Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1936 (Anul 13, nr. 621-673) 864 pag/DimineataCopiilor_1936-1669231122__pages551-600

Concursul de jocuri pe luna August 


DS CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni si 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


e lelalte maşini. 7) Prăjitură mare. 10) Maşina merge cu 
Maşina cu pro acestui lichid. 16) Pronume familiar. 17) Cu 
el se unge motorul automobilului. 18) Automobilul are 
patru, bicicleta, două și jocul nostru, una. 19) Automobi). 
21) Proaspăt. 24) Tragere la ţintă. 25) Conducătorul ma- 
sinei. 26) Luminează calea masinei. 

VERTICAL: 2) Posed. 3) Fabricant de rame. 4) 
Räu in Armenia. 5) Cärma masinii 6) Poftim! 7) Ce 
ah se întâmplă când e furtună ? Răspunsul se află in cu- 
` prinsul unui cuvânt din întrebare). 8) Notä.9) Apucá!. 
11) Ingaduesc o greşeală 12) Proaspeti. 13) La table. 
15) Parte a feţei. 19) Jumătate din melc. 20) Sfârșitul 

ORIZONTAL: 1) Loc unde se adăpostesc maşinile. dintr’un fitil. 22) Sau. 23) Numeral. 

6) Ce are fiecare automobil ca sä se deosebeascä de ce- Gampére Emile 


Deslegarea jocurilor pe luna lunie 
zr DA PE EI ˙—— —. EEE Er | 


CUVINTE INGRYCISATE uo. CAINEbE . 200 COMBINAT 


SERIA Ii 


EIN] — — SWTTITEIRIUIMATR 
RIT ZAS |! Bl [UZZAIR] a TIAITIRIAl ABBIALCIALUIZIALD 
EM IATA No E DAT AC a REVI LIDE 1 |N[T]ETA] 
MA DWA A| RKA UA |EITIAIT|EIR] 
CIA FII |ALRIAJLRI 
EV ICJAINIALRE 1] 
E] 
D 
G 


Q LIA 
DORE 


Zen eee FETEI 
E ase Ee E 


NSS 


E Ok DA GADE 
BEE 


BTAIR RICTATE Tate 
GE 

PAJA 18 1 
STASI 7 A race Swan —— k 
PJAID auf 


m Mon] peatata patala] 
n [E]v]O]1 [A]S] ale ji ina ZZPȚZA |n la [NJA 
CUVINTE, INCRUCISA [i NARA MAN iv Aleja] [PAMATA CIAZA |n! 
ee TAIN E [Alm Zänielclı TlEITWANIA| 
A A e a 
SHIVAALPIAIRIAVAAIS| mica ace AATA AAN Zr 
TIVNA TlAYAulRlA] Ii FICARA A 
I TIAIRIZAITVARIAIR| IMOT ARE 
ESTA RIAs elde NWAEIRIE 
ALVIN) TBlı RZ [UI TIRAR 
E 1 [DW un 
ol  LEIASIATI ABIA RIALEIA 
Mii) | 


Numele gi pronumele 
. 


S ²˙ X ET A d E RETE Se —¾ 


$ > y 
ANGELA SÄLCEANU 
Cl. W. — Pr. 1 * 
EUGENIA SĂLCEANU 
Cl. la — Pr, I 
Școala Regele Carol 1i—Bucuresti 


Pr. 


W AP a NA PP AM 
LUCIEN MIRON DEPIERRE 
Cl. M-a — Pr. 11 = 
$c. primară de bäefi No. 2—Lucaci 
București 


GHEORGHIU D. DUMITRU 


| — Cl. I prim. 


Se. de Băieți No. 20 


l, Maiorescu 


ANGHELINA NETOPARIS 
Cl. M-a — Pr. II 
Școala „Domnița Maria” 
București 


Di: — 
\ 


4 


VARLAN GEORGETA RAFAEL ERVIN 
m Cl. IV-a — Pr. I aa CL Mi-a — Fr. 
$c. primară Halmei Bontidu-Cluj 
Jud. Satu Mare 
| | 
| 
| 
S 
l , 7 — No =n 
MARIA IONESCU CORINA ILIESCU 
= Cl. IV-a — Pr. 1 = $c. „Principesa-Mamä Elena 
$coala „Domnița lleana” Cl. Mi-a — Pr. I 
București București 


m —— — 


% — 


IANCU LAZARE POPA |. CATTELA BOIANGIU ROZA CECILIA P. BEJAT 
Cl. l-a — Pr. 1 Cl. lla — Pr. I Cl. IV-a — Pr. I Cl. lla — Pr. 1 
$c. „lacob și Carolina Lobel" wa Școala de aplicație de fete = $c. primară de fete de rit spaniol Școala primară mixtă 
Mărășești București Com. Șovarna de sus—Jud. Mehedinţi 


Bucureşti 


a 


WECHSLER D. LAZÄR 
Cl. la — Pr. 1 
Liceul „Sf. Andrei" ES 
București 


MALHO MAURICE 


Cl. IV-a — Pr. 1 


Școala Evanghelică 
Galaţi 


GHELBER 6. SOFIA 

CL t-a — Pr. I 

Școala primară de fete No. 2 
Bucuresti 


— 


ka 


ELLA BUFTY 


BÉBÉ KAUFMANN 


Cl. M-a — Pr. I Ci. l-a — Pr. ti 
* $coala Lucaci n lvesti — Jud. Tecuci 
București 


1 


SEGAL S. AUREL 

CL Na — Pr, 1 

Şcoala primară de bäefi No. 44 
Bucurosti 


Un interesant ceas natural se aseste într'un oras 
rica. Cine vrea sá să afle ora după acest ces, tre 
—W c ceĩ pu- buie să înlocuiască un arătător. Pentru aceasta se aşează 
în mijlocul ceasului. Umbra lui arată câte ora. 


O päpuse de cârpă 


3222 a, atâr- unei nuci, apoi tăiem un rotund din piele neagră sau 
¡yA ul din spate al automobilelor, niște päpu- bej (pielea o luăm dintro mánuge veche) pe care vom 
mici şi nostime. desena, cu culori, ochii, gura, ete., aşa cum v'aratá fig. 
data asta vom încerca să ne facem si noi una I. Linia punctata care formează bărbia nu trebue dese- 
la fel. In figurile de mai jos avem două modele, o ne- nati, iar linia pe care o vedeţi de jur împrejur v'aratá 
gresa şi o färäncufä. . locul unde trebue sá inerefim. Punem cocologul de vatä 

Pentru cap facem un cocolos de vata de mărimea in pungulifa care Sa format şi apoi stramgem bine aţa 
i coasem ca să nu se desfacă. 

Corpul îl facem dintr'o bucată de mătase pusă în 
două gi tăiată in formă de inimă, cum vedeţi că e No. 
1 din fig. II. îl umplem tot cu vata. 

Pentru braţe si picioare intrebuinfäm leton pe care 
îl indoim in forma unui ac de cap. Apoi luăm putin 
carton, nu prea tare, si infágurám pe leton, ca sá ro- 
tunjim. După aceea luăm Jána de aceias culoare cu 
pielea din care am făcut fafa si infasuram peste car- 
ton şi leton. Trebue să avem grije ca la un capăt să 
punem câte o bucăţică de piele care formează mâna şi 
la picior vom pune piele maro care va fi pantoful. Nu- 
merile 2 şi 3 din fig. IL v'aratá cum trebue să lucraţi. 

Acum nu ne mai rămâne decât să coasem la locu- 
rile lor capul, braţele şi picioarele. 

Ca să îmbrăcăm păpuşa vom face fiecare rochifa 
pe care o voim. Trebue însă neapărat să-i punem în. 
cap, fie o basma, fie o bonetá, ca să ascundem cusătu- 
rile dela spate. 

Coguleful farancufei noastre e facut dintr’o jumă- 
tate de coaje de nucă. 

Negresa are peste fustă o altă fustă mai scurtă fă- 
cută din bucățele de lână colorate şi puse in în formă 
de ciucure. 


„nate 


e, 


MIDEL 


Se aduce la cunoștința premiantilor dir 
Capitală că pot fi fotografiati in med gratuit 
de FOTO-LUVRU — Calea Victoriei 24 
arătând adeverinta dela școală că sunt intr'ade- 
văr premianti. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUCURESTI, STRADA. CONSTANTIN MILLE 7—9—11.— 
AN 200 LEI. — 6 LUNI 100 LEI. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


ABONAMENTE: 1 


TELEFON: 3.84.30. 
— IN STRAINATATE DUBLU. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


pe 
5 


4 
Si 
Ep, 


ji 


riye mă a area printre fi- 
tre degete bobifa de luminä- 
apropie încet-încet de bancă. 
ă unchiul său. 
un 1“ se mirá el. „Păi, gán- 
şi e“ spuse iar bătrânul. „Uită-te bine la el şi o 
te incredinfezi. Lumina vine din trupul său in care 
luminoasă. Poţi să-l atingi fără teamă, 
lumina aceasta nu e lumină de foc: e lumină 
ar băiatul era nerăbdător. , Si povestea ?“ in- 
repede. 
„Povestea scänteiufelor — sau a licuricilor, cum li 
se mai spune — răspunse unchiul, „nu mai tiu bine 


- 


minte a cui e, dar voiu incerca sä mi-o amintesc. Se 


a i 


BR 


qe 
: 


t 
il 


2. 
E 
= 


sl 
i 


li 
tt 


rea foarte mult vazand 
. Ar fi vrut sa ceara 


3 


ajutor vecinului cel bogat, dar n'avea curajul. Fata 


ata şi rea a acestuia il ta. 

Intr’o zi, copilul primi in dar o carte cu i şi 
învățături folositoare. Cum ar mai fi citit-o el 1... Dar 
Dar m'avu răgaz nicio clipă. Ajută de dimineaţă si 
până în seară tatălui său: trase la fierăstrău, sparse 
butuci 


şi se culcară. Sgribulit în pat, lângă fereastră, băcţaşul 
privea afară. 

Era o seară întunecoasă ca acum. Alături, în casa 
vecinului bogat, era lumină. Băiatul privi cu jind la 
ferestrele mari, luminate, ce-şi trimeteau lumina până 
la el. li veni un gând. Scoase cartea şi o deschise. 
încercând să citească la lumina ce venea din curtea 
vecinului. Dar tocmai în clipa aceea, servitorii casei 
boeresti traseră perdelele. Lumina păli. 

Copilul täetorului de lemne începu să plângă ince- 
tişor, pe întuneric. Era aşa de desnădăjduit, că nu 
putea citi pe cartea aceea frumoasä!... Rămase o vreme 
cu ochii afintifi în întunericul de-afară. Undeva mijea 
un grăunte de lumină. Mic, mic de tot. Apoi lumina se 
mări şi se apropie de ochiul ferestrei. O gâză mică se 
aşeză pe pervazul de lemn. Trupul ci mic şi plăpând 
răspândea o lumină galben-verzue. Ochii băiatului în- 
cepură sá lucească. Deschise cartea şi văzu 
cu mirare că acum putea citi. Pe neräsuflate citi câteva 
zeci de pagini. 

După miezul nopţii strânse cartea frânt de obo- 
scală. Licuriciul plecă. 

A doua seară, pe când băiatul sta iar la fereastră, 
gâza luminoasă veni din nou. Şi veni multe nopţi în 
şir pana ce băiatul isprăvi de citit cartea aceea si 
luă alta. 

Multi ani băiatul tăetorului de lemne citi la lumina 
licuriciului, învățând multe lucruri folositoare. 

Se făcu mare, iar cu învăţătura strânsă din cărți 
putu să înveţe un meşteşug mai uşor cu care să cás- 
tige atât cât trebuia pentru usurarea traiului intregei 
familii. 

Şi iată cum un biet licuriciu putu veni în ajutorul 
acestor oameni sărmani, 

„Dar hai mai bine în casă, la culcare, căci noaptea 
este răcoroasă“ — zise unchiul. 

Baefelul puse gâza in iarbă şi intră după bătrân... © 


NEGHINITA 


GETEN 


IATA SI 


GORILEI 


Prietenia cu Togo si intálnirea cu omul alb 


ORA rádea acum cánd mama lui ii amintea 
de vremurile cänd era obraznic cu elefantul, 
când ii era lene să se scoale şi să se pieptene 
dimincata, şi când seri dearändul, nu voia sá a- 
doarmă fără o poveste... Toate lucrurile acestea i 
se păreau foarte caraghioase și foarte îndepărtate. Gora 
era acum o ă mare si puternică. — Un adevărat 
fläcäu, în lumea gorilelor, căci şi ele au copilărie, tine- 
rete si bătrâneţe. 

In toată pădurea aceia mare, in care trăiau viefui- 
toare multe gi felurite, Gora era cunoscut ca un fel de 
print, ca un fel de făt-frumos. Desigur, nouă oamenilor 
lucrul acasta ni se pare destul de curios: o gorilá Făt- 
Frumos! În pădure însă, animalele au cu totul altă pă- 
rere despre frumusețe de cât avem noi. Gândiţi-vă doar 
că Gora era foarte inalt, cä el me in douä 
picioare — fapt pentru care toate celelalte animale il 
invidiau şi îl respectau. 

Gora, ar fi avut toate motivele să fie fericit. Ce-i 
lipsea ? Avea lângă el, pe blânda lui mamă care îi fă- 
cuse copilăria atât de plăcută, ingrijindu-l, päzindu-l, 

pădurea i 


spunändu-i poveşti minunate, avea toată pă aceia 
extraordinar de mare, din care isi putea lua când vrea 
fructele care-i plăceau, se putea plimba in voie, nestin- 
gherit de nimeni... Totus, totus, Gora nu era fericit! 
Suferinfa lui începuse într'o seară îndepărtată — e mult 
de atunci, Gora era mie — când mama-sa i-a povestit 
în ce chip murise tatăl lui, ucis de un om alb. Din 


! puternic, 
alt rost, decât acela, de-a întâlni pe omul alb! Ar fi 
greu să-i explici lui Gora, că omul acela alb, care fl 
omoráse cu cinsprezece ani în urmă pe tatăl lui, murise 
poate si el de mult, sau cine ştie pe unde se afla acum... 
Pentru Gora, omul alb, ucigașul, tatălui său, era orice 
om alb! Şi era hotărât sá nu se lase până ce nu-i va 


da o lecţie îngrozitoare. Gândul acesta, nu-l părăsea nici 
o clipă. Adesea, Gora era trist şi privirile lui rätäceau 
departe, departe, ținând tovărășie gândurilor tot atât de 
călătoare 


Intr’o zi, în upropierea locului în care Gora şi cu 


să fie arme cu care fusese omorât tatăl lui. Mai ră- 
mâne de ştiut, dacă oamenii aceia erau elbi sau erau 


Gora, încercă chiar din prima zi să se imprieteneascä 
cu familia cimpanzeilor, dar întâlni din partea lor, 
foarte multă răceală care nu era de fapt, decât teamă. 
Intr’adevär, Gora era mult mai mare de cât ei. Cu o 
lovitură de picior i-ar fi putut sfäräma, pe fiecare. 
Gora li lăsă in pace si doar peste câteva zile, când 


cim ii incepurá să se arate mai puțin infricogati, 
încercă să stea de vorbă cu ei. Dar nu putu să afle mai 
nimic, fiindcă eimpanzeii încă nu aveau încredere în el. 
scursese o lună de când familia cimpanzeilor 

în vecinătatea i a mamei lui Încă pu 


T 
l 
; 


moasä, cu un cer albastru pe care nu trecea niciun 
nour. Gora stătea intrun bananier zi curăța lini 
ştit banane. Deodată, văzu lângă el, pe unul dintre cei 
patru i care îl i atent. Gora il 


| 


Se pregätea, tocmai, sá ducá la gurá o bananá frumos 
curățată, când cimpanzeul, fără sá spuie nicio vorbă, 
i-o luă din mână gi o mánci el. Gora nu spuse nimic 
si curăţă încă o banană. Cimpanzeul i-o luă iar. Cu 
a treia, cu a patra, cu a cincea, se întâmplă acelaș 
lucru, fără ca Gora să se supere. Dimpotrivă, văzând 
pofta cu care cimpanzeul mânca fructele curățate, nu 
mai aştepta să i le smulgă din mână ci i-le întindea el. 

Cimpanzeul mâncă până se sătură. 

—Ti-au plăcut ? întrebă Gora, curäfindu-si acum 
pentru el, o banană. 

— Au fost foarte bune. răspunse cimpanzeul, pre- 
gatindu-se să coboare din copac. 

— Ei, mai stai, mai stai! Il insfäcä de picior 
Gora! — Nu e frumos să mănânci şi să pleci aşa, fără niciun 
cuvânt. Rămâi, ca să mai stăm de vorbă. Spune, cum te 
chiamă ? 

— Mama mea si fraţii mei, îmi spun Togo ! 
ogo ?! Pe mine mă chiamă Gora. Nu trebuie sá 
te temi, că nici fie, nici alor tai, n'am de gând să le 
fac niciodată, vr'un rau. Altesive vreau să-i arăt eu, 
ce pot! 

Togo se zgribuli tot, de frică și se retrase 
după frunze. Cu glasul tremurând indräzni să întrebe. 
— „Pe cine vrei să pedepsesti, Gora ?” 

Dar Gora nu-i răspunse. Il trase afară pe Togo de 
de sub frunze şi îl rugă să-i povestească cât mai amă- 
nunfit ce înfăţişare aveau fiinţele acelea din a 
căror pricină fugiseră ci Află că două aveau părul și 
faja neagră, iar una, acela, care finea fierul din care 
ieşea fum şi pocnete avea faţa albă si părul blond. 

— Omul alb ! Omul alb ! izbucni Gora, plin de bu- 
curie. Apoi îi explică lui Togo cine era omul alb, și ce 
hotărâse impotriva lui. 

— Mi dai tu seama, Togo, că dacă nu-l omor eu, 
ne va omori el pe noi! Mama ta, fraţii tăi şi mama 
mea sunt în mare primejdie. Noi doi trebuie să-i apărăm. 
Togo, sárácujul, nu era el chiar asa de curagios din 
fire şi nu prea injelegea in ce chip va trebui să-şi apere 
familia, dar incepuse sá aibá atäta incredere in prie- 
tenul lui, încât spuse cu hotărâre. — Ori unde vei voi, 
te voi însoţi, Gora! Cu tine, nu má tem. 

— Dacă e aga, Hai chiar acum, să-mi arăţi Jocul 
unde l-ai vazut pe omul alb. 

Fără să spuie nicio vorbă familiilor lor, Gora şi 
Togo o porniră la drum. Străbătură o parte din pădure, 
trecură peste un delușor, merseră până la prâuz pe o 
vale lungă, până ce intrară iar în pădure. La un izvor 
unde se opriscrä să bea apă, au întâlnit un cerb care 
văzându-i, a vrut s'o ia la fugă. 

— Stai pe loc! fi strigă Gora ! Stai pe loc, că nu-ţi 
fac niciun rău. 


Cerbul incremeni privind înspăimântat, când la 
Toge, când la Gora. 

— Ascultă cerbule, fi spuse gorila, vino cu noi! 
Tu ne-ai putea fi de mare folos. Nu trebue să te 
temi de nimic, fiindcă atâta vreme cât veghiez eu, nu 
fi se poate întâmpla ceva rău. Cerbul, mai de voie, 
mai mult de nevoie, începu să meargă in urma gorilei 
si a cimpazeului, care le arăta drumul. 

După ce au mers cam vr’o două ore, au ajuns in- 
trun loc, unde arborii erau mult mai mari — mulți 
dintre ei crau despuiafi de frunze gi de fructe, alţi erau 
doboráti la pământ, unde iarba era tunsă. Aci trebuie 
să fie un luminis” își spuse Gora, şi-şi aminti foarte 
precis că aşa îi spusese și mama-sa că se chiamă locul 
unde se dusese tatăl lui în ziua când fusese ucis. 

— Acesta este locul cu pricina! spuse Togo, aşe- 
zându-se lângă un copac. 

— Scoală-te repede ! li porunci Gora. Togo ascultă 
şi se urcă intr'unul din copacii cari mai aveau frunze, 
așa cum făcuse si Gora. 

— Tu cerbule, te vei plimba prin acest loc iar in 
clipa când vei vedea că vin acele fiinţe care se numesc 
oameni, so ici la fugă. 

— Au sá mă omoare! Incepu să plângă cerbul! 
Deunăzi, l-au omorât pe un verișor al meu! 

— Lasă plânsul ! strigă atât de sever, Gora, din 
vârful pomului, încât, cerbul nici nu mai îndrăzni să 
crâcnească. 

Se făcu tăcere. Acolo, în vârful pomului, Gora și 
Togo ascultau nemigcafi privind până in depărtări. Din 
când in când, frunzele fágneau, pe undeva pe aproape 
si Gora se ridica, cerceta gi dezamägit ii spunea lui 
Togo — „A trecut o pasăre ? Poate că oamenii nici nu 
mai vin pe aici! Dar Togo îi dădea speranţe mereu; 
N'ai nicio grijă, vor veni cu siguranţă. Apoi ca să-l 
mai inveseleascä pe Gora îl întrebă. — Ştii cum se nu- 
meste arborele acesta pe care stam? N'ai de unde să știi 
că numele lui este orere! Vezi, cel de acolo, acela 
frumos, cu trunchiul alb şi drept este un nitangani ! 

Dar, deodată, Togo tăcu. Inima lui se făcu mică, 
mică de tet si începu să bată tare, uitând pentru o clipă, 
că lângă el se află Gora care ar putea să-l apere. 

Gora văzu şi el cum doi oameni negri gi unul alb 
înaintau spre luminis. 

Cerbul o luă la fugă chiar în clipa când omul alb 
ridică puşca la umăr. 

De acolo de sus, Gora care pândea toate mișcările vâ- 
nătorilor, azvärli cu putere peste mâna omului alb. o 
creangă groasă. Pușca îi scăpă din mână și omul iovit 
începu să strige privind înspre copac. ae 


(va urma) 


— — — — — — — =. rm. 7 


ISPRĂVILE LUI MITU 


Mitu, Mifu, Mitusor 
Fugi astäzi in Obor 
El de toate a tárguit, 
Dar nimica n'a plătit, 
lar acas’ când a venit, 
O lecţie bună a primit. 
Şi când eu am plecat de acasă, 
Mitu a sărit pe masă. 
Şi ficat 
A furat 
i sa ascuns sub dulap 
i l-a mâncat. 


lată vine mama mea, 
Si pe Mitu aşa-l vedea 
O bátae ji trágea. 


lar acuma Mifusor, 
Nu mai fuge in Obor. 
Nu mái furá ficáfei 
De gâscă, vacă, si purcei. 
MADELEINE D. ROMAN 
cl. I-a primară 


Un câine pierdut într'o gara... 


