Simion_Florea_Marian_-_Înmormântarea_la_români_-_Studiu_etnografic (1892)

INMORMÎNTAREA 


LA 


ROMÂNI 


STUDIU ETNOGRAFICU 


DE 


S. FL. MARIAN 


MEMBRU ALU ACADEMIEI ROMÂNE. 


EDITIUNEA ACADEMIEI ROMÂNE. 


BUCURESCI 
LITO TIPOGRAFIA CAROL GOBL 
16, STRADA DOMNEI, 16 
1892. 


PRECUVINTARE. 


La compunerea opului de faţă am avută în vedere numai 
datimele şi credințele Românilorăi din tóte provinciile, în cari 
locuescă aceștia. 

Totuşi, dând în decursul cercelărilorii mele peste unele da- 
tine şi credințe parte romane, parte de altă origine, dar cari 
semenă cu ale Românilorii, nu mam pututii opri de a nu le 
reproduce şi pre acelea. 

Astăi-feli presinteză on. publică cetatorii și pre acesti opă ali 
meă, mulțămindu în același timpă tuluroră P. T. domni, cari 
aŭ avută deosebita bunăvoință de a contribui la completarea Ii. 


Suctva în 1 13 Octombre, 1892. 


AUTORULU. 


SEMNE DE MORTE. 


Mortea rari când se arată omenilori pe neaşteptate si 
pe nesciute ca să le curme firulă vieții, ci ea, după cre- 
dința și spusa Româniloră, tot-deauna dă de scire mai de 
nainte prin diferite semne atâtă n6emurilori celori mai de 
apròpe câtă si celui ce are să moră, că în scurti timpi va 
veni la dinsulu ca să-i iea sufletul, si abia după aceea se 
arată și ea singură. 

Semnele cele mai remarcabile si tot-odată si cele mai 
respândite, de pe cari poporuli români pretinde a cunâsce, 
că numai decât trebue să moră cine-va din acea casă, 
la care sai împrejurulă căreia se întâmplă, sunt următorele: 

Pocnirea neașteptată a unorü obiecte din casă, precum : 
a meselorü, a scauneloriă, a lăițiloră, a paturiloră, a lădi- 
loră, a stâlpilori de la horn, a ușeloră, a părețilori, a icó- 
neloră, a oglindilori și a grindiloră (1); 


(1) Credinţă fârte respândită atàtü în Bucovina câtă și 'n cele-lalte ţări lo- 
cuite de Români, după cum mi-ai împărtășită d-nii Romuli Simi, invëtš- 
toră în Orlatii si Teodorii Simoni, stud. la gimn. din -Năsăudă, în Transil- 
vania ; Măriuca Nistor, româncă din comuna Mălini în Moldova. — Ved si 
El. Sevastosiă, Călătorii prin 'Țera-românescă, laşi, 1888, p. 65: «Când poc- 
nescii grindile mòre cine-va». aȘedătorea», revistă pentru literatură şi tra- 
dițiuni populare, directoră Artură Gorovei, an. L Fălticeni, 1892, p. 17: 
«Când pocnesce în casă nu-i a bine.» 


Marianti, Inmorm. la Români. 1. 


= O sa 


Stricarea de sine si momentană a sticlelorü, a blidelorü, 
a ólelorü, a tingiriloră, precum si a altorü obiecte din casă (1); 

Căderea neașteptată a unei icâne sau oglinqi de pe cuiă 
şi sfărmarea ei (2); 

Deschiderea, de sine a ușilori (3); 

Deslipirea şi căderea tencuelei de pe păreţi (4); 

Mieunarea, necontenită și spurcarea màtelorü în casă, unde 
se află unu bolnavi, sai momentana lori perire (5); 

Cântarea cocoșâscă a găinelori (6); 

Ragerea în modi netndătinatu a vitelorii, și mai alesi în- 
tr'ună timpu nepotrivită, spre esemplu când ïaŭ pe miresă dela 
părinții săi și-o ducă întruni cară cu boi la bărbatulu sěŭ (7) ; 





(1) Credinţa Româniloră din Bucovina şi Transilvania, com. de d-lă Vasile 
Turturenu, preotă in Vicovulii-de-sus, districtulăi Rădăuţi şi T. Simon: 
«Semnă de morte e şi fenomenul miraculosi de a se strica ceva, fără de 
a contribui cine-va la aceea. Aşa d. e. de cum-va vre-unii vasti sati vre-unii 
ochii de ferâstră se strică ele de sine.» — Vedi și Wilh. Schmidt, Das Jahr 
und seine Tage in Meinung und Brauch der Romănen Siebenbiirgens. Her- 
mannstadt, 1866 p. 39. 

(2) In Bucovina şi Transilvania, vedy şi Wilh. Schmidt, op. cit. p. 39. 

(3) Cred. Rom. din Bucovina. — In unele părţi din Moldova, «când usa se 
deschide singură, insemnéză că are să-ţi vină cine-va.» Vedi +Şedătorea» an. 1; 
Fălticeni, 1892, p. 18. 

(4) W. Schmidt, op. cit., p. 39. 

(5) Cred. Rom. din Bucovina, Moldova si Transilvania, com. de d-li T. Si- 
moni; — «Şedătârea», Fălticeni an. L, p. 19: «Când la casa gospodarului 
moră mâţele ori fugi, e semnă răi.» 

(6) S. FI. Mariani, Ornitologia pop. rom. t. II. Cernăuţi, 1883 p. 250. — 
El. Sevastosii, Călătorii, p. 67: «Când cântă găina ca cocoșuli nu-i a 
bine; s'o măsuri din funduli casei până la pragi, iar de vine Capulă, il tal 
capulii.»—lonă Crengă, Scrieri, t. I. Iaşi, 1890, p. 294: «iar găinele nu mal cân- 
aü cocoșesce la casa moșnegului, să mal facă a rëü; c'apol atunci nici" qile 
multe nu mal aveaă.v—a«Şedătârea», Fălticeni, an. L, p. 17. «Când găina cântă 
cucoșesce, nu-l a bine.». — Com. d-lă Rom. Simă: «Cântarea cocoşâscă a 
găinei incă prevestesce mary nenorociri, pòte chiar şi mârte.» 

(1) Cred. Rom. din Bucovina, com. de d-lui V. Turtureni, preotă, şi a celorü 
din Moldova, dict. de Măriuca Nistoră din comuna Mălini: «Mi-aducă amin- 
te că o-dată, când aü scosii pe o mirâsă dela părinţi şi-a pornit'o spre noua 
eY casă, a răgită unii boii și nu multii după aceea Y-a muritü bărbatulii.» 


SR 


Urlarea, sai hăulirea câniloru. Dacă intro casă se află 
uni bolnavă, care trebue să moră, atunci cânele se apropie 
de casa, unde e bolnavului și urlândă sapă saü celü puţinii 
sgârie pămiîntulu de lângă acea casă ; 

De cum-va familia bolnavului nu are nici unii câne, atunci 
toti aceste semne se faci de cătră alți câni străină, cari 
vinu în ograda celui bolnavă dela, vecini sau chiar și din 
locuri mai depărtate. Insă cânele, care urlă, numai atunci 
prevestesce morte, când își plecă capulu spre pămîntů, iar 
de cum-va urlându își ridică capulu în sus, atunci preves- 
tesce foci (1); 

Facerea de pete negre pe mâni, cari sunt ca nisce bu- 
reţi, și cari în ținutulu NăsBudului din Transilvania se numescü 
„strelici“t (2); 

Baterea ochiului de mai multe ori și în mai multe res- 
timpuri (3); 

Visarea de arături, gropi si morminte prâspete, apoi apă 
tulbure, lumiînări stinse, vite tăiate, sau când în visii Hü vedi 
pe unulă îmbrăcată în vestminte negre (4); 

Căderea dintilorü în visu, cu câtă simțesci că te dore 
mai tare dintele, ce-lă visezi că-ți cade, și cu câtu ți se 
pare că-ți curge mai multi sânge, cu atâta mai de aprope 
îi va, fi celă ce are să moră (5); 





(1) Cred. Rom. din Bucovina, Transilvania si Moldova, com. de d-1ü Rom. 
Simi; T. Simonü; dict. de M. Nistor; — Vedi şi W. Schmidt, op. cit. p. 38; 
EI. Sevastosă, Călătorii, p. 65 «Când urlă cânele iar e semnă de mârte.» 

(2) Cred. Rom. din Bucovina, Transilvania si Moldova, com. de d-lă T. Simoni; 
vedi şi El. Sevastosă, Călători! p. 66: «Când se taci pete negre pe mână, 
more cine-va din nemurl.» 

(3) Cred. Rom. din Bucovina. 

(4) Pretutindene în Bucovina şi Transilvania, com. de d-lă T. Simonii; 
vedí și W. Schmidt, op. cit. p. 38. 

(5) Cred. Rom. din Bucovina și Transilvania, com. de dlù T. Simon; vedi 
şi W. Schmidt, op. cit. p. 39. 


ae fete 


Curgerea sângelui din nasă (1) ; 

Durerea inimei fără să scii de ce, precum și când te 
bate fârte tare somnuli prin mai multe dile şi nopți de-a 
réndulü (2) ; 

Cântarea cucuveicei sai bufniței mai alesi diua pe casă 
sau în nemijlocita apropiere a acesteia, precum: pe pórtă, 
pe cumpăna fântânei, pe şură sai grajdiă sait pe uni pomi 
din grădină (3). 

Dintre tote semnele, câte sai înșiratii până aicea, cari 
prevestescii că va muri cine-va din familie sau dintre némurile 
cele mai de-aprâpe nici unuli nu e asa de temutü ca cânta- 
rea cucoveicei, numită altmintrelea în unele părți, precum 
hună-6ră în ținutului Năs&udului din Transilvania, și pasărea 
monțiloră (4), de óre-ce la casa, unde cântă acesta, trebue, 
după credința Românilorii, numai decât să moră cine-va. 

Dovadă despre acestă credință f6rte răspândită în tote, 
țările locuite de Români, avemi, între altele, și următórele 
versuri scâse dintrună boceti din comuna Crasna, distric- 
tul Storojinețului, în Bucovina: 

Trage, trage clopoţelă, 

Că-ți mal vine-ună suflețelu ; 
Trage trage totii cu jale, 

Să s'audă pânăn vale; 

Căci aşa s'a întemplatii 

După cum a fosti cântată, 
Cucoveica cobitore 

Și de rëù prevestitore. (5) 


(1) aŞedătârea» Fălticeni, 1892, p. 19 «Când îţi curge sânge din nasă, îţi 
va muri o rudă.» 

(2) Cred. Rom. din Bucovina. 

(3) 8. Fl. Marian, Ornitologia, t. L, p. 197; W. Schmidt, op. cit. p. 38. Com. 
de d-li T. Simoni şi diet, de M. Nistor; — «Segătârea,» Fălticeni an. I., p. 
18: «Când pe o casă va cânta cucuveua, trebue să móră din acea casă cine-va.» 

(4) Com. de d-lù T. Simoniă. 

(5) T. T. Burada, Datinele poporului români la înmormintări. Iaşi 1882. p. 141. 


re 9:22 


Apoi si unii cântecii mmacedo-româniu din Crusova, caro 


sună precum urmeză: 


Cucuveuă 'nbufinată 
S'nu taflai iu tai aflată ! 


Çi ești ahât blăstimată 
Ş'ahât multi 'mfărm&cată ?.. 
Pi care casă ai stată 

S'pi cai ugiac ai cântată, 
Dit thimelliu s'au răvăită 
Ş'omini-lli toți aŭ murită! 
Cas'acea ci te alinași 
După cinări di cântași, 
Era unui celnicü mare, 

Çi oi-le "li n'avea misurare, 
S'irghileie cu dioți, 

Ci-și păscea pi tu livăqi; 
Calli cu iepe misticate 

Si mule multu mușate 
Avea hilli, avea nurări ; 
Toţi cu fete șcu feciori. 
Pi casă, de anda "li cântași, 
Par'că strof-lu illi băgași, 
Oi-le îlli se'ngălbeziră 

8' pân’ de una îlli supsiră 
Mule ș'calli tună muceră 
Păscându se'nfărmăcară 
Iepile se'nsărcinară 

© tu fitalliu tote crepară, 
Tihtusiră hilli, nurări, 

Cu fete, cu toţi feciori, 
Giucară până putură 


Ş' toţi sum loc ascumţi fură! 


Cucuvaie înbufnată, 

Să nu te fi aflată de unde te-ai 
aflată ! (1) 

De ce ești atâtă de blăstămată 

Şi atât de multi întristătore?... 

Casa pe care aï statii 

Şi coșulii pe care ai cântată, 

Până 'n temelie s'aă dărămatiă, 

Și Gmenii toţi aü muritii! 

Casa aceea pe care te suiși 

De cântași după cină 

Era a unui mare proprietarii de oi, 

Ale cărui oi eraii nenumărate ; 

(Avea) și erghelii cu gardiani (2), 

Cari păsceaii prin livedi ; 

Cai și tepe la ună locii (amestecați, 

Şi catâri forte frumoși. 

Avea fil, avea nurori, 

Toţi cu fete şi cu feciori. 

Pe casă de când îi cântași, 

Parcă i-ai adusi nefericirea, 

Oile i se 'ngălbejiră 

Şi pân’ la una muriră. 

Catârii si caii într'o mlaștină 

Păscândiă se otrăviră. 

lepele rămase însărcinate 

Şi la fătare tote crăpară. 

Ofticară fiii, nurori, 

Cu fete, cu toţi feciorii 

Zăcură până putură, 

Şi toţi sub pámintü fură ascunși! 


(1) Adică: n'ai mai fi fostă pe lumea asta. 


(2) Cal, cari păzesci turma de cai. 


sa 


Cas'armase pundicsită Casa rëmase deșartă 

Şi di 6meîil ni-mutrită ; Şi de ómenï neprivită; 
Pân'cădu și s'fece pade Până càdü și se făcă câmpt 
Şi criscu ïċrbă şi livade!... Și crescu €rbă si livede! (1) 


Acestă credinţă însă nu e proprie numai Româniloră, ci 
ea se află și la alte popore atâti din vechime câti și din 
timpulă presenti. 

Romană, bună ră, consideraii cânteculi acestei paseri 
nocturne de cea mai înfiorătâre prevestire. Etă ce ne spune 
naturalistulu Pliniu în privinţa acesta: 

«Funebra şi mai cu s6mă la auspiciile publice urgisita 
cucuveică se ţine la locuri deșerte, nu numai desolate, ci 
și înfiorătâre și nestrăbătute. Uni monstru nocturni, care nu 
se aude cântând, ci numai gemândi. De aceea, când se 
arată ea în orașe, și mai alesii diua, acâstă împrejurare se 
consideră ca cea mai înfiorătore prevestire (2).» 

Iar poetulă Ovidii dice: 

«Se preface într'o pasere urâtă, prevestitâre a unei scârbe 
mari, cucoveica (buha) leneșă, care este o prevestire îngro- 
zitore pentru muritori !» (3) 

Dintre popórele de origină străină, cari aü aceeaşi cre- 
dință despre cântatulu cucoveicei, ca și Românii, amintescia 
aici numai pe Ruteni? din Bucovina (4). 

Afară de semnele înşirate până aici mai sunt încă si 
multe altele, dintre cari unele se arată nu numai némurilorü 
ci chiar și celui ce are să moră. 





(1) Dr. M. G. Obedenarii, Texte macedo-române, basme si poesil poporale 
de la Cruşova. Publicate după manuscriptele originale, de prof. L Bianii 
Bucuresci, 1891, p. 196. 

(2) Hist. nat. lib. X. c. XVI. 

(8) Met. V. 550: 

Foedaque fit volucris, venturi nuntia luctus, 
Ignavus bubo dirum mortalibus omen. 

(4) R. H. Kaindl! und Al. Manastyrski, Die Rutenen in der Bucovina, II 

Theil. Czernowitz, 1890, p. 40. 


SI 


La aceste din urmă se numără mai cu sâmă cântarea 
cucului și visurile, 

Cucul, după credința Româniloră, e o pasere misteri6să, 
ce are tainice legături cu sârtea omului. Glasul săi, când 
Hü audi ântâia óră primăvara cântândii, menesce tot-deauna 
a bine, când resună de a drâpta audului sai în față, și din 
potrivă menesce tot-deauna a réü saii chiar a mârte, când 
resună în stânga sai în spate. 

Şi cum că întru adevări glasul cucului auditů în spate 
menesce nu numai a r&ă, și chiar și a mârte, ne dovedesce 
următorului pasagiu, pre care iü scâtemi dintr'unü bocetü 
din Bucovina : 


Mëï femee, draga mea, 
Draga mea, lubita mea, 
Cucu 'n spate mi-a cântată, 
Şi móriea ma săgetaii (1). 

Ba cuculü, atátü după credința Românilorii din Bucovina, 
câtii si a celorü din Moldova şi Țera-Românescă, menesce a 
rëü încă si atunci, când cântă pe virvulii casei, înaintea sai 
în nemijlocita apropiere a acesteia, precum pe fontână, pe 
unii clăoiă de fână saù otavă, apoi pe tóca din clopotnița 
bisericei și pe crucile din ţinterimi (2). 

Uni cânteciă din Țera--Românescă ne spune cu privire la 
acestă împrejurare următórele : 

Cântă cuculü sus pe moră 
Marini trage ca să moră, 

Cântă cuculii sus pe cruce 

Pe Marini la grópă-lů duce. 
Rămâi maică săn&tâsă, 

Eŭ më ducii ca să-mi facii casă. 


(1) S. FI. Marian, Ornitologia t. I, p. 20 şi 21. 

(2) Com. de maï mulți Români din Bucovina, apoï dict.ide M. Nistori, Ro- 
mâncă din Mălini, si Anita Pletosă, Româncă din Rădășeni, amendouă co- 
munele acestea în Moldova, judeţul Suceva, plaiulii Muntele. 


op 


Ad'o sapă și-o lopată 

Să-mi tacă casă 'ntunecată; 

Ad'o teslă şi-o mistrie. 

Să-mi facă casă de vecie!.... (1) 


lar o baladă din Bucovina ne spune, între altele, și acestea: 


Cântă cuculă sus pe casă, 
Vălenaș stă morti pe masă, 
Cântă cuculă pe fântână, 

La Văleni la capi lumină; 
Cântă cuculii sus pe fână, 
Din Văleni curge venini, 
Cântă cuculü pe otavă, 

Din Vălenă curge otravă; 
Cântă cuculă sus pe cruce, 
Vălenii de la nol se duce; 
Cântă cuculă sus pe pruni, 
Unde ducii omulă celă bună? 
Cântă cucul jos în érbă, 
Unde duci omuli de trâbă? 
Cântă cuculii sus pe nucă, 
Pe Văleni la gr6pă-li duci; 
Cântă cuculă sus pe tâcă, 

Pe Văleni la grâpă-lu plâcă..... (2) 

Dacă cine-va viseză, că a vorbiti cu vre ună morti si 
că mortulii respectivi. la îndemnată și chiemati: să mergă 
acolo, unde se află elă, atunci crede poporulii că celui ce a 
visatü așa ceva, trebue în scurti timpii să mâră (3). 

Dela acâstă credință se vede că vine apoi și datina Ro- 
mâniloră din unele părți ale Moldove? și Țeri- Românesc! când 


(1) D. Stănescu, Obiceiuri religi6se, publ. in «Biserica ortodoxă română,» 
an IX, Bucuresci, 1885, p. 330. 

(2) S. FI. Mariană: «Valénul» baladă pop. publ. în «Aurora română» an. L, 
Cernăuţi, 1881, p. 44. 

(3) Vedi și «Sedătorea», Fălticeni, an. L, p. 18: «Când ţi separe că te stri- 
gă cine-va, nu-l a bine.» 


SR: A să 


viseză pe unu mortă în mai multe nopți de-a rânduli, care-i 
supără, de a da a doua di dimineţă o cepă de pomană qi- 
cândi: «fine de sufletulă cutăruia», sai de a se pune în trei 
dimineți după olaltă cu spatele la ferestră și asvârlindu pe 
acesta cu mâna drâptă o câpă de-a dice: «cine mè bântue 
pre mine noplea, să maibă trebă cu mine, çi cu cepa. Di- 
cendi aceste cuvinte credi că. nu vorů visa mai multi. Din 
contră dacă nu svérlü nimici, se crede că din asti-felă de 
visuri lesne potă să capete bóla numită «lipitură» (1). 

Mai departe haiducii, voinicii codrilorü, precum și toți 
bărbaţii cei viteji, cari în viéta loră sah ocupati mai multü 
cu armele, decât cu alte lucruri, când viseză că li s'a sfàrmatü 
buzduganuli, le-a ruginită pușca, li sa ruptă sabia în două 
sati aü pierduti oțelele dela pistâle, e uni semni că în scurtă 
timpi după acesta aü să cadă jertfă prigonitoriloră lori. 

Ca dovadă despre acestă credință forte lăţită la poporul 
români ne pâte servi în prima linie visulă luă Tudoră Vla- 
dimirescu», din care reproducemă următârele versuri: 

Alei, maică, alei dragă! 
Curendu visulă mi-l deslegă, 
Că scil, maică, am visati 
Busduganu-mi fărâmati ! 
Sabia cea bună, nouă, 
Am visat'o ruptă în două. 
Pușca mea cea ghintuită 
Am visat'o ruginită. 
Maică ! pistolele mele 
Le-am visati fär’ de oţele. 
Apoi înc'am mat vëdutü 
Şerpe galbënü prefăcută, 
Ce purta córne de tapü, 
Şi crestă roșie în capă, 


(1) El Sevastosă, Călătorii, p. 47, — G. S. lonenă, Mica colecţiune de su- 
perstiţiele poporului românii, Buzăă, 1888. p. 41. 


— 10 — 


Elă avea ochii vindetoră, 

Avea graiü lingușitoră, 

Şi mă toti ruga mereii 

Să mă duci la cuibulă sëü !... 
Maică, măiculița mea! 

Cum să scapi de cursa rea? 
Căci uni glasi prevestitorii 

Imi totii spune c'am să mori..... 


Visulu prevestitoră alu vitszului Tudori sa împlinită, căci 
trasă fiindù întrună chipü mişelesci în lagărulu lui Ipsilanti, 
şefului volintirilori greci, fu şi mai mişelesce ucisu de a- 


cestia (1). 


Acelaşi visă si mai totii același slérsitü tragică La avută 


şi Ionii Darie, unulă dintre 
ceputulu secolului presentu. 


haiducii bucovineni de pe la în- 
Dovadă despre acesta avemi nu 


numai tradițiunea Românilori din Bucovina, ci toti-odată și 
cântecului haiducului acestuia, din care reproducemii urmă- 


torele pasage: 


Frunqă verde trei aluni, 
Audit'ați 6meni buni ? 

Că de-asupra satului 

Potera ținutului, 
De'mprejură că s'a sculati, 
Câmpi și codru-a 'ncunjurati, 
Mare numări că s'a strinsi, 
Pe Darie la cuprinsi. 

Darie de veste prinde 

Cum că potera-lă cuprinde, 
Dă să scape, dar nu pste, 
Căci potera-i desă fârte, 

Şi se 'nfrică, se 'nspăimintă, 
Şi suspină, ș'apoi cântă: 
«Frundă verde lemnii uscată, 
Astă n6pte stam culcatii 


Sub tulpina unui bradü 

Susü de-ală Suceviţei vadü; 
Uni somniă greii m'a 'ntimpinatii 
Sr-unü visă grósnicü am visatü : 
Vulturașii cu sérpe 'n gură 
De-asupra de curmătură, 

În sborü par’ că se rotia, 

Şi din sérpe toti ciupia. 

O! nu-l semni de bucurie, 

Ci de grei şi de urgie! 

Aripi negre reschirate, 

Ah! sunt negrele-mi păcate; 
Vulturulu cu, cioculă său 

Este grósniculü călăi ; 

Eră şerpele din gură 

Stréngulü de spânzurătură, 


(1) V. Alecsandri, Poesii populare ale Româniloră, Bucuresci, 1866, p. 216—217. 


— 11 — 


Sš-lü sugrume pe Darie, 

Ce-a trăitii în haiducie 

Şi-a trăită cu harhalică, 

Ca să scape de beilică. 

Cinci pistâle d'ale mele 
Le-am visati făr' de oțele, 
Semnii că voiă fi prinsă îndat' 
Şi spre morte judecatii ! 


Hel! și pușca mea cea nouă 
Am visat'o ruptă 'n două. 
Asti-felii și viața mea 

Se va rupe, vai de ea! 

Ce să facă, ce să pândesci, 

Să mă scapi, să më 'ndosescii? 
Căci poteră multă vine 

Să më iea legati pre mine! 


Și întradevără că nu multă după visarea acestui visů 
îngrozitori 
Potirașil se slobodii 
Şi mi-lă legă cotă la cotii 
Şi-lă ducă la 'nchis6re 'ndată 
Ca să-l facă judecată. 
lar scurti după acesta, scosi fiindii din închis6re, 
Intre panţiri mi se duce, 
Séra că să nu-l apuce, 
Sus la culmea dslului, 
Sus de-asupra satului 
ŞI-I se face judecată 
Şi-astii-teli viaţa i se gati, 
spindurati fiindü pe imașulă satului sëü natală Marginea sub 
délulü Jederi (1). 

Tote semnele acestea, câte s'ai înșiratii în capitolulii de față, 
facă pe cei mai mulți inși a crede, că numai decât trebue să 
se bolnăvescă si să mâră cine-va din mijloculi lorii. Și de cum- 
va unulu saii altulă dintre familianți e acuma bolnavi, atunci 
nimeni nu mai stă la îndoelă că respectivul are să moră. 

Dar tocmai acestă credință deșartă, a cărei obârşie ori- 
ginală se pierde în cea mai profundă întunecime a vechimii, 
pe mulți inși dintre cel slabi de ângeri, W face să se bol- 
năvescă, și de cum-va sunt bolnavi, chiar să și moră. 


(1) S. FI. Mariană, Poesii poporale române, t. I. Balade. Cernăuţi, 1873. p. 
6—15 și 198. 


= e s. 


II 


PE PATULU MORŢII. 


Bolnăvindu-se și cădendi cine-va la pată, astü-felü că e 
temere să nu moră, n6murile sale mai de aprope rari când 
își iaŭ refugiului la vre-unii medici, ci ele de regulă caută 
singure să-lu vindece prin diferite mijloce si lecuri de casă. 

Dacă mijlocele și lécurile întrebuințate de dînsele nu ajută 
nimici, dacă vëdü că celui bolnavi i sa apropiati acum 
sfirșitulă sau cum se mai spune, ¿ s'a curmată firul vieţii, 
dacă zace troinicu, si din ce în ce prinde a-i fi totă mai 
rëü, atunci își iaŭ refugiulu la diferite descântece și desfă- 
ceturi (1), cugetându că pòte bolnavulă a càlcatü în vre-o 
urmă rea, sait a fosti de cine-va pocitů, sait alti-ceva i sa 
întemplati, si din causa aceea sa bolnăviti. 

Celui mai usitatu descântecu la o astü-felü de întâmplare 
e celui de pociturăd, 

Dàmü aici unu esemplară din acestui descântecă, dictat 
de Maria Rabulașca, româncă si mósà din comuna Boiană, 
districtulă Cernăuţului, în Bucovina: 


(1) Vedi despre acesta si Dr. Heinrich v. Wlislocki: «Aus dem Leben der 
Siebenbiirger Ruminen.» Hamburg, 1889, p. 30. 


— 13 — 


O pureesü N. 

Pe cale, 

Pe cărare, 

Grasà 

Si frumósă, 

Rumëná si săn&tâsă, 

Dar când o fosti 

La mijlocii de cale 

Şi cărare 

O "'ntâlnit'o 

Pocitura 

Cu pocituroiuli, 

Rana 

Cu rănoiuli, 

Diochidia 

Cu diochioiulă, 

Si cum o tâlnit'o 

De pămintii o trântit'o, 
Faţa i-o îngălbinită 

Ochii i-o păinginită, 
Trupulu i-o dumnicată, 
Carnea i-o mâncatii, 
Sănătatea i-o luati, 
Ciasă de morte i-o dati; 
Osele i-o sdrobită, 
Sângele i-o bëutü, 

Bună de nemică o-a făcutii. 
N. o prinsi a se mnișela 
Și-a se văera 

Cu glasü mare până 'n cerii, 
Cu lacrimi până 'n pămintă, 
Nime n'o audit'o, 

Nime n'o vădut'o, 

Numai Maica Domnului 
Din pârta ceriului ; 
Numai ea o audito, 
Numai ea o vădut'o. 


Si la N. so scoboritiă 

Şi din gură i-o vorbită: 

«N. ce te mnișelezi, 

Ce te văerezi, 

Cu glasü mare până 'n ceri 
Cu lacrimi până 'n pămînt? 
— «Da eŭ cum nu nr'oli mnișela, 
Şi cum, nu m'oiu văera, 
Cam purcesii pe cale 

Pe cărare, 

Grasă 

Şi frumosă, 

Rumënă şi sănëtósă. 

Şi când am fostă 

La mijlocii de cale, 

De cărare, 

M'o 'ntâlnitii 

Pocitura 

Cu pocituroiulă, 

Rana 

Cu rănoiuliă, 

Diochidia 

Cu diochioiulii 

Si cum nro tâlnitù 

De păminti m'o trântiti, 
Fața mi-o îngălbenitù, 

Ochii mi-o păinginită, 
Trupulit mi-o dumnicatii, 
Carnea mi-o mâncatu, 
Sănătatea mi-o luati, 

Ciasui de morte că mi-o dati; 
Osele mi-o sdrobită, 

Sângele mi-o bëutü, 

Bună de nemică m'o făcutii.» 
— «Taci N. nu te mnișela, 
Nu te văera 

Cu glasü mare până 'n ceri, 


== [4 = 


Cu lacrimi până 'n pămîntù! De pămintă că i-oră trànti, 
Că pocitura Faţa li-ori îngălbeni, 

Cu pocituroiulă, Ochii li-oră păingini, 

Rana Trupulu li-oră dumnica, 
Cu rănoiulă, Carnea li-orù mânca, 
Diochisia, Sănătatea li-oru lua, 

Cu diochioiulü Ciasii de mertea că li-orii da, 
Aü să mergă Tu te-ai însănătoșa; 

In marea negră, Osele li-oriă sdrobi, 
C'acolo-sü doi pesci Sângele li-orii sorbi, 

Cu solzii de aurii, Si ţie nemică nu ţi-a fi!» 


Pe-aceia că i-orii găsi, 


Rostindii descâniătârea cuvintele acestea de trei ori după 
o-laltă unge trupului celui bolnavă cu usturoiă pisati sait 
și cu altă unsóre (1). 

Dacă bolnavulă e uni feciori holteiii sau o fată mare, 
ori unŭ bărbati sau o nevastă tânără, și se presupune că 
cine-va din dușmănie, ură, gelosic, saŭ din altă causă, 6re-şi 
care i-ar fi fàcutü pe ursită anume, ca să moră, atunci 
le facă încă şi pe întorsă, adică le descântă în apă adu- 
nată din stropi dela moră, ori în vină, ori pe unŭ vestmintü. 

Iar pentru cei cuprinși de nebunie se mai cere la face- 
rea pe 'ntorsă încă si o găină nâgră, ca să fie mai de fo- 
losă (2). 

Etă unulă și din mulţimea acelorii descântece de întâr- 
cerea wrei sai ursite), care se descântă mai cu s6mă fetelori 
celorii mari şi nevestelori celoră tinere, despre cari se crede 
că li sari fi făcută pe ursită şi din causa acesta sau bol- 
năviti aşa de tare, că nu e nici o nădejde de scăpare, dacă 
nu li se va desface: 


(1) Com. de d-lit V. Turturent, preotii. 
(2) Com. de d-lă Rom. Simi, invăţătoră. 


Duminică dimineţă 
M'am sculată, 

M'am sinicati, 

In zori, 

In cântători. 

Inaintea tuturoră 
Omenilorti 

M'am luată 

Şi-am plecată 

Pe drumului lui Traiană 
La fântâna lui lordani, 
Ca să më spălă, 

Să më curăţesci, 

Să më limpedescü 
De totă ura, 

De totă făcă&tura, 

De tâtă aruncătura ; 
De toti datuli, 

De totă faptuli, 

De toti aruncatulă ; 
De tótă darea, 

De t6tă făcarea, 

De tótă aruncarea, 
De tâtă crișcarea ; 

Ca să më curăţescii 
Şi să më limpedescu. 
Iar când am fostiă 
Calea 'n jumătate 
M'am treziti 

Şi m'am găsitit 

De picidre 'mpedicată, 
De mânuri legată, 
De gură amuţită, 

De ochi orbită, 

De nasii cârnită, 

De urechi asurdită. 
Nime nu m'o văduti, 
Nime nu m'o auditi, 


= [52 


Numai Maica Domnului 
Sus din naltulii cerului, 
Şi ea cum m'o audită 
Din gură că mi-o grăitù: 
— «Ce te căinezi 

Si te văirezi ?» 

— «Cum nu m'oiü cântă, 
Cum nu m'oiü căină, 
Cum nu m'oii văiră?! 
Că duminică deminétà 
M'am sculatiă, 

M'am mânecati 

In zori, 

In cântători. 

Inaintea tuturorü 
Omenilori 

M'am luată 

Şi am plecati 

Pe drumului lui Traiană 
La fântâna lui Iordanŭ, 
Ca să mă spělů, 

Să më curăţesci, 

Să më limpedescü 

De tótă ura, 

De tótà făcătura, 

De tótă aruncătura ; 
De toti datuli, 

De totu faptulă, 

De totü aruncatuli ; 
De tâtă darea, 

De tâtă făcarea, 

De tótà aruncarea, 

De tótă crișcarea ; 

Ca să më curăţescii 

Şi să më limpedesci. 
Dar când am fostă 
| Calea 'n jumătate, 

| M'am treziti 


PEN 


Si m'am găsitii 

De picidre 'mpedicată, 

De mânuri legată, 

De gură amuţită, 

De ochi orbită 

De nasi cârnită, 

De urechi asurdită, 

Bună de nemică făcută !» 
— «N. nu te cântă, 

Nu te căină, 

Nu te văiră! 

Că eŭ de mâna dreptă te:oiü luă, 
pici6re te-oiü despiedică, 
mânuri te-oiü deslegă, 
gură te-oiü desmuți, 
ochi te-oiü desorbi, 
nasi te-oiü descârni, 
De urechi te-oiü desurdi. 
Şi nu te cântă, 

Nu te căină, 

Nu te văiră, 


Şi forte mândru te-oii spălă 
Și te-oiii curăţi 

Și te-oiü limpedi 

Şi din pată mi te-oiü sculà 
Și cu grebla oii greblă 
Totă dragostea cât oiù află 
Din cosițele fetelor, 

Din pălăriile flăcăiloră, 

Din statulu preoteselorii, 
Din statulu jupâneseloriă, 
Din corna Împrăteseloră ; 
Tote mi le-oii greblă 

Şi tote aici în apă le-oiü adună, 
Săn&tate-i căpetă. 

Cine pe tine te-a vede, 

Să ï pară că sorele a răsăritii. 
Sorele ţi s'a scrie în frunte, 
Doi luceteri 

In umerile obrazului, 

Și luna în barbă. 

Şi tu-i fi cea maï de trebă, 


Că eü de mâna dreptă te-oiii luă, | Mai frumosă, 
Cu cămașă de auriu te-oiti îmbrăcă | Mai sănătosă și mai voi6să.» 


Rostindii cuvintele acestea descântătorea spală pe fata 
saii nevasta bolnavă cu apă descântată pe față si crede că 
făcând acesta bolnava, dacă i sa făcuti pe ursită, trebue 
numai decât să se ridice si să se însănătoșeze (1). 

Altii descântecii de desfăcută saii desfăcetură, care se 
întrebuințeză nu numai la fetele și nevestele cele tinere, ci 
şi la feciorii şi bărbaţii cei tineri, sună precum urmeză: 


Luni diminâţă m'am sculatii 


Şi pe cale, pe cărare m'am luati, 


Când am fostii la miedă de cale 
De cale și de cărare, 


(1) Descânteculă acesta dict. de o Româncă, din satuli Stulpicani, austrictulii 
Homorului, mi Ya comunicată d-lù V. Turtureni, preoti, 


— 17 == 


M'am tâlnitù cu Baba-órba. 


Baba-órbă de mine s'a apropiati, 


De mâna dreptă m'a luată, 


In gr6pă cu spini ma aruncati 
Si cias de morte că mi-a dati... 


Hași, cidră négră, 
Negră, păntănogă ! 
Câţi mâţă, 

Negră priscorniță ! 
Iea-ţi urile, 
Făc&turile 
Şi-aruncăturile : 
Făc&turile din lună n6uă, 
Făceturile dela sfirsitü, 
Făcăturile dela ivită, 
Făceturile mucede, 
Tăctturile putrede... 
Ihi! haită negră, 
Ponegră ! 

P'ici vinovata mea, 
Cară-te de-acolea, 
Şi durerile îţi iea! 
Tóte durerile 

Şi urile 

Si făcăturile 
Si-aruncăturile 

Din capi 

De sub capi, 

Din ochi 

De sub ochi, 

Din nas 

De sub nasi, 

Din barbă 

De sub barbă, 

Din piepti 

De sub pieptă, 

Din mânuri și din picidre 


2larianii, Inmorm. la Români. 


Până 'm degetul celi mare. 
Tu, de nu m&i ascultă, 
Durerile de nu-i luă 

Și de aici nu te-i căra, 

In pielea gólă te-oiti desbrăcă, 
Cu lanţuri de fierii te-oïŭ legă, 
Pe ulița satului te-ofü purtà, 
Pe uliţa satului 

Pân' la casa vinovatului, 


Zăvârele cele de fierti le-oiii luă 


Si pre tote le-oiii sfărmă. 


Usele cele de aramă le-oiii zdrobi, 


In casa vinovatului m'ofü viri, 
Desbrăcându-mă& 

Și scoţendu-mă : 

Din ură, 

Din făcetură, 

Din dati, 

Din faptă, 

Din lucru celi necurati ! 
Celü ce mi-o făcutii c'o mână 
Eŭ îmi desfacii cu due, 
Celui ce mi-o făcuti cu dâue 
Eu îmi desfacă cu trei, 

Celui ce mi-o făcuti cu trei 
Eŭ îmi desfacii cu patru, 
Celui ce mi-o făcuti cu patru 
Eù îmi destacă cu cinci, 
Celui ce mi-o făcută cu cinci 
Eŭ îmi desfacii cu șese, 
Celü ce mi-o făcută cu șese 
Eŭ îmi desfacü cu șepte, 
Celui ce mi-o fàcutü cu șepte 
Eŭ îmi desfacă cu cptii, 
Celui ce mi-o făcută cu optü 
Ei îmi desfac cu n6uă, 
Celü ce mi-o făcutii cu nóuë 


ARE | = a 


Eŭ îmi desfaci cu qece, Mânele să i se lege 
Celu ce mi-o făcută cu dece Și limba'n gură să-l sece! (1) 

Româncele din Transilvania, pe lângă diferite descântece, 
maï întrebuințeză, ca ultimului mijlocii încă și ună pravă pe 
care îlu dau celui bolnavii de bëutü și pe care Hü prepară 
dintr'o rădăcină săpată de pe mormintulă unui copilă în 
Vinerea-mare sai Vinerea-secă (2). 

Dacă nici descântecele si nici mijloculă acesta nu i-aŭ 
ajutati nemică, și dacă celă bolnavi e uni bărbati sau o 
muere înaintată în vîrstă si vëdü acuma că nu maie nici 
unii chipu de scăpare, însănătoșare și rădicare, atunci și 
numai atunci chiamă pe preotului locali ca să-l mărturi- 
sescă, și împărtășâscă cu sfinta taină a euharistiei saŭ, cum 
se mai spune, cu cele sfinte, ca să nu mergă în cea-laltă lume 
negrijită, ci curată şi împăcatu cu cugetul că şi-a împli- 
nită până și cea mai de pe urmă datorință de creștini 
adevărati (3). 

Mulţi inși și mai alesi dintre cei mai avuţi, când se 
simțesci fârte bolnavi și vëdü că acuma-si mai multi e ună 
picioră în grâpă și cu unuli afară sai, cum se mai dice, că, 
aŭ ajunsi pe pragulă morţii, îndătineză de a-și face și sfinta 
taină a masluluă sai ungerea din urmă, despre care se crede 
că ajută omului bolnavă saü să moră mai de grabă sai să, 
se scâle. 

In Bucovina ungerea ucâsta, la care ieaü parte de regulă 


(1) Acesti descânteciă dict. de o Româncă din Stulpicani, mi la com. d-Iü 
V. Turturenii, preotii. 

(2) Wlislocki, op. cit. p. 30. 

(3) Pretutindeni. Ved și D. Stănescu: «Obicieuri religi6se» publicate in «Bi- 
serica ortodoxă română» an. IX, Bucuresci 1885, p. 322. «Omulă încă în tim- 
puli bólef se ingrijesce pentru o morte bună să fie împăcatii cu toți menii, 
mărturisitii şi împărtăşită cu sfintele taine. Eli se îngrijesce tot odată curată. 
îmbrăcată, încins şi încălţată.» —- Burada, Inmorm. p. 6. 


249. 


celă puţini trei preoți, se face tot deauna pe cheltusla celui 
bolnavi sau a familiei acestuia. 

În unele părți din Transilvania însă este datină ca banii 
pentru maslu să se adune, chiar şi pentru Gmenii cei mai 
avuți, în biserică ori umblândi din casă în casă, creqându- 
se căntre cei ce daii bani de milă pentru maslu mulți se 
vori fi aflândi buni şi plăcuţi înaintea lui Dumnedeii, si prin 
urmare darului acestora va fi luati în considerare (1). 

Mai departe se crede atàtü în Bucovina, cât şi în Mol- 
dova şi Transilvania, că celă ce dârme în timpulii maslului, 
precum si aceluia căruia îndată după ungere îi va fi mai 
bine, va muri de grabă. Toti asa va păți şi acela, la care 
se va întâmpla ca începutului evangeliei, ce i sa cetitü la 
sfirşitu, să fie tipăriti numai cu litere negre. Din contră 
celui ce va fi trezi în toti decursulă maslului, iară după sfîr- 
șitulii acestuia nu i se va face de-o-dată bine ci pe 'ncetisorulü, 
precum şi acela la care începutuli evangeliei ce i sa cetiti 
pe urmă, va fi tipăriti cu litere roșii, se va însănătoșa si 
scula cât mai de grabă de pe patuli dureriloră (2), 

După ce sa mărturisit și comunicati cu sfintele taine 
respective, după ce isa fšcutů maslu, chiamă celu bolnavi 
pe toți căsașii și vecinii, precum și pe toți aceia despre 
cari își aduce aminte că i-a nedreptățiti sai i-a supëratü 
cu ceva în viața sa şi dela fie-care își iea rămasă buni, ru- 
gându-i ca să-li ierte. Ba adese-ori se iartă până şi cu de 
aceia, cu cari na avută nemică în totă viața sa. 

Şi fie-care, vădându-li că se află acuma pe pragulă morțiă 


(1) Com. de d-lü Rom. Simi. 

(2) Com. de mai mulți Români din Bucovina, apol de d-lă Rom. Sim., din 
Transilvania și M. Nistoră din Moldova.—Com. de d-lii Ionică ali lui Iordachi 
Isacă, agricultori în Mahala, Bucovina. «Dacă unui bolnavă de morte i se cose 
o cămașă și i se greșesce ceva la dinsa, acela asemenea nu va muri Încă 
lungă vreme.» 


— 20 — 


și că nu male nici o speranță de scăpare şi însăn&toşare 
se înduioşeză și cu lacrimi în ochi îlă iartă, rugându-lu 
în același timpu ca și elü să-i ierte pre dinşii. 

Scena acesta, a iertării si împăcării e nna dintre cele 
mai duióse și mai pătrundătore, aşa că până chiar si celui 
mai împietritu la inimă, dacă nu plânge, trebne celü puţini 
să lăcrămeze, și de i-ar fi [ăcutu ori si ce nedreptate și 
rău, trebue să-lu ierte. 

Despre celu ce nu se iartă cn cei ce le-a greșiti în 
viéta sa se dice că more fârte cu anevoe. Pe când celui 
ce se iartă si împacă cn tâtă lumea, nn se chinnesce de 
felii, ci numai adârme. 

Cea mai mare parte de Români si cn deosebire cnpă 
familiiloră atâtă cei din vechime, câtă și cei din timpulă de 
faţă aü îndătinati și îndătineză, de a-şi face și diata sat 
testamenti, dacă sciü ceti si scrie, adică dacă sunt măcar 
ciș-ceva învăţaţi, iară cei neculți, adică ţăranii, lasă numai 
cu limbă de morte ce are să se întâmple cu averea lori 
mișcătore și nemișcătore, dândi în același timpi câte-o po- 
văţuire verbală, de cari sunt dători urmașii a se ține în- 
tocmai. 

Celui pusă pe cale de a-şi face diată, fie în scrisă sau ver- 
balü, se înorijesce mai întâi, de sufletului său, de comândă 
sai comândare, adică de tote cheltuelele trebuincise atât la 
înmormîntare câţi și mai pe urmă spre mântuirea sufletului 
său, îndatorindă pe moştenitori, de a-lü cănta cu cele reli- 
giose, pentru cari se și reservă prin acea diată o parte din 
avere, din care nu se pâte acolo? moștenitorului, decât 
numai când își îndeplinesce dătoriile séle (1). 

Punctele principale spre scopulă acesta ni le înfățişeză, 





(1) Vedi despre acestă si B. P. Ilasdeii, Columna lut Traiană. an IX. 
Noua serie, t. III. Bucuresci, 1882, p. 575. 


— 90| = 


următârea poesie poporană din Transilvania întitulată testa- 
mentulă soldatului : 

Dac'ași prinde a muri 

Sau acei turci m'arü robi, 

Te rogi, soţie iubită, 

Fă o rugă umilită 

Pentru sufleţelulii meii, 

Ca să-lă ierte Dumnedei; 

Să dai popii sărindare 

Si pâne la celă ce n'are 1. 

Celă ce nu se intereseză de sufletulă săi şi nu dispune 
nimici în privința acesta, până ce e încă în visță, nu nu- 
mai că e tinutü de uni omu cărpănosti și hârsitu, ci tot- 
d'odată vorbiti mai pe urmă de răi. 

După ce sa îngrijitu de sufletulă sëü precum și de tote 
cheltuelele, ce mai trebuescii pe urmă, restuli, ce rămâne, 
îlu lasă urmașilori celoră mai de aprope, si cari sunt în 
stare de a administra acelă avut. 

Diata în scrisü se face şi se subsemneză de regulă de 
cătră celu ce o dă, mai rare-ori de cătră uni străini. In 
casulă din urmă, când se compune de cătră uni străină, 
se cere ca numai decât să fie subsemnată atâtui de celă ce 
o dă, câti si de cătră doi sai patru marturi, cari nu sunt 
rude cu moștenitorulă., 

Celui ce nu scie scrie chiamă mai ântâi pe unulu sau pe 
doi Gmeni, cari crede elù că sunt mai cu priință și apoi 
în presenta acelora spune elü soţiei saü copiiloră săi ce are 
de spusü, lăsându-le cu limbă de mârte ceea ce are de lăsatiu. 

In casulă din urmă se cere ca moștenitorulu sai moște- 
nitorii, dacă sunt mai mulți, să fie de față la, facerea, sai 
spunerea, diatei. Iar dacă adevëratulü moștenitorii e din în- 





> = 


(1) I. Popă Reteganulü, Trandafiii si viorele, poesii populare. Gherla, 1884, 
p. 102. 


— 92 — 


templare dusü în călătorie sau în altu loci unde-va si nu 
pote fi de față, atunci celui ce face diata nu iea în conside- 
rare absenţa lui „ci elù spune și în casulii acesta totii ce 
are de spusii. 

Diata, verbală a unui omi dată pe patulă morţii sale se 
îndeplinesce întocmai mai în generali. 

Forte rari se ivescii certe mai pe urmă, din a cărorii 
cause sar pute nimici diata, nefiindu scrisă si acesta se 
întâmplă dâră numai atunci când mortul, la facerea, diatei 
a nesocotiti pe unulu dintre membrii familiei prin acea 
diată, sau când moștenitorului nu și-ar îndeplini cu sfinţe- 
nie dătoria sa, adică când ar nesocoti într'o privință sat tn- 
tralta cele ce le-a lăsată cu limbă de mârte celü repăusatu. 

Așa, bună ră, când se întâmplă că părinţii lasă unuia 
dintre fii mai multă avere decât la alții, celà cu mai multi 
trebue să facă tote dătoriile religi6se mortului, căci cei-lalți 
frați sunt tot-deauna cu gura pe dinsulu, şi nici că voesci 
să-și aducă aminte de bunulă lori, măcari că le-a lăsatů și 
lori avere, sub cuvintü că na fostă drepti la împărţelă, 

In casă când adevărații moştenitori sunt încă nevirstnici; 
atunci atâtă ei câtă și averea, lori se lasă a fi îngrijiţi de 
cătră una din rudeniile mai de aprope, fără ca acesta să 
fie de cătră cine-va privighiată sai să aibă a da socotelă 
cuï-va despre cele ce le face, dar tot-odată și fără Gre-și 
care răsplată, ci numai atâta că se bucură de acea avere 
până ce crescii copiii mari şi se căsătorescu. 

Ruda respectivă însă, adică epitropuli, este îndătorită mo- 
ralminte de a se îngriji de copiii orfani și de averea, ace- 
stora ca si de copiii şi averea sa proprie, si a purta în 
același timpi grijă şi de sufletulă pàrintilorü, cari lau lā- 
satü cu limbă de morte ca să fie epitropă asupra copiilorü 
săi şi asupra averii acestora. 


— 23 — 


Dacă celui ce se află pe patulà morţii nu are copif, 
atunci lasă averea sa sai bisericei sai unei rude saü şi 
altui omi străinii, însă mai tot-da-una cu acea adăogire ca 
să caute din când în când de sufletulŭ săi și de a nu tn- 
străina averea, ce i-a lăsato, ci de a o da la timpuli săi 
şi acela la uni altul pre care i-a spusă (1). 


(1) Vedi despre acesta și «Columna lu! Traían», an. IX, S. UI, p. 574—577. 


= De az 


III 


REPAUSAREA. 


Când omulü bolnavii arată celorü de față ființe, pre cari 
aceștia nu le vëdü, ci numai elă singurii, asa spre esemplu, 
când spune că vede diferite figuri de 6meni, de animale și 
de pasări cu deosebire însă porumbi; când se ciupesce 
neîncetatii la nasi și-și scobesce întruni modă iritatii dinții; 
când se 'ntârce necontenitii cu fața spre părete și caută cu 
ochii peste capi; sai când își îndreptă privirea spre anu- 
mite obiecte si multi timpii și-o ţine aţintită spre acelea; 
când i se strică căutătura, ise turbură și păinginescă ochii 
fugindu-i în fundului capului; când prinde a i se ascuţi na- 
sulă, a ise negri închieturile la degete și a i se învineţi un- 
ghiile; când începe a aiura şi a dice: «daţi-mi straele să 
më îmbraci și ciobâtele sau opincile să mě încalță că, vrei 
să më duci;» în fine când ise face bofü la inimă sai i se 
rupe de la inimă și prinde a sufla grei, atunci e uni semnü 
sigurii că nare so mai ducă multă, ci că în scurti timpu 
are să moră (1). 


(1) Dict. de Maria Ursaca din Vatra-Dornel precum și de alți inși din Bu- 
covina; com. de d-lŭù T. Simonü din Transilvania si M. Nistorii din Mălini 
în Moldova. 


— 95 — 


Deci cei de casă, cum vëdü că nu maï e nici ună chipü 
de scăpare, de-arü fi ori şi câtii de săraci și nevoiaşi, se 
îngrijescii mai nainte de tote de-o lumină de ceră galb&nă, 
ca să aibă ce pune în mâna celui ce trage de morte saü 
a i-o ţine la capi pe când își va da sufletulu (1). 

Şi dacă, din întâmplare, nu se află nici ună străinii în 
casă, alsrgă unulu de grabă în vecini si dându-le de scire 
că N. trage de morte îi râgă să vie care-va ca să-i ție lu- 
mina până ce-și va da sufletulii. Si acesta din causă că, după 
credința, poporului, când trage cine-va de morte, nu e bine 
să-i ție lumina unulu dintre nemurile cele mai de apróre, 
pentru-că aceluia îi e mai jale și atunci bolnavulü se chi- 
nuesce mai multi până ce mòre (2), sai și din aceea că 
mulți inși nu poti muri până ce nu-și mai vëdü o-dată pe 
unele rudenii sau pe unii amici intimi. In casulă din urmă 
se aducă numai decât cei ce bolnavului îi iubesce mai 
multă și-i doresce mai tare, credendu-se că la prima lori 
vedere îndată repăuseză (3). 

Asemenea nu póte de grabă muri, ci se muncesce și chi- 
nuesce torte multă şi atunci, când îi ţine lumina unulu pre 
care la iubiti forte multi în vița sa, sau unulu pre care 
nu-lü pote de felu suferi. De aceea, dacă-i ţine lumina și 
unii străină și şi atunci more cu grei, vine altulü de i-o ţine. 

Acestă credință forte răspândită la poporulă români se 
vede că a dati nascere următorei doine, care asemenea o 
întâlnimă mai în tóte ţările locuite de Români: 

Frunduliţă de lămâe, 
Ce-am iubită nu-mi mai trebue, 


—— hw ə9> LT Nç  . saaauaaaħŮōŮŐÁ 


(1) Com. de d-lă G. Tomoiagă, cantorü bis. în Sucéva. 

(2) Com. de d-lă Ionică ali lui lordachi Isacă, agricultori din Mahala, satii 
în districtulă Cernăuţului. 

(3) Com. de d-lui T Simonă. 


— 96 — 


Nică la mârtea mea să vie 
Nici lumina să mi-o ţie! (1) 

După ce sai adunati acum tóte némurile cele mai de 
aprope ca să asiste la eşirea sufletului celui ce trage de 
morte, precum si acela, care e menită să-i ție lumina, se 
aprinde degrabă lumina de mai nainte preparată spre acesti 
scopii, i se pune în mână saŭ ise ține la capi, după îm- 
prejurări, iară pre cei mai de aprâpe ai murindului precum 
şi pre acela, din a cărui causă nu pâte să moră, fiindiă-că 
îlă iubesce forte multi, flù scâte pe uni momentů, până ce 
își va da sufletului, afară (2). 

In unele părți ale Bucovinei, Moldovei şi Transilvaniel i se 
dă murindului sai i se ţine la capii numai o singură lu- 
mină de céră aprinsă (3). 

In alte părți din Bucovina se obicinuesce a se pune în 
mâna dreptă celui ce trage de morte două lumini, anume 
ca pre una dintre acestea să o ducă în cea lume altuia 
din némulü săi sai și unui străini, care a muritii fără de 
lumină, făcând prin acesta o faptă bună si creștinâscă (4). 

In ţinutuli Năs&udului din Zransilvania, când cine-va e 
aprâpe să moră, îngrijitorii săi aprindi o luminiţă de ceră, 
i-o pună în mâna drâptă, şi apoi i-o apropie cu mână cu 
totă de gură; de câte ori morbosulă respiră, de atâtea ori 
flacăra luminei se abate de la postua sa, adică devieză, iar 
când flacăra a încetat de a mai devia, atunci e semnü în- 
vederatii că respectivulă a muriti (5). 

In alte părți 'din Zransilvania, cum începe bolnavulii a se 


(1) Anastasia Leonescu, Doine pop. din prejurulü Săliştii lângă Sibiiă, publ. 
în «Familia» an. VI. Pesta, 1870, p. 222. — Comp. și poesia pop. din «Tomulă 
lirică» saă Noua bibliotecă română. Cursuli 1882—83. Braşoviă, 1882, p. 39. 

(2) Com. de d-lă Rom. Simiă, I. Georgescu și T. Simonü 

(3) Burada, Inmorm. p. 7 şi com. de d-lă Rom. Simă. 

(4) Com. de d-lü G. Tomolasă. 

(5) Com. de d-lă T. Simonă. 


= o 


lupta, cu mórtea, ise acopere fața cu uni tulpanü negru, 
ca să nu-și pótà vede pëcatele. După aceea i se dă o lu- 
mină aprinsă în mână ca «simbolă al esistenței trupesci», 
căci nimici nu e mai înfiorători pentru Românii 'Transil- 
văneni decât aceea, când more cine-va fără de lumină, și 
nici ună pěcat nu e mai mare decâta lăsa pre unii omà, 
fie chiar și celă mai înverşunatii dușmanii, să moră fără 
de lumină (1). 

In unele părți din Banat însă, când trage cine-va de 
morte, fie de ori-ce categorie saii etate, îndată flù îmbracă 
în schimburi curate, îlă încalță si-lü piept&nă, apoi se aprindü 
trei lumini făcute din ceră si învălindu-se cu ună gulerü 
de pânză nouă i se punii în mână, ținându-le în același 
timpă o babă bătrână cu mâna. lar după ce i-a esitü su- 
fletulu se stingii acele lumini și se aprinde câte una deseti 
sai o lampă (2). 

Lumina de ceră aprinsă, care se ţine omului, când more, 
în mâna drâptă saŭ la capi, până ce-și dă sufletuli, însem- 
n6ză, după credința unori Români din Bucovina, precum 
bună ră a celorii din Câmpulungă, că respectivului este 
creștină, mărturisiti, împărtășit şi impëcatü cu tótă lumea, 
și ca să vadă pe unde va merge în cea-laltă lume. Alţii 
din contră credă, că "n cea-laltă lume domnesce întunerici 
grozavă, şi de acea i se ţine murindului lumina aprinsă în 
mână ca să nu şedă acolo pentunerici (3), şi din causa 
acesta să-și prăpădâscă sufletulu (4); eră alții spunü că 





(1) Wiislocki, op. cit. p. 80—381. — Com. de d-lă T. Simonü : «Se 'ntemplă 
adese-ori că din neprevedere unii mori fără dea li se ţin€ lumina. Acesta 
se consideră de cea mai mare nefericire, fiindü de părere că acesta e unii 
semni invederatii că respectivil şi în cea-laltă lume vorü fi lipsiți de lumină.» 

(2) Com. de d-l Ioanii Popovici, învăţători în Opatiţa. 

(3) Com. de d-lă Av. Macoveiii, preoti în Badeuţi, districtulii Rădăuţului. 

(4) Com. de M. Ursaca din Vatra-Dornei. 


— 28 — 


mortulü are să se întățișeze înaintea lui Dumnedeii luminosü 
cu trupulu și cu sufletului (1). In fine, după unii, lumina 
acâsta însâemnă lumina lumii, adică Domnului nostru Is. 
Christosă (2). 

In unele părți din Transilvania, precum bună ră în Or- 
latii și împrejurime, se crede că de aceea, se pune lumină 
aprinsă în mâna omului ce mâre, ca să nu se pâtă apropia 
Necuratulă de dinsulü şi pentru ca să mergă curati în cea- 
laltă lume (3). 

In Țera-Românescă asemenea, ca si "n Transilvania, când 
o personă bolnavă devine în agonia morții, i se pune în 
mâna drâptă o lumînare de câră aprinsă, ca dându-și sfâr- 
şitulu, să nu se apropie Duhurile necurate de dinsuli, și pe 
cea-laltă lume să aibă lumină (4). 

In Moldova la darea sufletului, sai, după cum se mai dice, 
la cea din urmă clipelă a vieţii se pune în mâna celui ce 
mâre o lumînare de ceră galbănă aprinsă, parte pentru ca 
sufletului să fie înlimpinată cu lumină la despărțirea lui de 
trupă (5), parte spre a nu lăsa, ca duhurile necurate să se a- 
propie de elă, și fiindu-că cu lumina trebue să mergă și 
înaintea lui Dumnedei pe cea lume (6). 

De se întâmplă să mâră cine-va fără lumînare, atunci spunü 
Românii din Moldova că a avută mărte întunecată, si forte 
multi iü căineză bătrânii si b&trânele satului pent.u acesta. 
Românii Moldoveni pârtă o jalnică îngrijire pentru cei re- 
posafi fără lumînare, mai alesi pentru cei înecaţi sau periți 


(1) Com. de d-lü G. Tomoiagă, cant. bis. 

(2) Cred. Rom. din Suceva. 

(3) Com. de d-lŭ Rom. Simă. 

(4) Ionénü, op. cit. pag. 35. 

(5) A. Lambrioră, Obiceiuri şi credinţe la Români; «Imormintările» publ. 
în «Convorbiri literare,» an IX, Iaşi 1875, p, 151. 

(6) T. T. Burada, Inmorm. p. 7. 


-— 99 -- 


fără voe de morte năprasnică; pentru aceea ori de câte ori 
sa sfârșiti o lumînare de céră şi a rămasă numai unii 
cšpetelü, Hü lipescii de pămînti spre a se istovi pentru su- 
fletele celoră adormiţi fără lumină. Ei eredü că sufletelorii 
celoră înecaţi nu le este dati a se bucura de lumina, dilei, 
ci numai de seninulü nopţilori cu lună. De aceea, bătrânele 
cunoscătâre de tainele obiceielorii opresci pe nesciutorii co- 
pH de a dice: ce lumină ca diua,» căci ele socotescii că 
audindă acestea cei înecaţi, înceteză de a se mai bucura de 
lumina lunei și întră spăriați în adâncurile întunecâse, gân- 
dindü că i-a apucatu fără veste diua (1). 

1omânii din Bucovina din contră credi, că celu ce a mu- 
rită fără de lumină trebue să fi fostu forte pěcătosů, și de 
aceea n'a avuti parte de lumină, sai pote la blăstemati 
cine-va ca să n'aibă lumină la mórtea sa. Deci e vai si a- 
marii de unulii ca atare, căci, după credinţa unora, sufletulă 
respectivului umblă orbecândi în colo si "n câce, fără să 
aibă odihnă, rătăcindi prin aerü şi abia după ună timpu 
mai îndelungati pâte ajunge la Dumnedei (2), după credinţa 
altora însă, sufletului unui astă-felă de omu pe cea-laltă lume 
neavândi lumină, stă totu la întunerică (3), și mai pe urmă 
din causa acâsta va merge de siguri în iadü (4). 

Mai departe se crede că celü ce mâre fără de lumină, 
acela umblă pe cea-laltă lume rătăcindi prin locuri pustii si 
întunecâse şi că nu pâte de felu eşi dintrînsele, până ce nu-i 
daŭ nemurile câte o lumină de ceră de pomană, pre care 
apoi, aprindend'o repăusatulu călătoresce cu dinsa calea 
cea lungă până ce ajunge la locul menitü pentru odihna 
eternă. 





(1) A. Lambriori, op. cit. p. 151. 

(2) Cred. Rom. din Ropcea, com. de I. de Cuparencu. stud. gimn. 
(3) Cred. Rom. din Suceva. 

(4) Com. de d-1ü G. Tomoiagă. 


— 30 — 


Din acestă causă Românii bucovineni se îngrijesc totü- 
da-una de a ave și a ţine o lumină de ceră aprinsă la 
capulü murindului, și în lipsa acesteia, ori-ce altă lumină, 
numai ca să i se vadă când more. 

De aceea se consideră de cea mai mare nenorocire, când 
se întâmplă că mâre ună Români în străinătate, unde nu 
se află nici unulu dintre nemurile sale, căre să-i ţie lumina 
când more, să-lă îngrijescă si să-lă înmorminteze după da- 
tina strămoșescă. 

Și cum că întru adevërü celii ce more fără de lumină 
e considerații de celă mai nefericiţă omü de pe faţa pă- 
miîntului, ne încredințămi dintro mulțime de doine poporane 
și cu deosibire ostășesci. 

Etă ce ne spune în privința acesta o doină ostășescă 
din Transilvania. 

Frundă verde sălcidră, 

Trage-o cătană să mórà!; 
Şi-așa trage de cu milă, 

Că more în ţeră străină ; 

Ba more fără lumină 

Şi la capi fără perină; 

Şi-așa trage cu năcază, 

Că nu-si scânduri spre sălași; 
Nici nu-i pânză pe obrazü, 
Nici îi maică cu mila 

Şi nici soră cu gura, 

Fără dobasü cu doba, 
Trimbiţași cu trimbiţa. ... 
Nu te, maică, supăra, 

Că mal mori voinici așa ! (1). 

Altă doină ostășâscă, toti din Transilvania, care asemenea 
ne 'nfățișeză marea nefericire și tânguire a celoră ce mort 


(1 Dr. I. U. larnik și A. Bârsanti, Doine si strigături din Ardélü. Bucu- 
resci, 1885 p. 319. 


— 31 — 


în străinătate, și cu deosebire pe câmpulii de luptă, sună 
precum urmeză : 
Pe sub umbră de sălcuţă 
Merge-uni voinici și-o măicuță. 
Voiniculi merge cântând, 
Maica-sa merge plângendi. 
Voiniculi din graiü grăia : 
«Milă mi-i, maică, de tine, 
Dar mai milă mi-i de mine, 
Că më duci în ţări străine, 
Unde nu cunoscă pe nime, 
Și-oiă mur) făr de lumine 
Și më "ngrâpă ca pe-unii câne. 
Dar tu, maică, mori acasă 
Şi te'ngr6pă 'n cintirimi; 
Popa merge toti cetindü 
Și cantorii totii cântândă, 
Clopotele străncănindii 
Şi tăicuţa totii plângendii, 
După min' nu plânge nime, 
Numai frunda si érba, 
Care-i în t6tă lumea» [1). 


In fine a treia doină ostășâscă, asemenea din Transilvania, 
care ne spune că uni soldati chiar și n casulă acela când 
ar voi cine-va să-i aprindă o lumină și să i-o pue în mână, 
war avé parte de dînsa, căci superiorii săi nu încuviințeză 
să i se țină lumină la darea sufletului săi, sună precum 
urmeză : 


Frunqă verde de pe Oltă, Frundä verde trei granate, 

Din anului optă-deci și opti (2 |Strig'ună căpitani din carte: 
Mulţi voinici sângele-și varsă Haid, teciori în șiră frumosi, 
Pentru toti ndmulă de-acasă. Că plecămi pe drumi în jos! 


(1) V. Alesiu, Poesil populare, publ. in «Convorbiri literare» an XXII, Bu- 


curesci 1888, p. 691. 
(2) 1888. Acesti cântecii sa făcută de cătră soldaţii acelui anù la mane- 


vrele din 1889. 


— 32 — 


Cale multă noi ne-amü dusi Și în mână to punea. 
Pân' dela Turda în sus, Căpitanul o vedea 

Acolo ni-aii suflati rastă (1) Şi din graiu așa grăia: 
Așa vreme ca unŭ ciasü ; «Stinge. fată, lumina, 
Acolo ni-aă dată odihnă Ori ţi-omi stinge viața ; 
Așa loci ca 'ntr'o grădină. La cătană așa-ă bine, 

Și de-acolo ne-amii luati Să moră fără lumine, 

Pe bătutulu dobelorii Fără lumină de săti, 

Spre scurtarea dileloră; Fără omù din satulŭ săă, 
Pe suflatulă trîmbițeï Fără lumină de céră, 

Spre scurtarea viețeï. Fără omă dinta lni féră ! 
Şi când a fostă la ojină Dacă bătaia se gată, 
Mergea trupa pe odihnă, Cătana vine 'ngropată, 
Când era în miedu de nópte, Pe loculă unde-a picată 
Merge trupa, dar nu pâte. Și viața si o-a dată; 
Cade-uni voinici în cărare Nu ca alții ?n temeteŭ |2 
Şi-lu vede o fată mare, Și plânsă de totă nâmuli stă (3) 


Ce lumina- aprindea 


Cu t6te acestea însă în cele mai multe părți există cre- 
dința că ostașii, cari morii în răsboiu, capătă iertare de 
tote păcatele (4). 

In unele părți ale Transilvaniei, precum bună 6ră în Or- 
lată, unde asemenea se crede, după cum amŭ vëédutü din 
poesiile mai sus citate, că e tare rău, când cine-va la e- 
şirea sufletului ware parte de lumină, este datină de a se 
face pentru celu ce a muritu fără de lumină, o lumină lungă, 
care se aprinde de amândout capetele și astu-felă se lipesce 
în ușa dintre despărțimentulă bărbaţilori şi alu femeilori în 
biserică, când iese preotulă:la, Pașci cu domnuli Christosu (5). 


(1) Rast cuv. germ. — odihnă. 

(2) «Temeto», cuv. ung. — îngropătore. 

(5) Stefanü Munteană, Doine și strigături culese din gura soldatilorü ro- 
mâni din ţera Ardâlulur. Braşovii, 1891, p. 44. 

44) Cred. Rom. din Bucovina şi Transilvania, com. de d-lit Al. Boeră, stud. 
gimn.: «Despre 6menii ce moră in străini şi în bătălie se crede că li so 
iartă tote păcatele şi mergi în împ&răţia cerului.» 

(5) Com. de d-lŭ Rom. Simu. 


s=; 99: 2 2 


In Moldova, județulă Sucâva, plaiuli Muntele, dacă sa tn- 
tâmplatu să mâră vre-unulă fără lumină, nemurile sale cele 
mai de aprâpe: femee, mamă, soră sai vară se duce la 
biserică, măsură cu teștila înălțimea ușei împărătesci dela 
altarü, face o lumină de lungimea acâsta și apoi o dăru- 
esce în diua de Vozedenie la biserică anume ca să ardă 
Duminica si în sărbători pe când se liturgisesce. Lumina. 
acesta, ce arde în diua de Vovedenie în biserică, se crede 
cà nu mai are sfârşit; de aceea și mortulă, care a muriti 
fără lumină, capătă și are și elù lumină pe ceea-laltă lume ; 
altmintrelea ar petrece totă la întuneric (1). 

Se întâmplă adese-ori că unii menj se chinuescii mai 
multe óre, ba câte o dată chiar si dile întregi până ce-și 
daŭ sufletul. 

Despre unulü ca atare se crede că nu póte muri de grabă 
din acea causă, pentru că-i pare răi de gospodărie, ori îli tor- 
tureză gândulă că trebue numai decât să se despărțescă 
de femee şi copii, în scurti de toți consângenii și amicii, 
cari i-a iubiti. Unii însă sunt de părere că vaetuli și plân- 
setele celoră ce-lă încunjură nu-lù lasă să moră, din care 
causă după cum am vëdutü și mai sus, toți cei interesați 
se depărteză din casă și rămânu numai străinii, cari îi în- 
chidă ochii (2). Cei mai mulți însă credă că celă ce se 
chinuesce multi la mârtea sa a trebuită să facă forte multe 
păcate grele (3), ori a fosti de cine-va afurisită (4), orl sin- 
gură s'a blăstămatu și afurisită pre sine sau a jurată pe 
strimbătate (5), dându-și sufletul celui necurată (6). 


(1) Dict. de M. Nestoră din comuna Mălini. 
(2) Com. de d-lă Av. Macoveiă. 

43) Com. de dili I. Georgescu. 

(4) Com. de d-lă Rom. Simu. 

(5) Dict. de M. Ursaca din Vatra-Dornci 
(6) Diet. de M. Nistorü din Mălini. 


Marian, Inmorm. la Români. 


La cei buni mârtea se arată toti-deauna frumâsă, cum 
au Íostü şi ei în viţa lori, pe când la cei răi li se arată 
totă-deauna fior6să și uni (1). 

La cei buni, cari morti anevoie, li se întâmplă acesta pen- 
tru vre-unü p&catu mare făcuti de vre-o rudenie a lori de 
mai nainte (2). 

Văduvele precum şi muerile cele fără de copii sunt de 
regulă mai păcătose decât celea ce aü copii, de aceea ce- 
lori din urmă, iertându-li-se păcatele pentru copii, moră 
totii-deauna mai lesne (3). 

Copiii de aceea mori în genere maï usorü, pentru că ei, 
după credința generală, nu ai păcate ca cei bătrâni (4). 

Deci cei ce se află împrejurulu celui ce trage de morte, 
vădândi că se chinuesce atâta şi toti nu mai pote muri, 
îlă mută din loculu unde zace, în altulii, credândiu că în ca- 
sulü acesta va muri mai usorü şi mai degrabă (5). Iară 
după ce lau mutati se iartă cu toții, cari sunt de față, qi- 
cându astă-feli: «.Iertaţi-mă!» — « Dumnedeü să te ierte!» până, 
de trei ori (6). 

In unele părți ale Zransilvanie? le ajută celori ce se află, 
în agonie prin aceea, că se pune o față de masă jos pe 
fața casei, apoi două muerï iertale, faci mătănii în forma 
crucii spre aceea ori pe unu stergarü și acela se pune apoi 
pe celă bolnavi (7). 

In alte părți din Transilvania precum în ftinutulü Năsău- 
dului, mătaniele sau închinăciunile acestea se faci ori din 





(1) Com. de d-lii Rom. Simi. 

(2) Com. de d-li Rom. Simi. 

(3) Com. de d-lui Rom. Simi. 

(4) Com. de d-lui L Georgescu. 

(5) In Badeuţiă, com. de d-l Av. Macovei şi in Mălini, dict. de M. Nistorü. 
(6) Com. de d-lii Ionică a lut Iordachi Isacă din Mahala. 

(7) Com. de d-lă Rom. Simă. 


= BD = 


partea, stràinilorü, ori din partea nemurilori; câte odată le 
facu numai fiii sai fiicele respectivului morbosă; în alte ca- 
suri însă le face numai muerea, după împrejurări, după cum 
adică respectivulu are sai nu familie. De regulă însă se facü 
de cătră nouă inși câte de nouă ori, si anume în podul 
casei, chiar de-asupra celui ce se află în agonia morţii, unde 
se asternü două sai trei învălitori de masă (feţe de masă), 
adică câte sunt de lipsă pentru cei nouă inși. 

Totă în ținutului Năs&udului, dacă cine-va nu pâte muri 
degrabă, se mai întrebuințeză încă şi unele descântece. Se 
iea adică o cofă cu apă prâspătă, în care se află și uni 
struță de busuiocă legati cu ună firù de bumbaci roşu, și 
după ce se descântă se udă trupulii celui morbosi de trei 
ori pe di, și anume: întâia órà lângă masă înainte de rë- 
săritulă s6relui, a doua 6ră pe la amiadi în mijlocului casei 
şi a treia órà îndată după apunerea s6relui la uşă lângă 
pragii sai celă puțină în apropierea user (1). 

In fine, totü'tin Transilvania, se crede că ajută forte multi 
luarea, bolnavului, ce trage de morte, de pe pată și așe- 
darea lui pe păminti și anume pe fața casei. De asemenea 
se dice că e bine a pune sub capulii sëü vrei de mazăre 
ori coji din păstările (păstăile) aceleia ca să mâră mai iute, 
In fine se mai crede că pentru cei cuprinși de frasă si de 
nebunie prinde bine petrecerea lori printrunu jugă (2). 

In Moldova și Țara- Românescă, dacă celü ce este în agonie 
se canonesce prea multă până să-și dea sfirsitulü, adică dacă 
hârcăesce și se trudesce cu mârtea, se schimbă din loci 
în loci, se iea de pe pati şi se pune la pămintă cu fața 
spre răsărit, câte o-dată i se pune sub capu jugulů dela 
boi, ori spiţe şi ciolane dela râtele carului. sai, dacă se 


(1) Com. de d-lŭ T. Simoni. 
(2) Com. de d-lii Rom. Simă. 


pote, chiar si o râtă întregă, credându-se că mortea-i este 
grea, pentru-că fiindu în visță, ar fi făcutu p&catulu de a 
pune pe foci vre-unii jugă, în care aŭ trasi boii la aratulu 
pămîntului, spiţe si ciolane de la róta carului, căci cu ju- 
gulă sa slujitü de-a aratu sfîntulă pămiîntă, iar râtele ca- 
rului i-au fostă ca picidre (1). 

In Bucovina îi punti unii jugii sai o bucată de jugü sub 
capu, adică sub perina pe care zace, credându că de aceea 
nu pâte muri, fiindü-cà ar fi furati când-va, vre-uni jueü (2). 

In unele locuri totii din Bucovina se crede şi se dice că 
dacă celu ce trage de morte se află cu capului pe o perină 
umplută cu pene de pasere, nu pòte muri de grabă, pentru 
că sufleiului îi este forte greü de pene. Deci îi ieaü perina 
de sub capă, si n Jloculü ci îi pună uni cojoci ori uni piep- 
tară de die sau de mielü întors cu lâna spre capu, cre- 
qëndü că, fiindu dia şi mielulă simbolului sfințeniei şi a ne- 
vinovăţiei, o să moră cu multi mai de grabă și mai usorü (3). 

Pe pene, spuni iarăși unii, să nu mâră omuli, căci pe- 
nele si cu deosebire cele de găină négră nu sunt de loci 
de bine, ci pe fënü ori pe pae, pentru că acestea sunt a- 
mestecate cu flori frumose si mirositore (4). 

In Moldova asemenea i se ieaü perinele de sub capi, 
dacă acelea sunt umplute cu pene de pasăre (5). 

Mai departe Românii din Bucovina, pe lângă cele arătate 
până aici, îlă îmbracă fârte adese-ori în schimburi curate; îl 


(1) Ionenă, op.cit. p. 38. — Burada, Inmorm. p. 7—8. «Şedătrea» Fălticeni, 
an I., p. 19: eJugulă boiloră să nu-lă pulpe focù, că nu poţi muri și numai 
te chinuesci.» 

(2) Dat. Rom. din Crasna. dict. de M. Bărbuţă și a celoră din Badeuţă, 
com. de Av. Macoveiii 

(3) Dat. și Cred. Rom. din Crasna, dict. de M. Bărbuţă, a celorü din Ba- 
deuță, com de Av. Macoveiă, si a celoră din Mahala, com. de G. Tomolagă. 

(4) Com. de d-lŭ Rom. Simă. 

(5) Burada, Inmorm. pag. 7. 


Ey ae 


puni cu capulu de 'naintea, iconelori; îi întorci asternutulü 
dela capii la picióre și vice-versa; asternü și pe păminti 
şi-lu punü acolo, ori Hü scotă câte o ţiră si afară (1). 
Datina din urmă se află esprimată si 'n poesia poporană. 
Unu cânteci din ţinutul Bârgăului, în Transilvania, com. 
de conșcolaruli mei d-lui Pavel Beșa, ne spune cu privire 
la acâstă datină forte răspândită următórele : 


Năfrămuţă ruptă 'n cinci, 
Plinü e codrului de voinici, 
La totii fagulü câte cinci, 
Dar la fagulii celui maï mare 
Zace-unii voinici de lungâre 
Cu drăguţa la picidre 

Ñi drăguţa mi-lă privesce 

Şi din gur’ așa-i vorbesce: 
«Ori mori, bade, ori te scâlă, 
Ori îmi dă şi mie bolă, 

Că mi-am urită dilele 
Mutândă căpătăiele, 

Dela capii, dela picidre, 
Dela umbră, dela sâre, 

Dela cald, dela rëcóre !» 


Altă cântecă din ținutul Dornei în Bucovina, care asemenea 
amintesce datina acâsta, sună precum urmeză: 


Sus la naltulii cerului, 

La radele s6relui 

Este-unii pati mândru rotati, 
Dar pe pati cine-i culcati ? 
Uni voinici mândru şi 'naltii. 
La capului lui cine șede? 

O copilă pană verde. 

Ea din ochi că mi-lii ochesce 
Şi din guriță-i vorbesce: 


(1) Crasna, dict. de M. Bărbuţă 


~- 38 — 


«Ori mori, bade, orf te scólă 
Ori îmi dă și mie-o bólă, 
Că de când te-a! bolnăvitii 
Singură m'am îngrozită 
Perinuţele mutândi: 

Ni la umbră, ni la s6re, 

Ni la capi, ni la picidre, 

Ni la vântă, ni la rëcóre.> 


In fine, uni ală treilea cânteci, toti din Bucovina si a 
nume din comuna Ciahoră, ținutul Cernăuţului, sună aşa: 


La grei coborișii, 
Verde alunișiă, 
Galbënü păltiniși, 
Este aședatii 
Uni frumușelă pată, 
Cu stâlpii de fagi, 
Cu scânduri de bradii 
Și'ntr'insulă e asternutü 
Muschiü verde dincoa (1) de Prutii: 
Mușchiuli bradului 
Și-a molidului. 
Dar'6re în pati 
Cine e culcată? 
Ia Constantinașii 
Voinicü feciorași ! 
Da la capi cine-ml şedea? 
Margurinta, draga sa, 
Căpătâiulă lui muta 
Și la umbră și la s6re 
Și la pămîntă cu r&câre, 
Si ea mutându-li plângea 
Și din gură așa dicea: 
«Mori, bădiţă, ori te scâlă, 
Ori îmi dă și mie-o bólă, 


(1) Dincoa prescurtată în locă de din cóce. 


— 39 — 


Că mi-am umnitü qilele 
Mutându-ţi perinele, 

Când la capi, când la picidre, 
Când la umbră, când la sóre, 
Când la pămiîntă cu r&câre !» 

Dacă celui ce trage de morte şi nu pâte muri, a fostii 
morarii, îi puni sub căpětáiŭ diferite unelte de móră, precum: 
ciocană, toporii, bardă, pasulă cu care a îndreptată pétra 
morii ca să fie rotundă, mertică, ciolane și măsele dela róta 
morii, ba, de se află şi se pote, încă şi o bucăţică de pétră 
de móră, credândă că de aceea nu pote muri, fiindă-că a 
luati prea mare măsură (merticii), sau a furati, în neființa 
Smenilorii, ce aü fostii la moră, făină sai grăunțe din sacii 
acestora, şi elù n'a trebuitii să o facă acesta, de 6re-ce róta 
morii i-a măcinatii făina, care la nutritü (1). 

La cei bogați si cu deosebire la feciorii boeresci, cari aŭ 
m&suratii ogdrele spre munca locuitoriloră, li se viră o pră- 
jină în casă pe ferâstră și li se pune în mână, credându-se 
că de aceea nu poti muri, fiindü-cá aŭ măsurati strimbi 
ogoruli, fânaţulii sai ce-a fostă, năpăstuindiă pre muncitori (2). 

Dacă trage uni vornică de morte, i se pune bëfulü cu 
care a vorniciti pe pieptă, eră altulă trebue să i-l iea, căci 
dacă more cu bățuli nepusi! și neluati de pe pieptă, atunci 
credă şi dicü că a murită vorniculă. Daca i se iea bățuli, 
se crede că laŭ scutită de unele chinuri. Asemenea murindiă 
vorniculi, fie-care-lă poftesce să tragă hamulă. căruței, care 
este resplata, vornicilori (3). 

Dacă cu tótă întrebuințarea mijlâcelorii ar&tate până aici 
totuși nu póte muri degrabă, atunci se crede, că trebue să 


(1) Dat. Rom. din mal multe părţi ale Bucovinei, com. de d-lui G. Tomo- 
Tagă. — Vedi şi Burada, Inmorm. pag. 8. 

(2) lonenă, p. 38. — Durada, Inmorm. p. 8. 

(3) Com. de Ionică ală lui Iordachi Isacă din Mahala. 


fie forte păcătos, că a făcută o mulţime de lapte rele: nu 
sa rugati destuli lui Dumnedei, a fostă de cine-va juratii 
sai blăstămati, sai sa blăstămati singuri pe sine, sai a 
tostă de cine-va aturisitiu, şi mai alesi de o față bisericescă, 
și din causa acâsta nu pâte muri. Deci, ca să potă odată, 
muri, se chiamă preotulă locali ca să-i cetâscă «rugăciunile 
de deslegarev saŭ «rugăciunile la eșirea sufletului (1).» 

In Transilvania este datină, pe lângă coetirea «canonuluă 
la eșirea sufletului,» de a i se citi încă şi psaltirea ori altă 
slujbă şi când se începe cetirea se aprinde o lumină cátü 
bolnavul de lungă. Gătindu-se lumina în vremea slujbei si 
bolnavul toti n'a muriti, se crede că nare să moră, ci are 
să se scâle (2). 

După ce la deslegati preotulă şi toti n'a mai muritù, ci 
se chinuesce una, două, ba și mai multe dile, adesea-ori chiar 
şi mai multe săptămâni, atunci mulţi dintre cei slabi în cre- 
dinţă începă din noŭ cu diferite descântece si desfăcături, 
până ce în urmă, după cum credü ei, trebue să se alégă 
intro parte ori în alta, să moră ori să se însănătoșeze. 

Cele mai usitate descântece gi desfăcături la acestă oca- 
siune sunt toti acelea, despre cari ne-a fostii vorba în cap. 
II, adică de ursită, de faptü şi de pocitură. 

Unii din contră, vădândiă că după tote cele întrebuințate 
şi făcute mai nainte, celui ce trage de morte, nici nu more, 
nici nu se rădică, îndătineză a-l scălda într'o scăldătâre 
făcută dintro burusnă, care în părţile de pe lângă Prută din 
Bucovina se numesce șistelină, după care scăldătore trebue 
numai decât să se al6gă până în două saŭ trei dile într'ună 
felă sai altulu (3). 


(1) Cred. şi dat. forte lăţită în Bucovina și Moldova; vedi și Burada, In- 
morm. p. 7. 

(2) Com. de d-lü Rom. Simü si Al. Boeriă. 

(3) Com. de G. Tomolagă. 


Ar 


In unele sate din tinutulü Storojineţului, precum bună-6ră 
tn Crasna, aducii o samă de Români mai multe rămurele 
de Lemnulă Domnuluă, îlă puni într'o căldare mare, aducă 
apă si turnând'o într'o 6lă o punti la foci ca să mocensscă. 
Dacă apa din 6lă până a doua di se face roșie, e unii semni 
că omulü bolnavii va muri, deci flù scaldă cu dinsa, iară 
dacă e albă, atunci e semni că va trăi şi prin urmare nu-l 
mai scaldă (1). 

Nemijlociti după ce a repăusati atât în Bucovina câti 
și în tote cele-lalte țări locuite de Română este datină de a 
i se închide ochii ca să nu vadă Jalea şi durerea cea mare 
a celorü ce-lui încunjură si mai alesii a consângenilorii celorii 
mai de-aprâpe (2). 

E mare nenorocire, când nu se găsesce nimeni, care să 
închidă ochii celui ce more; de aici apoi şi celă mai mare 
blăstămi: «să dea Dumnedeă, să wai pe nimeni să-ți închidă 
ochiă (3).» 

Inchiderea ochilori, după ce more cine-va, e o datină 
veche, care era usitată și la Roman? si care se amintesce 
de cătră mai mulți scriitori. Așa Ovidiñ în epistola cătră 
Ariadne scrie : 

«Nu voii avé pe nime, care să-mi închidă ochii cu de- 
getele (4).» 

Eră în altu locii, toti Ovidiü dice: 

«Nici voit da ordine, nici o mână amică nu-mi va în- 
chide ochii, gata de a se stinge, după ultimulă strigătu (5). 

Apoi Pliniă naturalistulu: 





(1) Dict. de M. Bărbuţă. 
(2) Com. de G. Tomoiagă, Av. Macoveii şi Rom. Simi; vedí şi Burada, 
Inmorm. p. 7. 
(3) Burada, Inmorm. p. 7. 
(4) Nec mea, qui digitis lumina condat, erit; 
(5) Trist. HI. 43: Nec mandata dabo, nec cum clamore supremo 
Labentes oculos, condet amica manus. 


— 492: — 


«A închide ochif la cei ce mori, și apoi a-i deschide pe 
ruguli arderii, este o datină sacră la Romană (1). 

Se póte că strămoşii noştri numai din acea causă în- 
chideaă ochii muritoriului, ca mortea să nu-i pară așa de 
înfricoşată, și numai atunci i se deschideaă din noii, când 
lú îngropai sai ü ardea pe rugü (2) 

După ce i-au închisii ochii îlă légă pe sub fălci cu o 
basma anume ca să nu înțepenâscă cu gura căscată (3). 
Apoi deschidii uşa și ferestrele odăii, în care a repăusati, 
anume ca să aibă pe unde eși mârtea cu sufletulii (4). Toti 
atunci, atâtă în Bucovina càtü și în Moldova, acoperi cofele 
cu apă ca să nu pice sufletului întriînsele si să se înece, 
căci se crede că sufletulă trage la apă (5). 

Lumina, care i sa ținută în mână saü lo capi în tim- 
pulii repăusărei, i se ţine si mai departe toti în mâna dreptă, 
ca și mai nainte, până ce se scaldă. Când se viră în scaldă, 
atunci se stinge (6), şi se păstreză până după înmormin- 
tare, iar după înmormîntare se aprinde în trei seri după o- 
laltă în loculü unde a repăusatii mortului (7). 

La unele tamilii din Banată se ţine lumina acesta aprin- 
să în casă 40 de dile după înmormintare, la altele însă nu- 
mai până ce scoti prândișorulu (8). 


(1) Hist. Nat. XI. LV: aMorientibus illos (oculos) operire rursusque în rogo 
patefacere quiritium magno ritu sacrum est.» 

(2) Mich. Besanü, Datinele Româniloră la inmormintare, publ. in «Albina» 
an. I, Viena 1866. No. 55. ` 

(3) In Bucovina şi Banatü, com. de d-lă Iosifù Olariă si in Moldova, vedi 
Burada, Inmorm. p. 7. 

(4) Com. de Ionică ală lui Iordachi Isacă din Mahala.—Com. de Vas. Bur- 
duhosă, stud. gimn. de locă din Câmpulung. — Burada, Inmorm. p. 8. — 
lonsnă, p. 35: «Când o pers6nă trage să moră, se lasă ferestrele și ușa casei 
deschise, să aibă pe unde esi sufletulă.» 

(5) Com. de stud. Vasile Burduhosă din Câmpulungi și de Titu Zaharescu 
stud. gimn. de locă din Baia, în Moldova. 

(6) Com. de Ionică ală lui Iordachi Isacă. 

(7) Com. de d-lă V. Turturenă, preoti în Vicovă. 

(8) Com. de Iosifă Olarii. 


— 43 — 


Pe lângă cele ce sai arëtatü până aici mai e de obser 
vatii âncă și aceea că atâtă Românii din Bucovina càtü şi 
cei din Transilvania și Banată ceredü că celi ce mâre în 
diua de Pasci sai în săptămâna luminată, ba unii, precum 
cel din ţinutulă Năsăudului, că și cei ce mori în restimpulii 
dela Pasci si până la Duminica-mare (Rusalii), aceia sunt 
norocoși, si mergi! sau intră de a dreptulă în raiă, de 6re- 
ce în acestă timpi porțile raiului sunt continuă deschise pen- 
tru toți chreștinii (1). 

Românii din fera-Românescă credi asemenea că cei ce 
morii în s&ptămâna luminată sau a Pascilori se bucură de 
cea mai mare fericire, pentru-că, fiindu în restimpuli acesta 
cerurile deschise, se duci de-a dreptulii în ceri. Din contră 
însă cei ce mori în a douasă&ptămână după Pasci, numită 
a negriloră, sunt cei mai nefericiți 6meni, pentru că se duci 
de-a dreptulă în iadü (2). 

Iarăşi se mai crede că e cu multi mai bine când mâre 
omulii n6ptea, decât diua, pentru. că diua nu-i daŭ pasările 
pace (3). 

Mai departe spună si credu Românii că fie-care omi are 
câte o stea în ceriuri, care e tainică legată de sârtea lui. 

Deci când este omului amenințati de vre-o cursă, atunci 
stéua i se întunecă, iar când móre îndată i se stinge şi cade 
din ceri, de unde vine apoi și dicala: « sa stinsă» sau 
aa cădută stua,» adică a muriti (4). 

Acâstă credință fârte lățită în tóte provinciile locuite de 


(1) Aureli lana, Din credinţele poporului română din Maidană de lângă 
Oraviţa, publ. in «Familia» an. XXVI. Oradia-mare 1890, p. 7. — loană Niţu 
Macaveiii, Datinele pop. rom. la inmormintări, dare de sémă, public. in 
aAmiculă familiei» an. VI, Gherla, 1882, p. 94 — si com. de mal mulţi Ros 
mâni din Bucovina. 

(2) D. Stănescu, op. cit. p. 331. 

(3) Cred. Rom. din Crasna, com. de At. Ghermani, stud. gimn. 

(4) In Bucovina şi la Alecsandri, Poesil pop. ale Rom., p. 4. 


— 44 — 


Români o întâlnimă nu numai în vorba de tóte qilele, ci 
și în literatura poporană și cu deosebire în doine si balade. 

O doină din Bucovina, care face alusiune la acestă cre- 
dinţă, sună precum urmsză: 


Câte stele sunt pe ceri 
Tóte până ’n diuă pieri; 
Numai luna și c'o stea 
Scie de durerea mea. 


Altă, doină din Transilvania sună astă-felu : 


Câte stele m giuruli meü 
Tóte më vorbesci de rëü; 
Numai luna și c'o stea 
Îmi îndulcescă inima (1). 

Steua, despre care se face amintire în aceste două doine, 
e stâua aceluia care le-a cântată. 

Însă cu multi mat bine e credința acesta vespicată în 
balada «Mioriţa,» din care seótemü următorele patru ver- 
surt, ce le adreseză ciobanulă moldovanü mioriţei şi anume: 

Iar la cea măicuţă 

Să nu spu! drăguță, 

Că la nunta mea 

A căduti o stea . . . (2). 

În fine, merită a fi amintiti şi aceea că trecerea unui omü 
din vi6ța acâsta se esprimă în diferite chipuri, precum: a 
murit, și-a dată sufletului, i sa stinsă sai i sa curmatü fi- 
rulă vieți, a repausată, a adormiti, a adormită în domnulă, 
la zertată Dumnedei, a trecută în cea-laltă lume, prin care 
se face alusiune la credinţa în raiii si iadü. 

În unele părți ale Zransilvanieš şi Teret-Románesct se dice 


(1) Niculaii Borza, Doine şi hore pop. din Ardelă, publ. în «Familia» an. 
XX. Oradia-mare, 1884, p. 323. 
(2) V. Alecsandri, Poesi pop., p. 2. 


— 45: 


maï adese-ori a per, decât a muri saü a repausa, În Bu- 
covina verbulii acesta, se 'ntrebuințeză în genere numai cu 
privire la animale: vitele pieră iar omenit moră. Se "'ntrebuințeză 
fârte adese-ori şi 'n Bucovina, ca si 'n țările sus ar&tate, însă, 
toti-deauna numai despre Gmenii cei răi saii fără de lege. 

Dacă unulă a fostii fârte multii bolnavii se dice de regulă 
că Zu strânsă Dumnedei sai la iertatù Dumnedej, adică i-a, 
iertată chinurile cele îndelungate şi lupta cu mârlea, ce maï 
totă-deauna îlă muncesce grozavă pe omü; dacă a muritii de-o 
morte năprasnică sin același timpi âncă si tinërü: a mu- 
rită cu dle saŭ sa prăpădită ; unuia care more îndată după 
altulă: uite cuă i-a închinată; iară în batjocură: s'a dusă la ro- 
goză (1), saü a pusă faţa la mormântă, după cum ne spune şi 
următorea doină din Bucovina: 

Mă! băete, băeţele, 

Vină la noi, nu to teme, 

Că de cine te-a! temutii 

A pusi faţa la mormintii (2) 
sati în fine: a pusă costa la pământii și fața la rěsdritù, 
după cum arată si următorea doină din Igesci în Bucovina: 

Măi hăete, băeţele, 

Intră 'n casă, nu te teme, 

Că de cine te-al temutü, 

O pusti còsta la pămîntii 

Şi fața la r&săritii 

Şi s'o dusü si n'o veniti. 

Când însă întrebă cine-va de ce anume a murit, i se 
răspunde că așa t-a fostă păharulu morții, altul, afară de 
tatălă şi de maica respectivului, nime nu cuteză a spune 
de ce felii de morte a muriti. 


(1) Aceste două espresiuni din urmă sunt usitate mai multă în Transilvania, 
com. de d-lii L. Georgescu. 

(2) Varianta aceste! poesii vedi-o la 8. Fl. Marian, Poesii pop. rom., tom. 
II, p. 148. 


= 46 = 


IV 
SCĂLDAREA. 


Cum şi-a datii omulii ultima resuflare, cea dintâi grijă 
a celoră ce aü statü împrejurulii lui este, pe lângă deschi- 
derea ușei şi a ferestrelorii casei, în care a repausati, si 
pe lângă acoperirea cofeloră, de a face o scăldătore și a-lü 
scălda întrinsa până ce nu apucă a ise reci şi înțepeni 
corpul (1). 

Scăldătârea acesta se face atâtă în Bucovina, câtă si tn 
Moldova în următorului chipă: aducă apă curată dela uni 
isvori, dela o fântână sai dela unii părtă limpede și o 
pună întrună ccuni sai într'o căldare mare ca să se fn- 
căldâscă (2). 


(1) Burada, Inmorm. p. 9: «Până a nu înțepeni trupulii mortului, nému- 
rile sai prietenii luy ili radă, ilă scaldă, saii in unele locurtilă spală cu apă 
caldă şi apol ilă laŭ cu săpun.» 

In cele maï multe părți ale Bucovinei, după cum mi-a spusă d-lui G. To- 
molagă, cantori bis., există credinţa, că dacă scăldătârea 'acâsta s'ar pre- 
para maï inainte, atunci omul, ce trage de mórte, cu grei mâre; ba se 
dice, că une-orl tocmai din causa acesta se chinuesce si 2—3 dile şi totă 
nu maï pâte muri. 

(2) A. Lambrioră, op. cit. p. 161: «ln vremea acâsta bătrânele megiaşe, 
adunate la ţipetele din casă, pună căldarea sai céunulü pe foci și încăl- 
descü apa de scăldătâre.» 


— 47 — 


In unele părți din Transilvania, în loculă céunulut sati 
căldării, se întrebuințėză de comuni o 6lă nouă, în care se 
tornă si puţină apă sfinţită și care, după scăldare, se pune 
la, piciorele cadavrului anume ca și sufletul, care sbâră 
în colo sin câce, să se pâtă încă scălda (1). 

Pe lângă apă se mai punii în căldare, şi mai alesti în 
timpi de vară, atátü în Bucovina, câtă şi în Transilvania, 
încă și felurite plante, precum: mintă, calaperă, busuiorit, 
româniţă, sulcină, peliniță, lemnuli domnului, precum și multe 
alle burueni și flori mirositâre, anume ca atàtü scăldătorea, 
câtii și corpul celui ce se va scăldă întrinsa, mai cu semă 
dacă acela e copilă, să mirâse frumosi. Apoi, aftàtü apa, 
câtă și plantele dintrinsa se lasă până ce se tncáldescü (2). 

Se bagă însă tare bine de semă, mai alesii de cătră cet 
de casă, și cu deosebire în 7era-Romdnescă, ca să nu se 
împingă tăciuni sub vasului în care fierbe apa de scăldati, 
sub cuvintiă, că se face focü de fierti apă pentru scăldatulte 
și a altoră morți (3). 

După ce sa încălditi acum apa de ajunsi, 2—4 băr- 
baţi dintre străinii ce aŭ asistatii la eşirea sufletului sat 
alți străini, ce aü fostii anume spre acestia scopi chiemaţi (4), 
iar dacă a fostă de parte femesscă, totu atâtea femei (5), 
ïeaŭ uni ciubări, o vană sait o covată mare, târnă întrinsa 


(1) Wlislocki, op. cit. p. 31. 

(2) Com. de d-lă G. Tornoiagă şi Rom. Simi. 

(3) loanü St. Negoescu, Uredinţe populare, publ. în «Lumina pentru toți» 
an. Il., Bucuresci, 1888, p. 474.— lonénü, op. cit. p. 42: «Când se încăldesce 
apa pentru scăldatulă unui morti, să nu se împingă tăciunil din focă sub 
vasă, căci este semnü de facerea focului și pentru alți morţi.» 

(4) Cei de casă nici când nu scaldă pre mortă. 

(5) D. Stănescu, op. cit. p. 822. aDacă mortulă a fostă de parte bărbăte- 
scă, dot sai trel bărbaţi îli spală cu apă caldă, cu săpună, îlă peptănă si-lü 
îmbracă; dâuă sai trel, femei, dacă a fostă femee.» — În Moldova, comuna 
Rădășeni, după cum mi-a spusă A. Pletosă, pre bărbaţi if scaldă de comună 
trei bărbaţi, iar pe femei trei femel. 


apa din căldare, saăce este, o adaugi cu apă rece, ca scăl- 
dàtórea să fie bine potrivită, adică nici prea ferbinte nică 
prea rece, ci numai abia călduță ca apa de vară, rădică 
apoi corpulă mortului de pe locului repausării, îlă desbracă 
de tote vestmintele, în cari a repausată si virindu-lă în va- 
sulă cu scăldătorea, astü-felü pregătită începă a-ü scăldă si 
spălă cu sàpunü peste toti corpului, începând dela capi 
și până la picióre, ne-lăsându nici o singură părticică ne- 
spălată (1). 

În unele părți din Transiwania si Banati, mortul nu se 
scaldă în atare vasü, ci, luându-se de pe locul în care a 
repausatu, se pune josă la pămîntă, pe ună așternutii de pae, 
dar mai cu sâmă pe o scândură lungă si lată, și pe aceea 
Mü spală (2). 

Celui ce se apucă de spălată si scăldată pe vre uni morti 
și nu rade bine tina și totu lpula (lepulii) de pe dinsulü de 
cum-va e întinată, sau nu pòte să-i spele totu lipulü de sub un- 
ghii, se crede, că are ună p&cată forte mare, si că tina, 
ce rămâne pe celů morti, are să o mănânce elù în cea-laltă 
lume (39). > 

Dreptü aceea lie-care, care se apucă de scăldat, după ce 
Pa spëlatü acum peste totă corpuli, până ce sa făcută curată 
cum la pusti mă;sa în fașă, când la pornită la botezi (4), 
îndată îi tae unghiile (5), anume ca și sub unghii să-lu potă 
astă-felu spăla ca să nu rămâie si sub acestea nici unu pici 
de tină, pentru că dacă nu o face acesta po cea-laltă lume 
va avé grea respundere (6), apoi şi pentru aceea ca nu 


(11 Dict. de M. Ursaca, com. de G. Tomoiagă şi Av. Macoveiu. 

(2) M. Besaniă, stud. cit. «Albina» No. 57, com. de d-lă Rom. Simi. 

(3) Credinţa Rom. din Bucovina, com. de I. Blându, stud. gimn. şi a celorii 
din Transilvania, com. de d-lă Rom. Simi, invățătoră. 

(4) Com. de delă V. Turtureni, preotiă. 

(5) Pretutindene usitatii în Bucovina. 

(6) Com. de d-lii I. Georgescu, învăţ. în Secadete. 


— 49 — 


cum-va, ducêndù pămîntul cu dinsulü din acestă lume în 
cea-laltă, să fie cunoscuti de diavolul (1). 

Datina tăerii unghiilorii la Români, care de altmintrelea 
e usitată și la alte popóre atâtă din vechime, câtii și din 
timpulii presentu, credă că-și are isvoruli săi mai multi 
în următârea legendă de provenință bogoinilică, saŭ mai 
bine disü manicheică: 

«Cică dintru începută nu era pămintă, sóre, lună si stele, 
nici lumină, ca acuma, ciori în cotro te-ai fi întorsi şi te-ai 
fi uitati era numai o apă tulbure, care plutea ca ună nori 
în colo si 'nc6ce. lar pe valurile acestei ape nemărginitii 
de mare si adâncă umbla Dumnedeă si cu Draculă, unicele 
fiinţe de pe timpulü acela. 

«Şi Draculă îi dicea lui Dumnedeă totii-deauna, de câte 
ori vorbia cătră dinsulu, «Fărtate», iar Dumnedeii îi dicea 
«Nefărtate» (2). 

cAsti-felă Dumnedeii si cu Draculii se primblară în colo 
şincâce pe valurile apei aceleia şâpte ani de-arânduli. 

«După ală șâptelea anii, fiindi Dumnedei fârte ostenitii, 
pentru că nu se culcase nici nu dormise de felu în restim- 
pulii acesta, dise cătră Dracu: 

«Scii ce, măi Nefărtate? 

«Ce este, Fărtate ? 

«Răpedi-te de grabă în adâncimea apei și adă o mână 
de lutü, ca să ne facemü pe întinderea acestori valuri ne- 
mărginite unii pătișori, ca să avemi: unde ne odihni, căci 
eŭ unulii nu mă mai potii mișcă acuma de ostenitii ce sunt! 

«Écă m'am repeditii! — răspunde Ducăd-se pe pustit, si cum 
rosti cuvintele acestea. .. huştiuliucii!... de-auna sa și cu- 


(1) Credinţa Româniloră din Moldova, comuna Baia, com, de Titu Zaharescu, 
stud. gimn. 

(2) Fem. Nefertiță, se 'ntrebuințăză mal alesă în locuţiunea alua-te-ar sat 
mânca-te-ar Nefertija |x 


Mariani, Inmorm. la Români. 4 


— 50 = 


fundatii în apă. Dar bojbăindi elă în colo și 'n câce prin 
adâncimea apei și neaflândi nici o ţiră de lutù, sa întorsă 
înapoi și a spusă lui Dumnedeii, că în adânculii apei nu se 
află lutü ci numai nisipă. 

«Adă-mi dară şi nisip! — dise D-deă. 

«Draculi sa cufundatii acum a doua 6ră si luândi din a- 
dânculu apei o mână de nisipă, sa întorsă iarăși cátü aï 
bate în palme îndărăti, dar până ce a ajunsii de-asupra apei 
nu ïaŭ r&masi numai vr'o câte-va fire de nisipii sub unghii, 
tote cele-lalte i sai strecurati printre degete. Trei din fi- 
rele ce i-au rămasi i le-a dată lui Dumnedeii, 6ră cele-lalte 
le-a păstrată pentru dinsulă. 

«Dumnedei, luândi cele trei fire şi frământându-le în 
mână, a făcutii dintrinsele o turtiță. Apoi, puindi turtifa 
aceea pe apă, sa culcatü Dumnedeü şi cu Necuratulii pe 
dinsa ca să se odihnscă. 

«Ce face însă Necuratulă ?... Voindi a rămâne singurii 
Domnitori şi stăpânitorii peste tâtă lumea, cum sa culcati 
a și începutii a horăi, făcându-se că dorme dusi. Dar elü 
nu dormea, ci aşteptă cu nerăbdare dâră adârme Dumne- 
deă, ca apoi să-lii r&stârne de pe turtiță, să-lă- arunce în apă 
şi să-lă înece. 

«Dumnedei, sciindi prea bine cu ce felă de gânduri se 
pârlă Dracului, se făcea asemenea că dârme dusă, dar elü 
nu dormia. 

«Draculă, când cugetă acum că Dumnedeii dârme dusi, 
la apucat de unii piciorü şi a începută a-lŭ trage în drâpta 
şi în stânga de pe turtiță, voindi numai decât să-li arunce 
în apă şi să-lii înece. Însă cu câtă Hü trăgea elŭ mai tare 
cu atátü si turtifa de nisipü se întindea mai multă şi se 
făcea mai mare, şi în care parte tlù trăgea, într'aceea se lățea 
mai tare. Și toti așa muncindu-se necuratul, de-i curgeai 


= ol = 


sudori de pe nespălata-i față, se făcu din turtifa aceea pd- 
mântulă pe care locuimi noi astădi. 

«Draculii sa minunată forte multi de acestă întâmplare 
neaşteptată, dar nu dise nimici. Si Dumnedeii încă a tăcută, 
făcându-se și elă că nu scie nimicii despre tote celea ce 
saii întâmplată peste n6pte. Şi aşa se porniră mai departe 
la plimbare prin lume. 

«Mai umblândiă ei în colo și în câce, câtă vori mai fi 
umblată, și vëdëndü dela ună timpii Dumnedei că nu e 
bine ca pămiîntulă să fie fără, ţipenie de omiă, sa plecati 
jos, a luati o mână de fëriná și frămentând'o ca aluatulă, 
a făcută dintrînsa pe omulă celi dintâi. Iară după ce la 
făcuti si Pa înviată, dise cătră Dracului să facă şi elü unii 
omi şi să-lii învie ca dinsulu. 

«Draculă nu aşteptă multii rugati, ci, luându o bucată de 
luti în mână, făcu și elü uni omi tocmai ca şi Dumnedei. 
A luati apoi ună buciumi şi a începutii a sufla cu acesta 
în omulii celi făcută de dinsuli ca să-l învie. Dar în za- 
darii i-a fostă tolă munca, căci nu la pututi învia, deși 
omul fácutü de dînsulă sa fostii unflatü ca o butie. 

«De-atunci a rëmasü apoi în omü ună firă de inimă câtă 
unii firă de maci în șepte despicatii, și Hfirulü saü simbu- 
rele acela e răutatea omului. De-aici vine apoi că omuli su- 
due aşa de spurcată si urttă, căci dacă n'ar fi simburele 
celă rëü întrînsuli, omulă ar fi curată ca mirulă. 

«Toti de-aici vine că 6menii se temă de morţi pentru că 
Draculă, cum mâre ună omă, îndată se apropie de trupulii 
lui spuindă că trupulii omului e ală săi, fiindu-că se fine 
de pămintii şi pămintulii e alu săi, de Gre-ce eli a fostă 
acela care La scosii din fundulă apei. 

«Mai departe trupul omului se pote cunâsce și de pe aceea 
că e ală săi, fiindi-că fie-cărui omii până şi în diua de aqi 
i-a remasă negru sub unghi, precum i-a rămasă și lui nisipü, 


= Bo. 


când la scosü din apă. Căci dacă trupulü omului n'ar fi 
proprietatea sa, atunci omulă ar fi curati sub unghi, şi nu 
negru. 

«Din pricina Dracului deci dară, care pretinde că trupulă 
omului e ală săă și nu ală lui Dumnedeii, îndatineză Ro- 
mânii de a tdia unghiile celoră morți și totă din acestă pri- 
cină îi privighescă ei totă n6ptea, nelăsându-i să stea singuri 
în casă, temându-se ca nu cum-va să vie Dracului, mâne- 
o-ar acolo unde a înserati, și să pue mâna pe dinsií (1). 

Afară de legenda acesta mai există la Românii din Buco- 
vina încă si următorea credință cu privire la unghii şi anume: 

Pe fie-care omă, cum more şi se duce în cea-laltă lume, 
iü întrebă Dumnedeii: unde i-să unghiile ? să-și dea sema 
ce a făcută cu dinsele? si dacă le are, le scâte din sînă 
și ile arată, iar de nu le are, e rëü de dinsuli (2). 

De aceea fie-care omii, câtă trăesce, se cuvine ca să pue 
unghiile, după ce le taie, în sînu sai la praguli ușii, iar 
după ce mòre, să ise pue în sînă, pentru că la a doua ve- 
nire fie-care trebue să dea unghiile apostolului Petru ca să-și 
facă trimbiţă dintrînsele (3). 

Românii din Moldova însă spuni că de aceea se taie un- 
ghiile mortului şi ise pun în sînă, pentru că la vremea ju- 
decățiă celei de pe urmă din unghiile acestea aü să facă S-ţii 
archang. Michaila si Gavrilă bucine, din cari aŭ să bucine 
în cele patru cornuri ale lumii ca să se întrupeze ómenii 
şi să se strângă la judecată. 

Totii din acestă causă mulţi inși îndatineză si de altă dată 
când taie unghiile, a nu le asvârli, ci a le pune în sinü (4). 





(1) Dict. de Vasile Ungureni, Români din Ilişesci, districtuli Sucevil. 
(2) Credinţa Rom. din Ropcea, com. de Em. de Cuparencu, stud. gimn. 
(3) Diet. de Elisaveta Agapi, Româncă din Mănăstidra. 

(4) Dict. de M. Nistorii din Mălini. 


— 53 — 


O semă de inși însă nu taie unghiile celoră morți din causă 
că, după cum credă și spună ei, narii ave cu ce sui pe 
scări la ceri (1). 

Causa pentru ce se dă scăldării și spălării celui repau- 
satii o atențiune atâtă de mare, e pentru că mortulă, după 
credința Româniloră de pretutindeni, trebue nu numai să se 
spele şi să se lepede de tâte păcatele câte le-a făcutii, trăindă 
pe pămintu, şi să mergă cu sufletulă în împărăţia cerescă (2), 
ci tot-odată să moârgă și cu corpului curatü pe lumea cea- 
laltă (3), precum şi pentru aceea, ca la diua cea de-apoi, 
adică la diua învierii, să fie curăţiti de tâtă întinăciunea (4). 

Mai departe se mai crede încă şi aceea că dacă repau- 
satului sa mărturisită si comunicată cu st. taine şi la mârtea 
sa a fostii bine si frumosi scăldati şi spălatii, înfăţișându-se 
curatii înaintea lui Dumnedei, acesta chiar și "n casulü 
acela, când ar avè omulă unele păcate mai mici, i le-ar 
spăla și ierta si elü (5). 

In unele părți ale Bucovinei, precum bună-dră în satele 
Ropcea și Stroesci, nu e datină de a se face scăldătore 
pentru celui morti, ci a se spăla numai simplu cu apă pròs- 
pătă dintrunü păriu sau dintro fântână, chiar şi 'n casulü 
acela, când apa e rece (6). 

Totu în timpulü scăldării, dacă celă repausată, e bàrbatü 
înaintată în virstă, flù radu frumosi (7), dacă în timpului 





(1) Dict. de El. Agapi. 

(2) Cred. Rom. din Mahala, com. de Ionică ală lui Iordachi Isacii, şi a ce- 
lori din Stupca, com. de Al Baciă, stud. gimn. 

(3) lonénü, op. cit., p.36. «După ce o persónš a muriti, corpulii i se scaldă 
intr'o albie, ca să se ducă curati pe lumea cea-laltă.»—Rom. Simiă: aOmuliă 
se scaldă, ca să mergă curată în cea-laltă lume.» 

(4) Com. de d-lă I. Georgescu. 

(5) Com. de d-lă G. Tomoiagă. 

(6) Dat. com. Em. de Cuparencu. 

(7) Pretutindene în Bucovina. Vedi şi Burada, Inmorm. p. 9 


— 54: 


bóleí sale i-a crescutü barbă mare, din causă că, după cre 
dința, poporului din cele mai multe părţi ale Bucoving, celii 
ce sa ras la mârtea sa sai după mârte, când sa scăl- 
dată, se înlățișeză înaintea lui Dumnegei ca unii tânără de 
30 de ani, iar de nu la rasă apoi bătrânii rămâne pentru 
totă-deauna. Dacă însă mortuli, înainte de a-și da sufletuliă, 
a lăsatu cu limbă de mórte să nu-lă radă, atunci, voindă 
a-i împlini dorința, nu-lii radă, ci-lui lasă așa (1). 

După ce la rasi, ilă spală din noii pe obrază cu apă prós- 
pëtà și apoi Hü ștergi pe toti corpulii de regulă cu o nă- 
framă curată, sai cu uni ștergarii noi sai cu o față de 
masă, care rămâne apoi ca răsplată celui ce la scăldati (2). 

După acesta Hü ungii pe capi cu untă și-l peptănă 
frumosi (3). 

Nevestele, precum și tâte femeile ceie bătrâne, se împle- 
tescii. Dacă însă móre o femee l&uză, i se lasă mai multe 
fire de përü netmpletite anume ca s'o vadă Dumnedeii că 
este lăuză si să-i ierte păcatele (4). 

Fetele cele mari însă precum și copilele nu se împletesci, 
ci se lasă despletite, spre a se pute găti ca miresele (5). 

Toti atunci când se peptănă mortului este datină în unele 
părți de a-i tăia puţinii pără, care se pune în céră şi se 
păstreză de cătră nâmurile lui în pălămida ladis spre aducere 
aminte (6), alții îli puni si ţină în laviţa lădii și iarăşi 
alții scoti uni cuiii din părete și virindu-lă în loculu a- 
celuia, batii cuiuli la locii peste dinsulü, sai faci o bortă 
în usorulü de sus ali ușei, Hü virà în borta aceea, și as- 


(1) Com. de d-lă G. Tomoiagă. 

(2) In Suceva, Stupca, Todiresc! și Ropcea. 

(3) In Bilca, Vicovulă-de-sus, Câmpulungii şi alte sate din Bucovina. 
(4) Ionenă, op. cit., p. 87. 

(5) Dict. de M. Nistorii din Mălini. 

(6) Burada, Inmorm. p. 10. 


tupându-lă, îli lasă apoi pentru tot-deauna acolo. Acâsta 
se face pentru norocul casei, căci, amăsurati credinţei 
poporului, nu se. scie după cine se trage noroculit la casă, 
şi lesne p6te cu acela cea muritii să se ducă toti noroculă, 
dacă nu se păstrâză nimici dela elù (1). 

Mulţi inși din clasele mai înalte taie mai multe şuviţe de 
pără, din cari își facă, totii pentru aducerea aminte, lăn- 
tujele de orare sai floricele, pe cari le păstreză apol în 
nisce cutiuţe anume spre acesti scopü făcule. 

În Transilvania, districtulă Năsăudului, taie mortului uni 
smocü de peri din capi nemijlocitii înaintea scâterii sale 
din casă şi a pornirii spre mormîntu, în credință că până 
ce vorů păstra acelii smocü de përü nici noroculă nu-i va 
părăsi. Unii îndătineză de a se afama cu përü de acesta, 
anume ca să nu viseze pe cel mortii (2). 

În unele sate din Bucovina, precum bună-6ră în Todi- 
resci, pe lângă aceea că-lii scaldă și laŭ, îi mai spală corpuli 
cu vină, si mai alesii atunci, când înainte de repausare na 
fosti mărturisiti și împărtăşit cu sf. taine (3). 

În Transilvania W mai ungù corpulii încă si cu nisce un- 
sori mirositâre (4). 

Datina spălării cu vinü și a ungerii cadavrului cu diferite 
unsori mirositâre o întimpinămi fârte adese-ori şi 'ntr'o sémà 
de bocete, cari se bocescii nu multii după scăldare în de- 


(1) Com. de mal mulţi Români din Bucovina, precum şi de d-lă Rom. 
Simi din Orlată în Transilvania. 

(2) Com. de d-li T. Simonii. 

(3) Com. de d-lii I. Avramă 

(4) D. T. Bojinca, Anticele Romanilorii. Buda 1832. vol. II. Nota dela p. 210 
—M. Besană, stud. cit. publ. în «Albina», an. L No. 57: sȘi'după ce pulsulit 
nu mai bate, şi sufletulii s'a despărțită de trupii, — trupulii se scaldă și în 
unele locuri, mal vértosü în Ardélü, se unge cu unii felü de unsóre miro- 
sitâre, și numai după aceea se îmbracă în vestmintele cele mal frumâse 
şi curate, ce le-a avută repausatuli în viéță.» 


— 56 — 


cursulă timpului câti petrece mortul în casă, precum și mai 
pe urmă când se duce la mormintii. 
Iată unulu din mulțimea acelori bocete: 


Veniţi fraţi si sori6re 

Şi-mi puneţi flori la picióre, 
Veniţi fraţi și verișori 

Şi më 'mpodobiţi cu flori, 
Veniţi ai mei veri si frați 

Şi cu lacrimi më scăldaţi, 
Şi-mi stropiți fața cu apă, 

Că de luni mă ducii la grópă 
Şi-mi stropiţi faţa cu vinü 

Că mă ducii în locii străinii 
Şi 'mapoi n'am să maï vinü, 
Și-mi stropiți fața cu bere 

Că maï multi nu me-ţi vedere; 
Că nu më ducii să 'nflorescii, 
Ci mă ducii să putredescii ; 
Duce-m'olii sY-orü putredi 

Şi 'napol n'olă mal veni, 

Ore cine m'a boci ? 

Sora mea cu maica mea, 

Mai alesii ibovnica (Îi! 


După ce laă scăldati şi pieptănatii si după ce lau îm- 
brăcatii și așezatu, unde aŭ avutii să-lu așede, ïeaŭ apa cu 
care laŭ scăldati și-o varsă întruni loci retrasă, neprihă- 
nitü, şi mai alesi intro grădină la rădăcina unui copacii, 
care se acopere apoi pentru câti-va timpii cu o copae saŭ 
cu căldarea, în care sa încălditi apa; acesta se face pen- 
tru ca să nu umble nici o vietate pe loculii acela, fiind 
pëcatü să se calce cu picidrele (2). 


(1) Din Horodniculi-de-josă, satü în districtul Rădăuţului, com. de fostulit 
mei conşcolară d-lui Petrea Prelipcenu. 

(2) Burada, Înmorm. p. 10. — Ionénü, op. cit. p. 42: «Apa, cu care se scaldă 
ună mortă, se varsă iîntr'ună loci retrasă, ca să nu calce cine-va în ea 
fiindă ună mare păcati.» 


— 57 — 


In Țera-Românescă, precum în plaiul Prahova si comuna 
Zăndga, scăldătorea acssta nu se varsă afară până după 
înmormintare (1). 

Albia, sai vana, în care sa scăldati mortulü, după ce s'a 
aruncati scăldătorea dintrinsa, se răstornă cu gura în jos 
şi nu se mai întrebuințeză de felu până după înmormiîntare, 
fiindă rëü de morte şi pentru alţii (2). 

Ciubărula, în care sai spălati hainele mortului, se spală 
în nouă ape si apoi e ca si când sar vărsa în elii apă 
sfințită dela osteștanie (3). 

Ola, atâtă cea, în care sa încălditii apa pentru scăldătăre, 
câtii şi cea cu care sa turnată apă caldă peste mortă, când 
sa scăldatii, după credința Româniloră din Zransibania, nu 
mai e bună, si de aceea se îngrâpă (4). Românii din Jéra- 
Românescd însă o spargi în timpulă când se scôte mortul 
din casă, pentru a nu muri și alţii (5). 

Tatele, pe cari a fostă pusi mortulă la spălare, unde e 
datina dea se face acâsta, se aruncă nóptea pe rii, sai, unde 
nu este rîi în apropiere, se îngropă în pămintă ca să nu 
calce omulă ori altă vietate pe ele, căci nu e bine (6). 

Pieptenele, cu care sa pieptěnatů și săpunuli cu care sa 
săpunitii mortul, nu se întrebuințeză mai multă, ci ori se 
aruncă si aceste două obiecte pe unit rtů (1), ori se păs- 


(1) Revista pentru istorie, archeologie şi filologie, an. II, vol. III. Bucu- 
resci 1884, p. 336: «Murindă omii, femee, copilă, scăldândă mortulă, lăturile 
„nu le varsă afară până nu-lă ingrâpă » — D. Stănescu, op. cit. p. 42 «apa 
n'o varsă până nu este mortulă ingropată.» 

(2) Ionénă, op. cit., p. 42.—I. St. Negoescu, credinţe pop. publ. in «Lumina 
pentru toți», an. HI, Bucuresci, 1888, p. 474. 

(3) Com. de d-lă Rom. Simi. 

(4) Com. de d-lă Rom. Simii. 

(5) L. St. Negoescu, op. cit., p. 474. 

(6) Com. de d-li Rom. Simă. 

(7) Com. de d-lă Rom. Simi. 


-- 58 — 


treză și se îngropă împreună cu mortuli (1), puindu-se în 
pernița pe care i-o așâză sub capii în tronii (2). —În unele . 
părți din Moldova "precum în Rădășeni si Mălini obiectele 
acestea se daŭ celui ce Ta scăldati de pomană (3). 

Femeilorii celorü ce aŭ scăldati pre celii mortii nu le este 
iertati să umble la fierturi nici la colacii mortului. A casă 
la dinsele însă potii umbla, dacă mai înainte de acesta sai 
spălată de nouă ori după olaltă (4). 

In fine, atátü fomeile, cátü si bărbaţii, cari aŭ scăldati 
pre mortii, atâti în Bucovina, câli și în Transilvania și Mol- 
dova, pe lângă obiectulă, cu care sa stersü mortuli, mai 
capătă de suvenire saii pomană, încă și câte ună rëndü de 
haine de-ale repausatului, sai câte o cămașă ori ile mai 
bună (5), sai câte o, perină ori lăicerii (6). 

Scăldarea și spălarea mortului e usitată nu numai la 
Români, ci şi la alte popâre atâti din vechime, câti și din 
timpului de faţă. 

Aşa Romani, după ce-li strigau de trei ori pe morti, 
ilü puneaii pe pămînt, ca şi Românii din unele părți ale 
Transilvaniei, și apoi îlu spelai cu apă caldă anume ca, 
dacă mai este viță întrinsulă, să se deștepie, iar de nu, 
să-lă curățescă, şi apoi aşa numiții Polinctores îlă ungeai 
cu untü de lemni și cu alte aromate, parte pentru ca să 
se mai îmblândâscă fața mortului, și parte ca să se împie- 
dece putredirea (7). 

Tată ce ne spune în privinţa acesta poetulu Virgiliu: 





(1) L. St. Negoescu, op. cit. p. 474. 

(2) D. Stănescu, op. cit. p. 322. 

(3) Dict. de Anita Pletosü si Măriuca Nistorii. 

(4) Com. de d-lui Rom. Simi. 

(5) Com. de d-lui I. Georgescu. 

(6) Dict. de Anita Pletosii si de Măriuca Nistoră. 

(7) Dr. At. M. Mărienescu, Cultulă păgână sí creștină. T. L Sărbătorile şi 
datinele române vechi. Bucuresci, 1884, p. 336. — Bojinca, op. cit. p. 210. 


E = 


«Unii pregătescii apa de clocotesce la foci în căldări şi 
apoi spală corpuli înțepeniti si-lü ungă (1).» 

Iar Ovidiu dice: 

«Nici corpulă meii nu zace în patulü obicinuitii, nică este 
cine-va care să më plângă când më va pune la păminti (2). 

Ce se atinge de përü amintimu aici, că Romanii aveai 
datină de a atârna o parte din părului celui repausatii la 
ușă, spre a ar&ta prin acesta că în casă este doliu (3). 


(1) Aeneid. lib, VI, 219 și 220: 
Pars calidos latices et shena undantia flamis 
Expediunt, corpusque lavant frigentis et unguunt. 
(2) Trist. III. Eleg. III 39: 
Nec mea consueto 'languescent corpora leçto ! 
Depositum nec me, qui fleat, ullus erit. 
(3) D. N. Preda, Mythologia Grecilori, Romanilori şi a Egyptenilorü. Bu- 
curesci 1868, p. 223. 


— 60 — 


V. 


INBRĂCAREA. 


Odată mortulă spălată şi pieptănati frumosi se îmbracă 
în hainele cele mai curate, mai frumâse, mai noue și mai 
scumpe, ce le-a avuti si purtati în vi€ță, sai cu de acelea 
ce-i eraii mai plăcute, pe cari mulți inși le pregătesci fi- 
indă încă în viaţă, și le păstreză noue până la mârte (1). 

În unele sate din Bucovina, precum si” unele părți ale 
Transilvaniei, şi mai alesă în cele despre Nordü, câmașa se 
face îndată după ce mortulă şi-a dati sufletului, și se nu- 
mesce cămașă de morte (2), iar pe femeile si pe bărbaţii 


(1) Burada, Inmorm. p. 10. — Rom. Simi: «Unit îşi pregătescii anume o 
île sai o cămașă de murte.» — Alții, și mai alesă o semă dintre femeile cele 
maï bătrâne, se'ngrijescă nu numai de hainele cu cari aü să fie îmbrăcate, 
precum: cămașă, ștergarii, catrință, colțuni, papuci ete., ci chiar și de tote 
cele-lalte obiecte, precum: ştergare, șervete, năfrămi etc., cari sunt de trebu- 
intá la inmormintare, şi pe tâte le aşeză și păstreză în ladă anume ca la 
timpul cuvenitii, adică la casii de morte, să aibă aï săi cu ce o îmbrăca. 

(2) Sucéva, com. de maï mulţi inși: «după ce laŭ spălatii ilü îmbracă in- 
tr'o cămaşă de hasa saŭ în altă cămașă nouă, însă din pânză supţire, croită 
si cusută îndată după morte.» — Todiresci, com. de I. Avramă, stud. gimn. : 
— «li îmbracă într'o cămaşă supţirică şi numa! de-abia cusută.» — Vedi şi 
Burada, Inmorm. p. 10—11. 


Bi EES 


căsătoriți îi îmbracă cu cămaşa de mire, pe care înadinsă o 
pâstr&ză (1). I 

Dacă more o fată mare, atátü cămașa, câtù şi cele-lalte 
haine, cu cari are să se îmbrace, i se costi cu aţă neino- 
dată, căci de o va înoda, se crede că ursitulii ei, ce era 
să-lu iea de bărbații, nu se va mai însura, si vice versa (2). 

Asemenea se face și la nevestele și bărbaţii cei tineri, 
precum și la copii, credându-se că dacă aţa, cu care li se 
cose vestmintele, se în6dă, sai dacă, după ce sati îmbrăcată, 
se închee la gâtă, atunci partea lori, care le-a fosti sati 


(1) Burada, Înmorm. p. 11.— Lambriorü, op. cit. p. 151: aScoţendu-lă din 
scăldătâre ilii imbracă in haine noue, cele mai de preţi ce le are. Mulţi si 
le aŭ pregătite din vicță, mai alesă bătrânele, dintre cari unele st-aü păs- 
tratu chiar hainele de mirâsă.» — D. Stănescu, op. cit. p. 322: «E curiosi a 
sci din ce causă unii dintre âineni şi femei, fie câtă de bătrâni, caută și ţină 
forte multă ca la mârte să fie imbrăcaţi în cămaşa ce aü avută de ginere 
saii miresă. — Fost'a acesta unii obiceii introdusă din causa lipse! ce o fi 
indurată bietulă Români şi a neputinței de a-și procura vestminte maï de 
valòre, sai credinţa că căsătoria şi mortea sunt cele două acte mari din viċ- 
ta lui?» — Teofilă Frâncu si George Candrea, Români! din Munţii apusen! 
(Moti) Bucuresci, 1888 p. 173: sÎndată la incetarea din viétá decedatulii se 
spală și se imbracă in hainele cele maï bune. Dacă a fostii insurată se im- 
bracă cu hainele cu care s'a cununată.» — G. Tomolagă: «În unele sate din 
Bucovina, și mal alesii in cele de peste Prutii, precum bună-óră in Boianü 
şi Mahala, mal fie-care insù căsătoritii are datină dea ţine chiar și până la 
ali 60 saii 70 ani ali vieţii sale cămașa de mire saŭ mir6să, care la bărbaţi 
e cusută din pânză de ini saii fuiorii cu flori frumâse de mătasă albă maï 
alesă la mâneci şi la póle, iară la femei cu altițe cari de cari ma! frumâse 
şi mal iscusile şi cu toti felulii de pui pe stanii, cusuţi asemenea cu mětasă 
de felurite culori si cu cea maï mare iscusinţă. Ba mulți inși păstreză nu nu- 
maï cămaşa, ci și alte lucruri dela cununie, şi de-i ajunge ori-ce nevoie si 
grei nu le daŭ odată cu capuli, ci le tinü, cum poti, până la morte. Lu- 
crurile acestea apoi, lucrate cu multă iscusinţă şi cu multă trecere de timpă, 
se scotiă din Jada, in care aü fostii păstrate şi se 'nbracă mortuli cu dinsele 
implinindu-și astă-felă dorința exprimată cu decimi de an! mal nainte de a fi 
îmbrăcată la morte numa! cu aceste schimburi sai vestininte.» 

(2) lonénü, op. cit. p. 37. 


— 62 — 


a avutü să le fie, sa legatii de veci si de-aceea nu se pâte 
mai multi căsători (1). 

Dacă r&păusatulu a fostii omi bătrână, moşnegii, se îmbracă, 
în vestminte curate și frumâse conformă etății sale; se 
schimbă într'o cămașă mare si albă, de fuioră; se 'ncalță, maï 
alesi în părțile dela munte, cu opinci, iar pe unii, dacă 
aü cu ce, le cumpără și-i încalță de regulă cu ciobote (cisme), 
şi mai alesii în papuci, chiar și n casulă acela, când în tâtă, 
vi6ţa loră naă purtati astu-feli de încălții (2); iar pe capi 
li se pune o cusmà moșnegescă, nâgră saii albă, după cum 
le-a, fostii adică și portuli în viéfš; rari când însă pălărie (3). 

Toti asa sembracă și cek-lalți bărbați, cu acea deosebire 
numai că pentru aceștia se caută ca cămaşa să fie nu nu- 
mai albă, adică curată, ci totii-odată și nouă, iar cușma mai 
frumâsă. Totii aşa şi cele-lalte vestminte. 

“In Moldova și Țera- Românescă se îmbracă de regulă cu că- 
mașă nouă, cu brace și colțuni noi de postavii saŭ de pânză 
albă, măcar că mortulii pâte n'a purtat nici odată câti a 
trăită; se încalță apoi cu iminei galbeni saü cu meși negri 
de morti, iar în capii li se pune căciulă négră (4). 

Dacă celii morti e feczoră se schimbă cu cămașă si is- 
mene de bumbaci saă de fuiori, cu berneveci (ci6reci) ori 
ițară, şi cei mai avuţi, cari aŭ de unde, se 'mbracă și cu 
pieptare s&rbătoresci sai mintene cu saă fără mâneci (5), 


(1) Com. de Jonică alii lu! Iordachi Isacii din Mahala. «Dacă mâre o femee 
nu se'nchee cu chiotorile, nici nu se légă nimicii în nodü, căci omulü nu i se 
pâte însura adoua 6ră.» — Sevastosii, Călătorii, p. 69: «pentru mortă se câse 
fără nod.» — Datina și credinţa acesta se află si la Armenii oriental! din 
Sucâva. 

(2) Dict. de M. Ursaca, din Vatra-Dornel; — com. de d-lui V. Turtureniă si 
Av. Macovei, preoți; com. de d-lă Rom. Simi și T. Simonü din Transilvania 
(3) Dict. de M. Ursaca şi A. Petricenii, stud. gimn. de felü din Stroescl. 

(4) Burada, Inmorm. p. 10. 

(5) Usitatii maï alesă în ţinutulii Cernăuţului, com. de d-lii G. Tomolagă, 
şi 'n ţinutul Năs&udului din Transilvania, com. de d-li T. Simonă. 


— 63} — 


se 'ncinge cu curea sait cu brâă (1), se 'ncalţă cu ciobâte 
scumpe, cu papuci noi saii cu iminei (2), la gátü ise légă 
o basma, de mătasă, iar pe capi ise pune, fie vara fie iarna, 
o cușmă nouă şi nâgră împodobită cu pene de păună sati 
cu flóre artificială de tërgü (3). 

In Mahala, precum și în alte sate din Bucovina, i se pune 
pe cușmă o cunună făcută din bărbănoci (4). 

In judeţului Muscelă din Jéra-Românéscă, căciula, feciori- 
loră se învălesce de jurii împrejuriă cu cordele împestrițate; 
negre, albe si roșii, cari se numesc «urări» (5). 

Mai pe scurti toţi feciorii se îmbracă şi se gătescù ca 
nisce miri. Ba unora, cari sunt mai avuţi şi cari aŭ de unde 
se 'mpodobi si cu lucruri de prisosi, li se pune chiar şi inele 
de argintii sai de aurii pe degete (6). 

Femeile cele betrâne se schimbă de regulă cu cămăși sim- 
ple sai cu cămășiie (T), se încingi cu catrințe si prigitori 
asemenea simple; se 'mcalță cu colțuni, mai alesi de pânză 
şi cu papuci şi se 'mbrobodescii cu. ștergare. 

Nevestele se schimbă în cămăși noue, cusute cu altițe si 
cu strămătură, se 'ncingii cu catrințe frumosi țesute, cu pri- 
gitori, peștimane, fote sai cu fuste, după cum le-a fostă și 
portulii; iar peste catrințe se legă de regulă cu brânețe, nu- 


(1) Usitatu în Ropcea, com. de Em. de Cuparencu. 

(2) Usitată maï alesi în satele de pe malulă Prutului din ţinutulă Cernău- 
ţului şi cu deosebire în Boianii şi Mahala. — Sub iminei se 'nțelege uni feli 
de papuci împodobiţi cu curele colorate. š : 

(3) In Ropcea, com. de I. de Cuparencu; in Badeutü, com. de Av. Maco- 
vei; în Vicovulü-de-sus, com. de V. Turturénü; şi în unele părți ale Tran- 
silvaniei, com. de Rom. Simü: «fecioriloră li se pune pe capù căciulă n€gră 
cu pană (flóre) în ea.» 

(4) Com. de Ionică ali lui Iordachi Isacü. 

(6) Burada: Inmorm.; p. 11. : 

(6) Com. de G. Tomolagă, cant. bis. 

(7) Sub cuv. cămășoiil-dia se 'nţelege o cămașă largă si lungă fără altiţe și 
pul pe stani. 


ae 04: 


mite altmintrelea si Bârneţe sau frânghii; se încalţă cu, col. 
tuni împletiţi sau cusuţi din pânză și cu papuci noi si se 
îmbrobodescui cu ștergare țesute în mai multe ite. La o semă 
li se pun în capi încă și uni tesă, peste care se legă a- 
poi cu uni șală. Mai pe scurti, fie-care se gătesce astü-felü, 
după cum i-a fostii și portulă în vieță și după cum aŭ îndăti- 
natü a umbla în dile de sërbătóre (1). 

Cele mai avute se îmbracă peste cămaşă încă și cu uni 
zobonii (antireă), cu scurteică sai cu rochie (2), iar în urechi 
li se puni cercei, la grumazii mărgele saŭ salbă de mo- 
nede și 'n degete inele (3). 

In fine în unele părți ale Transilvanie? muerile îşi mai pre- 
gătescă incă și o merindeță de morte, care li se pune peste 
şurți în sicriu (4). 

Dacă este fată mare se îmbracă de regulă în cele mai 
frumâse și mai scumpe haine, ce le-a avuti, si anume: 
cămașă cu altițe, cu pui și cu fluturi, se ncinge cu catrință 
frumósà țesută cu firii, pe care o legă cu brâi roșii, sai 
cu fustă; sencalță cu călțuni și cu papuci sai conduri 
noi (5); se gătesce fie-care cu capulii goli si se împodo- 


(1) In Boianti și Mahala, com. de d-lui G. Tomoiagă şi Ionică ală lui Iordachi 
Isacă ; in Stupca, com. de Al. Baciu, stud. gimn. In Vatra-Dornei, dict. de M. 
Ursaca. In Orlatii, Transilvania, com. de d-lă Rom. Simă: «La unele femei 
li se pune în pici6re «cioci» saă călțuni de pânză». —In districtulă Năsăudu- 
lui, com. de d-lii T. Simoniă: «La neveste, imbrăcămintea e cea îndătinată 
pe la sărbători, punendu-li-se pe capi cepță, şi toti-odată ele nu se lasă cu 
capulii goli, ci li se pune si o năframă pe capă.» 

(2) In Boiană, precum şi în alte sate din Bucovina, şi in Transilvania 
com. de d-lü Rom. Simi. 

(3) In satele de pe lângă Prutii din Bucovina. 

(4) Com. de d-lii Rom. Simă. 

(6) In Boianii şi Mahala, com. de d-lii V. Turturenă, preoti și G. Tomoiagă, 
cant. bis. — Sub conduri — condurii se 'nţelege ună felă de incălțăminte, u- 
sitate ma! alesă in ţinutulă Cernăuţului, car! constaă din dou&părți: talparii 
in forma pantofilorii şi ciobotele în formă de colțuni peste cart se imbracă, 
tălparii. Conduril se facii totă-deauna din piele galb&nă. 


= as E 


besce cu felu de felii de flori, cari i-se punü în përü, iar 
pe de-asupra se acoperă cu o păzdră (1). La o samă li se 
face și gâță împodobită ca la mirese. 

In Transilvania se bagă asemenea cu capuli descoperiti 
şi cu cunună împletită din flori, din bărbănocă sai din 
frunqă de iederă, pe capi, ca şi 'n unele sate din tinutulü 
Sucevii și ali Cernăuţului. La altele, și anume la cele mai 
avute, li se pune pe capi sovâneli din pânză subțire, dar 
numai până ce sencue copărşeuli, iar atunci se iea jos (2). 

In satele de pe ambe părţile Prutului din tinutulü Cer- 
năuţului; în Bucovina, precum și 'n finutulü Năs&udului din 
Transilvania se mai împodobesci fetele cele mari şi anume 
cele mai sărace câte cu uni sirégů de mărgele, iar cele 
mai avute si câte cu o salbă mică tăcută din ruble, taleri 
şi sorocoveți saŭ fiorini de arginti, înşiraţi în fire grâse 
de m&tasă, cari ajungi până la pieptü; în urechi lise pună 
cercei, iar pe degete unuli sai şi mai multe inele de ar- 
ginti sad si de auriu, dicândi că ale lori aŭ fostii tote o- 
biectele acestea, cu dinsele decă să se şi duca (3). 

In scurti disü fie-care fată mare se îmbracă în hainele 
cele mai scumpe și mai frumose și se împodobesce ca o 
miresă. Și dacă întrebă cine-va pre părinții s&i de ce aŭ 
împodobito cu nisce lucruri atâti de scumpe, r&spundi că 
acesta-i e tótă zestrea! . 

In Țera-Românescă, când more vre-o fată mare, o gătesci 
asemenea ca pe ó mir6să, o îmbracă cu rochie albă, i se 
despletesce părului şi-i impodobescii capului cu flori şi cu 


(1) In Vicovulii-de-sus, com. de d-lii V. Turturenă; în Stupca, com. de 
Al. Baciu; în Stroesoi, com. de A. Petricânii; în Vatra-Dornei, dict. de M, 
Ursaca si 'n Bădeuți, com. de d-lă Av. Macovei, preotii. 

(2) Frâncu, op. cit. p. 173. — Com. de d-lui Rom. Simi. 

(3) Com. de d-nii V. Turturenă, G. Tomolagă si T. Simoni. 


AMariană, Inmorm. la Români. 5 


— 66 — 


petelă, punându-i-se în degetü o verigă de logodnă, si se 
crede atunci că e mirâsa lui Dumnedei (1). 

De aceea e datină atâtă în Țera-Românescă câtă și ‘n 
Bucovina dea numi, mai alesi pe feciorii cei holtei și pe 
fetele cele mari miri sau gineră şi mirese şi a dice, când 
sunt întrebaţi părinții despre dinşii, că i-au însurată și mă- 
ritatù. 

Dacă celă mortă este unii pruncă mică se schimbă cu 
cămeșuică curată, se încinge cu uni brâneți, chingă sai 
cingătore, şi se încalță cu păpucași noi, iar pe capi i se 
pune o pălăriuță sau o cușmă sau ise face unii comănacii 
de pânză de bumbaci ori de pănură, pe care tlü împodo- 
bescă cu cretişori, cu găitani, şi cu felu de felii de stăma- 
turi; asemenea se 'mpodobesce si cu felii de felii de flori, 
precum: rose, gardfe, ghiorghine, crini, etc. (2), 

In Transilvania, ţinutul Năsăudului, atàtü băeții câtă şi 
copilele până la sépte ani, se îmbracă cu cămaşa de botezii. 
Dela sépte ani în sus însă se 'mbracă de regulă cu vest- 
mintele cele de sărbătore, adică cu cele mai frumâse ce le-ati 
avută, pe capi li se pune căciulă (cucimă), iar în picidre 
cioboțele sai opincuțe (3). 

Toţi copa de ţiță, câţi moră, se crede că vori fi ângeri. 
De aceea cămașa, în care se schimbă, li se despică dinainte 
de sus până jos ca să potă sbura. Dar în acelaşi timpii 
se l6gă cu o cordeluță roșie peste mijlocii ca să le servâscă, 
ca aripi (4). 

În casti când nu se află din demână tóte vestmintele, de- 


(1) Burada, Inmorm., p. 11. 

(2) In Ropcea, precum și 'n alte sate din ţinutulă Storojineţului în Buco- 
vina, iar în Transilvania mai alesă in Secadate şi împrejurime, com. de I. 
Georgescu. 

(3) Com. de d-li T. Simoni. 

(4) In Mahala, com.: de Ionică ală lui Iordachi Isacü. 


