Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0008

De 








ana versul 





nul XLIV 


8 


Nr 





1928 


1 


19 Februar 


7. 














ba] - 
= 

N) 

FR 

=. 
a 
Q 
LI 

(703 
Le) : 
Lai 

a, 





136. - UNIVERSUL LITERAR 


suileiul romanesc 








PREȘEDINTELE 


Creator în șțiința universală, cula: 
borator al unuia dintre cei mai mari 
exploratori ai lumii, director, preşedinte 
de onoare al câtorva instituții streine, 
rector al uni Universităţi, senator cu 
mandat cultural, presedinte al Acade- 
miei, Em. Racovitză e infinit mai puțin 
conoscut publicului mare românesc de 
cât cutare colecționar de spirite de ca- 
fenea şi din revistele streine, pe care 
le lipește unele de altele ca să facă 
piese şi pare un anonim pe lângă săr. 
“bătoritul autor de mascarade teatrale. 
Numai aceasta simplă constatare şi e 
destul ca că ne dea măsura dezorientării 
culturale a publicului românesc și să 
precizeze imperativ, obligațiile pe care 
le au publicațiile noastre, 

E'o întreagă educație, care va trebui 
făcută cu orice pre[. Suntem un stat 
constituit în forma de azi, cu sângeroase 
sacrițicii, după veacuri de încercări grele, 
cu desfaceri şi re'aceri de la intreg la 
desmembrarea totală. Viitorul acestui 
stat — mărginit într'o parte cu o îm- 
părăție haotică și absorbitoare, pe aite 
două hotare cu state cari, toate îşi a- 
nunță necontenit revanșă — apasă asupra 
constiinței fiecărui român. 

Și când ştim că numai o puternică rea- 
litate naţională, adică numai o cultură 
temeinic asimilață, va fi ultimul tranșeu 
de rezistență, căci nu putem opune nici 
număr, nici armament, toate îndatoririle 
celor ce lucrează sub zodia cuvântului 
scris, apar limpede. Pot să fie instituții 
care pentru „banii la cassă“ să-şi per- 
mită orice confuzie culturală, altele care 
împinse de puerila vanitate a conducă- 
torilor să rezolve capricios şi personal 
chiar în problemele esențiale ale științei 
şi artei. Va trebui să se găsească neapărat 
însă, şi să ştie unul de altul, şi cei care 
âu simtul d ai ălaăi Si sunt hotăr râţi 
să-l asculte. ZI = 
* „Universul literari e E) Sri con- 
tribuie cât de puțin la această realizare. 


CAMII. PETRESCU 


ră . 
ia, NE ea 








x 


Savantul profesor al universităţii clu- 
purta sa născut la laşi în 15 Noembrie 
0% 

Gustul penru studiul naturii i l-a 
desvuliat profesorul Grigore Cobălcescu 
deia Institutele unite din Iaşi, unde şi-a 
făcut studiile secundare. Plecând apoi 
la Paris. a făcut mai întâi studii de 
rep, după, dorinţa tatălui său, şi a luat 
licenţa în drept în anul 1889. Din im- 
bold lăuntric ascultă însă şi cursurile 
Şcoaei de Antropologie din Paris şi se 
deslică apoi ştiinţelor naturale. In anul 
1591 trece examenul de licenţă în știin- 
țele naturale la Sorbona. iar cu cinci 
uni mai târziu (1896) obţine doctoratul 
in ştiinţe, A 

In anul 1897 pleacă întro expediţie 
aliturcucă. În culitate de naturalist al 
expmibiţiei anturelice be.gienu „5. AM. 
Delg.ca”, filmul propus de Li. de Lacaze 
Dutulens şi iid, von Bereden. La min- 
tomcere din Antarctica, în 1899 este în- 
sărcinut cu publicarea rezu.ăatelor bo- 
tamice şi zoologie ale acestei  expedi- 
kuui. 

In anul 1900 este numit subdirector 
al Luboratorului Arago dela Banyuls- 
Sur-iier — o instituy anexă a Sorbo- 
nci din Paris -- şi ocupă acest post până 
in auul 1920 impiinind în acetaş timp 
o funcpe analogă la Laboratorul de A- 
nâvonie compurată dela Sorbona. In 
acela; an este asuciat de H. de Lacaze 
Duihicrs la direcţia revislei „Archives 
de zovaogie experimentale”, pe care o 
conduce, după moartea acestuia, îm- 
preună cu &. Pruvot până ustăzi, când 
ca a ajuns la al 65-lea volum. 

Opera tundamentală a lui Racoviţă 
este întreprindereu ştiinţifică cunoscută 
sub numelk „biospeologica”, înființată. 
in 1905 cu scopul de a încerca stabilirea 
pe baze temeinice a unei „Istorii natu- 
vale a domeniului subteran”. 
untă a vieței sale va fi de-acum înainte 
propășirea. acestei noui ştiinţe, a cărei 
existenţă este strâns legată de nume 
savantului român. In colaborare cu pro- 
fesorul  î. Jeannel şi cu concursul a 
numeroşi oameni de ştiinţă specialişti 
a explorat până în anul 1924 mai bine. 
«le 1000 de peşteri, a studiat peste 15.000 
exemplare de vietăţi cavernicole culese 
in aceste explorări şi a publicat până 
ir; prezeni peste 50 de fascicole din pu- 
hlicaţia periodică .„Biospeologica”. Intre 
timp & mai explorat, împreună cu sa- 
vantul G. Pruvot. adâncuri!e mărilor în 
Golful de l.yon. pe coastele Cataloniei 
și a. insulelor Baleare. Iată numele sa- 
vanţilor cari ou colaborat la publicaţia 
numită „.Biospeologica"” tipărită la Pa- 
ris: E G. Racoviţă, R. Jeannel, E. Si- 
mon, E. Hilingsen. P. de Peyerimhofi, 
U. Enderlein, E. Chevreux. H. W. Bro- 
lemaun, î.. Germain, M. Bezzi, A. Bon- 
net, 1. Trăganrdh, L. Fage, H. Ribaut, L. 
G. Neumann. P. Paris. P. de Beauchamye, 
L. Falcuze, P. A. Chappuis şi H. E Han 
sen. 

Până în anul 1920 savantul român u 
lucrat în Paris, în mediul ştiinţific fran- 
cez pentru uare de atâtea ori, de atunci 


îmeoace. a avut cuvinte elogioase. La 


Principala” 





„EMIL RACOVITA . 


re 
VALERIU BOLD 





i B 
uceustă dată insă a fost chemat «a 
fesor ia Universiuulta WIN Luuj, n 
Innţavă in lucul cetei ungur şu. g 
du-și seama de serviciile ce l-ar [g 
uuuce tuiturii rOmMuaneșii 1N Ucea%; 
tuuție şi după ce şi-a asigwate 
i IUSULULU:-UL Ue Speouvgie pe 
univerSitutea clujuna, a primul € 
Consiliului Mirage guvernul de at 
al Arueulului şi sa mutat li Cluj, 
a Organza sanstitutul de Speo 
care-i sibgurul din intreaga luiue, că 
o relativa auWuOnIe, tind înfinț 
baza unui contract incueiav între: 
lacoviţă şi Şeiul resortuiui insuti 
Dunca dinu Consiliul Dir.gent, ci 
lost întărit apoi prin legi spicialej 
de acesi Cons.uu şi dă guvernul ţări, 
reşed.nţa ia Bucureşti, 

Sub auspiciile lustitutului de îti! 
iogie dela Cluj şi su direcuu conte 
a savantului cu renume mondial n 
viţă, se tipăresc două publicaţii ar 
dice de specialituie, menite să CUnb; 
la constivuirua definitivă a acestei. 
ştiinţe sintetică, cum o consideră 
m. ietarul ei. întâia publicaţie sue h 
peologica, care continuă publicaţi: 
acela; nume apărută la Paris, 
de venirea lui Nacoviţă la Cluj, 
nand numai memorii definitive, e 
biecte din domeniul speologiei și; 
cute măi întăi în Arhiva de zu 
experimentală, iar a doua  Lmcit 
Institutului de Speologie din Clujo: 
cuprinde  însemnări:e prelimina; 
memoriile fără caracter strict spa 
pe cari le publică personalul şti 
ajutător, el:vii şi colaboratorii a 
Institut. = t 

In sesiunea parlamentară 1922 
prof. lacoviţă a fost senatorul UL, 
sităţii din Cluj, luând asupra sa și 
cina grijilor materiale pentru a 
tânără univorsitate. Grija pertru 
stare materiulă a colegilor săi pt: 
înzestrarea instituţiunilor de şliite 
labovatoriilor cu boate cele net 
bunului mers al învăţământul, 
n.ureii științifice rodnice, sa ma 
tat neincelat în timpul cât au fose 
nator. is 

In vara anului 1926 îşi rosișita 
vântul de recepţie la Academie. ve, 
despre geneza şi ființa disciplinei” 
Speologia, amestecând ”aționan 
științifice exprimat cu cea mai des 
şită claritate, cu descrierea sugein 
în stil de pură poezie, a exploi 
subpământene, 

lar în sesiunea de toamnă u A? 
miei, acelaş an. a fost ales presedT! 
acestei instituții, ce! mai înal: tii 
care-l poate acorda națiunea rec 
toare unui meritoa fiu al ei. 





| 


p 


4 E, 


PROF. RACOVIȚA ŞI STRAINATATEA 
o MULA | 


md ales, în anul 1925, președintele 
hoare al Societăţii zoologice din 
a, d. Racoviţă a rostit această cu- 
re. vorbind despre mediul ştiinţi- 
ancez și despre raporturile ştiin- 
b franco-române : 







































„Scumpii mei Coniraţi, -: 


m tost ales membru al Societăţii 
pg din Franţa acum 32 de ani. 


fartie 1893; naşii mei erau mult 
batul nostru coleg Gultel şi dis- 


i! profesor din Strassbourg Topsent. 
i î ani mi-aţi încredinţat funcţia 
penru al Consiliului de adminis- 
e. ied că am meritat sufragiile 
tr in aceste două ocaziuni, pentru 
eculul meu destul de lung va pu- 
jonvinge despre devotamentul meu 


ştiinţa scumpă nouă și mai ales 
ştiinţa franceză. In decursul ca- 


mele puţin accidentate n'am ui- 
hicivăață cceace-i datoram Sorbonei. 
ptrilur mei, prietenilor şi confraţilor 
ralisti din Franţa, şi dacă de câţiva 


nu mai stau printre voi, vă pot 
ra că această  imigraţirune na 


îți! cu nimic caract>rele mele pri- 
e de subspecie intelectuală; eu 
in credincios metodelor şi tradiţi- 
Hrunceze și nici o schimbare sau 
(i: viitoare nu este de prevăzut în 
stă privință. 

riindu-mă acum preşedintele vostru 
more, îmi acordați cea mai înaltă 
ncie a voastră. De astădată nu mă 
pwnunţa dacă alegerea voastră e 
iptățită sau nu; aş fi mai curând 
t să cred că nu. Nu insist, pentru 
0: vă asumaţi întreapa responsa- 
pi» dar țin să vă exprim sentimen- 
meh: de gratitudine. Sunt cu atât 
coustient de ceeace reprezintă pen- 
ine onorabil alegerea voasiră. că 
un veteran al scumpei noastre 
tăi. ştiu cât valorează ea şi nu 
2 nimie din ceeace a făcut ea. In 
| si» tezaurele de observaţii și de 
mă»i strâns» în publicaţiile ei. So- 
ia noastră a format pe tinerii na- 
lisu, a încurajat cercetările zoolo- 
a movocat prieteniile producătoare 
ecunde colaborări intre savanții 


imitate de veac încoace unul dintre 
$ nini strălucite focare ale !umino- 
E i penerosului geniu francez. 

a mea este una dintre acela cari 
prufitat mai mult de aceste focare 
umină:; aproape toţi savanții ro- 
i sau format în şcoalele Franţei 
pcrarile lor poartă pecetea metode. 
Mu nceze. 

wind aceasta, reamintesc un fapt 
cunoscut care însă îmi dă putinţa 
vă inci odată mai mult recunoş- 
ramânilor faţă de Franţa, şi o 
aevasta cu emoția atât de firească 
pui oma cărui viaţă ştiinţifică a 
irăită apoape întreagă in mediul 
ru atât de cordial. (Si cordialement 
ratornel). 


ezi şi străini. ea a fost de aproape 


AMUNDSEN DESPRE RACOVIȚA 


“Fără îndoială că părerea unui Amund- 
sen, celebrul exploatator norvegian, des- 
coperitor al Polului Sud, e definitivă 
pentru valorificarea unui eavant. 

Dună întoarcerea expediției antariice 
(1897-—99), la care participă, printre con- 
ducători, şi savantul român E. Racoviţă, 
Amundsen spune despre dânsul: 

„Zoologul expedițiunii fu românul Emil 
Racoviță. Pentru calitățile lui, vorbeşte 
mai mult decât aş putea eu face, imensul 
material științific, pe care l-a adus acasă. 
Pe lângă interesul arzător pentru specia- 
litatea sa. se leagă de el însușiri care îl 
fac un tovarăş nepreluil de plăcut şi un 
explorator plin de îndemnuri”. 


Citarea în cărţi de ştiinţă ce fac epocă 
nu e nici ea mai puţin semnificativă : 

„Packard şi Verhoeff cred că fiinţele 
cavernicole încearcă cele mai mari difi- 
cultăţi pentru a se nutri şi că, din pricina 
aceasta, toate sunt ue proporţii mici. A- 
ceastă idee este de sigur greşită pentrucă, 
in general. animalele din peşteri nu sunt 
de proporţii mai reduse decât speciile co- 
cespunziătuare cari trăiesc la suprafaţa 
solului. Ele pot trăi chiar în colonii ex- 
trem de populate. 

In realitate. frumoasele cercetări ale 
lui Racoviţă şi Jeaunel au arătat că există 
părţi ale domeniului subpămâitean în cari 
nutremântul este obundeut şi aite părţi 
unde esie mai rar“, (L. Germain: La vie 
des animaux ă la surface des onlinenis), 

Acelaş autor, vorbind despre clasilica- 
rea biologică a fiinţelor cavernicole, spu- 
ue: „Studiul lui Joseph este întradevăr 
prea artificial şi cea mai bună grupare 
este de sigur cea propusă de Racoviţă în 
1007“, -- 


L. Cuenot, profesor ia Facultatea de 
ştiinţe din Nancy, spune următoarele în 
cartea lui recentă ["Adaptalion (1925): 
„La pierderea ochilor se mai adaugă o 
altă caracteristică statistică, aceca a gtra- 
cilităţii şi a  prelungirii, extraordinare 
uncori, a labelor şi a antenelor la multe 
insecte cavernicole. 

Acest fenomen propriu animalelor de 
uscat din cavernele obscure e socotit de 
cele mai multe ori ca o „compensație a 
imposibilității de a vedea“, după expre- 
sia de care se serveşte Racoviţă în exce- 
ienta sa introducere la Biospeologie (1907). 


Despre studiile lui Racoviţă, publicate in 
urma expediției Amundsen savanții spe- 
cialişti Heck şi Jilzheimer se exprimă 
astfel (1915): „Cel mai nou şi mai precis 
obesrvator al vieţii balenelor este desigur 
Racoviţă, care, ca zoolog al epadiţiei sud- 
polare belgiene, le-a consacrat un studiu 
exact zi cu zi. Dela dânsul învăţăm, că 
fiecare specie are obiceiuri cu totul a- 
parte — care diferă chiar de cele mai a- 
proape înrudite specii — şi că astfel se 
poate recunoaşte orice specie chiar dela 
distanță, numai după mişcările ci: după 
modul cum respiră şi cum se scufundă“. 


UNIVERSUL LITERAR. — 119 


sn e as câ vcsraste 


savantul Racoviţă... econom 


Cazul sa petrecut în vremea când d. 
Racoviţă era senatorul universităţii din 
Cluj. Toată lumea 51 şiia devotat slujitor 
al intereselor acestei instituţii de cultură. 
Ghiozdanul lui era mereu plin de acte şi 
petiții. "reclamaţii şi memorii, adresate u- 
nuia sau altuia dintre ministerele atotpu. 
ternice, pe cari savantul nostru le cerceta 
atât de des. 

Il preocupa buna funcționare a insti- 
tutelor universitare. dar şi existenţa cole 
gilor, cari adesea trebue să-şi tragă dela 
gură pentru a le rămâne bani destui ca 
să-și cumpere cărți şi să se ţină astfel la 
curent cu progresele disciplinei ştiinţifice 
favorite. 

lu biroul ministrului de finanţe senato- 
rul universităţii clujene pleda pentru 
urcarea lefurilor profesorilor universitari. 
Ministru] de rezort, econom din fire şi «lin 
profesiune, spuse la un moment dai: 

-- Dar, d-le Racoviţă, profesorii uui- 
versitari să mai facă economii, cum fac 
şi eu! Lite, haina de pe mine am puriat-o 
cât-va timp pe-o faţă şapoi am întors-o, 
ca să pot spune că am haină nonă. Facă 
şi colegii d-tale aşa ! 

