţi singuri să vă în- 
eredinţați... La urma urmei, nu ga- 
vantez nimic... 

Rezultatul a fost că acel Corot, origi- 
nai, ce apărea acum dubios, sa vândut 
cu cincizeci de franci, prețul primei 
strigări. Nici o supralicitaţie. 'Ţalentul 
lui Trouilleberi a compromis pe Corot, 
fără ca bietul Trouilleberţ să fi câşti- 
gat ceva de pe urma atâtor fierberi. 

Cum rămâne cu personalitatea în 
artă și cu valoarea artistică a operei? 


(Va urma) 





TEATRUL NAŢIONAL: „RE- 
GELE LEA", tragedie in 
cinci acte de W. SHAKES- 
PEARE în româneşte de d. 
DRAGOS PROTOPOPESCU. 


Wiliam Shakespeare nu mai 
are nevoie de comentarii. Sa 
seris atât, a fost comentat şi dis- 
cutat atât, încât este greu de 
presupus că s'ar mai putea adăoga 
ceva. i 

Ştim cu toţii că Shakespeare 
este un geniu şi că „Regele bear“ 
este una dintre cele mai mari 
opere a lui. Şi ştim deasemenea 
că este, tot odată şi una dintre 
cele mai puternice şi mai impre- 
sionante lucrări ale dramaturgiei 
universale, Deci, fără alte c0- 
mentarii, 

Ar fi un pedantism inutil care 
nu m'a atras aiciodată şi pe care-l 
las pe seama celor de meserie. 

Am așteptat „Regele Lear“ cu 
mare nerăbdare pentru că, poate 
mai mult decât alte opere tot așa 
de mari ale marelui Wili, aceasta 
m'a atras întotdeauna în mod 
deosebit. Mă aşteptam să île ceva 
mare, ceva copleşitor. 

A fost şi totuși m'a fost, 

D. G. Calboreanu, un bun, un 
foarte buu actor al nostru — şi 
în orice caz unul dintre cei mal 
mari pe cari-i avem — aa fost 
oricum un Rege Lear imbresio- 
nant dar ma fost, totuși, chiar 
„Regele Lear“, acela care la un 
moment daţ pare să se integreze 
tragicului asemeni destinului şi 
catastrofelor naturei ! 

De fapt aceasta este o con- 
statare tristă care privește mai 
puţin pe d. G. Calboreanu cât 
teatrul românesc actual luat în 
totalitatea lui şi în adevăr: dacă 
nici d. Calboreanu nu poate îi un 
Regele Lear cu adevărat mare, 
înseamnă că pu putem avea, ac- 
tualmente, nici un actor pe di- 
mensiumile cerute de acest per- 
sonagiu. Cum de altfel — cu toate 
că bumi şi, luaţi în parte, cu 
multe calități — sa dovedit că 
ma putem avea nici un Harnlet 
cu adevărat bun. Și asta spre a 
da numai un exemplu pentru că, 
desigur, sar putea înșura destul 
de mulţe altele, 

Ar di, uuui, vorba în ceasul de 
faţă de actori cari nu merg decât 
numai paia 14 un amunut pia” 
ton... 

Şi vorbesc numai de cei mari, 
şi in primul rad de cei ai Na- 
ționalusui, câci dacă ar fi să mă 
gândesc şi la toţi falsii buni ac- 
tori de pe ia atâtea alte teatre — 
mai mut sau mai puţin modeşti 
dar toji convinşi că au geniu — 
constatarea ar fi incă şi mai 
brstă, 

khevenind, însă, Ja interpretare 
şi recunoscand că actorul m ade- 
văr mare, gemial, pentru cele 
câteva roiuri n adevăr mari ale 
dramaturgiei wiiversale, nu se 
naște detat — poate! — la o ge- 
merație dacă pu chiar odată ia o 
sută de am, voiu spune că jude- 
când astiel lucrurute, va trebui 
totuşi să-i fim recunoscători d-lui 
G. Calboreanu, pentru că, d-sa 
cu toate rezervese tăcute, a rea- 
lizat totuși, una dintre marile 
d-sale creaţii și una uim marile 
biruințe teatrale din ultima 
vreme, 

In celelalte roluri, bine dease- 
menea d-nii Toma inmitriu — 
întotdeauna un bun actor de 
dramă în rolul contelui de Glo- 
cester, Dragomir în contele de 
Kent, N. Brancomir în kimund, 
M. Giuculescu îm Edgar, 

D. Fiutegteanu, pe care-l apre- 
ciez totuşi ca un bun actor, me-a 
dat de data ateasta — cu mij- 
loace de mult repetate dar de 
data aceasta nepotrivite rolului 
— un bufon mult prea greoi, 

In restul distribuţiei — în or- 
dinea programului — d-nii: N. 
Pereanu, A. Alexandrescu, E. 
Botta, C. Mitru, 1. Radu, G, Ata- 
nasiu, D. Ene, C. Economu, N. 
Cristescu, G. Holban, 1. Lucian, 
D. Nasta, T. Branco, C. Niculescu, 
P. Pătraşcu şi G. Buliga, 

In ce priveşte personagiile fe- 
menine ale piesei — Gonerila, 
Regana şi Cordelia — ee ne-au 
fost prezentate de d-nele Agep- 
sina Maori-Ettimiu, Cleo Pann- 
Cernăţeanu şi Anca Sabighian, 
cari, au adus aportul unor cu- 
nosute şi frumoase calități şi, 
caracteristice pentru toate trei 
interpretele, au făcut şi de data 
aceasta în primul rând dovada 
unor frumoase calităţi de tehnică 


Muzica de scenă a d-lui Ion 
Dimutrescu, bună, adecuată. 
Rezia d-lui Sabighian foarte 
inegaă: lucruri foarte bune, ală- 
turi de aiteie cu totul nepotrivite, 
începănd cu unele distribuții care 
cred a fi fost greşite şi termi- 
nâund cu detalii vestimentare sau 
de lumină nu totdeauna indicate. 
Im ce privește chestiunea unor 
interpreţi nepotriviţi, pentru a 
nu mai atinge în mod inutii anu- 


miţe susceptibiiităy, nu mă veiu. 


mai ocupa cu atât mai muit cu 
cât îmi aau seama că atunci când 
e nevoie de o distribuție aşa de 
mare, sn care trebuiesc mobili- 
zâţi atâţia actori, este inevitabil 
să se facă şi oarecari erori, ba, 
uneori, ele devin şi obligatorii 
fiinacă o piesă se joacă şi cu ce 
ai nu numai cu ce ai dori... 

Voiu nota în schimb câteva lu- 
ceruri de detaliu:  nepotrivirea 
unor Jumini — de ex. lumima ro- 
şie, ca în unele scene din Faust, 
atunci când Lear în castelul! 
Glocester este înconjurat de cei 
câțiva prieteni ce i-au mai ră- 
mas, într'o scenă care, poate, 
nai puţin ca altele, nare în ea 
nimic mefistofelic — apoi acea 
îmbăcăminte cu o pălărie potri- 
vită poate mai degrabă pentru 
un UŞrung Gt Deibtrăc Sau păiul- 
tru cel „ar€i Mușitierărr” pe care 
0 Ppuaria batrâăuui Pege uupu ce 
trece puterea asupra titcur şi 
giiserliur atu; in ane CoStutaui cu 
totuj 1amezisi, de upertia sau de 
bateti, sau ae Arituum din Co- 
meusă cei! Are, iun căur-i un 
biacat buonuil — in verde bu- 
rate. daca nu mă inșel — cu avea 
ticiie nemaivăzută in Cap, totul 
Stutzaţ, ch.purue, aupă nu mai 
Şuie mmeiui ce rugie şi ce deco- 
Trăpiune expresionistă, 

Arhiţeovonicul decorurilor şi el, 
Când pomuvit cunu neauecuat și 
în couratuicţie cu seutuneutul şi 


" aumusunecă Gominama a sceuei 


trespectuve, 

In aiară de aceasta, decoruri 
neunităre, cautau untori ma 
Btilizara şi mergand aleori pe 
linia aecurului ţradhhonal. 

Din toate cele de mai sus crea 
că a rezuutat şi un ai neajuns 
care intiuențează şi am alt punet 
de veuere speciacolui : toate a- 
ceste aevoruri, multe, mari şi 


„destul de greoaie, necesitând ţimp 


mai îndelung pentru montare şi 


sohimbare, se idţelege că — 
hindi şi aşa fracpunat specta- 
co-ul: 22 de tablouri: — creau 


hiatusuri prea mari în stabili- 
rea, legarea şi continuarea emo- 


" ţiei artistice pe care ia un mo- 


ment gat trebuie s'o prezinte ori- 
ce spectacol. 

Totuşi, deşi am menţionat mai 
sus câteva rezerve, trebuie să re- 
cunosc că sarciha montării „Re- 
gelui Lear“ este în orice caz o 
sarcină foarte grea, aşa că mun- 
ca d-lui Sahighian trebuiește pri- 
vită şi prin această prizmă, Ori, 
astfel judecând lucrurile prezen- 
tarea d-sale constitue în orice 
caz tun mare efort în domeniul 
artei teatrale şi o frumoasă rea- 
lizare artistică pentru care, ori- 
cum, trebuie să-i fim recunoscă- 
tori și să-l felicităm şi pe d-sa 
şi pe toţi interpreţii și colabora- 
torii d-sale, pentrucă, oricum, 
suntem în fața unui mare spec- 


ALEXANDRU DRĂGIIICI 


(Urmare din pag. I-a) 


Politica şi religia sunt, desigur, activi- 
tăți de navură aeosebită. Dar ortodoxia, 
în viaţa românilor bănăţeni, este. un fac- 
tor organizator şi în cazurile de suspen- 
dare a vieţii politice, viața lor se destă- 
şoară strâns an comunitatea bisericească 
ortodoxă, Organizarea comunitară în 
biserica ortodoxă este singura unitate 
care înlocueşte viaţa politică a români- 
lor bănăţeni. Se pare că şi Mocioni, în 
momentele acestea de suspendare a vieţii 
politice mai ales, când hu mai putea ac- 
tiva în parlamentul ungar, își îndreaptă 
activitatea sa pe teren bisericesc. 

In cadrul vwestrâns al însemnărilor de 
față nu ne vom putea ocupa amânunţit 
cu această activitate a lui Mocioni. Acea- 
sta poare forma obiectul unui viitor stu- 
diu mai Jarg. 

Vom arăta aici pe scurt mumai ideile 
sale de filozofia rehgiei. Inainte de toate 
trebue să amihtim câ ideile lui Mocioni 
de filozofia religiei fac obiectul atenţiu- 
nei cercurilor catolice din Germania. 
Mocioni va avea ocazia să-și apere pozi- 
ţia sa faţă de critica filozofului catolic 
F. Savicki. 

Ceeace îl izbeşte fn primul rând pe 
Mocioni, după ce anaiizează cu 0 erudi- 
ţie surprinzatoare raportul dintre ştiinţă 
ŞI Weulgie aeaungul kcugeţării europene, 
mcepawd dela mecievau pană în epocă 
mouernă, este discrepanțţa din ce in ce 
mai accentuată a ştimnmei şi credinţei 
care auce pană la aisoluţia lor. 