¿= 6 7. == 


spre cari ne-a fostii până aici vorba, căci numai puţini ómenï 
sunt, cari se pregătescii pentru asemenea lucruri mai din 
nainte, atunci mortulă se schimbă mai întâi numai în că- 
maşă curată, iar tote cele-lalte se faci saü se cumpără ime- 
diatü după repausare, si se 'mbracă ceva mai pe urmă cu 
dinsele. Iar cum le-ai cumpărată, îndată se apucă mai multe 
femei, cari se află de faţă, de croescii şi costi vestmintele 
trebuincidse s) apoi se îmbracă peste schimburi cu vestmin- 
tele mai sus amintite, îi pună cușmă în capi și-lii încalță 
cu ciobote sau papuci. 

Merită a fi amintiti aici âncă si aceea că morții, fie a- 
ceia ori şi câtii de sărmani, nici odată nu se imbracă cu 
vestmintele în cari aü murită, chiar si când acelea ar fi ori 
şi câtii de frumâse. Ci vestmintele acelea némurile mortu- 
lui le daŭ ca elemosină s&racilorii după ce laŭ scăldati (1). 

Imbrăcarea și gătirea mortului, numită altmintrelea găta- 
rea, gătela saii şi primenirea mortului cu hainele cele mai 
scumpe, mai frumâse şi maï tari, se face din iubirea și cin- 
stea ce o ar&tămiui cătră dinsulă, și pentru credinţa, ce este, 
că morții se ducii să căl&torescă pe ceea-laltă lume, avândă 
a se 'nfățoşa înaintea lui Dumnedeii, la a doua venire, cu- 
rați şi îmbrăcaţi tocmai cum saii îngropaţi (2). 


(1) Com. de d-li T. Simoni. 

(2) Burada, Inmorm. p. 11. — Ionénü, op. cit. p. 39: «Unù mortii se în- 
mormintézš cu hainele cele mai bune pe cari le-â avută, ca înfăţigându-se 
înaintea lui Dumnedei pe lumea cea-laltă să fie curată.» — L Georgescu: 
aMortulit se îmbracă cu vestmintele cele mai bune, cari le are, pentru că 
crede poporulii, că la diua învierii cu acelea se va şi scula.» — Ionică ală lu! 
Iordachi Isaoii: «Se crede că cum de împodobită se pune mortul în pămintă 
aşa va fi şi pe cea-laltă lume în vecl.» — A. Petricenti din Stroesci: aSe îm- 
bracă cu o cămașă albă, care însemnă că așa va fi elü îmbrăcati în lumea 
cea-laltă.» — Q. Tomolagă:; «Se crede că mortulii se va sculà de siguri la a 
doua venire a lui Is. Chr. cu acelea strafe, cu cari laŭ inmormintatü și cari 
nu voră fi atinse de putrejune, ci numai vorii trece prin pămintă, ca şi trus 
puli, spre a se face maï frumóse ca si metalulti în focü.> 


— 68 — 


Cei ce nu îmbracă pre morţi în haine frumâse si curate, 
ca să aibă în ce se înfățișa înaintea Domnului nostru Is. 
Chr. la a doua venire, și mai cu s6mă în cămașă nouă și 
câtă se pote de albă, ci în una veche si ruptă, și pe de-a- 
supra âncă şi n6gră, aceia nu numai că p&cătuescii forte 
tare, ci căşinâză totü-odatš şi mortului mare neplăcere, căci 
tinfăţișându-se în o asemenea haină la diua judecății, lesne 
pote fi mustratii de cătră cei-lalți creştini că tršindü în lu- 
mea acâsta nu sa îngrijită la timpi, ca să aibă şi elù, dacă 
nu mai multă, celă puţini o cămașă mai cinstită, mai cu- 
rată și mai fruin6să. 

Dovadă despre acâstă credință forte răspândită şi adânci 
înrădăcinată în inima poporului români de pretutindeni a- 
vemii si o mulțime de bocete poporane, cari ne arată cum 
se rógà cei ce din nebăgare de sâmă sai din altă causă 
Gre-și care aü îmbrăcat pe vre-un mortă cu cămașă né- 
gră saŭ presupună numai că li sar fi înegrită cămaşa, după 
înmormiîntare, ca acesta să le-o trimită, şi eï, spălând'o si 
tăcând'o albă ca ghioculu, iarăși i-orü trimite-o îndărătu. 

Aducemi aici numai uni singurii exemplu. 

Ună bocetă din satulă Stupca, districtulă Sucevii, în Bu- 
covina, dict. de Ilinca a Mielului Capră, ne spune cu pri- 
vire la acéstă credință următârele : 

Şi iar dacă mi-i vede, 

Că-i négră cămașa, 

Să spui mămuţii așa: 
Să-mi trimată cămașa 

Pe suerulü vântului, 

Prin fundul pămîntului, 
Că eŭ, cum oiü căpăta-o, 
Frumuselü că mi-oiü spăla-o; 
Nici cu apă, nici cu'ncropiă, 
Nici cu oca de soponă, 
Numai cu lacrimi de omii, 


— 69 — 


Şi după ce icoiü spăla-o 
Frumușelă că i-oiŭ usca-o; 
Nici la bóre, 
Nici la s6re, 
Numa 'ntr'a mea jale mare, 
Colea 'n sinü la titisóre. 
Şi după ce mi-oiñà usca-o, 
Indërëptü i-oiŭ înturna-o 
Pe suerulü vântului 
In fundulă pămîntului... 

Datina îmbrăcării si înmormintării mortului cu cele mai 
alese, mai frumose, mai trainice și tut-odată mai curate 
vestminte, era usitată şi la vechii Romară. Virgilii ne spune 
în privința acâsta urmăldrele : 

«Vai! tu care zaci în pămintă necunoscutii, dată pradă 
cânilorui latini si pasăriloră, şi eü mama ta n'am pututiă 
să, te 'ngropă, să-ți închidu ochii sai să-ți spëlü ranele a- 
coperindu-le cu vestminte pe cari le-am cusuti di și nópte, 
și lucrându îmi mângăiamiu grijile .bătrâneţei (1).» 

După ce sa îmbrăcati şi gătită, în chipulă cum sa a- 
rătati până aici, i se l6gă o basma saü o năframă cusută 
la brâă, şi mai alesă la cei mai înăintaţi în virstă, ca să 
aibă cu ce se şterge de sudorile, cari îi voră curge pe față 
de ostendla călătoriei celei lungi si grele, ce va trebui so 
facă până ce va trece cele 24 de vămi şi va ajunge în 
împărăţia cerului (2), căci se crede că fie-care omü, după 
morte, va ave să facă o călătorie lungă și osteniciosă, 
până când va ajunge la locurile de odihnă; și în călătoria 


(1) Aeneid. IX 488 și urm. 
Heu! terra ignota, canibus date praeda Latinis 
Alitibusque jaces! nec te tua funera mater 
Produxi, pressiere oculos, aut vulnera lavi, 
Veste tegens, tibi quam nocte festina diesque 
Urgebam, et tela curas soiabar aniles. 

(2) Com. de d-lă G. Tomoiagă. 


— 70 — 


acésta va trebui să sufere forte multe neajunsuri, precum : 
sete, fóme, frigu si căldură. Si totii din acestă causă, crede 
poporului, că mortulii trebue să aibă vestminte noue și ții- 
tre (1). 

Toti atunci i se legă și picidrele cu o basma sai cu o 
aţă roşie, pe care o numescii piedică anume ca săi se ţie 
picidrele bine la uni loci, și apoi se aș6ză pe o masă sai 
pe o laiţă. 

Piedica, cu care i se împiedică picidrele și care se lasă 
până ce se pornesce la ţinterimu, iar atunci se deslegă și 
se pune în ciobota mortului, ca să pâtă merge neîmpiedicată 
în cea-laltă lume (2), se păzesce fârte tare de cătră cei de 
casă ca nu cum-va so fure străinii, și mai alesi fărmecă- 
tórele, credându-se că cine are o asemenea piedică pote să 
facă cu dinsa fetelorii mari pe dragoste. De aceea fetele 
mari și mai alesi acelea, cărora le-a trecuti de multi 
timpul măritișului, se si bată fârte tare după dinsa, cău- 
tàndü tóte chipurile și mijlocele dâră o poti apuca și în- 
dosi (3). 

Așezată fiindů mortulă pe loculă menitu pentru acesti 
scopü, se uită acuma cei de față și mai alesii némurile, la 
dinsulă, ca să vadă de e veseli, ori nu. Şi dacă e veseli 
se crede că cei ce laŭ îmbrăcați si gătitii i-au intrati în 
voie şi că pe cea-laltă lume a fosti primiti cu bucurie în 
vestmintele cu cari lau îmbrăcati. 

Dacă însă mortulu arată o față tristă și posomorită, se 
crede că nu e mulțămită cu vestmintele, în cari laŭ im- 


(1) M. Besanii, stud. cit. «Albina. an. I, No. 57. 

(2) Frâncu, op. cit. p. 178: «Picidrele i sunt legate cu o aţă, care, când 
se pune capaculă pe sicriă, se ia, ca mortul să pâtă merge neimpiedicatii 
în cea-laltă lume.» 

(3) Dat. Rom. din Bilca, com. de Iustinii Cărdeiii, stud. gimn. şi a celorii 
din Mahala, com. de Ionică ali lui Iordachi Isacü. 


E PEB 


brăcatů, fiindă-că ori i le-ai schimbati ori nui le-ai pusi 
pe tóte, după cum a doriti și a lăsatù cu limbă de mórte. 

Dacă în urma acestei observări sa, îmbtăcati din noŭ şi 
sa împodobită cu multi mai frumosi, de cum a fostii mai 
nainte și tot încă arată supărati și posomoritii la faţă, a- 
poi cei de casă promiti a-i da pe viitorii de pomană nisce 
haine cu multă mai frumâse și mai scumpe. Ba cei mai 
avuți si mai înduraţi, îi dai aşiși îndată de pomană unulü 
saii două rânduri de strae, cum sciii ei că i-aii plăcutů ce- 
lui morti în viță și mai alesă: cojoc, pieptară, sumani, 
manta, ciobote, pălărie și multe altele, cu cari nu-lă poti 
îmbrăca si pune în sicriă, în bună speranță că le va ave 
pe cea-laltă lume, pentru că, crede poporuli, că ori şi ce 
i se dă omului de pomană, nu se pierde, ci le capătă în 
cea-laltă lume îndărătă. 

Dacă sai făcuti tote acestea în cele trei dile după repa- 
usare, càtü timpu stă mortulă în casă, și toti încă e tristi, 
atunci atâti cei de casă cât si străinii credu că mortulu, 
fiindă înaintată în virstă, e păcătos; iar dacă e prunci 
nevinovați, că vede p&catele și muncile părinţilor, moși- 
loră, strămoșilori, precum și ale altoră nâmuri și de aceea 
arată așa de tristi si posoinoriti. 

Prevëdéndü şi presupunândii asa dară n&murile cele mai 
de aprâpe ale mortului din fața acestuia binele și ferici- 
rea raiului pe de-o parte, iar pe de altă parte nefericirea, 
și torturile iadului își ieaü nemijlocită: după înmormintare 
refugiului la rugăciuni, leturghii, parastase, deslegări și să- 
rindare atât pentru iertarea pëcatelorü celui de curând 
înmormintatii câtă și ale altorii morți de mai nainte (1). 

În sfârșiti mulți credii că mortulă sade scârbitii de-aceea, 
fiindă-că vede pe cea-laltă lume ceva îngrozitoriă, si din 





(1) Com. de d-lă G. Tomoiagă, 


— 72 — 


causa acésta îi pare rëü după lumea asta, precum și după 
părinți, soţie, copii, şi după némurile cele mai de aprâpe, 
pe cari a trebuită să le părăsâscă. lar dacă e voiosi, se 
crede nu numai că vede ce-va frumosi și îmbucurătoriă, ci 
totă odată si pentru aceea că va mai muri cáfü mai de grabă 
în urma sa cine-va dintre n6murile sale cele mai de aprâpe 
şi mai iubite si că prin urmare nu va fi singuri în cea-laltă 
lume (1). 


(1) Cred Rom. din Mahala, com. de Ionică ali lui Iordachi Isacă, precum 
şi a altorii Români din Bucovina. 


k. O. 


VL 
ASEZAREA 


În cele mai multe părți ale Bucovinei este datină ca mor- 
tulă, după ce sa îmbrăcati și gătitii în vestmintele şi 'n chi- 
pulii, cum sa arătată în capitolul premergători, să se pue 
pe o laiță si mai alesi pe laița cea despre amiadi sai din 
fața casei despre ușă și anume cu fața în sus și cu capul 
sub icâne, adică spre răsăriti, iară cu piciórele spre apusă, 
saii mai bine disii spre ușă, ceea ce tnsemnézá că elă este 
gata de ducă (1). 

Dela modulů așezării acesteia vine apoi si blestemului: 
avede-te-ași cu fața în sus,» sati «vede-te-ași întinsă pe laqa, 
care însemneză atâta cât: vede-te-aşi mortii. 

În unele locuri şi anume prin orașe, precum si la reze- 
şii și ț&ranii cei mai avuţi, se pune pe o masă sai și pe 
nisce scânduri, cari se aștză în mijlocul casei celei mari (2), 


(1) In Todiresci, com. de I. Avramii; în Ropcea, com. de I. de Cuparencu; în 
Boianii si Bosanci, com. de G. Tomoiagă, în Bădeuţii, com. de Av. Macovei; 
în Stupea, com. de Al. Baci; în Vatra-Dornei, dict. de M. Ursaca. 

(2) Cele mai multe case țărănesci din Bucovina se"mpărțescii în trei părţi: 
în casă mică şi casă mare, cari se despartii una de alta prin tindă. Casa cea 
mică servesce de regulă spre locuită si ca bucătărie, iar cea mare spre pă- 
strarea vestmintelorii şi ale altoră lucruri de preţii, precum și spre primirea 
6speţilorii mai aleşi şi anume la dile mari. 


— 74 — 


în formă de catafaleš și se acoperii cu lăicere saü cu 
scârțe frumâse. Aice se așeză apoi cu fața în sus, cu capulii 
spre r&săritu şi cu piciorele întinse spre apusă, iar când 
casa nu este asti-felii întocmită ca să pâtă sta cu capulă 
spre r&sărită, atunci se pune de regulă cu picidrele îndrep- 
tate spre intrare, adică spre ușă (1). De aice vine apoi și 
blestemului: «vede-te-ași întinsă, saă lungiti pe masă.» 

Rari unde este datină, mai alesii vara, de-a se așeza și 
afară pe prispă (2). 

În unele părți din Moldova se asézš pe masă, si anume 
cu capului sub icône, sai pe laviță, în casă sai în tindă, 
cu faţa, ca si în Bucovina, spre răsăritii (3), în altele însă 
iü scoti afară și-l așeză pe prispă tot-d'a-una cu picidrele 
spre rěsăritů (4). 

În Banati se așeză sati pe masă sati după masă între 
ferești pe laviță alăturea cu peretele (5). 

În tâtă Transilvania, precum şi'n unele părți ale Moldo- 
vel și Țeril- Românesc! eli se aşeză pe o laviţă, pe o masă 
sai şi pe uni pati făcută din scânduri, însă tot-d'a-una cu 
pici6rele spre ușă, adică gata de plecare, de unde a rëmasü 
apoi si dicerea: «vede-te-așă cu picidrele 'nainte», adică mortii (6). 

Dacă sar așeza cu capului spre ușă, atunci, după credința, 
Românilorii din Moldova, toti nemuli i sar topi, adică toți 
până într'unuli ar muri din casa aceea (1). 


(1) In Sucâva si Ropcea, com. de I. de Cuparencu; în Boianü, Mahala, Bo- 
sancì si alte sate din Bucovina, com. de d-li G. Tomoiagă. 

(2) In Stupca, com. de_Al. Baciu. 

(3) Burada, Inmorm. p. 12. — Com. de A. Pletosù. 

(4) Lambrioră, op. cit. p. 151. 

(5) Com de d-lă Ionü Popovici, învățători. 

(6) Burada, Inmorm. p. 12.— Ionénü, op. cit. p. 39: «Pe unele locuri ună 
mortă se așeză cu picidrele spre ușă, adică gata de plecare. De aci este si 
dicătârea: «vede-te-ași cu piciórele înainte,» adică mortă.— Com. T. Simonii. 
I. Georgescu și Rom. Simă: «După ce s'a îmbrăcată mortulă se pune pe ună 
scaună lungă ori pe laviţă, cu capulii cătră fundul caset şi cu picidrele 
cătră ușă, gata spre plecare, în alte locuri cu capulă spre răsăritii.» 

(7) Diet. de Măriuca Nistori din Mălini. 


— 75 — 


Așezarea mortului cu picidrele spre ușă, adică gata de 
plecare, de si e usitată si la alte popóre străine, totuși s6- 
měnă a fi de origină romană, pentru că ea a fosti în deob- 
ste urmată şi de Romani. 

Romanit adică, după ce îmbrăcau trupulii mortului, tü 
puneaii într'o cămară deosebită a casei, care se numia 
vestibulum, unde iü aşezaŭ cu picidrele cătră ușă, voindi 
a însemna prin acâsta, atâta: că mortulă e gata spre ple- 
care sai că elu trebue să mergă acolo, de unde a veniti 
adică în pămintă. Din acestă causă adese-ori diceaü stră- 
moșii noștrii «porrectus est» în locu de «mortuus est.» (1) 

Pliniu ne spune în privința acesta următârele : «Natura a 
dispusi ca omulü să intre în lume cu capului și să iasă 
cu picidrele» (2). 

Adică, tocmai după cum spuni și o samă de Români din 
diua de adi. 

Iar Persius dice: 

«Apoi pornescii trimbiţile si făcliile: în sfârşit repausa- 
tulă așezată peunü pasti naltă și unsi cu miresme unsurâse, 
este întinsă cu picidrele înțepenite spre ușă» (3). 

După ce Lai așezati îi închidă din noŭ ochii, în casă 
când aceștia nu sari fi ţinută bine închiși si lipiță, iar dacă 
și de astă-dată nu vorů să se ţie închiși, puni pe dinșii 
câte uni gologani de aramă saŭ de argintii ca să se ţie (4). 


(1) M. Besană, stud. cit. publ. în «Albina», an. I, No. 57. 

(2) Lib VH 8: «Ritu naturae capite hominem gigni mos est, pedibus efferi.» 

(3) HI. 105: 

Hinc tubae, candelae; tandem beatulus alto 
Compositus lecto crassisque lutatus aromis 
In portam rigidos calces extendit. 

(4) Maï pretutindene în Bucovina, apol în Transilvania. — Com. de d-1ü T. 
Simonŭ: «După ce laŭ imbrăcatii şi aşezatii, de cuni-va a muritü schimosită, 
d. e. dacă ochit i-aŭ rămasii întorși saŭ gura deschisă, năsuescă dea le tocmi 
ca să aibă o înfăţoșare plăcută». 


— 76 — 


Ba în unele locuri, atâtă, din Bucovina cât si din Banată (1), 
ii legă si fălcile cu o maramă saŭ basma anume ca să nu 
înțepensscă și să r&mâe apoi cu ochii deschişi şi cu gura 
căscală, că nu e bine. 

Dacă i se închidă ochii, şi iarăși i se deschidii și r&mâne 
apoi cu dinşii deschişi, atunci, credă unii, că în casa res- 
pectivă are să fie fâmete, adică că locuitorii să aü să să- 
răcâscă și că nu se voră mai puté iarăşi rădica (2). Alţii 
iarăși sunt de părere că tótà viaţa lui a petrecuto în somni, 
și de aceea, a deschisii acuma ochii (3). 

Cei mai mulți însă credii și spună că nestându-i ochii 
închiși si lipiți, ci deschişi, însemnă că în scurti timpii are 
să mai mórà cine-va din casa aceea sau dintre nemurile 
cele mai de aprope, cari i-aii fosti mai dragi, şi anume ori 
unii bătrână, ori doi tineri. Ba, în unele locuri credi așa 
de tare, în cât că, dacă cine-va este bolnavii din né- 
mulii celui mortă, se pregătescă cu tóte cele trebuincise 
de mârte pentru dinsulă, așteptândii numai óra în care 
să-i iasă sufletului (4). Iar când stă cu uni ochii inchisü 
și cu celü-laltü deschisi, credü că cu celui închisă se uită 
pe drumulii său, iar cu celui deschisii se uită în casă ca să 
vadă cine are să vite după dinsulu din acea casă (5). 

Dacă stă cu gura deschisă credü unii că elü se râgă la 
Gmeni ca să-lii ierte (6), alții că cere ceva de pomană, (7), 


(1) Com. de d-lă Iosifă Olariă, învăţ. în Domani. 

(2) In Ropcea, com. de I. de Cuparencu. 

(3) In 'Todiresci, com. de L Avramă. 

(4) In Crasna, com. de At. Germani; în Todiresci, com de L Avramiă; în 
Bosanci, com de I. Blându, stud. gimn.; în Mihoveni şi Buninți, com. de Const. 
Corvină, stud. gimn.; şi în Ropcea, com de L de Cuparencu. 

(5) In Bosanci, com. de L Blându; în Ropoea, com. de I de Cuparencu. 

(6) In Crasna, com. de At. Germană. 

(7) In Stroesci, com. de A. Petricânii. 


== Y = = 


cei mai mulţi inși însă că are să mai mórá cine-va din 
casa aceea (1). 

De la acestă credință se vede că vine apoi și datina de 
a-i lega fălcile cu o năframă. 

In unele părți din Banati credă Românii că atât cu nă 
frama acesta, după ce i sa luati mortului de sub barbă, 
câtii si cu baticelulă pusă lângă mortă la eșirea sufletului 
facă vrăjitorele o mulţime de fărmecătui (2). 

In fera-Românescă, din contră, esistă credința că dacă unui 
morti după o di şi o nópte îi séde gátulü móle, e semnü 
că va mai muri cine-va din acea casă (3). 

După ce i-ai închisti ochii şi legată gura, îi: tocmescii 
mânele în crucişi pe piepti și anume tot-dea-una cea dreptă 
peste cea stângă. 

Punerea, mànelorü pe piept, ca și când sar ruga, în- 
sémnă, după credinţa unora, că, elŭ mulțămesce lui Dummedeii 
pentru traiulă ce la, trăită și acuma lasă tâte grijele lu- 
mesci de pe pămintii si merge numai cu sufletului la Dum- 
nedeii (4), după a altora că elü se râgă în ceea-laltă lume 
cum sa rugati și 'ntracâsta (5), și iarăși după a altora cà 
elŭ asa are a se înfățișă în diua judecății celei de pe urmă 
de 'naintea, scaunului dreptului judecători, ca și cum sar 
ruga și umili spre a face pe dreptuli judecători induratü 
ca să-l ierte de tote cele ce le-a păcătuiti în viață (6). 

Dela acâstă datină se vede apoi că vine si blestemului: 
avede-te-ași cu mânele pe pieptii», ceea ce însemnsză atâta, 
cât: vede-te-ași mortii! 


(1) In Mihoveni, com. de Corvini. 

(2) Com. de d-lă Ios. Olarii. 

(3) Ionsniă, op. cit. p. 38. 

(4) In Stupca, com. de d-lă Al. Baciii. 
(5) In Ropcea, com. de I. de Cuparencu. 
(6) Com. de d-lă G. Tomoiagă. 


— 78 — 


In cele mai multe părți din Bucovina îi pună în mâna 
dreptă o cruciță făcută din ceră galběnă si curată, care în- 
sémnà pe de-o parte că mortuli a credută tot-dea-una în 
domnulii nostru Is. Chr., cu alte cuvinte că elù a fosti si 
a murit ca creștini si că va fi tot-dea-una cu Is. Chr. (1), 
pe de altă parte ca să aibă unŭ scuti cu care sà se apere 
în protiva diavolilori, pe când va trece vămile văsduhuluă si 
tot-odată să-i potă birui, precum au biruită martirii pre duş- 
manii trupesci si sufletesci, tiindü tare credinţa în Is. Chr. 
şi arma crucii în contra diavoliloră (2). 

După credința Românilori din Balacâna, districtulă Su- 
cevii, a celorü din Mănăstidra saă St. Onofreiă, districtulti 
Siretiului, și a celoră din Bilca, districtului Rădăuţului, cru- 
cija de ceră, care se pune în mâna mortului, însemneză 
dreptatea sai mărturia, de pe care la a doua venire a Dom- 
nului nostru Is. Chr. când vori învia toți morții, flù va, 
cunósce Dumnedei că a fostii creștinii, căci atunci fie-care 
omii, care a creduti în Is. Chr, va trebui să se înfățișeze 
câte cu o cruce în mână înaintea sa, ca să se cunoscă: 
care a credutii în cruce si care nu (3). 

In unele părți toti din Bucovina în loculă cruciței, i se 
pune în mâna dreptă luminarea, ce a ţinuto în mână pe 
când îi esia sufletulă, credândi că cu acea luminare se 


(1) In Berchişesci, com. de G. Velehorschi, stud. gimn. și în Ropcea, com. 
de Em. de Cuparencu, stud. gimn. 

(2) In Todiresci şi Soloneţă, com. de L Avramiă: sCruciţa se pune în mâna 
mortului ca să-l stea la trecerea vămiloră întru ajutoră.» In Stupca, com. 
de Al. Baci: aCruciţa de cdră se pune în mâna mortului ca să se apere 
cu dinsa în contra duhuriloră necurate.» In Fundulă-Moldovel, com. de 
Const. Mercheșiă : aCruciţa de cér, care se pune de regulă la copil, însem- 
néză ca să se apere în cea-laltă lume de diavoli.» — In Ropcea, com. de 
Em. de Cuparencu: «Crucita de cfră insémnš că celă mortii va pute cu 
semnul sf. cruci merge ori pe unde şi că nimică nu-lii va împledica aŭ re- 
tiné, căci elù pretutindene va fi apărată de st. cruce» 

(3) Com. de M. Jemna, Just. Cârdei, stud. gimn. si dict. de Elisabeta Agapi. 


— 79 — 


întățiș&ză luminati înaintea scaunului dumnedeescii, unde se 
împărtăşesce cu Is. Chr. vëdutü în persână, pe când la tm- 
părtășirea din viața acâsta Domnulă nostru Is. Chr. nu era 
văduti de dinsulü (1). 

Alţii din contră credă și spunü că lumina, ce i se pune 
de astă dată în mână, îi servesce spre luminarea drumului 
din cea-laltă lume, pe unde are să mârgă până ce va a- 
junge la loculi de odihnă, si mai alesi când are să trecă, 
peste puntea raiului (2). 

În unele părţi din Transilvania, precum bună-6ră, în tinu- 
tulü Năsăudului, în loculă cruciței, i se pune între cele trei 
degete dela mâna drâptă, cu care și-a făcutii cruce, o tur: 
tață asemenea de câră de stupi (3). 

La mijloculu cruciței, care se pune în mâna mortului, în 
cele mai multe locuri se lipesce uni bană de aramă (1 cr. 
saii 5 bani), de arginti (unii puișori — 10 cr.) saŭ și de 
aură, după puterea omului. 

Cu acestui banii, după credinţa unora, mortulă are să plă- 
tescă luntrea, cu care va trece în cea-laltă lume (4), căci se 


(1) Com. de d-lă G. Tomotagă. 

(2) Com de Nic. Cotlarciucii, stud. gimn. de loci din Stulpicani. 

(3) Com. de d-lü T. Simoni. 

(4) I. Avramă: «Românii din Soloneţiă şi 'Todiresci credă că sufletul 
omului după ce se despărțesce de corpi, are să trecă peste ună riù mare, şi 
acolo este ună omii, care stă lângă apă, şi dacă-i plătesci, elù te lasă să treci 
peste apa aceea, iar dacă nu-i plătesci, nu te lasă; să treci. Deci de aceea i 
se pune mortului grițari la capă ca să aibă cu ce plăti omului de lângă rii, 
. ca săli trecă.» — Burada, Inmorm. p. 17. — V. Alexandri, Poesii populare 
ale Românilorii, Bucuresci 1866. p. 6: «Este în țară o datină veche de a 
pune câte o mică monedă în mâna fie-cărui mortii, când este a-lă înmor- 
mintă, gi acâsta poporulă o face fără a se gândi la antica obolă a lui Ca- 
roni.» — Idem de eadem. p. 140: «Afară de isele monede, se maï pune si 
câte o monedă mică în mâna mortului pentru ca să aibă cu ce plăti pe cea 
lume Barca lui Carong. Români! însă aü uitati şi pe Caroni și riulii Stiv şi 
câmpii Ehser din mitologia strămoșâscă, de când Christianismulă a înlocuită 
religia păgânismului.» 


— 80 — 


istorisesce că pe cea-laltă lume sufletulă trebue să trecă peste 
uni rii lati şi mare, și nefiindii eli în stare a-li trece singuri, 
dă banulii acesta unui luntrașii, care stă acolo si acela flù 
trece apoi cu luntrea (1); după a altora însă vămile sai 
străjile, ca să pótà trece mai departe și să ajungă la loculü 
de odihnă netmpedicati (2); şi iarăşi după a altora, pen- 
tru că aşa e datina lomânului ca să nu mergă nicăeri cu 
mâna g6lă, prin urmare nici înaintea lui D-deü (3), precum 
şi pentru aceea ca să potă plăti tâte datoriile, pe cari n'a 
fosti în stare saŭ nu a voită a le plăti în viață (4). 

In unele locuri însă atâti din Bucovina cât și din Mol- 
dova si din Transilvania, crucerulii acesta i se pune în mâna 
dreptă (5), în altele însă i se legă de cheutorea cămeșii, si 
servesce spre același scopi, adică ca să aibă cu ce plăti 
vămnile (6). 


(1) Cred. Rom. din Balacena, com. de M. Jemna, şi a celorii din Stupca, 
com. de Al. Baciii: aBanulü i se pune in mână ca cu dinsulă să plătâscă 
unui bătrânii mosnégü ca să-lii trecă peste ună rii mare în cea-laltă lume.» 

(2) In Boianii, com. de d-lă V. Turturenă: «In mână se ma! pune o cru- 
ciță de ceră cu unii bani lipită de ea, ca sufletulii repăusatului să aibă cu 
ce plăti vămile, prin car! are să trâcă.» — I. Avram: aRomânil din Soloneţi 
şi 'Todiresci spunii că sufletul omului, după ce se despărţesce de corpi, are 
să trecă prin mal multe vămi, de aceea punü ómenil in mâna celuy mortii 
saă la capii unulii saii mal mulţi grițari, ca să aibă cu ce plăti vămile.» 
Nic. Cotlarciucii: aAvendi sufletulii mortului să trecă hotarele lumei acesteia, 
trebue să trecă printr'o vamă, unde eintunericii, iar la pârta cea din urmă, 
unde ar ave să iasă afară, stă cine-va și trebue să plătescă bănuţulă a- 
cesta.» — Rom. Simii: «In mâna drâptă i se pune o cruce de céră și uni 
cruceriii ca să plătâscă vămuile în cea-laltă lume.» — Lambrioră, op. cit. p. 
151: «punându-i în mână o cruce de cérš cu ună bănuţiă lipită de dinsa 
pentru plata vămiloră văzduhului.» 

(3) In Ropcea, com. de Em. de Cuparencu. 

(4) In Berchişesci, com. de George Velchorschi. 

(5) In Voitinelă, com. de Dim. Cârdel; în Câmpulungiă, com de V. Bur- 
duhosii ; în districtulă Năs&udului din Transilvania, com. de T. Simoni; si 
în Secadate, com. de L Georgescu. 

(6) In Mihoveni, com. de Constan. Corvină. 


— 81 — 


In Țara-românescă este datină de a se pune în sinulü 
mortului 24 de parale să plătescă la cele 24 vămi câte o 
para, iară la degetului celii micii dela mâna drsptă i se legă, 
spre același scopi, o pară de argintii ori si de aramă, de 
unde vine apoi si locuţiunea proverbială, dicându-le celoră 
bogaţi si sgârciți că «nu o să iai lumea cu tine, ci tot o 
pară legată la degetă» (1). 

In Banat este asemene datina de a se pune în sînulă 
mortului 9 cr. în credință că mortulă are să trecă prin ndue 
vămă până la raiŭ şi cu cei 9 cr. se pote rescumpăra, 
iară alăturia cu dinsulă unii batuelt de alună cu ună cru- 
ceriă la uni capătu (2). 

In vechime, ne spună bătrânii, că atâtii în Moldova câtă 
şi la Românii din Transiwania acestă bani se punea în 
gura mortului (3). 

In Bucovina, şi anume în Frătăuțuli vechii, districtulü 
Rădăuţului, este și astădi datina de a pune. mortului unii 
puişorii de argintă sub limbă, unde-lii lasă până ce scoti 
mortulii din casă. Când dai să scótă mortul, atunci îi 
scoti puişorulii de sub limbă și cumpără pe dinsulü rachii, 
pe care Hü daŭ apoi unui Beţivă de profesiune ca, să-li bea, 
în credință că cine va bé rachiü de acesta nu va be mai 
multă în tâtă viața sa (4). 


(1) Dobre Ștefănescu, Studii asupra literature“ poporale publ. în «Lumina 
pentru toţi» an. IV, Bucuresol 1888, p. 869 ;— Ionénü, op. cit., p. 36: «Unul 
morti i se bagă o para de argintă pe degetulă celă mică dela mâna dréptă, 
ca să aibă cu ce plăti vama pe lumea ceea-laltä.» — D. Stănescu, op. cit. p. 
323: «De asemenea nu se uită nici o dată să lege de degetul celă micii 
alii r&posatului câte uni bani, ca să plătescă ângeriloră, ce-lă conducii pe 
acâștă cale grea şi pe care altii-felă n'ar pute s'o facă.» — Burada, Inmorm. 
p. 17: aln judeţul Prahova, acelă banii se légă la degetulă celii micii de- 
la mâna dréptă.» 

(2) Com. de d-lă Ios. Olariu, învăţ. în Domanii. 

(3) Burada, Inmorm. p. 17. 

(4) Com. de mal mulţi Români din loci. 


Marian, Inmorm. la Români. 6 


— 82 — 


In unele sate din Transilvania se crâpă la unii capăt 
bëtulü care se pune în sicriă, şi se aș6ză în acea crepă- 
tură (1). 

In unele sate din Bucovina, precum bună 6ră în Todiresci 
şi Soloneță, dacă mortului a fostă unii omi avută, îi pună 
mai mulți grifari, iară dacă a fostă săracă, îi pună numai 
unii singuri grițară la capi (2). 

De multe ori însă acesti banii se pune numai pe secriü 
sai se aruncă în grópà (3). 

Datina punerii banului în deosebite chipuri arătate mai 
sus, precum pe crucița cea de céră, în mână, în gură, 
la capă sati în secriulă mortului, precum și credința de- 
spre causa punerii sale, e parte de origine veche păgâ- 
nă, şi parte de origine mai nouă creştină și anume 
cea dintâi, adică cea despre plătirea unui omii ca să-lit 
trâcă pre celui mortă peste ună rü saň apă mare, e de ori- 
gine curatii romană, iar cea despre plătirea vămiloră cu 
multii mai posteridră şi anume de origine apocrifo-creștină. 

Precum facă Românii de adi, aşa era datina si la Romani 
de a pune în gura mortului saă în secriulü acestuia unii 
banii, obolă-obolus, credândii că repăusatulă va trebui să-lă 
dea lui Charon, păzitorulă dela porta iadului (Hades), anume 
ca săli trâcă cu o luntriță peste fluviul Acheronă sau 
peste apa Stix ca să pótă astü-felü întra în Hades. 

Juvenală ne spune în privința acesta că «în timpi ce 
noulă veniti stă pe malu si este cuprinsă de frică la ve- 
derea înfricoșatului Charon, nenorocitulă a pierdută spe- 


(1) Burada, Inmorm. p. 17. 
(2) Com. de I. Avramă, stud. gimn. 
(3) Burada, Inmorm. p. 17. 


— 83 — 


ranța de a trece cu barca balta cea glodâsă, neavëndü nici 
unii bani pe care să-lu dea cu gura» (1). 

In Properţii încă aflămă acesta: «Rugăciunile mişcă ini- 
mile deiloră; și când luntrașulă à primită banulü, porta 
înspăimântătore se închide pe mormintulii ierbosü> (2). 

In fine Virgiliu ne spune: «T6tă mulţimea, ce-o vedi aici este 
săracă şi fără mormintü. Acela acolo este luntrașuli Charon, 
aceștia pe cari îi duce unda (luntrea) sunt îngropaţi» (3). 

In Țera-Românescă, ne spune d-ii Ionénü, că «dacă unii 
mortii este lunatică şi îndiuată cu unŭ frate ali sëü, care 
trăesce, i se împăneză ochii, nasulu, gura și urechile cu 
meii şi pietricele, ca să nu se facă strigoiă; iar după ce-lă 
îngrâpă se slobâde o pușcă pe de-asupra mormiîntului; 
acesta, se face ca să nu se ivescă vre-o vrajbă între cei doi 
frați pe lumea cea-laltă» (4). 

Totii d-lă Ionénü ne spune mai departe, că copilul, care se 
nasce cu căiță pe capii, se crede că după morte se va face stri- 
goiŭ, de aceea, când móre, i se legă trupului cu rugă, iar în 
ochi, în gură, în nasu și în urechi i se pune meiii anume ca 
să nu se facă strigoiă, şi aşa se pune apoi în morminti (5). 

Românii din Banată, se vede că totu spre acestui scopă, 
ti pună în ochi, urechi, nări și gură, în locă de meiu sai 
petricele, tămâe (6). 





(1) Juv. HI v. 265: 
lam sedet in ripa tetrumque novicius horret. 
Porthmea, neo sperat cenosi gurgitis 'ainum. 
Infelix nec habet, quem porrigat ore trientem. 
(2) Lib. IV El. XI. v.7: 
Vota movent superos: ubi portitos aera recepis. 
Obserat herbosos lurida porta rogos. 
(3) Aen. VI. 325: 
Haec omnis, quam cernis inops et imhumataque turba est. 
Portitor ille, Charon : hi, quos vehit unda, sepulti. 
14) Op. cit. p. 37. 
(6) Op. cit., p. 41. 
(6) Com. de d-1ü Ios. Olarii. 


— 84 — 


Mai de multi era datină tn Banată ca la fie-care mortù, 
de-ar fi fostă acela de ori şi ce etate sau genii, să se chie- 
me unŭ sciutoră (cunoscătorii), de regulă o mósš, care tre- 
buia să-i provadă cadavrulii cu cele necesare, ca nu cum-va 
să se întârcă ca strigoi pe păminti. Chiematulă străpungea, 
mai întâii scăfârlia mortului cu ună aci lungi, apoi îi 
ungea corpulă în diferite locuri cu unsâre dela uni porcă, 
care sa tăiatii în diua de Jgnată, cinci dile înainte de Cră- 
ciunü; si pe urmă mai punea alăturea cu dinsuli încă si 
unŭ b&ții de ună sucü de lungi si ghimposi de maăcieșă 
(trandafiri de câmpii), care era menit a-lŭ opri să iasă, 
din gr6pă, pentru că încolotocindu-se cu vestmintele în ghimpii 
acestuia, mortul nu putea eși afară (1). 

Pe pieplii i se pune, în cele mai multe părți locuite de 
Români, o icână saii o cruce de lemniă, parte, ca să nu 
se apropie duhurile cele necurate de dinsulă, si parte pen- 
tru aceea, ca să, aibă creștinii, cari visiteză pe celü morti 
în cele trei dile, câtii stă în casă, ce săruta (2). 

In unele sate din Bucovina, precum bună 6ră în Mahala, 
este datină de a se pune pe morti şi o seceră, anume ca 
să nu crâscă, să nu se umfle, care, câtă stă mortulă în 
casă, atâta stă si ea pe dinsulü, iar când se pornesce la 
grópă, se iea (3). 

In Țera-Românescă esistă credința că dacă cadavrului vre- 
unui mortă, până la înmormintare, capătă mirosi grei, în 
viața lui a făcută multe păcate (4). 

Toti în fera-Roimânescă e datină de ase pune uuui 


(1) Art. u. Alb. Schott, Walachische Märchen. Stuttgart und Tübingen. 
1846, p. 298. 

(2) Burada, Inmorm., p. 15. Apoi com. de ma! mulți Români atâtă din 
Bucovina. câtă si din Moldova și Transilvania. 

(3) Com. de Ionică ală lut Iordachi Isacă. 

(4) Ionénü, op. cit. p. 41. 


E: auzi 


morti orarü pe frunte ca să fie păzit de focului celă nestinsă (1). 

Afară de cele înșirate până aici se mai pune peste întregii 
corpulă mortului, încă si o pânză albă şi curată de casă, 
lucrată din bumbaci sati fuioră, după puterea omului, care 
se numesce giulgii, sovonii sai respeti (2). 

Dacă pânza acesta este subțirică si mai alesi strevedie, 
se numesce păiórä. 

Pânza, acâsta, care trebue să aibă lungimea corpului, și 
dacă este cu putinţă, încă și mai lungă ca să spânzure ceva, 
peste picidre, însemnâză, după credința unora, că mortul 
se va apăra cu dinsa în contra focului ce trebue să-l stră- 
bată până la raiü (3), după credința altora însă ca să-i fie 
ca podă pe care trebue să trecă când va merge în ceea- 
laltă lume (4). 

Dela acestă pânză, cu care câtă stă mortul în casă, 
se acopere de regulă numai dela mâni în josă, și numai 
în casă când e diformi la față, se acopere si pe capi, vine 
apoi şi proverbulă «pare că z-aă luată pânza de pe obraz», 
care se aplică unui omii fârte slabă și palidü la față (5). 

După ce se pune mortulti în secriă, atunci, fie elă diformia 
ori nu la faţă, se acopere si peste' obrazii cu dinsa și așa 
se înmormînteză. 

Punerea pânzei acesteia e atátü de îndătinată. şi r&spân- 
dită pretutindene, că nu o dată se face amintire despre 


(1) Ionénă, op. cit., p. 36. 

(2) Burada, Inmorm. p. 15.— T. Simonü : «Mortulă se acopere cu o pânză 
de diferite calități, după cum e şi respeotivulă de avută». 

(3) Com. de Ionică ali lui lordachi Isacü. 

(4) In Câmpulungiă. 

(5) Datină pretutindenea in Bucovina si Moldova, vedy și Lambrioră, op. 
cit. p. 151: aln shHrsitü îl acoperă câtă îl de lungi cu o pânză albă numită 
în limba, bisericel giulgiu iar în limba curgătâre numal pânză; de unde a și 
rămasă vorba ce se dice când cine-va e galbănii și istovitii: «parcă ta 
luată pânzele de pe obraz». 


— 86 — 


dinsa si în poesia poporană. Asa intro doină din Moldova 
cetimü în privința acesta următârele : 

Şi-ot lăsa cu jurămîntii 

Să-mi vii, maică, la mormîntă, 

Şi să dal ţerna într'o parti 

Să vedi doru ce pâti, 

Să iet pânza di pe-obrază 

Să vedi morti cu năcazii 

Și 3o îeă di pi chicidri 

Să vedi mârtea 'nselàtóri (1). 

Iară ună bocet din Zransilvania, districtul Năs&udului, 

se începe astü-felü: 
Puisorulü mei iubită, 
De trăitii aï fi trăitu, 
Mórtea nu te-a 'ngăduită; 
le-ţi pânza de pe obrazü 
De vedi mortea cu năcază. 
Ie-ţi pânza de pe picisre, 
De vedi mârtea 'nşelătore (2). 

Românii din fEra-Românescă credândi că sufletulă omului 
are să trecă prin locuri căldurâse, faci mortului o apă- 
rătâre de pânză câtă corpului lui de lungă la care adaogă 
aripi asemenea de pânză. Tot-odată se facü pe dinsa şi 
patru cruci; câte una pe fie-care din aripi, una pe pânza 
de deasupra capului şi alta de-asupra pântecelui. De or- 
dinari pânza acâsta trebue să fie de torti spre a-lu feri mai 
bine de radele căldurâse, fiindů mai grósă (3), nici de cum 
însă de mătasă sai altă materie subțire si slabă. 

Escepţiune dela acâstă regulă generală se face numai 
la clasa inteligenței, care însă nici când nu pote servi de 


(1) M. Caniană, Poesil populare, Doine. Iași 1888 p. 180. 
(2) Com. de d-lă T. Simoni, 
(3) D. Stănescu, op. cit. p. 322. 


= 87 — 


oglindă timpului si a caracterului strămoşescii, căci asimi- 
iându-se acestă clasă civilisațiunii europene, a fosti silită a 
desbrăca, datinele antice ale protopărinţilori noştri (1). 

Dacă mortulă e aşezată pe masă sau pe scânduri în 
formă de catafalcui în mijlocul casei, i se pune la capi o 
cruce şi o lumină, de regulă, în lipsa unui stfeșnicii, aşe- 
zată întruni vasi. 

In cele mai multe părți din Bucovina si Moldova însă se 
pune ună sleșnicii, pe care se află fo:aguli şi de care se 
lipescă apoi si alte lumini. 

Pe de laturi se pună, mai alesii prin oraşe, asemenea 
două, patru sau chiar și şase sfeșnice cu luminări, iară la 
picire unii sfesnicü, dar fără lumină. 

Sfeşnicele se aduci de regulă din biserică. Iar luminele, 
ce se află întrinsele, trebue să ardă di si nâpte, toti tim- 
puli câtă stă mortulii în casă, si casă nu se trecă degrabă 
se aprindă schimbișă toti dâue câte due, și numai la 
anumite momente tâte de-odată. 

In acele locuri, unde stă mortulă pe laiţă, arde de regulă 
numai o singură lumină la capă. Iară unde e forte mare 
lipsă arde și unŭ opaiți (2). 

Luminile, ce ardă la capulă mortului precum sin preju- 
rulu său, însemnă că sufletului mortului respectivi merge 
drepti la Dumnedei, nu rătăcesce nicăiri prin aerü, de óre-ce 
arzândă luminele, vede pe unde are să se ducă. Dacă narii 
arde, atunci n'ar vede pe unde să se ducă (3). 

In multe locuri, şi cu deosebire prin orașe, este datină 
de-a se pune imprejuruli mortului încă si diferite flori si 


(1) M. Besani, stud. cit. în «Albina» an. L No. 57. 

(2) În cele mar multe părți ale Bucovineï şi Transilvaniei, com. de A. Ma- 
covel si I. Georgescu: «O lumină sai două, după cum e şi starea omului, 
ardă giua si n6ptea pe timpul când e mortulii in casă.» 

(3) În Ropcea, com. de I. de Cuparencu. 


— 88 — 


anume, la cei bătrâni mai multii verdi și fără față, iară la 
cei mai tineri de diferite colori, cu deosebire însă de colóre 
mai multă roşietică. 

Astu-felă stă mortulii aşezată, dacă a muritii de morte na- 
turală, de regulă trei dile si două nopți, sai, după împre- 
jurări, două dile si trei nopți, în casă, ca să-lă pótă vede 
toti Omenii din comuna în care a repausati. 

Toti atâtea dile stai morţii și 'n vechime (1). 

Nemijlocitii după așezare cei de casă precum şi tote né- 
murile cele mai de aprâpe ale mortului cari se află de faţă, 
voindiă a-şi ar&ta întristarea și jalea cea mare, ce o aù după 
dinsuli, dacă sunt dintro clasă mai înaltă și mai cultă, 
acopă&rii tote oglindile din casă câte co mâneştergură, cu 
floră sai altă materie nâgră, ca nimeni să nu pâtă căuta 
într'insele, iar țăranii, la cari se află de regulă numai câte 
o singură oglindă în casă, o iaŭ de pe părete si o ascundă 
în ladă (2). 

In același timpi în satele de peste Pruti, din districtuli 
Cernăuţului, precum și 'n unele sate de dincâce de Prută 
din Bucovina, scoti din ladă tâte lucrurile menite a se da 
de sufletului celui repăusati peste secrii, precum si cele 
ce aü a se pune la procesiune și a se da preoţiloră și can- 
toriloră bisericesci, si a le anina pe nisce cuie, pe o poliţă, 
rudă saŭ frânghie de-asupra mortului (3). 

După acssta se alungă atátü cânză câtù «și mâțele din casă, 
ca nu cum-va, în timpulă acela, câti stă mortului așezată, 
să-lă încépă și schimonosescă, Gre-cum, căci după spusa Ro- 


(1) Dim. Cantemir, Descrierea Moldovei, Ed. Academiei române. p. 149: 
«Cadavruli nu se îngropă îndată în diua cea dintâi, ci aşteptă până a treia 
di, ca nu cum-va să ingrópe de viă pe vre-un morbosi, care numai a le- 
șinată.» 

(2) În Bălăceana, com. de M. Jemna. 

(3) Com. de d-lui G. Tomoiagă. 


— BO 


mânilorii din unele părți sai întâmplati casuri, unde cânii 
și mâjele, trágëndü fârte tare la hoitü, aü stricati fața, na- 
sulă, urechile, ba chiar si mânele mortului (1). 

Mai departe credü și spuni Românii din unele părți ale 
Bucovinei, că mâțele, dar mai cu sémă cânii, carii sunt 
adevărații prietini ai omului, de aceea, se alungă din casă, 
càtü stă mortului pe masă, pentru că lori li-i forte jele după, 
omiă, nu-lii poti de grabă uita, şi: din causa lori apoi nu 
pâte sufletulă eşi din omii nică din casă afară (2). 

Alţii iarăși crediă că în câni şi mâţe, fiindă animale spur- 
cate, se ascundă spiritele cele necurate. Drepti aceea tre- 
bue alungate din casă, ca spiritele necurate ce sarii afla în- 
tr'însele, să nu impiedice sufletului mortului de a merge la 
Dumnedei (3). 

In plaiulă Prahova, precum şi 'n alte părți din Țera-Ro- 
mânescă, nu numai cânii si mâţele, ci și găinile, ba chiar 
până și şorecii, cari ară av6 datină de a umbla prin casă, 
se prindă, se omoâră, se l6gă, se punii sub vre-o copae, se 
închidă în pimniță, sai se ducii în câmpii departe de sati 
şi se lasă acolo anume ca să nu trâcă peste morti, căci, 
trecândii, se crede că mortulă se face strigoii gi vine n0p- 
tea, şi la toți din casă le mâncă inima (4). 


(1) Com. de d-lü Av. Macovei, preotă în Badeutü; V. Turtureni, preoti 
în Boiană; V. Burduhosă stud. gimn. de locii din Câmpulungi; I. Geor- 
gescu, învăţ. în Secadate; Nic. Cotlarciucă din Stulpicani si Titu Zaharescu 
din Baia în Moldova. j 

(2) In Mănăstióra, com. de El. Agapi și în Berchișesci, com. de G. Vele- 
horschi, stud. gimn. 

(3) Cred. Rom. din Costâna, com. de Dragosü Bumbacă, stud. gimn. și a 
celoră din Stulpicani, com. de Nie. Cotlarciucă: «O babă mi-a spusii că cânit 
şi mâțele sunt animale spurcate, pentru-că totă-deauna rămășiţa apei, care se 
descântă si rămâne în fundii, se aruncă pe câne sai pe mâţă, ca prin acesta 
să se alunge tote relele din casă.» 

(4) Revista pentru istorie, archeologie și filologie, an. II, vol. II, Bucuresci 
1884, p, 386—887.— L. St. Negoescu, Credinţe pop. publ. în «Lumina pentru 


— 90 — 


In Banaţă, totii din causa de pe urmă se păzesci forte 
tare cânii şi pisicele, nu numai ca să nu trâcă peste mortii, 
ci totü-odatà și pe sub acesta, căci cum ar trece îndată n'ar 
fi bine (1). 

S’a întâmplată adese-ori, că mișcândă vre-o pisică numai 
pânza de pe mortii, toți cei de față aü fugiti din casă (2). 

Adevărata causă însă pentru ce se alungă cânii și mâțele 
din casă, nu e cea arătată în șirele de mai sus, ci, după 
cum spună unii Români din Bucovina, pentru că sufletului 
omului, după ce se despărțesce de corpi, să nu se pue pe 
vre unulă din aceste animale necurate (3), iar după -cre- 
dința altora, că atunci când suflețuli se sbate si se mun- 
cesce ca să iasă din casă afară, în isbirea sa să nu se bage 
cum-va în vre-ună câne sai mâţă (4), căci sufletulă, după 
ce se desparte de corpi, după cum ne vomii încredința în 
alti loci, nu se duce de-a dreptuli în ceriă, ci adese-ori se 
viră în animale precum și în alte obiecte, unde petrece apoi 
ună timpi mai îndelungată. 

Toti atunci, când se alungă cânii şi mâţele din casă, este 
datină în unele sate din Bucovina, precum bună-6ră în Bilca, 
de a pune o năframă curată pe uni cui, credendi că su- 
fletuli, după ce s'a despărțiti de corpii, se pune pe năframa 
de pe cuiul resnectivii, unde aşteptă până ce vine preotului 


toţi» an. II, Bucuresci, 3888, p. 474. — Ionénŭ, op. cit. p. 36—37: aunü mortii 
este păzită ca să nu trecă peste elii vre-o pisică, căci se face strigoii şi moră 
toţi ai casel.» — D. Stănescu, op. cit. p. 324—325: «Este importantă a spune 
aici câtă de înrădăcinată între ómen este ideia că în câne şi pisică si alte a- 
nimale există duhuri rele. Aŭ cea mal mare veghiere pe timpuli când mor- 
tulă este în casă, ca să nu trecă peste elă vre-o pisică, nică chiar şorece, căci 
atunci se face strigoii. Pisica ce ar fi sărită peste vre-unii omii este dusă în 
câmpi departe de sati şi lăsată acolo, dacă nu este omorită.» 

(1) Com. de d-lă Ios. Olariu. 

(2) Com. de d-1ü L Georgescu. 

(3) Cred. Rom. din Bilca, com. de Iust. Cârdetlu. 

(4) Cred. Rom. din Câmpulungă, com. de V. Burduhosă. 


== 91]. 


şi cantorulă bisericescii ca să-i ducă corpul la mormintă. Şi 
de óre-ce, după credința Româniloriă, sufletulti merge cu tru- 
puli până la mormintă, de aceea pună el si o ulcică cu 
apă și pe ulcică o franzolă cu o lumină pe dinsa, 'credândi 
că sufletului toti timpului acela, câtă stă în casă, gustă din 
apa şi franzola de pe ferestră (1). 

In era-Românescă, dacă într'o casă móre capulă familiei, 
maï e încă şi acea datină că în aceeaşi di se înjugă boii 
dela casa respectivă cu jugulii r&sturnatii spre semnii că 
dacă a murită gospodaruli, tote vorů merge anapoda si pe 
dosü (2). 

In fine, după tâte acestea, bărbatul sati unulü dintre né- 
muri, merge la preotului locali şi-l râgă a dispune să se 
tragă clopotele pentru cel repăusatii, apoi întorcându-se 
acasă şi mai dispunândă unele si altele, se pornesce la ora- 
sulü din apropiere ca să cumpere cele necesare pentru mortii, 
mai alesii cuşmă, basma la grumazii, materie pentru zobonii 
și ciobâte, iar dacă e femeie: tulpañü, materie pentru sucnă, 
papuci, nimitefü, precum și tote cele-lalte lucruri, ce mai 
sunt de neapărată lipsă la o înmormintare. 

Mama repăusatului, respective soția sati surorile séle, pre- 
cum şi cele-lalte nâmuri mai de-aprâpe de partea femeéscă, 
lepădându-şi tote pod6bele, precum: cercei, inele, mărgele si 
altele, iar fetele despletindu-și pe lângă acesta încă si pë- 
rulii şi lăsându-lii pe spate, începi a jeli mortului bocindu- 
se gi văicărându-se de-asupra şi prin prejuruli lui (3). 

(1) Com. de Iust. Càrdeïu, stud. gimn. 


(2) Ionénŭ, op. cit. p. 39. 
(3) Pretutindene în Bucovina. Vegi si Burada, Inmorm. p. 8—9. 


— 92 — 


VII. 


STEGULU. 


In unele locuri din Moldova era mai de multi datină de 
a, se scâte mortul după îmbrăcare afară pe tárnatü, și atunci 
se rădica de-asupra lui pe casă unii stegii (1). 

In Transilvania, si anume în ținutul Năsăudului, ase- 
menea stâgi se rădică și astădi în turnului bisericei sai în 
clopotniță, dar numai când more vre-o fată mare sai vre- 
unŭ fecioră holteiă, adică care, câtă a fosti în viaţă, a 
apucatii a intra intre cei-lalţi feciori în joci (2). 

Acesti stegi, care stă sése săptămâni în locului unde sa 
pusi, are formă pătrată în mărime cam de patru decimetri 
si e de colóre albă, împodobită cu flori și mai alesi cu 
bărbănocă (3). 

Dela datina rădicării acestui stegii se vede că vine și qi- 
cala «a *nchinată steguli» care însemneză atâta câtù a mu- 
rit si care e forte respândită nu numai la Românii din 


(1) Burada, Inmorm. p. 12. 

(2) loanü Niţu Macaveiii: «Datinele poporului română la înmormintări,» 
publ. in «Amiculii Familiei» an. VI. Gherla 1882 p. 94. — Burada, Inmorm. 
p. 12. — Com. de Al. Boerii, stud. gimn.: «Când e băiatti sai fecioră i se 
face uni stegi şi Uü pună în turnulă bisericei.» 

(3) loanü Niţu Macavei, loc. cit. 


— 93 — 


Transilvania ci şi la cei din Bucovina şi cu deosebire în 
acele sate ai cărori locuitori, cea mai mare parte, se tragi 
tocmai din ţinutulă Năsbudului si alti Sân-Giorgiului. 

Toti aice e loculă să însemnămi că dintru începută pu- 
nerea sai rădicarea stâgului acestuia se va fi esprimati 
prin verbulii a închina, căci numai așa ne putemii esplica 
dicala, «a închinată stegulă» (1). 

In Bucovina precum și 'n unele părți ale Moldovei cum 
more și se aș6ză cine-va pe laiţă sai pe masă, anunţându.-i-se 
preotului locală trista întâmplare si rugându-l a dispune 
ca să se tragă clopotele după celii repăusati, se aduce de 
la biserică o cruce saii unii prapuri, care se razimă apoi 
de ştreșina casei, în care se află mortulă şi anume, dacă 
e cu putință, în partea despre răsărit (2). 


(1) In anulü 1877, nefiindu-mi cunoscută datina închinăril stegului la merți, 
scrisei următdrele șire cu privire la dicala acesta: 

«Precum o armată, care se luptă din respuţeri contra dușmanului, ce vrea 
să-l repue viața, vădândii dela o vreme că cu t6tă bărbăţia și încordările 
sale, nu maï e nici unŭ chipă de scăpare, vrândii nevrândă închină stegulă, 
adică se predă, așa și omulii, învinsă de slăbiciune, se închină morţii, şi dacă 
se închină, more. Românii, după cum ne dovedesce istoria, aŭ avută a luptă 
necontenită cu cei ma! aprigi, maï crunți si mai amarnici dușmani. Eï tre- 
buiaii să stee, aşa dicândii, di şi nópte cu arma în mână, ca în ork-ce vreme 
să pótš da piept cu duşmanii sëY, să-și apere ţera, religia şi viéta. Când 
buciumuli îi striga la rásboiü, eï săriaii cu toți! și se luptaii cu o nespusă 
bărbăţie. In cotro vedeai fâltâindă steguli de răsboiti într'acolo mergeaii şi 
ei, şi să fi fostii luptă ori si câtă de inverșunată, totuși aveai speranța că 
vorii învinge, iar să închine steguli, adică să se predea dușmanilori, nici 
când nu se incumeta, sciindù prea bine că atunci, cu închinarea stegului 
şi viţa loră e repusă. Căcia se da în acele vremi pe mâna dușmanilorii era 
maï totă atâta ca şi când singuri și-arii fi luată viéta, pentru că duşmanii 
nu-i cruța, ci-l omorau . .. . Dela acestă împrejurare (dar pâte că şi dela 
alta) credă eŭ că vine proverbuli «a închinată steguli» adică s'a predatii 
morții, a murită; «mai că era să închine steguli», mai că era să moră, si 
ava închina atdguli» va muri. 

(2) Lambrioră op. cit., p. 152: «in vreme ce se petrecă aceste, ună băe- 
tanü dă fuga la popa or! la dascălii și cere ună prapurii ca să-lii razime 
de 'naintea case, ca vestitorit de morte, şi tot-odată să-I poftėscă pentru cetirea 
stâlpilorii pentru nópte. 


== 01: — 


In alte părți din Moldova, precum bună-óră în Mălini si 
alte sate de sub pólele Carpatilorü, tndatà ce a muritü cine-va 
și sa asezatü pe laifá se aduce, nu numai unŭ prapuri, 
ci și o cruce, După acâsta se bati de înaintea ușei în fața 
casei doi pari: unulă de o parte si altulă de altă parte, 
si legându-se de unuli prapuruli, iar de celă-lalti crucea, 
se lasă să stea acolo până a treia di, adică până ce se 
înmormiînteză mortulă. Dacă însă, în restimpulü celori trei 
dile, plouă sai ninge, atunci ca să nu se strice, se pună 
de regulă sub părete de naintea casei (1). 

Prapuruli din Bucovina şi Moldova înlocuesce stigulă 
Româniloră din ţinutulă Năs&udului. Eli servesce ca semnii, 
că în casa respectivă se află ună mortii. 

Dintru începută credü că spre'a arăta sătenilor, precum 
și tuturoră trecătorilori, că în casa cutare se află unii morti 
sa pusti pretutindeni unii brädan frumosă si verde, împo- 
dobită cu flori, cu cununi si cu mărămi în formă ca ună 
stégü (2), care representa cipresulă Romanilorii și despre 
care vomii vorbi mai pe largi în capitolul următori. Mai 
pe urmă însă, neputându-se pretutindeni căpăta brădani verdi, 
ca să se închine imediati după repăusarea unui omi, sa 
înlocuitii cu steguli, şi acâsta, la renduli sëü, după deplina 
invingere a creștinismului asupra păgânismului, cu prapurulă. 

In acâstă presupunere ne întăresce încă si împrejurarea, 
că bradulü dela morti în unele părţi din Banati se numesce 
prapori (3). 

In fine în Banată, când mâre uni june sai o fată mare, 
casnicii însciințeză pre némurile din altă comună despre ca- 
sulă de mârte prin uni trimisi, care pârtă ună stégů ne- 


(1) Dict de Măriuca Nistorii. 
(2) D. T. Bojinca, op. cit, 213. 
(8) Com. de d-lü Ioană Popovici, învățătoră. 


— 95 -— 


gru respective o maramă négră pusă tntr'unü baticelü (1). 
Dé odată cu rădicarea stegului sai răzimarea praporulut, 

ori ceva mai tárdiü, se tragi si clopotele după celü repăusati, 
dându-se prin acâsta de scire sătenilorii, că sa mai dusă 
unulă din mijloculă loră, saii, după cum spune unŭ bocetü 
din Bucovina: 

Să tragă clopotele 

Să resune văile 

Şi tóte delurile, 

S'audă nemurile 

De prin tóte părţile; 
ca, după cum spune uni altu bocetii din Macedonia : 

T6ca și câmpan'asună 

Tuta lumea tras'adună 

Tru mormîntii să îi te pună. 

Dacă celă ce a muriti a tosti unii omi bătrână sati unulü 
în fl6rea vieții sale, atunci se tragi tâte clopotele, câte se 
află la biserică, dacă însă a fosti uni copilă se trage numai 
clopotulu celi mici. 

De aice vine apoi că cele maï multe Românce, când pe- 
treci pre unii copil mici la mormintü și anume când 
ajungi si daŭ să între în biserică, adresându-se cătră clo- 
potelulü ce se trage, rostescă, între multe altele, și următârele 
versuri : 

Trage, trage clopoțeli, 
Că-ţi ma! vine-unii voiniceli, 
Tinereli și frumușeli, 
Să-ţi perdí mintea după elü, 
Dar nu vine să trăiască, 
Că vine să putreqescă! 
În acele sate însă atâtii din Bucovina câtă şi din Țera- 


VE — a ea e iai ie ai 
(1) Com. de d-lii Jos. Olariii, invățătoră. 


— 96 — 


Romândscă, la ale càrorü biserici se află numai câte uni 
singură clopotă, când mâre unii omu bătrâni, clopotul se 
trage mai multă, când mòre unŭ copilu se trage puţină, 
iară când more uni omàü în flóre, ună bărbatu plină de 
virtute, ună feciorii saii o fată mare, atunci se trage fârte 
multi (1). 

Insă precum în multe alte privințe, așa și întracesta, tra- 
gerea mai lungă sai mai scurtă a clopotelori atârnă, dacă 
nu tocmai tot-d'auna, de bună sémà că cele mai de multe ori 
dela starea repăusatului si plata, ce-o poti da némurile 
sale pentru scopulii acesta. 

Dacă repăusatuli a fosti uni omi avuti și cu vadă în 
sati, se tragă tot-d'auna mai lungi, iar dacă a fosti ună 
omii sërmanü, se tragii de regulă mai scurtii. 

Dovadă despre acestă datină nu prea lăudabilă avemü 
şi următorele versuri, ce le puse multă regretatulă nostru 
poetă V. Alecsandri în gura paraclisierului din opereta, «.Pa- 
raclisierulă sai Florină și Florica»: 

Dacă móre-unü boerü mare 
Punü clopotele 'n mișcare, 


Şi facü mare dandana : 
Danda, danda, danda, na. 


Iar când moră 6meni mai mici 
Trag clopotul de calici, 
Care sună ca tilinca: 

Linca, linca, linca, linca (2). 

In timpuli acela, câtă stă mortulu în casă, clopotele se 
tragi regulată de trei ori pe di și anume: dimineța, la 
amiadi si séra. Prima óră însă se tragi immediati după re- 
păusarea și așezarea celui morti pe laiță saă masă. 

In diua de pe urmă şi anume de cum se pornesce mor- 


(1) D. Stănescu, op. cit. p. 321. 
(2) Opere complete, Vol. II. Bucuresci, 1876, p. 904. 


— 97 — 


tulă la ţintirimă şi până ce se pune in grópă, se tragi 
ne întreruptii şi numaj atunci tncetéză pe uni momentů 
când se facă stările. 

In fine mai e de observată încă și aceea, că atàtü Ro- 
mânii din unele părți ale Bucovine, câtă și cei din unele 
părți ale Transilvaniei, credă că sunândii clopotele fârte 
jalnicii vorü urma încă multe morți una după alta (1). 


(1) Com. de d-li I. Georgescu. 


Marian, Inmorm. la Români. 


— 98 — 


VIII. 
BRADULU. 


Mai în tâte părțile locuite de Români, și mai cu semă în 
Transilvania, este datină de a se împodobi uni brad cu flori, 
cu năfrămi, cu mere, cu smochine, nuci, prune uscate, stra- 
fide, şi a se pune apoi nu multă după repăusare, înaintea 
casei celui repăusatu, ca semnü că în casa respectivă se a- 
flă unui morti (1). 

In unele sate de pe sub p6lele muntilorü din Bucovina 
şi Moldova, precum bună 6ră în Solca, dar mai alesi în cele 
dela Munte, ca în Stulpicani, Vatra-Dornei, Căndreni și 
Negra-Şarului, bradulă acesta, numitü altmintrele si brädan, 
brădănașă, târși si târșuţă, se împodobesce cu felu de felu 
de zăhărele, cârne de mare și alte m&runțișuri, cumpărate 
de prin dughene, apoi cu cănafi de strămătură de diferite 
colori, precum: roșie, albastră, nsgră, cari se legă de ră- 


(1) Burada, Inmorm. pag. 27.—M. Besanii, stud. cit. publ. în «Albina» an. 
I. No. 57: «La casa repăusatului, saü afară la mormintii lângă capulă mor- ' 
tului şi astădi se pune ori ce arbore. dar maï alesii uni bradă tînără si 
trumosii, care adese-ori se înfrumusețeză,—ma! vârtosi la feciori și fecidre, 
cu cunune şi flori.» 


— 99 — 


murele, și în urmă cu tortii de lână roșie și cu flori. Pe 
lângă acestea se mai legă. de diînsulii încă și unii colacii, o 
năframă, și o lumină, cari sunt menite pentru celi ce are 
să-li ducă până la mormintă (1). 

In comuna Reșinari, precum si în altele de prin prejurulii 
Sibiiului în Transilvania, se legă la bradü si lână dela oi, 
dacă mortulă a fostii ciobani. La fete mari se pune în vtr- 
fulu lui cerceii și inelulă de logodnă, dacă a fostii logodită, 
saii si alte inele, şi rămânii acolo (2). 

In unele locuri se mai încresteză în câja acestui bradă 
încă și diferite figuri (3). 

In părțile, unde nu se află bradii, se împodobesce o crengă 
de meri, sai de prunii saŭ și alti pomi. 

In Dobrogea se iea uni copaci de lemni de prunii și se 
împodobesce cu cănură (lână) roșie, ștergare, busuioci si 
hârtie albă (4). 

In Transilvania, ținutului Hațegului, pomulă saii bradulii nu 
este alta, decât o suliță de lemni de bradi, înaltă ca de 
unii stânjenă, ce se pune numai la fete mari si la flăcăiaşi, 
gi se împlântă în crucea dela morminti, la flăcăi însă acea 
suliță e înaltă dela doi până la trei stânjeni si se tmplântă 
la mormintii, lângă cruce, prindându-se cu cuie de ea. In 
vârfuli lui se l6gă unii chsșcheneă (5) roșu cusuti frumosi 


(1) Com. de Nic. Cotlarciucù; diet de M. Ursaca; vedi şi «Bradulă la pop. 
rom.» de S. Fl. Mariană, publ. in «Albina Carpaţilorii» an. IV, Sibiii 1879, pag. 
89; «Şedătârea» Fălticeni, 1892 p. 39: «Dacă-i flăcăi sai fată, i se împodo- 
besce uni brăduleță micii cu fire de lână boită, invălătucindi crengele de 
cari mal atârnă si canafi.» 

(2) Burada, Inmorm. p. 28. 

(3) S. Fl. Marian, «Bradulii» publ. în op. cit. p. 89.—Burada: Inmorm. 
p. 27. 

(4) Burada, Inmorm. p. 27.—Idem, O călstorie in Dobrogea, Iași 1880 p. 22. 

(6) Chișcheneii = cârpă albă, năframă. 


— 100 — 


cu firă, în care se anină uni clopoțel micuţii și inelele 
mortului (1). 

In alte părți din Transilvania, precum bună-6ră în co- 
muna Orlatii, se face pentru bărbații cei tineri si pentru 
flăcăi ună stâlpă, în vêrfulù căruia, dacă e june neînsurati, 
se pune ună porumbiă cioplită din lemnă şi o cârpă nouă, 
iară dacă e ciobani încă şi o fl6că de lână, si astü-felü se 
împlântă apoi la capulii mortului (2). 

Mai de multă era datina de a se pune, unde era cu 
putință, înaintea casei mortului, uni bradaă tinërů, naltă și 
frumosi, care era împodobită numai cu flori, cu cununi și 
cu năfrămi, în formă ca unii stégü (3). 

In unele sate din Bucovina, precum bună 6ră în Tlisesci, 
districtulă Sucevii, era mai de multă asemenea datină de a se 
împodobi bradul numai cu cordele roşii, albastre si verdi (4), 
iar în Fundulă-Moldovei chiar și astădi se împodobesce 
numai cu flori si strămături roșii, galbene și verdi şi de 
asupra i se pune o basma négrà, care e menită pentru celü 
ce are să-lŭ ducă la biserică (5). 

Bradul la înmormintări se face numai la feciori holtei, 
fete mari si arare-ori, în unele locuri și la tineri însurați. 
La cei mai de multă însurați precum si la cei bătrâni nu 
se face nici odată (6). 

După credința Româniloră din Bucovina, şi cu deosebire 
a celorii din Fundulă-Moldovei, elă se face de aceea numai 
la feciori si fete mari, pentru că pe deo parte însemneză 


(1) Burada, Inmorm. p. 27—28. 

(2) Com. de d-li Rom. Simă, invăţătoră. 

(3) D. T. Bojinca, op. cit. Nota 3 dela p. 212. 

(4) Dict. de Ermolai Ghiuţă, proprietară. 

(6) Com. de Const. Mercheșiă, stud. gimn. 

(6) S. FI. Mariani, «Bradul», publ. în op. cit., pag. 89; — Burada, Inmorm. 
p. 28;- Bojinca, op. cit.. p. 213. 


— 101 — 


tinerețea, celui pentru care sa făcutii, parte, că celui mortii 
se căsătoresce pe cea-laltă lume; şi când se duce mortuli 
la grâpă, atunci se trimeti vătăjei înainte cu bradulu, ca 
să vestescă nunta (1). 

După înmormîntare bradului acesta pretutindene se îngr6pă 
la, capul mortului lângă cruce dimpreună cu bëtulü de vă- 
tăjelu (vornicelui) ali celui ce Pa dusi (2). 

Dacă nu se află bradü în apropiere de comuna unde se 
află mortulu, atunci în Transilvania este obiceiulii să se 
ducă călăreți, cântândă din fluere cântece de jale, în lo- 
curi depărtate, ca să aducă bradi, şi când treci prin vre- 
unii satü cu elù, fetele mergi întru întâmpinarea lui şi-i 
cântă până, trecii din hotarului satului aşa numiti «cânteculă 
bradului», care se obicinuesce mai multi la locuitorii din 
unele comune de prin munții Transilvaniei. 

Iată aici vre-o câte-va din acele cântece, adunate în co- 
muna Demsuşă, ținutului Hațegului: 


Bradü încetinati (3) Tinerelulü celă voinici 
De unde-ai tunat (4, Cum nu-i frică de nimici, 
Din vârfșorii de munte Eli a rinduitu, 

Dela flori mai multe, Elă a poruncit 

Dela loci pietrosii La sëépte gropași 

La loci mlăştinosti, Şi totii călărași, 

Cu capulii la vale Eï să mi se ducă 

Fără picii de cale, Şi să mi te-aducă 

Ñi pân’ te-orü tăiati, Din vârfşoriy de munte, 
Totii orii flueratii Dela “flori ma! multe 





(1) Com. de Const. Mercheșii. 

(2) Bojinca, op. cit. Nota dela p. 213; — Burada, Inmorm., p. 28; idem, 
O călătorie în Dobrogea, p. 22; — S. FL. Marianii, «Bradulă», op. cit. p. 89; 
— «Şedătârea», Fălticeni, 1892, p. 40: «Bradulă se pune la mormintii lângă 
cruce unde rămâne până se usucă.» 

(3) Infrundită. 

(4) Venită. 


Cu nouă topóre 
Braqi! să-mi dobre. 
Că elü a umblatu, 
Ţări a 'ncunjurati 
Ñi nici a aflati, 
Nici a căpătată 
Nevastă să-i placă, 
Soţie să-și facă ; 
După ce-a umblatu, 
Elu a căpătat 
Nevastă de munte, 
Dela flori mai multe, 
Naltă și brădosă 

Ca el de frumâsă, 
Departe a mersi 

Și elü mi-a trimesiă 


Alti cântecu: 


Tinerelule, 
Voinicelule, 

Cine ţi-a poruncitü 
De te-ai coboritiă 

Din brădui mai mulți, 
Din cei munţi cărunţi 
Toti mi-ai porunciti 
De m'ami coboritii 
La mijlocii de ţară, 
Unde-i ap'amară, 
Unde-i apa lină 

Şi iarbă sulcină. 

Dar’ ei mau minţiti 


— 102 — 


Nouă sgrebelungi 
Prin păduri şi lunci, 
Pe una să-l vie 
Doră dela soție, 
Pe alta să-l vie 
Dorii dela frăţie, 


Pe una dorii dela tăicuță, 
Pe alta dorü dela măicuţă. 


Chischeneü rotati 
Cin’ te'a blăstămati, 
Vicolă să te-ajungă, 
Omëtü să te ningă, 
Vëntulü să te bată, 
Sóre să te ardă, 

Să totii albesci 

Să nu putredesci. 


Şi maŭ coboriti, 

Că iată më duci 

La capi de voinici, 
Vânturi să më bată, 
S6re să më ardă, 
Nime să nu-mi crâdă. 
Brădete, brădete! 
Bradii încetinatii 

Rău te-ai blă&stămati, 
Cir'te-a 'mpodobitü 
Şi cin'te-a cusutü, 
Venturi să te bată, 


| Nime să nu-ţi credă. 


Alu treilea cântecù sună așa: 


'Tinerelule, 
Voinicelule, 

Ce ești supărati, 
Ce te-al màniatü ?. 


(1) Din ură. 


Cum n'oiti fi supărati, 
Că vidra m'a muscatü, 
Că de-uni ani de dile 
Din alénü (1) pe mine 


— 103 — 


Toti mi sai vorbiti Unde-i ap'amară, 

Şi sai sfătuită, În grădină lină 

Eï ca să mă tae Cu apă sulcină, 

Din aste părae, Venturi să mă bată, 

Şi să mă toti ducă, S6re să mă ardă, 

Şi să mă aducă Nime să nu-mi credă! (1) 


In mijlocă de ţară, 


La Cugiră, satu lângă Orăştie, tot în Zransilvansa, când 
móre uni feciori, se aduce bradulă dela munte cu multă 
ceremonie de cătră feciori și fete mari îmbrăcaţi toți în ves- 
minte de s&rbătâre. După ce ľaŭ tăiată li ieaü câţi-va feciori 
pe mâni, şi-l aduci în satu, urmaţi de fetele, cari mergi 
în urma lori, ţinându-se cu mânele pe după capi. 

Pe drumu, când cobóră bradulu acesta dela munte, şi-l 
duci la casa mortului, cântă următorea poesie: 


Bradule, Bradule! |La lină fântână, 

Ce rând al avutii, Unde-i apa bună, 

De mi-al scoboriti In corni de grădină. 
Dela locii pietrosii Da ei m'orü săditi 
La locii marghelosii? La capi de voinici, 
— Eŭ rând n'am avuti, La celui: loci jalnicü ! 
Dar la min'orii vintü — Bradule, Bradule! 
Cinci, patru voinici, Nu te supăra, 

Toţi cu capul golů Că voinieu-mi are 
Şi toți cu topórš, Uni dulce de tată 
Toţi să mă dobâră ; Şi-o dulce de mamă, 
Până m'au tăiată, Şi frați şi surori, 
Mi-ori toti flueratii Veri si verisóre. 

Şi s'orü lšudatü, Se vorü aduna 

Că ei m'orü sădi Şi te-ori lăcrăma 
La mijlocii de sati, De nu te-l usca! 


La celü loci chitatü, 


(1) Burada, Înmorm., p. 28—83. 


— 104 — 


După fie-care versi ală acestei cântări repeteză tot-odată. 
şi refrenuli : 


Bradule, Bradule! 
Nu te supăra. 


Iară după ce aŭ ajunsi la casa mortului şi aü întrati 
înlăuntru, cântă : 


Voinice, voinice ! 

Nu-mi! place, nu-mi place, 
Ce nevastă-mi al! 

Naltă, minunată, 

Naltă și subțire, 
Crescută m pădure, 
Tăiată 'm secure. 
Voinice, voinice! 

Nu-mi place, nu, nu 

Cu ce-i îmbrăcată, 

Cu haină uscată. 
Voinice, voinice! 

Nu-mi place, nu, nu! 
Cu ce-i învelită, 

Cu frunqă 'moreţită! .. . 


La, acesti cânteci .încă se repeteză refrenulů : 


Voinice, voinice! 
Nu te supăra! (1). 


Dacă celu,. cui se aduce bradulu, are femee, se cântă aşa: 


Bradii încetinată, 
Nu fii supărată, 
Că nevasta ta 

Ea s'a mâneca, 

De mi te-a uda, 
De nu te-i usca (2) 


(1) S. FI. Marian, «Bradulă» publ. în op. cit 
(2) Burada, Inmorm. p. 35. 


— 105 — 


In Bucovina, după câtă sciü eŭ până acum, nu există 
nici o ceremonie deosebită când se tae și se aduce bradulü 
acesta din pădure. 

In timpurile vechi însă credü că şi Românii Bucovineni 
încă Hü vori fi tšiatü și adusi în același chipi ca și fraţii 
lori din Transilvania. Ca dovadă spre întărirea, acestei cre- 
dințe ne pote servi următoriulu cânteci din Horodniculii- 
de-jos, districtului Rădăuţului : 


— Bradule, brăduţule ! Da la mine c'ai veniti 
Ce-ţi este, drăguțule ? Trei voinici cu trei topâră 
Ce te legeni făr'de vântă, La pămiîntii să më ob6ră, 
Făr'de vânti, făr'de cuvintü, Să më ducă'n josii la ţeră; 
De-ajungii crengilen pàmintü. |'Trei frăţiori din trei părți 
Făr'de vântă, făr'de ploiţă, Să mă taie în trei bucăţi, 
Făr'de lecă de neguriță ? Să më facă vălurele, 

Ori trupina ţi-a slăbitiă, Să mă ducă ’n jos cu jele 
Ori viţele-ai putreditii, Pe-o parte de drumurele, 
Ori alti ceva ai păţitii? Să mă puie ’n tinterimü, 
— Viţele n'aüú putreditii, Să mă vadă arsii în serumü ! 


Nici trupina n'a slăbitii, 


In munții apuseni ai Transilvanie% unde e dafină de a 
se duce mortulu la mormintă pe cară, bradului se duce pe 
umeri de doi feciori, cari mergi înaintea carului, iar te- 
tele și nevestele înrudite cu mortuli, ședândi în cari cu ca- 
pulu plecati pe sicrii, cântă cu unii versi duiosü următo- 
rulü cântecu : 


Bradule, bradule, Și m'orii Înșălatii 

Ce bâre-a bătuti, Până m'orii tăiată: 

De te-ai scoboritii Că pe min’ m'orii pune 
De la locii pietrosii La on capii de fată, 
La locü revenosă ? La onă stanii de pâtră, 
— Da eŭ nași fi viniă, La isvorii de apă. 
După mine orii vintă Da m'orü înceluită ; 
Toti patru voinici, Pe min'm'orii adusi 


Ca patru haiduci. Și pe min'm'orii pusi 


— 106 — 


La onă capii de june, Bradule, bradule, 

La o putrejune. Nu te spăria, 

— Bradule, bradule, Că și elŭ, că are 

Nu te spăria; Fraţi și surori, 

Că si elü, că are Veri si veriș6re, 

Tată și mamă, Cart te-ori lăcrăma, 
Carl te-o lăcrăma In câtit nu te-i usca (1). 


Şi nu te-l usca. 


Alti cântec, care se cântă, când se duce bradului la bi- 
serică și de aici la ţinterimi, sună, precum urmeză ; 


Brădete, brădete, 
Mergând înainte 

Să bagi în minte 

A mele cuvinte. 

Dacă te-a întâlni, 

Ori ţi-a veni 

Maica Domnului 

Si a Fiului, 

Tu să mi-o petreci 

Şi să mi-te pleci, 
Drumi ţi-a arëta 

Şi te-a îndrepta 

Să merg! cu sórele, 
lar nu cu apele, 

Că s6rele-i mergătorii 
Şi'napol întorcătorii, 
Dar apele-sii curgătâre 
Și'napol ne'ntorcătâre (2). 

In unele părți ale Banatului) este datină ca bradul, nu- 
miti altmintrelea, şi- praporă, care aşișderea se pune numai 
la capulă junilorü și fetelori mari, să se aducă din pădure 
de juni numai pe umere, nici când însă pre vre-ună cari 
sai căruţă, căci nu e bine. lar după ce lau adusi acasă 


(1) Frâncu, op. cit. p. 175—176. 
(2) Burada. Inmorm. p. 34. 


— 107 — 


se legă de dinsulă trei mărămi, cari se daŭ apoi drepti 
plată juniloră, ce Paü adusii din pădure a casă şi de aice 
iü ducii până la grópă (1). 

De esistă sin acestă ţeră vre unii cânteci anumită pe 
când se aduce braduli acesta din pădure, nu sciù, căci 
până acum nam pututi nimica afla în privința acesta. 
La aducerea sa însă spre grópă se cântă şi aice, ca gi'n 
Transilvania, următdrele versuri, pre cari le scâtemi din- 
trunü bocetü mai lungi întitulati «petrecerea mortului.» 


Sufletii despărțită, Verfurile tele 

De multe mâhnitii, Să treci peste ele 
Plecăși se duce, Marea în cea parte 
Marea o ajunge. Ce lumea-mi desparte! 
Vine marea mare, — Eŭ nu potii întinde 
Vine'n tulburare Tu să le poţi prinde 
Grei urlándü și urducândă, Verfurile mele 

Tótă lumea spălmîntândă. Să treci peste ele, 
Unda se aduce Că'n mine-a puiată 
Lumea s'o îmbuce: Din inimă spurcată 
Toti mălini, călini, Roșu șolmuleți. 
Brady din rădăcini. Când nici vei gândi, 
Iar în grópa mărilor, Puii te-orii simţi 
Unde-i bradulă ginelori, Şi ei oră șuera 
Trec&târea apelori, De te-i spăria, 
Sufletulii stătea In mare-i căde 

Şi mi se ruga: Şi te-i îneca ... 

— Brade, brade, — Las’ să fie-așa! 
Să-mi fil frate. Vine marea mare 
Intinde-ţi întinde, Vine'n turburare, 

Eu să le potii prinde Grei urlândă și urducândii 


(1) Com. de d-li Iosifii Olariă, învăţ. în Domană: 

«Bradulă se pune numa! la jun! şi fete mari, cari se şi aduce din codru 
numal de jun! și numa! pe umeri, dar nic! de cum pe cari. 

«n Maidană, comuna mea natală, lângă Oraviţa se pune de regulă numa! 
bragi. Aice însă, in Domani, se pune și gorună numitii praporă.» 


T6tă lumea spăimântândii. 
Unda se aduce 
Lumea s'o îmbuce; 
Toti mălini, călini, 
Bradi din rădăcini. 
Iar în ripa mărilorii 
Unde-i bradulă dineloră, 
Trecătrea apelori, 
Sufletul stătea 

Şi mi se ruga: 

— Brade, brade! 
Să-mi fii frate. 
Intinde-mi, întinde, 
Să le poti cuprinde 
Trupinele tele 

Să trecii peste ele 
Marea în cea parte, 
Ce lumea-mi desparte. 
— Eŭ nu-ţi poti întinde 
Ca să le poţi prinde 
Trupinele mele 

Să treci peste ele, 

Că 'n mine-a puiati 
Vidră lătrătâre, 
Omen! pândităre. 

Nici nu oii gândi, 
Puii te-ori simți, 

EI mi te-orü lătra 

De te-i spăimânta, 

In mare-i cădé 

Şi te-l îneca. 

— Las'să fie şi-așa ! 
Vine marea mare, 
Vine'n tulburare, 


Grei urlândù și urducândi 


T6tă lumea spăimântândi, 
Unda se aduce, 
Lumea s'o îmbuce. 


— 108 — 


Totü mălini, călini, 
Bradi din rădăcini ; 
Iar '" ripa mărilori, 
Unde-i braduli dînelori, 
Trecătârea apelori, 
Sufletulii stătea 

Şi mi se ruga: 

— Brade, brade! 
Să-mi fii frate. 
Intinde-ţi întinde, 

Ca să le potü prinde, 
Rădtcini a tele 

Să treci peste ele, 
Că 'n mine-a 'ncuibatii 
Si apoi a puiati 
Galbănă șerpone, 

Ce piere de f6me 
Nici nu vei gândi, 
Puii te-orii simţi 

Și orü șuera, 

Tu te-i spăimânta, 

In mare-i căde 

Şi te-i îneca. 

— Las'să fie şi asa! 
— Hai, brade, hai, 
Multi më mai rugai, 
O rugare mare 

Cu multă răbdare. 
Brade, brade, 

Am si eŭ unii frate, 
Unii frumosi pă&curărelii 
Şi are unii toporelii, 
Şi are verișori, 

Ei te vori tăia 

Şi te-orii răsturna. 
Maisteri vorii veni 

Şi te vorü ciopli 

Şi din tine-orii face, 


Ca să fie pace, 
Punte peste mare, 
S'aibă trecătore 
Suflete-ostenite 
Cătră raïŭ pornite. 


— 199 — 


Şi trupinele 'ntindea ; 
Iară mortulii îmi trecea, 
Unde dorulă îlii ducea, 
Marea fără nume 
L'ala-laltă lume . . (1) 


Bradu-atuncia se gândia 


Altii cântecii despre bradă, totii din Banată şi anume din 
comuna Ecica, care se cântă nu numai când se duce mor- 
tulü la grâpă, ci şi mai nainte pe când se află acesta în 
casă, sună precum urmeză: 


Vine marea, vine. 
Ce-aduce cu sine? 
Miluri 

Şi cămiluri, 

Bradi din rădăcini. 
Ruga, mi se ruga 
Tinăra Mariuţa : 

— Brade, brade,. 
Fie-mi frate ! 
Intinde-ţi, întinde 
Trupina ta, 

Să treci eŭ pe ea! 
— Eŭ o-ași întinde, 
Dar si-a mea trupină 
Puiat'a puiatii 
Vânătă vidrâne (2), 
Galbănă şerpâne (3). 
Prinde-a şuera, 

Tu te-l spăria 

Şi 'n mare te-l da 
Şi mi te-i îneca, 
Lumea-o rămâne (4). 





(1) Simeone Mangiuca, Călindariă, pe an. 1882, Brasovü 1881, p. 121—134. 
(2) Muerușca de vidră sai şi vidra cea bătrână. 

(3) Şerpâică, 

(4) Vegi «Gazeta Transilvanie,» anl IV. Brașovii, 1891, No. 22. 


— 110 — 


Precum Românii de astădi, așa și Romană, strămoșii 
noștri, aveai datină de a pune înaintea casei mortului 
unii chiparosă—cupressus,—care era consacrati lui Pluton 
respective Ditis, deulii infernului, și care era simbolulă mor- 
ţii si a jelii, pentru că chiparosulii, dacă se taie odată, 
nu mai are viață, nu odrăslesce mai multi, tocmai ca si 
omulă, când i se taie firuli vieţei (1). 

Paul. Diac. Excerpt. exlib. Pomp. Fest. de significat. lib. III, 
ne spune în privința acesta următórele : «chiparoșiă (cupreșii) 
se puneaii înaintea casei mortului, fiindă eli unŭ arbore, care, 
dacă se taie, nu mai odrăslesce, după cum și dela mortă 
nu mai este nimica de sperati, din care causă se si privia 
că acesti arbore sta sub tutela părintelui infernului (2).» 

Iar Serv. ad. Aen. 2.714; 3,64 ne spune «fusese încă. 
obiceii la Romani, ca să se puie ună ramă de chiparos 
înaintea casei mortului, ca nu cum-va să se pângărescă pon- 
tificele intrândă acolo din nesciință (3).» 

Şi precum Românii de adi îndătinâză a împodobi bradul 
cu canafi și strămături de diferite colori precum și cu nă- 
frămi și a-lŭ duce înaintea mortului, iar după înmormintare 
a-lă îngropa la capulă acestuia, totii așa făceau și Romanii cu 
chiparosuli. 

In privința impodobirei ne spune Virgiliă următârele : 
«Stai Manilori altare jalnice cu legătâre albastră şi cu chi- 
parosi intunecati (4).» 


(1) Burada. Inmorm. pe 60. — Michaile Besanii, Datinele Românilorii la 
înmormintare, publ. în «Albina» an. 1. Viena 1866. No. 57. 

(2) Cupressi mortuorum domibus ponebantur ideo, quia huius generis 
arbor excisa non renascitur, sicut ex mortuo nihil iam est sperandum quam 
et ob causam în tutela Ditis patris esse putabatur. 

(3) Moris autem Romani fuerat ramum cupressi ante domum funestam 
poni, nequisquam pontifex per ignorantiam pollueretur ingressus. 

(4) Aen. II. 63: 

Stant Manibus arae 
... Caeruleis maestae vittis atraque cupresso. 


— 111 — 


Iar în privința ducerii chiparosului la morminti şi îngro- 
parea lui la capulii mortului aflămii la Horaţiti acestea : «Tre- 
bue să părăsesci pămintulă și casa și soția plăcută și din 
acești arbori pe care îi cultivezi, nu-ți va urma ție stăpâni- 
toră pe scurtă timpi nici unulă, afară de chiparosulă urgi- 
sitü (1). 

De multe ori însă în loculü chiparosului aveaü Romanii 
datiná de a pune și brad. Căci iată ce ne spune Pliniu; 
«Bradului îi place munţii si frigul, este arbore de mârte 
şi se pune la portă ca semnii de doliü (2).» 

Aceși doi arbori, chiparosulă și bradulă, sunt unicii, despre 
cari scimu cu positivitate, că Romanii îi puneaă înaintea 
casei mortului. 

Coloniile romane însă aduse de Traiani în Dacia, ne- 
aflândii chiparoși în acâstă ţsră, aü fosti constrînse să re- 
nunțe la chiparosii și să întrebuințeze numai bradulă. Acestă. 
renunțare însă nu le-a cădută de felii grei întâi, pentru 
că în patria lori originală chiparoşulă era întrebuințatii maï 
multii la înmormîntările cele pompóse ale patriciilorii, nu 
însă și la plebei (3), şi ali doilea pentru că în Dacia a- 
flară o mulţime de păduri de brad, care se fine de aceeași 
familie ca si chiparosulă (4). 

Renunţândă coloniștii romani din Dacia la întrebuinţarea. 


(1) Od. II. 14, 21—24 : 
Linquenda tellus et domus et placens 
Uxor, neque harum 'quas colis arborum 
Te praeter imvisas cupressos 
Ulla brevem dominum sequetur. 
(2) Hist. nat. XVI 10, 18: «Picea montes amat atque frigora, feralis arbor 
et funebri indicio ad fores posita.» 
(3) Lucan. Pharst3,442: «Et non plebeios luctus testata cupressus — și chi- 
parosulii, care n'a dovedită plânsetele plebeice. ; 
(4) Bojinca, op. cit., p. 213, în Notă dice : «Bradul tocma se potrivesce cu 
cupresulii Romaniloră, pentru că precum cupresuli tăiată odată numal lăs- 
tăresce, asa nic! bradulă lăstăresce mal multă, dacă se taie odată.» 


— 112 — 


chiparosului, nu renunțară ei si la credința despre puterea 
acestuia. Din contră, strămutară cu timpului atât datina cât 
şi credința, despre chiparos cu desăvirșire la bradă. 

O legendă din Bucovina ne spune următórele despre Bradu £ 
«Cică dintru începutii Necuratulă se ţinea scaiü de bradu, 
spunândii că e copaciulă lui. Deci ca să nu se apropie nici 
ună omii de dinsulii, a luati șia bătută o mulțime de cuie 
de fieri jurii împrejuruli lui. 

«Vădându acâsta Dumnedei, s'a mâniatii foci, şi scoțândiă 
din bradii cuiele de feri, a făcuti alte cuie de lemnii cu 
cruce si pe acestea le-a bătută în loculă celori-lalte. 

«De atunci aü rămasă «cepurile cu cruce» în fie-care 
bradi, si fiindi ele cu cruce Necuratuli nu se pâte apropia 
de acestii arbore. Dar cu tóte acestea a mai rămasă în 
bradi puțină mânie de-a Satanei si de aceea pocnesce elă 
când iü pui pe focü (1).» 

Chiparosulii, după cum am vëdutü mai sus, era con- 
sacrat lui Pluton respective lui Ditis. Bradulă, din contră, 
în urma influenței creștinismului, deveni la Români unii 
apărători şi scutitoră în contra Diavolului, care în casulü 
de față, nu e nici maï multă nici mai puţină decât Pluton 
sai Ditis ală Romanilorii, adică qeuli infernului. 

lată deci de unde vine datina și credința Românilori, 
urmașii coloniilorii romane, de a întrebuința până şi în 
diua de adi bradului la înmormintări! 


(1) S. FI. Mariană, <Bradulüs publ. în «Albina Carpaţilorii» an. IV. Sibiù 
1879, p. 88. — Trebue să observămi aici încă şi aceea, că Românii intre- 
buințeză numa! brad alhi, care are cepuri în formă de cruce, nici când 
însă altii soiii de bradü, ale cărul cepuri nu-să crescute în cruce, bună 6ră 
molidă, pini, ete. 


— 113 — 


IX. 


BOCIREA. 


Nemijlociti după ce sa asezatü mortului pe laiţă sai pe 
masă, ori puţinii ceva si mai nainte de acssta, femeile, cari 
sunt mai de aprâpe înrudite cu dinsulü, lepădându-și, cum 
ami amintiti și mai sus, tote podbele, precum: cercei, 
mărgele, salbe, inele și altele, iar fetele, pe lângă acesta, mai 
despletindu-și încă si përulü si lăsându-și-lu să atârne pe 
spate, se apropie de celă repausati și plecându-și capul spre 
una din urechile sale, prindi mai întâi a-lu striga de vr'o 
3—4 ori pe nume (1). 

Ióne (2), iubitului mei, 

Ionică, scumpulii met, 

Ionică, dragulü mei! 
Sai : 

Măridră, scumpa mea, 

Măridră, draga mea, 

Măriră, mila mea! 


(1) Usitată pretutindeni in Bucovina, precum și 'n câle-lalte ţări locuite 
de Români; vedi Burada, Inmorm. p. 9. — Lambriorii, op. cit. p. 151.— Bo- 
jinca, op. cit. p. 209—210, 

(2) După cum e si numele celui repăusatiă. 

Mariani, Inmorm. la Româul, 8 


— 114 — 


Și apoi a bo (1) şi a dice: 


Da cum de te-ai înduratii 
De-aşa iute ne-ai lăsatii. 

Ian sc6lă si te trezesce 

Și cu noi ceva vorbesce: 
Măcar două, trei cuvinte 

Ca să le tinemü în minte, 

Că de când ai adormită 

Mai multi nu mi te-ai trezitii, 
Cu noi nimicii n'a! vorbiti (2). 


După acestea, precum şi după multe alte cuvinte, ce le 
adreseză ele mortului prourmeză mai departe dicândi : 


Aü dâră nu mă audi, 

Aŭ nu vrei ca să-mi r&spundi, 
Aŭ tare te-ai mâniati, 

Ori îmi ești multi supărati ? (3). 

În urmă vëdéndü că numai de giaba flù strigă, că nu 
dă nici uni semni de viétšá, da încă să le mai şi răspundă, 
închee astă-felii: 

De cântatii ţi-ași maï cânta, 
Dar mi-i friptă inima 

Şi nu poti mai multi cânta 
Inima mi-i friptă 'n mine, 
Că nu vëdü sufletii în tine: 
Sufleţelulii ţi-a sburatii 

Sus în ceriulă celii înaltii 
Şi pe mine m'a lăsati, 

M'a lăsatii să pătimescti 

In lume să m'osindesci, 
De-al tëü dorii să mă topescü (4)! 


(1) In unele părţi ale Transilvaniei, precum bună-âră pe valea Sameşului, 
comuna Retegii se dice, în locii de a Doc), a gog), în altele însă, precum în 
comuna Orlati, a glăsi. 

(2) Dict. de Măridra Bărbuţă din comuna Crasna. 

(3) Vedi si Bojinca, op. cit. p. 210; Lambriori, op. cit. p. 151; Burada, 
Inmorm. p. 81. 

(4) Dict. de maica mea Rucsanda din Ilişesci. 


— 115 — 


Sai așa: 

Te-ași cânta ca clopotulă, 
Dar më dóre sufletulii ; 
Te-ași cânta ca cetera, 

Dar mă dóre inima 

Că mi-e nâgră ca tina. 

Când ași duce-o la fântână 
N'ai sci inimă-i ori tină. 
Când ași duce-o la isvorti 
N'ai sci inimă ori molü (1). 

In acelaşi timpu, punându-și fie-care pălmile la ochi, caută 
cu cea mai mare luare de semă, ca să nu cadă nici o 
lacrimă pe obrazulu mortului credândi că lacrimele, cari 
arii căd6 pe dinsuli, Lari frige ca apa cea clocotitâre si 
Y-aru îneca sufletuli nevinovati (2). 

Din acâstă causă se vede că vine apoi și datina celorü 
mai multe bocitâre de a ţină în restimpulii bocirii o nă- 
framă la ochi. 

Cam la jumătate de óră, după ce sai văicărati si bocitii 
de-asupra mortului și prin casă, și anume când începi a 
se trage clopotele, iesi afară și aice unele, încunjurândi 
casa de trei ori de jurii împrejură, iar altele postându-se 
la fie-care cornii alu casei, prindi a boci şi mai tare, dándü 
prin acesta veciniloră precum și celoră-lalți săteni de scire 
despre nenorocirea ce sa întâmplat (3). 

In unele comune din Bucovina si mai alesi de prin munți 
în asemenea casuri se trimbitá numai cu trimbița (4). 


(1) Din districtului Năs&udului, în Transilvania, com. de d-lui T. Simoni, 

(2) Cred. Rom. din Stupea, com. de Al. Baciii şi a celorii din Crasna, com. 
de At. Germani. 

(3) Com. de d-lii V. Turturenă şi G. Tomolagă din Boianii, Mahala si alte 
sate din Bucovina. 

(4) Burada, Inmorm. p. 9. — aTrîmbița este uni soiù de buciumii lungi si 
drepti făcută din dóge de bradü și legată cu cójă de mestâcăni > 


— 116 — 


In o s6mă de comune din Banati însă, femeile, îndată 
ce mâre cine-va, se sue pe unii atare locă mai înaltă, si 
acolo apoi începi a plânge și a se văeta cu durere pătrun- 
dătâre pentru celă repausată (1). 

Fie-care morti se bocesce pretutindeni de trei ori pe di 
în tustrele dilele, câtă stă acesta în casă, și anume: ântâia 
6ră nemijlocită după ce a repausati $i sa așezatu pe laiţă, 
iar după aceea regulată diminâța, la amiadi și sera, și 
anume totă-deauna când tragi clopotele. Afară de acesta, se 
mai bocesce mortulă când vine vre-o rudă sai prietinü 
din altii sati, care nu se ar&tase până atunci, apoi a treia 
di când i se aduce sicriulii şi procesia, când sosesce pre- 
otulü ca să-lu iea şi să-lu ducă la morminti şi pe drumi 
până ce ajungi: la ţinterimă și se pune în gr6pă! (2). 

Rocitârele, adică femeile, respective fetele, căci numai 
acestea îndatineză a boci pre cei morţi, sunt de regulă ru- 
deniile cele mai de aprâpe sai mai depărtate ale repausatului, 
precum: mamele, soțiile, surorile, verele, cumnatele, finele 
şi cumătrele, precum şi acelea ce aü statii în Greși care le- 
gătură de amiciție cu mortulă. In prima linie însă vină 
totii-deauna mamele si soțiile. Dacă mortulu nu are rude 
mai de aprópe versate în arta bocirii, cari să-l bocâscă, 
atunci se năimesci femei străine din sată, cari își iacu o 


(1) M. Besană, stud. cit. publ. «Albina» an I, No. 58. 

(2) Pretutindene în Bucovina, România și Transilvania. Com. de d-nii Rom. 
Simi, L Georgescu si T. Simonă. «Cei morți se bocescii in cele tre! dile de 
n6ue orí, de trei orí pe fie-care di, și anume când tragă clopotele: diminéta, 
la amiadi şi la vecernie.» Vedi Burada, Inmorm. p. 82.—Lambrioriă, op. cit. 
p- 152. «Femeile, rudenil repausatului, ilă bocesci in deosebite restimpuri 
ale dilel: la resăritulă, amiadă-di şi apusulă s6relui, apol ilă mal bocescă şi 
când sosesce vre-o rudenie saii prietenii alü repausatului, ce nu se arătase 
încă, fiindă din alte sate dusă după nevoile vieți.» 


— 117 — 


meserie din acesta, și cari pârtă adevăratulă nume de bo- 
citóre, plângătăre saii si tămâietbre (1). 

In unele sate din Bucovina, precum în Vicovulii-de-sus, 
este datină când móre unii feciori holteiă ca să se adune 
mai multe fete mari și apoi dou& câte două să bocsscă pre 
celii mortii și după ce sfirşescii cele dou& dintâi, începi 
cele-lalte douë de pe urmă, si toti aşa pe rândi până-lă 
ducii de-lă îngrâpă. 

In alte sate, totii din Bucovina, și mai alesii în cele de 
pe sub p6lele muntilorü, este, din contră, datină de-a se pune 
mai multe fete întruni sirü de'naintea case: şi apoi, clăti- 
nându-se când într'o parte când în alta, de-a boci tâte de- 
. odată pe celü mortu (2). 

In Munţă apuseni ai Transilvaniei, dacă celt morti e unii 
june sau o fată mare, atunci unele dintre fetele mari cântă 


(1) Com. de d-lü Av. Macovelii, preotă în Badeuţă, și d-lă V. Turtureni, 
preotă in Vicovulă-de-sus: «Nesciindiă a boci vre o rudă de a mortului. apof 
se plătesce altă fată sai nevastă din sati ca'să boceâscă.» —Burada, Înmorm. 
p. 83: «Când mortul nu are rude, de multe orf se năimesci asemenea fe- 
mei bocitâre.— Bojinca, op. cit. p. 214—215: «Prefice sunt mal tóte femeile 
poporeniloră români, cele inrudite cu repausatulă, sai nesciindii ele bine a 
se cânta, punii pe altele in loculă loră să cânte laudele şi vredniciile mortu- 
lui.» —Frâncu,op. cit. p. 174: «Bocetele se cântă de unele din femeile inru- 
dite cu mortuli.»— V. Alecsandri, PoesiY pop. cit. p. 140: «Bocitulă e ună 
obicei, ce esistă la Români de pe timpuli vechiloră Romani. Ca și in epo- 
ca lu! Tralanii se află între femei bocitâre, carile mergi de boceseii mortul 
pe la case și pomenescă cu unii toni plângătoră de tâte meritele lori.» 
— Dim. Cantemir, Descrierea Moldovei p. 149: «Cel maï avuţi iși conduci 
femei Bocitâre, cari cântă mai multe versuri de doliii, arătândă miseria şi va- 
nitatea aceste! vieţi.» — Dr. At. M. Marienescu in «Familia» an. VI. Pesta 1870 
p. 619: «Nu totii-deauna muerea se plânge după bărbatii, ci in numele e! 
O nemotenie amică sai o femee plătită.» — D. Stănescu, op. cit. p. 824: «Mu- 
ma, sora, rudele sunt datâre a insoți şi a plânge pe morti până la gropă, iar 
dacă n'are pe nimenea, unii felii de femel, numite plângătdre şi mal des tămd- 
ictdre, plângi pe celă reposatii. Plângădrele, fie mumă, surori, rude sai de astă- 
felü de profesiune, se îmbracă in negru, iș' despletescii părulă si mergi în 
urma cortegiului.» 

(2) Com. de d-li V. Turtureniă. 


— 118 — 


de trei ori pe di la fersstra mortului: diminéta, la prândii 
și sera și de câte ori cântă tot-deauna îşi despletescii përulü 
şi-li lasă să atârne pe spate (1). 

In Vicovuli-de-sus, în Todiresci, în Stupca, precum și'n 
alte sate din Bucovina, cu deosebire însă la munte, mai 
esistă încă, şi acea datină ca la feciorii holtei, la fetele cele 
mari, precum și la o samă dintre cei mai înaintați în vîrstă, 
mai alesi la baci și ciobani, să se năimâscă şi trimbiţaşi, 
carii trimbiţă diverse melodii de jale de maimulte ori peste 
di câtă si în decursuli: nopții totă timpulii câtă stă mortul 
în casă (2). 

În părţile Crişului albi şi negru din Ungaria, în locü de 
a boci pe celii repausati, se aquiră uni individii, care scie 
bine dice din fluerii, și acela apoi, așezându-se la capulii 
repausatului, începe a dice dintruni flueri ciobănescii câte 
o melodie forte jalnică (3). 

Bocitdrele, nu numai că plângi: şi se tânguescii după 
celă repausat, ci ele totii-odată întoneză cu uni glasă jal- 
nici și monotoni diferite poesii, cari în cele mai multe 
părți locuite de Români se numesci «bocete» sing. bocetă, 
iar în unele părți ale Transilvaniei și Banatului «cântece de 
jale» şi «cântări de priveghiu,» şi pe cari le îmbogăţesci 
cu improvisaţii potrivite cu starea cea tristă şi miseră, în 
care se află familia, cu caracterulă, virsta și timpulă în care 
facă înmormîntările. Din când în când ele laudă vredniciile, 
virtuțile si faptele cele bune făcute de celü repausati în viéța 
sa, și suntatâti de iscusite în înşirarea laudelorii acestora, 
cu aşa prefacere scii să-și arate durerea, încâti că adese-ori 
faci pe cei de față să plângă (4). 


(1) Frâncu, op. cit. p. 174. 

(2) Com. de d-lă V. Turturenă, L Avramil şi Erm. Ghiuţă. 

(3) Com. de d-lŭ Ioanü Popovici, învățători. 

(4) Burada, Inmorm. pag. 82 şi 83 —Bojinca, op. cit. p. 215;— Frâncu, op. 


— 119 — 


Dacă repausatuli e uni bărbati sai o muere înaintată 
în vârstă, bocitârele se râgă ca să aibă grijă de copiii cei 
mici ce aü muriti mai nainte de acesta, iar dacă a fosti 
însurati şi lasă în urmă-i nevastă și copii, atunci jalea este 
cu multă mai mare, de aceea ele strigă și se văicăreză de 
ce-i lasă fără de ajutori, fără protecție şi ce se vorů face 
ei singuri, ne-avëndü cine îngriji de dinşii și a le aduce 
cele necesare spre susținerea vicii. 

In scurti disü fie-care bocitâre rostesce toti-deauna numai 
de acele bocete, cari se potrivescii cu etatea și împrejură- 
rile în cari se află celui repausată. Şi dacă, din întâmplare, 
nar sci nici uni bocetă, care sar potrivi măcar în cât- 
va cu starea celui repausatiă, dacă nu-i cunosc de mai 
nainte viața, atunci, informându-se în timpulă din urmă de- 
spre acâsta precum și despre împrejurările în cari a repau- 
satu, improviseză bocete nouă pe cari le rostesci totii atâti 
de bine ca și pre ori care alti boceti ce-lă sciü mai de nainte, 

Num&rulii bocetelorii cunoscute. bocitârelorii nâstre este 
forte mare și variată. 

Noi vomü înşira însă în capitoluli de față numai o parte 
mică, dintre cele ce le-am putută până acuma aduna, iar 
restulii flù vomi reproduce parte, unde va cere trebuința, în 
capitolele următâre, parte ca adausii la finea acestui studii. 

Vomii începe deci mai întâi cu bocetele ce se adreseză, 
morții, adică ființei care curmă firului vieţii fie-cărui omi. 


Uni boceti din Bucovina, comuna Stupca, sună asa: 


Bată-te pustia morte, 
N'ai făcutii nici o dreptate, 





cit. p. 174.—Lambriorii, op. cit. p. 152: aBocetuli este ună felă de cântare jal- 
nică si trăgănată impreunată cu plânsă; cuvintele ce le dici sunt versuri, 
cari se sciă de mai înainte, şi sunt potrivite cu viaţa şi starea, în care a 
fostă repausatuli.» 


— 120 — 


C'ai mâncati frunda din fagi 
Și-al despărțită pe cel drag! ; 
M'ai despărţitii şi pe mine 

Cu cine-am trăită maï bine! 
Cobori, D6mne, pe păminti 
De vedi mârtea ce-a făcutii, 

Ca veniti până la pragi 

Și-a luată ce mi-a fostă dragii 
Şi-a venitii pân'la ferestră 

Şi ne-a luatii mila n6stră!.. (1). 


Altulă din Moldova, judeţului Sucâva, comuna Mălini: 


Bată-te pustia morte, 

Cum ești tu făr'de dreptate, 
Că mi-ai venită până'n pârtă 
Şi mi-ai luati mila tâtă, 
Şi-al veniti până în pragi 

Şi mi-ai luată puiulu dragii (2). 


Altulă din Transilvania, districtulü Năs%udului: 


Of! mânca-te-ar foculă mârte, 
Cum mať faci şi tu dreptate. 
Nu mergi, unde-mi! ești rugată, 
Ci-ai venitii și nechemată ; 

Nu mergi, unde-mi ești poltită, 
Venit'ai netrebuită ! 

Nu sciù, mârte, ce gândesci 
De-ală mei némü îlă pustiesci? 
Nu sciù, mârte, ce-ai gânditi 
De-ali mei némü la! pustiită?! 
Cum nu-i mârtean lume mare, 
Ea pe nime prietină n'are, 

Nici pre crai, nici pre'mpăraţi 
De taberi încunjurați, 

Nici de noi de ceștia-lalţi. 


(1) Dict. de Ilinca a Mielului Capră. 
(2) Diet. Măriuca Nistori. 


— 121 — 


Mórtea cu cósa cosesce 

Și pre nime nu feresce, 

Nu se teme de voinici 

Nu-i milă de prunci mică, 

De bătrâni nu-i rușine, 

La cei tineri încă vine. 

Casă mare pustiesce, 

Soţi de soţii iü despărţesce! (1) 


Dela morte treci la viața omului şi dică: 


Ce e omu'n astă lume? 
Plânge și se 'nveselesce, 

Nu sci mârtea când sosesce. 
Lasă prunci și lasă casă, 
Când îl viaţa maï frumâsă, 
Şi se duce'n altă țéră, 
De-acolo nu'ntrce ră (2). 


Sfirşindi cu vi6ța omului se adreseză către sufletulă a- 
cestuia, spuindu-i: 
Sufleţele ticăl6se ! 
Câti e lumea de frumâsă, 
Tu te'nduri si ieși din 6se! 
Sufleţele ticăite! 
Vedi m6rtea cum te cuprinde; 
Ce nu-ți muţi viaţa 'nainte ? (3) 
De aici înainte fie-care bocesce pre celui mortă, după 
cum îi dictâză inima și anume: 


La ună moșnegi, care lasă pe soţia sa singură tocmai când 
îi este mai grei de trăitù în lume: 


Dragulu mei, 
Gospudaruli mei! 
Draga mea, 
Miluţa mea. 


(1) Com. de d-lü T. Simonă. 
(2) Com. de d-li T. Simoni. 
(3) Din Igesci, district. Strojineţulă, dict. de Ilie ali lut Onufreiii Frundă. 


— 122 — 


Da cum de te-ai induratü 
Și pe mine m'ai lšsatü 
Toti de chinii si de năcazii 
Şi cu lacriini pe obrazü ? 
Tr ce sprijini m'ai lăsatii, 
Intr'a cui samă m'al dati? 
Pietrelori și lemnelorii, 
Negrilorii, străiniloriă ? 

Eŭ de-acum când oii slăbi, 
Cine më va milui? (1) 

La ună bărbata, care lasă pa soția sa asemenea singură 
tocmai când i-ar fi fostă mai dragă și mai plăcuti de trăiti 
cu dinsulă în lume: 

Soţulii meii, voiniculii mei! 
Soţul meii, doritulă mei! 

Dar de ce te-ai mâniatii 

Și pre mine m'ai lăsată? 

M'ai lăsatii singură 'n lume 
Fără soție si glume. 

Soţul meit m'al înșelatii, 

Când de aici a! plecati, 

Nici uni cuvinti nu mi-ai dati. 
Dar spune-mi uni cuvințeli 

Să mi-li puni la sufletelü, 
Şi-mi mal spune şi-o vorbuţă 
Să mi-o pună la inimuţă, 

Mi-ai fosti -chiar ca și-o măicuţă (2). 

La ună bărbată, care și-a lăsată tânăra sa nevastă vădu- 
vă cu mai mulţi copii mititei: 

Soţule, tu draguli mei! 
Dară cum de te 'ndurași 
De pe mine më lăsași 
Cu dragi copilașii tăi 

Ñi cu dragi fiuţii mel? 


(1) Din Calafindescy, district, Siret1ü, diet. de Sofia Frâncu. 
(2) Din Transilvania, comuna Secadate, com. de d-lă L Georgescu. 


— 123 — 


Râgă-te de Dumnedei 

Ca să trăesci baremi eŭ 

Să-i scapi de necazulii grei. 

O, iubite sațulii mei, 

Cum m'ai lăsată tu la r&ă! 

Eŭ noroculii l'am pierdută, 

De când nu te-am maï văduti. 

In păminti l'am astupati, 

Cu jale lam îngropată. 

O, iubite soțul mei, 

Pentru bunul Dumnedei! 

N'ai făcuti atâta bine 

Să më chem tu si pre mine; 

Să nu mă lași gânditâre, 

După tine plângătâre ! 

De ce star între fereşti 

Cu mine de nu vorbesci? 

Da deschido-ţi buzele 

Să-ţi audii cù vorbele, 

C'al fostii dulce la viétš 

Şi maï iubită cu dulceţă. 

O, soțule, dragulii mei! 

Tie dâr' nu ţi-a plăcută 

Ce moșie aï avuti? 

Al cerută uni copârşeii 

Să-ţi trăescă soțul răi, 

Fără uși fără ferești 

Cu mine să nu verbesci, 

Cu min'să nu te 'ntâlnesci! (1) 
Altulă din Banat, comitatului Caraşii : 


Martine, Martine ! Martine, Martine ! 
Tinerelă ca tine, Am vădută ei bine 
Lucrători ca tine, Că mă laşi pe mine 
Stringëtorü la bine, Cu pui micuţei 
Dar'cum te'ndurași Și prea prostănei. 
De aşa mă'nșelași?! Credi, ţi-a fi p&cată, 


(1) Din Oraştia în Transilvania, publ. pentru prima 6ră în aObservatoriulii» 
an. III. Sibiiă, 1880 No. 28. 


Prea mici i-ai lăsat 
Martine, Martine ! 

Şi mai scit tu bine, 
Că m'am ingrijitü 
Pân'mi s'a uritü 

Pe drumuri âmblândiă, 
Banii chieltuindă 

La termecătâre 

Și descântătâre, 
Dâr'lâcă ţi-oii afla, 
Și mi te-oiù scula, 
Dar'morte-a veniti 
Şi te-a celuiti 

Şi ma sărăcită ! 
Acum te-ași ruga 
De m'aY asculta, 

Ca să faci unŭ bine 
Chiar şi pentru mine 
Si puiuţii tëy, 

Că-su pre prostănei 


— 124 — 


Şi iau rëmasü la r&u, 
Mergi la Dumneqeii 

Și Sânta-Marie 

Milă să le fie, 

Dór’ s'orii îndura 

Şi mi te-oră lăsa 

"Să mai vini a casă 

Să ședemi la masă, 

Cu prunci să prândimi 
Și să ne vorbimi 

Să-i căsătorimi. 
Martine, Martine ! 

Mai vino la mine 

Puii de ţi-i cresce, 
Cum scii, părintesce, 
Că-să pe ulicidră 

De f6me să móră, 
Rëmànü ne'mbrăcaţi, 
La gasde slugi băgaţi! (1). 


Altulă din Macedonia, urbea Bitolia : 


Avdi vrutlu soţlu-a ñieü 

Iu mi alăsași? 

Iu mi demăndași, 

Fumelia cui alăsași; 
So6lă-ţi mușatlu caplu-a tei 
Şi nu ni fă aistu a răi, 
Se-alași ficiorli fără tată 

Și mine nicochirată. 

Vintu lau și vintu seret, 
Tine nu-mi alași ca strec. 
M'alăsași fără umbrăn pade. 
Și-îl alăsași fumelia'n cale. 


Audi tubite, soţi ali mei! 
Unde më lăsași, 

Cui më 'mcredinţași, 

Copiii cul lăsași! 

Rădică-ţi frumosulă tăă capi 
Şi nu ne fă acestă răi, 

Să lași feciorii fără tată 

Şi pe mine fără gospodărie. 
Ventă negru si vântă pustii 
Tu nu më lăsași să treci, 
Më lăsași fără umbră în câmpie 
Şi-mi lăsași copiii pe drumii, 


(1) Din Banată, comitatul Carașă, comuna Domanii, publ. prima óră de 
d-lă Dr. At. M. Marienescu în « Familia » an. VI, Pesta, 1870.p 619. 


— 125 — 


Sórele si ît-o ardă 

Pl6ia si ăl-o bată; 

Cleile a chisăliel ni dedeși, 
Bunili tuti îi le tăliași, 
Te adărași, te armătusiși, 
Tu altă lume închisiși. 
Ospeţii nu li mutrişi 

Și cu gura nu li griși, 
Ne așteptași, ne pitrecuși, 
Ci e toclu, ci ni feceşi, 
Taită, frati tu adună 

Tócă şi cămpan'asună 
Tută lumea tra s'adună 
Tru mormint să ñi ti pună. 


S6rele să mi-l ardă, 

Pl6ia să mi-t bată. 

Cheile miseriei îmi dăduși, 
T6te bunurile mi le tăiași, 
Te gătiși, te înarmași, 

In altă lume porniși, 

Ospeţii nu I-ai băgatii în samă 
Și cu gura nu le grăiși, 
N'așteptași, ne petrecuși, 

Ce e foculii ce ne făcuși, 
Tovarăși, fratele tăi adună, 
Tóca și clopotul sună, 

T6tă lumea ca să se adune 
In mormintii să mite pună (1) 


La o nevastă tênërä, care a lăsată mai mulți copii mititei: 


Mari6ră, draga mea, 
Draga mea, iubita mea! 
Cine mi te-o sfătuitii 
De-aşa tênër'aï porniti, 
Tânără ca o mlădiţă, 
Mândră ca o garofiță? 

Şi cum de te-ai înduratii 
Copiii de ţi-ai lăsată, 
Mititei si ne'nvă&țați 

Şi prin lume nepurtați ? 
Copilaşii ţi-ai lăsatii, 
Da'ntracui samă L-ai dată: 
Lemnelorii ori pietriloră, 
Negrilori, străinilorii ? 

Şi el, când mi s'oră scula 
«Mamă» pe cine-ori striga, 
Că de astădi în colea 

Ei mămuţă n'orii ave; 





(1) T. T. Burada, Cântece de miriologhi (bocete) adunate in Macedonia şi 
publ. în «Convorbiri literare» an. XVII. Îași 1883, p. 39. 


— 126 — 


Nici mămuţă, nici miluţă, 
Nici pe nime cu credinţă. 
Care cum mi sa scula 
Totii pe dinșii l-a mustra, 
La mustra si judeca, 
Si-atunci unde te-orü cerca, 
Dâr'mămuţă şi-arii afla, 
S'aibă cine-i mângăia 

Şi de străini apăra ? (1) 


Altulă din Macedonia, comuna Magarova.: 


Hilia mea, vruta mea! Fiica mea, iubita mea! 

Ti măritai, ti petrecui, Te măritai, te trimesei, 

Cu dori mare ti asceptai, Cu dorii mare te așteptai, 
Nicuchiră îi ti făcui Gospodină te făcui. 

Doi añi nică nu umplui. Doi ani încă nu împliniși, 

Ne crescută, ne disiierdată, Necrescută, nedesmierdată, 
Ți-alalași paea nepurtată. Iți lăsași zestrea nepurtată 

Tru sóte nică ne eșită Cu s6ţele încă neamestecată 

Şi nică ne hărsită, Şi încă nealintată. 

Sevdaea prota, harauă protă ! Întâia iubire, ântâia bucurie 
Cu cuscrimea ne-vidută Cu cuscrimea nevădută, 
Nemisticată necunoscută, Nemestecată, necunoscută 

Si nica ne urdinată. Şi încă nedată'n lume. 

Laia de mine ti măritai, Sermana de mine te măritai, 
Ti vidul ti hărisii Te vădui, te alintal. 

Va s' vedü mănt soțlu cu altă  |Amsă vădi mănibărbatulii cu alta 
Şi mine armăn amarită. Si eŭ remăni totii amărită! (2) 


La o veduvă tâneră, care a lăsată unŭ prunci orfanu în 
grija fratelui ei locuitori în altă comună depărtată : 


(1) Din Bucovina, satulü Crasna, districtulii Strojineţii, dict. de Mări6ra 
Bărbuţă. 


(2) Burada, Cântece de miriologhi, publ. în «Convorbiri lit.» an. XVI, Iaşi 
1883, p. 491. 


— 127 — 


Dragă sori, mârtă cu dori, 
După dulce trățiori, 

Că-t departe'n strinitate 

Şi n'a pututü primi carte. 
Dar când cartea mi-a primită 
Elă, soră, s'o si grăbitiă 

Şi la tine mi-o veniti. 

Sc6lă, soră, de vedi bine 
Cum sedemü toți lângă tine, 
Cum sedemàü, ne văetămi, 
C'acuși nu te mai vedemi. 
Scâlă, soră, te trezesce 

Şi lui nenea tu vorbesce, 
Cum pe George să-lu grijescă 
Şi cum să mi-1ü ocrotescă. 
Ţi-a fi, soră, și pëcatü, 

Că prea micii tu laï lăsată, 
Micutelă și prostănelii, 

Cum și-o ţine casa elù, 
Singurelii și prostănelu ? (1) 


La o fată măritată: 


Draga mamii gospodină ! 
Ţi-ai veniti nemurile 
De prin tóte satele, 

Ñi ele te-ori întreba: 
Cum ţi-ai pliviti grădina ? 
Da grădina ţi-a! plivitü 
Cu spatele la pámintü, 
Cu faţa la răsăriti. 
Draga mamii gospodină ! 
Cămeșuica-ţi s'a negri, 
La mămuca s'o trimeţi 
Din fundulü pămîntului 
Pe șueruli vântului 


(1) Din Banată, dict. de Maria Manciu, care la cântată surorii sale Ana, şi 
com. de d-lŭ Ios. Olariă, învățătorii în Domanii. 


— 128 — 


Şi mămuca ţi-a spăla-o, 

Nici în apă de isvori, 

Nici în spume de soponù, 
Numai în lacrimi de omu; 
Si-ofü usea-o'n gândurele 

Şi mi-olii strânge-o păturele 
SI-oiü căta la prunci cu jele. 
Da pruncii c'orii întreba 

Pre tătuculi lori așa: 

— «Unde-a remasü mămuca ?» 
— «A remasü la bunica» (1)! 


La uni tată: 


Tată! unde te-ai mutati, 

Ñi pe nol cum ne-ai lăsată ? 
Seslă-mi-te, tată, scólă, 

Că ţi-a fi destulü de-a sară! 
Sedlă-te şi-mi eși afară 

Şi te primblă prin ogradă 
Să crâscă mândră otavă, 

Să âmble copiii tăi, 

Că ï-aï lăsatui mititei (2)! 


Iarăși la uni tată: 


Tătucuţă, tată hăi! 

Cum de te-ai dusi dela noi, 
Şi nu te'ntorci înapoi, 

De când Dumnia-ta te-a! dusi 
Trei flori în pârtă mi-am pusti, 
Florile aü înfloriti, 

Dumnia-ta n'ai mai venită. 

Da să-mi trimeţi o scrisâre, 


(1) Din Bucovina, satulü Calafindesc!, district. Siretului, diet. de Cairina 
Racolta. 
(2) Din Bucovina, satulă Crasna, dict. de M. Bšrbutš. 


— 129 — 


Ca să-ţi dai și Dumi-tale 
O'nflorită mândră flóre, 
Prin flueruli vântului, 
Prin plaiulă vă&sduhului (1). 


Altulă din Transilvania, districtul Năs&udului: 


Dragulă mei tătucule ! 

Eŭ te cunosci pe sprincene 
Că leși copiil cu jele; 

Te cunoscă pe ochișori, 

Că leși copiil cu dori, 

Căci copiii fară tată 
Nu'ncapi nici în lumea largă, 
Şi băeţii fără mamă 

Nu-sii luaţi nici într'o samă, 
Copiil făr'de părinți 

La toți 6meni-sii urti... 
Primăvara va veni, 

Toţi plugaril vorů esi 
Numai tu vel putredi (2). 


La o mamă, din Transilvania: 


Marca mea! un'te-al gătati ? 
Şi tu pre noi ne-ai lăsatii 
Numai în haine de vară, 
Ori te duci în altă. țară, 
C'aceea e ţară bună, 
Trăescii copil tără mumă, 
Bărbaţii făr'de femel, 
Stândii ca nisce ângerei. 
Maică, măiculița mea! 
Acum cin'm'a mai căta, 
Când m'ar lăsată Dumns-ta (3). 


(1) Din Badeuţă, com. de d-lii Av. Macovelu. 
(2) Com. de d-1ü T. Simonü. 
(3) Din Secadate, com. de d-lă L Georgescu. 


Marian, Inmorm. la Români. 


— 130 — 


Altulü din Istria: 


Mama mea, ce va fi de mire, 

Cire va mie da păre, 

Cotro voii mere? 

Vechi (1) n'am nici ur (2) în lume, 
Cire va mire acmice (3) cavta ? 
Cotro vo ïo cu mire obărni? (4) 
lo săm finită că n'am tire, 

Nigder (5) nu te voi vede, 

Sirotita (6) Yo, ce va fi de mire, 
Cire me-ar pute juta! (7) 


La unii fecioră holteză, din Bucovina, satul Crasna: 


Draguli mei N.! 

Cum de mi te-ai îndurat 
Si pe tătuțai lăsată ? 

Da de ce n'ai așteptatii 
Soţie să-ţi fi luată. 

Te-ai porniti la cununie 
Şi nu ţi-ai găsită soţie. 
Cu flóre te-o însemnată, 
Soţie nu ţi-ai luată. 
Florecic'a putred 

Miresa ți-a'mbătrâni. 
Sc6lă-te și te trezesce 

Şi cu guriţa grăesce 

Şi ne spune vr'uni cuvint 
Dela n6muri din pămînt, 
Spune-ne măcară ce-va: 


(1) Vechi=mai multă. 

(2) Ur=unulii. 

(3) Acmice=acum. 

(4) Obărni=indrepta. 

(5) Nigder=de acum inainte. 

(6) Sirotita==sermana. 

(7) T. T. Burada, O călătorie in satele românesc! din Istria, publ. in «Tri- 
buna» an. VIII. Sibiiii 1891. No. 168. 


— 131 — 


Ti-( bine-acolo ori ba? 
Scólă-mi-te, nu te da, 

Şi te uită pe ferâstră 

Că-ţi vine-o carte domnâscă, 
Preotulii să ţi-o cetâscă, 
Din casă să te pornescă. 
Mămuţa de-unde-a veni; 
Da ea cu cine-a grăi, 

Că holteiașii-a putred). 
Dimineţa s'a scula, 

Da ea pe cine-a striga? 
Prin tóte coturile-a căta 
De urmă nu fi-a mai da (1). 


Altulü din Macedonia, comuna Magarova : 


Hiliul-a ñYeü, ci ni feceși! 
Ce feceși, ci ne-adăraşi ? 
Cu coruna în cap fugiși, 
Făr'de altu me-alăsaşi, 
Casa mea ñi încliseși, 
Vulă late ñi u băgași, 

Cu catrane ñi u lăişi, 

Usa cu cleia ñi u încliseși, 
Ospetli ñi li tăliași, 
Hareile ñile chirusi, 
Sivdăile nu le trecuşi, 
Ginere nu închisiși, 

Ne la nun, ne la fărtat, 
Ne cuscri amisticat 

Ci si-i fac și eu laia, 
Singură ca cucuveaoa ? 
Vă&rnă cale nu-alăsași, 
Pe-a cui gușe mi-aruncași, 
Fără frate, fără soră, 
N'avui tihe s-âi liaü noră, 


(1) Dict. de Măridra Bărbuţă. 


Fiului mei, ce ne făcuși! 

Ce făcuși, ce mi-ai dresü ? 
Cu cunună 'n capi fugiși, 
Făr'de altulü më lăsași, 
Casa mea mi-o închiseși, 
Pecete mare tu-mi puseși, 
Cu catranii mi-o înegriși, 
Usa cu cheia mi-o închiseși, 
Ospeţii mi-l oprişi de-a veni, 
Bucuriile mi le pierduşi, 
Amorurile nu le trecuși, 
Cinere nu porniși, 

Nici la naşii, nici la fărtatii, 
Nici cu cuscri amestecati. 
Ce se facii și eü sermana 
Singură ca cucuveaua? 

Nici o cale nu lăsași, 

Pe-a cui spinare m'aruncași, 
Fără frate, fără soră, 

N'avul norocii să-mi ieii noră. 


— 192 — 


Ci să-i fac, hiliu, fără tine, 
Că ñi te duseși de la mine. 
Ajutati-ñi a mele sóte 
Şi vol cusurine tâte, 
Mănă de mănă s'ne-acățăm 


Praglu s trecă s' nu-l alăsăm. 


Ci e liliea, ci pitrecem ? 
Di căile cum në fecem! 
Puglili-a verălei, ci-si bat, 
Ñi cântă bilbili la cap. 
Tută lumea se-hărisesce. 
Mine mârtea mi jeleșce ! 
Loclu tut el se desclide, 
Hiliul a-ăieu tu loc se-inclide, 
Pit Vlăchie ñi alăgași, 

Di furtună âi-ascăpași 

Şi în casă îi viniși, 
Masi di mârte nu iugiși. 


Ce să facil, fiule, fără tine, 

Că mi te duseși de la mine. 
Ajutaţi-mi s6ţele mele 

Ñi vol verisóre tâte, 

Mână de mână să ne apucšmü 
Pragulü să trecă să nu-lŭ lăsămi. 
Ce e fl6rea ce trimitem? 

Cum ne-am hotăriti ! 

Paserile verii ce-și cântă, 

Şi cântă privighitorile la capi 
T6tă lumea se bucură. 

Pe mine mârtea me jelesce! 
Pămintulă totii se deschide, 
Fiulii meü în pămîntă se'nchide, 
In Valachia mi-ai alergatü, 

De furtună îmi scăpași 

Şi în casă îmi veniși, 

Numai de mârte nu fugiși. (1) 


La uni holteiași, din Bucovina, satului Crasna: 


Dragul mamii holteiașiă, 
Scumpulii mami! ângerașii, 
Da cum de te-a! înduratii, 
Pe mămuţă de-ai lăsată ? 
Da cui mi te-ai potriviti 
Frăţiorii de-al uritü? 

Ian scólä-te, holteiasü, 
Dragulii mami ficiorașii, 
Ñi deschide-ți ochișorii 

Ñi ţi-l vede frăţiorii 

Cum i-ai lásatü brudiori, 
Brudiori și străiniori ! (2) 


La o fată, din Bucovina, satulă Crasna.: 


Draga mamii, fiica mamii, 
Draga mamii, scumpa mamii! 


(1) Burada, Cântice de miriologhi!, publ. in «Convorbiri lit.» an, XVII. p. 37. 


(2) Dict. de M. Bărbuţă. 


— 133 — 


Et am gândită că tu mie 
Mi-i face o veselie, 

Dară tu mi-al făcutii mare 
Şi avamă supărare. 
Năfrimuţa cea de mire 
Ți-orii lega-o la psaltire, 
Năframa cea de nânașă 
Trorü pune-o la prapurașiă. 
Primăvara c'a veni, 

Florile ţi-oră înflori, 
Dumnia-ta nu le-i plivi, 
Nici plivi si nick privi, 
Că'n pămiînti îl putred?! (1) 


Altulă din Macedonia, comuna Târnova: 


Fétă tu ilichie muriși, 
'Nvâstă nu te fegeși, 

Cu cuscri nu ti amestecași, 
Gione tine nu-ñI luași. 


Fată în vârstă muriși, 
Nevastă nu te făcuși, 
Cu cuscri nu te-amestecași 
June tu nu-mi luași. 


Tu locă di gione mormintă îţi daŭ, | In loci de june mormîntă îți daŭ 
Şi colagi di ceră la capu-ţi stati. | Şi colaci de ceră la capii îţi stai, 


Vream să ñi ti scot din casă, 
'Nvâstă cu teliurile pri față 
Şi tora armaseși fâtă, 

Tu loci îngropată. 


Altulu din Istria- 


Voiami să mi te scoti din casă, 
Nevastă cu petelă pe față 

Şi acum remăseși fată 

In pămintă îngropată (2). 


Brizna (3) me filia 

Că așa tinera (4) murit, 
Tujna (6) sirota io după tire, 
Betâră (6) ce voiii face, 


(1) Dict. de M. Bărbuţă. 


(2) Burada, Cântice de miriologhi!, publ. în Convorbiri lit. an. XVI. p. 490. 


(3) Brizna=iîntristată. 
(4) Tinera=tenără. 
(6) Tujna=umilită. 
(6) Betâră=—bătrână. 


— 134 — 


Că nu te voiii vechi vede. 
Io săm sirota 

N'am nici ur în lume 
Neco Domnul. 

Nu va ma cire purta apă; 
Ce voiii acmu face, 

Cire me-ar juta! (1) 


La unii copil de ţiță, din Bucovina. satulii Mănăstirea 
Homorului : 


Draguli mamii ângerașu ! 

Da cum de mi te 'ndurași 

Ñi țiţuca mi-o lăsași? 

Mama ţiță cui a da 

Pe cine la desmierdă ? 
Draga mamii floricică 

Ai shurati ca-o rindunică... 

Eŭ, în locü de botejune, 

Ţi-oii face îngropăciune. 

N'ai trăită să fil voinici, 

Te-a luati mârtea de mici, 

N'ai trăită să te faci mare, 

Te-a luati din scăldătâre. 

Colacii cei de nănași 

Ti i-oii da peste sălași, 

Colacii de cununie 

Ti roiü da la liturghie, 

Nătrămile frumușele 

De cumnaţi si cumnăţele 

Le-oiă pune la prapurele.... 

La cruci și la fânărele .... 

Milostenia ce-o faci 

Să fie pentru săraci! (2) 


(1) Burada, O călstorie în satele românesci din Istria, publ. in «Tribuna» 
an. VIII. No. 168. 
(2) Com. de d-lă George Avrami, invëtšátorü. 


— 135 — 


Altulă din Transilvania, comuna Secadate: 


Puiul met flóre de vară, 
Du-te dar și vină ră; 

Nu më lăsa supărată 

Si de dori nemângăiată! (1) 


Altulă din Macedonia, comuna Nijiopole : 


Ficiuric (2) marată (3), 

Di curând fapt, 

Di-una parte răi feceși, 
Că curândă îi ti duseși, 
De-altă parte făcuși ghine, 
Că scăpași de multe chine 
Si de multe lae chine, (4) 
Ce-și trage aestă lume (5). 


In acele părţi, unde este datină de a boci doue boci- 
tore de-odată, de multe ori una dintre dinsele tntrébă bo- 
cindă pre celt morti, iară ceea-laltă răspunde în numele ace- 
stuia, dupre cum prea bine se pote vedé acâsta si din ur- 
màtorulü boceti din Bucovina: 


— Vasilică, feciorii mare! 
Amu-l nunta Dumi-tale, 
Sc6lă-te nu sta scârbitii, 

Că nuntaşii ţi-ai sositü! 

— Da eŭ cum mă voiii scula, 
Dacă mârte-amarnica 

Tare m'o mal otrăvit 

La pămintă m'o oborită, 

— Sce6lă-te, Vasile, scâlă 

Şi leşi din casă afară, 


(1) Com. de d-lui 1. Georgescu, învățătoră. 

(2) Ficiuric = ficiorașii. 

(3) Maratii = sermană. 

(4) Lae = negre. 

(6) Burada, Cântece de miriologhii, publ. în «Convorbiri lit.» an. XVI. p. 489. 


— 136 — 


Și vătăjelii îţi alege 
C'o venită vr'o doi-spre-dece, 
Scolă-te și ni-i vorbi, 
Vătăjelii cine ţi-a fi? 
— Năfrămuţa 
Cu cruciţa! 
— Da drușcuţă cin "ţi-a fi! 
— Năfrămuţa 
Cu cofița! 
— Da cine te-a cununa? 
— Popa cu cădelniţa! 
— Şi-6re cine te-a boci ? 
— Grădina cu florile, 
Casa cu surorile ! 
— Da mămuţa ce-ţi-a face? 
— la mi-a sedé la pămiînti 
Să n'o-ajungă lécü de vântii, 
Că de când ei am muritii 
Ea nemică n'a grăiti! . . . 
— Da mămuţă cin’ ţi-a fi? 
— M'oii ruga la Sântă-Mărie 
Ea mămucă ca să-mi! fie! 
— Faţă albă ca spuma, 
Sprâncene negre ca mura, 
Cine ti le-a săruta? 
— Pămîntuli cu rugina ! 
— De-ași pute, eŭ m'ași rugare 
La pămintii aşa de tare 
Să nu tencepă din față, 
Să te'ncepă dintre spete 
C'acolo nu se prea vede! (1)... 


Cele mai multe bocitore, și mai alesi acelea cari nu din 
prefacere, ci din t6tă inima plângi şi se tânguescă după 
celü morti, fiindu-le jele după dinsulă, când aŭ bocitii unii 


(1) Dict. de Anita Haramidă, Româncă din satulă Putna de lângă mână» 
stirea cu acesti nume. 


— 137 — 


timpi mai îndelungatu și acuma numai sunt în stare nici 


a plânge nici a boci, încheie bocetele lorü mai tot-d'auna cu 
următorele versuri: 


Eù cu dragii te-ași ma! cânta, 
Dar'mi-i friptă inima 
Si nu te mai potii cânta! 

In fine merită a fi amintită si aceea, că fie-care omii, care 
n'a avuti cine să-lu caute în bòla sa, care n'a fostii mărtu- 
risitu și împărtășiti cu sfintele taine înainte de ce și-a dati 
sufletulii, si mai cu s6mă acela, care nare nici rude nică 
prietene cari să-lu bocâscă, e forte compătimiti şi conside- 
ratü nu numai de celu mai neltericitii omă de pe fața pă- 
mintului, ci tot odată și ca urgisitii de Dumnedeii. De aice 
vine apoi și blăstămuli celt mai mare: «să dea Dumnedei să 
mal pe nime să te bocescă (1).» 

Acestă credință fârte lățită la poporulă românii se pote 
cunâsce încă și din următârele versuri, pe cari le scótemü 
dintr'o doină din părţile de sus ale Moldovei: 

Frunqă verde tre! ghióce, 
Lasă-m8 bădică 'n pace, 

Că eŭ dragoste n'oiă face 
Cu omu, care nu-mi place, 
Că pe celŭ ce mi-o plăcuti 
S'o dusi și nu lam v&dutti: 
Când sórele a sfințit 
Morminţeluliă V'a'nghiţitiă 
Necătati, ne'mpărtăşiti, 

De nimene nejeliti (2). 

Dreptă aceea Românii de pretutindene aŭ cea mai mare 
grijă ca nime să nu se 'ngrâpe fără să fie bocită, tinëndü 


(1) Vedi despre acesta şi Burada, Inmorm. p. 88—84. 
(2) N. A. Bogdanii, Literatura populară, culegeri din susulă Moldove!, publ. 
în «Gazeta sătenului» an. V. Rimniculă-săratii 1888, No. 10, p. 155. 


— 138 — 


acésta de ună fórte mare pëcatü. Și dacă mortului n'are rude 
și amice, cari să-lu bocâscă, dacă e cu totulă străini, atunci 
se năimescii anume bocitóre ca să-lă bocâscă, cărora li se 
dă apoi, dreptu plată pentru acesta, haine și alte lucruri de 
ale mortului, saă câte o păreche de altițe, câte o năframă 
irumâsă, câte ună ștergară, luminări, colaci, nici când însă 
bani (1). 

Ne aflându-se nime, care să le năimescă și plătescă, atunci 
adese ori se găsescui femei, cari de milă, ca să nu trecă 
cine-va nebociti și pentru ca să se împlinâscă obiceiul, se 
pună de bocescii Gmeni străini pre cari nici nu i-au cu- 
noscutii mai nainte de mórte (2). 

Bocirea, despre care am vorbită până aice, e usitată nu 
numai la poporulă română, ci ea esistă mai multi sai mai 
puțină și la alte popâre atátü din anticitate câti și din 
timpulă de față. 

La Ewvrek bună óră găsimu în cartea numerilorii (3) că; 
în timpă de .trei-deci de dile sa plânsă asupra corpului lui 
Aron. In aceeași carte (4) vedemü că poporuli lui Israilü 
a plânsu pre Moisi în fimpă de trei-deci de qile. In Parali- 
pomeni (5) găsimii asemenea că pre Iosiasü la plânsu tótă 
Iudea și toti Ierusalimulü. 

Câte odată la Eora, când nu se găsia cine să bocescă 
pre morti, se căutaii femei, cari se năimiaiu pentru acesti 
scopü. In plângerile lui Ieremia (6) găsimă: «Aşa grăesce 
Iehova, Domnului puterilori, căutați si chiemați plângătârele 
ca să vină.» 


