Simion_Florea_Marian_-_Insectele_in_limba,_credintele_si_obiceiurile_romanilor_-_(1903)

This is a reproduction of a library book that was digitized 
by Google as part of an ongoing effort to preserve the 
information in books and make it universally accessible. 


Google books & 


https://books.google.com 








- COROT he woe ~ 
nirestart ermi a ests ete os d B 


LITET e = 
barb reia > hae A : 


oe, aad ba — nle e-s mbbr ee N 3 










waji 


” 


eae) 


>- 
Aaii 


>? 


Li 
Li 





- i T y 


ER Pie: 


. 
t 
‘ SA 
ere deep mm - ... . 
i 2 
i 


ary 
4 


Lă 





Mii 












3 


Peet et PL Pee aa -u 
Mw —- en at ee 


dd ee 











© -e ee 


GIA iadi i 


wee 


Satins 


SULA: ez 


Y 


hiilis 


i 







rr. —. D a | 










.. Heel te ya pd 
+ $< @ a 










eee 
Jel te» it 
oy SO F ` 


ANAA 

















4 A rame 
om y-er 
pct op a 



















Th ECES -N +—9 ° 
= ag : : = ză sară Iată : : = > 
p i y - a... - pe L = - e . t. 
= ro a ALN N = = f == = E pi a wav a - eee iN E: 
(ră ‘ y" . O? Ra Mat * . . + . ss »* J - TA ad 
a ZT ee zd . “nat bee . - w 3 x Cn 
= eT) + * 4-4 4 ah rare e. pa - 
TA i : Vole 6S SS Rae SESE = 
DAI = dot. EAEn 
> es 
Ei (Ogre ott eres 
wet e mel oe eo ma. oe he O 
ae eels 2 r ~ ~ oe a 
>. -> - =- =.. eo 
- atata a Să pa 


Ack . 2 = SSE ei 
ol Oe Se SS a a 
TONES 
nn eA 
"3 Sor eg p ia 4! 
x 
ră ey) 
FE raed A 
+ 


cate ALNA 
SOAS ay: 
Tata: "ar PHN 
PUN 
> at 


Si 


< 4 
MS Pda teii n rosie 


s retatzaăe 5 32 

x eea E 

Prea ezite za 
eS oa 

4 + -s + 

Re eee ee 

NEE 


a n 
Pop ei 


-y 
, 


ee 








Digiti 
gitized by G 
OO 
gle 





INSECTELE 


ÎN LIMBA, CREDINTELE SI OBICEIURILE ROMÂNILOR. 


STUDIU FOLKLORISTIC 


DE 


SIM. FL. MARIAN 


MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE 
PROFESOR LA GIMNASIUL GR. OR. DIN SUCEVA. 


EDITIUNEA ACADEMIEI ROMÂNE. 






UNIVERSITY 


OF 
CALiFor . > 
nelle’ 





BUCURESCI 
INSTIT. DE ARTE GRAFICE „CAROL GOBL‘ s-sor ION ST. RASIDESCU 


16, STRADA DOMNEI, 16 
1903. 


GR257 
A 


AMC. 


PREFAŢĂ. 


În témna anului 1883, fiind însărcinat de către direcjiu- 
nea liceului gr. or. din Sucévaa predă, pe lângă obiectul 
meu de religiune, și zoologia în cl. I a desparfiturilor ro- 
mânesci de la acest liceu, am luat cu plăcere asupra mea 
acestă sarcină și, în decurs de 12 ani, am dus-o cu o deo- 
sebita tragere de inimă. | 

Un lucru însă mi-a fost din capul locului forte batdtor 
la ochi. Când veniă adecă rândul să propun despre insecte 
și deschideam zoologia, pare ca erà lucru pocit, nu dam 
mai peste nici o singură numire românescă de insecte, ci 
tot numai peste numiri străine sau peste traduceri din limba 
latină sau cea germană. 

Vegend eu acesta şi sciind prea bine încă de pe când 
eram băiat mic că și Românii aŭ numiri de insecte, mi-am 
propus chiar în anul cel dintdiu să adun nu numai numi- 
rile romdnesci ale insectelor, ci tot odată și cele ce le cred 
și istorisesc Românii despre dinsele, şi apoi tot ce voit fi 
adunat să dau publicității spre intrebuinjarea și folosul 
obstesc. 

De la propusul mei însă și până la împlinirea lui au 
trecut mai mulți ani la mijloc, căci multe alte lucrări, tot 
pe terenul literaturii poporane, pentru cari aveam mai mult 
material adunati, maŭ apucat pe dinainte. 

Acuma însă, fiind cu ajutorul lui Dumnedeu gata şi cu 
acestă lucrare, care cuprinde în sine tdte numirile, legen- 
dele, datinele și credinţele Românilor de pretutindeni a 
peste o sută şi opt-deci de specii de insecte, iată că o dau 
publicității. 

Meritul însă că lucrarea de fafa e ast-fel, după cum se 
presintă ea publicității, nu este numai al meu, ci și al celor 


IV 
mai mulţi dintre elevi, cari t-am instruat din istoria na- 
turală, precum şi al altor domni, cari mi-au întins mână 
de ajutor la adunarea materialului cuprins într'însa. 

Si cine mai scie când ar fi védut lumina publicităţii, 
dacă on. Academie Română w'ar fi fost asad de bună şi de 
prevenitore de a luă asupra eï sarcina de a o Hipan pe 
spesele sale. 

Drept aceea me simt dator de a aduce cele mai sincere 
și mai cordiale mulţumiri atăt acestei înalte corporatiuni 
pentru binele ce mi l-a făcut şi de astă dată, cât şi tuturor 
domnilor, cari mi-au întins mână de ajutor la compunerea 
acestei lucrări, și în deosebi S. Sale părintelui T. Balasel, 
preot și invefdtor în România, com. Ștefănesci, jud. Vâlcea, 
d-lui Th. A. Bogdan, învefător în Transilvania, orașul Bi- 
strija, d-lui Per. Papahagi, Aromân din Macedonia și în 
timpul de fafa profesor în Bucuresci, d-lui S. Theodorescu- 
Chirilean, învețător în România, com. Zorleni, jud. Tutova, 
și d-lui El. Pop, invéfator pensionat în Ungaria, oraşul 
Somcuta-mare, comitat. Satmarului, cart au binevoit ami 
trimite, pe lângă diferite numiri de insecte, si cele mai 
multe si mai interesante legende, datine şi credinţe. 

Și acum, în interesul causei, încă o rugăminte către on. 
public cetitor. 

Sunt cuprinse în acestă publicațiune peste 900 numiri și 
peste 180 de specii de insecte. Nu încape însă nici o indoiéla 
că numerul acesta nu este complei, şi că se vor fi aflând la 
popor încă multe numiri peste cari încă n'am putul da și 
prin urmare mi-ati remas necunoscute. 

Dorința mea pe de o parte si datorinja tuturor cetitori- 
lor pe de alta parte ar fi decica să completeze aceste nu- 
miri de insecte prin cunoscintele ce le vor fi cules în deo- 
sebitele localităţi locuite de Români, şi să mi le aducă ori 
direct ori pe calea publicității la cunoscinfd, ca la timpul 
séu să pot completa acestă scriere prin un apendice la pu- 
blicafiunea de faţă. 

Sucéva, la 8 (21) Iulie 1903. 


S. Fl. Marian. 


ia 
2 


Pid Lt _ =: = - € ~e 
. Ce Tre + 
pivrm pa = 
+j r ae de oan i 4 
OF Pi 
Cal popes 
SE aa cuci na ie 


ÎNTRODUCERE. 


Limba română are mai multe cuvinte cu înţelesul de én- 
sect, şi anume: bóngă, borz, gândac, gânganie, gângolie, 
găză, gâz6bă, gângă, grângoşă si gujulie. 

Nu tâte cuvintele acestea însă au una şi aceeaşi însem- 
nare, nici nu se înţeleg sub ele tóte insectele, ci prin unele 
se înţeleg numai o parte de insecte, iar prin altele, pe lângă 
insecte, se mai înţeleg încă şi alte vietati. | 

a) Aga sub cuvîntul bdnga, pl. bânge, dim. bonguţă, care, 
după cât sciù până acuma, e usitat numai în Transilvania, 
se înțeleg un fel de insecte, cari se deosibesc de musce, 
ceea ce se pâte vedé şi din următârele versuri reproduse 
dintr'o poesie poporană tot din Transilvania : 


Mě duc la împărat, 
Că el m'a chemat 
Să-i arăt bongufele 
Si tote muscufele (1). 

b) Sub cuvîntul borza, pl. borze, unii Români din Bucovina 
înţeleg t6te insectele, cari se ţin de gândacii cu mustati lungi, 
lat. Longicornia, alţii însă atât din Bucovina, cât şi din Ma- 
ramures, înţeleg muscele şi în deosebi musca de casă şi 
musca mare, precum şi unele dintre cele-lalte insecte, cari 
se arată prin casele omenesci. 

c) Cuv. gândac, pl. gândaci, cu care unii naturalişti români 
au numit până acuma ordinea primă a insectelor, adecă Co- 
teopterele, îns6mnă întâiu: insect, şi cu deosebire o parte 


(1) Iulia Bugnariu, Dicționar poporal, publ. in Gazeta Transilvaniei, 
an. L, Bragov 1887. No 263. 


VI 





dintre Coleoptere, precum: Cărăbușul sai Găinușa, (1) lat. 
Melolontha vulgaris Fabr. şi Gândăcelul sati Cafelul frasini- 
lor, lat. Lytta visicatoria L; apoi ori şi ce vierme, care se 
nutresce cu frunze, precum e bună-6ră Viermele de mătase, 
care se numesce gi Gdndac de mătase (2), lat. Bombyx mori 
L. gi în urmă sérpe (3) şi șorece (4). 

Însă ori şi cum cuv. gândac are mai mult înţelesul de 
insect, pentru că cu acest înţeles e cunoscut tuturor Româ- 
nilor din t6te părţile, pe când cu înţelesul de sérpe şi de ș6- 
rece e cunoscut numai în unele parti din Transilvania. 

Și cum că întradevăr însemnarea de insect e cea mai rés- 
pândită, se pâte cundsce şi din unele poesii poporane, în cari 
provine acâstă numire. 


lată una şi dintre aceste poesii, şi anume din Bucovina: 


Cine iubesce şi spune 
Scéte-], Domne, la ruşine. 
Cine iubesce și lasă 

Nu l-aşi vedé făcând casă, 
Aibă casa racului 

Și hrana gândacului 

Pe vârful copacului. 

Aibă casa cucului 

Şi masa vulturului 

Și odihna vintului! (5) 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel, paroch şi învăţător în 'Țâra-româ- 
nésca, com. Ștefănesci, jud. Vâlcea: + Găinușa se numesce şi Gândac de 
prun ;»—I. Pop-Reteganul, Trandafiri şi viorele, poesii poporale, Gherla 
1884, p. 192 : « Gândac=Cărăbuşul de Maia, germ. Maikăfer, ung. Csere- 
bogar, lat. Melolontha vulgaris. 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(3) I. Pop-Reteganul, Trandafiri şi viorele, p. 192: «Pe la Retég Cără- 
buşului de Maiu îi dic Bunzariii, căci ei dic gândac la sérpe>; —- St. 
Buzilă, Réspuns la cestionarul d-lui B. P. Hasdeu pentru «Etym. Magn. 
Rom.», publ. în Tribuna, an. VIII, Sibiiii 1891. No 155;— I. Dologa, Doine 
și hore din ArdEl, ţinutul Bârgăului, publ. în Familia, an. XXII, Oradea- 
mare, 1886, p. 251. 

(4) Al. Vicii, Glosariŭ de cuvinte dialectale din graiul viii al popo- 
rului romăn, Blaj 1899, p. 32 : «Gdndac, şorece (Clopotiva), mâţa a prins 
un gândac din cămară.» «S’o încuibat gândaci în cămară.» 

(5) S. Fl. Marian, Poesit pop. române, t. II, Cernăuţi 1875, p. 172; — 
cf. I. Dologa, Doine şi hore din Ardél. publ. în Familia, cit., p. 251. 


VII 





Alta din Transilvania, ţinutul Năsbudului: 


Ardă-te focul gândac, 

Că mâncaşi frunza din fag, 
Și-ai invétat și-o omidă 

De mâncă frunza de crudă, 
N'ai lăsat să créscă mare 
Să facă umbră pe vale: 
Când fu frunza cât pătacul 
D'apucai codrul săracul! (1) 


A treia, tot din Transilvania: 


Nu mi-i ciudă de gândac, 

C'a mâncat frunza de fag, 
Cum mi-i ciudă de hămeii, 
C'a mâncat frunza de teiu! (2) 


A patra, din Moldova: 


Nu mi-e ciudă de gândac, 
C'a mâncat frunza de fag; 
Dar mi-e ciudă de omida, 
C'a mâncat frunza de crudă; 
N’a lăsat să odrăslâscă, 
Voinicii să se umbrâscă (3). 


A cincia şi ultima, din Țera-românscă, jud. Vâlcea: 


Frunză verde de trei flori, 
Nu te blestem ca să mori, 

Te blestem ca să te'nsori, 

Să te’nsori de nouă ori 

Şi să-mi faci nouă feciori. 

Iar în anul de credinţă 

Să-ţi deă Domnu de-o fetiţă, 
Să te porte pe uliţă. 

Si să-ţi dea Domnu, să-ţi dea, 
Să-ţi deă mersul racului 

Şi pasul gândacului ; 

Si să-ţi dea Domnu, să-ţi dea: 
O căruţă cu doi junci, 


(1) I. Pop-Reteganul, Trandafir şi viorele, p. 36. 
(2) Com. de d-l B. B. Iosof. 
(3) I. Creangă, Opere complete, Bucuresci 1902, p. 68. 


VIII 





Unul surd și altul orb, 
Cum sunt buni de căpătat, 
Să te plimbi p'în mahala 
Să-ţi deă toţi câte ce-vă, 

Să vii si la pérta mea 

Să-ţi daŭ si eŭ d’o pară, 
Să-ţi daŭ un blid de malait 
Şi două de jărăgaii, 

Să-ţi daŭ un blid de făină 
Şi la urmă o prăjină! (1) 


Afară de poesia acésta, se mai află în Yéra-romdnésca 
încă şi următârele dicale şi locuţiuni, în cari provine cuv. 
gândac: 


Cavaler gândac 
Sacsana bricég, — 


care se dice în batjocură celor ce se fudulesc peste măsură, 
însă sunt proști şi săraci. | 


A av6 gândaci în cap, — 
a fi cam smintit, cam nerod. 
A fi mâncat de gândaci, — 
a avé haine rupte, ciuruite. 
A fi gândăcos, — 
adecă mic, nevoias, fără nici un spor în lucrul său. 


Ai draci, 
Ori gândaci, 
Ori te prefaci ? 


adecă: ești nebun in regulă, ori numai asa te prefaci? (2) 


Gândacul nici cum mogasce 
Pe vultur când nasce — 


se dice pentru cele din fire improtivitére (3). 
d) Sub cuv. gânganie, pl. gângânii şi gângăni, pre care 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Balagel. 
(2) Com. de*S. Sa păr. T. Bălășel. 
(3) I. A. Zanne, Proverbele Românilor, Bucuresci 1895, p. 179. 


IX 


învățații străini îl traduc prin cuv. insect (1), unii Români 
înţeleg numai o parte de insecte, şi anume pe cele veninése, 
iar alţii nu înţeleg nici măcar atâta, ci el sub acest cuvînt 
înțeleg cu totul alte vietăţi, şi anume: şerpii, solomâsdrele 
sai salamâsdrele, şopârlele, bréscele şi unele dintre miria- 
pode (2). 


Esiti brâsce şi gdngdni, 
Că v’ajuns Blagoveșteni. 


e) Sub cuv. gângolie, pl. gângolii, care, după cât îmi este 
mie până acuma cunoscut, e usitat numai la Românii din 
Banat, se înţelege ori şi ce insect (3). 

f) Sub cuv. gâză, pl. gdze, dim. gdzufa şi gâzuliță, se în- 
teleg mai cu sémă insectele cele mici cu aripi transparente 
ca Dipterele, Semidipterele şi Aphidele (4). 

Pe valea Someşului în Transilvania, se inteleg sub cuv. 
gâză deosebitele insecte mici, ale căror nume nu se scie (5). 


(1) A. de Cihac, Dictionnuire d'étymologie daco-romane, t. II, Francfort 
s. M. 1879, p. 114; — Dr. Arthur Byhan, Die alten Nasalvokale in den 
slavischen Elementen des Rumdnischen, publ. în Fünfter Jahresbericht 
des Instituts für rumänische Sprache (Rumdnisches Seminar) zu Leipzig, 
ed. de Dr. Gust. Weigand, Leipzig 1898, 312.—Cihac ingira cuv. acesta în 
rând cu gang, găngav-ă, găngăvesc, gangdesc, ganganesc, gonge şi 
gongonesc, ca şi cand tóte cuvintele acestea s'ar trage din una gi aceeași 
rădăcină, fără a luă în considerare că gdngav, gângăvesc, gângăesc, 
gdnganesc, gânguresc, gongonéld, gongoniturd şi gongonesc sunt cu- 
vinte onomatopeice, cari s'au format de la sunetele ce le produc copiii 
când se învaţă a vorbi, pe cand gdnganie, gângonă si gongă insem- 
néza diferite vietati, dintre cari unele nu produc nici un fel de sunet. 

(2) Cf. Dr. N. Leon, Zoologia medicală a féranulut român, laşi 1897, 
p. 7;—S. FI. Marian, Serbătorile la Români, vol. II, Bucuresci 1899, p. 
194 şi 195; —- St. Buzilă, Réspuns la cestionarul d-lui Hasdeti, publ. în 
Tribuna, an. VIII, No. 165: «Serpii (pop. Gandacil) şi şopârlele se numesc 
cu un cuvint gângănii.» 

(3) Com de Ios. Olarii, fost învăţător în Maidan și repausat în de- 
cursul anului acestuia ;—Dr. Gust. Weigand, Dritter Jahresbericht, 1896, 
p. 317; — Idem, Fünfter Jahresbericht, p. 312. 

(4) În Bucovina, apoi com. de S. Sa păr. T. Balagel ;— cf. şi Dr. N. Leon, 
Zoologia medicală, p. 7; — Enciclopedia română, t. II, p. 515. 

(5) Al. Viciu, Glosarit, p. 33; — Cihac, Dict., t. II, p. 131, pune cuv. 
gdeulifa in rand cu gujulie, ca si cand amandoué aceste cuvinte s’ar 
trage din una gi aceeaşi rădăcină. Iar la p. 120, in rând cu cuv. gâză, 


g) Sub cuv. gâz6bă, pl. gâzâbe, dim. găzobuţă, şi găzobenie, 
pl. gâzobenii, înţeleg Românii din unele părţi ale Bucovinei, 
precum bună-6ră cel de pe lângă apa Sucevei, distr. Rădău- 
tului, insectele de apă, în special însă pe cele lăbănate, adecă 
lungi în picidre. Alţi Români însă, tot din Bucovina, înţeleg 
sub acest cuvînt pe cele mai multe insecte, cari nu sbâră 
nici nu al6rgă, ci numai de abiă se mişcă, ca şi când s'ar 
târâi, şi dintre acestea pe cele mai urite. 

h) Sub cuv. génga, pl. gânge, dim. gonguță, se înţeleg atât 
în unele părţi din Jéra-romdnésca, precum bună-6ră în 
jud. Mehedinţi şi Vâlcea, cât şi în unele părţi din Banat, 
tot felul de insecte, cari nu aŭ un nume deosebit în graiul 
poporului (1), iar în Biharia, tot sub acest cuvînt, se înţeleg 
mai cu sémă insectele cele mici (2). 

Gângă e deci nu numai cel mai răspândit cuvînt, ci prin- 
tr'însul se înţeleg tot de odată şi t6te insectele ce n’aŭ un 
nume deosebit, nu numai cele mai arătâse, ci până chiar şi 
cele mai mici, după cum prea lesne se pdéte cundsce acesta 
şi din următârele gicale din 7era-Românescă;: 


A fi góngă — 
a fi slab, pipernicit în ultimul grad. 
A fi ajuns ca o génga, — 


pe care singur il traduce prin insect şi taon=taun, pune şi cuv. ghi- 
30gă, care in limba Românilor din Bucovina însâmnă o épd bătrână, 
hitionă şi slabă. Va să dică face dintr'o gâză o épd, după cum fac 
unii dintr'un țânțar un armdsar, numai şi numai ca pe amândouă cu- 
vintele acestea să le pótă deduce din cuv. pol. gies sait giez: sorte de 
taon, care la rândul săi s'ar trage din mhall. bies-wurm sait bies-fliege. 
Se vede că n'a sciut sai n'a voit să scie că, pe lângă cuv. ghijogd, mai 
există încă şi cuv. ghijog=cal bătrân, hition şi slab, şi că amandoué 
cuvintele acestea se mai rostesc şi bghijog — bghijdga şi bijog-bydga. 

(14) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 7; — com. de S. Sa par. T. 
Bălășel : «Sub numele gongă se înţeleg tot felul de insecte, cari nu ai 
un nume deosebit în graiul poporului. Aga dar numele de gongă este 
un nume generic, ce poporul de pe aici dă tuturor insectelor. Deci gongă 
—insectă ; — Dr. Gust. Weigand, Fünfter Jahresbericht, p. 312;— com. 
de Ios. Olarii. 

(2) M. Pompiliu, Graiul Românilor din Biharia, publ. în Convorbiri 
lit, an. XX, Bucuresci 1887, p. 1.010: « Gongâă=—insectă mică, gâză.» 


XI 


se dice de cine-vă, care din causă de bâlă sat alte nevoi a 


slăbit peste fire (1). 
Sati din următârea poesie poporală din Banat: 


Săraca inimă ’ntréga, 

Cum o mânc'o g6ngă négra. 
Las’ s'o mance că-i de vină, 
Că s'a tras în ţ6ră strind, 
Unde nu-i nici dor nici milă, 
Numai jel si multă sila (2). 


i) Sub cuv. grângoșă saii gringâșă şi gârgoșă, unii Romani 
din Banat, unde e usitat cuvîntul acesta, înţeleg ori şi ce 
insect, alţii însă înţeleg numai gândacii, cari se véd pe dru- 
muri şi pe alte căi trăgând câte o boboldca sai ghemus cât 
un oŭ de pasăre de mare făcută din baligă de vite cornute (3), 
şi iarăşi alţii pe insectele ale căror aripi de-asupra sunt scor- 
tóse, adecă Coleopterele (4). 

j) În fine sub cuv. gujulie, pl. gujulii (5), atât Românii 
din Bucovina cât şi cei din Transilvania şi Ungaria, inte- 
leg numai o parte dintre Coleoptere, şi anume pe acelea ce 
petrec mai mult numai pe pămînt, din causă că, fiindu-le 
unora dintre dînsele aripile de-asupra crescute la un loc, 
iar altora fiindu-le aripile moi şi scurte, nu pot să sbore (6). 

Din cele expuse resulta că nici unul din cele gece cuvinte, 
înşirate mai sus, nu însemnâză tote insectele, ci numai o parte 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(2) M. G. Crăciun, Cântece poporale din Banat, publ. în Familia, an. 
XXVII, Oradea-mare 1891, p. 535. 

(3) Com. de Ios. Olariu. 

(4) Dr. Gust. Weigand, Dritter Jahresbericht, p. 316. 

(5) Cihac, Dict., t. II, p. 131, voind cu ori gi ce pret a deduce cuvin- 
tul acesta de la limba slavă, a inventat şi a pus în rând cu dinsul un 
noŭ cuvint, care nu există în popor, anume: jujulie. Eú cred însă că 
cuv. gujulie, care insemnéza un insect ce petrece mai mult pe faţa şi 
sub fafa pămîntului, stă în legătură cu cuv. guz, care la Românii din 
unele părţi ale Transilvaniei şi Banatului insemneză cdrtifd, precum 
şi cu cuv. guzan si guzgan=clotan. Deci nu de la val. zuzeli = scarabaeus 
sai zuzelica =insectum vermis, se derivă, ci cu totul de la alt cuvint. 

(6) Ales. Viciu, Glosariă, p. 33: «Gujulie, gónge mici, insecte; «ce te 
scarpini atâta. dora n'ai gujulti» (ca să nu gic păduchi); — com. de d-l 
El. Pop: <Gujulia e un fel de gongufa négra.» 


XII 


din ele, prin urmare că nu avem în limba néstra un cuvînt, 
care să corespundă exact noţiunii insect: artropodar cu corpul 
împărţit în trei parti: cap, torace şi abdomen, cu trei perechi 
de picidre şi cu o pereche de antene. 

Cuv. borză, care e cunoscut mai cu s6mă Românilor din 
Bucovina, corespunde mai mult gândacilor cu mustăţi lungi, 
lat. Longicornia. 

Cuv. gândac, care e cel mai răspândit şi tot odată mai bine 
cunoscut, corespunde mai mult ordinei Coleopterelor, pentru 
că el exprimă cu mult mai exact noţiunea de coleopter. 

Cuv. gâză, care asemenea e fórte răspândit, corespunde 
mai mult ordinei Dipterelor, adecă a insectelor câte cu două 
aripi. | 

lar cuv. góngd, care e cunoscut mai cu sémă Românilor 
din Téra-romdnésca, Banat şi Ungaria, corespunde mai mul- 
tor feluri de insecte. 

Noţiunea cea mai completă, ce o are poporul, e cea de Le- 
pidoptere, pre cari le numesce Fluturi (1). 

Şi precum nu există un cuvînt anumit, care să exprime 
exact noţiunea insect, tot asa nu există nici unul care ar ex- 
primă exact noţiunea de larvd. 

Larva, în limba poporului român de pretutindeni, se exprimă 
prin trei cuvinte deosebite, şi anume: omidd, cariu şi vierme 

Tóte larvele cele pěróse ale fluturilor, cari nu au numiri 
proprii, se numesc omig;?, sing. omidă, la Românii din Mace- 
donia: umida şi lumida. 

T6te larvele, cari trăesc şi rod prin lemne, se numesc cari, 
sing. cariu (2). 

Iar t6te cele-lalte larve, fie ori şi de ce insect ar fi, se nu- 
mesec viermi. 

Trebue însă să notăm aicia că partea cea maï mare a lar- 
velor aŭ numiri proprii. 

Nimfele, lat. Nympha, saŭ Crysalidele unor insecte, bună- 


(1) Cf. Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 7. 

(2) Cat. Rom. din Bucovina; —a celor din Moldova, cf. Dr. N. Leon, 
Zoologia medicală, p. 9; — şi a celor din Jéra-romåânéscă, com. de S. 
Sa păr. T. Bălăşel: «Poporul, afară de cartul veritabil, numesce cu nu- 
mele generic de carii toți viermii, cari găuresc lemnele.» 





XIII 


ră ca cele ale fluturilor, se numesc păpuși, sing. păpușă gi 
gogâşe, sing. gog6șă, iar altele, ca cele ale furnicilor, se numesc 
saci şi perine. 

O sém& de insecte însă, bună-6ră ca furnica gi finfarul, 
nu numai că singure aii numiri proprii, ci chiar şi larvele 
şi nimfele lor. 

Furnica—ou—cdfel (larva ei) — sac sai perină (nimfa 
furnicei). 

Tinfariu—ou—carabef (larva lui) — lătăuș sau lăturaș 
(nimfa lui). 

Antenele saă pipăit6rele tuturor insectelor, fără deosebire, 
se numesc pretutindeni cu un nume propria: mustafi. 

Scutul gâtului: scut saă scoicuță. 

Toracele: pept. 

Abdomenul: pântece. 

Elitrele: aripi scorțâse. 

În fine, metamorfosa se exprimă prin cuv. frdntorire, care 
însemnă a se transformă din ce-vă activ în sedentar. De ex. 
un vierme, când începe a se metamorfosă spre a deveni în- 
sectă, starea de şedere până ce se perfectionéza, se numesce 
trântorire. Omida, când încâtă de a mai umblă gi a mâncă, 
când se fix6ză într'un loc spre a se face fluture, se dice ca 
se trantoresce, s'a trantorit (1). 


(1) Com. de S. Sa par. T. Balasel. 


Digitized by Google 





UNIVERSITY 
OF 


i Sea 


——— 


REPEDEA.- 
(Cicindela campestris L.) 


Pe locurile unde bate mai tare sdrele, şi cu deosebire pe 
arăturile nisipé6se, precum şi pe {érmurile riurilor, se pdte 
férte adese-ori observă în decursul verii un gândăcel mi- 
titel şi frumugel, pe de desubt de colére întunecat-arămie, 
iar pe de-asupra deschis-verde, şi câte cu cinci pui albi pe 
laturea fie-cărei aripi de de-asupra, care al6rgă cu o deose- 
bită iutéla în colo gi în céce, căutându-și nutretul de tâte 
dilele. 

Acest gândăcel drăgălaș şi forte sprinten se numesce in 
Transilvania: Repede, pentru că e lung in piciére gi fuge 
fórte repede (1), iar în unele părţi din Banat: Dragobete, 
pentru că o séma de fete mari își fac de dragoste cu 
dinsul (2). 

Despre acest gândăcel alergător, care numai cu f6rte mare 
greutate se p6te prinde, există la Românii din Transilvania 
următârele credinţe: 

Când ţi se nasce un băiat, adună Reped? şi, punându-le in 
legăn, gi: 

— Cum îi acésta de repede la mers, asa să fii şi tu, N! (3) 


(i) Com. de d-l Th. A. Bogdan, învăţător în Bistriţa: «Repedea e o 
insectă mică si cu piciérele lungi, care umblă forte repede.» 

(2) S. FI. Marian, Sérbatorile la Români, vol. If, Bucuresci 1899, 
p. 144: «În alte locuri însă ar însemnă Dragobete un gândac alergător, 
ce-l folosesc descântătrele la descântecele de dragoste.» 

(3) Cred. Rom. din Samgud, com. de d-l Th. A. Bogdan. 


Marian, Insectele. 1 


2 


Cine sufere de durere de picidére, vindece-se cu picidre de 
Repede, că-i va trece (1). 

Când vedi Repedea gi: «Stal şi mě învaţă şi pe mine a 
umblă ca tine, că te vei simţi maï uşor (2). 

Când mor multe Repegi, are să vie un beteşug mare 
în sat (3). 

Cine nu cundsce Repedea, acela nu are să ajungă la bă- 
trâneţe (4). 

De ai prins 9 Repegă într'o di, şi ţi-i femeea îngreunată, 
are să nască copil fără splină (5). 

Nevasta îngreunată, dacă va strînge într'o di 9 Repegi 
şi le va acăţă de-asupra uşii, are să nască copil fără 
* splină (6). 

Cine péte merge aga de repede, ca Repedea, acela are să 
umble mult pe jos în lumea cea-laltă (7). 


(1) Cred. Rom. din Fărăgăi. 

(2) Cred. Rom. din Téca. 

(3) Cred. Rom. din Batăş. 

(4) Cred. Rom. din Sieut. 

(6) Cred. Rom. din Ardan. 

(6) Cred. Rom. din Mocii. 

(7) Cred. Rom. din Felfalati. — Tâte credinţele acestea mi le-a comu- 
nicat d-l Th. A, Bogdan, invét. in Bistriţa. 





GONITA. 
(Gyrinus natator L.) 


a a ra 


Românii din cele mai multe părţi ale Bucovinei numesc 
tote vitele cornute de genul femeesc, dar mai cu s6mă jun- 
cile şi vacile, cari nu se alungă sai, după cum se mai gice, 
nu se gonesc un timp mai îndelungat ori nici de cum, știre, 
sing. stird, iar pre cele ce se alungă maï adese-ori, gi tot 
nu se tin, le numesc Gonitfe, sing. Gonifa. 

Trăind o parte însemnată de Români mai mult din cres- 
cerea şi cultivarea vitelor şi ca atari ne dându-le mâna a 
tiné pe lângă casă nisce sterpituri, cari nu pot să le aducă 
mai nici un folos, de aceea, cum observă ei că cutare juncă 
sali vacă e știră, îndată și întrebuinţâză fel de fel de mijléce 
spre a o face ca să se câră cât mai de grabă la buhaiu, 
adecă să devie goniță şi ca atare mai pe urmă şi pro- 
ductivă. | | 

Unul din mulțimea mijlécelor pe cari le intrebuintéza4 ef spre 
acest scop e şi insectul de apă numit atât în Bucovina cât 
şi în alte părţi locuite de Români Gonifa (1). 

Românii, respective Româncele, cari voesc ca să li se 
alunge, adecă să li se gonéscd vacile la timp, se duc cu 


(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, sat in districtul Rădăuţului, dict. 
de Michaiu St. Coniac, agricultor: «Gonifa trăesce in apă și sboră. Ea 
e pe spate négra, iar picidrele-i sunt galbene-ruginii. De-asupra are 
aripi tari (coji), iar de desubt moi»; — a celor din Frătăuţul-noa, sat 
în distr. Rădăuţului, dict. de Const. Rusu, agricultor: «Gonitfa are trup 
scurt şi lat, aripile de-asupra sunt negre, iar pântecele galben. Ea pe- 
treee numai in apă»; — Enciclopedia română, t. II, p. 680. 


4 
sacul de prins pesce la o apă stătătâre, în care petrece de 
regulă acest insect şi în care înótă învârtindu-se f6rte re- 
pede pe suprafaţa eï, ca şi când sar alungă, de unde se 
vede că-i vine apoi şi numirea, prind mai multe Gonife de 
acestea, le aduc acasă, le piséz& bine şi apoi, puindu-le in 
tărâţe, le daŭ vacilor ştire ca să le mănânce. 

Vacile, cari mănâncă Gonife de acestea amestecate cu tă- 
rate, se dice că încep apoi nu mult după acésta a umblă ca 
şi vacile numite gontfe după buhaiu şi în scurt timp se gi 
gonesc, se alungă (1). 

Unii Români însă nu prind mai multe Gonife de acestea 
de-odată, ci numai un număr anumit, şi adecă nowé sat 
trei. lar după ce le-ai prins şi le-aii dumicat mărunţel, le pun 
în tărâţe, le amestecă bine cu acestea, şi apoi le daŭ vacilor 
celor știre de mâncare. 

Făcând acésta cred că vacile, cărora li sati dat de mân- 
cat, nu rămân mai mult știre, ci în curând se alungă (2). 

(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de M. St. Coniac. 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Igesci, sat în distr. Storojinetului, dict. de 
Ioan Danilescu, agricultor. 





BOUL DE APĂ. 
(Hydrophilus piceus L.) 


$$ $n 


Unul dintre cei mai mari gândaci de apă, care se află în 
țările locuite de Români, e Soul de apă (1) saii Boul de 
baltă (2). 

Boul de apă are corp lătăreţ-oval, forte neted şi strălucitor. 
De-asupra e negru ca tăciunele, iar de desubt negru-castanii. 
Pieptul său e acoperit cu un fel de păr vârtos şi neted, iar 
picidrele, forte potrivite pentru înotat, sunt acoperite cu peri 
lungi și deşi. Musteţile îi sunt scurte şi aŭ forma unui ic, iar 
fălcile îi sunt férte lungi. 

Boul de apă e un gândac leneș, care petrece peste di, de 
regulă, în apele cele stătătdre, iar séra părăsesce apa, în care 
a petrecut peste di, şi prinde a sbură prin apropierea eï. El 
în6tă şi sbâră î6rte bine, de umblat însă umblă grei. 

Femeiusca îşi depune ouăle într'un fel de beşicuţă care, 
umplută fiind cu aer, plutesce pe de-asupra apei şi din care, 
după 12--15 gile, es apoi larvele. 

Larvele séměnă cu nisce viermi moi, lungi, turtiţi si negri; 
aŭ câte şâse picidre şi un cap solzos, armat cu fălci puter- 
nice şi cu cârlige; respiră pe partea dinapoi a corpului şi 
petrec numai in apă, unde se nutresc cu cobelci saii culbeci 
şi cu lutunoi sau vifelari, adecă cu pul de brâscă, precum 
şi cu multe alte vietati mici de apă, pe când gândacul însuşi 


(1) Dat. Rom. din Moldova, com. Bogdănesci, jud. Sucéva, dict. de 
Nic. Const. Carp, agricultor: «Boul de apă e în trup lătăuş.» 

(2) Dr. H. Tiktin, Rumdnisch-deutsches Worterbuch, Bukarest, pag. 
217 — 248. 


6 
se nutresce numai cu materii vegetale, cari au început a 
trece deja în putrejune. 

După ce s'au desvoltat larvele deplin, es afară din apă 
şi sapă pe malul acesteia un fel de culcuş sau vizuină, în 
care se prefac apoi în nimfe gi în care stai mai multe gile 
chiar şi după ce au ajuns în stare perfectă (1). 


(1) Cf. D. Ananescu, Curs elementar de istorie naturale, t. III. Zoo- 
logie, Bucuresci 1874, p. 215. 


LARDARIUL. 
(Dermestes lardarius L.) 


Lardariul (1) e un gândac mic, numai de 7—8 mm. de 
lung, pe partea de desubt a corpului acoperit cu peri gălbii, 
iar pe cea de-asupra cu negri; scutul gâtului în genere cu 
un cercugor de petite gălbii; partea dinainte a aripelor de- 
asupra de col6re ruginie şi câte cu trei puiuţi negri pe fie-care 
aripă, iar partea cea dinapoi nâgră. 

Lardariul, când se află pe-afară, trăesce din hoituri, iar 
când se pripăşesce prin case, atunci se nutresce cu diferite 
materii animalice, cari se află prin acestea, precum cu piei 
şi blăni, pe cari le róde, şi mai ales cu slănină, din care 
causă se vede că se şi numesce apoi românesce Lardariu, 
de la cuv. lard = slănină, usitat mai ales în unele parti ale 
Transilvaniei. 

Larva Lardariului, care în unele părți din Bucovina se 
numesce Coda} (2), iar în unele părţi din Ungaria: Strepede, 
pl. Strepegi (3), trăesce din aceleași materii ca şi gândacul 
ce a produs-o, şi e tot atât de stricăci6să ca gi dinsul. 


(1) B. Nanian. Elemente de istoria naturală, partea I. Zoologia, Bu- 
curesci 1873, p. 134: «Lardariul, Dermestes lardarius, este o insectă mică, 
nâgră la capete şi ócheşă la mijloc.» 

(2) Datina Românilor din cele mai multe parti ale Bucovinei: «Viermil, 
cari se fac în slănină, brânză şi lapte, se numesc Codafi.» 

(3) V. Sala, Glosarit din comitatul Bihor în Ungaria, publ. în Revista 
critică-literară, an. IV, Iași 1896, p. 339: «Strepegi, viermuleţi din slănină 
ori brânză». — Românii din 7era-Românescă, după cum îmi scrie Santia 
Sa părintele T. Bălăgel, paroch şi învățător in Ntefănesci, jud. Vâlcea, 
înțeleg sub cuv. Strepede, pl. Strepegi, un fel de viermi albi, scurți, groși 


8 
În fine mai e de însemnat şi aceea că atât gândacul acesta, 
cât si larva sa, când sunt atinsi cu ce-vă sau când sunt îm- 
pedicati în mersul lor, se fac si stati locului, ca si când ar 
fi morți. 
Iar o dicere din Țera-Românescă sună: 


A fi făcut strepedi, 


adecă a se fi stricat, a nu mai fi bun de mâncare, sau de 
păstrat (1). 





şi bonti, adecă nu ascuţiţi la capete, cari se fac numai în zémuri acre, 
şi cu deosebire în oţet, când acesta e gata pe isprăvite în vas. Sătenii nu aŭ 
scârbă de dinsii, ci îi strecâră și oţetul îl mănâncă. lar numele de Stre- 
pedi trebue să steă în legătură cu verbul a strepedi, acţiunea mâncă- 
rilor şi cu deosebire a fructelor acre asupra dinţilor. 

(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 


CARABANUL. 


(Oryctes nasicornis L.) 


Prin apropierea dubălăriilor precum şi pe locurile unde 
sunt multe surcele ce-ai prins a trece in putrejune, se află 
forte adese-ori un fel de gândac castaniii, de la 22—36 mm. 
de lung. pe spate gol, iar pe pântece gi pe piciére acoperit 
cu peri de coldrea vulpii. 

Acest gândac se numesce în Bucovina: Caravan, fem. Ca- 
rabană (1), Dubdlariu (2), Forfecariu (3) şi Băligariu cu 
corn (4); în Moldova: Caraban, fem. Caraband (5); iar în 
Ungaria : Taurul lui Dumnedei (6). 

Numirea de Caraban, fem. Carabană, a acestui gândac cred 
că stă în legătură cu cuv. Cardbus, lat. Carabus; cea de 
Dubdlariu îi vine deacolo, pentru că el petrece de regulă 
în dubala sai argdséla de pe lângă dubălării; cea de Bd- 
ligariti cu corn sau Taurul lui Dumnedeu, pentru că bar. 
bătuşul are pe scutul capului un cornişor ascuţit şi întors 
cu vâriul spre spate, în care călcând f6rte lesne te poţi 


(1) Dat. Rom. din oraşul Sucéva şi a celor din Bosanci, sat in distr. Su- 
cevei. 

(2) Dat. Rom. din Sucéva, Bosanci gi Tişeuţ, sat in distr. Sucevei. 

(3) Dat. Rom. din Udesci, sat în distr. Sucevei, dict. de Vasile Cim- 
poies, agricultor. 

(4) Usitat în mai multe comune din Bucovina. 

(5) Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botogoni, dict. de Grigore Olarii 
şi Anton Sandruşcă; — şi a celor din Oprişeni, jud. Sucéva, dict. de 
George Iacob. 

(6) Com. de d-l Elia Pop, învăţător în Somcuta-mare: «Taurul lui 
Dumnegeu are un fel de corn în frunte.» 


10 


sparge; iar cea de Forfecariu, pentru că atât bărbătuşul cât 
şi femeiuşca aŭ câte o păreche de fălci forte puternice cu 
cari taie obiectele din cari se nutresc. 

Femeiuşca, care e fără de corn în frunte, ci are în locul 
acestuia numai cât un fel de melc, care arată unde ar trebui 
să fie cornul, îşi depune ouéle sale în dubala de pe lângă 
dubălării, precum şi în pămîntul cel gunaios. 

Larvelor, cari es din aceste ouă şi cari petrec într'un fel 
de bubolâcă sau ghiemuş făcut dintr'o materie ca baliga, le 
trebue maï mulţi ani până ce se prefac în gândaci, si acésta 
din causă că nutreţul lor e fórte sec. 


ILENA. 


(Cetonia aurata L.) 


În decursul lunii lui Iunie gi maf cu s6mă pe la Dumi- 
nica mare sai Rusalii, când cel mai mulţi trandafiri sunt 
înfloriți, nu odată ni se întîmplă să vedem atât prin g 4- 
dini cât şi prin rediuri, şi anume în cele dintâi pe tranda- 
firi, iar în cele din urmă pe Păducei, lat. Crataegus oxya- 
cantha L., un fel de gândac ce-vă maï mic decât Cărdbuşul 
şi de colére aurie-verde, lucind la radele sérelui ca o piétra 
scumpă. 

Acest gândac se numesce de către Românii din Bucovina: 
Tléna, pl. Ilene (1), de către cei din Moldova: JlEnd şi Cărâbuș 
verde (2), de către cei din Téra-Romanéscé: Gândac verde 


(1) Dat. Rom. din Storojineţ, dict. de Niculae Haraga, agricultor: 
-Ilena e un gândac strălucitor-verde>;—a celor din Putna, sat in distr. 
Radautulul, dict. de Vasile Văcărear și Eliseiă Bâcul, agricultori, gi com. 
de d-l Dorim. Vlad, conducătorul şc6lei pop. din loc.: «Jléna e un gândac 
ce-va mai mic decât Cdrdbugul si mai mare decât Cărăbuşelul, însă 
mai scurt decât acesta şi ce-vă mai gros. Ea este de coldre verde-stră- 
lucit6re. De desubtul aripilor celor vârtâse are două aripi transverdii- 
albe. Ea ese numai primăvara in luna lui Maiŭ și Iunie și sb6ră mai 
ales séra și cu deosebire după ploi. Diua însă stă mai mult ascunsă pe 
trandafiri.» 

(2) Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud Botoșani, dict. de Grigore Olariă, 
agricultor: «Jléna, numită şi Cărâbuş verde, e un gândac care trăesce 
la camp pe Păducei, precum și pe alţi pomişori sălbatici»; —a celor 
din Bogdănesci, jud. Sucéva, dict. de Nic. Const. Carp, agricultor: «Că- 
rabugul verde steclesce pare că e poleit. El e de colére verde gi în trup 
cam rotund. O séma îi dic și Ilénd.» 


12 


sai Gdndac de trandafir (1), iar de către cei din Macedo- 
nia: Dzundzunar (2), Giungiunar, Dzăngănar, Iujunar, Zăn- 
ganar (3), Zângânar (4) şi Zângânâr (5). 

Un alt gândac, care se ţine asemenea de familia 1/Ene:, 
însă care provine mai mult în Banat, se numesce de către 
Românii din acâstă ţâră: Grdngdsa verde (6), lat. Cetonia 
fastuosa F. 

Copiii Românilor din Macedonia până la vârsta de opt 
ani obicinuesc în timpul verii să prindă câte un Giungiunar, 
căruia, după ce-l l6gă cu o aţă subţire pe la mijloc, tiind 
de capătul liber al aţei, îi daŭ apoi drumul în vînt. 

Giungiunarlu sburând bâzâe în vînt, ceea ce procură 
copiilor o mare plăcere (7). 

Tot la Românii din Macedonia mai există şi credinţa că, 
dacă într'un an se întîmplă să fie all, /ângânari, are să 
fie secetă mare (8). 

“a Com. de S. Sa părintele T. Balagel, paroch și învăţător in Stefa- 
nesci, jud. Vâlcea. 

(2) Gust. Weigand, Die Aromunen, II Bd., Leipzig 1894, p. 52 si 301: 
«Dzundzunar, Rosenkăfer (auch sonstige Kafer, die beim Fliegen ein 
Summen hören lassen.» 

(3) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(4) Com. de d-l Christea Geagea, Roman din Macedonia, stud. filos. 
la Universitatea din Cernăuți. 

(5) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, Bucuresci 
1900, p. 182. Nota 1. 

(6) Com. de d-l Iosif Olarii, învěțător pensionat în Maidan.— Românii 
din Banat înţeleg sub cuvintul gângante, gdngolie, grângógă şi góngă ori 
ce insect sai gândac; — cf. Dr. Gust. Weigand, Fünfter Jahresbericht 
des Instituts für rumänische Sprache (rumdnisches Seminar) zu Leipzig, 
Leipzig 1896, p. 316 şi 317. — Unii Români însă, tot din Banat, înțeleg 
sub cuv. grângoșă, după cum îmi scrie d-l Ios. Olarii, inai mult gån- 
dacii, cari se věd pe drumuri sau pe alte căi tragénd câte o bobolocă 
_cât un oŭ de pasăre de mare făcută din baligă de vite cornute. 

(7) Per. Papahagi, op. cit., p. 182 
(8) Com. de d-l Chr. Geagea. 


GRANGOSA. 
(Gymnopleurus pilularius F.) 


Nu odată se pâte observă vara pe drumuri, precum si 
pe alte căi, un fel de gândac negricios trăgând câte o bobo- 
loca (1) de baligă de vită cornută, cât un oŭ de pasăre, sai 
purtând câte o bluca (2) de pămînt la pici6rele dindărăt. 
Maï adese-ori însă se pot vedé trăgând la una şi aceeaşi 
boboléca câte doi inşi, adecă o pereche, şi anume bărbătuşul 
şi femeiuşca. 

Acest gândac se numesce de Românii din Banat: Grân- 
g6șă sat Gândac de grâne. 

Tot la Românii din Banat există despre acest gândac şi 
următbrea legendă: 


«Se dice c'a fost odată, 
Când eră lumea curată, 
Și-a fost o frumâsă fată, 


care 


Pre cât eră de frumé6sa, 
Cu mult eră mai lenósă, 
Că de leneşă ce era, 

De multe ori nu se scula, 
Batăr apă ca să bea. 


“Mama fetei aceleia eră văduvă de mai mulţi ani şi-şi 
iubiă fata ca şi ochii din cap. 


(1) Sub boboldcă, pl. boboldge, înţeleg Românii din Banat un bot mic 
rotund. 
(2) Blucă = bobolocă. 


14 

«Dar fata, cu cât mumă-sa o iubiă şi o cruţă mai tare, cu 
atâta se făliă mai mult şi nu ascultă mai nemică. 

«De la un timp, végénd mumă-sa că nu lucrâză mat nemică, 
se supără pe dinsa si începu a o mustrà si a o înfruntă 
pentru lenea ei. 

«Dar în zadar, că fata se făceă că n'o aude şi nu ascultă 
de loc ce muma eï îi dicea. 

«Odată, nu sciù cum si ce s'a întîmplat, destul că biata 
văduvă trebui să mârgă de dimin6ţă la câmp, ca să rându- 
6scă ce-vă de lucru şi acolo, şi a lăsat în grija fetei ca, până 
ce se va înturnă ea, să măture casa şi curtea, care eră plină 
cu bdbe (1) de grâi de la trâterat (2), gicéndu-i: 

—«Vedi, draga mea, esti fată mare de măritat; asi voi 
să vină petitori, ca să te mărit, dar cine va pefi o fată, pe 
care n'a vădut-o in viéta ef lucrând! 

«După ce a rostit cuvintele acestea, se duse la câmp si 
până la amproor isprăvi ce avù de lucrat și se întârse apoi 
acasă. Când ajunse însă acasă, ce să-i vadă ochii... Vede 
curtea nemăturată şi pre fata ei somnordés& — căci numai 
atunci se sculase din pat,— împingând cu picidrele gunoiul 
înainte, iar mătura tinénd-o în mână. 

«Végénd mumă-sa acésta, desi if eră mamă adevărată si 
o iubiă ca ochii séf din cap, nu și-a mai putut stimpéra mâ- 
nia, ci înfuriindu-se a început a o mustrà şi a o bléstéma 
dicénd : 

—<«Da, la ce ţi-a dat Dumnedgett mani, ca să lucrezi cu 
dinsele! dar dacă tu mâni (mâl) gunoiul cu picidérele, apoi 
să te facă Dumnedgeu, ca giua şi n6ptea să tot lucrezi, însă. 
numai cu picidrele! 

«Şi să se scie că: 


Bléstémul cel de părinte 
E ca focul de fierbinte. 


«N'a apucat bine a rosti cuvintele acestea, şi Dumnedei, 
care t6te le scie şi le vede, ascultând bl&stămul mumei celei 


(1) Bobe = graunte. 
(2) Trăierat = trierat, îmblătit. 


15 


supérate şi necăjite, prefăcă pre fata ei cea leneg& într'o 
Grâng6șă, care de atunci înc6ce numai încetâză de a lucră 
diua şi n6ptea, dar nu cu mânile, căci ea nu are mai mult 
mani, ci numai cu picidrele. 

< Şi precum, ca fată, a mânat ea gunoiul cu picidrele, tot 
gunoiii mână ea și acuma ca Grângâșă.» (1) 


(1) Com. de d-l Ios. Olarii. 


CARABUSELUL. 
(Rhizotrogus solstitialis L.) 


În decursul lunii lui Iunie şi mai cu s6mă începând cam 
de pe la St. Onufreiu, 12 Iunie, înainte, se pâte forte adese-ori 
vedé pe la înserate, când e timp senin gi frumos, sburând 
în colo şi încâce, pe de-asupra fânaţelor gi a holdelor un fel 
de gândăcel, ca si când ar jucă un roiŭ de albine. 

Acest gândăcel, care aduce î6rte mult la făptura corpului 
cu Cărăbușul, lat. Melolontha vulgaris, atâta numai că e ce-va 
mai mic decât acesta, se numesce în Bucovina: Cardabusel, 
Carabus de vară (1), Carabug de hrigca (2), Cardbug mâ- 
nânțel (3), Carabug micşor (4), Carabug mic (5), Cardbus 


(1) Dat. Rom, din Brașca, sat în distr. Gurei-Homorului, dict. de Ge- 
rasim Roşca, agricultor; — a celor din Frătăuţul-noi, dict. de Nic. Rusu: 
« Cărăbuşelul trăesce pe cosiri şi mănâncă muşchii manantel>; — a ce- 
lor din Galanesci, sat in distr. Rădăuţului, dict. de Iléna Cuciurean, 
féranca: «Cardbugeti es pe timpul florii grâului, adecă când e grâul 
şi secara în flóre.» 

(2) Dat. Rom. din oraşul Sucéva, com. de Ioan Ienachi, stud. gimn.;— 
a celor din Poieni, sat în distr. Siretului, dict. de Iacob Popovici, agri- 
cultor; şi a celor din Igesci, dict. de Ioan Danilescu, agricultor. 

(3) Dat. Rom. din Carapcii, sat in distr. Storojineţului, dict. de Vasile 
Carcit, agricultor; — gi a celor din Vacovul-de-jos, sat in distr. Rădău- 
tului, dict. de Sidor Calancea, agric. 

(4) Dat. Rom. din Igesci, dict. de I. Danilescu. 

(5) Dat. Rom. din Bilca, sat in distr. Radautului, dict. de Chirilă Ho- 
rodnic, agricultor. 


17 


roșu (1), Gândac de hrişcă si Hrigcariu (2), iar in Mol- 
dova: Cărdbuş de érba (3) şi Cardbus de hrigca (4). 

Gândăcelul acesta se numesce, Caradbusel, Cardbus mânân- 
fel, Carabug mic şi Carabug micgor, de aceea pentru că e 
ce-va mai manantel, adecă mai mic, decât Carabugul(d) ; Cd- 
răbuș de vara pentru că se arată vara, adecă la o lună dupa 
Cărăâbuş, care se arată la începutul primăverii şi din care 
causă se numesce apoi si Cardbus de primăvară (6); Cara- 
bug de hrișcă, Gândac de hrigca şi Hrigcariu, pentru că 
ese tocmai atunci când e timpul de sămănat hrisca (7); iar 
Cărăbuș de érba, fiind-că petrece mai mult prin 6rbă (8). 

Deci când ese Cardbugelul, atunci e un semn că trebue 
numai decât să semene hrisca, dacă cel ce o séména voesce 
ca să se facă (9). | 

Câte odată hrişca se sem&nă si mai de timpuriu, dacă te 
miri din ce causă Cardbuselul n'a putut esi mai înainte din 
pămînt (10). 





(1) Dat. Rom. din Carapciu, dict. de V. Carcii. 

(2) Dat. Rom. din Crasna, sat în distr. Storojineţului. 

(3) Dat. Rom. din Oprişeni, dict. de George Iacob: «se numesce ast- 
fel, pentru că petrece mai mult prin érba.» 

(4) Dat. Rom. din Dumbrăveni, dict. de Gr. Olariu. 

(5) După spusa Rom. din Bragca, dict. de Ger. Roşca: «Cardbugelul 
e mai manantel decât Cărâbuşul»; — a celor din Igesci, dict. de I. Da- 
nilescu ; — si a celor din Carapciu, dict. de Vas. Cârciu. 

(6) După spusa Rom. din Brașca, dict. de Anton Popovici, agricultor: 
«Carabug de vară se numesce de aceea pentru că ese vara.» 

(7) După spusa Rom. din Igesci, dict. de I. Danilescu: «Cdrdbugul de 
hrişcă ese numai atunci, când e timpul de séménat hrisca, Amu-i timpul 
de semănat hrișca — dic Gmenii — că a eşit Cardbugul micşor»; — a 
celor din Bragca, dict. de Ger. Roşca; — gi a celor din Poeni, dict. de 
Iac. Popovici: «Cardbus de hrişcă se numesce de aceea că ese tocmai 
atunci când se séména hrişca.» 

(8) După spusa Rom. din Oprişeni, dict. de George Iacob. 

(9) Cred. Rom. din Poeni, dict. de Iac. Popovici; —a celor din Bu- 
ninţi, sat in distr. Sucevei, dict. de George Dârja, agricultor: «Cdrabu- 
şul de hrigca ese cam pe la St. Onufreit. Când ese el e un semn ca 
e bine de séménat hrișca. El nu face nici o stricăciune. Ese din pămînt 
gi iarăși in pămînt se ascunde»;--a celor din Brasca, dict. de Ger. 
Roşca: «Când ese Cardbusgelul sau Cardbugul de vară e timp de sé- 
ménat hrişca.> 

(10) Dict. de Iac. Popovici. 


Marian, Insectele. 2 


18 


În fine mai e de amintit şi aceea că atunci când es mulţi 
Cărăbuşi de hrișcă e un semn că are să se facă multă şi 
frumâsă pane albă gi hrișcă, iar când sunt puţini, atunci se 
crede gi se dice că va fi puţină pane albă gi hrişcă (1). 


(1) După spusa Rom. din Galanesci, dict. de Iléna Cuciurean: «Cand 
es multi Cdrdbugez, atunci pânele albe vor legă bine; când es puţini, 
atunci nu-i timp bun, pânea nu va legă>;— a celor din Budenif, sat în 
distr. Storojinetului, dict. de Măridra Dutcă: «Cand sunt mulţi Cără- 
busi de hrişcă, atunci hrişca are timp bun, va rodi bine»; — a celor 
din Moldova, com. Oprişeni, dict. de G. Iacob: «Cand sbor& mulţi Ca- 
răbuşi de €rbă, are să fie timp bun, ghielșug.» 


CARABUSUL. 


(Melolontha vulgaris Fabr.) 


Nu odată ni se întîmplă să vedem pe la începutul lunii 
lui Maiu, une-ori însă, când se desprimăvărâză mai de tim- 
puriu, chiar si pe la finele luf Prier, un insect, ale cărui an- 
tene, picidre şi elitre sunt de coldére roșiatică-castanie, iar 
restul corpului negru, care, cum începe a se îngână giua cu 
n6ptea, prinde a sbură în téte părţile întrun numër asa de 
mare, ca şi când ar fi un roiu de albine. 

Acest insect care se ţine de familia gândacilor şi care, după 
ce s'a săturat de sburat, se as6éz& pe ramurile arborilor şi 
mai ales ale pomilor, unde stă apoi până a doua di dimi- 
néta, rogându-le mai tóte frunzele, florile şi fructele cele 
tinere şi fragede, se numesce pretutindene în Bucovina: Ca- 
răbuș, în unele parti însă, pe lângă Cărâbuș, încă şi Cara- 
bus de primăvară (1) şi Cardbus de păpuşoiu (2). 

În Moldova: Cardbus, fem. Cardbugd şi Vruh (3); 


(1) Dat. Rom. din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic ;— a celor din 
Brasca, dict. de Anton Popovici : «Cărăbuşul se numesce şi Carabug de 
primăvară, pentru că esă îndată după ce s'a încălgit pămîntul şi pen- 
tru că prevestesce primăvara.» l 

(2) Dat. Rom. din Budenif, dict. de Mărióra Dutcă: «Cărăbuşul se 
numesce în Budenit şi Cdrdbug de păpuşoiu, fiind-că se arată pe când 
are să se semene păpuşoiul.» 

(3) Dr. H. Tiktiv, Romdnisch-deutsches Wörterbuch, vol. [, p. 289; — 
Dr. N. Leon, Zoologia medicală a ţăranului român, Iaşi 1897, p. 9; — 
Idem, Istoria naturală medicală a poporului român, Bucuresci 1903, 
p. 84. 


20 


În Ţera-Românâscă: Cărăbuș (1), Scărăbuș (2), Gainuge (3), 
Găâinușă de seră şi Gândac de prun (4); 

În Transilvania: Cardbus, Cardbus de Maiu (5), Buzariu (6), 
Bunzariu şi Gândae (7); 

În Maramures: Cardbus (8); 

În Banat: Cardbus de Mai, Grângóşă de svârnaică (9) 
şi Sedrăbuş (10); 

La Românii din Meglenia: Bumbar (11); 

Iar la cei din Macedonia: Carabug (12). 

Larva Cărăbușului, care e tot asa saii chiar si mai stri- 
căci6să decât dinsul, se numesce în cele mai multe părţi 
ale Bucovinei: Ciormag; pl. ciormagi, în unele comune însă, 
precum bună-6ră in Bilca, districtul Rădăuţului, şi în Ca- 
rapciă, districtul Storojinetului: Vierme alb sau Gierme 


(1) Gazeta Sătenului, an. II, R.-Sărat, 1885—1886, p. 366;— D. Ananescu, 
Curs elementar de istoria nat., t. III. Zoologie. Partea II, Bucuresci 
1874, p. 215. 

(2) G. Baronzi, Limba română şi tradifiunile ei, Galaţi 1872, p. 52; 
— Cf. Cihac, Dict., t. I, p. 43. 

(3) Gazeta Sătenului, an. II, p. 366; — I. Moisil, Cardbusit, prinderea 
şi conservarea lor, publ. in Jiul, revistă pentru literatură gi sciin{a, an. 
I, Târgu-Jiu 1894, p. 28; — Amicul Tinerimei, f6e de cunoscinte folosi- 
tore, an. I, T.-Jit, 1896, p. 7. 

(4) Com. de S. Sa par. T. Bălășel: «Gdinuga în partea muntâsă a jud. 
Vâlcea se numesce Gândac de prun, căci acestei insecte îi place mult 
a sta prin pometurile de pruni.» 

(5) I. Moisil, Cardbusiz, publ. in diar. cit., p. 28. -— Desi gandacul a- 
cesta se arată de regulă in luna lui Maiu, totuşi numirea sa de Card- 
bus de Mai nu ini se pare a fi poporală, ci tradusă din germ. Maikdfer. 

(6) Gazeta Transilvaniei, an. LVI, Brașov 1893, No. 117, p. 6: «Bu- 
zariŭ, pl. buzari = carabus.» 

(7) Cărţile Sătenului român. Cartea IV, Blaşiu 1886, p. 64: « Gândacii 
(Bunzarii) cari se arată în April vor inghefa in Maiă.» 

(8) Gutinul, diar social, literar si economic, an. I. Baia-mare 1889, 
No. 29, p. 4. 

(9) Com. de d-l Ios. Olarii. 

(10) Teod. Rotariu : Inimicit pomilor şi mijldce in contra acelora, publ. 
in Amicul poporului, an. I, Pesta 1867, p. 96. 

(11) Com. de d-l Per. Papahagi; — Idem, Românii din Meglenia, publ. 
în revista «Tinerimea română.» Noua serie, Vol. V, Bucuresci 1900, 
p. 259. 

(12) Com. de d-] Per. Papahagi. 


21 


alb (1), iar în altele, precum bună-6ră in Vilaucea, com. 
peste Prut: Bubd pl. babe (2); în Maramureş: Ciorma (3) 
şi Ciorman (4); iar în Ţ6ra-Românâscă: Vierme alb (5). 

Deşi Cărăbușul e un insect stricăcios, totuși Românii nu 
se pot răbdă, când apare el întâiași dată primăvara, de a 
nu-l privi cu plăcere cum sbâră şi sbârnâesce în t6te părţile 
şi cum, greoiu fiind la sborul sěŭ, se lovesce mai de tâte 
obiectele, cari îi stau în cale. 

Şi nu fără causă, pentru că, după credinţa lor, dintre tóte 
insectele câte le sunt cunoscute, Cărâbușul e acela care le 
anunţă cu siguritate mult dorita şi aşteptata primăvară. 

De aici vine apoi şi datina unor Români din Bucovina 
că, îndată ce văd întâia 6ră un Cardbus, caută numai de- 
cât să-l prindă. şi după ce l-au prins dic: 

— «Pe sănătate c'am prins» sau «cam pus mâna pe un 
Cardbus!» — ceea ce insemnéza: «Mulfamese lui Dumnegeiă 
cam ajuns cu sănătate primăvara!» (6). 

Alţii iarăşi îndatin6ză, când es întâia 6ră primăvara Cd- 
răbușii, de a prinde pe unul dintre dinsii şi a-l pune pe 
palmă. Si dacă cărăbușul prins sbâră de grabă, cred că în de- 
cursul întregei veri vor fi harnici, iar dacă nu sbóră de 
grabă e un semn că vor fi leneşi (7). 

Însă Cărăbușul, după credinţa Românilor din Bucovina, 
e nu numai un prevestitor al primăverii, ci ei pretind tot 
odată a cundédsce de pe mulţimea sai putintimea perisorilor 
sai mai bine gis a pufușorului, cu care e acesta acoperit 
pe pântece gi pici6re, cum va fi vara ce urmeză: căldurâsă 


(1) Dict. de Chirilă Horodnic si Vas. Cârciă. 

(2) Com. de Victor Bodnarescu, stud. gimn. 

(3) Com. de d-l Th. A. Bogdan: «Numirea Ciormd (viermuleţ) am 
audit-o de la un om din Oroiu de lângă Baia-mare.» 

(4) Gutinul, an. I, p. 4: «Ciorman = larva Cărăbuşului.» 

(5) D. Ananescu, op. cit., p. 215; — Gazeta Sdténulut, an. II, p. 366: 
«Larva Cardbugului obicinuit e insecta cea mai stricăci6să. Chiar tomna 
acesta, prin prejurul pădurilor gi chiar la câmp gi mai ales pe lângă 
coturi şi mărăcini, Viermele alb, precum se mai numesce acâstă uri- 
ciósă insectă, a atacat o mare parte de grâu séménat mai cu séma tim- 
puriâ.» 

(6) Dat. Rom. din Poeni, sat în distr. Siretului. 

(7) Cred. Rom. din Crasna, sat in distr. Storojinetului. 


22 


sau frigurâsă? roditâre sau neroditâre ? şi maï ales în pri- 
vinta păpuşoiului (porumbului) si a pdémelor. 

Aga cred şi spun ei că dacă Cdérabusiz, când es întâiași- 
dată primăvara şi încep a sbură în colo şi în c6ce, sunt pe 
pântece pérosi, atunci e un semr că vara va fi frigurâsă, 
iar dacă nu sunt pérosi, că va fi căldurâsă (1). 

Dacă Carabugul e îmbrăcat pe picidre, adecă péros, când 
ese din pămînt, atunci vara va fi f6rte mănósă, iar dacă 
nu va fi îmbrăcat, atunci nu va fi timp de pâne (2). 

Dacă Cardbusul are piciGre f6rte păr6se, apoi se crede 
că este bine a séména păpuşoiu, în care va fi belşug, dacă 
însă picidrele nu-s pérése, că nu va rodi păpuşoiul (3). 

Si cu cât mai multi Cărdbuși se vor arătă primăvara, gi 
mai ales pe timpul aratului, cu atâta, cred eï, că anul acela 
va fi mai roditor (4), că se va face mai mult şi mai bun pă- 
puşoiii, însă maï puţine péme, iar când es mai puţini, atunci, 
spun ei, că n'are să fie mult papusoit, dar pentru aceea vor 
fi mai multe péme (5). 


—— ee ——_— 


(1) Cred. Rom. din Crasna. 

(2) Cred. Rom. din Storojineţ, dict. de Niculai Haraga, agricultor. 

(3) Dim. Dan, Credinfe pop. bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, 
an. IV, Cernăuţi 1894, No. 79, p. 2; — Cred. Rom. din Băeşesci, sat în distr. 
Gura-Homorului; — a celor din Tereblecea, distr. Siretului, com. de 
Luca Buliga, stud. gimn.: «Când es întâia óră Cdrabugit, e bine să se 
semene păpuşoiul, căci atunci e un semn că nu va fi mai mult rece, nu 
va fi brumă.» 

(4) Cred. Rom. din Câmpulung, com. de Vas. Burdohos, stud. gimn. 

(5) Cred. Rom. din Poeni, com. de Dim. Furtună, stud. gimn.;—a celor 
din Tereblecea, com. de L. Buliga; —a celor din Mahala, com. de Ionică 
al lui Iordachi Isac: «Când primăvara se arată multi Cardbugi, atunci se 
crede că păpuşoii vor avé timp bun»; —a celor din Bilca, dict. de Chir. 
Horodnic: «Când es multi Cardbugi de primăvară va fi timp; atunci 
încep a se séména păpușdiele»; — a celor din Gura-Sadovei, com. de Leon 
Latis, stud. gimn.: «Cand sunt mulţi Card bust primăvara, atunci se crede 
că are să fie belșug în tâte panele>;—S. FI Marian, Sérbdtorile la Ro- 
mani, vol. I, p. 117: — Albina Carpaţilor, an. IV, Sibiiu 1879—80, p. 27: 
«Când es Scărdăbuşii, e dricul aratului, cu cât sunt mai mulţi Scard- 
busi într'un an, cu atât va fi el mai manos;» — Dim. Dan, Credinfe 
pop. bucovinene, publ. in Gazeta Bucovinei, an. 1V, No. 63, p. 1: «Dacă 
intr’o primăvară se arată multi Cărăbuşi, apoi se crede că va rodi 
papugoiul şi vice-versa.» 





____23 

Tot cam aşa cred în privinţa acésta şi Românii din Mol- 
dova (1), Jéra-Romdnésca (2), şi cei din Transilvania (3). 

Si ca să se incredinteze: care rând de păpuşoiu sau po- 
rumb anume va fi mai bun şi mai frumos: cel ce se va sé- 
ména mai de vreme, cel ce se va sămănă mai după aceea 
sau cel mai târgiu ? cârcă, când ară, picidrele Carabusului, 
şi care pereche de pici6re sunt mai pérdése: cele dinaiute, 
cele mijlocii sai cele dindărăt, acel rand de păpuşoiu, spun 
ei că va fi mai bun, iar celă-lalt mai slab (4). 

N'apucă însă a trece două, trei dile de la prima arătarea 
Cărăbușilor, şi numai ce vedi şi pre băeţi alergând pe la inse- 
rate în colo şi încâce după dînşii, a-i prinde şi a se juca cu ei. 
lar diua caută să afle câte unul sat şi mai mulţi, cari sunt 
mai mari şi cât se péte de vioi,ca nu numai să se jéce, ci 
să pâtă face şi morigca sai sbdrnaitére din ei. Si cum pun 
mâna câte pe unul, încep a-i descântă gi a-i dice: 


Vai, sărace Cardbus, 

Ca’n buni mani mai incapusi, 
De-acum ori cat vei cerca, 
Din mâna mea nu-i scăpă! 


lar după aceste cuvinte introducétére, urmând mai departe, 


dic: 


Cărâbuşe, Cardbus, | Şi-așă mi te-i învârti, 

Eŭ din tine-oiu face-acuş Pămiîntul de nu-i zări, 

O morișcuţă de vînt Până ce te-i ameti 

Pe fat’acestui pămînt Si tu tot nu vei peri! (5) 


(1) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 9 : «În anul când sunt Cărăbuşi 
multi, se fac bucate multe.» — Idem, Istoria naturală medicală, p. 85. 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel: «Cand sunt multe Gdinugit primăvara, 
e semn că anul va fi bogat în tot felul de râde.» 

(3) Cărțile Sătenului român. Cartea V, Blașiii 1886, p. ee « Gândaci 
multi (cărăbuși) vestesc an mănos » 

(4) Cred. Rom. din Oprişeni, distr. Siretului; — a celor din Mahala, 
com. de Ionică al lui Iord. Isac: «Cand Cărăbuşii sunt flocogi la tote 
gése picidrele, păpuşoii cei timpuriii séménati, cei mijlocii gi cei târgii 
vor avé timp bun; iar când sunt flocâse numai cele de dinainte, iar 
cele-lalte nu, atunci numai papusoii cei timpurii séménafi vor avé timp 
bun, iar cei mijlocii şi cei din urmă nu». 

(5) Dat. băeţilor din Stroesci, sat în distr. Sucevei. 


24 


- După ce aŭ rostit cuvintele acestea, ioaŭ doud crâcănufe, 
adecă două betisére asemenea de lungi, cari aŭ la un capăt 
cornişâre in forma unei furcute, iar neavând forma acâsta, 
le încrestâză la un capăt gi le daŭ forma de furcufe, şi apoi 
le împlântă în pămînt la o depărtare anumită una de alta. 
După acâsta ieau alte două betigére mal netede, și iarăși 
asemenea de lungi, dintre cari pre unul, numit sul, cr&pându-l 
la mijloc, îl pun orizontal între furcute, iar pre cela-lalt, 
care e la amândouă capetele ascuţit, îl bagă în cr&pătura 
sulului ast-fel ca amândouă betisérele să formeze o cruce. 
Ieaŭ apoi Cărăbuşii, ce i-au prins mai nainte, şi cari sunt de 
regulă un barbatus şi o femeiuşcă, le rup la amândoi câte 
un picior de dinapoi, şi îi împlântă cu piciorul rupt unul 
întrun capăt al beţişorului ascuţit şi pre al doilea în celă- 
lalt capăt (1). 

Făcând în chipul acesta morigca, îi silesc să sbére gicând: 


Hâz, bâz, | Cum pui mâna picluesci 
Haz, baz, | Si de vama nu gandesci, 
Învârte-te, Dar cum macini, cum plătesci 
Desvârte-te, Si mai mult nu zăbovesci, 
Femeiusca Ci spre casa te pornesci. 
Sue-te, Haz, baz, 
Bărbătuş Hâz, bâz, 
Scoboéra-te !  Femeiuşcă 
Hâz, bâz, ` Urca-te, 
. Haz, baz, Barbatus 
La móră la Ilisesci, Scobéra-te ! (2) 


Cărăbuşii, voind să sbére, încep a sbârnăi şi a se învârti 
împrejurul sulului tocmai ca şi o morişcă sai mai bine dis 
ca şi cupele de la róta unei mori. 

Iar sbdrnaitérea se face ast-fel : 

Ieaŭ mai întâiii o aripă de-asupra (elitră) de la un Carabus 
şi indoind-o in doué bagă prin capetele ef un spin vârtos 
de perj sau de păr sălbatic. 

Fiind acésta gata, prind un alt Carabus cat se pâte de viciu 


(1) Dat. băeţilor din Tligesci, sat in distr. Gura-Homorulul, com. de 
Filaret Dobos, stud. gimn. 

(2) Dat. băeţilor din Reuseni, sat in distr. Sucevei, com. de Vasile Pop, 
stud. gimn. 


25 


il rup un picior de dinapoi de prin încheietura cea din urmă 
despre corp şi înfig în partea rămasă spinul cu aripa îndoită. 

După acésta caută un paiu sau o nueluţă subţire, bagă 
nueluşa în indoitura aripei, şi apoi suflă asupra Cărăbușului. 

Bietul Cărăbuș, voind a sbura si a scăpă din mânile celui 
ce l-a prins, începe a se învârti şi a sbârnăi împrejurul pa- 
iului sau a nueluţei, ca şi când ar fi o adevărată sbârnăi- 
tóre (1). 

Băeţii din Banat, la carii jucăria acâsta e asemenea usitată, 
fac sbârnâildrea, numită de dinsil svârnaică, asa: 

Prind o muerusea de Cărâbuș şi, rupându-l o aripă de- 
asupra, bagă în unul din capetele acesteia un spin subţire 
pre care îl înfig apoi într'un b&ţ ca degetul cel mic de gros 
și cam de o palmă de lung. După acâsta bagă la celă-lalt 
capăt de aripă un alt spin, asemenea subtirel, însă ce-vă mai 
lung decât cel dintâiu, pre care îl lasă liber. 

Sfârşind acésta de făcut, prind un barbatus, pre care îl nu- 
mesc eï de astă dată popă şi, rupându-i piciorul cel de dina- 
poi din partea stângă de prin încheietura din urmă, înfig 
în locul acestuia spinul ce a rémas mai nainte liber, şi apoi 
daŭ pope? drumul să sbóre. 

Popa, adecă Cărdbușul barbatus, cugetând că a scăpat 
din mânile celor ce l-au prins, dă să sbére, dar neputându-se 
depărtă, prinde a sbârnăi si a se învârti necontenit în pre- 
jurul spinului înfipt în bét, până ce nu mai pote de ostenit, 
apoi se opresce din sbor. 

Băeţii, védéndu-l că s'a oprit, îl învârtesc de două, de trei 
ori, şi el iarăşi începe a sbură gi a sbârnăi până ce nu mai 
vede bine. 

O sémă de băeţi înţepenesc svdrnaica acésta în pămînt, 
alţii însă, ca să fie mai siguri si să aibă mai mult haz gi 
bucurie, o ţin strîns în mână (2). | 

În fine băeţii din Țera-Românescă, la cari jucăria descrisă 
in şirele de mai sus e aşişderea usitată, fac sbdrnaztorea, 
care se numesce de dinsil sfdrléza, ast-fel: 

Prind doué Gdinuge mai măricele şi după acésta rup uneia 


(1) Dat. băeţilor din Lligesci, com. de Fil. Doboş. 
(2) Com. de d-l Ios. Olarii. 


20 


o aripă si o lépéda. Aripa luată o gduresc la ambele capete. 
Cu un capăt o pun în vârful unul b&ţ, tăiat rotund în cap, 
şi cu un mărăcine o fixéz& acolo, introducend mărăcinele 
prin gaura făcută în aripă, gi apol prin varful b&ţului. Mă- 
răcinele are măciucă, ca aripa să nu póte scăpă. Se iea 
apoi alt mărăcine cu măciucă şi se întroduce pe gaura de 
la capătul rémas liber al aripei si anume din lăuntru în 
spre afară, ast-fel ca vârful ascuţit al mărăcinelui să 6să 
afară mult, iar măciuca să nu-l lase a se desprinde. Se iea 
după acésta ceea-laltă Gainuga şi i se frânge unul dintre 
cele doue pici6re mai mari, si anume de la genunche. Pe 
cavitatea cotoiului acesta se vâră mărăcinele cu vârful cel 
ascuţit până se întăresce bine, asa că Gdinusa rămâne spån- 
zurată de un picior, avénd aripele libere. Se apucă apoi 
bétul în mână ca pe o c6dă de biciu şi începi a învârti 
putin. Găinușa îşi iea vînt si sburând se învârtesce ca o 
sfârleză un timp mai îndelungat (1). 

Acésté datină a băeţilor de a face morisce şi sbârnăitore 
sau svârnaice şi sfârleze din Cardbusi, la care ocasiune 
atâta ce-i muncesc până ce nu mal văd bine, cred cia dat cu 
timpul nascere următârei dicale: 


Vai, sérmane Cardbus, 
Pe-a cui mână-mi încăpuși! 


Of, sărace Cărăbuş, 

Pe-a cui mână incapusi! 
care e usitată nu numai în Bucovina, ci şi în Moldova şi 
Ţeâra-Românâscă (2), sau: 


Scărăbuș, 
P'a cul mână ai ajuns! (3) 


care e usitată în Ţera-Românâscă, şi care se gice despre un 
om, ce se vede într'o mare primejdie (4). 

(1) Com. de S. Sa. Pér. T. Balasel. 

(2) I. N. Zanne, Proverbele Românilor. Vol. I, p. 398. 

(3) Baronzi, op. cit., p. 52. 

(4) Zanne, op. cit., p. 393. 








27 


Alţii însă sunt de părere că adevărata origine a acestei 
gicale ar fi cu totul alta, şi anume următbrea poveste: 

<Dice că pe timpul când se luptai Românii cu Turcii, s'au 
întâlnit într'o di doi ostaşi, unul român, iar celă-lalt turc. 

«Turcul, cum dete cu ochii de Român, isi puse în gând 
ca numai decât să-l omóre. Însă el, desi era cu mult mai 
tare decât Românul, totuşi nu voi să-l omére aşă-și îndată, 
ci voi să-i afle mai întâiu o pricină. 

«Dar ce pricină să-l afle, după ce Românul nu era cu ne- 
mică vinovat? 

«Iată însă că tocmai atuncia, când se băteă Turcul cu 
gândul ce fel de pricină să-i afle, dă cu ochii de un Cara- 
buş, şi cum îl zăresce îl iea în mână, fără ca să-l vadă Ro- 
mânul, şi apoi, întorcându-se cătră Român gi arătându-i 
mâna, în care tinea Cărâbușul, îl întrebă dicénd: 

— «Spune-mi, Române, ce am ett în mâna acésta? De 
mi-i spune, e norocul téi, iar de nu ghicescl, pe loc te omor! 

«Românul, care din întîmplare se chemă Cărâbuș, ne- 
sciind ce are Turcul în mână, şi cregând că acesta îl va 
omori, începi a ofta si a dice: 

Of, sărace Cardbus, 
Pe-a cui mână incapusi! 

«Turcul, la rândul s&u, nesciind că Românul se ch6mă 

Cărăbuș, ci cugetând că el întru adevăr a ghicit, îi dise: 


Norocul tău c'ai ghicit, 
Că de n’ai fi fost ghicit, 
Pe loc te-ași fi omorît! 


«Şi rostind cuvintele acestea îi dete Românului drumul 
să mârgă în pace» (1). 

O variantă a acestei poveşti, intitulată «/nvéfatul Cără- 
bug sau cismarul doctor», sună în prescurtare după cum 
urméza: | 

< Cardbus, un biet cismar, mal mult peticar, sărac lipit pă- 
mintulul, végéndu-si nevasta bolnavă, alérgă la un doctor 
şi-i spune pésul, care l-a adus; primesce o reţetă, dă căr- 
béva şi plâcă. 


(1) Din Şcheia, sat în distr. Sucevei, com. de D. Câmpan, stud. gimn. 


28 


«Își face de atunci cismarul planul să se lase de meseria 
lui şi să se apuce de alta mal bănósă, cum e cea de doctor, 
şi scrie pe uşa lui: om ce scie multe. 

«După nenumărate isbângi, i-a esit numele de om învăţat 
şi a-tot-sciutor, stringe parale multe şi se pornesce înapoi 
acasă cu tóte ale lui. 


Cum mergea el însă, iat’ un Ture călare 
Alergă să vadă ce ’nvétat e mare, 

Cel ce-aşă de grele lucruri isprăviă. 

Si precum călare către el mergea, 

Prin văzduh de-odată mâna și-a întins 
Şi din sbor cu mâna, cum a dat, a prins 
Un gândac, o gâză, ce pe câmp trăesce, 
Cardbus anume care se numesce. 

Pe cismar opresce, fără ca să scie 

Cum îl chéméa, cine pâte ca să fie, 
Și-arătându-i mâna dice: «să-mi ghicesci 
Ce-i aici într'însa, ghicitor ce eşti? 


Biet cismarul tace, séde nemișcat 
Și la Turc privesce cât e de 'ncruntat: 
Grea beleă, păcatul 
Astadi m'a găsit, 
Și pe cât îmi pare 
Pote le-am sfârşit! 
Ast-fel dice ’n gându-i plin de supărare, 
Iar apoi se vaită chiar cu glas mai mare: 
— «Vai, sarmane Cărăbuş, 
Pe-a cui mână-mi încăpuşi ! 
Audindu-l Turcul dice: «L-ai ghicit 
Cărăbuş e, iată-l! Bine-ai nimerit.» (1) 
Alte variante ale acestei poveşti saii anecdote se află la 
Anton Pann (2), P. Ispirescu (3), G. Cătană (4) şi I. Adam (5), 


(1) Th. D. Speranţia, Alte anecdote populare. Vol. II, Bucuresci, p. 
54—69. 

(2) Povestea vorbei. Partea I, Bucuresci 1852, p. 30—50. 

(3) Legende sau Basmele Românilor. Partea II. Fasc. I, Bucuresci 
1874, p. 100—112. 

(4) Poveştile Banatului, culese din gura poporului bănățean, Gherla 
1895, p. 35—39. 

(5) Pe lângă vatră, pilde şi glume ţ&rănesci, Bucuresci 1900, p. 66—68. 


29 


cu acea deosebire numai că la A. Pann eroul poveste! n'are 
nume, în povestea culés& de Ispirescu însă, în loc de Cd- 
răbuș, figuréz4 Ldcusta (1), iar în cea cul6să de Cătană 
Greluşul (2). 

Afară de povestea citată, în care figurâză cuv. Cărâbuș, 
se află şi un joc, în care copiii se pun în cerc şi unul dintre 
ei arată pe rând pe fie-care dintre tovarăşii lui, spunând câte 
unul din cuvintele frasel: 


Scărăbuș, Scărăbuș, 
P'a cui mâni ai ajuns! (3) 


În fine trebue să mai amintesc încă şi aceea că o s6mă 
de Români din Bucovina întrebuinţâză adese-ori Cărâbușii 
ca medicament, şi anume în contra bâlei De dinsele, adecă 
în contra reumatismului. 

Prind adecă în luna lui Maiu maï multi Cărăbuși şi-i pun 
într'un şip mare cu spirt, în care îi lasă apoi până ce putredesc. 

În restimpul acela însă, cât stau Cărdbuşii în şip, caută 
în pădurea cea mai apropiată trei muşine de furnici de 
cele mari şi, după ce le-a aflat, merge bolnavul de Dinsele, 
iar dacă nu pâte singur merge, se duce altul în locul lui 
într'o Luni diminé{a până nu răsare sórele, iea din muginoiul 
dintâiu un pumn de ţernă cu furnici cu tot şi le légă intr’un 
corn de basmă, apoi merge la al doilea şi la al treilea mu- 


(1) Op. cit., p. 110: «Ghici ce este aici, mogule, dise Vodă, arătându-i 
pumnul, in care tinea gândacul. 

«Mosul o bagase pe mânecă de frică; lui îi eră temă să nu i se des- 
copere vicleniile. : 

— «Ei, Lăcustă, Lăcustă, dice mogul cu graii milogit, 

AI umblat cât al umblat 
Dar aci ţi s'a 'nfundat!» 

(2) Op. cit., p. 37: «Părinte! am audit că scii căută in păscălie. Cine-vă 
mi-a furat o mie de galbeni şi nu pot da de urma hoţului; am venit 
la tine să-mi dai în păscălie, deci înainte de a merge cu mine, să-mi 
ghicesci ce am eŭ acuma in mână? 

<Vlădica băgase mâna în buzunar şi tinea Grelugul în ea. 

«Popa, nesciind în grabă ce să răspundă, își împlântă mâna în barbă 
gicend: 

— «Vai, sirmane Grelug ! infelegéndu-se pre sine sub cuvîntul Grelug.> 

(3) Zanne, op, cit., p. 399. 


30 


ginoiŭ gi luând şi dintr'acestea ca şi din cel dintâiă le léga 
şi pre acestea separat. După acésta se întârce cu ţerna si 
cu furnicele acasă si aşă legate în cornurile basmalei, cum sunt, 
le pune într'un céun la foc ca să fârbă. După ce aŭ fiert, 
sc6te basmaua din cun şi ducându-se cu dinsa iarăşi în 
pădure, pune fie-care legătură cu furnicele morte la locul lor, 
adecă fie-care pe musinoiul din care a fost luată. 

În sfârşit, după ce s'a făcut şi acésta, cel bolnav de Din- 
sele se scaldă in apa, în care aŭ fost fiert terna şi furnicele. 
Iară după ce s'a scăldat, se unge, mai ales pe picidre, cu 
spirtul în care au fost puşi Cârdbușii. 

Spirtul se pdéte intrebuinta ori şi când, Cardbugit însă 
trebue să se pue într'însul numai în luna lui Maii (1). 

Babele din Jéra-Romdnésca adună 'vtermi albi, adecă 
larve de Gdinuse, îi piseză cu tămâe din Bobotéza gi cu ustu- 
roiu, tot din Bobotéza, si fac un fel de unsóre dintr’ingil, cu 
care se ung apoi bolnavii pe pici6rele bolnave de bóla nu- 
mită «D'âi rèi» (2). 

O sém& de Români însă, atât din Bucovina că! și din 
Moldova si Țera-Românescă, susţin că Cardbugit sunt buni 
nu numai. De dinsele sai D’at re, ci şi pentru Bóla ne- 
cazului. Drept aceea când cine-vă ofteză într'una, mănâncă 
Cărăbuşi şi-i trece. 

În unele sate întâi se mănâncă şi numai de gust, după 
ce se curăță mai întâiii de aripi si de pici6re ca să nu sga- 
rie în gât (3). 


(1) Dat. Rom. din Scheia, com. de D. Campan;—a celor din Mitocul- 
Dragomirnei, sat în distr. Sucevei, com. de V. Greciuc, stud. gimn.: «Cand 
il d6re pe cine-va piciérele saŭ mânile sai şi alte părţi ale corpului, e bine 
să ieă Cdrdbusi şi să-i pue în spirt, ca să steă vre-o două ile, şi apoi 
cu spirtul acela să se ungă pe locul care-l dore.» 

(2) Com. de S. Sa Par. T. Bălășel:» B6lele reumatismale în poporul 
de pe la noi se numesc «D’di réi.» 

(3) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 9; Idem, Istoria naturală me- 
dicală, p. 85. 





BALIGARIUL. 


(Geotrupes stercorarius L.) 





Prin baligele vitelor d2 casă şi mai ales prin cea de cat 
forte adese-ori se póte observa în decursul verii un gândac 
de 15—24 mm. de lung gi de colére négră sai întunecat- 
albastră, care, după ce a réscolit în tóte părţile baliga in 
care a petrecut şi a mâncat tot ce a aflat într'însa bun pentru 
dinsul de mâncare, îşi face sub aceeași baligă o borticică 
perpendiculară în pămînt, în care se ouă apoi femeiuşca 
câte un oŭ. 

Acest gândac se numesce în Bucovina: Băligariu saii Bå- 
leyarie (1), Gaza boului (2), Trânduş (3), Trânt (4), Trânz (5), 





(1) Dat. Rom. din Carapciu, dict. de Vas. Cârciii : «Bdligariul petrece 
mai cu semă în baligă de vita. El e negru si are mustete scurte;» — 
a celor din Galanesci, dict. de Precup Galan ; — a celor din Fratautul- 
vechiu, dict. de Mich. St. Coniac: «Bdligariul se face mai cu séma în 
gunoiul de cai»; — a celor din Udesci, dict. de Lazar Rotariii; — pre- 
cum şi în multe alte sate din Bucovina. 

(2) Dat. Rom. din Galanesci, dict. de Ioan Ungurean: «Gdza boului 
face borti sub baliga de vită.» 

(3) Dat. Rom. din Valea-Putnei, sat in distr. Câmpulungului, com. de 
Em. Antonovici, stud. gimn.;— a celor din Vicovul-de-jos, dict. de d-l 
Ifrim Isopescu, conducétor al gcdlei pop. din loc. ;— şi a celor din Putna, 
dict. de Vasile Văcărean: «Trândușul se află tomna in baligă de cal.» 

(4) Dat. Rom. din Storojineţ, dict. de Nic. Haraga: «Trdntul se face 
numai în baligă de cal.» 

(5) Dat. Rom. din Carapciu, dict. de Vas. Cârcii: «Aripile cele de- 
asupra ale Trânzului sunt ca coja, iară cele dedesubt ca hârtia de ţigară; 
cele de-asupra sunt negre, iar cele de desubt albe. De la cap până 
la aripi are o pată, o scoicuţă de colóre verde. Lângă ochi are mustete 
mai măşeate decât părul, vin ca părul cel de porc. El petrece numai în 
baligă de cal, sub care își face bortiţe, şi anume numai la câmp, nici 
odată însă în grajd.» 


32 


Jlenuţă sati Ilenufa cea păduchidsă (1); în Moldova: Trânz (2) 
în Ţera-Românâscă: Balegar şi Baligar (3); în Transilvania: 
Gdza, Gândac de gunoiu, GOngă şi Gonga de baliga (4); 
la Românii din Meglenia: Bubulică (5); iar la Românii din 
Macedonia: Bubulic şi femenin Bubulică (6). 

Numele de Baligariu al acestui gândac îi vine de acolo, 
fiind-că el de regulă petrece numai prin baligi sai, după cum 
cred şi spun Românii din Epir, fiind-că el se nasce din ba- 
ligile de cal sau de catâr (7); cel de Trânt, plur. Zrânţi, 
fiind-că se află mai cu s6mă pe locurile acelea unde pasc 
şi se trdntesc (tăvălesc) caii; (8) cel de Trandus, pl. Trânduși, 
pentru că umblă încet gi greoiti, căci trânduș însemnă în 


—— 


(1) Dat. Rom. din Poeni, distr. Siretului, com. de Dim. Furtună. 

(2) Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoșani, dict. de Grigore Olariu: 
«Trânzul e negru, petrece pe câmpuri și pe lângă grajduri şi se face 
numai în baligă de cal.» 

(3) B. P. Hașdeu, Etym. Magn., t. III, p. 3.027: «Bdlegar sau Baligar, 
pl. baleyari si baligari, lat. Scarabeus fimetarius, «gândac negru care 
trăesce în bălegar.» (Tutova, c. Epureni). Aga se dice si în Bucovina 
(S. Fl. Marian). Cuvîntul se trage din balegă prin sufixul masculin ar, 
lat. arius, fiind ast-fel o formaţiune diferită de neutrul bdlegar.» 

(4) G. Crăiniceanu, Nomenclatura română-latină, publ. în Convorbiri 
liter., an. XXIII, p. 335. 

(5) Per. Papahagi, Românii din Meglenia, publ. în revista «Tinerimea 
română.» Noua serie. Vol. V, Bucuresci 1900, p. 258: «Bubulicd s., un 
fel de cărăbuş.» 

(6) Com. de d-l Per. Papahagi: «Bubulic în genere însemnă gândac, 
gărgăun, gongă. La Avela (Epir) se numesc gândacii negri cari se 
nasc, după credinţa poporului, din baligele de cai şi de catâri, şi cari 
apoi îşi depun ouéle tot în baligă, din cari fac un ghemug, pe care îl 
rostogolesc până ce se rotungesce cu desăvârşire și expus la sore se în- 
tăresce. Bubulică este acelaşi lucru și se usiteză în Macedonia mai mult 
forma femenină. În Epir se usitâză forma femenină ca nume propriiă; 
— Gustav Weigand, Die Aromunen, II. Bd., Leipzig 1894, p.52 şi 298: « Bu- 
bulik, Mistkăfer (Mânchen), pl. Bubulits; Bubulika, Kafer, Mistkafer-; — 
Idem, Fünfter Jahresbericht des Instituts fur rumänische Sprache 
(Rumdnisches Seminar) zu Leipzig, Leipzig 1898, p. 305: «Ar, Bubulik-a, 
Kafer, Mistkafer, ist wohl eine selbstandige Bildung des Ar. vom Stamme 
bub, — bzw. bubus (s. u. bombuli) aus vgl. nblg. sSsoacuxa, «Insekt», ngr. 
gouâvitos, «Hummel». 

(7) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(8) După spusa Rom. din Storojineţ, dict. de Nic. Haraga. 


33 


limba Românilor din unele părţi ale Bucovinei atâta cât 
haldoiu, greoit, leneş (1); iar cel de llenufa cea paduchiosa, 
fiind-că e î6rte adese-ori nezăjit de un fel de păduchi numiţi 
lat. Gamasus coleoptratorum (2). 

Numele de Bubulic şi Bubulică provine. pe lângă vorba 
de t6te dilele, încă şi într'o poesie poporană din Macedonia, 
intitulată «Nunta Purecelui cu lindina» sau <aminșuşiilsa», 
după cum numesc Macedonenii lindina. 

lată şi poesia respectivă, în card mai provin încă gi alte 
numiri de insecte: 


Sămbădă dimneatsă | Sâmbătă dimineta 

Si sculă furniga, | Se sculă furnica, 

Z duse la moară Se duse la mora 

Cu daă grătsă di melu Cu două grăunţe de meiŭ (3) 

Tă s facă culats, | Ca să-şi facă colaci, 

Ta s chiamă nunlu gs furtatlu, | Își chemă nunul şi fărtatul (4), 

S nsură puriclu | Se însură puricul 

Ş lo aminșuşitsa, | Şi-şi luă lindina, 

Tahtalbiclu nunlu | Plognifa ca nun 

S piduchul furtatlu, | Şi pdduchele fărtat, 

Bubuliclu socru, | Baligariul socru, 

Z bubulica sócră, Baligdrifa sócră, 

Preftsă taunilii, + Preoţii tuni, 

Dzundzunarlu despot, | Dzundzunariul episcop 

Iâkisiră taifă. | Si aşă se porni ospétul (5). 
În fine la Românii din Macedonia mai există încă şi ex- 

presiunea: «Are bubulifi în cap», ceea ce insémna atâta cat 

a avé gărgăuni, precum gi: «Li ști bubulifli», a sci, a se 

pricepe în drăcii (6). 


(1) Com. de d-l Ifrim Isopescu. 

(2) Com. de Dim. Furtună. 

(3) Meiui = Mălaiŭù mărunţel. 

(4) Vornicel, vătăjel. 

(5) G. Weigand, Die Aromunen, II. Bd., p. 50. 
(6) Com. de d-l Per. Papahagi. 


Marian, Insectele. 3 


BOUL LUI DUMNEDEU. 


(Lucanus cervus L.) 





Prin grădinile împănate cu pomete mari şi mai cu s6mă 
prin pădurile de stejari se află un insect mare, negru-cas- 
tanii, ale cărui fălci s6mén& cu cérnele unui cerb. 

Acest insect, care se ţine de ordinul gândacilor, lat. co- 
leoptera, şi anume al celor cu antenele în forma unei foite 
si cu cinci încheieturi la pici6re, şi care e cel mai mare din 
tâtă Europa, se numesce în Bucovina: Boul lui Dumnedeu, 
femeiuşca: Vaca lui Dumnedeu, Boul Domnului, fem. Vaca 
Domnului, Capul cerbului, Cerbul lui Dumnedeu, Cerbariu, 
Buhaiu, Buhaiul lui Dumnedeu, Taur, Bourel, Caraban, fem. 
Carabană, Rudaşcă, Rodagca şi Regóce ; 

În Moldova: Caradașcă, Cărădașcă, Radașcă, Radagcd, Ra- 
gace, Boul lui Dumnedeu, Boul Domnului, fem. Vaca Dom- 
nului, Bourel (1); 

În Téra-Romanésca : Răgace, Răgăce, Răgâce şi Rădașcă (2); 


(1) Com. de Melchisedec, fost episcop de Roman și membru al Aca- 
demiei Române; — dict. de Nic. Const. Carp din Bogdănesci, jud. Su- 
ceva; — Dr. N. Leon, Zoologia medicală a téranulut român, laşi 1897, p. 9. 

(2) B. Nanian, Elemente de istoria naturală. Partea I. Zoologia. Ed. III, 
Bucuresci 1873, p. 134; — D. Ananescu, Curs elementar de istoria na- 
turală, t. III. Zoologia, Bucuresci 1874, p. 216. — A. T. Laurian gi I. C. 
Massim, Glossariu, Bucuresci 1871, p. 487, însă susţin că cuvintele acestea 
n’ar fi cunoscute în Muntenia. Iată ce gic ei: «Ragace şi Ragaciu s. m. 
si Rudaged s. f. lucanus, scarabeus lucanus; lucarii, scarabei lucan, — 
specie de insecte; însă dincâce de Carpaţi cuvîntul nu e cunoscut» ;— 
com. de d-l Mich. Vlădescu, profesor universitar în Bucuresci. 


35 


În Transilvania, şi anume pe Mureş: Boul lui Dumnedeii, 
Cerb şi Rudagca (1); la Lăpuş: Rudeșcă (2); la Braşov: 
Dărddaşcă (3) ; iar în alte parti: Carnece, Cornencit, Radașcă, 
Rădașcă, pl. Rădasce şi Rădăsci, Rudagca şi Răgaciu ; (4) 

În Banat: Radașcă, Cornac, Cornac mare şi Rugace (5); 

In Ungaria: Boul lui Dumnedet, fem. Vaca lui Dumnegei (6); 

La Românii din Meglenia: Bubalica Domnului şi Cuvacit ; 

Iar la cei din Macedonia: Boulu al Dumnedet şi Favru (7). 

Larva Boului lui Dumnedei, care trăesce în trunchiurile 
arborilor, cu deosebire al stejarilor, şi care are fălci puter- 
nice, cu cari róde lemnul gi face găuri mari într'însul, se 
numesce în Bucovina și Moldova: Cariu şi Cariu de stejar, 
iar excrementele ei, cu cari umple găurile făcute de dinsa, 
se numesc făină de carii (3). În alte parti însă se numesce: 
Buturugă. (9) 


(1) Com. de d-l Paul Oltean. 

(2) Segétorea, foia poporului român. Budapesta, 1877, p. 6. 

(3) Com. de d-l Mich. Vlădescu. 

(4) Com. de d-l Paul Oltean; — si de d-l Th. A. Bogdan; -- Vedi și 
G. Crainiceanu, Nomenclatura română-latină din istoria naturală, publ. 
in Convorbiri literare, an. XXIII, p. 830. — Al. Viciu: Glosariiz de cu- 
vinte dialectale din graiul viii al poporului român. Blaj, 1899. p, 27. 

(5) Com. de d-l Ios. Olariii: «Partea bărbătâscă a Cornaculu: are la 
cap nisce corne mari cu cari stringe de minune»; — George Cătană: 
Poveștile Banatului, t. I, Gherla 1893, p. 54: «Pitie finfariul începi a 
mâncă cu poftă din finfari şi într'o clipă toţi finfarii erai în burta 
lui. Atunci împăratul if dede cartea, iar el sărută mâna împăratului şi 
a împerătesei, igi luă rémas bun de la toți Gmenii, și apoi îşi dede de 
trei orí peste cap si se făcu un finfar mare cât o rugacia gi sbură 
cătră gaura muntelui.» 

(6) Com. de d-l E. Pop: «Boul lui Dumnedeu e insectul cel mai mare 
de pe la noi. El are două cérne mari, cu ramuri tari şi osdse, cu cari 
prinde și strînge în forma cleștelor și le mişcă după plac.» 

(7) Com. de d-l Per. Papahagi. — Favru = faur, fierariiă. 

(8) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de Iordache Bran, pălmaș; — Dr. N. 
Leon, Zoologia medicală, p.9:—Idem, Istoria naturală medicală, p. 84. 

(9) Teod. Rotariii : Inimicit pomilor şi mijléce în contra acelora, publ. 
în Amicul poporului, an. I, Pesta 1867, p. 96: «Larva buturugă, din care 
se face rudagca, începe mai întâiii a róde scorta, după ce imbătrânesce 
róde şi lemnul. Larvei acesteia îi trebue patru ani până ce se trans- 
forma în rudaşcă, în care timp un vierme singur e în stare pomul cel 
mai mare a-l găuri din rădăcină prin trupină și tote crengile până 
în vârf.» 












vier an a 
OF THE 
UNIVERSITY 
FIR 
TAI Crk A 


Tpi Ta 


36 


Despre insectul acesta există la Românii din Transilvania, 
com Blaj, următârea legendă: 

«Pe vremea aceea, când Dumnegeu umblă prin poiene cu 
straita în botă, păzindu-şi ciurdele de bol şi turmele de oi, 
se dice că odată, trudit cum eră, a adormit cu capul pe un 
moşinoiii, si nu s'a deşteptat până într'un târgiii. Înainte de 
acâsta însă dete el de scire boilor celor mai mari şi mai 
bătrâni ca să se pârte bine şi să grijésc& de cel micuţi, ca 
nu cum-vă să se întîmple ce-vă vrajbă între ei. 

«Dar abiă adormi mai de dai Ddémne, când colea aude 
un răget şi o larmă ca aceea, de gândiai că se hâesc dé- 
lurile şi se surpă pămîntul. 

« Dumnegeu sări ca fript drept în piciére, căci îi venise în 
ajutor Sfântul Sdre si sculându-l îi gise: 

—<«Démne! Radascele astea ale tale t6ta nédptea aŭ bon- 
cănit, de gandiai că or să mă alunge şi pe mine de pe fata 
pămîntului. Uite ce minuni ati făcut, că mi-ai sfârticat t6te 
hainele de de-abiă am scăpat colo după cel răzor! 

— «Ce Rddasce? —Intréba Dumnedei. 

— «D’apoi boii ăștia ai téi s'au purtat asa de r&u, de nu-s 
vrednici, decât să-i faci numai nisce Rddasce. 

— «Fie! — îi dise Dumnegei,—am să-i ieau la răport, si 
dacă i-oii găsi vinovaţi, pe toţi am săi fac asa după cum 
doresci! 

«Şi Dumnedeu, după cum gise, asa şi făciu, căci aflându-i 
vinovaţi, i-a alungat în codri, unde suindu-se pe stejari, cu 
toţii s'au făcut Radasce cu cérne mici si mari, adecă din 
vaci s'au făcut Râdasce cu cérne mici si din boi cu cârne 
mari, după cum îi pedepsise Dumnedei. 

«De aceea Radascelor li se dice si Boul lui Dumnedeii şi 
Vaca lui Dumnedeui» (1). 

Și de é6re-ce Radascele sunt Boii lui Dumnedeii, de aceea 
nu trebue omorite, că-ţi sâcă mânile (2). 

După o altă legendă, tot din Transilvania, com. Aldorf 
de lângă Bistriţa, Radascele sunt îngerii, cari n'au vrut să 
ajute lui Sf Ilie ca să-şi lege rafurile la căruţa cea de foc, 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(2) Cred. Rom. din Toncii, com. de d-l Th. A. Bogdan. 


37 


de aceea li s'a făcut gura clesce pentru tot-deauna în semn 
de pedâpsă (1). 

Si tot din causa acâsta cred că se numesce Rădașca de 
către Românii din Meglenia: Cuvaciu, iar de către cei din 
Macedonia: Favru. 

Cele mai răspândite si mai usitate dintre tóte numirile 
insă, câte i se dati acestui insect, sunt: Boul lui Dumnegeu, 
fem. Vaca lui Dumnedeu şi Boul Domnului, fem. Vaca Dom- 
nului, pentru că numirile acestea le întâlnim pretutindeni 
nu numai în Bucovina, ci si în cele-lalte ţări locuite de Ro- 
mâni (2). 

După A. de Cihac: Boul Domnului se numesce un alt 
insect, anume Cantharis unctuosa (3). 

Însă insectul, sai mai bine dis varietatea acesta de insect, 
după cât îmi este mie până acuma cunoscut, nici nu pro- 
vine în ţările locuite de Români, ci numai Cantharis visi- 
catoria saŭ Lytta visicatoria, rom. Gdnddcel verde, Gân- 
dacel de turbat, Gândăcel, pl. Gândăcei şi Cafelul frasinilor. 
Prin urmare Românii nici nu aveau pe cine să-l numâscă 
ast-fel. 

Laurian şi Massim asemenea se îndoesc că numirea acésta 
sar atribui de către popor insectului Cantharis unctuosa. 

Iată ce gic eï: 

: Boul Domnului = Boul lui Dumnedeu = ? Cantharis unc- 
tuosa lui Lineu. Pe cât ne aducem noi aminte din gura po- 
porului, Boul lui Dumnedei este un insect cu aripidrele pe- 
stritate cu picăţele roşii si negre, căruia, dacă nu ne ingéla 
memoria, se dă şi mai des numele de Vaca lui Dumnegeu (4). 

Din descrierea acésta resulta că Boul lui Dumnedeu nu e 
Cantharis unctuosa, dar nici Lucanus cervus sau Scarabeus 
lucanus, ci cu totul alt insect si anume acela pre care Ro- 
mânii din Bucovina îl numesc Buburuzd şi Mariufa, lat. Coc- 
cinella septempunctata L. 

Si cum că într'adevăr insectul din urmă, adecă Bubu- 


ee n aa 





ae 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan 

(2) Vedi cit. de mai sus. 

(3) Dicf., t. I, p. 27. 

(4) Dicționarul limbei române, Bucuresci 1871, p. 242. 


38 


ruza, e numit în Téra-Romanésc&é Vaca lui Dumnegei, ne pu- 
tem incredin{a nu numai din spusa lui Laurian şi Massim, 
ci si din Zoologia lui Nanian (1). 

Şi mie încă mi-este cunoscut că unii Români daŭ numirile 
acestea şi altor insecte. 

