Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1936 (Anul 13, nr. 621-673) 864 pag/DimineataCopiilor_1936-1669231122__pages651-700

altă ispravă — și Gelu și Momi sunt Dar ei nu se lasă. Vor 
hi. 


ră de urec! 


i rău, ca acesta să muşte pe ma-| Şi în vârful picioarelor se apropie 
t. 


să se răzbune. mare şi 
pi ma madam Coc. Şi ce-i = în în minte dam Coe, care vorbia cu o vecină. 
ui Gelu? Să dezlege pe Bucifal, un 


lânge Gelule|]... 


Dar deodată Bucifal se repede şi... jap!... 
l-a înhăţat pe Gelu de pantaloni.. 


Bucifal, slobod, sări prin dnathiitera 
gardului şi îl muşcă tot pe Momi. 


„Nu 
tea:ă Momi. să... să vezi cun am'să 
dezleg Arama şi pe urmă o să râ: 
dem împre 


“îl 'conso- 
| Intr'adevăr Momi se urcă pe gard și 


„desfăcu lanţul. 


Acu sua cei doi își văd în oglindă hai- Cine Area groapa altuia, el singur cade | 
nele r: pte şi îşi spun unul, altuia: — în e | 


QZNHN 


Viaţa ş 


REZUMATUL CAPITOLELOR APĂRUTE PANĂ ACUM 


N pădurile Africane, trăiește împreună cu mama 
lui, gorila Gora. Fiind copil încă, află că 
tatăl lui a murit ucis de un om alb. In su- 
fletul lui Gora, încolţeşte gândul răzbunării. 
Peste câţiva ani, pleacă cu cimpanzeul Ţogo, 

cu care se împrietenise, în căutarea omului alb. O luptă 
aprigă se dă între Gorilă şi omul alb. Gora se alege cu 
o rană în umăr. După câtva timp, se vindecă și pleacă 
cu mama lui în căutarea omului alb. Găseşte coliba lui 
şi în colibă, un copil pe care îl fură. 

Omul alb se întoarce acasă și văzând gorilele fugind, 
vrea să le omoare, neștiind că şi copilul lui se află cu ele. 

Dar mama lui Gora, îşi scapă viaţa ei şi a fiului ei, 
arătând omului alb, copilul pe care i-l furase. După o 


GG: 
ora 


noapte întreagă, petrecută în pădure, ajung cu copilul 
pe care îl botezaseră „Bibo“ la culcușurile lor. Pe Bibo, 
îl îngrijesc cu multă dragoste, hrănindu-l cu lapte de 
cocos și pregătindu-i un pat bun. Bibo se înprietenește 
cu Gora şi cu toţi prietenii lui, se obișnuiește cu viaţa 
de pădure şi trăeşte fericit, neștiind nimic despre ade- 
văraţii lui părinţi. Peste un an, Bibo pleacă pe un ur- 
suleţ, călare prin pădure şi fără să ştie cum, ajunge la 
colibă, acolo, de unde fusese răpit. Părinţii lui sunt ple- 
caţi în Europa şi Bibo, găsește doar o fotografie de a 
lor. A doua zi, se întoarce la gorila. Gora e foarte su- 
părat pe el. 

Curând după această întâmplare, în timpul unei 
nopţi, izbucnește o furtună îngrozitoare. Gora se pierde 
de mama lui și de Bibo, iar căprioara Alba este găsită 
moartă. 

Gora și cu cimpanzeul pleacă iar în căutarea gorilei 
celei bătrâne şi a lui Bibo. 


8. Gora îl salvează pe hipopotamul 
Hipo şi se luptă cu doi negri 


De zece zile, zadarnic, Gora o caută pe mama lui 
şi pe Bibo. Ca să-l facă să îndure mai uşor tristeţea şi 
singurătatea, cimpanzeii l-au luat în mijlocul lor şi fie- 
care dintre ei, nu știa cum să facă ca să-l mângâie pe 
prietenul lor. Bietul Țogo, pleăcă în fiecare dimineaţă 
în pădure cu Gora, să-i caute împreună, pe cei de care 
se rătăciseră în noaptea furtunoasă. Chiar domnul Elfi, 
care e cam îmbătrânit şi a devenit destul de greoi la 
mers, nu e zi, să nu plece în pădure, nădăjduind că va 
da de gorila cea bătrână şi de Bibo. 

In fiecare seară, în noul culcuș al cimpanzeilor — 
care este şi a lui Gora — se strâng cu toţii și fiecare 
trebuie să dea socoteala de felul cum şi-a întrebuințat 
ziua, de ce a aflat în legătură cu dispariţia lui Bibo şi 
a gorilei celei bătrâne. 

Intr'o seară, domnul Elfi, elefantul, nu veni la sfat. 
Il așteptară cu toţii până noaptea târziu, când văzând 
că nu mai vine, Gora, îngrijorat, îl rugă pe Ţogo să-l 
însoţească şi amândoi, porniră la locuinţa hipopotamului, 
unde era găzduit elefantul. 


Casa hipopotamului se află departe, pe marginea 
„unei ape mari. Domnul Elfi, zăcea bolnav, singur. Cu- 
rând aflară Ţogo şi Gora, că în ziua aceia elefantul îl 
rugase şi pe hipopotam să-l însoţească în pădure şi că 
amândoi se întâlniseră cu doi vânători negri. Elefantul 
fusese uşor rănit iar pe hipopotam îl prinseseră. Pro- 
babil, că voiau să-l vândă pe un preț foarte bun unei 
menagerii sau unui circ. 

—- Incotro au luat-o oamenii negri? întrebă Gora, 
clocotind de mânie. 

Elfi încercă să-i explice cam în ce parte a pădurii, 
avusese loc lupta și Gora fără să mai aibă răbdare să 
aştepte zorii zilei, plecă să-l scape pe hipopotam. Pe 
Ţogo îl lăsă să îngrijească de elefant și-i spuse să nu 
se miște de acolo până ce nu va veni el să-l ia. 

Furia îi dăduse lui Gora, curajul şi energia pe care 
le pierduse de cînd nu mai știa nimic de soarta mamei lui. 

Mergea mai mult alergând, hotărât de data asta să 
nu se mai lase înduioșat de nimeni şi de nimic. Il va 
elibera pe hipopotamul Hipo şi omul negru va cunoaşte 
o pedeapsă pe care nu o va uita niciodată. După cale 
îndelungată, Gora ajunse în locul unde îi explicase Elfi 
că se dăduse lupta între el şi omul negru. Un geamăt 
prelung îi atrase îndată atenţia. Privi în toate părțile, 
silindu-se să despice bezna cu privirea și putu să-l vadă 
pe bietul Hipo legat sdravăn cu sfori groase de trunchiul 
unui arbore mare. 

Gora se apropie îndată de Hipo şi îi spuse că ela 
venit să-l scape din mâinile negrilor și să-i pedepsească 
pe aceștia. Hipo îi jură recunoștință pe viaţă și îi arătă 
locul unde se află coliba celor doi oameni negri care îl 
legaseră de pom. 

Gora alergă îndată într'acolo şi cu o lovitură puter- 
nică de picior, sparse ușa și năvăli în colibă. Muchia de 
fier a unui topor mare strălucea în întunerec şi înainte 
ca negrii să pună mâna pe arma lor, Gora în- 
hăţă toporul. 

In întunerec, se dete o luptă crâncenă între cei doi 
oameni și între gorilă. Cu toate că Gora avea la el to- 
porul de care s'ar fi putut folosi, nu se apără decât cu 
pumnii, voind ca lupta să fie dreaptă, nu mişelească. 

In puţine lovituri, Gora, îi dobori pe cei doi negri. 
Văzându-i căzuţi la pământ, în nesimţire, se aplecă dea- 
supra lor şi lipindu-şi urechea pe rând, pe piepturile 
oamenilor, se încredinţă că inima le bate normal, că 
nu-i omorâse. Liniştit că nu făcuse o crimă, plecă 
cu toporul în locul în care Hipo îl aștepta legat de 
pom. Îndată tăie sforile pe care le luă cu el, socotind 
că poate îi vor prinde şi lui odată bine, când întâmplarea 
va face să se întâlnească cu omul alb. Apoi plecă cu 
Hipo care nu mai înceta să-i mulțumească lui Gora şi 
să-l numească — pe drept cuvânt — binefăcătorul lui. 

— „Ce m'aș fi făcut eu fără ajutorul tău, prietene 
Gora? Aş fi murit de dorul vostru şi al pădurii, acolo 
unde mar fi dus oamenii! li auzeam vorbind că mă vor 
vinde pe mine şi pe Elfi pe care se gândeau să-l prindă 
mâine, unor negustori albi care să ne ducă apoi în ță- 
rile lor“—spunea Hipo, în drum spre casă. 

Deodată, Gora se opri pe loc şi făcându-i semn hi- 
popotanului să tacă, ascultă atent. De undeva, din apro- 
piere se auzea un plâns. Lui Gora, începu să-i bată inima 
puternic. O presimţire ciudată îl făcu să creadă că plân- 
sul acela îl chiamă pe el. Il rugă pe Hipo să-l însoţească 
şi îndreptându-se mereu după plânsul care se auzea din 
ce în ce mai desluşit, ajunse într'un colț de pădure, unde 
spre marea lui bucurie şi uimire, o găsi pe mamta lui 
care nu putea dormi și plângea de dorul fiului pierdut. 

Bibo şi ursuleţul se treziră din somn și recunoscân- 
du-l pe Gora i se azvârliră de gât, înbrăţişându-l. 

— Unde ai umblat fiule rătăcitor? - întrebă gorila cea 
bătrână, ştergându-şi lacrimile. De când ne-am pierdut 
de tine, n'am mai închis ochii nici o noapte. Plângeam 
şi mă rugam lui Dumnezeu să mi te trimeată îndărăt. 

— Ce te făceai mamă, dacă Dumnezeu se supăra 
că nu-l laşi să doarmă și-i toţi baţi capul în fiecare 
noapte ?—spuse Bibo, care, de bucurie, își cam luase nasul 
la purtare., 


Cu toate că încă nu se luminase de ziuă, Gora îi 
spuse mamei lui să-și strângă lucrurile, să-l ia pe Bibo 
în brațe şi să-l urmeze. 

— Mergem deocamdată în casa prietenilor noștri 
cimpanzeii şi mâine ne vom face casa noastră. Dar în 
drum, trebuie să ne oprim la domnul Elfi care e cam 
bolnav. Ah, uitasem să vă recomand pe noul nostru to- 
varăş, pe domnul Hipo! Şi zicând aceste cuvinte Gora, 
se uită prietenos la hipopotam. 

— Eu vreau călare! se răsfăţă Bibo. Şi  pentrucă 
toți erau bine dispuşi în noaptea aceia, domnul Hipo îl 
luă îndată pe Bibo în cârcă, pornind-o înainte. 

In urma lor veneau cele două gorile şi la urmă de 
tot, cam somnoros, ursulețul. 

Voia bună îi făcu pe toţi să nu simtă oboseala dru- 
mului. Cele două gorile, tot povestindu-și mereu ce fă- 
cuse fiecare în timpul celor zece zile cât nu se văzuseră- 
nici nu-şi dădură seama că au şi ajuns la casa hipopo, 
tamului. 

Bibo descălecă repede și fugi la domnul Elfi care 
cu toată grija ce-i purta lui Gora și lui Hipo adormise. 

Lui Țogo nu-i venea a crede că tot ce vede e ade- 
vărat. La atâta bucurie, nu se așteptase. Domnul Elfi, 
mărturisi că rana nu-l mai supără de loc şi că n'ar avea 
nimic Împotriva unui mic ospăț care să sărbătorească 
reîntoarcerea gorilei şi a lui Bibo şi eliberarea lui Hipo. 

Toţi fură de aceiaşi părere. Ţogo dete o fugă până 
acasă şi trezindu-i din somn pe ceilalți cimpanzei, ve- 
niră cu toţii în goană la casa lui Hipo. 

Soarele de a doua zi, îi găsi încă adunaţi la sfat, 
în jurul mormanelor de coji de banane și de nuci de 
cocos. 

Apoi unul câte unul, începu să caşte. Domnul Elfi, 
adormi cel dintâi, apoi Bibo, pe un genunchi a lui Gora. 

— Noi trebuie să ne îngrijim de un culcuş al nostru! 
spuse mama lui Gora, în şoaptă, ca nu-i trezească pe 
ceilalţi. 

— Casa noastră este ca și a voastră! răspunse Ţogo, 
carc închisese ochii, dar nu adormise încă. 

Gora mulțumi dar nu primi învitaţia cimpauzeului. 
Acum, când îşi regăsise familia, dorea iar să-şi aibă 
rostul lui. Așa că, luându-l pe Bibo încet în braţe, porni 
cu maică-sa şi cu ursuleţul în căutarea unui loc prielnic 
noului lor adăpost pe care îl voia în vecinătatea cim- 
paazeilor. f 

Soarele n'apucă să asfințească și culcușul gorilelor 
era gata. Lui Bibo, putură să-i pregătească iar un pat 
bun, cu lucrurile care izbutiseră să le scape dela înnec. 
Când totul fu în ordine, începură să sosească prietenii 
lor, Elfi, Hipo, Țogo cu familia, fiecare cu câte un dar, 
așa cum se obişnueşte în casă nouă. 

Gora îi sfătui pe Hipo şi pe Elfi să se mute şi ei 
mai pe aproape ca să fie mai feriţi de vânătorii negri 
cari, cu siguranţă, vor porni curând, iar în căutarea lor. 

(Va urma). 


SIDONIA DRAGUȘANU 


Stau pe masă 'n voia lor 
Marius şi Miţişor... 


"= Dalai 


Inainte 

de culcare, 

în dormitor 

e zarvă mare: 
Tata, mama, au plecat 
şi acum 

copiii 

se apucă 

de jucat. 

Ionel 

are un 

gând bun, 

să se joace 

de-a războiu — 

şi repede, 

unu, doi, 

se împart 

în două părți, 
zboară'n aer 
perne, cărți 

şi alte lucruri de soi. 
Viorica, 

mititica, 

mai de mult 

s'a culcat 

şi doarme liniştită 
într'al ei pat... 

Ea visează îngeraşi 
cu clopoței 

şi că un îngeraş 
drăgălaş 

i-a căzut pe nas. 
Trezită, 

speriată, 

sa pomenit 

lovită 

spre a băieţilor haz, 
cu o carte mare 

în obraz. 


O i) 


de L. ȘERF elev clasa II sec. Suceava 


Insă când 

acel războiu 

era tocmai 

în toiu, 

tata a intrat 

şi — bum ! 

o sticluță 

de parfum 

în cap 

isa spart 

pomenindu-se deodată 

fără voe parfumat. 

Supărat 

de această întâmplare, 

cu o bâtă mare 

fiecare 

a căpătat... 

Cred c'aţi ghicit 

ce s'a întâmplat. 
Morala: 

Când pisica nu-i acasă 

Joacă şoarecii pe masă, 

Dar e vai de șoricei 

Când dă pisica peste ei 


ULTĂ vreme trebue să se fi scurs deatunci, 
multe veacuri au primenit fața pământului, 
că nici urmă, cât de mică, niciun hrisov cu 
foi îngălbenite, nici un colţ de piatră, care 
să vorbească lumii, despre vremurile acelea, 

n'a mai rămas. 

Numai prin graiu viu s'a mai păstrat câte ceva din 
acele timpuri, acoperite de colbul aducerilor aminte. Din 
gură în gură, din om în om, au rămas câteva crâmpee, 
pe care acum le povestesc bătrânii, la gura sobei, iarna, 
sau la umbra răcoroasă, vara. Le povestesc bunicii ne- 
poţilor, așa, ca niște întâmplări închipuite din lumea fer- 
mecată a basmelor. 

Deacolo, din lumea aceia minunată, e scoasă și po- 
vestea pe care vreau să v'o spun acum. Mi-a povestit-o, 
într'o zi frumoasă de vară, bunicu-meu. 

Stam amândoi la umbra nucului, în grădină şi, ca 
să ne treacă vremea, rupsesem în două o „floarea soarelui“, 
— „răsărită“ — cum îi zicea bunicu şi ciugulind, cu 
degetele, sămânţa mare şi coaptă, o spărgeam alene între 
dinţi, vorbind despre una, despre alta. 

— Măi nepoate — zise bătrânul, tot spărgând între 
dinţi, sămânţa asta, mi-adusei aminte de o poveste! Cu 
toate că nu mai eşti la vârsta când te-adormeam în bas- 
me, am să ţi-o povestesc, poate că o scri cumva la gazetă... 

„Cică a fost odată o împărăție mare și bogată, peste 
care domnea, cu dreptate şi cu adâncă înţelepciune, un 
împărat viteaz şi bun, care n'avea pereche în lume. 

Spune povestea, mai departe, că în țara aceea Dumnezeu 
își pogorâse harul său divin, aşa era de frumoasă ţara 
şi pământul atât de roditor, încât bucatele câmpiilor şi 
roadele livezilor se coceau de câte două ori pe an, ba 
belșugul mergea până acolo, încât mâna omului nu prea 
avea nevoe să îndrepte ogoarele sau livezile. Se făceau 
toate din mila Domnului. Să nu crezi însă, dragă nepoate, 
că oamenii stăteau cu mâinile în sân și leneveau, aştep- 
tând totul de-agata—vorba aceia: „pică pară mălăiaţă “! 
Nu! ei erau harnici şi iubitori de frumos și potriveau, 
cu gust, tot, ce rodea pământul, încât întreaga împără- 
ție era o grădină frumoasă şi mănoasă, scăldată de ape 
dulci şi răcoritoare. Pomii își plecau crengile, pline de 
rod, până la pământ. Florile, cu miros îmbătător, creș- 
teau mândre, în brazde frumos aliniate. Lanurile își 
înălţau spicurile, până la înălţimea unui om, iar păsă- 
rile măiastre cântau, vesele, fericirea acestui binecuvân- 
tat colț de pământ. Raiul—parcă—se mutase din înălţi- 
mile cerești în acel loc binecuvântat! 

Impăratul avea o fată frumoasă, dar cum frumoasă? 
— Toată minunea împărăției îşi adunase bogăţiile în su- 
fletul ei! Albastrul cerului se oglindea în ochii ei senini. 
Razele soarelui se topiseră în părul auriu al Domni- 
ței şi noaptea îi umbrea genele lungi şi arcuite. 

, Cu toată frumuseţea ei îngerească, Domnița nu era 
mândră, ci bună, simplă şi cuminte, încât, pe dreptate, 
o numeau supușii împărăției: „Frumoasa fără de prihană“. 

„Ani dearândul trecuseră în pace și fericire. Domnița 
Alina (așa o chema pe fata împăratului) crescuse mare 
şi frumoasă. 

De prin toate ţările vecine şi din cele mai depărtate 
colțuri de pământ, începură să vie peţitorii, cu plocoane 


= FT 


4 


AÑ“ 


AS 


h 


(4 


SĂ 


s 4 


de D. MEREANU 


scumpe, că — vezi bine — cine n'ar fi dorit să fie gi- 
nerele unui așa împărat și mirele unci Domniţe fără 
seamăn pe lume! 

Printre cei care cereau mâna Domniței se afla și 
feciorul unei vrăjitoare vestite — „Împărăteasa neguri- 
lor din Miază-noapte !“ 

Impăratul îl isgoni dela curte ca pe cel mai de rând 
slujitor. 

De ciudă și inimă rea, fiul vrăjitoarei, işi făcu sea- 
ma, aruncându-se în valurile mării. 


Când a primit vrăjitoarea vestea morţii fiului ei, ` 


a urlat de durere, de s'au cutremurat toate peşterile de 
ghiață din împărăţia ei! Apele sau tulburat până în a- 
dâncuri și copacii şi au scuturat frunza ! x 

A plâns vrăjitoarea moartea feciorului său șapte zile 
şi şapte nopţi, apoi, aducând în juru-i toți demonii și 
toate uneltele de vrajă, a pornit, călare pe vântul de 
ghiaţă, spre împărăţia fericită, să se răsbune. 

Furişându-se într'o noapte în iatacul Domniței Alina, 
o vrăji, cu descântece diavolești, zicându-i: 

— „De azi înainte să te sece dorul după Soarele 
cerului, cum mă seacă pe mine dorul după feciorul meu, 
care era Soarele vieţii mele ! 

„Numai atunci să-ţi găsești alinarea când Soarele se 
va cobori din înaltul văzduhului și va primi să fi mi- 
rele tău !“ 

Grăind astfel, vrăjitoarea se subţie, ca un fum şi 
sbură pe horn, pierzându-se în negura nopții. 

De a doua zi, jalea puse stăpânire în palat şi pe 
întreaga ţară. 

Domnița cerea neîncetat să se coboare Soarele din 
slăvi, spunând că numai el va putea să-i fie mire. 

O seamă de curteni şi feciori de împărați şi-au pier- 
dut viaţa, încercând să se urce până la porţile de foc 
ale împărăției Soarelui, ca să-l poftească în peţit. 

A trecut așa un și mai bine. Intro zi, Domnița se 
furișă din palat şi se duse la o bătrână, care ştia să facă 
descântece și vrăji. Dându-i daruri scumpe, o rugă să-i 
facă o băutură, care să o preschimbe în pasăre. 

Cu doctoria fermecată, Domnița Alina, se întoarse 
la palat și urcându-se pe balconul cel mare, scăldat în 
lumina Soarelui, duse băutura la gură şi sorbi, cu ochii 
țintă spre soare. 

Incet, încet, își simţi trupul micșorându-se şi se trezi 
deodată ușoară ca un fulg! 

Băutura vrăjită o schimbase într'o pasăre, cu penele 
aurii, asemenea părului ei, care altădată îi cădea în 
plete pe umeri. 

Deschizându-și aripile își luă sborul către Soare. 
Vai, însă, dogoarea de foc a razelor lui o ameţi și pa- 
sărea Domniţă se prăvăli, zdrobindu-se de pământ. 

Pe locul unde a căzut Domnița Alina a răsărit, după 
câteva zile, o floare. 

Floarea crescu repede, înălțându-și lujerul în sus, 
tot mai sus, către Soare. 

Florile ei erau aurii, ca şi părul Domniței şi cătau 
în sus, dar Soarele nepăsător își arunca razele fierbinţi 
spre ea, făgând-o să pălească și să-și plece petalele în jos. 

Aşa sfârși Domnița Alina trista ei viaţă şi floarei, 
care a răsărit pe mormântul ei, i s'a zis „Floarea Soarelui“. 


GETEN 


> 


—Neaţă şi Mogâlc 


MA 


REPREZINTAȚIE 


LE! 


AFRICANI 


ri i) 
US UN 


„Mai cu toți la circul nostra! „Circul nostru azi prezintă Vine-acum imblânzitorul Ia priviţi la leii ăştia! 


. domnilor, poftiți IH! Lei din Africa sosiți — i se uită fioros: Eu pe loc îi imblânzesc! 
ea pr cererea l, nu pierdeţi — Haideţi ze ră cu toții |... e a Į» începe dânsul Am să-i fac să ndeplinească 
Că aveți ce să priviți L." . Poftiți, domnilor, poftiți IH" Veţi vedea ceva frumos Ii! Ori şi ce le poruncesc!!! 


Prima încercare: iată — Haideţi, lei! Prin cercuri hopla! Insă leii stau ca proștii Uite : clovnul spune-o glumă — 
Leii vor sări prin cerc! Hai! — ce staţi ca nişte blegi?!? Şi se uită fără rost... Iară leii 'n râs pufnese!!! 
Vreţi să îmi vedeţi puterea ? Leul ăla mic din stânga!... Când, deodată, pe arenă Neaţă și cu Mogâldeaţă 

Hop! Acuma mi-o încerc!... Ce nu sări?... Sau nu 'nţelegi?!? Năvăleşte-un August-Prost... Râd sub piei, se prăpădesc!!! 


ù a 


Dar acum îmblânzitorul insă Neaţă *ntr’o clipită N'a văzut îmblânzitorul Uite-acum ridică biciul... 


S'a "'nturiat grozav de tot: Trece dincolo, uşor —- Ce-au făcut „leii“ poznași... Insă ce s'a întâmplat?!? 
mleilor 11!» Cu biciul ăsta Şi în timp ce-un domn gras râde, Strânge bine 'n mână biciul Domnul gras, legat de Neaţă, 
Imediat râsul vă scot!!!” Biciu-i leagă de picior!!! Ca să dea în nărăvași!... Cu © pasăre-a zburat!!! 


FT 


Tocmai până sus ajunge Infuriat, acuma, domnul Să vedeţi ce mai bătaie! Dar în timpul ăsta „leii“ 

Domnul nostru scurt și gras Fuge după 'mblânzitor... Cum de mult nu a mai fost — Prind momentul potrivit — 
i acuma cade — hopla! — Fug cu toţii prin arenă... Intre domnul gras, în furii, Şi, în două salturi bune, — 
e pământ, — vezi? — drept în nas!!!, Fug și leii noștri 'n zbor! Şi îmblânzitorul prost!!! Drept afară au zbughit!!! 


Toată lumea-i 'ngrozită — — Uite, Neaţă, vezi? li-i frică, Hei! Dar iată'n alergare Dar rămân cu pielea 'n mână: 
Fug cu toţii după ei... Toţi se tem acum de noi!!! Doi golani s'au apropiat „Vezi? N'a fost niciunul leul!!!" 
Neaţă și cu Mogâldeaţă Când urlăm ca leii-odată Şi "'ntr'o clipă câte-o coadă Neaţă şi cu Mogâldeaţă 

Se mândresc grozav că-s lei!!! Ii speriem! He! He! Ce boi!!! Mâna lor a apucat!!! Inainte fug, — mereu... 


Nici n'au observat, în fugă, Hop! Au întâlnit gardistul!!! Ba gardistul, plin de furie, „După ce-ai păţit atâtea 

C'au pierdut pielea de lei!!! Cum să scape scurt de el? De pe jos i-a ridicat, Nu e rău să te-odihnești!... 

Ei mai cred că dacă urlă Urlă dânșii lung ca leii I-a dus drept la închisoare — Este rău în "inchisoare... 