(1) Com. de d-lui V. Turturenă, si alți Români din Bucovina; Vedi şi Bu- 
rada, Inmorm. p. 88. 

(2) Lambrioră, op. cit. p. 152. 

(3) Cap. XX. v. 29 

(4) Cap. XXIV. v. 9 

(5) Cap. XXXV. v. 24, 

(6) Cap. IX. v. 16. 


— 139 — 


Asemenea găsimu în Amosü (1): «pentru acâsta, Iehova 
Dumnedeulü ostirilorü, Domnului dice aşa: plângere în tâte 
părțile, si în tote căile vorů dice vai! vai! şi vorů striga 
pe plugari ln plângere si pe deprinșii plângători la plângere.» 

Greciš încă aveai asemenea lamentaţiuni saii bocete si se 
numiaŭ trine (pyotr). 

Romană numiaii aceste lamentațiuni nenzae (2), prin cari 
se jeliai și în același timpi se lăudai faptele defunctului. 

Festus ne spune că: «Nenia este ună versii ce se cântă 
din flaută la înmormintare pentru lauda mortului (3)». 

Şi Cicerone dice: «Se fact în publică laudele 6menilorii 
ilustri, și ele vorii fi însoțite de cântece de flautü, aceea ce 
se chiamă «neniae», nume pe care si Grecii flù daŭ la cân- 
tecele funebre (4).» 

Cuvintulü Nenia se derivă dela deița Nenia, care presida 
aceste soiuri de lamentaţiuni. Ea avea unŭ templu afară de 
zidurile Romei aprope de pórta viminală, şi se invoca îndată 
ce bolnavuli întra în agonia morții. 

Aceste «neniae» (5) se întonai de cătră femei anume plătite, 
după care era obiceiulă de a se trimite îndată ce cine-va 
își dădea sufletulă, si care după ce veniai, așezându-se la 
ușa casei mortului, acolo fiindi informate de cătră servitori 
despre împrejurările vieții acestuia, improvisaii laude și bo- 


(1) Cap. V. v. 16. 

(2) Horaţiu. Carmen. lib. IL. Od. I. v. 38 şi Od. XX. v. 21. 

(3) Festi de significatione verborum, emendata et adnotata a Carolo Odo- 
fredo Muellero Lipsiae. MDCCC XXXIX p. 161: «Nenia est carmen quod in 
funere laudandi gratia cantatur ad tibiam.» 

(4) De legibus lib. II. 24: «Honoratorum virorum laudes in conciones memorant 
atque etiam ad cantus, ad tibicem prosequuntur, quj nomen nenia quo voca- 
bulo etiam graeci cantus lugubres nominant.» 

(5) Cuvintulă aneniae» s'a păstrată până si astădi în gura poporului ro- 
mână ; bocitârele nâstre la sfărşitulă boceteloră lorii, intoneză și acum cu- 
vintul neno! neno! neno! Vedi Burada, Inmorm. p. 82—83, și Bojinca, op. cit. 
Nota dela p. 214. 


— 140 — 


cete pentru mortii (1). Ele începeaii neniile, adică bocetele 
lorii, mai întâi, ca si Româncele nâstre de astădi, cu strigarea 
la urechia mortului, strigându-lă una după alta de trei până 
la patru ori după olaltă pe nume, si dacă nu se mai putea 
observa nici unii semnü de vicță întriînsulă, diceai: concla- 
matum est, sa strigată, adică totulü sa mântuită (2). 

Așa găsimă la Lucanü: <Astüfelü o casă când întâiași 
dată mârtea lovesce în ea, remâne în tăcere, pe când cor- 
pulă mortului nu este strigatu (3) . . .> 

Apoi în Ovidiü: «Îi spune celŭ de pe urmă rămast buni 
pe care pote abia la auditü cu urechile, apoi sa dusü iarăși 
înapoi (4).» 

După ce lau strigatü şi bocitii acasă mergeai cu con- 
voiulă funebru plângândii și văicărându-se, ca şi bocitorele 
nostre, fiindü întovărășite de sunetul celü lugubru ali flau- 
telorii de îngropare (funebres tibiae) (5), cari se dice că 
erai făcute din osù de Milwus (vulturi), de unde se nu- 
miaŭ si Milviene, 

Una din femeile bocitóre mergea înaintea celorü-lalte și 
dădea tonul, cu care trebuia să se încâpă plânsul și bo- 
cetele, şi se numia «praefica» dela cuvintulü «praefari» 
fiindü-cá ea, cea dintâi trebuia să plângă. 


(1) Burada, Ininorm. p. 75 — 77. 
(2) Burada, Inmorm. p. 81.— Bojinca, op. cit. p. 209. — M. Besanü, in «Al- 
binas an. I, No. 35. 
(3) Lib. IL v. 22: ` 
Sie funere primo 
Attonitae tacuere domus quum corpora nondum 
Conclamata jacent. 
(4) Metamorph. lib. X. v. 62, 
Supremumque vale, quod jam vix auribus ille 
Acciperit, dixit, revolutaque rursus eodem est. 
(8) Festus ne spune: «Funebres tibiae dicuntur cum quibus in funere cani- 
tur»=a«flautele funebre se numescü acelea cu carl se cântă la înmormintare.» 


— 141 — 


Festus, vorbindu despre aceste femei, dice: «Preficele se 
numescă femeile năimite pentru a plânge pe morţi, cari 
împunii celoră-lalte modulů cum să plângă, ca si când ele 
singure ari fi cele mai întâi (1).» 

Lucilius, vorbindă despre Nonius, ne spune asemenea: 
«cari prefice tocmite cu plată plângi la îngroparea altora (2).» 

Apoi Taciti dice : «Pentru aducere aminte de virtute com- 
puse cântece, vorbe de laudă și lacrimi și lucruri, cari 
imiteză durerea (3).» 

In fine Chéruel le caracteriseză asti-felă: «Femeile, cari se 
tocmiat ca bocitâre la prohodurile celorii bogaţi. Ele se du- 
ceai înaintea mortului, făcândă totă felulă de semne bă- 
` tătóre la ochi de o durere cumplită, cu capuli goli, cu pë- 
rulii despletitü, văetându-se cu sgomotă, cântândii vre uni 
cântecă tristi sai laudele mortului (4).» 

Câte odată nu numai cele năimite, ci şi cele-lalte femei, 
cari plângeaii, se numiaă «praeficae.» ` 

Bocetele preficelorii consistaii în acțiune și în cântece. 
Lucilius ne arată acesta în versurile următâre: «Preficele la 
înmormintări își smulgü părului și se vàicăréză forte (5).» 

In aceste versuri vedemi cele doue părți ale meșteșugu- 
lui dea plânge; «capillos scinduni» (smulgi păruli), acesta. 





(1) <Praeficae dicuntur mulieres ad lamentandum conductae, quae dant coe- 
teris modum plangendi. quasi in hoc ipsum praefectae.» 

(2). . . + . Mercede quae 

Conductae fient alieno in funere Praeficae. + 

(3) Anal. III. 6. «meditata ad memoriam virtutis carmina et laudationes et 
lacrimas vel doloris imitamenta.» 

(4) Dictonaire des antiquités Romaines et Grecques, p. 507: «Femmes que 
lon louait comme pleureuses aux convois des riches. Elles précédaient le 
corps, donnant toute espèce de signes apparents d'une violante douleur, la tête 
nue échevelées, sanglotant, chantant quelque hymne funèbre ou les louanges 
du mort.» 

(5) In funere praeficae 

Multo et capillos scindunt et clamant magis. 


— 142 — 


este acţiunea și «clamant magis» (se văicărâză forte) este 
cânteculă pre care îlă acomoda la versurile lugubre nu- 
mite nenzae. 

Preficele în timpi ce bociaii erai îmbrăcate în vestminte 
negre. 

La Gali din Scoţia de sus, în Corsica, în Italia, sin alte 
părți ale Europei, precum si în Orientă, a fostă și a mai 
r&masu încă obiceiulu, ca îndată ce cine-va móre să se stringă 
femeile bătrâne, plângătâre de meserie, împrejurulii mortului 
şi să începă a se boci smulgându-şi përulü și întonându cân- 
tece funebre, cari obicinuiti cuprindi și laude pentru morti. 

Aceste cântece se numesci în Corsica, «voceri», în Nea- 
poli «lamenti» sai «triboli», în Sardinia cattitidos,» în Bearn ' 
aaiurot», în Grecia «miriologhii.» 

Femeile, cari întonsză aceste cântece în Italia se numesci 
«voceratrice» (bocitore) (1). 


(1) Burada, Inmormint. p. 77—80. 


— 143 — 


X. 
LA MORTU. 


Cum aŭ prinsi clopotele a trage și bocitorele a boci, nu 
numai n6murile cele mai de aprâpe, cari până atunci nu 
sciuse nimici despre trista întâmplare, ci și amicii, cunos- 
cuti, ba până chiar şi străinii atâtă cei din vecinătate 
cáàtü și ceia-lalți, cari aü cunoscută 'câță de puţină pe celü 
repausatu începi a se aduna din tote părţile la casa ace- 
stuia ca să-lu mai vadă încă odată înainte de înmormintare 
şi să-și iea r&masă bună dela dinsulă, iară de cum-va aŭ 
fostii mânioși sai certaţi să se râge ca să-i ierte. 

Cei ce-lă cerceteză, mai alesi însă bărbaţii și femeile, 
adică cei căsătoriți, voindă a-și arăta dragostea, creștinâscă. 
cătră dinsulă, fie avuţi ori sărmani, nici când nu se por- 
nesci cu mâna g6lă de-a casă, ci fie-care, fără deosebire, iea 
și câte o lumină de céră galb&nă cu dinsuli. 

Ajungândi la starea locului, fie-care noŭ sosiți intră în 
odaia, unde se află mortulă, sărută icâna saŭ crucea de pe 
pieptului acestuia, iar dacă repausatulă a fosti omu bë- 
trâni îi sărută si mâna, aprinde şi lipesce apoi lumina a- 
dusă de sfeşniculă dela capulă mortului, de sicriu ori de 


— 144 — 


păreţii casei, sai o pune neaprinsă pe iconița mortului. 
Unii mai punti pe icónă si câte uni bani (1). 

In timpurile vechi, bărbaţii, cari se duceau la casa mor- 
tului, descoperindu-și capulü aruncaii câte o monetă întruni 
vasü ce sta aprope de morti, pe care iü atingeau cu mâna 
dicândi: Dumnedeu să-lă ierte! (2). 

Cu privire la luminele, dintre cari cele mai curate si mai 
frumâse, ce aü rëmasü nearse, se aprind n6ptea la prive- 
ghiă şi a treia di la prohodă, Românii din unele părți ale 
Țăriă- Românesc credi că mai multe suflete se strângii tm- 
prejurulu mortului de-i privescii, atátü pe acesta câti şi 
pe cei ce duci de aprindi câte o luminare mortului, și apoi 
acele suflete mulțămescii persânelori cari aŭ adusi lumi- 
nele (3). 

Iar banii, ce se punii pe iconiță si cu carii cei de casă 
cumpără mai pe urmă rachiu sau altă băutură ca să o 
dea celori ce cerceteză mortuli de sufletulii acestuia, sati 
îi împarti când se duce mortul la grópá pe la r&spântii si 
pe la poduri pintre copii și săraci, saii, fiindii mortuli forte 
s&rmană, acoperi chieltuelele înmormintării cu dînșii, sunt 
meniți mortului, că să aibă cu ce plăti vămile din lumea 
ceea-laltă, (4). 

După ce aŭ aprins lumina se daŭ la o parte, se uită o 
bucată bună la morti si punându-și apoi mâna la gură, cla- 
tină din capi, ofteză și dicü : « Dumnedei sd-lă ierte! sati: «pri- 
mesce-li Domne întru împărăția cerului (5)». 

In unele sate atâti din Bucovina càtü și din Moldova si 


(1) Pretutindene usitati in Bucovina şi Moldova ; — Vedi și Burada, Înmorm. 
p. 17 —18 şi Lambriorii. op. cit. p. 152. 

(2) Burada. Inmorm, p. 13 

(3) Ionénü, op. cit. p. 35 — 36. 

(4) Com. de d-lui V. Turturânii, preoti, și Măriuca Nistoră, Româncă din 
Mălini, Moldova. 

(Š) In Bucovina şi Moldova, vedi Lambriori, op. cit, p. 152. 


— 145 — 


maï alesi la munte, precum în Fundulii-Moldovei si Mălini 
pe lângă lumină și bani, mai aduci o samă încă şi făină, 
brândă, tămâie și şervete, cele dintâi, dacă mortului e s&r- 
manii, să fie de ajutorii la prasnică, iar șervetele ca să se 
puie la procesie (1). 

După acesta dacă celii ce a venitii la morti nu e cu totulii 
străinii se duce și la cei de casă ca să-i mângâe, Dândii ochii cu 
cei din casă, de astă dată nu le dice «bund dimineța», «bună 
diua» saŭ «bună sară», ca de altă dată, ci tristi şi tăcutù 
apropiindu-se de dinșii începe a-i mângâia și a le spune multe 
de tâte ca să nu se supere, căci se vede că așa a fostii dela 
Dumnedei rânduită, aşa a trebuitii să se întâmple. 

De se întâmplă să fie mai mulţi inși adunaţi în casă vor- 
bescii între dinşii câte ceva din viéța repausatului: ce omü 
a fostă, cum a fosti şi ce bine a făcută câtă a trăită etc., 
aici e asa dicândă primulii tribunal — tribunalul pămin- 
tescii — după morte (2). 

Dacă a fosti unŭ sufleti ali lui Dumnegeii : buni, blând, 
şi înduratii, nime nu-lă vorbesce de răi, ci totii numai de 
bine; iar dacă a fosti uni omu ca nemenii sau chiar unŭ 
făcător de rele, atunci mai de grabă iü compătimescă de- 
cât să-lu condamne sai să-lu blasteme. 

Atâti datina si purtarea dela morti a Românilori, câtii 
şi judecata loră asupra morţiloră, a cărorii viéfá n'a fostii 
una tocmai dintre cele mai bune și esemplare, se pote vedé 
şi cunósce mai bine din frumâsa poesie a multi regretatului 
nostru poetii V. Alecsandri, intitulată «Groza», pe care 
o reproducemit aice în întregi cuprinsulii eí: 


(1) Com. de Const. Merchesü si dict. de M. Nistorii. 

(2) Joan Niţu Macavei, Datinele pop. rom. la inmormîntări, dare de sé- 
mă, publ. în aAmiculi familiei» an. VI, Gherla 1882, p. 94.—Lambrioriă, op. 
cit. p. 152. 


Mariană, Inmorm. la Români. 10 


— 146 — 


Galbenă ca făclia de galbenă ceră, 
Ce aprâpe-i ardea, 
Pe-o scândură vechie aruncatii afară, 
De somnulii celü vecinică Gro? acum zăcea; 
Iar după elă nime, nime nu plângea! 


Poporu "'mprejuru Y tristă, cu 'nfiorare, 
La elü se uita, 

Unit făceaii cruce, alții de mirare, 

Cu mâna la gură capuli clătina 

Şi'ncetii lângă dinsuli își șoptiai așa: 


«Eli să fie Groza celü vestiti în țeră 
«Şin sânge 'neruntatü! 

«Elă să fie Groza, celii ce ca o feră, 

«Fără nici o grijă de negrulii păcati 

«A stinsii dile multe si lege-a călcatii !» 


Ună mosnégü atunce, cu o barbă lungă 
La Groza mergândi, 

Scose doi bani netedi din vechia sa pungă. 

Lângă morti îi puse, mâna-i sărutândii, 

Mai făcu o cruce şi dise plângândi: 


«Omen! bunľï! ani &rnă bordeiu-mi arsese 
«Şi pe uni gerü cumplitii 

«Nevasta-mi cu pruncii pe câmpii rămăsese. 

«N'aveami nici de hrană, nici tolü de'nvelitii, 

«Şi nici o putere!... eramii prăpăditi! 


«Nu asteptamü alta din mila cerescă 
«Decât a muri, 

«Când creștinulii ista, Domnu:lă odihnescă ! 

«Pe-unii calii albă ca érna în deli se ivi 

«Şi aprâpe de mine calulii își opri. 


«Nu plânge, — îmi dise — n'a! grijă, române, 
«Fă pieptii bărbătesci ; 

«Na, să-ți cumperi haine, şi casă si pâne... 

«Și de-atunci copii-mi, ce-lii toti pomenescii, 

< Omeni buni! de-atunce în tihnă trăescii !» 


— 141 — 


Şi, sărutândi mortulii, b&trânuli moșnegii 
Oftă și se duse cu-ali săi vechii toragti. 
Iar poporun sgomotii strigă, plini de jale: 
«Dumnegeii să ierte păcatele sale! (1)» 


Pe când unii vorbescii despre celi repausatii, pe atunci 
o semă de femei, avândi celii mai buni prileji de a-și vărsa 
şi ele alânurile trecute, începi să-și plângă copiii repausaţi, 
în care plângere întovărăşită de boceti se audi vorbe ca 
acestea : «de te ducă unde e copilașulă med, să-i spui că ma- 
re multi e arsă inima mameă după dinsulü;.. di să mi se 
arate mak desă în visă, dragulă mamei lliacă (2).» 

Insă lóte acestea le rostescii mal multi în taină, acom- 
paniate fiindi numai de lacrimele ce le curgii siroiü pe față. 

Dacă vre-o persână, dintre celea ce se află în casa mor- 
tului, str&nută, e bine să-și rupă puţinii cămaşa sai haina, 
ca să nu i sentâmple si ei același lucru (3). 

Astü-felü, totu timpulă, câtă stă mortul în casă unii vinü 
iar alţii se ducă, căci toti timpului acesta până ce se por- 
nnesce Ja gr6pă, după credința Românilori de pretutindene 
nu e bine nici măcari pe uni minutii de a lăsa mortul sin- 
gurii, ci trebue să fie cine-va ne 'ncetati în prejurulii lui, 
parte să iea séma ca nu cumva săi se stingă lumina dela 
capi, parte ca să nu se apropie cine nu e bună de dinsulü (4). 

Unii fără trebă sai prieteni ai casei mai rëmànü de daŭ 
ajutori la împletirea toiaguluž și procurarea pausuluă; la pi- 
satuli grâului de colvă si la făcutuli pomului (5), cari 
obiecte sunt, după credinţa poporului, de neapărată trebuin- 


(1) Opere complete, Vol. L. Bucuresci 187%, p. 40. 

(2) Lambrioră, op. cit. p. 152. 

(3) loneni, op cit. p. 37. 

(4) Com. de d-Iü Iosifi Olarii, învățătorii in Domană, Banati, şi Rom. Simă 
invăţ. in Orlat, Transilvania. 

(5) In Bucovina, vedí şi Lambrioră, op. cit., p. 152. 


— 148 — 


$š la oră şi care înmormintare și fără de care nu se îmormiîn- 
teză mai nici unii uni mortii, fie acela ori si câtii de s&rmană, 
iar femeile se apucă de cernuti făină pentru pomene şi pras- 
nicii sai comandare, de împletitii cununi sai de cusutü hai- 
nele trebuinci6se pentru celi repausatiă, dacă acesta la mârtea 
sa nu le-a avutü de mai nainte pregătite, mai pe scurti 
de pregătit tote cele ce sunt de lipsă la o înmormintare, 
și despre cari ne va fi vorba mai pe largi în capitolele ce 
urméză. 


— 149 — 


XI. 
TOLAGULU. 


Pe lângă luminele, cari se punü și ardi di și n6pte la 
capul și împrejurul mortului, Românii de pretutindene tn- 
dătin6ză de a mai face încă o lumină deosibită a cărei lun- 
gime și formă se destinge cu totulă de a celorii ordinare si 
care se aprinde numai în unele restimpuri anumite, atâti 
înainte de înmormintare, câti și maï pe urmă după în- 
mormîntare. 

Acestă lumină se numesce pretutindene în Bucovina si 
Moldova, precum și în unele părți ale Transilvaniei, toiagă, 
pentru-că pe dinsa, după credinţa, poporului, se razimă mortulă 
ca și pe unŭ adevëratü toiagii când călătoresce în ceea.laltă 
lume și mai alesi când trece peste puntea raului (1). 
In alte părți din Transilvania însă se numesce privighitóre (2) 
şi lumină de stati (3), în Banati lumină de statu (4), iară 
în Țera-românescă simplu statii (5), pentru că ea, după cum 


(1) Com. de d-lii I. Georgescu. 
(2) Burada, Inmorm. p. 47. 

(3) Com. de d-li Rom. Simu. 
(4) Com. de d-liă Ios. Olariu. 
(5) Burada, Inmorm. p. 47. 


— 150 — 


ne vomi încredința din sirele următre, se [ace câtă statulă 
mortului de lungă. 

Una, dintre femeile de față, cum sa asezatü mortuli pe 
laițţă, sai puţini ceva mai nainte de acesta, face o teștilă, 
lungă, de bumbaciu, sau de câlţi, măsură cu dinsa mortulii 
câtă e de lungă, și apoi după lungimea, acestuia, face toiagul 
cam de grosimea degetului ar&tătorii, dacă mortuli e uni 
omi bătrâni, ce-va mai supțirelu, dacă e unui copili, din ceră 
galb&nă și curată, în care amestică și puţină ceră din lumina 
pe care a ţinuto celă repausati în mână pe când și-a dati 
sufletulü (1). 

In Moldova se pune nu numai uni pică, ci chiar întrega 
luminărică, care i sa ţinută mortului la darea sufletului, (2) 
și care, în unele comune se petrece mai întâi de trei ori 
prin mâna, mortului, si abia după aceea se face toiagi din- 
tr însa (3). 


(1) Dat. Rom. din Boiană si Mahala, com. de d-]ü Y. Turturénü şi Ionică ali 
lui Iordachi Isacii;— din Crasna, com. de d1ü Sam. Petrescu, parochü si ex- 
archi şi de At. Germani: «Toiaguli la morţi se măsură după lungimea mor- 
tului» ; — din Vicovulă-de-sus si Bilca, com. de d-Jù V. Turturenii şi Iust. 
Cârdeiu : «Când móre cine-va după ce-lă asézš pe o laiţă, facii o luminare cât 
dinsulă de lungă și apoi o string râtă și o numescă toiagi» ;— din Bala- 
cena com. de M. Jemna: «Nemijlocitii după ce a inchisă cine-va ochii, se 
scaldă şi după acâsta se iea o feştilă cu care se măsură mortulii, si din acé- 
sta se face apol o lumină, numită zoiagă, care arde la capulii mortului»;—din 
Stupca, com de Al. Baciii: «toiagul se face din céră curată in următorul, 
modă: maï întâi se măsură mortulă cu o aţă sai o vargă lungă, şi după 
măsura aceea se face lumina»; —din Stulpicani, com de N. Cotlarciucă : «toiagulă 
se face câtă mortulă de lungii si trebue să fie din céră curată;» — din 
Funduli-Moldove! şi Vatra Dornei, com. de J. Tonigarii şi M. Ursaca: «toia- 
gulă se face totii-deauna câtii mortul de lungi; — din Domanù in Banati 
com. de d-lii Josifü Olarii: «Lumina de statii se măsură pe statulü mortului 
îndată după eşirea sufletului.» 

(2) Lambriorii, op. cit. p. 151. 

(3) Dat. Rom. din Baía, judeţul Suctva, plaiul Muntele, com. de Titi 
Zaharescu : « Toiagulă se face din luminarea aceea, care s'a tinutü mortului 
în mână, când a muritii. Ea se petrece mal intâi de tre! ori prin mâna mortului, 
și după aceea se face tolaguli.» 


— 151 — 


După cela gătiti de sucitü flù încolătăcesce în forma 
unui șerpe, sai mai bine disi a unei rotițe, lăsându-i numai 
capătului de pe lature ce-va rădicati în sus, şi asti-feliu Hü 
pune apoi sai pe uni sfeșnici lungi de biserică la capulü 
mortului saü pe icâna de pe pieptului acestuia (1). 

In unele comune din Moldova, precum bună-6ră în Rădă- 
şeni după ce lau sucit, iü petreci mai îniâi prin mâna 
mortului si abia după aceea Hü încolăcesci (2). 

Toiagulă însemnsză nu numai că mortulă, pentru care sa 
făcută, va merge cu lumină în ceriii și se va răzima pe dinsulü 
ca pe unŭ adevărații toiagi, ci toti odată, şi că elü, câtii stă 
mortul neîngropatii, îi arde tote păcatele acestuia anume ca 
să mergă curată în ceea-laltă lume (3). 


(1) Dat. Rom. din Ropeca, com. de Em. de Cuparencu: <Toiagul# pentru 
-celi mortă se face rotundii pentru ca să fie indămână de pusă pe pieptulă 
«celui mortă, când se aprinde să ardă;» — Din Mahala şi Boian, com ded-lă 
Ionică ală lui Iordachi Isacă; —din Crasna, com. de At. Germani: «Zolagulii se 
invertesce şi se pune pe o iconă, alü căre! sfinti inchipuesce cele mai de 
multe ori pe patronul mortului, saii de nu se află acesta intre icânele din 
casă. atunci se pune pe icâna Domnului! nostru Is. Chr.» —Din Stulpicani, 
com. de Nic. Cotlarciucui: « Tujagulii se incolotocesce pe unŭ sfeșnicii de biserică 
sati pe o icónă de casă;» — Din Pundulă Moldovei, com de Const. Mercheșii şi 
I. Tonigariă: «Zulagulă de aceea se face rotundii, că se pune pe unii sfeșnicii 
sati pe o icónă, care se așeză, pe celă mortă; — Din Moldova, comuna Mălini, 
dict. de M. Nistoră: «Mortulii se pune pe lalţă, iar la capă i se pune unii 
sfeşnică cu tolaguli ;» — vedi și Lambriorii, op. cit. p. 151;—Din Transilvania, 
dist. Năsăudulul, com. de d-lŭ T. Simonui: «Pe pieptulii mortului se pune o 
lumină, făcută de regulă din céră de stupă sai şi din altii solii de ceră care 
se invârte în formă spirală, astü-felü că invertiturile daŭ forma unu! discii, 
şi care se așâză apoi pe o icónă. Lumina acesta cu uni capătă e incovoiată, 
in sus, care capătă se și aprinde, când e de lipsă, adică de 8 ori pe di, şi 
anume când tragi clopotele;» — Din Orlată in Transilvania, com. de d-lui Rom. 
Simi: «Lumina de statii se adună in formă rotundă şi se pune la capulii plep- 
tului celuy mortiă;> — Din Banati com. de d-lui los. Olarii; aLumina de statü 
se incolăcesce si se pune pe pleptulii mortului, dar se grijesce ca să nu ardă 
t6tă, păstrândă o parte pentru ocolirea pomenilorii până la anulii.» 

(2) Dict. de An. Pletosi. 

(3) Cred. Rom. din Ropeea, Crasna, Bilca şi Funduli-Moldovei, com. de maï 
mulţi ingl. 


— 152 — 


Despre lungimea, toiaguluă se crede pe de-o parte că, luându- 
se cu feștila măsura mortului, noroculii, ce la avută acesta, 
nu se duce cu dinsulii, ci se opresce prin acesta în casă (1), 
pe de altă parte însă se crede că dacă-li va măsura càtü 
omuli, sufletuli va avé măsura corpului, în care a trăitu 
elü, căci, după cum am amintită si mai sus, toiagul mer- 
ge dimpreună cu sufletulii în cea-laltă lume (2). 

Rotungimea toiagului însemnză că elii să nu mai aibă capătii 
în ceea-lallă lume, ci să ardă vecinici. Dacă sar pune în 
loculă toiagului o lumină simplă, aceea, avândă capătă, lesne 
Sar sfârşi, pe când toiagulă, neavëndü capătă, se toti des- 
vertesce şi arde necontenitii (3). 

Când începii a se trage clopotele pentru celi morti, atunci 
se aprinde si toiagulü, si se lasă numai atâta să ardă, câti 
duréză tragerea clopotelorii. Ac6stă aprindere și stingere se 
repețesce de 3 ori pe di în cele trei dile înainte de înmor- 
mâîntare, și anume: dimineța, la amiadi şi sara, adică totii 
deauna numai atunci când se tragii clopotele (4). 

Când se scóte mortulă din casă spre a se duce la țin- 
terimă, respective la cântarea panachidei, se aprinde iarăși, 
și dacă a stătutii mai nainte pe piepliă, se iea de-aicea și se 


(1) Com. de d-lŭ Sam. Petrescu, din Crasna. 

(2) Com. de d-lă Nic. Cotlarciuoi, din Stulpicani. 

(8)Com. de d-lŭ Iust. Cârdelu, din Bilca. 

(4) Dat. Rom. din Vicovulii-de-sus. Bilca si Voitineli, com. de d-li Dim 
Cârdeiă: «Tolaguli acela ilü aprindi de maï multe ori până ilü îngr6pă pre 
mortii ;»—din Bălăcena, com. de d-lă M. Jemna: «Toiaguli se aprinde în 
timpuli, câtă stă mortulă în casă: dimineţa, la amiadi și sera ;» — Din Stupea, 
com. de d-lă Al. Baciu: «Şi fiindă că nu este obicinuită a arde o lumină aşa de 
lungă, cum e lungimea mortului, de aceea se face dintr'insa toiagă și se aprinde. 
în decursulii celorii trei dile câtă stă mortulii în casă;»—din Stulpicani, com. 
de Nic. Coltarciucii: aTolaguli se aprinde de trei oripe di;x—Din Fundulă- 
Moldovei, com. de I. Tonigariii: «Tofagulii se aprinde de trei ori pe di: de- 
mincța, la amiadă-di, şi sera ,»—din Moldova, comuna Mălini, dict. de M. 
Nistorii: «Tolaguli se aprinde de trel ori pe di;»—din Transilvania. com. de 
d-nii Rom. Simi și T. Simoniă. 


— 153 — 


pune de-asupra, sicriului (1), dar mai cu semă pe steşniculii 
ce-a statü la capuli mortului, şi dimpreună cu acesta se 
duce apoi de regulă de cătră palimarii ardândă în fruntea 
procesiunii până la biserică (2). 

In biserică se iea de pe sfeșnici şi se pune pe sicriă la 
capului mortului, unde arde totă timpulu câtii dureză pro- 
noduli (3). 

După prohodii si mai alesii după înmormintare se stinge 


A 


câtă mai rămâne, şi se aduce acasă. 

O s6mă, în locii de-a duce întregi toiagulu la biserică 
îndătineză de a tăia o bucăţică dintrinsulii, ṣi a o lăsa a- 
casă si ducii numai restului care se si lasă apoi să ardă 
totă în decursul înmormîntării. 

Restulii, ce s'a adusti îndărăpti, sau bucăţica ce s'a tă- 
iată si a rëmasü acasă se aprinde în cele trei seri dintâi 
după înmormintare regulată la asfinţitulii s6relui pe locul 
unde a fostii corpului si mai alesi capului celui morti în 
timpulă acela când și-a dati sufletulă si unde se lasă apoi 
să ardă până ce cei de casă se ducii la culcatii (4), cre- 


(1) Com. de Ionică ală lui Iordachi Isacii din Mahala. 

(2) Dat. Rom. din Fundulă-Moldovei, com. de L Tonigariii şi Const. Mer- 
cheşii: +Când se scâte mortuli din casă, toiagul se pune in sfesnicü, care 
se aduce dela biserică, şi se duce înaintea mortului până la mormintii» ; — 
Din Moldova, comuna Mălini, com. de M. Nistor: «A treia dh se duce toia- 
gulii la biserică și se aprinde la prohodii. Sfeșniculii cu toiagulă merge ina- 
intea cruce! celei mari.» — Dar totii așa e usitati si în cele-lalte comune din 
Bucovina. 

(3) In Boianü și Vicovulă-de-sus, com. de d-lă V. Turturenii; — în Crasna, 
com. de d-lii Sam. Petrescu, şi în Transilvania, comuna Orlat, com. de d-lii 
Rom. Simă: «Acestă lumină arde şi când se face pomenirea mortului la po- 
mene. Lumina acesta o are mortuli în ceea-laltă lume.» 

(4) In Boiană, com. de d-lii V. Turturenă; — in Ropcea, com. de d-lù 1. de 
Cuparencu; «Și ducendu-se mortulii la mormintii, toiagulii arde în locul 
mortului tret dile până se trece; — aln Crasna, com. de d-lii Sam. Petrescu 
şi At. Cermanii»: In trei seri (dile), adică pe timpulii când a murită cine- 
va, se aprinde toiagulă saü și altă lumină pe loculii unde a murită. Sufletul 
umblă pe de-a-supra ca o muscă și in urmă se depărteză, de-aceea nu se 


dândi unii că câtă timpi arde toiagulu, atâta mai vine su- 
fletulă acasă. Dacă mar arde toiagulu, atunci sufletului mortului 
ar umbla rătăcindă (1). 

Aice se pune pe o sticluță saă pe o ulcică umplută cu 
apă limpede si prâspătă şi cu uni colaci pe dinsa, iar sti- 
cluţa și cu celea de pe dinsa pe uni stergarü, o năframă 
sau pe uni peticii curati de pânză, în credinţă că sufletulă mor- 
tului în cele trei seri după înmormintare vine și bea apă 


din vasi ca să se r&corâscă, iară cu năframa seşterge de 
sudori (2). 
A patra di după inmormintare restulă toiagului dimpreu- 


astupă cahla, sai se lasă usa crăpată (puţinii deschisă);» — In Vicovulă-de-sus 
şi Voitinelă, com. de d-lă V. Turturenă și Dim. Cârdeiă: «Toiaguli acela 
ilii oprescii o s6mă acasă şi ilii aprindă, când şi când, pentru că se vorbe- 
sce că sufletulii iși cercă locului până la şese săptămâni;» — In Balacena, 
com. de M. Jemna: «După ce s'a scosii mortulii se aprinde toiagulă in fie- 
care seră, până ce se gătesce, in acelă locii unde și-a dată omulü sufletul > 
— In Funduli-Moldovei, com. de L Tonigariii: «Atreia di, când duci mortulü 
la grópă inainte de scâterea acestuia din casă, se taie o bucăţică de toiag 
şi se aprinde de trei ori pe di în cele tre! dile următâre in loculii unde și-a 
dată repausatulii sufletulă. Unii, luândă o l6că de ceră din acestă bucăţică 
de tolagi o lipescii pe patru păreţi in crucişulii casel»; — In Moldova, comuna 
Rădășeni și Mălini, dict. de A. Pletosii şi M. Nistoră: «Când se duce mor- 
tulă la biserică se taie o bucăţică de tofagü si dimpreună cu lumina ce s'a 
ţinută la repausare se aprinde in tre! seri după inmormintare in loculii unde 
a murită.» — Vedi şi Lambriori, op. cit. p. 151: asi in alte trei seri după 
inmormintare se aprinde regulată la asfinţitulit s6relui, in loculii, unde şi-a 
dată duhulă.» 

(1) Com. de Em. de Cuparencu. — Vedi şi nota premergëtóre. 

(2) In mai multe sate din Bucovina, precum in Ropcea, com. de Em. de 
Cuparencu: «După ce se ingrâpă celii ce a muritii, se pune toiagulii pe o 
ulcică cu apă curată, de-asupra cu unii colaci, să ardă in trei nopți. Apa 
din ulcică insemneză curăţenia și spălarea de tâte relele aici pe păminti, 
Mai rari pună, in locă de apă, vină curatii;» —In Berchisesci, com. de G. 
Velehorschi: «Se grijesce in casă cum s'a scosă mortulii şi sepune in loculii 
acela unii pahară cu apă şi intrinsa lumina, care s'apusiin mâna mortului 
când și-a dati sufletulă și arde până cese gătesce și apoi se pune uni toiagii 
să ardă până în diua a trela și apol se dă paharului acela de pomană cuună 
colaci şi o lumină. Omenii credi că vine sufletuli și bea din pahari.» 


— 155 — 


nà cu colaculi, cu sticla de apă și cu ștergarulii sai nă- 
frama, care a stati sub acesta, se dă de pomană celui ce 
a ținută mortului luminarea, când şi-a dată sufletulă. Iar dacă 
celii ce a finutü luminarea e ună casană, atunci se dărues- 
ce unui omu străinii. 

Celü ce primesce toiagul precum şi cele-lalte obiecte bea 
puţină apă din sticlă și apoi multumindü dice: «Dumne- 
dei primescă |... să fie de sufletulă celui repausată! (1).» 

In unele părți din Moldova si Țera-românescă din contră 
este datină că în loculă unde şi-a dati mortuli sufletul“ să 
se aprindă, în cele trei seri după înmormintare, tămâie în- 
tr'unii hârbi si să se puie acolo și o ulcică cu apă saŭ cu 
vină,.0o bucată, de pâne şi toiagult aprinsü. 

Vinului din ulcică si pânea se daŭ unui bărbați saii unei 
femei după sexului detunctului de mâncă si bea din ele în 
cele trei seri, și anume în loculi unde mortuli și-a datü su- 
fletulă. 

Acelii bărbati sati acea femee represintă în decursulü 
celoră trei dile persóna defunctului, fiindii-că se crede că su- 
fletulă mortului sboră rătăcindă trei dile, apoi întorcându-se 
a casă ostenitii să găsâscă de mâncat și de bëutü. 

După tote acestea toiagul se duce la biserică de arde 
puţinii la icâna Maicii Domnului, apoi se pune aprinsii la 
mormintii la capulü mortului (2). 

In unele părți din Transılvania, după ce sa înmormintatiă 
mortulii, două sat trei nâmuri de ale lui se duci do cu 
nópte la mormintii și-lă stropesc cu apă adusă întruni 
ulcioră, Hü tămâiază si apoi aprindi toiagulă care stă a- 


(1) In Bolani şi Vicovulii-de-sus, com. de d-lă V. Turtureni ;—în Mahala, 
com. de d-lŭ Ionică ală lut Iordachi Isacū;—In Crasna, com. de d-lü Sam. 
Petrescu;—în Bădeuți, com. de d-lă Av. Macovelu. 

(2) Burada, Inmorm. p. 46. — Ionénü, op. cit. p. 40. 


— 156 — 


prinsă câtă facu cinci-spre-dece metanii, dicândi că prin acesta 
se îmblândesce Căţelulă pământuluă ca să nu latre pe noulü 
6spe venitu între cele-lalte morminturi (1). 

Fàcëndü şi acesta toiagulii ce mai remâne flù ducü şi-lii 
dai, ca si 'n Moldova și 'Ţera-românescă, la biserică (2). 


(1) Burada, Inmorm. p. 47. 
(2) Com. de d-lă Rom. Simi. 


— 157 — 


XII. 


PAUSULOU. 


Pausulă, numită altmintrelea,și maï alesii în Moldova, paosă 
şi apaosă (1) constă dintr'uniă sipü plinii cu vină, apoi dintr'unü 
colacă care atârnă de grumazulu șipului şi dintr'o lumină, 
care se viră de regulă sai în gârliciului șipului sai se li- 
pesce de colaci (2). 

In Basarabia, și mai alesă în ţinutuli Soroca, vinulă se 
amestică și cu aghiasmă (3). 

In unele părți din Bucovina, precum bună-6ră în Mănă- 
stióra, se 'ntrebuinţeză în loci de vinii, numai aghiasmă, care 
se pune de regulă într'o sticlă de b&utii apă, (4) în altele 
însă, precum în Frătăuțulu-vechiă și Fundulă-Moldovei se 
întrebuințâză și apă curată, care se amestecă și se 'ndulce- 
sce cu puțină miere, si care, în casului de pe urmă, se pune 
într'o ulcică (5). 


(1) Burada, Inmorm. p. 36. 

(2) In cele mai multe părţi din Bucovina și Moldova, dict. An. Pletosii gi 
M. Nistorii. Vedi şi Burada, Inmorm. p. 36-37. 

(3) Burada, Inmorm. p. 37. 

(4) Dict de Elisaveta Agagi. 

(5) Com. de Const. Merchesü şi alți Români. 


Cu vinulii, respective aghiasma dela paosă, care se duce 
dimpreună cu coliva, pomulü și pomenele până la biserică, 
unde se rădică impreună cu acestea, când se face panachidă, 
şi de aice se duce apoi până la ţinterimii, stropesce preotulü 
în formă de cruce pre mortă înainte de ce se acopere a- 
cesta cu sicriulă, iar colaculă si lumina se daŭ de pomană 
celui ce le aü dusii până la mormintii. Dacă rămâne ceva 
vină, se dă si acela, înainte de ce se începe comandarea, 
celoră de față de běutů. 

De unu timpi încâce însă şi anume de când nu mai e 
încuviințatii de a se duce mortulii descoperiti la ţinterimi, 
se stropesce în acelaşi chipü nemijlociti după panachidă, 
când daŭ să scótă mortulă din casă afară. 

Pausii se numesce în Bucovina încă si vinulii, miedulă saŭ 
mursa, care se duce la biserică asemenea întruni șipușorii 
şi totii cu pomi și pomene, când se face parastas pentru 
sufletulă celui repausatii. 

In unele părți ale Transianiei, precum bună-óră în Se- 
cadate, se înțelege sub pausù, ca și în Bucovina, vinulü cu 
care se stropesce mortul (1), în altele însă, precum în di- 
strictul Năs%udului si în munţii Abrudului, se 'nțelege apa 
care, după înmormintarea unui omŭ, se duce pela case si 
se dă de pomană pentru sufletulii celui repausatii saii se pu- 
ne pe la drumuri, unde nu sunt fântâni (2). 

Ja fera- Românescă se numesce pausă colacul și vinulă ce 
se duce la biserică pentru sărbători, si mai virtosü pentru 
repausați. 

Toti în Țera-Românescă îndătineză poporului a face musti 
și a-lă duce la biserică pentru apaosă si colivă sau jertfă 


(1) Com. de d-lui L Georgescu. 

(2) Com. de d-1ü T. Simonü : «Pausă, ea cela, când din partea familiei! din care, 
a murită cine-va, se plătescă anumiţi 6meni, cart apoi imparti d. e. in târgii 
apă la cel insetaţi sai altele de asemenea natură»,—Frâncu, op. cit. p. 178. 


— 159 — 


de struguri pe la Schimbarea la față, 6 Augustă, adică când 
începe a se cóce póma văratică (1). 

Pausulu, cu care se stropesce mortuli înainte de a se 
înmorminta, însemneză, după credința unori Români din 
Bucovina, spălarea mortului și curățirea sa de tâte păcatele 
„ca să se pâtă infățoșa curată înaintea lui Dumnedei (2), după 
a altora însă ca să aibă pe ceea-laltă lume din ce gusta 
şi cu ce se îndulci (3), iară ținerea nemuriloriă și acelorii-lalță 
Gmeni unulu de altul, când se rădică pausulii, însemneză, 
după credinţa Românilorii din Moldova, ca pe cea-laltă lume 
să fie tote n6murile la ună locă, precum aü fostii și 'n acâsta(4). 

Atâtă datina de-a stropi mortulă cu vini şi a da cola- 
culi si lumina celui ce-lii însoţesce, câti și cuvintul pausè 
sai apausă, ne vine de-a dreptului dela Romani. Căci Roma- 
nii, ca si Românii noștri de astădi, aveau încă datină de 
a stropi rămășițele mortului, după ce-l ardeaă, cu vinu. 

Virgiliu ne spune în privința acesta următòórele : 

«După ce rămășițele mortului aü fostii prefăcute în cenușă. 
şi s'a stinsă flacăra, se spală cu vinü (5). 

Iar Pliniii naturalistul ne spune: «Legea Posthumie a re- 
gelui Numa dice: că rugulă să nu fie stropită cu vină (6).» 

Ce se atinge de cuvintulă pausă, apoi după cum repausă, 
sai repgosă vină dintrună prototipi latinii repausum, con- 


(1) B. P. Haşdeu, Diet. limb. rom. t. II, p. 1260. 
(2) Credinţa Rom. din Bălăcena, com. de M. Jemna și a celoră din Berhi- 
gescü, com. de G. Velchorschi. 
(3) Cred Rom. din Bilca, com. de Iust. Cârdeiă sia celorü din Fundulă 
Mo:dovel, com. de Const. Mercheșii. 
(4) Dict. de M. Nistoră din Mălini. 
(6) Aeneid. lib. IV, v. 219.: 
Postquam collapsi cineres et flama quievit 
Reliquias vino et bibulam lavere lavillam. 
(6) Hist nat. lib. XIV. 12: «Numae regis Posthumia lex est: vino rogum 
ne respergito.n 


— 160 — 


firmat prin paralelismulu formelori romanice: franc. repos, 
provenţ. repaus, ital. riposo, span. reposo etc. din cari nici 
una nu e femenină, totii așa și românulii pausă nu se pâte 
trage din latinuli clasică femeninü pausa (1), ci numai din- 
truni neutru pausum, iar prin urmare apaosă este ad pau- 
sum, literalminte: «pentru odihnă.» 

Desi cuvintulii acesta sa furișati în terminologia nóstră 
bisericâscă creștină, totuși își dătoresce nascerea păgânis- 
mului italică. 

Vechii Romani, după cum arată Arnobii, aveai în pante- 
onuli lori chiar și uni dei ali odihnei celei vecinice, anume 
Pausus (2). 





(1) Cihac, Dict. f. I. 
(2) B. P. Hașdeu, Dict. limb. rom. t. II, p. 1259—60. 


— 161 — 


XIII. 


COLIVA. 


Românii numescă cu uni termeni generală colwä pl. 
colwi tâte prinâsele aduse la biserică din fructe, precum: 
struguri, mere, pere, faguri de miere, casü dulce, etc. 

In sensii proprii însă se numesce colivă dem. colividră în 
unele păți ale Transilvaniei, precum bună ră în Orlatii, co- 
libă ngr. xthhaGoc ver. wó)u6oç pâne de grâi, numai aceea» 
care se face din grâi curatii în următorulii chipii: se iea 
puţinii grâă, se piséză şi se curățesce de cojă și apoi se pu- 
ne la ună locii cu puţină apă ca să ferbă. După cea fierti 
de-ajunsă şi sa îndulcitii cu puțină miere, se pune într'o 
strachină sai pe o tavă. Celă din strachină se mpodobesce 
de regulă cu miedi de nucă saü cu strafide, cari se punü 
parte pe de laturi în forma unui cercii și parte la mijlocii 
în formă de cruce, iar celă de pe itavă se'mpodobesce pe 
de laturi cu diferite zaharicale, iar la mijlocii cu o cruce, 
care, mai cu samă pe la oraşe, adese-ori seface nu numai 
din zaharicale, ci şi din cafea pisată şi pe de margini ftm- 
podobită cu zaharicale. 

In unele locuri este datina de a se face coliva şi din oreziă 


Mariană, Inmorm. la Români. 11 


— 162 — 


fiertă si împodobitii cu zaharicale ca si grâulu. Ba adese-ori, 
și mai alesii pe la sate, precum bunădră în Vicovuli-de-sus, 
districtulă Rădăuţului, ea se face chiar și din bucățele de co- 
lacü saii bulcă tăiate mërunfelü şi puse într'o strachină(1). 

Grâulă fierti, din care se compune coliva, însemneză, 
după învățătura bisericii nostre, parte mortea naturei uma- 
ne, și parte învierea morţilor, căci dice Domnulă nostru 
Is. Chr. «Grăunţulă de grâă, ce se aruncă în pământă,de nu 
putredesce singură remâne, iar de putredesce multă râdă aduce.» 

Crucea, închipuită pe colivă, însemnă că repausatuli a 
fostă creștină, fiindi-că crucea este semnului creștinătății, iar 
pod6bele de pe deasupra, precum: miedulă de nucă si za- 
haricalele însemnă frumusețea şi îndulcirea vieţii eterne. 

Din causa acestei însemnări apoi, după finirea înmormîn- 
tării sau a pomenirii repausaţiloră, coliva se împarte între 
cei presenți si se trimete pe a casă ca darii și celorii cu- 
noscuți spre a le demonstra prin acesta din partea repausa- 
tului, că fiindi spiritualminte nemuritori împreună cu to- 
ţii se vorü veseli în viața eternă. 

Totii pentru acestă causă, Românii, făcând colivă la qi- 
lele lorii onomastice în ondrea sfințilorii, ce-i celebreză, du- 
pă ce o sfințescii prin binecuvintare divină, o împartă, tri- 
mițând'o ca dari pe la cunoscuţii lori, — căci între coliva 
făcută în ondrea sfinților și în acea a amintirii morțilori 
nu este diferință, afară de forma de rugăciune pentru bi- 
necuvintare (2). 

După credinţa unorii Români din Bucovina gi Transilva- 
nia coliva însemneză păcatele mortului. De aceea, după tn- 
mormintare se dă strachina saii tavaua cu colivă tuturorii ce- 


(1) Com. de dlù V. Turtureni, preotă. 
(2) Arch. Gabr. Ršscanü, Obiceiuri religi6se străbune, jpubl, în «Biserica 
ortodoxă română,» an. IV, Bucuresci, 1877-78, pag. 249. 


— 163 — 


lori presenți, ca fie-care să guste câte o lécă dintr'tnsa pen- 
tru-că câte fire de grâu iea fie-care din colivă, atâtea păca- 
te, credi ei, că i se iertă mortului (1), sai atâtea păcate iea, 
celu ce a gustată, asupra sa. Deci fie-care, care a gustatii 
din colivă, e îndătoritii să se róge și să bată mătane pen- 
tru iertarea păcatelor primite asupra sa. Cine nu face acé- 
sta, tote păcatele remână pe capuli lui (2). 

După credinţa altorii Români însemneză coliva: fața lui 
Christosi şi de aceea trebue să se împărtășescă fie-care 
dintrinsa (3). 

In fine spună iarăși unii că coliva însemneză jertfa, ce 
se aduce înaintea lui Dumnedei spre iertarea păcatelori 
celui repausatiu, și ca atare, mergândii în ceea-laltă lume si 
stândă acolo înaintea sufletului, ori şi când voesce acesta 
pote să guste dintrinsa (4). 

Ce se atinge de originea colivei o legendă poporală din 
Bucovina şi anume din comuna Stupca, ne spune următó- 
rele : 

«Unuli dintre cei mai mari și mai înverșunaţi dușmani 
și prigonitori ai creştinilorii era și Impëratulü Deocleţiană. 
Elü nu numai că făcea chreştinilori multi rëü și multe da- 
une, ci totă-odată îi prindea si chinuia în totu chipului anume 
ca să se lepede de creștinismi şi să trecă la păgânismiu. 
Celui mai potrivită mijlocii spre scopulu acesta credu elu, că 
ar fi acela, dacă i-ar spurca mai întâi prin mâncare și 
băutură. Dreptü aceea porunci elă tuturor chreștinilori din 


(1) Com. de Nic. Preliciii, stud. gimn. de loci din Breza şi d-lă Rom. Simă, 
învăţ. în Orlatü. 

(2) Com. de Nic. Preliciu. 

(3) Cred. Rom. din Berchişesci, com. de G. Velehorschi. 

(4) Cred. Rom. din Mânăstidra, dict. Elis. Agapi; a celorü din Bilca, com. 
de I. Cârdeii; a celori din Costâna, com. de Drag. Bumbacă, și a celorü 
din Fundulă Moldovei, com. de Const. Mercheșii. 


— 164 — 


întrega sa impëràfie, ca să nu mănânce mai multi bucate 
făcute de dinşii, ci cumpărate din târgi, cari erai făcute 
după porunca, sa cu totii felulă de spurcăciuni, precum: 
sânge de mâţă, de câne si de alte vietăți necurate. 

«Audindi preoțimea despre acesta, se amărt și întristă 
forte tare și ţină uni sinodă, la care se adunară toți pre- 
oții, episcopii şi patriarchii creștini de prin tóte părţile. Şi 
sinodulă acela a hotăriţă: ca nimeni dintre creştini să nu 
mai cumpere și mănânce bucate din târgu, ci taţi să mă- 
nânce numai gråŭ fiertă si sărată. 

«Şi cum a hotàritü sinoduli acela, așa sa şi întâmplată. 
Creștinii nu cumpărară mai multă bucate de acelea, ci toți 
mâncară numai grâu fiertă, care sa numiti colivă şi 'n mo- 
dul acesta sa întrodusii apoi coliva la chreștini. 

«Vădândă Deocleţianiă, că nimene nu vrea să cumpere si să 
mănânce din bucatele sale, porunci să le arunce în apă, 
credândi, că le vori mânca pescii, iar creștinii vori mânca, 
pre pescii aceia, și totă se vorů spurca. 

«Dar creştinii prinseră și despre acâsta apucătură a lui 
Deocleţianii de veste și nu mâncară nici pesci. 

«Mai pe urmă însă, murindü Deocleţianti, și ne mai avëndü 
cine-i sili, ca să mănânce bucate spurcate, încetară de a mai 
mâneca în tote dilele colivă. Totuși spre aducere aminte a 
rămasă datina ca să se facă la morți și totă spre aducere 
aminte de prigonirea lui Deocleţiană se obicinuesce chiar si 
în diua de adi a nu se mânca, pesce în postuli celü mare (1).» 

Adevărata origine a colivei însă se pare a data din tim- 
pulü Archiepiscopului de Constantinopol, Eudoxie, si a Im- 
pă&ratului luliană Paravatuli, adică de prin secolulă ali 


patrulea (2). 


(1) Com. de Al. Baciu, stud, gimn. 
(2) Diet, Migne. t. 8. p. 386. ed. Paris 1844, 


— 165 — 


XIV. 
POMULU. 


Pomulă, e usitati mai în tote ţările locuite de Români 
și se face astü-felü: se iea unii craci verde, frumosi, rotundă 
și rămurosi dintruni pomii roditori de grădină, care face 
fructe bune de mâncatii, mai alesi însă de mări, pruni, 
perjii, p&ră, rari când si de vișini sau cireși, si curățindu- 
se frumosi de rămurelele ce nu trebuesci, se încarcă şi tm- 
podobesce cu toti feluli de fructe (póme), dacă e în timpii 
de vară, naturale, iar dacă e iarna, uscate, precum si cu di- 
verse copturi, și anume: mere, pere, prune, perje, nuci 
aurite, cOrne-de-mare, cireşe, vișine, strafide si smochine, 
apoi zăhărele (zaharicale), turte dulci, hulubași, precum si 
alte păs&rele făcute din făină de grâu curati, sin fine cu 
covrigi, colăcei, scăruțe și cârliguțe mici, făcute asemenea 
din făină de grâu. O parte dintre fructele amintite se înfig 
în rămurelele pomului, iar o parte se înşiră pe o aţișoră si 
astă-feli se aniná apoi saŭ se l6gă de rămurele. Toti așa se 
face și cu cele-lalte obiecte. (1) 


(1) Com. de Al. Baclu, stud. gim. de loci din Stupca; —M. Jemna, stud. 
gimm. de locă din Balacéna ;— I. Avramiă stud. gimn. de locti din Todiresci; — 
d-lă Av. Macovelu preotă in Rădeuţiă;—lonică alü lui Iordachi Isacă din Ma- 
hala şi Titu Zaharescu, stud. gimn. din Baja, Moldova. 


— 166 — 


In unele sate din Bucovina, precum bună-dră în Voitinelü, 
districtulă Rădăuţului, nu-li încarcă numai o singură sati 
două persâne, can alte părți, ci toţi cei de casă punti câte 
unulii saii mai multe fructe întrînsulă, menindi fie-carele 
ceea, ce pune pentru sufletulă cutăruia și alu cutăruia, ali 
cărui nume iü si rostesce (1). 

Românii de prin oraşe și cei culți dela ţeră precum si 
osamă de țărani mai avuți și mai inteligenţi, carii de uni 
timpi încâce aŭ începută a imita pre orășeni, nvtntrebuini- 
ț6ză la facerea pomului acestuia mai nici-odată ramuri de 
pomi, ca cei-lalți români, ci ei cioplesci mai multe be- 
țișore sai suliciore de regulă din lemnü de bradă, cu de- 
osebire însă din dranițe, ca de jumătate de metru de lungi 
sati și mai bine, si pre acelea apoi le încarcă cu strafide, 
smochine, alămâi, portocale și mere. 

Cioplirea, si încărcarea beţișoreloră acestora atârnă de 
regulă dela priceperea si istețimea, celui ce sa apucati să 
facă pomulii. Unele adică se lasă simple, cum s'a ciopliti, 
înfigându-se numai întrinsele smochine și strafide una lângă 
alta cam de pe la jumătate si până la vtrfă, în care se 
înfige apoi o alămâe, portocală saii mërü,iar altelese punü 
în formă de crucițe sai stelișore, ale càrorü rade asemenea 
se 'ncarcă cu strafide și smochine si la virf li se 'nfige 
câte o alămâe, mări saŭ portocală. 

In același timpi, când se 'ncarcă ramulü de pomi sai 
beţișorele de brad, adică când se 'mpodobesce pomulü cu 
fructele şi copturile amintite, este datină în cele mai multe 
sate şi orașe din Bucovina, Moldova și Țera-Românescă de 
a se face și cóce mai multe crestăji (2), sfințișori (3) şi pomene 


(1) Com de Dumitru Cârdeiă, proprietară in Voltinelă. 
(2) Crestată pl. crestăți, se numesce uni colaci de formă triungulară. 
(3) Sânţișoră pl. sfințișori, e ună colaci in forma unul 8. 


— 167 — 


sai pupeze numite în unele localități din 'Ţera-românâscă 
pomenele (1), din făină curată de grâu, cari tâtelauni locă, 
se numescă cu uni termenii technicti poporali pomene sati 
raiù (2). 

Pomenele acestea, a cărori cantitate, calitate si frum- 
sete atârnă totă-d'a-una dela puterea moştenitorilori sai a 
moștenitorului celui repausatii, precum și dela istețimea și pri- 
ceperea femeii ce le câce, se punii una peste alta pe o mes- 
cióră acoperită cu o față de masă curată sai Intro coșarcă 
mare si frumâsă, si după aceea se împlântă betisórele încăr- 
cate și împodobite în chipului cum sa arëtatü mai sus cu 
partea inferióră într'însele, legându-se și întărindu-se în ace- 
lași timpi de jură împrejuri cu strămătură roşie, ca la du- 
cerea lori spre biserică să nu se cumpănescă în colo și în 
coce si să nu se rumpă (3). Toti atunci mai împlântă tn- 
tr'însele şi maï multe lumini de ceră curată şi anume: trei, 
cinci sau șepte, nici când însă cu păreche, cari, după cum 
vomă vedė mai pe urmă, se aprindă în decursulă prohodului. 

In unele sate din districtulă Rădăuţului în Bucovina, pre- 
cum bună-dră în Rădeuţă, Frătăuţulă-vechiă și noŭ, Voiti- 
nelă, Galinesci, Bilca, Vicovulă-de-sus şi de jos, se cocü dela 
3-6 pomene sati pupeze frumâse, împletite în mai multe îm- 
pletituri. După acesta, luându-se pomulü si împlântându-se 





(1) Pomană pl. pomene saŭ pupăză pl. pupeze dem. pupegidră, e unii colacă lun- 
păreți şi lătăreţă compusă din ma! multe impletituri. — Ionénü, op. cit. p 
45: «In unele localităţi pomenetele ce se împartă pentru ună mortă se facă în 
formă de scară, căci pe acea scară se sue mortulii la certi.i 

(2) Burada, Inmorm. p. 24: «Pomenele, cari se numescă și rată, se alcă- 
tuescü din două colivi, una mai mare alta mai mică, asemenea și din dol colaci, 
unulă mal mare şi altulü mal micii.» 

(3) Vedi si Burada, Inmorm. p. 24: «Avendiă înfipte în eï colaci, pomene, 
nisce bucățele de șindilă, care se pune în virfulă loră in formă de cruce, a- 
lămâl, mere, smochine si strafide ; asemenea în judeţulă Ném(ü pe trestii se 
punü si hulubi de aluati. In oraşe la cel mal avuţi aceste pomene se poliesciă 
cu tot de aură.» 


— 168 — 


intro pâne sai întruni malai (2) se pune împreună cu a- 
cesta într'o sită mare sai întruni ciurii, și împrejurulă săi 
se razimă apoi, toti în ciură, cele 3-6 pupeze. Și de 6re-ce 
atátü pupezele câtă si pomului se puni intro sită, dar mai 
cu s6mă întrună ciurü, ca unulü ce este mai tare, de aceea 
se numescii în districtulă acesta pupezele dimpreună cu 
pomul de regulă ciură (2). 

In orasulü Câmpulungi, precum şi "n cele mai multe sate 
din distiictulii acestuia, pomuli se înfige asemenea într'ună 
malaiii sai intro pâne prâspătă și albă si dimpreună cu a- 
cesta se pune apoi sai intro sită mare sai intro coșarcă, 
ori într'ună cosü, în care se află si pomenele (3). 

In Mahala, precum și 'n cele-lalte sate atât din colo cât 
si din cóce de Prut, din districtul Cernăuţului, se 'mplântă. 
adese-ori si într'o pâne de secară (4). 

In unele sate din Moldova precum bună-dră în Petia, Ră- 
dăşeni, Baia, și altele din judetulü Suceva, pomuli se asézà 
într'o cofă sai 6lă, care e totă-deauna plină cu apă cu- 
rată. Atât de pomi cât şi de torta colei saü a 6lei se legă 
câte unŭ testimelă sai o basmă. Pomul și testimeluli legati 
de dinsulă sunt ale preotului funcționari, iar celui legati de 
tortă e alu celui ce-lă duce. De pomi, care însemneză pomii 
raiului, se razimă tot da-una, o scară făcută de făină de grâiă, 
şi întrunulă din rămurele se anină si o sticlă de băutii apă. 


(1) In Bucovina sub cuv. malaiŭ pl. malae se 'nțelege unii felă de pâne få- 
cută din făină de pšpusoiü (porumbi sati cucuruzii). Malaiulti acesta se face 
în două chipuri: dospit şi nedospitii. Celü dospitii, care are forma unei pâne, 
se numesce malaiă acru, iar celii nedospitii, care are forma maï multă a u- 
nei azime, se numesce malaiă dulce sau turtă. La pomi se 'ntrebuințeză de 
regulă celü acru. 

(2) Com de d-li. Av. Macovei, preoti şi Dum. Cârdeiii, proprietarii. 

(3) Com. de V. Burduhosiă, stud. gimn.— Vas. Gheorghii, stud. gimn. și 
Nic. Cotlarciuci, stud. gimn. 

(4) Com. de d-lă. Ionică ală lut Iordache Isacü. 


— 169 — 


Scara însemneză ca să aibă sufletului pe ce se sui, dacă va 
ave parte, în pomii raiului, apa ca să aibă pe ceea-laltă 
lume ce bé şi cu ce se răcori, iar sticla ca să aibă cu 
ce be. 

Pomulă în aceste localități se duce toi-deauna deosebiti 
de pomene (1). 

Precum în pomuli făcuți dintrunii cracă de pomi, așa 
sin celă făcutii din betfisóre se puni dela 3 — 7 lumini, cu 
acea deosebire numai că pe când la celui făcută din beţi- 
șore luminele se împlântă în crestăți și sfințișori, pe atunci 
în celă de crângă se lipescii de rămurele şi anume câte 
trei la uni locii în forma unei furci cu trei cârne, iară a 
șeptea singură. 

In Balacena, după ce s'a împlântati pomuli și sa ase- 
zatü în obiectulii în care are să se ducă la biserică, se 
pune în vârtuli lui o lumină de ceră curată învălită intro 
năframă cu uni colaci menită pentru celü ce are să-lii ducă, 
până la biserică (2). 

In alte sate din Bucovina din contră năframa dimpreună, 
cu colaculă se l6gă saă de trupina pomului saü de torta, 
vasului, în care e pusii acesta. 

In unele comune din Transilvania, precum bună 6ră în 
Orlatü și Secadate, pomulă mortului se face ca sin Buco- 
vina, dintro crângă de mări și cu deosebire de meri ór- 
denă (3). Dacă e vara, crânga se iea cu mere cu toti, iar 
dacă e iarna, se cumpără și se pună în rămurelele sele mere, 
nuci, colăcei și covrigi, o vecicd (?), nisce prescuri ca scară, 
pe care să se pótà sui sufletului celui mortă cătră ceri, 


(1) Com. de Tită Zaharescu, stud. gimn., Aniţă Pletosă și S. Sa părintele 
G. Lateșii. 

(2) Com. de Mich. Jemna, stud, gimn. 

(3) Unu felii de mără vëraticü, ale cărui mere se cocii de regulă pe la 
Sânt-llie. 


= 160 — 


precum și trei lumini, cari se aprindi în decursulii proho- 
dului. lar după ce sa împodobiti în chipulă cum sa ară- 
tatu, se împlântă intro crestată (1), și dimpreună cu acesta 
se pune apoi întruni blidi (2). 

In Basarabia nu se face numai uni singurii pomii, ca 
în țările amintite mai sus, ci patru de-odată, carii, câti stă 
mortuli în casă se punii alăturea cu sfeșnicele de lângă 
sicriu. Ei sunt făcuți din crengi de copacii câte cu trei 
craci, cari se împodobescii frumosi cu strafide, smochine, 
alămâi, mere și nuci înșirate tote pe aţă; la cei mai avuţi 
aceste tructe se și poliesci, unii mai acaţă și băsmăli, tul- 
pane și o bucată de pânză, cari tote se daŭ de pomană la 
cei ce duci mortulii la grâpă (3). 

In Moldova, spună Românii, că mai de multi pomulii 
acesta se făcea numai la copiii cei mici, iară acuma se face 
nu numai la aceștia, ci și la cei bătrâni (4), ca sin cele mai 
multe părți din Bucovina și Transilvania (5). 

In cele mai multe părți atâti din Bucovina câti și din 
cele-lalte țări locuite de Români, pomului se duce de odată 
cu mortulă și anume tot-deauna înaintea asestuia nemijlo- 
cită după sfânta cruce, nu numai până la biserică, ci până 
la ţinterimii. Acolo apoi se scutură de fructe precum și de 
cele-lalte obiecte cu cari a fostii încărcatu, adică se dă nå- 
nașului saü nânașei ca să culegă poemele de pe dinsulă, drepti 
răsplată că aü botezați sai cununat pe celü repausati, 





(1) Crestăţile se facă în comuna Orlatü în forma crucii, adică în patru 
cornuri. 

(2) Com. de d-nii Rom. Simu și I. Georgescu, învățători; vedI și Burada, 
Inmorm. p. 24: «In unele locuri în Transilvania, pomenele se mai facă în 
formă de scară, și insemnă că pe acea scară are să se urce mortul în 
ceri.» 

(3) Burada, Inmorm. p. 12. 

(4) Com. de Tită Zaharescu, stud. gimn. 

(6) Com. de d-li Rom. Simi. 


— 171 — 


pentru că fie-care omu fără tată şi mamă se pâte boteza 
şi cununa, însă fără nânași nu (1). 

După ce sa scuturati se împlântă la capulti mortului 
lângă cruce (2), saŭ se aruncă într'unii rü, vale saŭ fôn- 
tână (3). 

In unele locuri din Bucovina însă e datină ca să se ducă 
numai până la biserică și aice apoi, culegândă preotul, res- 
pective dascălului sai palimariulă, fructele de pe dînsuli, 
să-l arunce în clopotniță sau într'ună ungheriă unde-va din 
curtea bisericii. 

In acele părți, unde e datină de a se face nemijlocită după 
înmormîntare si prasnică, trimite preotulü pomulă dela bi- 
serică îndăr&ptii la casa celui repausat, unde iü împărțesce 
apoi între preoții funcţionari, dascăli si pălimari, precum si 
între unii dintre cei ce aŭ petrecuti mortulă. 

Atâta în privinţa facerii si întrebuinţării actuale a ace- 
stui pomă! 

Dintru începută, după cum am arëtatü în capitolului despre 
Bradu, Românii aveai datină de a pune înaintea casei mor- 
tului șia duce înaintea acestuia până la morminti numai 
uni brădănași împodobită cu diferite flori, cununi si cor- 
dele saii strămătură de mai multe colori, precum: albastră, 
gabănă şi negră. Mai pe urmă însă și anume după cea 
învinsu creştinismulă asupra păgânismului în întrega Dacie, 
se vede că Românii, acum din timpurile cele mai vechi 
aü încercată să prefacă Bradulă păgâni într'ună pomi creș- 
tinù, care să însemneze «pomul cunoscințeă bineluă și al răului» 
din raiă sai mai bine disü însuși raiului. Incercarea acesta 
Sa începutii mai întâi și întâi prin aceea, că ei aŭ prinsi a îm- 


(1) Com.'de d-nii L. Georgescu, si Rom. Simi. 
(2) Com. de d-nil Ioanù Georgescu, Rom. Simă; vedi și Burada, Inmorm. p. 28. 
(3) Com. de d-lui Rom. Simă. 


— 172 — 


podobi bradulă nu numai cu flori, cununi, cordele și stră- 
mătură, cum era datina la începută, ci și cu diferite fructe, 
aluaturi şi zaharicale. Mai pe urmă însă aü începută a de- 
părta până chiar si bradului însuși si a-lă înlocui cu unii 
ramii verde de mări, prună sai perjii, care corespunde 
mai bine credinței lori creștine. De re-ce însă bradul, 
odată tăiatii, nu odrăslesce, de aceea nu se 'ncumetară a 
lua uni pomi, care ar puté odrăsli, ci unii rami de pomi 
care dacă-lă tai asemenea nu odrăslesce. Încercarea, acâsta, 
insă. de a stârpi bradulü cu desăvârşire si a întrebuința 
numai pomulă, nici până adi nu le succese. Dovadă despre 
acâsta avemü că în cele mai multe părți locuite de Ro- 
mâni se întrebuințâză chiar si acuma numai bradulă, în 
altele însă atât unulii cât si altulă la una şi aceeași în- 
mormiîntare, și numai în acele sate, în a càrorü apropiere 
nu se află de felă păduri de bradi, sa dată bradulă cu totulü 
uitării si a învinsă pomuli. 

In acele comune, unde e usitatii atâtii bradulă câți si 
pomulii, precum bună-dră în Stulpicani, districtul Câmpu- 
lungului, și înainte de vro câţi-va ani în llișesci, districtul 
Sucevii, bradulă chiar și în diua de adi se împodobesce 
numai cu flori, cununi, cordele și strămătură de diferite cu- 
lori, nici când însă și cu fructe sait cu vre-o coptură 6reși- 
care, şi se duce tot-deauna în fruntea îngropăciunii înaintea, 
crucii până la mormiîntă, unde se pune apoi tot-deauna la 
capulă mortului lângă cruce, pe când din contră pomulii se 
împodobesce, după cum am arătată în șirele de mai sus, 
cu diferite fructe, colăcuți, și zăhărele, si împlântându-se 
într'o pâne sai mălaiă se duce dimpreună cu pomenele 
în urma bradului și cele mai de multe ori numai până la 
biserică (1). 





(1) Com. Er. Ghiuţă, proprietară în llisesef şi N. Cotlarciucă, stud. gimn. 


— 173 — 


După ce am vëdutü până aice cum întrebuințâză Românii 
pomulü, să vedemi acuma și ce felü de credință aü eï 
despre dinsulă ? 

Unii credă si dici că elù însâmnă pamulă vieţii omului 
care la nutriti pre acesta în viéta sa cu totii felulă de 
póme, precum a nutritü odinidră pomulă raiului pe Adamii 
şi Eva și că acum murindii omul, se sfârșesce si elü 
de odată cu dinsuliă, iar alţii spunü că ar fi jertfa cea cu- 
venită pentru ultima dată spre împăcarea şi împreunarea 
omului cu Dumnedei (1). 

Unii credii că Domnulă nostru Is. Chr. când a scosi pre 
Adamii și Eva din iadă sufletele celorii drepți s'aŭ ţinuti de 
dinsulü ca ună pomi încărcati cu totii felulü de fructe. 
Dreptă aceea, pomul, care se pune la mortii, servesce su- 
fletului ca o scară pe care se sue de pe păminti până la 
Dumnedeii în ceri (2). 

Alţii iarăşi credů și spună, după cum ni-o dovedesce a- 
cesta unii bocetă din Banati, că sufletulă celui repausati 
în călătoria sa din lumea acâsta în ceea-laltă, trebue să trecă 
peste o mare forte adâncă, care încunjură pămintulă si care se 
numesce de cătră poveștile și mitologia daco-română «sorbulă 
pămîntulă.» În ripa acestei mări se află unii bradă colosală 
de mare numită bradulă dîneloru. Ajungendi sufletulă la 
acesti bradü flù râgă să-i întindă virfurile sale ca să pâtă 
trece pe dinsele de ceea-laltă parte de mare. Bradulă îi rës- 
punde întâia 6ră că sa încuibati întrînsuli uni șoimuleță, 
a doua 6ră că sa încuibati o vidră, şi a treia óră că sa 
încuibată o șerpone, prin urmare că nu pote să-i întindă, 
virfurile, căci cum i le-ar întinde, ar simți puii acestori 


(1) Credinţa Rom. din Ropcea, com. de Em. de Cuparencu, stud. gimn. 

(2) Cred Rom. din Voitinelii, com. de Dum. Cârdeii, a celoră din Berchișesci, 
com. de George Velehorschi, stud. gimm. şi a celorii din Transilvania, com. 
de Rom. Simi. 


— 174 — 


irei vietăţi, ar prinde a șuera, și a lătra, și elu spăriin- 
du-se, ar căde în mare și sar înneca. In urmă însă totuși 

Bradulii se gândia 

Și trupinele "'ntindea, 

Iară mortulii îmi trecea, 

Unde dorului îlii ducea, 

Marea fără nume 

L'aie-laltă lume (1). 

Bradulă dânelorii din bocetulă bănățană e în casuli de 
faţă sinonimă cu pomulii Româniloră din Bucovina, Moldova 
și Transilvania. Atâtă unulü câtă și altulă servesce sufletu- 
lui ca trecătâre din lumea acesta în cea-laltă. 

Iarăşi credü și spună o semă de Români că sufletulii 
omului, părăsindi lumea, acesta şi trecândi în cea-laltă, 
mai nainte de ce ajunge la loculii, care i se cuvine după fap- 
tele sale, trebue să trecă prin o mulţime de văm: unde stai 
milione de draci, cari nu vorů sălii lase să trecă mai de- 
parte, ci vorii să-l oprescă şi să-li arunce în iadii. In 
urma urmelorii însă, după ce a trecută prin tote vămile, 
ostenită peste mësură de calea cea îndelungată şi grea și 
însetată de arsifa cea mare, ajunge întruni: loci, unde se 
află unii pomi înfrundită şi încărcată cu toti feluli de 
fructe frumâse la vedere si bune de mâncare, în care 
cântă o mulțime de păsărele si sub care se află, unŭ scău- 
naşii. Ângeruli sëü păzitori, care ľa petrecuti până aici, 
fü iea de mână și așezându-lu pe scăunașulii de sub acesti 
pomii ca, să se odihnescă, îi arată o fântână r&coritdre, care 
se află nu departe de pomi. 

Acesta e pomuli, ce i lai dat ai s&i de pomană, iar 
fântâna e óla sai cofa cu apă, în care sa pusü pomuli. 

Sufletulii, după ce se odihnesce puțini, se scolă de pe 


(1) Simeonă Mangiuca, Calindară pe an. 1882. Braşovă, 1881 p. 128 —128. 


— 175 — 


scăunașă, se duce până la fântână, bea apă dintr'însa și se 
r&coresce, apoi înturnându-se îndărăptii, se suie pe scăruța 
ce stă rezemată de pomi în acesta, și luândiă cârligulii, care 
asemenea se află alăturea cu scara, prinde a trage cu din- 
sulü crengile, a culege pâmele cari fi placă și a le mânca (1). 

Credința acâsta despre pomi se află și.la Românii din 
Banati. 

Bocetulu întitulatii «petrecerea mortului», despre care ni-a 
mai fosti vorba, ne spune în privința acâsta următârele: 


Apoi iar să mi te duci Răchită 'mpupită, 

Până când vei s'ajungi Ci mila să-i fie, 

L'alti meră mare de Sân-Pelru | Toti Sânta Mărie. 

Cu ajutorulă lui Sân-Medru. In haină alesă, 

Măru-i mare si rotatü Haină de m&tasă, 

Şi de póle aplecati, La masă chitită, 

Cu virfuli ajunge 'n certi, Masă înflorită, 

Cu p6lele pân'la mări Şede şi scrie 

Ñi pe virf e înflorită, Maica Marie 

Iar pe póle împupitiă. Pre cei vii si pre cei morţi 
Jos la rădăcină Şi-și însemnă a lorù sorți. 
E lină fântână; Rogă-mi-te tu de ea 
Acolo-ă Sânta-Marie, Cola viiloră s'o iea, 

Cu noi mila ei să fie. Dóră ea s'o îndura 
Călători, câți mat trecea, Şintre vii te-o însemna. 
Ea spre toți se îndura, Dară ea nu sa 'ndura 
Ea pe toți îi adăpa, Intre vii a te scria; 
Drumurile le-ar&ta : Căci cóla i s'a împlutii 
Sufletulü din apă bea Conderulü si l'a pierdutii. 
Şi elü lumea o uita.— Dar tu r6gă-mi-te bine 
Iarăşi calea să-ți apuci Să te iea în raiu cu sine, 
Până când vei să ajungi Dacă nu mi te-ai rugati, 
La mândra răchită, Când a 'ntrati 

Răchită 'mpupită. Serisorea'm sati (2). 


Nu-i mândră răchită, 


(1) Credinţa, Rom. din Câmpulungă, com. de Burduhosi, stud, gimn. şi a 
celoră din Baia in Moldova, com. de Titii Zaharescu, stud. gimn. 
(2) Simeone Mangluca, Calindară pe an. 1882. Brasovü 1831. p. 181—183. 


— 176 — 


Uni fragmenti dintr'uni altă bocetü din comitatul Toron- 
tală ne spune în privința pomului, respective a mărului, ur- 


mătârele : 


Sus mal în sus 

Sus la răsărit 

Mă mare, 'nfloritü 
Sub meri cine șede? 
Sfinții 

Și duchsfinții. 

Lucru ce lucra ? 

Eï se sfătulat, 

Pămîntii împărțiai, 
Loci ei îl făceau 
Câtu în braţe-a strânge, 
Cu spate-a cuprinde (1). 


In fine, uni ală treilea bocetă, totă din Banati şi anume 
din comitatulă Carasü — Severinii, ne spune mai alesă cu 
privire la fântâna ce se află lângă mări precum și despre 
ângerii, cari sunt trimiși de Dumnedeii să momescă sufletulii, 
și despre Sân-Petru cu care se sfătuesce câtii are să dea 
celui repausatu, acestea: 


Mergea N. mergea, De mi ţi-lu momia, 
Mergea câtii mergea Pe drumi mi-li pornia, 
Până-mi d'ajungea Pe drumi lungă și latu 
La mijlocii de cale, Napoli n'a 'nturnată. 

La lină fântână, . Dumnedeü venia 

La locă de hodină. Cu slintuli săi Petru 
Când mi-și d'ajungea De se divănia (2). 


Pe scaunii şedea 
Și 'napoi căta, 


Pămiîntă cântăria 
Câtu lui ca să-l dea. 


A plânge 'ncepea. Câtă elù cuprindea, 
Dumneqeu-lă vedea Elù cu spatele 
Cu sfîntulu săi Petru. Şi cu braţele, 


Angeril mâna 


Dumnedeü să-lu ierte! (3) 


(1) Gazeta Transilvaniei, Braşovă 1891, No. 22. 
(2) Divănta = convorbia = consulta. 
(3) Com. de d-lă loanü Popovici, invëtštorü. 


— 177 — 


Ce se atinge în specialii de Sântă-Maria precum şi de- 
spre cârta dintre mârte și cucă, unii bocetii din Secadate în Tran- 
silvania, numiti « Cânteculă celă mare,» care se cântă numai 
la feciori si fete, precum si la bărbaţii si nevestele cele ti- 


nere, ne spune următârele: 


Colo sus, 

Maï din sus, 

Sus în porta raiului, 

Jos polele cerului, 

Este-o piétră 

Nescarù piétră 

Şi-o chilie 

De tămâe. 

Jar colo cine se vede, 

Şi pe piétră cine șede? 
Sede dâmna Irodie 

Și Maica Sântă- Marie 

Si totii serie 

Pe hârtie, 

Scrie vill şi cet morţi 
Scrie-mi 6menil chiar toți. 
Vii-l scrie 

Cu anglie, 

Morţi-i scrie cu cernelă, 
Că de-aceea-t multă `n téri. 
Dar mama Măriuţii 
Intr'acolo se porni 
Departe 'ngenuchindă 

Şi de-aprâpe totă rugândă 
Şi din gură cuvintândi: 
— «Drăguţă, Sântă-Mărie 
Şi tu dâmne Irodie! 
Scrieţi si pe fiica mea, 
Scrieţi și pe draga mea. 
Şi mi-o scrieţi cu viii 

Nu mi-o scrieţi cu morţii !» 
— Maica sânt’ a cuvintatü: 


Marian, Inmorm. la Români. 


«Prea tare-al întârdiati 
De anglie am gătatiă, 
Şi hârtie am plinită 
Şi condeiul l-am pierduti !» 
Maicuţa Măriuţii 
Tare mi se maï scârbi. 
Indërëptü s'o înturnati, 
Căci nădejdea o gătati, 
Toti plângândi si suspinándü 
Şi din ochi lacrimi vărsândiă. 
Şi-a casă dac'a sositü 
Pe Măriuț'a gătită ; 
Spatele şi braţele, 
Ochii și sprincenele, 
Spatele i-ori putredi, 
Braţele i-orii mucedi. 
Colo sus 
Mal în sus 
Este o grădină 'nflorită 
Cu multă focü e ocolită, 
Cu multi foci, cu multă apă, 
Cu multă parâ uscată. 
Dar nu-l foci ca să te ardă 
Și nici apă să te'nece, 
Da-i focului dela măicuţă, 
Ce arde la inimuti. 
In mijloculă grădiniă 
La marginea fântânii 
Este-unù bradă încetinată 
De mulţi 6meni blăstămatu; 
Dar în brad cine-mi şedea? 
Sedea cuculü si mârtea 
12 


— 178 — 


Şi-amândoi se toti certa: 

Caren lume ar întra ? 

Mârtea din graiii că grăia, 

Cătră cuci așa dicea: 

-- «Cucule, vitezule, 

Cucule, voinicule! 

Dă-mi tu mie glasulu tei 

Să glăsuescu cu elù eŭ! 

— «Ma, morte, nu ti loii da, 

Căci pe mine mi 'nșela; 

Că unde tu glăsuesci 

Casele le pustiesci, 

Voinici tineri stingheresci, 

Copilași mici s&răcesci. 

Dar ei unde glăsuescii, 

Omenii din somnü trezescii, 

Glăsuindă a primăvară 

Să iasă copii pe-afară. 

Şi-mi iesii bourei cu boi 

Şi p&curarii cu ol!...» 
Când era mai de cu seră 

Trăgea Maria să mâră. 

Când era la miedü de n6pte 


In fine, uni alti boceti, toti din Transilvania şi anume 
din valea Buiei, culesü de I. P. Vladi, care asemenea tra- 


Trăgea clopotele tote. 

Şi când era pe la dori 
Veniaii fete si feciori 

Cu braţurile cu flori. 

Maria din graii grăia: 
«Dulcea mea, măicuţa mea, 
Care mi-ai rupti inima 

Şi dulce tăicuţulii mei 

Și buni frățiorulii mei! 
Cu toţi să vadunaţi 
Pentru mine să vë rugaţi, 
Să rugaţi pe Dumnedeii 
Pentru suflețelulă mei, 

Că eŭ încă m'oiă ruga 

La măicuţa Precista 

De dör vă va ajuta 

Şi de mine nu-ţi uita. 

Şi rudele mele tote 

Să mă ierte după morte 
Şi vecinii mei iubiţi 

Să rëmáie liniștiți, 

Căci ei mergii în altă lume 
De unde nu vine nime! (1). 


teză despre Sântd-Maria, sună precum urmâză;: 


Alei! mârte grabnică, 

Când în sati tu aï intrati, 
De mine n'a! întrebată. 

AI luati satul de-a rândul 
Si casele de-a m&nuntulii; 
Nicăirea n'a strigati, 

-Fără la N. aï strigatu: 





— leşi N. N. până afară 
Şi nu te-i întârce iară! 
—Aşi ieși, nu potii ieși, 
Căci de ieri nu poti păși, 
Nu mě potii rescumpără, 
Nici nu më poti depărtă 
Dela draga mumă mea! 


(1) Com. de d-lui I. Georgescu, învățători. 


— 179 — 


ȘI-al strigată și-a d6ua 6ră: 


—leși N. N. până afară 
Şi nu teť întârce iară! 
— Ași ieși, nu potü leşi, 
Căci de ieri nu poti pâși, 
Nu mě potii rescumpăra 
Şi nici a mă depărta 
Dela dragulü tatălii mei! 


Şi-al strigatii şi-a treia 6ră: 


—eși N. N. până afară 

Şi nu te-l întârce iară! 

— Aşi ieși nu poti ieși, 

Căci de ieri nu potă păși, 

Nu mě potă rescumpără 

Şi nici nu më poti mișcă 

De mirosulii bradilori 

Şi de mila fraţiloră, 

De dorulii surorilor. 
Colo sus 

Și mal sus 

E o chilie de tămâe, 

In ea șede Sânta Mărie 

Ñi scrie vil cu vil 

Şi pe morţii cu morţii, 

Scrie viii cu roșelă 

Și pe morţii cu negrâlă 
Iar N. N. a alergatiă, 

In chilie a intratü 

Şi de dinsa s'a rugati: 

— Alelei Sântă-Mărie 


Te rogă si pe mine a mă scrie, 


Dar mă scrie cu vil, 

Cu viii, cu rumenil, 

Nu cu morții veștedii 

Ñi më scrie cu roșelă, 
Nu mă scrie cu negrâlă! 


— Bucurosă, dragă, te-ași scrie 


Şi pe tine pe hârtie, 
Dar tu mi-ai întârdiatii 
Ñi roșala o-am gătatii, 
Dar te-oiii scrie cu negrelă, 
Că de-aceea-i multă 'n ţeră! 
Colo sus 
Şi maï în sus 
Este-ună mări 
Și este-unii pări, 
Din trupina mëruluť 
Până în a părului 
Este uni pati 
Mare, încheiată, 
De scânduri noue de bradi. 
Dar în pată ce-i așternuti? 
Iarbă verde de pe riti, 
Peste iarbă 
Cârpă albă, 
Peste cârpă 
ȘI-o perină. 
Dar în pati 
Cine-l culcată ? 
Iată N. N. s'a culcati, 
Nu s'a pusă să hodinâscă, 
Dar s'a pusi să putredâscă. 
Dragă floricea domnâscă! 
Că nu te duci să 'nfloresci, 
Dar te duci să putredesci. 
Pe celă delii îndelungatii 
Merge-ună carii împovoratii. 
După cari cine alérgă ? 
Mumă-sa, inimă arsă. 
— Ori te du, orl te şi lasă, 
Că de N. N. ești rămasă! 
Dumbravă 
Dumbravă! 
Plâcă-ţi ramurile 


— 180 — 


Ca să më umbrescii Că sunt obosită, 
Şi să hodinescü De msrte 'ngrozită (1). 


Toti aici se pote pune si credinţa acelora, cari dică că 
mergândă omulă pe cea-laltă lume si neputândi să intre 
în raiü, unde sunt pomi destui, să aibă măcarii pe ală 
săi. Scăruţa îi servesce spre a se sui în pomi, cârligulă 
spre a trage cu dinsulă crengile, iar păs&ruicele să aibă 
cu ce să se desfăteze (2). 

Și acum sufletulă, după ce sa odihnită, răcoriti si sătu- 
rată de ajunsii din pâmele pomului despre care ne-a tostii 
până aici vorba, plecă cu ângerulu săi mai departe spre 
împărăţia cerului. 

Cei mai mulţi inși însă credi și spună că pomuli, care 
se duce înaintea mortului, numită altmintrelea, şi pomulă raiu- 
luă, merge în cea-laltă lume, unde se duce şi sufletulii. Acolo 
stă elă apoi vecinică verde și încărcatii de tote bunătăţile 
înaintea sufletului astă-felă că acesta numai uitându se la 
frundele lui cele într'aurite si la fructele lui cele frumâse si 
galbene ca cera de pe dinsulă e pururea sătulă şi nici când 
nu mai flămândesce. lar dacă cu tote acestea W vine poftă 
de mâncare, se sue pe scăruţa cea făcută din făină de grâu 
și răzemală de dinsulă, trage cu cârligului pomele, cari îi 
placi și culegându-le de pe rămurele le mănâncă. 

Fie-care omü repausati, căruia i sa dati unu astü-felü 
de pomi are de pomană în cea-laltă lume uni pomi 
verde, frumosă și rămurosi, la umbra căruia se póte odihni 
şi r&cori în care, când voesce, se pote sui și gusta din 
pomele sale; mai pe scurti are și elù măcari atâta umbră, 
câtă are pomulii acesta. 


(1) «Șegătârea,» f6la poporului română, redigiată de Iosifü Vulcani, an. 
VI, Buda-Pesta, 1880, p. 86. 
(2) Credinţa Rom. din Stulpicani, com. de Nic, Cotlarciucă, stud. gimn. 


— 181 — 


Din contră Gmenii, cărora la înmormintare nu li sa dusă 
înainte și dată ună astu-felu de pomi de pomană, nu aŭ de 
felu pomi în cea-laltă lume, ci ei staă de-o parte şi se uită 
numai la cei-lalti Omnei, cari au. 

Dreptü aceea, părinţii, respective nemurile cele mai de 
aprope ale repausatului, caută ca numai decât să se ducă 
ună pomi înaintea acestuia ca să aibă sufletulă săi în 
cea-laltă lume pe ce se sui și odihni, si ca nu cum-va 
pomului să fie golü, de aceea iü încarcă cu felă de felii de 
fructe, şi zaharele, ca sufletului să aibă de tote bunătăţile, să 
aibă ce gusta, să nu ducă nici când şi de nimică dorü(1. 

Resumândi cele espuse până aici resultă că Pomulă, ce 
se duce înaintea mortului, tnsemnéză : 

a). Pomulü vieţii; 

b). Trecătârea din lumea acâstă în cea-laltă; 

c). Umbrirea și recrearea sufletului după ce a trecută prin 
tote vămile; şi în urmă: 

d). Pomii raiului saŭ mai bine disü însuși raiulu. 

In capitolulă despre Bradu noi amii văduti că Romanii 
puneau înaintea casei mortului ună chiparosă — cupressus, 
care era semni de. morte, şi despre care se credea că o- 
dată tăiaţi mai multă nu odrăslesce. 

Deci pomuli vieții din punctului întâi, după părerea 
nostră, nu însemnăza nici mai multă nici mai puţină decât 
cipresulü Romanilorii. Precum cipresulu odâtă tăiată nu odră- 
slesce mai multă, totii așa si pomul, care, după cum am 
vădutiă, nu e alta decât o crengă de mări, pěrů sau pruni, 


(1) Credința Rom. din Stupca, com. de Alx. Baciu, stud. gimn.— Din Bilca 
com. de lustinü Cârdeiă, stud. gimn.—Din Balacena, com. de Mich. Jemna stud. 
gimn.- Din Costâna, com. de Dragosü Bumbaci, stud. gimn.— Din Mânăsti- 
óra, com. de Elisabeta Agapi.—Din Fundulü Moldovei, com. de I. Toniga- 
riù, stud. gimn.— Din Câmpulungi, com. de V. Georgiă, stud. gimn.—Și din 
Baia, com. de Titi Zaharescu, stud. gimn. 


-— 182 — 


nu póte să dea nici odată odresle, şi după cum nu pâte 
odrăsli pomuli acesta, asa nu se pâte mai multă nimici 
spera şi dela celui morti. 

Pomuli, respective bradul, din punctulă ală doilea, care 
servesce sufletului de trecătâre din lumea acâsta în cea- 
laltă, e de origine cu multi mai posteridră. 

Lumea nâstră si lumea cea-laltă cătră care mârtea mână 
pe omiă, sunt, după cum arată bocetulă bănățană, despre 
care am vorbită mai sus, despărțite prin «sorbulă pământu- 
luă,» adică printr'o adâncime care sârbe sufletele. In acea 
adâncime cresce uni arbore colosal, care servesce de tre- 
cătâre între ambele lumi, sau, după cum am arătată mai 
sus, care-i servesce de scară spre a se pute sui pe dinsulă 
de pe păminti până la Dumnedei în ceri. 

In acelă arbore, după bocetuli bănățaniă, sai încuibati 
trei fiâre dușmane: ună șoimi, o vidră şi ună şârpe, cari 
pândescii și ameninţă bietulă sufletă. 

Ei bine, acestă fondii ali bocetului din cestiune se află 
aprâpe literalminte în făimosa carte poporană Vurlamă şi 
Iosaf, atribuită generalminte sântului Ioanù Damasceni din 
secolului VIII (1). 

Iată partea ce ne interesézà din acestă carte poporană după 
traducerea făcută de Negoe Basarabi pe la începutulă se- 
colului alti XVI si întitulată «Invăţaturile lui Negoe Vodă :» 

€.. Aceștia se asemănă unui omi, ce fugia de unui ¿no~ 
rogă şi nu putea nici cum să rabde şi să stirpescă striga- 
rea și sbsretuli glasului lui celui grâsnică şi înfricoșatiă, ci 
fugea tare ca nu cum-va săli ajungă și să-lu mănânce. 

«Așa fugindă elù cădu într'o grâpă mare si dacă càdü în- 
trinsa, află acolo ună copaciă şi se apucă de se urcă întrin- 


(1) B. P. Hasdei, Cuvinte din bătrâni, t. IL Bucuresci. 1879, p. 707 — 708. 


— 183 — 


sulu, si stătu cu picidrele pe nisce ramuri si gândia că va 
fi în pace şi fărde nici o grijă. Iar dacă se urcă elü căută la 
rădăcina acelui copacii, și vădu do? șorecă, unuli albă şi 
altulii negru, care rodia toti-deuna aceli copacii în care sta 
elü. Şi atâta îlă rosese câti puţintelă era să cadă jos. Deci 
căuta în funduli acelei gropi şi vădu unii șarpe mare si 
grâsnici, ce sufla şi esia din gura lui pară de focă si ve- 
nia cu gura căscată si cu dinții rînjiți numai să-l înghită. 
Deci iar căuta spre partea în cotro sta elii cu picidrele, şi 
vădu patru capete de aspidă, unde se ivia din malului acela 
ce era aprope. Și căută în sus şi vădu unde pica dintro 
ramură câte o picătură de miere. Și dacă vă&du acea puţinea 
miere uită de a-și mai aduce aminte de acele r&utăți multe 
ce-lii încunjurase. Adică din afară de acea grópà sta inoroguli 
gata să-lu mănânce, iar în fundul gropii rinjia acelü șerpe 
grâsnică ca să-lă înghiță, iar copaciulii în care se urcase 
era puţinelă numai să cadă, iar picidrele şi le pusese pre nisce 
ramuri uscate şi putrede si uita aceste r&utăți si greutăți 
tote, şi se porni spre acea ramură ce pică puținea miere. 
Acesta este închipuirea celoră ce înşală cu înșelăciunea lumii 
aceştia. Adică inorogulii însemneză mortea care gonesce să 
ajungă pre toti nemuli lui Adamiă (1).» 

Aceeaşi parabolă se află la Arabi în renumita colecţiune 
Kalilah va Dimnak, cunoscută mai mult sub numele de «Za- 
bulele lui Bidpai», unde unicornulă e înlocuită prin elefantă, 
câte odată prin lei, iar grâpa prin puţi. Ea este numai 
puțini populară în Persia si India. 

Arborele în grâpă cu cele trei fiere, ne este cunoscutii 
și într'o redacţiune curati bogomilică, conservată tntr'unü ma- 
nuscripti de pe la începutuli secolului ală XVI, sub titlulă: 


(1) D-r M. Gaster, Literatura populară română. Bucuresci, 1883, p. 42—43 


— 184 — 


Ilpurua w BoraTiiY 2 WT BOAraphciiiyh Knura (parabola despre 
cei bogaţi din cărţile bulgăresci). Aci însă în loci de uni 
singură arbore sunt deja doi: unulă cu ramure de arginti 
şi cela-lalti cu ramure de aură. De asemenea în loci de 
ună singuri unicornă sunt dou& animale: cămilă și lei. 
Cu alte cuvinte bocetulă bănățeni e mai aprâpe de Var- 
laami și Ioasafă (1). 

Pomulii din punctulă alti treilea e asemenea de origine 
mai posteridră și anume aprocrifo-creştină. 

Ca isvorü credinței poporului despre acesti pomi şi ce- 
lorii din prejurulă săi credi cà a servitů mai cu semă « Viaje 
sfântului Vasile celă noŭ», din care reproducemii spre compa- 
rare următârele sire: 

«Și ne-amü suită dela aceea (adică dela vama a 24), cu 
inima bună și ami trecutii pârta cerului . . si tinărulii por- 
tarului eï ne-ai primită bucurându-se și a slăvitii pre 
Dumnedeă, că a trecută sufletulii mei slobodü de primej- 
dia şi de amarii și întunecaţii draci ai v&sduhului. Şi đu- 
cendu-ne în ceri, se despica şi fugia dinaintea nóstră apa 
care este de-asupra lui şi trecândi noi se întorcea în loculü 
ei. Și trecândă apa aceea ami ajunsü la 6reși care văzduh 
gróznicü și neînțelesăi . . . gi era de dedesubtuli lui Greși 
care tineri prea frumoși cu mulţime nem&surată de stră- 
lucire îmbrăcaţi roşii ca radele s6relui când apune, și pë- 
rulü ca fulgerulă si picidrele lori albe ca laptele, și fețele 
loră ca zăpada. Şi v&dându-mă în mânele sfinţilori ângeri, 
cari mergeau împreună cu mine, aŭ alergati toți, și se bu- 
cura împreună de mine și se veseliaŭ pentru màntuirca mea, 
bucurându-se că sai mântuitii uni sufletă în câsuli acela, gi 
Sa sut întru împărăția ceruriloră și më petrece împreuna, 
și cânta cântare dulce si veselitâre de ao audi. 


(1) B. P. Hasdău, Cuvente den bătrâni, t. II, p. 708—709. 


— 185 — 


«Și mergândă încă înainte vëdut'am scaunulă lui Dum- 
nedeü albă tnmiitů, și slobodândă rade ca nisce multe fulgere, și 
fulgerândă lumina tâte părţile acelea, și sătura cu privirea 
aceea pre toți aceia câţi s'aii învrednicitii să locuescă acolo. 

«Pentru că stai înainte împrejurul lui Dumnedeü tineri 
cu brâne de aură fórte mari și înalți, strălucindă prea fru- 
mosü, și erai îmbrăcați cu haine strălucite si de multii 
preţă . . . . Și apropiindu-ne în dreptulă acelui prea 
înaltă scaună, . . . . cei ce sta înainte la acea înăl- 
time prea luminată aü slăviti pe sfânta Troiță impre- 
ună cu noi, bucurându-se pentru mântuirea mea. Și acolo 
am auditi uni glasii fârte încetișorii dintru acea înălțime 
plini de multă dulceță și veselie, dicândă celora, cari m'aii 
adusă: Duceţi-o întru tote lăcașurile sfințiloră,, după cum aveți 
obiceiii, să faceți la tote sufletele împrejurulă raiuluă, şi la 
cele mai de desubtii ale pămintului. De acolo să-i odihniţi 
în loculă unde ma rugată robul, mei Vasile. 

«Deci plecând de acolo, ne-amiă dusă la locașurile sfinți- 
loră . . . şi era întinse în mijlocului raiului cu uni chipă 
negrită, cu piramidi cari slobodiai rade înfricoşate, lo- 
cuințele cele de Dumnedei zidite ale sfinţilorii în locul 
verdeţii ceresci, unde curge isvorulù celă fără de morte apa 
şi beutura vieţii, în loculu unde este odihna cea adevărată, unde 
se hodihmescii sfinţi . . . şi era minunate acele locașuri ale 
sfințiloră, deosebite cu slava si cu strălucirea, care era zi- 
dite de-a drepta lui Dumnedeii deosebite ale fiesce-cărei tagmă 
a sfinţilor, ce stai nouă în veci . . 

«Și maï mergândiă în sinuli patriarchului Avrami, adică 
în loculă care locuesce, și în lăuntru slavă nepovestită și 
neveștedită, si era plinii de dulceță cerescă, și de franda- 


firi minunaţă şi multă mirositori, și de miresmă, care este dintre 
acele floră cerescă, de care era plini de veselie prea multă 


— 186 — 


şi prea dulce și sta la foci frumosi și bine potriviti, și la 
v&sduhu prea sànëtosü si prea dulce, care avea multă fru- 
musețe, și de mare poftă si mângâiere de a-lă vedé omului... 

«Şi în scurti trecândă tote, câte sunt împrejurulă raiului, 
şi câte sunt întru celea de desubtuli pămîntului, .. . și 
înconjurându-le tâte acestea, maŭ întrebatu unulu dintre prea 
dulcii ângeri, care më pădia, dicându-mi: dre sei, Teodoro, 
că astădi jace pomenire cele de patru-decă de qile ale tale, 
bunulă, tei părinte Vasilie, după cum pomenescă pe morfi la 
cele 40 de qüe? Şi dintru acésta am cunoscutii eŭ ticăl6sa 
cum că trecëndü 40 de dile de când am murită, am ajunsi 
la, locuința acesta, pe care o vedi, care nu este a mea, ci a 
cuviosulul și duhovnicescului nostru părinte Vasile celă, încre- 
dințntă robă ali Domnului, care este duhovnicesca părinte și 
a altorü fi . . . Deci e vremea să mergemii să vedemü 
locaşurile n6stre, pentru că domnului mei omului celui vor- 
bitorü cu D-dei, bunulă mei părinte Vasilie, a veniti aice 


mai nainte decât mine .. . 
«Și-am mersi, și-am intrată intro curte, si era curtea 


aceea, pardosită cu lespegi cu totuli de aurü și pestriţe în 


multe feluri, care strălucia. . . . Si 'n acele prea strălucitore 
lespedi de aurii erai copaci sădiți de multe feluri, si tineri, 
şi era o mare bucurie să le vadă omulu . . . Și căutându 


la r&săriti vă&dui înfricoșate palaturi făcute de fociă, și înalte 
forte, și aprâpe de acele trepte ale palaturilorii acelora, sta 
o masă mare ca de 30 de cofi de pistră de multi pretü, şi 
se numia smaragdi, care da rade prea minunate. Și în chi- 
puli ei era sădită la resărită ună migădnlă prea frumosi. Si 
era plecati deasupra meset, ce-o acoperia tótă si da mare 
frumuseţe privitorului (1) . . . 


(1) Viaţa sfintului Vasile celă noŭ şi înfricoșatele Vám ale văsduhului şi 
drepta judecată a lui Dumnedei etc. Bucuresci. Tipo-litografia Dor. P. Cucu, 
p. 44—51. 


— 187 — 


Comparândi acum şirele citate aici cu cele spuse de 
noi mai sus despre pomi, fie-care pote fârte lesne să se 
convingă că originea, credinței române despre pomi de 
sub punctul trei nu pote să fie alta fără numai cele în- 
șirate în viéfa acestui sfinti, care e răspândită la poporuli 
românii acum de pe la finea secolului alii 17-lea, adică cam 
dela an. 1692, dacă nu cum-va şi mai de nainte, şi care 
a dati cu timpuli nascere si la alte cărți şi credinţe po- 
porale (1). 

Nu-i vorbă că poporulă, în decursulii timpului, n'a pututii 
să, se ţie strictă de originali, ci unele le-a lăsată iar altele 
le-a, adausii. Afară de acesta e de presupusi că poporulü 
va, fi avândii cunoscință, încă și de multe alte cărți poporale, 
asemenea Vieţii sf. Vasile celuă noŭ, cari agisderea vorü fi 
tractândii despre atari pomi din apropierea raiului, și multe 
le vorü fi luatii și din acelea. De-aice vine apoï că celea ce 
le spune și crede eli despre pomulii din cestiune nu poti 
să, consune întocmai cu celea ce se cuprindă în Viaţa sf. 
Vasilie. 

Ce se atinge de Sânta-Marie, care nmo întâlnimi de felii 
în viaţa sf. Vasilie, trebue să amintimii aici că ea jocă unii 
rolii forte mare atàtü în literatura poporalu scrisă, cátü și 
în cea nescrisă, prin urmare, nu trebue nici decum să ne 
mirămii dacă pe lângă D-deu și Sân-Petru, portarulii de lângă 
porta cerului, pe lângă sfinfă si duchsfință şi pe lângă tineriž 
cel frumoși, adică ângerii, cari întimpină sufletul celui repau- 
sati și-i facă loci în raiu, o întâlnimi și pre dtnsa scriindă 
numele celorü drepți și ar&tându-le calea spre rai. 

Sântă- Măria, ca maica Domnului, pote so facă acesta, 
după credința poporului, mai de grabă decât ori şi care alti 


(1) Gaster, op. cit. p. 439. — Idem, Chrestomatie română, vol. I. Leipzig; 
Bucarest. 1891, p. LIV si 301. 


— 188 — 


siintă. Prin urmare, în casulu de faţă, ea ocupă locului sf. 
Vasilie celă noù. 

In fine credința despre pomi din punctulă alii 4-lea se 
baseză parte pe spusele bisericei nóstre dreptmăritâre, care 
ne învață că pomulă, ce se duce înaintea mortului, însemnă 
Raiulă din care aü fostii scoşi afară protopărinţii noștri, 
dar în care petrece acum sufletuli mortului, apoi şi pomul 
cunoscințel bineluă și ală r&uluă, din care a mâncat Adamü 
și Eva în contra poruncei d-qeesci, căreia a urmati mortea, 
de care este cuprinsi repausatuli, însă numai pe unŭ 
timpi scurtă, de Gre-ce Is. Chr. prin mârtea sa a biruiti 
mórtea și ne-a dobânditi raiului, a căruïa icónă este pomuli 
și n care petrece acum sufletulii mortului (1); parte pe 
« Apocalipsulă apostolului Pavelă,» care ne spune, între multe 
altele, si acestea, că «după ce-a văduti iadulă îlii duse iar 
înaintea, lui Chr. de-lü blagoslovi și-l trimise în rază, unde 
suni multe feluri de pomi şi sub toți pomi sunt paturi, decă 
îi dede și luă ună pată de se odihni, şi vëdù de-acolo binele 
si rëulü la care va merge si la judecată (2).» 





(1) Juv. Stefanelli, Liturgica bisericex ortodoxe-catolice. Bucuresci, 1886. p. 


149. 
(2) Gaster, op. cit. p. 351. 


— 189 — 


XV. 


PRĂNDIŞORULU. 


Prândişorulă și c¿nzsóra sunt usitate mai cu sémà în Banată, 
unde se facă îndată după ce mâre cine-va, şi anume: Prâh- 
dișorulă totii-deauna până la amiadi, iar cinișdra după amiadi. 

Prândișorulă si cinişóra se facă până la nouă dile după 
eşirea sufletului, când apoi celui sai cea de pe urmă se scó- 
te afară din casă de se mănâncă. 

In cele optă dile dintâi după eșirea sufletului, prândâșo- 
rulă se face de regulă după răsăritulii s6relui, cam pe la 
amprooră, iar cinișdra înainte de apunerea srelui, adică pe 
la chindie. 

Atâti pentru prândişoră câti si pentru cinișoră se faci 3—5 
turtițe din făină bine cernută de grâi saii și de cucuruză 
(porumbiă, păpușoiii) de mărimea după voința și putinţa ce- 
lui ce le face, nici când însă mai mari de 1l|, dm. în di- 
ametru. 

Cea dintâi dintre cele cinci turtițe se menesce lui Dum- 
nedei, a doua st. Archangelă, adică morții, a treia Maicii 
Domnului, a patra mortului de curândă repausati, iar a cin- 
cea gi cea de pe urmă unei dintre rudeniile ce a murit cu 
puținii ceva mai înainte de acesta. 


— 190 — 


După ce sai copti turtițele acestea se punii pe o sinie (1) 
așternută cu uni masaniă (2) curată. La mijlocă se pune 
uni pahară cu apă curată și ne 'ncepută, apoi nisce legume 
de dulce ori de postii, după cum e şi timpulă, cari sunt 
asemenea fierte anume spre acesti scopiă. 

După ce saii pusi turtițele, paharul și legumele pe si- 
nie, se chiamă, dacă repausatulă e de genă bârbătescii, nisce 
băeţi până la 7 saii 10 ani, iar dacă repausatuli e de genii 
femeesci, nisce fetițe asemenea până la 7 sai 10 ani de 
bătrâne si li se dă prândișorulă sai cinisóra, astii-felă pre- 
gătită, ca să o mănânce (3). 

In unele sate din Bucovina, precum bună-dră în Todiresci 
este datină că, îndată după ce more cine-va, să se pue pe 
feresira de cătră amiadi două pahare pline: unulă cu apă 
curată, iar altulă cu vină sai rachiii, unde se lasă până 
după scoterea mortului din casă; când se scóte mortulii se 
caută la pahare, și din care pahară e mai desertü, dintr'acea 
băutură se crede că cere mortulă ca să i se dea de poma- 
nà. Deci în cele trei dimineți si seri dintâi după înmormtn- 
tarea mortului se chiamă ună săracii saă şi unii vecină şi i se 
dă în loculi acela, unde a muritii cine-va, fien patii saă jos, fie 
unde va fi, să mănânce și să bea din acea băutură, ce a 
ceruto mortulă (4). 

Afară de acesta e de notată că în cele mai multe părți 


(1) Sinie se numesce o masă rotundă făcută din lemniă în forma unul tă- 
nieriă (talgeră, farfurie) cam de ună metru în diametru de mare şi cu mij- 
loculii oblu, iar târtele de asupra mal scunde de cum e mijloculi de desubtă, 
va să dică după istețimea maestrului strungarii. 

—Mai de multii se aflaii sinit mal la fie-care ţărani din Banati, car! le puneaă 
de cinaii de pe dinsele și afară în curte (ogradă). In timpuli de faţă siniile 
nu se prea vëdü așa de adese-ori. 

(2) Masaniii—laţă de masă. 

(3) Com. de d-lă Josifă Olarii, învăţ. în Domaniă. 

(4) Com. de Ionă Avramü, stud. gimn. 


— 191 — 


ale Bucovinei, cât stă mortulă în casă, este datină de a se 
da celoră ce vinü săli vadă, cu deosebire însă s&răcimii, 
câte unŭ pahară de rachiă si câte o bucăţică de pâne de 
sufletul repausatului. 

In unele părți din Zranslvanza, precum bună-6ră în Or- 
lată, Cina mortului se dă asemenea în trei seri de-a rânduli, 
după îngropăciune, si anume în fie-care scră se chiamă la 
unii bărbați morti câte trei bărbaţi, iar la o femee câte 
trei femei, cărora li se pune ca pomană fiertură de dulce ori 
de postů, după cum este și timpulă, precum şi câte unit co- 
lacă împletită în trei, 

Pomana acesta se pune de aceea, ca pe de-o parte săi 
se ierte mortului păcatele, iar pe de altă parte să aibă şi elù 
aburi, adică căldură sait jertfă în cea-laltă lume, căcă aburii 
din mâncări se rădică ca jertfă pentru sufletulii mortului (1). 

In fine, în alte părți din Transilvania, precum în tinutulü 
NăsBudului, este datină de a se face în a doua séră după re- 
pausarea cui-va, aşa numita «Cina de apoi», care este tm- 
preunată cu unele ceremonii religi6se ce se 'ndeplinescă de 
cătră preoți si cei-lalți funcţionari bisericesci (2). 


(1) Com. de d-li Rom. Simi, învăţători. 
(2) Com. de d-lă T. Simoni, 


— 192 — 


XVI. 


PRIVEGHIULU. 


Corpulii fie-cărui omi, care a repausati de mârte natu- 
rală, stă de regulă trei dile si dou5 nopți netnmormintati. 

In aceste două nopți deci, câti stă mortului în casă, se 
face în tote părțile locuite de Români, așa numitulii prive- 
ghiă, la care se adună o mulțime de Gmeni: bărbați si femei, 
tineri şi bătrâni, mai cu s6mă însă vecinii, amicii și nému- 
rile repausatului (1). 

Priveghiuli, care duréză de cum începe a se îngâna diua 
cu n6ptea şi până ce răsare sorele, se face după credința 
poporului, din mai multe cause, dintre cari unele sunt 
basate pe experiența de tóte dilele, iar altele pe închipuire 
sau pentru că așa aü apucati din moși-strămoși. 

In cap. VL am spusă că luminele, cari se aprindă în 
prejurulă mortului și mai alesi cele trei dela capulă acestuia 





(1) Frâncu, op. cit. p. 173: «In serile cele două de inainte de înmormin- 
tare se face la casa mortului așa numitulii privegkiă.r— Rom. Simi: «Paza de 
nópte, care o facü mal cu semă bărbaţii în totii timpuliă, câtă se află mortulă 
jn casă, se numesce priveghiă.»—'T. Simon: «In ceea ce privesce priveghiulă, 
acesta pe unele locuri se face numai odată, iar pe alte locuri de două or! și 
anume în prima si a doua seră după repausare.» 


— 193 — 


se lasă ca să ardă qi şi n6pte până după scâterea mortu- 
lui din casă. Prin urmare Gmenii adunaţi ca să privigheze 
sunt în prima linie îndătoriți a lua semă de luminele ce 
ardi ca să nu se stingă sai să se aprindă ceva dela 
dinsele și să se întâmple apoi vre o nenorocire. Iar în casti, 
când mortul mar fi murit, ci numai amortitü saă leşinată, 
şi sar întâmpla să dea semne de vi6ță, să aibă cine a-i 
sta mână de ajutoră ca să nu se nenorocâscă sai să se 
înspăiminte si apoi într'adevări să moră. In fine si pentru 
aceea, ca căsenii, cari de regulă sunt nu numai forte întristați, 
ci tot-odată si forte osteniți de munca și alergătura ce 
aü avuto pentru pregătirea celorü trebuinci6se de înmor- 
mintare, să aibă măcar cișce-va timpi a dormi și a se 
vecrea. 

Adevărata origine a priveghiului însă credă că trebue cău- 
tată parte în timpurile cele mai depărtate si mai întunecâse 
ale anticităţii, parte în legenda bogomilică reprodusă mai 
sus în cap. IV, care ne spune că Diavolulă, sub pretextă 
că corpului omenesc ar fi proprietatea sa, ar voi ca nu- 
mai decât să pue mâna pe dinsuli. 

De aici vine apoi că nu numai Românii din PRucouina, 
ci si cei din Transilvania priveghiază tótă n6ptea pre celü 
mortii ca să nu se apropie cine nu-i buni de dinsuli (1), 
iar cei din Țera-Românescd îlă păzesc ca să nu vie strigoii 
la elü (2). 

Şi fiindu-că celà ce pote priveghia dela apusulă sóreluí 
şi până la r&săritulă acestuia, fără ca să dârmă de loci, 
acela face o sărăcustă, adecă privegherea lui i se socotesce 
de o faptă forte bună și primită înaintea lui Dumnedei (3), 


(1) Com. de d-li Rom. Simi 
(2) T. T. Burada, Inmorm. p. 18. 
(3) Com. de d-lui Rom. Simü 


Marlană, Inmorm. la Români. 13 


— 191 — 


mai departe fiindă-că sufletulii mortului, după credința ce- 
lorii mai mulți, vede si aude tóte cele ce se petreci în 
jurulă s&ă si se bucură de prietenia ce-o arată cei ce-lu 
cerceteză (1), de aceea, cum începe a se intuneëa, toți din 
tóte părțile, mică si mare, tînără şi bătrâni, prindă a se 
aduna la casa repausatului şi a aduce, mai cu sémă însă cei 
mai înaintați în vîrstă şi cu deosebire femeile, câte o lumină 
de cérà în mână, care se aprinde si se pune apoi să ardă 
măcariă câtă de puțină la capulă mortului, anume ca acestuia 
să-i fie luminosi în cea-laltă lume (2), unde, după părerea 
unora, domnesce numai întunericii (3). 

Luminele aduse la priveghii cari nai apucală a arde de 
tolu, se string și "n cele mai multe părți din Bucovina se 
daŭ Gmenilorii ca să le ție aprinse în mână, pe când se 
prohodesce mortulü. 

Cum sau adunati mai mulţi ingi și fie-care şi-a implinitü 
dătoria, sa de creștinii, făcându-și cruce, rostindă uni < Tatăl 
nostru» pentru iertarea pă&cateloră celui repausat și sëru- 
tândă crucea sau icóna de pe pieptului acestuia, pe care 
unii pună și câte o monedă ca să-i înlesnâscă trecerea vămiloră, 
vine unulu dintre némurile cele mai aprâpeale repausatului 
și cinstesce pre toți cei adunaţi câte cu unii paharü de 
băutură și câte cu o bucăţică de pâne sai mălai, după 
cum à fostii si starea materială a repausatului (4). 

Fie-care primindă cele ce i se închină mulțămesce dicendii: 
« Dumnegeŭ primescă!...... fie de sufletulù celulă repausatù!» 

Mai pe urmă, după ce sau adunată acum toți câţi aŭ 
avut să se adune, si după ce fie-care a fostuciustită, cei 
ce aŭ venită cu scopü ca să privegheze totă n6ptea, ca să 


(1) Com. de d-lă Av. Macoveiii din Bădeuţă. 
(2) Pretutindene în Bucovina. 

(3) In Rădăuţi com. de d-lă Av. Macoveii. 
(4) Vedi şi Frâncu, op. cit. p. 174. 


— 195 — 


nu le fie uriti și ca să fie neîntreruptă deștepți până dimi- 
nétà, începii unii dintre dinșii, mai alesi cei mai bătrâni, 
a spune povești si a glumi, alții a juca în cărți și iarăși 
alții, si mai alesii tineretulii a face o mulţime de jocuri, cari 
de cari mai comice. 

In unele părţi din Bucovina și cu deosebire în o sémă 
de sate dela munte unii feciori, cari sciù fârte frumosi a 
dice, cântă din flueră. iar alţii bucină si trimbiță dândy 
prin acâsta de scire, că unulă dintre Români i-a părăsit; 
în alte părți atátü din Bucovina câtu şi din Transilvania 
cantorii bisericei precum si alți ingi, cari sciù ceva carte, 
citescü psaltivea si alte cărţi sfinte. 

In Moldova, judeţulă Sucâva, şi anume în unele comune 
de prin munţi, precum bună-6ră în Negra-Șarului, în tim- 
pulii «ședetoriloră,» cari se facă la casa mortului spre dis- 
tragerea rudelorii supărate, adecă în timpul «priveghiului», 
se aducă două sai mai multe buciume de stână si din 
timpi în timpi iesă afară din bărbați, cari suflàndü în acele 
buciume, scoti ună buciumati jalnicii sălbatecă. La cei mai 
fruntaşi, mai alesii la tineri, pușcă. De asemenea, unulă sai 
mai mulți cu fluere mari cântă jalnică la capulă mortului, 
sai dacă-i vara, la ferâstra din.dreptulă mortului, stândă 
în picidre pe prispă (1). 

In unele judeţe din Țera-Românescă, precum bună órš în 
județul Argesü, plasa Oltuli şi judeţului Putna, plasa 
Vrancea, este obiceiulu ca la priveghiii să se facă si foci 
în ograda casei mortului, si împrejurulii focului acestuia să 
se jâce apoi diferite jocuri (2). 

Jocurile cele mai însemnate, cari le cunoscii eŭ până a- 


(1) aŞedătârea», Fălticeni, 1892, p. 39. 
(2) Burada, Inmorm. p. 18. 


— 196 — 


cuma și cari sunt usitate a se juca de tineretii la acestă 
ocasiune, sunt cele următóre: 

Ciuştea. Se iea mai întâi și 'ntâi unu ștergarii sai și 
altă pânzătură, se împletesce câti se pote de strânsă și apoi 
se în6dă la capete. Ştergarulă acesta, astü-felü împletitii, se 
numesce în cele mai multe sate din Bucovina cłuste sai 
șiuște, iară în unele, precum bună-dră în Stupca, motrâșcă. 
Se puni apoi mai mulți feciori si fete, rarii când si băieţi, 
întruni cerci jos pe pămiutulii golů ori și pe unii așter- 
nutii de lăicere sai ţoluri, cu picidrele spre mijlocă si li- 
piți strinsă unulu lângă altulă. Picidrele, de regulă, li se 
acopere cu unii lăiceri, cu ună sumani sau și cu ună alti 
obiecti După acesta unulii, care se numesce conducetorulă 
Clușieă sai a motrâscei, se pune în genunchi în mijloculi 
cercului şi începe a căuta ciuştea, care e ascunsă la unulü 
dintre jucători. Dar pe când o caută eli în colo sin câce, 
pe atunci unulü dintre jucători, scotëndü repede ciuştea si 
strigândă «cluști», îi arde una peste spate cu dinsa. Con- 
ducătorulă se 'ntârce de grabă să vadă cine la loviti. Lo- 
vitorulă însă, cum la lovitii, petrece cu cea mai mare re- 
pejune ciuștea pe sub genunchile celoră-lalți jucători, cari, la 
rindulii lori, o petrecii mai departe strigândă «ciu! ciu! ciu!» 
saii «cluș! ctus! cluș!» si no scoti afară până ce nule vine 
bine, ca din noŭ să-lii lovâscă peste spate. Astii-felă trece 
ciuștea neobservată dela unulă la altuli. Conducătorulii 
trebue so pândescă ca mâţa pe sórecü si de-i succede a 
pune mâna pe dinsa, iese din mijloculii cercului sin loculă 
său trebue acum să între și să stea acela, la care a aflatü 
sai mai bine disi a prinsi ciuştea. Cu câtă mai multi se 
muncesce conducătorulu, fără a afla întru a cărul mână e 
cíustea, cu atâta mai multe lovituri capătă peste spate, si 
tocmai întru acesta se cuprinde miedulă jocului. Astii-feli se 


— 197 — 


părândeză, cu toții, câți aü începuti a se juca ; fie-care trebue 
măcar o dată să devie conducătoruli ciuștei (1). 

In Țera-Românescă joculii acesta, se numesce «misca» (2), 
ar în Moldova fușcă și se jocă ca si în Bucovina. Iată cum 
ni-l descrie A. Lambrioru. 

Țușca este ună ștergarii împletiti forte virtosü; jucă- 
torii se punü rolă împrejuri, în timpă ce unulu dintre dinşii 
stă în mijlocă; după ce s'aii așezată astă-feli începe a purta 
Musca, cu mare repejune și taină unuliă dela altul, iar celü 
din mijlocii trebue să ghicâscă unde e, căci de câte ori gre- 
şesce, primesce câte uni numării de lovituri până ce în 
slirșită nimeresce şi atunci celui găsitii cu fusca îi iea lo- 
culi. Acestea se petreci ori în tindă la lumina opaiţului, 
ori afară la lună (3)»...... 

Cuvintele cîuște, șiuște și used, despre cari ne-a, fosti vorba, 
credii că stai în strînsă, legătură, pe de-o parte cu adv. cîuștă 
şi țuștă, din locuţiunile «ciuștă în colo, ciuști în câce,» sati 
puști în colo, tus în coce,» cari se aplică unui omii sai unei 
vietăţi, care sare dintruni loci într'altulii și mai alesi care 
dispare forte iute de'naintea ochilori ; pe de altă parte cu 
pasărea nocturnă, numită, ciușă sau știoiu lat. otus brachyotus, 
strix brachyotus, germ. din Sumpteule, care, după credința 
poporului, e vërü primare cu cucoveica, și ca atare prevesti- 
torii de rëü și nenorocire (4). 


(1) Jocul acesta e celă mai răspândită ií Bucovina. 

(2) «Românulă literari» an. I. Bucuresci 1891. No. 18.p. 141: eMail lângă ușă 
câte-va fete și câți-va flăcăi de prin mahala jocă cărţi pe sărutări. In fundă 
imprejurul altei mese, o akă grupă de flăcăi se jocă cu mișca (o batistă saă 
o petică impletită in două), ale cărei lovituri tari, indesate, durerâse, nu se 
asemă&nă de locă cu săruturile dulci şi aducătâre de doruri din partea cea- 
laltă. Palmele inegrite si ingroşate de muncă stai roșil de loviturile ce curgă 
merei.» 

(3) Op. cit. p. 152. 

(4) Marianü, Ornitologia t. 1, p. 227 și 228. 


— 198 — 


Buvna. De-a buvna sau bufha se jocă băeți si copile mai 
adese-ori însă feciori si fete. Băeţii jucători se pună rotiși 
pe scaune sai pe unŭ pat. Unuli dintre dinșii iea o năframă 
și o învălătucesce sai împletesce în două, iar capetele 
le în6dă ca să nu se deslege. Năirama astü-felü împletită si 
înodată se numesce buvnă. Se alege apoi unulu dintre dinşii, 
care se îndătoresce ca să iea séma atâtă de buvnă câtu si 
de dinşii ca să nu vorbescă. După aceea pune fie-care unu 
degeti pe uni genunchii de-alu unui băiat. Celui ce păze- 
sce buvna dice acum: «Ce sboră ?» Cei-lalți numescă unui 
felu de pasăre sau altă vietate, care le vine mai de grabă 
în minte. Si dacă vietatea numită sbóră, atunci celui ce i-a 
pronunțată numele nu i se întâmplă nimici. Din contră, 
dacă vietatea respectivă nu sboră, şi na rădicati, nemijlo- 
citi după pronunţarea numelui sëü, mâna în sus, ceea ce 
fie-care trebue so facă, atunci fie-care îi dă cu buvna la 
palmă, dicândă: «cum facă alță, fă și tu!» (1) 

Fetele și feciorii se jocă de-a buvna astü-felü: se puni cu 
toții rotişă iar la mijloculu lori se pune pe ună scauni 
sau și pe unu alti obiectii uni féncü de cărți de joci. Fie- 
care are să rădice câte o carte, şi dacă unulu dintre dinşii 
rădică o inimă trebue so puie de grabă la inimă, dacă ră- 
dică de verde o pune la nasi, dacă rădică de cruce o înalță 
în sus, iar celü ce rădică de dobă capătă dela fie-care ju- 
cători cu buvna la palmă. Celu ce-i dă la palmă dice: 

Buvna, buvna, buvnuliţa, 
Care bate pălmuliţa ! 

Uitândă vre-unulu dintre cei ce daŭ la palmă a rosti cu- 
vintele acestea, atunci capătă și elu Ja palmă. Şi totu asa 
se părândeză. până ce nimene nu face nici o greşelă (2). 


(1) Usitatii in orașulii Sucâva. 
(2) Usitatu in satele Balacena si Tiseutü. 


— 199 — 


În Transilvania, districtulă Năsăudului, joculă acesta se 
numesce «de-a puha» și «de-a-merța» şi se jâcă ca si «de-a- 
ciuștea.» lată cum ni-lü descrie d-lă T. Simoniă: 

«Puha se face astü-felü că uni ștergarii sati altă bucată de 
pânză de formă oblongă, se inódš în formă de ghemi. 
Acestii nodü însă se face numai la unii capătii încâtă se 
pote mânua cu ușurință şi e forte acomodatii de-a lovi pre 
alții. 

«Feciorii și fetele, ba chiar și Gmenii însurați de curândi şi 
copii mai mari se punii jos în casa mortului, formândii 
unii cerci. Numërulü acestora nu e stătoriti, ci elü depinde 
dela lărgimea casei, unde e mortulă. Acești jucători se în- 
tocmesci astu-feli: fie-care stă cu spatele cătră periteria cer- 
cului formati de dinșii, iar picidrele ce sunt îndreptate că- 
tră centruli cercului aşa, încâtu, dacă cerculii e mici, picidrele 
se întâlnesci în centru si sunt ca si radele unui cerci. 
Picidrele dela genunchi sunt puţini rădicate în sus ca să 
se pâtă purta puha pe sub dinsele. In mijlocii se puni în- 
v&litori (ţoluri sai altă soiü de lepedeuă) așa că picidrele 
tuturorii sunt acoperite. Acum se pune unuli în mijlocului 
cercului, iar cei-lalți pârtă unulu dela altulii puka si când 
li se oferă ocasiunea binevenită lovescii pre celă din cen- 
tru, iar acesta se năzuesce a afla la care-va puha, si dacă-i 
succede, atunci acela, la care a aflato, are să mergă în cen- 
tru, iar celü din centru îi ocupă locului.» 

Sub Bună sai Bufnd, numită în unele părți din Bucovina, 
şi puhă, înţelegi Românii mai pretutindene pas&rea nocturnă, 
care se chiamă lat. bubo ignavus; strix bubo; germ. Uhu, 
Schuhu, Buhu, Buhuo. 

Precum despre cucoveică, mai cu aceeași înfiorare și te- 


mere audimi pre Români forte adese-ori vorbindü și des- 
pre buvnă. 


Tipetulü sai strigătulu Buket sai; Buonei, în cele mai multe 


— 200 — 


casuri, şi mai alesii când se aude acésta în apropierea unei 
case, prevestesce, după credința poporului români, mórtea 
unui dintre căseni saŭ altă nenorocire neașteptată. 

Mare nenorocire prevestesce acestă pasăre si atunci, când 
tipëtulü ei celü înfiorători se aude diua. Așa se dice că, 
când cântă ea diua, e semnă de mârte și de bóle rele, pre- 
cum: holeră, ciumă sai o scumpete fârte mare. Iar când 
cântă tâmna de timpuriă prin sate e semnă de bătălie, în 
téra aceea unde cântă (1). 

Din cele espuse resultă deci, după părerea ncsiră, că 
joculii buona, bufna sai puha simbolissză pasărea prevesti- 
târe de mârte cu aceleași nume, după cum simboliseză 
şi joculii «ciuștea», descrisii mai sus, pe ciușă, care e ase- 
menea o pasëre prevestitore de mórte. 

Merită a fi însemnată aice încă sí aceea, că dela cuv. 
buvnă şi bufnă s'aŭ formată în decursulü timpului și verb. 
a buwn = a lovi: ce te buvnesci de mine? = ce te lovesci 
de mine? —nu mă bu; apoi buvnită — à = loviti, pă- 
lită, şi buvnitură = lovitură, pălitură. 

Lefa. Acesti jocă se aranjază astü-felü: se iea o draniţă 
gi se cioplesce la uni capătii mai lati, iar la celă-lalti mai 
îngustă, dându-i-se forma unei lopățele, care în satele din 
Bucovina: Badeuţii, Bilca, Ropcea și Mușşinţa, precum și în 
Rădășeni din Moldova se numesce léfă (2), iar în satuli 
Stupca din Bucovina, J6șcă. 

Se pună apoi mai mulți înși, fete și feciori, râtă împre- 
jurulă unuia, care stă în picidre întruni ungherü de casă 


(1) Mariană, Ornitologia t. I, p. 208 — 209. 

(2) Dict. de An. Pletosii. — In unele sate din Bucovina si Moldova, pre- 
cum bunădră in Fundulă-Moldovei și Rădășeni, se numesce ¿¿fa si o lopăţică 
mai mică cu care se tăpșesce saŭ tepșesce mămăliga inainte de ce se răstârnă 
din ciauniă pe fundă, iară in alte sate o lopăţică cu multă mal mare si mai 
jungă în códă cu care se rade povidla de pe căldarea in care se fierbe. În fine, 
unii munte de pe hotarul Fundulii-Moldovel din Bucovina se numesce Lefele. 


— 901 -- 


sai séde pe o laiță și căruia unii alti fecioră îi ţine må- 
nele la ochi ca să nu vadă nimici. Pe când celă din mijlocii 
e tinutü de ochi, pe atunci unulă dintre jucători îlă lo- 
vesce cu léfa peste spate. După ce a fosti loviti flù lasă 
de ochi anume ca să ghicescă cine l’a lovitii. Dacă ghicesce, 
ocupă celă ce la loviti loculi săi, iar elü îi ţine ochii, 
de nu ghicesce, e din noi loviti cu léfa, şi cu câți mai 
grei ghicesce, cu atâti mai multă și mai desi e loviti până, 
ce trebue să ghicâscă. De multe oricelă din mijlocii ca să 
nu vadă nimici si să nu prindă de grabă pe celă ce la. 
lovitii, se pune cu fața în jos spre o laiţă sau uni scauni. 

Inelușulii. De-a inelusulü saă snelilă, numiti altmintre- 
lea și dea veriga (1), se jócă așa: se strângă mai mulți 
copii, une-ori chiar fete și feciori, la uni locü și punându-se 
unnlü dintre dinşii cu fața la păminti, cei-lalți înșirându-se 
împrejurulii lui, pune fie care câte ună degeti pe spatele 
celui ce stă cu fața la pămintă. După acesta iea unulă uni 
inelă şi umblândă cu dinsulă de vro câte-va ori pe de- 
asupra, degeteloră, îlă pune în urmă pe degetului unuia și 
după ce la pusă dice: 


Inelusü 
Invërtecusü ` 
Pe-a cui degetufü te-am pusă? 

Celui ce stă jos trebue să ghicescă pe-a cui degetă se află, 
pusi inelului si dacă ghicesce trebue să se puie acela, la care 
sa aflati inelul, cu faţa la păminti, iar celă ce la aflatii, 
luândi inelului, face şi elù ca şi premergătorulii săi cu 
dinsulü. 

In unele sate din contră toți jucătorii, câți voescü a se 
juca de-a inelulă, se înșiră într'ună cerci, ascundă apoi ună 





(1) Inelele cele simple si lătărețe se numescă in Bucovina de regulă verigt 
sing. verigă. 


— 202 — 


inelü în palmele unuia, şi punü pe unul să-lii caute Celü 
ce caută dice: 


Fă-te, drace, 
Nu te face 
Seót'inelulü şi-li dă 'n c6ce! 
Scóte unu 
Scóte dóue 
Scóte nouă 
Seóte câte-ţi place ţie, 
Iar pe unulü mi-l dă mie! 


Celü ce la aflată flù ascunde din noŭ, sin locul lui 
trebue să-lă ascundă acum acela la care l’a aflată (1). 

Luminărica. Mai mulți băieţi și copile, ori feciori si 
fete, puindu-se pe scaune, formézà uni cerci sai se asézá 
în două şire și anume: băieţii saii feciorii întrună șirii, iar 
copilele sai fetele în alti șiră, astii-felu ca amândouă șirele 
să vie față în faţă. lea apoi unulă dintre jucători o surcică, 
ţandură ori unŭ bețișoră uscati saü unŭ paiu si aprindendu-lii 
la ună capëtü Hü dă vecinului săi. Acesta, luândi betiso- 
rulü saii țandurica aprinsă, care se numesce în unele sate 
Duminărică, iar în altele forușoră, îlă daŭ mai departe. Şi 
totă așa se părândâză din mână în mână până ce se stinge. 
Acela, la care sa stinsii luminărica, e supusi unei pedepse, 
care constă de regulă întru aceea că trebue să sărute pe 
toți cei-lalți jucători, fără a lua în considerare etatea si 
sexulă, și anume dacă e băiati sai feciorii sărută pe copile 
şi fete în față, iar băieţilori și feciorilori le sărută mâna. 
Toti asa trebue să facă și copilele sai fetele, la cari sa, 
stinsu luminărica. 

Ilaritatea produsă prin repejunea cu care caută fie-care 


(1) Usitată în satele Tiseutü si Drăgușanca din Bucovina. 


— 993 — 


să petrâaă şi să dea mai departe luminărica sati focușorulă 
din mână, face ca joculii acesta să fie forte atrăgătoră (1). 

Mănăsti6ra. Şase sau opti feciori se punii umără la umără 
întruni şiră stândi în picidre, iar unii ali șeptelea sati ali 
nouëlea, care e mai sprintenii, se sue do-asupra pe umerele 
celoră doi dintr'unü capătă și stândă cu ună piciori pe 
umërulü unuia, iar cu celi-laltă pe ali altuia, formeză mănd- 
stirea. După acâsta unulii dintre jucători strigă: 

—Unde-aţi vădutii voi vre o mănăstire fără de clopot?! 

Atunci unulă care face pe pălimară caută să amăgescă pe 
unii băiată ca să fie limba la clopotă. Şi cum la amăgitii 
Hü iea în braţe si-lü dă feciorului, ce stă pe umerile celorii 
doi. Acela, prindândii pe băiatu de capi sai de urechi, 
adică cum îi vine la socotslă, îlă ţine în aerü. 

Nemijlocitii după acesta se vâră pălimaruli între feciorii 
cei doi, cari ţină clopotulă pe umerile loră, și prindândă 
limba, adică băiatului de picidre, începe a-lă sgâţii și trage 
în colo sin câce, spunându că trago clopotul. In același 
timpi alţi doi inși, dintre cari unulă dice că e popă, iar 
altulă dascălă, începi a cânta. Băiatulu, la rendulu săi, 
durându-lă capulii, respective urechile, începe a striga, si 
aşa se face o gălăgie ca aceea, că toţi cei do faţă începi a 
ride în hohote. Pe urmă, sub pretextă că sar fi dogitü clo- 
potulă și din causa acâsta nu potă să-l tragă mai multi, daŭ 
drumuli băiatului, care, vădându-se scăpati, nu se arată mai 
multii în acea seră printre teciori (2). 

In Munţii apuseni ai Transilvaniei jocului acesia se numesce 
«limba de clopot» (3). 

Clepșa. De-a clépşa se jócă în modulů următori: se puni 


(1) Usitată în satele Badeuţii, Tiseutü și Bosanci şi în orașulii Suceva. 
(2) Joculă acesta e usitată în satulă Fosanci. 
(1) Frâncu, op. cit. p. 174. 


— 204 — 


mai mulți băieți întrună şiră. Unulă dintre dinșii ţine pe 
celui dintâi de ochi, iar altulă dinapoi îi dă o clepșă, adică 
o palmă peste spate. După ce a căpătată clepșa îi dă drumului 
și elu trebue să caute pe celu ce Va clepsitù, si de-lu găsesce 
ilă apucă de capu şi-lu pune în locului sëü, iar de nu-l ni- 
meresce mai capătă o clepșă, totă așa până ce nimeresce pe 
celu ce la clepșită (1). 

Capra. Unu feciori iea o secure și legă da muchia acesteia 
două linguri, cari au să închipuâscă urechile şi cornele caprei; 
iar sub muche puțină lână lungă, cari are să închipuescă 
barba. După acâsta întârce uni cojocă pe dosii, iü pune pe 
spate, viră toporiștea în una din mânecele cojocului, care în- 
semneză grumazulu caprei, si astü-felü apoi intrândă în chipu 
de capră în casă prinde a sbiero si a face felu de felă de baza- 
conii, încâti sunt siliți să ridă toți cei ce se află în casă, 
până chiar si casnicii, cari de altmintrelea sunt fórte supăraţi. 
Unii dintre cei de față, vădândi că capra sberă prea tare îi 
spună să nu sbere, ci să se ducă mai bine la mortü și să-liu 
bocsâscă. Ea nu răspunde nimică, ci ducându-se lângă mortii 
începe a da din capii, făcându-se că-lii bocesce. După acesta, 
spunü unii că ï-e sete. Unulu se duce şi-i aduce o strachină cu 
apă și i-o dă să bea. Capra moie barba în apă și dândă din 
capi stropesce pe toți câţi se află în apropierea, ei. Cei stro- 
piti începu a striga pe dînsa şi-a o alunga. Capra maj sberă, 
ce maï sbâra, și apoi eșindii afară se desbracă, 

Craiulii. Se înşiră mai mulți inși, fete și feciori, împre- 
juruli unei mese și punü mânele una peste alta. După acâsta 





(1) Joculii acesta e usitată în satulă Balacâna.—Cuv. cldpșă = palmă, e forte 
usitati in Bucovina. Dela acestă cuvintii s'a formată verbuli a cleppì =a 
pălmui, a bate; adj. clepgită-4 = pălmuitii, bătutii ; subst. clepșită-ă = pălmuită : 
ce voesce cleppituli saii clepșita acésta dela mine? In fine clepită-ă = bătută 
la capi, prostii, năucă. 


— 205 — 


începe unuli a număra dela 1—9 trăgândi în același timpi 
la fie-care num&rătură câte o mână începândii de desubtu; 
acela, a cărui mână se trage ultima ră, e alesii ca crai: 
Atunci unulu dintre jucători strigă ccraiu»! Iar Craiulü în- 
trebă: «pe ce staă?». Acela: «pe ce mei arunca!» Craiulü 
dice mai departe, dacă jucătorului e feciori: «Du-te şi sărută 
pe cutare fată, saŭ mâna cutărei femei ori babe, ori icâna 
de pe pieptuli mortului,» — sai îi dă altă poruncă, prin care 
crede că ar put face pre cei de față să ridă. Dacă e o 
jucătâre, adică o fată, îi poruncesce bună óră să mârgă si 
să sărute mâna cutărui moşnégů sai cutărei femei, sati pre 
cutare fecioră, iar la urmă să-li sărute si pe dinsuli, adică, 
pe craiŭ. Apoi strigă altulă: «crařu/» si totii aşa merge 
joculii mai departe, fiindă fie-care îndatorită a împlini ori 
ce i-ar porunci craïulů (1). 

Móra. Cinci flăcăi închipuescii móra. Doi inși aducii unii 
scaunii și puindu-li în mijloculă casei se culcă cu faţa tn 
jos pe dinsulă, astii-feli ca să vie cu capulă la capetele sca- 
unului, iar cu picidrele la mijloc, ţinândă în același timpi 
fie-carele câte o lefă de draniţă în mână. După acâsta doi 
inși îi acopării cu unii țoli ca să nu se vadă. Unu alŭ cin- 
celea, făcându-și barbă și mustețe de lână saŭ și de cânepă, 
ungându-se cu funingene pe obrazů și îmbrăcându-se cu unŭ 
cojoci întorsii pe dosi, dice că e morarii. Fiindă toţi gata, 
móra se pornesce şi începe a măcina, migcându-se cei de 
pe scauni neiîncetatii și bătând cu lefele în picidrele sca- 
unului, în timpii ce cei-lalți doi inși scutură țolulů. Iară 
morariulă bătândă în drâpta și în stânga la pene, se tace 
foci şi pară de mânie că nu umblă móra bine. Toti atunci 
alți feciori vină unulă câte unulu și dicü că aü de măci- 
pati ba orzi, ba grâi, ba secară, etc. (2). 


(1) Usitatiă în Vicovuli-de-sus. 
(2) Usitatii în Bilca, com. de Lust. Cârdeiii. 


— 206 — 


Cămila. Se legă doi băeţi spate la spate cu o curea, se 
pune ună cojoc întorsi pe dosu peste dinșii, să iea o botă 
și puindu-se întrînsa o 6lă i se dă unuia dintre cei doi 
băeţi ca să o ţie, și astü-felü formeză o cămilă. Uni ali 
treilea, băiatu se l6gă la capü ca ună turcă, iea ună bëfü în 
mână în loci de paloşii, se sue călare peste cei doi, se duce 
astă-felă în casă, unde e mortuli, şi, făcându-se că e străină, 
spune că vine din Turcia, că nare bani de cheltuslă, şi că 
din pricina acâsta trebue să-și vindă cămila. Uni bàíétü din 
casă se face negustori și tinëndü într'o mână o pungă plină 
de sticle, petricele sai cuie, dice că-sii galbeni, şi întrebă 
câtă costă cămila că elù ar cumpăra-o. Turcul răspunde: 

— O mie de galbeni! 

— O mie ceri tu? — dice mai departe negustorul, — 
bine! . . . dar să vedemii mai întâi ori de scie cămila juca: 

— Forte bine jâcă! — răspunde Turcului. 

— Asi vre să vădu! 

— Haide cămilă la joci! — strigă acuma Turcului cătră 
cămilă. 

Cămila începe a juca. 

Negustorulii se bucură de acesta și-i dă 500 de galbeni. 

Turculă o lasă cu 900. Negustorulă îi dă 300 și toti 
așa se cobóră în jos până ce ajungi la două parale. Tur- 
culii, când aude acesta dice: 

—De cât oiùð*da-o cu două parale, mai bine o ucidi si 
o aruncă în ripă!— Și cum rostesce cuvintele acestea, scâte 
paloșulii și lovesce cu dînsulii pre cămilă drepti în capi, 
adică în 6lă și cum se strică òla, cei doi băieți deauna se 
trântescă jos, făcându-se că a peritii cămila, iar negustorului 
îi dă atâtu pre dinșii, adecă cămila, cât si pre Turci afară (1). 