Cu tóte acestea ele se potrivesc mai bine numai insectului 
Lucanus cervus. Şi iată de ce: 

Am amintit chiar la început că fălcile acestui insect, nu- 
mite în limba poporului cérne, samenă întru cât-vă cu cór- 
nele unui cerb. De aici apoi şi numirile sale la Românii din 
Bucovina: Bou, fem. Vaca, Bourel, Cerb, Cerbariu, Taur şi 
Buhaiu, iar la cei din Transilvania, Ungaria şi Banat: Bou, 
Cerb, Cornac şi Cornencit. 

Tot de la făptura falcilor acestui insect îi vin si unele din- 
tre cele-lalte numiri de origine străină, precum Ragace si 
Raguciu, etc, dacă nu cum-va stati numirile acestea in le- 
gătură cu verb. a rage. Cei putin aga resultă din cele ce 
ni le spune Cihac în privinţa acâsta, şi anume: Rogaciu, ka- 
gaciu, Rudașcă, Rădaşcă (pour rogaşcă) Lucanus, cerf-vo- 
lant; vsl. rogt, rogli, cornu, rogati cornutus; russ. rogati 
cerf-volant; ceh. rohaé, cerf-volant; nsl. rog, rogati, cerf-vo- 
lant (2). 

Cât privesce numirea Rogaciu eu unul n'am audit-o până 
acuma de la nimeni, şi cu atâta mai puţin cuv. rogașcă. 

Deci după cât mi se pare mie, Cihac a inventat anume 
aceste două numiri ca să pâtă deduce cu atâta mai lesne si 
pre cele-lalte numiri românesci de ia limba slavă. 

Însă el o puteă face acâsta cu numirile dejă usitate în 
popor, fără ca să mai aibă trebuinţă de inventarea unor 
numiri noué, despre cari Românii nici cu spatele nu scit 
nimica. 

Laurian si Massim din contră scrii: « Ragace şi Ragaciu 
s. m. şi Rudașcă s. f. Lucanus, Scarabeus lucanus, lucan, 
scarabei lucan ; specie de insecte, însă dincâce de Carpaţi 
cuvîntul nu e cunoscut» (3). 





(1) Op. cit., p. 137. 
(2) Dict., t. II, p. 317, 
(3) Glossarit, p. 487. 


39 


Iar în alt loc: <-Rudașcă, Lucanus, Scarabeus lucanus, un 
insect lucuritoriu, ce nu lipsesce pe nopţi senine a lucuri ; 
compară rudă, din care Rudașcă pare a fi un derivat» (1). 

Radaşcă e de bună séma Lucanus, însă descrierea ce i-o 
dau autorii nu se potrivesce de fel la Lucanus=— Boul lui 
Dumnedeu, ci ea se potrivesce la un alt insect si anume la 
Licuriciu, lat. Lampyris noctiluca L. care intr’adevér licu- 
resce sau lucuresce n6ptea, după cum se exprimă autorii. 

În fine ce se atinge de numirea Caraban, fem. Carabană, 
cred că stă în legătură cu cuv. cardbus lat. carabus. 

Atâta de o cam dată în privinţa numirilor acestui insect. 

Şi acuma să trecem la datinele şi credinţele Românilor 
despre dinsul. 

În unele comune din Rucovina, precum bună-6ră in Brăesci, 
Băieşesci şi Stupca, distr. Gurei- Homorului, Tereblecea, distr. 
Siretului, şi în oraşul Storojineţ, îndatineză Românii a prinde 
câte un Boul lui Dumnedeu şi a-l pune pe vacile știre, a- 
nume ca să se alunge şi să nu sângere, credând că vaca pe 
care se pune, de bună-s6mă se alungă si nici când nu sân- 
geră (2). 

În comuna Măzănăesci, distr. Gurei-Homorului, când află 
vre-un Boul lut Dumnedeu perit, îl ieau, îl piséz& mărunţel, 
îl pun în tărâţe, şi-l daŭ apoi dimpreună cu acestea vacilor 
mulgét6re de mâncare, anume ca să dea lapte (3). 

În Vilaucea, comună peste Prut, în timpul de faţă mai 
tâtă rutenisată, îl pun pe viţeii cei mici, anume ca să crésca 
mari şi să fie tari, iar Vaca lui Dumnegeiu o pun pe vacile 
cele a féta, anume ca să fete mai de grabă (4). 

În Crasna, districtul Storojineţului, ieaii 6menil séra înainte 
de Sdndiene mai mulţi Boure: şi-i aruncă în ogérele cu 
hrişcă, anume ca acâsta să fie roditâre (5). 

În Zăhăresci, districtul Sucevei, când se sperie cine-vă, 
prind un Boul luă Dumnedeu, îl pun pe un hârb cu jăratic 


(1) Glossariu, p. 450. 

(2) Com. de Luca Buliga şi Al. Bozonc, stud. gimn. şi dict. de Nic. 
Haraga. 

(3) Com. de Ostafie Moldovan, stud. gimn. 

(4) Com. de Victor Bodnarescu, stud. gimn. 

(5) Com. de Victor Petrescu, stud. gimn. 


40 


îl ard, si cu fumul ce iese dintr’insul afumă pre cel speriat, 
iar cenușa lui i-o dau ca s'o bea (1). 

În fine în unele comune, precum bună 6r& în Todiresci 
şi Soloneţ, districtul Sucevei, Frătăuţul-vechiu, districtul Ră- 
dăuţului şi Tereblecea, copilele gi fetele îndătinâză a prinde 
câte unul sai si mai multi Bowrer de aceştia, a le tăiă cór- 
nele, a le borti şi a le înşiră apoi la mărgele, iară băeţiia 
le legă la cheutorile cămeşilor, parte ca să nu se didche şi 
parte ca să nu-i musce cânii, când se duc la vre-o casă unde 
se află câni răi. (2) 

O sém& de neveste, ale căror bărbaţi sunt duși de acasă 
şi nu sciù unde se află, intrebuintéz4 Bourelul sau Boul luz 
Dumnegdeu ca un fel de trimis spre aducerea acestora. 

Asa nevestele, cari nu sciă singure unde sunt bărbaţii lor, 
prind un Bourel şi adresându-se cătră dinsul, rostesc urmă- 


t6rele cuvinte: 


Bourelul mei, 

Bourelul meu! 
Râgă-te lui Dumnedett 
Să vie bărbatul meu. 
De-a veni bărbatul meu 
Tu esti Boul lui Dumnedeu, 
Si de-a fi dus la rasboit, 
Să se 'ntârcă înapoi 

Sănătos 

Și voios. 
De-a fi dus la tălhărit 
Să mi-l aducă rănit 


Sau aga: 


Bou, bourelul mei! 

Râgă-te lui Dumnedet 

Să vie bărbatul meu. 

Si de-a fi, precum vreau eŭ, 
Să vie bărbatul mei, 

Tu esti Boul lu; Dumnegeiu. 


De-a fi dus la ciobănie, 
Să vie 
Mai tinerel 
Si frumusel, 
Să fiu fudulă cu el, 
Să vie ca un curcan 
Durăind ca-un bolovan. 
Hop, hop, hop, 
Bourelule ’n galop, 
Cu cârnele tot stringénd, 
Cu-uripele sbârnăind, 
Cu bărbatul mei venind! 


Si de-a fi dus în răsboiă, 
Să se ’nt6rca înapoi 
Sănătos 
Și voios. 
Si de-a fi dus la hotit 
Să-l aducă prigonit, 


(1) Com. de d-l G. Tomoiagă, cant. bis. 
(2) Augit de autor de la mai mulţi inși. 


41 


De-a fi la păcurărie, Hop, tup, dourelule, 

Să vie cu voinicie, Hop, tup, voinicelule, 

Ca el altul sa nu fie, Cu cârnele sfaraind, 

Sa vie ca un curcan Cu bărbatul met venind! 


Durăind ca-un bolovan. 


Iar după ce rostesc cuvintele acestea, îi fac vint ca să 
sbére (1). 

Copiii din Transilvania şi cei din Banat, rumpénd cór- 
nele de Cornac sai Boul lui Dumnedeii şi legându-le la cheu- 
t6rea de la grumaz, le pârtă în credinţă că nu le va curge 
sânge din nas, şi cei surdi că vor augi mai uşor (2). 

Românii din Transilvania mai cred şi mai dic încă: 

De vroi să al pér mare, pune tot-deauna córne de Radagca 
în apa cu care te speli pe cap» (3). 

Dacă o fată va purtà corne de Rddagca în păr, va avé 
păr frumos (4). | 

Aripi de Rădașcă in cosite de va ascunde, va avé păr 
frumos (5). 

Răduşcă în pălărie de vei purtà, nu vei avé durere de 
cap (6). 

Picidre de Radagca în buzunar de vei purtà, vei drumări 
bine şi sănătos (7). 

Cap de Rădaşcă de vei uscă şi măcinat îl vei da la cane, 
hoţii la casă nu ţi se vor apropia (8). 

Când vrei cu cine-vă să te baţi, tine-ti trei dile mânile în 
apă fertă cu cârne de Radascd, că te vei face tare (9). 

Rădaşcă în n6ptea de Sf. Gheorghe în feréstra de vei află, 
e somn că ai picat în drag strigotlor (10). 


(1) Dat. Rom. din Câmpulung, com. de George Ciupărcă, stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Jéra-Hategului, com. de d-l Aron Densuşianu; — a 
celor din Maidan, in Banat, com. de d-l Ios. Olarii. 

(3) Dat. și cred. Rom. din Ragla. 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Bucerdea. 

(5) Dat. gi cred. Rom din Boziaş lângă Dics6-Szt.-Martin. 

(6) Dat. și cred. Rom din Rodna-nouă. 

(7) Dat, si cred. Rom. din Abrud. 

(8) Dat. şi cred. Rom. din Fărăgăi. 

(9) Idem. 

(10) Dat. gi cred. Rom. din Arcalia. 


42 


Rddasce în grajd de vei află, îţi va muri o vită (1). 

Românii din Moldova, când o vacă nu se gonesce, pun 
pe spinarea ei, ca si cei din Bucovina, o Rădașcă, ca să o 
înţepe cu cdérnele, şi cum o intép& se crede că se va goni. 
Femeile pârtă cârne de Rădașcă în codile de la cap, ca să 
nu li se deóche părul (2). 

Iar dacă pre cine-vă îl dâre fârlozul, adecă fluerul picio- 
rului, se unge cu cariu de stejar, adecă cu larvă de Boul 
lui Dumnegeu, pe locul unde-l dére, si fiind-c& acesta e 
unsuros, se dice că-i trece. 

O séma& de Români, tot din Moldova, rup capul Caraba- 
nului şi-l sug, dicând că sucul dintr’insul e dulce (3). 

Românii din Macedonia întrebuinţeză cérnele de Boulu 
al Dumnedeii in contra deochiului. În acest scop se l6gă de 
amuleta, în care se pune usturoii şi sare (4). 

În fine trebue să mai amintesc încă şi aceea că numirea 
de Boul lui Dumnedeu în vorba de téte dilele se aplică a- 
dese-ori unui om f6rte stupid sai fórte sanguinic şi mare 
bătăuş. Aşă audim nu odată gicându-se: « Dă-i pace, că acesta-i 
Boul lui Dumnegeu,» adecă stupidul stupigilor (5), sau: <lasă-l 
în pace, că acesta-i Boul lui Dumnedeu,» adecă: r&utăcios 
şi bătăuş, care, ca şi Boul lui Dumnedeu, cum pul mâna pe 
dinsul, îndată te bate. 

Iar o cimilitură din Lăpuş în Transilvania, şi anume despre 
femeiușca Boului lui Dumnedeu, sună aga: 


Care vacă sbora în aer? 
— Rudeşca (6). 


(1) Cred. Rom. din Mociu. — Tote datinele si credinţele acestea mi 
le-a com. d-l Th. A. Bogdan. 

(2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 9; — Idem, Istoria naturală 
medicală, p. 84. 

(3) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de Iordache Bran. 

(4) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(5) Laurian și Massim, Dicf. limbii române, p. 242. 

(6) Segétdrea, Budapesta, loc. cit. 


FAURUL. 


(Elater segetum I.) 





Atât pe semănături cât si pe fanate se află un gândăcel 
lungăreţ şi subţire, de colére castanie şi acoperit cu păr sur 
care, pringându-l şi punându-l cu spinarea în jos pe pământ, 
sare cu un fel de frémét drept in sus. 

Acest gândăcel, ale cărui musteţe şi picidre sunt cărămigii, 
iar scutul gâtului în forma unei potcéve de cal, se numesce 
în Bucovina : Faur, iar în Transilvania: Purecul dracului (1). 

Gândăcelul acesta, deşi e mic, e f6rte stricăcios, şi mai 
ales în stare de larvă, fiind-că r6de rădăcinile cele tinere 
ale pânei albe şi ale erbii ast-fel, că de multe ori nu se a- 
lege mai nimica din pânea în care s'a încuibat. 


(1) Dat. Rom. din Brașfalău, com. de d-l Th. A. Bogdan: «Purecul dra- 
cului» e o insectă lungârâţă, de colore negrie, care dacă o pui pe spate, 
sare drept în sus.» 


LICURICIUL. 


(Lampyris noctiluca L.) 


Cine a călătorit mai adese-ori în decursul verii ndéptea, si 
mai ales după apusul sérelui până către miedul nopţii, prin- 
tr'o pădure sau pe sub pólele acesteia, pe unde se află multe 
tufișuri, acela trebue numai decât să fi observat un fel de 
puncte lucitére ca nisce steluțe, cari zac nemiscate în érba 
saii cari plutesc încet prin aer. 

Aceste puncte lucit6re nu sunt nimic alta fără numai licu- 
rirea ce-o produce un gândăcel numit în cele mai multe părţi 
locuite de Români: Licuricii (1), iar în Bucovina, pe lângă 
Licuricii, încă si Faclieg (2), Fândraș (3), Focul lui Dum- 
negeii (4), Gândăcel scânteios (5), Lumină de pădure (6), 
Scânteuţă (7) şi Stelufa (8); la Românii din Meglenia: Li- 


(1) Enciclopedia română, vol. III, p. 100;— Laurian şi Massim, Dictio- 
narul limbii române, t. II, p. 164; — Nanian, Zoologia, p. 135; — Ana- 
nescu, Zoologia, p. 214. 

(2) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul: «Gandacelul 
acesta se numesce ast-fel de aceea, fiind-că lucesce ca o făclie.» 

(3) Dat. Rom. din Fundul-Sadovei, precum şi în alte sate de la munte, 
com. de Leon Latis, stud. gimn. 

(4) Usitat la Rom. din Reuseni, com. de Vas. Pop. 

(5) Usitat la Rom. din Rrăesci, com. de Ioan Pohoata, stud. gimn.: 
«Gandacelul acesta se numesce de aceea aga, pentru că strălucesce n6ptea 
ca o scântee.» 

(6) Usitat în Putna, dict. de Sam. Lucacii. 

(7) Usitat la Rom. din Stiulbicani, com. de Nic. Cotlareiuc, stud. gimn. 

(8) Dat. Rom. din Crasna, dict. de Anisia Iliuţ, téranca. 


45 


curiciu şi Sfitulică, iar la cei din Macedonia: Licuricii şi 
Liultac (1). 

Licuriciul e un insect mic şi 6cheg din familia Lampiri- 
delor; are corp întins, cam de 10 mm. de lung, gi móle ; 
antene în formă de fir; iar ‘in partea de dedesubt a abdo- 
menului organe de iluminat (fosforescenţă). El petrece de 
regulă prin 6rbă, sbóră rar, şi se află în tdéte ui. ăla locu- 
ite de Romani (2). 

Femeiusca Licuriciului se deosebesce f6rte mult de băr- 
bătuşul s&ii, şi anume prin aceea că întâiu: e mai lungă de- 
cât dinsul, adecă de 15-16 mm., al doilea: că are mai multă 
lumină fosforică, şi al treilea: că n’are de fel aripi, ci sâm&nă 
mai mult unei larve. De-aici vine apoi şi datina Românilor 
din unele părţi ale Bucovinei de a o numi, spre deosebire 
de bărbătușul său, Viermigor (3), Viermuj (4), Vierme luci- 
tor (5) şi Germe de putregaiu (6). 

Despre acest insect mic există la Românii de pe Câmpia 
Ardélului, com. Pogăcâua, următbrea legendă: 

<: Dice că scoborindu-se odată bunul Dumnegei din cer jos 
pe pămînt, a luat cu sine şi vr’o cati-va îngeri ca să le a- 
rate şi lor lumea în care trăesc 6menii pămînteni. 

Îngerii, umblând in colo gi’n céce prin lumea largă, cât 
timp vor fi umblat, le plăcură tare mult de lumea 6menilor 
păminteni, şi mai cu s6mă unuia aga în cât la despărţenie 
începu a plânge cu hohot, de-i curgeau lacrimile vale. 

«După ce se depărtară de pămînt, înălțându-se în sus către 
cer, Dumnegeti a întrebat ce au védut ei mai frumos şi ce 
le-a plăcut mai mult pe pămînt? 

: Îngerii răspunseră că biserică frumése, ori călugări îm- 
brăcaţi în haine potrivite, ori codru cu frunza verde, ori 


(1) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(2) Enciclopedia română, vol. III, p. 100. 

(3) Usitat la Românii din Tereblecea, com. de Paul Scripcariă, stud. 
gimn şi la cei din Valea-Putnei, com. de Em. Antonovici, student 
gimnasial. 

(4) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi, agricultor. 

(5) Dat. Rom. din Câmpulung, com. de Vas. Burduhos;— cf. Dr. N. 
Leon, Zoologia medicală, p. 9. 

(6) Dat. Rom. din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic. 


46 


florile mirositâre, numai unul nu-i răspunse nimic, fără sta 
trist şi îngândurat. 

«Mai în urmă îl întrebă Dumnegei şi pe acesta că pentru 
ce e atât de trist si de ce nu réspunde nimic? 

— «Mi-e frică că mă vei certă răi ! — îi răspunde îngerul. 

— «Nu-ţi fie temă de nimic! —if gise Dumnegei, —câci 
de una şi aceea-si sorte vă veţi bucură! 

«Îngerul, cădând în genunchi dinaintea lui Dumnedei, cu 
ochii scăldaţi în lacrimi îi gise : 

— «Démne! îs trist si amărit de aceea, că ochii unei pă- 
mintene mi-aii picat asa de dragi, cât nu-i modru ca să-i mai 
uit vre-odată, fiind aga de frumoși cum nu mai v&gusem 
nică odată! 

— «Şi aï cul erai ? — întrebă Dumnedei. 

— «Ai unel păstoriţe, ce păsceă of albe pe un câmp verde! 

— «Şi al grăit ce-vă cu ea ? — întrebă iarăși Dumnedet! 

— «Da! căci imi căduse dragă, şi l-am spus că mi-asi da 
vi6ţa mea ingerésc& pentru ochii ei cei albaştri ca cerul 
înseninat ! 

«Augind Dumnegewt cele spuse, începi a se face îngându- 
rat, si din om cu fafa senină şi fruntea curată se prefăcù 
întrun moşn6g cu fruntea t6tă creţe. Şi apoi, cum mergeau 
asa, înălțându-se cu toţii încetinel către scaunul cel dumne- 
geesc, ajungând la marginea cerului, Dumnegeiu îi opri in 
loc si le gise : 

— «Sciti că dacă veţi merge cu toţii în cer şi vë veţi în- 
tâlni cu cei-lalți îngeri, acolo veţi povesti despre lucrurile 
cele pamintene, şi fiind-că lucrurile acestea nu-i ertat ca să 
le scie şi cel din cer, acum vě opresc pe toţi aici! 

«Si cum rosti cuvintele acestea, Dumnegei i-a prefăcut pe 
toți în stele lumindse, lucind de fericire că ele in tótă vre- 
mea pot vedea lumea pămîntână. 

«Îngerul cel îndrăgostit, prefăcut fiind şi el în steă, nu lu- 
cia de bucurie, ci mereŭ scăpără, aruncând scântei de foc 
asupra celor-lalte stele. 

«Dumnedeii, védénd că din asta aŭ să se intimple nein- 
telegeri intre stele, a luat pe stéua cea plangétére gi, des- 
lipind-o de pe cer, i-a dat drumul spre pămînt, aruncand-o 
asa de tare că tot in picuri de scântei a picat pe pămînt, 


47 


umplénd intreg câmpul, unde fata cea cu ochi albaştri eră 
cu oile. 

« Scânteile acelea însă nu s’ati stins, ci s'au făcut Licurici, 
pentru ca să nu-i pi6ră urma îngerului celui îndrăgostit în 
fata cea pămintenă. 

*De-atunci a trecut multă vreme, dar şi acuma se poves- 
tesce că Licuricii nu sunt alt ce-vă decât scântei din stéua 
cea aruncată de pe cer» (1). 

O altă legendă despre Licuriciu, tot din Transilvania, 
com. Mădăraş, sună precum urmeză: 

«Pe vremea slobodeniei, udecă pe când s'au fost despărţit 
îngerii lui Dumnedet de îngerii Satanei, se spune şi se po- 
vestesce că îngerii cei rei, adecă ai Dracului, s'aii dus de-a 
stânga, adecă în spre porţile Iadului, iar îngerii cei buni, 
adecă ai lui Dumnedei, s'au ales de-a drâpta in spre usa 
cerului. 

«În învălmăşâla cea mare, alegându-se careşi pe partea 
sa, unul dintre îngerii ce; réi, mai drăcos şi mai prefăcut, 
şi-a învârtit c6da colac şi s'a vârit între cei de-a drépta, 
vrând, vedí bine, ca să ajungă si el în cer, nici prin minte 
trecându-i că Dumnegei îi scie gândul, iar că Sdn-Petru la 
ușa Raiului o să-l deă de gol. 

«Si aga, după ce cu toţii se despărţiră, se luară care în 
cotro in spre locul ce i-l alese Dumnegei, după faptele 
făcute. 

-Ingerii Satanei se duceau la stânga, ascundându-se în 
adâncul pămîntului, unde îi aşteptau slujbaşii mai marelui 
dracilor; iar îngerii cei buni şi drepţi se înălțaii cu pompă 
şi între cântece îngeresci în sus spre cer, unde locuesce 
Dumnegeiu cu sfinţii lui slujbași. 

« Îngerii Satanei mergeai plângând, văetându-se si rum- 
pendu-şi hainele și smulgându-şi părul de supărare şi necaz, 
iar ai lui Dumnegei mergeai voioşi, ţinându-se de mână unul 
cu altul şi cântând cântece sfinte şi dumnedeesci. 

«Şi aga, în voie bună si veselie, ajunseră la ușa raiului 
unde Sân-Petru, stând cu cheile raiului la îndemână, după 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 


48 


ce se uită la revaș, da fie-căruia drumul în raiu, după ce-i 
găsiă însemnătura. 

«La urmă sosesce şi îngerul cel rev, ce cu hamnișa voia 
să se våre în cer, şi uitându-se Sân-Petru la el, nu i se 
prea împărei, că i se înroşise nasul şi i se îngălbenise fata, 
şi de aceea se apucă a-i caută semnătura pe révas. Dar când 
colo, ce să vadă? îl găsesce între cei din partea Satanei. 

«Sân-Petru, v&gându-i hamnișagul, nu dice nimic, fără îl 
iea de mână şi-l aruncă jos, însă aga de tare, de tot sfărmi 
şi bucățele s'a făcut. 

«Ajungând îngerul cel reu jos în sfarmi şi bucățele, nici 
mai marele dracilor n'a vrut să-l mai primâscă, fără l-a lăsat 
de minune la lume. 

«Din sfărâmăturile şi bucăţelele acelea apoi s'au făcut o 
mulțime de viermuleti, cari si acum îi vedem luminând séra 
pe marginea drumurilor şi la cari noi le dicem Licurici» (1). 

A treia legendă despre Licuricii, aşişderea din Transil- 
vania, com. Fărăgău, sună aga: | 

«Odată, când Satana aveă copii şi umblă pe pământ, ca 
şi noi 6menii de acum, se începu o sfadă mare între Satana 
şi copiii lui pentru o părticică de pămînt, căci, vedi, dâră 
si eï se immultisera aga de tare, de nule mai ajungea pă- 
mintul. 

«Feciorul cel mai mare, védénd îndărătnicia tătâne-săi, 
care nu vrea ca din a lui să dea nimic până după morte, 
se luă cu dinsul la hart, că dór nu le cădeă bine ca tată-so 
să aîvă prea mult, iar ei să fie peritori de f6me pe ulite. 

«Nici una, nici alta, far’ la urma urmelor ajunseră la 
trântă, punând legătură, că cine va învinge, aceluia să. fie 
tótă moşia. 

«Si aga, după multă sfadă, se puseră pe hart si isbindu-se 
şi trântindu-se care-și de putere, nici unuia nu-i isbuti a-l 
omori pre celă-lalt. 

«Feciorul, végénd puterea tătâne-seii, se mânie si mai tare 
gi, sulvucându-și (2) mânecele, se apropie de el şi-l strînse 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(2) În Bucovina se dice a sufuică şi a suflecă; sufulcandu-si şi su- 
flecându-şi. 


49 


cu atâta putere, de se lati în mânile lui, apoi învârtindu-l 
odată rótă il svârli peste cap de dunga unui bolovan, de 
tot sfărmi s'a făcut. 

< Sfărmile acelea apoi s'aă schimbat în nisce viermuleți 
mici şi sclipicioşi, ce şi adi îi vedem n6ptea pe d + scli- 
pind ca şi nisce capete de moșini (1). 

< Şi la aceşti viermulefi noi le dicem Licurici» (2). 

A patra şi ultima legendă despre Licuriciù, si anume din 
Țera- homânEscă, sună precum urméza: 

«Povestea bătrânâscă spune, măre-leţ, că în vremea veche 
lumea eră mai bună și pămîntul mai curat ca acum. D'aia 
si Dumnedei şi sfinţii umblau pe pămînt. Si sfinţii își aveai 
şi ei cuprinsul lor, cum bună-dră avem si noi adi: casă, 
masă, vitiş6re, copilaşi, şi de tóte câte trebue la casa omului. 

Între sfinți însă, ă] mai însemnat eră Sfeti-Petrea. El 
umblă mai mult cu bunul Dumnegei p'un drum. Dar îşi 
aveă si el, ca tot Românul, rostu lui, casa şi tâte treburile 
în bună rânduélă, ca un sfînt al lui Dumnedei, ce eră. 
Povestea bătrânâscă. spune că, între alte avuturi ale sale, 
avea şi o herghelie însemnată de cai frumoși, tot unu şi 
unu: negri în păr ca pâna corbului şi iuți ca focul, de 
mâncau nori, nu alta. Mě rog d-vâstre. cai de sfint Si 
dă-le pace! 

«Si in vremurile alea, « cum din păcate şi acum, pe lângă 
sfinți — Gmenii lui Dumnegei — erat: şi destui hoţi de 
codru, căci si Dracu şi-a avut şi-şi va avé tot deauna partea 
sa în lume. 

«Dar mal înainte vreme hoţii erau tot mai puţini şi mai 
cu frică şi ruşine şi sedeati prin codri neumblati decât de 
duhuri rele; pe când in giua de adi, din păcate, hoţii s’at 
immultit atât de tare, in cât mai nu e colt unde să nu dai 
de eï: în sate, în oraşe si pe tot locul, te fură giua nă- 
miag& mare, ba te fac de le dai cu mâna ta si tu rămâicu 
o mână la inimă şi cu alta scărpinându-te în cap! 

«Un hotoman de frunte, pe vremurile alea, eră şi Cucu. 


(1) Mogint = catranite, aprinjidre, chibrituri. 
. (2) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 


Marian, Insectele. 4 


50 


«De unde şi până unde că acesta află de caii lui Sfeti- 
Petre şi îşi puse în gând să-i sterpelésca. 

« Vreme multă nu mai trecu la mijloc, de vreme ce Sfeti- 
Petre era mai mult călător p'în lume cu Dumnedei, şi asa 
într'o n6pte faci cum făcu şi-i fură caii, şi cu ei la pădure, 
băete! 

<A doua di pică şi Sfeti Petre din călătoriile sale. Si cum 
veni, într6bă de cai. Cail nicăiri! Că o fi, că o drege, că 
sucita, că învârtita, nu sunt caii şi pace! Ei! de luat ia 
luat, dar cine i-a luat şi unde ï-a dus? 

«Sf. Petre, ca un sfânt al lui Dumnedeti ce eră, numai de 
cât ghici hoţul: Cucu i-a luat! şi după el copii! 

«Sf. Petre cert. de la Dumnegei să-i dea cati-va câni voi- 
nică, cu cari să plece p'în păduri după cai. 

«Dumnegeti îi dete lupii, şi de atunci Jupii ati rămas să 
fie cânii lui Sf. Petre. 

«Si plecă Sf. Petre cu cânii după el, şi réscoli tóte pă- 
durile si tâte hududéele, de diminéta până séra si de urma 
cailor nu maï dete gi nici de a hoţului. Îl apucă néptea in 
pădure si eră o n6pte d'ale de să-ţi dai cu degetele în ochi 
de întunerec, beznă nu alt ce-vă, mai întunerec ca în Iad. 
Nu mai vedea Sf. Petre în cotro să mai apuce. Atunci se 
rugă el la Dumnegei să facă vre-o minune, ca să-i lumi- 
neze calea. 

«Dumnegeii sfintu ascultă rugăciunea lui Sf. Petre si cat. 
te-ai şterge la ochi se umplu t6tă pădurea de Licurici. _ 

«Sf. Petre se înveseli si pe lumina Licuricilor mai căută 
caii tótă n6ptea prin păduri, iar la giuă se intérse acasă 
tot fara cai. 

«Atunci Sf. Petre blestemă pe Cuc ca să se prefacă in 
pasăre n6gră, să fie cobe rea şi singur să-şi spue numele 
unde s’o află. 

«De atunci hoţul Cucu a rămas pasăre nâgră şi bleste- 
mată, si când ţi-a cântă în spate, pe casă sau în curte, 
morte insemnéza, gi el alt ce-vă nu mai dice, decât isi 
strigă t6tă diua numele prin păduri: Cucu! cucu! 

«Şi Cucu are mare frică de Licurici. De aceea cum se 
ivesc Licuricii prin păduri, el incet6éz& de a mai cântă, cre- 


51 


dénd că Sf. Petre îl caută iar să-l pringă, pentru că i-a 
furat caii. 

«Licuricii sunt blagosloviti de Sf Petre ca să lumineze 
calea rătăciţilor prin păduri: ei sunt facliile pădurilor. 
Ei se ivesc tot aprépe de Sf. Petre, adecă de diua lui Sf. Petre 
cam prin postul lui Sân-Petru. Atunci şi Cucu tace, cum 
vine şi vorba cântecului: 


Veni Postu lui Sân-Petru, 
Părăsi Cucu bugetu 
Si turturéua valcéua 
Si mandruta poticéua> (1). 


Pe lângă legendele înşirate până aici, Românii, şi cu de- 
osebire cei din Transilvania, mai cred şi mai gic că: 

Licuriciul e feciorul Dracului (2). 

Licuriciul e puiul Satanei, care a îndemnat pe Juda ca 
să vindd pe Christos (3). 

Licuriciul e ochiul dracului, de aceea nu-l lua în mână 
că te duce (4). 

Licuriciul e ochiul şerpelui din raiti (5). 

Licuriciul e scânteia ce a sărit din ochii dracului, cand 
s'a bătut cu archanghel Michail (6). 

Lăcuriciul e scânteia din stéua, care s'a ţinut mai luminósă 
ca luna (7). 

Licuriciul e scânteia eșşită din plésna sărită din sbiciul 
lui San-Peiru (8). 

De aici vine apoi că: 

Cine are Licurici pe lângă casă, e semn că acela e prieten 
dracului (9). 

Cine găsesce Licurici multi, e semn că îl iubesce dracul (10). 


— m ee — 


(1) Com. de S. Sa par. T. Bilagel. 

(2) Cred. Rom. din Samsud. 

(3) Cred. Rom. din §S.-Magherus. 

(4). Cred. Rom. din Gurghii gi S.-Cristur. 
(5) Cred. Rom. din S.-Cristur. 

(6) Cred. Rom. din Runc. 

(7) Cred. Rom. din Chiraleș. 

(8) Cred. Rom. din Arcalia. 

(9) Cred. Rom. din Fărăgăă. 

(10) Cred. Rom. din Teiuş. 


52 


Cine va află néptea Licurici pe perină, e semn că s'a îm- 
prietenit cu diavolul (1). 

Cine va află néptea Licurici pe hainele pe cari s'a culcat, 
e semn că s'a culcat lângă Satana (2). 

Cine porta Licurici cu el, pârtă ochii Satanei (3). 

Cui îi plac Licurici, aceluia îi place dracul (4). 

Cine voesce să se împrietenâscă cu Satana, acela să stringa 
Licurici de pe drum (5). 

Din contra insa: 

Cine vrea ca să nu aibă val (tr6bă) cu dracul, acela să 
nu calce Licuricii de pe drum (6). 

Si dacă: 

Va strînge 99 de Licurici şi rupându-le capul, îi va pune 
la un loc, atunci e bine (7). 

Licuriciul, după spusa Românilor din unele parti ale Bu- 
covinei, se arată mai cu s6mă a vreme bună, nici când însă 
a slótă (8). 

După spusa Românilor din alte parti ale Bucovinei însă, 
când se vede Licuriciul sburând, iară femeiuşca sa strălu- 
cind prin tufişuri, atunci e un semn că a doua gi sau chiar 
în n6ptea aceea are să plâie. Pléia n'are să fie vehementă, 
ci liniştită. Iară dacă a plouat mai multe gile după olaltă 
şi Licuriciul, care in restimpul acesta nu se putea nicăeri 
observă,: se arată de odată sburând prin aer sau strălucind 
prin tufișuri, atunci e semn că în scurt timp după acâsta 
are să înceteze plâia cu totul şi că are să urmeze timp bun, 
frumos si câlduros (9). 

Românii din unele parti ele Zransilvanie: însă cred gi 
spun că: 


(1) Cred. Rom. din Serefel. 

(2) Cred. Rom. din Herina. 

(3) Cred. Rom. din Galaţi lângă Bistriţa. 

(4) Cred. Rom, diu Bistriţa. 

(5) Cred. Rom. din Budus. 

(6) Cred. Rom. din Faragai. 

(7) Cred. Rom. din Cătina.—T6te credinţele acestea mi le-a comunicat 
d-l Th. A Bogdan. 

(8) Cred Rom. din Carapcii, dict. de Vas. Carcii. 

(9) Com. de d-l Ioan Nistor, cant. bis. 


53 


Licuriciu vinét a vedé, e semn că se va schimbă vremea (1). 

Licuricii vara de timpuriii a vedé, e semn de an căl- 
duros, iar: 

Licuricii t6mna târdiu a vedé, e semn de tâmnă lungă (2). 

Tot la Românii din unele părţi ale Transilvaniei, pe lângă 
acestea, mai există încă şi următârele credinţe despre Licu- 
riciu, şi anume: 

Licuriciu fără soţie de vei vedé, e semn că are să ţi se 
intimple ce-vă neplăcere (3). 

Licuricii cu soţie de vel vedé, e semn bun, vei avé bu- 
curie (4). 

Orbul, care va află 9 licurici, îşi va căpttă vederea (5). 

Licuricii uscați şi ţinuţi la grindă e bine (6). 

Cine are durere de ochi şi va purtă Licurici la sine, acela 
se va însănătoşă (7). 

Şi în fine: 

Copilul, în a cărui scaldă se va pune trup de Licuriciu, 
acela se va face luminat la minte (8). 

Cel ce va prinde 7 Licurici şi-i va scăldă în lapte dulce, 
acela va scăpă de frigurz (9). 

Cel ce voesce să-și scape găinile de uliii sai de gafă, să 
aşeze 4 piei de Licurici în patru cornuri ale grădinii, că ve- 
nind uliul se va speriă de ele şi va fugi (10). 

Cine va prinde mai mulţi Licurici şi-i va pune pe vitele 
cari nu se gonesc, vitele aceluia îndată se vor goni (11). 





(1) Cred. Rom. din Şamșudul-de-câmpie. 

(2) Cred. Rom. din Fărăgău. 

(3) Cred. Rom. Pogacéua. 

(4) Cred. Rom. din Pogacéua si Măldăraş-de-câmpie. 

(5) Cred. Rom. din Riciu-de-câmpie. 

(6) Cred. Rom. din Craifalău. 

(7) Cred. Rom. din Bozed. 

(8) Cred. Rom. din Milagel. 

(9) Cred. Rom. din Band. 

(10) Cred. Rom. din Şiei-Odorheiă. — T6te credinţele acestea mi le-a 
com. d-l Th. A. Bogdan. 

(11) Dat. şi cred. Rom. Jéra-Romdanésca, com. de S. Sa par. T. Bălășel;— 
şi a celor din Banat, com. ded-l Ios. Olariu: -Româncele dia unele parti 
ale Banatului indatinéza de a prinde cate un Licuricii şi a-l aruncă pe 
vitele de prăsilă, in credinţă că acestea se alungă mai de grabă şi devin 
producétore.» 


54 


O sémă de Romance din Bucovina, cregénd că Licuriciul 
este focul lui Dumnedeu, şi având copii mititei bolnavi de 
plânsori, adecă cari nu pot dormi şi din causa acésta plang 
necontenit diua şi n6ptea, se îndrâptă după ce apune sérele 
cu fafa într'acolo, unde sciii că se află multi Licurici, si 
cum zăresc pe vre-unul licurind, încep a rosti următârele 
cuvinte : 


Dragul mei, | Și-ţi Incaldesce 
Puiutul met! | Manutele 

Iea focul lui Dumnedei, Si piciorutele, 

| 


Deci du-te Si las’acolo 
Iute Plânsorile 
Pan’la el Si strinsorile 


Si vin'apoi 
La mămuca înapoi! (1) 


Si’ncetinel 
Apropie-te de el 


Sati asa: 
Dragul mamii puisor, | Durerile 
Iată colo un focgor! ! Si téte chinurile 
Deci grăbesce Si neodihna. 
Si pornesce Si-tI iea de-acolo 
De-ti încăldesce | Odihna 
Piciorutele | Si crescerea 
Si manutele | Si intérce-acasa 
Si-ti las’acolo Sănătos 
Plansorile, Si voios! (2) 
Strinsorile, 


Rostind cuvintele acestea, se crede c& copilul bolnav de 
plânsori se insdnatoséza, nu plânge mai mult gi dérme liniştit. 

Româncele din unele părţi ale Moldovei aŭ datină de a 
prinde Licurici şi a-i ferbe cu apă si cu apa acésta a se 
spălă apoi pentru sperietura (3). 

În fine merită a fi amintit şi aceea că Licuriciul sau Gân- 
dacul strălucitor, după cum se mai numesce acest insect în 


(1) Dat. Rom. din Reuseni, com. de Vas. Pop. 
(2) S. Fl Marian, Nascerea la Români, p. 361. 
(3) Dr. N. Leon, Zoologia medicald, p. 10. 


55 


unele părţi ale României, este f6rte mult admirat de 6meni. 
Feciorii mai ales string adese-ori mai mulţi inşi de aceşti 
gândaci şi puindui prin pălării, acestea aŭ în interiorul 
nopţii un aspect ca si când ar fi fermecate. Iar fetele, cule- 
géndu-i, îi pun prin pahare şi dimpreună cu acestea prin 
fereşti (1). 


——_ 





(1) Com. de d-l S. Teodorescu-Chirilean. 





MUSCARIUL. 
(Telephorus fuscus L.) 


In apele din munţii Bucovinei se află mai multe specii de 
pesci şi anume: 

Lipanul, pl. Lipeni; 

Pastravul, pl. Păstrăvi ; 

Lostica, pl. Lostici, sat. Lostoca, pl. Lostoci şi Lostucă, pl. 
Lostuci ; 

Boieșteanul, pl. Boieşteni sau Boiștiul, pl. Boiști şi Boiste, pl. 
Boiști ; un fel de pesce mic de mărimea Grindeei; 

Grindeiul, pl. Grindei saă Grindéua, Grindea şi Grindéla, 
pl. Grindele şi Grinde:a pl. Grindeie ; 

Mréna, pl. Mrene, dim. Mrenișdră, pl. Mrenigére şi Mrenuja, 
pl. Mrenufe (1); 

Sglavocul, pl. Sglavoct sau Sgldvéca, pl. Sglăvoce, numit 
altmintrelea si mai ales de către Românii de la ţâră, unde 
asemenea se află, Midhaiu, pl. Midhai, Mnidhait, pl. Mnid- 
hai, Midhariu, pl. Midhari, Mnidhariu, pl. Mnidhari şi Män- 
tus, pl. Mântuşi (2); 


(1) Se dice că dacă un om, care are gdlbenare, va pune o Mréna 
întrun lighian de aramă cu apă si se va uită drept în ochii ei, Mréna 
respectivă îndată piere și după aceea devine atât de venindsa, că nu- 
mai decât trebue să se îngrâpe în pământ, ca să nu seatingă cine-vă 
cu mâna de dinsa, căci atingéndu-se, îndată se învenineză. Omul îusă, 
care s'a uitat în ochii ei, nu mult după aceea se vindecă de gdlbenare. 

(2) Între măruntaiele Mnidhariului se află un fel de untură care, după 
cum spun o sémaé de Români, e bună de léc pentru alunele, sing. a- 
lunea, germ. Sommersprossen, şi plămâişe, sing. plămăişă, germ. Leber- 


51 


Clénul pl. Cleni, dim. Clenuf, pl. Clenuţi, un pesce cu solzi 
albi, strălucitori, care trăesce mai cu s6mă unde e apa mai 
adâncă ; 

Ochianul, pl. Ochieni sau Ochiana, pl. Ochiene, care séménad 
cu Mréna, dar e ce-vă mai mare decât acâsta ; 

Svârluga, pl. Svârlugi; 

Porcutul, pl. Porcuţi sau Porcugorul, pl. Porcușori, care 
trăesce mai mult în apă mâl6să; 

Beldifa, pl. Beldife ; 

Scobaia, pl. Scobăi, care însă numai rar când trece de la 
apele de ţeră la cele de munte; 

Poduţul, pl. Podufi, care e ca un Lipan de mic; 

Fusariul, pl. Fusari, numit altmintrelea şi Pișcariu, pl. Piș- 
cari şi Chigcarii, pl. Chigcari, căruia, când are să se mănânce, 
i se taie capul; 

Plotica, pl. Plotiri, un fel de pescigor mic cu ochii roşii; 

Costrăşul, pl. Costrăşi ; şi în fine: 

Carașul, pl. Caraş, dim. Cărășel, pl. Cărășei (1). 

Unii dintre pescii aceştia, şi cu deosebire păstrăvii, se 
prind n6ptea cu mâna sai cu odstea (2) la lumina fa- 
chiei sau a fachiului (3), iar alţii giua, parte cu mâna 
şi parte cu diferite instrumente, precum: cu lésa (4), cu 


fleckchen. Cine are alunele sau plămâişe, acela să ieă untura acâsta si 
s’o anine în fata sorelui de un cuit, iară de desubtul ei să pue un tal- 
gerag și apoi cu ceea ce se topesce ca untul-de-lemn să ungă alunelele 
sai plamdigele şi apoi se vindecă de dinsele. 

(1) O parte dintre aceste numiri de pesci am audit-o eu singur de la 
mai mulţi Români din districtul Câmpulungului şi al Dornei, iar o 
parte mi-au comunicat-o George Vedean si George Croitorit, stud. gimn. 

(2) Sub cuv. oaste, pl. oâsti sai ostră, pl. ostre şi ostrie, pl. ostrii se 
înțelege un fel de instrument de fer in forma unei dărgi, cu care se 
străpung pdsiravii, când es noptea la lumină. 

(3) Fachia sau fachiul e un fel de făclie, care se face sai din nisce 
despicături lungi. subfirele gi rășinse de draniţă, sau din scârţă de 
mestécan in forma unui bucium, care se unge apoi cu rășină şi care 
apringéndu-se arde gi luminéz& aga de tare, că nici vintul cel mai mare 
n’o stinge. Pdstrdvii, tragénd la lumina fachiei, pescarii îi Sepu în 
spate cu oastea şi-i scot apoi afară. 

(4) Lésa este un instrument făcut din nuele de răchită, şi anume la 
un capét lată, iar la celă-lalt îndoită în forma unui gurguiu. Acésta se 


58 


vârșa (1), cu sacul de pesce sau crisnicul (2), cu rdstóca (3), 
şi cu unghifa. 

Pescarii, cari prind pescii cu sacul de pesce sau cu cris- 
nicul, aŭ datină de a-i scormoni şi a-i alungă de pe sub pietre 
şi de pe sub rădăcini spre crisnic cu un fel de botă lungă 
provădută la capătul de jos cu o măciucă, care se numesce 
stiulbic, de unde apoi si verb. a știulbică, adecă a da cu 
stiulbicul (4). 

Pescarii însă cari prind pescii cu unghifa, voind a-i ade- 
meni, pun intr’acésta, între multe altele, f6rte adese-ori inca 
şi un fel de insect, care se numesce în Bucovina: Muscariu, 
Ciobotaras, Doftor şi Doftoras, iar in Banat: Gândac de 
salcă (5), lat. Telephorus fuscus L. sau Cantharis fusca L. 

Muscariul e un insect lungăreţ şi móle, are mustete în 
forma unui fir de për şi de colére nâgră; aripile de-asupra 
saii elitrele sunt negre şi acoperite cu păr scurt de col6ére 


pune unde curge apa repede și nu e tocmai adâncă, ridicându-se partea 
cea gurguiată o l6că mai în sus decât cea-laltă, şi lăsându-se acolo a- 
poi mai lung timp. Pescii dai de sine într'însa. 

(1) Vârşa este făcută asemenea din nuele de răchită, ¢ şi anume la un 
capét în forma unui calamăr cu grumazul întors inăuntru, iar la celă- 
lalt capăt ascuţită şi legată cu aţă. La gdrliciul ei se pune mămăligă 
sau alt ce-va ce le place pescilor şi apoi se aruncă acolo unde e apa mai 
adâncă, bună-sră într'o bulbonă sau scidind. Pescii venind si intrând 
înăuntru ca să mănânce ce se află acolo, nu pot esi mai mult afară. 

(2) Sacul de pesce sat crisnicul e un fel de impletitură de tort férte 
rară în formă pătrată şi prinsă cu cornurile de capetele a două nuele 
încrucişate și semicercuale cari, la rândul lor, de multe ori sunt prinse 
la încrucişătură de vârful unei prăjini. 

(3) Sub cuv. râstocă se înţelege rastocirea, adecă strămutarea cursu- 
lui unei ape de peo gârlă pe alta, și punerea unei vdrge cu gura la 
vale pe gârla rdstocitd, care prinde a seca, anume ca pescii, intorcén- 
du-se de la vale la dél, să intre în wdrgd. 

(4) De la cuv. știulbic cred că vine si numele satului Stiulbicani din 
districtul Câmpulungului în Bucovina. Tot în legătură cu cuv. gtiulbic 
cred că stă si subst. știulbină = bulbână mică, usitat la Românii din 
Biharia. Vedi despre acesta: M. Pompiliă, Graiul românesc din Bi- 
haria, publ. în Convorbiri lit., an. XX, Bucuresci 1887, p. 1.018. 

(5) Com. de d-l Ios. Olariu: «Gândacul de saică are mare aseménare 
cu Gândacul de frapsin, atâta numai că e ce-va mai mic și de colére 
cafenie.» 


59 


surie. Scutul gâtului e roşu și cuo pată nâgră la mijloc,iar 
picidrele negre. 

Muscariul e un insect răpitor, care se nutresce cu felurite 
musculite, de unde se vede că-i vine si numirea, însă mai 
cu s6mă cu Paduchi de frunze. El petrece férte adese-ori 
pe arbori gi pe tufișuri, iar larva sa, care se arată une-ori 
chiar şi érna, când e molosag, şi din care causă se numesce 
apoi de către uni! Vierme de omet, stă ascunsă pe sub pietre 
şi pe sub rădăcinile arborilor, unde se nutresce cu felurite 
vietăţi mici. 


CARIUL. 
(Anobium pertinax L.) 


Nu unuia si nu odată cred că i se va fi intimplat ca, 
culcându-se séra intr’o odae în care se află multe obiecte 
de lemn, să audă, înainte de ce a apucat să adârmă, un fel 
de sunet in vre-unul din pă&reţi sau în vre-o ic6nă, care 
s6mă&nă cu tictacul unui orariu de buzunar. 

Acest sunet regulat, ca şi tictacul orariului de buzunar, 
nu e nimica alt ce-vă decât sunetul ce-l produce în decur- 
sul nopţii un fel de gândac mititel numit pretutindini, în 
téte ţările locuite de Români, Cariu, şi câte odată si Cariz 
mic, spre deosebire de alte insecte ce-vă mai mari, cari ase- 
menea bortesc si rod lemnele şi cari se numesc Car? mari. 

Cariul, deşi e un insect f6rte mic, cu tóte acestea însă e 
î6rte stricăcios, pentru că el intrând în vre-un părete, icână, 
dulap, pat, scaun, sat ce este, atâta ce-l cdresce, adecă atâta 
ce-l bortesce şi róde într'însul, până ce-l face mai tot făină. 

Însă el nu róde în fie-care lemn, ci numai în lemnele cele 
uscate şi moi si cu deosebire in cele ce se taie cand e lună 
veche (1). 

Pre lemnele din urmă atâta ce le bortesce şi róde până 
ce le preface intr’un fel de făină, numită în genere făină 
sau fanind de cariu (2). 


(1) După spusa Rom din Frătăuţul-vechid, dict. de Dumitru al lui 
George Covaşă; — a celor din Putna, dict. de Sam. Lucaciu; — și a 
celor din Carapciu, dict. de Vas. Carcii. 

(2) Dat. Rom. din Bucovina; — a celor din Moldova, dict. de C. S. 
Bucan; —si a celordin 'Ț6ra-Românâscă, com. de S. Sa par. T. Bălășel: 
«Cariul este o insectă, care găuresce lemnul, scofénd un fel de făină 
de lemn, care in limbagiul poporului se numesce /dina de cariu.> 


61 


Cariul, după cum am amintit mai sus, e f6rte stricăcios, 
asa că lemnele bortite şi mâncate de dinsul nu se pot în- 
trebuinta la nimica, dór numai să se arunce în foc ca să 
ardă. Făina sa însă o s6m& de Români din Bucovina o în- 
trebuinţeâză, când aŭ lipsă, parte ca léc în contra opăritu- 
rilor, precum şi a altor rane, şi parte spre curăţenie. 

Asa bună-dră, când copiii cei mici, adecă cei de țâță, se 
opăresc, femeile sciutére ieaŭ făină de acâsta şi o presură pe 
locul opărit. Făcându-o acâsta, se dice că opăritura în scurt 
timp se vindecă (1). 

Ba făina de cariu se intrebuintéz4 nu numai la opărituri, 
ci si la alte rane. Asa dacă are cine-vă din te miri ce causă 
vre-o rană pe trup şi o presură cu făină de acâsta, rana nu 
mult după aceea se stringe şi se vindecă (2). 

Însă nu fie-care făină de cariti e bună la rane, ci făina, 
care are să se intrebuinteze spre acest scop, trebue să fie 
căutată mai întâiu de ce fel de lemn e, şi abiă după aceea 
să se intrebuinteze, pentru că dacă lemnul e stricăcios, atunci 
şi făina pdte să fie pericul6să, şi în loc să ajute, póte mai 
mult să strice (3). 

Pentru curățenie se iea numai forte puţină făind de carii, 
se pune în apă şi se bea. Făcând-o acâsta, cel ce a béut-o 
se curăţesce, ca şi când ar fi luat lécuri din spiterie (4). 

Făina de cariu e însă f6rte posnaşă. 

De aceea cel ce o bea sai o dă altuia de béut trebue să 
fie cu mare băgare de séma, căci cum bea mai multă, de 
cum cere trebuinta, îndată capătă nu numai un t¢trépéd 
forte mare, ci chiar şi vintre, şi dacă nu caută cât mai de 


(1) Dat. Rom. din Drăgoesci, dict. de Zamfira Brădăţan, si com. de 
Isae Brădăţan, stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Carapciă. dict. de Vas. Cârciu; — gi a celor din 
Igesci, dict. de Ioan Danilescu. 

(3) După spusa Rom. din Gura-Homorului, dict. de d-l Dionisie Ma- 
ximiuc, cant. bis. 

(4) Dat. Rom. din Moldova, com. Paşcani, dict. de Iordache Bran; — 
şi a celor din Țâra-Românescă, com. de S. Sa păr. T. Bălășel: «Sătenii 
adună făină de-cariu şi o daŭ de băut cu apă în loc de curățenie (pur- 
gativ) Omenilor şi vitelor încuiate (constipate).> 


62 


grabă alte mijlce ca să-i înceteze trépédul, pâte chiar să 
gi móră (1). 

Aga dacă voesce cine-va să-l facă pre altul ca să trepede, 
if dă făind de carui de băut în vin sau în apă rece. Si 
apoi Gmenii ce o beat, îndată capătă nu numai țreped, ci si 
vintre (2). 

Drept aceea Gmenii cei r5! întrebuinţâză fana de cari 
nu atâta spre curăţenie, ci mai mult ca un mijloc spre a 
strică altora. Aceştia o pun de regulă în lapte de vacă şi 
de oi si apoi o dau 6menilor ca s'o bea. 

Omenii, carii din nesciinţă aú béut un ast-fel de lapte, ca- 
péta scurt timp după acésta mai întâiu o mare pântecare 
şi pe urmă vintre. 

Mişelia acâsta o fac mai cu s6mă bacili si ciobanii cu 
Gmenii, carii se abat prea adese-ori pe la stână şi de carii 
sunt prea din cale afară n&căjiţi. Acestora li se dă de băut 
făină de cariu amestecată de regulă cu puţin păr de capră 
dumicat mărunţel în jintiţă. 

Omenii, ce beaii jintiţă de acâsta, capătă un trépéd aga de 
mare, că numai de abiă se pot ţin6 pe pici6re. Iar după 
trépéd capătă în scurt timp gi vintre. 

Însă baciul şi ciobanii, sciind prea bine ce fel de urmări 
pâte să aibă o asemenea faptă din partea lor, le dau mai 
pe urmă chiag cu lapte de băut şi apol tótă pântecarea şi 
t6tă durerea le încâtă (3). 

Cariul, despre care ne-a fost până aici vorba, figuréza 
şi intr’o dicală f6rte răspândită în sînul poporului român, 
şi anume: 


Réde’n mine, ca cariu’n lemn, 


Réde’n om, ca cariu'n lemn, 





(1) După spusa Rom. din Gura-Homorului, dict. de d-l Dion. Ma- 


ximiuc. 

(2) Dict. de C. S. Bucan din Paşcani în Moldova și de d-l Dion. Ma- 
ximiuc. 

(3) Dat. Rom. din cele maï multe comune din Bucovina, gi în deosebi 
în Putna, dict. de Sam. Lucacii; — şi în Gura-Homoralui, dict. de Dion.. 


Maximiuc. 


63 


adecă: nu-mi dă a scăpă; deo vorbă nepotrivită şi nesufe- 
rita nu scap şi înalta mě bagă; mě cincăesce necontenit (1); 
— care se dice despre Gmenii cei nesuferifi, ce ne nâcăjese 
prea tare, sau despre dușmanii, cari caută mereti a ne face 
supărare şi rău (2). 

Dar şi despre o muere rea, care-şi n&căjesce necontenit, 
diua şi n6ptea, soţul încă se dice că: 


Réde’n el, ca cariu'n lemn (3). 


Iar: 
A fi cărit 


insemnâză : a fi găurit de Cariu. Se mai dice însă şi de un, 
obiect, şi cu deosebire de lemn, care este f6rte vechii, usat. 
si găurit de cari şi de vremuri (4). 

(1) Dict. de Vas. Cârciu din Carapcii. 

(2) După spusa Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu; — şi a celor 
din Moidova, com. Paşcani, dict. de Iord. Bran gi C. S. Bucan. 

(3) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(4) Com. de S. Sa par. T. Bălăşel. 


BORZA. 
(Blaps mortisaga L.) 


Borza (1) numită altmintrelea în Bucovina încă gi Génda (2), 
4z6ndra (3) şi Gândacul morților (4), iară în Transilvania: 
Goémba, pl. Gâmbe (5), e un gândac negru, de la 20—25 mm. 
de lung, cu capul mic şi lungăreţ, cu scutul gâtului mai tot 
atât de lung ca şi de lat. şi cu aripile de-asupra încovăiate 
în jos, iar la varf ascuţite. 

Borza petrece de pe la începutul primăverii şi până târgiu 
t6mna prin case si pivnițe şi mai cu s6mă prin cotlénele în 
cari se află lemne umede şi barabule ce aŭ început a trece 
acuma în putrejune. | 


(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechii, dict. de George Onciul. —. În unele 
parti din Bucovina. precum bună-6ră în Câmpulung, sub cuv. Borză, 
după cum mi s'a spus, se intelege Musca de casă, iar în unele parti, 
din Maramureș, precum bună-dră în Oroii de lângă Baia-mare, tot sub 
‘acest cuvînt se înţelege Musca mare.» 

(2) Dat. Rom. din Bălăcenca, com. de Const. Boca, stud. gimn : «Gónda 
este un insect de mărime mijlocie și mohorit.» 

(3) Dat. Rom. din Udesci, dict. de Const. Cimpoieş: «Gondra se nu- 
mesce un gândac de colére nâgră. Ea are şâse picidre şi doue perechi 
de aripi. Aripile cele de desubt sunt ca la cărăbuși lucide şi stravédé- 
t6re, cele de-asupra sunt vartdse. Cu tote acestea nu sbóră. Se găsesce 
pe sub lemnele cari se află la umedél&; — a celor din Frătăuţul-noiă, 
dict. de Niculai Rusu: «Gondra e négra.» 

(4) Dat. Rom. din Siretiu si a celor din Frătăuţul-noă, dict. de Nic. 
Rusu. 

(5) Com. de d-l Th. A. Bogdan: «Gumbele îs negre şi mari, se {in 
prin casă gi put, si nu sbora (Reghin).» 


65 


Fiind un gândac cam trândav şi neiubind lumina dilet, 
Borza ese de prin ascundişurile sale mai cu s6mă n6ptea 
şi numai rar când gi diua. Iar atunci, dacă o atingem cu 
vre-un obiect 6re-si-care sau o prindem cu mâna, slobâde un 
fel de suc, care are un miros f6rte neplăcut, puturos (1). 

În vechime Borza eră considerată ca un sol al morţii. 

Credinţa acésta s'a păstrat în unele părţii ale Bucovinei 
până şi in diua de astădi. 

Aga Românii din Siretiu, după cum mi-a spus soţia mea 
Leontina, care e de loc din acest oraş, cred şi acuma că 
unde se arată gândacul acesta, trebue numai decât să mora 
cine-vă din casă. 

Tot din causa acésta cred că i-au dat unii Români numi- 
rea de Gândacul morţilor, iar alţii că sperie cu dinsif copiii 
cei mici, cari fac prea multe nebunii şi nu se culcă séra la 
timp, dicându-le: 

— «Fugi de acolo, că te-a mâncă Borza»; sau: 

— «Culcă-te mai de grabă, că de nu, vine Borza şi te-a 
mâncă !» 

Însă cei ce o fac acâsta, nu fac bine, căci de mâncat nici 
pre un copil nu l-a mâncat Borza, dar de speriat nu pre 
unul îl sperie, ast-fel că părinţii s&i sunt constrinsi a alerga 
pe la babele sciutâre şi a le pofti ca să vie şi să-i descante 
de speriat. 

Si... noroc că babele, cari sciii şi tâca în cer, nu se 
lasă prea mult îmbiate şi poftite, ci, cum sunt chemate, 
îndată şi vin şi-i descântă ast-fel: 


De cărare, 
Înainte egitu-i-o, 
În cale opritu-o 


S'o sinecat, 

S'o mânecat 

N. de la casa ei, 
De la masa ei, Borză imborzata, 
Grasă şi frumosă, Borză înfocată, 
Sprintenă și voidsa. Borză uriciésa, 
Când o fost Borză fiorésa, 
La mied de cale, Borză scarindéua 


| 
| 
| 


(1) După spusa Rom. din Frătăuţul-vechiii, dict. de G. Onciul;—a celor 
din Bălăcânca, com. de Const. Boca; — și a celor din Udesci, dict. de 
Const. Cimpoieş. 

Marian, Insectele. 5 


Cu ochii sgaiti, | Si mi te pornesce 
Cu dinţii rinjifi, La Marea cea mare, 
Din gură molfăind, Că la Marea cea mare 
Din ochi clipind, Este un pesce mare, 

Vacu să-i scurte, | Aceluia vacu scurtă-i, 
Dilele să-i ciunte. Dilele ciuntă-i! 

Alelei Porză ’nborzata, N. să rémae curată, 

Borză înfocată, Luminată, 

Borză urici6să. Ca maica ce-o dat-o, 
Borză fior6să, Ca Dumnedeu ce-o lăsat-o. 
La N. nu te duce, Amin, amin! 

Vacu nu-i scurtă, Ca s6rele 'n senin. 

Dilele nu-i ciuntă, De la mine descântecu, 

Ci mi te grăbesce De la Dumnedei lécu! (1) 


Descântecul acesta se descântă în trei dile de frupt câte 
de trei ori pe gi, şi anume diminéta, la amiadi şi séra, şi 
mai cu s6mă atunci când cel speriat dórme. 

Descântătârea însă, înainte de ce începe a descântă, face 
un sumultef de pânză. Apoi apringénd sumultetul acesta, 
învârtindu-l neîncetat împrejurul celui speriat şi afumându-l 
cu dinsul, pronunţă versurile de mai sus ale descântecului (2). 


(1) Dacă cel speriat e un băiat, atunci versurile descântecului se 
schimbă și se pronunţă ca pentru un băiat. 
(2) S. Fl. Marian, Descântece pop. române, Sucâva 1886, p. 231—233. 


MORARIUL. 
(Tenebrio molitor L.) 


—— - 


Prin mori, unde se află de regulă multă făină și ometifa (1), 
precum şi prin brutării şi cămările, în cari se ţine multă 
pane c6ptă, provine forte adese-ori un fel de gândac sprinten, 
al cărui corp de 13—15mm. de lung e tot una de lat dela 
cap şi până la capătul abdomenului. 

Acest gândac, ale cărui aripi de de-asupra sunt negre sai 
brunete, lucitére, fine si des punctate, iar partea de desubt 
şi picidrele roşii-castanii, se numesce în Bucovina, precum 
şi în alte părţi locuite de Români: Morariu şi Gândac de 
făina (2). 

Numirea de Morariu a acestui gândac i se trage de acolo, 
pentru că el trăesce mal mult prin mori, iar cea de Gândac 
de făină, pentru că nutretul său obicinuit e făina şi r&mă- 
sitele de pane, cari se află prin brutării sau pitării, si prin 
case şi cămările acestora. 

Larva Morariului se numesce în unele parti Vierme de 
făină, în altele însă şi mai cu s6mă în Ţ6ra-Românâscă: 
Molete, pl. molefi (3), Sfoiag, pl. sfoiegi (4) şi Surdomaș, pl. 
surdomasi (5) saŭ Surdumaș, pl. surdumași (6). 


(1) Sub cuv. ometifa se înţelege pulberea de făină, care se prinde de 
pereţii morilor sau se aşeză pe podelele acestora. 

(2) Enciclopedia română, vol. III, p. 327; — B. Nanian, Zoologia, p. 136. 

(3) La Românii din Meglenia cuv. moleti însemnâză atâta cât molie. 
Vedi Per. N. Papahagi, Megleno-Românti. Partea II, Bucuresci 1902, p. 95. 

(4) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(6) Segétorea, an. VI, p. 97. 

(6) Sănătatea, revistă bi-lunară ilustrată de medicină populară, an. II, 
Bucuresci 1902, p. 289. 


Moletele sat Surdumasul este un vierme solzos, cu solzii 
în formă de inele tari. Coldrea lui e gălbie sau cafenie lu- 
- ciósă. El e tare şi are obiceiu de a se încovrigă, când e in 
primejdie. Nu se face însă nici când mai lung ca 1—2 cm. (1). 

În credinţele poporale Moletele este un vierme diabolic, 
de 6re-ce el în mod nevăgutintră în intestinele copiilor mici 
şi prinde a-i ciupi de măruntae, din care causă apoi copiii 
se îmbolnăvesc de bóla numită în popor de molefi (2) sat 
de surdumaș (3). 

Bóla acâsta însă de multe ori o capătă copiii şi atunci 
când sunt deochiafi domol, nu pripit, si când nu se bagă 
de séma (4). 

Moletele are legături cu Moroi si Strigoii, căci el se năs- 
timesce în copii din deocheturile Strigoilor şi Moroilor, deo- 
cheturi domâle, cari de multe ori trec neobservate, până ce 
copilul cade în bólă grea. 

Semnul caracteristic, după care se póte cundsce bóla de 
molefi sau de surdumaș este că copilul, ce-o capătă, are ar- 
suri, vărsături, dureri de cap si urdinare, adecă eşiri dese 
la scaun şi numai apă g6lă. Mai departe că n'are muci la 
nas, ci nasul îi este uscat si se frâcă mereu la el (5). se svar- 
golesce, ţipă, nu suge gi nu dârme cu nopţile întregi (6). 

Părinţii, cari voesce să scape pre copiii lor de acâstă bâlă, 
numită de molefi sau surdumași, şi cu deosebire mamele, 
alârgă la o babă sciutére şi o chéma ca să vie şi să le 
descânte. 

Baba, care nu se dă mult poftită, vine îndată si face de 
molefi copilului bolnav în modul următor: 

Caută mai întâiii şi întâiu prin podurile caselor, pe sub 
obiecte puse pe pămînt uscat şi murdar, precum şi pe sub 
paturi, pe sub vase, până ce găsesce 9 molefi. Iar după ce 


(1) Com. de S. Sa par. T. Bălășel; — cf. Sănătatea, cit., p. 289: «Sur- 
dumaş = un fel de vierme galben-cafeniă, lunguef, cu piciédre multe şi 
care se face la jilăvâlă (umedâlă)». 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(3) Sănătatea, cit., p. 289. 

(4) Segeétorea, an. IV, p. 31. 

(6) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel; — cf. Segétdrea, an. IV, p. 31. 

(6) Sănătatea, cit., p. 289. 


69 


i-a găsit, îi pune într'o ţâvă astupată bine, ca să nu pâtă 
fugi dintr'însa afară. Face apoi rost de unt prâspet de la 
vite şi de un peptenaş cu care se péptěnă părul capului. 
lar mama îşi iea copilul bolnav în pólă giil fine, aga casă 
steă bine şi să nu se misce nici într'o parte. 

Baba împărţesce după acâsta untul în trei părţi egale, iea 
o parte cu peptenele şi o pune în crescetul capului, care la 
copil este móle, din care causă îi mai dice şi molele ca- 
pului. Apoi iea din țévă trei molefi şi îi pune pe unt, ca 
să nu plece în vre-o parte, iar din gură începea spune ur- 
mătorul descântec al molefilor: 


Plecă (cutare) pe cale, 
Pe cărare 

Şi se 'ntâlni cu Molefii, 
Cu Sfoegii, 

Cu Strigoii, 

Cu Moroii 

Si cu Păduroii, 

Cu Mordicele, 

Cu Strigdicele 

Si cu Padurdicele. 

La el se uitară, 
Inima-i mâncară, 
Pieptu și spatele-i încleştară, 
Mânile întinseră, 


De pept şi de rărunchi îl cu- 


[prinseră. 
Voi Molefilor, 
Voi Sfoegilor, 
Voi cânilor, 
Voi Moroilor, 
Voi Strigoilor, 
Voi Păduroilor, 
Voi Mordicelor, 
Voi Strigéicelor, 
Voi Padurédicelor, 
Esiti de la (cutare) 
Din creerii capului, 
Din sgârciu nasului, 
Din faţa obrazului, 


| 


Din baerile inimii, 

Din pept, din spate, 

Din t6te 6sele încheiate, 
Cu téta farséla, 

Cu t6tă ametéla, 

Cu tótă naploéla, 

Că dacă n’éti esi, 

Nu v’éti potoli, 

Nu v’éti domoli, 

Eu cu untu v’oiti topi. 
Cu peptenele v'oiu sdruci, 
Cu mătura v'oiu mătură: 
Din creerii capului, 

Din sgârciu nasului, 

Din faţa obrazului, 

Din baerile inimii, 

Din pept, din spate, 

Din tóte 6sele încheiate, 
Din inimă v'oiu scutură, 
Din rărunchi v’oit sbura 
Si cutare o rémané 
Curat, 

Luminat, 

Ca botezu botezat, 

Ca argintu strecurat, 
Cum Maica Precista l-a lăsat. 
Descântecu mei 

Si lécu de la Dumnedet 
Si de la sfinta di de adi! 


70 


Cu o bucată de unt şi cu alţi trei Moleţi se face la nas, 
anume pe buza de de-asupra în dreptul nasului, repetind 
descântecul. 

Cu a treia bucată de unt si cu cei-lalţi trei din urmă Mo- 
left se face la buric, repetind pentru a treia 6ra descânte- 
cul de mai sus. 

Dacă Molefit mor în timpul descântecului, e semn că co- 
pilul intr’adevér e bolnav de Molefi. Dacă nu mor, copilul 
are altă bâlă. 

Moleţii, ast-fel descântaţi, se pun pe vatra focului fer- 
binte gi se lasă până se prefac în scrum. Se ieaŭ apoi şi se 
pis6ză până se prefac în praf mărunt, care se amestecă cu 
untul descântat și se unge cu acâstă alifie copilul în cres- 
cetul capului, la nas şi la buric (1). 

Alte babe sciutâre, şi anume cele din com. Pătulele, jud. 
Mehedinţi, descântă de Moleţi sau Surdomusgi ast-fel : 

Adună mai mulţi Moleja, îi pun pe capul copilaşului bol- 
nav, unde ţâsta e încă neîmplinită, şi apoi strivind Molefit 
adunaţi cu peptenul de pepténat capul, rostesc următârele 
cuvinte de trei ori după olaltă: 


Inima că i-o mâncară, 
Creerii îi turburară, 


Plecă (cutare) pe cale, | 
Pe cărare, 


Se 'ntâlni cu 99 de Surdomagi 
[în cale, 
Surdomași de-ai românesci, 
Surdomasi de-ai ţigănesci, 
Surdomași turcesci, 
Surdomasi sîrbesci, 
Surdomaşi grecesci, 
Surdomași rusesci, 
Surdomași bulgăresci, 
Surdomași nemtesci, 
Surdomasi de-ai cu nuci, 
Surdomași de-ai seci, 
Surdomași de-ai cu ochi, 
Surdomasi cu uncrop, 
În cap îi săriră, 
În cap îi deliră, 


()) Com, de S. Sa par. T. Bălăşel 


Și-l lăsară tipand 

Şi chirăind 

Cu glas pan’ la cer, 

Cu lacrimi pana 'n pămînt. 

Maica sa, Sântă Măria, 

Că-l audiă, 

Din cer jos la el se da: 

— Ce olicăesci, 

Ce te gevelesci ? 

— De ce să nu mă olicaesc, 

De ce să nu mă gevelesc, 

Că plecai si eŭ pe cale, 

Pe cărare 

Și mé ’ntalnii cu 99 de Surdo- 
[magi in cale, 

Surdomași de-ai românesci, 


;— cf. şi Sedetdrea, an. IV, p. 31-32 


71 


Surdomasgi de-ai ţigănesci (ca Descâlcesce tâte vitele, 


[mai sus). Téte cositele. 
— Du-te la (cutare) descântă- Asa să descalcésca 
[t6rea, Surdomasii tei 
Ca peptenu ’n mana drâptă Din creerii capului, 
[l-o lua Din năuntrul trupului, 
Si tie ţi-o descântă, Din baerile inimii! (1) 


Că cu peptenele 


În fine o sém& de descântătâre din Oltenia, cari sunt che- 
mate a descântă de Surdumaș la căpătâiul copilului bolnav, 
isi încep meșteșugul în următorul mod: 

Caută mai întâiu pe sub lemne, pe sub {6le, pe sub lădi, 
precum şi prin alte locuri, unde cred că vor da peste vre- 
un Surdumaş, până ce află şi prinde un Surdumaș vit, ne- 
vătemat. 

leau acest Surdumas, împreună cu un peptene ursăresc, cu 
care se pâptănă copiii pe cap, şi pe când cine-vă din casă 
tine copilul bolnav în braţe, baba sciutâre sfarmă, sdrobesce 
Surdumagul în crescetul (m6lele) capului, până ce ese din 
Surdumaş un fel de puroiă alb, iar din capul copilului sânge. 

După acesta baba, amestecând la un loc, cu peptenele, 
puroiul cu sângele — ca la vaccin — în crescetul copilului, 
care ţipă de ți- mai mare mila de dinsul, descântă ast-fel: 


Surdumaş de mâncare, | Din os, 
Surduinag de culcare, Pe sub os, 
Din vérsatul zorilor, Din piele, 


Surdumaş negru, Din sgârciu nasului, 
Surdumag verde, Din faţa obrazului, 
Surdumas din deochetura Din creerii capului... 
Cine a deochiat Iar (cutare) să r&mâe 
Ochii i-a cr&pat, Curat, 

Cine s'a mirat, Luminat 

Ochii i-a scădut... Ca stéua în cer, 

Să periti, Ca roua în câmp, 

Să résperiti Cum Maica Precista 
În trupu lu (cutare) L-a zimislit !... 

Să nu mai fiţi! 


| 
| 
Din cântatul cocoșilor, Pe sub piele, 


(1) Șegetorea, an. IV, p. 97. 


72 


Sfârşind descântecul acesta de descântat, arde viermele, 
adecă Surdumașul pe vatra focului şi apoi, sfărâmându-l şi 
puindu-l în apă, îl dă copilului bolnav de băut (1). 

Molefit sau Sfoegii sunt priviţi de popor ca viermii cei 
mai spurcati. De aceea când vede vre-unul în bucate, le 
lépéda. 

lar dacă găsesce vre-unul in hambarul cu făină, pune 
în ea aghiasmă şi ch6mă preotul de cetesce rugăciunea de 
curăţire (2). | 

Păstrarii însă, cari îndatin6ză a tiné paséri cântătâre, nu 
odată întrebuinţâză aceşti Viermi de făină sau Molefi ca 
nutreţ pentru pasérile lor şi în deosebi pentru privighetori, 
despre cari se dice că se bat férte tare după dînşii (3). 

În fine la Românii din Téra-Romanésca& există şi următ6- 
rele giceri, în cari figurâză cuvîntul Molete : 


A avé de Molefi, 
a fi bolnav de bóla Molefilor. 
_ A face de Molefi, 
adecă: a vindecă. Si: 
A fi sfoegit, 
adecă : a fi stricat, mucedit, impufit (4). 
(1) Sănătatea, cit., p. 289. 
(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 


(3) Usitat în unele părți din Bucovina. 
(4) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 


CATELUL FRASINILOR. 
(Cantharis visicatoria L.) 


Dacă va trece cine-vă de mai multe ori pe la sfârşitul lu- 
nii lui Maiti şi începutul lui Iunie, printr'un loc, unde se află 
multi frasini sau lilieci, va trebui numai decât să simtésca 
un fel de miros neplăcut ca de ş6rec. Iar dacă se va apropiă 
de locul din cotro ïa venit mirosul acela, va observă o mul- 
time de gândăcei moi în trup şi de colére verde, foscaind 
în colo şi in câce şi mâncând cu o deosebită lăcomie frunzele 
frasinului sai liliacului pe care s'au pus. 

Acest gândac, de la care vine mirosul cel aşă de neplăcut 
şi a cărui mărime ajunge abiă de 17—19.5™™ se numesce în 
Bucovina: Căfelul frasinilor sat. Cdfel de frasin (1), apoi 
Gdndac(2), Gândac de frasin(3), Gândac de turbă (4), Gân- 
dac verde (5) şi Gândăcel (6) ; 


(1) Dat. Rom. din Iligesci, com. de Vasile Botezat, stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Bragca, dict. de Anton Popovici;— a celor din Vi- 
eovul-de-jos, dict. de Toder Parcea; — a celor din Igesci, dict. de Pin- 
teleiă al lui Toader Socolovschi; — si a celor din Budenif, dict. de Mă- 
ridra Dutcă. 

Trebue să observăm aici că partea cea mai mare a Românilor din 
Bucovina înţeleg sub cuv. Gândac numai insectul despre care ni-i acuma 
vorba. 

(3) Dat. Rom, din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi;—a celor din Fră- 
tautul-vechii, dict de Mich. St. Coniac; — și a celor din Udesci, dict. 
de Const Cimpoies. 

(4) Dat. Rom, din Frătăuţul-vechiă, dict. de Mich. St. Coniac. 

(5) Dat. Rom. din Stupca, com. de Dumitru Logigan, stud. gimn. 

(6) Dat. Rom. cin Galanesci, dict. de George Cârstean şi Iléna Cu- 
ciurean: «Sub cuv. gdnddcel, pl. gândăcei se înţeleg pe la noi numai 
aceia cari petrec pe frasini, cu ale căror frunze se hrănesc.» 


74 


În Moldova: Gândac(1), Gândac de frasin (2), Gândac de 
turbă (3), si Gândăcel (4); 

În Téra-Romanésca: Gândac de turbă, Gâudac de turbat, 
Gândăcel şi Gândăcel verde (5); 

În Transilvania: Cdfel de turbă, Gândac de turbare (6) şi 
Gândăcel de frasin (7); 

În Banat: Gândac de frapsin şi Gândac de turb (8); 

Iar în Macedonia: Bubulic di frapsin (9), lat. Cantharis 
sau Lytta visicatoria L. 

Numirea de Cafelul frasinilor sau Bubulic, Gdndac şi 
Gândăcel de frasin a acestui insect îi vine de acolo, pentru 
că el, după cum am amintit din capul locului, petrece mai 
mult pe frasin; şi se nutresce cu frunza acestora (10). iar 


în... 


(1) Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Grigore Olarii: 
« Găndacul trăesce pe frasin si o séma de femei fac boele albastre din- 
tr'însul cu cari boesc mătăsuri. El pute forte urit.» 

(2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 8. 

(3) Dat. Rom. din Pașcani, dict. de Iordache Bran, pălmaş;—a celor 
din Bogdănesci, jud. Sucéva, dict. de Nic. Const. Carp; — com ded-l 
S. Teodorescu-Chirilean : « Gândacul de turbă e cu pântecele aprâpe drept- 
unghiular şi de col6ére verdue» ;—vedi si Dr. N. Leon, op.cit, p. 8. 

(4) Dr. N. Leon, op. cit., p. 8. 

(5) G. Crainiceanu, Nomenclatura română-latină, publ. în Convorbiri 
dit, an. XXIII, p. 335;— Laurian gi Massim, Glossariu, p. 257: « Gândăcel 
s. m., dim. din gândac, în special, cu sensul de Cantharide, aplicat de 
regulă în pl. gândăcei: gândăceii trec de bun remedii contra turbării 
sau rabia». Apoi nemijlocit după acesta: «Gdndac s. m. Scarabeus, gen 
de insecte; în special: Cantharide: cu gândaci se vindecă turbarea ;: — 
Nanian, Zoologia, p. 136;—Dr. Urechiă, Sdinizme, Bucuresci 189, p. 31: 
« Cantarida e incontestabil un gândac, atât de gândac in cât i se dice chiar 
Gândac de turbă, ba unii mai în vârstă o mângâie dicéndu-i Gdnddcel> ;— 
com. de S. Sa păr. T. Balagel: « Cantaridele in limbagiul poporal se numesc 
Gândăcei. Tot cu numele de Gândăcei însă se mai numesc şi florile 
arțarului.» 

(6) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(7) Com. de d-l Teofil Frâncu. 

(8) Com. de d-l Ios. Olariă. 

(9) Com. de d-l Per. Papahagi: «Bubulic de frapsin=Gdnddcel ce se 
pune pe frasin si din care se fac vinduze cand récesce cine-vă.» 

(10) După spusă Rom. din Bucovina şi în deosebi a celor din Tere- 
blecea, dict. de Irina Bulbuc; — apoi a celor din Vicovul-de-sus, dict. 
de T. lonesi: «Gândacii de frasin se fac mai mult pe frasinii cei vechi»; 


15 


numirea de Cafel şi Gdndac de turbă îi vine de acolo, pen- 
tru că Românii de pretutindeni îl întrebuinţâză ca léc con- 
tra turbului (1), sai a turbării (2), şi contra cdfeilor de 
turba (3). 

Aga Românii din unele părţi ale Bucovinei, cari vor să 
vindece pe vre-un om sat vită mugcaté de un cane turbat, 
caută Luni după Duminica mare sau Rusalii, când es şi se 
află mai multi gândaci de aceştia pe frasini, si pringéndu-i 
întrun număr cât se pâte de mare, fi pun întrun şipuşor 
cu apă, și în apa aceea apoi, în care cu timpul se topesc, 
îi păstrâză peste tot anul. Iar când se întîmplă ca un câne 
turbat să-l musce pe vre-un om, îi spală îndată, cum a fost 
mușcat, rana cu apă de acésta şi tot odată îi dati puţină 
apă de băut. Tot aga fac ei şi cu vitele (4). 


— apoi a celor din Moldova, com. Dumbrăveni, dict. de Gr. Olariu: 
« Gândacul trăesce pe frasin»; — si com. Paşcani, dict de Iord. Bran: 
«Gândacul de turbă se nutresce mai mult cu frunză de frasin»; 
— a celor din Zransilvania. dict. de T. Frâncu: «fn munţii Abrudului 
provine (;dnddcelul de frasin mai ales pe frasini şi se nutresce mai cu 
semă cu frunzele acestuia»; —a celor din Banat, com. Maidan, com. 
de d-l Jos. Olariu: «Gândacul acesta se nutresce cu frunză de frapsin, 
în cât ciupilesce arbori si frapsini ca și omidile prunii »; — vedi si Na- 
nian, Zoologia, p. 136. 

(1) Com. de d-l Ios. Olarii. 

(2) Laurian şi Massim, Glosariu, p. 257; — dat. Rom. din Vicovul-de 
sus, dict. de T. lonesi: «Dacă-l mușcă pre cine-vă vre-o pdhae turbată, 
ge vindecă numai cu Gândacul de frasin»;—a celor din Moldova, com. 
Dumbrăveni, jud. Botoseni, dict. de Gr. Olariu: «Gdndacul pisat se în- 
trebuinţeză contra turbei» ; — Dr. N. Leon, op. cit, p. 8: «Gândacii de 
turbă se întrebuinţeză la ¢éra in contra turbării la vite şi la Omeni»;— 
a celor din Transilvania, com Feleac, com. de d-l Th. A. Bogdan: «Cand 
cine-vă turba, e bine să i se dea Gândac de turbare.» 

(3) Dat. Rom. din Paşcani, dict de Iord. Bran. 

(4) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict de T. Ionesi;—a celor din Ga- 
lanesci, dict. de G. Cârstean: « Gdnddceii, cari se fac si petrec pe frasini, 
sunt buni de turbă. Ei se culeg numai înaintea Duminecei mari, căci 
nuinai atunci sunt buni. După Duminica mare nu-s buni. Se pun într'un 
sipugor deșert, în care staŭ singuri. Când aŭ trebuinţă de dinșii, atunci 
torn rachiiă în şipușor, pun sipusorul pe horn, unde-l lasă ca să moc- 
nâscă, şi apoi daŭ rachiii de acesta vitelor mugcate de câni turbaţi, și 
în urma acâsta pier Cdfeit de turbă din capul vitelor. Tot aga dai și 
Gmenilor, cari simţesc că le cură balele, că-i dâre capul, că aŭ căfei de 


16 


Alţi Români, tot din Bucovina, când muşcă un câne tur- 
bat pe vre-o vită, ieaŭ Gândaci de frasin, îi usucă bine, si 
după aceea, îrecându-i până se fac praf dintr'înşii, îi pun 
în tărâţe, şi tărâţele acelea le daŭ apoi vitei respective ca să 
le mânânce. Mâncând vita tărâţele, se vindecă (1). 

Şi iarăşi alții, când mușcă vre-un câne turbat pre vre-o 
vită sau şi pre un alt cane, încă Gdndaci de frasin în borg 
şi borşul acesta îl daŭ apoi atât vitelor cât si cânilor mug- 
caţi de béut. Iar dacă nu-i pun in bors spre a se îneca, a- 
tunci îi pis6ză mai întâiu gi după aceea, aruncând făina 
dintr'înşii în putina cu borş, daŭ borşul acesta cu tărâţe cu 
tot vitelor şi cânilor muscati de béut (2). Sau prind Gândaci 
de turbă, îi pun intr’un sip, în care se află bors de tărâfe, 
după aceea dumică maturt de grădină şi ferbéndu-le cu 
borşul de gândaci, dau borş de acesta vitelor muşcate ca 
să-l bea. Făcând acésta, se dice că vitele nu turbă (3). 

Românii din unele părţi ale Banatului, prindénd Gândaci 
de turb şi omorindu-i cu un ban de argint, fi dau vitelor 
muscate de un cane turbat ca să-i mănânce, şi anume: cå- 
nilor in pâne sau în carne, iar vitelor cornute în lături sau 
în pâne (4). ; 

În unele părți din Moldova, când sosesce timpul Gânda- 
cilor de turbă, se culeg, se pun pe o rogojină ca să se usuce 
bine, şi asd se păstrâză apoi peste tot anul. Iar când un 


turbă ;» —a celor din lgesci, dict. de Pint. al lui T. Socoluvschi: «Daca 
prinde cine-vă 9 Gândaci, îi pune în rachiu de se topesc, gi rachiul 
acesta se bea, acela, dacă e mușcat de vre-un câne turbat, nu turbă, 
căci rachiul acesta îl opresce de-a turbă-;—a celor din Budeniţ, dict. de 
Măr. Datcă: «Gândacul se prinde, se usucă. se pis6ză bine şi apoi se 
pune în apă sai în vin ca să mocenâscă. În apa aceea se rade şi se pune 
şi putin lemn de ¢is@ ca să mocnâscă. După ce a mocnit, se dă omului 
sau vitei muscate de cânele turbat ca s'o bea, și apoi îi trece.» 

(1) Dim. Dan, Credinte pop. bucovinene, publ. in Gazeta Bucovinei» 
an. V, No. 17, p. 1. 

(2) Dat. Rom. din Udesci, dict. de Const. Cimpoieş. 

(3) Dat. Rom. din Fratautul-vechiii, dict. de Mich. St. Coniac. 

(4) Com. de d-l Ios. Olariă, în doué rânduri: «Românii din Banat 
taie cu un ban de argint capul Gândacului de frapsin si apoi, sdrume- 
cat bine și amestecat cu altă mâncare, se dă animalului mușcat de atare 
câne sau alt animal turbat.» 


[ d 
( 





cane turbat muşcă vre-o vită, se pis6ză bine, se pun in tă- 
rate sau făină, se mestecă bine cu acésta, şi asa se dau apoi 
vitei muscate de mâncat (1). 

În alte parti, tot din Moldova, se string multi gândaci de 
aceştia, se pis6ză cu sare şi se fac dintr’ingii o zémă apdésa 
care se dă apoi de băut ori i se târnă in gât animalului 
turbat (2). 

Și iarăşi în alte părţi, asemenea din Moldova, dacă e vre- 
un om sau vită muscaté de vre-un cane turbat, se afumă 
cu Gândaci de turbă ori se beat pisati cu apă sau cu vin 
alb. B&utura însă se dă de regulă pe ferâstră de un român 
din sat, care nu are acelaşi nume cu bolnavul (3). 

Turbaciunea la vite se mai lecuesce, dacă li se dă să bea 
apă în care au fert 5—6 Gdndaci, cireşe amare de pădure 
şi mătură de grădină (4). 

Dacă are cine-vă cafet de.tur»ă, numiţi în Macedonia: 
cafélust (5), adecă un fel de bubulite sau begicute, cari se 
fac sub limba Gmenilor celor muscati de vre-un cane turbat 
sali şi celor ce numai au respirat aerul ce a eşit din gura 
unui cane turbat, atunci o s6mă de Români sau Romance, 
atât din Bucovina cât şi din Moldova, cari se pricep, îi frig 
cu vârful unui ac inferbintat, si urmele lor se frécă cu sare 
pisată. Si asta o fac ef tot-deauna până ce nu apucă a cresce 
căţeii mari. Dacă au crescut mari sbâră în cap, şi atunci 
omul, ce i-a avut, turbă gi apoi e peste putinţă de scăpat (6). 

Neaflându-se nimeni, care s'ar pricepe la frigerea căfeilor 
de turbă, atunci se ieai mai multi Gândaci de turbă, se pun 
în borş, şi după ce s'au topit, se frécă cu borşul acesta atât 


(1) Dat. Rom. din Pașcani, dict. de Iord. Bran. 

42) Com. de d-l S. Teodorescu-Chirilean. 

(3) Dr N. Leon, op. cit, p. 9;—Idem, Istoria naturală medicală, p. 93. 

(1) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 98. 

(5) Per. Papahagi, Din literatura populară a Aromânilor, p. 286. 

(6) Dat. și cred. Rom. din Bucovina şi Moldova, dict. de Iord. Bran;— 
Ver. Papahagi, op, cit. p. 285—386 ::Să iei o bucată de pane cu care să 
ştergi rana, unde te-a mușcat cânele turbat, apoi să o dai să o mănânce 
cânele acela şi să-l omori, că-ţi trece Dacă nu faci acésta, îţi es căţei mici 
(cajélugi) sub limbă, după care fapt turbezi şi începi a lătră ca un cane 
turbat.. 


78 


căţeii cât şi capul omului ce-i are, şi în urma acésta căţeii 
se trec, iar durerea si ametéla de cap fi încetâză (1). 

Afară de acâsta, Gândacii de turbă se mai întrebuinţâză 
incă şi contra nebunelei, a durerii de cap, a durerii de mă- 
sele, a beșicei celei rele, a bâlei lumesci, a scurgerii de sânge, 
a pecingenei şi pentru sculament. 

Aga pentru Gmenii cei ce nebunesc se ieaŭ mai mulţi gân- 
daci de aceştia, se sfarmă bine în apă şi apa acésta se dă 
apoi celor nebuni de băut (2). 

Pentru cei ce aŭ durere de cap, se ieaŭ Gândaci de tur- 
bare şi, punându-se pe frunte, durerea încetâză (3). 

Cel ce are durere de masele prinde un Căfel de turbă şi 
apoi omorîndu-l se fr6că cu dinsul pe obraz în dreptul mă: 
selei ce-l dóre (4). 

Pentru beșica cea rea se prinde un Gândac verde, se pune 
în apă ferbinte ca să piéra, şi se ieaŭ apoi mustefele si pi- 
cidrele, se pun în făină prăjită, şi făina acésta puindu-se 
apoi la băşică, bésica se mută dintr'un loc în altul şi se 
perde (5). 

Pentru beșica cea rea la cap se ieau trei Gândaci de turbă, 
se pun într'o bucăţică de mămăliguţă, se descântă purtandu-i 
împrejurul obrazului bolnavului, apoi îi l6gă la mână unde 
se face o băşică, iar durerea de cap incetéza. 

În com. Fruntişani, jud. Tutova, se piséză Gândaci de 
turbă, se amestecă cu făină de grâu, se face un fel de cocă 
din care se face o turtiţă si se l6gă la mână sau picior pe 
pielea sănătâsă spre a trage beșica cea rea de la faţă, gură, 
cap, ori din altă parte delicată a corpului (6). 


(1) Dat. Rom. din Moldova, dict. de Iord. Bran. 

(2) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc. 

(3) Dat. Rom. din Transilvania, com. Beclean, com. de d-l Th. A. Bogdan: 
« Gândac de turbare, uscat şi pus pe frunze, folosesce în contra durerii 
de cap.» 

(4) Dat. Rom. din Bârgăii, în Transilvania, com. de d-l Paul Bega, 
preot și învăţător. 

(56) Dat. Rom. din Stupca, com. de Dum. Logigan ;—a celor din lligesci, 
com. de Vas. Botezat; — a celor din Bragca, dict. de Anton Popovici: 
«Dacă se iea un gândac de cei ce petrec pe frasini şi se unge beșica 
cea rea cu dinsul, bésica se mută si se trece.» 

(6) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 93. 


79 


Pentru bóla lumescă (sifilis) se string mai mulţi Gândăcei, 
se usucă şi apoi, pisându-se şi amestecându-se cu miere de 
fagure şi cu apă, se dati celui bolnav de béut (1). 

Sai: se rup capetele la 9 Gdndaci, iar trupurile se pun 
în o litră de rachiu cu unt-de-lemn, se lasă 2—3 gile si se 
iea de 3 ori pe di, dar în timpul acesta să nu se mănânce 
acrituri (2). 

Coji de oué pisate, cu rachiu şi alte burueni, în care se 
pun şi Gdndaci de turbă, sunt bune de dat femeilor, ce aŭ 
scurgere de sânge (3). 

Arsi, pisati şi amestecați cu unt alb,se face o alifie pentru 
pecingina. 

Pentru pecingina se mai stringe cu mâna Gândacul de 
mijloc, până ce ese din el zemă, cu care se unge. 

Plămădiţi in rachiă şi oţet cu sânge de nou fraţi, rada- 
cină de pir, rădăcină de boz şi ochi de rac, se beaă pentru 
sculament (4). 

Fetele cele mari din unele parti ale Transilvaniei între- 
buintéza Cafeit de turbă sai Gândacii de turbare nu numai 
ca léc în contra turbării sait a altor bóle, ci mai ales spre 
a-şi face cu dînşii pe dragoste. Aga se dice că, dacă o fata 
mare va luă Gândaci de turbare şi, mestecându-i cu vin-ars, 
prune uscate, mintă crâţă şi potrâcă, şi-i va da apoi dră- 
gutulul său de băut, acela de bună-sâmă va lua-o de soţie. 
Înainte de acâsta însă trebue să tie câte trei Vineri şi tre! 
Mercuri în trei luni, numărând în vremea aceea téte pasă- 
rile câte le va vedé. lar séra, când drăguţul ei va veni 
la dinsa, după ce se va intérce a casă, să dică: 


Gândac, gândăcel, Și pe badea, 

Mic, mititel, Că ţi-oiu da 

Frumos, frumusel, Carne móle 

Urit, uritel ! Să nu te dóră la féle, 
Da-mi vraji, Carne calduta, 

Da-mi soroci Mole, molcuta, 


——— 


(1) Com. de S. Sa par. T. Bălăgel. 

(2) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 93. 
(3) Șegetorea, an. VII, Fălticeni 1902, p. 116. 

(4) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 93. 








80 





Bună, bunutaé | Pui, 

De găină Pui, 

Fără splină, | Gandac 

De rata | Drag, 

Créta, | Să fii cu noroc, 

De cocoș | Cu soroc, 

Ros. | Ca de nu te puiu pe foc! 


Fata, pe când rostesce de trei ori după olaltă versurile 
acestea, tine un Gândac în mână. lar după ce a gătit ver- 
surile de rostit, dă drumul Gândacului să mârgă după dră- 
gutul ei (1). 

O sémă de femei rele însă, sau mai bine dis o sémă de 
vrăjitâre, nu se mulţumesc numai cu atâta, ci fac cu Gân- 
dacii de turbă încă şi de duşmănie între bărbat şi femee. 
Îi îngrâpă adecă împreună cu faptele sai făcăturile lor sub 
prag şi, trecând după acâsta bărbatul sai femeia peste pra- 
gul sub care s'au pus, zizania se vara între el, şi atâta ce 
se certă până se despart (2). 

În fine, ce se atinge de causa mirosului celui neplăcut al 
acestui gândăcel, o legendă din Transilvania, oraşul Bi- 
striţa, ne spune următârele: 

«După ce prinseră Jidovif pe Is. Christos şi-l răstigniră, 
Sf. Maria Magdalena mergeă în t6tă diua la mormîntul 
Domnului Christos, unde plângând îi ducea tot felul de oldie 
mirositére şi-i stropiă mormîntul cu ele, căci dór îi eră drag 
ca sufletul. 

«În t6tă sóra si tâtă diminéta îl stropiă ea cu oldie mi- 
rositâre, că aga eră datina şi credinţa pe vremea aceea. Dar 
par'că eră făcătură, că oloiul numai până atuncia sta pe 
mormint, până sta şi dinsa la mormint, iar după aceea ve- 
nia nisce musculite vinete la aripi cari, plăcându-le mirosul 
cel frumos, mergeau şi sugeai tot oloiul şi-şi ungeau aripile 
cu el, ca să mirâsă şi ele. 

« Aflând Sf. Maria Magdalena despre cele ce se intimplase, 
căgu în ghenunchi la mormintul Domnului si, plângând de-ti 


(1) Dat. Rom. din Fărăgău, com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 9; Idem, Istoria naturală me- 
dicală, p. 93. 


81 


rupea inima s’o fi ascultat, a inceput a blestema pre acele 
musculite, dicénd : 

— «Dumnegeu vě pedepsâscă, cum va sci el mai rău, că 
mare batjocură aţi făcut de mormîntul fiului săă, mirâsele 
cele frumése ce le-aţi furat voi schimbe-se in duhóre, şi trupul 
vostru din frumos ce a mirosit până acuma împuţâscă-se, 
de nimeni să nu vě mai pâtă suferi! 

«Şi blestemul ei s'a legat, căci trupul cel plin cu parfum 
şi frumos mirositor al musculitelor celor vinete la aripi, pe 
cari noi în timpul de faţă le numim Căfei de turbă, astădi 
este împuţit şi nime nu-l pâte suferi» (1). 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 


Marian, Insectele. 6 


MAMORNICUL. 


(Meloe proscarabaeus L.) 





E pe la începutul primăverii. 

Prin 6rba înverdită de pe marginea unui drum, ce duce 
în câmp, se mișcă alene încolo şi în câce un gândac gros 
şi bolocănos, de colére albăstrie-nâgră şi ca de 13—32 mm.. 
de lung. 

Acest gândac trândav şi móle în trup, ale cărui elitre- 
sunt asa de scurte că numai de abiă ajung până la jumă- 
tatea abdomenului, şi care, când îl atingi cu ce-vă sau pul 
mâna pe dinsul, îndată slobdde de la încheieturile picidrelor: 
sale un fel de suc galben şi puturos, se numesce în Buco- 
vina: Jidov sai Jidan (1); în Moldova: Clabuc (2), Gândac 
negru şi Gandac puturos (3) ; în Téra-Romanésea : Mamornic, 
pl. mamornict (4); iar în Banat: Gring6șă pulurâsă (5). 

Numirea de Gândac puturos sau Gring6șă pulurosă a a- 
cestul insect îi vine de acolo fiind-că el, după cum am amintit 
mai sus, slobâde de la încheieturile pici6relor sale un fel 
de suc galben sau şi alb, care pute f6rte urit; Clabue, pentru 


(1) Lai. Rom. din Bragca, dict. de Ger. Roşca: «Jidovul sai Jidanul 
e un gândac negru, ghibos, móle şi puturos, care se arată primăvara, 
şi trăesce numai prin 6rbă, şi care, când îl pring! în mână, slobéde 
un suc galben». 

(2) Dat. Rom. din Pașcani, dict. de C. S. Bucan. 

(3) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 7. 

(4) Idem de eadem, p. 7. 

(5) Com. de d-l Ios. Olariu: «Gringdsa pulurosă e ce-vă mai mică decât. 
Gringoşa verde şi petrece numai prin 6rbă.» 


83 


că sucul, ce-l slobâde el, e nu numai puturos, ci tot odată 
şi oloios şi clăbucos, adecă cleios gi lipicios ca nisce clabuct ; 
iar Jidov saŭ Jidan, din causă că, după cum spun o s6mă 
de Români din Bucovina, e negru, ghibos şi puturos ca si 
un jidan rufundos gi cotrentos (1). 

Sucul saii z6ma cea oloi6să şi puturâsă a acestui gândac 
o intrebuin{ézi o s6mă de Români spre vindecarea bubelor 
rele, cari se capătă din réutate (2), iar alţii o intrebuintéza 
spre vindecarea pecingenii (3). 

Cel ce voesce a se vindecă de pecingeni caută şi prind un 
Gândac puluros, lasă să le picure în palmă sud6rea cea 
galbenă ce o slobâde el, cum pun mâna pe dinsul, şi apoi 
cu sud6re de acâsta ung pecingenea (4). 

Întreg gândacul se mai întrebuinţâză încă gi contra tur- 
bării. Se prinde, se uscă, şi apoi pisându-se se dă vitelor 
mugcate de atare câne turbat în tărâţe de mâncare (5). 


(1) Dat. Rom. din Bragca, dict. de Ger. Rosca. 

(2) Dat. Rom. din Pașcani, dict. de C. S. Bucan: «Umegéla, ce o slo- 
béde Clabucul dintr’insul, o întrebuinţeză Gmenii pentru bube rele că- 
pétate din réutate.» 

(3) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 8: «El lasă de la încheieturile 
picidrelor un fel de zéma clei6să, puturosă, care e bună de uns pentru 
pecingeni.» 

(4) Dat. Rom. din Pașcani, dict. de Jord. Bran. 

(5) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 8; — si dict. de C. S. Bucan. 


MĂZERARIUL. 
(Bruchus pisi L.) 


Sunt unii ani, în cari cea mai mare parte de mazeree 
bortită şi mâncată de un gândăcel din semintia gândacilor 
cu rit, ast-fel că nu rămâne mai numai cdja dintr'însa. 

Acest gândăcel f6rte mititel şi de col6ére negră-castanie, 
al cărui cap se sfârşesce într'un bot sai rit lung gi lat şi 
ale cărui aripi sunt mai scurte decât corpul, iar şoldurile 
picidrelor de dinapoi grése, se numesce în Bucovina: Ma- 
zerariu (1) şi Gârgăriță de mazere; în Moldova: Gdrgarifd 
şi Gârgăliță de mazere (2); în Ţ6ra-Românâscă: Gârgăriță 
de mazere (3) şi Gândacul mazerei (4); iar în Transilvania: 
Gomba de câmp (5). 

Femeiuşca acestui gândăcel îşi depune ouăle sale în păs- 
tăile de mazăre. Din aceste ouă es un fel de larve grâse, 
albe şi fără de piciére, cari se vara apoi în firele de mazere, 
şi atâta ce le scobesc şi mănâncă până ce nu rsmâne numai 
cojile dintr'însele. 

Un alt-fel de gândăcel, care se ţine asemenea de familia 








(1) Cf. şi Enciclopedia română, vol. III, p. 230. 

(2) Dat. Rom. din Pașcani, dict. de C. S. Bucan: «Gârgărița face stri- 
căciune la grâu, mazere şi bob»;-tot de acolo, dict. de Iordache Bran: 
«Gdrgarifa e de patru feluri, și anume: Gârgărița de grâŭ, de păpuşoii, 
de mazere și de bob. Cea mai rea și mai molipsitore e cea de păpuşoii.» 

(3) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(4) Gazeta sătenului, an III, p. 186. 

(6) Dat. Rom. din Craifalău, Ocniţa si Cosma, com. de d-l Th. A. Bogdan: 
<«Gombele de câmp se sporesc in mazerea cea bună de câmp, sunt negre 
şi sbora.- 


85 


Măzerariului şi care e tot atât de stricăcios ca şi acesta, maf 
ales bobului, e Gârgărița de bob sau Gargdlifa de bob, numită 
altmintrelea si Gârgăriță négra sau Gârgăliță négra (1), lat. 
Bruchus rufimanus. 

Unii Români din Bucovina cred şi spun că atât Madzera- 
riul cât şi Gârgărița de bob se fac din colțul mazerei si 
al bobului, când acestea se învechesc prea tare şi staii prea 
mult în unul şi același loc (2). 

Ce se atinge de stârpirea acestor doi gândăcei fârte stri- 
căcioşi, e de observat că se intrebuintéza contra lor aceleași 
mijléce ca si pentru stârpirea Gârgărifei de pâne. 


(1) Dat Rom. din cele mai multe parti ale Bucovinei, şi în deosebia 
celor din Vicovul-de-sus, dict. de Téder Jonesi: «Sunt două feluri de 
gargarife, şi anume: Gdrgdrifa de pane şi Gadrgarita de bob;—a celor 
din Vicovul-de-jos, dict. de Sidor Calancea: «Tot Gârgăriță se numesce 
şi gândacul, care mănâncă bobul»;—a celor din Igesci, dict. de Pinteleitt 
al lui T. Socolovschi: « Gârgăriță se numesce atât gândacul care mănâncă 
grâul, cât gi cel ce mănâncă bobul, mazerea gi păpugoiul»; -şi a celor 
din Moldova, com. Paşcani, dict. de Iord. Bran. 

(2) Cred. Rom din Udesci, dict. de Lazar Rotarii. 


PRUNARIUL. 
(Rhynchites cupreus L.) 


Sunt unele veri, in cari partea cea mai mare de prune 
gi perje, nemijlocit după ce a prins a se desvoltă simburele 
într'însele şi a ajunge mărimea unei alune, încep a se îngăl- 
beni gi a se sbârci, a li se subtia si uscă códa şi apola că- 
dé una după alta jos, ast-fel că în câte-vă dile mai tot pă- 
mintul de sub prunii şi perjil, din cari ati cădut, e galben de 
dinsele. 

Causa îngălbenirii gi a căderii acestor póme înainte de ce 
le-a sosit timpul, precum gi a cireşelor, cari adese-ori at 
aceeaşi s6rte, e un insect mititel, de coldre cafenie gi aco- 
perit cu puţini peri suril, care se numesce în Bucovina: 
Prunariu ; în Banat Burghiaș sau Burghieg (1); iar în unele 
parti din Ungaria: /tresariă (2), şi iată de ce: 

Femeiusca acestui insect are datină de a burghiă, adecă 
a sflederi, a impunge prunele, perjele gi cireşele cele ti- 
nere şi a depune apoi în fie-care borticică câte un oi, iar 
după ce și-a depus oul a róde până cam pe la jumătate si 
c6da pémelor respective. 


(1) Com. de d-l Ios. Olarit, învăţător in Maidan: «Sub cuv. Burghiag, 
pl. burghiaşi şi Burghieş, pl. burghiegi, care vine de la verb. a burghia, 
a impunge, se înţelege un fel de gringoşă sau grângoșă sai gârgoşă, 
gOngă, adecă o insectă care împunge primăvara prunele gi ciregele.» Cf. 
S. Fl. Marian, Sérbdtorile la Români, vol. II, p. 1. Nota 1. şi Al. Viciu, 
Glosariu de cuvinte dialectale, p. 22. 

(2) Teodor Botarii, Inimicit pomilor şi mijlóce in contra acelora, 
publ. în Amicul poporului, an I, 1867, p. 104. 


87 


Nu mult după acésta, eşind larva din oul depus si prin- 
dând a mâncă din carnea pómeï în care se află, acésta în- 
cepe a se îngălbeni, céda a i se uscă, şi când larva din- 
tr'însa e acuma deplin desvoltată, atunci cade şi ea jos. 
După ce a cădut p6ma jos, larva ese dintr'însa, se vara în 
pămînt, gi în primăvara următâre se preface în insect (1), 

Un alt insect care se tine de aceeaşi familie si care e tot 
atâta de stricăcios ca şi Prunartul, însă nu pomilor, ci viilor, 
e Viarul sau Forfecelul, pl. forfeceii (2), lat. Rhynchites be- 
tuleti Fabr. 

Femeiusca acestui insect f6rfecă (taie) codile frunzelor de 
vie şi apoi, depunând mai multe oŭe pe partea lor cea de- 
asupra, le învălătucesce. În urma acâsta frunzele se usucă 
şi cad jos spre stricăciunea strugurilor, cari nu se pot des- 
voltà fără de frunze. 

Românii din Banat cred şi spun că Burghiagit impung 
prunele şi ciregele si prin acésta le fac să îngălbenâscă gi 
să cadă jos, din causă că muerile din casă, la care se în- 
timplă acésta, ai împuns — aŭ lucrat cu acul — în Ajunul 
nascerit şi a Botezului, în Joia din Séptdmdna albă şi în 
giua de Joi marele, Joia mare (3). 

