Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1936 (Anul 13, nr. 621-673) 864 pag/DimineataCopiilor_1936-1669231122__pages601-650

Prețul 5 lei | 
NE 


> 


SPAIN A A ' 


EP PP 424 | 


E 
E 
v 
+ 
K 
e 
e. 
v 
9 
+ 
9 
L 
A 
E 
o 
v 
= 
0 
o 
TE 
a. 
l 9 
L) 
| 6 
L 
L 


CURIOZITATI 


Clopotarul și fierarul 


Clopotarul e una din păsările cele mai ciudate. O 
cheamă aşa pentru vocea ei înaltă, răsunătoare şi ase- 
mănătoare unui clopot. 

Nu e mai mare decât un porumbel. Are pene foarte 
albe şi aripile ajung până la jumătatea cozii. 

Clopotarul poartă pe cioc o creastă găurită şi muş- 
culoasă. Are şi câteva pene albe. 

Această creastă poate fi alungită sau scurtată după 
voie. 

Clopotarul trăeşte în regiunile tropicale ale Ame- 


ricii meridionale, mai ales în Guiana. Când căldura înă- 
buşitoare se abate asupra acestor ţinuturi, toate fiinţele 
adorm, afară de una: clopotarul. Doar cântecul lui fără 
pereche tulbură tăcerea. PRE. 

La început se aude un clinchet metalic, căruia îi 
urmează o pauză de aproape un minut. Apoi o altă bă- 
taie şi tot aşa şi a treia oară. 

Urmează un răstimp de opt minute, și clopotarul 
reîncepe. 

Când pasărea tace, creasta atârnă într'o parte, dar 
când strigă se îndoaie în aşa chip încât vârfu crestei 


ajunge la rădăcina ei. Dacă scoate un sunet, se îndreaptă 
deodată ca să revină iarăş la poziţia dinainte. 

O altă pasăre cu vocea puternică şi metalică e „,fie- 
rarul“. 

E numit aşa pentrucă glasul lui se aseamănă cu 
bătaia unui ciocan pe nicovală. E alb ca zapada şi trăește, 
mai ales, în Brazilia. Ca să fie mai dihai decât clopo- 
tarul, are trei coarne răsfirate, care îi dau o înfăţişare 
şi mai curioasă. 

Atât clopotarul cât şi fierarul sunt buni prieteni. 

Inchipuiţi-vă că într'o zi, fiind în tovărăşie, le-ar 
veni pofta să cânte împreună. Ce sunete minunate ar 
ieși. In timp ce unul ar lovi nicovala celălalt ar trage 
frânghia clopotului său! 


Măsurarea vântului 
P ————— 


Cum se poate socoti iuțeala vântului? Un sistem 
ușor e acela de a privi arborii. Frunzele rămân nemiş- 
cate ? Adie un vânt cu iuțeala de un metru pe minut. 
Dacă frunzele sunt deabia agitate, e un vântuleţ uşor. 


Un vânt potrivit, cu o iuțeală de patru metri pe 
minut, mişcă puţin ramurile mici. Se apleacă uşor când 
viteza e de şase metri. La o iuţeală de şeapte metri pe mi- 
nut ramurile mici se apleacă ceva mai mult, şi la opt 
metri, crengile se mișcă încoace și încolo. 


Când e un vânt foarte puternic, zece metri pe minut, 
se apleacă de vârfurile plopilor la o viteză de doisprezece 
metri, frunzele cad jos. 


Când «e furtună, ramurile slabe sunt doborâte. 
O furtună puternică rupe chiar și crăcile mai groase, 
Cel mai puternic vânt — ciclonul — doboară chiar și casele. 


DIMINEAȚA 
COPIILOR 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : 
BUG RE psi 
STR. CONSTANTIN MILLE 7-9-1 I 
TELEFON: 3.84.30 
ABONAMENTE. T TE 

6 LUNI 100 LEI 
EXEMPLARUL 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ 
MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 


Gelu și Momy vor să joace teatru — aşa cu 
ei la Teatrul Naţional — 
cortină. De unde s'o ia ? 


In vârful picioarelor, Gelu intră în casă la madam Coc 
cum au văzut ' Deodată Gelu sare in sus de bucurie. şi H fură două cearceafuri. 
dar pentru asta au nevoie de — Am o idee !... j — Aşa! 


Madam Coc descoperă lipsa cearceafurilor. Face ia îndără cearceai M Gel i s tădată teatru 
i p furile. Public 1 u şi Momi sau hotărit să nu mai facă al 
s E c nii 'care i-a dat | cu lucruri furate. Acum au rămas şi fără bani şi s'au 
L râde de Momi și Gelu şi cere inapoi ba i t Y E 


Rezumatul capitolelor apărute până acum: In pădu- 
rile africane, trăiește împreună cu mama lui, gorila Gora. 
Fiind copil încă, află că tatăl lui a murit ucis de un 
om alb. In sufletul lui Gora încolțeşte gândul răzbu- 
nării. Peste câţiva ani, plecă împreună cu cimpanzeul 
Togo cu care se împrietenise, în căutarea omului alb. 
Are loc o luptă între gorilă și omul alb, o luptă din care 
Gora se alege cu o rană la umăr. După câtva timp, se 
vindecă şi pleacă cu mama lui, în căutarea omului alb. 
Găseşte coliba lui, şi în colibă un copil pe care îl fură. 
Omul alb se întoarse acasă și văzând gorilele fugind, vrea 
să le omoare, neștiind că și copilul lui se află cu ele. 

Dar mama lui Gora își scăpă viața ei și a fiului ei, 
arătând omului alb copilul pe care i-l furase. 


5. Bibo, copilul omului alb, in noua lui casă 


— Mi-e frică — spuse mama lui Gora — să nu 
moară de foame, micuțul acesta! Eu nu știu cu ce își 
hrănesc oamenii albi, puii lor! 

Pe tine, Goro, când erai mic, te ţineam la sânul meu 
şi-ţi dădeam să sugi. 

— Mamă, cred că am fi făcut foarte bine, dacă 
luam cu noi sticla aceia cu lapte şi bucăţica de cauciuc 
pe care i-am dat-o copilului s'o sugă. Ne-am fi descurcat 
noi, până în cele din urmă și am fi învăţat cum trebue 
să hrănim copilul! Câţi ani o fi având şi cum l-o fi che- 
mând? întrebă Gora, privind prietenos copilul din bra- 
tele mamei lui. 

— Câţi ani? O, cred că nare mai mult de un an. Dacă 
ar avea mai mulţi, ar vorbi... Cum îl chiamă ? Nu știu 
Goro! Dar noi îl vom numi Bibo şi îl vom creşte în le- 
gea şi în limba gorilelor. 

— Toate ar fi bune, mamă, dacă am avea cu ce să-i 
potolim foamea. Eu aş avea o idee, dar mă tem că tu 
cu înțelepciunea ta, o vei găsi proastă şi îndrăzneață... 

— Ei, hai, vorbește Goro... 

— Mă gândesc mamă, că în timp ce tu vei încerca 
să adormi „copilul, eu să mă reped la coliba oamenilor 
albi şi să iau de acolo sticla cu lapte, bucata de cauciuc 
şi hăinuţele acelea pe care le-am văzut puse în obiectul 
făcut din piele de porc... 

— Trebuie să fle. nebun, Goro, ca să te mai întorci în 
colibă! Asta ar insemna, moartea ta, cu siguranță. 

Acolo, în pădure, unde poposiseră gorilele cu copi- 
lul, era beznă cumplită. 

Trecuse de miezul nopții. In pădurea deasă se auzea 
doar foșnetul frunzelor și respirația animalelor care dor- 
meau prin culcușurile lor, la ora asta târzie din noapte. 


Viata şi isprăvile Gorilei Pea 


Deodată, mama lui Gora scoase un Hp3t groaznic: uu 
şarpe mare și gros, îşi făcea loc prin mormanele de 
frunze și înainta cu ochi lucitori spre gorile. 

Intro clipă, Gora şi cu mama lui care ţinea strâns 
la pieptul ei băiețașul omului alb, se căţărară în vârful 
unui arbore înalt. Şarpele rămase încă câteva minute la 
rădăcina pomului şi apoi, aruncând o privire duşmă- 
noasă gorilelor, se strecură iar printre frunze şi nu se 
mai zări. 

— Trebue să rămânem în pom, până în zori! Spuse 
gorila cea bătrână. Se rezemă de o creangă, așeză capul 
copilului pe un braţ, cu celălalt îl cuprinse în aşa fel 
încât să nu-l lase să cadă şi curând aţipi. Oboseala dru- 
mului, spaima prin care trecuse, le aduse somnul pe 
negândite. 

Gora rămase singur, cu gândurile lui. Somnul nu se 
putea lipi de el; o neliniște vie îl făcea să se mute me- 
reu, de pe o creangă pe alta. Gândul întoarcerei la coli- 
ba omului alb, îl necăjea într'una. Ar fi vrut nu numai 
să ia laptele şi hainele copilului, dar mai era curios să 
afle ce fac oamenii albi, dacă sunt acasă, sau dacă cutreeră 
pădurea în căutarea lor. 

Acum, dacă ar pleca, ar avea vreme să fie îndărăt, 
înainte de zorii zilei. Poate că mama lui nici nu se va 
deștepta din somn până atunci. Era prea ispititor să se 
întoarcă în coliba albului ca să poată părăsi gândul a- 
cesta. Cobori încet din pom, păşi ușor peste frunze până 
se depărtă destul de pomul în care îşi făcuse maică-sa 
culcuş, apoi o luă [la fugă. Cu toate că era intuneric, 
Gora recunoscu fără greutate drumul şi ajunse la coliba 
omului alb. 

O luminiţă slabă ardea, undeva, în colibă. Gora se 
apropie încet de fereastră și privi. In colibă nu era ni- 
meni. Intră nestingherit și luă sticla cu lapte, biberonul 
şi geamantanul în care se afla îmbrăcămintea copilului, 
apoi privi înspre partea în care văzuse în timpul zilei, 
pregătirea ospăţului. In acelaş loc, ardea acum în noapte, 
un foc puternic. Oameni mulţi, erau adunaţi în jurul 
flăcărilor, ţinând pe semne sfat, cum și încotro să plece 
fiecare, în zorii zilei ca să dea de urma gorilelor. 

Gora își dădu îndată seama, că oamenii albi, împre- 
ună cu cei negri hotărese, acum, la lumina focului, moar- 
tea lui şi a mamei lui, că ei nu se vor lăsa până ce nu 
îşi vor redobândi copilul. Inţelese, că nu mai are nicio 
clipă de pierdut, că trebue să ajungă repede la locul 
din pădure unde poposiseră și de acolo în goană, să 
plece acasă, înainte de a se lumina. 

Gora alergă în trap până în pădure. O găsi pe 
maică-sa legănând copilul și plângând și ea, neștiind ce 
se întâmplase cu fiul ei. 


DR r — 


Se căzniră împreună — Gora cu mama lui — să puie 
biberonul pe gâtul sticlei şi așa dădură să bea copilului. 

Micul Bibo — înghiţea cu poftă laptele după care 
jinduise şi, înveselit, se uita fără teamă, când la Goro, 
când la gorila cea bătrână. 

Afară începu să se lumineze, slab. Gorilele îndesară 
bine rufele şi rochiţele copilului în fundul geamanta- 
nului, apoi îl aşezară pe Bibo deasupra, lăsând, fireşte, 
capacul deschis. Il înveliră cu pledul, apoi Gora luă 
geamantanul de un capăt, mama lui, de celălalt şi por- 
niră aşa în pădure. Bibo, dădea din mâini, vesel, şi în- 
cântat că merge cu pătuţul la plimbare. 

Ajunseră fără nici un accident acasă, la locurile lor 
din pădure. Îndată, gorilele se așezară pe lucru, vrând 
să-i aranjeze copilului o odăiţă, care să semene, cât de 
cât cu coliba. Se apucară și smulseră ierburile, curăţară 
bine locul, încredinţându-se dacă nu sunt şerpi prin par- 
tea locului. Apoi scoaseră toate lucrurile din geamantan 
şi le aşezară frumos, fiecare pe câte o foaie de palmier, 
ca pe un cuier. 

Scoaseră capacul geamantanului și înfigând câte un 
beţişor la fiecare capăt, făcură o masă buuă, pe patru 
picioare. Geamantanul, rămas fără capac, semăna foarte 
bine cu un patut Așternând pe el o perniță şi un scu- 
tec mai micuţ pe care le găsiră printre lucrurile copi- 
lului avu și Bibo un pat la fel de bun — poate chiar— 
şi mai bun decât acela din colibă. Il culcară şi copilul 
sătul, adormi îndată. 

Cum se făcuse ziuă deabinelea, începură să vie, unul 
câte unul, animalele din pădure, prieteni, de ale gorilelor 
să se intereseze cum îl pedepsiră pe omul alb. 

Cimpanzeul Togo, care veni cel dintăi, rămâsese ui- 
mit lângă patul lui Bibo, neînțelegând nimic. Veniră 
apoi şi ceilalţi cimpanzei cu mama lor, veni şi domnul 
Elfi, elefantul şi căprioara albă de curând aciuiată prin 
părţile acelea. Toţi s'au strâns în jurul culcușului lui 
Bibo, vorbind în șoapte așa cum comandase Ira, expli- 
când că glasurile puternice strică somnul puiului de alb. 

— Vai cât e de mic! Se mira domnul Elfi! 

— Păi cât e dealb! 

„Cine e mai alb, el sau eu ?“ întrebă căprioara Alba, 
apropiindu-se de o mână a copilului. Gorila cea bătrână 
îl trase pe hoţ de lângă patul lui Bibo şi ducându-i puţin 
mai departe de casă, le povesti peripeţiile prin care tre- 
cuseră ea şi cu Gora. 

— „Dar, fiul d-tale, e un adevărat viteaz“! 
domnul Elfi, privindu-l pe Gora, cu admiraţie. 


spuse 


— Sunt foarte încântat că eşti prietenul meu! se 
apropie, Togo, închinându-se în faţa lui Gora. 
— Acum trebue să ne gândim cum să-l păzim pe 


Bibo, ca să nu mi-l ia îndărăt omul alb. Bătrâna gorilă 
vorbise astfel. 

= Vom sta de straje, pe rând! Hotări Togo, sărind 
întrun picior. 2 


—- Bună idee! răspunse domnul Elfi. ln noaptea 
asta, voiu faceeu pe sentinela, mâine Gora, poimâine 
Doamna Gorilă şi în nopţile următoare, Togo cu fami- 
lia lui. 

— „Și eu vreau să fiu santinelă! Pe mine nvaţi ui- 
tat sau credeţi că n'am să vă pot fi de folos?“ Se pre- 
făcu supărată, căprioara Alba. 

Dar Bibo, le curmă vorba. Se deșteptase din somn 
și cu siguranţă, îi era iar foame. 

Gora alergă cel dintâi lângă pătuțul lui Bibo, apoi 
cu mama lui sosiră ceilalți, Elfi, "Togo, fraţii lui, cimpan- 
zeii, şi căprioara albă. 

Fiecare, începură să-i facă fel de fel de jucării ui 
Bibo, din frunzele pomilor, dar Bibo plângea într'una; 
flămând, lui nu-i ardea de joacă. Sticla cu lapte era 
goală. De unde era să ia alt lapte? 

— Am găsit! exclamă mama lui Gora. Indată se 
urcă într'un cocotier, culese o nucă mare de cocos, veni cu 
ea jos, o rupse în două şi vărsă tot laptele pe care îl 
găsi înăuntru, în sticlă. 

Puse biberonul pe gâtul sticlei şi în admiraţia tutu- 
ror, îl aduse lui Bibo. 

Bibo începu să sugă cu lăcomie în timp ce anima- 
lele toate, strânse în jurul lui, îl priveau uimite şi în- 
cântate. 

Apoi fiecare se duse la casa sa unde povestea ru- 
delor şi prietenilor tot ce aflase dela gorile, despre 
Bibo, puiul omului alb. 

In așa fel, încât până seara, pădurea toată cunoscu 
în amănunte, toată povestea. Până și pomii îşi şopteau 
între ei: — „Ai auzit, trestie-de zahăr, că avem un oaspete 
nou în pădure ?“ 

— Ştiu! Nu-mi spui o noutate... 

E vorba de Bibo, nu ? răspunse bananierul... 


(Va urma) 
SIDONIA DRAGUŞANU 


Micul Delu care 
Vrea să pară.... mare. 


E 


Bunicul îmi spunea aseară 
Un basm, cu tet frumoși şi zmei, 
Dar n'am putut s'ascult tot basmul 
Și-am adormit gândind la ei. 


Şi `n somnul meu, cuprins de vrajă, 
In visuri începui să "not, 

Visând povestea lui „Zorilă“, 

Lui „Prepeleac“ şi „Barbă-Cot*“ ! 


Inconjurat de-o dulce taină 
Păream tovarăş de folos 

La bucurii, la voinicie, 

Şi la nevoi, cu Făt-Frumos ! 


Părea că am plecat cu dânsul 

In spre palatul fermecat, 

Ca să scăpăm, de zmeul groaznic, 
Pe mândra fată de 'mpărat. 


Trecurăm prin păduri de-aramă, 
Păduri de aur şi argint, 

Prin vaduri repezi de izvoare 
Cu prundul plin de mărgărint ! 


Pe caii noștri, albi ca neaua, 
Svârlind pe nări flăcări de foc, 
Gonea ca vântul şi ca gându 
Spre voinicie şi noroc ! 


Dar am ajuns! Şi Zmeul, iată, 
Cu paloşul său, înarmat, 

lar eu, cuprins de-o mare frică, 
Din somn, atunci m'am deșteptat! 


aE plâng. Mi-e mare jalea, 
ă'n vis eram aşa vânjos 

Şi cam lăsat, eu Zmeul groaznic, 
Să lupte singur Făt-Frumos ! 


D. MEREANU 


Povestire din Maroc 


Califului Abd-el Muman îi plăceau mult poeziile și 
əcrotia poeții cari slăveau victoriile musulmani- 
lor. Unul dintre aceşti poeți, numit El-Hasan, deşi scri- 
sese poezii minunate, era totuşi mai sărac decât cel din 
urmă hamal. Tot avutul său nu era decât o mică cocioabă, 
într'o uliţă strimtă şi întunecoasă a oraşului ; fără curte, 
fără grădină unde să respire aerul proaspăt să admire 
cerul şi să cultive florile pe cari le cânta atât de mult 
în versurile sale. El- Hasan proslăvise şi el adesea 
isprăvile străbunilor califului ; acesta îi trimetea ca 
răsplată sume muri de bani, dar poetul era risipitor şi 
- tot aurul pe care îl primea îl împărţia prietenilor, aşa 
că totdeauna se trezea tot atât de sărac. Intro zi El- 
Hasan citise califului şi întregii lui curţi o poezie mai 
frumoasă ca cele de până acum. Toată lumea era în- 
cântată. 

Atunci Abd-el-Muman îi zise : 

— Hasan, dorinţa mea este de-a prânzi la tine într’ 
una din zilele acestea. , 

— Ah! stăpâne, răspunse poetul, nu sunt vrednic 
de o asemenea cinste şi casa mea e atât de mică şi de 
sărăcăcioasă încât mi-ar fi rușine să te primesc în ea. 

— Totuşi vreau să fiu oaspetele tău, ne-am înţeles? 

— Atunci îngăduie-mi, stăpâne, câtva timp, pentru 
a-mi putea curăța puţin casa și a o face în stare să se 
te primească cu toată cinstea cuvenită. 

— Primesc, dar de cât timp ai nevoie 7 

— Un an cel puţin, stăpâne. 

— E prea mult, eu sunt nerăbdător să te vizitez. 

— Atunci doar câteva luni. 

— Bine. Iţi dau acest răgaz Mă vei înştiinţa când 
vei fi terminat tot. 

Şi poetul E-i Hasan, datorită unei mici sume de 
bani pe care i-o împrumulară prietenii, își repară 
căsuţa, își curăță geamurile și-și vărui pereţii, 

Din nenorocire n'o putea mări, fiindcă era înconju- 
rată de vecini. După ce totul fu terminat, poetul se 
duse să recite califului o poezie în care îi făcea cuno- 
scut că „umila sa locuinţă ar fi fericită să fie călcată 
de Soarele-Marocului şi că sosirea califului va fi 
întocmai ca acea a vulturului în cuibul sărmanei bufniţe”. 

Abd-el-Muman, încântat, îi zise : 

— Mâine dimineaţă, voi fi la tine. 

Poetul pregătise din zorii zilei o masă cu prăjituri, 
dnlceţuri fructe şi aşteptă pe prinţ. Acesta sosi îndată 
cu vizirul său şi câţiva ofiţeri. Casa era atât de mică 
încât doar prinţul şi vizirul putură pătrunde în ea. 

— Sărmanul meu Hasan, spuse prinţul, poezia nu 
te-a îmbogăţit, dar ştiu şi dece. Știu că eşti tot atât 
de mărinimos pe cât ești de talentat, 


Califul mâncă cu poftă. 

— Dulceţurile şi fructele acestea sunt foarte gustoase, 
exclamă el, și sunt încântat de vizita mea. 

Acum, scumpul meu Hasan, trebue să ne arăţi toată 
casa. c 

— Stăpâne, acest lucru, mi-ar fi grozav de greu, 
căci nu am decât această mică încăpere. 

— Tu vrei să ne tăinuești avutul tău, răspunse pe 
loc Califul ; sunt sigur că locuinţa ta este mai mare 
decât ne-o spui. 

— O ! stăpâne, crezi c'aşi vrea să te'nşel pe tine, 
binefăcătorul meu care m'a copleșit totdeauna cu 
faptele lui ? 

— Bine, vom vedea, Abd-el-Muman ; poruncește să 
să vină un zidar 

Indată ce sosi zidarul, califul îi porunci să deschidă 
o uşă în perete. c 

— Stăpâne ! strigă poetul, Coranul ne opreşte să 
ne atingem de zidul vecinului. şi acesta nu-mi aparţine 
decât pe jumătate. 

— Sparge înainte peretele, spuse califul zidarului. 

— Vai! vai ! ce vor zice vecinii mei, se văită El- 
Hasan. 

Când deschizătura fu destul de mare, califul, vizirul 
şi ofiţerii pătrunseră prin zid urmaţi de poet. Intrară 
într'o grădină minunată cu pomi rari, cu flori desfătă- 
toare şi cu plante de tot felul ; jocuri de ape răspândeau 
o răcoare plăcută ; mai erau chioșcuri frumos împodobite 
în cari o mulţime pe sclavi așteptau ordinele stăpânului 
lor. 

— Vezi, scumpul meu Hasan, am avut dreptate să 
spun că locuinţa ta e mai mare decât o credeai tu. 

— Stăpâne, crede-mă că această grădină şi aceste 
chioșcuri bogate nu-mi aparţin de fel. Nici nu le bănu- 
iam. 

— De acum încolo sunt ale tale, căci file dau 
împreună cu această pungă de bani ca să le poţi 
îngriji cum se cade. Voiu avea plăcere să viu aici 
să-ţi ascult poeziile. 

Poetul se aruncă la picioarele califului și slăvi în 
versuri de recunoștință, bunătatea și măreţia acestuia. 

— Poete, zise Abd-el-Muman, nici odată n'ași putea 
face destul pentru tine, căci dacă îţi pot oferi bogăţie, 
tu ne încânţi auzul şi ne înalţi sufletele. Tu faci să 
strălucească domnia mea și prin versurile tale nemu- 
ritoare, numele meu va putea rămâne și după ce voi 


muri. 
Traducere de MAURA - 


S'a "'nălțat acum balonul „Uite-te ce rog mi-e nasul — Nu pot, frate Mogâldeaţă — Nu se poate, dragă Neaţă 


- A = L C i i Nu ştii tu că nu-i frumos? 
ână la doi pași de rai... îmi să strănut!!! C'am pierdut-o şi pe-a mea... şt L fr 

Până = mpi atel, œB Naan  L ae uita 75 iri erac D er Dar ia stai... Am o idee! 