S'ar speria lumea de ei!!! Dar... nu s'a mai prins de fel., Şi pe-o lună i-a 'ncuiat!!! Dar e bine 'n București!!!“ 
In numărul viitor : 


| ATES NEAȚĂ ŞI MOGALDEAȚĂ IN BUCUREȘTI 
| iii in A ? pi a —— 


OVESTEA pe care m'apuc eu acum s'o scriu, 
a venit şi mi-a istorisit-o un prichindel, — 
nu mai înalt decât o floricică de scânteiuţă. 
Era înveștmântat într'o hăinuţă croită dintr'o 
foaie uriaşă de lipan, iar pe căpşor purta o 

tichie dăruită de floarea de mac. După cât am aflat eu — 

mai târziu, pe prichindel îl chema Mac-Mac. Vezi, că-și 
luase numele, de la tichiuţă. Eu dormeam, în grădină, 

— în seara aceea şi nu prea luam aminte la ce tot spu- 

nea prichindelul Mac-Mac. L’am lăsat să vorbească în 

pace, până într'o vreme, când s'a oprit şi uitându-se la 
mine, a băgat, pe semne de seamă, că mă uitam la 
stele (fiindcă tocmai atunci trecea Zâna Noapte, în ca- 
rul mare, pe calea argintată a Laptelui). Atunci, ma 
apucat, Năstrușnicul, de mâneca hainei şi ma scuturat: 

„Ei, m'ai ascultat, sau ba ?“ Eu,tot cu ochii la că- 
lătoria zânei, printre stele, am dat din cap: „Nu! n'am 
ascultat !“ 

— Aşa ? Lasă, că ţi-o scriu eu, atunci! 

Zis şi făcut ! Mi s'a pus prichidelul pe treabă, în- 
dată ! Dar cum ? N'avea, mititelul, nici pană, nici cer- 
neală, cu ce să scrie ! A robotit el prin iarbă, până a 
dat de-o pană de rândunică, pe care o lăsase păsărica, 
înainte de a pleca în Egipt, la drum! A mai aflat și-o 
foaie de patlagină, care-i liniată ca o foaie de caiet de 
citire. lar drept cerneală, a găsit el — boabe de rouă 
argintată, — întrun păhăruț de Gura-Leului! Şicu toate 
sculele astea s'a apucat de scris. Ce-a scris el acolo, nu 
știu ! Mi-a întins foaia de patlagină, s'a închinat şi-a 
plecat ! 

Era ceva scris acolo, cu slove argintii, dar niște 
slove cât bobiţele de meiu, mici, mici de tot. Cum era 
să citesc eu ? Şi-apoi, dacă m'ar fi ajutat ochii, ştiu eu 
dacă nu era scris basmul chiar pe limba piticilor? Eu 
am luat foaia cu basmul, am dus-o în casă şi m'am 
rugat de Greeruș, care tocmai venise să cânte, să vadă 
el, de nu cumva o putea citi ceva. Sa uitat el bine, 
bine—şi-a spus că nu e de fel, pe limba greerilor. Alt 
graiu, greerușul nu cunoştea ! Dac'am văzut aşa, i-am 
arătat scrisoarea domnului Motănel sfârr-sfârr, care e 
mare cărturar şi grozav de înțelept! Şi-a pus oche- 
larii, domnul Motănel, a strâmbat din năsuc şi trăgân- 
du-se de mustăţi —semn de mare supărare!— mi-a spus 
şi el, că așa graiu n'a cunoscut vreodată! Şi el, la urma 
urmelor, ştie destule ! 

Mic-mi părea tare rău, că n'am ascultat la vreme, 
basmul prichindelului. Nu mai umblam acum, după 
cărturari şi înţelepţi ! Dar acum, ia-l de unde nu-i pe 
prichindel ! 

Copilaşi dragi, dacă n’ar fi sosit chiar atunci, în 
goană mare, cu cizmuliţele lui fermecate, piticul Lir, 
care a citit pe loc basmul cel scris pe frunza cea verde, 
— voi n'aţi fi citit acum, povestea, povestea pe care am 
să v'o istorisesc. Iat-o, cuvânt cu cuvânt, așa cum am 
auzit-o : 

— Este un tărim, — spune basmul, — care se'ntinde 
departe de pământul oamenilor, în care locuiesc zânele: 
fiecare zână cu împărăţia şi palatul ei. Aşa o să aflaţi 
dacă o să călătoriţi într'acolo, pe zâna Vară, pe zâna 
larnă, pe zâna Primăvară. In împărăţia Toamnei, au 
călătorit, nu de mult, prietenii noștri micuţi, Dorel şi 
Viorica! Dar să vedeţi, cum! Se urcase odată Dorel cu 
surioara lui, în avionul său mititel ! lar voevodul Zefir, 
tovarășul zânei Vara, care venise pe-atunci, în ţara co- 
pilaşilor noştri, — se'nălţă şi elşi se luă la întrecere cu 
aeroplanul lor. Grozav ar fi fost să-l întreacă Dorel pe 
Zefir, dar nu ştiu cum s'a făcut, că motorașul avionu- 
lui s'a stricat, încât Zefir, a trebuit să poarte, ușurel, 
ușurel, păsărica de carton, până în poiana fermecată, 
unde se află tronul zânei Vara. | 

Cum am putea să zugrăvim mai frumos, poiana 
aceasta, unde cele mai minunate flori, care-o însoțesc 
pe zână, au aşternut covoraşe colorate, în tot chipul, au 


prins de ramurile fagilor și ale stejarilor panglici și 
cununi. 

Tronul 'zânei, este tot nins cu flori ! Ce să mai spun 
de zâna Vara, chiar, care are straiele ţesute din flori de 


cicoare şi rochiţa rândunicii, cu năsturei de romaniţe 
şi cingătoare de aglice ? O cununiţă de maci roşii îi 
prindea cosiţele de beteală lucie ! In mână, zâna ţinea 
vârguța fermecată, ce-i ajuta să facă minuni. 

Să mai adaog, că în poiana asta, cântă cei mai 
măeştri cântăreţi, cum ar fi: privighetoarea, mierla, 
grangurul ! Greeraş, cântăreţul din lăută, s'abate şi el, 


„pe-aci, de multe ori ! 


10 


Când, însă, copilaşii noștri au păşit în poiană, cân- 
tăreţii trecuseră şi se-ascunseseră în frunziș, iar flori- 
celele, tovarășele Verei, aveau chipurile tare întristate. 
Zelirul, cum vede asta, înaintează cu Dorel şi Viorica, 
spre tronul zânei şi-o întreabă, care-i pricina amărăciunii. 
Fiindcă, dragi copilaşi, zâna Vara, sărmana plângea ! 
Printre lacrimi, i-a lămurit : | 

— S'au întristat toţi, că în curând, va trebui să 
plec ! Florile mele varsă lacrimi ! Păsărelele nu mai 
cântă ! Plâng și eu, pentrucă ţin la ele... 

— Dar, dece nu mai vrei, zână, să mai rămâi ? în- 
treabă Dorel, care vrea să ştie tot. 

— Dragi copilași, aș rămâne cu toată inima, dar nu 
se poate ! Zâna cea atotputernică, zâna Fire, nu ne în- 
găduie să rămânem mai mult, într'un loc ! Mai sunt şi 
alte tărimuri, unde trebuie să colindăm, să preschim- 
băm înfăţişarea locurilor, înveselindu-le cu flori şi pă- 
sări, cu soare cald şi aurul holdelor de grâne. 

— Acum, are să sosească zâna Toamnă, nu-i aşa? 

— Da, Dorel! Zâna Toamnă ! 

— Ce-ar fi, dacă i-am spune ca să amâne plecarea ? 
Ca să vină mai târziu ! 
` — Ştiu eu? Numai dacă ai ruga-o tu, Dorel, mititel, 
s'ar putea să se înduplece ea! Acum, ea încă e în îm- 
părăţia ei |! 

— E departe tare ? vrea să ştie Dorel. 

— Da! Destul de departe ! De-acolo, până-aici, zâna 
Toamnă călătoreşte pe apa Belşugului. 

— Aeroplanul meu e stricat ! Şi nimeni de-aci nu 
ştie să-l dreagă ! Nici eu! Ce să fac? 

— Nu e nimic, Dorel! Uite, îl ating eu cu vărguţa 
mea cea vrăjită şi are să pornească, pe loc. Hai, urca- 
ți-vă, în el! 

Ar fi bine să întârzie doar câteva zile, zâna Toam- 
nă, până ne gătim și noi de drum şi sfârşim nunta 
jupânului Mac cu micuța Chiparoasă ! Mergeţi cu bine ! 
La drum |... 

Ca un vis de câteva clipe, a fost tot sborul pe care 
lau făcut Dorel şi Viorica, în avionul fermecat ! 


i Ciyin ri 


„ERĂ SERE: 


ee — LE TA 


y 


Viorica spune, că dintr'o dată, par'că, s'a ivit pala- 
tul zânei Toamna, înaintea lor. Aeroplanul a coborit, 
singurel ca şi cum Var fi tras cineva în jos, ca pe un 
smei de hârtie și sa oprit drept în fața castelului de 
aramă. 

l-a întâmpinat chiar zâna Toamnă — şi le-a zis cu 
blândeţe : 

— Bine-aţi venit, copii, în împărăţia mea ! 

Imprejurul ei roiau toate poamele toamnei : pru- 
nele, perele, merele, toate coapte şi sburdalnice ! In 
butoiaşe, se grămădiseră strugurii încărcaţi peste măsură 
de must, cu căpşoarele cât mărgelele. 

Să vă mai spun că palatul zânei era înconjurat de 
livezi şi vii, cât vedeai cu ochii. Nu departe, se ivea şi 
apa Belșugului, unde erau ancorate corăbiile Toamnei, 
în care zâna avea să poarte poamele, spre tărimul 
oamenilor. 

— Am venit, zână, să te rugăm, din partea Verii, 
ca să nu porneşti chiar aşa de curând, într'acolo !- Flo- 
rile s'au întristat şi păsările nu mai cântă. Mai rămâi, 
aici ! Te rugăm noi! 

— Da, zână, te rugăm mult! spune şi Viorica. 

— E cam greu ! Dar dacă voi îmi îndepliniţi o do- 
rinţă, am să fac aşa, cum vreţi !... lată, eu ştiu că tu, 
Dorel, eşti bun prieten cu Greeruș! Tare aş vrea să 


vină odată, în împărăţia mea ! Dacă mi-l aduci, mai 
rămânem aci, multe zile ! 

Dorel, se gândește puţin şi numaidecât, spune: 

— Bine, zână ! Greeruş are să vină aci! Numai să 
stăpânești vânturile cele reci şi negura. E tare friguros, 
sărmanul, şi plăpând ! 

Şi Dorel aleargă la aeroplanul lui, unde are aşezat 
un aparat de radio, cu microfon ! 

Allo, allo ! Aici, Dorel! Zâna Vară să ia aminte!... 
Să trimită în sbor, cu un sticleţel, pe Greeruş, până în 
în tărîmul Toamnei! Şi nu care cumva să-și uite lăuta ! 

Până către seară, a sosit şi Greeruș, tare înfricoșat, 
că nu ştia ce are să sentâmple! Când a aflat, că e 
vorba numai de cântec, s'a bucurat şi-a spus, că e gata 
să-i farmece pe toţi... lar cântul îi va fi mai meşteşu- 
git, dacă zâna Toamnă are să roage pe împărăteasa 
Furnică, să-l adăpostească, la iarnă. l-a făgăduit zâna 
că are să aibă ea grijă. 4 

Şi împrejurul mesei care se'ntinsese, pe nevăzute și 
pe neauzite, s'au așezat la un ospăț, ca din poveste, toţi 
musafirii şi supușii Toamnei, iar Greeruş, ameţit un 
pic, de bobița de must pe care o băuse, şi-a pus tot 
sufletul în cântec : 


„Pe plaiurile ţării, Primăvara, 
Pe vremuri, cu alai a coborit, 
Tovarăşe având pe Lăcrămioara, 
Brândușa, Brebenelul amărit ! 


Pe-alături, sburda vesel, Ghiocelul, 

Cu Vioreauu cea plăpândă mult ; 
Cântau cu toţi, de gât cu Stânjenelul, — 
C'aş da o 'mpărăție să-i ascult! 


Dar minunata sărbătoare-a Firii, 
Pe care Primăvara-o 'nviora, 

Ţinu puţin; odat cu trandafirii, 
Vara sosi, cam pe când însera ! 


Cariîta îi era împodobită, 

Cu tot ce-avea ales și minunat, 
Era ca o crăiasă, scump gătită ; 
lar împrejur, văzduhu "'nmiresmat ! 


Vis minunat — în noaptea cea de vară, 
Se înfiripă °n stelele de sus ! 

Cântând din fermecata mea vioară, 
Şi-acolo, vrajă multă eu am dus! 


Dorel și Viorica nici nu ştiu bine, când au trecut 
şapte zile ! Așa de minunat au petrecut în împărăţia 
Toamnei. 


Dar într'a şaptea zi, corăbiile erau încărcate cu 
toate bunătăţile hărăzite oamenilor ! Copilașii tocmai 
se uitau cum se luaseră la întrecere, un melc și-o fur- 
nică ! 

Atunci sosi Greeruş şi le spuse că zâna îi chiamă, 
în corabie. Şi călătoria a 'nceput, frumoasă şi liniştită. 
pe apele lucitoare ale Belșugului. Soarele le poleia, me- 
reu în aur şi argint. Greeruş nu mai contenea cu lăuta 
lui: cântec după cântec, fără sfârşit! Apoi, apele Belşu- 
gului s'au întâlnit cu apele de cleştar care vin din țara 
Verii... Urcau, la deal, corăbiile mici ale zânei, împără- 
teasă peste flori, împodobite tot cu ghirlande şi cunu- 
niţe. Zâna Vară flutură o floare de nalbă și copilaşii, 
de pe corabia Toamnei, fac: pa-pa-pa-pa ! 

Zefir, Voevodul sburător, mână pânzele, cu adierea 
lui şi—în curând, corăbioarele s'au pierdut, în zare. 

Inspre pământul oamenilor, înaintau acum, coră- 
„biile cu poame, cu struguri şi grâne, ale zânei Toamne.“ 

Aci se sfârşeşte basmul, copilaşi dragi ! 


x $ r à / 
Pentrucă, vedeţi voi, n'a mai fost loc pe frunza 


aceea, pentruca prichindelul povestitor să-l scrie pe 
de-a'ntregul. 

Dar, pentruca să nu fiți supăraţi pe mine, prea 
tare, iată, vă făgăduesc că, data viitoare, pornesc o po- 
veste nemai pomenită cu niște pisoi, cu un urs şi un 
şoricel pe care-l chema Mi-ky. 


N. PAPATANASIU 


lată-l: stând la fotograf 


O drăguță cititoare m 
A rămas micuțul paf | 


w 


NO 
© 


Uite, Noacă şi cu Moacă lau coşarca în spinare Tot mergând cu voie bună — Se întinse pe cătune — 
Pregătesc de zor să facă Și pornesc cu zarvă mare, Dintr'odată o furtună Şi'ncepu apoi să tune... 
O excursie n pădure Peste deal, peste câmpie, Se stârni — și-o ploaie groasă,— Ista e-un potop îmi pare !. 
După fragi şi după mure. Veseli, plini de voioşie... Rece și întunecoasă, — Doamne, dă-ne îndurare ! 


lată-i, într'un pom, pe-o cracă,Insă apa ce crescuse Ploaia nu mai conteneşte, — N'o să mai avem scăpare.. 
Singuri, Noacă şi cu Moacă, Lângă trunchiul lor aduse, Tună, fulgeră, trăzneşte... Ploaia vine tot mai mare... - 
Stau ascunși, sub rămurele,  Numa'n vaiete și'n jale,  Noacă plin de-amărăciune Insă 'n clipa ceea, parcă, 
Uzi, sărmanii, pân'la piele... Lucruri, păsări şi-animale...Dârdâie mereu — și spune Au zărit venind... o barcă... 


„Insă pasărea scăpasc— 


„Barca grea şi legănată ` Şi-acum iată-i cum încarcă Au scăpat uşor de moarte f 

S'a izbit în trunchi de-odată. Animalele în barcă... Şi acum se duc departe... - Numai barca se-afundase... 
La aşa minune mare „Şi pornesc — Sfinte Sisoie Insă Noacă se apleacă: Căci făcând-o mai de oaie 
Nu s'au așteptat îmi pare... Ca'n corabia lui Noe... Ho ! o pasăre se'neacă |,.Au făcut a doua baie |... 


Îi a a s ~ rii 
- Po k 


Mustăţile 
“lui Moş 
- Mormoloc 


O$ Mormoloc era cel mai mustăcios om din 

lume. Mustăţile lui erau atât de lungi încât îi 

gâdilau cu vârfurile sprincenele și erau groase 

cât o coadă de vulpe. Faima lui Moș Mor- 

moloc — poreclit Moş Mustaţă, mergea dincolo 
de cele zece sate apropiate satului în care trăia el. 

Eu — cred că Moş Mormoloc — n'avea de ce să fie 
atât de mândru şi de încântat că Dumnezeu l-a înpo- 
dobit cu niște mustăţi atât de grozave, fiindcă, la urma 
urmii, îi stătea destul deurât cu ele şi-i dădeau mai de- 
grabă o înfăţişare de urs decât de om. 

Ei, dar să fi îndrăznit să-i spuie cineva lui Moș 
Mormoloc, că nu-i șade bine așa mustăcios, că îşi găsea 
beleaua. 

— „Am cele mai frumoase mustăţi din lume !” — 
spunea el. Şi cine zicecă nu-mi stă bine cu ele, e invi- 
dios că nare şi el.” 

Sau să-i fi spus lui Moş Mormoloc că mai există 
cineva pe lume care are mustăți mai lungi decât ale lui, 
ar fi însemnat să vrei să cauţi cearta cu lumănarea. 

Intr'o seară, câţiva flăcăi din sat, sau dus acasă la 
Moş Mormoloc şi i-au spus că au venit să-l vestească 
că într'un sat vecin, fusese descoperit de curând, un om 
care avea mustăţi de două ori mai lungi şi mai groase 
decât ale lui Moş Mormoloc. 

— Ce îndrăzniţi să susţineţi ? se răsti Moş Mormoloc. 
Dacă mai repetaţi odată obrăznicia şi minciuna asta, 
vă dau pe uşe afară. 

Dar flăcăii nu se urniră. Cel mai îndrăzneţ dintre 
ei spuse: — „Mâine, dimineaţă, vine aici, în satul nos- 
tru, mustăciosul care ţi-a venit de hac, adică... adevăratul 
Moş Mustaţă” și îl vom plimba pe toate ulițele, să 
știe toată lumea că el are cele mai lungi şi mai groase 
mustăţi, nu d-ta, cum te lauzi de ani de zile!” 

Lui Moș Mormoloc, să-i vie rău, nu altceva. 

— Ascultaţi flăcăilor, spuse el, fac cu voi un rămășag! 
Dacă într'adevăr, omul acela e mai mustăcios decât 
mine eu mă las să-mi tundeţi mustăţile, chiar mâine — 
la amiază, în văzul tuturor! lar dacă m'aţi minţit, fie- 
care dintre voi să-mi aducă câte o vacă şi un bou. 

Băieţii strânseră mâinele lui Moş Mormoloc, semn că 
primiseră prinsoarea. 

Rămas singur, Moș Mormoloc, începu să-şi dea cu 
socoteala, că, fireşte, fusese necugetat, făcând o astfel de 
prinsoare şi destul de trist, de îngrijorat, se culcă şi 
adormi curând. 

Deabea începu să sforăie moș Mormoloc, și mustaţa 
stângă se aplecă spre mustaţa dreaptă și îi șopti: — 
„Ascultă surioară, tu dormi ?” 

— „Cum o să dorm !?” răspunse mustaţa dreaptă. 
Când mă gândesc că s'ar putea să ne facem mâine de 
râs şi să fim tunse, îmi vine să mor de ruşine, de pe 
acum | Auzi ce-i veni în minte, lui Moş Mormoloc, să 
facă o prinsoare ca asta din care noi am putea să pierim! 
Iată recunoștință, că de ani de zile, datorită nouă, și-a 
putut purta cu faimă, porecla de Moş Mustaţă !“ 

— Ascultă, soro, — şopti mustaţa stângă, — eu am 
o idee : hai s'o luăm din loc! Decât să pățim mâine o 
rușine, mai bine să plecăm în noaptea asta. Zis şi făcut. 

Incet, mustăţile, se smulseră de pe faţa lui Moş 
Mormoloc şi deschizând fereastra o zbughiră. Afară, era 
plăcut și răcoare. Hoinărind amândouă pe străzi, se ui- 


că 


SPORI TE 


tară prin casele oamenilor, apoi nu știu ce le veni — 
poate că li se făcuse sete — se hotărâră să intre într'o 
cârciumă. 

In cârciumă, de cine credeţi, că au dat mustăţile, 
spre marea lor mirare ? Cei trei flăcăi cu cari fă- 
cuse Moş Mormoloc prinsoarea, stăteau adunaţi în jurul 
unci mese scunde și vorbeau în şoaptă. 

Mustăţile se ascunseră sub căciula unuia dintre ei 
şi ţinându-și respiraţia, ascultară toate. 

In scurtă vreme, mustăţile înțeleseră, că flăcăii au 
plănuit să-i joace lui Moş Mormoloc o mare farsă. Ei 
vorbiseră cu un alt flăcău dintr'un sat vecin, să-și li- 
pească pe faţă nişte mustăţi falşe (fireşte cu mult mai 
lungi şi mai groase decât ale lui Moş Mormoloc) şi să 
vie a doua zi la locul unde trebuie să aibă loc, con- 
fruntarea celor doi mustăcioși. Flăcăii își închipuiau că 
nimeni nu va băga de seamă pacăleala și că ei vor câş- 
tiga prinsoarea. Făceau mult haz, depe acum, închipuin- 
du-și-l pe Moş Mormoloc, tuns de mustăţi. 

— Hai repede acasă — spuse mustața dreaptă — ne 
vom așeza iar pe faţa lui Moş Mormoloc și acum când 
ştim că la mijloc nu e decât o păcăleală, putem aștepta 
în linişte, ziua de mâine” 

Moş Mormoloc, dormea. Nu simţise nici când plecaseră 
mustățile şi nici măcar nu tresări la întoarcerea lor, 
când din greşeală, se izbiră de un scaun. 

A doua zi, Moş Mormoloc se duse la locul întâlnirii. 
Fie vorba între noi, îi bătea inima cam tare. Poate dacă 
ar fi auzit cum îi spuneau într'una mustăţile : — „Nu 
te teme, ești cu noi, Moş Mormoloc !” —ar fi avut mai 
multă încredere in izbânda lui. 

Tot satul era adunat pe uliţa pe care se hotărâse 
întâlnirea celor doi mustăcioși rivali. Intâi, apăru Moș 
Mormoloc. Salută lumea şi ţinu o mică cuvântare, cu 
glasul întretăiat de emoție. Sătenii îl aplaudară, apoi 
Moş Mormoloc, se dete în lături, făcând loc să treacă 
unui om care avea întradevăr mustăţi de două ori mai 
lungi şi mai groase decât ale lui. Sătenii strigară „bravo! 
bravo |! şi se grăbiră să-i dea un buchet mare de flori 
şi să-i spuie că de azi înainte îi vor trece lui, porecla 
de „Moş Mustaţă”. Moş Mormoloc, se făcu mitilel, 
într'un colţ şi aștepta cu groază să vie unul dintre flăcăi 
să-i tundă mustățile. 

Atunci mustaţa dreaptă îşi luă inima în dinţi şi vor- 
bind mult mai tare decât îi este îngăduit să vorbească 
unei mustăţi, strigă la urechea lui Moş Mormoloc: 
— Du-te şi smulge-i mustăţile, că sunt false! Flăcăii, au 
voit să-și bată jos de tine!“ (De obicei, mustăţile îi vor- 
beau mai politicos lui Moş Mormoloc, dar până atunci, 
nu le auzise niciodată). Moş Mormoloc, nu-și dădu seama 
cine îi vorbeşte, dar fără să mai stea mult pe gânduri, 
se repezi la falsul Moş Mustaţă şi-i smulse mustățile. 

Flăcăii cari puseseră la cale păcăleala, vrură s'o ia 
la fugă, dar sătenii îi duseră cu forţa la Moş Mormoloc, 
silindu-i să-i ceară iertare şi să-și ţină făgăduiala. 

Și aşa se făcu, de rămase Moş Mormoloc cu porecla 
de Moș-Mustaţă și se alese cu trei vaci şi trei boi — în 
urma acestui rămășag. 

lar mustăţile hotărâră să mai colinde și într'alte seri... 


S. D. 


QETA 


DS Pe a. 


De-ale şt 


Motivul 


Profesorul, foarte supărat, îl întreabă pe Chiulescu 
Marin: 

— Dece vii atât de târziu la. şcoală? 

— Pentrucă tata a avut nevoie de mine,—răspunde 
Chiulescu. 

— Dar nu putea să-l servească fratele tău? 

— Nu! 

— Şi dece nu? 

— Nu fiindcă tăticul voia să mă bată !... 


Drumul vacii 


A 


Această vacă se grăbeşte să se întoarcă la grajdul 
ei, deoarece s'a apropiat ora mulsului. Dar îi vine foarte 
greu să găsească drumul prin acest labirint. Cine vrea 
să ajute pe biata văcuţă? 


Poșta Redacției 


Lucy C.—Slatina-Olt.—Descrii minunat frământarea 
sufletească a părintelui care își aşteaptă fiul plecat la 
luptă. Dar această însușire nu poate fi preţuită de ma- 
joritatea cetitorilor noștri, cărora le place mai multă 
acţiune. 

Scrisul d-tale promite o viitoare colaboratoare. 

H. S. — Focşani. — „Ploaia“ a picat bine. Se va 
publica. 

R. Trond. — „Congresul nasturilor“ a fost prea mo- 
noton. S'a discutat numai o chestiune: tratamentul prost 
al nasturilor. Aşa că, povestirea nu interesează. Mai 
încercaţi |! 

R. S. — Prima bucată pare că face parte din altă 
povestire. Adaptarea „Cărnăţarul şi hamalul“ o cunosc 
toți copiii din păţaniile lui „Till Buhoglindă“. 

D. S.— Nu mai publicăm jocuri combinate, deoarece 
au puţine puncte de sprijin. 

P. Gh. S.—,Așezarea* are multe greșeli, triunghiuri 
nw publicăm și șarada n'are versuri. 

Duţu I. Dumitru. — Se publică. 

P. L. P. — Enigma trimisă e o şaradă care sa mai 
publicat. 


(mA 


rengari 


Răspunsul lui $mecherescu 


— Nu poţi sta în clasa doua, pentrucă n'ai bilet. 
— Ştiu, dar nu pot să trec în a treia deoarece am 


căzut la examen ! 


M. Br.—Jocul „Pe ploaie“ a intrat la apă şi şarada 
e... cunoscută. Jocul „Cuvinte“ n'are nici simetrie şi 
nici cuvinte în legătură cu vreun subiect oarecare. Așa 
că pe drept cuvânt, am grase să-l declar slab. Cu 
alte cuvinte, nu se publică. 

C. D.—Focşani. — Se publică. 

Sil. K.— Povestea va apare cu unele modififări. Te 
sfătuim să te ferești de neologisme. 

Gr. B.— E prea simplă. 

A. S. şi V. L. — Slăbuţe. 

C. 1. B.—Socetu. — Poezia e slabă şi are un subiect 
nepotrivit pentru copii. Glumele sunt bunicele, dar prea 
cunoscute. 

