Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1937 (Anul 14, nr. 674-725) 751 pag/DimineataCopiilor_1937-1669231404__pages701-750

AGINA MEDICALĂ 


SĂ NE INGRIJIM DE SĂNĂTATEA COPIILOR 


Cu numărul de faţă „Dimineaţa Copiilor“ începe 
să se îngrijească de sănătatea copiilor și mai ales a 
copiilor cetitori ai revistei noastre. 

Este un lucru foarte cunoscut că România stă azi 
înaintea celorlalte ţări, în ceea ce priveşte numărul co- 
piilor morţii. 

Acest lucru ne interesează, mai ales că se cunoaşte 
cauza numărului mare de copii cari mor. 

Prin scris sau prin consultaţii, vom da sfaturi me- 
dicale fie părinţilor, fie copiilor, arătându-le cum să se 
ferească şi chiar cum să se îngrijească de bolile care 
bântuie şi îmbolnăvesc, în deosebi, copiii. 

Nu este totul a îngriji o boală, ci meritul este de 
ao înlătura. 

Copilul, de când se naşte până la vârsta de 14 ani, 
când începe pubertatea, este expus celor mai multe boli. 

Ce este pubertatea? 

Vom lămuri numaidecât. Viaţa copilului până la 
14 ani se împarte în: prima copilărie, atunci când 
copilul este alaptat de mamă şi trăieşte in faşe. Acest 
timp este de aproape 2 ani. 

A doua copilărie începe odată cu creșterea dinţilor 
şi a primelor încercări de a umbla. Aceasta tine aproape 
zece ani, după care începe timpul de pubertate, când 
copilul iese din şcoala primară şi devine elev de liceu. 

La noi, şi-i cred în special pe copii ce se nasc la 
fara, cei mai mulţi mor în primele zile. 

De ce? 

Pentrucă la naştere n'are cine să-i îngrijească. Lip- 
segte moaga. Mamele voastre, copii, ştiu ce înseamnă 
aceasta. 

Chiar dacă copilul scapă, să zicem aşa, nu orice 
mamă poate avea pe cineva care să-i îngrijească copi- 
lul, astfel că lăsat singur, cum se obişnuieşte la ţară, 
este expus la felurite îmbolnăviri. 

Vom lua pe rând toate bolile cari lovesc copiii, le 
vom descrie cum se pot recunoaşte şi apoi cum se în- 
grijesc şi cum vă puteţi feri de ele. 

Vom arăta, de pildă bolile cari pot să omoare copiii 
în scurt timp, ca de ex: broncho-pneumonia, gastro- 
enterită (diaree), meningita acută (boala apei care udă 
creerul) şi care se numeşte acută, din cauză că dă căl- 
dură mare. 

Deasemenea bolile cronice, care se cheamă astfel 
din cauză că nu dau căldură, dar sunt si de lungă durată 
şi împiedică copiii-să se desvolte, nu se mai pot duce 
la şcoală şi rămân infirmi (şi la minte şi la corp) toată 
viaţa. 

Tuberculoza, rachitismul (boală din cauza căreia 
oasele se strâmbă), paralizia copiilor, limfatismul (slă- 
biciune generală) sunt bolile cele mai grave care lovesc 


copiii. Ei bine, noi vom căuta să combatem toate aceste 
boli arătând prin scris gi grai, felul în care se pot în- 
griji şi vindeca. 

Vom merge până la organizarea de colonii de copii, 
pe cari să-i îngrijim la mare, unde soarele binefăcător îi 
va desvolta, îi va face sănătoşi şi voioşi. 

Jara noastră este în plin progres si avem nevoe ca 
generaţiile viitoare să fie sănătoase, căci vechiul pro- 
verb latinesc spune : „Mens sana in corpore sano“ (o 
minte sănătoasă într'un corp sănătos) se potriveşte bine 
pentru voi, copii. 

„Dimineaţa Copiilor“ inaugurează cu numărul de 
faţă, pagina medicală a copiilor care le va fi de mare 
folos pentru îngrijirea sănătăţii lor. 


Dr. LAURIAN 


Sfaturi medicale pentru copii 


La şcoală, în orele libere, faceţi gimnastică, pe cât 
e cu putinţă, suedeză. 


Nu ridicaţi greutăţi prea mari, adică greutăţi ce 
trec de 5 kgr, căci sunteţi expuşi la hernii (adică ieşirea 
din burtă a mafelor). 

Deasemenea la sărituri. 

Săritura, pentru voi, să nu treacă de un metru şi 
să cädefi întotdeauna pe vârful picioarelor. 


BON No. 1 


Pentru o consultatie medicalä GRATUITA 
la Dispensarul Medical al revistei 
„DIMINEAȚA COPIILOR“, str. C. Mille, 7-9. 


Numeie. si;pronumele ce Ue Me hen ee 


Localitatea 
Etatea 


Fiecare cititor care va strânge 5 bonuri din 5 numere ale re- 
vistei va avea dreptul la o consultatie medicală gratuită, la Dis- 
pensarul „Dimineţii Copiilor“, str. C. Mille 7—9. 

La consultatie veţi prezenta toate 5 bonuri complectate cu 
numele şi adresa. 


) 


SERIILE COMEMORATIVE 


posta ROMANIAN osTa} 


Pentrua reaminli,a scoa- 
te la iveală şi a păstra me- 
moria unui fapt istoric, al u- 
nei personalităţi, fllatelia 
a gäsit mijlocul cel mai 
nimerit emiterea unor serii 
de märci cu acest subiect. 
Valoarea lor e in legätu- 
rä cu inspirafia artisticä 
şi executarea In condițiuni 
cât mai bune, reprezen- 
tând evenimentul istoric. 


Dar chiar dacă aniversa- 
rea, de obicei la 100,50 sau 
'25 ani, reprezentând cen- 
tenarul, jumătatea sau sfer- 
tul de veac ar fi istoriceşte 
bine stabilită, filatelia, da- 
torită miilor de serii răs- 


pândite în toate colţurile. 


globului reaminteşte în tot 
momentul aceste evenimen- 
te. Din acest punct de ve- 
dere filatelia e un preţios 
auxiliar al istoriei. 


Astfel, cu prilejul expo- 
ziţiei mondiale din Fila- 
delfia, la 1876, s'au emis 
două plicuri cu o marcă 
tipărită in relief, de 3 


cents verde si 3 cents roşu, 
reprezentând sus un factor 
postal călare, iar jos un 
tren, o locomotivă si un 
vagon. Sus era încrustat 
anul 1776 iar jos 1886. 


In anul 1888 Noua Galie 
de Sud din Australia a 
scos cu prilejul jubileului 
de 100 ani de la înfiinţarea 
coloniei engleze o serie ju- 
bilară care poartă inscrip- 


tia: One hundred Years şi 
pentru un peng o vedere 
din Sidney, 2 p. o pasăre 
4 p. exploratorul' James 
Cook, 6 p. Regina Victoria 
şi stema. 8 p. pasărea liră; 
1 sh. un kangur, > sh. 
harta Australiei, iar 20 sh. 
cu primul guvernator Căpi- 


E -—~ — un ~ 
F] DOMNUL CAROL I.DEPUNE JURAMENT 1866 |) | 
` TETP ale DOCH 
j ) Hi 3 „Piti & 


tan Artur Philip cel din 
1888. Lord Carrington. 

Sa emis şi o cartă pos- 
tală jubiliară, cu un desemn 
frumos pentru comemora- 
rea a 50ani a emiterii unui 
plic poștal pentru orașul 
Sidney, emisia 1838, având 
încrustat un timbru sec, ro- 
tund, cu steaua Anglei, la 
mijloc, iar sus inscripţia: 
General Post Ofice. jos, 
Sidney si New South Wales. 

In Europa, la anul 1883, 
s’a emis cu ocazia jubileului 
de 50 ani de domnie a Re- 
ginei Victoria a Angliei o 
serie de 12 mărci dela '/, 
penny la 1 shiling, avand 
in mijloc capul reginei in 
cadre diferite pentru fie- 
eare valoare. Afara de pri- 
ma si ultima marca, cele- 
lalte sunt tiparite pentru 
prima oară în Anglia, în 
2 culori, iar trei valori pe 
hârtie colorată. 


IE ROMANIAL. ari! 


g DONNITORUL CAROL IA FRU 
WLIO! 


In 1890 s'a emis, cu prile- 
jul jubileului de 50 ani a 
introducerii primei mărci 
poştale în Anglia o cartă 
poştală jubiliară în culoare 
rogcatä şi valoare de 1 
penny. 

La 1891 s'a emis prima 
serie jubiliară românească 
înpreună cu o cartă pos- 
tală la 10, 22 Mai. 


Noutăţi Filatelice 


Am vorbit în numaiul 
717 al revistei noastre des- 


Itó otpla 


închis. Grija 
de copii. 


Hränirea co- 
piilor. 


24+ 6 g al- 
bastru des- 
chis. Grija 

de bătrâni. 


roşu aprins. 
Grija de bol- 
navi. 


pre o nouă serie de mărci 
din! Austria. lată mărcile 
de binefacere (Winterhilfe) 
Ajutor de iarnă, apărute la 
sfârşitul lunii Octombrie în 
capitala Austriei. 


LALA SPINT 
pott A atta DE ARG 


PREȚUL LEI 5 


Cel mai iute pește 


Peștele care înoată cel 
mai iute dintre toţi ceilalţi 
este somnul. Această ştire 
a dat-o un învăţat pisci- 
cultor din Statele Unite, 
după ce a făcut multe şi 
îndelungate cercetări. El 
spune că acest soiu de pes- 
te înnoată cu o iuteala de a- 
proape 40 kilometri pe oră 
şi timp de câteva ore în 
şir, fâră să se odihnească. 


Păsări luminoase 


O interesantă descoperire 
a făcut un vânător în apro- 
pierea localităţii Topeka 
din Cansas (Statele Unite). 
El a băgat de seamă în mai 
multe rânduri, în întuneric, 
nişte pete de lumină care 
îşi schimbau mereu locul. 
La început crezu că i se 
pare numai, şi pentru a 
se încredința, se hotări să 
tragă cu pușca în aceste 
lumini care se mişcau me- 
reu în aer. Astfel, vânăto- 
rul a descoperit că ele erau 
datorite unor păsări din 
neamul cocorilor cari au 
în dreptul pieptului pete 
luminoase pe care le pot 
acoperi şi descoperi după 
voie. Se crede că petele 
acestea le slujesc pentru 
a atrage peşti si alte ani- 
male mici cu care se hrä- 
nesc. 


Copii grași! 


In Danemarca, Olanda şi 
America mamele dau prea 


m 


mult de mâncare copiilor 
şi nu urmează sfaturile me- 
dicului. Când acesta le în- 
deamnă să dea copilului o 
linguriţă de unt, ele dau 
untul in linguri mari de 
supă. : 

Copiii sunt prea graşi şi 
medicii danezi arată că 
aceasta poate aduce turbu- 
rări serioase în creşterea 
copilului. 

Copiii care sunt hränifi 
prea mult, devin greoi, le- 
neşi şi nu mai vor să facă 
altceva, decât să mănânce 
şi să doarmă tot timpul! 


Seacă Marea Caspică 


Apele Mării Caspice au 
început să scadă cu mare 
iufealä si dacă va urma să 
mai scadă ca în ultimele 
luni, această mare va seca. 

Din această pricină, in- 
sula Celekan a devenit o 
peninsulă, iar în golful Baku 
au început să se vadă ru- 
inele fortului Salkir. Cu 
alte cuvinte, apa mării Cas- 
pice scade simţitor, aşa în- 
cât e vorba ca să fie întors 
cursul Donului, spre a im- 
piedica această scădere de 
nivel. Dar toţi savanții se 
află în încurcătură pentru- 
că, dacă Donul va fi îndru- 
mat în altă partea, acelaş 
lucru se poate întâmpla și 
în marea de Azov. 


Se ştie că în Bulgaria sunt 
peste 4000 de oameni cari 
au trecut de vârsta de 100 
de ani. 


a LUMEA 


DIN 


Ei spun că această viaţă 
lungă se datorează aerului 
curat, pentru cà aproape 
toți trăesc la munte, hră- 
nindu-se în timpul vieții 
lor lungi cu fructe, zarza- 
vaturi, lapte acru şi mult 
usturoi. 

Sunt mii dintre aceştia a 
căror hrană de fiecare zi 
se compune din pâine nea- 
gră, lapte, usturoi şi sare. 
lată dar că usturoiul dă 
viaţă lungă. 


‘ IE: iN 


Cea dintâi pompa 


Cea dintâi pompă pentru 
stins focul a fost descoperită 
de inventatorul francez 
Francois du Mourier du 
Perier, născut în 1699 în 
Aix-en-Provence. Ludovic 
al XIV-lea i-a dat brevetul 
pentru noua născocire care 
a adus atâtea foluase pentru 
stingerea focurilor. 


Nu indopati copilul cu medicamente 
La răceală sau indispozitie, frictionati-] cu 


HORIA“ 


care-i restabilește circu- 
latia normală a sângelui 
și-i redă sănătatea. 


a 


Pi 


nn 


Director: 


REVISTA ILUSTRATA 


MARIN IORDA 
Sent RUS GOPII Si 


VEN. ER EST 


REDACȚIA $I ADMINISTRATIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 


1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM. 


PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


ANUL XW 


SĂ STÂM PUTIN 
VORBA COPII 


Relu Cojocaru — Se poate, bäiefelule, să-ţi faci a- 
tata sânge rau fiindcă fi-au ieșit niște bubulife pe faţă? 
Şi mai ales să plângi două zile în şir că un coleg rau- 
tăcios ţi-a spus „bubosule“ ? 

Zău, dacă pentru atâta lucru se cuvine să se amă- 
rască cineva | 

Bubuliţele vor trece foarte curând, dacă matale 
wai să le atingi cu mâinile și dacă n'ai să le rupi. 

Spune-mi drept, eu nu te pârăsc mămicăi, nu-i aşa 
că la început era doar o bubitä neînsemnată pe care ai 
zgândărit-o, i-ai smuls coaja, ai rupt-o şi dintr'o bubifa 
s'au făcut două, trei, cinci. Ştii dece ? Fiindcă mata, cu 
aceeași mänufä cu care ai rupt buba, ai atins faţa gi 
în alte locuri. Acuma trebuie să iei o bucăţică de vată 
curată, s'o înmoi în benzină cumpărată la farmacie gi 
cu ea să te ştergi pe faţă, seara, la culcare. După cete 
ştergi cu benzină, iei o altă bucată de vată curată şi 
te pudrezi pe faţă cu pudră de orez. 

Faci aşa câteva seri la rând, având grije să fii 
cu mâinile bine spălate cu săpun. Vei vedea cum bu- 
bulitele se usucă gi cad. 

Spune-i colegului răutăcios că s'a purtat urit cu 
tine si că astfel de copii, bunifei nu-i sunt dragi. 

Sarica Grümberg. — M'am bucurat când ţi-am văzut 
semnătura, mi-am zis: o nepoată într'adevăr credin- 
cioasă și iubitoare. 

Iti răspund, drăguță Sarica, cu întârziere, fiindcă 
alte nepofele si alti nepofei mi-au scris înaintea matale. 

Florica a început şcoala gi Nelufu plânge că se 
„plitiseste“ acasă fără „solioara“ lui. Si fiindcă se plic- 
tiseşte, se simte nevoit să facă tot felul de drăcii. 

Särutäri din partea lor şi a mea, Sarica. 

Vezi ai grije să nu răcești; a început iarna cam 
devreme anul aceasta. 

Rosinger Agneta. — Dragă fetiță, bucuroasă fi-agi 
da o mână de ajutor, dar eu la „jocuri“ n'am nici un 
amestec, scrie-i matale lui Cinel. - 


1 DECEMBRIE 1937 
BEIE Se en E a 


PTA 


No. 721 


SuzanagGross. — Ce mai faci? Te-a nemulțumit 
răspunsul pe care fi l-am dat în revista? Se poate să 
nu fi înţeles că bunifa îţi e prietenă? 

Eu nu cred! 

Imbräfisäri. 

Milsana, — Ai primit ? Bunifa nu te uită. 

Lucreția Ionescu. — Certurile, duşmăniile între 
surori sunt foarte urite. La fel de urite sunt și între 
prietene şi între oameni mari. Dacă surioara ta e mai 
arfägoasä, caută de fii tu cea domoală, cea impäciui- 
toare. In felul acesta nu numai că vei ocoli cearta, dar 
o vei face si pe dânsa să se schimbe. Să ştii dela mine, 
drăguță Lucretia, că un om înţelept tsi economisegte 
supărările. La ce bun să-te infurii, să ridici glasul, ca 
apoi să-ţi bată inima gi să te doară capul? 

Caută să te stäpänesti, răspunde frumos chiar când 
sora ta îţi vorbeşte răstit, iar când vezi că vrea cu tot 
dinadinsul să se certe, las'o singură în odaie, du-te de 
te plimbă o jumătate de ora, te incredintez că la intoar- 
cere o vei găsi liniștită. 

Făgădueşti că mă asculfi ? 

Costel Dumbrăveanu. — Matale ești acum prea mi- 
titel ca să te gândești lao carieră. (Cine te-a învăţat 
cuvântul acesta care nu sună prea bine în gura unui 
copil ?) | 

Când o să te faci mai mare, o să ştii mai bine decât 
acum dacă cel mai frumos lucru de pe lume e să fii 
aviator | 


~ 
.- 


ae N 


mm ne 


CLUEUL 


E afla odinioară prin crângurile normande, prin- 
tre livezile și grădinile înflorite, o fermă înjghebată 
din greu de un cultivator, anume Gobert, şi de 
sofia acestuia. Ei nu aveau decât o singură fată 
de vreo cincisprezece ani, care fusese botezată 

Modesta. Numele acesta era cum nu se poate mai potri- 
vit pentru ea; era miloasă față de sărmanii ținutului 
si bună si blândă fafa de păsări si animale. 

Intr'o seară, întorcându-se dela câmp, zări pe şosea 

un biet ciuf micuf, cu un piciorus strivit într'o capcană 
şi care scotea fipete jalnice. 


Fata se grăbi să-l scoată dia laf și-l duse la casa 
părinţilor ei, unde fu îngrijit cu multă dragoste. 
— „„Sărmană păsarică — îi spunea Modesta, vei rămâne 
aici, cu mine, te voiu îngriji şi nu vei mai fi prada 
räutätii sătenilor, cari urăsc şi ucid păsări de felul tău. 
Ciuful se vindecă şi-şi iubea foarte mult stăpâna, 


iar uneori zbura pe umărul ei când se ducea pe la 
treburile casei. Si lucru ciudat! Dela sosirea acestei 
păsări, ferma părea mai înfloritoare, fructele erau mai 
imbelsugate si spicele mai rodnice. 


Modesta, care inainte fusese ufi copil suferind, deve- 
nise sănătoasă tun. Frumuseţea ei imbobocise şi locuitorii 
spuneau că ea este cea mai frumoasă fată din sat. Fata 
nu ţinea seama cätugi de putin de aceste noui însuşiri 
şi nu se gândea decât să-și ajute părinţii şi să îngri- 
jească micul ei ciuf. Acesta o însoțea pretutindeni, pe 
câmp şi în timpul lucrului, se juca, urmărind şobolanii 
şi animalele răufăcătoare care nimiceau recoltele. 


Intr’o seară, când Modesta se înapoia dela câmp, 
cu ciuful suit pe umărul ei, se întâlni deodată cu o 
ceată de haimanale, care se întorceau dela scoala. Când 
zăriră pasărea pe umărul fetei, o năpădiră cu vorbe 
rele și cu pietre. 

— „Ce fată proastă” — strigau ei, — îngrijeşte un 
ciuf pocit, în loc să-i sucească gâtul! Pasărea asta este 
aducătoare de noroc şi trebue bătută în cuie la uşa 
pătulelor. 

Fata îşi vedea de drum fără să le răspundă, şi în- 
tâmplarea n’ar fi necăjit-o prea mult, dacă derbedeii 
n’ar fi început să asvarle din nou cu pietre în ea. 


— „Să-i luăm ciuful” strigară ei, — „şi să-l 
omorim”, 
Tânăra fată s’ar fi împotrivit, dacă, deodată 


nu li s'ar fi întâmplat ceva grozav. Chipurile micilor 
țărani fură pocite pe lec: Unul căpătă un nas gros ca 
o pätlägea; un altul un nas lung şi ascuţit, ca un cioc 
de barză; alţii căpătară urechi de măgar şi câte o gură 
largă, ca deschizătura unui cuptor. Insfärsit, toţi devenirä 
caraghiosi. Dar partea ciudată este, că nici unul din 
ei nu vedea cusurul celuilalt si-si bătea joc de vecinul 
său. leşi de aici o bătaie zdravănă, care nu se sfârşi 
fără câţiva pumni daţi in lege. 

Modesta care luase parte la această întâmplare fără 
pereche gândi că bäefii, fuseseră pedepsiţi destul de 
aspru din pricina räutäfii lor faţă de ciuf. Cum avea 


inima miloasă, socoti că pedeapsa finuse destulă vreme 
şi ar fi timpul ca băeţii să-şi ia înfăţişarea lor obișnu- 
ită, ceea ce se întâmplă pe loc. 

Robert, fiul unui bogätas din împrejurimi, întâlnind 
într'una din zile fata prin sat, rămase atât de uimit de 
frumuseţea ei şi de înfăţişarea ei bună şi blândă, încât 
când ajunse acasă, mărturisi tatălui său, că numai voia 
altă soţie. 

— „Cum! strigă bogătaşul, vrei să te însori cu 
săteanca aceea care poartă întotdeauna un ciuf pe 
umăr? Să n'o văd în ochii mei, până nu va goni sau 
omori pasărea aceea, care nu este decât o pacostel 

Robert instiinfä pe tânăra fată, de dorinţa tatălui 
său. 

— „Niciodată nu voiu părăsi sărmana -pasăre, räs- 
punse Modesta, — şi mi-ar face mai multă plăcere să 
rămân toată viata mea o färancä särmanä. 

Bogatasul, aflând acest răspuns, dădu poruncă locui- 
torilor să stârpească toate păsările de acest fel, care 


ciuguleau grauntele şi florile pomilor. După îndeplinirea 
acestei porunci urmară o sumă de nenorociri care adu- 
seră multe pagube câmpului. 

Sobolanii, soarecii de câmp gi alte animale roaseră 
repede seminţele, grauntele şi toate fructele. 

Numai fata nu se supuse acestei porunci nenorocite 


deaceea fructele şi holdele fermei ei fură cele mai îm- 
belşugate, pe când sărăcia si foametea domneau pre- 
tutindeni. 

Bogätagul se sfătui cu vrăjitori şi ghicitori vestifi şi 
unul din ei spuse: 

— „Ai stârpit păsările cerului care apără grădinile 
şi câmpiile; până nu se vor înapoia ele, prin impre- 
jurimi, nu va fi decât pustiu gi sărăcie. 

Bogätasul fu nevoit să-şi retragă porunca şi îngădui 
fiului său să se însoare cu Modesta. Aceasta, care în 
sufletul ei iubea pe tanarul mândru, strigă: 

— „Sunt, cât se poate de fericită că voiu păstra 
ciuful care pentru mine e cea mai frumoasă pasăre. 
După aceste cuvinte nu-l mai văzu, dar în locul lui se 
ivi o zână micuță care-i spuse: 

— „Scumpa mea fată, stăpâna zânelor m'a osândit 
să rămân ciuf, pasăre cât se poate de urită, până în 
ziua când cineva mă va socoti cea mai frumoasă dintre 
păsări. Fiindcă ești bună și iubeşti animalele, ai găsit 
că fac şi eu parte dintre cele frumoase gi pedeapsa, care 
apăsa asupra mea s'a dus. Urmează să le aperi gi să 
iubeşti şi pe celelalte vieţuitoare ca pe mine gi vei fi 


răsplătită și fericită. 
CORALIA DIACONESCU 


‘Se UL @ HS u wu vw A AD 


( Posta = 
= ———. 
RIDAGIH 
Yy 
NU UITATI: Pentru tipar se 
scrie cite}, cu cerneală, și 
numai pe o față a hârtiei 
M. Ilutza-Loco. — Moş Marin ne-a dat bucata pe 
care i-ai trimis-o cu rugămintea să-ţi spue dacă e bună 
de publicat în revistă. Răspunsul o să ţi-l dăm noi. 
Eşti prea mică mata ca să poţi scrie pentru alţii. Nu 
poţi spune într'o poezie: 
„Un cocoş scurmand 
Nutriment căutând“ 


„Versurile“ nu sunt nici frumoase şi nici corecte. 
Citeşte mult şi încearcă să scrii când vei fi mai mare. 


Gurtovoy Lotta-Bo'grad. — Versurile trimise sunt 
pe-alocuri foarte triste. Dece atâta tristeţe într'o poezie 
în care vrei să redai admosfera de voie bună a scoalei? 
Şi-apoi te înspăimântă utâta coşul? Munceste mult si 
cu sträduinfä si vei 'ajunge, desigur, să faci lucruri mai 
bune cari să fie publicate în revista noastră. 

REDACȚIA 


TĂTEAM la fereastră și priveam dealungul stră- 
zii Castelului. Mă aflam la Braşov. 

Era dimineaţa, plouase toată noaptea și tre- 

ceau oameni puţini pe stradă, 

Dar, deodată, ce văd? Din susul străzii, doi 
mägärusi, legaţi unul de altul, coboară singuri incärcafi 
cu coșuri pline cu merinde. 

— [a uită-te bine, Dox, îi spun eu catelului meu 
polițist, măgăruşii aceia sunt însoţiţi de cineva sau sunt 
singuri? 

Dox scoate capul pe fereastră, ciuleste urechile si 
după câteva clipe imi răspunde cu hotărâre: Pot să-mi 
pun laba în foc că nimeni nu-i însoţeşte. Vin singuri! 

— Dar cum de nu se rătăcesc, dragă Dox? Oricum, 
e un lucru destul de rar ca doi măgăruşi să ducă me- 
rinde în spate, să știe drumul, să-și cunoască atât de 
bine îndatoririle. 

Dox îmi zAmbeste cu înţeles. Sunt sigură că e gata 
să-mi răspundă o obrăznicie. Şi iată că nu m'am înșelat. 

— Dumneata crezi că numai oamenii sunt destepti! 
— spune Dox si o zbugheste pe fereastră, în stradă, in 
întâmpinarea măgăruşilor. 


li văd acum pe toţi trei, trecând prin fata casei 
mele. Măgăruşii înainte, opintindu-se din când în când 
din pricina încărcăturii prea grele, și în urma lor Dox. 

— Dox, haide acasă! De ce te ţii după mägärusi, 
lasă-i în pace! 

Dar Dox se uită la mine de parcă nici nu m’ar cu- 
noaşte si merge înainte, după măgăruşi. Ii văd acum 
cotind la dreapta pe o uliţă care ştiu că dă spre poteca 
din pădurea ce urcă la muntele Tâmpa. L-am așteptat 
pe Dox până la ora prânzului. N'u venit înapoi decât 
seara. Era obosit si foarte însetat. S'a repezit întâi la 
cana cu apă şi a băut pe neräsuflate. 