E mult de-atunci 

Eram copil... fin minte 
Un fox-terrier, mai alb 
Decât zăpada... 

Cum alergam cu el 

In toată strada.., 

Şi cum venea, spre seară 
Să se-alinte 


E mult de-atunci... 

E poate-o veșnicie... 
Plecasem vara înspre munţi 
Departe... 

Dar la o staţie 

Cum eu citeam 

O carte... 

Foxul rămase 'n gara 
Cenusie... 


Si — cum fugeam de gara 

Cenuşie 

Simfii că tot ce-asi face 

E zadarnic... 

De — atunci — de câte ori trec prin 
Comarnic 

Imi fluer foxul. 

Orate.o să revie... 


nn. Pitti. E iim- 


GEO PAVEL 


ITAMP-AREA 
mu ATU 


NTR’O căsuţă räsleafä din apropierea pădurii, 
locuia împreună cu sofia lui, un ţăran pe care 
îl chema Marin. Ei aveau un fiu, Petre. Petre 
ar fi fost un copil strasnic si ar fi meritat toate 
laudele dacă n’ar fi avut un cusur: era nemai- 
pomenit de fricos. Ziua, era el cum era, se incumeta sá 
treacă chiar prin pădure, fără să tremure prea tare, dar 
cum se apropia noaptea, nu îndrăznea nici să iasă din 
casă; pretutindeni vedea arătări, zmei şi tâlhari gata să 
se năpustească asupra lui. Adeseori, fără niciun motiv, 
fugea la maică-sa, scoțând strigăte de desnádejde. 

— Oh! mămică, am văzut un zmeu in fafa casei. 
Misca braţele lui uriașe si părea că mă ameninţă. 
Fricos ce esti, dojenea maicá-sa, fi-am spus 
de atátea ori cá pe pámánt nu existá nici zmei, nici 
stafii, nici cäpcäuni; astea le gásim numai in povestile 
cu zäne, şi tu doar ştii că basmele cu záne sunt näsco- 
cite ca sä ne distreze. Zadarnicä era insä dojana. Petre 
rämänea tot un fricos. 

Intr’o searä, tatäl säu, cäutänd paie in pod, a cäzut 
în hambar. S'a îmbolnăvit rău şi avea nevoie numaidecát 
de un doctor, dar doctorul locuia în oraș, şi ca să mergi 
la el, trebuia să treci printr'o pădure. 

„Copilul meu, îi spuse lui Petre, mamă-sa, trebue 
să aducem cât mai repede un doctor. Dacă mai întârziem 
puţin, nu ştim ce se va întâmpla. 

Fiindcă eu nu pot să părăsesc pe taică-tău, ai să 
te duci tu, Petrică. La gândul că trebuia să treacă noap- 
tea prin pădure, începu să tremure, dar fiindcă iubea 
mult pe tatăl lui, nu zise nimic. leşi, luă un felinar si, 
dupa ce îşi imbratisa părinţii, se îndreptă spre oras. 
Noaptea era întunecoasă; lumina palidă a lunii deabia 
ingăduia să se vadă cărarea din pădure. Pe lângă toate 
astea, când ajunse în pădure începu să bată şi vântul. 

Petre nu se tămăduise de frica lui, dar gândul că 
trebuia să ajute pe taică-său îi dădea curaj. 

Deodată, zări trei făpturi cu înfăţişare ciudată. Lui 
Petre i-se părea că sau op.it acolo, să-i afiná calea. U- 
nul din ei avea brațe uriașe, îndreptate ameninfätor spre 
el; altul avea capul acoperit cu plete lungi pe care vân- 
tul le mișca în toate părțile; al treilea, aplecat spre 
pământ, părea că adună pietre ca să arunce în Petre. 

Bäefelul se opri îngrozit. 

Sunt tâlhari! isi zise el în gând şi vor să mă impie- 
dice să chem doctorul... Ce o să facă bietul taică-meu? 
Acest gând îi dădu curaj si mai făcu vre-o cäfi-va pasi 
spre ciudatele făpturi. 


— „Domnilor hoţi, strigă el, să nu-mi faceţi niciun 


rău, n'am un ban la mine; mă duc să chem doctorul 


FI u —— — — MED. ai SS un er — 


pentru tata, care a căzut din pod. Vă rog, lásafi-má sa 
plec! 

Dar „tâlharii“ nu răspunseră. Lui, Petre i se părea 
că ei vorbesc împreună, căci braţele lor lungi se miș- 
cau şi capetele lor se plecau şi se ridicau, încât credeai 
că discută. 

„Nu răspund nimica, îşi zise Petre, pesemne vor să 
mă omoare. 

Mai înaintă câţiva pasi zi le spuse din nou: 

„Domnilor hoţi, vá jur că mam nici-un ban la mine. 
Lăsaţi-mă să mă duc la doctor; vă fagaduesc că, mâine, 
o să vă aduc cele mai frumoase jucării ale mele. Naşul 
meu mi-a dăruit o cutie cu culori, o carte cu poze şi o 
sabie cu o curea de piele“. 

Petre, crezând ca „tâlharii“ sau îmblânzit, grăbi 
pasul si ajunse în oraş, fără să mai întâlnească pe ci- 
neva. Spaima lui fusese atât de mare că, atunci când a 
intrat la doctor, era n şi tremura ca varga. 

„Ce ai bäefele? it întrebă doctorul. 

Petre povesti numai nenorocirea întâmplată tatălui 
său, fără să scoată vre-un cuvânt despre „tâlharii“ din 
pădure. 

In timp ce se înhămau caii, bäefelul bău un pahar 
cu lapte, apoi se urcă în brişca doctorului și porniră 
împreună spre casă. 

Tatăl, datorită îngrijirilor luminatului medic, se în- 
sănătoşi după câteva zile. 

Petre n'a așteptat însă să se vindece şi s'a şi grăbit 
să-şi îndeplinească făgăduinţa făcută „ ilor“, 

A doua zi, în zori, sa dus la locul unde întâlnise 
„tälharii“, cu o cutie cu culori, o carte cu poze și o sa- 
bie frumoasă. 

„Sunt sigur că mă așteaptă nerăbdători, isi spuse el, 
să vadă dacă le aduc jucăriile promise. Cu cât se apro- 
pia mai mult de ei, cu atât inima îi bătea mai puternic. 

Când ajunse, privi în toate părţile şi se miră că nu 
zărea pe nimeni; dar, după ce cercetä mai cu atenție 
copacii, văzu trei sălcii care aveau înfățișarea unor täl- 
hari. Una avea crăci lungi care se întindeau ca nişte 
braţe amenințătoare, alta avea o seamă de crăci mici 
care semănau cu un păr zbärlit; a treia, îndoită de vant, 
părea că pune ceva la cale, împreună cu e ei. 

Petre, cu toată frica lui, era destul de istef, ca i 
dea seama că ceeace luase drept tâlhari, nu erau t 
niște sălcii. Bezna nopţii si lumina slabă a lunii, le dă- 
duse o înfățișare inspäimäntätoare. 

Bäefelul se apropie de ele, le cercetă cu deamănun- 
tul şi râse singur de frica lui. 

In românește de MOS CINEL 


a 


| 
| 


ip g e 
a 
fi 


s ZEN 


A. 2 
O AVENTARA 


RIETENII noştri, Dorel şi Viorica, erau gro- 
v de iți şi tare bine le-a părut când le-a 
aduit mäicufa sá se ducă la culcare, 
Toată ziua se jucaseră prin grădină şi acum. 
a aciune, eptau sá vada, pe Mos 


as 


pe undeva, sau intárziase, copii aşteptau de multă vreme 
şi mosul nu se mai arăta. Ce sá fie? — se’ntrebau ei. 
Că nu le venea să se culce fără să spună „noapte bună”, 

ui. Si i el le făgăduise cu o seară, mai înainte, 
să le spună un basm tare frumos. 

Si cum şedeau ci şi așteptau, doar or auzi pasi pe 
drum, li sa părut că mişcă ceva sub pătuc. Copii nu 
s'au mișcat, de teamă sá nu sperie lighioana. Cand colo, 
| de subt pat un pitic, — da 
un prichindei la fel cu tovarășul lor de drum, piticul 
un aparat de cinematograf, aşa 


Piticul când s'a văzut descoperit, a vrut să fugă. 
Dar sa împiedicat de picioarele mesei şi şi-a scräntit 
piciorusul. Şi plângi — si plängi...! Dorel si Viorica au 
i ă de Colonia si l-au bandajat. 
-au luat cu ei, în pat... Dar el nu voia şi se 


8 


— Vreau sa plec... 

— Unde vrei sá pornesti ? 

— Acasä, la mine... 

— $i unde-i căsuţa ta, prichindelule ? 


ă. Glasul lui era ca un cântec duios şi lin, ca o 
yen w glascio V 
— NV'am auzit glásciorul, copii... Vrefi sá cälätorifi 
în Împărăţia Viselor ? 
PLE : 10 


a 
2 


au...) 


SELOR 


— Da, vrem, — a ingänat deabia Dorel, fiindcă 
era tare înspăimântat. 

— Nu vă speriaţi. Eu sunt Voevodul Vis... O. sá vă 
port cu mine, dacă voifi să-mi vedeţi împărăţia... 

— Vrem, — a apucat să spună şi Viorica... 

Şi m'a sfârşit ea bine vorba, că Voevodul Vis a atins 
cu o värgufä de argint pătucurile copiilor. Si ele sau 
prefăcut, ca prin farmec, în trăsuri albe, de parcă ar fi 
fost împodobite tot cu flori de crin şi fără de veste, sau 
prins în hamurile de argint, câte doi cai albi, într'ari- 
pati, asa cum se'nchipuesc pe cer, dimineaţa, din fuioa- 


“rele nourilor. Dorel şi Viorica s'au ridicat, în cămeşu- 


tele lor de noapte, încât păreau doi ingerasi, — au prins 
hamurile şi au îndemnat telegarii, la drum. S'au urnit, 
deodată, caretele, fără nici un sgomot şi de parcă pă- 
retii ar fi fost de fum, au trecut prin ei, — peste gră- 
dina înflorită, peste case, drept spre Calea Laptelui, — 
pardosită toată de nestematele stelelor,.. Ştiţi cum arăta 
pământul dedesubt ? Ca o minge mare pe care se zugră- 
viseră mările și uscatul, munţii şi apele, orașele mici 
ca din Tara Piticilor... In cale le ieșeau ingerasii, purtând, 
fiecare, câte o piatră scumpă, luminoasă... O stea pe 
fiecare ingeras, ca sá nu fie supăraţi. 

Se apropiau de lună, călătorii nostri şi Dorel nu mai 
ştia încotro să-şi îndrepte căluţii... Voevodul Vis care 
sbura pe-alături de ei, le arătă luna. 

— Acalo, spuse el, — e împărăţia mea... 

Dorel mulţumi şi trase de hamuri... Şi deodată se 
aflară chiar lângă lună, care nu era, cum credeau ei 
şi cum credeţi şi voi, copii, care citiți povestea acestei 
călătorii, că e rotundă ca o minge, asemeni pământului. 
Nu! Era doar o poartă, în formă de cerc, — deschisă 
în hotarul cel de sticlă neagră, al capului de noapte... 
Caii îşi opriră sborul tocmai la intrare și Dorel şi Vio- 
rica sárirá jos, pe dámbul de norişori... Pluteau ca si 

ăsăricile, cu toate că nu aveau aripioare... Intoväräsifi 
de Voevodul Vis, au trecut pragul, spre lumina cea 
mare, care venea dinăuntru. Se aflau într'un palat de 
aur şi pietre scumpe, în care cântau şi jucau plutind, zâne 
în strae albe şi argintii... lar în grădinile ce se'ntindeau, 
— creşteau flori de lumină — de parcă ar fi fost 


acolo 
. inchipuite— de sticlă... 


De cum intrară, Dorel si Viorica erau asa de uimiti, 
că nu ştiau dece să se minuneze, mai întâi. Dar Voevo- 
dul Vis le spuse; 

— In stânga se adăpostesc visele oamenilor mari. 
In dreapta se află visele copiilor. Haide, acolo! 

Şi trecură într'o încăpere, luminată de stele albastre... 
Erau înăuntru, o mulțime de pitici, la fel cu acela pe 
care-l prinseră copiii, în odáita lor. 

— Vedeţi, — le spuse Voevodul Vis, — piticii aces- 
tia sunt slujitorii mei. Fiecare dintre ei are câte un 


4 


aparat de cinematograf, cu el, — sau cáte o lanternä 


magicä. 

— Si eu am o lanterná magicá, — spuse Dorel. 

— Foarte frumos. Si piticii mei se urcă in 
trăsuricile lor, cât o láditá, — pe care le poartă, în sbor, 
câte doi fluturasi de aur, — până lângă grădinile unde 
pot afla copilaşi... Acolo, piticii coboară, pătrund 
în casă si pornesc să depene, pe perete, filmul visului... 

— Dar copilagii nu dorm ? — intrebá Viorica. 

— Dorm, desigur — dar — in somn, ei väd tot ce 
se inchipue pe perete... 

— Asa se fac visele, vasázicá ! se dumiri Dorel... 
Atunci pot si eu sá fac asa ceva...! 

-— Nu, Dorel, — fiindcă lanternele piticilor me 
sunt fermecate... 

— Vreau si eu sá visez ! se rugá Dorel... 

— La noi, aici nu e ingáduit... Dar am sá fac eu asa 
fel, ca sá vedeţi cum au să viseze copilasii de pe pa- 
mánt, care dorm, acum. 

Vedeţi, aici? — Am un ochian vrăjit... Eu am să 
trimit pe piticul Mos-Ene-Mititel, — cu lanterna lui, drept 
la... 

— La Mireisor... 

— Bine! La Mircisor... II ştiu eu. Astăzi m'a 
prea fost cuminte. Si când sá se culce, nu şi-a spus ru- 
găciunea, către Doamne-Doamne. Am să-i dau un vis, 
cu smei și cu Muma-Pădurii. N'are să doarmă prea bine, 
are să se sperie şi dacă s'o închina. atunci îi trimit un 
vis frumos... Uitaţi-vă, Mog-Ene-Mititel a ajuns, în odáita 
lui Mircişor. Se vede bine ? 

— Tare bine —, se minună Dorel... 

Intr'adevăr, în ochianul fermecat se vedea, lămurit, 
— odäifa lui Mireisor, vecinul lui Dorel, asa cum io 
cunoșteau copiii... Se záreau si jucärioarele lui, si trenul 
şi calul cel de lemn. In pătucul lui, Mircisor dormea 
dus... Dintr'o dată, pe perete, se arătă o lumină și piti- 
cul închipui, cu aparatul lui, o dihanie urâtă, — un fel 
de balaur cu douăsprezece capete, care scotea aburi pe 
nări, şi se'ndrepta spre Mireisor ca să-l mánánce. 
Mircisor se främänta, mititelul, în somn, şi-i venea să 
plângă de spaimă. Si, fără de veste, se arătă însăși 
Muma-Pădurii, — urâtă foc, cu dinţii mari, cu ochii răi. 
Se apropie de pat şi voi să-l inhafe cu mäinile ei lungi, 
ca niste ghiare. Mircisor fipä si se trezi. Din odaia alä- 
turatá, se ivi maicuta lui, îl dojeni cá nu sa inchinat, 
de cu seară si îl indemná să spună pe loc, rugăciunea 
lui către Doamne-Doamne.., 

Mircisor sezu, în genunchi, in pătucul lui, aduse 
palmele pe piept şi spuse, privind către rg de argint: 


Isi lăsă că 
Pe gern ca 
ticul care se ascunsese sub pätue, ieşi afară şi porni. 
din nou, să invárteascá manivela aparatului, de cine- 
matograf. 


blond, pe pernuf și adormi, pe loc. 
întâmplat. Mäicufa 


emnt cn e ot Sa tek de fir. 
a lar 


cut piticul meu, — Somnișor ; noi o să privim tot prin 
ochianul vrăjit. Şi când se uitară, din nou, se găsiră in 
odäifa cu păpuși, a Mioarei. Mioara dormea și ea, în 
pătucul ei. 

— Ea are să viseze o poveste cu păpuşi... 

Si, întradevăr, Viorica şi Dorel, văzură cum pe pa- 
rete, se desfăşura, ca intro carte cu poze, — povestea 
Seufifii Roşii, dar totul se petrecea numai cu păpuşi 
micufe. 

— Dar poate sá ne viseze si pe noi ? întrebă Viorica. 

— Sigur. Sa vedeti. 

Si copilaşii noștri vázurá pe peretele din odäifa Mi- 
oarei, doi copii, care nu erau alţii decât... tot ei, Dorel 
şi Viorica. Minunat, nu-i asa? Tare li sa părut neinchi- 
puit de minunat copilaşilor. 

La poftit, pe urmă, Voevodul Vis, în sala cea mare. 
şi-au eşit, apoi, pe drumul de nori, pe unde trece şi calea 
luminoasă a laptetui. lar un pitic i-a întrebat: 

— Nu vreţi, cumva, sá vă dați în leagăn? 

— Unde e leagănul, a vrut să ştie, repede, Dorel... 


stele,—au depănat sfori aurite... S'au urcat copiii în 
leagăn si ingerasii le făceau vânt... 

Atârna leagănul sus, prms de toartele cerului. si 
huta-huta, printre stele, de-asupra caselor. Nu ştiu cum 
sa făcut, dar deodată, sau rupt corzile de aur și lea- 
gänul a căzut, pe coşul unei case, drept intro odäifä. 


care venise şi nu-i aflase, ca să le spună povestea. Ba, 
pe deasupra, mai ținea de urechi, ca un 


Mos-Ene sforăia, de-abinelea, dădu drumul pe 

pärefi la nişte arătări de-l sperie pe Moş, încât el şi-a 

luat tälpäsifa, cu frica in san... 
Somnișor, linisor...! 


| 
dea a lwa 


1 > wa 
— N “e 
>" 


N 4 
AO i 
ZAN 


AN 


Q 
* 


4 —— 


Dune Mi 


~ 


E e 

: 
E < 
> 


4 


x 


— Cutache jandarm — 


doctorului sä vie sä mä vadä. Am ifit niste pilule 
foarte amare si a trebuit sá beau cáteva ceaiuri fier- 


tem gäti cu adevărat. Altfel, ce am mânca noi şi cum 
am putea trăi, dacă noaptea când — stăpânii noștri — 
copiii—dorm—nu ne-am pregăti mâncările care ne plac 
zi cu care am fost brinifi de mich, la părinţii noștri, în 
Tara Jucăriilor ? (Am să vă povestesc în 
ceva şi de pe acolo). 

Cum vá spusesem, Otto, mi-a fiert ceaiul si a stat 
lângă mine până ce l-am băut tot. A doua zi mă sim- 
feam mult mai bine, dar doctorul m'a chemat la telefon 
ca să-mi spuie ca nu cumva să ies din casă. Şi tare aș 
fi avut poftá sá mă reped până la postul de jandar- 
merie „Ham-Ham“ unde Cutache, cățelul negru de ca- 
` tifea îşi luase slujba în primire. Cred că vá mai amin- 


asta, Cufache a fost arestat. Poate că vá mai aduceți 
aminte că şeful jandarmeriei —un câine mops — a fost 
atât de minunat de istefimea şi de curajul lui Cufache, 
că i-a propus o slujbă în jandarmeria „Ham-Ham“. 

Acum să aflaţi ce sa întâmplat, mai departe. 

Nu mi-aş fi putut închipui niciodată că prietenul 
meu Cufache o să primească slujba. Lam ru- 
gat să rămâie pe canapeaua din odaie In care eram 

așezați zi eu gi Otto. Degeaba iam spus că stăpâna 
n bage de seamă că lip- 
seste gi că o să räscoleascä toată casa zi pe urmă, o să 
ina pe servitoare. 3 “au petrecut, intoc- 
am 


fotografiez ! N'a fost chip să-l mai ținem acasă. A 
plecat intr’o dimineață și tocmai seara ne-a telefonat 
dela jandarmerie că şi-a luat slujba în primire şi că 
sa fi iat. Otto sa dus îndată să-l vadă şi mi-a 
povestit când sa întors, următoarele : 

îmbrăcat în uniformă nouă, de jandarm, 
sa dus la un fotograf zi i-a spus, mândru: „—Fä-mi te 
rog 12 fotografii din "profil, alte 12 din față, alte 12 
stând pe scaun și 12, în picioare cu sabia în mână! 
Mai vreau să-mi faci şi un tablou colorat, în mărime 
naturală ! 

După ce s'a fotografiat in toate chipurile, şi-a luat 
fotografiile întrun plic mare şi le-a dus cu el la jam- 
darmerie. Tabloul cel mare, colorat, l-a atârnat deasupra 
ușii şi a scris de desubt, cu laba lui: „Domnul șef Cu- 
fache, în uniformă de jandarm“. Apoi, a început sá 
serie diferite adrese pe fotografiile-cärfi poştale... Mamei 
lui i-a seris pe o fotografie făcută din profil : „Scumpă 
mamă, În curând mă vei vedea general. Am un viitor 
de aur... “ N'a rămas nici un prieten, niciun 
cunoscut, din {ara jucăriilor, căruia Cujache să nu-i fi 
trimis o fotografie. Otto, povezteste că La găsi! așezat 
la un birou mare şi că doi câini adevăraţi, îmbrăcaţi 
soldaţi, stăteau la ordinele lui. 

— Drepfi! urla 3 Si. w incremeniau cu 
picioarele lipite gi eu labele la 

Apoi ca sä-i dea o probá lui mg na A cátá putere 

j igat soldaților : 

— Arestati-l îndată pe Otto şi duceti-l la beciu! 

care 


incepu să dea din mäini i 
— Ce ai cu mine Cufache ? Ce fiam facut 

Dar Cufache bätea eu pumnul in masă gi poruncea: 
La beciu cu el! Duceti-l chiar acum ! 


será la beciu. Dar cánd se pregätea 
tache apáru räzänd cu hohote. 

— Luafi-o din loc! spuse soldaţilor, iar pe Otto îl 
luă el de mână și-l aduse la el în cancelarie. 

— Vezi draga Otto, cum se execut ordinele mele ? 
Am vrut să-ți arăt cât sunt de respectat zi de ascul- 
tat aci... 

Dar bietul Otto, nu-şi venise încă in fire, tremura 
tot. A venit acasă, palid şi furios, supărat foc, pe 
Cutache. 


Nu, zäu, dacă gi asta a fost o glumä...?! 
PAPUSA LILA - 


} 
.. Ga 


Muzicantul__miop 


Ce spuneţi de iscusita idee a muzicantului din figură ? 
Dărnicie 


Mămica dă Lenufei o prăjitură s'o împartă cu fra- 
tele ei. Şi acum așteaptă să ă ce o să se întâmple. 