Deci Românii şi cu deosebire Româncele din acâstă téra, 
voind ca Burghiaşii şi Forfeceii, precum gi un alt insect a- 
nume Forfecariul, lat. Lethrus cephalotes Fabr. (4), să nu 
strice pomilor şi viilor, serbézi Diua burgiahigilor şi a 
forfecarilor, care cade în Lunia primă din Paresim! sai Pos- 
tul mare prin abţinere de la ori-și-ce cusutură sai împun- 
sătură (5). 


(1) Cf. T. Rotariă, loc. cit. 

(2) Numirea acâsta e din Moldova și mi-a dict. Pinteleii a lui Téder 
Socolovschi din com. Igesci, care a petrecut un timp mai îndelungat 
în Moldova. 

(3) S. Fl. Marian, Serbătorile la Români, vol. II, p. 1. 

(4) Revista viticolă şi horticolă, an. II, Bucuresci 1897, p. 249 gi 250. 

(5) S. Fl. Marian, Serbatorile la Română, vol. II, p. 1. 


TIGAIUL. 
(Hylobius abietis L.) 


Dacă vom desface scérta de pe trupina câtor va bragi saŭ 
pini bătrâni, tăiaţi, căduţi sai daţi de vînt de un timp mai 
îndelungat la pămînt, şi dacă vom căută cu luare de s6mă 
între scérta şi trupina unuia dintre dinsif, vom observă 
nisce borticele rotunde şi lungăreţe. 

Şi dacă vom cercetă mai cu de-amăruntul, ne vom con- 
vinge că borticelele acestea nu sunt intimplatére, ci ele sunt 
făcute de un gândac cu rit, numit în unele părţi din Tran- 
silvania: 7igâiu şi Tigdinat (1), lat Hylobius abietis L. si 
Hylobius saŭ Curculio pini Ratz. 

Tigâiu! sau Țigâinatul e unul dintre gandacil cei mai stri- 
căcioşi pădurilor şi în deosebi celor de brad şi de pin. 

Colérea principală a acestui gândac lungăreţ, tare şi aco- 
perit cu păr ruginii, e întunecat-castanie, bătând une-ori în 
roşu. Ritul său, cam gros şi strimbat în jos, e maï tot aga 
de lung ca şi scutul cel rotund al gâtului, iar aripele de- 
asupra ii sunt impestrifate cu pui galbeni. 

Tigdiul e de aceea aga de stricăcios, pentru că el nu se 
multumesce numai cu bortirea și r6derea copacilor celor 
căduţi sai dati la pămînt, ci se apucă si de cei sănătoşi, 
rogându-le si acestora nu numai trunchiurile, ci si rădăci- 
nele, ramurile și mugurii. 

Larva sa însă nu e aga de stricăci6să ca dinsul, pentru 


(1) Dat. Rom. din Sermag, com. de d-l Th. A. Bogdan. 


89 


că ea nu se atinge de copacii cei sănătoşi, ci trăesce mai 
mult prin ctungi şi hasez. 

Ce se atinge de originea acestui gândac f6rte stricăcios, 
o legendă din Transilvania, şi anume din Sermas, unde-i 
sunt usitate si numirile, ne spune următârele: 

«Dice că Sdn-Petru aveă datină de a duhăni ca şi cei maf 
multi ómenï din giua de adi, însă nu din ţigară, ci din pipa, 
pentru că pe vremea aceea ţigările nu eraŭ încă cunoscute. 

-Intr’o di, astupându-i-se pipa si voind a o destupa cu 
sulhacul, ori şi câtă silinţă şi-a dat, n'a putut-o de fel destupă. 

«Védénd el acâsta, se făcu foc şi pară de mânie, si apoi, 
aruncând sulhacul cine scie unde, dise: 

— «Atunci să te văd, când mi-oiu vedé câfa! Atunci si nici 
atunci! 

«Din sulhacul Sf. Petru s'a făcut apoi un gândac cu capul 
mic, cu un rit lung, f6rte ascuţit şi încârligat tocmai ca gi un 
sulhac, care se numesce Jigdiu sau Jigdinat, şi care de frică 
s'a ascuns într'o bort& de copac. ; 

«Şi de atunci tot prin borțí de copaci, pre cari şi le face 
el singur, trăesce el şi până în diua de aqdi» (1). 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 





GARGARITA. 
(Calandra granaria L.) 


ey 


Pretutindeni, unde se tine pâne alba, dar mai cu séma 
prin magasinele gi grânarele prea puţin luminate si aeri- 
site, adese-ori se încuibâză un gândăcel care, nedepărtân- 
du-se de cu bună vreme din locul unde s'a incuibat, nimi- 
cesce în scurt timp tóte bucatele câte se află intr’insul. 

Acest gândăcel fórte stricăcios bucatelor, şi în deosebi 
grâului, secării şi păpuşoiului, se numesce în Bucovina: 
Gârgărilă, Gdrgalifa, Gârgăriță de pâne şi Gargalifa 
de pane; 

În Transilvania: Gârgără (1), Gârgăriță, Gârgăriţă, Gâr- 
găliță de bucate şi Gârgăliță négra (2); 

În Moldova: Gârgăriță (3) şi Gdrgdlifd (4); 

Iar în Ţ6ra-Românâscă: Gargarifa (5), Curculeţ (6) şi 
Curculez (7), lat. Calandra granaria L., Sitophilus granarius. 


(1) Alecsandri, Poeszi pop. ale Românilor, Bucuresci 1866, pag. 319; 
— cf. Fr. Dame, Nouveau Dict. roum.-fr. vol. II, pag. 56. 

(2) Gazeta Transilvaniei, an. LIX, Braşov 1896, No. 237, pag. 6; — 
Foaea Poporului, an. I, Sibiiu 1893, pag. 308. 

(3) Dict. de C. S. Bucan din Paşcani. 

(4) Dict. de Iord. Bran din Pașcani. 

(6) Gazeta sătenului, an. IT], R.-Sărat, pag. 185;—com. de S. Sa păr. T. 
Bălăşel: « Gărgărița este insecta care străpunge grauntele de cereale, 
cum: grâul, porumbul și leguminésele, cum: fasolea, mazărea, bobul, etc.» 

(6) Enciclopedia română, tom. I, pag. 665. 

(7) Fr. Dam, op. cit, vol. I, pag. 323; —- Cihac, Dict., t. I, pag. 71. 


91 


Gargarija se ţine de ordinea Coleopterelor, adecă a gân- 
dacilor cu rit; are 3.75 mm. în lungime, 1.5 în lăţimea spa- 
telui, şi e de coldre roşietică-cafenie. Ritul eí e subtirel, ce-va 
încovăiat şi cam de lungimea scutulut de-asupra gruma- 
zului. 

Despre acest gândăcel férte dăunăcios, o legendă din 
Jera-Românescă ne spune urmatérele : 

«Era odată un om putred de bogat, aga de bogat, în cât 
râniă banii cu lopata, şi magasiile lui pline cu bucate eraii 
aga de mari, cât ar fi putut îndestulă un colt de ţâră. 

«Pe cât eră însă omul acesta de bogat, cu dece părți era 
el mail sgârcit, aga de sgârcit, că nu-i scăpă din mână nici 
măcar o bucăţică de mămăligă mucedă la un sărac. Căci 
asa au fost şi sunt până si în diua de adi bogaţii; lor le 
este necontenit frică că or sărăci, dacă or milui un sărac 
cu o bucâtură cât de mică. 

«Şi în ţâra aia, unde eră bogatul ăsta, se întîmplă într'o 
vreme o f6mete mare, cum nu s'a pomenit in lume, că mu- 
riaŭ Gmenii şi stârpiaii mucrile de f6me. Mâncai bieţii 
creştini 6rbă şi frunze ca vitele şi nici 6rbă şi frunze nu 
mai erat, căci eră o secetă mare, de s'aprindeă pămîntul. 
Bieţii Gmeni rodeaii cojile copacilor şi mâncaă pămînt sărat, 
căci nimeni, nimeni nu avea o bóbă de grâu sai de porumb 
in {éra aia. Numai magasiile bogatului ăsta nemilostiv ge- 
meat de bucate, şi el nimărui nu da o fărâmă. Si cu cât 
năvăliau Gmenii şi cereau bucate, cu atâta el încuiă maga- 
siile cu verigi de fier şi lacăte gi puneă străjuiri, ca nime- 
nia să nu se apropie. Şi celui ce cereă bucate, îi răspundea 
ca să-i aducă aur şi argint, şi apoi îi va da. Dar de unde 
eră să-i aducă bieţii săraci aur şi argint? Si aşă muriau 
Smenii pe un cap de f6me pe lângă magasiile pline cu bu- 
cate ale bogatului nemilostiv. 

«De la o vreme însă Dumnegei sfintul, védénd atâta îm- 
pietrire de inimă la bogatul ăsta nemilostiv, isi întârse mila 
şi începu a plouă şi rodiră câmpiile din belşug, in cât ge- 
deaii acuma bucatele grămedi pe câmpuri. Iar în magasiile 
bogatului nemilostiv trimise atâtea Gdrgarife, cate b6be 
eraii acolo, şi în puţină vreme tâte bucatele nu mai rămaseră 
decât nisce coji, cari nu mai erai bune de nimic. 


92 


«Bogatul, de mare ciudă, se îmbolnâvi şi atât de mult 
zăcă, în cât îl mâncară viermii de viu. 

«Si de atunci a rémas de mănâncă Gargarifele bucatele 
de prin magasiile Gmenilor bogaţi, căci ef fin grămadă bu- 
catele prin magasii si de multe-ori săracii rabdă f6me.» (1) 

Şi dacă în timpul verii nu se scéte pânea alba de prin 
grânare afară la s6re, ca să se sorâscă şi svinteze, ci se 
lasă ca să umedâscă (2), şi dacă în acelaşi timp nu se svin- 
teză şi grânarele, atunci Gârgărijele, cari petrec peste érna 
prin crepăturile grânarelor şi ale cogurilor, eşind primăvara 
de prin ascundisurile lor, prefac tóte bucatele, in cari s'au 
incuibat, în tărâţe. 

Femeiusca acestui insect, fiind f6rte productivă, depune 
de la 188—200 de ouă în grăunţele pânei, în care s'a în- 
cuibat, şi anume în fie-care grăunte câte un ot. Nu mult 
după acésta es din ouăle depuse larvele, numite în unele 
părţi locuite de Români Sfrepedi, cari prind apoi a róde 
făina cuprinsă în grăunţe si cari, după un timp óre-care, 
prefăcendu-se în gândăcei, adecă Gdrgarife, încep şi acestea 
să r6dă miedul din grăunţe, până ce rămâne numai c6ja. 
Ne mai având ce róde, atunci părăsesc grânariul, şi sbóră 
grămadă cu remăşiţele tărâţâse cu tot (3). 

Însă fie-care econom bun nu aştâptă nici odată până ce 
se vor duce Gârgărițele singure din grânariul stu, ci el 
caută t6te chipurile gi mijlâcele cum le-ar puté mai lesne 
şi mai de grabă depărtă, îndată cum a observat că s'au 
încuibat în bucatele sale. 

Timpul cel mai potrivit pentru depărtarea Gdrgdrifelor 
şi stârpirea lor se dice că e pe la sfârşitul lunii lui Iulie, 
când e cânepa şi haldanul plin de suc. Atunci se taie plan- 
tele acestea de la rădăcină, se usucă la umbră într'un pod 
sau intr’o şură, ast-fel ca să nu fie atinse de s6re, căci în 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(2) După spusa Rom. din Putna, dict. de Ioan Pusdrea: «Cand stă 
pânea albă mult de se umedesce, atunci se bagă Gdrgarifa într'insa, 
mai ales in grâu şi popuşoiiu, o bortesce şi-i mănâncă tot miedul.» 

(3) Şegătorea, an. VI, Budapesta 1880, pag. 22; — Foea poporului, an. 
I, Sibiii 1893, pag. 308. 


93 


casul acesta li se slăbesce sucul. După ce sau uscat, şi a- 
nume înainte de a se pune pânea albă in magasin sau gra- 
nariŭ, se agéz4 mai întâiu la fund un rând de cânepă sau 
de haldani, şi de-asupra se târnă apoi grâul. La jumătatea 
magasinului sau grânariului se pune iar un rând de cânepă 
şi apoi, după ce s'a aşezat acuma tótă pânea, se mai pune - 
şi de-asupra un rând ca înveliş. Făcându-se acâsta, pânea 
e scutită de acest duşman neîmpăcat al s&u. 

Se pot însă pune și haldani verdi în grâne, fiind aceștia 
şi mal buni (1). 

O séma de Români însă pun t6mna mănunchiuri de cå- 
nepă topită, de al cărei miros încă se dice că fug. 

Alţii din contră, voind a scăpă de Gdrgarife, aduc şi pun, 
în apropierea bucatelor năpăstuite, furnicari, şi anume în 
nisce vase (2). 

Românii din unele părţi ale Bucovinei ieat lână, ast-fel 
după cum s'a tuns de pe oi, fără ca s'o spele şi să se 
ducă usucul de pe dinsa, o pun câte o lécă ici coleă în nisce 
hârburi lângă pânea din hambar sati unde se află, şi apoi 
îi dau foc ca să ardă. 

În urma acésta Gârgărițele, neputând suferi mirosul ce 
ese din lână, fug in t6te părţile (3). 

O sémă de Români din Moldova astern, unde sciù că se 
află Gdargdrife, Boziu verde, lat. Sambucus ebulus L., pe jos. 
Gdrgarita trage la dinsul ca să-l mânânce, dar fiind-că Bo- 
ziule î6rte amar şi ea nu pâte suferi amărâla acésta, sau 
piere sau fuge (4). 

Mulţi ingi însă sunt de părere că Gârgărițele se pot de- 
părtă de prin hambare nu numai prin mijlécele până aici 
arătate, ci şi prin anumite descântece. 

Aga Românii din Transilvania, com. Bârgău, cred şi dic 
că dacă, având Gdrgdrife în hambar, vei prinde 9, le vei 
afuma la fum de bălegar si vei rosti următórea descântecă: 


(1) Şegetorea, cit., p. 22. 

(2) Gazeta Transilvaniei, cit., p. 6. 

(3) Dat. Rom. din Bragca, dict. de Ger. Roşca. 
(4) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de Iord. Bran. 


94 


Gârgăriță! Prin pivnita mea, 
De esti, Prin hambariul mei, 
De nu esti, Pe la grâul met, 
Până mâni să nu mai fii Că de-i fi 

Pe la casa mea, | Capu ţi l-oii suci! 


atunci t6te Gdrgdrifele vor fugi de la casă. 
lar dacă se află Gdrydrife în vecini şi voesci să nu se a- 
propie de casa ta, atunci e bine să gici: 


Gârgăriţă, fata popei, | Și în lăcăţi te-oiii încuiă. 
Du-te la Mama pădurii Fugi de la mine, 

Si te jócă cu ea De la casa mea, 

Și te sfădesce cu ea De la vatra mea, 

Si te sărută cu ea | De la sopru mei, 

Și te împacă cu ea, De la hambarul mei; 


Da la mine nu veni, Fugi de aici, 
Că eu bine nu ţi-oiii face, Peri-ti-ar vita 
Far’in temniti te-oiu băgă Si parodita! 


Si’n lanţuri te-oit legă 


Acâstă descântecă se dice înconjurând grădina de trei ort 
gi apoi afumând o Gârgăriță, s’o arunci în vecini (1). 

Mai departe, tot în Transilvania, se mai află încă şi ur- 
măt6rele credinţe cu privire la depărtarea Gârgăriţelor: 

Gargarifa în hambar când vei vedé, fă-ţi cuce si di: 
«pliu fata popei!» că vor fugi (2). 

Gârgăriţe la casă când vei vedé, astupă-ţi ochii gi scuipă 
peste ele de 9 ori, că tâte vor orbi (3). 

Gdrgdrifa e aga de vîrtâsă că, dacă este dusă dimpreună 
cu atari grdunte la moră gi este turnată cu acestea în coș, 
trece pe sub piétra morii şi nu se sfarmă. 

Din causa acésta apoi ómeniï se feresc de a duce grăunţe 
de măcinat la o mora, unde sciu că se află Gdrgalife, siguri 
fiind că, dacă ar măcină la o asemenea mora, f6rte lesne s'ar 
put înturnă cu Gdrgdrife acasă (4). 


ee 


(1) Com. de d-l. Th. A. Bogdan. 

(2) Cred. Rom. din Bistriciéra, com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(3) Cred. Rom. din Odorheiu, com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(4) După spusa Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berarii, şi a celor din 
Braşca, dict. de Ger. Rosca. 


95 


În fine merită a fi amintit şi faptul că 6menif cei férte 
lacomi se compară cu Gârgăra sau Gârgărița (1). 

Iar 6menii cei ce se bat férte tare după mâncare, cari se 
amestecă şi lingăresc prin óle, se numesc în Bucovina: går- 
garifi şi gârgaliți, sing. gârgariț şi gdrgalif. D. ex.: omul 
acesta e un gârgar?ț, sau: omul acesta e gdrgarij. 

Iar pânea, în care s'au incuibat Gârgărifele, e gârgăriț6să; 
grâul e gârgărițos saŭ gârgălițos, adecă: plin de Gdrgdrife; 
şi îngârgărițat, adecă : îngdurit de Gdrgarife (2). 


(1) V. Alecsandri, op. cit., p. 319. 
(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 


CARIUL DE PĂDURE. 
(Bostrychus tipographus L.) 


Cel ce a trecut mai adese-ori printr'o pădure de bradi si 
„de molii, acela de bună sém& că va fi observat intr'insa 
nu numai o mulţime de kăsci (1), ci şi de ciungi (2). Iar dacă 
curiositatea îl va fi împins ca să jupésc& vre-o bucăţică de 
scérta de pe vre una din aceste hdscz saŭ de pe un ciung, 
ori şi de pe un alt copac peste care va fi dat în atare căge- 
tură (3), acela e mai mult decât sigur, că va fi aflat între 
scârţa jupită şi între lemnul de pe care s'a jupit o mulţime 
de cărăruşe pline de un fel de făină şi de un fel de viermişori. 

Causa uscării acestor hdsct şi cîungi e, in cele mai multe 
casuri, un fel de gândac mic, numit în Bucovina: Cariz de 
pădure, Cariŭ mare şi Cariu de scorță (4); în alte parti: 
Gândac de scârță (5), iar cea a cărăruşelor sau borticelelor 
e larva sa, numită în Bucovina: Cariu (6) şi Vierme sau 
Germe de cariu (7). 





(1) Sub cuv. hagcd, pl. hăşci înţeleg Românii din Bucovina un brad 
sai molid uscat si rupt de vârf. 

(2) Sub cuv. ciung, pl. ciungi se înțelege un trad sau molid uscat, 
însă necăqut la pămînt. 

(3) Sub cuv. căgetură se înţelege locul unde se află mai multi copaci 
căduţi la pămînt. 

(4) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechii, dict. de George Onciul; — a celor 
din Putna, dict. de Sam. Lucaciu: «Cariu mare se numesce gandacul, care 
merge pe sub scorta bradului.» 

(5) Crăiniceanu, Nomenclatura, publ. în Convorbiri lit., an. XXIII, p. 335. 

(6) Dat. Rom. din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan: « Cari se numesc viermii 
ce se află între scârţa bradului şi între lemnul acestuia şi carii bortesc 
lemnul ;» — a celor din Brasca, dict. de Anton Popovici : « Viermele, care se 
face pe sub scorta copacilor celor bătrâni şi a ciungilor, se numesce Cartu.» 

(7) Dat. Rom. din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic. 


97 


Cariul de pădure e un gândac de colére castanie, ro- 
tund, si numai de 5—5.5™™. de lung, cu capul mic, ascuns 
cu totul sub scutul gâtului, care e mare şi încovăiat, iar 
mustetele scurte si în formă de ic. 

Cu tâte acestea însă că Cariul de pădure e aga de mic, 
totuși el este férte stricăcios, căci nu odată a nimicit păduri 
întregi de bradi şi molidi, pre cari i-a bortit si ros dimpre- 
ună cu larva sa, care e tot atât de stricăci6să ca şi dinsul. 

Pe la începutul sai pe la mijlocul lunii lui Maiti, Cariul 
acesta roesce ca şi albinele. 

În restimpul roirii sale, maï ales dacă atuncă e secetă mare, 
nu odată ese din pădure afară, prinde ajucă la sére si apoi 
a sbură ca un roiŭ la țéră şi aici a se pune pe pomişi pe 
răchiţi. După acésta se întârce iarăşi înapoi, intră în pă- 
durea din care a egit, şi aici prinde a face borţi în scérta 
molidilor celor verdi şi femeiusca sa a se ouă prin borticelele 
acestea (1). 

Atât din causa borticelelor făcute de cariul acesta cât şi 
din causa larvei sale, care róde scérta în drépta gi în stânga, 
bradgii gi molidii, în cari s'a încuibat, încep apoi pe încetul 
a se îngălbeni şi pe urmă a se uscă cu desăvârşire. 

Noroc numai că nu mult după ce se înmulțesc gi se des- 
voltă larvele sale, adecă Viermi: de cariu, dând ciocanitorile 
de dinsele, scoţându-le cu ciocul lor cel tare şi ascuţit de 
pe sub scârţă şi mâncându-le, le mai nimicesc. 

De n'ar fi ciocânitorile ca să starpésca la timp Carii aceştia, 
atunci nu sciti, qău, ce s'ar alege din întrâga pădure (2). 

Ce se atinge de faind sai fanind de cariu, adecă de ru- 
gumeturile şi excrementele ce le produc carii aceştia, amin- 
tim aici numai atâta că ea se întrebuinţâză de către Românii 
din Bucovina spre acelaşi scop ca şi cea a Cariului mic (3). 


(1) După spusa Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul. 
(2) După spusa Rom. din Bilca, dict. de Chir. Horodnic. 
(3) Vedi artic. despre acesta. 


Marian, Insectele. , 7 


STRĂLUCUL. 


(Cerambyx moschatus L.) 





Strălucul, pl. străluci (1), numit în unele părţi şi Gândae 
mirositor (2), lat. Cerambyx moschatus L. sai Aromia mos- 
chata Serv., e un insect, care se ţine de gândacii cu córne, 
lat. Longicornia sai Capricornia. Corpul sét, de colóre me- 
talică-verde saŭ roşie ca bronzul, e îngust şi de 15-34 mm. 
de lung. Aripile cele de-asupra sunt albastre sau verdi sau, 
după cum spune poporul, în colGrea păunului (3) şi forte 
fin punctate. 

Cérnele bărbătuşului sunt mai lungi decât corpul, ca nisce 
peri virtosi si cu închieturi, si steclesc ca pana păunului. 

Strălucul petrece mai cu s6mă pe rachiji, pe lifian, lat. 
Lycium barbarum L. şi pe sdrăvăf (4), şi când îl pringi rés- 
pândesce un fel de miros ca de mosc, lat. Moschus moschiferus. 

Un alt insect, care se tine asemenea de familia Stralucu- 
lui, şi care trăesce atât pe stejarii cei bătrâni cât şi pe ceă 
de curând tăiaţi, e Croitoriul (5) sai Gornicul (6), lat. Ceram- 
byx cerdo L. sau Cerambyx heros Scop. 


(1) Dat. Rom. din Stroesci, dict. de I. Criţan, și a celor din Stupea, 
dict. de I. Savu. 

(2) G. Crăiniceanu, Nomenclatura română-latină din istoria naturală, 
publ. în Convorbiri lit, an. XXIII, p. 335. 

(3) După spusa lui Ioan Savu. 

(4) Sdrdvdful e un fel de răchită mică, tufâsă, cu frunda lungărâţă şi 
mai mică decât la cele-lalte răchiţi. Din nuelele sale, cari sunt férte 
mlădiose, se fac coşărci şi coșărcuţe. 

(5) Dat. Rom. din Bucovina şi a celor din Ț6ra-Românâscă, com. de 
S. Sa păr. T. Balasel. 

(6) Enciclopedia română, t. II, p. 61 si 583. 


99 


Coérnele, adecă antenele acestui insect sunt lungi, şi fiind-că 
ele dimpreună cu capul şi fălcile aŭ forma unor f6rfeci de 
croitor, de aceea poporul i-a pus numele de Croitori. 

Când se ivesc vara multi Croitori de aceştia, se dice că va 
merge bine vitelor lân6se, adecă oilor si caprelor. 

lar o dicere sună: 

Și Croitorul are férfeci, dar nu 
croesce nimic cu ele, 
care se dice de cel ce se laudă că are instrumente bune 
dar nu scie a le intrebuinta (1). 


(1) Com. de S. Sa par. T. Bălăşel. 


SCRIPCARIUL. 


(Saperda carcharias L.) 


oo 


Intre téte Borzele (1) saii Gândacii cu cérne, cel mai rés- 
pândit şi mai bine cunoscut Românilor după nume e Scrip- 
cariul (2), numit altmintrelea, si mai cu séma în Bucovina, 
şi Scripcariu negru (3), Cobzariu (4), Tigănaș (5) şi Plopa- 
riù (6). 

Insectul acesta se numesce Scripearii si Cobzariu de a- 
ceea, fiind-că el, după cum spun Românii din Bucovina şi 
cei din Moldova, când îl pringi în mână şi-l pui la ureche, 
produce un fel de gomet sai fifiit, ca şi când ar cântă cine-va 
dintr'o scripeuță sau cobză (7). 


(1) Românii din Tereblecea, distr. Siretului, şi cei din Valea-Putnei, 
distr. Câmpulungului, în Bucovina, înţeleg sub cuv. borză, pl. borze pe 
toţi gandacii cu cérne lungi, lat. Longicornia. 

(2) Dat. Rom. din Scheia, dict. de Gavr. Berarii: «Scripcariul e un 
gândac negru cu mustefe lungi pe cari le ridică în sus»; — a celor din 
Braşca, dict. de Ger. Roșca; — a celor din Udesci, dict. de Lazăr Rota- 
rii; — a celor din Frătăuţul-noi, dict. de Nic. Rusu; — a celor din Mol- 
dova, com. Paşcani, dict. de C. S. Bucan si Iord. Bran, şi din com. Dum- 
brăveni, jud. Botoșani, dict. de Grigore Olarii. 

(3) Dat. Rom. din Oprișeni, distr. Siretului, dict. de Iacob Popovici. 

(4) Dat. Rom. din Frătăuţul-noi, dict. de Nic. Rusu: «Scripcariul se 
numesce pe la noi si Cobzariu.» 

(5) Dat. Rom. din unele părţi ale Bucovinei si Moldovei. 

(6) Dat. Rom. din mai multe părţi ale Bucovinei;— cf. si Enciclopedia 
română, t. II, p. 51. 

(7) După spusa Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berarii; — a celor din 
Oprişeni, dict. de Iac. Popovici: «Atât Scripcariul negru cât şi cel gal- 
ben, când îi prindi in mână, cântă ca şi când ar cântă cine-vă dintr'o 


101 


Şi de Gre-ce gometul sau fițiitul acesta face multora si 
mai ales băeţilor o deosebită plăcere, de aceea cum dati 
peste vre-un Scripcariz, îndată îl prind, îl stupesc între ochi 
si apoi, ducându-l la ureche, îl fac ca să cânte (1). 

Scripeariu negru şi Tiganag se numesce de aceea, pentru 
că el nu numai că cântă ca un scripcarii, ci e tot-odată şi 
negru ca un ţigan; iar Plopariu, pentru că petrece mai cu 
s6mă pe plopi. 

Un alt insect, care se ţine tot de familia Scripcariulul, însă 
care e ce-vă mai mic decât acesta si acoperit cu peri gălbii, 
e Scripcariul galben, numit ca si cel dintait şi Plopariu (2), 
lat. Saperda populnea L. 


scripcuţă» ; — a celor din Moldova, com. Pașcani, dict. de C. S. Bucan: 
«Scripcariul, dacă-l pui la ureche, face gomăt, adecă {drfiesce, de aceea 
îi spun 6menii Scripcariti» ; -- tot de-acolo, dict. de Iord. Bran : «Scrip- 
cariul are mustete lungi și încrestate; dacă-l prindi și-l pui la ureche 
țițiesce, de aceea se numesce Scripeariti: ; — şi a celor din Dumbrăveni 
jud. Botoșani, dict. de Grig. Olarii: «Scripcariul e curat negru, are 
musteţe lungi. Când îl prind băgţii, il stupesc gi atunci cântă. De aceea 
ii dic Gmenii Scripcarit.» 

(1) Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berarii: «Scripcariul, cand 
il prind băeţii, îl stupesc şi-l pun la ureche ca să cânte; atunci el câr- 
țiesce, cântă din gură, de aceea se numesce Scripcariu;» —a celor din 
Brașca, dict. de Ger. Roșca: «Băeţii prind Scripcariul, îl stupesc si spun 
ca să cânte. El începe atunci a canta: scârța. scârța, si tot aga cdrfie 
până ce-i dau drumul; — a celor din Udesci, dict. de Lazăr Rotariu: 
- Omenii prind Scripcariul, îl stupesc, după cum spun ei, în gură, a- 
deca între mustete, iar după aceea îl duc la ureche spre a-l audi cum 
cântă»; — a celor din Pașcani, dict. de Iord. Bran: «Omenii gi mai ales 
băeții pun Scripcariul la ureche ca să-l audă cum cântă.» 

(2) Dict. de Iacob Popovici. 


PURICELE DE GRADINĂ. 


(Haltica oleracea L.) 


a 


Nu e nici o singură primăvară, in care legumele şi cu 
deosebire resadul de curechiu sai varză să nu fie atacat 
de un gândăcel ce-vă mai mare decât un Purice de casă, 
însă care are datină dea sări în colo şi în câce întocmai ca 
şi acesta. 

Acest gândăcel, de col6re albastră ca oţelul saii verde ca 
metalul, cu cap mic care ese f6rte putin de sub scutul gå- 
tului, şi cu antene subtirele în forma unui fir de păr, se nu- 
mesce atât în Bucovina cât şi în cele-lalte ţări locuite de 
Români: Purice de grădină, Purice de curechiu, Purice 
de resad, Purice de pămînt, Purice de câmp şi Purice 
verde (1). 

Cum a prins séminta de curechiti a răsări gi a se desvoltă, 
îndată se si věd pe resad o mulţime de purici de aceştia, 
cari încep a-i găuri şi a-i mâncă frunzigérele, ast-fel că dacă 
nu se ieau din cu bună vreme t6te măsurile spre a se stârpi, 


(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de George Onciul; — a celor 
din Şcheia, dict. de Marghidla Donuţ;—a celor din Igesci, dict. de Pint. 
al lui T. Socolovschi: «Puricele verde petrece mai cu sâmă prin grădini 
şi mănâncă resadul de curechiŭ ;»—a celor din Moldova, com. Paşcani, 
dict. de Iord. Bran: «Mai este încă un fel de purice numit Purice de 
câmp, Purice de grădină şi Purice de curechiu, care se hranesce mai 
mult cu frundă de curechiii, de ridiche și de alte legume» ;—tot de acolo, 
dict. de C. S. Bucan: <Puricele de câmp se face numai prin iarbă, sare 
ca şi cel de casă şi e verde; — vedi şi Foia poporului un. I. Sibiit 
1898, p. 296 şi an. VII. Sibiiu 1899, p. 162. 


103 


f6rte lesne se pdéte întîmplă ca în câte-vă gile tot resadul 
să piéra (1). 

Nu în fie-care an însă şi nu tot-deauna mănâncă purecii 
aceştia résadul de curechiu de o potrivă, ci ef, după cum 
spun unele Romance din Bucovina, îl mănâncă mai tare când 
e secetă mare şi cu deosebire în Postul Sân-Petrului, când 
a crescut acuma mărişor, dar n'a apucat a. se. invirtoga, Cl 
e încă crud (2). 

Mijl6cele pe cari le întrebuinţâză Romancele din Bucovina, 
precum şi cele din Moldova, spre stârpirea acestui gândăcel 
férte stricăcios legumelor gi cu deosebire resadului de cu- 
rechiu şi rădichi (3) sunt următârele: 

leai cenuşă din Ajunul Crăciunului şi al Bobotezei şi cu 
cenuşă de acâsta presară apoi în gile de sec, adecă Miercuria 
şi Vineria, melegariul pe care se află resadul de curechii, 
sai tot în aceste două gile stropesc resadul de curechiti cu 
aghiasmă din diua Sf. Trif, sat. cu more veche de curechit (4). 

Unii Români, şi mai ales din Moldova, fac anume aghiasmă 
în diua de Sf. Trif pentru alungarea şi nimicirea puricilor 
acestora. Şi cu aghiasmă de acâsta, care o string şi o pă- 
str6ză peste an, stropesc apoi nu numai resadul de curechit, 
ci şi tóte cele-lalte legume, cari sunt atacate de acest gân- 
dăcel stricăcios (5). 


(1) Cf. Foia poporului, an. VII, p. 162;—idem, an. I, p. 296: «Puricii 
de pământ, numiţi Puricit de resad sai de grădină adese cégunéza le- 
gumelor mai multă stricăciune decât aprdépe téte cele-lalte insecte îm- 
preună. Micile larve se ivesc prin Maiu, sărind cu repegiune şi ciuruind 
mai ales resadul de varză (curechii), calarabe, brojbe, cum și foile de 
ridichi, hrean, etc.» l 

(2) Dict. de Marghióla Donut. es 

(3) După spusa Rom. din Vicovul- Asos dict. de Sidor Colancea: 
« Puriciă de curechiii mănâncă curechiul şi rădichile.» 

(4) Dat. Rom. din Șcheia, dict. de Már. Donuț;—a celor din Galanesci, 
dict. de George Cârstean: «Cand începe Puricele de curechiu a manca 
curechiul, îl stropesc pe acesta cu more veche de curechiu;» — a celor 
din Pașcani, dict. de Iord. Bran: «Româncele, cari.voesc să alunge Pu- 
micii de câmp, string aghiasmă de la Sf Trif si cu aghiasmă de acesta 
stropesc apoi locul unde s'ai arătat puricii aceștia, şi după acésta pu- 
ricii fug.» | | 

(5) Dict. de lord. Bran şi Nic. Const. Carp. 


104 


O sém& de Romance din Bucovina, pe lângă aghiasmă 
din giua de Sf. Trif, întrebuinţeză spre acelaşi scop si apă 
din diua de Dochia. String adecă în diua acâsta o cantitate 
anumită de omét, îl topesc, si apa acésta de omét o păstreză 
apoi până sosesce timpul resadului, şi atunci dacă se arată 
Puricit de curechiu, stropesc curechiul cu dinsa. Dacă plouă 
în diua de Dochia, atunci string şi întrebuinţeză apă.de 
acâsta la stropirea resadului (1). 

Dacă presurarea cu cenuşă din Ajunul Crăciunului si a 
Bobotezei şi stropirea cu aghiasmă din diua Sf. Trifsati cu 
apă din diua de Dochia nu ajută, atunci voind ca să fugă- 
râscă puricii de pe resad, ieati crengute de pelin şi cu acestea 
ating vâriul resadului ca şi când ar vré să-l măture de pu- 
rici. Făcând acâsta toţi purieii fug, pentru că nu pot suferi 
amărâla pelinului. Măturarea acâsta însă trebue să se facă 
mai adese-ori (2). 

Tot aga fac si o sémă de Romance din Moldova, cu acea 
deosebire numai că acestea întrebuinţâză, în loc de crengute 
de pelin, frunze de mestécan, care s> dice că sunt tot atât 
de amărăcidse (3). 

Româncele din munţii Abrudului în Transilvania adună 
t6tă cenușa, câtă se face în diua de Patru-geci de Sfinfi, pe 
vatră, şi cu cenuşă de acâsta presură straturile cu legumele şi 
cu resadul de curechiii pe care s’ati ivit Puricit de câmp (4). 

Româncele din alte părţi ale Transilvaniez, precum bună- 
Gră cele din comuna Reteag, voind ca Puricit de pământ 
să nu le mănânce curechiul şi resadele în resadnifa (pat 
cald, melegariui) merg Marţi diminéta si, fnchidénd ochii, 
scutură un sac fărinos pe resadniţă, în credință că făcând 
ast-fel resadele vor fi scutite de purici. 

O s6mă de Românce însă, tot din acâstă comună, după 
ce aŭ resădit curechiul, vădând că purici au început a-l 
mâncă, îl udă cu móre de curechiu ce a rămas din érna 
trecută (5). 


(1) Dat. Rom. din Budenit, dict. de Măr. Dutcă. 

(2) Dat. Rom. din Galanesci, dict. de Iléna Cârstean. 

(3) Dat. Rom. din Bogdănesci, jud. Sucéva, dict. de Nic. Const. Carp, 
(4) S. FI. Marian, Sérbdtorile la Români, vol. II, p. 154. 

(5) Din manuscrisul d-lui I. Pop-Reteganul, aflător la Academia Română. 





105 


Voind ca Puricit de grădină să nu mănânce resadul de 
curechii, o s6m& de Romance din Bucovina îl séměënă de 
regulă la luna veche, în credinţă că atunci cresce mai scurt 
și căpăţina e mai îndesată si maï bună, şi că tot odată nu-l 
mănâncă Puricit de curechiă aga de tare. Pe când din con- 
tra, dacă-l sâmănă la lund nouă, cresce in sus, căpăţinele 
sunt mai mici şi mal înfoiate, şi puriczi nu odată il potopesc, 
aşă de tare îl mănâncă (1). 

Cele mai multe Românce din Bucovina însă au datină 
de a-l séména în diua de Patru-geci de Sfnfi, credând că 
t6te legumele séménate in acâstă di, şi cu deosebire cépa şi 
curechiul, nu le mănâncă viermii, omidile, Puricit de grå- 
dind, precum şi alte insecte stricăci6se (2). 

Un alt purice, care se ţine tot de familia Puricilus de grd- 
dina, însă care e ce-vă mai mic decât acesta si de coldre 
nâgră, e Puricele negru, numit altmintrelea și Purice de 
camp (3), Purice de in (4), Purice de pămînt sau Puricele 
pământului (5), lat. Haltica nemorum L. 

Puricele acesta e tot atât de stricăcios ca si cel de gră- 
dină. El mănâncă, mai ales când e secetă mare, inul, trifoiul 
şi curechiul, astfel că de multe ori nu rămâne mai nimica 
din aceste plante de dinsul (6). 

Inul mai ales, după cum spun Românii din Bucovina, 
n'are altă b6lă şi duşman mai mare decât puricele acesta (7). 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Galanesci, dict. de Iléna Cârstean. 

(2) S. FI. Marian, Sérbdtorile la Română, vol. II, p. 182. 

(3) Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berarii: «Puricele de câmp 
e aga de mare ca și cel mai mare purice de casă, însă e ce-vă mai negru 
decât cel de casă şi cu capul despărţit de trup.» 

(4) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul: «Puricele de 
in sare ca şi Puricele de casă. El e negru, are piciére lungufe şi trup 
rotungior.» 

(5) Jéra nouă, t. III, Bucuresci 1887, p. 400. 

(6) După spusa Rom. din Șcheia, dict. de Gavr. Berarii ;— și a celor 
din Frătăuţul-vechiă, dict. de G. Onciul. 

(7) După spusa Rom. din Frătăuţul-vechiă, dict. de G.Onciul. 


BUBURUZA. 


(Coccinella septempunctata L.) 


De cum se desprimăverâză şi până spre sfârşitul t6mnei, 
vedem pretutindeni, mai ales însă prin livedi, sburând sat 
alergând in céce şi in colo un insect mititel, al cărui corp 
e rotund si bulbucat, pici6rele scurte, iară aripile de-asupra, 
adecă elitrele, roşii şi cu sépte pui saă puncte negre pe dinsele. 

Acest insect drăgălaş şi vioiu, care are datină, când îl 
prindi, de a-şi îndoi piciorusele sub corp şi a scéte un fel 
de suc gălbuiu şi neplăcut la miros, şi care se ţine de ordinea 
Gândacilor, şi anume a celor cu trei închieturi la picidre, se 
numesce în Bucovina: Buburuza, dim. Buburugi6ră, Bubu- 
ruză rosie, Buburuz, Maria popei, Mariuja, Mariufa popei, 
Găinușă, Găinușa lunii, Găina lui Dumnegeu, Vaca lui Dum- 
negeu, Cucusor și Vrajitére; 

In Moldova: Buburuz, Buburuzd (1) si Vaca Domnului (2); 

În Ţâra-Românâscă: Gdrgdrifa (3), Gârgăriță-mărgă- 
rifa (4), Margarita, Margarinta, Boul popei (5), Boul Dom- 


(1) Com. de Melchisedec, fost episcop de Roman şi membru al Aca- 
demiei Române;—N. A. Bogdan, Cântecele copiilor ferani (culegere de 
prin jurul Iașului), publ. în Gazeta sătenului, an. II, R.-Sarat 1885, p. 279. 

(2) Dat. Rom. din Oprişeni, jud. Sucéva, dict. de George Iacob: « Vaca 
Domnului e mică, rotundă, roșie, şi câtecu unul sau mai multe puncte 
negre pe dinsa». 

(3) T. G. Djuvara, Superstifiunt populare la Români şi la diferite 
popore, publ. în Jéra nouă, an. II, Bucuresci 1886, p. 226;— Convorbiri 
literare, an. XXX. vol. II, Bucuresci 1896, p. 102—103. 

(4) Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, vol. I partea I, Bucu- 
resci 1900, p. 510. 

(56) Com. de Episcop. Melchisedec. 


107 


nului (1), Boul lui Dumnedeu (2) şi Vaca lui Dumnedeu (3); 

În Transilvania: Buburuză, Buburufd (4), Măriuţa, Măriuja 
popii (5), Mamarufa (6), Mumurufa (7) şi Păpărue (8); 

În Banat: Paparue, Păpărue, Paparugă (9); 

În Ungaria: Buburuză, Păpăluză, Păpăruză (10), Măriuţă 
şi Paparugă (11); 

La Românii din Meglenia: Vaca Domnului (12); 

Iar la cei din Macedonia: Pdscalifa şi Puliu arog (13). 

Dintre téte numirile, câte i le dau Românii din Bucovina 
acestui insect, cea mai răspândită şi mai usitată este numirea 
Buburuza şi Mariufd. 

Buburuze, sing. buburuzi numesc Românii din Bucovina 
de regulă gsi un fel de bubufe rotunde şi infoiate, cari se 
fac pe corpul omenesc. Mai departe îndatin6ză ei a numi 





PIE a N N N a Pa a Pa N 


(1) Fr. Dame, Nou Dict., p. 163. 

(2) C. Ananescu, Zoologia, p. 218;— Tocilescu, op. cit., p. 510;— com. 
de S. Sa par. T. Bâlășel: «Cocinela în graiul poporului se numesce 
Boul lui Dumnegeu.> 

(3) B. Nanian, Zoologia, p. 137. 

(4) Com. de d-l Th. A. Bogdan: «Buburuza, Buburuta sai Mumuruta 
este o insectă mică, roşie şi cu puncte negre pe spate.» 

(5) Com. de d-l Domeţiui Dogarii, învăţător în Satulung lângă Bra- 
sov: -Numiri de insecte pe aici nu prea sunt. De o singură insectă 
am audit vorbindu-se, și anume de Mdriufa sat Mariufa popei = Coc- 
cinelă » 

(6) Com. de d-l T. Frâncu: «Mdriufa in Munţii Apuseni se numesce 
Mămăruţă» ;— Enciclopedia română, vol. I, p. 870 gi vol. III, p. 183;— 
G. Crăiniceanu, Nomenclatura română-latină, publ. în Convorbiri lit. 
cit., p. 338;— Sextil Puscarit, Diminufia în limba românescă, publ. în 
Noua Revistă Română, vol. I, Bucuresci 1900, p. 376—377. 

(7) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(S) Com. de d-l Paul Oltean; — Revista critică literară, an. III, Iasi 
1895, p. 164. 

(9) Com. de d-l Aur. Iana gi Ios. Olariu: «Papdruia e o insectă rosie 
rotundă, cu pupi negri pe ea»; -— Familia, an. XXVI, Oradea-mare 
1890, p. 479. 

(10) Com. de d-l El. Pop, învăţ. în Somcuta-mare. 

(11) Vedi despre aceste două numiri poesiile pop. reproduse mai la 
vale. Iar cât despre numirea Mdriufd, vedi gi Cihac, Dict., t. II, p. 186. 

(12) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(13) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p, 191;— 
com. de d-l Chr. Geagea: «Păscâl:fă = buburuză.» 


108 


buburuze încă si ridicăturile sau globurelele cele rotunde, 
ce se fac pe c6ja unor bostani, cari din causa acésta se si 
numesc apoi bostani buburuzoşi. 

Având corpul insectului acestuia forma une! bubufe ro- 
tunde şi maï ales séménand el în cât-vă cu globurelele de 
pe c6ja bostanilor, de aceea, cred eŭ, s'au îndatinat Românii 
din Bucovina gi cei din Moldova a-l numi Buburuz gi Bu- 
buruză. 

Buburuza, după cum am spus şi mai sus, e un insect 
frumuşel, curăţel şi sprintenel. Deci numirile de Maria popet 
şi mai ales Măriufă cred că sunt numiri de desmerdare, 
cari i s'ai dat din aceeaşi causă, din care l-au numit şi Ger- 
manii Marienkäfer. Probabil că tot din acâstă causă sa 
numit el de către Românii din Téra-Romanéscé Margarita 
şi Margarinta. 

Găinuşă, Gdinusa lunii şi Găinușa lui Dumnedeu se nu- 
mesce de aceea, pentru că, după cum spun Românii din unele 
părţi ale Bucovinei, precum bună-dră cei din comuna Stupca, 
districtul Gura-Homorului, şi cei din Buninţi, districtul Su- 
cevei, are sépte pui (puncte) pe aripile sale tocmai ca şi 
găinușa (germ. Siebengestirn), ce se arată séra pe cer şi 
care are asemenea șeple pui, adecă ş6pte stele. 

Vrajitére se numesce de aceea, pentru că ea, după cum ne 
vom încredinţă mai apoi, se intrebuintéz4 de către Romanit 
de pretutindeni, şi maï ales de către feciori şi fete, ca pre- 
vestitérea locului în care parte se vor însură sau mărită, 
precum si a timpului cum are să fie acesta în viitor. 

Paparuga şi Păpărue se numesce probabil din acea causa, 
fiind-că coldrea elitrelor sale este roşiatică tocmai ca şi co- 
lórea macului rog sat, după cum se numesce planta acésta 
în unele părţi locuite de Români, paparună şi paparone, lat. 
Papaver Rhoeas L. (1) 

Din care causă însă se va fi numind Boul popei, Boul luz 


(1) Dr. D. Brândză, Prodromul florei române, Bucuresci 1879—1883, p. 
116. — D-l P. Oltean îmi scrie că Românii din Transilvania o numesc 
de aceea Păpărue, fiind-că colérea aripelor sale sâmănă cu colérea plantei 
numită paparue. De e însă planta pdpdrue sinonimă cu macul rog, până 
acuma n'am putut află. 


109 


Dumnegei, Vaca lui Dumnedet, Cucugor, Mdmarufa si Mu- 
muru{fad, până acuma nu mi-a fost cu putinţă a află. 

Am gis mai sus că Buburuza servesce Românilor de pre- 
tutindeni ca un mijloc spre cunéscerea timpului, cum are să 
fie în viitor, şi mat ales a locului din care parte va fi ur- 
sita sau ursitul. 

Drept aceea feciorii din Bucovina, cum prind o buburuză, 
îndată o şi pun în palmă gi gic: 

Buburuză 

Uză, 

În cotro-i sbură, 

Acolo m'oii însură! (1) 


sau: 
Buburuză 
Ruză, 


În cotro-i sbură 

Acolo m’oitt însură! (2) 
sau aşă: 

Buburuză, 

Buburuză, 


În cotro-i sbură 
Într'acolo m'oiă însură ! (3) 


Rostind cuvintele acestea, cred că în cotro sbóră Bubu- 
ruza, într'acolo le va fi partea şi norocul, adecă intr’acolo 
se vor însură. 

Iar dacă Buburuza nu voesce să sbére, dacă-şi sgârcesce 
picidrele şi le ascunde sub sine, dacă stă locului, ca şi când 
ar fi morta, şi la urma urmelor se rostogolesce şi pică jos, 
atunci e semn rău, căci cel ce i-a rostit cuvintele de mai sus 
în scurt timp trebue să mâră (4). 

Unii feciori, precum bună-bră cei din orașul Câmpulung 
şi de prin împrejurimea acestuia, cred că dacă vor prinde 
un Buburuz, îl vor luă în mână şi-l vor lăsă să umble pe 


N —— 


(1) Din Buninţi şi Mihoveni, com. de St. Goraș. 

(2) Din Brăesci şi Ilişesci, sat in distr. Gurei-Homorului. 
(3) Din Marginea, sat în distr. Rădăuţului. 

(4) Cred. Rom. din Ilisesci. 


110 
unde va voi eleatunci Buburuzul, umblând în colo şi în céce, 
are de la un timp numai decât să sbâre într'acolo, unde le 
va fi partea şi norocul, unde se vor însură. Iar dacă nu 
voesce de fel să sbâre, atunci e un semn că nu se vor În- 
sură de grabă, că vor rémané un timp mai îndelungat 
holtei, feciori tomnateci sau chiar burlaci, adecă pentru tot- 
deauna neinsurati. 

In restimpul acela însă, pe cand Buburuzul se preumbla 
în drépta şi în stânga, rostesc următârele cuvinte: 


Buburuz Mie soţie, 

Tuz, Numai să fie 
În cotro vei sbură Tinerea 
Acolo m'oiu insura Si frumușeă, 
La resărit de-i sbură, Ca şi-o floriceă, 
Acolo m’oit insura. Si după ce voii afla-o, 
La apus de vei sbura, În braţe că voii luă-o 
Acolo mi-oitt căută Şi ’n guriţ'oiu sărută-o! (1). 


Si precum fac feciorii, tot aga fac si fetele. Acestea încă, 
cum prind vre-o Buburuză, îndată o pun pe palmă si gic: 


Buburuză, 

Buburuză, 

Unde-i sbură 

Acolo m'oiu mărită! (2) 


Buburuză burbura, 
În cotro vei sbură, 
Într'acolo m’oit mărită! (3) 


sau: 


Ruză, 

Buburuză, 

În cotro-i sbură, 

Într'acolo m’oiti mărită! (4) 
sau: 


(1) Com. de Vas. Burduhos și George Ciupercă, stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Stiulbicani, com. de Ioan Boca, stud. gimn. 

(3) Dat. Rom. din Bréza, distr. Câmpulungului, com. de Eusebie Pre- 
lici, stud. gimn. 

(4) Dat. Rom. din Budeniţ, dict. de Măr. Dutcă. 


111 


_ Buburuza 
Ruză, 
În cotro-i sbură 
Într'acolo m'oiă mărită! (1) 


sau aşă: 


Măriuţă, 

Mariuta, 

În cotro-i sbura, 

Într'acolo m'oiă mărită! (2) 


Rostind cuvintele acestea, fetele aşteptă până ce sbâră 
Buburuza. Si în cotro sbóră, într'acea parte de ţâră cred 
ele că se vor mărită. 

Aceeași datină şi credinţă, care există la Românii din Bu- 
covina în privinţa acestui insect, o aflăm și la Românii din 
Moldova. 

Feciorii şi fetele, une-ori chiar şi băeţii şi copilele din a- 
câstă ţeră, cum prind vre-o Buburuză, o pun pe degetul a- 
rătător de la mâna stângă şi dic: 


Buburuz, De-i sbură la r&sărit, 
Buburuz, Bărbatu mi-a fi zărghit, 
În cotro-i sbură, De-i sbură către apus, 
Într'acolo m'oiă mărită ! Bărbatu mi-a fi supus! (3) 
sau: 
Buburuz, 
Buburuz, 
În cotro-i sbură, 
Într'acolo m'oii mărită ! 
sau 
Buburuz, 
Buburuz, 


În cotro-i sbura, 
Într'acolo m’oiŭ insura! 


(1) Dat. Rom. din Tereblecea. 

(2) Dat. Rom. din Marginea, distr. Rădăuţului, gi a celor din Crasna, 
distr. Storojinetului, com. de Vict. Petrescu. 

(3) N. A. Bogdan, Cântecele copiilor țărani, publ. în diar. cit. 


112 


Şi rostind cuvintele acestea ast6pté până ce sbâră. Iar 
Buburuza, ajungând la vârful degetului, trebue să sbâre în- 
tr’o parte ori alta (1). l 

În privința datinei şi a credințe! Românilor din Jéra-Ro- 
mânescă despre acest insect, d-l T. G. Djuvara scrie urmă- 
t6rele : 


«Cundsceti obiceiul fetelor gi al băeţilor, când prind o Gărgă- 
riță, de a o pune pe palmă, fără a-i face nici un răi, şi a-i dice: 
Gărgăriţă 
Margarita, 
tn cotro vei sbura, 
Acolo m’oiŭ însură ! 


«Rostindu-se aceste cuvinte, se crede că Gargdrifa se duce să 
porte veste acolo, unde o trimitem, şi că e pécat £o omorim» (2). 


Iară într'o nuvelă, tot din Jéra-Romdnésca, cetim urmă- 
torele: 

«S'a stricat hora. Stanca iea de mână pe nea Chivu. 

— «Ja vino ’n coa să-ţi gâcese norocul. — Şi nea Chivu 
tremură, par’ c'ar fi bolnav de friguri, şi merge ca un copil. 

— «Aldi, aidi. Uite, vedi? Am prins o Gargarif{a. 

«Stanca se pune jos pe 6rbă. Téte fetele si flăcăii se fac 
rótă împrejurul ef. Si ea, ca o ţigancă cu ghiocu, începe: 

— «Uite-te bine la Gargarifa, nea Chivule ! 

«Stanca o iea in vârful degetelor si i-o arată. 

— «Na, aci e gura; uite-te picioruşele ce mici sunt, ce 
subţirele. Are aripiére mică, mititelute şi pe de-asupra petele 
ale negrele, le vedi? nu-i aga că sunt multe de tot? 

«În vremea asta nea Chivu ar fi putut spune petele din 
ochii Stancăi, pe care le vedeă mai bine decât pe ale Gdr- 
găriței. 

— «Petele astea sunt satele, în care póte să se insdére un 
flaca, după cum vrea Gargdrifa, să vedi! 

«Stanca agéz4 pe dosul palmei si începe: 


(1) Com. de Episc. Melchisedec. 
(2) Superstiţiuni poporale la Români si la diferite popore, publ. în 
fara nouă, an. II, Bucuresci 1886, p. 226. 


me 


Gargarifa, 

Margarifa, 

În cotro-i sbura, 
Într'acolo m'oiii însură. 


«Si dice aga de trei ori, si Gdrgdrifa sbóră, iar fetele şi 
băieţii bat din palme. 

— «Eí vedeţi, spre satu nostru, de aici o să ie! fata, aici 
o să te 'nsori. Să scii că ea nu minte. Aga s'a întîmplat şi 
cu Mitu al Voicăi gi cu Radu al Nâ6găi. Eu le-am găcit. 

«Nea Chivu dór atâta a făcut: | 

— «De una‘! bine, că o să fie din sat. 

— «Ei, cum Stanco, Gărgărifele nu mint nici odată ? 

— «Nu, gét; uite, în cotro sbóră ele, e sciut, par'că e voia 
lui Dumneget:» (1). 

Datina şi credinţa Românilor din Jéra-Romdnésca, după 
cum prea lesne se p6te cunésce din aceste două citate, e 
aceeaşi ca şi cea a Românilor din Bucovina şi Moldova. 

Una însă nu-mi vine la socotâlă! Să se refere dre ver- 
surile de mai sus la insectul Gârgăriță, numită altmintrelea 
în unele locuri şi Curculez, lat. Calandra granaria L., sat 
să se numâscă Buburuza în Téra-Romanésca întru adevăr şi 
Gărgăriță ? 

Nici una nici alta nu-mi vine a crede. Si asta din maï 
multe puncte de privire. 

Mai întâii Gdrgarija petrece, după cum scie ori-şi-cine, 
mai mult ascunsă Ja umbră prin magasinele şi grânarele de 
pane decât afară la lumină, pe când Buburuzer îi place 
mai mult lumina şi aerul curat. 

Al doilea Gargdrija, după cum e cunoscut tuturor Româ- 
nilor, prin urmare şi celor din Téra-Rom4anésca, e un insect 
forte stricăcios, fiind-că nimicesce adese-ori grânare întregi 
de pane (2), pe când din contră Buburuza e fórte folositére, 
pentru că atât ea, cât si larva ei se nutresc cu sucul Pădu- 
chilor de pom, numiţi altmintrelea şi Păduchi de frunze (3), 


(1) Convorbiri literare, an. XXX, vol. II, Bucuresci 1896. p. 102-103. 
(2) Nanian, op. cit., p. 136; — Ananescu, op. cit., p. 217. 

(3) Nanian, op. cit, p. 137. | 

Marian, Insectele. 8 


114 


lat. Aphis rosae L., Aphis sorbi Kit., cari sunt fdrte strică- 
ciosi, şi mai ales pomilor roditori. 

În fine al treilea, după cât îmi este mie până acuma cu- — 
noscut, Românii de pretutindeni cred gi spun că numa! a- 
cele vietăţi nu e bine, e păcat să le omori, cari sunt folositére, 
pe când tâte cele-lalte, despre cari sunt ei convinşi că-s stri- 
căci6se, nu le prea cruţă, ci ori când le dă mâna, caută să 
le nimicâscă şi să se cotorosâscă de ele. 

Prin urmare fiind Gârgărița stricăci6să, Românilor nu pote 
să le placă, şi de aceea fie-care caută tóte chipurile şi mij- 
l6cele cum ar puté-o maï lesne şi mai de grabă depărtă din 
magasinele şi grânarele lor şi a o nimici. Iar cât despre 
purtat pe palmă si de desmierdat şi jucat cu dinsa nici vorbă! 

Din contră, despre Buburuza, fiind folositére, cred şi spun 
Românii din Bucovina, precum gi cel din Moldova, că e 
păcat s’o omore (1). Iar când îi întrebi: de ce nu e bine, de 
ce e păcat s'o omori? nu sciu să-ţi spună folosul ce ni-l a- 
duce, ci numai atâta că aşă le-au spus şi lor bătrânii, şi că 
de ce s'o omorim, dacă nu ne face nici o stricăciune, nici 
un rău! 

Stand ast-fel lucrul, cred că cuvîntul Gărgărifă s'a pus în 
fruntea versurilor de sus mai mult din nesciinţă sau gregéla, şi 
nici de cum că aceste versuri s’ar referi la insectul cu acest. 
nume. 

Deci în locul cuvîntului Gdadrgarija ar fi trebuit, după pă- 
rerea mea, să se pue Mârgăriță, căci asa cred eŭ că se va 
mai fi numind Buburuza în unele părţi din Téra-Romanésca. 

Si cum că într'adevăr se va fi numind sau cel putin se 
va fi numit când-vă aga, avem dovadă numirile Margarita 
şi Margarinta, cari i se daŭ acestui insect în alte părţi tot 
din Téra-Romanésca. 

În fine copiii din Diosci, jud. Romanați, când prind primă- 
vara o Buburuză, care de către dinsif se numesce Boul 
lui Dumnegeu, ca şi în alte părţi ale Ţării-Românesci, 
încă dic: 


(1) În Şegătorea, an. I, Fălticeni 1892, p. 192, se află următârea super- 
stitiune din Moldova: «Să nu omori Vaca Domnului. De se referă 
credinţa acesta la Buburuză nu sciù. 


115 


Gârgăriţă, 
Margarita, 
În cotro-i sbură, 
Într'acolo m’oiii insura! (1) 


Si Gre de ce fac ei acésta? De ce nu dic: Boul lui Dum- 
nedei, după cum numesc ei Buburuza în vorba de tâte di- 
lele ? Probabil din causă că Gre-când versurile acestea se 
vor fi rostit: 

Margarita, 
Gârgăriţă, 
În cotro-i sbura, 
Într'acolo m'oiii însură, 


ceea ce nu e tot una cu: 


Gargarita, 
Margarita. 
Dar să lăsăm acuma pe Munteni în pace gi să trecem la 
Românii din Transilvania. 
Baetif din unele părţi ale Transilvaniei, precum bună-óră 
cei din Haţeg, comitatul Huned6rel, când prind o Buburuză 
saii Păpărue, după cum o numesc el, o pun pe mână şi dic: 


Păpărue rue, 

Sue-mă ’n cărue (2), 
Că de mé-i sui, 

Eŭ ţi-oiă spune 
Unde-i mumă-ta 

Si tată-tău. 

Muma ta e’n furci, 
Tatăl tău e’n Turci! 


Si tot aga-I descântă ei, până ce sbóră (3). 
lar fetele, când o află, o prind și puind-o pe degete o 
lasă să sbâre dicând: 


Buburuţă 
Ruţă, 


(1) Gr. G. Tocilescu, op. cit., p. 510. 
(2) Cărue = căruţă cu două râte. 
(3) Com. de d-l Paul Oltean. 


116 


În cotro îi sbura, 
Într'acolo m'oiii mărită ! (1) 
Tot aşă fac şi fetele din munţii apuseni ai Transilvaniei. 
Acestea gic: 

Măriuţă, 
Măriuţă, 

În cătrăă vei sbură, 

Într'acolo mă voiă mărită! (2) 


În fine tot în Transilvania, şi anume în com. Fărăgăi de 
lângă Reghinul săsesc, se află gi următrea legendă despre 
Buburuză : 

«Dice că Împeratu roșu a avut o fată gi un fecior. 

«Amando! frații aceştia erau frumoşi de nu aveai pereche, 
şi erau buni si drăgălașşi până erai mici. După ce crescură 
însă mai mari s'au făcut răi si blestemaţi din cale afară. 

«Împăratul s'a supărat răi, şi in supărarea sa l-a lovit 
guta şi a murit. 

«Rémanénd împărăţia fără cap, începură cei doi fraţi la 
sfadă, că nu sciau care are mai mult drept la împărat. Fata 
giceă că ea are mal mult drept, că dór ea era mai bătrână. 
Iar feciorul dicea că el are mai mult drept, că dór numai 
feciorul pâte să fie împărat. 

«Si aga se sfădiră ef cât se sfădiră, până odată feciorul 
venind beat acasă, s'a năpustit asupra surorii sale ca s'oa- 
lunge din împărăție. 

«Fata însă, colea vânj6să şi voinică, nu-i purtà frica. Si, 
nepă&sându-i de el nici cât de un puiu de cióră, l-a luat în- 
tro di de c6fă şi l-a dat afară din împărăție. 

«Feciorul, la rândul s&ă, neputând răbdă ruşinea, s'a în- 
tors înapoi, unde, omorindu-si sora, s'a suit pe tron si a 
împărăţit multă vreme. 

«Dumnedeu însă a făcut din trupul fetei omorite, drept 
pomenire, o gujulie mică şi roşie pe spate numind-o Bubu- 
ruză, care trăesce gi agi şi o vedem si noi» (3). 


(1) Dat. Rom. din Fărăgăi, de lângă Reghinul săsesc, com. de d-l 
Th. A. Bogdan. 

(2) Com. de d-l Domeţiă Dogarii. 

(3) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 


117 


Băeţii din Ungaria, când prind o Măriultă, şi o pun pe 
palmă, gic: 

Măriuţă, Mariuta, 
Sue-mi-te în căruţă, 

Că iată vin Turcii 

Si-ti mănâncă toţi pruncii! 

Alţii însă, tot din Ungaria, prindând-o şi puind-o pe o 
palmă, o lasă mai întâiu să mârgă putin în colo şi în céce, si 
apol dic: 

Buburuză 

Ruză, 

În cotro-i sbură, 
Acolo m'oiu însură ! 


Iar fetele gic: 


Buburuză 
Ruză ! 


sau: 


Păpăruză 
Ruză, 
În contro-i sbură, 
Acolo m’oit mărită! (1) 
Românii din Banat, mai ales însă flăcăii şi fetele, aŭ datină 


că eşind vara la câmp si aflând vre-o Păpărue saii Paparuga, 
după cum o mal numesc ei, o ieaă în mână gi dic: 


Paparue 
Rue, 
În cotro vei sbură, 
'N acolo m'oiă însură, 


Paparue 
Rue, 
În cotro vei sbură, 
'N acolo m'oiu mărită! (2) 


(1) Com. d-l El. Pop. 
(2) Aurel Iana, Din credințele poporului român, publ. in Familia, an 
XXVI, p. 479. i 


118 


sau asa: 
Rugă, rugă, 
Paparugă, 
În cotro tu vei sbură, 
În colo m'oiii însură! (1) 


Făcând acésta, cred că în care parte sbâră Paparuga, in 
acea parte de sat sai jur se vor însură ori mărită (2). 

Dacă nu sbóră Păpăruia, atunci e semn că anul acela fe- 
ciorul sai fata, cea pus-o, nu se va mai căsători (3). 

Ce spun Românii din Ungaria asupra acestui insect, când 
îl prind, am v&dut mai sus, ce cred însă despre dinsul, nu 
sciŭ alta nimic, decât numai aceea ce se pote ceti în urmă- 
tórea poesie poporală din Satmar: 


Frunză verde de cicore, Lasă-mi pe baditul mei, 
Pier feciorii in prinsâre. Că m’oitt face rugă, 
Merg părinţii Rugă, păpărugă, 


| 
Cu florintii Păpărugă face-m'oiu 
| 


Si fetiţa Pe rostee pune-m’oit!... 
Cu grosita Domnii rău s'au speriat, 
Să-i pâtă răscumpără, Pe bădiţa l-ai lăsat, 
Dar nu-i lasă a scăpă. Căci draguta cu dreptate 
Merge si o fecioriţă Te-a scâte gi de la morte; 
Cu năframa de credinţă: Si draguta cu credinţă 
— Jupâne, cinstit birăă, Scéte-te-a si din temniţă (4). 


În fine băeţii de Roman din Macedonia, la cari există 
asemenea credinţa că'n cotro va sbură Buburuza, din acea 
parte își vor luă soțiile, când prind o Buburuză, dic: 


Nealti-ti, Încalţă-te, 

Mbalti-ti, Îmbalţă-te, 

Că-ţi fudiră soafili Ca-ti fugiră sdtele 
Dihuva s-Mirihuva La Dihuva gi la Mirihuva 
C’un birbiliă di viin Cu un pahar de vin 

S-cu nă mnată di sari. Și c'o mână de sare. 


(1) Familia, an. IV, Pesta 1868, p. 327. 

(2) Aurel Iana, loc. cit. 

(3) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(4) Paulina Pelle, Doine şi hore pop. din Satu-mare în Ungaria, publ. 
in Familia, an. VIII, Pesta 1872, p. 461. 


119 


sau: 
Puliu, puliu arog | Puii, puii roş, 
Zama, zamă di gugos, Zamă, zamă de gugoș, 
Spuni-ni calea oilor, Spune-mi calea oilor, 
A oilor și-a boilor, Oilor şi a boilor, 
Că ti taliu cu c6rda Că te taiu cu sabia, 
Cu cérda-] Dumnidăi. Cu sabia lui Dumnedei. 
sau: 
Păscăliță lita, Pascalita lita, 
Adă-ni piputa, Ada-mi păpuci, 
Pipuţă noauă, Păpuci noi, 
Si-ni ti bag tra Paști Să-i incalt la Pasci 
Cu oauli arogi. Cu ouăle roşi (1). 


Ce se atinge de prevestirea timpului, Românii din Buco- 
vina spun că dacă Mariufa sbóră de pe mână, când o fil 
pe acâsta, are să fie vreme bună, iar dacă nu vrea să sbore, 
are să fie vreme rea (2). 

Când îşi lasă aripile cele de desubt afară, are să fie o 
cumpănă f6rte mare. 

lar când se bagă în casă, are să fie frig (3). 

Românii din Transilvania însă cred şi gic: 

Când vedi o Buburuza sburând spre răsărit, e semn că 
are să plouă (4). 

Când vedi o Buburuzd sburând spre améda-di,e semn ca 
are să se r&corâscă vremea (5). 

Când pringi o Buburuză primăvara de timpuriti, e semn 
de vreme bună gi căldurâsă (6). 

Afară de acésta mai cred Românii din Transilvania ca: 

A ved la cine-vă o Buburuză pe umeri, e semn că o să-i 
vină vre-o greutate (7). 


(1) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 191-192. 
(2) Cred. Rom. din Valea-Putnei. 

(3) Cred. Rom. din Udesci. 

(4) Cred. Rom. din Fărăgău. 

(5) Cred. Rom. din Reghinul săsesc. 

(6) Cred. Rom. din Somfalai. 

(7) Cred. Rom. din Bistriţa. 


120 


Iar când afli Buburuze mârte, e semn că te va ajunge 
vre-un necaz (1). 

Dar de óre-ce Buburuza, după credinţa unora, e făcută 
din sângele lui Avel (2), şi ca atare e prietina Maicii Dom- 
nului (3) si nepâta dragostei (4), de aceea: 

Cand vedi la cine-vă o Buburuză pe pălărie, e semn că o 
să-i pice dragă cine-va (5). 

Iar Buburuza roşie la fete pe năframă a vedé, e semn 
că sunt îndrăgostite (6). 

Şi tot din causa acésta, că Buburuza e nepóta dragostei, 
unele fete o şi întrebuinţâză spre a-și face pe dragoste cu 
dinsa. 

Aga dacă o fată vrea să fie frumâsă ca să placă feciori- 
lor, prinde o Buburuză şi spălându-se cu apă de pe dinsa 
în ajunul Pascilor, se dice că se face roşie ca o fl6re (7). 

Fata, care voesce să fie iubită de atare fecior, dacă va luă 
mai multe Buburuze uscate şi bine mărunţite, le-a pune intr’o 
plăcintă umplută cu urdă si cu mărar, gi le va da apoi 
feciorului respectiv ca să le mânânce, acela va iubi-o (8). 

lar având o fată drăguţ, şi acela nu vrea ca so mai iu- 
bâscă, dacă-i va da vin-ars cu Buburuze, drăguţul sét din 
noŭ va îndrăgi-o (9). 

Dar nu numai atâta, ci: 

Buburuza uscată la fum e bună şi în contra petelor pe 
trup (10). | 

lar aripile de Buburujd sunt bune în contra pecinginei (11). 

În fine trebue să mai amintim şi aceea că de familia 


(1) Cred. Rom, din Reghin. 

(2) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(3) Cred. Rom. din Madaraș. 

(4) Cred. Rom. din Cluş. 

(5) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(6) Cred. Rom. din Téca. 

(7) Dat. şi cred. Rom. din Borsec. 

(8) Dat. şi cred. Rom. din Cluş. 

(9) Dat. gi cred. Rom. din Felfalai. 

(10) Dat. şi cred. Rom. din Dumbrava. 

11) Dat. şi cred. Rom. din Prislop. — Téte datinele și credinţele acestea 
mi le-a com. d-l Th. A. Bogdan. 


121 


Buburuzei se mai tine încă şi Buburugidra sai Buburuza 
mica, lat. Coccinella dispar Schneid, sai Coccinella bipunctata 
L., care e ce-va mai mică decât Buburuza, despre care ne-a 
fost până acuma vorba, şi care are de regulă pe fie-care 
elitră numai câte un singur puii sau punct negru, apoi Bu- 
buruza galbenă, lat. Coccinella impustulata L., ale cărei eli- 
tre sunt turbure-gălbii şi cu mai multe puncte negre pe 
dinsele. 

Afară de aceste Buburuze mai sunt, după cum spun o séma 
de Români, încă si Buburuze negre, albăstrii, verdi şi cafenii 
ca sumanul de şiiac. 

Maï t6te Buburuzele acestea, precum şi cele amintite maï 
sus, sunt pe pântece negre si cu dungi pe céste ca solzii 
de pesce, iar pe aripile de-asupra ati buburuze, adecă 
punctisére sat puiuti negri. La unele Buburuze, punctele 
acestea sunt cu sof, la altele însă fără sot. Mai rari sunt însă 
cele cu soţ, şi tocmai pre acelea le întrebuinţâză vrăjitârele 
la diferite descântece şi vrăji (1). 


— 


(1) Dict. de Vasile Văcărean din Putna. 


ALBINA. 


(Apis mellifica L.) 


Albina e r&spândită mai peste tótă fata pămîntului şi ca 
atare nu numai că e cunoscută de toţi 6menil, ci ea, pentru 
facultatea ei de a culege miere şia produce faguri din cari 
se face céra, a fost domesticită, îmbunătăţită şi întrebuințată 
din timpurile cele mai vechi spre folosul omenirii. 

De aici vine apoi că şi Românii nu numai că ati cunos- 
cut-o şi cultivat-o chiar de la începutul existenţei lor ca Ro- 
mani, ci tot-odată că au despre dinsa şi o mulţime de le- 
gende, datine şi credinţe. 

Cari sunt legendele, datinele și credinţele acelea şi ce mai 
spun Românii despre dinsa, se va vedé din şirele ce ur- 
m6ză. Vom începe deci mai întâiu cu reproducerea legendelor, 
si în special cu cele cosmogonice, din causă că Albina jéca 
în cosmogonia poporană română un rol f6rte interesant. 

Prima legendă cosmogonică, și anume din Bucovina, com. 
Cires-Opait, e acâsta: 

«Dice că înainte de facerea lumii nu eră pămînt, sore, 
lună gi stele, nică Gmeni şi vietăţi, ca în diua de astăgi, ci 
numal o apă ori în cotro te-ai fi întors şi te-ai fi uitat. [ar 
pe de-asupra acestei ape nemărginit de mare umblă în colo 
Şi în câce Dumnedeu si cu Dracul, unicele fiinţe pe atunci. 

«De la o vreme însă, săturându-se Dumnedeu de atâta 
umblătură în drépta şi în stânga si voind să aibă macar o 
bucăţică de loc, unde să se aşeze şi să se odihnâscă, se ho- 
tări să facă pământul. Şi cum se hotărî, trimise pe Dracul 


123 


în fundul mării ca să ieă de acolo semînță de pămînt în 
numele lui şi să i-o aducă de-asupra apei. 

« Dracul nu se puse de pricină, ci cum îi porunci Dum- 
nedeu, de-auna se şi cufundă în apă. Dar când a ajuns în 
fundul mării, nu luă séminfa de pământ în numele lui Dum- 
nedeu, după cum i s'a spus, ci în numele séu. De aceea, în- 
cuviintandu-i-se a-şi luă séminta trebuinci6să şi eşind cu 
dinsa afară, până ce a ajuns de-asupra apei, unde sta și-l 
aşteptă Dumnedeu, nu i-a rămas nimica In mani. 

«Dumnedeu, cum l-a védut c’a eşit de-asupra apei, l-a 
şi întrebat: adus’a sěmînță ori nu? 

«Dracul, deschidénd mânile şi végénd că nu i-a r&mas 
nici un fir de semînță de pamint in palmă, nu răspunse 
nimica, ci se cufundă a doua 6rd în mare, dar luând şi de 
astă dată s&mînţă în numele săi, şi nu într'al lui Dumnedei, 
pati ca şi întâia 6rd, cu tóte că de astă dată a ţinut sêmînfa 
de pamint cu mult mai bine in mani decât mai nainte. 

«Cufundându-se a treia óră a luat acuma séminjfa de på- 
mint atât în numele séii, cât gi al lui Dumnegei. Şi fiind-c'a 
luat în numele amândurora, de aceea, când a sosit de-asupra 
apei, i-a rémas putin pămînt sub unghii, iar cea-laltă sé- 
mâînţă, deşi a luat cât a voit, s'a spălat printre degete şi 
s'a perdut ca si mai nainte. 

«Însă Dumnegei s'a bucurat şi de acâsta, a scos pămîntul, 
cât a mai r&mas sub unghiile Dracului, a făcut din el o 
turtifa, şi pe turtita aceea s'a pus apoi ca să ațipéscă măcar 
cât de puţin. 

< Dracul, vădându-l că se culcă, ce-i plesnesce prin minte?... 
se gândesce să-l răstârne în apă ca să se înece, și apoi să 
se facă el stăpân peste pămînt. Si cum s'a gândit, aga a și 
făcut. Când cugetă el că Dumnegeii a adormit acuma dus, 
se puse să-l réstérne in apă. Însă cum începi a-l rostogoli, 
de-auna începu gi pămîntul a c.esce în partea aceea, în care 
l-a rostogolit. 

«Dracul, vădend că în loc să se răstârne Dumnegeu în 
apă, începe pămîntul de sub dinsul să crâscă, se gândesce 
ca să se pue pe pămîntul care a crescut, şi aga, având unde 
sta, îi va fi mai uşor a-l résturna. Dar ce folos! căci cum 


124 


s'a încercat de astă dată să-l réstérne, pămîntul a crescut 
în acea parte mai tare. 

«Acuma şi-a gândit Dracul alta. Védénd adecă că Dum- 
negeu stă pe pămînt ca pe o scândură, s'a pus să-l împingă 
într'o lature, dar pămîntul a crescut iarăşi, şi anume tocmai 
în partea aceea în care l-a împins. 

«V&gând acâsta Dracul, i-a venit acuma, pentru cea de 
pe urma ora, un gând şi mai potrivit cum să-l r&stârne pe 
Dumnegeu. Şi-a gândit adecă că pămîntul a crescut din trei 
părţi, deci are acuma destul loc unde a se împroţăpi ca să-l 
pótă résturna pe Dumnegdei în apă. Dar în zadar, că si de 
astă dată n'a reuşit, de Gre-ce când a voit el să-l réstérne 
pe Dumnedev în apă, pămîntul a crescut şi în acâstă parte. 

«Şi acuma, după ce Dracul l-a rostogolit pe Dumnegeu în 
patru părţi, pămîntul cuprindeă atâta, în cât apa nu mai 
aveă loc unde să încapă. 

«Sculându-se după acésta Dumnegeu gi védénd că pă- 
mintul e aga de mare, că apa nu are mai nici un pic de loc 
unde să stead, a picat pe gânduri: ce să incépa şi să facă 
ca şi apa să aibă loc? Dar de géba, căci ori si cât a gândit, 
n'a putut-o scéte la capăt. În urmă își trase pe s6mă: să 
întrebe vietăţile, pe cari le făcuse în răstimpul acesta pe 
pămînt, că póte acestea i-or sci spune. 

«Pe atuncia însă cel mai deştept şi mai ajuns de cap dintre 
tóte vietatile eră Ariciul. De aceea trimise el pe Albind ca să 
mârgă la Ariciu şi să-l întrebe pe acesta ce să facă. 

«Albina, ducându-se la Ariciu, îi spuse la ce a trimis-o 
Dumnedeu. 

«Ariciul însă n'a voit să-i spună, ci îi dise numai atâta: 

—«Dumnedeu e d6ră a-tot-sciutor. El scie prea bine ce să 
facă, ce mě mai într6bă pe mine, un biet nemernic! 

«Albina, védénd că Ariciul nu voesce să-i spue, eşi afară, 
dar nu s'a întors aşiși îndată cum a eşit, ci sa pus pe us- 
ciorul ușei din afară a locuinţei Ariciuluï, anume ca să 
audă ce va dice mai pe urmă acesta. 

«Şi întru adevăr că nemijlocit după ce a eşit de la dinsul, 
Ariciul a şi inceput a vorbi şi a dice: 

— «Ce ?.. pare că Dumnedeu nu scie să facă déluri și munți, 


125 


val şi văgăuni şi atunci de bună s6mă că si apa va avé 
destul loc! 

«Albina, augind acésta, bucuria ef!.. de-auna si sbâră de 
unde eră ascunsă gi se duce ţintă la Dumnegeiu ca să-i spue 
ceea ce a audit. 

«Ariciul, végénd că Albina l-a înşelat si l-a ascultat ce a 
vorbit, a blestemat-o dicénd că, de 6re-ce délurile şi munţii 
sunt de trebuinţă spre folosul 6menilor, de aceea aceştia să-l 
mănânce scârna. 

«Însă Dumnegeii, pentru binele ce i l-a făcut Albina, n'a 
lăsat să fie aga cum a voit Ariciul, ci a binecuvintat-o ca 
scârna sau baliga ei să nu fie spurcata, ci bună de mâncat 
şi aceea e mierea» (1). 

O variantă a acestei legende, tot din Bucovina, şi anume 
din com. Fundul-Sadovei, sună precum urméza: 

«Dice că Dumnegeu, după ce a făcut lumea, n'ar îi sciut 
cum să facă munţii şi văile. 

<Acésta o scià numai Ariciul, însă el nu voiă să spue lui 
Dumnedeti cum să le facă. 

« Dumnedeu, audind, acuma de la cine şi prin cine va fi 
audit, că Ariciul ar sci taina ce lui îi eră necunoscută, a 
trimis pre Albind să asculte pe Aricizi, când acesta va vorbi 
cu Aricidica, ca să vadă ce va spune. 

«Albina, harnică cum e din firea eï, nu stete mult pe gån- 
duri, ci cum îi spuse Dumnedeui să se ducă, îndată se gi 
duse, şi cum ajunse la locuinţa Ariciului se puse într'un 
ungheriu şi trase cu urechia să audă ce va vorbi Ariciul 
cu Aricióica. 

«Ariciul, nici visând măcar că s'ar află cine-vă ascuns prin 
apropiere şi l-ar ascultă ce vorbesce, a început a spune Ari- 
ci6icei cum s'ar put face munţii şi văile. 

«Albina, cum audi ceea ce spuse el nevestei sale, sbârnn 
de unde eră ascunsă şi sbâră ţintă la. Dumnegei, ca să-l 
împărtăşâscă ceea ce a audit de la Ariciù. 

«Ariciul, végénd că l-a pândit şi l'a iscodit, s'a mâniat pe 
dinsa gi a blestemat-o gicând ca ea, cât va fi şi va trăi, să-și 
mănânce baliga. 


(1) Com. de Constantin Dugan, stud. gimn. 


Însă Dumnegeii, fiind că Albina i-a spus ceea ce a audit 
de la Ariciu, a binecuvintat-o ca nu numai ea singură, ci 
şi Gmenii să-i mănânce baliga, şi... aceea e mierea» (1). 

A doua variantă a acestei legende, şi anume din 7era- 
Romdnésca, sună precum urméza: 

«Când a voit Dumnedeu să facă pămîntul, a luat un ghem 
de aţă si l-a dat Ariciulut să mârgă înainte şi să slobâdă 
aţa ca să măsure, să nu fie pămîntul mai mare decât cerul. 

«Ariciul însă, plăcându-i să aibă mai mult pămînt, a slo- 
bogit mai multă aţă decât a fost de trebuinţă. 

«Şi aga, când s'a trezit Dumnedeu, pămîntul eră cu mult 
maï mare decât să-l pâtă acoperi ceriul. 

«Ce să facă acuma Dumnegei ?... Cum să-l micşoreze ?... 
Se ciudesce cum să-l facă mai mic, iar Ariciul se duce la 
cuibul săi, unde-i erau puii într'o gaură de pămînt, şi cum 
ajunge, începe a ride asa de tare că se tinea de pântece. 

«Puii, cum îl văd că ride aga de tare, îl întrâbă plini de 
mirare : 

— «Ce este?... ce s'a întîmplat de rîdeți aga de tare? 

«Însă Ariciul ride mai departe, fără să le răspundă. 

«Albina, care fusese la Dumnegeu şi-l vădu cât e de su- 
pérat, pentru că a făcut pămîntul mai mare de cum a voit 
şi neputându-l acuma micşoră, a dis: 

— «Las’, Démne, că mă duc si la Ariciú şi îndată voit 
sci ce şi cum e tréba! 

«Si după ce rosti cuvintele acestea, se duse la Ariczu, se 
ascunse acolo într'o flóre şi ascultă tot ce spuse el puilor 
săi, şi anume că Dumnegeu se ciudesce cum să facă pămîntul 
maï mic. Însă el n'are alta ce să facă decât să ieă pămîntul 
în braţe, să-l strîngă odată şi bine, ast-fel ca să se facă pe din- 
sul dâluri gi văi, şi apoi va fi mai mic. 

«Albina, cum audi acésta, făcu odată sbârrr şi sbură că- 
tre Dumnedeu ca să-i spue ceea ce a audit. 

«Ariciul, când vědù pe Albină că sbóră şi prinse de veste 
că l-a pândit şi l-a ascultat tot ce a vorbit cu puii săi, se 
făcu foc gi pară de mânie pe dinsa şi de aceea îi dise: 


(1) Dict. de Gafita Craciunag, şi com. de Téder Luncan, stud. gimn. 


127 

+Mâncă-ţi-ar ceea ce nu se mănâncă acela care te-a trimis 
ca să mě asculţi ce-oiă vorbi eŭ cu puii mei! 

«Albina însă nu-i băgă blestemul in sémă, ci sbură maf 
departe, şi cum ajunse la Dumnedeu, îi spuse tot ce a audit 
de la Ariciu. 

«Dumnedeu a luat atunci pămîntul în braţe şi stringéndu-l, 
s'au făcut văi si déluri dintr’insul, si aşă l-a făcut el maf 
mic. Iar pe Albină a binecuvintat-o ca, din diua aceea în- 
cepând inainte, baliga ei să fie dulce şi bună de mâncare. 

«Şi de atunci Albina face miere, pentru că aga a binecu- 
vintat-o Dumnedei în ciuda Ariciului» (1). 

A treia variantă, tot din 7era-RomânEscă, şi anume din 
com. Nisipii, jud. Vâlcea, sună aga: 

«La început când a zidit Dumnedeu lumea, a făcut mai 
întâiii cerul şi pe urmă pămîntul. Dar când a făcut pămîntul 
a avut de ajutor pe Ariciu. Dumnedet a desfăşurat după un 
ghem aţă cât eră fancu cerului gi pe urmă a dat ghemul 
Ariciului. 

« Ariciul şiret, vrând să facă pe Dumnedeu să gregésca, când 
vedeă că Dumnedeii se apropie de el cu zidirea pămîntului 
desfăşură câte puţin aţă după ghem; asa că tocmal la urmă, 
când Dumnegeu a védut că pămîntul este mai mare decât 
cerul, a priceput că Ariciul l-a stricat tancu. 

“Atunci Ariciul a fugit şi s'a pitulat în 6rbă. 

« Dumnedeu, după ce s'a gândit şi résgandit si n'a aflat 
nici un mijloc ca să facă pămîntul să nu fie mai mare decât 
cerul, a trimis Albina ca să caute pe Ariciu şi să-l întrebe. 

« Albina, găsind pe Ariciu, l-a întrebat, dar el a dis că scie 
şi nu vrea să spună. 

«Albina, şi ea şirâtă, s'a prefăcut că plâcă. Ea însă, de- 
părtându-se putin, s'a ascuns într'o flóre. 

«Ariciul, cregénd că e singur, a gis: 

— «Hef! nu se pricepe Dumnegeu atâta lucru! Să iea pă- 
mintul în mâni de margini, să-l strîngă, si asa o să se facă 
munţi, vai şi dâluri. 

«Cum aude Albina lucrul, sbóră din flóre. 

«Şi Ariciul, audind-o, i-a dis: 


(1) Com. de d-l B. P. Hasdei. 


128 

— «Ei!... aci ai fost, h6ţo! mâncă-ţi-ar ce nu se mănâncă 
cin'te-a trimis! 

«Si de atunci Albina face miere în loc de alt ce-vă!» (1). 

A patra variantă, asemenea din Jéra-Romdnéscd, şi a- 
nume din comuna Câineni, jud. Gorj, sună aşă: 

« Dumnegeu a început pămîntul Marfia. Dar neputéndu-l 
face cum se cuvine, fiind-că nu sciă ce formă să-i deă, a 
mânat pre Albind la casa Ariciulut ca să asculte şi să vadă 
ce vorbesce acesta cu nevasta sa. 

«Albina, mergând şi ascultând, a augit pre Ariciú vor- 
bind si dicénd nevestei saie că Dumnegeu nu scie cum tre- 
bue să facă pămîntul. 

— «Si 6re de ce nu e bună forma ce o are acuma pă- 
mintul ? — îl întrebă nevasta sa. 

— «De aceea !— r&spunse Ariciul — pentru că nu are dâluri 
si văl!..., însă când ar face déluri gi văi, atunci ar avé o 
forma mai buna! 

«Albina, cum audi acésta, sbură de unde eră ascunsă şi 
se duse la Dumnedeu ca să-i spue ceea ce a audit de la 
Arictu. 

«Ariciul, simțind că l-a ascultat ce a vorbit el cu nevasta 
sa, a eşit afară supărat şi a dis: 

— «Ai! mâncă-ţi-ar ceea ce nu se mănâncă cel ce te-a tri- 
mis ca să mă asculti! | 

« Dumnedeu, cum a sosit Albina la dinsul, a şi întrebat-o 
ce a audit la casa Ariciului ? 

«Albina de o cam dată s'a ruginat de a spune ce a audit 
la casa Ariciului, dar mai pe urmă tot i-a spus. 

«Dumnedeu, vădând că acest plan este bun, a întocmit 
pămîntul aga, iar pe Albind a binecuvintat-o ca baliga eï 
să nu fie spurcată, ci bună de mâncat, și aceea e mierea» (2). 

«A cincia variantă, asigderea din Jéra- Romdnésca, şi anume 
din comuna Bogdănesci, jud. Vâlcea, e acâsta: 

«După ce a urzit Dumnegeu pămîntul, i-a mai rémas o ţă- 
riș6ră de pămînt şi nu scià ce să mai facă cu el, nu scià 
unde să-l mai pue. Atunci Dumnegei a trimis pe Albina 


(1) B. P. Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 746. 
(2) Din réspunsurile la Cestionarul d-lui Nic. Densuşianu. 


129 


la Ariciu să-l întrebe, să vagă nu l-o tăiă pe el capu, ce să 
facă cu pămîntul ăl de-i mai rămăsese ? 

«Albina s'a dus şi l-a găsit într'un bordeiti şi l-a întrebat. 

<Da Ariciul a dis că nici el nu scie. 

<Da Albina îl scià că este giret, şi in loc să plece, s'a pus 
pe coşul bordeiului, să vagă nu cum-vă o mal dice ce-va 
Ariciul. | 

«Cand a socotit, Ariciul că Albina s'a dus departe, a in- 
ceput a vorbi singur: 

— «Ce om şi Dumnegeu ăsta, el mai puternic decât mine 
şi mă intréb& tot el pe mine, un păcătos: ce să facă cu pă- 
mintul ăl de i-a rémas, par'că el nu scie să facă munţi si 
déluri din el! 

«Albinet atâta i-a fost si sbârnn după coş drept la Dum- 
negeu de-i spuse ce a augit de la Ariciu. 

« Dummnegei atâta a aşteptat, şi a făcut din tot pămîntul 
ce-i rămăsese tot munţi si dâluri. Şi pentru slujba d'o fă- 
cuse, Dumnedeu a blagoslovit pe Albina să fie sfîntă in 
lume şi din sângele ei să se arănâscă o lume. 

«Si după aia ïa dat voie Dumnegei să câră de la el ce-o 
vrea, că el îl dă. 

«Da Albina, cu minte, dar obrasnică, gise de colo: 

— «Să-mi dai putere, ca p'ăl de l-oiă mușcă eŭ, să mora! 

«Da Dumnegeă, ca să-i taie nasul, îi răspunse: 

— «Ba mai bine să mori tu! | 

«Si Albina de atunci si până în diua de adi a rămas să fie 
pedepsită pentru c'a fost obrasnică, şi când muşcă pe cine-vă 
îi rămâne acul cu matele târâș în carnea Românului şi ea 
more. 

«Şi Ariciul mic, mic, da infundat al cidrelor, cât e de ghe- 
muit, da scie multe, bată-l pârdalnicu, da nu i le póte află 
nimeni că e sanchiu de tot» (1). 

A gsésea şi ultima variantă, si acâsta tot din 7era-Româ- 
néscad, sună precum urméza: 

«Întâiă gi întâi, când Dumnegei sfintu a urzit lumea de 
suh s6re, a făcut pămîntu şi l-a așezat de-asupra apelor. Dar 


e 


(1) T. Balagel, Legende populare, publ. în Şegetorea, an. III, Fălticeni 
1894, p. 26. 


Marian, Insectele. 9 


130 


cum făcuse, cum dresese Milostivul, că făcuse pămînt mai 
mult decât îi trebuiă şi cu ăl de-i mai rămăsese nu scià ce 
să facă. 

«Atunci Dumnegei şi-aduse aminte că Moș-Ariciu e înfun- 
dat al ci6relor si are multă pricepere la cap. Trimite deci 
numai decât pe Albina la el să-l întrebe: ce-l învaţă să facă 
cu pămîntul al de i-a rémas de pristos? 

«Albina numai decât: sbârnn! fu la bordeiul lui Moş- 
Ariciu 

«Mos-Ariciu sta ghemuit pe vatră. Cum védt pe Albind, o 
într6bă supérat: 

— «Ce caţi aici, fă şirâto! 

— «Ce să caut !— răspunse Albina — iacă viu de Dumnedgei 
mě trimise să-ţi spui că de la clădirea pâmîntului l-a mai 
rémas o ţâriş6ră de pămînt de pristos şi nu scie ce să facă 
cu el şi te într6bă pe tine ce să facă cu el? 

— «Eï, aşi !... asta fu vorbă de clacă! Da eŭ de unde să 
sciu ?... Dacă nu-i dă lui în gând, că e Dumnedeu, dar 
eu un prăpădit de unde asi sci!... Haidi, cară-te de aci si 
mă lasă în pace! | 

«Albina tăcù şi plecă. Plecă, da nu plecă. Cum esi afară 
se puse pe coșul bordeiului şi trase cu urechea să vagă nu 
o da vre-o vorbă din Ariciú, ca să aibă ce spune lui Dum- 
negeu. 

«Aga gi fu. Cum plecă Albina, Ariciul începi a vorbi sin- 
gur pe vatră: 

— «Ce om si Dumnegei ăsta! cum nu ti-o fi dând şi lui în 
gând, să facă déluri gi munţi din pămîntul, care i-a rămas. 

« Albina atâta aşteptă gi... sbârnn! se duse şi spuse lui 
Dumnedeu ce augise de la Ariciu. 

«Ariciul înţelese siretenia Albinei şi de ciudă îi dise: 

— «D’alea mi-ai fost, şirâto ?... manca-ti-ar ce nu se mă- 
nâncă cine te-a învăţat! 

«Dumnedeu sfintu faci deluri şi munţi, iar pe Albina o 
blagoslovi să fie sfântă, iar scârna ei să se facă miere mai 
dulce ca ori-ce din lume» (1). 

A doua legendă, asemenea cosmogonică, şi anume din 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 


131 


Banat, care ne spune tot odată şi aceea de ce Albina se 
numesce Albină, gi cum de vine că corpul ei la mijloc e aga 
de subţire, ca şi când ar fi curmată, sună precum urmâză: 

«Cand a voit Dumnegeu să facă lumea, a trimis pre Al- 
bina la Dracul ca să-l întrebe pe acesta de sfat: cum ar fi 
mai bine, să facă numai un singur Sére ori mai mulţi? 

«Albina se duse, îl întrebă pre Dracul de sfat, şi apoi se 
puse pe nesimţite pe capul lui. 

« Duca-se-pe-pustit începi a se sfătui cu sine cum ar puté 
mai inteleptesce răspunde la întrebarea acésta şi a dice: 

— «Dacă vor fi mai mulţi Sorz, nu va fi bine, pentru că 
argita lor ar puté să întrâcă văpaia iadului, şi atunci 6menii 
n'ar avé nici o frică de dinsul! 

— «N'ar fi bine — gise el mai departe, — dacă ar fi mai 
multi Sort și de aceea, pentru că ar puté să prefacă n6ptea 
in gi, şi atunci faptele întunericului ar avé un capăt! 

«După acestea Dracul îşi dete părerea sa dicénd: 

— «E maï bine dacă va fi numai un singur Sore! 

«Sburând acuma Albina ca să ducă Domnului răspunsul 
acesta şi pringend a sbârnăi, Stăpânul nopții cunoscă că 
ea sedi pe capul lui şi că a ascultat ceeace a vorbit el la 
sine. Deci înverşunat fiind pentru acâsta, o lovi cu un biciă 
peste spate. 

«Din pricina acestei lovituri Albina se făcu tâtă négra. Si 
tot de la dinsa i se trage şi curmătura ce o are acuma la mij- 
locul trupului său. 

-Mai înainte însă de ce a fost ea ast-fel bătută de către 
Diavolul, aveă colére albă, şi de aceea se şi numesce ea până 
în diua de astăgi Albina. 

«Şi că avem noi acuma numai un singur Sóre pe cer, nu- 
mai Albinei avem să-i mulţumim» (1). 

O variantă a acestei legende, tot din Banat, sună ast-fel: 

«<O fost înainte de ce o venit Domnu Christos pre pămînt. 

-Intr’o diminété Tatăl-de-sus căută din cer spre pămînt 
şi iacă vede pe Diavolu cum umblă hoticdind pre o cărare 
laturinja dus pe gânduri. 


(1) Schott, Walachische Märchen, Stuttgart und Tubingen 1846, p. 
283—284. : 


132 


— «Iar o clocit vreo blestematie Necuratu, iar o adus vre-o 
urgie pe capul bietilor 6meni de pre pămînt, — dise Dum- 
negeu, îndelung răbdătorul. 

«Diavolul adecă n'are altă slujbă, fără numai să izofle şi 
să născocâscă la sn5be; pre cât face Dumnedeu bine, el să 
facă r&u. Si atâtea rele a séménat printre 6meni şi atâtea 
osândi a pus pe bieţii de ei, cât poede...., de se ingrozise 
şi Dumnedeu sfintul. 

«Si făcu Dumnedeu ochii r6tă prin raiŭ: pre cine să-și 
al6gă bună isc6dă, ca s’o triméta pre pămînt, să ispitésca 
gândurile si planurile nouă ale Spurcatului. Şi dete cu ochii 
de Albind, cum sbură prin raiu de la flóre la flóre, încărcân- 
du-şi pântecele de miere, şi cum sbură ea, sunet n'augiai, că 
ea-si căută de lucru si nu bâzâiă ca Bdrddunii şi ca muscele 
ale fără de trébă. Si cum se punea pe flori uşurică, florile 
. par'că nici nu simţiau greutatea trupgşorului ei, ci-şi deschi- 
deaii cu drag potirașele lor pline de rouă dulce şi ea sugea, 
sugeă cu nesaţ. 

«Se gândi Dumnegeu : Albina o fi bună pentru taina asta. 

«Grăi dară Albinei şi-i dete poruncă să se gate de drum, 
să sbâre de grabă pre pămînt, şi arătându-i locul, pre unde 
făceă Dracu târcâle, o invéta cum să se apropie pe nesim- 
tite de Necuratu, să ciul6scă şi să afle ce rău o mai fi năs- 
cocit, şi apoi să-i aducă veste. 

«Albina cuminte fără împotrivire ascultă porunca, se duse 
la un pârăi, ce curgea limpede prin livegile daurite ale ra- 
iului, se spălă pe picioruse, luă câte-vă guri de apă récoritore, 
esi pe p6rta raiului, întinse aripidrele şi ca săgâta se re- 
pedi în jos din vînatări. Sbură, sbură ca vintul, şi când 
eră s6rele nampror (prânzul mic), ajunse la locul, unde tocmai 
şedeă Diavolu cu céda colac pe o buturugă si cu piciorul 
ăl fără de genunche rezimat pre o brâscă în mijlocul unui 
bucinig si înconjurat de papură şi trestie înaltă — dice că el 
îşi face corăbii din trestie,—si încet pe dinapol se puse Albina 
la Sotea taman pre comănac. 

«El mo simţise. 

«Albina stete malcom si dete ureche. 

«Nestretea mormăiă : 

— «Q să se supere foc Al-de-sus şi o să trimâtă pre Ilie 


133 
cu fulgere după mine, când o află că gi pentru legea a mai 
tare, ce a croit el spre binele 6menilor, pentru buna înfe- 
legere între Gmeni, când eï se însoțesc cu puteri îmmulţite 
ca să facă vre-o ispravă ..., am găsit eŭ cârlig. 

«Cu bună înțelegere s'ar mai put stăpâni lumea gi 6me- 
nif s'ar mai ţin6 la olantă (olaltă) şi s'ar întări la primejdii, 
ar mal fi să fie în chipul şi asemănarea lui — cum se dice, 
— dar las’ că n’o să maï samene lui, — acuș n’o să le mai 
dică 6meni ci draci. Că ori-ce năsărîmbe i-am invétat et, 
ei t6te le-ai primit de grabă si mi le împlinesc. de nu mai 
ajuesc popii si dascării cu predicele şi învăţăturile, să-i 
aducă la brézdd după voia lui... Câte păcate îs oprite în 
ale gece porunci, ei tâte le fac, ba le pun şi vârf, -— nici că 
le pasă de Savaot... Am isbutit să smulg gi rădăcina de 
credinţă şi dragoste către de aprâpele, către fraţi şi către 
părinți... Ei se duşmănesc si se urăsc ca dracii şi se mâncă 
unii pre alţii ca lupii. Cresce lăcomia draga'n de ea bugeac 
între ei. Fie-care numai când pote să-i facă r&ă, ori să-l vor- 
bâscă de rěŭ. 

<Omenil, dragii mei, scolarii mei ascultători, o duc bezme- 
teci şi fără frică şi fără gând la Dumnedget, — numai de 
mine mai au câtă récére si de cazanu cu smâlă fierbinte 
din iad. 

«Cu indemnurile mele fac ei minunate lucruri in lume. 
Adevărat că nimic din ce face unul ori altul nu trece până 
la al treilea genunche. Dar ce fac doi si mai mulţi în bună 
înțelegere — eŭ să nu stric 6re?... Las’ c'om vedé! 

«Ce fac dot 6ment numai copiii lor pot să strice — sună 
legea, — şi el crede că copiii nu pot strică ce ori fi făcut 
părinţii lor, temându-se de blestem. Vedi bine că nu, dacă 
nu mi-aşi vari eŭ codita printre ef... El cu bund înfelege- 
rea lui a blăjină, et cu vrașba, cu pisma gi cu ura, trei 
zmeoéne cu dinţi de oţel, ne-om lovi în capete... 

<Dise Diavolu şi sărind in sus de bucurie, că a mai făcut 
un pocinog lui Dumnegeu dragul, scése un hohot, de cloco- 
tiau văile; pasérile sburat si jivinile tremurati de spaimă, 
iar un păstor aţipit la umbra unei sălcii din ostru sări ars 
în sus şi-şi faci cruce. 

«Al Bata-l crucea, isbit de puterea sfintei cruci ca de trăs- 


134 


net, dete să se arunce în balta din apropiere gi să se cu- 
funde în iad, iar Albina înspăimântată în clipita aceea if în- 
țepă acu în cap prin comănacu de pipirig, şi... sfâr se 
avintă în văsduh. 

«Atunci Diavolu răcni de durere. Smulse turbat sbiciu de 
la brâu şi o plesni preste spate, de îi mai curmă mijlocelul 
bietei Albine, iară Intunecatu miră-te că atunci a rămas cu 
al doilea corn în frunte şi-şi dete de-a cufundisilea ciobâle 
în lac şi eşiai bulbuci din apă, cum se coboriă in iad. 

«Albiniéra schilăvită cu mare chin si trudă îşi urmă sboru 
mai departe, până ce în de séră ajunse la Dumnedei. — Îi 
povesti din vorbă în vorbă gi din fir în păr tot cea audit 
şi a patit. 

« Dumnedeu sfintu se turbură f6rte, dar nu lăsă pre biata 
Albină necăjită, ci punând degetul pre rană, o vindecă într'o 
clipă. 

«Şi de-atunci rămase Albintfa drăgălaşă cu mijlocul subtirel 
ca o coconiţă; şi i-a mai dat Dumnegei Albinez darul că ce 
descarcă ea, să se facă miere dulce de gustare ómenilor, si 
ce asudă ea céra galbenă ca aurul de luminări în biserici, 
ca să se îndepărteze Necuratu şi Întunecatu dintre noi. 

«Si se socotia Dumnegei cum să pună capăt la atâtea 
blestemăţii, ce o născocit şi tot născocesce şi le aruncă — 
Beda — între Gmeni. 

«Si atunci a hotărît Tatal să trimâtă pre Fiul pre pă- 
mint, ca să întărâscă dragostea între Gmeni, că numai dra- 
gostea tine lumea în ţâţâni, — si apoi copiii n'o să mai strice 
ce aŭ făcut părinţii şi înaintaşii lor cu bund infelegere> (1). 

După o altă legendă, agijderea din Banat, să aibi Albina 
făptura ei cea curmată, precum gi col6rea sa cea nâgră de 
la biciul cel de foc al cerului, adecă de la fulger, cu care o 
lovi Sint-Ilie, în mânia sa, pentru că ea, fiind neascultătore, 
s'a certat cu părinţii săi (2). 

A treia legendă, care asemenea ne spune că Albina a fost 
dintru început fată şi abiă mai pe urmă s'a prefăcut în 
Albina, însă nu din causă că pâte ar fi fost neascultătbre 


(1) Calendarul Sătenului pe anul 1901, Sibiiu, p. 37—39. 
(2) Schott, op. cit., p. 284. 


135 


şi s'ar fi certat cu părinţii séi, ci din contră pentru că a 
iubit mai ales pre maica sa férte mult, sună precum urmeză: 
«Erà odată o femee si aveă doi copii, un băiat şi o fată. 
«Copiii au plecat amândoi în lume să-şi caute de lucru, 
pentru că mama lor n'aveă putere să-i ţie. 

«Băiatul a intrat învățăcel la un ţesător de pânză, iară 
fata cără pietre pentru zidarii carl faceati case. 

«După câtă-vă vreme mama lor s'a îmbolnăvit de mârte 
şi a rugat pe un om din satul său să ducă veste copiilor. 

«Omul, după mult umblet prin lume, a găsit pe băiat si 
pe fată. Băiatul eră tocmai la răsboiul de ţesut, si când i-a 
spus omul de ce a venit, băiatul r&spunse: 

— «Eŭ ce să-i fac! Las’ să mora, că e bătrână şi i-a sosit 
césul. Eu nu pot să plec, că prea am mult de lucru. 

«Si a rémas băiatul tot la răsboii, şi a ţesut mai departe 
şi n'a plecat. 

«Pe fată a găsit-o omul suind schelele cu pietre în póla 
hainei. Şi când i-a spus omul de ce a venit, fata a lăsat 
pietrele jos şi a început să plângă gi a plecat într'un suflet 
spre casă. 

<Mamă-sa, când a vădut-o, s'a ridicat din pat, şi de multă 
bucurie i s'a limpedit sufletul, dar s'a facut nâgră de supé- 
rare, când l-a spus că băiatul n'a vrut să vie. A luat capul 
fetei între mâni și a sărutat-o pe frunte şi a dis: 

— «Măcar că el a uitat de mine tocmai în césul morții 
mele, eŭ vă iubesc de o potrivă pe amândoi. Îl iubesc si îl 
iert şi dacă a făcut el cu asta vre-un păcat, să-l judece 
Dumnedei, că e drept gi puternic, şi judecata lui e fără 
greşâlă. 

«Aga a gis biata mamă, apoi şi-a lăsat capul pe căpătâiă 
şi a închis ochii şi a murit. 

«Şi în clipa aceea fata s'a făcut Albina, iar băiatul Pa- 
tangen. 

«Si de atunci Pdiangenul trăesce singur, vecinic singur, 
fără fraţi şi surori şi fără părinţi. El fuge de lumină gi vecinic 
îşi ţese pânza prin locuri întunecâse, şi e tot posomorit şi 
supărat, iar Gmenii îl urgisesc, şi ori unde îl află îi strică 
pânza gi pe el îl fugăresc şi-l omóră. 