Raţionahsmul modern consideră raţiu- 
uea, ca singurul izvor al cunoaşterei şi 
pentru reulgie. kilozofia reugiei nu are 
aut Scop urcat de a constru o religie 
rațională, care cercetează cuc şi izvoa- 
reue astonce ale creștinismului. Acest 
curent îl incepe Reimarus, care infiuen- 
țează muitte şcoli protestante şi câteva 
catolice din sec. ly-iea pană la moder- 
Dism. Rengia rațională este o apariţie 
boimavă a sSpiritutiui modern, constată 
Mocioni. i 

Constatarea lui Mocioni se va eviden- 
ţia şi in polemica sa cu filozoful Sav:cki, 
care cu mici deosebiri reprezintă şi el 
această concepe intelectualist-naţiona- 
listă probabil din şcolile iniluenţate de 
Re:marus. Socotim caracteristice pentru 
concepția raponabstă ideiie lui Savicki. 
lată cum concepe Savicki raportul din- 
tre ștunţă și credință : Credinţa creştină 
conține în parte adevăruri naturale cari 
se pot cuprinde de rațiune (existenţa lui 
D-zeu, nemurirea sutietului). Credinţa 
creşiină însă, afară de adevărurile natu= 
rale, conţine şi adevăruri supranaturale. 
Totuş, se poate ajunge şi aici la o certi- 
tudimne raţională căci iredința nu este 
lipsită de temeiuri raţionale. O  evi- 
denţă internă logică este imposibilă în 
cazul acestora, dar una exterioară se 
poate obține, i 

Religiunea poate dovedi întâi că mis- 
terele de credință nu conţin contraziceri 
și prin aceasta să arate posibilitatea lor 
internă. Apoi, poate dovedi faptul reve- 
laţiunei, care este a se cerceta ca fapt 
istoric și dovedi că o asemenea revela- 
iune merită absolută credinţă. Oaată 
adusă această dovadă, credinţa încetează 
a mai fi o încredere oarbă şi aevine o 
certitudine rațională. 





Brise marine | 


Mi-e trupul frânt şi cantea cetită pân' la urmă, — 
Să fug! Să fug departe! Simt pasări ameţite 
De sborul ce-l vor face între genuni şi spumă ! 
Nici tristele grădini, de ochii-mi oglindite, 

Nu pot opri un suflet ce'n ape se scufundă! . 

O noapte; nici lucirea înceata lămpii mele 
Prelinsă pe hârtia tăcută şi profundă ! 

Nici tânăra femee purtând mistere grele ! 

Să plec acum ! O navă, cu vârfuri legănate 
Desprinde-te spre țărmuri de-a pururea streine ” 
Cutremurat întruna de gânduri destrămate, 
Aştept şi azi batiste, din vârturi să se 'ncline ! 


Aştept şi azi furtuna, catargele chemând 
Și vânturile ample venind să le doboare! 


Pierdut făx' de catarge departe de-un pământ, 


Ascult, sfâşietoarea năierilor cântatre: 


ION 1. MIPILINEU 





Simbolul lui Don uichotte 


(Urmare din pag. I-a) 

Aşa dar, iată un prim aspect al acestei analogii între un 
simbol viu şi o noţiune: forţa spirituală a idealului se mani.- 
festă printr'o permanentă şi neistovită posibilitate a ilu- 
ziilor, printr'o detaşare faţă de sensul concret al obiectelor 
şi prin acea gratuitate dârză şi înfocată a aspirațiilor. 


Don Quichotte nu aderă nicioda'ă la real; de aici şi con-“ 


flictul său cu Sancho Panza, acest neobosit teoretician al 
bunului simţ. Coeace îl face pe Panza să nud înţeleagă şi 
să nu-l admită pe Don-Quichotte este în primul rând această 
stranie şi iluzorie folosire a obiectelor: desigur că el nu în- 
țelege la ce altceva poate servi o moară de vânt decât la 
măcinatul făinei. Ilusiile lui Don-Quichotte sunt pentru posi- 
tivistul Sancho Panza fie deformări optico-geometrice, sau 
acte de nebunie pur și simplu. El nu are organ pentru a 
repera transiigurările spirituale pe care fantomaticul său 
stăpân le impune despotic obiectelor, 

Tendinţa spre ideal în acţiunile lui Don-Quichotte pare 
dela început ancorată în comic şi în absurd. Luptele lui Don. 
Quichotte împotriva turmelor de oi, ca şi atacurile dialecticei 
împotriva lucrului în sine sunt desigur susceptibile de comic. 

Comicul lui Don-Quichotte ca şi comicul idealului este nu- 
mai aparent şi mai ales nu îngădue ironia decât din partea 
unor oameni de mentalitatea scutierului său. : 

Pentru a ne convinge, să presupunem prin convenţie două 
lucruri: că turmele de oi ar fi fost armate autentice şi că 
Dulcincea de 'Toboso ar fi fost într'adevăr cea mai frumoasă 
femeie din lume. 

Avântul războinic al lui Don-Quichotte egalează în acest 
caz, pe acela al cavalerilor cei mai furtunoși iar devotamentul 
lui faţă de Dulcineea de Toboso întru nimic mai prejos 
decât devotamentul lui Dante față de Beatrice. 

Astfel de acţiuni sunt prin ele înşile sublime şi nu sunt 
susceptibile de comic decât numai pentru că totdeauna rea- 
litatea e mai prejos de ele. 

Figura lui Don-Quichotte asifel înţeleasă şi simplificată 
prin simbol devine tragică. Divorțul între realitate şi aspi- 
raţie în orice ideal autentic este radical şi iremediabil. Aceste 
aspirații nu pot fi susceptibile de ironie decât privite prin 
prisma realizării lor concrete. materiale. 

Vor exista aşa dar două atitudini faţă de ideal: cea care 
concepe idealul prin prizma acestei realizări conctete şi 
idealul ca tendinţă, ca postulat al neîmplinirei concrete, dar 
al împlinirei sale spirituale care deci comportă două atribute: 
acela de tragic — în sensul iremediabilei neîmpliniri concrete 
—— şi acela de sublim în sensul împlinirei aplrituale. 


Oamenii de cultură, oamenii purtaţi de un ideal, sant în- 
drăgostiți sau războinici de genul lui Don Quichoite: din- 
colo de avântul liric al lui Dante, Beatrice se confundă cu 
Dulcineea de Toboso, iar dincolo de schelăria dialectică, ab- 
soliitul pare a îi o simplă moară de vânt. 

'Tovărăşia lui Don-Quichotte cu aceia a scutierului Sancha- 
Panza, este iarăși o alegorie plină de tâlc, ea exprimă foarte 
sugestiv raportul între creator şi omul normal, obişnuit. 
Uneori Sancho își ceartă sfătos stăpânul şi-l dojeneşte, cău- 
tând să-i potolească avântul; alteori se amuză şi-i ironizează 
isprăvile; dar uneori este sguduit de această forţă şi o admiră, 
şi în sfârşit îl urmează pe Cavalerul iluzoriu şi fantomatic 
prin toate peregrinările sale, părăsindu-l numai atunci când 


spinarea îi este în joc... 


Tovărăşia omului de toate zilele din noi cu aceia a purtă- 
torului de ideal şi de cultură nu este oare aceiaş? i 

Tătă desigur o analogie banală, dar ale cărei consecinţe 
sunt poate sugestive pentru cei care au simțit adânc în ei 
dragostea şi avântul lui Don-Quichotte persiilaie dar nicio- 
dată învinse de teoriile realiste al lui Sancho-Panza. 


FLORIAN NICOLAU 


o a a O a mg a a ru a au II oa) Man neuitat 


O TRAGEDIE MODERNA: 
Fiul nimănui 


. (Utimare din paz. 1-4) 


Georges îi spune mamei lui 
Gillou: „L/homme s'engouffre 
dans la femme et tous les deux 
dans Venfamt”, cruzimea obser- 
vaţiei lui va indigna cu sigu- 
ranță pe toți  binegânditorii, 
cari repetă pe întrecute că „fa- 
milia e celula de bază a socie- 
tății”. Dar cu condiţia ca area” 
stă celulă să fie sănătoasă, con- 
diție care e din ce în ce mai pu= 
țin satisfăcută în societatea zi- 
lelor noastre.  Prăpastia care 
poate ji pentru bărbat, femeia 
conjugală şi pentru amândoi 
soții, copilul, este aceea a me- 
diocrizării vieții conjugale şi de 
familie, apăsătoare pentru ar- 
țistul posedat de absolutul vo- 
cației sale. 


Lucrul cel mai var într'o o0- 
peră artistică e ţipătul pur, 
meauzit, al înţelesului suprem 
care se dăruieşte dincolo de 
vorbele mistuite în propria lor 
văpaie. Și acest țipăt pe care 
mici o interpretare anecdotică 
nu-l poate răstălmăi sau al- 
tera ţâșneşte în auzul lăuntric 
al conştiinţei, ca un adevăr 
dincolo de orice contingenţe, 
din opera dramatică a lui 
Montherlant. E libertatea gân- 
dului răscumpărat din materie, 
lucrul cel mai de preț pe care 
şi-l pot dărui oamenii, 


Paris, Martie 1944. 
MITA NIGULESGU 





Frilosoţie 
i 
critică 


(Urmare din pag. 1-a) 


titosofic de alta, nu contribue 
decât să facă mai sensibilă a- 
ceastă divagaţie, care în xeali- 
tate nu e lipsită de un aer de 
savanterie: inuti!ă. 


$ 

In formaţia intelecimală a cri- 
ticului, pregătirea sa  filosotică 
trebue să aibă un rol funeţio- 
nal, nu discursiv, (De Sanctis 
nu face caz de idealiştii ger- 
mani, pe care atât-de bine îi cu- 
noștea; şi nici cel mai inteli- 
gent criție francez a! veacului 
său, - Rawdelaire), de a forma 
cel mai Înțim mecanisen ai unui 
spirit critic, nu de a garnisi un 
studiu, dă: a-l decora, și nici 
chiar de: “a-l încadra; şi nici 
măcar de a trece —— de dragul 
unei comparații care adesea în 
loc să e'ucideze, întunecă, — 
din ordinul literar (care se cons- 
titue prin sensibilizare pe plan 
de imaginaţie) în cel filosofi: 
(speculație pe plan de con- 
cepte), 

E aici ceva din adevărul ce-i 
exprimă Ed. Merziot în defini- 
ţia pe care o dă culturii (cul- 
tură, în accepţia expresiei de 
„0an cult”): „La culture, cest 
ce que nous reste apris avoir 
tout oubli€...* Comparaţia e e- 
locventță pentru chestiunea ce 
ue-a preocupat. 


OVIDIU DREMBA 


Creainţa are deci o evidenţă logică. 
dar numai exterioairă. 

Savicki admite că baza credinţei este 
autoritatea lui Dumnezeu revelat, dar nu 
admite deplina deosebire aintre credinţă 
şi ştiinţă şi mai ales imposibilitatea dove- 
dirii raţionale a credinței. Căci, spune 
Savicki, credinţa se bazează pe faptul re- 
velaţiei şi autorităţii lui Dumnezeu. Cine 
garantează însă acestea? Iarăș credinţa ? 
Şi'pe ce are să se întameiăze acest nou 
act de credință ? Deaceea, credinţa trebue 
să fie întemeiată în mod rațional cel puțin 
prin aceea ca existenţa lui Dumnezeu și 
faptul revelaţiei să fie dovedite, Conţinu- 
tul revelaţiei poate fi mister, dar faptul 
si trebue să se poată cunoaște. Mai de- 
parte Savicki declară: îmi e cu neputinţă 
a renunța illa rațiune în viaţa religioasă. 
Căci rațiunea vrea să controleze şi cre- 
dinţa în privinta valorii sale interne și 
solidarității sale. Dacă e a se recunoaşte 
certitudine credinţei, apoi trebue să i-se 
facă raţiunei cu putință a cuprinde, că 
credinţa stă pe temelii sigure. Autoritatea 
lui Dumnezeu e o asemenea temelie dar 
trebue dovedit că de fapt a avut loc o re 
velațiune aivină. Dar, se poate dovedi în 
mod ştiinţific faptul unei revelaţiuni su- 
pranaturale? Savicki crede că da, dat fiind 
că revelaţia e un fapt istoric care ca orl- 
care altul poate fi cercetat după regulile 
criticei istorice. Dar, nu numai faptul re 
velaţiei, ca sprijin al credinţei, trebue ga- 
rantat. Și garanţia dată dă biserică tre- 
bue să fie legitimată faţă de rațiune. 