In Vicovulu-de-sus, districtului Rădăuțului, joculii acesta se 


(1) Acesti jocii e usitatü in orasulü Suceva. 


— 207 — 


numesce «de-a caluli» și se Jócš astu-felii : Se légă doi feciori 
spate la spate, încinși ambii la ună locă cu unt brâi sai funie. 
In capului unuia se pune o 6lă mare în locii de cușmă. Se 
acoperă apoi ambii peste capi cu unii țoli, şi unii ală treilea, 
ca stăpânul calului, încalecă punându-se între spetele celoră 
doi. Uni alu patrulea se lace a prinde calulii de căpăstru 
și a-lă duce în casă, iar calulu, intrândă în năuntru râncheză, 
bate din picidre și asvărle, căutândi a lovi pre cine-lă va 
ajunge. Ducătorulu dice atunci: 


Feri! feri! feresce-te lele! 
Că-i cam cu năravuri rele 
Și te-a lovi în mësele 
Şi-i rămâne făr'de ele! 


Apoi bătândi în tasca, ce o are peste umări, strigă: 

— Cine cumpără! . . . .câtu dă?. . . trei sute face 
calului! . . .cinedă mai multă?. . . . 

Invârtindu-se şi tropotindă cu calulă cei din casă daŭ 
[ic-care câte ceva, însă totii reducândi prețulă, până ce 
ajungă la unii bană. 

Călărețul toti restimpuli acesta domolesce caluli netn- 
cetati, dicândă: prr! prrr! prrr! 

Atunci vândătorulă: «decât cu atâta, mai bine i-oiit crăpa 
capulă!...» şi cum rostesce cuvintele acestea, lovindu-li cu 
bëtulü în capi, óla cade tótă hârburi jos. 

Cu acestea se încheie joculă, şi calulii iese afară. 

In Transilvania, districtului Năs&udului, joculă acesta se 
chiamă «de-a vaca» și se face aşa: 

Toți câţi se află la priveghiu r&mână în casă, numai doi 
inși iesü afară. Unulu dintre aceștia se face vacă în acesti 
modü: că celă-lalti grămădesce pe dinsulii atâtea vestminte, 
câte cugetă că le va pute suporta, iea apoi o ólă, o umple 
cu cenuşă și legând'o la gură, o pune pe capulă celui de- 


— 208 — 


veniti vacă, legând'o ca să nu cadă, și așa vini apoi ambii 
în casă. Celui deveniti vacă intră plecată cu mânurile în jos, 
iar celă-lalti îlă mână din dăr&ptă cu o vergeluță. Ajunşi 
în casă întrâbă celui ce conduce vaca: . 

— Nu cum-va ați cumpăra o vacă? 

— Vomü cumpăra, dar ce ceri pe dinsa ? — r&spundii 
coï lalți. 

— 3 fl. răspunde conductorul. 

— 3 fl. nu-ți vomü da!.... dar, de cum-va îţi e de dată, 
dă-ni-o cu 4 fl. 

— Cu 4 fl. nu voiü da-o, ci, de cum-va vi-i de cumpărati, 
daţi-mi 2 fl. 50 cr. 

— Cu atâta nu, vomü cumpăra-o, ci de ţi-i de vânduti 
dă-ni-o cu 4 fl. 50 cr. 

— Cu 4 fl. 50 er. nu potă eŭ să daŭ o așa vită bună, 
ci mai bine. o pocnesci în capi!» 

Atunci lovesce vaca cu unŭ bastoni şi la acestă lovitură 
óla se sparge, iar vaca se prăvale la pămintă, prefăcându-se 
că mâre; mugesce de vro câte-va ori, apoi se scâlă, iar 
cei de faţă isbucnescă întruni risi mare, privindu la vacă 
cum se scolă plină de cenușa, care mai nainte fusese în 
ólă (1)., 

Păpuşelele. Joculă acesta, numiti «de-u păpușelele» sati 
«de-a băeții» se jócă astă-feli: se facă doi copii din dra- 
niță: unŭ băiatu și o copilă și se îmbracă în forma pâpu- 
șeloră, în lungime cam de 1/, metru. Se iea apoi unu scaunii 
mai lungi, se punii păpușele pe dinsulü şi se acopere cu unŭ 
țoli, care spânzură de ambe părţile până în pámintü. După 
acesta, vârindu-se unŭ flăcăi sub scauni se iea scaunuli și 
se aduce încetișoră în casă astă-felă ca și celü de sub dîn- 
sulu să se pâtă târîi neobservat, se pune în mijlocul ca- 


(1) Com de d-lă T. Simoni. 


— 209 -- 


sei, și ginuli începe a cânta diferite cântece de joci. Celă 
de sub scaun se întorce cu faţa în sus, prinde păpușele 
de picidre și scoț6ndu-le de sub țoli pe de-o parte şi pe de 
alta de sub scaunü fără, a-și arăta mânele, le jâcă în felurite chi- 
puri tăcându-le să salte, să se sărute, să se bată, să se co- 
prindă și iarăși să jóce, producândi prin acâsta risti celor 
de față. In fine, după ce saii săturat de jocii, scoti scau- 
nului dimpreună cu păpuşele afară și-li punii la locul săă 
de unde laŭ luată (1). 

Rădicarea. Se ieaŭ dece flăcăi și unulă dintre dinșii se 
culcă pe o loiță saŭ pe ună scaun cu faţa în sus, iar cei-lalți 
nou înşirându-se împrejurul lui dică: 

Suntemi de toți nouă fraţi, 
Din tâtă lumea-adunaţi, 

Hai să-l biziimu 

Sin sus să-lă svirlimă! 

După ce rostesci cuvintele acestea pune fie-care câte uni 
degetă sub cel culcatii jos si așa îli rădică forte usorü în sus. 

E densemnată că, dacă arii fi mai mulți ori mai puţini 
decât nouă flăcăi si de nară dice toți de odată cuvintele 
de mai sus, de-arú greși numai o singură literă, atunci, după 
credința poporului, nu arti put6 nici decum rădica pre 
celi de jos (2). 

Moșnegulii si baba. Doi feciori mergi în tindă sau în 
altă casă și, ungându-se cu funingine, se travestesci în haine 
cotrențose și comice. Unuli se face moșnegă, punându-și 
barbă de câlți si o cuşmă ruptă sati întorsă pe dosú în capi 
iară celu-lalti se face babă. După acesta vine mai ântâi 
baba în casă, dă bună vremea si se râgă de găzduire. Apoi 


(1) Com. de d-1ü V. Turturenii, preotii. 
(2) Acestă joci, usitată în satulă Bilca, mi la comunicată Iust. Cârdeiii. 
stud gimn. 


Marian, Inmorm. la Români. 14 


— 210 — 


se aude moșnâgulă tuşindi prin tindă. Baba se ascunde sub 
masă sai în altii ungheriii. Mosulü gârbovi şi cu ghebă în 
spate, întră în năuntru încetă, găfâindi, tușindi si tinëndü o 
cârjă în mână; la întrare se face a potecni, unulu îlă prinde 
și-i ajută a se ţină ca să nu cadă jos. După ce-și mai 
vine în fire începe a istorisi despre pătărăniile câte le-a 
avutii cu baba, cum la lăsată acesta, şi cum o caută de 
unii timpii mai îndelungat prin tâte satele și nu o pote 
afla. Moșnegulii nu prea vede nici nu prea aude bine, de 
aceea trebue să i se strige tare la ureche. Unulü îi spune 
că elü iü va duce la babă, dar pentru aceea să-i lucre ce- 
va. Moşnegulii dice că elü pâte così, face fântâni etc. Celui 
ce i-a spusă că-lă va duce la babă, iü pune să cosescă. 
Mosnégulü se face a così cu cârja, ghiontindii în drâpta și 
stânga pre cei din casă, cari se rădică pe lăiți, pe scaune, 
pe cuptiorii, mai pe scurti pe unde apucă, numai să nu 
fie ajunşi de cósa mosnăgului. După acâsta se face că adună, 
ghiontindi acuma cu cârja pe sus.—Îi mai daŭ şi altele de 
lucru, și elii iarăși începe a face posne de ale sale. In urmă, 
celü ce i-a spusii că-lii va duce la babă, fü iea de mână 
și ducându-lă la o fată sai nevastă tenără, ilü întrebă ori 
de nu e aceea baba lui. Elă respunde, că pare că ar semăna, 
dar nu e baba lui. Cei de faţă prindi a ride în hohote. In 
sfârşită ajungă si la babă. Moşnegulă, cum o vede, prinde 
mai întâi a plânge de bucurie, apoi începe a o trage la 
respundere pentru ce la lăsată, și'n urmă a o certa si mustra 
în modulii celorü bătrâni, până ce toți cei de față se satură 
de ris. Când voesce să iasă moșneguli si cu baba ca să 
mergă acasă, atunci unulă, luândă o lumină, o potrivesce 
astă-lelu, că-i aprinde barba. Moșneguli o stinge şi iese 
afară suduindi. Cu acésta se 'ncheie apoi şi jocului (1). 


(1) Com. de d-lă V. Turturenă. 


— 211 — 


Mânzulica. De-a Mânzulica se jâcă optü flăcăi. Fie-care 
flăcăi fine în mână câte o carte. 1. e rege, 2. comisarii, 
3. doctori, 4. panţirii, 5. păgubaşi, 6. tălhari, 7. mânzulica 
şi a 8 orariulă, care arată 10 re. Comisarul deschide cartea 
su şi întrâbă: «Care este panțiri» ? | 

Panţirulă vine, bate la usa comisarului, si dice că elü 
este poliţaiu şi-i dă o ciuste în mână. 

Comisarului iea ciuştea şi-i dă cinci la palmă qicândă : 

— Asta-i lefa ta pe-o lună !...Dacă te-i purta bine, dacă 
vei păzi târgulă cum se cade, ca să nu fie nici o pagubă 
întrinsulă, atunci ți-oiă mări lefa. Iară dacă sa 'ntimpla 
să fie vre o pagubă, să vii îndată si să-mispui! 

Panţirulu iese. 

Iată că "teo Miercuri vinü nisce Jidovi la têrgù cu marfă 
de vânduti şi cu o căruță la care este prinsă o mânzulică 
şi tragi pe pisță. Peste unii ciasi vine stăpânuli căruţei la 
pantirü şi-i spune că i-a furati cine-va mânzulica. 

Panţiruli merge la comisari şi-i spune că i sa furată 
jidovului mânzulica. 

Comisaruli îi dice să mergă în târgi şi să caute câte ciasuri 
sunt şi să iea toti-odată si pe păgubași ca să-i arate unde 
are prepusii că i sar afla mânzulica şi să-i caute numai 
decât mânzulica. Îi spune tot-odată să iea séma că acuma e 
nópte, să nu se atingă de uşa regelui, 

Că ușa e pe din faţă 
Legată tótă cu aţă, 

Iară pe din dosti 

E legată cu rogozii, 
Cum pui mâna pică jos. 

Păgubaşuli merge pe la case, unde are prepusü că sar 
afla mânzulica, şi ajungëndü la una bate să i se deschidă. 

Uşa îi arată 10 ore. 

Se duce mai departe până dă de tâlhari. 


Panţirulă iea pe tâlhari: şi-lă duce la închisore si spune 
comisarului că a găsitů pe tâlhari. 

Comisarulă spune să-lă aducă diminâța ca să-lu tragă la 
răspundere, să-li bată și apoi să-lă iea la cătane. Diminéta 
chiamă pe doctori ca să-lii cerceteze de póte sluji la 6ste 
ori ba. 

Doctorulă Wü cerceteză si aflându-lii că e buni Hü tunde, 
Hü jură şi-lu îmbracă cu uni ciaunii în capi și-i pune o 
coromâslă pe spinare; apoi îlii scote afară, îli pune la ferestră 
de 'naintea, casei, și-lă învață să strige «berdo». (1) Apoi 
întrebă pe 6menii din casă: 

—Cum stă ?.... bine? 
—Ca unŭ câne! 
respundii aceștia. Și după acesta se 'ncepe jocul din noŭ (2). 

Prișcala. De-a prișcala se jocă asti-felii: se iea o bucată 
de draniţă si se despică la uni capătii. Acesta, se numesce 
prișcală. După aceea alege tineretului pe unulu mai bătrâni. 
Acesta ține cu mânile ochii unuia, ca să nu vadă, iară cei- 
lalți îl croescii cu prișcala peste spate. După aceea celü 
bătută se scâlă și dacă pote ghici pe unuli din ceice i-au 
dati cu prișcala, acela merge în locului lui. Așa se părân- 
deză mai toți câți aü începutii jocului de-a prișcala. (3) 

Sticla 'n grindă. De-a lipitulu sticlei în grindă sai de-a 
scurge sânge din grindă se jócă în următorului modă: Uni 
flăcăi iea unŭ scauni înaltă așa ca, suindu-se pe dinsulii, 
să pótă ajunge până la grindă. După aceea iea unŭ han- 
gerii sau ună altă cuţiti lungă și o sticlă saii o ulcică plină 
cu apă, împlântă cuţitulă în grindă si împlântându-li se face 
că-lu scapă jos. Dice apoi cătră unulă dintre cei de față 


(i) Berdo dela germ. wer da. 
(2) Usitatii în Suceva. 
(8) Usitată în satulă Căndreni. 


— 213 — 


să-l rădice de jos şi să i-lü dea, că altmintrelea nu pote 
să slobódá sânge din grindă sai să lipescă sticla de acesta. 
Acela, nesciindi cum merge joculă, şi așteptândi cu ne- 
răbdare să vadă cum se va slobodi sânge din grindă, se 
plécă după cuţitii. Atunci celü ce voesce să slobâdă sânge 
sai să lipescă, sticla cu apă o întârce repede cu gura în 
jos și i-o târnă după capii. Vădândii acesta cei de față abia 
se poti ține de risti. După cutitü se plecă de regulă unii 
băiatii saii o copilă, căreia nu-i este de felă cunoscutii jo- 
cul acesta, (1). 

M&rulii. Se puni rândi dâue lăiți, pe cari staii alăturea, 
câte patru inși, ast-feli ca să vie faţă în față. Se aduce apoi 
o strachină plină cu mere și se pune la mijlocii. După acesta, 
trebue fie-care să spue câte o minciună. Acela, care a spusü 
cea, mai mare minciună, dimpreună cu cei ce staii în rândi 
cu dinsulă capătă apoi câte unii mării. Aşa trebue pe rëndü 
să spue fie-care câte o minciună (2). 

Cióra. Acestă jocii Hü jâcă mai mulți inși. Unul dintre 
jucători pune mâna pe uni scaun și apoi rădicândo în 
sus, dice «cióra sbóră ?n sus». Toți cei-lalți trebue să ră- 
dice după diînsulii mâna în sus si să dică «cidra sbóră n 
sus». Dacă nu rădică mâna la timpu saii dacă nu rostesce 
corecti cuvintele de mai sus, atunci capătă dela toți ceia- 
lalți cu ciuștea la palmă. Se 'ntâmplă însă adese-ori că celi 
dintâi numesce uni obiectu, care nu pâte să sbâre, dicândi 
că sboră, atunci cei-lalți trebue să iea fórte bine séma și 
numai atunci să rădice mâna în sus şi să dică sboră, când 
obiectulă numită întru adevără e în stare să sbore. Dacă 
greşesce e pedepsiti, bătându-se cu ciuștea la palmă (3). 





(1) Usitatii în maï multe eomune din Bucovina. 
(2) Usitatii în Bosanci. 
(3) Usitatii în Tiseuţiă. 


— 214 — 


Ursulii. Uni feciori pregătesce doue funduri în forma 
unui talgerii. Vine apoi în mijloculi casei, se pune cu fața 
la pămintă si întinde mânile înainte câti pâte ajunge. Unii 
altii feciori iea uni cuţitii și-lii înfige cu vârfulii în pămîntă 
lângă degetele celui de jos. Cuţitulă înfiptii e ursulă, iar 
feciorulă de jos e vânătorul. Acuma vânătorului se trage pe 
vërfulü degetelorii dela picidre, fără de a eși din locului 
unde se află, iea în mâni ambele funduri și astii-feli stă apoi 
înbrânciti pe vârtuli degetelori dela picidre şi răzimată cu 
mânile pe cele dóue funduri. Cu unii fundii trebue să se 
întindă si lovindü %wrsul& (cuţitulii) să-li restorne. Mai na- 
inte de acesta însă trebue să r&spundă la întrebările ce i se 
puni. Uni feciori adică ü întrebă: «Unde te duci?» — 
«Se 'mpuscü ursulii »—respunde acesta.— «Unde ţi-e pușca. ?... 
unde ţi-e prafulă ? unde-ți sunt plumbii şi capsele ?» — La 
fie-care întrebare vênătorulů de jos trebue să arate cu fun- 
dulü în mână în acea parte a trupului, unde ar avé să 
pârte lucrurile întrebate: la umării, la soldü, la spate, dar 
neclintindu-se de felă din loci. Arătândi însă la întrebă- 
rile făcute, e forte grei de a păstra cumpăna și a nu căde 
mai de multe ori jos. La culcarea ursului, ceea ce trebue 
so facă cu funduli în mână, cade asemenea de mai multe 
ori, şi numai după mai multe încordări îi succede a-lŭù do- 
bort pe ursii, ceea ce face celorii de taţă multi hazi si risü (1). 

Gâsca. Se puni mai mulți flăcăi, fete și bărbaţi rótă pe 
scaune în mijloculii casei. Se alege apoi unuli mai bătrâni 
dintre dinșii, care se numesce căpitană saii gâscariă şi care 
are să pârte gâsca. Acela iea o bucăţică de lemnii în mână 
cu care să bată la talpă şi aceea se numesce gâsca. După 
acâsta începe a juca şi a descânta gâsca dicându: 


(1) Com. de d-lă V. Turtureni, preoti. 


— 215 — 


Astă gâscă bătrână 
Dela mine din mână 
E a lut popa Vladi 
Din orașulii Bârladii, 
Care 12 6ue s'a ouatü 
Ñi penele i-ai picatil. 
La, aceste cuvinte celà din drepta comandantului dice: 
— Are gâsca oŭ? 
— Are unul! — respunde comandantul, dând'o în același 
timpă mai departe celui dintâi din mâna stângă. 
Acela, luând'o în mână, dice: 
Cine vre să cumpere 
Astă gâscă bă&trănă 
Dela mine din mână, 
Astă gâscă a lui popa Vladii 
Din orașului Bârladi, 
Care 12 6uă s'a ouatii 
Si penele i-ati picatü? 
Celu ce vrea să o cumpere întrebă: 
— Are gâsca oŭ? 
Celui ce o ţine în mână întrebă, la rendulu sëü, pre co- 
mandantii : 
— Are gâsca oŭ? 
— Are unuli! — respunde comandantulă. 
Acuma celă ce o ţine în mână, întorcându-se cătră cum- 
părătoră şi dându-i gâsca, dice: 
— Are unulu! 
Acesta iarăși întrebă: «Cine vrea să cumpere gâsca dela, 
mine ? » 
Si toti așa se pârtă şi se vinde gâsca din mână în mână 
până ce ajunge la dou&-spre-dece ouă, 
Și dacă unulă în restimpuli acesta greșesce a întreba, sai 


— 216 — 


a respunde cum se cuvine, atunci căpitanul, adică purtă- 
torul gâscei dice: 

— Cutâză de lepădă gâsca jos! 

— Nu cutezü ! — răspunde respectivulă. 

— Indrăsnesce ! 

Celui ce a greșită pune acuma gâsca jos în mijlocul 
jucătorilori. 

— Cuteză N. N. de te scólă și iea pe Dumnia-lui de unit 
picior ! — dice maï departe căpitanulti cătră unŭ altii jucători, 
arătândă cu mâna cătră celui ce a greşită, 

— Nu cutezii! — respunde provocatulii. 

— Indrăsnesce! 

Acela se scólà și rădică pre celŭ ce a greșită de unt 
piciorü. 

— Cutéză de iea gâsca de jos! — dice càpitanulü mai de- 
parte cătră celii provocati. 

— Nu cutezii! — răspunde acela. 

— Îndrăsnesce! 

Provocatuli rădică gâsca. 

— Cuteză şi-i dă D-sale 12 gâsce la talpă, — dice căpi- 
tanulă iarăși. 

— Nu cutezü! 

— Indrăsnesce ! 

Acela ti dă 12 gâsce la talpă, dară nare voe să numere, 
ci numai să strige «de-a gâsca!» Si dacă împlinesce num&- 
rulü de 12 norocului lui, de nu, capătă şi elü la talpă ase- 
menea 12 gâsce. l 

Şi totii asa prourmeză jocul până ce ajungi la 12 ouă. 

După acestă iarăși începe căpitanului a descânta gâsca si 
a dice: 


Astă gâscă bătrână E a lui popa Vladi 
De la mine din mână Din orașulii Bârlad, 


— 217 — 


Care 12 ou& s'a ouati 
Şi penele i-ai picatii. 
Ba!... nu e adev&rati 


Astă gâscă nu-l a lui popa Vladu 


Din orașul Bârladi, 

Astă gâscă-l din Băcăi 

Şi stăpânului ei sunt eŭ 

Și sa ouată câte uni oi 
Şi-a avută dou&-spre-dece ouă 
Si-am pus'o şi le-a clocitü 


Si-a scosi doi-spre-dece bobocei, 


De-a dragulu să caţi la ei, 
Şi după ce mi i-a scosi 
Am luati bobocii 'n p6lă 
Iară gâsca subsudră 

Si am duso pân'la moră, 

Şi am dus'o pe-unii tapșanii 
La móra lui Rotopanii 
Si-am lăsat'o acolo 

Şi-a venită vulturulă surii.... 
Nu sapuce unii boboci, doi, 
Si să fugăntr'uni fundoiu, 
Da elù, mări a apucatii, 

Şi în ghiare mi-a luati 
Gâscuşâra cea bătrână, 

Ce i-a fostii mat din demână 
Ñi mie de trebă bună. 

Da mie nu mi-i de gâscă, 
Cum mi-l de pene, 

Că făceamu din ele 
Dout-sprece cară de nuele 
Si îngrădiamu leșii 

Să nu între plişeșiă, 
Îngrădiamă Burdujenil 

Să nu intre Armenii, 
Îngrădiami Şeptelicil 

Să nu între calicii, 
Îngrădiami Iţcani! 


Să nu între Tiganil, 

Şi îngrădiami toti cutulü 
Ca să nu între mutulă. 

Dară nu mi-i de pene, 

Cum mi-i de piele, 

Că o dami la dubălarii 

Şi făcea dou&-sprece săftiele, 
Și o damü la ciobotarii 

Și făcea papuci din ea 

Şi îi damü la domnisóre 

Şi mi-l purta în picidre, 
Și-atunci nu 'umbla desgulțate 
Ci mi-ar fi'mblati încălţate. 
Dar nu mi-l de piele, 

Cum mi-i de picidre, 

Că făceami din ele 
Dou&-sprece reșchitâre, 

Le dami fetelorii fecidre 

Să le aibă 'n ședătore. 

Dară nu mi-l de picidre, 
Cum mi-l mai alesi de capi 
| Că fâceami uni comănacii 
Şi-lă puneamniă lut N. în ceapă. 
Ñi nu mi-l nici de capi, 
Cum mi-i de ochi, 

Că făceami dintr'înșil plochi 
ŞI-I puneami 

Pe drumulii împărătesei 

Şi mergeamii 

În dile de serbătâre 

Pe lângă ei la primblare. 

Si nu mi-i de ochi, 

Cum mi-l de botu, 

Că făceamii din elù unii podă 
Şi-lă puneami la Badeuţii 
Să trecă la Rădăuţi. 

Si nu mi-l de boti, 

Cum mi-l de nasti 


— 218 — 


Că făceami din elŭ uni bas, 
Şi nu mi-l de nasi, 

Cum mi-l de limbă; 

Că făceamii din ea o drimbă 
Şi-o dami la o domnişóră 
Să-mi cânte o doiniș6ră. 

Şi nu mi-l de limbă, 

Cum mi-i de gâtlană 

Că făceami unŭ flueranü 
Şi-li vindeamă unu! ciobanti. 
Dar nu mi-l nici de gâtlani, 
Cum mi-i de rînqă, 

Că din rînqă 

Făceami 12 putine de brânqă 
Şi le dami la brândari să vinqă. 
Dar nu mi-i de rînqă, 

Cum mi-l de mate, 

Că din mate 

Făceami 12 cârnaţe 

Şi le damü la cârnățari 

Să le vînqă la drumari. 

Şi de nu făceami cârnațe 
Făceami 13 gheme de aţă 

Şi le damă la cojocari 

Să cósă cu ele 

Pieptare si cojocele 


Pentru fete tinerele 

De séma drăguţei mele. 

Dar nu mii de mate 

Cum mi-i mat alesii de fiere 
Că făceamii 12 putine de miere 
Şi le damii la negustori mari 
Să le vinqă la hoștinari; 

Da mi-l de fiere, 

Cum mi-i de plămâie 

Că f&ceamii 12 alămâie 

Si le dami la băcălie 

Să le vîndă; 

Nu mi-i de plămâie, 

Cum mi-l de maii, 

Că din maiii 

Făceami uni buhaiii 

Și 'n tergi ilü duceamiă 
Şi-acolo iü vindeamii 

Şi më 'mbogăţiamii 

Heuca, heuca 

Pe sub ceuca, 

Ceuca c'unü pocrișii (1) în capi, 
C'unü soricü (2) pe după capi, 
C'unii talgerii de brânză în buze, 
Na-ţi și ţie de semânţă (3). 


Leuca. Joculi acesta e usitatii în comunele din Vrancea, 
unde se jocă mai alesi împrejurulii focului, despre care am 
amintiti mai sus. Elu se începe cu cuvintele următore: 


Ce-l sus, mti? 
Luna, stăl! 


(1) Pocrișii se numesce uni felii „de tălgerelă cu care se acopării 6lele cu 


smântână și cele ce fierbi. 


(2) Șorică se numesce pielea de pe porci, după ce aceştia se tae si se 


pârlescii. 
(3) Usitatü maï alesi în Suceva. 


— 219 — 


Da din cóce? 
Leuca întârce; 
Te-al întorsă 
Dă-te jos! 

In totii timpulii, câti se jâcă acesti jocă, flăcăii și fetele 
se bati cu fusca, iar uni fluerașă cântă coânteculi prive- 
ghiului,» pre care iü notămi aicea după cum ľa cântată din 
flueri ună ciobani din comuna Tichirisü. Asemenea cânteciă 
nu se află decât la locuitorii din Vrancea. Iată-lă (1): 








-2. -- -2. 
HHE +. o £o. = 


(1) Burada, Inmorm. paz. 18-19. 


— 220 — 


Şubetulii. Acesta asemenea e usitatit numai în Jéra- 
Românescă. Elă se face astü-felü: 

Cum înoptsză se umple ograda, unde e mortulă, de băe- 
țandri, moșnegi și neveste. 

Faci uni foci de găteje în mijloculă ogrădii și apoi se 
pună pe nebunii. 

Când palalaia focului începe să venture în șuviţi, făcândiă 
să salte umbrele fără capâtii ale corpuriloră celoră adunați 
în tóte părţile, atunci trei saă patru mai sdraveni apucă de-o- 
dată unulă pe altulă de pâlele cămeșii și începi a încura 
în fugă t6tă ograda, cântândii pe unŭ glas şi pe o măsură 
cât le ieai gura: 

Cine jócă șubetu, 
Că-mi e dragi ca sufletu! 

Sirégulü se lungesce iute. 

Atunci ocolescă focului în fugă. 

Toţi faci ochi càtü pumnuli. 

Odată capuli și códa se resucescii în loci, trăgându lan- 
tulü prin pară. 

Pe celă ce cade în păcatulă ca să vie pe focă, trebue 
să sară pe jaraticii ca și când ar juca bătuta. 

Atunci stoluri de hohote se ridică din tâte părţile. 

Când scapă nu-lă ajungi nici cu pușca. 

In chipulă acesta însă, când se jâcă șubetuli, mulţi se 
pârlescii (1) 

Butea cu curechiulii. Acesti joci, usitati în Transilva- 
nia, districtulă Năs&udului, se face astu-felu: 

Unuli, care este mai puternici, séde pe uni scaunii 
sati, după cum se află în casele poporului de rândii, pe o 
laviță. La acesta în pólà se pune ună altulă, asemenea de 
constituție corporală voinică, care se îmbrăţișeză de cătră 


(1) Vedi «Romanulă» an. XXXIV. Bucuresci, 1890. No. din */,, Martie. 


— 221 — 


celii dintâi cu mânele peste pieptü. Totă așa şi celii de- 
alu doilea fine în pòlă pre uni alü treilea şi aşa mai de- 
parte. 

Primul, adică celi ce șede pe scaunii sati pe laiță, sem- 
nifică butea, iară ceia-lalți căpăținele de curechiă. 

Unuli însă e liberă, şi acela apropiându-se de bute dice: 

— Am veniti să-mi dai o căpăţină de curechiă! 

— Despre mine numai de vei pute scâte, căci e forte 
înghețati; — respunde butea. 

Atunci celü ce a cerutii dela bute o căpățână de curechiii, 
apucă de mână pre celui din urmă, care șede în pòla altuia, 
și dacă-i succede a-lŭ scâte din mânile celori-lalți, cari totii 
se încârdă de-a resista desfacerii, vine si a doua ră și 
dice: 

— Vinu să-mi mai dai o căpățină de curechiiu! 

Butea îi r&spunde ca şi mai sus. 

Acuma, atàtü acesta câtui si celui ce la scosi mai nainte, 
se 'ncordă a scâte din mânile celorii-lalți iar pe ultimuliă, 
adică pe acela care mai nainte fusese penultimulă. 

Asti-felă se continuă jocului acesta până ce în urma ur- 
meloră tragi si rădică cu toții butea de pe scaunü (1). 

Màta 6rbă. Acestii jocii, usitatii asemenea în districtul 
Năsudului din Transilvania, se face asa: 

Unuia dintre cei de față la priveghii i se legă ochii cu 
o năframă, așa ca să nu vadă nemică. Cei-lalţi umblă prin 
casă, şi celü legati la ochi, care se numesce «mâţa orba», 
umblă ca să prindă pe vre-unuli. Celui prinsi devine apoi 
«mâţă orbă», i se l&gă adică şi lui ochii; și asa mai departe (2). 

In Moldova joculii acesta se numesce «baba órba» (3) și se 
face tot aşa, ca si 'n Transilvania si Bucovina. 


(1) Com. de d-lă T. Simoni. 
(2) Com. de d-lă T. Simoni. 
(3) Burada, Inmorm. pag. 18. 


Albele, sunt usitate mai alesi în Transilvania, comuna 
Sânceld. 

Se crâpă unii lemnişoră rotundă, ca degetului de grosü 
și toti atàtü de lungi, tocmai pe la mijlocii; o jumătate 
a aceluia se îns6mnă cu cruce (+), 6ră ceia-laltă cu numărul 
cinci (V). Jumătăţile aceste de lemnișoriă, numite albe, le 
aruncă apoi fie-care pe rândi şi după cum se asézšá pe masă 
i se ascrie celui ce le-a aruncati si pedâpsa, care constă 
din bătae la palmă (1). 

Afară de jocurile înșirate până aice se mai jocă încă și 
multe altele, a cărorii procedură însă nu ne-a fostii până acuma 
cu putință a o afla, bună-óră ca cristeiă, foă, scrofa, palma 
furată etc., apoi jocurile gimnastice ca ciurulă, şi multe altele 
cari sunt usitate în Munţii apuseni ai Transilvaniei (2), apoi 
halea-malea, de-a mijórca, cari sunt usitate mai cu semă în 
România (3), şi cari se jocă nu numai la priveghii, ci si 
la alte ocasiuni. 

Astü-felü, unii istorisindă diferite povești și anecdote, alții 
jucândă diverse jocuri, se privighiază mai fie-care morti, 
de cum însereză şi până ce se face diuă, când se depăr- 
teză fie-care la ale sale, mulțămindi celorii de casă pentru 
b&utura și gustarea ce le-aŭ dato în decursulii priveghiului 
dicendă: «Dumnedei priméscă. . ... . să fie de sufletului 
celui repausatü, pe care Dumnedeii să-li ierte si să-lu pri- 
mescă întru împărăţia cerului !» 


(1) Com. de d-lui Rom. Simi, invăţ. in Orlatü. 
(2) Frâncu, op. cit. p. 174. 
(3) Burada, Inmorm. p. 18. 


XVII. 


STĂLPIL 


În cele mai multe părți locuite de Români este datină 
ca în decursulii priveghiului, pe lângă jocurile usitate la a- 
céstă ocasiune, să se cetâscă si «stâlpi» pentru celii repa- 
usatü. 

Sub cuv. «stâlpi» se înțelegů evangheliile celorü patru 
evangheliști Mateiii, Marcu, Luca și loană, cari se cetescü de 
cătră preotului locală, iar cetirea evangheliei numai a unui 
singură evanghelisti se numesce uni stălpă (1). 

În unele părți ale Românie? este datina ca preotulă să 
cetâscă stâlpii de cum se asézà mortuli pe masă si până 
ce se scâte din casă spre a se duce la grópă (2). Datina 
acesta însă atârnă mai multi de la averea mortului; cine 
mare cu ce plăti se mulțămesce și cu mai puţină cetanie (3). 

În unele părți din Moldova şi anume în unele sate din 


(1) Burada, Inmorm. p. 18.— Com. de d-li Rom. Simi învăţ. în Orlati, 
Transilvania. 

(2) Burada, Inmorm. p. 13. 

(8) Lambrioriă, op. cit. p. 152. 


— 224 — 


județuli Sucevei, plaiulă Muntele, se cetescii une-ori nemij- 
locită după ce sa așezați mortulii pe masă sai pe laità. 
Cum vine preotulă cetesce mai întâi canonului de eșirea su- 
fletului, face apoi ectenia morţilori saŭ panachida până, la 
sfàrsitü, si pe urmă se pune la capului mortului sai pe unii 
pati și cetesce câte unii stâlpu (evanghelisti) (1). 

În alte părți, totii din Moldova, este din contră datină ca 
preotulă să cetâscă stâlpii în odaia mortului la lumina a 
două sfeșnice cu luminări grâse de câră, după puterea mor- 
tului, numai în decursulü priveghiului, pe când tineretulă 
își petrece în tindă la lumina opaiţului, ori afară la lună (2). 

În Bucovina, unde sub cuv. stâlpi se înţelegi numai cele 
12 evanghelii ale învierii (3), era mai nainte asemenea, da- 
tină ca preotul să-i cetâscă în decursulă priveghiului şi 
pentru fie-care stâlpă căpăta câte unii leii șainii. De vr'o 40 
de ani în cóce însă datina acesta sa casatü mai pretutin- 
dene. 

În timpulă de față preoţii din Bucovina nu cetescii în 
vremea aceea, câtu stă mortulu în casă, nemică alta, dâră 
numai atâta că unii îi faci câte o panachdd. Dar și acesta 
o facu de regulă numai la Gmenii cei mai avuțţi și cu vază 
în satu, 

În loculü preoţilori însă cetesci dascălii psaltirea si a- 
nume toti-deauna noptea, adică în decursuli priveghiului, 
la capuli mortului, gi în patru restimpuri, cari asemenea 
se numesci stâlpi. După fie-care stâlpă, care conține câte cinci 
caftisme, dascălulii face câte o mică pausă. 

În Vicovulii-de-sus, districtuli Rădăuţului, la fie-care pa 
usă se aprinde toiagulu de pe pieptul mortului, si bocit6- 


(1) Dict. de Š Sa părintele Lateșă, preotă. 
(2) Lambriorü, op cit. p. 152. 
(3) Com. de d-lă Av. Macoveii, preolă. 


— 225 — 


rele, câte sunt de faţă, se punii pe rândii de bocescti, însă 
numai în casă, nici când afară, sub cuvinti câ nóptea nu 
e bine a boci afară. După ce încetsză bocitârele de bocită, 
toiagulă se stinge, si dascălulu iarăși începe a ceti stâlpulti 
următori, si totii aşa face elii până ce sfârșesce toți stâlpii 
de cetitii (1). 

Ca sin Moldova, aşa sin Bucovina, tineretuli, dacă se 
află în una şi aceeași casă, nare voe să se jâce în timpul 
cetirii stâlpiloră. 

În fine, trebue să mai amintimii încă şi aceea, că stâlpii, 
ce se cetesci la acestă ocasiune, ca și evangheliile, ce se 
cetescü în decursulii stăriloră, cari asemenea se numesci în 
unele părți ale Bucovinei stâlpi, şi despre cari vomi vorbi 
în unulü din capitolele următdre, însemnsză vămaile de pe cea- 
laltă lume, iară cetirea lorü în decursulii priveghiului se face 
cu scopü ca celii repausatii să pâtă mai lesne trece prin 
aceste vămi. 


(1) Com. de d-1ü V. Turturenă, preotă. 


Mariană, Inmorm. le Romåni. 15 


— 226 — 


XVIII. 


DORILE. 


Sub cuv. Dorë senţelege o specie anumită de bocete, cari 
sunt cunoscute și usitate, după cât sciii eŭ până acuma, numai 
în Banată, şi cari se cântă nemijlocit înainte de revărsatulir 
saii pe la revărsatulu dorilori şi mai alesi în prima diminétšà 
după repausarea unui feciorii, a unei fete sau a unei neveste 
tinere (1). Numirea lorii le vine așa dar parte dela dinele 
Dori, cari se invâcă spre deșteptarea celui repausati, parte 
dela, timpulu când se cântă. Iar cântarea sai bocirea lori se 
esprimă prin verbului a striga, mai rare ori a cânta. De aici 
vine apoi că în unele părți acțiunea, acestei specii de bocete 
se numesce strigătulă (2) sad strigarea doriloră (3), iar în 
altele cânteculu doriloră, (4). 


(1) Ioan Becindgă, a«Dorile», datine poporale, publ. in «Familia» an. XI. 
Buda-Pesta 1875, p. 568 şi 269. — Vidra Magdu, Porile, publ. inaGazeta Tran- 
silvaniei,» an. LIV. Brașovă 1891. No. 22: «Dorile, unii genii ali poesiel popo. 
rale, care se cântă înainte de revărsatulii doriloră la casuri de morte şi esclusivă 
la fete, la neveste şi la jun.» 

(2) L. Becinega , Dorile publ. în op. cit. p.268. 

(3) Aurelă lana, «Jalea Românului,» credinţe si datini. publ. în «Familia» 
an. XXVI. Oradia-mare 1890, p. 646. 

(4) T. T. Burada, Inmorm. p. 82. 


— 227 — 


In șirele următâre reproducemii numai Porile proprii, 
adecă numai acele bocete, în cari se invâcă dinele cu acesti 
nume. 

In comunele din juruli Maidanului, şi în deosebi în Cacova 
şi Varadia, cum more cine-va în familie si se lățesce vestea, 
despre casuli morții prin comună, mâne di în dori, patru, 
șese ori optü femei dintre consângeni,— ori şi străini, — 
venindii la, casa celui morti se aș6ză jumătate la unii colții 
și cea-laltă în celi-lalti colți de-a lungulii casei si începă 
alternativă a striga Porile cântândi. 

Trupa primă cântă cu ună glasü jalnică — pëtrundëtorü 
strofa întrebătâre, iar cea-laltă asemenea cu acelaşi glasü 


răspunde: 


— Doriloră, surorilorii, 
Mândreloră vol qineloră! 
Ian grăbiţi voi de dilifY 

Şi pre Ionù îlă întâlniți 
Şi-lă întârceți înapoi 

Să vină elü iar cu voi 
L'astă lume luminată, 

De Dumnedei bunii lăsată, 
La vânt, plâie şi la s6re 
Si la apă curgătâre. 

— Noi, acum vegi că grăbimi, 
Iacă dè loci că dilimü 
Dar nu'nt6rcemii înapoi 

Pe Ionii a veni cu noi, 

Ci că vremea ne-a veniti 
De porniti la r&săritii, 
Unde-ună mări mândru'nfloritiă 
De toti că sa vestegiti. 
—Dorilorü, suroriloriă, 
Mândreloră voi dinelorii ! 
Ce grăbiţi voi de qiliți 

Şi pe Ionü îlă despărțiți 


De jocuri nejucate, 

De lucruri nelucrate, 

De flori mirositâre, 

D'albe şi rumenidre? 

— Noi grăbimă, vegi de qilimii 
Nu pe Ionii să-lii despărţimi 
De jocuri nejucate, 

De lucruri nelucrate, 

De flori mirositâre, 

D'albe si rumenidre, 

Ci că vremea ne-a veniti 
Acum iară de porniti, 

Căci câte flori impupescü 
Tóte pe una jălesci, 

Si câte în lume înflorii 
Tâte lui se'nchinü cu dorii 
Şi câte din lume treci 
Tâte pe elă mi-li petreci. 
—orilorti, suroriloriă, 
Mândrelorii voi dinelorü! 
Ian grăbiţi vol de qiliți. 
Apoi bine voi să făceți 


— 998 — 


Pe elü înapoi să 'ntórcetY 

L'astă lume luminată, 

De Dumnedei buni lăsată, 

La vânt, plâie si la s6re, 

Şi la apă curgětóre ; 

La fraţi, surori și la mamă, 

Cari pe ea cu dori o chiamă. 
— Bine, că noi vomi grăbi, 

Şi de loci că vomü dili, 

Dar cine 'n lume că pâte 

Sa 'mplinescă doruri tote? 

Ce ursita a urditi, 

Şi 'n lume sa împlinită, 

Rămâne nestrămutatiă 

Chiar și pentru împărati. 

A plânge putemi și noi, 

Dimpreună și cu voi, 


In comuna Ecica, comitatul Torontalü, fetele şi nevestele, 
cari se adună ca să strige Porile, le cântă mai întâi în 
odaia, unde se află mortuli, apoi iesi afară şi se sue unde- 
va la o înălțime Gre-care pe paie sau pe o clae de fânu și 


de-acolo le cântă: 


— Doriloriă, 
Surorilorii, 


Plângeţi si voi codrilor, 
Mândrelorii pădureloră, 
Plângeţi și voi munților 

Și voi mândre văilor, 
Plângeți si voi apelori, 
Dimpreună petrelorii, 
Plângeţi dobitócelorü 
Dimpreună lemneloră, 

Plângi tu lună și tu sóre 
Când omulii din lume móre, 
Plângeţi și voi patru vânturi 
Din tâte patru păminturi, 
Plângi o lume şi alină 

Clipa cu suspinuri plină, 

Că o stea iar a cădutii 

Şi din lume a trecută (1). 


Unde-aţi zăbovită 
De n'aţi înfloritiă 


Şi adí diminéță 


Ca eri diminéță? 

— Noi ami zăbovitů 
La Iele-amü plivitü 
La Iele cu lacrămi, 


Că s'a despărțită 


Tânăra Mariuţa (2) 


(1) Aurelă Jana, Jalea Românului, publ. în op. cit., p. 546. 
(2) Aice se pune numele celui repausată. 


— 929 — 


De cătră măicuţă, 
De cătră tăicuţă, 
De cătră frăţiori, 
De cătră surori? ..,. 

Textulü acesta, precum și celii alu celori-lalte bocete, cari 
se mai cântă la acestă, ocasiune e însoţiţi de o melodie 
frumâsă şi dui6să, în câtii stârce lacrimi dela toţi cei ce o 
ascultă (1). 

In comunele Domani și Colnicii din Comitatului Carașu- 
lui în Banatului timisanü se adună de naintea sai sub fe- 
reslile casei, unde se află mortuli, nouă femei cântătâre, 
și postându-se aicea începi a striga Dorile ca să ajute ce- 
lui repausati dâră se deșteptă, 

Că dorile s'au vërsatü 

Şi elă nu s'a deșteptatii, 
sai să-li conducă la locuința eternă, unde nu este r&utate, 
unde nu e intriga degrădătâre, nu sunt suspine, nu lacrămi 
de durere, ci viéta eternă. 

Femeile adunate, formândi o grupă, începi cu uni glasü 
armoniosi, dar toti-odată si forte duiosă a striga Dorile 
astu-felu : 


— Se6lă-mi-te, scolă! Unde te aşteptă 


Soridră dragă, 
Scolă de te rógă 
L'ale mândre Dory 
Pân' de nouă ori 
Ca să nu grăbescă, 
Ca să nu pornescă 
Cu tine la rai, 
La raiă, ` 

La vilaii, 


(1) Vi6ra Magdu, «Dorile», publ. în «Gazeta Trans.» an. 1891. No. 22. 


Măicuţa şi tată, 

Fraţi şi surorele, 
Verstnicile tale 

La fântâna lină, 

La scaun de-odihnă. 
Scólă scumpă dragă, 
Scolă de te râpă 

Și la sântulii sore, 
Și la vëntü de bóre, 


Să nu prea grăbescă 

Dori de să-și ivescă, 

Pân' te vomi griji 

Pân' te vomü găti. 

Prândișorii ţi-omă pune 

Pâne și legume, 

C'ai să mergi departe 

Pe căi ne umblate. 

Pe căl vel vedé, 

Şi te-i spăimiînta, 

Cete de tâlhari 

Şi de vameși mari, 

La vămi când vei trece, 

Frică vei petrece; 

Dar tu vel lua 

Şi din sină vei da 

Te-ï rescumpăra 

Cu nouă criţari 

De vameși tâlhari. 
Séma bine ea, 

Că tu vel vede 

Pe tatălui celă sântii 

Pe scauni odihnindi. 

Elă apă-ți va da 

Că dór vel uita 

Pe măicuța ta 

Şi te îndireptă 

Pe mâna cea dreptă, 

Pe-unde te vei duce 


— 230 — 


lar vei mai ajunge 
La pomii înflorită 
La altu 'mpupită. 
Tatălu va cerca 
Floricele-a-ţi da 
Că dór vei uita 
Fraţi și surorile, 
Multe nemurele. 
Scólă scumpă dragă ! 
Sc6lă de te rógă 
La mândrele Dory 
Pân' de nouă ori, 
Să mai zăbovscă, 
Să nu prea grăbescă 
Raze a-și ivi, 
Până-ţi va veni 
| Mândrulii ângerelă 
Cu celă legănelă 
Să te pui în elù. 
Atunci să grăbesci. 
Să călătoresc! 
La raii, 
La vilaiă. 
Porţile-să deschise, 
Cu făclii aprinse 
Şi mesele 'ntinse. 
Tu te-i așeza 
Cu vină te-orii uda, 
Lumea vel uita (1). 


In fine în alte părți ale Banatului «Dorile mortului» se 
strigă (cântă) nu numai după repausarea, omului, ci mai vêr- 
tosii după înmormintarea lui, mâne diminéfš în vărsatulă 
doriloriă. 

Desdiminsță vinu la casa mortului sése ori optü mueri 


(1) L Becinâgă, «Dorile», publ. în op. cit. p. 268. 


— 231 — 


cântătâre, cari se împartii în două părți (grupe), apoi cu pë- 
rulă despletită se aştză de 'naintea casei mortului (ori în 
curtea casei) de regulă de cătră ră&săritii. O parte din mu- 
erile cântătâre se așsză întruni colță, ceea-laltă în celü-lalfü 
colfü de casă (dar astü-felü în cât se audă și se vădă unele 
pe altele), şi astă-felii așezate strigă Dorile cântându-le. Gru- 
pa primă din cântătore începea a cânta strofa întrebătore, 
dar pân' ce cântă grupa acâsta, cea-lalţă ţine secunda (iso- 
nuli-sonotândi), după aceea răspunde grupa a doua strofă 
dătătâre de r&spunsă, ţinândă grupa primă secunda. 

Aceste «dori ale mortului,» când vină muerile cântătâre 
pe nesciute (face 6re-care din consângeni disposiţiune) în 
rev&rsatulă dorilori, şi începi a le cânta, faci ună astii- 
felu de efectă surprindători, încât deșteptându-se din somnü 
începi a plânge toți membrii familiei si toți vecinii, cari 
audi cântecul. 

Aceste Dori, cari se deosebescii de cele citate mai sus 
numai prin unele versuri şi prin melodia în jale, sau mai 
bine disă, cari sunt numai o compilafiune a celori de mai 
sus, sună precum urmeză: 


— Dorilorii, surorilorii, Ci că vremea ne-a venitii 
Mândrelorii, voi dinelori ! De porniti d'la răsărită, 

Ian grăbiţi vor de qiliți Unde-uni mării mândru "'nfloritii 
Si pre Ana o 'ntâlniți De toti că sa vesteditü. 

Şi-o 'ntârceţi voi înapoi — Dorilorii, suroriloră, 

Să vină ea iar cu sol Mândrelorii, voi dinelorü ! 
L'astă lume luminată Ce grăbiţi voi de diliți 

De Dumnedei bunü lăsată, Și pre An'a-o despărțiți 

La venti, plâie și la sóre De frați, surori şi de mamă, 

Şi la apă curgătore. Cari pe ea cu dorii o chiamă, 
— Noi acum vedi că grăbimii |De soţii, vecini și de tată, 

Ëeš de loci că qilim, Cari pe ea plângendii o cată? 
Dar nu 'ntârcemii înapoi — Nol grăbimi, vedi, de gilimi 


Pre-An'a veni cu nor, Nu pre-Ana s'o despărțimi 


— 232 — 


De fraţi, surori şi de mamă, 
Cari pe ea cu dorii o chiamă, 
Nici de soții, vecini și tată, 
Cari pe ea plângândii o cată, 
Ci că sus la răsărit 

Trei stele că s'aii ivitü 

Dar una a şi peritii 

Fără vremea-a-l fi venită. 

— Dorilorii, suroriloră, 
Mândreloră, voi dineloră ! 

Ce grăbiţi voi de diliți 

Şi pre Ana-o despărțiți 

De jocuri nejucate, 

De lucruri nelucrate, 

De flori mirositâre 

Dalbe si rumenidre ? 


— Noi grăbimii, vedi, de dilimü 


Nu pre Ana s'o despărțimi 
De jocuri nejucate, 

De lucruri nelucrate, 

De flori mirositâre 

Dalbe și rumenisre, 

Ci că vremea ne-a veniti 
Acum iară de pornită, 

Căci câte flori impupescü 
Tóte pe una mi-o jelesciă, 
Si câte în lume 'nflorii 
Tóte ei se închinii cu dorii, 
Şi câte din lume trecă 
Tóte pe ea mi-o petrecă. 
— Doriloră, surorilor, 
Mândrelorii, vol dineloră! 
Ce-aţi întârdiatii 

De n'aţi revërsatü 

D'astă diminâţă 

Ca eri diminâţă ? 

Ori că prea multă aţi cătati 
La celii s6re luminată ? 


— Ami întârdiati 

De n'ami revărsat, 

Nu că prea multii amii cătatii 
La celi sóre luminată, 

Ci că nol totii amii privitiă 
Până ce s'a despărțită 

Cu o multă jale 

Şi cu suspinare 

Sufletii dela 6se 

Din lumea frumâsă. 

— Dorilorii, suroriloră, 
Mândrelori, voi dînelorii! 
Ce-aţi întârqiatii 

De n'aţi revărsat 

D'astă diminéță 

Ca eri diminéță ? 

Ori caţi adormită 

De v'aţi zăboviti ? 

— Ami întârdiatii 

De n'ami revărsatii 

Nu “ami adormiti 

Când ami zebovitiă, 

Ci cami așteptatii 

Până şi-a luată 

Mortuli Yertăciuni 

Dela 6meni buni, 

Dela părinţi si fraţi 

Cu jale lăsaţi! 

— Dorilorü, surorilorii, 
Mândreloriă, voi dinelorii ! 
Ian grăbiţi voi de dqiliţi 
Şi pre Ana o 'ntâlniţi. 
Apoi bine să făceţi 

Pe ea 'napol s'o 'ntorceţi 
L'astă lume luminată 

De Dumnedeii buni lăsată, 
La vântii, plóe şi la sóre 
Şi la apă curgătâre, 


— 233 — 


La fraţi, surori si la mamă, 
Cari pe ea cu dori o chiamă. 
— Bine că, noi vomi grăbi 
Şi de loci că vomii veni, 
Dar cine 'n lume că pâte 
Să 'mplinescă doruri tóte ! 
Ce ursita a urditii 

Şi 'n lume s'a împliniti 
Rămâne nestrămutati 
Chiar și pentru împăratii. 

A plânge putemii și noi 
Dimpreună dar cu voi, 
Plângeţi și voi codriloră, 
Mândrelorii pâdurilorii, 
Plângeţi și voi apelorti, 
Dinpreună petrilorii, 
Plângeți dobitócelorü 
Dimpreună lemneloră, 
Plângeţi si vol munțilorii 


Şi voi mândre văilorii, 
Plângi, o lună, si tu sóre 
Cândii omuli din lume msre, 
Plângeţi si vol patru vânturi 
Din t6te patru pămiînturi. 
Plângi o lume și alină 

Oră cu suspinuri plină, 

Căci o stea iar a cădutii 

Ñi din lume-a si trecuti. 
Colo sus în rësšritü 

Trei stele că s'au ivitü 

Şi una c'a si peritü 

Fără vremea-a-l fi veniti. 
Cucule, pulucule, 

Glasü dulce de primă-vară, 
Tu te duci, apoi vin! iară. 
Fă ca cu venirea ta 

Să vină și Ana mea! {1}. 


(1) Simeon Mangiuca, Calendari pe an. 1883. Biserica Albă 1882. p. 129-131. 


— 234 — 


XIX. 


SECRIULOU. 


După ce sa așezată mortului pe laiță sai pe masă și după 
ce sai mai alinati în câtii-va durerea si oftările celori de 
casă, prin mângăerea ispititeloră bătrâne, unii vecini sai alti 
bărbat, care e meșterii de secrie și căruia i sa dată puţini 
mai nainte de acesta de scire, vine cu o trestie lungă sau 
cu ună bëfü de alunii șiiea măsură mortului, si după aceea 
îi face secriulă, luând în același timpu forte bine semă ca 
nu cum-va să fie mai lungi decât mortulă, căci atunci se 
crede că dacă mortuli sar îngropa cu aceli secriii, loculii 
r&masi desertü ar chiema si pe alte rude după dinsulü (1). 

In Bucovina acea măsură se iea de regulă cu o aţă, care 
se pune apoi întro bortă, ce se face de-asupra ușei dela 
odaia, în care mortulu şi-a dati sufletului, si apoi lipin- 
du-se bine pe de-asupra, remâne acolo pentru toti-deauna (2). 

In Muntenia, dacă uni morti în viéța sa a fostii noro- 


(1; Burada, Inmorm. p. 13.— Lambrioră, op, cit. p. 152. şi în Bucovina. com. 
de mai mulţi inși. 
(2) Burada, Inmorm. p. 13—14- 


— 235 — 


cosii, membrii familiei lui tinü obiectului, cu care i sa luată 
măsura, pentru secriă, în grinda casei anume ca noroculü 
să nu se depărteze de acea casă (1). 

In Transilvania, se iea măsură asemenea, după ce s'a îmbră- 
cată, cu o aţă, care se caută ca să nu fie nici mai lungă 
nici mai scurtă de cum e mortulii, că apoi nu e bine. Ata 
aceea se așeză după aceea, ca şi în Bucovina, intro gaură 
de-asupra uşei dela casa mortului, anume ca să nu se ducă 
noroculă dela casă (2). 

Secriulă, numiti altmintrelea în Bucovina încă şi sălași, 
cosciugii şi raclă; în Transilvania : sicriă, sălașă, coschugiă, 
tron, casă de brad, sghabă si copârști (3). In Banati: 
sierză, casa mortului si copârșei (4); iar în Muntenia: cosctugă (5), 
se face tot-deauna, după starea mortului şi anume dacă e 
mai avută din scânduri de stejară, nuci și frasin (6), iar 
dacă e mai s&rmani din scânduri de bradü (7). In cele 
maï multe părți însă e datină de a se face numai din scânduri 
de bradü (8). 

Scândurile se caută în genere ca să fie câtă se pote de 
nou&. Despre acâstă împrejurare ne putemi încredința încă 
si din următórea poesie populară, din comuna Bouțariu în 
Banati: 


Mori, mândră, să mori și ei 
Să ne fac’ uni copârșeii, 


(1) Ionénü, op. cit., p. 36. 

(2) Com de d-lă Rom. Simi. 

(3) loană Niţu Macavei, Datiuele pop. rom. la înmorm. publ. în «Amiculă 
familiel» an. VI. Gherla, 1882, p. 94. — Burada, Înmorm. p. 14. — Com. de 
d-lù L Georgescu, şi T. Simoni. 

(4) Com. de d-lii Ios. Olariă. 

(5) Burada, Inmorm. p. 14.— Ionénu, op. cit. p. 44. 

(6) loanü Niţu Macovei, loc. cit. — Com. de d-lă L Georgescu. 

(7) Com. de d-lă Rom. Simi și I. Georgescu. 

(8) Pretutindene în Bucovina.—Vedi și Burada, Inmorm. p. 14. 


— 236 — 


Copârşei de scânduri noi (1) 
Să ne 'ngr6pe p'amândol. 

Să se mire și lumea 

Ce plătesce dragostea, 
Dragostea acea curată 

Dela uni june şi-o fată (2). 


In fundulii secriului se punii în cele mai multe părți nu- 
mai nisce chingusóre curmezişii, depărtate unele de altele, 
pe cari se pune puţinii stuhü (3). 

In Transilvania, după cum arată si următorul fragmentů 
de bocetiă, este datină de a nu se înfunda secriulii de toti 
la picidre, ci a se lăsa uni loci deschisti, care se numesce 


uşă : 


Dar și noi ne-omii duce 
In păduri de bradi 

Casă ei i-omii face, 
Căsuţă de bradü, 

De scânduri de fagi 
Cu uși la picidre 

Să-mi vină rëcóre, 

Dór de primăvară 

Să se 'ntârcă iară. 
Atunci Măriuţa s'o 'ntorce 
Când cerbii orii secera, 
Când șutele (4) oră lega 
Atunci, atunci . 

Ori mal nică atunci (5). 


(1) Scânduri noy = Scânduri n6ue.—Bănăţenii legă unele vorbe, ca si cei din 
România, d. e. scânduri noi, în locă de scânduri n6ue.— Vegi I. Popi Retega- 
nulii, Trandafiri și viorele, p. 207. 

(2) I. Popă Reteganulă, Trandafiri si viorele p. 138. 

(8) Burada, Inmorm. p. 14. : 

(4) In Bucovina femeiusca cerbului se numesce cerbdică saü ciută. 

(5) «Gazeta Transilvaniel», LIV, Braşovi 1891. No. 22. 


— 237 — 


În- cele mai multe părți din Bucovina la copiii cei de tità, 
cari morii, li se lasă secriulă cu totuli negătiti, adică ne 
înfundată în partea despre picióre (1). 

Partea cea mai mare de secrie, şi mai alesii la Gmenii 
cei mai s&rmani, se face forte simplă în forma unei lădi 
lungărețe, în partea despre capi ceva mai largi, iar la pi- 
cidre mai înguste, ci cu capaculă saü coperișuli horizon- 
tală. La Gmenii cei mai avuți însă se facă, în genere, 
mai frumâse, adică se coloreză pe de-asupra cu negru, mai 
cu s6mă la 6menii cei mai bătrâni, sai cu albastru, saă cu 
chinovari roșu, iar în unele părți din Transilvania. precum 
bună-dră în comuna Zernesci si altele de prin prejură, si 
cu cafeniii. 

De-a lungul capacului, care în Țera-Romântscă se nu- 
mesce «pleopa cosciugului» si care în cele mai multe părți 
e încovăţiti în forma coperișului dela casă (2), se face si 
o cruce albă. În unele locuri însă astă-felă de cruci se faci 
nu numai pe capaci, ci si pe de laturi, adică pe fie-care 
scândură lăturală. În casulii din urmă e de observati si 
aceea, că secriulu e bătută de jură împrejură cu cuie alu 
cărori capi e albi (3). 

Toti aice trebue a însemna şi aceea că gi crucea, care 
se duce nemijlocită înapoia secriului și care după înmor- 
mintare se pune la capulü mortului, e toti de acea colore 
ca Si secriulü (4). 

În cele mai multe părţi din Bucovina si mai cu semă, de când 
nu e voe a se duce mortulii la grâpă cu secriulă descoperiti, 


(1) Com. de Ionică ală lui Iordachi Isacă din Mahala. 

(2) Com. Rom. Simi : aSierig se numesce acela, ali cărul coperişă e orizon- 
tal, iar copârșăil ali cărui coperișă e ca coperișulii casei adecă cu spinare.» 

(3) Burada, Inmorm. p. 14.—loană Niţu Macaver, loc. cit.—Com. de d-lă Rom. 
Simü şi alţi Români. 

(4) Ioană Niţu Macavei, loc. cit. şi în Bucovina. 


— 238 — 


se face pe de o parte și pe de alta în dreptulu capului mor- 
tului câte o ferestruică, pentru ca să se r&sufle, să vadă glóta 
ce sa adunati ca să-lu petrâcă şi să-și iea diua bună dela 
ea, căci se crede că câtă timpu stă omulü în casă și anume 
de cum sa așezatui pe laitá sai masă și până ce vine pre- 
otulü ca să-lă iea şi să-li ducă la morminti, elù vede și 
aude tote, numai nu pote vorbi nemică. Cum a sositi însă 
preotulă încâtă da mai vede și audi (1). 

In Fundul Moldovei, districtului Câmpulungului, se face 
în mâna drâptă o ferestruică mică de aceea, ca pe acolo mortulü 
să se pâtă uita în raiu (2). 

Românii din unele părți ale Muntenieă credi asemenea, 
ca și cei din Bucovina, că mortulă aude și vede tote cele ce 
se petreci în jurulă sëü, și de aceea faci si ei la coșciugu 
în dreptului capului o mică ferestruică, ca să aibă și mai 
bine pe unde vedé și audi sfaturile ce i se daŭ. Alţii însă 
cred, că acestă ferestrue se face de aceea ca să aibă pe 
unde întra brâsca să ciupâscă din nasulü mortului, că nu- 
mai asti-felă începe a putredi (3). 

In multe locuri o s6mă de 6meni și mai alesü unii dintre 
cei mai bătrâni, cari își aşteptă mortea din di în di, iși 
facă secriulu singuri cu mâna loră, fiindă încă în vicță, și-și 
pregătescii comândulu și cele trebuinciose pentru înmormin- 
tare. Aceştia tinü secriuli, până ce le sosesce timpul, întruni 
unghieru ali tindei, dar mai cu s6mă în podulă casei (4). 


(1) Burada, Inmorm. p. 14. — Com. de ma! mulţi Români din Crasna și alte 
comune din Bucovina. 

(2) Com. de Const. Mercheșii. 

(3) Dobre Ştefănescu, Studii: asupra literature! poporale publ. în «Lumina 
pentru toți, » an. IV. Bucuresci 1888. p. 369.— Ionénu, op. cit. p., 44:«De o parte 
şi de altă parte a cosciugului unui mortă se face câte o mică ferestruică, ca să 
aibă mortulă pe unde să se resufle, să vadă pre cel! ce-lii conduci la mormintii 
şi să-și iea'diua bună dela el.» 

(4) Burada Inmormint. p. 15.— Lambrioriă, op. cit. p. 152. 


— 239 — 


Acestă obiceiü de a-și face singuri cu mânele sale secriuliă 
se păstreză mai cu temei în Țara-românescă, judeţul Muscelii, 
apoi în Transilvania, partea de sus a ținutului Făgărașă, și 
în Banati, în comuna Picinişca, Topleţii si altele (1). 

După ce ľaŭ gătită acuma de făcuti, aşternii pe fundulie 
secriului geluituri, adică surcele numite altmintrelea si Ads- 
chiuțe sai hospe de gelăi, însă numai de acelea ce aŭ căduti 
dela scândurile din cari sa compusi secriuli, nici când 
de altele, si despre cari se crede că cumpărate fiindă scân- 
durile anume pentru mortă, nu trebue nimică să rămâie 
după dinsulü, și iarăși ca să aibă pe cea-laltă lume cu ce-și 
atita foculă (2). 

In unele părți atâtă din Bucovina câtă si din Transilvania, 
în locă de geluituri, se aşterne fënü sai paie, iar de-asupra 
acestora, câtii e fundulă de lungă, o bucată de pândă nouă 
de casă (3). 

După ce aü așternuti îi pună la capă una saii două perinuțe 
umplute asemenea cu geluituri (strujituri de lemni), f6nă, 
otavă sau paie (4). 

In timpi de vară se umple adese-ori şi cu flori, iar iérna 
cu flori uscate, pe cari mulți din locuitori aŭ îngrijire a le 
aduna, de cu timpă. 

In Basarabia, și anume în unele sate din ţinutul Soroca 
perina mortului se umple cu țărină dela mormintă (5). 

De-asupra perinei se câse două cordele roșii, în formă 


(1) Burada, Inmorm. p. 15. 

(2) Com. de d-lii V. Turturénü, preotă. —Averchie Macoveiii, preoti și Nic." 
Cotlareiucă, stud. gimn. 

(8) Com. de d-Iü Av. Macoveiii, V. Turturénu, Ionică ală lux Iordachi Isacii: 
«In secriŭ se punii surcele din gélăù, érbä verde nici când, căci némurile mor- 
tului s'arü topi după dinsulü ca şi érba, » şi Rom. Simü. 

(4) Ropcea, com. de I. de Cuparencu, in Badeuță, com. de Av. Macovei, în 
Baia, com. de Titii Zaharescu, (Vedi şi Burada. Inmorm. p. 15.) 

(5) Burada, Inmorm. p. 15. 


— 240 — 


de cruce, iar sub perină se pune în unele locuri ună aci 
cu aţă, săpunulă si pieptenele cu care sa spălată si piep- 
tănatů mortulü (1). 

In unele localități din Moldova si Téra-Romáméscà însă să- 
punulü. cu care a fostii spălati mortul, pieptenele cu care 
sa pieptënatü si acului cu care i s'au cusutii hainele, și cari 
însemneză, ca să aibă şi pe lumea cea-laltă săpuni de spë- 
lati, pieptene de pieptănatii și acü cu care să-și cósă hai- 
nele când i se voră rupe, nu se puni sub perină, ci înăuntrulu 
acesteia (2). 

In unele locuri este datină, ca mortului să se așeze în se- 
crii, îndată după ce sa gătiti acesta de făcută (3), în cele 
mai multe însă abia a treia di şi anume nemijlocitii înainte 
de scâterea sa din casă si ducerea la mormiîntă. Deci tna- 
cele sate, unde este datină a aşeza mortulü mai 'nainte, 
meșterului ce la făcută iü aduce mai de grabă, pe când în 
cele-lalte abia în diua de pe urmă. 

Femeile înrudite cu mortul şi mai alesă bocitorele de 
protesiune, cum prindă de veste, că meșşterulii vine cu din- 
sulă, îndată W iesi înainte şi începi a boci diferite bo- 
cete, cu deosebire însă de acelea, cari se referesci la secrii. 

Uni astü-felü de boceti din comuna Voitineli, districtului 
Rădăuţi, în Bucovina, care se bocesce mai cu s6mă la a- 
cestă ocasiune, sună precum urmeză: 

Sc6lă, sc6lă Dumia-ta, 
Şi-ţi deschide gurita 
Şi vorbe cu noi ceva, 


(1) Com. de d-lü V. Turturėnu ; — vedí și Burada, Inmorm. p. 15-16. 

(2) lonénü, op. cit. p. 43. — Revista pentru Istorie, arch. si filologie. 
Bucuresci 1884. p. 387: «In Prahova mortului îl pune în pernă sšpunü, piep- 
tene pentru a se spăla si pieptăna până va ajunge laraiă.» — Lambrioriă, op. 
cit., p. 155. 

(3) Com. de d-lă I. Georgescu: aMortulü la not stă numai o di pe laiță, du- 
pă aceea se pune în secrii.» 


— 241 — 


Că de când ai adormitii, 

Cu noi nu aï ma) vorbiti. 
Şi cum de te-ai îndurată 

Şi pe noi că ne-a! lăsatii 

Şi nu ne-al dată nici unii sfat. 
Bună casă aï avuti, 

Acesta nu ţi-a plăcută ; 

Cu meșteri nu te-al tocmiti, 
Dar eï singuri aü venită, 
Altă casă ţi-ai croitü: 

Fără uși. fără ferești 
Dintr'însa să nu mai ieși. 
Nici n'a! laiţă de ședută, 
Nici ferestră de prăvită 

Şi nici ușă de eșită, 

Numa 'n ea de putreditii (1). 


Altă bocetü din comuna Mănăstirea-Homorului, care ase- 
menea se bocesce la acâstă ocasiune, sună aşa: 


— 'Tătucuţă, grija nâstră, 

Grija nâstră, mila n6stră! 
Mândră casă ţi-a! făcuti, 

Matali nu ţi-a plăcută. 

La stoleriii că mi-a! plătitii 

Să despice-ună bradi în două 
Ca să-ți facă alta nouă: 

Fără uși, fără ferești, 

Acolo să vieţuescl. 

Nu-i ferâstră de priviti 

Şi nici scaun de ședutii 

Ci numai de putregită. 

Şi cum mi te-o scosii în prundă 
De-amu nu-i veni maï multi (2). 


Ală treilea boceti, din comuna Igesci, districtul Storoji- 
nețulu, sună astù-felù : 





(1) Com. de Dimitrie Cârdeiii, proprietară, 
(2) Com. de d-lui. G. Avami. învățători. 


dariană, Inmor-a. la Români. 16 


Da cum de te-ai îndurat 
Şi căsuţa ţi-ai lăsată, 

Ţi-ai lăsat'o lumin6să 

Și-al cătat'o 'ntunecâsă 
Făr'de uși tăr'de ferești. 

Nu te duci să veselesci. 
Ci-acolo să vecuesci; 

Nu te duci ca să 'nfloresci, 
Da te duci să veștedesci [1]. 

Precum faci bocitorele din Bucovina, totu asa faci şi 
surorile lori din Transilvania şi Moldova. Acestea, cum vëdü 
că se apropie măestrulu cu sicriulu, asemenea prindü a se 
văicăra și a boci, dicândi celca din Transiwania : 


Ţi-ai făcuti casă de bradi 

Să trăesci în ea cu dragi, 
Fără uși fără ferești 

In ea ca să vecuescl. 

Ceea ţeră-i încuiată 

Totii cu lacăte de petră, 

Cu lacăte de arginti 

Cine s'a dusi n'a mai vintă (2) 


Câte căsi noi am avută 
Nici una nu ţi-a plăcută, 
Altă casă ţi-ai făcutii, 
Făr'de uși, făr'de ferești 
Totii în ea să vecuesci, 
Cu noi să nu maï grăesci; 
Făr'de uși, făr'de oblâne 
Să nu eși vara la sóre (3). 


Cele din Moldova: 


(1) Dict. de Ilie ali lui Onufrei Frundă, rezesü. 
(2) Com. de dlù Rom. Simii. — Vintă=venitiăi. 
(3) Com. de d-lă T. Simonii. 


— 243 — 


Bună casă mi-ai avutii, 
Matali nu ţi-a plăcutii ; 
La meşteri ai poruncitii 
Și-alta nouă ţi-a croitü, 
Făr'de uși tăr'de ferești 
Intr'însa să vecuesci ; 
Nici nu-i ușă de esitü, 
Nici ferestă de prăgiti, 
Numa locii de putreditii 


poi 


1) 

Sau aşa: 

Mândră căsuţa! avutii 
ŞI-alasta nu ţl-o plăcutii, 
Alta nouă l-ar gătitů, 
Nu ţi ai gătitii de trăită, 
Ţi-ai gătitii de putregită : 
Făr'de uși, făr'de feresti, 
Intr'insa să putredesci. 
Plânge casă, plânge masă, 

Că de stâpănii ești r&masă. 

Plângeţi uși, plângeţi ferești 

Şi vol tuspatru păreți, 

Că de stăpâni rëmàneti ! (2) 

După ce aü adusi acuma secriulii și după-ce, petrecuti 
fiindi de bocitore, Yaü băgat în odaie, unde se allă mortuliă, 
doi sai patru inși dintre ómenií ce se află de faţă rădică 
mortului cu cea mai mare precauţiune, ca nu cum-va să se 
vatăme, de pe laiţa sai masa, unde a stătutii până atunci, 

"şi-l pună în sicriu. 

Mai 'nainte însă de ali pune si așeza este datină în 
unele părți de-a afuma secriuli cu tămâie sai cu smirnă (3). 

In Banati, înainte de ce punü mortulă în sicriă, presură 


(1) Dict. de A. Pletost din Rădășeni. 
(2) Diet, de M. Nistoră din MălinY. 
(3) Com. de d-li Rom. Simi. 


— 244 — 


pe fundului acestuia vr'o câte-va bombe de praŭ; după act- 
sta ungü secriulu pe din lăuntru cu ună felă de unsóre pre- 
gătită anume spre acestă scopi și amestecată cu aniŭ (1) 
praü si leusténü; în fine incingü aşternutulă cu ună rugă 
şi co fășie de teii murati (2). 

Rugul se pune anume ca să servâscă mortului ca gardü 
spre a-lă apăra de spiritele cele rele, casă nu pótá întra la 
dinsulă ; teiulă murală se pune în credința, că spiritele 
cele necurate nici când nu se poti apropia de dinsulü și 
mai alesi atunci când e jupită de pe trunchiă, în diua de 
Sân-Giorgiu (3). 

Când se aș6ză mortului pe laiță sai pe masă, spuni cei 
ce-lü aşéză că are să ş6dă acolo numai o di sai trei, iar 
când iü puni în secriii dicü că are să şedă pentru vecinica 
pomenire, adecă pentru tot-deauna. Prin urmare, trebue de 
astă dată să puie lângă dinsulă si tâte obiectele acelea, cari 
credi ei, că-i sunt de neapărată lipsă în cea-laltă lume (4). 

Deci cum lati așezatii în secriii, dacă e înaintată în vârstă. 
punü alăturea cu dinsulu şi o bucată de pâne, uni drobu- 
şori de sare și bățuli său, care în multe părți se împodo- 
besce cu o năframă (5). 

Unii pună numai trestia sau bëtulü de alună, cu care sa 
luati măsura spre a-i face secriulă (6). 

In Banată se pune alăturea cu dinsuli baticeluli 'dela 
eșirea sufletului și o secere vechie (7). 


(1) Anu = atu = usturolti. 

(2) In Bucovina se dice ateiu topiti». 

(3) Com. de d-lă Ios. Olarii. — Vedi despre puterea Bugului și «Gazeta Tran- 
silvaniel» an. LIV. Brasovü 1891. No. 134. foiletoniă. 

(4) Cred. Rom din maï multe părți ale Bucovinei. 

(5) Com. de d-1ü V. Turturenti; vedi şi Burada, Inmorm. p. 16. — Lambrior, 
op. cit. p. 156.— M. Besanŭ, stud. cit. în. «Albina» an. I, No. 57. 

(6) Burada, Inmorm. p. 16. 

(7) Com. de d-lŭ Iosifü Olarii. 


== 945 cca 


Tóte acestea se facü credându-se că mortului în călătoria 
sa cea lungă, ce are să o tacă pe cea-laltă lume, avëndü a 
suferi frigu, căldură, sete, fóme, şi multe alte supărări, să 
aibă ce mânca, în ce se rezima când va fi ostenită, și cu 
ce se apăra de câni (1). 

Acestă credință a poporului se cuprinde şi în următârele 
versuri, ce se cântă la morti: 

Acum ciasulă mi-a venitiă 
Și lumea am părăsită ; 
Acum mă ducă cale lungă, 
N'am nemică să-mi ajungă; 
Veniţi toți câți më iubiţi 
Cu mine călătoriţi! (2) 


Veniţi carii më iubiţi, 

Cu mine călătoriţi ; 

Eu mă ducă în cale lungă, 
N'am nemică să-mi ajungă (3) 

Credința, că mortului călătorind pe cea-laltă lume ară 
ave nevoe de unŭ bëfü pentru a se apăra de câni, amin- 
tesce pre Cerberus, vestitulă câne cu trei capete, păzitorulă 
infernului. 

Totă aicea putemi subsemna încă şi datina şi credința Ro- 
mânilorii din Transilvania de-a merge rudeniile mortului a 
doua di de cu nópte ca să stropâscă cu apă mormintulu, 
să-lă tămâeze şi să aprindă toiaguli pentru a îmblândi 
cătelulă pămîntului, ca să nu latre pe noulù 0spe venită între 
cele-lalte morminte (4). 


(1) Burada, Inmorm. p. 16. — Lambrior, op. cit. p. 156. «In Ardeli se pune 
în secriii o măciucă nouă cu care să se apere răposatulii de dușmani și să se 
razime în lunga-i călătorie.» 

(2) M. Besani, stud. cit. în «Albina» an, Í. No. 57. 

(3) Lambrior, op. cit. p. 153. 

(4) Burada, Inmorm. p. 59. 


— 246 — 


La ciobani li se mai pune și fluerulă cu care cántaü la oi (1). 

In munţi apuseni a “Transilvaniei i se pune de-a lunguli 
trupului o aţă albastră de lână precum și o bâtă câti elù de 
lungă si care, fiindi la uni capëtü crepată, se pune în cre- 
pătură uni creițară ca să plătescă vama, iar cu bâta să se 
sprijinescă în lunga lui călătorie (2). 

Dacă repausatulă e copilă de ţiță, atunci i se pune în 
Bucovina lapte mulsi din țița mâne-sa într'o ulcicuță făcută 
din ceră galbenă si curată, iar dacă e tntërcatü, adică ceva 
mai mărișoră, i se pune o bulcă (franzolă) saă plăcintă. Tóte 
acestea însemneză ca să aibă ce mânca în cea-laltă lume, 
în raiü (3). 

In Banati, si anume în orașulii Caransebeşă, dacă mâre 
vre-o femee, după care aü rëmasü copii mici, este obiceiului 
a i se pune în secriii atâtea păpuși câţi copii aü rămasă, 
pentru a-i da óre-cum pe ceea lume chipulă copiiloră săi 
ca sări aibă spre mângâere . 

De se 'ntimplă se moră cineva după Pasci, în săptămâna 
luminată, atunci, pe lângă tâte cele-lalte, se adauge și ună 
oü roșu (4). 

După ce s'aü așezată acuma şi obiectele înșirate până aice 
se pune de-asupra mortului o bucată de pânză câtă dinsulii 
de lungă, iar pesto acesta une-ori si pă:dră (nimiteță—balțiă), 
pre care în timpulă din urmă îndătineză poporului a o cum- 
păra din dughână (5). 

In Munţi apuseni ai Transilvaniei trupuli mortului se 





(U) Burada, Inmorm. p. 16. 

(2) Frâncu, op. cit. p. 173. — Bojinca, op. cit. Nota dela p.212, «Intr'altele se 
crâpă capătulă băţului de-asupra si se bagă bănuţulii în acea crepătură.» 

(3) Com. de Const. Corvini, stud. gimn., «La no! în Mihoveni, după ce a mu- 
rită cine-va şi ami îl gata ca să-lă ducă, il pune mâșa, care l'a moşitii, o plă- 
cintă pe pieptii, ca să aibă ce mânca în raiii.» 

(4) Burada, Imorm. p. 16-17: 

(5) Com. de d-lui Av. Macovei şi V- Turturenă, preoți. 


— 241 — 


acopere asemenea cu o pânză albă fesutš în casă, care se 
numesce urdicariă, fotiolă sau giulgiă (1). 

Afară de acesta mai este datină în unele sate din Bu- 
covina de-a se împodobi mortului iarna cu busuioci și bre- 
benei, ale căroră frunde se lipescă cu păcostelă, iar vara 
se punii totii feliulii de flori de grădină (2). Copileloriă li se 
pune de regulă de-o parte şi de alta Cămeșa Marci; Dom- 
nului (lat. Convolvolus arvensis). 

In Transilvania vara se împodobsce asemenea cu toti 
feliulu de flori de grădină, iar iarna mai cu s6mă cu bu- 
suiocü si tăpălagă (3). 

De-asupra pe secriii, adecă după-ce sa pusii acum capacul 
şi sa închisii mortulă, în cele mai multe părți din Bucovina 
se pune o bucată de pânză ca de lungimea secriului, ună 
ştergari sai mai rară ună lăiceră, carele rămâne acolo 
până după prohodă, iar după prohodi se dă aü preotului 
aü altui omi de pomană. 

Cununi de flori se pună, mai alesi la ţărani, forte rare- 
ori pe socrii. La cei mai inteligenți însă și cu deosebire 
la cei de prin orașe mai desă. 

In Transilvanea, districtul Năs&udului, sălașuli se acopere 
de regulă cu așa numita «sdlie», care se face din pânză 
negră, de comuni din postavi, şi se pune în formă de cruce 
peste sălași, adecă de la capi spre picidre și de-a curme- 
zișulu sălașului (4). 


(1) Frâncu, op. cit. p. 173. 

(2) Com. de d-lă V. Turtureani, preoti, şi alţi Români din Bucovina. 
(3) Com. de d-lü Rom. Simi. 

44) Com. de d-lă T. Simonă. 


— 248 — 


XX. 


PETRECEREA. 


A treia di după repausare urmeză de regulă înmormânta- 
rea sai îngropăciunea. 

Escepțiune dela acestă regulă generală se face numai 
atunci, când diua înmormintării ar ave să cadă Luna. În 
casuli din urmă se lasă tolü-deauna pe a patra di, adecă 
pe Marţi, sub cuvintă, că Lunia, fiindă capul s&ăptemânei, 
e rea de morte pentru cei ce rămâni în viță (1). 

Afară de acâsta mai e de însemnată încă și aceea ọă fie- 
care înmormintare se face după amiadi și anume iarna între 
două si cinci, iar vara între două și şepte ore. Mai tim- 
puriü sai mai târdii decât în intervalulă acesta se face 
d6ră numai atunci, când cadü mai multe înmormîntări în 
una si aceeași di si preotul nu e 'n stare să le facă pe 
tote de-odată, saŭ când mortului e dintro stare mai nobilă. 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Bucovina. — Vegy și Ionénü, op. cit. pag. 41. «Lu- 
nia nu se 'ngr6pă morţii, căci o iea de Lunia, capulii săptămânei, și e rëü de 
mérte pentru cel in vieţă.—A. Pletosă: «Nu se 'ngr6pă Lunta, pentru că e înce- 
putulii s&ptămânei si ar muri toţi din casă.» 


— 249 -- 


și mai avută, și némurile sale pretindi anume ca să se tn- 
morminteze mai de grabă, ca petrecerea să fie cu atâta mai 
pomp6să şi mai frumâsă. 

In Banati nici ună Români nu se îngr6pă diminţa, din 
causă că n6murile sale voescii a-i espeda sufletul cătră ţinta 
sa dimpreună cu mergerea spre odihnă a s6relui. In ca- 
sulü contrarii se temi, că sufletulă repausatului, pe când 
se află sórele în urcare, lesne ar pute să apuce pe căi ră- 
tăcite, și să cadă apoi jertfă vre-unui strigoii rătăcitori (1). 

La óra hotărită pentru petrecerea celui mortii la locaşuli 
de vecinică odihnă, toți cei ce dorescii a-lŭ petrece începă 
a se aduna de prin tâte părţile, si după ce lTaü maï pri- 
vită încă odată și aŭ sărutaţă crucea sati icâna de pe pieptü, 
rostindi în taină ună « Dumnedeă să-hi terte și sd-ă facă parte 
de împeriția ceriului,» se posteză unii în casă, iară alții pe 
afară, adică cari pe. unde apucă, așteptândii sosirea preo- 
tului. 

In același timpi se aduce de la biserică și procesia me- 
nită pentru înmormintare, şi anume: crucile, prapurile, sfeş- 
nicele, serafimii, stâgurile si năsălia sai drucușarii (rudițele), 
cu cari are să se ducă mortulii la gropă. 

Una dintre nemurile saŭ cunoscutele repausatului, cum 
vede că a sositii acum întrega procesie, care, în cele mai 
multe părți, se razimă până la pornire-de streșina casei sau 
a unei colnicidre, iea mai multe ștergare, năfrămi, tulpane 
sai tistimele, după cum și-a dorită celui repausată şi după 
cum sunt si moștenitorii s&i de avuți și de darnici, si la 
fie-care cruce, prapurii, sfeşnicti şi serafimă, legă câte uni 
ştergară, tulpani saŭ tistimelă. 

In unele părți dimpreună cu tulpancle acestea e datină 
de-a lega incă și câte uni colaci. 


(1) Schott. op. cit. p. 302. 


— 250 — 


Totă aşa facă ele şi cu bradulă, pomulü, pomenele, co- 
liva, pausuli și cruciţa, care se duce nemijlociti în urma 
mortului La fie-care legă câte unulă saŭ, după împrejurări, 
câte doue testimele şi câte doi colaci, cari sunt meniţi pentru 
cei ce aü să ducă obiectele respective până la mormiînti, și 
de-acolo indërëptü, căci afară de testimele si colacii aceștia 
în cele mai multe părți nu mai capăta nimici alta pentru 
ostendla ce o aŭ, 

Ce se atinge de ducerea mortului, apoi acâsta atârnă totit- 
deauna dela etatea precum şi de la deprinderea localității, în 
care a repausati acesta. 

Asa, în unele părți, se duce pe mâni, în altele pe năsălii, 
şi iarăși în altele întrunii carii cu boi sai în sanie, iar în 
oraşe cei mai avufi se ducii și cu patașca saii caravana. 

În Moldova şi anume în judetulü Fălciù, comunele Bunesci, 
Deleni si altele, precum si în mai multe comune din jude- 
tulü Némtfü este obiceiulă să se ducă mortulă la grópă cu 
sania, fie vara, fie iarna, pentru ca să-i fie calea mai uşóră 
şi să nu se sdruncine. Mulţi din cei mai fruntași înjugă 
doi sai patru boi negri. 

In multe locuri boii se înjugă cu jugulă r&sturnatiă, ară- 
tândă prin acesta că murindi gospodariulu tâte aü să mergă 
pe dosü şi fără r6nduslă (1). 

Obiceiul de a duce mortulii cu sania e usitată sin «éra 
Oașiulul», ună micii ţinuti locuiti de Români, care cade 
parte la comitatului Ugocei, parte la. ali Satmarelui, din 
Marămureșă, apoi si în Gherţa-mare (comună românsscă) 
totă de ocolo, iar boii, cari tragă sania, portă în corne 
colaci şi ştergare (2). 


(t) Burada, Inmorm. p. 21—22. 
(2) loanii Niţu Macoveră, «Dat. pop. la inmormintări,» in «Amioulă familiei,» 
an. VI, Gherla, 1882, p. 94. 


In Bucovina obiceiulii de-a duce mortului cu sania e usitatü 
mai alesi iérna, când omătulii e forte mare, şi cu deosebire 
în unele sate de la munte, unde locuinţele omenesci sunt 
forte depărtate de biserică si de ţinterimil. 

Atâtă ierna câtă si vara se duci cu sania numai în 
unele sate de sub pslele munțţilori, precum bună ră în 
Bălăcena, Crasna, Ilişesci, dar si aici numai cei înaintați 
în vîrstă, și la sanie se înjugă boi negri sai plăvani, pe 
când tinerelulă se duce de regulă cu năsălia pe umere (1). 

Vara în multe sate atâlă de la munte, câtii și dela ţeră 
se ducii și cu carul, la care se înjugă doi sai patru boi (2). 

In celelalte sate din Bucovina, şi cu deosebire în cele 
dela ţeră, fie isrna fio vara, cei înaintați în virstă se ducă 
de regulă cu năsălia, copiii cu rudiţele, iar cei de toti mici 
subsudră. 

In unele părți din Transilvania, precum bună 6ră în 
Orlată, se ducă, ca și 'n unele părți ale Bucovinei, saü cu 
ajutoriulă unorii «rude de morti,» cari se păstreză în bise- 
rică, sai pe nisce lemne, cari se aruncă apoi în gropă, sai, 
în sfârşită, cu ajutoriulă unorii «chindéue,» cari sunt ale du- 
cătorului mortului (3). 

In districtulü Năsăudului mai fie-care morti se duce cu 
năsălia, numită altmintrelea și «carulă morților» și numai 
rare ori cu carulă (4). 

In Munțjit apuseni at Transilvaniei se duce de regulă pe 
cară, şi dacă mortulu e tânără și avută, se prindii la carii 
câte patru boi cu crengi de bradii si cu nălrămi colorate 
la corne, iar la grumazii cu clopote (5). 


(1! Com. de M. Jemna, stud. gimn. și alți Români. 
(2) Usit. în Bilca, Câmpulungă, Breza etc. 

(3) Com. de d-li Rom. Simi. 

(4) Com. de T. Simonă și Al. Boeriă. 

(5) Frâncu, op. cit. p. 174. 


In cele mai multe părți, unde este datina de a se duce 
mortulă cu năsălia, cei căsătoriți se duci numai de cătră 
bărbaţi, iar cei tineri numai de cătră tineri. 

Așa în Bucovina, atâtă bărbaţii càtü şi nevestele se duct 
de cătră patru bărbaţi, mai tineri sau mai înaintați în etate, 
după cum e și mortulă, şi 'mbrăcați ca totu-deauna; pe când 
feciorii cei holtei şi fetele cele mari, numai de cătră patru 
feciori holtei, cari sunt de regulă îmbrăcaţi în sumane negre 
și încălțați cu ciobote, ai càrorü turetci sunt dați în sus, 
sau cu papuci, după cum li e adecă si portulă, iar la 
gâtă cu basmale negre (1). 

Toti aşa îndătinaŭ a duce pre cei morți şi vechii Romani. 

Servius la Virgiliă ne spune că «rudele cele mai aprâpe 
de sexü bărbătescii aveai îngrijire de a duce sicriulii» (2). 

Fie-cărui ducătoră i se dă ca răsplată pentru munca sa 
câte ună ștergară, tulpanu saü o basma frumâsă, de care 
atârnă ună colaci (3). 

In unele sate, dar mai cu sémà pe la orașe, ducătoriloriă 
tineretului li se pune la pieptă şi câte o flóre, iar la mâna 
stângă li se legă câte uni tulpană, testimelü, ştergară, o 
basma sai o petea nâgră (4). 

In cele mai multe sate din Bucovina, când mâre o fată 


(1) Dat. Rom. din Ropcea, com. de Em. de Cuparencu, stud. gimn.; a 
acelori din Costâna, com. de Dragoşi Bumbacă, stud. gim.; a aceloră din 
Câmpulungi, com de V. Burduhosii; a celoră din Fundulă-Moldovel, com. de 
Const. Mercheșă, stud. gimn; sia aceloră din Toderesci şi Sotoneţii, com. de 
I. Avramă. 

(2) Aen. VI. 222: 

Deferendi feretrum propriqui oribus virilis sexus dabatur munus. 

(3) Dat. Rom. din Badeuţii și alte sate din Bucovina. — In Transilvania, după 
cum ne scrie d-lă R. Simu, li se dă câte ună stergarü, orí o traistă, o 
cârpă saă o merindeţă. I 

(4) Berchișesci com. de G. Velehorschi, stud. gimn. ; in Cămpulungă, com. 
de V. Burduhosü, stud. gimn.; in Fundulü-Moldovel, com. de C. Merchesü 


— 253 — 


mare sai unŭ feciorii holteiü, este datină de-a li se pune, 
pe lângă ducători, încă și drusce și vătăzei, tocmai ca si când 
sari mărita și 'nsura şi i-ar duce la cununie, pentru că mór- 
tea pentru dinșii se consideră ca și o nuntă (1). Iară druscele 
şi vătăjeii se alegă de regulă dintre nemurile cele mai 
aprâpe ale celui repausatu. 

Druscele, cari se punü mai alesi la feciorii cei holtei, sunt 
îmbrăcate în cămăși albe si cusute cu strămătură négră apoi 
în bondiţe (piepteraşe), încinse cu cătrințe, cu capulü goli şi 
cu përulü despletiti. 

Vătăjeii sunt îmgbrăcați cu cămeși albe de bumbaci și 
cu pieptăraşe, însă mal alesă cu sumane negre, şi dacă-i 
timpului frumosi încălțați cu ciobote sai papuci, cu capuli 
golă, şi în mână câtecu o ploscă și câte cu uni bëfü, de 
care e legată o basma négră, nici când însă albă ca la 
nunți (2). 

Unele drusce, precum bună-6ră cele din comuna Bălăcâna, 
duci în mână câte o nătramă şi bocescii pe celii mortii på- 
nà la grópà (3); altele însă, precum cele din Stupca, nu faci 
nimică alta, ci numai duci sfeșnicele cu luminele aprinse 
pe lângă morti (4). 

Unii vătăjei, precum cei din Balacena, împușcă toti dru- 
multi până la grâpă (5), alţii însă, precum cei din Stupca, se 
ducii alăturea cu mortulu până la grópă, iar după înmor- 
miîntare, postându-se lângă portiţa ținterimului, dai petrecă- 


(1) Com. de Em. de Cuparencu, «In Ropcea, districtulii Storojineţulu, pe ună 
flăcăă îlă ducă totii-deauna flăcăil, iar’ pe o fată mare patru vătăjer, ca şi când 
ar duce-o la cununie, când se mărită. Eí dicii adecă că o ducii la cunuriie 
pe cee-laltă lume.» 

(2) In Stupca, com. de A. Baciă; la Balacena, com. de M. Jemna. 

(3) Com. de M. Jemna. 

(4) Com. de Al. Baciă. 

(5) Com. de M. Jemna. 


— 254 — 


torilorii rachiulii sai vinulă, ce-lă aŭ în ploscă, de +ufletulü 
celui repausat (1). 

In Vicovulii-de-sus la înmormintarea unui fecioră sai a 
unei fete mari se punii numai câte doi vătăjei și câte două 
drusce. Vătăjeii capătă câte un bëtü cu năframă si câte unui 
struță de flori la piepti, iar druscele numai struţuri de flori 
ca la nuntă. Druscele bocesci totii drumulă pe mortii (2). 

In Bilca, unde e datină de-a se pune numai unŭ singuri 
vătăjeli, acesta se duce înaintea mortului saŭ mai bine dist 
în fruntea procesiunii, şi cinstesce cu rachiă, tocmai ca şi 
la nuntă, pre toți Gmenii ce-i întâlnesce pe drumi (3). 

In Costâna, dacă mâre unŭ fecioră, pe lângă fie-care din- 
tre cei patru feciori, cari ducii mortulu, merge alăturea si 
câte-o fată mare, care repesintă druscele din alte sate; iar 
la fetele cele mari, pe lângă cei patru feciori, cari le ducă, 
mai mergii încă patru alăturea, si aceștia sunt vătdječ (4). 

In Banati, dacă repausatuli este june, se caută patru fete 
mari şi patru juni de virsta lui. Când plecă la biserică 
cei patru juni iaŭ sicriulü cu scaunul pe umeri, iar ală- 
turea cu fie-care dintre dinșii merge câte-o fată, care ține 
o panglică lungă si roșie peste sicriu dimpreună cu sóța 
ei de cea-laltă parte, adecă doi feciori si două fete sunt de 
cătră picidre şi doi feciori si două fete de cătră capi, şi aşa 
mergi până la biserică şi de-acolo la cimitiria. Celor patru 
fete li se mai dă să ţină în mână cea de laturi de morti, 
adecă în cea estremă, încă și câte unii mări frumosi în care 
este înfiptă o pană grecâscă, adecă o flóre artifici6să de du- 
ghiană. 


(1) Com. de Al. Baciă. 

(2) Com. de d-lu V. Turtureani, preoti 
(3) Com. de Iustină Cârdeiă, stud. gimn. 
(4) Dict. de George Bumbacii, proprietarii. 


LD 


— 255 — 

Dacă însă repausatulu e fată mare și nu e tare grea, 
atunci o duci patru fete frumosi îmbrăcate și împodobite. 
lar dacă e corpolentă şi sicriuli grei, atunci o duci de 
regulă patru feciori, cărora le urmeză patru fete ca şi la 
feciorii cei holtei (1). 

In unele comune din districtului Năs&udului în Zransilvania, 
fetele cele mari se duci la grâpă pe năsălii purtate numai 
de fete mari, iar flăcăii numai de flăcăi, și cei căsătoriți nu- 
mai de căsătoriți (2). 

In alte comune, toti din districtului Năsăudului, dacă 
mortului e pruncă, iü duce tatălui său, iar dacă nu are tată, 
atunci Hü duce rudenia cea mai de aprope a sa. 

Dacă mortulii e feciorii, se duce de cătră feciori, dară totii- 
dâuna cu stégü, care, după înmormiîntare, se pune pe mor- 
mintü. Prapurii, crucea, precum şi cele-lalte obiecte procesuale 
încă le duci numai feciori și de regulă amicii cei mai intimi 
ai repausatului. 

Fetele mari însă sunt duse de feciori cari le pună pe 
sălașii o cunună de flori. 

Pre cei căsătoriți îi duci unele rudenii de ale lori. 
Dacă mortului e betrână, lù duci feciorii săi; de cum-va 
nu are feciori, ci fete măritate, atunci flù ducu ginerii săi; 
iară de nu are nici de aceştia, atunci iü ducă nemurile cele 
mai aprope. 

Toti așa se întâmplă si cu dusul muerilori bătrâne. 

Fie-care mortii mare se duce de regulă de cătră patru 
inşi, cari capătă câte o năframă şi unit colaci, în care adese 
ori se bagă şi câte-va parale (3). 

In alte părţi însă totu din Transilvania, dacă mortului e 





(1) Com. de â-nil loană Popovici si Iosifù Olarii, învăţători. 
(2) Burada, Inmorm. p. 22. 
(3) Com. de d-lă T. Simon şi Al. Boertă. 


— 256 — 


bărbatiă sai femee, îli ducă G6meni mai de aprâpe sai vecinii, 
cari capăta câte uni colaci, câte o lumină de câră și de 
mânca.e (pomană). Dacă însă sunt fete mari sai copilandre, 
le ducii numai feciori, cari capătă câte-o cârpă frumâsă (1). 

In Moldova, judeţulă Sucevii, plaiulă Muntele, bătrânii se 
duci numai de bătrâni, feciorii si fetele mari numai de feciori, 
iară băeţii si copilele numai de băeţi. Afară de acesta pre 
fetele mari le petreci numai fetele mari, cu cari aŭ fetitü 
împreună şi aŭ trăită bine și anume tot-deauna cu păruli 
despletitü (2). 

In Basarabia fetele mari sunt duse numai de flăcăi, cari 
își legă la mână câte o basma sait năframă ca și vorniceii. 

Năsăliile la cei s&raci sunt împodobite cu scorță sai 
chilimiă, iar la cei bogaţi cu stofă, :din care apoi se faci 
vesminte la preoți (3). 

În timpurile vechi, ne spune Principele Dim. Cantemirii, că 
daca mortulü a fosti oficeri în miliţie, i se îmbrăcau caii 
în pănură négră și de-asupra lori se puneaii vesmintele cele 
mai prefióse ce le avuse defunctul. Înaintea cadavrului 
se ducea o suliță, de care spânzura o sabie g6lă cu mă- 
nunclhiulă întorsă; iar de amândouă părţile mergeau vre-o 
câți-va soldați îmbrăcaţi cu pancere și coifuri. Ochii cai- 
loră se frecaă cu sucü de c6pă sau cu praf de pușcă, 
ca să se arate ca si când ar plânge și eí, ca si Omenii, 
mórtea domnului loră. 

«Dacă muria ună boeri, cadavrului lui flù petrecea 
şi Domnul cu t6tă pompa sa de curte; și dacă defunctulă 
a fostă unulu din cei mai mari boeri, atunci ducea înaintea 
Juj semnele boerei sale până la grâpă, si apoile duceaŭ 


(1) Com. de d-lu L Georgescu, învăţători. 
(2) Dict. de A. Pletosă şi M. Nistoriă. 
(3) Burada, Inmorm. p. 22. 


— 257 — 


iarăşi indërëptü şi le puneai în spătărie saă divană; dar 
scaunulii si loculă lui rămâne deșerti celă puţină trei qile» (1). 

In același timpi, când se aduce procesia sai puţinii ceva 
mai târdiă, sosesce si preotulă care are să implinâscă servi- 
ciulă înmormântării. 

Bocitârele din Bucovina, cum îlă zăresci de departe că se 
apropie de casa repausatului, deauna începi a se văieta, a 
boci şi a dice: 


Scólă, scólă dumnia-ta 
Şi-ți deschide feresta 

Şi privesce printr'însa, 
Că-ţi vine carte domnescă 
Dela noi să te pornéscă. 
Nu te porn spre trăitù, 
Te porne spre prăpăditii. 
Ţi-a venită carte, veniti, 
Să fil gata de porniti 
Inapoi nu de veniti, 

Că te-ori duce cu căruţa 
Să nu viy cåtù îi lumuta, 
Te-orii duce cu patru boi 
Şi nu-i mai veni 'napoi, 
Te-orii duce pe năsălii 
Inapoi să nu mal vii (2). 


Sau așa: 


Mămucuţă, mila nostră, 
Uită-mi-te pe ferâstră, 
Ţi-a sositii carte domnescă 
Dela noi să te pornescă. 
Sera încă n'a sosi, 

Dela noi mi te-orii porni 
Şi 'napoi nu-l maï veni. 


(1) Descrierea Moldovei, edit. Acad. rom, p. 149, 
(2) Din Voitineli, com. de Dim. Càrdeiü. 


Mariani, Inmorm. la Români. 17 


— 258 — 


Sera dacă mi-a 'nsera 

Tare nu te spăiminta, 

Că "nainte ți-orii eși 

Hlubi cu pene împestrite, 

Cu feţe posomorite, 

Cu chicile mucedite . 

Aceia nu-sii hulubei, 

C'aceia-sii chiar fiit tëY, 

Ce-aii muritü mai de demultü 

ŞI aŭ putreditui în pămintă. . . (1). 


Sau astü-felü: 


Scâlă, scólă, dragulii mei, 
Dragulă mei, iubituli mea! 
Şi te uită pe ferestă 

Că-ţi vine carte domnescă 
Dela not să te pornescă. 
Iacă cartea c'a sositú 

Și dela noi te-aii pornită. 


Cele din Moldova: 


Puişoruli mei iubită! 
Scolă-te că ţi-o veniti, 

Ţi-o venită carte domnescă 
Dela noi să te pornescă, 
Carte ?n patru cornurele 
Scrisă cu lacrimi de-a mele 
Şi 'mplutš cu multă jale. 
Da eü më rogii dumitale, 
Dacă-mi faci acestă cale, 

Să mai vii pân” la feréstă 
Să vedi cum trăimii în casă! (2) 


Iară cele din Transilvania, în casü când mortulu e o fată 
mare, bocescü astü-felü: 


(1) Din CàÀmpulungü. com. de G. Ciupărcă. 
(2) Dict. de Anita Pletosü din Rădăşeni. 


Intr'acestă lume mare 
Fostam si eü mândră flore, 
Flore fur, flóre trecui, 
Parte de lume n'avui. 

Rea bâlă m'a apucatiă, 
Trupșorulii mi l-a uscati 
Și mi-a rupti firulii vieţii 
Şi ma făcutii prada morții. 
N'avuY parte nici dulceţă, 
Norocii bunii de-a mea vi6ţă. 
Râmâi lume cu mult bine 
Că ety/adi më duc din tine, 
Rămâi, lume cui ești dată, 
Mie nu mi-a! fosti lăsată. 
Më rogii lumii de iertare 
Dela mici până la mare, 
La toți Gmenii de-odată, 

Ca să fiù şi eŭ iertată. 

Voi pleca o cate lungă 
Nu-i pasăre să m'ajungă, 
Voii pleca o cale lată 

Nu-i pasăre să mă 'ntrecă. 
Veniţi fraţi, veniți surori 
Şi më "'mpodobiţi cu flori, 
Şi-mi spălaţi faţa cu apă, 
Më petreceţi pân' la gropă, 
Şi-mi spălaţi fața cu vină, 
Më petreceţi cu suspini; 
Şi-mi spălaţi fața cu bere 
Și më petreceţi cu jele. 
Haideţi surori să pràndimü, 
Că de aqi ne despărțimi, 
Haideţi surori să gustămi 
Că de-aqi nu ne mai vedemi. 
Cine 'n lume-a maï v&duti 
Miresă mândru gătată 


59 — 


Şi ea șâde supărată, 

Miresă mândru tocmită 
După lume bănuită. 

Noi Mărie-așa'm gândit 
Că după tine-ori veni 
Socrii cei mari cu cail, 

Dar’ ei vin cu praporii. 
Noi Mărie-aș'am gânditi 
C'orii veni feciori cu brţie, 
Dar’ eï vini cu năsălie. 
Hai Mărie și te uită 
Surorile cum te cântă, 
Părinţii cum te comândă. 
le-ţi Mărie diua bună 

Dela s6re, de la lună, 

Dela maica ta cea bună, 
Dela sore, dela nori, 

Dela a tale surori, 

Dela strutü de busuioci, 
Dela feciori, dela jocii, 
Dela struți de tămâiță 
Dela fete din uliţă. 

le-ţi Mărie diua bună 

Dela păhăruţi cu miere, 
Dela feciori, dela bere (1), 
Că tu mai multi nu-i mai mere, 
C'ai porniti o cale lungă, 
Nu-l pasăre să te-ajungă 
Şi-ai pornită o cale lată, 
Nu-i pasăre să te 'ntrecă. 
Multi ai sburatü ca cuculi, 
Puiredi-vei ca lutulu ; 
Multii ai sburatii ca mierla, 
Putredi-vei ca tina. 

Săracă Mărie dragă, 
Astăqi în pámëntü te bagă 
Şi te-i face ţernă negră! (2) 


(1) Sub. «bere» se 'nţelege petrecerea junime! satelorii pe la Crăclună. 


(2) Com. de d-lü T. Simoniă. 


— 260 — 


In cele mai multe părți din Bucovina, unde este datină 
de-a se face prohodulă în biserică, cum a sosită preotulü, 
dacă tote cele necesare pentru petrecerea mortului sunt 
gata şi nu mai este nici o piedică de pornire, se si îmbracă 
în ornate, cădesce mortulă precum și pe cei de față, și apoi 
începe panachida. 

Inainte sai nemijlociti după începerea panachidei atàtü 
preotului câtu şi cantoruli bisericescă (dascălulu), capătă 
câte o lumină de ceră galbănă sau si una albă, de care se 
află legată o năframă, unŭ ştergarii sau ună tulpană, cu acea 
deosebire numai că a preotului e mai mare, mai scumpă 
şi mai frumâsă, pe când a cantorului mai mică si prin 
urmare mai eftină. 

Dacă sunt mai mulţi preoți si cantori bisericesci, atunci 
fie-care capătă câte o lumină si câte uni tulpană. 

Totii așa se face si în Banati (1). 

După ce a sfârşitii preotulii panachida şi cantorii bisericesci 
de cântatii vecinica pomenire, stropesce pe morti cu apă 
sfinţintă saă cu vinu, adecă cu pausii, iar cei de casă precum 
şi nemurile cele mai de aprâpe sărută pentru ultima ră 
mâna mortului precum și crucea sai icâna de pe pieptulă 
acestuia, luându-și în același timpă rëmasü bună dela, dinsulü 
gi dicându: «Dumnedeu să-lu ierte si să-lu odihnâscă!» 

Bocitârele din Bucovina, cari stau de o parte, cum vëdü 
că preotuli a luatii pausulii ca să stropescă pe celŭ morti, 
începă iarăşi a boci și a dice: 

Veniţi frați, veniți surori, 
Veniţi si voi verişori 

Si më "'mpodobiţi cu flori, 
Şi-mi stropiţi fața cu apă, 

Că de adi më duci la gr6pă. 


(1) Com. de I. Popovici: «Preotulă şi învățătorul capătă câte o lumină şı 
o mahramă, iar copiii (diecii) câte o mahramă mal mică.» 


— 261 — 


Şi-mi stropiți faţa cu vinü 

Că 'napoi n'am să mal vinu, 

Şi-mi stropiţi faţa cu berc 

Că mal multă nu me-ţi vede-re (1) 


„Sai aşa: 


Veniţi fraţi, veniţi surori 

Şi më "'mpodobiţi cu flori. 
Veniţi si vol buni vecini 
Veniţi și vot cei străini 
Vin'o şi tu-a mea soţie 
Ce-am avută din cununie, 
Veniţi și voi copilași 

Dragii tatii coconași, 

Căci de tata aţi rëmasü 
Toti de chinui și de necaziă. 
Câtù îmi e lumea de mare 
N'aveţi milă nici credare. 
Și-ţi fi mâncaţi de străini 
Ca iarba de bor bătrâni. 
Veniţi toţi și v'adunaţi 

Ñi cu apă më scăldaţi 

Că de astăqi în colea 

Mai multi nu me-ți ma! vedea! (2) 


După ce lau stropită şi laŭ sárutatü acum tóte n&murile, 
în cele mai multe părţi din Bucovina se pune şi se închide 
capaculă secriului şi mai multi nu se deschide de felu, dóră 
numai în casulu când uni fiù sau o fiică, frate sai soră, 
care nu locuesce în același sată, si prin urmare n'a apucată 
a veni înainte de a porni, ar dori să-lii mai vadă încă 
odată și a-și lua rëmasü bună dela dinsulă. 

În cele mai multe părți din Moldova însă, îlă ducă până 


(1) Din Horodniculă-de-jos, com. de fostulă mei conșcolarii -lă Petrea. 
Prelipcenă. 
(2) Dict. de Tóderü Manciu, fostă sergentă in Moldova, judeţul Botoşani. 


— 262 — 


la grópă cu fața descoperită, deși legea nu mai permite 
ca să facă acesta (1). 

In acele părți ale Moldovei deci, unde este datină de a 
se duce mortulă descoperită, capaculă sicriului lü duce până 
la grâpă uni alti omi, căruia asemenea i se dă ună tul- 
pană (2). 

Românii din Transilvania înainte de a se încuia sicriul 
se duci asemenea la iertare, trecândă pe lângă copârşăă, 
sărutândă crucea, bândă pausă și dicându: « Dumnegeă să-l 
terte!» 

Iară bocitórele, cari staŭ ceva la o parte, dacă mortulü 
e feciori holteiii sau fată mare, bocescü astü-felü: 

Ie-ţi N. qiua bună 

Dela sóre, dela lună, 
Dela firii de mătrăgună, 
Dela rhaica ta cea bună; 
Dela sóre, dela nori, 
Dela grădina cu flori, 
Dela fraţi, dela surori; 
Dela firii de busuiocii, 
Dela feciori, dela jocă, 
Dela păhărașii cu miere, 
Dela teciori, dela bere, 
Dela firù de tšámáàità 
Dela fete din uliţă. . . (9). 

In multe locuri totù din Transiwania, se dă Gmenilori 
la ocasiunea acesta câte uni colaci și câte ună crucerii, 
ori si mai multă, după cum e si starea omului. 

După ce-lù sărută rudeniile, mortuli se încuie, ca sin 
Bucovina, pe când mai de multă nu se încuia de felii până 
la mormiîntă. 





(1) Com. de T. Zaharescu, stud. gimn. — Vedi și Burada, Inmorm. p. 21. 
(2) Com. de T. Zaharescu. 
(3) Com. de d-lui T. Simoni 


— 263 — 


Inainte însă de-a se încuia i se desnâdă baiera cămeșii 
precum si ori-ce alti nodü ar mai fi avândi la vre-o haină 
cu care e îmbrăcată, anume ca să se potă căsători bărba- 
tulă sai muierea care rămâne. (1) 

Toti aşa faci și Românii din Bucovina. Eï încă fi des- 
n6dă cheutorile cămeșii anume ca celui ce rămâne să nu-i 
fie cununia legată, înnodată. 

După ce aü închisă sicriul, bărbaţii, respective feciorii, 
cari sunt puși ca să ducă mortulu, flù rădică de pe loculü 
unde a stati până atunci și-lă scoti afară. 

In acelaşi timpi, când se scâte mortul din casă, atàtü 
femeile înrudite cu dinsulă càtü si bocilârele bocescă urmă- 
torului bocetü: 


Plânge podulii, plânge podulii, 
Că i se duce stăpânulii, 

Da plângeţi și vol podele 

Că se duce mila mâ-re (2). 
Plângeţi uși, ferești plângeţi, 
Că de-amu nu-lii ma! vedeți. 
Plângeţi uși, plângi și tu masă, 
Că stăpânul merge din casă. 
Şi pe no! pe toţi ne lasă 

Cu inima friptă, arsă (3). 


Sai acesta : 


Plânge masă, 

Plânge casă; 

Plânge casă cu totulii, 
Că se duce stăpânuli, 

Și se duce în ceea lume, 
Inapoi revașă nu-i vine 
Să spuie câtă i-l de bine. 


(1) Com. de Rom. Simi şi T. Simonă. 
(2) Mâ-re stă aice in loci de mea. 
(3) Din Poiana-Stampil, ţinutulă Dornei. 


— 264 — 


Nu sciù, nu-i eondeiü de scrisă, 
Ori nu-t voe de trimisi ? 

Ori nu-i cernelă să scrie 

Ori nu-i cólă de hârtie? (1) 


Sau acesta: 


Plânge casă, 

Plânge masă, 

Că stăpâna cea alesă, 
Cea alesă 

Si frumâsă, 

Mi se duce și vë lasă. 
Plângeți uși, ferești plângeți, 
Da plângeţi si vol păreţi, 
Că de astădi r&mâneţi 

Și stăpână nu aveți. 
Plângeţi si vo! chiotori, 
Că remâneţi străinori! (2) 

Mai nainte însă de a trece cu mortulă peste pragulu tindei 
este datină în cele mai multe părți ale Bucovinei de-a lovi 
câtenelu cu sicriulă de trei ori de pragului ușei de la tindă. 
In unele comune, precum bună ră în Mahala, lovesci sai 
mai bine disi atingi secriuli câte de trei ori de fie-care 
pragii peste care treci cu mortulă. 

Acestă lovire sai atingere a secriului de pragi însemneză 
că mortului mulțămesce casei unde a locuiti şi că se închină 
şi-şi iea r&masiă bună dela întregi poporului ce sa adunată 
ca să-lu petrâcă la grópă (3). 

Cum ai scosi ducătorii secriulü cu mortuli afară, cei 
de casă, cari r&mâni în năuntru, închidă repede ușile gi se 
uită pe ferestră afară anume ca mortea să nu străbată mai 





(1) Din Câmpulungi, com. de G. Ciupercă, stud. gimn. 

(2) Din Crasna, dic. de M. Bărbuţă. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Boianu, Mahala, Vicovulă-de-sus, Siretii, com 
de d-li V. Turturenă.— Vedi şi Burada, Inmorm. p. 20. 


— 265 — 


multi în casa aceea, ca nu cum-va să se ducă astu-felu după 
mortulü deja scosi și altulă cine-va dintre căseni, adecă să 
nu mai moră și altulă în urma lui (1). 

Mulţi Români din Bucovina credu și spunü că, dacă cei 
de casă vorů să uite mai de grabă pre celă morti sau celui 
puţină să nu le pară rëü după dinsulă, după ce sa scosi 
mortului afară din casă, caută de trei ori pe ferâstă după 
dinsulă, si atunci îlu uită forte lesne şi nu le pare așa de 
r&u după dinsulu. 

In Crasna, precum și în alte sate din Bucovina, cum sa 
luată mortulă de pe masă sai laiță și sa scosi afară, nu 
' numai că celui ce-a remasi în casă, soți sau soție, închide 
îndată ușa după dinsulă că să nu între mórtea iarăși în casă, 
ci tot-odată, după ce-a închisă ușa, se pune pe loculi acela, 
unde a statii mortulu anume ca să vadă mortea că nu se 
temii Gmenii de dinsa, apoi și pentru aceea ca să r&mâie 
noroculă în casă, să nu se ducă cu celui mortă (2). 

Cei ce aü remasi în casă stau apoi astu-felă închiși până, 
ce cetesce preotulă starea, (prohodulă) primă. După acea esü 
și ei afară și daŭ, dacă aü de unde, câte una și alta de 
pomană de sufletului celui repausată (3). 

In alte sate, totu din Bucovina, unulu dintre cei ce aŭ 
rëmasŭ în casă, cum sa luată mortului de pe laiță sai masă, 
indată restórnă așternutuli, pe care a statü, de la capi spre 
picidre anume ca să nu lose loci pentru altii morti. 

In Muntenia, plaiulu Prahova, rădicândă mortulă din casă 
se pune în locu-i o haină nouă, anume ca să nu se mai 
întorcă bâlă în casă (4). 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Boian, com. de V. Turturenu şi a celori din 
Badeuţii com. de A. Macoveiă. 

(2) Dict. de M. Rărbuță, şi com. de At. Germani, stud. gimn. 

(8) Com. de Ionică a lui Iordachi Isacü. 

(4) Vedi Tocilescu, Archiva pentru Ist. eto.„an. II. vol. III. Bucuresci 1884. p.387. 


— 266 — 


In unele părţi din Transilvania şi Danatà, după ce sa scosi 
sicriulu cu mortulii din casă, cei ce r&mâni în urmă răstârnă 
scaunele și mesele, arătândi prin acestă turburarea produsă 
prin morte (1). 

In unele sate din Banată mai este încă şi acea datină că 
pe când scoti mortului, casnicii s&i punii mâna dreptă pe 
sicriu și dicü în sine: «te tragemă noi pre tine tată, mamă, 
frate, soră, dar'să nu ne tragi și tu pre no!» 

In altesate totii din Banat, dacă mortuli e femee măritată, 
când o scotă afară din casă, bărbatului său ese îndată după 
sicrii cu pălăria în capu si cu furca ei de torsü în mână; apoi 
în bucătărie, unde stau niţel cei ce scoti pre mortii, două 
mueri, punândă unii puii de găină sau o găină întro traistă 
şi postându-se una de-a drepta și alta de-a stânga, petreci 
iute traista acea dela drâpta spre stânga preste morti și pe 
sub morti de trei ori, şi apoi scoţi mortulă afară în curte 
unde îl pună pe scaunulă morțiloriă; iar bărbatulă frángénda 
în genunche furca muerii, o aruncă peste casă, iar pălăria 
o pune în cui, si apoi plecă conductulii la biserică, unde 
se face prohoduli. 

Tâtă procedura acéstă însemneză ca bărbatului să nu 
vemână multi timpii văduvă, ci să se pótà câtă mai de 
grabă însura (2). 

In unele părți din Transilvania, nemijlociti după ce sa 
scosi mortuli din casă afară şi sau resturnati scaunele din 
casă, unulă dintre n6murile cele mai de aprâpe sparge 
o 6lă şi ună blidi, trântindu-lă pe loculii acela unde a fostii 
mortuli sau în ușă, anume ca să se ducă răulă după mortii. 
Alţii aruncă lumina, care a statü la capulü mortului. Şi dacă 
întrebă cine-va: «ce sa întâmplati, ? . . . ce-ati făcut? — i se 


(1) Com. de Rom. Simu.— Vedi şi Burada, Inmorm, p. 20. 
(2) Com de d-li loanii Popovici. 


- 267 — 


răspunde: «cum wa putulă fi neântrebatii, așa sa fie și de 
ecă.» (1) 

In Ț&ra- Românescă, plaiulă Prahova, rădicându-se mortultă 

din casă se spargi trei óle dicendă: 
Cum se sparge 6lele 
Să se spargă bólele (2). 

In alte părți, totii din Țera-Român&scă, după ce se por- 
nesce mortulii la mormiîntii, se iea apă în óla cu care a fostii 
scăldatiă, se stropesce în urma lui, apoi se trântesce în mij- 
loculii casei de se sparge, ca să se spargă tâte neajunsu- 
rile, supărările şi să înceteze de-a mai muri cine-va din acea 
casă (3). 

In unele sate din Ducovina, precum bună-6ră în Bălăcâna, 
îndătineză Românii nemijlocitii după scâterea mortului din 
casă de-a trânti óla, în care a arsi lumina la capulii mor- 
tului, de pragulă casei cu o putere așa de mare, că pro- 
duce unii sunetă deosebită (4). 

In multe locuri este iarăși datină ca acea, 6lă să se spargă 
de pământă, ori în loculă unde mortuli şi-a dati sufletuli, 
ori chiar la mormintă, saŭ se umple mai întâiă cu cenuşă 
şi apoi se sparge, de unde a rëmasü și dicerea: «i s'a spartii 
óla», adică: s'a frântă vița, a muritù. 

In cele mai multe părți locuite de Români însă este datină 
ca óla, cu care sa turnati apă în căldare spre a se scălda 
mortulii, să se ducă înaintea lui, când îlă duce la grâpă si 
să se dea de pomană plină cu apă prospătă împreună cu 
o lingură nouă la vruni săraci (5). 


(1) Com. de Rom. Simu, T. Simoni şi Al. Boerü. 

(2) Tocilescu, Revista pentru Ist. etc. an, II. vol. III, Bucurescl 1884. p. 387. 

(3) Ionénü, op. cit. p. 44. 

(4) Com. de M. Jemna, stud. gimn. 

(5) Burada Înmorm. p. 20. — Frâncu op. cit.p. 177: «Mortulul asemenea i 
së duce la mormintii o 6lă cu apă, ună colaci şi o lumină, ca să aibă în 


— 268 — 


Datina de a duce uni olă sai 6lă cu apă prospătă îna- 
intea secriului și a da dintrinsulă celorii setoşi apă să bee, 
de sigură că pentru odihna sufletului celui repausată, era 
usitată şi la Romană, ceea ce se pâte vede si din forma, 
învitării la înmormintare: «acuma e timpulă de a merge 
la îngropăciunea lui (Tiţiă); oluli se scâte (1)». Acesti olü 
se spărgea apoi afară la mormîntă sai acasă. Dela acesta 
datină se vede că vine si espresiunea figurativă a Latini- 
loră: «fractus est ei ollus», adică: i sa tràntü olulă, care în- 
semneză atâta cât: i sa stinsü vița, a murită (2). 

In Ungaria, şi anume în comitatului Bihorului, protopres- 
viteriatulă Luncii, apa sa prefăcută în vină, adecă când se 
prohodesce mortului, pe masa ce stă înaintea preotului, se 
pune ună vasü cu vină și două păhare de iagă (sticlă). Unulü 
dintre rudeniile mortului sau sfătulă (crâsniculă, pălimaruliă) 
umple cu vină păharele de pe masă; mai nainte bea preo- 
tulă și apoi cântărețul. Atunci începi a cânta schimbisü 
unulă după altul; şi până când cântă preotul, cântărețulă 
golesce uni păhară de vină şi când cântă acesta, preotulii 
capătă din vină. 

Ori si câtă de sódá ni sari păre datina acesta, totuşi 





ceea-laltă lume pâne, apă și lumină=. — Bojinca, op. cit., Nota dela p. 213: 
«Oli saü dlă se obicinuesce şi la Români, care umplută cu apă prâspătă se 
sparge inaintea mortului şi apoi se dă de pomană vre unui săracă impre- 
ună cu o lingură nouă. Adese-ori o spargi la mormintiă, uneori o aducă a casă, 
şi aruncând-o de pămintă, o spargă ; de unde s'a născută,dicala, £ s'a frântă 
olu», adică visţa. Intr'unele locuri se umple acea 6lă cu cenuşă, si apoi, 
după ce se scóte mortulă din casă, o trântescă de pămintă după sicriă; fără 
dea sci ce insemeză tóte aceste, şi intrebate fiindă femeile despre pricina 
acestora, răspundi că aşa s'ai pomenită». — M. Besană, in «Albina» an. I 
No. 67: s«Oluli şi astădi, are rolă la ingropăciune, mai alesă în Ardélü, 
unde şi astădi se pârtă ună olă cu apă inaintea sicriului, şi cu o lingură 
nouă de lemnii se dă din elù apă de băutit cutărul săracă.» 

(1) Exequias (Titio) quibus ire commodum, jam tempus est; ollus effertur. 

(2) Besani, în «Albina» an. 1, No. 87. 


— 269 — 


are ea de sigură ins&mnătatea sa istorică, şi eu sunt apli- 
catii a crede, împreună cu d-li Besanü, care a dato în- 
tâia óră publicității, că vine de-a dreptuli dela Romanii pă- 
gâni, şi substitue olulă acestora, însă cu acea deosebire că, 
avândii Luncanii vină destulă de prin viile loră, în loci de 
apă puni vinü în vasü la prohodire, adecă la scâterea mor- 
tuiui din casă (1). 
Cum aŭ esitü cu mortului în ogradă sai curte, bocitrele 

începi din noii a boci şi a dice: 

Cum nu-i mârtea 'nfuri6să, 

Că ea vine mâni6să, 

Ascuţită ca o c6să 

Și iea sufletul din 6se 

Şi trupu-li scâte din casă 

Şi-li duce la tinterimü 

Cu elù să numai grăimŭ. 

Acolo-li băgă 'n pământii 

Ca să nu-lu vedemi mai multi; 

S6rele să nu mi-li vadă, 

Ventuli să nu mi-li mai bată 

Cât lumea-acolo să șadă. (2) 


Apoi, aruncându-și privirile în tote părţile prin ogradă si 
vădândă o mulțime de lume adunată și tristă, prindü a 
boci alte bocete, între carile şi acesta: 


Da ian sc6lă, mamă, scólă, 
Că-i destul de-alaltă seră. 
S6rele o răsăritii, 
Dumnia-ta nu te-a! treziti. 
Da ian scólă, mamă, scólă 
Şi mai fă vr'o urmușsră, 
Si fă urmă prin ogradă 
Să crâscă mândră otavă, 





(1) M. Bersani, stud. cit. publ. în «Albina» an I, Nr. 57. 
(2) Din Voitinelü, com. de Dim. Cârdeiii, proprietară. 


— 270 — 


Și fă urmă prin grădină 

Să crescă mândră sulcină, 

Şi fă urmă prin ocoli 

Să crâscă mândru mohorŭ. 
Femeile s'aii sculatiă 

Şi pe-afară c'aă âmblată 

Şi vacile și-aă mânată, 
Dumni-ta nu te-ai sculată (1). 


In zadari însă le e rugămintea și îndemnarea, căci cine-a 
murită odată nu se scólă mai multă în veci. Drepti aceea, 
urmândă mai departe, dicü : 


Crescă érba câtii casa 

Și octava câtă prispa, 
De-amu nu le-i mal călca. 
Dar' dacă nu le-i călca 
Râgă-te cul te-i ruga, 
Rógă-te la sfintulü sóre 
Să facă diua maï mare, 
Că nu-i diuă de 'ntâlnire 
Că-i diua de despărțire. 
Atâtă ne maï întâlnimi, 
Pân' la uși la tinterimü 
De-acolo ne despărțimi 
Și mai multi nu ne 'ntâlnimi (2). 


Dacă repausatuli și-a dati sufletuli pe la începutulă pri- 
măverii, atunci, pe lângă cele arătate, mai bocesci înca şi 
pre acesta : 


Scólă, mămucuță, scólă 

Şi te preumblă pe-afară ! 
Mândră vreme ţi-ai alesii 
Dela noi de dusă, de mersi. 
Pe cântatulă cucului, 

Pe pornitulă plugului 


(1) Din Crasna, dict. de M. Bărbuţă. 
(2) Din Câmpulungă, com. de G, Ciupărea, stud. gimn. 


— 271 — 


Pe 'nfruzitulu codrilorii 
Pe 'nflorituli pomiloră. 
Primăvara ne-a veni, 

Toţi pomii ni-oru înflori 
Dumniata îl putredi ! (1) 

După ce aü sfârșitii bocitorele de bocitii şi ducătorii de 
scosii pausuli, pomenele, coliva, pomulă, precum și tote 
cele-lalte obiecte, cu cari aŭ să petrâcă mortulă până la țin- 
terimă, preotuli începe a rosti ectenia morfilorü şi a ceti 
evangelia, adică a ţinea prima stare, dupa care cei de ca- 
să daŭ de sufletulii celui repausati diverse obiecte şi vite. 
Apoi întregă conductuli funebru se pune în mişcare si 
anume: 

Întâi se duce toiagulă aşezată pe ună sfeșnică, apoi o 
cruce mare, după care urmeză bradulă. In unele locuri 
bradulii se duce chiar înaintea, crucii (2). După cruce vină 
de o parte si de alta prapurii, iară printre aceștia la mjilocü 
întâi pausulă apoi coliva și pomulă cu pomenele sa rakulă. 
In acele locuri însă, unde e datina de a se duce pomuli 
deosebiti de pomene, se duce totă-deauna înaintea pome- 
neloră şi pomenele după dinsulü. 

In multe locuri din Bucovina este datină ca pomulü să-l 
ducă înaintea secriului nănaşuliu sai nănaşa mortului, și se 
crede ca printr'însulii se amăgesce sufletulü cătră biserică (3). 

După prapure, respective după pomi şi pomene, vine preo- 
tulă îmbrăcată în ornate si cântăreții, apoi serafimii, lâna- 
rele şi sfeșnicele cu lumiînări aprinse și împodobite cu 


(1) Din Crasna, dict de M. Bărbuţă. 

(2) In comuna Mălini, judeţul Suceva din Moldova, după cum mi-a spusă 
M. Nistorii și alte femei, se aduce din pădure în aceeași di, în care sein- 
morminteză mortul, şi împodobindu-se cu felu de felii de strămături se duce 
bradulii nemijlocită inaintea mortului. 

(3) Com. de Ionică ală lut Iordachi Isacü. 


testimele, pe cari le duci mai cu semă câte patru băeţi, 
iar între acestea năsălia cu mortului. 

Datina petrecirii mortului la înmormintare cu sfeșnice și 
fânare, în cari se află luminări aprinse, deși o întâlnimii 
ici colea si la alte naţiuni străine, totuşi semănă că ea este 
de provenință romană. Sfeșnicele si mai alesi fânarele, cari 
se ducii pe de-o parte si pe de alta a secriului, represintă, 
lăcliile vechilorii Roman, cari ca si Românii noștri de adi 
petreceau mortulă la înmormintare numai după amiadi şi de 
multe ori chiar după ce apunea s6rele, când aveai trebu- 
ință de făclii, ca să se vadă pe unde se duci. 

Acestă datină o amintesce Ovidiu dicendu: «In loci de 
faclia nunţii, eü am lângă mine făclia morţii (1).» 

Asemenea şi Tacit: 

«Diua, în care se duceau la gròpă r&mășiţele lui Augustă, 
câte odată cra liniștită din causa tăcerii, şi câte odată era 
turburată din causa plângeriloră, stradele Romei erati îm- 
bulzite de mulţime si prin câmpulă lui Marte străluceau fă- 
cliile.» (2) 

In Transilvania nemijlocită înaintea mortului mergi doi 
bărbaţi, cari duci stâlpulă, iar în Bucovina nemijlocită după 
morti, care se duce toti-deauna cu picidrele înainte (3), 
merge de regulă uni băiată, care duce crucia, ce se tm- 
plântă la capuli mortului. 

După năsălie urmeză mai întâi nemurile cele mai aprâpe 
ale mortului, tóte cu capurile descoperite, apoi bocitârele, 


(1) Her. Epist. XXL. v. 172. «Et face pro thalami, fax mihi mortis adest.» 

(2) Ann. III, 4. «Dies, quo reliquiae tumulo Augusti inferebantur, modo 
per silentium vastus, modo ploratibus inquies: plena urbis itinera conlucen- 
tes per campum Martis faces.» 

(3) Ionénă, op. cit. p. 39. «Fiind-că omulit se nasce cu capulă înainte, la 
mormintă se duce contrară, cu piciórele înainte.» 


— 278 — 


amicii, cunoscuţii, precum și toţi cei-lalți, cari sau adunati 
ca să petrecă pe celui morti până la morminti (1). 

In Muntenia şi Bucovina, dacă uneï familii fi more pri- 
mulü copilă, nu se duce după elù la mormintă casă nu-i 
mai moră şi alți copii (2). 

In unele părţi ale Bucovinei și cu deosebire în comunele 
Ropcea, Sucoveni, Cupca, Crasna, Vicovuli-de-sus si celü de : 
jos, Bilca, Straja si în altele din munți, precum în Fundulü- 
Moldovei, Dorna, Căndreni, iar în Moldova, şi anume în ju- 
detulü Nemţii, plasa Muntelui, și mai alesi în comunele: Bu- 
halnita, Bicazulu, Hangu, Bistriciora, Călugăreni, Galu, Cotunele 
Chizirigu, Secu-Buhalniţei, Grintieșulti mare, Grintieșulă mică 
și altele, sa păstrată vechiulii obiceiii strămoşescii ca mor- 
tului să fie dusi la grópă cu musica, care se compune din 
mai mulţi flăcăi, cântând «Doina» de îngropare din fluere (3), 

In unele comune din județului Sucâva, plaiul Muntele, 
precum bună 6ră în Mălini, feciorii si fetele mari, precum 
şi gospodarii cei tineri, sunt petrecuți mai totii-deauna de doi 
băietani cari cântă din flueră până la grópă (4). 

In Vicovuli-de-sus din Bucovina se pună totii-deauna, mai 
alesi însă la feciori si fetele cele mari si cu deosebire la 
cei mai avuți, dacă nu mai mulţi, apoi celă puţinii doi băr- 
baţi, cari sciù forte bine a dice din fluerii și cari mergëndü 
alăturea, cu racla mortului, unulu de-a drepta și altulii de-a, 
stânga, cântă pe schimbate diverse doine de jale (5). 

(1) Pretutindene e usitatiă astă-felii atátü în Bucovina, câtii şiin cele-lalte 
ţări locuite de Români. — Com. de d-lii R. Siini şi L Georgescu din Tran- 
silvania; Ios. Olariii şi Popovici din Banati.—Vedi şi Lambrior, op. cit. p. 
153. — Burada, Inmorm. p. 23. — 24. 

(2) Ionână. op. cit. p. 38.— D. Stănescu, op. cit. p. 324::aDacă celü repa- 
usati a fostii intâiulii mortii in acea familie, tatălii şi muma lul nu poti a-lă 
urma la gr6pă, ei remâni a casă.» — Com. de Ionică alü lui Iordachi Isacü. 

(3) Vedi şi Burada, Inmorm. p. 24 — 25. 


(4) Dict. de M. Nistorii si alte Românce din Mălini. 
(6) Com. de d-lă V. Turturenă, preotii. 


AMariană, Inmorm. la Români. 18 


— 274 — 


In satele de la munte, unde mortuli se duce mai multie 
cu carulu, fluerarii stai adeseori și'n carii, la capulă mortului, 
şi acolo cântă, 

Fie-care cântăreți saă fluerarii capătă câte o nălramă la. 
fluerü (1). 

In Transilvania, ţinutulă Ilaţegului, însă se află obiceiulit 
ca după morti să mârgă ună bătrâni cântândă din fluerü 
cântece de jale. 

Numărul acelori fluerari nu se urcă nică când peste dece. 

In unele diñ comunele menţionate mai este obiceiul ca 
înaintea convolului funebru să mârgă si doi bucinatori, bu- 
cinândă din când în când cu tràmbita (2). 

In comuna Brâza, precum și "n cele de prin vecinătate 
din Bucovina, când [ace preotulii vre-o stare, bucinătorii sau 
trâmbiţașii se duci înainte, se postâză întruni locă mai 
înaltă cu faţa întârsă spre mortă, și acolo apoi, punândiă 
trimbiţile încrucişă, bucină până ce ajunge preotuli cu mor- 
tulü în dreptulă lori, apoi plâcă iar înainte, si totă așa [aci et 
până ce ajungi la morminti (3). 

In Vicovulii-de-sus bucinătorii mergi în dreptulă convoiu- 
lui și după fie-care stare bucină de jale. 

Fie-care bucinători capătă pentru ostenéla sa câte o 6ie 
sau câte 1-2 fl., după cum le-a fosti si învoiala (4). 

In orașele Câmpulungii si Vatra-Dornei, unde se punti 
bucinătorii și fluerarii numai la feciorii si fetele cele mari, 
este datină de-a, se cânta atàtü din flucre câtă şi din trim- 
bile de-odală, și anume așa, că maï întâi bocesci druscele, 


(1) Com. de d-lui V. Turturână. 

(2) Burada, Inmorm., p. 25.—Dict. de M. Nistori din Mălini: «In Drăceni. ju- 
del. Suceva, cel tineri se petrecă şi cu trimbiţa.» 

(3) Com. de d-1ü Nic. Prelici, stud gimn. 

(4) Com. de d lù V. Turtureană.—Dacă nu se poti afla dot bucinatori se iea şi 
numai unulă. 


— 275 — 


cari mergit cu capurile despletite alăturea, cu secriulă, și apoi 
bucinătorii şi fluerarii. Astfeli se părândâză bocitóre şi 
bocitori până ce ajungi la ţinterimi (1). 

In Câmpulung bocetele sunt adeseori acompaniate de 
fluerü (2). 

Cântecele, sai: mai bine disü doina, ce se cântă de flue- 
rari la înmormintare, are în Bucovina ceva schimbare de 
ceva ce se cântă în Moldova (3). 

In multe părţi atâtă din Bucovina câtii şi din Transilvania, 
mai alesi pe la orașe, feciorii şi fetele mari, câte odată chiar 
și băetanii si copilele, se petrecă cu musicanți, cari cântă 
în diferite instrumente, simbolisândi prin acâsta însurarea, 
și măritarea, celori ce sunt astü-felü petrecuţi la morminti, 
dicându-se, mai alesii despre o fată mare, că ce mresa lui 
Christosi» (4). 

Ducerea mortului la gr6pă cu cântări din fluere şi bucine 
este o datină romană. 

Acâsta o gàsimü în Propert. lib. IL. Eleg. 4: «Şi nici 
zădarnică va fi plângerea mea prin tubă (bucini) (5),» şi 
lib. IV. Eleg. ult. v. 9, «așa cântaii tubele cele de jale (6).» 

Asemenea și Ovid: «se cântă din flueri la înmormîntările 
cele jalnice (7).» 

Luxulii pompeloriă funebre ajunsese asa de marela Romani, 
încât, după o disposițiune a legiloră celori XII tabule, citate 
de Cicerone «se reduceai cheltuelele înmormintării la trei 
vestminte de dolii, trei bănzi de purpură și dece fluerari (8).» 





(1) Com. de V. Burduhosă și dict. de M. Ursaca. 

(2) Com. de V. Burduhosi, stud. gimn. 

(3) Burada, Inmorm., p. 25. 

(4) Com. de d-lii T. Simonă. 

(5) Nec tuba sit vana querella mei. 

(6) Sic moestae cecinere tubae. 

(7) Fast. lib. VI. v, 663. Cantabat moestis tibia funebris. 

(8) De legibus, II, 22. Extenuato igitur sumptu, tribus ricinis, et vinclis 
purpurae cl decem tibicinibus.» 


— 276 — 


Lucru vrednici de luatü aminte este, că la noi Românii 
numă&rulă fluerariloră nu se urcă nici când peste dece, și 
dacă întrebă cine-va pentru ce numai până la dece, r&spun- 
sulü este, că aşa sa pomenită din bătrâni (1). 

Astă-felă se duce mortulă, de cum sa scosi din casă și 
până ce ajunge la mormintă, petrecută fiindă de lacrimele 
rudeniiloră si ale amicilori, de bocetuli bocitârelori, de 
cânteculii fluerătoriloră şi a bucinătorilori şi de jalniculă 
sunetü alii clopotelori, cari vestescii cu părere de răi tre- 
cerea, din vicță a unui creștini. 

Dar să lăsămu convoiulii funebru ca să-și urmeze calea 
sa, și să ne întorcemii pe ună momentů indërëptü la casa 
din care sa scosi mortului. 

In casa unde se află unu morti, nu se mătură de felu, 
până ce nu se scâte acesta si se pornesce la ţinterimi, fiindă, 
după credinţa Românilori din Bucovina, Moldova şi Muntenia, 
rëü de mórte şi pentru alți membri din acea casă (2). 

Iar dacă se şi mătură în decursuli celorii trei dile, atunci 
gunoiulă nu se scóte de felu afară (3). 

După ce s'a scosi mortulii din casă şi după ce s'a porniti 
acum spre finterimü, cei ce aü rëmasü acasă puni pre o 
prietenă sai pre altă femee străină să măture iute în casă 
anume ca să nu se mai întorcă r&ulă îndăr&tu. 

Femeia pusă mătură $i cotilesce (4) frumosi tótă casa, 
atátü unde a statü mortulă, câtù și prin celelalte odăi, iar 


(1) Burada, Inmorm., p. 67. 

(2) Com. de maï mulți Români. — Vedi si Ionénü, op. cit. 42.— D. Stănescu, 
op. cit. p. 325: aCâtii timpii mortulii nu e dusa la gr6pă, nu se póte mătura 
prin casă. v 

(3) Dict. de M Nistoră din Mălini si A. Pletosă, din Rădășeni, în Moldova, 

(4) Verb, a co însemneză in unele părţi din Bucovina, precum bună 
ră în Bilca, atâta càtü a curăţi prin casă, in altele insă, precum în Costâna si 
Fundulă —Moldovei, atâta câtui a linch), ad'să a linge saă a lingări=a linge 
talgerele, 6lele, a linch} din óle. 


— 977 — 


gunoiulü adunată îlă aruncă întrună locü, unde nu prea 
umblă 6menii. 

După ce a măturati şi a aruncată gunoiului își spală 
mânile cu apă din ulcica de pe ferestă, credândi că făcândă 
acestă nu-i amorțescù mânile, 

După acâsta cei de casă W daŭ drepti răsplată pentru 
ostenslă o păreche de altițe saă o nălramă dimpreună cu unu 
colacii, o pâne sau o bulcă, unii drobușorii de sare și o steclă 
cu o lumină aprinsă (1). 

In Bilca i se dă o năframă și pânea, care a statü până 
atunci pe ferestă (2). 

In Țera-Românescă, îndată ce mortulă a fostă porniti, cine 
r&mâne acasă p6te mătura si aranja ceea ce era în desordine, 
dar ori cine este ținută óre cum a nu bea apă, până nu se 
ingrópà mortulă, căci acea apă ce este adusă din timpulă 
când mortului era neîngropati, se numesce mârtă (3). 

In acele părți, unde este datină dea se face comândare 
sai prasnicii nemijlocitii după înmormintare, cum s'a măturatii, 
neamurile ce aü rëmas acasă, prindă a pune şi a aşterne 
mesele, ca pe când se vorii întârce petrecătorii dela înmor- 
miîntare să fie tâte în cea mai bună rînduială. 

Și acum, după ce am vëdutü si acestă datină, să ne întor- 
cemü iarăși la convoiulă funebru. 

Totă drumuli, de cum sa scosă mortului din casă si până 
ce ajungi cu dinsulu la tinterimü, bocitórele de pretutindene 
atàtü cele interesate cátü şi cele năimite, bocescii necon- 
tenită diverse bocete, şi numai atunci înceteză de a boci, 
când face preotulă stările (4). 


(1) In Boian, com. de V. Turturenă, preoti. 

(2) Com. de Tust. Cârdeiii, stud. gimn. 

(3) D. Stănescu, op. cit. p. 325. 

(4) Pretutindene usitatii in Bucovina și Moldova. Lambrior, op. cit. p. 153: 


— 273 — 


In șirurile următâre vomi reproduce numai vr'o câte-va 
din mulțimea, acelorii bocete, iar restului să se vadă la finea, 
acestui studii. 

Când scoti mortulă din ogradă sai curte şi se pornescii 
cu dinsuli spre biserică, bocitârele din Bucovina bocescii 
astü-felü: 


Plânge casă, plânge masă, 

Că de stăpâni ești rămasă! 
Plângeţi uși, ferești plângeți, 
Că de-acuma remâneţi, 
Plângeţi și vol cheutori 

Că stăpânul călătoriă. 

Bată-te pustia mârte 

Multi ești tu fär’ de dreptate! 
C'ai veniti până la pragi 
Şi-al luată ce mi-a fosti dragii, 
Şi-al veniti pân’ la ferestă 
Și-al luati capulii din casă. 
Gospodarulă, cinstea caset, 
Cinstea casei, stâlpul casei, 
Elù de-acuma că ne lasă 

Cu inima friptă, arsă. 
Scólă-te, drăguță, scólă, 

Că-i destulii de-alaltă seră, 
Şi te uită pe ferestă, 

C'a venită carte domnescă 
Ca la drumu să te pornâscă. 
Carte domnâsc'a sosită 

Şi la drumu că te-ai porniti. 
Rămâi casă sănătâsă 

Că stăpânul tëü te lasă. 