N. Bic. -- Vom publica ceva. 

Cap. N. Nic. — Ambele jocuri au greşeli de încru- 
cişare şi cuvinte necorecte. 

S. E.—Chilia Nouă.— 1) „Sa rătăcit“ e prea simplă. 
2) La curiozităţi nu primim colaborări. 3) „Detectivul 
Didi“ e o povestire inspirată din romanele polițiste. Noi 
nu o publicăm deoarece arc o morală dăunătoare cili- 
torilor noștri. 

L. D.—Mizil. — In „Prima zi de şcoală“ izbutești să 
redai teama ce o produce copilului care deabia începe 
să înveţe. Dar stilul e stângaciu. „In zori“ e bunicică 
dar se cam seamănă cu ,,Semănătorii“ lui Alexandri 
(sfânta muncă, odor sacru). Totuși, nădăjduim că pe 
viitor să devii un preţios colaborator. 

Ig. B. — Cu această limbă bogată și populară, ai 
putea să ajungi un bun povestitor. dacă ai încerca su- 
biecte mai originale. Mai trimiteţi ! 

L. F. P. — Toate seriile se trimit la sfârşitul lunii. 

G. S.— Poezia „Floricele“ are prea des vorba floare, 


așa că nu miroase a publicare. 
- Moş Cinei 


verg T 
P S ang 


SERIA | 


Concursul de jocuri pe luna Octombrie 


MOŞ CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucișate 


Hudak e Bi a ME 
N K aN M | E 


> 
E 


ş 


A 


wy 


ä' 


m 


~w 

4 < 
4 

oA 


E 
w 
sa RE 
M O 
3 


« 
4 


X 


E 
Le 
Pai 


A 


x 
ALLIT 


ai 
a 


Orizontal: 1) Nerod. 4) Ştire. 7) Numeral. 9) 
Notă. 10) Organ din corpul omului. 11) Notă. 13) Divi- 
ziuni de timp. 15) Urmă de cerneală. 18) Puternic. 20) 
Şir. 21) Loc unde se opresc trenurile. 22) Gust (fem). 
24) Potrivire la versuri. 26) Comună rurală. 28) Pro- 
nume (pers. II). 29) Măsură pentru lichide. 30) Notă. 
32) Nume de băiat. 34) Țară în Europa. 35) Anotimp. 

Vertical: 1) La plajă. 2) Pronume. 3) Noroiu 
(Mold.). 4. Taxă pusă pe unele mărfuri la intrarea lor 
intro ţară străină (pl). 5) Notă. 6) Pasăre răpitoare. 
8) Acoperit cu zăpadă. 12) Pantaloni țărănești. 14) Ca- 
pitală în Europa. 16) Armă veche. 1?) Nume de fată. 
18) Impărat rus. 19) Ramură mică ! 22) Parte a bise- 
ricii. 23) Pasăre de curte. 25) Capitală în Europa. 26) 
Bandă de fier. 27) Numeral. 31) Campion. 33) Măsură 


de pământ. 
IONEL BICHIGEAN—Năsăud 


Premianţii jocurilor pe luna August 


Ab. pe un an la „D. C.": Nicolae N. Negoiţă Str. Fr. 
Brătulescu 10 Loco. 

Ab. pe 6 luni la „D. C.": Frangopol N. Ortansa Str. 
Trifoi 24 Bucureşti; Lenuţa Belizare Str. Eliade Rădu- 
lescu 17 Piteşti; Marietta și Tudorel N. Mitulescu. Com. 
Frumușşica-lalomiţa. 

Ab. pe 3 luni la „D. C.": Valeria Ştefănescu, Str. 
Fraţii Brătulescu 15 Loco;  Mecchia Riccardo, Strada 
Vasile Alexandri 28, Craiova; Kutza Vizireanu, Câineni, 
jud. Tighina; Avachian Ion, Str. Principesa Maria 24, 
Bazargic. 

Cărţi în val. de 80 lei: Constanţa A. Niculescu, Str. 
Popa Nan 5 A, Loco; Alexandru şi Rodica Moraru, Fund. 
Ferma George 40, Bucureşti; Caliopi Eftimiu, Str. Matei 
Vasilescu 5, T. Severin; George N. Sorin, Lic. Nicolae 
Filipescu, M. Dealului- Târgovişte; Simon Popovici, Sin- 
gureni, com. Strâmba-jud. Bălţi; Radu Mărăşescu, Calea 
Caracal 17, Craiova; Besnosăi Debora Str. Szevcenk 19 


„+ lie TE fe 


A 15 
AMAA 


Cernăuți; Stroia Octavian, Cluj; Petrovici G. Nicu, Calea 
Moşilor 200, Loco; Tuti Costescu, Str. Iacob Negruzi, 37 
bis, Loco; Weimberg Selina, Str. Muşat Rădulescu 28, 
Loco; Gilof Constantin, Str. Vişinilor, Sibiu. 

Câştigătorii sunt rugați să trimeată din nou, adresele 
exacte. 


Omonime 


1) Micuța, după ce nu este decât de o 
trebue să meargă şi cu baston, pentrucă e..... 
Titel Ițigan, Târgovişte 


2) Punând..... de țigară în scrumieră, am văzut 
cum arde ..... lumânării. 
A. S. Weinştein 


Deslegătorii jocurilor pe 
luna August 


PROVINCIE 


Galaţi: Aneta llie (8), Caludi Elena (8), Ulic C. T. Vera 
(8), Victor Perebinosov (8), Iancu Manes (8), Ritta Laub- 
müller (8), Jankilevici Matias (8), Marcel Brenner (8), 
Bauling Nina (8), Puiu Haimovici (8); Giurgiu: Petrof 
Petruţa (8), Antonescu Virgil (8) ; Govora: Emil A. 
Săftoiu (4) ; Hârşova: loan D. Bejan (4); Herăstrău: 
Ştefan Georgescu (7); Huşi: Leon Gh. Const. (8), Renée 
Z. Rubinstein (8); laşi: Adina Popovici (6), Cernătescu 
Corina (8), Valeriu Dobreanu (8), Mitică Anghelescu 
(9), Ion . Dăscălescu (6), Maria Vanghele (6), Zaharia 
Stănciulescu (7), Pârvu Elena (8), Lazăr Rauch (8), 
Zingher Olga (2), Stoica Vasile (6), Jenică Bercovici 
(8), Bercu Goldschmied şi Malvina lonescu (8), Iancu 
Haimovici (5), Ieper Silvia (8), Marcel Osias (8); 
Ismail : Izotev Eugenia (7); Ițcani: Popescu Traian (8), 
Alfred Schăcbter (8); Jucul de jos: Bociu Dumitru (4); 
Leţcani: Popovici Sava (8), Angela Popovici (8); Lehliu : 
Teodorescu Elena (4), Ecaterina Ionescu (4); Lipcani: 
Marin Gheorghe (8), Cevarschi Leon (8); Mânăstioara: 
Ursache Calistru (5); Menţii din Față: Dan și Florica 
Cornea (8). 

Pitești: Elvira Simionescu (8), Lenuţa Belizare (8), 
Călugărescu Georgeta (4); Ploeşti: Lola St., Col. V. Bu- 
bulac (8), Teodor N. Vintilescu (5), Petrescu Sulic (3), 
Duţu I. Dumitru (8), Rodica E. Roman (8); Poiana-Pra- 
hova: Zagory Varvara (4); Predeal: Havelca Nina (8), 
Pascu Constantin (4); Mogoşani: Eugen Gh. Teodorescu 
(8) ;Moiseni : Gabor lacob (4); Nădab: Marioara Negru 
(8); Năsăud: loan Relmeanu (6); Noua Suliţă: Mazur- 
chevici Larisa (5); Oradea: Dia Păcuraru (8); Trică Eu- 
gen (4); Orhei: Săndulescu Valeriu (6); Petricari: Lidia 
Tempescu (4) ; Pianul de jos : Gheorghe Savu (4): P. Neamţ: 
Mărculescu Ovidiu (8); Copelovici Willys (8). 


SERIA 1) 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA OCTOMBRIE 


Numele și pronumele 


Adresa: 


FOTOGRAFIILE PREMIANȚILOR 


7 


OLGUȚA ANDRONOVICI 
Ci. I — Pr. I 
Școala primară de fete 
Dej 


MĂCIUCĂ |. ELENA 
Ci. IV-a — Pr. I 
Şc. No. 22 
București 


VLAD CAZAEY 
GH. DAVIDENCO 
GH. CHIRAMOV 
CI. Ii — Pr. I 
Cahul 


NATHANIEL B. STOPPLER 
CI. Il-a — Pr. i 
Școala Israelită — Română 
Bacău 


COGAN ANA 


Pee | — CI. ili 
Şcoala „instructiune 
Bucureşti 


ten mea fa e GUTMAN HAVA APOSTOLESCU |. MIHAIL FLORINA ZĂTREANU 
$coale Cienci" CI. II — Pr. I Ci. Ill-a — Pr. I Ci, |. ii 
București București Școala No, 2 Școala No, | 
Câmpina Târgoviște 


NELU IONESCU EMILIA PÂRVOI DAIN LUCY SOLOMON NISSEA 
Ci. II — Pr. I CI. IV-a — Pr. | Ci. il — Pr. II CI. IV — Pr I 
Șc. Mașina de pâine Școala „Tăbăcari 11" Școala Spaniolă Şc. primară de fete | 
București București București Ploeşti 


LUDVIG GRIGORESCU MIOARA CRISTESCU SEBASTIAN B. SAFIANU FELICIA SASLO 4 
CI. I — Pr. I CI. IV — Pr. Il CI. I — Pr. II EMILIA SASLO 
Bolintinul din Vale Şcoala „Sp. Haret 33 Școala Mântuleasa" CI. IV și CI. Ii — Pr. | 
București București Şcoala No. 45 
București 


TATIANA POGONAT BĂRLOIU IOANA LAZĂR ELENA VASILESCU R. ROMULUS 
CI. IV-a — Pr. | Ci. IV — Pr. | CI. V — Pr. I Ci Vi-a — Pr l 
Şc. No. 2! de fete Şcoala No. 32 Școala No. 31 TOAN 
București Târgoviște Târgoviște : 


MARIANA CĂPITĂNESCU RAPAPORT PEPICA ALMA S 
ACHS 
M j „i e CĂPITĂNESCU RAPAPORT AUREL Ci. I — Pr. li cui pr piată | 
. Il-a l-a — Pr. I Ci. l-a şi CI. M-a — Pr. I Şcoala „Domnița Marie" Comrat 
Caracal București București 


P Hrot 


[+] 
x 
zZz 
i 
U 
bă 
E» 
LU] 
Ei 
v 
v 
v 
T 
S 
v 
a 


IZ 


Toamna se numără bobocii. 


Prețul 5 le 


Perrero 


iapă 


Balena fuge cu arpionul în carne 


Animale polare 


Dacă în regiunile polare, se găsesc plante puţine, 
în schimb animalele din aceste ținuturi pustii, unde soa- 
rele, cel mai binefăcător dar al lui Dumnezeu, apare 
foarte rar, sunt întrun număr şi mai mic. Rare sunt 
animalele care înfruntă o temperatură vătămătoare, în 
stare să îngheţe o bucăţică de pâine atât de mult, încât 
ca s'o rupi e nevoie de un topor. 

Dar aceste puţine neamuri de animale sunt foarte 
interesante. In regiunile antartice, pinguinii saltă în sus 
ca nişte caraghioşi. 

Elefanții de apă, se luptă zilnic între ei, încât din 
cauza acestor lupte rămân puţini pentru vânat. 

Gâştele sălbatice se lasă legănate de valuri şi se ri- 
dică în sbor una lângă alta. 

Grupuri de urşi albi nebunatici şi totuși fioroși, 
merg clătinând trupul, gata să se mânie şi să se năpus- 
tească asupra acelora care ar îndrăzni să turbure liniștea 
lor. Cel mai interesant animal din regiune e, fără în- 
doială, balena. Acest animal enorm e sortit să dispară 
din pricina lăcomiei oamenilor cari caută să aibe foloase 
de pe urma corpului ei. 

Pentru prinderea balenelor nu se maż folosesc bărci 
cu opt lopătari ci un singur vânător care aruncă cu dibăcie 
arpionul pe spatele balenei. ` 

Acest sistem e foarte primejdios. Balena rănită fuge 
cu o iuțeală nebună, se aruncă în mare şi se ridică deo- 
dată, lovind valurile cu furioase lovituri de coadă, iz- 
bind şi barca. 

In schimb acum, pescuitorii se urcă într'o barcă cu 
vapori. 

La proră e un mic tun care garantează o precizie 
desăvârşită a tragerei şi face ca săgeata modernă să se 
înfigă cât mai adânc în carnea balenei, grăbindu-i sfâr- 
şitul. Vânătorii, când observă că animalul e gata să 
moară, aruncă altă săgeată goală pe dinăuntru și cu 
vârful găurit. In săgeată e un tub cu aer care pătrunde 
în trupul balenei, umflând-o şi făcând-o să plutească 
deasupra apei. După ce înfig steguleţe în corpul ba- 
lenei, îndreaptă prora spre alte animale. 


Cârduri de gâște înveselind scurta primăvară polară 


Focile 
Di 


—— ———————....— -r 


TATI 


Lă 


Steguleţe pe balena ucisă 


Focile îşi petrec mare parte din viața or în apă. 
Totuşi, nu se pot numi animale de apă, pentrucă dato- 
rită înnotătoarelor lor se urcă pe pământ unde stau 
mult timp. In mare sunt înnotătoare sprintene, şi au 
mișcări elegante, în timp ce pe pământ, deabia se mişcă. 
Pe uscat vin să se odihnească, să se bucure de razele 
soarelui şi să-şi îngrijească puişorii. 

Focile merg cu ajutorul unor înnotătoare. Nu 
sunt pești, cum cred mulţi, ci nişte mamifere, deoarece 
se înmulţesc prin pui. 

Foca obișnuită, numită „viţelul de mare” are o lun- 
gime care poate să ajungă până la doi metri. Are pielea 
aspră şi îndesată. Culoarea e cenușie. Uneori se poate 
asemăna cu marmora. 

Ziua, deobicei, stau pe uscat, dormind şi încălzin- 
du-se la soare, Din când în când se cufundă şi în mare. 

Sunt destul de fricoase şi dacă se află, pe uscat, se 
feresc de primejdii, zvârlindu-se în mare, iar, când se 
găsesc în mare se cufundă la mari adâncimi. 

Dacă trebue să-și apere puii, devin foarte curagioase. 
Părinţii îngrijesc puişorii cu dragoste. 

Focile se hrănesc în deosebi cu pești, raci şi scoici. 

Ele nu mănâncă mai puţin de cinci kilograme de 
peşte. 

Pentru populaţia nordică, foca e un animal de cea 
mai mare însemnătate. Am putea spune chiar că nordicii 
nu pot trăi fără ea. Din pielea deasă şi stufoasă se face 
îmbrăcăminte. Grăsimea servește la multe întrebuinţări. 
Carnea se poate mânca, iar din coaste se fac cuie. 


Jupuirea unui animal uriaş 


a 


——. PE i m 


Pe 


P 


Noacă şi Moacă la şcoală 


Fiindcă Noacă şi cu Moacă 
Nu mai sunt copii de joacă 
Tatăl lor, un om cu fală, 

I-a înscris de-acum la şcoală. 
Dar băeţii cred că-i şagă, — 
Dânşii-ar vrea o viaţă 'ntreagă 
Să tot zburde, să tot joace — 
Şi de-aceia plâng, — vă place? 


Azi e prima zi de şcoală... 
lată, clasa-i încă goală, — 
Numai Noacă şi cu Moacă, 
Cu figura lor posacă, 
=n Au intrat furiș, ca hoţii, 
Ca pungaşii, ca netoţii, 
Şi-au uns băncile din clasă 
Cu-o unsoare lipicioasă... 


Dom'protesor ordonă tare : 
— Sculaţi-vă toţi în picioare ! 


Am să vă pedepsesc, să ştiţi !.. 


Dar toţi erau de bănci... lipiţi. 
= Chiar profesorul lor când vru 

Să se ridice, nu putu, — 

Căci numai cei doi păcălici 

Nu aveau sub ei... lipici 


... 
n Peru PE + - 


z = eN 


ER~ Eg 
FaR 


pei) SEA a 
Dânşii însă, poame bune, 
Ţin morțiş să se răzbune : 

Vor să facă, ce-or să poată, 

Să răscoale şcoala toată. pă 
Noacă stă şi se gândeşte, i 
Se frământă, plănueşte : 

— Ce-ar putea să facă iară 

Ca să-i dea din şcoală-afară ?... 


Peste-o oră-i clasa plină — 
Nu mai e cine să vină... 
Toţi şcolarii stau şi-ascultă 
Profesorul Vorbă-Multă... 
Dar Noacă a adus de-acasă 

Un praf de strănutat, — în clasă — 
Şi'ncet-încet, pe neștiute, 
Incepe clasa să... strănute!! 


„Şi din această întâmplare e l 
Au rămas cu toți, îmi pare, 


Cu pantalonii lor cei mici i 
Rupţi pe-acolo şi pe-aici. — a | 
Dar drept pedeapsă, nătăfleţii, | 
— Ca să-i vadă toţi băeţii, — i 
Stau în carceră, în fine, SĂ 


Și ă ii... d ine!... 
Şi plâng sărmanii. e ruşine idas 


) 


i 


G 


i isprăvile gorilei Gora 


REZUMATUL CAPITOLELOR APĂRUTE PÂNĂ ACUM 


N pădurile Africei, trăieşte alături de mama 
lui, gorila Gora. Fiind copil încă, află că 
tatăl lui a murit ucis de un om alb. Gora 
îşi făgăduieşte să răzbune moartea tatălui lui. 

: Peste câțiva ani, pleacă cu cimpanzeul 
Țogo, cu care se împrietenise, în căutarea omului alb. 
O luptă aprigă se dă între gorilă şi om. Gora se alege 
cu o rană în umăr. După câtva timp se vindecă şi pleacă 
cu mama lui, în căutarea omului alb. Găseşte coliba 
acestuia şi un copil pe care îl fură. Omul alb este silit 
să nu ucidă gorilele din pricină că fiul lui se află cu 
ele. Gorilele fug cu copilul pe care îl botezaseră Bibo, 
la culcușurile lor din pădure. Bibo trăieşte fericit în 
mijlocul gorilelor, fără să știe nimic despre părinţii lui 
de care nu-și mai aminteşte de loc. Peste un an, Bibo, 
pleacă pe un ursuleţ, călare prin pădure. Din întâmplare, 
ajunge la coliba de unde fusese răpit, cu un an în urmă. 
Părinţii lui Bibo sunt plecaţi în Europa, aşa că băiețaşul 
se întoarce teafăr la gorile, care îi trag o urechială bună. 

Curând după această întâmplare, izbucnește în pă- 
dure o furtună îngrozitoare, în timpul unei nopţi. Gora 
se rătăcește de mama lui și de Bibo., li regăsește abia 
după zece zile, în timpul unei nopţi pline de peripeții, 
în care îl scapă pe hipopotamul Hipo din mâinile vå- 
nătorilor negri. 


9. Cinci ani mai târziu... 


Sau dus vremurile când micuțul Bibo, călărea pe 
spatele ursuleţului sau al prietenului Elfi. Acum, Bibo, 
are şapte ani, e voinic și îndrăzneț, ca un adevărat fiu 
al pădurii. Nimeni nu l-a învăţat pe Bibo, nici să cânte, 
nici să înblânzească şerpii, dar nimeni, din toată pădurea, 
nici privighetorile, nu cânta mai frumos decât el şi ni- 
meni nu se pricepea să facă din şerpii cei mai temuţi şi 
cei mai veninoși, animale blânde și supuse. 

Prima oară, când l-a văzut gorila cea bătrână, ți- 
nând în braţele lui mici un șarpe lung de câţiva metri, 
a scos un țipăt puternic şi punându-și viaţa ei în pri- 
mej die, s'a repezit la Bibo, azvârlindu-i şarpele din mâini. 
Dar Bibo, nepricepând ce are „mama“ lui împotriva unui 
Joc nevinovat, o rugă să-l lase în pace, fiindcă el și cu 
şarpele sunt foarte buni prieteni. Atunci, sub ochii go- 
rilei se petrecea o adevărată minune: Bibo începu să 
cânte, iar şarpele, după ce îl privi câtăva vrem2, vrăjit, 


parcă de glasul copilului, începu să-și miște trupul după 
melodia cântecului, ca și când ar fi încercat să danseze. 

Din ziua aceia nici gorilele, nici cimpanzeii nu mai 
ştiură ce înseamnă frica de şerpi. Ori unde sar fi aflat, 
ori cât de departe de Bibo, îndată ce un șarpe voia să-i 
atace, era destul să strige „Bibo“! şi şarpele domolit pe 
loc, se strecura printre ierburi, fără să mai îndrăznească 
să facă vreun rău. Nimeni, nu-şi putea da seama în ce 
stătea puterea copilului de a face din animalul cel mai 
periculos, un supus. Gorila cea bătrână, susținea că Bibo 
are o privire ca nimeni altul, că e destul să se uite cu 
ochii lui minunaţi în ochii duşmanului celui mai înver- 
şunat şi acesta să-l recunoască îndată de stăpân. Țogo 
spunea că Bibo are glasul cel mai plăcut din lume şi că 
e destul să rostească un singur cuvânt şi oricine, vrăjit, 
i se dă prieten. Nu putem spune cine avea dreptate, Go- 
rila sau Țogo, dar ştiu sigur că Bibo, avea atâtea far- 
mec în ochi, în glas, în toată micuța lui făptură, încât 
şi soarele când voia uneori, obosit, să se ascundă în nouri, 
îndată ce vedea ochii albaştri ai lui Bibo, se înveselea 
şi arunca o ploaie de aur peste toată pădurea. 

Intr'o zi Bibo, plecând ca de obiceiu să se plimbe 
prin pădure (în fiecare zi, descoperea frumuseți noui, 
colțuri noui şi în fiecare zi se împrietenea cu o altă li- 
ghioană), auzi venind din apropiere, niște țipete dispe- 
rate. Intr'o goană, ajunse la locul de unde veneau stri- 
gătele şi Bibo găsi acolo, pe unul din cei mai veninoși 
şerpi din pădure, încolăcindu-se în jurul trupului micut 
al unui copil negru. 

li fu deajuns lui Bibo să privească şarpele în ochi, 
o singură dată: cu mişcări repezi, reptila veninoasă se 
desfăşură singură de pe corpul băiețaşului negru și ru- 
şinat parcă, se ascunse printre ierburi. 

Bibo rămase singur cu copilul pe care îl scăpase. 
Pentru prima oară în viața lui, vedea o fiinţă omenească. 
Nu-şi putea da seama că ființa aceia este alcătuită ca 
şi el, cu singura deosebire că are pielea neagră şi părul 
încreţit în scârlionţi mici și deşi, fiindcă niciodată Bibo, 
nu-și zărise chipul. 

Băiatul cel negru, plângea într'una deşi pericolul 
trecuse. Zadarnic încerca Bibo să se înţeleagă cu el; co- 
pilul negru povestea probabil ceva în limba lui, printre 
hohote de plâns, dar Bibo care nu vorbise şi nu auzise 
niciodată limba oamenilor, nu pricepea nimic. 

După ce copilul negru încetă să mai plângă, începu 
să facă fel de fel de semne cu mâna, voind să explice 
că se rătăcise de părinţii lui și că nu știa cum să facă 
ca să-i regăsească! 


Când se lămuri bine Bibo (i-a trebuit destulă vreme 
şi destulă răbdare), îl mângâia pe copil (era poate cu 
un an, doi, mai mic decât el) și se sili să-l facă să pri- 
ceapă, tot prin semne, că el îl va ajuta să-şi găsească 
părinţii. 

Curând, copilul negru, căpătă încredere în Bibo și 


întinzându-i mâna porni cu el în căutarea părinţilor lui. * 


După ce merseră la întâmplare prin pădure, câţiva 
kilometri, copilul negru începu să sară în sus de bucurie, 
arătând cu mâna un punct în depărtare. Bibo pricepu 
îndată că băieţelul îşi recunoscuse coliba şi că era feri- 
cit că se află pe drumul care duce la părinţii lui. Bibo 
crezând că nu mai e nevoie să-l întovărăşească pe noul 
lui prieten, vru să-și ia rămas bun dela el, dar Riga 
— aşa îl chema pe copilul negru — îl trase de mână după 
el şi nu-i dete drumul, decât când ajunseră la coliba 
negrilor. 

Riga explică părinţilor lui, cum Bibo îl scăpase de 
mușcătura şarpelui şi cum îl însoţise pe drum. 

Oamenii negrii îi dădură lui Bibo un colan mare de 
mărgele pe care îl luaseră dela nişte negustori albi în 
schimbul unor căprioare pe care le vânaseră. 

Apoi, după ce îl rugară pe Bibo să mai vie pe la 
ei, îl întrebară unde locuiește, crezând că părinţii lui 
sunt nişte oameni albi, veniţi prin părţile acelea cu tre- 
buri negustoreşti sau vânătoreşti. 

Noroc că Bibo nu ştia limba negrilor fiindcă altfel 
ei ar fi aflat îndată că stă la cele două gorile şi ar fi 
dat sfoară printre oamenii albi ca să ştie că un copil se 
află printre gorile. Bibo plecă în strigătele de mulțumire 
ale negrilor şi dându-și seama că întârziase prea mult 
la coliba lor şi că gorilele ar putea să fie îngrijorate, 
o luă la fugă şi nu se opri decât acasă. 

După ce plecă Bibo din coliba negrilor, aceştia în- 
cepură să se întrebe cum de era cu putinţă ca băiețașul 
cel alb să nu fie în stare să vorbească decât limba ani- 
malelor şi cum de era cu putință, la vârsta lui, să cu- 
treere singur pădurea... 

Lucrul acesta le dădu mult de gândit până ce, ma- 
mei lui Riga, îi trecu prin minte o ideie pe care îndată 
i-o spuse bărbatului ei: 

— „ţi aduci aminte — spuse ea, că acum şase ani, 
un copil alb a fost răpit de două gorile ? Iți aduci 
aminte, că ani dearândul, părinţii copilului au cutree- 
rat pădurea în lung şi în lat, fără să dea de 
urma dispărutului și că în cele din urmă, disperaţi au 
plecat în Europa? 

Tatăl lui Riga rămase mult pe gânduri. Tot ce spu- 
nea nevasta lui, i se părea foarte aproape de adevăr. 
Dacă lucrurile stau așa, trebuie neapărat să dea de veste 
vână ilor albi cari se află prin părţile locului şi ei, 
la rândul lor, să-i anunţe pe părinţii copilului, să vină 
îndată să și-l ia îndărăt. 