«Dar Albina de atunci e veselă şi t6tă diua sbâră de pe 


136 


o flóre pe alta, şi trăesce cu părinţii eï si cu fraţii, si cu su- 
rorile la un loc. Iar Gmenil o iubesc gi o văd cu drag, căci 
ea cu toţi împărţesce ceea ce adună si tuturor le dă din 
mierea ei. lar casa ef e fagurul cel galben ca s6rele ; şi din 
céra albinelor fac creştinii lumînările pre cari le aprind în 
c6sul morţii si le pun să lumineze sub icâna Maicii Dom- 
nului» (1). 

O variantă a acestei legende, și anume audită de la un 
Român din Albania, com. Ohrida, sună asa: 

«Pangul că-Alghiina éra hiili di-una mumă. Nă qua, 
acld iu ţiseă Pangul tă-arizboiu, viniiră di-lf adusîră urita 
Stiri, că mâ-sa tradi tră morti şi că caftă si-ş védă tumâlia 
ninca nă ora. 

«Pangul, n-loc si se-astragă tu dra, s-d-agiungaé cu graitu 
n-gură, ni z-bitu dit arizboiu, ma li u turnă aţilor te li-adu- 
siră ştirea tea urită: 

— «Am cum, móri mu-mea di. cári şti! s-ni alâs fo ariz- 
boiulu si tisitura tră nisi. Nu pot s-mi duc. 

«Tut atumtea li vinii urita aestă hirbari ş-a Alghiiniliet, 
te cât dédi de-avdi, lii şi multă perlu din cap; g-alisă lu- 
crili baltă şi zghiilinda, dipirinda, s-u dédi alaga tu un 
suflit tra si-ş agiungă mă-sa cu gură. 

«Cât u vidu mă-sa, s-turnă di u bişeă pri frîmti şi-li ură 
cu graiu di morti: 

— «Cât tradi arina s-amarea, ahîntă se-aglungă fara ta; 
cât va s-eşi din casă, acumtiulu a tău s-hibă lilicfa tea mu- 
gata a Mailui ş-a primavârăliei şi pute s nu ti târnii a 
casă-ţi ni mâncată, ni sâturată gi nincarcaté. Niari si scoţi, 
şi dultémea lfef tiva si nu ă-antrâcă, şi lumei cându si 
gustă di niîsă, să s-andulțâscă; şi féra te s-ardă lumea 
la Hristolu gi n-grailu mari. Dumnigălu cu d6uli mâni s-ti 
vluiséscé. Cât tra Pangu: Cob se-armână; qua tută g-anlu 
tut si ţâsă şi hiiri pute si nu vâdă!» 

Daco-românesce : 

« Păiajenul cu Albina erai fiice de o mami. Într'o di, acolo 
unde ţeseă pdianjenul in răsboiu, aŭ venit (soli) şi i-au 


(1) Publ. de G. Coşbuc, in Fdéia populară, an. I, Bucuresci 1898, No. 
4, pag. 2. 





137 


adus urita scire, că mamă-sa trage de morte şi că cere să-și 
vadă familia încă odată. 

«Păianjenul, în loc să se rep6gă la moment, ca so 
ajungă trăind (lit. cu vorba în gură), nică nu s'a mişcat din 
răsboiu, ci réspunse acelora cari aduseră scirea cea uriîtă: 

— «D'apol cum să nu! mére mama de mare pagubă (lit. 
de cine scie), să-mi las ei răsboiul şi țesătura pentru dinsa. 
Nu pot să mă duc. 

«Tot atunci a sosit acâstă urîtă scire si Albinet, care în- 
dată ce audi, i se rădică părul de pe cap; îşi lăsă trebu- 
rile baltă şi văitându-se si smulgându-și părul, a alergat 
îutr'o singură résuflare spre a-și ajunge pe mamă-sa trăind. 

«Cum o vădi mamă-sa, o sărută pe frunte şi-i ură cu 
graiu de morte: | 

— «Câtă este frunza, cât trage nisipul şi marea, atâta să 
ajungă némul tăi: îndată ce vei esi din casă, rézimul tăi 
să fie fl6rea cea frumâsă din luna lui Maiti si din primă- 
vară şi nici odată să nu te întorci la casa ta nemâncată, 
nesăturată şi neîncărcată. Miere să produci şi dulcéta ef să 
nu o întrâcă nimic şi lumea când să guste, dinsa să se îndul- 
câscă, şi céra pe care să o ardă lumea la Christos la a doua 
înviere. Dumnegeii cu cele două mani să te binecuvinteze. 
În ce privesce pre Păsanjen: cuc să rămâe, giua tótă şi a- 
nul tot să ţâsă si noroc nici odată să nu vagă!» (1) 

A patra legendă, si anume din Jara-Romdnésea, care ne 
arată de la cine şi când a căpătat Albina darul de a adună 
mierea, sună ast-fel: 

«După ce bunu Dumnedeu a făcut tóte lighi6nele şi téte 
jivinele ce se mişcă pe pămînt, le-a chemat pe tâte înaintea 
lui, ca să-i arate fie-care sporul si munca lor şi să le dea 
blagoslovenie. 

«Fie-care lighi6nă venià cu câte ce-vă înaintea Milosti- 
vului: una aducea un vinat, alta altul, o pasăre cântă fru- 
mos, alta venià în cioc cu o omidă; 6ia cu ugerul plin de 
lapte, boul cu jugul de câtă; în sfârșit t6te veniaŭ de-și a- 
rătaii vrednicia lor şi-şi luai blagoslovenia de la Dumnedeu. 


— 


(1) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p. 1172. 


138 


«Albina veni gi ea ostenită şi plină de nădușeli de multă 
muncă şi alergătură, cu trupul sgâriat şi plin de sânge tot 
alergând p'în spini şi mărăcini după hrană. 

«Bunului Dumnedeu îl plăci vrednicia el şi o blagoslovi 
ca sudérea şi sângele ei să se prefacă în miere si céra, să-i 
fie destulă hrană ei și altora si céra să se ardă în sfintele 
biserică. 

«Şi de atunci a rémas sfîntă Albina gi tótă strădania eí» (1). 

A cincia legendă, din Bucovina, com. Mahala, care ne spune, 
pe lângă multe altele, şi aceea de când e Albina cu ghimpe 
sau mai bine gis cu ac, şi de ce piere ea când împunge pe 
cine-vă cu acul sét, sună precum urméza : 

«Dice că Dumnedeu, după ce a făcut lumea si tâte vietă- 
tile câte se află intr’insa, a chemat într'o gi pre tâte vie- 
tăţile la sine, anume ca să-i dea fie-căreia câte o ocupatiune. 

< Adunându-se téte vietăţile, Dumnedeu, pe lângă munca 
de t6te dilele, i-a mai dat fie-căreia pe de-asupra încă şi a- 
ceea ca să-l slujâscă pe om cum va pută gi cu câtva puté. 

«Ce i-a fi spus fie-căreia în deosebi, nu sciu, atâta sciù nu- 
mai că Albinez i-a dis să sbére din flóre în flóre când va 
fi arşiţa cea mai mare si să stringă miere şi céra atât pen- 
tru dinsa, cât si pentru é6meni. 

«Albina, vădând că lucrul, cei l-a dat ei Dumnegeu, adecă 
de a sbură t6tă diua şi încă când e arsita cea mai mare 
din flóre în flóre gi a culege miere şi câră nu numai pen- 
tru sine, ci şi pentru Gmeni, e un lucru f6rte anevoios şi 
ostenicios, s'a supărat şi de aceea dise către Dumnegeu: 

«Démne! grei lucru mi-ai dat, dar ca una ce sunt supusă 
şi neîmpotrivitâre, trebue să te ascult si să më mulţumesc 
cu sortea mea!.. Eu voii strînge până şi la o vadră de 
miere, de una însă te rog, şi anume ca t6tă mierea ce voii 
stringe-o eŭ să fie a mea. Pe lângă acâsta să-mi mal dai 
şi un ghimpe, ca în cas când 6menii ar îndrăsni a-mi răpi 
mierea, să-i pot impunge cu dinsul, si ghimpele acela să fie 
aga de puternic, că pe cine îl voiu impunge cu dinsul, pe 
loc să şi moră. Dacă îmi vei da asa un ghimpe, pe lângă 
miere, voiu maï strînge încă și ceră de ajuns! 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 


139 


—«Nu!—dise Dumnedeu—asta-i prea mare si prea cutezată 
vorbă de la tine! . . Aşă cum vrei tu nu se péte! . . Despre 
mine, eŭ iti daŭ bucuros ghimpele, ce-l doresci, şi chiar să-l şi 
al de acuma înainte, dar tu strînge mai bine mai puţină miere 
şi dă şi omului dintr'insa, iar de înghimpat să nu-l înhgimpi 
ci numai să-l sperii cu dinsul. În cas însă să calci acâstă ho- 
tărîre a mea şi să-l înghimpi, atunci să nu móră el, ci să mori tu! 

«De atunci Albina are ghimpe sau ac, gi tot de atunci, 
când înghimpă cu dinsul pe vre-un om, nu móre omul, ci 
din potrivă mére ea, eşindu-i dimpreună cu ghimpele și 
majele» (1). 

O variantă a acestei legende, tot din Bucovina, com. To- 
deresci, sună asa: 

«Dice că după ce a facut Dumnedeu lumea şi tâte vietă- 
tile câte se află într'însa, s'a dus într'o gi Albina la el şi a 
cerut să-i dea voie gi putere ca atât ea cât gi surorile ef să 
pâtă umblă in tot locul şi fie-care să pótă stringe câte o 
vadră de miere pe an. Iara când vre-un om nu le-ar da 
pace şi vre-una dintre dinsele l-ar mască, omul acela să 
mora. 

«Însă Dumnegei nu i-a împlinit cererea acésta, ci el a ho- 
tărit ast-fel: să aibă voie a umblă gi a strînge miere din tot 
locul, dar când vre-una dintre dinsele ar mușcă pe om, să 
nu móră omul mușcat, ci să móră ele; şi nu una, ci tâte 
câte vor fi într'un șitubezu, să pótă strînge o vadră de miere. 

«Şi de atunci fie-care Albina, când muşcă pe om, more, şi 
tóte la un loc, fie ori şi cât de multe ar fi şi ori cât de sår- 
puinci6se, câte sunt într'un știubeiu, abiă pot strînge o va- 
dră de miere pe an» (2). 

A doua variantă, aşișderea din Bucovina, com. Bălăcâna, 
e acésta: 

<Odinidră ceri Albina de la Dumnegeu ca ea, cu impun- 
sătura acului séu, să fie in stare a-l omori pe om. 

< A-tot-înţeleptul Dumnegei îi jurui că-i va împlini ruga, 
însă numai cu adausul dacă va strînge într'o vară doué- 
spre-ce ocă de miere. Iar dacă nu va împlini acest lucru, 


—— — 


(1) Com. de Ionică al lui Iordachi Isac. 
(2) Com. de Nic. Rădăşan, stud. gimn. 


140 


atunci când va impunge cu acul său, să nu móră omul, ci 
ea să mora. 

«De aceea Albina e aga de sârguinci6să tă vara. Însă pe 
lângă tótă sârguinţa el, nu pâte să stringă atâta miere, câtă 
i-a spus Dumnedeu. De aceea când slobóde acul, trebue şi 
ea numai decât să móră» (1). 

A treia variantă, tot din Bucovina, si anume din com. 
Costişa, sună ast-fel: 

«Dice că odată se duse Albina la Dumnegeu şi i se rugă 
ca să-i dea atâta putere asupra omului, care nu-i lasă hrana 
în pace, ci i-o iea cu de-asila, ca atunci când îl va împunge, 
să mora de veninul ei. 

«Dumnedeu, voind să-i împlinâscă dorinţa, îi réspunse 
gicénd : 

— «Când veï strînge tu o vadră de miere pe an, să-ţi fie 
dorul împlinit. lar până atuncia să mori tu, de vei da omu- 
lui cu acul! 

«De atunci Albina lucră neîncetat, d6ră va strînge o vadra 
de miere într'un an, ca să-i fie dorul împlinit. Însă de 6re- 
ce nu e în stare s'o facă acâsta, de aceea de câte ori îm- 
punge cu acul séu pe cine-vă, mâre ea» (2). 

A patra variantă, asemenea din Bucovina, com. Ciudeii, 
sună aga: 

«Dintru început fie-care Albind umblă şâpte hotare pe gi 
gi aduceă câte o vadră de miere pe an. Dar pe atunci, când 
mușcă pe vre-un om, omul acela îndată muriă. 

« Dumnegeu, v&dând acâsta, a făcut ca fie-care albină să 
umble nu numai pe sépte hotare într'o gi, ci şi pe mai multe, 
şi nu numai odată, ci şi mai de multe ori, dar să aducă mai 
puţină miere, iar când va mușcă pe vre-un om, nu omul, ci 
ea să mora. 

«Şi de atunci fie-care Albina, când muşcă pe vre-un om, 
îndată mére> (3). — 

A cincia variantă, din Jéra-Romdnésca, sună precum ur- 
m6ză : 


ee e a aaae 


(1) Com. de M. Jemna, stud. gimn. 
(2) Com. de Sofroniu Cernoschi, stud. gimn. 
(3) Dict. de M. Popescu, dascalifa. 


141 


«Omul, fiind tot-deauna lacom, precum este şi în giua de adi, 
de nu mai are sat pe lume, strică merei rostul Albinet gi i 
fură céra şi mierea. Agi aga, mâine aga, până când nu mai 
puti răbdă săraca de ea şi se duse de se jelui la Dumne- 
geu de faptele omului nesatios. 

« Dumnedeu o întrebă: 

— «EI, şi ce vrei tu să-l fac eu? 

«Albina răspunse supărată: 

— «Démne! să móră tot omul pe care l-oiŭù înţepă eu! 

« Dumnegeu, fiindu-i milă de om gi vădând şi pe Albina 
cam obrasnică, îi răspunse: 

— «Ba, mai bine să mori tu decât omul! 

«Şi aga a r&mas până agi; Albina more pe loc, cum o 
mușcă un om! (1) 

În fine a gésea şi ultima variantă a acestei legende, şi 
anume din Transilvania, com. Voila, ținutul Făgăraşului, sună 
precum urmâză: 

«Când a făcut Dumnedei téte vietăţile, a întrebat pe 
fie-care ce putere voesce să aibă. 

«Albina a răspuns: 

«Pre cine voiu împunge cu acul meu să şi moră. 

«Atunci Dumnedeu a dis: 

«Mai bine să mori tu! 

«Si aga se vede până în diua de astădi, că îndată ce în- 
ghimpă cu acul săă Albina pre cine-vă, more ea însăși» (2). 

A ş6sea legendă, din Bucovina, com. Toderescă, care ne 
spune de când au început é6menii a tiné Albine pe lângă 
locuinţele lor şi a le mâncă mierea, sună asa: 

«Dice că in vremile de demult eră un om f6rte sumeţ și 
réu, rěŭň, de nu mai avea péreche in lume. 

«Omul acela şi-a făcut o casă, și-a inchis-o din téte părțile 
ca să nu intre într'însa nimeni, nici măcar o gdzd. 
~ «Qi după ce a sfârşit el casa de făcut, a eşit afară să vadă 
ce şedere şi înfăţişare are şi cât îi de frumâsă. 

«Si după ce s'a uitat la dinsa din tâte părţile gi a védut 
că-i tocma aga, după cum a dorit el să fie, s'a întors plin 


(1) Com. de S. Sa păr T. Bălăgel. 
(2) B. P. Hasdei, Etym. Magn., I, p. 114. 





de mulţumire în casă, şi cum a intrat înăuntru a închis iute 
usa după dinsul, ca să nu mai intre nimeni altul. 

«Dar când dete el să intre înăuntru i se puse o Albina 
pe cap, şi după ce a intrat înăuntru, Albina i-a sburat de 
pe cap şi a început a sbârnâi în colo gi în céce prin casă. 

«Sumetul şi r&utăciosul om, cum dete cu ochii de Albina, 
se făcu foc şi pară de mânie ps dînsa şi-l gise: 

— «Fiind-că al fost atât de vicl6nă şi de îndrăsnâţă de 
al intrat în casa mea cea atât de bine închisă, de aceea 
să-ţi mânânce Gamenii ceea ce nu se mănâncă! 

«Dumnedet, care le scie şi le vede téte, audind blestemul 
omului acestuia, a dat ca din diua aceea Albina să facă 
miere in loc de alt ce-vă, şi omul cel dintâiu, care îi va 
manca-o, să fie tocmai acela care a blestemat-o. 

«Mergând după un timp 6reşi-care omul acela în ţârină, 
a aflat acolo o mulţime de Albine, iar între dinsele un fa- 
gur galben ca aurul gi plin de miere. 

«Végénd el acâsta, s'a apropiat şi a gustat să vadă ce-i 
aceea. Şi gustând a aflat că-i dulce. 

«Védénd el acésta, a luat Albinele şi fagurul şi le-a dus 
la sine a casă. Si de atunci tin 6menii Albine pe lângă casele 
lor si le mănâncă baliga, adecă mierea. 

«Si cel dintâiu om, care le-a mâncat baliga, a fost tocmai 
omul ce a blestemat Albina» (1). 

A séptea şi tot-odată ultima legendă a Albinet, asemenea 
din Bucovina, com. Volovat, e acésta: 

«Dice că Fariseii, când aŭ voit să-l prindă pre Domnul 
nostru Is. Chr., saŭ adunat într'o casă şi acolo, cu uşile în-: 
cuete şi cu ferestrele astupate, au început ei a se sfătui cum 
să-l prindă şi ce să facă după aceea cu dinsul. 

«Domnul nostru Is. Chr. augind despre acâsta, trimise pre 
Albina ca să asculte la ușă ce vorbesc Fariseii şi apoi să 
vie şi să-i deă de scire. 

«Albina făcu aga, după cum îl spuse, se duse, şi după ce 
ascultă şi audi tâte cele ce le-aii pus Fariseii la cale, se 
ridică bâzâind de unde s'a fost pus şi se întârse la Is. ca 
să-i spue ceea ce a augit. 


(1) Com. de Nic. Rădăşan. 


143 


« Audind unul dintre Fariset bâzâitul Albinez şi pricepén- 
du-se că i-a ascultat ce vorbesc, a blestemat-o gicénd. 

— «De adi înainte nu tu, ci Gmenii să-ţi mânânce hrana 
ta si să-ţi ardă munca ta, şi tu nemica să nu le poţi face! 

«De atunci mănâncă 6menii cu atâta gust mierea Albinei 
şi-şi fac lumînări din céra strins& de dinsa» (1). 

Acestea sunt tóte legendele Albinet câte le-am putut eŭ 
până acuma adună. Din ele se vede, după credinţa şi disa 
poporului, când a început Albina prima Gră a adună miere, 
de ce se numesce ea Albind, si din care causă e curmată 
pe la mijloc, la ce ocasiune a căpătat acul şi ce păţesce dacă 
împunge pe cine-vă cu dinsul, si în urmă: când gi de cine 
anume a fost prima óră îmblândgită si domesticită, cine mai 
cu séma îi mânâncă «ceea ce nu se mânâncă», adecă mierea 
şi-i intrebuintéza céra. 

Acuma însă să vedem mai de aprépe cam în ce chip a 
fost ea îmblângită şi domesticită. 

Iată ce ne spune în privinţa acésta I. Crângă în poves- 
tea lui Harap-alb : 


«Si mal merge el cât merge, si numai iacă se aude o băzăitură 
nădușită. Se uită el în drâpta, nu vede nimica; se uită în stânga, 
nici atâta; și când se uită în sus, ce să vadă? Un roiu de albine 
se învârtiă în sbor pe de-asupra capului sei si umblati besme- 
tice de colo până colo, neavând loc unde să se aşeze. 

« Harap-alb, védéndu-le aga, i se face milă de dinsele și, luân- 
du-și pălăria din cap, o pune pe 6rbă la pămînt, cu gura în sus, 
şi apoi el se dă într'o parte. 

«Atunci bucuria albinelor; se lasă jos cu totele și se adună 
ciotcă în pălărie. 

« Harap-alb, aflându-se cu părere de bine despre asta, alérga 
în drâpta şi în stânga și nu se lasă până ce găsesce un bustihan 
putregăios, îl scobesce cu ce pâte şi îi face urdinig ; după aceea 
aș6ză nisce tepusi într'însul, îl îr6că pe din năuntru cu catugnica, 
cu sulcind, mătăciune, cu P6la-Sântei-Măriei si cu alte burueni 
mirositére și prielnice albinelor, si apoi, luându-l pe umăr, se duce 
la roi, rěstórnă albinele frumusel din pălărie în bustihan, îl în- 
térce binisor cu gura in jos, îi pune de-asupra nisce cdptălani 
ca să nu resbată sérele si plâia în lăuntru, și apoi lăsându-l a- 


(1) Com. de Ilie Buliga, stud. gimn. 


144 


colo pe câmp între flori, își căută de drum. Și cum mergea el, 
mulțumit în sine pentru acâstă facere de bine, numai iaca i se 
înfăţiș6ză înainte crătasa albinelor» (1). 


Din acest pasagiu se vede deja că crescerea albinelor are 
în popor o bogată terminologie proprie, care câte odată se 
deosebesce după localităţi, aşă: 

Albina în genere se ch6mă Muscă, şi când sporesce bine 
se dice: are multă musca, in Banat: Biză sau Baza (2); 
iar în Bucovina: Gdzd, dim. Gâzuţă, Gâză de miere şi Gaza 
folositére, spre deosebire de alte gâze, cari nu fac miere, şi 
dintre cari cele mai multe nu sunt folositâre, ci din contra 
nefolositére (3). 

Albina femee: Matcă, pl. mătci, pe alocurea, precum bună- 
6ra în jud. Brăila din Téra-Romanésca: Albina luerde; în 
jud. Mehedinţi: Impérdtésd (4); în jud. Vâlcea: Mated, Mumă, 
pl. mume, şi Mumina, pl. mumini sat mumine (5); la Ro- 
mânii din Meglenia: Anpirătiță (6), Mate, Matiţă şi Muma; 
la cei din Macedonia: Mumă (7); iar in alte părţi locuite 
de Români: Albind împerătescă (8). 
> Albina bărbat: Trântor sau Trântore (9), dim. Trânto- 
rag (10); la Românii din Meglenia: Bumbar și Bumbar (11); 
iar figurat: Lautar, fiind-că nu face altă trébá decât bå- 
zie, cântă şi jócă (12). 

Vasul saă butucul găurit în care se adăpostesc albinele: 


(1) Opere complete, vol. I, p. 238. 

(9) B. P. Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 743. 

(3) În cele mai multe părți din Bucovina, cu deosebire însă în distr. 
Rădăuţului. 

(4) Hasdeu, op. cit., p. 743. 

(5) Com. de S. Sa par. T. Bălăşel. 

(6) Com. de d-l Per. Papahagi ;-— vedi de același: Românii din Me-. 
glenia, publ. în Revista „Tinerimea Română“, Noua serie. vol. V, p. 256. 

(7) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(8) Hasdeă, op. cit, p. 743. 

(9) Idem de eadem;—com. de S. Sa păr. T. Bălășel: «Partea bărbă- 
tescă (de la Albind) se numesce: „Trântor“ sau „Trântore“, pl. „trântori“. 

(10) N. A. Bogdan, Povești şi anecdote din popor, Iaşi, p. 102. 

(11) Com. de d-l Per. Papahagi:—vegi de acelaşi şi Românii din Me- 
glenia, publ. în op. cit., p. 259. 

(12) Hasdeu, op. cit., p. 743. 





145 


ulei, stup, gtubeiu sau știubeiu, matcă (1), cognifa sat 
cușniță (2). 

Borticica în stup pe unde intră şi es albinele: ochiz, 
ordiniș, urdiniș, pl. urdinișuri şi urghiniș (3) şi vrand, pl. 
vrane şi vrani (4). 

Ceea ce se pune pe stup ca să-l apere de plâie sau arșşiţă: 
captar, captan şi căptălan. 

Stratele unde se aséz& mierea si din cari se face céra: 
fagur, fagor, dim. făguraș şi făgurel, la Coresi 1577, Ps., 
CXVII: strediia (5). 

Chilidrele in cari se reproduc albinele şi trantorif: chili- 
Ora şi chiliufa, gadce, pl. găoci, gaură, pl. găuri şi căsuică, 
pl. căsuici; iar cele în cari se reproduc mătcile: boted, pl. 
botce si fafa, pl. fdafe (6). 

Tepusele de lemn prin cari se susţin fagurii: Prétca, pl. 
pretce şi preci şi tréped, pl. trepce (7). 

Locul unde se tin stupil vara: stupind sai stuchind, 
şi prisaca, pl. prisaci (8), care cuvînt provine şi într'un cân- 
tec din Jera-RomânEsci, şi anume: 


(1) Sub cuv. matcă înţeleg Românii din Bucovina mai mult stupul, 
care a roit de mai multe ori; —com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Casa in 
care locuesc albicele şi string miere şi céra p'aici se numesce uleiŭ ; — 
com. de d-l El. Pop: «Matca dimpreună cu tâte albinele lucratére (munci- 
tore) şi cu érdntorit se numesc stup, — tot asa şi în Bucovina. 

(2) Hasdeu, op. cit., p. 743. 

(3) N. Densuşian, Glosariŭ din comitatul Solnoc-Dobdca in Transil- 
vania, publ. în Revista critică-literară, an. IV, p. 87: «Urdiniş s. Urghi- 
nig, strunga sau gaura pe care es albinele»; Hasdei, op. cit, p. 743. 

(4) În Bucovina şi Țâra-Românâscă, com. de S. Sa par. T. Bălăşel. 

(5) Hasdeu, op. cit., p. 743, şi în Bucovina. 

(6) Dat. Rom. din Bucovina; — a celor din Ungaria, com. de d-l El. Pop; 
— şi a celor din Téra-Romanésca, com. de S. Sa par. T. Bălâşel: «Ce- 
lulele fagurilor se numesc găuri, sing. gaurd şi cdsuici, sing. căsuică, 
iar celula în care se desvoltă matca se numesce fâfă, pl. fdte.» 

(7) Dat. Rom. din Bucovina gi a celor din Ţâra-Românâscă, com. de 
5S. Sa păr. T. Bălăşel: «Vergelele cari se înfig pe pereţii uleelor și pe 
cari se fix6ză fagurii se numesc pretce, sing. prétca»; — vedi şi Has- 
dei, op. cit., p. 743. 

(8) Hasdet, op. cit., p. 743. 


Marian, Insectele. 10 


146 


Ia-audi, lele, pitigoiu, 

Lasă la naiba răsboiu 

Şi hai să'nfundăm zăvoiu. 
Ia-audi, lele, pitpalaca, 

Ia lasă la naiba natra 

Si haï să'nfundăm prisaca ! (1) 


iară 6rna: temnic sai tevnic. 

Păzitorul albinelor: stupar sai prisacar. 

Scéterea mierei saii a cerei din stup: retezare săă retezat 
si tuns (2). | 

Exterminarea trântorilor : trântorit sau batul. 

Instrumentul cu care «se retâză» stupil: custură. 

Îmmulţirea albinelor eșind pentru a căută ua noŭ locaş: 
roire, roit, eșirea muscei, ese musca (3). 

Stupul vechii cu albine: matcă, slup sau pdrvac; cel nou 
căpătat din cel vechii: roiz; iar cel ce se capătă din roiŭ 
în aceeaşi vară: paroiu, de unde apoi şi verbele: roesce si 
paroesce sau roeșesce (4). 

Stupul care nu roesce: buhaiu. 

Stupuşorul sau stiubeiesul purtăreţ, în care se prind roil 
şi paroil: rointțd. 

Un roiti mic: sfdarlac. 

Oul sai puiul de albină: puiŭ sai căţel, iar producerea 
lui: cățelat, cafelesce (5). 

Materia våscósă din care se nutresce cățelul: păstură (6). 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Balasel. 

(2) Hasdet, op. cit., p. 743; — şi com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(3) Hasdeiă, op. cit., p. 743 şi în Bucovina. 

(4) Idem, p. 744. 
` (5) Hasdei, op. cit., p. 744; — com. de S. Sa păr T. Bălăşel: «Larvele 
albinelor se numesc căței, sing. căţel». — Si d-l El. Pop, învâţător în Som- 
cuta-mare, în Ungaria : «Din ouéle puse în găurile (celulele) fagurilor 
prin matcă se prefac puii, numiţi şi căţei. Unit numesc aga puii, cari 
din unele cause nu se desvoltă în albine, ci remân morţi în găurile fa- 
gurilor.» 

(6) Hasdei, op. cit., p. 714; — Segétdrea, an. III, Fălticeni, p. 81: «Pds- 
tură, materia cea nâgră și amară din faguri»; — Ar. Densușianu: Glo- 
sariu din Téra-Hafegului, publ. în Revista critica-literard, an. III, p. 
164: « Păstură, mâncarea trântorilor în stup.» 


147 


Materia din care se formâză cățelul: plămadă (1). 

Fagurul fiert care s'a stors şi din care sa scos céra: 
bostind (2), hoștină, jintifa şi băbaș. | 

Apă amestecată cu miere: mursăd (3). 

Apa cu care se spală vasele, în cari s'a scurs mierea: 
mursă de miere si lapte de miere (4). 

Iar mursa de miere, care se lasă se î6rbă ca si mustul 
din pómă de vie şi din care se face apoi un fel de băutură 
dulce: mied, mîiied, îiied, miid şi fiud (5). 

Despre sonul, pre care-l sete albina, generalmente se dice: 
bazde, uneori: bombanesce sai bombdesce ori bombănéză, 
zuzae, vâjăesce şi sbdrnae (6). 

Aleziile, cari cad tot-deauna la 17 Martie, e diua în care, 
după credinţa şi spusa poporului român de pretutindeni, se 
desmortesc, se mişcă gi es tóte insectele, amfibiile gi repti- 
lele de prin culcuşurile şi ascundisurile lor de peste érna 
la radele cele lumindse si căldurâse ale s6relui de primă- 
vară (7). 

Deci în acésté di, precum gi în diua de Bunavestire, în- 
datinéz& cei mai mulţi Români din Bucovina a-şi scâte şi 
stupii cu albinele de la zernatic şi a-i aşeză prin prisăci (8). 


(1) Hasdeă, op. cit., p. 744. 

(2) Com. de S. Sa par. T. Balagel. 

(3) Hasdeii, op. cit., p. 744. 

(4) Com. de S. Sa păr. T. Balagel. 

(5) În Bucovina gi la Hasdei, op. cit., p. 744. 

(6) Hasdeu, op. cit., p. 744. 

(7) S. Fl. Marian, Sérbdatorile la Români, vol. II, p. 208. 

(8) Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Pinteleit Maerean gi com. de d-l 
Pancratiii Prelipcean, învăţător superior: «În diua de Alexie, omul lui 
Dumnedeiu, se scot albinele de unde aŭ ernat gi se pun pe locul unde 
aŭ să văreze»;—a celor din Buninti, com. de Vesp. Corvin, stud gimn: 
«Albinele se scot afară in diua de Alezii»; —a celor din Tereblecea, dict. 
de Irina Bulbuc si Téder Epure şi com. de Pavel Scripcariu: «Albinele 
ss slobod din stupi în diua de Alezie»; —a celor din Stănesci, dict. de 
Ana Furtună şi com. de Dim. Furtună: <Albinele se scot tot-deauna in 
diua de Alezii, Omul lui Dumnedeit»; —a celor din Broscăuţul-vechii, 
dict. de Ilinca Bahriă si com. de George Palamarciuc, student gimn: 
-Albinele se scot de obiceii afară când îl diua de Alezidé, omul lui Dum- 
negeii, care pică după Patru-decit de sfinți cu o stptemână şi o di»; 
S. Fl. Marian, Sérbdtorile la Română, vol. II, p. 224: «Tot în acestă 


148 


O séma de Români însă, tot din Bucovina, sunt de părere 
ca albinele, când se scot de peste érna, să se scótă numai 
într'o di de Joi până la umplutul lunei, căci atunci le merge 
bine. După ce se pişcă luna nu e bine de scos, căci în casul 
acesta multe rele pâte să li se intimple în decursul anului. 
De aceea, dacă Aleziele sau Buna-vestire nu cade într'o Joi 
înainte de umplutul lunei, e bine să se mai aştepte (1). 

Nemijlocit înainte de a le scâte, se dice că e bine să umble. 
un copil mic în pielea g6lă cu o lumină din diua de Pasci 
împrejurul lor, anume ca să le mérga bine (2). 

După acésta proprietarul, respective prisăcarul, care are 
să le scâtă, le afumă cu tămâe sfinţită (3), le stropesce cu 
aghiasmă (4), şi apoi luându-le pe rând si scoténdu-le afară, 
le duce şi le aséz4 în prisaca sat, dacă nu sunt mulţi stupi 
Şi prin urmare nu e o prisacă anumită pentru dinsil, în locul 
acela unde s'au menit ca să steă peste vară. 


gi—adeca în diua de Buna-vestire—se scot şi stupii, cari nu s’aŭ scos în 
giua de Alezii»;— Dat. Rom. din Udesci, dict. de Zamfira Niculi, şi com. 
de Darie Cosmiuc: «Albinele se scot afară la Patru-deci de sfinţi, la 
Alezii şi la Blagoveştenii»; — a celor din Bosanci, com. de Sim. Şutu: 
«In giua de Blugoviştenie se scot stupii»;—a celor din Udesci, dict. de 
Vasile Cimpoieş: <Omenii scot albinele mai ales la Blagovistenie, şi se 
gice că-i bine să se scotă în gi de frupt; şi mierea încă se scote în qi 
de frupt»;—a celor din Măzănăesci, com. de Vasile Zapratan: «În diua de 
Buna-vestire se obicinuesce a se da albinelor .de mâncare (zahar) şi a 
le scote afară de unde au stat érna întrâgă»; — a celor din Bălăcâna, 
com. de G. Boca: «Omenii scot albinele afară mai ales in diua de Bla- 
goviştenie»;—a celor din Toderesci, com. de Nic. Raddsan: «Omenii scot 
albinele afară pe la Blagoviştenie»;—a celor din Horodnicul-de-jos, com. 
de George Teléga: «Albinele se scot primăvara în diua de Buna-vestire ;— 
a celor din Frătăuţul-noă, com. de Iul. Sidor: «Albinele le scot in diua 
de Buna-vestire:;—şi a celor din Volcineţ, com. de Al. Jijie: «Stupii. se 
scot de regulă în diua de Buna-vestire.» 

(1) Dat. gi cred. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de G. Telega; —a 
celor din Ctres-Opait, com. de Const. Popescu: «Omenii spun că albi- 
nele se scot după Buna-vestire.» 

(2) S. Fl. Marian, Sérbdtorile la Română, vol. II, p. 224. 

(3) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Ana Nimegean şi com. de P. 
Nimegean: «Cand se scot albinele din locul lor afară, atunci se afuma 
ştiubeele cu tămâe sfinţită.» 


(4; Dat. Rom. din Stanesci, dict. de Ana Furtună si com. de Dim. 
Furtună. 


149 


Unii prisăcari, voind ca albinele lor să fie peste vară forte 
iuți, harnice gi puternice, înfig o câsă cu costia în pămînt 
şi când scot ştiubeele afară, le scot pe sub câsa acesta, atin- 
gând în același timp fie-care stiubeiti de ascutisul câsei (1). 

Alţi prisăcari însă, când scot albinele afară din casă sau 
de unde s’ati ernat, la aer préspét pentru vară, le petrec 
peste un foc viu, care se iace de regulă prin frecarea a două 
lemne uscate de brad între olaltă si care se atata la intrarea 
în prisacă, anume ca să fie iuți ca para focului. Pe de-asupra 
acestui foc vii avîntă adecă pe fie-care stup sau stiubeit. 
Iar după acestă avîntare trece stupul peste o c6să, care se 
află cu ascutisul în sus (2). 

După ce s'aii scos şi s'aii aşezat acuma tâte stiubeele, unde 
au să văreze, se înfige câsa, ce s'a întrebuințat la scéterea 
lor, sau şi o altă cósă părăsită, însă fără costie saŭ cosie, 
în pămînt dinaintea stupilor, ast-fel ca să vie muchia câsei 
întârsă către stupi, iar ascutisul ei în directiunea contrarie, 
şi apoi se înconjură prisaca cu o lumînare aprinsă în mână 
de trei ori, dicéndu-se: | 

«Să fie albinele mele iuți ca césa şi pe străini să-i dâră 
când i-or înghimpă, cum îi dore când se frig cu foc. Si cum 
nu se apropie nimeni de tăişul cóseï si de para focului, asa 
să nu se apropie nici un duşman de prisaca mea!» 

După rostirea acestor cuvinte, luminarea se stinge, se rupe 
sau se taie în trei bucăţi tot una de mari, si tustrele bucăţile 
se înfig apoi în pămînt dinaintea stiubeelor în formă de 
triunghiă (3). 

O s6mă de prisăcari, pe lânga câsa cea părăsită, mal pun 
între ştiubee încă şi un briciŭ, asemenea părăsit, anume ca 
albinele lor să taie ca cu césa şi ca briciul în toţi dușmanii 


(1) Dat. Rom. din Buninti, dict. de George Tanasie și com. de Vas. 
Strachină, stud. gimn. şi a celor din Mihoveni, com de Vesp. Corvin: 
«Scofénd stiubeele afară, le atinge de ascutisul câsei, cu acésta cred ei 
că albinele vor fi harnice şi iuți peste întreg anul.» 

(2) Dat. Rom. din Horodnicul-de-jo3, com. de fostul mei coleg de 
şcOlă d-l Petru Prelipcean. 

(3) Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Pint. Maerean, com. de d-l Pancr. Pre- 
lipcean. 


150 


şi albinele cele străine, cari s'ar încumetă să vie şi să le 
fure mierea (1). 

Sfarsind-o şi acésta de făcut, ieaă o cósă mai bună gi pu- 
ind-o de-asupra urdinișului fie-cărui stup cu tăişul în jos 
şi cu varga în sus, încep a da drumul albinelor pe sub 
dinsa (2). Alţii însă pun câsa la urdinis, ast-fel ca albinele, 
eșind din ştiubeiu, să se p6tă scobori pe dinsa, şi în acelaşi 
timp, când prind a eşi albinele, gic: 

«Să fiţi iuți ca césa şi să aveţi spor, precum are césa în 
câmp !» (3) 

O sém& de Romance din Bucovina fac în Ajunul Craciu- 
nului, când coc colăcei pentru colindători, cel dintâiu colăcel 
pentru albine. Acest colăcel îl tin apoi până în giua de Sf. 
Alezie. În diua de Sf. Alezie, când aŭ să slobéda albinele, pun 
colăcelul acesta la urdinişul stiubeiulul şi o c6să prin borta 
colăcelului cu ascuţișul în sus şi cu vârful în ştiubeii gi dic: 

Când vor veni albine străine la ştiubeiul vostru ca să 
vă ieă mierea, să vě rotiţi ca colacul si să tăieţi ca cósa!» 

După rostirea acestor cuvinte lasă c6sa şi colăcelul tâtă 
diua la știubeiu unde le-ai pus, în credință că făcând acés- 
ta, albinele vor fi peste vară iuți ca césa şi că vor alungă 
pe tóte albinele străine, cari vin ca să le ieă mierea. Iar 
colăcelul se pune încă şi pentru aceea ca albinele să fie cu 
mană (4). 

In alte părţi din Bucovina este datină să se facă în diua 
de Bobotéza o lumină de câră curată si să se lipâscă de va- 
sul in care sfinţesce preotul apa şi acolo să se lase apoi 





(1) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Ana Nimegean și com. de P. 
Nimegean. 

(2) Dat. Rom. din Mihoveni, com. de Nic. Popenciuc, stud. gimn. 

(3) Dat. Rom. din Stanesci, dict. de Ana Furtună și com. de Dim. Fur- 
tună ; —a celor din Băncesci, com. de Dim. Băncescul: «Albinele cand 
se scot afară, se pune césa la ordinigul pe care es ele afară, ca să se 
Scobére pe cósă, că atunci se fac mai iuti;»—a celor din Igesci, com. de 
loan Zilinschi, stud. gimn: «Acela, ai cărui stupi sunt atacați de albine 
străine, trebue să le trâcă pe ale sale diminéfa intr’o di de sec pesteo 
cosă ascuţită, căci ast-fel pot albinele sale învinge pre cele străine gia 
se apără de ele.» 

(4) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc şi de Const. Scrip- 
cariă, şi com. de P. Scripcariă. | 


151 

aprinsă până ce sfârşesce preotul de făcut aghiasma. Duna 
ce s'a sfârşit aghiasma, se iea de acolo gi se păstréză până 
în diua în care aŭ să se scâtă albinele de la ernatic. Atunci 
omul, care are să scâtă albinele, o aprinde si aga aprinsă 
o duce în prisacă si acolo o lipesce de un stâlp sat de un 
alt obiect. După ce ati făcut acesta, scâte pe rând toţi stupii 
şi-i bagă în prisacă. lea apoi aghiasmă tot din giua de Bo- 
botéz4 şi o crenguţă de susaiŭ şi, muind-o în aghiasmă, 
prinde a stropi stupii cu dinsa şi a dice: 


Vă stropesc | Diminéta să vă sculati, 

Şi vě 'ntăresc | În câmp să alergati, 

Cu puterea Tatălui | Miere si céra s’adunati; 

Si voinţa Fiului Să huiti 

Şi cua Duhului cel sfint, Ori să nu huiţi, 

Dar gsi puternic cuvînt, Da de trei ori să-mi roiţi; 
Ca voi harnice să fiţi, | Pan’ aici aveţi 

În zori ca să vă treziti, Stiubeiul să mi-l umpleti (1)! 


Sau: 
Diminéta să vă treziti, Din mana cerului 


Să vě duceti și să vă hranifi, Şi din grăsimea pămintului, 
Câmpii să-i alergati, | S’aduceti folos stapanului! (2) 


Harnici să fiţi, Averea să v’o câștigați 


Iar dacă stropesce numai pe un singur stup, gice: 


Harnic să-mi fii, 

Diminéta să te scoli, 

Să huesci ori să nu huesci, 
Da de trei ori să roesci, 
Pân'aice ai så umpli! 


Cand rostesce cuvintele din urmă, arată cu un briciă până 
unde are să se umple stupul de miere. 

După ce aŭ scos toţi stupii şi i-au aşezat unde aŭ avut 
să-i aşeze, ieaii nouă ace nouă, adecă neintrebuintate şi ase- 
zându-le cu urechile în ochiul (urdinişul) celui dintâiu stup 


(1) Dat. Rom. din Ciudeiă, dict. de M. Popescu. 
(2) Dat. Rom. din Toderesci, com. de Nic. Radagan. 


152 
pe care îl destupă si din care voesce să dea albinelor dru- 
mul, gic: 


Vé datt armele Turcului 
Si ale Némtului 


| De pămînt să vé prindeti, 
GrămăgiGră să sedeti, 

Şi ale Muscalului, | Cum stă tot poporul 

Să nu vě pâtă strică | In diua de Bobotéza 

Alte albine | Pe lângă preotul 

Străine. | Care stă şi cetesce 

Da nici voi să nu cătaţi | Si apa o sfintesce! 

Pe altele să stricaţi! | 


Iar când rostesce cuvintele: 


De pămînt să vě prindeti, : 
Grămăgidră să sedeti, 


atunci se prinde cu mânile de érbă. 

După ce a făcut şi acésta, scóte acele şi le pune în ochiul 
altui ştiubeiu, si tot asa, pe rând, până ce a slobogit téte 
ştiubeele. Iar când a sfârşit acuma de slobogit pe cel din 
urmă ştiubeiu, lasă acele, briciul şi susaiul să rémée acolo 
până a doua gi diminéta (1). 

În multe locuri din Bucovina mai este încă şi acea da- 
tind, ca în ajunul Crăciunului, după ce a egit preotul cu icâna 
din casă, să se ieà o lingură din grâul fiert si îndulcit cu 
miere, care se află pe masă, si să se arunce de trei ori în 
pod, iar cel ce pică să se prindă şi să se păstreze până în 
diua când se scot albinele. Atunci se iea grâul acela şi se 
pune sub ştiubee cu cuvintele: 

«Aga să fiţi de roditére şi de cinstite, precum este grâul» (2). 


(1) Dat. Rom. din Ciudeii, dict. de M. Popescu. 

(2) Dat. Rom. din Buninţi, dict., de G. Tanasie şi com. de Vas. Strachină; 
—a celor din Tereblecea, dict.de Paraschiva Scripcarii : «In diua de Aju- 
nul Crăciunului, după ce a eşit preotul cu icâna din casă, se iea întâia 
lingură de grâu şi se asvârle in podâlă sus, pentru ca si rozi să se 
prindă, precum se prinde grâul de pod ;—a celor din Volcineţ, com. de 
Al. Jijie: «Dacă voesce cine-vă să scie ori de va avé noroc la albine şi 
nai cu sémă la roi, să arunce în séra Ajunului de Crăciun, când va 
intinge întâiaşi dată în strachina cu grâu, vre-o câte-vă fire de grat în 
pod, și dacă se va prinde (lipi) grâul de pod, va put prinde la vară 
roiuri de albine;»>—a celor din Bilca, com de George Tofan: «Altă da- 


153 


În fine mai e de observat încă şi aceea că o s6mă de pri- 
săcari din Bucovina, voind ca albinele lor să roi6scă mai 
de multe ori peste vară şi să adune miere multă, îndati- 
n6ză îndată după ce au scos stupii de la ernatic de a frige o 
ferca şi a o pune sub stupi (1). 

O semă de Români din Ungaria însă au datină, când slo- 
bod întâiaşi dată primăvara albinele, să pue la uşifja coş- 
nitel, adecă la urdiniș, busuioc, tamde, o bucată de pane 
muiată în vin şi o galifa ori o pasere friptă bine în un- 
s6re (2). 

Sunt însă o sémă de Gmeni si mai ales prisăcari, cari nu 
se mulţumesc numai cu atâta ca albinele lor să fie iuți. har- 
nice şi spornice în adunarea mierei şi a cerei de pe flori, 
precum şi a roiril, ci ei voesc ca ele să fure miere şi de la 
albinele străine. Spre scopul acesta apoi, când scot primă- 
vara ştiubeele şi le aşeză în prisăci, le dati drumul printr’o 
piele (3), sau printr'un gåtlan de lup (4), dicénd: 


tină este că îndată ce preotul a eşit în Ajunul Crăciunului din casă, 
încuie uşa ca să nu fugă albinele, si tot pentru acest scop, când se pun 
la masă, nu mănâncă stând în picidre, ci numai sedénd» ; Dim. Dan. 
Credinte pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bacovinei, an. V, Cernăuţi 
1895, No. 2, p. 2: «În diua de Ajunul Crăciunului, înainte de a gustă 
din grâul pregătit cu miere, se iea din el o lingură și se aruncă in po- 
déla, credéndu-se că apoi norocul se va ţin de casă, după alţii că al- 
binele, când vor roi, să se prindă bine.» 

(1) Dim. Dan, Credinfe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, 
an. V, No. 30 gi 37, p. 2. 

(2) Com. de d-l El. Pop. 

(3) Dat. Rom. din Liugi, com. de Emilian Teutul: «La noi când se 
scot primăvara albinele, se pune înaintea urdinişului o piele de lup, 
parte ca eşind printr'acâstă piele, să fie răpitâre ca lupii, şi parte când 
vor roi, să nu fugă»; —a celor din Bălăcâna, com. de George Boca: 

« Prisăcarul scote albinele mai ales printr'o piele de lup.» 

(4) Dim. Dan, Credinte pop. Bucovinene, publ. in Gazeta Bucovinei, 
an. V, No. 19: «Spre a avé multă miere de la albine, este bine a le 
lăsă să 6să afară in diua de Buna-vestire printr'un gdtlan de lup şi 
apoi ele devin forte rele, ucid pe albinele vecinilor și le fură mierea»; 
— Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Pint. Maerean şi com. de Pancr. Prelip- 
cean : «Dacă prisăcarul voesce ca albinele sale să prade pe alte albine 
străine, pune atunci când le scâte întâia óră primăvara un gâtian de 
lup înaintea urdinigului, asa ca albinele, esind din ştiubeii, să sbâre prin 


154 


Cum sfârtecă lupul oile, 
Asa sa catati 

Si voi să sfartecati 

Pre tâte 

Cele-lalte 

Albine 

Străine!(1) 


Cum umbla şi alârgă lupul 
După pradă și stricăciune, 
Aga gi voi să umblati 

Si să alergati 

După mierea altor albine !(2) 


w 


Sau: 


gâtlanul cel de lup»;— a celor din Volovét, com. de Ioan Buliga: «Pentru 
ca albinele să fie tari gi răpitore gi pentru ca să nu dea mierea şi altor 
albine străine, ci din contră s'o răpescă de la acestea, pun Românii la 
gura urdinigului un gâltan de lup, prin care au să 6să albinele pri- 
măvara afard>;—a celor din Frătăuţul-noă, com. de Iul. Sidor: «Cand 
scot albinele afară, le dau prin un os de lup, ca să pótă mâncă pre alte 
albine ca lupul oile»; —a celor din Horudnicul-de-jos, com. de G. Te- 
léga: <Albinele se seot pe gdltlan de lup, ca să umble ca lupul după 
mâncare, sau pe ascuţit de cósă, ca să umble ca césa»; — a celor din 
Igesci, com. de I. Zilinschi: «Spre a trimite albinele ca să prade alţi 
stupi, se pune diminéta intr’o di de sec un gdtlan de lup înaintea bortii, 
prin care es albinele, și pe când trec albinele prin acest gdtlan, se trimit 
la stupi străini ca să le fure mierea»; — a celor din Ciudeit, dict. de 
M. Popescu: «Cei ce voesc ca albinele lor să fure miere de la alte 
albine, le slobod primăvara prin un gdtlun de lup gi apoi fură grozav 
la miere»>;—a celor din Siretiu, dict. de Ruxanda Ienachievici: «O séma 
de 6meni când scot primăvara albinele lor, dacă voesce să aibă multă 
miere, le daŭ drumul printr’un gdtlan de lup»; — a celor din Capul- 
câmpului, dict. de Pant. Tataréi, si com. de G. Banilevici, stud. gimn.: 
«Cel ce are stupi si voesce ca să fure miere de stupi străini, iea un 
gâtlan de lup, îl pune la urdinigul stupilor, aga ca albinele egind să 
trâcă prin gatlej»;—si a celor din Fundul-Sadovei, com. de Leon Latiş, 
stud. gimn.: «Dacă aŭ doi 6meni albine, gi dacă unul lasă să trâcă albinele 
lui printr’un gdtlan de lup, atunci se duc albinele lui la albinele ve- 
cinului -şi, omorîndu-le pre tote, le ieaŭ mierea și o duc la stăpânul lor.» 

(1) Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Irina Câmpan. 

(2) Dat. Rom. din Șcheia, dict. de Pint. Maerean, şi com. de d-l Pancr. 
Prelipcean. 


Duceti-vé şi fiţi | Nici când înaintea vâstră, 
Ca lupii de răpitore, Cum nu stau oile 

Ca cosa de tăietâre, Și cu caprele 

Să năzuiţi Înaintea lupului, 

Si să răpiți Şi 6rba câmpului 

De la alte albine miere. | Înaintea cései! (1). 


Să nu steă alte albine 


Tot prin gdtlan sai gârgăloțiii de lup îndatin6ză a da 
drumul albinelor şi o s6mă de Români din Transilvania (2) 
şi Ungaria (3), şi se dice că albinele ce es prin gdtlan de 
lup nu se prea ostenesc a adună miere de pe flori, ci ele 
mai de grabă se duc şi fură miere de pe la albinele altor 
Gmeni (4). | 

Albinele prădate, la rândul lor, voind a-și luă mierea înapoi, 
merg după albinele prădătâre şi intră în ştiubeele acestora. 
Aici se nasce apo! o luptă f6rte înverşunată între dinsele, 
care dur6ză adeseori mai multe dile şi care de regulă se 
sfârşesce cu aceea că cele prădate, fiind învinse, multe dintre 
dinsele pier, iar restul se unesce cu albinele furătâre sau 
cu alte albine, şi asa se forméz& apoi un stup mai mare si 
tot de odată şi mai bun (5). 

Omul sai prisăcarul însă, care voesce ca albinele sale să 
nu pătimâscă de pradă din partea albinelor răpitâre străine, 
pune o verigă de fier înaintea urdinişului, aşa că sburând 
albinele din stup, să trâcă prin veriga acâsta, iară când 
trec dice: 


a a a aD 


(1) Dat. Rom. din Todiresci, dict. de Nic. Rădăşan. 

(2) Dat. Rom. din Haţeg, com. de d-l Paul Oltean: -In diua de Sdnfi, 
cine-şi lasă albinele să ésă din cosnifa pe gdrgdlofiz de lup, le dă pu. 
tere, în cât că bat albinele altor 6meni gi le fură mierea.» 

(3) Dat. Rom. din Somcuta-mare, comitat. Satmarului, com. de d-l El. 
Pop: «Poporul mai crede că sunt 6meni cari le slobod prima dată prin 
gatlan de lup, adecă ce-vă os de lup, în formă de ¢ilinca. Are poporul 
si ce-vă descântece cu acea ocasiune, dar nu le-am putut află, de dre-ce 
cel ce le scie nu voesce nici cu un preţ a le spune altora.» 

(4) Cred. Rom. din Siretit, dict. de Ruc. Ienachievici, și a celor din 
Capul-câmpului, dict. de Pant. Tatar&u. 

(5) După spusa lui Pant. Tatar&i din Capul-câmpului. 


156 


«Cum nu se póte uşor strică fierul, aşă să nu-mi pâtă 
strică nimeni prisaca!> (1) 

Iar dacă cu tâte acestea totuşi vin albine străine la prisaca 
sa şi o pradă, atunci intrebuintéz& alte mijlâce, ca să se 
mantuéscA de dinsele. Aşă dacă dau de asemenea albine 
răpitâre, pun un ştiubeiă desert în calea lor şi apoi, ori că 
le prind în acesta și le omoră, ori că, după ce s'au varit în 
ştiubeii, le insémna, adecă le stropesc aripile cu var stins 
sail le presură cu făină de grat, şi după aceea, dându-le 
drumul, se duce în urma lor până la stăpânul lor cu care 
se înţelege în privinţa delăturării furtului (2). 

În cas când nu se pot înţelege între olaltă, când adecă 
stăpânul albinelor răpitâre nu voesce nimica să scie gi să 
facă ca albinele sale să nu răpâscă mai mult, atunci dacă 
şi pagubasul scie-atare vrăji, mare neplăcere pâte să se nască 
între dinşii. Drept dovadă despre acésta ne pdte servi ur- 
măt6rea întîmplare, care se dice că ar fi adevărată: 

«Au fost odată doi prisăcari, cari sciau f6rte bine vrăji. 
Unul dintre aceştia a slobogit albinele sale printr'un gatlan 
de lup, anume ca să fure mierea de la albinele celui-lalt. 
Si albinele aú şi început a fură. 

«Cela-lalt prisăcar însă a făcut ce a făcut, a bătut un stâlp 
în mijlocul prisăcii sale şi t6te albinele furătâre s'au prins 
de stâlp. 

«Proprietarul albinelor furătâre, prindénd de veste căi 
s'au prins albinele, s'a dus la cel ce i le-a prins şi i s'a 
rugat să le deă drumul, că el nu le-a lăsă mat mult să fure. 

-Păgubaşul a gis că le-a da drumul, dar să alerge de 
grabă înainte, că de nu va alergă, albinele aŭ să-l ajungă 
gi ajungându-l îl vor omori. 

«Proprietarul albinelor răpitâre, sciind ce fnsemnéza cu- 
vintele acestea, a alergat cât a alergat, dar cu t6te acestea, 


(1) Dat. Rom. din Şcheia, com. de d-l Pancr. Prelipcean; — și a celor 
din Ungaria, com. Somcuta-mare (Chior), comitat. Satmarului, com. de 
d-l El. Pop: «Mai pun la urdiniș şi ce-va fier, adecă o potcdva de cal 
ori un prisnel de la róta carului.» 

(2) Dat. Rom. din Ilişesci; — a celor din Horodnicul-de-sus, com. de 
Stef. Turturean, stud. gimn;—si a celor din Siretiii, dict. de Ruc. Iena- 
chievici. 


157 


albinele înfuriate l-au ajuns şi atâta ce l-au muşcat până ce 
l-aă omorît» (1). 

De 6re ce însă nu fie-care prisăcar şi cu atâtamai puţin un 
om, care are numai vre-o câţi-vă stupi, se pricepe la asemenea 
vrăji, de aceea cei maï mulţi inşi întrebuinţâză alte mijléce 
spre a se apără de albinele răpitóre. 

Asa unii, când véd că vin albine străine si fură mierea 
de la albinele lor, ieau şi frămîntă făină de grat, pun a- 
luatul acesta într'o strachină şi-l ung apoi pe de-asupra cu 
miere. Ieaŭ după acésta strachina cu aluatul ast-fel uns si o 
pun în prisacă. Albinele răpitâre, venind si adurmecand 
mierea de la strachina cu aluatul, prind a culege mierea de 
pe de-asupra. Dar cum se pun pe aluat, îndată se şi împlântă 
în acesta şi mai mult nu se pot urni din loc. Şi aşă omul 
cu paguba le prinde şi le ombră. 

Neajutând acest mijloc, ung un ştiubeiă deşert cu miere 
-pe din năuntru, scot fundul cel de lemn afară şi pun altul 
de sticlă si ast-fel pregătit îl aşeză apoi în locul stupului 
la care s'au nădit albinele răpitâre. 

Sosind acuma albinele răpitâre şi vârându-se în năuntru, 
când daŭ să 6să afară, nu es pe unde aŭ intrat, ci se gră- 
mădesc necontenit spre fund. În chipul acesta apoi păgubaşul 
le prinde pe tóte şi le omóră (2). 

Sau astupă de cu séră toţi stupii si pun înaintea lor un 
tălgeraş cu miere amestecată cu drojdii. Venind diminéta 
albinele răpitâre şi neputând intră în stiubee ca să fure 
mierea dintr’insele, se duc şi fură tótă mierea din tălgeraş 
şi apoi, întorcându-se îndărăt, o pun în ştiubeele lor. Prin 
acest furt însă se inveninéza si pier, căci mierea amestecată 
cu drojdii e pentru dinsele venin (3). 

După ce s'au scos acuma toţi stupii şi după ce s'au slo- 
bogit tâte albinele în chipul cum s'a arătat în şirele de maï 
sus, prisăcarul sau omul ce le-a slobogit, nemijlocit după ce 
a slobogit pe cel din urmă stup, se prinde de un pom sai 


(1) Cred. Rom. din Ciudeit, dict. de M. Popescu. 

(2) Dat. Rom. din Udesci, dict. de Vasile Cimpoieș, şi com. de Emanoil 
Cimpoies, stud. gimn. 

(3) Dat. Rom. din Horodnicul-de-sus, com. de St. Turturean. 


158 
de pămînt sau şi de alt obiect gi aga prins stă el ca la ju- 
mătate de oră, anume ca albinele, când vor roi, să nu fuga 
de la gospodăria sa (1). 

Alţii, când scot gi aş6ză stupii la locul lor, pun pe fundul 
fie-cărui stup câte o mână de ţărnă, anume ca să fie graşi 
şi grei ca pămîntul. Iar după ce aŭ scos si slobogit acuma 
gi pe cel din urmă stup, înconjră de trei ori un pom si 
apoi se agéz& jos lângă dinsul şi stă putin acolo. Iar după 
ce se sc6lă, nu se depărtâză nicăiri de-acasă, anume ca să 
nu fugă roii, ci să se prindă de pom (2). 

Tot aga fac şi femeile. Acestea asemenea nu se depărtâză 
de casă, ci lucră sârguincios, anume ca şi albinele să lucre 
peste vară cu sarguinta (3). 

Şi iarăşi alţii spun că după ce s'au scos toţi stupil si 
s'au așezat în prisacă, nu numai că nu e bine să se depăr- 
teze de casă, ci din contră să şâdă tótă diua în prisacă si 
să bucine din când în când în pumni, anume ca albinele să: 
se adune la un loc, să nu se pârdă (4). 

Afară de cele înşirate până aici, mai sunt încă si urmă- 
t6rele de observat. 

În diua în care se scot albinele, nu e bine dea da nimărui 
nimica din casă, nici măcar foc în luleă, cregându-se că dacă 
s’ar da ce-vă, ar da si mana albinelor (5), şi roii ar fugi (6). 





(1) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Toder Epure, gi com. de P. 
Scripcarii. 

(2) Dat. Rom. din Buninţi, com. de Vas. Strachină ; — a celor din Bros- 
căuţul-vechiă, dict. de Irina Bahriii, şi com. de G. Palamarciuc: «Cand se 
scot albinele afară, atunci nu se cade să se depărteze de casă acela 
care le scóte, pentru că dacă s'ar depărtă, atunci fug roii şi nu-i pote 
prinde.» 

(3) Dat. Rom. din Ciudeii, dict. de M. Popescu; — gsi a celor din Ho- 
rodnicul-de-jos, com. de G. Telega. 

(4) Dat. Rom. din Ciudeit, dict. de M. Popescu. 

(5) Dat. şi cred. Rom. din Ciudei, dict. de M. Popescu; —a celor 
din Stănescii-de-jos, dict. de Ana Furtună, şi com. de Dim. Furtună;— 
S. Theodorescu-Chirilean, Credinţe pop. asupra gospodăriei, publ. în 
Gazeta Sătenului, an. XIV, R.-S. 1897 şi 1898, p. 505: «Când scoţi vitele 
primăvara la păscut si când scoţi albinele în grâdină, să nu dai nimic 
de pomană sai să faci bine cui-va, că le dai mana vitelor și albinelor.» 

(6) Dat. şi cred. Rom. din Şcheia, dict de Pint. Maerean, şi com. de 
q-l Paner. Prelipcean: «Cand se scot știubeele afară de unde aŭ ernat, 





159 


Tot din causa acésta nu e bine de a se da în gi de sec, 
şi mai ales Lunia, nimica din partea Albinelor, precum miere, 
ceră sau alt ce-va (1). 

Si dacă cu t6te acestea ar fi necesitate să se dea ce-vă 
din casă, bună-dră dacă vine cine-vă să împrumute aluat 
de plămădit, atunci să se împrumute cu totul, să nu se des- 
părțâscă. | 

Asemenea nu e bine ca cel ce sete albinele să se uite la 
s6re saŭ să caute in sus, pentru că în casul acesta roii s'ar 
sui prea sus şi nu l-ar puté prinde (2), ci trebue să caute 
numai în jos, în pămînt, căci apol gi roii se prind de pă- 
mint (3). 

Românii din Jéra-Romdnésca, şi cu deosebire cel din jud. 
Vâlcea, cari au stupi, se scâlă in diua de Sfnfizt 40 de Mu- 
cenici, la 9 Martie, de n6pte, aprind o cârpă curată, merg 
cu ea la stupind şi afumă toţi stupii, ocolind cu cârpa a- 
prinsă de trei ori pe fie-care stup, în credință că făcând-o 
acesta le va mergo bine peste an, vor fi feriti de tot felul 
de lighi6ne şi Gârgdunii, cari-i vatămă. 

Româncele aŭ preparaţi pentru acâstă di 40 de colăcei fá- 
cuti din făină de grâŭ în forma unei albine: cu piciére, a- 
ripi si cap. Pe aceşti colăcel îi ung cu miere de fagure şi! 
impart apoi la vecini, credénd că Dumnedet va da spor la 
stupi preste an. 

Dacă nu pot face acești colăcei, cel puţin fac tot atâtea 
azime, saii cumpără pani din târg, le fac 40 de bucăţi şi, 
ungéndu-le cu miere, le impart să fie pentru sporul stupilor. 

Bărbaţii cercetâză toţi stupil în parte, ca să vada cari 
trăesc şi cari au murit. lar după ce i-au cercetat pe toţi 





ee ee - 


într'acea di se cade ca prisăcarul să nu mârgă nicăiri de-acasă, la 
din contră-i fug roii» ;— a celor din Volovét, com. de I. Buliga: «În 
diua în care se scot albinele primăvara afară, să nu se deă nimica din 
casă, pentru ca să nu fugă roii peste vara>;—a celor din Ciudeii, dict. 
de M. Popescu : «Nu e bine dea da nimérui nimica din casă, pentru ca 
apoi fug roii şi nu se pot prinde.» 

(1) Dat. Rom. din Buninti, com. de Vas. Strachina. 

(2) Dat. Rom. din Broscâuţul-vechii, dict. de Ilinca Bahriu, şi com. de 
G. Palamarciuc. 

(3) Dat. și cred. Rom. din Ciudeiu, dict. de M. Popescu. 


160 


de-arândul, ieai din cei vil câte putin, căci aga este bine, şi 
apoi îi agéza la locul unde trebue să stea peste vară. 

Din mierea ce aŭ luat-o de astă dată de la stupi, trebue 
să dea pe la vecini, dar nu ie trimit acasă, ci-i chéma pe 
ei şi le-o dati să o mănânce lângă prisacă. 

Cine are ţuică, acela indulcesce tuica cu miere şi o îm- 
parte, anume ca să fie spor la albine pe vara ce vine. 

Mierea, luată în acestă gi din stupi, este cea mai bună 
pentru tot felul de lécuri, farmece şi vrăji. 

Cel ce primesce din colăceii-albine sai mănâncă miere 
saii bea ţuică cu miere trebue să ureze: 

«Să vă trăescă stupii şi să se prăsâscă ca furnicile !: 

Atât cel ce retâză stupif în acâstă di, cât şi femeia care 
face colăceii şi-i împarte, trebue să fie curaţi, ca şi când ar 
merge la biserică. 

În diua de Florii, după ce s'aă întors de la biserică, ieau 
richiți de salcie din cele slujite la biserică de preot şi în- 
cing fie-care stup cu câte o nueluşă de acestea, făcută în 
formă de cerc, care trebue să steă pe stup până iar la anul 
la Florii, când le preschimbă. 

Acest cerc are darul de a apără stupul de tóte relele peste 
tot anul (1). 

În unele părţi din Bucovina, precum bună-6ră în Şcheia, 
este datină ca în Ajunul Crăciunului familia prisăcarului 
să séda, după ce s'a dus preotul sau dascălul cu icâna, la 
_ masă, să mănânce, gi să nu se scóle de la dinsa până ce nu 

s'a săturat. Înainte însă de a se pune la masă, se caută ca 
tóte cele necesare să fie dindemână, adecă să nu trebuâscă 
a se sculà vre-o persână de la masă ca să mârgă să aducă 
bună-6ră : sare, piper, lingura, ş. a. Când s'a sfârşit masa, 
se sc6lă intréga familie de odată de la masă şi în acelaşi 
timp îşi face cruce şi mulfumesce lui Dumnegeă. După acesta 
gospodina de casă, de sunt mai multe, cea mai bătrână, 
strînge t6te lingurile şi furculitele şi, de sunt mai multe, le 
legă mănunchiu, se duce cu dinsele în mână unde petrec 
albinele peste vară sau în apropierea locului respectiv şi, 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 


161 


cupringénd un pom de pe care ar fi îndemână de scuturat 
un roiu, dice : 

«Cum cuprind eŭ pomul acesta, aga să-l cuprindă ro: 
mei şi matcele vara (i), şi precum nu mě duc eŭ cu lingu- 
rile şi furculitele mele prin alte grădini si pomete, aga să 
nu mârgă nicl roiz mei yi matcele mele în alte grădini, fără 
numai la mine!» 

Iar după ce a rostit cuvintele acestea, se intérce cu lingu- 
rile şi cu furculitele în casă. 

Când umblă preotul saŭ dascălul în Ajunul Bobotezet cu 
crucea şi cu apă sfinţită pe la case,iea cu lingura din grâul 
fiert, care se află pe masă în blid, si aruncă spre podéua 
podului gicând: 

«Să-ţi roi6scă albinele la vară!» 

Dacă grâul aruncat se lipesce de grindă saii podelele po- 
dului, vor roi albinele, de nu, nu. 

De uită preotul sau dascălul s'o facă acâsta, o face gos- 
podarul de casă, iar în lipsa acestuia vecinul, care a pe- 
trecut sf. Cruce cu lumina aprinsă, sau şi gospodina de 
casă (2). 

Albina, după credinţa şi spusa Românilor din cele mai 
multe părţi, calcă într'o gi sépte hotare, de aceea mierea 
el e asa de dulce şi de bună pentru tâte lécurile, fiind-că 
e f6rte de pe multe lori si de prin multe părţi adunată. 

Însă fiind-că primăvara, când se scot stupii de la ernatic, 
albinele cele mai multe sunt de regulă slabe, şi pe lângă 
acésta nefiind încă multe flori înflorite ca să aibă de unde 
culege miere de ajuns, de aceea urdinişul stupilor se strîm- 
téză întru atâta ca să pâtă intră numai câte o singură al- 
bină printr'însul, si acésta o fac parte ca să nu p6tă sbură 
prea departe, şi parte ca să nu se prade unele pe altele. 

Peste vară însă, când téte florile sunt înflorite şi prin ur- 
mare aŭ de unde culege miere, atunci urdinisul se lărgesce. 
lar spre tâmnă din noŭ se strimteză (3). 


(1) De voesce să vină roii vecinului, respective ai altui sătean, dice: 
«Rott şi matcele lui N. N.» 

(2) Dict. de Pint. Maerean şi com. de d-l Pancr. Prelipcean. 

(3) Dat. Rom. din Volovét, com. de Téder Vicol, stud. gimn. 


Marian, Insectele. 11 


162 


Când primăvara gi vara e bună si mănósă în flori, atunci 
albinele lucră î6rte bine, culeg miere şi câră de ajuns. 

De la acâstă împrejurare atârnă apoi, mult saă puţin, si 
rottul albinelor, care se întîmplă, după cum spun unii, de 
regulă cam pe acea vreme când s'au scos stupii de la er- 
natic (1). 

Unii Gmeni spun că albinele roiesc de la Dumineca mare 
şi până la Sân-Petru, iară dacă timpul este mai întârgiat 
de la Sân-Petru şi până la Sânt-Ilie. lar o s6mă spun că 
roiesc pe vremea prășilului, ceea ce este egal cu restimpul 
dintre Dumineca mare şi Sân-Petru (2). 

Deci dacă voesc să scie în care gi anume din acest in- 
terval are una sai altă matca să roi6scă, se duc in fie- 
care s6ră în prisacă și ascultă cu urechea la fie-care stup 
să audă ori de nu fifie matca. Şi dacă în vre-un stup fifie 
matca, e semn că a doua gi are să roiésca (3). 

Prin urmare fie-care prisăcar respective proprietar de 
albine, se pregătesce cu cele trebuinci6se pentru prinderea 
roilor, în deosebi însă pentru gizwbee sai coșnife, cari la cei 
mai mulţi Români din Bucovina, chiar şi în timpul de faţă, 
sunt făcute din trupine scorborése de teii, fiind-că acestea, 
după spusa lor, sunt mai trainice şi mai bune. 

Fie-care roi, când ese din ştiubeiu, prinde maf întâiă a 
jucă dinaintea acestuia, apoi pe încetișorul a se depărtă si 
a se ridică în sus, căutând în acelaşi timp un loc potrivit 
unde să se aşeze. 

Dacă în apropierea prisăcii sau stupinei se află straturi 
cu flori sai pomi, atunci cei mai mulţi se prind sau de vre-o 
flóre, sau de vre-o ramură de pom. 

Drept aceea prisăcarul caută din cu bună vreme să nu-l 
lase a se înălţă prea sus, căci în casul acesta, neafland un 
loc plăcut unde să se aşeze, lesne póte să fuga. 

Deci cum vede că roiul ese din ştiubeiu şi prinde a jucă 
înaintea acestuia, se pune mai întâiă jos, anume ca şi roiul 


(1) După spusa Rom. din Ciudeiu, dict. de M. Popescu. 

(2) După spusa Rom. din Cires-Opait, com. de Const. Popescu, stud. 
gimn. 

(3) Dat. Rom. din cele mai multe părţi ale Bucovinei. 


163 


să se aşeze alt-fel (1), iea apoi unul dintre stiubeele prepa- 
rate pentru aşezarea roilor într'însele, îl unge pe dinăuntru 
cu una dintre florile saii plantele, cari le plac si la car! trag 
mai tare albinele, precum: Mătăcină, Mdtdciune, Matocina, 
Erba stupilor, Erba roilor, Erba stupului, Florea stupilor 
si Roîniţă, lat. Melissa officinalis L. (2), Busuioc, lat. Ocymum 
Basilicum L., Smeurică, lat. Reseda odorata L., Sulcind, lat. 
Melilotus officinalis Desr. (3), şi după ce l-a uns, îl pune şi-l 
tine cu gura in sus dinaintea roiului, fluerându-le şi gi- 
céndu-le: 


Puisorii me}! 
Băgaţi-vă in stiubeii, 
Intraţi în a vâstră casă, 
Că-i grijită şi frumâsă! 

Puisorii mei! (4) 


Şi albinele, plăcându-le mirosul florilor cu cari ati fost uns 
ştiubeiul, se apropie de acesta, încep a jucă împrejurul lui 
din ce în ce tot mal tare, şi dacă le place şi ştiubeiul, atunci 
se vâră într'însul, şi anume mai întâiu matca gi după dinsa 
întreg roiul. 

Se dice însă că e bine să prindă roii numai un om curat, 
un bărbat bătrân şi evlavios, pentru că la acesta trag mai 
iute albinele decât la altul, şi dacă le prinde, nu pier. Un 
om însă, care trăesce in fără-de-lege, necurăţenie şi ne- 
evlavie, nu-i bine nicl măcar să se apropie de stupi, da încă 


(1) Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Pint. Maerean, si com. de d-l Pancr. 
Prelipcean. 

(2) Dat. Rom. din cele mai multe parti ale Bucovine?, şi în deosebi 
a celor din Ilișesci, şi a celor din Tereblecea, dict. de Paraschiva Scrip- 
carii: «Cand se dai albinele intr’un ştiubeiă, se unge mai întâiu cu 
Roinifd, al cărei miros place albinelor»; — idem: «Știubeiul, în care se 
prind albinele, se unge cu Roiniţă, şi se aşăză în locul acela, unde se învârt 
albinele mai mult >; — a celor din Transilvania, com. Haţeg, com. de 
d-l Paul Oltean, vedi si I. Costin, Manual de stupdrit, Gherla 1886, 
p. 56 și 57;—şi a celor din Țera-Românăscă, com. de S. Sa par. T. Balagel : 
«Stiubeiul, in care vrei să bagi roiul, trebue să-l freci pe dinăuntru cu 
Mătăcină (melisă), apă și sare, căci alt-fel nu stă roiul.» 

(3) Dat. Rom. din Bucovina şi Moldova. 

(4) Dat. Rom. din Transilvania, com. Haţeg, com. de d-l Paul Oltean. 


164 


să şi prindă roi, pentru că roti se tin de popor de sfinți (1), 
ca şi fie-care albină în deosebi (2). 

Asemenea nu e bine să umble pe lângă albine şi cu atât 
mai puţin să prindă roii cel cea mâncat usturoiu sau câpă, 
pentru că albinele, nesuferind mirosul acestor plante, în loc 
să intre în ştiubeiu si să se prindă, încep a-l fugări şi a-l 
muşcă pe dinsul, gi dacă nu caută din cu bună vreme să 
fugă şi să se ascundă dinaintea lor, f6rte lesne i se pote 
trage și mórtea din causa împunsături! lor (3). 

Ba, nu numai cel ce mănâncă usturoi sau cépa, ci chiar 
şi Gmenii cei bolnavi sai nervoși, precum şi cei răi la inimă, 
nu e bine să se apropie de dinsele, căci se dice că nici pe a- 
ceştia nu-i suferă. Ba se dice că ele cunosc chiar gi caracterul 
omului, precum si pe cel mânios şi pe cel blând gi bun la 
inimă. lar dintre animale nu suferă mai ales pe cai, ci din 
contră cum intră vre-un cal în prisacă, tâte albinele îl 
mușcă (4). 

Dacă prisăcarul n'a prins de veste, când a egit roiulşi a 
început a jucă, dacă roiul s'a înălţat acuma hăt sus şi prin 
urmare nu pote să-l prindă mai mult cu ştiubeiul, atunci iea 
o roiniță, adecă un stiubeiag mic, care e făcut anume nu- 
mai pentru prinderea roilor, o unge pe acâsta cu una dintre 
plantele sus amintite, si apoi luând un ţăpoiaș sai un ţă- 
poiŭ, şi varind un corn de al acestuia în urdinisul roiniţei, o 
ridică şi o fine cu gura în sus acolo unde jéca roiul maf tare. 


(1) Cred. Rom. din Măzănăesci, com. de Vas. Zapratan; — com. de 
S. Sa păr. T. Bălăşel: «Cand mergi la albine, să fii curat, ca şi când 
mergi la biserică.» | 

(2) Cred. Rom. din 7era-Româneăscă, jud. Vâlcea, com. de S. Sa par. 
T. Bălăşel: «Albina e sfintd, căci numai céra ei pote arde în biserică 
și la icone.» 

(3) Dim. Dan, Credinfe pop. Bucovinene, publ. in Gazeta Bucovinei, 
an. V, No. 5, p. 2: «Se crede că cel ce umblă pe lângă albine să nu 
mănânce usturoi, că apoi ele îl muşcă, fiind-că ele nu suferă mirosul 
usturoiului; ;— com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Cand mănânci cépd, să 
nu te duci în stupină, căci albinele vor năvăli la tine şi te vor muşcă.» 

(4) Cred. Rom. din Capul-câmpului, dict. de Pant. Tataréi, şi com. de 
G. Banilevici;—a celor din Jéra-Romdnéscd, jud. Vâlcea, com. de S. Sa păr. 
T. Balagel: «Omenii réi la inimă, când merg în stupină, albinele îi cunosc 

şi năvălesc la ei de-i mușcă.» 


165 


În cas însă când nici acâsta n'a apucat a o face, când 
roiul s'a prins de vre-un ram de pom, atunci ţine roinifa sub 
roiul prins de ram, scutură puţin ramul, ast-fel ca roiul, des- 
pringându-se de acesta, să pótă căd6 în roiniţă. lar dacă 
nu e în stare să scuture ramul, atunci iea o petică aprinsă 
şi cu petica acésta afumă apo! albinele, anume ca să se des- 
prindă. Albinele, neputând suferi fumul de petică, se desfac 
de ram sai de unde aŭ fost prinse şi se vâră în roiniţă. 

După acésta se scobéra roinifa pe încetişorul în jos, se 
scéte tepoiul dintr'însa, se pune cu gura în jos lângă pomulk 
saii în locul unde s'a prins roiul, se pun pe fundul ei mat 
multe frunze de brustur sau de bostan, şi acolo se lasă apoi 
până ce inseréza. 

Cum a prins a se îngâna giua cu n6ptea, se iea roinita 
de acolo, se duce in prisacă si aici întorcându-se cu gura în 
sus, se stropesc albinele dintr'însa cu puţină mursă şi apoi, 
întorcendu-se iarăşi cu gura în jos, se r&st6rnă într'un ştiu- 
beii desert, ast-fel ca tâte să cadă în stiubeitt. Iar stiubeiul 
se întârnă apoi repede cu gura în jos şi se agéz& pe locul 
unde are să steă peste vară. 

Albinele dintru început se cam burzulesc, mai pe urmă 
însă, fiind afară acuma întuneric, încep a se linişti și a se 
aşeză în ştiubeiă (1). 

În unele părţi din 7era-Românescă este datină ca, roind 
albinele şi nevrénd a se prinde de grabă de un copac sai 
de alt ce-vă, cel ce voesce să le prindă, să se aşeze îndată 
jos, să se prindă cu mânile de 6rbă si să gică: 

«Cum m'am prins eu cu mânile de érba, asa să se prindă 
şi albinele de copac!» (2) 

Însă cel ce voesce să le prindă, nu e bine ca în diua aceea, 
când roiesc ele, să mănânce din grădină legume orl fructe, 


(1) Dat. Rom. din cele mai multe părţi ale Bucovinei. 

(2) Com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean; — Idem, Credinfe pop. asupra 
gospodăriei, publ. în Gazeta săteanului, an. XIV, p. 505: «Cand roiese 
albinele și nu se prind de grabă de un copac, ori de alt ce-va, îndată 
să te așezi jos, să te prindi cu mânile de érba si să dici: 

«Cum m'am prins eŭ cu mânile de érbă, aga să se prindă şi albinele 
de ce-vă!> 


166 


fiind-că albinele nu se folosesc de legume şi fructe, nici să 
nu deă ce-vă din casă. 

Iar dacă este cine-vă străin de faţă, când rozese albinele, 
străinul trebue să-și lase o haină la plecare, că de nu, atunci 
fug albinele cari aŭ roit. Haina, care a lăsat-o, se legă apoi 
de ştiubeiă. 

Asemenea nu e bine, când ai mâncat usturoi, ori al băut 
rachiu, sau eşti mânios, să umbli printre albine, c'apoi ele 
te muşcă (1). 

Românii din unele părţi ale Ungariei, precum bună-6ră 
cei din Somcuta-mare, comitat. Satmarului, când vor să 
pringă vre-un roiti, ung cosnifa cu Mintă sau Mninta pi- 
perată, lat. Mentha piperita L. şi o stropesce cu aghiasmă, 
adecă cu apă sfinţită. 

Iar când prind a esi albinele din cosnit& şi a ro, îlueră 
cu gura în formă cum cântă matca, apoi se pun jos —pup — 
şi în6dă érba, buruenile, saă ori-ce plantă găsesc inainte-le, 
gicând: 


Roiu, roiutul mei, 

Dat de Dumnedeiă, 

De-i sbură pe sus, 

Mé tem că esti dus, 
De-i sbură pe jos, 
Prinde-te-oiu frumos ! (2) 


Se întîmplă însă f6rte adese-ori că pringându-se roiul de 
vre-un copac şi voind prisăcarul a-l luă de acolo, sai când 
a apucă a se înălţă forte sus, roiul nu voesce mai mult să 
intre în roiniţă, ci dă să fugă. 

În casul acesta se întrebuinţâză mai multe mijlâce spre 
a-l impedica de a fugi. 

Aga unii încep a svârli asupra lui ţernă şi a-l stropi cu 
apă, alții încep a zăngăni cu topdérele sai cu alte fiére (3), 


(1) Com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean. 

(2) Com. de d-l El. Pop. 

(3) Dat. Rom. din Bălăcâna, com. de Jemna: «Când roiesc albinele şi 
roiul fuge, să se arunce cu ţernă înaintea lui:;—a celor din Liudi, com. 
de Em. Teutul: «Dacă roiul vrea să fugă, se iea o donita cu apă și se 
începe a se stropi asupra lui, atunci albinele se pun pe un arbore>;— 


167 


iară dacă cel ce voesce a-l prinde e femeie, asvârle cârpa şi 
mâniştergura în sus(1). 

Neajutând nică acésta, își ieau refugiul la alte mijléce. Aga: 
ieaii un fluture, care a fost văqut pentru prima óră primă- 
vara, prins şi omorit şi se asvârle spre dinsul. 

Sati ieau un cuţit, fac cu ascuţişul s&ă cruce în pămînt 
si apoi îl bagă cu vâriul la mijlocul crucii făcute (2). 

leaă patru albine, se înfige fie-care cu acul în câte o aripă 
si se împlântă apoi câte una în fie-care bortă de la o vår- 
telni{d pe care se dâpănă bumbac, şi anume acolo unde se 
bagă fofezele, se pune apoi vartelnita într'un pom în prisacă 
gi acolo, în varful pomului, se învârtesce îndărăt şi se dice: 


Pe unde-ati vrut să vă ducefti, 
Pe acolo să vé şi înt6rceţi, 
Înapoi să vă inturnati 

Si’n ştiubeiu să vă băgaţi, 

Să vă puneţi să lucraţi! 


Şi tot aga de mai multe ori, şi albinele se întorc înapoi(3). 

Se desbracă în pielea g6lă, se pune jos, iea trei fire de 
érbă si înodându-le înaintea rolului, care s'a pornit să fuga, 
iea apoi trei fire de la brâu şi făcând şi din acestea un nod, 
dice: 


Te leg să stai locului, 
Cum stă 6rba câmpului 
Si-acest nod al brâului! 


Făcând acâsta, cred şi spun că roiul îndată se întârnă 
înapoi (4). 


a celor din Tereblecea, dict. de Ana Nimegean, şi com. de P. Nimegean: 
«Când roiesc albinele, atunci încep saŭ a se aşeză într'un loc apropiat 
sai fug. Spre a le reţină ca să nu fugă, se aruncă înaintea lor cu apa 
sai cu ţernă»;—a celor din Igesci, com. de I. Zilinschi: «Dacă vre-un 
roiu voesce să fugă, se aruncă spre el apă si ţernă.» 

(1) Dat. Rom. din Bilca, com. de G. Tofan: «Cand fuge roiul, femeia 
asvirle cârpa si mâniştergura în sus, iar o séma de bărbaţi zingănesc 
cu toporele, alţii asvârlă cu ţernă și cu apă.» 

(2) Dat. Rom. din Igesci, com. de 1. Zilinschi. 

(3) Dat. Rom. din Udesci, dict. de Vas. Cimpoies și de Zamfira Niculi. 

(4) Dat. Rom. din Stănescii-de-jos, dict. de Ana Furtună, și com. de 
Dim. Furtună; — a celor din Bălăcâna, com. de M. Jemna. 


168 


După ce s'a prins acuma roiul şi s'a aşezat in ştiubeii, 
se pune pe fundul lui o mână plină de pămînt din locul 
acela de unde s'a prins roiul, şi se dice: 

«Să fii gras şi greu ca pămîntul!» (1) 

Şi intr’adevér că nu într'un an şi nu odată, mai ales când 
timpul e îrumos şi călduros, când sunt multe plante înflorite, 
atât matcele cât şi roti se fac graşi şi grei ca pămîntul, din 
causă că sunt în stare a adună o mulţime de miere. 

De aici vine apo! că, precum Gmenil şi vitele, aga şi roii, 
respective toţi stupii, cari aŭ lucrat si lucră bine peste vară, 
cari aŭ strîns multă miere, se pot fórte lesne deochiă. 

Dar ca să nu-ţi dedche cine-va stupil, e bine să-i legi 
cu un brâu rog (2). 

Sai se strînge în tustrele gilele Crăciunului apa, în care 
se spală blidele, într'un vas mare, se fierbe bine apa aceea, 
se pune apoi de o parte ca să se aşeze sfărmăturile, cari se 
află în ea, si dacă apa nu e limpede cum se cade, se scurge 
şi se pune de a doua óră ca să fi6rbă. După ce a fiert de- 
ajuns se pune de o parte ca să se facă limpede ca lacrima 
şi apol se strînge intr’un sip şi se păstreză până la primă- 
vară. Primăvara, când se scot albinele afară, se înconjură cu 
apa acésta stupil şi se stropesc, anume ca să nu-l pótă nime 
deochiă (3). 

În cas însă că s'au deochiat, e bine ca să se stropâscă cu 
Susaiu, lat. Sonchus oleraceus L. pentru că Susaiul încă e 
bun de deochiat (4). 

Am gis mai sus că dAlbinele roiesc de la Duminica mare 
şi până la Sân-Petru, iar când primăvara e ce-vă mai tår- 
gie, până la Sdnt-Ilie. De la Sânt-Ilie însă începând înainte, 
încâtă de a mai roi. 

Deci în giua de Sânt-Ilie sau şi in diua Macaveilor (1 Au- 
gust), cari se consideră ca dilele cele mai bune gi maï potri- 


(1) Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Pint. Maerean, şi com. de Pancr. 
Prelipcean. 

(2) S. Theodorescu-Chirilean, Credinfe pop. asupra gospodăriei, publ. 
în iar, cit., p. 505. 

(3) Dat. Rom. din Volcinet, com. de Al. Jijie. 

(4) Dat. Rom. din Ciudeit, dict. de M Popescu. 


169 


vite, e datină din moșşi-strămoși de a se reteză stupii(1). Iar 
Retezatul sat, după cum se mai gice în unele locuri din 
Ţera-Românâscă, Tunsul stupilor, se face în următorul chip: 

În diminéta gilei hotărîte pentru Retezatul stupilor, care 
e o adevărată sérbatére în casa omului ce are stupi, însă 
care nu se pote nici când face Lunia, Mercuria şi Vineria, 
căci fiind acestea gile de post, le va merge r&ă stupilor, vor 
seca, asemenea si Dumineca, pentru că e giua Domnului, toţi 
ai casei trebue să fie cât se pdéte de curati şi primeniţi. 

Femeia, care trebue să fic curată, gătesce bucate maf 
multe si mai alese, căci în acestă di vor avé visita veci- 
nilor, a rudelor si a cunoscutilor, chemaţi într'adins pentru 
acestă di, ca să se ospeteze aici cu mere, cu băuturi indul- 
cite cu miere, şi alte bucate. 

Casa este aşternută si împodobită ca în di de sérbatére. 

Bărbatul, care asemenea trebue să se păstreze curat, se 
scâlă cât se póte mai de diminé{a, se spală, se primenesce 
Şi, luându-și uneltele necesare pentru retezat şi vasele pen- 
tru pus fagurii, merge în grădină la stupină şi incepe œe- 
tezatul stupilor, cum a apucat din mosi: afumă mai întâiu 
stupul, punându-l cu gura pe un fumegaii de cârpă curată, 
care ametesce albinele şi le gonesce spre fundul ştiubeiului. 
Apoi cu un cuţit, făcut ca o sc6bă, începe a tăiă sau a re- 
teză fagurii cam pe a treia parte de la gură spre fund. Fie- 
care fagure tăiat îl ieă și-l pune în vaşul preparat anume 
spre acest scop. Si aga îi retâză el pe toţi fagurii deo po- 
trivă şi apoi aséz& uleiul la locul s&u. lea apoi altul, şi tot 
aga face cu toți. 

„La acâstă operaţiune este ajutat de un copil al séu, de vre- 
o rudă sau vecin cunoscător sau chiar şi de femeia sa. 

Nu e însă liber ori şi cine a merge la stupină, maf cu 
séma acum, căci f6rte lesne se pdéte întîmplă vre-unul, care 
să dedche stupil, şi atunci albinele se întărîtă rét și muşcă 
cu furie pe toţi câţi vor fi acolo, si nu se mai pote conti- 
nuă retezatul. 

De la fie-care stup trebue să iea în ag& măsură ca să-l ré- 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Balagel: «Ca să le mérga bine stupilor preste 
an, trebue sd-i retezi la Sânt-Ilie sau la Macavei şi în diua de Mocenici.» 


170 


mae de ajuns pentru hrana lui de 6rnă. Stupii slabi sunt 
lăsaţi în pace pentru altă dată. 

După ce a isprăvit cu retezatul stupilor şi aşezatul aces- 
tora la locul lor, se ieaă vasele cu faguri si se bagă intr’o 
magasie. Aci fagurii sunt storşi de miere cu mâna sai cu 
un tésc, anume spre acest scop făcut. 

Fagurii cei mai frumoși si plini cu miere sunt aleşi şi puşi 
pe talere curate si se dau celor chemaţi, ca să mănânce. 

De obiceii se chémă în acâstă di vecinii, cunoscuţi! şi ru- 
dele, cregându-se că esti obligat a-i chema şi a le împărţi 
miere din stupii ce-l ai, căci de aceea ţi-a făcut Dumnegei 
parte de ei, şi dacă n'al da şi altuia, atunci lesne ţi se pot 
prăpădi stupii. Dacă nu chemi vecinii, se póte intimpla să 
blesteme vre-unul stupi! téi şi atunci se prăpădesc. 

Nu e însă bine de a chema în acâstă di pe cel ce sciù 
face vrăji şi farmece, căci aceştia vor căută să-ţi fure măcar 
un pic de miere, cu care mal pe urmă vor vrăji saŭ fermeca, 
şi atunci stupil tăi se vor prăpădi toţi, căci Dumnegei nu 
va răbdă să se intrebuinteze sfinta miere la ast-fel de 
blestemăţii. 

Si vrăjitorii şi fermecătorii sciù că tocmai! mierea furată 
la aceste gile mari e mai cu putere la vrăjile şi farmecele lor. 

F6rto rar se obicinuesce a se trimite faguri de miere la 
altă casă. Prea rar se trimite la perséne de încredere şi de 
distinsă consideratiune, precum : preotului, primarului, invé- 
ţătorului, proprietarului şi la rudele cele mai de aprâpe. 

După ce au gustat invitaţii din miere, se pune masa, se 
mănâncă şi se bea fuzcă indulcitd cu miere. 

Masa acésta, la cei mai cu.dare de mână, se tine până 
sera târgiu, sau chiar şi până a doua di, transformându-se une- 
ori în petreceri sgomotâse cu beţii, cântece de lăutari şi jo- 
curl. Şi tóte acestea pentru ca să fie spre sporul albinelor. 

După masă, vasele cele pline de miere si uneltele ce aŭ 
servit la retezat şi stors mierea, se spală cu apă curată şi 
apa acésta îndulcită se numesce mursa de miere sau lapte 
de miere, şi se dă copiilor ca s'o bea prâspătă. 

De la acâstă mursa vine apoi și dicala: 


171 


«A fi dulce ca mursa de miere», care se dice despre o 
mâncare sau o băutură prea dulce (1). 

În Bucovina e datină ca mursa acésta să se f6rbă şi a- 
poi, puindu-se într'un vas de lemn, balercă sai bolobocel, | 
după cum e şi de multă, se face dintr'însa un fel de b&u- 
tură spirtâsă numită mied, miied sau fiied. 

Faguriă se ferb într'o căldare şi apoi se târnă intr’un sã- 
cule} de pânză rară şi de aicia curge intr’un vas mai mă- 
ricel, în care se află puţină apă. Céra se alege de-asupra 
vasului, şi după ce se récesce se alege. 

Apa rămasă sub câră se numesce zémd de boștină, şi se 
dice că este bună de mai multe feluri de bóle, maï cu s6mă 
însă pentru friguri, dacă cel bolnav de friguri se scaldă în- 
trinsa; iar resturile de faguri, rămase în săculeţ, se numesc 
bostind, în Bucovina şi Moldova: koștină. 

Săculeţul se pune pe o blană, care cu un capăt se pune 
în vasul unde are să curgă céra cu zéma de bostind şi pe 
săculeţ se apasă cu un fdcdlef, ca să se stârcă bine céra. 

Céra alésa se mai topesce încă odată în cratife sai cal- 
dări şi se strecâră prin fuidre de cânepă în vase curate, de 
unde récindu-se se sc6te apoi sub forma de sloi de ceră (2). 

Cei mai mulţi Români, respective prisăcari, din Bucovina, 
îndatinâză de a reteză stupii pe la Probaje, adecă la Schim- 
barea la față a Domnului, 6 (19) August (3). 

Deci omul, ce-i retâză, face bine dacă dă mai întâiu cuï và 
să guste din fagurl, şi abiă după aceea mănâncă el singur 
dintringil, căci făcând aga va avé tot-deauna faguri plini (4). 

Retezatul sai tunsul stupilor e un lucru f6rte natural, căci 
printrinsul nu se face nimica alta, fără se iea numai atâta 
din fie-care stup, cât se crede că e de întrecut. 

Ucisul stupilor însă, care se face pe la sfârşitul tâmnei în 
momentul când stupil aŭ să se aşeze la ernat, e una din- 
tre cele mai barbare operaţiuni făcute de sătenii noştri a- 
supra stupilor. 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Balagel. 

(3) Dat. Rom. din Şcheia, com. de d-l Pancr. Prelipcean. 

(4) Dim. Dan, Credințe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, 
an. V, No. 37, p. 2. 


172 


Stăpânul stupilor adecă, înainte de a ageza stupil la er- 
nat, cercetâză pe fie-care stup în deosebi să vadă dacă are 
miere din destul pentru €rnă. Acésta o constată el prin greu- 
tatea uleiului. Pe cel grei if aséz& la ernat, iar pe cel mai 
slabi îi ucide aga: întârce uleiul cu gura în sus gi târnă 
apă în el. Clătesce putin uleiul, ca să pătrundă apă în téte 
părţile, apoi întârce iar uleiul cu gura în jos şi scutură apa 
şi albinele parte morte, parte ametite, si după acésta recol- 
teză toţi fagurii din uleiti, iar uleiul gol îl păstrâză pentru 
roii din vara viitére (1). 

Românii din Bucovina din contră îl ucid ast- fel: ieaŭ un 
petic sau o cârpă, topesc puci6să, o înting în puci6să topită 
Şi apoi, aprindénd-o şi punând-o să ardă sub fie-care stup 
slab, tóte albinele dintr'însul, înădușindu-se de mirosul pu- 
ci6sel si al fumului ce ese din petică, pier şi cad morte una 
după alta jos (2). 

După ce s'aii ucis acuma toţi stupii ce! slabi, cel tari se 
pun la ernat în bordeie într'adins făcute, sau in temnice 
zidite din cărămigi sai încheiate din lemne şi acoperite cu 
stuf. 

Uleele în bordee saii temnice se aşâză în rând, şi se pun 
cu gura pe turte făcute din măciuci de scaeţi, lipite unele 
de altele, ast-fel ca górecií să nu pótă pătrunde în năuntru. 
Sau se pun pe blănt curate şi pe lângă gura uleiului se 
pune cenuşă, tot ca să nu pótă pătrunde ş6recii înăuntru. 
Si iarăşi ca să nu pótă pătrunde ş6recii in năuntrul ule- 
iului, i se astupă și vrana cu o c6dă de dovléc, aga că 
şi aerul pâte pătrunde gi nici ş6recii nu încap, fiind céda 
în dungi (3). 

Albina e considerată şi ţinută de către toţi Româniiţdin 
tote părţile de sfinta şi ca atare de cea mai curată fiinţățde 
pe fata pămîntului, una pentru că ea este făcută, după cre- 
dinţa Românilor din Moldova, din lacrimile Maicii Dom- 
nului (4), iar după a Românilor din Transilvania, pentru 


(1) Com. de S. Sa par. T. Bălășel. 

(2) Dat. Rom. din cele mai multe părţi ale Bucovinei. 
(3) Com. de S. Sa păr. T. Balagel. 

(4) B. P. Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p, 749. 


173 


că ea e Slujnica Maicii preacurate (1), al doilea pentru că 
ea nu are abur intr’insa ca cele-lalte musce, ci are suflet, 
şi de aceea nici nu mére 6rna, ci stă vie şi are trebuin{a 
de mâncare (2), şi al treilea pentru că adună miere, mîitere 
sai zizere, care e bună nu numai de mâncat şi mai ales în 
dile însemnate, ca Ajunul Crăciunului şi al Bobotezei, apoi la 
immormintarea celor repausaţi gi în Sâmbetele morţilor, când 
se face grdu cu miere gi colivd, ci şi pentru o mulţime de 
lécuri, precum gi pentru îndulcirea ţuicei sau a rachiului cu 
dinsa la qile mari, la nunţi, la botezuri sau cumetrii şi la 
colăcimi, căci Românul nostru consideră fuica sat rachiul 
îndulcit cu miere ca una dintre cele mai delici6se băuturi, 
după cum se póte vedé acâsta si din următârea doină din 
Ţera- homântscă : 


Du-te, neică, ducu-ti doru, Si-o să-ţi ferb vre-o două pere; 
Cum duce vintu pârjolu; Du-te, neică, si să vii 

Du-te, neică, ducu-ti mila, Colea ’ntre Sântă-Mării, 

Cum duce uliul găina; Când se céce cârna'n vii 
Du-te, neică, vino lică, Si struguri în habddii 

C'o să-ţi daŭ rachiu din sticlă; Și porumbii stat’ grămedi, 
Du-te, neică, vino lele, Să vii, neică, să mé vedi! (3). 


C'o să-ţi dau rachiu cu miere 

Mai departe pentru că ea adună gi cér, care asemenea 
se intrebuintéza la o mulţime de lécuri, precum şi pentru 
lumânări de dus la biserică, de aprins şi de ţinut la incre- 
dintarea pruncilor gi cununia mirilor, precum si când répo- 
s6ză vre-un creştin. Ba ce este încă şi maï mult, cu lumina 
de céră curată se deschid chiar şi uşile raiului (4), căci iată 
ce ne spune în privinţa acâsta o rugăciune poporană din 
Banat: 


Sânta Vineri a avut un fecior Nime'n lume nu sciă, 
Ca un mândru domnișor; Făr'de Lina 
Din ochi lacrămi îi mergeă, Magdalina 


Din inimă sânge îi cură, Și surorile lui Lazăr, 


(1) Cred. Rom. din Madarag, com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(3) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(4) Com. de d-l Ios. Olarii. 


174 


Ci fu albin, 

Din albină se faci mierea, 
Mierea facut cérd, 

Céra s'a aprins 

Raiul s'a deschis . .. (1) 


Cari se duseră pe câmpul lui | 
(Iordan, 

Culegând flori de amin 

Si deteră cu picioru'n spin; | 

Ci acela nu fu spin, | 


O variantă a acestei rugăciuni, tot din Banat, sună pre- 
cum urméza: 


Mě suii pe-o scandurusa, 
M&'ntâlnii c'o albinisa, 
Albinuşa face mierea, 
Mierea face cra, 

Céra se aprinde, 

Raiul se deschide... (2). 


A doua variantă, aşișderea din Banat: 


Cruce'n cer si pe pămînt 

De la Dumnedei cel sfint, 
Cruce'n casă 

Si pre masă. 

Îngeri'n prejur de casă, 
Dumnedei cu noi la masă (3). 


Mě suii pe o scărușă, 
M&'ntâlnii c'o albinușă, 
Albinuga face mierea, 
Mierea face céra, 

Cera se aprinde, 

Raiul se deschide... 


A treia variantă, din Transilvania: 


Am plecat pe-o căliceă, 
Mé’ntalnii c'o alghined, 
Alghina a facut céra, 
Céra s'a făcut lumină, 
Lumina s'a aprins 


Raiul s'a deschis, 

Pomete 

Înflorete, 

Dumnedeu sânt să ne erte ! (4) 


A patra variantă, din Bucovina: 


Albinifa 

Face mierifa, 
Din mierita 
Se face cerifd, 
Din cerita 
Luminita. 


Luminița s'a aprins, 
Raiul lumă s'a deschis, 
Raiul, grădină dulce, 

Eu din tine nu m’asi duce 
De mirosul florilor, 

De cântul păstrilor!.. (5). 


(1) B. P. Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 7:8. 
(2) Com. de d-l Aurel Iana, preot în Maidan. 


(3) Com. de d-l Ios. Olariă. 


(4) Hasdeu, Etym. Magn., t. I, 748. 


(5) Dat. Rom. din Plavalarit, com. de Vas. Zapratan. 


175 


A cincia şi ultima variantă, din Dobrogea: 


Albina face miere, 

Mierea se face céra, 

Céra se face făclie, 

Făclia s'aprinde, 

Raiul se deschide, 

Maica Domnului pe toţi 

În braţe ne cuprinde... (1). 


De 6re-ce însă céra e menită mai mult spre facerea lumi- 
nărilor de dus la biserică și ca un mijloc spre vindecarea 
Gmenilor de o mulţime de bóle, de aceea după credinţa po- 
porului, e păcat a o întrebuinţă la ceruitul podelelor, după 
cum fac o sém& de boeri (2), orf a o înjură sau a o da dra- 
cului. Cel ce o face acâsta, acela ca céra se va topi, căci ea 
e sfîntă ca şi albina, care o produce (3). 

Iar când dai câră de pomană, e bine s'o săruţi, căci fă- 
când acésta, pe cea-laltă lume o aï (4). 

Mai departe se crede că fiind albina fiinţa cea mai curată 
şi mal sfintă de pe fata pămîntului şi tot de odată şi cea maf 
binefăcăt6re, şi ca atare f6rte plăcută lui Dumnedet, de 
aceea e férte mare păcat a o înjură sau a o da dracului (5), 
ori a dice că ea piere, ci numai că more (6). 

Asemenea şi când îl muşcă pe cine-vă încă nu e bine să 
se supere pe dinsa si cu atâta mal putin să îndrăsnâscă a 
o sudui (7). 


(1) Hasdeu, Etym Magn., t. I, p. 748. 

(2) B. P. Hasdeŭ, Etym. Magn., t, I, p. 748. 

(3) Com. de S. Sa păr. T. Baldsel: «Céra de fagure «ste sfintd, căci 
din ea se fac lumînări. cari ard în biserici şi la tóte slujbele sfinte. 
E păcat mare să înjuri uri să dai dracului céra, căci te vei topi ca ea.» 

(4) M. Lupescu, Szperstifii, publ. în Gazeta sătenului, an. XV. R.- 
Sărat 1898, p. 58. 

(5) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Albina e blagoslovită de Dum- 
nedei, de aceea e păcat mare s’o înjuri, s'o dai dracului, şi să-i gici cu- 
vinte urite.» 

(6) Cred. Rom. din Volcineţ, com. de Al. Jijie. 

(7) Com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean: «Albina e considerată de 
férani ca musca cea mai binefdcétére, de aceea unii crescători, cand 
sunt mușcaţi nu numai că nu se supără pe ea, dar să mai îndrăsnâscă 
so sudue! Ar fi mare păcat, căci o consideră ca 0 muscă sfintd.» 


176 


Tot din causa acésta că albina e sfinta, Dracul se pdte pre- 
face in ori-ce fi6ră sau dobitoc, în óie însă şi în albina nici 
odată (1). 

Chiar şi în vis albinele insémn& duhuri curate (2). De 
aceea se şi crede că dacă vis6ză vre-un om bătrân albine 
sburând, ff va merge férte bine (3). 

Tota mierea, fără deosebire, e dulce, bună de mâncare 
şi de léc pentru tâte bdlele, pentru că ea este făcută din 
téte florile. 

Mierea de roiă însă e cu mult mai curată, maï frumâsă 
şi tot odată mai bună decât cea de matcă, adecă decât cea 
de la stupii cei mai bătrâni, din causă că partea cea mai 
mare a fagurilor acestora e mai veche. 

Drept dovadă despre acâsta ne pote servi întru cât-vă si 
următ6rea poesie poporală din Transilvania, ţinutul Să- 
liştei : 


Scii tu, bade, scii tu scii, 
Când eram tineri copii 

Şi ’ncepeam dragostea ’ntaii, 
Si veniai séra la noi 

Si mâncam miere de roiu 

Si ne iubiam amândoi (4). 


Şi dacă mierea de roiu e mai bună decât cea de matcă, 
atunci de sigur că cea de paroiu e şi mai bună. Tot asa şi 
fagurii acestuia. 

Din causa acesta apoi Româncele, cari aŭ trebuinţă de 
miere şi de céră spre prepararea unor medicamente, folo 
sesc mai cu s6mă mierea şi céra cea de paroiu. Aga cu 
céra de paroiu se afumă cei ce ati durere de cap; iar cu 
găoci de fagur de paroiii se vindecă cei ce au orbalțf. Se 
strecră adecă apă ne începută prin gdocile fagurilor aces- 





(1) Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 747;—com. de S. Sa păr. T. Bălășel: 
«Dracul nu se pote face stup cu albine, căci nu-i pote numără albinele.» 

(2) Cred. Rom. din Volcineţ, com. de d-l Al. Jijie. 

(3) Dim. Dan, Cred. pop. Bucovinene publ. în Gazeta Bucovinei, an. V, 
Cernăuţi 1894, No. 99. 

(4) Com. de d-l B. B. Iosof. 


177 


tora şi, după ce sa strecurat, se dă apoi celui ce are or- 
balj ca să bea (1). 

Paroii însă se produc de regulă numai în verile cele maï 
frumése si mal măndse. Din causa acâsta apoi se întrebuin- 
téză la l6curi mai cu sémă mierea şi céra de roiă. Si numai 
în lipsa acestora cea de matcă. 

Fiind-că Albina se pitul&ză atât de încetișor într'o flóre 
şi apoi sbâră bâzâind numai după ce o supsese bine, de 
aceea ea caracteris6ză adese-ori în legendele poporane pe 
iscóda. 