— D-le ministru, răspunse calm profe- 
sorul Racoviţă, să-mi daţi voie să vă spun, 
că eu vam întrecut în această privință. 
Haina de pe mine a fost întoarsă a doua 
oară până acum... 


perseverenţă 


La ministerul de externe, tot în timpul 
când Racoviţă era senatorul Universităţii 
din Cluj. O intervenţie în chestie de 
schimb internațional. 

Ministrul promite şi dă asigurări, că „se 
face“. i II 

A doua zi senatorul vine după rezultat, 
Merge deadreptul la directorul respectiv 
din minister. Au 

— Ai făcut...? 

— E la domnul ministru. 

in biroul ministrului. 

— Sa făcut...? 

— Da, domnule Racoviţă. fireşte că su 
făcut. E în biroul cutare. 

In biroul cutare. 

— Nu sa făcut, domnule, spune 
din «directori. Pe la miae n'a trecut, 

— Sa făcut, domnule, spune al doilea. 
Sa şi :expediat. 

Profesorul Rucoviţă nu e însă nici ere- 
du) şi nici nu se dă uşor bătut. Intră din 
nou la ministru şi cere dovadă că „sa fă- 
cut“, Directorii respectivi suni chemaţi 
„la raport“, Incurcătură şi jenă. Se dove- 


li 


unul 


deşte că nu se făcuse nimic. 
A doua zi, fireşte, totul era aranjat. 





E 
7 





tn UNIV EHS  LITERAL 





anii d tt tm ai De sei tere 


Poe za e 


ION MINULESCU: e a E edict N SIC ANU 


ROMANŢA EĂRĂ ma PARABOLĂ 


et ECOU EU SE Cer —- punte anuicată peste zări -— în pumni sia 
.. i pi = Întins înfumegat. sfârși sub zare — 
Munţi din atomi, wață din făvrâmi; 








lubire — bibeloa de porțelan, 


A j a - Nimic decât nădejdea celor viitoare. 
Obiect cu existenţa elemeră ; a e 
- Te regăsesc pe-aceiaşi ctajeră pă ca a IER Crucifieat îţi smulgi înțepenitele brățări. 


Cânc soare greu fi sa'nvechit pe rana ochilor, 
Iteschizi în trup, cu vrerea, alte zări. 
Imprâşti fruct oprit, o toamnă, tuturor, 


Pe care te-am lăsat acum an an... 


Li 
- -. | 


ii mulțumesc. 


A Din voluptăți rotunde storsul miez 
? o. LPT) a p] E] A . „a a A ir D a A 
ge ez Săi Sa ntâmplat n i . Ă — Durerea cărne fără duh şi glas — 
„e sallet caritabil te-a păstrat Să-l contrazici pe Dumnezeu la fiecare pas. 
“in lipsa mea, A i : a: Pretutindeni te vegăsesti şi iar te pierzi. 
in lipsa ei, SE Ă E i 
ai Şi*ntr'un huiucinat parcurs peste spinarea norilo 
in lipsa noastră 2... 3 i ie E. PATCUTA, Peste Sp o 
Ce d Ib | i | Acot'unde peste câmpii rotunde-un ter tangent 
ASE Me - sai Invârtetn silatări multipli sori, 
Ue pasăre albastră E sl E . Strămntă zările -- alungându-te pe firmament. 


Ţi-a stat de veghe-atâta timp 
"Și te-amgrijit Şi scos die sub a bolței magică umbrelă 
De nu te-ni spart si nu te-ai prăfuit * — Nemărginire. steag din cuta zării'ntins pe-un câmp 
| poi td col ic 2 „ata lo ae | Sa ntrezăreşii din curcubie ce se pierd si-apar 
Păunii albi, cu coada de dantelă. 


Iubire -- bibelon de porțelan, ICE A Ra 








Obiect de preț cu smalțul nepătat, în 3 î aa iai 
Rămâi pe loc, acolo unde PŞiie. : a e gi 

4 -: | 
Bă nu te mişti. . i E INCEPATORII 
Și dacă ne iubeşti -- ; 


0! Dacă ne inbeşti cu-adevârat. | ” , [i TE THEODORESCU 
Aşteaptă-ne la fel încă un an... e 


Ln an măcar... Atât... Un singur an!. si RU A M A R 


iubire — bibelou de porțelan... 





SI ai ta) opiu FI a i, i | Ve-apropii - în tristețe — de sufletu-mi, strein 
e ă -, i fsvoarelor, ce alticl țâsnese ca să ne scape, 
LON PAUL. Pr. IRGUE - EI) E Răi Eu nu știu aste lacrimi pe ce lăgaşuri vin 


De plânse cerul stele, sau lutul plânse. ape. 


SĂ aa) N O C T U R N A | si Owali; ochi în lacrimi par dvuă frunze, verzi: 


n i Şi înclinate, roua ce doarme le încarcă, 
i Umbrese lumina leii în care'ncet îţi pierzi 


Un bvaţ pătat cu aur abnnecă din arbori ii a ride : 
Surâsul greu - o mică şi-anevoiasă barcă. 


Şi prinde să coboare sc clatină'ntre ranmri, 
gi îrunzeie şi florile se strâng şi seenţeleg. 
Văzui şarpele mare alunecând prin seară. Ă 
Diana se apleacă pe loc şi-şi pune masca. i Di aa VICTOR STOE 

Un pantof de mătase aleargă'n luminiş a pia ara da e i 

Ca o chemare-a cerului care stinge zarea. SR ENI Şi “RECU LEGERE 


Și bărcile nopții suni gata de plecat. , , A 
Biserici vechi, din sate depărtate 


Alţi-or veni să şadă pe scamnul de fier, za stă î Cu strane. vechi săpate'n lemn de nuc. 

Alţi-or vedea acestea când eu nu voiu mai fi. Ce credincioși +fau ridicat pe drumuri 
: - ; Rae Şi ce credinţe rătre voi ne duc? 

Lumina va nita pe cei care-au iubit-o. 

Nici o chemare nu va-reînsufleți faţa. Fr ae a V'asvunde zarea. ca o pleoapă arsă 


Nici mun suspin n'o face, iar să rasuve-amotul =: IE o d a Injăruindu-vă clopotniţele sure, 
a a ata i: Coboară soarele cu faţa'ntoarsă 
Şintinde firumuri de aramă spre pădure. 


Şi ferestrele noastre vor fi stinse. 
Gai străini doar vor merge de-atunci în lungul străzii. 


Vocile, E . Frunţi aplecaie spre pământ-tăceri. 1 
Alte voci vor.cânta și alţi ochi vor mai plânge e Psgete PA i atotira Credinţeniinse spre cerşire, a că l 
Și înir'o casă nonă. Y ră : a i.m icoane .- o năiramă, lumânări. A) 
Totul va fi pierdut. fatul: va fi iertat, * Sani dna ad ai E pai ae Şi rugă și tăceri și amintire. 
Proaspătă va ti trada, pădarea va îi nouă, i iii i ep aaa Troiţe vechi, icoane vechi, nadejăi 
Și poate într'o zi pentru prieteni noi, m ea Copaci bătrâni, morminte şi vegheri 
Va ține Damucen tot ce ne prUmisse Ra cca Fum de ciădelniţi, Jumânări umile 

E gat m a EM. GULIAN vii. Semnalţă'm boltu plină de dureri, 






















susireu în 
ca 0 Oboseulu 
inlelungat, precum şi tovărăsiu ne- 
ită a vulpilor, a şacaliloc, ua vultu- 
sau u leopardului, de-alungul tutu- 
pturilor de pământ, şi tututor lipsu- 
străbătuse această ceată de prieteni 
lâsase plumb în picioarele şi în 
lor. lsus era în toată puterea cuge- 
Gândise şi observase mult în vre- 
“din urmă. Gândurile se aştzură, ast- 
în mintea 


uretul şi 


bimefacere. unui 


iecare, la locul cuvenit, 
i propovăduitor. Predicile jinute pe 
, ca şi prin împrejurimi. erau aseul- 
şi ținute înceamă. Acest lucru îl ho- 
ă spună cuvântul cel nou şi în satul 
uutal. şi porni într'o bunăizi spre Sina- 
Întră întovărăşit de câti-va 
lumnea săracă se dete cu repect la 
„la trecerea lor. 

dimineață. Grupe de tăbăcari şi de 
tori, de neguțători de uleiuri şi de 
tori de fructe, de pastori şi de pes- 
așteptau îu faţa poriteului, san prin 
„să intre, Sinagoga era scăldată, 
hunină caldă. Fruntaşii localnici 
loe pe scaune, aşezate lângă arcă, 
racii se aşează îngrămănliţi, pe băn- 
ele termn acoperite cu rogojini, Copiii, 
umătute goi, se ghemuiră pe pavaj 
kulră, şi se ciupeau sau se strâmbuu. 
ile luaseră loe în dosul unei grile din 


prie- 


ia suverinari, lingă cuperiş, Haza- 
un fel de paznic al Sinugogei,  dete 
firgit semnalul de început. Sefu? 
laminului aprinse: tămâie, umplând 
perea cu miros şi câută împreună cu 
dți. un psalin. Se duse, apoi, la arcă 
unde scoase ruloul legzi şi-l plimbă 
faţa mulțimei. fa Sai 

lată legea dată de Moise popurului 
Isecuel. Moise e lăsat-o moştenire 
or lui lacob, Calea Domnului este 
Fa « scutul tutulor credia- 


schise apui rulvul zi eeii. După fie- 
verset urma tălmădirea lui. 

us şedea pe băucile săracilor. Slujbu 
gfirşist. Isus se ridică atunci dintre 
tenii lui şi, cerând rolul, se îndreptă 
scaunul cetitorului. Oumenii îl pri- 


CNIVERSUL LIȚERAR, — Hi 


PROFETUL IN TARA LUI 


N. Davidescu 


Una dintre cele mai reprezentative fivuri ule literaturii noastre de azi, 


abil munuitor al abstracțiilor doclrinare și unul dintre deschizătorii de ori- 
zonturi noui în literatură, N. Davidescu are la activul lui o întreagă activitate 
critică. Ca poet se vădește tot atât de substanțial. După tântâna Castaliei, 
după complexele „Iuscripții“ a dat la iveală zilele acestea „Cântecul Omului“, 


Și ca romancier, a fost din primul moment pretuit. Ln premiu literar i-a 


mijlocul lui miră cu un murmur bine-voltur. Un tre- 


mur de curibzitaie şi de luare aminte se 
furişă de-ulungul tutulor băncilor. Privi- 
rea lui voluptuvasă, dulce sau încărcată 
de mânie 6e schimba după simţimiuiele 
fui interioure. Citea din Isaia. 

„—- Spritul Domnului peste miue. Lus 
„um fust ca să bine-vestesc siracilur. să 
„tămăduese pe cei zdrobiji vu inima. Să 
„vestesc iertarea celor în robie, şi orbi- 
„lor vedere ; să dau drumul celor apă- 
„Sai, și să zidese an plăcut Domnului”. 

Închise apoi ruloul şi începu să explice 
sensul acestor cuvinte. Vocea lui meloai- 
divasă semăna a măngâere. Se mişti cu 
uravitate. Vorba, ca şi portul rubinului. 
răspîndeau,  «teopotrivă cu fisura, 
reție. 

— Astăzi su împlinit această serip- 
tură în urechile voastre. 

Oamenii se mirau ge vorbele lui. Unul 
din ei îl întrerupse: 

„— Acesta esie feciorul timplarului 
Josef şi al Mariei. Noi aşa le cunoaștem. 
Fă-ne, dacă vrei să credem în tine, un 


mil 


Semn. 

wm Adevăr zic vouă că 
„profet în țara lui. Multe 
„în Israel pe timpul lui Elie, când cerul 
„a fost trei ani şi şase luni închis. Foa- 
„meie mare sa lăsai atunci peste tot pă- 
„mântul. Ia nici una dintre ele nu a fost 
«trimis Elie. Puterea lui sa ridicat mumii 
„asupra văduvei din Sarepta. ȘI mulii 
„eproşi «ruu în Israel pe vremea pro- 
tetului Eliseu. dar nici unul dintre ci na 
„fu curăţit afară de Neeman“. 

Un murmur de indignare strabăru. in 
Lumea 


nimeni nu €e 
văduve, erau 


urma acestor cuvinit, adunarea. 
se ridică furiunos şi scoase afară diu 
Sinapogă pe Isus şi. cu figurile congesti- 
onate, ţipind şi ocărind, Işi îinpinreu. 
fără să şrie încuiro, victimu. Unul, în 
sfirşit, dete o idee: 

„— Să-l scoatem 
căm de pe munie. 

Un cor întreg de glusuri 
diner'udată, Mulțimea porni spre munte. 

„— Să nai urle şi din prăpastie. Se dă 
drept profet al lui Dumnezeu. şi nu vrea 
să ne facă un semnat”. : E 


afară şi să-l arun: 


aprobară 





fost acordat pentru Conservator et Comp. In curând va scoate de sub tipar 
„Vioara Mută“, Alr roman e în pregătire. 


Îdeia aceasta păru, iutulur. foarte ni- 
merită, Isus singur nu pricepea Furia u- 
Găseu cuvânta- 
re lui din Sinagogă. Oboseala şi buimă- 
cireu însă îi ]uase  potiuța de a se mai 
impotrivi. Zgomotul din prejur îi asiur 
pa vorbele. Împoirivirea. de alrie). ar i 
fost de prisos şi, apoi, nici în, firea lui nu 


ccestel mulţimi, lireuscă 


sia. Ar fi înrăit şi mai mult, apoi, inimile. 
Isus. simțind lucrul acesta mergea singur 
nevoe să-l 
împingă. Dealul cra înalt şi uecukul ane- 


tăind. Nimeni nu muli avea 


voios. Isus mergea singur şi repede, Se 
depărtase chiar cu ceva de ceilalți. Era 
însă urmărit de aproupe, Furia mulţimui 
însă se mai potolise din prikina vboselei. 
In sfârşii ajunseră pe spinarea dealului. 

Priveliştea împrejurimilor schintee dia- 
te'odată îimtulor ochilor. Vegetaţiu își des- 
făgura  preiutindeni puterea ei ameţi- 
toare. O mare de foi se rostopolea până 
la orizont. O mare deşariă, fcciorelnică. 
sacră, desfăşura liniştea ei sălbatecă în 
inocența singurătăţei. Soarele se tăvălea 
în mase de aur pe câmpie şi. agăţîndu-şi 
buelele fine de păr arzător printre cren- 
gile copacilor, înfiora cu buze de aur a- 
pele din care sorhea. Vegetaţia trăia cu 
puterea unei bestii tolănite în albia unui 
pământ gras şi umed. 

Mulțimea se opri uimită de cintecul a- 
cestei arătări. Ochii tutulor  ulunecară 
fără voce prin imprejurimi. Un ab! de 
udmiruţie porni diu toale piwpturile a- 
priuse de urcuş, şi dornice să respire o 
clipă, Lsus, stăpânit de duzere însă, mer- 
gea repede, înaintea lor. nesimţind obo- 
seala, şi minat de puterea uccnnoscută a 
unei dureruuse chemări, parcă. lusoţiiorii 
lui uitaseră ţinta venirei lor. Ochii lor 
următeau lăuutrie peisagiul domlnat din 
ce în ce mai mult de silueta mărită prin 
depărtare, a îuvăjăiurului., 











192. -- UNIVERSUL LITERAR 


SERGIU DAN 


CRAVASA DIN VIS i 


Sunt sigură că Andrei mă iubea, deși 
nu arăta. vreo supărare când lipseam 
câte-o noapte întreagă de lârgă dânsul. 
Sau poate mă iubea atât de mult încât 
suferința pricinuită de aceste silnice 
purăsiri de-o noapte şi-o ascundea amă 
nunţii, nu cumva să observ eu ceva. 