Că am prins şi-un guturai !... Numai pentru un minut ? Şi cu mâna... uite-așa! ezi corabia de jos?... 


< 


Neaţă lasă'n jos balonul.. Dar... chinezii din corabie Cu-o frânghie şi o cange 
agp ne apne Pe corabie s'a oprit )Opizeci de bandiți chinezi !) E balonul prins vârtos — 
Şi... din pânze o să rupem Şi scoțând mâna afară Prind întrun minut de veste Și ntr'o clipă — hait ! — chinezii 
rr S Pie ga Tale pânza cu 'n cuțit L Şi se-adună toți... Să vezi! L'au adus la dânşii, jos 1... 


N > 4 
LEN d 
FN > 


lar acuma căpitanul — Hei călău ! Să vii aicea... Să mi-i gâdilaţi la tal — Pauzi ce ne face, Neaţă 17 
Dă un ordin la bandiți : Am red să-ţi ak R : Şi pe mâini cae Cică-i moartea cea mai grea ! 
Să-i luaţi fără zăbavă Să ucizi p'ăști doi netrebniei nă când, de râs şi hohot Ne omoară gâdilatul 7 


Şi grozav să-i pedepsiţi ! ` Cu suplicial chinezese | Obosiţi, ei or să moară ! ! ! Nu 'njeleg, — pe cinstea mea ! 


chinezilo 


Neaţă şi cu e. zar R Și îi gâdilă chinezii Doar că... Neaţă se cam strâmbă Dar... când să le treacă râsul 
Sunt acuma d cați Pe golanii buclucaşi... Intr'un fel cam caraghios e aproape lini u 

Şi de trei chinezi cu coadă Crezi că le-a venit să râdă 77 Şi... călăii 'ncep să râdă b rime Mogål eață 

Sunt tot timpul gâdilati ! Sau doar să zâmbească ?... Aşi ! ! De se tăvălesc pe jos !.. Scoate limba la bandiți!!! 


Să vedeţi acuma hohot ` Ei încearcă să se țină, Trec acuma încă zece Cinci bandiți, peste-o secundă 
La chinezii ăștia trei... ciupesc, se pălmuesc, bandiți chinezi Au murit de râs, pe jos 

Râd şi râd fără 'ncetare Dar... când văd pe Mogâldeaţă Şi se molipsesc și dânșii... Şi se-adună toţi chinezii 
Parcă's blestemaţi de zei!!! Alte hohote pornesc !... Ei! Acuma râs să vezi! Şi cu șeful cel furios. 


| 
E Up ar < E a Pain d 
E, PE E t å E : S Š 


Hei ! Opriţi-vă ! le strigă Şi, In timp ce toți chinezii Repede desfac balonul „„Intr'o bună diminea 

Dar. at ls molipait T! Râd i ae tot oe Şi cu ek se urcă în sús Mogăldeaţă în jos rată 
Cincizeci de — râd toții Neaţă şi cu y ântul i-a luat pe aripi. — Ía te uită colo, Neaţă | 
Iară treizeci au murit ! ezeşte o tulese... Şi opt zile i-a tot dus... Să ne dăm jos! la opreşte:!... 


(ve urma) 


0 nemaiinchipuită călătorie in Impărăția Minunilor 


NCEPUTUL călătoriei în Impărăţia Minunilor, 
sa pornit în chipul acesta. Buniţa deabia 
apucase să istorisească lui Dorel şi Vio- 
ricăi, despre piticul cel fermecat, de măr- 
gean când, fără de veste, s'a şi ivit LIR, îm- 

păratul piticilor, chiar el singur. 

Şi venind vorba despre Țara minunilor, sa prins 
el să-i poarte într'acolo. Zis şi făcut, nici una, nici două, 
LIR le-a spus taina, cum ar putea să se prefacă şi ei 
în prichindei mărunți, ca și el. Căci, de astă dată, nu 
mai avea la el, din bomboanele fermecate, care i-au fă- 
cut mici, micuţi, când au călătorit, în Impărăţia Cântă- 
rilor. 

I-a deprins să cânte un cântecel frumos, în care era 
vorba de drumul în Țara Minunilor. Şi minunea s'a în- 
tâmplat : Viorica şi Dorel s'au făcut din ce în ce mai 
mici, cât nişte păpuşi. 

— Şi pe unde pornim ? întreabă Viorica. 

— Prin uşiţa sobei, răspunse LIR. 

— Dar în sobiţă e foc! Vrei să ardem? întreabă 
Dorel. 

— N'aveţi voi grijă! Sunteţi fermecaţi și flăcările 
focului o să se dea în lături, ca un tufiş. 

— Vai, ce mic te-ai făcut, Dorele! Cât pisicul bu- 
niţei! 

— Şi tu?... Tu poţi să'ncapi şi'n căciula lui tăticu! 

— Dar buniţa ce mare e! 

— Parcar fi bunica lui Gulliver, când acesta se ră- 
tăcise în împărăţia lui LIR. 

Top) Top! LIR a deschis uşiţa sobei, pe unde venise. 
Copilaşii, după el, repede, repede. El se dă deoparte, 
iar copiilor li se pare că ar fi într'o peşteră de sticlă 
portocalie! LIR a închis uşița după el, ca să nu sară 
vre-o scântee, în odaie. Apoi le-arătă drumul. Dau o că- 
rămidă de-o parte şi prind a cobori la trepte, tipa-tipa, 
tipa-tipa, printr'un șanț săpat în pământ. Și ei vedeau 
bine înaintea lor, fiindcă LIR era îmbrăcat în străiţe 
de mărgean, care răspândeau o lumină roșcată, pretu- 
tindeni. 

Şi ajung, pe urmă, într'o încăpere mare. De de-asu- 
pra, răzbătea lumina cerului, ca printr'o sticlă albastră. 
Inaintea lor se arăta o cale numai de argint, de parcă 
ar fi fost pardosită cu poleială dela şocolată. Şi sclipeau 
` luminile licuricilor, cu fânărașe albăstrui, în şiraguri. 
S'au oprit la o poartă aurită, întărită în peretele de 
stâncă, cu zăvoare grele. LIR trage de un clopoțel: bing- 
bing! ting! ting! 

— Imi vestesc supușii, că sosim, îi lămureşte LIR, 
pe copii. Taca, taca, bum, tang! cling! Şi poarta se dă 
de-oparte. Ce să vezi? 

Inainte le-a eşit alt prichindel, tot ca LIR. 

Se 'aclină el şi spune: „Măria-Ta, fi binevenit, dim- 
preună cu Dorel şi Viorica!“ 

— Dar de unde ne cunoaşte? întreabă Dorel. 


10 


— El e sfetnicul meu: Țill-Țilly. Şi trebue să ştie 
toate, — răspunde Dorel. 

— Măria Ta, vă aşteaptă automobilul! 

— Care automobil? Unde e? spuse Dorel, iar. 

— Acela. 

— Cum seamănă cu al meu. Dar eu nu-l mai am. 

— Chiar aşa e, Dorel! E automobilul tău pe care ţi 
l-a dăruit tăicuţul. d 

— Şi eu l-am stricat! 

— Noi dacă am văzut că nu te mai joci cu el, am 
venit, într'o noapte, l-am cărat aci, l-am dres şi-acum, 
pornim cu el, la palat. i 

— Tot cu cheiţa merge? 

— Nu! Acum, că se află pe tărâmul minunilor, merge 
singur, fără motoraş, fără arc. 

Se urcă toţi patru, în automobilul lui Dorel şi... la 
drum! Dar Dorel vrea să afle cam pe unde duc cele- 
lalte cărărui, ce se despart, de calea lor. 

— „Aceasta duce la cumătra Carta. Ea ne 
apără de şoareci şi de gândaci. Uneori, iarna, vine cu 
puișorii ei, la palat, la noi — şi ne spune poveşti fru- 
moase“, 

In drum, le-au”arătat copiilor și ascunzișul boabelor 
de fasole, până încolţesc, cum își scot rădăcinuţa, tul- 
pinița şi frunzuliţele. Toţi piticii din tainiţile pămân- 
tului au grijă de bobiţele de fasole, de seminţele grâ- 
nelor şi ale porumbului. Ei strâng în găleți mici, cât 
degetarul, lacrimi de rouă şi le aşează, la rădăcinuţe, 
ca să aibă umezeală. 

Tare se minunează copiii, că piticii au grijă de se- 
mănături! E 

— Noi nu rupem florile şi nu strivim nici un firicel 
de iarbă. Le udăm când e cald! La mine, în palatul cel 
de sticlă, găzdueșşte, iarna, chiar Crăiasa Florilor. Am 
să vă întovărăşesc eu odată, acolo. 

— Am fost, am fost! Cu greerașul! spun copiii. 

Automobilul gonește iar, calea se deschide, tot mai 
mult, până când pătrund într'o peşteră uriașă. O lumină 
roşie izvorăşte de pretutindeni. De sus, atârnă stâlpi 
de piatră albă. De-o parte, curge şopotind o apă de cris- 
tal, peste care piticii, supușii lui LIR, au durat un podişor 
de argint, cu stâlpișori tot de mărgean. Vin și cântări 
de păsărici, de unde, doar zâna minunilor o ştie. Fiindcă. 
aici, totul e atât de minunat! 

E şi-un căţeluş pe-aici. Şi cum se gudură! Dar ce 
credeţi că află Dorel despre cățeluş? Că e un căţeluș de 
sticlă, pe care-l avea el, în dar, dela buniţa. li rupsese 
codiţa, odată, ştrengarul. Dar piticii l-au luat la ei, i-au 
lipit-o la loc şi acum păzeşte palatul lui LIR. Şi pe de- 
asupra, se mai află pe-aci şi păpuşica, în rochiţă cum 
e cicoarea, pe care Viorica nu voia so mai primească 
în căsuţa păpuşelor, pentrucă nu mai zicea: mamă! 

Acum, Fifi, păpuşica, e slujnica împărătiţei UPSY ! Da! 


Dar tocmai când LIR le lămureşte toate aceste lu- 
cruri minunate, iată că se ivește un alai măreț. Pe un 
tronișor, cât o călimară de școlăriță, pe care-l poartă 
patru pilici, în strae de argint, şade crăiasa lui LIR 
împărătiţa UPSY. Şi ea îi cunoaște pe Dorel şi pe Vio- 
rica, pentru-că, de multe ori i-a zărit, prin ferestruicile 
dela ușiţa sobei, cum ascultau, micuţii, basmele buniţei. 

Ii întâmpină cu multă bucurie şi le spune cuvinte 
frumoase de primire. li pofteşte apoi, în palatul lor, de 
sticlă. Au o minunăţie de palat, LIR şi UPSY. Şi au ra- 
dio, pe care l-au închipuit dintr'o cutie de chibrituri, 
iar antena e pânza unui păianjen. Cât despre pâlnie, au 
una, dela un melc, codobelc. Strașnic! Iată şi cismele 
cele fermecate ale lui LIR, așezate într'un dulăpior! Cu 
ele,-LIR sare câte-șapte poste. dintr'un pas, când călă- 
toreşte. K 


Cine-i afară? O mulţime de pitici, care-au aflat că 


Dorel și Viorica sunt aci şi vor să-i vadă! Şi ies copi- 
lașii în balconaș şi fac cu mânuţele, către pitici. Toţi 
sunt cu căzmăluţele și ciocănașele la ei, s'au întors dela 
lucru, chiar acum. 


Şi bat cu ciocănele, 
Bat, până nu mai pot! 
lar pulberea de aur, 
In lume ei o scot. 


Piticii-s meşteri fauri — 
Şi rar, ies prin poeni; 
Caută-argint şi aur — 
Şi-aleargă'n burueni ! 


O'mprăştie pe unda, 
Zetirului ușor — 

Şi oamenii, atuncia, 
Zăresc arzând comori. 


Pe-o nicovală mică, 
Ei bat, din zori de zi; 
Coroană mititică, 

Se prind a făuri. 

Iar flori de Sânziene, 
Prind pulberea, din sbor, 


Şi înfloresc,—minune !— 
Cum nu sunt alte flori!— 


Din tainiţi neştiute, 

De nimeni vre-odat'— 
Scot pietre nestimate, 

Ca pentr'un crai bogat! 


Povestea florilor de Sânziene, au aflat-o copilașii, 
aşa cum vam spus-o eu, la masă, unde a venit și ju- 
pâneasa cârtiță. Ce să vă mai istorisesc eu! Au fost de 
față şi împărăteasa Furnică şi Zânița Florilor, care se 
abătuseră, pe-acolo. Fiecare s'a bucurat, că au întâlnit 
oaspeţi drăguţi, ca Dorel şi Viorica. lar Zâna Florilor 
i-a poftit să călătorească dimpreună cu ea, în corăbioara 
dumisale, pe care a venit, până aci. Nu-i mai mare cât 
o cutie de bomboane corăbioara, dar lopătarii: șase băr- 
zăuni voinici, o poartă, repede-repede, pe pârâiaşul cu 
apă ne'ncepută, ce izvorăşte, chiar în peşteră. 


Işi iau copilașii rămas bun, dela UPSY şi LIR şi 


dela ceilalți oaspeţi împărătești. Se urcă, apoi, în coră- 
bioară. Cântă piticii și piticiţele, de ţi-e mai mare dragul 
să-i asculţi. Ba unii s'au urcat pe frunze de nufăr şi tot 
vâslind cu un băț de chibrit, îi întovărăşesc pe călători, 
până departe, de tot, unde nu se mai vede palatulului 
LIR. lar peştera se face din ce în ce mai scundă. Și 


amen 


fără de veste, se arată şi porţile către tărâmul oameni- 
lor. Floricelele car. av aflat că zâniţa lor călătoreşte în 
corăbioara ei, —se strâng — în şiraguri, pe maluri şi 
cântă. 

Dorel întreabă pe Zână încotro călătoresc ei, acum. 
lar Zâna, care e gătilă în Rochiţa Rândunicii, îi lămu- 
reşte că a pornit să aducă, înapoi, în împărăţia sa, flo- 
rile verii. Pentrucă, de departe, Zâna Toamnă, a trimis 
veste că soseşte. 

Până una alta, însă, are să-i lase în grădina căsuţei 
lui Dorel, căci pârâiaşul acesta, trece pe-acolo. 

Vai, ce de floricele, pe maluri. Crăiţe, zorele, maci 
roşcaţi, gura leului, cicoare, mii şi mii! 

Corăbioara s'a oprit, în grădină, cum sau înţeles. 
Au coborât copilaşii, iar corăbioara a plutit, până de- 
parte, cu Zâniţa. 

Dar acum, altă greutate! Dorel nu-și mai amintea 
cântul cel mic, vrăjit, pe care-l învățase, dela LIR. Pen- 
trucă dacă l-ar cânta, sar face iar copilași mari, cum 
fuseseră mai înainte. Dorel plângea, dar a dat Dumnezeu 
că şi l-a adus aminte — Viorica. L-au cântat amândoi, 
dar nimic! Tot mici cât şi LIR, au rămas! 

Atunci, un melc, care trecea, încetişor, pe-acolo, i-a 
sfătuit să cânte cântecul deandaratelea, dela sfârșit spre 
început 

Şi nici n'au sfârşit copiii de cântat, că s'au pomenit 
iarăş, mari de tot, încât s'a speriat bietul melc, de ei şi 
şi-a tras corniţele înăuntru — şi-a intrat, în găoacea lui 
de frică. 

lar Dorel şi Viorica, au râs de el şi i-au cântat: 


— Mele, melc, 
Codobelc, 
Scoate coarne boerești ! 
Şi te du la Dunăre, 
Şi bea apă turbure! 
Şi te du la baltă, 
De bea apă caldă, 
Şi pogoară, binișor 
De bea apă de izvor! 


Dar melcul, — n'aude, n'avede, tăcea chitic, — în că 
sufa lui şi nu spunea nici pis! 


N. PAPATANASIU 


Doi mieluşei 


Țigănuşul 


PING-PO 


Vrând ca vremea să le treacă, Mingea sare peste masă, — In ogradă toţi cocoșii, Stau de-oparte şi se miră, 


Singuri, Noacă și cu Moacă, Alteori se "ncurcă 'n plasă, Şi găini cu bascuri roșii, Bat din palme și-admiră : 
Cu rachete şi mingi noui Sau izbită trece 'n zbor, Rațele, — şi puii toţi Mingea sare ’n sus şi 'n jos: 
Joacă Ping-Pong amândoi. Iute, peste capul lor. Din bunici și strănepoţi — Doamne, cât e de frumos 


Iată-i cum privesc spre minge : — Doamne, ce nerușinare, O găină îmbrăcată — Dac un ou e—o jucărie, 
— Cine oare va învinge ? Astea nu sunt mingi îmi pare, Ço rochiţă *'mpestriţatăNoi putem s'avem o mie, — 
Doar găina cea cu mol Ia încearcă să le-atingi ?! Tot uitându-se la ea Intra clipă ne ouăm 

Spune către ceilalţi toţi : Astea-s ouă, nu sunt mingi |... T răspunse cam aşa: Şi ca dânșii ne jucăm. 


După ce făcură ouă Şi apoi, în loc de masă 
Se 'mpărţiră câte două, Au sărit cu toţi pe casă 
Căci cocoşii lor isteţi Ca să joace, pe furiș, 

Au adus nişte lopet —  Intr'un colţ, pe-acoperiș. 


Laolaltă, mic şi mare, Doar găina cea moţată, 


Au jucat fără 'ncetare, Veşnic neastâmpărată, 
Dar vedeţi ce s'a întâmplat ? A rămas, din acest joc 
Sau spart ouăle îndat'... Cu un ou înfipt în... cioc... 


P 


N Bit 


-essee K 9 
E A 
E E E 
ARTA era un copil rău. Un copil rău și îndă- 
M rătnic. La şcoală, nemulțumia pe toată lumea; 
pe profesori cu lenea, pe colege cu răutatea. 
Nimeni n'o iubea. Acasă, îndată ce venea 
de la şcoală, începea să chinuiască pisica, 
să zmângălească pereții, să se cațere pe scaune, pe du- 
lapuri şi să facă pozne peste pozne. Mama ei era dis- 
perată. Degeaba încercase s'o cumințească, vorbindu-i 
Trun. Încercând să-i explice că o astfel de purtare o 
va face nesuferită tuturor şi că în curând vor fi ne- 
voiți s'o ia dela şcoală și s'o dea la o meserie. Degeaba 
o pedepsia în nenumărate rânduri. Din pricina Martei, 
slugile plecau chiar înainte de a-și implini luna. Nici 
una nu putea să se impace cu fetița aceia rea şi încă- 
pâţănată. Când îi aduceau mâncarea, Marta ţipa că e 
prea fierbinte ori prea rece și o azvârlea pe jos sau în 
capul slugii. Dacă mama ei o pedepsia, Marta se încuia 
în odaie şi nu mai ieșia de acolo până ce toţi ai casei 
nu veneau s'o roage să se ducă la școală sau măcar, să 
vie la masă. De bătaie, nu-i păsa. Oricât de tare ardea 
nuiaua pe pielea ei, Marta răbda, fără să scoală 
un geamăt, o lacrimă. 

Şi îndată ce scăpa din mâinile mamei ei sau ale 
tatălui ei, se repezea sau la cutia cu plăci de gramofon 
şi trântea câteva de podea, prefăcându-le în țândări sau 
la bufetul cu farfurii de unde lua căni, pahare şi le 
pocnea fără milă de pereţi sau de mobile. Părinţii ei 
erau nenorociţi. Alt copil n'aveau şi vedeau că orice 
mijloace întrebuințaseră faţă de Marta, ca so cumin- 
țească, fuseseră de prisos. Marta avea opt ani. Oricât, 
la opt ani, un copil îşi dă seama ce face și atunci când 
stăruie în greşeli, înseamnă că e rău şi îndărătnic din 
fire şi că părinţii trebuie să găsească neapărat mij- 
locul de a-l face bun şi cuminte, fiindcă altfel toată 
viaţa lui va fi un om de nimic. 

Chibzuiră părinţii Martei şi se sfătuiră serios între 
ei, ce fel de măsuri mai trebuiau să ia. Hotărâră să 
angajeze o profesoară care să locuiască chiar cu ei în 
casă şi care să se ocupe toată vremea numai de Marta. 
In acest scop, părinţii fetiţei dădură un anunţ în jur- 
nal şi a doua zi chiar, se prezentară numeroase per- 
soane care voiau să primească să fie profesoara Martei. 
Dintre toate câte au venit, mama Martei a ales pe 0 
tânără fală care părea foarte “energică şi bună. Pe noua 
profesoară a Martei o chema domnișoara Viorica. 

— „Marta — spuse mama fetiţei — domnișoara Vio- 
rica este noua ta profesoară. Trebuie să fi ascultătoare 
şi respectuoasă cu dânsa.“ 

Marta o măsură pe domnişoara Viorica din cap 
până în picioare și pulnind întrun răs obraznic, spuse: 
— „Nu vreau să fiu nici ascultătoare şi nici respectu- 
ousă“ și o zbughi pe ușă. Domnișoara Viorica se luă 
repede după ea şi o prinse de mână: — „Urcă-te îndată 
în odaia ta !“ îi porunci profesoara cu un glas foarte 
sever şi Marta, puţin speriată, luă drumul spre camera 
ei. Domnișoara Viorica intră cu tava de mâncare în 
odaia Martei şi-i spuse poruncitor: — „Mănâncă !“ Marta 
răspunse întorcându-se cu spatele; „Nu mănânc !“ 

— Bineee |! Şi fără să mai spună nici o vorbă, dom- 


| 

D 
T A REA 
nișoara Viorica, luă tava cu mâncare și ieșind pe uşă 
scoase cheia din broască, ca Marta să nu se mai poată 
încuia în odaia ei. 

: Marta începu să Upe. îndată ce domnișoara Vio- 
rica ieși. 

— „Vreau mâncare ! Mi-e foame !“ 

— „Spuneai că nu mănânci !? li răspunse noua 
profesoară. Și încuind-o în odaie, o lăsă nemâncată. 

A doua zi de dimineaţă, Marta suna cu disperare 
iu Güaiana ei, să i sc aducă laptele. Na mai putea de 
foame. Acum ştia ce o aşteaptă dacă mai face mofturi 
şi, nu mai îndrăznea să crâcnească. Dar la dejun, gu- 
stând din supă, spuse că e prea fierbinte şi, deschizând 
fereastra, aruncă tot castronul cu supă în curte. Afară 
ningea și era un ger îngrozitor. Părinţii Martei se repe- 
ziră s'o bată, dar domnişoara Viorica îi opri. 

— „Lăsaţi-mă vă rog, singură cu fetița ! -spuse ea. 

Părinţii Martei, căpătaseră încredere în domnișoara 
Viorica şi se sculară îndată dela masă. 

— Spuneai, Marto — zise profesoara — că supa e 
prea fierbinte și ca să se răcească, ai aruncat-o în curte. 
Acum trebuie să fie tocmai bună de mâncat. la du-te 
să încerci... 