— la, scumpule, — îi spune şireata, bucäfica asta 
micuță şi fumusică e pentu tine; eu má mufumesc cu 
asta male si ulâtă. 


Ca să nu moi piardă 

Tatăl: — Gică, dă o fugă până la tutungerie şi 
cumpără-mi patru ţigări. Baga de seamă să nu pierzi 
restul ! ki 

Gică: —Sá n’ai nicio grije, tăti Ca sa nul 
mai pierd, am sä-mi cumpär o ta ! 


La şcoală 

— Mamă, spune Viorica, am dat doi lei unui cerge- 
tor si nici nu mi-a mulţumit. 

— Bine mititico, cum voiai să-ţi mulţumească, dacă 
e surdo-mut ? 

Câteva zile mai târziu, profesoara îi puse Viorichii 
mai multe întrebări din lecţia de Istorie. Fiindcă n'a 
ştiut să răspundă, spuse după puţină gândire : 

— Nu pot să răspund, doamnă, fiindcă sunt surdo- 
mută ! 


Răspuns iste} 


$mecherescu Stan: — Luna, dom'le esor. 
Profesorul: — Luna ? Pofi sä-mi er 


$mecherescu Stan: — Foarte simplu ! Pentrucá noap- 
tea e intuneric și avem nevoie de lumina lunii, pe când 
ziua ne putem 


ipsi de soare, fiindcă e destulă lumină. 


De-ale strengarilor 


Proverbul 
— —— — — 


* > 


7, 


Ce proverb cunoscut vă aminteşte desenul de mai 
sus ? 


Cine e în stare? 


lată o păcăleală care o să vă placă, 
o veţi face unui amic care se laudă cu 
puteţi prinde cu cl, că nu e în stare să 
gul, spuneți prietenului să pună befisorul între 
mijlociu şi celelalte două degete : arătător 
cum vedeţi in desenul alăturat. Bă 
această poziţie, propuneţi prietenului 
După multe încercări va izbuti, în cele 
piardă prinsoarea ! 


E 


RAT 


abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


37) Măsură veche și câteodată mică! 40) Măsură de pă- 
mânt. 41) Mormane. 43) Campion. 44) Făcea haz 46) 
Dojeni. 48) Strigăt adresat câinelui la vânătoare. 49) 
Făcea mai rar. 


ir. 26) Lichid. 31) La tablou. 33) Fruct. 34) 

gru din basme. 35) Parte a máinii. 36) Nume 
de cáine. 38) Vehicule. 39) Continent. 41) Frig. 42) Nume 
de fatä. 45) Notä. 47) Mäsurä de pämänt. 


== NICOLAE S. GGEORGHE 
ZAN Focșani 


Deslegările concursului 
pe luna August se primesc 
15 zile dela apariţia nu- 
mărului de fafa, împreună 
cu cupoanele din revistă. 

Pe plic se va scrie: 
pentru Mos Cinel. 


Premiantü jocurilor pe luna lunie 
Li 
Ab. pe 1 an la „Dim. Copiilor”. Mircea Alexiu. Str. 
Abatorului 8 — Sibiu. 
Ab. pe 6 luni la „Dim. *: Stoleriu Floretta. 
Str 11 Iunie No 1 A — Loco; Filoteu I, Vasilescu, B-dul 
Carol I No 1 — Curtea de Argeş; Coca Pantazoglu. Bul. 
Carol I No. 32 — Craiova. Copiii Y i 
Ab. pe 3 luni la „Dim. umere Mariana 
Gara Därste — Săcele — jud. Braşov ; Dorel şi Réné 
Bally, Str. Popa Nan 70 — Loco: Mioara si Florica Pe- 
trache, Str. Şerban Vodă 70— Piteşti; Dimiu Lydia 
Str. Cpt. Gh. Buruiană No. 1 — Loco: 
Au câștigat cărți în val. de 80 lei următorii cititorii 
Zn Gh. Teodoreseu — Mogogani. Jud. Dâmboviţa 
N. Glücklich, Str. Gouye 45 — Bräila, Gobjilä Valerian. 
Str. Regina Elisabeta No. 10 — Silistra, Sarcinschi Radu 
Traian — Cerepcäufi, jud. Radauti Zahin V. Smaranda, 
Str. Cadrilater No. 3 — Constanfa, Georgescu Mihail 
Savin, Str. Mieilor No. 4bis — Loco Emilia Gheorghescu, 
Str. Sucedava 147 — Roman; Valerian Ursan — Sulifa, 
jud. Hoiin; Lakner Albert Filip, Str. Ghica Vodă 7— 
a e Aneta Ilie, Academiei 14 — Galaţi. 
Toţi câştigătorii sunt rugaţi să trimită din nou 
adresa exactă. 


» Deslegarea jocurilor pe 
luna lunie 


(Continuare) 


Cuvinte cu înțeles asemănător. 
1) PIRON—CUI 2) RASPANDIT — IMPRASTIAT. 
3) PICATURA — SIROP. 4) INŞELAT — PĂCĂLIT. 5) PA- 
COSTE — BELEA. 
Formarea cuvintelor. 
CAISA, PIERSICA, CIREASA, PRUNA, VISINA. 
Cuväntul 
1) POD. 2) COAMA. 3) COARNE. 4) SOARE. 
5) TRASURA. 
Omonime. 


) BRATUL—Hary Goldhamner. 2) LILIAC. 3) 
BALJI- Graziella Baicu. 4) CAMERA — A. S. Doiban. 
5) COPII— E. Stanislav. 6) CALCAT— Magaziner Mi- 
riam. 7) COROANA — Ghizela Rozen. 

Carte de vizită. 
Judecător — Lazăr Leibovici. 
Cuvinte cu înțeles asemănător. 

I) GHIMPI— TEPI. 2) PIVNIŢĂ —BECIU. 3) IZ- 
BUCNIT — TASNIT. 4) TRAINIC — REZISTENT. 5) 
STRAVEZIU — TRANSPARENT. 

— Cuvântul stingher. 
1) RIDICHE. 2) DIAMANT. 3) TINICHEA. 4) AME- 


RICA. 5. INIMĂ. 


cupon BROTES SERIA IV 


Numele și pronumele f 


— — — 


y 


CONSTANTIN S, KLEIN 
CL Wa — Pr. i 
Şcoala primară No. 9 
Bucureşti 


pa 


— 


ISACESCU 
ia Bi ann 
Fr, de No, 
$e. Pe, de băefi 


Fo GS: ESTE EEE TAS TIE TA 
ai uz ED E NSD 
: AA A w 
' ? 
y de 
= 


CURIOZITATI 


Elefantul de mar 


Doi cercetători, trimişi la Polul Sud 
foci, au avut, în ultimul timp, cea mai mare surpriză 
din viața lor. Au prins un animal foarte mare pe care 
l-au luat drept o focá. Il aduserá în Europa şi-l vándurá 
unei grădini zoologice. Savantii sau mirat foarte mult, 
observând cum nasul „focii“ creştea văzând cu ochii. 
Ei crezură mai întăi că e un animal necunoscut. Dar, 
după puțin timp, băgară de seamă că acest nas alungit 
e trompa unui elefant de mare. 


ca să aducă 


Urangutanul hot. 


Un urangutan din grädina zoologicä din Londra are 
prostul obiceiu sä fure. Intr’o zi, un scolar stätea cu spa- 
tele la cusca-maimutei si privea un cangur dintr’o cușcă 
aláturatá. Scolarul avea in buzunar o pungä cu ciresi. 
Deodatä, rämase inmármurit, simtind niste bobärnace in 
spate. Se intoarse si vázu maimuta, ständ linistitä in- 
tr'un colt, cu punga de ciresi lângă ea. Maimuta care 
bágase dintr’o singurá datä toate ciresile in gurá, scotea 
acum câte un sâmbure şi-l asvârlea în spatele báetasului. 
Incă mai amuzant era că maimuța închidea un ochiu ca 
să ochiască mai bine. 


ort pentru orarul şcolar 


Săptămâna asta ne vom gândi puţin si la şcoală, 
toamna se apropie şi o să avem desigur nevoie de un 
suport pentru orarul nostru scolar. 

Avem aci două modele de suport, pe care le vom 
face dintr'un carton mai tare si apoi îl vom desena si 
colora. Pentru îmbrăcăminte, bonetă, guler, vom intre- 
buinta foiţă. 

Pe o bucată de carton vom desena si apoi vom forma 
fig. I, nu însă liniile punctate, ci liniile gros conturate. 

Partea de sus a ovalului cel mic, care este contu- 
rată mai gros, trebue tăiată. E partea care va menţine 
orarul. In partea de jos a desenului sunt două crestă- 
turi, iar linia punctată înseamă locul unde e îndoitura. 
Vom îndoi cele două bucăţi din margini spre spate, iar 
bucata din mijloc spre fata; astfel vom putea face ca 
suportul nostru să se menţină, fără să-l mai rezemăm 
de ceva. 

Pentru modelul celălalt nu vom mai cresta jos, ci 
vom face partea de sus mai mare. O vom îndoi cu un 
centimetru mai sus de locul unde se termină tăietura 
părţii de sus a ovalului cel mic. Astfel ne va rămâne 
de fiecare parte a ovalului câte o bucăţică în plus care 
va metine orarul. 

Orarul, după ce îi vom scrie îngrijit pe o hârtie cu- 
rată, îl vom lipi pe un carton subţire ca să se menţină 
frumos, 

MIDEL 


DIMINEAŢA 
COPIILOR 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : 


BY ONC’ OU TREE SE 
STR. CONSTANTIN MILLE 7-9-11 
TER EF ON: 340 
AN 200 LEI 

ABONAMENTE : 
6 LUNI 100 LEI 


EGEMPLAR UC 5. LE 

IN STRĂINĂTATE DUBLU 
REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ 
MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 


QNEN 


— Gelule, sá ştii, dacă strici radio-ul, mänänei bátae! Cátiva copii care se jucau in curte il chemará pe 
— Las’ täticule... cä mä pricep. Gelu si in timpul ästa Momi... 


Gelu, desi nevinovat, fu bätut pentru radio-ul stri- 


i 5 — Cum sä mä räzbun pe Momi ? 
cat —spre hazul lui Momé. 


Gelu luá o sticlá goalá si lángá ea puse o altá sticlá — Aya, dragă Momi !!!... 
pliná cu cernealä. 


Armen 


s 


VIAŢA SI 


— O gorilä ! O gorilä! Strigară vânătorii nagri. 

— Unde e? Luaţi pușca şi omoriti-o ! Ordoná omul 
alb. Dar negrii nu stiau sä tragä si pänä sä-si vie in 
fire albui, Gora si cu Togo săriră fără să-i vadă nimeni 
într'alt copac. Omul alb își legă braţul lovit şi îndreptă 
pușca în sus, trăgând câteva focuri la ráud. In fine, îşi 
dădu seama că gorila (pe cimpanzeu nu-l văzuse) fugise 
din arborele acela, si ca să tragă la întâmplare in. alti 
pomi nu-i dădea mâna, fiindcă pierdea prea multe gloanţe. 

Spuse oamenilor negri să-l urmeze si porni înainte, 
cercetând atent toate locurile. Gora pândi momentul 
când omul alb se găsea singur — ceilalţi dui rămaseră 
în urmă — şi azvârli iar o creangă mare care căzu la 
picioarele albului, fără să-l atingă. 

— „Aşa dar, tot în pom eşti! Urlă vânătorul alb, 
spumegând de furie. Dădu ordin celor doi negri să în- 
conjoare pomul iar el duse pușca la ochi, gata să tragă. 
Dar Gora nu-şi pierdu cumpátul. Ii spuse lui Togo să 
facă tot ce face el si amândoi începură să arunce 
crengi în capul vânătorilor Un. glonte trecu pe lângă 
urechia lui Gora, fără să-l atingă. Oamenii se luptau cu 
crengile care Je dădeau in cap care îi zgäriau si îi loveau.. 
Gora se folosi de un moment de zăpăceală si luându-l 
pe Togo de mână, săriră amândoi din copac si o luară 
la fugă. Oamenii s'au desmeticit îndată şi au pornit în 
urma lor. Gora s'a ascuns după un arbore înalt, iar 
Togo după un altul. Omul alb, rămase în urmă, iar 
cei doi negri căutau disperaţi, în toate părţile, Deodată, 
se auzi în toată pădurea un țipăt groaznic! Omul alb 
si unul dintre cei doi negri, rämaserä pe loc, impietriti 
de spaimă. Strigătul acela era fără îndoială a celuilalt 
vânător negru. Deabia acum, isi dădură seama, că lip- 
seste din mijlocul lor, un negru. Intr’adevär strigătul il 
scoase omul negru pe care Gora îl înșfăcase în braţele 
lui puternice şi-l ţinea strâns, gata să-l sfarme. Dar deo- 
dată, maimuța slăbi strânsoarea brațelor, spre marea 
nedumerire a negrului, care începea să întrezărească o 
Ruucjuc Ce & Scapa CU Tamm, 

Gora dädu drumul negrului. Era prea drept, prea 
bun, ca sä pedepseascä pe altcineva decät pe acela cu 
care avea o räfuialä. Dezamägit cä pierduse oarecum 
lupta, se hotärä sä plece, fäcändu-i semn lui Togo sä-l 
însoţească. 

Dar deabia făcu câţiva pasi şi o detunătură pu- 

ternică îl opri pe loc. 
Un glonte îl lovi pe Gora în umăr. Rănit, primul lui 
gând fu să vadă dacă lui Togo, nu i se întâmplase 
nimic. Runa era dureroasă, sângele curgea siroaie, dar 
Gora avu puterea sá se urce întrun copac, împreună 
cu Togo, unde stătură până se înnoptă, până ce fură si- 
guri că vânătorii au plecat. Apoi, amândoi, luară încet 
drumul spre casă... Mare le fu tristeţea când intälnirä 
trupul neînsufleţit al cerbului, atins pesemne, şi el de 
unul din gloantele care trebuiau să-l ucidă pe Gora... 

In timpul acesta, acasă, mama lui Gora si cu mama 
lui Togo plângeau, neștiind unde se află fii lor, 


a Razbunarea. 


Domnul EIfi, elefantul cu care Gora fusese obraz- 
nic in copilärie, cimpanzeul Togo cu familia lui, se 
aflau cu toţii adunaţi lângă culcusul in care Gora zăcea 
bolnav. Rana din umär.pe care i-o fäcuse glontele omului 
alb era aproape inchisä, datoritä ingrijirilor pe care i 
le däduse bäträna gorilä, mama lui Gora, dar domnul 
Elfi care avea pretenfia cä se pricepe in medicinä, il 
oprise pe Gora sä päräseascä culcusul. Dealtfel boala il 
släbise mult si oricät de mare i-ar fi fost dorul de ducä 
si setea de räzbunare, isi dädea seama cä ar fi fost o 
gresalä sä nesocoteascä sfaturile mamei lui si ale 
domnului Elfi. 

— Asteaptä Gora, să te însănătoșeşti deplin — ii spu- 
nea Togo — si apoi vom merge din nou in luminis gi 


ISPRAVILE GORILEI GORA 


căţel, sá má fac din cimpanzeu, dacă nu-l pedepsim pe 
omul alb. 

Mama lui Gora si mama lui Togo erau pe aproape 
si auzirá. Nu stiu ce isi soptirä ele intre ele, dar curänd 
dupä aceia se apropiarä de copiii lor si le spuserá : — 
Când veţi vrea să vá duceti iar in luminis sá ne spu- 
neti si noua. Vă vom însoţi. Este drept— zise mama lui 
Gora — noi nu mai avem tinerefea si puterea voasträ, 
dar avem in schimb, un lucru care vouá vá lipseste: 
experiență. 

Gora tusi doar, însă Togo privi nedumerit spre mai- 
că-sa câteva clipe, apoi se aplecă spre urechea ei şi în- 
treba încet, putin rusinat : — Mamá — vreau să te întreb 
ceva, dar să nu mă spui lui Gora—ce înseamă, „expe- 
rienta“? Pesemne ca Togo nu izbutise să-și spuie „se- 
cretul“ destul de încet, sau poate că Gora avea auzul 
prea bun, sigur e, că Gora spuse surâzând: Dece te 
sfieşti de mine Gora? Nu e nici o ruşine să întrebi 
atunci, când nu pricepi înţelesul unui cuvânt. Vino mai 
aproape, si am să-ţi explic eu. 

Cele două mame iesira să-l petreacă câţiva pasi pe 
domnul Elfi care de vr'o zece minute se cáznea să cu- 
refe o banană, ca s'o mănânce fără coajă, aşa cum vä- 
zuse că mănâncă Gora. 

— Când mama mea spune că are „experienţă“ — ex- 
plica Gora, — noi trebuie să înţelegem, că ea a trecut prin 
mult mai multe întâmplări decât noi si că a tras invä- 
tätura cuvenită, în aşa chip încât ştie dinainte ce i se 
poate întâmpla. Adică, urmă Gora, înţelepciunea ei, chib- 
zuinta ei, sunt mai bune decât curajul si puterea noastră. 
Ai priceput Togo? 

— Am priceput... Şi dacă e asa cum zici tu, Gora, 
n'avem decât sá le trimitem numai pe mamele noastre 
în luminis... 


(La drept vorbind, lui Togo, ii era foarte frică să 
mai dea ochii cu omul alb si ar fi fost foarte încântat 
să nu se mai întoarcă în luminis). 


TO no mir pe prietennl 
lui, îi spuse: 

— Nu te teme Togo, nu te mai iau cu mine ca să-ţi 
pui viaţa în primejdie. Data viitoare, voi merge doar eu 
cu mama mea. 

Apoi n'am mai vorbit nimic despre omul alb si des- 
pre luminiş. 

Mama lui Gora se întoarse cu o frunză proaspătă 
de palmier şi o puse peste rana din umărul lui Gora, ii 


7 w a e si Aa eet 


By Sg AS 


dădu o nucă de cocos, apoi îi spuse „noapte bună“ 


„n 

— „Ei, bravo, Gora, te-ai inzdrăvenit de tot!“ Ii 
strigă, cinci zile mai târziu —într'o dimineaţă, domnul 
Elfi. 

Gora îi răspunse serios din vârful bananierului : — 
„Sunt sänätos, domnule Elfi! Mäine plec in zorii zilei 
în luminis“. 

Domnul Elfi, clătină capul cu îngrijorare şi mormäi: 
— „Mai bine, ţi-ai băga minţile în cap“. Apoi plecă. Mi 
se pare, se ducea spre fundul pădurii, unde trebuia să 
se întâlnească cu un alt elefant (domnul Leopold) cu 
care avea ceva foarte important de vorbit. 

A doua zi, în zori, Togo si cu familia lui isi ster- 
geau pe furiș hainele, luându-și rămas bun dela Gora 
şi dela mama lui, care plecau așa cum hotărâseră, în 
luminis, să se răzbune pe omul alb. 

— Drum bun si izbândă! le ură Togo, silindu-se 
sä-si.ascundä plânsul si tremuratul din glas. 

Gora si cu mama lui se vedeau mici cât nişte alune, 
dar Togo, cu mâna făcută streasina la ochi, ii petrecu 
încă cu privirea. 

Gora, cunoscând drumul care duce spre Juminis mer- 
gea cu paşi mari înainte, în urma lui venia maicä-sa, 
privind marea în dreapta şi stânga, pândind ca nu cumva; 
pe neaşteptate, din vr’un tufis, să nu apară omul alb. 

Pe la amiază, sosiră în luminis. 

— Uite, mamá, în locul acesta mă aflam—spuse 
Gora — când m’a ajuns glontele. 

Apoi se urcară amândoi într'un nitangani, un ar- 
bore foarte înalt. 

Asteptarä nemiscati, câteva ceasuri. Planul lor de 
luptă, era următorul: îndată ce sosește omul alb cu aju- 
torii lui, vor începe să asvârle cu crengi. Inainte ce dus- 
manii lor să aibă vreme să se desmeticească, ei vor sări 
asupra lor. 

Pe oamenii negri, îi vor dobori cu câteva lovituri 
mai uşoare, care să-i amefeascä, fără să-i omoare. lar 
pe omul alb, îl vor strivi amândoi cu picioarele. 

Planul era bun, dar Gora si cu mama lui, uitaserä 
să se gândească la un singur lucru: Dacă în ziua aceia 
vânătorii nu veneau ? Şi dacă nu vor veni nici în alte 
zile ? Ar fi foarte cu putinţă, ca ei să se fi strămutat în 
alt luminiş. 


La toate lucrurile acestea începu să cugete mama. 


NAMES bln 


lui Gora, vázánd cá se apropie noaptea, fárá ca nici 
unul dintre vánátorii pe care ji cáutau sá se arate. 

— Vom innopta aci - Gora, iar mâine dimineață vom 
vedea ce ne rámáne de fácut. Deocamdatá, te sfátuiese 
sá dormi linistit gi sá n’ai nicio grije. 

Máine, neapärat, omul alb, isi va lua pedeapsa. Mi-a 
si venit o ideie extraordinarä... 

De geaba se rugä Gora de maicä-sa, sä-i spuie des- 
pre ce idee era vorba. Fu silit sá se culce, fárá nicio 
explicafie. 

Dormiră amândoi bine, până in dimineața urmä- 
toare. 

Gora se trezi cel dintâi. Isi frecă ochii bine, nedân- 
du-si seama întâi unde se află. Somnul de peste noapte 
îl făcuse să-și uite putin gândurile lui de răzbunare. 

— „Mamă, mamă—spuse el, sgälfäind-o pe gorila 
cea bătrână de umăr — mi-ai făgăduit că astăzi îmi vei 
spune ce idee ţi-a venit aseară ?** 

Gorila-mamä căscă întâi. Apoi vorbi în soapta : 
— Fiul meu, tu nu stii—n’ai de unde să știi lucrul a- 
cesta — că oamenii stau în colibe. Colibele lor sunt altfel 
decât culcusurile noastre. Oamenii sunt mai fricoşi decât 
noi oamenii, ei se zävoresc cu chei, se adăpostesc între 
pereţi și acoperișuri. Noi trebuie să descoperim unde își 
are omul alb coliba. 

— Bravo, mamă! Asta zic si eu, că e o idee ex- 
traordinară. Şi Gora sări din pom. O porniră pe o po- 
tecă îngustă, lungă, nesfârşită, ca o sind de tren. Deo- 
parte si alta a potecii, erau pomi deși, aliniafi ca niște 
soldaţi la paradă. 

Merseră așa, in nestire, peste o oră, peste două, trei. 
Deodată mama lui Gora, tresări și se opri din mers. Pri- 
virea ei se tintise pe jos, deasupra unor urme de pasi 
mari care se vedeau pe pământ. 

— Aceştia sunt pași de om! Spuse ea, turburată. 
Vom merge pe urma lor! 