«In vremea ducerii mortului până la biserică stă totii temeiul bocitului, 
femeile bocit6re continescă numa! în restimpurile prohodirii; altmintrelea 
bocescü intr'una.» 


— 279 — 


Scólá, drăguță, si cată 
C'amu te scotii din ogradă. 
Sedlă-te dragă, și vedi, 
Cum te-aii scosii şi din lived! (1). 
Celea din Transilvania, districtului Năsăudului, bocescü așa: 


Râgă-te, cul te-i ruga, 
Râgă-te la clopotarii 

Să tragă clopotul tare, 
Să mergă resunetii mare 
Peste tâte delurile, 

Să se stringă nemurile, 
Să vie la petrecane, 

Că aci-l mare jălane! 


De cum-va mortulă e o fată mare, atunci mumă-sa o bo- 


cesce asa: 
Draga mea, mândru gătată, 
Cum te duci de supărată, 
Fiindă de mórte 'nșelată. 


După accea îndată fetele o bocesci astü-felü: 


Draga nóstră 'mpodobită, 
Cum te duci de bănuită 
De mârte înceluită! 
De cum-va mortuli e o nevastă tânără, în urma căreia 
aŭ rëmasü mai mulți copii mititei, bocescă așa: 


Cine 'n lume-a mat vëdutü, Haid, Toanë (2) si te uită 

A vëdutü și cunoscutii De ved fiii cum se cântă, 
Nevastă mândru gătată Bărbatulă cum te comândă. 
După copil supărată? Nor, loană, amu gândită, 
Cine 'n lume-a mal vădută, Ami gândită si-amü socotiti, 
A vădutii și cunoscutii Că tu-acum nu mal glumesci 
Nevastă mândru tocmită Dar’ te vedemii că pornesci. 
După copil bănuită? Şi-amii gândită că al glumită, 


(1) Din Ciudeiă dict. de M. Popescu, dăscăliță. 
(2) Adică după cum se numesce repausata. 


— 280 — 


Dar vedemă că al pornitii. 
Ah! loană, draga mea, 
Draga mea, iubita mea! 
Lasă-ţi dorulii prin ocoli 
Să resar'unii merişoră 
Toti cu mere rosióre, 

Cu frundele rotunjidre, 

Fiii iü vorů scutura 
Dorulii și-lii voră stmpăra. 
Când vorii scutura mërulü 
Iși vorii stâmpăra dorulii. 
Vină, loană, înapoi, 
Baremii peste-unii anii saü doi, 
Să vedi ce mai facemü not. 
Vină, loană, înapoi. 

Pe 'nfloritulă spiniloră, 

De dorul copiiloră, 

Pe "'nfloritulă pomiloriă 

De dorulii coconilorii. 

Şi de nu-i veni să ședi, 
Vină baremi să ţi-i vedi; 
Și de nu-i veni să mâl, 
Vină de ţi-i mai mângâi. 
Ioanä! copiil tăi 

E plină lumea de et! 
Copiii fără de mamă 

Nu-sii luaţi nici într'o s6mă. 
Ah! loană, draga mea! 
Draga mea, iubita mea! 


Cum inima te-a 'nduratiă 
De copiii ţi-ai lăsată 

Ca pre-o păsăruică 'n garda 
La toţi 6menii de sfată, 

Ca pre-o păsăruică 'n holdă 
La toţi 6menii de vorbă ? 
Copiii făr'de părinţi 

La toţi ómeni-sü uriţi í 
Soţul s6ță-și va găsi, 
Mamă la copiii n'a fi, 
Soţulii s6ță-şi va afla 

Dar' mamă la copii ba. 
De-ar fi tata câtii de bună 
Toti ţipă copiii n drumii, 
De-arii fi mama câtă de rea 
Toti și-l iea pe lângă ea. 
Ie-ţi, Ioană, diua bună 

Dela sóre, dela lună, 

Dela soţia cea bună. 

Astăgqi Christosii te-a poftitii 
La raiuli celă curàtitü, 
Astăqi Christosii te-a chemată 
La raiulă celii destătatii. 
Raiule! grădină dulce, 

Eu din tine nu m'asü duce 
De mirosul florilorii, 

De fumulii tămâelorii, 

De glasuli ângeriloră! (1) 


Pe drumiă, bocitorele din Bucovina, dacă mortulă e băr- 
bată însurată si i-a r&masi nevasta, bocescü asa: 


Miluţa n6stră cea dulce 
Cati cu ochii cum se duce. 
Da de ce te-ai supărati, 

Şi cum de te-ai îndurată 


(1) Com. de d-lă T. Simonă, 


Şi pe noi că ne-ai lăsatii 

Şi pe-așa drumii mi-ai plecată ? 
De la capii pân’ la pici6re 

Eŭ m'ași ruga dumi-tale 


-— 281 — 


Să te lași de astă cale, 
C'astă cale-i ducătâre 


!Şi 'napoi ne 'ntoreëtóre 
Si nouë cu supărare . . (1). 


Cele din Transilvania, comuna Orlatü, asa: 


Multă iubituli mei bărbati! 
Pe calea care-a! plecată, 
Nu-i nadejde de 'nturnată, 
Şi pe care mi-ai porniti 
Nu i nădejde de venită. 

Nu te uita apeloră 


Că apele'sii mergătore 

Şi nu mi-sti întorcătâre, 
Ci te uită sorelui, 

Că elă că-mi e mergătoriă 


Îi Yarăși întorcătorii ! . . (2). 


Dacă mortulă e feciorii holteiii, bocitârele din districtul: 
Năs&udului fü bocesci astü-lelü : 


Cine 'n lume-a mal vëdutü 
Nuntă mare făr' de pomi 
Și-atâta norodi de omu? 
Nuntă fără ceterași 

Şi mirele în sàlasü ? 

Cine *n lume-a mal vădutii 
Voinicii tenări si gătati 
Şedândii aşa supărată, 
Voinicii tënërü şi gătită 
După lume bănuită ? 
Mânca-te-ar sicreta morte, 
Rea ești și fără dreptate. 
Nu mergi la cine se cade, 
Mergi la cine nu se cade. 
Ñi la nol ce-ai căutat? 


Căci mama nu te-a chemati. 


Dar’ la noi de ce-ai veniti? 
Căci tata nu te-a dorită! 
Fost'aii vâji și babe 'n sati, 
Pre-aceia să-i fi luati, 

Pe min’ să më fi lšsatü ! 
Ardă-te foculă orașii 


(1) Din Igesct 


(2) Com. de Rom. Simu, invëtštorü. 


Și tote potecile 

Şi tote lscurile. 

Ardă si doftori 'n ele, 
Dacă mi-ai datii lecuri rele, 
Nu mi-a trecută după ele. 
Dragile mele surori! 

Pliviţi st-ale mele flori, 

Le pliviţi şi le udaţi, 

De vorii cresce, le purtaţi, 
Pe mine nu m'așteptaţi! 
Cresceţi, flori, cât gardurile 
Se le bată venturile 

Ca pe mine gândurile! 
Cresceţi, flori, și nu "'nfloriţi, 
Căci mie nu-mi trebuiţi! 
Noi, Ioane-aș'ani gânditii, 
Că ni-l chema chemătore, 
Ne-al chematii petrecătore ; 
Nu ne-a! chematii să jucămi, 
Ci ca să te comandămi. 
Astăqi e o săptămână, 
Umblă mârtea prin grădină 


— 282 — 


Cu lampașă și cu lumină, Și fruntea feciorilori, 
Rupândiă flori din răd&cină, Rupândi vîrvulă dela floră 
Po Ioan dela inimă, Si fruntea dintre feciori 


Rupândi vîrvulii florilorii 


Iară maică sa îlii bocesce așa: 


Ab! Ioane, dragulii mamii, Dacă mergi pre celă cu bani, 
Dragulă mamii, scumpulă mami! !| Te vei tâlni cu dușmani, 
Multă în lume m'am isbitiă Dacă mergi pre celii cu spini, 
Leculii nu ți l'am găsită Te vei tâlni cu străini, 

Si tu Ioane-aï murită. Dacă mergi pre celii cu flori, 
Multi în lume am umblati, Tâlnesci pre frați şi surori. 
Leculi nu ti l-ami aflati Veniţi fraţi, veniţi suroii, 

Si tu rëü te-ai supăratii De më 'mpodobiţi cu flori. 

Și de lume te-ai lăsati. Vină mamă, vină tată 

Ah! Ioane, dragulii mamii, Şi-mi udaţi fața cu apă, 
Dragulii mamii, scumpulii mamii ! | Më petreceţi pân' la grópă 
Multe deluri af suitii U'acolo çu lută m'așteptă. 

Si tote le-ai coboritiă, Veniţi și voi verișore 

Numai ăsta-lă veï sui De-mi petreceţi este-oscidre, 
Și nu-lă vel maï cobori. In grădină 'n tinterimü 

Ilea séma, Ioane, bine Cu ţernă să le 'nvëlimü. 
Dacă-i merge 'n ceea lume. Vină, mamă, să prândimă, 

Că sunt două drumurele Că de adi ne despărțimiă. 

Şi cu greii de-alesii din ele, Vină, tată, să gustămi 

lea séma pe care-i mere: Că de-aQI nu ne mai vedemi! 


Dacă mortului e o nevastă cu copii, atunci se bocesce așa: 


Cine 'n lume-a mai vă&duti Şi pre noi de ne-ai lăsată 
Nevastă mândru gătată, Mititei şi frumușei, 

După copit supărată, Şi-i plină lumea de noi! 
Nevastă mândru tocmită Mânca-te-ar şi focul mârte 
După copii bănuită. Rea ești si fără dreptate, 
Copiii din graiu grăiaŭ Căci mergi unde nu se cade! 
Şi din gur'așa diceaü: La noi tu de ce-ai venită? 
«Vai mamucă, mama mea, Căci nime nu te-a doriti, 

Că te-a 'nduratii inima, Si mama nostr'a murită! 


Inima cum te-a 'nduratü La nol ce al căutată ? 


— 283 — 


Căci nime nu te-a chemati 

Şi pre mama ne-ai luati, 

Şi-al ruptii vêrfulů floriloră 

Şi mama copiilori, 

Şi-al rupti fl6rea dintre vii 

Şi mama dintre copii, 

Şi ţi-al pusi mâna pe masă 
Şi ne-ai făcută largi prin casă, 
Şi ţi-a! pusü mâna pe grindă 
Şi ne-ai facuti largi prin tindă, 
Ți-al pusi mâna pe usorü 
Ni-aï făcută largă prin ocoli. 
Plânge casă, plânge masă, 

De mama sunteți r&mase, 
Plângeţi ah! si vol păreţi, 
Căci de mamă rămâneți! 

A venită mârtea pe drumă, 

A luati ce-a fosti mai buni, 
A veniti mórtea pe costă 


Ne-a luatii pre mama nâstră. 
Ah! tu totă așa-i gânditi, 
Că mama n'are sfârșitii. 
Câte l6curi ai cătatiă 

Alu et totii uu laï aflată 

Şi ea răi sa supăratii, 

Din lume s'a depărtată 

Si pre noi ea ne-a lăsati. 
Rămâi lume cu multi bine, 
Mama se duce din tine! ... 
Iar fiica din graiii grăia: 
«åh inămucă, draga mea! 
Cum inima te-a 'nduratü 
Depre mine m'ai lăsată 

Ca pre-o păs&ruică 'n gardă 
La toţi 6meni! de sfată, 

Ca pre-o păsăruică ?n holdă 
La toți 6menii de vorbă?! 


Dacă procesiunea anume saii din întâmplare merge prea 
iute, atunci mama, soția sai sora mortului se rogă să nu 
mergă așa de repede, dicândi: 


Nu mi-lă duceţi aşa tare, 
Căci diua-i destul de mare, 
Ci-lu duceţi încetinelă, 

Că nu m'am urită cu elù. 
Si te rogi, ah! clopotari, 
Nu trage clopotulii tare, 
Cadi e di de desparlare. 
Ci-lu trage ceva maï linii, 
Că noi adi ne despărţimiă, 
Şi mi-l trage mai înceti, 
Căci de astădi nu-lă mai vëdü ! (1) 


Când sapropie de biserică şi daŭ să între cu 


mortulii 


(1) Tóte bocetele acestea mi le-a com, d-lă T. Simoni. 


— 281 — 


în curtea acesteia, atunci bocitorele din Bucovina bocescit 
astü-felü: 


Bucură-te mănăstire (1), 
Mândră floricică-ţi vine 

Pe pornirea plugului 

Pe cântatul cucului, 

Pe stratulii pe petringelă, 

Pe delulă celü frumuselü (2). 
Da nu vine să 'nflorâscă, 

Da vine să veștedescă (3). 


Altul și anume când mortuli e uni copilă: 


Bucură-te mănăstire, 

Mândră floricică-ţi vine, 

Da nu ţi vine să 'nflorescă 

Da-ţi vine să veștedescă. 

Bucură-te clopoțel, 

Că-ţi mai vine-uni suflețelii, 

Da nu-ţi vine să trăescă, 

Da-ţi vine să putreqescă (4). 
Sai așa: 

Bucură-te clopoţelii 

Că mai vine-unü voiniceli, 

Trandafirelă frumuşeli, 


Da nu vine să 'nflorescă, 
Că vine să putredâscă. 


Altulă, totă când mortulă e copilu: 


Bucură-te mănăstire 
Că trandafirii mândru-ți vine, 
Da nu vine să 'nflorâscă, 


(1) In Bucovina tote bisericele zidite din materială tare (pistră și cărămidă) 
se numescii de poporă mănăstiri, şi numai cele de lemnă se numescă biserici. 

(2) Biserica din comuna Igesci, districtulă Storojineţului, de unde e culesü 
bocetulă acesta, e făcută pe uni delușoriă. 

(3) Din Igesci dict. de Tlie ală lui Onuireiă Frundă. 

(4) Din Crasna, dict. de M. Bărbuţă, 


- - 285 — 


Ci vine să putredescă. 
Draga mamii nu te da, 

Nu te da, nu te lăsa, 
Scolă-te si vei umbla, 
C'apol nu mi te-ori lua, 

In pămîntii nu te-oră băga. 
Dar dacă nu te-i scula 

In pămintă că te-oră băga 
Şi-acolo m veci că mi-l sta, 
Mai multi nu mi te-i scula. 
Dragile mamii picioruţe, 
Când vorii face ele urmuţe? ! (1). 

Toti așa bocescii și Româncele din Transilvania, când se 
apropie de biserică. 

Iată cum se începe unŭ boceti din acâstă țeră și anume 
din Secadate: 

Bucură-te mănăstire, 

Că frumâsă fl6re-ți vine, 
Dar nu vine să 'nflorâscă, 
Ci vine să putredescă (2). 

Astü-lelü se petrece fie-care mortă, până ce întră în biserică, 
unde i se face prohodulù. 

Mai înainte însă de ce vomi vorbi despre prohodă, să ne 
întârcemi puţini iarăși îndărăptii și să vorbimii despre stă- 
rile, ce se facü în decursulii petrecerii de acasă si până 
la, biserică, precum și despre podurile, cari se punü în calea 
mortului nu numai până la biserică, ci și mai departe până 
la tinterimü. 


(1) Amendouă din Badeuţiă, com. de d-lă Av. Macovei. 
(2) Com. de d-lui L Georgescu, învățătorii. 


— 286 — 


XXI. 
STĂRILE. 


In decursuli petrecerii mortului de acasă și până la bi- 
serică este pretutidene datină de a se face, pe lângă cele 
arătate în cap. precedentă, încă și vr'o câte-va sài saŭ po- 
pasuri. 

Stările saŭ popasurile acestea, numite alt-mintrelea în unele 
locuri încă si stâlpi (1) saŭ prohóde (2), represintă vămile din 
cea-laltă lume. Prin urmare ele se facă în prima linie cu 
scopi ca să potă trece mortului prin vămi, si numai rari când 
pentru paradă sau spre a se odihni. De aice vine apoi și datina 
poporului de a se bate așa, de tare după dinsele (3). 

Facerea lori însă atârnă totü-deauna parte dela vada și 
reputatiunea ce a avuto celui repausatiă în vița sa, și parte 
dela vada, și puterea materială a celorü ce sunt îndătoriți 
- să-lu înmorminteze saă mai bine disă a familiei sale. 

Dacă repausatuli a fostă unu omu avută, de omenie, cin- 





(3) In Vatra-Dornei, dict. de M. Ursaca. 
(2) In Mahala, com. de Ionică ală lui lordach ilsacü. 
(3) Com. de d-lă Av. Macovei, preoti, si alţi Români din Bucovina. 


— 987 — 


stiti, cumpëtatü la vorbă şi cu vadă în sati, atunci i se 
tacii de regulă dou&-spre-dece stări, dacă a fostă mijlocaş 
şi nu prea băgatii în semă de consătenii săi, i se facü numai 
atâtea câte poti plăti némurile sale ca să i se facă (1); iar 
dacă a fosti s&rmană sai chiar uni pălmași si pe lângă 
aceea a mai avuti încă și purtare rea, iar nâmurile sale 
maŭ de unde să plătâscă preotului, atunci de regulă nu i se 
facă mai multă decât trei stări. 

Cu alte cuvinte oprirea pe drumi în decursulă petrecerii 
este mai desă, numărulii stărilori mai mare, numai pentru 
cei mai avuţi, cari sunt în stare să plătâscă, pe când pen- 
tru cei săraci este vorba: 


Duceţi-li mai tare 
Că bani n'are (2). 


Așa dice popa nosti, 
Când móre celă fără rosti: 
Mergeţi tare, 
Că bani n'are. 
Dar când móre vr'unü bogati, 
Unde-ţi cântă trăgănatu: 
Puneţi jos, 
Că-i bánosü ! (3). 

Se întemplă însă forte adeseori şi n multe locuri că 
preoții nu se orienteză, nici când, la facerea stăriloră, după 
plata ce-o capătă sai spereză că vorů căpëta-o, ci totii-dea- 
una după purtarea cea corectă si esemplară a celui repau- 
satu. Aceşti preoți, demni de tótă lauda, voindi a stători 


(1) O semă de preoţi din Bucovina ieaii pentru fie-care stare câte 1 fl. v. 
a. Banil aceştia îi consideră poporuliă ca anii tributii, nu atâta pentru munca 
preotului, ci mai multă pentru vămi. 

(2) Lambrior, op. cit. p. 153. 

(3) Dr. L. U. Jarnik şi An, Bàrsénü, Dome şi strigături din Ardeli, Bucu- 
resci 1885, p. 468. 


— 288 — 


în comunele ce le păstorescă, uni exemplu cum trebue să 
viețuiescă si să se porte toți creștinii, fie repausatulă frun- 
tași, mijlocaş sai codașii, dacă a 'avutii o purtare bună, 
îi faci de comuni 12 stări, dacă însă a avutü purtare rea, 
chiar gi 'n casulii acela când sar pune nemurile pentru din- 
sul, nu-i facă mai multe decât sése stări. 

Fie însă mortulă ori şi cine ar fi şi casa sa ori și câiii 
de departe de biserică, nicăiri si nici când nu este datină, 
să se facă mai multe decât dou&-spre-dece si mai puţine 
decât trei stări (1), deşi credă unii că ar trebui să se facă 
două deci si patru (2). 

După săvârșirea prohodului, care se face de regulă în 
biserică, fie tinterimulü aprâpe ori departe, în cele mai multe 
părți nu este de felă datină ca să se mai facă stări. 

La fie-care stare atâti cei ce duci procesiunea câtă și 
toți cei ce petreci pe morti stai locului; cântăreții, fluerarii 
și musica încetă de cântată, bocitorele de bocitti; secriulii cu 
mortul, dacă e dusă de Gmeni, se pune jos, iar preotuliă, 
întorcându-se cu fața spre celă repausată și cădindu-lă, rostesce 
ectenia morțilorii, dacă e prunci mică, iar dacă e înaintalii 
în etate, pe lângă aceştea mai cetesce încă si câte o evan- 
gelie, cu deosebire din celea ale învierii; în care timpu toți 
petrecătorii, dar mai cu semă nemurile cele mai de aprâpe, 





(1) Com. de d-lui V. Turturenă, preotii: aStări se facă dela 3—12 »—Gheor- 
ghiu: «Pe drumă până la biserică se facă 12 stări» — Rom. Simu: «In du- 
cerea mortului la grópš se facii trei stări.» — D. Stănescu op. cit. p 324: 
«In calea spre biserică trebue să pună mortulă de trei ori jos, când 
preoții cetesci şi chiar îşi schimbă locurile.»— Frâncu, op. cit. p 177: «Cånd se 
întorcă cu cosciuguli dela praguli uşii! de trei ory in casă, iar până la 
mormintiă se facü septe popasuri.»—Burada, Inmorm p. 27: «Ducendă mortul 
la ţinterimă se facă 12 stări sau popasuri.»v—A. Pletosă: «In Rădăşeni, in 
Moldova, se facă de regulă 3—12 stări».— Al. Boeriă: «Spre ţinterimă ilă 
pună de trei ori jos, alţii de mai multe ori după cum e și starea omului.» 

(2) Dict. de M. Nistoră din Mălini in Moldova. ' 


— 289 — 


îngenunchiază cu capetele întorse spre preotă, sai lipite 
de secriă (1). 

Prima stare se face de comunii îndată după ce sa scosü 
mortului din casă afară, cele-lalte însă pe la respântiile si 
cotiturile sai cârniturile drumului, precum şi pe malurile 
apelor si ale păraelori, lângă poduri si punți, unde sunt şi de 
acestea din urmă de trecută, iar cea din urmă de regulă 
înaintea bisericei sai la întrarea în curtea acesteia (2). 

La fie-care stare ce se face, si anume nemijlocită după 
rostirea ectenici morțiloră, respective cetirea evangeliei, nému- 
rile cele mai de aprâpe ale repausatului daŭ peste sălașă 
strmanilori şi ducătorilori mortului (3), dar mai alesii copii- 
lori cari stai în apropierea sălaşului, câte ună colăcelă și 
o lumină (4), saă câte unŭ colăcelă şi uni cruceriu (5), 
sai numai bani (6), de sufletului celui repausatiă. 

In unele locuri, precum bună 6ră în Secadate şi alte co- 
mune din Transilvania, unde cresce multă pómă de vie, pe 
lângă colăcei şi cruceri, se mai dă peste sicrii de sufle- 
tulü celui repausată încă şi vină (7). 


(1) Pretutindene usilată în Bucovina. — Vedi și Burada, Inmorm. p. 27 

(2) In cele mat multe sate din Bucovina.— Av. Macovei: «Totă așa indăti- 
n6ză preoții a face la fie-care podi saü cârnitură de drumi sai uliţă laterală 
câte o stare. unde impartii apoi familianţii monete de pomană prin car! 
plătescii «vămile văzduhulul.»— Vedi şi Burada, Inmorm. p. 27. 

(3) Dat. Rom. din Vontinelă com. de Dim. Cârdeii, proprietară: «Mergendă 
pe drumiă la fie-care stare se dă câte unii crucerii celorü ce duci mortul, 
ca să nu dicš când-va că laŭ dusi de geaba.» 

(4) Dat. Rom. din Boianü şi Vicovulii-de-sus, com. de d-li V. Turtureni, 
preotii; a celorü din Mahala, com. de Ionică a lul Iordachi Isacii și a celorü 
din Crasna, com. de d-lă Sam. Petrescu, preotă. 

(5) Dat. Rom. din Balaceâna, com. de M. Jemna. 

(6) Dit. Rom. din Moldova, com. de Tit. Zaharescu si S. Sa părintele Lateşiă: 
«n Rădășeni, când duci mortuli, nu daŭ bani numa! în timpulii stăriloră, 
ci orf unde vădă copii stândă si privindă, se ducă la dinşii si le daŭ câte 2 
—5 bani; - a celoră din Transilvania, com. de Rom. Simu, și a celoră din 
Bucovina. 

(7) Com. ded-lă I. Georgescu. 


Mariană, Inmorm. la Româut: 19 


— 290 — 


In districtulii Năs&udului, unde asemene este datină în 
decursulă iransportării celui morti până la cimitiră, de a. 
se lăsa în mai multe locuri năsălia cu mortului jos şi # se 
ceti st. evangelie, după ce sa cetitü acesta, se pune pe co- 
pàrseü unii taleri sai galbă&ni, care remâne apoi preotului (1). 

In Munții apuseni at Transilvanieă la toti popasuli o femee 
varsă puțină apă dintro doniţă sau dintr'o 6lă n6uă, şi dă 
peste cosciugi câte unii colăcelu gi câte unŭ creițari la câte 
ună săraci (2). 

In unele părți din Țera-Românâscă celu însărcinată cu 
împlinirea celori necesare mortului aruncă la fie-care colți 
alu patului, adecă ali năsăliei, câte 5 sau 10 bani (3). 

In acele locuri, unde este datină de ase da numai co- 
laci si lumini, saii cruceri si colaci, se împlântă lumina saŭ 
cruceriulă în colaci si așa se daŭ apoi amândouă acestea 
uneia şi aceleiaşi pers6ne, nici când îrisă colacul unei per- 
sóne iar lumina sai crucerulu alteia (4). 

In acele locuri însă, unde este datină de a se da numai 
câte uni cruceriii, adeseori se daŭ în crucişi (5). 

Dacă la petrecerea mortului nu se află nici unu sërmanü 
sau copilă, căruia să-i dee peste sălaşă cruceri, atunci cru- 
cerii meniți dea se da, se l6gă în basmalele sau năfrămile 
dela cruci, prapure si fânare, si rămânu apoi celori ce ducii 
procesia (6). 

Totodată e de observată încă și aceea, că de 6re-ce atàtü 
colăceii aceștia, cátü şi luminile și crucerii ce se daŭ la 


(1) Ionă Niţu Macavei: «Dat. pop. rom. la înmorm.» in «Amiculi fami- 
liei,» an. VI. Gherla 1882, p. 94. 

(2) Frâncu, op. cit. p. 177. 

(3) D. Stănescu, op. cit. p. 321. 

(4) Com. de d-nil Sam. Petrescu, Av. Macovei şi V. Turturenă. 

(5) Com. de d-lă Rom. Simă, din Orlatü. 

46) Dat. Rom. din Berchişesci, com. de. G. Velehorschi, stnd. gimn. 


— 291 — 


ocasiunea acâsta peste sălaşu, sunt meniţi, după cum vomü 
vedé mai la vale, spre alumina şi a plăti vămile, prin cari 
are să trecă sufletulu celu% repausată în cea-laltă lume, de- 
accea nu se dai numai atâția colaci, lumini şi cruceri, câte 
stări se facă, ci atâția câte vămi credă ei că se allă. Asa 
cei ce credu că sunt șepte, dau câte şepte; cei ce credii 
că sunt nouă, daŭ câte nouă; cei ce credü că sunt 12, daŭ 
câte 12; cei ce credü că sunt 24, daŭ câte 24; iar ceice 
credu că sunt 99, daŭ nouădeci si nouă de colaci și lumini (1). 

La starca cea dintâiă, adecă în ograda sai curtea casei, 
pe lângă cele arătate mai sus, în tâle ţările locuite de Ro- 
mâni, este datină dea se da peste secriii nu numai bani si 
colăcei, ci încă si multe alte obiecte de sufletulü celui re- 
pausată, mai alesă însă hainele, pe cari a statü şi alte haine 
de ale acestuia, apoi din vite si cu deosebire dintre cele 
curate, cari sunt bune de mâncati, si anume: o vacă, ju- 
nincă sau viţică; una sau mai multe oi, miore sau mieluțe, 
ună mascurii ; rari când și cai; din galițe : o gâscă, o găină sati 
ună cocoși; în (ine: ună colacă, o sticlă sau  ulcică cu 
apă curată și o lumină (2). 


(1) Dat. Rom. din Berchișesci, com. de G. Velehorschi si a celorii din Stup- 
ca, com. de Al. Baciii: «De-acasă până la biserică dai peste mortă 24 de 
cruceri, cu cari plătesce mortulii cele 24 vămi, prin cari are să trecă > — 
Dat. Rom. din Bălăcena, com de M. Jemna: «In Bălăcâna este datină dea se 
face 24 colaci, a se împlânta în fie-care câte 1 or. şi a se da apol pe drumit 
peste sălașii, ca să aibă sufletulii pe cea-laltă lume cu ce plăti cele 24 vămi 
prin cari va trebui să trecă. — Dat. Rom. din Cămpulungi, com. de Gheor- 
ghiă : «Pe drumă până la grópá se daŭ peste salașii 12 cr, pentru-că se 
crede că pe cea-laltă lume se află 12 zaplazuri, unde stă totă câte unii stră- 
jerü, căruia trebue să plătescă ca rohatcă 1 cr» — Frâncu, op. cit. p. 174: 
«Copiilorii se împarti 99 colăcei (covrig!) cu câte unii creițară, pentru motivul 
că arii fi 99 de vămi prin cari trebue să trecă mortulii.» — Com. de d-lù T. Si- 
moni: «Se crede că sunt 12 vâmi, deci nemurile mortului simbolizeză plă- 
tirea, vămilori prin aceea că de 12 ori daŭ câte 1 cr., sai câte unii deceriii 
(10 cr.) la câte unii copilaşi.» 

(2) In Boiană, Mahala, Ostriţa si Horecea, com. de d-lă G. Tomolagă; — 


— 292 — 


In fera-Românâscă şi anume în Vrance: se daŭ nouă gu- 
lere de cămeșă cusute frumosi cu avnice și nouă monadi (1). 

In Mildova, judeţulă Sucevii, afară de hainele, pe cari a 
statü mortulu, se mai dau atâti nemurilori câti şi străi- 
nilorü, cu deosebire însă celori mai s&rmani, încă și toti 
felulu. de vite, şi mai alesă oi (2). 

In Transilvania, districtul Năs&udului, îndată după ce se 
scâte mortul din casă afară, n6murile îngenunche lângă să- 
lași, preotulă și cei-lalți funcţionari bisericesci îndeplinescii 
ceremoniile prescrise, iar după ce ceremoniile aceste sau 
îndeplinită, se impšrtescü copiilori colăcei, iar celori mai 
mari li se dă peste sàlasü băutură şi pâne (3). 

In Munții apusenă al Transilvaniei este asemenea datină 
ca, înainte de ce se pune conducțulii funebru în mișcare, 
să se împărțescă pomana sai pausulă. Fie-care truntașă 
alu satului primesce la acesta, ocasiune câte o doniță, cei- 
lalți câte o 6lă, unu colaci şi o luminiță de câră, iar co- 
piilorii li se împărțesci 99 de colăceă sai covrigi cu câte 
ună creițarii, pentru motivului că ar fi 99 de vàm, prin 
cari trebue să trecă mortului (4). 

Pe la Ponorš, la înmormintarea unui omi de frunte, în- 





In Vicovulu-de-sus, com. de d-lă V. Turturenă; —in Badeuţi, com. de d-lă 
Av. Macovei; —In Stulpicani, com de N. Cotlarciuc: «Singurii am avutù 
ocasiune de a vedé cum a dăruitii unei feinei o păreche de cai înhainaţi la 
o căruță.» — In Rădășeni, Bala si Mălini din Moldova, com. de Tit. Zahare- 
scu, A. Pletosii și M. Nistorii. — Burada, Inmorm., p. 27. 

(1) Burada, Inmorm p. 27. 

(2) Dict. de A. Pletosü și M. Nistorii. — «Şedătârea» an.I, Fălticeni 1892. p. 
40: «Aă nenorocitulă obiceiii, priinciosă bsleloră epidemice, când plecă la 
biserică şi scotii cadavrulii afară, straele mortului le punü de-asupra luy, în- 
cepândi a lua câte una şi le daŭ de pomană, alăturia cu colaci: şi luminare. 
Din vite caută a da cef mai buni popei şi la parte din cei-lalți câte o die 
saii mielă.» 

(3) Com. de d-lii T. Simonă. 

(4) Frâncu, op. cit. p. 174. 


— 293 — 


dată ce se termină prohodulă, sai, cum se spune în Buco- 
vina, starea primă, o muere înrudită cu mortuli și bine in- 
formată despre obiectele, pe cari le-a lăsatii ca să se tm- 
partă, mai întâi dă peste sicriă vre-unuia din căseni saŭ 
vecini o găină și apoi preotului o traistă, merindărița, o 
lumină, ună colaci, numiti ogrăza, colțoni, sad unii coli de 
pănură de lână, și o păreche de mâne, sau doi coți de 
pânză albă. De asemenea, toti peste sicriă, împarte căseni- 
lorii, veciniloră sai sëracilorü și hainele mortului. 

Dacă mortulü e unul dintre cei mai de frunte, totii peste 
sicriu se împartă si vite preotului, cantorului, rudeniilorii, 
veciniloră. Fie-care se chemă cu numele și dându-i-se peste 
sicriă o lumină si o ogrăză, i se spune cu glasii tare: «a 
làsatü mortuli ca, tu să capeți o viţea, mieluţă, stupi, junincă,» 
etc. (1). 

Dn districtulă Siretiului, Rădăuţului, Sucevei si Câmpu- 
lungului din Bucovina atâti obiectele câtii si vitele, respective 
galițele amintite maï sus, le daŭ sai s&racilori în genere sai 
némurilorü celorü mai de aprâpe, sai la nisce fini, fine și 
cumetre, cari sunt mai nevoiaşi. În satele românesc! din 
districtul Cernăuţului însă, precum bună ră în Botani, 
Hliniţa, Mahala, Ostriţa, Horocea, și altele, vitele se împăr- 
țescii mai numai la cei de casă, rari când şi la némurile 
cele mai de aprope, și asta din causă cavita să nuiasă din 
ogradă. Cu tote acestea, însă și Românii din satele de pe 
urmă, până chiar și cei mai s&rmani, credi și spunii că dacă 
nai dati sau celă puţini nai menitii măcarŭ la unulu din 
col de casă vre ună capătă de vită de sufletulu celui 
mortii, atunci de siguri trebue să iasă, adică să piéră vro 
vită la casa respectivă. Ba unii eredü si spunit că dacă se 
întâmplă să peră vro vită înainte de repausarea celui morti, 


(1) Frâncu, op. cit. p. 177 — 178. 


— 294 — 


vita respectivă a fostii în noroculii lui si de-aceea sa dusi 
ca înaintea repausatului (1). 

Atâtă vitele cât şi galițele, menite a se da de sufletul 
celui repausatii, se spală mai întâi pe picidre, ca să fie câti 
se pote de curate, se udă apoi cu puțină apă prâspelă si 
curată, şi abia după aceea se daŭ dimpreună co lumină de 
câră aprinsă și cunii colacă și anume: cele mai usóre peste 
salașii, iar cele mai grele pe de 'naintea mortului, rostindi 
în același timpi cuvintele: «primesce de sufletul tătuchii, 
mămuchit» etc. sa: «să fie de sufletulă surorii, fratelui, fiicei, 
fecioruluă N. N.» etc. (2). 

Precum se luptă omulă în lumea acesta trecëtóre cu o 
mulțime de nevoi și neajunsuri, tutii așa, crede poporulă, 
că are elü să se lupte şi după trecerea sa în cea-laltă lume, 
până ce ajunge la loculü ce i se hătăresce amăsuratu fap- 
telori sale de pe păminti. Drepti aceea tote obiectele si 
animalele ce i se daŭ în decursulă stărilori: de sulletü, aŭ 
scopulă lori holăritii. Nemică nu se dă de pomană fără 6re-și 
care scopii și folosi în viitorii. 

Așa crede poporulă că moitulii, până ce ajunge la loculü 
hotărttă, trebue să trâcă mai întâi printr'uni focă Íórte mare 
și periculosii. Deci hainele ce i se daŭ de pomană, le iea 
sub-sudră şi ducându-le cu sine pe cea-laltă lume, cum 
ajunge la foculi: din cestiune, se îmbracă cu dinsele, și așa 
trece elü prin foci. Hainele ardi, iar elù, r&mâindiă neatinsia 
de para focului, iese de cea-laltă parte de focii, unde sëéde 
Maica Domnului, care, văqendu-li scăpatii, Hü cârmuesce 
mai departe (3). 


(1) Com ded-lü G. Tomoiagă. 

(2) Com. de d-nii V. Turturenă şi G. Tomoiagă, precum şi de alţi Român! 
din Bucovina. 

(3) Credinţa Rom. din Bilca, com. de Justin Cârdeiă, stud. gimn. 


— 295 — 


Despre die, care e considerată de cea mai curată şi ne- 
vinovată dintre tâte animalele, se crede că scuturându-se de 
apa cu care a fostă stropilă, stinge cu dinsa nu numai foculti 
prin care are să trecă sufletului celui repausati în calea sa 
ce duce spre loculii predestinată, ci chiar și foculü celü ne- 
stinsă alu iadului, în care care cade sufletulă celori nebă- 
gători de semă, indiferenți și neascultători de poruncile dumne- 
Qeesci. Ba d:a, fiindu simbolulă nevinovăţiei şi a sfinţenie, 
nu se teme, după credința poporului, nici chiar de, diavoli, 
ci ea mergândă și întrândă tără frică în iadu, r&coresce 
sulletuli celui ce se muncesce, prin stropirea apei de pe lâna sa, 
de văpaia iadului și i alineză arsurile și ranele causate prin 
foculă celui nestinsă (1). 

Mai departe crede poporulü, că murindii o femee îngre- 
unată și dându-se o die a fčtà de pomană peste raclă, după 
ce a scoso din casă afară, va nasce pe cea-laltă lume co- 
pilulă, iar dacă nu dai 6ie de pomană, atunci nu pòte nasce 
copilul, ci rămâne întrinsa înădușiti (2). 

Vaca, junca sai viţica, care se dă de pomană, însemneză 
că laptele ce-l va da acesta va curge până la alü șeptelea 
némü, și că prin urmare va ave ne întreruptă lapte pe 
cca-laltă lume (3). 

Mascurulă insemneză că dacă omulu na făcută nici o 
fântână în viéfa sa, ca să aibă pomenire, în cea-laltă lume, 
fiindă sufletului séü însetat, trebue să bea din scurmătura 
mascurului din care isvoresce apă (4). 

Gâsca, care se dă de pomană, când e sufletulii forte tn- 
setati, se duce la o apă, se scaldă, și intorcendu se apoi 


(1) Com de d-lă. G. Tomoiagă. 

(21 Diet. de M. Bărbuţă din Crasna. 

(3) Dict. de M. Bărbuţă din Crasna. 

(4) Cred. Rom. din Baia, com. de T. Zaharescu. 


— 296 — 


îndăr&pti plină de apă po aripi, stropesce sufletului si-lü re- 
coresce (1), 

Găina, atât cea care se dă de pomană la starea 
primă peste sălașii, câtii şi cea care se dă mai pe urmă peste 
grópă şi despre care vomi vorbi la loculă sëü, se crede că. 
se duce. pe cealaltă lume înaintea sufletului, si scormo- 
lindă şi scociorândi prin buruene şi spini, îi face loci și 
cărare ca să aibă pe unde merge (2). 

Poporuli români călculeză orele nopţii totii-deauna după. 
cântarea cocoșului. Cocoșuli e pentru dinsulă celui dintâi 
vestitorii ală luminei, si ca atare, după credința sa, şi cel 
mai mare si neîmpăcati dușmani ali tuturoru spiriteloră 
necurate şi r&utăcidse, cari umblă n6ptea şi comitii o mul- 
time de fapte rele și înspăimintătore. Când cântă cocoșulă, 
atunci dispară tâte spiritele necurate, tote schimele și tote 
nălucile. Chiar şi diavolulă celii mai mare peste tote spiritele 
necurate, cum aude cocoșului cântândiă, îndată se face si 
elü nevëdutü (3). 

Prin urmare cocoșul, ce se dă peste sălaşul mortului 
de sufletului acestuia, însemneză că elü în cea-laltă lume 
va anunța sufletului orele; —va înspăiminta şi depărta prin 
cântarea sa pe diavoli, ca să nu se apropie de sufletulii pentru 
care a fostă dată de pomană; — va finé în cioculă sëü 
cumpenele de pe la vămile văsduhului şi nu va lăsa pre 
diavoli ca, să facă oreși . care vicleșugii, şi trecându sufle- 
tulă prin foculii, despre care amu vorbiti mai sus, elă va, 
sbura pe deasupra tocului, îli va stropi si r&cori cu apă, 
ca să potă trece mai departe. In scurti disü cocoșuli W va. 
servi ca anunțători ală Grelori și apărători contra spiri- 


(1) Cred. Rom. din Bata. com. de T. Zaharescu. 
(2) Cred. Rom. din Baia, com. de T. Zaharescu. 
(3) Mariană, Ornit. pop. rom, II, 242 și 244. 


— 297 — 


telor celori necurate şi rele cari vâneză sufletele ómeni- 
loră (1). 

In fine, colaci? și crucerii saŭ banii, ce se daŭ la tote stările 
peste sălași, însemneză ca sufletului să aibă cu ce plăti vä- 
mile din ceea-laltă lume prin cari este nevoită să trecă până 
ce ajunge la loculă de odihnă, iar luminile ce se daŭ dim- 
preună cu colacii ca să aibă ce aprinde și cu ce lumina 
când va trece prin aceste vămi forte periculose (2). 

Datina și credința acâsta este forte răspândită şi în Banat. 

Unui boceti din Comitatuli Caraş-Severinii, care amin- 
tesce despre datina şi credinţa acesta, sună precum urmeză: 


Pasü N. N. pași Pe cale nainte 

Pe cale nainte. Să-ţi fie d'aminte 
Dar fie-ţi d'aminte Pui de gohumbel 
Că ţi-oră eși nainte Mândri, sprintenei, 
Pui de grăurei Pașuli ti lori cere. 
Tare mititei Tu sema sa ial 
Viderea ţi-orii cerc. Şi să nu ţi-lă dal, 
Tu semă să ial Că măicuţa ta 

Ñi să nu l-o dai, Ea iar mi-o sări 
Că ţi-o sări 'nainte Cu olcuţa nouă. 
Tată d'ala tăi Tu lori de li-i da 
Cu nouă bănuţi, Te-i descumpăra. 
Tu loră de li-i da Pașă N. N. pași 
Te-ă descunpăra. Pe cale nainte 
Pașii N. N. pași Să ţi fie d'aminte 





(1) Con. de d-lŭ G. Tomoiagă si alţi Români din Bucovina. — O semă de 
Români însă, precum bunăóră cel din Stulpicani, eredü, după cum mi-a com. 
Nic. Cotlarciuc, stud. gimn., că cocoșii nu sunt curați, pentru că el vină 
prea multă în atingere cu dracii, cari îi scâlă din somni de cântă drepti la 
miedulă nopţii şi cari se ţină necontenită de dinșii. Totuși credă și spună și 
aceştia, că dracii, cum audă vre unii cocoșă cântândă, îndată crapă.» 

(2) Cred. Rom. din Badeuţă. Com. de Av. Macovei, preotă: «La fie-care 
stare se daŭ monede de pomană ca să trecă mortuli, în urma acestul tribută. 
plăltită, mal uşoră peste vămi.» — Bilca, com. de Just. Cârdeiă, stud. gimn- 


Ţi-ori eşi nainte 
Pui de golumbele 
Tare sprintenele 


Gralvlii ţi Lori cere. 


Tu sâma să ial 
Şi să nu ti-lü dai, 
Că ţi-oră mai sări 
Fraţii și surorile 
Cu nouă colaci, 
Dar de li-i da 
Te-l descumpăra. 
Pasü N. N. pași, 


— 298 — 


Pe cale nainte 

Să-ţi fie d'aminte 

Că trlorü eși nainte. 
Pui de grăurei 
Graiuli ţi-l'orii cere. 
Tu séma să ial 

Şi să nu ţi-l dar, 
Că ţie ţi o sări 

Soţia d'aia ta 

Cu nouă creițari, 

Şi lori de li-i da 
Te-i descumpăra! (1) 


Puii de grăureă şi cei de golumbei sai golumbelele, despre 
cari ne spune bocetulii că esü înaintea sufletului și-i ceri 
pușulă, adecă cartea de legitimare, graiulii si vederea, sunt 
spiritele cele necurate, cari stai de strajă sai pândâlângă 
vămă şi despre cari vomu vorbi mai pe largi în unulü din 
capitolele următâre. 

In fine, d-lă loanii Becinega scrie cu privire la credința 
Românilor bănățeni despre vămi și la datina acestora in 
decursulu stăriloră următorele: 

«După mitologia daco-română, după credința poporului 
români de astădi, dela pàmintü până la ali treilea ceriü 
sunt nouă vămi, și la t6tă vama sunt diavoli și furi cu 
dinţi rînjitori, cari cerii sufletuli călătoră dela îngerului con- 
ducătorii, acusându-lă de grele păcate, ce a comisă în viéta 
timpurană. 

«Pentru a scăpa s&rmanulu sulletü de grele învinuiri, si 
prin urmare si de iadü, unde ca p&cătosii are a fi maltra- 
tată pentru eternitate, poporul români și în speciali: femeile 
se îngrijescii de sufletul repausatului, dându í nouă creiţari, 
nouă colaci si nouă lumini, tâte numite sau menite cu: 


(1) Com. de Ioan Popovici, învăţători, 


— 299 — 


— «Dâmne primesce să fie arangelului, »—firesce îngerului, 
care conduce sufletului; apoi: «Dâmne primesce să fie va- 
« meșilorii,» 

«Sufletulă, ajungând la vămi, dă la tótš vama ca mită 
unŭ cruceră, ună colacii si o lumină de ceră. 

«Sufletulu, astă-felu răscumpărati, sbâră dela păminti, 
din acestă vale a necazurilori, din acesti loci deprăvati, 
plini de intrigi, invidie si necaz în cea lume, unde este 
veselic eternă, acolo în lumea nevinovaţilori, în patria amo- 
roșilori şi în corului îngerilori ceresci (1).» 


(1) aDorile, datine popolare,» în «Familia» an. XI, Buda-Pesta, 1875, p. 269. 


— 300 — 


XXII. 


PODURILE. 





Fie-care omă, mutându-se din viéta acesta, trebue, după 
închipuirea poporului română, înainte de a ajunge întru 
împărăţia ceriului, să trecă peste o mulțime de riuri şi părae, 
unele mai mici, mai înguste și mai lesne de trecuti, iar 
altele ma) mari, mai late și mai adânci, peste cari nimeni 
nu e în stare să trecă fără de ajutoră. 

Nemurile mai de aprâpe ale celui repausată, voindi a-i 
înlesni câtii se pote de multi trecerea si peste aceste riuri, îi 
asternü în cale în decursulă petrecerii sale de acasă și până la 
mormintă în diverse locuri, și anume: pe pragului casei sai 
ală tindei, apoi lângă porta ogrădii, la r&spântii .și în cru- 
cile drumului, la întrare în curtea bisericei si în ţinterimi, 
saŭ pe pragulu ușei dela biserică și celii dela portița ținte- 
rimului, dar mai cu s6emă pe la tote podurile, punţile, riu- 
rile, pâraele, șanțurile și gârlele cele mai însemnate, peste 
cari trebue să trecă cortegiului funebralii, câte o bucată de 
pânză curată de casă si cam de trei coţi de lungă, saŭ câte 
unii ștergarii, ori câte o păreche de mâneci, ori o năframă, 


—. 301 — 


cari, în cele mai multe părți din Bucovina, se numescü poduri, 
în unele însă și pună (1). 

Pe lângă fie-care dintre podurile acestea, cari se asternü 
tot-deauna de-a curmezișulii drumului, si peste cari trece 
mortulii, saii mai bine disă, cei ce ducă sicriulă cu mor- 
tulii, în multe locuri, precum bunădră în Boianii, Mahala, 
Sireti şi Bosanci, se mai pune încă şi câte uni colaci, sai 
o bucată de pâne ori o franzelă, și câte o lumină de câră 
galbenă (2). 

In unele sate, precum bună óră în Boiani și Stupca, unde 
este datină de-a se aşeda podurile din cestiune, mai cu s6mă 
pe lângă punți si pâraie, se légă în fie-care corni alü pân- 
dei, adecă ali podului, și câte un crucerii (3). 

In alte sate însă, când trecii cu mortulă peste ună pâriii, 
în locü sa lege grițariă în cornurile pânzei, o rudă dea ce- 
lui repausatü aruncă uni grițariii saii în pârău saü pe de- 
asupra acestuia, iar după ce a trecuti cortegiulii de cea- 
Jaltă parte, aruncă altul îndăr&ptu, fără însă a se uita 
înapoi (4). 

In ţinutulă Dornei din contră, când trecă peste o apă, 
daŭ fie-cărui copilii câte uni cruceriii de pomană (5). 

Fie-care podă, nemijlocită după ce a trecuti mortulii peste 
dinsulă, se rădică de josii și se dă dimpreună cu colaculi, 


(1) Dat. Rom. din Boianü şi Mahala, com. de d-lă V. Turturenii, preotii; 
a celorii din Ropcea, com. de I. de Cuparencu, stud. gimn.; a celori 
din Bilca, com. de Jast. Cârdeiă, stud. gimn.; a celoră din Badeuţii, com. 
de d-lă Av. Macovei, preotii; a celoră din Bosanci, com. de G. Tomoiagă, 
cant. bis. şi I Blându, stud. gimn; a celoră din Berchişesci, com. de G. Ve- 
lechorschi, stud. gimn; a celori din districtulă Câmpulungului şi ală Dornei, 
audită dela maï mulţi inşi. 

(2) Com. de Ionică alii luf Iordachi Isacii; V. Turturâni, preotii; sí I. Blându 
stud. gimn. 

(8) Com. de d-lü V. Turtureniă, preoti; si Al. Baciii, stud. gimn. 

(4) Com. de d-lù Sam. Petrescu, preoti, si At. Ghermană, stud. gimn. 

(5) Dict. de M. Ursaca. 


— 302 - 


lumina și crucerii, legați prin cornuri, unuia dintre petre- 
cători, de regulă unei femei sai unui bărbată săracă, de 
pomană (1). 

In unele sate, după ce sa rădicati de josü, se păstreză 
până după înmormintare şi abia atuncea se dai unor fe- 
mei sărace de pomană anume ca, dacă e o bucată de pânză, 
să-și facă cămeșă dintrinsa, iar dacă e ştergari, să-lă aibă 
de îmbrobodslă (2). 

In unele locuri némurile cele mai de aprâpe ale mortului 
daŭ unei femei s&rmane o bucată de pânză curată sai mai 
multe ștergare frumâse, ca să le aştérnă ca poduri. 

Pemeea, luândă pânza saii ștergarele, le aşterne mai întâi 
pe pragului casei, apoi la esirea din ogradă, la tâte încâr- 
niturile drumuriloră, pe unde trece ingropăciunea, la tâte 
stările, în fine înaintea ușei ţinterimului și a bisericei, iar 
după îngropăciune r&mâni femeii care le-a totă întinsă (3). 

Şi iarăși în unele părţi este datină ca pânza, ce sa aster- 
nuti pe pragulii casei precum și cea care se aşterne di- 
naintea ținterimului, să nu se dea de pomană, ci luând'e 
de jos si ștergându-se cu diînsa, s'o puie sai în sicrii alăturea 
cu mortului sai s'o arunce în gr6pă înainte de ce se acopere 
mortuli cu ţărină (4). 


(1) Dat. Rom. din Boiană şi Vicovuli-deesus, com. de d-lù V. Turtureni 
preotü; a celoră din Ropcea com. de Em. de Cuparencu: «In Ropcea la fie- 
care podă, ce se pune, se dă si câte ună colaci cu luminare aprinsă pe de- 
asupra raclei cu mortulii, la săraci saü copii de sufletuli mortului»; a ce 
lorü din Sucâvă, com. de D. Curisü, stud.gimn; a celorii din Bosanci, com. 
de L Blândulii; a celoră din Balacena, com. de M. Jemna; a celoră din 
Berchiseşci, com. de G. Velhorschi, stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Stupea, com. de Al. Baciă, stud. gimn. 

(3) Dat. Rom. din Stulpicani, com. de Nic. Cotlarciucù, stud. gimn ; a celorii 
din Câmpulungii, com. de V. Gheorghiu, stud. gimn; şi a celoră din Fundulă- 
Moldovei, com. de I Tonigarii, stud. gim. 

(4) Dat. Rom. din Sucéva com.. de D. Popovici, stud. ginn. si a celorü din 
Todiresci, coin. de I Avramiă, stud. gimn. 


— 308 —> 


Podurile sai punţile acestea, cari în cele mai multe părți 
se încredințeză unei femei cunoscute ca să le aștârnă în calea 
mortului, se pună, după unii, cu scopi ca mortul, când 
va ajunge la riurile sai păraele de pe cea-laltă lume, să nu 
fie nevoiti a trece de-a'notuli (1), sai neputândi trece, să 
nu fie constrlnsü a rătăci în colo şi în câce pe pământi (2), 
ci din contră să aibă peste ce trece, credândă că fie-care 
bucăţică de pânză saă ştergari în cea-laltă lume se preface 
întruni podă saŭ punte, care se întinde peste apele cele maï 
mari si mai grei de trecuti şi peste cari sufletulă pote apoi 
trece tocmai ca și peste ori-care podă sai punte din lumea 
acâsta (3). 

După credința unora însă podurile, ce se pună în calea 
mortului, stai în legătură cu puntea vazului, despre care 
am amintitii mai sus că e f6rte îngustă și forte cu anevoe 
de trecuti. Deci sufletului, după ce a trecuti acuma prin 
t6te vămile, ajungând le punica raiului, care se află nemij- 
locitii înaintea raiului, aşterne pânza ce i sa pusi în cale, 
când a fostă petrecută la mormintă, peste puntea acesta si 


(1) Cred. Rom. din Cåmpulungă com. de V. Gheorghiu: «când trecă peste 
ună podă sati părăi, întindă o pânză ca să nu trecă mortulă prin apă.» 

(2) Cred. Rom. din Stulpicani, com de Nic. Cotlarciuc: «despre podü se 
crede, că preste dinsulă trece sufletulii când nu pote trece așa. Dacă nu se 
pune pânza acesta, atuncea rămâne sufletului rătăcindă pe pămentă.» 

(3) Cred. Rom. din Bilca, com. de Just. Cârdeiii stud. gimn: aștergarele se 
pună mai alesă dacă trece mortulă peste ună părău, credendii poporuliă 
că mortulü are să trâcă şi pe cea-laltă lume peste ape, iar ștergarele se 
faci atunci in poduri.» — Cred. Rom. din Ropcea, com. de I. de Cuparencu. 
stud. gimn: aşfergarele puse peste părăii, podi sai punte, însemnă că mortulă, 
adecă sufletulă lui, nu va afla impiedecări în cea-laltă lume.» — Cred. Rom. din 
Mahala, com. de lonicăa lui Iordachi Isac : «Se credecă numai dacă se pună po- 
duri de acestea pâte mortulă străbate in drumul ce-l face cătră cea-laltă lu- 
me.»— Cred Rom. din Bosanci, com. de I Blândulă, stud. gim.: «Pânza se 
châmă punte şifcredii că mortului trece pe e.» — Cred. Rom. din Funduli- 
Moldove!, com. de C. Merchesü si I Tonigarii stud. gimn: «Pânza însem- 
n6ză podă sai punte, ca să aibă pe ce trece riurile din cea-laltă lume.» 


— 304 — 


așa trece mai departe. Cui nu i sa pusi podi în acâstă 
lume aceluia nici în cea-laltă lume nu i se pune (1). 

Causa însă: de ce se pune în calea mortului numai pânză, 
gtergare si năfrămi de pânză, e pentru-că, fiindi pânza forte 
chinuită, să afle sufletulă ușurință în lumea viitâre (2). 

Luminele, cari se daă de pomană împreună cu podurile, 
insemneză, că mortulă, când are să trâcă peste vre-uni 
podü şi mai alesii peste puntea raiului, le aprinde ca să-i 
lumineze, şi așa trece mai departe (3). 

Iar colaci şi grițariă, cari se dau în același timpu de po- 
mană, precum și aceia cari se aruncă în apă, sunt meniți 
pentru văm saă mai bine disü pentru stâlpiă podului, pe cari 
trebue mortulă să-i plătâscă Înainte de ce trece (4). 

Dacă nu s'ar lega cruceri în cornurile ştergarului, sau nu 
s'ar arunca peste apă ori în apă, când trecă cu mortulii 
peste uni părăă, atunci lesne i sar pute întimpla sufletu- 
lui ceva în decursulă trecerii sale până ce ajunge la raiü (5). 

Totă așa faci și Românii din Moldova şi ȚEra- Românescă. 
Aceștia, când trecă cu mortulu peste vre-ună podü, pârăă, 
gârlă sau riù, asemenea aruncă în apă o pară sai bani, 
care însemnâză plata podului (6). 

Ce se atinge de poduri, şi în aceste țări, mai alesi însă 


u) Cred. Rom. din Balaceua, com. de M. Jemna stud. gimn. și a celorü din 
Câmpulungii, com. de V. Burduhosă, stud. gimn. 

(2) Cred. Rom, din Mănăstidra, diet. de Elisabeta Agapi. 

(3) Cred. Rom. din Bosanci, com. de V. Blându sia celoră din Câmpulung, 
om. de V. Burduhosi. 

(4) Cred. Rom. din Stupca, com. de Al. Baciü, și a celorii din Fundulă-Mol- 
dovel, com. de I. Tonigariă. 

(5) Cred. Rom. din Crasna, com. de Al. Ghermană, stud. gimn. 

(6) Burada, Inmorm. p. 25-26: «Dacă se întemplă, că mortulii să trecă peste 
ună podă, atunci unulă din n6murile repausatulu!l aruncă în apă uni bani, 
adică plătesce podulii». — Tocilescu, Revista pentru Ist. etc., an. IL vol. III. 
Bucuresci 1884. p. 887. — Ionénŭ, op. cit. p 39: «Dacă unii morti se trece 
peste o apă, una din rudele lu! aruncă in acea apă ună bani, plata podului.» 


— 305 — 


în Moldova, se întinde pe pragulii porţii casei o pânză albă 
sati o năframă, peste care trece convoiulă funebru, a doua 
pânză se aşterne la jumătatea drumului, și o a treia pe pra- 
gulü porţii dela biserică; când se trece peste acele pânze, 
se aruncă câte o monedă peste ele, apoi se dai de pomană 
la săraci pentru sufletulă repausatului împreună cu o 
luminare, uni colacă și monedile aruncate. 

Aceste poduri alegorice închipuescă punţile ce are să trecă 
sufletulii mortului, ca să ajungă la ușa raiului, iar monedile 
pentru ca să platâscă vămile, de aici si dicerea: «plătite să-ți 
fe vămile! (1)» 

In comuna Baia din judeţulă Sucevei, plaiuli Muntele, 
în Moldova, când scoti mortulii din casă îi punü podă la 
pragi, apoi la pârtă, la vre-o punte, podii sai santü, precum 
şi la portița bisericei, o bucată de pânză cu vre-o câţi-va 
bani întrînsa, și după ce aü trecutii cu mortulii o dai de 
pomană. Pânza acesta însemneză podul ce se întinde peste 
apele de pe cea-laltă lume, peste cari are să trecă sufletuli: 
Cu câtii mai multe poduri de acestea se daŭ de pomană, 
„cu atâta e mai bine (2). 

In comuna hădășeni, același județi, podurile se punü toc- 
mai ca și în Bucovina. Iaŭ adică unii valů de pânză de 
casă și tăindo în 12 bucăţi, punti 12 poduri peste punți, 
poduri, șanțuri, iar unde nu sunt de acestea, puni și în 


(1) Burada, Inmorm. p. 26. — V. Alecsandri, Poesil pop. Bucuresci 1866, 
nota dela p. 140. — Lambrior, op. cit. p. 153: cAtâtii la scâterea mortului 
din casă, càtü şi la fie-care oprire în drumii, femeea reposatului dă de po- 
mană câte o bucată de pânză, numită podă, însoţită de o luminare de ceră. 
Acestea închipuescă podurile ce are a le trece sufletulii răposatului în cea- 
laltă lume până va ajunge laraiii». — M. Nistoră, Româncă din Mălini, jud. Su- 
céva: «n Mălini se pună de regulă numai trei poduri si anume: unulii acasă, 
unuli la mijloculii drumului si unulü la biserică. Aceste poduri insemnéză pun- 
tile de pe lumea cea-laltă.» 

(2) Com. de Titi Zaharescu, stud. gimn. de loci din Baia. 


Alariană, Inmorm. la Români. 20 


— 306 — 


alte locuri, numai să se împlinescă numărul de 12. O sémă 
pună chiar până la 24 de poduri, iar unii, şi cu deose- 
bire cei mai s&rmani, punii de regulă numai trei. 

Mulţi inşi si mai alesii cei mai cu dare de mână, punti 
în locă de pânză, cămăși cusute. 

Cui nu i se pună podurile, acela nu pote trece peste 
apele din cea-laltă lume, ci rătăcesce necontenit pe lângă 
țărmurile lori (1). 

In fine, în comuna Borâiă, înainte de a scâte mortulă din 
casă, aşternă între pragulii casei, în care a statii mortulă, si 
între pragulii din afară, unulă dintre cele maï frumâse și 
mai scumpe lăicere; iar pe pragulă din atară, pună în ace- 
laşi timpi o perină. 

Aceste două obiecte, cari, după ce aü trecuti cu mortulie 
peste dinsele, se daŭ preotului funcționarii de sufletulii celui 
repausatii, însemneză ca mortulă să aibă în cea-laltă lume 
pe ce se culca (2). Căci se crede că, precum în lumea 
acâsta, așa și în cea-laltă Omenii vorů avé patulă și așter- 
nutulă lori pe care vori odihni, 

Dovadă despre acâstă credinţă, avemi și următorul bocetă 
din Transilvania, districtul Năstudului: 


Râgă-te, cul te-l ruga, 
Râgă-te lui Niculai 

Să-ţi facă ună pată în ral. 
La capëtulü patului 

Meri cu mere rotungldre, 
Cu frundele rotogóle ; 

In pat să te odihnesci, 

In umbră să te r&coresci. (3) 


(1) Diet. de st. sa părintele G. Latesü şi A. Pletosă. 
(2) Diet. de sf. sa părintele G. Latesü 
(3) Com. de d-li T. Simonă. 


— 307 — 


In Basarabia obiceiul de a se face poduri, când se scâte 
mortului din casă, se păstreză peste totu loculă; sə pune 
chiar pe pragului ușei o cergă, unŭ jăviceri saŭ unii prosopii 
şi de-asupra o perină şi o strachină cu mâncare; atâtii 
perina câți si strachina se dă de pomană, pentru ca să 
aibă pe ce se culca si ce mânca mortulă pe cea-laltă lu- 
me (1). 


(1) Burada, Inmorm. p. 26—27. 


— 308 — 


XXIII. 


PROHODULU. 


Cum aŭ ajunsi şiai intrati în biserică, dacă mortului a 
fosti dusii cu năsălia, se pune dimpreună cu acssta în prid- 
vorü saii în despărțitura bărbătâscă, adecă în nausi, iar 
dacă a fostii dusi în cari, căruță, sanie sau pe umere, se 
pune pe unŭ felü de catafalci sai pe două scaune. In ace- 
lași timpi se pună în prejurulü lui, atâti în dreptuli ca- 
pului câti și la picidre, de o parte și de alta, câte uni 
sfeșnicii cu o lumină mare pe dinsuli, la capi alti sfeşnicii 
cu toiagulă, iar de-asupra secriului în dreptuli pieptului 
st. evanghelie cu o cruce peste dînsa. 

După ce sa aşezată asti-felu și după ce sai aprinsi 
acuma tâte luminile de prin prejurulă săi precum și unele 
din biserică, începe preotul prohodulă, care se face după 
cum pescrie «rânduiala îngropării mireniloră» tipărită în fie- 
care rugăciunarii sai molitfenică, şi care pentru cei înain- 
taţi în vîrstă e ceva mai lungi şi din causa acâsta dureză 
mai multi, iar pentru copii mai scurti, căci aceștia se so- 


— 309 — 


cotescii a fi siguri de împărăţia ceriurilorii pentru nevino- 
văţia loră (1). 

In multe locuri, atâtii din Bucovina câtă şi din Moldova (2), 
este datină ca nemijlocită după începerea prohodului unulti 
dintre nemurile mai de aprópe ale repausatului să împăr- 
téscà tuturoră celori presenți câte o lumină de ceră galbenă 
sai si câte una albă, pe cari le tinü apoi aprinse totii tim- 
puli câtă dureză prohodulă, iar după aceea, stingându-le, 
le remâni lori. 

In comuna Baia, din judeţulă Suceva în Moldova, dacă 
móre uni părinte sai unu frate, fiii, respective fraţii si su- 
rorile mortului, ţină câte doi la unii capătă ali secriului în 
timpul, când se află acesta în biserică, lumînări aprinse în 
mână (3). 

In unele părți din Transilvania și Banati, dacă biserica 
e departe de locuința celui repausati, saii dacă repausatuli 
a fosti uni omă săracii și n&murile sale nu sunt în stare 
să-i facă pompă mare, atunci preotuli îi cetesce prohodulii 
pe scurtii în soba (chilie) sai afară, și după sfârșirea ace- 
stuia, împărțindu-se lumini și cârpe atâtă preotului câtă și 
cântărețilorii, precum si la cei ce ducii mortulii, crucea ori 
stâlpulă, se pornesc cu dinsulü drepti la ţinterimă, unde 
tü înmorminteză (4). 

La Românii din Macedonia, i se cetesce sai în biserică, 
ca şi la noi, saŭ dinaintea, intrării în biserică (5). 

In Bucovina se cetesce prohodulii dinaintea bisericei 
numai celorii ce aŭ murită de o morte melipsitâre, precum 
si femeilori ce aü muritii îndată după nascere si cărora 


(1) VedI despre acesta şi Lambrior, op. cit. p. 163 — 154. 

(2) Dict. de sf. sa părintele G. Latesü, preotii în Rădășeni. 

(3) Com. de Titi Zaharescu, stud. gimn. de loci din Bala. 

(4) Com. de d-lă Rom. Simi si d-lă Ioanù Popovici. 

(5) Dim. Bolintineniă, Călători! la Românii din Macedonia, p. 91. 


— 310 — 


na apucafii a li se ceti rugăciunea de curățire. Dacă însă 
li se cetesce rugăciunea acesta, chiar mârte fiindi, atunci 
e iertati a se băga si"n biserică. 

In multe părți, atátü din Bucovina, câtă și din cele-lalte 
țări locuite de Români, pe lângă adevăratulă prohodă, este 
datină dea se ceti, mai alesii dacă repausatulă e înaintată 
în vîrstă, încă şi rugăciunile iertăciuniă de totă blestemului și 
afurisenia, în decursul cărora, când rostesce preotulă cu- 
vintele: «deslegă pe adormitulă robulă, tăă N. N.» saŭ «iartă 
robului Zü N.», fie-care petrecători, care se află de față, 
dice: «Dumnedei să-lu ierte.» 

Dacă repausatulă a fosti uni fruntaşi și omü cu vadă 
în comuna sa, dacă a fosti o muere evlavi6să și mamă bună, 
sai ună feciori ori fată mare, dela cari multi bine sarii 
fi putută aștepta, atunci nu numai că petrecerea i se face 
cu cea mai mare pompă, şi prohoduli i se cetesce în bi- 
serică, ci tot-odată, după sfârșirea rugăciunilori de ietăciune, 
i se ţine şi o vertăciune, adecă o cuvintare, în care se amin- 
tescii faptele cele mai însemnate si demne de urmată din 
viéta sa (1). 

In vechime era datină atâti în Bucovina câtă și în Tran- 
silvania de a se lua iertăciune în numele celui mortă nu 
numai în prosă, ci și în versută, cari aŭ se recitai ca 
uni felii de orație, aŭ că se cântai de către cantoruli biseri- 
cescii ori de către uni altii oratori sai cântăreții, care, cele 
mai de multe ori, singurii le-a compusă. 

Ca dovadă despre acâstă datină, usitată în timpul presentă 
mai multă în Transilvania şi Ungaria, ne póte servi următârea 
iertăciune versificată din Transilvania, care mi-a comunicat'o 
d-lă B. Iosofii, si care a deveniti acum poporală: 


(1) Pretutindene în Bucovina, Transilvania și Banati, com.de I. Popovici. 
Vedi şi loanii Niţu Macovei, Dat. pop. rom. la înmorm,, în eAmiculii fami- 
liei,» an. VI, Gherla 1882, p. 94. 


— 8311 — 


'Taica, care-a adormiti 
Prin mine celü umiliti, 
Se róg’ acum de iertare 
Cu obidă și cu jale. 

Mal întâi și mai de grabă 
La a lui soţie dragă, 
Strigândă tare și grăindii 
Şi din inimă oltândă: 

Oh! iubita mea cea dulce 
Dela tine nu m'ași duce, 
Dar dacă a rinduiti 
Acela ce ne-a ziditü 
Acum să ne despărţimi, 
Mai multă să nu ne 'ntâlnimă, 
Noi că ne vomii despărți 


Și mai multă nu ne-omi tâlni. 


Tu rămâi de mine''n pace, 
Că eŭ alta n'am ce-ţi face, 
Făr să rogü pre Dumnedeii 
A cerului archierei 

Ca de tine să grijescă, 
Multă bine să-ți dăruescă. 
Ce eŭ ţi-am greșiti më iartă, 
Ca să capeți în ceri plată: 
Apoi iară më întorci 

Cu lacrimi mari ca de focii 
Din inimă suspinândi 
Și-ală doilea cuvintii rostindii 
Cătr' a mea dulce măicuță 
Dela care am supti ţiţă, 
Care m'a născută, crescuti, 
Şi la şcólă m'a ținută, 

De totă rëulü m'a cruțatii 
Până carte-am învățată, 

Şi cătr'alti mei fii iubită, 
Pentru că-sii la despărțită. 
Fiindă de totă năcăjiți 
Pân' la inimă răniţi 


Pentru c'ați rămas de mine 
Ne-așezaţi cum se cuvine, 
Domnulii să vë dea răbdare 
La năcazulii vostru mare, 
Să vă mângăe la tâte 

Pân' la ceasulă celü de mârte. 
Despre câte vam gresitü 

În timpi càtü am vietuitü 
Acum më rogi de iertare 
Cu-obidă şi jele mare, 

Ca si voi să căpătați 
Mângâere între frați 

Sin viţa cea vestită, 
Cunună neveștejită. 

Și tu soră Anicuţă 

Sufleta mea și bunuţă, 

Ce de trébă te-ai purtati 

Şi bine m'ai ascultată, 

Eŭ acuma-ți mulțămesciă 

Şi multă bine îți poftesciă 
Şi de ţi-am gresitü vr'o dată 
Trăindi timpu multă la olaltă, 
Rogu-m'acum de iertare 

Cu obidă, jele mare. 
Intorcu-mă înc'o dată 

Cu inimă săgetată 

Cătr'alii meü cuscru iubitiă 
Pre care multă lam doriti 
Şi-a Domnului preotâsă, 
Jupân6sa mea alésă, 

Şi vouă de vam gresitü' 
Sau cu-altii-ceva v'am smintitiă, 
Rogu-m'acum de iertare 

Cu obidă, jele mare. 

Și më rogi de patronie 

La ală mei fiii ca să fie 
Tisturiloră, tutoriloriă, 
Marilorii şi miciloră ! 


— 812 — 


Altă sertăciune versificată din Bucovina, si aflată într'untt 
caietă scrisă în 24 Noemvrie 1846 de Gheorghe Macovei, 
orășani din Rădăuți, sună precum urmeză: 


O tu mârte mâni6să 

Astădi mă scosel din casă, 
Şl-alta nu mi-ai dăruită 

Făr' ună pustii de mormiînti 
Ca să trñescü în vecie 

Cu jale si cu urgie. 

Oh, amară și grea durere, 
Mârte fără mângâere. 

Eü de-acuma înainte 

Nu voii mal grăi cuvinte, 
Că iată călătoresc 

Şi nu maï sunt omü lumesci, 
Ci më chemü ună lutii uscată 
Şi ca mâni voii fi uitati. 
S6rele că mi-a apusi, 

Din lume iată că-si dusi, 
Më ducă la locii de suspin 
Şi la unŭ lăcași străini. 
Pentru codru 'ntunecatii 

Ca 'n mân! străine-am întrati, 
Grea furtună și gerósă 

Më surpă mârtea din casă. 
Veniț fraţi de vë stringeți 
Impreună më plângeţi 

Și vë luaţi iertăciune 

Cu lacrămi de 'ntristăciune. 
Vin” şi tu a mea soție, 

Ce mi-al fostii din cununie; 
Veniţi și voi copilași 

Dragi! tati! cuconași; 

Veniţi prieteni și vecini, 

Că de-acum sunteţi străini. 
lată nu sunt cunoscutii 

După cum no! ne-ami avută. 


Fiţi toţi veseli si voioşi 

Şi 'mpreună sănătoși, 

Că iată eŭ m'am gătiti 

Și de totii m'am despărţitii 

Și pe drumiă că m'am pornită, 
La locuri pustii am nemeritii, 
Şi nu cunoscă unde m'am oprită 
Ca unii nemernicii pribigită 
La împăratuli celi ceresci. 
Eŭ vă rogi nu vë 'ntristaţi, 
Ci pre Dumnedei rugați 

Să găsescă locă inverditü 

La raiul celă înfloriti, 

Să găsesoii locii de verdeţă, 
Să vëdü a Domnului faţă; 

Ca eŭ să më odihnesciă, 

La loci linii să më umbresci, 
Că am fostii unii ticălosii, 

Că dór’ voii ave folosă, 
Cutundatii în păcat mare, 
Că dór’ voiii ave iertare. 

Că acestă cumplită păharii 
Imi pare f6rte amară. 

Oh ce pahari veninosi, 

Oh më surpă de totii jos 

Şi m'am datii în periciune 

In morte și putregiune, 

Ci dar’ și voi vë gătiți 

Și pentru-a cesta gândiţi, 

Că ca mâne să căutați 

Cu mortea să vă 'njugati 

Că nu scit qiua nici cesulii 
Când vi s'a închide glasulii. 
Vedeţi cum sunt, la ce stare, 


— 818 — 


M'am vestejitü ca o flóre, 
M'am uscati ca o ciucóre, 
Nu mal am de-acum scăpare. 
Unde-să fraţii ce! iubiți 

Şi de-aprâpe cunoscuţi ? 
Veniţi rude şi părinți 

Şi versați lacrămi fierbinţi, 
Veniţi rude și surori 

Şi më 'mpodobiţi cu flori, 
Veniţi dară si voi fraţi 
Diua bună vë luaţi, 

Că raiulă mi s'a închisii 
Şi făclia mi s'a stinsă, 

Şi sunt ca uni vinovati 
Cu giulgiuri înfășurată, 
Cu mânurile pe pieptă 

Ñi o morte grea aștepti, 


In pămiîntă a pogoritiă 

Şi lutü uscati su făcută. . . 
Spălaţi-mi faţa cu apă 

Şi mă petreceţi la grâpă 
Şi-mi udaţi trupul cu vină, 
Oh! ca pre uni robă străinii. 
Plângeţi frați si më iertati, 
Diua bună vë luaţi, 

Că më ducii unde nu sciù 

Ñi la vol n'oii să mai viu. 

Şi cuvintaţi toţi cu sete 

Ca Dumnedeii să më ierte, 
Că ei, ca unii vinovatii, 
Multe voii fi și stricati, 
Acum tâte le lasii jos 

Ca unŭ străini, păcătosii 

Şi vedeţi-mi a mea stare: 


Cu frunte posomorită 

Ñi cu faţa veștejită. 
Tótà firea cea zidită 

De Domnuli împodobită 


Unii mormintü plină de putóre. 
Rëmàneti frați sănătoși, 
Că iată eü am plecati 
Și 'n morminti m'am așezată! 
După cetirea rugăciuniloră de iertăciune, respective după 
ținerea cuvintării, când începi preoții sau cântăreții a cânta: 
«veniți frațilorii să dămă mortului sărutarea cea mak de pe 
urmă,» atunci copiii si rudeniile cele mai de aprâpe îlă 
sărută, dacă e descoperiti, pe obrazů sai pemâni în semn 
că-şi ieaŭ iertăciune dela dînsulă, iar dacă e acoperită, atunci 
ii sărută numai crucea și prietenii săi precum toți cei-lalți 
creștini câți se află de față. Iar începutulu acestei sărutări 
îl face totü-deauna preotulă, care după ce a sërutatü crucea. 
şi evangelia, Hü bine cuvinteză, pe când toți cei-lalți dicü 
numai: «Dumnedei sä-lü ierte si să-lă odihnescă! (1) > 


(1) Pretutindene în Bucovina. Vedi şi Burada, Inmorm. p. 36.—Lambrior, 
op. cit. p 164: «După sfârșirea prohodului vinü rudele să dea mortului săru- 
tarea cea mal de pe urmă, după care îlă scotù cioclii din biserică și-lii ducă 
la gr6pă.» 


— 314 — 


Datina de a da mortului, înainte de a se înmormînta, cea 
de pe urmă sărutare era usitată și la vechii Romani. Iată 
ce ne spune în privința acesta Properţiă: «Tu vei pune cea 
de pe urmă sărutare pe buzele mele înghețate, când se va 
vărsa asupra corpului meü o cupă plină de miresme din 
Siria (1). 

Sărutarea acâsta însă, care în unele locuri, mai alesi 
unde e datină de a se duce corpulii descoperiti până la 
tinterimü, se întâmplă adeseori chiar lângă gr6pă nemijlocită 
înaintea înmormintării (2), e de altmintrelea usitată nu 
numai la Români, urmașii Romaniloră, ci si la alte popóre 
creștine de ritulă ort. orient. precum bună órà la Rutenii 
din Bucovina. 

După ce aŭ sărutatii acuma toți sf. cruce si evangelie, 
preotulii, care sa retras în restimpulă acesta în altară, 
unde și-a strinsü lumina și tulpanuli sat ștergaruli, căci 
în cele mai multe părți și mai alesü din Bucovina, nu în- 
dătinéză mai multi după prohodă a merge cu lumina în 
mână până la tinterimü, ese din altarü și încheie prohodulă 
prin bine cuvintarea pomului, a pomeneloră, a colivei și a 
pausului. 

Fiii repausatului, respective părinţii sai nemurile cele mai 
de aprâpe ale acestuia, cum vădi că preotului ese din al- 
tară, se apropie de pomi, pomene și colivă, le rădică pre 
tote acestea în sus şi prindă a le hufufa în sus si "n jos 
totu timpulă cât dureză panachida, iar când cântă cântăreții 
ultima «occănica pomenire» saŭ «eterna amintire», atunci le 
rădică ceva mai sus și apoi le lasă pe încetişorulii jos. 

Cei-lalți inși cari se află de față si cari nu poti ajunge 


(1) Lib. I, Eleg. XIII. v. 29. 
Osculaque in gelidis pones suprema labellis. 
Quum dabitur Syrio munere plenus onyx. 
(2) Burada, Inmorm. p. 36.— 


— 316 — 


ca să pună mâna pe ciurulii în care se află pomulü, pe și- 
puli cu pausü saŭ pe tavaua (blidulii) cu colivă, se finü cu 
mâna drâptă unii de vesmintele altora sai numai puni 
mâna unii pe alții (1). 

Acâsta însemnâză că, precum se țini Gmenii unii de alţii 
la sfinţirea, şi rădicarea pomului și a colivei, aşa se vorů 
tiné și sufletele, unele de altele când vorů avé să iasă din 
iadü (2). 

Punerea mânei drepte a preotului și a némurilorü repau- 
satului pe pomene, pomi, colivă și pausü, iar a celor-lalfí inşi, 
câţi se mai află de față, pe umerile celorii dintâi, şi ţinerea ei 
asti-feli până după sfinţirea si rădicarea acestori obiecte, e 
de origine forte veche, 

La Indienii, Egiptenii, Perşii, Iudeii, Grecii şi Romanii 
cei vechi, când sacrificai animale (vite), preotului sacrifică- 
tori împreună cu cei-lalți sacrificători, cari erai de faţă, 
puneaii mâna pe vita respectivă (nu era iertată unulă în nu- 
mele altuia a o face acesta), căci socotiaü a fi o simbolică, 
străpunere a persânei loră, prin urmare și a păcatelorii celorü 
sacrificători, încât prin predarea părții pămintesci (a trupu- 
lui), credeai că prin acelü sacrificii sufletului ajunge a se 
împreuna cu Dumnedei (3). 

In părţile acelea, unde este datină ca nemijlocită după 
înmormîntare si întârcerea petrecătorilori dela tinterimü, să 
se facă comandare sai prasnică la casa celui repausată, atât 
pomuli cu pomenele, cât si coliva se trimită dela biserică 
îndăr&ptu acasă, şi numai pausuli se duce până la ținterimi 

In acelea locuri însă, unde nu este datină dea se face. 
în aceeași di comandare la casa repausatului, se duce până 


(1) Pretutindene în Bucovina si Transilvania, com. de d-lă Rom. Simi. 
(2) Cred, Rom. din Transilvania, com. de d-lă Rom. Simă. 
(3) Sim. Mangiuca, Călindari pe an. 1882, Braşovă 1831, p. 141. 


— 316 — 


la mormiîntii nu numai pausulü, ci și pomulă și coliva, cari 
se împărțesci apoi după îmormintare la petrecători de su- 
fletulü repausatului, sai le iea preotulu și le îimpărțesce nu- 
mai cu cântăreții şi cu pălimarulu (1). 

Toti așa so face si în unele părți ale Transilvaniei, cu 
acea, deosebire numai că Românii din acestă tëérš gustă pe 
rândi, ca si în Bucovina, nu numai din colivă sat colibă, 
după cum o numescii ei, pentru iertarea păcateloriu, ci si 
din pausü, qicândiă în acelaşi timpi: «să-i fie pausii» sai a Dum- 
nedei să-lă ierte,» sai < Dumnedei să-l odihnescă», credândă că, | 
negustândi din pausă și colivă și nerostindă cuvintele ace- 
stea, repausatulu nu se pote mântui de păcate (2). 

In Bucovina se crede că sufletului gustă mai întâi şi întâi 
din pausă, şi colivă, de aceea acestea două se daù întâiași 
dată de gustatu (3). 

In fine, sfârșindu de rădicatui pomul, scoti mortulü din 
biserică și se pornescu cu dinsulă spre ţinterimă. 

La, ducerea sa spre tinterimü se observă aceeași ordine 
și datine, ca şi până la biserică, cu acea deosebire numai 
că de asta, dată, după cum ami amintiti și mai sus, nu se 
face nici o singură stare. 

Afară de acesta, trebue să mai observămi încă și aceea, 
că dacă mortulă în calea, sa de acasă până la biserică și 
dela biserică până la ţinterimu se întâlnesce cu cară în- 
cărcate cu fenu sau hrană, atunci, eredü Românii, că aŭ 
să mai moră în satu încă si mulți alți insí (4). 

Ce se atinge de cântăreți și fluerari trebue să notămit 
că ei si de astă dată îndătineză a cânta toti drumulü. Dar 


(1) Com. de d-lui V. Turtureni, si alți Rom. din Bucovina. 
(2) Com. de d-lii Rom. Simi. 

(3) Cred. Rom. din Bilca, com. de Just. Cârdeiii. 

(4) eLuminatorulii» an. X, Timiș6ra, 1889, No 25 in Foiş6ră. 


— 317 — 


mai cu semă bocitârele, atátü celea din Dacia-traiană, câtii 
şi celea din Macedonia (1), nu înceteză de telă a boci, ci 
ele, ca și mai înainte, bocesci diferite bocete, până ce se 
apropie de ţinterimă. 
Iar când ajungi si daŭ să intre în ţinterimu, dică: 
Bucură-te ţinterimi, 
Cà-W mai vine-uni trandafiri, 
Da nu vine să 'nflorescă, 
Da vine să putredescă ! 


Sau asa 
Bucură-te ținterime 
Că trandafiri mândru-ți vine, 
Da nu vine să 'nflorâscă, 
Ci vine să putregescă! (2) 
Sau asa: 


Bucură-te ţinterime, 

Căci o flóre mândră-ți vine, 
Dar nu vine să 'nflorescă, 
Ci vine să putredescă! 


Dacă mortulü e mamă, în urma căreia aŭ remasi copii: 


Tat’ avemi si nu ni-i bună, 
Mam'o bagă 'n sintirimă ; 
Tat avemi şi nu ne crede 
Mama-i mârtă nu ne vede, 
De-ar fi tata câtă de buni, 
Toti ţipă copiii 'n drumu; 
De-ar fi-o mamă câtă de rea, 
Toţi îi strânge lângă ea. 

Ñi la fraţi si la surori 

Mergi pe anü de două ori, 
Iar la mamă și la tată 

Mergi în t6tă diua o dată (3). 


(1) Bolintinénü, Călătorii la Rom. din Macedonia, p. 91—92: «După uni 
mortă vină femeile plângătâre de profesie ca la cei vechi.» 

(2) Din Crasna, dict. de M. Bărbuță. 

(3) Din Transilvania, districtulă Năsăudului, com. de d-lă T. Simonă 


— 318 — 


Dacă mortului e bărbati însurată: 


Bucură-te ţinterime 

Că și-alu mei gospodarii vine, 
Da nu vine de trăită, 

Da vine de putreaită. 
Gospodarulă meü celii dulce, 
Stăi o l&că, nu te duce, 

Să ne luămă diua bună 

In câsulii istü di pe urmă. . , 
Te acopării cu pămîntu, 

Tu nu dici nici unŭ cuvîntü (1). . 


Vedându nevasta rămasă, că bărbatul ei nu-i r&spunde 
nemici pentru că, mortii fiindă, nici nare cum să-i răspundă, 


continuă mai departe, dicândiă: 


Bucură-te tinterimü, 

Că si-eü la tine-am să vinu. 

Më rogii să nu bănuesci 

Unii anii să ma! zăbăvesci, 

Pân' băeții sorti mări, 

De nu m'orü maï năcăji: 

De cojocii şi de sumanii, 

De ciobote, de tulpani! (2). . . 


Astu-felu bocescu ele de cum se apropie de ţinterimi şi, 
după ce intră în acesta, până ce ajungi lângă grópà, în 


care are să se înmormiînteze repausatulu. 


(1) Din Ciudeli, dict. de M. Popescu. 
(2) Din Ilişesci, dict. de sora, mea Titiana. 


SE. n 


XXIV. 
MORMINTULU. 





Precum la facerea toiaguluž și a secriului, așa şi la săpa- 
rea grâpei, în care are să se îngrâpe celü repausatii, se iea 
mai întâi m&sură de pe morti şi după măsura aceea se 
sapă apoi grópa. 

Dacă la săpatuli unei gropi pentru unŭ mortii se gâcesce 
grópa mai mare de cum trebue, atunci se crede că va mai 
muri cineva, din acea, casă sai din némulü celui repausati (1). 

In Bucovina si Moldova fie-care grópă se sapă sai de 
cioch numiţi altmintrelea gropniceri, gropari, gropași şi săpă- 
tori; iar în unele părți ale Zransilvanieă îngropători (2), sai 
şi de cătră alți Gmeni din sati, cari nu sunt înrudiți cu 
celă morti (3). 

In Transilvania, şi mai alesii în comunele Bucova, Bon- 
ţarii-de-sus și Bonţarii-de-jos, se sapă numai de cătră ru- 
deniile cele mai de aprâpe. 


(1) Com. de d-lii Ionică alii lu! Iordachi Isacă. 

(2) Com. de d-li Rom. Simi: «Ómeniï, cari faci grópa şi bagă pe mortă 
în ea, se chiamă pe aici, adecă în Orlatü, îngropători. Eï sunt parte rude de 
ale mortului, parte alți 6meni, car! lucră pe plată.» 

(3) Vedi despre acesta și Burada, Inmorm. p. 35. 


— 320 — 


In Țera-Românescă, ţinutul Prahova, preotului începe mai 
întâi a săpa grópa, dândi de trei ori cu hârlețulu în pă- 
mintă (1). 

Atàtü grópa, după ce e gata, câtă şi măsura acesteia se 
păzesc, mai alesă în Țera-Bomânescă, ca să nu trécà peste 
ele vre-ună câne, căci trecândă se crede că vorü mai muri 
şi alți membri din familia mortului (2). 

Intrándü procesia în tinterimü și apropiindu-se cu mortul 
-de grópa, în care are să fie pusi, bocitârele din Bucovina, 
sai maï bine disü n6murile cele mai de aprâpe ale repau- 
satului, cum daŭ cu ochii de lutulă prâspătă săpată începi 
a se întreba si a dice: 

De ce mi-i pămîntulii grosi? 
Că mânâncă celü frumosi. 


De ce mi-l pămiîntulii grasi ? 
Că mânâncă celü cu hază! (3) 


Toti asa faci și cele din Transilvania. 

Iată uni boceti si din acâstă țéră, care asemenea se 
bocesce nemijlocită după ce aü întrată în ţinterimă și aŭ 
dată cu ochii de lutuli aruncati pe mărginile gropei: 


Neprule 

Pămiîntule ! 

Lăcatii aï 

Şi cheie maï, 

Ce încui 

Nu mal descui. 
Cine apuc'a'ntra sub tine, 
Până-i lumea nu mai vine. 

Negrule 

Pămîntule, 


(1) Burada, Inmorm. p. 35. 
(2) Ionénü, op. cit., p. 36. 
(3) Din Siretiii, dict. de Ruxanda Ienachi. 


— 821 — 


Mulţi 6meni ai adunată 
Şi nu te-ai maï săturatii. 
Mulţi 6meni ai înghițită. 
Și totii nu te-al hărăniti (1). 


ar de cum-va mortuli e feciorii holteiu, atunci bocescü aşa: 


Ce nuntă 
E astă nuntă! 
Nuntă fără ceterașii 
Mirele zace '" sălaşii; 
Nuntă cu stégù părostitii 
Pre mire-li bagă 'n păminti! (9). 


Cele din Moldova, mai alesi când mortului e unu fiù saù 
o fiică: 


Dragile mamii sprincene, 
Cum s'orii face buruene; 
Dragii mamii ochișori, 

Cum ori cresce bozișori; 
Dragile mamii mànute, 

Cum n'ori mai face trebuțe; 
Dragile mamii picioruţe, 
Cum norii mai face urmuţe. 
Şi mămuta, când ar sci, 
C'acestii loci Pai părăsi 

Și 'napol iar ai veni, 
Cărărușa ţi-ar plivi 

De iarbă si de mohorü 

Să scii că-l e mare dori. 

De când tu m'ai părăsit 

Şi dela mine-a! porniti 
Cămeșa ţi s'o negriti. 

Da m'of ruga multișorii 

Să iei séma binisorü 

Să-mi trimiți cămeşuica 


(1) Din Orlată com. de d-li Rom. Simă 
(2) Din districtulă Năs&udului, com. de d-lă T. Simonă. 


Mariană, Inmorm. la Români. 21 


Pe șueruli vântului 

Prin fundului pămîntului, 

Că eù albă ti-oY spăla-o 

Și frumosii mi ţi-oi usca-o 

Şi moi pune-o nici în bre, 

Nici unde-va la r&core, 

Nici în faţa s6relui, 

Cin fața pămintului. . . , 

Si te-i șterge pe obrazii 

SIT vede de-alii met năcazii (1). 

In Banati din contră, cum ajungi cu mortulu în ţinte- 
rimă, o femee dintre nemurile acestuia, muma, soția, sora, 
ori altă memotenie, alârgă înaintea procesiunii, se aruncă 
în gr6pă şi cu o maramă în mâna dreptă atinge păreţii gró- 
pei de trei ori după olaltă, ca si cum ar voi să-i măture,. 
şi apoi iese afară (2). 

După ce a ajunsă acum procesiunea lângă grâpă, bo- 
citorele încetsză de bocită, iar ducătorii ieaü mortulă cu: 
secriulu de pe năsălie şi-lu punü pe doi drucușori sat pari, 
cari sunt așezați de-a curmezișuli gr6pei, și lângă cari se- 
află încă şi două fună sat chingi lungi, de cânepă, numite 
în unele părți si brâie sai taclite (3), cari servescü gropa-. 
rilorii spre slobozirea mortului în grópă. 

In unele părți din Moldova, adeseori se întrebuințeză, în. 
loci de funii, nisce bucăţi de pânză, cari, după ce se lasă 
mortulii în grâpă, rămână ciocliloră sai gropariloră (4). 

Dela parii si funiile acestea vine apoi şi proverbul: < 
se apropie funia de pară» saŭ «i sa apropiată funia de pară, » 
care se dice de regulă despre uni omi forte slabi, ce nu. 
mai are multi până ce va muri. 


E 
(1) Din Răvăşeni, dict. de Anita Pletosă. 
(2) Com. de d-lă Ios. Olarii. 

(3) Burada, Inmorm., p. 36. 
(4) Lambrior, op. cit., p. 154. 


După ce sa sasezatü pe cei doi pari cu piciârele spre 
răsărit şi cu capulii spre apusii, după cum e datină de a se 
înmorminta nu numai Românii, ci si toți cei-lalți creștini 
de ritulir ort. orient., si după ce aŭ încetati acuma atâti 
fluerarii de cântată din fluere, câti și bocitârele de bocită, 
preotul începe ectenia morțiloră sai panachida, după care 
adeseori ţine şi câte o cuvîntare funebrală, mai alesii dacă 
mortulă a fosti uni omi cu vadă în comuna sa. 

Sfârșindă ectenia, respective cuvintarea, îi face paosulă 
sai apaosulă, adecă iü stropesce cu vinii, pe alocurea și cu 
untiă-de-lemnă, dacă e descoperită, peste trupů, iar dacă e 
acoperiti, peste capacului secriului în formă de cruce (1), 

In Transilvania, districtul Năsăudului, se stropesce cu 
apă, care se află intro ulcică, şi ulcica aceea se dă de 
pomană la vre o copilă, ce se află de față (2). 

La Romani era asemenea datină dea se turna vină pe 
r&mășițele mortului si anume după ce i se ardea corpulü. 

Tată ce ne spune în privința acesta poetului Virgilii: «după 
ce rămăşiţele mortului aŭ fostii prefăcute în cenușă si sa 
stins flacăra, se spală cu vini (3).» 

Iar naturalistuli Pliniu dice: «Legea Posthumie a rege- 
lui Numa dice: că ruguli să nu fie stropiti cu vină. Şi 
nime să nu se îndoâscă că elù a hotăritii acâsta din causă 
ca să nu iacă cheltueli zadarnice.» (4) 

După ce a stropitii preotului pe celt mortă, groparii punti 


(1) Pretutindene in Bucovina. Vedi si Burada, Inmorm. p. 36 — 37. — Lam- 
brior, op. cit. p. 154. 
(2) Com de d-lă T. Simoniă. 
(3) Eneid. lib. VI, v. 219: 
Postquam collapsi cineres et flamma quievit, 
Reliquias vino et bibulam lavere favillam. 
(4) Hist. nat lib. XIV, 12: «Numae regis Posthumia lex est, vino rogum 
ne respergito, quod sanxisse illum propter inopiam rei nemo dubitet. 


— 824 — 


capaculu secriului şi-lă închidu, dacă a fostii până atunci 
descoperiti, prindi apoi capetele funiilori, rădică puţină se- 
criulu cu mortuli în sus, tragă parii de sub dinsulü și-i daŭ 
de o parte, si-lü slobodu pe încetişorulii în gropă, astu-felu 
ca să nu se răstorne sau să se smintescă cum-va, și anume 
totă-deauna cu picidrele și cu fața spre răsărită, de unde se 
ivesce lumina şi în cotro are să plece la învierea morțilori 
și judecata cea de apoi (1). 

Mai înainte însă dea se slobodi în grópă i se ïeaŭ de pe 
dinsuli tote pod6bele cele scumpe de aurii și arginti, precum : 
cercei, salbe, inele și altele (2). 

Datina acesta de a scóte dela morti ori-ce podóbe de 
auri înainte de a se înmorminta era usitată și la Romani. 
Ea dată la aceștia tocmai dela legea celorii XII Tabule. 
Așa în Tabula X, IX. se dice: «Să nu se îngrâpe mortului 
cu aurii; dacă dinţii vre unui morti erai legaţi cu auri, 
de-lă vorü îngropa saii arde cu auriu, se comite o fraudă (3).» 

In Basarabia, înainte de a se lăsa mortului în gropă, 
mai este încă și acea datină ca preotului să-i pună pe frunte 
«cununița», care nu este nemică alta decât o bandă de 
hârtie sau de mătasă pe care este zugrăvitu Is. Christosü, 
Maica Domnului și St. Ioanü, avëndü scrisu și rugăciunea: 
«Sfinte Dumnedeule, sfinte tare, sfinte fără de mârie, miluesce- 
me pre no,» iar pe piepti se pune «molitfele pentru iertarea 
pecateloră» tipărite pe o colă de hârtie. 

Tote aceste rugăciuni erau mai nainte scrise în limba 
română, acum însă în limba rusâscă (4). 


(1) In Bucovina şi Moldova. Lambrior, op. cit. p. 154. 

(2) Burada, Inmorm, p. 56. 

(3) Neve aurum addito. Qui auro dentes vincti escunt, ast im cum illo, 
sepelire urere se fraude esto. — Vedi totii despre acâsta și Cicero, de legibus, 
II, XXIV. 

(4) Burada, Inmorm,, p. 38. 


— 325 — 


Nemijlociti după ce Lai sloboditii şi asezatü în grâpă, gropa- 
rulii rupe măsura gropei în trei bucăţi si astii-telă o pune 
lângă cosciugi sai de-asupra acestuia, credândă că, dacă 
va lăsa-o afară, e rea de urîtù pentru celi ce va lua-o (1). 

În același timpii când se slobâde mortulii în grâpă, bărba- 
tului sau nevasta, mama sait sora, mai pe scurti unuli 
dintre nemurile cele mai de aprâpe ale repausatului, aruncă 
în grópă peste secriii unul sai mai mulți cruceri de aramă 
mai rară și de arginti, cari însâmnă, că mortului își plătesce 
pămiîntulă în care are să ș6dă, ca să nu dică cei-lalți morți 
că elü șede de geaba între dinșii. Precum plătesce elü în 
astă lume pentru că vețuesce, așa trebue să plătescă si în 
cea-laltă, lume pentru că séde și se odihnesce (2). 

Toti așa facă si Românii din Transilvania cu acea deosebi- 
re numai că aceştia, credů că cruceruli ce-li aruncă eï în 
mormintü îi servesce mortului spre a se plăti de vama dela 
podă saă dela punte (3). 

In același timpi aruncă şi ducătorii struțurile de flori 
precum și cordelele dela piept de-asupra secriului (4). 

După acesta iea preotulă hârlețuli cu care sa săpati 
grópa, târnă cu dinsuli de trei ori ţărină peste pânza cu 
care e acoperită mortului, saü dacă e închisi secriuluă, peste 
eapaculii acestuia, rostind în acelaşi timpii cuvintele : «Ali 
Domnului este pământulă și plinirea luă, lumea, și toți cei ce 
locuescă, într'însa;» apoi pecetluesce grópa, adică face cruce 
cu hârlețulă în tuspatru păreții gropei, sai, după cum e 
usitati în unele localități, numai în partea despre capă, 


(1) Ionénu, op. cit, p. 43.— Dict. de A. Pletosii, Româncă din Rădășeni. 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Mahala, com. de Ionică alii lui Iordachi sacii ; — 
a celorii din Boian, com. de d-li. V. Turturenii;—a celorü din Ropcea 
com de d-lii L de Cuparencu, stud. gimn. 

(3) Com, de d-lui T. Simoniă. 

(4) Dat. Rom. din cele ma! multe părţi ale Bucovinei. 


— 826 — 


rostindii cuvintele: « Se pecetluesce mormântulă  adormituluă 
robuluă luă Dumnedeii N. în numele Tatalui și ali Fiului și 
ala Sfintului Duhă, amină, » si «vecinica lui amintire » saŭ 
«pomenire.» 

Românii din unele părți ale Moldovei credů si spună că 
preotulă de aceea face cruce si pecetluesce mormîntul, pentru 
că elù prin acesta însemneză loculü ca la a doua venire 
sufletului să afle corpului sëü si să se potă întrupa. 

Dacă n'ar face crucea acesta, atunci sufletului nar pulé 
nimeri corpulă. 

In același timpă, când face preotului crucea, dice îngeruli 
cătră sufletù: 

—«Vedgi suflete, unde-ţi e trupulă, caută bine ca la a 
doua venire să scii unde e îngropată si să-lu poți afla! (1)» 

După acâsta iea cădelnița cu care a căditii până atunci 
pre celii mortă şi aruncă toți cărbunii și cenușa dintrinsa 
alăturea, cu secriulă, apoi se desbracă de ornate și se retrage 
de o parte (2). 

Cum a aruncati preotulii țërînă peste morti, de-auna prindi 
a arunca peste dinsulă și toți cei-lalți 6meni cari se află de 
față câte o mână de țărină, dicândi: «sd-ță fie țărîna ușoră, »saŭ 
«să-l fie ţerîna ușoră,»—asă fie iertati, »—cierte-ă Dumnedei pë- 
catele »,— « Dumnedeă să-li ierte,» — < Dumnedeă să-i jacă parte 
din împerăţia cerului,» saii «fie-l țerîna ușdră și odihna lină» (3). 


(1) Dict. de M. Nistorii din Mălini. 

(2) Dat. Rom. din Bucovina şi a celoră din Transilvania com. de d-lă 
Rom. Simă. — Vedi şi Lambrior, op. cit. p. 154. 

(3) Pretutindene usitatit în Bucovina, Moldova, Țera-Românsscă, Transilva- 
nia si Banati. Com. de d-nil I. Georgescu si Rom. Simă: «La mormintă este 
obicei ca, fie-care să arunce câte uni picii de țărină în gr6pă, după ce pre- 
otulă a făcută cruce în cele patru părţi ale gropel, după ce a trasă de tre! ori 
pămintă peste mortă și a aruncati cenuşa din cădelniță.» — Lambrior, op. 
cit. p. 154 : «După acesta iea fie-care petrecătoră câte o mână de ţărină şi 
aruncând'o peste mormintă, dice asă-i fie fărina ușdră ;» apol se întorcă 


— 827 — 


La Romani, după terminarea, ceremoniei înmormintării, 
wpreotulă stropia pe toți cei de față de trei ori cu apă, iar 
Preficele diceaü îndată «zllicet» sai «ire licet,» adică, «acum 
Dutemă merge a casă.» După acesta poporuli, plecândi dela, 
loculă arderii, avea datină a striga de trei ori: Salve! Vale? 
sai aeternum vale! adecă: «în veci să-ți fie bine,» si «sit tibi 
terra levis!» (1) adecă «să-ți fie rina ușoră.» Aceste eraŭ, 
ca si la Români, cuvintele cele mai de pe urmă îndreptate 
-cătră mortă. 

Virgiliu le numesce «novissima verba» (2). 

Și de óre-ce cuvintele acestea, nu sunt contrare învățăturei 
Hui Is. Chr. astădi le audimü, nu numaila Români, urmașii 
Romanilori, ci si la alți creştini (3). 

O sémă de Români, în loci să arunce de o dată tërina 
"în gr6pă, se frécă mai întâi cu păminti pe mâni, ca să 
nu le amorțâscă mânile, și abia după aceea ilù aruncă peste 
sălași, iar pers6nei celei mai supërate îi băgă țărină pe 
după capii, parte ca să-i trecă supărarea și să uite pe celü 
"morti, parte casă no năcăjască sufletuli mortului (4). 

In unele locuri, şi mai alesi în Basarabia si Moldova, 
“după ce a pecetluitii preotul mormintuli: şi a aruncati ță- 
Tina peste mortă, toti poporului, care se află de față, bate 


“cu toţii acasă întovărăşindă pe rudenit.»— Burada, Inmorm. p. 37. — Bojinca, 
op. cit. Nota dela p. 208 : «Datina de a apanca pămintă peste morti se păstreză 
între Români în tote părțile de ei locuite, pentru că, după ce se pune mor- 
'tulü în mormintă, toţi! câţi se află de față aruncă câte o lécă de pămintă peste 
elii;» și la p. 248,... «mal virtosă în Banată este fârte obicinuită de a dice 
toți, când plecă dela mormintiă, afie-t frina ugdră.» 

(1) Mart. Epig. lib. IX, 30. 

(2) Aeneid. VI, 231. 

(3) M. Besaniă, op. cit. No. 59. 

(4) Cred. Rom. din Transilvania, com. de d-1ü R. Simi, şi d-lă T. Simoniă: 
«după acésta fie-care asistentă, luándü puţini lută, se frecă pe mâni şi-lă 
“aruncă in mormintă pe sălaşă.» — Cred. Rom. din Bucovina. com. de d-lii 
Nic. Preliciii, şi a celoră din Moldova, dict. de M. Nistorii.» 


— 328 — 


câte dou&-spre-dece mătănii, dicându şi : « Dumnedeă să-lă odih- 
mâscă» saŭ «Dumnedeii să-li ierte» (1). 

In Bucovina, si anume în unele comune de prin munţi, este 
din contră datină ca să vină doi bucinători, şi punându-și 
bucinele crucisü peste grâpă, începi a bucina de jale (2) 
In alte comune, toti dela munte, și mai alesi într'acele, unde- 
mortulii n'a fosti petrecuti cu fluerari, se apropie acum 
unulă, care scie mai bine dice din flueri, de grâpă și în- 
cepe a cânta o doină de jale (3). 

De-odată cu 6menii începu si groparii a arunca virtosü 
țăriînă cu hârleţulă și a umple grópa cu pămintu, până ce 
facti de-asupra ei o movilă lungărėță si puţină rădicată, nu- 
mită mormânti (4), iar bocitârele din Bucovina prindă din 
noii a boci si a dice: 

Bată-te pustia lutü 

Multi eşti negru și urîtù. 
Sori6ra-i îndrăgitii 

Şi mi-ai pus'o în pămîntù 

Şi ml-al pus'o la răcâre 

Să n'o-ajungă lecă de sóre. 
Nici sorele nu mi-a arde-o, 
Da nici vântulă nu mi-a bate-o. 
Nici n'a călca pe picicre 
Numa șede la r&core. 
Dragul nostru trupusorü 
Cum s'a face lutișori, 

Dragil noștri ochișori 

Cum s'orii face mândre flori. 
Oiü! săracă faţă albă, 

Cum te-i face ţernă negră. 


(1) Burada, Inmorm., p. 37. — Diet. de A. Pletosă. 
(2) Vedi şi Burada, Inmorm. p. 37 — 38. 

(3) Com. de d-lă Nic. Prelici, stud. gimn. 

(4) Vedi și Lambrior, op. cit. p. 154. 


— 829 — 


Din sprincene 

Sândiene, 

Din mânuţe 

Flori albuţe, 

Din guriţă 

Tămâiţă. (1) 

Sai așa: 

Bată-te pustia lutü 
Multi ești negru si uritü. 
Pe nenea lai îndrăgitii 
Și mi laï pusti în mormiîntă. 
Nici sârele mi l'a arde, 
Nici vântulii nu mi l'a bate. 
N'a mai âmbla pe picidre, 
Num'a ședs la rëcóre. 
Din astă di în colea 
Noi miluţă n'omii avé, 
Nici miluţă, nic! tătuţă, 
Nici pe nime cu priinţă. 
Nenluţulii meă multi iubiti $} 
Da cine te-o sfătuitii 
Soţioru-ți de-ai uritii ? 
Da cum de te-ai induratü 
Şoţioru-ți de-a! lăsatii, 
Lemneloriă și pietreloriă, 
Negrilorii străinilori ? ! (2) 


Cele din Transilvania: 


Bucură-te sinterimă 
Mândră fl6re-ți răsădimii, 
N'o răsădimi de ?nfloritiă, 
Răsădimi de putrediti, 
Nu răsădimii să 'nflorâscă 
Răsădimă să putredescă ! 


(1) Din Crasna, dict. de M. Bărbuţă. 
(2) Din Crasna, dict.de M. Bărbuţă. 


— 330 — 


Draguli mamii, puii de-arginti, 
Cum vei putredi ?n pămîntu, 
Țernă n6gră-i putredi 

Şi de tine nu voi sci! 


Sau: 


Rógä-te cui te-i ruga, 
Râgă-te la săpători 

Să-ţi lase o ferestruică, 
Măcar: câti de mititică, 
Ferestruică cătră s6re, 
Să-ţi mergă ce-va rëcóre! 


Dragulu mei, tată de trâbă, 
Te vel face ţernă ncgră, 


Căci te duci pămîntului 
Și ne lași uritului, 


Căci te duci agtagulut 
Și ne lași amarului! 


Tar de cum-va mortulii e vre-o fată şi are soră, acâsta o 
“cântă astü-felü: 

Fostami două surorele 

Ca doi pui de rîndunele. 

Dumnedeü celă buni și sfinti 

Pre noi aqi ne-a despărțitiă, 

Tu ’n gr6pă io pe pămînti, 

Tu 'n grópă te-i odihni 

Io în lume m’ oiü năcăji. (1) 

În cele mai multe părți din Bucovina, precum bună órà 
în satele de peste Prutü, Boianu şi Mahala, si de dincâce 
de Pruti în Badeuţi, Iliesci, Vicovulii-de-sus, Câmpulungii» 
Vatra-Dornei, nemijlocitii după ce a începutii groparuli a 


(1) Com. de d-lă T. Simoni. 


— 831 — 


arunca lutii peste mortă și a-lu astupa, vine o femee dintre 
n&murile cele mai de aprâpe ale repausatului, si îi dă peste 
gr6pă unii cocoşi sai o găină nâgră ori pestriță, apoi o ulcicuţă, 
cu apă, o nătramă sau uni ștergarii, unii colaci saü o på- 
ne si o bucată de huscă sai sare, o lumină și unii cruceră (1). 

Toti asa facii și Româncele din unele părți ale Transil- 
vanieă, Moldovei și eri- Românesc (2). 

Tote obiectele acestea servescii pe de o parte ca plată 
.groparului pentru ostenéla sa (3), pe de altă parte însă crede 
poporulu că prin aceste daruri, dintre cari nu tote se daŭ 
unuia si aceluiași gropară, ci întruni loci unele iar în 
altulii altele, se face îndestulu sufletului celui mortii, ca să 
aibă și elù în cea-laltă lume, iar aici pe pămintă să nu se 
bănuâscă nime pe dinsulă că sar fi arati chiar şi în 
morminti avari (4). 

In cele mai multe părți atâtii găina câtu și cocoşulii, 
înainte de ce pornescii cu mortulu de acasă la biserică, se 
stropesci cu apă şi le spală picidrele, ca să fie càtü se pâte 
-de curate (5). 

Găina, care se dă pretutindene groparului peste grâpă 
sau mormintii de sufletulii celui repausati, însemneză, după 
“credinţa poporului români, deschiderea drumului în cea 


(1) Com. de d-lui G. Tomoiagă, cant. biser.; V. Turtureani, preoti; Av. 
Macovei, preotii; V. Burduhosă, stud. gimn.; M. Ursaca.— Vedi și Burada, 
Inmorm , p. 38. 

(2) Burada, Inmorm., p. 38: «La cioclii, în unele locuri, li se maï dă cåte 
ună şerveti, uni colacă și o luminare sait câte o ulcică.» — T. Simoni: 
«Peşte grópš se mal dă ca elemosină si o găină, cu deosebire négrš, în 
unele casuri şi albă sai după împrejurări şi de altă colóre.» — A. Pletosii 
-din comuna Rădăşeni: «Peste grâpă se dă găină, colacii, lumină şi pânză de 
-o cămașă celui ce a săpatii grópa.» 

(3) In unele locuri, precum bună 6ră în Câmpulungii, i se plătesce bănesce, 
-după cum se potă învoi. 

(4) Com. de d-lii Av. Maeoveiii, preoti. 

(6) Com. de d-lü G. Tomoiagă. cant. bis. 


— 332 — 


Jaltă lume, căci se dice, că ea merge înaintea sufletului totü 
scociorândii si chemândii, ca și când ar ave pui mici (1), 
şi 'n chipulii acesta conduce ea sufletul până la porta ra- 
¿uha (2). 

„Mulţi inşi, si mai alesi cei mai avuţi, îndătineză a da 
peste gr6pă saii morminti de sufletului celui repausati nu 
numai câte o gâină, ci şi câte unŭ mielui, o 0ie, o juncă 
sai o vacă cu vițelu, după cum e si puterea mortului, că- 
rora, ca şi găinei li se spală mai întâi piciorele, si car 
se daŭ de regulă unui bărbatu sai unei femei s&rmane (3). 

Toti așa facii şi Românii din cele mai multe părți ale 
Moldovei şi fȚărei- Românesci (4). 

Cu privire la Românii din Țera-Românescă d-lui Ionénu 
ne spune următórele : 

«După ce uni mortii este înmormintatii, se trece o 6ie 
saŭ unii mielii peste mormiîntii. Óia să fie udată cu apă, să 
se scuture pe mormânti, ca cu acea apă scuturată de pe 
lână să se stingă focului iadului, ce pote arde pe morti» (5). 

In alte părți, toti din Ţâra-Românescă si anume din pla~ 
iuli Prahova, este, sai mai bine disii, era mai de multi 
asemenea datină de a trece peste mormiînti o 6ie, berbece, 


(1) Marianii, Ornitologia pop. rom. t. H. Cernăuţi 1883, p. 254. — lonenik 
op. cit. p. 43: «După ce uni mortă este ingropati, se dă peste mormintii o 
găină. apol acea găină se dă de pomană pentru acelii mort, ca pe cea-laltă 
lume să-i ricâe poticele cu ciulini.» 

(2) Cred. Rom. din Crasna, com. de d-lă At. Ghermani. — Cred. Rom. din, 
Stupca, com. de Al. Baciii: «In Stupca groparului i se dă totă-deauna o găină 
de coldre diferită. Omenii credi că găina aceea se duce inainte şi-i arată 
mortului drumulii. Dacă se află undeva ună drumu rëü, atunci scobesce- 
găina cu ghiarele, tocmesce drumulii şi mortulă merge cu ușurință.» 

(3) Pretutindene in Bucovina. 

(4) Burada, Inmorm. p. 38, — Lambrior, op. cit., p. 154: «De este plugarii bo- 
gată HW dă peste grópš o vacă, iar de este săracii unii cocoşă saŭ o găină 
n6gră.» 

(5) Op. cit. p. 43 — 44. 


— 333 — 


curcă, gâscă, rață, găină, dicândi că numai acelea mergi 
înaintea mortului de-i descurcă calea la raiŭ; acelea eraii 
apoi ale preotului (1). 

Dacă mortului a fostii holteiii, saü omü de arme, i se 
aduce calulă la mormintü si acolo se dă de pomană unui 
alti holteiu (2). 

In Banată este datină ca după slobodirea mortului si 
anume înainte de ce se aruncă fërinà peste dinsuli, să se 
dea peste grâpă la sépte Gmeni s&rmani 7 cr. si şepte co- 
daci în cari se împlântă și câte o lumină aprinsă. Insemnarea 
acestei datine este ca sufletulă repausatului să pótă, cu aju- 
toruli acestei pomene, străbate spre ceri prin cele sépte 
vămi, cari trebue numai decât să le trecă (3). 

După ce sai împărțiti tóte darurile, despre cari amii vor- 
iti până aici, si după ce a sfârşiti acum și groparulă 
de umpluti grópa si de rădicatii mormintulii, iea cruciţa, care 
a fosti făcută dimpreună cu coșciugulii și care a fostii 
adusă nemijlocită după acesta, si o împlântă la capulii mor- 
tului. 

Cruciţa acâsta, ale cărei cornuri se acoperii la unii cu 
două scândurele ca să nu putredescă de grabă, în cele mai 
multe părți din Bucovina, se înlocuesce mai pe urmă cu 
una mai mare și mai frumâsă de stejari sai chiar de pstră. 

In vechime, ne spune G. Săulescu, că peste crucița acâsta 
se punea o pânză de ună cotă cu inscripția D. M. O. (4). 

In ţinutulu Năs&udului din Transilvania, cruciţa acâsta, se 
pune la picidrele mortului, ca la a doua înviere mortuli 
sculându-se să pâtă îndată lua crucea, care-i va sta în faţă, 


(1) Tocilescu, Revista pentru Ist. etc., an. II, vol. III, Bucuresci 1884., p. 387. 
(2) Burada, Inmorm., p. 38.— Lambrior, op. cit., p. 154. 

(3) Schott, op. cit., p 302. 

(4) Apud Burada, Inmorm. p. 42. 


— 334 —— 


și cu ea a mână să pótă arăta celui atotü putinte că e creș- 
tină (1). 

In alte părţi din Transilvania, în loculă crucii, se pune 
la capuli mortului unii stâlpă anume spre acesti scopü cio- 
plitu (2), sai o petră mare. 

Dovadă despre punerea pietrei avemi și urmàtórea doină.: 

Măi bădiță, trupă gingașă, 
Eŭ cu tine duce-m'ași, 
Duce-m'ași, câtii ași vede, 
Cu urit n'ași mai şedea 
Că uritulü n'are lécù 

Numai tre scândură de bradă 
Ki-o petră mare la capi (3). 

La cei mal bogaţi atátü din Bucovina câtă şi din Moldova, 
se pune pe mormiîntulu lori o pâtră, fie culcată, fic în 
picidre, avându săpată pe ea s6rele si luna, și cuvintele 
obicinuite : «Aic? zace robulü luă D-deu N. N.» si apoi trecă- 
toriloră :a«daceți D-deü să-lü ierte» (4). 

In vechime datina dea se pune pietre pe morminte era 
cu multi mai usitată şi mai răspândită decât în diua de. 
adi. Cu deosebire însă Domnitorii, apoi boerii cei mai în- 
semnaţi şi mai avuți precum și prelații bisericesci puneau 
totii-deauna pe mormintele familiilorii lori pietre, cari erau 
f6rte frumosi si iscusitii lucrate si împodobite pe la mijlociu 
cu diferite flori, iar pe margini cu inscripțiuni în reliefii, 
în cari se arăta de multe ori nu numai diua, luna și anulu 
repausării si a înmormintării respectivului, pe ală cărui 
mormintă se aședa, ci iot-odată si causa morții. 


(1) loanü Niţu Macovei, «Dat. pop. rom.la înmorm.», în «Amiculi familiei» 
an. VI, Gherla, p. 94. 

(2) Com. de d-lü Rom. Simiă. 

(3) Grigorie Sima, Cântece pop. din Ardélù, publ. în «Convorbiri literare», 
an. XV, lași, 1882, p. 358. 

(4) Vedi despre acesta si Burada, Inmorm. p. 41. 


— 335 — 


Mulţi îndătinaii a face astü-felü de pietre nu numai pentru 
familianții loră, ci chiar şi-a pentru sine înşi-şi, De aice vine 
apoi că pe o s6mă de pietre de acestea nu se află săpate 
diua şi anulü repausării sia înmormiîntării, fiindi că urmașii 
lori, așezându-le în grabă pe morminte, uitară mai pe urmă 
să 'ndeplinescă, inscripțiunea. 

Astü-felü de pietre mormiîntale însă le întâlnimiă mai multă 
numai, după cum am spusu,la domnitori, la boerii cei mai 
distinși și la cei mai însemnați ctitori bisericesci, şi mai 
multi prin biserici si 'n apropierea acestora, unde era mai 
nainte datină dea se înmorminta mai toți creștinii, si nu 
în ținterime depărtate de biserică, ca m timpului de faţă. 

Poporul de rëndü îndătina şi 'n timpurile vechi, ca si 
acuma, a pune numai cruci şi pietre simple; ba une-ori 
chiar și numai unii bolohanii spre a secunâsce mormîntul. 

La capului mortului, lângă cruce, se înfige şi bradulù, 
care după repausare a fosti pusi înaintea, casei, și adusi 
la mormiîntii înaintea procesiunei (1). 

De multe ori la capulii celorü tineri, si cu deosebire a 
fecidrelorii se plânteză și unu firii de Zedera, care de-apururea 
este verde (2), apoi uni liliacă, sai unii trandafiri (3). 

Mai târdiă li se plânteză, toti la capi, si diferiți pomi 
roditori, precum: cireși şi vişini, meri şi peri altoiți, mai 
rare ori perji sau pruni, toti-deauna însă numai de aceia, ale 


(1) Burada, Inmorm. p. 41.— Lambrior, op. cit. p. 153: «In unele părți pe 
lângă crucea, ce se așeză la mormintii, la capulii mortului, se mai înfige totii 
acolo, și unii bradii tëénërü, impodobiti cu flori, dacă repausatulii era holteiă. 
Bradulii este îngropată la capulă sicriulul, încât numa! virfuli if rămâne afară. 
—Bojinca, op. cit. Nota dela p. 213. 

Frâncu, op. cit. p. 174: «La feciori şi la fete se punii la mormintă arbori 
înalți de dradă cu strămătură pintre cetină, cari la înmormintare se duci pe- 
umere de doï feciori.» —Dict. de M. Ursaca, si alţi Români din Bucovina. 

(2) Burada, Inmorm. p. 41.—Bojinca, op. cit. Nota dela p. 213. 

(3) Dict. de M. Ursaca.—Dict. de M. Nistoriă. 


— 336 — 


-cărori fructe i-au plăcută mai tare repausatului, lar mor- 
amintele se prefacii întruni felu de straturi puţinii rădicate 
dela suprafața pămîntului si 'ncunjurate pe de laturi cu brasde 
verdi, pe cari se sémënă apoi totii felulă de flori de grădină, 
precum: busulocă, magherană, Lemnulă Domnului, rosmarină, 
văsdăge, ochișele, gura păharuluă simplă si bătută (einfache 
und doppelte Astern) măzerenă, fonfiă, budiene (1) si garófe (2). 

Românii din Banati, cum începe a se desprimăvăra, 
prindă a scâte câte unii pomii mai nainte de ce pornesce 
«mugurulii pe dinsuli, sai ună dudă, unii mări, unii përü, 
cireși saii vișini, — alţii scoti şi tufe de trandafiri, precum 
și alte feluri de flori, și ducându-le la morminte, le sădescii 
Si anume: pomii la capulii mortului lângă cruce, iar tufele 
-de trandafiră, şi florile pe mormintii. Florile servescă spre 
Anfrumusețarea mormintelor; iar pomii parte ca să umbrâscă 
mormintuli celui repausatii, parte pentru ca gustândi cine- 
va din roduli loră să dică: «fie de pomana mortului și a 
cehă ce Pa sădită,» parte ca cu timpului acelii pomii să rë- 
mână locii și semnii de pomenire şi de cunoscere a celui 
„repausati, de Gre-ce crucea putredesce și se prăpădesce, pe 
când pomului rămâne pe deci de ani; — parte să puni acești 
pomi și pentru aceea, ca să aducă la sânta biserică ceva 
dobândă, căci rodindi merii, perii precum si cei-lalți pomi, 
la timpului câcerii se vindü fructele lori la licitaţiune și 
asa încurge în visteria bisericii măcarŭ vr'o câţi-va fiorini (3). 

Cum a sfârşit groparulă de rădicati mormintuli, de tm- 
splântată crucea sai stâlpulă, si de înfipt bradul la capulii 


(1) Budienele sunt plante, cari facii flori galbene si cari, chiar când se usucă, 
«nu-şi schimbă coldrea. 

(2) Com. de Av. Macovei; M. Ursaca, dict. de A. Pletosi şi M. Nistorii.— Veqi 
si Burada, Inmorm. p. 41. 

(3) Com. de d-lŭ Ioanü Popovici, invëtštorü. 


— 997 — 


mortului, bocitórele mai Trostescü pentru ultima órà urmă- 
târele cuvinte: 


Of! amară şi grea durere, 

Mârte fără 'ntârziere, 

Nemicii nu ne dăruii 

Numai uni mormîntă pustii! (1) 


Omului bea, se veselesce 

Şi de mórte nu gândesce, 
Mârtea-atuncea mi-lii găsesce 
Şi-lu ie din casă luminâsă 
Şi-lă pune în grópä 'ntunec6să 
Si-lu ie din lume luminată 
Si-li bagă 'n gropă 'ntunecaţă; 
Sorele să nu-lă mai bată, 

Cu aï sěï să nu mal şadă! (2) 


In multe locuri, totii atunci este datină că, dacă sa tn- 
tâmplatu, ca morțulu să se fi născutii în aceeaşi lună ca 
si fratele sai sora lui, cari trăescu încă, atunci dice că mor- 
tulu este lunatică, şi se dă cu pușca de-asupra mormintu- 
lui. Acâsta se face pentru ca să nu se ivescă vreo vrajbă 
pe cea-laltă lume între frați (3). 

Sfârşindu-se şi acestă ceremonie și ducătorii procesiei 
luându-și ştergarele saü tulpanele, cari aü fostu legate la 
procesie, sí stringându-le, iar fetele din Banati impàrtindü în 
două sîrma (panglica), care în timpulü petrecerei aü ţinut'o 
preste celui morti, se întorcă cu toții spre casă. 

Mai nainte însă de a esi din ţinterimă este în cele mai 


(1) Dict. de Tóderü Manciu, fostii sergentii in judeţulă Botoşani din Moldova. 

(2) Din Galinesci, sati în districtulă Rădăuțului. 

(3) Burada, Inmorm. p. 39. — Ionénu op., cit. p. 37. «Dacă unit morti este 
dunatică și indiuatü cu ună frate alŭ săi, care trăesce, — după ce-lă ingrópă 
se slobâde o puşcă pe de-asupra mormintulul; acesta se face că să nu se 
ivescă vre-o vrajbă între cel dol frați pe lumea cea-laltă! 


Mariană, Inmorm. la Români. 22 


— 338 — 


multe părți datină ca toți 6menii, câți aü luaţi parte la înmor- 
mintare să se spele pe mâni lângă grâpă, si apoi să se por- 
néscă spre casă, si anume toti-deauna, pe altă cale, și nu 
pe care sa dusi mortuli. De ordinară pe acolo, pe unde 
în calea, loră arii fi vre o fântâna unde se spală sai celui 
puțini se stropesciă cu apă prâspătă (1). 

Dacă se întâmplă vre-uni isvorü sau apă curgătore în 
calea, lori, alergă toți de se spală acolo, uneori și pe tață. 

In judeţului Oltu mai este obiceiii, ca cei ce sai spălată să 
asvârle cu apă îndă&răpti (2). 

Ingropătoriă din unele părți ale Transilvanieă se spală cu 
apă dintro 6lă nouă care a aduso nasa mortului la grâpă 
şi care ea însăși le târnă acea apă, si anume de-asupra 
uneltelorii, cari sai întrebuințati la facerea grâpei şi cari 
se adună pe mormintü ca spălarea să se facă peste dtn- 
sele Apa acâsta, se dice, că e bună, între altele, pentru a- 
morțirea mânilori. 

Ola, în care s'a adusi apa, şi lingura cu care li sa tur- 
natü îngropătoriloră pe mâni rămână nașei (3). 

Dacă nu se află apă în ţinterimi nici unde-va în cale, 
atunci se spală după ce aü ajunsi a casă. De spălatu însă 
trebue numai decât să se spele. Așa e pretutindene îndă- 
tinată (4). 


(1) D. Stănescu. Obiceiuri religiâse publ. în «Biserica ort. rom.» an IX, 
Buc. 1885, p. 324. — Burada, Inmorm. p. 42—43. 

(2) Burada, Inmorm. p. 43. 

(3) Com. de d-li Rom. Simi. 

(4) Burada, Inmorm. p. 42.—Lambrior, op. cit. p. 154: «Aici, adecă acasă, 
înainte de-a intra, se spală pe mâni și pe tață, și apot se pună la masa nu- 
mită — prasnică sai comândare.» — Bojinca, op. cit nota dela p. 219: aSpăla- 
rea acesta nainte de-a intra cine-va in casă, se vede intocmal si la Români, 
maj virtosii unde se află ape curgătâre pentru că întorcendu-se dela mor- 
mintă alârgă toți la riă si se spală pe mâni si pe faţă, care altmintrelea o 
facă şi acasă.» — M. Besanü, in «Albina» an. I, No. 59: aRudeniiie mortu- 


— 889 — 


In Jéra Románéscd, pe lângă spălarea. mânilorii si a, feţei, 
mai aü datina de a sări încă si peste unii foci! Iată ce 
ne spune în privința acesta, d-lui lonânu: «Cei cari petreci 
pre unu morti până la mormiîntii,'când se întorci a casă, 
se spală pe mâni cu apă, apoi stropescii cu ea înapoi, să 
nu se lipescă ceva de e, după aceea sarii peste ună foci, spre 
semni de curățenie, afumare (1).» 

Datina spălării mânelori cu apă si a săririi peste foci 
după înmormintare, e de origine curati romană. lată ce ne 
spune în privința acesta Festü: «Aşa cei ce aü petrecuti mor- 
tulii, întorcându-se acasă, sari peste focti, și se spală cu apă; 
acestii soiu de curăţire se numesce «sufitio» (afumare) (2).» 

In unele părți din Banati, petrecându-se ună morti la 
gropă, după ce sa sfârșiti în cimitiri tâte ceremoniile din 
partea preotului și începândii 6menii a eși din mormingë (3), 
totii-deauna se observă că cine a eșitii mai întâi pe ușa 
mormințilorii, de a eșitii uniti omi, celi dintâi mortii care 
va fi, are să fie de parte bărbătescă, iar de a eşitii o femee, 
mortulii proximii va fi de parte femeescă (4). 

In unele părți din Bucovina si Moldova, când prindü a 
eși Gmenii din ţinterimi, unulă sau mai mulţi inși, puși 
fiindu de némurile repausatului, se posteză la intrarea ţinteri- 
mului și daŭ fie-cărui trecătorii, mai alesii însă sărăcimii, câte 
unii paharü de rachiü și câte o bucată de pâne, mălaii, 
sai o bulcă de sufletulii celui repausatil. 


lui, precum vedemă mai pe toti loculii printre Români, şi acum își spală 
celă puţină mânile după îngropare, dar nu in scaldă, precum făceai stră- 
moşii noștri.» 

(1) Ionenu, op. cit. p. 42. 

(2) Itaque funus prosecuti sedentes ignem super gradiebuntur agua aspersi 
quod purgationis genus voceabant suffitionem. 

(3) In Bucovina plur. morminji in loci de morminte saŭ mormânturi, se in- 
trebuințéză numai in sudalma <. . . morminții tăi l» 

(4) «Luminătorulă» an X, Timisóra, 1889, No. 25 în Foişoră, 


— 340 — 


Cu acesta apoi se'ncheie totă ceremonia dela ţinterimii, 
întorcându-se fie-care spre casă și qicându, dacă repausatult 
a fostii o persână nepătată cu fapte urite:« Dumnedeă să-l 
ierte»; dacă însă a fosti cam de mijlocii: «.Dumnedeă să-lă ierte 
că a făcut şi bune și rele» ; iar dacă a fostă o persână slabă, 
istrăvitore, băutâre: «Dumnedei să-hi ierte, dar acolo e mat 
bună, căci a băută destulă, și și-a străcită familia», sai car 
fi fostă mai bine să fi murită may de multă, căcă atunci nici 
familia sa war fi suferită atâta.» 

Mai 'nainte însă de ce ne vomi depărta şi noi din acesti 
locii, să ne mai azuncămi încă odată privirea asupra pros- 
p&tului mormiîntă si să înşirămiă, cu ocasiunea acesta, şi pre 
acele datine si credinţe, cari se observă împrejurulă lui si 
mai pe urmă, adecă a doua di, precum gi'n cele-lalte dile ce 
urmeză nemijlocită după înmormintare. 

In 'Todiresci, Solonefü, Pârteştii-de-sus, Sânt-llie, Stupca, 
Funduli-Moldovei, precum sin multe alte sate din Bucovina, 
în trei demineți după înmormintare, până a nu răsări sórele, 
şin trei seri, o rudenie dea celui repausatii : mama, sora, 
sau o vară, duce la morminti tămâie precum și câte uni 
căpățelă de lumină, care a rëmasü dela mortii. După ce le-a 
dusti acestea, tămâiază mormîntul de jură împrejurii, apoi 
după ce a tămâiată, punü hârbuli, strachina sau òla cu 
tămâe lângă cruce, la capului mortului, unde se aprinde și 
căpețelulu celui de lumină, care se îngrădesce acolo cu nisce 
bețisore sai drănicicre ca să nu-l stingă vëntulü (1). 

In Moldova și fera-homânescă se duce la mormintii nu 
numai tămâe cu care se tămâiază, ci tot-odată și vină sau 
câte o doniță de apă cu care se stropesce si udă mormintulă. 


(1) Com. de Joanü Avrami, I. Cojocariu, Al. Baciii si Const. Mercheșii: 
«Trei dile sai o stptămână se ducii lumini şi tămâie la mormintii şi se tă- 
măiază. Acâsta insemneză că sufletulă vine la trupă să vaqă ce face.» 


— 341 — 


Tămâiarea și udarea acâsta dureză 40 de qile de-a rândulă, 
credându-se că până la patru-deci de qile, când începe a 
putredi trupuli, până atunci sufletulă mortului umblă sburândă 
pe lângă casă și pe lângă morminti, după aceea trece în 
cea-laltă lume (1). 

Totă asa făcea și Romanii. Ei încă punea pe mormintii 
ceva de mâncare și de băuti, precum pâne cu vinu şi 
sare, credândă că mortulă are să vie să le mânânce. Ovidiă 
dice în privința acesta: «Şi se pună fructe si puţină sare, 
și pâne muiată în vină și presură câţi-va toporași (2).» 

Când se tămâiază mortulă unele femei se ferescă a lăsa 
cărbuni pe dinsulu, căci, credu ele, că lăsându-i, îngreuneză 
sufletulă mortului (3). Drept aceea, după ce aŭ tămâiatii 
acum mortului, aruncă cărbunii pe lângă ulucile cimitirului. 
Altele, din contră, îi pună pe mormintii în dreptulă capului 
mortului. Cele ce-i lasă pe mormintă, facii uni rëü mare, 
pentru că, după cum am spusi, îngreuză sufletulă mortului (4). 

După împlinerea celoră ș6se s&ptemâni sau 40 de qile, 
cátü timpă dureză tămâierea, femeea ce-a tămâiati, începe 
a rări visitele la acestă loci, sacrilicându-i acestui scopü 
sâmbetele de peste ani, precum și dimin6ța Adormirii Maicii 


Domnului sai Sânta-Marie-Mare, la 15 Augustiu. 


(1) Burada, Inmorm: p. 48. — Revista pentru Ist, Arch. și Filolog., an II, 
Vol. III. Buc., 1884. p. 887.— D. Stănescu, Obiceiuri religiose publ. în Bi- 
serica ort. rom., IX Buc. 1885. p. 330: «O rudă, fie mumă, fie soră, în fie- 
care di după ingroparea repausatului până la sése săptămâni il tămâie mor- 
mintulüs — Dict. de A. Pletosi și M. Nistor: «Trei seri si trel dimineţe, 
după olaltă se afumš mormintulă de jură împrejuri cu tămâe, insă numai 
de cătră femei şi anume: mamă, nevastă, soră sai. cine este.» 

(2) Fast. II. 638: 

Et sparsae fruges; parcaque mica salis 

Inque mero mollita Ceres, violaeque solutae. 
(3) Ionénu, op. cit., p. 45. 
(4) I. St. Negoescu, Credinţe populare, publ. în «Lumina pentru toți» an. IIJ, 
Bucuresci, 1888. p. 474. 


— 342 — 


Dacă celui repausatü nu are pe nime, atunci se tocmesci 
tămâietore, cari adese-ori sunt nisce femei bătrâne, ce posedü 
acestă misiune (1). 

In unele părți din Banată, a doua di după înmormintare 
une-ori chiar și a treia și a patra di în revărsatulu dorilori 
mergi 5 — 7 mueri la mormință şi-i strigă gorile, încunju- 
rândă în același timpi mormintulă cu nisce bombe de praŭ 
(pravă), pe cari le aprindă. 

După ce a arsă praulu, muerea cea maï bătrână ori cea 
mai sciutore, iea unui cuţitii în mâna dréptà și încunjură cu 
dinsulu mormîntulă de trei ori, iar după aceea îlu înfige a- 
lăturea. cu crucea de lângă capulü mortului rostindu nisce 
cuvinte tainice, maï cu sémă însă că atâta să-i fie mortu- 
lui hotarului de umblatiu, pe câtù i-a arëtatü cu cutitulü (2). 

In alte părți, toti din Banată, este datină ca sila anulu 
în diua repausării să se ducă unulu din familia repausa- 
tului la mormîntulă acestuia si rugându-se și lamentândiu, 
să puie peste dinsulü pâne și vinu. Istü din urmă se varsă 
pe mormintă, iar pânea sau plăcinta se dă unui sërmanü 
de pomană. După acesta înconjură din nou mormiîntulu tă- 
mâindu-lu din tote părțile anume, ca să scutâscă pe morti 
de strigoi, respective moroi (3). 

In multe locuri, și mai cu semă din Moldova și Téra Ro- 
mânescă, este datină de a se pune la morminte și câte uni 
fânărașu, în care se află o candelă, care se aprinde în Sâm- 
băta-morțiloră şi la alte dile mari, când totă atunci se arde 
și tămâe. 

In alte locuri iarăși se sapă în partea de josù a pietri- 


(1) D. Stănescu, op. cit. p. 330. 
(2) Com. de d-1ü los. Olarii, înv&țătoră în Domani. 
(3) Schott. op. cit., p. 308. 


— 343 — 


lori mormintale o bortă şi acolo se pune apoi o candelă 
aprinsă (1). 

Atâti tămâierea morminteloră, câtă şi luminarea lori cu 
lumini și candele aprinse, de și o întâlnimu și la alte 
popâre creștine, e o datină moștenită dela străbunii noștri, 
dela Romană, căci iată ce ne spune Modestinus în privința 
acesta: «Mevia murindi a lăsatii liberi pre servii ei Saccus, 
Eutichia și Irina sub condițiunea acesta: Saccus, servuli mei 
si Eutichia şi Irina sclayele mele să fie libere sub acâstă, 
condiţiune, ca să aprindă candela la mormântului meă şi să-mi 
facă tote grijile pentru morte în lunile alternative (2).» 

In fine, trebue să mai amintimi încă sl aceea că în Jéra- 
Româmnescă și mai alesi în Prahova, murindu unii bărbati 
sai o muere, încă tineri fiindi si însurându-se mai pe urmă 
cu alta sai măritându-se după altulă, n6murile se duci si 
varsă în timpulă cununiei lori o doniță de apă pe mormîn- 
tulü celui repausată, anume ca să-i domolâscă focului dela 
inimă, vëdéndü că i se 'ns6ră bărbatuli sau i se mărită so- 
ţia cu altulă (3). 


(1) Burada, Inmorm. p 42. 

(2) Dig. XL. 44, «Moevia decedens servis suis, nomine, Sacco, et Eutychiae, 
et Irenae sub conditione libertatem reliquit, his verbis: Saccus servus meus 
et Eutychia et Irenae ancilae meae, omnes sub haec conditione liberi sunto 
ut monumento meo alternis mensibus lucernam accendant et solemnia mortis per- 
agant.» 

(3) Revista pentru Ist. Arch. și Filolog. an. II, vol. HI, Bucuresci 1884. p. 
387; — Ionénu op. cit. p. 33,84: «Când o femee se mărită ală doilea, fiindu-i 
bšrbatulü mortü, o altă femee în timpulü cununiei tórnă o doniță de apă 
pe mormintulă celui d'intâi bšrbatü ca să-i trăéscă celă de ali doilea şi să 
stingă foculă ce arde pe mortii pe lumea cea-laltă; căci astfelă câtă va sta 
femeea măritată cu al doilea bărbatii, celŭ mortii șede in focă.» 


— 344 — 


XXV. 


SNIAMENULU. 


—— 


Mai de multă era pretutindene datină în Bucovina, când 
își lua cine-va, singuri vi6ța, adecă când se spânzura, se 
împuşca sai se îneca, că nu-lă îngropai în tinterimü, pentru 
că ținterimulă pretutindene e considerati de uni loci siîntiă, 
ci-lu îngropai tot-deauna sai pe locului acela, unde și-a 
luată vița, sau fü duceau şi-l îngropai între hotarele a 
două sate, sau, în fine, în altii loci Gre-unde departe de 
satu. 

Mai pe urmă însă aŭ începută a-i îngropa pre astu-felă 
de 6meni și prin sate, dar nici când în interiorulă ţinteri- 
mului, în sirü cu cei-lalți morți, ci tot-deauna afară de 
ținterimu si anume: sai într'unii corni de gardă, sai întrunit 
ungherii, sai în altii loci mai isolatü. 

Loculi, sai mai bine disi mormintuli în care se îngro- 
paŭ astu-felu de omeni, sa numită şi se mai numesce încă 
şi astădi în unele părți ale Bucovinei sniamănă, iar în altele 
snăamătă. 

Și de órə ce despre Gmenii, carii îşi ieaŭ singuri visța, 
sa crequtii și se mai crede încă si acum pretutindeni, că 


— 345 — 


uitândi de Dumnedei și de binefacerile sale, ângeruliă pă- 
zitorü i-ar fi părăsiti, iar Satana le-ar fi luati minţile si 
i-ar fi făcută că să i se 'nchine lui cu trupă şi cu sufletii, 
din care causă apoi sai și sinucisii, de-aceea, în timpurile 
trecute, pre astü-felü de 6meni nici când nu-l îngropa preotuliă, 
ci numai cioclii saii Omenii cei mai curagioși din sati. Ba, 
adeseori nici Gmenii nu voiaii să-i îngrâpe, şi cu deosebire 
cei mai evlavioși, până ce nu erai constrinși la acâsta de 
autorităţile sătesci, avându ferma credinţă că fiindă sinucișii 
cuprinși de spiritulü celui necuratii, care i-aii si tndemnatù ca 
să se sinucidă, lesne ar pute să se lege și de capulă lori. 

Mai departe, credendă poporul că omuli sinucis nu 
are nici când odihnă în pămintă, ci că di și n6pte alergă 
încolo şi 'nc6ce căutândă a aduce și pre alți 6meni la ră- 
tăcire, ca să facă şi ei ceea ce a făcutii elù, ori si cine 
trece pe lângă vre ună snlamenă saü snăameli aruncă pe 
dinsuli totă ce pâte mai întâi prinde în mână, precum:. 
țernă, găteje, pae, fână, pietre etc, credândă și spunândii 
cà dacă aruncă astü-felü de obiecte, rătăcirea nu se pote 
prinde de dinsulii. Din contră, dacă cine-va trece pe lângă 
sniamănă, fără ca să arunce ce-va pe diînsulii, sinucisulii 
trimite și asupra lui rătăcirea, saŭ mai bine disü Hü face 
și pre dinsulü nu numai să rătăcâscă calea, si să umble mai 
alesi n6ptea, cine scie pe unde, ci chiar să-şi iea si elù 
viața (1). 

In Moldova, judeţulă Sucâva, plaiulii Muntele, credü Ro- 
mânii că celui ce sa omorită singuri pe sine s'a dată ha 
Ucigă-la Crucea și s'a făcută caluli acestuia. De aceea pe 
unŭ astü-felü de omi nici când nu-lii îngropă preotulă, nică 
nu-l ducu la biserică şi de aici la ţinterimă, ci unde și-a, 
luatii viața, acolo se si îngrpă, și anume calăulii merge 


(1) Auditi dela mai mulți Români din Bucovina. 


— 346 — 


și-i tae frânghia, dacă sa spânzurati, elù îi sapă grópa, si 
toti elü iü slobâde în năuntru, iar sătenii aruncă numai 
terna pe dinsulă. 

Locul, unde sa îngropată, se numesce și aice «șniamătă», 
ca şi 'n unele părți ale Bucovinei (1). 

Și de óre-ce loculă acesta e consideratii de necurată, spur- 
cati, de aceea ori si cine trece pe lângă dinsulu, aruncă 
crengări si alte obiecte de-asupra lui, anume ca să se cu- 
n6scă că acolo sa întâmplatii o nenorocire, precum si pentru 
aceea ca să nu trécà vre-o vită saă vre-un omü peste dinsulă, 
sai să se culce acolo, căci cum ar trece sai sar culca, 
îndată ar amuli si ar surdi și i-ar lua tótă puterea dintriîn- 
sulü astu-felă, că tótă viaţa lui ar rămâne neputinciosă, de 
cum-va nar muri în scurti timpi după aceea (2). 