Fetiţa făcu ochii mari! Cum să se ducă pe vremea 
asta urâtă afară!? Dar n'avu timp să se codească. Dom- 
nișoara Viorica o şi înhățase de mână și o dăduse pe 
ușă afară. Marta începu să plângă și să se roage să fie 
primită în casă. Domnișoara Viorica o iertă după ce o 
puse să făgăduiască că niciodată nu va mai azvârii 
mâncarea. Într'adevăr, Marta se ţinu de cuvânt. Rămâ- 
nea acum să se hotărască să-şi înveţe lecţiile... Asta 
era ceva mai greu, fiindcă fetiţa era de o lene fără 
seamăn. 2 

Domnişoara Viorica însă, îi găsi leacul. Chemă în 
casă pe băiețașul bucătăresei şi pe o fetiţă din vecini. 
Deşi băeţaşul și fetiţa erau mai mici decât Marta, în- 
cepu să-i înveţe pe ei să scrie şi să citească. Martei, 
dinadins, nu-i dădea nici o importanţă. Cei doi copii — 
băieţelul bucătăresei şi fetiţa vecinului — curând învă- 
țară să citească și să scrie mai bine decât Marta. 

— Domnişoară Viorica — spune într'o zi, fetiţa cea 
rea și îndărătnică — vreau să învăţ și eu cu d-ta! Mă 
primeşti ? Mi-e ruşine să mi-o ia înainte Bubi, băiatul 
bucătăresei... 

Domnișoara Viorica zâmbi şi mângâind-o pentru 
prima oară pe Marta, îi spuse: — „Vrei să te faci un 
copil bun şi ascultător ? Vrei să nu mai fii obraznică, 
rea, leneşă. Dacă îmi făgăduiești că vei asculta mereu 
de sfaturile mele, eu îţi promit în schimb să te ajut 
întotdeauna la lecţii, să-ţi țiu de urât când te plictisești, 
şi să-ţi atrag atenţia când eşti pe cale de a greşi... Vrei, 
Marta ?“ 

— „Vreau, domnişoară Viorica ! Mi s'a urât şi mie 
să fiu rea! Voi fi un copil bun, bun, de tot. Şi atunci 
ai să mă iubeşti, nu ?* răspunse Marta, luând-o de gât 
pe buna ei profesoară. 

Şi, din ziua aceia, părinții Martei au început să fie 
fericiţi. Fetiţa lor, wa uitat niciodată făgăduiala făcută 
domnișoarei Viorica. S. D. 
'3 d 


Z meta 


Sărmanul cerb, obosit că a fugit până în vârful dea- 
lului, e ameninţat să fie ucis de doi vânători. H vedeţi? 


Presupunere 


Intr'o grădină publică o fetiță vede un câine cu- 


limba scoasă. 

Tată — spuse fetița — acest câine pesemne că e 
bolnav şi a auzit că vine doctorul să-i vadă limba. Deaceea, 
cred eu, că o ţine afară. 


Şi aşa e bine 
Milica bucurându-se : — Mămică, am visat că mata 
ai să-mi dărueşti o minge şi tata, o bicicletă. 
— Fetiţo, doar ști prea bine că tot ce visezi se în- 
tâmplă invers când eşti treaz. 
— Ah da? Şi aşa e bine. Vrei să spui că mata îmi 
> dai bicicleta și tata, mingea 17 


Nemulțumire 


In timp ce mama Marioarei se pregătea pentru săr- 
bătorirea zilei onomastice a lui Vasile, Ionel, cu un ton 
de nemulţumire, îi zise: 

— Dece, mamă, mi-ai ales așa un nume ? Pe fratele 
meu îl cheamă Vasile, aşa că ziua lui va fi în curând, 
pe când eu trebue să aştept până la sfârșitul anului 


N'a auzit 


Mișulică, fiind dojenit de mama lui, îngăimează 
câteva cuvinte obraznice. 

— Ce ai spus? îl întrebă mama lui. 

— Nu ştiu 

— Cum nu ştii 

— Păi, să vezi, mamă, am vorbit atât de încet că 
n'am auzit nici eu. 


o 
2 


| lată că și elefantul se aate din õu: 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA SEPTEMBRIE 


Numele şi pronumele 


Adresa: 
13 


— Ia, spune-mi Fricoşilă, ce vânt te-a adus aici. 

— Pai să vezi, Grozăvilă, acolo unde am fost înainte, 
mă tot supăra un vânător cu zgomotul puștii, şi deaceea 
m'am hotărât să vin aici.! 


SERIA III 


oa 


U 


Concursul de jocuri pe luna Septembrie 


„SERIA li MOȘ CINEL 


- La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvântul stingher 


Incepe şcoala Aci sunt mai multe cuvinte. Patru cuvinte arată niște lucruri 
care au aceiași însușire. 
Pand CARTE CAET TOC CARNET REVISTĂ. 
(5 Toate lucrurile sunt din hârtie, afară de TOC, care e din 
N lemn: deci deslegarea e TOC. 

Citiţi cu băgare. de seamă cuvintele de mai jos Deslegaţi 
cuvântul căruia îi lipsește însușirea ce o au celelalte cuvinte: 

1) tulpină, rădăcină, creangă, mărar, frunze 

2) barcă lopată luntre vapor, corabie. 

3) talpă, şiret, toc, piele geantă. 

4) cenușă, nisip, cărbune, foc, scântee. 


Deslegarea jocurilor 


N 
L 89 


NG 


C m 
W Y | 


CEEL BKE 
K 


N 
$ 
` 
i: 
N 


WNE / R 
IS Ema” IN UCIAj 
Snn LI RIA SED USP 
ELAVA A WAA LDAID AR A16) 
IC|OILIALC | TAAI RIMI Al 

EIL ALU NJA [R 


ORIZONTAL : 1) Se întâlnesc cu toții la începutul IS 
anului şcolar (articulat 8) Camaradă. 101 Transportat. 
12) Posezi. 13). Epocă. 14) Ataşată. 17) Aceia 19) Fiinţă 
20) Un fel de ciorbă. 23) A brăzda, 24) Pronume fe- 
minin. 25) Pe ea stă elevul în clasă. 28) Pronume 29) 
Etaj. 
VERTICAL : 1) Loc unde se învaţă. 2) Ei se duc la 
grădiniţă fiindcă sunt „băeţi mici” 3) Oală (Mold). 4) 


Teme. 5) Comandant turc. 6) Făcea mai rar. 7) Primul eTo PA d 
11) Măsură. 15) Țărână, 16) Pe ea se scrie la școală. OVAU LIMUM ANIA A 
18) Cu ea se scrie la şcoală. 19) Examen vorbit, 22) paT x ZA 


Vale îngustă făcută în pământ pentru scurgerea apei. 23) 
Postav gros. 26) Cuvânt neschimbător. 


Premianții jocurilor pe luna lulie 
E 


Abonament pe un an ib „Dimineața Copiilor: CUVINTE I, 

Stoicănescu M. loan, Str. Jitianului No. 29 Craiova. r aan — 
Abonament pe 6 luni la „Dimineața Copiilor": BaB M 3 

Liliana Vasiliu. Str. Buzeşti 84 Bucureşti; Gheorghe AIR AYAU RI AYD 
Lăzărescu Str. Avrig No. 71 Bucureşti. 

Abonament pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”: 

Negru Elisabeta, Nădab jud. Arad; D. Jianu, Str. Vla- 
sin No. 14 Lugoj; Gabriela Badea, com. Leordeni, jud. 
Muşcel ; Georgescu N. Teodor, Str. Barierii 12 - București. 
Căpitănescu T. Niculai Str. Drumul Serii 5 București. 
Au câștigat cărți din ed. „Adeverul” următorii cititori: 


(AA TNA ANA 
(TA TE MA 
CN, BERI TA 
Georgescu N. Teodor Barieri 19 Bucureşti; Lizette şi AA REIS 6 


Georgică  Prejbeanu Str.Unirii 172 Craiova; Lobonţ Logitere hie oee intnti mincare, / CT E 


Elena, Str. Domnița Anastasia No. 7 București; Copelovici = c 
I Willy, Str. Eduard Mirto P. Neamţ; Idelsohn Felicia, Varză, ştofă. - ras - 
Str. Elena Doamna 36 Bucureşti ; Mitică Constantinescu Cuvântul stingher: mănușe lemn, ridiche, broască, 
com. Slobozia jud. Dâmboviţa ; Sultan G. lon, Str. 


Veseliei 37, Bucureşti; Emilia Gheorghescu, Str. Sucedava Joc de istețime. E o găină cu cioc de rață și un 


147 Roman ; Ionel I. Teodorescu Str. Ion Baiulescu 74 Curcan cu picioare de rață. 
Loco; Eftimiu Caliopy, Str. Matei Vasilescu 5—T. Severin; e tea — Pisica cu clopoței nu E TOE FA 
Cloaşe Constanţa, Bul. Carol 29, Timişoara ; ra nap <c ZE 


AEREN 


FOTOGRAFIILE PREMIANȚILOR 


MARIOARA Y. PETRESCU VASILESCU IULIA SULTĂNESCU ANGELA AFRODITA CRISTODULO: NELU CRISTODULO 


CI. Ii — Pr. 1 VASILESCU VIRGINIA Ci. Mi-a — Pr. 1 GETEN CI. IV — Pr. I 
Şcoala No. 44 Cl. IV-a şi Ill-a — Pr, I institutul Choysi Mangăru Şcoala Dămăroaia Școala Dămăroaia 
Şos. Olteniţa Piteşti București București București 


. A T 
N MARCELA ABRAMOVICI ADRIANA H. ALICE M. CUCIUC BÂRSAN CONSTANTIN 
ST ON Ci. Il-a — Pr. Il Cl. Il-a — Pr. Cl. l-a — Pr. | Ci. I — Pr. | 
: Şcoala „Progresul Culturii” Se. primară No. 13 Şc. primară No. I Se. „Bumbăcari” 
București București Bazargic București 


PĂTÂRNICHE NICULAI CLAUDIU SOLTESCU PETRUŢA L. PETRESCU IOSEFINA PENCHAS FLORENCE SCHALIK 
CE ta —Pr..] Cl. l-a — Pr. I Ci. I — Pr. Ii Şcoala „Bărățioi" Ci. IV-a — Pr. ł 
Şc. prim. mixtă Şc. „CuiBul cu barză" Școala No. 38 Cl. Il-a — Pr. | gs < agn 
Mândăc—Soroca București Bucureşti București - T S I 


FELICIA I. PUIU BERNARD BLĂTT RUSIU 1 ZO: HORTENSE HERMELIN ZINA PERLROIZEN 
Ci. I — Pr. I Se. Bolintineanu CI. Il-a — Pr. I Ci. IV-a — Pr. I Ci. IV — Pr. | 
$c. „Domnița Maria“ Ci. Il-a — Pr. I Liceul „Despina Doamna“ Școala „Lucaci” București 
București București Ploești Loco 


NATALIȚA NICULESCU ECATERINA LUCĂNESCU EUGENIA EMANUEL IONEL |, MORARU ALEX. HERDAN 
KA Per ae a 8 E pax: Ci. ii — Pr. I CI. Mi-a — Pr. 1 
. Clement o. e fe - M-a — Pr. I imară r j Mihai" 
București Tecuci Bea œ F ; ke iE oni eg 


ORTHA 


Locuinta Locuința termitei 


Să nu credeţi cumva că e o locuință din Africa, ci 
o locuință de termite ! Termitele sunt niște insecte foar- 
te mari, care își construesc locuințe foarte trainice din 
lut. 

Unele soiuri pătrund chiar în case unde distrug 
toată lemnăria. 


Becul înnotător 


In adâncul mării unde nu pătrunde nici o rază de 
lumină se găsesc multe neamuri de pești care poartă 
pe cap şi dealungul corpului nişte organe luminoase, 
ce luminează ca şi becurile electrice. 


Liliacul 


Ajutor, ajutor, o păsărică urită ! se auzi un glas 
din camera Margaretei. 

Copila înspăimântată se repezi deodată în camera 
bunicilor ei şi le povesti cum, în timp ce se pregătea să 
se culce, a văzut intrând pe fereastră un şoarece cu 
aripi foarte mari. Credea că e dracul în persoană. 

Indată ce se stinse lumina, liliacul o şi sbughi 


. afară. 


Liliacu!, deşi e înzestrat cu două aripi mari, e un.. 

.. mamifer ca și pisica noastră, ca şi câinele sau 

ca vaca ce ne dă laptele cel gustos. Adică are însuşirea 
de a alăpta pui. 

Păsările, în schimb, clocesc ouăle și apoi, după ce 
puișorii s'au născut, îi hrănesc ducându-le mâncarea în 
cioc. 

Prin urmare, liliacul nu e o pasăre ci singurul 
mamifer care sboară. Aripa provine din transformarea 
labelor, ale căror degete sau alungit și au căpătat o 
pieliță care le leagă între ele. 

Urechile sunt foarte desvoltate. Aceste animale sunt 
atrase de lumină fiindcă tot de lumină sunt atrase și 
un mare număr de insecte care îi servesc ca hrană. 

De fapt liliecii se mai hrănesc şi cu fructe. Sunt unii 
care sug sângele animalelor superioare şi, bineînţeles 
sug chiar sângele omului ! 

Din fericire pentru noi aceștia din urmă trăese în 
America și mai ales în Brazilia. Se numesc „vampiri” 
sunt foarte mari; au corpul lung de 16 centimetri. 


FILA = 


CURIOZITATI 


Locuințele furnicilor 


Furnicile sunt într'adevăr fericite, pentrucă ajung 
ingineri iscusiți şi arhitecţi dibaci, fără să meargă la 
școală și fără să se omoare cu învăţătura. 

Ce case minunate construese! Nu le lipseşte mai 
nimic. Au odăi, coridoare, magazii, pivnițe și chiar o 
baie. 

Cea mai mare parte de furnici își fac cuibul în 
pământ. Totuşi, sunt multe care îşi sapă locuinţele în 
lemn şi anume în arbori putreziţi. Uneori furnicarul e 
construit în aer liber. 

Construcţiile au săli cu tavane făcule cu o artă ne- 
maipomenită. Ele servesc ca pardoseală încăperilor de 
pe deasupra. 

Mai au pereţi despărțitori, stâlpi de sprijin, uşi prin 
care dai dintr'o odaie în alta şi coridoare lungi. 

Și furnicarele făcute în lemn sunt construite cu 
mare dibăcie şi isteţime. 

E de necrezut cum aceste furnici vrednice fabrică 
din lemn fărămiţat un fel de carton trainic care slujeşte 
să despartă camerele și tot ce e nefolositor în cuib furnicele 
transportă afară sub formă de mici grămejioare, care 
formează un mușşuroi. 

Seara, furnicile închid ușa casei. Uşa rămâne în- 
chisă şi în zilele ploioase. Multe furnici fabrică furnicare 
măreţe din acelaș material. 

Uneori aceste locuinţe sunt atât de mari, că ar putea 
servi ca locuinţă chiar şi omului. 


DIMINEAȚA 
COPIILOR 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : 
Î 0-0. UR L T 
STR. CONSTANTIN MILLE 7-9-1 1 
TELEFON: 3.84.30 

1 AN 200 LEI 

6 LUNI 100 LEI 
EXEMPLARUL 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


ABONAMENTE : 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ 
MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 


Acum fiecare se îngrijește să reinoiască şi 
zuiască hainele copiilor de școală. 

Soc. „Leagănul Sf. Ecaterina" roagă pe acei copii 
cari ar putea să dăruiască din uniformele lor copiilor 
care intră în școli normale, de meserii, s'o facă cu dragă 
inimă. 

Un telefon la Leagăn și secretariatul trimite să le ia 


contra-chitanță. 


gemen 


a i A 


r S T 


mal 
DO 


2 
/ Z| a] 
G ELU 


RN 
C9 9 


L 


| 


i 
f 


zy 
i 
| 


i 
i 
îi 
Li! 
SĂ 
Li) 
i 


P 


L 
— „Hai Gelu, culcă-te în- deloc poftă să doarmă. Şi... ate seci a al id Dar madam Coc nu se 
dată. Fără mofturi!“ spune nici să se certe cu madam RA pm s nimerit să lasă deloc. Merge după Gelu 
madam Coc. Dar Gelu mare Coc. Pe a şi după Momi, pe acoperi- 
surile caselor. 
Gelu şi Momi vor să scape a “Deodată se văzură incon- ii 
de madsm Coc, cu orice „ACUM ce me facem, . c ER iste dihănii coU- Bi îi legară zdravăn pe 
sk Kad € Momi? In lună nu-i de noi“, juraţi de niște dihânii curi 3 c 
preţ. lată-i agățaţi de două < yi > c sa pe Gelu și pe Momi. 
a A nea în lună. SPune Gelu îngrijorat. oase. Jumătate oameni, Ju 
păsări care-i duc în lună. mă tate. anie. 
Tu =v r 
[miea a yr 
ND MLACT | 
Sas WK 
EF a ao = 
R À ] 
a. j 2 
E bn 4 R | J 
Hop şi madam Coc! In — „Prin urmare, dăştia — „Uf! Totul n'a fost di 7 
loc să puie o vorbă bună, imi sunteţi 7 Să vedeţi ce cât un vis!“ Bobi l-a trezit 
ca povestește dihăniilor toa- bine e în cazan !“ ce Gelu din somn, tocmai 4 
te poznele lui Gelu și Momi. pând fierbea... a 
T GEREN | 
Arie i) 


ERA BE - < < ea n ci Ee NP OO k l EE a 


pe m pa UP) 


į 


Viata 


Rezumatul capitolelor apărute până acum : 


N pădurile africane. trăește împreună cu mama 
lui, gorila Gora. Fiind copil încă, află că tatăl 
lui a murit ucis de un om alb. In sufletul 
lui Gora, încolțește gândul răzbunării. Peste 
câțiva ani, pleacă împreună cu Cimpanzeul 

Togo cu care se împrietenise, în căutarea omului alb. 
O luptă aprigă se dă între gorilă şi omul alb. Gora se 
alege cu o rană în umăr. După câtva timp, se vindecă 
și pleacă cu mama lui în căutarea omului alb. Găseşte 
coliba lui și în colibă un copil pe care îl fură. Omul 
alb se întoarce acasă. şi văzând gorilele fugind vrea să 
le omoare, neștiind că și copilul lui se află cu ele. 

Dar mama lui Gora își scapă viaţa ei şi a fiului ei, 
arătând omului alb, copilul pe care i-l furase. 

După o noapte petrecută în pădure, gorilele ajung 
cu copilul pe care îl botezase 
Pe Bibo îl îngrijesc cu multă dragoste, hrănindu-l cu 
lapte de cocos şi pregătindu-i un pat bun în manta- 
nul pe care îl furase Gora din coliba omului alb. 


L 

4 
iag 
TG 


Sa împrietenit atât de bine cu domnul Elfi 

cu Togo cimpanzeul, cu Alba căprioara, încât 

mieze întregi și 
ca 


i 


şi isprăvile 


ră Bibo, la culcuşurile lor. 


Hi dT A 2 
gorilei Gora 


rele cuvinte pe care ştia să le spuie la vârsta aceia erau: 
„mama şi soaele“ (adicăsoarele) din pricină, că mama 
lui îl ţinea în braţe şi când plângea îi ridica căpșorul 
în sus şi-i spunea: „Uite soarele, puiule, soarele!“ 
Bibo, îi spune gorilei „mamă“, şi nici nu îşi închi- 
puie că el a avut vreodată altă mamă. Gorilele au ho- 
tărât să-l ferească pe Bibo de ape limpezi, unde şi-ar 
putea vedea chipul şi astfel poate s'ar întreba mai târziu 
cum de este posibil ca el să aibă o înfățișare atât de . 
deosebită de a mamei lui şi de a fratelui lui Gora. Or- 
cum, cât e de mic și tot o întreabă mereu pe gorila cea 
bătrână, dece el mare păr pe trup aşa cum are Gora și 
Togo. Gorila îi răspunde că atunci când va fi şi el mare 
îi va crește păr. Bibo a învăţat limba gorilelor, a cim- 
panzeilor, a elefanților și a căprioarelor. Cu toţii se în- 
țelege de minune şi toţi îl iubesc foarte mult. De curând, 


Bibo, şi-a găsit un nou tovarăș de joacă: Gora i-a adus 
un pui de urs, mic de tot—parcă ar fi o jucărie, un 
urs adevărat — pe care băicțașul călătorește ca pe un 
cal de circ. Intr'o dimineaţă, Bibo, fără să spuie vreun 
cuvânt gorilelor, încălecă pe ursuleţ şi o luă razna în 
pădure. Ursuleţul, nu cunoștea drumurile de loc iar Bibo 
cu toate că făcea pe grozavul spunând că el poate stră- 
bate fără teamă, pădurea, în lung şi în lat — mergea la în- 
tâmplare pe cărările înguste dintre pomii deşi, neștiind 
undeva ajunge. Mai făcuse el de multe ori plimbări lun- 
gi—dar le făcuse pe spinarea elefantului Elfi, care într'a- 
devar. cunoștea toate locușoarele din pădure. Când ur- 
sulețul obosea și voia să se oprească din mers, Bibo în- 
cepea să-l roage: „Mai du-mă, ursuleţule, mai du-mă“ 
şi ursuleţul care îl iubea pe Bibo mult de tot, se urna 
iar din loc și așa au mers câteva ceasuri în şir, ajun- 
gând foarte aproape de coliba din care Bibo, fusese ră- 
pit, cu un an în urmă. 

Acolo poposiră şi cum și Bibo şi ursuleţul erau frânţi 
de oboseală, s'au culcat amândoi la umbra unui copac 
şi au adormit îndată. In timpul acesta, acasă, la gorile, 
era o jale de nedescris. Gora alerga într'o parte, Togo 
în alta, domnul EI cu căprioara Alba umblau neobo- 
siţi din loc în loc, căutându-; și strigându-l pe Bibo. 
Sărmana gorilă cea bătrână, de când observase lipsa co- 
pilului nu-şi mai putu opri plânsul. Nimănui nu-i putea 
da prin minte că Bibo a ajuns tocmai în locul cel mai 
primejdios, fiindcă era greu de închipuit că un copil 
atât de mic, ar putea merge ceasuri întregi, pe drumuri 
necunoscute. Gora şi cu domnul Elfi, erau de părere că 
lui Bibo i s'a întâmplat o nenorocire: căzuse poate înti'o 
apă adâncă sau fusese răpit de vreun vultur. 

Bibo şi cu ursuleţul s'au trezit peste vreo două cea- 
suri. Trecuse de amiază şi ei nu mâncaseră nimic din 
zori, de când plecaseră de acasă. 

— „Mi-e foame ursuleţule !“ plângea Bibo. Mi-e foame 
şi vreau să ne întoarcem acasă. Spune, lipsim de mult? 

Ursuleţul făcu în gând o mică socoteală apoi spuse 
serios: „Să tot fie vreo zece ceasuri!“ Apoi îi spuse lui 
Bibo să stea cuminte pe loc, în timp ce el se va duce 
să caute prin împrejurimi ceva de mâncare. Ursuleţul 
plecă şi se întoarse curând vesel şi încântat: — „Vino cu 
mine Bibo, foarte aproape de locul acesta pe care ne 
aflăm noi, se află o casă şi acolo pe o masă, sunt nuci 
de cocos şi banane. 

Bibo încălecă iar pe ursuleţ şi întrun trap, ajun- 
seră la colibă. In colibă nimeni... Părinţii lui Bibo, îşi 
căutaseră neincetat copilul, un an de zile şi văzând că 
nu dau de el, se întoarseră în Europa. Fiindcă aveau de 
gând să vie curând înapoi, în Africa, (tatăl lui Bibo era 
vânător de elefanţi şi hipopotani) lăsaseră toate lucru- 
rile în colibă. Pătuţul lui Bibo se afla în acelaș loc, masa, 
dulapul, scaunele. Mai mult, pe un perete al colibei, 
atârna o fotografie mare: de o parte mama lui Bibo, de 
alta tatăl lui și la mijloc, însuși Bibo, în vârstă de câ- 
teva luni. a 

Bibo privi uimit toate lucrurile din odaie, iar la fot 
tografie se uită îndelung, neștiind ce fel de fiinţe suni 
acelea care nu seamănă nici cu Gora, nici cu Togo, nic 
cu Elfi. 