Gora începu să-și iufeascä mersul. clocotind de bu- 
curie. Isi dădea seama că drumul pe care merg ei, nu 
poate fi altul, decât acela care duce spre colibă. 

Intr'adevăr, nu te inselasera. Ajunseră, chiar, mult 
mai curând decât isi irchipuiau. In fafa lor, într'un loc 
în care iarba fusese tunsă de tot și arborii doboräti, vä- 
zură o colibă mare din trestii. Avea două ferestruici aco- 
perite cu pânză groasă si o use întărită cu scânduri. 


— „Acesta este adăpostul omului alb“. Spuse mama 
lui Gora. Si făcându-i semn lui fiu-sáu să stea pe loc, 
ea se apropie încet de colibă şi se uită printre pereţii 
de trestie, înăuntru. Da, fără îndoială, aceasta era o 
colibă de om alb. Iată un pat, iată fotografie si încă un 
obiect destul de ciudat... E un fel de pat mic, cu plasă 
de jur împrejur... Şi în patul acesta mic, doarme un 
omulet alb, mic, mic de tot... 


Il chemä şi pe Gora și amândoi se uitarä în colibă. 

— N’avem timp de pierdut, mamă ! Spuse Gora, cu 
hotărâre. Să intrăm în colibă. 

Cu o lovitură de picior, Gora, dărâmă usa. Näväli 
în colibă si se repezi fără şovăială, la pátutul in care 
dormea copilul omului alb. Il luă în mâini, se uită fio- 
ros la el si spuse pe limba gorilelor: — „Tatăl meu a 
murit ucis de tatăl tău. Tu vei muri ucis de mâna mea". 
Şi se pregăti să-l trântească de pământ, apoi să-l stri- 
veascä cu talpa piciorului, ca pe un gândac. Dar mama lui 
Gora, dintr’o săritură, fu lângă fiul ei si smulgändu-i 
pruncul din mâini îi spuse cu duiogie — „Gora, eu ştiu 
ce înseamnă dragostea de mamă, eu știu ce înseamnă 
suferința! In clipa în care te-am văzut gata să-l omori 
pe acest copil nevinovat, mi-a venit în minte un gând 
groaznic : ce s'ar fi întâmplat, dacă întorcându-mă în- 
tr'o zi la culcusul nostru, te găseam mort...? 

Gora rămase pe gânduri. „Atunci să-l lăsăm nepe- 
depsit pe duşmanul nostru, pe omul alb ?“ întrebă el. 


— Nu Gora! Il vom pedepsi! li vom lua copilul 
cu noi. 


(Va urma). 


ATA-I— din nou, la drum, pe micuţii nostri 
prieteni, Dorel si Viorica. Porniserä de-acasä, 
— după ce obtinuserá invoirea maicutii şi-a 
lui táicutu, copiii noştri. Cum sar fi putut, 

altfel ? Dar sá vá mai spun, că Dorel — care 
e mester mare intr’ale masinilor de sburat, alcátuise un 
avion din carton; da, — din carton, nu va mirati ! Avea 
si elice si motoras—masina dela ceasornicul desteptätor 
al bunitei. Urcaserä si cätelusul Pik, in cabinä. Dorel 
invärteste cheita dela motoras : crrr-crrr! si se suie in 
avion. Se roteşte helicea si aeroplanul se ’nalfä, cu co- 
pilasii, spre norisorii de pe cer. Dorel e grozav de 
mulfumit cá avionul lui e bun, dar nu vede, mititelul, 
cum din ináltimi, zánele cu strae de argint— care au 
aflat cä tare ar voi sá ajungä in impärätia lor, au co- 
borat pe fire nevăzute de aur, din razele de soare. Si-asa, 
sburând ele, plutește si-avionul de carton al lui Dorel, 
lin, lin... Motorasul face: z-z-z-z si avionul, nu ştiu cum, 
se ’ndreaptä chiar înspre Tara Povestilor. 

Viorica nu mai conteneşte să-l întrebe pe Dorel, 
dar, în gând, se miră si el, cum are să ajungă acolo. 
Si aeroplanul sboară. In drum, dau peste norisori albi, 
albi, cum e hârtia, care poartă pe ei, aşezaţi ca pe o 
pernita, ingerasi. Si copiii se minunează nespus, fiindcă 
ingerasii se joacă cu stelufele, asa cum se joacă ei cu 
mingea. 

lată însă, că aeroplanul a prins să coboare,nu prea 
repede, dar se-apropie de un tärim, pe care copilasii 
nu-l cunosc. Ce-are să se "ntámple, acum ? Dorel încearcă 
mereu motorasul, dar motorasul merge si elicea se 
invärteste, insá aeroplanul coboarä din ce in ce! Ce sá 
facă ? Sä-si puna paraşulele, zice Dorel. Dar până sa si 
le potrivească, au coborit pe pământ. 

Ce minune ! De-abia acum văd, Dorel si cu Viorica; 
prin ce nemai închipuite locuri, se găsesc ei. 

E o grădină întinsă, întreaga împărăție. Lacuri cu 
apa liniştită, cum e oglinda, poartă pe ele, corăbioare 
albastre. Voevodul Zefir, care zboară necontenit prin 
văzduh, le plimbă de-alungul undelor. 

Marinarii sunt pitici cu tichiute roșii si sburatacesc, 
ca niște vrăbii, pe punte, sau agátati pe franghiutele de 
fir aurit. In corăbioare, se preumblă zânele și domni- 
tele din poveşti. Pe cărăruile grădinii, se perindă mul- 
time de chipuri: feti-frumosi, cosánzene, zânele cu 
várguta fermecată. s 

Copiii au rămas aşa de încântați, încât au increme- 
nit lângă avionul lor de carton. Din sbor, au coborît, 
însă, zänele care i-au purtat aci si ii inconjurä. 


— Bine-ai venit, Viorica ! spun ele... 

— Bine-ai venit, Dorel ! 

Iată, că se apropie de ei si piticul Lir, pe care-l 
cunoasteti. Sare in sus de bucurie ! 

— Ce bine-mi pare, Dorel si Viorica! Cum de-ati 
nimerit aici ? Haideti sá vá arät toate frumusetile din 
Imparatia Povestilor!... 

— Dar tu ce cauji aici, măi Lir ?— vrea si stie 
Viorica. 

— Eu sunt piticul din poveste... 

— Împărăţia ta este alta... 

— Da, am sá vá duc si-acolo, nu aveti grije ! 


Si, impreuna cu zanele mici, se "ndreapti spre 
castelul zänei basmelor. Dorel isi inchipuia intr'alt- 


fel, pe zòna cea bunä, pe care copiii n’au mai väzut-o 
de-acum un an, cänd bunita a plecat, departe, tare de- 
parte, poate in Impärätia Povestilor. Nici tataia, care 
stie o multime de lucruri, nu le-a putut spune copiilor, 
prea bine. 

Zäna povestilor ii mängäie pe obräjori si pe zulufi 
si îi întreabă : 

— Vá plac povestile noastre, copilasi ? 

— Ne plac, — spune Viorica. 

Numai Dorel tace si ascultä cum zäna le istoriseste, 
cum de se alcatuese poveștile. 

— Noi ne adunam pe ’nserat, laolaltă : pitici, zane, 
printisori, flori, smei si gáze. Fiecare zänä are darul 
inchipuirii si istoriseste un basm nou, pe care l-a ticluit 
ea: un basm cu flori, un basm cu Feti-frumosi, — altul 
cu pitici, altul cu záne. Sezátoarea fine pana'n miez de 
noapte. Vin sä asculte si fluturasii, furnicile, ingerasii. 
Si stelele coboarä, ca niste páianjeni, pe firul de be- 
tealá, până jos, în grădina noastră. Odată s'a ’ntämplat 
să vină si Domnița adormită din palatul cel vrájit. 

Si pe urmă ? — întreabă Viorica. 

— Pe urmă, prichindeii nostri, care s'au învățat să 
sboare în cârca păsărelelor, coboară pe pământ, la bu- 
nici si bunite, Päsärelele cântă frumos, ca’n grădina 
raiului si bunicii sunt cuprinsi de somn. 

lar prichindeii se furişează până lângă urechea lor, 
şi le povestesc basmul, care, are să le placă mai 
mult nepoteilor micuti. 

Bunicii cred cau visat şi, a doua zi, pornesc a le 
spune : 

— „A fost odată, ca niciodată... 

— Zână, — spune. Dorel, — tare semeni cu bunita 
noastră ! 

— Dar nu sunt bunita ta, Dorel! Toti copilasii care 


vin la noi, spun asa! Acum, ducefi-vá cu Lir, ca sá vá 
arate el, intreaga impárátie. 

Lir i-a purtat pretutindeni. Au urcat, mai intái pe 
un munte, unde se 'nälfa castelul de sticlă al Domniței, 
cere 'n poveste, trebuia să doarmă o sută de ani. Pri- 
vind prin ziduri, copiii au văzut-o pe Domniţă, dormind. 

— Nu s'a trezit încă. N'au trecut de 4 ori o sută de 
ani de când zâna, a ticluit basmul. Aşa a hotărit 
ea. Atunci, basmul are să se preschimbe... 

Domnița trebue să mai doarmă o sută de ani. In 
drum, au dat de căsuţa bunicufii din pădure, iar pe că- 
rare, am întâlnit pe Scufita Rosie, care se grăbea să-i 
ducă bucate şi dulciuri. 

Ce să vă mai spun? Aşa le-a ieșit în cale, smeul 
smeilor, Sfarmä-Piaträ si cu Strâmbă-Lemne, Statu-Palmä, 
Barbă-Cot, — dimpreună cu cei cinci tovarăşi ai lui Ha- 
rap alb, Porniseră să urce muntele Ghiocel, unde-i îm- 
paratia lui Mos Crăciun. lar Păcală si Tándalá căutau 
să-i ajungă din urmă. 

Dorel şi Viorica se minunau mereu, de tot ce ve- 
deau. L-au aflat şi pe motanul incältat, cel istet, intr’o ca- 
retă trasă de opt pisoi, înaintând spre palatul lui Prâslea- 
Vodă, stăpânul său. 

lar într'un alai de prichindei, le ieşi întru întâm- 
pinare Albä-Ca-Zäpada, cu o cununita de pietre scumpe. 
Ea venise să se preumble cu piticii ei dragi, care au 
adăpostit-o în căsuţa lor din codru, mai demult. 

Tot asa, au putut s’o zäreascä, într'un car de aur, 
sburând pe aripa unui nor, pe Ileana Cosânzeana, cu 
Făt-frumos, alături. 

Din grădinile împărăției, pornirá să cânte trámbiti. 

— De ce cântă ? — întrebă Dorel pe LIR. 


— Incepe sezätoarea zânelor. 

— Mergem si noi ? 

— Dacă vreţi, sigur! Dar până se adună toată lumea, 
să ne oprim, un pic, la împărăteasa Furnică. 

— Unde e căsuţa ei?— întrebă Viorica. 

— Foarte aproape? Si LIR, le arată, aproape de că- 
răruie, o ciupercă uriașă, cât o umbrelă. 

Prin acoperișul ei, ieşea un horn şi-un burlan. Se 
vedea şi-o antenă de Radio. 

— Are radio Furnica? 

— Sigur! 

In piciorul ciupercii celei uriage, erau säpate feres- 
truici şi-o usifä. Nu apucară bine, să intre'n ogradá, cä’n 
prag, se arátá impäräteasa Furnicá. 

— Bine-afi venit, copilasi! Tocmai ascultam, la ra- 
dio, pe vestitul cântăreţ Greeruş! Am prins postul din 
împărăţia cântărilor. Poftiti înăuntru! 

Intrară cu toţii. In pâlnie, se-auzea glasul lui Greruș, 

‘intovarasit de láuta: Ti-ri, tiri, tiri, ti-ri! Cri-cri, Cri! 

— Bravo, Greeras! striga Dorel, vesel peste masura. 


Impäräteasa Furnicä porunci sá le aducá dulciuri, — si 
copiii gustarä miere din flori. lar dela izvorul de apa 
vie, le aduse slujnica, bäuturä rece. 


— Măria Ta, spuse LIR, noi o sá coboräm, la seza-' 


toare. Au sunat trambitele a treia oarä si zänele au sa 
porneascä basmele. 

— Merg si eu, — spuse impäräteasa Furnicä. Si por- 
nirá toti patru spre sezatoarea zánelor. Erau acolo, zä- 
nele ursitoare, zänele firii, domnitele apelor, ale florilor, 
Voevodul visului, al Luceferilor, al izvoarelor. Apoi, pi- 
tici, flori, gaze. 

Cand se ivi si Zana Povestilor se odibni in tronul ei 
de argint, o trambita sunä singurä. Era semnul incepu- 
tului. 

In faţa adunării, pasi atunci, zäna povestitoare An- 
Der-Sen; se inclinä si porni sá istoriseascä: 

— „A fost odatò, ca niciodatä, cä de n’ar fi, nu s'ar 
povesti... o Domnita, intr’o cupä de floare.., 

Alaturi de ea, scria de zor, cu o pana de lebädä si 
cu cernealä de aur, dintr’o cälimarä, pe care i-o adu- 
sese o stea, prichindelul cocosat. 

Si Zánita povesti: „Basmul cu trei mere, cu totul 


si cu totul de aur“. 
N. PAPATANASIU. 


INTREBARE SI RASPUNS 


de D. MEREANU 


Astäzi domnul profesor 
Are pofta sä glumeasca 
Cu scolarii, si cu vorba, 
Vrea pe tofi sä-i päcäleascä. 


— Cine poate, zice dänsul, 
Färä nici-o ezitare, 

Să-mi răspundă, cu iuteala, 
La o singură ’ntrebare, 
Nota zece-i dau pe loc 

Si nu-l mai ascult deloc! 


— Eu răspund, zice deodată 
Un copil din banca ’ntäi! 
— Dacă nu răspunzi, băete, 
Repetent ai să rămâi. 

Ca sa’nveti şi să tii minte, 
Că nu poţi sti dinainte! 

Ce ’ntrebare am în minte 


Deci, să-mi răspunzi acu-ti cer; 
Câte stele sunt pe cer? 

— Saptezeci de milioane, 

O sută cincizeci de mii! 

— Ce-ai înebunit, băete, 

Zice „domnu“ — de-unde ştii? 


— Domn” profesor, cer ertare, 
Asta-i a doua ’ntrebare, 

Am răspuns la prima, — Rog 
Puneti zece 'n catalog! 


D 


e — — 


— 2 — SO 


— E an 


Neatä si Mogäldeatä 


Neaţă şi cu Mogáldeajá Mogäldeafä ii explică: Si — tot invártind gurupuri S'a stricat cárma si totul 
— S’auzifi peripefia I... — „Uite Neafä, vezi o särmä? Pe la cärmä si motor Si prin noaptea asta mare 
Vor sá vadá mai de-aproape Asta e pentru vitezá! S'a pornit deodat’ vaporul Vasul merge ca nebunul 
La vapor maşinăria è Să-ţi arăt acum la cärmä... Cu vitezä ca de zbor ! Navigând la intamplarc!... 


— 
— — 


(% 
di bes 
| a 


l AR Sii NI 


i — ä „Si zburará pe oceane Se oprește acum vaporul — Hai să cercetăm (zic dânșii) 
me oe — — Zäpäcifi de spaimä, foarte. Si se-aruncá jos o scará Sá vedem unde-am ajuns 
— Ce făcuşi măi Mogäldeatä? „Pana într'o dimineaţă Neaţă si cu Mogaldeata Dar cum stau pe mal: — „Ia uite!.. 
O să mergem pän’la anul!... S'a zărit pământ departe... Intr'o barcă se coboară. In tufis un leu ascuns!“ 


„După el!“ Cu revolverul — Uite Neafä! Am prins leul! „Şi acuma, Mogáldeatá „Ştii ceva, măi Neaţă, haide 


Mogáldeatá tot aleargă Lam invins!... L-am impuscat!... Ce ne facem — aoleu! Să-l frigem la frigare ! 

Tipä Neafä după dânsul — Dar vaporul, Mogäldeafä? Mi-e o foame ca pe vremuri Dă chibriturile "ncoace 

Mai, mai pieptul să și-l spargă! A plecat, mă... a plecat!... Şi tu îmi oferi... un leu!!! Si să facem, focul mare!“ 
TR x - 


prizioneri la Pieile-rosii 


a 


— 
Ran 
pwen 


4 


A 


AN 


Dintr’o.creangä ascuţită Ce aromă de pärjoalä! Seful lor comandä: „Bimbo! Dar strängänd fringhia tare 
latä — au fäcut frigare Mai dihai decât la mosi!... la legati-i de copaci!“ Peste Neaţă — dintr'odată 
— Vezi să faci friptura "n sânge „Dar in timp ce focul arde Indienii ’ncep şi-i leagă S'a rupt buzunarul hainei 
C'am o poftă de máncare!... Vin, tiptil, şapte Piei-roşii... „„Dănţuind ca niște draci..., Cel cu... praf de strănutat! 


i... în aer se împarte Se opreşte dánjuiala Deslega ul 5 Stranutand mereu ca dracii 
Un miros curios și iute... Dar strănutul nu sfârșește! Ei ie os dumnezei: indienii ii dezleagá 
Incep indienii noştri Simte șeful Piele-rogie! B nonk boală . Neputând măcar o clipă 
Sá stránute!!! — sá stränute!!! De strănut că "nnebuneste?!!! Ne pot izbăvi doar ei!!! Sufletu 'napoi să-și tragá!... 


son 


Mogáldeajá — foarte vesel — Si se 'ntinde masă mare Mogäldeafä 'n capul mesei Dar deodatä se aude 


I-a stropit putin cu apa Cu costifä de leoaica Are toatä cinstea ei Zgomot mare... täräboi 
Toti se "nchina — acum la dânsul Cu grătar gi cu frigare Decorat cu'n dop de fildes: Twa şeful Piele-rosie: 
— Că de blesteme îi scapă... Şi cu'n fel de balalaică Mare vânător de lei! in dușmanii peste noi!!! 


LEGENDA LILIAGULUI 


LOUASE neintrerupt timp de 40 de zile si 

40 de nopţi. Corabia lui Mos-Noe plutea de 

multe säptämäni in larg, pe apa care potopise 

pământul. Din când în când, bătrânul eşea 

afară si privea stäruilor spre zarea mohoritä. 
Cerul era înnourat. Apele loveau la fel de vijelioase în 
lemnul ud al corăbiei, în pântecele căreia animalele se 
miscau de colo-colo. 

Desi aveau incredere in Tata Noe, dobitoacele ince- 
puserä sä-si piardä räbdarea. Rumegätoarele izbeau cu 
copitele in dusumea, carnivorele märäiau si báteau din 
cozi, päsärile sburau näuce, lovindu-se de grinzile groase, 
care trosneau cänd corabia impinsä de valuri se pleca 
prea mult. 

Intrarea bălrânului le mai linişti. 

— „Ce se aude taică?*— întrebă mormäind Elefantul. 

— „Dumnezeu e mare, fiti liniștite, voi, dobitoace. 
Potopul va trece şi vom cobori cu toţii iar pe pământ, 
să începem o viata noua. De hrană nu puteţi fi ingri- 
jate, căci mai avem ceva în magazia corábiei“. 

— „Da, dar tainul e din ce in ce mai mic“ — rosti 
un glas dintr'un ungher întunecos. 

— „Cine se plänge ? — intrebä Tata Noe. 

— „lacă, eu, Porcul. Nu mai pot de foame !“ 

-— „Porcul, tot porc!“ räse Maimuta, dându-se peste 
|cap. 

— „Toată viata ai sá fii un mâncău“ — rosti bătrânul. 
„Si când îţi vei sfârşi zilele, ai să fii şi tu mâncat de alţii“. 

— „Putin îmi pasa ! Numai să-mi dea de mâncat 
atât cât voiu trăi“ — grohäi iar Porcul. „Să mor satul“. 

— „Ce nesimtitor!“ — mai spuse Maimuta. 

Vaca mugi uşor. 

— „Ce-i, vacă ? Ai şi tu ceva de spus?“ întrebă 
Tata-Noe. 

— „Nu, taicá, dar mi-i tare dor de-o câmpie cu iarbă 
verde, proaspătă... Mam săturat să tot rumeg fân uscat“. 

— „Numai la stomac vá ganditi!... sări iar cu gura 
Maimuta, făcând o tumbă. „Luaţi pildă dela mine, feti- 
telor. Eu mă îngrijesc şi de-ale sufletului. Uite, am făcut 
şi-o poezie“. 

— „la taci!“ — o luă in râs Elefantul“ Si cum sună 
poezia aceea, mă rog?“ 

— „Uite cum: 


SI A PORUMBELULUI 


Foae verde foi tărcale. 
Mare-i apa asta, fratel 

Mare si adâncă, zäu! 

Cänd o väd imi vine räu... 
Dar mai mare e, cred eu, 
Foamea din stomacul meu“... 

Un hohot de râs sgudui corabia. Dobitoacele nu-şi 
mai puteau stăpâni veselia. 

— „Na!“ —râse bătrânul Tată-Noe — „tot la stomac 
te gändisi si tu, Maimutá". 

— „Ce ne facem ?" — întrebă un glas plin de seriozi- 
tate „Plutim de atätea zile in sir si nici urmä de uscat. 
Nu mai pot indura duhoarea din cutia asta strämbä. Imi 
trebue loc liber, pádure, pustiu, ce-o fi, numai sá má 
pot misca in voe". 

Era Leul, care se plimba furios de colo-colo, in timp 
ce celelalte dobitoace se trágeau cu sfialá din calea sa. 

— „Ce e de facut?" — întrebă el iar. 

— „Räbdare!" — rosti bătrânul — Nádejdea noastră 
nu va fi înşelată!“. 

— „Dar dece ne-ai 
Leul. 

— „Ca sá vá scap de pieire. Altfel, potopul var fi 
înghiţit pe toti. Dumnezeu a vrut să nimicească multi- 
mea de oameni cari deveniseră tot mai răi“. 

— „Aşadar“ — întrebă Leul — „toată mizeria asta 
o îndurăm din pricina Omului? A, deacum în colo unde 
voiu întâlni vre-un om, am să-l mánánc!... 


închis aici, bătrâne?" — rácni 


— „Si eu... şi eu... şi eu..“ — strigară deodată: 
Tigrul, Pantera, Lupul. 
— „Eu“ — spuse Epurele — „voi fugi de el cat má 


vor tine picioarele“... 
— „Dacă se va apropia vreun om de mine“ — zise 


Ursul — am să-l scuip. Asal... 
— „Ba, eu am să-i mănânc toate găinile“* — spuse 
Vulpea. 
— „Eu“ — rosti si Câinele — „nu mă plâng impot- 


rivă-i, cred că vom scăpa de-aici cu toţii. Dacă omul 


Dar 


mă ia lângă casa lui, o să-l slujesc cu credinţă. 
dacă mă va bate, îl musc“. 