Dacă obiectele aruncate pe șniameti sau înmulțită astü- 
felii, că nu le mai cuprinde loculi, atunci se aprindă și ardân- 
du-se se aruncă din noŭ altele. 

Iată ce ne spune în privinţa acesta d-lă Th. T. Burada: 

«În multe părţi, la noi, precum si în Bucovina, este obice- 
iulă ca călătorului să arunce bucățele de lemnu, de nuele, 
strujeni, fênù sai crengi uscate, peste mormintele celori în- 
gropaţi la drumuri, incàtü de multe ori se facu movili mari 
cărora apoi li se dau foci, şi apoi iară se asvârlu peste 
mormtintü asemenea lucruri (3).» 


(1) Cuv. șuiamătă însemneză în Moldova şi foșnituli sai foșeituli, ce-l 
produce iarba, păpuşoii saŭ frundele arborilor, mai alesi tâmna, când bate 
ventulii şi se atingii unele de altele. —Am auditii ună șuiamăă pl. șniamăte= 
am auditii unü foşnetii. 

(2) Dict. de Măriuca Nistoră din Mălini şi Anita Pletosi din Rădăşeni.— 
V. Alecsandri, Poesi pop. ale Rom. Wucuresci 1866. p. 82.: «Tradiţia popo- 
rală spune de unii copaci locuiti de sufletul unui omir ce fusese spânzuratii 
de crengile lui. Ori-cine adormia la umbra acelui arbore, făcea visuri de 
mârte, carile până în trei dile se împlineaŭ.» 

(3) Inmorm, p 42. 


— 347 — 


Cuv. sniamenă e cunoscutii şi Româniloră din Transilvania, 

D-lă Romuli Simi, învățătoră în Orlată, ne scrie în pri- 
vința lui următorele: 

«In apropierea Orlatului este unii locii, care se numesce 
snamenă. Acolo a pututii să se întâmple vre o nenorocire, 
dar nu e nici ună semnu pusi, nici cruce, nici altii ceva, 
și nici nu am pututi afla pentru ce se numesce astii-felii.» 

D-lă Alexandru Boerii, studinte la gimnasiulu din Năsăudi, 
ne scrie: 

«Sniamănulă este uni felii de diavoli, care împiedică pre 
Gmeni şi le face smintele.» 

Din împărtăşirea de pe urmă resultă în câti-va că sin 
Transilvania se va [i numiti Gre-când loculi, unde se în- 
mormîntai cei sinucişi, snsamenă (1), şi asta cu atâta mai 
multă, de óre-ce si Românii transilvăneni încă credu și 
spună, ca si fraţii loră din Bucovina, și Moldova, că cei ce-și 
leaü singuri viața diavolulă îi îndemnă la acésta ca să le 
pótà câştiga. sufletele (2), şi că ei aŭ murită acolo, unde i-a 
dusi ciasulă celă slabă sau ciasulă celu rèù (3). 

Ce se atinge de sufletele celoră sinuciși, credü si spunü 
Românii că sunt pierdute (4), că plângă, se tânguesci și 
rătăcescă ună timpi mai îndelungată, așteptând ca să le 
dea, cine-va slujbe si pomană. In urmă, vëdëéndü că nime nu 
le dă nemică, se ducă toti plângândă si văetându-se drepti 
în sadă, unde se muncesci în veci, căci înaintea lui Dum- 
nedeă naŭ la ce se arăta (5), sai, după cum spuni o semă, 





(1) In Basarabia, după cum mi-a spusă S-Sa părintele G. Lateşii din Ră- 
dăşeni, cuvintulă acesta se numesce șniamătă pl. șniamăte, ca și 'n Moldova. 

(2) Com. de d-li Teodoră Simion, stud. la gimn. din Năs&udă. 

(3) Com. de d-lui Rom. Simi. 

(4) Com. de d-lă Rom. Simi. 

(5) Com. de d-lii f. Georgescu, T. Simonü, și Al. Boeriu. 


— 848 — 


că diavolulă le jea în triumfü şi le duce cu sine drepti 
în iadü (1). 

Cu tâte acestea însă ele totuși se poti elibera dela munca 
cea eternă a iadului și scâte la lumină, dacă li se peulă 
slujbe și anume dacă se dai pentru dinsele întro singură 
Duminică 40 de liturghii, 40 de prescure, 40 de duce, și 
40 de lumini la 40 de biserici (2). 

Cáàtü de mare e pă&catulu, ce-lii comitii Gmenii, cari se si- 
nucidă, se pâte cunósce, după credința generală a Româniloriă, 
încă şi de pe aceea că până chiar si natura întregă se tul- 
bură, cerului se 'noursză și prinde a ploua ca din cofă, a 
fulgera, a tuna şi a trăsni de se cutremură pămiîntulii ; vëntulü 
se preface în vifore și vântâse cumplite, cari scoti arborii din 
rădăcini, descopări casele si cele-lalte acareturi ale Gmeni- 
lorii, şi multe alte daune le faci, încâti fie care trebue să se 
înfioreze și să recunâscă că acesta nu este unu produsă alu 
naturei, ci mânia lui Dumnedeii. De-aceea poporulii, când 
vede că sau porniti astă-felu de furtuni si vântâse, spune 
că trebue să-și fi făcută iarăși vre-unü omit unde-va sin- 
guri sie-și séma (3). 

Dacă vre-unü omu sa nenorociti, adică dacă a căduti 
de pe ună cară sau de pe ună pomi: șia r&masă pe loci 
mortă, dacă a picată vre-unü arbore peste dinsulă şi la 
omortită, dacă a fosti trăsniti sau sa înecați fară voia lui 
sai, în stârșiti, dacă la omoriti altul cine-va, atunci, ne 
fiindă vina lui, îlu îngr6pă preotul ca si pre ori-care altă 
creştină, care a muritii de morte naturală. Totuşi spunü Ro- 


(1) Com. de d-lă Av. Macovei si Gheorghiu: «Sufletulă unuia, care sa 
spânzurată, e alu dracului.v—Em. de Cuparencu: «Dacă se spânzură unulă, 
atunci sufletului lu! e ală dracului și nu mai are ce se arăta în fața Domnului». 

(2) Com. de d-lui Rom, Simă. 

(3) Com de d-lă Rom. Simi; — Av. Macovei; — Petrea Prelipcenă si alţi 
Români din Bucovina. 


— 849 — 


mânii, atâtă cei din Bucovina câtă şi cei din Transilvania, 
că dacă i sa întemplati nenorocirea pe uni teritorii străini, 
atunci nu e bine să se ducă peste hotari în satului săi, 
pentru că bate ghiața (grindina), ci să se îngrope în satulü, 
pe teritoriulă căruia i sa întâmplatii nenorocirea (1). 

In loculii acela însă, unde i sa întâmplatii cui-va neno- 
rocirea,. némurile cele mai de aprâpe, ună cunoscută sai 
ună prietinii bună, pune o cruce de lemnii sai de pictră 
spre aducere aminte de nenorocirea sai primejdia întâmplată 
acolo, precum si pentru aceea că, după credința poporului, 
loculii respectivi a fostă necurati, si din causa aceea i sa 
întâmplati omului nenorocirea. Prin urmare, dacă nu se pune 
cruce în astü-felü de locu, rămâne și mai departe necurati, si 
celu nenorociti iese n6ptea înaintea Gmenilorit, ce treci pe 
acolo, si cercă a-i periclita si pre dinzii (2), pentru că și 
sufletele celoră nenorociţi, cari aŭ muritu fără luminare, ră- 
tăcescă încă ună timpi maï îndelungati prin aerü, până ce 
ajungi în ceru (3). 

Neputându-se pune cruce tocmai în loculü acela, unde sa 
întâmplati nenorocirea, bună ră la cei înecaţi sai căduți 
in mijloculă unui drumi, atunci se puni de regulă ceva mai 
departe, însă ţot-deauna în dreptul locului din cestiune. 

Mai departe spună si credu Românii că celui omoriti de 
trăsnetă i se iartă ţote păcatele si se duce drepti la raiu (4). 

Cei înecaţi fără voia loră îsi ai Maicii Domnului. Maica 
Domnului face mrâjă din fuidrele, ce se puni la ajunul 
Bobotezii la sf. cruce, aruncă mrâja de trei ori în apa unde 
se în6că cine-va, şi dacă respectivul nu-i tocmai tare păcătosi, 
dacă se prinde în mrâjă, atunci îi scăpati, căci Maica Dom- 


(1) Com. de d-lă Rom. Simă; — Av. Macoveiü și alți Români din Bucovina. 
(2) Credinţa Româniloră de pretutindene. 

(8) Credinţa Româniloriă din mai multe comune din Bucovina. 

(4) Ionenu, op. cit. p. 41. 


— 350 — 


nului ilü scote afară ca pe pesci, iar dacă-i pěcătosů cade 
printre ochii mrejei iarăși în apă și merge în iadü (1). 

Cei omoriţi de alți 6meni, de arii fi fostii ori si eátü de pă&că- 
toși, li se iartă tote păcatele. Din contră sufletele ucigasilorü 
nu-și poti afla nicăiri repaus, nică chiar în iadü, unde 
mergi (2). 

Românii din Transilvania, districtul Năs&udului, îndăti- 
neză de a face 6menilorii, ce aü muriti în câmpi, în pădure 
sau în altă loci, unde nime nu le-a tinutü lumină, ca și 
celori ce nai fosti înmormintaţi după ritualulă prescris 
de sânta n6stră biserică, o înmormintare simbolică, si mai 
cu semă simboliseză ei lumina, dórà o poti: câti mai de- 
grabă căpăta, ca să nu fie constrinși a rătăci în cea-laltă 
lume prin întuneric. 

Iară înmormîntarea, respective ţinerea simbolică a lumi- 
nei se face astü-felü: 

Pe locului acela, unde sa înmormintati, saŭ mai bine disü 
unde a muritü respectivului, fie-care trecătorii pune câte 
ună surcelü, și când din aceste surcele sa făcuti acuma o 
grămadă mare, atunci unul'i dintre trecători le aprinde ca 
să ardă (3). 

După câtă ne-ami putută încredința din capitulele pre- 
mergâtore, Românii de pretutindene aŭ cea mai mare tn- 
grijire pentru înmormiîntarea morţiloră. Ei eredü că sufletul 
celui neînmormintati nu pote merge la loculă de odihnă, 


(1) Cred. Rom. din Fundulii-Mollover, com. de I. Tonigarii ; și a celorii din 
Câmpulungiă, com. de Gheorghiu. 

(2) Cred. Rom. din cele mal ma! multe părți ale Bucovinei și Transilva- 
niei.— Com. de d-li T. Simonă: «Despre 6menil, car! aŭ fostii omoriţi de 
cătră alţii, se crede că sunt curăţiţi de păcate, de óre-ce omoritori! aŭ luată 
asupra lori şi păcatele celui omoritii, iar sufletulă acestuia merge în locul 
desfătărilv 

(3) Com. de d-Iñ T. Simonă. — Dalina acesta corespunde celor ce facă 
Românii bucovineni și Moldoveni la uni snfamănă. 


hotăritu de Dumnedei, ci rătăcesce necontenitii în timpi de 
mai mulți ani pe unde i sa mistuită trupulă (1). 

Alții iarăși credi și spunü că sufletuli omului, ali cărui 
corpi rămâne neinmormintati, plânge cu ângerulii săi. 

Din causa acesta apoi, dacă bună-dră se înscă cine-va, 
se punü luntre şi punte și nu se lasă până ce nu-i află cor- 
pulă ca să-lii înmorminteze. Iară dacă nu i-lă poti de felă 
afla, dacă cu tótă stăruința lori, totuşi a remasii neîinmor- 
miîntatu, atunci credu ei că uni atare omi trebue să fi 
fostu forte pěcătosů, căci altcum Dumnedei ar fi avuti 
grijă de elü, ca să fie înmormintati ca alți 6meni creștini; 
așa însă sufletului lui rătăcesce prin locuri necunoscute $i 
nu pote trece în pace la odihna eternă, ci trebue să se cu- 
răţâscă mai 'nainte de păcatele ce le-a făcuti în viță (2). 

Din causa acesta apoi si elementele lumii se tulbură, ca 
și atunci când își iea cine-va singuri vița. Așa, spre esem- 
plu, când plouă ne 'ncetatii în cursă de mai multe dile, ori 
se pare că gemi rturile, poporuli atribue aceste fenomene 
extraordinare la înecarea vre-unui omii. 

De aceea, când se dă peste cadavrulii vre-unui omŭ, fie 
acela ori si cine ar fi fosti, se aruncă ceva pămintiu peste 
dînsulă spre a înlocui înmormintarea (3). 

Totii din causa aceea, că sufletuli omului neinmormîn- 
tati nu-și pote afla odihna hotărită de Dumnedei, se în- 
tristeză Românii forte multă, si mai cu s6mă Româncele, 
când li ieaŭ feciorii la óste, temându-se ca nu cum-va mu- 


(1) Burada, Inmorm. p. 6.— Bojinca. op. cit. Nota dela p. 208: «Nemulă 
românesc portă o deosebită grijă pentru ingroparea morțilorii, mai vértosü 
că poporenii incă și acum se vëdü a ave acea idee, că sufletuli celui 
neingropată nu póte lesne merge la locul sëü, ci in mulţi ani umblă ră- 
tàcindü pe loculă unde i sa mistuiti trupulă.» 

(2) M. Besanü, Datinele Româniloră la inmormintări, publ. în «Albina» 
an. L. Viena 1866. No. 55. 

(3) Vegi despre acesta și Burada, Inmorm. p. 6. 


— 352 — 


rindü în străinătate, şi cu deosebire pe câmpului de luptă, 
să le rămâe corpurile neinmormîntate, 

Dovadă despre acâstă întristare si grijă mare avemii o 
mulțime de doine ostăsesci din tóte provinciile locuite de 
Români. 

Așa o doină ostășâscă din Transilvania ne spune, între 
altele, și acestea: 


. . . Şi pe cale ami plecată, 
Că m'aü scosi din ţară scumpă, 
Inima-mi stă să se rumpă. 
Simtü ună dori sugrumătoră, 
Că pe unde o să morii 

Fi-va fi uni corni de lume, 
Unde nu cunoscii pe nime, 
Unde grâulii nu se face 

Ñi nici érbš nu se câce, 

Că se face grâul desi 

Şi din érbă totă ovăsii; 

Nici scândure de salași, 

Fără mórte și năcazii ; 

Nici pânzuţă pe obrazů. . . (1) 


Altă doină ostășâscă, asemenea din Transilvania, şi anu- 
me din Orăștia, sună asa: 


Plânge-mă&, mamă, cu dori, 
Că eŭ ţi-am fostii buni feciori, 
C'am luată bouli de corni 
Si-am făcutii negru ogorii. 
Când am fosti la seceratii 

A vintă nemţuli, m'a luati, 
M'a dusă în ţară străină, 

Unde mori fâr'de lumină ; 

Nu-i nici lumină de săi, 

Nici 6meni din satulii mei; 


(1) Gr. Moldovan, Poesil pop., pubi. in «Familia» an. 1867. Nro. 89 


— 353 — 


Nici nu-i lumină de ceră, 
Nici omü din a mea țară. 
Unde-i omulü de năcazi, 
N'ai nici pânză pe obrazi, 
Nici pânză pe picidre, 

Ci mârte înșălătâre! 

Nu-i nici maica cu mila, 
Nice popă cu cartea, 
Numai Turcii cu pușca 
Şi Nemţulă cu sabia 

Să mânce viaţa! (1). 


In fine a treia doină ostășâscă, toti din Transilvania, sună 
precum urmeză: 


Maică, măiculiţa mea! 
De te-a lovi dorii de mine 
lea drumutulü de-a lungu, 
Orașele de-a rându, 
Că pe mine mi-l afla 
In fundului Italiei, 
La compania mândriei, 
Sub o tulpină de bradi, 
Acolo mi-afla 'ngropatii, 
Unde Nemţuli m'a pușcatii. 
Mândre semne mi d'afla: 

La picl6re 

Erba mare, 

Pe la brâu 

Holdă de grâi, 

Din buzuţă 

Schinteuţă, 

Din guriță 

Tămâiţă, 

Din ochiți 

Doi păuniți, 


(1) Observatoriulă, diară politică, naţionalii economici şi literară. An. UI. 
Sibiiü 1880. Nr. 26. 


Mariană, Inmorm. la Români. 23 


— 354 — 


Din sprîncene 
Douë pene 
Si din frunte 
Erbă verde 
Si la gâtu 
Saflii floritü, 
Că de grea mârte-am murit, 
De plasa cuţitului, 
De pușca 'mpăratului: 
Făr' de lumină de ceră 
Făr' de omù din a mea ţară, 
Făr' de lumină de sëü 
Făr' de om din satulii meŭ (1). 


De aici apoi si blăstămulu ostașiloru: 


Cine m'o făcută catană 
Nu-și mai dee de pomană, 
Că elü pomană și-o dati, 
Când la 6ste m'o luati! 
Sai asa: 
Cine më prinsă catană, 
La mórte n'aibă pomană, 
Că pomană elù și-a dată, 
Când catană m'ori luati. 
Cine më prinsă de capi 
La morte n'aibă colaci, 
Că colacul și l'a dată, 
Când la câmpii m'orii șuturati. 


sau astü-fe]ü: 


Cine më sc6să din satü 
N'aibă loci de alinati, 

Nice lemnii uscat de cruce, 
Nici la grópă cine-lă duce, 





(1) Stefanü Munteni, Doine şi strigături culese din gura soldaţilor români 
din tara Ardelului. Braşovă 1891. p. 36. 


— 355 — 


Nici scânduri de copârșăi, 
Nici nu-l ierte Dumnedei: (1). 

Românii din Transilvania credă despre cei ce mori prin 
străini sai în vre-unii răsboii că așa le-a fostă ursita sai 
că l-a ajunsă vre ună blăstemă dre-și care, şi de-aceea le-a fosti 
crăpată pămîntul departe de patria și satuli lori (2). 

Prin urmare, dacă a muritii cine-va în țară străină saă 
în vre-unii rësboiü, este datină dea i se face uni stâlp, 
care la sése s&pt&mâni (40 de dile) se imbracă cu o ile 
ori cu o cămeșă, după cum a fostă bărbatii ori femee, si 
apoi i se face slujbă ca la ună mortii, adică tote ceremo- 
niile înmormintării, și pe urmă se împlântă în pămînt. 
Toti atunci se face pentru celi morti și pomană și ¿ se 
pune mărulă, adică o crestată (3), în care se împlântă o 
ramură, de mărit, în crăngile căreia se puni covrigi, mere, 
nuci si o vecică, apoi se aprindă trei lumini în mării; tote 
acestea se punii întruni blidi și după isprăvirea slujbei, 
care sa făcută pentru așezarea sufletului, se daŭ nașei sati 
nașului care i-a botezată, pentru că fără de tată şi mamă 
se póte boteza şi cununa, dar făr' de nași nu (4). 

In Bucovina nu se face după astu-felii de omeni alta ne- 
mică, fară numai parastasă și comândare saŭ prasnică. 

Trecândă acuma dela datinele și credințele Românilori, 
descrise până aici, la alte popóre aflămi în prima linie că 
Romanii, strămoșii noștri, aveai ca și Românii de astădi, 
cea mai mare grijă de înmormintare, părându-li-se mórtea, 
după principiile lori păgâne, de o voință extraordinară a 
Deiloră. 


(1) M. Pompiliă, Cântece pop. publ. in «Albina» an. L Viena 1866 Nro 72. 
(2) Com. de d-lă T. Simoni. 

(3) Creatată=—o pâne in forma crucii, adică in patru corne. 

(4) Com. de d-lă Rom. Simă. 


Despre omului morti Romanii vorbiai totă-deauna cu celü 
mai mare respectă și cu pietate, si pote că de pe acesti 
timpi dateză și proverbulă latinescii: «de mortuis aut bene, 
aut nihil,» sat: «de mortuis nihil nisi bene,» adică: despre 
morți să nu vorbesci nemică rëü, ca nu cum-va să tragi 
asupra ta mânia Deilorü, care proverbu de alti-mintrelea 
sa păstrată şi în unele părți locuite de Români (1). 

Mai departe credeai Romanii, că sufletuli unui omù ne- 
îngropată nu póte trece la locurile de odihnă, și dacă și 
trece, atunci aceli sufletii trebue să rătăcescă mai nainte 
celă puţini o sută de ani pe căi strimbe, pe locuri necu- 
noscute, până când ajungea, la o apă sau laci, ce se numia 
Styx, şi sufletului mortului trebuia să trecă peste acâstă apă 
ca să potă ajunge la locuința de odihnă. 

lată ce ne spune în privinţa acâsta renumitulu poeti 
Virgiliu: 

«Nici nu-i este permisi a-i trece peste îngrozitâre ţermuri 
şi peste aceste rîuri bubuitore mai nainte de a se fi odih- 
nitii 6sele lori în pămintu; astü-felü rătăcesci în timpi de 
o sută de ani şi sborü împrejurulă acestoră țărmuri, şi numai 
după aceea vină să vadă lacurile multă dorite» (2). 

Saii în epistola sa câtră Ariadne: 

«Sufletulii nefericită va merge în borile străine.» (3). 

Dacă se scia că cine-va a murită în locui străini, însă 
corpulă lui nu se afla nicăiri, prin urmare nici nu se putea 
îngropa a casă, Romanii aveai datină a face totuşi unii 


(1) D. Stănescu. op cit. p. 331: «Odată ce more cine-va, nimenulnu este 
permisii a maï dice ce-va rëü de morți, dacă nu poţi a dice de bine.» 
(2) Aeneid. lib. VI. v. 325. şi urm.: 
Nec ripas datur horrendas et rauca fluenta 
Transportare prius, quam sedibus ossa quierunt, 
Centum errant annos, volitantique haec littora circum, 
Tum demum admissi stanaque exoptata șevisunt. 
(3) Spiritus infelix perigrinas ibit in auras. 


— 357 — 


morraîntă deșertă pentru dinsulă, fără nici o ceremonie mai 
însemnată. 

Despre unŭ astă-felă de morminti desertü numiti tumulus 
tnanis vorbesce Virgilii astă-felă: «Atunci am aşezată lui 
Rhoetus unii mormintü desertü pe ţermuri si am chiemată 
de trei ori cu vâce tare spiritulă repausată!» (1) 

Şi dacă osemintele mortului mai târdiii se aflau din întâm- 
plare neîngropate, atunci ei aruncaü câte o mână de pă- 
mintü peste dinsele, si credeaii că dacă cine-va a intrelšsatü 
acesta, a tăcutu celui mai mare pěcatů. 

Așa ne spune Horaţiu în privința acesta următorele: 

«Şi tu luntrașule nu te arăta neînduratii faţă cu f#ërina 
spulburătore, cu 6sele şi cu capulă neîngropati. Dă-le ce 
li se cuvine, și după ce vei arunca peste mine de trei ori 
cu pămintă, plecă» (2). 

Tumulus inanis ală Romaniloră corespunde în câtă-va cu 
sniamănuli sai shiametulă la Români, căci precum credeai 
Romanii că sufletului celui neîngropatii rătăcesce, asa eredü 
şi Românii nu numai despre sufletele celorii neingropaţi, ci și 
a celori sinuciși, și precum ţineau ci de celi mai mare păcată 
de a nu arunca pe corpurile aflate pămintă, asa credă și 
adi Românii, că e cea mai mare nefericire pentru acela 
care nu aruncă nemică pe sniamănu. 

Temerea cea mai mare a strămoşilor noștri era: să nu 
m6ră unde-va în atare apă, de unde corpulă nu sar pute 
scote și îngropa, precum e d. e. marea. 


(1) Aeneid. lib. VI. v. 505: 
Tunc egomet tumulum Rhoeto in littore inanem 
Constitui, et magna manes ter voce vocavi. 

(2) Od. 1. 33. 22. 
At tu nauta vagae ne parce malignus arenae 
Ossibus et capiti inhumato 
Particulam dare. . . 
Injecto ter pulvere curas. 


Mârtea naturală, mârtea în răsboiă sai ori unde pe pămînt 
uscati o primiaŭ cu multă mai bucurosi, decât mârtea în 
apă, precum ni-o spune asta destul de apriatii Ovidiu: 

«Nam frică de morte, esistă însă ună felu de morte fără, 
milă. Scutiţi-mă de naufragii, si mârtea îmi va fi ună dari. 
Este o deosibire ori de cade cine-va prin morte naturală 
sai fieri și pune trupuli murindi cuvenitii, si demândă ce-va 
Ja ai si și nădăjduesce la mormintii (înmormintare), iară 
nu devine mâncarea pesciloră de mare; (1)» de unde usorü 
se pote esplica, pentru ce Romanii păgâni, nu numai avuţii, 
ci și săracii își gătiaŭ gropa încă în viață. Pentru că se 
temeau ca nu cum-va în lipsa mormintului să rămână nein- 
gropaţi (2). 

La Români datina din urmă provine numai forte spora- 
dicii. Dar pentru aceea, în loci de gr6pă, mulți inşi, după 
cum am vëdutü și mai susü în cap. XIX nu întrelasă de 
a-și face încă până ce sunt în viață secriulă sai sălașuli în 
care aŭ să fie înmormintați. 


(1) Trist lib. J. IL 51. 
Non lethum timeo, genus est miserabile lethi? 
Demite naufragium, mors mihi munus erit. 
Est aliquid tatove suo, ferrove cadentem 
In solita moriens ponere corpus humo: 
Et mandare suis aliqua et sperare sepulcrum 
Et non aequoreis piscibus esse cibum 
(2) M Besani, stud. cit. «Albina» av. I. No. 55. Bojinca, op. cit. p. 208. 


— 359 — 


XXVI. 


INFRÁTIREA 


Dacă într'o familie se 'ntâmplă de mori doi copii unulü 
după altul, atunci, spre a scăpa de mârte pre cei vii, unul 
din copiii rămași se prinde frate de cruce cu ună altulü 
din altă familie, fie de ori-ce sexă, însă să fie Junatică (1). 
cu acela, cu care are să se prindă frate de cruce. 

Chipul cum se s&vârșesce acâstă frăție este următorulii: 
la ţinterimă, după ce sa dată drumulii secriului în grâpă, 
fratele sai sora copilului morti se scobâră în grópà pe 
secriă, iar celu-lalti copil flù rădică din grópă și punându- 
se față "n față, apucă unii colacii, unulii cu o mână și celü- 
laltă cu alta şi-lŭù frángü în două; după aceea se sărută și 
astu-feli se faci frați de cruce. 

Amândoi fraţii aceștia se privescă ca si cum aril fi frați 
buni, fratele de cruce cu sora de cruce nu se poti lua nici 
odată în căsătorie (2). 

In județul Oltü, mai este încă obiceiulu a se prinde frate 
de cruce astü-felü: 


(1) Adică în aceeași lună născută. 
(2) Burada, Inmorm. p. 89—40. — lonânu, op. cit. p. 39—40. 


— 360 — 


Fratele mortului lunatică se pune în fiare si se prinde 
apoi frate de cruce cu uni altulu, așezându-se pe marginea 
mormintului și rupândă o furcă de strinsii fënü, pre care 
unulii o apucă de uni cracii iar celă-lalti de altuli (1). 


(1) Burada, Inmorm. p. 40: «Obiceiul de a se prinde frate de cruce nu 
se face numai la mormintă; în părţile dela munte se sapă intr'o stâncă o 
cruce, pe care cel ce vorii să se prindă fraţi de cruce o sărută, apol iși facă 
la mâna dreptă o tăetură, si amestecă sângele lori, şi astă-feli se facii «frați 
de cruce». Ac6stă datină veche îl légă a-şi da viéta unulă pentru altuli.»— 
Vedi şi Hasdeii, Columna lut Traiani, an. VIII. t. IL. Bucuresci 1878, pag. 
5—11; asemenea și V. Alecsandri, Poesi populare, Bucuresci 1866, pag. 13. 


— 361 — 


XXVII. 


COMĂÂĂNDAREA. 


După ce saii întorsii toți petrecătorii dela ţinterimi și 
după ce sa spălatii fie-care în chipului cum s'a arëtatü în 
capitululü XXIV, se face comândarea, numită allmintrelea si 
comândă, prusnică sati pomană. 

In vechime se făcea comândarea, mai alesii în Moldova, în 
următorulă modii: 

«De cu séră, când a doua di avea a se înmorminta re- 
pausatulă, venia preotului și se aducea una sai mai multe 
oi si berbeci, mai cu s6mă negri; se făcea o grópà și în- 
torcândii vitele cătră apusü, r&sărite fiindă acum stelele, le 
lipia lumiînări de céră prin cârne, le citea o rugăciune si 
apoi venindi rânduiţii le tăia, punândă să curgă sângele în 
grópa făcută inadinsü pentru acesta, numită card.» 

Capul si pielea vitei tăiate se da preotului, de unde a 
rëmasü apoi proverbuli: «a dată pielea popič», adică a mu- 
ritü, iar cărnurile se făceau bucate și se ospëtaŭ cu dinsele 
petrecătorii, cărora li se împărția mai ântâi câte unii co- 
lacü și o lumînare, 

La masă punându-se si dându-li-se câte ocupă de vint, 


— 362 — 


fie-care, luând, vărsă puţină pe păminti (1). dicândi: 
cușoră să fie țărna reposatului» (2). 

In unele părți din Moldova se face comândarea si astădi 
mai totă aşa cum se făcea ea si în timpurile vechi. 

A. Lambrior ne spune în privința acesta următórele : 

« Comândarea se pregătesce âncă pe unele locuri în chi- 
pulă următoră: In spre diua înmormiîntării se aduci în 
ogradă mai multe oi sai berbeci, mai cu semă negri, și după 
ce aü rěsărită stelele, facü o grópă, şi apoi, lipindü lumt- 
nările aprinse de córnele dobitocelorii aduse, le întârnă cătră 
apusă, și preotulă le cetesce o rugăciune, pe urmă 6menii 
le taie pe marginea grâpei ca să se scurgă sângele într însa. 
Grâpa acésta se numia din vechime «arată.» Preotului se 
dă capulă si pielea oiloră sau a berbecilori, de unde chiar 
când sa pierduti obiceiulă acesta, a rămasă vorba: «aŭ dată 
pielea popii,» adică: a muritiă; iară din cărnurile dobitocelorii 
junghiate astă-felă, se facă bucate pentru comândare. Toţi 
petrec&torii se punü la masă mângâindă pre rudele mortu- 
lui cu vorbele: «că asa-š lumea acesta trecătore, şi că în curendiă 
saŭ maši !ârdiă ne vine rendulă și nouă» (3). 

Bucatele cele mai obicinuite în Moldova, ce se facă la 
«comândare, sunt: zamă cu tocmagi, borșă de pasăre, plachii, 
gălusce, sarmale, carne cu perje, diterite fripturi sai și alte 
bucate, cari îi plăceau repausatului fiindü în viaţă. 

Inainte de a bé, varsă puţini vină din pahare și apoi 
dică: «să-i fie țărna ușdră reposatuluă,» și altele, după cum 
îi ajunge capul; si cu rândusla acesta îndesândi paharele, 


(1) V. Alecsandri: Poesii pop. ale Rom. Bucuresci 1866. Nota dela p. 6.: 
«Acestă obiceiă de a vărsa o parte din băutură până a nu duce paharul la 
gură —- libaţie — se face pentru ca să alunge nălucile morţiloră ce sborů 
prin lume si se amestecă în faptele 6meniloră.» 

(2) Burada, Inmorm. p. 43--44. 

(3) Op. cit. p. 154. 


— 363 — 


mai uită rudele din supărare, iar petrecătorii se înveselescti 
de-a binele» (1). 

In unele locuri, unde nu este datină a se pune pomuliă 
la mormîntă, după cum sa arătatu mai sus în capitululü 
XXIV, se pune acuma la comândare (2). 

Mai tótà procedura comândării Românilorii din Moldova 
ni-o înfățișază si următorea doină: 


— Frundă verde bobi și linte, 
Măriră fără minte, 

Mărită-te să m&'nsorii 

Ca să nu-ţi ma! moră de dori. 
-Ins6ră-te Dumnia-ta 

Să vëdü pe cine-l lua; 

De-i lua una ca mine 
Dumnegei să-ţi dee bine ; 
De-i lua-o mai frumâsă, 
Dumnegei să-ți facă casă; 
De-ï lua-o grozăvidră 
Dumnedeii să ţi-o omórà 

Și să-i faci o mesişdră, 

Să mergi şi eŭ la o pomană 
Și să-mi dee-unii colăcelii 

Să-i fie de suflețeli, 

Și să-ă gustă din colividră 

Să vădă dulce-ă ori amară, 

Și să bemü din gărăfivră 

Să-ă fie ţărnă uşóră, 

Ca două petre de moră (3). . . 

Mai de multi, după cum spună bătrânii, aveai şi Români 
din Bucovina datină, tocmai ca şi cei din Moldova, când muria 
cine-va, n&murile celui mortă înainte de înmormintare tăiau 
unii berbece, o 6ie, o vacă, uni boi, sau si altă vită bună 


(1) Lambrior, op. cit. p. 154. — Burada, Înmorm. p. 45. 
(2) Burada, Inmorm. p. 43. 
(3) El. Sevastosă, Cântece moldovenesci, Iași 1888, p. 147. 


— 364 — 


de mâncatii, și cu carnea acestora făcea apoi comândare 
sai prasnică, iară pielea, vitei tăiate cu cârne cu toti o da 
preotului funcționari peste mormintulii repausatului, după 
ce preotul sigila mormîntulă. De córue lipia o lumină aprinsă 
de céră și punea și uni colaci. Pe unele locuri învârtia 
împrejurulii cârnelorii si maţele vitei tăiate. In unele locuri 
însă era datină de a pune pielea vitei tăiate sub picidrele 
preotului după înmormintarea mortului şi anume când se 
adunaü 6menii la comândare. Loculă preotului, prin acâsta, 
era mai dinainte designatu, şi elù, după ce binecuvinta 
masa, se aşeza acolo. 

Astădi, după cât suntemi înformați, datina acesta nu mai 
esistă nicăiri în Bucovina. Starea materială nu le mai permite 
Româniloră să facă multă cheltuslă. Afară de acesta şi in- 
teresulii pentru păstrarea datinelorii străbune în multe locuri 
sa pierdutii mai cu totuli. Aducerea aminte despre acestă, 
datină străbună însă sa păstrată până sin diua de astădi 
nu numai prin proverbulă «a dată pielea popi,» care este 
fârte usitati în Bucovina, si care însemnă atâta, câtii a 
muritu, ci toti-odată si prin variantele acestui proverbi: 
«mat că era să dee pielea popii» — mai că era să moră; — 
«cât pe ce de wa dati pielea popii» = câtii pe ce de n'a 
muriti; «are să dee pielea popii» = mare scăpare, are să 
moră (1). 

In vechime datina acâsta trebue să fi fostă forte răspândită 
nu numai la 'Românii din Bucovina si Moldova, ci pretu- 
tindene la toți Românii. 

Cu privire la Românii din Banată, d-lu los. Olarii, în- 
vëtàtorü în Doman, ne scrie următorele: 

«În copilăria mea, când se cumendai țăranii, duceau din 


(1) Vedi despre acesta şi S. FI. Marian, Proverbe pop. rom., publ. în 
«Familia» an. XIII. Buda-Pesta 1877. No.37, p. 433. 


— 365 — 


picile oilori, ce le tăiat pentru pomană, câte o piele popii. 
Astădi însă datina acâsta a încetati cu totul şi numai 
proverbulu se păstreză în gura poporului sin mai multe 
înțelesuri, spre esemplu ună omi s'a cumendată, dar elù comite 
multe fără-de-legi, atunci sătenii dicü despre elu că în za- 
dară a dată pielea popi, iară altuli zace grei bolnavi, şi despre 
acela dicü sătenii că voesce să dea popi pielea.» 

E drepti că şin diua de adi ori de câte ori se face vre-o 
comândare totu-deauna se taie o óie, unŭ berbece, uni 
vițelă sai o junincă, dar nimărui nu-i trece prin minte ca 
pielea vitei respective să o dee preotului, ci fie-care o păs- 
treză pentru sine. 

In timpulu de față se face comândarea sai prasniculă în 
cele mai multe părți din Bucovina astü-felü: 

Cum sa scosi mortului din casă și sau porniti cu dinsulü 
la biserică, femeile ce r&mâni acasă, măturândi și grijindă 
cum se cuvine casa, se apucă de grabă și așternii una sai 
mai multe mese atâti în odaia, unde a statii mortuli, câtă 
şi în cele-lalte odăi, iar dacă e timpu de vară și odăile sunt 
mici, atunci adese-ori aşternă o masă mare afară în ogradă. 
La mijlocului mesei se pună, după putință, mai multe feluri 
de bucate, iar jurii împrejurul mesei câte unii colacii de care 
se lipesce si o lumină de ceră. 

In multe locuri am observatii că la capetele precum şi 
pe de laturile mesei se mai lipesci încă câte o lumină se- 
parată, la uni loci patru lumini, astü-felü ca să formeze 
o cruce. Asemenea se lipesce si de păreții odăii, în care a 
stati mortului, câte o lumină de ceră, cari amintescă pre cei 
patru evangeliști. 

După ce sa înmormintată acuma mortului, nâmurile acestuia, 
poftescu încă în tinterimü fiindă o parte dintre petrecători 
ca să vie la prasnicu. 


— 366 — 


Adunându-se cei poftiți, se asézá cu toții la masă, fie-care 
pe loculü ce i se indică de cătră cei de casă. 

După ce aü ocupati acuma locurile, preotulă tămâindi 
casa și masa, face ectenia morțilorii, amintindă în decursulă 
ei nu numai pre celú de curândii morti, ci şi pe cei-lalți 
morți din familia respectivă, cari aü repăusatii mai de nainte, 
iar după ce încheie ectenia binecuvinteză masa, şi apoi se 
pune fie-care pe loculă săi. 

Când începe preotulă ectenia se aprindă luminile lipite 
de colacă, iar când o sfârșesce, fie-care insù stinge lumina 
şi strângând'o dimpreună cu colaculă, o iea de regulă cu 
sine si o duce acasă. 

In multe locuri am observată că colacii şi luminile nu se 
înșiră, după cum am arëtatü mai sus, pe marginile mesei, 
ci se păstrâză unde-va întruni ungheriă, iar după ce a sfirşită 
preotuli panachida, némurile repausatului ieaŭ câte ună colaci 
și o lumină aprinsă si le daŭ fie-căruia în mână, qicândi în 
același timpi: «poftimu de sufletulă lui N. și a lui N.» şi 
totă așa pe rândi până ce daŭ fie-căruia mesani câte unŭ 
colaci și o lumină. 

Dela acestă datină forte răspândită în Bucovina se vede 
că s'a născutu cu timpului dicala: «dă-ă colaci și lumânare», 
care se dice despre ună lucru împrumutat, ce nu-l mai 
poți căpăta îndărăptă, sai despre unulă pierduti, care nu-lü 
mai poţi afla, căci cum nu se întârce mortulă dela mormîntă, 
așa si lucrului împrumutati nu ți se va mai întârce, nici celui 
pierdută nu-lü vei mai afla. 

La, fie-care comândare ieaü parte mai cu semă cei însurați, 
cu deosebire cei mai bătrâni si copiii cei mici, rari când 
însă feciorii si cu atât mai puţini fetele cele mari. De aice 
se vede că sa născutii apoi si dicala: 

Fată mare 'n comândare 
Nici colaci nici lumînare. 


— 367 — 


Dinaintea preotului, în multe comune din Bucovina, atâti 
dincâce câtă si dincolo de Prutii, precum în Boiani, Ma- 
hala, Ostriţa, Horecea si altele, se pune pe lângă mâncările 
indătinate încă și o găină sai unii cocoșii fripti, care e menitü, 
nu ca, să-lii mănânce la starea locului, ci să-lŭ iee cu sine 
acasă. 

Toti atunci, sah când se pornesce acasă, i se mai dă 
preotului încă si o găină vie sai unui cocoșii viii de sufletul 
celui repausati, credândii că găina friptă are s'o vadă mortulti 
în cea-laltă lume, iar cea vie, care înainte de a se da se- 
udă și se spală bine pe picidre cu apă curată, parte că-lii 
va conduce până la raiŭ, si parte că-l va apăra prin cântarea 
sa, mai alesi dacă e cocoș, de spiritele cele necurate ce arii 
voi să se apropie de dinsulü, iar când îi va fi mai cald că-lu va 
stropi și recori de arșița cea mare, care trebue so îndure 
sufletuli în călătoria sa cea îndelungată si ostenitore (1). 

Dacă la casa celui ce face prasnici sar întîmpla să nu se 
afle nici unii cocosü saii găină de întrecută, apaj cumpără 
şi de ar fi să facă comândare chiar și pentru dece suflete 
de-o dată, trebue numai decât să caute atâtea găini sai 
celii puţină atâţia pui ca să le dee preotului de sufletului 
celui repausat. Asta mai cu semă în satele amintite mai 
sus de peste Prutü (2). 

După ce sai aşezatii acuma la masă și preotulă a făcutii 
panachida și a amintiti pre toți morţii, începi cu toții a gusta, 
mai ântâi din pausă, dacă a mai -rëmasŭ, apoi din colivă gi 
abia după aceea din cele-lalte bucate ce se află pe masă. 

Când se'mbie Gspeţii să cinstâscă li se spune: «poftimă 
dă sad cinstesce de bine de sufletulă luă N.» Iar celă îmbiati, 
primindü si cinstindă, răspunde: «Dumnedeii primescă !» 


(1) Com. de G. Tomoiagă. 
(2) Com. de G. Tomoiagă. 


— 368 — 


Astu-felui dureză comândarea ca la o oră sau si mai bine. 
Iar după ce aù ospă&tată cu toții, se scâlă dela masă, preo- 
tulă face ectenia pentru cei vii, în decursulă căreia se a- 
mintescii toți cei de casă si care se 'nchee cu < Dumnedeă 
să le înmulțescă anii!» apoi îşi iea fie-care colaculii și lumina 
şi se ducü pe acasă. 

Afară de cele arătate până acuma mai e de însemnată 
încă si aceea, că în unele sate din Bucovina și cu deosebire 
în cele de pe malurile Prutului, precum: Boianü, Mahala, Os- 
trița, Horecea, se face prasnicii nu numai în diua înmormin- 
tării, ci şi mai pe urmă şi anume: a treia şi a noua di după 
înmormintare, apoi la ș6se săptămâni, la uni ani, la trei 
ani, la sépte, la nouă, și la doi-spre-dece ani (1). 

Mulţi ingi credă că Mrtea sat, după cum spună unii, 
Archamgeluli, trebue să se lupte adeseori forte multi cu 
omulă până ce-i taie capului și-i scâte sufletul din trupă. 
De aceea, toți păreții unde s'a întemplati mortea unui omi, 
sunt stropiți şi unși cu sânge dealü acestuia. Prih urmare în 
decursulă celoră două dile ce urmeză nemijlocită după în- 
mormintare, trebue numai decât să se ungă și văruâscă 
tótă casa, ca să se acopere petele cele de sânge. Iar un- 
gerea și văruirea ac6sta o îngrijesce de comună o femee 
străină, care capătă ca plată ună colăcelă, o lumină și o 
bucată de pânză (2). 

A treia di după înmormintare se face sfințirea apei, se stro- 
pesce tótà casa, si după aceea se dă apoi masa. La acestă 
masă, care se face pentru ca să pótà trece mortului în cea- 
laltă lume, în unele locuri, precum bună-dră în Badeuţii, pe 
lângă colaci și luminare, se mai adaoge încă și ună vast 


(1) Com de d-lă V. Turturenă, Tomoiagă, și Ionică alii lui Iordachi Isacă. 
(2) Cred. Rom. din Boianii şi Mahala, com. de Ionică alii lui Iordachi Isacă 
şi a celorii din Funduli-Moldovei, com. de Const. Mercheși, stud. gimn: «dacă 
nu se face prasnică á treia di nu pote să trâcă sufletulu în cea-laltă lume.» 


— 369 — 


de luti sai de steclă, care se dă plină cu apă sai vini 
Sspeţilori în mână amintintii la fie-care dare pre unulu din- 
tre repausații familiei. 

Ospeţii sunt obligați a bé din vasü măcarii ciș-ce-va ina- 
inte de ce prindü a ospăta. Băutura acâsta e menită pentru 
cei repausaţi, ale carori suflete ardu nerescumpărate în în- 
tunericulii din cea-laltă lume. 

Toti acesta se repețesce la nouă dile şi la sése săptămâni 
ale aceluiași ani, apoi la uni anii după repausare, şi totii 
aşa până la anulă alü doi-spre-decelea (1). 

In diua prasnicului, care se face la unii anii după repau- 
sare, precum si 'n anii următori, e datină în cele mai multe 
comune din Bucovina dea se duce mai ântâi uni pomi și 
pomene la biserică, undo se face parastasă pentru celü re- 
pausat dimpreună cu care se pomenescii şi cei-lalți repa- 
usați ai familiei ; iar masa, adecă pomana sai comândarea 
se face aü numai în curtea bisericii, aü număi acasă, aŭ 
în ambele locuri, dacă cei ce o facă sunt Gmeni avulí. 

Adeseori însă, cei avuți chiamă pe preotului acasă. So- 
sindü preotul, face sfințirea casei, saii numai sfințirea apei 
celei mici, stropesce casa precum si tâte acareturile de pe 
lângă acesta, apoi cântă panachida si pomenesce pe toţi cei 
repausaţi, rădicându în acelaşi timpi și pomul dimpreună 
cu pomenele. 

La masă se 'mpărţesce celori presenți câte unü colaci și 
o luminare. Cei mai avuţi adeseori împărțesci la ocasiunea 
acesta şi câte uni mielü, óie, vițea saii vacă de sufletul 
celui repausati, pentru care se face pomenirea, dar de co- 
munü numai la vre-un fini, nepotii sau altă némü anume 
ca să nu trâcă averea în mâni de toti străine (2). 


(1) Com. de d-lă Av. Macovei, preotii. 
(2) Com. de d-lu V. Turturâni. 


Aarianii, Inmorm. la Români. 24 


— 870 — 


In unele comune din Moldova, precum bună-6ră în Mălini 
Baia, Rădășeni si altele din judeţulii Sucevei, e datină ca a 
ndua di după înmormintare să se facă o lâcă de pomenire 
sau prasnicii ca și `n Bucovina. La ocasiunea acesta se chiamă 
preotului de face mai ântâi sfinţirea apei celei mici şi stro- 
pesce casa, și apoi se dă masa (1), 

In alte comune, toti din Moldova, se face masă pentru 
pomenirea, sufletului celui repausati la trei, la nouă şi la 
dou&-deci de dile, iar la patru-deci de dile se chiamă preo- 
tului de-i rădică panaghia, făcându-i atunci si vecinica po- 
menire, 

Pentru sufletulăi morţiloră se mai face încă şi soborii la 
biserică, la trei luni, la jumătate de ani, la nou& luni şi 
la anulii, când se scâte si coliva la mormiîntiă, care se dă 
apoi preotilorü (2). 

În fine, în alte părţi totii din Moldova, la trei dile după 
înmormintare se face colivă la biserică, asemenea la 9, la 
21 si la 40 de dile se face colivă, colaci și praznicii, nu- 
mite panachidă. Tote aceste pomeniri, făcute în deosebite 
r&stimpuri, se chiamă griji, și mare multi e căinati acela, 
căruia nu i sati purtatii grijile, dicându-se că «stă cu ferina, 
în gură» (3). 

In Transilvania şi anume în comunele de prin prejuruli 
orașului Sibiii, comânduli se face astu-feli : se pune masa, 
unde stă de mănâncă preotulă si cu fruntașii; pe lângă bu- 
catule ce se află, cari de obiceii sunt supă de tăeței și 
friptură, se pune uni colaci mare în care se împlântă unŭ 
copăcelu încărcatů cu mere, turte, covrigi, prune şi nuci, 
și apoi când cântă preotulii: «unde umbreză darului tăi Mi- 





(1) Dict. de Măriuca Nistorü din Mălini, şi Anita Pletosti din Rădășeni. 
(2) Burada, Inmorm. p. 52. 
(3) Lambrior, op. cit. p. 155. 


— 371 — 


chaile archanghele,» toți mesenii saltă si legănă colaculă cu 
copaculii. În curte începândi dela masă și până la pârtă 
sati si mai departe în stradă, se presară pae și pe ele se 
aşeză o pânză albă, pe cari se punii strachini cu bucate, 
și venindă Gmenii se punü lo masă, josii la pámintü si după 
ce aü ospătati li se dă câte uni colăcelii si o lumînare 
de ceră galbănă. 

Toti în Transilvania, şi anume în ținutului Făgăraşului, 
comândarea se numesce «sărăcustă». Fie omulu câti de ne- 
avulii, împarte mesenilorii după ospătare câte unt colăceli 
sai o bucată de pâne și o lumină de câră, iar fetelorü bi- 
sericesci încă și câte o năframă (1). 

In districtulă Năsăudului comândarea se face de regulă 
afară, iar dacă e ploie în suri, și numai rare ori în case. 

De cum-va comândarea e cu colacă, pomișori sai vase 
ca d. e. cofe, dle sai blide, se împărțescii mai ântâi ace- 
stea, şi după aceea începe ospățulu, bëndü şi mâncândii 
din abundanță şi dicândi: « Dumnedeă să-lă ierte» si « Dum- 
medeă să primescă». 

Când comândarea e cu vase, atunci se mai pune si unŭ 
„colaci și luminiţă de céră, iar când e cu cofe se mai pune 
încă și puțină apă. 

Poporulii însă crede că e fârte bine ca comândarea să 
se facă cu pomişori, căci atunci sulletulu respectivului în 
grădina raiului încă se va desfăta, sburàndü ca și o pasăre 
dintr'uni pomi într'altuli. 

Despre pausii, colacă, pomene, se crede că dându-se de 
acestea în acestă lume de sufletulii celui repausatii, atunci 
respectivului mortii le va ave în cea-laltă lume. 

Comândarea, precum și cele-lalte pomeniri se faci din partea 
muerii, dacă e morti bărbatul, saü din partea bărbatului 





(1) Burada, Inmorm. p. 44—45. 


— 372 — 


dacă e mortă muerea, iar dacă bărbatulu sai muerea mórtă 
nu are soți, atunci pomenirile acestea se faci de cătră fiii 
loră, iar dacă si aceștia, lipsescă, atunci se faci de cătră alte 
nemuri (1). 

Ca sin Bucovina, toti așa sin Transilvania, se face 
prasnicii saŭ comândi nu numai nemijlocită după înmor- 
mintare, ci şi mai pe urmă, adică a douu di după înmor- 
mîntare, care se numesce «/feștane» şi care corespunde po- 
menirii dea treia di la Românii bucovineni, apoi la sése 
s&ptămâni, care pomenire se numesce în unele locuri «prân- 
ulii celà de șese săptămână» şi în urmă la ună ani. Si 
precum la comăndulu primu, așa și la cele următóre, se faci 
colăcei și se pune unii prândă de bucate, la care sunt în- 
vitați mai sémà cei mai de aprâpe și vecinii (2). 

E prea bine sciuti că Româncele de pretutindene cocü 
pânea precum și alte copturi cu aluati, pre care iü prepară, 
ele singure si din aluatu de acesta păstreză ele apoi si pentru 
alte copturi 

Dela pânea mortului însă, adică dela pânea ce se cóce 
pentru pomenirea celui mortii, nu lasă, mai alesi celea din 
Transilvania, nici când aluat acru (3). 

In Banati, și anume în comunele Barjovicü, Prilipeții, 
și în părţile Almajului, înainte de a se așeza glóta la masă 
si dea binecuvînta preotulii bucatele de pe ea, se împodo- 
besce frumosii cu flori unui bëtü, pe care se încolăcesce o 
lumînare de céră galbčnă şi stă aprinsă càtü cetesce preotulii 
rugăciunea mesei, apoi așezându-se cu toții la masă, se stinge 
luminarea si se pune bățulu pe unii scaunii lângă masă, 
ținândă astu-felă loculă mortului (4). 


(1) Com. de d-lă T. Simoni. 

(2) Com. de dili I. Georgescu și d-lă T. Simoni. 
(3) Com. de d-lü Rom. Simi. 

(4) Burada, Inmorm. p. 45—46. 


— 373 — 


Toti în Banati, precum în ținutului Oraviţei, pomenele 
morţilor se facă de regulă: a) după înmormintare, 8) la 
nouă dile, când se scôte prândaşoruli afară de-l mănâncă, 
copiii, c) la două-deci de dile, d) la patru-deci de dile, e) la 
jumătate de ană, f) la unii anii și g) la serbarea, patronului 
casei. 

La tâte pomenele acestea se caută ca nici când să nu 
trecă timpulă, ci totu-deauna să se facă cu o di mai nainte. 

Asemenea caută colăcărițele cu mare luare de semă ca 
nemică să nu puie la masă cu păreche, ci toti-deauna fără 
păreche. Până chiar şi 6lele dela foci caută să fie fără 
păreche. 

Vitele destinate pentru pomana mortului se spală mai întâi 
cu apă curată pe picidre, apoi se ocolescii cu tămâe aprinsă 
pe cărbuni şi abia după aceea se junghie. 

La fie-care masă, pomana ce se dă de sufletulă celui re- 
pausatu, se numesce mai ântâi lui Dumnedei, apoi st. 
Archangeli, adică morţii, după aceea mortului, și la urmă 
tălhariloră, sub cari se'nţelegi spiritele cele rele ce stai în 
calea repausatului în cea-laltă lume voindi a-i lua sufletulă 
și a-lă duce cu dinsele în iadu (1). 

Când se serbeză patronulă casei, atunci în cele mai multe 
părți din Banati se face şi se pune și «coliva», care constă, 
ca. sin cele-lalte părți locuite de Români, din gràü fiertă, 
pusi pe unii tăierii si mestecatü pe alocurea cu miere de 
stupă, înfingândă în gràü pe de-asupra fălii simetrice de mere, 
pere, gutâi etc, care grâu sfinţitu prin rugăciunile preotului 
se împarte apoi atátü de sufletulii mortului nu de multi 
repausatu, cáfü și de sufletuli celoră-lalți morți, ce au re- 
pausatü mai nainte. 

Când se pune coliva sacrificiu morţiloră, în orașe mai 


(1) Com. de d-lii Iosifü Olarii 


— 374 — 


mari se ducă colivele la biserică și punându-se la uni locă 
cetesce preotulă rugăciunea îndătinată peste ele, iar prin 
comunele țărănesci merge preotulă din casă în casă de sfin- 
țesce coliva. Cu acestă ocasiune, când se face rugăciunea de 
sacrificiă, prinde cu mâna preotul împreună cu casnicii 
și consângenii, chemaţi la serbarea patronului, de colivă și 
rădicând'o în sus reciteză rugăciunea, apoi unde sunt mulți 
adunaţi și nu încapi toţi a tiné cu mâna nemijlocită de 
colivă, cei de dinapoi puni mâna pe umërulü celori dinainte 
și astu-felu se împărtășescii şi ei de binecuvîntarea sacri- 
ficiului adusi morţiloră (1). 

In unele locuri, atátü din Bucovina, câtă si din cele-lalte 
țări locuite de Români, a fostii si mai este încă ici-colea, 
mai alesi în satele, cari sunt fârte reslăţite, şi acuma da- 
tină ca, comăndurea sai prasniculu să se facă nemijlocitii după 
ce sa scosi mortulü din casă. Cum sa scosi adecă mor- 
tulă afară, se aşterne masa în casă, petrecătorii se 'ntorcii 
în casă, se punii la masă, mănâncă și beaŭ, și abia după 
aceea pornescii cu mortulii la gr6pă. 

In unele comune din Moldova, judeţul Sucéva, dacă e 
iernă scoti mortului în tindă și asternü masa în casă, iar 
dacă e vara, lasă mortulu în casă și așterni masa afară, 
la care se așeză apoi toţi petrecătorii, în frunte cu `preotnlü 
funcţionari, care face mai ântâi ectenia morților și rădică po- 
mulü cu pomenele. 

Inainte de a gusta din bucate, capătă fie-care, ca si la 
comăndările ce se facă după înmormintare, câte ună colaci 
și o lumină (2); în unele locuri, precum bună-dră în Baia, 
încă și câte o cofă sai cană plină cu apă saü cu lapte, care 





(1) Sim. Mangiuca, Călindariă pe an. 1882. Braşovă 1881, p. 141. 
(2) Dict. de Mariuca Nistorii din Mălini. 


— 375 — 


însemneză ca sufletuli repausatului să aibă pe cea-laltă lume, 
când îi va fi sete, de unde bea (l). ; 

In comunele, despre cari ni-i vorba, mai e încă si ace 
datină, că pe câtii timpi dureză masa se aprindă pe pă- 
reții odăii, unde a stati mortul, numai două lumini și anu- 
me: una deasupra uşei și alta la icâne (2). 

In Țera-Românescă, scrie d-lu D. Stănescu, mai alesii cu 
privire la Românii din comuna Zăndga: «Când totulă s'a gă- 
titu, — când cosciugulit s'a isprăvitii si mortul cu cele nece- 
sare a fosti așezată în el; când preoții aü isprăviti a ceti 
stâlpii, dacă este uni omii bătrâni; când pâinile aü fostii 
câpte şi mâncările gătite, atunci se întindă mesele în casă 
sai afară din casă, dacă este timpi frumosi și cu toții mă- 
nâncă, rugându-se pentru ertarea p&catelorii mortului. Preoţii 
staii în capuli mesei, apoi urmeză cei-lalți aranjaţi după bë- 
trânețe sai după cinstea de care se bucură la săteni. 

«Sculându-se dela masă, tuturori celoră de față se im- 
partă basmale, lumînări, şi apoi pornescü mortulă la bise- 
rică .. (3). 

«Când se împlinescii șese săptămâni dela îngroparea celui 
morti, se face a doua pomană. . . După ce iesti preoţii dela 
biserică sunt chiemaţi de capului familiei la casa lui, unde 
totulü este aranjati. 

«Preoţii slobodi pomana. .și toti- odată sunt ținuți forte multi 
ca să guste, — ca semnii de binecuvintare, — din pomană, 
căci altfelu creștinului r&mâne măhnită. . . 

«De asemenea se face pomană la sése luni, la unŭ anŭ, 
la trei şi fără șovăire la sépte, cànd e permisü a se des- 
gropa mortulu . . » (4). 


(1) Com. de Titi Zaharescu, stud. gimn. 
(2) Dict de Mariuca Nistor. 

(3) Op. cit. p. 824. 

(4) D. Stănescu, op. cit. p. 327, 328, 329. 


— 346 — 


Totă în Țera-Românescă mai esistă încă şi următorea, da- 
tină şi credință: 

«Când cine-va dă ceva de pomană, atátü în decursulă 
comândării câtă si de altă-dată la uni ţigană, trebue să 
dea cu piciorului în pămintă dacă-i dă în mână, și acâsta 
ca pămîntulu să fie martori oculari la pomana făcută ți- 
ganului, pentru că se dice că ţiganulu îi iea mirulă şi bo- 
tezulă și-l aruncă în iadu; iar dacă pămintulu este martori 
la pomana ţiganului, să qică că i-a făcuti ca la unii creștină. 
Țiganulă (ursarulă sai zavragiulii) când vede că acela ce-l 
miluesce dă cu piciorulii în pămintă refusă a lua din mână» (1). 

In fine trebue să mai amintimi încă si aceea că precum 
la Românii din Dacia-traiană, totii aşa se pune masă sau 
se face comândare după înmormintarea unui mortii și la Romá- 
mik din Macedonia (2). 

Pe lângă comândarea saă comândulă, despre care am vorbită 
până aice, merită a fi amintite încă și parastasele, slujbele, 
sărindarele sai sdlindarele şi sarcoustele sait sărăcustele, cari 
se plătescii respective se pârtă asemenea pentru pomenirea 
și iertarea, p&catelorii celorii repausaţi, care pomenire se face 
de regulă numai în biserică. 

Parastasele, în unele părți din Moldova, se pârtă patru-deci 
de dile de-a rendulu, după ce mâre omulii, adecă se aduci 
la, biserică, în fie-care di, nouă covrigi, o luminare, vini si 
tămâe, iar preotulii cetesce rugăciunile cuvenite (3). 


(1) L St. Negoescu, Credinţe populare, publ. in «Lumina pentru toți» an. 
III, Bucuresci, 1888, p. 475.—lonenu, op. cit., p.46: 

«Dacă pentru vre-ună mortă se dă de pomană ce-va la ţiganii, celü care 
dă, trebue să dea cu piclorulă in pămintii ca şi elti să fie martori de po- 
mana ce dă ţiganului; căci se crede că tiganulü il iea mirulu si botezuli si 
le aruncă in iadü; dar dacă pămintulii este martori la pomana dată ţiganului, 
se crede că e dată ca la uni creştină.» 

(2) Dim. Bolintinenu, Călătorii la Românii din Macedonia, p. 91—92. 

(3) Burada, Inmorm., p. 47—48. 


877 Es 


In Macedonia se faci parastasele toti aşa ca şi în Téra- 
Românescă şi Moldova (1). 

In Bucovina, din contră, parastasele se faci astă-felă: nė- 
murile celui repausatü facii și duci la biserică uni pomi 
ca pentru ori și care omi de curândă morti si-lü punü pe 
masa pentru jertfă, unde stă până după liturghie; preotulü 
face rugăciunea de seră, utrenia si st. liturghie, în decursulă 
căreia cetesce şi rugăciunile pentru cei morți, amintindă în 
acelaşi timpii gi numele celui repausatiă, iar după acesta face 
rândudla pentru cei morți și la urmă rădică şi pomuliu. 

Slujbele sunt de tote sépte la numërü. Ele se portă de 
regulă în șâpte sâmbete ce urmeză nemijlocitii după înmor- 
mintarea unui omu cu scopii ca acesta se fie eliberati: de 
cele șepte vămă. Dacă cine-va nu pòte purta slujbele în anulü 
repausării, le pârtă în anulă următoră. La fie-care slujbă 
(liturghie), care se plătesce în unele locuri câte cu 1 fl., se 
aduce câte cinci bulci sai trei colăcei, două lumini și 1/5 
litru de vină (2). 

Sub sdrindari se înțelege atátü în Bucovina câtă si în 
Moldova amintirea celui repausatii la 40 de proscomedii şi 
liturghii (3). 

In Transilvana se face asemenea în decursă de patru-deci 
de dile sati ș6se săptămâni sărindară, care se sfârșesce chiar 
la șese săptămâni, când i se face apoi mortului si pomana, 
şi când se crede că sufletului săi a trecuti acuma prin 
cele 99 de vămi şi a ajunsi la loculă de odihnă (4). 

Sărăcustele se faci pentru pomenirea tuturor celoră re- 
pausaţi şi de regulă numai în decursul Sâmbetelorii din Pos- 





(1) Dim. Bolintinânu, op. cit., p. 91—92. 

(2) Com. de d-lii V. Turtureanii, preotii. 

(3) Burada, Inmorm., p. 48: «Se mai pomenesce si numele mortului la litur- 
ghie în timpii de patru-deci de dile si acesta se numesce asărindaril». 

(4) Com. de d-lu Rom. Simi, învăţători. 


— 378 — 


tulă mare. In Sâmbăta ântâia a postului mare se duce pre 
otului acasă o oca de făină, şi sare (1/, huscă), iar la bi- 
serică unŭ păhărelu cu miere, de-asupra căruia se află unui 
toiagi, în unele locuri însă o lumină mare albă, apoi ună şi- 
puşoră de vină sau miedi si unŭ blidü cu pâne sai vro 
câți-va colăcei ori franzole. Păhăreluli cu miere și toiagulă 
de pe dinsulă rămână în biserică până în Joia-mare, iar bli- 
dulă cu pâne si șipuşorulă cu vinii, cari le iea preotulă 
dimpreună cu cei-lalți servitori bisericesci, se aduce în fie-care 
Sâmbătă. Toiaguli se aprinde în fie-care Sâmbătă la sfársi- 
tului liturghiei, când se face pomenirea celorü morți. 

Sărăcustele sunt usitate mai cu sémă în acele părți ale 
Bucovinei, unde vint Românii în atingere cu Rutenii, cari 
încă îndătineză a le purta. 

In Transilvania, districtulă Năsăudului, sărăcustele acestea 
numite simplu pomeniri, se facii în decursă de şepte Sâm- 
bete, începândi cu Sâmbăta din Septëmâna albă, adică cu 
cea, din naintea postului mare și ţinându-se în fie-care sâmbătă 
următore până înainte de Duminica Floriiloră sau Floră (1). 

În România e datină ca în Joia-mare să se ducă la bi- 
serică o colivă, care se scâte apoi la mormiînti, unde se 
faci rugăciuni pentru sufletuli mortului (2). 

Comândarea era usitată și la Romani. 

Intorcându-se aceștia dela înmormintare si ajungându acasă, 
rudeniile și amicii repausatului mergeau îndată la scaldă să 
se spele, și după aceea li se dădea unŭ ospăţii, sau pre- 
cum se dice la noi: comândare, pomană, prasnicii. 

Lucru firesci că ospătarea acesta era mai simplă sati 
mai pompâsă, după împrejurări, după cum adecă era si re- 
pausatulă ună omü sërmanü sau avută. 





(1) Com. de d-lŭ T. Simonŭ. 
(2) Burada, Inmorm., p. 48. 


— 379 — 


La îngroparea bărbaţiloră străluciți adese-ori se ospăta 
poporulii întregi, precum d. e. la mârtea lui Iuliu Cesarü (1), 
sai se împărția carne crudă numită visceratio, pe care pri- 
mitorii o fierbiau sau o frigeaui apoi acasă. 

Cu privire la acesta Titu Liviă ne spune următorele: «La 
înmormintarea mamei sale, M. Flavius a împărţitii carne 
crudă la popori (2),» şi mai departe: «La mortea lui P. 
Liciniă, s'a împărțită carne crudă (3).» 

Maï târdju aü îndătinatu a împărți de pomană chiar si bani. 

A noua di după îngropare se serba diua mortului spre 
eterna lui memorie. Serbarea acâsta se numia Novemdialia, 
adecă sacra. 

Scol. în Horaţiă ne spune: «Novemdiale este uni sacrifi- 
ciù, care se face în diua a noua după ce sa înmormîntatii 
mortulă (4).» 

Toti în acâstă di era datină de a se curàfi casa, în care 
a zăcut mortului (5). 

Serbarea, numită de Romani Novemdialia, astădi nu mai 
exiştă sub acesti nume. Cu tote acestea, după cum am a- 
rëtatů mai sus, a noua di după înmormintare se serbâză 
si astădi în cele mai multe locuri cu rugăciuni și cu po- 
mană pentru odihna sufletului celui repausatü. 

Curăţirea casei însă se face în unele locuri ceva mai na- 
inte, și anume a patra saü a cincea di după înmormintare, 
în cele mai multe a noua di, tocmai ca si la Romani. 

Comândarea e de altmintrelea usitată si la alte popore 
de ritulă ort. or. şi cu deosebire la Rutenii din Bucovina. 


(1) Saetoniu, Iul. Ces. 26 

(2) Lib. III, 22: «et populo visceratio a M. Flavio în funere matris.» 

(3) Lib. XXXIX, 46. «P. Licinii iuneris causa. visceratio data.» 

(4) Epod. XVII, 48: «Novemdiale sacrificium est, quod mortuo fit nova die, 
quam sepultus est.» 

(5) M. Besanii, stud. cit. publ. în «Albina» an. I, No. 59. --Bojinca, op. cit. 
p. 219. 


— 380 — 


XXVIII. 


MOŞIL 


Afară de comândare si cele-lalte pomeniri și jertfe, ce se 
facă şi se aducă după cei de curëndü repausați, si despre 
cari am vorbiti în capitolulă premergători, mai esistă la 
Români încă unŭ felü de pomenire și jertfă, care se face sl 
se aduce în unele dile anumite de preste ani, si nu numai 
pentru cei de curândi repausaţi, ci pentru toți morții fa- 
miliei. 

Acestă pomenire si jertfă, care constă mai cu semă întru 
trimiterea de bucate și băuturi precum și a unori obiecte 
pentru mâncare și de băută apă, pe la vecini, la nemuri si 
mai alesii copiiloră sărmani de sufletulii mortilorü, se nu- 
mescii pretutindene, în tóte țările locuite de Români, Most. 

Moșii sunt mai de multe feluri și anume: 

Moșii de crăciunii. In diua de crăciuni dimineţa se dă 
de pomană morţilorii: colaci cu luminare, carne de purcelü 
ori porcu, cârnaţi, cotor6ge (reci, aite, aituri, recituri), bo- 
rândăi și altele (1). 


(1) Sim. Mangiuca, Călindari pe an. 1832. Brașoviă, 1881, p. 136. 


— 381 — 


Mosi de érnă sai de cârnelegi ori câslegele de érnă, mai 
bine numiți de primăvară, cari atâti în Bucovina câtù şi în 
PBanată cadă tot-deauna Sâmbătă, înaintea lăsatului de car- 
ne (1). 

Acești moși împreună cu cet de tomnă, cari cadă asemenea 
Sâmbătă, si anume înainte de Sâ-Medru, se numesci si 
«moșii cel mari.» 

La moșii de érnă se sacrifică (se dă de pomană) mosilorü, 
adecă morțiloră, grâu fierti, pregătitii cu untă (unsóre) și 
brândă, alăturândii și carne de porcă sai cotorâge, etc. (2), 

In unele părți din Banati, precum bună órà în Ciclova- 
română, moșii aceştia se numescii şi «sacrilegi» (3). 

Moșii de parisimi, cari cadi tot-deauna în 9 Marte, ade- 
că în diua de 40 de Martiri, se numescü astü-felü pe la 
Lugosü, Temisóra si împrejurime. In părţile Oraviţei însă se 
numesc < Sânţi» ori «Sâmţi». In Oraviţa si cele-lalte locuri 
montane, locuite de coloniști din Ţ6ra-Românâscă, numiţi 
şi «Bufană» ori <Tërani, se numescü «Brenduși» şi « Bren- 
dușei» (4). In Ţera-Românescă « Bradoși» (5) şi < Mucenici» (6), 
iar în Bucovina si cu deosebire în orașele Sucéva si Ră- 
dăuți «Sfintişori». 

Acești moşi urmeză la nouă dile după Baba Dochie, când 
de regulă iesi Babele și dinșii sub numele de Most, bati cu 
botele pămintulu ca să intre frigului si să iasă căldura. 





(1) Com. de d-lui V. Turtureanii, preotii. —8. Mangiuca, Călind. cit. p. 136. 
—După d-lui Dr. At. M. Marienescu, moşii aceştia cadü în Sâmbăta lăsatului 
de brândă, -— vedi «Familia», an. X. Buda-Pesta, 1874, p. 565. 

(2) Mangiuca, Călind. cit. p. 136 — 137; Marienescu loc. cit. 

(3) Mangiuca, Călind. cit., p. 137. 

(4) Mangiuca, Călind. cit., p. 137. 

(5) D. Stănescu, op. cit., p. 329. 

(6) Ionénu, op. cit, p. 64: «In diua de Mucenici se facă nisce colăcei cu 
nuci numiţi «Mucenici» şi e bine ca în acea di fie-care persónă să bea 40 de 
pahare cu vinü, astü-felü, pentru fie-care din cei 40 de sf.mucenici.» 


— 382 — 


La acești mosi Românii din Banată daŭ de pomană (sa- 
crificiu) de seci (postů) şi anume: 

a) pâsule (fasole) slăită (sungalie) ori drésă cu unti de 
lemni, apoi nuci, póme, alune, etc. — Aceștia se numescii 
moșii cei cural; 

b) uni colaci unsii cu miere de stupu făcut în forma 
omului cu capi, mâni si picidre; ori pre colaci se împunge 
cu o țévă de soci ori de trestie forma de omi (1): 

In unele părți din Țera-hRomânescă, precum bună 6ră în 
comuna. Zăndga, femeile pe lângă bradoșă, ce-i lacü în 
acestă di, mai alcătuescti încă şi ună bradoşi mai mare, 
făcută în formă de omu, cu gură, cu urechi, nasu, dară 
orbü, şi-lă numescă, fiindü din timpuri pâte numită toti astu- 
felu, «Uitata». Acesta, se face întru pomenirea tuturori mor- 
tilorü, cari în timpului anului ară fi fosti uitaţi nepomeniți. 

Acestă «Uitată» este jucată de copii în jurulă unui focă, 
ce se face în bătătură, apoi unsă cu iniere şi mâncată (2). 

In oraşele Suceva și Rădăuţi, din Bucovina, se facă 40 de 
figurele în formă de omàü din făină de grâu, ouă, miere, 
miedü de nucă și zaharicale. Aceste figurele numite «s/finţă- 
șori», Sucevenii le ducă în diua de 40 de sfinți dimineţa 
la biserică, unde, sfințindu-se după leturghie, se dau o parte 
funcţionarilorii bisericesci, iar cealaltă parte ómenilorů pre- 
senți, cu deosebire însă copiiloru. In Rădăuți, din contră, 
vină copiii si Gmenii s&rmani pe acasă si acelora se daŭ 
apoi de sufletului morţiloră. 

Omenii cei mai puţină avuţi facă, în locui de figuri omenesci, 
40 de colăcei, cari asemenea se numescii «sfințișori, » şi pre cari 
îi impărțesci apoi pe la copii şi Gmenii cei mai s&rmani (3). 


(1) Mangiuca, Călind. cit., p. 137. 
(2) D. Stănescu, op. cit, p. 329. 
(3) Com. de mai mulţi orășeni din Suceva şi Rădăuţi. 


— 388 — 


Aceste figuri ne aducii aminte de figurile de 6meni, nu- 
mite «Sagilla» ale Romanilorii, cari erai usitate în sărbă- 
torea «Sigillaria,» apoi de păpuşele de piperü în formă de 
omu, numită «Argei,» usitate în sărbătorea «Argeica» din 
13 Maiü, şi de păpușele de volů numite «oscilla» și «pilae» 
în s&rbătârea numită «lares compitales». 

In fine, mai e de însemnată încă şi aceea, că toti la acești 
moși iesii economii la vii, moşii (pruni) si grâne, dar mai 
vârtosii la pometele ce produci p6me, si bend, după pro- 
verbulii poporului, 40 (ori 44) de pahare de vinii, varsă vinü 
ori rachiu (vină-arsu) la buciumii de vine (vie) spre a rodi, 
și încunjurândă agruli flù afumă cu rîză spre a fi feriti de 
rele, dândi toti atunci de pomană colacii (brânduși), vină, 
rachiu etc. (1). 

Moșii de Florii sunt usitaţi, după câti sciù eŭ până 
acuma, numai în Frătăuţulă-noi din Bucovina. Sâmbătă, 
înainte de Floră, se trimite pe la case câte o ulcică plină cu 
miere si de-asupra gurei cu unŭ colaci saii franzolă, iară 
la târtă o lumină lipită (2). 

Moşii de Joi-mari, Joimurele sai Joia mare înainte de 
.Pasci. Iar se dă de pomană de secii (posti), ca si la moșii 
parisimilorii, dar fără colacii. 

In Oraviţa montană din Banată se daŭ de astă-dată de po- 
mană şi olcuțe noue cu apă ori vinii și la mănușa lei se 
l6gă flori, precum : brebenei (lat, corydalis bulbosa, germ. 
hohlwurzeliger Lerchensporn). 

In nóptea spre Joi-mari în vërsatulü dorilorii purcedi mue- 
rile din Banati, mai virtosü însă matrânele familiilorii, la mor- 
mintü, alţii acasă în avlse (curte) aprindü morțilorii focuri, nu- 
mite «focurele» ori «luminicăche» ori «luminușe», făcendă 


(1) Mangiuca, Călind. cit. p. 187. 
(2) Com. de Vespasiană Reutü, stud. gimn. de loci din Frătăuţulu-noii. 


— 384 — 


pentru toti mortului din familie o luminicică, sau anumindü 
(menindi) mai mulţi morți la o lumină. Gu acestă ocasiune se 
sacrifică, adecă se dă de pomană colaci copiiloră săraci, ce 
vină spre a so încăldi la luminiciche. Colacii aceștia se nu- 
mescü «Sămbicidre» dela diua Sâmbătă. Cu colaculu se dă 
şi o lumină împreună cu o olcutà de apă (alţii daŭ şi vină), 
menindü colaculii moșşului cutare (spunândă numele celui 
morti din familie), adese-ori punândi ori anumindă la uni 
colacă si mai mulți moşi, unde sunt mulți repausaţi în fa- 
milie. 

Luminicichile se faci numai cu surcele de aluni sau de boză 
uscate, cari se frângi, nu se taie, si cari, după ce sunt cu- 
lese, se aducii în case și nici de cum nu se asëézàá la pà- 
mâîntii, ci se păstreză pe masă ori în alti loci unde-va, fără 
a se atinge de pămintu (1). In locuri, unde întru apropiere 
nu se află surcele de alunü, se faci focurile cu bozi uscati, 
culesi de pe câmpi. 

Matr6na familiei, care tămâiază morţii, îşi face luminici- 
chile la mormîntă, si se cântă după morţi acolo, când plecă 
acasă, strigă sufletele morţilorii pe nume, dicându: 

Sceulaţi, sculaţi, 

Şi-acas' aidați! 
în acea credință, cum că sufletele morţiloră plecă dela mor- 
mintü cu dînsa acasă, și acasă așezându-se în chilie după 
ușă, aci petreci până la «Rus:tori», a T-a pe a locurea a 9-a 
qi după Rusalii, când în vërsatulü dorilorii până 'n r&sări- 
tulă s6relui se ducii de acasă iar în morminti. 

Acum la Rusitori în vërsatulü dilei iar se dă de pomană 
morţiloră, căci dacă nu li se dă desdeminéfá de pomană, 


(1) 'Țigancele locuitore intr'ună pătrarii ală Ciclovei montane pârtă mile 
îndepărtate in spate si pe măgari inainte de Joi mari surcele de alună spre 
vindare. 


— 385 — 


atunci sufletele, luândi cenușă ori năsipii în gură, se în- 
departă mânidse din casa familiei. 

Dacă pentru lucrulti câmpului muerea din casă dela Jož- 
mari până la Rusitori nu pâte în tótă diua mătura chilia, 
atunci mătură numai loculii după ușă, așternândii o pânză 
albă, ună mă&săelă, acolo spre a se așeza sufletulii pe elù. 

In fine credi Românii din Banati că dela Joi-mari şi 
până la Rusitori este ceruli, raiul si iadulă deschisi, pentru 
aceea, poti sufletele veni acasă spre a petrece la familie (1). 

In Bucovina şi anume în satele Boianii, Mahala: și altele 
de peste Prută, morţii se pomenescii mai cu s6mă în Joia 
mare. In acâstă di se împărțescii pe la case și mai alesii 
pe la cei s&raci stecle sai ulcele pline cu apă, cu câte unii 
colaci sai o bulcă și o lumină de-asupra gurei; une-ori dă- 
ruescii și câte una saŭ mai multe garnițe și gărnicidre (co- 
fiţe) (2). 

Toti așa facă și Românii din Mănăstirea Homorului, cu 
acea deosebire numai că aceștia pună în ulcele nu numai 
apă, ci şi vină, iar de-asupra gurei, pe lângă colaci si lu- 
mină, încă şi câte-o năframă (3). 

În Fundulă-Moldovei moșii, cari constaŭ din ulcele și ste- 
cluţe pline cu apă, iar pe gură câte cunii colacii și-o lumină, 
mu se trimeti pe la case, ci băeţii vinü singuri de-i iaŭ (4). 

În orașuli Câmpulungii se ducă în acestă di cofite si 
cane mai mari la biserică, unde se daii apoi, după liturghie, 
umplute cu apă, și legate pe la gură cu strămătură, iar 
de-asupra cunü colaci si o lumină de ceră, mai cu semă 
copiilor, de sufletulă morţilori (5). 


(1) Mangiuca, Călind. cit. p. 137-138. 

(2) Com. de d-lă V. Turturână, preotii. 

(3) Com. de Ioană Macovei, stud. gimn. 

(4) Com de Mick. Țimpăù, Const. Merchesii și Ioanii Tonigariă, stud. gimn. 
(5) Com. de Vasile Burduhosă și George Ciupărcă, stud. gimn. 


Marianii, Inmorm. la Români. 25 


— 386 — 


In Bréza se dă, toti la biserică, pâne de gustare și apă 
de băutii dintro cofă tuturori celori ce sai comunicatii 
într'aceea di (1). 

În Transilvania, districtulii Năsăudului, e datină de-a se 
face în Joia-mare uni ospăţii formali în curtea sau în ținte- 
rimulă bisericei, unde se ducă felurite mâncări și b&uturi, 
care ospëtü se numesce moși (2). 

Românii din 7ăra-Românescă credi că sufletele morțilorii 
vină în fie-care anu de se așeză pe strașina casei, și acesta 
o facii în diua de Joi-mari şi stai până la Moș) (Sâmbăta 
morţilorii); din causa acesta se facă atunci împărțeli de 
plecarea sufletelorii. Asemenea parisimele în tótà Sâmbăta 
se ducă colivi la biserică de aşteptarea sufletelorii până la 
Joi-mari (3). 

Iară în Jol-mari se obicinuesce a se da mortilorü și de 
ale îmbrăcămintei, uni costumii de haine: șubă, iminei, căciulă 
sai o cămașă, ismene, bete gi altele, cari se împartii adese 
s&racilori, mai adesea însă familiei, după ce tóte acestea 
aü fosti mai întâiui sfinţite de preoti (4). 

Totii în Tëéra-Romànéscà mai esistă încă și acea credinţă 
că Joi, în săptămâna patimilori, nu e bine să se spele rufele 
(albiturile, cămăşile), căci la morţi în locă să se ducă pomana 
ce H se dă, se ducă lături din spelătură (5). 

Moşii de Pasci. In :Banatu se dă la Pasci cu deminsţă 
de pomană morţiloră (moșilorii), colaci (sâmbecidre) ou mieliă, 
ou& roşii si alte bucate, ce se află atunci în casă. Pe alo- 


(1) Com. de Nic. Prelici, stud. gimn. 

(2) Com. de d-lui T. Simon. 

(3) 1. St. Negoescu, «Credinţe pop.» publ. în «Lumina pentru toți» an. III, 
Bucuresci, 1888, p. 474—475. 

(4) D. Stănescu, op. cit. p. 829. 

(5) loneanü, op. cit. p. 50. 


— 387 — 


curea se daŭ acum colaci cu olcuțe (noue) pline de apă; se dă 
și casü (1). 

In fera- homânescă se daŭ în diua de Pasci ouă roşii peste 
mormintii, pronunțândă numele celorii morți, pentru cari 
se dă acelui ou (2). 

Toti în Țera-homânescă esistă credința că toți morții cei 
păcătoşi, din diua Inver, adecă dela Pasci, se scoti din 
iadü la odihnă până la Rusală. In aceste dile deci fetele 
cară apă pe la vecini de pomană în contului mortilorü (3). 

Moşii de Sân-George. In Banati se dă sacrificiü colacă 
împreună cu olcuțe (noue) pline de lapte cu luminare, casü 
etc. Pe alocure, precum în Sicheviţa, laptele se dă în tăiere 
ori străchini (4). 

In Frătâuţulu-nou din Bucovina se trimete asemenea ca 
moși o ulcică cu lapte dulce fierti cu togmagi, cu unii colaci 
și cu o lumină pe la case, mai alesii unde sunt copii mici (5). 

In unele comune însă, precum bună 6ră în Tereblecea, 
districtulii Siretiului, în acâsta di se duce mai întregi sa- 
tulü la ținterimi, şi acolo împărţescii diferite bucate sër- 
manilorii, întindându fie-care pe mormintele morţiloră săi o 
față de masă sai uni stergariü, iar pe acela puindü bucatele 
aduse. 

Moșii de Ispas sai de Iriălțarea Domnului. In acâsta 
di se dau în Banată flori, brândă și luminare de pomană (6). 

In Țera-Românescă, femeile, cari aŭ în familie morţi, îm- 
parti în diua de Inălţarea Domnului azime calde, cépă verde 


(1) Mangiuca, Călind. p. 138. 

(2) Stănescu, op. cit. p. 329. 

(3) Revista pentru Ist. arch. si filolog., an. II, vol. III, Bucuresci, 1884, p. 
888. 

14) Mangiuca, Călind. cit. p. 138—139. 

(5) Com. de Vesp. Reuţi. 

(6) Mangiuca, Calind. cit. p. 139. 


— 388 — 


şi rachiu pentru sufletele morților. credându-se că în acesta 
di se înalță sufletele lori la ceriü şi să aibă merinde pe 
drumi (1). 

In Dobrogea este datină ca, cu o di înainte de Înălţarea 
Domnului, la Ispasă, să se adune femei si babe și să iee 
azime calde, câpă verde şi rachiu și mergândi prin sati să 
le dea de pomană pentru sufletuli morţilori, ca să aibă pe 
drumă, fiindu credința că în acea di morții sbórà în ceri (2). 

Moșii de Rusalii. Se serbâză în unele părți din Banati 
şi anume în locuri montane locuite de colonii din Ţera- 
Românescă în Sâmbăta Rusaliilor, în alte părți diminetà în 
diua Rusaliilorii. Se dai de pomană colaci împreună cu 
olcuțe noue pline cu lapte, cu mămăligă ori colareță (serobii); 
la mănușa Glei se legă o chită de cireşe și de flori, apoi 
în 6lă se pune o lingură nouă (3). 

Pretutindene în Bucovina, Sâmbăta înainte de Rusalii sai 
Duminica-mare se numesce Sâmbăta moșiloră. 

In Sâmbăta moșiloru cred Românii din unele părți ale Bu- 
covinei că nu e bine ca cine-va să mănânce, până ce nu dă 
mai întâi ceva de pomană, pentru că în acestă di se cu- 
mânecă toți morți, şi dacă unuli din nëémulü celorii morți 
mănâncă, atunci cei morți din nėmulů sëü nu se poti cu- 
mineca. Și de re ce morții aşteptă în acestă di pomană 
și pomenire, fiindui-că este diua lori (4), de aceea Românii 
din cele mai multe părți ale Bucovinei, precum: Bosanci, 
Tișeuţii, Suceva, Zaharesci, St. Ilie, Ilișesci, Todiresci, Cos- 
tâna, Stupca, Mănăstidră sau St. Onufreiü, Sireti, Frătăuțulă- 
noii, Mologia, Stulpicani, Câmpulung, Pojorita s. a., trimiti 
des-deminâţă pe la case, prin vecini, la nemuri și s&rmani, mai 


(1) Ionénă, op. cit. p. 45. 

(2) Burada, Inmorm. p. 51 — 59. 

-(3) Mangiuca, Călina. p. 139. 

(4) Dict. de Vasile Ungutenii, agricultoră in Tlisesef. 


— 389 — 


alesi unde se află copii mici, totă feliulii de vase noue, pre- 
cum: ulcele, stecle de bëutü apa, cănuțe, cane, șipuri, cofiţe 
etc. împodobite cu toti feliulti de flori, mai alesi însă bu- 
suiocii, cari se legă pe la torți sau pe la gură cu strămă- 
tură roşie, și pe cari le umplu cu apă prâspătă, miedă, lapte 
dulce cu tocmagi, vină, musti si bere, apoi totii felulă de 
farfurii, străchini si străchinuțe pline mai alesă cu zemă şi 
cu plăcinte, dimpreună cu o lumină de ceră galbănă, care 
se aprinde când întră în casa unde aü să se dee moşii. 

Tote obiectele acestea se numescii pretutindene în Buco- 
vina «moși», iar împărțirea, loră se esprimă prin cuvintele 
am împărțită saii am dusă și am primită saŭ am căpelatii most, 
căci cei ce duci moși capătă în același timpi si ei most, 
cu acea deosebire numai, că cei mai avuţă duci totă-dea- 
una mai scumpi și mai frumoși, pe când cei mai s&rmani, 
după împrejurări, mai ieftini. 

In comuna Bosanci, districtul Sucevei, moșii se 'ncepi de 
Sâmbătă dimingță înainte de Dumineca mare și dureză până 
Luni dimineță, a' doua di după Dumineca mare. Ei constaă 
din diferite ulcele noue pline de lapte dulce cu togmagi sau 
cu apă prospătă, apoi din diferite stecle, cane, șipuri și co- 
fije asemenea noue și pline cu apă prâspătă sai cu mustiă, 
vin ori bere, precum și diferite străchini și străchinuţe 
pline de zemă cu tocmagi, lapte cu tocmagi si o lingură 
pe de-asupra, sai şi cu plăcinte. Tote obiectele acestea se 
împodobescii cu diferite flori mai alesü însă cu crucea pas- 
cet (plantă), care se legă pe la gură sau tortă, iar la stra- 
chinele cu plăcinte se punii de-asupra acestora. Totii-odată 
se dă dimpreună cu fie-care obiecti si o lumină de ceră. 

Afară de aceste obiecte adese-ori se daŭ chiar si miei 
ca moș (1). 


(1) Com. de Mih. Ivanluoii, stud. gimn. 


— 390 — 


In comuna Pojorita, districtului Câmpulungului, se trimiti 
mai alesü copiiloră ulcele noue pline cu lapte simplu saă 
îngroșată cu crupe de păpuşoiu, care se numesce mleșniță, 
iar s&rmanilorii se trimită óle mai mari cu lapte și străchini 
cu brânză si casü. 

Toti în Pojorita e datină ca nânașii să trămită finilorù, 
şi mai alesii celoră din boteză, ca moși încă și câte o ju- 
nincă dimpreună cu tâte cele trebuinci6se la o vacă cu lapte, 
precum: doniţă, sitișcă si strecurătâre saü strecătore (1). 

În orasulü Suctva, precum si în unele sate de prin apro- 
piere, se trimită ca moși, pe lângă vasele, mâncările si b&u- 
turile arătate în şirele de mai sus, încă si găini sau pui 
de găină dimpreună cu o lumină, pe care, cei ce o primesci 
îndată o și aprindă și o lasă să ardă până ce se sfârșesce, 

In Moldova la most sau Sâmbăta moșiloră se dă de po- 
mană pentra cei morți merinde si lucruri precum: cofe, 
cotăele, ulcele, străchini împodobite cu flori, în cari se pune 
vină, pâne, carne friptă, lapte cu orezu, și altele, precum 
și câte o lumînărică de ceră galbănă (2). 

In fera-Românescă, în Sâmbăta moșiloră, numită altmin- 
trelea și Sâmbăta morțilori, pe lângă pomenirea morţilorii 
și trimiterea moşilor pe la case mai esistă încă și acea 
datină, că muerile plângă pe la mormiînturi, fiinduă-tă în 
acestă di, după credința lori, iar se trămitii păcătoşii în 
munca iadului (3). 

In fine mai e de observatii încă și aceea că pe când ïn 
Transilvania, Banată si Bucovina, unde Sâmbăta moșiloră e 
cea mai răspândită, cultulă moșiloră din acestă di se pote 


(1) Com. de Hie Flocea, stud. gimn. 

(2) Burada, Inmorm. p. 48. 

(3) Revista pentru Ist. etc. an. II, vol. III, p. 388.- D. Stănescu, op. cit.. p. 
329: «La Sâmbăta morțiloră se tace amintirea celoră rěposați la mormintulă 
loriă, impšrtindü colaci şi colivă.» 


— 391 — 


numi mai multi familiară, pe atunci în Jéra-Românéscă, unde 
esistă si Tárgulü moşilor, care se începe de Luni si dureză 
până Sâmbătă, înainte de Rusalii, adecă o săptămână întrâgă, 
se pòte cu toti dreptulă numi şi publici. 

Moșii de Rusitori. Sufleteloră familiare, cari dela Jor- 
mari aŭ veniti acasă și petreci în chilie după ușă, se dă 
la Rusitori adecă în Marția morțiloră, în revărsatulă zorilorü 
de pomană: colaci cu fragi, cireşe, flori, păsule etc.; pomana 
se dă pe unŭ taieri (tânerii) la vecini ori la nėmurile de 
apròpe, primindă și dela aceștia indërëptü atare. most. Dacă 
sufletele morţiloră nu capătă până în răsăritulă sóreluf atare 
pomană, atunci ieaii cenușă ori nisipu în gură, și mânidse 
se depărteză dela casa familiei. 

Rusitărele cadu totii-deauna 7 dile după Rusalii, adecă Sâm- 
bătă înainte de Dumineca «tuturoră sfințiloră» ital tutti santi, 
germ. aller IHeilingen, gr. Theodoxonia, Lemuria Romanilorii 
vechi dela 1 Maiu (1). 

Moșii de Sândiene, usitați în Banată; se dă de pomană: 
colaci (sai si fără elă, căci care este sëracü, nu trebue să-lŭ 
dea totii-deauna) cu 7ordilene (caisine) si pere (2). 

Moșii de Sân-Petru. Se dă colaci cu lumînare, apoi mere 
de Sân-Petru dulci și acre pe uni tăieri (3). 

Moşii aceștia sunt usitaţi si 'n Țera-Bomânescă (4). 

Moșii de Sânt-Ilie. In Banati se dă, între altele, și cu- 
curuzii (porumbii) fiertu (5). 

In Bucovina, şi anume în comuna Tișeuţă, din districtului 
Sucevei, Crasna și Banila-moldoveneseă din districtului $to- 


(1) Vedi Nork, Mithologie des alten und neuen Testaments s. ÎI, p. 388, 
apud Mangiuca, Călind. cit. p. 139. 

42) Mangiuca, Călind. cit, p. 139. 

(3) Mangiuca, Călind. cit, p. 139. 

(4) D. Stănescu, op. cit. p. 329. 

(5) Mangiuca, Călind. cit. p. 139. 


— 392 — 


rojinețului, până ce nu daŭ în diua de Sânt-llie, după ce 
se întorci dela biserică, mere, pere, precum si alte fructe 
cópte, de pomană, cari se trimiti pe la case în străchini, 
nimeni nu îndrăsnesce să guste din astii-felă de fructe (1). 

In Crasna si Câmpulungiu, totii în acestă di, se împodo- 
bescii mormintele cu flori şi se înfigii împrejuruliu fie-cărui 
mormintă mai multe lumini aprinse, cari se lasă apoi acolo 
până ce se sfirșesci de arsă. 

Unii trimiti pe la case şi ulcele cu apă împodobite cu 
bârbănocii, busuiocii, precum şi alte flori, cari se legă îm- 
prejurulu gurei cu stămătură rosiš (2). 

Moșii de Schimbarea la față. Se sfinţesci prin rugăciune 
asupra strugurilori duși în biserică, din cari gustândă 6me- 
nii dreptu nafură, se socoti astü-felü ca pomana moșilori. 
Dar și afară de biserică daŭ acasă matrânele acestă pomană 
de struguri; însă fiind că la Schimbarea la față se află. 
puțini struguri prispitori, copţi, drepti acesta la 

Moşii de Sânta Maria mare se daŭ struguri de sufletulii 
morțilorii. Acum se daŭ și prune de pomană, unde sunt 
cópte (3). 

Moșii de Diua crucii sai Înălțarea cinstitei cruci, sunt 
usitați mai cu semă în comuna 'Todiresci din Bucovina, si 
constau din ulcele noue pline cu apă curată, miere sai 
miedă, si la gură împodobite cu busuioci legati cu stră- 
mătură roșiă, iar de-asupra pe gură cu unii colăceli sait 
covrigi și o lumină de câră. Aceștia so trimiti mai alesii 
unde sunt copii. Unde nu-si copii se trimită cane, precum 
și alte obiecte mai mari de cari se scie că e mai multă 
lipsă în casa unde se trimiti. Și precum în Sâmbăta moși- 


(1) Com. de Vas. Iftodi și Eusebie Patrașă, stud. gimn. 
(2) Com. de Vas. Burduhosă, stud. gimn. 
(3) Mangiuca, Călind. cit. p. 139. 


— 393 — 


lori, asa şi de astă dată, cei ce aü dusi, capătă asemenea 
moși (1). 

Moșii de Sâ-Medru, numiţi altmintrelea, și mos de tâmnă, 
împreună cu cei de cârnelegi, numiţi si moșii cel mart, cadi 
totă-deauna Sâmbătă, înainte de Sâ-Medru (Sântulti Dumitru). 
Se dă de pomană grâu fierti pregătită cu unti (untură), 
cu lapte sai brânză. Dar si colaculi cu lumina încă nu este 
iertati să lipsescă, mai virtosi la moșii cei numiți mari. 

In părțila Oraviţei și în Almasü, părţile Bozoviciului, când 
se împărțescăi moșii aceștia, se face următorea invocaţiune: 

Voi moși, strămoși, 
Să-mi fiți toti votoși, 
Să-mi daţi sporii în casă 
Cu multii darii pe masă 


Cu multă ajutoriit 
In câmpuli cu flori! (2) 


In alte părți ale Banatului la moșii de tâmnă se fierbe 
serobü cu făină de grâi, sai grâi, ca si la cei de iarnă, 
și se dă vecinilori de pomană. Mâncarea acesta, însaşi se 
numesce Moș. Si fiindui-că dilele acestea sunt dile de ospă- 
tare pentru Moș, de aceea poporuli dice: Moși sunt buni 
şi Babele rele (1 Martie-Baba Dochie). In dilele Moșiloră nu 
se face nici uni farmeci (3). 

Moșii de flori-de-mărțișorii. Astiu-felii ghiocei (lat. ga- 
lantus nivalis, germ. Schneeglăkchen), agricele, numite alt- 
mintrelea, si oglzcele, iglicele (lat. primula acaulis, germ. schlaf- 
lose Himmelschliisselblume), mscșinile (lat. hepatica triloba, 
germ. Dreilappiges Leberbliimchen), cocoșeiă (lat. erithroni- 
um dens canis, germ. Hundszahnlilie), când îmfloresci pri- 


(1) Com. de Ioanii Avramiă, stud. gimn. 
(2) Mangiuca, Călina. cit. p., 139 — 140. 
(3) Dr. At. M. Marienescu, in Familia, cit. p. 566 — 566. 


— 394 — 


măvara și se capătă mai întâi, încă se sacrifică morțilorit 
spre aducerea aminte. 

Aceste flori, dar si cele-lalte ce vinu după ele acum desi 
de primă-vară, sunt pârgele sai primițele (lat. primitia) flori- 
lorii şi totii-deauna vestitâre de primă-vară, deci trebue să 
se pomenâscă cu ele morţii familiei. 

Aci trebue să însemnămi, că din purcelulü de Crăciunii, 
din mielulu de Paşci, apoi din cele-lalte póme ori fructe, 
ce vină peste ani, și a cărorii pârge (noiţe, primițe) se 
sacrifică moșilorii ori morţilori, membrii familiei, afară de 
copiii până la 12—14 ani, nu gustă nici de cum până ce 
matróna casei nu a sacrificatii (dati de pomană) moșilorii, 
adică morților. Și acâsta se ţine cu cea mai mare acurăteţă, 
căci a gusta mai nainte de a sacrifica din acele animale 
şi fructe se socotesce de celi mai mare pëcatü și de vătă- 
mare pentru sufletele (spiritele) proto-părinţiloră, cari certi 
și dorescü acelui sacrificiu. 

Mai departe e de 'nsemnatii, cum că nu se gustă nici din 
alte pâme, orl fructe, cari rodesci peste ani și nu sunt 
legate de sărbătorile sus numite, precum: din persice, prune, 
etc., până ce nu se dă de pomană morților (1). 

Aceeaşi datină si credinţă, după cum am arătatu si mai 
sus, esistă si la Românii din Bucovina şi Téra-Românéscå. 

Cu privire la Românii din téra de pe urmă, d-lù D. Stă- 
nescu scrie următorele : 

«Cu o veneraţiune profundă pentru mame trebue să amin- 
tescü aici, că ele nu gustă măcari din fructele de curândi 
copte, până nu împărțescă mai întâi pentru morți. Poti să 
mănânce toți în casă cireşe, vişine, caise, mere, lubeniţă, 
porumbi, struguri etc., iar mamele nici odată nu vorů mânca, 
până nu vorii da din acea râdă mai întâi celori r&posaţi. 


(1) Mangiuca, Călind. cit. p, 140—141. 


— 395.— 


«Inima mea este încă cu eï» am auditii adese-ori dicëndü 
pe unele mame (1).> 

Moșii de curastră. In Banati, totii-deauna, când fată vaca 
casei, laptele dilelorü prime, numitii «curastră», în Bucovina 
«coraslă» lat. colostra, a treia di după f&tare se dă sacrificiu 
morțilorii (moşiloră) şi întru sănătatea vacei. Se chiamă adecă 
a treia di desi-demineța mai mulți copii din vecinătate, apoi 
așezându-i în jură rotă, în mijlocului copiilori se pune stra- 
china cu cuvastră, după aceea acoperind copiil cu ună 
stranii, matrona casei varsă apă peste ei, şi astu-feli 
mâncândi copiii cu lingurile curastra sub straniă, totii matrâna 
casei la actulii acesta menesce curastra de pomană moși- 
strămoșilori repausați și întru săn&tatea vacei (2). 

Aceștia sunt moșii, cari i-amü pututi afla până acuma. 

Din cele espuse până aici se vede deci apriati că Moșiă 
sunt uni sacrificii (jertfă) pentru sufletele repausațilori moși 
strămoși, adecă pentru așa numitele spirite tamiliare, și 
numirea de Moș sai pomana morților, este de asemenea 
și identici înţelesi. 


(1) Op. cit. p. 329—330. 
(2) Mangiuca, Călind. cit. p. 142. 


— 396 — 


XXIX. 


SLOBODIREA APEL 


In unele părți din Téra-Romëanésed este datină ca în aceeași 
di, în care s'a făcuti inmormintarea, și anume nemijlocit 
după comêndare, să se rîinduéscă o fată ca să ducă apă pe 
la case în decursü de sése săptămâni pentru sufletulu ce- 
lui mortù. 

Acestă ducere saŭ cărare de apă se numesce cu unu ter- 
minü technică poporală slobodirea apei sau a apeloră. 

Fata, care a luatü asupra sa acestă sarcină, are grijă ca 
fie-care găletă de apă să fie însemnată pe răbojă (1), până 
împlinesce numărulă de 80, câtù dătoria îi impune ca să ducă. 
Ea trebue să care câte doue găleți în fie-care di, afară de 
sărbători, când nu póte duce, fiindu di de odihnă. Pentru 
acesti motivů, dacă se întâmplă sărbători în timpulu celoră 
ș6se săptămâni, fata are în grijă ca să ducă apa, ce se cu- 
venia de dusii în timpul sărbătoriloră, în dilele immediatu 
precedente acestora. 


(1) In Bucovina se rostesce cuvintulii acesta răbușă. 


— 397 — 


Când se împlinesci cele șese săptămâni și anume în diua 
când se face a doua pomană după celi mortii, mama, sora, 
vara sai o altă femeie a casei iea o azimă de pâne caldă, 
uni cocoşi negru sai o găină nâgră, apoi cărbuni de foci 
întrună ciobii, în care pune şi câte-va bóbe de tămâe, pre- 
cum și o basmă sau unŭ testimelă, în care pune la ună 
colții câţi-va bani, iar la altulu o luminare de 'ceră, şi se 
duce la fântână. 

Adese-ori, în locă de basmă sai testimelu, se iea pânză 
pentru o fustă saŭ rochie, după cum îi dă mâna. 

Cea care a fostii însărcinată cu ducerea apei se duce 
mai de nainte la fântână şi umple jghiabulii de apă sub moti- 
vulü că, dacă cum-va so mai fi uitatit vre-o gălslă, să fie 
împlinită acum. 

Femeia de casă, venindă la fântână, se aşeză la margi- 
nea jghiabului cu apă, iar în partea opusă, adecă în cea-laltă 
parte a jghiabului, stă cărătorea si martora sa. 

Femeia de casă, aprindândi o lumînare si tămâindi apa 
din jghiabu, întrebă pe cărătore: 

— Aï adusi 80 de găleți? 

— Da, am adusă? — răspunde acesta. 

— De unde sciü eü că ai adusă? 

— lacă si răbojulă arată 80! — 

După acestă începe a număra tote tăieturile de pe răbojă. 

Cea-laltă ascultă, dicândă: «așa este,» şi apoi frângândi 
răbojulu şi aruncându-li în apă, dice mai departe: 

— Ei bine! cine-ți mai este mărturie? 

— Iacă (cutare), răspunde cea întrebată, arătândi pe fata 
sai femeea care scie că sa adusi tótà apa. 

De trei ori se face asemenea. 

Când isprăvesce cu mărturisirile, tămâe apa de trei ori 
şi dă cărătorei obiectele mai sus notate: pânea, cocosü, tes- 


— 398 — 


timelă etc. si plecă apoi acasă, unde începe să prepare cele 
de trebuință pentru pomană (1). 

In Prahova, după înmormintare se cumpără două doniţi, 
și de are mortulă fată, diminéfa duce câte două doniţi de 
apă la vecini de pomană; la două câte o doniţă o varsă pe 
morminti ; la patru-deci dă doniţile de pomană (2). 

Femeile sau fetele din județului Oltă și Muscel, cari cară apă 
pe la case, în timpi de 40 de dile, și cari însemneză la ră- 
bușă fie-care di, cum sa împlinitii acestă termini, lipescă de 
răbuși o lumînare de câră galbănă, căreia îi daŭ apoi dru- 
mulii pe o apă curgătâre. 

In unele locuri, totă în Țera-Românescă, se năimescii 6meni 
străini, de cară apă dela isvoră cu două cofe noue la o 
casă săracă în cursului acelori 40 de dile, iar cofele se dai 
apoi de pomană. Acâsta se face pentru ca morlulü să-și ude 
sufletul, când va trece prin vămi (3). 

In unele părți din Transilvania, pentru ca mortulă să nu 
pătimescă de fóme și sete pe cea-laltă lume, este asemenea 
datină ca să se dea de pomană apă, care o cară câte o 
femeie în numele lui, dela vre o fântână la o casă, în timpi 
de unu ană (4) 

In Munţii apuseni ai Transilvaniei, după înmormiîntare, mo- 
ştenitorii mortului cară pausă în timpii de sése săptămâni. In 
tâtă qiua adecă ducă apă într'o doniţă sati ulciori, pe care îl 
punii în drumă pe unde nu e apă, ca să bea trecătorii (5). 


(1) D. Stănescu, «Obiceiuri religi6se,» publ. în «Biserica ort. rom.» an IX, 
Bucuresci, 1885, p. 327 și 328. 

(2) Revista pentru Ist. arch. și filolog. an II, vol III, p. 387. 

(3) Burada, Inmorm. p. 51. 

(4) Burada, Inmorm. p. 50. 

(5) Frâncu, op. cit. p. 178.— Burada, Inmorm. p. 50—561: «Pe la mai multe 
case, cari sunt la drum, am văduti în călătoria mea, prin munţi spre orașuli 
Abrudii, acăţate ulci6re noue pline cu apă, și intrebàndü pre bătrâni pentru 
ce se face acesta, mi s'a respunsii că pentru sufletulii mortului.» 


— 399 — 


Uni bocetă din comuna Picinișca în Banaţă ne spune, 
intre altele si acestea: 

S6re, sóre, më rogii ţie, 
Mie să-mi stai mărturie, 
Cam să-l slobodii apele 
Și să-i daŭ luminile, 
Să-ă plătescă şi vămile (1). 

Din versurile acestea resultă, că în Banati e asemena 
datină de-a căra apă de pomană pentru sufletulii celui re- 
pausati. Ba nu numai atâta, ci cărătorulă trebue să aibă, 
ca şi celü din Ţera-ltomânescă, pe cine-va martori că a 
căratů sai, mai bine disü, a slobodită apă. 

Afară de dilele, ce urmeză nemijlociti după înmormintare, 
mai sunt în Banati încă și alte dile peste anii, menite pentru 
slobogirea apei morțiloriă. 

Asa este Joia-mare sai Jol-marele, în care di se face 
«vărsarea apei morților pe iarbă verde» si Rusitoriă, adecă 
diua a şesea după Rusalii sai Dumineca-mare, în care se 
face «slobodirea rîului (apel) morțiloră (2).» 

Afară de acâsta mulţi ingi nu numai din ţările sus amin- 
tite, ci şi din cele-lalte țări, lasă cu limbă de morte ca după 
săvîrşirea, lori din vieță să se facă punți şi poduri, puțuri 
sau fântâni pe la drumuri, pentru ca călătorii trecând pe 
dinsele sai r&corindu-și sufletulu cu apă, să dică: «sd fie 
de sufletulă celui ce le-a făcută (3).» 


(1) Burada, Inmorm. p. 150. 

(2) S. Mangiuca, Călindariu, pe 1882, Brașovi, 1881, luna Martie Calend. 
pop. rom. în 25,2, și Luna Maiu 22. 

(3) In Bucovina şi la Burada, Inmorm. p. 51. 


— 400 — 


XXX. 


JELIREA. 


Durata jelirii atârnă, de regulă, dela etatea și gradulü 
de înnemurire cu celü repausatii. 
Şi-a trăită traiul, 
Și-a mâncati mălaiulă; 


Și-a făcutu traiul, 
Și-a mâncată mălaiuli. 
dice poporuli, când vede că morii bătrânii. 

Copii sunt îngeri curați, fără păcate, prin urmare nu tre- 
bue omulă să se întristeze aşa de multă, nici când mori 
bătrâni, a cărori mârte, câte odată, e chiar dorită si aștep- 
tată, nici când morii copiii, cari încă n'au săditù simpatii în 
inima mulțimii (1). 

Ba mulți credi si dicti că dacă cine-va plânge şi jelesce 
prea multi pe copiii cei mici, acela nu face nici unŭ bine, din 
contră le strică, căci din lacrimile vërsate fără semă se face în 


(1) D. Stănescu, «Obiceiuri religióse» pub. în «Biserica ortodoxă română» 
an. IX, Bucuresci 1885, p. 321. 


— 401 — 


ceea-laltă lume uni felii de lacü sai baltă mare, în care micii 
repausați trebue să "n6te până în grumazii, şi din causa 
acesta adese-ori sunt expuși pericolului de-a se tneca (1). 

Se schimbă însă cu totulu cestiunea, când se întâmplă să, 
moră vre-uni omi în flótea vieţei sale, căci dice unii pro- 
verbii: 

Morte la tinereţe, 
Străcie la bătrâneţe, 
Bolă la călătorie 
N'ar mai fi să fie! 

Pe unŭ aslă-felu de omi tótă lumea iü plânge, toți fù 
jelescii. 

Și dacă se întâmplă ca celă morti să fie săracii, 6menii 
sari, îi daŭ ajutoră cu ce potă si-lü îngr6pă. Ar da chiar 
și bani, însă nimeni nu primesce. 

Femeia celui morti, dacă a fosti însurati, mai lesne slu- 
jesce totă vicța ei, ca să făcă cele de trebuință bărbatului 
să, decât să jea dela cine-va ajutori în ceea ce prive- 
sce cele de trebuință pentru sufletului repausatului. Totu ce: 
pâte primi este ajutorul, ce i lar face la trebuințele sale 
proprii, arându-i câte-va pogâne de grâu sai porumbi, sai 
măritându-i vre o fată, dacă repausatuli a avuti fete (2). 

Ce se atinge de modulij jelirii trebue să însemnămiu că elü 
se cuprinde parte în porti parte în abţinerea dela tâte plă- 
cerile şi petrecerile îmbinate cu joci. 

Îndată ce a muriti cine-va, femeile, atâtu cele culte câti si 
țărancele, lépëdă tote podobele de pe dinsele, precum: cer- 
cei, inele, mărgele, salbe şi altele, iar fetele cele mari pre- 
cum şi copilele, nu numai că lepădă podâbele sus amintite, 


(1) Credinţa acesta se află nu numai la Români, ci și la Rutenii din Bu- 
covina. 
(2) D. Stănescu, Obiceiuri rel. publ. op. cit. p. 322. 


Mariană, Iamorm. la Români. 26 


— 402 — 


ci tot-odată își despletesci părului şi astă-felu, cu përulü 
despletită și lăsatii pe spate, începă a jeli mortulă (1). 

Femeile măritate își despletesci părulă numai când le 
morii bărbații, dar și atunci umblă îmbrobodite, nici când 
însă cu capulii golů ca fetele (2). 

Bărbaţii, înţelegi numai pre țărani, începândă dela celui 
mai micu băiat si până la celui mai bătrâni si neputin- 
ciosii moșnâgii, lepădă cușmele sai pălăriile și umblă cu 
capului golü (3). 

In unele sate din Bucovina, districtul Sucevei, precum 
bună-dră în 'Todiresci, Solonetü, Bălăcena, Stulpicani și 
Funduli-Moldovei, districtului Câmpulungului, părinții îndă- 
tin6ză a umbla după fiii și fiicele lori în timpi de vară 
dela 2—3 săptămâni cu capului goli, iarna însă numai trei 
dile, adecă dela morte și până după înmormintare (4). 

In alte sate din Bucovina, precum în Costâna si Stupca 
din districtulă Sucevei, Crasna si Ropcea din districtului Sto- 
rojoneţului umblă părinţii după fii și câte sése săptămâni 
cu capului golů (5). 

In Boiani precum și în alte sate din districtulă Cernău- 
țului însă, dacă mortului a fostă copilu mici, părinții săi 
nu-lă jelescii, can alte părţi, ci numai fraţii şi surorile, cari 
umblă numai o săptămână cu capului golů (6). 


(1) Usitatü pretutindene in Bucovina, com. de Ionică a lui Iordachi Isacü 
din Mahala; — V. Turturenii, preotii în Boianii și Vicovulii-de-sus; — dict. de 
M. Ursaca din Vatra-Dornei. — Vedí și Burada, Inmor. p. 8—9. — D. T. Bo- 
jinca, op. cit. p. 216. 

(2) Dict. de S. Sa părintele G. Latesü și A. Pletosă din Rădășeni, in Mol- 
dova. — com. de Const. Mercheșii. 

(3) Cei culți aü adoptatii datina străină de a pune floriii negru la cușme 
şi pălării. 

(4) Com. de M. Jemna, și Const. Mercheșii, Nic. Cotlarciucü. 

(6) Com. de Drag. Bumbacii, Alec. Baciu, Ath. German și Em de Cuparencu. 

(6) Com. de d-lii V. Turturâni și Ionică ali lui Iordachi Isaciă. 


— 403 — 


Bărbaţii din comunele ultime umblă în acesti timpă cu 
capulii descoperită numai atunci, când le-ai murit soțiile 
sau vre unulă dintre părinți (1). 

In Bălăcena şi Costâna precum și în alte sate din distric- 
tului Sucevei din contră, umblă bărbaţii după mortea femeiloră 
vara de regulă 2-—4 săptămâni, iar iarna celü multi o săp- 
tămână (2); cei din ținutului Câmpulungului și ali Dornei însă 
ș6se săptămâni, si numai iarna, când e tare frigü, pârtă 
cusme (3). 

In tinutulü Sucevei şi ali Rădăuţului umblă fiii după pă- 
rinți câte o lună sati șese săptămâni cu capului goli (4). 
In tinutulü Siretului, Câmpulungului și ali Dornei însă, mai 
alesi fetele, umblă de regulă șese săptămâni, adecă până 
ce iesi slujbele, cari se 'ncepü de obicei îndată după tn- 
mormiîntare (5). 

Toti cam așa umblă și celelalte nemuri, cari nu sunt 
în prima linie înnemurite cu celi repausati, precum: verii, 
nepoții, etc. 

In unele locuri din Transiwania, bărbaţii umblă cu ca- 
pulă goli şi până la uni ani, iar flăcăii își reteză puţini 
şi părului de 'nainte (6). 

In alte părți tota în Transilvania, precum bună-6ră în Or- 
lată și în munţii apuseni, îndată ce omului şi-a dati sufletului, 
femeia mortului își schimbă cârpa de pe capă cu una nė- 
grà, fetele se despletescii, iar tâtă partea bărbătescă umblă 
cu capulii descoperiti numai în timpulă acela câtu stă mor- 
tulă neîngropatii (7). 





(1) Com. de d-li V. Turturenii si G. Tomoiagă. 

(2) Com de M. Jemna. 

(3) Diet. de M. Ursaca, Nie. Cotlarciucă, si V. Burduhosă. 
(4) Com. de M. Jemna si Just. Cârdeiă. 

(5) Diet. de M. Ursaca, Elis. Agapi și V. Burduhosiă. 

(6) Burada, Înmorm. p. 50. 

(7) Com. de d-lă Rom. Simi, vedi şi Frâncu, op. cit. p. 173. 


-— 404 — 


In Macedonia văduvele portă totă vieţa loră negrele, iar 
dacă se mărită pârtă o batistă négră pe podoba de nuntă (1). 

In unele părți ale Banatului muerile își ieaü în semnü de 
jeluire cârpe (mărămi) negre pe capă, de 'nainte cotrinţă né- 
gră, iar de napoi opregă negru. Fetele își legă chica (cosiţa, 
pletele) la rădăcină, adecă la csfă cu o sirmă négră apoi își 
despletescii părulu si îlă lasă pe spate. Bărbaţii din momen- 
tulü repausării umblă cu capuli golů, jeluindi pe celă re- 
pausat timpi de o săptămână, o lună, s6se săplămâni, trei 
luni, sése luni, ba chiar si uni anu întregu, după cum le 
este dorü si jale după celă repausati. Toti asa jelesci și 
femeile, purtândi cârpă, catrință si opregulu negru, cu acea 
deosebire numai că bărbaţii, în driculă verii, când e căl- 
dura cea mare, precum și în driculü ernii, când e gerulu 
celui mare, se îmbrobodesci, adecă se legă cu cârpe la capii 
ca să nu se vateme de elementele timpului, și tocmai prin 
acesta se cunoscü că ei condorescă pe cine-va (2). 

Datina acesta, care mai nainte nu numai că era forte 
răspândită în Banati, ci toti-odată şi cu cea mai mare sfin- 
ţenie păzită (3), a inceputü de ună timpă încâce în multe 
părți a înceta, astă-felă că o semă de bărbaţi, chiar si în 
timpulă acela câtu stă inortulă în casă, umblă pe afară cu 
pălăria în cap, muerile însă i jelescü câte 2, 4, 6 si 
8 s&ptămâni, apoi îmbracă şi ele haine roșii, şi numai în 


(1) Dim. Bolintinenă, op. cit. 

(2) Com. de d-lă Ioanü Popovici, invăţători. 

(3) Arthur und Albert Schott, Walachische Märchen, Stuttgart und Tü- 
bingen 1845 p. 303: «Valachii jelescii, ca și odini6ră Romanit, cu capul des- 
coperită (goli), atâta numai că eY, ca să-și scutescă în cât-va capulă, îlă 
acoperă, cu unŭ ștergari, simplu. Timpulü jelirei atârnă dela gradulii înne- 
muriri. Îmi aducă aminte de uni mosnégü bătrâni, al cărui nume, dacă nu 
mă înşelii, era Avramii Babeșii, pe care nici când nu lam vëdutü cu o pă- 
lărie. Îi murise feciorulti înainte de vr'o 20 de ani, şi din causa acesta a ju- 
ruită, că tótă viaţa lui va jeli, și-și va ţine juruinţa.» 


— 405 — 


ținuturile cele muntose se mai păstreză și păzesce ca în 
vechime (1). 

Datina de a purta haine negre în semnu de jelire, și cu 
deosebire învălitore de capu, esistă şi 'n Bucovina, nu nu- 
mai la clasele cele mai culte, cari se iaŭ mai multă după 
moda străină, ci si printre tërance. Ca dovadă despre acâsta, 
ne póte servi, pe lângă esperienţa de tote dilele, încă şi o 
doină din Căndreni, intitulată «Draguța ostașului», din care 
reproducemi următârele versuri: 


De-ar da Domnuliu sfintü să fie 
Câţi sau dusă iară să vie! 
Câţi s'au dusi toți aŭ veniti, 
Ali met puii dor a murilă ? 
De-aşi sci bine Ca muritù 
Pune-ași portul la cernită 

Și fața la veştediti (2). 


Rezeșii din districtulă Storojineţului umblă, în dile de sër- 
bătóre îmbrăcaţi în haine negre, iar' feciorii de ţărani portă 
numai câte o basmă negră legată la gátü (3). 

In alte sate din Bucovina, precum în Mănăstidra, cine are, 
pârtă sumani negru, cine n'are, nu (4). 

In Moldova ţăranii nu îmbracă haine cernite, adecă negre, 
ci semnele din alară ale jelirii sunt numai umblarea cu ca- 
pulii golů pentru bărbaţi, cinci-deci sau patru-deci, saŭ nu- 
mai cele trei dile, câtă stă mortulă neingropati; iar femeile 
și fetele, afară de despletirea părului, ce o păstreză trei dile 
până la patru-deci, mai aruncă de pe dinsele, ca şi cele 
din Bucovina și Transilvania, ori-ce gătelă precum: cercei, 


(1) Com. de d-lă Popovici, învăţători. 

(2) S. FL Marianü, Poesii pop. T. IL Doine şi hore. Cernăuţi 1875. p. 50. 
(3) Com. de Em. Cuparencu, stud. gimn. 

(4) Diet. de Elis. Agapi. 


— 406 — 


inele și altele, pe cari nu le puni vreme de ună ani tn- 
cheiată (1). 

In genere luată, jelirea cea mai scurtă și mai usórà a n6- 
muriloră după celui repausatii dureză de regulă sése săp- 
tămâni, adecă până ce se asézà sufletulă la loculii de odihnă, 
cea mai grea însă până la ună anu (2). Unii mai simțţitori 
şi cu mai mare durere de inimă jelescă chiară până si la 
șepte ani (3). 

Jelirea văduveloră după bărbaţii lori durézà în cele mai 
multe părți locuite de Români toti-deauna mai lungă de- 
cât a bărbaţilori după femei, și anume celü puţini unu ani, 
și dacă în restimpulă acesta li se întâmplă vre-o partie bună, 
cele mai multe dintre dinsele nu se mărită până ce nu li 
s'a împlinitu jelirea. 

Partea cea mai mare a bărbaţilori însă, sub pretext că 
nu sunt în stare de-a purta gospodăria, sia îngriji de copii, 
se insórà cu multi mai degrabă, si anume la sése luni, ba 
une-ori chiar şi după trei luni. 

In districtului Bacăului din România adese-ori atâti vě- 
duvoii câtù şi văduvele se căsătoresci îndată ce aü trecută 
cinci până la sése luni (4). 

Femeile, cari se mărită în timpului jelirii, spună Românii 


(1) Lambrior, op. cit. p. 153. — Burada, Inmorm. p. 8—9 și 50. — Dict. de 
A. Pletosü și M. Nistorü. 

(2) Com. de d-niY V. Turturenă, G. Velehorschi, I. Giorgescu și Rom. Simu. 

(8) Com. de d-lui V. Turturenu. 

(4) «Columna lui Traiană», an. IX. p. 576. 

sn timpulă de faţă nu se prea celebreză multă timpii de doliü în onórea 
celui mortă, ci, sub cuvintă că nu pâte trăi așa, că are familie grea și al- 
tele, nu trece 5 saii 6 luni și se căsătoresce repede, sai bărbatii sai femee; 
s'a observati că bărbaţii sunt mai grabnici a se însura îndată ce i-a muritü 
femeia, decât femeia, care toti așteplă celă puţină anul.» 

Și mai jos: ¿Atàtü bărbatulă câtă şi femeia nu se căsătoresci până după 
Sëse luni de jelanie». 


-— 407 — 


din Bucovina, că nu şi-at iubiti bărbaţii de mai nainte (1), 
cei din Moldova însă credi că astü-felü de femei, după mârte 
se ducii unde nu e bine, adecă în iadü (2). 

Iar în Legiuirea lui Caragea din 1818 cetimü că «de se va mă- 
rita femeia în anulü jalei, să perqă darul dinaintea nunţii (3).» 

Unele femei însă, şi cu deosebire preotesele văduve din 
cele mai multe părți ale Moldovei, nu se mai mărită de felu 
de-a doua ră. Dacă ar pute suferi să ardă tóte hainele 
de pe dinsele, fără ca să se atingă para focului de ele, 
adecă fără ca să se frigă, atunci, spune poporuli, că sarii 
pute și ele mărita (4). 

Precum în timpului de față asa si în vechime jelirea nu 
era la toți Românii toti una. Iată ce ne spune în privința 
acesta principele Dimitrie Cantemiri : 

« Dohulă nu este la toţi totii una. Când more unt țărani, 
fiii lui trebue să umble şese luni cu capulă descoperită, 
măcari de ar fi în mijlocului iernii, și trebue să-și lase a le 
cresce părul și barba, în cât de ar trebui să facă călătorie 
ori câtu de lungă, nu le este permisi să-și pună pe capi 
nemică. Toti aşa urmati mai de multă și nobiliorii, în patru 
deci de qile; dar acum saii lăsată de acâstă superstițiune, 
şi portă numai vestminte de doliii, și-și lasă părului în jos. 
Când more fratele vre-unei fete de țărani, ea taie ceva din 
părulii sëü şi pune la crucea dela capulă mormintului, pă- 
zindă uni anii întregi ca să nu cadă sai să-lu iea cine-va; 
în cast când sarii întâmpla una ca acestă, ea pune din noŭ 
altă legătură de përü (5).» 

In totii decursulii timpului, cât dureză jelirea, atàtü femeile 





(1) Auditii de la mai mulţi inşi. 

(2) Dict. de A. Pletosü. 

(5) Pag. 66. Apud B. P. Hasdeŭ, Dict. limb. rom. t. [1. p. 1127. 

(4) Dict. de S. Sa păr. G. Lateșii, şi A. Pletosii. 

(5) Descrierea Moldovei. Ediţia Societăţii academice române, p. 149. 


— 408 — 


càtü și fetele și feciorii, nu jocă nici nu se desfăteză, căci 
dacă ar juca sar socoti ca şi cum ar sälta pe mormintulii 
repausatului lori tată, mamă, bărbati, frate sai soră (1), 
iar după morte li sar pune o pâtră grea pe pieptii, pe 
care ar juca dracii în diua aceea în care aŭ jucati si ei 
înșiși (2). 

Fetele si feciorii după mortea părinților nu jócš uni ani 
întregi, iar după a fraţilorii, şi cu deosibire a celorii mai 
mici, în cele mai multe părți numai şese săptămâni (3). 

Ba, fetelori și feciorilori nu le este permisii a purta 
în timpului jelirii nici măcarii flori la ureche si în pălării raŭ 
cuşme, iar dacă le-ai muritii amândoi părinții, lep&dă până 
chiar şi păunii, unde este datină de a se purta păuni în 
pălarie (4). 

Ca dovadă, despre acesta ne pote servi, pe lângă espe- 
riența de tote dilele, încă și următorea poesie poporană din 
Voila, uni sati frumosi din josă de Făgărași, lângă Oltu, 
în Transilvania : 

De când te-ai dusi, băeţele, 
N'am mai pusii la gåtů mărgele, 
Nici la degete inele, 

Nici la urechi floricele. 


De când sa dusi bădiţa 
Mi-i pustie ulița. 





(1) In Bucovina și Moldova; vedi şi Burada, Inmorm. p. 49; — Lambrior. 
op. cit. p. 153. — Com. de AL Baci: «In Stupca, precum si'n alte sate din 
districtulii Sucevei, tinerilor le este în timpulü jelirii oprită de a juca, căci 
dacă se bagă în joci în acesti timpă, 6menii dicii că le pare bine că aŭ 
murită părinţii.» 

(2) Com. de At. Germani, de loci din Crasna. 

(3) Com. de d-lă V. Turturenă, V. Burduhosü, Drag. Bumbacii, şi Em. Cu- 
parencu: «In Ropcea fiii, după mortea părinţiloră, naŭ voe să jóce nici să 
mergă pe la petreceri ună ană întregii.» 

(4) In ţinutul Storojineţului şi ală Câmpulungului, com. de stud. V. 
Burduhosii. 


— 409 — 


De când s'a dusii dumnia-lui. 
N'am dati gura nimărui, 
M'am dati pradă dorului (1). 


In Banată unele femei nu-și spală fața si nici măcar își 
schimbă vesmintele de pe ele în cursulă anului de jelire, iar 
fetele umbla necontenită cu părulii despletiti (2). 

Femeile, respective vă&duvele, cari şi-ai luati îndrăsndlă 
de-a călca acestă datină străbună“ şi de-a se arăta că nu le 
prea pare rëü după bărbaţii lori, nu scapă de înpunsătu- 
rile cam în şagă cam întradinsu ale feciorilorii, cari nu întâr- 
die de-a le spune une-ori chiar nemijlocită după înmormin- 
tare următorele cuvinte: 


S&rmănelulii bărbăţelu ! 

Buni a fosti câţi a trăită 

Rău îm! pare c'a muriti; 

Şi la marginea pămîntului 

N'oiü mal găsi de protiva lui; 
Of! of! mi-a remasi casa pustie, 
Să trăesci în văduvie. . . ., 


După vro două luni: 


Of! sëracu bărbati prostu, 
Buni odori la cas'a fosti. 
Câtu trăia, 
CàáÀtü se'nvârtia. 
Toţi venia 
La casa mea. 
Da de când elù a muritii 
Casa mi s'a pustiită, 
Toţi s'au dusă, mai părăsită! 


Când își află vre-ună amanti: 





(1) «Gutinulă» an. I. Baia-mare 1889. No. 31. «Nu âmblă la nici o petre- 
cere prin 6 săptămâni, respective ună ană. > 
(2) Burada, Inmorm. p. 49. 


410 — 


Dumnedei să-li ierte 

Cu fasole fierte, 

Cu bobi înfloritiă, 

Bine-a făcută c'a peritii, 

Că nu era măcari buni, 
De-o ciubeică de tutuni (1). 


Când jocă înainte de ce li sa împlinită anulu de jelire: 
Ici-i tină, ioi-i glodü, 
Ici mi-i bărbatulă mei mortii, 
Nu sciă stare-oiii să-lă desgropü, 
Sai m'oiă duce la uncropi! (2) 
Sai ast-felù : 
Ici e ţărină, ici glodü, 
Ici e bărbățeluli morti. 
Ică e tocmai unde joci, 
Dragostea mea cea cu foci. 
Ici dórme cu mâni la piepti, 
Şi-o să joci să mi-lii deșteptiă; 
Dar decât 1-ofü deștepta 
Oiü juca și mi-oii cânta: 
«Dormi, dormi bărbăţelulă mei, 
lerte-mi-te Dumnedeü, 
Dormi, dormire-ai somnulii lungu. 
Că câte-am trasă îmi ajungi! (3)» 


Sai, în fine, aşa: 


Aici tină, aici glodi, 
Aici bărbăţelulă morti. 
SI-oiü să jocă, 
Să mi-l desgropă. 


(1) N. A. Bogdani, Literatura populară, culegeri din susul Moldaviei, publ. 
în «Gazeta sătenului,» an. V. Rimnică-săratii 1888. No 10. p. 157. 

(2) Lambrior, în op. cit. p. 153. 

(3) Antoni Pan, O șezetore la ţeră sai povestea lui Moșii-Albu. Bucureșci 
1852. Partea II p. 57. 


— 411 — 


Dar decât oii desgropa, 

Mai bine-oiii bea sf-oiü mânca. 
Şi-oiu să-l vindü si pălăria 
Să-i cetescă liturghia. 

ŞI-oiu să-i vîndu si ghetele 
Să-lu jelâscă fetele (1). 

Poporuli cunósce forte bine dacă o văduvă se mărită de 
nevoea, ce o are pentru ocrotirea gospodăriei sale, sai din 
caracterulu ei celui răi. Deci în Bucovina, când se mărită 
după înplinirea anului de jelire, nime nu-l iea anume de rëü. 

In România însă şi anume în districtulii Bacăului, când o 
văduvă se mărită la uni ani după ce i-a repausati sotulü, 
atunci nu e bine privită de poporii; iar după doi ani nu-i 
mai dice nime nemică (2) 

In casi când se mărită o văduvă, saŭ o fată mare, că- 
reia i sa nimeritü o partie bună si nu-i dă mâna să o lase, 
atunci se face de regulă nuntă tăculă, adecă fără musică. 

In România soțul unui morti nu se pieptănă o septămână 
de la mórtea lui, fiindu rëü de morte pentru acelui soți 
remasi (3). 

In Transilvania nu numai soțulii celui repausati, ci până 
şi femeile cele cu totuli străine, când e unii morti în sati, 
nu se spală pe capii până nu-l îngropă. Altcum are să se 
aprindă satului (4). 

In România la casa, unde a muritü cine-va, nu se spală 
rufele (albiturile) şi nu se spoesce o săptămână, fiindu rëü 
de morte pentru membrii r&mașşi în acea casă (5). 

In Bucovina, totii în restimpulu de cum a închisă cine- 


(1) Doine, strigături si chiuituri culese de mai mulţi învăţători zeloși. Bra- 
sovü 1891. p. 158. 

(2) Columna lui Traiană, an. IX, p. 423. 

(3) Ioneni, p. 42—43. 

(4) Calindariulă poporului pe anulă comună 1889, Sibiü, p. 71. 

(6) Ionénü, p. 43. 


— 412 — 


va ochii și până după inmormintare, se obicinuesce de a 
nu se da gunoiul din casă afară, si de a nu se mai lua 
nici ună lucru din casă (1). 

După împlinirea timpului de jelire văduvele se poti mă- 
rita, fără ca cine-va să le iea anume de rău; iar fetele toti 
atunci iesi la jocă și intrarea se face în cele mai multe 
părți astă-felu: fata purtată de mână de cătră uni feciori, 
aşterne o năframă la pămîntă pe care o calcă cu picidrele 
înainte de-a juca și apoi se prinde în joci (2). 

In Todiresci si Solonețţii, precum sin alte sate din dis- 
trictuli Sucevei, fetele, cari intră întâia oră după jelire în 
joci, daŭ scripcarilorů vr'o câţi-va cruceri, pe când de altă 
dată nu plàtescü nimărui nemică (3). 

Datina jelirii prin lepădarea giuvaerelori, prin reținerea 
dela tote petrecerile împreunate cu joci, prin purtarea de 
vestminte negre şi mai alesii prin umblarea, cu capuli goli 
şi cu p&rulă despletită, deși o întâlnimi și la alte naţiuni 
străine, precum bună-dră la Rutenii din Bucovina, e mai 
multi decât probabil că Românii aü moștenito de-a dreptului 
dela străbunii lori, dela vechii Romană. 

Femeile romane, cum muria cine-va, îndătinai, ca și Ro- 
mâncele nòstre de astădi, a lepă&da tote giuvaerele de pe dîn- 
sele şi a nu le mai lua până ce nu trecea timpului jelirii. 
Titu Liviu ne spune în privința acesta următorele: «In tim- 
puli jelirii femeile își lepădai purpura si aurulă (4).» I 

Fectórele romane, cari erai némurí mai de apròpe ale 


(1) Com. de M. Jemna. 

(2) Lambrior, op. cit. p. 153. — Burada, Inmorm. p. 49.—D. T. Bojinca, op. 
cit. p. 216: «Când intră fecidrele după treeutulü anii mai întâiii in joci, aş- 
ternă o năframă la pămintă, pe care calcă, când dusă, de mână de cătră unu 
saii unii feciorii, se prinde in jocü. 

(3) Com. de d-lă L Avramă jun. 

(4) XXIV. 7, Quidaliud in luctu quam purpuram atque aurum deponunt, 


— 413 — 


mortului, îmbrăcau vestminte negre, își despletiai părului, 
și asti-felu apoi cu capulit descoperiti, și cu păruli lásatü 
pe spate petreceai pe celii morti la mormînti. 

Toti așa făceau şi amicii si cunoscuții mai de aprâpe ai 
mortului. Aceștia asemenea îl petreceau în vestminte de 
jale, adecă în vestminto negre, si cu capulă goli. 

Varo dice în privinţa acesta: «Copilele, cari erai n&muri 
de aprâpe ale mortului erai cernite, iar cele mai de-aprâpe 
erai întruni vestmintii negru și cu părului despletitii urma 
după morti (1).» 

Iar Ovidiu, în epistola cătră Ariadne, dice: «Privesce părului 
despletitii după datina unui ce jelesce și tunica plină de 
lacrămi ca de plâie (2)» 

Jelirea dura, ca si la cei mai mulți Români din diua de 
astădi, uni anii întregii și se numia annus luctus. Elu se ținea 
regulată, la din contră, dacă d. e. văduva se mărita mai 
nainte de a trece acestit anti, —o pedepsia legea prin per- 
derea unori drepturi de moștenire, iar în timpurile cele 
mai vechi, sub republica romană, era declarată de infamă, 
fără omenie, fără ondre (3). 





(1) Varo la Non. XVI. 14: Propinquae adolescentulae etiam anthracinis, 
proximo amiculo nigello, capillo demisso, sequerentur lectum. 

(2) Aspice demissos lugentis more capillos et tunicas lacrimis, sicut ab imbre 
graves. 

(3) M. Besan, stud. cit. publ. în «Albina» an. L, No. 58. 


— 414 — 


XXXI. 


DESGROPAREA. 


La trei ani dela mórtea unui copilu, la cinci dela mór- 
tea unui june, si la sépte ani dela mârtea unui omu b&- 
trână, era în vechime pretutindene datină la Români, ca fie 
care mortii să se desgrâpe și să se prohodâscă ca și întâia, 
óră când a fosti înmormintatu. 

Datina acesta în timpului de față există numai în unele 
comune din Moldova și Țera-Românescă și se face în urmă- 
toriulă chipă: 

In Sâmbăta de pe urmă a anului ală treilea, alu cin- 
celea sai ală șeptelea după înmormintare, némurile cele mai 
de aprâpe ale repausatului punii pe ciocli ca să desgrâpe mor- 
tulü si să-i scâtă tote 6sele afară. 

După ce lau desgropată ciocli, nemurile, cari se află de 
față, iaŭ 6sele, le pună intro covată și, bocindă, le spală 
mai întâiu cu apă curată până ce se facii albe, apoi cu 2—3 
oca de vină, şi pe urmă, după ce le-aii spëlatü 'acuma de- 
ajunsă, le pună întruni coșteiă de pânză, și anume: ciola- 
nele, glesnele şi fluerele picidrelori în fundü, spelele, cós- 
tele, spinarea, andrelele, umerii, braţele precum și cele-lalte 


— 415 — 


ciolane, din cari e compusi corpul, la mijlocă, iară titva 
saă scăfârlia de-asupra. 

După ce le-ai așezatii cu cea mai mare grijă în chipuli 
arătatu, cosândi coșteiuli la gură, ca nu cumva să se perdă 
vre unŭ ciolăneli, $ü ducu la biserică și-lu pună în des- 
părțitura, temeilorü sub icona Maicei Domnului, unde stă på- 
nă a doua qi, adecă până Duminecă după liturghie. 

Preotulii, care e de mai nainte însciințati, că cutare si 
cutare are să se desgrâpe, pomenesce pre celui morti atâtu 
la proscomedie câtă şi " decursulă liturghiei. 

După liturghie iai nâmurile coşteiulu cu ósele din des- 
părțitura lemeâscă, și-lă duci în cea bărbătescă, unde are 
să se facă prohoduliu. 

Inainte de începerea prohodului însă nemurile mortului 
daŭ dascălului două testimele sai tulpane și două lumine, 
dintre ca ună testimeli și-o lumină pentru dinsulu, iar 
cele-lalte să le ducă în altarü să le dea preotului. 

Preotuli:, primindă cele date, iese cu lumina aprinsă din 
altarù în despărţitura bărbătâscă şi începe apoi prohoduliă, 
pre care îli face ca şi la ori-care omü de curândi repau- 
satu. 

Une-ori, și anume la cei mai avuțţi, se face chiar şi cu 
sobor. 

După ce sa cetitii întregii prohodulă, scoti coșteiulă cu 
rămășițele mortului afară din biserică și le duci la tinterimü 
cu procesia, ca si când ar duce pre ună omü de curândii 
repausatu, tmpărțindů ducătorilorii procesiei şi a coșteiului 
testimele, năfrămi sai pros6pe. 

Ajunşi la ţinterimiă, pună 6sele indërëptü în grópa de 
unde aü fostii scâse si dai ciocliloră, cari le astupă, câte 
o găină peste grâpă, de sufletulă mortului desgropatii. Mai 
pe scurti observă mai toti aceleași datine și credințe, cari 


— 416 — 


sai observatii întâia Gră când a fosti înmormintatiu, fă- 
cândi după înmormîntare chiar si prasnică sai comândare 
și ràdicàndü pomulu. 

Ba unii pórtă chiar și slujbele din noŭ şi anume în de- 
cursului postului mare. 

In comuna Zănóga din Țera-Românescă e datină ca 6sele să 
se stringă întruni vasü sau o pomnetă de pânză și astü-felü, 
după ce preotului le udă cu vină, recitândă din psalmulă 
« Miluesce-mă Dumnedeule» cuvintele «Stropi-mă-veă cu isopü 
și mă vei cură» le aşeză la loci curată, saă în uni alt 
cosciugii, dacă se întâmplă ca în acesti timpu să-i moră 
vre o rudă (1). 

Dacă mortulu nu e putredi de totii, atunci nu-lu scoti de 
felu afară din gr6pă, ci-lă lasă în năuntru, așterni de-asupra 
lui, câtu e sicriulu de lungă, o pânză; puni în fie-care mar- 
gine a grâpei câte o lumină de câră galbănă aprinsă, si astu- 
felu tlú prohodesce preotulă după ce a esitü dela biserică. 

In casulă acesta, némurile mortului chiamă de regulă mai 
mulți preoți ca să-lii prohodescă si să-i cetâscă rugăciunile 
deslegăriă, credându-se în genere că trebue să fie de cine-va 
blăst&mată si aturisitii, si din causa acâsta n'a putredită (2). 

In alte părți, toti din Moldova și Țera-Românescă, dacă, 
mortulii se găsesce neputrediti, credându-se că e jurati, adecă 
afurisitii, se razimă de zidului bisericei, si archiereulă sati 
preotulu îi cetesce rugăciunile deslegării pentru cei afurisiți 
şi apoi se înmorminteză (3). 


(1) D. Stănescu, op. cit. p. 329. 

(2) Dict. de S. Sa părintele G. Lateşă, preotă și învățători în Rădășeni; 
Mariuca Nistorii, Româncă din Mălini. — Ved și Burada, Inmorm. p. 52. 

(3) T. T. Burada, Inmorm. p. 52—653 ; — lonână, op. cit. p. 45: «Când se 
desgropă unii mortii și se găsesce neputreditii, se crede că-i jurată. In casulii 
acesta se razimă de zidulii unei biserici, apoi îi cetesce preotulii rugăciunea 
de deslegare a jurămintelorii ce poti fi asupra lui.» 


— 417 — 


Românii din Macedonia credă că numai ună omi care a 
fostii călcători de jurămîntă nu putredesce. Deci, aflându-se 
ună mortü neputredi, vini preoții de-i cetescă şi-lă deslegă 
ca și 'n România (1). 

In casulu din urmă nemurile mortului sunt toti-deauna cu 
multi mai triste și deprimate, si varsă cu multi mai multe 
lacrimi decât atunci, când îi află numai ósele deșirate şi 
góle. 

Spuni mai departe bătrânii, că în vechime, aflându-se uni 
morti neputredi, nu se desgropă numai o singură dată, can 
timpulii de: față, ci de mai multe ori, în mai multe rînduri, 
şi totui-deauna de câte ori se desgropa, i se cetiaü rugăciu- 
nile de deslegare si i se făcea prasnici (2). 

Cum că datina desgropării a trebuitü să fie mai de multi 
forte respândită si cu deosebire în Moldova, se pote cunósce și 
dintr'o doină din comuna Bădeni, judetulü Iași, din care re- 
producemii următorele versuri: 


ȘI-oiu să lasă cu giurăminti 

Ca să-îi faci sicriu de plumbi, 
Sa më 'ngrochi tu mai adâncă, 
Și så mă scofi la cinci ant 

Să-ñï faci gustu cu dușmani (3). 


Când sentâmplă de more vre-unulu din n6mulu celii mai 
de aprâpe alui mortului, atunci nu se mai aşteptă ca să trecă 
timpulă hotărită pentru desgropare, ci 'n multe comune, atátü 
din Moldova câtă si din Țera- Românescă, este datină ca mortului 
ce a murită mai pe urmă, să se desgrâpe la şese săptămâni, 
şi dacă-lu găsescii cu faţa în josii, se dice că e strigoii, și 


(1) Bolintinenu, Călătorii la Românii din Macedonia, p. 91—92. 
(2) Dict. de Mariuca Nistori din Mălini. 
(3) M. Canianü, Poesii populare, Doine, lași 1888. p. 132. 