Care este poziţia lui Mocioni față de a- 


" ceastă concepţie? Ea se poate, credem, re- 


zuma în următoarele puncte: 
— Intregul teren religios e domeniul 


exclusiv al credinţei ; | 

— Adevărul obiectiv al dogmelor de 
credinţă nu se poate, ştiinţific, nici proba 
nici contesta ; 

— A face penaent adevărul dogmelor 
de credinţă de certitudinea lor teoretică, 
adică de evidenţa lor logică, e a distruge 
dogmele ; 

— Nu ştiinţa este aceea care hotărăște 
in chestiunile de credinţă, ci biserica, în 
virtutea autorităţii sale inspirate ae spiri- 
tul divin. , 

Adevărul obiectiv, nu numai al dogme- 
lor de credinţă ci şi al oricărei propoziții, 
nu depinme de certitudinea științifică a 
acelora, Adevărul este concordanța cuge- 
tării cu realitatea; certitudinea e convu- 
gerea despre această concordanţă. 

Aceste aouă acte ale cugetării nu tre- 
bue să coincidă totdeauna, ba foarte ade- 
sea avem un adevăr fără certitudinea lui. 
Lipsa certitudinei științifice nu atinge â- 
devărul obiectiv al dogritior de creainţă, 
cum pretinde Savicki, Dar dacă distin- 
gem credinţă şi știință, tot aşa putem dis- 
tinge între certitudinea ctedinței şi certi- 
tudinea ştiinţifică. Baza ambelor feluri 
de certitudine o formează faptele, aa 
baza ştiinţei o constitue faptele naturale, 
iar pe ale credinţei, cele supranaturale 
(cari depășesc ordinea naturală) şi sunt 
fevelâţiuni divine, hotărite prin autorita- 
tea aivină. Deci fâpteale naturale suni 
baza certitudinei științifice, iar faptele su- 
pranaturale și autornatea divina, turda- 
mentul certitudinei credinţei. 

Nici o ştiinţă însă nu poate da răspuns 
la întrebarea dacă există o ordine supra- 
naturală a lucrurilor în afară de cea na- 
turală. , 

Incomprehensibilitatea dogmelor de cre- 
dinţă este nota caracteristică a fiecărei 
religiuni Geci şi a celei: creștine, căci 
esenţa ei zace tocmai în misterul care nu 
poate fi înţeles de rațiune. A lega dogmele 
de posibilitatea răâțiunii ncâstre de a le 
înțelege, înseamnă a le abandona, um 
spune Mocioni. 

Existenţa lui Dummezeu: se poate dovedi 
ştiinţific; ceeace nu poate stabili ştiinţa e 
faptul supranatural al revelaţiunii divine. 
Numai autoritatea bisericii are a hotări 
aici. Ca urmare, biserica stabilește şi cri- 
teriile formale și conţinutul acelor reve- 
jaţii cari sunt supranatiirale și divine. 
Deci biserica este aceea care stabilește te- 
meliile credinţei, adică faptele revelațiu- 
nei, nu ştiinţa „după regulele criticei isto- 
pice“! | « 

Analiza conceptelor credinţei,  dogmei 
revelaţiei etc., precum şi cercetarea gno- 
seologice a acestora, nu este, ca să spunem 
aşa, ortodoxă. Aceasta se întâmplă mai 
mult în protestantism şi în: catolicism. 
Dacă totuș găsim, asenienea analize la 
Mocioni, e pentrucă el e silit a-și apăra 
poziţia. Adevărata religie pentru Mocioni 
nu stă atât în cunoașterea lui D-zeu, pe 
care o lasă mai mult pe seama științei, c: 
este în primul rând trăirea lui D-zeu. 
Căci religia izvorăşte, după Mocioni, din- 
iro „adâncă trebuinţă a inimii“. Fiinţa 
ştiinţei consistă din cunoștința obiectivă, 
cea a religiei dintrun raport subiectiv 
mistic al inimei cu cauza primordială mis- 
tică a lumei“. Dumnezeul raţiunii este un 
obiect pur teoretic; penttu conștiința reli- 
pioasă însă, D-zeu.e mai mult decât un 
simplu obiect de cunoştinţă : e un „obiect 
al afecțiunii, al iubiții” şi preamăririi, şi 
doririi şi închinării”, 

CORNELIU RUNCAN 
a PR ta ae o EQ E RUE 200 a IDE CRA EI, 





_ MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 


' ÎI SCALA ; Immensee și jurnal 

de război. 

REGAL : Don Cesare de Ba- 
zan și jurnal. 

VICTORIA : Bătălia și bale- 
tul Pasărea albastră. 

ELYSEE : Titanic, jurnal și 
revistă. 


ROMA : 





Femei în lanţuri, 


jurnal și revistă. 
CARMEN : 
jurnal, 


Cemuşereasa şi 





” 


= 20 Aprilie 1944 


Mi-am făcut mai acum câteva luni o con- 
valescență întrun sanatoriu improvizat, 
dintr'un oraş distrus de pe malul mării. Era 
un oraș-port așezat dealungul unui goli ce 
parea un nestarșit semn de intrebare și a- 
tât de mult avusese grije războiul să nu mai 
lase 1n el piatră pe piatră,că naș ști dacă 
în afară de albastrul insinuant şi calm al 
mării, mai rămăsese ceva care să amintească 
silueta lui aproape languroasă întinsă pe 
plaja mării şi renumele lui de altădată. O- 
Qimoara, se strănseseră aci, pentru sezonul 
de vară în vilele ce se înșirau pe litoral ca 
un cârd frumos de lebede, destine bolnave 
Gin cine ştie ce depărtări uitate ale Rusiei. 
Dar acum, frumosul cârd de lebede era fără 
duh (e drept că lebedele sunt frumoase şi 
moarte) și atmosfera de descompunere în 
care mai simţeai încă mirosul suifului şi al 
expiosivelor, era atat de dezolantă, că de- 
corul numai îndemn pentru viaţă nu-ţi pu- 
tea da. Rușii puteau fi așa dar, mândri: des- 
coperiseră mijiocul de a nu se mai obosi să 
meargă mii de kilometri până în Grecia, ca 
să vadă ruine şi fragmente de antichitate şi 
cu puţin sult şi cu mai mult trotil, îşi con- 
fecționaseră singuri atât de bine ruinele şi 
antichitatea lor, că nici o imaginaţie arhi- 
tectonică mar mai fi reuşit să reconstitue 
monumentalismul grotesc şi disprețul față 
de orice stil și simetrie, din care se inspiră 
atât de adeseori, „constructivismul“ slav şi 
viața rusă. Cine şi-ar mai fi închipuit a- 
tunci că în acest oraş în care mergând, a- 


veai impresia nu numai că mergi printre 


mowminte ,dar că tu însuţi ai murit, ar mai 
putea fi ceva viu şi ar mai putea trăi şi alt- 
ceva decât fantomele ? Poate că nimeni. 

„Și totuşi totuși într'o zi, lucru de ne- 
crezut, în acest oraș desfigurat in care şi 
aerui parcă era mai pun, am descoperit 
singurul lucru viu şi incact: statuia lui Puş- 
kan. bran ce miracol rămăsese neatinsă 
această intruchipare de piatră a celu' mai 
mare poet al itugei, atunci când toate ca- 
sele cun jur erau numai moloz şi fiare, naş 
putea şti, dar aşa cum era așezat pe un s0- 
Ciu imens, la imtrarea intrun parc în care 
ecoul ultimei promenade se stinsese de 
mut, Pușkin părea de două ori nemuritor. 
Fruntea ui inaută încadrată de neasemuitul 
Wu păr, ochii lui mari şi buzeie lui orientale 
care aminteau rubedenia cu celebrul arab 
Ibrahim Hanibal dela Curtea lui Petru cel 
Mare jscupasera acum de urgiaa mii de 
gloanţe şi proectile, când altă dată, într'o 
oarecare zi ae lanuarie, un singur glonț fu- 
sese de ajuns pentru a-i îngheya pentru tot- 
deauna şi duhul şi struneie. Parcă soarta 
ncercase de astâdată să repare greşala de a 
ii ingaduit candva, cea mai Mare crumă ce 
Sa făcut vreodată în Rusia. Puşkin însă, 
privea nepăsător acest iavor şi in privirea 
lui aruncată peste timpuri, parcă stăruia 
încă acea absenţă trista din clipa morţii, 
care trebue să ti dat atâtea coșmare uciga- 
şului său. Sculptorul prinsese bine expresia 
acestei tristeți și crea că rușii nau putut-o 
privi niciodată tără să simtă doliul pe care 
moartea  poetului-muşehetar l-a lăsat în 
imuma lor și fetișismul amintirii lui care i-a 
ridicat de atunci statui în toate inimile. De 
altfel, datorită acestei priviri muribunde cu 
care Puşkin murise aitădată pentruca tot 
ea să trăiască acum, când mam despărțit 
intrun tarziu de statue, am avut senuimen- 
tul că singurul om care trăia în acest oraş 
al ruinelor şi morţii era Pușkin. 

i 


Intr'un magazin cu obiecte de ocazie 
dimtr'un oraş m mizerie, peste care a mal 








amintirile da mezat, are de toate, ştie 
muite și meseria nu-l deosebește prea mult 
de un antreprenor de pompe tunevre. bine 
înțeles că nu Sar putea gandi nimeni sâ-l 
condamne că pe ei îl inleresează prea pu- 
în ca un fotonu, de piiua, a mobuai un 
colţ de cameră poate mai bine de unsfert 
de secol, că un medalion a fost purtat de 
mai multe generaţii sau că dintro vioară 
sau man sau înlânţuit altădată ghirlănzi 
de sunete care au alinat dureri şi au făcut 
humea asta nuitală. Cineva trebue să aibă 
și meseria asta, după cum iarăşi e adevărat 
că cineva trebue să înmormânteze şi „re- 
greiele elerne” şi morţu. Var asa nu te 
poate împiedica totuşi, să nu încerci o na- 
vurauă și instinctivă repuusie penuru asemeni 
oameni ce trăesc din onorariul regretelor 
altora şi pentru acest gen de comerţ. In- 
traţi mumai întrun asemenea magazin pi- 
toresc n care mizeria a auunat tor ce poate 
da și văzînd cât sunt de umezite de durere, 
sufletele celor ce-și vând amintirite pe 
câteva monede, veţi înțelege că nici o răs- 
cumpărare n'ar putea fi mai prețioasă, de 
cât cea a întâmplătoarelor obiecte de oca- 
zie. : 

Eu am fost cândva într'un asemenea ma- 
gazin şi ieşind cu impresia că ies gintrun 


cimitir, nam avut decât regretul că nam 


avut atâțua bani, cât să pot răscumpăra 
pentru €ei Siuimioraţi, toate obiectele de 
„ocazie”. Am luat insă la piecare o adresă 
oarecare pentru un covor persan (imi a- 
muntesc ca vinzătoarea se numea Sona Fe- 
ouorovna și sia pe sur. Sauuvara) dintrun 
opis în care negustorul are trecute adre- 
sele celor care ezită să-și aducă „ocaziile” 
în dugheana lui, dar care nu ezită să le 
vindă la domiciliu şi am plecat cu reco- 
mandaţia să nu-i încure comerţul şi să-l 
inşumyez dacă am tâcut târgul penru a-şi 
încasa comisionul. Spre seară, cum navean 
altceva mai bun de făcut, am căutat nr. 
18 a! strazii Sadovaia, care nu era prea 
departe de centru şi am văzut covorul. 
Cana am ajuns şi am sunat lu o uşe pe 
care în alţe timpuri trebue să fi intrat de- 
sigur şi bucurii, mi-a deschis o femeie de 
/ 





N nălțarea poelului 


Poala cerului a prins-o'n coarne iuna, 
Mătanie bărâna de jar proptită'n boltă 
Şi cârca de mistere a stelelor într'una 
De teama'mpunsăturii tremură-a revoltă. 