Ursuleţul se apropie şi el de peretele pe care se 
afla fotografia și după ce se uită de câteva ori ba la Bibo 
cel din poză, ba la Bibo tovarășul lui de joacă, spuse 
surprins: — .„Bibo, tu semeni foarte bine cu dihania asta 
mică, de pe hârtie“. Dacă nu mă crezi pe mine, întreabă 
şi pe ceilalţi, pe Gora, pe Alba, pe Togo. 

Să luăm „hârtia“ cu noi... Bibo luă îndată fotogra- 
fia din cui și după ce se ospătară bine cu nucile și ba- 
nanele găsite pe masă (părinţii lui Biho, plecaseră spre: 
Europa, doar cu câteva zile în urmă) o porniră îndărăt, 
spre casele lor. Dar noaptea îi apucă încă pe drum și 
bietul Bibo înfricoșat, se ghemui între labele ursuleţului 
şi plângând mereu, așteptară zorile, ascunși între ierburi. 

— „Vezi Bibo“, — îi spunea ursuleţul — ce pățeşte 
un copil care o ia razna prin pădure? Puteam s'o păţim 
rău de tot. Dumnezeu, se vede, că ne-a ocrotit. 

Pe la zece dimineaţa, ajunseră acasă. Când i-au vă- 
zut gorilele, au uitat să le tragă câte o bătaie bună, așa 


cum mer. «u, şi fericite că-i revăd în viaţă, au început 
să-i îmbrăjişeze şi să le dea de mâncare. 

Togo dete fuga la domnul Elfi să-i aducă vestea fe- 
ricită că Bibo s'a întors sănătos acasă. În ziua aceia, în 
casa gorilelor nu mai Încăpeau oaspeţii, veniţi tofi, să 
se bucure de întoarcerea lui Bibo. 

Când toată lumea fu adunată, gorila cea bătrână îl 
rugă pe Bibo să povestească pe unde fusese. i 

Vă închipuiţi uimirea și spaima tuturor când Bibo 
spuse că a fost într'o colibă și când arătă foarte mân- 
dru, fotografia pe care o luase de acolo. Gora se repezi 
furios şi i-a smuls-o din mâini, apoi o aruncă jos şi o 
sfărâmă în mii de bucățele. PS? 

Pentru prima oară, el luă pe Bibo de urechi și răs- 
tindu-se la el, îi spuse: : 

— Să nu mai pomenești în viaţa ta de colibă, iar de 
vei mai îndrăzni, să pui piciorul pe acolo, vei avea de 
furcă cu mine. 2 

Şi pentrucă Bibo începu să plângă şi să ceară iertare, 
ursuleţul și Togn veniră să-l mângâie şi să se joace cu 
el. Dar Bibo plângea într'una. Deabea l-a putut potoli 
Gorila cea bătrână, luându-i în braţe ca pe vremurile 


ând Bibo, era foarte mic. 
(Va urma). 


PALANJENUL 


Sub o straşină de casă 
Un paianjen mic și slut 
Cu ardoare și-a țesut 
Pânză fină de mătasă... 


Poate mâine ploaia-l udă, 
Sau va fi furtună, vânt, 
Și va da pe-aici rupând 
Ce-i făcut cu-atâta trudă... 


Insă până o să cadă 

El e gata să admire 

Tot ce-i dat și lui să vadă 

_De pe pânza lui subțire. 
îl vezi cum stă şi ţese 
à sar 


. In 
În fire dese 
bucuria vieţii. 


Cul 
Toa 


IAA 


RRs, e y i AER 


U 
La 7 


ai HN, Zu 


PEA 


PEN 


$ 
ite 


[IORICA 


E o pajiște însorită, departe, în dosul unui 
damb de munte, locuia de mulți ani, o bă- 
trână familie de cărbunari, împreună cu cei 
doi nepoţei: Ghiocel şi Viorica. 

De jurimprejurul căsuţei, o grădină bo- 
gată, îngrădea locul. lar, mai departe, departe, se întin- 
dea o falnică pădure, de unde bătrânul cărbunar, spre 
sfârşitul verii, căra lemne pentru încălzitul casei. 

Ghiocel şi Viorica se duceau adesea în pădure. TL 
nându-se de mâini, cu câte un coșuleţ în mână, copiii 
porneau să culeagă floricele, fragi şi mure. Nu intrau 
niciodată prea spre mijlocul pădurii. Ştiau dela bunica 
multe şi ocoleau întotdeauna „copacul plângerii“, de unde 
începea valea fermecată a zânelor. 

— Dincolo, le spunea bunica, locueşte mama-pădurii 
cu zânele, păzite de animale fioroase. 

Şi, Ghiocel şi Viorica se cutremurau... 

Dar, Ghiocel, mai nebunatic, ardea de curiozitate să 
treacă dincolo de „copacul plângerii“. Viorica era mai 
mare dar mai cuminte. Ea oprea pe frăţiorul ei de câte 
ori alerga spre valea fermecată. Ghiocel însă, nu se 
astâmpăra... 

Intro după amiază, bunicul îşi încărcă coşurile cu 
fel de fel de zarzavaturi şi porni spre târg. Bunica, 
bătrână şi bolnavă adormi curând pe prispă. Doar 
Ghiocel şi Viorica rămăseseră singurei. Pe cer soarele 
ardea puternic. lar dinspre pădure venia un vânt răco- 
ros. Ciocârliile se înălțau în susul cerului şi trimiteau 
sunete de bucurie. 

Ghiocel şi Viorica îşi luară coșuleţele lor şi por- 
niră spre pădure. Dar, deabea făcură câţiva paşi şi un 
pitic, le aţinu drumul. 

— Unde mergeţi, copii ? 

— La... — îngână cu frică Viorica, strângând de 
mână pe Ghiocel, — la pădure... 

— Dar „copacul plângerilor“ l-aţi văzut vreodată 7 

— Nu — răspunse de data aceasta Ghiocel, cu însu- 
flețire, — bunica ni-a spus să nu mergem... 


Dar, n'apucă Ghiocel să-şi isprăvească vorba şi pi- | 


Heul îi atinse cu un beţişor pe umăr. Viorica şi Ghiocel 
se simțiră mult mai mici decât piticul şi barba lui ro- 
şie care le ajungea până la genunchi, acum deabia le 
atingea capul. 
— Acum, mergeţi cu mine — le spuse piticul, luând-o 
înainte. Să fiţi însă cuminţi și să nu supăraţi zânele. 
După ce ocoliră „copacul plângerilor“, intrară într'o 
“vale adâncă, plină de cele mai îmbătătoare flori. La 
dreapta, în zare. străluceau nişte ziduri de cleştar. 
— lată, le arătă piticul, acolo șed zânele măiastre, 
cari iubesc copiii cuminţi. 


6 


Ghiocel și Viorica priveau uimiţi în toate părțile. 
Deodată, glasuri argintii şi drăgăstoase străbătură valea. 
In jurul copiilor, apărură două zâne albe și frumoase 
ca lumina soarelui. Castelul strălucea și mai puternic. 
lar florile văii parcă dădeau un miros și mai îmbătător. 

— Haideţi -copii, le spuse una din zâne, şi o să vă 
plimb în leagănul furnicilor. 

Şi, la un semn al zânei, un cărucior cu leagăn 
apăru tras de furnici. Ghiocel și Viorica se urcară sus, 
plini de bucurie. 

Dar, deodată, un vuiet prelung cu fășăituri stră- 
bătu valea. 

— Trece zgripţuroaica!... spuse piticul speriat zâne- 
lor. Repede să ne ascundem... 

Peste puţin timp, toți se adăpostiră în castel. Valea 
se întunecase, devenise neagră, iar în zare, două lumini 
de foc se măreau cu cât se apropiau. Erau ochii sgrip- 
țuroaicei, care aruncă văpăi, ca să părjolească pajiștea 
frumoasă a zânelor. 

Castelul începuse să ardă. Zgripţuroaica venise de 
data aceasta să pârjolească totul. Ghiocel şi Viorica 
plângeau. Zânele degeaba căutară degeaba să răspân- 
dească miresme de trandafiri pe pereţi, să-i răcească. lar 
piticul alerga într'una să aducă zânelor cele trebuitoare. 

Intunericul cuprinsese întregul castel; nimic nu se 
mai vedea. 

— „Ce-i cu line Ghiocel, de ce plângi?“ întrebă 
Viorica, sgâlțâindu-şi de umeri frăţiorul care plângea 
în somn. 

Ghiocel se frecă la ochi şi, după ce se desmetici, îi 
povesti Vioricăi tot ce visase. 

Amândoi răseră, dar cel mai bucuros, era firește, 
Ghiocel, că toate grozăviile care i se întâmplaseră, fu- 


seseră doar în vis... 
UNCHIUL ANDREI 


Puiu şi Pupi, în luptă ca va- 
lurile mării. 


zone 


ER > 


LAP, răţoiul, s'a inchis de trei zile în coleţ și 
nu dă voie nimănui să-l viziteze. Se plimbă 
în cușcă cu mâinile —pardon,cu aripile — 
în buzunare, și cu capul în jos. Merge- așa 

„mereu, ziua şi noaptea, fără să deschidă cio- 
cul. Celelalte păsări sunt îngrijorate de soarta lui şi 

Bibilica, doctoriţa curţii, şi-a dat părerea că trebue să-i 

să-i fi intrat ceva boabe de porumb în creer. 

Azi dimineaţa s'a hotărât să iasă din coteţ. A scos 
un măcâit puternic de s'a cutremurat ograda şi a che- 
mat toate orătăniile în jurul său. 

„Fraţilor“ începu el dregându-şi glasul, „Fraţilor: 
având în vedere că noi păsările formăm un popor pu- 
ternic, care trebue să trăiască și să se apere am...“ 

„Bravo ! Bravo !* izbucnește madam Clap, soţia 
domnului Clap. 

Răţoiul se înclină, politicos, dar văzând că nimeni 
altul nu-l aplaudă, se uită urât la soţia lui, şi aceasta 
tăcu mâlc. 

„Deci, având în vedere toate acestea, am hotărât să 
înfiinţăm o revistă care... 

„Ce? Cum ? Ce fel de revistă ? Unde? Când ?* în- 
trebară deodată toate păsările. 

„Hoo! Staţi! Vreau să înființăm azi o revistă; acea- 
sta să fie numai a noastră şi numai noi să scrim în ea.“ 

Păsăretul începu să-l aplaude; strigăte de „Bravo“ 
se încrucişau și hotărârea fu luată. 

„Bine, dar n'avem tipar“, observă curca. 

„Nu e nimic, o scriu cu mâna, vreau să spun cu 
laba“ — o linişti răţoiul. 

Gâsca se oferi imediat, dar cocoşul o cărâi dis- 
preţuitor : „Tu ? De tine oamenii îşi bat joc, când vor 
să spuie că e un scris urât, spun că-i scris de laba ta.“ 

Gâsca jignilă îi întoarse spatele. 

Toate-s bune, dar ce titlu să puie revistei ? Fiecare 
spuse unul, dar în cele din urmă aleseră: 

„Revista orătăniilor“. 

„Bun ! Dar cine-i director ?“ 

„Eu ls 

„Ba eu !“ 

„Dar de ce tu ?“ 

„Eu 1“. 

Răţoiul îi împăcă, luându-și titlul de director, el fiind 
acela, dela care pornise ideea :. deci lui i se cuvinea 
această onoare. 

Păsările se învoiră şi revistei i se începu prima pa- 
gină scrisă de porumbel. 

„Vasăzică ! re... vi... revista o... orăt... orătăniilor... 
Aşa!“ Porumbelul dădu mulţumit din cap. Inmuindu-și 
piciorul în noroi, desemnă un ou mare — şi iată poza 
gata pentru coperta revistei. 


Găina trebuia să scrie un articol: „Cum să clocim | 


ouăle.“ Curcanul avea să explice : „Cum să ne umflăm 


REVISTA AA ML 


în pene“. Rața trebuia prin articolul său: „Cine vrea 
să înveţe să înnoate“ să explice regulile înnotatului. Coco- 
şul năbădăios şi obraznic îşi alese : Cum să ne batem 
cu ciocul“. Şi fiecare dintre pasări, trebuia să colabo- 
reze la revistă, cu ceea ce ştiau mai bine. 

Erau gata să se apuce de lucru, când Boxi, câinele 
cel frumos, atras de gălăgie, veni să le întrebe : 

— „Hei, ce e gălăgia asta aci, nici nu poţi să te 
odihneşti ca lumea, în curtea asta !“ 

— „Scriu o revistă“ răspunse răţoiul cu mândrie. 

— „Aşa?! Şi ce fel de revistă ?“ 

— „O revistă în care... prin care... uff! o revistă“... — 
se băigui Clap încurcat. 

— „Ha! ha! ha! Pentruce aveţi nevoe de așa ceva?“ 

— „Cum să nu!“ sări ca friptă bibilica, — fiecare 
va da sfaturi.“ 

Şi vreţi să vă daţi sfaturi voi între voi ?“ 

— „Sigur !“ 

— „Hm! Par'că vorbindu-vă nu v'aţi putea sfătui, 
proștilor* râse Boxi. 

— De, cam aşa-i !“ 

— „Apoi, înţelepţilor, ce folos, dacă o să te înveţe 
rața pe tine, găină, să înoţi, dacă tu wai corpul şi la- 
bele ca ale ei? Şi ce folos, dacă cocoșul te va învăța 
pe tine, răţoi plin de înțelepciune, cum să te baţi cu 
ciocul, că de putut tot n'ai să poți.“ 

Păsările luminate de explicaţie, îi mulțumiră lui 
Boxi, care era mai înțelept ca ci toți laolaltă. Numai 
răţoiul supărat că ideea lui a căzut în apă, se duse la 
gârlă ca să se scalde și să-și potolească furia. 


N. GLUCKLICH 
Braşov 


la, uitați-vă la ei 


Arna 


s-t > 


naa, y 


= = sd ed i 


După t 
Neaţă şi cu Mogâldeaţă pă masă, toată lumea 
Care-acuma's afri 


5 pe z Mogâldea -o girafă Nu prea știu ei călăria... 

as ricami.. E poftită la plimbare... K pere „aia Doar din pinteni ştiu să dea! 
Sunt primiţi cu toată cinstea Toţi vor merge pe girafe Ia uitați-vă la dânsul „Astfel începu plimbarea 

Şi ospătaţi fără de bani! S: pe elefanţi călare... Cât mai e de elegant! Și galopul pe şosea... 


i tns Ce galop! Până 'n Sahara! Unde-ajunseră acuma ? Neaţă și cu Mogâldeaţă 
vez nd, ara arpe E plin de spaimă Neaţă Intro tabără de hoți Au rămas înmărmuriți! 
Oană i Chad razna Şi urlând, face galopul Tocmai când în jurul pradei  ...Sare 'n sus cu supărare 
Cele “două er efa HT Pe sirafă Mogâldeaţă... Se-adunaseră cu toți! Căpitanul de bandiți... 


Călăreţii noştrii „negrii” Hoţii-i înconjoară iute lată-i pe cei doi netrebnici.. Se 'nvârtește Mogâldeaţă 

Vor să fugă... se fac foc! Și mi-i prind în."un minut Hoţii Can închis aci. Şi cu Neaţă — trist de tot... 
Dau la pinteni... Dar zadarnic ! -Fiecare 'ntr'o cutie E o peşteră din care — Ei, acu i spui tu, Nea 
„Caii” lor rămân pe loc! Lungniaţă a'ncăput ! Nimeni n'a putut ieşi !!! De cămașă... Pe-unde-o scot?! ? 


jä 
ARTUN i (va urma) 


O CALATORIE MINUNATA — 


4/0 Mos 


L cum v'am spus, Dorel şi Viorica, porniseră 
cu dirijabilul jucăriilor spre împărăția lui Moş 
Crăciun, care se întinde, dincolo de-al șaptelea 
cer. Au lăsat în urmă, cerul îngerilor purtă- 
tori de stele, apoi cerul arhanghelilor cu sti- 
hare de aur şi paloşe de foc, cerul sfinților mai mititei — 
cari seamănă nespus cu îngerii, cerul sfinţilor mari — cari 
poartă împrejurul creștetului câte o tipsie suflată cu aur, 
cerul grădinilor cereşti, — cerul lunii — cerul soarelui. 

De-asupra pornea hotarul împărăției lui Moş Crăciun. 

Despre călătoria lor între ceruri, vreu să vă spun, 
Dorel şi Viorica au rămas tare minunaţi de ceea ce au 
văzut. Parcă ar fi văzut chipuri din iconiţele catapetes- 
mei bisericii din orăşel... 

De-alungul cerului soarelui, n'au văzut nimic... Prea 
era mare lumina. Dar ei au aflat dela o păpuşică cu 
rochiță roşie, că'n lumina ceea strălucitoare se preumblă 
însă şi Dumnezeu, însoţit de Domnul Nostru Iisus Cristos 
şi de Sfântul Petru. 


L 
Ñ + 


Dar să vă spun ce-au făcut Dorel și Viorica. Stând 
ei de vorbă cu păpuşica în rochița roşie, au aflat că di- 
rijabilul n'are să-i poarte chiar la Moş Crăciun, ci la 
făbricile de jucării. Acolo, au să treacă prin faţa meş- 
terului Papuc. Ce se întămplă ? Meșterul Papuc ăsta, — 
grozav ar vrea să afle care e taina maşșinuţelor cu glăs- 
cior, pe care le capătă în ţara cântărilor, păpușşile, mai- 
muţoii şi berbecii. Fiindcă are el în gând ca să ticlu- 
iască — în fabrică, niște asemenea mașinuţe şi să se 
laude apoi, faţă de Moş Crăciun, cu descoperirea 
lui. Inţelegeţi? 

Şi are Meşterul Papuc lângă el, un foarfece mare şi 
despică păpuşile şi le cercetează în fel şi chip, doar o 
afla el taina căutată. 

Când au auzit, Dorel și Viorica de foarfeci, s'au în- 
spăimântat nespus şi s'au gândit cum să scape. Păpușica 
i-a sfătuit așa: în clipa când are să coboare dirijabilul 
pe aeroport, ei să gonească spre castelul de turtă - dulce 
al lui Moş-Crăciun, să bată în poartă, să se furișeze în- 
lăuntru şi-or vedea apoi ce-or face. 

Ce să mai lungim vorba, copiii au făcut întocmai 
cum i-a sfătuit Păpuşica şi au pornit repede - repede, 
spre poarta cea de zahăr a castelului de turtă-dulce, ce 
se zărea mai încolo. Ar fi stat ei să se uite la geamlâ- 


Ci 


curile de caramea, la acoperișurile stropite cu susan, 
dar se grăbiau ca nu cumva să-i zărească cineva de pe 
aeroport. 

Bum, bum, bum — bat ei în poarta de zahăr, țin- 
tuită cu caramele. Bat mai tare, fiindcă nu le răspunde 
nimeni. Şi atunci, aud un glas gros, răgușit şi somnoros: 

— Cine loveşte 'n poartă 7 

— Noi — spun Dorel și Viorica. 

— N'aud... 

— Dorel şi Viorica — ţipă amândoi întrun glas. 

— Să fiţi sănătoşi ! 

— Nu vrei să ne deschizi ? Şi iar: bum, bum, bum! 

— Nu mai batet, că aveţi să treziţi pe Moş Crăciun... 

Şi pe urmă e prăpăd. 

— Cine eşti dumneata, de nu deschizi ? 

— Sunt Baba Dochia, portăreasa dumisale. 

Şi sau rugat prichindeii mei de Baba Dochia, încât 
au înduplecat-o, ca să-i lase să pătrundă în castel, doar 
un piculeţ... l Gi E 

— Dorel, vezi, să fi cuminte! Să nu te-apuci de 
trăznăi că e vai de tine! 

S'aud clinchete de clopoței, huruit de lanţuri şi: scă-ă-rţ! 
se deschide şi poarta... Şi mi se trezesc copilașii în curtea 
cea mare a castelului. Ca'n povestea cu Somniţa ador- 
mită, din palatul cel vrăjit. Grădina are pomişori şi flori 
de ţi-e mai mare dragul. 

— Urecaţi-vă în ascensor şi nu ţipaţi. Moş Crăciun nu 
trebuie deşteptat. Fiţi cuminţi. 

Cling! Coboară ascesorul în sala cea mare, se urcă 
Dorel şi Viorica. Bing! Ascensorul urcă, urcă... 

Şi ’n ascensor citesc ei pe o tăbliță: „apăsaţi pe un 
buton şi vă opriţi în atelierele de jucării“. 

Dorel şi Viorica s'au şi hotărît: să se oprească în 
atelierele cu jucării... La Moş Crăciun ce să facă, dacă 
doarme ? — Bim-bam,-bim — ascesorul s'a oprit la ate- 
lierul cu jucării. Cling! uşa se deschide și ei coboară. 

Ce de lumini ! 

— Stai, Violico, să nu te pielzi de mine! 

Vine spre ei un moş cu șapcă şi cu un ciocan. Sau 
speriat copiii! Dar nu trebuie să le fie teamă fiindcă 
moșul cu șapcă e Hern Johann Niirenberg, care știe și 
românește şi-i pofteşte, cu vorba lui blândă, să meargă 
cu el pretutindeni. La telefonat lui Baba Dochia dela 
poartă. : 

— Vai, ce de frumuseți!... se minunează Viorica... 

— Si se de pusti! Violico, vezi ? 

— Da... şi păpuşi, Dorele! Ce de mai sunt, Doamne! 

— O almată întleagă... 

Şi fabrica merge: boc, boc-tac-tac, 

Zang! 

r-r-r-r-r 
puf-puf-pif-pif-puf-pif! 
Z-Z-Z-Z... 

puf-pif ! 
toca-ta-ca-tica,-ta-ca ! 
Cling ! Bing ! 


puf-pif ! 

Aşa face ! 

— Uite Violico, şi soldați ! 

— Haideţi, copii, să vă arăt toate jucăriile noastre, 
spune Herr Johann Niirenberg. — Haidem la soldaţi ! 
Dre-epţi ! 

— Noi, Hel Johann? 

— Nu, soldaţii Dorel! 

— Nu sunt de plumb? Se mișcă? 

— Sigur! Dre — epţi! — alinierea! Pentru onor! 


+ RE 


vÁ? 


— Să trăiţi! spun soldații toți. Şi pornesc să cânte 
un marș și defileză, în faţa lui Dorel. 

La urmă, copiii trec pela atelierul de puști. Do- 
rel trage cu pușca și nimereşte bine. Mai trage odată și 
sparge un geam! — Dar Hern Johann râde! Pune el pe 
„urmă, alt geam! Haidem la păpuşi! — Ce multe mai sut! 


Cu ochi albaștri, cu ochi negri — de toate felurile. Şi 
vorbesc! Au sosit, doară numai adineauri din Impără- 
ţia Cântărilor! 

Dorel întreabă de meşterul Papuc. Da, el e sus, toc- 
mai în turn, unde taie gâtlejul unui Ursache — ca să-i 
afle taina glasului. 

— Noi cledeam că matale esti şi mestelul Papuc! 

— Nu — Herr Johann nu face asemenea răutăţi! 
El a învățat pe păpuși un cântec, Nu-i așa că Dorel și 
Viorica vor să asculte pe păpuşele? Dumnealui trece la 
pian, un pian mititel! 

Cling — binghi — cinghi — bling — bing — ting — 
ing! porneşte el și păpuşile cântă, ca niște îngerași... 
— Tare frumos! spune Viorica şi aplaudă dimpreună cu 
Dorel. 

Și păpușile mai cântă, iar, un cântec minunat, de 
par'că ar doini zănele, din țara lui Dorel... 