— Vorbeşte acum, Dox, unde ai fost toată ziua? 

— M'am ţinut după măgăruși... Am fost cu ei toc- 


mai sus pe muntele Tâmpa unde trebuia să ducă sti- 
clele cu bere şi cu vin, şi merindele din coşuri. 

— Dar cine îi trimite tocmai acolo și, mă rog, cu 
ce_scop? întreb eu, nedumerita. 

$ — Dă-mi întâi ceva de mâncare şi apoi îţi spun 
tot, — răspunse Dox. 

Desfac pachetul cu oase gi îi pun de mâncare în 
cușcă. 

Dox mânâncă oasele cu poftă. Eu astep să sfârșească 
şi să-mi povestească odată ce e cu cei doi mägärusı. 

Dar Dox e afurisit. Tocmai când mă vede mai ne- 
răbdătoare, face în aga chip încât Să aştept mai mult. 

Insfârşit, se hotărăşte să vorbească; 

— Să-ţi spun întâi cum îi chiamă pe noii mei amici! 
Pe cel din stânga, acela mai voinic gi cu părul mai rog- 
cat, îi chiamă Laţă, pe celălalt, Dobriţă. Așa i-a botezat 
negustorul care i-a cumpărat într'o Joi dimineaţă dela 
un țăran. Săracii mägärusi, — oftează Dox, — sunt ne- 
voiti să facă, în fiecare dimineaţă, drumul până sus. 
pe Tampa, încărcaţi cu fel de fel de merinde. Negus- 
torul i-a însoţit de vreo câteva ori, la început, până au 
învățat bine cum să ajungă singuri. Acum lucrurile 
merg de minune: negustorui umple coşurile şi le spune: 
„Hai, plecați!“ 

Lita şi Dobrifä n'aşteaptă să le spună de două ori. 
Se urnesc îndată şi merg cuminţi cu poverile pe ei, 
până pe Tâmpa, unde îi așteaptă stăpânul birtului de 
acolo. Deşeartă coșurile, le pune din nou — de data 
asta, goale — pe spatele mägärusilor şi le spune: 
„duceţi-vă acasă acum“. Si ei vin, agale, acasă. Deo- 
bicei se întorc la prânz, cam pe la ora 12; astăzi 
însă au întârziat din pricina că eu i-am ţinut de vorbă. 
Mă tem chiar să nu se fi ales cu o bătaie de'a stăpân.. 

Si zicând vorbele acestea. Dox ieşi îndată pe uşă. 

— Ei, încotro, domnule căţel? — strig eu după el. 

— Mă duc să văd ce fac măgăruşii, dacă au mân- 
cat sau nu bătaie... 

Si până să-i răspund eu. Dox a şi cotit după colț. 

E drept că n'a zăbovit mult. Cam după o jumătate 
de oră s'a înapoiat. Părea cam trist. Fără să-l întreb 
nimic, a început să-mi povestească singur cum a ni- 
merit destul de uşor la casa stăpânului celor coi mă- 
gärusi, Lité şi Dobriţă, că i-a găsit pe ei în grajd, a- 
märäti si plânşi. Negustorul îi bătuse și i-ar fi bătut, 
fără îndoială, şi mai rău, dacă nu i-ar fi scăpat din mâi- 
nile Jui. nevastă-sa. o femee miloasă si bună. 

— Si i-a mai bătut gl altădată negustorul? — întreb 
eu, înduioşată. 

— Oho! răspunde Dox. Nu e zi dela Dumnezeu in 
care Litä şi Dobrifä să nu mănânce o portie bună de 
bătaie. Şi fără să aibă nicio vină, uite așa, fiindcă are 
stăpânul poftă să-i bată. 

— N’o fi chiar aşa, Dox. — zic eu. 

— Că tocmai asa e,—Liţă şi Dobritä nu spun min- 
ciuni. Si eu o să-i ajut să scape de negustorul ăsta huin. 

— Ba, te rog. să te potolesti. ori vrei să ajungi iar 
la hingheri, ca săptămâna trecută. Dox a tăcut şi s'a 
culcat. 

A doua zi, dimineaţă, m'am așezat la fereastră şi 


DOUI MAGARUSI 


‘a 


am așteptat să treacă măgăruşii. l-am văzut cu aceleași 
coşuri încărcate ca în ziua trecută. Spre prânz au trecut 
din nou prin fata casei mele, cu cogurile goale. 

Luasem obiceiul să aştept zilnic mägärusii, îi ve- 
deam în fiecare dimineaţă de două ori. Dox le făcea 
semne de prietenie cu labuta, de fiecare dată. 


Dar într'o dimineaţă, Lifä si Dobrifä au trecut pe: 


stradă cu coșurile pline, și la prânz nu s'au mai întors. 
I-am aşteptat toată ziua, i-am așteptat la fereastră şi a 
doua zi, si a treia zi, dar nu i-am mai văzut. 

— Dox, ce s'o fi întâmplat cu Lifä şi cu Dobriţă, 
ce or fi päfit säräcufiü de ei? 

— Cine știe unde sunt. cine ştie dacă n’au murit, 
suspină Dox. Apoi, uitându-se drept în ochii mei, îmi 
spuse cu un glas foarte trist: —,,Stăpâno, dă-mi, te rog, 
voie să plec în căutarea măgăruşilor. Tu ştii, stăpâno, 
că eu sunt cel mai iscusit câine poliţist din ţară, tu știi, 
stăpâno, că eu descopăr orice, că te poţi bizui pe mine“. 
Vorbea cu atâta înflăcărare Dox al meu, încât m'am 
hotărit să-i dau libertate deplină. 

— Pleacă, Dox, chiar acum, şi întoarce-te victorios. 

= En 

Trei zile l-am așteptat pe Dox. Eram nelinistita. 
Imi treceau prin minte fel şi fel de gânduri nelinigti- 
toare. Când în a treia zi, spre seară, m'am pomenit a- 
casă cu Dox. Slabise foarte rău, săracul! 

— Vorbeşte, Dox, ai aflat ce s'a întâmplat cu Lifä 
şi cu Dobriţă? 

— Am aflat! Dă-mi întâi o cană cu lapte cälduf si 
dacă ai, puţină carne bine friptă. N'am mai mâncat ca 
lumea de trei zile. Ardeam de nerăbdare să aflu cum 
şi-a petrecut timpul Dox, dar știam că trebuie să mă 
stăpânesc si să-i dau întâiu de mâncare. 

Cam după o jumătate de oră s'a hotărit să-mi po- 
vestească: 

— Am plecat de aici, din strada Castelului, acum 
trei zile şi jumătate. Am dat întâiu o raită pe la casa 
negustorului, stăpânul măgărușşilor. Negustorul tuna şi 
fulgera de mânie; îl auzeam cum striga la nevasta lui 
că na avut grije destulă de mägärusi, că din pricina 
ei, Lita si Dobrifä nu se mai înapoiază. 

Femeia răspundea cu glas domol: „N’am nicio vină, 
bărbate, că întotdeauna m'am purtat bine cu ei, tu erai 
acela care îi băteai pentru orice nimic! Eu atâta ştiu 
că au plecat dimineaţa cu încărcătura, ca de obicei, și 
nu s'au mai întors“, 

„Prin urmare, aşa stau lucrurile, imi zic eu“, 
— urmează Dox. Bun! Şi pornesc în goană spre Tâmpa. 
Ii caut prin pădure ziua toată; seara, rupt de oboseală, 
mă culc, si în zori pornesc iar în căutarea mägärusilor. 
Merg eu ce merg prin pădure şi, deodată, văd pe pă- 
mânt urme de copite. Mă uit bine Ja ele si imi dau 
seama că pe acolo au pășit Litä si Dobritä. Mă iau deci 
după urmele copitelor şi merg, şi merg într'una, două 
ceasuri încheiate. 

— Dar, mă rog, aveai ceas, dragă Dox? — îl între- 
rup eu, așa mai mult ca să-l necăjesc. 

— N'aveam ceas, — îmi răspunse el putin cam în- 
furiat, — dar un câine poliţist știe întotdeauna pe dina- 
fară cât e ceasul. Si să ştii că dacă mă mai intrerupi 
o singură dată, nu mai afli nimic dela mine. 

— Iartă-mă, domnule poliţist, şi povesteste-mi mai 
departe. 

— Ei, vasăzică, am mers două ceasuri încheiate. Și 
deodată n'am mai ştiut pe unde s'o iau, căci nu mai 
vedeam nicio urmă de copită pe pământ şi, cum stă- 


team aga pe gânduri, deodată vine către mine, parcă a 
ieşit din pământ, un iepure. Si din vorbă în vorbă, a- 
flu dela el că Lifä şi Dobriţă vor fi judecaţi a doua 
zi, în zori, de către tribunalul animalelor care va ho- 
tări soarta Jor. Mai aflu dela iepure că măgăruşii au 
fugit în pădure, pentrucă au alunecat pe stradă venind 
dinspre Tâmpa si că au spart, căzând, trei sticle goale 
de bere. Că s'au temut să nu-i bată negustorul și în loc 
să se întoarcă ecasä, au luat calea pădurii. Dar nici 
acolo nu le-a mers bine! I-a intalnit o căprioara care 
s'a mirat foarte väzändu-i, gi neputând să-și ţină gura, 
s'a dus fuga să-i spună veverifei. Veverita i-a povestit 
ciocănitoarei, ciocănitoarea ursului, ursul lupului şi lupul 
vulpei. Toată pădurea nu vorbea decft de cei doi mă- 
găruși. Ursul a dat poruncă să fie prinşi şi judecaţi, 
fiindcă îndrăzniseră să vie în pădure. 

A doua zi, — urmă Dox, — a avut loc procesul. 
Domnul urs era preşedintele tribunalului, lupul era a- 
vocat. vulpea procuror. Si celelalte animale veniseră şi 
ele să-și spună cuvântul la judecată. 

Bietii Lifä şi Dobrifä au fost aduşi in cätuge de 
către doi gardieni. 

Şi a început,stăpâno, procesul. Să-l fi văzut pe urs 
cum spunea: „Să fie sfägiafi de vii, nemerniciil* Si 
vulpea nu se lăsa mai pe jos: „Să fie omorifi şi schin- 
giuifi“. Lita si Dobrifä plângeau cu hohote. 

Atunci, stăpână, m'am apropiat şi eu de preşedinte 
şi am cerut voie să iau cuvântul. Am vorbit ca un 
mare orator, ca un mare avocat. Şi în strigăte de „ura“ 
am, ieşit învingător alături de Liţă şi Dobrifa. 

— Şi ei ce au făcut? Au rămas în pădure. 


— Nu! Tocmai când ne întorceam spre Braşov, 
ne-am întâlnit cu o familie alcătuită dintr'o mamă, un 
tată si doi copii, Copiii, cum i-au văzut pe măgăruşi, 
au început să-i mângâie şi să-i roage pe părinţi să-i ia 


` la ei. Firește, părinţii copiilor n'au avut nimic împotrivă.,. 


Ba, cât p'aci era să mă ia şi pe mine. Dar eu am 

luat-o la picior. Degeaba sunt eu Dox, câinele poliţist? 

SID. DRAGUSANU 

Di 

Nu căuta sä’nveti cu gândul la notele pe cari le 

poţi căpăta, ci învaţă cu credința că numai astfel poţi 
ajunge să fii de folos semenilor tăi. 

* 


Vrei să te impui in faţa vrăşmaşului tău? Nu te 
răzbuna! 


GOGONATE ŢI 


lar pe cerul nopții clare, 


Printre stele lucitoare, 


Strălucind cerescul soare! Ay | 
; i a a, © 
al € F 


lar pe-un vârf de moviliţă 


A locit o prepelitä 


Şi-a scos pui de bivoliță. 


Şi-altădată am văzut 
Alt lucru de necrezut: 


Peşti, prin iarbă, la păscut! 


Şi-am văzut un tren cum vine 
Tras de patru boi pe sinel.. 
la, să-mi spuneți, oare, cine 


Minte mai grozav ca mine?! 


ION ISTETU 


Concursul de portrete 


Mulţi dintre cititorii noştri ne-au trimis scrisori i E ME 
ive pline de rugäminfi cerându-ne nerăbdători să deschidem ee 
un nou concurs cu premii. Le implinim astäzi rugä- ARTE 
mintea şi publicăm mai Ja vale conditiunile unui nou 
concurs de desen. De data aceasta participanţii vor tre- 
bui să facă dovada talentului lor de portretiști, adică 
vor avea să arate cum știu să deseneze pe hârtie chi- 
purile anumitor persoane cunoscute. 
Va fi pentru cititorii noştri o îndeletnicire plăcută, 
căci e ştiut cât de mult le place copiilor să deseneze, 
mai ales chipurile celor cunoscuţi. Chiar cei mai mici 
dintre şcolari, de câte ori nu desenează pe tăbliță sau 
pe caet chipurile părinţilor, fraţilor sau ale colegilor 
lor? Deaceea, credem că la acest concurs vor participa 
şi mai mulţi cititori. 


REGULILE CONCURSULUI 


lată acum şi regulile care trebuesc urmate pentru 
la: a putea participa la acest concurs cu toţi sorții de isbândă. 
1) Un concurent va putea trimite oricâte desene 
Meena. ae va voi. Ele vor fi făcute separat, adică fiecare portret 
pe o foaie albă de hârtie de desen lată de 10 cm. şi 
lungă de 14 cm.; 
2) Se va desena fie cu creion negru, fie cu tug de 
desen, adăogându-se şi culori după dorinţă; 
3) Desenul se va face pe o singură faţă, scriindu-se 
jos, la mijloc, numele celui căruia i s'a făcut portretul. 
In partea stângă. sus, se va scrie numele, vârsta și 


puna Mita ta adresa concurentului; 
(ei 4) Concurenţii trebue să lucreze singuri desenele, 
păi fără a fi ajutaţi de cineva; 


5) Concursul va rămâne deschis o lună, im care 
timp lucrările se pot trimite redacţiei în plic închis, 
scriindu-se în colțul din stânga jos: Pentru concursul 


de portrete. 

4.2) 6) Se vor da mai multe premii insemnate, iar cele 
jis mai bune lucrări vor fi publicate în revistă. Şi pentru 
Ve a lamuri mai bine cum trebuesc facute gi trimise dese- 

N nele, iată, publicăm o parte din cele trimise nouă de 


o mică cititoare anume Elena Matache din Bucureşti. 
Ne-au plăcut atât de mult, încât am a ări autoarea 


see an EA lor cu un premiu în cărţi literare, care i-au şi fost tri- 
| mise acasă. 
Si-acum la lucru! Aveţi înaintea voastră o lună Ku cage A 


încheiată în care timp puteţi face si trimite desene fru- 
moase, pentru care veţi fi cu prisosinfä răsplătiți. Pre- 
miile concursului vor fi în curând anunţate prin revistă. 


Die Sieh dopala Au Domh Fine Bissau 


Peste case şi pe stradă 
Legănaţi uşor — 
Au pornit de eri să cadă 
Fulgi de proaspătă zăpadă ; 
Puiu stă la geam să vadă 
A petalelor cascadă 

Ce s’astern de zor... 


: Pe maidan şi la vecină 


Totul a albit; 

Câte-un fulg de geam s'anini 
Şi copacii în grădină 

Sub poveri de nea se ’nclinä... 
Puiu s'a întristat ; suspina : 

. Au îmbătrânit |... 


Inserează... 'n vatră focul 
Dogoreste iar, — 

Şi motanu-gi cată locul 
Indreptându-şi trist mijlocul : 
„Iarna“, grea e! bat-o focul !. 
Şi priveşte lung la jocul 

De lumini, din jar... 


Ninge ’ntr’una... Sgribulite 
Vrăbiile-şi spun 

De nevoi, sărind grăbite, — 
Lângă gard, — şi pe soptite 
Povestesc că'n nopţi iubite 
Pe cărări întroienite 

Vine Moș Crăciun... 


GEORGE SILVIU 


CAP. VIII 
VIAŢA IN CODRU 


Din noaptea când zâna i-se arătase în poiana fer- 
mecată, Prichiduţă rămăsese bun prieten cu firicelul 
de iarbă. 

Oridecâteori avea vreme, venea să stea de vorbă 
cu el, povestindu-i tot ce făcuse si văzuse peste zi. 

— O, dragă firicel, păcat că Dumnezeu nu ţi-a dat 
putinţa să te misti din loc în loc, să auzi si să vezi a- 
tâtea lucruri minunate. 

Aseară am fost la o nuntă, dar nu la una omenea- 
scă | Am fost la nunta gâzelor din codru! S'a cununat 
prințul „Fluture de aur“ cu prinţesa „Gärgärifa". A 
fost o nuntă ca’n poveşti | 

Precum ştii, de câteva zile nu mai plouase şi arsita 
soarelui de Iulie începuse să pălească lanurile cu grâne, 
florile si iarba ; cred că şi tu nu te-ai simţit prea bine 
zilele astea ? 

— Ba eu am avut noroc, dragă Prichidufä, cu ste- 
jarul de colea. Mi-a ţinut mereu umbră gi n'am prea 
simţit arsifa soarelui. 

— Ei, ai avutnoroc, dar cred ca tot ţi-a părut bine 
de ploaia care a căzut eri toată ziua | 

— Sigur că da | Ploaia e pentru noi, plantele, mană 
căzută din cer. 

— Nu numai pentru voi e bună, dragă Firicel, ci 
pentru toate vietäfile pământului. Dela om și până la 
gâza cea mai mică, toţi se bucură când plouă. Ploaia 
e aducătoare de belşug. 

Pe mine, ploaia de ieri m'a apucat prin codru gi 
am stat adăpostit sub o fruzä mare de lipan. Către 
seară, când a stat ploaia, soarele, care n'apusese încă, 
a zâmbit cu razele-i calde pe sub poala pădurii. Norii 
s'au resfirat şi când s'a lăsat noaptea, cerul era senin 
şi vântul adia răcoros. Una câte una, stelele au începutsă 
sclipească pe boltu albastră şi mai târziu, când noaptea 


PRICHIDUTA 


de D. MEREANU 


coborise deabinelea, se ivi pe deasupra copacilor şi luna. 

Jos, prin iarba umezită a poienelor, o sumedenie 
de gâze forfoteau de colo până colo. Licuricii isi aprin- 
seseră lampioanele din coadă și luminau prin iarbă. 
Această mişcare neașteptată mă mira, ştiind că la 
vremea aceea din noapte toate gâzele dorm. Mă uitai 
curios, să văd care e pricina. 

Din crăpăturile pământului, de sub rădăcinile ier- 
burilor si de sub scoarţa copacilor, ieșeau, perechi, pe- 
rechi, micufele vieţuitoare și așezându-se in convoiu, 
porniră voioase la drum. Mă luai după ele, să văd unde 
se duc. 

In frunte mergeau „rädascele“, ţinând în coarne 
nişte pânză subțire, fesutä de un „păianjen“ care venea 
cu soafa lui în urmă. După ei „,croitorii“, purtând pe 
antenele lor lungi şi ascuţite, ca nişte foarfece, o pe- 
lerină de mătase şi o rochie albă de mireasă. Veneau 
apoi bondarii, bâzâind din guge, ca din trompete, fluturi 
de toate culorile, albine, furnici ; însfârșit, tot soiul de 
gâze, înaintau spre mijlocul poenei. In faţa alaiului 
mergeau patru greeri trâmbițași, care strigau cât li 
tinea gura : 


Toată lumea să poftească 
La nunta împărătească, 

| In poiana florilor, 
Din desisul codrilor | 


— Hei, mi-am zis eu, — e nuntă mare, nu glumă! 
Ia, să mă duc şi eu! Şi m'am dus. 

Nunta se făcu în mijlocul poienei. Preoţii erau 
două gâze roşii numite „Boul lui' Dumnezeu“ ! 

După ce slujba se sfârşi, greerii sprintari si lăutari 
vestiți îşi înstrunară cobzele şi unde se porni un joc 
şi un chef, dragă firicel, cum numai la nunțile împără- 
testi se poate vedea. Masa mare şi imbelsugatä era în- 
tinsă pe foi late de lipan. Paharnici erau bondarii, care 


turnau vinul din coji de nucă în ulcele făcute din coji 
de alune. 
Cărăbuşii, meşteri bucătari, aduceau bucatele pe 
farfurii curate făcute din petale de flori albe. 
Nuntaşii nu mai aveau a se satura, deoarece mân- 
cărurile fuseseră gătite de gospodarele albine, iar bău- 
turile, tot ele le pregătiseră indulcindu-le cu miere 


parfumată. 
Munceau harnicele albine, ca la stup. că de, nașii 
tinerilor miri erau Matca — regina lor — gi trântorul, 


bărbatul ei ! 

Trântorul e un leneş si un mâncăcios fără pereche | 

Toată vremea nu face altceva decât să doarmă şi 
să mănânce, aga că îţi închipui ce mai înfuleca mâncăul, 
din bunätäfile date la nuntă | 

Biata regină n'avea ochi să-l vadă, dar aga-i era 
scris, ca trântorul să-i fie soţ. 

Matca însă se infelesese cu albinele şi hotărise să-i 
facă de petrecanie trântorului, chiar după ce nunta 
se va sfârşi. 

Când zorile se iviră trandafirii la orizont, nunta se 
sparse şi nuatasii plecară perechi, perechi precum veni- 
seră, pe la casele lor. 

— Hai să plecăm şi noi !, — îl pofti Matca pe trân- 
tor. — Cred că te-ai săturat! 

— Eu nu mă satur niciodată, se răsti Trântorul. 

— Asa ţi-e vorba ? — Lasă atunci, o să te säturäm 


= 


noi, odată pentru totdeauna, zise Regina și făcu un 
semn albinelor, care se repezirä asupra lui, infepandu-l 
cu acele lor inveninate. 

Ca şi când nimic nu sar fi întâmplat, albinele 
plecară, cu Regina lor, spre stupi, şi pe locul unde fu- 
sese nunta n'a mai rămas decât lesul trântorului lacom 
şi nesătul. 

— Vai, dragă Prichiduţă — zise firicelul de iarbă 
— dar nu le-a fost milă albinelor de el? 

— Nu, dragă firicel, pentrucă aşa e lăsat de Dum- 
nezeu, ca trântorul să moară. 

Dacă albinele nu l-ar omori, le-ar mânca toată 
mierea agonisită pe vară. Atunci n'ar mai avea cu ce 
să-şi hrănească puii din celulele stupilor şi ar muri şi 
ele de foame. 


Dealtfel aşa pedepseşte Dumnezeu pe toţi cei care 
nu cunosc cumpătarea — adaogä Prichiduţă gi luându-și 
rămas bun dele firicel — că se făcuse noapte — se 
furişe sub o coajă de alună şi adormi îndată. 


In numărul următor 
GAP, IX 
IN POIANA FERMECATA 


GÂNDURI INTELEPTE 


* 
* ba 
Când te pedepsesc părinții tăi. gândeşte-te că ei știu 
mai bine decât tine dacă ai greşit sau nu. 


* 
* » 


Vei avea prieteni mulți cât timp vei fi în belșug şi 


vei fi darnic cu ei; în nenorocire și lipsă numai puțini 
te vor mängäia şi ajuta. 


N 


A 


A 


O. 
î 


Concursul de jocuri pe luna Decembrie 


SERIA | 


CINEL 


LEBĂDA 


ORIZONTAL: 1) Deasupra. 5) Părăsi. 6) Lucrezi 
pământul. 8) Mers al calulul. 10) Așa cum este lebăda. 
12) Pronume. 13) Păsări de pădure. 15) Cenuge. 17) 
Pasăre cu gâtul lung. 21) Alifie. 22) Poftim! 23) Pre- 
poziţie. 24) Agăţ. 25) Păsări care cântă foarte frumos. 
27) Sticlă la fereastră. 28) Păsări negre. 29) Diviziune 
de timp. 30) Parte din corp. 31) Pronume. 32) Zeul 
soarelui. 


VERTICAL; 1) Ciocul rațelor. 2) Dânsa. 3);Lunain care 
se întorc păsările călătoare.4) Pasăre călătoare. 5-a) Păsări 
6) Notă muzicală. 7) 3,14. 9) Fluviu în Franţa. 10) Pi- 
cătură care cade din ochi când plângi. 11) Pronume. 
12) Plecarăm. 14) Vehicule de iarnă. 16) l-au adus da- 
ruri lui Isus. 18) Pasăre din familia picioroangelor. 19) 
Hi, calule. 20) Măsură de timp. 23) Fructe. 25) Deasu- 


pra. 26) Cel ce fură. 
GHEORGHE ANDREI 


PREMIANȚII JOCURILOR 


PE LUNA IUNIE 


Abonament pe un an la „D. C.“: 
Virgil Dufescu, str. Virgiliu 8. Loco. 


Abonament pe 6 luni la „D. C“: 
Adrian Hotaru Str. Făt-Frumos 2 Loco ; Bella Starostine{k 
Chişinău; Raşela Solomonovici-Tecuci. 


Abonament pe 3 luni la ,.D. C.*: 

Toader Doina-Prigor; Petrescu Ştefania, str. Jiului 13 
Loco ; Cleo şi Mircea Exergian, str. Buzești 31-Loco; 
Mioara Grigoriade-Cioranesti. 


Cărţi în valoare de 80 lei din editura „Adeverul“: 

Teodorescu-Romanati Nicolae, str. Arionoaiei 59 bis 
Loco; Grecea Irina, str. Cluj 4 Loco; Ana şi Iulius Feld- 
man-Arad; Zaharescu Adrian, str. Caragiale 16 Loco; 
Floretta Stoleriu, str. 11 Iunie 1 A-Loco; Zamler Iosef 
Galaţi; Marioara, Viorica şi Olimpia Mateiu-Tg. Mureş; 
Louise Kristen, șos. Ştefan cel Mare 116 Loco; Simion 
si Rodica Zaharia, str. M-rea Curtea de Argeş 48-Loco; 
Cloaşe Constanfa-Timigoara. 


14 


PE LUNA IULIE 
Abonament pe un an la „D.C: 

Scarlat Gheorghe Str. Labirint No. 159 Loco. 
Abonament pe 6 luni la „D. C.“: 

Cecilia Iţicovici-Bacău; Mariette Juverdeanu-Roman; 
Viorica Torcătoru, Calea Văcăreşti 14-Loco. 
Abonament pe 3 luni la „D. C.“: 

Lulu şi Paula Aredeleanu-Asäu; Ana Cusmeru, str. 
Busuiocului 6-Loco; Täru Alexandru-Braşov; Valerian 
Babii-Hotin. 

Cărţi In valoare de 80 lei din editura „Adeverul“ 

Ştefania Davidescu, calea Dudești 119-Loco; Katz 
Siegtried-Câmpulung (Bucovina); Lulu şi Lucia lunescu 
Băicoi; Fusoiu Gh., Fuad. Serbanescu 6 Loco; Pelopidas 
Caralulis, str. loan Urdäreanu 30-Loco; Anghel Gheorghe 
Buşteni; Marioara şi Costel Duţu Ploesti; Radu Cunescu, 
str. Luterană 13 Loco; Felicia şi Maria Stoenescu-Că- 
läragi; Cornelia Petraru, Calea Griviței 79 Loco. 