Nu ştiu. După o noapte petrecută cu 
prietenul care mă iubea de pe vremea 


când eram în pension, am revenit dimi. - 


reaţa obosită şi desgustată de viața asta 
ce se prelungea noroioasă şi fără scă- 
pare. Cu toată sila ce mă copleşea de 
ob.ceiu întro asemena noapte — pă 
tram întotdeauna o lumină ascunsă în 
min, gândul că fac toate aceste jertfe 
pentru Andrei. Gândul mă întărea şi a 
dona zi îi arătam o dragoste mărită. 
recompensă meritată pentru noaptea de 
care lam lipsit. In dimineaţa aceia e- 
ram mai isiovită ca oricând şi mai dor- 
nică de înnbrățişarea lui Andrei. Mi-am 
repelat de mnulte on că această îmbrăţi- 
şare a iubitului meu, mă curăța de toată 
josnicia nocturnă, mă  readucea din 
inlastini sărutărilor numărate şi plătite 
cu o baie binefăcătoare. Cerând o inifor- 
maţie portarului înainte de a urca, 
zării în privirea lui o clipire de bat- 
jocură şi din glasul acestui bădăran 
înțelegeam o voită intonaţie răută- 
cioasă 

Portarii de hotel sunt făpturile cele 
mai abjecie pe cari le-am întâlnit. 

In prima clipă, crezui că omul cu 
Şapcă îşi îngăduia acest fel obraznic 
de a clipi ochii şi răspunde fără grabă. 
pentrucă ştia de unde viu. Intr'o seară. 
cu câteva săptămâni înainte am sur- 
prins fără să vreau un dialog pe cori- 
dorul etajului II, între un băiat de ser- 
viciu şi frizerul hotriului. 

-- Lipseşte o noapte din zece, când 
se duce după bani. Hei, ce crezi, mari- 
naru! costă scump. mai ales că nici 
n'o bate ca pe celelalte. 

Frizerul râse şi numai la treceneu 
mea convorbirea lor luă sfârşit. Fireşte 
şi portarul trebue să-şi fi permis pri- 
virea necuviicioasă fiindcă stia de unde 
viu. Servitorii ăctia şi-au închipuit de- 
sigur. cu chipul lor grosolan de a judeca 
orice, că Andrei mă trimetea să-i aduc 
bani. 4 

Servituri. murdari ! D=-ar bănui mă- 
car jalea şi teama încă din ce în ce mai 
chinuitoare, că Andrei într'o zi îmi va 
z>proşa toate nopţile tăvălite întrun 
pat străin! i 3 

Niciodată. de altfel. n'am vorbit cu 
Andrei despre asta. Prima dată când 
a trebuit să lipsesc. numai atunci jluân- 
du-i capul în mâini i-am spus doar 
atât: 

— Nu mui avem bani Andrei. 

Am tăcut apoi neștiind cum să ur- 
mez şi după o lacrimă, dintracele rare 
şi sincere am întrebat încet: 

— Nu-i aşa că nu te superi ? Iarăşi 
o lacrimă şi asta a fost toată înţelege- 
rea. trista consimţire. Pe urmă. nici- 
pdată nam mai vorbit despre asta. EI 
nu întreba: nimic eu nu ” răspundeam 
nimic. Iar atunci când venea seara 
hotărită sacrificiului eu începeam să mă 
îmbrac în fața oglinzii — în vreme ce 


el fuma întins în pat şi fără să spună 
ceva.  Deobicei consemnul după care 
Andrei înţelegea că în seara aceea nu 
mă mai reintore .şi. nici masa n'o vom 
lua împreună. era tăcerea mea bruscă 
chiar după nebunii sgomotoase. Inainte 
de a pleca, îl sărutam atentă şi puţin 
uunilită, trăgeam un fum din ţigara lui, î- -o 
așezum pe urmă între buze şi dela uşă 
mai priv'am odată înapoi decisă dar 
desnădăjduită. Andrei nu spunea nimic, 
sau mă ajuta să-mi înfăşur bine gâtul 
iar cu privirea îmi arăta grija să nu 
răcesc. Dar nu spunea nici odată nimic 
şi nici dimineaţa când mă reîntorceam 
nu întreba unde am fost sau ce am 
făcut. De obicei când intram, îmi su- 
râdea şi-apoi mă îndemna să mă culce 
fără întârziere. Imi ura „noapte bună“ 
la apt dimineaţa, zâmbind. Nu arăta 
nici o supărare. Abia a treia oară, în- 
tr'o dimineață, am remarcat atâta : nici 
cânt intram, nici când mă culcam nu 
mă săruta. Se ferea ? Nu cred. Oricum 
insă, desluşeam limpede un fel de as- 
cunsă r*pulsiune, când eu, în ciuda a- 
c“stei răceli, îl sărutam şi îmi venea 
nu știu anume dece să-i strig: 

-—Ce ? Ţi-e scârbă să mă îmbrăţi: 
șozi ? Doar şti că nu pentru mine mă 
Aduc... 

Dar nu strigam nimic şi nu încetam 
să-l sărut, deşi din ce în ce mai lim- 
pede, vedeam că Andrei părea plictisit 
Și câteodată chiar supărat de aceste îm- 
brăţisări de cane eu aveam atâta ne- 
voe. atâta dorinţă, pentrucă o îmbră- 
țişare a lui mă purifica de irfamia ce- 
lor nenumărate din roaptea dată celui- 
ialt. O singură dată mi sa părut că 
surprind în ochii lui, dar abia simtită, 
o tresărire străină. Am rămas atunet o 
clipă amutţită şi chinuindu-mi aminti- 
ra pentru a regăsi în ea, această tre- 
sărire uitată a ochilor lui. Nu mă în- 
şelam, era privirea înghetntă a brutei 
de altădată. a acelui Andrei care mă 
levea cu biciusca, degaiat şi dispretui- 
teir. Fireste. privirea lui nu se menținu 
decât o clipă asa, lungă și grea pentru 
mine. Incepusem iar să mă tem. pe 
măsură ce privirea aceea se repeta mai 
des: hrvia ss refestenta ca intrun 
somn dulce nrelwngit. dornică să reîn- 
ceană viata de iad. 

In dimineaţa de care-ti vorbesc, mă 
simteam Inai rău si numai eu știu cum 
am trecut blestemata de noanie cu prie- 
tenul care mă iubea de pe vremea cânt 
eram în pension. heat ca niciodată şi 
exizent din cale afară. Ce nu mi-a cerut, 
Dcamne ! | 

Până atunci îmi părea cu totul neîn- 
semnat și nu uitam să-i arăt că mă 


"avea pentru câteva bilete de bancă. dar 


din noaptra aceea îl uram, pentrucă 
mă. umilise bătându-şi joc de Andrei, 
în cuvinte ce-i veneau la întâmplare. 
Ureai deci şi, prin cele trei etaje cu 
mari oglinzi de perete, mă găseam u- 
râtă .i grosolană ca aceie târfe întâlnite 
noaptea pe bulevarde. Obrazul îmi era 
cu totul descompus de nesomn şi exce- 
mile de toi felul prin care tr'cusem. 
Fătui uşor în usa camerei noastre. cu 
ruarea mea grijă de a nu întrerupe 


pa] 
prea brusc somnul iubitului. Nice 
nam fost nevoită să repet bătăi 
trucă numai la oprirea mea în ft 
Andrei mă ghicea după pasul] 
sunetul goşonilor descheiaţi. DE 
asia însă, nici un răspuns. Gi 
Andrei doarme mai greu poate N 
Se: culcase mai târziu. La a treia 
îmi deschise zâmbind. Dar zâmi 
chii tuvburi şi, glasul răguşit 
usor că nu dormea decât de v 
după ce băuse peste măsură, 

Oglinda din faţa mesei de toal 
spartă în mijloc, ca o stea cu Ă 
vate raze. : 

Lucruwile din cameră. aseară! 
duite îngrijit erau aruncate la. 
plare şi el jumătate îmbrăcat 
în picioare în mijlocul acestei de, 
întrebând. ? 

Intâia oară mă întreba. Prives 
celaş tremur câin“sc al ochilor ş; 
cvrie! din ce în ce mai limped 
vicra .Imi fu frică. Abia când: 
să mă desbrac observă şi el căl 
ram ca N friguri. Observă şi iar! 
luciră ochii. ) 

-— Ai friguri, puiule ? J 

Dar acum râdea şi în clipa un; 
mă străbătu un fior lung. In 
stângă, sub pijamaua albastri; 
cravagsa. ț 

Istovită cum eram și poate 
nu mai avui puterea să gândex, 
bu: să fac. Si-atunci, făcui pui 
controlat, care mă pierdu. Măl 
la 'picioarele lui si îmbrătişâni: 
tam să curind îm îmbrătisarea! 
cravasa. Nu-mi mai amintesc cu 
vinte am plâns. Vorbeam fără gr 
țind însă că nu voi putea îndupm 
mic în hărhatul acesta atât d. 
să 1mmă pedepsească, 

La vnrima lovitură mă însii 
mai mult fălfiirea cravasei în 
usinrime fierbinte. apoi alta, 
nerumărate. 

Mi-aminiesc. d | 

Numai la întâia am tinat. Pej 
însă. ce usturimea arzătoare ! 
stăruia întrun singur loc. pe! 
ce tot trunul îmi ardea mă 1 
RĂ pem încet. ca atunci cârd 
febră. 

Am căzut asa ne blana de 14) 
“ortini repede în suspine. In 
gură clină amenintam şi cerea 
ra. deodată. Imi mai aduc a 
Anrei ma ridicat singur pe 
daswăcat si ma culcat în nat 
du-mă hine cu două cv'erturi 
de a adormi. pemeam încă. dar! 
slnhe ce păreau Anpărtate; ar 
cum a tras perdelele ca să pot 
mai ușor. 


ee Mt 


In vis. tortura continua. af 
vis! Inainta întâi Andrei cu 
pe buze şi cu cravaşa în mână! 
văzui singura scăpare, dar ferea 
se deschise destul de nepede şi 
lui mi se lăsă greu şi rece p 
Pe urmă, cravașa. Un şuerat si 
astir şi cureaua împletită se abă 
— Tartă-mă. nu mai fac, iartă 
Şueratul cravaşei se înteţi, | 


şi pilea mea suma aspru sub 
aia fierbinte. 
E Ajutor! Ajutooor ! 
Dar strigătul rămâneau lângă pat, sau 
ea în ziduri slab şi revenea mne- 
09 ca un suspin. 
(Hişa“ gândi, trebue să fug. Cu u.- 
file puteri mă aruncai asupra ușei. 
oana pe coridoare, nici o scară, ni- 
îi, Toate scările din zi, unde erau ? 
i nu mai era nimeni în urmă, bruta 
“votrăsese istovită, desigur. Dar nu 
Muia să mă opresc încă, primejdia 
ra trecută. Prima oglindă! Aal 
fumai în pijamaua descheiată şi 
ipul limiat în zigzaguri, ca un tricou 
antezie, dar trebue să scap. Să scap! 
“scap! 
flajul 1, acolo trebue sajung. Acolo 
Kriuelemo, săparea. 
focmai. lângă scară, londinierul, 
Hul, îrizerul. Strigăte. Hohote. 
I-A inebunit! Rose-Marie a înebu- 
ti Hahaha, goală, Rose-Marie dela 
cumur goală! A bătut-o marinarul! 
Servitori murdari. 
i ă uslură pielea, mă doare trupul. 
1 101! 101! Aici e Giuglemo, aici 
i, ușa asta. Ce-o fi făcând Giugte- 
î Cât îl iubesc, întotdeauna lam 
i; Dece nu mam dus la el, cânda 
iii. când ma chemat ? 
Miiuglemo ! Pentrucă/l iubeam, da, nu- 
bi pentru asta nu m'am dus. Ho! 
Înricantul de şocolată cu nevasta fină. 
Mii, prietenul care mă iubește de 
d eram în pension, ctilalţi, toţi, toţi, 
pui luat pentrucă îi vream pe Giw 
ID, 


BTO- 


De ce nu miam dus? Mă va primi 
Piu. chiar acum. Voi fi a lui. 
iNineni nu răspunde însă. A! 

_ Giuglemo ! 


Mi aștepta, sunt sigură. Ştia, că în- 


) zi voi veni. Ce bine e. Imi sărută 
ela lovită de cravaşă, îmi fricţionea- 
fruntea cu colonie, îmi cere iertare, 
ini amintesc pentru ce. Nu mi-a fă- 
niciodată nimic, Giuglemo. 
Me somn "mi-e! Aici voi putea dormi 
JTă. erijă, dacă veghează Giuglemo. Voi 
dihimea totdeauna aicâ, unde trebuia 
[fi venii cu mult înainte. Giuglemo 
mă va bate niciodată, Giuglemo nu 
; pe nimeni, mu poate să bată. Ce 
duete subțiri are şi ce surâs cald! 
Miu puteam să mă înşel atât, să cred 
| | surâsul acesta dulce ascunde batjo- 
bă! 
i spun să mă lase singură, pentrucă 
Vi frică de privirea lui. Sunt urâtţă 
pumn şi despuiată, cu trupul vărgat 
Azur ca un tricou, de lovituri. Nu ire- 
ie să mă vadă prea mult așa, nu tre- 
E să se desgusie privindu-mă în urâ- 
i ia) asta jalmică. Mă ascultă şi plea- 
E. e atât de ascultător! 


| A de-a pleca, mă sărută încet, 
Viu îi sărut mâna. Mi-aduc foarte bine 
minte: mâna. De ce? | privesc pe 


Pauă, prin 'geam, trecând strada. Toate 


Şi trebue să-mi 


femeile îi surâd şi întorc capul să'l 
mai vadă odată. Dar Giuglemo mă iu- 
beşte pe mine, poate că numai pe mine 
revin din starea asta 
în care mă aflu. Să dorm deci, somnul 
îmi face totdeauna bime. Să dorm. 


Atunci, mă deşteptai. 

Intuneric în cameră. Andrei mă as- 
tepta desigur la „Alcazar“, să viu la 
program ca deobicti. Nu era timp de 
pierdut, trebuia să scap. Să plec de-aici. 
să las „Alcazarul”. Hotelul, pe Andrei, 
lot, poate chiar viaţa. 

Viaţa. Nu. E ze na 

Să fug oriunde, să  reîncep ăltfel. 
sunt încă tânără, dacă nu frumoasă şi 
nu trebue să renunţ de-a trăi. 

Trecând prin coridor simţeam nevoia 
să ocolesc personalul hotelului, chel- 
nerul, groomu!, frizerul. Mi-am adus 
uminte mai târziu că bieţii oameni se 
dădură, la -oparte foarte respectitoși, TĂ- 
sul lor numai în vis îndrăznise să se 
ridice... 

Capitala înstelată de lămpi şi stră- 
bătută de chemarea soneriilor de ci- 
nematogrui, petrecea sub ploaie mărun- 
lă. Trebuia s'alerg, aproape. 

Câte o uşă de cafenea se deschidea 
şi sgomotul glasurilor cu larma muzi- 
cilor se năruia o clipă în stradă, apoi 
ușa se închidea şi totul amuțea ca la 
început. In piaţa Victoriei un ofițer 
șopti în urma mea, lipicios şi opraznic, 
iar la intrarea hotelului un grup: îmi 
lăsă drum strigându-mi ceva ca un com- 
plimeni sau o invitaţie. 


Domnul Valeriu mă primi cu braţele 
deschise, aproape fericit și gata să re- 
nunțe de-a se mai duce la o consfă- 
tuire importantă de unde nu trebuia 
să lipsească. Imi oferi un liqueur şi piş- 
coturi, 
sori, 
mea. 

Domnul Valeriu 
mă iubea din vremea când eram în 
pensionul de provincie. Acum conducea 
o bancă, 'era deputat distins, avea o 
soţie întradevăr fermecătoare pe care 
n:o înşela decât excepţional cu mine, 
în timpul ssesiunei şi numai în aminti- 
rea amorului ce-mi păstra din adoles- 
cenţă. Ii povestii toală viața amară 
din ultimul “trimestru, îl rugai să mă 
primească în banca din provincie, adică 
să mă scape. Valeriu se înoură. Mi-era 
frică să nu revie asupra hotăririi de-a 
nu se duce la consfătuirea importantă 
şi făcui o sforţare să plâng puţin, a- 
mintindu-i de vremea, cârd mă aștepta 
la ieşirea din pensionat în fiecare zi la 
5» pâmă la fuga meu de-acasă. Apoi, 
îi amintii că am o caligrafie plăcută, 
şi rondă și cursivă, că ştiu cele patru 
operaţiuni, că mă voi sili să învăţ ma- 
șina de scris. 

Valeriu ascultă 'toate îeLătea, apoi îşi 
patrivi un zâmbet politicos pentru a-mi 
spune că n poate să facă nimic. Banca 


pe urmă abia observă neliniștea 


mă ajută să-mi scot pălăria, şo- 


era prietenul care 


UNIVERSUL LITERAR. — 123 
pe care-o conducea nu era într'o stare 
strălucită, oraşul e prea mic şi ivirea 
mea ar naşte bănueli, situaţia lui lo- 
cală ar putea îi sdruncinată, poate să 
afle şi doamna Valeriu, în sfârşit i-a 
aduce nenumărate mneplăceri sau chiar 
o nenorocire. 