— Aici, sunt urșii... li facem din pâslă... 

Şi ursachii noștri se mișcă, joacă: lop - op — şi 
mormăie, de par'că le-ar mirosi a miere pe-aproape... 

Poftim! zice Herr Jobann. Aici facem automobile! 

Merg tare repede, 1 kilometru pe oră. Avem şi cu 
2 km. pe oră! 

— Glozav! — Nu-i aşa, Violico? 

Ce-ar fi să se plimbe copiii cu o maşină? Foarte 
0 sa gândit Herr Johann! Şi ce bine conduce Dorel... 

ii)! 

La o parte! Oa, oa, — face clacksonul! — Dar ce 
are? 

De ce sa oprit automobilul? A uitat să le spună 
Herr Johann taina: automobilul merge dacă îi întorci 
arcul, cu cheița... Dacă s'a oprit, trebuie să întorci iar! 

Aşa? A fost până la motor? — Nu e nimica! Il în- 
toarcem noi, — n'aveţi glijă! zice Dorel — şi: scâ-â-â-r 
r $! cr-r?r-r! cr-r-r! 

— Gata! La dlum! — oa-oa! oa-oa! Tale frumos! 

Şi — aşa, au ajuns lângă o cale ferată... Adică, la 
atelierul de trenuri 1... Grozăvie! Da, da! Ce de locomo- 
tive şi vagoane — O mulţime! Fi-i-i! Fi-i-i! — şueră lo- 
comotivele — Puf-pif-puf-pif, pufăie- locomotivele, sub 
presiune! 

Alături, e atelierul de muzică... Pianele de copii și 
de păpuși... Cling!... Ţin-ţin-bing!-ţing! Se joacă Dorel 
un pic... Şi flaşnetele... Şi muzicuţele de gură. Mai in- 
colo, sunt tunurile și tancurile. 

Dorel sare în sus de bucurie! Şi nu ştiu cum face, 
se dă pe lângă lun și i se-agaţă mânicuţa — şi bum!... 

Bubue tunul, care era 'ncărcat. Doamne, ce-ure să 
fie?... Au auzit copiii, Herr Johann şi păpuşile! Par'că 

a tunat Doamne — Doamne din cer! 

Şi pe de-asupra, s'aude şi soneria din odaia lui Moş 

Crăciun! Zr-rin-zrin! - 


n 


Dorel şi Viorica vor să se ascundă. Dar acum nu | 


se mai poate. l-a văzul Moş Crăciun!... Cum? Da! 

Prin oglinda cea mare de acolo, El îi vede pe deplin 

— Ti-ta-ti-ti! Are să vorbească prin radio. Ce spune? 

— Aici, Moş Crăciun! Herr Johann Nuirenberg, să-mi 
aduci până sus pe Dorel și Viorica.., 
$ — Vrea să mergem la el? Ce-are să ne facă? 

— Nimicak E tare vesel! Haidem în ascensor. 

— Să nu-i spui cam tlas eu cu tunul... Din gleseală, 
numai! 

— Bine! Bine! 

Bling-ti-ling-bing-ti-ling! au și ajuns! 

Şi în faţa lor stă însăși Moș Crăciun, cu haina lui 
roşie, cu blăniţa albă, cu tichia şi cu barba lungă. 

— Bine-aţi venit, copii... Dorel şi Viorica,... Mă bucur 
mult de tot. 

Şi-i pofteşte Moş Crăciun pe scăunașe şi-i intreabă 
dac“au văzut atelierele cu jucării. Şi-l necăjește pe Dorel 
că i-a spart un geam şi.a tras cu tunul. Fiindcă el știe 
tot. Dar e mai bine că lau trezit, spune Moş Crăciun, 
fiindcă tot trebuie să trimită pe pământ dirijabilul „Ghio- 
celul“. 

— Ce bine! se bucură copiii. Mergem și noi cu el. 

— Sigur! odată cu ghioceii, cu brebenii, cu brân- 
dușele şi viurelele! Poate că luaţi pe bord şi câteva rân- 
dunele, care s'au rătăcit şi le-am adăpostit aici. 

Copiii întreabă ceva despre flori... Sigur, ele crese 
aici, în căsuţa de sticlă. Le încarcă piticii, apoi, în di- 
rijabil şi când ajung de-asupra plaiurilor, le dau drumul 
cu parașutele — umbreluţe luate dela Doamna Păpădie. 

Şi mai duc cu dirijabilul covoare de iarbă, pentru 
dealuri şi câmpii, horboţele ţesute în fabrică... 

— Dar pentru ce, Moş Crăciun? — întreabă Viorica — 
fiindcă ea știe frumos face horboţica. 

— Pentru zarzări, pentru caiși, pentru cireşi... 

Herr Johann, vezi. să gătiţi și pompele pe dirijabil, 
ca să "'mprășticem norii. Şi soarele să-l apropiaţi de pă- 
mânt, trageţi de funiile de beteală. 

— Am înţeles Herr e Crăciun... 

— Dumneata conduci irijabilul, ca şi anul trecut. 
Pe Dorel şi Viorica îi laşi la ei, acasă. 

— Mos Clăsiun — Mos Clăsiun, dal dece luam cu noi 
flolile? — Că pe pământ era zăpadă... 

— Aa, dar sa topit Dorel! la uitaţi-vă prin ochian! 

— Numai pe munţi mai e, puţină. 

— Pe aceea o strâng piticii noştri şi din ea croim 
o rochie albă zânei Primăvara. 

— Dal n'ale să-i fie flig, în ea? 

— Nu! Fiindcă o coasem tot în raze de soare! 

— Şi florile — pentruce le luăm cu noi? — zice Vio- 
rica. 

— Ca să gătim — pe pământ — serbarea Primăverii... 

Are să fie foarte frumos. lată programul: 

No. 1. Imnul Primăverii — cor de flori. 

No. 2. Hora Florilor de Primăvară. 

No. 3. Ghioceii cântă pentru Primăvară... 

— Dar cum? Cântă și ghioceii, Moş Crăciun? 

— Sigur! Dau din cap și cântă, ca nişte clopoței. 

— Aşa! Ce frumos! 

Huruie departe dirijabilul și cât ai clipi de trei ori, 
s'a oprit lângă ei. Inlăuntru, sunt florile, ca niște copi- 
liţe, cu rochiţe albe şi viorii, albastre şi liliachii... 

Dirijabilul pluteşte şi sa prins de balconaşul cas- 
telului. Sar copilaşii noştri călători, tocmai pe bord. Fac: 
pa-pa! lui Moş Crăciun. Şi el face cu mâna, când diri- 
jabilul se 'ndepărtează. Herr Johann conduce bine! Cas- 
telul lui Moş Crăciun e acum departe, ca 'ntr'o carte cu 
poze. lată şi plaiurile ţării, care prind a se îmbrăca în 
verdele ierbii. lar floricelele cântând, cu paraşutele în 
calea ciobănaşilor, cari doinesc. 

Piticii strâng neaua de pe vârful Caruimanului, pen- 
tru straiul Zânei Primăvara — fiindcă soarele e aproape 
şi sar putea s'o prăpădească. 

Izvoarele cântă: clip-elap! clip-elop! Dunărea și-a 
poleit apele. 

Păsărelele au năpădit pământul şi cântă, necontenit: 
cip-cirip! li-ru-li! li-ru-li-lu-li-li! 


N. PAPATANASIU 


Noacă și cu Moacă'n grabă Şi atunci cu chibzuială Şi 'n cămara lor cea mare Fac o scenă cu cortină 


Fiindcă nu au altă treabă  Plănuiesc să facă-o sală, Cară lucruri în spinare ana Cu decoruri şi lumină, 
Vor să facă, or ce-ar fi, Fără bani și fără cost, Şi-amândoi din răsputeri, o orchestră mică... şi 
Un teatru de copii... Un teatru cum n'a fost !... Buni mecanici şi stoleri. Staluri, loji şi... galerii. 


Toţi artiştii pe poziţii 
Fac pe scenă repetiţii, 
Fiindcă pe-astăzi 


Vreţi să ştiţi cine-o să joace 7 ...lată, nu-i un loc în sală, Unii plini de nerăbdare 
— Trupa lor de dobitoace.. Doamne, ce îngrămădeală ! Bat din palme și picioare, — 
Iepuri, boi, măgari, căţei Trebuie să ai noroc Dar din fundul scenii, „.chelul“ 
e-anunțat $; directorii“ între ei... Ca Să mai găsești un loc... Sună n fine clopoțelul... 
Un spectacol minunat 


A 


PP 


V 


La de 


„Și cortina se ridică ! Numai- peste-o clipă, iată, Şi la urmă „directorii“ Au zburat cu îndrăzneală 
Sus pe scenă, fără frică, Lângă dânşii, dinir'odată, Tot făcând pe „zburătorii* Dar la urmă... ce scofală !.. 
Stau : un câine şi-un motan Doi măgari pe un baston C'un micuţ aeroplan Funia sa deslegu! 


Transformaţi în... Stan şi Fac pe... Pat şi Paluşon... Prins co funie 'n tavan,  Şi-uite ce sa întâmplat!... 


Er Geiss 


Rozina şi Melita, 
surorile gemene 


AND au rămas singure pe lume, aveau îm- 

preună, paisprezece ani. Adică şapte ani, de 

de fiecare cap. Casa în care locuiseră cu pă- 

rinții lor (şi mama şi tatăl, fuseseră acrobați 

la circ şi muriseră amândoi într'o seară, sărind 
greşit, dela o înălţime mare) era mică, dar grădina, plină 
cu flori, care o înconjura, era mare cât un parc. 

Rozina şi Melita, văzându-se singure în București, 
fără rude, fără prietene (fetiţele erau ca şi părinţii lor, 
născute în Italia) se gândiră că singurul mijloc de trai 
care le-ar rămâne ar fi vânzarea florilor din frumoasa 
lor grădină. 

ita şi Rozina erau blonde amândouă și drăguţe, 

-Un ochiu străin, n'ar fi putut face vreo deosebire între 

ele. Erau de aceiaş înălțime şi semănau perfect una cu 

Son, cum se întâmplă pĂ rea să semene gemenii 
ntre ei 

Totuș, cine le cunoștea mai bine, putea să observe 
că Melita avea o aluniță mică pe bărbie, iar Rozina 
wavea. 

Cele două surori, îşi cumpărară fiecare câte un co- 
şuleţ de trestie pe care îl umplură cu flori din grădină 
şi luă i rămas bun una dela cealaltă, plecară să 
vândă florile, hotărând să se întâlnească amândouă, pe 
înserat, acasă. 

Melita se așeză pe trotuarul unei străzi principale 
şi cu ane ei sulițire şi puțin tremurat, începu să 

„Crizanteme, crizanteme eftine și frumoase”! 
Dar trecătorii erau grăbiţi — se vede treaba — în ziua 
aceia, sau erau prea necăjiţi ca să se oprească să cum- 
pere flori. In jurul Melitei, erau o mulţime de florărese 
mai în vârstă care reuşeau să vândă florile, pricepân- 
du-se poate mai bine, să înbie cu ele trecătorii. Spre 
seară, un domn se opri şi cumpără un singur buchet, 
dela mica florăreasă. 


Acasă, cele două surori, făcură amândouă socoleala 
banilor câştigaţi. Rozinei, îi mersese mai bine. Căteva 
doamne o strigaseră dela terest şi îi cumpăraseră 
aproape tot coșul. Dar amândouă fetiţele erau atât de 
obosite de munca din timpul zilei, încât, adormiră cu 
capetele pe masă, fără să mai aibă vreme să mănânce 
câte ceva. 

D alma uetemnică, în înpiedică să se 
ducă cu florile la vânzare 


Când ploia stătu, fetiţele putură să vadă că multe 
dintre crizantemele din grădină iși seuturaseră petatele 
şi frunzele printre alei. 

Atunci, pentru prima oară, se gândiră micele floră- 
rese, că în curând va veni iarna şi că atunci toată gră- 
dina va fi pustie de flori și de verdeață și că vor fi 
silite să se gândească la un alt negoț. 

— Va trebui să vindem casa şi grădina spune Me- 
lita! Cu banii pe care îi vom dobândi, ne vom cumpăra 
o căsuță mai mică şi vom avea cu ce să cumpărăm 
mâncare şi de ale îmbrăcămiulei, un an, doi... 

— Să vindem casa şi grădina unde am copilărit şi 
unde am fost atât de fericite cu părinţii noștri? — „răs- 
punse Rozina — şi începu să plângă. 

- Totus, a doua zi de dimineaţă, pe una din feres- 
trele care dădea spre stradă, vecinii și trecătorii, au putut 
citi „de vânzare” scris cu litere pocile, pe un bilet mare 

i roşu. 
? Fetiţele nu s'au mai dus cu coşurile de flori în oraș. 
Stăteau amândouă acasă şi așteptau să vie cumpărătorii. 

In prima zi, nu veni nimeni. In a doua zi, o cuconă 
arțăgoasă, se uită în treacăt prin odăi şi strâmbând din 
nas, spuse că. nu poate cumpăra o casă veche şi mică. 

Alți cumpărători nu voiau nici măcar să intre când 
aflau că „proprietăresele” sunt doar cele două fetiţe. 

Intre timp, toți banii care se mai aflau în casă se 
duseseră... De o zi și jumătate Melita şi Rozina răbdau 
de foame. 

„Trebuie să 'culegem iar flori şi să pornim cu ele 
la vânzare t, — spuse oftând Rozina. 

— „Să mai aşteptăm până diseară!” — hotări 
Melita. 

Afară ploua iar. Trecătorii erau din ce în ce mai 


rari pe stradă. Spre seară, când fetiţele nu mai nădăj- : 


duiau să vie nimeni, văzură că un domn tânăr care 


de vorbă cu cei 
doi vizitatori. 


Fetiţele ştiură să vorbească atât de frumos cumpă- 
rătorilor, încât aceștia stătură până seara tărziu de 


încăreat cu pachete cu de-ale mâncării. Până la plecarea 
lor care sa întâmplat aproape de miezul nopţii. Rozina 
şi Melita au povestit felul cum își părinții şi 
necazurile cu care aveau de luptat, fiind singure pe 
lume şi fără nici un sprijin 

Doamna cea tânără se împrietenise atât de bine cu 
cele două fetiţe şi fetiţele se simțeau atât de fericite 
văzându-se înconjurate de dragoste şi de bunătate. încât 
întrun glas, hotărâseră toţi să nu se mai despartă nicio- 


genere edr par ga rar 
NP Arama alipi nr song elene fra 


—_ Taz * pra PI IE 


TT Boala 


Mioara: — Nu pot să-l sufăr pe doctorul din spa- 
tele nostru ! 
— Dece ? Ce ţi-a făcut? 


— Anul trecut m'a vindecat în două zile de o gripă s 


care mă ţinea cel puţin trei săptămâni acasă, departe 
de şcoală ! 


Ce bine ar fi! 


Valerică: — Ce bine ar fi, mamă, dacă toate clasele 
ar fi rotunde ! 

Mama: — Dar dece, puiule ? 

Valerică: — N'as mai sta la colț ca acum. 


Ce vrea Puiu? 


Bunica, voind să-şi adoarmă nepotul, se apropie de 
el şi îi spuse: 

— Puiule, vrei să-ţi spună bunica o poveste fru- 
moasă cu zâne, cu zmei ?... 

— Nu, bunică, n'am poftă de poveşti! 

— Atunci să-ţi cânte bunica un frumos cântec de 
leagăn ! 

— Nu, nici de cântgc n'am poftă. 

— Atunci ce ai vrea să-ţi spun 7 

— Nimic | Aş vrea să mă laşi să dorm! 


Bn rado A ACE titi. Da 


Dacă e timp urât şi nu știți cum să vă omorâţi o 
jumătate de oră, încercaţi să tăiaţi aceste bucăţi negre 
din revistă. Aşezaţi-le apoi una lângă alta în aşa fel 
încât să căpătaţi figura veveriţei din desenul alăturat. 


Economie 
Gică: — Tată, nu-i aşa că mi-ai promis zece lei 
dacă o să fiu cuminte. 


— Tatăl bucurându-se: Da ! 
— Gică : Fi bine, ţi-am făcut economie de zece lei. 


Poșta redacției 


Georgescu N. Teodor — Vei primi numai abonament, 
la cărţi ai fost trecut din greșală. 

Victoria Constantinovici — Cortojani — Vei primi un 
abonament pe 6 luni la „Dim. Copiilor“. 

Z. Mileovici — Se publică. 

D. P. H. — Se publică, 

C. Lig. — T-Măg. — Povestea cu „borcanul de dul- 
ceaţă“ o cunosc mai toţi cititorii noştri. Publicăm foto- 
grafia. 

R. S. A. — Loco — Jocurile şi povestirea sunt slabe. 
Mai încercaţi. 

M. Ar. — Pecica — Multe pătrăţele negre şi cuvinte 
grele. Poezia are puţină simţire dar în strofa a doua 
spui acelaș lucru ca şi în prima. 

M. A. M. — Am mai publicat astfel de jocuri. 

C. Sim. — laşi — „Din viața unui om“ e bunicică 
dar sfârşitul se cam aseamănă cu al altor povestiri. Jo- 
curile sunt slabe. 

MOŞ CINEL 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA SEPTEMBRIE 


Numele și pronumele 


SERIA IV 


a În ad Date ui Ai 


Concursul de jocuri pe luna Septe 


SERIA |V 


La acest concurs oferim următoarele 


premii: 10 premii în 


3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucişate 


Cartea 


ORIZONTAL : 1) Unul din cele cinci simțuri. 4) 
A stârni. 8) A brăzda. 9) Lucrez. 11) Plimbare, 
raită. 12) Lucrau cu sapa. 14) Prietenă 


16) Țară în Europa. 17) De mai multe ori 365 de zile. 
18) Peşte. 20) Astfel. 22) Lichid. 25) Cei ce vând sau 
fac alamă. 29) Podiş în Asia. 31) Stropită, 33) Pe loc. 
34) Aimosferă. 35) Armă. 36) Obiect al școlarului. 37) 
Femeie bătrână. 

VERTICAL : 1) A afla. 2) Duşmănie. 3) Obiect 
pentru spălat. 5) Cunoșteai. 6) Pasăre singuratică. 7) 
Oraş în România. 9) O iau la goană. 10) Vehicul. 13) 
Dobitoace. 15) Mai mare ca milionul. 17) Fir. 19) Zăpadă 
21) Arma. 23) Loc unde se vând zarzavaturi. 24) Năvală 
26) Fir. 27) Metal. 28) Părul oilor. 30) Nume de fată. 


32) Ţeavă 
Nicolae S. Gheorghe 


(autorul jocului „Incepe şcoala““.) 


Legătura între cuvinte 


In fiecare din rândurile următoare, cele două cuvinte dela 
nceput au o oarecare legătură între ele.  Băgaţi de 
seamă care e legătura dintre aceste două cuvinte Des- 
legați numai unul din cuvintele scrise cu litere groase din 
dreapta, care poate să aibe aceaș legătură cu cuvântul scris cu 
litere mari ca și vorbele dela începutul fiecărei serii. 

De-o pildă : 

Om — unghii: PISICA — ţepi șoareci ghiare blană copite, 
Aci deslegarea e „ghiare"”. După cum omul are unghii, tot așa 
pisica are ghiare. 

1) păsărele — stol : 
lie, haită, turmă. 7 

2) vapor — peşte, AEROPLAN — aripă, aer, apă, 
zmeu, păsărică, motor. 

3) puşcă — glonte: 
sfârlează, bilă, tanc. 

4) creion — gumă: CRETA — făină, cauciuc, tablă, 
burete, cerneală, prosop. 


Oi — lână, ocol, cireadă, herghe- 


TUN — sabie, bombă, minge, 


aa ii ze e za ai i 


D Z ` LDA ERNS 5 A 


Arma 


Se dau următoarele litere: AAA CC EE HINOP 
RRRTU; în total 19 litere. 

Cititorii sunt rugați să pună în fiecare căsuţă câte 
o literă. Când se repetă cifra, se repetă şi litera. 

Dacă literele vor fi bine aşezate, cuvintele dela a 
vertical, b, orizontal, a orizontal, iarăși b orizontal, c ver- 
tical și d orizontal, citite în ordinea aceasta, vor da 
un cunoscut proverb în care e vorba de carte. Pentru 
ușurință: E = 3, A =1 H = 4 şi 0 = 7. 


Negoiță Nicolae — Loco 
Acest concurs are cinci serii. Deslegările se trimet 
după apariţia numărului următor. 


Deslegătorii jocurilor pe 
luna August 


CAPITALA 

Negoiţă N. Nicolae (8); Georgescu N. Teodor (8); 
Bădiţa Negrei (8); Griinspan Roza (8); Nelu Schwartz 
şi Marcel Weisselred (8); Ertan Mihai (8); Lica Negoiţă 
(8); Valeria Ştefănescu (8); Vlad Munteanu (8); Cohn 
L Felix (8); Samuell Laura (8); Victoria Efat (8); 
Margareta Blumenfeld (8); lţicovici Hary (8); Nuţi Ass 
(8); Lilli Efat (8); Sehade Efat (8); Almăgeanu Pe- 
ret (8); Idelsohn Felicia (8); Alexandru şi Rodica Mo- 
raru (8); Rene şi Dorel Jaques (8); Gică Osias (8); 
Weinberg Sergiu (8); Nicu Căpitănescu (8); Felicia Her- 
schfeld (8); Aura Windreih (8); Petrovici G. N. (8); 
Cornel Sarf (8); Bauling Nina (8); Petruţa şi Nicu Pe- 
trescu (8); Roza Mihalcea (8); Felicia T. Frucht (8); 
Lobonţ Elena (8); ar Mircea (8); Renca 
(8); Baltaxa Sara (8); T 
miu (8); Anton Schapi 
nuer Jean (8); Gigi 0 ea (8), Nica. Haimoyic (8) 

(continuarea în numărul v | 


pariere lati = Pola a iri ac 


FOTOGRAFIILE PREMIANȚILOR 


d 


3 
GRIGORE |. CLAUDIU RITA MOLDAYVSCHI VIORICA DOHLER GEORGTEA MIHĂESCU SANDA BOGDAN 
CLH Pr. H Ci. h-a — Pr. H Ci. Il-a — Pr. I Ci. l-a — Pr. I Ci. Ii — Pr. | 
Şc. „Cuibul cu bară” Şc. No. 4 Turnu Măgurele Şc. „Avram lancu” Şcoala „Lucaci“ 
Bucureşti Ismail Alba lulia București 


MIHĂESCU FLORICA FAHRER MARIUS MITICĂ PANTELIMON JULIETA SOCOLESCU 
CL 1— Pr. | Ci. M-a — Pr. I Ci i — Pr. li CL. Mi-a —Pr. I 
Buzau Şc. „Sf. Andrei” Bolgrad (Basarabia) Şc. primară No. 14 
Bucureşti Ploești 


E 
e ZALMAN CONSUELA PÂRVULESCU DOROTHEA WEISSMANN OPRIȘOR CONSTANȚA MARINESCU GENOVEVA 
EL I-a — Pr. 1 Ci. l-a — Pr. I Ci. i-a — Pr. Ii Cl. lé — Pr. 1 CL m — Pr. H 
$e. ..Malbim Şc. „Frații Brătulescu 24 Şc. Ferdinand Şcoala No. 22 Şcoala No. 11 
Bucureşti Becurești Bucureşti Carmen Silva Bucureşti 


PETRUȚA POPESCU ALA! VAINAER AUREL HOFFMAN VOICULESCU ELISABETA PAULA LEOVEANU ' 
Gaa be! Ci. La — Pr. 1 K P E IE GL Mi-a — Pr. Ci. | — Pr. H 
$c. Rogina afasia ae Tater Bunar Se. „Sf. Andrei" Şcoala No. 44 „Şcoala Mecet” 
București Cetatea Albă București Bucureşti Bucureşti 


APOTEKER SERGIU MIOARA CERNEA TATIANA ILIESCU NINA BOLDUR "ANA MEROVICI 
G Wae i Ci. IV-a — Pr. 1 Ci. i — Pr. ii Ci. ill-a — Pr. i HP We 4 
Şc. „Cuibu cu Bară VIRGINIA CERNEA Şc. „Spiru Haret Școala No. 4 Piatra Neamţ 
Bucuresti CL l-a — Pr. i București Chişnău 
Turnu Măgurele 


za La LUG 


Prețul 5 lei 


GE 
tO 
L ce 
o 

d 

M 

< 

N 

< 

E 
[= d 
Q 
i « 

— 
t 4 
+ = 
IN 

> 

| Z 
i a 
19 

œ 
| 2 
E 
l= 


DOREL 


Sforăitul leului 


Sunt câteva luni de când un imblânzitoar a poposit 
la un hotel din Paris. Spre deosebire de ceilalți dresori 
de fiare care ţin animalele în cușşti, acesta nu şovăia 
să meargă în tovărășia unui leu, caşicum sar fi plimbat 
cu un câine, 


IOZITATI 


Viespea uriașă 


In sudul Angliei, mai multe persoane sau îngrozit 
la vederea unei insecte numită, pe bună dreptate, „vies- 
pea uriaşă“, Această insectă a răspândit groază, căci are 
vreo 5 centimetri lungime şi posedă o coadă ca o vargă 


gata să lovească, 


Leul dormea liniştit pe o canapea mare şi totul ar 
fi fost bine dacă regele animalelor nu ar fi sforăit ca 
un... leu. 