Copilul alb — gândi mama lui Riga — va mai veni, 


5 


probabil să-i vadă... Va fi foarte uşor să-l facă prizonier 
până ce părinții lui vor veni să-l ia. 

Socotelile părinților lui Riga, erau destul de bune, 
numai că, Bibo ajuns înapoi la gorile, fu aspru certat 
că se avântase fără ştirea lor atât de departe și ele vă- 
zând colanul dăruit de negri, îl azvârliră, interzicându-i 
să se mai abată vreodată prin părțile acelea. Bibo adormi 
foarte trist şi se gândi mult la noul lui prieten Riga, 
pe care ar mai fi dorit să-l vadă. Nu putea pricepe, dece 
Gora îl lăsa să se joace cu șerpii, cu toate lighioanele 
din pădure, doar cu Riga nu...?! 

Când gorilele se încredinţară că Bibo doarme, ţinură 
sfat până noaptea târziu. a 

— „Mă tem — spunea mama lui Gora — că oamenii 
negri, vor da de veste părinţilor lui Bibo şi că vor veni 
să ni-l ia“. 

— „Să ni-l ia ?* — urlă plin de mânie Gora. Atât le 
trebuie ! Vor avea de furcă cu mine !“ 

— „N'ar vrea să ştie vreodată Bibo,—zise Gorila cea 
bătrână — că eu nu-i sunt mamă... Dacă ar afla ade- 
vărul, poate că nu ne-ar mai iubi, poate că el însu-și 
ar cere să fie redat părinţilor lui“. 

Gora rămase, mâhnit, pe gânduri. La lucrul acesta 
nu cugetase niciodată. Şi din toate neplăcerile care își 
închipuia că i se pot întâmpla, cea mai cumplită i se 
părea pierderea dragostei lui Bibo. Bibo, să plece! Bibo 
să nu-i mai iubească, să se întoarcă iar printre oameni...! 
Nu, nu, o astfel de lovitură nu va putea îndura. 


(Va urma) SIDONIA DRĂGUŞANU 


DIMINEAŢA 
COPIILOR 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : 
ET e e er 
STR. CONSTANTIN MILLE 7-9-11 


TELEFON 8 430 
| AN- 200 LEI 
ABONAMENTE : 
6 LUNI 100 LEI 


EXEMPLARUL 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ 
MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 


La fotograf, cu haine nouă. III 


Mau 


pământ. Era o zi de vară caldă, fără pic de 
vânt. 

— Doamne, de-am ajunge mai repede într'un 
sat, că mor de sete; căldura asta mi-a uscat 
gâtul! — zise Sfântul. 

— Uite Petre — răspunse Dumnezeu — vezi colo, în 
câmp, la seceriş, pe femeea aceea? Du-te şi-i cere o 
gură de apă. 

Sfântul se duse spre femee şi-i ceru apă. 

— Cum nu, drumeţule! — zise ea, — aşteaptă numai 
o clipă! 

Fără să ţie seama de arşiţa soarelui alergă spre 
căruța trasă sub un nuc mare, la umbră și veni în grabă 
cu un ulcior plin cu apă rece. Sfântul bău pe săturate 
şi mulțumind femeii, o întrebă "nainte de-a pleca: — Cum 
se face că lucrezi singură la câmp, fără nici un ajutor? 

— Sunt văduvă, n'am pe nimeni să-mi ajute şi ce să 
fac ? Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat sănătate, ca 
să pot munci. 

Sfântul plecă şi-i spuse lui Dumnezeu: — Doamne, 
ar trebui să ajuţi mai mult pe această femee, dacă 
i-ai luat bărbatul ! 

— Această femee, așa cum e acum, e mulțumită. 
N'ar fi fost, dacă îi păstram bărbatul. Ți-am spus întot- 
deauna că nu trebue să te amesteci în vrerile Mele, 
Petre! Pentru păcatul care îl faci ai merita o pedeapsă. 

Sfântul tăcu şi porniră mai departe, ca niște drumeţi 
simpli şi obosiţi de drum şi dogoare. Curând au ajuns 
la marginea unei păduri, unde se încrucișau mai multe 
drumuri. 

— Petre, vezi colo, la umbra mesteacănului acela 
un om ? Du-te și-l întreabă, pe care drum să apucăm 
ca să ajungem mai repede într'un sat. 

Sfântul se duse şi dădu peste un flăcău voinic, care 
dormea buștean la umbra copacului, pufăia şi duhnea 
a vin. 

— Tii! — zise Sfântul, — acum pe vreme de muncă 
el se ţine de chefuri și doarme, în loc să secere la rând 
cu ceilalți! Şi... harş! îi arse o palmă sdravănă; dar le- 
neşul, pas să se scoale! 

— Doamne, Doamne, n'am mai pomenit așa leneş! 
Cum îl poţi răbda pe fața pământului ? 

— Hei, Petre, toate sunt orânduite cu rostul lor! 
Vezi tu leneșul ăsta ? Va lua de nevastă pe femeia cea 
vrednică. 

— Cum se poate Doamne ? Nu mai spune că-mi vine 
să-i mai trag o palmă, să-l trezesc din somn! 


ERGEA, odată, Dumnezeu şi cu Sf. Petre pe 


ntul Petre şi leneşul 


— Să ştii Petre că pentru palma care ia-i dat-o vei 
mânca două bătăi zdravene dela acest leneş. ... . . 

Au trecut de-atunci câţiva ani și Dumnezeu coberâ 
iar, cu Sfântul Petre pe pământ şi apucându-i noaptea 
întrun sat, traseră în gazdă la o casă frumuşică, din 
marginea satului. 


— Oameni buni — zise femeia întâmpinându-i cu 
blândeţe, — Dumnezeu mă ştie că vă primesc în casa 
mea cu dragă, inimă, dar am un bărbat rău, leneş și 
beţiv. Dacă se întoarce beat acasă, tare mi-e teamă că 
o să vă ia la goană! 

— Lasă femee, nu te îngriji! Se va întâmpla aşa 
cum o vrea Cel de Sus! zise Dumnezeu și păşi pragul 
casei. 


Sfântul Petre intră şi el după Dumnezeu. 


— Petre! — zise Domnul, după ce femeia îi ospătă 
şi le aşternu de culcare, — vezi tu, asta e femeia care 
ţi-a dat ție să bei apă şi care... dar n'apucă Domnul să 
sfârșească vorba şi în odaie se năpusti bărbatul, beat, şi 
înşfăcând pe Sfântul Petre, care se culcase la marginea 
patului, îi dădu o chelfăneală sdravănă, apoi eşi afară 
suduind. 


— Doamne, — zise sfântul, — nebunul, când s'o'n- 
toarce, mă ia din nou la bătae. Lasă-mă să trec eu la 
perete, că în tine Doamne n'o să dea. 


— Facă-se voia ta Petre ! zise Domnul-—și schimba- 
ră locul. 


Abia se aşeză Sfântul la perete, că şi intră beţivul 
înapoi în casă. 


— Pe cel dela margine îl cinsti cum se cuvine — 
zise el—mi-a mai rămas cel dela perete!...şi fără multă 
tocmeală îi mai trase Sfântului o bătaie zdravănă, apoi 
căzu frânt şi adormi afară, pe prispă şi nu se trezi din 
somn decât târziu, când Dumnezeu şi Sfântul Petre nu 
mai erau acolo. 

— Doamne, cum ai putut să mă lași în plata beţi- 
vului, să-mi rupă oasele ? — întrebă Petre într'un târziu. 

— Ei, Petre, îţi aduci aminte când ai dat o palmă 
beţivului care dormea sub umbra mesteacănului ? El e 
acela care ţi-a tras două bătăi, precum spusu-ţi-am atunci 
că se va întâmpla. 

De atunci Sfântul, nu mai face nimic până nu cere 
sfatul lui Dumnezeu. 


D. MEREANU 


IINDCĂ în ţara aceia toţi tinerii trebuiau să-și 
dobândească singuri un nume, Tânărul Fru- 
mos își luă rămas bun dela cei cari îl iubeau 
şi porni la drum. El voia să facă în lumeo 
ispravă bună, cea mai frumoasă ispravă, 

pentru ca oamenii să-i dea cel mai frumos nume. 

Era atunci o zi de primăvară, ca'n basm, cu strălu- 
cire de soare şi ciripit de păsări şi era atâta fericire 
risipită pretutindeni, încă Tânărul Frumos plecă la drum 
cu un cântec de fericire pe buze. 

Şi iată, când să iasă din orașul său natal, îl întâlni 
un drumeţ bătrân şi sdrenţuit, care îl privi zâmbind. 

— Demult n'am văzut oameni frumoși ca tine, zise 
el, iar cântece de fericire n'am auzit niciodată până 
acum... 

— Nu? — se miră tânărul, — dar de unde vii moșule? 

— Din orașul oamenilor săraci şi necăjiţi. 

— Există astfel de oraşe în lume ? 

— Da, zise bătrânul drumeţ, — sunt multe. 

— Şi departe ? 

— Oriunde te vei duce, dai ba în orașul oamenilor 
urâţi, ba în orașul oamenilor răi, ba în orașul celor 
slabi, şi toate sunt ale oamenilor necăjiţi. 

— Tu ai trecut pe-acolo şi mai auzit nici un cântec 
de fericire ? Vrei să-ţi cânt unul ? 

— Da, cântă-mi. 

Şi Tânărul Frumos cântă un cântec pentru bătrânul 
drumeţ. - 

Când sfârşi, moșneagul îi mulțumi şi scoase din 
fundul traistei un inel cu trei nestemate — zicând: 

— Ia-l. Când vei avea dorinţă greu de înfăptuit, 
aruncă o piatră din acest inel într'o fântănă adâncă şi 
dorința ta se va înfăptui. Aşa vei putea să-ţi îndepli- 
nești trei dorințe. Noroc la drum! 

Și intră în oraș. 

Tânărul Frumos plecă și el, gânditor, dar plecă în 
“altă parte: să-și caute un nume frumos în lume. 


* 
+ + 


Timp de un an nu se ştia nimic despre el. Iar când 
trecu anul, acei cari îl iubeau și-l așteptau, au ieşit la 
marginea orașului să-l întâmpine cu flori şi cântece. 
Ca şi în ziua plecării lui, era fericire în câmp şi în 
sufletele oamenilor... 

Şi iată, când soarele începu să coboare spre asfinţit, 
se ivi un praf pe drum — și prietenii l-au deslușit în 
depărtare... pe tânărul băiat. J 

Când ajunse destul de aproape ca să fie văzut bine, 


QNEN 


prietenii s'au mirat: era el, desigur, l-au recunoscut 
chiar după mers, dar... parcă n’ar fi el. Căci purta în 
loc de haine frumoase — nişte sdrențe pe corp, şi chipul 
îi era urât, iar în loc de cântecele de mai înainte — fluera 
a doină tristă, tristă de tot. 

Şi ei au tăcut, privindu-l. 

— Poate a făcut ceva rău în lume... 

Atunci se desprinse din mulțime un moşneag, zdren- 
țuit şi el, pe care nimeni nu-l cunoştea. Imbrățişându-l 
prietenos pe tânărul abia sosit, el zise celorlalți: 

— E fratele vostru. Oare nu-l cunoaşteţi ? 

— Dar de ce umblă în sdrenţe?— întrebă cineva. 

=S Podoabele sale el le-a lăsat în oraşul celor 
săraci. 

— Şi de ce e trist? — întrebă un băiat mic. 

„„___— Toate cântecele sale le-a risipit printre cei necă- 
jiți şi fericirea sa a împărţit-o lor... 

— Şi de ce nu mai e frumos? — întrebă o fetiţă. 

„_— A trecut prin oraşul oamenilor urâţi, cari îl in- 
vidiau și sufereau văzându-l. Și aruncând o piatră într'o 
fântănă și-a exprimmat dorința să fie ca toţi, ca ei să 
nu mai sufere... 

Şi când s'au bucurat prietenii lui auzind acestea 
moșneagul necunoscut mai adăogă: 

— Cu celelalte două pietre ce i-le-am dat, pe un 
tâlhar l-a făcut om cinstit, şi a îmbunat inima Impăra- 
tului Rău, care ducea războaie fără rost. Acum sa în- 
tors în mijlocul vostru. Ce nume să-i dăm? 

— Om! om! — au strigat toţi. 

— Om, — zise bătrânul, — şi luând din mâna tânărului 
inelul fără cele trei nestemate, o strânse cald. Fii mân- 
dru de numele tău! 

Apoi aruncă inelul în fântăna de alături și dispăru... 

Și toţi au văzut o minune: chipul Omului se făcu 
frumos ca mai înainte, iar ochii lui, din trişti cum erau 
— deveniră fericiţi ca niciodată. 

Aşa a intrat în orașul său natal, în urale şi cântece 
de sărbătoare — Tânărul Om. 


| R 


O viitoare cititoare. 


Un cititor isteț. 


Tan e ETS E S 


bêa 


Pentr'o poznă foarte mare 

Ei au stat la închisoare... 

lar acuma — iată-i — pleacă 
Şi se 'ntreabă ce să facă. 


După ce s'au mai gândit, 
Neaţă spune: Am găsit! 
Să ne facem la 'nceput 
Fotografi a la minut!!! 


Uite un client... „Poftiți, ze ari 


Stați mai drept... acum zâmbiţi !... 


Mai spre stânga — şi apoi 
Daţi-vă mai înapoi..." 


Intro clipă şi-un minut 
Pe-o 'alee-au dispărut !... 
lar acum, prin Cişmigiu 
Cată ei alt muşteriu... 


Domnul gras i-a ascultat 

Şi vedeţi ce s'a 'ntâmplat ? ! ? 
Ţipă el, pieptul să-şi spargă 
Insă fotografii-aleargă !!! 


Aţi văzut ? Au şi găsit! 

O băbușşcă i-a oprit. 

Mogâldeaţă-o aranjează, — 

Neaţă o fotografiază... Ae 


rotografi în Cișmigiu 


Dar cum sunt ei zăpăciţi „Fotografi sunteţi — sau ce ?!7“ 
Au greşit!!! Şi ia priviţi ca Țipă baba... — He! He! He! 
Ce poveste s'a întâmplat: W'aţi bătut de mine joc? ? ?“ 
Pozele s'au încurcat !|! | Vă arăt eu! Staţi pe loc!!! 


Au fugit... dar ce-au păţit ? „Dacă vreţi ca să scăpaţi 
Un gardist i-a întâlnit! E] Imediat fotografiaţi 
— la poftiţi ici, un minut! Pe cucoană înc'odat 
Am aflat de ce-aţi făcut! Şi pe domnul... înnecat! 


— Dă-l în colo de-aparat! 
Fiindcă nu s'au priceput! Nu-i bun de fotografiat ! A 
După-această ’ncurcătură a „Şi-au fugit spre altă Viaţă 
Să vedeţi ce tevatură !... Neaţă și cu Mogâldeaţă 


PERDOS — SFARŞIT — 


Insă uite ce-au făcut 


— o poveste nouă, cu Dorel și Viorica, —pe 
care — spune el — eu n'aşcunoaşte-o ! Eu i-am citit bas- 
mul şi, drept să spun, m'am mirat că n'am aflat încă 
nimic, despre această întâmplare. 

Mie, toate veştile despre Dorel şi Viorica, vine şi 
mi le spune Spiriduşul Poveştilor—sau mi le istorisește, 
la telefon, Lir piticul. Uneori, mai coboară din sbor o 
pitulice, bate cu cioculeţul în geam şi-apoi, ciripind, îmi 
mai aduce o veste, fiindcă pitulicea stă mereu, prin 
grădina buniţei lui Dorel. 

Sau — alte-ori, — vin la mine, zâniţe, nu mai mari 
decât un creion, — într'un cărucior, cât o coajă de nucă, 
tras de fluturaşi... Ele sosesc din țara basmului de aur, 
despre care aţi auzit şi voi. Eu le poftesc să şadă, fie 
pe o cutiuţă de chibrituri, peste care aștern o batistă, 
fie pe-o cărțulie. Şi ele, după ce-au gustat din mierea 
pe care le-am întins-o, întrun degetar— și au băut apă 
— din cănuţele pentru păpuşi ale Vioricăi, îmi poves- 
tese câte-un basm minunat. Eu scriu, scriu... până s'a 
sfârşit ! 

Dar acum, dacă Dorel mi-a trimes chiar el o pove- 
ste, — iată, v'o spun pe-a lui. Eu aş fi voit, după cum 
vam făgăduit, să scriu un basm cu un pisoiu, un şoricel 
şi-un ursuleţ. 

Scrie Dorel, că de-abia se culcase în pătucul lui și 
era să sosească Moş Ene, —aude cum păpușica Vioricăi 
prinde să vorbească cu Micky-Maus, — cel de pâslă: 

— Mi se pure că vrei să pleci, Micky Maus! Văd 
că ţi-ai pus mănușile şi şoşonii. 

— Sst! Taci din gură, păpuşico! Să nu spui nimă- 
nui, nimic ! Mă urc până'n pod, unde sunt prietenii no- 
ştri.—păpuşelele, ursachii, maimuţoii și muţunachii. Ei 
stau ascunși acum, într'o lădiţă, unii peste alţii, fără 
nici o putere. 

— Dar dece Micky-Maus ? 

— Pentrucă nu mai au mânuţe sau picioruşe. Dorel 
şi Viorica i-au fărîmat în tot felul... 

. — Şi tu, dece vrei să porneşti la ei ? — întreabă 
păpușşica. | 

— Vreau să le ajut să-şi dreagă mânuțele și picio- 
ruşele. 

— Dar tu, de unde ştii că sunt în pod? 

— Mi-a spus prietenul meu, şoricelul Cronţ-cronţ... 
El umblă prin toată casa ! 

— Nu vrei să mă iei și pe mine? se roagă păpuşica. 

— Ba da! Dar tu ce ştii să faci? 

— Eu ştiu să cos, să cârpesc! Ştiu să fac de mân- 
care... 

— Dacă vrei, hai, cu mine! 


10 


Dorel cum aude aşa ceva, nici n'aşteaptă să iasă 
bine Micky-Maus pe ușă, cu păpușica —şio trezeşte pe 
Viorica din somn şi-i istorisește tot ce-a auzit! 

Apoi, se'mbracă amândoi și pornesc tiptil, după Mi- 
ckișor, până în pod. Ușurel, uşurel, să nu-i simtă, că 
pe urmă-i bucluc mare. 

In pod, ce să vezi? Din lădiţa cu jucării, Mickişor, 
ajutat de păpuşica Pupi, scoteau, rând pe rând, păpu- 
şilele și Vasilachii,—mă rog, toate jucăriile stricate, ce 
se aflau înăuntru. Le-au orânduit, frumos, unele lângă 
altele, rezemându-le de lădiţă. Să le plângi de milă, — 
nu alta ! s 

O păpuşică mai mare, Mioara, ware o mânuță, iar 
un picioruș, cam şchioapătă. Alta, mai mică, Lorica, are 
părul smuls, mititica, încât i se vede capul chel. 

Un Muţunachi are piciorul frânt şi gâtul răsucit, că 
priveşte numai într'o parte. Vasilachi —are hăinuţa 
descusută, iar arcurile din piept sunt smulse din loc. 
Bietul maimuţoi Nik, plânge că a rămas fără codiţă. 

Cât despre ursuleţul Upy, care n'are coadă din naş- 
tere, a rămas fără urechiușe iar din burtică i-au ieșit 
talaşii din lemn. 

Un soldat de plumb e rănit grozav: n'are un picior 
şi puşca îi e ruptă. O pisicuţă de porțelan, n'are o lă- 
buţa şi miorlăe, sărăcuţa... 

— „Tăceţi, vă rog !** — vorbeşte Micky-Maus. „Nu 
vă mai plângeţi! Toată lumea are să se facă bine! Am 
venit să vă ajutăm!“ Se face linişte iar Mickyşor, ajutat 
de Pupy, — cară din lădiţă, o mulțime de unelte trebui- 
toare : un ferăstrău, ciocănașe, ținte, cleștișoare ; apoi: 
bucăţi de lemn, cleiu,—sărmă; fiindcă se aflau de toate, 
într'o cutie cu scule de traforaj, ale lui Dorel. 

Păpuşica a aflat într'altă culie, pânza, un mosorel 
cu aţă, ace, care — mai de mult — foloseau Vioricăi, — 
ca să coase rochiţe păpușşilor. 

După aceea, pornesc la lucru. 

Cât mai grabnic este să puie la loc, mâna cea ruptă, 
a păpușicăi Mioara... O așează pe o targă, aduc mânuţa 
de carton pe care au aflat-o în lădiţă, la un loc cu pi- 
cioruşul soldatului şi codiţa lui Nik, maimuţoiul: 

Micky, care e priceput să doftoricească jucăriile, — 
potriveşte mâna cum trebuie, leagă vârtos cu fire de 
gumilastic, trage pielea de-asupra şi lasă pe Pupy să 
coasă. Dar Mioara e tare slăbită, Micuța ! A pierdut o 
mulțime de sânge ! E galbenă şi pălidă. 

Ar trebui să capete niţel sânge ! Maimuţoiul Nik 
s'apropie şi spune că, bucuros ar da el puțin sânge, 
pentru Mioara, păpuşica cea bună, care cântă așa fru- 
mos. Dar, mai întâi, să-i lipească şi lui codița ! Asta e 
foarte uşor ! Pupy i-o prinde, îndată, cu aţă —iar Nick 
saren sus de bucurie. Apoi, se linişteşte şi se culcă 
lângă Mioara ! ă x : i 

— Mickyşor aşează pompa şi țevişoarele şi puf-pif, 


— pif-put! — sângele lui Nick maimuţoiul trece în vinele 
păpuşicăi Mioara... 

Obrăjiorii ei sunt acum trandafirii; — deschide în- 
viorată, ochii ei albaştri şi spune : 

— Vai, ce bine-mi pare că vă văd! Și tu eşti aici, 
Micky-Maus ? Şi tu, Pupy? 

Da, aici suntem! Acum, stai culcată, — că eşti bol- 
năvioară ! Vezi să nu mişti mânuţa, că pe urmă, e rău 
de tot! Stai cuminte! Așa! 

I-au cioplit apoi, soldatului de plumb, —o cârje, 
fiindcă în lădiţă, n'au găsit piciorul cel rupt. 

Arcurile din piept, ale lui Vasilachi, le-au prins 
bine cu sârmă, iar Pupy, —cu acul, i-a cusut frumos 


hăinuța ruptă, de parcă nu i sar fi întâmplat nimic. 


Sărea, de bucurie, o palmă dela pământ, neastâm- 
păratul ! Mai erau, Lorica, Upy ursuleţul, — care tot 
mormăia, supărat, că nu-i dau şi lui îngrijirea cuve- 
nită, — şi Muţunachi. 

Dorel şi Viorica rămăseseră tupilaţi în umbră şi se 
minunau de ceea ce vedeau că se petrece acolo. 

— Vino'ncoace, pisicuţă care nu mai taci! Şi pe 
tine, cine te-a rănit ? Tot Dorel ? 

— Da! A vrut să vadă dacă am să pot sta pe aco- 
perișul căsuţei de carton ! Şi-am căzut! 

— Uite, lăbuţa ta ! Am găsit-o ! Vin'aici, să-ţi dau 
cu clei de lipit sticla ! 

— Mi-i-au ! Mi-i-au 1... Mă doare! 

— lIa, să taci, mă rog, din gură, că nu te doare! 

— A-a-a-u ! A-a-a-au !, 

— Zât! -— Na, gata! Am sfârşit... Du-te, acum, colo 
în colț și toarce ! 

Pisicuţa căpătase lăbuţa la loc ! Torcea de bucurie ! 

— Şi-acum, dumneata, domnule Ursuleţ Upy! Treci 
pe targă ! 

— O! o! M-o-o-or! M-o-or! 

— "Lasă, lasă, că mai să mori !-Uşurel ! — spune 
Mickyşor. Treci, aici, pe masa de operaţie !— Pupy, pre- 
găteşte ac cu aţă! 

— Nu vreau să mă coaseţi! — mormăie Upy. 

— Taci, acolo, din botişor ! : 

Mi Pau cusut şi pe Ursachi Upy — de i-au potrivit 
stomacul, i-au pus urechi noui— de catifea. Se uita şi el 
în oglinjoară și se minuna ! Nu-i venea să creadă, că-i 
dumnealui, Moș Martin Upică ! 

Pe urmă, moaie Mickyşor o pensulă, în gumă ara- 
bică şi unge căpşorul Loricăi. 

li lipește cu grijă mare — părul cel smuls şi păpu- 
pea nu mai poate de veselie | Şi se’ncinge o horă, cu 

rsachi Upy, cu Mioara şi cu Nick maimnţoiul ! 

— Staţi cuminţi ! Așa ne-a fost vorba ? Dumneata, 
Mioara, cu Lorica, dece nu faceţi de mâncare ? In lă- 
diţa cu jucării, e o maşină de gătit, lemne sparte, — 
farfurioare şi tacămuri ? Hai, repede ! Până vă apucaţi 
de aşa ceva,—eu am grije de piciorușul și de gâtul lui 
Muţunachi ! Treci, musiu Muţunacki ! 


u 


TȚop, top! țop !— se’ntinde Muţunacki—pe masa de 


operație și nu ştiu cum face Micky, că i-a îndreptat gă- 
tişorul ! Apoi, ìi coase la loc, piciorușul, de parcă mar 
fi avut nimic. 


Uf! oftează Mickyşor, fiindcă a făcut bună treabă! 
Și Pupy, bun ajutor i-a fost !... Acum, toată lumea, la 
treabă! Aţi auzit ? 


Sá vedeţi ce forfoteală, în pod! Nu ştiu de unde a 
scos Mickyşor, o baterie electrică şi ibecuri ! A făcut 
lumină mare'n pod. Muţunacki a măturat pe jos, păpu- 
şile au așezat masa, cât ai clipi din ochi! Şi pe urmă, 
s'au pus la masă, cu toţii... Era o veselie... Ba, Pupy,— 
păpușica a adus cu Micky şi Vasilachi — un pian de 
păpuși... Tot Pupy a cântat și ceilalți au dansat câte 
doi, câte doi... 


Târziu, Mickişor i-a strâns pe toţi la un loc şi a 
început să le vorbească : . 


— Ascultaţi ! Peste drum de casa lui Dorel, — este 
un orfelinat, — adică o casă în 
copilașii fără mamă și fără tată. Copiii de-acolo, n'au 
nici o jucărie. Voi ştiţi, că pe noi ne-a adus Moş Cră- 
ciun, în zilele când pe pământ se sărbătoreşte naşterea 
Domnului lisus Christos. Atunci, fiecare copilaș capătă 
un dar. Numai copilașii fără părinţi, nu primesc jucării. 
Poate, numai, hăinuţe şi ghetuţe. Sc-apropie, acum, din 
nou, sărbătoarea cea frumoasă a Crăciunului. Hai, să 
trecem drumul și ne alegem câte-un copiluş, să ne cul- 
căm alături de ei, și mâine, în zori de zi când or să 
se trezească, să vedeţi câtă bucurie aveţi să le faceţi. 
Vreţi ? 