Urmară alte asigurări din partea mea, 
că voi fi nespus de cuviincioasă, că 
upariţia mea în micul oraş nici nu va 
fi vemarcată atât de mult îmi voi în- 
griji purtările pe stradă, la cofetărie 
şi la bancă, nici nu voi pune- rochiile 
costisitoare pe care le am, nici nu voi 
râde sgomotos, iar cât, priveşte searu. 
nici nu voi părăsi locuinţa. Doamna 
Valeriu nici nu va putea să vadă în 
mine alteocva decât o funcționară ne- 
îmsomnată, mai ales că lui îi voi spune. 
numai „Domnule Director“, chiar de 
ne vom găsi undeva singuri. Târziu, mai 
mult plictisit şi poate ostenit de implo- 
vările mele disperate dar mângâetoare 
şi supuse, Valeriu îmi scrise o recomamn- 
daţie stăruitoare către o bancă din Ar- 
deal... De altfel, va vorbi directorului 
acelei bănci în seara aceea, căci nu 
putea să lipsească dela consfătuirea 
importantă... 

După trei zile mă aflam la „Banca 
Noasiră“ unde sunt şi acum. primită 
numaidecât şi repartizată la secţia .in- 
Cass“. 

Nimeni, Nici directorul, nu ştie ce-am 
fost până Ia sosirea mea aici. Unii bă- 
nuesc că am lucrat în oraşul din Mol- 
dova, la banca lui Vateriu, alţii că sunt. 
n fată de pună condiție dar ruinată 
de tatăl cartofor, alţii altfel. 

Numai Jean, practicantul nu bănueşte 
nimic. nu vrea să bănuiască are şai- 
sprezece ani. mă iubeşte respectuos şi 
asteaptă de două ore în camera ală- 
turată, cu registrul ce trebue verificat, 

TI surprind uneori la Bancă. prixindu- 
mă serios dela ghişeul lui şi-atunci pleacă 
fruntea. repede căutând ceva atent. al. 
ieori, când îi cer un plic văd cum mâna 
ui murdară de cerneală. tremură. 

Acum, după ce vom verifica adunarea 
coloanelor — mai stăm de vorbă vrec 
oră. E fericit şi, la plecare îi dau voe 
să-mi sărute mâna. E un prieten de- 
votat Jean, deși vorbeşte prea puţin și 
priveşte serios. 


„ici ȘI | ş 
| BE! 





124. -- UNIVERSUL LITERAR 








€ Palac ea Haicr'earca 





INCA O BIBLIOTECA... 


Am predat d-lui ministru al instrue- 
țiunii un scurt memoriu, a cărui parte 
esenţială sună aşa: 


„Prin memoriul ds faţă vă atrag aten- 
ţia asupra unei chestiuni  importaute 
pentru învățământul istorici literare ro- 
mâneşti în universităţi. 

„Se ştie că o istorie literară completă, 
dela început până la zi şi corespuuză- 
toare studiului universitar, nu există. În 
curs de publicaţie se află opera d-lor 
O. Densuşianu, N. Iorga, Sextil Puşeu- 
riu. Multămitori celor ce servesc astfel 
învăţământul, trebue totuşi să ne gân- 
dim la completarea acestor expuneri 

„Pentru a combate tendința existentă 
ce-a înlocui propriul studiu al autorilur 
cu părercu tudaistraţilor, cred că este 
necesar să se publice o bibliotecă de 
broşuri sau volume, în care, afară de 
introducerile ştiințitice, să se cuprindă 
fragmeutele cele mai alese şi mai cu- 
racteristice din autori.  Fragmeniele, 
extrase din prime ediţii, să fie aduose cu 
variante postemoare, până la forma de- 
finitivă au operelor. Note explicative ar 
lămuri tot ce în texte nu se mai pricepe 
uşor. Am aveu astfel o bibliotecă de 
texte româneşti, care să device o aritn- 
tare suficientă a oricărui viitor profe- 
sor secundar şi un bun mijloc de stu- 
diu al oricărui student. 

„Pentru ca utilitatea acestei biblioteci 
să fie imediat eviklentă, ea ar trebui să 
înceapă cu operele cele mari ale lite- 
raturii noastre ; cele de-a dona mână și 
de-a treia mână. cantitativ mai reduse, 
ar urma în volumaşe colective, 


Aici aş mai lămuri pentru ce cred că 
o astfel de bibliotecă este necesară, 

Intâiu : Este ahsolut cu neputinţă ca 
tuturor studenţilor să li se ceară u ceti 
în întregime autori vechi, cari au numai 
câte ecva bun, sunt parte ori părticică 
din tradiția literară, dar cari în între- 
gime sunt plicticoşi. A nu-i cunoaşte, 
este, însă, o pierdere; u-i ignoru, o lip- 
să de pricepere; a-i îngloba cu tot bu- 
nul lor întro icoană reală a evoluţiei 
literare, o cunoaştere a tuturor drumu= 
rilor ei şi o recunouştere a lor. 

AL doilea : Generaţiunea nouă are ne- 
voie de timp, pentru ca să se ocupe 
serios de nevoile epocei în schimbare, 
ce-o trăim. A o îngropa toată în biblio- 
teca Academiei, — nu mai merge. Să-l 
punem deci la îndemână tot ce sc poate 
desgropu: cărămidă de cărămidă, pentru 
ca usor si exact să-și poată construi o 
clădire de cunoştinţe sigure, suficiente. 

Al treilea : Introducerile de aşezare în 
locul cuvenit ul evoluţiei literăte ; no- 
tele sub pagină sau lu urmă, fiecar& cu 
sens, fiecute rcecesară (nu balast!) ne-ar 
da concrețiuni, puncte vii din vechi ta- 
blouri. care nu merită uitarea de ustăzi, 

Am şi considerații etnice şi etice. 

Acei scriitori au fost ai noştri; în va- 
lul ce vine este bine ca să fixtim ca no- 
tiune. ce-am fost, ce suntem în toți cei 
ce s'au simțit îndemnați a fi odiniouiă 
expresie a neamului; să ştim ce ne-au 
dat nouă înşine şi ce trebue să ducem 


cu noi înainte. Fircşte, vom alege, vom 
ulege şi iarăşi vom alege, gândind să a- 
dunăm în viitor numai trecutul ce mne- 
rită a îi încă viitor: Şi este, din mila 
Domnului, destul... Literatura să ne spu- 
nă şi rasa! Vom şi estetisă, fireşte: 
udică : nu vom jigni nici pe cei ce se 
întore meren în jurul unui punct; dar 
a renunța de ex. la forțele etice năvălite 
în operele vechi ar îi o pierdere: La 
această circumceisiune nu ne putem ho- 
tări. Literatura este şi mărturie despre 
ce tot omul român a fost, despre toate 
condiţiile în cari el a trăit; şi tinerele 
puneraţii au dreptul să ne-o ceară com- 
pletă. 

Ar avea o serie de părinţi. de moşi şi 

strămoși, aşezaţi şi prin ilustraţii în 
lumea lor şi *n inima tinerilor. 

Poate că d. ministru va fi de acord... 


Suu s'ar putea găsi şi vre-un editor?! 
G. BOGDAN-DUICA 





AMATORII 
__ IN POESIE 


Există și o poezie a amatorilor care, 
câtendată, poate fi mui bună de cât a- 
ceia a profesionistului. Poate să aibă 
străluoire, artă, adâncime. Nimic, într'a- 
devăr, nu o deosebeşte de untipodul ei 
literar. Si totuşi exista o decsebire.: Im- 
perceptibilă poate, pentru un cetitor o- 
bisnuit, ea nu scapă unei sensibilităţii î- 
nițiate în arcanele tăinuite ale scrisului. 

Deosebirea aceasta sar putea numi ţi- 
nută. Amatorul este şi el, poate, elegant; 
eleganța lui, în cazul acesta, ar fi mai 
mult o cochetărie. Scriitorul e, aproape, 
fără să vrea, dimir'o necesitate organică 
u fiinţei lui lăuntrice. Amutorul serie cu, 
egul prestigiu poate ; scrisul lui însă e 
intermitent şi cuprinde în el ceva din 
uşurinţa cochetă a prestidigitaţiei. Cânil e 
profund. profunditatea lui nu e nici spon- 
tană. şi nici nnturală, în scris, ci vroită, 
Cândurile i se ordonează ca o paradă o- 
ficală, şi nu marchează de cât ciusuri 
rare dintr'o vieaţă cu greutate constrân- 
să la scris. Cerace la scriitor e suferința, 
la amator e plăcere, ceeace la scriitor e 
tristețe în cântec, la amator e uşoură iz- 
bânslă de sine în vers. Amatorul, fireşte, 
poate să se cufunde cu scritorul chiar 
până la profesie. Căci nu e exclus ca un 
amator să facă şi <uriera şi profesia, o 
viaţă întreagă, din scrisul lui.  Uşurința 
cu care îşi ordonează cuvintele şi fra- 
zele este muli măgulitoare pentru gus- 
tu) publicului întors, prin el, de la li- 
teratură sau, poate, căutând, prin el, ca 
o treaptă de trecere, preocupări mui in- 
tense de artă. Inul serie ca să petreacă, 
iar celălalt suferă scriind. 


Clopote peste adâncuri este titlul nou- 
lui volum de poezii al d-lui A. Dominic, 
Preocuparea autorului €e. în primul rând, 
gășirea, prin cugetare, a ființei sale lă: 





untrice. Materialul cu care şi-o câ 
tot de-auna, din lumea entităţi 
stracte şi mari. 


„Drept hrună, Doamne, vieţei mel 
„Prăpastia şi pâinea ei amară! 
„N'a fost destul ? de ce m'ai blest 
„Cu blestemul alesului; să ştiu, să 
„De ce m'ai uns cu mirul tău, să f 
„Potiru'n care veşnic se va strânge 
„Tot sângele din rana lumii tale N 
„Şi toate lacrimile ce stor plânge, ! 
„Când nu-mi croeşti acuma nici o a 
„In oarba desnădejde ce mă'nfrângA 
 
Tema e până lu un punct, atei 
grandiosul „Moise“ al lui Vigny. Şi 
deobşte, v temă romantică. Autor 
a desfăşurat în abstract. Din prică 
ceusta nu întâlnim şi acele raze 
presie plastică, menite să fixeze 
asupra destăşurărei ideei. Poesia tg 
să concretizeze lapidar abstracţie. 
joc [sicologic cu care ni se impu” 
care pleacă de la seriitor la cetitor 
tru a se întoarce apoi, sub formăut 
luborare, de la cetitor lu poesie, (i 
tea efectivă a acestei poesii rămân, 
fel în cugeture. i 
Pământ şi sare, poesii de G. Bargăi 
Poesia d-lui Bargăuanu prezintă w 
lui e exuberanţă haiducească, apr 
de versuri şi o libertate în comp, 
surprinzătoare. Nu e definit încă. di 
rezultatul unui temperament poruit 
găsească expresia dincolo de normit 
bişnuite ale poeziei ceu de toateil 
sau dacă din anmţilă neglijenţă şi di 
biciune față de sine, a luat drumu 
cesta al huzurelei. Cuvântul, în tot 
e abondeni şi nu odată greu a 
preţioase. 
Imagini, de opotrivă, se găsesc izbi 
şi ritmuri bine băiute. Atât ideia e 
cât şi eraoţia autorului trec, pe dea 
purcă, a cuvântului, şi flutură, în u 
cu un tâlfâit de aripi, doar umbra | 
opreşte mai nimic pentru a se inte 
vers, de vreme ce le sumnţim, pe ur: 
pe aproape şi totuşi, acolo unde 
vroi, imperioase şi imperiale, le în 
fluide şi şovăitoare : . 


„Copilul fermecat, ca mai ue muult 
ea 
„Când umbramn urma |ni sia prăvăl 
„Porneşte către focul nouii zări, i 
„Să-şi cate veşnie cer si jucării 
„Pe razele aceleiaşi cărări... | 


„Se'neucă satul în amurg 
„Deasupra rugăciunii de clopot cu 
„Şi-i spun să adoarmăn întuneric 
„Can tot deaunua, 

„Lu căpătâi cu moartea şi cu luna 


Este, mai sus, un citat din povest. 
nui copil cure u plecat să imbrățișr! 
raze de lumină, soarele. Soarele u: 
tat insă, şi copilul a rămus, Ja cui 
„cu moartea şi cu luna”, D. Bargan 
poate, nw a prins încă sourele in! 
Nici într'un caz însă poezia d-sale 


adormit, la căpătâi, cu moartea 
luna. Inty'o zi, va prinde și soure 


braţe. 
. e N. DAVIDE 






PONEC cE cipeanaaazăac es 


TEATRUL NAȚIONAL 





REPREZENTAŢIILE VENTURA 


Murioana Ventura şi-a teîncepul seriu 
strățucite reprezentații lu 'Pearrul 
Rționa!. 

Anul acesta a început cu „Fedra, 
Anul trecut, ne-am spus În a tastă 
vistă părerile. Nu găsim cu cale să le 
prlănu. 


apă Fed”, „Lotenzăreiu” de Aus: 
Pt, 
In isioriu literiavuii fratceze, În Cer 
tările obiective usura vieţii zi operei 
Alred de Musset, în studiile asupra 
wantismului francez va spus cu rle- 
hnă competinţă şi ce loc ocupă „l.o- 
zaetio” şi ce valoare istorică şi lite- 
ră are. 
Pe nui he interesează în deosebi, re- 
Prezenlaţia. 25 
Piesa are momente drumatice, ce se 
alță până %a cuimi de intensitate. 
Viu swuctura ei teairală, piesa ali- 
a vădit de arma. rămluirilor teatrale 
si cam luugă şi ca atare obositoare. 
i apoi monologul, — ca prilej de des- 
surărea subiectivismului în forma, cea 
ii amplă, - vcupă ads părți însemn. 
ate în piesă 


Lerenzaceio e tânărul viruuos, moral, 
iiziant, dorlie de binele patriti salu. 
insuflețitul de râvua mântuirii pavriei 
rin dispariţia titranului Florenței, A- 
sandru Medicis. 

E visătorul idealist caro se iimbută 
„ vtdejdile unor zite nai bune pentru 
i săi; e firea bună. muncită de iluzia 
ă cuncetăţenii săi, poporul florentin, 
nerită o soartă mai bună şi ctede el, că 
is străduese înlru aceastu, 

E suilețul admirabil, care se ridică, pu 
eptele id-ufisinului. râvnind binele. 
uritatta morată, stinţirea lucului prin 
strarea demnităţii şi virtuţii. 

lu «i. în Lorenzo, e frământarea. e 
ăzaiuţa, 6 idealisiuul. țui Haautei, 
Das ca să-și aducă la indeplinire gâu- 
miile, ca să facă ceeace răvnăâzte, tre- 
ue Să disurugă pe tirunul Mexandru 
v Medicis, i E 
Mijocul de a-l înlătura, e cam grevi 
târzivinic și unevuios. 

„Lcrenzu caută, să dobândească între. 
ivanului, Și pmtru aceasta. e 


[i 


videa 



























tovarăş imoralului tiran şi lu neleginiri 
st la orgii, 

Intrat pe povârnişul acesta, puritatea 
sufletească a lui Lorenza, se păluuză : 
cvapă ca o mască hibridă. Vrea să 
veziste, se luptă cu sine, se mustră, dai 
voirța e leneşi şi idealisiul e din ee 
in ce înfrânt. 

La sfărșitul actului ul doilea, e cre. 
dem cel Imai frumos monolog de spo- 
vedanie şi înderun, de antoconstatare a 
declinului sentimenial si a dvezii de 
domolire a entuziasmului, a imputării 
zăbaveoi şi a râvnei de a nu-și fi Motorit 
culnplei iluziile. A 

Scena aceasi exe fără îndoială ua 
din cele mai imrani, pe care le-a înfăţi- 
șat Marioara Ventura cu superba artă, 
de cave numai ea e în sture. E în acea 
stă scenă o gamă de dumveni pănă la 
imagedie și de stimulării de crediziță sau 
rai exact de încredere în sine, pănă la 
halucinan | 

Merioaru văr 


Ventura se înalță în 


teju! ucelei furtuni sufleteşti, că u unu- 
zică superbă. care dă valoare tonului, 
votei și uuunei fiucărui cuvânt de iinu- 
putare şi revoltă. de nădejee si hută- 
rire. 