— , lar eu“ — spuse măgarul — „când va fi mai 
apăsat de soartă, mai nenorocit şi obidit, îl voi lovi cu 
copitele“... 

— „Măgarul tot măgar!“ — zise cu dispreţ maimuta. 

— „Ştiţi ce?“ — sari soricelul — „Am să-i rod cu 


dinţii tot din casă, am să-i gáuresc pereţii si-am să-i 
mănânc tot depe masă“... 

— „Dacă mă ia pe mine cu simbrie bună“ — spuse 
pisica — „te prind cu ghiarele si te inghit*... 

— „Trädätoarea!“ — rostiră câteva din dobitoace. 

— Liniste!® — strigă Tata-Noe. „Văd că vá certafi 
degeaba. Apele sunt tot mari, iar uscatul încă nu se zä- 
reste, Ar trebui ca cineva dintre voi să plece să caute 
încotro se află uscatul şi să ne îndreptăm cu corabia 
într'acolo. 

— Si cine trebue să plece în căutarea pământului? 
— întrebă Leul. 
„Să așteptăm să se infatiseze de bună voe cineva 
voi“ — răspunse moșneagul. 
„Mie mi-e lene!“ — mormăi Ursul. 
„Şi mie mi-e frică!“ — spuse tremurând Epurele. 
„Eu nu pot suferi apa!“ — adăogă Pisica. 
„Rostul meu e pe pământ!* — zise si Calul. 
,M'as duce eu, dar îs prea greoiu“ — spuse Ele- 


dintre 


fantul. 


mâtor. 


cesta. 


„Du-te tu, Porcule!" — îl imbie Maimuta pe rå- 
„Nu má pot despärfi de máncare* — grohäi a- 


„Aci ne trebue un dobitoc înaripat“ — zise Leul. 
— Da, asa-i* — incuviinfä Mos-Noe. „Cine dintre 
păsări vrea sá plece în căutarea uscatului?“ 
— „Eu!“ — răspunse modest Porumbelul-Alb. 
— „Eşti prea plăpând, fiule“ — spuse bătrânul. Să 
aşteptăm poate se va găsi altcineva“. 
Dintr'un colţ sări Soarecele. Se repezi, urcă pe-o 
grindă şi de-acolo începu să vorbească cu obrăznicie. 
— „Il pärtinesti, mosule, pe Porumbel. Ti-e milă de 
fulgii lui, fiindcă s’ar putea sá se rătăcească si să se 
inece. De-altfel stii sigur cá Porumbelul n’ar putea face 
nicio ispravä si deaceea nu-l trimiti. Dacä as avea eu 
aripi“... 
ze „Te-ai duce, dacă ai avea aripi? Te-ai duce sá 
cauţi uscatul?“ 
— „Desigur că m'aș duce“ — rosti cutezător Soare- 
cele“. 
— M'as duce si până desearä v'as aduce o veste 
bună“. 
— „Atunci“ — spuse Tata Noe — „vei avea aripi“. 
Intinse mâna spre grinda pe care sta șoarecele. Se 
lăsă o tăcere adâncă pe toată corabia. Dobitoacele pri- 
veau uimite. 
Si minunea se împlini. 
Soricelul simţi cum între picioarele din fafa şi cele 
dinapoi creşte o pielitá subţire. $ 
— „lată ai aripi“— mai spuse Tata Noe. — „Pleaca 
în sbor si găseşte pământul. — Te aşteptăm până mâine 
seară. Când vei da de uscat rupe o rămurică dintr'un 
pom si ad-o încoace, ca semn al isbändei tale“. 
— „Vai de mine!“ — Incepuse să se vaete Soarecele. 


— „Tare mi-e teamă sá nu rátácesc drumul sau să obo. 
sesc si să cad in apă să mă înec“. 

— „Hai, pleacă“ — spuse cu asprime Tata Noe. 
Deschise uşa şi Şoarecele sbură afară. După ce ocoli de 
cäteva ori corabia o luă în sbor si se depärtä spre par- 
tea în care zarea era mai luminată. 

Il asteptarä trei zile si trei nopți. Soarecele înaripat 
nu se mai arăta. 

Apele erau tot mai mari. Cerul tot mohorât. Dobi- 
toacele erau si mai nelinistite. Hrana se imputinase. 

— „Părinte,“ — spuse sfielnic Porumbelul, incuviin- 
feazá să plec si eu în căutarea uscatului“. 

— „Bine, fiule, pleacă si tu. Dumnezeu să-ţi poarte 
de grijă. Soarta noastră atârnă de istefimea ta. Du-te!“ 

lar deschise moșneagul ușa și Porumbelul sbură 
întins pe urma Soarecelui. 


După o zi şi o noapte de sbor, el zări uscatul. Era 
un şir de stânci esite din apă, alături de o limbă de 
pământ. Din înălțime se lăsă să cadă pe o piatră bătută 
de valuri. Alături se vedea un copăcel cu frunza verde. 
Frânt de oboseală, Porumbelul îşi lăsă capul pe o aripă, 
cu gândul să doarmă puţin şi apoi să pornească în sbor 
spre corabie. 

Aţipi. După un timp fu trezit de un glas răutăcios. 
— „Hei, voinicnle, asa-i că nu mai esti bun de nimic? 

Porumbelul privi la Soarecele înaripat care abia isi 
putea fine râsul. 

— „Ai găsit si tu pământul?“ — îl întrebă el. Dece 
n’ai venit să ne dai de veste? 

— „Eram prea obosit de drum... si apoi, la ce bun 
să mi primejduesc viata pentru alții?“ 

— , Trebue să dam de veste şi celorlalţi“ — spuse 
Porumbelul. „Să le arătăm și lor drumul spre uscat 
să-i scăpăm dela pieire“. 

. — „Puțin îmi pasă de ei“ — răspunse Soarecele 
râzând. 

— „Faci o faptă rea“ — spuse Porumbelul. Apoi 
rupse o rămurea din măslinul de-alături şi o luă în sbor 
spre largul apelor. — „O să te ineci“ — îi strigă de jos 


Soarecele. 
După ce sburá iar o zi si o noapte, Porumbelul zári 


corabia. Cobori pe punte cu rámurica in cioc, asteptat 
de Tata Noe si de toate dobitoacele. 

Arätä in ce parte se aflá uscatul si povesti cá ain- 
tâlnit pe o stâncă si pe Soarece. 

— „El dece n'a venit?“ — întrebă bătrânul. 

— „N’a vrut... s'a temut să facă drumul înapoi peste 
apa“. 

— ,Presimteam eu“ — mai spuse cu amărăciune 
Tata Noe. 

Apoi întoarse cârma corăbiei şi porni pe valuri spre 
partea arătată de Porumbel. Totatunci zarea se lumină, 
iar pe cer se ivi curcubeul. 

— „Suntem scäpati“ — rostiră toate dobitoacele. 

Apele scădeau. 

După ce pluti cinci zile, corabia ajunse la țărm. 

— „Acum“ — spuse Tata Noe — „toţi să-l căutați 
pe Soarece. Vreau să-i iau înapoi aripele“. 

Dar aceasta parcă pierise. Nu i se putu da de urmă. 
Dar întrun târziu Pisica se întoarse si spuse că l-a zărit 
pe Soarece într'o peşteră, atârnat sus, de boltă. 

— „Se teme să mai iasă ziua“ — spuse aceasta — 
„Nu vrea să-şi piardă aripile“. 

— „Rämäe cu ele“ — rosti Tata Noe. Dar blestemat 
să fie toată viaţa : să fie urât de toate vietuitoarele, iar 
de teama lor să nu mai iasă la lumină niciodată. Noaptea 
să-i fie deapururi tovarăşe nedespartita. Sá nu fie nici 
şoarece nici pasăre ; să-l ocolească si soarecii si din 
lumea păsărească. Si să se numească de acum înainte 
liliac“. 1 

lar tu, Porumbelule, să fii iubit de toti si drag tu- 
turora. Să fii simbol al păcii, al curäfeniei si al nevi- 
novätiei“. 

Aceasta-i legenda liliacului si a porumbelului. 


M. IORDA 


E 
— 
— 
— — o ap 
—ͤ à—ä— ͤ — 
— —— ——n 
——— 0 
ͤ— e 
— —  — 
— T“* o _v->o». | 
ooo — auae 
—— nn 
— — — 
ma > 
—— 


Iată, Noacä si ou Moacä Fi tot stând așa, de-odatä, 
Stau si nu au ce sá facá, O ideie minunatä 
Tot ce vreţi şi ce nu vreţi Le-a venit — si bucuroşi 


Au fácut acesti báeti Vor sá fac’un circ ca’n Mosi. 


Intr’o clipä, in ogradä, Cuie, bete si-o fränghie 
Din trei scänduri si o ladá, Au fácut ey hárnicie 

O másufá, un covor, Cel mai mare circ de-aici 
Cáti-va pari si un topor, Cu atleti si cu pitici. 


Sute de copii, grămadă. Noacä zi cu Moacă 'n glumă 
Au venit voiosi sá vadă Fac baloune mari de spumă 
Circul celor doi báiefi Si trántindu-se in paie 

Cu animale şi sticleti. Fac mereu câte-o trăznaie! 


Dânşii vor să facă — anume Cu paiafe si-animale, — 
Cel mai mare circ din lume, Si intrarea cu parale, 


Circ aşa cum n'a mai fost 


Şi-au lipit, precum vedeţi 


Cu artişti si-un August Prost, Trei afişe pe pereţi. 


Au făcut apoi îmi pare 
Si-o menagerie mare 
Si-au adus imediat 

Pe motanul incáltat, 


latá acuma ei se urcä 

Pe un scaun pus in furcä. 
Peste scaun un ulcior, 
Amándoi intr’un picior. 


Cátiva cäini, un pui si-o ratá, 
Patru mánji şi-o găină creatá. 
Un mägärus şi doi viței 

Si vre-o șapte porumbei. 


Şi cum stau așa, deodată 
Sare găina cea mofatä — 
Vreti să știți ce s'a întâmplat? 
Mai nimic... S'au răsturnat... 


id) 


ESPRE prietena mea Pupi, nu v'am mai vor- 
bit de multá vreme. Ultima oará, cánd am 
väzut-o a fost acum trei sáptámáni, cánd 
intro searä am plecat cu Otto si cu auto- 
mobilul baetasului de peste drum la maga- 

zinul de jucárii, acolo unde am fost gi eu päpusä de 
vánzare si unde Pupi astepta incá sá vie un copil s’o 
cumpere. 

Nu mai stiam nimic despre ea. Am incercat s’o 
chem la telefon, dar in locul glasului ei (e subtirel si 
Pupi vorbeşte cu „r“) mi-a răspuns o voce aspră si pu- 
tin pitigäiatä. Imi închipui că stăpânul magazinului o 
fi mutat-o pe Pupi în alt raft şi că acolo n’are nici un 
telefon la îndemână. In locul ei, cred că l-a pus pe 
Giovani, paiata aceia care vorbea stricat româneşte. As 
fi în stare să jur că el mi-a răspuns la telefon, când 
am căutat-o pe Pupi. 

— Nu cunosc nicio Pupi! a spus glasul dela tele- 
fon şi a închis îndată. Aș fi vrut să mă duc „personal“ 
pe la magazin, dar n'am avut timp. Mi se pare ca vam 
spus că am fost bolnavă şi că mi-a mai luat vreme si 
vizitele pe la Jandarmeria Ham-Ham, unde e Cutache 
slujbas. In fine, eri dimineaţa îmi vine deodată ideea 
să mă reped până la posta. Cine știe, îmi zic eu, poate 
că am primit ceva scrisori de la părinţii mei care lo- 
cuesc în Țara Jucăriilor. 

Intâi trebuie să vă spun că şi părinţii mei au fost 
în tinereţea lor, jucării, jucării scumpe şi frumoase. Ei 
sau cunoscut într'o noapte de Crăciun, chiar în traista 
lui Mog-Cräeiun. Moş Crăciun avea de gând să-i des- 
partă. Pe mama mea voia s'o dea în dar unei fetiţe 
bolnave, iar pe tata unui băieţel care nu prea fusese 
cuminte, dar pe care Moş Crăciun se hotărâse rugat de 
un înger, să-l ierte. 

In traistă, părinţii mei s'au împrietenit atât de bine, 
încât n’au mai voit sä se despartä unul de altul. L-au 
zuge pe en 27 Crite Hin 81 dei: = pe aim 281 znih * 22 
fetiţei bolnave. Mog Crăciun le-a îndeplinit rugămintea. 

La fetiţa aceia şi-au petrecut o bună parte din viaţă. 
Pe urmă — mama a început să îmbătrânească și tata la 
fel. Noi jucăriile, avem un fel de a îmbătrâni, care se 
deosibeşte mult de acela al oamenilor. Nouă nu ne al- 
beste părul si nu ne cad dinţii. Nouă ni se descleieste 
părul de pe cap, ni se jupuieşte pielea de la mâini şi, 
devenim atât de fragile la bătrâneţe, încât o cât de 
ușoară lovitură ne poate sparge în bucățele. Atunci 
copiii ne azvärle, fie pe stradă, fie în lada cu gunoi. 
Dar noi nu suntem triste. Ştim că ni s'a isprăvit viaţa, 
aci pe pământ, dar că în schimb putem s'o trăim mai 
departe in Tara Jucăriilor. Fiecare jucărie are un 
angajament cu Mos-Cräciun : isi face datoria de jucärie 
pe langa copilul-stăpân, până când imbitráneste. 0 
jucărie care îşi îndeplinește bine datoria este aceia care 
ştie să fie de urât copilului, chiar când acesta este bol- 
nav. Când copilul te azvârle la gunoi, (sunt unii copii 
care îşi aruncă jucăriile chiar când acestea sunt încă 
în „floarea vârstei“). 

Moș Crăciun, trimete un înger prefăcut în fluture 
care te ia din lada cu gunoi si te duce in Tara Juc»- 
riilor. Acolo, Mos Crăciu, are grijă să-ţi pregătească o 
căsuță în care trăieşti mereu, mereu, mereu. Noi, jucă- 
riile nu murim. 

Părinţii mei, au fost asvárliti la gunoi, în aceiaşi 
zi, amândoi. Mama, s'a răsturnat de pe masă si şi-a 
spart obrazul stâng. Tata, îndată, sa rostogolit si el — 
dinadins — si și-a rupt un picior. In aceias noapte, a 
venit un inger (fiind noapte, nu s’a mai ostenit sä se 
prefacä in fluture) gi i-a dus repede in Tara Jucäriilor, 
pe amándoi. 

V’am fägäduit sa vä povestesc odatä cum isi petrec 
timpul jucăriile, în ţara lor. Sá nu credeţi, că am uitat, 
Cât de curând. am să-mi fiu făgăduiala. Acum să vă 
spun ce am făcut la poștă eri. Noi avem o poştă 


——— 


PAPUSA LEA 
a IN kaa RE 


aran 


„ =e get 


unde primim scrisori numai noi jucáriile. N'avem voie 
sá vă spunem pe ce stradă se află. Păcat că nu va pu- 
teti folosi şi voi, copii de ea. E mai bună de cât posta 
oamenilor. La noi, o scrisoare ajunge într'un ceas şi o 
telegramă, întrun minut. Și, taxele sunt foarte mici. 
Punem doar câte o marcă cu chipul lui Moș Crăciun şi 
atâta tot. 

Am fost deci la poștă... Dela părinţii mei, n'am 
primit nimic. In schimb, Pupi, mi-a trimis o carte 
poştală ilustrată pe care scria doar atât: 


Dragă Lila, 


In fine, am scăpat de magazin. M'a cumpărat 
o fetiţă foarte drăguță pe care o chiamă Sanda. 
Din păcate, n'are telefon. Stau pe strada Viorelelor 
299. Vino cât de curând. 
Te sărută, 
PUPI 


Apoi, domnisoara de la poștă, (e o păpușă urafica, 
pieptanata cu un coc mare pe ceafa) mi-a dat sá iscá- 
lesc o recipisá : —,,Aveti o recomandată, dela Spitalul 
Jucariilor.“ 

Ati ghicit cred, cä scrisoarea era dela Bil, soldatul 
de pumb cu braful ränit si dela Dadi, päpusa tirolezä, 
bolnavă de gălci. 

Aș avea multă poftă să vă spun tot ce-mi scriau 
prietenii mei, dar mi-e frică că vine Margareta, stăpâna 
mea, de la şcoală. 

Totuși, fiindcă n'am răbdare să aştept pana săptă- 
mâna viitoare, când vă voi povesti iar câte ceva, vă 
spun că Dadi şi cu Bil s'au însănătoșit și că în curând, 
da, în curând vor veni să locuiască cu mine și cu Otto, 
păpușa tiroleză din piele de căprioară. 

La zeyedere, 


d K. 
èd 


De-ale strengarilor 


Siretenie Unde sunt privitorii ? 


Cinci persoane privesc aceste päsärele cari deabia 
acum au ieşit din cuibul lor. Cine le zäreste? 


Aeroplanul, 


Domnule profesor, se poate sá má pedepsiti pentru 
un lucru pe care nu l-am fácut ? 

— Bine-infeles cá nu. 

— Ei bine, domnule profesor, nu mi-am făcut lecţia... 


intrebare. 


Gigel face prima călătorie cu aeroplanul. Cine il 
vede ? 


— Fănică ştii să-mi spui ce are două capete, două 
mâini, patru ochi şi şase picioare ? 
— 222 


— Foarte simplu: Un om cälare. 


Unde e tatăl? 


| 


. 


Micuta Lucia n'a adormit į tatăl ei nu e departe de 
ea. Il vedeţi ? Cäutati-l. Micul pästor Va Ad 


— 


Concursul de jocuri pe luna Septembrie 


SERIA I 


MOS CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți in valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineata Copiilor”. 


MOARA 


2 

FI] A 
2 ME 
ARS 4 
E Bi, 
— | Z. 
a 

o Bou 

pr 

m PT 

gü “Lit 

i I 


ORIZONTAL : 2) Lichid care pune in mişcare uneie 
mori. 4) Parte a ghetei. 6) Popor european vecin cu noi. 
7) Parte a corpului. 8) Jgheabul morii. 11) Nevasta 
morarului. 13) A bräzda. 14) Pasäre care cäntä frumos. 
16) Stau pe loc. 18) El pune in miscare moara de mai 
sus. 19) Stäpäneste. 20) Numeral. 23) Serveste la ras. 
(plural) 25) Canalul care conduce apa la moará. 26) 
Pasáre innotátoare cu ciocul lat. 28) Notá. 29) Moara 
de mai sus are patru..... 31) Fluviu in Europa. 32) 
Diviziune de timp. 33) Pronume femenin. 34) Notá. 35) 
Floare rosie. 37) Zäpadä. 39) Trecátoare in Muntii Me- 
ridionali. 41) Ránd. 42) Locuinta albinelor. 43) Poftim! 
44) Ridicáturá de pámánt pe care se aflá moara de 
vánt. 45) A dárui. 

VERTICAL: 1) Tárm. 2) Capitala Greciei. 3) Vas 
mic de báut. 5) Stofá. 6) Un fel de bomboane. 7) Con- 
ducátorul morii. 9) Vas de báut. 10) Dojenesc. 11) Se 
pune in supá. 15) Nume de fatá. 17) A chema. 21) Ciudá. 
24) Cázutá pe gheaţă. 25) Trei litere din „linie“ 25a) 
Fiinte inchipuite la care se inchinau págánii. 26) E má- 
cinat la moará. 27) Másuri de pämänt. 30) Orice moarä 
are două; numai în jocul nostru este una. 34) Se fabrică 
la moară. 36) Nimicite de foc. 38) „Mos“ fără trup. 40) 
Zero. J. ASCHIERU 


a > e v 
Cimilitura 
E ceva ce te uimeste 
Când pui, scade, când scoţi, crește. 
Proștii o nimeresc ușor 
Şi asta-i fără voia lor. 
Ca să nu ’ndrug vorbe’n vânt 
O să vă spun că-i în pământ, 
Dar nu zic c'o faci cu sapa, 
C'afli'ndatè cd e 


Greseli de tipar 


1) M’am suit intr’un mär si am mäncat bere. 

2) Urcändu-mä pe scara rodului, era cät p'aci sá rad 

3) Boi copii s’au luat la bälae. 

Rändurile de mai sus n’au niciun inteles. Inlocuind 
cäte o literä din cuvintele gresite vefi obfine propozi- 
tiuni cu înţeles deplin. 


Ecaterina Lucánescu — Tecuci 


Deslegătorii jocurilor pe luna Julie 
CAPITALA 


Bádita Negrei (14), Popescá Eugenia (7), Cápitá- 

nescu Niculaie (14), Victoria Efat (8), Stoenescu Mircea 
(8), Valeriu Vera (5), Aurora si Gilly Dogaru (6), Pe- 
trufa şi N. L. Petrescu (4), Amalia Grunwerg (2), 
Yvonne Jeanine Heroveanu (9), Israel si Isa Rosen (4), 
Hónig Ana (10), Lidia Cápitan Petre Stáncescu (8), Dik 
Silbersteiu (4), Lázárescu Gheorghe (14), Lola Grünberg 
Tescani (3), Puiu Bratu (9), Ernesta Feurstein (7), Lucia 
Ana Tehey (6), Lucian Kanner (8), Selina Weinberg (8), 
Nicolaie Ciaclan (6), Seli Silberstein si Mady Zaharia 
(6). Cornea Maria (5), Komett Benu (8), Frid Sergiu 
(4), Mya Spanier (4), Benerisa şi Sergiu Grünfeld (8), 
Speranta si Mircea Nica (6), Toroceanu Alexandru (10), 
Vlad Munteanu (12), Knobloch Stefan (8), Dodu Sche- 
chter (11), Elena Gavrilescu si Niculina Dinulescu (10), 
Braunstein Fernanda (8), Jean Zalman (12), Mazliach 
Leon (14), Florescu I. Mihai (14). logu Niculaie (12), 
Marinescu Vladimir (4), Poslușnicu Dumitru (9), Vio-| 
rescu Maria (7). 
Nina Mignon (14), Madeleine Vretos (14), Gottesman O. 
Sorin (14), Penescu Vladimir (13), Maria D. Lupescu 
(12), Schely Stark (14), Julieta Vasiliu (14), Lobonţ 
Elena (14), Georgescu Teodor (14), Elena Palita (14), 
Presente H. loseph (14), Nora B. Rădulescu (12), Blu- 
menfeld Mazareta (12), lon Teodorescu (14), Sultan G. 
lon (14), Speranţa Grunberg (12), Dinu Gh. Alexandru 
(12), A. S. Weinstein (13), Sara Baltaxa (12), Lăcătușu 
Ovidiu (14), Puiu Bratu (14), Lidia Dimiu (14), Dorel 
şi Renne Jaques Bally (14), Dory Teofil Gogu (13), 
Igner-Nora (14), Gela și Osias Finkelstein (14), Idelsohn 
Felicia (14), Mustaţă Nicolae (14), Elisa S. Avram (14), 
Segall Renca (14), Agop si Zareh Emirzeian (14). Pârvu 
Eufrosina (14), Rotman Adolf (14), Venera Corneliu 
(14), Safta C. Pardos (14), Florin Oprescu (14), Florette 
Steleriu (13), Jenny Leibovici (14), Lilli Efat (14). 