— Da, da! Vrem! Vrem! 


N'au stat prea mult de vorbă şi s'au apucat să ti- 
cluiască o scrisorică pentru Dorel şi Viorica. 


`.  Copilaşii care şedeau ascunși în umbră, au coborit 
în odăița lor. Ședeau în pătuc şi așteptau scrisoarea ! 


A intrat Mickyşor în odaie, tipa-tipa, a venit la pat şi 
a lăsat scrisorica pe măsuţa păpuşelor; — apoi a sbu- 
ghit-o pe ușă. 


Copiii au citit-o în grabă, scrisorica: 
Dorel mititel— şi Viorică, 
Noi plecăm dela voi! Nu vă supăraţi! Mergem 


să'nveselim alţi copilaşi... 
Vă sărută cu drag, 


Pupy, păpuşica cu rochița albastră, 
Mioara, păpuşica cu ochișorii cum e cerul, 
Lorica, păpuşica cu năsucul cârn, 

Pisicuţa Mi-ţi-lon, 

Upy, ursulețul de pâslă, 

Muţunachi, 

Vasilachi — 

şi Nick maimuţoiul. 


Prin fereastră, copilaşii au putut vedea cum mer- 
geau unul după altul, toţi prietenii lor, de acum un an... 

— Ce rău îmi pare ! — spune Dorel. 

— Şi mie-mi pare rău ! 

— Nu trebuia să-i lăsăm să plece! Nu sunt toţi 
ai noştri ? 

— Da, dar noi le-am făcut atâta rău, micuţii !... 

— Şi-apoi, acolo undes'au dus ei, sunt copilași ce m'au 
jucărioare, Dorel ! E mai bine aşa. Ce să facem noi cu 
jucărioare stricate ! Nu-i aşa ? - 


— Da, Viorica ! Așa e! Ce bine-are să le pară la 
copilaşi ! 


Mai departe n'a mai scris Dorel! Până aci ţine 
povestea pe care mi-a trimis-o el, ca să v'o scriu. 


Dacă v'a plăcut să-mi spuneţi ! 
N. PAPATANASIU 


care sunt adăpostiţi 


Miţu-Miţişor, 
duelând cu Azor, 
l-a rănit 

serios, 

sgăriîndu-l 

pân’ la os. 

Azorică, 

fiind sărman, lipit, 
şi neavând bani 
medicului de plătit, — 
toate animalele 

din stradă 

sau adunat 

într'o ogradă 

şi hotărîrea au luat 
ca Sâmbătă seară 
să fie aranjată 

o serată 
literară-muzicală, 
pentru a veni în ajutor 
bietului Azor. 


+ 


Sâmbătă seară, 
curtea a fost 
frumos decorată 
şi de licurici 
luminată. 

La un semn 

de greeri dat, 
cortina 

s'a ridicat: 

Don Cocoş 
Barbă-Roş 

s'a suit pe un coş 
şi a ţinut o mare 
cuvântare. 

Apoi a cântat 
corul găinesc, 
cu glas ceresc 
şi curat, 

un imn frumos 
şi duios. 

Mult humor 
ațadus 

un bou 


Aeru 


de L. ŞERIF cl. II secundară 


bujor, 

care-l făcea pe scamator, 
cu ’n ou, 

care repede a clocit 

şi din care a eşit 

o mică 

păsărică. 

Păsărica a cântat 
împreună cu cioară 

şi cu'n pitpalac 

un terțet, din vioară. 
La pian 

a cântat un ciocârlan 
bătrân şi chior, 

cu aripă şi picior. 

Don Porc-Omnivor, 
renumitul recitator. 

a declamat cu meșteșug 
„Nunta în codru” de Coşbuc 
După o pauză, a cântat, 
de toţi admirat, 
aplaudat 

și aclamat, 

un motan 

roşcovan 

de cam un an, 

un cântec de dor 

în mi-au major. 

La sfârşit, 

a grăit 

iar pe coş, 

don Barbă-Roş 

o mare 

cuvântare 

de adio 


- 


Şi pe drum acasă, 

şi la masă, 

luni de zile 

spectatorii au vorbit 

de serata literară, 

ce s'a dat Sâmbătă seară, 
pentru a veni în ajutor 
bietului Azor. 


din păr de cal adevărat, a avut parte toată 

viaţa lui de un trai bun. N'avea nici un motiv 

serios să cârtească împotriva soartei. Totuș, 

Galop sa plictisit într'o bună zi să mai fie 
al de lemn. 

Cred că aşa s'au petrecut lucrurile. 

Poate că e bine să vă spun că la nașterea lui Galop 
au fost de faţă trei ursitoare. Trei ursitoare pe care, 
fireşte, nu le-a văzut nimeni din fabrica de jucării unde 
Galop, primea formă de cal dintr'o bucată groasă de 
lemn. Nimeni nu le-a văzut, dar toţi câţi se aflau acolo 
au simţit că se petrece ceva ciudat; afară era soare şi 
senin şi deodată, fără veste, a început să sufle un vânt 
puternic, ferestrele au fost izbite cu putere de pereţi şi 
sfărămate în zeci de bucățele. Nimeni, nimeni, n'a băgat 
de seamă că vântul nu e vânt, că voalurile ursitoarelor 
flutură vijelioase în aer. 


Prima ursitoare a spus: — „Vei fi cal de lemn, te 
vei numi Galop şi vei fi darul de Crăciun al unui copil 
bogat ! 


A doua ursitoare spuse: Vei avea o viaţă bună, vei 
fi o jucărie răsfăţată și iubită! 

Dar a treia ursitoare încruntă puţin din sprincene 
și şopti: 

— Şi în al treilea an al vieţii tale, ți se va uri cu 
binele.... Cele două ursitoare priviră mirate pe cea de 
a treia. 

Apoi ieşiră toate trei din fabrică ţinându-și voalu- 
rile în mâini ca să nu mai stârnească vijelie — cum 
îşi ţin cucoanele trena dela rochie la bal. Galop era în 
viață doar de două zile când a fost trimis la un ma- 
gazin mare de jucării şi chiar în aceiași zi — mai spre 
seară — la cumpărat o măicuţă pentru copilul ei. Era 
în ajun de Crăciun. In casa în care a ajuns Galop, în- 
pachetat în hârtie multă și albă — era cald şi bine. 
Delu, băiețaşul pentru care Galop fusese cumpărat, a 
desfăcut repede sforile care legau pachetul şi când a 
văzut căluțul de lemn, l-a sărutat pe coama verde 
şi repede a încălecat. 

Delu era fericit că are un cal de lemn. Visul ori- 
cărui băieţaş de cinci ani este să aibă un cal şi o puşcă. 
Delu nu era deloc războinic. Se mulțumea doar cu un cal. 

Din prima zi, sa legat o foarte strânsă prietenie 
între Delu şi Galop. Delu nu-l iubise nici pe Mopsi, că- 
țelușul adevărat, care murise anul trecut aşa de mult 
cum îl iubia pe Galop. Când Delu s'a îmbolnăvit de 
pojar — asta era cam prin preajma Paștelui — Galop a 
stat tot timpul pe covorul de lângă pat — fără teamă 
că se molipseşte — şi dacă nu s'ar fi împotrivit măicuţa, 
ar fi stat chiar în pat, sub plapămă, cum se ruga mereu 
băeţelul. 

Când Delu era trist — uneori îl mai certa măicuţa 
— punea capul pe coama lui Galop şi acolo plângea 
încet, cu suspine care ajungeau întotdeauna la inima 
lui Galop. Cu toate că Galop avea o inimă de lemn, vă 
asigur că şi cu o astfel de inimă se poate suferi 

Niciodată Galop wa auzit o vorbă rea şi niciodată 
Delu nu l-a tras de coadă, nu l-a izbit cu piciorul în 


F O AZTUA 


burtă, cum fac alți copii şi chiar oameni mari cu caii 
adevăraţi. 

Vara, Delu şi Galop au petrecut trei luni încheiate 
la ţară, la moșia părinţilor băieţașului. Acolo era o 
curte mare, cu pomi mulţi, cu iarbă înaltă şi toată ziua 
cei doi prieteni colindau împreună. Am uitat să vă spun 
că Galop avea la fiecare picior câte o rotiţă de fier și 
în burtă avea nu ştiu ce mașinărie ciudată care îlajuta 
să umble dacă învârteai cu o chee. 

Galop avea o sănătate perfectă. Niciodată n'a su- 
ferit nici de cel mai uşor deranjament de stomac, care - 
ar fi necesitat o vizită la un atelier mecanic. 

Știu sigur că Galop era fericit, l-am surprins odată 
mărturisind acest lucu unui alt cal de lemn, descleiat 
pe la încheeturi şi, mi se pare — n'aş putea să jur— 
cu coada smulsă. 

Trecuseră trei ani. Trei ani de deplină fericire. Acum, 
Delu se ducea la școală. Avea opt ani... Degeaba a ru- 
gat-o pe măicuţa să-l înscrie şi pe Galop la şcoală, ca 
să fie colegi, degeaba a plâns! 

Delu a plecat la școală şi Galop a rămas singur în 
odaie. Se plictisea groaznic. Dar trei luni n'a crâcnit 
o vorbă. 

Intro zi, pe când Delu era la școală, Galop s'a a- 
propiat de fereastră, a dat încet perdeaua la o parte 
şi a privit afară. 

Pe trotuar, chiar lângă fereastră, s'a oprit o 
lăptăreasă cu o căruţă cu un singur cal. Lăptăreasa 
a coborât de pe capră şi a intrat în curte cu o doniță 
cu lapte. Galop sa uitat lung în ochii calului ade- 
vărat. Peste puţine clipe, calul a tras după el căruţa 
şi a venit aproape de tot de fereastră. 

— „Ce bine e să fii cal adevărat“, spuse Galop — 
Poţi să umbli cât iţi place, poţi să nechezi, poţi să 
stai de vorbă cu alţi tovarăşi! Ce n'aş da să fiu şi eu 
un cal adevărat! Mam săturat! Mam săturat de viaţa asta. 

Calul cel adevărat zâmbi cu amărăciune... Oftă 
adânc şi spuse cu un glas trist — „Aş schimba bucuros 
soarte mea cu a ta“. 

— „Auzi, auzi ce vorbesc cei doi, de pe pământ? 
spuse cea de a treia ursitoare, celorlalte două. A sosit 
ceasul când trebue să se împlinească şi ce am ursil eu“. 

Galop simţi că creşte, creşte mereu, încercă să ne- 
cheze şi văzu că poate azvârli roţile din picioare şi o 
zbughi pe ușă. In locul lui, pe covor, veni calul lăptăresei. 

Delu nu observă nimic. Ursitoarea întocmise toate 
cu atâta grije încât, nimeni, nimeni n’ar fi putut obser- 
va schimbarea. 

Trecură două săptămâni. Două săptămâni în care, 
zi de zi, Gulop era trezit la patru dimineaţa (nu trebue 
să vă mai spun că dormea într'un grajd murdar, alături 
de doi cai mitocani cari sforăiau toată noaptea) şi în- 
hămat la o căruţă. Pornea la oraș cu stăpâna lui, o fe- 
mec aspră şi cu fuste multe pe ea şi cu bici în mână. 

Ah cât de tare ustura biciul şi cum îl rodeau hamurile! 

Şi niciodată, niciodată, o vorbă bună. Tristă viaţă. 

Intr'o zi, Galop îşi luă inima în dinţi şi se apropie 
de fereastra fostei lui case. Toată noaptea îl visase pe 
Delu şi nu mai putea de dorul lui. 

Se uită în casă, prin fereastră. Era într'o Duminică. 
Pe covor, Delu, se juca cu căluţul de lemn. Il mângăia 
şi îi spunea: — „Astăzi Galop, putem sta toată ziua 
înpreună“, 

Intâmplător, ochii calului de lemn priviră spre fereastră. 

Cei doi cai se uitară lung, unul la altul. 

Privirea lui Galop, întreba: 

— Eşti fericit calule ? 

— Sunt foarte fericit ! N'aş schimba soarta mea cu 
nimeni, cu nimeni ! răspunse calul de lemn, fostul cal 
al lăptăresei cu fuste multe şi cu un bici-care ustură 
în mână... 

Galop, urni căruța din loc și întoarse capul de 
la fereastră. Poate fiindcă nu voia să vadă nimeni că 


plânge. SIDONIA DRAĂGUŞANA 


De-ale ştrengarilor 


Dbăcia pictorului Bidinea Labirintul  corăbierului 


Un corăbier a plecat dela Geneva direct la New-York. 
Ce drum va urma ? Jocul poată fi făcut chiar de mai 
mulţi copii. Acela care va reuși în timpul cel mai scurt 
să găsească drumul cel mai bun, şi să călăuzească pe 
corăbier până la destinaţie, va învinge. Acela care-l va 
conduce spre o fundătură sau îl va trimite să se 
piardă prin nisip sau să se ciocnească de stâncă, va 
pierde. 


Vă prezint pe pictorul Bidinea. El se laudă că poate 
reproduce atât de bine persoane și lucruri, încât nu e 
nicio deosebire între original și tablou. 

Pictorul povesteşte anecdote asupra dibăciei sale. 

— Inchipuiţi-vă — să-l lăsăm să vorbească el singur, 
într'o zi îmi vine ideea să pictez un dulău. Iau pensula 
în mână, colorez, şi în mai puţin de o oră tabloul e ter- 
minat. Să vedeţi ce minunăţie ! Dacă te-ai fi apropiat 
de pânză ai [i auzit foarte clar lătratul câinelui. Atunci, 
sărmanele mele pisici, au fost cuprinse de o spaimă, 
atât de grozavă, încât au început să fugă prin odaie, 
răsturnând — în calea lor — vase, pensule, scaune şi 
multe alte lucruri, şi nu s'au liniştit până ce n'au răs- 
turnat tabloul. 

„Altădată, mi-a venit pofta de-o fripturică de gâscă. 
Ce să fac? Prăvăliile erau închise şi stomacul făcea sgo- 
mot, cerând mâncare. Ce-mi trăsni prin minte? M'am 
așezat la lucru şi cât ai bate din palme, am zugrăvit o 
gâscă, într'un chip foarte dibaciu. Pe scurt, tabloul fu plin 
de pene  zbârlite, care ieşiau afară aşa că am 
putut să prind gâsca. 

„Voi ştiţi că mie îmi place să patinez ! Mă împinse 
curiozitatea să mă ocup cu sportul meu preferat. 

Am pictat pe pânză globul pământesc, unde trăsei 
linia care desparte zona temperată de Polul Nord, și 
temperatura a scăzut imediat sub zero. Deschizând ro- 
binetul cișmelei, în foarte puţin timp, pardoseala biroului 
fu acoperită de un strat de ghiață pe care am patinat 
de minune, parc'aș fi fost la Cișmigiu“. 

Odată, în biroul meu erau mulţi șobolani, în toată 
puterea cuvântului, mult mai mari chiar decât pisicile. 
Aşa că nu prea aveau frică de ele. M'am gândit numai- 
decât să pictez o pisică sălbatică. 

N'am terminat-o bine, că tot biroul fu golit nu numi 
de șobolani, ci chiar şi de pisicuţe. 

Mai interesante sunt mările pictate de mine. Nu o 
zic ca să mă laud, dar sunt de o frumuseţe rară. Voi 
ştiţi că Oceanul Indian e plin de vietăţi groaznice. 

Odată am pictat un apus de soare pe Oceanul In- 
dian. Nu am lăsat bine penelul din mână și ieşi din mare, 
un rechin fioros ce se năpusti asupra mea. 

Mă ferii numaidecât și rechinul căzu pe pământ, 
unde pieri înăbuşit. . 

Dar ce am să vă povestesc acum o să vă minuneze 
şi mai mult. 

Am pictat un toreador spaniol, dar pe un perete 
din odaia mea era pictat un taur. Ce să vă mai spun! Nici nu 
am terminat tabloul, şi s'a şi început o luptă între to- 
reador și taur. 


Un băețaș care a câștigat premiul | de călărie la 


Totul din biroul meu trecu prin coarnele taurului, New-York 
iar eu am scăpat cu viața numai pentrucă am avut pre- 
zenţa de spirit să sar pe fereastră... m. 
14 
coLbiuiyuia 
_Wicopitiuos 


ocină iii. Bo nn RON 


SERIA Il 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 
3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la 


Cuvinte încrucișate 


sa d Ea A 


ORIZONTAL: 1) Pietriş foarte mărunt. 5) A ieşi din 
pericol. 9) Fiinţă. 11) Zeul soarelui. 12) Pronume fami- 
liar. 14) Pantaloni țărănești. 17) Ca la 12 orizontal. 18) 
Plantă textilă. 19) Ce facem atunci când suntem răciţi? 
20) Ciolan. 21) Cuvânt neschimbător. 22) Brăzdată. 23) 
Notă. 24) Ba. 25) Umed. 26) Salutare. 27) Şir de trepte 
de urcat şi de coborât. 31) Ca la 20 orizontal. 34) Puiul 
gâștei. 36) Notă. 37) Localitate industrială în Banat. 38) 
Măsură. 42) Farfurie. 43) Mare cât Barbă-Cot, 

VERTICAL: 1) Nici un lucru.2) Pe el Azor, apucă-l 
de picior. 3) A face ceva întocmai cum a făcut altul. 
6) Fărădelege. 7) Apă în Franţa. 8) A atârna greu asupra 
cuiva. 10) Provincie în România. 13) Agăţată. 15) Raita, 
plimbare. 17) Provincie românească. 26) Locuinţă re- 
gească. 27) A se svârecoli. 28)Figură geometrică. 29) Flu- 
viu în Franţa. 30) Macagiu. 32) Sărman. 39) Articol. 


Nicolae S. Gheorghe — Focşani 


îi il | 


E k tă 
$ F 
ra i 
Dis N 
Er kai 
x t 


EN z i 


Concursul de jocuri pe luna Octombrie 


MOŞ CINEL 


1 abonament pe 1 an 
„Dimineața Copiilor", 


Deslegările jocurilor pe luna August 


AJCI R 


ALRIAWARIAINIA] 


CUVINTE CU DOUĂ INȚELESURI 


Culmea — Elena Nicolescu 
Clătite — I. Felicia Loco. 
Cuvântul stingher — petală, glonte, făină, nas, ciorap. 


Deslegătorii jocurilor pe 
luna August 


PROVINCIE 


Preazna: Mircea I, R. Popescu (8) Predeal: Lola St. Col- 
V. Bubulac (8) Putinei: Marioara Icnescu (8) Răciu: 
Țigoi Ileana (8) R. Sărpt: Popescu Traian (8) Mihnea 
Radu Moisescu (18) Beno Segall (8) Roman: Emilia 
Gheorghescu (8)  Precupescu Maria (8) Românești: 
Istrate M. Ion (8) Salonta: Olimpia şi Marius Gall (8) 
Satu-Mare : Predescu Maria (8) Sibiu : Iliescu Gheorghe 
(6) Olga Muţiu (8) Ovrdiu Alexiu (8) Gilof Constantin 
(8) Sighet: Mironescu Dona (7) Knobloch Ştefan (8) 
Singureal : Simon Popovici (8) Slobozia : Conu tantinescu 
" Mitică (8) Speteni: Dinu M Stănescu (8) Strehaia: 
Brezoescu Viorica (8) Silistra: Ionel V Silivestru (8) 
Slatina: Estera Harein (8) Târgovişte: Zuzuca şi Ineluș 
Maior Dumitrescu (14) Avanu Mihail (8) Popal Nicolae 
(10) Pârvulescu Gică (8) George V. Sorin (8) Tecuci: 
Gheorghe şi Ecaterina Lucănescu (8) Teregova: Liviu 
Feneşan (8) Timişoara: Dan şi Doina Linca (8) Cloaşe 
Constanţa (8) Turda: Tuţu Pătăceanu (8) T. Severin: 
Eftimiu Caliopi (8) Ion şi Ruxandra Ionescu (8) Uioara: 
David N. Comel (8) Vâlcele: Nina Angheleseu-—(8) 

Vaslui : Ionescu Traian (8) Bachman Marcel (8) Videle: 

Constantinovici Victoria (8) Tâncăbeşti: Victor Străban (8) 


i A pe 
POR e S ie = 


CUPON DE JOCURI CTD pone 
PE LUNA OCTOMBRIE SERIA Il 


Numele şi pronumele 


em DOUĂ TALENTE DE MAINE mmm Adresa: 


POMPILIA Z. IONESCU BLAU V. ALFONS MANANE TEANS VERT aay S Praf ap 
Cl. IY — Pr I TA . IH — Pr. | . — Pr. m Ea 
Școala de fete No. 2 m Școala de băieți No. 4 = Școala de aplicație Școala „Lucasi” $e. Ferdinand 

R.-Sărat Galaţi Clui București București 


BRUFMAN BORIS HOLDER TONEL HOLDER PUICA POPESCU C. HARALAMBIE SĂNDULESCU MARIA 
CI. I — Pr. I [..] CI. I —- Pr. | a CI. I — Pr. | E Ci. I—Pr.| z CI. I — Pr. | 
$c. „Sf. losif" Buzău Buzău Târgoviște Târgoviște 
București 


BUCURICĂ RADU RODICA GHIȚESCU PUICA-MARGARETA C. PĂPUȘICA-SUZANA C. ELENA AVRAMESCU 
CI. IV — Pr. I [.] Ci. II — Pr. I z DOLINESCU - DOLINESCU a CI. Iil gim. — Pr. I 
Târgoviște Târgoviște Cl. I — Pr. | CI. I— Pr. | Şcoala No. II 
Liceul de fete „lorgu Radu” Școala primară No. | București 

Bârlad Bârlad 


R |. SCHUBERT MARIANA LUPU SONIA POPESCU 
strat pag e CAROLINA LOBEL paie aţi CI. I — Pr. | “ CI. i — Pr. | 
Saate " m clasa Ill-a primară m Șc. „Cultura” z Șc. „Bărăția” Şc. „Fr. Rădulescu” 
RAR înc a Supari Bucureşti București Bucureşti 


GRIDEA D CONSTANTIN LEONIDA L5BEL La ANA ȘTEFĂNESCU CORNEL și FLORICA RAȘELA SCHIP 

FD ateu = ci.wv—p.! a Ci. i — Pr. 1 2 TĂNĂ:ESCU a CI. IV B— Pr. | 

Şcoala pr. 26 Bucureşti Şc. primară de fete CI. IV şi I — Pr. i Şc. sec. de fete 
Bucureşti București Șc. „|. 6. Duca" București Fălticeni 


Lupul şi ursul se trag de păr şi vulpea râde de ei. 


i» A y „e Pate dlui Sa A site da . v: De ae 


CURIOZITATI 


Indrăzneală Rezistența coardei 


Elefanții sunt foarte blânzi şi prietenoși. Dar să faci 
o asemenea ispravă ca îmblânzitorul din figură îţi tre- Ce este o coardă de vioară ştiţi cu toţi. Dar că acest 
buie foarte mult curaj, fiindcă, deşi elefantul n'are in- fir are rezistență mare, poate, nu ştiaţi. Un fir de un 
tenţiuni rele e deajuns să apese puţin mai tare ca să milimetru grosime e în stare să ţină o greutate de 250 
„ Sfărăme capul bietului om. ` de kilograme. 


Primul__zepelin Vietăţi curioase 


In insula Tongo trăiesc unele păsărele întrun număr 
atât de mare, încât în unele locuri acopere pământul 
pe o foarte mare întindere. Au obiceiul să ţină întot- 
deauna un ou în cuib. Uneori, mii de păsărele își iau z 
zborul şi se avântă pe mare să caute mâncare, și, la 
întoarcere, fiecare își găseşte oul aşa cum l-a lăsat. 

Unii savanţi s'au întrebat dacă în adevăr fiecare pă- 
sărică îşi găseşte oul lăsat, sau un ou oarecare. Ca să 
aibe o probă sigură au prins și au însemnat unele pă- 
sărele. Deasemenea, au făcut câte un semn şi pe ouă. 

Fiecare pasăre s'a întors la acelaş ou. 

Dacă mutăm oul cu zece sau cincisprezece centime- 
tri, păsărica nu se așează pe el ci pe locul unde a fost 
la început, 

Unele din aceste păsărele au fost gonite la sute de 
chilometri depărtare, în bezna nopţii. Douăzeci şi patru 

Acesta e primul vehicul aerian făcut în întregime de ore după aceasta, fiecare din ele erau ghemuite dea- 
din metal. A fost inventat în: 1897. Acest înaintaş al ze- supra oului lor nedespărțit, - 
pelinului e cu mult mai simplu decât acuma, ` Dealungul coastei aceleiaşi insule Tongo, locuiesc 


i ; lucru mi-  Ppeştișori vicleni numiţi „ogari de mare“. Dacă zăresc 
A azi “penale îi ui vreun om care merge dealungul malului, peștişorii îl ur- 


mează. Dacă se opreşte el, se opresc şi ei. 
Lira Ce să însemne aceasta ? 

lată răspunsul. Mergând, omul gonește din calea lui, 
fără să bage de seamă, răcușori albi, aproape invizibili, 
care încearcă să se salveze, aruncându-se în apă. 

Ogarii de mare îi urmăresc ca să-i înhaţe. 

Un număr oarecare de „ogari de mare“ au fost puşi 
în vase mari și s'au făcut experienţe interesante. ` 

In vas s'au aruncat peștişori de diferite culori. Oga- 
rii de mare îi mâncară pe toți. Atunci se introduseră peş- 
tişori roşi, în care sa injectat o substanță otrăvitoare, 
dar nepericuloasă. 

Locuitorii vasului mâncară peștișori roşi, şi avură 
dureri de stomac. 

A doua zi s'au pus în vas peştişori de diferite culori, 
dar fără otravă. 

Isteţii „ogari de mare“ au mâncat tot felul de pe - 
tişori, dar niciun peşte roşu. S'au învăţat minte. 

Dar cu asta nu sa terminat. Sau pescuit o jumă- 
tate duzină de „ogari de mare“ deabia născuţi, care au 
fost introduși în vasele unde se găseau semeni, lor, folo- 
siți în experiențele de mai sus. 

i bine, atât cei dinainte ca şi noii veniţi, au mân- 
f cat tot felul de peşti, afară de cei roşi. Desigur ogarii 

În Australia trăește o pasăre cu coadă asemenea cei mici au fost înştiințaţi de tovarășii lor, că peștii roşi 

unei lire, Deaceea şi pasărea se numește liră. produc dureri de stomac. 


= E) bucuri 


CASSA DE BILETE 
SERE ia T A 


Vasilache, plictisit, Dar, nu știu cum se ’ntâmplă Vasilache n’a simțit... 