Ştiţi fără îndoială ce sgomot produce sforăitul unei 
persoane în tăcerea nopţii. 

Inchipuiţi-vă ce îngrozitor sforăia leul. Călătorii 
deșteptaţi din somn şi înspăimântați, au făcut scandal 
şi sărmanul îmblânzitor a fost nevoit să părăsească ho- 
telul în mijlocul nopţii. 

Neştiind unde să se ducă, se hotărî în cele din urmă 
să sfârşească noaptea la circ în cușca leului. 


O vulpe ciudată 


Într'o localitate din Anglia există o vulpe care e în 
bună înţelegere cu păsările ! 

Această vulpe imblânzită tăeşte în tovârăşia a doi 
câini cu care se înțelege de minune. Toţi trei se plimbă 
liniștiți printre şapte sute de găini, fâră să le facă cel 
mai mic rău, 


„Cu toate că are o înfățișare îngrozitoare, nu face 
niciun rău. 
Are nişte ouă foarte mari, ce le găsim uneori ascunse 
sub scoarţa arborilor. 


COPIILOR 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : 
B UC Voila 6 
STR. CONSTANTIN MILLE 7-9-11 
TELEFON: 3.8 4.30 
ABONAMENTE: | AN 200 LEI 

6 LUNI 100 LEI 
EXEMPLARUL 5 LEI 


IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ 
MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 


KEY-MOUSE 
FEI’ L 74 
a 


LA = 
LN: 


s 
Sj 


Gelu şi Momi s'au întors lăudat: Cum au ajuns acasă, Mo- faţa lui Gelu : 


dela cinematograf, unde a — Şi eu dacă aş Îmbrăca mi s'a îmbrăcat în hainele = a : 
rulat un film cu Mickey- hainele lui Mickey, aș pu- şoricelului Mickey și a con- ret e Kz dcl 


Mouse. Pe drum Momi sa tea să fiu viteaz. tinuat să se laude astfel în 


ildă : i „de furiat, îl luă pe Momi-Mie- > aka, 7 s 
- Dar boul—deh!—ca boul, .. De pildă : „Mezi boul. de pi. ră Ñ Ameţit de lovitură, Momi- 
ma Aar, gal intru aar enb key Intre coarne gil aruncă. WT a căzut” lingă o 


“FA od sari 


pisică. Acea pisică a crezut Când se trezi, Momi-Mic-  Infricoşat, el fugi şi pisi- muşcat rău de tot. Nemai- 
că e un şoricel adevărat și key a găsit lângă elo mul- cile săriră după dânsul. putând de dureri, se văită: 
a început să miaune tare. time de pisici care l-au luat — „Nu mai vreau să fiu 

drept un şoricel. Momi a fost sgâriat şi  şoricel. Mai bine rămân 


ceeace sunt: o maimuţică.“ 


Viata şi isprăvile gorilei Gora 


REZUMATUL CAPITOLELOR APĂRUTE PANĂ ACUM 

N pădurile africane, trăește împreună cu mama 

lui, gorila Gora. Fiind copil încă, află că tatăl 

lui a murit ucis de un om alb. In sufletul 

lui Gora, încolțeşte gândul răzbunării. Peste 

câţiva ani, pleacă împreună cu cimpanzeul 

Togo cu care se împrietenise, în căutarea omului alb. 

Gora se alege cu o rană la umăr. După câtva timp, se 

vindecă și plecă cu mama lui în căutarea omului alb. 

Găseşte coliba lui și în colibă, un copil pe care îl 

fură. Omul alb se întoarce acasă şi văzând gorilele fu- 

gind, vrea să le omoare, neștiind că şi copilul lui, se află 
cu ele. 

Dar mama lui Gora își scăpă viaţa ei și a fiului ei, 
arătând omului alb, copilul pe care i-l furase. După o 
noapte petrecută în pădure, gorilele ajung cu copilul pe 
care îl botezaseră „Bibo“, la culcuşurile lor. Pe Bibo îl 
îngrijesc cu multă. dragoste, hrănindu-l cu lapte de cocos 
şi pregătindu-i un pat bun, în geamantanul pe care îl 
furase Gora, din colibă. Bibo se împrietenește cu Gora 
şi cu toţi prietenii lui, se obișnuiește cu viaţa în pădure 
şi trăieşte fericit, neștiind că nu se află în mijlocul alor 
lui. Peste un an Bibo pleacă pe un ursuleţ călare, prin 
pădure -şi fără să ştie cum, ajunge la coliba, de unde 
fusese răpit. Părinţii lui sunt plecaţi în Europa şi Bibo 
găseşte doar o fotografie de a lor. A doua zi se întoarce 
la gorile. Gora e foarte supărat pe el. 


7. Furtună și jale în pădure 


Toate animalele din pădure dormeau, numai Gora, 
singuratec şi trist, se plimba gânditor printre pomi. 

Isprava lui Bibo, îl mâhnise adânc. „Aşa dar, copilul 
e în stare să plece singur, de capul lui, să rătăcească cea- 
suri întregi prin locuri primejdioase“ — își spunea Gora, 
amintindu-și cu groază că Bibo fusese în coliba părin- 
lor lui. Dacă părinţii lui ar fi fost acolo, nu i-ar mai 
fi dat voie lui Bibo să plece niciodată. In inima lui Gora, 
setea de răzbunare se schimbase într'o mare dragoste 
pentru copilul pe care îl crescuse el și cu mama lui şi 
pe care nar mai vrea să-l înapoieze adevăraţilor părinţi, 


L ahn 3 
< i 


Arpa 


niciodată. Din cele povestite de Bibo, Gora nu-și putuse 
da seama dacă oamenii albi, părăsiseră locurile acelea, _ 
întorcându-se în patria lor, sau dacă erau doar duși, pe 
undeva prin apropiere. Gândul că oamenii albi, locuiesc 
încă în colibă, că ei ar putea să le găsească urma într'o 
bună zi și să-și redobândească copilul, îl chinuia pe Gora, 
îngrozitor. 

Trecuse un an şi mai bine, de când Bibo trăiește în 
mijlocul lor, un an, de când nimeni nu sa mai gândit 
că vreodată, părinţii lui, îl vor găsi şi-l vor lua îndărăt. 
Acum, însă înţelegea, Gora, că nu are motive să fie li- 
niştit, ci dimpotrivă, de aci înainte, trebuie să-l pă- 
zească pe copil mai bine decât înainte. Poate că ar fi 
mai bine să-şi mute culcușurile într'alt loc, mai spre 


marginea pădurii, îşi spunea Gora, umblând singur prin 
pădure. Toată neliniştea îi vine din pricina omului alb, 
toată copilăria i-a fost umbrită de gândul răzbunării. 
Omul alb, este dușmanul lui cel mai înverșunat. Dacă 
l-ar întâlni în cale, l-ar sugruma. 

— Dar Bibo este copilul omului alb! Pe el nu-l duş- 
mănește, Gora? — spuse o pasăre neagră, ciudată, care 
trecu pe lângă Gora şi-i ghici gândurile. 

— Bibo este fratele meu! răspunse Gora, pasărei, 
care zburase departe. 

Deodată, tot cerul se înoură. Frunzele pomilor în- 
cepură să foşnească puternic, înprășştiind un vuiet în- 
fricoşitător în toată pădurea. Un fulger ilumină pentru 
o clipă, cerul care părea de cerneală şi o bubuitură pu- 
ternică trezi toate animalele din somn. Inainte ca Gora 
să fi ajuns la culcușul în care dormea mama lui și cu 
Bibo, stropi mari de ploaie năvăleau pe pământul din 
care ieșeau aburi groși de căldură. Vântul smulgea din 
când în când, crengi de pe copaci şi ele cădeau la pă- 
mânt cu sgomot puternic ca și când chiar trunchiurile 
pomilor mari și groși ar fi fost doborâte de furtună. 

— Gra ha hu!!! Gra ha hu!!! urlă Gora, vrând să dea 
de veste mamei şi prietenilor lui că el se află prin apro- 
piere. Ploaia şi întunericul îl ţintuiau pe loc, nelăsân- 
du-l să vie înt'ajutorul celorlalţi. 

— Gra ha hu!!! Gra ha hu!!! îi răspunse maică-sa, 
de undeva. 

Gora încercă să înfrunte furtuna și să se îndrepte 
spre locul de unde venea glasul. Dar o creangă puter- 
nică îl izbi în plină faţă şi Gora, însângerat, lovit, fu 
silit să se lipească de trunchiul unui arbore. 

Furtuna, nici gând să se potolească. Dimpotrivă. 
Nouri groşi se sfărâmau aruncând potop pe pământ. 
Tunetele păreau obuze care izbucneau cu furie împrăş- 
tiind groaza în pădure. Toate animalele își căutau cu- 
prinse de neliniște, locuri înalte unde să se adăpostească. 
Prin faţa lui Gora, rănit, trecu în goană, căprioara Alba, 
fără să-l vadă. 

— Alba! Alba! o strigă Gora, dar un tunet puternic 
îi acoperi glasul. La câţiva metri de el, un fulger, des- 
pică în două un „U Tangani“ puternic, unul dintre cei 
mai înalţi și frumoşi pomi din pădure. 

Gora, deşi rănit, nu se gândea de loc la durerea lui, 
ci ar fi vrut să ştie că mama lui și cu Bibo sunt adăpos- 
HH într'un loc bun, că nu li s'a întâmplat nimic rău. 
Cu toate că sângele îi curgea şiroaie de pe faţa lui ră- 
nită, îngrozitla gândul că mama lui si cu Bibo, sunt în 
pericol, începu să alerge prin furtună, împiedecându-se 
de crengi, izbindu-se de pomi, bâjbâind prin întunerec, 
strigând mereu disperat: „Bibo! Bibo! Unde ești, Bibo“?! 

Dar nimeni nu răspundea strigătelor lui. Alergă așa, 
vreme îndelungată până a obosit, și se rezemă de un ar- 
bore foarte înalt, numit „Orere“, 

— Gora! Gora! Vino sus! auzi el. 

Ridică privirea, dar întunerecul și frunzele pomului 
nu-i dădeau voie să zărească nimic. 

— Cine e acolo? Intrebă Gora, cu glas puternic: 

— „Suntem noi, cimpanzeii! răspunse Togo. 

Gora se sili să se urce în copac şi cu multă caznă, 
ferindu-și faţa rănită de izbiturile crengilor, ajunse în 
vârful arborelui „Orero“, lângă familia cimpanzeilor. 

— Nu ştiţi unde se află mama mea şi cu Bibo? în- 
trebă Gora, îndată ce ajunse în pom. 

Dar nici unul dintre cimpanzei, nu fu în stare să-i 
dea vreo lămurire. Atât stura să-i spuie, că îndată ce 
izbucnise furtuna, gorila cea bătrână s'a repezit la gea- 
mantanul care slujea drept pat lui Bibo şi smulgând 
copilul din așternut, îl luă în braţe şi fugi. 

Incotro se risipiseră ceilalţi prieteni, elefantul EIfi, 
ursuleţul, căprioara Alba, nădăjduia să afle Gora, după 
ce se va potoli furtuna. Intr'adevăr, cerul părea că în- 
cepe să se lumineze. Ploaia cădea mai măruntă acum și 
vântul sufla mai puţin furios. Gora coboră cu cimpan- 
zeii, din vârful Orerului şi începură să înainteze printre 
movilele ude de frunze îngrămădite pe pământ. Aerul 
era înbâcsit de respiraţia caldă a pământului şi de mi- 
rosul puternic al vegetației udate de ploaie, al pomilor 
răsturnaţi de furtună, smulşi din rădăcini. 


5 


— Simt că mă înăbuș! spuse Gora, deschizând gura. 
Aerul acesta este apăsător! 


„ Deabea acum, văzură cimpanzeii, rana depe obrazul 
lui Gora. Luna, își făcea loc printre nourii zdrenţuiţi, 
luminând pădurea. 


Toată noaptea, Gora şi cu cimpanzeii au umblat 
după Gorila cea bătrână și după Bibo. Nicăeri, nici o 
urmă de a lor. Nici Elfi, nici Alba, nici ursuleţul. Zdro- 
bit de durere şi de neliniște, Gora așteptă lumina dimi- 
neţii ca să-i poată căuta mai bine. Prin mintea lui, tre- 
ceau fel de fel de gânduri chinuitoare: dacă mama lui 
şi cu Bibo fuseseră purtaţi de un șuvoi de apă şi izbiţi 
de trunchiul unui copac? Dacă muriseră? Sau dacă, prin 
cine ştie ce întâmplare nenorocită, îi prinseseră vână- 
torii albi sau negri? 


„__ Sărmanul Gora, era disperat. Nu aţipi nici o clipă 
şi îndată ce se crăpă de ziuă începu să alerge prin pădure, 
să strige, să caute. Dar de nicăeri nu venea nici un răs- 
puns. 


Spre amiază, Gora ajunse într'un loc în care nu mai 
fusese niciodată. Cimpanzeii fură de părere să se răs- 
pândească fiecare într'altă parte şi, după o oră să se 
reîntâlnească cu toţii în locul de unde se despărţiseră. 
Gora găsi ideea bună şi scoțând un „Gra ha hu“ pu- 
ternic, dădu semnalul de plecare. 


Peste o oră, când se reintâlniră în locul hotărât, Togo 
veni cu o veste foarte tristă: trupul căprioarei Alba. zăcea 
la câţiva chilometri depărtare, neînsufleţit, lângă arbo- 
rele de care fusese izbit de furtună“. 


Gora şi cu cimpanzeii se întristară atât de tare, încât 
vestea pe care o aduse mama cimpanzeilor fu primită 
fără bucuria cuvenită. 7 

Domnul Elfi fusese găsit, la un hipopotam care îl 
găzduise şi, era sănătos tun. 

Dar despre mama lui Gora şi despre Bibo, nimeni 
nu aduse nici un fel de veste... 


(Va urma) 


E cuminte și frumoasă, 
Dar dece-i așa serioasă? 


Pa, 


m | 


SAR 


UNUȚŢA era o fetiță micuță, să tot fi avut opt 
anişori. Bună şi drăgăstoasă nu numai cu 


oamenii dar şi cu animalele de care îi plă- 

cea să îngrijească, iubea florile iar ciripitul 

păsărelelor putea să le asculte ceasuri întregi 
fără să se sature. 

Era într'o zi brumoasă de toamnă când soarele obo- 
sit că a dogorit toată vara, abia mai avea putere să îm- 
prăştie câteva raze călduroase. 

Pe Nunuţa o trimise mămica ei să se plimbe puţin 
în grădina din jurul casei. 

Abia făcu câţiva paşi, când deodată auzi dintr'un 
tufiș învecinat, venind un un ciripit tânguios. Apro- 
piindu-se, zări o păsărică cu pene de o frumuseţe cum 
nu mai văzuse până atunci, având o aripă frântă şi ză- 
când mai mult moartă de cât vie, pe pământul umed 
şi rece. 

Nunuţa, cuprinsă de milă, se apropie de dânsa, o 
luă între mânuţele ei, căutând s'o încălzească și, ducând-o 
acasă o îngriji cât putu mai bine, făcând-o în scurt timp 
sănătoasă. 

Intro dimineaţă, când Nunuţa abia sfârşi să se îm- 
brace, rămase deodată nespus de mirată, auzind păsă- 
rica vorbind ca oamenii şi spunându-i. 

— „Acum sunt sănătoasă, deschidem fereastra şi 
lasă-mă să mă duc să-mi ajung tovarăşele, care de mult 
trebue să se fi îndreptat spre ţările călduroase dinspre 
soare apune. IH mulțumesc mult că m'at îngrijit şi să 
ştii că îţi voiu răsplăti binele ce mi Vai făcut“. 

Fără a spune un singur cuvânt Nunuţa deschise larg 
fereastră şi păsărica îşi luă zborul spre zările întinse. 

Dela această minunată întâmplare, se scursese timp 
îndelungat. 

Trecuse toamna cu brumele reci, iarna cu gerurile 
nemiloase şi nămeţii de zăpadă şi după primăvara cu 
ghiocei şi viorele, cu stânjenei și lăcrămioare, venise 
din nou soarele arzător de Iulie. 

Cum sfârși Nunuţa clasa III primară, ba mai fusese 
şi premianta întâia, părinţii ei se hotărâră să plece cu 
dânsa la mare. 

Câtă bucurie avu Nunuţa la auzul acestei veşti este 
greu de descris. 

Plecară cu toţii şi se instalară într'o frumoasă vilă 
pe malul mării. 

Bucuria Nunuţei era să se plimbe de-alungul țţărmu- 
lui, să privească venirea și plecarea vapoarelor, zborul 
păsărilor de mare şi bărcile pescarilor lunecând ușor 
pe întinsul luciu al mării liniștite. Intr'o noapte, părinţii 
ei se culcaseră de mult, dar Nunuţa neputând adormi, 
deschise fereastra dela odăiţa ei şi privea fără să se mai 
sature, cum razele lunii argintau valurile mării. 

Deodată, auzii în apropiere un ciripit cunoscut şi 
zări pe țărm nu departe de casă, păsărica căreia anul 
trecut îi vindecase aripa frântă. 

Aceasta îi vorbi cu glas limpede, zicându-i: 

— Vino cu mine, puţin mai departe, pe țărm, să auzi 
ceva frumos. 

Nunuţa se strecură ușor pe uşă fără s'o simtă ni- 
meni și se lasă condusă de păsărică. 

Aceasta o duse într'un loc, nu departe, unde marea 
aruncase pe țărm două scoici foarte frumoase. 

Păsărica o făcu pe Nunuţa să se aşeze jos și să 
pună urechea la pământ. 

— Auzi ceva ?* — întrebă păsărica. 

— Da — răspunse Nunuţa, mirată, — parcă aud pe ci- 
neva vorbind încetişor, dar nu văd pe nimeni în jurul 
nostru. 


— Fii atentă — îi mai zise păsărica — scoica nea- 
gră de colo, povestește celei cenuşii de lângă ea o în- 
tâmplare foarte veche, ascult-o... 

Şi Nunuţa ascultă, şi auzi cele ce urmează: 

e... e- e ase duse feciorul de împărat, frumos și 
mândru cum nu mai era altul, să-și găsească soţie pe plac. 

Umblă multe țări şi meleaguri până ajunse prin lo- 
curile acestea unde, ostenit de mers, se aşeză să se odih- 
nească, colo, lângă tuis. 

Şi cum dormi el așa, deodată un zgomot ca de va- 
luri furioase îl trezi din somn. 

Privi mirat în jurul său, când văzu, apărând din 
spuma mării, un peşte mare, ce se apropie de mal, își: 
lepădă haina de solzi aruncând-o lângă tufiş, şi se pre- 
făcu într'o zână de toată frumuseţea. 

— Asta trebue să-mi fie soția — zise feciorul de îm- 
părat — şi după ce zâna se depărtă de mal, îi luă în- 
velitoarea de solzi ascunzând-o în tufiș. 

Când Zâna veni să-și caute haina, feciorul de împă- 
rat îi ieși înainte şi vorbindu-i cu blândeţe, o hotărî să 
nu se mai întoarcă în adâncurile mării ci să vie cu el 
în palatul de cleștar. 

Zâna, vrând-nevrând îl urmă. 

Un an întreg trăiră fericiţi și se părea că tânăra 
soție a feciorului de împărat, uitase cu totul de unde 
venise. 

Intr'o zi, soţul ei îi aminti de valurile mării şi de 
haina cu solzi. 

Zâna însă, părea că nu-şi aduce aminte de toate 
astea, până când odată el o duse la tufișul unde îi ascuu- 
sese învelitoarea de solzi. 

Cum o văzu, o cuprinse un dor puternic de mare şi 
fără să mai stea pe gânduri, îmbrăcă în grabă înveli- 
toarea de solzi şi se aruncă în mare unde o înghiţiră 
valurile. 

Feciorul de împărat rămase îndurerat pe țărm, plân- 
gându-și soarta...“ 

„„Nunuţa ascultă cu lacrimi în ochi, trista poveste 
a feciorului de împărat, povestită de scoică, când un val 
o luă împreună cu tovarăşa ei, scoica cenușie. 

— Ce rău îmi pare că nu pot ştie ce sa întâmplat 
cu feciorul de împărat, — zise Nunuţa. 

— Vrei, atât de mult, să ştii ce s'a întâmplat cu el? 
— întrebă păsărica — ei bine, află că feciorul de îm- 
părat sunt eu; Dumnezeu m'a prefăcut într'o păsărică, 
ce să pot zbura deasupra mărilor pentru a o căuta 
pe zâna pierdută. 

Zicând aceasta, păsărica se înălţă în aer şi se pierdu 
în întunericul nopţii. 7 

Nunuţa se întoarse tristă acasă gândindu-se la du- 
rerea feciorului de împărat prefăcut în păsărică și la 
zâna pierdută în adâncurile mării. 

ZINCA MILCOVICI 


ONEL a învârtit de zece ori în mâini cartea 
colorată a fratelui mai mare. 

S'a uitat la toate pozele şi s'a oprit la 
poza unui domn foarte încruntat şi cu o pipă 
în gură. 

— Cine e domnul ăsta cu pipă? 

— E un detectiv! i-a explicat fratele mai mare. 

— Detectiv ? întreabă mirat Ionel, care nu are decât 
6 ani. 

— Cum, nu ştii ce e un detectiv? Este un om cu 
pipă, care e foarte deștept şi care știe să descopere pe 
hoţi şi pe ucigași, chiar dacă ei au fugit sau chiar dacă 
s'au ascuns... 

— Aşi vrea să fiu şi eu detectiv! Detectiv ! sare în 
sus Ionel, foarte vesel de meseria aleasă. 

— Foarte bine! Vrei să fii detectiv? Cumpără-ţi 
mai întâi o pipă... 

— Da, dar cum fac să găsesc pe hoţi? 

— 0 să vezi tu, ești doar băiat deștept... Cauţi ur- 
mele, te gândești, încerci în fel şi chip — şi la sfârşit, 
descoperi ! 