]n cei din urnă. Lorenzo omuară ție 
AMlesanhu de Mediciy, 

Dar faviu lui nu-i liberatoareu cou- 
entățenilor lui. In locul lui Alexarlru, 
vine air tiran, Cosnu de Msdicia Con- 
cetăţenii lui wau fost nici ei de alt ca- 
libru sufletesc. Nauu puluț să se ridice, 
nu Vuu ajuiai nici pe Lovenzo să-i 
vidbice. Pe 

Năzuiuţu de liberare sa ciocnit de u- 


- bizul lașivă ţii şi  imoralităţii. Lorenzo 


vu fi ounorit și el cu fugar ururărir, 


. , e Să ȘI 

Itenpreteieu pe “care a dat 'Mari- 
ouru Veniura votului lui Lorenzo, este 
„exiraoralitură.  N'uveni termen (e Con 
parăţie. Dar nu vedean cum air li putut 
mai tare, nai omoţionant, rai degtiu 
înirag zi mai sguduitor interpreti acei 
rol. Am fost stăpâniţi. cu respirarea nă- 
nisi tă, înerermeniţi.. , 

Orice cuvânt, cât de elugioss'ur spune 
despre “jocul Marioarei Ventura  nar 


r 


a 


UANERSUL LIPERAR. „— 125 


fnfățiya. mur putea să înfăţimeze seria 
de emoţii, pe cure le-a provocat. : 

Ne oprim asupra expresiei că Marivu- 
a. Ventura e cea mai pasionată stă- 
panitoare «le suftete, când e pe scenă. - 

Intr'un rol de înţelept patriot bătrân, 
4 apărut neostenitul învățător şi pikdui- 





tor de urtă dramatică. d. Coust. XNuitaru. 
D. Buliuski a întruptt cu toată pu- 
tevea de carăi în stare, pe Alexandru 
Medicis; d. Culhoreanu u apărut înu- 
W'un rol de cardinal inigaat; d. Pop 
Marțian atrage tot mai serivuse şi mai 
veednice uprecieri ;. iar despre d-na 
Marioara Zimmniceanu  suntern mândri, 
că ne dă pilejul să venificăm cât de 
înădraptățiţi am fost când um Spus, că 
dobândezte cu fiecare rol cea mui reală 
şi mai leală uutoriiaie la Teairul Ni- 
ționat. 
Întreg unsutablul u nwens în penfectă 
linie dreaptă, 
“Dar despre. girecrarul de scenă, d. 
Soure, să ne fie îngăduit u spune, că a 
dui cel ruai strălucit exarnenu vă să du: 
boare ioute putinţele de critică, 
E -B. Ci:CROPIDE : 


șa MIZA PEE IE DEEA RAS 


note 
VS ATRUL LA ROMANII DIN AMERICA 


Acu căţiva uni ee vorbea că v trupă 
româneuscă va merge să dea reprezeul- 
taţii peutru românii din America. Miru- 
iul dolatilor, nu era strein de această 
intenţie. . 

Ar fi fost o greşală. Cei mai mulţi 
dinire emigrații noşiri sunt muyncituri 
destul de necăjiţi, care nu sar prea iu: 
ieresa de aventurile cutărei contese hu- 
jevardicre, sau ar fi obosiţi să asculte un 
repertoriu "moralizator. | 

Nu e îtsă mai puţin udevârat ca sunt 
extrem de mnmneroase spectacolele teu- 
trale româneşii în America, Toale înlă- 
țișate de trupe de diletanți care, după 
cum vedem din dările de seamă ale „A 
mcericei“ joavă roluri. simple şi amuzante 
cu multă pasiune, urmăriţi de călre asis- 
ieați numeroşi cu'un interes din ce înce 
wai are. Jocuri “şi cântece nuționale 
întregesc vele mai adeseori spectacolul. 

Simt însă lipsa. pieselor unume scrise 
pentru diletanți şi pentru teatru popular. 
Dar această lipsă e poate nui mult Sin- 
țita si aici. în jara unde nuinisterul na 
fiti. nimic ca să creze un reperioriu 
pentru sate şi muncitori, i 

C. P. 








186. — UNIVERSUL LITERAR 





DEMIAN 


Ce puteau să facă copilul Demian decât 
chipuri de copii? Aproape patruzeci; 
toți în acelaş cadru, toţi văzuţi până la 
jumătate de trup, toți cam de o vârstă, 
cea minumată când gingăşia şi pur'tatea 
se definesc, ajung la un fel de maturi- 
tate. 

Sunt drapostele lui. Nişte omuleţi cu 
strae de ţară, prezentaţi câte unul așa, 
cuminte, frumos, fiindcă au o căciulă 
straşnică, un bariz legat drăguţ, o bluză 
înflorită şi fiindcă toţi au un nas ca o 
părere, buze rotunde ca o cireașă, obraji 
rumeni şi ochi cu nu ştiu ce noblețe în 
privire. 

O: tristeţe uşoară înfrăţeşte toate a- 
ceste făpturi, de par flori ale aceluiag 
pământ şi peste ele trece, lin ca o mân- 
gâere de vânt, îmbrățişarea celu' ce le-a 
cunoscut şi le-a apropiat de snfletul lui. 
al fel de naiv și delicat. 

Sar crede că aceste desene sunt un 
eapriciu, cânsl ele au un rost şi mai ales 
o însemnătate pentru arta lui Demian. 
Cu expoziţia actuală, el a făcut o de- 
monstrație a drumului din urmă. Dela 
linia grafică cel care a împodobit pagi- 
nile „Gândirii“ aproape dela începutul 
apariţiei, sa îndreptat cu încetul spre 
volumul rotunjit cărnos, care vrea să 
[ie întâia dată de un stil. Notaţia linia- 
ră, o încântare  miniaturală a făcut 
loc desenului pictural și acum în urmă 
văzut în mare astfel ca intenţiile să se 
afle din plm dovedite. Numai cu negru 
şi alb, Demian încearcă să încuflețească 
şi să coloreze, nemai ri icând imaginea 
upre abstractul decorativului. 

Nu ştim unde va duce calea cea nouă, 
precum ni ştim încă încotro se va îndrep- 
ta în culoare. Sunt cântări şi “n miezul 


vea SPERAT 











IL ĂXPOZ 


lor jocuri ale unei fantezii «echilibrate, 
jocuri cari farmecă şi rămân totodată 
serioase contribuţii la desluşirea unui 
spirit al acestui pământ. 

Sigur e că aptitudinile artistului 
sta îl hotărăse deja un ilustrator 
noi încă nam avut şi cum ar fi 
pul să-l salutăm unanim și să-i 
posibilități de exprimare. 


ace- 
cum 
tim- 
dăm 


ADINA PAULA MOSCU 


O copilă şi-a strâns cu timiditate, mai 
mult îndemnată de alţii de sigur, câteva 
desene din orele ei libere pe care în lea 
să şi lo Joa altei distracţii mai fireşti, 
în oraşul acela de provincie de unde e, 
a preferat bucuria tainică de a învăţa 
să cunoască şi să vadă lumea. 

Sunt desene uimitoare, la v vârstă fă- 
ră experienţa observaţiei plastice, pen- 
tiu atența ascuţită, pentru serioziiatea, 
peniru bogăţia cn care a ştiut să dos- 
prindă viața modelelor sale. Este aici 
mai mult decât o migăleală. decâteo 
pilmbare deasă a firilor subţiri de cre- 
ion după cel mai neînsennat amănunt. 
Este o pasiune, o cerință sufletească, care 
o mână spre timouria pretenţie de a-şi 
avea lumea insiemnntă pe o bucată “e 
hârtie cu intensitate de volum dus până 
In meşteșugul greu şi periculos de cu- 
prindere aidoma a naturei. 

Prima expoziţie a acestei copile e o 
lecţie bine venită pentru toţi acei cari 
debitează oficial, în interviewuri ori în 
expoziții de clasare istorică, . o atât de 
falsă inţelegere pentru clasicism. A ire- 
buni să vre lecţia aceasta dela Adina 
Paula Moscu, o provincială modestă care 
n'a avut de unde să şiie de şeoli și de 
legi estuiice. 

Dorim talentului acesta tânăr norocul 





A. DEMIAN: STUDIU 


ADINA PAULA MOSCU: DESEN 


ca stu c es 








| T l | Si și 


să nu încapă niciodată pe mâini d 
dicoli inițiați în tainele artei şi de. 
latani onganizaţi în profesiune re 
bilă. 


ŞT. CONSTANTINESCU 


E un nume cunoscut dela saloii 
oficiale, unde a expus în fiecare ar! 
la reînființarea lor şi unde de fie 
dată a obţinut meritate succese. 

Dela redarea naturei cu desen pi! 
şi culoare directă sa îndreptat spre! 
terpretarea molivului. Acum şi-a al. 
câieva câteva lucrări pe care le q 
reprezentative ale preocupărilor : 
mai vechi şi mai noui, în prima e! 
ziție personală. Ele trebuesc băgat 
seamă, cum la fiecare salon oficial 
crările acestui tânăr artist au atrag 
tenția, nu atât pentru că aduc o 
bilire de intenţii (nici nu pot adu. 
definire) dar sunt dovezi ale unui 
lent senios, care nu va întârzia 
mult să se găsească-pe sine. 

Pentru moment, influenţele ab 
dar nu-i vom face de aici un punt 
acuzare, ele fiind ale tuturor înceţ 
rilor, folositoare în limpezirea viz 
proprii. 

Ceiace aduce preţios Șt. Constun 
scu, ca întotdeauna, e dispoziţia si 
tească. dragostea chiar pentru lucri 
şi, oamenii cu ținută simplă, aspră: 
odată cu o stridenţă care să les 
atmosfera de viaţă cumpănită. Ti 
rea e conştiincioasă atât cât poate 
reprezinte în vederile pictorului can 
vrea anume găsite într'o poezie ali 
scului, trainică, adânc și obişnuit 
mană. | 

S'gur pe lămurirea plastică de i 
acum, Şt. Constantinescu e la înce 
unui nou drum, de inobilare şi des 
care a inspiraţiei la treaptă de u 
pretare personală, chemare a tul 
inteligenţelor în permanentă frămân 
spre găsirea a noui forme de artă. 

E perfect înzestrat pentru inel 
unui adevărat artist. 


TAKE SOROCEAN 


n o te 


| 
: 
] 






Marele pictor Theodorescu-Sivn, | 
zintă la 1 Martie, în sala „Ileana“, 
opere. 

Cei care i-au vizitat atelierul în! 
mul timp, n'au cunoscut o mai var 
mai bogată exprimare dela acest «i 
unic. 

Scurt timp, nici două săptămâni, pi 
pereți vor ţine şi vor oferi tuturor 
spectacol rar, însemnând, fără îndu 
cel ai important eveniment al an 

Un nou triumf al artei lui Theo 
scu-Sion, — al geniului românesc. 

e 

Poriretul d-lui Em. Racoviţă esti 
crat în atelierele noastre de zincrogi 
după o- fotografie „Fotoglob" Buraș, 


Leon-Paul Fargue 


Poezia modernă multicoloră ca ofişele 
de reclamă şi indiscretă ca tobele şi 
suriele ţipătoare de băiciu, îi e necu- 
nyscută lui Fargue. Deasemenea cea lip- 
sită de orice substrat afectiv şi intelec- 
dual, exterioară, goală ca o tinichea. 
industmalizurea — fabricaţie ieftină în 
Ea ae exenplave după aceiaşi model, 
e fel 

Formulele de şcoală când mu sunt 
iutrobuințale de o veritabilă personali- 
tate, transformă poezia întro fabrică 
de jucării de moşi. Fargue «e totuşi un 
“noev mod'rn. 
3 La inceput a fost —— cu simpatie de- 
alfel — considera diletant 'pentrucă 
[inia luat atitudini etichetate şi a ascul- 

iat propriu-i chin. Tremur frământat ca 
jifrunzişul arborelui. în discreția 'umui 
ji cântec retrospectiv. Culorile frunzelor 


CS DăAGE acc sai statia 


CLASIFICARI 


Lu sfârsitul fiecărui au. marile case de 
“filme americane fac câte o listă de onua- 
ir a „stelelor“ lor. dând fiecăreia locul pe 
listă potrivit meritelor sale. Merite fireşte 
ile natură financiară — şi cum succes fi- 
Iianciar al nnni film înseamnă evident 
succes de public, listele acestea prileiuesc 
interesante și adesecri surnrinzătoare cons- 
tări cu privire la gurtul şi preferinţele 
iublicului de peste ocean. 

Pentru 1097, ri duri clasifică : Ha- 
told Llovd, Clara Bow. Richard Dx. Pola 
ii Norri, Beerv-tT tton,. Bebe Daniels, _Eniil 
“Jinninss, Adolvhe Meniou. Cloria Swan- 
son, Thomis Meizhau, Fred Thomson, Îs- 
“ster Ralstou. Florence Vidor. Ravmond 

sittiih. Douglas Maclean, W. C. Fields, 

Rice Cantor, Jack Holt, EI. Wynn. 

Și iată cum Emil lannines se află în 
rândul ul sopielea față de Richard Dix în 
zi ndul al treilea, cum Gloria Swanson și 
Hlarence Viilor dispar  înnintea  Clarei 
Bow si a lui B6b6 Danie's — şi cum ov 
sumă de nume necunoscute ne indică a- 
titea şi atătea filme ce nici nu ajung la 
ui! 

[ăsta lui First Naţional: Colleen Mov- 
ve, Billie Dove, Norma Talmadee.  Ric- 
jure Burthulmess. Corinne Griffith, Harry 
Bec. Miltou Sills, Constance Talmud. 
1 Johnny Hunes. Ken Maynard. Will Ro- 


Dum 
rar 


PPE cd 


i 


== 





es, 
Si aici nume necunosențte — si Norma 


“Palmadee în urma lui Colleen Moore! 

î Nici la United Artista nu linsese surpri- 
“vile — iată-i lista: Charlie Chanlin, Doug- 
is Fairbanks. Mary Pickford, Vilma Ban- 
iu. Ramold Colman. Gloria Swanson. Nor- 
nia Talmadse, John Barrymore. Pnster 
Keaton. Gilda Gray Corinne Griffith. 

Cu toată campanin de distrugere por- 
mită de cercuri interesate în contra lui 


Pe re meta a E aa 


UNIVERSUL LITERAR. — 127 


| Nana Săpesnaaaal caii 





de toamnă şi ale mătăsurilor sombre. 
Toamnă putredă cu dungi înegrite de 
moarte şi regret. Freamăt de nervi dar 
şi de me'ancolie. Poezia bogată în ma- 
terial, grupat după legi intelectuale. 

Fargu» e un deiicat (dece i sa spus 
pentru asta diletant ?). Durerea lui în- 
tro luptă care nu se dă la suprafaţă 
— e pgâtuită ca să nu ţipe. O sensibili- 
tate cu rezonanțe adânci. Dar îi e frică 
totdeauna să nu se audă prea mult. 
lvespiratia se opreste şi ritmul nulsează 
după modulaţia interioară. Ce preg- 
rantă si peste tot cuprinzătoare tris- 
tete străbate! 

Poermele sunt. atunci putin molcsite 
ca de o ohoseală. Melancolii si dezolări 
legănate între dragoste şi marte. Fi- 
neţe şi farmec nemai întâlnit dar cu 
un nerv now Rar sare pe coarda veren- 
lui pentru a împrăștia puţin această 
atmosferă. Noapte și aur rămân cris- 





| camemaftooraniui | 


talizate întrun tablou înobilat de pro- 
porţii şi discreţia culoritor. 

Dacă poezia modernă e un neo-ro- 
inamtism — ceeace e în mare măsură 
probabil Fargue ar fi un foarte bun 
exemplu pentru aceasta. Bine înţeles 
întăturânăd din romantism tot ce e pe- 
rin:at şi dulce ca acadelele şi înlocuin- 
du-l cu sensibilitate nouă. Vom vedea 
luna — fecioara chlorotică a romanti- 


“cilor înfintă în crăci de pomi: 


„Oud Faube emmele le vent râche. 
„Dans i'arbre ou se peigne la lune“ 

Fargue e însă înobilat mai ales de o 
vară distincţie. O armonie a versurilor 
fină ca o orhestraţie, în armonie cu re- 
sonanțele interioare, o susțin! O dis- 
creţie şi un gust al frumosului. Po+zia 
lui e ca un ochiu de lac clar sau tur- 
burat în care se oglindește pădurea. Un 
cântec bogat dur reţinut. demn, cu o 


armonie necunoscută, 
EMIL GULIAN 








DE VEDETE 


Chavliu cu prilejul faimosului proces sie 
divorţ, cu toate încercările de boicotare 
a filmelor sale, autorul Opiniei Publice și 
a) Vieţii de câine şi-a păstrat locul de 
frunte în compania Care cuprinde pa cei 
mai de ecumă creatori în arta filmului. În 
schimb l-cu] Vilmei Bunky, această năpu- 
şă drăgălaşă fără viață, fără artă în joc, 
trebue explicat prin prezenți în filmele 
în cari abare a lui Ronald Colman, acest 
fin şi suver'or artist — căci prea ar Îi de- 
z“lant să credem că milioane de o"meni 
preferă pe blonda unvuroaică fără tem- 
perament unei Gloria Swanson, sau Nor- 
mei Talmudee care pentru United Artists 
a creat ne Kiki. Dur cum si m'i explicăm 
locul ccuvat de Buster Keaton. care nea- 
părat ar fi trebuit să figureze între Cha- 
plin şi Fairbanks ? 