Mariană, Inmorm. la Komâni. 27 


— 418 — 


îndată i se bate uni pară de lemnu de tisă prin inimă, saŭ 
i se scote inima și cu ea se ungii toți membrii familiei, pentru 
că prin acesta se crede că-i păzesce ca să nu mâră îndată, 
şi nemurile rămase în viétà (1). 

In județulă Mehedinţi în timpurile vechi, după ce se des- 
gropa strigoiulu, se ducea la munte si se arunca sai se în- 
gropa acolo (2). 

In comuna 'Tătărei, județului Oltu, precum sin comuna 
Zănâga din Țe'a-Românescă, se mai crede încă că mortulii 
e strigoii dacă sa născutu cu perdea saii cămașă pe capi, 
de aceea, când môre, înainte de a fi îngropată trupulă lui, 
se lâgă cu rugă, şi-i pună puţinii meiu în sicriu, în gură 
şi în nasu (3), sau i se înfige în burici o undrea şi o lasă 
acolo ca să-i péră puterea si să nu mai pâtă face rëü (4). 

In timpulă mai din urmă însă datina de mai sus a tn- 
ceputü a se rări şi a se întrebuința alta, și anume: în locù 
de ai se înfinge o undrea în burică, se înfige ună fusă în 
mormiîntulă repausatului (5). 

Credinţa în strigoi, numiţi în unele părți ale Transilva- 
niei șisco?, este forte răspândită nu numai la Românii din Ro- 
mânia liberă, ci şi la cei din Bucovina, Transilvania, Banat 
și Ungaria. 


(1) Burada, Inmorm. p. 883. — lonenă, op. cil. p. 41; «Dacă la şese sëptë- 
mâni dela mârtea cui-va mâre şi o allă persónă din familia acelui dintâiti 
mortă, atunci acesta se deser6pă, și dacă îl găsesce cu faţa în jos se crede 
că este strigoiă și îndată i se bate ună pară în inimă pe care o șiiea si cu 
ea se ungii toți membrii familiei, păzindu-se prin acesta de a mai muri vre- 
unul.» 

(2) Burada, Inmorm. p. 53. 

(8) Burada, Inmorm. p. 563—54. — D. Stănescu, op. cit. p. 325: «Alţii (strigoi) 
chiar se zemislescii ast-felă, născându-se cu o cămașă de peliță forte supţire, 
ca semnü ali calităţii de strigoii.» 

(4) D. Stănescu, op. cit p. 325. 

(5) D. Stănescu, op. cit. p. 325, 


«Aflându-mă în Transilvania, în comuna Zernesci, — scrie 
d-lă Th. T. Burada, — mai multe femei din Poiana-M&rului, 
unŭ satii aprope de acea comună, credândă că plâia, care 
ținea neincetat de vro câte-va dile, provenea din causa 
morții unei fete îngropate de curîndă si presupusă de stri- 
găică, merseră la mormînti și desgropară cadavrul, şi-li 
str&punseră, cu furci de fierü în inimă, în ochi şi în pieptiă, 
și apoi întorcându-o în secriü cu faţa în jos aü îngropato 
iarăși (1) » 

In alte părți din Transilvania, precum bună ră în co- 
muna Secădate şi Săcelu, morții, despre cari se crede că 
sunt strigoi ori pricolică, și cari se cunosci mai cu s6mă 
pe aceea că, după cum spunii unii, aü códă, se îngr6pă cu 
fața în jos, sai li se bagă în gură ustunoză (usturoii, ai) 
și pietre, sai li se împlântă în inimă o ţ6pă, sau li se taie 
capulă și așa se pună apoi în sicriü si se îngropă, ca să 
nu se pâtă sculă din mormintü si să sugă sângele sau să 
mânce inima celoră vii, căci pretutindene se crede că stri- 
goii iesiti n6ptea din morminte, cu deosebire în séra spre 
St. Gheorghe, Inălțarea Domnului si St. Andreiü, când aŭ 
cea mai mare putere; si atunci nu numai că ieau laptele de 
la vacile mulgătâre si le sugi sângele, nu numai că facil 
Gmenilori o mulțime de neplăceri, neajunsuri și daune, de 
cum înnoptsză si până cântă cocoșii, ci toti-odată mănâncă 
rindü pe rindü câte ună membru din familia loră, sai le 
mănâncă numa) inima și le sugi sângele, din care causă tre- 
bue numai decât să moră (2). 

In Bucovina morţii, despre cari se crede că sunt strigo% 





(1) Burada, Înmorm. p. 54. 

(2) Com. de L. Georgescu; Rom. Simi; Teodoră Simonă, stud. la gimn. din 
Nàsëudü : «Despre Strigoi şi Pricolici se crede că umbra lori! iese din mor- 
mintii (adecă ca fantome) si umblă pe câmpii si prin satii, iar după ce cântă 


— 420 — 


se punü în secriă cu faţa în jos. Iară după câte-va sëptë- 
mâni se desgrâpă şi, de-lu află numai în câtu-va miscatü în 
secriu, îi batu ună cuiü de lemnu drepti în inimă, pironin- 
du-lu astui-felă de tunduli secriului ca să nu se mai pótà 
scula. lar acesta se face numai atunci, când presupusul 
strigoii supără prea tare pe cei rămași în viaţă, arătându- 
li-se în visü, sait dacă li se pare lori a-lŭ vedė n6ptea 
cercetându locurile pe unde a trăitu. 

In timpului mai noŭ însă atâti credința în strigoi câtu şi 
datina de a-i desgropa şi străpunge în inimă a începută a 
dispărea din Bucovina, si mai alesă de când mai mulţi inşi 
fură fârte aspru pedepsiți de cătră autorităţile civile pentru 
credinţa lorii cea deșartă și pentru datina lorii cea rea de 
a-i desgropa si a-i diforma în chipului cum sa arătată (1). 

In Banată nu numai pre aceia, despre cari se crede că 
sunt strigoi, ci chiar si pre vrăjitore, precum și pre tâte 
acelea femei, despre cari se presupune că aü relațiuni cu 
spiritele cele necurate, le culcă cu fața în jos şi asa le tn- 
gr6pă, credândi că apoi nu iesiti n6ptea din mormînti și 
nu umblă în Grele secrete ca să facă 6meniloră rău (2). 

Atâti în privința corpului omenescă, pentru care până 
la alu séptelea anu, când i se face desgroparea si deslega- 
rea de blăstemele óselorü, Românulă aprinde candela sai 
diferite lumini si arde miresme sfinţite pe mormintuli sëü, 
iar dela alü șeptelea anii începândi înainte dispare re 


cocoșulii de mieduli nopţii le piere puterea și iar se bagă în mormintü.> 
— D. Stănescu, op cit. p. 325: «Ideea că unii morţi se facă strigoi e fârte 
răspândită. Eï, după cum crede poporuliă, iesii nâptea din mormintiă cu cos- 
ciugulii în capii și mănâncă rind pe rindă câte uni membru din fainilia 
sa.» — Nic. Densuşanii: «Scrutări mitologice la Români,» publ. în «Familia,» 
an. IV. Pesta 1868. No. 38, p. 449—450. 

(1) Com. de d-lŭ Av. Macoveiti, preotii, și alți Rom. 

(2) Vegi «Fainilia» an. VII. Pesta 1871. p. 63. 


— 421 — 


cum amintirea urmașiloră săi, mai alesi dacă în aceiaşi 
gropă nu mai vinu alți odihnitori noi (1). 





(1) V. A. Urechiă, Mironii Costinii, Opere complete, t. II, Bucuresci 1888, 
p. 588: «Dela introducerea creștinismului în Dacia, mormintele nu aü mai 
fostă locuri de odihnă eternii neturburate, cum erai mormintele romane 
vechi. Creștinismului a fostii și este, fără să-și dea séma de ce face, unii 
agentii distrugătoră ali morminteloră. In adevără, ritualulă creştinescă a 
redusă cultuli mormintului la gépte ani. Până în ală șeptelea anii Românuli 
creștinii aprinde candela, făclia la sărbători mari și arde miresme sfinţite 
pe mormintele alorú săi. La ală șâpteloa ani sc face desgroparea și sfin- 
ţirea oră deslegarea de blesteme a 6selorii. Acestă actă creștinescii dă, din 
nenorocire, ocasiune de glespoiarea niormintului de cele mai preţiosc res- 
turi istorice : bănuţulă dcla toiaeü, ineluli care unc-ori cra însu-și sigilulă 
mortului, fără a mai aminti si de fragmentele din haine cu cari a fosti în- 
gropati vre-un personagiii ilustru. După desgroparea de sépte ani, mor- 
tulü dispare óre cum din amintirea urmasilorü lui, mai alesi dacă in aceca-și 
grópă nu mai vinii noi odilhnitori. 

«Acéstă împrejurare ne explică puţinulă numării de morminte, cari aü stră- 
bătută până la noi din seculii anteriori; aprope numai acele morminte mai 
există, cari aü fostii așezate în interiorulii bisericilorii, adecă cele ctitoresci. 
Afară din biserică, mormintele dispărură, însemnate fiindă mai adese cu câte 
o cruce de lemni, și une-ori, din causa strimtoririi cimitirului, gropile se 
&oliră de se ca să facu locii la noi odihnitori. Numai legca modernă a ci- 
mitirelorii așezate afară din oraşe, a asiguratù repaosii eternii mormintului... 
pentru cei cari polii să-şi plătescă posesiunea neturburată a doi coţi de pă- 
1nintü! 

«Şi cu tóte aceste scăderi in cultulü mornnintului, provenite din ritualulü 
mortilorü la creștini, sai din organisatiunea socială, venerarea mormintelorii 
este semnü de vitalitatea naţională. A-și aminti de cei cari aŭ fostă, de cei 
cari aü lucrati în vre-o direcţiune pentru ţsră, este o probă a acelei vitali- 
tăți. Omulü legă totii-deauna firesce presentulü de trecută. Cine nu face așa, 
nu pote să-și deca séma de viitorii.» 


—- 422 — 


XXXII. 


SUFLETULU. 


Dela începutulă studiului de față și până aici ne-amii ocu- 
pati, amă pute dice, mai numai cu corpulă, cu datinele si 
credințele privitâre la acesta, precum și cu celea ce-i sunt 
omului de neapărată trebuință pentru mântuirea si odihna 
sufletului săi după mârte, pe când despre sufleti ami amin- 
titi numai ici colea câte ceva. 

Acum însă, după ce amii spusii toti ce ami avută de spusă 
în privința corpului precum și în privința eliberării sufletu- 
lui de la munca cea eternă, a sositii rândul, ca să vorbimü 
mai cu de-amăruntuli si despre suflet. Să vedemi ce 
face acesta, după ce se despărțesce de corpu? când, cum 
şi pe unde umblă elă până ce ajunge la loculă de odihnă 
sai de muncă, care-i este rënduitü de Dumnedei amësuratü 
fapteloră sale din lumea acesta. 

Vomi începe deci mai întâi cu credinţele și datinele 
Românilori din Bucovina şi anume a celori din districtulă 
Sucevei. 

Românii din orașulă Sucéva credă şi spună, că sufletulă, 


— 423 — 


după ce a eşitů din omii, şede întruni ungheriii alti casei 
şi acolo aşteptă până ce scotă mortulii afară, apoi ese și 
elu cu acesta din casă şi, după ce-l petrece la mormîntii 
şi vede cum flù pună. în grópă, se înalță la ceri. 

Românii din Mihoveni-şi Buninţi credi că, după ce sa 
despàrtitü sufletulii de corpă, se arată la trei dile, când se 
pune unii ștergariă la ferâstă şi unii pieptene pe pragulii uşei; 
pe stergariü să se odihnâscă, iar cu pieptenele să se piep- 
tene. După aceea, se mai arată la șese dile apoi la şese luni 
şi pe urmă la unui ani, 

Cei din Stroesci spună că totă timpului câtiu stă corpuliă 
încă neaşezati în mormiînti, sufletulă șede de'napoia casei 
şi aşteptă până ce iesă cu mortulă din casă. Cum iesi însă 
cu mortuli din casă, Dumnedei îl chiamă la prasnicii și asa 
se duce sùfletulŭù o dată cu corpului (1). 

Cei din Todiresci şi Solonefü spuni că sufletului, câti stă 
corpulă omului neîngropati, atâta stă si elă pe lângă corpi 
și pe lângă casă. După ce se îngrâpă corpului, se depărteză 
şi elă de dinsulu și trecândă pe la vmž se duce sai în 
sadă sau în raiă, după cum i-aŭ fostii si faptele: rele sait 
bune. La şese s&ptâmâni vine acasă si, dacă-i daù nemurile 
sale de astă dată ceva de pomană, se duce fârte bucurosi, 
iar dacă nu-i daŭ nimici, merge forte supărati (2). 

Românii din Bălăcâna credü că, după ce a eșiti sufletuli 
din corpă, mai rămâne pe păminti, până ce se îngrâpă mor- 
tulu, stândi la capulă acestuia și jelindă împreună cu cei 
de casă, iar a treia di după ce sa înmormîntat acuma, 
mortului și i sa făcută prasnicu, părăsesce casa, unde a vie- 
tuitü, și se duce în ceriu (3). 





(1) Com. de Antonii Petriceni, stud. gimn. 
(2) Com. de É Avramü, stud. gimn. 
(3) Com. de M. Jemna, stud. gimu. 


— 424 — 


Cei din Stupca dici, că sufletulă nemijlocită după ce se 
despărțesce de corpi, viindi ângeruli dela botezi și luându-li 
cu sine, merge si petrece în cerii până ce sosesce timpului, 
ca să i se înmorminteze corpulu. Când se înmorminteză 
corpulă, atunci se scoboră și eli din ceră și-lă petrece 
până la mormintă, apoi merge și petrece iarăși în ceri. 
A treia di după ce sa, înmormîntată corpulü, se scobâră din 
noŭ din ceri şi cercetâză casa, unde a locuită, câtii timpi 
a viețuitii pe pămiînti In acestă, di deci îndătineză Stupca- 
nii de a pune o tavă cu făină în locului acela unde a mu- 
rită omulü, credendă că viindu sufletulă, trece peste tavuua 
cea, cu făină, și trecândi elü pe acolo i se cunosc urmele 
Si cunoscându-i-se urmele e unii semnii că-i trebue ceva. 
Atunci nâmurile îi dai ori-ce de pomană şi-lă jelescü (1). 

Românii din oraşului Siretă spuni că dacă pe locului, unde 
a murită uni copilu, se cerne făină în sera cea dintâi după 
ce sa înmormintată, și se pune acolo uni păhari cu apă 
curată și pe pàharü toiagulă ca să ardă, atunci nu numai 
că vine copilulă peste nâpte si bea apă, ci a doua di di- 
min6ţă se cunoscă chiar și urmele sale pe unde a umblată. 

Mulţi inși pretindă, că făcendi acâsta, aü vădută o mul- 
țime de urmușore ca de copilă împrejurul paharului. 

In Mănăstidra sai St. Onofrei, comună în apropierea 
oraşului Siret, când more cine-va se pune la capului lui o 
ulcică cu apă, o năframă şi o lumină. Sufletul șede pe 
năframă lângă mortii până ce se duce mortuliă la mormîntii. 
Apoi plecă si elü pe calea sa, adecă merge sati în raiü sait 
în iadu, după cum și-a câștigatu (2). 

In Vicovulii-de-sus și 'n Bilca, sate în districtulu Rădău- 
țului, când mâre uni omi, îndată se pune o năframă, o 


(1) Com. de Al. Bacii, stud. gimn. 
(2) Com. de Elisaveta Agapi 


— 425 — 


ulcică sai o sticlă plină cu apă, cu uni colaci saŭ o bulcă, 
pe dinsa, și o lumină pe ferâstă, credânduse că acolo se 
așeză și stă sufletulă în decursuli celori trei dile, câtă stă, și 
mortuli în casă, şi ședându pe năframă şi gustândă din bulcă 
și apa din ulcică, A treia di însă se înalță la cerii, de unde se în- 
târce iarăși la trei si la sése dile, apoi la sése săptămâni şi la 
uni anii la acea casă, în carea trăitii împreună cu corpulă. 
După acâsta nu vine mai multi până întrali șeptelea ani 
şi anume în diua încare a murită, și dacă nemurile sale îi 
daŭ atunci ceva, de pomană, eli se bucură fârte tare, şi se 
întârce cu pompă îndărăptu la cerü, şi apoi se înstrăineză, 
şi nu vine mai multă (1). 

Toti în Bilca este datină de a se pune după înmormin- 
tare în loculă acela, unde a muritü omulü, o ulcică cu apă, 
o bulcă și două lumini, una: care trebue să fie făcută din 
toiagă, iar alta, nouă. Aceste lumini ardü în trei seri acolo, 
unde sai pusi. A treia di, după ce a veniti acum sufle- 
tului și a b&ută din apă, se dă ulcica de pomană unui 
omă sërmanü cam de etatea aceea, de care a fosti si mor- 
tulü (2). 

Românii din Crasna, districtulă Storojinetului, îndătineză 
de a pune, înainte de a eși omului sufletulă, și anume când 
îi ţină lumina, o strachină saŭ o 6lă cu apă prospătă și 
curată lângă dinsulă, creqândi că tare-i arde sufletului. După 
cea muritü credă că sufletulă se duce drepti la strachina 
cea cu apă, bea puţină apă de aceea, pe urmă se scaldă 
într'însa si astü-felü se r&coresce. Strachina sai óla respectivă 
se dă de pomană celui ce a tinutü lumina, care, ducându- 
se cu dinsa în grădină, varsă apa, în care sa scăldată su- 
fletulă, pe ună pomi, iar strachina o iea si o duce mai pe 





(1) Com. de Iust. Cârdeiii. 
(2) Com. de Lust. Cârdeiă. 


— 426 — 


urmă acasă. Sufletulü însă, după ce a băută din apă şi sa 
scăldată, se pune lângă corpi si totu timpulă câti stă 
acesta, în casă stă și elŭ lângă diînsulii sau se pune si stă 
la cheutârea casei. 

Mai departe credü Crăsnenii că nu e nici de cum bine 
a sta pe feresta deschisă, de Gre-ce, când mori nu pâte 
eşi sufletului din casă afară. Asemenea, când se iea vro 6lă 
de la foci nu e bine a-i lăsa’ loculi desertü, pentru că 
murindă nu poți închide gura, ceia ce, după cum am vě- 
dutü și mai susü, e semnü rëü. 

In fine, eredü și spună Crăsnenii, cà sufletulü până la sése 
s&ptemâni după scoterea si inmormintarea corpului, vine ne- 
întrerupti la casa unde a încetati din vieţă, mai alesi însă, 
n6ptea kojma cércă corpuli și se frămintă după dinsulă, doră, 
dórà iü pote afla. Ba elù, nu numai până la sése s&ptă- 
mâni, ci și mai târdiii încă cercă corpulă dacă nu i se dă 
nimici de pomană. 

Drepti aceea nici ună Crăsnenii nu se încumetă a se culca 
şi a dormi în decursulu celorü sése săptămâni pe locului 
acela, unde a muriti și a stati mortulii înainte de înmor- 
mîntare. 

De la șese săptămâni înainte însă, când snfletulü vine 
pentru ultima óră, când se face osfeștanie și pomenire, nu 
se mai teme nime a se culca și a dormi pe loculi acela, 
pentru că, — spuni ei, — din diua aceea începândi, sufletul 
nu vine mai multi ca să-și cerce corpului (1). 

Românii de peste Prută, şi anume cei din Boianu si Ma- 
hala, dică că atâti sufletului câtă şi mortea stau trei dile 
pe lângă corpulu omului și pe lângă casa în care a repau- 
sati acesta. După trei dile însă, și anume după înnior- 
miîntare sufletului se duce, dar nu pentru toti-deauna, ci 


(1) Augitii dela mat multe românce din Crasna. 


— 427 — 


în decursulü unui anii se tntórce de maj multe ori si anume: 
odată la șese s&ptămâni, iar a doua órà la unii ană. 

Când pocnesce sai trăsnesce ceva în casă, atunci e, după 
credința Românilorii din Boian si Mahala, uni semni că 
a veniti sufletului, iar când viseza pe mortă că a venitii 
acasă, atunci e unŭ semnii că cârcă ceva de pomană sai 
că şi-a adusi aminte de noi și a veniti să vadă ce mai 
făcemi şi cum trăimi (1). 

Românii din Stulpicani, districtuli Câmpulungului, credi 
şi spună, că sufletului, după ce sa despărţitii de corpă, se 
învârtesce trei dile prin casă. A treia di însă, când se 
înmorminteză corpulă, se duce și elii dimpreună cu acesta 
până la grâpă, unde petrece asemenea trei dile. De aici se 
duce de-a dreptulii înaintea lui Dumnedei şi-i spune că a 
venitii de unde la trimisă, şi Dumnedei pe urmă îlu tri- 
mite în altii locă, şi anume, dacă a fosti păcătosi, întruni 
trupă unde să petrâcă în chinuri, iar dacă a fosti curată 
Mü trimite în unulu p&cătosi ca acela să se îndrepteze. După 
acesta se pornesce și rătăcesce o bucată bună de timpi 
prin lume, iar la urmă se bagă sai întruni omi, care 
abia se nasce, saŭ se duce si se bagă într'o vită curată 
ori întruna spurcată și după aceea în pasări, și din pasări, 
după ce sa îndreptati și curăţitii deplinii de tote păcatele, 
se duce si trece tote vămile și ajunge în raiu. Asta trebue 
sufletului s'o facă în decursi de 40 de dile sai, după în- 
prejurări, și mai multi, si se dice că necăjiti fiindu de tre- 
cerea prin atâtea trupuri și-a trasi acum canonulă, câti 
a avutü să-lu tragă. 

În acestă călătorie îndelungată sufletulii este toti-deauna 
petrecuti de unii ângeri, si dacă cine-va se încumetă ca 
să se rostescă cătră unulu dintre dinșii cu unŭ cufitü, se 


(1) Com. de d-lă V. Turturénü, preoti, si Ionică alü lui Iordachi Isacă. 


— 428 — 


dice că respectivulu își taie ângerulu sëü păzitori pe unii 
timpu de sépte ani (1). 

Românii din Fundului-Moldovei istorisesci că cât stă mor- 
tuli în casă, stă și sufletul cu ângerulu săă păzitoriu în 
casă, iar când flù înmorminteză, atunci îli petrece si elù 
până în ţinterimiă. După acesta mai stă încă 40 de dile pe 
pămiînti, până ce ai săi, faci prasnicii, apoi părăsindu pă- 
mintulü, trebue să trâcă prin ună focă, si trecându focului 
acela merge întruni locă r&corosă, unde aştâptă judecata 
cea maï de pe urmă. In timpulă acela, câtù stă sufletulii 
în casă, pună uni pahari cu apă, ca să aibă sufletuli 
când e însetată, de unde bea. O sémă aŭ datină de a aprin- 
de, pe loculü unde a murită, câte o luminare în diua de 
Alexii (2). 

In Moldova si anume în comunele Petia, Rădășeni, Baia, 
Sasca, Mălini, Drăceni, şi altele din judetulü Suceva, plaiulü 
Muntele, credi Românii că sufletul, după ce sa despărțitii 
de corpi, stă trei dile pe lângă casă precum şi de-asupra 
capului celui mortă. 

In r&stimpulii acesta ângerulu îli portă prin tâte locurile: 
bune şi rele, pe unde a umblatü elă, câti a fosti în viţă 
şi-i spune: aici ai făculu acesta, dincâce acâsta, si totii asa 
până ce sfârșesce tóte lucrurile. 

A treia di, când ducii pe mortii la gr6pă, se duce şi elü 
cu dinsulă, si după ce aŭ sloboditi acuma cioclii corpul 
în gropă, sufletulă, uacă a făcută bine, W dice: 

Trupule, trupşorule, 
Scumpule odorule! 


Dute-acuma în mormintü, 
Că eu mergi la Domnulii sântă. 





— — 


(1) Com. de Nic. Cotlarciuciă, stud. gimn. 
(2) Com. de Const. Mercheșii şi L Tonigariă, stud. gimn. 


— 429 — 


Eü më despărțescii de tine 
Si më ducii unde e binc! 

Dacă, din contră, mortulă a fosti unit omii p&cătosti, 
atunci sufletului, îi spune: 

Hoitule, hidü, hoitule, 
Negrule-amăriîtule ! 

Du-te de-acum în mormîntii 
Spre mâncarea viermiloriă, 
Că numa! de răului tëü 
Trebue să suferi şi eŭ, 
Numa! din pricina ta 

O să suferii muncă grea! 

După ce a rostită cuvintele acestea și după ce sa înmor- 
mîntatii acuma, corpulii, ângerulu luându-l, îlă duce într'unii 
loci anumiti, unde petrece până la vremea cea de judecată. 

In locul acela, unde a repausatii mortulii, se pune în cele 
trei seri după înmormiîntare, ca și n Bucovina, o ulcică sai 
o strachină cu apă prâspătă sau cu vinü, cu uni colacă 
pe dinsa, iar alăturea o lumină aprinsă, de regulă r&mășiţa 
toiagului, sau 3 lumini făcute din r&mășiţa toiagului și lumina 
din mână, adecă din lumina care sa tinutü la repausare în 
mâna mortului, cari se lipesci în rindü de marginea, ulce- 
lei saŭ a străchinei. A treia n6pte se lasă luminele să ardă 
până ce se sfársescü. 

Acâsta se face de aceea, pentru că în decursü de 40 de 
dile, mai alesi în cele trei dile după înmormiîntare sufletulii, 
neputându-se despărți așa de grabă de casa unde a trăiti 
bine, vine şi bea apă din ulcică si gustă din colaci. Dar elu n'o 
face acesta numai în cele trei seri, ci și mai pe urmă până 
la 40 de dile cârcă pe ai săi ca să vadă ce Forü mai da 
de pomană (1). 





(1) Dict. de A. Pletosi din Rădășeni si M. Nistoră din Mălini. — Vedi si 
Burada, Inmorm. p. 46. 


— 430 — 


In alte părți, totii din Moldova, este datină de-a se tă- 
mâia în casa unde a fosti mortulu și a se turna pe loculă, 
unde sa s&vârșitii din vieță, puţină apă, apoi a se duce la 
morminti vinu şi tămâiă, credendu-se că până la 40 de 
dile, când începe a putredi trupulu, sufletul mortului um- 
blă sburàndü pe lângă casă şi pe lângă morminti, după 
aceea trece în ceea-laltă lume (1). 

Românii din unele părți ale Țerez Românesc] credů că su- 
fletuli omului mortii umblă timpii de sëése săptămâni pe 
unde a umblati cu trupulă, apoi vine la mormintii, își adu- 
nà totii ce i s'a datii până atunci de pomană, se sue pe cruce, 
apoi se înalță la ceri. Dacă nare cruce, șede pe mormîntă 
până ce pune cruce, si apoi se înalță (2). 

In alte părți din Țera-Românescă, se crede că sufletuli, 
după ce iese din corpă, ângeruli îlu plimbă prin tote locu- 
rile, pe unde a umblati, când era în trupă. Şi se dice că 
prin ori-ce loci şi prin ori-ce potecă a fostă omuli în vi- 
aţă, se duce acum sufletul cu ângerulă. lar, după ce a cu- 
treerati tote locurile, se întârce acasă și se pune pe streșina 
casei, unde stă trei dile. Dar, îndată ce a ajunsă la streșina 
casei, unde e mortulii, fiind cuprinsi de sete, dice ângerului: 

— Vai ângere, multi mi-e sete! 

Ângeruli îi răspunde: 

— Dute 'n casă aci josă şi bea apă! 

Acesta se 'ntâmplă tocmai când rudele mortului jelescă pre 
mortu. 


(1) Burada, Inmorm. p. 48. — Lambrior, op. cit. p. 155: «Se crede că 40 
de dile sufletulii mortului stă încă în casă sati umblă pe la mormintă, iar 
după împlinirea acestora se duce în cea-laltă lume. De aceea în vreme de 
40 de dile se tămâidză desă prin casă și pe la mormintü, unde se aprindă 
și luminără.» 

(2) Ionénă, op. cit. p. 45. 


— 431 — 


Sufletulü se scobórà de pe strașină, se duce în casă, dar 
îndată ese din casă afară cu totulă mâhnitia. 

Ângeruli îlă întrebă: 

— Ai bëutü apă? 

— Nu! . . . nam bëutü, răspunde acesta, căci mi sa, 
făcutii scârbă mare, din causă că acolo în năuntru văqui 
uni hoitü mare, pre care iü mâncaii nisce ciori. 

Hoitulu acela era corpulü lui. 

— Vegi! în trupulă acela — tï dice acum ângeruli, — 
ţi-ai făcut tu vaculă și abia acuma ai eșită dintrinsuliă. 
Ciorile, ce ai vëdutü, sunt nemurile tale, — te jelescii că tu 
ai esitü din trupă! 

De acesti r&spunsii sufletului este forte mâbhniti şi în mi- 
rare (1). 

In fine toti în Țera-Românescă, există credința că după, 
morte, în timpi de sése săptămâni sufletului pribegesce de-a 
rînduli în fie-care qi prin tâte locurile, pe unde a um- 
blatü, iar sera vine si se odihnesce după usa dela tinda 
bordeiului, prin casă și pe la mormintii, unde se aprindă 
și lumînări.» 

De aceea, lumea din casă e ţinută, ca să nu pună nimic 
spurcati după ușă. 

Trecëndü cele şese săptămâni, sufletului celui morti, pur- 
tati de ângeri, merge la raiil. 

In acestă cale însă este împedecată de cete de diavoli, 
cari caută, ca, să-lă răpâscă si să-lú arunce în iadü sub dife- 
rite acusări. 

Dacă celu morti în viéfa lui a fosti omü drepti, elü nu 
pòte fi oprită de draci, iar dacă a fostii păcătos, atunci este 
răpilă din mâna îngerilorii și dusi la iadü (2). 

(1) I. St. Negoescu, «Credinţe pop.» publ. în «Lumina pentru toți» an. Il, Bu- 


curesci 1888. p. 474 — 475. — lonenă, op. cit. p. 46. 
(2) D. Stănescu, op. cit. p. 323. 


— 432 — 


P&cătoșii, carii aü avută nenorocirea să intre în iadă, sunt 
ţinuţi şi munciţi acolo pentru totü-deauna, Din contră însă, cei 
drepți capătă din când în când libertate si viindă în lume 
se arată la membrii din familie și cerü ceea ce le e necesari. 
Acesta o potă ei face în timpului nopții în tótă libertatea. 
Îngerii fi conducii unde voesci, însă îndată ce se face diuă, 
ei trebue să plece şi să se ducă iarăşi la locului lori, căci 
lumina dilei îi prigonesce după urmă (1). 

Românii din Dobrogea eredü că sufletulă mortului stă sése 
săptămâni de-asupra ușorului dela ușa casei, de aceea aş- 
ternü eí de-asupra acelui ușori o «pominetă,» adecă o bu- 
cată de pânză albă, tăiată dintr'o frâmbă (valů de pânză), pen- 
tru ca să aibă pe ce să stea sufletului (2). 

In Transilvania, districtulă Năs&udului, eredü Românii, ca 
şi fraţii lorü din Bucovina, că sufletului celui repausată pe- 
trece şese săptămâni sati 40 de dile pe pămiînti, iar după 
aceea se duce și petrece în Câmp Iludeului până la a doua 
venire (3). 

Alți Români, totii din districtulă Năs&udului, credi si spunü 
că sufletul nu se depărteză îndată după desfacerea sa de trupă, 
ci elu stă în apropierea cadavrului, ba încă Hü și însoțesce 
pe acesta până la mormntă, si după ce respectivulă sa 
așezată la repaosulă eternă, sufletulă vine iarăși indërëptü la 
locuința mortului, unde petrece timpi de șese săptămâni, 
iar loculă sëü de petrecere e închietura (cheit6rea) casei 
de cătră r&sărită. La sése săptămâni după înmormiîntare se 
facă uni soi de pomene numite «de șese săptămâni.» După, 
ce sai împlinită şi acestea, sufletulă se depărteză și se aşeză 
în ceră. 





(1) D. Stănescu, op. cit. p. 331. 
(2) Burada, Inmorm. p. 46—47. 
(3) Com. de Alexandru Boeriu, stud. gimn. 


— 433 — 


Şi iarăși alţii cred că sufletuli, în intervalulă de sése sěp- 
tămâni, adecă dela înmormintare si până ce se facii pome- 
nele de șese săptămâni, totii rătăcesce în continui, iar când 
se faci aceste pomeni se apropie iarăși de locuința celui 
repausatii și asistă şi elü la acea masă și apoi se despăr- 
teză pentru tot-deauna (1). 

In alte părţi ale Transilvaniei esistă credința că sufletuli 
celui repausati rămâne unii timpi mai îndelungati pe pă- 
minti, si în timpului acela nu petrece nici în -cerù nici în 
iadă, ci în lumea acesta, unde umblă încolo şi încâce, vine 
în atingere cu alte suflete, iea parte la bucuria- gi întristarea 
celori ce aŭ r&masi în visță, si are anumite lipse, cani tre- 
bue să fie numai decât îndeplinite de cătră ai sti. Abia 
după trecerea unui timpii mai îndelungată și după'o pri- 
begire lungă peste dou&-deci si cinci de ape, ajunge sufle- 
tul, petrecuti fiindă de ângeruli său, în lumea. cea-laltă 
unde capătă iarăși corpuli, care la purtati în acestă lume (2). 

In Banati, la eșirea sufletului saü și după. ce plecă cu 
mortulă din casă, se pune într'o ferestră ună păhari cu apă, 
creându-se, ca și 'n cele-lalte părți locuite de Români, că su- 
fletulü petrece 40 de dile pe pàmintü sin r&stimpuli acesta 
fiindă însetati vine şi bea npă din păharulu celü de pe fe- 
restă, care sa pusi anume spre acesti scopi (3). 

Din tâte cele espuse până aci resultă că sufletul omu- 
lui, care a vietuifü după prescriptele dumnedeesci, petrece 
de regulă pe păminti 40 de qile, adecă până ce nemurile 
sale îi daŭ de pomană tâte celea.ce-i sunt de. neapărată tre- 
buință pentru mântuirea şi căl&toria sa în cea-laltă lume. 
Din contră, dacă omulă şi-a luată singuri vița, dacă a 


(1) Com. de d-lui T. Simonti. 

(2) Wlislocki, op. cit. p. 33. 

(3) Com. de d-lui Jos. Olariii. 

2farianë, Inmorm. la Români. 28 


— 434 — 


fostă fórte păcătosiă, saŭ i-a rëmasü corpul neînmormintată, 
atunci trebue nu numai să rătăcâscă timpii mai îndelungatii 
pe păminti, ci totii odată să între si să petrâcă prin dife- 
rite corpuri omenesci și animalice, până ce se curățesce de 
tote păcatele câte le-a comisă trăindă în lume, şi abia după. 
aceea se pornesce spre loculii de odihnă. 

Credinţa acesta însă o întâlnimii nu numai la Români, ci 
ea se află și la alte popóre atâti din anticitate, câţi şi din 
timpul de faţă (1). 

Așa învățătura religionară şi filosofemele lumii vechi eraŭ 
de părere că sufletul, mai nainte de ce a însufleţitii cor- 
puli omenescii, trebue să fi locuitii în alte corpuri şi că 
după mortea omului trece iarăși întrună noŭ organismů, 
anume ca să se curățescă si să pótă ajunge în urmă la ţinta 
perfecțiunii sale. 

Invěļțătura brahmară a Indienilorii vechi represintă emi- 
grările sufletului după mórte prin animale rele şi bune ca 
penitențe și mijlce de curăţire. 

Preoţii egipteni eraii de părere, că sufletulă după mortea 
corpului pribegesce prin tote speciile de animale si că după 
3000 de ani întră iarăși întruni corpi omenescii. 

Probabili că de la Egipteni aŭ acceptati credinţa în su- 
fletii mai întâi Grecii, şi dintru începutii so fi propagată 
Pherekydes și înv&țăcelulii sëü Pythagoras, care și-o închi- 
puia ca unii procesă de curăţire. 

Metemsihosă, schimbarea, sufletului, și metensomatosă, schim- 
barea corpului, sunt terminii grecesci pentrii emigrarea și 
transformarea sufletului. 

Pitagoreii mai târdii învățaii, că sufletulă, eliberată fiindü 
din cătușele corpului, trece în imperiulii morților, şi după 


(1) Wlislocki, op. cit. p 32. 


— 435 — 


o petrecere mai îndelungată sai mai scurtă în acestă im- 
perii însuflețesce din noŭ alte corpuri omenesci saŭ anima- 
lice, până ce deplină curăţiti si demni, se întârce iarăşi la 
isvorulă primordială ală vieţii. 

Empedocles susținea o emigrare a sufletului chiar si în cor- 
purile plantelori. 

In misteriile grecesci se'nvaţă, că sufletulă, la sosirea sa 
pe păminti, ar fi învăliti intro mulțime de vesminte (adecă 
de patimi si dorințe sensuale), pe cari trebue să le arunce 
una după alta, înainte de a se pute întârce iarăși îndăr&ptu. 
Ca conducători alu sufletelori (Psychopompos) în patria 
lorii originală apare Dionysos sati Bakchus, care le-a pri- 
mită dela Persephone din împărăţia întunerecului, unde aŭ 
fostă supuse unei curățiri, iarăși pe pămintii, unde năzuesců 
acum prin cunoscință si faptă după demnitatea eroică. Oca- 
siune spre curăţire le oferia misteriile. 

Platonse exprimă de-a dreptului că sufletele înainte de-a 
intra în Gmeni aŭ fosti odată aice, si la venirea loră de a 
doua 6ră își caută corpuri, cari ară fi mai plăcute făpturii 
lori; aşa tiranii se viră în lupt si vulturi, cei activi în al- 
bine si furnici. Până la deplina întârcere în stnulů Dumnede- 
irii trece, după dinsulă, uni restimpi de 10.000 de ani. 

Neuplatonicii desvoltă aceste păreri mistice și mai multi. 
Plotini deosebesce o emigrare a sufleteloră din corpuri 
eterice nev&dute în pămintesci și o emigrare din pămintesci 
iarăși în pămintesci. 

Aristotele respinge sufletului, presupunândi că acesta sar 
arăta nepěsătorů faţă cu unele corpuri anumite. 

Talmudiştii învăţat că Dumnedeü a creati ună numări 
anumiti de ludei, cari pentru aceea se 'ntornă necontenitii, 
câtu timpi voră fi ludei, şi câte odată se străpuni spre 
pedâpsă în corpuri animalice; că în diua invierii ară fi toți 


— 436 — 


curățiți și că vori! viețui apoi în corpurile celorii drepți în 
era cea bine-cuvintată (1). 

După ce sa pocăită si curăţitii acuma de tote păcatele 
ii este sufletului încuviințati să plece spre odihna cea eter- 
nă, dar şi 'n acestă cale lungă, deși e petrecuti de ângeri 
și mai aleșă de ângerulii sëü păzitori, totuși trebue să în- 
dure o mulțime de neajunsuri, unele mai neplăcute si mai 
mari decât altele, după cum i-ai fostii adecă si faptele: 
bune sai rele, și după cum a fostii comândati și pomeniti 
de aï săi atâtii în decursulü înmormintării corpului sëü câtă 
și mai pe urmă după înmormîntare. 

Intre tote obstacolele însă, cele mai grele de învinsă sunt 
apele cele mari din cea-laltă lume si vămile, ale cărori 
numără se urcă, după credința unora, dela 7 până la 24, 
iar după a altora chiar până la 99 (2). 

Dacă în decursulă petrecerii mortului de acasă şi până 
Ja tinterimü n6murile sale nu i-ai pusi poduri peste ape, 
dacă nu i sau cetitü stâlpi şi nui sai făcutu celü puţinii 
trei stări, atunci lesne i se pâte întâmpla că ajuugându la 
vre-uni rîu sau altă apă mare din cea-laltă lume, să nu 
pâtă trece, după cum nu unuia isa întâmplată, din care 
causă a trebuiti apoi să stea sati să rătăcâscă ani întregi 
pe malurile apei respective, până ce în urmă sa îndurată 
uni sufletă ali lui Dumnedeă de dinsulă și la trecută de 
cea-laltă parte. 

Ce se atinge de vămi, apoi si cu acestea no pâte mai 
bine scâte la càpëtü. Căci stând, după cum se va vede 
mai pe largi în capitululă următori, la fie-care vamă sute si 
mii de draci, unulă mai urită, mai înfiorătoriă si mai îndrăs- 
neții decât altulă, cum se apropie sufletulă, îndată tü tn- 


(1) Mayer, Conversations-Lexicon. Dritte Auflage. Cuv. Seelenwanderung. 
(2) Vedi cap. urm. 


— 437 — 


cunjură din tóte părțile şi, scoțêndù cartea în care se află 
notate tóte păcatele, până chiar si cele mai mică şi mai ne- 
însemnate, ale sufletului călători, i le arată şi-i spunü că 
nu e voe să trecă mai departe, și trebue să se ducă cu 
dînșii în iadă. Ba ei nu se îndestuleză numai cu atâta, citn 
nemărginita loră r&utate acuză sufletulă şi de o mulţime de 
alte fapte rele, despre cari nici prin minte nu i-a trecuti. 
leai apoi cumpenele și, punându-lă pe dinsulü într'o cumpănă 
iar păcatele sale într'alta, lü cumpenescii să vadă cine e 
mai grei: elü ori păcatele sale? Si multe alte piedice fi 
pună, doră iü potă răpi din mânele ângeriloriă. Dar ânge- 
rulii nu lasă de felu pe draci să se apropie de sufletü. Iar 
dacă vede că nu e alti chipü de scăpare dice sufletului să 
scótă banii, ce i sai pusă pe cruciţă, cei din secriii precum 
şi cei cei sati dati peste secriii de pomană și să plătescă 
dracilori ca să-i dea drumulă. Astu-felii apoi, plătindů fie- 
care vamă, trecă tote vămile pe réndü și plecă mai departe. 

După ce a scăpată acum cu mare greü de vâmi ajunge 
la salcă saŭ răchită mare, iar nu departe de salca acesta 
drumulă, pe care aü călětoritů până aice, se înpărțesce în 
două ramuri: unulii și anume celui din drâpta, care duce 
spre raiă, iar celui din stânga care duce spre iadii, despre 
care unii bocetă din Bucovină ne spune: 


Că sunt două drumurele 

Şi cam greii de-alesi din ele: 
Unuli mi-i bătută cu spini, 
Care duce la străini, 

Altulă mi-i bătută cu flori, 
Care duce la surori 

Si la scumpit frăţiori. 


Iar ună alti bocetii din Moldova, si anume din comuna 
Răpciuni, dice: 


— 438 — 


Că sunt două drumurele, 

Unu-i toti cu floricele, 

Flori negrite si de jele; 
Cela-laltii cu busuiocii 

Par’ că-i unui părâă de focü (1). 


Sufletulă nu scie acuma, pe care din aceste două drumuri 
să apuce: pe celă din stânga ori pe celü din drepta? 

Dar ângeruli conducători nu-l lasă să stea multi în cum- 
penă, ci dacă a fostă buni la Dumnedeii, îndată îi arată 
drumului celü adevă&rati, iar dacă na fosti tocmai buni, 
atunci Hü lasă să mergă o bucată de loci şi pe drumului 
celii spinosă, ca să vadă cum e atunci când omulii nu voesce 
să asculte și să împlinescă tâte învățăturile și poruncile lui 
Dumnedeiă. Apoi îlă scâte iar la drumulii celii adevărati ; si 
mergendii mai departe ajungii la Măruli-de-Sân- Petru, despre 
care ami vorbiti deja în cap. XIV si lângă care e întim- 
pinati de Dumnedei, de Sân-Petru, de ângeri si la urmă 
de prea-curata fecióră Maria, care scrie într'o carte pre toți 
Gmenii, atât pre cei vii cât si pre cei morți, însemnându- 
le totii odată si sârtea ce-i aşteptă. 

In fine, trecândă puntea raiului, ajungi tocmai de'naintea 
porţii acestuia, unde se află Florea sdrelui, care 


Imi judecă florile 
Unde li-sii mirâsele. 


Aici apoi se opresce şi adăsteză sufletuli până la județulă 
saii judecata cea de pe urmă, la care va trebui să mârgă tâtă, 
lumea, ca să fie judecată. 

Mai cu de-amăruntulii și cât se póte de nimeriti descrie 
călătoria, sufletului, de pe pămiîntă până la loculă de repausi 
din cea-laltă lume, bocetulü bănățeni, întilulată «petrecerea 


(1) Burada, Inmorm. p. 91. 


— 439 — 


mortului,» despre care ne-a fostii deja vorba mai sus, când 
am reprodusii dintrinsulü unele citate, și pe care îl repro- 
ducemi acuma în tâtă întregimea lui: 


'Trandafire, fire, 

Ršëü mai ești la fire: 
Ce te-ai zăbovitů 

De n'aY înfloritii 

De ieri deminétšá 
Pân'aQi deminâţă ? 
—Lasă ciudă c'am priviti 
Până ce sa despărțită 
Sufletü de la 6să 

Din lume trumâsă, 

Din lume cu sóre, 

Din vânti cu r&câre 
Și-apă curgëtóre. 

— Trandafire, fire, 

R&ă mai! ești la fire: 
Ce mi te-ai gršbitü 

De ai înfloritii? 

—M'am grăbiti 

De am înflorit, 

Căci vremea mi-a veniti 
Ca şi ție de porniti 

De pornită cătră apusü, 
Unde s6rele-i ascunsi, 
Unde-sii tote florile 

Cu tâte surorile 
Si-unde Flórea sdreluă 
Şede'n: prta raiului 

Să judice florile 

Unde li-sü mirâsele. 

Cu de séra a plouatii, 
Cu de n6pte-a'nseninată, 
In dori brumă a căduti, 
Mirosele s'orii pierduti. 
Sufletü despărțitui 


De multe mâhnit 
Plecă și se duce 
Marea o ajunge, 

Vine marea mare, 
Vine'n tulburare 

Grei urlândă 

Şi urducândi 

Tótă lumea spăimîntândiă. 
Unda se aduce 

Lumea s'o îmbuce 
Toti mălini, călini, 
Bradi din rădăcini. 

lar în ripa mărilorii, 
Unde-i bradul dinelori, 
Trecătârea apelori, 
Sufletulii stătea 

Ñi mi se ruga: 

— Brade, Brade! 
Să-mi fii frate, 
Intinde-ţi întinde, 

Eu să le potă prinde, 
Virfurile tele 

Să trecu peste ele 
Marea în cea parte 
Ce lumea-mi desparte. 

— Eŭ nu potii întinde 
Tu să le poţi prinde 
Vîrfurile mele 
Să treci peste ele, 

Că 'n mine a puiatü 
Din inimă spureatü 
Roșu șoimuleții 

Cu ochiulă sumeții, 
Când nici vei gândi 


Puii te-oru simţi 
Şi-ei ori şuera 
De te-i spăria, 
In mare-i cădea 
Ñi te-i îneca . 

— Las să fie și-așa! 
Vine marea mare, 
Vine 'n turburare, 
Grei umblândă 
Si urducândă 


T6tă lumea spăimîntândă. 


Unda se aduce, 

Lumea s'o îmbuce, 
Toti mălini, călini, 
Bradi din rădăcini. 

dar în ripa mărilori, 
Unde-i bradulă dinelori, 
Trecătorea apelor 
Sufletulă stătea 

Și mi se ruga: 

— Brade, brade ! 
Să-mi fii frate, 
Intinde-mi întinde 
Ca să le poti cuprinde, 
Trupinele tele 
Să treci peste ele 
Marea în cea parte 
Ce lumea-mi desparte. 
— Eŭ nu-ţi poti întinde 
Ca să le poţi cuprinde 
Trupinele mele 
Să treci peste ele, 

Că 'n mine-a puiată 
Vidră lătrătâre, 
Omen! pânditâre, 
Nici nu oiii gândi 
Puii te-ori simți, 
Ei mi te-orii lătra 


— 440 — 


In mare-i cădea 

Şi ter îneca. . . 

— Las să fie și-așa! 
Vine marea mare, 
Vine ’n turburare 
Greă urlândă 

Şi urducândiă, 

Tótă lumea spăimîntândi. 
Unda se aduce 
Lumea s'o îmbuce 
Totii mălini, călini, 
Bradi din rădăcini, 
lar în ripa mărilorii, 
Unde-i braduli dînelori, 
Trecătorea apelori 
Sufletulii stătea 

Și mi se ruga: 

— Brade, brade, 
Să-mi fii irate! 
Intinde-ţi întinde 

Ca să le poti prinde 
Răd&cini a tele 

Să trecă peste ele 
Marea în cea parte 
Ce lumea-mi! desparte. 
— Ei nu potă întinde 
Să le poţi tu prinde 
Rădăcini a mele 

Să treci peste ele, 
Că'n mine a 'ncuibati 
Și-apoi a puiati 
Galbënă șerpone 

Ce piere de i6me, 
Nici nu vei gândi 
Puii te-orü simţi 

Ñi ori guera, 

Tu te-i spăimânta, 

În mare-i cădea 


— 441 — 


Şi te-l ineca. 

— Las' să fie și aşa! 

Hai, brade, hai, 

Multii më mai rugai 

O rugare mare 

Cu multă răbdare. 

Brude, brade, 

Am si eŭ uni frate, 

Unii frumosi pă&curărelă 

Şi are uni toporelii 

Şi are verişori 

Doi voinici feciori, 

Eï te vorü tăia 

Şi te-orii răsturna. 

Maisttri vorü veni 

Şi te voră ciopli 

Și din tine-oră face, 

Ca să fie pace, 

Punte preste mare 

S'aibă trecătâre 

Suflete-ostenite 

Cătră rari pornite! 
Bradu-atuncea se gândia 

Si trupinele 'ntindea, 

lar mortulă îmi trecea 

Unde dorulă îlii ducea 

Marea fără nume 

D'ai-alaltă lume. 

Pasii, suflete, pasi, 

Du-te făr' necaz 

Pân' vei trece tu cu dare 

Cele grele ștpte vame. 

Ține, dragă suflete, 

Drumulii înainte. 

Până vei ajunge 

Unde se înfrânge 

Drumulă jumătate 

Ce locuri desparte, 


Acolo să stai 

Şi séma să iai, 

Că-i vedea o salcă 

Mare si înaltă 

Salcă aplecată 

Şi cu frunda lată. 

Sém’ aci iară să ial 

Si spre stângă să nu-mi dat, 
Căci în partea stângă 

E calea cea strîmbă, 
Strimbă și-astupată, 

Cu lacrimi udată. 

Apoi totii în aia parte 
Sunt câmpuri uritii arate 
Şi cu spini r&i semănate. 
Acolo dina bătrână! 

Și-ţi iea palosulü din mână. 
Ci să dai în mână dreptă, 
Precum firea îţi arată, 
C'acolo tu vei afla 

Spre îndestularea ta 
Câmpuri frumâse 

Cu flori alese, 

Câmpuri d'ale arate 

Cu flori sem&nate 

Flori tu vei culege 

Şi doru-ţi va trece. 

Şi apoi iar să stal 

Şi semă să ial, 

Că'n două răzóre 

Va fi câte o flóre, 

Flâre la pămiîntă 
Ne-ajunsă de vântiă, 
Flâre la r&câre 
Ne-ajunsă de sóre, 

Tu să mi le ial, 

Că sunt flori din raiŭ. 
Apoi iar să mi te duci 


— 442 — 


Până cându vel să ajungi 
L'ală mări mare de Sân- Petru 
Cu ajutorul lui Sân-Medru. 
Măru-i mare și rotat 

Şi de póle aplecati 

Cu virfulu ajunge 'n ceriü 
Cu pslele pân’ la mări 

Şi pe virfü e înfloritiă 

Iar pe póle împupită. 
Josü la rădăcină 

E lină fântână, 

Acolo-i Sânta- Marie, 

Cu noi mila iei să fie. 
Călători câți mai trecea 
Ea spre toţi se îndura 

Ea pe toţi îi adăpa, 
Drumurile le-arăta + 
Sufletulii din apă bea 

Şi elü lumea o uita. 
Iarăşi calea să-ți apuci 
Până când vel să ajungi 
La mândra răchită 
Răchită *mpupită. 

Nu-i mândră răchită, 
Răchită 'mpupită, 

Ci milă să-i fie 

Toti Sânta-Mărie. 

In haină alesă, 

Haină de mătasă, 

La masă chitită, 

Masă înflorită, 

Sade şi scrie 

Maica-Mărie 

Pe cei vii și pe cel morţi 
Şi-şi însemnă a lori sorți. 
Rógă-mi-te tu de ea 

Còla viilorii s'o iea, 


Dòră că s'a îndura 

Şi 'ntre vii te-o însemna. 
Dar ea nu se va 'ndura 
Intre vii a te scria, 
Căci còla i s'a împlutii, 
Condeiuli și l'a pierdutii, 
Dar tu rógă-mi-te bine 
Să te iea în raiü cu sine, 
Dacă nu mi te-ai rugati 
Când a întrată 
Scrisorea 'n sati. 

Apoi iar du-mi-te du-te 
Pe cărări bătute 

Până vei p&trunde 

Şi tu vei ajunge 

Tocma 'n porta raiuluă 
Unde-i fl6rea sdrelui. 
Acolo să te opresci, 
Acolo s'adăpostesci, 

Și aşteptă cu răbdare 
Ceasulu de reînturnare, 
Că elü va sosi 

Şi tu vel veni: 

Dacă cerbii vorii ara, 
Ciutele vorii semăna . 
Pămiînte, pămînte! 

De adi înainte 

Ian să-mi fil părinte 

Să nu te grăbesci 

Să më putredesci, 

Că acumu-ţi daŭ 

Şi nu le mal ieaŭ 
Spatele mele 

In braţele tele 

Şi faţa d'a mea 

Sub pajiştea ta (1). 


(1) Sim Mangiuca, Călindariii pe an. 1882. Oravita-Brasovü 1881. p. 121—184. 


— 443 — 


Cu privire la partea întâia a bocetului acestuia, adică 
la trandafiră, uni fragmentů, totii din Banată, si anume 
din Ecica, comitatul 'Torontalu, adunată de Vidra Magdu, 
ne spune următorele : 


Firdie, firóie, 

Firă de trandafiri! 
Ce te-ai zăboviti 

De n'ai înflorit 

Mai de diminâţă 

Ca ieri diminâţă ? 

— Et n'am zăboviti. 
La Hle-am pliviti, 
La ele cu lacrimi, 
Că sai despărțiti 
Tânăra Mariuţă 

De cătră măicuţă, 
De cătră tăicuţă, 

De cătră frăţiori 

De cătră surori 

Şi de cătră juni, 

De vecinii buni. . . (li 


Altă fragmentă, totu despre trandafiră, din comitatul Ca- 
rasü-Severinü, com. de d-lu loan Popovici, sună asa: 


Firoilio, firoilio ! 
Firă de trandafiru! 
Ce te-ai văbovitu 
De n'ai înfloritii 
Şi-astă dimin6ţă 
Ca ieri diminéță ? 
— Fü m'am zàbovitü 
Si n'am înflorită 
Că s6re-a sfinţită 
Şi n'a răsăritul, 

Că N. s'a porniti 


(1) Gazeta Transilvaniei, an. LIV. Brașovă 1891. No. 22. 


— 4 — 


Pe drumii lungi si lati 
Si nu sa'nturnată . 

S. Mangiuca, culegătoriult suscitatului bocetii bănăţeni, 
scrie cu privire la trandafirulu, despre care ni-i vorba, ur- 
mătorele: 

«Fórte memorabilă și de mare însemnătate tradițională 
este alegerea și punerea 'Trandafirului în capul cântecului. 

« Trandafiruli nostru este de asemenea origine cu rptuve 
rurpv))ov din limba grecă cea nouă, şi însâmnă rosă, ruga. 

«Rosa este celt mai însemnată simbolu alti frumuseții. 
Achiles Tatius dice: Rosa este frumusețea pămîntului, lumina 
şi ochiulă plantelorii, simbolului amorului și alü Vinerii. Rosa 
este bucuria dilelori și a Omeniloră, frumusețea gratiilorü, a- 
mica muselori și a nimfelori (1). 

«Trandafirulă, după sciința simbolică mitologică (2) în- 
semnă: a) unii simboli de amore consacrati Vinerii (regina 
naturei) care este urditorea vieţii înfloritâre, dar trandafirul 
totii odată, însemnă s ițlorea morţii; de aceea se şi află în- 
tăiată pe crucile de petră ale mormiînturilorii (3). Drept 
aceste de mare însemnătate este și acea împrejurare cum 
că cânteculă nostru, în întroducerea sa, întrebuinţeză tran- 
dafirulu în ambele sale însușiri însemnate aci: a) ca florea 
vieţii, de òre ce ca atare i se împedică înflorirea la privi- 
rea despărțirii sufletului de trupii, adecă încetarea vieţii 
acesteia; b) ca flóre a morții, iar pornesce si înfloresce, 

căci mortea, este începutului vieţii viitore. 

«Din tote aceste se dovedesce vechietatea și însemnătatea 
tradițiunii trandafirului în cânteculă mortului la Români (4).» 

Așa dar, după S. Mangiuca, trandafirulă din cestiune, în- 


(1) Dierbach, Flora mythologica p. 157. 

(2) Nork. Etym. symb. mytholgisches Real-Woorterbuch. IV. p. 185. 
(3) Calind. cit. pe 1882. Nota, dela Strigoi și Moroi p. 127. 

(4) Călind. cit. pe 1882. Nota dela p. 127. 


— 445 — 


sâmnă: a) fdrea vieţii, b) flărea morții si c) că credinţa de- 
spre dinsuli e forte veche şi anume greco-romană. 

Pote fi şi așa. 

Se vede însă că Mangiuca a uitatii sati pote nici n'a sciutü 
că trandafirul şi cu deosebire celü sălbatici jocă uni rolü 
forts mare în mitologia daco-română, căci atunci de bună 
semă ar fi avută cu totulii altă părere despre dînsulii. 

Trandafirulă, nu numai după credința Românilorii din Buco- 
vina, Moldova, 'Țera-Românescă si Transilvania, (1) ci chiar şi 
a celori din Banati, (2) fiind bine-cuvintati de Dumnedeŭ 
are putere să depărteze de locul, unde se află plântată, 
precum si de casa, la care se punü rămurele verdi de ale 
sale, nu numai tote relele, ci toti odată şi pre tote spiritele 
cele necurate. 

Mai departe rămurelele cele tinere de trandafirii, poporuli 
le întrebuințeză pentru vindecarea celorü stricați de Vântâse 
precum si pentru vindecarea celorii cuprinși de césulü cel 
ră, (3). 

Ventăsele însă sunt sinonime cu Jelele, despre cari amin- 
tesce primulă fragmentů de bocetii reprodusii mai sus. 

Prin urmare eŭ sunt mai de grabă dispusii a crede că 
bocitórele bănăţene, când ai compusi si rostitii pentru pri- 
ma órà cuvintele privitâre la trandafiri aü avută în vedere 
causa bóleï și a morţii repausatului, ele adecă sai plânsi 
asupra, trandafirului: de ce acesta a fostii aşa de r&i la fire, 
de c gn'a odrăsliti şi înflorită mai de grabă, ca să aibă 
de la “ine lua rămurele tinere, odrasle noue, unicele bune 
spre vindecarea și însănătoșarea celorii stricați de Vêntóse 
saii Iele şi cuprinși de Cesulă cel r&ă. 


(1) Dict de M. Nistor com. de d-lă Rom. Simi. 

(2) Arth. und. Albert Schott, Walachische Mărchen. Stuttgart und Tiibingen 
1845. p. 298. 

(3) S. FI. Marian «Trandafirulă de câmpii» publ. în «Albina Carpaţilorii» 
an II. Sibiiti 1879, p. 282—283. 


— 446 — 


In credința actsta a mea më întăresce încă și acea tm- 
prejurare că cuvintele privitore la trandafirii se bocescii nu 
numai în legătură strinsă cu cele-lalte din cari e alcătuită, 
«petrecerea mortului,» adunată de Mangiuca si nu numai în 
decursulă petrecerii mortului la mormintii, ci şi mai 'nainte, 
pe când se află mortulă în casă. 

Dovadă că «petrecerea mortului» culėsă de Mangiuca nu e 
din capul locului unii bocetii de sine stătători, ci o compila- 
ţiune mai târdie din mai multe alte bocete, cari însă, în chipului 
cum sunt înșirate, se potrivesc de minune unele cu altele. 

Marea din bocetulă bănățană, la care ajunge pentru pri- 
ma ră sufletulii repausatului, însemnă, după Mangiuca, 
Oceanulă Grecilori vechi, cari își închipuiaă că e unii rtů, 
ce încunjură pămintulă, şi că dincolo de Oceană zace cea- 
laltă lume (1). 

Acestă mare, închipuită drepti rtů, care încunjură pă- 
mintulü, este «sorbulă pământului» din poveştile și mitologia 
daco-română, care formsză marginea, hotarulă între cele două 
lumi, și preste cari trebue să trecă omulă dintr'o lume într'alta, 
de pe ună tërëmü pe altulu (2). 

Ea însemnsză însă şi rîulă de foci (vedi fig. alăturată) sati 
„apa cea fără fundü din apocrifele creştine. 

Bradulù dinelori din rtpa mărilorii, care formeză trecătârea 
apelorii, e sinonimă cu «buștenulii dânelori» din poviștile româ- 
nesci, care asemenea însemneză trecëtórea apelorü (3). 

Acestă bradi închipuesce 'pe de-o-parte Juntrea luă Charon 
din mitologia veche, iar pe de altă parte pomulă din apo- 
crifele creștine, despre cari am vorbiti! deja mai pe largă 
în cap. VIII. 


(1) Hahn, Mythol. Paralleben p. 54. 
(2) Călind. cit. Nota dela p. 123. 
(3) 8. Mangiuca. Călind. pe 1882. Nota dela p. 126. 


— 447 — 


Puii de șoimu, cei de vidră sah vidrâne precum si cel de 
şerpone, nu sunt alta decât vameșii sai tâlhari, adecă dracii, 
carii stau în calea mortului la vămž şi voescii a-l resturna, 
în apă, adecă în foculă celui nestinsii ală iadului. 

Drumulă, care se'mpărţesce în două tamuri, cel de-a stânga 
ce duce spre iad şi celu de-a drâpta ce duce spre rai, e 
asemenea celui din mitologia Romanilor, cari asisderea cre- 
deaü că sempărţesce în două ramuri, unulii, şi anume celt 
din stânga, care duce la iadă, iar celă din drepta la Elise (1). 

Iată ce ne spune Virgiliu despre acésta: 

«Aici este loculu, unde se desparte drumulii în dou& 
părți. Celui din drepta duce până sub zidurile lui Ditis (Ju- 
piter) celă mare; pe acesta ne este calea spre Elis; însă pe 
partea stângă eserciteză elù (Ditis) pedepsele si trimite la 
Tartarulu celü afurisitü (2).» 

Câmpiile cele frumâse, cu flori alese, sunt câmpiile cele 
întinse şi frumóse din prejurulă raiului, adecă câmpiile eliseice 
ale Grecilorü şi Romaniloră, iar cele pline de spini și mără- 
cini sunt câmpurile de prin prejurulă iadului. 

Ce se atinge de Merulă-lul-Sân-Petru, apoi de lina fân- 
tână, care după Mangiuca însemnsză riulü Lethe, adecă rtulü 
uitării din mitologia greco-romană (3), precum si de Sântd- 
Măria, să se vadă mai sus, unde am vorbiti despre tote 
acestea mai pe largi. 





(1) Marianescu, Cultulă păgâni și creștini, t. L p. 346. 

(2) Aeneid. lib. VI. 540: 
Hic locs est, partis ubi se via findit în ambas: 
Dextera quae Ditis magni sub moenia tendit, 
Hac iter Elysium nobis; at laeva malorum 
Exercet poenas et ad impia Tartara mittit. 

(3) Călind. pe 1882, nota dela p. 132. 


— 448 — 


XXXIII. 


VĂMILE. 


Dintru începuti toţi ângerii erai buni, blândi și binefă- 
c&tori. Mai pe urmă însă unii dintre dinșii, nemulțămindu- 
se cu fericirea şi puterea ce le-a dato lori Dumnedeii, voiră 
să fie asemenea acestuia, să aibă adecă și ei aceeași pu- 
tere și stăpânire, mărire și strălucire, plăcere și îndestulare, 
care o avea Dumnedei. 

Insă prea puterniculă și prea dreptuli Dumnedei nu putu 
să sufere acestă sumeţie și îndirjire din partea acelora, cari 
aü fostă creați de dinsulu anume ca să-lu asculte, să-i ser- 
véscă şi să-lu preamărescă. Drepti aceea, cum a simțită 
elü că o s6mă dintre ângeri sai revoltati în contra sa, nu 
i-a răbdatů nici ună minuti maï multi întru împerăția ceruă- 
hú, ci i-a scosi pe toți alară și i-a aruncati în întunere- 
culu celii de veci. Vădândă însă că pică prea mulţi după 
olaltă, a poruncit de-odată să stee fie-care acolo, unde a 
ajunsi. Și așa, împlinindu-i-se porunca, cei ce aü fostă ajunsi 
acum pe păminti aü rămasă până în diua de adi aici, cel 
ce nu apucase a pica pe pămiîntă spânzură şi acum în 
aerü, iar cei ce aü rëmasü în ceri, se află și adi acolo, 


— 449 — 


şi numai atunci se cobâră pe pămîntă când le poruncesce 
Dumnedeii (1). 

Îngerii, cari aü rămasă în cerii, se numesciă şi astădi 
îngeri, şi precum aü fosti la începută: buni, blândi, ascul- 
tători şi bine-voitori omenimei, așa sunt ei si acuma. Cei 
ce aü căduti pe pămintu însă sau prefăcuti în drac, şi 
nu destulu că ei nu ascultă de poruncile lui Dumnedei, dar 
nici pre 6meni nu-i lasă în pace. Din contră, voindă a face 
în ciuda lui Dumnedeă pentru că i-a aruncati din ceri, 
caută tóte chipurile şi mijlâcele cum arů pute îndupleca si 
amăgi pre Gmeni, ca și aceștiasă se abată dela poruncile lui, 
să-lă urască, să se înșele, să se calumnieze, să se bată și omóre 
unulu pre altul, mai pe scurti să comită toti felulu de păcate 
strigëtóre la ceră, ca în chipului acesta apoi, depărtându-i 
şi înstrăinându-i din ce în ce totă mai multă de Dumne- 
dei și trăgându-i în partea lori, să pâtă cu atâta mai lesne 
si mai uşoră umple% iadului cu dinșii. 

Cei ce spinzură în aerü, cari asemenea sai prefăcută în 
draci sai diavoli, ne fiindu-le de felu încuviințatui a se 'n- 
târce îndărăptă în ceri, de unde aŭ fosti alungați, nici a 
se cobort la fraţii lori de pe pămînti ca dimpreună cu ace- 
ştia să ademenâscă pre Gmenii cei vii la totu felulă de fără- 
de-legi si nedreptăți, ci siliți fiindu a petrece vecinici în aerü 
nu aü altă putere asupra omenimii decât atâta că lovindu-se 
vre-uni omi cu fruntea de unulă dintre dinșii să-lu facă 
ca să rătăcâscă și prin rătăcire să-lu nenorocâscă (2). 

Insă ei nu se mulțămiră numai cu atâta, ci în neastâm- 
p&rarea, si nemărginita loră r&utate voiră să aibă mai mare 
putere. Drepti aceea, nu multă după căderea lori s'aŭ strinsü 


(1) Com. de d-lii Av. Macovei, preotii în Badeutü, si d-lŭ I. Georgescu, în- 
văţători în Secadate. 
(2) Com. de d-lă Av. Macovei, preoti. 


Xarianii, Inmorm. la Români. 29 


— 450 — 


cu toții la ună locă, aü ţinutii sesie si sai înțeles ca să 
facă de pe pămintă şi până la ali treilea cerii mai multe 
vămă şi la fie-care vamă să oprescă sufletele ómenilorü re- 
pausaţi, cari căl&torescă de pe păminti spre ceru, să le cer- 
ceteze și cumpănescă faptele cele rele, ce le-au făcută în 
vi6ță, şi apoi cum vorii vede că numai ceș-ceva aü pěcă- 
tuiti să nu le lese de felă a trece mai departe, ci a le opri 
și a le arunca în foculii vecinici și nestinsii alu iadului (1). 
Toti atunci aŭ hotăritu ei ca fie-care vameși să-și facă o 
carte mare din file negre şi să introducă întrinsa cu litere 
albe tote păcatele până chiar şi cele mai mici si mai neîn- 
semnate alë tuturorii Gmenilori ca la timpă de trebuință 
să o aibă din demână spre a le arăta sufletului călătorii, 
în casă când acesta ari voi să le nege (2). 

Si cum sai sfătuită, aşa aŭ şi făcutii! In scurti timpi 
întregi văzduhuli dintre pămintă şi ceri Hü umplură de 
vămă, numite din causa acesta și vămile vezduhului (3). 

Insă câte vămi aü făcutii ei de tóte nimeni nu pâte să 
scie. Unii credă şi spuni că ari fi făcutù șepte (4), alţii 
nouă (5), alții dou&-spre-dece (6), alții dou&decă şi patru (7), 


(1) Com. de d-li Av. Macovei, preotii în Badeuţii «şi I. Georgescu, învăţ. 
în Secadate: «Se crede că rămile sunt diavolii, cari aü fostii aruncaţi din 
ceri şi s'au opriti prin văzduhă ca să ţină calea morţilorii.» 

(2) Cred. Rom. din Baia, Moldova, com. de Titi Zaharescu, stud. gimn. 

(3) Coin. de d-lă Av. Macovei, G. Tomoiagă, și L Avram. 

(4) Mangiuca, Călindari pe an. 1882, Brașovii 1881, p. 129. 

(5) Iónü Becinegă, Porile publ. în Familia an. XI. Buda-Pesta 1874, p. 269. 

(6) Com. de d-1ü Ay. Macovei, preotă în Badeuţi, At. Germană, stud. gimn. 
de locă din Crasna, Nic. Prelici, stud. gimn. de locii din Breza; Dict. de 
Elisaveta Agapi din Mănăstidra, si com. de fiulii săi G. Agapi, stud. ginn. 

(7) Com. de V. Burduhosă, stud. gimn. de locă din Câmpulungi, I. To- 
nigariă, stud. gimn. de locă din Fundulă-Moldovei, Al. Baciă, stud. gimn. 
de locă din Stupca, I. Avrami, stud. gimn. din Todiresci și Soloneţă, M. Jem- 
na din Balacena, G. Tomoiagă şi Titi Zaharescu, din Baia în Moldova, Al. 
Boieră, din pă Mia e 


— 451 — 


şi iarăşi alții credü că arů fi făcut chiar noud-dec și 
nouè (1). 

Cei mai mulţi Români însă sunt de părere că ari fi doug- 
deci și patru de vămi. 

Cum se numesce fie-care vamă în deosebi, cum arată ea, 
și unde anume e așezată? Despre acâsta asemenea nu se 
pâte sci şi spune cu totă acurateța. 

Cu tote acestea însă unele numiri totuși ni-sii cunoscute. 
Așa una dintre dînsele se numesce pamu tâlhariloră. 

In privinţa acesteia uni bocetü din Banati ne spune ur- 
mătorele : 

La vămă când vei trece 
Frică vei petrece; 

Dar tu vei lua 

Și din sinü vel da, 
Te-l rescump&ra 

Cu nouă crițari 

De vameși tâlhari (2). 

Mai departe 'se numesce una vama furtului sai furtușa- 
gula, alta a uciderii, alta a omorului, alta a beţiez, alta a des- 
frânării, alta a lăcomie, alta a nendreptățirii, alta a în- 
vrăjbirii, alta a sudalme, alta a fermecătoriei, alta a vră- 
jitoriei, alta a tutunului saŭ a fumatului, şi iarăși alta a min- 
ciuniă ete (2). 

In scurti dist fie-care vamă are numirea sa proprie, și în 
care privință a pă&cătuitii omului mai multi pe pămintu, la acea 
vamă e mai lare păzită și cercetati sufletulu sëü. 

Ce se atinge de forma și construcţia, lori, apoi credù și 
spunü unii că ar fi făcute ca nisce uși de fieră, prin cari 


(1) Frâncu, op. cit. p. 174.— Com. de d-lii Rom. Simu, eOmulü are să trécă 
peste 99 de vămi.» 

(2) I. Becinega, op. cit. p. 269. 

(3) Com. de d-lii I. Georgescu, invăţ. și de An. Pletosü din Rădăşeni. 


— 452 — 


e nevoiti să trecă sufletulü; iar alţii că ar fi ca uni felü 
de zaplazură sai garduri înalte (1). Cei mai mulți însă își 
închipuescii că între pămintă si ceri, sau mai bine dist 
între lumea acesta si cea-laltă, cari sunt forte depărtate una 
de alta, ar fi înşirate într'o distanță anumită una de alta, 
tocmai după cum sunt în lumea acesta stâlp saŭ rohăteele 
de pe lângă drumurile cele împărătesci, din care causă apoi 
se numescă ele în unele părți si stâlpi sai rohătcš sing. 
rohaică (2). De regulă însă cele mai multe vămi sunt așe- 
zate pe malurile apelori mari și ale păraelorii peste cari 
trebue sufletul omului numa! decât să trâcă în călătoria 
sa, care duce la raiŭ (3). 

Cea mai de pe urmă și toti-odată si cea mai fiorâsă și 
periculósă vamă se dice că este o punte fârte lungă, dar 
numai ca unghia de grâsă şi ca muchia cuţitului de lată, 
care duce peste ună iazără fără de fundă si întunecosi, 
în care se află toti felulă de gângănii, unele mai urite și 
mai fiorâse decât altele, precum balauri, șerpi, solomâsdre, 
șopârle, brâsce etc (4). 

La vama de lângă puntea acesta, numită și puntea rašul, 
e așa de întunerică că nu se vede nici mâna, de-aceea e 
și forte greii de trecută peste dinsa. Dacă sufletulii celui 
repausati e forte p&cătosă, cum pune picioruli pe dinsa, 
deauna pică în iazări și se duce în iadă, iar dacă e nevi- 
novati și dreptă ca lumina, atunci scapă, trece mai departe 
și se duce în rază (5). Celorii mai multoră suflete însă tocmai 


(1) Com. de Nic. Prelici şi Gheorghiu, stud, gimn. 

(2) Com. de At. Germani, stud. gimn. 

(3) Cred. Rom. din Stupea com. de Al. Baciŭ, stud. gimn. 

(4) Cred. Rom. din Todiresci și Soloneţii, com. de I. Avrami, stud. gimn.; 
a celorii din Stulpicani, com. de Nic. Cotlarciuci, şi a celorii din Baia, com. 
de Titi Zaharescu. 

(5) Com. de N. Cotlarciucii şi Titu Zaharescu. 


— 453 — 


când se află la mijloculă punţii acesteia si spereză că sunt 
scăpute de pericoluli celà mai mare, le iese înainte o mâță 
iar dindărăpti uni câne. Mâţa vrea numai decât să le 
dea josü în iazără, iar cânele n'o lasă. In fine sosesce ună 
om, și dacă sufletulii trecători are vre-o pară la sine si 
ïo dă, omulu acela alungă mâţa și-i ajută să trecă puntea, 
dacă nare cu ce-i plăti, atunci e pace de dinsuli, căci omulü 
Mü lasă și trebue apoi să cadă în iazărulii celü fără de 
fundă (1). 

De-aucea vine datina Românilori de-a pune mortului în 
mână o luminiţă de câră cu uni bănuți lipiti de dinsa, 
anume ca avândi şi əprindéndü lumina să vadă pe unde 
are să se ducă, si plătindi bšnutulü omului să-l trecă de 
cea-laltă parte (2). 

O semă de Români credă și spunii că puntea raiului e 
făcută peste iadă, si se împărțesce în trei părți. De pe partea 
întâia pică numai Gmenii cei mai păcătoşi, de pe a doua 
cei mijlocii, iară de pe cea din urmă numai cei ce aü forte 
puține păcate. Cei ce aü picatii de pe partea din urmă forte 
lesne poti să scape şi să iasă afară. La capătulă punţii 
însă n'ai pe unde se cobori. si de aceea trebue să sară jos. 
Celorii ce nai de felii păcate le dă Dumnedei aripi şi, în 
loci să sară, sbórš (3). 

Cum că puntea acesta e întrun adevără cea de pe urmă 
vamă, și cum că sufletulă, trecendu-o pre acesta, nu are 
să mai trecă nici peste o apă, pării, podü sai altă punte, 
se vede încă si dintr'o dicală forte răspândită la poporulă 
română din Bucovina, care sună: «ft-ot plăti la puntea 


(1) Cred. Rom. din Todiresei și Soloneţii, com. de I. Avramii. 

(2) Cred. Rom. din Todiresci și Solonetü, com. de L Avramii; a celorü 
din Stulpicani, com. de N. Cotlarciuciă. 

(3) Cred. Rom. din Stulpicani, coin. de Nic. Cotlarciucù. 


— 454 — 


raiul,» sau: «las că H Pot da (lucruli cutare) la puntea 
raiului», sai: «lasă că le-i vedea la puntea raiului,» ceea ce 
însemneză atâta câtu: nici-odată sau abia după morte. 

Pe lângă cartea cea négră, despre care ami amintită mai 
sus, fie-care câtă de draci ce stă de pază la vămile despre 
cari ne-a fosti până aici vorba, sau mai bine disi fie-care 
vameșii mai are încă și câte o cumpănă sati cântară, cu 
care cumpănesce și cântăresce faptele 6menilori după mòr- 
te (1). Deci, cum sosesce sufletulă la vamă, îndată este 
apritu și întrebată de tote faptele sale cele bune si cele 
rele, și dacă nu se află cu nimică vinovati, atunci îtlù lasă 
să trâcă mai departe (2); dacă e învinovăţiti cu ceva și 
nu-și pote aduce aminte sai anume nu voesce a spune 
adevărului, cugetándü că în chipulă acesta se va pute mai 
lesne și mai de grabă mântui, atunci dracii scoti cartea 
cea nâgră și prindă a-i ceti dintrinsa tote păcatele, dela 
celă mai mare si până la celu mai micii şi neînsemnată, si 
dacă în același timpi m'arü scâte și ângerulu sëü condu- 
cëtorü o carte albă, care o duce cu sine si "n care se află 
întroduse tote faptele omului cele bune cu litere negre pe 
file albe, atunci sufletulu, neaducându-și aminte cu de-am&- 
runtulü despre tote faptele sale, lesne ar pute căde jertfă 
diavolilori 18utăcioși şi înșelători (3). Dacă se adeveresce 
că are cu multi mai multe fapte rele decât bune, atunci 
nici ângerulă conducători nu pâte să-i ajute nimică; iar 
dacă are atàtü fapte bune câti și rele, dar nu se scie cu 
acurateță care dintre dinsele plătescii mai multă, căci atàtü . 
diavolii câtă si îngerulu ce conduce sufletulă, vrea să aibă 


(1) Cred. Rom. din Fundulii-Moldovci, com. de Mercheșii și a celorii din 
Secadate, com. de d-lii I. Georgescu. 

(2) Cred. Rom. din Balacena, com. de M. Jemna. 

(3) Cred. Rom. din Baia, com. de Titu Zaharescu. 


cea mai mare dreptate, atunti se puni în cumpănă și se 
cumpenescii, și anume: sufletulă dimpreună cu faptele sale 
cele bune într'o cumpănă, iar faptele cele rele într'altă cum- 
pënà, si dacă (eumpenesci faptele cele bune pe cele rele, 
atunci sufletului e scăpati și merge în raiă, iar dacă nu, atunci 
păcatele îli tragi în iadü; dacă are pe-atâte fapte bune 
pe câte si rele, asemenea se pote mântui, căci archanghelulă 
totii aruncă din faptele cele bune în cump&nă contra celori 
rele anume ca acelea să tragă mai multa (1). 

Cu tâte că dracii sunt fârte riguroşi întru cercetarea și 
cumpănirea fapteloră omenesci, totuși sufletuli pâte forte 
lesne să scape din ghiarele lori și să se ducă mai de- 
parte, dacă la fie-care vamă, unde este opriti şi 'nvinovă- 
țită nu numai de faptele cele rele, cari întru adevă&ri le-a 
făcută, ci chiar şi de multe altele ce nu sunt adevărate, 
scâte câte ună colaci si câte uni bani dintre colacii şi banii 
ce sai dată de pomană sëracilorů peste sàlasü, când i sa 
dusă corpulă la grópă, şi le dă draciloră ca plată (2). 

Dacă e pëcàtosü si pe lângă aceea nici nu are cu ce 
plăti pre vameși, atunci e vai si amarii de dinsulü, căci 
atunci cu tótă întrepunerea archanghelului sai a îngerului 
conducători, nu póte să scape, ci trebue numai decât să 
mergă în iadă. 

De aceea e bine ca fie-care omi să-și plătescă singuri 
vămile până ce e încă în viâță, dând în același timpi și 
pentru sufletele celori morți câte ceva de pomană (3). 


— 





(1) Cred. Rom. din Crasna, com. de At. Germană; a celorii din Fundulă 
Moldovei, com. de Const. Mercheșii; a celorii din Bălăcena, com. de M. 
Jenna; și a celoră din Secadate în Transilvania, com. de I. Geoftgescu. 

(2) Cred. Rom. din Bălăcena, com. de M. Jemna; a celoră din Fundul 
Moldowei, com. de Const. Mercheșii și a celorii din Mănăsti6ra, com. de G. 
Agapi. 

(3) Com. de d-lă Rom. Simu. 


— 456 — 


Daca nu tocmai tâte, apoi de bună sémà că partea cea 
mai mare a credințelaru, cuprinse în capitolului de față, se 
baseză pe Viața sf. Vasile celă noŭ, despre care ne-a mai 
fosti vorba în decursuli acestui studiu, şi în care nu numai 
că se află tote vămile vezduhului înşirate, ci toti-odată și torte 
pe largi descrise, si pe lângă acesta representate încă si 
întruni felu de icónà, (Vezi figura alăturată). 


f. Mucen 
PV, pui 


2 l 
A 7 1 x 
a Y / j W 7 


i 
ij A Sat 4 | N LAN Žž Bueupia™ 


Pi) 


N| A ă 
al] 


5 CĂ o Z N 
À WNA ) Z Ñ 
kE PAVANI 
OOT 2 nn OR 
ilede b PEAN 4 Í 
aia at TT ITT an JD) j 





Mariang, Înmormintarea la Români. Pag. 456. 


— 457 — 


XXXIV. 


IADULŪ. 


Poporulü românii de pretutindene privesce rasulă şi iadulü 
ca două lumi opuse una alteia, diferite în teorie de credință 
de lumea reală, sub care cuvintü înţelegi lumea vădută de 
noi, în practică ei însă nu socotesci a fi nici o diferință. 

Distanţa si locului sunt punctele, în cari nu coincidü. 

O splendâre mare şi provenită din apropierea divină, în 
ceea ce privesce raiului. O suferință însă şi o îngrozire cu 
multi mai mare, de cum este în omenire, în ceea ce pri- 
vesce sadulă, şi acesta din lipsa completă a Dumnedeirii. 

Iaduli, după credinţa Românilori din Țera- Românescă, se 
află în interiorului, pămîntului. Uni intunericü nedescrisi se 
află acolo, şi în eli rătăcesci sufletele celoră păcătoşi şi la 
timpuri hotărttë unele continuă, altele mergi să-și ja pedepsa 
la care sunt osîndite. Unii ardü în focă, alții sunt mâncaţi 
de viermi, alţii jocă într'o arie de mărăcini, iară alții portă 
încinși pe dracii, cari aü fostii causătorii păcătuirii loră. 
Omi pe omi nu se vede, nici pu pâte gci ceva de pe pă- 
mintü sau dela cei morţi ce sunt în raiu, sau chiar acolo 
în iadü. Numai rugăciunile familiei, bisericei şi ale sëracilorü 


— 458 — 


precum și pomenile ce li se facă potă să. le mai ușureze din 
aceste chinuri (1). 

Unii Români din Bucovina însă credi şi spună că iadul 
arii fi o grâpă forte adâncă și colosalii de mare în fundulii 
pămîntului, unde cât e lumea, arde focii, darcu tote acestea 
nici când nu e lumină, ci totii numai întuneric din causa 
fumului celui mare, desă și înnădușitorii, care iesă din acelü 
foci. Alţii din contră, își închipuescă iadulă ca ună felt 
de casă sai mai bine disii ca ună felii de cetate colosali 
de mare, situată într'o afundătură fârte întunecâsu și urici6să 
de sub pămiîntă şi înconjurată de jură împrejur cu ziduri 
înalte. Si precum o casă de rindii are necesitate de tălpi, 
usciori si uși saă alte obiecte, așa are și iadului, cu acea 
deosibire numai că pe când noi întrebuințămă pentru astü-felü 
de lucruri diferite lemne și pietre, pe atunci pentru iadü și 
mai alesă pentru tălpile acestuia se întrebuinţeză babele cele 
rele și cu deosebire vrăjitârele, carile cât aü trăită numai 
fapte rele aü făcutu. 

In mijloculă iadului stă pe uni scaună de fierii Scaraoţehi, 
împă&ratulii întunericului, iar împrejurulă lui mii și milione 
de draci si drăcoice, unii mai uriți si mai sluți decât alţii, 
cari sempărțescii în mai multe cete si cari chinuesci pre 
cei nelegiuiți și păcătoşi în totii chipulă; și anume: pre unii 
îi punü întrună cuptorü mare de foci și-l frigii, saü îi fierbii 
intro căldare de aramă în care se află smâlă clocotitâre, 
pre alții îi piseză întro piuă de spijă, sai îi punii în lulele, 
și-i fumeză, si iarăși pre alţii îi bati și chinuesci cu bice 
si harapnice de piele, sai le scoti limbele si le străpungă cu 
nisce ace înfierbîntate. 

La ușa iadului, care e alcătuită tótă din fier, stai di și 
n6pte doi diavoli, cari îndemnă pre toţi cei ce treci pe acolo 





(1) D. Stănescu, op. cit. p. 826—327. 


— 459 — 


să între în năuntru, si respingi pre toți cei ce ari voi să 
iesă afară din iadü, ca să scape de muncile cele crâncene (1). 

In pârta saŭ ușa iadului se mai află încă si flórea ma- 
culuă, care asemenea ademenesce pre suflete ca să între în 
iadă, după cum prea lesne ne putemiă încredința despre 
acâsta din următârele versuri dintro doină poporală din 
Bucovina: 


Dară florea macului 

Şede 'n pârta iadului 

Şi totii cresce și 'nfloresce 
Multe suflete-amăgesce |2). 


Imprejurulă iadului se află unii feli de câmpie sterpă, 
ca și când ar fi arsă de foci. lar prin câmpia aceea trece 
«apa Sâmbetei,» care se revarsă în iadă. De aici apoi și 
blăst&mulă : «duce-te-ai cu apa Sâmbetă,» adecă: lua-te-ar 
draculă să nu te mai vădu! 

Drumulă ce duce la iadü e plini de spini şi mărăcini. 
Cu tote acestea însă sufletele celorii păcătoși ajungi pe de-o 
sută si pe de-o mie de ori mai de grabă întrînsulă, decât 
a celori drepți în raii. 

De aici se vede că vine apoi şi dicala Românilori din 
Bucovina: 

Haï, haï, haï 

Pân' la raiü, 

Că pân’ la iadü 

E num’ ună gardă 
Si-acela-Y spartă. 


Tote sufletele celoră păcătoşi mergi de-a dreptulü în iadi; 








(1) Cred. Rom. din Bălăcena, com. de M. Jemna; a celor din Ropcea, com, 
de Em. Cuparencu; a celorii din Stulpicani, com. de Nic. Cotlarciucă, și a 
celoră din Fundul Moldovei, com. de Const. Mercheșii. 

(2) Marian, Poesii pop. rom., t. II, Doine și Ilore, Cernăuţi 1875. pag. 93. 


— 460 — 


ale celoră mai puţină păcătoşi însă, după ce aü trecuti vă- 
mile și se credü a fi acuma scăpate de ori și ce primejdie, 
ajungândi la gura iadului, care este o prăpastie îngrozitâre 
şi forte mare și 'n care se “află felii de felii de balauri, so- 
lomâsdre, brâsce râi6se, șerpi si serpóice, precum gi alte 
gângănii urici6se, cari foșcăescii ca nisce viermi, când dai 
să trecă peste puntea raiului, care duce peste acea prăpastie 
spre raiă, se trezesci de-odată și pe neaşteptate că pică de 
pe punte si cadi în iadi. 

Insă sufletele, ce se ducii, după despărţirea lori de corpă, 
în iadü, nu r&mâni acolo pe vecie, ci ele stai numai unii 
timpi hotărită, adeeă până ce-și tragi păcatului. După aceea 
iesi din iadi şi se duci într'unii loci anumiti dintre iadü 
şi rai, unde petrecii apoi până la judecata cea de pe urmă (1). 

Românii din Transilvania credù că iadului e o peșteră în- 
tunecâsă în pămintă și anume de desuptuli raiului. Gura, 
prin care se duce în acea peşteră, se numesce «gârliciulit 
pământului.» Acea peșteră servesce ca locuinţă la o mulţime 
de diavoli precum şi la o mulțime de suflete de-ale celorii 
întinați cu păcate (2). 

Atàtü iadulă, câtă şi muncile, si tâte cele-lalte, ce se 
mai petreci întrinsuli precum sin nemijlocita lui apropi- 
ere, adeseori le întimpinămi nu numai în vorba de tâte 
dilele, ci și într'o mulţime de poveşti, legende, colinde și 
alte cântece poporane atâti din Bucovina câti si din cele- 
lalte ţări locuite de Români. 

Așa într'o poveste din Transilvania, întitulată « Vizoră, 
craiulă serpilorü,> aflăm următorele cu privire la unele 
dintre muncile iadului: 





(1) Cred. Rom. din Ropcea, com. de I. Cuparencu; a celoră din Stulpi- 
cani, com. de Nic. Cotlareiuciă, precum şi a altorñ Români din Bucovina. 
(2) T. Simon. — W. Schmidt, op. cit. p. 43. 


— 461 — 


«Petru luă căpă&strulă, se duse la stava de cai si încă- 
lecă pe calulu, care era mai slabă decât toţi caii din acea 
stavă, Calulü și plecă cu elù și ajunse la o grâpă. Acolo se 
scobori de pe cală, îlu lovi cu vătrarulă în frunte, de care 
lovitură într'o clipită se prefăcu întruni stanü de pâtră, iar 
elu se scobori în gropă și întră în ceea-laltă lume. 

«Griji însă bine de sfatului dată de socru-sëü, ca să nu 
uite nimică din ceea ce va vedė. 

«Adecă ce vădu? 

«Toti lucruri de cari multi se minună.» Mai întâii trecu 
pe lângă uni omii acoperiti cu 99 de ţoluri, tâte noue no- 
ute, si totu-și muria de frigü. 

Mergândi mai departe vădu uni omii acoperiti cu unu 
tolü de toti rupti şi supţire, iar pe elu ploua cu zăpadă 
gi totuşi îi era caldu. 

«Trecândii pe lângă aceștia, nu departe vede uni alti 
omü, aşezat cu spatele pe pămîntă, pe care doi servitori 
cu unŭ sucitoră îl îndopaii cu mâncarea, ca pe o gâscă, 
și totuşi se văeta că e flămândi. 

«In altă loci vădu uni omi slabă de totü ca o lespede, 
și mànjitü cu smâlă, pe care alți doi servitori îlu jupuiai 
şi iar îi trăgeau pielea de pe elù. 

«Mergendi mai înainte, vădu unii omü cufundati tn- 
tr'unü lacü până la grumază, pe care, când se încerca să 
iasă, flù lovia uni berbece cu capuli în frunte, în cât iar 
cădea în laci. 

«Trecândui de aci, vëdü ună bolnavă, zăcândă în pati 
şi totu strigând după ajutori, dar nu venia nimeni. 

«Mai încolo vădu uni omi spânzurați de limbă. 

«In altji loci vădu uni omii legati de mâni si de pi- 
ciore si la mâni trăgea «doi boi, acum într'o parte, acum 
într'alta. 


— 462 — 


«Nu departe dela acesta îi veni înainte unii păzitori, care 
îl întrebă: 

—«Ce cauţi pe aici, pămintenule ? 

— «Cauti pe Măria-sa Domnului celü bătrână, din satului 
nostru. 

—«Ce ai cu elü ? | 

— «Ma trimisi Măria-sa Domnul celă tânără, să-i aduci 
corâna. 

—«Te du pe aici în colo, căci tocmai acum bea apă 
dintr'uni isvoră, vedi-lii colo? 

—«Vădu! 

—-«Se duse Petru, şi când fu înaintea lui, ti sărută må- 
na, și-i spuse din ce pricină a venită. 

«l-o daŭ dar, — dise — şi asa numai asta am adus'o dela 
eli, i-o dai ca să më limpedescii si de asta. 

«Dicândă aceste, luă corâna de pe capi şi-o puse în 
mânile lui Petru. 

«Apoi iar dise: 

— «Acum spune-mi, Petre, ce-zi vădută, aici în lumea 
nóstrà ? 

—«O Măria-ta, că multe am vëdutü! 

— «Ce ? 

—«Întâiŭ am vădută uni omi acoperiţi cu nou&-deci 
și nouă de ţoluri, tâte nouă noute și totuși îngheţa de frigi. 

—«Scii, Petre, ce însemneză acesta ? 

—«Ba nu sciù! 

— Ascultă dar să-ți spunii. Fie-care omi până trăesce 
pe pămintulu nostru p&cătuesce, iar când păcătuesce, calcă 
legea lui Dumnedeii. Păcatul pote fi mai ușori sai mai 
greii, după cum e și «fapta. Dumnedeii nu lasă, nici ună 
p&cati nepedepsit, numai atunci când omulii cunoscându-şi 
greșela sa se intórce cu inimă curată. Apoi unele păcate 


— 463 — 


sunt mari, pentru că le vedemü și noi mari. Dar mai sunt 
unele păcate, cari nouă nu ni se pari mari, si totuși sunt 
mari. Omului acela, pe care Far vëdufü întâia ră, pentru 
aceea tremură de frigü sub nou&-deci și nouă de ţoluri, 
tote nouă nouţe, căci elü, când a fosti pe păminti, nu a 
a dati nici uni vestmînti sčracilorů de pomană. 

«El n'a fšcutü ceea-ce a trebuitii să facă şi pentru aceea 
se pedepsesce. Asta nu se vede așa păcati mare, dar totuși 
e mare. Altulii iar face ceea-ce nu trebue să tacă; asta iar 
e mare păcatii. — Ce-ai mai vădută? 

—«Am văduti unii omi acoperiti cu unii folü de toti 
suptire și ruptă, si totuși asuda de caldă. 

—aVedi, Petre, acela a făcută săraciloră vestminte de 
pomană. — Ce-ai mai v&dutu ? 

—«Am vădută unii omü cu spatele la păminti, pe care 
ilú îndopai alți doi 6meni cu sucitorulă, si totuși striga că 
more de fme. 

—« Vedi, Petre, aşa se pedepsescii Gmenii cei lacomi la 
mâncări şi băuturi. — Ce-ai mai vëdutü? 

—«Intr'uni locă am vădută uni omu de totii slabi ca 
și o lespede, și mânjitii peste toti trupul cu smolă, pe care 
totu Hü jupuiaii și iar trăgeau pielea de pe elü. Asta ce va 
să însemneze ? 

—«Vedi, Petre nu înţelegi ce însemneză, cu tote că e 
ușori de înțelesii, Asta e pedâpsa Gmenilorii doritori de plă- 
ceri trupesci. Trupulü e slabă, că și la slăbiti elă, e ne- 
gru pentru că la înegriti sufletulă, pe care la fosti mân- 
jită eli cu atâtea spurcăciuni, iar pre lângă aceea mai capătă 
ca pedepsă aceea ce ai văduti. 

—- «Ce-ai mai văduti ? 

—«Am vëdutü uni omu cufundată întruni lacii, pe care 
când sencerca să iasă, îlu lovia uni berbece în frunte în 
câti iar cădea în lacù. 


— 464 — 


— «Omulii acela, Petre, câtù a trăită, a toti înșelat, şi 
acum vedi cu ce se pedepsesce? 

—«Ce ai mai vëdutü? 

—tAm vëdutü uni om bolnavi zăcândi întruni patit 
totă strigândui după ajutoră, dar nu venia nimeni. 

—«Vedi, Petre, omului acela nu şi-a cinstită părinţii, — Ce- 
al mai vëdutü? 

— “< Am vëdutü ună omů spânzuratu de limbă, 

— < Vedí, Petre, acela a injuratü pre Dumnedeü si pre alți 
ómenï, iar acuma se pedepsesce după cum i se cuvine. — 
Ce-ai mai vëdutü ? 

—«Am văqută întruni locă uni omi legati de mâni și 
de picidre cu unii lanț mare și grosi, iar de lanfü la picidre 
și la mâni trăgeau câte o păreche de boi. 

— «Acela, Petre, pentru aceea se pedepsesce aşa, căci în 
lume a juratü pe strâmbătate. 

— «Dar ce-ai mai vëdutü? 

—«Nam mai vëdutü nimici! 

—«N'ai mai vădutu, că nu te-ai dusi mai în colo. Dar 
să vădi altele, te-ai îngrozi, te grijesce dar să nu ajungi și 
tu pe aici. — Dar feciorulă mei ce mai face ? 

— «Face bine, că-i sănětosů! 

— «Cum o mai duceţi la olaltă? 

— «Rău de toti, că ma bătutů de două oripe nedreptulii. 

—«Atunci e răi de toti; më temi că și elü va ajunge 
pe aici pe unde-va. Te du, Petre, du-i cor6na și mai iartă 
şi tu câtă poți. 

«Petru nu maj zăbovi multi ci se duse până la gaură, 
eși afară, se sui pe cală si-lü lovi cu vătrarulii în frunte, apoi 
într'o clipită ajunse la socrulă săi Vizori, eraiulü serpilorü (1)». 


(1) L Popi Reteganulă, Povești ardelenesci. Partea IL Braşovă 1888. p. 
58—62. 


— 465 — 


In altă poveste, din Bucovina, ni se spună următârele; 

«Vădândă sufletulii omului într'o érbš mare și frumâsă 
nisce vaci hitiâne, cari de abia se puteau mișca dintrună 
locă într'altulă de slabe ce eraă, și întrebândă elü pre ân- 
gerulă s&i conducători de ce sunt așa slabe si nu daŭ 
lapte, deşi aŭ érbă de prisosă, ângerulu îi răspunse: 

— «Acestea sunt vacile celorii cari le-ati dati de pomană, 
dar pe urmă le-a părutii răi după dinsele. 

«Mai departe vădândă elă pe uni prundă, unde nu era 
maï de felă iérbă, nisce vaci mari și frumâse, cari de abia 
se mișcai dintr'ună loci în altulă de încălate și grase ce 
erai, precum şi o mulţime de femei și bărbaţi, cari veniaü 
din tâte părțile cu doniţele de le mulgeaii, si întrebândi pre 
îngerii: de ce acestea sunt așa de frumâse, ângerulă îi dise: 

— «Aceste vacă sunt dăruite s&racilori din t6tă inima. 

«Mergândă mai departe vede unii omiă culcată cu fața 
în susü şi cu gura căscată, iară de-asupra lui uni șerpe în- 
colăcitii pe lângă o crângă cu gura în jos și din gura lui 
cădea verină în gura omului. 

— «Acesta, — dise ângerulă, când fu întrebat, — a omo- 
rită șerpii si, în loci să-i arunce unde-va întro grâpă sai 
tufișii, i-a aninatü peț prăjini în față sfintului sore. 

«La urmă vede o 6ie că se scutură de-asupra unui omi, 
ce trecea, printr'ună foci mare. Intrebándü pre ângeră ce 
însemnă acâsta, ângerulă îi r&spunse: 

— «Acesti omi, a dati oi de pomană, și lâna lori, fiindü 
udă, îlă scutesce acuma de para focului. (1)». 

Atâta, din povești! 

O legendă din Bucovina ne spune, cu privire la iadă, ur- 


mătrele : 


(1) Com. de I. Tonigariŭ, stud. gimn. 
30 


Jlariană, Inmorm. la Români. 


— 466 — 


Ângeruliă morții acum 

Më însoțesce la drumii 

Şi më trece pe la sadă, 

Unde păcătoşii ardă. 

Vai! la elŭ cum më uitai, 

Ce vădui më 'mspăimîntai! 
Vădui balauri căscândii 

Și din gură foci vărsândii, 
Curgândi ca ună rîù întinsă 
In flacără si nestinsi; 

Şi 'n frunte-i unii dracă şedea 
Cu Iuda ’n braţe şi-ardea. 

De acolo, la altii vadii, 

Toti la iadii, la iadü, la iadŭ ! 
O vaï! iar când më uitai, 

Ce vădui, mă 'nspăimintal! 
Vădui popi mulţi eretici 

Cu dascali şi grămătici 
Aruncați cu capu ?n josü 

In foculii celü flăcărosiă, 

Şi dracii îi împungea, 

Cu sulița-ï înpingea. 

De acolo, la alti vadă, 

Toti la iadü, la iad, la iadii! 
Ochii când îmi aruncal 

Ce vădui, më 'mspăimîntai! 
Vădui împărați tirani 

De gâturi cu bolohani, 

In văpaia cea de focii 

Dracii bătându-și de eï joci. 
De aicea, la alti vadii, 

Toti la iadă, la iadii, la iadă! 
Cu ochii când më uitai, 

Ce vădui, më 'nspšimintal ! 
Vădui tâlhari, ucigași, 

Hoţi râpitori şi pungași 
Văetându-se-amărâtii 

In văpae până 'n gâti. 


De-acolo, iar la altă vadă 
Toti la iadă, la iadă, la iadŭ ? 
De-odată cum mă uitai, 

Ce vă&dui më 'mspăimîntai! 
Vëdul uni cârdii de mueri 
Tânguindu-sen dureri 

Şi draci strigândii: aste sunt 
Ce farmecă și descânteci ! 
Apoi de-aici la alti vadii 
Toti la iadă, la iadii, la iadü ! 
Iarăşi dacă më uita! 

Ce vădui më 'mspăimîntal! 
Vădui alti cârdii de bărbaţi 
De beţivi şi desfrânaţi 

Toţi în flacără undaii, 

Şi draci! îi cufundai. 

Mai nainte la altii vadii, 

Toti la iadă, la iadü, la iadü! 
Mergândi, dacă më uitai, 

Ce vëdul mě 'nspăimîntai! 
Vădqui draci cu căngl trăgând 
Nisce mueri şi strigândiă: 

Aste totii minciuni spuneai 
Pe mulți în belea-i puneai! 
De-aici mergândi la alti vadă 
Totii la iadü, la iad, la iadă. 
In flacări când mă uitai, 

Ce vădui më spăimîntal! 
Vădui negustori în rîndă, 
Carii înşelă când vîndi: 

Unii cu mături de gâtii 

Se stringeaii eï amărită, 

Alţii cu cântare 'm nasii 

Se văitaii cu mare glasii, 

Alţii cu fârfeci şi cotii 

Îi ducea para în notü. 
Mergândă de-aici la altii vadii, 
Totii la iadi, la iadi, la iadi,! 


— 467 — 


Spre ţipetă când më uitai, 
Ce vădui mě 'nspăimîntai! 
Vădui iar mueri în munci 
Cari își lepădă al lorit prunci, 
Sai fără milă și dori 

In pântece îi omori. 

Dela celü din urmă vadă, 


Toti la iadii, la iadü, la iadü! ` 
Când stătul şi më uital 

Ce vădui më 'nspăimîntat! 
Vëdur ardendi în vilvori 
Bogaţi neîndurători, 

Caril tuti s'au veselitii 

Şi săraci naŭ miluiti (1). 


O colindă din Banată descrie iadulu astu-felu: 


Colo 'n josii cătră apusti 
S6re nu-i pe ceră în susi; 
Ci e nori şi'ntunecime, 
ŞI-o grozavă adâncime, 
Unde munţii varsă focii, 
Dară marea-I totă potopi, 
Unde-l peştera urită, 

De balauri răi păzită, 

De şerpi, fiare ocolită. 
Lângă pârtă nu e nime, 
Pöte să 'ntre or! și cine, 
Dar nime de voie bună 
Pe aicea nu s'adună. 

Icy e iadulti celii spurcatii, 
Pentru ómenï răi gătată! 
Da 'n lăuntru cine sunt? 
Să ferescă Domnului sfinti! 
Lângă pârtă staă toti draci 
Şi slujescii pentru haraciii, 
Şi pe nime el nu lasă 

Ca la lume să mai iasă! 
Cătră mijlocă cine sunt? 
Să ferescă Domnulii sfinti ! 
Sunt cei răi în fiert legaţi, 
Până'n brâii în foci băgaţi, 


De dureri, din dinţi scârşnescti 
Şi nici când se miluescü! 
Dar aceştia cine sunt? 

Să ferescă Domnuli sfintii 
Sunt cel răi ce-aii omoritii, 
Traiulă vecinică și-a uritü, 
Sunt cei rěľř ce-ai păgubiti 
Pe aprâpele màhnitü, 

Sunt cel răi ce aŭ surpat 
Cas'altula prin pëcatü, 

Sunt cel răi ce-aă inselatü 
Şin minciună s'aŭ spurcată! 
Dar în iadă iar ce ma! sunt? 
Să ferescă Domnul sfinti! 
Că sunt munţi de cel malt 
Şi în grâpă atundați. 

Nu e ceri, ci-sti numai nori, 
De 'ntunerică te 'nfiori. 

Nici o di nu e senină, 
Foculu arde făr'lumină. 
Câmpurile s'aŭ uscati, 

Apele tóte-aü secată, 

Nu sunt pasări, nu sunt flori, 
Numai jari și numai! nori! 
Să ferescă Domnul sfinti 


Fripți de sete, morţi de fâme,| De-a vede ce-aice sunt (2). 


Nime din el nu mai dorme, 


(1) Veqi: «Călindariulu poporului bucovinenă» pe 1891. Cernăuţi p. 69—70. 
(2) At. M. Marienescu, Colinde. Pesta 1859, p. 87. 


— 468 — 


O doină, care am audito încă în vara anului 1871, pe 
când mă aflam ca studinte de clasa a VIII la gimnasiulii 
din Beiusü, dela uni Românii de pe valea Crişului albi, 
ne spune despre iadă următorele: 


Primăvara, după Marti, 
Cătră iadă eŭ am plecati. 
Iadulă era încuiati 

Cu unŭ spinicelă uscată. 
Pusei mâna si-1ü rupsei 
Şi în iadü de loci fusel. 
In iadu dacă am întrati 
Acolo puţini am statü 
De cetitulă popiloră, 
Cerșitulă bogaţilorii, 

De recela fiarelori, 

De șuerulă șerpilori! 


Altă doină, din comitatulă «Turda-Arieșă,» ne spune atátü 
în privința raului câtă şi a iadului următórele : 


Pusei şaua pe doi cai, 

Më suil în sus, la raič; 
Raiulă fuse încuiati 

De trei ori am genunchiatu, 
La Dumnedei m'am rugată, 
Şi trei ângeri a mânati 

Şi raiulu laŭ descuiată. 


Ce-am vădutu, m'am bucurati: 


Trupuri mândre și 'nflorite, 

Şi de popa spovedite; 

Trupuri albe si spălate 

De popa cuminicate. 

Preste ele floricele, 

Uni pomi mândru de daună. 
Pintre c1ómbe păstrele, 
Păsărele frumușele. 


Eŭ gândii la mândra mea 

Să fie și pe-acia, 

Eu în raiü ași rămâne. 

Şi Dumnedei celui prea mare 
Se mânie forte tare 

Şi trei ângeri a mânatu 

Şi de mână m'aü luati 

Şi din raiă că m'au tipatü. 
Si më aflam lângă îudă. 
Iadul fuse descuiată, 

Ce-am vëdutü, m'am spăriată: 
Trupuri mari si putredite, 
De popa nespovedite, 

Şi vEdul pe mândra mea 
Chinuindi doi draci la ea. 
Mândra umbla să se ducă, 


— 469 — 


Dracii o făceau nălucă; Şi 'ntinsei o fugă lungă, 
Ea se ţipă să m'apuce, Draci! haida să nvajungă (1). 
Eŭ grăbii şi-mi făcui cruce, 


A treia doină, din Jéra Oltuluă, descriind munca ju- 
rațiloră şi a birăilori celori r&i, nedrepți, asupritori si ju- 
pitori, dice: 

Pus'am șaua pe doi cai, 

Să më sui în sus, la rasă. 
Jadulă era mai d'a vale 

Şi fugeam în fuga mare. 

lar la ușa iadului 

Stai juraţii satului, 

Taie lemne dracului. 

lar birăului celi maï mare 
Tinea pe dracu 'n spinare |2). 


În fine o doină din Bucovina, si anume din comuna Ho- 
rodeniciă, ne spune despre iadu acestea: 


Pus'am şaua pe doi cai 

Şi m'am dusi în sus la raid. 
De tre! ori m'am închinatii 
Raiuli nu s'a descuiatu, 
Pusam şaua pe-un cocoșii 
Şi m'am dusă la îadă în jos. 
Și la gróza răuluă 

Jos la talpa hăuluă 

Am vëdutú pe mândra mea 
Vr'o cinci draci că mi-o bătea 
Sânge roşii din ea săria, 

In pahari că mi-li punea: 
«Poftim, bade, iea si bea, 
«Căci n'a! fostă stăpână pe ea! (3).» 


(1) Doine, strizături și chiuituri, culese de mai mulți inv&țători zeloși. Bra- 
sovü 1891, p. 278. 

(2) Idem de eadem p. 182. 

(3) «Aurora română» an. I. Cernăuţi 1881, p. 46 


— 470 — 


Ași pute să mai reproducü încă multe alte poesii po- 
porale. Credü însă că şi acestea ne vorü fi de ajunsă spre 
a ne încredința: ce închipuire are poporulu despre îadă pre- 
cum si despre tâte cele, ce se petreci întrinsulă. 

Se nasce acuma întrebarea: Dela cine să fi adoptati popo- 
rulii română tóte credințele acestea? Moştenitu-le-a elü .dela 
strămoșii săi, sau pote le-a, împrumutată în decursulu tim- 
pului dela alte popâre cu totulu străine? 

Dacă amü sta să reproducemi tote câte le-ai credutii po- 
pórele păgâne din vechime, precum celea ce le credi şi is- 
torisescü popórele creștine din timpului presenti despre Zadă 
sai Zartară, şi din tote acelea ami voi să facemii o con- 
clusiune, amù merge prea departe, şi nou& nici timpulu nică 
spaţiului nu ne permiti s'o facemi acesta. 

Credi deci că ne va fi de ajuns și numai ună singuru citată 
din Virgilu, care ne dă o descriere am&runţită de tote cele 
ce le credeau și istoriseaü cei vechi atâtu în privinţa Tar- 
taruluă câtă și în privința tuturori celorü ce se petrecii în- 
trinsulu sin apropierea lui. 

Iată ce ne spune Virgilu: 

«Enea, uitându-se împrejurulă său, zăresce pe loci sub 
o stâncă din mâna stângă ziduri late încunjurate cu uni 
muriă întreită pre cari le încunjură uni torentă repede cu 
flacări ardëtóre, Phlegetteon din Tartariu, şi învertia stâncile 
resunătore. In față se află o pârtă mare și stâlpi de otelü 
virtosu, așa cà nici o putere bărbătâscă, nici chiar locu- 
itorii ceresci (deii) nu sunt în stare să le sfarme; se urcă 
unii turnă de fierü până la ceruri, și Tisifone îmbrăcată, 
cu o haină sângersă păzesce diua si n6ptea întrarea (tinda) 
fără să dormă. De aici se audiaü gemete si rěsunaŭ lo- 
vitură grozave; apoi uni zingănită de fieră si de lanţuri 
târâite. Enea stătu pe loci și înspăimîntatii asculta cu urechia 


— 471 — 


vuetulii. O virgină, spune-mi: ce feluri de crime sunt acestea? 
şi prin cari pedepse se urmărescă? Ce vuetü așa de mare 
îmi vine la urechi? Atunci începu preotâsa să vorbâscă ast- 
felu: Duce renumiti ali Teucrilori, nici unui omă nepătată 
nu-i iertată să calce preste pragului sceleraţilori ; însă pe mine 
punându-mă Hecate în fruntea dumbrăviloră avernice ma 
învățată însa-și pedepsele cele decretate de dei si ma pur- 
tatu prin tote locurile. Rhadamantus are celă mai scelerati 
imperiu, elü biciuesce și ascultă cercetându înșelăciunile şi 
silesce ca cine-va să mărturisâscă celorü de sus acele crime, 
de curi bucurându-se pe pàmintü amână prin o ascundere 
zadarnică căința, sperând o morte târdie. Tisiphone prevă&- 
dută cu bice bate, insultândă, pre cei vinovaţi şi amenințândă 
cu stânga, chiamă, şerpii cei grozavi, cetele furióse ale su- 
rorilorii. Acuma se deschidii porțile sacre sărindă din ţiţi- 
nile teribilă resunătore. Vedi ce păzitori e în vestibulů (la 
intrare) ? ce arătare păzesce locuința (infernului)? In lăuntru 
șede încă mai înfuriată gigantica Hydră cu 50 de guri negre. 
Acum se deschide tartarulă de două ori în o prăpastie și 
se estinde sub umbră (în întuneric) atâtu încât se pote uita 
de acolo în sus la Olimpului etericii ală cerului. Aici se află 
nemulă antici alu pămîntului, Titanii, cari loviți de fulger 
se învirtescă în fundulă celui mai de jos. Aici am vëdutü și 
pe gemenii Aloidi, corpuri uriașe, cari se încercară să surpe 
cu mânile cerului celui mare și să-l arunce jos de pe tro- 
nulă cerescii. Lam vëdutü şi pe Salmoneii cum e pedep- 
sită. Imitându flacările lui Joe şi sunetele Olimpului mergea 
acesta, triumfândi, punéndü la trăsură patru cai și scuturându 
o făclie la poporele grecesci și prin mijloculă cetăţii din Elis, 
şi cerea pentru sine ondrea unui dei, elă, nebunulă, care 
imita furtunele si fulgeruli celui neimitabili prin aramă si 
prin tropotulă cailoră celorü potcoviţi. Insă părintele celü 


— 472 — 


a-totii-puternică arunca prin norii cel deşi arma sa (fulgerul), 
elŭ nu aduse nici făclii, nici lumini de reşină (păcură) fu- 
megătdre şi îli dobort la păminti cu unii virtejă teribilă. 
Chiar și Tityon era de vădutii, copilulă pămîntului ce crează 
tote, ală cărui corpi e întinsă peste nouă jugere de păminti 
şi ună vultură mare cu ună cioci îndoită, ciupindu-i spre 
pedâpsă inima cea nemuritore si măruntaele cele bogate, 
se nutresce din ele si locuesce sub pieptulă celu înaltii, şi 
fibrele renăscute nu se lasă în linişte. Ce să mai amintesci 
de Lapiţi, Irion, si de Pirithous? de-asupra cărora cât pe 
aci amerință să cadă o stâncă nâgră, și aceleia care cade 
îi urmeză una asemenea ei; sofe aurite cu perini înalte strë- 
luciaii pentru 6speţi și bucate pregătite cu luxü regalu se aflaŭ 
de naintea ochiloră lori. Lângă dinşii se vedea cea mai 
mare dintre furii si împiedeca a atinge bucățele cu mânile 
şi rădicându făclia se scolă și strigă cu glasă tare. Aici se 
aflaii aceia, cari câtii trăiră aü fostă frați urgisiți, ori prin 
aceea că alungară pe părintele lori și față cu clientulă se 
încuiară cu averile sale cele aflate, nefăcândi din ele parte 
la ai săi, născându-se cu acesta cea mai mare certă, şi aceia 
cari sunt biciuiți pentru adulteră și urmândă armelorii ce- 
lorii nelegiuite nu se sfiiră a călca credința promisă stăpâ- 
niloră săi, și acum închiși aşteptă pedepsa. Nu incerca a sci 
care e pedepsa si ce felii de crimă sai sârte i-ai aruncati 
în pierdare. Unii rostogolesci o stâncă uriașă, alţii atârnă, 
traşi pe razele roțiloră; sade și va șede în veci nefericitul 
Teseii și de totii nemulă Phlegyas admoniază și invocă pintre 
umbre cu voce tare: «ÎInvăţaţi dreptatea, si admoniaţi fiindă, 
învăţaţi a nu urt deii.» Acesta vîndu pentru aură patria și-i 
impuse uni domni puternicii ; eli lasă pentru plată să se 
lipsâscă legile și să se deslipâscă . . . Toţi cutezară a co- 
mite mare nedreptate şi a-și însuși aceea ce aü cutezati. 


— 413 — 


Dacă ași ave o sută de limbi şi o sută de guri şi o voce 
de fieri nași pute înțelege tote felurile crimelori şi nași 
pute percurge tâte numele pedepselori (1). 

Atâta din Virgiliu! 

Asemănândi acum şirele acestea ale lui Virgili cu celee 
ce se află în privința iadului şi a m@uncilorü dintrinsulü 
în «Viaţa Sf. Vasile celă noii» precum şi în «Călătoria Maicii 
Domnului la îadă» (2) lesne se va pute convinge ori gi cine 
că muncile iaduhiă din cărţile sau mai bine disü apocrifele 
din urmă sunt numai nisce reproduceri schimbate si adăo- 
gite a celorü. dise de Virgiliu şi pote că şi de alţi autori pă- 
gâni din vechime. 

Ce se atinge de credințele Românilorii despre iadi, apoi 
acestea credii că se baseză parte pe cele spuse de Virgiliù 
precum și de alți autori străbuni din vechime, si parte pe 
apocrifele creștine, cari tratsză despre aceeaşi materie. 


(1) Aeneid. Lib. VI, v. 548—627 
(2) B. P. Hasdeu, Cuvinte din bătuâni. t. II. Bucuresci 1879. p. 301—367. 


— 474 — 


XXX V. 


RAIULU. 


Raiulă, după credința Românilori din Jéra-Românéscă, 
e opusi cu totuli iadului. Elă e locului, unde sufletele ce- 
lori drepți se poti odihni în pace, bucurându-se de vederea 
lui Dumnedeu. Durerea si întristarea nu se poti nici când 
stabili întrînsulii. Din contră, în elù domnesce o bucurie 
fără de sfirşitu. Dumnedei ocupă loculii celui mai de cinste, 
de unde r&spândesce t6tă mărirea sa, iar în jurulu lui stai 
cei fericiți în mai multe cete si petrecii mâncându si bendi, 
ceea ce si-aü dati în viața lori sai ceea ce li sa pomănuată 
de mumă, soră, rude, epitropi si alţii. 

Dacă cei repausaţi aü terminată de mâncati si băută ceea 
ce li se dedese, atunci e fârte grei, căci facii si ei zimbre 
privindu la alții. 

Acolo, în acelă loci de fericire, se întâlnesc sufletele 
celorii morți, frații cu frați, cu surori, cu prieteni; părinții 
cu părinţii loră, şi aceștia cu moșii și strămoșii lori. Um- 
brele unei generaţiuni întregi se strângi în juruli vre unui 
evlaviosii strămoși, și se spunii multe despre viața şi rela- 
ţiunile lori în raiu. 


— 475 — 


Dacă cine-va a muriti neîmpăcati cu uni altul, sufletele 
lorii nu se mai potii împăca nici odată. Sufletele lori fără 
voe fugi unulă de altulă și se privesci cu disprefü. De aceea 
este bine ca celi ce se simte că more, să se îngrijescă, 
ca acestii momentů să nu-lii apuce neîmpăcatii cu cine-va. 
In colo totulü merge în liniște si pace, fie-care îşi cunósce 
dreptului săi, certe nu se află (1). 

Românii din Bucovina spună că raiul este o grădină 
forte frumosă, strălucitâre, care e împodobită cu totă felulii 
de flori mirositore si pomi roditori, în cari cântă felii de 
felă de păsări. Mai pe scurti tote frumusețile și bunătăţile 
lumii sunt concentrate în acâsta grădină. 

Raiul se află în certi sai, după cum spunii unii, pe pă- 
mintulü- din cea-laltă lume. 

In mijloculă raiului stă însuși Dumnedeii pe uni scaunii 
strălucitor de aurii, împodobită cu diamante și alte pietre 
scumpe, iar împrejuruli lui se află totu telulă de mese întinse, 
pline cu felurite bucate și băuturi, din cari mănâncă şi beti 
sufletele drepţiloră, îndemnate fiindi de cetele ângeresci ca 
să mănânce ţi să bee din ori-ce le trage inima. 

In raiü însă nu-i este nim&rui altuia iertati să între, fără 
numai sufletelori celorii drepte, bune, alese si plăcute lui 
Dumnedei, carile, după ce aŭ intrată, se desfăteză apoi în 
tote bunătăţile (2). 

La ușa raiului stai doi ângeri saii archangheli cu săbii, 
cari păzesci ca să nu intre ori si cine într'însulă, ci numai 
cei drepți, numai cei vrednici (3). 


(1) D. Stănescu, op. cit. p. 326. 

(2) Cred. Rom. din Ropcea, com. de Em. Cuparencu ; a celorü din Bălă- 
cena, com. de M. Jemna;a celorü din Stulpicani coim. de Nic. Cutlarciucă şi a 
celoră din Fundul-Moldovei, com. de Const. Mercheșii. 

(3) Cred. Rom. din Bălăcâna, com. de M. Jemna, și a celoră din Bilca, com. 
de Just, Cârdeiu. 


— 476 — 


Alţii din contră credă și spuni că la usa raiului stă Sân- 
Petru cu ună mănunchii de chei în mână, care asemenea nu 
lasă pre ori şi cine să între în nuntru, ci numai pre cei drepți. 

Totă în uşa sai porta raiului “mai stă încă și Florea sai 
Sora Sóreha. 

In privința acestei plante o doină din Bucovina ne spune. 
următorele : 

Câte flori sunt pe pămîntù, 
T6te treci la jurămînti, 
Numai Florea sdreluă 
Şede'n pârta raiului, 

Face loci sufletului 

Şi odihnă trupului (1). 

Imprejurulii raiului se află câmpii întinse, mai toti asa 
de frumâse și pline de bunătăţi ca și raiulă. 

Prin mijloculii acestoră câmpii trece unu riù mare și 
limpede numiti «Apa Duminiceï», care se revarsă în raiü (2). 

Drumul ce duce în cealaltă lume se desface dela uni 
locă în doi rami, celă de-a stânga duce de-a dreptulü la 
iadă, celui de-a drepta însă, care e presuratü cu toti felulă 
de flori mirositâre, duce spre rai, iar nu departe de acesta 
trece peste gura iadului, peste care se află puntea raiului, 
despre care ami vorbită mai pe largii în capitolul pre- 
mergătoră. 

Românii din Transilvania credă că raiulă ar fi o grădină 
plină de flori si pomi trumoși, situată pe unii munte dea- 
supra iadului. In acâstă grădină se află mulţime de ângeri 
precum si sufletele Gmenilori celoră buni, cari trăescii în 
totă, îndestularea şi fericirea, avândi înaintea lorii mese 
încărcate cu toti soiulü de mâncări și băuturi. 





(1) Marianü, PoesiY pop. rom. t. Il. Cernăuţi 1875, p. 93. 
(2) Vedi despre acesta si B. P. Hasdeü, Dict. limb. rom. t. II. p. 1288. 


— 477 — 


Iar fericiți se consideră acei Gmeni, cari càtü trăesci 
aici pe pàmintü, sunt milostivi, căci ei prin milostenie își 
mântuescii sufletuli de munca, cea eternă si după morte 
ajungii la fericirea eternă, care e adevărata fericire. De 
asemenea se consideră a fi fericiţi si aceia, câri în acestă 
lume pătimescii mai multi, creqându-se că-şi iaŭ pedepsa 
în lumea, acesta și că n cea-laltă lume nu vorii mai avé 
nimicii de suferită (1). 

Atâtii raiulă, câti si celea ce se petrecii întrînsulă ade- 
se ori le întâlnimu și în literatura poporală. 

Așa legenda poporală din Bucovina, din care ami repro- 
dusi o parte în capitolului despre iadü, urmândă mai de- 


parte, dice: 


Deci acea cale lăsândi 

Şi maï nainte mergândii 
In drepta când mă uitai, 
Ce vădui, më bucurai! 
Văqui raiul celu frumosi 
Ca sórele luminos 

Şi mese întinse 'n rindü 
Pe ele făclii ardêndŭ. 
Unde'mprejurii drepţii sta 
Și bucurie gusta 
Jmpreună dănțuindi 

Și pe Dumnedei slăvindii. 
Intr'altii loci iar mă uitai 
Totu la raiă, la raiü, la raiŭ! 
V&dui sfinți prea luminoși, 
Apostoli si cuvioși, 

Şi cete de mucenici, 

De tineri, b&trâni şi mici 
Impreună dănțuindii 


(1) Com. de d-1ü T. Simoni. 


Şi pe Dumnedeă slăvindă. 
Intr'altü locii iar mă uita! 
Totü la rai, la raiŭ, la raiă! 
Vedui si sfinte mueri 
Petrecândii în mângâeri 

Cu tununi de diamantů 

Şi podobe de brilantă 
Impreună dănțuindii 

Şi pe Dumnedei slăvindi. 
Deci de-acolo iar plecai 

Toti la raii, la raiü, la raiü! 
Ce vă&dui më 'nspăimîntai 
V&dul raiului încuiată 

Pote pentru-ală meü p&cati, 
Pân'la vremea de judeţii, 
Când va sta Christosii în jetü, 
Ca să judece pe toți, 

Pe cei vii și pe cei morţi (2) 


(2) Calind. pop. bucov. cit. p. 70—71. O variantă a acestei legende vedi-o 
la Sbiera, Colinde, cântece de stea și urări la munţi. Cernăuţi 1888. p. 63—66. 


— 478 — 


O doină poporală din Transilvania ne spune următorele 


despre raiŭ: 


Când viața mi-am urîtù 

In cale lung'am pornitii 

Şi la raiii că am sosită. 

Găsii raiulă încuiatiă 

Și tare m'am supăratii, 

Și-am pusă mâna pe lăcatii 
Si-am picatii la grei pëcatü 

Si 'n genunchi că am picatii 
Şi la Tatălă m'am rugatii: 
Raiulă de ml-a descuiatii, 
Ce-am vëdutü m'am bucuratii, 
Era nisce păsărele 

Cânta nisce glăsurele 

Dragii mi-ar fi să fii cu ele (1). 


O colindă din Banată, în care asemenea se descrie raiulii, 


sună precum urméză: 


Şede, Dómne, cine-mi șede, 
Şede Petru 'n câmpulii verde, 
Colo susii la rësšritü, 

Unde sóre s'a ivitü, 

Pe piciorul celi de plaiii, 
Lângă pórta cea de raiii, 
Totii îm! cântă, privigheză, 
Şi ’n lăuntru elü nu lasă, 
Făr de-a sci si Dumnedei, 
Dumnedeiă și soţulii săi. 
Domnulă la raiii ajungea 

Si lui Petru că-i dicea: 
—Spus'am, Petre, să nu uiţi 
Ori săraci sunt, ori avuţi, 

Să nu-l laşi în raiului meü 
De-aii făcutii în lume rëü. 
Gr ic i 


Lasă tu, dup'alü meii sfatii, 
Pe cei ce goli aü îmbrăcată 
Şi flămânqi aü săturat 

Şi setoşi aü adăpatii 

Si scârbiţi aü mângâiatu! 

Iar Petre-a cuvintată: 

— «Dâmne; t6te-am ascultati. 
— «Potre! daca-i lucru-aşa 
Raiului îm! vei arăta, 

Pe cei buni să-i potă căta! 
— «D6mne! poţi de locii întra 
Că e'mpărăţia ta! 

Domnul sfintii atunci păşia 
Şi'nainte că-l venia: 

Îngerii și Cheruvimil. 
Archanghelil, Serafimil 


(1) Grigore Sima, Cântece populare din Ardélü, in «Convorbiri lit.» an. 


XV. Iaşi 1882. p. 226. 


— 479 — 


Toti cântându si tămâindă 
Şi în mâni făclii ținêndù. 

Şi pe Domnului laŭ purtată, 
Pân'ce raiulii a cătată. 
Pe-urmă Domnulii celă cerescă 
Şéde’n tronii dumnedeesci. 
Lângă tronii se aduna 

Toţi în raiii câţi maï era: 
Prunculeţi de-i mititei 

Ca si nisce ângerel 

Şi feciori nevinovaţi 

Cu flori albe'ncununaţi 

Şi bătrâni încărunțiți, 

De păcatului lori căiţi, 
Fetișore, mueri, babe, 

Care de fire n'au fosti slabe. 
Domnu-atuncea a grăitù : 





«Fiilorii! eŭ am veniti 
Să vă văqii, căci vam iubită, 
Voia mea ați împlinită! 
— Dâmne! miluesce-ne 
Ñi de rëü scutesce-ne! 
Toţi cânta si se 'nchina. 
Domnului sfintă se bucura. 
Raiulă e ca şi-o grădină, 
Unde-i diua totă senină, 
Şi nu-l n6ptea 'ntunecâsă 
Și nu-i sârta ticălosă. 
Câmpurile înfloresc 
Iară munţii înverdescii 
Păscrile dàntuescü, 
Apele se limpedescii 
Şi cel buni în veci trăescii! (1) 


(1) Marienescu, Colinde, Pesta 1859, p. 84-86. 


— 480 — 


XXXVI. 


JUDEŢULO. 


Când vorü fi pe tote păraele și vadurile apelori mori, 
iar pe la r&spântiile drumurilorii crâșme; când se vori tăia 
haturile și se vorii face arături împrejurul satelorii ; 

când moșnegii cei de 60—70 de ani, cari aŭ copii căsă- 
toriți, se vorü însura de a doua óră şi vorů lua fete dela 
16 — 20 ani; 

când sfredelulă va căde drepti în comdră (1), iar aurulă 
şi argintul se vori vărsa pe tótă fața pămintului; 

când se vorù înmulți 6menii ca ciupercile, de nu-i va ma 
încăpea pămîntului, si neavândi cu ce se nutri se vori 
mânca unuli pe altul; când 6menii vori fi numai ca nisce 
ciucalăi de mari și vorů îmblăți câte 12 îîntruniă cuptorii, 
sai când vorü fi așa de mititei, încât 12 inși vorü trebui 
să întârcă cu drugii (parii) ună oi de găină; când 

O fi anului ca luna, 


Luna ca s&ptemâna, 
S&ptămâna ca qiua, 





(1) O sémă de stele pórtš în poporü numele de Comdră, altele de Sfredelă. 


— 481 — 


Şi diua ca ciasulă scurtă, 
Iar clasulă ca ună minutü (1); 

când va peri ruşinea din lume şi cei tineri nu se vori 
sfii de loci de cei bătrâni; 

când bogaţii, de ce vorù avea mai multi, de-aceea vorů 
înșela si jupi mai tare pre cei s&rmani, luându-le și pu- 
ținulu lori cu totu felului de apucături si mijloce; 

când va veni Antihârstă pe lume şi se va amesteca în tote 
treburile, smomindü pre Gmeni la totu felulu de fărdelegi 
şi fapte rele; 

când se va certa tatălu cu fiulu, mama cu fiica, trate cu 
frate, soră cu soră, vecini cu vecinii, bătendu-se ca nisce 
orbi; i 

când va peri tâtă dreptatea din lume si nu vei pute-o 
micăiri afla, de-ai căuta-o diva mare la amiadi cu lumina 
aprinsă ; 

când fiii nu vorii asculta de felu de părinţi, ci-i vorü 
bate și omori, sai, după cum spune o poesie poporană: 

Când a bate fiù pe taică, 

Când a bate fiică pe maică, 

Frate mai mică pe celă mal mare, 
Soră mai mică pe cea mal mare, 
Atuncea-i sfirșenia pămîntului, 
Intunecimea s6relui, 

Potopulu creștinului (2). 

Atunci va fi sfirșitulă lumi, numită altmintrelea și vremea 
de apoi, diua de-apoi, lumea de-apoi, véculü de-apoi, ve- 
lstulă de-apoi, sfirșituli vecului, c6da vâcului, vremea Păl- 
mășoii, şi totă atunci va fi şi sfirşituli întregei omenimi, 
când cei vii plini de spaimă si groză, alergândă în tóle păr- 
tile, vorü striga: 





(1) G. Dem. Teodorescu, Poesii pop. p. 422. 
(2) «Convorbiri lit.» an. 1888, p. 289. 


Mariană, Inmorm. la Români. 81 


— 482 — 


Eșiţi morţi să intrămi noi, 

Că e vremea de apoi! (1) 
și nemijlocitii după acesta va fi si venirea de-apoi precum 
și județul de apoi sai judecata cea de pe urmă (2). 

Când însă va fi să fie acuma judecata cea de pe urmă 
sai județulu de apoi atunci îngerii Domnului, mai alesi însă, 
archanghelul Mihailü si Gavrilă, vori aduna unghiile celori 
repausați, voră compune dintrinsele bucine, si vorü începe 
ăpoi a bucina în cele patru cornuri ale lumii, dàndü de scire 
să se adune întrega omenire la judeţ. 

Atâtii cei repausaţi dela începutulă lumii, adecă dela stră- 
moșii noştri Adamŭ și Eva, cât şi cei ce vorü fi pe tim- 
pulă acela în viață, atâtă creştinii cât şi păgânii, cum vori 
audi îngerii bucinândi, deauna se vorü aduna cu toții la unü 
locii ca să stee de tață înaintea dreptului judecătorii. 

Mormintele se vori desface, corpurile 6menilorii vorů în- 
sufieți iară-și, porțile iadului si ale raiului se vori deschide 
și toți până 'ntrunuli: bună și rëü, dreptu și păcătosă, creș- 
tinu și păgână, cum și în ce felă de vestminte vorů fi 
fostii înmormiîntaţi, asa vorü trebui să se înfățișeze înaintea 
lui Dumnedeu, ca să-și dee fie-carele sama de tâte faptele sale. 

Iar Domnulu nostru Is. Chr., în cunjuratii din tóte părțile 
de cetele îngeresci, se va arăta de odată pe aripele nori- 
loră ca ună sóre strălucitoră înaintea mulțimii adunate și 
apoi aședându-se, după cum cred si spunu unii, pe unii 
scaunii de pétr (3), după alţii însă pe ună scauni sai tronü 


(1) A. Pan, Povestea vorbei, III, p. 51. 
(2) Veqi despre tote acestea și B. P. Ilasdâu, Dict. limb. ist. și pop. a Ro- 
mànilorü, t. II, p. 1233—1234, și 1836—1340. 
(3) M. Canianŭ, op. cit. p. 129: 
La ci ti-ai născută pi lume 
Di më pedepsesci pi mine. 
Nu gåndescï v'o dată 
Că-i merge la giudecaiă 
La divanu celă di chiatrâ. 
Undi mergi lunea totă. 


— 483 — 


strălucitoră, va sta la judecată si va judeca pre fie-carele 


amësuratü faptelorii sale: 


Cum va fi însă judecata aceea, ne-o spune mai pe largi 
următorea colindă din Transilvania : 


Evanghelistulii Mateiü 

A grăitù fiilor săi: 
Veculă lumii să sfirșesce 
Şi judeţului se gătesce. 
Domnul sfintii n'a'ntârdia, 
Ci cu îngeri va pleca. 
Îngerii vorü trimbita, 
Morţii toţi se vorü scula. 
Şi celii drepti judecători 
Se cobóre printre nori. 
Morţii când i s'orü ivi 
Scripturile g'orü plini, 
Domnulii pe scaunii va şedea, 
Morți și vii de faf orü sta, 
Mărturie n'a chiema: 
Fapta nemărturisită 
Domnului îi e vădită. 

Şi toţi drepţii vori albi, 
Pă&cătoșii vorii negri! 

Vai! ce spaimă le-a veni, 
Pân' judetulü va eși! 

Şi Satana *ntunecatii 

Spre păcate ce-a 'nșelatii, 
Va grăi înveninatii: 


Dâmne vedi cum te-ai scârbiti 


Fiii pe cari al iubită, 

Bine multi tu că le-ai dată 
Şi el nu le-aü ascultati, 
Raiului mândru le-ai deschisi, 
Pentru daruri ei te-ai risü, 
Şi de iadulii înfocati 

Tu prea tare i-al erutatü. 
Dâinne! lasă-mi-i tu mie 


De acum până'n vecie: 
Iadului celii de îngrozită 
Pentru cei răi lam gătiti! 
Domnu-atunci va da putere 
Şi Satanei, ce nu piere, 
Până ómenil sunt răi, 

Şi va fi amari de er! 
Pentru cei ucidători 

Iadu-i mai îngrozitor, 
Viermi i-ori róde, când vorü plânge 
Și vorii bea paharii de sânge: 
Sângele nevinovati, 

După r&splat'a strigati 

Pân'la cerului celü mai naltü. 
Pe tălhari i-așteptă tare 
Întunericul celi mare. 

Din fieri arsi și lanţuri grele, 
Vorii sbera multi de durere. 
Pentru strâmbii jurători, 
Mincinoși și vrăjitori 

Si mai mulţi râu făcători 

Va fi numai uni cuptorii. 

Și nici unulă nu va fi 
Făr'de-a i se răsplăti. 

Apoi Domnului va grăi: 

Ah! săracii vai de eY! 

«lea-l, Satană, du-i pre ei!» 
Cerul încă plânge-atunci 
Vëdëndü păcătoşi'n munci! 
Iară celori drepţi va dice, 

Cu cuvintulii blândii si dulce: 
«Sunteţi binecuvintaţi, 

«De mine v'apropiați 


— 484 — 


«Să vë daŭ drepta cunună, «Cu îngerin voe bună» (1). 
«Să'mperăţimi împreună, 

Tâte credinţele câte sai arătatů în șirele de mai sus își 
aü isvorulu lorü parte în apocalispulii st. evangelistů Ioan, 
parte în unele cărți poporale de origină bogomilică, precum 
e bună óră şi Alexandria lui popa Ioană din Sâm-Petru (2). 


(1) At. M. Marinescu: Colinde, p. 90—92. 
(2) B, P. Hasdeu, dict. limb. rom. t. Il. p. 1234 si 1336. 


ADAUSU. 


— 487 — 


L 


INMORMINTAREA LA ROMANII DIN PĂRŢILE ORAVITEI. 


Se 'ncepuse deja tipărirea, studiului de faţă, când dădui peste 
unii articolii întitulatii «Inmormântarea la Români, credințe 
şi datini din părțile Oraviţei,» şi publicatii de d-lui Aurelii 
Iana în «Familia» (an. XXV, Oradia-mare 1889 p. 434—436) 
care, nu sciù singură cum sa întimplată, că-li trecui mai 
nainte cu vederea. 

Cuprindândii articolul din cestiune mai multe datine și 
credințe fârte interesante, cari nu se află intercalate în stu- 
diulü mei, aflai de bine a-lă reproduce la locului acesta în 
tótà întinderea sa. 

Eli sună precum urmeză: 

«Vădândi casnicii, că óra morţii este aprope, punti bol- 
navului 5, 7 opi 9 lumini în mână, cu cari mâre; îndată 
ce a muritii însă i se ieaü. Apoi o muere sciutâre, luându 
unŭ cântar (cumpănă), încungiură mortuli și dice: 

Când N. se va scula 
Şi cu cântar ya cântări, 
Atunci acasă va mai veni. 


— 488 — 


«Sufletulă din omi iese prin fereşti, cari trebue să fie des- 
chise,—pe care uni îngeri ü duce în ceru la Dumnedei. 

«Murindă cine-va fără lumină, se prindă doi porumbi, că- 
rora li se puni între aripi două lumini si se slobodi, cre- 
dendu-se că aceia duci lumină mortului. 

«După eşirea sufletului, găzdăriţa casei făcându din făină 
de grâu o turtită arsă, o aruncă după sufletă pe ferestră 
și dice: 

[acá astă turtă arsă 


Ca sa-ţi fie de bucate, 
Că nu mai vii Lastă casă. 


«Apoi mai face 4 turtițe, pe cari le menesce: una de Dum- 
nedeü, de st. Archangelă, tălharilorii şi mortului, cari turtițe 
le împarte între copiii adunaţi anume la o masă josă, fiindu pusă 
pe masă uni pahară cu apă şi alte legumi. 

«Facerea și împărţirea acestori 4 turtiţe se repețesce cinci 
dile, socotindu-se dela, diua morții, qicândă copiii la mån- 
care: «Dumnedeii să primâscă !» 

«Se mai faci apoi două, cari asemenea se daŭ copiilori, 
menindu-se una de «Dumnedei» şi mortului. 

«Toti după eșirea sufletului se duci la 7 vecini 7 vase 
(şofiă) cu apă de pomană. 

«La fântână, după ce a scosă apa, ia cu cauculi din vadră 
odată şi tórnă jumătate în sofiü si dice: «să fie de Dum- 
«nedei,» apoi târnă ceea-laltă jumătate și dice: «să fie de 
«st. archangelu» si umple apoi vasulă. După umplere lspădă 
din elă un caucă îndăr&tiu în fântână, în credință ca să nu 
aibă certă cu celă ce a făcută fântâna, ună cauci tórnă 
josă lângă fântână şi dice: «să fiă tălharilori și tălhărițeloriă, » 
face cruce de trei ori asupra vasului, dicëndü: «Dumnedeu să 
«primescă lui N.», adecă pentru care se face pomană. Acesta 
se repeţesce în fie-care dimineță câtă este mortului în casă. 


— 489 — 


«După aşezarea mortului pe masă, i se taie din partea 
unei femei puţini pării din capi, care apoi se păstreză în 
casă, ca venindi mortului ca muroiù (strigoii) şi punândi 
din acesti pări a lui în foci, îi va puți și se va îndepăr- 
ta dela casă. 

«Aducându-se sicriulă, o muiere sciutore luândii rădăcină, 
de leoștenă, de spini și puţinii câlți (rămășițele dela fuidre), 
pe care-lă înșiră în giurulu sicriului, punând peste câlță 
pravi de pușcă, pre care îlă aprinde cu lumina ce arde pe 
pieptulii mortului. Se pune acoperişulă cela-lalti până ce s'a 
mistuitii tote, descoperindu-lă, așeză apoi mortulă în elù. 

«Tóte acestea se faci ca mortului să nu se facă strigoiă. 

«De sa întâmplatii mârtea, de cu seră, înainte de cántatulü 
cocoşului, apoi vestirea se face în zori prin temeile casnice 
prin cântece jalnice, în cari i se descrie viéta și faptele bune 
din vieță. Toti asemenea se cântă femeile înrudite, cari, 
venindi în r&stimpulă càfü este mortulă în casă cu pomană 
(o lumină, uni colaci din făină de grâu, pe unii tăieri faso- 
le crudă sait și fertă, pome) descriindu-i viéfa şi faptele bune 
pe cari le cunoscii, în poesie. 

«Din familia din care a muritii mai nainte cine-va, vine 
la mortulii de acum, îi pune în sînii trei ori patru cruceri 
pentru de a descumpăra pe mortului lorii dela pază, credân- 
du-se că cel de curândi morti are să fie strajă până vine 
altulii. f 

«În decursulü câtii este mortulü în casă, nu este iertatü 
ca să între nici unŭ animală în chilia mortului, cu atâti mai 
puțină să trecă pe sub morti, credându-se că se va face 
strigoiă. 

«Nu este iertată ca să lapede gunoiuli din chilie o săptă- 
mână, ci să se adune în uni cotü la o laltă, ca nu cum- 
va lepădândi gunoiulă, să măture şi altă sufletü din casă. 


— 490 — 


La o săptămână se mătură bine pentru curățirea a tote relele, 


lepădându-se si mătura. 