PE LUNA AUGUST 


Abonament pe un an la „D. C.“: 
Nelu Petraru, str. Mare-Tecuci. 
Abonament pe 6 luni la „D. C.“: 
Florian Pärvulescu-T. Măgurele; Florica gi loan . 
Săndulescu. str. Zboina Neagră 41-Loco; Vladimir gi 
Margareta Chislin-Chişinău. 
Abonament pe 3 luni la „D. C.“: 
Gherman Z'ca-Bălţi; Ghelber Henrietta, str. Grigore 
Alexandrescu 96-Loco; Colici Elena-Suceava; Hempel 
Charles Jacques, str. Loc. Av. Traian Vasile 70-Loco. 


Cărţi în valoare de 80 lei din editura „Adeverul“ 
Cornelia şi Emilia Fontana, sos. Stefan cel Mare 62-Loco; 
M. Drobot-Vorniceni; Pilof Constantin-Sibiu; Gheorghe 
Barta, str. Doamna Chiajna 14 Loco; Athanasiu C. Dan 
str. Stirbey Vodă 123 Loco; Petrescu Elena-Lopätari; 
Cenda Dumitru-Fälticeni; Radulescu Tuşca Hortensia, 
str. Mieilor 6 Loco; Leon Const.-Braşov; Gela Finkelstein, 
str. Timpului 11-Loco. 


Căştigătorii sunt rugaţi să ne trimită din nou adre- 
sele exacte. Cei din Capitală se pot prezenta personal 
spre a reclama sau lua premiul. 


——— nun nn nn na ss a sa sa a es a a san a aan. 


SCRISOAREA UNUI CITITOR 


Bucuresti 19 Noembrie 1937 


Stimate Domnule Director, 


Mi-a făcut mare plăcere când am citit în No. 719 al revistei 
că în calitate de deslegător al jocurilor concursului popular am 
avut norocul să câştig un joc de şah. 

Mă bucur că am câştigat un lucru folositor, mai ales că nu 
de multă vreme am învăţat jocul de sah, care desvoltă imaginaţia 
şi inteligenţa. 

Mulţumesc revistei pentru darul ce mi-a făcut şi pentru con- 
ținutul ei instructiv si distractiv. Eu citesc cu mare plăcere 
„Dimineaţa Copiilor“ încă de când eram în clasele primare, şi 
acum, desi numai sunt copil nu mă pot despărți de ea. 

Cred că toţi cititorii o iubesc şi o pretuiese ca si mine. 

Primiti Domnule Director, asigurarea stimei mele. 


Cu tot respectul 
Gică Cristescu 


SERIA | 


CUPON DE JOCURI PE 
LUNA DECEMBRIE 


Nomels şi proaumeie 


4 Grease: 2 


AGINA MEDICALĂ 


SCARLATINA 


Incep, azi, cu această boală infecfioasä si molipsi- 
toare, deoarece este şi sezonul ei. 

Scarlatina începe, de obiceiu, în Septembrie, crește în 
Octombrie și Noembrie, iar pe la Crăciun, când încep 
frigurile mari, descreşte. 

Scarlatina este o boală epidemică, adică se răspân- 
deşte repede. 

Scarlatina loveşte mai ales copiii şi mai rar oamenii 
mari. La copii poate să reapară însă uşor. 

Timpul de imbolnavire este de la 6-7 zile. 

Boala începe aşa: 

Copilul în plină sănătate este apucat de fiori, dureri 
de cap, vărsături, căldura ajunge până la 40 grade. 

Inghiţitul devine dureros; după o zi si jumătate 
apar pete pe corp, cât bobul de mei și mai mici chiar, 
uneori câte un punct, de culoarea roşie. 

Petele apar mai întâi pe piept, apoi pe burtă și pe 
urmă pe pulpe, la subfiori, la încheieturile cotului, apoi 
încet, încet, în 2-3 zile se umple tot corpul și după 7-8 zile 
dispar petele și bolnavul intră in convalescenfä, care 
nu este însă un semn de vindecare, căci bolnavul e 
primej duit de. complicatie. 

Convalescenfa scarlatinei fine 30 de zile, in care timp 
se cojeste pielea, începând pe palme si pe tălpi. 

Sunt însă mai multe forme de scarlatină. 

Forma uşoară, care apare cu febră de 38 grade 
fără multe pete si mai puţin primejdioasă; forma grea, 
cu 41 grade când, în starea aceasta, mai sunt puţine 
nădejdi de însănătoșire. 

Cum putem îngriji această boală ? Greu de răspuns. 

Trebuie să chemăm numaidecât un doctor, care 
numai el poate să ne ajute cu folos. 

Noi vom arăta numai cum să ne ferim de ea. 

In primul rând bolnavul trebuie izolat pentru a nu 
pune în primejdie şi pe ceilalţi care-l înconjoară. 

Pentru aceasta trebuie anunțat Serviciul Sanitar, 
care îndeplineşte această datorie. 

Bolnavul va sta izolat 40 zile, până când i se va 
coji bine pielea. 

Deasemenea, orice altă persoană care s'a găsit în 

apropierea unui bolnav de scarlatină, va trebui să fie 
şi ea izolată vreo 8 zile. 
_. In timpul epidemiei de scarlatinä este bine ca toţi 
copiii să facă zilnic gargară cu clorat de potasiu. Se ia 
40 gr. de clorat de potasiu gi se toarnă la 4, litru apă 
clocotită. După răcire se fac 4—6 gargare pe zi. 

Copiii cărora le curge din nas, li se toarnă dimi- 
neafa şi seara gomenol, în fiecare seară câte 10 picături. 

Ştiinţa a progresat mult si poate cunoaște persoa- 
nele cari se pot şi cari nu se pot imbolnävi de scarlattna. 

Această datorită injectiilor. 

Deci, copii, — să vă lăsaţi să vi se facă injecti, de 
către medicii dela școală sau medicii voştri de casă. 

Dr. LAURIAN 


Sfaturi medicale pentru copii 


In timpul epidemiei de scarlatină, să căutaţi a vă 
feri de persoanele care au în familie copii sau persoane 
bolnave si mai ales de acelea cari prin slujba lor vin 
în atingere cu bolnavii. 

* 
kd * 

In nas, este foarte bine. să va tosrne mama, pică- 
turi de gomenol (soluţie 2%, aga,o cereti la farmacie), 
de câte doua ori pe zi,în fiecare nara câte 10 picături, 
seara la culcare si dimineaţa când vă sculafi. 


* . 

Faceţi gargară cu apă oxigenată sau clorat de po- 
tasiu, de cinci, șase ori pe zi. 

O linguriţă de apă oxigenată se pune la o jumă- 
tate de pahar cu apă şi apoi se face gargară. 

Cloratul de potasiu, se ia în praf de 40 grame, se 
fierbe o cană ce cuprinde jumătate kilogram de apă 
In timp ce apa clocoteste, se toarnă praful. 

După ce apa sa răcit, puteţi face gargarä. 


Copii! Scolari! Tineret! 


In orele libere cititi 
Almanahul 
Pe anul 1937 


la care au colaborat cei mai buni povestitori pentru copii 
si tineret. 160 pagini cu o copertă in 3 culori costă 
lei 30. Editura „Adeverul“ 


"pup 


Scolarilor 


In curând va apare în vitrinele librăriilor romanul 
pentru copii şi tineret: 
Meşterul Strica 


de Marin lorda 
Editura „Adeverul“ 


BON No. 2 


Pentru o consultatie medicală GRATUITA 
la Dispensarul Medical al revistei 
„DIMINEAȚA COPIILOR“, str. C. Mille, 7-9. 


Numele şi pronumele 
Localitatea ............ 


Fiecare cititor care va strange 5 bonuri din 5 numere ale re- 
vistei va avea dreptul la o consultatie medicală gratuită, la Dis- 
pensarul „Dimineţii Copiilor“, str. C. Mille 7—9. 

La consultatie se vor prezenta toate 5 bonuri complectate cu 
numele şi adresa. 


STI 


Spania — Ministerul Comu- 
nicatiilor, directiunea ge- 
nerală a Poştei, va scoate 
săptămâna aceasta în fo- 


losul căminului de orfani, 
şcolari ai Poştei. un timbru 
de 5 pesetas, care va co- 
memora a 44-a aniversare 
a întemeierii căminului, de 
către Francisco Puy Mar- 
gall. Acest timbru, al cărui 
proiect il publicăm, va fi 
tipărit în mijlocul unti foi 
de 180x105 mm. Timbrul 
va fi tras in 20000 bucăţi 
dautelate si 2500 nedante- 
late, acestea din urma van- 
zându-se cu un pret indoit 
decât valoarea obişnuită. 


Marocul Spaniol. — La în- 


ceputul lunei Nvembrie, 
Biroul Span ol de Tanger 


DANCE. 


(biroul oficial al guveruu- 
lui republican) a pus în 
vânzare o serie de binefa- 


TANGERE 
DPN “ie E 


f Bibiloteca Universitatil lagi 


R I 


cere, în folosul căminului 
pentru orfani: dela Poştă. 
Ea cuprinde cinci valori al 
cărui tiraj şi valori în cifre 
il dăm mi jos: 

5 c. 400 000 

10 c. 150 000 

25 c. 100 000 

50 c. 50000 

1 p. 50000 
lată şi machetele acestor 


timbre. 
Brazilia. — lată două 


coragio 


200 r. verde gi 107u 
timbre pentru posta obi- 
gnuita: prima, în lungime, in 
fățişează grădina botanică 
din Rio de Janeiro iar 
a doua, în lățime. Palatul 
Monroé din Rio de Janeiro. 


Albania. — Sărbătorile 
independenţei care au fost 
între 20:28 Noembrie au 
prilejuit emiterea unei serii 
alcătuită din 9 valori. Ti- 
raj complect. 51 000 ex. 


Belgia. — In luna De- 
cembrie va apare seria a- 
nualä pentru tubercu'oză 
cu efigia principesei Iose- 
fina Churlotte, cuprinzând 
8 valori. 


i rate ESPANOLA 


Congo Belgian. — O nouă 
serie de timbre de propa- 
gandă în favoarea turismu- 


lui şi parcurilor naționale 
a fost tipărite. 
Această serie va cuprinde 


şase valuri, 5 şi 10-c, 
1 f. 50, 2 f. 40 2 f. 50, gi 
4 f.50. Aceste 6 timbre vor 
fi tipărite in două tonuri 
la heliogravură. Vor repre- 
zenta vederi fotografice 
luate de d-l de Witte, şeful 
sectiunei de zoologie si 
entomologie la muzeul din 
Congo Belgian, în cursul 
unei misiuni ştiinţifice în 
Parcurile Naţionale. 
Marca de 4 f. 50 va prile- 
jui scoaterea unui bloc tras 
cu o altă culoare decât 
timbrul obişnuit. 


Elveţia. — Pentru cores- 
Pı ndeufa oficială s'a per- 
forat cu o cruciulifä seria 
de mărci încă în curs. A- 
ceste marci nu pot fi în 
stare bună ca şi cele dela 
Liga Naţiunilor. i 


Coasta de Fildeş. — Tim- 


brul cu efigia guvernatoru- 
lui general Binger e acesta 
pe care îl arătăm aci. 


COIN Ee TEA 


FILATELTCE 


Austria. Pogta austriacä 
va scoate in luna Decem- 
brie o serie de marci pentru 
felicită':i'de sărbători. 
10+5c, 25+5c 35+5c, 
50 +5. 70+5c 1fr. +250, 
1tr.75+25c şi 2fr.45+ 2tr 55. 
La îuceputul anulu: 1938 
va apărea un un bloca 
cărui suprataxă va fi dată 
pentru terminarea bisericii 
din Ko kelberg. Tirajul va 
fi de 200.000 bucăţi. 


Norvegia. — Un nou tim- 
bru poştal în culori noui 
viol t, b'un şi roșu s'a e- 
mis de către poşta norve- 
giană. 


Poşta filatelică 


Angheluş Teodorescu — 
Ne bucură mult că te in- 
teresezi de pagina filatelică. 
In curând vom pu- 


blica o serie de jubiliare’ 


cu ocazia incorona ii Re- 


gelui George al VI al An- ° 


9 


gliei. 

Ioan Schwartz, Satu-Mare 
— Pentru mărcile bloc ie- 
site cu ocazia înaintării la 
gradul de sublocotenent a 
M-Sale Marele Voevod Mi- 
hai vă puteţi interesa la 
un magasin de filatelie care 
vă poate da informafiuni 
prețioase. 

Constantin Grigorescu — 
Ne interesează mărcile des- 
pre care vorbiti Vi le pu- 
blıcäm în Pagina Filatelicä. 

Fraţii lonel st Radu Cos- 
tache, Tulcea — Mulţumim 
pentru urärile pe care, 
ni le-aţi trimes cu prilejul 
înfiinţării în revista roas- 
tra a rubricii intitulată Pa- 
gina Filatelică. Vă faga- 
duim că vom publica -in 


fiecare săptămână ultimele 
ştiri filatelice. 


PRETUL 5 LEI 


a 


Er 


Intr’un oraș din Ameri- 
ca, un anume Clerk a fn- 
fiinfat o agenție foarte 
curioasă, 

Agenţia lui închiria 
fantome pentru şedinţele 
de spiritism : îngeri, draci, 
sufletele morţilor mai cuno- 
scufi şi ale oamenilor din 
istorie. Clerk încasa pen- 
tru fiecare spirit pe care-l 
tachiria 300 până la 2000 
de dolari. 

Comerţul acesta mergea 
de minune până într'o zi, 
când unul din päcälifi prin- 
še smecheria. Clerk a fost 
băgat la închisoare şi cele 
treizeci de persoane care 
făceau pe fantomele au 
rămas fără slujbă. 


Un ofiţer hindus care şi- 
a făcut studiile în Anglia 
a făcut cercetări gi a sta- 
bilit că în Indii mor peste 
o sută de persoane pe zi 
din pricina muscäturilor 
de şerpi veninoși. El a mai 
dovedit că acolo numărul 
şerpilor este cu mult mai 
mare decât al celorlalte 
animale sălbatice. 


| 
LA CARE COLABOR 


m 


Un englez împreună cu 
soția sa și cu cei doi copii 
ai sfi-se duse într'o zi să 
ia masa într'un restaurant 
mai eftin din Paris. 

Tocmai când se uita pe 
listă şi era nemulţumit că 
nu găsește nimic pe placul 
său, auzi pe un chelner 
spunându-i casieritei ‘ 

— Patru rate! 

— Vreau si eu, va rog, 
patru rațe, spuse el chel- 
nerului. 

— Astăzi nu avem rațe 
răspunse chelnerul, alegeţi 
altceva. 

Dar din alt colţ al res- 
taurantului se auzi un alt 
chelner strigând. 

— Incă două rate la al 
şaselea. 

Atunci englezul înfuriat 
începu să strige: 

— Vreau rață. Să mi se 
servească numaidecât patru 
rațe. 

Atunci veni stăpânul res- 
taurantului si se sili din 
răsputeri să-l facă să in- 
feleagä pe englez că nu se 
află rață, nici pe lista de 
bucate şi nici la bucătărie. 
Rafe erau numiţi de chel- 
neri numai clienţii cari nu 
beau decât apă. Chelnerii 
strigau astfel şi casierifa 
înțelegea că trebuia să le 
adauge ceva la socoteală. 


Printre vitejiile cari s'au 
făcut în timpul răsboiului 
cel mare, se pomeneşte 
mereu şi de serviciile aduse 
de către porumbeii postali. 
Intre rapoartele armatei 
americane pe câmpul de 
luptă din Franţa se află 
următorul fapt: 

Intre comandamentul de 
armată și cel de divizit, un 
porumbel şi-a îndeplinit 
de 33 de ori serviciul de 
curier. Dar odată a fost 
lovit de un glonte dușman 


şi-şi pierdu un ochiu. Cu 
tot ce se întâmplase, el se 
chinui şi-şi făcu datoria 
ducând unde trebuia scri- 
soarea ce i se încredinţase. 
Pentru meritele ce-și cägti- 
gase, porumbelul a fost 
foarte bine îngrijit si a 
trăit până în timpul din 
urmă. El a fost ultimul 
porumbel care se mai afla 
în viaţă din răsboiul mon- 
dial. A murit la fortul New- 
Yersey şi a fost înmormân- 
tat cu onoruri militare. 


>............a,....sas........n..n 


Atunci când ajuţi la înfăptuirea unui rău, este ca 


şi cum l-ai face însuţi. 


* 


* 


Drumurile spre mărire nu sunt nici netede, nici a- 


coperite de flori. 
` * 


* 


Știința e aripa care ajută omului să se îndrepte 


spre cer. 


* 
* 


Dă 


Dacă lauzi un copil bun, el se face și mai bun; 
dacă lauzi unul rău, se face şi mai rău. 


a 


Lă 


O singură mândrie să ai in viață: aceea de a fi cel 


dintâi la o faptă bună. 


Bunita va scoate înainte de Crăciun 


o carte cu poze și pozne făcute de 
Nelutu si Florica 


19 


3 
ARIN 


OLARILOR 


NTOCMIT DE 
RDA 


REAZA MARELE SCRIITOR 


MIHAIL SADOVEANU 


alături de: G. SILVIU, FULMEN, MEREANU, SIDONIA DRÄGUSANU, L. DELEANU 
N. PAPATANASIU, V. DUICULESCU, D. MOROIANU și alți scriitori pentru tineret. Minunate 
pagini literare tipărite, în excepționale condițiuni tehnice, 160 pagini la heliogravură, numeroase 
desene, planșe, fotografii și o frumoasă copertă în culori. - 


ALMANAHUL SCOLARILOR 


se vinde numai cu lei 30 exemplarul 


Director: MARIN IORDA 
PEN TRUC OP EESSI 


RE VIS IA LU ST RATA 


Ui 


TINERE 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 


1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM. 


PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


ANUL Xi 


8 DECEMBRIE 1937 . 


No. 722 


SA STÂM PUTIN 
+VORBA. COPII 


Clara — Cu matale deabia acum fac cunoștință 
dragă nepoficäl Nu mi-ai mai scris niciodată, nu-i așa? 
Sper că nu m'a părăsit memoria! Despre înscrierea în 
clubul Shirley Temple cred că ai citit în numărul tre- 
cut al revistei cele ce v'am adus eu la cunoștință. Așa 
că nu mai repet! 

Nelufu şi Floricica sunt sănătoși și îţi spun „mul- 
fumesc“ în cor, pentrucă nu fi uiţi. De Crăciun, va a- 
pare cartea „Nelufu și Florica“ in care voi povesti o 
mulţime de întâmplări si de năzbâtii despre ei. 

Noroc, nepofica! 

Mendel Iancu — Dacă ai încă vreo nedumerire pri- 
vitoare la clubul Shirley Temple şi la ajutorul pe care 
il pot sau nu-l pot da eu acelora ce vor să aibe car- 
nete şi insigne, citeşte, te rog, ce vam scris eu, vouă, 
tuturor nepofeilor si nepofelelor dela „Dimineaţa Co- 
piilor“, în numărul trecut al revistei. 

Jocul matale este în mâini bune şi nădăjduesc să 
nu mai päfeascä ce a päfit cel trimis pentru Almanahul 
Scolarilor. 

Milus. — Draga mea, mi-a sosit deabia astăzi scri- 
soarea care poartă data de 27 Oct. Am controlat data 
de pe stampila poștei cu data pusă de tine! Căci tu 
crezi că suntem încă în Septembrie; ai scris 27 IX. 

Nu-mi pomenesti nimic despre scrisoarea pe care 
ţi-am trimis-o eu acasă, acum două săptămâni. Si asi 
dori să ştiu dacă ai primit-o Milug! 

S'ar putea să-ţi scriu gi la liceu, mâine, poimâine. 

Te imbräfigez cu toată căldura unui suflet de bu- 
nifä care își iubeşte mult nepofelele și nepofeii. 

Gică Teodorescu — Matale îmi spui că îl întreci pe 
Nelutu in pozne şi drăcovenii! Tare aş vrea să ştiu însă 
ce fel de pozne faci! Căci Nelufu, să bagi de seamă, nu 
e niciodată nici răutăcios, nici încăpățânat, nici obra 
zaic! E doar un copil nebunatic gi foarte drăguţ car- 
nu supără pe nimeni cu nebuniile lui, 


| 5 


Mie îmi place să cred că și matale eşti un copi 
bun gi drăguţ şi că poznele pe care le faci inveselesc 
pe cei din jur gi nu fi mähnese. 


Leana Ghindă. — N'am primit până acum fotogra- 
fia matale și nici desenul pe care spui că mi l-ai trimis. 
Imi pare rau că s'au rătăcit şi ași fi fost bucuroasă să-ţi 
văd chipul gi să păstrez desenul făcut de mänufele 
matale. 

Iti mulţumesc totuși mult că te-ai gândit la mine. 

Te imbräfigez gi,.. „sănătate“! 

Medi Rosenzveig — Shirley Temple nu e pitică; nu 
ştiu cine a mai născocit și prostia asta. 

E un copil drăguţ și talentat dar care, cum vam 
spus gi în numărul trecut, nu va mai apare mult în 
film, căci producătorii de filme au început să caute un 
copil minune. 

Despre Nelufu și Floricica vei afla foarte multe lu- 
cruri în cartea care va apare de Crăciun și care se va 
numi așa cum fi cheamă pe cei doi nepofei ai mei. 
+ ei din partea lor gi din partea mea, drägutä 

edi. 

Bubi si Emil — Poftä bună la învăţătură şi spor! 
Vă mulţumesc pentru drägufele rânduri pe care mi le- 
afi trimis. Despre inscrierea in clubul Shirley Temple 
nu vă pot spune decât că eu nu sunt în măsură să vă 
dau niciun ajutor acum, cât clubul încă n'a reînceput 
să lucreze. 

Letiţia Grigorescu. — Nu am stat încă de vorbă cu 
Moş Crăciun, aga că nu îţi pot făgădui nimic. 

După ce mă voi întâlni cu el, după ce vom sta de 
vorbă pe indelete si va cerceta cartea lui în care sunt 
înscrişi toţi copii, să vadă cum te-ai purtat în tot timpul 
anului ăsta, îi voi spune ce dorinfi are Letiţia. Fii 
mereu cuminte şi silitoare, aşa fi esti dragá gi lui Moş- 
Crăciun și mie, şi părinţilor tăi. 

Sărutări dela 


S 


A 
SA 


OVESTEA asta — dragi copii — îşi are înce- 
putul la- revărsatul zorilor unei dimineţi- de 
vară. 

Una din acele minunate dimine{i de vară, 

când roua cristalind stă aninată de marginile 
firicelelor de ıa:bä, ca un bob de lacrimă, gata sa 
se rostogolească din colțul pleoapelor... 

Puvestea asta o ştiu toate gâzele, dela greerul 
care-o cântă pe struaele cobzei lui fermecate, până 
la cäräbusul cu caftanul cârămiziu. plin de şirături, 
care bate d:n pinteni, îşi drege glasul rägugit şi v'o 
citeşte dintr'o frunză pe lipan, ca s'o ştiţi și voi... 


In cupa petalelor unui crin se juca drägälasa Cră- 
iasă a Crinior. 

Mica — atât câts'o cuprinzi intr’un degetar — isi 
întindea braţele la soare, cântând un imn de bucurie şi 
slavă celui care insufleteste lumea. 

Era minunată micuța C:aiasa a Crinilor in dimi- 
neafa aceea. Imbrăcată cu firele cele mai subțiri, de 
păianjeni cu parul auriu, lung și revărsat din beigug până 
la glezne, părea o făptură gingaşe, o plăsmuire a cărei 
singură menire- e numai să se bucure de viaţă, de aer, 
de soare, de lumină... 

Piciorusele li erau pline de polen, căci, sprinfarä, 
n’avea astâmpăr in cuprinsul petalelor. Sărea de colo- 
colo, se apleca peste: marginea crinului, râdea, cânta... 
insfargit, împrăștia în jurul ei doar svon de bucurie şi 
cântec. 

Dar iată că pe o florre vecină se abătu greoi una 
din supusele reginei Galbena Zum-Zum. 

Era o albina lucrătoare, venită să culeagă nectarul 
florilor. Pe spinare avea nişte cogulete pe care le umplea 
zburând din floare în floare, cu polenul tuturor florilor. 
Când se umpleau, se’ntorcea la stup şi vărsa cogu- 


CRAIASA 
CRINILOR 


un 


de Dinu Moroianu 


letele in niste faguri de cearä.... Zeci, sute de ase- 
menea drumuri pe zi, făceau supusele Galbenei Zum- 
Zum şi niciodată nu se’ntorceau cu cogulefele guale. 

Cand aibina lucrätoare zari pe drâgălaşa Crasasa a 
Crinilor, pe dată li trecu prin cap un gând nastrugnic. 

Sbură deci grabită spre crinul unde nevinovata 
Crăiasă se juca nestiutoare gi înşfăcând-o in lungile-i 
picioare, porni grăbită spre stup.... 

— Oac! oräeäi un brwtăcel verde cu doi ochi bulbu- 
cati ca doi bumbi de abia Inseilafi. Oac! Sa dau de 
veste Craiului Rozelor că soția i-a fost furată de una 
din supusele Galbenei Zum-Zum! 

Şi brotăcelul verde se bâtu mulţumit pe pântecul 
lui alb — ca dat cu cretä — gi se mistui prin ierburi... 

Oacl 


Biată Crăiasă a Crinilor! Când se văzu cuprinsă de 
picivarele păroase ale albinei, începu mai întâi să { pe 
după ajutor... Apoi, văzând că nimic nu-i mai putea fi 
de foles, se porni pe un plâns care-i scutură umerii 
ei micufi gi fragezi.. Si plângi,... si plängi.., 

lar lacrimile ei se rostogoleau în iarbă şi se’nsirau 
una după alta ca o cărăruie care-i urmărea sborul... 

Ce avea de gând cu ea, hapsâna de albină care o 
răpise? 

După o vreme se mai alăturară și alte albine în 
sbor şi peste puţin ajunseră la stup... 

O înfaţişară Galbenei Zum-Zum gi albina care a 
furat-o o lămuri pe stăpâna ei dece adusese pe Cră- 
iasa Crinilor: 

— Ca s'o facem doicä micufelor larve care ies 
peste câteva zile din fagurii unde s'au clocit până acum... 

— Bună idee! zumzăi regina. Chiar aşa să facem! 

Şi biata Crăiasă a Criniior deveni doica, micelor 
larve de albine... 


Plângi, micuță Cräiasä? Contenește-ţi lacrimile! Scä- 
parea e in drum spre tiae... Ochii tăi lumınosi nu tre- 
bue să cunoască pânza neclară a lacrımılor... Siroirea 
lor fierbinte nu trebue să-ţi scalde obrazul.,. 