Drept dovadă despre acésta, pe lângă legendele repro- 
duse în fruntea acestui articol, mai cităm încă şi următorul 
pasagiii dintr'un basm din Țera- Românescă, intitulat Tugulea: 

«Jugulea priponi caii, apoi dându-se de tre! ori peste cap 
se faci o albină, şi plecă spre miagă-n6pte încotro sedea 
Smedica pămîntului. 

«După ce ajunsa acolo, sbârn! în sus, sbârn! în jos, intră 
în casa Smedicez şi ascultă ce vorbiă cu Smeiz, gineril săi, 
şi cu Smedicele, fetele sale» (2). 

Pe lângă numele sét de iscéda, albina mai are şi pe a- 
cela de o gângână réeutacidésa, şi anume din causă că al- 
binele cele lucratére înghimpă î6rte dureros cu aga nu- 
mitul ac, pe care il are şi matca, deşi ea nu-l intrebuintéza 
nici odată, ast-fel că poporul crede că dinsa nu-l are (3). 

Albina lucratére şi trântorii, mierea şi céra le întâlnim 
forte adese-ori şi în proverbe, în locuţiuni proverbiale, şi 
în cimilituri. 

lată şi proverbele, respective locufiunile proverbiale in 
cari figuréza Albina: 


Albina şi de ne muşcă, dar cu mierea ne ’ndépa— 


se dice despre stăpânii cei buni, ci de ne mustréz4, dar şi 
mult ne miluesce. 


Albina în gură fine mierea cea mai dulce, şi în códă acul 
cel mai otrăvitor. 


(1) Dat. Rom. din Măzănăesci, com. de Vas. Zapratan. 
(2) P.Ispirescu, Legende sau basmele Românilor, Bucuresci 1882, p.315. 
(8) Hasdet, Etym. Magn., t. I, p. 747. 


Marian, Insectele. 12 


178 


Calbina, în gură cu miere 
Si 'n c6dă ac şi fiere — 


arată năravul celor făţarnici. 


Albina din ori-ce flóre stringe mustul cel mai bun şi în 
miere îl preface. 


Sati: 


Albina vrednică însă 
D'or ce flóre face strinsa, 


adecă cel înţelept la învăţătură alege pe cele maï bune şi cu 
ele se împodobesce. Nu e lucru din care să nu poţi trage 
vre-un folos. 


Albina cu cât mai mult sbârnâe cu acul asupra nostra, 
atât rodul cel mai dulce noué ne aduce — 


se dice pentru stăpânii cei buni. 
Albina de viespe, cât cerul de pămînt, 
adecă cel roditor de cel sterp. 


Care a furat stupul, 
Deşi şi-a scuturat trupul, 
Dar albina din căciulă 
E de dovadă destulă — 


se gice despre cel vinovat, a cărui greséla se védesce din 
Gre-ce semne. 


Nici o tovărăşie între albină şi între trântor, unul mun- 
cesce şi altul mănâncă d'a gata, 


adecă între muncitor şi leneș. 
L-a mușcat albina de limbă — 


se dice despre unul care nu vorbesce, care stă tăcut, pros- 
tatec. 


Harnic ca albina. 
Vine încărcat acasă ca o albină — 


se gice despre omul muncitor, care îngrijesce bine de cas- 
nicii s8%, indestulandu-i de nu le lipsesce nimic. 


Ca albina la roiul sei petrece, 


179 


adecă f6rte bine (1). 


Ca albinele la fag se adună, 
adecă unde e bine sai ce-vă de câştigat. 


Vine binele 
Ca albinele. 


Albina vine încărcată de ceră şi miere pe picidre, pe 
spate, pe burtă — 


se dice despre un om strîngător. 
Aduce ca o albină. 
saul: 
Încărcat ca o albină — 
se dice de omul care ingrijesce bine de casnicii sé!, căutând 
să nu le lipséscă nimica. 
Harnic ca o albină, stringétor ca o furnică — 
se dice despre cei harnici şi stringétori (2). 


Fit înțelept ca şerpele, muncilor ca albina şi doritor ca 
turturica (3). 

Albina împunye aprig, dar tot ei îşi strică mai reu (4). 

A fi ca albina la casă, 


adecă a fi f6rte harnic, f6rte stringétor. D. ex. preotul este 
ca albina la casă, căci el din téte părţile aduce. 


A vorbi ca albina, 
adecă a vorbi f6rte ușor, férte plăcut şi delicat. 
A albini — 


se dice cu două înţelesuri: 
a) Cu înțelesul de a arătă o mişcare, o acţiune; de ex. N. 
albinézd, adecă al6rgă în tóte părţile după cele ce-i trebue. 


(1) I. A. Zanne, Proverbele Românilor, vol. I, Bucuresci 1895, p. 812—814. 

(2) Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 746. i 

(3) Dicétérea din Selagiŭ, publ. în Şedčětórea, an. IV, Budapesta 1878, 
p. 56. 

(4) Segétérea, an. III, Budapesta 1877, p. 41. 


180 


b) Cu înţeles de a arătă ivirea unel lumini, gi cu deose- 
bire ivirea dilei: se albinéza de giuă (1). 


Despre Rosu: 

Ceea ce la roiu nici un folos aduce, nici albinei îi place, 
adecă ceea ce nu ne folosesce nici o plăcere nu ne aduce. 
Umblă ca sa prindă roiul, 

Sa-gi intérca înapoiul — 
se dice despre cel prost. 
A umblă ca un row fără matcă, 
adecă de colo până colo, zăpăcit, fără scop. 
Roiul fără matcă îndată se prăpădesce, 


adecă norodul fără stăpân. 
Miron Costin: «Ce tocmâlă să hie la o 6ste ce era ca un 
roiu fără matcă» (2). 
Ce umbli, më, ca un row fără matcă ? — 


se gice unui om ce umblă de colo in colo (3). 
A roi, 


adecă: a muri. Când more cine-vă, se gice că a roit stupul 
popei. În datinele poporului, mai ales din Țera-românescă, 
intră ca dacă ai stupi, să dai preotului unul ca să-ţi facă 
un sărindar. Acesta este mai bine primit înaintea lui Dum- 
negeu, ca cel făcut pe bani sau alt ce-va (4). 


Despre Trântori: 
Ale trântorilor urlete ale albinelor sunete astupă. 
Cei leneși şi buni de nimica fac mai multă larmă în lume 


decât cei cari muncesc şi produc. 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Zanne, Proverbele Românilor, vol. I, p. 640—641. 
(3) Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 745. 

(4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 


181 


Trântorul d'a gata mănâncă. 
Sati: 
Mănâncă ca trântorul d'a gata — 


se dice despre cel ce fără nici o muncă vor să mănânce de-a 
gata. 


Vet să ai miere indestula gi bună? curăţă mat întâiu stu- 
pul de trântoriă ce mănâncă mierea d'a gata şi în zadar, 


adecă de cei ce nu muncesc şi ei mai mult se folosesc, ca să 
dobândesci rod bun şi spornic de la slujbaşi. 


A trăi ca un trântor — 
se dice de omul leneş, care se folosesce de munca altora. 


Dac'ar face toți copacii flori, dac’ar face şi muscele 
miere,dac’ar face şi trântorti row — 


se înţelege pe din afară că am avé mare imbelgugare, şi se 
dice pentru cei leneşi ce nu muncesc, şi pentru cei ce nu 
sunt destoinici de nimic, ce nu ne daŭ nici un folos (1). 


Unde sunt trântoră mulți, acolo e puţină miere (2). 
A fi trântore, 


a fi om leneş, puturos, care mănâncă pe de-a gata munca 
altuia. «Më trdntore, ce nu te apuci de tréba?» | 


A se trântori, 
a se transforma din ce-vă activ în sedentar (3). 
Despre stupi: 
A fi stup de bogat. 
Sau: 
E ca un stup neretezat — 
se dice despre un om bogat, care are de tâte cu belșug. 
A se face stup de bani, 
adecă cu avere. 


(1) Zanne, Proverbele Românilor, vol. I, p. 149 şi 672—673. 
(2) Din Transilvania, com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(3) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 


182 


La stup de miere, roiu de musce, 
la lucrul bun şi plăcut, mulţi se grămădesc (1). 


Cine-a furat stupu: 
Dumnedeu să-i uşureze trupu; 
Mierea 
S'o mănânce cu muerea 
Şi céra 
S’o argă sera — 
se dice în glumă celui care spune că i s'ar fi furat vre-un stup. 
Originea acestei giceri stă în următbrea poveste: 
«Odată un Stupar, furându-i-se un stup, şi din multe do- 
vedi sciind cine este hoţul, l-a dat judecății. 
«La judecată mergând şi hoţul si păgubaşul, hoţul a tă- 
găduit că a furat stupul. 
«<Păgubaşul a cerut judecătorului să pue să-l jure. 
«Hoţul, ca hoţul, fiind om şiret din fire, inchinandu-se și 
sărutând sf. cruce a jurat asa: 


— Domnule judecător! 
Cine a furat stupu: 
Dumnedeu să-i ușureze trupu; 
Mierea 
S'o mănânce cu muerea, 
Şi céra 
S'o ardă séra, 
As& să-mi ajute mie Dumnedei! 
«Păgubaşul, fiind cam prosticel din fire, augind aga jură- 
mint, i s'a sburlit părul in cap si a început a strigă: 
— «Destul, destul! opresce-l, Domnule judecător, că-mi 
bagă sufletu ’n foc!» (2). 


Despre Miere: 


A mâncat astă vară prea multă miere 
Și acuma are la inimă durere— 


se dice despre femeile însărcinate; şi are același înţeles ca: 
«plânge risul d'astă vară.» 
A ascunde ac în miere — 


(1) Zanne. Proverbele Românilor, vol. I, p. 289—290 şi 665. 
(2) Com. de S. Sa păr. T. Balasel. 


183 


se dice despre cei făţarnici, cari ascund un gând rëŭ în- 
trun sfat dat cu blandefe. 


J6că bine, moş Martine, 
Să-ţi dau miere de albine, 
cuvinte cu cari se ieaŭ fn ris acei cari fac un lucru vrând, 
nevrând şi mai mult de silă (1). 
În buze miere, 
Și 'n inimă fiere. 
Pre buze miere, 
În inimă fiere — 
arată cugetul celui fățarnic şi viclén. 
A lins la miere de pe degete până ce şi le-a mâncat — 
de prea mare lăcomie își face de cap. 
Fata la vremea ei, ca mierea în fagul ei, 
adecă dulce şi plăcută. 


În față miere, 
În dos fiere— 


se dice despre cel fatarnic, care-i: 


Calbina ’n gură cu miere 
St în c6dă cu ac şi fiere, 


Din gură miere, iar din inimă otravă. 
Sau: 

Cei mai mulți cu mierea m gură şi cu fierea ’n inima — 
se dice pentru cei făţarnici, arătând năravul lor, adecă din 
față s'arată că te iubesc şi pe din dos te sapă. 

A unge la inimă cu miere, 
& spune cui-vă vorbe plăcute, cuvinte de laudă, o veste dorită. 


Limba e dulce ca mierea 
Și amară ca fierea, 


adecă vorba aduce şi mângâere şi supărare, laudă şi defaimă. 
A fi cu limba fagur de miere, 
a fi dulce la cuvînt. 


(1) Zanne, Proverbele Românilor, vol. I, p. 85, 309 gi 677. 


184 


Unde vede o muere, 
Par'că îl lipesci cu miere. 
Oră unde vede muere, 
Par'că îl lipesct cu miere. 
Ori unde vede muere, 
Par'că îl lipesce cu miere. 
se dice despre berbanţi. 
Din ochi miere, 
Din gură fiere — 
se dice despre cel făţarnic şi viclén. 


Tăcerea 
E ca mierea. 


Tăcerea 
E dulce ca mierea — 


se dice celui ce a vorbit în afară de vreme, gi pentru pa- 
guba lui. 


Faguri de miere sunt vorbele plăcute — 
cine vorbesce frumos e tot-deauna folosit (1). 

Dicend numai miere, gura nu se face dulce, 
adecă nu e destul să gici, ci trebue să şi faci, dacă vrei să 
profiţi ce-vă. ` 

A Ai mai dulce decât mierea, 


adecă férte dulce. Se dice şi de un om prea blajin și slo- 
bod la inimă. 


A R dulce ca mierea — 
se dice de ori-ce mâncare sai băutură dulce. 
Miere după tobă, 
adecă nimic, ce-vă închipuit, fictiv: 
Am să-ți dau miere după tobă. 
A băgă mânile în miere şi a nu te linge nu se pile, 
a nu căută să profifi, şi cam pe sub mână, nu se póte. 


(1) Zanne, Proverbele Românilor, vol. II, p. 25, 112, 131, 135, 168, 211, 
223, 229, 285, 330, 764 si 811. 


185 


A fi gros ca mierea — 
se dice de un lichid de bună calitate, d. e. vinul este gros 
ca mierea. 
Să fie şi miere, 
să fie ori şi ce fel de mâncare sau băutură bună, gi nu mal 
primesc (1). 
Despre Céra: 
Ca turta de ceră. 
A îngălbenit ca turta de ceră. 
I se face fafa ca turta de céra. 
S'a facut galben ca turta de ceră, 
de frică, de spaimă (2). 
S'a făcut ca céra de galben. 
E galben ca céra, 
de frică, de spaimă, e bolnav (3). 
A ave nas de cérd. 
A fi nas de ceră. 
Nas de cérd, 
a se supéra pentru t6tă nimica (4). 


A R galben ca cera, 
a fi slab, pipernicit, fără fire, fără vlagă. 


A fi ca un fagure, 
a îi frumos, plăcut la vedere (5). 


Iată acuma gi vr’o câte-vă cimălituri, şi anume mai ån- 
tâiu despre Albina: 


(1) Com. de S. Sa par. T. Balagel. 

(2) Zanne, Proverbele Românilor, vol. I, p. 189—140. 

(3) Usitate în Bucovina. 

(4) Zanne, Proverbele Românilor, vol. II, p. 307;—usitate şi în Bucovina. 
(5) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 


Maciucuta glava 
Încunjură dumbrava. 


Maciucuta graba 
Încunjură dumbrava. 


Măciucuţa grava 


Împrejură dumbrava. 


Uleicuta grava 
Încunjură dumbrava. 


Maciucuta vlada 


Încunjură dumbrava. 


Măciucuţa grabnică 


Încunjură dumbravnică. 


Harnica draga 


Încunjură dumbrava. 


Maricuta graba, 
Încunjură dumbrava 
De-a află 

Bortă unde-vă, 

S'a băgă, 

De nu, ba. 


Măricuţa graba 
Încunjură dumbrava, 
Prăpădind cheile, 
Încunjurând ţările. 


Albinuta gava 


Încunjură dumbrava, 
De are unde, se bagă, 
De nu, séde gi rabda. 


Séde mâșa pe ştiubeii 


Și culege petrinjel. 


Maricuta graba 
Încunjură dumbrava, 
Prăpădesce cheile, 
Încunjură ţările. 


Merică, 
Perică 


___186 


Merge la biserică 
Și se'nchină, 
Vine-acasă 

Cântă, se frâcă, 
Şi plécă. 


Eligă, 

Meligă 

Merge la biserică, 
Închină-se, 
Miră-se, 
Vine-acasă vaită-se, 
De cap trage-se. 


Feligă, 

Meligă 

Merge la biserică 

Si se'nchină gi se réga 
Si venind acasă se vaetă. 


Butucas de teii, 

Limbă de coteii, 

Pe la Blagovistenie 
Pornesc 6meni’n bejenie. 


Baba jedita 

Cu dinţii de cartita 
Face feciori si nepoti 
Si le pune nume: hoti. 


Mucenica graba 
Încunjură dumbrava, 
Ciusti! în fund la Sava. 


Măiculiţa glava 
Încunjură dumbrava, 


Ciusti! în fund la Sava. 


Cimilica grava 
Încunjură dumbrava, 
Se bagă'n gură la Sava. 


Din mine ese miere, 
Din mine ese venin, 
Eŭ sunt de mangaere, 
Eu sunt şi a6 suspin. 


Cimil6ga grava 
Încunjură dumbrava 
Și face ciuşti! în nas la Sava (1). 


N'are cérne 

Și tot impunge, 

N'are pene 

Si tot sbâră; 

Mai mică decât boul 

Si mai mare decât purecele (2). 
Găinușa 

Galbinus& 

Trece marea’n picioruse. 


Măciuchiţă glava 
Încunjură dumbrava. 


Heligă, 
Meligă 


Despre Stupi : 


Am o casă rotunjâră, 


Multi voinici în ea se miară (7). 


Tăndăluș, 

Mandalus 

Séde intr’un piciorus 
Şi-aruncă cu săgețile 
În t6te părţile. 


187 


Se duce la biserică 
Si se'nehină şi se réga 
Se'ntârce şi se baligă (3). 


Țuiţă mândră, 

Scrisă'n grindă 

Şi-mi grăesce 

Unguresce 

Şi mușcă de prăpădesce (4) 


Am o vacă și-o mulg séra 
Şi cu dinsa satur țéra (5). 


Una îiilii di călugri 
Tu un cufal udunat. 


Divarligalui di cutur 
Ambitaţiii cuscri cântă (6). 


Am un năpârstoc 
Séde 'n c.. la foc 
Şi-aruncă cu săgețile 
În tóte părţile (8). . | 


Am un moş 
Séde jos 


(1) Tote cimiliturile acestea sunt adunate de mine din Bucovina; cf. şi 
Art. Gorovei, Cimiliturile Românilor, p. 8—9.. 


(2) Gâcituri din Ardél, publ. în Segétérea, an. V, Budapesta 1879, p. 95. 


(3) Art. Gorovei, op. cit, p. 10. 


(4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 


(5) Revista «Tinerimea Română», Noua serie, Vol V, Bucuresci 1900, 


p. 363. 


(6) P. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 349. : 
«O mie de călugări, întrun butuc stringi.» 


«În jurul buştânului, cuscri, imbétati cântă.» 


(7) Din colecfiunea mea. 
(8) G. Popescu-Ciocanel, 
50 si 104. 


Basme, snove şi ghicitori, Ploesci 1898, p. 


188 


Si dă cu săgețile Sub pérete 
În tote părţile. Ciuciulete 
Cu mustati 
Petrigor În tâte parti. 
Séde 'n curişor 
Şi dă cu săgețile Butucel de teii, 
În tâte părţile (1). Limbă de coteiti (2). 
Despre Céra : 
Am o rochiţă, o spěl in foc Şi uscată 
Şi-o usuc în apă. În apă rece. 
M'a trimis Dâmna de sus M'a trimis D6mna de jos 
La cea de jos La cea de sus 
Să-i spăl iia în apă caldă Să-mi spele un zăbranic 
Şi s'o usuc în apă rece. În apă rece (3). 
A trimis Dâmna de sus M'a trimis D6mna de sus 
La DOmna de jos La cea de jos 
Să-i dea batista spălată Să-i spél rochia ’n foc 
În apă caldă Și să i-o usuc în apă (4). 


Albina predice gi timpul.. 

Asa dacă albinele mânecă disdimin6ţă să-și cul6gă miere 
şi nu sbóră departe, ci îndată se întorc, e semn de pldie (5). 

Dacă huesc albinele diua şi ndéptea la prisacă, însemnâză 
cum că timpul cel frumos se va schimbă în posomorit, 
ploios şi furtunos (6). 

Dacă albinele se depărtâză putin de stup, sau intră cu 
grămada înăuntru mai nainte de a se înseră, acésta a- 
nunţă furtună şi pldie (7). 

Când albinele se fac rele, când năvălesc la om să-l musce, 
e semn că se va strică vremea, va plouă. 

Când albinele vin cu grămada de pe câmp şi altele nu 
mai plâcă, e semn că plâia e gata. 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Art. Gorovei, op. cit., p. 9 gi 360. 

(3) Art. Gorovei, op. cit., p. 68. 

(4) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(5) S. FI. Marian, Serbătorile la Români, vol. I, p. 118. 
(6) Idem de eadem, p. 119. 

(7) Segétérea, an. VII, Oradea-mare 1881, p. 158-159. 


189 


Când albinele astupă t6mna urdinișul stupului, e semn că 
érna va fi grea şi timpurie (1). 

Trântorii când umblă pe dinaintea cognitel, e semn de 
pldie (2). 

Afară de cele înşirate până aici, mai există atât despre 
albine şi trdntori, cât şi despre stupi, miere şi céra încă 
si următârele datine si credinţe : 

Când visezi rosu de albine, va plouă. 

Albinele cari se pun pe şerpi devin veninate şi când te-ar 
muşcă, se va umflă mai r&u carnea şi te va ustură cumplit (3). 

Fetele, cari voesc să fie jucate, ieai o crenguţă de la po- 
mul pe care s'a prins vre-un roiŭ gio porta la sine şi cred 
că apo! dorinţa li se va împlini (4). 

Trântorul e feciorul cel leneş al Satanei. 

Cand slobogi albinele primăvara, suflă de trei ori peste 
coșniţă, că apoi nu vei avé multi trântori peste an. 

Când ai mulţi trântori în stupină, e semn de an bun. 

Trântorii de la o coșniţă de-i vei strînge, şi-i vel ţin 
ş6pte săptămâni, aŭ să ţi se sporâscă roii de şâpte ori mai 
mult ca de alta dată. 

Dacă vei spânzură noué trântori de-asupra coşniţei, vei 
avé miere mai multă ca în alţi ani (5). 

Când giua Mucenicilor (sf. 40 de Mucenici) va cădé Vi- 
neria şi Miercuria, în acel an nu va merge bine stupilor. 

Când va bate vînt în giua Mucenicilor, nu va merge bine 
stuptlor peste an. 

Cand va plouă în diua de Mucenici, va merge bine stu- 
pilor peste an. 

După ce aŭ înflorit merii, stupi? nu maï mor. 

Nu e bine să ţii stupi cu albine lângă răz6rele cu ustu- 
roiu şi cépa, căci nu se prăsesc. 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Cred. Rom. din Filpis, în Transilvania, com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(3) Com. de S. S. păr. T. Bălășel. 

(4) Dim. Dan, Credinfe pop. Bucovinene, publ. in Gazeta Bucovinei, 
an. V, No. 40, p. 2. 

(5) Cred. Rom. din Transilvania, gi anume din Felfalăă, Madaras, 
Dredaţ, Fărăgău, Ludog gi Ardan, com. de d-l Th. A. Bogdan. 


190 


Copiii mici, cari ati nisce cocol6şe în păr, e semn că vor 
avé parte de stupi. 

Când ţi-a fură cine-vă din stupi măcar unul, nu vei maí 
avé parte de ei de aci încolo. 

Cel mai mare păcat este să furi stupi, este aga de păcat 
ca şi când al fură ce-vă din biserică. 

Dacă az stupi e bine să dăruesci unul şi finului tăi, când 
îi tungi moful. 

Dacă ai stupi e bine să dai unul preotului, ca să-ţi facă 
un sărindar, căci acest sărindar este mai bine primit înaintea 
lui Dumnedet, ca cel făcut pe bani sat altce-vă. 

Nu e bine să vingi stupi, căci nu vel mai avé parte de ei. 

Stupii cari fac fapurii în curmezisul uleiului se numesc 
stupi stângaci. 

Mierea albinei este sfântă, de aceea nue bine s'o înjuri. 

Cine înjură de miere şi de céra, care e asemenea sfinid, 
nu are parte de stupi. 

Pe mierea care o dai pentru l6curi este păcat a luă bani, 
sai pe care o dai unui bolnav de poftă (1). 

De la cuv. Albind, rostit în Bucovina încă şi albgină, alb- 
ghina şi alghind ; la Mofi sau la Românii din Munţii Apu- 
seni ai Transilvaniei şi la ce! din Istria : Albira, pl. albire (2); 
la cei din Ungaria: Aldina, pl. aldine (3); iar la cei din 
Macedonia: Alghiină (4), ca şi în unele părţi din Bucovina, 
s'au format în decursul timpului un augmentativ: albi- 
n6ică (5), precum şi mai multe diminutive, şi anume: albinea, 
pl. albinele, albinică, albinisră, albiniță, albinugd, albinuta 
şi albiruță (6). 

O poesie poporană din Transilvania, în care figuréză două 
dintre diminutivele din urmă, sună precum urmeză: 


Albinufd, unde sbori, 
Ori te duci tu printre flori ? 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(2) Frâncu, Romdnii din Munţii Apuseni (Motii), Bucuresci 1888, p. 
85; — I. Maiorescu, Itinerar in Istria, ed. II, Bucuresci 1900, p. 92. 

(3) Com. de d-l El. Pop. 

(4) P. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 349. 

(5) Gr. G. Tocilescu, Materialurt folkloristice, vol. I. Partea I, p. 591. 

(6) Frâncu, p. 85; — cf. Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 761. 


191 


Să culegi suc de pe ele, 

Să depui în făgurele. 

Sb6ră, scumpă albinifa, 

Sbâră ’n sat la mândra mea, 
Spune-i, scumpă albinifd, 

Căci mult sufer pentru ea (1). 

Apoi colectivul: albinet şi albinarie, o mulţime de albine, 
căruia-i corespunde albinig. 

Cel ce trăesce din crescerea albinelor: albinar, iar însăşi 
îndeletnicirea albinărie sai mal bine gis albindrit. 

Mai multe localităţi în România se ch6mă Albina: un 
munte în Argeş, un sat în Tutova, şi vre-o trei insule în 
Dunăre. Satul Albinesci in Argeş presupune un nume per- 
sonal Albina. Numele cătunului Albinarizin Buzău ne spune 
că locuitorii lui vor fi fost dedatY 6re-când cu crescerea al- 
binelor (2). 

De la cuv. Trantor, pe lângă dim. trântoraș, s'au mai for- 
mat încă şi adj. țrântur = leneș, fem. frdntura = leneşă: omul 
acesta e trântur =e leneş; femeia acésta e forte trdniura = 
e î6rte leneşă (3). 

În fine mai e de observat încă si aceea că Românii cred 
cum că t6te insectele încep a se ascunde pe la Diua Crucii. 
Deci şi albinele se bagă pe 6rnă în Diua Crucii, cregéndu-se 
că mai departe va fi frig (4). 

Iar după ce s'aă băgat acuma la ernatic, se caută ca în 
decursul întregei erni să nu le fie prea îrig, nici prea cald, 
ci numai de mijloc, pentru că dacă li-I prea cald, li se înă- 
cresce mierea şi apoi mâncând-o pier, iar dacă e prea frig, 
încă pier (5). 


(1) Tribuna, an. 1893. Luna Maiă. 

(2) Hasdet, Etym. Magn., t. I, p. 751-762. 

(3) Dat. Rom. din Bucovina, com. Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi. 
(4) Dat. Rom. din Frătăuţul noŭ, com. de Iul. Sidor. 

(5) Dat. Rom. din cele mai multe părţi ale Bucovinei. 


BONZARIUL. 
(Bombus terrestris L.) 


Sub numirea Bonzariu sau Bondariu înţeleg Românii din 
Bucovina mai multe feluri de insecte, cari se ţin de una şi 
aceeaşi specie şi familie, precum: 

Bonzariul (1), Bonzariu de miere (2), Bonzariu de câmp(3), 
Bonzăroiu (4), Albină sau Albgină mare şi Albină de pă- 
dure (5), Albind de pămînt (6), Bondariu şi Bondariii de 


ee 


(1) Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu;—a celor din Gala- 
nesci, dict. de G. Carstean ;—a celor din Bilca, dict. de Chir. Horodnic ;— 
a celor din Vicovul-de-jos, dict. de Isidor Calancea: «Bonzariul stringe 
miere ca gi albinele. El îşi face cuibul si în vre-o urmă de vită sau 
intr’o gropiţă în pamint pe loc costos din bugiac (muschiii)>;—a celor 
din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi: «Bonzariğ se numesce acela ce-şi 
face cuibul săi în pămint şi stringe miere»;—a celor din Putna, dict. 
de Sam. Lucacii» ;—gi a celor din Budenif, dict. de MăriGra Dutcă. 

(2) Dat. Rom. din Carapciu, dict. de Vas. Cârciu. 

(3) Dat. Rom. din Gura-Homorului, dict. de Dionisie Maximiuc, cant. bis. 

(4) Dat. Rom. din Galanesci, dict. de George Galan: «Bonzăroiul îşi 
face cuibul sét în pămînt si anume in muschit»;—si a celor din Bilca, 
dict. de Chir. Horodnic: <Bonzarii sai Bonzăroti sunt aceia carii îşi 
fac cuibul lor în pămînt gi string în faguri miere.» 

(5) Dat. Rom din Putna, dict. de Sam. Lucaciii și Ioan Pusdrea: <Al- 
bina mare saŭ Albina de pădure e négra şi pe pântece cu vârste gal- 
bene şi una albă.» 

(6) Dat. Rom. din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan: «Se numesce Al- 
bind de pămînt de aceea, pentru că-și face cuibul séi în pămînt, iar 
intr’insul nisce faguragi, in cari strînge miere ca şi albinele.» 


193 


câmp (1); in Moldova: Bondariu (2); în Ţ6ra-Românâscă : Bân- 
zariu, Bărzăun, Barzaune, Bombariu, Bondartiu şi Muscoit (3); 
în Transilvania: Barzdun (4), Bumbariu, Bundariu şi Bun- 
zariu ©); în Banat: Barnduz (6); in ne mongers Bon- 


(1) Dat. Rom. din Ilişesci;—a celor din Galanesci, dict. de Ioan Ungu- 
rean gi G. Cârstean: <Bondariz și Bondariul de câmp e tot una cu 
Boneariul;—precum și in mai multe alte comune din Bucovina. 

(2) Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoșani, dict. de Anton San- 
druşcă ;—I. Creangă, Amintiri din copilărie, lași 1892, p. 4: «Şi cum află 
pricina, începe a ne pofti pe fie-care la Bălan gi a ne mângâiă cu Sf. 
lerarch Nicolae pentru durerile cuvi6selor musce şi ale cuvioşiior Bon- 
dari>;—Dr, H. Tiktin, Rumdnisch-deutsches Wörterbuch, p. 211: «Bon- 
dar, pop. bondarit sm. Mold. bombar; Hummel f. (Bombus), z. B. Al. 
P. P. 383 (că acasă te-i întârce... cand Bondarii a face miere). — Gr. 
bongar Tr. CL. XVII, 166; honed. bunzariu B. — Dem. Bondăraş 
Al. PP. 146 — Et. Anscheinend Nebenform v. bombar wozu auch a bon- 
dani (s. d.)—a bombdni stimmt. Immerhin möge auch an russ. bondari 
(aus. bodnari) «Bötcher» erinnert werden; der dicke gestreifte Leib der 
Hummel hat mit einem bereiften Fasse Aehnlichkeit.» 

(3) B. P. Hasdeŭ, Etym. Magn., t. I, p. 743: «Albina sălbatică, Bân- 
zar (Covurluii) sai Bărzăun (Buzéi)»;—Dr. H. Tiktin, op. cit., p. 211: 
«Bombar pop. Bombarii sm. Munt. Hummel f. (Bombus) Qu.—Mold. 
dafür bondar.—Gr. bumbariŭ B. Et. Vgl. gr. BopBoc, lat. bombus «Sum- 
men», nlat. bombus «Hummel». Vgl. auch bondar Et.»—Com. de S. Sa păr. 
T. Bălăşel: «Bombarii şi pe une locuri Bondarii sunt nisce musce ce-va 
mai mari ca albina cam ca un trdntore, scurte şi gróse, şi corpul lor 
vérgat şi acoperit cu perişori, în forma unei catifele. Înţâpă ca viespea, 
însă nu mor ca albina. Ei produc miere aga de dulce ca gi cea de al- 
bine, însă cu mult mai subţire, mai lichidă. Eï îşi fac căsuicile lor prin 
paie, prin straşinile oleaburilor acoperite cu paie, şi chiar prin găuni 
in pămînt, pe cari le umplu mai intaii cu paie. Căsuicile lor sunt ro- 
tunde, făcute din materii cerdése. În aceste căsuici Bombarii se prasese 
şi-şi depun mierea.»— Gazeta sdténului, an. XIV., R. Sărat, 1897—98, p. 
402: «Bondar în Muntenia se dice Bărzăune și Muscoiii.» 

(4) Com. de d-l T. Frâncu; «Bdadrzdun, Bondarit, usitat in Muntenia 
si Transilvania, com. Braşov.» i 

(5) Com. de d-l T. Frâncu: «Bombariă, Bondariu, usitat în Munţii 
apuseni ai Transilvaniei; vedi si Gazeta Transilvaniei, an. LX, Braşov 
1897, No. 67: «Fluturii, albinele gi Bumbarii sburaă de pe o flore pe 
altă flóre spre a le suge nectarul.» 

(6) Com. de d-l Jos. Olarii: «Bdrnduz se numesce un insect ce-va 
mai mare decât albina, ba chiar gsi decât trdntorii de la albine, cu 
corpul pestriţ şi cam péros.» 

Marian, Insectele. 13 


194 


goiu, Bozgoiu şi Albind ţigănescă sai Albina figanulut (1); 
la Românii din Meglenia: Bumbar(2); iar la cei din Mace- 
donia: Bumbunar şi Agru-cumban (3), lat. Bombus terre- 
stris L. 

Bonzariul sau Bondariul de grădină, lat. Bombus horto- 
rum L. 

Bonzariul sau Bondariul de mușchii, lat. Bombus musco- 
rum L. şi 

Bonzariul saŭ Bondariul negru, numit în Transilvania şi 
Ungaria: Bânzoiu şi Viespe figanésca (4), lat. Bombus lapi- 
darius L. 

Afară de aceste patru feluri de Bonzari mari se mai află 
încă gi alte feluri mai mici, cari se numesc Bonzărași si 
Bondărași (5). 

Toţi Bonzarii, fără deosebire, produc, când sbâră, un fel 
de sbârnăitură sai bonzăttură, care se datoresce unor cordi 
situate în orificiile organelor de respiratiune (6), şi care se 
exprimă prin verbul a bdnzdi, a bonzăi sau a bombâni si 
bumbanti. 

De aici vine apoi că mai t6te numirile insectelor, cari s'au 
înşirat maï sus, sunt onomatopeice (7). 

Sunt însă şi alte insecte, cari nu se tin de specia si fa- 


(1) Com. de d-l El. Pop;-- vedi și M. Pompiliă, Graiul Românilor 
din Biharia, publ. în Convorbiri literare, an. XX, Bucuresci 1887, p. 1.005. 
(2) Per. Papahagi, Românii din Meglenia, publ. în revista «Tinerimea 
română». Noua scriere, vol. II, p. 259: <Bumbăr s. trântor (la albine); 
carabus negru, care produce sunetul buum! (Etym. onomatop. bun!))> 

(3) Com. de d-l Per. Papahagi: «Agru-Cumban, sélbatec-cumban.» 

(4) T. Frâncu şi G. Candrea, Românii din Munţii Apuseni (Moţii), 
Bucuresci 1888, p. 98: «Bdnzoiu, o viespe mare négra> ;—loigora pentru 
respândirea cunoscintelor folositore şi iubirii de carte între popor, an. 
I, Sibiii 1886, p. 76: «Bdnzoit, viespe mare négra, Viespe figanésea, — 
bunzoesc, bdnzoitorid»;—com. de d-l El. Pop. 

(6) În Bucovina ;—Cihac, Dicţ., t. II, p. 21;—Seméndtorul, an. I, Bu- 
curesci 1902, No. 16, p. 252: «E băietaş... În plânsul ciudos si neim- 
păcat, mişcă în aer mânuţele şi picioruţele slăbuţe, de par'că ar fi un 
Bonddrag resturnat pe spate şi care se luptă de-a scăpare.» 

(6) Enciclopedia română, t. I, p. 528. 

(7) Dr. H. Tiktin, op. cit., p. 211;—cf. Per. Papahagi, Românti din Me- 
glenia, loc. cit. 


195 


milia Bonzarilor, dar cari asemenea bonzdesc când sbâră, 
precum e bună-dră Gdrgdunul, Strechia şi Tăunul. 

Prin urmare Românii din unele parti indatinéz& de a da 
unele dintre numirile Bonzarilor şi acestor insecte, mal ales 
însă Gârgăunului. 

Aga Laurian şi Massim scriu: «Bombariŭ .., muscă mare, 
vespă mare cu ac fórte intépos şi veninos, lat. Crabro, în 
acest înţeles cuvîntul se aude pe alocurea cu formă ma! 
mult sai mai puţin modificată: a) prin strămutarea lui b în 
d: Bundariu sat’ Bondariu, b) prin strămutarea lui ¢ din 
ultima în penultima: Bondiariu sai Bundiariu (1).» 

G. Crăiniceanu scrie: «Bombar, Bondar, Vespa Crabro, 
v. Viespe Gadun (2). 

D-l Ios, Olariu îmi scrie: «<Bârnduzii sunt de mai multe 
feluri în mărime și în colorile de pe corp. Cei mai mici fac 
cuiburi prin 6rbă, iar cei mari fac faguri fără miere prin 
scorburile arborilor şi pe acoperemintele caselor.» 

In fine d-l El. Pop îmi scrie: <Bongarii, Bongoii şi Bân- 
zoii sunt de mai multe soiuri, şi anume: 

<«Gdunul, cel mai mare între Bânzoi. 

« Furişorul... e cât o albină muncitére, dar maï subţire. Aceş- 
tia fac faguri prin scorburile arborilor si prin podurile 
caselor. 

«Albina ţiganului... este un Bânzoiu gros, rotund şi vérgat 
cu negru-alb-gălbuii, care își face faguri în pămînt invélifi 
cu 6rbă şi cu mușchiă. Acesta stringe în faguri gi miere 
dulce, bună de mâncat, pe când cei doi sălbatici de maï sus 
nu scitt să stringă miere.» 

Din tuspatru citatele acestea resulta că o sémă de Români 
daŭ una şi aceeaşi numire atât Bonzariului şi mal ales Bon- 
zariului de câmp, lat. Bombus terrestris, care se ţine de 
familia albinelor, cât şi Gârgăunului, lat. Vespa Crabro, 
care se tine de familia Viespilor. 

De 6re-ce însă Bonzarit sau Bondarii sunt aceia cari 
bânzdesc sati bonzdesc mai tare când sbóră şi de 6re-ce chiar 
gi Germanii numesc acâstă specie de insecte «Brummer,» 


(1) Dicf., I, p. 222. 
(2) Nomenclatura română latină, publ. in op. cit., p. 328. 


196 


după sunetul saii bonzăitura care o produc, de aceea, cred 
eu, că numirile înşirate mai sus li se cuvin numa! Bonza- 
rilor, şi asta cu atâta mai mult cu cât că poporul de pre- 
tutindeni are pentru cele-lalte insecte numiri speciale, cari 
nică când nu le dă vre-unui Bondariu, ci numai insectelor 
respective. 

Toţi Bondariz, dar mai ales cel de câmp, cel de grădină 
şi cel de muşchii, fac un fel de fdgurasi în pămint, pe 
cari îi învălesc şi acoperă cu 6rbă şi cu muschii şi în botcele (1) 
cărora string apoi miere ca şi albinele, cu acea deosebire 
numai că mierea lor nu e aga de multă şi de bună ca cea 
de albină. Din causa acâsta apoi se şi numără el la familia 
albinelor. agg 

Mierea de Bondariu, după care umblă f6rte tare vulpile 
şi urşii (2), o mănâncă cu mare plăcere şi băeţii, carii umblă 
cu vitele la păscut, dacă făguraşii, în cari se află ‘ea, nu 
contin mulţi cdfez, sing. căfe/, adecă larve (3), iar Româncele 
din Bucovina o intrebuintéz& adese-ori ca léc contra mor- 
bului de dinsele, a albefet atât la 6meni cât şi la vite, a 
unghigoret şi a durerii de ochi. — 

Aga cei ce au de dinsele ieaŭ miere de Bondariu şi bum- 
bac roșu şi, după ce descântă amândouă obiectele acestea 
împreună, înting bumbacul în miere şi ung pe locul unde-i 
dére (4). 

Tot spre vindecarea morbului de dinsele o sém& de insi 
prind unul sai mai mulți Bondari si puindu-i să-i musce, 


(1) Dict. de Iordache Bran, pălmaș în Paşcani ;— Botcd, pl. botce, chi- 
hua. 

(2) Com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean : «Bondariul face miere, dar 
nu aga de bună ca cea de albină. După miere de Bondariu umblă vul- 
pile și chiar urşii.» 

(3) Dat. Rom. din mai multe părţi ale Bucovinei, în deosebi a celor 
dia Vicovul-de-jos, dict. de Roman Şorodoc: «Dacă fagurii de Bonzarit 
nu-s cu căfei, atunci forte mulţi sug mierea dintr'înșii> ;—com. de S. Sa 
păr. T. Bălășel: «De multe ori păstorii de vite şi lucrătorii câmpurilor 
găsesc colonii de acești Bombari. În general însă coloniile lor sunt mici ; 
ele nu trec de câte-vă sute la coloniile cele mai numerose. Iară daca ga- 
sesc o ast-fel de colonie de Bombari, îi sug mierea şi pun căsuicile la 
loc, iar Bombarii le umplu la loc în câte-vă dile.» 

(4) Dat. Rom. din Udesci, com. de Const. Jescu, stud. gimn. 


197 


spun că în urma mușcăturii acesteia, durerea le-ar mai trece (1). 
Celor ce ati albață, li se unge lumina ochilor cu miere 

de acesta, care e ce-vă maï albinété si maï rară decât a 

albinelor de casă şi care mânâncă apo! albata (2). 

Unghigéra e un fel de ciolan móle, care se face în céda 
ochilor la vite si care acopere si mănâncă apo! lumina ochi- 
lor. Cei ce voesce să vindece unghişóra acésta, o ung cu miere 
de Bonzarit sau o străpung cu un ac subfirel în care e 
prinsă aţă si cu aţa acésta o scot apoi afară gio taie(3). 

Cei ce ati durere de ochi, precum gi cel ce voesc să fie 
frumoși, se ung cu miere de Bondariu pe la ochi gi pe tótă 
faţa, spunând că făcând-o acâsta, durerea de ochi le înce- 
teză si fata li se face frumósă (4). 

Făgurașii de Bondariu sau hoștina acestora Româncele 
din Bucovina o intrebuintéz& spre vindecarea durerii de 
urechi. Se string făguraşii când cosesc Gmenii ovezele, se 
păstreză peste tot anul, iar când unul sai altul capătă vre- 
o bólă la urechi, şi din causa acésta nu aude, fiind-că i s'aă 
astupat, i se afumă urechile cu făgurași de aceștia şi apoi 
ii trece (5). 

Româncele din Moldova din contră o întrebuinţeză spre 
vindecarea uimei. O mie adecă bine în apă călduţă, fac 
dintr’insa un fel de alifie, şi alifia acâsta o pun apoi pe 
uimă, în urma căreia uima se mâie, se sparge şi se vindecă (6). 

Unele Romance din Bucovina întrebuinţeză céra de Bon- 
dariu sau Bonzariii, ca si cea de albine, spre împestrirea 
ouălor de Pasci (7). 


— 


(1) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, com. de Const. Vasilovici, stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Gura-Homorului, dict. de d-l Dion. Maximiuc;—a 
celor din Vicovul-de-jos, dict. de Tanase Ghetéii: -Mierea de Bonzariŭ 
este bună de albață. Cum se scâte curată din faguri, asa se unge cu 
dinsa ochiul cel văt&mat cu albata.> 

(3) Dat. Rom. din Gura-Homorului, dict. de d-l Dion. Maximiuc. 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Straja, com. de Nic. Cotoz;—a celor din 
Vicovul-de-jos, dict. de Sidor Calancea: «Mierea de Bonzarii, fiind-că 
se stringe din tote florile, se intrebuintézd ca léc pentru durere de 
ochi. Se ung la ochi cu dinsa.» 

(5) Dat. Rom. din Galanesci, dict. de Iléna Carstean. 

(6) Dict. de Iordachi Bran. 

(7) Dat. Rom. din Bilca, dict. de Chir. Horodnic. 


198 

Alte Romance, tot din Bucovina, atât din céra cât si din 
mierea de Bonzariu fac şi un fel de alifie numită 7ruri, şi 
anume în următorul chip: 

Ieaŭ miere de acâsta, apoi un pic de chiclaz şi un pic de 
piétră vînelă, amândouă acestea fórte bine arse in foc şi 
pisate, regină curată de brad, unt-de-lemn, seu préspét de 
Gie, si pe tóte acestea le pun într'o tigaie la foc ca să fiérba 
bine până se închâgă. Alifia acâsta, numită ruri, unsă forte 
puţin pe o pânzetură curată şi subţire, lipindu-se pe diferite 
rane, mai ales însă pe bubdie, scéte tótă răutatea dintr’in- 
sele afară. Însă dacă pânzătura se unge prea tare, atunci, 
având irurile o influenţă prea mare, dor férte tare (1). 

Cand fac Bondarit multă miere, atunci se dice că anul 
acela are să fie mănos (2). 

În fine e de însemnat gi aceea că toţi Bondarii ati ochi 
mari, înholbaţi, corp scurt, gros şi cam bolocănos. De aici 
vine apoi că Românii din unele parti ale Banatului ati da- 
tind de a spune 6menilor neproportionati si cam proşti Bar- 
nauzi (3). 

În Ungaria insă este datină de a se dice Bânzoiii unui 
om, care are o căutătură înholbată si fior6să, care vorbesce 
arțăgos, îndesat şi nesimpatic. De aici apoi şi dicala: 


Uite cum stă modoroit, 
Gândesci că e un Bânzoiù / 


Tot în Ungaria e datină, când cine-vă aude vre-o cântare, 
care nu-i convine, de a dice: 


Cântă ca un Bânzoiă! (4). 


În Bucovina se dice Bondarii sai Bonzariii unui om, care 
nu numai că vorbesce iute si îndesat, ci tot-odată şi bâlbă. 








(1) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu. — Jrurile sunt forte 
usitate în Bucovina. Cele mai multe Romance însă intrebuiutéza la fa- 
cerea lor, în loc de miere şi céra de Bonzariu, miere şi cérd curată de 
albine. 

(2) Cred. Rom. din Gura-Sadovei, sat în distr. Câmpulungului, com. 
de Leon Latiş, stud. gimn. i 

(3) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(4) Com. de d-l El. Pop. 


199 


esce, ast-fel că numai cu mare grei se póte pricepe ce spune. 
Iar în Jéra-Romdnésca omul ce vorbesce singur şi încet 
se dice că bombănesce, şi: 


A fi bomb sau bombă 


se dice celui ce vorbesce singur cu sine însuși, bătându-şi 
joc de alţii (1). 


(1) Com. de S. Sa par. T. Bălășel. 


GARGĂUNUL. 


(Vespa erabro L.) 


Cel mai mare şi tot de odată cel mai stricăcios, mai réu- 
tăcios şi maï periculos dintre toţi viespiz7, cunoscuţi Româ- 
nilor după nume, este Gdrgaunul sai Gargdunul, numit în 
Bucovina încă şi Agespe, pl. agespi, agespct şi ageschi, 
A gespe réu, Agespariu, Agesparii reci (1), Gespariu Şi Ges- 
pariu reu (2); 

În Moldova: Gărgăun şi Gârgăun, fem. Gârgăună (3); 

În Ţera-Românâscă: Gdrgdun (4); Gdrgdune (5); Băr- 


(1) Dat. Rom, din Vicovul-de-jos, dict. de Tănase Gheţăiă și Roman 
Sorodoc: «Agespele sau Agespariul este galben. El îşi face cuibul seu 
ca o beşică mare sub acoperemintul său în podul casei. Când îl zidă- 
resci este férte răi, muşcă grozav.» 

(2) Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, dict. de Tâder Parcea;—a celor din 
Bilca, dict. de Chir. Horodnic; -- a celor din Galanesci, dict. de Iléna 
Cârstean; — a celor din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan:» Gespariul este 
forte râu, se iea, când e zidărit, după Omâni şi-i muşcă amarnic.» 

(3) Dat. Rom. din Bogdănesci, jud. Sucéva, dict. de Nic. Const. Carp;— 
Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 14;— S. Mihăilescu, Proverbe şi di- 
cale, publ. în Şegetorea, an. I, Fălticeni, p. 219. 

(4) B. Nanian, Zooloyta, p. 142. 

(5) Com. de S. Sa păr. T. Balasel;—I. C. Fundescu, Basme, ed. II, Bu- 
curesci 1870, p. 133. 


201 


zăun (1), Băzgăun (2), Bâzălău (3), Albina figanulut (4), Viespe 
bondărescă (5) şi Viespe gargdune (6); 

În Transilvania: Barzaon, pl. barzaoni (7), Gârgănun (8) şi 
Gaun (9); 

În Banat: Bândaon(10), Bârnăuz (11) şi Albina ţiganului (12); 

Iar în Biharia: Gdun (13) şi Gdunoiŭ (14). 

Gârgăunul e de 22—26 mm. de lung, are aripi gălbinii, 
pe burtă inele galbene, iar cele-lalte părţi ale corpului sunt 
do o col6ére ruginie. 

Cuibul său, care şi-l face dintr'o materie lemnâsă de co- 
lére cafenie pe rămurile şi prin scorburile arborilor, prin 
găurile zidurilor şi podurile caselor, şi numai rar când în 
pămînt, e de regulă rotund si de multe ori mai mare chiar 
şi decât o pătrare sau banifa. 

Stricăciunea lui constă maf cu sém& într'aceea că róde 
scérta arborilor si cu deosebire a stejarilor spre a-şi face 


(1) B. P. Hasdet, Etym. Magn., t. I, p. 749;—Grigore Predescu, Dug- 
manti albinelor, publ. în Albina, an. II, Bucuresci 1898, p. 396: « Vies- 
pile şi Bdrzadunii sunt primejdioşi, maï ales Barzdunii, cari răpesc şi 
albinele.» 

(2) Dat. Rom. din Turnu-Măgurele, dict. de d-l Vart. Stănescu, teolog 
la Facultatea din Bucuresci. 

(3) Dr. H. Tiktin, op. cit., p. 195. 

(4) Com. de S. Sa păr. T. Balasel. 

(5) Dr. H. Tiktin, Rumdnisch-deutsches Worterbuch, t. I, p. 211. 

(6) D. Ananescu, Curs elementar de istorie naturală, t. III, p. 226. 

(7) Domeţiii Dogariu, Moş Toma Badiceanu, Gherla 1898, p. 5 şi urm. 

(8) I. Pop-Reteganul, Minte de muere şi pace, publ. în Noua Revista 
Română, an. I, vol. II, p. 143. 

(9) I. Costin, Manual de stupdrit, Gherla 1886, p. 27; — com. de d-l 
T. Frâncu: «În Munţii Apuseni al Transilvaniei Gdrgaunul se numesce 
Găun.» 

(10) Ceorge Cătană, Poveştile Banatului, t. III, Gherla 1895, p. 106: «Ei 
nevastă, să-ţi spun eŭ unde e puterea mea ?.. În pădure este un mi- 


stret; în mistreţ este o rață; în rață este un ou; în oŭ este un Bândaon 
şi acolo e puterea mea!» 


(11) Com. de d-l Aurel Iana, preot in Maidan: - Viespea cea mai mare 
se numesce Bârnduz.» 

(12) Com. 2e d-l fos. Olariu. 

(13) Com. de d-l El Pop. 

(14) M. Pompiliă, Graiul Românilor din Biharia, publ. în Convorbiri 
lit., an. XX, p. 1.010. «Găunoiă, viespe mare, tăun.» 


202 


cuibul dintr'însa (1), iar când se află în apropierea vre unci 
prisăci cu albine, ei pradă mierea acestora şi nu odată ră- 
pesc şi nimicesc chiar şi albinele (2). 

Iar réutatea lui constă întru aceea că, zădărit fiind, în- 
dată se burzuluesce şi muşcă pe cel ce l-a zădărit asa de 
cumplit, în cât că şi mórtea i se p6te trage dintr’o ast-fel de 
mușcătură, de Gre-ce impunsaturile sau infepaturile sale sunt 
î6rte venin6se (3). 

De aicia vine apoi şi credinţa Românilor din cele mai 
multe părţi că, dacă te vor mușcă 7, 9 sau 12 Gârgăuni, 
trebue numai decât să mori, pentru că mușcătura lor e mai 
tot asa de veninés& si umilătâre ca şi a unui şârpe (4). 

Dintru început dice că Gdrgaunul era al Românilor, iar 
Albina a Țiganilor. Mai pe urmă însă Românii, védénd că 
Gârgăunul nu numai că nu le aduce nici un folos, cie încă 
si forte periculos, i-ai înşelat pe Tigani, dându-le Gârgău- 


(1) Enciclopedia română, t. I, p. 508. 

(2) Albina, an. II, Bucuresci 1898, p. 396: « Viespele şi Bdrzdunii sunt 
primejdioși stupilor, mai ales Bdrzdunii, cari răpesc şi albinele»; — D. 
Ananescu, op. cit, p. 226: « Viespea gdrgdune agéza cuibul seu în gău- 
rile zidurilor sai arborilor bătrâni si nu-i dă destulă tărie, nici nu-l 
compune dintr'un mare numér de faguri. Asta specie distruge pe cele- 
lalte insecte si mai cu sém& pe albine, cărora le fură gi mierea». -- I. 
Costin, op. cit., p. 27: «Gdunul (Vespa Crabro)...adese-ori intră in coș- 
nifa şi fură mierea, ba câte odată prinde şi albinele dinaintea urdinișului.» 

(3) B. Nanian, op. cit., p. 142: «lntepétura sai mușcătura acestor in- 
secte (adecă a viespilor) și mai ales a unei specii mai mari, numită 
Gdrgauni, este forte venin6să..— Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 
14: «Gdrgdunii însă sunt cei mai primejdioşi (Vespa Crabro). Ei dau 
năvală pe om, îl impung si din causa veninului mult cu care te înţâpă, 
te umili gi poţi muri chiar.» 

(4) După spusa Rom. din Ilişesci, dict. de Vas. Ungurean : «Dacă 7 Gär- 
găuni vor muşcă pe om, móre»;—a celor din Stupca, com. de Dumitru 
Logigan, stud. gimn. : «Gdrgdunul trăesce mai ales pe meri şi pe mă- 
lini şi-şi face cuibul său prin borţi. Iar dacă te-or muşcă 9 Gargduni, 
atunci, dic Gmenii, că mori»; — a celor din Moldova, com. Paşcani, 
dict. de Iord. Bran, pălmaș: «<Gărgăunii sunt forte veninogi. Dacă te 
muşcă 12, trebue numai decât să mori, pentru că te umfli, ca si când 
te-ar mușcă un gérpe»; — a celor din Țéra-Românéscă, com. deS. Sa păr. 
T. Balagel :» Când te-ar muşcă 9 Gargduni, mori. 


£ 


203 


nit cei arătoși şi galbeni ca aurul în schimb pentru Albi- 
nele cele mici gi prizărite (1). 

lată şi legenda, care ne arată cum şi în ce fel s'a făcut 
schimbul acesta: 

«Spun, măre, bătrânii că în vremea când a făcut Dum- 
nege téte jivinele cari mișcă pe lumea cu lumină, a făcut 
mai întâiu Albina. 

« Jiganul însă, obraznic şi lacom, cum este el până în giua 
de adi, sterpeli Albina din mâna lui Dumnegei, gicend: 

«Dă-mi-o mie, Dâmne, să mănânc şi eu cu dănciucii mel 
mierea, iar céra am s’o fac făclii să ţi-o aprind la biserică! 

« Dumnegei nu gise nimic, ci taci, dar se uită rét la Ti- 
gan şi, fiind-că nu-i plăcă obrăznicia lui, îşi puse în gând 
să-l pedepsâscă. Drept aceea se puse numai decât şi făcu 
un Gdrgaune mare şi, după ce l-a făcut, îl dete Românu.- 
lui gicend: 

«Nu! Albina asta era rânduită pentru Tigan, dar el îşi 
luă partea! 

« Românul luă Gadargadunele, mulţumi lui Dumnegeu gi apoi 
plecă. 

«Peste cât-vă timp după acâsta, Țiganul se întâlni cu Ro- 
mânul şi-l întrebă dacă Albina lui i-a adus multă miere. 

«Românul, siret, îi răspunse că Albina lui i-a umplut mai 
multe buţi cu miere, fiind că albina lui cară mierea cu dă- 
sagil, de vreme ce este mare la trup şi vîrtâsă la fire. 

«Haoleo! mâncă-ţi-aşi! — răspunse ciéra de Tigan,— cum 
vég eŭ m'am păcălit al Dracului! Albina mea nu mi-a um- 
plut nici un mosor cu miere, si dănciucii mei nici buzele 
nu şi le-ai uns cu miere! ... Haisă schimbăm cu albinele, 
Românico, gét. aga. . . mâncă-ţi-aşi. . . 

— «Ce-mi mat dai? — întrebă Românul. 

— «Co să-ţi mai dai, de? deu n'am ce!.. pote ţi-oiu face 
vre-un topor cu fierul de la mine! 

— «Bine! aga să fie! adă ştiubeiul cu albinele tale ’ncoa 


——— — 


(1) B. P. Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 749: «Poporul dice că la înce- 
put Albina a fost a Țiganilor gi 6menii aŭ făcut schimb cu dinşii, dân- 
du-le inloe nisce bdrzduni mari, cari trăesc sălbatici, şi de cari s'au bu- 
curat Tiganil, cregéndu-se câştigaţi, căci Albina e mult mai mică (Bu- 
zéu, com. Bozoriul).: 








204 


şi hal să-ți dau gi eŭ p'ale mele!—ise acuma Românul. 

-— «Hai să ti le dau, Românico, mâncâă-ţi-aşi! . . 

«Şi Tiganul se duse cu Românul la bordeiul lui și-i dete 
stupul cu albinele. | 

«Românul îl luă şi-l duse frumuşel acasă la el, şi apoi 
plecă cu Tiganul în pădure. Ajunși în pădure, îi arătă un 
copaciă mare, gros ca butia şi înalt până în slăvile cerului, 
unde își băgase maï nainte de acâsta Românul Gdrgaunele, 
şi unde se prăsiseră puedie. 

— «Uite, mé Tigane! aici sunt albinele în copaciul ăsta 
scorboros. Scorbora lui e plină de miere; ... ai miere aci 
să vë săturaţi tot némul vostru ăl ţigănesc, ba o să vă şi 
mai rémae |! 

-— «Bogdaproste, Românico, să te traésci Dumnegealea! 

«După acésta Românul plecă acasă să-şi stăpânâscă albi- 
nele frumusel; iar Tiganul își strînse tot némul lui ăl ţigă- 
nesc, luară căldări, scară lungă gi plecară la copaciul cu Gdr- 
gaunt, ca să mănânce şi să-şi umple burduhanele cu miere. 

«Ajungând acolo, puseră scara la copacii, tocmai la gaura 
pe unde intrai şi eşiai Gărgăuniă. 

«Tiganul, voinicos al dracului, cum e el din firea lui, luă 
o căldare in mână, în care să pue mierea, şi se sui pe scară 
drept sus la Gărgăuni. Cum ajunse însă acolo, un Gargaune 
tusti! înfipse ciocul in Tigan; altul iar ţuşti! își vari ciocul 
drept în nasul Ţiganului. Si apoi veni altul şi altul şi iar altul. 

«Tiganul nu mai vedeă acuma înaintea ochilor de durere 
şi de aceea începi a crdoni sus în copaciu de urlă pădurea. 

— «Hauuu! hauuu! haooleooo! m'a luat dracul! — făcea 
Tiganul în copacii. | 

«Uită şi miere şi tot şi începi să strige: 

Tine scara! 
Na căldarea! 
Iacată-mă și eu! 

«Si cum rosti cuvintele acestea buf! . . căgi tocmai din 
vârful copaciului. 

«Cât o îi zăcut Ţiganul după acâsta de 6se rupte, nu pot 
sci cu abănat, dar de miere sciti bine că s'a săturat, de n'o 
mai dice el dor-mier, cât o fi lumea şi Ardélul! 


205 


«Şi de atunci a rămas Românul cu Albinele, iar Tiganul 
cu Gărgăunii, cari până în diua de adi se numesc în gra- 
iul poporului şi Albinele ţiganului» (1). 

O altă legendă, şi anume din Banat, care asemenea ne a- 
rată cum şi în ce fel s'a făcut schimbul albinelor între Ro- 
mani şi Tigani, sună precum urméză : 

«Dice că pe când erau si 7iganii Gmeni ca Gmenii, pe 
când aveau si ei pămînturile lor, casele lor si prăsiau vite, 
se duse unul dintre dinsii într'o di în codru ca să caute prin 
scorburile copacilor Albine şi, aflând vre-un roiŭ, să-l aducă 
acasă gi să-l prăsâscă şi pe acesta. 

«Ajungând şi umblând el în colo şi în céce prin codru, cat 
timp va fi umblat, été că de la o vreme dă de un copacii 
înalt, gros şi scorburos, în care se află un stup de Albine. 
Şi după ce a dat el de copacul acela, face ce face, scóte al- 
binele dintr'însul afară, le pune într'o coşniţă și se intdérce 
apoi cu cosnifa acasă. 

«Sosit acasă, nu să-și tie ciocul, să tacă şi să-și caute de 
tr6bă! .. nu! ci începe a se lăudă întregii lumi că nimeni 
n'are albine, numai el. Si adi aga, man! aga, si poimânitot 
aga, cu cine se întâlniă, numai de albinele sale si de mierea 
lor if vorbiă. ` 

«Un prefăcut de Român, vădând că Tiganul necontenit se 
laudă cu albinele sale, ce-i trăsnesce prin cap? . . să se ducă 
şi el în codru dupa’ albine. Se scâlă deci intr’o bună dimi- 
n6ţă şi hal la drum! .. Ajuns in codru, caută si el în drépta 
şi în stânga, dar in loc de albine, dă de un copacii înalt prin- 
tre ramurile căruia se află un cuib de Bârnduzi, adecă 
Viespi de cele mari. 

— «Las’c&-s bune şi acestea !— dise Românul, văgând peste 
ce soiu ales şi bun de albine a dat. Şi apoi, ne mai putând 
căută mai departe, fiind-că începuse acuma a înseră, își 
pune pălăria pe o ureche şi se pornesce spre casă. 

«Ajungând şi intrând in sat, nu se duce drept acasă, ci 
se abate pe la Tiganul cel cu albinele şi aflându-l din în- 
timplare afară stând şi căutând cum se întorc albinele în- 
cărcate cu câră din câmp, îl dă «bund sera» şi apoi îi dice: 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Baldgel. 


206 


— «Da ce mai diregi gi ce mai faci, mě Danciule? ... Te 
laugi mereti, că numai tu ai albine, şi nime altul, nu-f aga ?... 

«Şi apoi, voind a-l înşelă, unde nu începe a se lăudă si 
a-i dice că şi el are un stup de albine, însă albinele lui nu 
sunt aşă de mici şi de prizăriîte ca ale Jiganului, ci cu mult 
mai mari si cu trupul galben ca aurul. Dar de 6re-ce albi- 
nele sale produc numai aur, de aceea el nu le ţine acasă, 
ci între ramurile unui copac înalt din pădure, unde le-a as- 
cuns, anume ca să producă maï mult aur gi să nu le pâtă 
nimeni fură. 

«Ţiganul, lacom din fire, cum sunt mai toţi Țiganii, augind 
cele ce i le spuse Românul, se puse pe lângă dinsul şi-l 
îmbiă ca să schimbe stupil păr pe păr. 

«Românul însă, prefăcut cum eră, dise că stupul lui nu 
este de schimbat, pentru că albine ca ale sale: 


Aga de frumése 
Si de arătâse 
Nu se pot află 
Ori unde-ai cătă. 


«Tiganul, végénd că Românul nu se dă pu una cu două 
înduplecat, if spuse că-i mai dă şi un galben ca adaus nu- 
mai să schimbe stupul cu al săi. 

«Românul, după multe vorbe şi prefaceri, se dă în urmă 
înduplecat, primesce galbenul de la Tigan şi apoi, spuindu-i 
in ce loc să se ducă, să caute şi să afle albinele cele galbene 
ca aurul gi mari, iea stupul acestuia în spate gi pe ici încolo 
ţi-l drumul. 

«Ţiganul, cugetând în mintea lui cea ţigănâscă că l-a în- 
celuit pe Român, începe a sări în sus de bucurie şi a jucă 
ca un nebun prin curte. Intră apoi în casă şi spune pur- 
deilor si horhunei lor cum a înceluit pe Român. 

«După acésta se iea cu horhuna şi cu purdeii săi, cari până 
atuncia stătuse cu gurile căscate, ascultând ceea ce le spuse 
dada, şi se duc cu toţii în codru după stupul cel cu albinele 
de aur. 

«Ajungând în codru si dând de copacul, unde le spuse 
Românul că se află stupul, când văgură cuibul cel de Bar- 


207 


nauzi, să fi prins pe Dumnedeu de un picior şi nu s'ar fi 
bucurat asa de tare. 

«Dar cum să scobére ef acuma stupul, după ce acesta nu 
eră jos ca să-l pótă lesne luă şi duce acasă, ci sus, maf la 
jumătatea copacului ? 

«Stau ei ce stati pe gânduri şi apoi, după multe planuri 
şi sfaturi, încep a se acățără unul după altul pe copac, şi 
anume : întâiu dada, apoi horhuna, şi după diînşii purdeii 
pe rând. 

“Însă n'a apucat bine Tiganul a ajunge la cuibul Bâr- 
nduzilor, şi iată că aceştia prind de veste că cine-vă se a- 
propie, încep a egi din cuib şi a năvăli asupra lui, a hor- 
hunei şi a purdeilor, şi unde nu mi ţi-i impung si înţâpă 
ca şi cu nisce fepe de fer. 

«Purdeii rabdă cât rabdă intepéturile Pârnduzilor, iar de 
la o vreme ne mai putându-le suferi şi întţunecându-li-se ve- 
derile, daŭ să plece în jos. Dar în graba lor plecară unul 
peste altul: 


Tot de-a hupa 
Și de-a ţupa; 

Iar când ajunseră jos, 

Toţi erau culcati pe spate 

Și cu gurile căscate, 
Cu ochii bolditi 
Și cu dinţii ranjiti. 

«Numai dada cel bătrân, care căduse mai pe urmă aprâpe 
de rădăcina copacului: 


Nu sciii ce-a făcut 
Și cum a cădut, 

Că el n'a murit, 

Ci numai s'a ametit. 


«De aceea, când s'a trezit din ametéla ce-l cuprinsese si 
végu pe toţi purdeii săi trântiţi la pămînt alăturea cu muma 
lor, cu gurile căscate si cu dinţii rânjiţi, prinse a le trage 
câte un pumn peste fălci şi a le gice: 


Voi rideţi de-abinele 
Că mé 'mpunse-albinele, 


208 


Iar eu eră mai să mor 
De 'mpunsăturile lor! 


«Şi de atunci, de când şi-a schimbat Tiganul stupul séu 
de albine pe albinele Românului, Tiganii nu mai au albine, 
ci albinele lor sunt Viespile cele mari, adică Bârnduzii» (1). 

Însă Bârnduzii nu produc miere ca albinele. De aceea şi 
Tiganil, védéudu-se inselati, ori de câte ori aŭ avut mai pe 
urmă trebuinţă de miere s'au dus la Români să cersésca. 
Dar îndesându-li-se prea tare cersirea, deveniră de la un timp 
nesuferiţi, si din causa acésta și legenda de maï sus îşi 
schimbă cu timpul forma, prefăcându-se în păcălitură și ca 
atare r&spândindu-se apoi in téte părţile locuite de Români. 

lată şi păcălitura din cestiune : 

«Un ţigan merse odată la un Român, care-i eră cumétru, 
şi începu a se lăudă, că are un stup aga de frumos, cum 
n’a mai avut nimeni altul. 

«Românul, care sciă de mai înainte, cât cumpenesc cuvin- 
tele ţiganului, voind a-l vindecă de bóla lăudăroşiei, dise: - 

— «Eu încă am un stup în pădure, dar cu mult mai mare 
şi mai gros, de cum spui că e al d-tale, şi cu albine cu mult 
mai agere si mai frumése... Albinele d-tale sunt prizărite 
şi hâde, pentru că-s mititele si negre ca tăciunele, pe când 
ale mele sunt mari şi galbene ca aurul, de numai de-a dra- 
gul să cauţi la dinsele. 

«Tiganul, augind acestea şi voind a înşelă pe cumétru- 
séu, îl rugă să schimbe acesta stupul cu al său. 

«Românul dintâiă a început a se codi şi a se preface că 
nu voesce, dar după aceea se învoi şi se duse cu figanul 
în pădure ca să-i arate stupul. Ajungând ei la un ciung 
mare şi scorburos, în care se aflau o mulţime de Gargauni, 
dise Românul: 

— «lacă, cumetre! acesta este stupul met! 

«Figanul, vădând Gargdunit că sunt aga de încălaţi, gal- 
beni si frumoşi, nu sciă ce să mai facă de bucurie. Si cum 
ii v&gă, nu mai aşteptă mult, ci se intérse de grabă acasă 
si luând o căldare mare, o scară, o secure şi pe un copil 


—— 


(1) Com. de d-l Ios. Olariu. 


209 


mic cu sine, ca acesta să lingă gura borţii dela copac după 
ce va sc6te mierea şi albinele din scorbură, se porni iarăşi 
tot într'o fugă spre pădure. 

«Cum ajunse, r&zimă scara de copac şi suindu-se pe dinsa 
a început a curmă cu securea jur împrejurul borţii. 

«Copilul său, anume Lingau, încă s'a suit după dinsul pe 
scară ca, după ce va scâte tatăl săi albinele si mierea din 
bortă, să-l bage pe dinsul înăuntru ca să lingă rămăşiţele. 

«Ciocârtind Tiganul în ciung, tot eşiă câte un Gargaun 
şi-l mușcă. El dicea : | 


Fugi muscă la Dumnedei, 
Să nu-ţi dic ce-vă de r&ă! 


«În urmă însă, zădărind el prea mult pre Gdrgduni, eşiră 
o mulţime de aceştia şi-l muşcară cumplit. 

«Ţiganul, végénd că s'a trecut de şagă si ne mal putând 
răbdă de durere şi usturime, a început a strigă: 


Sai Lingăŭ, 
Să sar și eu! 
Na căldarea... 
Comândarea 
Nănașului tăă! 

«Şi cum rosti cuvintele acestea, asvarli căldarea în capul 
lui Lingăui, care se ameţi si pică ca un broscoit la pămînt, 
trecându-i tot dorul de a mai linge miere, iar tatâl său o 
tuli la fugă si nu se opri până acasă. 

<Ast-fel s'a desbărat, prin schimbarea stupilor, Românul 
de Tigan!» (1) 

O variantă din Transilvania a acestei păcălituri sună 
precum urméza: 

«Un ţigan se duse cu naşul sét în pădure ca să caute 
stupi sai, cum se dice, la bercuit. Ajungând în pădure, ei 
se despărţiră unul de altul, şi unul începi a căută într'o 
parte, iar cel-lalt în altă parte. Nu trecă mult şi TJiganul 
găsi un stup frumos de albine, pe când nașul —care, am 
uitat să vă spuiii, eră un hoţ de Român—nu găsi alt ce-va 
decât numai un cuib de Viespz. 


(1) Audită de la un Român din Udesci, distr. Sucevei. 
Marian, Insectele. 14 


210 


«Tiganul, cum dete de stup, îndată si strigă pe naşul său, 
să vie şi să vagă ce a găsit. 

— «Vedi, naşule! — grăi el plin de bucurie, — cât de no- 
rocos sunt eŭ la stupi! De abiă ne despărţirăm unul de altul, 
şi ţup! stupul înaintea mea. 

— «Aï şi tu un pic de noroc, nu-i vorbă — réspunse hoţul 
de Român, — dar tot sunt eŭ cu mult mai norocos decât tine. 
Eu, finule, am găsit un stup, care plătesce o ţâră întrâgă. 

— «Cum aga? — întrebă Ţiganul plin de mirare. 

—- «Aga, că în stupul mei sunt albine cu totului tot de 
aur, cu mult mai mari ca ale tale, 


Și frumușele 
Si sprintenele, 
De-ţi fug ochii după ele. 


<Tiganul la început nu prea vrea să créda, dar după ce 
nașul îl duse la copaciul, unde erau Viesp2?, şi vědù că în 
adevăr albinele nașului sunt mai mari gi frumâse, îl rugă 
să faci schimb unul cu altul. 

«Românul la început se fact că se împotrivesce, şi numai 
uupă ce cioroiul îl rugă mai de multe ori şi-i făgădui că-i va 
da şi ce-vă pe de-asupra, se făcu că se învoesce si vorbi 
ast-fel : 

— «Fiind-că mi-esti fin, haida-de, mě invoesc să-ţi las stu- 
pul meu pentru al téu!... Numai să fii cu ochii în patru, 
când vei voi să bagi albinele cele de aur în coşniţă, căci 
dacă nu-i umblă cu frumuselul, se pot speriă şi poţi rémané 
de pagubă. 

— «Dar cum să fac, Românico, să nu se sperie drăguţele 
dadei și să nu mă lase cu buzele drâmboiate? 

— «lată cum: să te sui incetinel pe copacii în sus până 
la ele, să bagi frumuşel mâna în scorbura din care vedică 
es, şi să le dici cu binişorul să poftéscd afară. Eŭ voit ré- 
mané pe aicia, şi când îmi vei spune că au egit tote, iti 
voii da coşniţa ca să le bagi în ea. 

— «Bine, alduâscă-te Dumnegei, naşule; tocmai asa voii 
face !... 

«Si îndată Faraonul se şi apucă să se sue în copacii. 
Copaciul însă nu aveă ramuri până mai aprâpe de vârf. 


211 


Tiganul végénd că merge cam grei cu suitul, o tuli în grabă 
către bordeiul sěŭň şi nu peste mult se întârse cu o scară, 
nu e vorbă, şi mai cu cue şi mai fără cue, dar tocmai bună 
ca să se urce până aprâpe de scorbura in care se aflat 
Viespii. 

«După ce finul ajunse la Viespř şi se apucă de cracă, hoţul 
de naş pune mâna pe scară şi o trage lao parte, dicând că 
albinele cele de aur se pot speriă de ea şi nu vor voi să 
6să afară. 

«Tiganul se propti, cum putt el mai bine, de craca de- 
asupra Viespilor şi apoi băgă mâna în scorbură, ca să-și 
scâţă comoéra. El începă a le cântă albinelor, cum scià el 
mai frumusel si mai drăgălaș: 


Suifi în sus la moșu, 
Că vě astépta coșu; 
Vai, $i ce coș aurit, 
Cu aramă ’mpodobit! 
Suiti la Dumnedei 
Să nu vă dic de rěŭ! 


De abiă isprăvi însă Faraonul cântecul, şi unde nu mi 
se scormoniră Viespri cu toţii şi eşind din scorbură, înce- 
pură să-l înţepe, de-l ustură şi inima din el. 

<Tiganul răbdă, cât răbdă, până când în sfârşit vădend că 
gluma se îÎngróşă prea tare, începu să strige pe naşul din 
r&sputeri: 


Pune, nașule, scara, 
Vedé-ti-asi îngroparea, 
Manca-ti-asi comândarea, 
Că m’omor “albinele, 
Uită-mi-te-ar binele! 


«Da naşul al dracului!... Se depărtase cât colo de copaciă 
şi se făceă că n'aude. 

«Atunci bietul Tigan, văgând că n'are in cotroi, îşi luă 
inima în dinţi şi se lăsă jos din copaciii, deşi de la scorbură 
până jos o fi fost aşă vre-o trei stânjeni şi mai bine. 


212 


Husdup, | 
Fire-ar al dracului stup!» (1) 


Gărgăunul, după cum am amintit şi mai sus, e un viespe 
forte neastimpérat, îndrăsneţ, lacom, răpitor, r&utăcios şi pe- 
riculos. De aceea figureză el férte adese-ori în vorba de 
tâte gilele a Românilor din cele mai multe părţi ca un pro- 
totip de îndrăsnâlă, lăcomie gi réutate. 

Aga când cine-va cere de la altul o desdaunare prea mare 
pentru un 6re-şi care lucru de nimica, se dice: 


Mé! nu fi Gărgăun, ce-mi ceri atâta! 
sau : 
Vrei să iei și pielea de pe mine, ca un Gărgăun? 


Iar când are cine-vă mulţi copii, cari sunt din cale afară 
réi şi mâncăcioşi, se dice: 


N. are o mulţime de Gărgăuni, cari îi fac viéta amară (2). 


Când e un sgomot de vorbe multe; când un concert e prost 
executat, dar mai cu s6mă când preoţii si cântăreții bise- 
ricesci, cari n'ai nici o sciinţă musicală, urlă prin biserici, 
aga cum se pricep, se dice ca: 

Urlă ca Gărgăunii. 
Când voesce cine và să îndegeteze primăvara dice: 


Când o începe a bâzâi Gargaunil (3). 


Când cine-vă începe a nu şi mai ved de treburi şi a 
umblă fără rost, se gice că: 


L-au intrat Gărgăuni în cap, 


Are Gărgăuni în cap, 


sau: 


(1) Sandu Pungă-golă, Din traista lui Mog Stoica, Braşov 1890, p. 
62—65. 

(2) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc, şi com. de P. 
Scripcariu. 

(3) Dat. Rom. din Téra-Romanésca, com. de S. Sa par. T. Bălăşel. 


213 


E cu Gărgăuni în cap, 
ori : 
Umblă tot cu Gărgăuni în cap (1). 


Gargaunt ati însă mai ales tinerii şi tinerele, cari sunt 
amorezafi cam fără voia celor în drept. Ba Gdrgduni se 
dice că aŭ şi bătrânii, cari — cum spune un poet, — după 
secoli de amortire vor să fie tineri (2). 

Omenilor cari sunt capricioşi saŭ tonatici, cari umblă le- 
la, precum şi celor ce se ocupă mai mult cu lucrături de 
nimica, li se gice asemenea că: 


Umblă cu Gărgăuni în cap (3). 


Tot aşă se dice şi celor ce sunt cuprinsi de gânduri rele, 
saŭ cari vreau să facă cui-vă vre-o daună sau neplăcere, în- 
demnafti fiind la acésta de către alţii mai ajunşi de cap, mai 
sireti şi mai vicleni decât dînşii (4). 

Însă precum sunt unii, cari bagă sai vâră altora Gdrga- 
uni în cap, tot asa sunt şi alţii cari nu numai se falesc că 
le-or scâte Gărgăunii din cap, ci tot odată îi şi scot. 

De aici apoi şi locuţiunile ameninţătâre: 


I-oiŭ scutura eu Gărgăunii din ureche! (5) 


sai: 


(1) În Bucovina şi la I. A. Zanne, Proverbele Românilor, vol. I, p. 
479 ;— Th. D. Speranţia, Vorba de acasă. publ. in Revista nouă, an. V, 
Bucuresti 1893, p. 428; — S. Mihăilescu, Proverbe şi gicétori, publ. în Se- 
detorea, cit, p. 219; — Laurian şi Massim, (7lossariu, p. 259: «Gărgăun 
s. m. Crabro ; insect, muscă mare, Bondariiz ; metaforice : acest om are 
mari gărgăuni în cap; nu-i poți scdte gărgăunii din cap; vedi şi 
Găun în Dictionarit.> 

(2) Th. D. Speranţia, loc. cit. 

(3) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de Iord. Bran. 

(4) I. Pop-Reteganul, Minte de muere, şi pace! publ. în Noua Revistă 
romană, cit, p. 143: «Fiu-so Niculae numai rar abăteă pe la ea, şiatunci 
nu şedeă mult că Pavel filerul le băgase Gdrgduni în cap, că de aceea 
abate Niculae pe la ei, ca să-i facă parte din moșie, dar nu i se cade, 
că moșia a fost numai a lelei Ana, deci se cădeă s'o lase tâtă fetei, că 
aşă dic legile ţării, ce-i al tatălui să fie al feciorilor, şi ce-i al mamei 
să fie al fetelor.» 

(5) I. A. Zanne, Proverbele Românilor, vol. I, p. 480. 


214 


I-ocii scâte ei Gărgăunii din cap! (1) 
sau: 
Lasă-l pe mine, că-i scot eŭ Gărgăunii din cap! 


Iar după ce î-azi scos Gărgăunii din cap, adecă după ce 
l-a abătut de la fapta cea rea ce aveă de gând să o facă, 
orl de pe calea cea rătăcită pe care apucase: 


Dă-i pace, că i-am scos Gargaunii din cap! 
sau: 
Lasă-l acum in pace, că i-am scos ei Gărgăunii din cap! 


În fine Românii din Bucovina precum gi cel din Tran- 
silvania numesc pre Tigani pentru prea marea lor îndrăs- 
n6lă cu care umblă la cergit: Gârgăuni, fem. Gârgăună (2), 
iar cel din Banat numesc Bârnâuzi pre 6menil cei nătăn- 
toci, cari umblă de capul lor şi caută să facă tot lucruri 
rele (3). 

Cu t6te însă că Gdrgdunul e asa de rěŭ şi de periculos, 
după cum s'a védut din cele ce s'au amintit până aicia 
despre dinsul, totuşi Românii se folosesc, dacă nu de alta, 
măcar de cuibul s&u, pre care îl numesc, ca gi pre cel de 
viespe, Viespariu şi Gespariu sau Gespariu mare, şi pre care 
îl intrebuintéz4 la felurite rane, mai ales însă la tăieturi, la 
beșica cea rea şi la per. 

Asa cei ce voesc să vindece ¢diefurile saŭ alte rane cu 


(1) I. Creangă, Amintiri, p. 79: «De séi-deci și mai bine de ani, de 
când slujesc preoţia, voi aveţi să mă învăţaţi tipicul. pui de năpârcă ce 
sunteţi ! Ia stati colea să vě scot et Gărgăunii din cap!... Şi svrrr, cu 
pravila cea mare după călugăr.» 

(2) Domeţii Dogariă, op. cit., p. 5: «Mog Toma Badiceanu eră veselia 
Românilor si spaima Țiganilor, căci dinsul, ori şi unde îi întâlniă pe 
Tigani, se atingeă îndată de dingii, batjocorindu-i si poreclindu-i cu tot 
felul de pondse, ca d. e. Faraon, Barzaon, balaur, cioroii, pifigoit, ci- 
ripoiii, babă necurată, şi câte si mai câte altele, din care causă sérmanii 
Ţigani, când îl zăriau, îl ocoliau de departe.» 

(3) Com. de d-l Aurel Iana. 


215 


dinsul, îl usucă bine si apol, sfărâmându-l si pulverisându-l, 

îl pun amestecat cu apă pe tăieturi sai alte rane (1). 
Pentru cel ce aŭ bégica cea rea se mâie în uncropel (apă 

călduţă) şi apoi se lipesce pe băzică, anume ca acâsta să nu 

se infrupte, udecă să nu se facă maf rea. Bégica, în urma 

acâsta, dacă nu a apucat a se face t6tă, se întârce şi se vindecă. 
Tot aşă se face şi cu perul (2). 


(1) Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, dict. de Tanase Gheţăă. 
(2) Dat. Rom. din Galanesci, dict. de Iléna Carstean. 


VIESPELE. 


(Vespa vulgaris L.) 





Românii din Bucovina cunosc mai multe specii de insecte 
sub numirea de Viespe sai Gespe, Zespe şi meee pl. Viespi, 
Gespi, Gesper şi Zespci. 

Unii dintre aceşti Viespi sunt mai mari, iar alţii mai mici. 
Cei mai mari se numesc în genere Viespi, iar cei mai mică 
Viespişori, Viespugori, Gespigori, Gespuşori, Zespigori, şi 
Zéspeigori, sing. Viespișor, Viespușor, Gespișor, Gespuşor, 
Zespişor şi Zespcişor. 

Noi, în şirele următâre, vom vorbi numai despre cei ce 
se tin de familia Viespelut comun. 

lar viespii, cunoscuţi Românilor după nume, cari se ţin 
de acâstă familie, sunt: | 

Viespoiul (1), fem. Viespdica (2) sau Gdrgaunul, lat. Vespa 
Crabro L. 

Viespele, fem. Viespea pl. artic. Viespii, fem. Viespile, numit 
în Bucovina încă şi Viespa, Giasp, fem. Giaspă (3), Gespe, pl. 


(1) Dat. Rom. din Tereblecea, com. de Paul Scripcarii; — I. Slavici, 
Băiat sărac, poveste publ. în Convorbiri literare, an. XV, Iaşi 1882, 
p. 465: «Când era să 6să din codru de al şâsele, trecând pe lângă un 
pării cu apă limpede, el vădă un Viespoiù baténdu-se în valurile apei 
si i se făcu milă de biata gânganie. El luă dar o creangă uscată şi o 
țină cu un capăt în dreptul Viespoiului, ca să se pună pe ea și să se 
ridice pe aripi. Viespoiul ăsta eră chiar matca viespilor din codri aceia.» 

(2) Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, Bucuresci 1900, p. 591. 

(3) Dat. Rom. din Carapciu, dict. de Vas. Càrciŭ. 


217 


Gespi, Gespci şi Geschi, fem. Gespă (1), Zespe si Zespe, pl. 
Zespi, Zespci, Zeschi şi Zespi, Zespci gi Zeschi (2); Viespe 
de casă, Viespe de câmp şi Viespe de pămînt (3); în Mol- 
dova: Viespe şi Zespe, pl. Zeschi (4); în Téra-Romanésca: 
Viespe de gen. fem. (5); în Banat: Viespe, Vepsă (6) şi Ba- 
zoniu (7); în Biharia: Furigor (8); la Românii din Meglenia: 
Giaspi ; iar la cei din Macedonia: Viaspe (9), lat. Vespa vul- 
garis L. şi: 

Viespele de pădure (10), lat. Vespa silvestris Scop. sai Vespa 
holsatica F. 

De 6re-ce însă despre Viespoiu sau Gdrgdun am vorbit 
dejă în articolul premergător, de aceea îl vom trece aicea 
cu vederea și vom vorbi numai despre cele-lalte două specii 
amintite în sirele de maï sus. 

Viespele sau Viespea, care e ce-va mai lungăreţ şi mai 
subțire decât o Albind, îşi face cuibul sét, numit pretutin- 
deni, in téte ţările locuite de Români, şi Viespariu saă Ges- 
pariu (11), Viesparifa sat Ghesparija (12), dintr'o materie 


(1) Dat. Rom. din Liteni, distr. Sucevei; —a celor din Vicovul-de-jos, 
dict. de Toader Parcea; —a celor din Budeniţ, dict. de Mariora Dutcă.-— 
Cuv. Viespe de gen. fem. se întrebuinţeză mai cu séma la ţ6ră, iar la 
munte se întrebuinţeză mai mult numai cel de gen. masc. 

(2) Dat. Rom. din Galanesci, dict. de G. Carstean; — a celor din Bu- 
denif, dict. de Mar. Dutca. 

(3) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul;— a celor din 
Oprişeni, dict. de Iacob Popovici; — a celor din Putna, dict. de Ioan Pus- 
drea ; — si a celor din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan. 

(4) Dat. Rom. din Bogdănesci, jud. Suceva, dict. de Nic. Const. Carp: 
«Zeschii sunt ca albinele de mari.» 

(5) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(6) Com. de d-l Ios. Olariă. 

(7) Dict. de d-l Vasile Loichiţă, stud. teol. la facultatea teol. din Cernăuţi. 

(8) Com. de d-l El. Pop. 

(9) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(10) Dict. de I. Pusdrea si Iac Popovici. 

(11) Dat. Rom. din Bucovina şi a celor din Moldova, com. Paşcani, 
dict. de Iord. Bran; — a celor din Banat, com. Jebel, comitat. Timiş, 
dict. de d-l Vas. Loichiţă ; — vedi şi Dr. N. Leon, Zoologia medicală, 
p. 14; — Laurian şi Massim, Dic}., t. II, p. 1.577: — D. Ananescu, Zoo- 
logia, p. 225. 

(12) Rădulescu-Codin, O semă de eee din Muscel, Campulung 
1901, p. 33. 


218 


subțire și uscăci6să asemenea hârtiei pe sub streşinele gi prin 
podurile caselor, din care causă se numesce el apoi si Viespe 
de casă, precum gi prin grădini şi câmpii, şi anume în aceste 
din urmă în pămînt, din care causă se numesce el apoi şi 
Viespe de câmp sau Viespe de pământ (1). 

Viespele de pădure, care e ce-vă mai negricios decât cel 
de casă, îşi face cuibul său în forma unui oŭ de găină sai 
a unui měr printre crengile arborilor şi ale tufarilor sai si 
numai de-asupra pămîntului întărit de vre-un obiect Greşi-care. 

lar de când şi din care causă igi fac aceste specii de 
viespi cuibul lor dintr'o materie subţire si uscăci6să, aseme- 
nea hârtiei, ne-o spune urmatérea legendă din 7era-Romă- 
nésca : 

«După ce bunul Dumnegei a făcut pămîntul cu téte er- 
burile şi copacii după el, a făcut apoi şi tot felul de dobi- 
tâce, de jigănii, jivini şi t6te felurile de gângănii, cari mişcă 
pe fata de pămînt. 

«După ce a isprăvit de făcut pămîntul cu téte erburile si 
copacii, cu apele şi cu tâte ce mişcă pe el şi sbóră în văz- 
duh, cu pescii şi jivinile, ce în6tă în apă; după ce a ispră- 
vit cerul cu sdrele, luna gi stelele, apoi s'a aşezat pe un 
scaun şi a dat porâncă, ca t6te făpturile sale: dobitoc mare 
ori mic, jivină, pasere, pesce şi gânganie, copacii şi erburi, 
şi téte, t6te, câte sunt în lume, să vie la scaunul séu, ca să 
le blagoslovâscă gi să le dea oranda fie-care ce are să facă 
în lume. 

«Fie-care veni, aducând bunului Dumnegei câte un dar 
după puterea sa, si Dumnedett după apucătura fie-căruia il 
rânduiă. 

«Oia aduse lână şi lapte, şi Dumnegzii o blagoslovi să 
îmbrace casa Rumânului cu lâna ef, iar cu laptele să sature 
copilaşii; Albina aduse în dar lui Dumnegei miere dulce 
şi céră cu miros de flori, şi Dumnegei o blagoslovi ca cu 
mierea ei să îndulcâscă masa omului, iar cu céra să lumi- 
neze bisericile la sf. slujbă. Si asa că tâtă făptura luă 
blagoslovenie după strădania ei. 

«Veni şi rândul Viespei. 


(1) Dict. de G. Onciul. 


219 


« Viespea, din firea ef leneșă și învățată să trăâscă may 
mult din furtişaguri, pe unde péte, ce eră să aducă ca dar 
lui Dumnegei? Dar şi cu mânile góle iar cum să vie îna- 
intea scaunului celui prea înălțat? Luă din fugă şi ea un 
peticel de hârtie de mucava şi veni la Dumnegei. 

«Dumnegei pricepu îndată siretenia Viespez si cât e de 
leneșă şi de aceea o blestemâ ca t6t& munca eï să se pre- 
facă în petice de mucava şi ea să se ardnésca numai din 
furat. Locuinţa ei să fie mai mult prin podurile afumate 
ale 6menilor gi toţi să-i strice cuibul ei. 

«Si de atunci şi până în diua de adi aga a gi rămas: că- 
suicile ei sunt făcute par'că din mucavă şi şed atârnate 
prin podurile caselor, par c'ar fi într'adins puse la afumat. 
Iar arana ei este mai mult din furat de unde pâte, şi mă- 
nâncă orl-ce găsesce, până şi mortăciuni, şi toţi îi strică 
cuibul ef». (1) 

Toţi Viespii, despre cari ne-a fost până aici vorba, sunt 
forte réi şi mal cu s6mă când sunt zădăriţi. Atunci nu se 
lasă în ruptul capului, până ce nu mușcă pe cel ce i-a ză- 
dărit. 

Causa însă de când şi de ce anume sunt ei asa de răi, 
ne-o arată urm&térea legendă din Transilvania, com. Fă- 
răgău, care ne spune tot odată gi de la cine li se trage 5; 
originea : 

«Se dice că o strănepâtă de a lui Cain ar fi avut mai 
mulţi copii, cari de cari mai răi, mai neintelegétor! şi mai 
neascultători. Când cine-va îi mână după un lucru, ei adu- 
ceai în batjocură altul, aga cât nu eră modru ca omul să 
se pótă folosi de ei. 

«Mama lor, care nu eră alta decât o pajură învăpăiată 
gi rSutăci6să, diua și n6ptea nu făceă alt ce-vă, decât că 
blestemă, suduiă şi băteă, de-ţi eră mal mare scârba când 
o vedeai. 

«Copilul cel mai mic, care eră pârjol, pârjol de blestemat 
gi neastimpérat, aflând odată pe mama sa în dușuri rele, 
s'a luat la cârtă cu dinsa, de sună nu un sat, fără un cap 





(1) Com. de S. Sa păr. T. Balasel. 


220 


de ţâră, de-ţi eră mai mare grâza să-l asculţi. Mai pe urmă 
ajunseră chiar şi la păruélă. 

«Mama însă, voinică cum eră, nu se prea lăsă. La urmă 
însă, muşcând-o băiatul de gât, i-a supt tot sângele, până 
când a murit. 

«Mama, trăgând de morte, l-a blestemat ca ném din némul 
lui nimic să nu se al6gă, si viţă de viţă dea lui să umple 
lumea, dar între 6meni să nu aibă loc, fără numai in bor- 
tile lemnelor găunóse (scorburése). Din om, ce e, ném din 
ném de al lui să se prefacă in musce cu ghimpi veninoşi, 
iar sângele ei numai în venin să se prefacă în trupul lui 
şi al urmaşilor lui. 

«El, augind blestemul mamei sale, a alergat in spre codru, 
si pe cât alergă mai tare si mai repede, pe atâta i se păreà 
că se face mai uşor si mai mic, până ce în urmă sa trezit 
într'o diminé{a întrun Bunzar cu trupul galben, căruia 
Gmenii if dic Viespe» (1). 

Şi de Gre-ce Viespii sunt aga de răi, de aceea cel ce vo- 
esce ca să nu fie mușcat, trebue să se feréscă de dinsil. 

E adevărat că mușcătura lor nu produce o umflătură asa 
de mare ca cea de Albina, ci numai un fel de pată ca un 
ban de mare şi roşiatică. Dar pentru aceea, fiind f6rte ve- 
nin6să, nu numai că ustură grozav de tare, ci e în acelaşi 
timp si forte pericul6să. 

Drept aceea cel ce a fost muşcat de vre-un Viespe, voind 
a se vindecă, trebue numai decât, nemijlocit după ce a fost 
mușcat, să stupéscé în palmă si să se frece cu stupit de 
acesta pe locul muşcat (2), saă să puie pe dinsul o bucăţică 
de fier, şi atunci usturimea îndată incetéz4, umflătura se des- 
umilă şi muşcătura se vindecă (3). 

O sâmă de Românce însă, mai ales din Transilvania, 
rostesc în acelaşi timp încă şi următârea descântecă, cum 
dic ele: 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(2) Dat. Rom. din Oprişeni, dict. de Iac. Popovici. 
(3) Dat. Rom. din Tereblecea, com. de P. Scripcarit. 


221 


Viespe râu, Ca céta, 
Nătărěŭ, Ca negura. 
Viespe blestemat Iată vin 


Si ne-astimpérat, 
AI venit 

Si-al găsit 

Pe N. N. numit. 
Cu acu tét 

L-ai împuns, 
L-ai străpuns, 
De sânge-o curs. 
Şi l-ai intepat, 
De sânge-o dat, 
Fire-ai blestemat. 
Viespe râu, 
Meri pe parau, 
Du-ţi nému téu, 


Cu piele din pielea ta, 
Cu dar de la Precista; 
Cu sânge din sângele tău, 
Cu dar de la Dumnedei, 
Ca să te scot 

Din ăst loc 

Cu soroc 

Pentru tine fără noroc. 
Fugi viespe veninos 

Si anevoios, 

Și primejdios, 

Că de nu-i vrea 

De te-oiu apucă, 

Vai de pielea ta! 


= A A 


Că eşti din ném réu, Fugi de tot 

Ca esti veninos Cu venin cu tot. 

Si primejdios. Scutură-te de venin 
Perire-ai ca fumu, Și lasă sănătos deplin 
Ca colbu, Pe N. N. Amin! 


Descântăt6rea saă descântătorul, în timp ce rostesce aces- 
te cuvinte, ţine un viespe mort într'o motoșcă, în care are 
un vârf de cuţit scos pe jumătate afară, cu care apasă me- 
re până dice descdnteca de nouă ori, apoi unge rana cu 
scuipat şi, aruncând viespele gi cuțitul în apă, dice: 


Pe când le-a căută, à 
Atunci să maï aibi bóla asta (1). 


Ce se atinge de viespariu, apoi acesta servesce Români. 
lor parte ca léc spre vindecarea mai multor bóle, precum 
a durerii de urechi, a orbalțului, bubdielor órbe, a bóleř celei 
rele (epilepsia), a speriatului, a brâncei, si parte spre fa- 
cerea căfelanilor(2) ca să fie răi, precum şi spre cundéscerea 
ernii viitére. 





(1) Dat. Rom. din Chiraleş, com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(2) Căfelan, căţel de vre-o câte-vă luni. 


222 


Aga cel ce are durere de urechi, caută un viespariii de 
aceștia gi aprindându-l se afumă cu dinsul la urechi (1). 

Pentru orbalj se iea un cuib de viespe, se amestecă cu hog- 
tine de faguri de albină, se fierb bine la un loc, şi apoi, 
scurgéndu-se, se spală cu apa ce a rămas pe locul orbălcit(2). 

Pentru bubdiele 6rbe se ieati frunziş6re de viesparii, se 
mie in apă călduţă şi apoi se pun pe bubdie. Făcându-se 
acésta, buboiul în scurt timp se sparge, se scurge şi se vin- 
decă (3). 

Pentru bóla cea rea se iea un viespariă, se fierbe şi apa 
în care s'a fiert se dă celui bolnav de băut (4). 

Pentru speriat se afumă cu cuib de zespci, mai ales copiii, 
şi anume Sâmbătă séra si Duminecă séra, când e lună veche(5). 

Pentru brdnca se fierb câsuicile de viespi sau câșițile (6) 
Lunia în apă, şi apa în care s'au fiert se dă apoi celui bolnav 
de brâncă, de se spală cu dinsa pe cap. Aga se face acésta 
în trei luni de-a rândul (7). 

Cel mal bine e însă când cel ce află vre-un viespariu, îl 
risipesce şi nimicesce, căci atunci se risipesc şi téte réuta- 
tile dimpreună cu dinsul (8). 

Cel ce voesce să aibă câni rěí pe lângă casa sa, caută 
un viespar, îl dumică mărunţel şi apoi, punându-l in mân- 
care, îl dă dimpreună cu acésta căţeilor sau căţelanilor de 
mâncat, dicénd: 

«Cum e zespea de iute şi de nesuferită, aga să fii gi tu 
de iute şi de nesuferit. Si, afară de mine şi de cei de casă, 
pre altul nimeni să nu-l suferi! 


-n 


(1) Dat. Rom. din Putna, dict. de I. Pusdrea;—a celor din Moldova, 
com. Pașcani, dict. de Iord. Bran. 

(2) Dat. Rom. din Udesci, com. de Darie Cosmiuc. 

(3) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi. 

(4) Dr. N. Leon, op. cit., p. 14. 

(5) Dat. Rom. din Galanesci, dict. de G. Carstean ;—tot de acolo, dict. 
de G. Galan: «Cuibul de zespe se intrebuintéz4 la afumat de speriat 
şi pentru umflături. 

(6) Com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel: «Căsuicile viespilor în graiul po- 
pular se numesc și Cdgifi.» 

(7) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(8) Dr. N. Leon, op. cit., p. 14. 


223 


Căţelul, ce a mâncat o ast-fel de mâncare, se dice că se face 
r&u ca un viespe (1). 

Dacă află cine-vă vre-un. viespar în sterina (2) secării si 
voesce să scie cum va fi 6rna viitâre, atunci măsóră înăl- 
timea lui de la pămînt, şi dacă acâsta e până la genunchi 
de sus sai şi mai sus, atunci se crede si se dice că atâta de 
sus, adecă gros, sai de înalt va fi si ométul în 6rna viitére. 

Tot aga fac o s6mă de Români şi atunci când găsesc vre- 
un cuib de zespi asupra tâmnei în pămînt; scobesc în lă- 
untru gi caută cât de adânc e făcut cuibul în pămînt. Si dacă 
e tare adâncit în pămînt, atunci se crede si se dice nu nu- 
mai că va fi mult omét, ci tot odată că si 6rnă va fi frigu- 
rOsă. Iară dacă nu-i tare adânc făcut cuibul, atunci se crede 
Şi se dice că 6rna nu va fi frigurâsă, ci mai mult molosag 
decât ger (3). 

Mat departe se dice că dacă Viespile îşi fac cuiburile lor 
adânc în pămînt, atunci nu numai că va veni 6rna de grabă 
şi va dură lung timp, ci va fi tot odată si mare ger. lar dacă 
îşi fac cuiburile pe de-asupra pămîntului, atunci se crede 
contrariul (4). | 

Alţii iarăși dic că atunci când îşi fac Viespii cuib în pă- 
mint, are să fie 6rna uşoră, iar când işi fac cuibul prin fagi, 
prin bradi sau prin alti arbori înalţi, atunci are să fie érna 


grea (5). 


— 


(1) Dat. şi cred Rom. din Vicovul-de-sus, com. de d-l Ioan Nistor, 
cant. bis;—a celor din Igesci, dict. de Ioan Danilescu: «Daca se va luă 
un cuib de Zespe, pl. zesptct si se va du unui căţelan (căţel) de mâncat, 
se dice că cățelul acela va fi râu ca un zespe“;—a celor din Budenit, 
dict. de Mar. Dutcă: «Dacă se dă un cuib de gespe, şi mai ales cand se 
află intr’insul multi cdfez de gespi, amestecat cu chiperiu, unui cate} 
de mâncat, atunci cățelul respectiv se face f6rte r&u.» 

(2) Sub cuv. sterind înţeleg o séma de Români din Bucovina, precum 
bună 6ra cei din Vicovul-de-sus, paiele de secară sait de grâu, cari ré- 
man în pămînt, după ce s'a secerat deja secara saa grâul.» 

(3) Dat. şi cred ltom. din Vicovul-de-sus, com. de d-l I. Nistor. 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Gura-Sadovei, com. de Leon Latiş, stud. 
gimn. 

(5) Cred. Rom. din Dorotea, dict. de d-l Ilie Bradafan. 


224 


În fine se maï dice încă că, când vara sunt viespi multe 
érna va fi mare (1). 

Iar când umblă Viespii rótă în jurul stupinelor, e semn 
că are să vie o 6rnă grea (2). 

Se întîmplă f6rte adese-ori că Viespit umblă pe lângă stu- 
pine, mai ales t6mna, nu numai când are să fie érna grea, 
ci şi de altă dată şi, intrând in ştiubeie sai coşniţe, pe când 
albinele, simțind frigul, se retrag către vârful cosnitelor, pradă 
mierea din acestea (3). 

Deci cei ce voesc ca să nu se intimple acâstă prădăciune, 
fac o motosca də urzici de sub nouă garduri si, pe la miedul- 
nopţii, îmbrăcaţi ca nisce buduhale, se duc lângă stupină 


si gic: 


? 


Motoșcă, motogcuta! | 


Cu greti te-am catat, 
Cu grei te-am aflat, 
Cu greu te-am legat 
De sub gard, 

De lângă gard, 

La măturat 

Şi la aruncat 

De viespi răi, 

De viespi blestemati 
Si destrabalati 

Si inveninati ; 

De viespi veninoși 
Si primejdiosi, 

Si obraznici 


Ca nisce pui de draci, 


Vină, 

Alină 

Durerile la albină. 
Că ei or venit 

Şi mi-o jăfuit 


Miere din fag, 
Céraé din praz, 
Miere, mierişoră 
De prin făguşsre 
Si le-o lăsat góle. 
Hai urzică, 

Hai voinică, 

Şi-i alungă, 

Și-i fugăresce, 

Şi-i scorbăcesce, 
Că-s tâlhari, 

Ca-s hotomani. 
Haidati urzici 
Mici gi voinici, 

Pe ei alungaţi 
Afară din stupină, 
Afară din grădină, 
Afară din ogradă, 
Afară din livadă, 
Ca urma să li se pérda! 


——— 


(1) M. Lupescu, Superstitii, publ. în Gazeta sătenului, an. XV, R. Sărat 
1898, p. 58. 

(2) Cred. Rom. de pe Câmpia Ardelului, com. Fărăgău, com. de d.l 
Th. A Bogdan. 

(3) I. Costin, Manual de stupdrit, p. 27. 


225 


Omul descântător, când rostesce descânteca acâsta, mătură 
necontenit cu motoşca de urzici pe dinaintea cognitelor. Apoi 
dicând acésta descântecă de trei ori, motosca o pune pe stu- 
pind, ca să păzâscă albinele, iar el se duce până la porta 
scuipând gi suflând de trei ori peste pârtă (1). 

Despre viespi şi cu deosebire despre Viespele de casă, 
există şi unele proverbe gi locuţiuni. 

lată vre-o câte-vă si dintre acestea: 


Viespea încă ar pofti 
Cât de multă miere, 
Dar numai albina 

O adună ’n coșniţă (2). 


Viespea miere după ce nu face, 
Sare şi te 'mpunge cu ace (3). 


Viespea după ce miere nu face, 
apoi și împunge. 


T6te proverbele acestea se dic despre acei 6meni, cari nu 
numai că nu aduc nici un folos, dar te şi vatéma. 


A fi ca o Viespe, 
sau: 
A fi ca Viespea, 
Adeca: iute, răi peste fire. Se dice mal mult femeilor. 
A cântă ca Viespea, 
Adecă: a cântă infepat, cu glas ascuţit. 
A fi Viespar 


se dice de o casă unde toţi sunt réi, gâlcevitori. De aceca 
când unul e mai bun între ei se dice că: 


Trăesce în Viespar. 
A fi Viespărie, 





(1) Dat. Rom. din Bistra de lângă Abrud, dict. de un stupar de acolo 
şi com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(2) Șegetorea, an. III, Buda-Pesta 1877, p. 41. 

(3) Anton Pann, Prov., II, p. 112. 


Marian, Insectele. 15 


226 


adecă: a fi adunătură de 6meni rél, gâlcevitori. 
A intepa ca o Viespe, 


A intepa cu vorba, a fi réu de gură. (1) 
În fine merită a fi amintit şi aceea că o mulţime mare de 
viespi se exprimă prin cuv. Viespdrie. 





(1) Dat. Rom. din Bucovina şi a celor din Țera-Românâscă, com. de 
S Sa par. T. Balagel. 


DRĂGHICIUL. 
(Crabro cephalotes Sh.) 





Draghiciul, e un fel de viespişor, care sémén& în pri- 
vinta corpului întru cât-vă cu Furnica aripatd (1) sat cu 
Bărnăuzii mică (2). 

El se ţine prin găurile făcute de Car; prin lemne precum şi 
prin ziduri, unde, după cum spun o s6mă de Români, prinde 
Carii şi-i oméra gi unde-şi depune tot odată şi ouăle sale. 

Vara, şi mai vârtos la adunatul fânului, Drdghiciul supără 
forte tare pre 6meni, pişcându-i forte simţitor, ast-fel că aceştia 
tresărind cu spaimă de pișcăturile sale, nu se pot răbdă de a 
nu-l blestemă şi a dice: 

— Cine ţi-a pus nume Draghiciu din drag, n'a nimerit-o, 
ci mai bine eră să-ţi fi pus nume Drdchiciu din drac, pentru 
că al dracului mai pisci, fire-aï al dracului să fii! (3) 

Drăghiciul e de diferite mărimi şi pâte că şi de diferite 
soiuri, mari şi mică. Însă numai cei mai mici pişcă. 

Drăghicii îşi caută nutrimintul lor pe flori. Când se ìn- 
torc din câmp sunt plini de polen, pre care îl depun în găurile 
de Cari (4). 