La Metro-Goldwyn-Maver. Corola Garbo 
nu a găsit loc între următorii: Lon Cha- 
nov, Johu Gilbert, Norma Shearer, Lilian 
Gish, Marion Davies, W. M. Haines, Ra- 
mon Novarro, Jackie Coogan, Tim Me 
Coy. FE edevărat că filmele Gretei Garbo 
sunt destinate mai cu seamă Europei; pu. 
blicul american nu voute suferi pe femeea 
fatală, care peste toate mui e și simpatică ! 


Dar eceluș public pare a preferi — cu 
rios lucru ! — pe fata şireută şi drăcoasă, 
fecioarei nevinovote si victime. simbol de 
puritate. înger de blândeţe — căci” de-ar fi 
să atribuim situarea lui Lilian Gish în 


urma Normei Shearer unor criterii de 
artă... 
Universal, în sfârşit. ascază pe Laura 


[m Plante în fruntea unei liste ce cuprinde 
în ordine pe: Rezginal4 Dennv. 
slolt, Conrad Voidt. Mary Philbin, Norman 
Kerry, Glenn Tryon. A trebuit tragedia- 
nul ilustru Conrad Veidt să plece în Ame- 


Jean Her-. 


rica spre a privi de jos în sus lu comicul 
de nuanță bufă Resinald Denny ! 

De altfel comedia e în cinste mare la 
publicul american, de vreme ce dintre cele 
cinei case mari, pttru au în fruntea liste- 
io actori şi actriţe ce se numese Harold 

Ll-vd „Colleen Moore, Charlie Chaplin, 
Laura La Plante. Faptul se explică dacă 
ne cunintim că ecelus public pretinde şi 
celor nai inextricabile tragedii un „hap- 
py end“ : svectatorul din Neiw- York, Chi- 
cago sau San-Francisco vrea să plece liniș- 
iit acasă, fericit că moral a triumfat, 
răul a fost doborit, tinerii sau luat și 
filmul s'a sfârşit cu un sărut. 


LS 
„ȘI O VEDETA EUROPEANĂ 





LIL DAGOVER 


[28 - . UNIVERSLI. 


Î.. 


J.ITERAR 


Te PRE 





«d. Costinescu demonstrează 








Știji cât durează pavrapiul în Bucuresti. 
Ducă trece un şir de şcolari, doi câte oi, 
sau trei-patru Diciclete, pavajul Capita- 
lei se ufundă şi se sparge ca sub gren- 
tate de obuze. De aceca serviuiul de câr- 
peulă este permanent. lată însă că nu de 
wulţ părintele Capitalei luă vu hoiărire 
eroică : să pareze din nou'o bună partie 
lin calea Victoriei, Ca de obiceiu irecă- 
torii văzură înşirate cazane şi miwuvite de 
pietriş, dar ca «e obiceiu zâmbesc. Se 
vede că primarul a prins mişcarea căci 
acum două zile un grup nutnetos de cu- 
rioşi se udună în faţa cafenelei Capşa. 
urmărind nouile lucrări de asfaltare. 
Căzi se petrecea un fapt fără precedent. 
Se „greşise un colț din noul pavaj și tre- 
baia tăiat. O aja de mămăligă după câte 
știu toţi ar fi fusi de ajuns, Aşi, ale umile, 
a masivă daltă de fier era înfiptă în col- 
țul de asfalt şi dot lucrători loveau rtt- 
nic şi viguros cu barousele, de parcă ur 
fi tăiat drugi de oţel. Asta iimp de cinei 
minute. 

Şi la urmă invizibil primarul: „Quod 
erat demonstraduum“. Pavajul de pe ca- 
lea Vietarici va ţine o sută de ani. 








şedinţe simultane 








Liviu. Rebreanu, cu orgoliu -de realiza- 
tor conduce un grup de scriiiuri prieteni, 
prin vastele apurtamenie — serios ale 
noului sediu S$. 5. R. Aici e secretariatul, 
uiei biblioteca. dincoace biroul 5, 5. hi. 
iar Vis-ă-vis S. A. DD. R. aici va [i buge- 
tul şi sala asta cu sili marmoreaui 
sula de conferințe. Musafirii sunt iimpre- 
sionaţi şi cer curioşi deialii. [a ioate dă 
răspunsuri promite preşediniule Sesereu- 
lui, o singură întrebare îl face perplex 

— Nar fi bine să iuviţi cenaclurile fi. 
icrare să-şi ție aci şedinţele săptămâna- 
le... Lite în camera asta cercul «d-lui Mli- 
halache Dragomirescu. dincoace Cercul 
Sburătorului şi asta rezeravtă Vieţii Ro. 
măneşti. 

Rebreanu uu răspunde dar surâde, şi 
surâd toţi gândindu-se ce spectacole um 
bliabile ar aveu loc in zile când şedinţele 
ar Îi zimuultane. 

una mai veche 

E. adevarat că la cursul d-lui Miha 
Dragomirescu este poate cea mai formi- 
dabilă afluenţi de auditori. Singură, în- 
câlcită şi aridă ztiinţa literaturii niar 
curs (ba sui se pure acistu ze ţin din cauza 
aceasta la uatiteairul Fundaţiei) cât u- 
trage bouunua amuzantă şi spiritul Cosm- 
bativ ul rrofesorutui. Veselia e generală 
și perpetuă întru <uli în cure predomină 
studentele. 

— „Dumnisoari, ce ce Mioriţa 77 
bă de pildă dascălul, 

— 0 vai“ raspunse candid intrebata. 

—- „La naiba! a sâscă.! deduce indig- 
vat preşedintele tustitviului de Htera- 


uri, 
ai ARIEI, 


inurvea= 











mm i a ii ip 


_ GeazeBeanr-aes 





i 


CARE E INTERESUL ŞTIINŢIFIC! 


Doctorul Jeuu Charcoi, unul  diutre 
cet mai indrăzaeți exploratori ai tin 
pulii. răspunde în. „Comocdia” unor 


întrebări asupra interesului ştiinţifice de 
a atinge. polii. 

Dacă înţelegi priu poli punctul geo- 
metric al. întâlnirii axeşi Eee Au Sf a cu 
suprafaţa sa. e greu de răspuns ce în 
teres ar putea Îi pentrv. găsirea lor. Cu 


atât mai greu, cu cât la cei doi poli 
neexistând noapte, nu fe poţi servi de 


stele pentru u stabili punctual precis unde 
te afli. Şi în plus. a ajunge chiar la pol 
imi pure mai mult un record de sports 
man «decât de explorator. 

Din punct de vedere gcugralic abia 
dacă ue nevoe să subliniem ce câştigăm 
ducă cunoaştem regiunile polare. Frehue 
să nu lăsăm să subziste pe hărţile ri- 
dicate în sec. XX, nici un loc alb. Ştim: 
acum ci regiunile arctice și antarctice 
sunt foarte diferite. Una e o mare des- 
chisă, cu platoşe de phiaţă. Cealaltă e 
un coniinent acoperit din nou de zăpadă 
care ne apare adesea ca bordura unei 
banchize continue de ghiață. amenințând 
marea cu nu abrupt de 50-00 m. eco 
berg-urile ating acolo 100 bilometri lun- 
sina, 60 hm. lărgime şi 250 m. adâncime. 
Suprafeţele calotelor polare sunt inega- 
le. Cea a Antarcticului e întratât supe- 
rioară celei a Arcticalui încât dacă le-ai 
deda pe un mapamond jocului de a «e 
decupa şi a o aplica în repgiuaeu boreală 
Dunkerque sar așeza printre ghețari. În 
Groeulanda sau la Spirzberg, la 75u lată- 
tudince nordică, zăpada se topeşte a lună 
pe an si permite vegeluţia. În regiunea 
polului aud nu se găseşie nici măcur un 
kilometru pătrat de pământ gol. Peste 
tot zăpadă și ehiaţă. E indispensabil de 
a rilica puţin vvalul: coborit pe cunoştin- 
jele omeneşti in această direc ţie și de a 
studiu nu numai aceste regiuni dar și 
Oceanul vecin. Pământuri care păreau 
inabordabile celor cure le-au zărit întâi, 
sont acum frecventate de vânători, de 
pescari sau de savauți: Noua Zemblu. 
Spitrberg. clic. 

I: de remarcat apoi ca toute contine 
tele din emisfera de sud ze termină 
printr “un vârt înţepând înspre polul sud, 
deşi se întâmplă contrariul în emisfera 
de caer. Dece? Numai studiul Antarc 
ticului ne va petmite sto spunea. bar 
punic de pe acum să presupunem că a- 
cesie diferite continente cruu unite îi 
timpurile geologice. Sondagii serioase cu 
uparalele de măsură cu sunet pe care 
aviația le va putea duce aculo ne vot 
Asigură. 

i moetevroluiu e interesată la cuceri- 
rea polului. Din acest punc de vedere 
polul « un veritabil laborator: Dacă sur 
putea însiala acolo um abserrator şi 
sur examiua cu grije presiunea ha rome- 
frică, lupireu aherurilor. căderea răpezi- 
lor. curba termometrică şi direcţia vân- 
urilor, meteorologi ar deveni o stiisță 
precisă care ar usura considerabil. pe 
navigatori în exerzițiul meseriei lur şi 
sr face agriouituriă servicii considera- 





ei 


DE A GASI POLII 


bile. Numai sun studiu aprofundat ar p 
tea rezulva chestiunea, atâi de importa 
tă şi de atâta timp pusă, u existenţii 
imensitatea alacială, a unui regina cir 
Dic permanent, 

Vânturile sunt fuarte violente la pi 
la fel cu variațiile barometrice. Ami 
registrat la barometru în 24 ore 720 
233 adică 65 milimetri diferență de pn: 
siune, Din punctul de vedere al ecou i 
miei animale aceasta nu se observă. Fu 
iunile se ridică brusc, cerul trece pri 
iouie culorile afară ale alb şi negru. ! 
viirăşiă* de nori auriţi: de soare au ca. 
mlată străluciri de metal topit, 

E. laboraioriul. Tuată fiziologia plur. 
tei « condusă de regiunile polare, vu 
Viziologia animală depizule de uueţicn 
rea inimii. Actualmenie posturi Incte 
rologiee sau și stubilir pe limita de 
a caloii polare boreale şi aceste pusti: 
sunt prevăzute cu un utilaj perlecţiui 
d> Tr. F. Graţie tuturor acestor posie 
i lucrărilor lui Nansen se poate prev 
de cu unsprezece luni mai inainte du: 
pescuitul de morun: va fi bun sau rău. 

Nas se cumose bine cauzele aurorei b 
reale. Nunic nu e bine cunuscui. Tot 

de sturliat. Nu se şiie dacă aşternul 
atmosferic îubracă pământul cu o eg! 
grosimv. Nu sa studiat refracția în i. 
țiile polarc. 

Fauna ne apare de o bogăţie şi vu: 
rietaie nemaiauzite. Ea ne permite + 
menul unei întregi game. de specii, 1 
cea Toarle măre, cum e balena. pâna 
cea loarte mică. Naturaliştii ar pute 
studieze cu interes obiceiurile a nimule: * 
aărine incă necunoscute, cu cauzele «n 
avaţunei lor şi a repartiţiei lor prin o: 
ue. Nu se păsesc iocmai ac eleaşi specii 
Arctic şi în Antaretik. Nu se găsesc ii 
la polul sud. În toată aceustă imensi 
tindere. a cărei suprafaţă e de trei e 
cât aceiu a Furopei şi a Australiei ra 
nite. nu se văd decât palmipede, pi 
wuini şi animale marine. 4 

Dece am fost la pol? aluogă d 
Charcot. Pentru că aveam gustul aw 
tarii, pentru că sufeream de atraciia î 
zistibilă au lumilor necunoscute. Ci 
eram mic mă jutam cu barca în bazi 
de pe peluză. larna. cea mui mare feric 
a meu era să sparg coaja de ghiaţă se 
se formau acolo. Instinct sub care va 
jiunea înmuguri şi! ishueni ? Poate. 
nuvigu. A 


_ ma 


Pi 





Părinţii meci ziceau: Va 
navigat... Şi mai e un 
cut să mă due la pol. 
prea tute. E phăicerea 


leparie it oameni. 


inotis care mu! 
Nu trebue x 
de a fi cât 





LE La 








0 Secantas cie 
cvwvamnie 


la un proces din Paris, care atrăgea 

iriozitatea publicului, veniră să asiste 
multe doamne din lumea bună. Cum a- 
icest proces trebuia să redea detalii foar- 
“le scandaloase, prezidentul, înainte de a 
începe desbaterile. crezu nemerit să  a- 
Inunţe pe doamne : 

„Aş ruga”, zise el. „.pe doamnele nneste 
sa binevoiască să plece”. 

Nimeni ni: se mişcă, 

„Acum, când femeile oneste au plecau”. 
ulaogă prezidenul. „nşieri, daţi afară pe 
relelalie”, 

| In tinereţe. Napoleon era foarte slab. 
“Intro zi a auului 179%, Napoleon trecea 
eu statul sân major prin faţa unei bru- 
tării unde mulţimea aştepta în zadar por- 
ţia de pâine, căci se isprăvise şi nu i se 
|iuai dădea nimic. Femeile îl înconjurară 
|utirusnice cerând pâine cu strigăte ascu- 
[fa Mulţimea devenea din ce în ce mai 
|apitată : situația devenea critică. O fe- 
|mee foarie grasă țipa mai îare cu toţi: 
| „Acești militari îşi bat joc de noi. Mă- 
Lrântă şi. sengraşe și putin le pasă :lucă 
noi murim de foame“. 
ba . EC s . .. 
„Fi, mătuşe“, zise Bonaparte. „uite-le la 
mine şi spune-mi care e măi gras din noi 
idol?“ . 
pi Aceste vorbe fuvă acoperite de râseie 
| tă Manifesianţii se văzură dezar- 
mați și statul major putu să-şi continue 
drumul. i 


La o recepiie, la minisirul Portalis, la 
Paris. veni şi nunțiul Papal. 

„tă cel mai fin diplomat din Europa *, 
sapii ministrul lui Fugene de Muzenod. 
„Nimeni n'a isbuiit niciodată să-l facă să 
zică da sau nn“, 

„Ixaperezi“, răspunse Eugâne de  Ma- 
sinod, „fac prinsoare că eu voi obţine 
| dela el un răspuns net, fie afirmativ sau 
negativ“. 

„Inccarcă“, îl sfătui Porialis râzând. 
Hugene de Mazenod aşteniă un momeni 

"favorabil. Văzu pe nunţini Papal privind 
verul prin lereastră. 

„(e frumoasă noapte. Nu-i aşa ?* intre- 
a Mazenod. 

Si nunțiul răspunse cu un surâs fin 

„Ei! câţi oameni ar vrea sto vastă“ 


alcătui a 


L-] 


Intr'o seară a anului 1002.  marchizui 
Vepoli, ministrul «de agricultură al Italici. 
mergea dela Roma la Neapole. întrun 
vagon de clasa l-a. Afară ploua. Minis- 
trul observă că ploaia trecea prin acope- 
risul vagonului, udându-l: iar vagonul 
“find plin. nu putea schimba locul. [a e 
“staţie chemă pe şeful de tren : | 

sAsiupă gaura pe unde pică, sau gă- 
'sește-mi ali loc“. 

După câteva minute şeful reveni : 

i Excelenţă. puteţi sta liniştit la locul 
ll. Apa nu trece prin acoperiş. «i lampa 
"de ulei curge din când în când. 