De cum află trista veste, Craiul Rozelor își stăpâni 
durerea copleșitoare ce-l cuprinse si porni la drum ca 
să-şi redobândească soţia: pierdută. Neinfricat și plin 
de nădejde străbătu lumea, urmat la mare depărtare 
de brotăcelul verde care fiind mai greoi nu putea îna- 
inta aşa de repede... 

Merse ce merse, Craiul Rozelor, când dinth'o dată 
se pomeni că o gärlä lată-şi murdară îi taie calea. A- 
lergă de colo-colo, pe malul ei, doar-doar o nimeri un 
vad pe unde să treacă. Dar undele lenese si adânci nu 
voiră să-l ajute cu nimic şi nu-i arătară niciun loc 
unde apa să fie mai scăzută... 

Sărmanul! Crai, desnädäjduit şi abătut, se aşeză la 
umbra unei tufe de gherghină ca să mai răsufle puţin... 

Prin cap îi trecea un välmägag de gânduri amare 
din care unul îl făcea — mai cu seamă — tare neno- 
rocit, anume gândul că nu-i poate veni în ajutor iu- 
bitei lui soţi. 

Tocmai pe când isi muncea mintea cu asemenea 
necazuri, la câţiva paşi de el, pământul se ridică în 
formă de musuroi şi din mijlocul lui îşi scoase capul, 
o cârhţă. 

-O bită de lumina puternică a soarelui, ea clipi re- 
pede de câteva ori, apoi stingheră voi să intre din nou 
în galeriile ei subpământene. 

Cärtifele nu vad d-loc bine; ba sunt aproape oarbe 
din pricina prea lungi lor sederi în întunericul de sub pă- 
mânt. Au in sch:mb mirosul foarte ascuţit. Astfel că-şi 


"dădu seama că se află cineva în preajma ei. Dealtfel 


şi Crarul Rozelor o zări şi îndată înțelese că ar putea 
trece gârla cu ajutorul cârtiţei, fiindcă îi vorbi: 

— Drägufä mătuşe Cârtiţă, eu sunt în căutarea so- 
fiei mele furată de albine şi nu pol trece garlas’o scap. 


„Ai vrea să-mi ajuti?... 


— Cum să nu! se grăbi cärtifa. Dar nu pricep în 
ce fel? Eu nu ştiu deloc să înot... 

_ — Nu-i nimic — răspunse Craiul — vei putea însă 
să mă treci pe celalt mal, prin galeriile tale tare, fără 
îndoială, sunt săpate şi sub albia gärlei... 

Cärtifa se'nvoi bucuroasă şi după ce Craiul Rozelor 
urcă în spinarea ei, se'nfundară sub pământ. 

Când îl scoase pe malul potrivnic. Craiul Rozelor 
nu mai apucă să vada din soare decât o mică margine 
roșiatică, înconjurată de nori vineti ca o jucărie din 
eälfi de vata stropiti cu vopsea roşie... Se lăsase amur- 
gul... Dar Craiul nu se dădu bătut, ci hotart s’apuce 
înainte. N: ştia însă încotro... Spre norocul lui. zări în 
iarbă lacrimile Crăiesei, căzute din zbor şi care se'nşi- 
rasera ca o cărăruie, ducând spre stupul unde era închisă. 

Voios si împrospătat de noi nădejdi, Craiul porni 


„din nou la drum. Trebui însă curând să se oprească 


din pricina întunericului ce se lăsase căci lacrimile 
Crăiesei nu străluceau decât la lumină. 

Se opri, aşadar, nehotărât, neştiind ce să facă. Să 
plece în neştire înainte, sau să aștepte ziua următoare? 

In vreme ce, gânditor,nu ştia ce trebue să facă, zări 
o furnică ce se opintea din răsputeri ca să care la mu- 
şuroi o coaje de sămânță de dovleac. 

Săritor — cum era din fire — Craiul nu pregetă o 


clipă să dea ajutor furnicii, „ba chiar şi altor furnici, 
să-și ducă seminţele în furnicar înainte de a se face 
beznă pe pămant. 

Furnicile, ca să-l răsplătească, îl poftiră să mâie 
peste noapte la ele și-l rugară atât de staruitor, incât . 
Craiul n’avu încotro și trebui să primească. 

Cum şi la furnici e obiceiul — ca şi la oameni — 
să se adune seara. după cină, în jurul focului şi se-si 
spună una alteia bragoave, Craiul Rozelor care luă si 
el parte in noaptea aceea la claca lor, auzi o mulţime 
de lucruri minunate... 

Aşa, venind vorba de niște rude de-ale furnicilor, 
din meleagurile depărtate ale Africei. Craiul află despre 
ele că-și cladesc musuroaie cât movilele de mari şi atât 
de trainice, încât nici un bou dacă se urcă pe ele nu 
le sfarmă. 

"Pe urmă mai auzi că acele furnici f neau un fel 
de pureci în farcuri — cum fin oamenii vitele — pentru 
ca să-i mulgă de lapte.. 

A doua zi, la plecare, furnicile, care prinseră drag 
de el. il rugară să le dea voie să-l însoţească gi ele și 
să-i aj':te să-şi redobândească sofia. 

Craiul Rozelor primi cu bucurie gi porni în fruntea 
coloanei de furnici, pe cărarea lacrimilor spre stupul 
unde răsunau plansetele särmanei Crăiese... 

Dar nici n'apucară să facă o cale de vreun ceas, 
când Craiul Rozelor văzu între doi bolovani. un şoricel 
chircit de groază si gata să fie mușcat de o viperă... 

Plin de avânt. Craiul roti paloşul deasup » capului 
şi se näpusti, în capul coloanei de furnici, asupr sarpelui. 

In câteva clipe. fălcile puternice ale fu:nic ‘or sfär- 
tecară trupul viperei în sute şi mii d+ bucățele, şi scă- 
pară astfel pe bietul şoarece de moartea cumbiită ce-l 
încolţise... 

Soarecele scăpat, nu era însă un şoarece de rând; 
era chiar împărat. Deaceea când auzi că -viteazul Crai 
al Rozelor se duce să-și scape soţia, se alătură pe dată cu o 
ceață de şnareci ca să-și arate în acest fel multumirea... 

In curând ajunseră şi la stupul cu pricina., 

Hotäriti. îl luară cu asalt. Ba soarecii căutară să se 
şi strecoare înăuntru. Insă fură omorâti toți de albine, 
care-i infepau cu acul inveninat din vârful cozii, şi după 
ce-i înveleau în ceară li aruncau afară, 

Nici furnicile care incercarä şi ele la rândul lor să 
pătrundă în stup. n’avurä parte de-o soartă mai bună... 

Ce era de făcut? 

Spre norocul Craiului Rozelor. brotăcelul verde care 
îi urmase mai încet şi care sosise între timp. îi dădu 
ideea să aprindă paie sub stup şi. astfel fumul să go- 
neaxca albinele. de: 

Zis si facut. m 

O iată cu valurile înecăcioase de fum, roiul de al- 
bine îşi luă sborul şi Craiul putu să pătrundă în stup 
si să-şi îmbrăţişeze soţia. £ 

Si brotăcelul verde se bătu mulţumit pe päntecul 
lui alb — ca dat cu cretä — si’'ntelegänd că rostul lui 
se terminase, se mistui prin iarbă... 

Oac! 


ar TOPES i ; 

Povestea asta o ştiu toate gâzełe'lumii; dela gre- 
erul care-o cântă pe strunele cobzei lui fermecate, 
până la cărăbuşul cu caftanul cărămiziu. plin de si- 
rături, care bate din pinteni, isi drege glasul rägusit 
şi v'o citește dintr'o frunză de lipan, s'o ştiţi gi voi 


rora le-a dat viaţă, un trai bun, lipsit de 

griji şi de nevoi, şi o înfăţişare frumoasă. 

Dumnezeu a vrut ca fiecare fiinţă să fie 
mulţumită, să nu fie pizmă și neînțelegere pe pământ. 

Toate animalele erau sortite să trăiască în prietegug; 
lupul, aşa cum orânduise Domnul la început — ar fi 
trebuit să-i fie foarte ocrotitor mielului blajin şi sfios, 
vulpea ar fi trebuit să vie seara în coteful păsărilor 
de curte, să le spuie snoave şi să le aducă veşti din 
pădure. lar uliul trebuia să slujească drept postaş între 
animalele care din pricina prea marelor depărtări ce 
ii despärfeau, nu se puteau vedea între ele si nu-și pu- 
teau vorbi. 

Aşa îşi făcuse Dumnezeu socoteala să fie traiul 
intre viefuitoarele lui. Dar toate s'au întâmplat pe dos! 
Lupul s'a arătat prietenos faţă de mieluşel, doar la în- 
ceput, un au doi, apoi într'o seară, mai în glumă, mai 
pe adevăratelea, şi-a înfipt colții în carnea lui. Atât i-a 
fost deajuns lupului, să dea de gustul cărnii de miel! 
Din clipa aceea s'a dus pentru totdeauna prietenia cu 
oile, cu căprioarele şi cu mieii! 

lar vulpea, tot venind prin cotefe, tot stând de vorbă 
cu găinile, cu rațele, cu gâştele şi cu cocogii, a început 
să bage de seamă că toate ființele acelea sunt plăpânde, 
lipsite de apărare, că ar fi deajuns să le inhafe, să 


le ducă în pădure și să le sfägie ca să-şi pregătească 
un ospăț bun! 


EDEȚI voi la inceputul începuturilor, bunul 
Yy Dumnezeu hărăzise tuturor vieţuitoarelor că- 


Curând după ce a incolfit gândul acesta în mintea 


vulpii, a început să stea seara mai târziu in cotefe, până 
când, într'o noapte, le ademeni pe găini s'o urmeze în 
pădure, să le arate acolo nişte ierburi şi nişte flori mi- 
nunate, 

Bietele găini n'au ştiut ce le așteaptă în pădure! 
S’au dus, încrezătoare în cuvintele vulpii, si nu şi-au 
mai revăzut niciodată nici tovarägele, nici cotetele! 

Dar un lucru şi mai ciudat s'a întâmplat pe pământ 
între oameni si papagali. Căci oamenii începură să jin- 
duiască la aripile papagalilor, iar papagalii erau supă- 
rati pe Dumnezeu că nu le dăduse gi lor grai. 

Şi uite așa, de unde la început nu era pic de ceartă 
pe pământ, oamenii dela o vreme nu s'au mai sfiit să-și 
arate nemulţumirea că n’au aripi de zburat, iar papa- 
galii că n'au grai să vorbească. 

Bunul Dumnezeu a trimes un înger căruia i-a spus 
aşa: „adu-mi aici pe toţi oamenii gi pe toți papagalii“. 

Şi îngerul s'a întors a doua zi cu o armată întreagă 
de oameni şi de papagali. 

— , Voi, oamenilor, vreţi aripi ca să zburafi cu ele, 
spuse Dumnezeu. Jar voi, papagalilor, vreţi grai. Vă pot 
indeplini dorințele numai dacă primiţi să faceţi schimb 
între voi. 

— Ce schimb? întrebă un om. 

— Voi preface pe oameni în papagali, iar pe pa- 
pagali în oameni, spuse Dumnezeu. Primiţi schimbul, 
mai întrebă Atotputernicul. 

— Primim | răspunseră oamenii, şi papagalii dädurä 
cu toţii din cap, ca semn că şi ei sunt de aceeaşi părere. 

Atunci Dumnezeu făcu un semn și un întunerec 
cumplit se aşternu peste toată lumea. Intunerecul acesta 
tinu trei minute doar; dar când se făcu lumină, foşti 
oameni erau acum papagali şi cei care fură papagali 
doar cu trei minute în urmă, erau oameni. 

Dumnezeu însă a lăsat pe limba oamenilor deveniți 
papagali, o fărâmă de grai. Deaceea unii papagali pot 
spune câteva cuvinte. 

Dar mai urât s'au purtat cu Dumnezeu, ciorile. La 
început erau gi ele albe şi frumoase şi veneau pe pă- 
mânt primăvara, odată cu celelalte păsărele. Ciripeau 


si cântau cu glasuri melodioase ca privighetorile, nu 
croncăneau ca acum. 

Să vă spun dia ce pricină au pierdut ciorile frumu- 
sefea penelor şi a glasului! Iată: ele erau din cale afară 
de bärfitoare! Veşnic zeflemitoare și răutăcioase, cle- 
veteau pe toate celelalte viețuitoare și impuiau capul 
bunului Dumnezeu cu fel de fel de vorbe. Cât era ziu- 
lica de lungă, le vedeai susotind, adunate mai multe la 
un loc, aruncând priviri disprefuitoare celorlalte paseri 
şi animale, râzându-le în nas, batjocoritor. Ba se 
duceau să-i spună rândunicii că a vorbit-o de rău vra- 
bia, ba se duceau la barză şi-i spuneau că struful a zi« 
de ea că-i proastă, dădeau fuga la porumbel şi-i spuneau 
că rațele sălbatece se laudă că ele pot zbura mai sus, 
şi, uite aşa, ducând vorba de co'o până colo și scornind 
tot felul de minciuni, izbutiră să vâre zâzanie între 
toate paserile. Rändunica se certase zdravän cu vrabi», 
porumbelul cu rata sălbatecă, iar barza mai să se ia la 
bătaie cu struful, căci, vă întreb și pe voi, dece s'o facă 
proastă?! 


Ciorile nu se mulfumirä cu atât. Incepură să şi facă 
drum mereu până la Dumnezeu ca să le pârască pe 
celelalte animale. Născoceau minciuni peste minciuni 
şi Dumnezeu le lua la ceartă gi la goană: Ia vedefi-vä 
de treabă, bârfitoarelor! Să. nu mai veniți cu vorbe! 
Dacă nu vă astâmpărați, să ştiţi că o să vă pedepsesc rău! 

Ciorile se prefăceau smerite când le vorbea astfel 
Domnul şi făgăduiau să se astâmpere. Era însă destul 
să se întoarcă iar printre celelalte paseri, ca să rein- 
ceapă bârfeala şi uneltirile. 

Intr'o zi, auzind cât de frumos cântă privighetoarea, 
au fost cuprinse de o pizmă atât de mare, încât s'au 
strâns cu toate la un loc ca să se sfătuiască ce să facă 
ce să dreagă ca privighetoarea să nu mai cânte atât de 
frumos! Si după multe ceasuri au ajuns la următoarea 
hotärtre: vor face un ospăț mare și vor pregăti tot so- 
iul de mâncări. O vor pofti si pe privighetoare şi îi vor 
da să bea apă rece, cu bucăţi de ghiafä în ea, după ce 
mai întâi îi vor da mâncare fierbinte. De bună seamă, 
după un astfel de ospăț privighetoarea va răguși rău 
de tot si işi va pierde pentru totdeauna glasul. 

Zis şi făcut. Ciorile vestirä în toată lumea că 
dau o petrecere grozavă în cinstea privighetortlor 
pentru care — ziceau ele — au nemăsurată admiraţie. 

Privighetorile primiră invitaţia cu bucurie. E drept 
că se întrebară dece oare ciorile nu mai poftiseră alte 
paseri în afară de ele, dar nu își stricară cheful din 
pricina asta. 


Ciorile tsi aşteptară oaspeţii cu tot felul de bună- 
täfi şi le făcură o primire dintre cele mai călduroase. 
In sfârşit, veni vremea mesii. O cioară aduse un ca- 
stron cu supă atât de fierbinte încât clocotea! 

— Vă rog, începeţi să mâncaţi! E foarte bună supa, 
spuseră câteva ciori privighetorilor. Dar privighetorile 
nu erau proaste! Au priceput îndată gândul ciorilor. 
Si intelegandu-se între ele din ochi, se prefăcură doar 
că sorb supa, în timp ce ciorile, ca să le imbie, mâncau 
deadevăratelea. 

După supă, veni o friptură în a cărei tocătură erau 
amestecați cărbuni apringi. Privighetorile se făceau că 
mănâncă cu poftă şi aruncau bucățele întregi de frip- 
tură sub masă, dar ciorile inghifeau cărbunii apringi şi 
se minunau cât de repede mănâncă privighetorile. 

In sfârşit, după friptură veni apa cea cu sloiuri de 
ghiafä în ea. 

— Să bem, spuse o cioarä! Să bem în cinstea voastră, 
privighetorilor, şi a minunatului vostru glas 


Privighetorile  duseră toate paharele la gură gi 
ciorile făcură la fel. Numai că privighetorile şi-au 
muiat doar ciocurile in apă şi apoi au värsat-o sub masă, 
în timp ce ciorile au băut-o toată pe neräsuflate. 

După ce s'a isprävit ospäful, privighetorile şi-au 
luat rămas bun dela ciori şi la plecare au început să 
cânte toate un cor minunat. Ciorile au rămas înmăr- 
murite văzând că uneltirile lor au dat greş şi că nici mân- 
cărurile fierbinţi, nici apa cea rece nu izbutiră să strice 
glasul privighetorilor. Si mai mare fu ciuda lor, când, 
vrând şi ele să cânte, băgară de seamă că lis'au îngroșat 
vocile și că în loc să poată ciripi ca înainte, croncănesc! 


Mânioase, au început să le spuie vorbe de ocară 
privighetorilor, să le ia la bătaie, Dar nici aga nu se 


potohră. După ce plecară privighetorile, începură să se ` 


gândească în ce chip să se răzbune pe ele! 

— Să ne ducem la Dumnezeu şi să-l spunem că 
privighetorile ne-au chemat la ele la masă și ne-au si- 
lit să mâncăm mâncăruri fierbinţi şi să bem apă dela 
ghiaţă, dinadins, ca să răgușim gi să ne pierdem glasul. 

— Să ne ducem! strigară toate în cor. 

Dumnezeu care știa cum se petrecuseră lucrurile, 
le lăsă să vorbească, să se plângă, să le invinoväfeascä 
pe privighetori si după ce ciorile isprăviră de spus tot 
ce aveau de spus, Atotputernicul le vorbi așa: „Aţi vrut 
rău privighetorilor, le-aţi pizmuit glasul! Acum, în 
loc să vă căiți si să infelegeti că ati fost pedepsite pe 
unde aţi păcătuit, veniţi la Mine cu minciuni. Vă în- 
chipuiţi, oare, că Eu nu ştiu tot ce se petrece pe pământ? 
Vă inchipuifi că se mișcă o frunză fără ca Eu să n'o 
văd? Ochii Mei văd pe toată întinderea lumii! Ochii 
Mei au puterea de a pătrunde în sufletele tuturor vie- 
` tuitoarelor gi de a le citi gândurile cele mai ascunse! 
In sufletele voastre m'am uitat adesea gi m'am îngrozit 
de ce am văzut acolo! Sufletele voastre sunt negre ca 
täciunele! Degeaba vam împodobit trupurile cu pene 


albe, strălucitoare! Nu sunteţi vrednice să le purtaţi. 


Dar de azi înainte penele voastre vor deveni negre 
negre precum vă e şi sufletul înveninat de răutate! Veţi 
redobândi culoarea albă atunci când nu veţi mai fi 
rele şi clevetitoare. 


6° @ e. cita e 130... e. side e. săi pie Voli e e dp e. Pe 


Din clipa aceea chiar ciorile se făcură negre, 
negre ca tăciunele. 

Dar această pedeapsă atât de binemeritată nu le 
invata minte! 

Ele nu încetară să bârfească, să stârnească zäza- 
me între toate celelalte viețuitoare, să facă vrajba între 
ele. 

— Fiindcă nu vreţi să vă lăsaţi de urâtele voastre 
năravuri, le spuse într'o zi Dumnezeu, vă mai dau o 
pedeapsă: Voi veţi veni pe pământ iarna, odată cu vre- 
mea urâtă, cu ninsoarea şi cu frigul. 

Să nu vă iubească nimeni, să simfifi cât de rău afi 
greşit, cât de mult m’afi mäniat, le spuse Domnul. 

Acum afi aflat, dragi copii, din ce pricină sunt 
negre ciorile, dece ele nu ciripesc si dece vin iarna, 
odată cu frigul şi ninsoarea. 


SID. DRAGUSANU 


A apărut şi s'a pus în vânzare romanul pentru 
copii şi tineret : 


Meșterul Strică 


de Marin lorda 
Editura 


„Adeverul“ 


Nu indopati copilul cu medicamente 
La răceală sau indispozitie, frictionati-] cu 


„HORIA“ 


care-i restabileste circu- 
latia normală a sângelui 
şi-i redă sănătatea. 


anl PER A ui a. e 


„„Apa-i lină ca oglinda — 
Şi-un pescar, suräzätor, 
Lunecând cu barca-i mică 


Fuge dup'un pestisor. 


Barca lunecă într'una — 
Şi pescarul... somnoros 
S'a trezit, fără să știe 


Cu'n hipopotam hidos. 


Ingrozit de arătare 


Pescăruşul o porni 


Inapoi, văslind intr'una — 


Si fugi, fugi. fugi... 


| ® RE) et 
(hipopotamul, 


Dup'o vreme oarecare, 
— Tu ești mare, Doamne Sfânt! 
A zărit în depărtare 
O fâșie de pământ. 


= E o insulă. se pare! - 
$i-o porni mai repeior 
Şi-ajungând lo tärm, indoté, 


Cobori incetisor. 


Şi fiind sigur că scăpase 
De primejdie —la fel 
Hipopotamu-şi scoase capul 


Si ränji urât... la el... 


GHIDUS - CHITIBUS 


iar ziuă. In pădure Ali s'a trezit lângă focul 
său, care tot mai pâlpâie, şi porneşte spre casă. 
Tarsierii gi lorisii se retrag în fundul adäpo- 
stului lor. Maimutele se întind, îşi caută purecii 
în tăcere, ori se joacă dealungul lianelor sau 
pe ramuri şi fac cele mai năzdrăvane acrobatii, cu o 
spriuteneala uimitoare. 

Binh coboară din coliba lui şi priveşte urmele 
lăsate de tigru. Câteva resturi însângerate arată locul 
unde a fost sfârtecată găina. Restul „populaţiei“ din 
coteţ s'a răspândit prin pădure. Poate că se vor întoarce 
în cursul zilei, bineînțeles, dacă a mai scăpat vreuna 
dela moarte | 

In fiecare zi, micul sumatrian rätäceste prin im- 
prejurimi, cu ochii cercetători, fără să lase să-i scape 
niciun amănunt care să poată folosi lui Ali când se va 
întoarce dela vânat. Copilul învaţă... să fie om mare: 
meserie mult mai grea ca la noi, pentrucă în primul 
rând trebue să înveţi să te aperi împotriva unei nes- 
fărşite păduri pline cu sute şi mii de tot felul de fiare. 
Trebuie să invefi să te aperi, de cele mai multe ori 


| 
| 


u“ 


s’au reväzut, se pornesc numaidecätsä salte, sä se rosto- 
golească amândoi pe podea. Şi pentru că foamea ia şi 
ea parte la bucuriile noastre, fac ospăț cu ultimele 
ouă şi banane ce le mai găsesc. 

Duhul libertăţii ti chiamă iar. Vor să plece. Hango 
e ţinut de frânghia care-l leagă de un perete al bor- 
deiului. 

Insă Rango n'o poate desface. Tua, mai încercat, 0 
desleagă în câteva clipe. Şi într'o adevărate beţie de 
bucurie, o sbughesc afară, sboară pe scară şi se pierd 
în junglă, pe poteca tăiată de cei doi vânători.. 


x: 


: * 

Binh a luat-o la fugă, Se întoarce cât poate de re- 
pede la colibă. Dar unul din tigri l-a mirosit gi se ia 
după el. Copilul aude deodată îndărătul lui un sgomot 
ciudat. Se opreşte, se întoarce îngrozit și vede fiara 
uriaşe ieşind din tufigurile dese. 

Intre Binh şi tigru nu se află decât cursa grozavă 
săpată de malaez şi de tatăl său: o groapă uriaşă căp- 
tusitä cu pari de bambus, ascuţiţi ca nişte săbii. Din- 


fără puşcă gi fără altă armă decât cu iscusinfa, fuga, 
acrobafia, şi trebue să înveţi să aperi si viata anima- 
lelor ce trăesc lângă tine, vite, păsări. Să le feresti de 
primejdie şi să le scapi din primejdie! Aceştia sunt 


oameni adevăraţi, cari nu aşteaptă nimic dela altul, 
ba se aşteaptă la orice dela altul: singur își croiesc 
viaţa |... 


Ajuns lângă rău, Binh are o privelişte care îl în- 
ghiafä : doi tigri, bărbat gi femeie, se joacă sau se bat. 
Iufeala şi cruzimea mișcărilor lor sunt atât de infrico- 
şătoare încât nu poţi şti dacă se joacă numai, sau vor 
să se sfägie. Binh, care e fără arme, fi priveşte cam 
tremurând. 

In acest timp, Tua, tatăl urangutanului prins şi în- 
chis în colibă de Binh, a simţit urmele... feciorului său 
şi dă târcoale colibei. Bătrânul siamang ştie bine că 
Rango e închis în această colibă. Uită de răgetele ti- 
grilor ce i-a văzut si el luptând pe malul apei, şi cari 
l-au pus mai întâi pe fugă. Pe când toate animalele 
din pădure o iau înspăimântate, la goană, Tua urmează 
pornirea sa de părinte. Străbate terenul descoperit, a- 
proape de colibă. Se cafärä pe scară — așa cum făcuse 
în ziua când venise cu Rango şi se întorsese singur. 
pe terasă. Trage zävorul, intră în casă si sare în brațele 
imi Rango, legat în lanţ. In primele clipe de bucurie că 


colo de cursă, tigrul goväie, parc'ar presimfi primejdia 
Dar deodată inaintează, atinge fränghia subţire care 
barează drumul şi... s'a isprävit cu el! Dintr'o singură 
lovitură s'a pus în mişcare cursa şi tigrul se präbu- 
şeşte, sträpungändu-si în zeci de locuri corpul măreț şi 
sprinten, făcând să-i fägneascä sângele din răni ne- 
numărate. 

Si viaţa tigrului regal se sfârşeşte într'un grozav 
răget de agonie care împietrește pădurea... 


ie 


tr. 

Dar alt räget li răspunde, mai furios incă. Binh, 
care se trezise o clipă din groaza lui, e silit s'o ia din 
nou la fugă. Tigresa e în câteva clipe pe urmele sale. 
Binh sare înspăimântat, fuge... Deodată își schimbă 
drumul gi în loc să alerge spre colibă, care e prea de- 
parte, o ia spre farcul împrejmuit cu uluci unde se 
află închis bivolul lor domesticit atât de bine, încât şi 
copilul, desi destul de mic, îl poate mâna cum vrea. 

Malaezul impinge poarta farcului, taie frânghia 
trecută prin botul animalului şi-l dă afară, lovindu-l 
pâniă-l sileşte s'o ia la fugă nebunește... 

In această clipă se întâmplă prima grozăvie. Bietul 
Rango fuge fără grabă dealungul potecii, fără să se 
gândească la vreo primejdie, beat de libertatea regăsită. 