(1) După spusa Rom. din Banat, com Maidan, com. de d-l S. Liuba, 
învăţător. 

(2) Tot de acolo, com. de d-l Ios. Olariă: «Drdghiciul are multă ase- 
ménare cu Bărnăuzii mici.» 

(3) Com. de d-l S. Liuba gi de d-l Ios. Olarii: «Drăghiciul nu pro- 
duce nici un folos é6menilor, dar peste vară supără omenirea cu pișcatul 
săi cel simţitor.» 

(4) Com. de d-l S. Liuba. 


FURISORUL. 
(Pompilus viaticus Latr.) 





Este un fel de viespisor negricios, care-şi face cuibul să 
de regulă pe drumuri și pe cărări, şi care nu odată, când 
e zădărit sau când îi stă cine-vă în cale, îl muşcă férte tare. 

Acest viespişor se numesce în Bucovina: Zespe mâţi- 
ficd (1), iar în Transilvania: Furișor (2), Furies (3), Lene (4), 
Tibocă, pl. Tibdce (5) şi fibocuţă, pl. fibocuţe (6). 

Un alt-fel de viespişor, asemenea negricios, care-și face 
cuibul săi mai mult prin borti şi scorburi de copaci şi care 
se tine tot de familia Purișorului, se numesce atât în Bucovina 
cât şi în Transilvania: Viespe negru, fem. Viespe négra (7), 
lat. Pompilus niger Fabr. 

Despre aceşti viespișori sau muscute, după cum le mai gic 
unii (8), există la Români următbrele credinţe şi datine: 


(1) Dat. Rom. din Galanesci, dict. de Ioan Ungurean: «Zespea mafificd 
e négra şi la trup ca furnica. Ea bortesce gi-gi face cuibul drept în pă- 
mint. Mugca forte râu, mai aies când arde sorele, și ustură de Démne 
feresce » 

(2) Dat. Rom. din Somfalău. 

(3) Dat. Rom. din Bistriţa. 

(4) Dat. Rom. din Faragai. 

(5) Dat. Rom. din Bistriţa și Beșinei. 

(6) Dat, Rom. din Siet-Magerus; — a celor din Caila, Sfintu şi Ar- 
calia. — Tote numirile acestea mi le-a comunicat d-l Th. A. Bogdan. 

(7) Dat. Rom. din Udesci, com. de d-l Darie Cosmiuc, jurist, şi a celor 
din Transilvania, com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(8) Com. de d-l Th. A. Bogdan: «7ibocuța este o muscuţă mică, ce-şi 
tace mosinoie pe cărări si pişcă forte tare.» 


229 


Furișorul e sflederul dracului, că umblă tot în calea 
omului (1). 
Furigorul, e pismagul somnului (2). | 
Furigorul de te va muşcă când dormi în vremea fânului, 
e semn să te scoli că are să-ți plâie fânul (3). 
Muerea guralivă e din némul Purișorilor. 
Femeii limbute dă-i 99 de Furișori în 99 de dile, că va 
muti (4). 
Tibécele sunt copilele cele tipate din cer (5). 
Țibocele sunt fetele Satanei (6). 
Jibocele sunt spaima îngerilor (7). 
Tibocufele, când umblă tare, e semn de vreme bună (8). 
De nu doresc să ai copii guralivi şi r%utăcioşi, feresce-i 
de Țibâce (9). 
Când te muşcă 7îbocufele, di următârea descântecă si udă 
locul mușcat cu scuipat: 
Tibocufa ! Ca de nu-i vra 
Fata temnitei, Si de nu-i lăsă, 
Fata Sătanei, Unde te-ajung, 
A Dulumanei, Te străpung! 
A primejdiei ! | Ptiu! n'ai mai fi, 
Unde m'ai muşcat, N'ai mai trăi, 
Lasă locul curat, | De nu mi-a trece-aci ! (10) 


Lenele când umblă, e semn de vreme grea (11). 

Viespit negri sunt copiii dracului (12). 

Viespele negru e feciorul dracului, deci dati-I pace, de nu 
vreţi să aveţi de lucru cu tată-so (13). 


(1) Cred. Rom. din Somfalai. 

(2) Cred. Rom. din Herina. 

(3) Cred. Rom. din Somfalaa. 

(4) Cred. Rom. din Arcalia. 

(5) Cred. Rom. din Ragla. 

(6) Cred. Rom. din Bistriţa şi Budus. 
(7) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(8) Cred. Rom. din Şieu-Cristur. 

(9) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(10) Cred. Rom. din Șieă-Cristur. 

(11) Cred. Rom. din Fărăgăă gi Socul. 
(12) Cred. Rom. din Ercea. 

(13) Cred. Rom. din Tag. 


230 


Viespii negri sunt copiii cei răi al Mamei pădurii pre 
cari blestemându-i mama sa s'au prefăcut în viespi veni- 


nosi (1). 


Mai multi Viespi negri, de te vor muşcă, vei muri (2). 

De vei omori însă 99 de Vzespi negri, vei scăpă un pă- 
cătos din iad (3). 

Căci când cine-vă omóră un Viespe negru, Dumnedei 
se bucură (4). 

Iar când găsesci un viespe mort, acopere-l cu pămînt, că 
de nu, Dracul îţi face vrajbă (5). 


(1) Cred. 
(2) Cred. 
(3) Cred. 
(4) Cred. 
(5) Cred. 


Rom. 
Rom. 
Rom. 
Rom. 
Rom. 


din Cosma. 

din Fărăgău. 

din Şermașul de Câmpie. 

din Fărăgăă. 

din Tagul mare. — Tote credinţele şi datinele acestea 


mi le-a comunicat d-l Th. A. Bogdan. 


FURNICA. 


(Formica nigra Latr.) 


Românii cunosce mai multe feluri de furnici, şi anume: 

Furnica mare, numită şi Furnica de pădure, Furnică săl- 
batică (1) şi Furnicar, pl. Furnicart (2), lat. Formica rufa L. 

Furnicarul roșu (3) sau Furnica de copaciu (4), la Ro- 
mânii din Macedonia Fur (5), lat. Formica sanguinea Latr. 





(1) Pretutindeni în Bucovina; — com. de d-l El. Pop: «Furnica e de 
mai multe feluri: de casă şi sălbatică, care şi mușcă. Acestea fac şi 
musinoit din sdroburi de crengute;» — G. Crăiniceanu, Nomenclatura 
româno-latină din istoria naturală, publ. în Convorbiri literare, an. 
XXIII, p. 334; — Hasdet, Etym. Magn., t. II, p. 1.673: «Furnicile sunt 
de trei feluri: furnică mare, furnică négrd sat mică si furnică ari- 
pita, care are aripi» (G. Dobrin, Transilvania, Făgăraş, com. Voila). 

(2) Pretutindeni în Bucovina ;-— apoi in Moldova, com. de d-l S. 
Theodorescu-Chirilean: «Furnicarii sunt cu mult mai mari decât fur- 
nicile de rând. Ei îşi fac muşurdiele din cetină, paie, beţișore și alte bu- 
căţele mărişore, chiar și petricele. De multe ori, cand se află pe un copac, 
adesea brad ori mestécan, gi sunt atacați de om, se ridică pe picidrele 
cele din urmă drept in sus şi stupesc un fel de acid acrişor. Printre 
dingii se află şi furnici cu aripi, dar mai puţintele»; — dict. de Iordache 
Bran, pălmaş în Pășcani: «Subt Furnicar se înţelege furnica aceea, 
care-şi face furnicariul stu pe sub copaci din cetina, ti did de frunză 
şi din felurite betisore.> 

(3) Com. de Ionică al lui Iordache Isac: «Eŭ cunosc trei feluri de 
furnici: Furnici de câmp, cari îs mici şi negre, apoi un fel de Fur- 
nici galbene şi nu prea mari, și în urmă un fel de furnici mari şi 
roşii de pădure numite Purnicari,;+ — dict. de Toader Ionesi din Vicovul- 
de-sus : « Furnicarul e de două feluri: unul negru gi altul rogu.» 

(4) Hasdeŭ, Etym. Magn., t. I, p. 730. 

(5) Com. de d-l Per. Papahagi. 


232 


Furnica, dim. Furnicufa, masc. Furnic, pl. Furnici, artel. 
Furnici (1), Furnică de casă, Furnică mică, Furnică négra, 
Furnica de fânaj şi Furnica de câmp (2); la Românii din 
Meglenia şi la cei din Macedonia: Furniga, pl. Furnizi (3); 
iar la cei din Istria: Furnicad şi Furniga, pl. Furnige (4), 
lat. Formica nigra Latr. 

Furnica galbenă sat. Furnica yalbie (5), lat. Formica 
flava L. gi 

Furnica roga sau Furnica de grădină (6), lat. Myrmica 
levinodis, M. rubra Latr. 

Furnica mare trăesce numai prin păduri, de aceea se nu- 
mesce ea şi Furnică de pădure. 

Tot prin păduri trăesce şi furnicarul roșu sat. Furul. 

Furnica négra trăesce mai mult la câmp, gi mai ales unde 
e locul arat, negru şi gras. 

lar Furnica roșie trăesce maï mult unde e locul băhnos, 


(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiă, dict. de G. Onciul. 

(2) Pretutindeni în Bucovina; — apoi în Moldova, dict. de Iord. Bran 
şi com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean : «Furnicile sunt de mai multe 
feluri : Furnict negre, mici, cari nu mușcă veninos şi nu-şi fac mugu- 
noii mare. Ele adese-ori își fac muşunoiă din pămînt lutos eaŭ nisip, 
şi de multe ori chiar gi în straturi»; — com. de d-l El. Pop: <Furni- 
cile de casă isi fac movilite din pămînt- ; — Hasdeu, Etym. Magn., t. I, 
p. 730. 

(3) Com. de d-l Per. Papahagi ; — vedi de același: Megleno- Românii. 
Partea II, p. 81 ; — Gustav Weigand, Die Aromunen, II Bd., Leipzig 1894, 
p. 50 și 306 ; — Idem: Viacho-Meglen, eine ethnographisch-philologi- 
sche Untersuchung, Leipzig 1892, p. 23: «Furnigd, pl. furnis, mr. Fur- 
niga, pl. furnits.» 

(4) Ioan Maiorescu, Itinerar in Istria. Ed. II, Bucuresci 1900, p. 106. 

(5) În Bucovina, com. de mai mulţi ingi, in deosebi de Ionică al lui 
Tord. Isac gi G. Onciul din Frătăuţul-vechiă: «Furnica galbenă de 
bahnă mușcă primejdios ca gi albina, și când te mușcă multe, poţi să 
te primejduesci.» 

(6) Pretutindeni în Bucovina şi Moldova, dict. de Iord Bran;-— com. 
de d-l S. Theodorescu-Chirilean : « Furnici roşi, de mărimea celor negre, 
dar cari sunt vestite prin muşcăturile lor, chiar te îngrozesc»;—com. 
de El. Pop;—com. de d-l Ios. Olariă: «Sunt mai multe feluri de fur- 
nici : mari şi mici, negre și roşi.» 


233 


pe fanate gi prilége. Se află însă f6rte adese-ori şi prin 
grădini (1). 

Furnica mare sau Furnicarul e cea mai mare, iar Fur- 
nica roșie e cea mai mică dintre tâte furnicile câte s'au în- 
girat maï sus. Acésta este tot odată si f6rte iute şi rea, de 
Gre-ce când te muşcă, te umili (2). 

Tote furnicile trăesc, ca şi albinele, în societate, une-orl 
câte mai multe sute de mil. Şi fie-care societate se împăr- 
tesce în femeiusce, bărbătuşi şi furnici lucrătore. 

Femeiuscele şi bărbătuşii ati într'un anumit timp de peste 
an şi aripi, iar cele lucrătâre sunt tot-deauna fără de aripi. 
Deci pe cele dintâi poporul le numesce şi furnici sburatore, 
furnici cu ârpi (3) sau aripi şi furnici aripile (4), iară pe 
cele din urmă, adecă pe cele lucratére sau fără de aripi, fete, 
sing. fată (5). 

Larvele de furnică se numesc pui, sing. puii, iar nimfele 
saii coconil se numesc in cele mai multe părţi atât din Bu- 
covina, cât şi din Moldova: saci, sing. sac saii săcușori, sing. 
săcușor, pentru că ele, când sunt deplin desvoltate, aŭ forma 
unor săcuşori (6). În unele părţi însă se numesc bdrbinfe, 


(1) Dict. de Toader Ionesi. 

(2) Dict. de Iord Bran; — com. de d-l El. Pop: «Sunt un fel de fur- 
nici forte micuţe gi roși, cari mușcă rěŭ. 

(3) Arpd, pl. ârpi =aripă, usitat în unele părţi din Bucovina, precum 
buna-6ra in Vicovul-de-sus. 

(4) Hasdet, Etym. Magn., t. II, p. 1.673. 

(5) Usitat in Bucovina. 

(6) Dat. Rom. din Câmpulung, dict. de Nic. Casian şi com. de Ioan 
Casian, stud. gimn : «Poporul de la munte numesce nimfele furnicilor 
saci»; — a celor din Tereblecea, com. de Luca Buliga, stud gimn.: «La 
noi in Tereblecea nimfele furnicilor se numesc saci, gi cred că din 
aceia se nutresc ele»; — a celor din Tişeuţ, com. de repausatul Const. So- 
rocean, fost stud. gimn.: Nimfele furnicilor se numesc in satul Ti- 
şeuţ saci; »— a celor din Moldova, com. Paşcani, dict. de Iord. Bran; 
— 8. Fl. Marian, Ornitologia pop. rom., t. I, p. 59: «Pe la rădăcina şi 
umbra erbei şi a florilor, cete întregi de furnici nu-şi pot da rand strin- 
gendu-și nutreţul necesar pentru susţinerea vieţii, iar altele târâind după 
sine câte un săcușor albineţ spre a-l aşează într'un loc mal bun și mai 
sigur de cum a fost mai nainte.» 









“ht a ER 
+ OF THE Y 
UNIVERSITY 

N £ 
-AI ‘Perm » 


- 





234 


sing. bârbinţă, fiind-că s6mă&nă une! berbincidre (1), apol şi 
oué de furnică (2). 

În unii din aceşti saci saii bdrbinfe se dice că aŭ furni- 
cile put, iar în altele de mâncare, precum ati bună-dră si 
albinele în unele chiliute câfe:, iară în altele păstură (3). 

De aici apoi gi dicala Românilor că furnicile îşi duc sacii 
cu mâncare in spate, când văd că acestea isi mută nimfele 
dintr'un loc într'altul. 

Şi de óre ce o samă de saci de aceştia sunt cu mult mai 
mari decât furnicile cari îi duc, de aceea se crede şi se dice 
că nimeni nu e asa de voinic şi de tare ca furnica, şi în deosebi 
ca Furnica mare, pentru că nici omul si nici o altă vietate 
de pe fafa pămîntului nu e în stare să ducă o bucată de 
fier cât corpul ei do mare, însă Furnica mare sat. Furnica- 
rul o duce (4). 

Tot despre Furnica mare există la Românii din Bucovina 
şi următârea legendă: 

«Dice că eră odată o femee. Şi femeia aceea eră vădană 
şi aveă numal o copilă, unica ei mângâiere, şi o turmă de 
of, singura ei avere. 

«După ce a crescut copila şi s'a făcut aprépe fată mare, 
maica sa, fiind-că nu aveă pe nimeni altul, o trimise pe dinsa 
cu oile să le pască. Îi spuse însă tot odată, înainte de a o 
trimite, ca să se îmbrace barbătesce şi, întâlnindu-se cu 
cine-vă, să nu vorbâscă femeesce, anume ca, fiind voinică şi 
forte frumâsă, să nu atragă privirea niméruia asupra ei. 


(1) Com. de d-l Em. Antonovici, stud. gimn: «Nimfele de furnică se 
numesc la ţeră saci, iar la munte bdrbinte.» 

(2) Dat. Rom. din Stulpicani, com. de N. Cotlarciuc, stud. gimn.: «Nim- 
fele furnicilor se numesc in satul Stiulbicani due de furnica; — Enci- 
clopedia rom., t. II, p. 485: «Larvele viermiforme {es în general un 
cocon de mătasă, în interiorul căruia se transformă în nimfe; aceste 
coconuri sunt cunoscute vulgar sub numele de du& de furnică» ; — Dr. 
N. Leon, Zoologia medicală, p. 13: «Larvele de furnică se numesc oué 
de furnică ; cu ele se hrănesc în colivii privighetorile și alte pasérele.» 

(3) Com. de Luca Buliga, şi dict. de Iord. Bran. 

(4) Com. de d-l Ionică al lui Iord. Isac; — şi G. Onciul din Frătău- 
ţul-vechiă . «Furnicarul e cea mai tare leghide de pe lume, pentru că duce 
de trei ori mai mare greutate decat dinsul.» 


235 


«Copila ascultă de maica sa, se îmbrăcă bărbătesce şi apoi, 
luând turma, se duse cu dinsa la păscut, şi aga o păsci ea 
un timp mai îndelungat. 

«lată însă că într'o di, trecând ea cu turma sa printr'o 
pădure, se întâlnesce cu un fecior, care păsceă asemenea o 
turmă de oi. 

«Feciorul acela însă nu eră fecior din Gmeni, ca toţi fe- 
ciorii, ci el eră feciorul unei Smedice. 

«Însă de unde şi de la cine s'o scie ea acésta? Si chiar 
dacă ar fi sciut-o, ce l-ar fi ajutat, dacă nu scià ce e Sme- 
Gică şi ce e Smeu? Si aga, nesciind cine-i şi al cui e, şi vě- 
géndu-l numai că e fecior si cioban, ca si dinsa, s'a dat cu 
el în vorbă şi t6tă diua aceea umblară împreună cu oile la 
păscut. 

«Pe la inserate, despărţindu-se şi ducându-se feciorul sme- 
Gicel acasă, dise cătră maica sa: 

— «Mamă! mie mi se pare că tovarășul meu cu care am 
păscut eu adi oile, nu e fecior, după cum îl arată îmbrăcă- 
mintea, ci fată, atâta numai că n'are glas femeesc, ci băr- 
bătesc. Ore n'ar fi bine s'o aduc eŭ într'o séra la nol şi s'o 
vegi şi d-ta şi apoi să-mi spui: bărbat e ori femee, că de 
s'ar întimplă să fie femee, eŭ f6rte bucuros asi luă-o de 
soţie, pentru că câtă lume am umblat, un chip mal frumos 
și maï drăgălaș ca acesta n'am aflat. 

— «Bine! — răspunse Smedica—adă-l si vom vedé, şi de 
va fi bărbat, se va întârce iarăși sănătos de unde a venit, 
iar de va fi femee, a ta să fie! 

«A doua gi, mergând feciorul smedicei cu oile la păscut 
şi întâlnindu-se cu fata văduvei, păscură oile iarăşi împreună, 
iară colea de către sară, când era să se despărţâscă gi să 
se ducă fie-care acasă la dinsul, dise fetei ca să mérga n6p- 
tea aceea la dinşii de mas. 

«Fata, nebănuind nimica şi fiind cam departe de casa 
mâni-sale, nu stete mult pe gânduri, ci dise că va merge 
şi merse. 

«Ce face însă Smedica, când a védut-o că vine? Îi esi 
înainte şi vorbesce ce vorbesce cu dinsa, şi apoi începe a 
vorbi şi cu feciorul săi, însă nu in limba fetei, ci într'o 
limbă cu totul străină, spuindu-i că după ce se va culcă tova- 


236 


rasul s&iă, să-l puie o flóre sub căpătâiu, şi dacă peste ndépte 
se va vesteji fl6rea, e de bună-sémă femee, iar de nu, atunci 
e bărbat. 

«Si după ce-i dete sfatul acesta, fiind acuma târgiă, isi 
luară nópte bună unul de la altul gi se culcară cu toţii. 

«Fata, trăgând cu urechea gi védénd că mai mult şoptesc 
decât vorbesc, şi încă într'o limbă cu totul străină, îndată 
s'a priceput că trebue să fie vorba despre dinsa. Deci nu 
mult după ce s'a culcat, începu a sforăi, ca şi când ar fi 
cuprins-o un somn férte mare. Însă ea nu dormiă, ci sta 
numai cu ochii închişi şi sforăiă asa în vînt, ca să vadă 
ce se va întîmplă. 

Ospetarii, adecă Smedica si feciorul séti, care asemenea 
nu dormiai, augind că 6spele lor sforăesce şi cugetând ca 
dérme acum dus, se sculară încet, eşiră pe vârful degetelor 
afară, se duseră în grădină, aduseră o garófă înflorită şi 
i-o puseră sub căpătâiu, apoi se culcară iarăşi şi astă dată 
dormiră duşi. 

«Fata însă, cum simţi că i s'a pus ce-vă sub căpătâii, în- 
dată se pricepi că trebue să fie vre-o apucătură sai alt lu- 
cru necurat la mijloc. Deci se sculă de grabă de unde eră 
culcată, îşi căută tasca cea ciobănâscă gi scése dintr'însa o 
oglindă fermecată, anume ca prin mijlocirea acesteia să pre- 
intimpine făcăturile sau vrăjirile ospătarilor. 

«N'a apucat însă bine a-și scâte oglinda si 6tă că Sme. 
Gica, trezindu-se, se repede la căpătâiu si scoțând garófa, află 
spre cea mai mare bucurie a ei şi a feciorului săi, care ase- 
menea se trezise, că acésta este tótă veștejită. Un semn că 
6spele lor nu eră bărbat, ci femee. 

«Ce eră acuma să facă fata? Să gică că nu este ceea ce 
este? Asta nu se putea, pentru că Smedica o dete de gol. 
Si apoi chiar dacă ar şi fi dis. ce folos ar fi avut, că ni- 
meni n'ar fi credut-o! Deci neavând ce face, îşi schimbă por- 
tul şi glasul, şi de aici înainte începi a si vorbi femeesce 
ca t6te femeile. 

«Însă feciorul Smedicel | nu se mulţumi numai cu atâta, 
ci el o tinea una şi bună, după cum îi spusese mâne-sa, s'o 
ieă de soţie. 

«Fata dintr'un început nici nu voi să audă despre asa 


237 


ce-vă. Mai pe urmă însă, v&dend că n'are încotro, se în- 
voi şi ea, şi Smeul o luă de soţie. Dar ea se jură că din 
diua aceea înainte nu va mai vorbi cu dinsul, nici nu se 
va lăsă s'o sărute. 

«Însă Smeul, când audi ceea ce-i spuse fata, începi a ride 
gi apoi, cupringend-o în braţe, o strînse cam în șagă, cam 
într'adins, ast-fel că mai eră să-i 6să ochii din cap, şi aga 
o sărută. Dar ce fel de sărutat, că i se umflară obrajii ca 
pânile. 

«Fata, végénd ce a făcut Smeul cu dinsa, s'a supărat de 
morte, s'a prefăcut de grabă intr’o gujulie, si asa dete să 
fugă pe sub temelia casei. 

<Smeul însă, védénd-o că fuge, a luat de grabă un cuţit 
ascuţit şi, repedindu-se după dinsa, o tăie de pe la mijloc 
mai drept în două. Noroc că i-a maï rémas o l6că de carne 
cât un fir de aţă, care ţină partea dinapoi de cea dinainte, 
şi aga, târâindu-se cu mare grei, esi afară şi se făcu nevéduta. 

«Şi de atunci gujulie a r&mas ea până în giua de astăgi. 
Și gujulia aceea e Furnica» (1). 

Românii din unele părţi ale Zransilvaniei însă spun că 
Furnica a fost socafica lui Sdnt-Ilie, pe când eră acesta 
în pustie, şi că ea, după a doua venire, are să fie domnă 
mare, că aga i-a făgăduit Sânt-Ilie, pentru că sa purtat 
bine (2). 

Alţi Români, tot din Transilvania, din contră spun că Fur- 
nica e nepota lui Dumnedeu (3) şi slujnica Precistei. De aceea 
se cuvine s’o lăsăm să lucre in pace, că de nu, câte furnici 
omorim, de atâtea ori suspină Maica Precista (4). 

Tar Furnica roșie e din lacrima vérsat&é de Maica Pre- 
cista pe mormîntul Domnului nostru Is. Chr. (5) 

Furnica de câmp se încuibă férte adese-ori în movilitele de 
ţernă, ce le scot cdrtifele pe suprafaţa pămîntului, şi anume 


(1) Dict. de George Marmeliuc, agricultor în Liteni, şi com. de frate- 
seu Dimitrie, stud. gimn. 

(2) Cred. Rom. din Sermasg. 

(3) Cred. Rom. din Pintic. 

(4) Cred. Rom. din Aldorf lângă Bistriţa. 

(5) Cred. Rom. din Ragla. — TOte credinţele acestea mi le-a comunicat 
d-l Th. A. Bogdan. 


233 


după ce acestea sau mal învechit sia început a cresce érbă 
pe dinsele. 

Aceste movilite de ţernă se numesc mogindie, mosirdie, 
mosundie, mogurdie, musgindie, mugirdie, mugundie şi mu- 
gurdie. 

De aici vine apol c& şi cuiburile de furnici, făcute în aceste 
movilite de ternd, se numesc asemenea mușundie, sing. mu- 
gunoiu, însă tot-deauna în combinatiune cu cuv. furnică, d.e. 
am dat peste un mușunoiu de furnici. Când e vorba însă 
numai despre musunoiu, fără să adăugăm cuv. furnică, 
atunci trebue să ne gândim numai la cârtzfă, care l-a facut. 

Furnica de pădure, după cum e prea bine cunoscut, îşi 
face cuibul séi singură în forma unei căpicidre, ba une-ori 
chiar şi cât o căpiţă de mare, din diferite betisére, crengu- 
rele, surcelute, sfărămături de frunză şi cetină de brad şi 
de molid, amestecate tóte la un loc cu ţernă si cu nisip. 

Acest cuib se numesce de regulă furnicariu pl. furnicare, 
la Românii din Meglenia: Furnigar (1) şi numai rar când 
musinotu sai mușunoiii. 

Deci când e vorba despre vre-un furnicariă, trebue să ne 
gândim mai întâiă la cuibul Furnicit de pădure, furnicii 
celei mari, si apo! la cuiburile celorlalte furnici mai mici. 

Fie-care furnică, cu deosebire însă Furnica de pădure, are 
în partea de dinapoi a corpului sii o beşicuţă, in care se 
află un fel de fluiditate acrie, pre care poporul din unele 
părți o numesce borş (2),din causă că e mal tot asa de acră 
ca şi borşul. 

Sciind-o acésta băeţii, cari umblă cu vitele la păscut, nu 
odată, când daŭ peste vre-un furnicariă, ieaii un rămurel de 
răchită, când acesta e în mâsgă, îl jupesc de câjă, şi ast-fel 
îl bagă apoi în furnicariă şi încep a-l scormoni şi a hârăţi 
furnicile cu dinsul, dicénd : 





(1) Per. Papahagi, Megleno-Românii. Partea I, p. 8l. 

(2) Dat. Rom. din Rălăcéna, com. de Grigore Rusu, stud. gimn.: «Acri- 
mea ce o slobod furnicile se numesce borş;+ —a celor din Horodnicul- 
de-jos, com. de d-l Petrea Prelipcean: «Furnicile slobod un fel de zémg 
(umedgelă) acrie, căreia băeţii îi dic bors.» 


239 


Furnicilor !.daţi-mi bors, 
C'o tăiat mam'un cocoș, 


Că voi borg de nu mi-ti da, 
Eu bordeiul v'oiu strică! (1) 


Sai 
M'o trimes mama după bors, 
C'o tăiat un cocoș! 
Că de nu mi-ţi da, 
Casa v’oili strică! (2) 
Sail: 


Luati-vé, furnici, séma, 

Că m'o mânat mama 
Să-mi dati un pic de bors, 
C’o tăiat un cocog! (3) 

Furnicile, zidărîte fiind, încep a umblă încolo gi încâce 
ca turbate, a se sui pe rămurele şi a slobodi pe acâsta o 
mulțime de năcrâlă. 

Băeţii, scoțând după un restimp rămurelul, îl ling sat numai 
îl ating cu vârful limbii şi védénd că mâsga de pe dinsul 
e acuma acrie, spun că au căpătat borșul cerut. 

O sémă de băeţi însă, neavând rămurele de răchită la în- 
demână sai trecându-i acesteia timpul mâsgei, ieau ori şi ce 
alt beţişor, care le vine dindemână și, udându-l puţin cu 
limba, îl pun asemenea in furnicariu, gicând: 

M'o mânat moșu 
Ca să-mi dai borşu, 
C'o tăiat cocoșu! (4) 


Sau 
M’o trimis mama 
Să vě dati séma 
C’un budaies de bors, 
C’a tăiat un cocoș! (5) 
Sati: 


(1) Dat. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de V. Greciuc. 

(2) Dat. Rom. din Ciudeiu, com. de Justinian Costinean. 

(3) Dat. Rom. din Părhăuţ, com. de Const. Badalufa. 

(4) Dat. Rom. din Bălăcena, com. de Grigore Rusu, stud. gimn. 
(5) Dat. Rom. din Iligesci, audită pe când eram băiat mic. 


240 


Dă-mi borş, dă-mi bors, 
C'a tăiat mam'un cocoș! (1) 


Am venit să-mi daţi borș, 

C'am tăiat un cocoș. 

Că voi bors de nu mi-ti da 
Et căsuţa v'oii strică! (2) 


Se dice însă că e păcat de scormonit şi de stricat furnica- 
rele, căci furnicele le fac cu multă trudă (3). Apoi şi de aceea 
nu e bine de stricat, pentru că fapta acésta provâcă plâie (4). 

Drept aceea Gmenii, când věd pre fiii lor scormonind vre- 
un furnicarii şi mai ales pe timpul cositului, îi mustră și-i 
alungă ca nu cum-vă lăsându-i să-l scormonâscă, să vie plóie 
şi să le strice (putregâscă) pologul (5). 

O sémă de Români însă din contră cred că dacă se scor- 
monesce vre un muşinoiu de furnici, furnicile respective pier, 
iar vitele băeţilor ce le scormonesc strechie (6). 

Însă furnicile nu numa! că provâcă plâia, când li se scor- 
monesc mușşindiele, ci ele aŭ, după spusa poporului, tot. 
odată şi darul de a prevesti pléia cu vre-o câte-vă ore sau 
chiar qile maï nainte. 


(1) Dat. Rom. din Bragca, com. de Zaharie Roşca, stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Băeşesci, com. de Alexandru Vasilovici, stud. gimn- 

(3) Cred. Rom. din Ungaria, com de d-l El. Pop: <Omenii spun că e 
păcat a strică căsuţa (mușinoiul) furnicilor pre care o gătesc ele cu 
multă trudă.» 

(4) Cred. Rom. din Boian, com. de Ionică al lui Iordachi Isac:« Cand 
risipesc băeţii moșindiele furnicilor dic: hai să risipim mosindiele ca 
să pléie» ;—a celor din Vicovul-de-sus, com. de George Nistor, stud. gimn. : 
Dacă se scormolesce musinoiul de furnici, se crede că are să se schimbe 
vremea, are să pl6ie+;—a celor din Câmpulung, com. de Ioan Casian; «Se 
dice că dacă se réscolesce un muşinoiu de furnici, atunci aro să plóie» ; 
— vedi si I. Pop-Reteganul, Din copilărie, publ. în Revista ilustrată, an. 
I, Bistriţa 1898, p. 190 : «Cand plecarăm de la furnicare să ne vedem de oi, 
îmi dise Bunzarul :—Nitule! cât îi trai, nu sgândări în furnicare, că atunci 
plouă. Cu multă trudă îşi fac bietele furnici curţile şi palatele lor, apoi 
omul să le strice !» 

(6) Cred. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de d-l Petrea Prelipcean. 

(6) Cred. Rom. din Vicovul-de-sus, com. de G. Nistor. 


241 


Aga se crede că dacă furnicile es din cuiburile lor şi cară 
ţernă, de bună-sâmă va plouă (1). 

Când es şi umblă o mulţime de furnici pe afară, atunci 
încă e semn că va plouă (2). 

Când umblă multe furnici pe mușinoiiă, atunci îns6mnă 
asemenea că are să pldie (3). 

Când umblă furnicile pe drum, atunci iarăşi are să plâie (4). 

Când es furnicile afară si se adună sute şi mil intr’un 
loc, ne putem așteptă la plâie (5). — 

Când t6te furnicile es din mușinoiii afară, atunci au să fie 
ploi multe (6). 

Când es furnici multe dintr'o crepătură, are să fie pldéie 
de grabă (7). | 

Când sbóră furnicile pe sus, are să fie plâie (8). 

Când furnicile es prin casă, are să vremuésca (9). 

Când es furnicile de-asupra mușinoiului și umblă, va fi 
vreme bună; când se ascund, deşi-i vreme bună afară, e 
un semn că va fi plâie; iar când îşi fac muşindie mari si 
înalte, ceea ce se vede mai ales prin 6rbă,e semn că anul 
acela va fi ploios, si ele de aceea își fac mugundéie nalte, ca 
să scape de înecăciune (10). 

Afară de acésta se mai crede si se mai dice încă: 

Când îşi fac furnicile tâmna muşindie mari, atunci are să 
fie 6rna grea (11). | 


(1) Dim. Dan, Credinte pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. 
1V, Cernăuţi 1894. No. 79. 

(2) Cred. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de V. Greciuc. 

(3) Cred. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de Leon Roşca. 

(4) T. D. Ionescu, Credinfe din Dolhasca, jud. Sucéva, publ. în Şege- 
torea, an. IV, p. 120. 

(5) S. Fl. Marian, Sérbdtorile la Români, vol. I, p. 118. 

(6) Cred. Rom. din Udesci, com. de Const. Jescu, stud. gimn. 

(7) Cred. Rom. din Moldova, com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean. 

(8) Cred. Rom. din Fratdutul-vechia, com. de G. Onciul. 

(9) Șegetorea, an. I, Fălticeni, p. 192. 

(10) Cred. Rom. din Mahala, com. de Ionică al lui Iordache Isac. 

(11) Cred. Rom. din Campulung, com. de I. Casian; — gi a celor din 
“Țera-Românâscă, com. de S. Sa par. T. Balagel. 


Marian, Insectele. 16 


242 


Când furnicile isi fac mugurdiele sus pe paiele de érba, 
érna viitére va fi gerósă (1). 

De faci casă pe furnicarii, nu mai al răgaz de Gspeţi (2). 

Când se ivesc furnici prin casă, e semn de belşug (3). 

Când vei vedé furnici cu aripi prin casă, e semn de morte, 
îți va muri cine-vă din casă (4). 

Cand se arată furnicile cu aripi, cred unii, că predic avu- 
tie, iar alţii nenorocire (5). 

Dacă mănâncă furnicile din laptele unei femei, îi va peri 
tita (6). 

În fine se dice că noi 6menii de agi suntem înalţi şi mart 
cât talpa Uriașilor, ce ati fost mai înainte de noi, dar are 
să vie o vreme când 6menil aŭ să fie asa de mici...câto 
furnică (7). 

Atât furnicile, şi cu deosebire cele de pădure, cât şi fur- 
nicarele, se întrebuinţâză nu odată gi ca léc contra mai mul- 
tor bóle, precum: pentru rosuri saii rosdturt de picidre, 
pentru durerea măselelor, pentru sohote, pentru albață, pen- 
tru de dinsele, pentru furnicei, precum gi pentru multe 
altele. 

Dacă are cine-vă rosuri, adecă dacă i s'ai umflat pici6- 
rele şi-l dor ciolanele, iea un pumn de furnici dimpreună cu 
lutul din care e compus furnicariul acestora, îl pune într'o 
6lă cu apă să fi6rbă, şi după ce a fiert, se unge pe picidre 
şi se fr6că bine pe locul unde-l dére (8). 


(1) S. Theodorescu-Chirilean, Credinfe relativ la prevederea timpului, 
publ. în Gazeta sătenului, an. XIV, R.-Sărat 1897, p. 442. 

(2) G. P. Salvin, Superstifit din jud. Covurlui, publ. in Segétorea, 
an. I, p. 276. 

(3) G. S. Ioneanu, Mica colecfiune de superstifiunile poporului român, 
Buzău 1888, p. 68. 

(4) Com. de S. Sa par. T. Bălăşel. 

(5) Cred. Rom. din Macedonia, com. de d-l Per. Papahagi. 

(6) G. S. Ioneanu, Mica colecțiune, p. 66. 

(7) Cred. Rom. din Moldova, com. Brosceni, com. de d-l S. Theodo- 
rescu-Chirilean. 

(8) Dat. Rom. din Udesci, com. de Const. Jescu; — a celor din Păr- 
hăuţi, com. de Const. Bădăluţă; — a celor din Moldova, com. Paşcani, 
dict. de Iordachi Bran: «Furnicariul furnicii de pădure, care e făcut 
din diferite sfarmaturi de frunze, cetină si găteje, se intrebuintéza la 


243 


Alţii, tot pentru rosur; sau dureri de piciére, ieaŭ un sip, 
pun într'insul zanăr pisat, şi apoi ast-fel cu zahăr cu tot îl 
pun pe un musinoiu de cei mari, adecă pe un furnicarit, 
unde-l lasă să steă până ce se umple de furnici; după ce s'a 
umplut, îl aduc cu furnici cu tot acasă, târnă într'insul spirt, 
îl astupă, si aga îl lasă un timp mal îndelungat până ce se 
topesce zahărul şi ese t6tă puterea, mai ales însă tâtă acréla 
din furnici. Cu acest spirt de furnici îşi ung apoi picidrele 
si spun că durerea le trece (1). 

Dacă are cine-vă durere de masele, e bine să ieă un pumn : 
de furnici cu mușuroii cu tot şi să-l puie într'o ulcică sat 
într'o 6lă cu apă curată la foc ca să fi6rbă. După ce a fiert 
să-l strecure printr’o pânzătură curată şi apoi zéma ce a 
eşit dintr’insul s’o tie în gură, că apoi durerea fi încetâză (2). 

Dacă un baiét sau o copilă este bolnavă de sohote, se vin- 
decă ast-fel: desdiminâţă până a nu răsări s6rele, se scâlă 
gospodina de casă şi, dacă are o copilă bolnavă de sohote, 
iea un băiât cu dinsa, iar dacă are un băiât slab, iea o co- 
pilă şi se duc amândoi până unde sciù că se află un fur- 
nicariii de furnici. În calea lor spre furnicarii trebue să trâcă 
trei rîuri, să nu grăâscă cu nimeni nimica, nici să nu se uite 
înapoi. După ce în chipul acesta aŭ ajuns la furnicarii, ieau 
furnicariul cu furnicile si cu saci? acestora cu tot într'o 6lă, 
le aduc acasă asemenea nevorbind cu nimeni şi neuitându- 
se înapoi, le pun la foc să fi6rbă şi, după ce-ai fiert, scaldă 
în apa acâsta pruncul sai prunca slabă. Si dacă se face aga 
de trei ori, în trei dile după olaltă, pruncul saŭ prunca slabă 
se întăresce şi se îngraşă (3). 


rosdturt de picidre. Se aduce ori și cand, se pune în spirt, şi apoi se 
uzge cu dinsele pe locul unde-l dóre»; —a celor din Transilvania, 
com. Prislop, com. de d-l Th. A. Bogdan: «Furnica e buna de léc, dacă 
vei tiné-o la grindă 33 de dile;» — şi a celor din Budug: «Furnica cu 
aripi e bună de léc în contra durerii de pici6re.» 

(1) Dat. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de d-l P. Prelipcean. 

(2) Dat. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de Vas. Greciuc. 

(3) Dat. Rom. din Câmpulung, com. de G. Ciupercă, stud. gimn. ; —- 
vedi şi Dr. N. Leon, op. cit., p. 13: «Cand copilul intră in socote,adecă 
slăbesce si se usucă, fără să-l dóră ce-va, i se face scăldătore cu apă, 
in care aŭ fost fierte furnici.» 


244 


Pentru albață de multă vreme, se caută furnici de cele 
mari de copaci, li se ieaŭ oue/e, se bagă într'o sticlă de 50 
de dramuri şi se umple şi se astupă bine la gură. Se bagă 
apoi într'o pită mare crudă şi pita aceea se bagă în cuptor 
să se cócă bine. Scoténd pita, să se desfacă si să se ieă sticla 
şi ce va rémané în sticlă să se lase să se r&câscă gi apoi 
să se pice în ochi câte o picătură diminéta şi séra, până-i 
va trece. măcar să fie veche şi do 50 de ani (1). 

Cei ce aii de dinsele se vindecă ast-fel: 

Merge într'o gi unul sai mai mulţi ingi la un moșiroiu 
cu furnicari şi-şi însemnă bine locul ca, viind a doua di de 
n6pte, să nu-l rătăcâscă. A doua gi desdiminéta, până a nu 
răsări s6rele, acelaşi om iea un hărleţ si un sac sai o traistă 
deşârtă şi, nevorbind cu nimenia, nici căutând înapoi tot 
drumul, se duce până la muşinoiul însemnat, sapă muşinoiul 
asa cum este cu furnici şi cu betisdére cu tot şi-l pune în sac 
saii traistă. Întorcându-se cu dînsul înapoi, asemenea neui- 
tându-se îndărăt nici vorbind cu nimenia, cum ajunge acasă, 
îl pune într'o 6lă nouă, însă nu tot, ci numai cam a treia 
parte, şi târnă apă peste dinsul si apoi îl pune la foc să 
fierbă. Făcând ast-fel dintr’insul un fel de scăldătâre, păti- 
masul de dinsele se scaldă în scdld&térea acésta, care e pusă 
într'un ciubăr. Scăldătârea acâsta însă se păstreză unde-vă, 
până ce se face scăldătâre şi din rămăşiţă în două rânduri, 
aga că dacă se scaldă de trei ori, tótă scăldătârea se îm- 
preună la un loc într'un vas si se târnă pe o apă curgé- 
tére, mai ales pe un părău, anume ca tot răul bolnavului 
să se ducă cu apa gi, în cas să mai aibă chef a se intérce, 
apoi să se întârcă, când se va întârce apa cu cursul sét la 
dél. 

Tótă procedura acésta cu furnicarul se numesce a luă 
noi, şi se dice a lui noi de dinsele (2). 

Tot cam în chipul acesta se vindecă de dinsele (reuma- 
tism) şi Românii din unele părţi ale Moldoveř, căci iată ce-mi 
scrie în privinţa acésta d-l S. Theodorescu-Chirilean : 


(1) Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 730. 
(2) Dat. Rom. din Mahala, com. de Ionică al lui Iord. Isac;—şi a celor 
din Fratdutul-vechia, dict. de G. Onciul. 


245 


«Din furnici se face scăldătâre pentru cei bolnavi de reu- 
matism ast-fel: 

«Pornesci de acasă cu o doniţă şi cu puţină sare într'o 
legătură şi te duci la un moșuroiu de furnicari. 

«Ajuns acolo, arunci sarea pe musuroii si gici: 


Eŭ vă dau din sarea mea, 
Iar voi să-mi daţi l6cul vostru! 


«După acâsta umpli doniţa cu îurnicari, cu pămînt gi cu 
cetină cu totul, legi donita pe la gură cu o cârpă casă nu 
6să furnicarii şi te întorci repede acasă. 

«Ajuns acasă, pui furnicarii întrun ciaun sau căldare la 
fiert şi pe urmă apa, când o pui în vană (balie), o strecori 
ca să nu fie cu gundie. 

«Cel bolnav se scaldă în apa acâsta, iar când ese din scăl- 
dătâre, il iea unul sănătos la frecat—după ce a fost mai în- 
taiti uns cu unt pe pici6re,—începând de la degete în sus, 
nu de sus in jos, şi-l fréc& aga hăt multişor. Apoi bolnavul 
se culcă şi bea aga culcat un pahar de lapte fierbincior, căci 
se încălgesce şi asudând i se face bine. 

<A doua di, când se sc6lă, par'că n'are picidére, aşa-i de 
sprinten şi de uşor» (1). 

Sunt unii Gmeni, cărora le ese t6tă răutatea pe trup, 
par'că ar fi furnici (2). Acâstă «b6lă de piele», numită fur- 
nicei (3), se vindecă, dacă se spală cu apă fiârtă, cu leugtean 
şi cu furnici (4). 


(1) Vedi şi Dr. N. Leon, op. cit., p. 13: «Spirtul de furnici e bun să 
se frece cu el pentru durerea de séle sai de ciolan (reumatism)»;—Idem, 
Istoria naturală medicală, p. 89: «Pentru reumatism se fréca la locul 
dureros cu spirt de furnici; sau se iea un furnicarii, se opăresce intr’o 
apă care a fiert în clocote, apoi se înfăşoră cu el partea bolnavă (Giur- 
gia); sai se face următ6rea scaldatére: se sc6lă baba la miequl nopţii, 
se duce in pădure şi iea un furnicariu mare cu cuib cu tot, îl aduce 
acasă fară să vorbésca, aduce apă tot fără să vorbescă, fierbe furnica- 
riul cu acestă apă si scaldă pe cel bolnav, apoi duce furnicariul la loc 
tot n6ptea. Aga face de trei ori în trei luni, şi «lucru curios, un om 
olog de reumatism şi cu mânile sgârcite s'a vindecat cu acest léc.» 

(2) Dr. N. Leon, op. cit., p. 13. 

(3) Noua Revistă Română, vol. II, p. 256. 

(4) Dr. N. Leon, op. cit., p. 13; —Idem, Istoria nat. medic., p. 91. 


246 


Când te dor șelele ori picidrele, ori când simţi că ai prin 
trup un fel de mici înţepături durerâse, par'că ar fi muşcă- 
turf de furnici, e bine să te duci la un muguroiu de fur- 
nici și să iei întrun vas din mușuroiu: furnici, cu paie, pă- 
mint, oué de furnici, t6te amestecate şi, aducându-le acasă, 
să le fierbi cu apă, şi apă de aceea să bei si să te scaldi 
cu ea, si apoi îţi trece (1). 

Când se splinéza o vită, adecă când mănâncă prea mult 
şi i se umflă splina, se fierbe un furnicariu şi i se pune cald 
pe spinare (2). 

Când un copil e leneș, se dice că e bine să-i dal aripi de 
furnică, şi atunci se va face iute si sprinten ca furnica (3). 

Asemenea e bine să ţii o furnică legată la patul unde 
dorm copiii, că apo! ti se vor face harnici ca furnica (4). 

În fine o s6mă de Români, când věd întâiaşi dată pri- 
măvara furnici, le prind, le frâcă în palme şi apoi se ung 
cu sucul acela pe mână, anume ca să fie iuți ca furnicile(5). 

Pe lângă datinele si credințele înşirate până aici, mai at 
Românii de pretutindeni încă şi o mulţime de cimiliturt 
atât despre furnică, cât şi despre mugurdiele sau furnicarele 
în cari petrec furnicile. 

lată vre-o câte-vă si de acestea, şi anume întâii: despre 
o unică furnică: 


La dos dic, 
La mijloc fiu, fiu, fiu. 


Rasca 
Parasca 
S’ ` a 2 
ar sui în cer, dóră 


Să aibă o scară (6). La cap măciucă, 


La c6dă măciucă, 
La cap nod, La mijloc nemică. 
Dinapoi nod, 


La mijloc sft. La cap dic, 


Dinapoi madic, 
La mijloc nemic. 


La cap dice, 


(1) Com. de S. Sa par. T. Bălășel. 

(2) Dr. N. Leon, op. cit., p. 13; — Idem, Istoria nat. medic., p. 91. 

(3) Cred. Rom. din Transilvania, com. Budus, com. ded-l Th. A. Bogdan. 

(4) Cred. si dat. Rom. din Transilvania, com. Dumitrea-mare, com. 
de d-l Th. A. Bogdan. 

(5) Dat. Rom. din Ilişesci, com. de d-l George Forgaciu, învăţător. 

(6) Ungaria, an. V, Cluş 1896, p. 187. 





La cap hurtutu, 
La dos hurtutu, 
‘La mijloc ferfeniţă. 


La cap hop, 
La códă gop, 
La mijloc nu-i nemica. 


La cap 

Tap, 
La mijloc pepene, 
Dinapoi secere. 


La cap hup, 
La c6dă sup, 
La mijloc nu-i. 


| 

| 

| 

| 

| 

| 

La cap nod, | 
La dos nod, La cap modilcă, 

| 


La mijloc La şedut modilcă, 
Sobârnog. La mijloc nemică. 

La cap dup, La cap botică, 

La c .. hup, La dos botică, 

La mijloc hus. Iar la mijlos mai nemică. 
La cap tap, | La cap grâsă, 

La códă hap, | Dinapoi grésa, 


La mijloc nemic. Iar la mijloc subțire (1). 
Despre maï multe furnici: 


Cât îi de aici până la munte, 
Tot zale mărunte. 


La vecina sub părete 
Mii do fete 


Cucuete (2). De latine 

Tot meiti vérsat. Tot zale 

D’ > A ] Si parale. 
aci pana la voi ree 


Tot tobe de meiu. Până la voi 


Tot mărgele 
Maruntele, 
De fuge mata de ele. 


De aci pana la munte 


Pe drumul lui Scarlat | Pan’la tine 
| 
| 
| 
| 
Tot zale mărunte. | 


De la munte 


Până la munte i Pe la noi sub părete 
Tot zale mărunte. Is plin de puice pupuet:. 
De la baltă până la munte De aici și până la munte 
Tot zale mărunte. Tot fete si matuse (3). 


———— — 





(1) Art. Gorovei, Cimiliturile Românilor, Bucuresci 1898, p. 162— 164. 
(2) Com. de d-l Ios. Olariu. 
(3) Art. Gorovei, op. cit., p. 164—166. 


248 


Despre furnicare sau mugunoiele de furnici. 


De aici până la mare 
Tot căldări în cale (1). 


Într'un vârf de munte "nalt 
Fierbe-o 614 cu păsat. 


Pe-un dél mare si rotat 
Fierbe-o 614 cu păsat. 


Pe délul cel măturat 
Fierbe-o 614 cu pasat. 


Pe délul cel gurgutat 
Fierbe-o 6lă cu păsat. 


| 


În cel vârf încoronat 
Fierbe-o ólă cu păsat. 


După délul rostopat 
Fierbe-o 6lă cu păsat. 


Pe delutul înrotat 
Fierbe-o ólă cu păsat. 


După délul restocat 
Fierbe-o 6la cu pasat. 


Într'un vârf de munte 
Fierbe-o ólă cu linte. 


Fierbe-o 614 cu pasat. Fierbe-o 614 cu chisalita. 


Într'o valeicuta 
Fierbe-o 614 cu chisalita (2). 


Într'un munte 'nflăcărat 
Fierbe-o 6lă cu păsat. 


În d6lul gurguiotat 


Într'un vârf de dél rotat | Intr’un vârf de moviliţă 
Fierbe-o 614 cu păsat. 


Afară de cimilituri mai au Românii despre furnică încă 
şi o mulţime de proverbe, gicale si locuţiuni, precum: 
Merge, cum merge furnica cu sacu'n spinare (3). 
Sau: 


Pare că e o.furnică 
| Cu sacul s&ă în-spinare — 
se dice despre un om mic de statură, care duce o greutate 
mare în spate (4). 
Furnica își stringe hrană 
De cu vară pentru 6rnă. 
Proverbul acesta ne învaţă a fi prevădători. 


Furnica cât de mică, 
Și ea te pișcă când o calci. 


(1) Com. de S. Sa T. Bălășel. 

(2) Art. Gorovei, op. cit., p.§166—167 şi din colecţiunea mea. 
(8) Din Frătăuţul-vechiă, dict.: de G- Onciul. 

(4) Dict. de Iordache Bran. 


249 . 


Furnica, cât e de mică si dacă o calci pe picior, se intérce 
Sl ea să te musce. 
Sau: 
Furnica, cât de mică, și tot dacă o calci, 
capul își ridică şi te pişcă — 
adecă: şi cel mai mic ne pâte vătămă, când îl vom supără. 


Si furnica, cât de mică, 
Face-o résplatire mică — 


adecă şi cel mai mic te pâte r&splăti. 
Şi furnica, de-i furnică, 
Tot are mânie cât de mică — 
adecă: om fără de mânie nu se póte. 


Furnică cu furnică, 
Fie cât de mică, 
Face mare mușuroii — 


adecă cei mai mică, mulţi împreunându-se, fac mare zarvă, 
mare turburare; precum si unirea si munca celor mici pâte 
produce -resultate însemnate. 


Di furâiga funico (1) — 
puţină ispravă. 

Di furniga hicat nu se scâte (2) — 
adecă un lucru mic nu e bun la ori-ce. 


Au tăbărit ca furnicile la stejar 


arată o mare îngrămădire, îmbulzâlă la un lucru sai la 
un loc. 


A umblă furnici prin mânile sat 
prin piciérele cui-vă. 


se dice despre cel ce n'au astimpăr, doriţi fiind de a află 
o taină, un ce necunoscut pentru dinşii (3). 


Mě furnică prin tot trupul — 
(1) Măcel de furnică. 


(2) Nu se scote ficat din furnică. 
(3) I. A. Zanne, Proverbele Românilor, vol. I, p. 462—464. 


950 


adecă simtesc aga ce vă ca şi când mi-ar umblă nisce furnici 
prin trup (1). 


A fi harnic ca o furnică — 
adecă a fi f6rte muncitor. 


A mâncă ca o furnică — 


adecă a mâncă forte putin. 

A face slova ca piciorul de furnică — 
se dice de cel ce scrie frumos, mărunt. 

A fi ca un furnicariu — 
adecă a fi o mulţime multă, nenumérata. 

A se prăsi ca furnicile — 


adecă a se îmmulţi iute şi în mare număr (2). 

În Țera-Românescă, afară de cele ce s'aă înşirat până 
aici, mal există încă şi un joc de copii numit: de-a furnicile, 
care se face precum urmeză: 

Doi copii stati jos unul în fata altuia. Întind mânile unul 
către altul şi t6te patru mânile se apucă unele pe altele cu 
degelele de din dosul palmelor, formând ast-fel un şir de 
patru mâni tóte cu fețele in jos. Acest şir apoi, în mod ca- 
dentat, este când lăsat în jos, când săltat in sus şi în acest 
timp amândoi copiii de odată rostesc: Ciupi-ganca! ciupi- 
ganca! ciupi-ganca ! şi îndată apoi desfac mânile şi le a- 
mestică unele cu altele, frecându-le iute unele de altele şi qi- 
când fie-care pe întrecere: furnici! furnici! furnici! (3). 

Tóte furnicile, fără deosebire, sunt maï mult sau mai puţin 
stricăci6se. Aşă unele strică la pomi, altele intră prin case 
şi fac stricăciuni la miere şi zahăr, şi iarăşi altele, şi anume 
cele de pădure se dice că ieaŭ mana de la of şi de la vaci (4). 


(1) Usitat în Bucovina. 

(2) Com de S. Sa păr. T. Balasel. 

(3) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(4) Cred. Rom. din Moldova, com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean. 
«Furnicarii mari în trup, când îl ucidi, ese dintr’insii o materie alba. 
Aceea se dice că-i laptele si untul mâncat de pe la stâni şi văcării. Pe 


251 

Deci Românii, spre ase mântui de dinsele, intrebuintéza 
tot felul de mijléce. 

Cel mai bun şi mai sigur mijloc însă este acela dacă se 
serbéz& diua lor, care cade tot-deauna în Joia din săptămâna 
albă sai săptămâna brânzei, si care se numesce Jota fur- 
nicilor ! 

În acestă di fie-care Român, cu deosebire însă cel din Jéra- 
Român€scă, com. Râjleţu, plasa Oltul-Vedea, jud Olt, aŭ grijă 
de a se sculà f6rte de diminéta si a face o turtă de mălaiu 
sau de făină cu câte ce-vă brânză sai unt pe ea gi a o duce 
apoi pe câmp, unde o pun pe un musguroiu de furnici sat 
în pădure pe un arbore (1). 

În alte părți, tot din Jéra-Romdnéscd, fac sătencele în 
Joia din séptémana brânzei, care se numesce tot-deauna 
Joia furnicilor, o turtiţă de făină de porumb si merg deo 
pun la un muşuroiŭ de furnici (furnicarit), cregând că pe 
vară furnicile nu vor intră prin casele lor. Maï cu s6mă cele 
ce cresc viermi de mătase tin grozav acest obiceiii, ca să 
nu vie furnicile pe vară la viermii de mătase (2). 

Făcând-o acésta se crede că sunt scutiţi în tot decursul 
anului de ori şi ce daună din partea furnicilor. 

Întîmplându-se însă cu tâte acestea să facă vre-o strică- 
ciune, atunci caută felurite alte mijlâce spre a se apără de 
dinsele. 

Aga dacă furnicile sai unele femei ieau ori opresc mana 
vacilor, pentru ca acestora să le vie iarăşi lapte, o sémă de 
românce bagă un bof de sare întrun furnicarit, il lasă să 
steă trei qile acolo, apoi îl scot şi-l daŭ vacilor ca să-l lingă 
şi vacile lingându-l capătă laptele iarăşi înapol (3). 

În fine merită a fi amintit şi aceea că de la cuv. furnică 
s'au format în decursul timpului şi alte cuvinte, precum: 

Furnicarie, pl. furnicării = o mulţime mare de furnici. 


la stâni chiar se şi věd o mulțime de aceştia. De aceea ciobanii, când 
îi věd, se supără pe dingii şi-i omóră, cregénd că sunt trimişi de cei 
ce ieai mana vitelor.» 

(1) S. Fl. Marian, Sérbdatorile la Români, vol. I, p. 256. 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Balasel. 

(3) Dr. N. Leon, op. cit., p. 13. 


252 


A furnică =a umblă o mulţime de ómenï în colo şi în 
céce ca şi furnicile. 

A furnicé =a umblă ce-vă prin corpul omului ca furnicile, 
d. e. mé furnică sau îl furnică prin tot corpul. 

Furnicare = acţiunea umblării ca furnicile. 

Furnicatura = acţiunea împlinită a umblării ca furnicile. 

Furnicei = b6lă de piele, despre care s'a vorbit deja 
mai sus. 


VIESPEA DE STEJAR. 
(Cynips quereus L.) 





Cine va trece pe lângă un stejar şi mai ales printr'o pă- 
dure de stejari şi se va uită cu luare de s6mă la frunzele 
acestora, acela va trebui numai decât să observe că o séma 
de frunze aŭ pe partea cea din jos un fel de bobiţe rotunde 
de colére gălbuie-verde saii cafenie-galbenă şi de mărimea 
unei cireşe sail a unei visine. 

Aceste bobite, numite de popor gugâșe sai gugoși (1) si 
merișdre (2), sunt produse în urma împunsăturilor unei viespi 
mică, care îşi depune ouăle sale în frunzele stejarilor si care 
se numesce Viespe de stejar. 

O altă specie de viespe, care se ţine de aceeaşi familie, 
la care se numără Viespea de stejar, însă care-și depune 
ouăle sale pe rămurelele cele tinere ale Rugului sai Câcâ- 
dârului, lat. Rosa canina L., se numesce Viespea de rug, 
lat. Cynips rosae saŭ Rhodites rosae L. 

Gugóşele, cari se produc în urma împunsăturilor acestei 
viespi, nu sunt aşă de rotunde ca merigdrele de stejar, ci 
puţin mai incoltorate, iar pe de-asupra sunt flocâse ca şi 
când ar fi acoperite cu un fel de muşchii. 

Atât la mijlocul merigérelor de stejar, cât şi la mijlocul 
gog6şelor de rug, se află larvele viespişorilor amintiţi mai sus, 
cari eşind din ouéle depuse în frunze şi rămurele cresc de- 


(1) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 14. 
(2) Usitat mai cu séma în Bucovina. 


254 


odată cu formarea si crescerea merisérelor gi carl se numesc 
de către popor Viermigor pl. viermigori, (1), sai Viermus, 
pl. Viermugi (2). | 

Privitor la merigérele produse de Viespea de stejar, Ro- 
mânii din Bucovina aŭ următârea credinţă : 

Dacă în aceste merisére saŭ gogése se află în decursul 
tOmnei un fel de viermuşori albi, adecă larvele Viespilor 
de stejar, atunci anul viitor are să fie mănos, va fi grei pă- 
mintul de pane atâta ce are să se facă în anul acela. lar 
dacă se află într'insele un fel de păingăniș, atunci are să 
fie f6mete şi bólă în 6meni (3). 

Maï departe gic o sémă de Români, tot din Bucovina, că 
dacă voesci să scii cum va fi anul următor: bun ori r&ă, 
ploios ori uscat sai secetos, să iei în diua de Ciuda lui 
Archanghel, 6 Septemvrie, merigére de stejar, să le tai drept 
în două, şi de vei găsi într'însele painjen, va fi anul răi, 
de vei găsi muscă, va fi anul de mijloc, de vei găsi vierme, 
va fi bun, iar de nu vel găsi nemică, să te temi de Ciuma. 

Si iarăşi: dacă merigérele saii gogâşele vor fi multe la 
vremea lor, să scifi că 6rna se va începe de vreme, şi multă 
zăpadă înainte de vreme va căd6, şi la urmă frig de ajuns 
va fi; de vor fi merigérele de stejar la mijloc bune, şi vara 
urmatére va fi bună şi róde in téte semănăturile; iar de 
vor fi merisérele acestea la mijloc ude, şi vara urmatére 
va fi ploi6să, şi in urmă de vor fi uscate gi vara va fi se- 
cetésa (4). 

Dacă un bolnav de epilepsie se duce unde este un rug 
sau trandafir sălbatec, se despică tulpina acestuia de jos în 
sus atâta de tare, cât să pâtă încăp6 bolnavul prin ea şi-l 
trece de nouă ori, şi de fie-care dată Ingrép4 câte un co- 


(1) Dat. Rom. din Bragca, com. de Zaharie Roşca, stud. gimn. şi a 
Celor din Pătrăuţ pe Sucéva, dict. de Roman Uriciuc. 

(2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 14;—Idem: Istoria nat. medicală, 
p. 110: «Aceste larve sunt cunoscute în jud. Sucéva sub numele de Vier- 
muşori de cacadâr, si femeile, cari vor să facă copii, îi pun în apa rece 
şi-i beat.» 

(3) Cred. Rom. din Pătrăuți pe Sucéva, dict. de Roman Uriciuc, şi a 
celor din Braşca, com. de Zah. Rosca. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Udesci, com. de Darie Cosmiuc, stud. gimn. 


255 


vrig, o luminare şi un pitac, şi apol ii dă să bea apă cu 
Viermuși din gog6şă, atunci bolnavul se vindecă. 

Dacă rugul, în urma acâsta, cresce frumos, atunci bolna- 
vul se vindecă; însă dacă până peste o lună sau două se 


usucă, atunci bolnavul nu are léc (1). 


(1) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 14; — Idem, Cdte-va observa- 
țiună asupra medicinei poporului român, publ. în Convorbiri lit., an. 
XXXV, p. 318: «Bolnavii de epilepsie se vindecă, dacă se duc la un rug 
(trandafir), despică tulpina de jos în sus atât de tare, cât să pótă în- 
cipé prin ea, şi îl trec de nouă ori. De fie-care dată bolnavul ingropa 
câte =n covrig, o lumînare gi un pitac, si apoi bea apă cu Viermuşi, 
cari se găsesc în gogâşă de rug. Dacă rugul cresce frumos, bolnavul 
se vindecă ; dacă într'o lună sau doué rugul se usucă, bolnavul nuare 
léc (jud. Prahova). 


VIESPOIUL 
(Sirex gigas L.) 





Prin brddete (1) sau brădinișuri, adecă prin pădurile cari 
sunt împănate mai cu s6mă cu bragi şi moligi, férte adese- 
ori se pâte observă în decursul verii un fel de viespe mare 
sburând împrejurul unui sai altui copac, ca şi când ar căută 
ce-vă. 

Acest soii de viespe se numesce în Bucovina: Viespoză, 
fem. Viespoe şi Viespoică, Viespéroiu sau Gespéroiu, fem. Ves- 
perdie şi Gespérdie sau Viespérdica şi Ghiesperdica (2). 

Viespoiul e un fel de viespe mare care, după cum am 
spus, trăesce mai ales prin brădeturi sau brddiniguri. Cor- 
pul s&u e rotund şi de 15—40 mm. de lung, iar abdomenul 
roşu si provédgut la capăt cu un ghimpe lung. Femeiuşca 
însă, pe lângă acest ghimpe, maï are încă şi un ac negru, 
anume pentru ouat. Cu t6te însă că atât bărbătuşul cât gi 
femeiusca ati câte un ghimpe, nu înghimpă nici unul nici 
altul. Cele două închieturi sau inele dintâi, precum şi cele 
trei din urmă ale abdomenului femeiuscei sunt galbene, iar 
cele patru de la mijloc negre. | 

Femeiusca acestui soiii de viespe, adecă Viespdia saŭ Vies- 
perdia, se ouă în bortile ce le face în scérta bradilor şi 
molidilor cu ajutorul acului sét cel lung. 





— 


(1) Brădet, pl. brddete şi brddeturt = pădure de brad! gi moligi. 

(2) Dat. Rom. din Iligesci şi a celor din Bilca, dict de Chirilă Ho- 
rodnic: « Gespărotul, fem. Gespdrde şi Gespărdică, e un fel de gespe 
lung în trup, pe pântece cu dungi galbene şi negre, gi cu coda lungă. 
El trăesce mai ales la pădure.» 


257 


Larva, care e fără pici6re şi care, ca tâte larvele ce pe- 
trec prin lemne, se numesce Cariu, intră adânc în lemn şi 
face borți largi printr'însul în forma unei pene de gâscă. 

S'a întîmplat însă férte adese-ori că larva acâsta s'a des- 
voltat în viespe deplin abiă după ce s'a adus lemnul, în 
care a fost ea, acasă, şi s'a făcut dintr'insul diferite obiecte 
precum: gringi, lăiţi, scaune, paturi, dulapuri, blidare gi alte 
de asemenea. 

De aicia vine apoï că Viespoiul adese-ori se pâte observă 
nu numai prin păduri, ci şi prin unele sate de la țéră. 


Marian, Inseclele. 


ALBILITA. 


(Pontia brassicae sai Pieris brassicae L ) 





Albilifa e un fluture de gi şi se numesce in Bucovina 
încă şi Fluture alb, Fluture de curechiu gi Curechifa pl. 
Curechift (1), iar în alte părţi locuite de Români: Albilijd, 
Fluture alb şi Fluture de varză (2). 

Antenele, adecă pipăit6rele fluturului acestuia aŭ forma 
unei măciuci; aripele-i sunt albe, iar cele de dinainte cu 
vârful negru. Femeiuşca are două pete negre, mai la o parte 
de mijlocul aripilor de dinainte, iar aripile dindărăt sunt 
de desubt galbene şi putin acoperite cu un păr negricios. 

Larva acestui fluture, numită pretutindeni de către Românii 
din Dacia traiană: omida, pl. omigi sau Onida, pl. onigi, 
iar de către cel din Macedonia: lumida şi umida (3), trăesce 
de regulă pe curechiii saŭ varză, din care causă se numesce 
el apoi si Curechifa, Fluture de curechiu sau Fluture de 
varză. 

Un alt fluture, care se tine de familia Albilifeï, e Nalba- 
riul (4), lat. Pontia saŭ Pieris crataegi L. | 

Fluturele acesta are aripi albe gi cu vine negre pe din- 
sele. El se arată mai cu s6mă în luna lui Iulie şi petrece cu 
miile pe Trifoiu alb şi roș, precum şi pe marginea bălților. 


(1) Dat. Rom. din Reuseni, com. de Vasile Pop, stud. gimn. 

(2) Dict. de Iordache Bran din Pașcani in Moldova; — Enciclopedia ro- 
mână, t. I, p. 83.— B. Nanian, Zoologia, p. 144. 

(3) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(4) Teod. Rotarit, Inimicit pomilor şi mijléce în contra acelora, publ. 
in Amicul poporului, an. I, Pesta 1867, p. 97. 


259 


În acelaşi timp femeiugca depune de la 1—200 de ouă 
pe frunzele Paducelului, lat. Crataegus oxyacantha L.; a 
Malinulut, lat. Prunus padus L.; a Porumbrelului, lat. Pru- 
nus spinosa L.; a Perșului, lat. Prunus domestica L.; a Péru- 
lui, lat. Pyrus communis L. şi a Merului, lat. Pyrus malus L. 

În August es din ouăle acestea larvele, cari asemenea se 
numesc omigi, ca gi cele ale Albilifei, şi-şi fac un cuib comun, 
din care, egind apoi afară, rod frunzele pomului pe care se 
află, până târgiu t6mna. Iar după ce dă récéla, se retrag 
îndărăt gi fac peste cuib un învăliş în forma pânzei de pa- 
ingen şi se aş6ză la ernat (1). 

Atât omidile îluturelui acestuia cât şi cele ale Albilifex 
sunt aga de mâncăci6se gi de stricăci6se că, dacă nu se ~ 
caută din cu bună vreme ca să se stârpâscă, sunt în stare să 
devasteze téte curechistile(2) şi pometele în cari s’ati încuibat. 

Drept aceea Românii de pretutindeni caută t6te chipurile 
si mijlécele cum le-ar put mai lesne şi cât mal de grabă nimici. 

Aga, contra omidilor de Albilifa intrebuintézd ei, între 
multe altele si cele urmatére: 

Pun, mai ales femeile, în ajunul Bobotezei, când umblă 
preotul cu crucea şi cu aghiasmă pe la case, ca să le bine- 
cuvinteze şi să le stropâscă cu apă sfinţită, o legăturică cu 
sémintaé de curechii, ca să şâdă preotul măcar cât de putin 
pe dinsa, în credinţă că curechiul ce va esi dintr’o aseme- 
nea séminta nu-l va mâncă omida (3). 

Crescénd curechiul mare, îl stropesc cu mére de curechiu (4) 
sai cu aghiasmă din Diua omigilor, adecă din giua sfintului 
Trif, patronul omidilor, gandacilor, şi al tuturor gujuliilor ce- 
lor stricăci6se (5). 

Neajutând aceste două mijl6ce, precum nici altele aseme- 
nea acestora, Românii cari locuesc în apropierea pădurilor, 


(1) Cf. Teod. Rotariă, op. cit., p. 97. 

(2) Curechigtele, sing. curechişte, ogorul pe care se semănă curechiul. 

(3) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciă. 

(4) Dat. Rom. din Galanesci, dict. de Ilena Cârstean. 

(5) Dat. Rom. din Moldova, com. Paşcani, dict. de lord. Bran. — Mai 
pe larg însă să se vadă Sim. Fl. Marian, Sérbdtorile la Români, vol. 


I, p. 245. 


260 


végénd că s'au facut prea multe omigi, aduc un furnicariu 
întreg de Furnict de pădure şi-l pun în curechiste. 

Furnicile aduse, cum se văd scăpate, încep îndată a alergă 
în colo şi încâce prin curechiste si dând de omigi încep o 
luptă amarnică cu dinsele şi nu se lasă până ce nu le cu- 
ratesc pre t6te de pe frunze si ducéndu-le în furnicariu le 
stârpesc. 

Cum ati sfârşit însă furnicile de stârpit omidile, trebue să 
se ieă iarăşi furnicariul şi să se ducă înapoi de unde s’a a- 
dus, căci nefăcându-se acâsta, e drept că te mântuesci de 
omidi, dar mai pe urmă nu poţi scăpă de furnici, pentru 
că ele se îmmulțesc apoi prin grădină (1). 

Contra omidilor de Nalbariu, precum gi a altor omigi, vari 
asemenea rod frunzele pomilor, Românii din Bucovina în- 
trebuinţâză în prima linie următorul mijloc. 

Adună în ajunul Aleziilor, adecă în giua premergétére 
Sf. Alexie, omul lui Dumnegei, care cade la 17 Martie, tâte 
gundiele şi frunzele câte se află prin pomete şi, făcând din- 
tr'însele mai multe grămăgidre printre pomi, le dau a doua 
qi des de diminâţă foc şi afumă cu dinsele toţi pomii. 

Făcându-se acésta se crede că nu numai omigile, ci şi 
tâte gujuliile şi gângăniile, t6te jivinile şi gândacii, precum 
si alte vietăți mărunţele, stricăci6se atât pometelor, cât si să- 
ménaturilor, se împedică de a se apropiă şi immulti pe lângă 
casele, acareturile şi prin pometele omenesci (2). 

Tot spre scopul acesta se stropesc pomii gi cu apă sfinţită 
în diua de St. Trif (3). 

Românii din unele părţi ale Transilvaniei însă, cari vreau 
ca în decursul anului să nu aibă mulţi fluturi pe lângă casă, 


afumă în séra spre Joi mare grădinile cu busuioc de nouă 
ani (4). 


(1) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi ;— Dim. P. Lu- 
pașcu, Medicina Babelor, Bucuresci 1890, p. 75: «Să iel două sai trei 
cuiburi de furnicari vechi cu totul într'un sac şi să presari peste lo- 
cul cu curechiii gi nici o omidd nu va mai rămân.» 

(2) Sim. FI. Marian, Sérbdtorile la Români, vol. I, p. 208. 

(3) Idem de eadem, vol. I, p. 245—246. 

(4) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 


261 


Omigile, după cum îl este fie-căruia prea bine cunoscut, 
sunt apr6pe mai tot atât de stricăci6se ca şi Lacustele. 

De aicia vine apoi că Românii asâmănă pre toţi străinii 
lacomi de munca si averea lor cu omidzile. 

Poetul M. Eminescu, care în tinereţele sale a petrecut scurt 
timp si în Bucovina, se plânge că: 


Din Boian la vatra Dornii 

A umplut omida cornii, 

Și străinul te tot pasce, 

De nu te mai poţi cundsce (1). 


Iar poporul român din Transilvania şi Ungaria, plin de 
amărăciune şi înverşunare pre străinii cari îl store de mă- 
duvă, cântă: 


Frunză verde pălămidă, 
Plină-i téra de om:dă, 

De omidă ungurâscă 

Si de gârgără sasésca ! (2). 


Mai departe, tot despre omigi există la Românii din Tran- 
silvania încă si următórele credinţe: 

Omida e făcută din lacrimile Dracului (3). 

Omidile sai facut din lacrimile Dracilor, făcuţi din fce- 
meile cele necredinciédse (4). 

Omidile s'au facut din n6mul lui Juda, pe care l-a bleste- 
mat Dumnegeu pentru că a vîndut pe Domnul Is. Chr, în 
omidi netrebnice şi gretése (5). 

Omida e mâna cea nenorocâsă a lui Iuda (6). 

Omida e mâna stângă a Satanei (7). 

Omidă a ved6 umblând pe la mijlocul ernii, e semn de 
un an sărac(8). 


(1) Poesiz, Bucuresci 1884, p. 177. 

(2) Vas. Alecsandri, Poesti pop. ale Românilor, Bucuresci 1866, p. 219. 
(3) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(4) Cred. Rom. din Budatelec. 

(6) Cred. Rom. din Oroiul de Câmpie. 

(6) Cred. Rom. din Bandul de Câmpie. 

(7) Idem. 

(8) Cred. Rom. din Ercea. 


262 


Omigă multe, an sărac(1). 

Omidă a ved6 în casă pe părete, e semn că vel avé 
scârbă (2). 

Omidă pe feresti a vedé, e semn că are să-ţi vie vre- 
un rëŭ din afară (3). 

Omigi pe casă de-ţi vor umblă, e semn a sărăcie (4). 

Omigi multe de se vor sui pe tine, în drumul ce-l vel 
face, nu vei avé noroc(5). 

Omidi negre în jurul casei tale de vei vedé, e semn că 
are să mâră cine-vă la casă (6). | 

Cand vegi omigi multe pe la grajd, e semn rét (7). 

Când iti vine un străin în casă cu o omida pe spate, scó- 
te-l pe ușă afară, că de nu. din el are să-ţi vie sărăcia (8). 

Cand găsesci omidi multe, oméra-le, că de nu, nu vei 
scăpă de sărăcie (9). 

Pe o femee necredinci6să, de vrei să o îndrepţi, pune-I 
în tóte dilele sub perină câte o omidă învălită în zahăr 
alb, că se va îndreptă (10). 

Românii din Jéra-Romdnésca din contră cred si dic că 
omigile sunt pedéps& dela Dumnegei pentru păcatele n6stre 
cele multe. Iar la vremea cea de apoi vor esi atâtea omidi 
pe faţa de pămînt, în cât nu se vor mai găsi frunze prin 
pomi, căci ele vor mâncă până şi frunzele viilor, pe cari 
acuma le cruţă, şi viile din rădăcină se vor uscă, în cat nici 
vin de Sf. liturghie nu se va maï găsi. 

Si de é6re-ce omidile sunt pedépsa lui Dumnedei, de aceea 
nu e bine să le omori. Iar cel ce ọmóră omidi are vise urite, 
si pe ceea lume se vor pune pe el de-l vor mâncă. 





(1) Cred. Rom. din Mădăraş. 
(2) Cred. Rom. din Fărăgăi. 
(3) Cred. Rom. din Socol. 
(4) Cred. Rom. din Filpiş. 
(5) Cred. Rom. din Feleac. 
(6) Cred. Rom. din Cosocna. 
(7) Cred. Rom. din Feleac. 
(8) Cred. Rom. din Bistriţa. 
(9) Cred. Rom. din Ocniţa. 
(10) Cred. Rom. din Râciiu.—T6te credinţele acestea mi le-a comunicat 
d-l Th. A. Bogdan. 


263 


Cel ce culege seminţele de omidi de prin pomi, să le dea 
pe ape, să nu le pună pe foc să ardă, că făcând-o acésta, 
bine nu-i va merge pe lumea acésta si pe ceea-laltă va arde 
şi el în foc. 

Omul, ori cât ar culege omigile, tot nu va avé să le står- 
pâscă, căci acestea sunt mânia dumnegeâscă. Prin urmare 
numai când milostivul Dumnegei le va porunci, vor plecă. 

Când sunt omidi multe, anul acela va fi bogat în vin şi 
grâu. 

În fine tot la Românii din 7era-Român€scă există şi ur- 
mătârele dicale: 


A mâncă ca omidile, 


adecă: a mâncă mult şi fără sat. D. e. de copii se dice ca 
mănâncă ca omigile. De aceea este şi gicerea poporală: 


Copilul e omidă la casa omului. 
Si în urmă: 
A fi mâncat de omidi, 


adecă: a fi găurit, ciuruit peste tot(1). 

Şi de 6re-ce fluturii, despre cari mi-a fost până aici vorba, 
produc nisce omigi atât de stricăci6se ca acelea pe cari le- 
am amintit mai sus, de aceea poporul îi consideră și pe 
dingif, deşi ei singuri nu fac nici o stricăciune, de nisce au- 
guri rëi. 

Aga se crede gi se dice că cel ce vede întâiaşi dată pri- 
măvara un Fluture alb, acela t6tă vara va fi alb, adecă palid 
la faţă, slab. Pe când, din contră, cel ce vede întâiași dată 
un Fluture roș, acela va fi roș la fafa, adecă tare (2). 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(2) Cred. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu; —a celordin Horod- 
nicul-de-jos, com. de d-l Petru Prelipcean: «Dacă văd un Fluture alb, 
spun că vor fi slabi peste vară, iar dacă věd unul rog, spun că vor fi 
tari» ;— a celor din Straja, com. de Nic. Cotos, stud. gimn.: «Se crede că 
ce fel de fluturi vedi primăvara intaii, asa vei fi tot anul, adecă: dacă 
vedi un Fluture, rog vei fi rog gi tare; dacă vedi unul alb, veí fi alb gi 
slab, iar dacă vedi unul galben, vei fi palid»; -I. N. Constantinescu, 
Superstiții din Ciulniţa, jud. Ialomiţa, publ. în Segétdrea, an. III, p. 
46: «Fluture alb când vei vede întâiă, vei fi sănătos întregul an.» 


264 


Mai departe se dice că dacă se arată un Fluture alb forte 
timpuriă primăvara, atunci are să mai ningă(1), iar dacă 
ninge în giua de Patru-geci de sfinți, atunci au să fie peste 
vară f6rte multi Fluturi alb? şi fiind de aceştia, n'are să 
fie curechiu de fel. 

Iar când fluturii umblă în cete mari, atunci dic Gmenii 
că are să fie mare scumpete in tóte pânile (2). 


(1) Cred. Rom. din Galanesci, dict. de Iléna Cârstean. 
(2) Cred. Rom. din Gura-Sadovei, com. de Leon Latiş, stud. gimn. 


FLUTURUL ROŞU. 


(Vanessa urticae L.) 


— 


Unul dintre cei dintâi fluturi, cari se arată primăvara, si 
anume nemijlocit după ce s'a luat ométul, ba une-ori chiar 
şi înainte de a se duce acesta de pretutindeni, şi care sbóră, 
după cum spune poporul, in fata s6relui, este Fluturul ros 
sai Flulurele roșu. 

Omida acestui fluture, care e de colâre negrie şi cu dungi 
palide-vergii, se numesce de către Românii din Bucovina: 
Urzicariu, fiind-că ea t6tă vara petrece în societate pe Ur- 
zica créfd, lat. Urtica urens şi pe Urzica mare (1), lat. Urtica 
dioica L. 

Românii, când văd prima 6ră fluturele acesta, se bucură 
cregând şi dicénd că de la arătarea lui începând înainte 
n'are să ningă maï mult, ci are din ce în ce tot maï tare 
să se încăldgâscă şi să se desprimăvereze (2). 

Mal departe, atât Românii din Bucovina cât şi cei din Mol- 
dova și Téra-Romanésca, cred şi spun că cel ce vede întâiași 
dată primăvara un Fluture ros, acela t6tă vara va fi roș, 
adecă sănătos (3), pe când din contră dacă vede un Fluture 


(1) Cred. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi; — a celor din 
Galanesci, dict. de G. Carstean;—si a celor din Buninţi, dict. de George 
Dârja. 

(2) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechii, dict. de G. Onciul. 

(3) Cred. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciă: «Cine vede primă- 
vara întâia óră un Fluture roşu, acela crede că tótă vara va fi roșu, 
sănătos»; — a celor din Buninti, dict. de G. Dârja: «Fluturul roșu ese 


266 


galben, lat. Gonopteryx rhami L. va fi t6tă vara bolnav si 
galben la faţă (1). | 

În fine cred şi spun o s6mă de Români din Bucovina, că 
cel ce vede întâiași dată primăvara un Flutur rog şi prin- 
déndu-], îl va cése într'o pânzătură la brat gi ast-fel il va 
purtă apoi tot anul la sine, acela va prinde peste vară ro? (2) 
sai, având stupi, dacă va prinde un Fluture roșu, atunci 
nu i s'or duce, adecă nu ï-or fugi roit (3). 

De familia Fluturelui roșu, despre care ne-a fost până aici 
vorba, se mal ţin încă si mulţi alţi fluturi. Dintre toţi flu- 
turii aceştia însă Românii mai cunosc după nume încă numai 
pe dof, şi aceia sunt: 

Ochiul păunului de di (4), lat. Vanessa Io L. 

Despre fluturele acesta se crede si se dice, ca si despre 
cel roşu, că cine-l va prinde când se arată pentru întâiaşi 
dată, acela va prinde peste vară un roit de albine (5). 





forte de timpuriii cam pe la Alexii. Am vădut un Flutur roş, am să fii 
peste an roşu, adecă sănătos»; — M. Lupescu, Superstițiuni. publ. în 
Segeétorea, an. I, p. 127: «Cand vedi primăvara pentru prima óră Flu- 
ture roşu, e semn că vei fi sănătos si roș.» 

(1) Cred. Rom. din Galanesci, dict. de Iléna Cârstean; — a celor din 
Straja, com. de N. Cotos: «Cel ce vede întâiași dată primăvara un Flu- 
ture galben, acela tot anul va fi bolnăvicios și palid la faţă»; — a celor 
din Budeniţi, dict. de Maridra Dutcă: «Cine vede întâiași dată primă- 
vara un Fluture galben, acela e peste t6tă vara bolnav, acela tot zace» ;— 
M. Lupescu, Superstițiuni, publ. în Şegăldrea, an. I, p. 127: «De vedi 
Fluture galben, t6tă vara vei fi bolnavicios:; — I. N. Constantinescu, 
Superstițiuni din Ciulniţa, jud. Ialomiţa, publ. în Segétdrea, an. III, p. 
46 : «Fluture galben dacă vei vedé întâii primăvara, tot anul vei fi bol- 
nav şi galben la față.» 

(2) Cred. Rom. din Mahala, com. de d-l Ionică al lui Iordachi Isac;— 
a celor din Frătăuţul-noi, dict. de Nic. Rusu: «Dacă cine-vă vede întâiaşi 
dată primăvara un Fluture roşu şi-l prinde, acela de bună séma că va 
prinde un roz care fuge de la alt om.» 

(3) Cred. Rom. din Galanesci, dict. de G. Cârstean: «Cine are stupi 
şi va prinde, când vede întâia Gră un Fluture roşu, aceluia nu i s'or 
duce roii.» 

(4) Nicolae Sulică, Antropomorfisme şi antt-antropomorfisme în limba 
română, Braşov 1900, p. 43: «Din regnul zoologic mai cunoscută e pă- 
séruica numită Ochiul boului (Ausel, Sfredeluş) și fluturaşul numit Ochiul 
păunului » 

(5) Cred. Rom. din Bosanci, com. de Sim. Sutu, stud. gimn. 


267 

Omida acestui fluture, de col6re négr& cu puncte albe si 
acoperite cu peri lungi şi negri, se numesce de către Românii 
din Bucovina asemenea Urzicariti, ca si cea a Fluturelui 
roşu, din causă că ea tótă vara petrece în societate pe Ur- 
zica mare (1). 

Fluturele pestricior saă Fluturele picdfel, pl. Fluturi pi- 
căţei, lat. Vanessa polychloros L. 

Când se arată acest fluture, care sâmănă întru cat-va cu 
cel roșu, însă care e ce-vă mai mare decât acela, atunci e 
un semn că vine primăvara (2). 


În fine merită a fi amintit aici şi aceea, că copiii din 
véra-Romdnésed, când văd vre-un fluture, dic: 


Fluture pune-te, 
Pune-te pe punte, 
Pune-te sub punte! 


Fluture, 

Fluture, 
Flutură pe buture, | 
Flutură pe flóre, 

| 
| 


Flutură sub fl6ro! ieee 
Fluture, 
Fluture, Flutura pe foie, 
Fluture, Flutură sub f6ie! 


Cuvintele acestea se crede că ar avé asupra fluturilor în- 
fluenţă de a-i face să se așeze pe flori sau pe 6rbă (3). 


(1) Dat. Rom. din Fratauful-vechit, dict. de G. Onciul: « Urzicariul e 
o omida prisne négra şi pěrósă, care trăesce numai pe urzică.» 

(2) Cred. Rom. din Galanesci, dict. de Ilena Cârstean. 

(3) G. Dem. Teodorescu, Poeszi populare române, Bucuresci 1885 p. 190. 


STRIGA. 
(Acherontia Atropos L.) 





Cel mai mare în privinţa grosimii corpului dintre toţi flu- 
turii, câţi se află nu numai în ţările locuite de Români, ci 
în întrega Europă, e Striga, numită în Bucovina încă şi 
Striga nopții, Strigă de népte, Buha ciumei şi Capul lui 
Adam (1); în Moldova: Striga de nópte (2); in Téra-Roma- 
nésci: Strigă, Cap de mort, Cap de morte, Capul morţilor 
şi Suflet de Strigoii (3); în Transilvania: Fluturul Morții (4); 
în Ungaria: Cap de mort (5); la Românii din Meglenia: 
Friguri, iar la cei din Macedonia: Hiavră (6). 

Numirea de Strigă a fluturelui acestuia să-i vie de acolo, pen- 


— 


(1) După spusa Rom. din Bosanci, com. de Octavian Bârgăuan, stud. 
gimn.; — a celor din Tiseut, com. de Olvian Sorocean, stud. gimn. ; -— a 
celor din Partescii-de-sus, dict. de Domnica Baranaiu;—a celor din Putna, 
dict. de Sam. Lucaciu. 

(2) Dict. de Iordache Bran, pâlmaş în Paşcani. 

(3) Com. de S. Sa. Par. T. Bălăşel;— I. N. Constantinescu, Superstifit 
din Ciulnita, jud. Ialomiţa, publ. în Șegetorea, an. III, Fălticeni, p. 
41; —D. Ananescu, Zoologia, p. 229; — B. Nanian, Zoologia, p. 144; — 
Fréd. Damé, Nouveau Dictionnaire roumain-francais, vol. I, Bucuresci 
1894, p. 194. 

(4) I. Costin, Manual de stupdrit, Gherla 1886, p. 27: «Acherontia a- 
tropos. Acesta este unul dintre cei mai mari fluturi de n6pte. Pe trun- 
chit: porta figura crucii, de unde poporul îl numesce Fluturul morții.» 

(5) Enciclopedia română, t. I, p. 24. 

(6) Com. ce d-l Per. Papahagi; — ldem, Românii din Meglenia, publ. 
în revista «Tinerimea română». Noua serie, vol. V, p. 269: «<Friguri: se 
numesce aga o insectă mare, care la Aromâni se numesce Hiavră.» 


269 


tru că el, după credinţa unor Români din Bucovina şi Jéra- 
Românescă, s'a născut din corpul sai sufletul unei Sirige 
sai Strigoii (1). După părerea altor Români însă, şi anume 
din Bucovina, să-i vie de acolo, pentru că el e unicul între 
toţi fluturii, câți ni-s cunoscuţi, care, când îl hărăţesci sat 
îl pringi în mână, produce un fel de strigăt, un fel de fifiit 
sau firâit ascuţit şi şuerător; iar cea de Siriga nopții sati 
Buha ciumei se vede că-i vine de acolo, pentru că sbâră 
numai pe la înserate ca Strigele şi Buhele; 

Cea de Frigur: sau Hiavra, pentru că el, după credinţa 
Românilor din Meglenia şi Macedonia, aduce friguri şi tot 
odată şi vindecă pe cei ce suferă de friguri (2). 

În fine numirile de Capul lui Adam, Cap de mort, Cap 
de morte, Capul morților şi Fluturul Morții, le-a căpătat 
de la pata cea întunecat-galbenă de pe spatele sét, care are 
forma unei scăfârlii de om mort sau maï bine dis care a- 
duce f6rte mult cu capul Morții. 

Însă mie îmi vine a crede că numirile din urmă nu sunt 
adevărat poporale, ci numai nisce simple traduceri din limba 
francesă şi mai ales din cea germană, cari ati început a se 
introduce în popor abia în timpul din urmă prin mijlocirea 
celor ce-au învăţat la şcâlă. 

Omida acestul fluture se numesce în unele părți din Téra- 
Românâscă Fapt, pl. Fapfi (3). 





(1) Cred. Rom. din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic; -- a celor din Țera- 
Romanésca, com. de S. Sa păr. T. Rălăşel: «Poporul crede că fluturele 
numit Cap de mort sai Cap de morte e un suflet de Strigoii, de a- 
ceea i-a si pus numele de Str:gă.» 

(2) Per. N. Papahagi, Megleno-Românii. Partea II, p. 80: «Friguri sn. 
pl. = friguri ; insectă din ordinul crepuscularelor, numită, dacă nu mă 
înşel, sfinx, cap de morte. Arom. Hiavrd. Se crede că cine este apucat de 
friguri, spre a se scăpă, este bine să prindă acâstă insectă şi să-i scuipe 
în gură, după care fapt frigurile îl vor părăsi» ;— com. de d-l Chr. Geagea: 
« Hiavră în dialectul macedo-român insemnéza friguri. Si fluturele a- 
cesta se chemă Hiavră de aceea, pentru că el, dacă îl prinde cine-va 
cu mânile, lasă pe degete un fel de praf şi din causa acâsta respectivul 
capéta friguri.» 

(3) Dintr'un manuscript intitulat «Botanica popor. română», supus 
Academiei Române spre censurare şi premiare; — Rădulescu-Codin, 
O séma de cuvinte din Muscel, Câmpulung 1901, p. 31: «Fapt, vierme 
descântat, ce se trimite de vrajit6re pe capul altuia.» 


270 


Atât despre fluturele acesta, cât şi despre omida lui, adecă 
despre Fapt, există la Români mal multe datine şi credinţe. 

Asa Românii din unele parti ale Bucovinei, precum bună- 
Gră la cei din Pârtescii-de-sus, distr. Gura-Homorului, cred 
şi spun că Striga, când cârcă să intre în vre-o casă, cercă bdld, 
adecă caută să aducă bólă. Şi dacă a intrat în casă, atunci 
nu e bine, căci nu mult după aceea vine si bóla în urma ei. 

Dar ca bóla să nu apuce a veni după dinsa, cum a intrat 
în casă, e bine să n’o suferi nici un pic, ci îndată s’o pringi 
şi să o dai afară, căci dacă o dai afară şi te rogi lu! Dum- 
negeti, bóla nu intră, iar dacă o suferi atunci intră. 

De omorît însă nu e bine s'o omori, ci numai de dat a- 
fară (1). | 

Alți Români însă, tot din Bucovina, cred că dacă o Striga 
de acestea atinge cu aripile sale pe cine-va pe la ochi, îi frige 
ochii ca şi cu foc, iar dacă pe cine-vă îl muşcă, nu ma! are léc. 

Din causa acésta apoi cei mai mulţi insi se tem forte tare 
de dinsa gi, cum o văd, se feresc de ea ca gi de para focului 
ca nu cum-vă să-i atingă cu aripile la ochi saŭ să-i musce (2). 

Românii din unele părţi ale Ţării-Românesci însă, precum 
bună-6ră cei din Ciulnita, jud. Ialomiţa, spun că de aceea 
nu e bine s'o omori, pentru că ea duce apă morţilor (3). 
„Alți Români din contră, tot din fera-RomânEscă, cred şi 

spun că unde se încuibâză acest fluture, care pârtă pe spa- 
tele sii un desemn, ce are asemănare cu o hadrca de om. 
nu e a bine, ci e semn de morte, că va muri cine-va şi mai 
cu s6mă din copil (4). 

Tot asa cred şi Românii din Ungaria că Striga aduce nu 
numai nenorocire, ci chiar şi mérte (5). 


a... eee 


(1) Dict. de Domnica Baranaii. 

(2) Cred. şi dat. Rom. din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic, și a celor 
din Putna, dict. de Sam. Lucacit. 

(3) I. N. Constantinescu, Superstiţii, publ. in giar. cit., p. 44: «Cup 
de mort de vei vedé, să nu-l omori, căci el duce apă morţilor.» 

(4) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(6) Enciclopedia română, t. I, p. 24: «Cap de mort, lat. Acherontia 
atropos, are facultatea de a produce un sunet ascuţit, căruia superstifiu- 
nea poporală îi atribue o semnificatiune sinistră, semn de nenorocire 
şi morte.» 


271 


O sémă de Români din Jéra-Românésed însă cred şi dic 
că Striga saŭ Sufletul de Strigoiw în mod drăcesc gi nevé- 
dut se furigéză în inima ómenilor şi maï cu sémă a copiilor 
mici şi le suge inima de sânge, până ce-l omóră. 

Drept aceea, când vei vedé un copil că ţipă tare gi se 
sgârcesce de la inimă, să scii că Striga sau Sufletul de Stri- 
goiu îi suge sângele din inimă, căci ea nu are altă hrană 
decât sângele ce-l suge din inimile 6menilor. 

Une-ori însă Striga suge prea mult sânge şi de aceea o 
parte dintr'insul îl varsă afară în anumite locuri şi cu deo- 
sebire pe lemne putrede. 

Vă&rsătura acésta se numesce Borîtură de Sirigă şi e de 
col6re roşie ca sângele. 

Acésté Borîtură de Striga j6că un rol forte mare în spi- 
teria babelor de pe la sate. Ea e unul din lécurile cele mai 
rare si mai scumpe şi cu f6rte multă scumpétate păstrat la 
loe sigur. A 

Când pe vre-un om sai copil îl dére la inimă gi se sgâr- 
cesce aga, de pare că l-ar ciupi cine-vă drept de inimă, a- 
tunci e semn că Striga îl suge de sânge, gi alt léc maï si- 
gur ca Borîtura de Striga nu pote fi. Şi atunci baba, care 
posedă acest léc infalibil, este numai decât chemată. 

Baba, la rândul său, isi iea o lecut& din l6cul eï cel asa 
de minunat şi în grabă alârgă la casa bolnavului. Aci a- 
junsă, descopere încetinel buricul bolnavului şi-l unge cu 
Boritura de Striga, rostind în acelaşi timp vre-un descântec 
de Strigot și Moroi. 

Dacă bolnavul nu móre, atunci negresit acâsta se dato- 
resce numa! şi numai minunatului léc al babel, adecă Bo- 
rituret de Strigă (1); dacă din contră bolnavul mére de con- 
stipatie sau de bólele causate de viermii intestinali, însem- 
n6ză că Strigoiul, ce l-a supt de inimă, a fost prea flămând 
şi na vrut cu nici un chip să iea în băgare de sémă lécul 
babei, care rămâne — cu t6te acestea — tot léc mare şi mi- 
nunat. 





(1) Boritura de Strigd, după cum îmi scrie S. Sa păr. T. Bălășel, nu 
pote fi alt ce-vă decât o ciupercă roșcată, care la început, fiind tînără, 
este móle ca laptele covăsit şi de o colére roşie. Ea nu se pote găsi 
decât pe lemne putrede saii băligaruri vechi.» 


212 


Având Striga deprinderea descrisă în sirele de mai sus, 
sătenii, cari o sciti acésta, cum dai cu ochii de dinsa, își 
lasă lucrul şi alérg& cum mai tare şi mai tare ca să o prindă 
şi să o omore, ca ast-fel să nu mai p6tă suge sângele din 
inimile 6menilor (1). 

În fine Românii din Meglenia şi cel din Macedonia cred 
că dacă cine-vă este apucat de friguri şi, prindând o Hiavră 
îi va scuipă în gură, frigurile îl vor părăsi (2). 

Faptul, adecă omida Strige?, e cea mai mare dintre tote 
omidile. În stare normală suprafaţa corpului săi, care con- 
stă din 4—11 inele, e de colére verde-gălbie; fie-care inel 
are pe de amândouă laturile câte o dungă horţişă de colére 
albastră, cari se unesc de-asupra spinării întrun unghii, 
de desubtul acestora altele două ce-vă mai late, şi de colére 
negrie, şi anume una pe o lature şi alta pe cea-laltă lature, 
iar punctele de pe inele, din cari es nisce perişori, sunt al- 
bastre. | 

Faptul azesta, după credința Românilor din unele părţi 
ale Jérit-Romdnesci, precum bună-dră a celor de la Curtea 
de Argeş, dacă se vrăjesce de atare vräjitóre, iea argint viu 
în punctele de pe corpul său şi ducându-l la persénele so- 
rocite sai destinate de vrăjitâre, îl varsă în vadra (cofa), 
cu apă sau în fântâna de unde scâte apă de băut. Şi per- 
s6na, pe al cărui nume e vrăjit, bénd din nesciinţă apă de 
acâsta, capătă bóla numită de asemenea Fapt (3). 

Bola însă, numită Fapt, e de două feluri: una internă şi 
alta externă. 

Sub Faptul eztern se înţeleg un fel de pete roşii, cari 
se aruncă pe corpul 6menilor şi se prefac apoi în nisce bube 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Balagel. 

(2) Per. Papahagi, Românii din Meglenia, publ. in op. cit., p. 269 ;— 
Idem, Megleno-Romadnii. Partea II, p. 80. 

(3) Din ms. cit.; — cf. Radulescu-Codin, op. gi loc cit.; — com. de S. Sa 
par. T. Bălăşel: «Sub numele de Gândăcei înţelege poporul nisce omidi 
mari impestrifate, cari se hrănesc cu frunzele Porumbarilor. Din aceste 
omidi se nasc Fapțiăi, şi iată cum! Dacă ai vre-o pismă pre cine-va și 
vrei să-ţi résbuni pe el, aduni gdmiefi de ai gândacilor acestora și îi 
dai în băutură sau în mâncare vrăşmaşului t&i, şi din acei gdnitefi se 
nasc în pântecele omului Fapfii.» 


273 
f6rte rele. Petele dintru început ustură férte tare, iar după 
ce se prefac în bube dor grozav. 

Faptul acesta, crede poporul, că nu se capătă ca alte bóle, 
ci că i se aruncă omului în cale de către duşmani cu o 6lă 
spartă sau hârbuită sui cu nisce bulendre pline de tot felul 
de necurăţenii. Cine calcă pe acestea îndată se umple de 
Fapt şi se chinuesce f6rte tare (1). 

Sub Faptul intern însă, după credinţa Românilor din Jéra- 
Romdnésca, se înţelege un fel de vietate, un fel de omidă, 
asemenea omidii numită Fapt, care se face in stomachul o- 
mului din argintul cel viu ce l-a adus omida-fapt şi pe care 
omul respectiv l-a băut pe nesciute şi pe nevrute. 

Acest Fapt, îndată ce s'a format în om, începe a-i róde 
ficatil şi măruntaiele, şi dacă omul ce-l are nu caută din cu 
bună vreme a se mântui de dinsul, trebue numai decât să 
mora (2). 

Mijlocul cel mai bun gi mai uşor pentru vindecarea si cu- 

răţirea faptului extern, după spusa şi credința poporului din 
Bucovina, este ca acel bolnav să se ducă la o mâră, să se 
scalde în stropii şi spumele ce sar de pe roţile morii şi să 
se spele printre degete câte de trei ori. Dacă însă în apro- 
piere nu se află nici o móră, atunci cel holnav de acest fapt 
se pâte scăldă şi în undele unul rîu curgător (3). 
„ Faptul intern însă se vindecă numai cu Buruiéna faptului, 
numită altmintrelea Fapinic şi Roibie, care s6mănă întru 
cât-vă la col6re cu omida Fapt, şi care se fierbe în apă şi 
se dă apol de băut celuf ce bolesce de Fapt (4). 

Adese-ori însă se întrebuinţâză contra amânduror acestor 
Fapți şi diferite descântece, prin cari se crede că asemenea 
se pot vindecă. 


(1) S. Fl. Marian, Descântece, p. 120. 
(2) Din ms. cit. 
(3) S. FI. Marian, Descdntece, p. 121. 
44) Din ms. cit. 


Marian, Insectele. 18 


RĂCHITARIUL. 
(Cossus ligniperda Fabr.) 





Rachitariul (1) e un fluture de n6pte din familia Cosi- 
delor de mărime mijlocie şi de colére brumărie. 

Omida Rachitariuluz, numită de către Românii din Basa- 
rabia: Sfredelugul lemnului (2), iar de către cei din Buco- 
vina: Sfredelug şi Sfredelul lemnului (3), este mare, până 
la 9 cm. de lungă, g6lă si de colére trandafirie. Ea bortesce 
în tóte părţile tulpinile diferiților arbori, precum ale pomi- 
lor, plopilor, arinilor, stejarilor, teilor, şi mai cu s6mă ale 
răchiţilor celor bătrâne, şi din causa acâsta e f6rte strică- 
ci6să. După ce şi-a ajuns mărimea obicinuită, se preface în 
nimfă într'o ţes&tură amestecată cu ţăndurele mici de lemn, 
ast-fel că abiă după 2—3 ani se preface în fluture. 


(1) Dat. Rom. din Bucovina ; — vedi şi Enciclopedia română, vol. III, 
p. 715. | 

(2) Z. C. Arbure, Basarabia, Bucuresci 1898, p. 85. 

(3) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciă. 


OCHIUL PĂUNULUI. 
(Saturnia pyri Borkh. şi Saturnia carpini Borkh.) 


Între fluturii de n6pte se află dof, unul mal mare şi altul 
mai mic, cari au pe tuspatru aripile câte un ochiu aseme- 
nea ochiului de pe penele din céda păunului. 

Pe amândoi fluturii aceştia îi numesc Românii din Bu- 
covina şi cei din Transilvania: Ochiul paunuluz (1), cei din 
Ţera-Româneâscă: Păun de nople (2), iar cei din Meglenia: 
Samuvilă (3). | 

Larvele sai omidile amânduror fluturilor acestora se nu- 
mesc atât în Bucovina cât şi în Moldova: Cdnele babei (4). 

Tot Cânele babei numesc Românii din ţările sus amintite 
nu numai omidile acestor doi fluturi de ndépte, ci si pe multe 
altelo şi maï ales pe cele pérdse (5), precum şi pe a Po- 


(1) Nic. Sulică, Antropomorfisme și anti-antropomorfisme în limba 
română, Braşov 1900, pag. 43: «Din regnul zoologic mai cunoscută e 
paséruica numită Ochiul boului (Auşel, Sfredelug) şi fluturagul numit 
Ochiul păunului.» 

(2) Nanian, Zoologia, p. 145. 

(3) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(4) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 13; - Dr. H. Tiktin, Ruma- 
nisch-deutsches Wörterbuch, vol. I, p. 267: «Cânele babei, Mold. Raupe f. 
des grossen Nachtpfaunauges, (Saturnia pyri).» 

(5) Dat. Rom. din Carapciii, dict. de Vas. Carcii: «Cdnele babii e de 
două feluri: unul negru flocos și altul roşu asemenea flocos. Unul din- 
tre dinşi! stă mai cu séma pe răchiţele cele bătrâne si putregăiose» ; —- 
a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi: «Cânele babei e o omida 
forte pěrósă»; — a celor din Putna, dict. de Sam. Lucaciii: «<Cânele babei 
e de mai multe feluri: vinét, negru și roşu. Destul că Cânele babei se 
numesc t6te omidile cele pérédse»; — tot de acolo, dict. de Ioan Vişan: 


276 


rumbaculut (1), lat. Sphinx euphorbiae L. (2), care se arată 
in luna lui Iulie şi August, si trăesce de regulă numai pe 
Laptele cânelui, lat. Euphorbia Gyparissias L. (3). 

La Românii din Macedonia însă omida fluturelui din urmă, 


« Cânele babei îi un viermuşor flocos. Jur împrejur îi vrâstat negru cu 
roşu. Lungimea lui este felurită. El ese primăvara și pornesce prin o- 
gore la păscut érbă» ; — a celor din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic: 
«Cânele babei e un germe flocos şi cam rogietic» ; — a celor din Gala- 
nesci, dict. de Il6na Cârstean: «Cânele babei e pestriţ» ; — tot de acolo, 
dict. de Ioan Ungurean: «Cânele babei e flocogel» ; — a celer din Frătău- 
ţul-noă, dict. de Nic. Rusu: «Cânele babei e péros, pe pântece vine 
alb şi roșu ; petrece mai cu séma pe cărări gi pe haturi»; — acelor din 
Frătăuţul-vechii, dict. de G. Onciul: <Cânele babei e péros şi pestrit 
cu ros, vinét gi negru» ;— a celor din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan: 
« Cânele babei e péros» ; — a celor din Moldova, şi anume din Dumbră- 
veni, jud. Botoşani, dict. de Grigore Olariu: «Cânele babei sunt 
negri, albaștri, cu puf pe dingii gi cu labe multe»; — a celor din Opri- 
geni, jud. Sucéva, de G. Iacob: «Nu toţi Cânzi babei sunt tot una, ci 
unii sunt pestrifi, alţii vineţi, toţi însă sunt flocosi» ; — a celor din Bog- 
dănesci, jud Sucéva, dict. de Nic. Const. Carp: «Cdnele babei e îlocos»; 
— şi în fine com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean: «Cdnele babei e o omidă 
pestriță si forte p&râsă, cu peri castanii.» 

(1) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu, și Vas. Văcărean : <Po- 
rumbacul e un fluture ale cărui aripi de dinainte sunt măslinii-verdi 
şi cu dungi deschise-gălbii, iară cele din dărăt negre şi pe margini 
cu dungi trandafirii. Sbâră mai ales în luna lui Iunie și Iulie.» 

(2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 13. 