Imi înstrun chitara sufletului, nouă, 

Din colţul inimii, aprins de Promotheu, 
Crăiţă, îmi ating peniţa în azur şi rouă 
Şi'n vers de Melopee mă'nalţ la Dumnezeu. 


Pe Calea Laptelui mă pierd cu cerwn palme 


Şi cu grădina Domnului pe gând de Heruvim... 
Din sân îmi cad pometeie'nmuiaten aur, calme, 


Cum cad clipitele pe cruci de ţintirim... 


UNIVERSUL LITERAR 








Dintir'un carnet de război 


PREIEI LE 





vre-o 30 de ani. Deloc surprinsă că un ne- 
cunoscut bătuse la ușa ei, ea m'a pottit cu 
gestul curtenitor cu care se primesc altfel 
de musafiri și m'a condus prin alte două ca- 
mere, în cea în care se afla covorul.. Intr'una 
din camere, un bătrin citea un ziar, iar un 
copil se juca cu câteva figuri de carton, 
Tot interiorul avea o înfăţişare de sărăcie 
demnă şi covorul părea singurul lucru pre- 
țios ce mai rămăsese în aceste încăperi, în 
care, se vede, cândva îusese totuşi altfel. 
Femeia fu atât de mișcată când mi-l arătă, 
mângâindu-l ca pe un copil, că regretul 
de a fi venit şi de a fi măriţ prin prezenţa 
mea mefericirea și mizeria unei familii, mă 





împiedică să-l privesc, Vrusei atunci să-mi 
cer scuze penru vizita mea inopor.ună 
care nu era decât o eroare și să dispar cât 
mai repede, dar nu mai avusei timpul, 
căci femeia începu: 

— L-am cumpărat acum cinci ani dinu” 
un port, iniro calătore făcută cu soţul 
meu în Orient, dela un armean cate sa 
ținut scaiu de noi şi nu sa lăsat până nu 
i l-am luat. Armeanul a vrut să me facă să 
creuem, că Un siramoş al lui primise co- 
vorul dela un eunuc căzut în diserația 
unui pașe şi că tusese luat chiar din ca- 
mera uneia din favoritele pașei. Până la 
siârşit insă, armeanul putea să ne spună 
că Apodoaba lui de covor, ii fusese daruit 
de unul din cei 40 de bandiți din „O mie 
şi una de nopți” sau putea să nu ne spună 
nimic, noi tot il luam. be atunci şi eu şi 
soyul meu eram atâţ de entuziasma de 
ciudățenia orientului, că ne-am întors acasă 
cu o colecție întreagă de curiozităţi ce se 
găsesc numai pe acolo. Dar asta e o altă 
poveste sau o poveste care nu mai intere- 
sează acum. Jeriaţi-mă dar, că v'am obo- 
sit, fără rost, cu acest „a fost odată” cu 
care ne începem. toate poveştile şi toate 
amintirile. El nare desigur nici o impor- 
tanță pentru nimeni şi poate că e numai 
o consolare cu care ne alinăm regretul, 
când ne despărțim de lucruri ce ne-au fost 
dragi sau cand prezentul nu mai are nimic 
din strălucirea de altădată. Ştiu sigur însă, 
că soțul meu va fi şi maj nemângâiat că 
trebue să ne despărțim de această bucată 
de Orient, dar vedeţi, de când a iost acci- 
dentat şi de când stă întrun spital pentru 
paralizia unei jumătăţi a corpului, am tăcut 








de STELIAN TECUCIANU 


Tăcând, femeia oftă și tăcerea ei făcu 
scena şi mai penibilă. Nu ştiam dacă tre- 
bue să spun vue-un cuvânţ şi dacă trebuia, 
nu şiiam ce. De aceia, pentru a nu mai 
preungi atmosiera apasătoare a acesiei sce- 
DE dureroase pe care numai eu 0 provoca- 
sem, mă midicai de pe scaun, achitai co- 
Vorul 49! Ce prețuri derizorii 1ndrăznesc 
să ceară oamenii în suferință, pentru amim- 
WruS Jutj Şi auaogăal, IICETCâna Sa piec, că 
voi trimite anai târziu un om să mi-l aducă. 
Inainte de a pleca insă, cineva bătu la uşe: 
un tactor poştal aducea o telegramă. Fe- 
meia 0 luă, o desfăcu cu șovăială şi când 
termină de citit cele câteva cuvinte, mai 
mult căzu decâţ se așeză pe scaun. Faţa î? 
exa palidă, buzele îi tremurau și pentrucă 
încercă să vorbească şi nu reuși, îmi în- 
Lin53, ca pentru a completa povestea cu co- 
vorul, te.egrema. O clipă, ma stăpânit a- 
tunci o revoltă insuporrabilă și contra ne- 
pgustorului cu obiecte de ocazie şi contra 
mea şi am ezitat s'o primesc. Totuşi, până 
la urmă am citit-o: telegrama era dela 
spital şi vestea pe Sonia Feodorovna, că 
soțul ei e în agonie. Ea nu spunea însă 
cezace aveam de lăcut eu și nu-mi da nici 
un sfat. Cred însă că ori și ce cuvânt ar 
fi fost de prisos şi că n'aveam nimic de 
făcut. Și chiar nici nam făcut: am lăsat 
pe Somu Feodorovna care nici nu ştiu dacă 
iși mai dedea seama că sunt acolo, singură, 
m'am :urișat tiptil până la ușe ca un hoţ 
sau ca şi când m'aş fi temut să nu deş- 
tept pe cineva, am deschis-o încet şi am 
plecat fără să mai spun nici ur cuvânt, Şi 
înapoi nu m'am mai întors niciodată, Si 
nici n'am mai trimis pe cineva să-mi ia 
covorul. dă 

Pe la negustor am trecut însă chiar a 
doua zi. l-am spus că am ridicat covorul şi 
mi-am mai notat şi alte câteva adrese, 





YJhanatos 


- 
În coasta unui munte se implântă, 
Ca un pumnal cu lama ruginită, 
Prăpastia de vremuri osândită... 
lar îngerul cel negru se frământă, 
In pragul ei cu spada ridicată, 
Să taie în două viaţa fermecată ! 


La cap, simbol, se leagănă o pană 

Și îndoiala stranie pluteşte... 

De câte ori, neîmblâuzit lovește, 

Cu ochii reci, pândindu-şi vechea rană... 
Din cer atunci coboară îndurarea, 
Thanatos şi-a'mplinit însărcinarea ! 


Dar zi de zi o altă clipă aşteaptă, 
Când aripele sale într'un sbor, 
S'ar frânge de vreun colţ de nor, 
Căzând de sus ca depe treaptă... 
Insă dorinţa Zeul n'o primește 

Și îngerului spada-i străluceşte !... 


- 
eră ez pp, 
d —— 


N'am fost însă la niciuna şi nici nam de 
gând să mă mai duc vreodată, Totuşi, ca să 
mă zăzbun pe negustorul cu obiecte de oca- 
zie şi ca să-i încurc socotelile, am trecut ia- 
răşi pe la el a doua zi și i-am spus că am fă- 
cut 1argul cu toate adresele. O! Cât aș fi 
vrut să-i văd mutra când se va fi dus să-şi 
încaseze comisionul şi când va fi văzut că 
toţul m'a fost decât o farsă ! 

Cu asta însă, ce am făcut mai mult decât 
că i-am încurcat lui puţin socotelile şi că 
am întârziat cu puțin regretele celor a că- 
ror singur mijloc de traiu e vânzarea amin- 
tirilor lor ?,.. 


* 


Un cronicar teatral ar seri cam astfel des- 
pre drama tătărască „Haremul din Bacci- 
seray”, văzută într'o seară pe o estradă cu 
pretenție de scenă de un, public pestriţ cu 
pretenţie de spectatori : „Haremul din Bar- 
ciseray'“, e o dramă uşoară care încearcă o 
evocare timidă a obicelurilor curţii şi ha- 
remului hanatului tătărăse din Bacciseray, 
fosta capitală a tătarilor. Anecdota ei e 
simplă și programul tipărit în rusă, ger- 
mină și tătară pentru un public din care nu 
lipseau nici francezii (da, da, nici francezii), 
mă seutește de riscul de a mai adăoga sau 
omite ceva: ,O rusoaică din Moscova cade 
prizonieră împreună cu tatăl ei în mâna tă- 
tarilor şi hamul, fermecat de frumusețea ei 
stramie, vrea cu orice preţ s'o facă favorită. 
Rusoaica, foarte puțin impresionată de pri- 
vilegiul acestei legături morganatice, im- 
ploră la început şi mai apoi ameninţă. Ea nu 
dorește decât um singur lucru: să se înapoe- 
ze la Moscova. Un han însă e ham şi voia 
lui nu poate cunoaşte împotriviri. El nu 
poate totuşi nimac peste ceeace hotarăşte 
destinul şi blonda rusoaică najunge nici- 
odată favorita lui. Dar nici la Moscova nu 
mai ajunge vreodată, căci ultima iavorită a 
hanului o otrăveşte prin intermediul unui 
eunuc”, 

Drama, ar mai adăoga keronicarul teatral, 
n'a tost jucată nici ma bine nuci mai prost 
decât era şi o pretindea textul. Lotuşi, deşi 
spectacolul nu reușește să satisfacă exigen- 
(ee unui amator Iamuliarizat cu teatrul, Cap- 
tivează într'o oarecare măsură, prin dansu- 
riie şi şalvarii cadânelor și prin pitorescul 
plângăreţ al unei muzici care realizează Cu- 
loarea timpului şi locului, - 

Pe mine imsă, care n'am fost niciodată pa- 
sionat, nici de șaivami, nici de dansurile lip- 
site de pudoare ale Orientului, prea puţin 
ma ineresează ȘI ceeace ar spune cronicarul 
dramatic și drama. Dar dacă totuși ar tre- 
bui neapărat, să spun şi eu ceva aespre Spec- 
tacol şi... cantatea lui, naș adăoga la plicii- 
seala serii, decât atât: după o Jumătate de 
oră dela spectacol, am întâlnit tot haremul 
Pe stradă. Cadânele nici nu dansau, nici nu 
erau in șalvari şi nici nu erau escortate de 
eunuci. Toate însă, inclusiv favoritele, ui- 
tând protocolul haremului, mâncau cu a 
dexteritate mmitoare, semințe de  îioareu 
soarelui. Ştiu, altcineva mai neavizat şi mai 
inăprudent, Sar fi mirat de această meta- 
MOLriuză care compromitea şi prestigiu şi 
prestanța unei curți, fie ea şi numa tătă- 
rască. Eu însă nu. Căci eu ştiu că în viaţa 
lor, ruşii nu fac decât două lucruri cu voca- 
ție şi cu pasiune: sau fac revoluţii sau mă- 
nâncă semințe de floarea soarelui. 