Merge caaagbios pe cele două picioare, legănând 


braţele sale lungi, parcă e un om beat care umblă pe 
două cărări. Din când în când se ajută şi cu braţele, 
dar ele-s făcute mai mult pentru... sborul fără motor 
pe ramuri, decât pentru umblatul pe pământ... 
Deodată se oprește ; un fior de groază îl străpunge, 
ti sburlegte părul. Acum n'a mai putut să n'audă glasul 
îngrozitor, spaima junglei. Dar secunda aceasta cât a 
rămas pe loc, îngrozit, în mijlocul potecii, îl pierde. O 
namilă ţâşneşte din ierburile înalte şi se năpusteşte 
peste el, lipindu-l de pământ. Greutatea il strivegte, 
il pătrunde până în inimă şi, într'o ultimă svärcolire, 
totul se stinge pentru nenorocitul pui de maimuţă pe 
care tatăl său l-a pierdut vrând să-i redea libertatea. 
Sa sfârșit cu (Rango! Nu voiu mai avea nimic 
de scris despre el. Şi nu veţi mai citi nimic despre 
dânsul. Era atât de tânăr şi ne-ar mai fi putut înveseli 


mult... 


= 
wer 


„IN acest timp Tua fuge mereu fără să-i mai pese 
de feciorul său. 

Tigrul lăsă acolo pe bieiul animal neînsufleţit, plin 
de sânge, care numai acum câteva clipe mai era încă 
Rango, maimuța cu privirea atât de vie, atât de ome- 
nească și cu purtări atât de careghioase. 

Dar această cruzime nu ajunge fiarei, ca să-și räz- 
bune bărbatul ucis și el în chip atât de groaznic. Pe 
om îl urmăreşte ea | 

Fiara reîncepe vânătoarea cu sărituri fulgerătoare. 
In trecere îngrozeşte o ceată de maimuțe care fug în- 
spăimântate și dau de groapa deschisă, săpată de Ali. 
Treizeci de maimuțe se präbugesc una peste alta... 

De data asta tigresa nu se mai ocupă de ele. Merge 
drept către om. Deodată se găseşte faţă în faţă cu bi- 
volul lăsat liber de Binh. Furia-i se întoarce împotriva 
lui si i se asvârle pe grumaz. 

Din toată jungla, bivolul e singurul animal care în- 
drăzneşte să se lupte cn tigrul. Incepe o luptă grozavă. 
Dacă tigrul ar putea numai o clipă să-şi våre ghiarele 
în carnea dușmanului gi să-i apuce ceafa cu colții, ar 
sfârşi şi cu acest de-al doilea prieten al lui Binh. S'ar 
prabugi si bivolul cu oasele zdrobite. 

Dar bivolul răspunse atacului prin lovituri puter- 
nice cu coarnele curbate ca iataganele turceşti. Tigresa 
se rostogoleşte la pământ, se ridică ; duşmanii se cioc- 
nesc in vârtejuri. Nu mai ştiu care e deasupra, care e 
mai tare. Totuşi, bivolul pare că nu mai poate să ducă 
mult lupta şi că se înăbuşe... Dar, deodată, asvârle în aer 
tigresa, străpunsă de o lovitură de corn. Fiara se ridică 
mugind de furie, zguduind pământul. Dar iar cade. Bi- 
volul devine gi el mai invergunat; loveşte, loveşte mercu 
tigresa, care nu mai poate să se apere şi, aiurită, strânge 
ghiarele neputincioase. 

S'a sfârşit cu tigresa | E moartă gi ea. Dar bivolul 
loveşte înainte. Se linişteşte, apoi deodată miroase 
corpul uriaş al animalului care a fost, acum câteva 
clipe încă, groaza pădurii. 

Tocmai se întoarce şi Ali. Vânătorul auzind răgetele 
fiarelor, vine repede. Binh, gâfâind, se asvärle in bra- 
tele sale, si, când Ali ajunge, cu puşca gata, la locul 
luptei, găseşte bivolul învingător lingAndu-gi rănile a- 
proape de corpul zdrobit al tigresei... 

Vai! Binh va găsi pe potecă şi cadavrul părăsit 
şi răcit al bietului Rango ! Cine ştie ? Poate că moartea 
micului siamang a salvat viața micului malaez, i-a dat 
timp să se depărteze de fiarä | 

Dar pe cea mai înaltă ramură a celui mai înalt 
arbore din pădure Tua va cerceta într'una zările, nă- 
dăjduind mereu, dar în zadar, întoarcerea fiului său, 
Rango, care a fost prietenul oamenilor. 


I. MARIUS MIRCU 


Micuful sta clädind de zor 


Un mic castel fermecător. 
Din fire de nisip fugar 


La suflul vântului sprinfar. 


Clădea şi nu vedea că nori 
Se-adună ameninfätori 

Si strânşi pe bolta de clegtar, 
O pată mare neagră par. 


Dar un vârtej, curând stârnit, 
Castelul scump i-a năruit... 

Si lacrimi grele-i curg pe chip: 
S'a dus castelul de nisip! 


SISI POPESCU 


2 


Zorile abia mijeau prin raristea pădurii, când Pri- 
chidutä se destepta din somn. 

Somnul bun si räcoarea plăcută a dimineţii il în- 
viorase şi o sbughi voios din culcusul său. După ce 
dădu o raită pe deasupra pădurii, o luă razna peste 
câmpie şi se opri sub streaşina unei case frumouse, din 
marginea unui sat. 

Acolo îşi avea cuibul o familie de rândunele Rân- 
dunica mamă se s-ulase dısdedimineafä şi-şi învăţa puii 
să sboare, sfătuindu-i cum să-şi deschidă larg aripile, 
ca să se umfle vântul mai bine sub ele, cum să le 
fâlfâie în aer, ca să nu obosească, şi să tie bine la 
sbor lung. 

— Cip, cirip, cip, cip: luaţi aminte la tot ce vă 
spun si învăţaţi să sburafi cât mai bine! Acum, acum 
vine toamna şi trebuie să părăsim cuibul nostru drag 
şi să sburăm spre ţările calde, departe, spre soare 
apune... 

Prichidufä care avea darul să înţeleagă si să vor- 
bească toate graiurile vietäfilor pământului, se vari 
între randunelele drägälage, ca s'o ajute pe maica lor, 
în munca destul de grea pe care o avea de făcut cu 
puisorii. 

— Dar dece trebuie să plecăm de aici, mäicufä ? 
Aici e aşa de bine şi frumos! Ne alungă cineva de 
aici ? — întrebă galeş unul din cei doi puişori ai rân- 
dunicii. 

— Da, da! — zise Prichidufä; apropiindu-se de 
pui. Voi, rândunele, ca si alte păsări, nu puteţi răbda 
frigul iernii care va să vie, curând. curând, pe melea- 
gurile astea. Deaceea trebuie să plecaţi la fiecare 
sfârșit de toamnă spre alte färmuri- depărtate, unde 
soarele e veşnic cald si unde nu e niciodată iarnă. 

— Ce-i tot dai zor cu iarnă, iarnă ? Noi nici nu ştim 


PRICHIDUTA 
GANDUL LUMII... 


CAP. IX 


TOT IN POIANA FERMECATA 


ce-i aia si vrei să ne sperii cu ea? — ciripi celalt 
puişor, cure era un rândunel | 
— Ci-ci-ri-ci-cip-ci:ip, Randunel! Nu e frumos să 


vorbeşti aşa cu o persoană streină|! — ciripi dojeni- 
toare rândunica mamă. 

— Mă iertati, doamnă Rändunicä, — zise Prichi- 
dufä — Rändunel e un päsäric cuminte, dar nu stie ce 


e iarna, n’a văzut-o niciodată si deaceea m’a întrebat. 
O să-mi daţi voie să-i spun cum şi ce fel e iarna -de 
care nu se sperie ? Eu sunt Prichidufä... Gândul Lumii, 
prietenul copiilor, al gâzelor şi-al tuturor păsărilor şi 
vieţuitoarelor de pe pământ. 


— Imi pare foarte bine că te cunosc şi ași fi bucu- 
roasă dacă ai vrea să rămânem prieteni. Eu să-ţi zic 
pe nume și tu la fel. 

Prichidutä primi cu bucurie şi “începu îndată si-se 
joace cu puişorii rândunicii. 

El le făcea atâtea ghidusii, se'nvârtea în sbor cu 
aripioarele lui mici, ca o morişcă, se da peste câ 
sbura ras cu pământul şi iar se ridica, Puigorii ran u- 
nicii văzându-l câte şotii face, se împrieteniră îndată și 
luându-se la întrecere cu el, căutau să-l imite. In felul 
acesta învățau să sboare cu uşurinţă. Randunica mama 
nu mai ştia cum să-i mulțumească lui Prichidufä. a 

Prichidufa împreună cu puisorii s'au jucat aşa până 
ce au obosit, apoi s'au aşezat tustrei în cuib, Altar de 
mama puilor. 


— Vrefi acum să să povestesc ceva despre iarna 
pe care n’o cunoasteti ? s 

— Cip, cip, vrem, vrem ! — ciripiră amândoi puii 
deodată. 


Prichiduta tocmai voia să înceapă, dar cei doi: pui- 
sori îşi vâriseră ciocurile sub aripioare şi adormiserä 
obosiţi de atâta joacă. Rândunica mamă îi făcu semn 


12 


cu pleoapele să tacă. Atunci Prichidufä se apropie de 
ea -şi-i şopti la ureche: „eu mă duc să mai dau o raită 
prin-pädure“, 

..— La revedere, Prichıdufä ! Să mai pofteşti pe la 
cuibul nostru | 


Prichiduţă dădu din cap, semn că va mai veni, 
şi-şi luă sborul spre pădure. Era fericit că-şi mai făcuse 
încă trei prieteni şi gonea în zbor spre poiană să-i îm- 
părtăşească şi firicelului de iarbä bucuria lui. 

Când ajunse aproape de pădure, privirea li fu 
furată de o casufä frumoasă, aşrzată la marginea co- 
drului. Iyi indreptä sborul într'aculo. Căsuţa era încon- 
Jurată de o grădină ptina cu pomi roditori. La umbra 
unui măr, o fetiță obosită de joacă, se aşezase culcata 
pe iarba moale şi deasă din jurul pomului şi se odih- 
nea. Prichidufä se cobori tainic, din sbor şi furigändu-se 
în mintea fetiţei, o făcu să trăiască în vis câteva clipe 
frumoase de basm. 

Ilenufei, aşa o chema pe fetiță, nu i-se părea că 


doarme, ci era încredinţată că tot ce se petrece cu ea e 
aevea. 

„Stătea cuminte pe iarbă şi privea, printre frunzele 
mărului, cerul albastru. Deodată, zări pe o creangă a 
pomului o fiinţă mică. micuță de tot, care purta pe 
umeri o pereche de aripioare, — „Nu este nici fluture 
nici altă gäzä, deoarece are cap şi trup de om! — îşi 
zise în gând Ilenufa. 


Prichiduţă, căci el era, dădu uşor din aripioare şi 
coborîndu-se aproape de pământ, li zise fetiţei, care il 
privea mirată : 

— Eu suat, Prichiduţă, prietenul copiilor si pentrucä 
tu esti o fetiță cuminte, am venit să te iau şi să te plimb 
prin împărăţia mea ! 


Ilenuta nu știa ce să creadă !? Atunci, Prichidufä 
o luă de mână şi sbură usor cu ea prin văzduh. Era 
aşa de plăcut sborul acela! Departe, în zarea albastră, 
se zăreau crestele munţilor. Sub ea, câmpia cu holdele 
bogate se întindea până la mari depărtări, ca un covor 
galben de mătase. 

Mai departe sclipea, ca argintul în bătaia soarelui, 
şerpuind printre lanuri, un räulef. In sborul ei a întâlnit 
o mulțime de păsări, care sburau in stol, ciripind 
voioase, < 

Dupa ce a sburat asa, ca la un ceas de vreme, au 
coborit intr’o vale minunată, scäldutä de päräiage reci 
şi limpezi ca lacrima. “Valea aceasta, cât puteai cu- 
prinde “cu ochiul, era smälfatä cu flori! Flori albe, 


însfârgit, toate 


albastre, roşii, galbene, portocalii, 
culorile curcubeului şi nuanțele lor 
zate în brazde si ronduri minunate. 

— Vezi. aceasta este Tara Florilor, îi spuse Prichi- 
dufä, — hai să ne plimbăm prin ea! Ilenufa a pornit 
prin aleile grădinii fermecate, minunându-se de fru- 
musetea floriior, dar mai vârtos se minună când băgă 
de seamă că toate florile au grai, pe care ea îl în- 
telege | 

Plecändu-si mlädios lujerul în fata ei, fiecare floare 
o imbia, cu vorbe dulci, să o culeagă: 

— „Eu sunt Crisantema albă, nu vrei să mă culegi? 

— „Eu sunt Floarea Nopţii, am să-ţi imbalsämez 
casa cu parfumul meu ! 

— ,,Miros de mirodenii, cuişoară, şi scorţişoară, îm- 
prastiu din petalele mele, o tmbia Garoafa. 

Itenuta se plimba printre ele fermecată. Levantica, 
Vioreaua, Chiparoasa, Mimoza, Crinul gi Laleaua, Zam- 
bila şi Liliacul, toate florile o rugau să le culeagă. 

Ameţită de atâta parfum, privea aiurită în jurul 
ei şi nu se mai sătura ascultând glasul dulce al 
florilor. i 

— Prin ce minune toate florile de aici pot vorbi? — 
întrebă Ilenufa pe Prichiduta. 

— Florile depe fata întregului pământ soptesc câte 
ceva, când vântul le leagänä gi le împrăştie parfumul, 
dar voi, oamenii, nu le puteţi auzi, nici înţelege ce spun. 

Astăzi, pentrucă tu eşti o fetiță cuminte, am vrut 
să te räsplätesc şi te-am adus in Tara Florilor, făcân- 
du-te să pricepi şi graiul lor. Dacă ai să fii mereu cu- 
minte am să te mai port pe uada visurilor, în împă- 
ratia mea — zise Prichiduţă gi deodată pieri din fata 
Ilenufei. Odată cu el pieri şi grădina minunată şi se 
făcu o clipă intunerec de nepătruns... 

Ilenuta se trezi sub mărul din grădina casei lor. 

Se frecă la ochi şi zâmbi fericită. Visase toată în- 
tâmplarea asta minunată sau cu adevărat Prichidufä o 
purtase prin împărăţia lui ? 

Hei, asta o ştie numai năzdrăvanul de Prichidufä, 
care în clipa aceea sbura spre poiana din pădure, să 
mai stea niţel de vorbă cu firicelul de iarbă... _ 

Capitolul următor: 


MINUNEA DIN PĂDURE = ' 
D .MEREANU 


creșteau  aşe- 


SERIA |! 


Concursul de jocuri pe luna Decembrie 
POTI —G dc EFT m RR IH 


—_ 


GINEL 


Piramida 


ORIZONTAL: 2) Plantă textilä.4) Bräzdezi pământul. 
5) Drum. 8) Zeul soarelui la Egipteni. 9) Tara cu 


piramidele! 11) Conjunctie. 12) Afirmatie. 13) Notă 
muzicală. 14) Piatră prețioasă ce se formează în anumite 
scoici. 16) De statură joasă (pl) 18) A îngădui o gre- 
şeală. 19) Capitală în Europa. 20) Apă în Franţa. 21) 
Strigăt la telefon. 22) Trăieşte în Nil şi se cheamă........ 
27) Campioni. 28) Fuior gata pentru tors. 29) Fără 
valoare: j 


VERTICAL: 1) Mormintele Faraonilor din Egipt. 
3) Fluviu în Egipt. 4) Obiect casnic. 7) Gratiez. 6) 
Animale din Africa si din buzunar. 10) Stâlpi. 11) Oraş 
în Egipt. 13) Impărat egiptean. 14) A lovi tare 15) 
Doctorie. 16) Aga sunt piramidele din Egipt. 17) Ca la 
11 oriz. 18a) Adăpost pentru bătrâni. 19) Trecătoare. 
23) Notă muzicală. 24) Sau. 25) Transportä! 26) Altă 
notă muzicală. 


IONEL L. BICHIGEAN — Năsăud 


ENIGMĂ 


Luai odată un pom fructifer 

Pe care-l mănânc dimineaţa, la ceaiu, 
Il pusei pe fruntea unui rinocer 

Și 'ntrînsul puternic odat’ când suflai 
Se întâmplă o mare minune: 

O trämbifä început-a să sune! 


L. A. Lăzăroiu — Galaţi 


t 


Pa 
Li 


Bigi 


ORIZONTAL. — 1) Localitate în România de unde 
se scoate multă sare 11) Pronume 12) Doctorie 13) Pa- 
pagal care lucrează pământul 14) Poftim 15) Râu vo- 
calic în Franța 16) Mlădiță 18) Locul de unde se scoate 
sare 20) Pom fructifer 21) Notă muzicală 23) Locali- 
tate cu sare din Transilvania 26) Interjectie 28) Vine 
pela gene 29) Cadou 30) Pronume posesiv 31) Ca la 30, 
33) Se face mai ales din mălai de către ţărani 35) Una 
dintre bogăţiile României 37) La revedere! 39) Metal 
41) Se întrebuințează la spălatul rufelor şi este făcută 
din sare. 43) Grăbi 45) Cal nărăvaş 47) Bube mari 49) 
Pronume 50) Peşte 51) Localitate cu ocne renumită, în 
jud. Someș. 


VERTICAL. — 1) Cel-mai însemnat loc de unde se 
scoate sare la noi. 2) Interjectie pentru boi 3) Pronume 4) 
Salină importantă în jud. Prahova 5) Cămaşe 6) Pe- 
trecere 7) Eroul romanului D-lui lorda 8) Intinsă 9) 
Dorirăm bine cuiva 10) Incăodată 15) Imediat 17) Cră- 
pat 19) Alfa si Omega 22) Nume femenin 24) Tran- 
sporta! 25) Făcu mai rar 27) Veselie 32) Locul de unde 
se scoate sare 33) Lucrare de şcoală 34) Care conţine 
apă 35) Diavol 36) Zeul soarelui 38) Dai apă la ani- 
male 40) Măsură agrară 41) Primul rege evreu 42) 
Posedă 44) Sui 46) Posesiv 48) Idem (prescurtat). 

ANDREI GHEORGHE 


LUNA DECEMBRIE SERIA il 


Memele şi pronumele 


14 


—_---- 


AGINAM 


A N G 


Sub acest nume, se înţelege o serie de boli care se 
arată mai ales la copii, şi mai cu seamă între 5—14 ani. 
Anginele se arată în fundul gâtului. Ce anume se 
infectează in gât? 

Dacă se infectează numai amigdalele, atunci boala 
se chiamă amigdalită, dacă pe lângă amigdale se mai 
infectează şi fundul gâtului, atunci se numește angină. 

Cum se îmbolnăvesc copiii de angina sau amigdalita? 
Este lucru cunoscut că în gură se găsesc microbi foarte 
multi. S'a dovedit de către medici că saliva pe care o 
fabrică o anumită glandă în gură, cuprinde foarte multi 
microbi. Aceşti microbi dau amigdalitele şi anginele. 

In timpul când găsesc organismul omului mai slab, 
bunăoară, în urma unei răceli, care poate veni fie 
după ce ai eşit transpirat în frig, sau după vreo bäu- 
tură rece. Niciodată să nu befi lichide prea reci, cari 
deasemenea, înlesnesc răcirea gâtului. Deaceea nu este 
îngăduit mai ales copiilor, când fac sport, fie sub orice 
formă, foot-ball, ciclism, jocuri de tenis etc. să bea apă 
rece, deoarece organismul este încins gi e în primejdia 
de a-și imbolnăvi gâtul şi chiar plămânii. 

Un alt chip de a te îmbolnăvi de amigdalită sau 
angina este venirea in atingere cu persoane bolnave. 

Amigdalita este tot atât de molipsiteare ca și angina. 
Când am scris de scarlatină, am arătat că, deobiceiu 
scarlatina apare odată cu angina. Angina scarlatinoasă 
este și ea foarte molipsitoare. 

Sunt cunoscute multe cazuri în care medicii în timp 
ce examinau copiii în gât şi aceștia nevoind să sesupună 
examenului, părinţii îi certau, sau îi sileau să deschidă 
gura. Medicul introducea numaidecâto linguriţă în gură 
şi atunci copilul nesupunându-se fără a voi, scuipa. Ei 
bine, acest scuipat nimereşte uneori pe faţa medicului, 
îl îmbolnăvește si pe el de scarlatină. Deaceea, când 
medicul vă spune. deschideţi gura, nu vă impotriviti! 

Deschizând gura, se poate vedea foarte ușor gâtul 
şi nu e nevoie nici de linguriţă. Este drept, copiii 
sunt speriaţi, deoarece le este teamă că se introduce în 
gât fel de fel de medicamente. Voi arăta mai jos că azi 
nu se mai obignueste pensularea, astfel că llnigtifi des- 
chidefi uşor gura, ca să nu fiți siliţi, lucru neplăcut 
pentru copii si apoi şi medicul e în primejdie de a se 
imbolnăvi şi chiar acele persoane care de obiceiu iau 
parte la acest examen. 

Cum putem cunoaşte copilul cu angină sau amig- 
dalită? 

Lucru foarte uşor. Mai întât boala începe cu tem- 
peratură de 39°,-40°, copilul este abătut, nu se mai 
poate fine pe picioare si cere să stea în pat. Apoi spune 
că il doare când înghite. Copilul începe a vorbi pe nas, 
nu mai poate să răsufle. Medicul este chemat. Primul 
lucru care-l face e că se uită în gât şi apoi cunoaşte 

boala. De multe ori se întâmplă greşeli, să fie angina 
şi medicul s'o ia drept amigdalită. Acest lucru se pe- 


15 


et 


EDICAL 


trece la fara, cäci la oraş avem sisteme care nu dau greş. 

De multe ori se iatämplä ca anginele sau amigda- 
litele să nu fie dureroase și copilul să creadă că are 
junghiuri. 

TRATAMENTUL 

Pentru angine si amigdalite avem un tratament cu- 
rativ, adică însăşi îngrijirea bolii, şi un tratament 
preventiv, adică un mijloc prin care fiind sănătoşi ne 
apărăm împotriva acestor boli. Tratamentul ‘curativ 
constă în spălături ale gâtului cu irigafiuni. Nu se mai 
obişnuește de loc azi a se pensula gâtul, lucru ce bu- 
cură pe copii că au scăpat de acest chin, din care pricină 
nu se lăsau nici măcar căutaţi. Spălăturile se fac la 
fiecare jumătate de oră şi apa trebuie să fie cât mai 
fierbinte, adică atât cât suportă copilul. Se ia un irigator, 
se umple cu apă fierbinte. Dacă irigatorul are 1 4% Kgr 
se pune o lingură din reţeta pe care o voi scrie mai jos. 
Dacă are 2 Kg. se vor pune două linguri. Reţeta care se 
cere la farmacie este următoarea: Phenosalyl 10 gr. 
alcool rectificat 9 gr. şi alcool mentholat 10 gr. 

Operaţiunea este foarte simplă. Se ia un lighian şi 
un prosop. Prosopul se aşează la gât ca si cum aţi fi 
la masă. Copilul ia singur lighianul ce-l ţine cu ambele 
mâini la gât. Dă capul pe spate, apoi mama sau orice 
altă persoană dă drumul la irigatoriu, făcându-i astfel 
o gargară fierbinte care curăță infecția din gât. 
Să nu înghiţiţi apa, deşi nu este nici un pericol. Ope- 
rațiile acestea se fac la fiecare jumătate de ceas. 

Astfel se poate vindeca o amigdalită în două sau 
trei zile. Indată ce dispare febra, nu se mai fac spă- 
lături, ci de câteva ori gargară pe zi. 

Pentru gargară este bine să intrebuinfäm un alt 
medicament, ca să fie mai folositor, căci cu acelaş medi- 
cament se obignueste organismul şi chiar microbul. 

Se poate face gargară cu clorat de potasiu sau apă 
oxigenată. Cum putem preveni amigdalitele si anginele? 

Aceasta bineînţeles, în timpul epidemiilor de angină 
sau scarlatină: Este foarte uşor, făcând gargară de 3—5 
ori pe zi. Dr. LAURIAN 


BON No. 3 


Pentru o consultatie medicală GRATUITĂ 
la Dispensarul Medical al revistei 
„DIMINEAȚA COPIILOR“, str. C. Mille, 7-9. 


Nomâls! și. pronumele; cae ee ERS 3 

Localitatea ....... TEE > RS at aere A 

Etatea Ye BEN ee EF Oi, Dr cat, ae ac Ol Si DIES. RR dint I RER ACH 
Consultafiile vor avea loc în fiecare Miercuri şi Joi d. a. 


Fiecare cititor care va strânge 5 bonuri din 5 numere ale re- 
vistei va avea dreptul la o onan medicală gratuită, la Dis- 
pensarul „Dimineţii Copiilor“, str. C. Mille 7—9. 

La consultatie se vor prezenta toate 5 bonuri complectate cu 
numele gi adresa. 


2 : 

ROMANIA: 

Tah “600 y 
XXVAN AL REGATULUI 
u 

yý 

mul 

e | 


ee 


GRECIA: Timbrele de 1, 
2, 5, şi 7 L. din seria pentru 
poşta aeriand apărute In 
anul 1935, fiind sfarsite se 
vor tipari o noua serie din 
aceste valori. Ac: ste timbre 
vor avea un format puţin 
mai mare, calitatea hârtiei 
deosebită si culoarea tim- 
brului de 7 drahme putin 
schimbată. Dam mai jos 
treisprezece valori din a- 
ceste marci aparute ia luna 
Noembrie. 


j x . oit La 
| 8 > hE 
Sera‘ 


5 1 cenușiu albastru şi că- 
ramiziu. Alergări de taur. 


aiar Siregol 
ge 
ga 


+ | 
FAR 
10 1. caramı- 
ziu si albas- 


tru deschis. 
Curteanca. 


Dar ze 
cenușiu - ne- 
gru. Statuia 
lui Jupiter. 

a | 


Laiu yi 


40 1. cenusiu negru $: Verde 
Moneda Uniunii antificti- 
onice. 


ZIC n EAS a 
50 1. negru şi cafeniu 
deschis Diagones de Rod- 
hos, învingător la jocurile 
olimpice. 


a m Pa re — 


Biblioteca Unksrsiiitli ași 


SAA 
„2 dr. roşu şi bleu, Bata- 
lia dela Salamina. 


5 dr. TU3. 
panateniene. 


6 dr. sepia. Alcxauuru cel 
Mare într'o bătălie. 


80 1. cafeniu 
şi violet în- 
chis „Venus 
din Milo“ 


şiu albastru 
închis. 


7 dr. cateniu inchis. Sf. 
Paul predicând cregtinis- 
mul la Atena. 


10 dr. rog brun. Templul 
Bizantin al Sf. Dumitru, la 
Salonic. 


AA Oe 

15 us.vesde. Victoria im- 

päratului Bızantin Leon u 
asupra Arabiei. 