In spre gară a pornit... Că de-un stâlp se rezemă m Ín vagon mi s'a suit — 
S'a dus la ghiseu, af zis: = = Si aşa, în drumul lui, Şi astfel — ca într'un vis 
„Un bilet pentru P. O bretea s'a prins de-un cui Trenul pleacă spre Paris... 


Trenul pleacă: — însă na! Vasilache-a tot privit 

Ia te uită la bretea! La fereastră, fericit... 

Se lungeşte — o priveşti ? — Şi-a ajuns — vezi ? — la Paris 
Dela tren — la Bucureşti! Și-acum uşa a deschis... 


Insă-vai ! — breteaua lui Ei — să nu înnebuneşti ? 
Prinsă 'n București de-un cui [tă lată-l iar în București 
Intr'o clipă la luat Lângă stâlpul ce l-a prins 
Şi... priviţi cum a zburat! Şi breteaua i-a întins ! 


PI 


REZUMATUL CAPITOLELOR APĂRUTE PANĂ ACUM 


N pădurile Africei trăiește gorila Gora alături 
de mama lui. Fiind copil încă află că tatăl 
lui a murit ucis de un om alb. Gora îşi fă- 
găduieşte să răzbune moartea tatălui său. 
Peste câţiva ani pleacă cu cimpanzeul Ţogo 

cu care se împrietenise, în căutarea omului alb. O luptă 
aprigă se dă între gorilă şi om. Gora se alege cu o rană 
în umăr. 

Dar după ce se vindecă plecă din nou să-l găsească 
pe omul alb. Mama lui îl întovărăși. Cele două gorile gă- 
sesc în coliba oamenilor albi, un copil pe care îl fură ca 
să se răzbune. Gorila crescu copilul pe care îl boteză 
Bibo. Copilul trăieşte fericit în mijlocul gorilelor care 
îl iubesc foarte mult. Peste un an Bibo pleacă prin pă- 
dure călare pe un ursuleţ și din întâmplare nemereşte 
în coliba părintească, dar părinţii lui sunt plecaţi în 
Europa. Bibo nu ştie unde se află el, nu-şi mai aduce 
aminte nimic despre părinţii lui. Se întoarce la gorila 


care îl ceartă și-i dă ordin să nu mai plece nicăieri 


singur. Curând după această întâmplare, izbucnește în 
pădure o furtună îngrozitoare în timpul unei nopţi. Gora 
se rătăceşte de mama lui şi de Bibo. Ii regăseşte peste 
zece zile. 

Trec cinci ani fără să se întâmple nici un eveniment 
mai de seamă. Apoi într'o zi, Bibo salvează pe Rigo, 
copilul negrului dela o moarte sigură. Un şarpe se în- 
colăcise în jurul trupului lui Rigo. Bibo face cunoştinţă 
cu familia copilului şi se întoarce la gorile cărora le 
povestește isprava. 


10. Gora are motive serioase de 
îngrijorare 


Gora stătea aplecat deasupra culcușului de frunze 
_în care dormea Bibo. Ar fi vrut să-l mângâe, să-l scoale 
din somn şi să-i spuie că-i pare rău că l-a mustrat şi că 
l-a lăsat să adoarmă plângând. Poate că în noaptea asta 
ar putea spune lui Bibo chiar mult mai mult... Cine ştie 
dacă nu l-ar lua pe genunchi și dacă nu i-ar mărturisi 
totul, totul, cum s'a petrecut dela început. E mai bine 
să afle Bibo adevărul chiar dela el decât să-l afle azi, 
mâine, dela altcineva. 

Dacă Bibo îl iubeşte cu adevărat, va rămâne aci, 
lângă el și lângă mama lui, dacă nu... decă nu, se va 
întoarce la adevăaţii lui părinţi. Gora nici nu avea pu- 
terea să se mai gândească la acest trist sfârșit. Oftă 


zu 


PO B BS OOOO 


adânc, îl sărută pe Bibo încet pe frunte şi plecă să se 
plimbe singur prin pădure. Trecu prin faţa culcuşurilor 
lui Țogo, a lui Elfi, a lui Hipo. Toţi, toți se bucurau de 
frumusețea nopţii numai el nu putea să doarmă. Ii e inima 
grea de presimțiri. De mult — poate niciodată — n'a mai 
fost atât de neliniștit, atât de îngrijorat. Trebue să ia o 
hotărâre grabnică chiar în noaptea asta! Pe Bibo trebuie 
să-l salveze cu orice chip! Ce era de făcut? Un singur 
lucru: să aştepte zorii zilei, să-și strângă toate lucrurile 
şi să plece în alt loc din pădure. Dar unde? Dacă ni- 
meresc într'un loc şi mai la îndemâna vânătorilor? E 
greu, e foarte greu de hotărât ce e mai bine de făcut. 
Totuşi mâine, în zorii zilei, vor pleca. Asta e sigur. De 
ar fi să colinde prin toată pădurea, de ar fi să-și facă 
ascunzători sub mormane de frunze putrede, sau gropi 
in pământ, trebue să scape de sub urmărirea oameni- 
or albi. 


Așa gândea Gora, în timp ce Bibo visa că l-a întâlnit 
pe Rigo şi că se părea cu el şi cu alți copii, în timp ce 
gorila cea bătrână dormea somn greu fără vise. 


A doua zi Gora ît spuse mamei lui tot ce gândise 
şi hotărâse în timpul nopții. 

Gorila cea bătrâna fu de părere că n'ar fi nimerit 
să se mute într'alt loc, departe de prietenii lor cimpan- 
zei şi de Elfi şi Hipo. Dar Gora o convinse în cele din 
urmă şi peste o oră dela convorbirea care avu loc între 
lele două gorile, Bibo trebui să-și strângă toate lucru- 
cile şi să o pornească la drum alături de Gora, de mama 
lui Gora și de urs care crescuse mare, şi, era acum un 
urs în toată firea. 


Bibo era foarte trist. Nu putea pricepe dece trebuie 
să părăsească locurile pe care se deprinsese să trăiască, 
nu putea pricepe de ce-l mustrase așa de rău gorila, 
fiindcă cu o zi mai înainte fusese acasă la Rigo. Cu toate că 
Bibo era doar un copil de șapte ani, şi la vârsta 
aceasta copii nu înţelego grămadă de lucruri, el începu 
să simtă că i se ascunde ceva. Ce anume, nu putea să-și 
dea seama. Dar grozav ar fi dorit să afle. 

— „Bibo, dece ești atât de trist și de îngândurat?“ 
i ag Gora, care, tot drumul era numai cu ochii la 

ibo. 


— Imi pare rău că trebuie să ne mutăm într'alt loc 
din pădure,.. Şi... mai ales, îmi pare rău că nu cunosc 
pricina care te-a făcut să iei această hotărâre. răspunse 
copilul uitându-se drept în ochii lui Gora. Gora nu răs- 
punse nimic. Apoi gorila cea bătrână îl luă pe Bibo de 
mână şi începu să-i povestească ceva numai ca să-l si- 
lească să-şi mute gândurile într'altă parte. Dar nu izbuti. 


Imi 


P Ér 


Bibo nu asculta de loc și nimic nu-l putu face să se în- 
veselească. 

Intre timp, părinţii lui Rigo chibzuiau cum să facă 
spre a da de veste oamenilor albi, că-l văzuseră pe Bibo. 
Hotărâră să plece chiar în ziua aceia cu trenul până la 
cel mai apropiat oraş şi să anunţe poliţiei descoperirea 
lor, Zis și făcut. Il luară și pe Rigo cu ei şi plecară. 

La poliţie vorbi mai mult Rigo. El povesti cum era 
să fie omorât de un şarpe şi cum a venit un băieţel alb 
şi l-a scăpat, cum băieţelul îl adusese apoi până la pă- 
rinţii lui. Şeful poliţiei își aducea aminte perfect că cu 
şease ani în urmă avusese mult de furcă cu căutarea 
unor gorile care furaseră copilul unor vânători francezi. 
Da, îşi aducea aminte că într'o zi au venit doi oameni 
disperaţi — un bărbat şi o femeie — care au făgăduit o 
extraordinar de mare recompensă găsitorului copilului 
lor. Luni de zile jandarmii, au colindat prin pădure fără 
să dea de urma copilului dispărut. Peste un an, doamna 
şi domnul Hurier au plecat în Franţa, sdrobiţi de du- 
rere, convinşi că micuțul lcr copil murise. Dăduseră în 
grije unor vânători negri coliba în care stătuseră şi ru- 
gaseră să fie păstrate cu sfințenie toate lucrurile așa 
cum se aflau, în amintirea copilului lor Emil! De ar şti 
ei că pe Emil al lor îl chiamă acum Bibo, că ela uitat 
graiul omenesc şi că nici nu ştie că a avut vreodată pă- 
rinţi! Dar mai ales, dacă ar ști că Emil al lor trăiește! 
Şeful poliţiei strânse mâna tatălui lui Rigo şi-i spuse: 
„Dacă într'adevăr copilul alb despre care mi-aţi vorbit este 
băieţelul d-nei şi d-lui Hurier, vei deveniun mare bogătaş. 

Părinţii copilului sunt foarte bogaţi și sunt sigur a 
vor şti să vă răsplătească!!! 

Apoi cei doi negri cu copilul lor plecară vòioşi şi 


plini de nădejde. Şeful poliției telegrafiă chiar în ziua * 


aceia în Franța, părinților lui Bibo sau ai lui Emil, 
cum vreţi să-i spuneți... 

Doamna Hurfer fu acea care primi telegrama. Se 
afla singură în grădina casei lor şi culegea flori proas- 
pete ca să le puie în odaia copilului lor. Bibo se năs- 
cuse la Paris, într'o casă foarte mare și foarte 
frumoasă. Părinţi lui lăsaseră toate lucrurile în odaia 
copilului, pe pereţi căreia atârnau multe fotografii, 
căci ei aveau obiceiul să-l fotografieze pe Bibo în 
fiecare lună. Căruciorul lui, jucările, scutecele și primii 
pantofiori de lână cu care a fost înălțat copilul, stăteau 
în odaie așteptând credincioase pe micul stăpân. 

Pe masa din mijlocul odăii, într'un vas, mare erau 
întotdeauna flori şi cum vă spuneam, când factorul 
aduse telegrama din Africa, doamna Hurier culegea 
flori. Citi de câteva ori la rând fără să înţeleagă bine, 
fără să-i vie să creadă că e adevărat. Telegrama glă- 
suia astfel: Veniţi imediat. Descoperit! copilul trăeşte ! 

Vă puteţi închipui bucuria care i-a cuprins pe cei 
doi părinţi aflând aceasta extraordinară veste! Chiar 
în aceiaş seară îşi pregătiră lucrurile de drum şi cu un 
tren de dimineaţă plecară la Marsilia și de acolo se îm- 
barcară pentru Africa. 

Să ne întoarcem acum puţin în pădure şi să vedem 
ce sa mai întâmplat cu Bibo, cu Gora, cu mama lui 
Gora şi chiar cu Riga, noul nostru prieten. 

Hotărât că soarta începuse să fie foarte potrivnică 
planurilor lui Gora! O zi întreagă umblase neincetat 
prin pădure in căutarea unui loc ascuns. In cele din 
urmă, frânţi de oboseală — Bibo începuse chiar să plângă 
şi să spuie că e atât de obosit încât nu-şi mai simte 
picioarele —. aleseră un loc în apropierea unui râu şi 
acolo înoptară. 

A doua zi de dimineaţă Gora vru să se ducă prin 
împrejurimi să inspecteze toate locurile și să se asigure 
că nu e nici o primejdie pe aproape, dar se simţi rău. 
Oboseala, grijile şi suferinţele din ultima vreme îl do- 
borâră, Il dureau toate oasele, avea fierbenţeală mare şi 
tuşea rău. Mama lui și Bibọ nu știau ce să facă. Nu 
aveau pe nimeni cunoscut prin apropiere. Ca să ajungă 
la domnul Elfi trebuia să meargă o zi întreagă şi, cu 
toate că Bibo spuse că lui nu îi e greu să se ducă, go- 
rilele nu-l lăsară să plece. Totuş Gora avea nevoie și de 
leacuri şi de îngrijiri. După amiază, când Gora izbuti 
să adoarmă puţin, Bibo, fără să-l vadă gorila cea bă- 
trână, ieşi încet din culcuş şi o porni la întâmplare 
prin pădure. Ursul îl văzu şi îl întrebă unde se duce. 

Mă duc să cauto buruiană care vindecă tusea şi 
fierbinţelele, să i-o aduc lui Gora !spuse el şi se ză rate 


Intr'adevăr, Bibo plecă în «căutarea unor leacur 
pentru Gora. Se gândea că dacă nu va găsi nici o bu- 
riuană, se va duce la domnul Eif:. Chiar dacă se va În- 
toarce abia a doua zi! 

Chiar dacă îl vor certa foarte aspru gorilele! El 
ştia sigur că domul Elfi e doctor bun şi că numai el 
îi poate salva viaţa lui Gora ! 

Bibo merse drept înainte pe o potecă, apoi pe alta 
şi deodată se opri înmărmurit. Recunoscu drumul care 
ducea la coliba prietenului lui Rigo! Ce întâmplare 
ciudată ! Au ocolit o zi întreagă şi la urmă au nimeri 
tocmai în apropierea colibei oamenilor negri ! Bibo stătu 
câte va clipe pe loc, neștiind ce să facă :să se întoarcă 
îndată la gorilă sau să meargă înainte să-l vadă pe prie- 
tenul Rigo! Desigur — îşi spuse —“ăr fi mult mai 
cuminte să mă întorc ! Dar gândul că-l va revedea pe 
Rigo era prea ispititor. Poate că oameni negri pot să-mi 
dea un leac pentru Gora! îşi spuse el. Şi înveselit că 
va putea face două lucruri bune de odată. să-ș vadă 
prietenul şi să salveze viaţa lui Gora, fugi către coliba 
oamenilor negri. Desigur că doar printr'o întâmplare 
Bibo s'a mai putut întoarce în seara aceia acasă... Gân- 
diţi-vă ce s'ar fi întâmplat dacă părinţii lui Rigo ac fi 
fost acasă ? L-ar fi făcut prizioner pe Bibo și l-ar fi 
ținut la ei până ce Doamna și domnul "Hurier ar fi 
venit să-l i-a! Degeaba l-ar mai fi așteptat gorilele! 
Dar tocmai în ziua aceia, părinţi lui Rigo lipseau de 
acasă. Rigo era singur, se juca lângă colibă cu nişte 
scoici colorate pe care le căpătase dela niște marinari. 
Cei doi copii se îmbrăţişară când se văzură şi Bibo îi 
explică lui Rigo prin gesturi că are nevoie de nişte 
doctorii pentru cineva bolnav. Rigo pricepu despre ce e 


vorba şi se duse în colibă de unde aduse o sticlă în care 


era un lichid verde — zicea că e destul să-bei o duşcă, 
două și nu mai tușești deloc — și o cutie cu niște prafuri. 

— „Dar de unde ai doctoriile astea ? întrebă Bibo. 

— Dela oamenii albi, care seamănă cu tine, spuse el. 

Bibo n'a prea priceput ce i-a şpus Rigo. Rigo îl 
rugă să mai rămână, dar Bibo plecă curând făgăduind 
să mai vie şi altădată. Când aflară părinţii lui Rigo că fuse- 
se pe acolo copilul alb îl certară că nu ştiuse să-l oprească ! 

= Cepnilej minunatam scăpat! Spuse mama lui Rigo! 

— Bibo a spus că mai vine, stă prin apropiere, zise Rigo. 

— Chiar dacă nu mai vine, va fi foarte uşor să 
dăm de urma lui, încheie discuţia tatăllui Rigo. 

Fericit că are leacuri, Bibo dădu o fugă până la 
coliba gorilelor. Lui Gora îi era şi mai rău, cred că 
dacă mar fi adus Bibo leacurile, gorila şi-ar fi “dat su- 
fletul chiar în noaptea aceia ! 

Bibo nu-i lăsă vreme să-i pue nici o întrebare, cum 
şi de unde a luat leacurile. Ii dădu lui Gora să bea din 
sticlă, îi dădu câteva prafuri din cutie şi, ca prin mi- 
nune, gorila încetă să mai tuşească şi adormi curând, 
fără fierbinţeală şi fără dureri de oase şi de cap. 

Adormi şi se sculă sănătos şi voios de parcă nicio- 
dată n'ar fi fost bolnav! 

Tocmai când era veselia mai în toi, gorila cea bă- 
trână își aduse aminte să întrebe: 

— Bibo, de unde ai luat leacurile acelea minunate 
care au salvat viaţa lui Gora ? 

— Intr'adevăr Bibo, spune cine ţi le-a dat ? între- 
bă şi Gora. 

Bibo tăcu, lăsă privirea în pământ, se fâstâci şi în 
cele din urmă spuse : — Le-am găsit sub un pom, acolo... 
şi arată cu privirea un loc din pădure. Dar Bibo nu era 
deprins să mintă. Gorilele îşi dădură îndată seama că 
Bibo ascunde adevărul şi câ-l ascunde prost ! Dacă ar fi 
ştiut barem să găsească o minciună mai iscusită. 

— Bibo minte ! urlă Gora și-l luă pe Bibo de mână 
şi-l trase aproape de el. 

— E mai bine să mărturisești adevărul ! spuse go- 
rila cea bătrână. 

Bibo spuse cu un glas mic: Mi le-a dat Rigo, băe- 
țelul negru, 

Nici n'a apucat:să mai spuie ceva şi o palmă zdra- 
vănă a răsunat pe obrazul lui. Pentru prima oară, Gora 
îl bătea ! 

Era așa de furios Gora încât dacă nu l-ar fi scăpat 
pe Bibo gorila cea bătrână, nu ştiu zău dacă Doamna 
şi Domnul Hurier și-ar mai fi găsit copilul în viaţă... 


Va urma SIDONIA DRAGUŞANU 


mia 


ih 


fost odată o vulpe, un TE şi un urs,care s'au 3 


. prins tovarăşi, învoindu-se să pună la un loc tot 
ce-or câștiga. 
Au căutat o vizuină mai mare, pentru toţi 
trei, și şi-au mutat gospodăria într'însa. 

Fiecare aducea pentru masă ce putea: vulpea şter- 
pelea câte o pasăre din coteţele oamenilor, lupul 
vâna câte un iepure sau o căprioară, iar ursul — pe 
lângă vânat — mai făcuse rost de prin sat de o putină 
şi o pitise în nişte tufe dese din pădure. Acum strângea 
în ea miere de albine. 

Când putina s'a umplut până la gură, ursul a căpăcit-o 
bine, de faţă cu ceilalţi doi tovarăși, apoi au pus bolo- 
vani pe capacşi au lăsat-o acolo, în tufele acelea, ca s'o 
aibă pentru la iarnă. 

Vuipii nu prea-i venea să aştepte atâta, ci se cam 
bătea cu gândul cum să facă să rămână singură pentru 
câtva timp, ca să dea o raită pela putina cu miere. 

Intr'o zi după masă, — era, soare, cald, — ursul zice: 

— „Vulpicică, de ce nu-mi cauţi tu în cap 

— „Vino, nene, urse, să-ţi caut“. 

Ursul şi-a pus capul în poala ei, iar vulpea a înce- 
put să râcâe cu ghiarele prin păr. Lupul se tolănise 
peaproape, la umbră. 

Stau ei aşa, când iată o coţofană întrun. copac: 

„Caţ, caf L.. 

— Ce zice coțofana aia, vulpicică ? — întrebă ursul. 

— Zice... ce să zică ! — zice să mă duc să-i botez 
un copil. 

— Du-te, vulpicică; du-te de i-l botează !“ 

Vulpea a plecat, dar nici gând să se ducă la coţo- 
fană, ci'drept la putina cu miere! Linge, linge, până 
aproape de jumătate. S'a întors cu burta plină. 

„L-ai botezat, pa sina, ? 


— L-am boteza 
— Cum i-ai pm numele ? 
— Lins- roape - de - 


— Bine, vulpicică. Săi Să-ţi trăiască. 

A doua zi, vine coțofana iar: „Caţ, caț !“ 

Ursul sta cu capul în poala vulpii. 

„Ce zice cumetriţa, vulpicică ? 

— Zice să-i mai botez un copil. 

— Du-te vulpicică, şi i-l botează !“ 

Vulpea a nimerit tot la putina cu miere. Mănâncă, 
„mănâncă, — pânăce trece de jumătate. Când a venit 
` înapoi, înserase. 

„Cum i-ai pus numele, vulpicică ? — o întrebară 
ursul şi cu lupul. 

— Lins - prelins - aproape - de - fund. 


Tag 


TIPI p PeRe a 


DI a 


de VICTOR ADRIAN 


— Să-ţi trăiască, vulpicică |!“ 

Ziua ailaltă, tot — iar coțofana. 

Ursul şi lupul se învăţaseră : 

„Pauzi, vulpicică, — iar a venit cumetriţa |! 

— Ei, bat'o s'o bată! Tot mereu să-i botez... Mi s'a urit. 
— Lasă, vulpicică; nu-i nimic! Du-te de i-l botează 


| şi phiăsta !“ 


Hai, fie ! — vulpea sa dus şi acum, — dar tot acolo 
unde ştia ea ! Şi a lins şi mierea care mai rămânsese, 
a Îins-o pe toată, iar la urmă a întors putina ce fundul 
în sus. Deabia venea pe drum înapoi. 

Cei doi prieteni i-au ieșit înainte curioşi : 

„Cum i-ai pus numele vulpicică ? 

— Lins- prelins - cu - fundul - în - sus. 

— Să-ţi trăiască, vulpicică !“ — îi urară ei, fără să 
găsească ciudat nici numele ăsta. 

Trece apoi ce mai trece, şi ce şi-au zis ursul şi cu 
lupul: „Noi decând am strâns putina aia cu miere, n'am 
mai fost peacolo; ia să vedem ce-o mai fi cu ea !“ 

S'au dus în pădure, la ascunziș. Putina — goală, cu 
fundul în sus! 

„Aoleo, cine ne-o fi mâncat nouă mierea ?“ 

Ursul zicea ca mâncat-o lupul, — lupul zicea ca 
mâncat-o ursul. S'au luat la bătaie. 

Vulpea sta pe o buturugă se uita la ei, şi, bucuroasă 
că nimeni n'o bănueşte cu nimic, începu să cânte așa: 

„Nenea ursul şi cu nenea lupul se trag de păr, iar 
vulpicica şiretica a mâncat miericica ! 

— Ce zici tu, vulpicică ? — o întrebară ei oprindu-se. 

— la, cânt și eu un cântecel dela moși dela strămoși ! 

— Cântă, vulpicică !“ 

Şi-şi văzură înainte de luptă. 

Vulpii, însă, nu-i tace gura: 

„Nenea ursul şi cu nenea lupul se dau de păr, iar 
vulpicica şiretica a mâncat miericica !“ 

Ei se mormăiau, se băteau, — n'auzeau ce mormă- 
eşte vulpea. Pân'a treia oară. De data asta au auzit. 

„lii, tu ai mâncat mierea !“ 

Sau luat după ea. Şi fugi, fugi! 

Vulpea — mai ușoară — a ajuns la vizuina ei cea 
veche şi țâșt ! înăuntru. 

Ursul şi cu lupul — cum s'o scoată afară? Pentru 
ei, gaura era prea mică. 

Au făcut un cârlig zdravăn, dintr'o cracă ramuroasă, 
şi au început să cotrobăie cu el prin vizuină. 

După cotrobăială multă, au apucat-o pe vulpe de un 
picior. Dar vulpea, hoaţă: 

»Sâc, nene urse, nene lupe, că nu-i piciorul meu, — sâc!“* 

Atunci i-au dat drumul, ca să caute mai departe. 

Vulpea s'a ferit, s'a înghesuit în fundul vizuinei, — 
şi, la urma urmei, cârligul s'a prins de o rădăcină de 
copac. Să te ţii acum: 

„Aoleo, nene urse, nene lupe, — piciorușul meu! 

— Aha, bine cam prins-o !“ 

Vizuina vulpii era întrun mal; jos — o vale adâncă. 
Ursul şi cu lupul au tras de cârlig, au tras, — dar deo- 
dată rădăcina s'a rupt şi au căzut deaberbeleacul în fun- 
dul văii. 

Vulpea a ieşit binişor şi s'a uitat la ei. Morți, amândoi! 

Hait ! — s'a speriat. 

Fugi în sat, caută alifie unge-i bine pe unde se răniseră. 

Ursul şi cu lupul au înviat. 

„Uf, greu somn am dormit ! 

— Ba aţi fost morţi, — le răspunse vulpea, — şi 
vam înviat eu ! 

— Să trăeşti, vulpicică ! e să ne împăcăm !“ 

Sau pupat, s'au împăcat. 

„Dar mierea ne-o mai mănânci altădată, vulpicică? 

— No mai „mănânc, zău !“ 

Şi vulpea s'a ţinut de cuvânt, căci — drept să vă 
spun — o şi duruse burta atunci! 

VICTOR ADRIAN 


e mult, de mult de tot, într'o ţară atât de în- 
depărtată încât dintr'însa puteai zări pragul 


i a A 
D lumii, stăpânea un împărat puternic ca ni- 
meni altul, care era foarte mâhnit. Nici 
zâmbet, nici cuvânt de mulțumire, nici rază 
de bucurie, din tinerețe nu-i mai luminase fața lui suptă 
de mâhnire. Căci la ce-i folosea puterea, când el nu se 
putea bucura ca toți părinții ascultând glasul argintiu 
al copilului lui. 

Lăcrămioara — fiica împăratului — prințesa albă ca 
faptul zilei şi gingașe asemenea cântului de privighe- 
toare era mută. 

O zână răutăcioasă îi furase graiul în ceasul naş- 
terii. Desnădăjduit, împăratul chemase la sine vraci şi 
vrăjitoarele din toată lumea. înţelepţii şi bătrânii trecuţi 
prin toate încercările vieţii, dar niciunul nu putu să no- 
rocească pe prințesa Lăcrămioara cu darul nepreţuit de 
care era lipsită. 

Atunci tatăl nenorocit făcu o ultimă încercare. Pur- 
cese la zâna cea rea şi căzându-i la picioare, îi ceru cu 
suspine să ridice vraja ei, până se înduplecă şi dădu 
glas prinţesei nefericite. Adăogă însă, — spre nelinştea 
sărmanului împărat că în viață are să sosească o oră, 
în care iar va fi lipsită de graiu, dar numai pentru o oră. 
Şi pieri, după aceste cuvinte, răzând cu hohote... 

In adevăr, din clipa aceea, Lăcrămioara începu a 
grăi. Şi pentru că era frumoasă ca nici o altă făptură 
de seama ei, începură a veni peţitori din toată lumea 
şi feciori de împărați şi regi tineri până și viteji de 
peste nouă mări și nouă ţări, răpiți de dragoste pentru 
ea, prinţesa care fusese atât de greu încercată până 
acum... 

lar ea, dintre toţi, mai mult ţinea la Florar, viteaz 
şi chipeș fecior al lui Negură-lmpărat. 