«Cu puţinii înainte de venirea preotului se face petrecerea 
mortului din partea a patru mueri, cântândi două câte două 
alternativă câte unii stihü din următorului boceti, pe care 
cele două din urmă iü repetescü: 


— Firule, firule, 

Firă de trandafirii ! 
De ce te-al grăbită, 
De ai înfloritti 

Pân' n'ai împupită? 
— Grăbiti n'am grăbită, 
Mari ciuqi am prăvitii 
De m'am despărțit 
Dela lumea albă, 
Dela sfintulü sóre, 
Dela pàrintiorr, 

Dela soţiori. 

Dela puisori 

Dela frštiorí 

(si alte némurñ). 

— Pasü N. pasi 

Pe mâna dreptă, 

Să nu dai pre-a stângă, 
Unde joculii jócă 
Și-alăutiţe dică, 
Puţini să zăbovesci, 
Că-sii negri tălhari 

Şi te-orü jăui. 

Ci de loci să pleci 

Şi sama să iai: 

La mijlocii de cale 
Este-unü paltini mare 
Cu frunda mănuntă, 





(1) Stulpezi = stâlpi. 


Cu umbră rotundă, 
Că-i lină fontână, 
Scăunicelă d'odihnă 
Şi pati încheiată 

Cu scânduri de bradi, 
Cu stulpezi (1) de fagi. 
lar Sântă-Mărie 

Şede 'n pată si scrie 
Cu condei în mână: 
Juny pe cununi, 

Fete pe mununi (2) 

Si toti nevestele 
D'ale tinerele, 

Mici pe făși6re, 

Moşi pe cârjidre. 
Scriam'o scriea 

Zludi de foci pocnia. 
Îngeri zăletia, 

Scări îmi coboria, 

Pe N. îlă suia 

Sus la Christosi, 

La celii Domni frumosti. 
După ce-lii suia 
Scauni îi da 

De s'odihnia, 

Pân' vinü i-o sosia, 
Cu vină Hü uda; 
Lumea alb' uita. 


(2) Munună este o cunună de pe capulii fetelorii dela cununie. 


— 491 — 


«După săvârşirea ceremonialului bisericescă, luându-se 
mortulii din chilie, se sparge în loculi acela, unde a zăcutii, 
o 6lă dicândă: «Cum se sparge óla, așa să se spargă tote 
«relele din acestă casă!» 

«Se pune apoi, totii în loculă acela, o pâne sai unii mă- 
laiü, dicendu-se: 

Noroculii r&mână în casă, 

Casa r&mână-ne plină. 
credându-se că fiindú mortulii norocul casei, cu elù să 
nu se pârdă norocul: pentru aceea rostirea cuvinteloră de 
mai susü. 

«Masa din chilie se întârce cu picidrele în sus până la 
întârcerea petrecătorilori dela grópi. j 

«Nu este iertatü ca mortulă să se lase singurii în casă, 
credându-se că venindiă diavolulă, întră în elă şi apoi se 
face strigoii. Intâmplându-se însă casulii ca să r&mâe singurii 
în chilie, i se pune pe pieptii o secere sai uni ineli de 
argintii, în contra apropierii duhuriloră necurate. 

«Cu petrecerea mortului la gr6pă o muere iea cu sine o 
găină vie, uni băţii de alunii noŭ, în ali cărui captti este 
prinsii ună crucerii. Tóte acestea se daŭ peste grópa mor- 
tului și anume: găina groparului aceluia, care a dată prima 
ră cu sapa în loculii, unde se făcuse grópa, în semnii pentru 
rescumpărarea, sufletului mortului, dicându-se; 

Dai capii 
Pentru capii, 
Ochi 

Pentru ochi, 
Nasi 

Pentru nasi, 
Gură 

Pentru gură, 
Sufletü 
Pentru sufletü. 


— 492 — 


«Băţulii i se dă mortului de pomană, spre a se pute apë- 
ra de negri tălhari (1); banul pusi în capului băţului este 
plata luntraşului, care are să trecă pre celă mortă peste o 
apă mare. 

«Se mai dai la gropă și pâni, colaci de pomană la cei 
presenți. 

«În grópa mortului se aruncă si bani, pentru ca să-i res- 
cumpere loculă de odihnă, si să-i fie usorü pămîntului. 

«După ce mortulü este acoperiti cu pămînti, o muere, care 
a adusi de-a casă cu găina si bățulů și o gălstă cu apă, 
tornă de o parte a gropei apă săpătoriloră, cari sunt de 
cea-laltă parte (adecă peste gr6nă), de se spală, ceea ce îns6m- 
nà ca să nu le amorțâscă mânile. Se mai crede că celorü 
ce le asudă mânile, spălându-se cu apă de aceea, le trece. 

«Intorcându-se dela grópà acasă, se face pomana numită 
și cumîndù. 

«Pomana se menesce în urmàtorulü modů: mortului, lui 
Avramiă, celoră doi îngeri care portă sufletuli mortului, 
celori patru stâlpi cari finü cerului și pămintulu, dilei a 9, 
socotindu-se din diua în care a muritü, la 7 mărțișăre (Marţi) 
7 sâmbidre (Sâmbete), la 3 dile sfinte : Luni, Marţi si Vineri, 
lut Dumnedei, sfinţilorii archangeli, tălhariloră, portarilori, 
vămeşilorii; acestoră trei cete din urmă li se interdice prin 
colăcăriță (muerea care menesce pomana) a nu le fi iertati 
a mai lua dela, respectivuli morti din pomană. La fie-care 
se menesce o cantitate anumită. 

«Se mai daŭ la acâstă ocasiune și haine de pomană, îm- 
brăcându-le primitorulu (ună săracii) le primesce de ale 
sale, în credință, că ducându-le celui morti, le va desbrăca 
şi ile va da. 





(1) Copiii lepădaţi, căroră nu li se dă pomană si cară năvălescă la poma- 
na fie-cărui muritoră. 


— 493 — 
U 
«După ce primitorulü este îmbrăcată, se scâte afară în faţa 


sorelui și-lu întrebă: 

«—Dai hainele lui N. pe cea-laltă lume? 

«cLa ce primitorulu r&spunde «daŭ». 

«Acâsta, se repeţesce de 3 ori. 

«A treia di după înmormiîntare o muere din casă, luând 
intro 6lă spălături de vase, ţire de mălaii, pită, apă din 
șofiu, spă&lături de vasele cu rachiu, vină, cu uni cuvintă 
din tote b&uturile și mâncările dela pomană, se duce cu 
acestea, la mormintii si târnă peste toti mormiîntuli dicendiă: 
«Asta să-ți fie mâncarea și b&utura, altă trebă să nu mai 
«ai la casa n6stră !» 

«După aceea îl hotăresce pre celi morti cu ună cuțitii 
stricată, câlți, tămâe, praf de pușcă; si încunjurândă mor- 
mîntulă cu virfulă cuțitului, trasi pe păminti dice: 


Am umblat, 

Locul ţi-am căutatii, 

Hotarü îţi faci 

Să nu maï eşi din acestă locă. 


spălândi apoi și óla cu spălături de cruce, lăsându-o. 

«Întorcându-se a-casă nu mai vorbesce nimici cu nime (de 
sunt mai multe, între olaltă), până ce a trecutii uni ogaselü 
(pàrëufü) sai vre-o apă, în credință, că precum nu se mai 
face sgomotiă, vorbă între ele, aşa să r&mână mortulă în 
loculu depusă surdă și muti. 

«Dela 5 dile până la 6 săptămâni se faci în fie-care demi- 
n6ță câte două turtițe, pe cari găzdărița casei le duce la unii 
vecini săraci; iar în casü de se întâlnesce pe drumi cú 
cine-va i le dă dicându: «Să-i fie pomană lui N.,» adecă, 
mortului, la care primitorulă răspunde: «Dumnedei să pri- 
«mescă». 

«Am disă în altă locü că se duce vecinilorii apă de po- 


— 491 — 


mană, câtă este mortul în casă. Acâsta se tace şi după 
înmormiîntare, numai cu acea observare că nu se mai duce 
la toți, ci de-acum la 1 sau 2. 

«Voindă însă a se lăsa a nu mai duce de pomană când 
sa împlinită termenuliă pusă, găzdărița casei sau și altă 
femee iea pentru ultima Gră vasului vecinului, căruia i-a adusă 
apa, şi mergândă la fântână flù umple, — observând cele 
expuse în altă loci la umplere, — și cu elü plină se duce 
la o apă curgâtâre, unde slobóde mortuțui apa, luândă cu 
sine luminele dela eşirea sufletului, 4 lumini de ceră, 4 
colaci si ună dărabi de pânză albă nouă, ună pahari noŭ 
și un cruceri. Face apoi uni cercă de pietre, aşterne în elü 
pânza si tornă apa din vast adusă dela fântână, în semni 
că isvorulă să-i fie sloboditi. Umple apoi vasulă cu apă 
curgătore, aprinde în giurulă lui cele 4 lumini, pune în 
elü paharulă si crucerulă și-l încunjură cu luminele cari 
aü arsii la esirea sufletului mortului, de 3 ori, menindu-se 
mortului și apoi cu pânza se ducă tâte la gazda celui ali 
cărui e şofiulă. Cei patru colaci se împarti acolo între copiii 
adunați. 

«La 40 de dile, la 1 ant și apoi continuativii cât voesce, 
i se face pomană, i se daŭ haine de pomană, — observândui 
și aici cele ce sai făcută după înmormintăre la cumânâi, 
precum și la menirea hainelor. 

«Celui ce se sinucide, nu are pomană, este tàlharü sau 
lepădată de Dumnedei și nu este primiti în împărăția lui 
Dumnedei.» 


— 495 — 


II. 


STEGULU. 


Românii din unele părți ale Transilvaniei, sub cuvîntului 
stegă, care e usitatů la morți, nu înţelegi stegulă, despre 
care ne-a fostă nouă vorba mai sus p. 92, ci ei, sub cuvin- 
tulă acesta, înţelegi Vradulă, despre care ami vorbiti la p. 
98—112, și pre care Hü aduci feciorii, din pădure, când 
m6re vre-uni june saŭ vre-o tată mare. 

Ca dovadă despre acesta ne pâte servi şi uni bocetă din 
Strei-Segeorgiui, comitatul Hunedora, care de regulă se bo- 
cesce de fete şi neveste tinere şi care sună precum urmeză: 

— Stegule, 

Bradule ! 

Ce te-ai dobliciti 

De te-ai scoboritii 
Dela loci pietrosi 
La locit morviosi; 
Dela munţii 'nalți, 

Di la hăia frați? 

— Eŭ m'am doblicită, 
Că m'o celuitiă 


— 496 — 


Hăi nouă feciori 

Cu nouă secui. . + 
“Toţi o datü odată 
Şi-am picatii la vatră. 
Pe rude m'o pusi 
Pe sus m'o d'adusti. 
O disü că më punü 
La mijlocii de sate, 
Unde vânti nu bate, 
Plâia nu më plâuă, 
Neua nu mă ninge, 
S6r'le nu mă frige; 
La fântâna rece. . 
Câţi 6meni orü trece, 
Toţi apă mi-oră bé 
Şi mYorü hodini, 

Și mi-orii mulţămi. 
Dar ei că m'o pusi 
De laturi de satü, 
Und’ vânturi më bată 
Şi plâia më plâuă 

Şi n6ua më ninge, 
S6rele më frige (1). 





(1) Ungaria, revistă socială — știenlifică — literară, redaclată de Gr. Mol- 
dovanii, Cluj, 1892, p. 290. 


— 497 — 


III. 


BOCETE. 


I. 


La mórte. 
(Din Transilvania, districtulă NásëuduluY, com. de d-lŭ T. Simonii.) 


Nici o morte nu-i amară 

Ca mârtea de primăvară 

Pe 'nirunqitulii codrului, 

Pe cântatulă cucului, 

Pe ieșitulă plugului . 

Mârte, morte, rea mai ești. 

Tu acolo năzuesci, 

Unde tu nu trebuesci! 
Morte-acol-ai năzuiti, 

Unde tu maï trebuită! 

Că ţi-al pusti mâna pe masă 
Și nl-ai tăcuti largi prin casă, 
Şi ţi-ai pusti mâna pe grindă 
Şi nl-al făcuti largi prin tindă, 
Si ţi-ai pusii mâna pe scară 

Si nl-ai făcuti largii pe-afară! 


dlariană, Inmorm. la Român. 32 


— 498 — 


IL 


La morte. 


(Din Bucovina, satul Ilotarniculă-de-josă, distrietulă Rădăuţului, com. de 
fostulii meă conscolarü d-lă Petrea Prelipcenii). 


Aşa ne grăesce Domnuli 
Ca să 'nţelâgă totu omuliă, 
Ne grăesce cu blândeţe 

Să lăsămă inimi sumeţe 

Ca nimeni să nu gândescă 
Că 'n lume vrea să trăescă 
Si mârtea să nu-l găsescă. 
Mórtea 'n lume este mare 
Ea prieteni pe nimeni n'are, 
De bătrâni nu-i e rușine, 

La cei tineri încă vine, 

De bogaţi nu se feresce, 

De viteji nu se siesce, 

De seraci nu-i este milă 

Că s&raculă vrea să móră, 
Pe celui drepti încă-lă omoră. . . 
Imperaţii şi cu craii 

Faci cetăţile cu aii 

Ñi ?ncă se mai nevoescii 

De cu ziduri le 'ntărescă, 
Cu ziduri nalte și grose, 

Și cu turnuri prea frumâse, 
Ca 'ntriînsele să trăescă, 

Si mórtea să nu-l găsescă. 
Iar’ mârtea, când vrea să vie, 
Nu mai spune nimënue, 

Nu dă de veste să scie, 

Ci când el se veselescă 

Și mal bine că trăesci, 
Atunci mortea că-i găsesce 
Şi de pămintă că-l trântesce, 


— 499 — 


De pe scaună luminatii 

Ii trântesce morţi în pată 

De nici nu se mat rădică, 
Nici nu mal grăescŭ nimică. 
Din curți bine 'mpodobite 

H pune 'n secrie cernite, 

Din cetăţi sus dela venti 

li pune jos sub pămintă. 
Deci tu, omule, creştine, 

De vrei ca să faci vruni bine, 
Să nu dici nici când de tine 
Că fetele te-ori jeli, 

Feciorii te-ori pomeni, 

Ci mai bine te silesce 

Şi-o făclie-o 'mpodobesce 
Bisercei-o dăruesce, 

Pe cel săraci miluesce, 

Ca câte-l lucra cu tine 
Acelea-ţi voră prinde bine. 
lar eï vrândă să facă bine 

Să trimită după tine 

Sfinte slujbe, leturghii, 
Care-ai rëmasü la cei vii . 
Oh amară și grea durere, 
Morte fără mângâere, 

Oh tu mârte mâni6să 

Cum maï scosii astăqi din casă 
Sr-alta nu mi-ai dăruită 

Făr' uni pustii de mormintă! 


TI. 


Mortea și cuculă, 
(Din Transilvania, districtulă Năs&udului, com. de d-lă T. Simonil.) 


Cântă cucu 'n virvă de nuci 
Şi mortea '"ntr'unü virvü de ciungü. 
Mortea dice cătră cuci: 


— 500 — 


«Dă-mi, cuce, glasul tëü mie, 

«Că vomü fi bune soție!» 

Dar cucul din graiii grăia: 

«Du-te, mârte, de-acolea, 

«Du-te mârte la foculü, 

«Că nu ţi-ai aflati omulti. 

«Glasuli eŭ nu mi loiii da, 

«C'a veni, primă-vara 

«Și iar voii prinde-a cânta. 

«Eŭ pe unde mergă şi cântti 

«Esi plugari cu, plugurile, 

«Păcurari cu oile, 

«Neveste cu prândurile. 

«Eŭ pe unde mergii şi cántü 

«Esi bărbați cu plugu 'n câmpă 

«Nevestele ducă de prándü 

«Bărbaţii mergi șuerândt 

«Şi nevestele cântândii 

«Şi voie bună făcândii. 

«Tu pe unde mergi şi cânți 

«Nu mai vedi ochi înfloriți, 

«Făr numai păinginiţi, 

«Mamele rëü despletite, 

«Nevestele bănuite. 

«Tu pe unde mergi si cânţi 

«Copii mici îl sărăcesci, 

«Omnei tineri despărțesci 

«Căsi de 6meni pusteesci!» 
Cuculti dacă a cântată 

Iute 'n casă a sburatü 

Și la capi s'a așezată. 

Insă mârtea strașnica 

Iute după elă mergea 

La picidre s'aşeza 

Si cu cuculă se mustra. 


— 501 — 


IV. 
Cătră îngeri, 
(Din Transilvania, districtului Năsăudului, com. de d-li T. Simoni, 


Puișoruli mei iubită! 
Eu de asta pam gândită, 
Că aï de càlëtoritü 
Si dela noi de porniti. 
O prea sântu îngerul mei! 
Ce i-ași da lui Dumnedei 
Să-mi lese puiuţulă meu? 
Da-i-ași auriu și argintii 
Să mi-lu lese pre pămiîntă! 
—Nu-mi trebue aurulă tëü 
Şi nice argintulu tëü, 
Că ma mânati Dumnedeu 
Suflețelulu să i-lù ieu! . 
— Cu ce fapte m'ași mai duce 
La tatălu mei celă prea dulce 
„Că mi l-a cheniată Christos 
La orașulii celi frumosi. 
Oh! câtu-i de luminosi, 
Cum spunea Domnului Chritosi, 
Oh! câtu-i de desfàátatü 
Nice când n'am mai umblat! 


V. 


Léeulü 
(Din Transilvania, distrietulü Năsčuduluï, com de d-lui T. Simonti.) 


Pe ritutulü mohoriti 
Merge-unii carii mândru cernitü 
Cu herneü acoperită. 

Inapoia carului 


Merge-o qină cam bătrână 
Cu lecurile a mână. 

Şi Ilena o-a zšritü 

Și'nainte i-a esitü 

Ñi din gură i-a vorbiti: 

— «Dină, qină cam bătrână 
Cu glăși de l6curi în mână, 
Ţine-mi-te-ară Dumnedei, 
Nu-mi aduci şi leculă mei? 
—«Leculu tăi eŭ Pam adusii 
Sin ferâstră ţi lam pusi. 
Puiă de gangură mi-o sburatii 
Şi leculă ţi Pa vărsat, 
Sufletul ţi Va luată! 


VI. 
La uni tată 


(Din Bucovina, comuna Stupea, dict. Ilinca a Mielului Capra) 


Tătucă, miluța nóstră! 

In fundului casi'n ferâstră 
A sositii carte domnescă 
Dela noi să te pornescă, 
Ce m'aşi ruga dumitale! 
Dacă-mi faci acestă cale, 
Bine-ai face dumnia-ta 
Sama dacă mi-ai lua. 
Dac'ai lua séma bine 
Pe-unde-i merge'n ceea lume, 
Că sunt două drumurele 

Și cam grei de-alesi din ele: 
Unuli mi-i bătutii cu spini, 
Care duce la străini, 

Altulă mi-i bătută cu flori, 
Care duce la surori 

Şi la scumpii irăţiori. 

Dare-ar bunului Dumnedei 


— 503 — 


Să n'alegi pe celă mai grei, 
Celui mai grei și multi mai rëü, 
Ci celii buni să nimeresci 
Pe clu să călttoresci, 

La surori să nimeresci, 
Cu fraţii să te 'ntâlnesci, 
Cu mămuca să vorbesci, 
Inima să-mi îndulcesci. 
Nu te lua după ape. 

Nici după păree late, 

Că apele-sii curgătâre 

Şi 'napol nentorcătâre. 

Ci te ie pe cea cărare 

Ce merge cu slântuli sóre 
Că s6rele-i mergătorii 

Şi 'napoi întorcători. 

Şi elü dac'a răsări 

Tu la noi iară-i veni. 
Tătucuţă, dumnia-ta! 
Rógă-te cul te-i rupa 
Doră dór te-a asculta: 
Râpă-te la siântuli sore 
Să ţie diua mai mare 

Să te saturi de primbare 
Ad în qi despărţitâre 
Dela fraţi, dela surori, 
Dela grădina cu flori, 
Dela flori și busuiociă, 
Dela cântece de jocii, 
Dela fete si leciori, 

Dela gineri și nurori. 
Dela nepoți, nepoţele, 
Caril mi te plângi cu jele. 
Tătucuţă, dumnia-ta ! 
Râgă-te cui te-i ruga, 

Dor glasulă ţi-a asculta: 
Rógă-te la pălimaru, 
Pàlimarü și clopotari 


— 504 — 


Să tragă clopotele 
Să resune văile, 
S'audă nenurile, 
Că-sii departe satele. 
Şi să mi le tragă tare 
Să mergă resunulii mare 
S'audă și Dumneqeii 
Să vadă că-mi pare rëü. 
Şi iar më rogii dumi-tale, 
Dacă-mi faci acestă cale, 
ŞI-I tâlni pe mămuţa, 
Sciii bine că te-a 'ntreba: 
Vedutu-m'al tu ori ba? 
Şi dacă mi te-a 'ntreba 
Să spui màmuti aşa: 
M'al văduti pe prisp’ afară, 
Cămeşa negră cernlă; 
Cămeşa pă&curărită 
Cu inima arsă, friptă. 
Şi iar dacă mi-i vedea, 
Că i negră cămeşa, 
Să spui mămuțţii așa 
Să-mi trimetă cămeșa 
Pe șuerulă vântului 
Prin fundului pămîntului, 
Că eŭ cum oii căpăta-o, 
Frumușelă că mi-oii spăla-o 
Nici cu apă, nici cu 'neropü, 
Nici cu oca de soponii, 
Numai cu lacrimi de omi. 
Şi după ce t-oii spăla-o 
Frumușelă că Y-ofü usca-o 
Nici la bore 
Nici la s6re 
Numa 'ntr'a mea jale mare 
Colea "n sinü la titisóre. 
Și după ce mï-oïŭ usca-o 
Inapoi ï-oïŭ înturna-o 


— 505 — 


Pe șueruli ventului 
In fundulă pămîntului. 
Tătucuţulă- meii iubiti! 
Domne, mândru-ai mal muriti 
In aratulă plugului, 
In cântarea cucului, 
"N verditulu livedilorii 
Și'nflorituli pomilorii. 
Cum te-oră pune la pămintii 
Nu te-a maï ajunge vântii, 
Cum te-orii pune la rëcóre 
Nu te-a vede sfântulii sore. 
Din negri tăi ochișori 
Vorii ieși doi pomişori 
La picióre 
Mândră flóre. 
Tătucuţă mila nóstră! 
La pórtă la ţinterimă 
Noi astădi ne despărțimii 
Să stămi dar să mai vorbimi: 
Unde să ne mai tâlnimu? 
Să stămi 
Să maï cuvintămu 
Batăr două, trei cuvinte, 
Ca să le poti ținea minte! 
Ian deschide-ți gurița 
Şi ne învaţă ceva! . 


VII. 


La unii tată. 


(Din Bucovina, comuna Calafindesii, dict. de Catrina Racolta). 


Dragulu nostru tătucuţă! 
Da cum de te-ai înduratii 
ŠI pe noi că ne-aï lăsată 
Tocmai când n'am cugetatii, 


— 506 — 


Si cum de ne-ai părăsitiă 
Tocmai când nici n'am gândit ? 
Că de astădi în colea 
Noi tătucă n'om avea, 

Nici tătucă 

Nici milucă; 

Nici tătuţă, 

Nici miluţă, 
Nici pe nime cu priință! 

Draga n6stră 

Mila nóstrà! 
Bată-te pustia cuci, 
N'ai tinutü glasulü mai multiă, 
Tătuca să vieţuâscă, 
Mai multă cu noi să trăescă. 
Da tu i-ai cântat în spate 
De-a fostii săgetatii de mârte. 
Tătuca, când te-auditi, 
Indată'm cas'-a veniti 
Și din gură c'a vorbiti: 
«Măi femee, draga mea, 
«Draga mea, iubita mea! 
«Cucu'm spate mi-a cântatii 
«Şi mârtea m'a săgetatii !» 
Mama, cum Va ascultatii, 
Tare s'a mai supëratü 
Şi din gur'a cuvintatü: 
«Omule! tu ce grăesci 
«Caută că buiguesci! 
«Cucu-i pasere pustie, 
«Şi elü nemică nu scie!» 
Da tătuc'a lăcrămatiă 
Şi din gur'a cuvintati: 
«Tu femee, dragă mea, 
«Draga mea, iubita mea! 
«Cucul fârte bine scie 
«Când cânta casă pustie 
«Şi copii a sărăcie! 


— 507 .— 


«Dragii tatii copilași, 

«Veniţi să vë pupi pe-obrază, 
«Că de min' sunteți rămași, 
«Că de astădi în colea 

«Voi mai multi nu mi-ţi vedea!» 
Plânge casă, plânge masă, 

De tată sunteţi rămase! 
Plângeţi uși, plângeţi ferești, 
Plângeţi tuspatru păreţi, 

Că de astădi rămâneţi; 

Că de-acuma tătuca 

In casă n'a mai întra, 

Nici nu s'a mai hodini, 

La ferești n'a bocăni, 

Nici uşile n'a deschide, 

Nică la copii n'a mai ride. 
Drăguţulă nostru tătucă, 

Câtu al trăită, ai lucrată 
Pentru trei scânduri de bradü; 
Câtă ai trăitu aï munciti 
Pentru trei coți de pămîntă. 
Dacă, tătucă, nu cregi, 

Haida la mormintă și veql.... 
Bucură-te mănăstire, 

Că sY-alü nostru tată vine! 

Da nu vine să trăéscă, 
Nici ca să gospodorescă, 
Da vine să putredescă. 
La uşă la tinterimü 

Stal, tată, să sfătuimi, 
Că de amù ne dlespšrtimü ! 


— 508 — 
VIII. 


La uni tată. 


(Din Bpcovina, comuna Mahala, com. de d-lă Ionică ali lui Iordachi Isacü, 
aericultonü.) 


Bată-te pustiulü mórte 

Cum nu ești tu cu dreptate! 
Că ori unde-mi ești chemată 
Tu nu te duci nici o dată, 
Unde nu ești așteptată 

Tu mergi, făr' să fil rugată. 
Şi noi nu te-amii așteptată 
Si tu toti te-ai arătată 

Și pe tata Tai luată. 
Tătuculă nostru plăcută, 
Sc6lă nu şedea tăcuti, 

Să vedi mórtea ce-o fšcutü! 
Și tentârnă într'o parte 

Şi vedi morte cu dreptate, 
Dă-ţi pânza de pe ohrazü 

Și vedi morte cu necazů! 
Tătuculă nostru plăcută, 
Mare casă al avuti, 

Aceea nu tro plăcută, 

Alta mică ţi-ai făcută 

Cu căpriorii de lută. 

Nici nu-i lartë de şeduti, 
Nici ferestră de priviti 

Si nici ușă de eșită. 

Di să-ți facto ferestuică 

Ca să-ți cânte-o păsăruică, 
Şi să-ţi cânten glasă supţire 
Pentru-a n6stră despărțire, 
Să-ţi cânte 'n glasulă celă grosi 
Pentru-a nostru traïŭ frumosi. 
Dintr'o casă mare, plină 

A rămasă maica străină. 


— 509 — 


Eŭ de când m'am rădicatia 
Multă jele-am îndurati, 
Multă jele am mai trasă 
Numai foculü nu m'a arsti. 
Câtă jele 'n lume este 
T6tă ’n mine se opresce, 
Câtă jele-i pe pămîntii 
T6tă m'a mâncati pe rindu. 
Jele-aşa m'a supëratü 
Cum îi cerul înnoratii 
Peste t6tă 
Lumea râtă. 
Cine n'are 'n lume nene 
Sciu că trăesce cu jele! 


IA. 


La ună tată. 


(Din Bucovina, comuna Vicovulii-de-sus, districtulii Rădăuţului, com. de d-lii 
V. Turturenii, preotii.) 


Sc6lă, tătucuţă, sc6lă 

Şi ne spunc-adevăratu: 

Cum de mi te-a! înduratii 

Şi copiii ţi-ai lăsatu 

Mititei şi ne 'nv&țaţi, 

In sama nimă&rui daţi? 

Că eY s'orü trezi odată 

Că naŭ milă dela tată. 
Sedlă, tată, mila nóstră, 

Mila n6stră, grija n6stră. 

Că tătucă când era, 

Elü de noi bine 'ngrijia, 

Dar elü de-amu n'a mai fi 

Şi de noi cine-a 'noriji? 

Si noi ne-omi culca pe vatră 
N'omii sci cine ni-a fosti tată. 


— 510 — 


T6tă lumea-i cu tătuță 
Numai noi fără miluţă. 
Sberă oile 'n ocoli, 

Da nu sberă după lână, 
Ci sberă după stăpâni. 
Scólă-te, tătuţă, scâlă, 
Scdlă-te si te tredesce 

Ñi cu nol ce-va grăesce. 
Si ne-ami ruga dumitale 
Să nu faci acestă cale, 
C'astă cale-i ducătâre 

Ñi 'napoi ne 'ntorcătâre. 
Căsuţa, care-l avutu, 
Bun'a fosti, nu ţi-o plăcută, 
Alta nouă ţi-ai făcută 
Fără uşi, fără fereşti 
Numai câtă să putredesci! 


X. 


La ună tată. 
(Din Bucovina, comuna Crasna, dict. de M. Bărbuţă,) 


Scolă-te, tatuță, scólă, 
Că ţi-a fi destulă de-asară! 
Scolă-te și ne-ï vedea, 
Că noi de adi în colea 
Tătuţă nom mai! avea, 
Nici tătuță, 
Nici miluţă, 
Nici pe nime cu priinţă. 
Da nol de unde-omi veni 
Ore cui ne-omi jelui 
Că tătuța putredi! 
Deminéta ne-omu scula, 
«Tată» pe cine-omu striga 
Dacă nu-i fi dumnia-ta ? 
Străinii că ne-orü mustra! 


— 511 — 


Da cum de te-ai induratü 

Şi prin străini ne-al lăsată 
Totii de chină si°de năcaziă 
Şi cu lacrimi pe obrazů. 

Că noi câtă omàü maï trâi 
Nime nu ne-a milui, 

Ci numai ne-a porunci 

Toti cu «du-te» și cu «vină» 
Că la nime n'avemu milă. 


XI. 
La unii părinte 
(Din Bucovina, comuna Crasna, diet. de Mariora Bărbuță.} 


Dragulü mei, neniuculă mei! 
Scumpulii mei, iubitulă mei! 
Sc6lă-te și te trezesce 

Şi cu guriţa grăesce 

Măcar dóuà, trei cuvinte, 

Să le tinemü și noi minte, 
Că ne-ai tostii unii buni părinte. 
Și nași ruga dumitale 

Dela capu pân’ la pici6re 

Să nu ne faci supărare, 

Să te lași de astă cale, 

C'astă cale-i ducătore 

Și 'napoi ne 'ntorcătore 

Tare ni-l cu supărare. 
Neniucuţulă mei iubiti, 

Cine mi te-o sfătuit 

Pe-astă cale de-a! pornitii 

Să mi te duci în pămîntă 
Tare rëü ţi-o mai priită, 

Căci nu te duci să'nfloresci, 
Da te duci să putredesci, 

Cu noi să nu mai grăesci 
Nici mai multă să te'ntâlnesci ? 


— 512 — 


ATI. 


La o mamă. 
(Din Bucovina, comuna Crasna, diet. de Catrina Ilanceriă.) 


Seólš, scolă, mamă, scolă, 
Că ţi-a fi destulu de-asară! 
Că de-asar'al adormitii 

Și mai multă nu te-ai treziti, 
Cu noi nimici n'ai vorbitii. 
Ian scólă şi te trezesce 

Şi cu noi cova grăesce 
Macar două, trei cuvinte, 

Să le tinemü si noi minte. 
Sc6lă, sc6lă, mamă, scâlă, 
Că i-a fi destulü de-asară! 
Și-ţi deschide genele 

Şi ţi-l vedea fetele, 

Şi-ţi deschide ochișorii 

Şi ţi-i vedea și feciorii 

Pe-a cui samă l-ai lăsatu. 
Nu sciă'n minte ce ţi-a dati 
Şi pe noi că ne-ai lăsată 
Lemnelori şi pietrelori, 
Negriloră străinilorii ! 

Tari sc6lă și te trezesce 

Şi cu noi ceva vorbesce 

Şi te primblă prin ogradă 
Să crescă mândră otavă, 

Şi te primblă prin grădină 
Să crâscă flori și sulcină. 
Sórele c'a răsărită, 

Mnia-ta cum aï adormitù, 
Mai multă nu mi te-ai! treziti, 
Cu nime n'a! mal vorbită. 
In cotro te-ai podobiti? 
Tare frumosi te-a! gătitii 
Si pe drumu că te-ai porniti. 


— 513 — 


Căsuţa că ţi-ai lăsată 
Ri-alta n6uă c'al durată 
Numai cu patru păreţi, 
Cum te bagi, nu te mai vedi, 
Fără uși, fără ferești, 
Cum întrin ea putredescă. 
Eu m'aşși ruga dumi-tale 
Să nu faci acestă cale, 
C'astă cale-i călătâre 
Şi'napoi ne'ntorcătâre, 
Sl-aisti drumu îi călători 
Sinapoi ne'ntorcătoriă. 

Draga n6stră, 

Mila n6stră! 

Draga nóstră, 

Scumpa n6stră ! 
Cum a pusă mânele cruce, 
Vădă cu ochii cum se duce! 
Dragele mele picioruţe, 
Cum s'orii face flori albuţe 
Și n'orü mai face urmuțe, 

Din mânuţe 

Viorele, 

Din cosiţe 

Micşunele, 

Din guriţă 

Tămâiţă, 

Pomișori 

Din ochișori, 

Lutișorii 

Din trupușori. 
Demineţa m'oiü scula 
Pe mămuţa voii căta 
Prin tâte coturile 
Şi prin tâte-ungherele 
Să vëdü găsi-oiu ori ba, 
Da-voiü de ea unde-va? 
Și pe-afară voii eşi 


Marian, Iumorm. la Români. 


33 


— 514 — 


In toti locului voii privi, 
Pe mămuţa volti striga 

Ca să vëdü de nu cum-va 
Sa r&spunde de-unde-va, 
De-unde-va, din cotro-vu! 
Bată-te pustia mârte! 
Multă ești tu fár’ de dreptate, 
Multi ești negră si urită 
Şi de lume urgisită! 
Lumea ai încunjuratii 

Și pe nime n'ai aflată 

Cu tine să-lu fi luată; 

Si nimeni nu ţi-a plăcutii, 
La mămuţa ai venită 

Şi ’n ferâstră mi-al bštutü 
Şi pe diînsa mi-ai luati 

Şi cu ea te-ai depărtatil!. 


XIII. 


La o mamă. 
(Din Bucovina, satul Bilca, com. de Just. Cârdeiti.) 


Mămucuţă, draga n6stră, 
Draga n6stră, mila n6stră! 
Da cum de te-ai înduratii 
Ñi pe noi de ne-a! lăsati? 
Pe noi cine ne-a 'nvăţa 
Binișoră ca Dumnia-ta ? 
Că de mâne în colea 

Noi mâmuţă n'omii avea! 
Când ţi-o fostii lumea mai dragă, 
Atunci în pámintü te bagă. 
Bată-te uritulü lutü 

Multă eşti negru si uritü, 
Pe mămuț ai îndrăgitii! 
Când, mămuţă, greii ţi-a fi, 
Când cămeşa ţi-l negri, 


— 515 — 


Atunci s'o iei de pe tine 
Și să mi-o trimeţi la mine, 
Că eŭ cum mí-oiü căptta-o 
Bine că mi ţi-oiii spăla-o 
Nu cu apă din isvori, 
Nici în spune de soponi, 
Numai cu lacrimi de omu. 
Şi eŭ după ce-oiii spăla-o 
Bine că mi ţi-oii usca-o 
Nici la aburi, nici la vânti, 
Numai cu-aburi de sufletü. 
Şi-ţi-oiă trimite-o pe stele 
Unde dumnia-ta-i șede-re, 
ȘI ți-oiă trimete-o pe sóre 
Când a fi diua mai mare 
S'ajungă la dumnia-ta-re. 
Dumnia-ta dacă nu-i crede 
Eàü iară ti-oiü trimete 

Pe şueruli vântului 

In tundulă pămîntului. 

Eŭ m'ași ruga la Sân-s6re 
Să ţie diua mai mare 

Şi să-ţi dee cheița 

Ca să-ţi descui guriţa 

Să grăesci cu noi 'ceva, 
Măcar două trei cuvinte, 
Ca să te tinemü în minte. 
Deminéta ne-omi scula, 
'N tóte părțile-omi câta, 
Că der vine mămuţa. 

Ea de unde nï-a veni, 

Că de mâne-a putredi. 
Draga n6stră, mamă albă, 
Cum sa face ţernă negră! 
Dragile nóstre mânuţe 
Cum li-orii cresce flori albuţe! 
Dragile n6stre picidre. 
Lă-orii cresce flori gălbidre 


—.516 — 


Şi n'orü mal face-urmuşâre, 
Iarbă verde n'orii călca, 

Nici râua n'orü scutura, 
Mămucuţă, draga nóstră, 
Draga nóstră, seumpa nâstră! 
Multi în lume ai mai -muncită 
Puţintelu ţi s'a venită, 

Num’ ună stânjină de pámintü; 
Și multi în lume-ai lucrată 

Si puţintelu ţi-a! luată, 

Numai trei scânduri de bradü! 


XIV. 


La o mamă. 


(Din Bucovina, comuna Stroesci, com. de Grigore Polécă, stud. gimn.) 


Scólă-te, mămucă, scâlă, 
Că ţi-a fi destulii de-asară, 
Şi te uită pe ferestră, 
Că-ţi vine carte domnâscă, 
Dela noi să te pornâscă, 
Să te ducă 'n ceea lume, 
Unde-i satuli fără nume 
Şi cărarea fără urme, 

Pe unde nu umblă nime. 
De ţi-a fi, mămucă, bine, 
Vino, ia-mă şi pe mine, 
Şi më du în ceea lume 
Să petreeui şi eŭ cu tine. 
De ţi-a fi, mămucă, rëü 
Lasă-m& la Dumnedeui 

Să trăescu în satului mei! 


— 517 — 


XV. 


La o mamă. 
(Din Bucovina, comuna Calafindesci, dict. de Catrina, Racolţa.) 


Draga n6stră mămucuţă! 
Zori de diuă se revarsă 

Şi dumnia-ta ședi în casă. 
Da ian ieși până afară, 

Pe când a fi să răsară 
Siîntulă sóre luminosă 

Din spre răsăritii din josă, 
Să vedi cât îi de: frumosi. 
Draga n6stră mămucuţă, 
Iubita n6stră miluţă, 

Ce-ai gândită, ce-ai socotiti. 
Casa de ţi-ai pustiită, 

Când nici cu gândă n'ami gândită? 
Toţi copii-sii cu mămucă, 
Numai noi făr' de milucă. 
Iubita n6stră miluţă, 

Draga nostră mămucuţă! 
Vëdü cu ochii cum se duce 
Şi n'am putere-a-o 'ntorce. 
Cine merge 'n păminti verde 
Nime'n lume nu-lă maï vede. 
Drăguţa n6stră mămucă, 
Iubita nóstră milucă ! 

N'ami gândită, n'amă socotiti 
De-astă cale te-ai gătit. 

Ei m'ași ruga dumi-tale 

Dela capii pân’ la picidre 

Să te lași de-acestă cale, 

Că tare-i cu supărare. 

Şi dacă nu te-i lăsa: 

Ei iară mi te-ași ruga 

Să nu te iei după ape 


— 518 — 


Nici după păree late, 

Că apele-să curgătâre 

Şi 'napoi ne'ntoreëtóre. 
Ia-te după sfintulă sóre. 

Că s6rele-i mergători 

Şi 'napo! întoreători. 

Draga nâstră mămucuţă 
Iubita nostră miluţă! ; 
Ori ești supărată tare, 

Ori nimică nu te dâre, 

Ori bóla ţi s'alinatiă, 

Ori gurița ţi-a 'ncetatu, 

Că de când mi te-ai culcată, 
Şi pe noi că ne-al lăsată 
Nimicü n'al maï cuvîntati. 
Rogă-te cui te-i ruga, 
Rogă-te la Precista 

Să-ţi deschidă gurita, 

Să ne spui nouă ceva: 

Pe cândii noi te-omă aștepta ? 
Drăguța n6stră mămucă, 
Iubita n6stră milucă ! 

Da la noi când îl veni? 
Când ași sei când îl veni 
Cărarea ţi-ași zugrăvi 

Totă cu firü și cu mătasă 
Pân' la dumi-tale casă, 
Toti cu firü şi cu bumbaci 
Pân' Falü dumi-tale pragù. 
Draga nostră mămucuţă, 
Iubita n6stră miluţă ! 

Eŭ ți-aşi mai spune ceva: 
Râgă-lă pe cine-i ruga, 
Rogă-lu pe Sân-Niculaii 
Să-ţi facă parte de raiă, 

Că nai de-astădi în colea 
Mămucuţă n'omi avea. 
Draga nóstră, mila nâstră, 
Draga nâstră, scumpa nâstră! 


— 519 — 


XVI. 
La o mamă. 
(Din Bucovina, comuna Mologia, com. de Vasile Ropeónü, stud. gimn.) 


Est, mămucă. până 'n pragi 
De vedi vitele cum ragii 

Şi ragu vitele 'n ocoli 

De alui dumi-tale doru, 

Şi sberă oiţile, 

Că mai multi nu te-orii vede, 
Că de-aici cum te-i porni 
Inapoi nu-l mai veni. 

Eși, mămucă, până 'n prag, 
Să veqi ce căsuță-ţi fact 
Făr' de uși, fár’ de ferești, 
Cum într'insa să trăesci? 

Că căsuţa ţi-l de bradü, 

Îi trăi cu mare dragi, 

Iar a nâstră-i de nuele 
Vom trăi cu multă jele. 

Să maï vii mămuc' acasă, 
Să vii pân'la pirilază 

Şi-i vede-ali nostru năcază; 
Să vii până la ferestră 

Veqi ce-ţi faci copiii 'n casă. 
Să vii până la pârău 

Să vedi cum trăescii și ei. 
De-ași sci bine c'al veni, 
Cărărușa tr-amü plivi 

Şi de albă si de nalbă, 

Ca să pe vii maï de grabă. 
Sc6lă, mamă, nu te da, 
C'orii veni şi te-ori lua 

Şi te-oră duce cum ori vra 
Pe de-asupra vântului 

In fundul pămintului. 


Şi nici vêntulů nu te-a bate, 
Nici sórele nu te-a arde. 
Mămucuţă, un’ te duci, 

Pe ce drumu al să-mi apuci? 
La biser'ca cea frumâsă 

La grópa cea 'ntunecâsă. 
Piciorușe de mătase 

N'orii âmbla mai multă prin casă, 
Picioruşe de bumbacii 

N'orü mai trece peste pragi, 
Mânuţele lucrătâre 

Mergi în pămintii la r&câre, 
Nu mergii să gospodărâscă, 
Ci se duci să putredescă. 


XVII. 


La o mamă. 
(Din Bucovina, comuna Calafindesci, dict. de Maria Lăcătușii). 


Draga mea, mămuca mea, 
Scumpa mea, iubita mea! 
Dumnia-ta pe-unde-ai venită 
Tare mi te-ai fudulită, 

Cu mine n'ai sfătuită, 

Fiii mi i-ai amăgitu. 
Dumnia-ta când îi veni 

Maï multi nu te fuduli 

Pe min’ să nu má uresci, 
Cu mine să slătuesci, 

Fiii să nu-mi amăgesci, 
Inima să-mi r&coresci. 

Eŭ de când m'am străinati, 
Dumnia-ta că m'ai uitatii 
La mine n'aj mai veniti, 
De-aceea eŭ n'am avutii 
Cui să mă fi jeluită, 

Inima să-mi fi r&coritii; 

Cu străini m'am petrecută! 


— 521 — 


XVII. 


La o mamă. 
(Din Bucovina, comuna Boianü, com. de d-lii Vasile Turturenă, preotü.) 


Sc6lă, mămucuţă, scâlă, 
Că ţi-a fi destulă de asară! 
Şi-ţI deschide ochişori! 
Şi ţi-l vede toţi feciorii, 
Şi-ţi rădică genele 
Şi ţi-l vedea fetele, 
Şi-ţi deschide gurița 
Si-Y vobi cu nol ceva, 
Măcar două, trei euvinte 
Ca să le tinemü noi minte. 
Că'n cea lume tare-i bine, 
Cine merge nu maï vine. 
Când ţi-a fi cămeşa négră 
Să mi-o trimeţi, maică dragă, 
Pe feciorulii vântului 
Din fundului pămîntului, 
Că eŭ cum oii căp&ta-o 
Deauna ți-oïŭ si spăla-o 
SY-oiü spăla-o 'n lăcrimele 
Şi ţi-oiii strînge-o păturele 
SY-oiü usca-o 'm gândurele, 
Că trăimă în mare jele. 
Mămucuţă, draga mea, 
Draga mea şi scumpa mea! 

Când ași sci 

C'ai veni 
Cărărușia ţi-ași plivi 

Și de iarbă 

Și de nalbă 
Să vil, măicuţă, de grabă, 

Şi de spini 

Şi de pelini, 


— 522 — 


Că tare-l grei în străini. 
Să vi! măicuţă, să vii, 

Să maï vedi pe ai tăi fii, 
Când ori fi grâele 'n flóre, 
Când ori fi grâele 'n clàr 
Să vii, măicuţă, la noi! 


XIX. 


La uni bărbati. 


(Din Bucovina, comuna Vicovulit-de-sus, dict. de Glicheria Calancea, și com. 
de d-lù Vasile Turturenti.) 


Bădicuţulă mei iubiti! 
Frumușelii mi te-ai gătiti, 
La lungi drumü mi te-ai porniti. 
Scâlă, bădicuţă, sc6lă, 

Şi-i eșire pân’ afară 

Să vedi oile cum sbâră 

Tóte din sšlasü afară. 

Şi-i eșire până 'n pragii 

Să vedi vacile cum ragù. 

Că nu ragu de dori de fênŭ, 
Numai dup’ ali lori stăpâni. 
Când era stăpânul tori, 

Nu ducea atâta dori, 
Mâncait fenuli cu stogulii 
Lingeaŭ sarea cu drobulii 

Şi bea apă din isvoră. 

De când îi stăpân’ esta 

Se dă fânulu cu pala, 

Sare cu bucăţica 

Şi apă cu doniţa. 

Sc6lă, bade, nu te da, 

Ca veni primăvara 

Plugulu cine Pa porni 

Dacă dumnia-ta nu-i fi? 


— 523 — 


Plugu 'n podü a rugini 
Si dumnia-ta-i putred. 
Primă-vara c'a veni 

Câsa în cult a rugini, 
Dumnia-ta că-i putred). 
Nu ţi-i milă de băieţi, 

Că tare-sü înprăşștieți; 
Mititei pe lângă vatră 

Ñi n'ori sci cin’ le-a fostii tată. 
De-orii eși din casă afară 
La toţi li-oră fi de ocară, 
De-orii întra de-afară 'n casă 
La toți li-oră fi de probază. 
Bădică, nu te'ndura, 

Și soția a-ți lăsa, 

Că soţia dumi-tale 

Multă supărare are. 

Şi eŭ më rogă dumi-tale 
Să nu faci acâstă cale, 
Că-l cu multă supărare 

Şi cu chieltuială mare. 
Bădicuţă ! ce-ai gândită, 
Şi căsuţa ţi-ai uritu! 

C'ai avuti largă căsuţă, 
Tare ţi-o părută strimtuță. 
La meşteri ai poruncitii 
Alta nouă ţi-o eroitü 
Cioplită pela uşori 

Când o veqi te iei fiori. 
Ori te.nfiori ori ba 
C'acolo ţi-a fi viaţa, 

Ori te'nfiori ori nu 

C'acolo ţi-a fi tralu 
Bădicuţă! un’ te duci, 

In cotro drumulă apuci: 
Pe cântatuli cucilorii, 

Pe 'nfloritulă pomilorii, 
Pe 'nfrundituli codrului, 


— 524 — 


Pe 'nverditului câmpului, 
Pe pornitulă plugului? 
Plugu 'n podü a rugini 
Şi dumia-ta-i putreqi. 
Ne-omi ruga la stintuli sóre 
Să ţie diua mai mare, 
Să ne dee cheița 
Să-ţi descuemi gurita, 
Şi-i grăi cu noi ceva 
Măcar două trei cuvinte 
Să te tinemü și noi minte. 
Dâmne, Dâmne 
Sfinte Domne! 
In fă n6pt' asta mai mare, 
Că asta-i despărţitâre 
Dela frați, dela surori, 
Dela grădină cu flori, 
Dela stratulă cu bujoră, 
Dela-lii nostru soțioră. 
Pân' amu nainte vreme 
S6rele nu r&săria 
Şi dumnia-ta te treziai. 
Da de amù nainte vreme 
Sfintulii s6re-a răsări, 
Dumnia-ta nu te-i trezi. 
Sotióra dumi-tale 
Dimin6ţa s'a sculà 
Sin toti cotulii te-a cătă. 
Pân' amu nainte vreme 
Te culcai și te sculai 
Şi de somni te săturai. 
Dar amu de-asară dormi 
Și nu te saturi de somni. 
Nu sciii perina ţi-i móle, 
Ori nemică nu te dâre, 
Ori scorțariuli ţi-l frumosi, 
De-asară nu te-ai întors. 
Scolă, bădicuţă, scâlă, 


Că ţi-a fi destulü de-asară! 
Şi te primblă prin ogradă, 
C'a cresce mândră otavă, 
Otava s'a scutură 

Şi urma s'a astupă; 

Si te primblă prin ocoli, 
Ca cresce mândru mohori. 
Şi te primbă prin grădină, 
C'a cresce mândră sulcină. 
Sc6lă-te și te trezesce 

Ñi ved&n casă ce este, 
T6tă lumea te jelesce, 
Nemică nu-ţi folosesce. 

Și deschide gurița 

Şi grăi cu soţia, 

Şi deschide ochişorii 

Şi grăesce cu feciorii 
Măcar două trei cuvinte, 
Să te ţie şi ei minte. 
Sc6lă, bădicuţă, scâlă, 

Şi hai cu noi pân’ afară; 
Sc6lă, hai cu noi pe josă, 
Că drumului nu-i grunzurost. 
Se6lă, scolă, nu te da, 

Că de mâne în colea 

Noi mai multi nu te-omi vedea, 
Că te duci în ceea lume 
Unde nu te scii cu nime. 
La ușa cea de hârtie 

Câţi se ducii pe toţi W serie; 
Ii merge și dumnia-ta 

Și cine-va te-a 'nsemna, 
La scaunuli celù de pétră, 
Unde merge lumea tâtă, 
Vomii merge și noi o dată, 
Dacă mi te-am duce noi 
Cu caruli cu patru boi 
“Toti ai mai veni 'napoi, 


— 526 — 


Dar te ducemii eu căruţa 
Şi nu ți-omi vedea urmuta. 
Bădicuţă, dumnia-ta, 

In mândru rai îi întra, 
Şi-acolo dacă vel fi 
Dumnia-ta te-i hodini 


Dar soţia-a necăji. 


XX. 
La ună bărbată. 
(Din Bucovina, comuna Calafindesci, dict. de Catrina Racolța.\ 


Multi iubitului mei bărbati! 
Da cum de te-ai înduratiă, 
Copilașşii de-a! lăsată ? 
Copilașii ţi-a! lăsată, 
Da 'ntr'a cui samă I-ai dati? 
Copiii ţi-ai s&răciti, 
Căsuţa le-a! pustiitii, 
Pe mine m'ai vëdànitü! 
Dragii mamii copilaşi 
De tata sunteţi rămași! 
Draga mea, miluca mea! 
Da să te scoli dumnia ta 
Copiii a-ţi rendui 
Pe lume cum oră trăi! 
Că copiii cei r&maşi 

Multă mănâncă 

Și multi strică. 
Dragii mamii copilași, 
De tătița loră rëmasi, 
Dela nime nu aü milă, 
Totă oră fi «du-te» și «vină»! 


— 527 — 


XXI. 


La uni bărbatiă. 
(Din. Bucovina, comuna Gălinesci, dict. de C. Hrisca.) 


Scobori, Dâmne, pe pămîntů 
Să vedi mârtea ce-o făcuti, 
C'o luati frunda din fagi 

Şi-o despărțitů pe cei dragi. 
M'o despărțită și pe mine 

Cu care-am trăitů mai bine. 
Şi de bine ce trăiamă, 

Intro cămeșă dormiami 

Și dintr'ună m&ră că mâncamii 
Și-amândol ne săturami . 
Asteptă-mă& măi bădiță 

Să daŭ la copilă titš. 

De-i vedea că zăbăvesci 

Să sell că më 'mbrobodesci. 
Mi-l destulii mie de-asară 

De când stai bocindü pe-afară, 
De când stai la cheutâre 

O trecută o lumînare. 
Așteptă-mă, bade-unü ceasii 
Să-lu adormi pe celü năcazi, 
După ce l'oii adormi 

Eu iară mi te-oiü boci, 

Şi-oiŭù boci așa de multă 
Până ce m'oii face lutü, 

Că multe-afturi am avută, 

Că, de afturile mele 

Şi lui Dumnedei i jele! 


— 528 — 


XXII. 


La unii bărbată 
DinBucovina, orașulii Câmpulungă, com. de d-lù G. Ciupărcă.) 


Sberă oile 'n perdele, 

Şi casa-i plină de jele. 

Și ragù vacile 'n ocoli, 
Casa e plină de doră. 
Mândră casa mai avuti 
Şi-aceea nu ţi-a plăcutii, 
De când mi te-ai bolnăvitii, 
La stoleriii ai poruncit 
Să despice-unii bradü în două 
Şi să-ți facă alta nouă 

Făr' de uși fár’ de ferești, 
Locü, unde să putredesci ; 
Nici nui uşa de eșită, 
Nici ferestă de priviti, 
Numai locü de putreditit. 


XXIII. 


La uni bărbatu. 


(Din Bucovina, comuna Monăstirea Homorului, com. de d-lă George Avramü, 
învăţători.) 


Dulcișori mërü din grădină, 
Cum te-o rupti din rădăcină 
Mârtea cruntă și haină. 

Cum nu-i mârtea 'nşălătâre : 
le omulü de pe picidre, 

Cum mi te-o luatii din casă, 
Cum mi te-o tocmitù pe masă. 
Bucură-te mănăstire, 

Mândru gospodarii îți vine, 


— 529 — 


Da nu vine să cunune, 

Că-l gătitu de ceea lume; 

Şi nu vine să boteze, 

Ci 'm pšmintü ca să s'așeze. 
Veniţi iubiții me! frați 

La mine și më 'ngropați. 
Veniţi fraţi, veniţi surori 
Şi-mi tocmiţi trupulü cu flori, 
Şi m'udaţi c'unii picü de apă 
Şl-apot më puneţi în grópă, 
Më stropiți c'unii pică de vinii 
Că eŭ mergii în locii străinii. 
Eŭ më duci pe-o cale lungă, 
N'am pe nime să m'ajungă; 
Eü më ducii pe-o cale lată, 
Unde n'am fostii nici odată. 
Mergi la trei coţi de pămîntii, 
Doi la capëtü de mormiîntii. 


XXIV. 


La unii bărbati. 


(Din Bucovina, comuna Badeuţii, com. de d-lii Averchie Macoveiii, preotii). 


M6rtea ’n lume n'are fraţi, 
Răpesce crai şi 'mpăraţi. 
M6rtea 'n lume mare este 

De bogaţi nu se teresce 

Şi pe săraci îi găsesce. 
Bată-te-ar pustia mórte, 

Că n'ai mai fosti cu dreptate, 
C'aY veniti până la pragii 
Şi-al luatii ce mi-o fostii dragii; 
C'ai veniti până la masă 

Şi-a! luată mila din casă; 

C'ai veniti până la pati 

Şi dragostea mi-ai luati. 


diarianii, Inmorm. la Români. 34 


— 530 — 


Bărbăţelulu mei iubiti, 
Ce ședi asa de măhnitii ? 
Te rogi nu şedea așa, 
Sc6lă-te si te-i primba, 

Si te-i primba prin ocolă 
Să crescă mândru mohorii, 
Şi te-i primba prin ogradă 
Să crescă mândră otavă. 
Bărbăţelulă mei iubită! 
Mândră cas'al mai avută, 
Casă de-o sută de let 

Şi-al luati alta de cinci lei 
Fără uși, fără ferești, 
Intr'însa să vieţuesci, 

Că nu-i ușă de eșitii, 

Nici terestră de prăvită, 
Nici drumii de călttorită, 
Ci numai de putregită... 


XXV. 


La unit bàrbatü. 


(Din Bucovina, comuna llișesci, diet. de mama mea Ruxanda.) 


Sotiorulü mei iubiti ! 

Tu atuncea mi-ai munitü, 
Când ţi-o fosti dragă de trăiti, 
Pe cântatulii cucului 

Pe eșituli plugului. 

Plugulii șede sub părcte, 

Boil pascii la érbă verde... 
Sotiorulü mei iubită! 

Da cum de m'ai părăsită, 
Când ţi-a fostii dragii de trăită 
Pe 'nflorituli pomilorii, 

Pe mirosna florilor? 

N'ai gândită, n'ay socotiti, 


— 531 — 


Când de la noi te-a! porniti, 
Că eü de-aici în colea 
Soţioră n'oiit mai avea?!.... 
De cântati ţi-ași mai cânta, 
Dar' më dóre inima. 

Inima s'a trântu în mine, 
Când nu vëdü sufletă în tine. 
Sufleţelulă ţi-a sburatit 

Sus în cerulii celü înaltă, 

Şi pe mine m'o lăsată, 

M'o lăsatu să pătimesci, 

In lume să m'osîndesciă.... 
Vai s&racă inimă 

Cum ești tu de străină!... 


XXVI. 
La uni bărbatù. 
(Din Transilvania, districtulii Năsăudului, com. de d-1ü T. Simonŭ.) 


Prin celu rită, prin celă zăvoiiă 
Merge-unii cari cu sése boi. 
Caru-i negru, boi-si negri, 
Pogonicii si mai negri. 

Dar’ Vasile bolnavuli, 
Bolnavuli și jelniculu 

De departe a strigat 

Și de-aprâpe a'ngenunchiatiă 

Şi din gura cuvîntatu: 

— «Ce-aduceţi voi, dragii mei, 
Dragii mei pogonicei ? 

— «Trei nuele, trei smâncele, 
Trei feliuri de lecurele ! 

— «Leculă mei nu lați adusi? 
— <Léculü tëü nu lam adusi, 
C'o 'ntratü boii pe la prânză, 
L'aă mâncat de nu s'a prinsă! 


— 532 — 


Şi-o 'ntratü boii dela cină, 
L'aă mâncat din rădăcină. 
Plâie mare ce-a plouatii 

Și leculă ţi la mânati, 
lam cătati, nu lam aflată; 
Pl6ie mare ce-o veniti 

Și leculi ţi lo molită, 

L'am cătatii, nu lam găsit! 


XXVII. 


La unii bărbaiii. 


(Din Bucovina, comuna Putna, dict. de Anita Ilaramidă.) 


Soţiorulu mei iubiti ! 
Mândră casă ţi-ai gătitu 
Într'însa să mi te-așezi 

Pe mine să nu mě vedi, 
Fără uşi, tără ferești, 
Într'însa să locuesci. 

N'ai gătit'o de trăiti 

Ci numai de putreditu. 

Nici nu-i ușă de eșitii, 

Nici ferestră de priviti, 
Ci-acolo de putrediti. 

Totă vara mi-ai lucrati 
Pentru trei scânduri de bradii, 
Şi tu multi că mi-ai munciti 
Pentru trei coți de pămîntù. 
Sediu copiii lângă vatră 

Și n'aü cui să dică: «tată», 
Sedü copiii lângă lemne 

Şi n'au cui să dică: «nene», 
Că nenele lori s'o dusi 

Şi m pămiînti că mi s'o pusi 
Cu fața la sfintulü s6re 

Și cu trupului la rëcóre; 


— 533 — 


Tatălu lori s'o supărati 
Şi pe dinșii Yoo lăsatu: 
Lemnelori şi pietriloriă, 
Neoriloră străiniloră . . . . 
«Tătuţă, tătuţă hăi! 
Strigă băeţii mititei, 

Ian fă dumnia-ta așa 

Pe mămuţa n'o lua, 

Co să vină Sâmbăta, 

Na avea cine ne la, 

Si-a veni Duminica 
N'uvea cine ne schimba !» 


XXVII. 
La uni bärbată. 
(Din Bucovina, comuna Vama, com. de d-lă Niculaiă Lucanii, cantori bis.) 


Draguli mei, nume cinstiti, 
In totii locu-ai fostă poftitü 

La botezată 

Şi cununati 
Dragulă mei, stăpână de trebă, 
Slugile te-orü aștepta 
Simbria când li-i mai da? 
Më miră cum te-ai înduratii 
Moşiile de-ai lăsatiă 
Tóte mândre şi gătite, 
Tóte le-ai lăsatů scârbite. 
De-amu, fiindi că te duci, 
Nu-i mai cosi prin butuci, 
Nici nu-l mulge oi la strungi, 
Nu-i mai cosi prin livedi, 
Ni nu-i mulge în găleți. 
Simbrașii te-orii aștepta 
Să ţii la-olaltă tirla. 
Draguli mei, mândruculi mei, 
Dragulu mei, iubitulă mei! 


— 534 — 


Rëü ţi-a mai càntatü cuculü 
De Farü fi máncatü uliulü 
Să nu-i fi-auditü glasulü. 
Primăvara mi-a veni 

Pe când codru mi-a 'nfrundi 
Pe când poimni-orii înflori, 
Cucii toți că mi-ori veni, 
Plugurile soră porni. 

Oile, câte mi-ori fi, 

La măsură ori sui, 

Si Dumnia-ta nu-l mai fi. 
De te duci în ceea lume, 
Ie-ţi merinde forte bune, 
C'acea lume-i cu lăcată, 

Nu poţi veni nici odată, 
Nici la mamă, nici la tată, 
Nici la feciori, nici la fată, 
Nici la loci, nici la livadă, 
Nici la casa cea bogată. 

— Dară tare v'aşi pofti, 

Sci bine că n'oi veni, 

Ca să-mi trimeteţi merinde, 
Că sciù bine că mi-a prinde, 
Dar n'o trimeteţi pe sóre, 
Că sorele-i prea ferbinte 

Si lo-aduce vestejite ; 

Da le trimeţi pe lună, 

Când a fi n6pte senină, 

Că luna-i mai r&corâsă 

Şi-a aduce-o mal frumbsă, 
Şi mi-o trimiteţi pe stele, 
C'am lăsată tote cu jele. 
«Multă iubitulă meü hàrbatü! 
Da cum de te-ai induratü 
Pe mine de m'ai lăsată? 

Da eŭ mândru te-ași cânta, 
Dar më dóre inima. 

Draguli mei și mândrul mei, 
Draguli mei și scumpulu mei! 


— 535 — 
XXIX. 
La uni bărbatii. 


(Din Bucovina, comuna Putna, diet. de Anita Ilaramidă.) 


Bată-mi-o pustia mârte, 
Multi îi ea făr' de dreptate, 
Multi îi négră și urită 

Si de lume urgisită. 

Că n'are frică de nime: 

De bătrână nu i-i rușine, 

La celă tînără încă vine 

Şi pe laiţă că mi-lă pune. 
La noi încă mi-o veniti 
Tocmai când nu m'am gândit, 
Şi mi-o pusă picioru 'n pragii 
Şi-o luată ce mi-o fosti dragi; 
Și mi-o pusi picioru 'n masă 
SY-o luati mila din casă 
Dela copil si borésă. 
Bărbate, sufletului mei! 
Ascultă cum te plângi eŭ, 
Dela capă pân’ la picidre: 
Să nu faci acestă cale, 

Că-i cu mare supărare, 

Dacă tu m'ai asculta 

Eu pe tine te-ași ruga, 
Te-ași ruga cu rugă mare 

Să mi te scoli pe picidre, 

Să te uiţi pe cea ferestră, 
Că-ţi vine carte domnescă 
Dela noi să te pornâscă. 
Dela noi cu tabăra 

Ori veni si te-oră luă, 

De casă te-orü depărtă, 
Inapoi nu te 'nturna, 

La pămiîntă te-l așeza 


— 536 — 


La pămiîntii totii cu rëcóre, 
Nu te-i scula pe picidre. 
Schimburile-ţi s'orii negri, 
Cine ţi le-a soponi? 
Trimete-le la mândra, 
Scumpă sotióra ta, 

Pe şuerulii vântului 

Prin fundulii pămîntului. 
Că ea, cum le-a căpăta, 
Indată ţi le-a spăla 

Toti în spumă de soponi, 
In lacrimi fierbinţi de omi, 
Le-a face ca la unii domni. 
Da pe cine le-a trimete? 
Pë căluțulii vântului 

In fundul pămîntului. 

La tine, când orii veni, 

Tu 'napoi că le-i negri, 
Şi-acolo le-i putredi, 

Șl-eii la tine c'oiii veni! 


XXX. 
La unii bărbată. 
(Din Bucovina, comuna Crasna, dict. de M. Bărbuţă,) 


Sotiorulü meă iubită! 
Sfintulii s6re-o asfinţitii, 
Dumnia-ta ai adormiti. 
Sórelė o rěsăritů, 
Dumnia-ta nu te-ai treziti. 
Sodlă-te si te trezesce 
Şi-i vedé 'n casă ce este. 
Tote nemur'le-o veniti, 
Nici cu unii n'ai gràitü. 
Scolă-te şi te trezesce, 
Cu n&murile vorbesce. 


— 537 — 


Şi deschide ochişorii 

Si ţi-l învăţa feciorii, 

Si rădică genele 

Sr învaţă tetele. 

Soţiorulu meu iubiti! 

Da cine te-o sfătuitii 

La ista drum de-al porniti? 
Si cum de te-ai induratü 

Si căsuţa ţi-a! lăsati, 

La ista drumu de-ai plecatii? 
Şi ţi-ai lăsată mândra qasă, 
Frumâsă și lumin6să, 

Si ţi-ai făcutu alta 'ntunecâsă: 
Fără uşi, fără ferești, 
Intr'insa să văcuesci; 

Nici nu-i laiţă de ședuti, 
Nici ferestră de văduti, 
Numai negru și pămintii! 


XXXI. 


La unu bărbată. 


(Din Bucovina, comuna Bălăcena, diet. de Simeon Boca, şi com, de 
Mih. Jemna.) 


Păpuşoiti bătută de pâtră, 
Băeţei rimași de tată 

Sedii în casă supăraţi 

Dusi pe gânduri și 'ngrijați, 
Cai rëmasü boin tânjele 

Şi casa plină de jele, 

C'au remasü boin ocoli 

Şi casă plină de dori. 

Tóte plugurile umblă 

Numai ali mei stă la umbră, 
Num'ală mei pluguții îmi șede 
Răzimată sub celu părete. 


— 538 — 


Boi-mi pascü la érbă verde, 
Gospodariu-mi hodinesce 
Că elù forte scârbitù este. 

La tâtă casa 

Bate câsa, 

Dar'la mine 

N'are cine. 
Bată-te pustia morte, 
Că tu nu mai faci dreptate, 
C'ai veniti până la pragă, 
Mi-ai luati ce mi-a fosti dragii. 
Plânge casă, plânge masă, 
Că tătuțacum vë lasă. 
Ian plângeţi și voi chetori 
După tătuţa cu dori .. 
Când ar scrie cine-ra 
Unde-a şedea tătuța 
După ce s'a depărta 
Sim pămîntă după ce-a'ntra, 
Aceluja multi t-ași da. . . 


XXXIL 


La unt bărbatii 


(Din Bucovina, comuna Calafindescă, dict. de Maria Lăcătușii.) 


Bucură-te mănăstire, 

Că mândră flore-ţi mai vine, 
Da nu vine să'nflorescă, 

Ci vine să veștejescă. 
Bucură-te ţinterime, 

Că mândru trupsorü îţi vine, 
Nu vine să viețuescă, 

Ci vine să putredâscă. 

La pârtă la tinterimü 

Stăi, dragă, să sfătuimu 

Că de adi ne despărțimi 


— 539 — 


Si mai multă nu nentâlnimi, 
Dumnia-ta càtü al lucrati 
Putintelü ai câştigatu: 

Pentru trei coți de pămînti 
Tare multi te-ai mai munciti! 
Gospodarulii mei iubită ! 

Ce m'ași ruga dumitale 

Să mi te scoli în picidre, 

Că ce vântii mi te-o bătută 
La pămînt de te-oboriti, 

De mi-ar 'bate și maï tare 

Să mi te scâle 'n picidre. 

Ian scâlă-te dumnia-ta 

Si deschide gurita 

Si grăesce cu dinsa, 
R&coresce-mi inima. 
Dumnia-ta, de când te-ai dusi, 
Nu mi-ai mai lăsat rëéspunsü 
Şi de cum te-ai depărtată 
Nou& r&spunsă nu ne-ai dată, 
Tare scârbiţi ne-ai lăsată! 


XXXIII. 
La unit bărbată 


(Din Bucovina, orașulii Càmpulungù, com. de G, Ciupërcă). 


Sotule, miluta mea! 

In tâtă sărbătorea 

Botezai si cununai. 

La capii de masă eral. 

Dar' acum mârte-a veniti 
La pămintă mi te-a isbitu. 
Si-a venită mórtea în vânt 
Şi mi te-a pusi în păminti. 
Şi-a bătută vântul din josü 
Și-a dată stâlpulu casei josü. 


m a 


Sotiorulü mei iubită ! 

Nu sciŭ cul te-ai potriviti, 
Că bine nu ţi-a priit. 
Căsuţa ţi-ai părăsită, 
Averea ţi-a! pustiitii 

Si dela noi al porniti! 


XXXIV. 


La unui bărbati. 


(Din Transilvania, comuna Orlatü. com. de d-lă Romuli Simu, învățători.) 


Acuma de-o săptimână 

A întratii mârtea 'n grădină 
Şi s'a pusi pe-o sulumină, 
Sulumina s'a uscati, 
Mârtea 'n casă sa băgati, 
Stâlpulii casei la luati. 


XXXV, 


La unŭ moșii. 
(Din Bucovina, comuna Sànt-Hie. com. de Ioanù Cojocariă, stud. gimn.) 


Moşule, moşucule, 
Scumpule, iubitule ! 
Rógă-te cui te-i ruga, 
Dâră mi te-ar asculta, 
Nu te ruga apelorü, 

Că apele-si mergătâre, 
Și 'napoi ne'ntorcătâre. 
Râgă-te la sfintulü sóre 
Să ţie diua mai mare, 
C'aqi nu-i di de destătare 
C'adi e di de despărțire, 
De suspine si jelire; 


— 541 — 


Şi-aqi e di de despărţitii 
Dela toţi câţi te-au iubiti. 
Rogă-te la palamarii 
Palamariü și clopotariii, 

Să tragă clopetele, 

Să resune delurile, 

Ca s'audă nemurile.... 
Moșuculi nostru iubiti! 
Mândre case-ai mai avutii, 
Acelea nu ţi-ai plăcuti: 

La meșteri ai poruncitii, 
Alte noue ţi-ai porniti, 

Nici din pari, nici din nuele, 
Ci numai din scândurele, 
Nici nu-i ușă de esitü, 

Nici ferestră de priviti, 

Ci numai de putreditu. 
Bată-te pustia morte, 

Că nu faci nici o dreptate: 
Unde sunt 6meni mai mulţi, 
Tu acolo nu te uiţi, 

Unde mi te chiamă tă, 

Tu acolo nu te-arăţi ; 
Unde-sü 6meni puţintei 

Tu acolo vii și-i iei, 

Şi leși casele pustii. 

Scobori, Dómne, pe pămintii 
Şi vedi mortea ce-a făcuti! 
C'a veniti până la pragii 
Și-a luată ce ne-a fosti dragi. 
Mosuculü nostru iubită 

Cu cine te-ai sfătuitii, 
Pe-acesti drumi de te-ai porniti 
Valeo răi ne-a mai priitü! 
C'acestii drumii îi mergători 
Și 'napoi ne'ntorcătoriă. 
Plângeţi uși, ferești plângeţi, 
Că de astădi rămâneţi! 


— 542 — 


Plânge casă, plânge masă, 
De moșulii sunteți rămase! 
La pârtă la tinterimü 

Stăi moșule să vorbimiă, 
Să vorbimi, să sfătuimil 
Măcar două trei cuvinte, 
Să le ţinemi şi noi minte. 
Moșule, moșule dragă! 

De ţi-a fi cămeșa nâgră, 
Să mi-o trimeți mie 'ncâce 
Pe şuerulii vântului 
De-asupra pămîntului ; 

Că eŭ, cum oiü căpăta-o, 
Tare frumosi oii spăla-o: 
Nici cu apă de isvorii, 
Nici cu spume de soponă, 
Numai cu lacrimi de omü. 
Şi după ce mi-oiă spăla-o, 
Moșule, eŭ n'oiă usca:o, 
Nici la vëntü şi nici la sóre 
Nici la umbră si rëcóre, 
Nici în casă, nici afară, 
Numa 'n sinü la inimi6ră; 
Şi eŭ iară înapoi 

Càmesa trimete-ți-oiii 

Pe suerulü vântului 

In fundulü pămîntului! 


XXXVI. 


La unŭ nănașă. 


(Din Bucovina, comuna Mânăstirea Ilomorului, com. de d-l George Avramii, 
învățătorii.) 


TTótš lumea-i cu nânași, 
Num'alü nostru-i în sălașă. 
Sberă oile la strungă, 

Că nu-i stăpâni să le mulgă; 


— 543 — 


tagii vacile în ocoli, 

Morü de-ală nânașului dori. 
Cobori, Dâmne, pe pămiînti 
Să ved! mortea ce-o făcuti, 
Că pe noi ne-o sëršcitü, 

C'o venitii pân’ la ferestă 
Si-o adusi carte domnescă 
Dela noi să mi lŭ pornâscă; 
Și-o veniti pân' la chetóre 
Și mi-o luată mândră flóre, 
ŞI-o veniti până la pragii 
Si-o luatii ce-am avutii dragă, 
ŞI-o veniti până la ușă 

Si mi-o luatii mândră rojă! 


XXXVII. 


La o nevastă. 


(Din Bucovina, comuna Vicovuli-de-sus, dict. de Glicheria, Eudochia și 
Rachila Calancea, si com. de d-lui V. Turturepă). 


Soolă, lelicuţă, scólă, 

Că-i hàtü multişorii de-asară, 
Amuși a fi qiuă iară, 
Dumnia-ta n'ai fostii afară. 
Cucoșeii ori cântă 
Dumnia-ta nu te-i sculă, 
Sórele va răsări 

Dumnia-ta nu te-i trezi 

Si afară nu-i eşi. 

Sórelo sa înălță 

Pe picire nu-i umblă. 
Scâlă, lelicuţă, scâlă, 

Că-i hàtü multişorii de-asară, 
Ie-ţi pânza de pe obrazi 

Si vedi mârte cu năcazii, 
ȘI-ţI ie pânza cea supțire 
C'astă morte e cu dile. 


— 544 — 


Mârtea, unde poposesce, 
Gospodari-i despărţesce, 

Şi ea unde-a popositii 

Pe cei dragi i-a despărțitii. 
Bată-te pustia mórte, 

Tu nu taci nici o dreptate, 
C'ai pusti picidrele'n prag 
Și-ai luati ce ni-o fostii dragă, 
Si-ai pusi cótele'n ferestă 
Și-a! luati mila din casă. 
Lelicuţă, gospodină, 

Nu-ţi lasă casa străină: 
Străină si supărată 

Camu n'a fostii nici odată! 
Astă casă-i cu cămară, 
Tare ţi-o mai fosti amară. 
Plângeţi uși, plângeţi feresti 
Că de mâne remâneți. 
Plângeți și voi chiutoriă 

Că v'a fosti de ajutoriti. 
Scdlă, lelicuţă, scólă, 

Că-i hătă multișori de-asară! 
Fie-ţi milă de băieți, 

Că tare-sii înprăștieți. 

Că băieţii fără mamă 
Nu-sii băgaţi la nimen samă. 
Cin’ i-a lå, cin' i-a schimba 
Frumnșelă ca dumnia-ta? 
Ori eşire pânăn drumi 
Cu inima arsă scrumii 
Şl-oră vede femei așa 

Cum ai fosti și dumnia-ta, 
Si ei bieți-oră cugetă, 

Că ești tocmai dumnia-ta, 
Şi tare te-orit aşteptă 

Totă cu usuta cr&pată 

Să mai întri'n cas'odată. 
Scólă dragă, lelicuţă, 


— 545 — 


Nu te-om pune la trebuţă 
Să te primbli prin căsuţă 
Să ne faci n6uă urmuţe. 
Când erai în opincuţa 
Ne făceai n6uă trebuţe, 
De când ești cu păpucași 
Nóuë trâbă nu ne faci. 
Dragile n6stre picidre 
'Tare-aii fosti străbătătâre, 

lar de-acuma 

Din picidre 

Mintă'n flóre, 

Din căpute 

Ruji bătute, 

Din mânuţe 

Flori albute, 

Din guriță 

Tămâiţă, 

Dragii noștri ochisorr 
Cum s'orii face pomișori. 
Din sprincene 

Viorele. 
Scólă, lelicuţă, sc6lă, 
Că-i hàtü multișoră de-asară ! 
Şi te uită pe ferâstă 
Că-ţi vine carte domnescă 
De la noi să te pornâscă 
Pe cărare necălcată, 
Pe r6uă nescuturată 
La scaunulă celă de pâtră, 
Unde merge lumea tâtă, 
Unde-l ușa de hârtie 
Câţi oră trece toţi soră scrie. 
lr întra si dumnia-ta 
ŞI-acolo te-oră însemna 
Şi 'napo! nu ti 'nturna. 
Scólă, lelicuţă, scâlă 
Si mi-i jeşi pân’ afară, 


dlarianii, Inmorm. la Români. 35 


— 546 — 


Că ţi-o venită némurile 

De prin tâte părţile 

Cu ele ca să grăesci; 
Dumnia-ta te fudulesci, 

Cu dinsele nu grăesci. 
Scâlă-te și mi-i privi 

Cum mi te plângi băeţii 

Si mi te plângi la picidre 
Dórà mi te poti sculare. 

Noi să scimi că te-amiă sculà 
D6mne, mândru te-amiă cântă. 
Noi să scimù cum te-amu trezi, 
Dâmne, mândru te-ami boci. 
Noi de asta n'amii gânditii, 
Că tel hrăni de trăitii. 

Scólă, lelicuţă, scólă, 

Că ţi-a fi destulă de-asară ! 
Şi te scólá pe picióre 

Si ne spune ce te dóre. 

A dumi-tale dureri 

Că W-aü încetatii de ieri. 
Dumnia-ta multi al umblată 
Peste lécù nu ţi-ai mai dati, 
Numai pânza şi toiagulii 
Acelea că ţi-a fostü léculü. 
Scólă, lelicuţă, scâlă, 

Căi vremea de mersi pe afară. 
Vremea-l mândră și frumâsă, 
Dumnia-ta te duci de-acasă. 
lan sc6lă si hai pe jos 

Că drumuli nu-l grunzurosă, 
Multă e mândru și frumosti. 
Lelicuţă ! un’ te duci 

Cu pieptari și cu papuci? 
Pe cărare necălcată 

Pe r6ua nescuturată ? 

Rouţa s'a scutură 

Și urmuţa s'astupă. 


— 5417 — 


Lelicuţă, dumnia-ta, 

Dacă te duci de-acolea, 
Dup’ ape nu te lua, 

Că apele-să ducătâre 

Si 'napoi ne'ntorcătore. 

Ian ie-mi-te după s6re, 

Că s6rele-i ducëtorü 
Sinapol întorcătoră. 

Scólă, lelicuță, sc6lă, 

Că-i hatü multişorii de-asară! 
Că tu, de mi te-i sculà, 
Noi tare ne-omă bucură, 
Dar' de nu mi te-i sculă, 
Noi la groparii ne-omii rugă 
Să facă gropiţa 'n faţă 

Să mai vii odat' acasă 

Să vedi băeţii ce-orü face? 
Sub o ţernă de pământiă 
Este-unii bujorii înfloriti, 
Tâtă lumea Pa uritii 
Dumnia-ta l-ai îndrăgitii. 
Lelicuţă! ce-ai făcut ? 

La toți inima le-ai ruptă! 
Câtui a tostă vara de mare 
Ai statii a te văetare 
Căpătâiulii a-ți mutare 

Si la umbră si la sore 
Unde ţi-ar fi mai rëcóre. 
Pân' amù mi-a păruti șagă 
Dar’ amù 'n pămiîntii te bagă 
Cu spatele la rëcóre 

Cu faţa la sfintuli sore, 
Cu spatele la pămîntii 

Si faţa la duhulă sfintii. 
Da cine te-o sfătuitii, 
Acela nu ţi-o priită, 

Acela teo dușmăniti 

Ca să nu fii pe pămiîntii. 


— 548 — 


Sodlă, lelicuţă, sc6lă 

Şi te scâlă si ne spune 

Ce-ai vëdutü pe ceea lume? 
De-ai vëdutü ceva vr'unui bine, 
Vin' și më ie și pre mine, 
De-ai vëdutü ce-va vr'uni rëü 
Lasš-më la Dumnedei! 


XXXVIII. 


La o nevastă. 
(Din comuna Calafindesci, în Bucovina, dict. de Caţrina Racolţa.) 


Vine mórtea mâni6să, 

Më găsesce bëndü la masă, 
Și totii dă ca să mă iee, 

Eŭ o rogi ca să mai stee. 
Eu o rogi ca să më lasă, 
Ea se face mâni6să. 

Ei o rogi, că am copii, 

Ea îmi dice: fă ce sei, 

Cu mine musaï să vii! 

Eù dieü că nu mi-i de ducă, 
Ea de capi că më apucă 

Şi la pămîntă më isbesce, 
Sângele trupă mi-lă r&cesce. 
Eu de frică si 'ntristare 
Prindü a striga'n gura mare: 
Săriți surori si voi fraţi, 
Săriţi și nu më lăsați! 

lacă mortea mi-o venită 
Tocmai când nici n'am gândită, 
La pămintă că m'o isbiti, 
Sângelen trupă mi-o r&cită, 
Si më duce 'n ceea lume, 
Unde nu mă sciă cu nime. 
Veniţi frați şi voi surori 

Și më podobiţi cu flori, 


— 519 — 


Më scăldaţi în apă rece, 
Pân' la grópă mi-ţi petrece. 
Şi să mă stropiți cu vină, 
Că 'mapoi n'am să mai vini, 
Dragii mamii copilaşi, 
Scumpii mamii cuconaşi! 
Să vă sărută pe obraziă, 
Că de mine c'aţi remasii. 
Și tu scumpa mea soție, 
Soţie de cununie, 

Să te sërutü pe obrazi, 
Că de mine c'ai rămasă. 
Ticălosă tu omü de lută, 
Ce mi-al picatü la pàmintü 
Si te baţi cu gânduri multă, 
Lasă feciori să-ți trăescă 

Și să mi te pomenéscă. 
Feciorii că vori trăi, 

Pe tine te-orii pomeni. 
Sufletul în raiă sa duce 
Unde viața-i multii mai dulce, 
Unde cântă îngerii, 

Îngerii și-archanghelii ; 
Unde 'ntlorescii florile 
Şi-mi înverdesci frundele 
Și-anindsă poemele 

Și cântă pastrile 

De răsună văile..... 

Hai, hai, hai, suflete hai! 
Că nu-i multi până la raiü, 
Că sfinţii te-ori întrebă, 
Dumnedei te-a judecă 
Și-acolo sama ţi-i dă! 


— 550 — 


XXXIX. 


La o nevastă. 
(Din Bucovina, comuna Vicovulii-de-sus, com. de d-lŭù V. Turturânii, preotii.) 


Scâlă, scâlă, Mărioră, 

Căi hăt multișorii de-asară! 
Scâlă, scâlă si mi-i spune 
Ce-ai vădutii pe ceea lume? 
De-ai vëdutü ceva de bine 
Scâlă-te și mie-mi spune, 
De-ai v&dutu ceva de rëü, 
Lasă-m& la Dumnedei ! 
Scólă, scâlă, Măridră, 

Scólă dragă suridră! 

Că mniata (1) câtă ai munciti 
Puţintelă ţi s'o veniti, 
Numai doi pași de păminti; 
Multișorii mi te-ai luptatü 
Pentru tă scânduri de bradiu. 
Scâlă, scólà, Măridră ! 

Că-I hătă multişorii de-asură, 
Dumnia-ta n'a fosti afară, 
Şi-i hăt multişori de ieri, 
N'ai vădutu s6re pe ceriu. 
Nu sciù perina ţi-l mólo, 

Orï nemică nu te dóre, 

Ori scorțarulu ţi-i frumosi, 
Cum te-ai pusă nu te-ai întorsă. 
Sc6lă-te si te trezeşce 

Și cu noi ceva grăesce, 

Că mare somnü te-o pàlitü 
Dumnia-ta ai adorññită 

Şi de somnü nu te-ai hrăniti. 





(1) Mata prescurtare din domnia-ta. 


Noi mai puţinteli dorñimü 
Şi de somni că ne hrănimi. 
Ai umblat melégurile, 

Ca să-ţi găsesci lécurile, 
Lecurile n'al găsit 

Şi cu capulü te-a! plătită. 
Și cum de te-ai supëratü 
Soţuli de ti Vai lăsată? 
Şi cu cine te-ai sfàditü 

Și soțulă ţi lal urită ? 

Că veniai de-unde veniai 
Și cu elù te sfătuial. 

Da de-amu, când a veni, 
Cu cine s'a sfutui? 

Și te-o bătută mare vântă 
Și te-o culcati la pămintu, 
Să mai bată câti de tare 
Nu te-a pune pe pici6re. 
Si ţi-o veniti! nemurile 

Pe la tâte porţile, 

ȘI o veniti! în fuga mare 
Sà te găsescă 'n picidre. 
Da de giaba s'o truditi 
Că mârtă mi te-o găsită! 


XL. 
La unü frate. 


(Din Bucovina, comuna Crasna, dict. de Mărióra Bărbuţă.) 


Scólă, scólă, frățióre, 

Ca ră&săritu slîntulů sóre, 
Si fä urmă prin ogradă 
Să créscă mândră otavă, 
Şi fă urmă prin grădină 
Să crescă mândră sulcină, 
Si fă urmă prin ocoli 

Să crescă mândru mohorü. 


Scolă-te şi te trezesce 

Si cu noi ceva vorbesce, 
Că de când mi-ai adormită 
Cu nimene maï vorbită. 
Da cum de te-aj îndurati 
Şi căsuţa ţi-ai lăsati ? 
Alta nouă ţi-ai aflati 
Fără uși, fără ferești 
Intr'însa să viețuesci 
Si-acolo să putredescă ! 

Da cum de te-ai îndurată 
Căsuţa de ţi-ai lăsată, 
Căsuţa ta cea frumâsă, 
Frumâsă și lumin6să 
Pentru una 'ntunecâsă, 
Un’ nu-i laiţă de sedutü, 
Nică ferestă de vëdutü? 


XLI. 


La uni frate. 


(Din Bucovina, comuna Mănăstirea Ilomorului, com. de d-lii G. Avramŭ, in- 
văţătoril.) 


Fràtiorulü mei iubită, 

De ce şedi așa mâhnitii 

Si cu balții acoperiti? 
Sc6lă-mi-te şi grăesce 

Şi ceva ne povestesce. 

Şi te uită pe ferâstă 

Cum îți cântă cucu 'n costă, 
Că-ţi vme carte domnescă, 
Vrei la drumii să te pornescă, 
Să te ducă 'n ceea lume, 
De-unde nu mai vine nime. 
Ceea lume-i ună Sodomii, 
Nu se vede omii pe omi. 


— 553 — 


Ceea lume-i cu stăpânii 
Şi de-acolo nu mai vină. 
De-ași sci bine ca-l veni, 
Vămile ţi le-ași plăti 

Si drumulă ti lași podi! 


XLII. 


La ună frate. 


(Din Bucovina, comuna Putna, dict. de An. Ilaramidă.) 


Scólă, ss6lă, frățióre, 

Că afară-i mândru sóre ; 
Scólă și eși până 'n pragŭ, 
Să-ţi veqi vacile cum ragü 
Tâte cu botul pe gardă. 
Sc6lă și te-i preumbla 

Prin ogradă, pe-unde-i vra, 
Să-ţi vegi boii ce mai faci, 
Că din gură nu maï taci; 
Să-ţi vedí oile cum sbâră, 
Cum iesi din sălașă afară, 
Că n'are cine le mulge, 

Nici la păscutii cin le duce. 
Că cine mi le mulgea 

Şi la păscut le ducea 

Se duce de pe-acolea, 

Noi mai multă nu l'omii vedea..... 
Scolă, frățióre, scólă, 

C'amu-i multișorii de-asară. 
Mai de multi când te culcai, 
Mai de n6pte te sculai, 

Prin casă te preumblai 

Si cu nevasta grăiai. 

D'amu nu sciù ce somni greii 
A dati peste capului tëü. 

Nu seiü ce somü te-oboriti 


— 554 — 


Că nu mi te-ai mai treziti 
Şi cu noi maï maï vorbiti. 
Nevasta s'a supărată, 

Pe dinsa la ce-ai lăsată 
Lemnilorii şi pictrilori, 
Negrilori străiniloriă. 

Pe când dumnia-ta trăiat, 
Ori și unde te 'ntorceal 
Nevasta, ce mi-o aveai, 
Ori și "n ce loci se ducea 
Ea toti cinste că găsia. 
Da de astăqi în colea, 

Ea ori unde va umbla, 
Ori și 'n cotro s'a 'nturna 
Totii peste rëü că va da. 
Mici și mare de-acuma 
Rëü la dinsa va căta! 


XLII. 


La unŭ frate tînără. 


(Din Bucovina, camuna Calafindesci, dict. de Catrina Racolţa.) 


Dragulu nostru, 
Frštioruüulü nostru! 
Draguli nostru 
Tinereluli nostru! 
Dragulti nostru, 
Frumușelulă nostru ! 
Da cum de te-ai îndurat 
Și pe noi de ne-ai lšsatü 
Tocmai! când n'ami cugetatiui ? 
M'ași ruga eŭ dumi-tale 
Să te lași de astă cale, 
Că tare-i cu supărare. 
Că not de-astădi în colea 
Frăţioră n'omü mai avea. 


— 555 — 


Du-te, du-te si mai vină, 

Si nu më lăsa străină! 

Dar mergândi în ceea lume 

Ascultă-mă ce ţi-oiii spune: 

Nu te lua după ape, 

Nici după păree late, 

Că apele-sii mergătâre 

Şi 'napoi ne'ntorcătâre ; 

le-te după sfîntulă sóre, 

Că s6rele-i mergëtorü 

Si 'mapoi întorcătoru. 
Draguli nostru, 
Frățioruli nostru 
Draguli nostru, 
Tinerelulu nostru! 
Dragulii nostru, 
Frumușeluli nostru ! 

Lecurile dumi-tale 

Le-aii luată cerbii în córne. 

Nu sciù cerbii le-ai luati, 

Că noi nu le-ami mai aflatiă 

Ori si cât le-ami căutati. 

Noi lecuri de-amiu fi găsitù 

Dumnia-ta n'ai fi muriti, 

Ci mai multi ai fi trăită. 

Așa noi nu le-amii găsitiă 

Și dumnia-ta aï muriti, 

Şi pe noi ne-ai părăsitiă 

Când mai bine-ai fi trăită. 

Dragulu nostru tinere]ü, 

Scumpuli nostru frumușelă ! 

N'ami gândită, n'ami socotiti, 

De ce drumu că te-ai gătitu. 

Da ne-ami ruga dumi-tale 

Să te lași de astă cale. 

Și dacă nu te-i lăsa 

Apoi eŭ iar te-ași ruga 

Ca să ne spui dumnia-ta 


— 596 — 


Inapoi când ti 'nturna? 
Dumnia-ta așa ne-ai spusii 
Că spatele ti le-ai pusă 

Si ți le-a! pusă la pămintii 
Si fața la ră&sărită 

Şi la noi n'ai mai yenită. 
Draga n6stră, față albă, 
Cum s'a face ţernă negră; 
Dragii noștri ochișori, 

Cum s'orii face pomişori; 
Dragile nostre mânuțe, 
Cum ori cresce flori albuţe; 
Dragile nóstre piciorele, 
Cum orii cresce floricele, 
Busuioeii si viorele 

Și nu-i mai umbla cu ele! 


XLIV. 


La unui frate holteiii. 


(Din Bucovina, comuna Botanii, com. de d-l Vasile Turtureni, preotii.) 


Scdlă, scolă, fràtióre, 

Si te scâlă pe picidre 

Şi te rógă la sân-sâre 

Să fie diua mai mare, 

C' astă(i nu-i di de 'ntâlnire, 
Ci e di de despărţire 
Dela frați, dela surori, 
Dela grădină cu flori, 
Dela mamă, dela tată, 
Dela lumea adunată, 

Cu care-ai trăitii odată. 
De eşti călători pe cale, 
lan sc6lă-te pe picióre, 

Şi pe toți, câți aŭ venită, 
Frățiorulă mei iubiti, 


— 557 — 


După masă mi-i poftesce 

Şi pe toţi mi ţi-l cinstesce, 
Că aü veniti nepoftiţi, 

Şi s'orü duce necinstiți. 
Dacă ești tu mire, spune: 
A cul fetisórš ieY? 

lei ficuţa vântului 

Din fundulii pămintului! 
Cine nunta ţi-a vedea? 
Numai luna si c'o stea! 
Năfrămuţa cea de mire 

Ți ori pune-o la psaltire, 
Iară ceea de nânașii 

Ți-oră pune-o la prăpuraşii. 
Sus în deli la restriti 
Este-unii pomü mândru'nfloritiă 
Cu crengile de arginti. 
Scobori, D6mne, pe pămîntiă 
ȘI vedi mórtea ce-o făcută. 
Ce-o făcuti, n'ó făcutii bine, 
Că te-o omoritii pre tine. 
Plângeți uși, plângeţi ferești, 
Şi tuspatru voi păreți, 

Că de N. remâneţi! 


XLV. 


La unu frate holteiü. 


(Din Bucovina, comuna Putna, dict. de An. Ilăramidă.) 


Batä-te pustia mórte, 

Cum ești tu făr’ de dreptate! 
Cum mi-ai pusă picorun prag 
Şi-ai luată ce mi-o fostii dragi; 
Și mt-ai pusă picioru'n masă, 
Mi-ai luată mila din casă. 
Bată-te pustia morte, 


— 558 — 


Cum ești tu făr'de dreptate! 
N'ai avută pe unde 'mbla 

Și pe cine mi-lă lua? 

Ce mi-o fosti mie mai dragi 
Pe acela mi-Vai luată? 
Bată-te pustia morte 

Cum ești tu fär’ de dreptate. 
Ai veniti pe ne-așteptate 

Ca să iei pe-alü nostru frate, 
Să mi-lă umpli de otravă 

Si să mi-lŭ duci pe otavă, 
Pe otavă necălcată, 

Pe r6ua nescuturată, 

La scaunului celi de pâtră, 
Unde merge lumea tâtă, 
Și-unde ușa-l de hârtie, 

Câţi mergi toţi să se înscrie 
Ca'napoi să nu mai vie. 
Fratele nostru iubiti 

Nu sacii cin' te-o sfătuiti 
Pe-acestii drumu de te-al pornită! 
Dómne! rëü ţi-o mai priit! 
Și noi nu sciii ce ne-omii face 
Dóră te-amă putea întorce. 
Şi nu seimü cum vomii cântă 
Dóră te-amii putea sculà, 

Şi nu scimü cum vomi grăi 
Dóră te-amu pute trezi. 
Scólă, frate dumnia-ta, 

Scolă și te-i preumblă 

Şi te-i preumblă prin casă 
Dela uşă pân' la masă 

ŞI-I vedá cum te jelesce 

Ori și cine te privesce, 

Dela mici și pân'la mare 
Pentru faţa dumni-tale. 

Scola, scólă şi ne spune: 
Vătăjelu pe cine-omü pune? 


— 559 — 


—Da puneţi pe cine-ţi pune, 
Că eŭ nu vë mai poti spune! 
—Scólă, scâlă și ne spune: 
Drușcuţă pe cine-om pune? 
—Da puneţi cine-ţi vra, 

Că eŭ nu m'oiii maf sculă! 
—Sc6lă, pune-te'n teréstă, 

Că noi ne-omii ducen cea câstă 
Şi ti-omü stringe floricele, 
Busuiocii și văsdogele, 

Să le duci la nemurele. 

Şi te uită pe ferestă, 

Ţi-o sositi carte domnâscă 
De mâne să te pornescă 

Cu pistâle poleite 

Şi cu tâte zugrăvite . . . . 
Săriţi frați, săriți cumnaţi 

Şi mi-lu îngrădiţi cu bradi 

Că de mâne în colea 


XLVI. 


La unu frate insuratü. 


(Din Bucovina, comuna Stroesci, com. de Grigore Polécü. stud. ginm.) 


Voi ați tostă numai doi frați 
Ca doi bradi, mândri şi nalţi, 
Ca doi bradi dintr'o trupină 
Ca dóuë flori din grădină: 
Unulă tu, altulă Saghini 
Ce-a rămasă acum străină. 
Sodlă, frățidre, scâlă 

Că ţi-a fi destulü de-a sară! 
Si vorbesce cu Saghini 

Că mi al lăsată străină. 
Sc6lă, spune-ne ceva: 


— 560 — 


Pe copii cin’ k-a *nvëta ? 
Ia străinulu, dac'a vra, 
Dac'a vra, dacă n'a vra, 
Dac’ la duré inima! 
Scdlă, frăţidre, scâlă, 

Că țl-a fi destulu de-asară! 
Nu ţi-i milă şi pëcatü, 

Că copiii ţi-ai lăsat 

Pe cârnele vetrilară 

'N braţele străiniloră ? 
Sc6lă, scâlă, fràtióre, 
Rădică-te pe picióre 

Și vorbesce cu tătuca, 

Că rëü I-ai ruptii inimuca. 
Tătuca nostru iubiti 

Câtă glótă a avuti, 
Numai doi din sati a dată 
Și-amândoi că laŭ lăsatu. 
Scólă, frštióre, scâlă, 

Că ţi-a fi de-ajunsi de-asară. 
Vedi copiii ce-ai lăsată 
Intr'a cui semă i-ai dati, 
Petriloră şi lemnelori 

Și negri străiniloră! 


XLVII. 


La o soră. 
(Din Bucovina, comuna Stroesci, com. de Grigore Polécü, stud. gimn.) 


Vai! soră, ce mi-ai fäcutù? 
Căsuţa ţi-ai pustiită, 

Bărbatulă ţi-ai v&duvitu. 

In cotro s'a înturnă 

Totu văduvoii l'orü strigă. 
Vai! soră, ce-ai cugetată ? 
Băieţii ţi-a! străinatu, 

Cui vori dice de-amu: «mamă» ? 


— 561 — 


Cine să-mi-i bage 'n semă? 
Seclă, sc6lă, suridră, 

Şi mi te primblă pe-afară 
Şi vorbesce cu gura, 

Că tu ne-ai ruptă inima. 
Ne 'ntâlniamu odată 'n anü 
Și nici atunci nu vorbiami, 
Că tu totu așa mi-ai disü: 
Că de alt' dată vomü vorbi, 
Că ne audi străinii. 

La pârtă la ţinterimi 

Hat, soră, să siătuimă, 

Că de-amu ne despărţimă. 
Hai amù și-omt sfătui 

Să ne-audă străinii, 

Hai amù să sfătuimu: 
Unde-avemi să ne 'ntâlnimi: 
La scaun de judecată, 
Un'se stringe lumea totă. 
Și-acol' numai ne-omi tâlni, 
Cu gura n'omi sfătui. 

Soră, inimă de petră, 
R&spunde-mi macarii odată, 
Răspunde mi cu gura ta 
Şi mângăe-mi inima! 


XLVII. 


La o soră măritată, 
(Din Bucovina, comuna Calafindesci, dict. de Catrina Racolta). 


Draga nóstră sorióră! 

Da cum de te-ai îndurati 

Și pe noi că ne-ai lăsat? 
Draga nostră, 
Scumpa nâstră! 

Da cum de te-ai îndurati 

Copiii de ţi-ai lăsat? 


Marian, Inmorm. la Români. 36 


— 562 — 


Draga n6stră, 
Mândra nóstră ! 
Da cum de te-a! îndurată 
Gospodariuli de-ai lăsată ? 
Draga n6stră, 
Bora nostră ! 
Da cum de te-ai înduratiă 
Gospodăria-i lăsati ? 
Frumâsa-ți gospodărie 
A r&masti negră, pustie. 
Bărbatulii ţi-ai vëduvilü. 
Copiii ţi-ai să&răcitii, 
Căsuţa ţi-ai pustiiti ! 
Draga nóstrš tincrică, 
Scumpa n6stră frumușică! 
La noi când vei mai veni, 
Cu noi când vei maï vorbi, 
Copiii când ti 'nvëtà 
Să scie pe mămuca? 
Draga n6stră soridră, 
Mândra nostră flori6ră! 
Mare ventă o mai bătută, 
La pămintii te-o doboriti. 
Când ari bate-ună vëntü mai mare 
Póte te-arii sculà 'n piciore. 
Draga n6stră sorioră, 
Când ai eși pân'afară 
Să te bată vântii de vară, 
Să te vadă sfintulü sóre 
Si luna pe când răsare. 
Sorele când te-ară zări, 
Cu noi nâte-ai sfătui. 
Luna când mi te-arii vede, 
Cu noi pote-ai mai șede. 
Draga nóstră, suridră, 
Scumpa n6stră florióră ! 
La ușă la ţinterimi, 
Da in stă! să sfătuimi, 
Că de-amu ne despărțimă! 


— 563 — 


XLIX. 


La o fată. 
(Din Bucovina, comuna Stulpicani, com. de Nic. t otlarciucù, stud. gimn.) 


Draga mea si Părăscuţă, 
Tu mergi dup'a ta mămuţă. 
Da tu iacă nu-i găsi-o, 

Pe dinsa nu-i nimeri o. 

Pe min’ de m'ei ascultă, 
Eŭ la ea te-oiü îndreptă. 
In cea lume când i 'ntră 
Să te uiţi din a drepta, 
Şi-i vedea pe mămuţa, 
Insă ea cum te-a vedea 
La tine va alergă 

Şi pe locă te-a întrebă: 
Nu ne-ai vëdutü unde-va. 
Tu să spui mămuţi-așa: 
Ne-ai vëdutü pe prisp'afară, 
Cămeșa negră cernelă, 
Fripte-arse la inimidră. 

Că 'ncotro vântului ne bâte 
Toti ne frige şi ne arde, 
Din cotro ne aburesce 

Ne arde și ne jupesce, 

Ne frige si ne prăjesce! 


Ls 
La o fată. 
(Din Bucovina, comuna Stulpicani, com. de Nic. Cotlarciucă, stud. gimn.) 
Draga mea și Năstăcuţă, 


Multi iubita mea fiicuţă! 
Tu ori de unde-ai veniti 


— 564 — 


Tătuţă te-o suduitii, 

Tu la mine aï venitii 

Mie mi te-ai jeluită. 

Draga mea şi cea scârbită, 
Tu stai. pe laWš lungită, 

Da eŭ pe coptorii trudită. 
De-aceea-mi pare mai bine, 
Că n'ai să te plângi pe mine, 
Că tu, ori de-unde-ai venită, 
Nici când nu te-am probozitii. 
Cam fostii destulu probozită 
Şi de Dumnedei bătută. 

Da r6gă-li pre Dumnedei 
Să nu te bage la rëü, 

Că destule-ai pătimitiă 

Cátü în lume mi-ai trăită, 
Şi destule-ai trasă la patii 
Pân' ce sufletulă ţi-ai dată. 
Nu mi-i jele c'ai muritii, 
Mi jele cum ai trăită, 

AY lucrată și te-ai cârpitii, 
Te-ai pusü la pată şi-al muritü. 
Si pe-atuncea te-ai trecutii, 
Când tatălui tăi s'o porniti 
Pe-aratulă ogorului, 
Pe'nverdituli câmpului, 
Semenatulii stratului. 

Eŭ te-oiii aştepta la prășitii, 
Tu te-i găti de putreditiă. 
Așa dice omuli ista 

C'a trăi câtii va fi lumea. 
Da omulii să nu gândâscă, 
Câti lumea n'o să trăâscă. 
Vine mórtea cu fuga 

Și mi-i şcurtă viața! 


LI. 
La o fată orfană. 
(Din Bucovina, comuna Stulpicani, com. de Nic. Cotlartiucă, stud. gimn.) 


Draga mea si garofiţă ! 

Scâlă, scâlă, te trezesce, 

Si cu noi ceva vorbesce, 

Si te uită pe ferestă: 

i-o sositi carte domnescă, 
Dela noi să te pornâscă, 

Să te ducă 'n ceea lume, 
De-unde nu mai vine nime. 
Acolo când îi intră 

Să te uiţi din a drepta, 

Că-i vede pe tătuţa, 

Eli îndată te-a 'ntrehă: 

Nu ne-ai vădută unde-va? 
Dumnia-ta să-i spui așa: 

Că de unde ami venită 

Pe tătuța n'amii găsită, 
Numai pe mama plângendi, 
Tâte drumurile 'mblândii 

Pe bărbatiu astü-felü bocindü: 
«Bată-te pustia, mârte! 

«Cum nu faci nici o dreptate, 
«C'ai venită pân’ la ferâstă 
«Şi-ai luati stâlpulii din casă, 
«Aï venită până la vatră 

«Și mi-ai luată mila tótă. 
«Când mi-a fostii lumea maï dragă, 
«Atunci-aj veniti în brabă 
«Și 'n casă mi te-ai băgatii 
«Și bărbatulă mi-ai luată 

«Și laï dusă în ceea ţară 
«Din mijloculă satului 

«In mijloculi ţinterimului. 


— 566 — 


«Şi pe mine m'ai lăsat 
«Făr de sprijini, făr' de sfatù, 
«Cu nouă mici copilași 
«De tătuța loră rămași. 
«Si Varvara sëraca 
«De-amu ce să facă ea? 
«C'acasă când a veni 
«Pe tătuța n'a găsi, 
«Numai copiii plângendă 
«Si de mâncare cerêndù !» 
Draga mea și garofiţă ! 
Tu maï frați să te” jelsscă, 
Nici surori să te bocescă, 
Părinți să te pomenescă. 
Că tătuţa o murit 
Florile când o'nfloritii ; 
Şi mămuţa s'o trecuti, 
Când florile o'mgălbinită ; 
Ionii so dusă în cca lume, 
Când culegeai tu alune; 
Soră-ta de aici so dusi, 
Când s6rele o apusi; 
Iar’ ceialalți aü muriti 
Când s6rele-o răsăritii. 
Si-amu nime te jelesce, 
Nime nu mi te bocesce, 
Nime nu te pomenesce. 


LII. 


La o fată sërmanä. 


(Din Bucovina, comuna Stulpicani, com. de Nic. Cotlarciucŭ, stud. gimn.) 


Draga mea si sermănuţă, 
Scumpa mamii Măricuţă! 
Pe străini că i-ai slujitu, 
Multe cămeși le-ai cusuti, 


— 567 — 


Dar’ ei rëü te-au miluitii, 
Borșulii caldă nu Lai găsită 
Nici mămăligă pe blidü. 

Pe la străini te-ai hrănit 
Până ce te-ai bolnăviti 

Si de dile te-ai gătitii 

Și pe lalţă te-ai lunoitii. 
Draga mea și Măricuţă 
Când W c6să pui şi-altițe? 
Dragele mele mănuţe 
De-amu n'orü mai cós'altite, 
Dragile mele degeţele 
N'orii mai face găurele, 
Dragile mele picidre 

N'orü maï face urmuşsre. 
Ci-orii rămânea 6se góle; 
Dragii mei și ochișori 
Cresce-orii mândri pomișori, 
Inapoi de-i maï veni, 


LIII. 


La o fată mare. 


(Din Bucovina, comuna Vicovulă-de-sus, dict. de Glicheria, Eudochia si Ra- 
chila Calancea, și com. de d-lii V. Turturenti.) 


Sc6lă, Măriră, scâlă, 

Că ţi-a fi destulii de-asară! 
Frumușşelii mi te-ai gătitii 
Pe acesta drumii te-ai porniti. 
Dar' eü më rogi dumi-tale 
Să nu faci acesta cale, 
Că-i cu multă supărare 

Și cu mare cheltudlă. 
Sc6lă, Măridră, scólă ! 

Şi te du în grădiniță 

Şi-i culege româniţă 


— 568 — 


Si mi-i face struţurele 

Şi-i duce la nemurele, 

Şi-i face uni strutü maï mare 
Pentru faţa dumi-tale. 
Draga nâstră un’ te duci 
Cu sucnă (1) și cu papuci? 
Păpucașii dumi-tale 

Nici de colbü nu-si colbăiți, 
Nici de s6re nu-să păliţi, 
Numa! de drum îsă gătiți. 
Dragi! noştri păpucași, 

Că de-amu n'orü face pași. 
Scâlă, Măriră, scâlă 

Şi ţi-l lua iertăciune 

Dela fraţi, dela surori, 
Dela grădina cu flori, 
Dela strată cu busuioci 
Dela cârșmă, dela joci. 
Scólă, Maridră, scólă! 

Nu sciŭ perina ţi-l móle, 
Ori nimică nu te dâre, 
Ori scorțarălă (2) ţi-l frumosi 
De-asară nu te-ai întorsu. 
Da cum de te-a! îndurată 
Pe mămuţa c'ai lăsaţi? 
Fie-ţi milă de mămuţă, 
C'o rëmasü tare slăbuță, 
Că mămuța dumitale 
Pân'amu 'nainte vreme 
Din cotro ea că veniă. 
Toti acasă te găsiă. 

Da de-amu 'nainte vreme, 
Din cotro ea c'a veni 

A casă nu te-a găsi. 





(1) Sucnă se numesce unt straiă de lână în colóre roșă, cu flori, în forma 
reverendei preoţesc, dar fără mâneci. 
(2) Scorţară se nuinesce ună țoli de lână. 


— 569 — 


Scólă, Mărioră, scâlă! 

Că mămuţa dumi-tale 
Deminëta sa sculà 

Prin totii cotulii te-a căta 
Toti Mări6r'a striga. 
Scólă, Măridră, scólă ! 

Că mămuţa dumi-tale 
Multă supărare are, 

Că Duminică venia, 
Frumușelă mi-te gătia, 

La biserică te pornia. 

De la biserică veniai 

Bine nu te hodiniai, 

Şi la joeü mi te porniai. 
Duminica mi-a veni 

Ea pe cine mï-a găti 

Dacă dumia-ta nu-i fi? 
Scólä, Măriră, scâlă, 

Si te scâlă şi ne spune 
Ce-ai vădutii pe cea lume? 
De-i vede pe-unii némü de-ali meii, 
De i-a fi cămeșa negră, 
S'o trimată s'o facu albă, 
Nu cu apă din isvorii, 
Nici cu spume de soponi, 
Numai cu lacrimi de omă. 
Ciimeșa că ți-oiui spăla 
Unde cuculii s'a scălda, 
Pe trandafiră țl-oiii usca 
Şi W oii stringe-o păturele 
Și ţi-oiu trimite,o cu jele 
Pe şuerulii vântului 

In tundulă pămîntului. 


— 570 — 


LIV. 
La o fată mare. 
(Din Transilvania, comuna Orlată, com. de d-lui Romuli Simu, învățătorii.) 


Fiica mea, miresa mea, 
Scumpa mea, iubita mea! 
Da unde ţi-l mirele, 

Unde mi-i ginerele? 

O tu, dragă, laï alesi 

Si 'nainte laï trimesi 

Pe şuerulă ventului 

In fundulă pămîntului. 

Fiica mea, mirésa mea, 
Scumpa mea, iubita mea! 
Că tu mi te-ai măritată 
Dup'uni feciorii de 'mpëratü, 
Și eŭ nimici nu l-am dată! 


LV. 


La o fată mare. 
(Din Bucovina, comuna Vicovulă-de-sus, com. de d-lui V. Turturenă, preoti.) 


Scólă, llenucă, scólă, 

Seólă, seó]ñ şi ni-i spune 

Ce vëntü rëü mi te-o ajunsi 
De ne-a! lăsată și te-ai dusi? 
Şi te-ai dusă la logodire 
Singurică fár’ de ñire. 

Și cui mi te-ai potriviti, 

De ne-al lăsat și-ai fugiti ? 
Bată-te pustia, morte, 

Că nu faci nici o dreptate, 
C'ai venită drepti pe cărare 
Si-ai luată fata cea mare. 


— 571 — 


Scólă, Ilenucă, sc6lă 

Scólă, sc6lă si ni-i spune 
Cum de mi te-ai îndurată 
Și părinţii ţi-ai lăsat? 

Si ei multi că se lupta 
Dóră peste 1écü ţi-ori da, 
Dar bietele doftorii 

C'o rămasă în spiţării, 

Și bietele lecurele 

C'o remasi în şipurele. 
Sc6lă, sc6lă Ilenucă ! 

Dac'ai avută gândi de ducă 
La ce mi-ai mai disü «mămucă?» 
Scólă, llenucă dragă! 

Când ţi-a fi cămeșa négră, 
Să ne spui să ţi-o spălămă 
Și "'napoi să ţi-o 'nturnimü. 
Că noi, cum omii căpăta-o 
Frumost că ni ţi-omuă spěla o: 
Nici în apă de isvoră, 

Nici în spume de soponi. 
Numa ’n lacrime de omü. 
Şi după ce ţi-om spăla-o 
Inapoi ţi-omi înturna-o 

Pe suerulü vântului 

In fundulă pămîntului. 


LVI. 


La o fată mare. 


(Din Bucovina, comuna Stulpicani, com. de Nic. Cotlarciuciă, stud. gimn.) 


Dochiţuca mea iubită, 

Da ce stai aşa scârbită? 

Nici Pascele n'aă venitii 

Şi tu cum te-ai logodită? 
Pascele n'aï așteptati, 


— 572 — 


De grabă te-ai cununatii, 
Și vătăjei ţi-a! cătatu 

Cu capurile golite 

Şi drușcuţe despletite, 

Ca pentru tine gătite. 
Trandafiri de primăvară! 
Cum te duci în ceea ţeră. 
Tóte florile-sii în flóre, 
Numei tu meri la rëcóre; 
T6te florile-o 'nfloritiă, 
Numai tu te-ai vestejitü 
Şi te duci „la putreditü! 


LVII. 
La o fiicuţă. 
(Din Transilvania, districtulă Năsiudului, com. de d-lă T. Simonü.) 


Ie séma, fiicuţă, bine, 

Când vei merge 'n ceca lume, 
Că sunt două cărărele, 

Nu merge pe cea de jele, 
Mergi pe cea de floricele ; 
Nu merge pe cea de focü 
Mergi pe cea de busuioci; 
Nu merge pe cea de jarü, 
Mergi pe cea de magherană. 
Ic séma, fiicuţă, bine, 
Dac'ajung! în ceea lume 
Inainte-ţi voră eşi 

Și 'p cale că te-ori opri 
Doi negri călugărei : 

Nu te spăria de ei, 
C'aceia-si copiii mei. 

Si ‘nainte ţi-a eși 

& "n cale mi te-a opri 

O nâoră călugărea: 


— 573 — 


Nu te spăriu de ea, 

Că si tu te-i face-așa. 

Nu te tare spăimintă 
C'aceea îi soră-ta 

Si pe tine te-a 'ntreba: 
Tu acasă ce-ai lăsatii, 
Mare jele și bănatu, 

Totă cu părulă despletitii, 
Cu jele și cu uritii, 

Toti cu părulii desnodatii 
De jele si de bănatiă. 

Şi pe mine m'al lăsatii 

In mijloculii satului 

La calea bănatului, 

In mijloculă ritului 

În calea uritului. 


LVII. 
La o copilă. 
(Din Bucovina, comuna Badeuţii, com. de d-lii Averchie Macoveiu, preotii.) 


Bucură-te ţinterime, 

Că mândru trupsorü îți vine, 
Da nu vine să trăescă, 

Ci vine să putredqescă. 
Bucura-ţi-vă şi voi fraţi, 

Carl aice repăusați, 

Că mai vine-o floricică 

Draga mamii mititică, 

Ca să nu vë Be-uritü 

Singuri a sedé'n pămintii. 


le-ţi acuma diua bună 
Dela fraţi, dela surori, 
Dela grădină cu flori 
Şi dela palru chetori, 


— 574 — 


Dela tată, dela mamă, 

Dela copăcelă cu pomă. 
Rămâneţi, fraţi și'nverqiţi, 
Voi aveţi ca să'nfloriţi, 
N'aveţi ca să putrediţi. 
N'am gândit, n'am socotită 
Că eŭ am de putregiti. 
Mulţămescă mamii şi tatii 
Pentru bunele lori fapte: 
Pentru buna mea ţinere 

lf poftescii multi de iertare, 
Că braţele lori le-am ruptiă 
Si sângele lori le-am supti. 
Din somnii că t-am deșteptati 
Şi inina le-am stricatiă. 
Când îţi vede flori albuţe, 
Să gândiţi 

Cà-sü ale mele mânuțe; 
Când veţi vede ñintš'nflore, 
Să vă pară urmusóre 

De ale mele picidre .... 
Puişorulii mei iubită! 

Ce ai gândită ce-ai socotită, 
De-așa tare ne-ai scârbitii ? 
Forte bine ne-ai plăcutii 
Forte bine te-ami ținută . ... 


LIX. 
La o copilä. 
(Din Transilvania, districtulù Năstudului, com. de d-lŭ T. Simonü.) 


Draga mamil rindunea 
Harnică şi frumuşea ; 
Draga mamii rindunică, 
Harnică și frumusicš ! 
Nu sta așa de tăcută, 


— 515 — 


Scdlă-te şi mi te uită, 

Si te uită pe ferestă, 
Vine-o 6ste'mpărătescă 
De-aicea să te pornescă; 
Si te scolă de-i prândi, 
Că după tine-ori veni 
Flămândă te vorü găsi, 
Si te scólă de-i mânca, 
Că după tine-ori plecă 
Si flămândă te-orii află. 
Şi te uită prin ocolă, 
Cum rămâne de cu dori, 
Si te uită prin ogradă 
Cum r&mâne supărată, 

Şi te uită tu'napoi 

De veci ce mai tacemii noi. 


LN. 
La ună tinërü. 
(Din Transilvania, districtul Nasăudului, com. de d-lui Al. Boeriă.) 


Dragulu mei și fëtulů mei, 
Fëtulü mei si scumpuli mei! 
Ce n'ai muritii mai de multi 
Că-ţi tăceamiă gropă afundă, 

Ai murită acuma mare 

Să faci mamii supărare! 

Dragulii mamii, fëtulü mamii, 
Dragulă mamii, scumpulu mamii! 
Nici aceea nu-i dreptate 

Celi tânără să putredescă, 
Celii bătrânii să năcăjescă ! 


— 576 — 


LXI. 


La uni feciori. 
(Din Transilvania, districtulii Năsdudului, com de d-li T. Simonii.) 


Gheorghe că mi s'a luati 
Pe drumu lati neinturnatü 
Pân' la verde stăjerelu: 

— Dar tu verde stăjerelu ! 
Ce te-aşi ruga eŭ pe tine: 
Umbresce-mă tu pe mine! 
— Pe tine nu te-oiü umbri, 
Că maica ta va veni 

Şi pe mine n'a aprinde 

Şi pe tine te-a cuprinde! 

De acolo s'a luată, 
Mai departe c'a plecată 
Pân' la recea fântâniţă. 
Dragă, rece fântâniță, 

Ce te-ași ruga eŭ pe tine: 
Stâmpără-mă tu pe mine! 

— Ba eŭ nu te-oiă stâmptra, 
Că va veni maică-ta 

Şi pe mine m'a secă 

Şi pe tine te-a luă! 

Şi de-acolo s'a luată 
Până 'n tàrgü la Țarigradŭ 
Mâne-sa să târpuscă 
Uni sovonă negru cernitii 
Ca să-i fie de jelit 
Cât va trăi pe pămîntă, 
La tată să-i târguescă 
Uni clopii negru și cernitü 
Ca să-i fie de jelitii 
Cât va trăi pe pămintu! 


— 577 — 


LXII. 
La uni feciori. 
(Din Bucovina, comuna Vicovulii-de-sus, com. de d-lă V. Turtureni, preoti.) 


Scâlă, Ionică, scólă, 
Că ţi-a fi destulă de-asară! 
Sc6lă, sc6lă şi ni-i spune, 
Şi ni-i spune-alesă de bine: 
Cum de mi te-ai îndurati 
Şi părinţii ţi-ai lăsată. 
Si-ai lăsată boii 'njugaţi 
Şi părinții supăraţi, 
Si-al lăsat boii 'm tânjele 
Şi părinţii plini de jele, 
Şi-a! lăsată boi! 'n ocoli, 
Fraţi și surori plini de doru. 
Frumușelă mi te-ai gătit 
Şi de la noi te-ai pornită 
Pe cântatulu cucului, 
Pe pornituli plugului, 
Pe cărarea necălcată 
Unde n'ai fosti nici odată. 
Şi-al porniti la cununie 
Singurelğ fár’ de soţie. 
Şi cine te-a cunună? 
— Popa cu cădelniţa. 
Si nânași cine ţi-a H? 
— Dascălulă cu cărțile! 
Vătăjelă pe cine-omi pune? 
— Da puneţi pe cine-ți pune, 
Eŭ amù nu vă potă spune! 
Năframa de vătăjeli 
S'o pue la prăpurelă. 
Pânzătura de nănașii 
S'o dee la dăscălași, 

Marianii, Inmorm. ja Români. 37 


— 578 — 


LXIII. 


La uni feciorii holteiü. 
(Din Bucovina, comuna Bilca, com. de Iustin Cârdeiă, stud. gimn.) 


Fràtiorulü meü iubiti! 
Frumuselü mi te-ai gătiti. 
Nu sciii unde te-ai porniti, 
Nici la crâșmă, nici la joci, 
Ci numai la alu tëü loci. 
Primăvara nl-a veni, 

Toţi câmpii vorii înverdi 

Şi codru mi-a înfrundi 

Iară tu mi-i putreqi. 

Că " floritulii pomilor 

Și cântatuli cucilorii 

Faci scârbă părinţilor. 
Scólă, frate, și mi-i spune: 
Vătăjei pe cin’ ţi-omă pune? 
—Puneţi pe cine-ţi avea, 

Că nu mi-si pe sama mea, 
Că eŭ mă ducii de-acoleal! 
—Scólă, frate si mi-i spune; 
Drusoe pe eine ţi-omui pune? 
—Da puneţi ori și pe cine, 
Că ele nu mi-sii de mine, 
Că eii me ducii de-acolea 
Şi mai multă nu me-ţi vedea! 


LXIV. 


La unii feeiorü holteiù. 


(Din Bucovina, comuna Vicovulü-de-sus, dict. de Glicheria, Eudochia si 
Rachila Calancea, com. de d-lii V. Turturénù.) 


Scólă-te măi (Gheorghe), scólă, 
Că ţi-a ñ destulii de-asară! 


— 579 — 


Frumușeli mi te-ai gătită, 
La cununia-i porniti. 

SY-at pornitii la cununie 
Singurelii fără soţie, 

Par' c'o fostii lumea pustie 
Şi waï mai găsită soţie. 

La biseric'ai ajunsi 

La cununie te-o pusi, 

Şi-o scosii cununiile 

Şi-o aprinsă luminile, 
Ingerași-ai prinsi a plânge 
Şi luminele-a se stinge. 
Sc6lă-te măi (Gheorghe) scâlă, 
Că ţi-a fi destulü de-asară! 
Scólă-te și te trezesce 

Şi-i vedé 'n casă ce este: 
Casa-i plină de flăcăi, 

Ţi-i alege vătăjei 

Cu șipuri cu floricele, 
Şl-orii chiemă la nemurele 
Şi-orii veni cu multă jele. 
Nătrămiţă de nânașii 
Tr-omü pune-o la prăpurași, 
Nătrămiţa de drușcuţ 
Ţi-omii pune-o la sfeșnicuţe. 
Da cine te-a cunună? 

Popa cu cadelniţa! 

Vătăjeii cin’ ţi-ori fi? 
Dascălii cu cărţile 
C'acolo-sii dreptăţile ! 

Aï fostii tinërü și frumosi 
Şi mârtea te-o culcatii jos. 
Şi-al fostii tinërü ca mlada 
Şi-a gânditii că nu te-ai da. 
Cum nu-i mârtea 'nșelătâre! 
le omulii de pe pici6re 

Şi mi-lă pune la r&core, 

Cu faţa la sfîntulii s6re, 


— 580 — 


Cu spatele la pămîntii, 

Cu faţa la duhuli sfinti. 
Busuioc bătută în masă 
Tinerelii te duci de-a casă. 
Busuiocü bătută pe lemni, 
Râgă-te să nu te dămi. 
Râgă-te, nu te rugă, 

Că părinţii nu te-ori dă, 
Părinciorii dumi-tale 

Multă supărare are. 

Draga nâstră, gură arsă, 

Cum se duce și ne lasă, 
Draga n6stră, gură dulce, 
Cum ne lasă și se duce. 
Sodlă-te mei (Gheorghe), scâlă! 
Că mămuţa dumi-tale 

Cum se plânge la picióre 
Doră te-ar puté sculare. 

Noi gă scimii că te-amii sculà, 
Dâmne, mândru te-amii cântă. 
Noi să scimi că te-ai trezi, 
Dâmne, mândru te-amü boci. 
Draga n6stră faţă albă 

Cum sa face ţernă négri. 
Scâlă-te, msi (Gheorghe), scslă ! 
Primăvara va veni 

Si gardului sa nărui 

Şi cine la rădica 

Frumușeli ca dumnia-ta ? 
Scolă-te, măi (Gheorghe), scolă! 
Şi-i eșire până '*" pragü 

Să vedi vitele cum ragü 
Tóte cu botulii la gardă. 
Scólă-te măi (Gheorghe), scolă! 
Că vara 'ndat'a veni, 

C6sa în cuiù a rugini, 
Dumnia-ta că-i putredi 

Şi furcoiü 'ntre usorní 

Na ave 


— 581 — 


Cine stringe porcușori, 
Furcuţa între căpiți 

N'avé cine face căpiți. 
Sedlă-te, măi (Gheorghe), scâlă 
Şi deschide ochişoriï 

Şi grăesce cu feciorii 

Şi deschide genele 

Şi grăie cu fetele! 


LXV. 
La unu flăcăù. 
(Din Bucovina, comuna Vama, com. de Niculai Lucani, cantorü bis.) 


Dragul mei, mire cinstită, 
Pe ce cale ai porniti 

Forte rëü ai nemeritii. 

Şi cine te-o sfătuiti 

Forte rëü că ţi-o priită. 

Da eŭ më rogi dumi-tale 
Să nu faci acestă cale, 
C'astă cale cine-o face 

Mai multă la noi nu se 'ntârce. 
Măcari cine mi-o făcută, 
Inapoi n'o mai veniti. 

La toți inima ne-o friptă. 
De-ai merge cu cari cu boi 
Toti ai mai veni 'napol, 
Da te duci cu năsălii 
Inapoi n'al să mai vü. 
Colacii cei de nânașii 

Ti i-oru da peste sălașii, 
Colacii de cununie 

Da-i-orii peste năsălie, 
Dragule, unde te duci 

De te-ai 'neăltatů cu papuci? 
Papuci-sii cu floricele, 


— 582 — 


Lași în casă multă jele. 

Şi mi-sii papucii domnesci, 
N'am nădejde să muncesc, 
Ci al gândi să te pornesci. 
De te-ai 'ncălță cu-opinci 
AY mai stăpâni pe-aici 
Moșia și livada, 

Tótă gospodăria. 

Dragule, dacă te duci, 
Râgă-te cui te-i rugă, 
D6ră mi te-arii ascultă, 
Râgă-lu pe Sân-Niculaiii 
Să-ţi facă parte de rait, 
Râgă-te la sfîntuli S6re 
Să ţie diua mai mare, 
C'adi e di de despărţire 
Dela frați, dela surori, 
Dela grădină cu flori, 

Dela strati cu magherani, 
Dela fete de săteni, 

Dela strati cu busuiocü 
Dela fete, dela jccü. 


LXVI. 
La uni flăcăii. 
(Din Buqovina, comuna Calanfidesci, dict. de Maria Lăcatușii.) 


Draguli mamii, 
Mirele mamii ! 
Unde-ai fostii, de-unde-al adusi, 
Ce flóre 'm cușmă ţi-ai pusă? 
Astă flóre 
Nu-i pe chle, 
Că nï-aï făcutii gupărare. 
Not ami gândit 
Si-amü socotitii, 


— 583 — 


Că ne-l face-o nuntă mare, 
Da nl-ai tăcută supărare, 
Că te-ai dusi 
Şi ţi-ai adusi 
Fat'alesă 
De miresă 
Pe șueruli vântului 
Din fundulă pămîntului. 
Druscele 
Ti-sü crucile, 
Sfeșniculii 
Vătăjeluli, 
Praporulii 
Ti-Y nânașulii, 
Miresa ţi-l clopotul 
Să se stringă norodulii. 
Ce m'ași ruga dumni-tale: 
Să te lași de astă cale, 
C'astă cale-i ducătâre 
Şi 'napoi ne'ntârcătâre. 
Să te rogi la vătăjei 
Ca să mai trăesci cu ei 
Și să mal petreci cu noi. 
Ce m'ași ruga dumitale, 
Dacă-mi faci acestă cale, 
De ţi-a fi cămeșa negră 
Să mi-o trimiţi să ţi-o speli, 
Că eŭ cum oiü căpăta-o 
Frumușelii că ţi-oiii spăla-o : 
Nici cu apă de isvorii, 
Nici cu spumă de goponii, 
Fără cu lacrimi de“omi. 
Şi ţi-oii strânge-o păturele 
Şi tr-oiü trimite-g pe stele, 
Pe şueruli vântului 
In funduli pămîntului. 
Ce m'ași ruga tumi-tale, 
Dacă-mi faci acestă cale, 


— 584 — 


Ca să maï vii pe la no! 
Să spui cum îi pe la voi. 
Când ași sci 
C'al veni, 
Drumul ţi lași zugrăvi 
Nici cu firü, nici cu mătasă, 
Numai cu inimă arsă! 


LĂVII. 


La unii vërü. 
(Din Bucovina, comuna Igesci, dict. de Ilie a lui Onufrei Frunqă.) 


Am avut doi verişori 
Ca dof mândri puișori, 
Ca doï pui de rîndunea, 
Unulii sb6ră de-acolea, 
Unulü sbóră si se duce, 
Unulă remâne si plânge 
Si din gură așa dice: 
«Aşteptă-mă, frățióre, 
«Pân'mi-orii cresce aripidre 
«ȘI-oiă sbura din delă în vale 
«Şi-oiii cânta lume de jale, 
«Și-oiu sbura din pomi în pomii 
«Ca şi-un puişorii de domnii. 
«ŞI-oit sbura din delii în vale 
«ȘI-oiă merge din ţâră'n ţ6ră. 

«C'astă ţeră 

«E de-deară, 

« Ceealaltă 

«E curată !» 


LXVII. 


La uni báiatü. 
(Din Bucovina, comuna Calafindesci, dict. de Catirina Racolța.) 


Dragulă mamii mititelă, 

Scumpuli mamii frumușeli ! 

Da cum de te-ai înduratia 

Şi pe mămuc'ai lăsată ? 

Draguli mamii puișori, 

Aï sburatu din cuibusorü. 

Dragulü mamii gură arsă, 

Cum se duce și me lasă. 
Dragulă mamii, 
Puiul mamii! 

Tu de-aice te-i porni, 

La mama când îi veni? 

Că mămuca n'a gânditii 

De-acesti drumiă că te-ai gătită. 
Dragulii mamii 
Puiuli mamii, 

Cum mi-ai ruptă tu inima 

Să n'o mai potiă vindeca. 

Plânge inima în mine 

Ca copilului de trei dile, 

Copilului plânge și'ncstă, 

Inima mea nici odată. 
Dragulă mamii, 
Scumpulă mamii! 

La ușă la ţinterimii 

In stăi să ne sfătuimi, 

Că de-amu ne despărțimi 

Şi mai multi nu ne'ntâlnimi! 


— 586 — 


LXIX. 
La ună băiată. 
(Din Bucovina, comuna Calafindesci, dict. de Maria Lăcătușii.) 


Draga mamii față albă, 
Cum s'a face țernă négră ; 
Dragile mamii sprincene ; 
Cum oră cresce buruene; 
Dragile mamii picire, 
Cum orï cresce lăcrămidre! 
Gospodariuli meü cuminte, 
De-acum, de adi înainte, 
Sprintenele picioruţe 

N'orü să mai facă urmuțe. 
Toţi copiii gospodarilori 
Cu vituţele-ori umblă 
Numai singurii dumnia-ta 
La recâre ti-așeza 

Şi mai multi nu te-i scula. 
Draguli mamii gospodarii, 
Ori si unde te-am mânatii 
Frumușelă m'ai ascultată, 
Ori unde te trimeteamii 
De două ori nu diceamă, 
Că 'mdată mi te duceai 
Trebile mamii făceai. 
Dragulă mamii gospodari! 
Mama pe drumă când va merge, 
Si de-acum ori pe-unde-a trece, 
Ea locului dă va stà 

Si la copii va cătă, 

La copiii altora. 

Inima și-a recori 

Cu lacrimi tă va fi! 


— 587 — 


LXX. 
La uni copilii. 
IDin Bucovina, comuna Vama, com. de d-l Niculai Lucani, cantorii bis.) 


Draguli mamii, mândrulii mamii, 
Dragulu mamii, scumpulă mamii! 
Nu te frige nici cu focul, 

Cum mi te frige copilului. 

Nu te frige nici para 

Cum mi te frige glâta. 

Măcaru câte mi le-am trasi 

Totă ca glâta nu ma arsi, 
Măcar câte-am pàtimitü 

Toti ca gl6ta nu m’aŭ fripti. 
Dragii mamii ochişori 

Cum ori cresce pomișori, 
Dragile mamii sprincene 

Cum orŭ cresce floricele, 

Dragile mamii mânuţe, 

Cum oră cresce flori albuțe, 
Dragile mamii pici6re 

De-amu n'orü mai face cale. 
Dragulu mamii, mândrulă mamii! 
Dragulü mamii, scumpulu manii! 
Da tu cum te-ai înduratu 

Şi pe noi de ne-ai lăsată 

Şi tare ne-ai supëratü? 

Da eŭ mândru te-ași cânta, 

Dar më dóre inima 

Şi nu te mai poti cânta. 
Dragulü mamii, mândrul mamii, 
Draguli mamii, scumpuli mamii! 


— 588 — 


LXXI. 
La uni copili de tîță. 


(Din Bucovina, comuna Mahala, com. de Ionică alü lui Iordachi Isacü, 
agricultorii.) 


Bucură-te mănăstire, 

Că mândră flóre îţi vine, 

Da nu vine la 'nfloriti, 

Ci vine la putredită. 

Vaileo, vaileo, dragulă mamii, 
Dragulă mamii, puiulü mamii! 
Tare inima më dóre 

Când te vëdü făr' de suflare. 
Cine de-amu te-a scăldă 

Şi cine te-a aplecă, 

Cu cine-aici îi mân6 

Şi cu cine-i rămân? 

Cui mămuca te-o născutii 

Şi ea Cui mi te-o crescuti: 
Pietrilori și muntilorü, 
Negrilori străinilorii ! 

Dragii mamii ochișori 

Cum s'orü face bureciori, 

Şi negrele gprincenele 

Cum s'orii face floricele, 
Florile mi-ori înflori 

Puiulü mami-a putred, 
Mama toti cu jele-a fi! 


LXXI. 


La ori eine. 
(Din Transilvania, districtul Năsăudului, com. de T. Simonii.) 


Am avută ună puișoriă 
Și-acum më lasă la dorii, 


— 589 — 


Si-am avută ună puiuţi dragii 
M'a lăsată la dori să tragi. 
Si-a pornită în cale lungă 
Nu-i pasăre să-lă ajunsă, 
Si-a pornitii în cale lată 
Nu-i pasăre să-l întrâcă.... 
Puișorulă mei iubită! 
Spusu-ţi-am si ţi-am vorbiti 
Să te leşi de-acestă cale 
Că e prea cu mare jale, 
Spusu-ți-am 
Şi disu-ți-am 
mănânci cireșc-amară 
mai şedi cu noi o vară, 
mănânci cireșe dulci 
mai ședi până la Bulei. 


m cp zp m 
A e Ax Ax 


LXXIII. 


La ori cine. 


Din Transilvania, districtulă Năsăudului, com. de d-li T. Simoniă) 


Acum chiar de-o săptămână 
Umbla mârtea prin grădină 
Rumpândi firă din rădăcină 
Şi pe tine de inimă. 

Firü din rădăcin'a ruptă 
Inima din piepti ţi-a smulti, 
Şi te-a luată de la mine 

Să te ducă 'n ceea lume. 
Dar’ dacă mergi dela mine 
Nu duce dorul cu tine, 
Ci-lti mai lasă 'n cea grădină 
Ca să prindă rădăcină 

Sub o tufă de bujoră 

Ca sa fac'unii merișori 


— 590 — 


Totii cu mere rosióre, 

Cu frundele rotungisre. 
Cine "n grădină mi-a "tra, 
Mërulü Hü va scutura 
Dorul şi l'a stâmpăra. 

Și va scutură mërulü 
Şi-și va stëmpëra dorulü ! 


LXXIV. 


La ori cine. 
(Din Transilvania, comuna Orlată, com. de d-lă Rom. Simu, învățătoră. 


Draguli meu, dacă te-i duce, 
Drugă 'n ţera cea mai dulce, 
Uită-te de-a derepta, 
C'acold-i o fântânea, 

Unde mergi muerile, 
Şi-acolo-i şi maica mea. 

Şi este-o fântâna lină 

Şi scaune de hodină, 

Unde toţi morţii s'adună, 
ȘI-L şi-o ieóná de sfinți 

Si dragii mei de părinți. 


—Ñs—Sa >> 0 


— 591 — 


ERORI DE TIPARU 


şirulă : 


Nota 6 șir. 4 si 5 
1 

1 col. 1 

8 col. 1 

8 col. 2 

Nota 3 șir. 4 
Nota 6 


4, 5, 7, 9 şi 3 de josü 


Nota 1 șir. 2 
Nota 1 sir. 2 
13 si 14 


6 

1 de josă 

Nota 4 

Nota 1 șir. 4 
Nota 1 

28 

Nota 1 

Nota 2 șir. 1 și 2 
6 


21 și ultimu 
14 
Nota 1 șir. 3 


Nota 1 șir. 4 
3 de josü 
14 


5 de josü 
Col. 1 șir. 4 de josü 
Col. 2 șir. 8 
9 

20 

2 de josü 
Nota 1 șir. 4 
14 

4 

6 

8 

13 





în locă de: 


cân-aii 
macedo-romaniu 
'nbufinată, 
ugiac 

te-ai 

odată curatii 
Secadete 
nisipti 

shena 

nu i se 
stămături 

are, ci càsinézš 
schimonoscscă 
IV 

imvisas 
Siretlui 
verbesci 
miriologhii 
Berchișescti 
xóhtbog 
chrestinilorü 
chrestini 
Rădeuţi 
Rădeuţiă 

In fine uni ali 
petrece 
strungariu 
din 

ce sunt 
Mușinţă 

cari are 

13 gheme 

Da mi-i de fiere 
sonotândii. 
drucușarii 
ocolo 
Sotoneţii 
repesintă 
Illubi 

dinsuli, după 
și atunai 

cată 

lordach  iisaci 


ertesce : 


câniaii 
macedo-românit 
nbufunată 
ugiuc 

te-i 

o dală a fi curatü 
Secadate 
năsipă 

ahena 

nn se 
strămături 

tare, ci cășuneză, 
schimoscscă, 
LIV 

invisas 

Siretiu 
vorbesci 
miriologhi 
Berchișesci 
xóhbagç 
creștinilorii 
creștini 
Badeuţii 
Badeuţii 

Uni alui 
petrecea 
strugariti 

die 

le sunt 
Mușeniţa 

care are 

12 gheme 

Da nu mi-i de fier 
tonotândii 
drucușorii 
acolo 

Solonetü 
represintă 
Ilulubi 

dinsulii, dacă după 
atunci 

câtă 

Iordachi Isacü 


° 


șirulă : 


20 
15 
6 
4 de josă 
8 
1 de josü 
10 


9 

12 
Nota 2 
11 


2 şi 3 de josiă 
17 
12 


1 de josü 
4 

19 

Nota 3 și 4 
Nota 1 
Nota 5 

3 

21 

8 col. 2 

18 


Col. 1 şir. 20 
1 


4, 5 si 7 
3 de josü 
18 


— 592 — 


în locă de: 


cumetre 
hătăresce 
în care care 
păraele 
franzelă 
va sta in faţă 
mormintului mei 
fermă 

şi i-ar lua 
Simion 
Să mânce viaţa 
să bemii 
nemurile celui 
mai semă 
înfingendă 
Saetoniu 
focurile 
nisip 
Heilingen 
stămătură 
cuvenia 

otecă 

ocuitü in alte 
sufletulă indată 


şi trebue 

la salcă 

d 127 

aralleben - 

1874 

Calului și plecă 

şerpii 

descântecii 

cu clientul se incuiară 


Si-alăuţite 
Hotarnicul-de-jos 
primba 

unii 

Botanii 


Ge 


— Í = 


e o 


cetesce : 


cumătri 

hotăresce 

in care 

păreele 

ranzolă 

va sta atunci în faţă 

mormintulii meii 

firmă 

şi i s'ar lua 

Simonü 

Să ne mânce viaţa 

să bei 

că nemurile celui 

mai cu samă 

înfioendă 

Svetoniu 

focurele 

násipü 

Heilieen 

strămătură 

cuvinia 

potică 

locuită acuma in alte 

sulletulă de vamă, în- 
dată 

ci trebue 

la o salcă 

p. 121 

Parallelen 

1875 

Luâ calul și plecă 

şerpi 

descânt' 

cu clientuli se comise 
fraudă, saii acei cari 
singuri se incuiară 

Si-alăuţile 

]lorodnicul-de-jos 

primbla 

unu 

Boianu 


— 593 — 


CUPRINSULU. 





Precuvîntare. AG: PAG: 
I. Semne de mórte . 1 XIX. Secriulă. . . . . 284 
II. Pe patulă morţii . 12 XX. Petrecerea . . . 248 
III. Repausarea . . . . 24 XXI. Stările . . . . . 286 

IV. Scăldarea. . . . . 46 XXII. Podurile. . : . . 300 
V. Îmhbrăcarea . . . . 60 XXIII. Prohoduli. . . . 308 

VI. Așezarea . . . . . 73 | XXIV. Mormintuli . . . 319 


VII. Stegulu. ... . . 92 XXV. Sniamenulu . . 344 
VII. Bradulă ... . . 98 | XXVI. Înfrăţirea . . . . 359 
IX. Bocirea. . . ` . . 113 | XXVII. Comândarea . . 361 
X. La morti. . . . .143 | XXVII. Mos. . . . . . 380 
XI. Toiagulă . . . . . 149 XXIX. Slobodirea apei . 396 


XII. Pausulă . . . . . 157 XXX. Jelirea . . . . . 400 
XIII. Coliva . . . . . .161 XXXI. Desgroparea. . . 414 
XIV. Pomuli. . . . . .165 | XXXII Sufletul . . . . 422 
XV. Prândişoruli . . . 189 | XXXII. Vămile . . . . . 448 
AVI. Priveghiulu . . . . 192 | XXXIV. ladulă . . . . . 457 
XVII. Stâlpil . . . . . . 223 | XXXV. Raiului . . . . .474 
XVII. Dorile . . . . . .226 |XXXVI. Judeţului . . . . 480: 


XXXVIL Adausii. — Înmormîntarea la Românii din părţile 
Oraviţei. — Stâguli. — Bocete. — Erori de tipară. 


38