Fratele mare râde şi pleacă. 


Dar Ionel n'a glumit și se pune fără întârziere pe 


lucru. 
Iată, mai întâi de toate, a găsit o scândurică strâmbă, 
pe care a scris cu un creion roșu: 


IONEL 
detectiv 


A luat patru cuie mici şi a prins scândurica de uşa 
odăii lui... 

In al doilea rând, a început să răscolească tot 
biroul tatei... După jumătate de oră a găsit și pipa mult 
dorită. 

Nu a mai rămas decât să-şi înceapă meseria plină 
de aventuri... 

Cu pipa în gură, cu șapca înfundată pe cap,a por- 
nit iscoditor prin casă... 


INTALA AVENTURĂ : CIUCURELE DISPARUT 


Ionel trece tiptil prin antreu... Priveşte în dreapta, 
priveşte în stânga, se uită la tavan, se uită la podea 
— şi clipeşte atent... 

Ce caută ? Deocamdată nimic... Dar nu se ştie... 
Poate că sub perdea sunt ascunși doi hoţi mascaţi! In 
vârful picioarelor se apropie de perdeaua groasă de 
catifea albastră și într'o clipă o apucă și o dă la oparte 
cu respiraţia tăiată... Nimic ! Nu era nimic !... Dar... ia 
stai! Ce vedem jos, la perdea ? Ei, asta e bună! Va- 
săzică tot a trecut un hoț prin casă! Un ciucure... ei 
bine ! un ciucure lipseşte ! Unde este ? Cine l-a luat? 

Ionel priveşte și se întreabă... Se întreabă şi priveşte... 
Deodată zăreşte lângă ușe puţină scamă... Deschide ușa 
și tiptil iese în curte... Dar ce se aude din fundul curții 
— de după tufiş? Mai multe pisici miorlăe și mârăe... 
la să vedem ce s'a întâmplat... 

Ionel se apropie şi înțelege totul într'o singură cli- 
pă... lată ciucurele... Pisica l'a furat şi Pa adus în curte 
ca să se joace cu el... Aci Pa scăpat puţin din ghiare 
și la prins motanul... Astfel s'a întâmplat că a început 
scandalul... Ionel se întoarce triumfător în casă, cu ciu- 
curele în mână,.. când, deodată... 


A DOUA AVENTURĂ : SFORICICA DE AUR 


„„Zăreşte pe scară ceva care-l opreşte în loc : o mică 
sfoară care lucește ca aurul... 


N 


e Sia 


ANEN 


DEI S 


„Nemai pomenit !” își zice Ionel. Asta nu e o sfoară 
obișnuită... Uite-o, e şi ruptă... Ce caută aici? Nu e 
lucru curat! 

Dar acuma Ionel nu mai este un începător „așa că 
nu se simte deloc încurcat... A descoperit doar acum 
câteva minute, hoţul ciucurelui dispărut... Va şti să des- 
curce şi problema sforii misterioase... 

„Ce e drept — acum va fi ceva mai greu... Dar să 
încercăm !” își zice Ionel şi-şi pune iar pipa în gură... 

După un sfert de ceas de cercetări iată încă o des- 
coperire — la fel de extraordinară ! In sufragerie, lângă 
bufet, încă o bucată de sfoară, tot de aur! Şi alături 
de sfoară — o mică hârtie de argint... 

Ionel e intrigat la culme 

Priveşte în jur... 

Işi înfundă șapca în cap... 


Deschide un sertar al bufetului şi... descoperă o 
cutie mare cu bomboane!!! 

Iată de unde venea sfoara de aur... lată de unde 
venea hârtia de argint !... Dar, acuma altă întrebare: 
ce caută cutia asta cu bomboane în bufet, şi de ce este 
atât de mare ? Cutii așa mari nu aduce tata decât de 
ziua lui Ionel... 

Ionel ia o bomboană şi o gustă... poate va afla ceva 
în chipul acesta... 

Prima bomboană nu dă nici un rezultat... E foarte 
bună şi are un fel de alviţă înăuntru — dare o alviţă 
mult mai bună decât a negustorului de pe stradă... 

Foarte nedumerit Ionel mai încearcă şi altă bom- 
boană... Trebue doar, să vadă ce fel de bomboane sunt 
acestea.,. Aşa e meseria de detectiv ! Trebue să faci tot 
felul de cercetări, să încerci în fel şi chip!!! 

A doua bomboană e mult mai hună decât prima — 
dar, vai !, nu dă nici ea un rezultat mai bun decât pri- 
ma... Are gust de portocală zaharisită, — grozav gust! 

Dar Ionel nu se lasă... El trebue să încerce mereu, 
până va înţelege ce și cum! 

Şi într'adevăr, încearcă... 

Plin de râvnă, şi curiozitate... 

A treia bomboană... 

A patra bomboană... 

A cincea... A şasea... A șaptea... 

Vai ! Până aci nu s'a ivit nici un rezultat! Dar 
Ionel, care trebue să devină un detectiv vestit nu se 
lasă şi tot cercetând mereu, în jumătate de oră nu a 
mai rămas în cutie nici o bomboană... 

Tocmai în clipa în care încerca ultima bomboană, 
— tot misterul s'a luminat... Pe fundul cutiei cu bom- 


boane scria: 
„Dragă lonel, la mulți ani!" 
Cum de n'a înțeles mai curând? Azi e doar ziua lui!... 


MOS GRIGORE 


E A 
e 


= a 


„Peștera e 'ntunecoasă „Să fugim! Dar cum? Ascultă... — Unde-ajunserăm, măi Neaţă! — Uite că avem... Vezi colo? 


Şi-i păzită de bandiţi!... Paznicii sau adunat!!! „Aoleu! și Vai! şi Uf!“ Două piei de leu?... „Ei, da!“ 
Neaţă și cu Mogâldeaţă Printre-atâtea puști şi săbii '— Cel puţin pentru culcare — Le-om întinde jos pe piatră 
Sunt grozav de necăjiţi... Greu e să te vezi scăpat!... De-am avea ceva de puf! Şi pe ele ne-om culca! 


— Bine zici! Dar nu-i mai bine Insă... tocmai când s'adoarmă Neaţă și cu Mogâldeaţă lată-i: din vre-o două salturi 
Să le îmbrăcăm pe noi? Intră un bandit armat Văzând că-s luaţi drept... lei Au ajuns printre bandiți 

„„„. Şi-astfel ei de frig sembracă Care, cum zăreşte „leii“ Nu aşteaptă mult, și-aleargă Care cad cu toţi pe spate 

Şi se ’ntind pe jos apoi... Se opreşte — speriat!!! Pân'ai zice: un-doi-trei ! Spăimântaţi și zăpăciţi!!! 


Iar acuma... Inainte! Şi — după o fugă bună — Uite şapte lei, mă Neaţă... Insă leii... dau din coadă 

Cei doi „lei“ fug în galop Când răspiră uşuraţi... ştia ne mănâncă — zău! Şi se-apropie de ci... 

Foarte veseli, pe sub... piele lată că le ies în cule — Pân'acuma mai scăparăm — Leu pe'lcu nu se mănâncă, 
Că trecură şi-acest hop! Şapte... lei adevărați!!! Dar acuma... cred că-i rău!!! Hat măi Neaţă, printre lei!!! 


IA 


Uite-acum peripeţic! 

Ca în filme)... la priviţi! 
Alergări, săgeți și gloanțe... 
Urlete şi lei răniţi. 


Dar să vezi... După o oră 
(Mi se pare că în zori) 
Intâlniră leii noştrii 

Mai mulţi negrii vânălori!!! 


Astfel, nouă lei aleargă 
Prin pădure, telelcu, 
Neaţă-și spune pe sub piele: 
— Bine-i frate, să fin lcu!!! 


Vânătorii trag, aleargă, 
Leii sar pe vânători — 
Neaţă şi cu Mogâldeaţă 
Trec prin treizeci de răcori!.., 


Negrii fug, se'ntorc, atacă, 
Leii sar furioși — sau mușcă, 
Se-aud nete grozave, 
Se-aud pocnete de pușcă. 


Negrii îi închid în cușcă 
Şi îi duc la piaţa lor 

„. Pentru leii ăștia falnici 
Or găsi cumpărător!!! 


Vreţi să ştiţi sfârșitul luptei? 
Leii — au fugit învinşi... 

la priviţi: doar Mogâldeaţă 
Şi cu Neaţă au fost prinși!... 


.. lată şi cumpărătorul... j 
El îşi spune: „Ce noroc ! 

Ce frumoşi lei, — grași, puternici |» 
„. Şi îi cumpără pe loc!... 


După douăzeci de zile 

S'a sfârşit şi drumul lor, — 
Leii noştrii cei puternici 
Sunt daţi jos de pe: vapor. 


Merge zile 'ntregi vaporul... 
„Leii“ 'n cușcă se'nvârtesc... 
Tot mereu copii, moşi, babe, 
Vin cu teamă şi-i privesc... 


mea 


lar acuma leii noştrii 
Sunt luaţi cu mare zor, — 
Sunt aduşi până la maré 
Şi "urcați pe un vapor... 


© 


Uite unde îi aduse 

Domnul ce i-a cumpărat... 

La un circ de animale!!! 

Dar e greu — vezi ? — la inirat... 


7 In numărul viitor: 
NEAŢĂ şi MOGALDEAŢĂ „LEI DE CIRC 


Pe Pia aie 


k 4 


BAS 


 amintiţi, copilași, cum au făcut Dorel şi Vio- 
rica, mai de mult, în altă poveste, des'au pre- 
făcut în pitici ? Lir — piticul le-a dat să mă- 
nânce câte o bomboană fermecată. Și — fără 
veste — s'au făcut mici, mici de tot, ca niște 
jucării. Ori, plecând ei — în împărăţia lui Moș-Crăciun, 
au uitat să-i ceară alte bomboane suu vre-un sfat, cum 
să se facă măricei, cum erau înainte. 

Din pricina aceasta, erau nespus de amărâţi ! Mai 
ales, Dorel — era gata, gata să plângă. Cum ? Să rămână 
el, pitic, să nu mai crească. 

Pe drumul pe care mergeau cu automobilul cel mi- 
titel, dăruit de Herr Iosef Nürnberg din atelierul ue ju- 
cării al lui Moş Crăciun, le iese înainte, dintr'o dată, 
cine credeţi ? Cântărețul greeruș ! Chiar el, precum îl 
cunoaşteţi, cu lăuta lui măiastră., Le face semn să 
oprească ! Şi au trebuit să rămână pe loc, fiindcă tocmai 
în clipa accea, automobilul şi-a oprit mersul. Pasă-mi-te, 
din cinci în cinci metri de drum, Dorel care şedea la 
volan, — era nevoit să coboare cu cheiţa și să întoarcă 
arcul motoraşului. 

— Ce cauţi pe-aci Gleelaş 7 — îl întâmpină Dorel! 

Te-am lăsat în împălăţia cântălilor ! 

— Hei, de-atunci, am călătorit în o mie de părţi! 

— Da 7 Şi unde-ai fost ? — întrebă şi Viorica. 

— Ce să vă povestesc — mai întâi? lată! Flutu- 
rasul cel alb, zugrăvit numai cu două pete roşii, mi-a 
adus vestea că din munţi a dat chiot un cocoș de munte, 
“ar fi trebuinţă şi de mine, la nunta a două păsărici, 
din Împărăţia Brazilor. Cum drumul era prea lung, m'a 
purtat în spate cucul aviator. In urma noastră, au pornit 
după aceea, toţi cântăreții neamului păsăresc. Am fost 
primit cu cinste mare — dar nu m'am făcut de rușine 
căci i-am fermecat, cu cântări şi ghiers. 

De-acolo, am pornit cu funicularul care poartă pie- 
trele scumpe, aflate de pitici în munte și trecând peste 
“câmpia Bărăganului, n'am găsit tocmai la malul mării... 
Tiii, cum se rostogoleau talazurile ! Intr'o bărcuţă de hârtie, 
am plutit pe unde — spre Insula Şerpilor — în Țara 
Copiilor, unde împărăteşte domniţa Luli - Ting, cu ari- 
pioare din foi roze de trandafir și ochişorii : două boabe 
din apa albastră a mării... Era o serbare minunată, de 
copii... 

— Şi pe ulmă ? — vrea să știe Dorel, care e nespus 
de curios. 

— Pe urmă am venit aici. 


DIN TARAMUI 
FLO IAZ 


10 
[ciur 


— Dar aici, unde suntem ? — întrebă Viorica. 

— Aici e tărâmul florilor şi-al găzelor. Un ţinut tare 
liniștit. 

Dacă voiţi, vă îndrept eu, — spune greerușul nostru. 

Şi se urcă în automobil alături de Viorica. Dorel ia 
cheiţa şi, r-r-r, -r-r-r ! — întoarce arcul motorașului. 

Maşina porneşte şi copiii văd cum se apropie de ei, 
o grădină mândră. Cum să v'o zugrăvesc eu mai frumos? 

Greerușul spune lui Dorel să oprească automobilul 
lângă o piatră înaltă. Se dau ei jos şi se 
găsesc în fața unui palat alb, ca de cretă. In faţa lui 
se întinde o grădiniță cu grilaj de beţişoare. lar în mij- 
locul ei, — pe un tronişor de pietre scumpe, micuţe și 
lucitoare ca luceferii, şedea împărătiţa florilor chiar, 
ce-și spune pe drept cuvânt: Floarea Reginei. 

Avea strae ca de nea și lucea ca o poleială de 
argint. 

In preajma ei, veniră să i se închine, două glicine, 
— un mac cu scufiţa roşie, o aglică și un ghiocel... 

Copilaşii rămaseră mai de-o parte, dar Crăiasa Flo- 
rilor îi zări şi trimise să-i cheme. 

— Mă bucur mult, că aţi venit în ţara mea, copilași... 

= Ne place tale mult — grăi Dorel. 

Floarea Reginei zâmbi şi batu din frunzuliţe. Ghio- 
celul dădu din cap şi sună din el, ca dintr'un clopoțel: 
cling ! 

Atunci, se ivi pe o cărăruie, de pe lângă palatul cel 
dalb, o floricică. Era jupânița Crăiţă, mai mare peste 
cămările împărătești. Se închină frumos și-și așeză 
tichiuţa ei gălbuie. 

— Ce doreşte Măria-Ta ? 

— Să aduci dulciuri — pentru călătorii și oaspeţii 
noştri. Veniră atunci, aproape dănţuind, o caradașcă, un 
bărzăune şi doi cărăbuși de şocolată, purtând pe spi- 
nări, talere şi tăvi — în care se aflau bunătăţi cum nu 
avuseseră vre-odată Dorel şi Viorica, în cămara măicuţei, 
acasă. 

Le puseră în iarbă, și plecară. Erau acolo dulceţuri 
de toate culorile, miere atunci scursă din potire de ceară, 
— de către albinițele vrednice. Le zăriseră copiii, cum 
treceau în sbor dela grădiniţă la grădiniţă, dela floare 
la floare, fiindcă împărăţia era durată numai din gră- 
dinite, una lângă alta. 

Şi copilaşii gustă din toate și mulţumesc. Dar penru 
că le e sete, vin, în grabă, două brândușşe şi-un brebenel, 


=, 


cu rouă în capele lor mici. Greerul ronţăia vesel o frun- 
zuliţă fragedă de măr, adusă de un ţânţar, 

lar din vârful unui stejar ce-și întindea mult ra- 
murile împrejur, au coborât, de-alungul unui fir de 
argint, doi păianjeni cu blăniţe negre şi ochişorii ca 
niște mărgele de cerneală. Au prins o frunză tare de 
stejar, iar copilaşii s'au dat în leagăn. 

Florile cântau clopoţind din căpuşoarele lor şi până 
departe — răsuna cântul ! 

Dar, deodată, s'a auzit larmă mare, spre hotare. 
Florile se neliniştiră. Cei de faţă ascultară. Erau 
clopote de primejdie, pe care le făceau să sune campa- 
nulele viorii. Apoi, zorelele suflau în trâmbiţi, de se 
cutremura văzduhul. 

Ce să fie? — voiră să ş'ie şi copiii, mai ales Dorel, 
care e meşter într'ale luptelor. Fără să aştepte răspuns, 
Dorel o rugă pe micuța iederă ceva şi apropiindu-se de 
floarea soarelui, care e cea mai înaltă, începe a se urca 
pe tulpină, până sus, lângă talerul florii. 

De-acolo, se uită împrejur şi zărește venind, — pe 
cărarea cea mare, pe jupân Arici. El coboară şi 
apropiindu-se de Floarea Reginei, îi spuse ce-a văzut. 

— Jupânul Arici a făgăduit mai demult, că are să 
treacă pe alt drum, nu prin împărăţia noastră ! Se vede 
că iar vueşte să ne facă rău! — grăește ea. 

Atunci, veni sburătorul Tantar și aduse vestea că 
Ariciul a făcut un mare rău: a ucis pe Cicoare, şi pe 
Scânteiuţă ! 

Şi se "'ndreaptă spre grădiniţa Reginei ! 

Inchinătorii ; glicinele, macul, aglica și ghiocelul. 
porniră să plângă. Le-era teamă pentru Regina lor. 

— 'Tăcele — spuse Dorel! Avem să-i venim noi de 
hac ! Lăsaţi pe mine! i 
l Nu trecu mult și, iată, pe cărarea se zăreşte înain- 
tând Ariciul, cu trei miii de sulițe, cum zice ghicitoarea. 
Pe unde trecea, scurma şi strica grădinițele florilor.- 

— Ai să-ţi iei tu pedeapsa, lasă ! — zice Dorel. 

Invârti repede arcul motorașului, bine de tot şi se 
urcă în maşină. Hop, Ariciul ! 

— Să pleci cât mai lepede de-aci ! — îi strigă Dorel. 

— Nici nu mă gândesc, — răspunde mormăind ju- 
pânul Arici și vrea iar să se rostogolească peste grădi- 
niţile florilor. 

— Aşa ? — Bine! 

Mașina plecă şi, buf ! — îl loveşte pe arici, — de-l 
răstoarnă cu picioruşele în sus! 

— Nu vlei ? — Lasă că-ți dau eu! 

Şi iar buf ! — Şi încă odată! Ce să vă spun? S'a 
speriat jupânul Arici, încât a rupt'o la sănătoasa, soco- 
tind să nu se mai întoarcă vre-odată, pe aste meleaguri. 

Mare bucurie pe flori și ce frumos i-a mulțumit lui 
împărăteasa, Floarea Reginei ! 

Au întins masă lungă și bunătăţile au potopit, de 
nu mai știau copiii din ce să se 'nfrupte mai întâi. 

Pentrucă se lăsă înserarea, Lumânărelele Domnului 
s'au aprins şi, ca lumina să fie mai mare, au sosit Scân- 
teiuţe, Focşor şi Licurici, cu fânăraşe. Şi cântările por- 
niră. 

Impărătiţa tare ar fi vroit ca să poposească mai 
mulți copilaşi pe meleagurile acestea. Ei mulţumiră 
şi când se ivi Luceafărul de seară pe cer, cerură voie 
să pornească la drum. Dar mare nenoroc pe copii! Nu 
era cheița dela motoraş — şi pace ! O căutară cu toţii, 


pretutindeni, cu luminile. Nu ştia nimeni, că hoţul de - 


Arici, în fugă, o scosese dela mașină şi fugise cu ea. 
— Eu tot nu mergeam și așa, — grăi greerașul,— care 
se hotărâse să stea mai mult pe aici. 

Dar copiii voiau să ajungă acasă, căci lipseau de 
mult. — Prea bine, — spuse Floarea Reginei — şi chemă 
doi fluturi mari, de noapte, cu aripile zugrăvite, ca la 
păuni. 

l-au înhămat la o căruţică din coji de castane şi 
după ce copiii şi-au luat rămas bun, s'au înălțat în aer. 

Impărăţia florilor şi a gâzelor — rămase, departe, 
pictată într'o mulţime de culori și luminată de licurici. 
In căruţică, Dorel avea şi un degetar de ghindă, plin 
cu nectar de crin. 


Şi sburau aşa de lin! De-asupra lor fâlfâiau aripile 
de catifea ale fluturilor. In drum, se încrucișau cu flu- 


turași de lampă, cu cărăbuși şi strigau: „Călătorie 
frumoasă!”, 

Au ajuns curând acasă şi au coborât în grădină. 
Fluturii se'nălțară spre cer şi copiii se gândiră la dege- 
tarul cu nectar. Bău Dorel un pic, bău şi Viorica un 
pic şi — dintr'o dată, se pomeniră iarăş mari. Băutura 
fusese fermecată şi tare se minunară ei! In odae, Bu- 
nija îi întâmpină şi-i mângâie : 

Ce bine că aţi venit! — puişori, — le spuse ea. — 

Pe unde aţi mai fost? 

— Hai, buniţă, să-ţi povestim ! Că pe urmă ne spui 
matale basmul cel cu melcul, cu căsuţa de aur. 

Şi intrară în casă. 


N. PAPATANASIU 


LĂCOMIA 


de LIBI ȘERF, cl. Il-a sec. 


Stăpânii casei însă miere 


au plecat. n'a găsit; 

şi să'ncuie până după două zile 
au uitat musculiţa 

un borcan cu miere, şi-a băgat 

ce sta în casă guriţa 

pe o masă. cu multă 

O musculiță bucurie 

a venit, în niște miere 

l-a mirosit unsă pe-o hârtie. 


Dar ce-i asta ? 
musculița s'a lipit. 
„Aici nu miroase bine“, 
s'a gândit. 

Dar prea târziu 

a judecat. 

Nu-i ajută 


şi văzând 

că-i ceva bun, 
repede: 

zun, zun, zun, 
trompa’n miere 
şi-a băgat 

şi întâiu... 


a gustat, nici un strigăt, 
iar apoi... nici văitat. 
a mâncat, In groaznice chinuri 


lacoma a murit... 
— „Uite-te mamă“, 
zice copilul, 
prima muscă 

s'a lipit“. 


până ce sa săturat -— 
şi mulţumită 
a zburat. 


lar de atunci, 


de zor, Morală : 
de miere-i Lăcomia - 
era dor. strică omenia; 


mulţi ar mai trăi, 
lăcomia de n'ar fi. 


Toată casa 
a răscolit 


. 
a 


a - 


Iată, Noacă şi cu Moacă 
S'au sculat şi se îmbracă, 
Una - două, — repejor, 
Fiindcă astăzi, dumnealor, 


Dar mergând pe o cărare 
Care duce drept la Mare, 
Nu știu cum de au cotit 

Şi pe drum au rătăcit — 


„„Și-amândoi se așezară — 
Şi în apă scufundară 
Undiţa, încetișor, — 
Poate-or prinde-un peştişor! 


Cum e zi de sărbătoare Inainte de plecare 

Vor să meargă pân’ la Mare... Stau pe gânduri fiecare: 

— Unde credeți? — Aţi ghicit 7. Poate c'au uitat ceva ? 

— Hehehe!-la pescuit!... — Nu se poate! — Ha! ha! ha!... 


De-au ajuns, incolo'ncoace, Noacă stă şi se crucește: 

Pe un câmp plin de băltoace, — Crezi c'aici găsim noi peşte 7 
Lacuri, bălți cu stufăriș, Nu se poate, e-o prostie, — 
Buruieni şi păpuriş... Hai să mergem măi frăţie!.. 


Dup'o clipă, ce mirare: — Măi, ce broască furioasă! 
— Măi, am prins un pește mare! (Broasca lor 'era ţestoasă, — 
Şi când vor să-l scoată - apoi Cu cămașă de toval, 

u e peşte — e broscoil... Mare cât o şea de cal.) 


i Moacă pescari 


Ja te uită: cel mai mare 
Duce undiţa 'n spinare, 
Cellalt duce sacul şi 


Alte lucruri — hi! hi! hi... 