Bulgaria. — In onoarea 
Prințesei Maria Luiza sa 
scos 0 serie de trei valori: 
1 1. verde, 2 1. roşu gi 4 1. 
roşu. A mai apărut şi un 
timbru de 2 leva de culoare 
roşie. 

Italia, — Cu prilejul co- 
memorării  bieentenarului 
Impäratului August s'a scos 


ATELICE 


o serie de 15 valori: 10 c. 3 


verde, 15 c. brun, 20 c, 
roşu, 25 c. verde, 30 c. măs. 
50 c. violet, 75 c. roşu, 1,25 
+ 1 bleu, 1,75 + 1 c. lila, 
şi 2.55 + 2 L. negru, 25 lila, 


50 c. brun, 80 c. roşu, 1+1-1.- 


albastru si 5 + 12 violet 
negru, Ultimele 5 valori 
sunt numai pentru poşta 
aeriană. 


Două mărci vechi 
româneşti 


Publicăm mai jos două 


mărci român» sti. 


Prima înfăţişează poşta- 
lionul cu care a călătorit 
Regele Carol I. când a so-. 


sit în țară. A doua ne a- 


rata lol pe Kegeie Caroli | 


cu favoriţi. Aceste marci 
au o mare valoare istorică 
şi filatelică 


ULTIMELE 


La 25 Noembrie a. c.s'au 
emis în Auntria 3 mărci cu 
en prilejul a 100 de ani 
de cale ferată. 


OSTER 


NOUTĂŢI 


lată mărcile: prima de 2 
g. de culeare măsilinie, a 
doua de 25 g. de culoare 
mov iar a treia de culoare 
cărămizie. 


PREŢUL. 5 LEI 


pri 
a da : 
4 ee; 


a + Od" re’ 


FILATELICE 


Tot în Austria in luna 
Decembrie se va scoate o 
serie de mărci de binefa- 
cere în cinstea medicilor 
vestiți. i 


A 


QSTERREIC 


SS 


Li 


| 


a AP je mE 


DaMINE ATA 
COPIILOR Liz 


La Weimar a murit, în 
vârstă de 9 ani, un câine 
vestit, anume Kuvelan, care 
răspundea la orice intre- 
bare ce i-se punea prin lă- 
trături. Pentru fiecare literă 
din alfabet avea un anumit 
lătrat. 

A era un lătrat, B două, 
C trei, etc. 

Mulţi vizitatori au venit 
să afle mijlocul prin care 
stăpânul său l-a dresat, dar 
n’au izbutit. 

Dealtfel, stăpânul câine- 
lui mărturisi ca el n’a tn- 
trebuinfat niciun mijloc 
ca sal dreseze şi că doar 
inteligenţa câinelui îi tn- 
+ găduia să răspundă cum 
trebuie oricărei întrebări. 


In arhipelagul malaez a 
fost descoperit de curând 
de către profesorul ihtio- 
log Zolotniski, una dintre 
cele mai rare soiuri de 
peşti. Profesorul făcând 
cercetări pentru a vedea 
prin ce mijloace îşi adună 
această vietate cele de tre- 
buinta pentru traiul zilnic, 
el a băgat de seamă că, a- 
tunci când peştele zăreşte 
vreo insectă zburând sau 
așezată pe tulpina sau frun- 
zele vegetalelor ce se află 
în vecinătate, la suprafaţa 
apei, se întoarce cu faţa 
către ea şi lasă să-i curgă 
din gură câteva picături 
dintr'un lichid care le a- 
morfeste numaidecât. 

Prada odată amorfitä, 
peştele o înghite. 

Picăturile ce tasnesc din 
` gura peştelui nu dau greş 
niciodată şi pot să a- 
jungă prada până la de- 
părtare de un metru. 

Un peşte dintre aceştia 


~ 


numit arcaş, fiind pus fn- 
trun acuarium, sa folosit 
de această armă gi impo- 
triva cercetătorilor feluri- 
tilor pești. 

Un vizitator, oprindu-se 
odată cu ţigara aprinsă în 
gură, peştele arcaş a luat 
vârful figärii aprinse drept 
o insectă. 

El a stropit cu atâta di- 
băcie picăturile otrăvitoare, 
că ţigara a fost stinsă nu- 
maidecât. 


Ze a = 
ç = TE > z 


Nu numai în viața ome- 
nească pilda .de iubire a 
părinților față de copilul 
lor se poate întâlni orisi- 
când. 

In viața peştilor această 
dragoste părintească pare 
să fie şi mai puternică. 
Somnul — îşi păzeşte 
cu atâta grijă copiii, în- 
cât, de frică să nu fie în- 
ghițiți de alți peşti, nu se 
mişcă din locul unde au 
fost aruncate icrele gi orice 
peşte străin s'ar apropia de 
acest loc este înghiţit. El 
rămâne chiar zile întregi 
pemäncat. 

Aceastä dragoste pärin- 
teascä a dat mult de lucru 
biologilor gi au trebuit sä 
facä cercetäri anumite pen- 
tru a deslega taina acestei 
iubiri din partea unui peşte 
care este cunoscut ca lacom 
chiar faţă de semenii şi puii 
lui, dar care îi păzeşte cu 
străşnicie până în clipa când 
se pot hrăni, singuri. 


es 


cal MEA 


DIN 


Se vestește că in insula 
Wrangel s'a găsit un ma- 
mut foarte bine păstrat în 
ghiafä. Monstrul are o lun- 
gime de şase metri cinci- 
zeci şi este acoperit cu păr 
de un metru și douăzeci. 
Carnea e roşie pe spate și 


albă pe pântece. 

Membrii Academiei de 
Științe din Moscova cred 
că este vorba despre exem- 
plarul cel mai complect ce 
s'a descoperit până acum si 
se va face o expoziţie pentru 
a-l duce la Moscova. 


Concursul de portrete 


Toţi cititorii revist«i noastre cari vor să ia parte 
la concursul de portrete, cu premii însemnate, sunt ru- 
gati să trimită desenele până în ziua de 12 Ianuarie 


1938. 


Premiile se vor publica în numărul viitor. 


Nu indopati copilul cu medicamente 
La răceală sau indispozitie, fricționați-l cu 


„HORIA“ 


care-i restabileste circu- 
latia normalä a sängelui 
şi-i redă sănătatea. 


ER 


Ay Py 
FRICTIUNEA 


RE VI SATA A LU SERATA 


Director: MARIN IORDA 
PEN. T-+R-G COPI]! 


CODE Lo = 


SI TINERET 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE 


: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 
A AL LLL LALLA LALLA (a a a a a 


ANUL XIV 


15 DECEMBRIE 1937 


No. 723 


SĂ STÂM PUTIN 
VORBA COPII ! 


Petrovici Boris — Dräguful meu nepotel, te sărut 
si eu pe obräjiori şi îți urez să cresti mare şi sănătos. 

Despre înscrierea în clubul Shirley Temple nu poate 
fi vorba acum. Când va veni vremea, adică atunci când 
clubul va începe să lucreze din nou, te voi înscrie și 
pe matale. 

Elsa V. Anca — Draga mea fetiţă, sunt foarte mulţi 

copii pe lume la fel de fricosi ca matale. Pe semne că 
fi s'a spus când erai şi mai micuță ca acum, povești 
înfricoșătoare. Află dela Buniţa că balaurii şi gogorifele 
sunt numai născociri; că unui copil cuminte nu i-se 
poate întâmpla nimic rău. Spune, Tatăl Nostru, în fie- 
care seară înainte de culcare gi gändeste-te apoi la gră- 
dini înflorite, la lucruri frumoase şi nu vei mai visa 
urit. Bea lapte înainte de a stinge lumina și mănâncă 
o lingură bună de miere. Afară de asta caută să ai întot- 
deauna stomacul bun, căci visele rele vin adesea 
şi din pricina unui stomac prea încărcat. Nu dormi cu 
faţa în sus, deprinde-te să te culci pe partea dreaptă. 
Imi scrii că de multe ori încerci să te gândeşti la alte 
lucruri, dar nu poţi. Vei vedea, drăguță Elsa, că de azi 
înainte vei putea. Goneste gândurile urâte şi ele nu vor 
mai veni să te viziteze. In fiecare seară când intri in 
pat, după ce îţi faci rugăciunea, obignuegte-te să-ți aduci 
aminte numai de faptele plăcute din ziua aceea. Incear- 
că să te închipui într'o grădină înverzită, plină cu flori 
şi pomi fructiferi. Vei adormi pe nesimţite, legănată 
de visuri dulci. 
Mai scrie-mi, Elsa, vreau să ştiu dacă sfaturile mele 
fi-au folosit. Te iîmbrăţișez cu mult drag și când ţi-o 
mai fii frică — dar nădăjduiesc să nu-ţi mai fie de azi 
înainte — gândeşte-te la mine. 

Mariette Suleanu — Le-am arătat lui Nelu şi Flori- 
cica desenul trimis gi s'au bucurat foarte mult. Mau 
rugat să îl dau la înrămat ca să-l puie în odaia lor. 

Ai talent mult, drăguță Marietta, si sunt incredin- 


. fata că vei face lucruri din ce în ce mai frumoase. 


Iti mulţumesc din suflet, nepoţică drägälage, că nu 
mă uiţi, şi te sărut pe năsuc si obräjori. 

Croitoru Saul — Reaga-l pe tăticu să-ţi cumpere 
„Emil gi detectivii” ; e o carte minunată si sunt incre- 
dinfata că îţi va place mult de tot. Autorul nu e român, 


dar cartea a fost tradusă și în româneşte gi o vei găsi 
la toate librärlile. 


Imi pare nespus de bine că sfaturile mele fi-au 
folosit şi te rog oridecâteori vei mai avea nevoie de mine 
să-mi scrii. 

Fotografia mea şi a nepofeilor mei, Florica gi Neluţu, 
se vor găsi în cartea care va apare de Crăciun, care se 
va numi „Nelufu şi Fiorica” 

Iti doresc şi eu sănătate și voe bună. 

Lucica V. Ionescu — Operația de apendicită nu e 
nici primejdioasă, nici dureroasă. Cunosc copii mai 
mici decât tine care s'au lăsat operafi fără să plângă 
şi fără să fipe. Să ştii că Bunifa nutepăcăleşte; nu te 
va durea deloc şi a şeasea zi după operaţie vei putea 
să te dai jos din pat şi să te joci prin casă. Să nu te 
apuci însă să ridici lucruri grele sau să te caferi pe 
garduri! Două trei săptămâni după operaţie trebuie să 
zburzi mai puţin, să nu te obosegti de loc și să nu 
mănânci mâncăruri grele, täiefei, fasole etc. 

Scrie-mi şi mie unde şi când te operezi; poate că 
viu să te văd şi să-ţi spun o poveste. 

Sănătate si curaj! 


jie ară 


dimineaţă, mama îl trimise pe Gigel să se 
joace în grădină. Şi. el isi luase plasa de 
fluturi şi plecase. 

Grădina era plină de fluturi, mari şi mici, 
albi şi culorafi. Şi Gigel începu să urmä- 
rească unul albastru și mare cum nu mai 
văzuse. Dar fluturele nu se dădu prins asa uşor. Urmă- 
rindu-l, Gigel străbătu de mai multe ori toată grădina. 
In cele din urmă îl incolfi într'un ungher. Aci il amefi 
cu o lovitură şi era cât pe-aci să-l prindă, când flutu- 
rele se prefäcu într'o fetiţă blondă, îmbrăcată în häinu- 
te albastre, care-i ceru rugätoare: 


EICHE 


— „Nu ma omori, bâieţașule”. 

Gigel fu foarte uimit. Auzi, un fluture să fie o fetiță 
ca şi surioara lui! Si o întrebă cine este. 

— Sunt Lia, fetiţa reginei zânelor. Mama mea îţi 
va da tot ce vei dori, dacă îmi crufi viața. Cere numai. 

Gigel se gândi. De fapt, el nu avea nevoie de nimic, 
dar de când murise bunicufa... Şi o întrebă repede: 

— „Ştii poveşti?” 

— Numai patru, răspunse Lia. 

— „Ei bine — hotărise Gigel — să vii să mi-le 
spui, câte una pe seară. Si așa luă naştere învoiala din- 
tre Gigel si Lia. 

SEARA I 


Noaptea își lăsase aripile peste lume. Vântul alerga 
fără odihnă în jurul caselor. Gigel aştepta cu inima 
bătând. Fără ca uşa să se fi deschis, fără să se fi auzit 
vreun sgomot, Lia apăru. 

Astăseară, zise ea, îţi voi spune, 


POVESTEA VANTULUI 

A fost odată, de mult, de când pomii aveau glas, 

iar dobitoacele gläsuiau infelepfeste, o fată tânără gi 

frumoasă. Părul ei părea mai auriu ca soarele şi ochii 

mai negri ca noaptea. Mergea îmbrăcată în haine albe 

şi răspândea numai binefacere în jurul ei. Vântul o 
zări şi o îndrăgi. 

Pe vremea aceea, Vântul nu era numai o suflare 
ca acum, ci un flăcău chipeş si voinic, de nu-i gaseai 
pereche. Si cum fata îl tndrägise si ea, hotăriră nunta. 
Nuni au fost Soarele si Luna. Rochia miresei era făcută 
din flori de nufăr şi beteală era însuşi părul ei de aur. 
Insă tocmai în toiul nunţii, se auzi un sgomot napraznic 
şi un întuneric adânc se lăsă peste nuntaşi. Si când se 
lumină din nou, mireasa se făcu nevăzută. Pasă- 
mi-te, fusese răpită de Năpârcă, fiul vrăjitorului Gor. 
Vântul plecă în căutarea ei. O ciocârlie, văzându-l fi 
strigă : „Gräbeste-te, grăbeşte-te, Năpârcă e aproape de 
palatul lui”. Şi vântul începu să alerge. Mai departe 
un grangur fi strigă: „Te grăbești, te gräbesti, dar 
Năpârcă ţi-a răpus mireasa și e gata să plece la tatăl 
lui, vrăjitorul Gor”. Atunci, Vântul se repezi aşa grăbit 
încât ajunse pe Näpärcä şi îl omori. Dar Gor ridică o 
mână gi rosti. „Rämänä-fi trupul aci, dar sufletul în 
veci să rătăcească, bătut de jale si udat de lacrimi. Si’n 
veci să n'aibă odihnă, indurare să ceară şi îndurare să 
nu primească. 

De atunci, Vântul aleargă mâhnit în nopţile fără lună 
şi cere deslegarea blestemului. Dar mânios se sbate 
apoi, şi strigătele lui acoperă toate sgomotele. lar când 
vede că nimic nu ajută, începe să plângă, și suspinele 
patra uşor sălciile aplecate deasupra vreunui lac 
adânc”. 

Lia tăcu. Gigel adormise de mult. 

SEARA II = 

Liniste, tăcere, întuneric. Luna e ascunsă dup’un 
nor. Vântul abea adie. Gigel, în cămaşa lungă de noa- 
pte, sta la fereastră. Auzind un sgomot uşor, se întoarse. 
Lia era în faţa lui. 

Astăseară, spuse ea, îţi voi spune povestea unei 


flori. 
MARGARETA 

A fost odată o fetiţă mica şi atât de drăguță, încât 
toată lumea o iubea. Mama ei o iubea gi ea destul de 
mult, dar tot o bătea câteodată, căci Margareta era tare 
neastämpäratä. Asa că într'o bună zi, îşi zise: „Nu mai 
vreau să stau acasă, am să plec”. Şi noaptea ieşi bini- 
gor pe poartă şi plecă în lume. Merse toată ziua mica 
nebunatecă şi străbătu câmpii şi livezi, jucându-se cu 
florile şi fluturii. Dar noaptea începu să-i fie teamă, 
căci era singură în mijlocul unei câmpii întinse. Deo- 
dată văzu înaintea ei un omulet îmbrăcat în negru, cu 
o luminifä în mână. Omuletul îi zämbi cu bunătate gi 
o întrebă cine este. Când află, zise: 

— „E foarte rău că ai fugit de acasă, daram să te 
ajut totuşi. Eu sunt Tim, cel care aprinde luminile 
licuricilor în fiecare seară. Urmează-mă. Te voiu duce 
la fratele meu Tan, care stinge luminile licuricilor în 
fiecare dimineaţă. 

Omuleful dormi înainte şi Margareta îl urmă. Ajun- 
seră astfel la o căsuţă clădită între ramurile unui măceş. 
Aci le eşi în întâmpinare un omulef ca şi Tim, dar 
îmbrăcat în haine albe. Era Tam. Tim ti lămuri cine e 
fetița si plecă în grabă, căci rămăseseră o mulţime de 
licurici cu luminile neaprinse. Tim ii dădu Margaretei 
să mănânce şi o culcă. 

Dimineaţa, când se trezi, în casă nu era decât Tam 
care-i spuse: 

— „Fetifä dragă, fratele meu şi cu mine, ne-am 
gândit toată noaptea și am hotărit să nu mai pleci, ci 
să rămâi cu noi. Vei fi mama licuricilor”, 

— „Adicä?”, 


— „Adică vei îngriji toţi licuricii care vor fi bol- 
navi sau care îşi vor fi rupt aripile prin mărăcini”. 

Şi aşa rămase Mergareta în casa fraţilor Tim şi Tam. 

Trecu vara, trecu iarna. Primăvara îşi trimise pajul 
Florin, încărcat cu o mulțime de sticlute. Din fiecare 
sticlufä, vărsa câte un strop pe câte o floare vesteda şi 
aceasta imbobocea îndată, astfel că după puţin timp, 
câmpiile erau încărcate cu flori. Seara, Florin fu gäz- 
duit de Tim și Tam. Şi a doua zi. plecând, uită în coli- 
bă o sticlufä bine astupată. Margareta o zäri şi o des- 
chise. Câţiva stropi o udară gi în locul fetiţei apăru o 
floare. Băutura fermecată a primăverei îşi făcuse dato- 
ria. Tim și Tam plânseră când o văzură și se mângâ- 
iară îngrijind-o. Şi de atunci este pe lume o floare mai 
mult, „Margareta”, 

Lia zâmbi și plecă încet. Gigel dormea dus. 


SEARA III 


Din cerul întunecat cădea pe pământ o ploaie deasă 
şi repede. Streşinile răsunau puternic. Gigel aştepta in- 
velit cu plapuma până la gură. Lia intră şi începu: 


LELI ŞI LILA 


Leli era o fetiță drăguță dar foarte räutäcioasä. 
Päpusica ei Lila rămânea zile întregi nespălată gi ne- 
pieptănată, dar era bătută în fiecare zi. Rochita Lilei 
era ruptă şi murdară, dar Leliei puţin fi păsa. Atunci 
Lila se rugă de Top, stăpânul päpusilor, să vie s'o 
scape. Şi Top veni. 

Intr'o noapte, Leli fu trezită din somn de un mos- 
neag cu barbă albă, care începu s'o certe arătându-i 
că si päpusile suferă. Dar Leli răspunse: 

„Ei şi? Eu în locul Lilei, sunt sigură că n’ag face 
atâtea mofturi”. 

Abia sfârşise de vorbit şi Top făcu un semn. Intr'o 
clipă Leli deveni mică, mică, şi se prefăcu în păpuşe, 
iar Lila crescu şi îi luă locul. Apoi Top plecă. 

Lila, devenită fetiţă, se purtä cu Leli tot așa cum 
aceasta se purtase cu ea. Se urcă în patul moale, iar 
Leli fu silită să doarmă pe dușumeaua rece. Şoarecii 
veniră s'o miroase și-i trecură cu codifele pe sub nas. 
A doua zi, de dimineaţă, Lila mâncă lapte şi cozonac, 
dar Leli fu silită să rabde de foame. Pisicuţa începu 
să se joace cu funda din părul ei si numai plăcut nu 
era. Apoi mama îi zise Lilei: 


— „Fetiţa mea (mama nu ştia ce se întâmplase) 
du-te de te joacă în grădină si ia-ti şi păpuşa”. 

Auzind acestea, Leli se bucură crezând că avea să 
se joace şi ea. Dar Lila o aruncă pe o bancă şi începu 
să alerge după fluturi. Soarele li venea Lilei în ochi şi 
cum nu putea să se întoarcă, suferea îngrozitor. Atunci 
o rândunică veni şi-i spuse: 

— „Ifi amintegti de ouăle pe care mi le-ai spart?” 
Si o ciocăni în cap. 

Apoi veni un fluture și-i zise; 

„ţi aminteşti de fraţii mei pe care i-ai omorît?” 
Şi li scutură în ochii praful de pe aripi. 

In vremea aceasta, Lila se juca fericită cu cățelul 
Leliei. La ora mesei, o apucă pe aceasta de o mână şi 
porni cu ea spre casă. Trupul Leliei se târa pe jos şi 
picioarele i se împiedicau de fiecare piatră. De mân- 
care nici nu fu vorba. Leli fu aruncată într'un colţ al 
odăii şi rămase acolo să se distreze cu praful si mus- 
tele, iar Lila începu să citească, apoi luă un lucru de 
mână. Seara când se culcă, nici nu se uită la Leli. 
Aceasta pricepuse ce urât se purtase până atunci cu 
toată lumea, şi mai ales cu păpuşa ei. Căinţa si ruşinea 
o cuprinseră gi începând să plângă, ea ceru încet iertare 
lui Top. Acesta se arătă şi trezind-o si pe Lila le spuse 
la amândouă cât de mulțumit e că Leli s'a cuminfit şi 
că Lila n'o să mai sufere. Şi făcând un semn, el pre- 
făcu iarăși pe Leli în fetiță si pe Lila în păpuşe. Apoi 
se făcu nevăzut. 

Leli luă pe Lila la ea în pat si de atunci n'ai fi 
găsit nicăieri o-fetifä mai bună ca Leli şi o päpuse 
mai ascultătoare ca Lila. 

Gigel ascultase cu cea mai mare băgare pe seamă. 
După plecarea Lilei, el se dădu jos din pat şi luând 
cäluful de lemn fi sui în pat lângă el. Curând după 
aceea, dormeau duși amândoi. 


SEARA IV 


Afară era înorat. In casă, Gigel aștepta trist. Lia 

întră şi începu să-i spună ultima poveste: 
MAYA 

Când vine Toamna, Vântul are o datorie: aceea de 
a strânge semințele tuturor florilor pentru a le da 
Primăverii, care le va semăna când va veni timpul. 
Dar de data aceasta nu poate să lucreze în tihnă şi 
pace. Mai întâiu, bătrânul Lic, croitorul, îi făcuse haina 
atât de largă, încât fâlfâia și înfăşura toţi copacii, 
oprindu-l în loc. Apoi florile se arătau supărate şi mân- 
dre de par'că n’ar fi fost vorba de binele lor. Si însfâr- 
sit, doi spiriduși neastämpärafi si obraznici isi băgau 
nasul în säculeful cu semințe. Pik şi Puk râdeau de 
truda Vântului şi când acesta, umpländu-si însfârşit sa- 
cul, plecă înapoi, ei se repeziră să vadă dacă nu sa 
rătăcit acolo o gänganie pe care o urmăreau. Şi căuta- 
ră atât de bine, încât semintele se răspândiră pe toată 


câmpia. lar Vântul, obosit, le lăsă aga gi plecă. Vezil 
De aceea au răsărit florile în primăvara asta, ameste- `“ 
cate fără rânduială. 

După plecarea lui, Pick şi Puck începură să se 
joace. Deodată, cum se sbenguiau lângă un crinişor 
sălbatic, auziră un scâncet, și, ducându-se într'acolo, 
găsiră un copilaş părăsit. O fetiţă. Pick şi Puck hotă- 
rirä s'o crească. 

Au trecut patru ani. Pick şi Puck au rămas cum 
erau, dar fetiţa a crescut, și cum sburdă pe câmpie cu 
cei doi spiriduşi pare o floare mai mare care a furat 
razele soarelui ca să-şi facă plete și albastrul cerului 
pentru ochi. O chiamă Maya. Pare fericită, însă o dorin- 
tă ascunsă o face gânditoare. Şi anume vrea să vadă 
lumea oamenilor. Şi într'o bună zi a plecat. 

Merse toată ziua, şi noaptea poposi într'o pădure 
deasă. Dar nu-i era frică şi adormi curând, cu capul 
pe o pernă de mușchi. Insă în toiul nopţii trecu prin 

(Citiţi. continuarea in pag. 6) 


HAINA M 


fost odată de mult, pe când mai erau zane şi 
vrăjitori, o femeie sărmană care locuia 
întrun bordei la marginea unei păduri. 
Singură, trăia făcând linguri de lemn pe 
cari le vindea. Intr'o zi îi dărui Dumnezeu 
un băieţe] frumos ca un înger şi femeia 
măcar că era atât de săracă, se bucură că are și ea o 
fiinţă pe lume de care să îngrijească si ne care s'o iu- 


beasca. vupa ce nascu pruncul, puse In prima noapte 
niște ierburi ce le ştia ea sub pernă, ca să viseze ur- 
sitorile copilului. După ce adormi, i se păru că se des- 
chide ușa colibei şi că intră în odaie o zâna tânără şi 
surâzătoare cu o haină în mână pe care o puse peste 
albioara copilasului, apoi grăi: 

— „Această häinufä are două feţe, una e ca la orice 
haină, doar că are un buzunar din care mama va 
scoate ce-i va trebui ca să infage şi să îmbrace copilul; 
dacă o îmbraci însă pe dos, haina ara darul să te facă 
nevăzut şi să te ducă în orice loc vrei, dacă scuturi un 
bici care se află în buzunarul stâng. 


INUN 


asm de Eufrosina Palla 


Astfel, ` băieţelul când va fi mare va putea cerceta 
multe locuri, să afle multe lucruri din care să tragă 
folos; numai în fara lui Bacus, zeul vinului, să nu 
meargă, căci va fi rău de el“. Zâna pieri după ce 
vorbi astfel și mama lui Ionică, deşteptându-se din 
somn, văzu haina pusă peste copaifä. 

Se întrebă de era în adevăr un dar al zânei ori de 
la vreo vecină miloasă care o știa în mare lipsă. 

Ca să se lămurească mai bine, băgă mâna în 
buzunarul häinufei, cu gândul la rufe pentru mi- 
cuful care era înfășat în zdrente. Spre marea ei 
mirare si bucurie, găsi cämägufe şi cârpe de care avea 
atâta nevoie. Bucuria femeii nu avu margini şi mul- 
tumi în gând darnicei ursitoare. Se gândea ea gi la cu- 
vintele grăite de zână, dar nu se puteau adeveri decât 
mai târziu. Treceau zilele, lunile şi anii, şi haina se 
mărea fără a se rupe, după măsura copilului care era 
frumos, deştept și silitor la carte, 

Ajunse Ionică la optsprezece ani, voinic, cu obrajii 
rumeni, îndrăzneţ și muncitor. 