(3) Dat Rom. din Bragca, dict. de Gerasim Roşca: «Cânele babei se 
numesce omida fluturelui care trăesce pe Laptele cânelui»; —a celor 
din Frătăuţul-vechiă, dict. de G. Onciul: <Cânele babei se numesce şi 
omida, care se face numai pe Laptele cânelui şi trăesce numai din 
sucul acestuia»; — a celor din Galanesci, dict. de Precup Galan: «Din 
Cânele babei, care e o omidă pestriță, cu dungi și cu puiuţi galbeni, 
albi și roşii, se face un fluture frumos. El se află mai mult pe toloci, 
şi anume pe Laptele cânelui»; — a celor din Vicovul-de-jos, dict. de Si- 
dor Calancea: «Cânele babei e verde şi gol, el merge încet, şi trăesce 
pe Laptele cânelui>; — a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi: 
«Cânele babei e o omidă mare, férte floc6să, cu peri negri și lungi, de- 
alungul trupului cu dungi vergi ca puiufii de la păstrăvi. O semă de 
Cânii babe: aŭ dungi galbene tot de-alungul trupului. Cânele babei se 
mai numesce încă și o aliă omidă, cu mult mai mare decât cele doué 
de mai înainte, care are trup roşu, părul tot negru, şi dungile sunt ne- 
gre şi de-acurmezișul trupului, nu de-alungul, ca la cele de mai sus. El 
se suie şi trăesce pe Laptele cânelui.» 


211 


care e de col6re intunecat-verde, pe spinare c'o dungă rosie, 
pe de laturi câte c'o dungă galbenă si pătată cu roşu, iar 
printre acestea cu pui galbeni, şi la capétul de dinapoi al 
corpului cu un cornişor, se numesce Cane di la oi (1). 

O semă de Români din Moldova însă, precum bună-óră 
cei din jud. Némtu, com. Bistriciéra, înţeleg sub Cânele ba- 
bei nu numai omidile, despre cari ne-a fost până aci vorba, 
ci şi un fel de Jsopodă, numită lat. Oniscus asellus L. (2), 
adecă ceea ce numesc Românii din Bucovina Jolie. 

E mult, putin cunoscut că dacă vre-o omidă părâsă ți se 
suie pe vre-o mână sau pe grumaz şi te înghimpă cu perii 
séi, te ustură şi ti se bășşică pelea, ca şi când ai fi fost 
urzicat. 

De aici se vede că vine apoi şi credinţa Românilor, că 
Cânele babei muşcă şi că, muşcându-te, nu numai că ustură 
forte tare (3), ci de multe ori omul muşcat, şi mai ales de 
Cânele babei cel vînăt, care e cel mai rău, n’are léc (4). 

Tot din causă că Cânele babei e flocos ca un câne si 
muşcă, iar mușcătura lui ustură tare, să-i vie, după cre- 
dinta Românilor din unele părţi ate Moldove, şi numirea 
acésta (5). 

În fine mai e de amintit şi aceea că băeţii de Român din 
Macedonia, când prind o omidă, numită de dînşii Câne di 
la oï, o agéz& pe un băț şi apoi îi cântă: 


Oi, oi, di la oi Mai, mai, de la oi 

Cu ciumaga dinâpoi. Cu ciomagul înapoi. 
Sau: 

Câni, Câni di la oi | Câne, câne de la oi 

Cu ciumaga dinâpoi. | Cu ciomagul înapoi (6). 


Iar ce s’atinge în genere despre Fluturii de nópte, la Ro- 


(1) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(2) Hasdet, Magn. Etym., t. III, p. 2.276: «În Zoologia poporana, Cá- 
nele babei este un fel de vierme péros, anume Oniscus asellus «Clo- 
porte.» 

(3) După spusa Românilor din Dumbrăveni, dict. de Gr. Olarii. 

(4) Cred. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu. 

(5) După spusa Românilor din Dumbrăveni, dict. de Gr. Olarii. 

(6) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 192. 





278 


mânii din Meglenia: Piperuga di népte, iar la cel din Ma- 
cedonia: Pirpirună di népte, Fliture şi Fluture di nópte (1), 
Românii din unele părţi ale Transilvaniei cred şi spun că 
dacă sunt multi Fluturi de nópte, e semn de vară fru- 
mósă (2), iar când sunt multi Fluturi de gi, e semn de an 
călduros (3). 


(1) Com. de d-l Per. Papahagi şi de d-l Christea Geagea, Român din 
Macedonia şi de present stud. fil. la Universitatea din Cernăuţi. Cf. şi 
Dr. G. Weigand, Vlacho-Meglen, eine ethnographisch-philologische Un- 
tersuchung, Leipzig 1892, p. 50. 

(2) Cred. Rom. din Fărăgău, com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(3) Cred. Rom. din Mădaraș, com. de d-l Th. A. Bogdan. 


FLUTURUL DE MĂTASE. 
(Bombyx mori L.) 





Românii din Dacia Traiană s'aă ocupat până acuma nu- 
mai forte puţin cu crescerea şi cultivarea Fluturului de ma- 
tase. De aicia vine apoi că la aceşti Români nu se află mai 
nimica sai numai forte puţine datine şi credinţe despre a- 
cest fluture. 

La Românii din Macedonia însă, unde se vede căi s'a 
dat mai mare atentiune, şi cultura de mătase e cu mult mai 
răspândită, se află următârea legendă despre larva sau maï 
bine dis omida acestui Flutur sau Fluture de mătase, nu- 
mită în unele părţi Gândac sau Vierme de matase (1) la 
Românii din Macedonia: Viermul de mătase (2), iar în alte 
parti: Bondrete (3), Bubă (4) şi Bubifă, pl. Bubife (5): 


(1) G. Crăiniceanu, Nomenclatura română-latină din istoria natu- 
rald, pub). în Convorbiri lit., an. XXIII, p. 334, 335 gi 346; — Enciclo- 
pedia română, t. I, p. 528: «Gdndac de mătase. Fluturele a cărui larva 
(omidă) produce mătase, cunoscut sub numele de Vierme de mătase 
sai Gândac de mdtase;»—com. de S. Sa par. T. Balagel: «Viermele de 
mătase in limbagiul poporului de peaici se numesce Gândac, pl. gân- 
daci.» 

(2) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(3) Gr. Creţu, Lexicon slavo-romdnesc, Bucuresci 1900, p. 329. 

(4) Dat. Rom. din Meglenia, com. de d-l Per. Papahagi. 

(5) Sim. Mangiuca, Cinci-geci de etimologii, publ. în Familia an. XX, 
Oradea- mare 1884, p. 79: «Bubita, Bubite. Cuvintul Bubijă insémna ver 
a soie fr., Seidenwurm germ., d. e. Bubifele nu aŭ avut noroc anul 
acesta, căci aii crépat forte multe. Petru a crescut anul trecut Bubifi 


280 


«Stamaria, mari ş-luţită cât iasti, — s-nu-li hibă cu cârteari, 
— li-fu ca léani nă dua, s-niargă, sî-mpartă tră hiilit la fi- 
clorlii din hoară. 

«Acşi, işindalui dă-acasă cu pânea di mpărţiri sum soară 
da di broască: «Bună-ţi oara» una, <ghiini viniişi, hiilie!» 
alanta. «Nu ti pilicirsescu, tetă», îţi Stămâria», fati zah- 
metea si mparti tra suflit la ficiori pânea aestă ?» 

«Je mari lucru, hiilie», disi broasca ; şi cu pânea sumsoară, 
troară tupu-fupu, agiumsi la ficfori. 

«Nu z-dipârtă multu broasca, cari şti cumu-li vinii ali Stă- 
marie, că-ll păru arăi, tră fe s-nu mpartă cu mâna a lei, 
si nifi ună, niţi doauă o-adună gi z-duti ş-nîsă la scutie. 

«Aoă te s-veadă ? Teta broască si mutrea lucrulu. Tritea 
di ficfor-ficfor şi-li dădea cumata gi tris tu soni, cându agiumsi 
la brusconliu a lfei, scoati şi-li da culaclu atel cama mugatlul. 

«Nu ti ntreb», li-faţi Stămăria, cum di-l finusi culaclu tristra 
tu soni? 

«Am te s-hiibă, hiilie? diteam, să-l dat a cama muşatlui 
ficior, ma di câţi vidui, virnd nu-ni si păru ma musat di a 
mel. Vegi-l te primtu şi fe livendu ï. 

c Mulți avea avdita Stămăria până atumtea, ma candu avdi 
şi aestă nu putu să-şi ţină arislu. Arisi acsi di cara si tra 
nâscândă oară lii tricu arislu si s-mituniusi, că te s'aridă 
acsiti în cot şi fira minduiri. Şi ’ntriba inima-li di mamă si 
află, că nu-i tra mumă ma mugat di cât fumealia-li. Si nvi- 
rind atumtea lutita-li faţă si tra s-nu se-acaţă arislu-li, ascu- 
chie şi ascuchiatlu-li fu Viermu di métasz. 

«Stămăria l-vluisi şi-li gîsi: «frângi s-mâţi, sirmă si scoţi.» 
Traestă nu-i ghiini să scoţi zbor urit tra Viermul di métasi 
necă z-dai di nig ş-cându el fafi métasi, nu prindi si zbu- 
rasti, că moari troarda.» 

Daco-românesce: 


si a câștigat la ele 200 fl. Etimologia este de la latinescul bombyz-cis 
care asemenea insémna fr. ver à soie, germ. Seidenwurm. Cuvîntul Bu- 
bifd a trecut de la Români in limba sérbésca, în care bubifd ar fi di- 
minutiv de la bubă, care insémna fr. vermine, germ. Ungeziefer, dupa 
spusa lui Karadzich, dar acâstă părere nu pote fi adevărată, precum 
documentâză si sérb. bubar, neguţător de bubite, qui bombices vendit.» 


281 


«Sântă Măria, mare şi strălucită cât este, —să nu-i fie cu 
supărare, — îl fu cam lene într'o qi să mârgă, să impartésca 
pentru fiul săi (adecă să facă pomană pentru fiul s8i) la 
băeţii din sat. 

«Aga, esind din casă cu pânea de împărţit (ad. de pomană) 
subsudră, întâlnesce brâsca festosă: «Bună giua (lit. óra)» 
una, «bine venişi fiică» cea-laltă, «te-asi rugă, mătuşă», dice 
Sântă-Măria «iti dai ostenéla, să împărţesci pentru suflet la 
băeţi pânea acésta. 

«Ce mare trâbă, fiică, — dice brâsca festâsă — şi cu pânea 
subsudră fupu, fupu, ajunse la băeţi. 

«Nu s'a depărtat mult brâsca, cine scie cum îi veni Sântă- 
Măriei, că i-a părut rău, de ce să nu impartéscd cu mâna 
sa, si nică una, nicl două (adecă: fără să steă la indoiéla) a 
pornit şi sa dus şi dinsa la scola. 

«Aci ce să vadă? Tata brâscă îşi căută de trâbă. Treceă 
de la băât la băât şi-i dădeă bucata şi tocmai la sfârşit, 
când a ajuns la broscoiul ei, scâte şi-i dă colacul cel mai 
frumos. 

— «Te-asi întrebă, — îi dise Sântă-Măria — cum se face de 
l-al ţinut colacul tocmai până la sfârşit? 

— «Da ce să fie, fiică (ad. dragă, maică)? gândiam (lit. qi- 
ceam) să-l daŭ la cel mai frumos băst, dar din câţi am vě- 
gut, nici unul nu mi s'a părut mai frumos decât al mei. 
Vegi-l cât de mândru şi cât de levent este. 

«Multe augise Sântă-Măria până atunci. dar când audi şi 
pe acésta, n'a putut să-şi tie risul. Rise deci şi după cât-vă 
timp i-a trecut risul şi s'a căit, de ce să riîdă aşă în zădar 
şi fără cuvînt (lit. fără gândire). Şi-a întrebat inima ei de 
mamă şi a aflat, că pe drept a grăit biéta brâscă, căci 
nu este pentru mamă mai frumos (alta) decât familia (ad. 
copiii). Sa întristat atunci strălucita ei faţă si ca să nu se 
prindă risul ei, a scuipat şi scuipatul i-a fost Viermele de 
mătase. 

«Sântd-Maria îl binecuvîntă şi-i dise: «Frunză să mănânci, 
mătase să scoţi.» Pentru acésta nu e bine să pronunti (lit. 
să scoţi) cuvint urît (prost) pentru Viermele de mătase, nici 


_282 


 ——. 





să dai (ad. să-l atingi) de dinsul şi când el face mătase, nu 
trebue să vorbesci, căci mâre la moment (1). 

O variantă a acestei legende, tot din Macedonia, şi anu- 
me din satul Pisuderi, sună precum urmézi: 

«Cându Isus Hristolu eara adus la Golgota (si-l bagă pri 
cruţi), Stămăria, mumă-sa, niirgea după nis, plângânda şi 
dimânda. Calea, vidu, că şi nă broască niiargea după lumi, 
atea te o feati s-arida. 

«Ghini-ma tr'oară li-ampiru arăă, di te s'arîdă; si blăs- 
tima şi gisi: Gură bună tră arucari la viermi.» Putin 
după aestă ascuchie și te s-vedi? Vierniil avea eşită din 
gura-li. 

«Aésti viernii fură Viernili de mătasă, cari sunt şi până 
astandi.» 

Daco-românesce: 

«Pe când Jsus Christos eră condus la Golgota, Feciéra 
Maria, maica-sa, mergeă în urma lui plangénd gi geménd. 

«În drum védi că şi brâsca fest6să mergea după convoii, 
ceea ce o făcu să rida: 

«Îndată însă îl pari ră, de ce să rîgă, se blestemă pe 
sine şi dise: «Gură bună pentru viermi.» Putin după acésta 
a scuipat şi ce să vedi? Viermii eşiră din gură. 

«Aceşti viermi au fost Viermi? de mătase, cari sunt şi 
până astăgi» (2). 

Românii din Téra-Romdnésca, jud. Vâlcea, cred că tineril 
în primul an de căsătorie nu e bine să crâscă gândaci pen- 
tru mătase, căci este rău de morte (3). 

Cei din jud. Ilfov,tot Téra-Romdnésca, au datină de a a- 
runcà gunoiul de Gândaci de mătase in drum, credând 
că, călcându-l G6menii, firele de mătasă se fac cât drumul de 
lungi (4). 

Cei din jud. Buzău cred şi spun că Gândacii de mătase 


 —————— - 


(1) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor p. 170—771. 

(2) Per. Papahagi, op. cit., p. 772. 

(3) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(4) M. Timuş, Superstiții, publ. în Segétdrea, an. I, Fălticeni, p. 134: 
«Se aruncă gunoiul de Gândaci de mătase în drum ca, călcându-l Gmenii, 
să se facă firele lungi cât drumul.» 


283 


nu e bine a se lăsă ca să-i vadă 6menil, că apoi se dediche 
și mor (1). 

Iar cel din jud. Vâlcea cred şi spun că atunci, când cresci 
Gândaci de mătase, ca să nu se dediche, e bine să pui în 
mijlocul patului lor un ot roșu de la Pasci (2). 


(1) G. S. Ioneanu, Mica colecțiune de superstifiile pop. rom., Buzéi 
1888, p. 83»: Gdndacit de mătase să se ascundă de vederea Omenilor, 
căci se dediche şi mor.» | 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 


INELARIUL. 


(Gastropacha neustria L.) 


Inelariul sau Fluturul inelat (1) e un fluture micuţ, scur- 
tut şi grosut, de coldre galbenă şi câte cu o dungă intune- 
cat cafenie de-acurmezisul aripilor de dinainte. 

Despre acest fluture, care se arată în luna lui Iulie şi se 
află pretutindeni în Europa, există la Românii din 7ran- 
silvanta, com. Band, 'următbrea legendă: 

«Dice că pe vremea St. Ane se strînse într'un sat din Pa- 
lestina o mare mulţime de popor, ca a minune, la un fecior 
despre care se giceă că scie face minuni mai alt cum ca 
Domnul Christos. 

«Sfânta Ana, audind de vestea acâsta, s'a dus şi ea ca 
să vadă pe feciorul făcător de minuni. Ajungând la el a- 
casă, şi-a spălat picidrele înainte de a intră în casă, după 
cum eră datina pe acolo, şi cu smerenie s'a apropiat de el, 
rugându-l ca să facă dintr'un rug uscat unul verde şi înflorit. 

«Feciorul acela însă, nesciind face nici o minune, s'a mâ- 
niat pe St. Ana gi a dat-o pe uşă afară, batjocorind-o îna- 
intea tuturor celor ce se aflat acolo. 

«St. Ana însă nu a gis nimica, fără îngenunchind înaintea 
casei, unde locuiă el, a început a-l blestemă. Si pe cand îşi 
împreună mânile spre a le înălţă în sus către Dumnedet, 


(1) Dat. Rom. din Transilvania, com. de d-l Th. A. Bogdan: «Inelariul 
sai Fluturul inelat se numesce ast-fel, fiind-că el îşi invélue ouéle în- 
trun tort in formă de inel în vârful surceilor tineri de la pomi, de 
unde es apoi primăvara tot atâtea omidi, cari rod frunzele pomilor.» 


285 


vede că-i lipsesce inelul ce l-a fost moştenit de la scumpă 
maica-sa. 

«Atunci s'a priceput St. And, că ea n'a avut de lucru cu 
un făcător de minuni, ci cu un mare meşter de tâlhării, 
că ea, numai după ce a védut că-i lipsesce inelul, a băgat 
de s6mă, că numai el, luând-o de mână şi scoténd-o cu pu- 
terea pe ușă afară, i-a scos inelul din deget. 

«Supărată de acésta păţanie, a început a se rugă lui Dum- 
nedei, să-l prefacă, spre pedâpsă, în nel, ca să se sature 
de a mai face tâlhării, precum a făcut mai înainte. 

«Rugăciunea Sł. Ane se audi la cer, că pe când isi sfârşi 
ea rugăciunea, spre mirarea tuturor celor din casă, el se 
făcuse nevédut, prefacéndu-se într'un inel mic şi sgrăbunţos, 
care s'a infagurat în jurul unei crengufe de pe un pomişor 
ce eră înaintea casei lui. 

«Din acest inel aŭ eşit apoi mai târdiă o mulţime de omidi 
şi din fie-care omidă câte un fluturag micuţ, spre mirarea 
şi minunarea tuturor celor de față. 

«Iar St Ana, védénd minunea şi puterea lui Dumnedei, 
le-a dis: 

— «Nici odată să nu vă lăudaţi că sciți face mai mult ca 
Dumnedei, căci Dumnegeu în o minută pe toţi vă pâte pre- 
face în cele. mai nemernice vietati! 

«Şi de atunci se crede că se trage Jnelariul sau Fluturul 
anelat» (1). 

Femeiuşca acestui fluture lipesce ouăle sale în luna lui 
Iulie in forma unui inel sat’ a unei verigute în prejurul ti- 
nerilor rămurele ale pomilor şi arborilor, cari se ţin apoi 
peste tótă 6rna viitére aga de tare de rămurelele, unde sunt 
prinse, încât că nici néua nici plâia nu le póte deslipi 5 
nimicì. 

Inelele saŭ veriguta acésta de ou5 ale Jnelariulut o nu- 
mesce poporul român din Bucovina în genere Stupitul cu- 
culuï. În unele comune din Bucovina însă, precum de exem- 
plu în Budeniţ, distr. Storojineţului, si în Vicovul-de-jos, 
distr. Rădăuţului, se mai numesce încă şi Margica cucului (2), 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(2) Dict. de Mariédra Dutcă si Sidor Calancea. 


286 


iar în Calafindesci, distr. Siretului: Glasul cucului(1), în 
Moldova: Stupitul cucului (2), iar în Téra-Romanésca& : Somn 
şi Somnigor (3). 

Despre acest mic inel sau veriguţă de ouă, ascunsă de 
ochii lumii printre frunzele pomilor şi ale arborilor, ori şi 
cât de neînsemnată şi nebăgată în sémă ni s'ar păr nous, 
există Ja poporul român un şir de datine şi credinţe f6rte 
caracteristice, pe cari numai un ignorant ar pute să le trecă 
cu vederea. 

Iacă ce crede şi ce ne istorisesce poporul nostru despre 
acâstă veriguţă: 

Când începe a înspică orzul, atunci apucă Cucul câte un 
grăunte, două de orz şi le mănâncă. După acésta, puindu- 
se pe o crângă şi începând a cântă i se face rău, şi nu apucă 
a sfârşi de cântat şi îndată varsă. Versdtura acésta, care 
se prinde apoi de rămuşorul pe care a cântat cucul, se nu- 
mesce Slupitul cucului. 

Si fiind-că amăsurat credinţei poporale, după ce varsă 
cucul, îndată răguşesce gi i se l6gă limba, de nu póte maj 
mult cântă, se mai numesce acest stupit saŭ vărsătură încă 
şi Glasul cucului (4). 

Alţii iarăşi spun că pe crénga, unde cântă cucul, tot-deauna 
stupesce gi din stupitul acesta se face apoi o veriguţă, care 
se numesce Slupitul cucului. Unde nu cântă cucul, acolo nu 
se face acest stupit(5). 





(1) Dict. de George Şerban, agricultor. 

(2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 13: « Stupitul cuculut (Moldova) 
se numesc ouéle de Gastropacha neustria și Bombyx neustria.» 

(3) Idem de eadem, p. 13: «În judeţul Prahova se mai numesc Somn- ;— 
S. P. Radinan, Insecte vatémditore arborilor roditori, publ. in Agrarul. 
an. I, Bucuresci 1900, No. 12, p. 145;—com. de S. Sa T. Bălășel: «Unele 
omidi își depun s&mînţa în formă de inel în jurul ramurilor. Aceste 
inele se numesc Somnigori, sing. Somnigor. Aceşti Somnigori sătenii îi 
porta legaţi la cheotérea căm&şii, ca să nu le vie somn diua, când aŭ 
zor de muncă:» — Dr. N. Leon, Jstoria naturală medicală, p. 109: «Stu- 
pitul cucului, Glasul cucului se numesc ouéle de Gastropacha neustria 
şi Bombyx neustria; în jud. Prahova se numesc Somn.» 

(4) Cred. Rom. din Calafindesci, dict. de G. Şerban. 

(3) Cred. Rom. din ţinutul Dornei, com. de d-l Petru Ursul; — şi a 
celor din Siret;—cf. Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 109: «Cand 
stupesce cucul pe ramuri, se sleesce un inel pestriţ.» 


287 


Și iarăşi alții dic că cucului, când începe întâia 6ră a 
cântă primăvara, îl ese o mărgică din gură, şi mărgica 
aceea se prinde apoi de rămurelele pomilor în formă de 
verigă, care se numesce apoi Mărgica cucului (1). 

Ce se atinge, în fine, de numirea Somn sai Somnișor să 
vie de acolo, că ouăle /nelariului, cari s'aii depus în luna 
lui Iulie în formă de inel pe rămurelele cele tinere de pomi, 
stau peste tótă vara şi érna până la începutul primăverii 
viitâre într'un fel de amorţâlă sai somn, și abiă după ce 
se desprimăvărâză, încep a se cloci şi a eşi  omidile din- 
tr'însele (2). 

Cu Stupitul cucului fac Româncele din Bucovina şi cele 
din Téra-Romanésca pe dragoste. Însă mai ales fetele cele 
mari se duc şi caută stupitul acesta printre rămurelele unde 
aŭ végut că a cântat cucul gi după ce-l află, îl string si 
cumpărând apoi argint-viu, pun argintul şi cu stupitul intr’o 
peniță de gâscă sau şi de găină, astupă bine penita cu céra 
şi apoi aga îl porta in brâă, anume ca să fie iubite şi cău- 
tate, cum iubesce şi caută fie-care om ca să audă cucul cân- 
tând, ca să fie şi ele iubite de toţi, precum e cucul si cum 
nu stă argintul-cel-viui într'un loc, aga şi feciorii să nu-şi 
afle stare şi alinare umblând după dinsele (3). 

Unele fete îl inşiră printre mărgele și-l pârtă apoi la gru- 
maz sau şi în brat, asa cum l-au luat de pe rămurica unde 
l-au aflat. Iar când întimpină pe aleşii lor, pe feciorii cari 
le sunt dragi, suflă prin Stupitul cucului asupra lor şi dic: 

— «Cum e cucul drag la tótă lumea gi se bucură cand il 
aude cântând şi-l vede sburând, asa să-ţi fiù şi eu dragă 


a 


(1) Cred. Rom. din Budeniţ, dict. de Marióra Dutcă. 

(2) S. P. Radian, Insecte vătěmătóre arborilor roditori, publ. în diar. 
cit, p. 145: «Fluturele numit lat. Bombyx neustria—sbóră vara, în Iulie 
şi August, pretutindeni, cu deosebire în livedile de pomi. Femeia flu- 
turelui depune ouéle în jurul ramurilor subţiri, într'un mod cunoscut, 
adecă în formă de inele, pe cari sătenii nostri le numesc Somni sai Som- 
nigori, din causă că în acâstă stare ele stai adormite până în primă- 
vară, când se clocesc»;—si pe p. 146: «Să se culéga Somnigorii (brata- 
rile de oué de pe ramuri), să se sdrobâscă gi să se ardă.» 

(3) Dat. Rom. din Calafindesci, dict. de Sofia Frâncu;—Dr. N. Leon, 
Istoria naturală medicală, p. 109. 


288 


tie şi aga să te bucuri gi tu când mě vel vedé pe mine, iar 
fără mine să fii tot supărat şi dus pe gandur'! »(1). 

O séma de fete însă, aflând Stupitul sai Mărgica cucului, 
îl înşiră lângă crucita de la mărgele sau îl l6gă de acâsta 
şi aga îl porta apol tot-deauna, fiind-că, după cum cred si 
spun ele, e bun de léc în contra diochiului, căci cine îl 
porta acela nici odată nu se didche (2). 

Într'o peniță la un loc cu argint-vid îl pârtă pe lângă 
sine nu numai fetele cele mari, ci şi o sémă de bărbaţi, mai 
ales aceia, cari voesc să ajungă la o cinste mai mare, cari 
doresc cu tot de-adinsul să fie aleşi între bătrânii satului, 
să fie vornici sau să ajungă la o stare şi cinste si maï mare (3). 

Iarăşi se dice că dacă vei căută Stupitul cucului şi-l vei 
rupe cu rămurică cu tot, şi cu rămurica acésta vei mână 
apol vitele ce voesci să le vingi, la târg, atunci mare noroc 
$i mult câştig vel avé în ele; le vei vinde cu pret fdrte 
bun. Drept aceea mulţi neguţători de vite caută rămurele 
de acestea cu Stupitul cucului şi mână cu dînsele vitele la 
târguri (4). 

Când cine-vă pune în l6gănul unui copil un copil străin, 
atunci cred şi spun Românii din Jéra-Romdnésca, jud. Pra- 
hova că copilul fură somnul celui dintâiii. Deci, ca să-i re- 
vie somnul şi să d6rmă, i se pune sub perină, la gât sai in 
faşă, Somn, adecă Stupitul cucului (5). 








(1) Dat. şi cred. Rom. din ţinutul Dornei, com. de d-l P. Ursul; —a 
celor din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu: «Fetele pun Stupitul cuculuă 
la mărgele şi-l porta la gât;»—a. celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. 
Ionesi: «Fetele porta Stupitul cucului, care se face din Stupitul cucului, 
la mărgele ca un semn frumos. Nu fie-cine însă îl găsesce. De aceea se 
dice că fata saii copila, care îl află, e cu noroc. Unele fete îl légă cu 
crenguţă cu tot la mărgele »;—Dim. Dan, Credinte pop. Bucovinene, publ. 
in Gazeta Bucovinei, an. V, Cernăuţi 1895, No. 23, p. I: «Fetele porta 
între mărgele la grumaz si Stupitul cucului gi cred ca el le va face ca 
ele să placă şi să joce.» 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Budenit, dict. de Mariora Dutcă. 

(3) Cred. Rom. din Calafindesci, dict. de S. Frâncu. 

(4) Cred. Rom. din Siret. | 

(5) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 13; — Idem, Cdte-va observa- 
fiuni asupra medicinei poporului român, publ. în Convorbiri lit., an, 
XXXV, Bucuresci 1901, p. 318. 


___289 

- Tot aga cred şi Românii din unele părți ale Transilvaniei. 
Tata ce dic aceştia: 

«Inelul Fluturelui inelat MEN O pe crengile omoi 
de vei află, punel la grumazii copilului ce nu póte dormi, 
că va dormi de aici în colo(1), şi mai ales dacă i se va face 
cu inelul acesta de trei ori cruce la sap şi i se va descântă 
în următorul chip : 


Mâne iar a plânge, 


— 


Copilul (cutare), 


Când s'o născut, De nu i-oiu aduce 
“O fost mic, Mer inelat. 
O fost bun Un mér cu frunza in sus, 


Ca nime-alt cum, 
O fost ascultător, 
‘Tacétor. 

_ Adi o plans, 


Pe ea un inel pus, 

Inel gros, 

Sa fie (cutare) mai somno- 
(ros (2). 


Afară de acésta mai există la Românii din Transilvania 
încă şi următbrele credinţe despre Stupitul cuculuz. 

Inelul Fluturelut inelat de-l vei găsi, dă-l la o mamă ce 
‘are copil răi, că i se va face bun, dacă îl va legă la mână (3). 

Inel de Fluture inelat cu soţie pe una şi aceeaşi crengă 
de vei află, vei fi om fără somn în întreg anul acela(4). 

Inel de Fluture inelat în Postul-mare de vei află, e semn 
bun (5). 

Inel de Fluture inelat în Vineria mare de vei află, e semn 
r&ă (6). 
= Dumineca de vel găsi inel de Fluture inelat, nu-l luă, 
că uu e bine (7). 

Inel de Fluture inelat fara otis de vei află, dă-l la un 
copil mic, că de nu, te vei face somnoros (8). 

Pune inel de Fluture inelat, legat cu trei ate, la mâna 

(1) Cred. Rom. din Stupini gi Fărăgău, com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(2) Dat. si cred. Rom. din Bărgăi, com. de d-l Th. A Bogdan. 

(3) Cred. Rom. din Mădaraș. 

(4) Cred. Rom. din Veza lângă Blaj. 

(56) Cred. Rom. din Fărăgăiă. 

(6) Cred. Rom. din Cogocna. 

(7) Cred. Rom. din Reghin. 

48) Cred. Rom. din Samgud. 

Marian, Insectele. 19 


O fost voinic, Dar adi l-am adus 








290 


drâptă a copilului, căci nici când nu va furà, ci va fi drept (1). 

De-i legă la mâna stângă inel de Fluture inelat, copilui 
se va face hot(2). 

De găsesci un inel de Fluture inelat, numără téte ouăle, 
şi de vor fi cu soţie, e semn că peste an ve! fi sănătos, iar 
de vor fi fără sot, vel fi nesănătos (3). 

Când găsesci inel de Fluture înelat pe o crângă din spre 
miadă-n6pte a pomului, e semn că are să fie 6rnă mâ6le(4). 

Şi în fine: 

Cand vedi Fluture inelat, e semn că are să fie vreme bună 
gi secetâsă (5). 


(1) Cred. Rom. din Breţc. 

(2) Cred. Rom. din Filpiş. 

(3) Cred. Rom. din Bataș. 

(4) Cred. Rom. din Fărăgău. 

(5) Cred. Rom. din Socol. —Tâte credinţele acestea mi le-a comunicat 
d-l Th. A. Bogdan. 


DD eee 


BOHOCIUL. 


(Mamestra brassicae L.) 





e 


Bohociul, pl. Bohoci, numit şi Buhd de curechiu, e un 
fluturaş de népte de mărime mijlocie, cu ochii scoşi ce-va a- 
fară din cap, trupul acoperit cu perișori lungi şi deşi, cu 
spinarea ridicată în sus, cu aripile de dinainte întunecat- 
suril şi impestritate cu roşu, iar cele de dinapoi tulburii-sure, 
pe cari, când stă locului, le lasă în jos, ast-fel că s6mănă 
unul acoperémint. 

Fluturaşul acesta se arată în lunile Mait, Iunie şi August 
de pe la înserate si până cam către miedul nopţii, şi nu 
odată când e lumină în casă şi fereştile sunt deschise, intră 
şi prin case, unde prinde apoi a sbură în colo gi în céce în 
prejurul luminii şi a lampei(1). 

Românii din unele părţi ale Bucovinei însă cred şi dic că 
Bohociul nu e un fluture ca toţi fluturii de ndpte, ci el e 
sufletul morţilor de curând repausati. De aceea se mai nu- 
mesce el apoi încă si Suflet, Sufletul mortului şi Sufletul 
morților. 

Şi fiind-că el e sufletul celor de curând repausaţi, de aceea 
nici nu e bine de prins şi de omorit(2). 

Poporul român din Jéra-Romdnésca din contră crede că 
t6te sufletele curate, şi cu deosebire ale copiilor mici, fără 
păcate, se prefac în fluturi pe cea lume. De aici vine apoi 


(1) După descrierea Rom. din Putna, dict. de Vasile Văcărean, şi a 
celor din Igesci, dict. de I. Danilescu. 
(2) Dat. Rom. din Igesci, dict. de I. Danilescu. 


292 
şi o dicere relativă la sufletele copiilor morţi: «Asta e un flu- 
ture pe lumea ni-laltă.» Iar între multe alte vorbe de mân- 
gâiere, ce se adreséza părinţilor celor ce-şi plâng copiii morți, 
e şi acesta: «Tact N. nu mai plânge, că copilul d-tale e flu- 
ture pe ceea lume!» (1). 

Larva acestui fluturas, rotundă şi de colére verde, trăesce 
pe diferite legume gi cu deosebire pe curechiă şi se numesce 
de Românii din Banat: Verde (2), iar în alte parti Verdete (3). 

(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 763: «Dintre viermi, poporul de aci 
cunosce: rima, moletele, un vierme mic galben; verdeful, care se ascunde 
în pămînt lângă rădăcina curechiului şi-l róde; albul care trăesce din 
sucul lemnelor tăiate și al legumelor şi strică crumpii.» 

(3) Idem de eadem, loc. cit. ; — cf. si G. P. Salvin, Superstitit din jud. 
Covurluid, publ. în Şegătorea, an. II, Falticeni 1892, p. 196. «Când îi 
vedé vr'un fiuturaş prin casă, sá nu-l omori, că-i sufletul vre-unui 
copil ce ţi-a murit ;» — iar d-l Th. A. Bogdan imi împărtăsesce : «Fluturii 
sunt născuţi din lacrimile Precistei. Cine 'ombră /luturi, Inveselesce 
inima Maicei Precistei. Cand vedi fluturi cu soţie, e semn bun (Bistriţa).» 


STRIGOIESUL. 
(Botys margaritalis Tr.) 


Sub numirea Sf/rgoieș înţeleg Românii din Bucovina mat 
pe toți fluturasit sai flutureii cei mici de n6pte, cari se 
string în prejurul luminilor sau al lampelor şi, învârtindu- 
se pe lângă dinsele, nu odată le sting (1). În deosebi însă 
înţeleg ei sub Sir:gozeș fluturasul numit lat. Botys marga- 
ritalis Tr. sai Orobena extimalis Sc. 

Ce se atinge de originea Strigozeșului, se crede că ele 
făcut din 6menif cei repausati, cari au fost şi aŭ murit ca 
strigoi sau strigdice. Cu alte cuvinte că Strigotesiz sunt 
sufletele strigoilor prefacute în chip de îluturași, şi ca atari 
sbâră apoi néptea nu numai pe afară, ci şi prin casele óme- 
nilor, căutând a le face acestora, după împrejurări, bine sau 
r&u (2). 

Asa dacă un Sirigoieș, intrând în vre-o casă, sbâră ir 
prejurul unei lumini sai lampe, fără ca să o stingă, e semn: 
a bine (3), iar când o stinge e semn a réi, a pagubă (4). 

De multe ori însă Strigotegul nu se multumesce numai cu 
atâta că sbóră prin casele Gmenilor, ci el nu odată ndzues- 


(1) După spusa Rom. din Reuseni, com. de Vas. Pop. 

(2) Cred. Rom. din Bilca, dict. de Chir. Horodnic. 

(3) Dim. Dan, Credinfe pop. Bucovinene, publ. in Gazeta Bucovinei, 
an. IV, Cernăuţi, 1894, No. 99, p. 2: «Se crede că dacă sbóră séra nisce 
fluturagi in prejurul luminii, este semn a bine.» 

(4) Cred. Rom. din Liteni, com. de Dim. Marmeliuc, stud. gimn.: «Se 
crede că dacă un Fluture de lumină stinge lumina, se apropie o pagubă.» 


294 


ce necontenit şi la ochii acestora ca să-i atingă cu aripile 
si a-i face prin acésta ca să-și pârdă vederile(1). 

Şi Gmenii, cari nu sunt destul de precauţi, cari nu se 
sciŭ feri de atingerea Sf/rigoieșilor, sai chiar se încumetă 
de a prinde atare Strigoieș sai şi alt fluture cu mâna şi 
apol a da cu acésta pe la ochi, acela trebue mai de vreme 
saii mai târgiu să chiorască saă chiar să orbâscă (2). 

Românii din unele părţi ale Moldovei spun că fluturii, cari 
se adună în jurul luminii, vin să fure focul. Cu fluturii aceştia 
fac babele de dragoste fetelor, cari nu le ieaii nimenia la horă; 
li se dă adecă să bea scama (solzi) de fluturi de aceştia în 
rachit, fără ca să scie (3). 

Strigoiesit se arată de cum înserâză şi până cam către 
miedul nopţii sat, mai bine dis, până la Cdntatort. După 
miedul nopţii însă sau după ce ati cântat cocoşii întâia 6ra 
nu se arată mai mult, ci ei se fac atunci nevéduti ca si ade- 
vératii Strigo:, ast-fel că numai ce te trezesci că nu-i vedi 
mai mult (4). 

În fine trebue să mai amintesc gi aceea că Strigoiegul se 
mai numesce în unele părți din Bucovina încă şi Fluture 
de lumină (5) şi Cura în foc(6), şi se crede că el ar fi tri- 
mis de către atari 6meni rti, anume ca să facă altora réti (7). 


(1) Cred. Rom. din Bilca, dict. de Chir. Horodnic. 

(2) Cred. Rom. din Bilca, dict. de Chir. Horodnic; — Dim. Dan, Cred. 
pop. Bucovinene, publ. în diar cit., No. 30, p. 2: «Se crede că nue 
bine a luă fluturi în mână, căci intrând colbul aripilor lor cui-vă în 
ochi, acela va chiori. 

(3) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 88. 

(4) Cred. Rom. din Bilca, dict. de Chir. Horodnic. 

(5) Dat. Rom. din Liteni, com. de Dim. Marmeliuc: «Fluturagul cel 
mic, care umblă n6ptea prin casă, se chéma Fluture de lumină.» 

(6) Dat. Rom. din Putna, dict. de El. Bicu si Michaiu Fruntasg, agricultori. 

(7) Cred. Rom. din Putna, dict. de El. Bicu si M. Fruntas. 


GASELNITA. 


(Achronia alveolaria saă Galleria melonella L.) 


Precum fie-care vietate, aga si Albinele aŭ o mulţime de 
duşmani, dintre cari unii sunt mai mari, mai tari şi maï pe- 
riculoși, iar alţii mai mici, mai slabi, si prin urmare gi maï 
putin periculoși. 

Unul din mulţimea acestor duşmani e şi Gdselnifa, pl. 
Gaselnifi (1), numită încă şi Molia albinelor sau Molia de 
albine. 

Găselnița e un fluturel mic de n6pte care, de cum se 
desprimăvărâză si până tardii tâmna, sbâră numai séra 
prin stupine sau prisăci, unde face f6rte multă neplăcere 
atât albinelor, cât şi prisăcarilor, iar diua stă lipit de păreţii 
din afară aï stupilor sati de-asupra acestora. 

Femeiusca acestui fluturel, care e ce-vă mai mare şi maï 
gr6să decât bărbătuşul şi mai închisă la coldre decât acesta, 
îşi depune ouéle sale prin crăpăturile şi cotiturile stiubeie- 
lor sau ale coşniţelor. 

Din ouăle acestea, cari se clocesc în trei dile, după nouă 
gile es larvele, numite în unele părţi din Téra-Romanésca& 
Careţi (2), iar după dece dile fluturi. După ce aŭ egit Ca- 


(1) La Românii din Meglenia, după cum îmi scrie d-l Per. Papahagi, 
cuv. Gaselnifd e sinonim cu cuv. omidd. Vegi de acelaşi, Megleno- 
Românii, p. 82. 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel: <Caretele, pl. Carefi, este un vierme, 
care tócă fagurii si îi umple cu un fel de mătase a lor. Din el se nasce 
un fel de fluture mic şi alb, care se împrăștie prin stup şi depunén- 


296 


refit din ouă, îndată se şi furișâză în năuntrul ştiubeielor, 
şi acolo se incuibéz& apoi în sfărmăturile de sub păre- 
ţii stiubeielor. Mai târgiu se suie la faguri si prind a-i róde 
şi pe aceștia si a face printre dinşii un fel de gogoşi aseme- 
nea cu ale Gândacilor de mătase şi ţesături întocmai ca 
cele de paingăn, prin cari prind apoi albinele ce voesc să-l 
scótă afară. 

Albinele, vădând că nu-i pot da afară nici a ţin6 cură- 
tenie, părăsesc stupul şi, sau se duc în alți stupi, sau se pierd. 

Prisăcarii sau stuparii, dând de fluturagil aceştia si de 
Careţii lor şi voind să se mântuscă de dînşii până ce nu 
e încă tarditi, căci ei se immultesc f6rte tare şi devin din ce 
în ce tot mai periculoși, trebue să tie in tot-deauna stupii 
puternici şi cu regine tinere şi să-l curățâscă tot din două 
în două săptămâni spre a-i puté nimici cât se p6te maï repede. 

Gdselnifele sunt pericul6se mai mult primăvara până in 
Aprilie, şi apoi în August și Septemvrie (1). 


du-și ouéle acolo, în scurt timp stupul este invadat de Carefi şi al- 
binele nu mai pot luptă contra lor, se descuragéza și pier, iar stupul 
este cu totului tot nimicit de acești Carefi, cari se immultese intr’un 
mod îngrozitor.» | 

(1) Cf. Grigore Predescu, Dugmanii albinelor, publ. în Albina, an. II, 
Bucuresci 1898, p. 394; — Amicul progresului român, an. X, Bucuresci 
1903, No. 33 (159), p. 33; — gi I. Costin, Manual de stupărit, Gherla 
1886, p. 28. 


MOLIA MERELOR. 


(Carpocapsa pomonella L.) 





Molia merelor e un fluturag mic şi îrumuşel. Aripile de 
dinainte-i sunt albăstrii-sure, de-acurmezişul cu mai multe 
dungi subtirele şi de colére cafenie, iar spre capete cu câte 
o pată mare în forma ochiului gi strălucitâre ca aurul. Ari- 
pile dindărăt sunt mai tot atât de mari și aŭ numai o sin- 
gură coldre roşiatică-castanie. 

Femeiuşca acestui fluturas, care sbóră în luna lui Mait, 
îşi depune ouéle sale pe fructele cele tinere ale merilor si 
ale perilor. 

Omidutele, car! es după 8—10 gile din aceste ouă, fac o 
borticică f6rte mică în mărul sau para pe care se află, intră 
după aceea printr’insa în interiorul fructului ast-fel bortit 
şi acolo trăesc apoi până tâmna. Sosind tâmna, es din me- 
rele sau perele, în cari au petrecut până atuncia si pe cari 
le-au mâncat, mai cu s6mă în prejurul sîmburilor, şi se pre- 
fac în nimfe într'o țesătură albie printre crăpăturile scârţei 
pomilor sai şi în cămările în cari se păstrâză pdémele. 

Adese-ori însă metamorfosa acésta se sfârșesce încă vara 
şi atunci se nasce un al doilea rând de fluturi, ale căror 
larve strică apoi şi merelor şi perelor celor mari. 

Despre aceste larve f6rte stricăci6se, numite pretutindeni 
Viermi de mere sing. Vierme de mere, există la Românii 
din Transilvania, com. Felfalăii, următârea legendă: 

«Înainte de a veni Dumnegeii pe pămînt, eraŭ o mulţime 
de Gmeni, cari de cari mal isteţi, prefăcându-se prin ajuto- 
rul Diavolului, sub a cărui ocârmuire trăiau. 


298 


«Aceşti 6meni puneau r&măşag, că se vor preface in mata 
sau cane, şi asa gi făceau, căci Dracul le ajută, plăcendu-i 
forte mult de Gmenil lui cei iscusiţi. 

«Cei cei vedeai, credeai că ef îs Dumnedei si li se în- 
chinat lor, aducându-le câte si mal câte daruri. 

« Diavolul, v&dându-le tóte acestea, eră cât pe aici să-și 
sară din piele, cregând că tóte popdérele vor uită de Dumne- 
geu şi se vor închină 6menilor săi. 

«Si asa eră să se şi întimple. 

« Dumnedeu însă, care le vedeă t6te şarlataniile, până la 
o vreme a stat şi s'a uitat la ef, ca să vadă slăbiciunea 6- 
menilor. Dar mai pe urmă s'a hotărît ca să se scobóre jos 
la ej, căci a védut că, g&u! să stai numai cu mânile in sin 
nu e bine. 

«Deci scoborîndu-se jos între cei-lalţi muritori, umblă şi 
El alăturea cu ej, de la un iscusit la altul, ca să le vadă 
faptele. 

«După ce umblă el pe rând pe la toţi, le dise în urmă să 
se strîngă cu toţii la un loc şi să facă minuni pe întrecute, 
că celuia ce i-a face minunea cea mai mare, i-a da un sac 
de aur. 

« Augind îscusiții de făgăduinţa acésta, s'ai adunat a mi- 
nune într'o şură mare, care era de jur împrejur inconju- 
rată cu tot felul de meri. 

«Dumnedeu, care încă sosise în mijlocul lor, dându-le de 
scire că pot să-şi incép& lucrurile, ei începură a face, după 
cum le eră obiceiul, câte şi mai câte. 

«După ce aŭ făcut acuma tâte câte le-au sciut, a dis Dum- 
negeii ca să-i facă gi un měr de cele de pe meri. 

«EI însă nu au putut. 

«Pentru acésta Dumnegei a slobogit un trăsnet in mij- 
locul lor. 

«Ei atunci, de frică, cu toţii s'au ascuns în merele de pe 
merii din prejurul şurei, în cari se aflau, si acolo aŭ rémas 
până în diua de adi, prefăcuţi în Viermi de mere, şi de 
atunci o s6mă de mere sunt viermandése.» 

Afară de legenda acésta mai există, tot la Românii din 
Transilvania, încă şi urmatérele credinţe şi datine despre 
Viermit de mere. 


299 


Viermii de mere sunt blestemul lui Dumnegei (1). 

Cine găsesce Vierme de mere şi, scuipând peste el, îl a- 
runcă, acela scuipesce pe Dracul între ochi (2). 

Vierme de mere pe crengi de vei găsi, e semn că mărul 
acela o să se usuce (3). 

Cine vrea ca să nu aibă Viermi de mere în merele din 
grădina sa, acela să ieă puci6să şi so aprindă în mijlocul 
grădinei în diua de Pasci (4). 

Cine găsesce Viermi de mere şi-i aruncă în foc, acela a 
aruncat pe sluga diavolului (5). 

În fine cine vrea să nu aibă Viermi de mere în grădina 
sa, acela, când înfloresc merii, să gică: 


O plecat huia Tot piscuind 


Haudrahuia Şi mere mâncând, 
Si-o găsit pe huiu | Mere sflederind. 
Handrahuiu. | Et râu m'am supărat, 
Ei încă am pornit De códă l-am luat, 

Si l-am găsit, Aga, asa, 

Si inca am plecat Si’n foc l-am tipat 
Si l-am aflat Ca să peie, 

În vârf de măr, Să réspeie 

În varf de păr (6), Ca fumu 

Pe un měr suit Cu care îl afumu! (7) 


Tot lucrând, | 


Pe când rostesce cuvintele acestea ale descântecului, afuma 
un măr viermănos şi în același timp îl sdrobesce, de nici 
urmă nu-i maf rămâne. Iar când dice <așă, așă», atunci iea 
câte o bucăţică şi o fipă (aruncă) in foc (8). 

Românii din Téra-Romdnéscda, voind a scăpă nu numai de 
Viermi de mere şi pere, ci şi de alti viermi, cari strică po- 


(1) Cred. Rom. din Gurghiu. 

(2) Cred. Rom. din Hodac. 

(3) Cred. Rom. din Fărăgăă. 

(4) Cred. Rom. din Felfalău. 

(5) Cred. Rom. din Jbanesci. 

(6) Descântecul acesta se pdéte descântă și la Viermti de pere. 

(7) Dat. Rom. din Ibănesci. 

(8) Atât legenda, cât gi tóte credinţele și datinele din acest articol mi 
le-a comunicat d-l Th. A. Bogdan. 


300 


metelor, legumelor şi pânei celei albe, aŭ datină de a ţin€ 
Diua Viermilor sau Marţia Viermilor, care cade tot-deauna 
în Martia din s&ptămâna întâia a Postului-mare. 

În acâstă di, după credinţa lor, nu e bine să lucrezi nimic 
în casă sau în grădină, de 6re-ce, dacă veï lucră, peste vară 
vel avé viermi prin casă şi prin grădină, cari îţi vor aduce 
mari stricăciuni la pomi şi la legume. Din contră, în acâstă 
di, e bine să dai de pomană o turtă şi alte bucate, ca să fis 
Viermilor. Dacă faci aga, apoi peste vară n'ai habar de viermi, 
nu-ţi vor face nici o vătămare. 

Mai departe, spun Românii din fera-Românescă, că dacă 
vrei să aperi grădinele şi térinele de viermi, e bine să infigi 
în mijlocul lor o furcă şi un fus de tors, sai să îngropi în 
mijlocul lor un ott roşu, cu care ai fost la biserică în giua 
de Pasci (1). 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Balagel. 


MOLIA. 
(Tinea pellionella L.) 





Sub numirea Molie, la Românii din Meglenia: Moleti (1), 
iară la cei din Macedonia: Molfa, Multifa si Mulfica (2), 
înțeleg Românii de pretutindeni maf multe specii de flutu- 
raşi mici, cari se tin de una si aceeaşi familie si ale căror 
larve, numite asemenea Moli:, rod blănurile, covérele, ma- 
teriile de lână şi de păr, penele şi animalele împăiate (3). 

Pe lângă numirea generică de Molie însă, ce lise dă tu- 
turor fluturaşilor acestora, poporul le mai dă încă si câte o 
numire specială, parte după făptura corpului sai colérea 
aripilor şi parte după obiectele în cari petrec şi din cari 
se nutresc larvele lor, şi anume: 

Molia subfirica, Molia de straie, Molia straielor, Molia de 
lână, Molia de cojéce şi Molia de piele (4), lat. Tinea pel- 
lionella L. 

Molia vinata (5), lat. Tinea tapetiella L. 


— CS a 





(1) Per. Papahagi, Megleno-Romdnii, p. 95. 

(2) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(3) Cf. Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12; Idem, în Enciclopedia 
română, vol. III, p. 815; 3i în Calendarul Minervei pe an. 1899, Bucuresci 
p. 122;—com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Molia e o insectă, care se incui- 
bâză prin lădile cu haine gi róde tóte hainele, dacă nu se bagă de sémă»;— 
şi de d-l El. Pop: «Molia strică hainele.» 

(4) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de d-l T. Ionesi; —şi a celor din 
Frătăuţul-vechiă, dict. de G. Onciul. 

(6) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul. 


302 

Moliu de pene, Mulia de per (1), lat. Tinea sau Tineola 
biseliella Zll. şi crinella Tr. 

Afară de aceste trei specii de fluturaşi, ale căror larve, 
numite Mol, se nutresc din materiile amintite mat sus, mai 
este încă unul cam de aceeaşi mărime, care se ţine asemenea 
de familia celui de mai sus, şi care se numesce: Molie de 
pane, Molie de bucate, Molia bucaltelor, Gârgăriță şi Gâr- 
găriță de bucate (2), lat. Tinea granella L. 

Larva acestui fluturaş, numită Gârgăriță şi Gârgăriță albă, 
spre deosebire de Gârgărița négrd, lat. Calandra granaria 
L., se nutresce numai cu grdunte de grâi si de secară pre 
cari, intrând în ele prin nisce borticele făcute de dinsa, le 
adună pe încetul la un loc şi apoi, înconjurând grămăgidra 
de grăunţe adunată cu un fel de țesătură sai păingâniş, o 
mănâncă (3). 

Fiind larvele tuturor fluturaşilor acestora férte stricăci6se 
şi dăunăcise, de aceea Românii de pretutindeni întrebuin- 
țeză spre depărtarea şi stârpirea lor felurite mijidce. 


n 


(1) Usitat în mai multe comune din Bucovina. 

(2) Cărțile sătenului român, an. XI, cartea X, Blaj 1886, p. 157: 
«Gdrgdrifa este o insectă de némul fluturilor de nópte gi adecă de felul 
fluturilor mici, cu aripile dinainte înguste şi lungi, de colóre sure mo- 
horite gi negricióse, iar aripile dindărăt sunt simple mohorite. Pe cât 
este de mică acéstă Molie, pe atât de stricăciósă este grânarelor. Fluturele 
sbóră in Maiu, Iunie şi lulie si femeiușca isi aşéză ouăle pe grăunțele 
de secară si grâu. Omidutele tinere, cari es din oué, intră în grăunţe 
prin bortitele ce inse-gi le fac, adună pe încet mai multe grăunţe la 
olaltă cu țesătura lor într'un grunz şi le mănâncă»; — Foia poporului, 
an. I, Sibiiu 1893, p. 308. 

(3) G. Crăiniceanu, Nomenclatura romdnd-latind, publ. in op, cit., p- 
335: «Gdrgdrifa = Calandra granaria; Tinea granella, v. Curculez»; — 
Foia poporului, an. I, p. 308: «Prin Maiti sai Iunie se ivesc fluturii 
Gdrgdritelor albe. Ei se împerechâză cât ce s’aŭ ivit şi apoi bărbătuşii 
mor, iar femeiugele ouè în curs de doué săptămâni, mai ales în grăun- 
tele de secară. Din oué es nisce omidi mici, cari ciuruese grăunţele 
cruciş şi curmeziș. Peste n6pte omidile se urcă de-asupra grăunţelor, 
unde torc un fel de păingăniș alcătuit din numerose firicele surii-albe. 
Pe la sfârşitul lui August aceste omidi părăsesc grăunţele gi ernéza în 
crăpăturile bârnelor gi ale altor lemne. Primăvara, în ajunul căldurii, 
ele se preschimbă în păpuşi și apoi în fluturei. Lăsate fiind în grija 
sorții, Gârgărițele negre şi albe pustiesc grânare întregi de bucate.» 


303 

Asi Românii din Bucovina contra celor trei specii dintâiu 
pun printre haine perinufe umplute cu Sulcind galbenă, lat: 
Melilotus officinalis Desr. sai frunze de Hameiu, lat. Humulus 
lupulus L. şi de Tutun, lat. Necotiana tabacum L., căciuli 
de Usturoiù, lat. Alium sativum L., precum şi rămurele de 
Pelin, lat. Artemisia Absinthium L., în credinţă că Moliile, 
neputând suferi mirosul cel iute şi neplăcut al acestor plante, 
fug de dinsul, iar nefugind pier (1). 

Tot cam aga fac şi Românii din Moldova, precum gi cel 
din Jéra-Romdnésca. 

«Ca să ferim lucrurile de Molii—scrie d-l Dr. N. Leon,— 
se fac perinute de fl6re de Sulcină gi se pun între straie, sau 
frunze de Tutun ; Moliile fug de mirosul lor» (2). 

Iar S. Sa păr. T. Bălășel, cu privire la Românii din Jéra- 
Romdnésca, îmi scrie : 

«Ca să gonesci Moliile de prin ladi, pul într'insele Sulfina 
luată din diua de Sdnziene, sau foi de Nuc, luate de la. 
biserică in giua de Rusalii, sau Busuioc din diua de 
Sânt- Ilie.» 

Iar Românii din Macedonia, voind a depărtă Moliile de 
prin haine, pun intr’insele frunze de Tutun şi de Jbo07 sai, 
după cum îi spun Bucovinenii, Boz, lat. Sambucus ebulus L. 
şi camfură (3). 

Pe lângă aceste mijlâce, cele mai multe Romance, voind 
a împiedecă fluturaşii sus amintiţi de a-şi depune ouéle lor: 
în haine, le scot pe acestea maï adese-ori în decursul anului 
afară, le întind la s6re ca să se sorâscă şi să se svinteze 
şi apoi, scuturându-le şi periindu-le bine, le agéz& iarăși la 
locul lor, de unde le-au luat (4). 

Si mai cu s6mă o fac ele acésta în ajunul Sdnzienelor,. 


(1) Dat. şi cred. Rom. din cele mai multe comune din Bucovina. 

(2) Zoologia medicală, p. 12—13. 

(3) Com. de d-l Per. Papahagi. Cf. de acelaşi, Din Literatura pop. a 
Aromânilor, p. 312. 

(4) Dat. Rom. din cele mai multe părți ale Bucovinei;—Per. Papahagi, 
Din literatura pop. a Aromânilor, p. 312: «Ca hainele să nu fie mâncate 
de Molii, să le scuturi, să le expui la aer din săptămână în săptămână 
saii să le învălesci în pânză de bumbac, fiind-că Molia nu atacă bum.. 
bacul.» 


304 


24 Iunie, când si fluturaşii din cestiune es şi sbâră mai tare 
în t6te părţile. Iar după ce le-ai scos şi svintat de ajuns, 
când le aş6ză iarăşi la locul lor, pun printre dinsele dum- 
bravnic, lat. Melitis melissophyllum L., care se face la loc curat 
şi care afiin6să (amir6să) frumos, anume ca şi ele să ani- 
n6se frumos gi tot de-odată ca Molzile să fugă de mirosul 
acestei plante (1). 

Ce se atinge de fluturașul din urmă şi de larva lui, se 
întrebuinţză aceleaşi mijléce, cari se intrebuin{éz4 si contra 
Gârgăriței, lat. Calandra granaria. 

În fine mat amintesc şi aceea că Românii din Bucovina, 
când le plac glumele sau nebuniile cui-vă, dic: Mânca-te-ar 
moliile, că posnag sau ajuns de cap mai ești! 

Iar un proverb, în care figurâză cuvintul Molie, sună pre- 
cum urmeză: 


L-a băgat muma-sa în ladă şi l-au mâncat Moliile— 
şi se aplică celor urîţi şi ciupiti de vărsat, precum şi celor 
ce de mici aŭ fost corcoliti sau alintati de părinţii lor (2). Şi: 
A A ros de Moli, 
adecă a fi stricat, găurit, a fi stricat de vărsat (3). 
(1) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi. 


(2) Zanne, Proverbele Românilor, vol. I, p. 555. 
43) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 


STRELICIUL. 


Streliciul, pl. Strelici, e un fluturaş micut de s6ră, cu mus- 
tetele învârtite, plin de puf şi de col6re vînătă care, cum 
vede că e lumină în vre-o casă, îndată intră în năuntru şi 
prinde a sbură ca un vârtej în prejurul luminii. 

Dacă îl pringi cu mânile lasă un fel de pulbere pe de- 
gete. Şi dacă pui degetele cu pulberea acâsta la ochi, ast- 
fel că póte să intre într'înşii, atunci, după cum cred şi spun 
cel mai mulţi Români din Bucovina, mai de vreme sai mai 
târgiă orbesci. Iar dacă pul pulberea de pe dinsul pe piele, 
atunci pielea se umilă, se rogesce, şi se fac pe dinsa un fel 
de petite ca bldnda, cari se numesc, ca şi fluturaşul a cărui 
pulbere le-a produs, strelici (1) sau şi sterlici (2). 

Strelicit sau Sterlicii, adecă petitele acestea, cari se fac 
maï cu s6mă pe mani şi pe pici6re. sunt dintru început de 
col6re roşie, iar mal pe urmă se învineţesc. 

Petiţele numite Strelicz, le capătă mal cu s6mă démenii cei 
î6rte greu bolnavi, cari se află în agonia morţii, şi dacă aŭ 
început a se invineti, atunci se dice că bolnavul respectiv 
a căpetat strelici de morte, fiind-că strelicii sunt semnul cel 
mai sigur de morte (3). 

Din causa acâsta apoi fie-care Român, pringénd vre-un 
Streliciu, se feresce ca de para focului să nu atingă cu pul- 
berea de pe dinsul ochii sau pielea de pe mâni ori picidre, 
ca nu cum-vă, atingând ochii, să orbâscă, iar mânile şi pi- 
cidrele atingându-le să capete strelici de morle (4). 


(1) După credinţa şi spusa Rom. din Putna, dict. de V. Văcărean. 

(2) Dat. Rom. din Siret, com. de soția mea Leontina. 

(3) După credinţa și spusa Rom. din Putna. dict. de V. Văcărean; — cf. 
S. Fl. Marian, Îmmormintarea la Români, p. 3. 

(4) Dict. de V. Văcărean. 


Marian, Insectele. 20 


COTARIUL. 


Cotariul este un fel de viermus sau mai bine dis o omidă 
lungul6ţă şi suptire, de colére cenusie. El are pici6re numai 
la cele două extremităţi ale corpului, adecă la cap gi la câdă. 
De aceea el nu umblă târîndu-se ca cele-lalte omid!, ci ist 
îndoesce corpul în sus şi aduce céda lângă cap şi imediat 
după acâsta capul face un salt înainte si c6da iar alt salt 
lângă cap, aga că mersul lui s6m&nă pare că ar da cu pasul 
sau cu cotul, pare că ar tot măsură ce-vă, din care causa 
poporul i-a şi pus apoi numele Cotariu. 

De la mersul acestei omidi s'a născut cu timpul gi ur- 
mătdrea dicere: E 


A merge ca un Cotariu. 


Se gice despre cel ce merge păşind rar şi gânditor, pare 
că ar merge măsurând pămîntul (1). 


(i) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel 


ARIPA GASCEI. 
(Pterophorus pentadactylus I.) 





Pe lângă fluturii şi fluturașii, ale căror aripi sunt com- 
pacte, se mai află încă un fel de fluturaşi mici, ale căror 
aripi sunt despicate în maf multe părţi în forma unor pe- 
niş6re de gâscă. 

Unul dintre acești fluturași, cari se numără la Moli, e si 
Aripa gâscei, numit ast-fel pentru că aripile sale séména& 
penelor unei gâsce (1). 

Aripa găâscei e un fluturag frumusel gi alb ca omătul, care 
se arată mai ales în decursul lunii lui Iunie şi Iulie. Ari- 
pile sale cele de dinainte sunt despicate în două, iar cele 
dindărăt în trei părţi în forma unor penite de gâscă. 

Larva sau omida acestui fluturag trăesce pe Holbură, lat. 
Convolvulus arvense L. şi pe Cupa-vacti, lat. Convolvulus 
sepium L., precum şi pe alte plante. 


—— 


(1) Dat. Rom, din Salcea, jud. Botogani, in Moldova. 


TANTARUL. 
(Culex pipiens L.) 





Sub cuv. 7ânțar înţeleg Românii mai multe familii de 
insecte din ordinea Dipterelor, adecă a celor câte cu o pe- 
reche de aripi, al căror corp şi picidre sunt f6rte lungi si 
subţiri, aripile înguste și străvedii, iar fliscul sau râtul cu 
care sug nu numai sucuri de plante, ci f6rte adese-or! în- 
ghimpă cu dinsul atât pe animale, cât şi pe 6meni, sugéndu-le 
cu o deosebită lăcomie şi sângele acestora, e î6rte lung şi 
subţire. 

Speciile şi varietățile acestor familii de insecte sugétére 
de sânge cunoscute Românilor după nume, sunt, pe cât am 
putut ei până acuma află, următorele: 

Arşiţa, lat. Culex annulatus Fabr., un fel de ţânţar, care 
muşcă pe Gmeni vara când se scaldă, gi a cărui muşcătură, 
după cum spun Românii din Transilvania, unde e mai cu 
s6mă usitată acâstă numire, e f6rte durerâsă, adecă arde 
tare (1). 

După spusa Românilor din Bucovina însă, să-i vie numirea 
acésta de acolo, pentru că acâstă specie de ţânţar sbâră mai 
ales diua, când e cea mai mare arsifd, adecă când arde sat 
frige sérele mai tare. Si de 6re-ce sbóră şi jâcă cu mare 
plăcere pe de-asupra apei, de aceea şi mușcă ea pe 6menil 


(1) Hasdet, Magn. Etym., t. II, p. 1.747; — Idem de eadem, p. 1.748: 
< Arşiţa, insectă sburătóre din ordinea Dipterelor. Cuvintul se intrebuin- 
téz4 in Ardél.»—«Un fel de muscă, care mușcă pe om vara când se scal- 
dă, se chéma Arşiță».;— Enciclopedia română, t. I, p. 272: «Argifa, în 
Ardél, un insect (muscă) care pișcă pe om când se scaldă»; — com. de 
d-l Andr. Barsan, prof. în Braşov: cArșifele, după împărtăşirea şcola- 
rului I. Mafteiii din Palos, lângă Cohalm, sunt nisce musculiţe, cari se 
adună vara pe căldură de-asupra 6menilor.» 


309 


cari se scaldă. Muşcă ea, ce muşcă pe ómen, în urma ur- 
melor însă o pățesce, căci sburând fórte aprópe de apă, 
pescil se aruncă după dînsa, o prind şi o mănâncă. 

Acest soii de ţânţar e aga de réti, de lacom şi nesuferit 
că, puindu-se pe om şi începând a-i suge sângele, nu se dă 
de fel urnit din loc, până ce nu se satură. Din causa acésta 
apoi, când voesci, atunci poţi să-l omori (1). 

Şi tot din causa acésta se vede că Românii din Tran- 
silvania, când vor să arate răutatea unel femei, dic că e rea 
ca o arsita (2). 

Tanjarul, fem, Tanfardica (3); la Românii din Meglenia: 
Țânţar (4), iar la cei din Macedonia: Mdgconiu şi Mugconiu (5), 
lat. Culex pipiens L. 

Larva acestui ţânţar, precum si a Arșifei, se numesce de 
Românii din munţii Bucovinei şi af Moldovei, jud. Sucéva, 
Carabet şi Carabete, pl. Carabefi (6), iar nimfa Ldtaug (7) 
şi Laturag (8). 


(1) Dict. de G. Onciul. agricultor în Frătăuţul-vechiu. 

(2) Hasdeiă, Etym. Magn., t. II, p. 1.748. 

(3) Sex. Til, Sndve, Braşov 1897, p. 17: «Nea Trifu scâte atunci pipa 
din buzunar, o întorse cu fundul in sus și o lovi de câte-vă ori de pal- 
ma-i cr&pată de frig. Apoi aruncând scrumul din mână, chiori odată in 
pipâ, suflă de câte-vă ori in ea si umplénd-o cu tabac, puse un tăciune 
pe ea. Rotog6le de fum incepura să se învârte prin aer, cari alungară 
obrasnicele fânțărice, cari făcură gi mânile numai de b&şici.» 

(4) Per. N. Papahagi, Megleno-Românii, p. 125. 

(5) Per. Papahagi, Din literatura poporand a Aromânilor, p. 312;— 
com. de d-l Chr. Geagea. 

(6) Segétorea, an. V, Fălticeni 1899, p. 64: «Carabé} —viermi mari ce 
se fac mai ales în nasul cârlanilor slabi, si in apă clocită.» 

(7) Dat. Rom. din Dorotea, dict de Ilie Brădăţean: «Lătăușul trăesce 
mai mult unde e apă stătută sau zăcută. Forma trupului s&u e incarli- 
gată, iar mersura sa e că dă odată sai mai de multe ori în sus, gi apol se 
lasă iarăși în jos în apă+;—a celor din Udesci, com. de George Paranici, 
stud. gimn. : «Latdugul e o gâzuţă, care umblă prin apă»; —a celor din 
Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi;— și a celor din Moldova, com. Pa- 
şcani., dict. de Const. S. Bucan: «Lătăușul se află prin topliţi şi prin 
pârăuţele fântânelor. El e de coldre grie-deschisă sai bdlanufad, cu pi- 
cidrele covrigite pe de-o parte. și când în6tă, în6tă pe o lature, din care 
causă se și numesce apoi Laidug.» 

(8) Dat. Rom. din Braşca, dict. de Ger. Rosca:» Laturagul e un fel de 
gåâzóbă de apă, care trăesce mai mult la isvorele cu apă rece. Se află 


310 


Românii din Bucovina, prindând maï mulţi Carabefi de 
aceștia şi puindu-i în unghiţe, ca pe râme, prind pesci cu 
diînşii. 

Tot aga fac ef şi cu Lătăușii sau Liturașii (1). Se feresc 
însă forte tare de a bá apă, mal ales séra gi n6ptea, din 
locurile acelea, unde sciă că se află de aceștia, temându-se 
că dacă vor bé vre-unul, vor face guşă (2). Ba unii sunt 
de părere că chiar şi atunci, când cine-va bea apă dintr’o 
cofă, in care se află vre-un Lătãuş, acela încă capătă gugă (3). 

Tanjfarul de stuhărie, un fel de ţânţar care trăesce numai 
prin stuhării şi care e cu mult mai mare şi mai rău decât 
ţânţarul de rând (4). 

Jânțarul de pădure, lat. Anopheles bifurcatus L., care e 
mai mic ce-và decât Tånfarul de stuhărie, dar si acesta 
suge sânge atât de la vite, cât gi de la 6meni, până ce-i bé- 
şică (5). 

Tanfarul de baltă (6), lat. Corethra plumicornis Fabr. 

Bâțan, pl. Bafani (7), Bânţan pl. Banfani (8) şi Sgriburicia 
fem. Sgriburice (9), lat. Chironomus leucopogon Meig., un 
fel de ţânţar mic, care tremură din pici6re când stă locului. 

Bârsac, pl. Bârsaci, numit ast-fel pe Jiii in Tansilvania, 
iar în alte părți, tot din Transilvania : Bârzac pl. Bârzaci (10). 


une-ori însă și prin o séma de fântâni. El umblă prin apă numai lăturiş, 
de-aceaa se numesce Lăturaș.» 

(1) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi : «Carabefit sunt 
mai mari, iar Ldtdugit mai mici. Cu Carabeţii se prind mai multe fe- 
luri de pesci, iar mrenele gi clenii se prind numai cu Ldtdugi.» 

(2) Cred. Rom. din Bragea, dict. de Ger. Rosca. 

(3) Cred. Rom. din Parhauti, com. de Const. Bădăluţă, stud. gimn. 

(4) Dat Rom. din Moldova, com. Paşcani, dict. de Iordachi Bran. 

(6) Dat. Rom. din Moldova, dict. de lord. Bran. 

(6) Dat. Rom. din Moldova, dict. de Ioan P. Climescu, primar în Bur- 
dujeni. 

(7) Alexiu Vicii, Glosarii, p. 20;—Șegetorea, an. II, Fălticeni, p. 149. 

(8) Com. de d-l Andr. Bârsan: «Bdfan se dice în Vaida-Recea, ţinutul 
Fâgărașului, la Țânțar. În Boiţa, lângă Sibiii, se pronunţă Bânfani. În 
Viştea inferi6ră, com. Făgărașului, după spusa scolarului I. Şandru, se 
dice Bdfani la nisce musce mari, roşiatice, cari se așâză pe cai.» 

(9) Com. de d-l Th. A. Bogdan: «Sgriburiciul e o insectă mică care, 
când stă în loc, tremură». 

(10) Com. de d-l Paul Oltean. 


311 


Tanjar mic (1), Tanfar mânânțel (2), Tanfdrag (3), Tân- 
yarel (4), Nouraş şi Nourel (5), lat. Chironomus stercorarius 
de Geer. 


Numirea de 7ânțăraș şi Țânțărel a acestui soiii de tan- 
ţar să-i vie deacolo pentru că el e unul dintre cei mai 
mici țânțari, câţi li-s cunoscuţi Românilor, e agi de mic că 
mai nu-l vedi (6). Iar cel de Nourag şi Nourel îi vine de 
acolo pentru că nu odată se strîng cu mili6nele, mai ales 
séra, la olaltă şi, formând un fel de sul, cuşmă sai stog, 
sb6ră ca un nouraş pe de-asupra capului (7). 

Jânțar de câmp (8). 

Toba, pl. Tóbe (9), Jobde, pl. Tobăâci (10), fem. Țobâcă, 
pl. Țobâce (11), numit ast-fel în Bucovina; în Moldova: 
Téba si Tabue, pl. Țăbuci (12), în Transilvania: Toba, pl. 


(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiă, dict. de G. Onciul: «<Țânfariă mici 
se string în formă de stog pe de-asupra capului, si se bagă chiar în 
ochi, şi une-ori te mușcă amarnic.» 

(2) Dat. Rom. din Carapciu, dict. de Vas. Carcii. 

(3) Numirea acâsta e usitată în mai multe comune din Bucovina, în 
deosebi însă în Bragca, Badeut si Carapcia. 

(4) Numirea acésta e usitată in Udesci si Vicovul-de-sus. 

(5) Numirea acesta e usitată in Stupca. 

(6) După spusa Rom. din Bragca, dict. de Iacob Popovici. 

(7) După spusa Rom. din Stupca. 

(8) Com. de Vas. Pop, stud. gimn. si d-l I. P. Climescu. 

(9) Numirea acâsta e usitată mai ales în satele Ilişesci, Bălăcâna gi 
Arbure. 

(10) Dat. Rom. din Iligesci si Brasca, dict. de Ger. Rosca: «7obâcul 
e cel mai mic ţânţar, dar și cel mai veninos. Altul mai mic decât 
dinsul nu se află. El trăesce ori pe unde, dar mai ales pe răchiţi și 
pe sub pomi. Când îl prindi, nu se alege nimica dintr'însul. Cu tâte 
acestea însă, când te muşcă, te frige, nu alta»; — tot de acolo, dict. de 
Anton Popovici: «7obâe, pl. Jobdci, se numesce ţânţarul cel de tot mic. 
care mai că nici nu-l vedi de mic ce-i, gi care sbóră mai ales pe la în- 
serate şi petrece mai cu s6mă la lunci şi prin păduri.» 

(11) Dat. Rom. din Tereblecea, com. de Paul Scripcarii: «Jobdca este 
o specie de 'Țânţar, care trăesce prin câmp, mai ales prin bahne, şi 
este forte supěrăciósă, fiind-că îndată cum începe a înseră, mușcă ne- 
contenit pe 6meni, și muşcătura ei ustură forte tare.» 

(12) Segétorea, an. III, Fălticeni, p. 90 si 91;— com. de d-l S. Theo- 
dorescu-Chirilean : «7obele sunt nisce musculite mici, cari es numai 
când îi récére, umbră, şi mai ales séra; umblă însă gi néptea. Ele sunt 


312 ý 


Tóbe (1) şi Cibuc, pl. Cibuct (2); iară în Ungaria: Ciobdc 
pl. Ciobâcă (3). 

Acest soiŭ de ţânţar, după cum se pâte vedé din notele 
subliniare, este férte mic, însă tot odată şi férte supărăcios, 
din causa muşcăturilor sale. -.. 

Mornițariul (4), fem. Mornifa (5), lat. Ceratopogon puli- 


groza celor ce mulg vacile, căci umblă mult și pe lângă animale; sunt 
gróza ciobanilor, a vinătorilor, şi cu atât sunt mai supéracidse, cu cat 
se bagă în părul omului şi se încălcesc, căci atunci gâdelă (muşcă) tare.» 

(1) Com. de d-l Paul Bega, învăţător in Bârgăi : «Jóba, pl. Jobele, sunt 
nisce musculite mici, cari fac omului multă neliniște, mușcându-l vara 
la lucrul câmpului, cu deosebire séra gi diminéta.» 

(2) Al. Viciă, op. cit, p. 25: «Cibuct, tantarii mici (Gurghiu). 

(3) Com. de d-l El. Pop: «Sunt țânțari mari, numiţi Ciobâcă, și tan- 
tari mai mici. Aceştia trăesc în societate cu miile la olaltă, şi necdjesc 
forte mult nu numai animalele, ci şi pe 6meni, mai ales noptea.» 

(4) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciit. 

(6) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciti: <Morniță se numes- 
ce un fel de tantar forte mic, care se arată cu milionele mai ales séra 
şi, puindu-se pe om, muşcă forte rău. Ea se află prin păduri pe lângă 
burueni gi pe lângă grajduri unde e gunoii» ;—tot de acolo, dict. de 
Ioan Pusdrea: «Mornifa e mânânţică, adecă mică ca pusderia, muşcă 
forte tare, si când se pune pe om nici nu se vede. Ea se bagă, mai a- 
les séra, pe timpul cositului, chiar și în ochi gi pişcă râu»; —a celor din 
Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi: «-7ânfarii sunt cei mari, cari cântă 
şi-i audi, iar Mornifele sunt mititele şi nu se aud cântând»; — tot de 
acolo, com. de d-l Ioan Nistor. cant. bis.: «Sub Mornifd înţeleg Roma- 
nii de pe la noi un fel de țânțari mici, cari jócă prin aer peste di, dar 
mai ales séra înainte de apunerea sorelui»;—a celor din Bilca, dict. de 
Chirilă Horodnic: «Mornifa e tantarul cel mai mic;»—a celor din Vi- 
covul-de-jos, dict. de Sidor Calancea : «Mornifele îs mânânțeluțe şi pişcă 
forte tare, când are să fie plâie-;—a celor din Galanesci, dict. de George 
Galan: «Janfarit cei mici, cari sbóră pe de-asupra capului émenilor, şi 
pe unde se duc Gmenii, pe acolo se duc și eï, se numesc Mornife. Mor- 
nifele pișcă hat binişor ;» — tot deacolo, dict. de Ioan Ungurean gi George 
Cârstean : <Mornița pişcă forte réi, mai ales séra şi anume pe timpul 
cositului» ;—a celor din Fratautul-noi, dict. de Nic. Rusu : «Unde se pune 
Mornijta se face bésicé ca de urzică, aga pişcă de tare»; — a celor din 
Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul: «Janfarii, cari se string séra sto- 
luri şi muşcă vitele, însă mai ales pe 6meni, se numesc în unele parti 
din Bucovina țânțari, iară în altele Mornife.— Tot Morniță se mai nu- 
mesce ţânţarul acesta si în alte sate din Bucovina, precum în Straja, 
Crasna, Liteni, Udesci și Budeniţ. 


313 


carius L., este asemenea un ţânțar f6rte mic, care muşcă 
răi. El se numesce ast-fel pentru că, după cum spun unii, 
mornăesce tare, adecă bande, produce un fel de sunet bannn! 
care se aude ce-vă mal tare decât cel de albină (1). 

După alţii însă se numesce Mornifariu şi Mornifa de a- 
ceea, pentru că desi este f6rte mic, muşcă férte tare şi rău 
băgându-se chiar şi prin straie (2), şi atâta ce-l supără pe 
om, că acesta nu mai scie ce să facă şi cum să seaperede 
dînsul. 

De aceea apoi şi dicala: <«Picd pe om ca Mornila», care 
se aplică unui om, ce molestâză din cale afară, şi de care 
nu te poţi cu una cu două mântui ca şi de Mornija (3). 

Despre toţi aceşti țânțari sugători de sânge, câţi s'au în- 
girat până aici, şi mai ales despre 7ânfarul vulgar, lat. 
Culex pipiens, care e maï răspândit si ca atare maï bine 
cunoscut, pe când pe cei-lalti poporul fârte adese-ori if con- 
funda unii cu alţii, există la Românii din Transilvania, com. 
Bistrita-cetate, urmatdérea legendă: 

«Dice că odată Maica Precista povestiă cu Sdrele despre 
păcatele lumii acesteia şi, între multe altele, povestiră eï şi 
despre fără-de-legile lui Pic-tmperat, căruia îl eşise vestea 
pentru nemiloşia lui. 

«Sérele spuse tot ce véduse, iar Maica sfinta, cântărin- 
du-i păcatele, îl judecă că nu ar fi bun numai de ţipat intr’o 
apă fără fund, ca să i se pârdă urma pentru vecii vecilor. 

«Dar nu gătiseră cu judecata, când colo iată că vine şi 
Pic-împerat şi haid să ieă pe Maica Precista de păr, că dór 
el eră împărat gi nu aveă de cine să se t6mă, şi înjurând 
câte if veniati în gură, se luă la sfadă gi cu Sérele. 

< Vrând Maica sfîntă să-l spuie ce-vă cuvinte pentru ìn- 
dreptare, nu apucă, căci Pic-împerat îl astupă gura cu o 
palmă, pentru ca să nu pótă nimic grăi. 

«Sérele, végénd acestă purtare neomenósă din partea lui, 
se făcu foc şi pară de mânie, îl luă de gât şi aruncându-l 


(1) După spusa Românilor din Frătăuţul-vechiiă, dict. de C. Onciul. 
(2) După spusa Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciù. 
(3) Dict. de T. Ionesi din Vicovul-de-sus. 


314 


într'o fântână, se înecă, fără a puté dice alta decât: zi, zi, 
zi, zi, zi! 

«Maica sfântă, fiindu-i milă de el, a vrut să-l scótă afară, 
dar când colo, în loc de Pic-tmperat, află numai un Țânțar 
sgriburind de frig sub grinda fântânel. Se vede că Dumnedei 
îl pedepsise pentru obrăznicia lui. 

«Şi Jânțarul n'a egit din ascungişul lui, decât după ce 
s'n dus Sorele, căci îi eră frică, gi. ..-i frică şi acum, despre 
ce ne putem convinge gi nol, că Țânfarii nu umblă decât 
numai n6ptea, când nu-i vede Sórele, cântând şi acuma pe 
de-asupra fântânelor: zi, zi, 27, zi!» (1) 

O altă legendă despre Țânfar, şi anume din Bucovina, 
sună precum urméza: 

«Dice că Dumnegeu, după cea făcut t6te vietăţile câte se 
află în lume, le-a chemat într'o di la sine ca să lespuie ce 
are fie-care să lucreze în decursul vieţii sale şi cu ce fel de 
nutreţ are să se nutrâscă. 

«Téte vietăţile, cum aŭ prins de veste că Dumnedei le 
chéma, îndată ati si alergat din tóte părţile la dinsul ca să 
vadă ce le va spune. 

«Si Dumnedeu, cum s'aă adunat, fie-căreia i-a spus ce are 
să lucre si cu ce are să se nutrâscă şi apoi, binecuvîntân- 
du-le, le-a dat drumul să se întârcă de unde aŭ venit. 

«Tanfarul însă, pe unde va fi umblat şi ce va fi făcut 
în restimpul acesta, nu sciu, destul atâta că el nu s'a infa- 
tosat înaintea lui Dumnedeti când s'au înfăţoşat cele-lalte 
vietati, ci cu mult mai târgiu. 

«Da tu, pe unde mi-ai umblat şi ce mi-ai făcut până acuma, 
de mi-ai venit aga de târgiă ? — îl întrebă Dumnegeu cam 
răstit, când îl védi c'a venit aga de târgiu. 

«Tdanfarul începi a legă teie de curmeie, ba că-i una, ba 
că-i alta, dar în zadar, căci nu i se încăpu nici de cum des- 
vinovatirea. 

«Ei, şi ce vrei acuma?—il întrebă Dumneget maï departe, 
spune-mi de grabă, că n'am când sta mult de vorbă cu tine! 

«Apoi dăl—începu a gângăvi Tanjarul—am venit să-mi 
dai gi mie 6reşi-care dar, precum ai dat și celor-lalte vietăţi. 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 


315 


«Dar vrei—gise atunci Dumnedgeti—darul suptului să-l ai! 
Acésta să-ţi fie nutreful ! 

«Si rostind cuvintele acestea if făcu semn cu mâna să se 
întârcă înapoi de a unde a venit. 

<Tânţarul ce eră să facă?. .. se întrse supărat înapoi 
şi, voind a trăi şi el în rând cu cele-lalte vietati, a început 
a suge sucul din o s6mă de burueni şi copaci şi a trăi cu 
acesta. 

«Tanjardicet însă nu-l veni nici de cum la socotâlă hrana 
acésta. De aceea a şi început ea de la un timp a cincăi pe 
bărbatul eï şi a-i dice să mârgă din nou la Dumnegei şi să 
câră altă hrană. 

«Nu vegi— dicea ea — cât de piţigăiat, prizărit, amărit şi 
slab te-ai făcut cu hrana ce-ai căpătat-o. Încă numai vre-o 
câte-vă săptămâni să te mal hrănesci cu de acâstă hrană, 
şi apo! poţi dice lumii: sănătate bună! 

«Însă Țânfarul nu voi s'o asculte, ci-i gise:— Dacă nu-ţi 
place hrana acâsta, apoi despre mine... mergi şi cere tu 
alta, că eii nu te opresc. Mie unuia însă dă-mi bună pace! 

«Tdnfardica însă nu, că dacă nu se duce el, că e bărbat, 
atunci se duce ea, un cap de muere, sio să vadă că Dum- 
nedei i-a împlini dorinţa! 

«Apoi dă —gise mai departe Țânțarul,—dacă eşti aga de 
încredută în tine, de ce nu te duci singură, ce-mi baţi capul 
atâta ! 

«Tanjfardica, foc gi pară, că bărbatul ei nu vrea s-o as- 
culte, se pornesce si se duce ţintă la Dumnedei, şi cum 
ajunge începe a i se plânge şi a dice că ea nu e în stare 
să trăéscă din sucul copacilor, şi de aceea il r6gă să-i dea 
altă hrană mai bună. 

« Dumnedeu se uită lung la dinsa şi apo! o intréba: 

«Dar bărbatul tét ce dice la acésta? 

«Ce să dică?... el nu dice nimica, măcar că de când a 
început a se nutri numai cu suc de burueni şi de copaci, 
s'a făcut aga de pifigdiat si de prizărit, că numai umbra a 
rémas dintr’insul ! 

«Dacă-l aga tréba, atunci tu de adi înainte să sugi sânge 
de vite şi de om gi cu de acesta să te nutrescl, iar când 


316 


nu-i mai avé de unde să sugi sânge, atunci să pieri. Băr- 
batul tét să se nutrâscă şi cu una şi cu alta. 

«Si de atunci de când a hotărît Dumnegeii acâsta, Tân- 
jarul se nutresce atât cu suc de erburi gi de copaci cât gi 
cu sânge de vite şi de om. Țânțărdica însă numai cu sânge. 
Iar când n’are de unde suge sânge, atunci trebue să piéra, 
căci n’are alta cu ce să se nutrâscă» (1). 

A treia legendă, din Ţ6ra-Românâscă, care ne arată cam 
de când se ivesce Tânfarul şi până când irăesce, sună ast-fel: 

<În vremea de demult, pe când umblaii sfinţii pe pămînt, 
şedeă odată, sub pólele unei păduri la umbră, Sf. Petrea 
de vorbă cu Sf. Dumitru. 

«Tânțarul: bazzzz! bazzzz! pe lângă Sdn-Petru. 

«Sân-Petru îl intréba: 

«Ce-mi tot dai târcâle si mă tot bâzâi p’aci, mă Țânfarule? 

«Păi adi tie diua, Sf. Petre, şi venii să-ţi fac un cântec, 
péte-mY dai vre-un bacşiş! — răspunse Țânfarul. 

«Sf. Dumitru luă vorba din gura sfintului Petru si dise 
Tanfarulul. 

<Apoi dacă ești meşter lăutar, să vii şi la diua mea să-mi 
cânţi ! 

«Tanfarul muie glasul şi răspunse sfintului Dumitru: 

«E he! Sfinte Dumitre, de diua ta mi se mie cérdele! 

«Si de atunci a rămas vorba din bătrâni: A 2 se muta 
cordele» (2). 

Tânțarul este un sugétor de sânge f6rte îndrăsneţ, ne- 
suferit şi lacom. Ba une-ori, dacă sunt mulţi la număr, pot 
să devie chiar şi periculoşi. 

S'aă întîmplat chiar casuri că, dând câte un roiu de {an- 
tari peste G6meni, cari n’ati fost în stare să se apere de dînşii, 
le-ai supt tot sângele, ast-fel că n'au rămas dintr'înşii nu- 
maï pielea gi ciolanele. 

Înfiorătâre şi durer6să morte trebue să fle acésta ! De aict 
se vede că vine apoi si blestemul Românilor exprimat in 
urmatérea doină ost&sésca: 


(1) Din Stupca, com. de Dumitru Logigan, stud. gimn. 
(2) Com. de S. Sa păr. T. Balagel. 


317 


Frunză verde spic de orz, 
Cine-a stârnit: hai la sort, 
Putredéscé-I carnea’n gros, 
Si ciolanele pe jos, 

Si picidrele 'n butuci 

Si mânile în cătuși, 
Sângele pe la fdnfari 

Si ochii pe la bondari, 

Iar pielea la tăbăcari! (1). 


Cu tóte însă că partea cea mai mare de țânțari sunt su- 
gători de sânge, nu tot-deauna sunt eï asemenea de îndrăs- 
neti şi nesuferiţi, ci numai în anumite timpuri. 

Aga, bună-6ră, Tobdcit şi Mornifele umblă f6rte tare pe 
la apusul s6relui şi până cam către miedul nopţii şi te muşcă 
forte r&ii, mai cu s6mă când are să plouă, adecă înaintea 
unei ploi (2), precum gi după o pléfe când dă o căldură mare, 
când s6rele strălucesce si frige, si când nu mult după acésta 
iarăşi se înorâză (3). 

Drept aceea când umblă fânțarii mai tare și muşcă mal 
réu, de nu putem răbdă muşcăturile lor, atunci e semn de 
pléie (4), sai după cum spun unii, când are să fie vara plâie, 
atunci umblă Mornifele (ţânţarii) séra cu drâia, adecă în o 


(:) Noua Revistă Română, vol. II, p. 293. 

(2) După spusa Rom. din Braşca, dict. de Iacob Popovici: «Jobdcul 
umblă férte tare până spre miedul nopţii, când e a plâie, când are sa 
plouă, atunci sbârnăesce el pe la urechi, străbate prin straie și muşcă 
forte râu»; — a celor din Galanesci, dict. de loan Ungurean: «Mornija 
pișcă forte tare mai ales a pléie>;— a celor din Bilca, dict. de Chir. Ho- 
rodnic: «Când se arată multe Mornife, se arată a pl6ie»;—a celor din Vi- 
covul-de-sus, dict. de T. Ionesi: «Mornifele te frig, aga te mușcă de refi, 
mal ales pe la apusul sorelui gi inainte de o plâie. Ele aŭ ac lung, pe 
care îl bagă in piele yi atâta ce sug la sânge, până ce se satura.» 

(3) După spusa Rom. din Stupca, dict. de Ioan Savu: «<7obâcti sunt 
un fel de țânțari mici, cari mușcă mai cu sâmă înaintea unei ploi pre- 
cum şi după o plóie când dă o căldură mare, adică când strălucesce 
sorele după o pldéie și în curînd iarăși se înorâză; şi în urmă pe la 
înserate. Ei trăesc mai ales pe lângă păduri şi lunci.» 

(4) După spusa Rom. din Frătăuţul-vechii, dict. de G. Onciul gi M. St. 
Coniac, şi a celor din Mahala, com. de Ionică al lui lordachi Isac. 


318 


mulțime mare, şi muşcă pe 6meni gi animale, sugéndu-le ne- 
contenit sângele din locul unde apucă a se pune (1). 

Ori «când fânfarii muşcă f6rte tare omul, aga, în cât abia 
se pâte apără, se dice că are să plouă în scurt timp» (2). 

Şi în fine: «Cand umblă multe 76be pe lângă foc, atunci 
se strică vremea» (3). 

Din causa acésta apoi gi datina Românilor din unele părţi 
ale Bucovinei, când aud pe timpul adunării fânului béndind 
Mornijele, de a se sfarma lucrând gi a dice unii către alţii: 

«Hal să ne silim cu adunatul gi căpiţitul fanulul, căci iată 
ne-a venit scire prin Mornije că in curând are să plouă şi 
atunci tot fânul ni se va udă şi strică! (4) 

Când sbâră tare Arșifa, atunci e semn de secetă, de ar- 
şiţă. Iar când se ivesc şi se string mai multi Țânfari saŭ 
Mornife la un loc gi j6că pe de-asupra capului şi nu muşcă, 
atunci e semn că n'are să plouă (5), ci are să fie vreme bună, 
adecă frumos şi cald (6). 

Credinţa în arătarea schimbării timpului prin Țânfariă 
există nu numai la Românii din Bucovina, ci ea este rés- 
pândită şi la cei din Transilvania. 

Iată ce ne împărtășesce în privința acésta d-l Th. A. Bogdan: 

Tanjart a vedé diua, e semn că are să se schimbe vre- 
mea (7). 

Roiu de Țânţari de-asupra fântânelor a vedé, e semn că 
va îi gi înourată (8). 

Tantart mulți a vedé pe de-asupra capului, e semn de 
pl6ie (9). 

TȚânţariă n6ptea dacă te vor pigca, e semn că aresă plouă (10). 


ee —— 


(1) S. FI. Marian, Sérbdtorile la Români, t. I, p. 118, 119. 

(2) Cred. Rom. din Cireș-Opaiţ, com. de Tóder Burla, stud. gimn. 
(3) Cred. Rom. din Moldova, com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean.. 
(4) După spusa Rom. din Vicovul-de-sus, com. de d-l I. Nistor. 

(6) După spusa Rom. din Frătăuţul-vechii, dict. de G. Onciul. 

(6) După spusa Rom. din Mahala, com. de Ionică al lui Iord. {sac.. 
(7) Cred. Rom. din Fărăgăă. 

(8) Cred. Rom. din Râciu. 

(9) Cred. Rom. din Craifalău. 

(10) Cred. Rom. din Fărăgăiă. 


319 


Cântec de Tanfari a augi, e semn că se va r&ci vremea (1). 

Luptă de Țânţari a vedé, e semn că are să fie vifor mare (2). 

Roiu de Tanfart a se înălță drept în sus, până a-i perde 
cu vederea, e semn că va urmă timp călduros (3). 

Tânțari în diua de Pasci de vei vedé prin casă, e semn 
că anul întreg va fi ploios (4). 

În fine: 

Când se află multe Ț6bepe de-asupra unul loc băltos ori de- 
asupra pădurii, cât mai curând va veni plóie cu tempestate (5). 

Afară de cele ingirate până aici, maï există la Românii 
din Transilvania încă gi următârele credinţe despre Țânjari = 

Țânţarii sunt robii diavolului (6). 

Țânțarii sunt slugile cele netrebnice ale Satanei (7). 

Țânțarii sunt făcuţi din fumul eşit din pipa Diavolului, 
de aceea nici nu le place fumul (8). 

Tanfarit sunt vragmasil ingerilor celor buni (9). 

Unde sunt Țânfari mulţi, acolo îs departe îngerii, căci de 
frică ca să nu-i pisce nu se apropie de ef (10). 

Unde umblă Țânțari mulţi, afumă locul cu tămâe, că de 
nu, îngerul casei plânge de se topesce (11). 

Roi de Țânţari asupra capului tău de vei vedé, e semn 
că te vei întâlni cu 6meni rei(12). 

Roiu de Țânțari de-asupra casei de vei vedé, e semn că 
o să ti se fure ce-vă de la casă (13). 

Tanfari în néptea de Joi-mare în biserică de vel vedé 


(1) Cred. Rom. din Reghinul săsesc. 

(2) Cred. Rom. din Topliţa. 

(3) Cred. Rom. din Borgo-Muregeni. 

(4) Cred. Rom. din Nef. — Până aici com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(6) Cred. Rom. din Borgo-Prund, com. de d-l Paul Bega. 
(6) Cred. Rom. din Fărăgăi. 

(7) Cred. Rom. din Cluj. 

(8) Cred. Rom. din Reghin. 

(9) Cred. Rom. din Parva și Măgura. 

(10) Cred. Rom. din Măgura. 

(11) Cred. Rom. din Măgura, Ilva şi Bistriţa. 

(12) Cred. Rom. din Téca. 

(13) Cred. Rom. din Fărăgăă. 


320 


ori audi, e semn că are să se intimple vre-o primejdie mare 
în sat (1). 

Tanfar în gr6pă de mort do vei ascunde, şi acela de va 
mușcă pe cine-vă, respectivul va muri (2). 

Nu gedé séra pe morminte, că de te mușcă Țânfarii, aï 
să mori (3). 

În casa, unde este mort, nu lăsă Țânfarii să intre, că vor 
stârni bóle în: sat (4). 

Omul morbos trebue apărat de Țânfari, că de nu, mâre(5). 

În nâptea de Sân-George de te vor muşcă Țânțarii, ce-s 
în slujba Satanei, al să te faci strigoii (6). 

În n6ptea de Sân-George de vei vede Țânţari prin graj- 
dul vacilor, omóră-ï că-s strigoi, ce vreai să le iea lap- 
tele (7). 

O sută de capete de Tânfar în un cog de vei prinde, 
te vei mărită după cine vei vré, dacă mestecate cu găl- 
benuş de oii le vei da să le mănânce acela pe care il vrei(8). 

O sută de aripi de Tanfar de vei uscă gi le vei măcină 
şi apoi, mestecându-le cu vin-ars, le vei bé până la una, 
vei fi ugóră ca Jânfarul (9). 

Dacă în giua de Pasci vei prinde o sută de Ţânţari, ai 
să trăesci o sută de ani(10). 

Muşcătura Țânțarilor nu numai că e nesuferită, ci tot de 
odată şi f6rte durerâsă, ba une-ori şi pericul6să, fiind-că 
produce o usturime-şi o mâncărime forte mare, ast-fel că 
omul muşcat de dînşii trebue necontenit să se scarpine, până 
ce se face băşici. 

Din causa acésta apoi partea cea mai mare a Gmenilor, 


(1) Cred. Rom. din Beginet. 

(2) Cred. Rom. din Aldorf. 

(3) Cred. Rom. din Aldorf-Dumitrita. 

(4) Cred. Rom. din Dumitrifa. 

(5) Cred. Rom. din Pintic. 

(6) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(7) Cred. Rom. din Beşinei. 

(8) Cred. Rom. din Vărăria de lângă Năsăud. 

(9) Cred. Rom. din Ghiriș de lângă Turda. 

(10) Cred. Rom. din Fărăgăi. — Tote credinţele acestea mi le-a comu- 
nicat d-l Th. A. Bogdan. 


321 


cari se află în câmp sau în pădure la lucru şi cari voesce 
a scăpă măcar întru cât-vă de mușşcăturile lor cele nesufe- 
rite, fac foc din baligă de cal şi de vacă (1), din gunoiŭ, 
precum gi din felurite alte gundie gi putregaiuri, anume ca 
să 6să mult fum dintr'însul. Şi de óre-ce fumul acesta e 
greoiii, de aceea ţânţarii, neputându-l suferi, fug de dinsul, 
lăsându-i pe 6meni în pace (2). 

Sai să afumi odaia orl cămara de dormit cu tămâe (3). 

Sati să fumezi ori să te ungi pe frunte cu terpentin (unt 
de naft), că apoi nu te supără mult (4). 

Sai să te speli cu apă sărată de mare gi să nu te stergi, 
ci să dormi aga cum te-ai spălat. Iar dacă n’aï apă sărată 
de mare să intrebuintezi oțet «pușcă.» (5) 

Când te muşcă însă Janfariz, se dice că nu e bine să te 
scarpini pe partea unde ai fost muşcat şi al mâncărime, ci 
să rabdi o gi, două, suferind tóte intepaturile, şi apoi ori 
cât te vor mai înţepă, nu-ţi va mai pésa, fiind-că te vei în- 
datină. 

Iar dacă nu-ți convine acâsta, atunci e bine să pui, îndată 
ce te-a mușcat un ţânţar, pămînt umed şi să-l laşi acolo mai 
mult timp, că apoi îţi va trece (6). 

Mai departe e bine să iei frunză de Boz verde şi pe atâta 
Ruta; să le pisezi în piuliţă, să scoţi zéma din ele, să o a- 
mesteci cu oţet si cu două dramuri de suramura fi6rtă, să 
te ungi cu ac6stă z6mă şi apoi îţi trece (7). ; 

Baliga de vacă însă e cea mai bună. Se cere însă ca acésta 
să fie cu totul prâspătă. 

Românii din unele parti ale Transilvaniei însă dic că de 


(1) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 11: «De țânțari se afuma cu 
baligă de cal sai de vaca, iar când te infépa, te ungi cu spirt de sare.» 

(2) Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu; — a celor din Bragca, 
dict. de Iac. Popovici; — sia celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi. 

(3) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(4) Com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean. 

(5) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(6) Per Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 812. 

(7) D. P. Lupagcu, Medicina babelor, Bucuresci 1890, p. 82;—cf. Dr. 
Leon, Zoologia medicală, p. 11. 


Marian, Insectele. 21 


322 


te vor muşcă Tânfarii, e bine să scuipl peste mușcătură şi 
să dici: 

Ptiă, cal blestemat, 

Precum m'ai mușcat 

Tu pre mine, 

Aga gi pre tine 

Să te musce furnicile 

Şi tóte gujuliile! 


că apol îţi va trece (1). 
Iar dacă audi Tânfari de-asupra ta, să scuipesci peste 
cap si să dici: 


Turmă strînsă din lume 
Să fii de minune! 


că atunci nici unul nu te va mai mușcă (2). 

Tânțarul nu numai că e un insect f6rte îndrăsneţ şi ne- 
suferit din causa împunsăturilor sale celor durerése, ci el e 
tot de odată şi f6rte piţigăiat, prizdrit şi mic că maï nu-l vedi. 

Din causa acestor însușiri ale sale, figurâză el adese-ori 
şi în proverbele şi gicalele Românilor de pretutindeni. 

Iată vre-o câte-vă gi dintre acestea: 


Tantarul, cât de mic, c'o mușcătură mică gi pe lei ik 
biruesce— 


adecă omul cât de mic póte răsplăti, supără şi pe cel mai 
mare (3). 

Originea acestui proverb cred că zace în următârea fabulă: 

«Dice că odată s'a fost pus leul sub un copac şi aşteptă 
cu mare nerăbdare, dóră trece cine-vă pe acolo ca să-l mă- 
nânce. 

«Iată însă că nu mult după acâsta, de unde şi până unde 
sbâră o Jobdca pe de-asupra capului său si zărindu-l prinde 
a bândi şi a i se pune pe nas. 

«Leul dă odată cu laba ca să o prindă, dar nu o pâte 
prinde, dă a doua ră, dar de géba, căci Jobdca sburând 


(1) Dat şi cred. Rom. din Samgud, com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(2) Dat și cred. Rom. din Bistriţa, com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(3) Zanne, Proverbele Românilor, vol. I, p. 670. 


323 
de pe nas i se pune pe o ureche, apoi pe alta, şi bânde mai 
departe. 

«În urmă leul, vădând că nu o pote prinde, se mânie gi 
intréba : 

— «Cine esti tu, atât de mititică, și faci posne așă de mari, 
şi totuşi nimeni nu te pâte prinde? 

— «Eu sunt Jobâca / — răspunse acâsta, — şi din cine 
vreaii din acela sug sânge, gi nimica nu pâte să-mi facă! 

— «Vei fi sugând tu din cine veï fi sugénd, dar din mine 
sciă că nu vei suge, pentru că eŭ sunt mai tare decât tine! — 
gise leul. 

— «Dacă cregi tu că eu nu pot suge sânge si din tine, 
atunci haf să ne apucăm r&măşag şi vom vedé cine e mai 
tare: tu ori eu! —dise Jobâca mai departe. 

— «Despre mine—dise leul—şi se apucară în r&măşag. 

«Atunci Zobdca, nici una nici două, i se pune pe nas, îi 
înfige râtul într'însul şi prinde a suge la sânge, fără ca leul 
să-i pótă face ce-vă. Iar după ce s'a săturat de supt, întrebă 
pe leu: | 

— «Eï! ce spui acuma ?... Asa-I că te-am rémas?... Acum 
arată-mi şi tu ce putere ai! 

— «Eŭ am asa o putere, — răspunse leul, — că intimplan- 
du-se să vie un om pe aicia îndată l-aşi manca! 

«Nu apucă însă bine a rosti cuvintele acestea şi iată că 
din întîmplare trece tocmai atunci un băiât pe acolo. 

«Leul, cum îl vede, se şi repede spre dinsul ca să-l mă- 
nânce. 

— «Stai!— dice Țobâca,—că acesta nu e încă om, ci are 
să fie de-abiă de acuma înainte! 

«Leul se ruşin6ză şi-l lasă în pace. 

«Ce-vă mai târdiu se ivesce un mognég. 

— «Acuma vine un om! — ice leul. 

— «Ba nu!— răspunde Jobdca, — acesta a fost om, dar 
acuma nu mai e, acuma-i mosnég; dă-í bună pace că numai 
ţi-i rupe dinţii intr’insul ! 

«Leul l-a lăsat şi pe acesta. 

«Mai așteptând putin, iată că vine un husar călare. 

— «P6te nici acesta nu-i om ?—intréba leul. 

— «Ba tocmai acesta-i om! — răspunde Jobdca. 


324 


«Atunci leul ţup! la dinsul in drum, cu gândul ca să-l må. 
nânce. 

« Husarul însă, cum vede că leul se repede la dinsul, scâte 
de grabă sabia gi cât ai clipi din ochi îi croesce vr'o cate-va 
peste cap. 

«Leul, vădând că nu e şagă, dă dos la faţă şi pe ici în 
colo ţi-e drumul. 

«Jobdca după dinsul gi, puindu-i-se pe o ureche, îl intréba: 
cum îi aflarea? 

«Leul, ametit de cap, îi răspunde: 


— «Omul cel cu mintea prâstă 
Nu sciù de-unde-o scos o costa 
Si pe unde mě croiă 

Tot bucățele săriă, 

Si dacă n’asi fi fugit 

Tot m'ar fi bucăţelit!» (1) 


Mai departe: 


Si tantarul este mic, 
Dar pe taur rét l-a rănit, 
Când în nas l-a sărutat. 


Se dice pentru cei mici, arătând că gi ei, cât de mici, rău 
pot supără pe cei mari. 


Ţânţarul cu cântări te sărută. 
Adecă cel viclén. Se dice mai cu sémă despre femei. 


Pe tantar 
L-a făcut armăsar. 


Se dice când ne întrebuinţăm la slujbe cu Gmeni nepo- 
trivifi, cum cu un cismar la jimble, si cu un jimblar la cisme. 


Tantarul 
Cu armăsarul. 


Se dice pentru cele nepotrivite. 





(1) Din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc, şi com. de Paul Scripcaria. 


325 


Face din tantar Din țânțari 
Armăsar. Armăsari (1). 
Face din ţânţar S'apucă tantarul 
Harmăsar. Cu armăsarul (2). 


Adecă se apucă la vitejie un om sărac, nevoiag, cu un bogat 
vârtos. 


Din tantar De multe ori din {antar 

Se face armasar (3). Lumea face armăsar. 
Dintr'un tantar Gura reă şi un bivol 

Face un armăsar (4). Dintr'un tantar îţi face. 
Încoronâză ţânţarul Mincinosulincoronéza tantarul 
De ţi-l face cât măgarul. Şi-l măresce cât măgarul (5). 


Se dice despre cei mincinos!, cari pentru un lucru de ni- 
mic fac sf6ră în ţ6ră. 


S'a făcut dintr'un ţânţar 
Un armăsar. 


Se gice când cine-vă o veste 6re-care o măresce cu mult 
mai tare de cum a fost sai e întru adevăr (6). 


Ţânţarul se face armăsar. 


Din ţânţar 
Se face armăsar. 


Se gice mal cu s6mă când o mică causă are urmări în- 
semnate. 


Strecură tantarul 
Si inghite armăsarul. 


Strecură tantarul 
Înghite armăsarul. 


(1) Zanne, Proverbele Românilor, vol. I, p. 670—671. 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(3) S. Mihăilescu, Proverbe gi gicétori, publ. în Şegătdrea, an. I, Fál- 
ticeni p. 219 

(4) Usitat în Bucovina. 