Se aduce la cunoștința premiantilor din 
Capitală că pot fi fotografiati în mod gratuit 
de FOTO-LUVRU — Calea Victoriei 24 
arătând adeverinţa dela școală că sunt intr'ade- 
văr premianti. 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA SEPTEMBRIE 


Numele și pronumele 


SERIA I 


Adresa: 


Í 


— y am ae 


FOTOGRAFIILE PREMIANTILOR 


| 
j 
1 
3 
* 
! 
m a N | E 
VIORICA CHILIBARU DUMITRU TACHE TEODORESCU ALEXANDRU NIC. MUSCĂ IONEL D. FURCA 
Cl. l-a — Pr. 1 = Cl. IV-a — Pr. I Cl. l-a — Pr. I m Cl. lll-a — Pr. I 
Şcoala primară de fete Școala primară No. 49 Tei = Scoala primara No. 44 Școala primară No. 2 
Cälimänesti București București Alexandria—Teleorman ; 
| 
I 
i 
[ né 3 RRENA 
Y. SÄNDULESCU ACRIMTOAIA C. MIHAIL CECILIA și MARIA BĂRBULESCU CAROLA GR. TESCANI 
Cl. Ill-a — Pr. | Cl. Il-a — Pr. 11 Cl. Il-a și a IV-a — Pr. Il Cl. IV-a — Pr. I i 
Orhei e Er $c. primară No. 2 Scoala primará de fete EN Sc. primară de fete „A. T. Laurian" | 
Târgoviște Cocioc-llfov București 
IOSIF A. SAMUEL COSMESCU V. IOAN PITIȘ MARILENA FANY SCHWARTZ 
Cl. Il-a — Pr. I di Cl. lila — Pr. 1 = Cl. l-a — Pr. 1 = Cl. l-a — Pr. I 
Școala primară No. 2 Școala „Sf. Andrei" Se. primara No. 2 Sc. „Fraternitatea Zion“ 
București București Târgovişte Bucureşti 
Li 
4 
i 
PY | 
VICTOR ESCHENAZY BEATRICE ABRAMOVICI HENRIETA HEIM VASILIU GH. ADRIAN 
Cl. l-a — Pr. | Cl l-a Pr. II Cl. Il-a — Pr. Il = Cl. IV-a — Pr. | 
Sc. primarä-Javet — Șc. primară No. | = Școala primară „Elena Doamna" Școala primară No. 7 
Craiova Ploesti lași Constanţa 
| - a A 
17 
* e + GA 7 a 
SEPT 4 L 
DUDULEANU ION NECHAMA LEIBA ILEANA GORNESCU CONSTANTA TONGHIOIU 
Cl. l-a — Pr. by mE Cl. IV-a — Pr. | EE Cl. l-a — Pr. I me Cl. Il-a — Pr. l a 
Scoala primară No. 2 HANA LEIBA Sc. primară No. | Scoala de fete „Polizu 
Bucuresti Cl. Il-a — Pr. Il Tärgoviste 3 București 
Bucureşti | 


— > - 
— 2 


Hrana animalelor. 


Nici nu vá inchipuiti cât e de greu sá hranesti ani- 
malele dintr’o grádiná zoologicá. E mai complicat chiar 
decát a hráni un copil mic. 

Unii vor sá mánánce crud si altii, gátit. Altii nu pri- 
mesc mâncarea decât la ore fixe. Sunt chiar unii care 
nu primesc în niciun chip hrana dacă îi priveşte publi- 
cul. Acei care mănâncă pești sunt foarte lacomi. Leul 
de mare inghite cu ușurință 20 kilograme pe zi şi nu sar 
supăra dacă i sar da mai mult. 

Unii, mai delicati, nu vor decât ouă. Dar sá nu cre- 
deti că toţi se mulţumesc cu ouă de găină. Cer chiar 
ouă de porumbifä si de furnicä. De fapt e mai bine sä 
ai şase copii, decât o menagerie. Copiii, cel E ca nu 
mănâncă ouă de furnici. 


CURIOZITATI 


Serviciul. 


Acesta e cel mai mic serviciu de porțelan de pe 
lume. E atât de mic încât poate sta într'o mână. Desigur 
e bun numai pentru o bucătărie de păpuşi. 


Si animalele stiu cât e ceasul... 


U ştie multă lume cât de desvoltate sunt sim- 
turile unor animale. Mai alessimtul de mä- 
surare a timpului se dovedeste la o parte din 
cele domestice neinchipuit de pätruuzätor. 

Asa, bunäoarä, putem cu totii sä ne in- 
credintam de felul în care cunoaşte măsura timpului — 
cine credeţi ? — cocoșul. Da, cocoşul. Fie iarnă, fie vară, 
pe ploae, pe vânt sau pe ninsoare, nu poate fi împie- 
decat să se trezească din somn la aceeas oră. In cotet, 
sare jos depe bärna pe care a dormit, bate din aripi si 
trambiteaza un cucurigu cu care deşteaptă toată gospo- 
däria. 

Cine a träit la tará, a aflat cä oile, animalelea aces- 
tea socotite ca prostänace, stiu si ele sä mäsoare foarte 
bine timpul. Seara, vin la adäpost, chiar dacä ciobanul 
lor uitä sá le máne, totdeauna la aceeas orä. 

Cát priveste cáinele, calul si pisica, animalele aces- 
tea au un dar deosebit de a cunoaste fárá gres anumite 
ore. latá douá intämpläri aflate de curánd si care do- 
vedesc cu prisosintá aceasta. 

Un báetel, fiul unui lucrátor dintr’un oras din Ar- 
deal, avea un câine ciobănesc cu care ii plăcea foarte 
mult să se joace. Erau nedespártiti ziulica întreagă ; se 
jucau prin casă, prin curte si prin grădină. Dar în toamnă 
băiatul a fost trimis la scoala. Bineînţeles, jocurile cu 
cățelul erau acum mult mai scurte. Ceeace întrista mult 
pe băiat era faptul că era nevoit să se despartă de câine 
şi deşi se ducea cu plăcere la școală, nu putea uita că 
lăsase acasă pe prietenul său drag. 

Și cäfelul suferea din pricina aceasta. Când băiatul 
pleca dimineaţa la scoala el îl însoțea schieunänd înce- 
tisor și gudurându-se până la capul străzii, iar de-aici 
venea acasă cu capul plecat, trist şi cu coada între pi- 
cioare. Nu se înveselea decât la ora mesii, când băiatul 
se întorcea dela şcoală. După câteva zile începu să-i 
iasă înainte la colţul străzii, asteptandu-l. Esea pe poartă 
fix la ora când băiatul se apropia cu zor de casă. li 
esea înainte lătrând si sburdand de bucurie, seara cu 
labele pe el se tăvălea pe jos şi schieuna. 


2 
~ 


Odata, tatäl bäiatului se duse la scoala si isi lua 
fiul, ca să-l ducă la o mătuşe, asa că nu se întoarse 
acasă decât târziu seara. 

La ceasul obicinuit, cățelul se duse iar în colțul 
străzii, ca să-și aștepte stăpânul. Si cum acesta nu se 
arăta, el începu să fie neliniștit. Il aşteptă ingrijat 
îi nu se mai linişti decât seara, când băiatul se întoarse 
însoțit de tatăl său. 

Mai interesantă este întâmplarea cu papagalul. 

Un mare negustor din Galaţi avea un papagal vor- 
bitor, adus cu vaporul de un prieten al său, ofiţer de 
marină. Papagalul începu la puţine zile după ce fu adus 
în casă, să prindă să rostească o seamă de cuvinte. 
Asa de pildă, când erau ceasurile patru după amiază, 
soția negustorului îl scula regulat pe acesta cu vorbele: 
„Scoalä, lenesule, că s'au făcut ceasurile patru". Papagalul 
începu si el să repete după stăpâna sa, sărind pe batul 
coliviei : „Scoalä, leneșule, că s'au făcut ceasurile patru“. 

Intro zi, soția negustorului plecă de-acasă îndată 
după masă, iar soţul său rămase să-și facă obicinuitul 
somn de după amiază, întins pe o canapea. S'ar putea 
închipui că omul, cum nu avea cine să-l scoale, şi-a 
prelungit somnul până spre seară, când soţia sa sa în- 
tors acasă. 

Dar lucrurile nu s'au întâmplat asa. Si iată dece. 

La oara patru, nici mai mult, nici mai puţin, 
papagalul a început să sară pe bätul său, așteptând să 
audă glasul stăpânei. Cum era o’täcere adâncă in toată 
casa, papagalul a rostit deodată : ,Seoalá. san În că s'au 
făcut ceasurile patru”. Negustorul a sărit deodată din 
somn, privind buimăcit în jurul său, fără să vadă decât 
pasărea care mai rosti odată răspicat : „Scoalä, lenesule, 
că s'au făcut ceasurile patru”. 

Si, spre mirarea sa, când privi la ceasul din perete, 
negustorul se incredinta că arăta intr'adevar ora 
patru. 

MARIN VISCOL 


QUINT 


x 4 
e Mi AN, 
Wi : PD 
EEE 
A 
a N r 
` lé 


CINE ESTE VINOVATUL ? 


Viata si 

Rezumatul capitolelor apărute până acum: In pádu- 
rile africane, trăeşte împreună cu mama ei, gorila Gora. 
Fiind copil încă, află că tatăl ei a murit ucis de un 
om alb. In sufletul lui Gora incolteste gândul răzbunării. 
Peste câţiva ani pleacă împreună cu cimpanzeul Togo 
cu care se înprietenise, în căutarea omului alb, Are loc 
o luptă între Gorilă şi omul alb, o luptă din care Gora 
se alege cu o rană uşoară. După câtva timp, se vindecă 


şi pleacă cu mama lui, în căutarea omului alb. Găsește 
coliba lui şi în colibă, un copil. 


w a e Er 
4. O rapire cu peripetii 

— Haide Gora, sá nu mai pierdem timpul, sá luám 
copilul! Spuse bäträna Gorilá, aruncánd in grabá, o pri- 
vire prin prejurul colibei, ca sá vadá dacá omul alb nu 
se intoarce. 

Copilagul, smuls din plapoma caldá, vázánd chipu- 
rile gorilelor care nu semánau de loc cu ale párintilor 

lui, începu să plângă cu disperare. 

Gora fu gata să-și piardă răbdarea. Isi repezi palma 
mare deasupra gurifei copilului, vrând să-l împiedice să 
mai fipe. Dacă mama lui Gora nu s’ar fi aflat in ime- 
diata lui apropiere, copilul ar fi murit sufocat. 

— Gora, Gora, copilul nu mai poate să respire! tipa 
ea şi, fără să mai stea mult pe gânduri, îl smulse din 
mâinile lui Gora și-l strânse la pieptul ei. Copilul în- 
cepu să plângă mai încet, din ce în ce mai încet, până 
ce se potoli de tot gi atipi în braţele gorilei. 

In timpul acesta, Gora se plimba cu pasi mari si 
apăsaţi, în lungul și în latul colibei. Era supărat pe 
maică-sa, că în loc să-i ajute să se răzbune pe omul 
alb, stătea acum și legăna în braţele ei mari si păroase 
pe puiul omului alb, când ar fi fost atât de lesne să-l 
sugrume. 

— Te-ai induiogat ca o caraghioasă, îi spuse el 
maică-si. 

Bătrâna Gorilă zâmbi: — Vai Gora, cum să nu mă 


isprăvile G 


og 
orilei Gora 


induiogez! Priveste cum doarme copilul! Respirä usor si 
liniştit parcă ar dormi în braţele mamei lui. Acum, fiindcă 
doarme, îl vom putea lua cu noi, fără să ne mai temem 
că tipátele lui vor da de veste oamenilor albi şi negri 
cari sunt desigur prin apropiere. 

— Bine, bine, răspunse Gora, plictisit si încă putin 
supărat. Apoi se duse la fereastra colibei şi se uită cu 
atenţie prin prejur. La o depărtare destul de mare de 
colibă, zări, adunaţi în jurul unui foc puternic, câţiva 
oameni, negri şi doi albi. Desigur, oamenii frigeau vâ- 
natul prins în ziua aceia şi-şi pregătiau de mâncare. 
Gora se sili să vadă dacă unul dintre cei doi oameni 
albi era acela care îl rănise. Dar nu se putu lămuri. 
Tot ce distinse dela depărtarea aceia la care se găsea, 
fu că celălalt om alb, avea părul lung, adunat în coade 
groase care cădeau pe spate. Gora o chemă şi pe mama 
lui la fereastră şi amândoi, priveau în voie, nestinghe- 
riti de nimeni. Flacările focului dogoreau trupul unei 
căprioare jumulite de pielea ei. Unul dintre oamenii 
negri, afata focul, făcând vânt cu două frunze mari de 
palmier. Altul, curăța niște banane, pesemne, desertul 
ospätului cu carne de căprioară. Femeia albă, asternea 
pe pământ o faţă de masă colorată. Omul alb, freca doua 
cuțite mari, unul de altul, ca să le ascute mai bine. 

— Vezi, Gora, femeia albă, este cu siguranţă, mama 
copilului. lar bărbatul alb, este tatăl. Ei au culcat co- 
pilul şi apoi, liniștiți, s'au dus să-și pregătească de mân- 
care. Nici prin gând nu le trece, că la întoarcerea lor, 
pátutul copilului, va fi gol. Durerea si disperarea lor, 
va fi cumplită. Gora zâmbi mulțumit. Aruncă în treacăt 
o privire copilului care dormea în braţele mamei lui şi 
simţi cum toată ura, se topeşte. 

— Mamă, spuse el, copilul ăsta e atât de mic şi de 
caraghios, în cât mam să-i pot face niciodată, niciun 
ráu... 

— Bravo, Gora! In totdeauna mi-ai spus cá tu aio. 
inimá buná! Acum, sá ne grábim sá plecám. Ar fi bine 
să luăm cu noi si cuvertura cu care era învelit copilul... 

Gora, se si repezi deasupra patului si smulse cuver- 


tura moale cu care fusese invelit copilul. Se gräbi sä 
o aducă maică-si si, fără să vrea, izbi un scaun care se 
răsturnă cu zgomot. 

Indată, copilul se trezi din somn si, speriat, începu 
iar să fipe. Degeaba încercă să-l legene Gorila, degeaba 
i-a cântat un cântec de leagăn cu care îl adormea în- 
totdeauna pe Gora, când era mic. Copilul plângea din 
ce în ce mai tare. 

— Să ştii că-ie foame, caraghiosului ăsta mic! Spuse 
Gora, cotrobâind prin colibă. Pe o mäsufä joasă, găsi o 
sticlă cu lapte şi un biberon. Gora luă biberonul în mâini, 
îl privi nedumerit neștiind la ce foloseşte, apoi, ii dete 
prin gând să i-l arate copilului. Copilul se opri odată 
din plâns şi începu să întindă mâinile lui mici şi gră- 
sute, spre biberon. Gora i-l puse în gură si copilul în- 
cepu să sugă. Dar, curând, văzând că suge în gol (lui 
Gora nu-i dădea prin cap, să puie biberonul la sticla cu 
lapte) începu iar să fipe. 

— Hai să plecăm acum, Gora! Oamenii albi vor veni 
curând la colibă, zise gorila cea bătrână. 

Dar Gora n'avea poftă sá plece.: Il distra foarte 
mult să cotrobăiască prin colibă, să se minuneze de 
obiectele pe care le găsea şi să se întrebe la ce slujeau. 

— Ce-i asta, mamă ? Intrebä el, arătând maicä-si, 
un geamantan de piele. Pielea este, spuse el, seamănă 
foarte mult cu pielea porcului. Nu cumva, oamenii au 
obiceiul să facă din piele de porc lucruri de care să se 
folosească ? Apoi deschise geamantanul. Inäuntru, erau 
o mulţime de scutece şi rochife de ale copilului. Gora, 
le privi pe toate foarte atent (așa ceva, nu văzuse în 
viata lui!) apoi nu se mai osteni sá le puie în gea- 
mantan. 

Degeaba îl tot zorea mama lui, Gora nu voia să 
plece. Adevărul era, că ţinea cu orice chip, să se con- 
vingă dacă omul acela alb care se ospăta, era acela care 
îl rănise. 

Dela depărtare, nu-și putea da bine seama. Avea 


poftă să aştepte până ce vor isprăvi ospäful si până c4)" 3 


vor veni acasă. Firește, mamei lui, nu voia să-i spuie 
adevărata pricină, pentru care tot îşi căuta de lucru 
prin colibă. Ea l-ar fi impiedecat să-și puie iar viața in 
pericol, pentru o simplă copilărie și curiozitate copilă- 
rească. 

Bătrâna gorilă se căznea să potolească plânsul co- 
pilului, în timp ce Gora neastâmpărată, începu să învâr- 
tească de mânerul unui patefon pe care oamenii albi 
îl aduseseră cu ei gi pe care îl aveau în colibă, pe o 
masă. Gora infepeni de spaimă, când auzi că din cutia 
aceia mică, se aude un glas care cântă. Nici bătrâna 


gorilă nu-şi putu da seama cum de un om mare poate 
intra cu tot trupul lui, într'o cutie atât de mică! 

In timpul acesta, oamenii albi isprăviseră ospäful 
și luaseră calea spre casă. Pe la jumătatea drumului se 
opriră amândoi, inmärmurifi; dinspre coliba lor, se auzea 
limpede, venea cântecul acesta, pe care îl cunoşteau, era 
doar o placă pe care o cumpăraseră cu puţin înainte de 
a pleca din ţara lor! 

— Cineva a intrat în coliba noastră și cântă la pa- 
tefon! spuse tatăl copilului. 

— Baietasul nostru e singur! Tipä mama și o luă la 
fugă, înspre colibă. Omul alb, puse repede câteva gloanţe 
în puşcă şi o luă şi el în trap spre casă. 

Gora si cu mama lui, crezând că în cutia patefo- 
nului se află un duşman de al lor, un om alb, se repe- 
ziră după ce se mai desmeticiră putin - cu picioarele 
in patefon şi-l sfărâmară în bucățele. 

Apoi, în grabă, deschiserä usa colibei si o luară la 
fugă. Inainte, alerga mama lui Gora, purtând copilul în 
braţe, iar în urmă venea Gora, cu cuvertura copilului 
pe umeri, atârnând ca o pelerină. lar omul alb, îl zări 
alergând si înainte de a-și da seama că în braţele go- 
rilei se află copilul lui, duse pușca la umăr și vru să 
tragă. 

Atunci, o idee minunată, trecu fulgerător, prin ca- 
pul gorilei-mame. Il luă pe Goru de mână si oprindu-se 
amândoi pe loc, ridicarä in aer copilul albului în asa 
fel încât tatăl să-și dea seama că trăgând în gorilă, trage 
si în copilul lui. 

Intr'adevar, omul alb, aruncă îngrozit, pusca la pá- 
mânt şi căzând în genunchi începu plângând să se roage 
de gorilă să-i înapoieze copilul. Femeia albă, ieşind din 
coliba unde văzuse lipsa copilului îl ajunse pe bărbatul 
ei dia urmă și amândoi, plângeau și se rugau de gorila 
să le înapoieze copilul. 

Dar Gora şi cu mama lui, alergau fără să se mai 
uite îndărăt. 

Si au alergat întruna până în miezul nopţii, când 
dându-și seama că li s'a pierdut urma, au poposit lângă 
o trestie de zahăr. Gorilele au mâncat, dar copilul în- 
fometat, plângea mereu. Atunci Gora şi cu mama lui. 
au început să chibzuiască, ce și cum să facă ca să po- 
tolească foamea puiului de om alb. 


(Va urma). 


DIMINEAŢA 
COPIILOR 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : 
BUCURES Tes 


TELEFON: 3.8 4.30 A 
I AN 200 LEI% 
ABONAMENTE : 
6 LUNI 100 LEI 
EXEMPLARUL 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ 
MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 


wal i 
1 


IINDCA aflaseră dela LIR, că Imparatia Inchi- 
puirti s'ar găsi dincolo de Tara Povestilor, 
Dorel si Viorica se gándeau, in fel si chip, 
cum sá porneascá intr’acolo. 

— Eu, —spuse Dorel, — as vrea să-mi 
creascä aripioare de rándunicá. Avionul meu s’a stricat 
așa de rău, încât nu pot să-l mai dreg. Dar tu, Viorico ? 

— Eu as vrea să-mi crească aripioare de lăstun! N'au 
sfârşit bine vorba, şi s'a arătat în fafa lor, o zână in 
straie de cicoare şi cununifä, din boabe de mărgăritărel. 
Se ivise din perdelele cerului albastru —si de n’ar fi 
fost chipul ei duios, care le surádea — si cositele cele 
inchipuite numai din fir intr’aurit, —copilasii n’ar fi 
deslusit-o, — intr’atät era asemänätoare rochia ei, cu lu- 
mina înălțimilor. 

S'a lásat lángá ei, ca un fuior de funii. 

— Copii, — le zise ea, — eu impärätesc peste tara cea 
intinsá a inchipuirii. Acolo, trec zánele povestilor, mai 
intái, ele se preumblá, ca sá afle gánduri, chipuri si im- 
prejurári, pentru ca, mai apoi... in sezátoarea zánelor, 
sá ticluiascá basme nouá. Tot ce-si inchipuesc ele, se 
indeplineste, aevea... 

— Si cum de se întâmplă aşa ceva? 

— Asta este in puterea mea s'o fac. Ghicesc orice 
gánd si dacá vreau, il implinesc, pe loc. 

— Ce minunat! se bucurá Viorica. 

— Záná, eu nu am crescute pe umeri, aripioare de 
rândunică? — strigă Dorel, care vede, cum se- 
*ntind penele de-alungul mänutelor, de parcă ar fi chiar 
Icar, cel din povestea străveche. 

— Si mie, nu mi-au crescut aripi de lăstun ? in- 
treabă Viorica, minunându-se. 

— Ba da, copii! Chiar asa e! Nu acesta a fost gán- 
dul vostru, mai adineauri? 

— Da, da!— spun Dorel si Viorica. 