Trăia alături de mama lui în preajma pădurii şa 
prin munca lui făcuse o strungărie de la care câştigi 
bani bunicei. In zile de sărbătoare se ducea în sat la 
horă şi petrecea de minune cu flăcăi şi fete de vârsta lui 

Mama iui nu-i spusese încă nimic de puterea hainei, 
par'că nu-i venea a-i spune. li era frică să nu-și piardă 
băiatul, dacă ar fi pornit prin meleaguri necunoscute 
dar pe de altă parte se gândea că prin darul acelei 
haine poate s’ar fi îmbunătăţit starea lor, ducându-se 
Ionică prin ţări noui unde putea căpăta învățături fe- 
lurite. Se hotart deci să-i desvăluie taina acelei minu- 
nate îmbrăcăminţi. 

Când află băiatul ciudata ursire a hainei lui. vroi 
să încerce chiar în acea clipă puterea ei. Se îmbrăcă 
pe dată cu ea pe dos, si găsind biciul în buzunarul 
stâng, plesni din el poruncind: 

— „Vreau să mă duc în orașul cel mai apropiat |!“ 
Deodată se pomeni cu un cal alb frumos în faţa lui, cu 
şaua de piele roşie şi frâul de argint, care necheza cu 
nerăbdare. 

Incălecă repede, şi armăsarul porni ca vântul în 
fata mamei încremenită de ce-i văzuseră ochii. 

Ionică ajuns în orașul dorit, căsca ochii si gura in 
faţa lucrurilor ce vedea. Nu avea habar de mulțimea 
lumii ce întâlnea la fiece pas, el care nu eşise niciodată 
din satul lui. Lumea se uita la el cu plăcere, căci era 
chipeş călare pe calul alb cu șaua rosie si frâul de 


POVEȘTILE ZÄNISOAREI LIA 


(Urmarea din pag. 5) 


pădure un om rău. El văzu strălucirea de aur a păru- 
lui Mayei şi se hotări s'o fure. Şi când se deşteptă, 
fetița se văzu bägatä într'un sac pe care omul acela 
îl ţinea în spinare. Maya începu să se sbată şi omul se 
opri ca s'o bată. Dar văzând-o, rămase încremenit. Pă- 
rul fetiţei nu mai lucea, întunecat cum era din pricina 
sacului. Insă cât timp finu el sacul deschis, Maya ieşi 
şi începu să fugă. Omul alergă după ea şi era cât p'aci 
s'o prindă, dar Vântul suflă cu atâta putere, încât fi 
dădu tot praful de pe drum, în ochi. Omul se opri ble- 
stemând, dar Maya era departe. 

Se agezä ca să se odihnească lângă o tufä de alba- 
strele. când auzi un glas. 

— „Fetiţă rea ce esti; ce-ai facut?” si in fafa ei 
apăru un moşnegel îmbrăcat în roșu. 

— „Ce-am făcut?” se înspăimântă Maya. 

— „Te-ai aşezat pe regina albăstrelelor; poate c'ai 
şi omorit-o, scoală-te să văd. 

Maya se sculă numaidecât si mogneagn] grăi: 

Tr „Ai noroc că ai amefit-o numai”. Täcu puţin și 
apoi: 

— „Cum te cheamă?” 

— „Maya”. 

— „Atunci, tu ești fetița ursită să-l scape pe prin- 


tisorul Ninel”. Şi cum Maya nu înţelegea, mogneagul îi 
spuse că fiul împăratului apelor, prinţul Ninel, suferă 
de o boală necunoscută. O ştucă bătrână spusese că 
numai un copil de-al oamenilor, numit Maya, poate să-l 
scape, dacă vrea. 

„Sigur că vreau” se grăbi să răspundă Maya, și 
bătrânul o duse la un palat mândru care se înălța în 
mijlocul unui lac. Un pod de marmoră albă ducea la 
o poartă de abanos. Maya şi mogneagul trecură pe acolo 
şi intrară într'o cameră bogat mobilată. Intr'un fotoliu, 
şedea învelit cu șapte plăpumi, prinţul Ninel. Era un 
băețaş drăguţ, dar foarte slab şi palid. Maya văzu 
numaiderât că ceea ce îi lipsea era aerul curat şi sănă- 
tos al câmpului. Aşa că îl rugă să arunce plăpumile 
şi să vină cu ea. O zi întreagă se jucară pe câmpie şi 
şi seara Ninel era tot atât de sănătos ca ea. Dar când 
trebui Maya să plece, Ninel începu să plângă și zise că 
vrea să meargă cu ea. Maya se învoi şi aşa se face că 
seara băteau la poarta împărăției doi drumefi obosiţi: 
Ninel şi Maya. 

Şi oricât ai fi căutat, n’ai fi găsit nicăieri doi spiri- 
duşi mai fericiţi ca Pick gi Puck. 


ELVIRA CALAN 


ATA — 


Au trecut vreo două ore 


Si'nsfärsit — pe legea mea! 


Au sosit c'o targă mare, 


Doi flăcăi cam tralala ! 


Se apucară'ndat, de lucru 


Si-amändoi, prostuti, netofi, 


Incarcara fierăria 


Si stricatele ei roți. 


poi 


Şi crezând că iși făcură 


Datoria — au pornit... 
Doamne ! iarta-i de prostie 


Si ai milă de... rănit 


GHIDUS - CHITIBUS 


Po any Ss 


TREISPREZE 


fost odată un om şi o femee cari aveau şase 
copii; trei fetiţe și trei bäiefagi. Oamenii 
aceia erau foarte sărmani, cu greu făceau 
faţă nevoilor vieţii, cu greu astupau foamea 
celor șase copii. Dar ei n’ar fi fost atât 
de mähnifi si de nemulţumiţi de soarta 
lor, ar fi îndurat sărăcia și lipsurile cu seninătate, dacă 
n’ar fi avut atâtea pe suflet din pricina celor trei bă- 
iefi. Fetele erau cuminţi si ascultătoare; se străduiau 
să le fie de ajutor părinţilor, căutau să-i îmbărbăteze, 
să le intre mereu în voie. 

Dar băieţii erau leneşi, obraznici şi îndărătnici. 
Carte nu voiseră să înveţe şi nici măcar o meserie, um- 
blau cât e ziulica de lungă haihui pe străzi, se luau la 
ceartă și la bătaie cu alte haimanale, veneau acasă 
zdrenfurosi, insängerafi şi începeau să se certe cu su- 
rorile lor. 

Din pricina celor trei băieţi, viaţa în casa aceea era 
de netrăit. Si de prisos erau rugäminfile părinţilor pe 
lângă fii lor, de prisos erau rugăminţile surorilor pe 
lângă fraţii lor. Băieţii făceau tot ce ştiau ei, nemultu- 
mind greu pe taţi ai casei. 


Intro seara, mama copiilor spuse bărbatului ei. 
— Am luat o hotarire foarte dureroasă, dar o voi 
tine oricât de mult mar face să sufăr. Vom izgoni pe 
fii nostri de aci, să se ducă să se descurce singuri in 
viaţă. Aci, lângă noi, ne fac viaţă amară, ne chinuiesc 
cumplit. 

— Femee, gândul acesta mi-a dat si mie târcoale 
de câteva ori, dar n'am îndrăznit să ţi-l spun gi tie. Mă 
doare si pe mine în suflet că trebuie să-i izgonim din 
casa noastră, dar ştii că n'avem altceva mai bun de 
făcut. 

Atunci s'a amestecat în vorbă şi una din cele trei 
fete şi a spus: — Vă rog eu să-i iertafi si de data asta, 
cum i-afi iertat de atâtea ori până acum. Nu-i lăsaţi 
pe drumuri fără adăpost, fără hrană, fără sprijinul 
vostru Ce se va alege de ei? Vor deveni hoţi şi ucigași. 

Cuvintele fetei merseră drept la inima părinţilor ! 
Induiosati, făgăduiră să mai facă o încercare cu fii lor. 
Poate, cine ştie, s'or îndrepta. 

A doua zi, tatăl copiilor se duse la muncă, aşa cum 
se ducea de ani de zile, mereu. Ii luă pe băieţi cu el 
şi pe drum le vorbi frumos încercând să-i facă a infe- 
lege cât de rău fac nevoind să muncească, trândăvind 
şi umblând pe străzi fără nicio ţintă. Le mai spuse 


10 


EZANEBUNE 


că el îi iartă pentru toate relele câte au făcut până 
acum, dacă făgăduesc că se vor îndrepta. 

Băieţii tăceau. Niciunul din ei nu spunea un cuvânt. 
Dar când ajunseră cu toţii la o răscruce, o sbughiră 
într'o parte lăsându-l pe tatăl lor singur si foarte fn- 
tristat. Seara veniră târziu acasă. Se repeziră la dulapul 
cu mâncare, înghiţiră pe neräsuflate tot ce găsiră acolo, 
apoi se trântiră pe pat, după ce mai întâi avuseseră 
grije să tragă puţin de păr pe surori. 

Dar în noaptea aceea se petrecu ceva cu totul ne- 
obișnuit. Mama gi tatăl copiilor au căzut în genunchi 
şi cu lacrimi fierbinţi s'au rugat Domnului să le vie 
într'ajutor, să le arate ce să facă cu cei trei băieţi ai 
lor. Şi iată că în timp ce se rugau, s'a deschis deodată 
ușa și a intrat în casă o fată tânără şi nespus de fru- 
moasă, care le-a spus cuvintele acestea: — Incredinfa- 
ti-mi mie pe cei trei feciori ai voştri. Le voi purta de 
grije si nu vi-i voi mai aduce inapoi decât atunci când 
vor fi buni, când vor fi în stare să vă dea o mână de 
ajutor, când vor părăsi toate relele lor obiceiuri de 
acum. 

— Dar cine eşti dumneata, întrebă mama copiilor, 
uimită şi de frumuseţea fetei cele tinere şi de vorbele 
pe care ea le spuse. 

— Nu vă pot da nicio lămurire. Dar puteţi fi în- 
credintati că vă vreau doar binele vostru şi al copiilor 
voştri. Dacă nu aveţi încredere în mine, eu pot pleca. 

— Nu fii atât de grăbită, răspunse tatăl copiilor, 
dar am dori să ştim şi noi pe mâinele cui încap băieţii 
noștri, am mai vrea să ştim unde îi duci şi mai ales, 
am dori să ştim cine te-a trimis aci la ora asta târzie. 

Fata cea tânără nu mai răspunse niciun cuvânt, 
dar lăsă să-i cadă de pe umeri haina de mătase și ră- 
mase într'o rochie aurie, strălucitoare, minunată, Atunci 
văzură oamenii că mâinile şi gâtul si fata fetei sunt 
albe. Atât de albe încât privindu-le mai multă vreme, 
ochii se oboseau fără voia lor, se închideau. Si iată că 
mama și tatăl copiilor tot privind-o pe fata cea minu- 
nat de frumoasă, simfirä cum nu mai pot fine ochii 
deschişi si. fără să-și dea seama, căzură întrun somn 
greu şi adânc. 

Atunci fata cea tânără deschise fereastra şi făcu 
un semn cu mâna spre stradă. Şi îndată intrară-pe use 
douăsprezece fete tinere, la fel de frumoase ca acea care 
venise întâi, dar mai mici de cât ea. Şi păşind cu vârful 
picioarelor pătrunseră în odaia în care dormeau copii 
şi îi ridicară din pat pe băieţi încet, încet de tot, fără 
ca ei să se trezească din somn şi îi duseră afară într'o 
trăsură cu șase cai, inaripati. Una din cele treisprezece 
fete dădu bice cailor şi träsura se făcu nevăzută colind 
în goană nebună, colțul străzii. 

Dimineaţa, se trezi întâi mama copiilor. Isi aminti 

de cele ce se petrecuseră în noaptea trecută si își spuse 
că fără îndoială visase. Astept& să se scoale gi bărbatul 
ei si îl întrebă si pe el dacă fusese într'adevăr o fată 
minunat de frumoasă la ei, cu o noapte în urmă sau 
dacă visase ea. Când văzu că și soţul ei își amintește 
de cele petrecute, dădu fuga în odaia copiilor si văzând 
că patul băieţilor e gol, scoase un strigăt și începu să 
plângă cu hohote. Degeaba plânseră şi ea, şi fetele, şi 
bărbatul ei, degeaba îi căutară pe băieţi pretutindeni. 
Nimeni nu le răspunse, nimeni nu era în stare să 
dea părinţilor o lămurire. 
La urma urmii, spuse într'o zi tatăl copiilor, 
noi vroiam să ne scăpăm de băieţi și ne rugam Dom- 
nului să ne înveţe cum să facem ca să nu greșim, să 
nu păcătuim. Poate că fata aceea tânără era trimisă 
de Dumnezeu în casa noastră, să nu-i mai plângem pe 
băieţii noştri! Poate că se vor întoarce într'o zi si vom 
fi atunci mândri de ei. 

Trăsura cu cei şase cai inaripafi merse trei nopţi 
încheiate şi trei zile. Fetele vedeau pe toată lumea, 


dar pe ele nimeni nu le vedea, căci aveau putere de 
a trece nevăzute. 

Trăsura alerga pe străzi, pe drumuri, şi nimeni nu 
putea s'o vadă. 

După cele trei nopţi şi după cele trei zile, trăsura 
se opri în fafa unei case care nu mai semăna cu nicio 
altă casă din lume. Acoperişul şi pereţii si podeaua 
erau din aur şi tot ce se găsea în casă, mobilele, toate 
erau si ele de aur. 

Băieţii se treziserä din lungul lor somn in paturi 
de aur. Lângă ei, erau cele treisprezece fete care fi 
priveau blând. 

— Noi suntem treisprezece ursitoare, spuseră fetele. 
La nașterea voastră când trebuia să venim să vă dă- 
ruim cu înţelepciune, cu bunătate, cu cuminfenie, noi 
n'am putut părăsi această casă, fiindcă dusmanca noas- 
tră, o ursitoare rea, ne-a încuiat aci cu o chee ferme- 
cată, şi a venit deci ea să vă ursească. Din pricina a- 
ceasta voi sunteţi răi, leneși, obraznici. Ea v’a pus în 
inimi räutate, în minţi prostie în loc de înţelepciune si 
ea v'a blestemat să fiţi o povară pentru părinţii voştri. 
Noi n'am putut ieși din casă până în noaptea trecută, 
când, printr'o întâmplare pe care nu v'o putem spune, 
am dat de cheia fermecată. 

Veţi sta aci la noi şapte zile. Dacă în aceste șapte 
zile nu veţi ieşi din cuvintele noastre, dacă în aceste 
şapte zile nu veţi greşi cu nimic, sunteţi scäpafi de ur- 
sitoarea cea rea şi vă veţi întoarce la părinţii voştri 
buni, cuminţi, ascultători si veţi trăi cu toţii o viaţă 
bună şi fericită. 

Noi vă vom pune la câteva încercări pe care dacă 
le veţi trece, veţi fi izbävifi de toate relele. 

Băieţii rämaserä incremenifi de ce vedeau în jurul 
lor şi de ce auzeaul 

Erau atât de uimifi încât nu putură răspunde o 
vorbă. Toată .ziua aceea stătură cuminţi, nemișcaţi 
aproape, neinfelegänd încă bine ce se întâmplă cu ei. 

A doua zi însă începură să-și dea seama si unde 
se află şi de ce se află în casa de aur în mijlocul celor 
treisprezece zâne minunate. 

Spre prânz, una din zâne îi chemă pe băieţi lângă 
ea, dădu fiecăruia câte un ghem de mătase subțire 
şi le spuse să împartă toată ata în o sută de părţi la 
fel de mari. Le mai spuse că trebue să fie foarte cu 
băgare de seamă, să nu încurce aţa si să nu scoată nici 
mai mult, nici mai puţin de o sută de firicele, toate 
deopotrivă de mari. 

Băieţii se puseră pe lucrul Depănară tot ghemul și 
măsurară cu un centimetru toată lungimea afei, tremu- 
rând de frică să nu se rupă. Aflară că fiecare ghem e 
lung de o sută douăzeci şi cinci de metri. Făcură soco- 
teala cât de lungă trebuie să fie fiecare părticică spre 
a avea până la urmă o sută de părți egale. Işi dădură 
cu toţi osteneala, lucrară cu râvnă si în câteva ceasuri 
isprăviră treaba. 

— Ştiţi ce ati dobândit azi?— îi întrebă zâna când 
văzu cât de bine tndeplinisera băieţii, porunca ei: „Ati 
dobândit răbdare şi hărnicie, căci fără răbdare aţi fi 
rupt mătasea cea subţire si n’afi fi putut s'o împărţiţi 
în o sută de parti. Si nici fără hărnicie n’afi fi ispravit 
lucrul în şapte zile“. 

A doua zi, altă zână veni, luă de mână pe bă- 
iefi si îi duse într'o grădină plină cu pomi roditori. 

Le spuse : ,,Mancafi, dar nu uitaţi că cel care mă- 
nâncă prea mult e lacom și nu uitaţi că bunătatea su- 
fletului îl deosebeşte pe om de animal“. 

Băieţii rămaseră singuri în grădină. Toţi pomii erau 
incarcafi de fructe şi fructele erau atât de frumoase 
încât cu greu se puteau hotări de unde să înceapă să 
mănânce mai întâi. Şi apoi gândurile lor rămăseseră 
la cuvintele zânei. Le era atâta teamă să nu mănânce 
prea mult, să nu se facă vinovaţi de lăcomie încât stă- 
tură câteva ceasuri în grădină fără să se atingă de 
niciun fruct. Apoi se hotärlrä să culeagă câteva piersici, 
mari cât pumnul. Mâncară doar câte o piersică, apoi 
unul din ei se urcă într'un portocal şi culese şase por- 
tocale. Dar mai erau în grădină pomi cu rodii, cu ciregi, 
cu pere, cu mere, cu toate fructele din lume. Ce greu 
era să nu te imbie inima să gusti din toate. Băieţii însă 
se stăpâniră; mâncară cu cumpătare. Şi cum stăteau ei 


11 


Se ee ee 


Te nem gg a 


în grădină iată că văd venind spre ei un cerșetor zdren- 
färos şi bătrân. 

— Ce vrei, omule, aici? Cum ai îndrăznit să intri 
în grădina asta? întrebă unul din cei trei băieţi. Dar 
ceilalţi doi se repeziră la cerşetor să-l bată. Dacă l-ar 
fi bătut pe cerşetor, ar fi dat dovadă de răutate sufle- 
tească şi ursitoarele cele bune n’ar mai fi putut face 
nimic împotriva celei rele. Dar ca prin minune, inimile 
băieţilor se înduioşară deodată, în clipa chiar când ri- 
dicaseră palmele să-l lovească pe cerşetor. Şi în loc să-l 
bată, îngenunchiară în faţa lui cerându-i iertare, apoi 
fiecare îi dădu fructe din grădină. 

Băieți mai stătură in casa celor treisprezece ursi- 
toare, cinci zile. Trecură prin toate încercările fără 
să-și nemulfumeascä vreodată ocrotitoarele. 


deacum 


In cea de a șaptea zi, zânele le spuse că 
încolo sunt scäpafi de ursitoarea cea rea, că se pot în- 
toarce la părinţii lor. Şi în acea noapte, trăsura cu şase 
cai înaripaţi porni la drum lung cu cei trei băieţi în ea. 

Părinţii îşi imbräfigarä fii cu multă bucurie când 
îi revăzură, dar fericirea cea mare începu deabia când 
îşi dădură seama că au acum trei băieţi buni, harnici, 


ăbdători şi cumpätati. 
S ; pe SID. DRAGUSANU 


Numărul de Crăciun al DIMINEȚII COPIILOR va 
fi o adevărată surpriză pentru cititorii noştri. Revista 
va fi tipărită în culori si va avea un bogat material 
literar semnat de Mihail Sadoveanu, Nicolae Pora, G. 
Silviu, Marin lorda,Sidonia Dragusanu, Sofia Nădejde, 
M. Dusza Czara, L. Deleanu D. Moreanu şi alţii. 

Revista va avea un supliment colorat cu două inte- 
resante jocuri de sărbători şi o scrisoare trimisă de 
drăgălaşa Shirley Temple copiilor din România. 


Dimineața Copiilor de Crăciun în 24 pagini se va 
vinde cu lei 7 la toţi depozitarii de ziare din întreaga 
tara. 


Copii! Scolari! Tineret! 


In orele libere citiţi 


Almanahul $colarilor 


Pe anul 1937 

la care au colaborat cei mai buni povestitori pentru copii 
şi tineret. 160 pagini cu ô copertă in 3 culori costă 
lei 30. Editura „Adeverul“ 


P 


CAP..X 


MINUNEA DIN PADURE 

Lui Prichiduţă ii era dat să nu vadă multă vreme 
pe prietenul său, Firicel de iarbă. 

Abia intrase în pădurea răcoroasă, când zări, nu 
departe de el, un bäefandru cam de vreo doisprezece 
ani. care ţinea în mână o colivie prinzătoare. Băetanul 
se furiga, cu îndemânare, prin desişul pădurii, ca o pi- 
sică vicleană care adulmecă pe aproape vânatul. Căuta, 
pasă-mi-te, un copac mai potrivit, în care să-și anine 
prinzätoarea de păsări. 

La ora aceea toate păsărelele pădurii se sbenguiau 
pe ramuri şi cântau, cântau asa de frumos, că răsuna 
pădurea de trilurile ler sprintare | 

— Tiii! — făcu Prichidufä tnciudat, — n'a ispravit 
bine clasele primare şi s'a si apucat de blestemaftii | 
Las'că te'nvăţ eu minte, băiete, să-ţi piară pofta de a 
mai prinde păsărelele nevinovate. 

Apropiindu-se mai mult de băeţandru, văzu cu uimire 
că era Niculifä, băiatul gazdei unde rândunica, noua 
lui prietenă, îşi avea cuibul | 

— A, tu erai Niculifä ?, isi zise Prichidufä în sine. 

Nu te-a lecuit bătaia pe care ţi-a dat-o täticul 
tău atunci când ai adus acasă un biet scatiu? Te-am 
văzut cum plângeai şi mi-era milă de tine ; credeam că 
te doare, dar tu, pare-mi-se, plângeai că tăticul dăduse 
drumul scatiului din prinzătoare. Apăi, dacă așa stau 
lucrurile, stai că te lecuiesc eu ! 

Prichidufä se înălță pe deasupra copacilor şi sburä 
ca gândul, drept la casa părinţilor băiatului gi se sui 
în cuibul rândunicii, care isprăvise chiar atunci lecţia 
de sbor cu puii. 

In-cäteva cuvinte îi lămuri ce avea de gând să 
facă, spre a-l pedepsi pe Niculifä şi o rugă pe ran- 
dunică să-l lovească pe Rândunel al meu cu o piatră, 
svârlită din prastie. 

Din câteva ciripituri s'au înţeles și porniră amân- 
doi în sbor spre pădure. 

In calea lor adunară fiece pasăre întâlnită. Rându- 
nica lămurea pe fiecare în parte ce avea de gând să 
facă. 

Când au ajuns la locul unde sta la panda Niculifä 


12 


RICHIDUTA 


GÂNDUL LUMII 


de D. MEREANU 


cu prinzätoarea, stolul de păsări care-i însoțea era de 
peste o sută de sburătoare. 

Niculiţă sta rezemat de un copac si aştepta neräb- 
dător să cadă vreo pasăre în cursă. 

Prichidufä se cobori întrun tufiş apropiat si deş- 
teptând din somn un şarpe veninosil mână spre locul 
unde sta băiatul, apoi se strecură pe nesimţite în min- 
tea micului răutăcios si prin puterea, pe care o avea 
dela zäna Infelepciunii, îl făcu pe Niculifä să înţeleagă 
graiul păsărilor. 

Bäefandru rămase deodată buimac |! In jurul lui se 
adunară o sumedenie de păsări: sticlefi, scatii, privi- 
ghetori, prigori, turturele, rândunici, botgrosi, mierloi, 
ciocănitoare, în sfârşit tot soiul de sburătoare ce se a- 
flau în pădure. 

Niculifä se frecă la ochi, crezând că visează. In 
clipa aceea zări prin iarbă venind spre el un şarpe! 
Băiatul scoase un strigăt de spaimă ! Şarpele înainta 
şuerând și migcändu-si limbile, ca pe nişte panglici 
pline de otravă. 

In clipa aceea o ciocănitoare se repezi spre şarpe 
şi-l izbi cu ciocul în cap. Şarpele se sperie şi o luă la 
fugă, pierzându-se prin bălării | 

— Nu se poate, totul e un vis! — strigă Niculifä. 

—Nicidecum, nicidecum | fluerä mierloiul ! Cand 
văzu băiatul că pricepea şi graiul păsărilor crezu şi 
mai mult că visează. 

— Ba da, visez — zise el: Am să-mi trag o palmă 
peste obraz şi-am să mă trezesc din somn | 

— Fă-mi pe plac, fă-mi pe plac, mau, mau! râse 
de el pitpalacul. 

Niculifä își trase o palmă sdravänä şi sări în sus, 
fript de durere. 

— Cirip, cirip. ! — Crone, crone! Titiriii, tifiriij, 
tiii! — Turlii, turloi | râseră toate păsările în cor. 

Baetandrul râmase năuc de spaimă. 

Atunci rândunica se apropie de el şi-i zise: d 

— Nu visezi, dragă baetele | 

— Lăsaţi-mă pe mine să vorbesc cu „Domnul“ 
— gunguri o turturea gingaşă — „Ai văzut ce putea 
să-ţi se ’ntämple daca surata „Ciocänitoare“, rugată de 
chiriasa ta „rândunica“ n'ar fi sărit înaintea şar- 
pelui şi nu l-ar fi alungat cu ciocul ei puternic? Era 
bine să-l lase să te muşte? 


j ee 


Niculiţă începu să plângă şi mulţumi ciocänitoarei 
pentru binele ce-i făcuse. 

— Nu trebuie să-mi mulfumesti! răspunse ciocă- 
nitoarea, ci să fägäduiesti că de azi inainte n’ai să 
mai umbli să ne prinzi în colivie. 

— Băiatul făgădui cu jurământ că n'are să mai 
greşească şi svârli cât colo colivia, apoi se ridică şi 
porni fericit spre casă. 

In jurul lui sburau, voioase, toate păsările pădurii 
şi care mai de care îi ciripea câte o vorbă bună. 

— Sa mai vii pela noi! ciripi în triluri duioase pri- 
vighetoarea — am să-ţi cânt o doină veche |! 

— Spune si celorlalţi copii să nu ne mai prindă 
cu laful şi cu clei! Ne place gi nouă ca şi lor liber- 
tatea |! ciripirä scatiul şi cu sticlelele. 

Când au ajuns în marginea pădurii, păsările au 
făcut calea'ntoarsă şi alături de Niculifä n'a mai rămas 
decât rândunica gi Prichiduţă. Pe rândunică o vedea 
băiatul, dar pe Prichidufä nu — că așa fusese lăsat de 
zână să nu-l vadă decât păsările, gäzele şi plantele. 
Nu-l vedea deci Niculifä, dar îl simţea cuibărit în 
mintea lui în care acum nu se mai coceau decât gân- 
duri cuminţi, îndreptate spre fapte frumoase. 

De atunci Niculifä n'a mai prins nicio pasăre şi a 
povestit tuturor copiilor minunea din pădure, făcându-i 
şi pe ei să iubească păsărelele şi să nu le mai fure 
libertatea. 