„Şi cum acum nu fac nici o revoluţie, n'am 
nici un drept să mă mir ca trumoasele 
blonde ale haremului din Bacciseray, ui- 
tând blazonul şi obiceiurile curții, mănâncă 


tiecut şi războiul, găsești orice. Negusto- 
rul unui asemenea magazin în care se vind 





Simeon se împotrivi arătând că acum e și el om în 
sândul oamenilor, stăpân pe taptele lui şi cu mintea 
destul de coaptă ca să nu-și dea seama de răspun- 
derile câte apasă în viaţa unui cămin. Dar Onutrie 
n'avea urechi să-l ascuute. Mai mult încă: nici nu 
voia să-l ia în serios. Neinduplecat și surd continua 
să-l privească pe sub sprâncene, cu aerul lui plin de 
batj.coră amestecată cu milă. 

Pe Simeon iaptul acesta ii indărji. Ă 

— Imi pare rqu — ii zise — că imi iei vorbele în 
derâdere 1... Eu am venit aici ca la un părinte căruia 
simțeam nevoia să mă spoveaesc, şi aumitale, după 
cât bag seama, iți cam arde de giumă. 

Se întrerupse ca să urmărească efectul cuvintelor 
sale pe tigura morarului. Urmă după aceia îndată: 
_— Eu insă un lucru te rog să-mi spui: dacă ai 
ceva împotriva unirii mele cu Salomia. 

Cu tot tremurul nervos care pusese acuma stăpâ- 
nire pe el, Onutrie nu-și pierdu cumpătul. Era ture. 
Se ţinea încă tare. 

— Imi pare că trebuie să pleci tot cum ai venit — 
îi zise — dar pe Salomia am iăgăduit-o încă de anul 
trecut lui Manafu Borcoş. Așa ca... vezi cum stau lu- 
cerurile! 

O prăpastie se căscă deodată între ei. Figura lui 
Simeon se înnoură. Cuta dintre sprincene și cele 
două din jurul buzelor 'se adânciră. 

— Dar e nedrept ce vrei să iaci, Salomia nu-l poa- 
te în nici un chip suferi pe notar?.., Chiar aseară mi-a 
spus că... 

Morarul nu-l lăsă să sfârșească, 

— Aseară zici? Va să zică tot nu m'a minţit ea: a 
iugit ca o ticăloasă de acasă, fără s'o simţ, prin 
spatele morii, ca să se întâlnească în taină cu tine, 
acolo pe marginea apei, 

Simeon păli, ca și cum i-ar fi pus cineva mâinile 
în gât, Destăinuise, din prostie ori poate fără să-și 
dea seama, o taină pe care numai el și Salomia o 
știau — dar se miră auzindu-l pe morar că ailase de 
întâlnirea lor. Zâmbi fiinacă nu ştia ce să tacă, cum 
s'o întoarcă. Rosti doar atât: 

— Cum, ai și a...?! 

Onufrie clătină din cap. 

— Debunăseamă... Sau poate mă credeai atât de 
prost să nu aflu? 

Tăcerea se lăsă între ei grea. Privirile se înfrunta- 
1ă.Simeon iu nevoit să plece iruntea, 


— EI, da, recunosc: n'ar mai avea nici un rost să-ţi 
mai ascund adevărul... Dar dacă a fugit aseară de 
acasă, numai eu sunt de vină... I-am trimis vorbă că 
vreau să... 

Morarul făcu un gest cu mâna: 


— Destul, nu e nevoie să faci pe lupul pocăit. A- 
mândoi sunteţi de vină! Şi tu pentru că i-ai împuiat 
capul cu minciuni, şi ea pentrucă m'a minţit eşin- 
du-mi din cuvânt... Allă însă că de azi înainte n'o 
să vă mai puteţi întâlni, fiindcă am luat eu măsurile 
cuvenite! 

Simeon ridică ochii mirat spre el. Recunoscu pe 
iostul lui stăpân de odinioară, neînduplecat și vi- 
clean. Îl privi lung, stăruitor, parcă nu i-ar fi înțeles 
cuvintele. Bolborosi sugrumat: . 

— Cum, ești hotărit într'adevăr să...?1] 


p.m... 


DUMITRU SAVU 


Oameni 


(Urmare 


Morarul, întărâtat puţin din pricina discuţiei care 
se prelungea, îl întrerupse nervos: 

— i-au incnipuit auuei?.. Nu, băiete, să-ți muţi 
gânduu dela Saiumua, ca ea nu-i ce nasul tău!... N'am 
Sa-mi piera eu minpie acum ia batraneţe, să-mi dau 
iata aupa o siugă. . 

Apăsa într'aams pe ultimul cuvânt, ca să-l facă a 
înțe.ege ca de-acum orice discuue o socotea de 
pusos. . 

Dar Simeon nu se dădu înfrânt: 

— Apoi dacă numai asta e pricina de te opui 
unirii nvasire, aliă ca nici eu nu sunt cu degetui in 
gua. Am avere, aşi puiea spune, sd dau și su aiţii. 
Gmur ind ganaeam Su-ți prupun a face uneie imvu- 
HGaţiii la mMoarG, iiinacu 1 siarea în cure e acum... 


Lui Onuirie parcă i-ar fi tras cineva o palmă, în- 


ir'atât ii iritara voibele astea, 

— Ce-ai zis, mă? ce-ai zis?1... Să taci tu îmbunătă- 
ţiri la moara meu, să te amesreci tu în trebuie meie? 

Simeon îniemni. Orice nădejde de înjeiegere pen- 
tru e. era pieraută, bropunezcu în 10c sa-i inmoaie 
pe bairan, cum in Zadar sperase, nu iăcuse aitceva 
aecat să toarne gaz peste oc. Murmur 1otuşi: 

— De ce te superi? Eu n'am venit aici cu gând să 
m& amestec în trepurile dumitale, ci numai sa... 

Onuine nu-i dădu ragaz sa sfarșeasca : 

— Ei, dar la una ca asta nu mă așteptam 1. Până 
acuma credeam că giumeșu, sau ca poate n'am 
auzi eu bine, dar văa că tu ii dai înainre. 

Apoi brusc înveselit, ca și cum s'ar îi adresat 
cuiva de pe lături: 

— Auzi ciue-mi vine mie cu astiel de propuneri... 
cine vrea să-mi tacă mie îmbunătăţiri la moară! O 
slugă... un om de nimic, un copil care până mai ieri 
își uăgea nasul! 

Nu se mai putu abţine. Incepu să râdă zgomotos, 
un râs chinuit și nervos, înnecat în lacrimi, care în 
încăperea jumătate goală tăcea să clănțăne gea- 
murile în cercevele. Pe umnă când se linişti, scoase 
batista să-și șteargă ochii muiați in lacnmi şi se 
lăsă biruit pe un scaun, semn că vorbele lui Simeon 
îl destătaseră peste măsură, 

Urmară câteva clipe de tăcere. Se auzea deslușit în 
odaie bâzâitui unei muște lovindu-se de geam. nrară 
glasurile ţăranilor strigându-și vorbe nelămurite, 
Prin ziduri, huruiiul îndepărtat şi greoiu al zărobi- 
toarelor de piatră. . 


Inecat de atâta râs, Onufrie, tuşi în pumn să-şi 
dreagă glasul. Pături batista punând-o cu grijă la 
loc în buzunar... Reluă vorba întreruptă: 

— Şi zi așa, hai ?.. Nici m'ai apucat bine să-mi 
treci pragul și vrei să mă dai la oparte ? (Iși mută 
privirea dela Simeon, urmând îndată mai mult pen- 
tru sine). Auzi, cu ce propuneri îmi vine dumnealui !.. 
Ca și cum eu ași fi de prisos aicil... Ca și cum 


datorii peste datorii.., 


la pânda 


din pag. 4-a) 


moara mea a ajuns un lucru de nimic, o dărăpănă- 
tură bună de dat pe gâilă!... 

Simeon, întunecat, si&njenii, tras la față ca o le- 
huză, îl privea din ce în ce mai neliniștit și cu gura 
puţin întredeschisă ca și cum arii vrui să-i întrerupă 
ia liecare cuvânt. Faţa lui aspră şi totuși piâcută, 
rumenită de soare, cu iruntea uşor bombaiă, cu dinți 
albi și puternici de om sandios, imprumuiase pe in- 
ceiui o expresie ciudată în incăpățanarea 'iui în- 
dărătnică, prin care se resirângeau moemnurile unui 
elan zăvont. Şi cu toate că vătrănui nu dovedise 
DiCi pic de inje:egere, e. incearcă :o0iuşi, proinand de 
tăce:u care se iscă, să-l convingă ue buneie-i in- 
tenţii, 

De prisos îusă. Privirea lui Onoirie, domoală și 
încă insutiețită de râs, se întunecă brusc, incăpă- 
țănarea cu care iosta slugă îi vorbea despre toloa- 
sele ce le-ar avea de pe urma unei mori sistematice, 
9 socotea mai muit deci G indiuzneală., U socorea 
ca pe scrinieaiu unei tinereți nerușinate, care vine 
sa se amesiece obraznic in treburi ce no pnvesc, cu 
aere de re:ormaior şi siăpân, 

— Destul! zise el ridicându-se, şi ca să pună 
capăt acesiei sporovăeii cme-l sâcaia, adauga a- 
pruupe numaidecat : —— Ai stricat prea multe vorbe 
iără ca cineva să te ii:tras de limbă — și mie vor- 
beie iără socoieală nu-mi piac. No sa mă apuc 
eu acum, la bătrâneţe, să-mi stric bun&iate de 
moară, numai pentrucă așa ţi-a venit ție bazdâcul. 

Simeon stătea în cumpănă, cătând în ochii mo- 
raruiui cu un inceput de scârbă amesiecată cu ură. 
Privirea aceasta ii îniurie pe băirân. 1 se părea că 
aduce foarte muit cu privirea unui alt țăran, a ţă- 
ranuiui care-l îniruntase cu câteva zile mui inainte 
in curtea morii, strigându-i vorbe grele. O siraţise 
cum îl pipăia din creşiet până în tălpi, plină de bat- 
jocură. Toţi țăranii, dealtiei, îi măsurau'în chipul 
acesta, de lu o vreme încoace, lWiiă.ura lor avea 
ceva lacom și aprins, aproape săibatec, de fiare în 
așteptarea prăzu, sau mai degrabă de oameni ia 
pândă. Nu era atât de prost să nu-şi dea seama ce 
se petrece în jurul lui, să nu simtă ce vroiau să în- 
semne acele priviri lacome, Oamenii îi urau, 11 piz- 
muiau, [i jinduiau averea. Uneori i se păruse chiar 
că surprinde și şoapte, Dacă le-ar sta cumva în pu- 
tință, nu s'ar mira auzind că într'o bună zi s'au ri- 
dicat cu toți împotriva lui, cu gândul să-l omoara 
ori să-i ia averea. De aceia, în tiecare noapte, spre 
mai bună siguranță, când se ducea la culcare, după 
ce zăvora bine toate ușile, nu uita să controleze 
arma spânzurată deasupra patului. Era una din ciu- 
dățeniile lui. Îl apăra împotriva oamenilor, a pot- 
telor pe care le simțea rânjindu-i fioros în jur, parcă 
să-l siâșie, 

La fel şi acum, 

Privirea obraznică şi încărcată de ură, a foştei 


N. D. MIREA 


Și ele ca toată lumea rusă, seminţe ue ziva- 
vea soarelui. 


pe E i tree aero Cup A ERE 5 erei ESu fra Pup a ag 


slugi, 1 se păru atât de provocătoare, încât nu se mai 
putu stăpâni, 

ea EI, ce mai aștepți? Ce mai vrei acum dela 
mine ? ii striga el piin de o clocotitoare manie, şi 
inaată după uceia adougă parcă mai potoiit: — rd 
bunăâate şi lasă-mă în pace, c& acum n'am nici o 
portia să-mi pierd vremeu basmuind cu tine ! 