Şi așa, într'o zi. pe când Lăcrămioara ţesea o pânză 
în curtea frumoasă ca din basme a palatului zări apro- 
piindu-se viteazul Florar, însoţit de Prier, feciorul lui 
Purpură - Împărat. 


— Să trăeșşti, prinţesă dulce, grăiră amândoi. 

— Mulţumesc ; cu deosebire unuia dintre voi răs- 
punse ea și cu un pas ușor se depărtă gândind în sine 
ca Florar s'o însoţească. 

Insă Prier spuse : 


„__— Vezi Florare, că la mine ţine prinţesa, cum 
ţi-am spus... Că mie mi-a mulţumit... 

— Nu crezi că te înșeli ?... răspunse Florar. Eu zic 
că mie... 

— Ştii ce voinicie ?... Să o întrebăm. 

Şi amândoi, apropiindu-se de Lăcrămioara, cu vorbe 
alese o rugară, să arate care-i este alesul. 
_ — Florar !— vru să răspundă ea, dar nu putu. So- 
sise ora în care era lipsită iară de graiu. 

— Ei vezi ?.. — zise Prier — pe mine m'a ales... 

Şi eu, tot pe mine, spun... răspunse Florar. 

_ Şi din cuvânt în cuvânt, dela întrebare la răspuns, 
voinicii puseră mâna pe arme şi o luptă pe vieaţă şi pe 
moarte se începu între ei. 

Cu inima sdrobită, cu ochii în lacrimi, Lăcrimoara 
privea lupta şi, în gând înălța rugăminți de izbăvire 
pentru bunul ei Florar... 


Iată însă că pământul e udat de sânge și, fără viaţa, 
cade voinicul Florar. 


Cu un țipăt de desnădejde se aruncă prinţesa, pe 
trupul neînsufleţit şi din nou se rugă Domnului, de 
astă dată să-i aline suferinţa luându-i și ei viaţa... 

Domnul se înduplecă. 


Lăcrămioara se stinse blând şi trupul ei înălțându-se 
la cer cu sufletul nevinovat ca să întâlnească sufletul 
lui Florar. In locu-i răsări o floare albă: Lăcrămioara, 
care apare în fiecare an spre sfârşitul lunei lui Prier 
ca să parfumeze întru totul luna lui Florar... 


NEGOIŢĂ N. NICOLAE 
Clasa V-a Liceul Mihai Eminescu 


Plouă!... Doamne, ce furtună !. 
Nu-i pe străzi un trecător... 
Guţă şi cu Tărtăcuţă 

Merg prin ploaie ’n voia lor... 


— Ce umbrelă uriașă |... 

Işi dau între ei păreri — 
Şi pornesc cu ea în grabă 
Mândrii, ca doi Gulliveri... 


Au înconjurat intrarea — 
Şi-au urcat ca nişte iezi 
Toate scările în fugă 

Până sus... Dar ce să vezi? 


— Guţă ȘI 


P SA ' y AS EN k de-a 
= EF AA Oi WIEN 


Uzi până la piele, leoarcă, 

Tot fugind din loc în loc — 
= Hop |! zăresc ei o umbrelă: 

— Uite Guţă, ce noroc... 


Iată-i însă la strâmtoare : 
Cum să treacă ei pe-aici ? 
Dac’ umbrela e-așa mare 

La ce bun, că-s dânșii mici ? 


„Vântul care se stârnise 
Dintr'odată furios 

Le-a umflat umbrela 'ndată 
Şi i-a săltat puţin de jos.,. 


r 


Târi 


acu 


A 


Da i 
ă la Polul Nord- 


și ținându-se cu frică Au şi-acum prilej de ceartă 

De mâner — îngrozitor !... Bieții mici paraşutişti : 

Ca o parașută 'n aer = — Vrei să cazi, de-a berbeleacul?!... 
S'a urcat umbrela lor... Stâmpără-te. Ce tot mişti ?,.. 


Guţă şi cu Tărtăcuţă Blestemă în gând umbrela : 
Izbucnesc în plâns nespus... — Doamne, ce mai ghinion |... 
Iară vântul îi tot urcă i „Și de-odată ce să vadă ? 
- Sus... din ce în ce mai sus... Lângă ei... un avion... 

Y 


Au făcut cu mâna semne „Şi au mers cu-aeroplanul 

Şi îndată fură luaţi pă Zile 'ntregi... bătând record... 
In aeroplan — și astfel i Până au ajuns în fine — 

Dela moarte-au fost scăpați... — Unde crezi ? La Polul Nord... 


A s'ajungă până la castelul fermecat, — despre 
care le povestise buniţa, că s'ar afla pe tă- 
tărâmul zânelor cântătoare, — Dorel şi Vio- 
rica — s'au gândit să se sfătuiască mai întâi, 
cu Lir. El cunoştea atâtea lucruri, pe lumea 

asta şi de pre alte tărâmuri. L’au chemat aşa dar, la te- 

lefon iar Lir le-a răspuns că, din pricina cismuliţelor 
lui descântate, care sunt date acum la dres la cismar, 
are să întârzie, un pic! Se urcă îndată, în avion și are 
să sosească, peste puţin. Să nu se supere, Dorel şi Viorica! 

N'a întârziat prea mult, prichindelul de Lir şi aero- 
planul lui, cât, un porumbel de hârtie, s'a oprit în 
curte, — Dorel şi Viorica ia ieşit în întâmpinare. 

Au aflat dela el că totul merge bine în împărăţia 
lui, dar dacă ei ar mai călători într'acolo, nòar mai cu- 
noaşte nimic din ce-au văzut, odinioară. Când, însă, a 
auzit Lir — că Dorel şi Viorica vor să pornească înspre 
castelul fermecat, — s'a bucurat grozav, — căci drumul 
lor trecea prin împărăţia lui. 

— Dar eu n'am avion! E stricat, acum! — zise Dorel. 

— Nu-i nimic! Mergeţi cu mine! 

— Cum o să 'ncăpem și noi? — se miră Viorica. 

— Asta e tare ușor! Vă prefacpe voi în prichindei, 
ca şi mine-şi fac aeroplanul mai mare. 

Ca să nu lungim prea mult povestea, vorbele lui Lir 
s'au împlinit în faptă. Avionul s'a făcut cât un vultur 
iar copilaşii cât Lir. Intr'o clipită, sa întâmplat totul— 
şi după un timp, sburând prin slava cerului, avionul a 
coborât, binişor, binişor, — pe aeroportul din capitala 
ţării lui Lir. 

Ţara lui Lir, care altă dată se numea Liliput, — 
este acum asemenea cu toate țările noastre. Nici nu mai 
conteneau copiii să se minuneze, de. ceeace făcuse Lir, 
pentru ţara lui. Dela un oraş la altul, călătoresc trenuri 
repezi şi aeroplane! Pe ape, merg vaporaşe şi bărcuţe 
cu motur. Lir are şi corăbii de război — iar armata lui 
are tunuri, tancuri şi mitraliere, toate mici ca pentru 
puterea prichindeilor. In capitală, merg tramvaie şi au- 
tomobile. Radio Lir, împrăștie în toată împărăţia, vești 
şi cântări. Copiii au fost împreună cu împărăteasa Upsy 
şi cu Lir, la cinematograf, — unde au văzut un film cu 
Micki-Maus, mititel cât ar fi la noi, o albină! lar Felix- 
Cotoiul nu era mai mare cât o nucă! Dar pentrucă Dorel 
și Viorica voiau să călătorească înspre castelul fermecat, 
Lir le-a lămurit drumul. e 

— Castelul cel fermecat, spuse Lir, — e lucrat cu 
totul din aur, pe un munte înalt, care se pierde în nouri. 
Nici un drum nu duce până la el. Precum ştiţi, castelul 
e în împărăţia zânelor cântătoare. Zânele de-acolo nu 


sunt alta decât sufletele păsărilor cele mai meştere în 
cânt, de pe pământ. Zâna Li-lu-li, care le este crăiasă, 
e întruparea Păsării măiestre, cu glasul vrăjit. 

Toată împărăţia e numai flori și pomi înfloriţi, în- 
tro primăvară fără sfârşit. De pretutindeni vin cânturi, 
de păsări, care de care mai dulce și mai frumos. Dar 
păsările nu se văd, de fel! Numai cânturile lor se aud 
răsunând şi se zăresc, în lumina soarelui şi a cerului, 
sburând în chip de domniţe în strae albe. Așa se înfă- 
ţișează ochilor noştri. 

— Să plecaţi cu aeroplanul meu! Cu el o să urcați 
ușor până peste zidurile castelului şi o să puteţi cob. s 
ușor — drept în curte. 

— Tu ai fost vreodată, acolo, Lir? 

— Da! am purtat o cununiţă de pietre scumpe, lu- 
crată de noi, pentru crăiasa zânelor cântătoare. 

Trebue însă, să porniţi îndată, pentrucă — de'ndată 
ce soarele coboară spre palatul lui de mărgean, — din 
zarea Amurgului, se 'nvăluie castelul zânelor într'o ceaţă 
deasă, de nu se mai vede nimic. Şi-au luat rămas bun 
copiii dela Upsy, dela Lir, dela domniţele piticiţe şi au 
pornit, repede, la aeroport. Avionul era gata; s'au urcat 
şi într'o minută s'au înălţat, pe deasupra nourilor. Soa- 
rele încă era sus, în haine de aur şi lumină, când au 
zărit copiii castelul fermecat, tot aşa de strălucitor şi po- 
leit, ca și Voevodul Soare. Se-apropie tot mai mult. Au 
ajuns! Când privesc, Dorel şi Viorica, în jos, zăresc flo- 
rile şi zânele. Aud şi cântările nemaiauzite vreodată. 
Coboară în curtea pardosită tot cu pietricele de aur, 
copiii — dar nimeni nu le iese în întâmpinare. Ce să 
facă? 

Poarta cea mare a palatului e deschisă. Ce-ar fi să 
pătrundă în palat? Dorel s'a şi hotărât iar Viorica intră 
după el... Cling-bing! Cling, bing! Ting! 

Unde sună? Când se uită copilaşii, ușa se "'nchisese, 
singură — singurică! — Cum asta? 

— Tu ai închis-o, Viorico? 

— Nu 

Sau înfricoșat micuţii...! Au uitat că-i fermecat! 
Deodată — un glas gros, gros de tot. care venia de nu 
ştiu unde, — vorbeşte: 

— Bine-aţi venit, copilaşi! Poftiţi, să vedeţi cum a- 
rată pe dinăuntru, castelul fermecat. 

Şi fără veste, covorașul pe care călcaseră ei, prinde 
a se mişca şi-i poartă pe copii în altă încăpere! Viorica 
și Dorel se țineau de mână. 

Ce să vezi acolo? 

Era o sală mare-înaltă; de pretutindeni, venea o lu- 
mină viorie, așa cum se-arată, pe cer, în zorii zilei... 


|| 


„___ Covorașul pe care călătoreau copiii, se oprise. In- 
dată, au țâșnit lumini albe și roşii, din podele şi în faţa 
lor, s'au perindat — ca la cinematograf, — întâmplările 
așa de minunate, din par domniţei Mărgăritărel, 
per a dormit o sută ani, într'un palat vrăjit de-o 


Povestea, voi copilaşi, o cunoaşteţi! 

Conașul a pornit iarăş la drum și Dorel şi Viorica 
s'au găsit într'altă încăpere. 

In faţa lor s'a depănat, iarăş — basmul cel frumos, 
cu Scufiţa Roșie, pe care ei au întâlnit-o, în împărăţia 
poveştilor. Şi tot așa, purtaţi de covoraş, din odaie în 
odaie, au văzut mulțime de basme : povestea cu Motanul 
încălțat, cu Făt-frumos, cu Pasărea Măiastră... 

Dorel şi Viorica se minunau, mereu şi nu ştiau unde 
are să-i poarte covoraşul cel vrăjit. 

Dintr'o dată, cum tocmai ieșeau dintr'o încăpere 
na văzuseră basmul cu Cenușăreasa, auziră cânturi 
alese. 

Se aflau într'o grădină cum nici nu visaseră ei! 
Şi o mulţime de zâne — cu aripioare ca de fluturași, 
sburau în horă — și cântau — Copiii erau vrăjiţi | 

— Ce minunat, Viorica ! j 

— Tare frumos, Dorel... 

Se arată şi o zână mai frumoasă decât toate. O 
cununiță de stele îi înconjura cosițele ! lar rochia ei 
lungă, lungă, era ţesută din raze de argint ce poleieşte 
apele, când iese luna, pe cer şi au învăluit pe zâna 
crăiasă. 

Era chiar Pasărea Măiastră, preschimbată în domniţă. 
Glasul ei întrecea toate celelalte glasuri și doinirea ei 
era cea mai dulce. lar întrun colţ, cine-mi ședea ? (La 
urmă de tot, Pau zărit copiii). Chiar Lir prichindelul. 
Şi râdea, năstruşnicul ! 

— Bine, Lir, dece n'ai venit cu noi? 

— Am vrut să văd dacă n'are să vă fie teamă, să 
veniţi singurei pe-aici ! Ce-aţi văzut în palat ? 

— Basme, Lir ! o mulţime ! Ca la cinematograf ! 

— Da? — Păi, era chiar cinematograf. Eu şedeam 
la aparat! 

— Tu? 

— Desiguri ! Zânele erau în călătorie ! Şi pentrucă 
ştiau că veniţi voi încoace, m'au trimis pe mine să vă 
fiu gazdă. Eu n'am vrut să vă plictisiţi, Am mânat covo- 
rașul cel vrăjit şi... gata ! 

— Lir, tu eşti un mare șugubeţ !... spune Dorel. 

— Şi nu ne-ai spus ! zice şi Viorica. 

— Nu se putea altfel ! Nu mai avea haz!. 

S'au strâns, apoi, zânele împrejurul copiilor. Impă- 
“răteasa i-a mângăiat și-a vrut să ştie dacă le-au plăcut 
basmele care li s'au arătat. lar dacă doresc ceva, — ea 
ar putea să le dăruiască, pe loc. 

Viorica a răspuns că le-au plăcut toate poveștile şi 
că ea ar voi să aibe darul de a coase frumos, cu fir de 
aur și lânică, orice fel de covoraș —, ca s'o bucure pe 
măicuţa. 

A zâmbit zâna împărăteasă şi i-a atins uşor fruntea, 
cu mâna. Atunci a înflorit în cosiţele Vioricăi— o 
steluță — ca un mărgăritar. 

Dorel a cerut o corabie mare, care să meargă sin- 
gură, după voia lui. 

— Prea bine, Dorel ! Când ai să pornești înapoi, la 
țârmul mării te-așteaptă corabia. E toată, poleită cu aur 
iar marinarii sunt niște copilaşi pricepuţi ! Ai să vezi! 
Dacă însă ai să faci cuiva vre-un rău, corabia ta piere 
şi ai să rămâi fără ea. Ne-am înţeles! 

— Da! Am să fiu tare cuminte ! 


a = 

Dragi cititori, basmul meu nu vreau să-l mai lun- 
gesc. Am să vă spun doar, că după ce-au rămas multă 
-vreme în castelul cel fermecat, copiii s'au despărţit de 
zânele cântătoare şi de Lir. Apoi, au coborât la ţărmul 
mării, unde era ancorată corabia de aur. Marinarii au 
salutat pe Dorel, cântând. 

Viorica a coborât în cabină iar Dorel s'a urcat la 
comandă. Corabia sa deslipit de țărm și a'nceput să 
înainteze repede, printre taluzele mării... 


în PE 


Ei nu puteau să vadă, cum zânele nevăzute trimi- 
seră pe Zefir şi pe Austru, să umple pânzele, iar în 
unde, delfinii erau înhămaţi la corabie ca nişte telegari 
şi înnotau neobosiţi... 

Ajungând curând în portul capitalei, din ţara lui 
Lir, corabia sa oprit, fiindcă așa voia Dorel. El a 
coborât cu Viorica. Dar corabia lor uriașă şi copiii așa 
de înalţi, au speriat pe toată lumea care se afla în port. 
Credeau că sa întors din nou uriașul Guliver, — cum 
scria în cărţile lor de istorie. Au fugit piticii, de spaimă! 
(Uitasem să vă spun că Dorel şi Viorica, se făcuseră 
iarăș mari după ce ieșișeră din palatul fermecat). i 

Bine, însă, c'a venit repede Lir — care şi-a liniștit 
supușii ! Copii veniseră să-și ia ziua bună. 

Lir i-a însoţit până la corabie — şi le-a spus că de 
câte ori au să aibă nevoie de el, are să vină ori unde 
sar afla copiii. 

Corabia sa îndepărtat ușor, uşor, — pornind spre 
Insula Şerpilor. 


N. PAPATANASIU 


CÂNTEC DE ADORMIT PĂPUŞA 


Pentru Lilica 


Păpuşică dragă 

Vino lângă mine, 
C'am să-ţi țes rochiţe 
Din mătăsuri fine. 


Şi-am să-ți cumpăr mâine 
O brățară nouă, 

Vino şi-mi întinde, 
Mâinile-amândouă... 


Ce te uiţi mirată 

Şi cu ochii plânşi 

de necaz pe vulpe 
i pe cei doi urşi 


Dar i-am dat afară 
Să-i mănânce-Azor 

lar pe vulpea hoaţă — 
Am pus-o pe cuptor, 


Drept pedeapsă pentru 
Că ţi-a rupt odată 
Poala la rochiţă 

Albă decoltată. 


Deci vin şi-mi întinde 
Mâinile amândouă 

Cam să-ţi cumpăr mâine 
O brățară nouă. 

Şi-am să-ţi ţes rochițe 
Din mătăsuri fine 
Păpușică dragă, 

Vino lângă mine... 


Constantin Salcia 


Astăzi Noacă şi cu Moacă Ies din casă — şi îndată 

Nu s'au săturat de joacă, — Tot privind prin curtea toată, 
Pân'o 'ncepe să'nsereze = Au văzut nişte inele: 

Ar mai vrea să se distreze... — Hai să facem sport cu ele!... 


pa aE a aioe ia Tot privind la luna nouă 
Şi clătinându-se într'una — d S'au rupt sforile. n doua ze 
EY Şi-au intrat din nou la apă... 


A ieşit pe cer şi luna... Căci căzură într'o... groapă. 


Dar în groapă ce să fie? Se întorc... Dar ce să vază 
Numai var de zidărie... m Zeci de oameni fug de groază!!.. 
Şi-astfel şi-au găsit beleaua, Parcă-i urmăresc copoii — 
Cau ieşit mai albi ca neaua... Fug şi strigă: — Vin strigoii!!!... 
DIMINEATA 
Qeri ELOS 
pe a u e aar] r 


Š e ens 
= e PPE o 
` : m L A 
Ş = p: 2: cn poale? 
sa >. Sa De fa cl me e, 


RUNZA asta despre care vreau să vă povestesc 
acum a căzut alaltăeri seara dintr'un castan. 
Vorba vine, că a căzut! Adevărul e că a 
fost smulsă, smulsă cu sila din copac. 
Degeaba şi-a înțepenit mâna subțire şi 


galbenă pe crengi degeaba a plâns și degeaba a 
strigat: ajutor! ajutor! Degeaba i-au fost şi 
rugăminţile: — Vântule, vântule fii bun și mai lasă- 


mă să trăiesc! Imi place așa de mult viața! 

— Am ordin dela Doamna Toamnă să te smulg şi 
să te iau cu mine! Azi e rândul tău şi nu ecu 
putință nici o amânare !* a răspuns vântul înșfăcând 
frunza de talie. Tot pomul s'a cutremurat. Câteva frunze 
galbene şi miloase au fluturat o clipă un „adio“ scurt 
pentru tovarăşa lor. Vântul a ascultat de ordinul stă- 
pânei lui şi a purtat frunza din loc în loc, pe aleile 
unui parc, pe străzile oraşului, pe un maidan, gonind-o 
mai departe, mereu mai departe. Apoi, Bocotind că și-a 
făcut cu prisosinţă datoria, lăsă frunza pe marginea 
unui trotuar şi plecă să se culce. Fireşte, după ce mai 
întâi, trecu pe la Doamna Toamnă ca să primească 
instrucțiuni pentru a doua zi. 

Era trecut de miezul nopţii şi cred că frunza nime- 


- rise pe o stradă întunecoasă şi pustie. Deabea la capătul 


străzii lumina slab un felinar. Frunza privi înspăimân- 
tată în toate părţile căutând un azil unde să-și petreacă 
noaptea. Prin apropiere nici un pom şi nici o frunză | 
Singură, singură și părăsită. Dar deodată frunza auzi 
țipete care veneau dintr'o curte apropiată. Ciuli 
urechea şi ascultă. Doi pisoi negrii, doar ochii luceau 
ca două bile verzi, se plimbau prin curte și stăteau de 
vorbă. Pentru prima oară în viaţa ei, frunza auzea o 
convorbire. între pisici. Cu graiul păsăresc era foarte 
deprinsă şi ştia o grămadă de poveşti din viaţa plină 
de peripeții ale păsărilor cerului. 

Unul dintre pisoi spunea cam așa: —-Stăpânii mei 
sunt foarte săraci. Au trei copii mici dintre care unul 
e, de un an, bolnav în pat. E foarte frig în casă. Eu mă 
mai încălzesc pe sub maşina de gătit pe care fierbe din 
când în când o ciorbă. Nu știu cum să fac să-i ajut! 
Noi pisicile nu suntem primite în nici o slujbă. Păcat. 
Eu pot să miorlăi așa de frumos încât dacă m'ar reco- 
manda cineva la radio aş putea să cânt în fiecare zi şi 
din banii care i-aş câştiga aş cumpăra lemne... 

Celălalt pisoi răspunse oftând: — Şi stăpânii mei 
sunt foarte săraci... Eu nu ştiu să miorlăi aşa de frumos 
ca tine, în schimb torc perfect ! Şi când torc, nu pala- 
vragesc ca alte pisici, nu spun vorbe fără şir! Ştiu 
povești foarte frumoase. Aş putea şi eu să câştig bani 
cu darul meu de a povesti. Dar cine mă ia pe mine în 
serios ?! 

Apoi, cei doi pisoi săriră gardul şi se strecurară 
încet pe lângă zidul caselor şi se. pierdură în noapte. 

Frunza rămase pe gânduri. Aşadar sunt ființe pe 
lume care o duc rău de tot! Sunt oameni bolnavi și 


; f 13 
O Qq 
darn O O : Pa E ate ate a au 85 aiti et. 


pie 


7 = 
“VRAD 


săraci care pau nici mâncare și nici lemne! Cu ce i-aș 
putea eu ajuta ? Cum stâtea așa şi se gândea, o păsă- 
rică trecu în zbor pe lângă ea şi o prinse în cioc. De- 
sigur că voia s'o ducă în cuibul ei, dar pe drum o scăpă 
din cioc şi frunza căzu pe fereastra unei case mari și 
luminate. Privi înăuntru. In jurul unei mese mari, în- 
cărcate cu fel de fel de mâncăruri și băuturi stăteau 
câţiva oameni veseli şi vorbeau și beau şi mâncau. Sunt 
sigură — gândi frunza — că oamenii aceştia nu ştiu că 
există alţii, săraci şi nenorociţi cari nau nici mâncare 
şi nici lemne ! Nu pot să cred că oamenii sunt răi! 
Voi spune eu că pe o altă stradă — cred că aş şti să-i 
duc până acolo—sunt case mici şi dărăpănate cu copii 
bolnavi, cu sobe în care nu arde nici o dată focul şi 
cu maşini de gătit pe care fierbe doar din când în când 
câte o oală cu ciorbă. Bătu în geam. Bătu de câteva ori 
în şir dar nimeni nu o auzi. Incercă să se strecoare 
prin crăpătura ferestrei şi poate că ar fi izbutit dacă 
vântul nu s'ar fi trezit din somn chiar în clipa aceia. 
Incruntă din sprîncene când văzu că frunza şi-a schim- 
bat locul fără ajutorul lui. Se răsti supărat la ea: —Să 
ştii că am să te pedepsesc rău ! Cum ţi-ai îngăduit să 
pleci de acolo de unde te-am lăsat eu? 


— Vântule tu ştii că sunt oameni săraci pe lume? 


— Da ştiu. Şi ce te privește pe tine ? Frunza nu 
răspunse. nimic. Vântul rămase pe gânduri. E drept 
că el se înfurie repede, că la mânie nu-și mai dă seama 
ce face, dar suflet rău, mare. Dimpotrivă, de câte ori 
n’a nesocotit ordinele stăpânei lui care-i poruncea să 
alerge vijelios şi el făcea pe obositul sau pe bolnavul 
numai ca să poată merge mai încet. 

— Unde ai văzut oameni săraci ? spuse el frunzei 
după câteva minute. 

Apoi porniră amândoi pe străzi, frunza înainte și 
vântul în urmă. Trecură pe cheiul Dâmboviţei. Câţiva 
oameni dormeau întinşi pe pământul rece. Colindari 
apoi toate ulițele și străzile dela marginea orașului. Sı 
opreau în fața tuturor caselor și priveau amândoi 
înăuntru prin ferestre. 

— Hei vântule ! Iuţeşte-ţi pasul! Ţi-e lene sau ai 
îmbătrânit ? strigă Toamna dintr'un pom înalt unde se 
ascunsese ca să vopsească cu galben câteva frunze. 

Nu mi-e lene! Mi-e milă ! răspunse vântul. 

— Milă ? Eu şi cu sora mea iarna nu știm ce în- 
seamnă acest cuvânt ! Hai lasă vorba şi porneşte-o în 
goană |! ţi poruncesc să alergi ca un nebun în noaptea 
asta. Dar vântul nu se clinti din loc. Atunci toamna 
spumegând de mânie, strigă norilor: — Vărsaţi-vă ime- 
diat pe pământ! Nourii murmurară ceva și apoi o 
luară la fugă pe cer şi nu ştiu unde se ascunseră, că 
toată bolta se făcu senină şi străluci tare de stele. 

Toamna turba. Se duse la fulger și la tunet și le 
spuse tremurând de mânie : Incepeţi furtuna ! 

Dar tunetul și fulgerul răspunseră răzând : 


(Citiţi continuarea în pag. 14-a) 


Concursul de jocuri 


SERIA iii 


pom Prea m m A T 


pe luna Octombrie 


La acest concurs oferim următoarele 


ii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 


poa: 10 
3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


PLOAIE 


od 
ii 
ó 


Orizontal: 1) Il cauţi pe timp de ploaie. 7) E de ploaie 
aducător, pare-mi-se îi zice... 10) Apă înghețată ce cade 
diñ nori ca nişte fulgi albi şi uşori ! 11) State. 12) Stro- 
piră. 13) Incălțăminte de iarnă (sing.) 14) Care nu-i 
deasă. 15) Ploaie care a ținut 40 de zile. 16) Nu e ploaie, 


nici potop, ci un .... 17) Impărat româno-bulgar. 19) 
grindină! 20) Cheltuială peste măsură. 22) Apă în Franţa. 
23) Timp indelungat când nu cade nicio picătură de 
ploaie. 24) Conjuncţie. 28) Măsură. 29) Făcea mai adânc. 
33) Cu dânsa se faceori ce groapă. Ştii de sigur că este 
o .... 34) Faci din nou. 37) Asmuţeai. 38) Sfânt care 
se plimbă pe timp de ploaie cu carul în văzduh. 