Prichiduté şi rândunica sburau voiosi, mulţumiţi 
de isprava lor. Se ridicau la înălţimi mari şi de acolo 
îşi dădeau drumul, glonț, până aproape de pământ, 
apoi iar se inälfau spre tăriile văzduhului, făcând 
tumbe jucause. 

Tot jucându-se așa, au ajuns iar în pădure; au 
cercetat cu deamănuntul cuiburile păsărilpr, au stat de 
vorbă cu ele şi spre seară, când tocmai se pregăteau 
să plece spre cuibul rândunici, iaca si jupäneasa co- 
fofanä ; nu ştiu de unde răsare şi nici una nici două 
il pofteste pe Prichiduţă să doarmă în cuibul ei. 

— O să vezi ce bine ai să te simți la mine! O să 
dormi numai în puf. 


La vorbele ei, toate păsările se porniră pe râs. Ju- 
pâneasa cofofanä le trase o ocară zdravänä gi întin- 
zändu-gi aripile sburä îmbufnată de acolo. 

Prichidufä nu se dumirea dece au luat-o în derâ- 
dere păsările toate si se pregătea tocmai să le doje- 
nească, dar rândunica îl lămuri îndată. 

— Nu fii supărat! Mai bine bucură-te că n’ai să fii 
oaspele ei. Pe cât o vezi de ingâmfată și tot cu coada’n 
sus, pe atât e de nespălată. Decând isi cladeste cuibul 
şi până îl părăseşte nu-l mai curăţă. Cred că n'ai fi 
putut închide ochii o clipă din pricina mirosului urât. 
Hai mai bine să dormi în cuibul meu. 

In cuibul 14nduncii era cald și bine. Puisorii dor- 
meau liniștiți. 

— Mâine am să-i fac o vizită cofofanei şi-am s’o 
mustru niţel pentru necuräfenia ei. 

— Catä-fi de trebä ! răspunse rândunica, tot în 
goaptä cum li vorbise si Prichidufä, ca să nu-şi des- 
tepte puigorii. 

— De ce? 

— N’o scoţi din ale ei si te pomenesti că te mai și 
ocäräste ! Are o gură, îi turue ca o moară stricată! 
Aşa a fost ea lăsată de Dumnezeu, ca gi cucul. 

— Cum, şi cucul e tot aşa de murdar? 

— Nu, el are altă meteahna! De leneș ce e, nu e 


în stare să-și clocească ouăle, ca să scoată puii din ele 
~~ Vai, atunci, puii lui mor în gäoace | 

— Nu! E leneş, dar e mare şiret! Când celelalte 
păsări clocitoare îşi părăsesc cuibul, ca să caute hrană, 
cucul pune şi ouăle lui în cuibul strein. Păsările când 
se întorc la cuib nu bagă de seamă și pe lângă ouăle 
lor clocesc şi pe cele ale cucului, Astfel, lenesul scapă 
de belea și-și vede de drum, singur cuc, cum îi e gi 
numele, pe care şi-l cântă din pom în pom : Cu-cu-cu-cu | 
De la el au luat şi oamenii zicala, de spun omului care 
stă tot singur: ,.Ce stai. nene. aşa singur cuc? 


Siârşind aceste vorbe, rândunica îşi vårt căpşorul 
drăgălaş sub o aripă si adormi îndată. Noaptea era 
caldă şi senină. Stelufele cerului sclipeau pe bolta al- 
bastră ca niște boabe de aur. Lui Prichidufä nu-i era 
somn. O tuli binisor din cuib gi o luă în sbor înapoi, 
spre pădure. Prea era frumoasă noaptea aceea de vară 
şi se gândea Prichiduţă că va mai da poate peste vreo 
nuntă şi tare iar mai fi plăcut să mai petreacă niţel. 


Cap. următor: 


POVESTEA BATRANULUI STEJAR 


Concursul de jocuri pe luna Decembrie 


SERIA Ill 


CIMEL 


Cuvinte incrucisate 


MIG yg (mer 


ORIZONTAL: 1) Apă curgătoare. 3) Grad la marina. 
8) Pronume. 9) Nota muzicala. 11) Sarac. 16) Alta nota 
17) La păsări. 19) Teamă. 21) Pronume. 22) Papagal. 
23) Fire. 24) Unsoare (Mold). <7) Pronume. 28) Acoperă 
seninul cerului. 30) Animal nobil. 32) Răutăcios. 33) 
Păsuiesc. 35) Evanghelist. 37) Punct cardinal. 38) Maca- 
giu. 40) Pasăre ce imită glasul omului. 42) Fiuviu în 
Franţa. 43) Diviziune de timp. 44) Sărman. 46) Vechiul 
nume al României. 48) Poftim! 50) Articol. 51) Băr- 
bierit. 52) Din nou. 54) Adunare de cântăreţi. 55) Pro- 
nume. 57) Comună rurală. 58) Salutare! 59) Plec. 60) 
Loc semănat. 61) Posed. 62) Arbore înrudit cu bradul. 
64) Poartă, 66) Nu vorbesc. 68) Servegte-tel 69) Obiect 
casnic. 71) Motan. 73) Apăsăm pe sonerie. 75) Pronume. 
76) Oras în Transilvania. 78) Ins dintr'un popor din 
Europa. 81) Picior de animal. 83) Ocrotesc. 84) Lupta- 
tor cu arcul. 85) Produs al oilor. 87) Mobila. 88) Salt. 
89) Impärat rus. 90) Ca la 69 oriz. 93) Pronume. 
94) Animale domestice. 96) Scormonesc pământul. 
98) Măsură de pământ. 100) Anotimp. 102) Mâncare 
turcească. 104) Negnţie. 105) Alt anotimp. 106) Pronume. 
108) Măsură chinezească. 109) Asaltat. 110) Lichid. 

VERTICAL : 1) Notă muzicală. 2) Umed. 3) Insecta 
harnică. 4) Pronume. 5) Zeul soarelui. 6) Brazdă. 
7) Instrument muzical. 8) Nota. 10) Exclamatie de du- 
rere. 11) Obiect pentru cernut. 12) Bolduri. 13) Ca la 
5 vert, 14) Campion. 15) Judeţ în România. 18) Salu- 
tare! 20) Soarele la Egipteni. 25) Oraş în Moldova. 
26) Diavolul. 27) Sătean. 29) Animal de apă. 30) Parte 
a corpului. 31) Unesc. 32) Fluviu în Franţa 34) Organ 
al feţei. 35) Floare roşie. 36) Infern, 37) Zăpadă. 39) 
La răstimpuri mari. 40) Trecătoare. 41) Apă stătătoare. 
42) Rând. 43) Metal. 45) Luat cu forța. 47) Cartea sfân- 
tă a Mahomedanilor. 49) A lăsa pe altădată. 50) Astfel. 
52) Apuc cu mâna. 53) Räutäcioasä. 56) Nume de fată. 
62) Trecătoare peste apă. 63) Pronume (pl.) 65) Copac. 
66) Armă de luptă. 67) Animal nobil. 70) Acoperitoare. 
71) Vehicul. 72) Fir de urzeală, 73) Minoritar din Ardeal. 
74) Tärm, 75) Condus. 77) Botul porcului. 79) Distrus 
prin foc. 80) Din nou. 82) Lovese. 83) Ocrotit. 86) Mun- 
pe care sa oprit corabia lui Noe. 91) Rubedenie. 92) 
Vas de bucătărie. 94) Vechiu dregător al Olteniei. 95) 
95), Plantă textilă. 96) Notă muzicală. 97) Ca la 87 oriz. 


99) Literă grecească. 100) Noroiu (Trans.) 101) Armăsar. 
102) 13, 14. 103) Notă muzicală. 104) Negatie. 107) Apă 
în Franţa. 108) Notă muzicală. 

IONEL BICHIGEAN — Năsăud. 


Joc geografic 


ORIZONTAL: 1) Apă in Franţa. 3) Cuvânt neschim- 
bător. 5) Ses. 6) Animal. 8) Țară în America de Sud. 
10) La nas. 12) Vrajbă. 13) Ţară în Europa. 16) A 
brăzda pământul. 18) Transportată. 20) Fluviu în Ger- 
mania. 21) Trecătoare în Carpaţi. 22) Pronume posesiv. 
24) Notă. 25) Apă în Franţa. 26) Trândăvie. 28) Poftim. 
30) Ochiu de lanţ. 32) Rugäminte. 34) Aducätor de 
ploaie. 36) Apă la hotarele României. 39) La telefon. 
40) Jud. în Transilvania. 42) Fluviu în Africa. 43) Jud. 
în Transilvania. 45) Oraş în Moldova. 47) Insulă în sudul 
Asiei. 48) Capitala unei țări din Europa. 49) Pronume. 
50) Pronume, 

VERTICAL: 1) Râu în Elveţia. 2) Fluviu în Siberia. 
3) Vas. 4) Oraş în Peru. 5) Ne arată timpul. 7) Rare- 
ori. 8) Apă în România. 9) Continent. 11) Podiş în Asia. 
12) Umed. 14) Oraş în Chaldeea.15) Planta textilă. 17) 
365 de zile. 19) Capitala unei. ţări din Europa. 21) 
Provincie în România. 23) Nume de fată. 24) Oraș în 
Maroc. 27) Unealtă cismäreascä. 29) Capitala unei ţări 
din Europa. 31) Axe. 3:) Zeul Soarelui. 33) A deserta. . 
34) Lac în Atrica. 35) Notă muzicală. 37) Dar. 38) Ar- 
ticol. 40) Râu în Siberia. 41) Tara în sudul Asiei. 44) 
Lovesc. 46) Comandant turc. 

L. A. LAZAROIU — Galaţi. 


Ghicitoare 


Eu nimica n’am furat 
Totuşi sunt de lanţ legat 

Şi deşi pe loc stau eu 

E ciudat că merg mereu 
Merg mereu, si chiar la pas 
Aţi ghicit, cred, că sunt.... 


Bunita va scoate înainte de Crăciun 
o carte cu poze și pozne făcute de 
Nelutu şi Florica 


SERIA Ill 


CUPON DE JOCURI PE 
LUNA DECEMBRIE 


Numele şi prennmeir 


Adrose ı 


14 


> FA TU:R-I 


Fie jucându-vă, fie la sport, făcând o mişcare gre- 
şită, vi se poate întâmpla să vă „sucifi“ o încheietură a 
mânii sau piciorului. O astfel de sucitură duce lao 
întindere mare sau chiar la o rupere a legăturilor cari 
fin strânse între ele oasele incheieturilor. Ba, de mul- 
teori se pot desface oasele din încheietură, așa cum 
se întâmplă la scrântitură ; locul se umflă, se învine- 
teste şi devine foarte dureros. 

Cand vi-se întâmplă aşa ceva, trebuie să vă odihnifi 
bine, să nu vă folosiţi de mâna sau piciorul bolnav gi 
să faceţi un masaj la locul dureros, să puneţi comprese 
cu spirt de camfor şi să vă infäsurafi strâns la scräntiturä 
cu vata şi fesi de tifon. 

* = x 

Nimic mai nesuferit ca durerea de dinţi. Durerea este 
pricinuită de dinţii stricafi şi neingrijifi. 

Dacă nu-ţi îngrijeşti dinţii de mic, ei te vor supăra 
când vei creşte, iar măsurile de apărare vor fi cu atât 
mai greu de luat, cu cât vei lăsa mai multă vreme dinţii 
neingrijifi, deaceea, copiii să se îngrijească de mici ca 
să poată avea dinţi sănătoși şi frumoşi. Căci nu-i nimic 
mai neplăcut ca un om cu dinţi negri, mâncaţi de carie. 
Apoi, pe lângă că sunt urâţi, dinţii nefngrijiti mai sunt, 
după cum am spus si foarte dureroşi. Si nu-i puţin lucru 
să te doară o măsea sau un dinte bolnav. Ji se pare 
cä-fi sväcneste capul, că te loveşte cineva peste el cu 
zeci de ciocane sau ţi-l sfredeleste cu burghiul din toate 
părţile. 

Cum să ne îngrijim dinţii ? 

Dimineaţa şi seara, înainte de culcare, dinţii trebu- 
iesc curăţaţi cu o periufä muiată în apă. E bine ca în 
apă să se adauge câteva picături de mentă sau alcool 
(spirt curat) Se pot întrebuința şi unele prafuri de 
dinţi cari se vând în comerţ, precum gi un fel de pastă 
făcută tot din aceste prafuri amestecate cu mentă. 
Ca să nu se strice dinţii, trebuie să ne ferim de băuturi 
prea fierbinţi sau prea reci! Nu trebue să bem rece după 
cald sau cald după rece. Apoi și dulciurile prea multe 
strică dinţilor. 

Dacă pe un dinte sau pe-o măsea se iveşte vreo gaură, 
trebue să se consulte un medic dentist. Acel dinte trebuie 
bine îngrijit ca să nu se ajungă la scoaterea lui. 


* 
* * 


Când veniţi dela joc sau dela scoala si simfifi că vă 
ard obrajii sau urechile, cel mai bun lucru este să spu- 
neti părinţilor voştri si să vă luaţi temperatura trupului 
cu un termometru. Dacă aveţi fierbinfealä este bine să 
staţi în pat cât mai liniștiți. 

Fierbinteala este de cele mai multe ori semn că se 
apropie o boală. Odihna gi liniştea poate să facă să 
scadă febra,iar trupul să-și recapete tăria și să învingă 
boala. 


ME D I 


CALE 


Dacă vreţi să vă ferifi de răceală, purtaţi pe corp 
o flanelufä subţire, care este întocmai ca o sugätoare. 
Peste această flanelufä puneţi cămașa. Astfel nu mai 
puteţi răci nici când e curent și nici când e vânt. 


Nu mâncaţi în grabă la masă, căci nu vă veţi simţi 
bine. Mâncând repede, stomacul nostru numai poate 
mistui. Astfel, cäpätafi dureri, greață sau vărsături. 


Nu faceţi gimnastică la aparate, cum sunt: inele, 
paralele, capre, căci rămâneţi mici de statură, creşterea 
corpului încetinindu-se. 


Nu este bine ca numaidecât după masă să vă jucaţi. 
sau să alerga{i. Odihniţi-vă, chiar dacă nu puteţi dormi, 
A alerga după masă este ca și o masă proastă, cu in- 
digestie. 


In anotimpul acesta, timpul se schimbă pe neas- 
teptate. Când este cald, când frig; deaceea vă puteţi 
răci uşor. 

Acesta este anotimpul răcelilor şi loveşte mai ales 
copiii. 

Invelifi-vä bine la gât tot timpul când sunteţi afară. 

Nu alergati, căci asudafi gi vi-se face sete. Band 
apă rece, räcifi numaidecät. 


* 


Copii! Este bine ca după masă să dormifi cel puţin 
un ceas. Astfel mâncarea se mistuie mai uşor, adică 
hrana intră mai bine în sânge şi astfel vă îngrăşați. 


BON No. 4 


Pentru o consultatie medicală GRATUITA 

la Dispensarul Medical al revistei 

„DIMINEAȚA COPIILOR“, str. C. Mille, 7-9. 
Numele și pronumele 
Localitatea 


Fiecare cititor care va strânge 5 bonuri din 5 numere ale re- 
vistei va avea dreptul la o consultatie medicală gratuită, ln Dıs- 
pensarul „Dimineţii Copiilor“, str. C. Mille 7—9. 

La consultatie se vor prezenta toate 5 bonuri complectate cu 
numele gi adresa. 


CUM SA PĂSTRĂM MARCILE? 


Spre a strânge mărcile 
poştale se cere în primul 
rând dragoste pentru 
aceste obiecte cari ne în- 
vata geografia şi istoria fä- 
rilor din toată lumea, fap- 
tele însemnate, precum ne 
arată si oamenii de seamă 
cari au lucrat la ridicarea 


s fiecărei naţiuni. 


Pentru a aduna mărci se 


"cere în primul rând spăla- 


va 


Biblioteca Universiti}; 


rea lor, ca să se curefe de 
hârtie. Lucrul acesta trebue 
făcut cu băgare de seamă 
spre a nu le decolora. Se 


cere ca în apa cäldufä in 
care se pun mărcile să se 
pună puţină sare de bucă- 
tărie. După aceasta, fiecare 
marcă e pusă cu fafa în 
sus pe o sugătoare şi apoi 
într'o carte spre a se presa 
şi a rămâne întinse. 

Ca o măsură de prevedere 
se cere ca orice filatelist 
să nu apucecu mâna măr- 
cile pentru a nu le strica, 
a nu le tndoi,sau ale rupe 
niciun colfisor din dinţii 
de pe margine. Pentru a- 
ceasta se folosește penseta. 


Numai cu acest instrument 
se poate ridica o marcă, 
se aranjează în albume sau 
se cercetează in fafa unei 
lămpi sau bec electric pen- 
tru a vedea dacă e ruptă, 
subfiatä sau găurită. 

Marcile se lipesc în albume 
anumite sau se pun în caete 
cu pătrăţele. Pentru a le 
fixa se cere a le lipi ușor 
cu şarniere gumate, cari 
îndoite în două, o parte se 
lipește pe dosul mărcii, iar 
alta de album.Când nu voim 
a le lipi în album, mărcile 


se tin în caete cu foi groase 
şi cu benzi de hârtie sau 
pânză. Aci se pot ridica 
ușor cu penseta. 

Dar ceea ce,orice filatelist 
trebue să ştie e că cercetarea 
unei mărci se face cu olupă. 
Ea ne arată amănuntele 
desemnelor şi semnele 
prin care mărcile bune se 
deosebesc uşor de cele falşe. 
Numai cu penseta şi cu lupa, 
filatelistul îndemânatec nu 
strică şi aranjiază frumos 
în album şi clasează măr- 
cile ce posedă. 


ŞTI 


TIMBRUL CARE-ŞI 
SCHIMBĂ CULOAREA 


Culoarea obişnuită a măr- 
cii de un cent din Canada 
e verde, bătând uneori în 
verde-galbui. Se întâmplă 
însă uneori să-l întâlnim 
colorat întrun albastru- 
verzui. Aceasta se datorește, 
cernelii. 


RUSIA. — Pentru a săr- 
bători izbânzile avute de 
aviatorii săi în întrecerile 
internationale, U. R. S. S 
a scos la 20 Noembrie a. c. 
un bloc de patru timbre. 


Sarg Amro MOUTAS 7 


Aceste timbre vor fi im- 
primate, în număr de 50.000 
blocuri, în trei culori ne- 
dantelate. 


Tot în Rusia cu ocazia co- 
memorării primului con- 
gres panunionist al arhitec- 
tilor, s'a emis o serie de 8 
valori 3 k. gri, 5 k. brun, 
10 k. sepia, 15 k. negru, 
20 k. negru, 20 k. verde. 
40 k. violet şi 50 k. cafeniu, 


i laşi 


RI 


TURCIA.— lată o marcă 
care a apărut în Turcia cu 
prilejul „Infelegerii Balca- 
nice“ Ea iufäfiseazä em- 
blemele, Turciei, Greciei, 
României şi Bulgariei. 


Franța. — Scăderea fran- 
cului și mărirea tarifelor a 
prilejuit emiterea unor va- 
lori noi, şi anume : 55 cent 
asemănătoare, violet 60 c. 
semänätoare,  lustru, 
1 fr. semănătoare. Mai tre- 
buie să apară 75 c. semă- 
nătoare cu culoare schim- 
bată, iar pentru poşta ae- 
riană, 2 valori; 2,15 şi 
12.25 fr. 


La expoziţia filatelică din 
Londra se poate vedea cea 
mai rară marcă poştală din 
lume. Este vorba de un tim- 
bru de 24 de cenți scos de 
Statele Unite în 1918, înfă- 
țişând un avion care sboară 
deaindaratelea. Aceastä 
marcă tipărită greşit a fost 
scoasă din circulaţie. To- 
tuși, câţiva tipografi care 
au lucrat la ea au păstrat 
câteva probe vânzându-le 
filateliştilor. 

O altă raritate a expo- 
zifiei este marca albastră 
care reprezintă o lebădă 
cu picioarele în sus. Este 
un timbru pe care l-a scos 
guvernul australian și din 
care nu mai există decât 
două bucăţi în bună stare. 


— Belgia. — Buletinul Fa- 
tulah anunţă pentru luna 
Decembrie din acest an o 
noua serie de mărci anti- 
tuberculoză cu efigia micei 


Pentru a da putinţa şi 
a deveni colecționari de 


îndemn cititoriior noştri de 
marci (filatelisti), Revista 


„Dimineaţa Copiilor“ a hotărât să dăruiască abonaților 
săi, cu prilejul Anului Nou, o frumoasă colecţie de mărci 


preţioase. 


Copiii cari încă nu sunt abonaţi la revistă, se mai 
pot abona până la data de 28 Decembrie a. c. pentru 
a se putea număra gi ei printre fericifii cititori cari 
vor primi aceste daruri minunate. 


PREŢUL 5 LEI 


5 . - W 


FILATELICE 


prințese Iosephina Charlo- 
tte. Seria mărcilor va cu- 
prinde opt preţuri : 


Iată un timbru din insula 
Haiti care înfăţişează trista 
cetate făcută de despotul 
Cristof, un negru atotpu- 
ternic ale cărui cruzimi 
sunt nenumărate. 

Se povestește că, în timp 
ce se lucra la aceasta forfä- 
reafä măreaţă, el văzu cum 
mai mulţi lucrători se stră- 
duiau din râsputeri să urce 
un tun, pe muntele râpos, 
până în cetate. 


Socotind că nu lucrează 
cu destulă tragere de ini- 
mă, Cristof porunci ca a= 
cești lucrători să fie im- 
puscafti. 

Inspäimäntafi, cei ce su- 
praviefuirä se näpustirä 
asupra tunului si teama 
de moarte, mărindu-le pu- 
terile, izbutirä să-l urce 
până în cetate. 


“i a 


ERE sae 


TUL şi 


ta, 
Q 
Q. 


DATINI ROMÂNEȘTI DE 
SFINTELE SĂRBĂTORI 


u 5 


| 


Era o vreme, când nu era creştin în cuprinsul ţării 
care să nu prăsnuiască Sfintele Sărbători așa cum se 
cuvine: cu masă imbelsugatä, cu pitaci, covrigi şi nuci, 
gata de petrecere si plini de bună voie. 

Colindătorii se opreau în fiecare casă, erau ospătaţi 
şi plecau cu traistele doldora de bunatati. 

Azi, multe din aceste obiceiuri au fost părăsite, date 
uitării si lepädate ca orice haină veche, mult purtată 
şi roasă de vremuri... 

In cele ce urmează, vor fi înfăţişate o parte din da- 
tinile româneşti, păstrate din sträbuni si care se präs- 
nuesc şi azi prin diferite colțuri ale ţării. | 

POMUL DE CRĂCIUN. -— O să; vi se pară ciudat 
dar aşa e. La început, Pomul de Crăciun, falnicul brad 
cu crengile veşnic verzi, nu era un semn de bucurie, 
cum e, bunăoară, azi. Dimpotrivă, era un semn de mare 
jale. Bradul se punea numai la căpătâiul mortului. 

Ba si azi se mai obisnuieste la tara ca atunci când 
se stinge din viaţă un flăcău să aibă la căpătâi un brad 
verde si frumos. Şi acest obicei nu se 'ntälneste numai 
la noi în tara ci si prin străinătate. In Germania, de 
pildă, este acelaşi obicei. 


Intr'adevăr e foarte ciudat cum un semn care la 


început însemna jale, desnădejde, să ajungă cu vremea 
potrivnică 


să aibă tocmai însemnătatea de nespusă ve- 


selie si speranță... 


STEAUA. — Uneori, mai vedeţi cum apar pela gar- 
durile înalte de fier, ale curților orăşeneşti, un grup de 
copii sgribuliti, care se înghesuie in jurul unei stele 
plăsmuite din carton si 'năuntrul căreia arde o lumânare... 
Copiii scutură clopoteii aninati în colţurile stelei lipite 
cu poze sfinte si cântă cu glăsciorul lor firav si sfios. 


Am venit şi noi odată, 
La un an cu sănătate, 
Si la anul să venim, 
Sänätosi să vă găsim : 
Ne dati, ne dati, 

Ne dati, ori nu ne dati ? 

Grupurile de copii apar in ajunul Craciunului si 
colindul lor tine pana la Boboteaza. 

SORCOVA. — De anul nou, copii, să vă faceţi sau 
să vă cumpăraţi o sorcovă. Să vă ducefi la Bunifa sau 
la Bunelu si atingându-i cu ea să le urati: 

Să 'mbătrâniţi, 
Ca un măr, 
Ca un păr 


Sorcova 
Vesela ; 
Sa trăiţi, 


Tare ca fierul 
Iute ca oţelul 


Ca un fir 
De trandafir 
Tare ca piatra La anul 

lute ca săgeata Şi la mulţi ani 

Fiţi siguri că se vor bucura mult. 

CAPRA. — Tot de Anul Nou, mai e obiceiul ca ci- 
neva să-şi pună pe spate o blană de capră și pe cap 
una de iepure ca un fel de mască din petice, având în 
dreptul gurii două discuri de lemn care se lovesc unul 
de altul, pocnind scurt si des. Omul astfel mascat, mai 
joacă si behăie întocmai ca şi o capră, în sunetele 
unei cobze. 

Obiceiul acesta este foarte vechi. Si la oameni se 
obişnuia ca la anumite serbări să se mascheze cineva. 


Astfel la sărbătorile în onoarea lui Bacchus — zeul vi- 
nului — un om isi ungea faţa cu drojdie de vin si fă- 


cea felurite comedii. | 


De altfel, multe din obiceiurile noastre de Sfintele 
Sărbători, sunt de origine romana si anume se crede ca 


ele înfăţişează vechile calende romane — astfel se nu- 
meau sărbătorile dela începutul anului. 
IROZII. — Sunt oameni care umblă tot cu colindul, 


îmbrăcaţi ca un fel de soldaţi si care spun : 
Patru mii de prunci am tăiat 
Si pe lisus nu l-am aflat !. 
Cred că se înțelege din chiar vorbele lor ce urmä- 
resc ei să ne amintească... 
Şi mai sunt încă destule datini tot atât de frumoase 
care din păcate, sunt din ce în ce date mai mult uitării. 
Am fi pomenit si de ele, dar lipsa de loc nu ne 


ingädue. 


ORIGINA CUVANTULUI CRACIUN 


Mulţi dintre cititori vor fi voind să ştie care este 
origina cuvântului Crăciun. Sunt mai multe păreri în 
această privinţă. Unii cred că ar veni dela „creatione*, 
adică in latineste, creatiune, naștere, fiind vorba, bine 
înţeles, de venirea Mântuitorului pe lume. 

Alţii cred că vorba calatione, care înseamnă che- 
mare ar sta la origina cuvântului Crăciun. 

Și în ungurește se găseşte cuvântul Coracioni luat, 
pesemne, din românește. 


m EN En sn En mn 


De Sfintele Sărbători Dimineața 
Copiilor urează tuturor abonaților 
şi cititorilor petrecere bună si multă 
sănătate.