Simeon insă nu se îndura să plece. Senin și parcă 
MQ1 prOvOCator in neciinurea- de piata, așivpia 
dour priiejui să-i poată vorbi din nou. 

_Pe Unuirie insa, tăcerea asta plină de încăpă- 
țânare mai muit i! indărji, 

— N'auzi odată, să pleci şi să mă laşi în pace ? 
Haide, numcnaecui să pleci |... Destul țh-am ascultat 
trancaneiuie taie de siugă auurisună... 


Din nou se iăcu tăcere şi din nou privirea lui Si- 
meon se iniipse in Ochi pătranuluu, parca mai în- 
drasneaţă, muai încărcată de ură, 

De dau asta însă Onuirie nu se mai puiu întrâna. 
Incepu să racnească, să siige, să agite braţeie ca 
scos din minţi : 

_— Sa ieși aiară, tâlbarule 1... Numaidecât să ieși 
din cusa mea, c'aliiel te dau pe mana jandarmilor 
ca pe un haios nemernic Și iucvraui ce ești i. 

Picioarele incepură să-i tremure. Faţa i se îinvă- 
păiase. Vineie ae ia gat i se umiiaseră de purcă 
SU Piesneasca, groase şi pamanui ca niște rame 
dupa o ploaie trecătoare de vară. 

Simeon însă nu clintea. Drept şi liniștii ca un 
tc in preajma iurtunii, aștepta să se insenineze 
cerul. 

bar Onuirie continua să gesticuleze și să strige 
cu glusu-i răgușit : 

— Ce, tâlnarue, nici acum nu vrei să pleci ? In- 
drăznești Sa-mi sai împotrivă, să mă întrunţi cu pri- 
virea ta de siugă nerușinată ?... Stai atunci, că am 
eu ac de cojocul tău 1... 

Se intoarse brusc ca pentru a lua arma din cui, 
dar zărind biciul spânzurat alături, îl smulse cu o 
singura mișcare și năpustindu-se orb ae mânie asu- 
Pra iui Simeon, începu să-l lovească în neştire peste 
tață, peste mâini, peste piepi, oriunde nimerea. 

E erste inverșunat și cu sete, uriând, parcă să-și 
azbune pe toate umilințele îndurate până 
dela ţărani, aţă 

— Așa, tâlharule, să te înveţi minte 1... Să vă în- 
văjați minte şi nu vă mai amestecați în treburi ce nu 
vă privesc |... Și dacă nu-ți ajunge, mai na |... Şi mai 
na La Și mai na... Și mai nau. 

î gand o clipă mai târziu, atrasă de răcnstele băr- 

atului său, Anisia sări între ei să-i despartă, î 
moralului încă nu trecuse. a aaa 

Era tot numai un tremur și striga arătând intruna 
cu biciul spre ușă: 

— Alară, tâlharule, afară din casa mea!,. Să nu 
te mai prind pe-aici că-ți frâng picioarele 1... 

_Desmeticit după cele întâmplate și cu durera lovi: 

ovi- 
turilor stărulnd încă în carne, Simeon se opri o clipă 
în capul scărilor de piatră, să-și scoată batista... 


O șuviţă de sânge i se prelingea încet într'o spăr- 
tură a trunții, împânzindu-i vederea, i 


i ta azil aa redarea LIVIU BRATOLOVEANU 


Se! 


C ana după întâiul zvon al dimineții, Simeon ieși 
în tinda casei sale cu gândul de-a da o raită pe la 
grajduri, se miră văzând că aiară nu se luminase 
încă de ziuă. i 

Era cu ochii grei de nesomn. Se perpelise vreme de 
patru ceasuri în aștemul, ca un vierme ce nu-şi mai 
găsește astâmpărul, chibzuind în îel și chip cum ar 
face să ajungă la o înțelegere cu moratrul, când se 
va duce să-i ceară mâna Salomiei. 

Ştia că Onutrie Gânj nu-l prea avea la stomac, dar 


se bizuia pe taptul că era bătrân şi că avea nevoie . 


pe lângă dânsul de unul mai tânăr care să-i tie în- 
tr'un fei tovarăș şi ajutor. intru aceasta, dacă bătrâ- 
nul i-ar da încuviințarea, el ca viitor ginere ar fi cel 
mai potrivit. Nu că s'ar gândi să tragă vreun iolos 
din asta, dar cu banii pe care îi avea ar îi putut 
tace unele îmbunătăţiri simtitoare la moară — şi ță- 
ranii care veneau de prin imprejurimi cu carele la 
măcinat, n'ar mai avea de ce să se plângă că iăina 
e prea zgrunțuroasă la pipăit, sau că până să le 
vină rândul la descărcatul poverilor, trebuiau să a- 
ștepte ceasuri și chiar zile întregi. Mai mult încă: 
Onufrie p'ar avea nimic împotrivă, ar putea pune 
moara pe temeiuri noui, sporind numărul zdrobitoa- 
relor şi înzestrând-o cu vaiţuri din cele sistematice, 
potrivit cerințelor vremii. A 
Se pomenise vorbind singur; făcând planuri și 
scruiând viitorul, încredințat că propunerea lui 
n'avea decât să-l încânte pe bătrân. Dar puţin câte 
puțin apoi, pe măsură ce se înc&pățâna să vadă 
"numai partea irumoasă a lucrurilor, planul i se pă- 
rea năstrușnic şi din cale aiară de îndrăzneț — și cu 
toate că aseară, înainte de-a se despărţi, iăgăduise 


talomiei că nu va pregeta o singură clipă să-l con-. 


" vingă pe bătrân de taina inimii lor, fotuși încume- 
tarea îi apărea încărcată de cele mui negre pre- 
simțiri, . | 
| — Măcar de m'ar asculta până la capăt, de mi-ar 
cântări cum se cuvine propunerea! își zise Simeon 
întunecându-se deodată la chip, și ca să-şi risipea- 
scă negreie gânduri, se răsuci aruncându-şi privirea 
devale. Fi 

Cu cate că întunericul nopții încă nu se destră- 
mase, sub lumina de var a lunii ce spânzura ca un 
„yet de aramă deasupra dealului din față, moara 
lui Onuirie tauuj se uvaena bhmpede, jos, în vale, 
aproape de cotul cel mare al Suviului, pe apa în- 
gustă cât un fir de aţă a Jidoştiţei, între salcâmii de 
pe marginea iazului, 

Simţindu-şi însă capul greu ca de plumb, Simeon 
cobori ae pe prispă in ogradă și se duse să scoată 
apă din iântână, se răcori, spă:ându-se îndelung şi 
turmându-și pe cap și piept restul apei din găleuiă, 
pe urmă se șierse, puse șervetul pe gurd să se usuce 
şi intră în grajd. Era parcă alt om acum. Ă 

- — Mi se pare că în noaptea asta n'am prea în- 
chis ochii ! zise el vesel omuiui care îngrijea caii. 

— Ba chiar că nu i-ai inchis deloc! răspunse a- 
cesta clipind repede din ochi şi oprindu-se o clipă 
din țesăiat. | 

— Cum ?... Ce vrei să spui? : 

— Am văzut lumină în odaie de cum m'am sculat 
şi mi-am închipuit eu că nu-i de-a hună. 

— Va sa zică şuui că nu dorm? stărui în glumă 
Simeon, nurat ca și cum rdnaaşul i-ar fi desvăuuit 
Giue sue ce iuind. i 

— vupoi cum să nu știu ?... Mi-am zis că eşti 
bolnav suu că ai uitat cumva lampa aprinsă, dar 
m'am apropiui de iereastă şi nu mu-d fos: greu să 
ma dumiresc că alta trebuie să tie pricina de nai 
închis ochii toată noaptea. Era în oaaie un fum de 
țigară de puteai să-l tai cu palma !... 

Siemon făcu haz de vorbele rândașului, pe urmă 
Îl băw pneteneşie pe umăr şi-i spuse sd-i pre- 
gătească in grabă unul din cai, că are de tăcuir un 
dum ocolit şi nu şie dacă se întoarce acusă îna- 
înte de vremea prânzului... 

După un ceas încălecă și pomi. Era prea de vre- 
me Cu SA-Şi IUCG drum i MOUIG (soareie abia dacă 
incepuse a sangera pe după deauuri), așa că o luă 
înce, la pas, pe ulișa satului, lăsând calul în voia 
lui, 

bar de cum ieşi pe poartă și trecu prin iața casei 
şetuiui de post, se pomeni cu nevasta plutonierului 
Stamate că-i trece tără veste pe dinainte, în mâini 
cu două găleți goale. 

— elan rau! 1și zise el aruncând o privire duș- 
MăNCOasU semeii, aur pentruca nu era Omul care să 
Se suse 101 de asemenea pesmete supersuții, adu 
psnieni Caiuiui şi Cotiud prib spateie gasamut cel 
NOU Oi Bisericii, se avaniă sn gound nevună pe dru- 
mu ce cobora spre ru, 

vumaca era înca ae vreme și nu voia să-l ia pe 
MOrar Gin Gştemui, gandul de-a scuimba O vorGă cu 
cmeva u ispiea acum, Găsi tocmai nimerit priiejul 
s& dea 0 rundă pe locurile unde țaranii pesculau 1n 
arendă, — astiei că după o bucută de drum, taind 
_deacuimezișui campia scaudata în soureie aimineții, 

se alungi pe povarnișul hlisos impins muit în imvu- 
cătura soibului cel mare. Descăecă, se scutură de 
prai şi lăsâna calul siobod, începu ci cobori în sal- 
vuri repezi malui abrupt. 

— bună airmuneaţa : sirigă el vesel unuia dintre ță- 
remii care tocmai scoteau ostrejele dinu uscenori. 

Cu spatele către bărcile cătrănite, pescarul, un 
țăran Miu CQud Vase, SCUL, SAD, Pricaţit, pur- 
tănd între umeri un cojoc trențuros tără muneci şi 
pe cap o pâiărie mare de pa. împleut, se intoarse 
„ară nici. o grabă spre el, parcă supărat de urare. 

— buna unea ! ii iuspurise, 

Se tacu tăcere. Simeon, care nu putea înţelege 
aerul incrunta: de pe tigura ţăranului, întreba mai 
mult ca să zicd cevu: 

— Ei, cum merge cu pescuitul ? 

— Mulţumesc, bine ! răspunse pescarul. Ar merge 
el și mai bine, dacă pe lângă ostrețele astea puuede 
de sioară am avea altele noui cu care să ne împli- 
nim nevoile... Ne-am 'dus aseară la aide Onuirie 
Gânj să ne rugăm de-un împrumut, dar nici n'a vrut 
să audă de aşa ceva. Zicea că nu dă el bani pentru 
o trecikă care o zi merge, .şi zece nu. 

— O ti având poate dreptate morarul ? îi întoarse 
Simeon vorha, zămbind fiindcă nu vedea din asta 
un moiiv de supărare. Nimeni nu-i nebun să bage 
bami în ostrețele voastre. . 

"Şi pentrucă pescarul întoarse mai încruntai pri- 
virea spre el, adaugă repede : 

— Dacă veneai la mine cu astiel de propunari, 
cred că găseai mai multă înţelegere. 
 — Cum adică? Ce vor să însemne vorbele astea? 
făcu omul descreţind fruntea și privindu-l cu interes. 
— Jacă bine !,. Dacă mă primiţi ca tovarăș, vă 
dau eu toţi banii de care aveți nevoie. Am putea la 
adicătelea să sporim numărul osireţelor şi să aren- 
dăm tot locul dela îmbucăiura Jidoştiţei până în 
dreptul ostroavelor și chiar mai departe, până la 
revenicul cel mare. Pentru asta va trebui însă să 
sporim şi numărul bărcilor, 

Atraşi de vorbele lui Simeon, ceilalţi se făcură 
roată în jurul lui, | 

— Nu zău, că ar îi prea de tot... Cine-i nebunui 
care să bage atâta bănet într'o daraveră ca asta ? 