Vertical : 1) Culoarea cerului senin (pl.) 2) Bonă, 
guvernantă. 3) Ferită. 4) Pe casă se găsește şi de trăz- 
net te fereşte. 5) Cântec de slavă. 6) Pronume posesiv. 
7) Cu nas mare (feminin plural). 8) Necăjită. 9) Fluviu 
în Germania. 11) Intreg. 13) I se spune..... şi pe ploaie 
nu apare. 18) Apă multă vărsată pe jos. 18a) Poftim! 
21) Aici. 23) Nădăjdueşti. 24) Locuinţă. 25) Stropit. 27) 
E mic, mititel și îngrădeşte frumuşel. 30) Lichid 32) 
Talaz. 35) A exista. 36) Cuvânt neschimbător. 


H. GABOR-Focşani 


jocurilor pe luna August 
(Continuare) 


Roman: Bandel Cecilia (8), Bercovici Isy (8), R. de Vede: 
Iordan M. Aristide (8) Sibiu: Munteanu Silvia (8), Săliște: 
Elena Lupaș (6), Slănic: Steluţa C. Dumitrescu (8), Su- 
ceava: Coclici Elena (18), Târgovişte: Zafu Sarudis (8), 
V.Dornei: Ghionoaia Maria (8), Meier Weissmann (8), 
V.-Lupu: Ecaterina Gucianu (8), Vaslui: Eisenfeld Dedy 
(7), Vijniţa: Ionescu Victor (8), Zăstovna: Petrescu Vio- 
rica (8), Iacob Picker (2), Stenzler Simion (2). 


Deslegătorii 


14 


pE re ac 


Deslegătorii jocurilor pe 
luna Septembrie 


CAPITALA 


Georgescu Mihail Savin (10), Rodica Ing. Alex- 
Iliescu (10), Berger Eugenia (4), Popescu N. Vasile (6); 
Longhin Elena (6), Dodu Sechter (6), Lotty şi Lilly 
Mănescu (8), Săndulescu Maria (10), Sofos I. Mihail (10), 
Olga Matilda Hristudis (10), Zissu Alexandru (4), Sonia 
Cassuri Popescu (10), Valeria Ştefănescu (10) Konitz 
edy )6), Maria şi Cristina Stoian (10), Gela și Osias 
inkelstein (8), Nelu Scbwartz şi Marcel Weissbrod (9), 
Baltaxa Sarra (10), Dârner Paul (10), Barta Gheorghe 
(10), Marcussohu Lya (8), Toma Niculescu 


(10), Felicia Hirschfeld (9), Jean Biittner (10), Bădiţa 
Negrei (10), Idelsohn Felicia (8), Negoiţă Niculaie (10), 
Cohn S, Felix (9), Johnsohn Jullot (9), Agop Ghirogo- 
zian (10), Valeria Diitsch (4), Călugăru C. Ștefan (6), 
Rotmann Emanuel (8), Silvia Mihiu (4), Mariana Ma- 
rin (6). Elisabeta și Margareta Văcărescu (8), Florica 
Ștefan (10), Bitta Paula Auer (12), Gh. Sorenghi (7) 


(Continuare în n-rul viitor) 


Urmare din pag. 13-a la povestea: „Poveste de toamnă“ 


— Noi suntem acum în vacanţă. La vară o să mai 
putem sta de vorbă. Stelele râseră şi ele şi râse chiar 
şi luna, ieşind de după ultimul nour care întârziase 
pe cer. 

— Vântule — spuse frunza —nu putem să închidem 
toamna undeva ? Tu ai putea s'o legi bine şi s'o duci 
într'un loc îndepărtat. 

Vântul nu răspunse nimic dar o luă din loc. Mer- 
gea în vârful picioarelor așa că nimeni nu l-a simţit. 
Se repezi la toamnă, o legă cobză și o duse depar- 
te, departe de tot pe un câmp pustiu. Dar toamna 
avea cu ea vopseaua galbenă-ruginie şi bidineaua ! Şi 
cum a plecat vântul de lângă ea s'a desfăcut din sfori 
şi până dimineaţa a vopsit tot câmpul. Apoi s'a dus 
repede la Dumnezeu şi s'a plâns că nourii și vântul 
s'au răsvrătit, că nu mai vor să asculte de ordinele cei. 

Dumnezeu trebui să-şi ţie făgăduiala dată, la înce- 
putul începuturilor (îi cam pare rău acum că nu lăsase 
pe pământ decât două anotimpuri, primăvara şi vara, 
dar făcuse angajament pe viață şi cu toamna și cu 
iarna) şi îi spuse toamnei : — Am să pun eu lucrurile 
la punct ! N'avea nici o grijă! 

„„Și a doua zi, vântul a fost nevoit să se joace de- 
a-prinselea cu toate frunzele şi hărtiiile de pe străzi... 

Şi, spre seară, nourii au vârsat pe pământ toată 
apa pe care o strânseseră în guşi... 

SĂ Frunza a nimerit mi se pare într'o baltă unde sa 
ecat. 


Şi poate că pisoii își caută şi azi slujbe... 
SIDONIA DRAGUŞANU 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA OCTOMBRIE 


Numele și pronumele 


SERIA III 


Adresa: 


FOTOGRAFIILE PREMIANȚILOR. e) 


E EAn 


jaa 
SE : a Á D. i F Zi 
D JANKILEVICI MATIAS  EUFROSINA OPRIȘOR ELENA G. RĂDULESCU IZU LUPAȘCU GEDEON MARGA 
za — pati Str SA Ci. Ii — Pr. I CL. i — Pr. | CI. i — Pr. } CL H — Pr Il Ci. IV — Pr. I ; 


Bucuresti Galați Bucureşti 


E: „i 


CLEMENCE POPESCU EMILIA ȘT. COVACI LIA CORALIA CHIVU VICTOR ALONY HORTENSE RĂDULESCU MARCU C. LIVIU 


CL I—Pr1 OLGA ȘT. COVACI Ci. iI — Pr. I Ci. il — Pr. ii Ci. IV — Pr. II Ci. Hi — Pr. I 
București Ci. I şi IH — Pr. I Bucureşti București i București 
București Ta 4 


ALLA CUZMINSCHI ELENA D. PANTOR SARMIZA ANGELESCU  SACOSEVSKY EMILICA RODICA ING. ILIESCU ri a az A 
Ci. Hi — Pr. I Ci. I— Pr. Il CI. il sec. — Pr. | Ci. Ii — Pr. I ci. IIi — Pr. | ee x z 
i ; Bucureşti i- _ București București urey 


București 


CETT 23 


IONESCU V. CONSTANŢA ELENA MUNTEANU CORNESCU M. MIRCEA GHEORGHE POPAZU BERMAN BERARU re SER 
Ci. i — Pr. I Ci. IV — Pr. I Ci. IV — Pr. | Ci. IV — Pr. I Ci. i — Pr. il ci. i — Š 
București Cetatea-Albă Com. Cernat — Braşov Stoicani — iud. Soroca Lose. București 


SOLOMON ELIAS RODICA WECHSLER CLARA HERȘCOVICI SUZANA GHIRTLER SILVIA HAIMOVICI 
Ci. II — Pr. I Ci. Ii — Pr. I Ci. I — Pr. I : Ci. I — Pr. I Ci. I — Pr.i 
București București Bucureşti București București 


PP vs 
EVELINE WECHSLER ORENSTEIN ROSINA LUCY DRUCKER SCHILER MINA TE MARCEL 
CI. IV — Pr. I Ci. i — Pr. I Ci. I — Pr. I Ci. ili — Pr. l ar 


București București București București 


e 


„FOTOGRAFIILE PREMIANȚILOR 


Li 
5 
o 


J 


=R 
naie £i À 
| f | ~E | 
i | A p 
| | i 
| | | [i 
g PE ' P; 
| AN | i 
| pig | - 

[5 f | 

K > | | 

6: ; | | 

tubi SANI | e b | 7. 
VIORICA BANCA GALINA STOICA GEORGEL GOLDIN GETTA SCHWARTZ CAROL SPECTORMAN PIA SCHNARCH 
CI. I Pr, | CI. IlI Pr. I CI. 1. Pr. l CI. 1 Pri Cl. pr. I CI. Il Pr. I 
București iaşi Paşcani 


Cluj : Com. Ciucuilea București 


7 


i] 
a 


AE SA Pi: 

SOLANGE WEISSMAN ŞTEFANIA S. C-TINESCU FRANCISCA SPERER REBECA IȚIC ANTOANETTA HELMIS ARMAND FRUHLING 
Cl. I Pr. l Ci. II Pr. l CI. | Pr.! CI. Il Pr. 1 Ci. V Pr. Ii.. . . Clase Iii-a Pl 
București București e Bucureşti București Bucureşti „1 $e., Carolina Lebl 


p 


E Ce 


: uE CR 4 X = R > S 
i y . 
EIBOVICI FLORELA SONIA WEINTRAUB JUSTER ODETTE EVA NURMBERG CECILIA PULVER > 
| scr pc i CI. IIl Pr. 1 CI. | Pr. I. CI. iil Pr. I CI. ili Pr. | CI. I Pr. 4 | 
București București București București București Cernavodă i 
| e 


ji & 

| | 

| | 

i m5.. 3 SG A > Ta E 7 E a JEAN A - : 

| SOLOMON MOZIS LANDER ELIAZAR GOLDSCHLAG MARIA SILVIA-MARIE TEICH PASLARU CONSTANȚA IULIUS F. HEILMANN | 

| CL IV Pr. Il CI. I Pr. I CI. IV. Pr. I CI. Ili Pr. l Ci. IV Pr. II CI. i Pre. II 4 Y 

| București Huși DEJ București București i 

> ia | 

; 

| 

> 

MARCELA BRAUNSTEIN HEITNER MARCEL GOLDMAN LYDIA DIDA WEINTRAUB GELA FINKELȘTEIN RAUL ALTERESCU | 

CI, IV Pr. I CI. | Pr. | CI. Iil Pr. | CI. il. Pr. il CI. WI Pr. I Ci. I Pr. | 
Bucureşti București Bucureşti București București 

$ 
| 

i 

i 
| 

| f 

H 

„& 

| 

HERMINA IOSUB m ZICMAN MARCEL HIRSCH S. FELICIA GRUNBERG MANFREP FEINGOLD HERMINA EDITH SILBERMANN | 

Ci. | Pr J < CEN Pe. Ù CI. Ili Pr, I CI. | Pr. I Ci. i. Pr. I Ci. |. Pr. I 
București Buzău ; București București Piatra Neamţ KMAN Mcn 

" r. i 

KATHE SILBERMANN | 

Ci. Il Pr. t Í 

Ploești 


v 
A 


d EAE 
4 . E? g S nii > 
F 3 T PE 4 
Goe Ra S Fă) 
+ r Ta n N d k H pF s 
Pa 
- 


n 
| 


- 
— 
br 


J Sa 
/ ey: . 
a 
z 


“| Ji p. TX i MASS sase N E 


PESE 
si 


IAAU... Miaau... Miaau... — aşa făcea pisica. 

— Dănel, m'am răstit eu, — dece tragi 

pisica de coadă ? 
— Ma speriat azi noapte ! A venit la mine 
în pat şi a început să miaune ! 

— Dacă n'o laşi în pace nu-ţi mai spun niciodată 
poveşti ! 

— Dar dacă o las?... 

— Dacă o lași... 

— Imi spui chiar acum o poveste ! 

— Bine... 

— Cum vreau eu? 

— Cum vrei tu ! 

Dănel se gândi o clipă. 

— Să-mi spui, spuse el deodată, să-mi spui o poveste 
cu o pisică și cu... şi cu... 

— Ei? Şi cu mai ce? 

— Şi cu un automobil! sări în sus Dănel. Aşa vreau! 
Cu o pisică și cu un automobil roşu... 

— Dar dragă Dănel, gândeşte-te: o pisică şi un 
automâbil? Ce fel de poveste e aceea ? 

— Dacă așa vreau? Cu o pisică albă şi cu un auto- 
mobil roşu... Incepi? Mi-ai promis ! 

— Bine... A fost odată... adică stai un moment să 
mă gândesc ce-a fost ! 
A — Spune — spune ! Nu te mai gândi, că ştii tu ce-a 
ost... 

— Ei bine! A fost odată o pisică albă, care avea 
un automobil roșu... 

— Hi! Hi! Hi! 

— Nu râde că încă mwai aflat despre ce e vorba !... 
Şi automobilul roșu era un automobil foarte deștept: 
nu avea nevoie de șofer. Mergea singur unde-i spuneai. 
Pisica se urca cu coada pe pernele de mătase. şi spu- 
nea : „Automobilule, du-mă la prietena mea Miţișor !“ 
Automobilul imediat : Vâjj ! pornea... In mai puţin de 
un sfert de ceas, automobilul se oprea în faţa casei lui 
Miţișor. Dar într'o zi, doi șoareci, —al căror frate fusese 
mâncat de pisica noastră, — s'au gândit să se răzbune. 
Dar cum ?... Au luat câte un degetar fiecare, și s'au 
apucat să care picătură cu picătură, niște vin din piv- 
niţă... Unde crezi că au turnat vinul ? 

— Unde ? 3 

— In automobil ! Şi lau turnat tocmai acolo unde 
trebuia benzină |!!! 


CA ALB 
NU IOMOBI 


— Auzi ! 

— Da! 

dez Și R... Ă 

— Vrei să-ţi spun mai departe ? 

— Vreau ! 

— Dar nu mai tragi pisica de coadă ? 

— Nu! 

— Ei bine, dragă Dănel, automobilul, cum a înghiţit 
vinul, s'a îmbătat şi sa prostit. A început să se clatine, 
să sară în două roți, să tremure— şi închipueşte-ţi, toc- 
mai în momentul acela a venit stăpâna lui, pisica! 
Pisica, nu ştia nimic. Ea sa urcat în automobil şi, ca 
deobiceiu, i-a şpus automobilului: „Automobilule, du-mă 
la prietena mea Miţişor'!“* Dar automobilul — nici gând 
să se miște —era beat mort! 

„Ce stai ?!! se răsti pisica. „Hai, mişcă-te!“ şi mior- 
lăi supărată: Hâi odată, că mă grăbesc!“ 

Dar automobilul sė bălăbănea pe loc. In cele din 
urmă pisica, supărată, sări în locul din faţă, unde stă 
deobiceiu şoferul, şi începu să umble pe la mașinării, 
să învârtească şurupurile, să. apese pe pedale... Intr'o 
secundă automobilul se înfurie și o porni razna cu o 
viteză nemai văzută... Trecea pe lângă oameni ca o nă- 
lucă, străbătea şoselele şi câmpiile, trecea prin păduri 
strecurându-se printre copaci, aluneca pe lângă oraşe şi 
sate, fugind mereu... Pisica albă era înspăimântată. 

„Automobilule! mieuna ea, opreşte! Pentru Dumnezeu, 
opreşte !“ 


Automobilul gonea nebun și — beat cum era —răs- 
pundea doar atâta : 

„Mi-ai poruncit tu de atâtea ori — astăzi ţi-a venit 
rândul să te duc eu unde vreau! 

Până când, -zăpăcit, automobilul roşu se prăbuși 


într'o prăpastie... Pisica albă a scăpat neatinsă, căci a 
căzut ca toate pisicile — în picioare. Dar automobilul 
beat s'a turtit atât de rău, încât semăna cu o armonică. 
Atât de mult semăna cu o armonică, încât pisica Pa 
luat în braţe, și a început să cânte din el... 

— Nu cred ! Asta nu se poate! Cum o să se facă 
din automobil—armonică? Şi cum o să cânte pisica din 
armonică ? 

— Ce vrei, dragă Dănel !? Tu ai vrut o poveste cu 
o pisică şi cu un automobil roșu. Asta a fost. 


MOŞ GRIGORE 


Nota 


e - - 


DIMINEAȚA 


COPIILOR 


Director: CONSTANTIN BĂLEANU 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 7—9—11.— 


ABONAMENTE: | AN 200 LEI. — 6 LUNI 100 LEI. — 


TELEFON: 3.84.30. 
EXEMPLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 


ANUL Xil 


28 OCTOMBRIE 1926 


No. 664 


TAU în fotoliul meu dé răchită, în grădină, și 
rivesc cerul înstelat. In faţă sunt doi meri, 
& iar lumina lunii pline le umple frunzişul de taine. 
Mă atrage o stea care străluceşte mai tare 
decât alta. Dacă mă uit mult la ea, vine un 

timp când n'o mai văd. 

La început, îmi întorceam ochii laoparte și clipeam. 
Acum m'am învăţat şi încerc să mă uit ţintă. 

După o vreme, steaua apare iar. E învăluită uşor 
în ceaţă. 

Eu privesc înainte. Ceaţa piere. 

Steaua e mai luminoasă şi parcă se măreşte. 

De ce mă uit mai mult, se face tot mai mare, Se 
apropie de mine întruna şi creşte uriaşă. 

E în faţa mea. Și, fără să încerc vreo mișcare, mă 
simt zburând spre ciudata pată — mă Pe 
chiar pe ea. 

Pământul unde fusesem până acum se clica, 
făcându-se mic, mic, — şi rămâne ca un astru stră- 
lucitor, pierdut în puzderia de stele. 

Imprejurul meu sunt risipiţi munţi bătrâni, fără 
viaţă, ca dintr'altă lume. 

O putere necunoscută, ce parcă izvorăște din mine, 
mă face să plutesc — nemaisimţit de lin — pe deasupra 
vulcanilor găunoși şi negri, stinşi acum. 

Zbor câtva timp peste cumi, în aerul ușor, până 
când dau de ultimul lanţ de munţi, Dincolo e o câmpie 
cu iarbă deasă şi mângâietoare. 

Sub un pâlc de arbori deosebesc două făpturi — două 
umbre. Pe povârnișul muntelui stă înfipt un castel în- 
tunecat, pe care. deabia acum îl zăresc. 

In castel locueşte Impăratul. Una dintre umbre este 
faţa lui; iar cealaltă, un cioban, care-i cântă noaptea 
Domniței la fereastră. 

Impăratul, însă, a prins de veste despre dragostea lor- 

Impăratul are ochii de foc şi inima. de piatră. Eu 
ştiu ândește cu gâdele clipa să-i taie flăcăuruia capul. 

ata are să plângă şi are să se facă o privighetoare. 
Toate nopţile are să plângă. 

Mai laoparte, ascuns, îl zăresc şi pe Impărat. Lângă 
el, scânteiază securea din mâna călăului. 

Călăul are haina roşie, strânsă pe corp, şi un picior 
mai scurt decât celălalt. 

Uite ! Ciobanul o sărută pe Domnița ! 

impăratul se încruntă şi mișcă buzele, poruncind ceva. 

Călăul înaintează, cu securea ridicată. - 

— Nu călăule, wai să-i tai capul ciobanului ! 

Simt în mine o putere nemărginită. 

intind mâna şi fac un semn : Impăratul şi călăul 

sunt două umbre de cărbune ; ridică aripi de liliac şi 
alte prin văzduh. 

aiina se preface într'un fulger de foc şi-i loveşte. 


NIRUN YIS, 


Se prăbuşesc amândoi în gura flămân a unui 
vulcan. Din ea, izbucnește o coloană de fum arzător. ` 

Ciobanul şi Domnița nu ştiu nimic şi n ci m'au să 
afle vreodată. 

Ei intră în castel. 

Dar e un blestem, iar blestemul trebue să se înde- 
plinească. Numai o privighetoare poate să le privegheze 
dragostea până în zori de zi, când nu mai au putere 
duhurile rele. 

Pe aici nu e nicio pasăre, aşa că mă fac eu o pri- 
vighetoare. 

Fumul care iese din coşul vulcanului vrea să învă- 
lue castelul, însă cântecul meu îl îndepărtează mereu. 

Biata privighetoare ! Ceva îi sfâşie pieptul — şi ca 
cântă într'una. Dar duhurile rele se răsucesc zadarnice, 
într'un fum înflăcărat. 

Privighetoarea șede pe o tufă de trandafir. Cu cât 
cântă, un ghimpe ascuţit i se afundă în piept, până în 
inimă. Aşa trebue. 

Din rană picură sânge roşu. 

Toţi trandafirii sunt albi. Dar sângele cade pe unul: 

ic, pic... 
E Trandafirul alb mâine are să fie rosu — trandafirul 
vrăjit care nu se va mai usca niciodată şi care o să-i 
apere de rău toată viaţa. . 

Domnița are să şi-l prindă în păr, iar ciobanului i- 
se va părea şi mai frumoasă. 

Biata privighetoare ! 

Sângele se scurge încet... 

Când se face dimineață bine, din vulcan nu mai 
iese niciun fir de fum negru. Blestemul e învins, îar 


_privighetoarea poate să moară. 


Mi se umplu ochii de lacrimi— lacrimi de privighe- 
toare. Ele cad între petalele trandafirului roșu şi parcă 
sunt două perle. 

Nu mai pot să zbor. Aş vrea să fiu înapoi, pe 
Pământ. 

Departe, soarele are să răsară curând. 

Când deschid ochii iar, mă aflu în fotoliul meu de 
răchită, în grădină. Poziţia incomodă mi-a amorţit tot 
trupul. 

Prin frunzișul merilor se strecoară cele dintâi raze 
ale soarelui. 

Roua sticleşte ca lacrimile de privighetoare. 


NA: 


| 


Viata și ispr 


11. O extraordinară întâlnire 


Au trecut şapte zile de când Bibo l-a văzut pe Rigo 
şi de când a făcut cunoştinţă mai de aproape, cu. pum- 
nii lui Gora. Pe trupul lui Bibo, vânătăile nevindecate 
stau încă martore a loviturilor primite dela Gora. Au 
trecut șapte zile în care Bibo n'a ridicat o clipă ochii 
spre Gora şi în care nu i-a vorbit nici un cuvânt. De- 
geaba a încercat gorila cea bătrână să-i împace. Și Gora 
și Bibo erau deopotrivă de încăpăţânați, nici unul dintre 
ei nu voia să facă primul pas spre împăcare, deşi amân- 
doi sufereau deopotrivă de mult. 

— „Tu eşti mai mic, Bibo, tu trebuie să te duci la 
Gora şi să-i întinzi mâna“ spunea gorila cea bătrână. 

— Dece m'a bătut? Ce rău am făcut? răspundea 
mereu Bibo. 

` — Gora, dute şi îmbrăţişează-l pe Bibo! 

„El e copil, are mai puţină minte decât tine“ se ruga 
gorila cea bătrână. 

— Nu, nu pot să-l iert! S'a făcut vinovat de o gravă 
nesupunere! Bibo nu este prietenul și tovarășul nostru! 
El este fiul omului alb! Toată dragostea cu care l-am 
înconjurat n'a folosit la nimic. El ne urăște și va fi gata 
oricând să ne părăsească, spuse Gora oftând şi ascun- 
zându-şi lacrimile. 

Cred că nu mai e nevoie să vă spun, că chiar dea 
doua zi după ce Gora a aflat că Bibo fusese la Rigo, a 
hotărât să schimbe din nou locul din pădure. 

Gora i-a spus mamei lui să veghieze tot timpul ca 
Bibo să nu se depărteze nici cu un pas de ascunzătoare. 

— Dacă Bibo mai pleacă o singură dată fără voia 
noastră, îl prind şi îl omor! 

Gora a spus cuvintele acestea cu atâta hotărâre, în- 
cât gorila cea bătrână înţelese că deoarece nu va veghia 
ca Bibo să nu plece, o mare nenorocire îi pândeşte. 

Bibo stătea trist, trântit pe un maldăr de frunze și 
se gândea. Nici prin minte nu-i trecea să plece. Nu fiindcă 
mai avea încă semnele pumnilor lui Gora şi nu fiindcă 
se temea că îl va omori ci numai pentrucă simţea că se 


ăvile go 


a 


i 


ilei Gora 


petrece ceva ciudat în jurul. lui, că i-se ascund o mul- 
time de lucruri. 

Nu putea pricepe de ce Gora l-a bătut aşa de rău, 
de ce fug mereu, din loc în loc, ca hoţii, ca ucigașii... 
Şi pe cine să întrebe? 

Incercase odată să afle ceva dela gorila cea bătrână, 
dar ea îi răspunsese că un copil n'are voie să întrebe 
prea, multe. Cu Gora nici nu îndrăznea să vorbească des- 
pre subiectul acesta. Era destul să vorbească un singur 
cuvânt care i-ar fi reamintit de fotografia găsită în co- 
libă cu şase ani în urmă, sau de întâlnirea cu Rigo, ca 
să spumege de mânie. 

Pentru prima' oară în viaţa lui, Bibo se uită foarte 
atent la cele două gorile, pentru prima oară, privindu-le 
bine, îşi dădu seama că ele sunt urâte, că oamenii negrii 
şi Rigo sunt altfel. El cu cine seamănă? Cu gorilele sau 
cu Rigo? Intr'o clipă, Bibo sări depe maldărul de frunze 
pe care stătea şi se pregătea să iasă din ascunzătoare, 
când o auzi pe mama lui Gora spunând: 

— Unde te duci Bibo? Ai uitat că n'ai voie să pă- 
răseşti ascunzătoarea? Bibo rămase câteva clipe pe loc 
neștiind ce să răspundă. Dar deodată, o minciună îi trecu 
ca un fulger prin minte: 

— Mi-e sete... vreau să beau puţină apă din râu. | 

Trebuie să vă spun că întotdeauna Gora şi cu mama 
lui avuseseră grijă să-i pregătească apa de băut lui Bibo 
în coji de nuc de cocos, tocmai ca să nu-şi vadă nicio- 
dată chipul în luciul apei. Şi tot pentru acelaş motiv 
căutaseră întotdeauna locuri care să nu aibe râuri prin 
apropiere. 

Gorila cea bătrână era gata să-i dea voie lui Bibo 
să se ducă să bea apă din râul care se găsea în apro- 
pierea ascunzătoarei lor. Căutaseră în toată pădurea un 
loc bun, departe de ape, dar nu găsise. In cele din urmă 
fură nevoiţi să se oprească aci. 

Gora sări din colțul în care se aşezase şi ținându-i 
calea lui Bibo îi spuse sever: „Rămâi aici! Mă duc eu 
să-ţi aduc apă de băut“. 

Bibo se trânti iar pe frunze şi îşi duse mai departe 


Arraya