"ZOE LECCA 








lo caz car 


O INDRAZNEAŢA EXPERIENŢA DE 
EUGENIZM 


O bogată vaduvă americană, Mrs Grace 
Mailhause Burnham, în interesul ştiinţei, 
sub auspiciile profesorilor faimoasei u- 
niversităţi. din Jale. s'a supus unei expe- 
rienţe îndrăzneţe. Cu patru ani în urmă 
bărbatul Mrs. Mailhause Burnham. muri, 
lără a lăsa vre-un moştenitor.  Âst- 
fel. câștigându-și libertatea, văduva 
sa, cari nuitrea de multă vreme un 
viu interes pentru chestiunile de „cu- 
venizm" se propuse cu aprobarea tată- 
lui său, dr. Mas Mailhanse, celebrul ncu- 
rolog al universităţei din Jale. ca subiect 
au unei experiențe dela cari specialiştii 
nştepiau mari rezultate. Era vorba, ca 
dânsa, să nască un copil, în condițiuni 
particulare de erediiaie. Experienţa iim- 
punea un al doilea subieci. Savanţii, după 
lungi cercetări. căzură de acord. asupra 
unui tânăr de bună condiție. perfeci si- 
nătos şi de o moralitate absolută care. 
sacrificânduse la rândul său. peniru şti- 
inţă, consimţi a juca rolul de pariener. 
Savanţii. au grijă să ne informeze, că 
na fost de-o parte şi de alta, nici-o 
chestiune de sentiment. 

Tânărul, sfârşindu-şi partea sa de ex- 
perienţă, se întoarse la ocupaţiunile lur 
şi nu se mai discută nimic despre el. Lu- 
nile trecură şi intă că Mrs. Burnham, dă 
naştere unei fetiţe cari a fost botezată 
cu numele de „Vera“. Toţi cugeniştii din 
America sunt în culmea veseliei. Fetiţa, 
e obiceiul unor observaţii constante, şi 
doctori savanți au umplui coloane în- 
“regi asupra sa, E de notat că Mrs. Mail- 
hause Burhhrum, a depăşit vârsta de 4 
ani... 


L. 
APTITUDINI PENTRU CASATORIE 


Seena care ar putea fi o scenă de re. 
vistă. se petrece la Pigmei pe cari o mi- 
siune americană i-a descoperii de curâna 
in Noua Gnine6 olundeză : 

— Aşa dar. tinere. vrei să te căsăto- 
veşti: întreabă şeful tribulni pe tânărul 
Pigmeu venii să-i incredinjeze taina. 

— Da. răspunde îndrăgostitul. 

— Ştii ce ie aşteapiă? 

-- Da, repetă aspirantul cu bărbăiească 
tărie. i i 
— Bine vei suferi proba săgeţilor. 

Deci. tribul e adunat; doi arcași își 
incordează urmele, şi, în timp ce dulcea 
logodnică îşi face  urările. logodnicul. 
bine dispus. supraveghiază cu o vigi- 
lenţă înzecită de dragoste şi de instinc- 
tul de conservare, destinderea arcurilor 
şi sare şi se coniorsionează ea un. crap in 
oală, peniru a evita săgețile. 

Când a făcui indestul probă de agi- 
litate, şeful pune sfârşi! jocului şi spune 
tânărului. dându-i pe viitoarea soţie : 

— Poţi să suporţi căsătoria, dacă aștt 
destul de curagios ca să înfrunți săgețile 
si destul de îndemânatic ca să nu te lași 
atins. . mea 


UNIVIHSUL TATERak. 12 


caricatura zilei 


FEXPI ICABII 





— Mă mir că nu ingheaţă  miiitelul. 
Termometrul arată 12 grade sub zero 
— Ce pricepe un copil atât de mie de 
termometru. 
(Miinehener Illustrierte) 


ANVUT. FISCAL. 


> 





---- Viu să va Tae declaraţia. 
(L'Ocuvre) 


VITEZA 


=, 
N 





— La deal a mers mai, greu. dar la 
vale cu skiurile sunt înaintea d-voastră. 

— Ce-are aface. Toi ai să mă aștepți... 
că eu sunt chirurgul. 


„i (Simplicissimus) 


150. — UNIVERSUI, LITERAR 








cearţa recienie în exlzese: 








J 
ă, 


VIATA AMOROASA A LUI CHOPIN: 


* L 3 Le 

„= Emile Vuillermoz Na ad fe a, 
Bă . E E 

Chopin este poetul pianului, poetul cel mai autentic al muzicei, al cărei Shakes- i 

peare e Beethoven. Către melancolicul şi palidul autor al nocturnelor și impromptu- li 

. . . [i . .. i & $ n fi 

urilor, merg toate visurile feminității de o sulă de ani încoace. | Bu, i € 

. SY7; . . . d i & 

O carte despre „Viaţa amoroasă“ a lui Chopin... Era întradevăr meritabilă. Emile -_ a 

! un 


Vuillermoz a scris-o cu simpatie şi documentată înțelegere. 





„Spune-i lui Dautremont să-mi facă o 
pereche de pântaloni gris. Ai să alegi o 
nuanță de gris închis pentr upantaloni de 
iarnă; ceva bun, fără dungi ci simplu. 
[şti englez şi ştii ce-mi trebue. Am dea- 
scmeni nevoe de o hain-ă de velur negru, 
dar cu foarle puţine desene şi de loc izbi- 
toare, O haină simplă dar elegantă, Dacă 
nu are un velur bun, să-mi facă haine din 
mătase frumoasă, dar nu prea deschisă... 
Cât despre pălărie Duport are măsura 
mea şi ştie ce vreau. Arată-i forma pălă; 
riei din anul ăsta. Nu prea exaserală“, 

Când prin preajma anului 1830, un tâ- 
năr dovedia o atât de îngrijită atenţie 
pentru ţinuta lui şi un gust atât de sigur 
și ales, izbânzile sentimentale îi erau în 


bună parte asigurate. Lucru cu atât mai 
uşor, când acestor calităţi de cochetărie 
masculină li se adăugau o anumită fru- 
museje fizică — foarte la modă pe vre- 
mea aceea — şi semnul preţios al vre-unui 
talent recunoscut. Frederic Chopin, din- 
tro scrisoare a căruia am reținut rându- 
rile de mai sus, poseda toate aceste vir- 
tuţi ale unui Don Juan predestinat. Într'o 
vreme când boala eru un farmec și clo- 
rosa o eleganţă, când condiţii de seamă 
pentru cuceriri mondene erau „palorile 
distinse“ şi bolile de piept, Chopin se bu- 
cura de un chip făcut din trăsături fine, 
palid şi trădând o foarte şubredă sănă- 
tate. Pentru pnsiunile femeilor de atunci 
era un tip de ideală furmuseţe. Gloria ta- 


lentului său de compozitor şi mare “d 
il făcea cu atât mai dorit de femei. Li 
fi cuvenit tânărului Frederic o viată lu 
pată în aventuri şi cuceriri. Toată lu 
i-o prevestia. Se spunea chiar, pe nedr& 
că pianistul Chopin datorează mult lz 
Juanului cu acelaş nume. În realitală 
bânzile sale mondene i-au fost înlesai 
de marile sale daruri artistice. Caractez 
de poezie languroasă şi fină, i 
blând şi romantic, pe care 
muzica lui vădiau distinse calităţi dei 
mă, Era în opera lui semnul unei 
disereţii sufleteşti şi al unei adevărate 4 
tincţii. Chopin, care timid ocolia sălile 
concert prea populate, cânta bucuros 
cercuri intime, unde apariţia lui e 
ționa temeile şi le câştiga simpatiile. 
drept cuvânt a fost numit un Rafael 
pianului şi un Ariel al melodiei. Era 
visător şi înfăţişarea lui mărturisia 
cea dintâiu privire această mare cali 
de cavaler sentimental. Biografii săi 
stau înţeles asupra culorii părului şi 
chilor, asupra timbrului glasului, dar 
sau grăbit să vorbească despre rara 
nețe a siluetei sale, Toate tablourile 
oricât de deosebite, îl arată drept. un 
de perfectă distincţie, fin, elegant, 
țios, suplu şi subtil, Cineva mirat de 
perba lui delicateţă a exclamat: „Ch 
trebuie să fie fiul natural al lui Webe 
at unei ducese“, ; 
Dar o viaţă patetică nu se impr 
reuză. Succesul este lent şi trebueşte 
pătit, Pentru a cuceri femeile, irebuie 
fi trăit din copilărie în intimitatea 
irebue să le fi aflat tainele farmecului 
dorurile ascunse, să le fi ghicit vrerile 
să le fi cunoscut graţia. Orice Don |] 
celebru a crescut între femei şi a învi 
dela ele dragostea. Chopin sa bucu 
copil încă, de tovărăşia lor prețioasă, 
rinții lui trăiseră o adevărată idilă de 
mantism naiv în tinerețe. Tatăl lui se 
morezase, în tmp ce dădea lecţii copii 
unui conte polonez, de blonda şi frum 
damă de companie Justina Kazyzanow 
Timid, nu îndrăznise să-i vorbească şi 
fi ascuns în mare taină această pasi 
dacă bunătatea unei contese nu l-ar fi 
jutat. Tinerii au sfârşit poetica lor iu 
în chipul cel mai burghez : sau căsât 
Frederic Chopin a crescut dar în mijl 
unei iubiri tandre şi delicate. Sensi 
tatea lui femenină o moşteneşte probi 
dela părinţii săi, care au fost şi au r 



































“timpul doi îndrăgostiţi romantici. În- 
urii mare au avut deasemeni asupra 
"surorile lui Luisa, Isabela și Emilia. Cu 
- cbire Emilia i-a fost o adevărată prie- 
ă. Mai mică decât el, îi era tovarăşe 
Yjocuri şi de nebunii. Avea o fire ve- 
i, diseretă şi afectuoasă, dar nu-şi pu- 
ascunde o foarte ascuţită şi elegantă 
Die. Calităţi, pe care Chopin le-a îin- 
iutat dela Emilia, căci, în ciuda sen- 
eutalismului său, el a fost totdeauna 
“conviv spiritual şi amuzant. In bună 
le işi datoreşte succesele sale acestor 
itiți agreabile. A rămas celebru chi- 
| în care îl parodia Chopin — prin sa- 
inu — pe Liszt şi a trecut de aceea drepti 
i malițios spiritual şi inteligent, Dar E- 
iii a fost dat să moară tragic. La pa- 
spruzece ani, din cauza unei tubercu- 
î uulopante, A fost o nenorocire, pe 
k Ftederie na izbutit so uite nici- 
(i Li fusese mai mult decât o soră şi 
pe în gândul şi spiritul său ca un 
Tu ueclintit. 
furând doamnele din societatea înaltă 
Idisputară pe micul pianist-minune, 
a prlouba serbărilor mondene din Var- 
iu Frumoasa prințesă Czertwetinska 
iduia „pe acest copil frumos, pâlid şi 
1, care îi amintia portretul divinului 
izi)!. Ea însăşi venia cu tărsura să-l 
icpu: la poarta  pensionatului, Prinţesa 
ju Badziwil nu-şi putea ascunde tulbu- 
cu uscultând Nocturna în fa minor Şi 
lia în albumul său: portretul micului 
d/.uant. Celebra cântăreaţă Angelica 
îtulaui leşină într'o zi ascultându-l cân- 
md la pian. 
zece ani, micul virtuos iubia sălile 
luicitoare cp femei decoltate şi cu par- 
inci pătrunzătoare, Pasiunile nu aveau 
i iutărzie, = GRI LL E aa 







































ADOLESCENŢA ..: -.: 


iopiu nu sa lăsat răpit de libertinaj 
idesfrânare. A fost un amant delicat şi 
kici], Poate că sa păstrat virgin până la 
ia lui pasiune trupească. La douăzeci 
imi a fost biruit de o dragoste naivă 
'exaltată. 

Hoiuei — cântăreața Constanţa Glad- 
welu dela Opera din Varşovia — i-a 
izturisit numai sentimente platonice și 
alereşti, O adoră ca pe „un înger şi o 
ij”. O visează în fiece noupte şi îi în- 
li) tot ce scrie atunci. Intre altele pa- 
iicul UVoncerto în fa minor. Când îi vor- 
SI. ese de o jalnică timiditate. O ur- 
roste sură cu seară lu fiecare specia- 
i si se extaziază pentru marea ei artă. 
ule pândurile lui de glorie cad în faţa 
dorii de a o vedea pe Constanţa. Tre- 
“sa plece în turneu la Viena şi Italia, 
e peutru a nu se despărți de ea își a- 
în din zi în zi plecarea. lar pentru ca 
nu-dea de bănuii părinților întrebuin- 
azi o foarie veche sirategie. Curtează o 
nără și bogată domnişoară, Ceasul des- 
iri soseşte totuşi, lubiţii îşi iau ră- 
“bun la un concert comun, unde Con- 
ji cântă tulburată romanța O quante 
Enijiie perte versai, Cu această amintire, 
Pujiiu pleacă nenorocit. Cuminte, Con- 
Riu renunță la teatru şi se mărită cu 
[uuoşier nobil și bogat. A fosi o exece- 
pla soție și o minunată mamă. Frederic 
lo uită însă nici odată şi plânge amarnic 
picâie ori ascultă romanţa din seara des- 
riuii. Se împrietenește cu femei străine, 
rc poartă numele iubitei, numai pentru 
să-l poată rosti. Unui prieten îi serie 
el: „Mi-aşi rupe părul din cap. dacă 
jiuir uita. Fram plin de o dulce speranță 


și acum sunt tulburat şi nebun. Poate că 
îşi bate joc de mine? Poate că — ah! — 
mă iubeşte? Să mor, sau să trăesc, îmi 
este tot una, Spune totuşi părinţilor mei 
că petrec şi sunt fericit. Dacă ea îşi bate 
"joc de mine spune-i acelaş lucru, Dar dacă 
întreabă frumos ce fac, povestește-i viaţa 
mea și spune-i că departe de ea, mă simi 
părăsit, trist şi nenorocit, 


- > LA PARIS 


Viena dansului şi a plăcerilor nu îi dă- 
ruește uitareu. Chopin călătorește mai de- 
parte în spre capitala Franţei. Pentru 
nostalgia și tristeţea acestui tânăr neno- 
rocit în prima sa dragoste, Parisul ia în- 
fățişarea unui oraş al destrâului. Cast şi 
singuratic, el ocolește toate aventurile şi 
înlătură  prilejurile cele mai  ispititoare. 
La început locuia într'o mansardă strâmtă 
şi friguroasă. La primul etaj o tânără şi 
delicioasă văduvă ocupa un apartament 
elegant, Cum nu îi lipsia un anumit gust 
muzical şi cum tânărul vecin din man- 
sardă nu era de loc urât, văduva încerca 
să-l cunoască. li făcuse chiar propuneri 
directe, Chopin însă le refuză îndărătnic 
şi nepractic. Dar îi scapă acest strigăt de 
mizerie : „Aşi fi găsit poate acolo o sobă, 
un foc.bun... Ah ce bine ar fi să mă în- 
călzesc“, 

Dar această castitate naivă avea să în- 
cerce încă odată durerea unei deziluzii şi 
a unei idile zadarnic nădăjduite, 


ae MARIA WODZINSKO 


O cunoscuse în copilărie la pension, 
unde ea venia din când în când să-și vadă 
fraţii, Avea o voce caldă şi un gust re- 
marcabil. Chopin îi trimisese prin fratele 
ei cel dintâiu vals, pe care-l compusese. 
Deşi Maria era dintro familie de mare 
aristocrație, părinții săi îl primiau bucu- 
roşi în castelul dela Sluzewo, pe tânărul 
muzicant — fiu de burghezi. 

Frederic îi da lecţii de pian Mariei şi 
astfel se născu o mare prietenie între ei. 
Dar dragostea peniru Constanţa il des- 
părți. 

Se întâlniră mult mai târziu la Dresda, 
din întâmplare. Fosta prietenă era acum 
o domnişoară de nouăsprezece ani, blon- 
dă, sveltă şi frumoasă. Idila uitată rein- 
cepu, Tinerii îşi mărturisiau o iubire veş- 
nică şi neclintită. Bietului „Fritz“ i se a- 
rătau semnele unui început de fericire. 
Familia Mariei era neliniştită, dar contesa 
Wodzinska — mamă înțelegătoare — în- 
lesnia dragostea copiilor și o ascundea so- 
țului ei. prea îndărătnic, Ajutaţi şi siguri 
de viitorul fericirei lor, Frederic şi blonda 
lui iubită trăiau zile de logodire tandră, 
şi romanţioasă. Curând trebuiră. să se des- 
partă, făgăduindu-şi aceeaşi iubire în aş- 
teptarea nunţii. Chopin se întorcea la Pa- 
ris, iar Maria în Polonia. Seara ultimă au 
petrecut-o împreună, turburaţi şi cuminţi. 
Era în Septembrie. 

Fericirea lui Frederic nu avea să dăinu- 
iască, Viitoarea lui soacră îi arăta cea mai 
părintească afecţie, iar Maria îl asigura 
continuu de credința ei. Dar lunile ire- 
ceau şi ziua nunții era amânată mereu. 
Intro zi, câteva rânduri îi veștiau sfâr- 
şitul nădejdilor lui, Contele. Wodzinski 
fusese neînduplecat, iar Mariei i se dă- 
duse însărcinarea de a da vestea iubitului. 