_— Nu ţi-am spus, mă creștine ? Nebunul acela eu 
sunt... eu şi nimeni altul! Rămâne doar să chibzuiţi 
cum e mai bine și să-mi dați răspunsul cât mai de 
grabă, i 

“Sa produs un murmur nelămurit printre țărani ca 
"şi cum propunerea corisăteanului lor le-ar fi ridicat 


economia 

















UNIVERSUL LITERAR 2 








20 Aprilie 1944 a 


OAMENI LA PANDA 


o mare piatră de pe suflet. Cel mai bătrân dintre ei 
interveni glume) : 

— Stai, nenişorule, ia stai, că doar nu suntem 
copii să ne duci de nas)... Nu tot tu eşti nebunui 
despre cure vorbesc oamenii între ei că vrei să le 
taci o moară cure s'o lase de căruţă și pe-a lui O- 
nutrie Gânj ? A 

— Apoi dacă așu vorbesc oamenii — îi răspunse 
Simeon privindu-l drept în lumina ochilor — înseam.- 
nă că știu ei ce știu şi că adevărul nu-i prea de- 
parte. Cunoști doar proverbul : până nu taci toc, nu 
iese fum... 

— Esta chiar că-i curată nebunie! se amestecă 
cineva de alături. 

— De, mai ştii? ridică Simeon din umeri. Poate că 
ai dreptate. Dar eu atâta te întreb: cel cure a făcut 
mogia pe care o stăpâneşte uzi Onuirie Gânj, n'a 
tost şi el tot un nebun ca mine? 

Cuvintele acestea îl cam puseră în încurcătură 
pe bătrân. Profitând de prilej, țăranul cel cu cojocul 
fără mâneci ridică glasul : 

=— ta tăceţi din gură, măi fraților, că doar nu câș- 
tigați nimic băsmuind ! Eu mă întreb în fel şi chip 
cum am iace să înlocuim ale ostreje, şi vouă vă 
arde de glumă... Ă 

— Că doar n'ai fi vrând să pul temei pe vorbele 
lui ! stărui bătrânul, dar parcă ceva mai domolit, 

Simeon îi zâmbi împăciuitor. 

— Adică de ce să nu mi le ia, moş Savule ? Des- 
tul de limpede i-am vorbit: dacă mă primiţi ca to- 
varăș, sunt gata să vă dau eu toţi banii de cure 
aveţi nevoe. 

Ţăranii schimbară intre ei priviri pline de întele- 
gere. Dacă Simeon și-ar ține întradevăr făgăduiala, 
asta ar înlăiura dintr'odată țoate neajunsurile care-i 
frământă pe toţi, de câteva luni încoace. 

Dar pentrucă nici vnul din cei de față nu cuteză 
să ADR! spună o vorbă, Simeon găsi cu cale să în- 
trebe : 

— Ei, ce mai staţi : care vi-i răspunsul ? 

— Păi care să ție, renisorule ? Baie mâna încoace 
şi să fie într'un ceas bun 7, 

După ce se ma. siatuiră între ei, hotărind ziua 
când să se ducă după bani, Simeon le dete ziua bu- 
nă și se depărtă. Era bucuros de afacere, fiindcă în- 
her cu țăranii adăuga planurilor lui noui ve- 
NIHUrI, 

Urcă suflând din greu malul abrupt al povâmişu- 
lui şi se apri o clipă sus să respire. Calul lăsat în 
voia lui, păștea liniștit pe miriște. Il flueră. Animaiul 
rupând cu dinții ciumpii uscați de grâu, tresări ciu- 
lind urechiie, 

— Haide, bălanuie, că de-acum s'a luminat dea- 
binelea şi peste o jumătate de ceas trebuie săi 
la moară, 

li potrivi frâul pe după gât, încălecă și pomiră ia 
pus, agale, pe buza înclinată a povărnișului. 

La picioarele lor iluviul se rostogolea leneș, gre- 
ciu, făcând să-i lucească undele în soarele dimi- 
neţii. Plutea o adiere caldă peste ape și din adân- 
curi, nu departe de coliba pescarilor, se ridica ne- 
guros botul unui șlep înecat. Dimineaţa era limpede 
şi curată ca un puhar, dar într'o parte u cerului din- 
spre ostroave, se destrăma leneș tumul unui remor- 
cher ce cobora pe iluviu. 

Om și cal înainteru astfel în pocnetui sec a! co- 


pitelor. Se încălecau zvonuri nelămurite. Svâcnecu 


spre cer în zbor foriecat, mierle din lăstărișuri, 

Privirile lui Simeon căutau acum lacome la cupă- 
iul mâlos al intrândului, Se găsea mult peşte acolo, 
mult și de toate soiurile, atras de scorbura bogată 
în aluviuni, dar pentru a-l prinde în zăcătoare tre- 
buiau negreşit brațe de muncă și ostrețe din cele 
încăpătoare, care puse unul lângă altul să strângă 
prada ca într'un cleşte, 

Gândul că banii dobândiţi din noua întreprindere 
ar putea să-i înlesnească în oarecare măsură împli- 
nirea visului de-a clădi pe acele locuri o moară sis- 
tematică așa cum el o dorea (și asta, bineînțeles, 
numai în cazul când Onuirie Gânj i-ar respinge pro- 
punerea), dădea înfățișării sale o strălucire ciuda- 
tă, răstrântă pe şuvițele părului negru, adâncită în 
scPii tăiaţi în piutră de cremene. 

Se mira chiar cum de nu-i 
venise până acum în minte 
gândul de a se uni cu pesca- 
rii, pentru a exploata mai cu 
folos bogăţia apelor. Fiindcă 
pescuitui nu era o treabă de 


lepădat. O spunea adesea, 
mai de mult, bătrânul lui tată, 
când se întorcea seara irânt AŞ 
de oboseală, cu coșurile în- 
cărcate plumb de crăpciori ș; 
plătici: 

— Ehei, dacă ai fi tu ceva 
mai răsărit și dacă ași mai îi 
eu odată tânăr!.... Meșteșugul 
de pescar e uneori mai bănos 
şi de cât pământul, așa să 
șiii L AP 

Bătrânul murise, supărat că-l lăsa pe el încurcat. 
Rudele din partea nevestei se porniseră cu proces îm- 
potriva lui, Judecata ţinea de zece ani. Voiau să pu- 
nă cu orice preţ mâna pe averea băiatului (pămân- 
lul din Ponoarele, cu via şi păduricea de pe el), ti- 
dicând pricini nelămurite și punând martori. Nici 
după ce se întorsese dela armată, dihonia nu se 
stinsese, Mereu alte amânări, mereu alte întăţişări. 
Rudele veneau cu tot felui de chiţibușuri, care mui 
de care mai năstrușnice și mai neîntemeiate. El a- 
vea în schimb actele de proprietate. 

Merseseră atât de departe cu ura impotriva lui, 
încât nu pregetaseră ca într'o seară, când se întor- 
cea singur spre cusă, să tabere cu parii asupra lui. 
Noroc că se aflau câțiva săteni prin apropiere, alt- 
fel cine ştie ce se mai întâmpla. 

Se aiia pe atunci în slujbă la Onuirie Gânj, unde 
învăța morăritul. Muncea pe te miri ce. Se scula cu 
noaptea în cap, robotea prin ogradă, ajuta la des- 
cărcatul poverilor. Uneori nici somnul nu-i era în- 
găduit, fiindcă trebuia să stea la ferecatul pietrelor. 
Se chinuia prea mult pentru cei optsprezece ani ai 
lui, dar nu pentrucă era nevoit să muncească (aca- 
să, slavă Domnului, avea de toate şi din belşug), ci 
pentrucă îi era drag meșteșugul, și pentrucă îi era 
lehamite să irândăvească, 

Bucuria lui cea mai de căpetenie er« ca îndată 
ce trecea podeţul de lemn, să dea singur drumul 
stăvilarului cel mare, pentru a se îndrepta cursul 
apelor spre roata scârțâitoure. Visul iui dintotdea- 
una: să ajungă și el stăpân, să aibă şi el moara lui 
(o moară mult mai falnică şi din cele cu valțuri aşa 
cum văzuse el la oraș), unde să vină oamenii să-şi 
acine bucatele, 

Cum era băiat isteț, încă de pe atunci începuse a 
trimite scrisori trumos ticluite la cele fabrici din 
sirăinătăţi, în care cerea lămuriri asupra cutărei sau 
cutărei mașini ce | se părea lui a fi mai de soiu, şi 
asupra căreia avea să chibzuiască îndelung, Ajun- 
sese să primească o sumedenie de prospecte. Unele 


m ar 


TIPOGRAFIA „UNIVERSUL” 8. A, BUCUREȘTI STR. BREZOIANU 23 


mai frumoase decât altele, tipărite anume parcă 
pentru desfătarea ochiului, pe bârtie lucioasă, cu 
scoarţe în toate culorile și cu numeroase figuri în 
text, Nu se mai sătura privindu-le. Le întindea pe 
masă cu bucuria de slovă a cărturarului, mereu 
mai avid şi mereu mui robit de irumuseţea lor, fă- 
când socoteli şi adunând şiruri întregi de cifre. 

Nici după ce-şi tăcuse datoria de ostaş, gândul 
de-a ridica o moară sistematică nu-l părăsise. Se 
întorsese în sat ros de vechea darință, plin de-o 
nouă înțelegere a lucrurilor, — dar banii pe care-i 
avea nu i-ar fi ajutat decât cel mult să dureze clă- 
direa. Mai rămâneau mașinile, piesele, zărobitoa- 
rele de piatră, o seamă de alte lucruri greu de do- 
bânait, 

Singura nădejde ce-i mai ogoia îndoința, nu era 
decât la pământul pentru care se alla în proces. Da- 
că judecata i-ar da dreptate, atunci piedicele ar îi 
ca și înlăturate. Fiindcă patruzeci de pogoane, cu 
vie pe rod şi cu păduricea numai irasin și corn, nu 
erau puţin lucru. 


EPISOD 


de 
LIVIU BRATOLOVEANU 














— Dacă nu găsesc un cumpărător cu care să mă 
înțeleg asupra preţului, la urma urmei n'am decât 
să le uau in dima:! iși zise e. parcă mai însurlețit, 
atent la vaiurue Siârnue de trecerea remorcneruiui. 

Lasa in Umă povarmnișui şi se iniunaa intro vi- 
roaga ingusid şi udanca, tout disparu în jurul lui. 
Mergea acum ca printrun tunel bpsii de acoperă- 
mate, tăiat de ploi in pământul moule. Curana insă 
scăpă și de acest impas, găsindu-se din nou pe dru- 
mu; bamorit și drepe, pin ae prat, desrașurundu-se 
înaimea lui, în Vaie, cu un imens Covor de asbesi. 