— Oare noi nu sburăm, acum? întreabă ei, mereu. 
Si căsuţa noastră, n'a rămas, jos, departe? Ce mică e! 
Ca pentru păpuşi! Și orășelul, cât un covoraş! Şi pâ- 
raiasul din grădină, ca o suvifä de beteală, de aur! 

E o ţară minunată, — in fafa. noastrá?... E impä- 
räfia ta, zână?... Ce de palate, durate numai si numai, 
din argint! Cu scări albe, nenumărate! Nu sunt stelele, 
— fetiţele cele din înălţimi, — care ne salută? Ce de zâne, 
ce de domnite, se preumblä în grădiniţe nesfársite, ale 
impäräfiei! Ce cántec lin si dulce räsunä, implinit, de 
glasurile lor! Si väzduhul, ce înmiresmat e! 

Dorel şi Viorica nu mai contenesc să se mire, să se 
minuneze, să se bucure! Fiindcă tot ceeace văd ei, de 
parcă ar fi un film de cinematograf, întrece tot ce-au 
văzut, până acum, cât au călătorit ei prin atâtea, fără 
de număr, impärätii si tărâmuri. 

Dar ei nu știu, că tot ceeace se desfăşură înaintea 


ochilor lor, este înfăptuirea gândurilor lor.. Aici în Im- 
paratia Inchipuirii, n'ai decât să gândești la un lucru 


si el se ivește în fata ta, — asa cum ti l-ai închipuit. In- 
tocmai. 


Să zicem, de pildă, că doreşti să vezi pe Smeul 
Smeilor. Smeul Smeilor locueşte, în vremea noastră 
tare departe, decând l-a înfrânt Făt-Frumos. Departe 
de tot, în împărăţia sa, pe Tărâmul Smeilor. Cu 
toate astea, de cum ţi-ai făurit chipul si făptura lui, in 
minte, iată-l pe Smeul Smeilor, — uriaş cât casa, cu aripi 
de diavol, cu ochii roşii, ca la locomotivă, înfricoşător 
şi cu un buzdugan, cât plopul! 

Zâna închipuirii le lămureşte toate acestea copiilor 
şi ei, micuţii, — de cum au aflat taina, — pornesc, năs- 
truşnici, să facă tot felul de ghidusii. Il chiamă să se 
împlinească din văzduh, pe Statu-Palmă-Barbă-Cot, că- 
lare pe-un iepure şchiop, — pe care ei îl cunosc numai 
din poveşti si din poze! Si — mai departe, vor să-l vadă, 
neapărat, pe Sfarmă-Piatră, chiar si pe Strâmbă-Lemne. 
Pe Smeul Smeilor nu cutează ei să-l aibă, în faţă. Ba, 
pe deasupra, îi mai aduc, înaintea lor, pe Păcală si Tân- 
dalá, care le pricinuesc atâta haz! Căci ghiduşul de Pă- 
cală se fine scai de capul lui Tändalä si-l păcăleşte, în 
fel si chip şi-l amäriste, särmanul, de prinde a plânge, 
de ciudă. 

lată, însă, că Dorel si Viorica, plictisifi de atâta 
joacă cu făpturile de prin basme, prind a se ciorovăi 
între ei. Ă Be as : 

Dorel o preface pe Viorica in maimuticá iar Vio- 
rica, să nu se lase mai prejos, vrea să-l vadă pe Dorel, 
preschimbat in cäfelus. Si râd şi fac haz. 

Apoi, Viorica se gândeşte să afle cum i-ar sta lui 
Dorel, ca maimuticá si ei, ca pisicufä. Nici n'a gândit 
prea bine, si iată-i preschimbaţi aşa: — Viorica pisicufä 
şi Dorel maimuticä! 

Ar vrea ei, acum, să se prefacă, Dorel într'un ele- 
fant şi Viorica, o girafá. Dar nu știu cum se face, că 
aşa ceva nu se mai poate! Ei rămân tot asa, cum au 
fost: Viorica — pisicutá şi Dorel — maimuficä! 

Şi fiindcă, îndată, vor să se prefacă in copilasii de 
adineauri, iar gândul lor nu se împlineşte, atunci văd, 
Viorica si Dorel, că împrejurul lor, nu mai sunt pala- 
tele cele de argint, nici grădinile cu zane si domnite, 
— nici cel puţin, — Zâna Inchipuirii, care le-a ajutat să 
vadă atâtea minunátii si care s'a făcut nevăzută. 

Incep să plângă, copilasii noștri, adică pisicuta si 
maimuticul. mai bine zis! Si Dorel se șterge, la ochi, 
cu codita lui de maimuticá, lar Viorica, cu lábuta de puf! 

Mai mare dragul, să-i vezi amarati... Ce-au să spună 
azasa, maicuta si täticul? 

Si plängi! Si plängi! — pänä se trezesc din vis...! 

Precum ati înţeles, dragi cititori, — povestea nu sa 
petrecut decât in somnisorul copiilor noştri. 

Mult sau minunat si ei, când s'au găsit, in pătucu- 
rile lor, asa cum erau, mai înainte, — un báetel sprintar 
si o fetiţă, ca o domnitá. 

Şi-au alergat la bunita lor bună, ca să-i istoriseascä 
si ei, toată päfania, din vis ca să-i lămurească dânsa, 
căci ştiu copilaşii că bunicuţă sta, uneori, de vorbă cu 
zânele, si va fi aflat ea, taina Impárátiei Inchipuirii. 
N. PAPATANASIU. 


— 


A curtea regelui Nabusan, din insula Serindib, 
träia, cinstit si respectat de toti supusii, un 
mare infelept anume Zadig. 

Regele Nabusan era unul din cei mai 

buni domnitori ai Asiei si, ca orice om bun, 

era lingusit, înşelat si prădat de supușii săi. Curtenii, 

care mai de care se intrecea sä-l jefuiascä. Vistiernicul 

insulei Serindib dădea totdeauna pilda, pe care ceilalţi 
o urmau cu vârf şi îndesat. 

Regele află şi încerca să curme răul. Schimbă visti- 
ernicul, dar cel care venea în locul său era hămesit şi 
băga mâna mai adânc în miere. 

Intro zi regele chema pe înțeleptul Zadig si îi zise: 
— Tu, care esti atoatestiutor si mai înțelept decât toti 
inteleptii, n’ai putea să-mi găseşti un vistiernic, care să 
nu mai mă fure? 

— Desigur, — răspunse Zadig, am un mijloc foarte 
bun, prin care să puteţi cunoaște pe omul cinstit de cel 
hot ! N'aveti decât să puneţi, pe cei ce se vor înfățișa 
Măriei-Tale, pentru slujbă, să joace ! Cel care va juca 
mai cu uşurinţă, va fi, negreşit, cel mai cinstit om! 

Regelui nu-i prea veni să creadă cele ce spunea 
înțeleptul Zadig si credea că vrea să-și râdă de el. 

Dacă Majestatea Voastră îmi îngădue, voi încerca 
cele ce spun, ca sá vá incredintez că mijlocul meu de 
a cunoaşte oamenii e cel mai simplu din lume ! 

— Dacă e asa, fă cum vrei! zise Nabusan. Chiar 
în ziua aceia, Zadig, a dat de ştire, în numele regelui, 
că toţi cei care doresc să capete slujba de mare vistier- 
nic, sá se infatiseze, îmbrăcaţi în haine de mătase 
uşoară, pe ziua de întâi a lunei Crocodilului, în sala 
tronului. 

In ziua fixată s'au infätisat şaizeci si patru de insi. 

Zadig adusese şi lăutari, într'un salon de alături, 
însă ușa salonului era închisă. Ca să poată intra acolo, 
fiecare candidat trebuia să treacă printr'o tindă foarte 
întunecoasă. 

Un usier îi primea si îi vâra, unul după altul prin 
coridorul întunecat, unde fiecare candidat rămânea sin- 
gur câteva minute. 

Regele, care era înţeles cu Zadig, îşi pusese plocon, 
in acea tindă, toate comorile. 

După ce au intrat toti candidaţii în salon, Nabusan 
le-a poruncit să joace. 

Din şaizeci si patru de insi, şaizeci şi trei abia 


=] 


puteau sá se miște în sunetul vioi al muzicei. Toti stă- 
teau cu spinarea încovoiată, cu fruntea brobonatá de 


sudoare şi găfăiau, parcă ar fi cărat pietre de moară, 
deoarece tnecuserá prin tindă si furasera ce le-a 


venit mai la îndemână. 

Unul singur juca sprinten, cu brațele întinse, cu 
corpul drept, cu capul sus şi cu privirea limpede. 

- lată omul cinstit ! zise Zadig. Ceilalţi sunt nişte 
pungasi ! 

Regele Nabusan il imbratisa pe omul cinstit şi-l 
cäftäni, cu caftan de mare vistiernic, iar pe ceilalti ii 
bágá la beci, sá se rácoreascá de náduful jocului ! 

De atunci tinda intunecoasá a fost numitá „Tinda 
ispitei“. 


Prelucrare după Voltaire 
de D. M. 


Cum a ajuns Mogâldeai 


: 111 Vi se 1 doi Ard frică: Dar cánd dau de el cu ochii i imä 
Vin dusmanii! Vin dugmanii! Numai doi sunt färä fricä; 1 i... Apucafi de-o mare spaimă 
Strigă a friguri indieni, Neatá si cu Mogâldeaţă! WE 8 Vai! Ce grozävie! La al bätäliei semn 
Se rástoarmi távi, pahare... Vránd sá vadá inamicul, se posito mutre negre! Vor să fugă... dar răstoarnă 
Fug care’ncotro mesenii. Pe butoaie se cocoafä... — Si ce şef! Ca o stafie! Opt butoaie de-untdelemn! 


Curge pe pământ uleiul... Alţii vin ca să-i salveze Astfel — vrăjitorii negrii Pentru - această grea izbândă 
Totu-i lunecos acum... Dar alunecă şi ei Incurcati pe jos, intinsi, Indienii s'au vorbit: 

Năvălesc dușmanii 'n ceată Vor să fugă — dar pământul Sunt legaţi la repezeală Marele om Mogáldeatá 

di... alunecä pe drum!!! E acuma ca un clei!... Şi pentru vecie ’nvingi!!! Trebueste răsplătit... 


După ce-au gândit o oră „Mâine este ’ncoronarea, lată și incoronarea: Dar ând îi sărută e 
Ei şi-au spus, neapărat: Curäfifi frumos palatul! Impáratu!, ca să jure Simte | ra lap ee avan 
— Neata ne va fi ministru, Pregatiti pe zeul Giu-re Trebueste sò sarute w Ne en Pips at, deodatä: 
Mogáldeatá — impärat!... Că-l sărută împăratul!“ Zeul piele-rogie: Giu-re aja!!! (şuşoteşte dânsul) 


Zeul e de ciocolată! 


AE. 


ă impăratul pieilor-ros 


2175) r 


. ys A qa 


...S'a sfârşit încoronares Ce vor dânşii la trei noaptea? Se apropie de Giu-re, — Bună ciocolată, frate! 
Indienii dorm cu toţii... Unde merg —cu paşi de vată? Din privire se "nteleg... — Dar acum, hai la culcat, 
Neafä si cu Mogaldeata Mi se pare că li-c poftá Si ’ntr’o oră jumătate Sá nu afle indienii 

Se strecoară ‘ncet, ca hoţii... De puţină ciocolată... „Zeul fu mâncat întreg!!! Că noi zeul le-am mäncat!... 


Dimineaţa — gălăgie! Şi — furioşi ca niciodată In acest timp, în fereastră — Este plin de ciocolată! 
Cine Pa mâncat pe Giu-re? Ei pornesc în căutare. La palat, stă „Mogâldeaţă... El, deci, zeul ne-a mâncat!!! 
Indienii fiecare Pe cel ce-a mâncat statuia — la uitafi-vä piei-roşii — CR suspine si cu lacrimi 
Ingenunche sá se jure! Vor sä-l ardá la frigare!!! La ’mparatul gras, pe faţă!!! fl vor frige pe "mparat! 


WA 
In 


LA 


Pregátesc cu toți frigarea, — Uite, má, — ne fac friptură! Un balon cu o frânghie Sa nälfat balonu n zare, 
Aduc lemne, aprind foc... Fac din noi muşchi la frigare! Se coboară ’ntämplätor... Indienii cască gura... 
...Neafò si cu Mogáldeatá __ Dar ia uite Mogaldeata Neatá si cu Mogáldeatá Mogäldeatä dá cu tifla... 
Sunt legați burduf pe loc! Parcă văd ceva în zare... Uite, prind fránghia n zbor. lara Nealá strigă: Uraa!... 


(Va urma) 


Legenda siântului Hubert 


ACUTĂ e pădurea de brazi. In întunericul ei 
nu te intámpiná nicio vietate, rar cáte un 
urs turburänd tăcerea, trece ca să-şi găsească 
printre stinci, culcusul. Iarna, tăcerea acea- 
sta e si mai mare. Copacii îşi strâng acele 

în foite de zăpadă uşoară, dantelatá ca o horbotă fru- 
moasă şi stau neclintiti ca o lumânare, de teamă sá 
nu-și scuture haina. Dar dacă treci prin pădure ieşi 
bătrân, albit de promoroacä, cu părul ca niște fäpuse 
de arici. 

In această pădure întinsă sa rătăcit un vânător. 
Venise cu o ceată mare, dar tot alergând după vânat, 
sa pomenit singur. Nu găsea nici-o cărare să-l scoată 


1a lumină. Cu arcul nefolositor ce-i atârna pe umăr, 
căuta un culcus. Dar pădurea era mare şi nestrăbătută 
de nimeni. Vru să facă un foc, căci îi era teamă şi frig. Se 
gândea la vreun urs ce-ar putea să-l găsească aici, 
noaptea. De aceia s'a strâns mai bine în suba lui şi s'a 
culcat. 

Luna începu să răsară. Licărea deabia, dar roseata 
ei se răsfrânse peste zăpada ce se îmbujorase ca un copil, 
de frig. Vânătorul privi mirat ca la o minune şi adormi. 
Deasupra lui auzia parcă un fosnet. Se sculä speriat: 
„Cine ar putea să fie?“ 

Din umbra ușoară, se desprinse o figură mică şi 
blândă. Luminată de lună, ea părea o arătare din basm. 
Vânătorul isi luă arcul şi vru să se apropie. Umbra 
aceasta luă însă înfăţişarea unei căprioare mici cât un 
ied, ce se rătăcise prin pădure. 


Cu gânduri haine, omul se apropie. Căpriora nu-l 
zărise încă. Dosit de copaci şi de tremurul plin de 
schimbări ale lunei, el ajunse lângă căprioară. Deodată 
se auzi un zgomot. Poposise vântul de miazănoapte, 
iar copacii se aplecară cu toţii suspinänd intr’un glas. 

„Cine e?“ se întrebă căprioara cu ochii blânzi. Zari 


10 


mâna omului si o crezu blândă. Se îndreptă spre vână- 
torul neindurat, care a întins arcul. O secundă si căpri- 
oara tăcută ca şi pădurea ar fi căzut lovită în inimă. 
Ea ghici după privire gândul vânătorului şi se întinse 
ușoară pe albul zăpezii. Când, din întuneric, o rază albă 
sa desprins şi căzu pe creștetul căprioarei, înfiorând-o 
încet. Vânătorul zări pe fruntea ei semnul veşnic al 
mântuirii : o cruce. 


Lăsă pocăit arcul jos, iar căprioara, mirată acum 
de schimbarea vânătorului, se apropie cu sfială. Brazii 
toti, ca niște lumânări plini de lumina lunii, erau ase- 
zati ca într'o biserică si omul ingenunchie pentru rugă. 
iar aripele domoale ale brazilor se ridicau ocrotindu-l si 
Luna îi revărsa pe crestet o cunună de raze. Luä 
căprioara sfântă in braţe și ieși din pădure, dus de o 
tainică lumină. 

Ajunse în fara alba a micilor eschimosi. Intro co- 
libă mică, hrănindu-se numai cu verdeturi, vânătorul 
isi duse traiul numai in fapte bune. Dorul de ţară ii 
frângea inima, dar nu îl ascultă. In albul de poveste 
al locului, el începu să propovăduiască religia lui. 


Căprioara a rămas lângă dânsul. Acum era bătrână 
şi neputincioasă. O îngrijea, dar îmbătrânise si el, Si 
într'o zi căprioara muri. El porni prin păduri şi ajunse 
din nou în pădurea cea mare de brazi. In locul unde i 
s'a arătat căprioara, a zidit o biserică mică şi albă de 
zăpadă. Zăpada sa întărit acum si sa prefăcut intro 
biserică de marmoră stävezie. Bătrânul vânător e mort 
de multi ani. Pe biserică e săpată povestea întreagă a 
sfântului Hubert. Deacolo o știu si eu. Mi-a spus'o un 
iepure în fugă. Deabia am prins câteva cuvinte. Poate 
va spus’o si vouă. O ştiţi mai bine! 


VERTE 


Se säturase, bietul lon, argatul de trai prost 
si de batjocura satului in care nici el nu stia cum se 
pripäsise. 

Cu traiul prost, calea-valea, se mai impäca el, cä 
nu era singurul care nu prea avea dupá ce bea apá si 
niei la casa lui nu mäncase cine stie ce bunätäti, dar bat- 
jocura n’o mai putea indura! Dela bäträn si pänä la 
cel mai mic copil, toti il luau in räs. Mai ales de cánd 
purta si o cäciulä jerpelitá, spartá in fund, pe care o 
gásise in scorbura unui copac, tin'te párlea! De cum o 
puse in cap, tot satul l-a luat în râs, ba, un fläcäu mai 
mucalit l-a poreclit „Căciula bearcä“ si asa i-a rămas 
numele. Altul zicea că bearca lui Ion e făcută din coa- 
da pe care a pierdut-o ursul si de aceia e spartă în 
fund, că n'a ajuns blana. fiind prea scurtă coada. In- 
sfârşit fiecare, cum îi venea la gură, asa il batjocorea. 


A 
pi 


A vrut el intr’o vreme s’o dea pe gärlä, să scape de 
căciulă, dar parcă il oprea ceva să se despartă de ea. 


Azi asa, mâine asa, până s’a hotărât omul să-şi ia 
lumea 'n cap. Si intr’o bună zi îşi trase bearca pe ure- 
che, isi lui frumusel tälpäsita si, du-te nene si 'napoi 
nu te mai uita! 

A mers el, a mers, pana cätre miezul 
s'a asezat sub un nuc, sa doarmá. 

Tocmai da sá atipeascá, când zári lângă el un mos- 
neag mic, mic cát degetul si o babá micá, micá, numai 
cât un degetar. Amândoi stăteau pe o frunză, căzută, 
din nuc şi priveau pe flăcău cum doarme. 

Dar, el, nu dormea ci se prefäcea că doarme. 

— Uite babă, zise mosul, băetul ăsta e tare de is- 
pravă şi bun la suflet dar răutatea oamenilor l-a făcut 
şă-şi ia lumea în cap! Să ştie el că biata lui căciulă, 
de care toţi îşi băteau joc, dacă ar fi cusută cu pânză 
de păianjen, luată dela răscrucea a trei drumuri, ar a- 
vea puterea să-l facă nevăzut în fata oricui, mult sar 
minuna băiatul si mult bine iar prinde. 

— Dacă-i asa, mosule, — zise baba — hai să i-o 
coasem noi, cât doarme! Nu e omenos să scapi prilejul, 
când poţi face un bine. 

Si se puseră mosul cu baba pe lucru și-i cusură lui 
lon căciula, aşa precum au spus. 

Au cusut-o, i-au pus-o din nou in cap si şi-au văzut 
de drum. 


nopții si, obosit, 


Cáciulq e 


Cum au plecat mosnegii, Ion, hop si el sári in pi- 
cioare si p'aci ţi-e drumul. Cum mergea el printr’o pă- 
dure deasá, zári intr'o poianá o ceatá de hoti, care gá- 
siseră o comoară și tocmai se pregăteau s’o împartă. 

Ion, care cunosteá acum puterea cäciulii sale, o in- 
desă pe cap, intră între tâlhari si începu sá le care le 
pumni după ceafă! 


Hoţii, ingroziti, nevăzând pe cel care îi loveşte, o 
luară la fugă, incredintati că duhul comoarei, a venit 
de pe cea lume să-i pedepsească, Au fugit care încotro 
fără sá se mai uite înapoi, lăsând locului caii 
şi căruţa cu care veniseră să ia comoara. 

lonel încărcă bănetul în căruţă şi porni repede spre 
satul de unde plecase. 

In scurtă vreme se înstări omul, cu gospodărie 
trainică, nu glumă, şi mult bine făcu în satul lui şi pe 
aiurea, dar si multe minuni si năzdrăvănii a mai făcut, 
cu căciula lui bearcă. 


D. MEREANU 


Două drăgălaşe cititoare 


lac'aşa, fără 'ncetare, 

Tot umblând după mâncare, 
O găină şi-un curcan, 

O ratusca şi-un gáscan, 

Un cocoș crestat şi-o curcă 
Au găsit în curte-o furcä — 
Si voiosi, trei câte trei, 

Sar cu toţii ’n jurul ei. 


Dar cum n'au găsit nimica 
Ca să-şi facă lopatica, 

Tot privind înspre cotet, 
Hop! cocoșului istef 

La venit, asa, de-odatá, 

O ideie minunatá: 

— Hai sá rupem, de-om putea. 
Din cotet o scándurea... 


Si acum cánd totu-i gata, 
Avánd turca si lopata, 
Se împart în două — gi 
Cum văzură la copii, 
Vor să 'nceapá jocul bine, 
Chiar aşa cum se cuvine, 
Fiindcă dacă vreţi să ştiţi 
Dânşii-s jucători... vestiți. 


După o minută, iată, 
Răscolesc ograda toată, 
81 8 aleargä, se'nvártesc, 
i astämpär nu-si gäsesc — 
Cäuländ o scänduricä 
Ca să-și facä-o lopatica, — 
Si cu furca lor aşa 
Sá inceapá a juca. 


latacum cocoșul sare, 
Prinde scândura în ghiare — 
Si în dosul lui gâscanul, 
Găina, rata și curcanul 
Pentru-o scândurică scurtă 
Trag, ţinându-se de burtă, 
Până când o smulg — și-apoi 
Cad pe spate câte doi... 


— D La 


latá cä incep — si curca 


Svärle cu lopata turca, 

Ceilalti sar s'o prindi, dar 

Totul este in zadar... 

Fiindcă-o cioarä negricioasă, — 
Cofofana uricioasä, 

A prins furca drept in cioc, 

A zburat... si bun noroc!... 