„Pentru. Frederic Chopin” 


„Nu poi să-ţi scriu decât aceste câteva 
cuvinte, mulțumindu-ți pentru frumosul 


UNIVERSUL "LITERAR. — 131 


caet, pe care mi l-ai trimis. Nu voiu în- 
cerca să-ți spun câtă bucurie am simţit, 
primindu-l, Ar fi zădarnic. 

„Primeşte, te rog, asigurarea tuturor 
sentimentelor de recunoştinţă, pe care ţi-o 
datoresc. Crede în afecţia pe care ţi-o în- 
chină pe viaţă familia mea şi mai ales 
cea mai răutăcioasă elevă şi prietenă din 
copilărie a d-tale, 

„Adio, Păstrează amintirea noastră, 


„Maria” 


Frederic Chopin a încercat atunci cea 
mai tragică zguduire a vieţii sale. Nici- 
odată nu a uitat chipul Mariei şi în toată 
tristejea operii lui, pe ea a cântat-o. Când 
mai târziu întâmplarea îl aruncase în 
braţele uneia din cele mai pasionate a- 
mante, el n'a șters durerea acestei iubiri 
sfâşiate fără de vrerea sa. lar târziu, după 
moartea sa, -a fost găsită cea mai superbă 
dovadă a dragostei pentru Maria. Un 
trandafir uscat întrun plic, pe care erau 
insemnate, în limba poloneză, două cu- 
vinte: Moia bieda, Ceeace înseamnă, în 
acelaşi timp, frământarea mea şi durerea 
mea, necazul meu, mizeria: mea şi păre- 
rile mele de rău. 


GEORGE SAND 


Chopin — cavalerul delicat şi sensibil — 
« cunoscut-o pe George Sand (pseudoni- 
mul literar al Aurorei Dupin) în împreju- 
tări cu totul obișnuite, Dar cei mai mulţi 
biografi au poetizat falsilicând-o această 
întâlnire. Deşi era prin anul 1836, Sta sus- 
ținut de către unii, pentru a da cifrei un 
semn de fatalitate, că era la 1837, De ase- 
meni sa susţinut că sau văzut prima oară 
la un bal, unde Chopin ar fi cântat foarte 
emoţionat o baladă simbolică, George Sand 
i sar fi arătai atunci deodată în faţă—iîn- 
tro superbă rochie — i-ar fi strâns mâi- 
nile şi ducându-l într'o seră lăturalnică 
l-ar fi sărutat. Neizbutind să se desmeti- 
cească Frederic ar fi crezut că o are în 
fața lui pe Maria. Totul sar fi petrecut 
intr'o atmosferă fantastică de vis, în care 
viguroasa doamnă Sand ar fi fost trans- 
parentă ca o zână, iar Chopin transtigurai 
ca un Făt Frumos. 

In realitate lucrul a fost cu mult mai 
simplu, George Sand l-a rugat pe Liszt să 
o recomande lui Chopin, iar acesta a 
coimdus-o într'o seară la locuința pianistu- 
lui. Frederic nu numai că nu a fost uimit 
de grațiile prea  voinice ale romancierei, 
dar după plecarea acesteia a spus unui 
prieten : — „Ce femeie antipatică şi a- 
ceastă Sand. Să fie cu adevărat o femeie? 
Eu sunt gata să mă îndoiesc”. 
" Intradevăr nu era între ei nicio asemă- 
nare, Dimpotrivă, Chopin era delicat, fin, 
grațios şi romantic. George Sand era pu- 
ternică, vulgară, sensuală până la bruta- 
litate. El era un om. care nu şiiuse din 
dragoste decât  nefericirile sentimentale 
ale unor tragedii nevinovate. Prin patul ei 
trecuseră — schimbaţi de capriciile şi exi- 
genţele sale sexuale — nenumărați băr- 
bati. Ce putea să-i apropie ? Poate tocmai 
aceste hotărâte deosebiri. George Sand — 
femeie de tip lovin — găsia în amantul ei 
mai tânăr decât ea cu şease ani, o ele- 
ganță dusă până la snobism, o aristoera- 
ție graţioasă, un sentimentalism dulce şi 
sincer, Chopin pe de altă parte avea în 
noua lui iubită o muză plebeiană şi repu- 
blicană a vigoarei, a sexualismului, a e 
nergiei și a sensualității. O amantă, dar și 
o mamă, Poate. prea pretențioasă pentru. 
puterile lui, dar aproape iotdeauna afec- 


a 


USIVENSUL „HAR 





LATE 


iuoasă, Se purta cu el ca cu un copil mic 
şi slăbuț. Il mângâie spunându-i „Chopi- 
net“, iamititelul Chip-Chip“ „bietul nostru 
Chopin“. 3 

Cavalerismul şi pudoarea noului amant, 
fuseseră la început fermecătoare pentru 
George Sand. Nevoile sale irnpeşti însă 
nu se puteau mulțumi cu platonismul unor 
relaţii naive de amorezi adolescenţi, Nu 
ştim dacă Chopin sa păstrat virgin pâna 
atunci, dar oricum este sigur că experien- 
jele îi erau puţine. Lucrul, desigur, nu era 
a nenorocire pentru, iubita lui, care știa 
să-şi ia compensaţiile în 'altă parte, justi- 
ticându-şi-le și dovedind că faptul dea se 
fi culeai cu un altul nu înseamnă 0 tra: 
dare. Dar nevinovăția îngerească a lui 

Chopin o enerva. Prea îi ocolea cu înda- 
rătnicie patul. lată ce_ mărturisia, între 
altele, - într'o scrisoare celebră, George 
Sand contelui polonez Grzy mala : 

„Şi pentru că vă Span tot, vreau să va 
mărturisese că un, singur lucru mi-a dis- 
plăcut în el; are prea copilăroase motive 
le a se abjine, Până acum, găsiam frumos 
ca să se abjină din respect peniru .nuine. 
din timiditate, din credință chiar peniru 
o aliă femeie.. Acestea toate ar fi insemnat 
un sacrificiu şi deci o forţă şi o.castitate 
bine înţeles. lucrul acesta mă incânta și 
nă seducea mai mult în cel. Dar acasă la 
d-iră cândne-am despărțit şi fiindcă voia 
să doboare o ultimă ispita, mi-a spus doua 
sau trei cuvinte, care arătau cu totul uli- 
ceva, Părea că-şi bate joc — ca un călu- 

păr = de grosolăniile omenești şi că ro- 
şeşte de ispiiele, pc care “le avusese și căi 
se teme să nu păteze dragostea noastră. 
Nu mi-a plăcut nici odată “telul acesta «e 
a „privi cea din urmă îmbrăţişare în iu- 
dire, Daca această ultimă îmbrăţişare nu 
este un lucru tot atât de sfânt, tui atât de 
pur, tot atâi de devotat ca şi restul, a te 
abjine dela ea insemnează o virtute, Â- 
vest cuvâni de amor fizic, de care ne slu- 
jim pentru a exprima ceeace numai în ce: 
ruri are nume, îmi displace şi mă loveşte 
ca o iinpietate şi ca o ideie greşită în a- 
celai timp, Poate să existe pentru unii un 
amor fizic şi penira alții un amor pur in- 
teleciual ? Există vreodată iubire fără o 
singură săzutare şi 0 sărutare de dragoste 
fără voluțitate? A disprețui carnea nu 
este înțet-pi şi util decât numai față de 
oamenii, cate nu sunt altceva decât carne; 
dar faţa de fiinţa, pe care o iubeșii nu de 
cuvântul dispret ci de cuvântul respect, 
wehuie să te slujeşii, când te abţii, 

De atifel nu de cuvântul ăsta sa servit 
Frederic. A. spus, mi se parc, că anumite 
fapte ax putea să ne sirice aminiirea. Nu-i 
uşă că a spus o prostie, pe care nici nu 0 
gândeşie. Cine să fie nenorocita femeie, 
care i-a lăsat astfel de impresii despre 
dragosiea fizică ? A avut deci. o amantă 
nedemnă de el? Bietul meu înger, Ar tre- 
hui spânzurate toate femeile, care înjo- 
sesc în ochii oamenilor lucrul cel mai res- 
pectabil şi cel mai: sfânt al creaţiunei, 
misterul divin, actul vieții; cel mai serios 
şi cel mai sublim în viata universala”. 








MAJORCA - 5. i 


Lurua . la Majorea ! Doi amanți distinși 
şi celebri în mijlocul unui peisagiu. exotic, 
romanţios şi cald. Sar fi cuvenit să fie.o 
lună, de volupiate divină şi: de. superbă 
poezie. Vai ! „iarna la Majorca” a fost cea 
mai jalnică, cea mai prozaică şi cea mai 
mediocră dinire aventuri. Necăjiţi. de o 
scamă de imprejurări meschine bieţii a- 
manţi trebuiră că-şi schimbe de câteva ori 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL, 





Jocituţa, De «lragul unui nunte poetic, se 
stabiliră în „Casa vântului“ loc igrasios, 
umed și rece. Bietul Chopin răci și avu a- 
innci primul acces de hemoftizie. Îşi bătea 
joc. de. doctorii, care îl îngrijiau, dar sta- 
rea. lui nu era mâi puţin gravă, Când du- 
cilii locuitori ai insulei aflari boala vizi- 
taiorului lor, îucepu pentru bieţii viligia- 
uirişii o adevăraiă iragedie, 

Dati alară din casă în casă, nu-și gă- 
siră decât cu greu un adăpost în mânăsti- 
rea din spre partea locului. Pentru săvă- 
tatea lui Frederic plecarea imediată ar fi 
fost singura scăpare cu putință. Dar 
George Saul, mulțumită eă Maurice și 
Solange —— copiii săi — se simt bine uu 
acceptă sacrificiul întoarcerii şi inrăutăţi 
astfel starea deplorabilă a „micului ci a- 
nani, Chopin locuia într'o celulă mize- 
rabilă — nude cu mare preutaie se urcase 
pianul — şi se hrănia cu carne conser- 
vată. Seria pe fiecare zi. Peisagiul marin 
cu stânei abrupte și păsări rupând tacerea 
nopţii cu strigate jalnice, cra de nesuferit 
pentru nervii săi. „lruncinaţi.: Frau ploi 
prozave de săptămâui, când obligat să ră- 
mână în casă, bolnavul nu putea decât să 
privească «ela fereasira sa această imensă 
și dezolată tară acuatică a Majorcăi. l.o- 
cui sinistre, care adăugau melancoliei 
sale obisnuite o umbră tragic, prevesti- 
toare de  moarie, Câml voioşi,  Gworge 
Sand si copiii, se întorcean seara târziu 
acasă il găsiau pe „drăguiul Chip-C hip” A 
incovoiat “deasupra pianului, cu ochii aiu- 
riți. părul vâlvoi, mai palid şi mai istrus, 
câniând romanțe de o tragică tristeţe, În- 
iro noapte, când îi întârziase o ploaie 
grozavă. reîntorşi acasă lan găsit deli- 
rând. Când au intrat acas cu o voce stin- 


să și stranie Chopin le spuse: — „Stiam 
eu bine că sunteţi morţi”. 

Totuși, implacabilă, George Sand - - ca 
și cum i-ar Îi vrut moartea — refuza să 


plece, In primăvară, când Chopin era în 
agonie aproape, se hotări. Drumul il slabi 
mai mul și veni în Franţa intro stare 
disperată. 

După o scurtă odihnă de o lună la Mar- 
siția, celebrii amanți se însrepiară spre 
Nohant, peutru a-şi petrece acolo vara în- 
tun trai monoton, liniştit şi dulce. Desi 
legătura lor era cunoscută de toţi, Cho- 
piu ținea lu aceleaşi convenienle de cu- 
viinţă socială, .ocuia singur într'o casă, 
dar. boala pe 'denparie si teama de singu- 
răiate pe de altă parte îl aduseră în lo- 
cuința comună, 


că be DESPARȚIREA . 

Neinţelegerile dintre cei doi amanii de- 
vin curând încordate şi dese. Copiii Mau- 
rice și Solange, crescuseră și la vârsta lor 
nu mai puteau vedea: în amantul mamei 
lor un prieten. Erau geloşi pe el, îl oco- 
liau..o mustrau pe George Sand, o siliuu 
să-l îndepărteze. O surdă ostilitate : îm- 
parte menajul romantic de aliă dată în 
donă tabere. între care dragostea de mamă 
nu avea de ales, Frederic era izolai, Eve- 
nimente mari se întâmplă în fanuilie, fără 
ca el să fie — ca odinioară -- consultat. 
Prezenţa lui. trece:nebiăgală în seamă. So- 
lunge se mărită “cu seulptorul Clâsinger 
şi astfel Chopin își: sapă un nou alu 
man. 

Nemulțu micile A izia nu : rămân iai 
nuiie, cj: „dimpotrivă. sunt speculate chiar 
de ca în romanul Lucrezia Floriani. De 
sigur împotriva: „comentariilor * mondene, 
ca protestează susținând că romanul nu 
are nici o notă de autobiografie. Lucrul 
cra însă prea evident, ca să poată [i des- 





STR. BREZOIANU 


minţit.  Nenorocirile “traiubii lo 
ştiuie pretutindeni. Chiar George 
mărturisește prietenilor săi. Contelui 
mala îi scria : 

„lată, sunt şeapte ani, de când vă 
0 fecioară cu el şi cu ceilalți, Am 
trânit înainte de vreme şi chiar fări 
forturi sau sacrilicii, într ai va A 
văţeşte; unii că l-am epuizal prinsă 
simţurilor mele, alţii că l-am dispera 
certuri. Fu cred că tu ştii ce esiel 
plânge de mine că lam ucis prind 
nenţă, în timp ce eu aveam Sipura 
il omor, dacă fac altfel, Jută care a 
tuația mea în această prietenie funest 
care eu nam făcut slava Wu iu lo 
prejurările. fără să-i mărturisese. «ki 
o imposibilă și vinovată preferirii 
pra copiilor mei, Am. ajuns la ma 
«ar cerul este nemilos cu „mine, de 
ași avea păcate inari de ispașir, Qi 
mijlocul tuturor acestor eloriuri „zi 
ficii, acel pe care îl iubesc. cu. o d 
absolut castă şi muaternela. moare 


































timă a iubirii  nesocotite, pe cant 
poartă“. 
Nu multi după ce fusese scrise 


rânduri, ruptura cra deplină. 


ULTIMA ÎNTÂLNIRE 

Asufel se terminu cel din urna 
de dragoste ul lui Frederic 
Poute nici o amintire «lu:oasă nu iaţ 
păstreze, George Sind ii cra cu d 
şire indiferentă. 

lată cum el însuşi povesteşte, înită 
soare către Solange, ultima lor ui 

«Am fost cri-la doamna Marii 
şind, am întâlnit-o în faţa ușii pe HM 
Mama d-tale, cure intra cu Laa/xi 
spus buna ziua şi am intrebat-o d 
primit veşti despre d-ta, 

— „De multă vreme” mi-a 
Nici eri, nici altăeri ?2* 
Nu”, - 

-— “Atunci vă anunţ că sunteţi Dă 
Solunge are o fetiţă şi sunt huxuu 
pot da eu cel dintâiu această vesti 

Ma întrebat cum îmi merge mi 
răspuns că sunt bine şi am cerut 
rului să-mi deschidă. Am salutat si 


. 


gasit afară în squarul Orleans.” 


MOARTEA 


rasa 





Cei din urană ani ai lui Chopu 
«e sucese artistice la Paris și lu d 
fură îndulciţi de „prietenia foarieiă 
şi foarie -delicată a elevei sale Jean 
ling, una dinu pasionatele lui adi 
Grija ei tandră făcu miza, Lu 
să-l scape “îu mod discrei pe Chopi 
wrice grijă materială, atunci când 
artist risca să piară în mizerie, Fuj 
ținu și it încurajă “până în ziua 
Indureratul amant avu deci consola 
a adormi, legănat de o tandreța tea 
Se spune că în agonie a murrmur 
mele Georgei Sand : „Ea mi-a spu: 
să mor în brațele ei”, Inainte dei; 
ultima suflare, muribundul scris o 


E, 


greutate următoarea frază ; „Fiinil 
măntul mă va înăbuși, vă conjui] 
deschideţi trupul, ca' să nu fiu 


mântat de viu“. Această dorință d 
mă îi fu respecl tată, Se luă din piup 
bred această inimă, care Dătuse 4 
generos şi îndurerat și “fu înebisaj 
urnă, care în scobitura unui ziul 
astăzi la umbra tăcută a bisericii” 
Cruci din Varşovia, 


“...ga 


Et "Flammarion — Pasi 


No Li