Insă Moacă şugubăţul, 
Intinzându-şi bine băţul, 
Zice tare: — Nu-s prostii! 
Să "hcercăm, poate c'o fii! 


| Bucuroși din cale-afară, 
Hop! pe broască "ncălecară, 
Insă broasca: oa! oac! oac! 
A sărit cu ei în... lac... 


U ştiu cum îi spunea străzii, pe care se afla 
acum câţiva ani „grădina copiilor“. Să nu 
credeţi că este vorba de vr'o grădină în 
felul Cişmigiului sau de vr'o grădiniță de 
copii, cu profesoare care vă învață cântece 

şi jocuri. Nimic din toate acestea. 

„Grădina copiilor“ despre care vă voiu povesti, nu 
era altceva decât o grădină mare, care aparţinea unei 
case cu foarte mulţi locatari. Locatarii aceia aveau mai 
toți copii — și copiii se împrieteniseră toţi între ei şi, 
cât era ziua de mare stăteau în grădină. Firește, pe 
aceiaş stradă, mai erau și alte case şi în alte case alţi 
părinţi cu alţi copii. Şi toţi copiii din strada aceia, 
îndată ce își isprăveau lecţiile alergau nerăbdători în 
grădina pe care o iubeau și care era locul lor cel mai 
bun de joacă. Proprietarul casei şi al grădinii, era un 
om foarte bun, care nu avusese niciodată copii şi care 
era bucuros să-i audă pe ai altora zburdând și jucân- 
du-se prin grădina lui. In toată strada, proprietarul era 
poreclit „stăpânul grădinii copiilor“. lar când un pă- 
rinte nu știa de urma copilului său, nu se îngrijora 
căci cu siguranţă, îl găsea în grădina copiilor... 

— Mâine vii în grădină ? se întrebau copiii, seara, 
la despărţire. Şi a doua-zi, toţi se adunau din nou. 


L y p cil A ar e se: io. d: e. e 


Era toamnă. Incepuse să bată un vântuleț rece, co- 
piii veneau în grădiuă, cu hăinuţe mai groase pe ei şi 
nu mai aveau voie să întârzie ca înainte. Intro zi, în 
mijlocul lor, sosi nechemat de nimeni, un tovarăș nou. 
Nu era un copil, ca ei. Era un căţel. Un căţel, cum nu 
mai văzuseră niciodată. N'ași ști să vă spun dacă era 
un câine de neam mare — adică de „rassă“— dar pot să 
vă ajut să vi-l închipuiţi și singuri să vă lămuriţi dacă 
„Tomi“ era o haimana sau era cine ştie ce conte scă- 
pătat. (Cred că știți dinainte, că sunt câini „nobili“ şi 
câini din „popor“). Tomi era negru ca... un coşar. O 
singură pată albă pe botul ascuţit, părea să spună veş- 
nic că Tomi după ce își băuse laptele, uitase să se folo- 
sească de şervet. Era înalt şi svelt şi avea o privire atât 
de prietenoasă și de isteață cum nu mai câinii și copiii 
au câteodată. 

Tomi deveni chiar din prima zi răsfățatul grădinii 
copiilor. In fiecare zi primea noui dovezi de dragoste de 
la copii cari se întreceau între ei, în a-i aduce lui, To- 
mi, lapte, dulciuri și cotlete. 

Mioara, fetița profesorului care stătea la etajul I al 
casei de care ţinea „grădina copiilor“, i-a cusut un mic 
pardesiu lui Tomi şi mândră că numai ea avusese 
ideea asta, pretinse că are dreptul să se joace cel 
mai mult cu Tomi. De necaz, Duţu, băieţelul casierului 
dela societatea „Ancora“ (stăteau în fundul curții, la că- 
suţa cu marchiză verde) a spart puşculiţa și cu banii 
agonisiţi, s'a dus repede în târg şi i-a cumpărat lui 
Tomi o curea de piele. 

Curând, buna înţelegere care dăinuia între toţi to- 
varășşii de joacă cari se adunau în grădina copiilor, se 
schimbă în vrajbă. Pricina era Tomi! Fiecare voia să 
se joace numai el cu Tomi, fiecare voia să-i dea de 
mâncare lui Tomi ca să-l „recunoască de stăpân“ şi de 
aci, certuri în fiecare zi între copii. Tomi, încântat că 
se pune atâta preţ pe el, că i se dă atât de multă im- 
portanță, căuta să se poarte bine cu toţi, fără să arate 
vr'o preferinţă. Purtarea aceasta începu să-i mâhnească 
pe copii. Fiecare credea că el singur are dreptul la 
dragostea lui Tomi și se socotea nedreptăţit, văzându-l 


pe căţel gudurându-se la fel pe lângă toţi ceilalţi copii, 
sărind cu labele pe genunchii fiecăruia. 

Unul câte unul, copiii începură să-l părăsească pe 
Tomi... Intr'o zi, Mioara, uită să-i aducă dulciuri, în- 
tr'alta, Gella uită să-i aducă laptele... 

Tomi ar fi rămas cu vremea, chiar nemâncat, dacă 
la cutia cu gunoiu, nu ar fi găsit întotdeauna destule 
oase şi resturi de mâncare cu care să-și potolească foa- 
mea. E drept, îi venea destul de greu, după un trai atât 
de bun să se înfrupte iar, ca orice javră părăsită, din 
lada cu gunoiu. 

Tomi nu pricepea dece nu-l mai iubesc copiii. El 
venea în fiecare zi în grădină, alerga, se răsfăța ca în 
vremurile lui glorioase, dar copiii nu-l mai băgau în 
seamă. Jucăriile, care fuseseră părăsite în timpul cât 
Tomi cunoscuse cele mai fericite zile ale vieţii lui — 
erau acum iar la mare preţ. Cercul, păpușa, mingea, 
coarda, trotineta, recâștigaseră inimile copiilor, în timp 
ce Tomi, hoinărea singur şi plictisit prin grădină. , 

Uneori își lua inima în dinţi și se amesteca în 
joacă şi atunci trebuia să plece îndată, fiindcă întot- 
deauna se găsea câte câte un copil care să-i spuie: 
„Tomi ! marş !“. 

„Viaţa asta este de nesuferit“ — gândi într'o seară 
cățelul, după ce copiii plecaseră. cu toţii din grădină. 
„Trebuie să-mi recâştig dragostea copiilor.“ 

După ce se gândi şi se răsgândi, în toate chipurile, 
luă o hotărâre: să fure toate jucăriile copiilor și atunci 
când ei vor rămâne fără cerc, fără minge, fără păpuşi, 
vor veni iar să se joace cu el! Ideea i se păru strălu- 
cită. Chiar în noaptea aceaa, se strecură pe scara de 
dincolo a casei Mioarei și, fără multă trudă, înhăţă în 
bot, păpuşa cea nouă, îmbrăcată în rochie de mătase 
roz. Fugi ca un hoț pe scară şi duse păpuşa pe maida- 
nul din apropiere. Apoi, pătrunse în casa lui Duţu și 
fură de acolo, mingea cea mare de piele şi o duse şi 
pe ea pe maidan. 

Cum noaptea era destul de lungă, era vreme să 
fure şi cercul lui Gicu şi trompeta lui Ionel şi praştia 
lui Fănel. Pe toate le duse pe maidan, şi apoi liniștit se 
duse să se culce. 

A doua zi, zarvă mare printre copii! Fiecare se 
plângea că un hot venise noaptea şi-i furase jucăriile. 
Nimănui, nu-i dădu prin cap, să-l bănuiască pe Tomi. Şi 
fiindcă în ziua aceia, nu au avut cu ce să se joace, s'au 
jucat cu Tomi... Tomi, era în culmea fericirei. Numai 
că, fericirea lui nu ţinu mult. In aceiaş seară, un copil 
sărac pe care îl trimisese mama lui să culeagă zdrenţe 
de pe maidan, găsi toate jucăriile şi veni cu ele la gră- 
dina copiilor. De bucurie că şi-au regăsit jucăriile, co- 
piii, hotărâră să-l dea pe Tomi, fetiţei celei sărace, 
drept răsplată. 

Fetiţa se bucură mult, fiindcă își dorea un căţel 
iar Tomi, cu toate că se gândea că pierde pentru tot- 
deauna dulciurile cu care îl deprinseseră copiii, îşi spuse 
că de aci înainte, va avea o stăpână care se va juca 
mereu, cu el, numai cu el, fiindcă fetiţa cea săracă 
p'avea nici cerc, nici minge, nici păpușă... 

Din ziua aceia, în grădina copiilor nu se mai auzi 
niciodată lătratul lui Tomi... 

In schimb, pe maidanul cu zdrenţe, uneori pe înse- 
rat, venea fetiţa cea săracă şi cu prietenul ei Tomi și 
amândoi adunau tăcuţi, cârpe. Degeaba îl mai striga 
vrun copil din „grădină“ pe Tomi... El avea acum o 


„stăpânâ“ şi-i era credincios | 
SIDONIA DRAGUȘANU 


pE 


y Sr L 


De-ale ştrengarilor 


Ghicitoarea lui Petrică Unde e copilul ? 


Ionică şi Petrică se joacă de-a ghicitorile. 

— Incearcă să ghiceşti asta — spune Petrică lui Ionică; 
„Are pene de găină, cioc de găină, face ouă, cântă ca 
o găină și are patru picioare, Ce e? 


Un copil drăgălaş culege mere. Sunteţi în stare 
să-l găsiţi ? 


A fost nevoit 


Ionică se strădueşte în zadar să găsească această 
pasăre curioasă, apoi spune: 

— Nu pot s'o ghicesc. 

— Ce uşor! E găina. 

— Cum se poate? Ai spus că are patru picioare. 

— Ce prost ești! Dacă-ţi spuneam că are două pi- 
cioare, aflai numaidecât ! 


Lăcusta 


— Deabia am plecat afară şi ai şi mâncat toate 
caramelele! 

— Când am rămas singur mi-a venit să plâng, şi 
am plâns atât de tare că am fost nevoit să-mi dau ca- 
ramele ca să mă liniştesc. Şi aşa am luat una câte una, 
toate caramelele până ce am încetat să plâng. 


Tăiaţi — cu grijă — din revistă această lăcusta. 
Apoi, aplecaţi aripile în sus și picioarele în jos, urmând 
liniile punctate. Ridicaţi lăcusta în sus cât de mult l-a fost frică 
puteţi şi lăsaţi-o să cadă. Veţi vedea că va începe să ~ 
sboare încoace și 'ncolo caşicum ar fi vie. 


= In timp ce familia lui Blegea stătea la masă, fiul 

Căpitanul chel lui, Bleguță, începu să plângă. 
— la spune-mi, ce H s'a întâmplat? îl întrebă Blegea. 
K Bleguţă plângând, arătă gura. 
— Te-ai fript? 
e (94 Băiatul încercă să vorbească, dar nu putu şi atunci 
€ AMN plânse şi mai tare. 

E $ După ce durerea s'a mai potolit, arătă limba.. 

ba! — Ah! — Ţi-ai muşcat limba. Şi ce-i atâta zarvă 
pentru asta. 

— Mi-e teamă că mi-am mâncat-o. 


Nu ştie 


T 


— Acum, domnule căpitan, cred că sunteți mulţumit 


e noi | 
— Dece? Ai dormit bine, odorul meu? — întreabă o mamă 
=- Nu aţi spus cå v'am făcut atâtea neplăceri câte pe copilul ei care deabia s'a deșteptat din somn. 


fire de păr aveţi în cap? — Nu ştiu, n'am văzut. Am stat cu ochii închiși. 
Pa 15 


Concursul de jocuri 


SERIA Y 


pe luna Septembrie 


MOS CINE 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1. abonament pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Chiț-Chiţi! 


f 


ag 
EBE PO OAS 
"TR TT ela Te 
EEE 
NAR AE 


© 
H P le 46971916 
AlLIUI TIA] 
DOl JORI t | 


ORIZONTAL : 1) Acest. 4) E mic, mititel și roade” 


multicel. 11) Zic cai făcut o ispravă, de afli această 
otravă. Să nu ţi se pară grea, află că şoarecii se tem de 
ea! 13) A face părul cute, cute, frumoase ca undele. 14) 
Ademenită. 17) Copăcei care fac fructe înrudite cu migdala. 
18) La substantiv. 20) In prezent. 21) Numeral. 23) Atârn. 
24) Grăbit. 26) Culoare. 28) Caznă. 30a) Câmp semănat. 
32) Cocă. 33) Mânăstire într'un picior, ghici Nifoane ce-i! 
35 Notă. 36) Pasăre sau câine care se hrăneşte cu şoareci 
(plural). 

VERTICAL: 1) A face asemenea. 2) Şoarece mare. 
3) Ce îl apucă pe bietul şoricel, când îl înhaţă pisica? 4) 
4) Partea nordică a Angliei. 5) Sport românesc. 6) Ce 
fac şoarecii când dau peste o bucată de caşcaval tare. 
7) Apuc. 8) Figură care are forma unui sul. 10) 
Notă. 15) Plantă. 16. Şoareci. 18) Șobolani. 22) Animale. 
25) Ceas-ornic. 27) Pronume. 30) La faţă. 31) Imi ter- 
min viaţa. 34) Notă. 

Cinel ii — Sibiu 


Deslegările jocurilor de pe luna Septembrie se 
primesc 15 zile dele apariţia numărului de faţă. 

Se vor ataşa cupoanele și pe plic va menţiona: 
pentru Moș Cinel 


Deslegătorii jocurilor pe 
luna August 


CAPITALA 
Continuare 


Vasiliu Liliana (8); Gotesman Octav (8); Ionescu 
Nicolaie (8); Radu Georgescu (8); Lulu Soltescu (8); 
Tuţi Coșescu (8); Abraham Weinstein (8); Aldea Con- 
stantin (8); Laszlo Gancz (8); Ionel Teodorescu (8); Hé- 
lene Henry (8); Lyzica Glanzstein (8); lener Nora (8); 
Nicolaie Petruţa (8); Rotman Fredy (8); Waitman Arie 
(7); Hary Zalman (7); Florin Oprescu (7); loji foha- 
nes (7); Rohrman Lizette (7); Teodosiu Constantin (6); 
Drimer Louis (6); Dodu Schechter (6); George Duţu- 


13 


dmdan 


lescu (5); Brenner Alfred (5); lankovici Ludovic (5); 
Georgeta Ştefănescu (5); Vicol Lucia (5); Komett Benu 
(5); Tuta Leibovici (4); Pussy Petrescu (4); Octavian 
Mslogov (4); Marcela Lotvin (4); Creţeanu Alexandru 
(4); René Fagure (8); Maria Dumitrescu (8); Esche- 
nasy Jean (3); Boris Fani (3); Florica Lefter (6); So- 
nia Casuri Ionescu (8); Valeria Dütsch (2); Colici Elena 
(1); Lelya Garoiu (1); Herman Keisel (1); Melany Hirsch 
(1); Jana Frăsineanu (1); Basil luhan (1); Melany Bu- 
rada (1); Călugăru Ștelan (1); Cosmovici Silia (1); 
Rotman Emanoil (1); Lidia Naht (1); Rodica Ing. Alex. 
Ionescu (8); Penescu Vladimir (8). Bianca Pribeagu 
(8); Frangopol Ortansa (8). 


PROVINCIE 


Arad: Dimitriu V. Arămescu (3), Păcuraru Dia (8), 
Eisler Magdalena (5), Ruth Langenmass (8), Aurel şi 
Rozalia Matei (7); Armeniș: Eufem Criveanu (8). Ba- 
badag: Erna Taler (5); Bacău: Ionel și Nicolae Turcu 
(7), Raymonde Renate Weiss (8); Bârlad: Veronica Z. 
Vlad(9), Emily Z. Vlad (8), Livia Perlman (4), -Abra- 
movici Lily şi Nataliţa Faibiș (7); Bazargic: Avachian 
Ion (8), Ita Simionsky (8); Bicaz: Nemet Gheorghe (2); 
Bistriţa: Bavolyar Elena (5), Elefant loşua (8); Bolgrad: 
Motel Urman (2); Brăila: Priceputu Cristina (7), Con- 
stantinescu Gheorghe (8), Zizi Laubmiiller (8). 

Izabela şi Rodica Dimitriu (6), Benu Goldstein (3); 
Braşov: Rodziewicz Elza (2); Buftea : Cornel şi Ioana 
Brosche (8) ; Cahul: Vasile Ionescu (7), Nutty Grus- 
mann (8); Câineni: Kutza Vizireanu (8); Călăraşi: Ni- 
colae Oprea (4) ; Câmpina: Popescu Gh. loan (8), M. 
Apostolescu (8), Magda Ecaterina (6), Mimi Karnitscher 
(4); Câmpulung: Mus Ilie (8); Cerepcăuţi: Nicolai Voz- 
niac (8), Cocoiaciuc Liviu (8), Radu Traian Sarcinschi 
(8); Cernăuţi: Mare Aurel Mitric (8), lonescu Valentin 
(8), Margareta Belizarie (6), Lakner Albert (8), Paulina 
Mircea (3), Beznosâi Debora (8); Cet.-Albă : Pavelescu 
Anton (7), Mihailicencu Nadejda (8), A. Liberman (8); 
Chişinău: Margareta Sachelarie (8), Eugenia Hâncu (8), 
Lidia Filoti (8), Claudiu Mihailovschi (8). 

Igor Glinoetchi (6), Dimitrie Melniciuc (8), Claudia 
Şroibman (8), Dora Schwartzmann (2), Iulia şi Aneta 
Rosenbeăg (8); Cluj: Mageruşan Georgeta (4), Cornelia 
Dr. Lupescu (8), Stroia Octavian (8); Constanţa: Zahiu 
V. Smaranda (8), Dragoş M. Bonis (8), Mărioara Mihăi- 
lescu (8), Alexandru A. Anagnostopol (2), Afrodita D. 
Meimaridis şi Erma Kiosoglu (4); Craiova: Nicolae A. 
Ciaclan (8), Coca Pantazoglu (7), Stănculescu I. Marin 
(8), Mecchia Riccardo (8), Maria Antonia Ciaclan (8), 
Radu T. Mărăşescu (8), Bela şi Ştefan Salzberger (4), 
Lizette și Georgică Prejbeanu (8); I. G. Duca: Livia 
Roman (8) ; Dârste: Tumere Mariana (8) ; Dorohoi: 
Magdalena Stavrat (8), Henry Goldhammer (3): Fălti- 
ceni : Marin Andreiescu (8), Herman Leibovici (4) ; 
Focşani : Cuşmaru F. David (8), Lupu M. Leizer (8), 
Viorica Dragu (8) ; Folteşti: Idu Cerpac (8), Rudolf 
$milovici (8); Frumușica-lalomiţa : Marieta şi Tudorel 
I. Mitulescu (8) ; Galaţi: Mioara Ionescu (6), Mioara 
Marinaş (8), Mihăilescu Mircea (8), Gicu Luchian (7), 


(Urmarea în No. viitor) 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA SEPTEMBRIE 


Numele și pronumele 


SERIA Y 


Adresa: 


„d 


pu 
E 


“FOTOGRAFIILE PREMIANȚILOR 


IE 


C 


VASILESCU A. ANCELO VICTOR SAHINI MONA WOTSCH CORNELIU FRONESCU GEORGETA ANDREESCU 
Ç CI. O Pr. | 2 Ci. ii — Pr. I Ci. II — Pr. I Cl. Il-a — Pr. I Ci. li-a B — Pr. I 
Liceul „Sf. Gheorghe Şc. Parfumaului Se. „Sf. Anton“ $c. „Thierrin Schewitz "Școala No. 43 
Bucureşti Bucureşti București București București 


ANIȘOARA BÂRZEANU PURICI EUGENIA MAGDALENA DE WEITH IOAN P. POPESCU GABRIEL EFTIMESCU 


Cl. Il-a — Pr. i Ci. li-a — Pr. I Ci. Il-a — Pr. |I Ci. Ili — Pr. Il Ci. l-a B — Pr. Il 
$c. „Regina Maria” Soroca Şc. „Pitar Mort" Școala No. 44 Se. „Sf. lef: 
A Craiova București București Bucureşti 


74 
GRIGORE BÂRSAN TODEL ANTON PAUL și NUȚA MARCU EUGENI KLEIN ŞTEFAN 
MIRCEA BÂRSAN Ci. i — Pr. II CI. Ii 9 Pr. | VIRGINIA GHEORGHIU Ci. Il A Pr. | 
CI. Mi-a și l-a — Pr. I Școala No. 12 București Ci. IL — Pr. II Se. primară de fete No. 24 
Şc. Evanghelică — Galați București $c. „Carmen Silva” București 
6 București 


IONEL ROSENSTEIN MITICĂ IEZOVER MUȘAT GEORGETA-ELVIRA MIHAIL M. MIHAILOY ALEX. IONESCU 
Cl. Il-a —Pr. | - CI. IV-a — Pr. I Ci. I — Pr. I CL. IY — Pr. | Ci. i— Pr. I 
Şcoala de bief „Lucaci Se. No. 1 Şc. de fete No. 9 $c. „Gr. Ghica Vodă" Șc. Mașina de pâine 

București Bârlad Galaţi Tg. Ocna N București 


DOMINTE V. SILVIA SÂNDULESCU MARIA GADJELLO AGLAIA WEISS ILEANA CEZARINA GEORGESCU 
Ci. HI —- Pr. i ùi Ci. IV — Pr. I CI. IV — Pr. | Ci. Via — Pr. I Ci. | — Pr. i' 
$c. primară No. | ` Se, Pr, No. 22 Carmen Sylva Școala No. I Sărmașul — Jud. Cluj Școala „Lucaci' 
Soroca - București Orhei București 


Mm 


nT a, tE 


= Pretul 5 lei 


£ 
N N | Le 
d'a GA i; 
` 
) = m 
: C1 
R N R 
AY 
á 
T 


CURIOZITATI 


Cheia cu lampă cu lampă Omul-elefant 


In India, elefantul e uneori înlocuit cu omul. Câteo- 
dată este folosit chiar și la trasul trăsurilor. Bineînţeles 
numai oamenii bogat își pot îngădui să aibe astfel de 


Un inventator francez a născocit o lampă de buzu- elefanţi ! 


nar destul de micuță, care se poate atașa foarte uşor la 

orice cheie. 4 
Apăsând pe un buton, lămpiļța se luminează şi — Rogojina 

astfel — e cu putință să găsim ușor gaura broaștei chiar 

şi noaptea. 


Peștele sburător 


In unele insule din Oceanul Atlantic, călătorii obiş- 
nuesc să meargă cu ajutorul rogojinelor. 

Drumeţul ia loc în rogojină şi doi oameni îl trag 
cu ajutorul unei prăjini de care e legată rogojina. O 
adevărată artă să călătoreşti, nu-i așa 7 


Nu numai păsărele pot zbura prin aer. Mai există 
și animale zburătoare, care pot străbate cu ușurință, 
văzduhul. Ba chiar și peştii. Peștele zburător, care se D I B I N E A f A 
vede în figură, e în stare să sboare cu ajutorul aripioa- 
relor dela piept, dela cincizeci până la o sută de metri ! 1 I L O R 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : 
RE PRL e RE a A vea DE 
STR. CONSTANTIN MILLE 7-9-11 
TELEFON: 3.8 4.30 

1 AN 200 LEI 
ABONAMENTE: UNI 100 LEI 
EXEMPLARUL 5 LEI 


IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Cuibul şoarecelui 


=l 1867 


Unele animale işi ftag cuiburi aidoma celor coiistru- 


ite de păsări, REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ 
| Pe figură, se vede un cuib făcut, cu multă indem“ 
nare, printre paiele de trestie, de un soi de şoarece. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