— „Prin urmare, domnişoara Lila — pe Dadi si pe 
Bill, ii iei la d-ta acasă... Ştiu că in felul acesta, in- 
seamnă că îţi iei răspunderea lor“ — îmi spuse doctorul 
dela Spitalul Jucăriilor, incredinfándu-mi pe Dadi, pá- 
pusa tirolezä care fusese bolnavă de gálci si pe Bill, 
soldatul de plumb, pe care dacä vá mai aduceti aminte, 
l-am dus eu gi cu Otto la spital, intr’o searä cänd l-am 
gäsit ränit, cu braful rupt, pe un maidan. Dadi isi 
strânse in jurul gâtului, salul mic de lână pe care i 
l-am crogetat eu in serile când nu puteam să dorm si 
putin emofionatä că părăsește spitalul unde i se arátase 
atâta grije şi prietenie, mă luă de mână după ce mul- 
fumi pe rând, doctorilor şi infirmierilor-päpusi, care o 
ajutase sá se însănătoşească. 

Lui, Bill, doctorul îi spuse să mai păstreze câteva 
zile bandajul la braţ si să mai vie din când în când pe 
la spital ca nu cumva să se ivească vr'o complicafie. 
Afară, la poarta spitalului- mă aștepta în automobilul 
baiefelului de peste drum, prietenul meu Otto. Cuta- 
che venise singur, între timp. 


Cutache, fiind în hainele lui frumoase de jandarm 
am putut goni automobilul cu viteză mare, fără să fim 
opriţi de nimeni. Toţi sergentii făceau „drepţi“ când il 
vedeau pe Cufache şi noi prietenii lui, salutam politi- 
cogi şi mândri că avem în mijlocul nostru un personaj 
atât de important. 

Ajunşi acasă, i-am spus lui Bill şi lui Dadi, că pe 
ei îi vom lăsa în curte, în aga fel încât, Margareta, stă- 
pâna mea şi Otto, venind acasă dela școală, să găsească 
jucăriile şi să le aducă în casă. 

Apoi, eu şi cu Otto ne-am strecurat încet pe ușă si 
ne-am luat locurile noastre de pe canapea si am astep- 
tat cuminţi să se întoarcă Margareta de la şcoală. Cu- 
tache, după ce s'a uitat îngrijorat la ceasul-bräfarä, pe 
care îl avea la mână, a spus puţin ineruntat: „Tit!“ si 


ne-a explicat că întârziase de la o inspecţie unde era - 


așteptat de către directorul jandarmeriei „Ham-Ham“. 
L-a rugat pe automobilist să-l conducă şi a plecat, 
făgăduind că o să vie curând să ne vadă. 

In eurte, Dadi şi cu Bill așteptau pe Margareta. 

Peste un ceas, am auzit poarta scärfäind si puţin 
timp după aceea, am deslusit pe pavajul curții, pașii 
Margaretei. Si eu si Otto, ciuliserăm urechile ca să 
auzim ce se petrece în curte. Spre marea noastră sur- 
prindere şi mähnire, ne dădurăm seama că Margareta 
venea drept spre usa de la marchiză, fără să se fi oprit 
de fel, în curte. Ceeace însemna, că trecuse fără să-i 
vadă pe Dadi şi pe Bill. 

Intr'adevăr, lucrurile se petrecuseră întocmai. Mar- 
gareta, bozumflatä, intră vijelioasă în casă, se tränti pe 
pat si începu să plângă. 

Era cât p'aci să-mi uit făgăduiala făcută lui Mos 
Crăciun, că nu voi vorbi niciodată in fata oamenilor si, 


păpuşa Lila isi povesteşte Nala 


induiosata, sá mă duc lângă Margareta, s’o mängäi, s’o 
întreb dece plânge. Noroc că Otto m'a oprit la timp, 
trăgându-mă de mânecă. 

Mama Margaretei, auzi din odaia vecină că fetița 
ei plânge gi veni s'o întrebe ce i s'a întâmplat. Asa, 
aflai şi eu si Otto, că micuța noastră stăpână spársese 
fără să vrea niște geamuri la şcoală şi că acum trebuia 
să le plătească. Plângea şi fiindcă se temea să nu ca- 
pete o nouă portie de ceartă, dela mama ei. Când însă 
află că mama ei nu e supărată si că-i dă bani ca să 
plătească, a doua zi, geamurile sparte la scoala, Marga- 
reta, de bucurie, mă luă în braţe si dansă cu mine 
prin odaie. 

Intre timp, afară se întunecase. Nouri groși acope- 
riseră cerul gi câteva tunete si fulgere, prevestiră 
furtuna. 

Mi se rupea inima de milă, când mă gândeam că 
prietenii mei Bill şi Dadi, vor petrece noaptea în curte 
în ploaie. li făceam semne lui Otto să-mi dea o idee, 
cum să fac ca să-i pun la adăpost, dar el îmi răspun- 
dea dând din umeri, că habar n’are. 

Imediat ce Margareta a ieşit din odaie, am găsit 
prilejul să telefonez la jandarmerie, lui Cufache. 5 

— Allo Cutache ? Vino imediat cu un automobil 
să-i iei pe Dadi si pe Bill. Sunt în curte şi cum vezi, 
plouă cu găleata. Dacă e senin, mâine dimineaţă, ii 
aduci si îi lași iar în curte. Nu m'am liniștit decât, 
când am auzit un automobil mic, oprindu-se in fafa 
casei noastre. Am dat un colţ al perdelei la o parte si 
am putut să-i văd pe Dadi şi pe Bill, urcându-se grăbiţi 
în automobil. 

Deodată, telefonul cel mic, al jucăriilor, a sunat. 
Margareta citea foarte atentă, așa că eu am putut să 
vorbesc în soaptä, fără să mă audă nimeni. 

La telefon, era mama mea ! Inchipuifi-vä, îmi tele- 
fona tocmai din Tara Jucăriilor. Mă vestea că va tri- 
mite chiar în noaptea aceasta un înger să mă ia pentru 
câteva zile acasă, ca să-mi cunose pe frátiorul meu, 
născut numai de o săptămână. 

— „Dar cum să viu mamă ? Margareta va băga de 
seamă că lipsesc!“ spusei eu. 

— N'ai nicio teamă. Ingerul aduce în locul tău, o 
păpuşă care îţi seamănă perfect. Ea îţi va fine locul. 
Apoi, n'am mai deslugit ce-mi spunea mama mea. Era 
gălăgie pe fir şi a trebuit să închid telefonul. x i 

Aşa dar, în noaptea asta plec. Cine ştie dacă mă 
mai întorc, de acolo, din Tara Jucäriilor 1? E : 

Spuneti, copii, var pare rau sá nu vá mai scriu 
niciodata ? 

Deocamdată, îmi iau vacanţă. 

Vă sărut pe toti, 
Päpusa LILA 

P.S. Dacă cumva îl întâlniți pe Cufache, rugati-l să 

aibă grije de Dadi şi de Bill. 


De-ale strengarilor 


O glumá bunä 


Domnul: „la spune-mi, báetele, dece plângi de 
tare?“ 

Răducu: „Mä dor dinții grozav si mâine, si asa si 
asa, nu e şcoală!“ 
ww... ˙ .... ̃ ̃ ² Ac TENIS S BOE ARI ADE Sl AA TEE TEN EI 
Batistele misterioase 


așa 


Luaţi două batiste si aratati-le ascultătorilor. Apuca- 
ti-le amândouă de câte un colt şi puneţi cele două col- 
turi ale batistelor între degetul arătător si cel mic. Arun- 
cati-le în aer şi, bine înţeles, ele vor cădea despărțite. 

Incepeti din nou experiența, tot asa ca înainte si 
spre marea uimire a privitorilor, cele două colțuri vor 
fi legate împreună. 

lată explicaţia: Pe degetul mare si arătător puneţi 
o bandă subţire de cauciuc. Prima dată când o să arun- 
cati batistele în aer, le veţi libera, ţinând degetele 
bine întinse. Micul cauciuc nu va cădea. A doua oară. 


> POSTA R 


B. C. lasi — E foarte greu sá traduci din francezá, 
deoarece limba povestilor franceze nu e populará. Asa 
se explică abundența neologismelor din „Ursul si scolarii“: 
active, imposibil, fantezie, delecta, etc, etc. 

In afară de aceasta, se mai vede în traducerea tri- 
misă că ai urmat prea îndeaproape originalul. Undeva 
scrii așa: „fu imposibil de a-l regăsi“ In românește se 
spune: fu cu neputinţă să-l regăsească“ In unele locuri 
intrebuinfezi cuvinte de prisos. De-o pildă: „copiii fură 
înspăimântați de frică“ Frică e de prisos, deoarece cu- 
vântul „inspăimântaţi* cuprinde înţelesul de „spaimă“ care 
însemnează frică. 

Puteai cel mult să spui ,,inghetara de frică“. Ai dea- 
bia 11 ani asa că mai ai timp să-ţi desavarsesti limba. 
Până atunci, nădăjduim că vei rămâne devotatul nos- 
tru cititor. 

H. S. — Dorohoi — Cuvintele încrucişate nu sunt 
simetrice şi n'au subiect, pătrate nu publicăm deoarece 
nu sunt distractive, şarada e slab versificată, enigma nu 
e enigmă şi are ca subiect cuvinte grele pentru noi, 
ăștia micii, dela „Dimineaţa Copiilor“, şi palindromul e 
cunoscut. 

S. E. — Chilia Nouă — In poezia „Toamna“ si in 
„Cei trei fraţi“ ai greşeli gramaticale. Nu se spune: 
frunze se scutur, câţiva luni, ci, frunte se scuturä si 
câteva luni. Apoi nu se poate îngădui să repeti acelaş 
cuvânt, cum e „gânduri“ în aceiaşi strofă. După cum 
vezi „Toamna“ matale ne cam lasă rece... 

„Cei trei fraţi“ e un tip de poveste prea cunoscut. 

U. S. — Anecdota e un gen greu ca să putem 
crede că e originală. 

C. T. N. — Loco — Cuvintele nu prea comunică in- 
tre ele. 

L. M. — lasi — Bucata „Mosneagul înțelept“ e prea 
simplă şi prea scurtă. E un fel de rezumat. „Hoţul“ va 
vedea lumina tiparului. 

G. M. — Vezi răspunsul lui C. T. V. — Loco. 


L 


insä, inainte de a libera cele doua colturi, veti indoi 
usor degetele. Indatä, banda de cauciuc va säri pe ba- 
tiste în jurul celor două colțuri pe care le va fine unite 
sträns, fäcänd sä ti se para cä sunt bine innodate intre 
ele, 


Paznicul: — la spune-mi, domnule, numele d-tale. 
Nu ştii că n’ai voie să faci baie aici? 

Innotätorul: — Nu fac baie, mă înnec. 

Paznicul: — Eh! dacă-i așa, poţi continua, Dar, ai a- 


vut mare noroc, căci altfel ai fi fost amendat. 


EDACTIE I 


18 


C. F. D. — „Găina“ se publica. 

l. — Sib — Cuvinte prea grele. 

19. S. — La fel ca mai sus. 

B. si S. Am mai publicat astfel de omonime. 

C. Povestea matale e simplä, totusi, 
in ea admirabile însuşiri de limbă. Cred că mai 
veţi putea colabora la revista noastră. 

N. L. P. Sarada e slabuta. 

N. Hav — In bucata „Pic, lic si Puf“ dai a înţelege 
cá hangiul a primit pedeapsa cuvenitä, omorándu-si fiii 
in loc sá ucidá pe pitici. Acest sfárgit nu prea multu- 
meste cititorii. Povestea ar fi fost buná dacá hangiul ar 
fi primit o altfel de pedeapsá. 

T. | — Briceva — O sarada s'a mai publicat si una 
are rime prea obisnuite. Jocul combinat e greu. Prover- 
bul e putin cunoscut, 

S. Tep — Mai incercati. 

O. N. D. — Focsani — Simplu. 

G. N. — Povestea matale e tristá si adeváratá, dar 
nu o putem publica, fiindcá e stiutá aproape de toatá 
lumea... 

A. S. — Vom publica un omonim. 

l. R. — Slabe. 

V. D. —-Ambele omonime sau mai publicat și şara- 
dele au rime prea ușoare: ştiţi, găsiţi, daţi, aflaţi. 

B. B. — Cernăuţi — Sunt prea răsuflate poveştile 
cu printesele care se mărită numai cu prinți care le 
aduc o „floare fermecată“ sau desleagă o ghicitoare. 

P. Gh. |. — Cuvinte prea grele si necorecte. 

M. W. — Galaţi — „Vara“ e bună, dar i-a trecut 
timpul. „Cântecul bätränetii“ e prea trist. Şarada e slabă 
şi un joc cu subiectul „păsări“ am mai publicat. Ce crezi 
drágutule cititor, că tot ce sboarä, se publică? 

Coppelya — Mai încercaţi! 

Ag. M. — Subiectul poeziei „Furtună“ nu se potri- 
veşte pentru revista noastră. 


vedem 
târziu, 


Mos Cinel 
| 


QUITAR 


Concursul de jocuri 


SERIA II 


pe luna Septembrie 


MOS CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii in cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni si 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucisate 


A 


2 


D J 


N 


YD 
ML 
A 
7 N 
2 
222 2 


Li 


mE R 2 
Liei] 
SS 


Orizontal: 1) Animal de apă. 4) Fruct 7) Vas. 8) 
Macagiu. 10) Punct cardinal, 13) Cufăr. 15) Astfel. 16) 
Existai 19) La telefon 20) A nădăjdui. 22) Ceus. 23) 
Fierbinte. 25) Povara măgarului. 27) Bir. 28) A 
se uimi. 29) A cinsti. 32) Nas. 35) Adunare de cântă- 
reti. 36) Transportai. 39) Inceput de „istorie“ 40) Nä- 
vală. 42) Cadou. 43) Intinsă. 44) Cu aromă 47) Arareori 
(poetic). 48) Parale. 49) A brăzda. 50) Nume de fată. 

Vertical: 1 Potrivnicul cuvântului deasă 2) Acela. 
3) Măcelar. 4) Se pune în supă. 5) Pe locul acesta. 6) 
Păsări de curte. 9) Mándrie. 11) Pun intr'un loc. 12) 
Fruct. 13) Apă stătătoare. 14) Se spune aşa despre o 
pungă plină cu bani. 17) Tara in Europa. 18) Inca o 
dată, 20) Sărman. 21) Măgari. 24) Cadou. 26) A lucra 
pământul. 29) Măsură veche. 30) La muzică si la şcoală. 
31) Măsură de greutate. 33) Aceasta. 34) A rămâne. 37) 
A iubi cu respect. 38) Popor asiatic. 41) A transporta. 
43) Părul oilor. 45) La răstimpuri. 46) Nu vorbesc. 

Nicolae S. Gheorghe 


wv ee e es . 

Deslegatorii jocurilor pe luna lulie 

Arad: Aurel si Rozalia Matei (14); Armenis: Eufem 
Criveanu (14); Asáu: Sorin si Raul Balaban (14); Lulu 
si Paula Ardeleanu (14); Azuga: Pogaci Cornelia (3); 
Fomino Gabriela si Angela (3); Bacáu: Sanda E. Rai- 
lescu (3); Raymonde Renate Weiss (12); Bárlad: Gheor- 
ghe A. Nestor (13); Abramovici Lily si Natalita Faibis 
(14); Nicolau C. S. Maria (2); Pleșu Rodica (12); Ileana 
Alexandrescu (14); Bodăești: Nedelcu N. Nicolae (3); 


Botoșani: Adelaida Căpitan Capitonopol (14); Margulis 
Mielu (2); Bolintinul din Vale: Lucia și Păpuşa Ionescu 
(14); Belgrad: Claudia-Cornelia Petrov (4); Brăila: 
PERII OP IS IE ETA NDS RE e von EEE ZE PE RR a Fi 


Ce copil drăguţ e Nelu,,Dragutu"”! 


Glicklich Norbert (14); Breaza de Sus: Dan si Päpusa 
Grigorescu (14); Buzáu: Bärloiu I. Petre (8); loana 
Rallet (3); Cámpina: Briotá I. loan (14), Magda Ecate- 
rina (13), Popescu Gh. loan (12), Sandu Wohl (10); 
Cartojani: Steluţa, Victoria si Iulia Constantinovici (14); 
Cacica: Paulina Frenk (14); Cerepcáuti: Sarcinski Radu 
Traian (14), Cocoiaciuc Liviu (14); Chişinău: Sachelarie 
Margareta (14), Clara Sraibmann (14), Precul Nina (10), 
Dobrescu lon (17); Cluj; Caian F. Margareta (12); 
Constanta: Dragos M. Bonis (12), Gicu Nitá (4), Sandu 
F. Maria (14), Zahin V. Smaranda (14), Iry Roisman 
(12); Corabia: Haciadur Ohanes (13); Craiova: Cornelia 
Dinculescu (12), Marcella Eliezer (2), Coca Pantazoglu 
(14). Nutzy Mateeseu (14), Lizette si Georgicá Prejbeanu 
(14), Stoicánescu M. Ioan (14), Nicolae A. Ciaclan (14); 
Crivina: Georgescu I. Petre (14); Dorohoi: Badulescu 
Petre (14); Filiaşi: Viorica Serbánessu (8); Focşani: 
Emilia si Costel N. Dobrescu (12), Cusmaru F. David 
(14), Puiu Grünfeld (12), Gavrilescu D. Mihai (8), Lupu 
M. Leizer (14); Galati: Mioara Marinas (13), Petruta 
Constantinescu (8), Billig Beno (14), Ritta Laubmüller 
(12); Herăstrău: Stefan Georgescu (12): Hlipiceni: A. C. 
Doiban (14); Husi: Leon Gh. Constantin (8), Rubinstein 
Z. Renee (14): laşi: Cernätescu Corina (14), Panaitescu 
Vasile (12), Väleanu Maria (8), Sofica Niculescu (8), 
Jenica B. Bercovici (14), Heim Henriette (10), Rotenberg 
Bernard (14); Ilie-Radu: Şili Leibu (14); Ițcani: Alfred 
Schächter (14); Ivesti; loneseu Georgeta (14), Bebe 
Kaufmann (14); Leordeni: Gabriela Badea (14); Letcani: 
Popovici Sava (14); Lipnic: Lisnic Galina (14); Lugoj: 
Cheversan Alfons (12), D. Jianu (14); Mentii din Fatá: 
Jana si Florica M. Cornea (14); Motáeni: Florian I. 
Stánescu (6); Nádab: Negru Elisabeta (14); Orhei: V. 
Sándulescu (8); Pártestii de Jos: Cincinat Boca (14); 
Pecica; Eugenia Vicentiu Maimon (12); Pitesti: Stoenescu 
Elvira (14), Grunhart Adelina (6); P. Neamt: Letitia si 
Dalila Hornoiu (12), Bădulescu loan (14), Vasilescu 
Dumitru (14), Copeloviei S. Willy (14); Ploesti : Sfetcu 


V. Maria (8), Viorica si Mioara Stefanoscu (14), Vica 
M. Ivan (12), Mochi V. Marta (14), Dutu I. Dumitru 


(14), Boucher Jacques (14): Preazna: Mircea I. R. Po- 
pescu (14); Predeal: Loia Lt. Col. V. Bubulac (14); 
Putineiu: Marioara Ionescu (9); Râciu: Tigoi Ileana (8); 
R. Särat: Popescu Traian (14), Mihnea Radu Moisescu 
(14), Beno Segall (14); Roman: Emilia Gheorghescu (14), 
Precupescu Maria (14); Romänesti: Istrate M. Ion (6); 
Salonta: Olimpia si Marius Gall (10); Samosches: Bulcu 
Simion (9); Satu-Mare: Predescu Maria (8); Sibiu: Ili- 
escu Gheorghe (6), Olga Mutiu (14), Ovidiu Alexiu (14): 
Sighet: Knobloch Stefan (6): Slobozia: Constantinescu I. 
Miticá (14); Speteni: Dinu U. Stánescu (14); Strehaia : 
Viorica Brezoescu (13); Silistra: Ionel V. Silvestru (12); 
Slatina: Estera Harein (12); Tärgoviste: Zuzuca si Inelus 
Maior Dumitrescu (14), Avanu Mihail (8), Popa C. Ni- 
colae (10), Pävulescu Gicä (14); Techirghiol: Cornea 
Maria (14); Tecuci: Gheorghe si Ecaterina Lucänescu 
(14); Teregova: Liviu Fenesanu (14); Timisoara : Dan 
si Doina Sinca (12), Cloase Constanta (14) ; Turda: 
Tutu Pätäceanu (14); T. Severin: Eftimiu Caliopy (14), 
Ion si Roxanda lonescu (12); Uioara: David N. Cornel 
(12); Välcele: Nina Anghelescu (12); Vaslui: Bachman 
Marcel (14); Zgärdesti: Victor Stratan (14). 

SE  _ _ .1_— b 


CUPON DE JOCURI. . 
PE LUNA SEPTEMBRIE SERIA II 


Numele si pronumele 
Adresa: 


15 


os 2) 


re 


FOTOGRAFIILE PREMIANTILOR |; 


VASILESCU CORNELIU ECATERINA FENEȘAN LIVIU FENEȘAN 8 
Cl. i-a — Pr. 1 Cl. iii-a — Pr. I Cl. V-a — Pr. i ; ia Lucaci“ 
eee aplicație Teregova Teregova București 
isinäu 


MARGARETA SERBU RIZOIU M. VASILICA VIRGINIA, NICUSOR și OVIDIU MATYAS MATEI 


Cl l-a — Pr. I Cl. IV-a — Pr. I CONSTANTINESCU Cl. l-a — Pr. I i 
Ocna-Muregului Școala „Bärätia” Cl. IV-a — Pr. 1 $c. normală de aplicație 
București Se. Principele Ferdinand Cluj 


Bucuresti 


DENISE GOLDSTEIN ELENA, IOLANDA și MARIA DERJI STELICĂ NUȘU TITI, MITICĂ și OLIMPIA CĂLINESCU | 


Cl. Mi-a — Pr. 1 Cl. l-a liceu, cl. Il-a pr. și cl. l-a pr. Cl. u- — Pr. Il Cl. IV-a, cl. Il-a pr. și cl. l-a pr. 
Școala „Lucaci” Alexandria Sc. „Dr. Angelescu” Distingi cu premiul | cu cunună 
București București Alexandria 


| 
MARIUS EINHORN 2 SCHECHTER DORINA 
a an en i yon aeons 
ni Școala ceace a S Școala — baye Liceul „Mihail Kogălniceanu" 


Galaţi 


CONSTANȚA GEORGESCU HUGUETTE KRIEGSMANN BASCH MAXIMILIAN 
* — Fr. Ni Cl. l-a — Pri 1 Cl. M-a — Pr. | 
ar-Moși Școala Lucáci Vigeul de Sus 
București București