Peste un siert de ceas însă, alte viroage se iviră, 
tără ca el să priceapă cum de țăranii care se necă- 
jeau în tiecare zi cin pricina lor, nu se învrednici- 
seră să le astupe cu câteva care de pământ, când 
treaba asta nu cerea nici un sacrificiu pănesc, decât 
numai puţină bunăvoință şi inţeiegere. Leodată la 
o cotitură a drumului altă privelişte îi atrase privi- 
rea. Era moara lui Onuirie tiânj, aurată ca o cetate 
pe colina înaltă de pământ, mare şi lată cât un os- 
trov, între salcâmii ae pe marginea iazului. Care în- 
cărcate vâri și vite dejugate se ailau în iața porţii 
și cinci sau șase țărani tocmai se ajutau între ei des- 
cărcând poverile cu grâu. Şi din această foriotă și 
larmă de oameni opintindu-se din greu, un singur 


- glas îi răsună lui plăcut în auz: scârțăâitul prelung 


şi molatec, parcă obosit, al roții mânate neîntrerupt 
de șuvoiul apei din jghiab. 

îndoială: la ce folos? morarul tot n'are să-l asculte, 
Descălecă și în loc de-a intra cu calul în ogradă, îl 

















iăsă atară legat de un siâlp. Câţiva dintre țărani 
tocmai sfârșiseră cu măcinatul, căci coborau din 
moară gâiâind din greu sub povara sacilor și cu ge- 

Atunci Simeon înțelese că ajunse. Fu cuprins de 
nele ajbite de făină. Acum deslușea glusurile: celor 
din l&untru și huruitul greoiu al zdrobitoarelor de 
piatră, 

— Bună vreme! strigă el'vesel, intrând pe neaş- 
teptate în bucătărioara scundă mirosind a ceapă 
şi-a peşte prăjit. 

Cu spatele întoarsă către el, nevasta morarului, 
rumenă la obraji din pricina focului din vatră şi pur- 
tână pe cap o basma înilorată, se intoarse tresă- 
rind ia glasul străin şi totuşi cunoscut, 

— Bună să-ţi îie inima, Simeoane! zise ea recu- 
noscându-l. Dar ce-i cu tine? Ce s'a întâmplat de 
ţi-ai mai adus aminte de noi? 

Simeon nu-i putu răspunde imediat. Un nod i se 
așezase în gât. In cele din urmă își birui stiala, zâm- 
bi şi zise: 

— Aşi vrea să vorbesc într'o anume privință -cu 
bărbatul dumitaie, bineînţeles dacă o vrea să mă 
asculte. 

—— Da... bine... îndată îl chem! Mă tem însă c'a ur- 
cat în odaia de sus, c'avea nuș' ce socoteli de tă- 
cut... N'ai vrea mai bine să urcăm împreună? 

— Bucuros)... Voiam chiar să-i vorbesc mai pe în- 
delete, între patru ochi... 

Anisia se şterse în grabă, de grăsimea ce-i pă- 
tase mâinile, îşi puse un șorț vechiu, din pânză de 
in, cel mai curat al ei, pe urmă îi făcu semn zicând: 

—— Să mergem, poate îl mai prindem încă sus!... 

Ştrăbătură ograda şi când să urce scările de piu- 
tră, se întâlniră față în față cu Salomia. Mirată ca 
şi cum nu se aștepta să-l vadă, fata se opri în iața 
lui Simeon tresărind, cu un strigăt abia înăbuşit, „A 
venit, a venit să mă ceară de nevastă!“ îi trecu ei 
îi răspunse bolborosind cuvinte neînțelese. Anisia 
deodată prin minte, și fiindcă nu putea să-i vor- 





bească iață de mamă-sa, la urarea lui de bun găsit 
văzându-i tremurul şi aerul speriat din priviri, se 
intoarse brusc spre Simeon căutând deslegare. Sa- 
lomia se folosi de prilej şi cobori în grabă scările, 
mai-mai să se împiedice. _ 

Simeon roși. Nu ştia cum să iasă din încurcătură. 
Privirile Anisiei îl trigeau ca doi tăciuni aprinşi, 

Era tulburat, din cale aiură de stânjenit și tulbu- 
at, dar apariția Salomiei dăduse inimii lui bătăile 
unui nou îndemn, înseninându-i fruntea, risipind în- 
doiala. Se temea de firea ursuză a morarului, dar 
era hotărît să-l întrunte. 

Urcară și bătură înstârșit la ușa lui. Anisia nu se 
inșelase: bărbatu-său era acolo, în odaia dinspre 
iaz, unde scria ceva întrun catastiv cu scoarțe ne- 
gre de mucava. 

ş Simeon îi dete ziua bună și tocmai voia să-și cea- 
ră iertare că-l tulbură din socoteli, când deodată, 
cercetându-l mai cu luare aminte, zări pe morar că-i 
aruncă pe sub sprâncene o privire răstită care nu 
prevestea nimic bun. Pricepu îndată despre ce era 
vorba, căci :uitătura aceia înveninală prea adesea 
o simţise îndreptată usupra lui, ca să nu-i trezească 
neliniștea, 

— Aha, va să zică tu erai! se mișcă Onuirie Gânj 
dând deslegare giasului său dogit, 

Pe Simeon vorbele acestea îi zăpăciră. A fost me- 
reu cu inima îndoită, de când s'a întâlnit aseară în 
taină cu Salomia, să nu-l găsească pe morar în toa- 
ne rele. I-a spus și iată că temerea s'a adeverit. Se 
gândi insă că poate mânia lui Onutrie era trecă- 
toare. Răspunse încuviințând: 

— Da, eu eram!... Am venit să-ți vorbesc într'o 
privință care ne-ar interesa deopotrivă pe amândoi. 

Anisia rămase lângă ușă, cu privirile mari aţintite 
asupra bărbatului său. Știa că ea era de prisos a- 
cum, după răspunsul pe care-l deie Simeon, dar nu 
se îndura să plece. Atentă și curioasă la cele ce-și 
vor spune, aștepia nemișcală în picioare, abia res- 
pirând. 

Pe morar însă prezenţa iemeii sale îl stingherea. 
Se întoarse dar spre nevastă-sa și silindu-se să dea 
glasului său un ton mai puţin aspru, îi zise: 

— Dumneata dacă n'ai terminat încă cu gătitui, 
tă bunătatea și lasă-ne o clipă singuri, 

Anisia nu mai stărui. Făcu o mişcare nelămurită 
din cap şi ieşi numai decât pe ușă, închizând-o cu 
păgare de seamă în urma ei. Dur în loc să coboare 
la bucătărie, unde mai avea încă de trebăluit, ră- 
mase pe sală să tragă cu urechea. Nu era curioasă 
din fire, însă inima ei de jemeie îi spunea că Simeon 
nu putuse veni decât în privinţa fetei. Când îi văzuse 
intrând (dădea atât de rar pe la moură!) cu aerul lui 
încurcat de copil siios, primul ei gând fugise la Su- 
lomia... : 

Morarul aflându-se acum singur cu Simeon, îi zise 
învăluindu-l într'o privire rece de ghiaţă : 

— Bine, te-ascult ).... Dar înainte de a lămuri pri- 
cina care ie aduce cu noaplea în cap la mine, vreau 
eu să ie întreb ceva. | 

— Bucuros! zâmbi Simeon cilpind repede din 
ochi, fiindcă nu vedeu ce întrebare avea să-i pună 
morarul, 

Onuirie se ridică de pe scaun, inalt și spătos cum 
era, puse cu grijă plaivazul pe un colț al catastivu- 
lui, tuşi să-şi dreagă vocea şi zise: 

— Mai întâi aș vrea să știu de câna o slugă își în- 
gădue nerușinarea să sucească mințile letei mele. 

Simeon îl privi speriat, simțind cum de rușine ot 
sângele i se ridică de la inimă în obraji, tăindu-i 
respirația. Era uimit, incurcat, iăstăcit. La o aseme- 
nea întrebare nu se aștepta. Cuvintele morarului, tă- 
ioase şi cu meșteșug alese, căzură asupra lui grele 
ca o lovitură de ciocan. Să 

— Made, știu eu ce să răspund? făcu Simeon cobo- 
rând “privirea rușinată în păm;nt, şi după o scurtă 
tăcere adăugă din nou stăpân pe sine: — Poate unde 
ne suniem dragi unul altuia și nu putem trăi fără a 
ne vedea. at 3 

— Cum așa?... De când vă vedeţi? Se miră Onu- 
irie încruntând sprinceana, dar șilindu-se să dea 
chipului său un aer liniștit, 

Urmă o clipă de tăcere, în timpul căreia gândurile 
lui Simeon se irământau fără iolos, în căutarea răs- 
punsului. Morarul continua să-l siredelească cu pri- 
virea, 

— Ei, ce ai de zis? Cred că nu aştepţi să-ţi trag 
vorba cu cleştele, acuma când am atâtea treburi de 
tăcut, 

— Desigur... fireşte... de bună seamă! tresări Si- 
meon. Am venit să ne înțelegem ca oamenii şi-ţi cer 
iertare de supărarea pe care ţi-o tac. Nu mai puteam 
însă să-ți ascund taina noastră. Ne-am făgăduit unul 
aituia, din prima săptămână când m'am tocmit aici 
ca slugă, i 

— Așa, va să zică? De-atunci v'aţi tăgăduit? în- 
irebă Onuirie intunecându-se deodată la chip, Ei! 
ailă că asta n'o știam... n'a avut cine să mi-o spu- 
nă1... Te pomenești că după ce aseară v'ați întălnit 
în taină, acum vii să mi-o ceri de nevastă, 

— Da, pentru asta am venit! răspunse Simeon prin- 
zând curaj. Mi-e dragă şi de-uceiu te-aş ruga să ne 
dai încuviințarea dumitale de părinte, ca să ne cu- 
nun&m. 


Morarul îl fixă cu un zâmbet de batjocură ameste- 
cată cu miiă,. intrebă: 

— Să vă cununaţi, dacă n'am auzit eu bine? 

— Da, să ne cununăm. 

— Stai, că tot n'am priceputi... Cine vrea să se cu- 
nune cu fata mea: — tu? 

— Da, eu! 

— Hm! asta-i bună,., Şi cu a cui voie să vă cunu- 
naţi, dacă nu te superi? 

— Cu voia dumitale, firește. 

— Cu a mea, zici?! 

— Da, cu voia dumitale... 

— Ce ţi-e mă, glumești? Nu ești întreg la minte? 
Te-ai gândit bine la vorbele pe care mi le spui? 

— M'am gândit destul de bine, sigur că m'am gân- 
Qi: Altiel n'avea nici un rost să mai vin până aici 
să te tulbur.... Poate că dumitale îţi vine să râzi, dar 
eu atâta te rog: să fii înțelegător! Să chibzueşti cum 
se cuvine vorbele pe care ţi le-am spus... Fiindcă de 
răspunsul dumitale, atârnă viața mea şi-a Salomlei, 

— Ce spui, mă?... Așa crezi tu — că viața Salo- 
miei atâmă de răspunsul pe cure îl aştepţi tu de la 
mine?,.. Ei! dar asta le intrece pe toate... Nu mă aş- 
teptam... E mai mult decât mi-ași îi închipuit şi-mi 
vine să râd, zău așa... Și cum se tace de ţi-ai pus 
ochii tocmai pe tata mea? 


— Nu ţi-am spus?.. Ne suntem dragi de când 
ne-am văzut și nu putem trăi departe umul de altul. 
Dragostea când se cuibăreşte în inima omului, nu-l 
întreabă de-i pregătit ori nu. II ia așa pe negândite, 
ca pe o irunză în bătaia vântului, 

— Strașnic, ce să zic! Ajunsei s'o aud și pe asta, 
și încă din gura tostei mele slugi... Ce-ar trebui să-ți 
răspund? 





(Urmare în pag. 3-a) aa Caite 


So a tr E Oa PA a a a A a ta a Ra RAMA Rai 
Taxa poștală plătită în numerar conierm aprobării dir. G-le P. T, 7. Ne, 24.494.939