(5) Zanne, op. cit, p. 671. 

(6) Din Ungaria, com. de d-l El. Pop. 


326 . 


Adecă cei ce lasă cele mari și cercetâză cele mici gi de 
nimica (1). | 


Nici o frică 
De furnică, 
De tantar 

Nici habar (2). 


Se dice despre 6menii cel lăudăroșşi, însă neputincioşi, cari 
se laudă că cine scie ce ne-or face, însă din causa neînsem- 
nătăţii lor, nu pot nimic să ne strice. 


Tantar trăsnit, 


adecă minciună g6lă, lucru cu neputinţă. 

A se unge cu untură de {antar trăsnit se dice în glumă 
celui ce se vaită de vre-o b6lă uş6ră. Adesea se aude în popor: 
«Apoi dacă te dâre rău: unge-te cu untură de țânțar trasnit, 
cu untură de muscă văduvă netrecută drumul; si dacă fi 
vedé că nu-ţi trece, să pui la buba, care te dâre, nitelus 
scapau de fată mare și serem de mătușşă bătrână, gi apoi ţi-a 
trece» (3). 


Când o fată mare e aga de leneșă, că numai cu mare grei 
se apucă de lucru, atunci feciorii nu odată o ieau în batjo- 
cură chiuindu-i în joc, că ea, biéta, bucurés& ar lucra, dar 
nu pote din causa muşcăturii ţânţarilor. 

Iată şi o chiuitură de acestea: 


Am o mândră ca şi-o cruce 
Și la lucru n'o pot duce, 
Dimin6ţa-i rouă mare 

Si se udă pe picidre, 

Când apune sfintul s6re 
Stau ţânţarii s'o omore. 
Peste di se prea 'ncăldesce 
Si ea, biâta, se negresce! (4) 


Alta: 


(1) Zanne, op. cit., p. 671. 

(3) Usitat în Bucovina. 

(3) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(4) Din Bragca, com. de Anton Rosca, stud. gimn. 


327 


Am o mândră ca și-o cruce 
Și la lucru n'o pot duce. 
Diminéta-i roua rece, 

Peste di se prea ’ncaldesce. 
Cand fi colea la ojina, 
Tantari-o pişcă de mână! (1) 


În fine merită a fi amintit gi aceea că Românii din cele 
mai multe părţi ale Bucovinei poreclesc pre 6menil, si maï 
cu sémă pre copiii, cari sunt prea îndrăsneţi si nesuferiţi, 
Jobdec (2). 7. 

Românii din Banat însă numesc pre copiii săritori gi iuți 
de fire Janfart (3). 

Iară cei din Moldova poreclesc nu odată pre femeile im- 
morale, precum şi pre cele betive si lingusitére, cari se tin 
gripig de om ca si 7obele, Tóbe (4). 

În Bucovina se află chiar gi familii, cari se chémă Tobdc (5), 
precum gi un joc care se numesce 7ânfar (6). 


(1) Din Frătăuţul-noă, com. de lulian Sidor, stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Ilișesci. 

(3) Com. de d-l Ios. Olarii. 

(4) Com. de S. Theodorescu-Chirilean. 

(5) În Fratautul-vechii. 

(6) Usitat în Mahala, com. de d-l Ionică al lui Iordachi Isac. 


TANTAROIUL. 
(Tipula oleracea L.) 





Tânţăroiul, fem. fanfardica (1), numit altmintrelea si Țân- 
fariu labanat, Tanfar mare şi Jânțar madgcat (2), e un 
fel de tantar mare, care nu muşcă nici nu bdndesce, adecă 
nu cântă cand sbóră, ci produce numai un fel de sfârdit din 
aripi. 

Tânfăroiul trăesce, începând din luna lui Iulie gi până in 
luna lui Octomvrie atât pe fânațe, cât şi prin grădini. De 
aceea nu odată îl vedem intrând si sfârăind in sborul său 
chiar gi prin case; dar neputând muşcă, nu se atinge nici de 
vite, nici de Gmeni. ae | 

Tânțărotul, după credinţa și spusa Românilor din unele 
părţi ale Bucovinei, se arată şi sbóră mai cu sémă înaintea 
unei ploi, şi une-ori întrun număr aga de mare, ca şi când 
ar fi o câtă de lăcuste. 

De aceea Gmenii, cari sunt ocupați cu lucrul câmpului, 
când văd mulţi țânțari de aceştia sburând încolo gi încâce, 
se grăbesc cu lucrul, siguri fiind că în curând are să plouă (3). 

În fine mai e de observat şi aceea că Gmenii, cari sunt 
f6rte lungi şi subţiri, atât în corp, cât şi în picidre, se po- 
reclesc adese-ori de către cei-lalţi consăteni Țânfăroi. 


—— —— 


(1) Dat. Rom. din Voitinel, precum și a altor Români din Bucovina. 

(2) Dat. Rom. din Bragca, dict. de Ger. Roșca; — a celor din Carapciă, 
dict. de Vas. Cârciiă. 

(3) După spusa Rom. din Brașca. 


329 


Drept dovadă despre acésta avem şi urm&térea chiuitură: 


Hopa, tupa, 7ânțarotii, 

Că desér’ am să te moii 
Într'o 614 cu oloiă! 

— Ba-i mai muiă și pe dracu, 
Mai de grabă eu, săracu, 
Te-oiu face ca si bumbacu! 


POSGANIA. 
(Sciara militaris Now.) 


Cuv. Poşganie e un nume colectiv, prin care se înțeleg 
larvele insectului numit lat. Sciara militaris Now. 

Poșgania, germ. Heerwurm, după cât îmi este mie până 
acuma cunoscut, provine numai în munţi, unde se arată de 
regulă pe la începutul lunii lui Iulie și până cătro mijlocul 
lunii lui August într'un chip şi într'un număr aşă de mare, 
că v&dând-o mişcându-se dintr’un loc într'altul şi căutându-şi 
hrana, care constă din frunze de fag gi din cetină putre- 
găi6să, ti se pare la prima privire că ar fi un fel de şârpe 
sur ca la 376 cm. de lung şi cam de o palmă de lat, care se 
tarde a lene încolo gi încâce pe pămînt. 

Românii din Bucovina, districtul Câmpulungului, şi cu de- 
osebire cei din comuna Dorotea, când daŭ peste o drâie de 
aceste larve saă viermuti, numiţi Pogganie, n'o lasă in pace, 
ci o prind, o duc acasă şi păstrând-o peste an, o întrebu- 
inţâză ca léc pentru vacile şi oile, cari se sburdtacesc, adecă 
cărora li se umflă pulpa şi din causa acâstă dau dintru în- 
ceput lapte puţin şi scopt, iar mai pe urmă stârpesc cu totul, 
precum si pentru celea ce aŭ nefit, adecă a caror pulpă sau 
uger nu numai că se umflă, ci tot odată şi crapă şi din causa 
acésta apoi după 8—10 gile nu daŭ mai mult de fel lapte. 

Iar când văd că atare vacă sau 6ie s'a sburătăcit, adecă 
a căpătat bóla numită sburatic, sau s'a nejit, adecă a că- 
pătat bóla numită nejit, ieati Poșgante de acésta, o pun într'o 
Glă sau alt vas la foc, o fierb bine gi cu z6ma eï oblojesc 
gi spală apoi vita sburatdcita sau nejita la pulpă. 


331 


Făcând acésta se dice că vita sburătăcită în puţine gile se 
vindecă şi iarăși prinde a da pe încetul lapte ca şi mai 
nainte (1). 

Vacile sai oile însă, cari au nefit, nu se pot vindecă aga 
de lesne şi iute, ca acelea ce aŭ sburatic. De aceea contra 
nejitului se întrebuinţâză adese-ori şi un fel de descântec 
de nejit, care se face precum urmâză: 

O copilă brudie, care nu e mai înaintată în vârstă de 12 
ani, se duce la vaca sai dia, care e bolnavă de neit, si 
apropiindu-se de dinsa dice: 

Fugi nejite 

Pricăjite, 

Că te-ajunge 'n astă vară 
Călcâiu de fată feci6ră, 
Cum te-ajunge 

Cum te arde! 

Şi cum rostesce cuvintele acestea, îndată pălesce pulpa 
vacii sau a oii cu călcâiul îndărăt, adecă întorcându-se cu 
spatele spre vacă şi pălind apoi în pulpă cu călcâiul. 

Cuvintele descântecului acestuia le pâte rosti ori şi ce femee, 
cu călcâiul însă n'o péte păli, numai o copilă care nu e pri- 


hănită. 
În fine e de notat şi aceea că vaca, care nu e bună de lapte, 


nu se nejesce nici odată,ci numai acelea ce dau mult lapte (2). 


(1) Cred. şi dat. Rom. din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan. 
(2) Dat. Rom. din Ciudeii, din distr. Storojineţului, dict. de M. Po- 
pescu, dăscăliţă. 


MUSCAREA. 


(Simulia Columbacschensis Fabr.) 





Dacă va face cine-vă primăvara cam prin luna Aprilie şi 
Maiti o preumblare în părţile de prin prejurul Vârciorovei, 
Severinului, Cladovei şi Orgovel, va observă de sigur că 
aprépe jumătate din Oltenia, o parte din Temişana gi Ser- 
bia, este bântuită de un fel de musculiţă care, în formă de 
nor negru, se năpustesce asupra animalelor, ce trăesc prin 
acele părţi (1), vârîndu-li-se în nas, urechi şi gură spre a le 
suge sângele, şi a le impunge cu râtul ei cel forte veninos 
aga de cumplit, în cât le caus6ză şi mârtea (2). 

Ac6stă musculiţă, care se tine de familia Țânţfarului, însă 
care séměnă mai mult unei musce de rând decât unui ţân- 
țar, se numesce de popor: Muscă rea (3), Muscă napras- 
nica (4) şi Muscă venin6să (5), iar de către cei învăţaţi 


(1) Zribuna poporului, an. LII, Arad 1899, No. 49, p.2. 

(2) Brehm, Zierleben—Insekten, Leipzig und Wien 1892, p. 488. — Vedi 
şi Albina, an. I, Bucuresci 1898, No. 37, p. 1.175: «Musca columbacă. A- 
câstă muscă, disă de popor Musca rea, apare în fie-care primăvară 
de la 15 Aprilie până la 16 Iunie. Singura parte a ţării ndéstre, care e 
expusă acestei musce, sunt judeţele : Mehedinţi, Gorj, Râmnicu-Vâlcea 
şi Dolj. Ele vin în grupuri mari şi sunt fórte periculése pentru vitele 
domestice, căci acul cu care se servesc a înţepă, fiind otrăvitor, anima- 
lul este expus a muri.» 

(3) Albina, an. I, loc. cit. — At. M. Marienescu, Musca columbacie şi 
Strechia, publ. in Familia, an. XXIX, Oradea-mare 1893, p. 582, «Mus- 
cele, numite columbace, la poporul romanesc se numesc Musce rele.» 

(4) Com. de d-l El. Pop, învăţător în Somcuta-mare : «Musca rea sau 
Musca naprasnicd, din causa căreia vitele bézddrd in luna lui Cuptor, 
adecă alergă cu coda ridicată în sus, fără a avéstare, teméndu-se peste 
măsură de dinsa, pentru că, fiind ea f6rte venin6să, cum le mușcă, în- 
dată şi pier.» 

(5) Com. de d-l Iosif Olarii. 


333 


şi mai ales de către naturalişti: Musca columbacă sau co- 
lumbace. 

Acâstă muscă férte venin6să începe cu deosebire după 
pl6ie să 6să în roiuri f6rte mari din locurile cele stufdse, 
unde se ascunde de picăturile de apă, ca să atace animalele. 

Un s6re frumos şi un timp călduros după o pldie inde- 
lungată sunt cele mai bune momente când acâstă insectă 
pote să-şi ajungă scopul. 

Dacă în acest timp vitele se află pe câmp, atunci puţine 
scapă neinveninate de acâstă musculiţă, care în roiuri ne- 
gre străbate câmpiile, văile şi d6lurile, aducând supărare 
chiar si 6menilor (1), cărora li se vâră mai cu s6mă în ochi (2). 

Animalele, cari sunt mai mult expuse, sunt cele cu părul 
alb. E de ajuns ca un roiti de aceste musculife să se așeze 
bine pe o vită, ca acésta în timp de 24 de ore să se inve- 
nineze, să se umfle bute şi apoi să piéra. 

Din causa acésta vitele, cărora instinctul le anunţă neno- 
rocirea ce le aştâptă, stau în decursul timpului, când se a- 
rată aceste musculite pericul6se, mai mult ascunse prin co- 
gare, şi în părţile muntâse chiar prin peşteri. Iar țăranii, 
când încep să are câmpiile, având trebuinţă de munca vi- 
telor, fac focuri pe brazde, anume ca fumul lor cel negru şi 
greoiu să le alunge, ceea ce într'adevăr se şi întîmplă, căci 
ele, neputând suferi fumul, sbâră în alte părţi. 

Poporul din alte părți, unde se arată acâstă musculiță 
f6rte veninbsă şi dăunăci6să, nesciind cum şi de unde apare 
ea în nisce roiuri aga de mari, a creat în închipuirea sa di- 
ferite legende despre dinsa. Cea mai cunoscută şi mai rés- 
pândită dintre tâte legendele acestea e cea următâre: 

«Se dice că în timpurile cele mai vechi s'ar fi aflat prin 
părţile de peste Olt un mare sérpe; că ar îi avut sépte ca- 
pete, si că ajunsese spaima satelor pe unde locuiă. El era 
aga de mare, că pe unde treceă lăsă in urmă-io dârâitură 
“destul de adâncă. Ochii lui erau aga de luminoșşi, că în a- 


(1) Tribuna poporului, No. cit.; — Albina, an. I, No. cit., p. 1.175: «Nu 
numai animalele suferă de intepaturile acestor insecte, dar s'au védut 
casuri când chiar omul a căqut victimă înţepăturilor lor.» 

(2) Brehm, Tierleben, cit., p. 487. 


334 


propierea culcuşului, unde dormiă néptea, eră ca şi diua în 
amiadi. Nu sta numai intr’un loc, ci mergea unde-i plăceă, 
fără să aibă vre-o frică, fiind-că nimenia nu îndrăsniă a-i 
sta în cale. Dar după cum se spune, locul unde petreceă 
mai mult eră în apropiere de Cratova, pentru că pe acolo 
putea să aibă şi să găsâscă mâncare mai cu înlesnire. Hrana 
lui erati animalele şi Gmenii pe cari îi prindea în cale. Toţi 
erau cuprinşi de o mare grâză, când audiau puternicul lui 
fluerat şi căutaŭ să fugă în locurile cele mai ascunse. Ni- 
menia nu aveă curagiul să i se împotrivâscă. 

<Într'una din gile, se dice că vre-o 15—20 de voinici, că- 
lari gi înarmaţi cu pusci, se luară după el; însă sérpele cum 
îi zări începi să pocnéscă din c6dă; caii se speriară gi o 
luară la fugă îndărăt, iar alicele pe cari ei le aruncase a- 
supra lui nu prinseră de loc în pielea cea grâsă. 

«Cate rugăciuni pe la biserici şi mânăstiri nu făceaă popii, 
ca Dumnedeii să depărteze acâstă fisră din mijlocul lor! 
Dar t6te eraii de giaba. Toţi perduseră ori-ce nădejde dea 
fi scdpati şi aşteptai din când in când să fie inghififi de 
gérpe. 

«Tot pe atunci eră în acele părţi un voinic, anume Jovan 
Iorgovan. Acesta eră vestit pentru curagiul său gi multe is- 
prăvi făcuse. El avea şi un cal férte iute, care săriă mun- 
til fără nică o greutate, care când necheză se audiă de trei 
poste. 

« Vădând descuragiarea, la care ajunsese lumea, Jovan spuse 
tuturor că va eşi să se lupte cu fiéra. Într'o bună diminâţă 
puse géua pe cal şi, după ce-și luă diua bună de la toți cari 
îl împresuraii si nu mai aveaii nădejde de a-l mai vedé, se 
urcă pe calşicu un mare iatagan în mână porni după sérpe. 
El merse mai întâiă la culcuşul luí; aci nu-l găsi, dar dân- 
du-i peste dârâitura corpului, o luă după el. După o géna 
de vre-o jumătate de poştă, îl ajunse într'o vale unde Vår- 
colacii mâncai o pradă prinsă. Când îl zări, dete pinteni 
calului şi mai tare, ca să pâtă atacă sérpele înainte de ase 
sculă. 

«Sérpele, observând că vine ce-vă spre el şi că pote a- 
vé o nouă pradă, începii a se descolăci spre Iorgovan. 


335 


«Iorgovan detea doua 6ră pinteni calului care, ca un smei, 
se aruncă spre şârpe. 

«Aci, în acea vale pe Jiu, mai sus de Craiova, se incinse . 
o luptă între gérpe şi Jorgovan. 

«Sérpele indarjit pocnia din c6dă, de urlă valea si cu cele 
sépte capete căută să înghiţă pe cal şi pe lorgovan. 

«Cu iataganul bine ascuţit, Jorgovan tăiă trei capete fié- 
rei, care în sbieretul cel mai asurditor porni spre munte, 
rez&mându-se în capete şi în câdă. 

«Iorgovan tot după el. 

«Ajunşi în munte, sérpele căută a se ascunde prin păduri, 
dar în zadar, căci Jorgovan găsindu-l if mai tăiă două capete. 

«Atunci începu să fugă în spre Dunăre de-alungul mun- 
tilor, sărind din munte în munte. 

«Iorgovan merei după el. Când îl ajunse la colina numită 
Capul șerpelui, Iorgovan il perdi din vedere, dar vădând 
că o peşteră stă deschisă înaintea sa, numai decât isi în- 
chipui că trebue să fi intrat acolo. În asta nu se înşelă, 
căci ajungând la gura peșterii, îi vădă urma prin ţărînă. 
Atunci Jorgovan descălică de pe cal şi îl băgă înăuntru ca 
să sc6tă ş6rpele. Când gérpele esi, îi maï tăiă un cap, ast-fel 
că rămase numai cu unul. 

«Sérpele, plin de mânie şi sbierând înfiorător, o luă înainte. 

«În urmă, după o gónă de vre-o două qile prin munţi, 
se apropiară de Dunăre. 

«Înainte de a sări în apă, se dice că gérpele s'ar fi întors 
spre Jorgovan şi ar fi voit să-l sugrume, dar slăbindu-i-se 
puterile, s'ar fiafundat în Dunăre, scoțând următbrele cu- 
vinte : 

«Iorgovane ! Iorgovane! tu cu calul tăi mi-ai perdut viţa, 
să scii de acuma înainte, că ce va egi din acest loc, unde ett 
mă înec, va fi pericol pentru calul tăă, şi pentru toţi caii 
de acum în colo; iar tu vei crépa de necaz vădându-ţi ca- 
lul tău perind din causa mea! 

«Si aceea ce ese din acel loc în timpul primăverii este 
Musca rea. Si este adevărat că ea atacă mai mult caii de- 
cât pe cele-alte animale» (1). 








(1) Tribuna poporului, No. cit. 


336 


O variantă a acestei legende, din Banat, sună precum ur- 
méza: 


«A fost o data Si codri erau pustii - 

Ca nici odată, Si satele pe câmpii, 
Când eră lumea curată De puţine ce erau, 

Si cu codri împănată Ca de dor mi se vedeai... 


«A fost odată către Dunăre pe valea Cernei o peşteră. 
Şi în peştera aceea trăiă un vitéz cu numele Jovan Jorgo- 
van. Si vitézul acela eră atât de tare, că se luptă cu urşii 
şi cu leii numai cu mânile góle. 

«Într'o di, primblându-se Jovan Iorgovan călare pe calul 
séu, pe valea Cernei în sus, vede în calea sa un Balaur cu 
doué-spre-dece capete. Si cum îl vede, nu se sperie de dinsul, 
ci din potrivă se repede asupra lui şi începe cu buzduga- 
nul séi cel de noué măji de oţel a-i sdrobi la capete, până 
ce-l culcă mort la pămînt. 

<Ilena Cosînzana, care se perduse mai nainte de acésta 
de surorile sale şi se rătăcise prin aceste locuri, vădând ase- 
menea pe Balaur mai tot atunci când a dat Jovan Iorgovan 
cu ochii de dînsul, se pitulă de frica lui într'o tufa de alun 
gi acolo stete ea, fără a se mişcă, un timp mai îndelungat, 
ca nu cum-vă Balaurul să dea de dinsa. Iar când vădă 
acuma că Iovan Iorgovan l-a culcat la pămînt și nu este 
mai mult tâmă că-i va face ce-vă, de bucurie mare, precum 
şi de dragul vitézului nostru, egi din tufă, alergă tot într'o 
fugă până la Jovan Iorgovan şi îmbrăţoşându-l prinse a-l 
sărută. 

«Iovan Iorgovan, végénd pe Iléna Cosinzana 


Atât de frumâsă Iar la dinsa ba, 
Si de drăgăstâsă, Prinse gi el 

Că la sére A o imbratiga 
Ai fi putut cătă Şi a o sărută. 


«Dar până ce sărută el pe Jléna Cosînzana, uită ca pă- 
mintul deal doi-spre-decelea cap al Balaurului, pe care nu 
apucase al sdrobi cu buzduganul sěŭ, ca şi pe cele-lalte un- 
spre-dece capete. 

«Într'aceca însă capul cel nesdrobit, ridicându-se de unde 


337 


eră, pornise, el scie cum, a fugi până la Dunare, şi aicia 
apoi se băgă el şi se ascunse într'o peşteră, unde se vede 
că mal pe urmă a şi perit. 

«Din acest cap al Balaurului, pe care l-a omorît Jovan 
Iorgovan, ese şi roesce în fie-care primăvară Musca veni- 
n6să care, răspândindu-se apoi prin imprejurime, prăpădesce 
o mulţime de vite din Banat» (1). 

A doua variantă a acestei legende, din Jéra-Romdnéscd, 
sună ast-fel : 

«Un impérat aveă un băât şi trei fete. 

«Baétul merge la vånătóre, iar fetele trec Dunărea secată, 
sărind peste stâncile Porții de fier, şi merg in sus pe rîul 
Cerna. 

«În un punct, unde apa eră limpede, se oglindiră acolo 
şi v&dură că cea mai mică e mai frumâsă si hotărîiră a o 
perde. 

«Pe când cea mai mică dormia, cele-lalte o lasă si vor să 
trâcă Dunărea, dar se în6că. 

<Bătul le caută şi găsesce numai pe cea maï mică înco- 
lăcită de un Balaur uriaş. 

<Lupta începe între feciorul de împărat şi între Balaur, 
şi feciorul taie pe Balaur în bucăţi, dar capul, cu o bucată 
de corp rămasă la capul Balaurului, fuge pe Cerna la vale, 
intră in Dunare, se urcă în sus până la Columbaria, suie 
d6lul şi se ascunde într'o peșteră. 

«Din capul Balaurului in putredire a eşit Musca veni- 
n6să, care apare în fie-care primăvară» (2). 

A treia variantă a acestei legende, şi anume în versuri, 
sună astfel: 


Plecat'or plecat | Iederă si mura. 
Din cutare sat | Pasir’ mai departe. 
Trei surori la flori Eată că s'arată: 
În vărsat de zori; O hală cumplită 
Ele că-mi plecară Jos încârlogită. 

Si pe camp păşiră Acel sérpe mare 

A rupe ’ncepura Sare in sus tare 


(1) Com. de d-l Ios. Olarii. 
(2) Gazeta săteanului, an. XI, R.-Sărat, 1891—95, pag. 12 gi 14. 


Marian, Insectele. 22 





După fete cure 
Pe dél, pe pădure. 
Sora cea mai mică 
Si mai frumușşică, 
Ana Ghiordănel, 
Nume frumuşel, 
De frică ţipă, 
Codrul résuna. 
Iovan Iorgovan, 
Bret de buzdugan, 
El se preumblă 
Si se prepurtă 
La vadul Dunădrei 
La podul Ragdavei. 
Si el c’audia 
Codrul cum suna, 
Nu putea alege 
Nici intelege, 
Câ-i glas mueresc, 
Ori glas voinicesc. 
El se întorceă 
Si Cernei graia: 
— Încstă, Cerno, ’ncéti, 
Apa mea lăudată, 
Că eu te-oiu cinsti 
Și te-oiu dărui 
C’o furce’ arginţită, 
Cu fuior invélita, 
Singură s’o târce 
Si se va destérce! 
Cerna-l audia, 
Dar nu vrea să stea: 
Iovan Iorgovan, 
Brat de buzdugan, 
Iar se întorceă 
Și Cernei graia: 
— Încâtă, Cerno, ’ncéta, 
Apa mea lăudată, 
Că eŭ te-oiu cinsti 
Si te-oiu dărui 
C'o știucă de aur 
Cu ochi de balaur. 





Cerna-l ascultă 
Si pe loc îmi sta. 
Iovan Iorgovan, 
Braţ de buzdugan, 
El putea alege, 
Puteă înţelege 
Că-i glas mueresc, 
Dar nu-i voinicesc. 
Calu 'ncălecă, 
Munţii că treceă, 
La sérpe ajungea. 
Sérpele-l vedea 
Și din graiă grăiă: 
— Iovan Iorgovan, 
Brat de buzdugan, 
Cu ce fel de bine 
Vini tu-acum la mine? 
Au dóră gândesci 
Să mă prăpădesci, 
Că de-oii muri eu 
Va fi şi mai r&u: 
Căpăţina mea 
Se va despică, 
Muse’ oii slobogi, 
Care ’n véc va fi; 
Boii de la jug, 
Caii de la plug 
Se vor otrăvi, 
De muse’or muri. 
Dar gi calul tei, 
Care-i ca şi-un smei, 
Si el s’o otrăvi, 
De musc'o muri! 
Iovan Iorgovan, 
Brat de buzdugan, 
Sabia scotea 
Și din graid graia : 
— Ticăl6se sérpe 
Cu cuvinte sterpe! 
Tér’oitt invéta 
Eu cu mintea mea 
Ca fumariu să facă 


Și de muscă scapă, 
Calul mi-a trăi, 
Dar tu mort vei fi! 
Cu sabia da, 
Trupu-i sdrumică, 
Dar capul fugiă 


A patra variantă, din Téra-Romdnésca, jud. Dolj, com. 


Covei, e acésta: 


Verde de-o mălură, 
P'ăl vârf de măgură, 
De trei dile-mi cură 
Plâie si cu bură 

Şi nu se résbuna. 
Verde-o ismă créta, 
Joi de diminéta, 


Pe rouă, pe céta, 
El a mânecat 


Cu patru surori 
Să-şi adune flori, 
Să 'mpartă la veri. 
Flori că-și adună, 
La veri impartia. 
Iovan Iorgovan 
Singurel pe cal, 
Căluşelul lui 
Puiul leului, 
Seulita lui 

Tésta smeului, 
Chingulita lui 
Două năpârcele, 
De cdéde 'nvrăjbite, 
Langa cal chitite, 
Pofilagul lui 

Coda smeului, 
Frauletul lui 

Doi bălăurei, 

De guri inclestati, 
Peste oblânc daţi, 


ee ee m = 


(1) Publ. de Maria Drăgan, în Gazeta Transtlvaniei, an. LVI, Brașov 


1893, No. 52, p.3 


(2) Sai vijla, cânele de vânat. 


339 


În Dunăre-şi da, 
Dunărea-l primiă 
Şi îl ascundeă, 
Muscă slobogi 
Care’n véc va fi(1). 


El s'a mânecat 

Cu roua’n picidre, 

Cu céta’n spinare. 
Haideţi, neică, haida, 
Cu ogari în provaz 
Merge de miraz, 

Cu şoimei pe mână 
Merge de minune, 

Cu vdzla (2) 'nainte 
Mult mergeă de frunte. 
Céta c’o 'ntâlniă 

Si el o’ntreba: 

— Céto, soru-mea! 

Dar tu n’ai védut 
Pe-aicia trecénd 
Suriéra nostra ? 

Câţa-i réspundea: 

— Iovane, Iovane, 
Frate Iorgovane! 

Şi de-oit fi védut-o, 
Credi, n’am cunoscut-o! 
Iovan réspundea: 

— Céto, soru-mea, 
Lesne-i de-a cundsce-o: 
Cosiciéra ei 

Doi bălăurei 

De guri inclegtati, 

Pe spate lăsaţi. 

Atât că vorbiă, 

Iovan că plecă, 


Nainte mergeă, 

La Cern’ajungea 

Şi iar că strigă: 

— Cerno, soru-mea, 
Încâtă-ţi taluzu 

Si tot urletu 

Să-mi trec cu murgu 


În munții Sfrantului. 


Si-al Sfrancioguluă 
Eu să-mi învânez 
Cerbi gi căpridre, 
Paséri gălbidre, 


Ce-s dulci la mâncare, 


Scumpe la vindare! 
Cerna că'ncetă, 
Vadu și-l secă, 
Iovan că treceă 

Și din munţi strigă: 
— Mofoii, Moţoiaş, 
Domn din Făgăraş, 
Sărută-mi-te-ași 

În faţă şi obraz: 
Moţoiu, Moforel, 
Domn din Fagarel, 
De nu e ca el: 

— Jovane, Iovane, 
Frate Iorgovane, 

Tu ce-ai căutat 

În munţii Sfrantului 
Şi-ai Sfranciogului ? 
Tu te prăpădesci! 
— Ce, n’ai audit 
De-o hală de sérpe, 
Dumnedei s'o bată, 
Sérpe incolacit. 

El când flămândesce, 
Capu că-l coboră 
Iară jos la téra, 

Ia câte-o văişâră, 
Cinéza ’ntr’o séra. 
— Mofo, Mofdiag, 
Domn din Făgăraş, 


340 


De cand maica m’a facut 
Tote halele-am bătut 


Și-am să-mi taiu și sérpele 


Să-mi scot t6te vitele! 
Atât Iorgovan grăiă 
Apoi îmi plecă 

În târg in Sibiiŭù 

Si mi-si tirguia 
Palog de Mischiă. 
Atunci că-mi veniă 
Si el că pandia, 

La gaură sta 

Trei dile de vară, 
Trei de primăvară, 
Iar cu di cu nópte, 
Cari fac doué-spre-dece, 
I sta inima rece 

Pe sérpe să-l sece; 
Sérpe flămândiă, 
Capul că-l scotea, 
Mai tot că-mi eşiă. 
Iovan că-l vedeă, 
Buza și-o muşcă, 
Îndărăt se tragea, 
Din gură graia: 

— Ce mai fu asta? 
Asta ne-o mâncă. 
În sâre se dă, 

Cu palog trăgeă, 
Bucăţi că-l făceă, 
Capu-i reteză. 
Sérpe ce făceă ? 
Fuga’n Cerna da. 
Iovan ce lucră ? 
După el se luă 
Iovan chiotind, 

La Cerna mergeă 
Și iar se rugă: 

— Cerna Cernisora ! 
Cum esti urlătâre, 
Sa-mi fii vorbitére, 
Incéta-ti tălazu 


Si tot urletu 

Si să-ți seci vadu, 
Ca eŭ să-mi aud 
Copou alătrând, 
Sérpe tot fugind! 
Cerna-i réspundea : 
— lovane, Iovane, 
Frate Iorgovane, 
Tu de mi-éi aduce 
De-o cigad păstrună 
Si în mine s’arunci, 
Eu să-mi prăsesc 
Ca ale-lalte bălți, 
Si de vrei tu poţi! 
Iovan de audiă 
Vitéz că eră, 
Repede-aducea, 

În Cern’ aruncă, 
Cerna că 'ncetă, 
Vadu şi-l secă, 
Iovan isbutiă. 
Sérpe că eșiă, 
Iovan că-l goniă. 
Sérpe ce facea ? 
În gaură intra 

Și 'ncepeă, vorbia : 
— Iovane, Iovane, 
Réu ai facut, 

De m'ai tăiat, 

Că rău am făcut 
Pe lumea asta, 

Da mai réu pe aia-laltă. 
Et, déi, voiu zăcó 
Muşiţă-oiu făcea, 

St vow trimitea, 
Vite-oiu venină, 
Voi le-aţi afuma 


341 


Și nu le-o trecea! 
Atât că vorbiă 

Si Jovan plecă, 

Calu 'ncălecă. 

El mi-si întâlniă 

O fată sălbatecă, 
Mare, naprasnica, 
Ce cum il vedea, 

Ea îi si strigă 

Cu un glas duios 
Pe Dunăre'n jos: 

— Iovane, Iovane, 
Frate Iorgovane, 
Ch6mă-ţi ogarii 

Si toţi soimeil, 
C'ogarii mé pișcă 
Fetiséra-mi strică, 
De nu i-oiu chemă, 
R&u te-oiu blestemă, 
Mai bine n'oiă dice: 
Când Cerna vei trece, 
Să te-ajungă ’ndata 
Blestemul de fată, 
Să mi te faci piétra. 
Iovan îşi ascultă, 

De drum își vedeă, 
Fata-l blestemă. 
Mai! îl ajunse ’ndata 
Blestemul de fată, 
De fată curată, 

Că se făcu piétra, ` 
Pe ăl mijloc de apă. 
Și acu se cundésce 
Copita de cal, 
Ghiară de ogar, 
Picioraş de om 
Gheruţă de şoim (1). 


În fine a cincia si ultima variantă a acestei legende, ase- 


Ci RR === 


(1) Revista criticd-literard, an. V, p. 23 - 29 


342 


—— 


menea în versuri, care e răspândită mai cu s6mă printre 
Românii din Banat, sună precum urméza: 


Sus la codru verde 
Ore ce se vede? 
Sus la codrul Cernei, 
La vadul Roșşavei 
Plecat-au plecat 
Din 6re-care sat 
Des-de-diminéta 
Prin rouă și céta 
Vr'o trei soridre, 
Fete frumuşsre. 
Sora cea mai mare 
Drâsă'n sărutare, 
Mândra Garafină 
Se ’ntrecea c’o dina, 
De-i cati albul sin 
Si pérul de crin. 
Sora mijlocie, 
Lelita Marie 
Plină-i de trufie 
Cu a sale gene, 
Ochigori, sprincene, 
Si de-i cati in ochi 
Mori ca de deochi. 
Sora cea mai mica, 
Ca şi-o porumbică, 
Ana Girozana, 

Ca si Sdnziana, 

Le 'ntreceă pe tote. 
Ea e stea de nópte, 
Luc6făr de zori, 
Firea florilor. 

Ele petreceau 

Și flori culegeai, 
Cunune făceai, 
Învârtind, cântând, 
Codrul résunand. 
Şi- apoi mai umblă 
Pan’ se debelă, 
P'urmă odihniă. 
Mica adormia. 





Cele două mari, 

Ce-s surori primari, 
Când fu de cu séra 
Către cas’ plecară. 
Pe mica o lăsă 

Și ea tot dormiă, 
Pan’ zori révérsa, 
Si apoi le striga, 
Dar nu le-audia, 
Far’ pe cucul mic, 
Mandru si voinic, 
Prin arbori sburând 
Și din glas cântând. 
— Cucule, cucule, 
Audi, voinicule! 
Scéte-mé la téra 

La drumul de cară, 
Să dau de sori iară, 
Că {i-oitt fi eu vară! 
— Nu sciu, dulcea mea! 
Seâte-te-oii ori ba ? 
C’am eŭ vere multe! 
Câte flori pe munte! 
— Cucule, cucule! 
Audi, voinicule ! 
Scéte-mé la téra 

La drumul de cară, 
Ţi-oiu fi suriéra ! 
Cucul îi grăiă: 

— Ba eu, fată, ba! 
Că et am surori 
Câte 'n vară flori! 
— Cucule, cucule, 
Audi voinicule! 
Scéte-mé la téra 

Să dau de sori iară, 
Că ţi-oiu fi soţie, 
Până voit fi vie! 

— Ba, că nu-s fecior, 
Să pot să mă ’nsor, 


Ci-s o păsăruţă, 
Nu sciù de drăguță! 
Atunci de pe-o stâncă, 
Grâsnică, cumplită, 
Cale 'ncolăcită, 
Iacă se vedeă 
Spaima cea mai rea; 
Un gérpe venind, 
După ea fugind, 
Pan’ ea tăbăriă, 
Sérpele-o apucă, 
Céda ’ncolacia, 
La brat și-o-adună, 
Dar ea se 'ngroziă, 
Tare-mi tiulia, 
Codrul résuna. 
Sus pe Cerna ’n sus 
Mulţi voinici s'au dus 
Si toţi s'au repus, 
Dar a mai rémas 
Un român vitéz, 
Ioan Iorgovan, 
Brat de buzdugan, 
Cu un calusel 
Ca şi-un vulturel, 
Doi câni mititei 
Forte sprintenei, 
Şi se preumblă 
Și se fasoliă, 
Sus pe Cerna ’n sus, 
Cam pe sub ascuns, 
Calul săi jucând, 
Cânii sumutand, 
Suliţa strujind. 
Și el audiă, 
Dar nu pricepea, 
Ori cat mai ciulia: 
E glas bărbătesc 
Sau glas femeeso? 
Căci Cerna mugia, 
Codrul résuna, 
Apoi se’ntorcea 


343 


Cernei de-i dicea: 
— Incéta, incéta, 
Cerna mea curată, 
Ca-ti voit’ aruncă 
În albia ta, 

Si-ti voii da eŭ tie 
Mrénă argintie 
Si-un fuior de aur 
Cu ochi de balaur, 
Singur se va térce, 
Singur s'a destârce! 
Cerna-l audiă, 

Pe loc încetă. 
Iovan Iorgovan, 
Brat de buzdugan, 

Glasul pricepeă 

Si îl cunosceă 

Că nu-i bărbătesc, 
Ci e femeesc. 

Apoi se mania, 
Calu-si pintinia, 
Cumplit il lovia, 
De ca lei răcniă, 
Aerul frangei... 
Sérpele-] vedeă, 
De spaimă fugiă, 
Dar el îl goniă, 
Cerna mi-o săriă 
Si îl ajungeă. 
Sérpele-astepta 

Si îl întreba: 

— Iovan Iorgovan, 
Brat de buzdugan, 
Cu ce fel de bine 
Vii tu adi la mine? 
Dâră socotesci 

Să mă prăpădesci ? 
Te rog viu mé lasă 
Si re’ntérn’acasa. 
Jur pe capul met 
Mort voit fi maï rău! 
De me-ă omori, 


Capu-mă s’a’mpufi, 
Viermti s’or mulți, 
Musce-or slobogi, 
Calul fi-a mușcă, 
De loc va crepă, 
Boul s'a otrdavi, 
Plugul s'a opri! 

— Serpe—afurisite! 
Încă porţi cuvinte ? 
Tar’owi înveță 

Si ea m’asculta 
Fumuri ca să facă 


Și-apoi musca crapă... 


Calu-mi n'a peri, 

Dar tu mort vei fi! 

Căci am audit 

Pan’ ai prăpădit 

Fiinţă femeésca 

Cu falca-ti hotésca! 
Iovan Iorgovan, 

Brat de buzdugan! 

Cand am audit, 

Că tu te-ai ivit 

Calul tropotind, 

Ca un smeu racnind, 

Fata-o-am lăsat 

Si nu-o-am vatémat! 

Te rog viu mě lasă 

Si re'ntOrn'acasă, 

Jur pe capul mei, 


Mort voiŭù fi mai réa! 


— lovan Iorgovan, 
Brat de buzdugan, 
Sabia și-o 'nvârtiă 
Pe șârpe-l lovia, 
Trupul îi sdrobiă, 
Tot îl mărunţiă. 


Fata se uită 
Până-l dumică, 
Apoi s'arătă 

Și din graiu grăiă: 
— Jovan Iorgovan, 
Brat de buzdugan, 
Scdte-mé la téra 
La drumul de cară 
Să dati de sori iară, 
Căci ti-oit fi soţie 
Până voii fi vie! 
El când o vedeă 
Minuni îl prindeă 
De a ei mandréta 
Si de tineréta. 

-— Alei leligé6ra, 

Ca şi-o zinişoră! 
Să-mi fii dar soţie 
Până vei fi vie! 

Și se ’mbratisa 
Pân' o sărută. 

El se uită 

În bucăţi să crepe 
Capul cel de şerpe. 
Capul că fugă, 
Cern’ o sângeră, 
Dunarea-i vedea 
Până se-ascundea 
În peşterea red. 
Aici se’mpufid, 
Viermit se ’mulfia 
Muscă slobopă 
Si’n veci nu preria. 
Musca că eştă, 

Cait îi muşcă, 
Bot-ă otrâviă, 
Plugurile opria! (1) 


Acésta e originea Muscei rele după credinţa poporului, 
exprimată în legendele reproduse. 


(1) At. M. Marienescu, Poesie populară. Balade, Viena 1867, p. 9—22. 


345 


Să vedem acum de unde-i vine numirea de Muscă co- 
lumbace, lat. Simulia Columbacschensis, care i-au dat-o na- 
turaliştii ? 

Pe malul drept al Dunărei de pe teritoriul Serbiei se află 
ruinele unui vechiii castel, care s'a numit de către Romani 
Columbaria, iar în timpul present se numesce Columbaciu. 

Intrarea în acest castel s'a făcut pe apă, de óre-ce chiar 
şi astădi este imposibil a intră in el prin cele-lalte părți, 
fiind încunjurat cu zid. 

Peste drum, pe malul stâng al Dunărei, şi anume pe te- 
ritoriul Banatului, se află asemenea un zid vechii, înalt până 
la 9 m., ceea ce face a admite părerea că acest zid a fost 
impreunat prin lanţuri de fer cu castelul Columbaciu. 

După felul constructiunii, se vede că acest castel e de 
pe timpul Romanilor, iar traditiunea poporală spune că l-a 
făcut o regină, anume Jrena, ca loc de refugiu în cas dacă 
ar fi fost învinsă în răsboiul ce l-a avut cu o soră a el. 

Până nu de mult s'a credut că subteranele acestor ruine 
ar fi focarul Muscei rele. De aici vine deci că naturaliștii 
i-ai dat muscei acesteia numirea de Musca columbacă (1). 

Şi lucru de mirare şi neexplicabil ca : 

1. Nici într'un loc al Europei nu se află soiul acesta de 
musce venin6se, decât numai în împrejurimea peşterei, unde 
ne spune legenda că s'a băgat capul şârpelui prigonit 
de Jovan Iorgovan. De aici es ele primăvara gi se susţin 
mai tótă vara într'o periferie de vre-o 18 mile în jurul nu- 
mitei peştere. Şi dacă 6menii nu prind de veste ca să-şi a- 


(1) Albina, an. I, p. 1.176. — At. M. Marienescu, Balade, cit, p. 22. — 
Schott, Walachische Märchen, p. 281 — 285. — Dr. Al. Popovici, Joan Ior- 
govan şi sérpele, traditiunea pop., publ. in Familia, an. X, Budapesta 
1874, p. 423; «Iorgovan nu ascultă de cuvintele lui, ci dând cu sabia 
în el, apa se umplu de sânge întru atâta, în cât vădând sérpele dete 
fuga pe Cerna la vale. Iorgovan gonindu-l cat ajungea: atâta tăiă, până 
rămase numai capul, care se ascunse în marginea Dunărei într'o peşteră 
faţă cu vechea cetate Columbaria, ale căreia ruine se věd şi acuma spre 
Serbia între Roșava și Baziag. Aci dise capul de gérpe, că din el se 
va nasce 0 muscă venindsă, ce va învenină vitele; şi poporul crede că 
muscele acelea, ce le numim noi aici Musce columbace, cari își trag 
numele de la cetatea Columbaria, ar egi din capul acelui şârpe.» 


346 


pere vitele cu lécuri şi fumuri, apo! pier în tot anul sume 
însemnate de vite. 

Guvernul austro-ungar a luat mai de multe ori măsuri 
ca să se astupe răsuflarea cavernei (peşterei) de la Colum- 
baria, spre a opri eşirea muscelor, dar de giaba, căci stânca 
se despică pe alte locuri şi muscele tot es. | 

2. Cam la jumătatea drumului între Roşava şi Mehadia 
şi anume câţi-vă pași din sus de podul satului Toplet, este 
în mijlocul Cernei o stâncă mare de marmoră, în care se 
văd f6rte bine două urme de om desculf, sése de copită de 
cal si patru de cane. 

Aicia se dice că, sărind Jorgovan pe stânca acésta cu ca- 
lul si cu cânii si, s’ar fi coborit un moment de pe cal, gi 
aicia ar fi fost lupta cu şârpele. Urmele sus amintite se văd 
întru adevăr aşă de bine, în cât îţi vine a presupune că un 
sculptor-artist le-ar fi sfârşit de curând. Dar ele nu sunt 
producte de artă, ci naturale. 

Din întîmplare nici din sus şi nici din jos de stânca a- 
césta nu se află pietre mari, prin urmare nici murmurul 
Cernei în jurul şi în apropierea stâncii nu se aude. Aicia 
s'ar găsi pescele de aur, care l-ar fi lăsat Iorgovan în 
Cerna, şi poporului îi place să crâdă, că prindend din în- 
timplare pescarii de pe Cerna pescele acela, rîul ar luă di- 
mensiuni atât de mari, încât ar înecă satul; şi asa bietii 
pescari se věd siliți, de câte ori l-ar prinde, să-i dea iarăși 
drumul. Un om din satul Topleţ sai Toplesci, după cum îi 
spun unii, să-l fi furat odată, dar ploând din causa acâsta 
opt luni, omul a trebuit să-l arunce iarăşi în Cerna, şi pe 
urmă a încetat pldia (1). 


(1) Dr. Al. Popovici, op. cit., p. 123. — At. M. Marienescu, Balade, cit., 
p. 16, 19 gi 22. ` 


TĂUNUL 
(Tabanus bovinus L.) 


Cine a călătorit mai adese-ori într'o trăsură cu cal în de- 
cursul verii, şi anume cam de pe la începutul lunii lui Iu- 
lie înainte, când e căldura si năduşâla cea mai mare, saii 
va fi petrecut vre-odată, tot pe acest timp, pe câmp în a- 
propierea vitelor cornute ce se află la păscătâre, acela tre- 
bue numai decât să fi observat un fel de muscă sburând 
ca fulgerul împrejurul vitelor și căutând necontenit cum 
s'ar puté pune pe dinsele ca să le sugă sângele. 

Acest soiii de muscă de col6re cafenie-nâgră, cu ochi fârte 
marl şi verdi, iar la mijlocul inelelor de pe abdomen cu un 
rând de pete galbene triunghiulare, se numesce în Buco- 
vina: Tăun, pl. Tăuni, Banzarit, Bonzariu (1), Bonzdlăă, pl. 
Bonzălăi (2), Căputa calului şi Gâză de vite (3); 


(1) Dat Rom. din Igesci, dict. de I. Danilescu: «În Igesci Tăunul 
se numesce Bânzariui» ; — a celor din Frătăuţul-vechiă, dict. de Mich. 
St. Coniac: «In satul nostru Zăunul se numesce Bonzariu»; — a celor 
din Storojineţ, dict. de I. Haraga: «Musca, care scéte sângele din vite 
dar vitele nu se sperie de dinsa aga de tare ca de Strechie, se numesce 
în părţile néstre Bdnearid»; — a celor din Putna, dict. de Sam. Lu- 
cacii; — a celor din Vicovul-de-sus, dist. de T. Ionesi: «Bdnzariul 
saii Bonzariul e un fel de gâză mare, care se pune pe vite gi le suge 
sângele. Ochii séi sunt fórte mari gi albiu-vergi, dar mai mult vergi. 
O séma gic Bânzariu si Bonzariu și Strechiei, însă Bdnzariul nu sé- 
ména de fel cu Sétrechia.» 

(2) Dat. Rom. din Braşca, dict. de Gherasim Roșca: « Bonzălăii, cand 
li-i luna lor, frig vitele cu mugcatul.» 

(3) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucacii. 


348 


În Moldova: Tăun(1), Bondarii (2), Bondrăş, Bonzălăa(3), 
Streche (4), Sclepț şi Selepţ mare (5). 

În Transilvania: Taun, Dăun (6), şi Dăune, pl. Dăuni (7); 

În Banat: Tăun şi Dăun (8); 

În JTéra-Romanésea : Taun, Tăune şi Strechie (9); la Roma- 
nii din Meglenia: Taun, pl. tăuni (10); şi în fine la cei din 
Macedonia: Taun (11), Dâvan, Dâvân şi Tavan (12); 

Pe lângă Taunul acesta se mai află în ţările locuite de 
Români încă gi alte varietăţi de Zauni, cari li-s Românilor 
asemenea cunoscuţi, şi anume: 


(1) Dict. de Iordache Bran din Paşcani: <Zăunul se pune atât pe vite 
cât şi pe 6meni. El e ce-vă mal mare decât Strechia. Cu téte acestea 
însă vitele fug mai tare de Strechie decât de dinsul.» 

(2) Dict. de C. S. Bucan din Pașcani: «Sunt Bonduri cari se tot pun 
pe vite şi le mănâncă. Aceştia sunt mai mari decât Sclipefiz sau Scle- 
pifit; ei vin ca Carabefii, sing. ('arabete, de ştiubee». 

(3) Şegetorea, an. II, Fălticeni 1893, p, 150: «Bondragi, un fel de Tă- 
uni ce intépa râu vitele. Bongălăi, v. Bondrăşi.» 

(4) G. Crăiniceanu, Nomenclatura română-lalină din istoria naturală, 
publ. în op. cit., p. 345. 

(5) Com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean : «Sclepful (tăunul) îi groza 
animalelor, mai ales cel mai mare.» 

(6) Com. de d-l Paul Oltean, invăţător în Haţeg»: «Ddunii, insecte 
cari mușcă caii.» 

(7) Al. Viciu, Glosariŭ, p. 29: «Ddunele, o muscă sură (Strechia) care 
pişcă vitele si pe Gmeni. Zăunul (Merişori).» 

(8) Com. de d-l Aur. Iana, preot, si de d-i Ios. Olarii, învăţător în 
Maidan. 

(9) D. Ananescu, Zoologia, p. 235; — B. Nanian, Zoologia, p. 146; 
— Gazeta săteanului, an. V, R.-Sărat 1888, p. 229 gi 235; — com. de 
S. Sa păr. T. Bălășel: «Tăun, pl. tduni, se mai dice la sing. gi Tăune, 
art. Zăunele. Tăunele este o muscă mai mare ca cele ordinare şi trage 
mai mult la vite, în pielea cărora îşi înfige ciocul şi le suge sângele.» 

(10) Per. Papahagi, Românii din Meglenia, publ. in revista Tineri- 
mea română. Noua serie, vol. V, p. 290. 

(11) Gust. Weigand, Die Aromunen, II. Bd., Leipzig 1894, p. 52 și 333. 

(12) Per. Papahagi, Din literatura poporand a Aromânilor, p. 312: 
«Taunul se numesce Davan şi Tavan. Tăuni se găsesc mulţi pe câmpia 
Salonicului şi când dorm cărvânarii şi cei-lalţi în timpul verii prin par- 
tea locului de aci, suferă férte mult din partea lor. Ei pătrund chiar 
prin haine cu înţepăturile»; -- Idem, Românii din Meglenia, loc. cit.; 
— com. de d-l Chr. Geagea» : «Davan e un fel de muscă, care se pune pe 
cai în timpul verii şi înţâpă aga de tare vitele, că le scdéte sânge.» 


349 

Tăunul sau Tăunele de tómnă, iat. Tabanus autumnalis; 

Tăunul saii Tăunele albiu, lat. Tabanus albipes şi 

Tăunul saă Tăunele negru, lat. Tabanus Morio (1). 

După spusa Românilor din unele părţi ale Bucovinei, până 
la Sânt-llie Tăuniă petrec mai cu sémă prin păduri. De la 
Sant-llie însă înainte părăsesc pădurile gi se retrag la ţâră, 
unde muşcă apoi férte tare vitele cornute şi caii (2). 

După spusa altor Români însă, tot din Bucovina, eï nu 
se pun în același timp pe tâte animalele ca să le sugă sân- 
gele, ci în luna lui Iunie şi Iulie se pun mai mult pe vitele 
cornute, iar în August și Septemvrie pe cai. Pe la sfârșitul 
lui Septemvrie însă se ascund şi nu se mai arată până la 
începutul verii anului viitor (3). 

Iar când le succede a se pune pe vre-o vită, aga de tare 
o intépa, că din locul unde a fost înţepată, îndată începe 
sângele a ţâşni gi a curge şiroiu. 

Cu t6te acestea însă vitele nu fug aga de tare si cu atâta 
spaimă de dingii, ca de Strechie (4), ci numai se ascund 
prin tufişe sau prin ape şi se apără, cum pot, cu capul, cu 
picidrele şi cu câda. 

Ba unii dintre dînșii sunt asa de lacomi şi de indrasneti, 
că nu se mulţumesc numni cu sângele vitelor, ci adese-ori 
se pun chiar pe Gmeni şi cât ai bate în palme îi înţâpă si 
‘pe aceştia şi prind a le suge sângele. 

De aici se vede că vine apoi şi blestemul Românilor din 
Bucovina şi Moldova: 


Bă&-te-ar tăunii! 
ori: 


Mânca-te-ar tăunii! (5) — 


(1) În Bucovina şi Țâra-Românâscă;—cf. Gazeta săteanului, an. V, p. 235. 

(2) După spusa Rom. din Stupca, dict. de Ioan Savu; — a celor din 
Frătăuţul-vechiu, dict. de Mich. St. Coniac. 

(3) După spusa Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi; — gi a 
celor din Fratautul-vechii, dict. de Mich. St. Coniac. 

(4) După spusa Rom. din Putna, dict de Sam. Lucaciu ;—a celor din 
Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan: «De Taun nu fuge vita ::să de tare, cum 
fuge de Strechie. Ori gi cât de móle sa fie vita. cand aude Strechia, se 
duce pe lume»;—si a celor din Storojineţ, dict. de I Haraga. 

(6) Dat. Rom. din Oprişeni, dict. de Iacob Popovici. 


= 350 
care se aplică unui om fórte lacom, ce caută a trăi ma! 
mult din munca şi sudórea altora. 

Apoi: 


Duce-te-ai ca tăunul ! — 


adecă: umblă-o-ai, cum umblă Tunul după hrană, şi: 


Se duce ca tăunul! — 


adecă: umblă pribég, nesciind unde gi cu ce s'ar put 
hrăni (1). 

Fiind înţepăturile Zăunzlor nu numai f6rte usturăci6se. 
şi nesuferite, ci tot odată şi forte pericul6se, de óre-ce Taunii 
î6rte lesne pot străplânta diferite bóle de la animalele, că- 
rora le-aii supt mai nainte sângele, de aceea ómeniï trebue 
tot-deauna, pe cât le este cu putinţă, să se ferâscă de ìn- 
tepaturile lor (2). 

Spre scopul acesta, după spusa Românilor din unele părţi 
ale Bucovinei e bine de a afumă vitele, cari se află la păs- 
către, cu fum de gunoiŭ, iar pe cele de la trăsuri, fie 
boi sai cai, de a le spălă cu zém& de frunze de nuc, pen- 
tru că în casul dintâiu Tuni? fug de fum, iar într'al doilea, 
fiind zéma de nuc forte amară, Tăunii sau Bonzălăii nu 
pot suferi şi din causa acâsta apoi nu se apropie nici de 
vite şi nici de Gmerii ce se află în apropierea acestora(3). 

Iar dacă cu t6te acestea a fost vre-un om intepat de vre-un 
Taun, ca să nu i se întîmple nimica, se dice că e bine să 
se ungă pe locul intepat cu pămînt sat cu oţet (4). 

Un cântec de nuntă, usitat mai cu s6mă in Moldova, sună 
precum urmâză: 


Frunză verde lăcrămisră, Lasă mamă, lasă tată, 
Lado, Lado, surióră ! | Că de-acum ești măritată, 
Du-te 'n haine de mirésa Lasă fraţi, lasă surori, 
La bărbatu-tău acasă. Lasă grădina cu flori, 


(1) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de Iord. Bran. 

(2) Cf. Gazeta săteanului, an. V, p. 235. 

(3) Dat. Rom. din Bragca, dict. de Ger. Roșca; — şi a celor din Gala- 
nesci, dict. de George Cârstean: «Ca să fugă Bonzarii li se dă fum de 
nuc de surcele, de fân mucegit sai si de alte cele, si apoi fug.» 

(4) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 312. 


3b1 


Ca tu singură să fii Sila maica ta te-i duce 

O grădină de copii. Chiar atunci gi nici atunce, 
Lado, Lado, nu mai plânge Când bondariu-a face miere, 
Mijlocelul nu-ţi mai frânge, Când a face plopul pere 
Că acasă te-i intérce Și răchita vişinele, 

Când pe strat inul s'a térce, Să-ţi alini pofta cu ele! (1). 


Sub cuv. Bondariu atât Românii din Bucovina, cât şi cei 
din Moldova, înţeleg două specii de insecte, cari nu aparţin 
uneia şi aceleeaşi familii, ci sunt cu totul deosebite una de 
alta, şi anume: | 

a) Bombus terrestris F., care se ţine de familia albinelor 
şi face miere, şi 

b) Tabanus bovinus L., care se tine de familia muscelor, 
şi ca atare nu face miere. 

Deci sub Bondariul din doina acâsta e, după părerea mea, 
de a se înţelege numai Tdunul, lat. Tabanus bovinus L. si 
nici de cum Bondariul, lat. Bombus terrestris F. 

Causa însă de ce atât cel dintâiu cât şi acesta se numesc de 
popor Bonzariu şi Bondariu e că amândouă speciile acestea 
de insecte, când sbóră, bonzdesc, adecă produc un fel de 
sunet răsunător, care se aude ca bânzz, bonzz sau bondz. 

Spre fine maf amintesc încă si aceea că Românii de pre- 
tutindeni, cari nu se prea împacă cu sâcrele lor, când voesce 
a le luă pre acestea peste picior, dic că de dragi, ce le sunt, 
le tin cu untură sai cu mafe de Tânfar şi cu capefina 
de Taun. 

Dovadă despre acestă iubire mult, putin generală, ce o a- 
rată ginerii faţă de sdécrele lor, avem, între multe altele, şi 
urmatérea doină din Ţ6ra-Românâscă: 


Frunzulita de arțar, 
Mé dusei la măcelar, 
Luai mate de Tdanfar, 
Capéfind de Taune, 
Făcui sécra-mi legume, 
Pusei masa pe-o nuiă 
Si cinstil pe s6cra mea 


(1) V. Alecsandri, Poesii poporale ale Românilor, Bucuresci 1866, p. 383 


352 


Sâcră mea s'a bucurat 
Și-a mâncat pan’ a crépat (1). 

În fine o s6mă de băeţi, cari umblă cu vitele la păscut, 
când văd că Taunit supără prea din cale afară vitele, aŭ 
datină de a-l prinde si a băgă în abdomenul fie-căruia pe 
care l-ai prins câte un paiu şi a-i da apoi drumul să sbore. 

Tăunul, v&dându-se scăpat, se duce cu paiul după dinsul 
ca împușcat, 

De aici a rémas apoi gi vorba: 


Fuge ca tăunul cu paiul, 
sau: 
S'a dus ca tăunul cu paiul în c..., 
adecă: n'a isbutit în tréba ce a avut să facă (2); 
şi: 
A r&mas cu degetu în gură 
Ca tăunul cu paiul înc..., 


adecă: păcălit, prost (3). 

Tăunii de regulă nu trăesc în societate. 

Deci când năvălesc Tăunti la vite într'un numër maï mare 
şi le pișcă r&u, e semn că va plouă curând. Iar: 


A fi ca tăuntă 
îns6mnă : a fi î6rte rari, colea, colea câte unul. Si: 
A început a-i da tăunii, 


adecă : a inceput ai da fire rari de barbă. Adesea se aude 
în popor: «a început a-i da gi lui câte un tune», cu înţeles 
de: «a început a i se ivi fire de barbă». Acést& dicere este 
cu același înțeles ca şi gicerea: «a început a-i da tuleele» (4). 








(1) Revista poporului, an. VII., Bucuresci 1898, p. 59. 

(2) Com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean ;—cf. Zanne, Proverbele Ro- 
mânilor, vol. I, p. 668. 

(3) Zanne, Proverbele Românilor, vol. II, p. 107. 

(4) Com. de S. Sa păr. T. Balagel. 


a + — 


STRECHIA. 
(Hypoderma bovis De Geer.) 


Nu unuia si nu odată cred că i se va fi întîmplat să vada 
în decursul verii şi cu deosebire in dilele cele mai căldu- 
r6se din luna lui Iulie şi August, cum o s6mă de vite cor- 
nute îşi ridică de odată códa pe spinare şi apoi cu cdéda şi 
cu capul ridicat în sus prind a fugi mâncând pămîntul în 
cotro le duc ochii şi picidrele. 

Causa acestei fugi neobicinuite în decursul celor-lalte luni 
de peste an nu e nimic alta, fără numai spaima și gr6éza cea 
mare ce o aŭ vitele cornute, şi anume bovinele, de o insectă 
din familia Estridelor, anume : Strechea, pl. Strechi, sau Stre- 
chia, pl. Strechii, numită altmintrelea în Bucovina şi Strechiu, 
Strechiul vitelor (1), Bânză, pl. Bénze, Bonzariu (2), Sclepf, 
pl. Sclepfi şi Sclep{ mic (3); în Moldova : Strechie (4), Sclepf gi 
Sclepij (5); in Transivania: Scleps, pl. Sclepst (6) şi Selef, pl. 

(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiă, dict. de Mich. St. Coniac, precum 
si a altor Romani din Bucovina. 

(2) Dat. Rom. din Frătăuţul-noi, dict. de Nic. Rusu; —a celor din Ga- 
lanesci, dict. de George Carstean gi Ioan Ungurean ;—a celor din Vico- 
vul-de-jos, dict. de Sidor Calancea. 

(3) Dat. Rom. din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan. 

(4) Dat. Rom. din Bogdanesci, jud. Sucéva, dict. de Nic. Const. Carp: 
«Strechia e mai mică decât Bondariul, care bonzdesce tare şi care muşcă 
vitele ; —a celor din Oprişeni, jud. Sucéva, dict. de George Iacob: «Stre- 
chia e pestriță şi numai ca o muscă de mijloc de mare. De Strechie 
fug vitele mai tare decât de ori-ce, şi nu numai când le muşcă, ci şi 
numai când trece pe dinaintea lor.» 

(5) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de C. S. Bucan: «Sclepifit îs mânânţei 
și vérgafi, cu pătături cenuşii şi gălbii. Ei muşcă forte tare vitele>;—cf. 
Ședetorea, an. III, Fălticeni 1894, p. 87. 

(6) Gazeta Transilvaniei, an LXI, Braşov 1898, No. 234, p.5. 


Marian, Insectele. 23 


354 


Scleft (1); în Téra-Romanésca: Strechie (2); la Românii din 
Meglenia: Séreclia; iar la cei din Macedonia: Strigla (3). 
Strechia adecă, şi mai ales femeiusca, fiind o insectă férte 
lacomă de sânge gi tot odată férte îndrăsn6ţă, chiar obraz- 
nică, cum dă cu ochii de vitele cornute, sbâră împrejurul 
lor, le urmăresce bâzâind în t6te părţil=, şi nu se lasă până 
ce nu se pune pe dinsele. Iară după ce a apucat odată a 
se pune, prinde a le infepa adânc în piele, mai ales de-a- 
lungul spinării, şi apoi a le suge cu o nespusă lăcomie sân- 
gele, până ce se satură și le încruntă t6tă spinarea, cau- 
sându-le prin acésta f6rte mare durere si usturime. 

De aci vine apoi că vitele, cum aud bâzâitul acestui in- 
verşunat si sup&răcios duşman al lor, se sperie şi, pline de 
frică şi de gr6ză, ca să nu le căşuneze durere prin inte- 
parea şi sugerea sângelui, prind ‘a strechia, adecă a fugi 
în ruptul capului în cotro le duc ochii şi picidrele, sărind 
peste garduri şi dând busta, ca nisce apucate, peste tot ce 
le stă în cale. Ba, ce este încă gi mai mult, spaima, gr6za, 
şi fuga lor e une-ori aga de mare, că nici nu maï sciti în cotro 
al6rgă şi ce fac, din care causă apoi nu una gi nu odată, că- 
génd în vre-o gr6pă sau prăpastie, se primejduesce, adecă 
îşi frânge vre-un picior sai îşi rupe chiar şi capul. 

Se dice însă că dintru început nu boz: nică vacile erau 
acelea, cari strechiau, cum strechie în diua de astădi, ci 
oile. Iată ce ne spune în privinţa acésta o legendă din Bu- 
covina : 

«Dice că pe când umblă Dumnedeu gi cu Sdn-Petru pe | 
pămînt, mergeau din sat în sat şi din oraş în oraş şi după 
ce sfarsiati şi se săturau de védut t6te câte voiau să le vada, 
porniau mai departe pe unde vedeai cu ochii. 

«Ast-fel într'o di ajunseră ei într'un codru, cât e lumea 
de bătrân gi, vârîndu-se in codrul acela, se văgură de odată 
rătăciți. Umblă ei, cât umblă, în colo si în céce, dar nu dat 


(1) G. Crăiniceanu, Nomenclatura română-latină din istoria natu- 
rală, publ. in op. cit., p. 343—345. 

(2) Com. de S. Sa par. T. Bălăşel: «Strechia e o insectă de care fug 
vitele cu gr6za şi furie forte mare, par'că ar fi nebune. Şi acésta in 
timpul verii, când insecta s'a desvoltat pe deplin.» 

(3) Com. de d-l Per. Papahagi. 


355 


nici de un semn sau măcar de vre-o cărare, ca să aibă pe 
unde esi la lume. 

«Acuma supăraţi şi amăriţi până în suflet, că nu sciat 
ce să încâpă şi să facă, 6tă că li se deschide de odată dina- 
intea ochilor o poiană mare cu fel de fel de erburi şi flori. 
Aici îndată dau peste un pécurariu, care păsceă o ciréda 
de vite. Vitele, deşi erau in dricul verii, si o arşiţă ca a- 
ceea de te coceai, păsceau în linişte locului, iar pécurariul 
dormiă dus la umbra unui făgan, căci vitele până atunci nu 
aveai obiceiu de a strechia. 

«Dumnedeu şi Sân-Petru, când deteră cu ochii de pécu- 
rari, bucuria lor !.. se apropiară de dinsul şi-l deșteptară 
din somn, cregénd că el îi va da la drum şi le va arătă 
calea pe unde să 6să din codru. 

«Dar p&curariul, întrebat fiind de Dumnegei sfintul: în 
care parte să apuce, ca să deă maï curând de lumea cu ó- 
menii, nici n'a ridicat capul, spre a le da un réspuns ome- 
nesc, ci cum sta lungit pe 6rbă, a întins numai piciorul 
drept şi arătând cu dînsul somnoros cum eră, gise: 

— «Daca vreți să eșiţi la lumea cu 6menil, apoi ian mer- 
geţi în colo că veţi eşi! — şi după ce rosti cuvintele aces- 
tea, se intérse pe altă parte şi se puse iarăși pe somn. 

« Dumnegeii şi cu Sdn-Petru, tovarăşul séu, vădând omenia 
p&curariului, dise: 

— «Aga mi ţi-l tréba, ef lasă că de astăgi înainte nu vei 
mai avé tu când dormi aga de liniştit şi fară de nicio grijă, 
ca până acuma, că vitele tale nu vor mai pasce aga de li- 
niştite, ci vor strechiă şi se vor duce în cotro le vor duce 
ochii şi picidrele! 

«Si intr’adevér, că din acel minut, cum a rostit Dumnedeu 
cuvintele acestea, a si dat Strechia în vite şi vitele aŭ şi 
început a strechia şi a fugi ca nisce turbate în tote părţile, 
şi tot asa strechie ele, când dă Strechia între dinsele, şi in 
diua de astădi. 

«Pécurariul, când a védut că vitele prind a fugi ca nisce 
turbate cu códa ridicată pe spinare, a sărit ca fript de jos 
şi a început a alergă după dinsele, dâră le-a intérce îndărăt. 
Dar de unde? După ce vitele, cât af scăpără dintrun am- 
nar, se făcură nevédute, intrând într'o silhă din apropiere. 


î 356 





Œ. Dumneget şi Sân-Petru însă, după ce-l blagosloviră ast- 
fel pre păcurariii, se porniră mai departe fără de a sci unde 
vor ajunge pe calea apucată. Iată însă, că după mai multă 
cale făcută prin codrul acela, trecând prin mai multe silhe 
sati sikle, sehelbi şi smide, daŭ de odată peste o altă poiană, 
în care un cioban îşi păsceă oile sale. Însă cum le păsceà ? 
că oile fugiati de nu li se vedeai picidrele, când într'o parte, 
când în alta, iar ciobanul după dinsele, când încolo, când 
în câce, dâră le péte strînge la un loc, dar pare că era fă- 
cătură nu alta, căci oile fugiaă de-si scoteaŭ ochii. 

«Si pe când ciobanului îi curgeaă sudorile ca bobul pe fata 
de atâta alergătură şi nu se mai putea ţin pe picidre de obo- 
sit ce eră, tocmai atunci se apropie şi Dumnedeu cu Sån- 
Petru de dinsul şi-l într6bă: în care parte să apuce, ca să 
se pâtă intérce iarăşi la lume? 

«Ciobanul, cu tâte că eră necăjit până în suflet, pentru 
că-i fugiai oile, se opresce locului, îşi şterge sudorile cu mâ- 
neca cămăşii, şi apoi dice: 

«Poftim, apucaţi în colo, că dacă veţi apucă în partea aceea 
forte lesne şi de grabă o să daţi de capătul codrului aces” 
tuia! 

«Si apucénd eï acea cale, n'a trecut mult timp la mijloc 
şi aŭ eşit la lume. Iar după ce aŭ eşit, unde le-a fost do- 
rinţa să 6să, dise Dumnegei către prietenul séu: 

«De adi înainte oile ciobanului acestuia, pentru sfatul lui 
cel prietenos şi bun ce ni l-a dat, nu vor fugi mai mult, ca 
nisce sălbatice, ci numai când vor fi ploi şi vinturi, iar de 
strechiat nici când nu vor mai strechiă, ci vor pasce li- 
niştite locului, şi el va av6 timp nu numai să se pue jos,ca 
să se odihnâscă, ci să gi cânte din fluer. 

«Si dintr'acea vreme oile pase frumos, iară pecurariă, 
adecă bouarii şi văcarii, când dă Strechia în vite, stat. ne- 
contenit în piciére, căci dacă n'ar sta, vitele lumea în cap 
ar luă, pentru că din giua, în care a hotărît Dumnedei ca 
nu oile, ci numai vitele, adecă boi: și vacile să strechie, 
de atunci numai acestea strechie» (1). 


ee N a 


(1) Com. de d-l Ionică al lui Iordachi Isac din Mahala. 


E e 


O variantă a acestei legende, şi anume din Macedonia, 
sună precum urméza: 

«Era veara, nă dud duguroasă ş-caldă, de-ardea soarli na- 
foară ca tu ciireap. 

«Dumnigălu tu eta tea imnă pri padi, adiat ca auş și videa 
te- ş-ţe nu-i. Cându videa vîră strimbâtati, mutrea cum di 
cum si-ndreagă si cari s-nu putea, ca val de omlu strimbu. 

«Acgiti nă gua lO-acîţă câldura tu câmpu, di-li cura asu- 
dorli pri faţă, că diteal, «dugi auslu aestu, s-tuchii di căldură.» 

«Ş-nă seati, un foc ţe-l eara, şi ţe-li avea uscată grumazlu, 
di giţeai, că «torea creapă tră semnu ş-nişani mari.» 

<AclO, ïu z-dirina miratlu dé-aus, si-li plângi niila, na fu 
astalii un vâcar. 

«Aestu čara aguniisit, că-l fugi un bou şi mutrea s-l6- 
agiungă gi s-ld aducă, s-lu bagă tu vâcâreagă, iu se-aum- 
bra ş-alanţi boi şi vafi. 

«Dumnidgalu li-păru ghiini, că deadi di nis şi-li disi: 

«Aodqi ncoa re! Nu-ni dai nă chiic de-apă, că va crep di 
seati ? 

«Crechi s-nu crechi li-u turnă vacarlu, nu vedi, că-ni fudi 
boulu ? S-alas fo boulu, s-ţ-aduc atea apă? 

«Şi nu vru, ne s-li da apă, ne s-li-aspună,iu poati s-află. 

«Dumnigău ş-câftă di cali. Niarsi cât niarsi şi da di un pi- 
curar, te-aligă asudat s-curmat, şi cu caplu discufut. 

«Aodi ncoa», li diti Dumnigălu, nu poţi si-ni dai na chiic 
de-apă, că cripai di seati? 

<Si-ţi daŭ, îli diti picurarlu, ma-ni fudiră oili, di nu ştiu 
cum va le-adun tuti d-adun. 

«Şi picurarlu dusi ma nclo după nă mâgulă, fu ştea, că 
cură nă fontana, lo apă tu câciulă gi-li deadi auslui di bit 
şi di-şi astimsi seatea. 

«Atuntea s turnă Dumnigălu, li vluisi oili şi lî dimândă, 
s hiibă pravda Dumnigălui. Tu câloari viră oară s-nu s-ari- 
spândască şi s-nO-ariească. 

«Apoea ş-adusi aminti di vâcar şi-l blâstimă şi-li dise: 

«Totna musca si-li lii adună boilii şi cându vai hiibă cå- 
loari şi dugoari mari, tra să alagă vacarlu cu limba scoasă, 
ca acâţat di nafoară. 

«Di aestă oili imnă tuti dadun, ună ningă alantă şi veara, 


358 


cându-i căldură g-foc, eali se dună sun aumbrată tă-amirigă 
până frângi câloarea. 

«Tut tr-acsi a boilor li da veara musca, di-şi lla perlu si 
fug, fug, canda sunt acâţaţi di tiva drati şi mâratlu di vå- 
car alagă-alagă, ca laiu ş-corbu, s-li-apreadună tu viia a cå- 
loariliei şi creapă di seati, ca el te nu va. 

«De aestă tu câmpu Dumnidgălu, nă-alâsă di cât magi în 
doauă fântâni.» 

Daco-romanesce : 

«Erà în timpul verii, o di dogoritâre şi caldă, de ardeă 
s6rele afară ca în cuptor. 

«Dumnedei în vremea aceea umblă pe pămînt, transfor- 
mat în bătrân şi vedeă ce-i şi ce nu-i. Când vedeă vre-o 
strimbătate, căută în tot chipul să o drâgă şi dacă nu putea, 
val de omul strimb (nedrept). 

« Ast-fel, intr’o di îl prinse căldura în câmpie (Tesalia), de-l 
curgeaii sudorile pe faţă, că diceal «se sfârşi (lit. duse) cu 
moșul acesta, se topi de căldură.» 

«Şi o sete, un foc ce-i eră gi ce-l uscase gatlejul, de giceai 
că «<acuşi crapă, spre minune !» 

«Pe când se chinuiă sărmanul de bătrân, ca să-i plângi de 
milă, iacă întimpină pe un văcar. © 

«Acesta era grăbit, fiind-că îi fugi un boi gi cătă să-l a- 
jungă şi să-l aducă ca să-l bage în vacaréza (1), unde ge- 
deat: la umbră si cef-lalti boi şi vaci. 

«Lui Dumnedet if pari bine că dete de el şi-i dise: 

— «M@i ascultă în céce! Poţi să-mi dai un pic de apă, căci 
(mi-e) să cr&p de sete? 

— «Crépi şi (sai) nu cr&pi,— îi réspunse văcarul, — nu vedi 
coleă, că-mi fugi boul? să las eŭ boul, să-ţi aduc ţie apă? 

«Şi nu vroi să-i dea apă, nici să-i spue (arate) unde pâte 

ăsi. 
j «Dumnedeii își căută de drum. Merse ce merse gi întâl- 
nesce (lit. dă) pe un păstor, care alergă asudat şi obosit 
şi cu capul descoperit. 











(1) Văcăreză este staulul boilor si vacilor. — În Bucovina locul sai 
ocolul, unde petrec vacile peste vară, se numesce vacdrie, iar cela unde 
petrec boii bourie. Păstorul vacilor vdcar, iar cel al boilor bouar. 


359 


«Ian ascultă în câce !— îi dise Dumnegei — nu poți să-mi 
dai un pic de apă, căci cr&pal (adecă: crép) de sete? 

«Să-ţi dau — if dise păstorul,— dar îmi fugiră oile, în cât 
nu scii cum le voii adună pe téte la un loc. 

«Şi păstorul se duse mai încolo după o măgură, unde 
sciă că isvorésce o fântână, luă apă în căciulă şi-l dete bă- 
trânului de b&u şi de-si stinse setea. 

«Atunci se întârse Dumnegeu, binecuvintă oile gi le or- 
dona, să fie vita lui Dumnegdeii. În cărare nici odată să nu 
se risipâscă si să nu se r&spândâscă. 

«Apoi îşi aduse aminte de văcar şi-l blestemă şi-i dise: 

«În tot-deauna musca să-i adune (ad. gonâscă) boii vara, 
când va arde sórele şi când va fi c&rdére si dogére mare, 
ca să alerge văcarul cu limba scósă, ca un posedat. 

«De asta oile umblă tâte împreună, una lângă alta și vara 
când e cald şi foc, ele se string subt umbră in amirig (1), 
până se potolesce cărdrea. 

«Tot pentru asta pe boi îi gonesce musca în timpul ve- 
rii, de-și ieaŭ lumea în cap, şi fug, fug, par'că sunt posedati 
de ce-vă draci şi sărmanul de văcar al6rgă, alârgă ca un 
nenorocit (lit. negru şi corb) să-i adune in miegul cărdrel 
şi crapă (sufere) de sete, agA cum nu doresce. 

«De asta în şes (în Tesalia) Dumnegeii nu lasă decât 
numai câte-vă fântâni» (2). 

De 6re-ce însă dintru început, după cum ne spune legenda, 
oile eraii acelea cari strechiau, Dumnedei n'a stârpit Stre- 
chia, care le făceă să strechie, ci a lăsat-o şi maï departe să 
trăâscă, atâta numai că i-a luat puterea ceo avea mai na- 
inte şi l-a dat-o celei de vite (3). 

Şi strechia acésta se numesce. Sfrechia oilor, lat. Oestrus 
ovis L. sau Cephalomya ovis. 

Strechia de vite are mărimea unei albine. Corpul eï e pë- 
ros şi sticlitor-negru, capul lătăreţ, spatele vărgat, aripile 
castanii, picidrele gălbii-roşietice, inelele din urmă ale ab- 
domenului negrici6se, iar vârful acestuia galben sai alb 


(1) Amirig e locul unde se odihnesc vitele pe la miedul gilei. 
(2) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p. 809—811. 
(3) Com. de d-l Ionică al lui Iordachi Isac. 


360 


ori suriti. Femeiusca are corp ce-va maï subţire şi mai în- 
tins decât bărbătuşul, iar in partea dinapoi are o feve, cu 
ajutorul căreia îşi vâră ea ouăle în decursul verii sub pielea 
de pe spinarea vitelor. 

Din ouăle acestea, cari sunt lungăreţe, albe, şi numai la 
un capăt aŭ punct negricios, se desvâltă peste 6rnă larvele 
numite de popor Cog, pl. Coși (1), adecă nisce viermuleti de 
colére albă-surie gi cu capul negru. 

Coșii aceştia, după ce s'au desvoltat de ajuns, sunt cam 
de 2 cm. de lungi şi aŭ o gură férte ageră, cu ajutorul că- 
reia sug sucul din spinarea vitei asa, că în cele din urmă 
vita slăbesce védénd cu ochii. 

Dacă Cogiz se lasă pe spinarea vitelor neatinsi, ei se des- 
vOltă şi cresc până în luna Maiti sati Iunie. Atunci es a- 
fară şi, cidénd jos de pe spinarea vitei, se îmbracă într'o 
scOrţă mai grósă, adecă se prefac în cocon: (nimfe) şi în sta- 
rea acésta stau câte patru septămâni. Din nimfele acestea 
se desvâltă apoi viitérele Strechi saă Strechit: bărbătuşi si 
femeiusce, cari din noŭ încep în decursul verii a-și depune 
ouéle pe spinarea vitelor (2). 

Iar când începe Strechia a sbură maï tare si a da mai 
mare năvală asupra vitelor, atunci ea, după spusa Româ- 
nilor din Bucovina, dice: 


Dă cuțitul si covata, 
Că'ntr'un buc t6tă-mi ești gata! 


Cutitul şi covata, 
Că matele ti-s gata! (3) 


După spusa Românilor din Banat, ea ar dice: 


Cu furchitele 
Scot jigăriţele 


(1) Pretutindeni in Bucovina, precum şi în 7era-Românescă, com. 
de S. Sa. păr. T. Bălăşel: «Strechia vitelor bovine, sub numele popu- 
lar de Cogi. Căci insecta acâsta îşi depune ouéle pe pielea vitelor, din 
care esind viermușii, pătrund în pielea lor.» 

(2) Gazeta Transilvaniei, an. LXI, No. şi p. cit. 

(3) Cred. Rom. din Straja, com. de I. Pasailă, stud. gimn. 


___ 861 
Şi în ciuvane 
Pun eu târbane (1)! 
Iară după spusa celor din 7era-RomânEscă, ea, apropiin- 
du-se de vite, s'ar lăudă gi ar dice in limba ei: 


Adă iataganu 
Ca să-i vérs borhanu (2)! 


Si vitele, audind cuvintele acestea, se bagă in tóte réco- 
rile, şi de aceea fug ele aşă de tare, ca şi când ar fi dat 
Ucigd-l-crucea peste dinsele, cu c6da ridicată pe spinare, un 
semn că le prigonesce Strechia (3). 

Pe lângă acâstă credinţă, copiii din Zera-Românesca, cari 
pasc vitele vara, maï aŭ încă şi următârea datină, şi anume: 

Când văd ei că a dat Strechia în vite, voind ca să le 
domolésca, recitâză neîncetat următârele versuri: 


Strechia, 
Urechia, 
Balegă de die 
Céda să se mâie! 
Iar când voesc să facă pre vite ca să dea Strechia în- 
tr'însele, atunci recitâză mereu aceste versuri: 


Strechia, 
Urechia, 
Balegă de mânz, 
Céda să se tie’n sus (4). 
Strechia oilor e cu mult mai mică decât Strechia vitelor. 
Ea are corp mohorit, mai peste tot gol, numai vârful ab- 
domenului acoperit cu puţin pufuşor móle, iar fruntea şi 
spatele cu nisce petite negre. Ea se arată în luna lui Au- 
gust şi Septemvrie, mai cu sémă pe locurile acelea unde 
pasc oile. 








(1) Com. de d-l Ios. Olariu din Maidan: «furchite=furculite ; jigărițe 
= plămâiu sau plămâele; ciuvane = troci sai coveti mari, ciuvane 
pentru plamada panei; târbane = burta vitelor cornute. 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Balagel. 

(3) În Bucovina şi Țâra-Românâscă, com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: 
«Qi vitele, înțelegând limba ei și fiindu-le frică că le vor vérsa borhanu, 
ridică céda in sus și fug de se prăpădesc». 

(4) Com de Sa păr. T. Bălăşel. 


362 


Şi de é6re-ce Strechia oilor are datină de a-şi depune ouăle 
sale de regulă in nările oilor, de aceea oile, cum simtesc că 
se apropie de dinsele, se string la un loc, îşi bagă capul 
una sub alta şi-l plâcă cât se pâte de tare spre pămînt, a- 
„nume ca să nu pótă ajunge la nasul lor. Dar cu tâte aces- 
tea Strechia totuşi ajunge şi-şi depune ouăle sale în nările 
oilor. 

Din ouédle acestea în scurt timp es larvele, cari se numesc 
în limba poporului Carabefi, sing. Carabef şi Carabete (1) 
şi cari se acaţară apoi până lângă frunte unde petrec aprâpe 
nouă luni. După aceea lăsându-se a fi strănutate jos, se vara 
în pămînt şi aici se prefac apoi după 7—8 săptămâni în in- 
secte depline. 

În fine trebue să amintesc şi aceea că Strechia a dat nascere 
încă şi următârelor dicale: 


A da strechia, 


adecă: a fugi de Streche. Se dice însă şi de cine-vă, carea 
plecat de unde-vă, fără să spue unde se duce. 


A fugi ca de streche, 
adecă: a fugi iute. 
A o strechia, 
a fugi iute, a plecă de unde-va. 
Strechia e mică şi fug vacile de ea, 


adecă: se pâte întîmplă ca unul mai mic să birue pe altul 
cu mult mai mare ca el şi să-l facă a-l sci frica. 


Te strechiez, 
adecă: te fac să fugi ca de Streche (2). 


(1) Segétérea, an. V, Fălticeni 1899, No. 4, p. 54: «Carabefi = viermi 
mari, ce se fac mai ales în nasul cârlanilor slabi gi în apă clocita. Sing. 
Carabete.» 

(2) Com. de S. Sa par. Balagel. 











MUSCA CALULUI 
(Gastrophilns equi Fabr.) 





Cel ce va fi fost mal adese-ori în decursul verii, când sérele 
arde mal tare şi căldura e mai mare, pe vre-un imag sai 
tol6că, unde se află mai multi caf la păscut, sat şi în alt 
loc unde se află cai la păscăt6re, acela cred că trebue nu- 
mai decât să fi observat cum une-ori cail aceştia daŭ ne- 
contenit din cap, sar cu pici6rele de dinainte în sus si se 
mușcă cu gura de genunchi, sai se pun doi câte dof faţă 
în faţă şi, stând ast-fel cu capurile încrucişate unul peste 
grumazul celui-lalt, daŭ merei din c6dă în drépta gi stânga. 

Causa acestei necontenite dări din cap şi din códă eo 
muscă de care se apără ca să nu-i musce şi care se numesce 
în Bucovina: Musca calului, Muscă de cal (1), Gâza calu- 
lui (2), Strechia cailor (3) si Trântor de cai (4); 

In Moldova: Musca calului şi Strechia calului (5); in 
Ţ6ra-Românâscă: Muscă de cal (6) şi Musca cailor (7). 

(1) Dat Rom. din cele mai multe părţi ale Bucovinei, în deosebi însă 
a celor din Frătăuţul-noi, dict. de Nic. Rusu: «Musca calului e aceea de 
care strechie caii, daŭ mereu din cap, din câdă şi sar în sus»; — a 
acelor din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic: «Musca calului e un fel de 
muscă galbenă, care trăesce la pădure. Ea este altmintrea decât musca 
vitelor. Când bate Musca calului la cai, cea a vitelor nu bate la vite.» 

(2) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi; —a celor din 
Vicovul-de-jos, dict. de Sidor Calancea. 

(3) Dat. Rom. din Frataduful-vechia, dict. de Mich. St. Coniac. 

(4) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiă, dict. de Mich. St. Coniac: «Trân- 
torul de cai se face in gunoiul cailor si după ce capătă aripi sbora şi 
se pune pe botul cailor şi-i muşcă.» 

(6) Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Gr. Olariă. 

(6) Gazeta săteanului, an. V, R.-Sarat 1888—89, p. 150. 

(7) Com. de S. Sa par. T. Bălăşel: « Musca cailor este aceea care géde 
mal mult pe la ochii și părţile de dinainte ale cailor.» 


364 


La Românii din Macedonia şi cel din Meglenia: Muscă di 
cal (1); 

Iar la cel din Istria: Bumbar (2); 

Lat. Gastrophilus equi Fabr., Gastrus equi şi Aestrus equi- 

Musca acésta obicinuesce a-şi depune ouăle sale pe partea 
dinainte a cailor, si anume pe genunchi, pe şolduri, pe gat 
şi pe coma. 

Din ouéle acestea, cari aŭ colére albă-cenuşie, es in de- 
curs de vre-o trei săptămâni larvele, cari se numesc de către 
Românii din Bucovina gi cei din Moldova: 7rânzi, sing. 
Tranz şi Trânşi, (3), iar de către cei din Macedonia: Su- 
haji (4), şi cari se acaţă apoi de piele. 

Caii, simțind gâdilătura ce o causéz4 7rdnjit, se scarpină cu 
dinţii şi se ling, si prin acâsta,fără să scie si să vreă, îi inghit- 

După ce i-ai înghiţit şi aŭ pătruns acuma in stomach, Trdnjtt 
se lipesc de acesta si aici trăesc ei apol prin sugerea stil- 
cului din membranele stomachului aprâpe un an, iar după 
aceea, eşind singuri sai daţi fiind afară, se prefac prin gră- 
medile de gunoiă, în pămînt, sait printre grindile grajdurilor 
în nimfe şi apoi în insecte depline. 

Românii din Moldova scapă caii de Trânjii, cari la eşi- 
rea lor din stomach se {in prin un timp 6resi-care de găóza 
acestora, prin aceea că-i curăţesc cu mâna, sau le daŭ să 
mănânce secară prăjită în ovés (5). 

Românii din Macedonia îi curăţesc asemenea cu mâna sau 
spală gădza cailor prin mai multe gile de-a rândul cu apă 
căldicică şi cu săpun (6). 





(1) Com. de d-l Per. Papahagi: «Musca di cal=— musca ce trăesce pe 
cai şi catâri (Oestrus equi)»; —Idem, Megleno-românii, studia etnogra- 
fico-filologic. Partea II, Bucuresci 1902, p. 97. 

(2) Dr. Gust. Weigand, Fünfter Jahresbericht des Instituts fir ruma- 
nische Sprache (Rumdnisches Seminar) zu Leipzig, Leipzig 1898, p. 305. 

(3) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi;— Dr. N. Leon, 
Zoologia medicală, p. 11; — Segétdrea, an. IV, Fălticeni, p. 121: « Trânjii 
sunt nisce parasiţi, ce trăesc în partea intestinului gros, numită rectum, 
şi produc calului o forte mare mâncărime. Poporul crede că numai caii 
ce nu ling sare fac Zrânji.» 

(4) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 333. 

(5) Șegetorea, an. IV, Fălticeni, p. 131. 

(6) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p. 333. 


365 


Totla Românii din Macedonia, şi anume la cei din Epir, mai 
există şi credinţa că dacă Musca di cal se pune pe om, 
acesta trebue să o pringă şi să-i rupă capul, fiind-că alt-fel 
se întorc înstrăinaţi din drum iarăși în străinătate (1). 

Sati: «dacă Musca di cal, lat. Oestrus equi, vine la tine, 
să o pringi şi să-i tai capul, fiind-că dinsa te vestesce că o 
rudă saii 6spete iti vine din depărtare, si dacă nu-l tai capul, 
ea se duce şi-l întârce din drum» (2). 

Afară de musca, despre care ne-a fost până aicia vorba, 
mai există încă una, care asemenea se numesce Musca ca- 
lulut şi Gâză de cai (3), lat. Gastrophilus haemorrhoidalis L. 

Femeiuşca acestei musce isi depune ouăle sale sub céda 
calului, şi chiar în nările şi gura acestuia. Cu t6te acestea 
însă ea nu aduce atâta réti calului ca cea descrisă maz sus (4). 

În fine a treia specie de muscă, care se ţine tot de fami- 
lia Muscei calului şi se arată mai ales în luna Strechiei (5), 
însă care nu supără numai pe cai, ci şi vitele cornute, este 
Musca vitelor, numită altmintrelea în Bucovina şi Bânza- 
riù (6), Bânzariu de câmp (7), Bonzariu (8), Bonzariu de 
vite (9); în Moldova. Bondariu (10), Bondariu de câmp şi 
Bondariu de pădure (11); iar in Țera-Românescă : Musca 
vitelor (12), lat. Gastrophilus pecorum Fabr. 


(1) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(2) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p. 312. 

(3) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi. 

(4) Cf. Gazeta sdteanului, an. V, p. 161. 

(5) Dict. de Mărióra Dutcă din Budenit. 

(6) Dat. Rom. din Budeniţ, dict. de Mar. Dutcă: <Bânzariu se nu- 
mesce musca, care mușcă vitele.» 

(7) Dat. Rom. din Igesci, dict. de Ioan Danilescu. 

(8) Dat. Rom. din Carapciu, dict. de Vasile Carciit 

(9) Dat. Rom. din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic: «Bonzarit de vite 
se numesce musca, care musca vitele.» 

(10) Dat. Rom. din Bogdănesci, jud. Sucéva, dict. de Nic. Const. Carp: 
«Bondariui se numesce musca, care face mare sgomot când sbâră, iar 
când se pune pe vite le mușcă. Bondariul e mai mare ca Strechia.» 

(11) Dat. Rom. din Moldova, com. Oprişeni, jud. Sucéva, dict. de George 
Iacob : «De Bondariu nu fug vitele aga de tare ca de Strechie, ci nu- 
mai se apără cu capul şi cu códa.» 

(12) Com. de S. Sa păr. T. Balagel. 








MUSCA. 


(Musca domestica L.) 


Sub cuv. Muscă, dim. muscuţă şi musculifa, înţeleg Ro- 
mânii de pretudindeni maï multe specii de insecte din di- 
ferite familii. 

Nol însă în articolul de faţă, vom vorbi numai de acele 
Musce, cari se tin de specia Musce: de casă. 

Iar Muscele, cunoscute Românilor după nume, cari se ţin 
de acestă specie, sunt următârele : 

Musca mare, Muscă albastră, Muscă de carne, Muscă nă- 
sdrăvană, Gâză de carne şi Bonză, ast-fel în Bucovina; 
în Transilvania însă : Muscă mare şi Borna (1); in Mol- 
dova şi Ţ6ra-Românâscă : Musca albastră, Muscă de carne, 
Musca hoiturilor, Musca stârvurilor, Muscă mare si Mus- 
coiu (2); iar la Românii din Meglenia: Muscă di carni (3); 
lat. Musca vomitoria L. 


(1) Com. de d-l Paul Oltean, învăţător în Haţeg ;— d-l Andr. Bârsan, 
profesor în Braşov, îmi scrie cu privire la numirea Bornă urmatorele: 
«Bornă, pl. Borne, după împărtăşirea scolarului I. Şandru din Viştea 
inferiéra, se numesce o musculiţă cu piciGre lungăreţe, care umblă mai 
ales nóptea. >» 

(2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 10 ;— Gazeta sdteanulut, an. V, 
p. 229; — Gr. G. Tocilescu, Materialurí folkloristice, vol. I, partea I, 
Bucuresci 1900, p. 512, 513, 516 şi 591 ; — com. de S. S. păr. T. Balagel : 
«Maï este o muscă mai mare ca cea ordinară şi de colóre verde-al- 
bastră. Acesta este Musca hoiturilor sai Musca stârvurilor morte, că- 
reia îi place să mănânce cărnuri, pe cari îşi depune ouéle în forte scurt 
timp.» 

(3) Per. N. Papahagi, Megleno-Românii, p. 97. 


367 


Musca acâsta se numesce Muscă mare şi Muscoiu, de 
aceea pentru că este cea mal mare între t6te muscele din 
semintia ef; Muscă albastră, pentru că abdomenul eï e stră- 
lucitor-albastru ; Muscă sau Gdza de carne şi Musca hoitu- 
rilor, pentru că are datină de a-și depune ouăle sale atât 
pe carnea cea prâspătă cât şi pe cea stătută precum si pe 
ranele vitelor, când vre-o vită e sgâriată (1); Muscd na- 
sdrăvană, pentru că dacă trece mai de multe ori pe dinain- 
tea unui om, acela trebue numai decât să păţâscă ce-vă (2); 
iar numirea de B6nză şi Bornă ii vine de la sunetele bdnzz 
gi bérrnn, cari le produce când sbóră şi cari se exprimă 
prin verbul a bonzdi si a borndi, pentru că ea bonzdesce 
sai bărndesce cu mult mai tare si mai gros decât Musca 
de casă, precum şi prin substantivul bonzdire gi bonzâitură, 
bornaire şi bornditurd. 

Numirea de Muscă mare a acestei varietăți de muscă o 
întâlnim, afară de vorba de tâte dilele, încă si în următo- 
rul cântec de copii din Téra-Romanésca, jud. Vâlcea, com. 
Horez : 


Oie, die, rapână, 

Sade’n c .. si dapână, 

Si se r6gă rugului 

Și se'nchină cucului : 

— Cuculet, Maria ta, 
Venii pan’ la dumné-ta, | 
Să-mi dai ăl cal porumbac 
Să mě duc pan’ la Novac, 
“C'am audit 

C’a facut 

Trei feti 

Logofeti, 

Unul a murit 

Ș'unul a perit ; 

Unu’n munte s'a suit; 
Muntele s'a surpat; 

Apele s'ai turburat 


Peste-un gros 

Furnigos, 

Tasti un epure flocos. 
Mě dusei la Musca mure; 
Musca mare treeră, 

Cu fetiţa lângă ea, 

Cu fetiţa cu chitie 

De spanghie, 

Cu pană de ciocarlie. 

— Dă-mi, fetiţă cheile ! 
— Nu-s la mine; 

Vai de mine, 

Sunt la badea’n Bucuresci, 
Sus la curţile domnesci. 
Mě dusei la Alburug (3). 
Alburuş céra s'aprindeă, 
Raiul se deschidea ; 


(1) După spusa Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi. 
(2) Cred. Rom. din Iligesci, dict. de Vasile Ungureanu, agricultor. 
(3) Sub Alburug cred că e a se înţelege aici albina. 


368 
Crucea'n casă, | Iomete, 
Crucea’n masă, | Înflorete, 
Dumnedeii cu noi la masă. |  Dumnedeii să ne erte (1). 


Precum şi în următorea variantă, tot din 7Era-Românescă, 
jud. Olt, com. Drăgănesci : 


Oie, die rapănă. Unu’n munte s’a suit. 
Séde jos si dapana Tiri, tiri tangarana, 

Si se râgă rugului Încălecai pe pestricidra, 
Si se 'nchină cucului. Mě dusei la Musca mare. 
— Cucule, Măria ta, Musca mare triera 
Dă-mi un cal porumbac Şi-a mai mică vintura, 
Să mă duc la sora mea, Păduchele premetea, 
C’am audit Puricele măsură. . . 

C’a facut — Esl, Voichita la portita, 
Trei feti Că te chéma Talion, 
Logofeti. Talion fecior de domn, 
Unu a murit, Cu tichie de frânghie, 
Unu a pierit, Cu pana de ciocarlie! (2). 


Larva muscei acesteia, care ese din ouéle ce le depune 
ea pe carne sau in ranele vitelor si cari, cum prinde a se 
desvolta, se nutresce din acestea, se numesce în unele părţi 
din Bucovina: Musifa, Mosinifa (3) si Musinita (4), în altele 
însă, precum bună-6ră in Pătrăuţ pe Siret: Cdcifd, pl. cå- 
cife (5); in Moldova: Mușăță (6) şi Musifa (7); iară în Téra- 
Românâscă: Mușiţă se numesc numai ouéle acestei musce 


(1) Gr. G. Tocilescu, op. cit., p. 512. 

(2) Idem de eadem, p. 513;—cf. și p. 516: Cântecul cucului. 

(3) Numirea acâsta e usitată mai ales în Șcheia, distr. Sucâva, dict. 
de Gavr. Berarii: « Viermugorii din ranele vitelor, cari se fac din ouéle 
Muscelor mari, se numesc Moșiniţă.» 

(4) Dat. Rom. din Bragca, distr. Sucéva, dict. de Gor. Rogca. — În 
Bucovina, şi anume în apropierea oraşului Siret, se află o comună ro- 
manésca, care asemenea se numesce Musini{d. 

(5) Dict. de T. Ionesi. 

(6) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 11: «Larvele de Muscoiŭ, lat. 
Musca vomitoria, se numesc în special Musifda».» 

(7) Dict. de Iordachi Bran, pălmaş în Paşcani, si com. de d-l S. Theo- 
dorescu-Chirilean: Musca de carne e mare gi când sbdéra sbârnăe tare. 
Ea depune f6rte multe oué, si atât ouăle acestea cât gi larvele, ce es 
dintr'însele, se numesc Mugijd.» 


369 


depuse în grămăgidre, pe când viermii, adecă larvele, cari 
es din Mugifa acésta, şi cari se věd întrun număr mare pe 
cărnurile împuţite şi pe stârvurile animalelor aruncate pe 
câmpuri, cari aŭ un miros grei, puturos şi nesuferit, se nu- 
mesc în graiul poporului cu numele generic de Careji, sing. 
Carele. 

Drept dovadă despre acâsta ne pâte servi încă si urmă- 
t6rea satiră poporană, tot din Jéra-Romdnésca: 


În vale, tigane’n vale, 

C'a murit o 6pă mare, 

Să vii să-ţi dau din ea carne, 
Ocaua patru parale. 

A murit d'o săptămână, 
Este-aşă, e forte bună, 

Cu Carefit ca pe mână (1). 


Musca verde (2), Muscă de gunoiul şi Musca de baliga (3), 
iar în Ungaria: Muscă de băligariu (4), lat. Musca Caesar L. 

Cu musca acésta, puindu-se în undifa, dic pescarii că se 
prind f6rte bine păstrăvii (5). 

Musca, Muscă de casă şi (Gâză, numită ast-fel în Bucovina; 
în Moldova însă: Musca, Bâză, Gdzd (6); în Ţ6ra-Românâscă: 
Muscă şi Muscă de casă (7); în Transilvania: Musca şi Pâză (8); 
iar la Românii din Meglenia: Muscă di casă (9), lat. Musca 


domestica L. 
Numirea de Bdzd a acestei musce cred că-i vine de la 


sunetul bâzzz, pe care-l produce ea când sbâră gi mai ales 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) În Bucovina şi în Moldova, com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean: 
«Musca verde e singuratică pe câmpii şi déluri şi adese-ori se găsesce 
pe baligă de cal gi de vacă.» 


(3) În Bucovina. 
(4) Com. de d-l El Popp: «Mai este încă un fel de muscă, care trăesce 


în băligariul vitelor gi are nisce aripi tari, vârtose. Ea e de colére verde 
argintie.» 

(4) Com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean. 

(6) Șegetdrea, an. II, Fălticeni, p. 149. 

(7) B. Nanian, Zoologia, p. 146. 

(8) Alexiă Viciu, Glosariu, p. 20. 

(9) Per. N. Papahagi, Megleno-Romdnii, p. 97. 


Marian, Insectele. 24 


370 
când cade jos pe spate saŭ când dă in vre-o pânză de pa- 
ingăn şi nu péte scăpă dintr’insa. Tot de la acest sunet vine 
şi verbul a bdzai, bâzâi, bâzdesce, precum gi subst. bdzdire 
şi bâzâitură. 

Muscufa, Muscuţă mânânţică, Muscă négra şi Muscă ce- 
nuşie, lat. Musca corvina L. 

Musca acésta se numesce Muscufa si Muscă mâănânțică, 
de aceea pentru că ea e numai ca séminta de cânepă de 
mare, iar Musca négra şi Muscă cenușie, pentru că bărbă- 
tugul e negru ca corbul, iar femeiusca cenusie. 

Acest soiu de muscă petrece mai ales la câmp, si când 
vitele sunt tare asudate, se pun cu sutele şi sug suddrea de 
pe ele mai ales în dricul verii, când e căldura cea mai mare, 
şi prin acésta devin férte supărăci6se şi nesuferite (1). 

T6te muscele, câte s'au insirat până aci, aŭ mult puţin 
ochi mari. Poporul însă despre ochii nici uneia nu scie să 
ne spună, ca despre a celei de casă, de ce sunt ei asa de 
bolditi şi inholbati. Despre mărimea şi rogéta ochilor Musce: 
de casă însă o legendă din Bucovina ne spune următârele: 

«Dice că odată s'a întâlnit Musca cu Purecele şi fiind-că 
nu se v&duse de un timp îndelungat, îl întrebă gicând: 

— «Ia spune-mi, voinice, de ce eşti tu aga de ghibos, căci 
după cât îmi aduc eŭ aminte, mai înainte nu erai asa? 

— «D'apoi cum păcatele mele să nu fiù ghibos—réspunse 
Purecele, — după ce eŭ, cât ţi-i nopticica de mare nu fac 
nimica alta, fără numai rostogolesc şi ridic necontenit la 
butuci! 

«Prin rěspunsul acesta Purecele a voit adecă să gică că 
el în fie-care nópte se vâră pe sub Gmeni şi muşcându-i, 
aceştia nu numai că se întórnă în colo şi încóce, nu numai 
că se rostogolesc, ci adese-ori sar ca şi fripti din pat. Side 
aceea are el ghibd în spate. 

— «Dar tu, Muscă — întrebă acuma Purecele,—de ce esti 
aga de înholbată, căci după cât te cunosc eŭ, când erai mat 
tînără, pare că aveai nisce ochi mai mici şi maf galigi, nu 
însă asa de mari, de rosi şi de boldiţi ca acuma? 


(1) Dict. de C. S. Bucan din Paşcani. 


371 


— «Dacă voesci numai decât să scif de ce mi-s ochil aga 
de mari—réspunse Musca,—apol ascultă. Năravul mei de o 
bucată de vreme în câce e dea mă pune nu odată pe nasul 
şi pe obrazul Gmenilor şi a-l pişcă. Omenii, nesuferind piş- 
cătura mea gi voind să mă omâre, în loc să mă lovâscă pe 
mine, se pălmuesc pe dingil, căci et, cum văd că ridică 
palma asupra mea, îndată sbor si mé nun de o parte. Si 
acolo apoi, vădendu-i cum se burzuluesc şi-şi trag palme 
de géba, mă pun pe ris, şi rid, şi rid, si atâta ce rid până 
ce mi se umflă ochii gi mi se rosesc de ris. Iată, dacă ai 
voit numai decât să scii, de ce mi-s ochii asa de mari sait 
înholbați, după cum ţi-a plăcut să-i numesci tu! » (1) 

O variantă a acestei legende, şi anume din Ungaria, sună 
precum urmâ6ză : 

«Întâlnindu-se odată Musca cu Purecele, îi dise: 

— «Mě Purece! de câte ori mă întâlnesc cu tine tot mă 
mir gi mě ciudesc pentru ce esti tu aga de imbulzit, ghebos? 

— «Scil ce, surati—réspunse Purecele,—et sunt imbulzit 
pentru ridicăturile cele multe ce le am! 

«Cu aceste cuvinte a voit adecă Purecele să dică că el 
pişcă pe 6meni si aceştia sar în sus ca arşi de foc. 

— «Dar ian spune-mi acuma şi tu — qise mai departe Pu- 
recele către Muscă, — pentru ce esti aga de inholbata ? 

— «Pricina e —- răspunse Musca, — că eŭ mă pun la 6meni 
pe nas ori pe obraz, iar omul lovesce cu palma, când ei 
sbor de acolea si, védénd că, in loc să mă lovâscă pe mine, 
se lovesce pe sine, rid de mă prăpădesc, până ce mi se um- 
fli ochii. Iacă de ce sunt aga de înholbată!» (2) 

A doua variantă a acestei legende, în care, în locul Pure- 
celui, figureză Țânţarul, sună aga : 

«Dice că odată, luându-se Musca la vorbă cu Jânțarul, 
îl întrebă dicéndu-I: 

— «Ia spune-mi, fărtate, de ce eşti tu aga de piţigăiat şi 


(1) Com. de Ilie Buliga, stud. gimn., de loc din Volovăţ; — dict. de I. 
Jonesi din Vicovul-de-sus: «De aceea are Musca ochi mari şi roşii, pen- 
tru că omul vrea să o omére și nu pâte, iar ea ride atâta până cei se 
fac ochii mari gi roşii.» 

(2) Com. de d-l El. Pop. 


372 


de prizărit, ca gi când n'ai mai mâncă nimica, ci aï trăi nu- 
mai cu răbdări prăjite gi ciuline fripte ?. 

— «Eu sunt ast-fel -.-- răspunse Țânțarul, — pentru că aga 
mi-i firea. Când a făcut Dumnegeă lumea, a împărţit tutu- 
ror vietăţilor câte un lucru, numai mie nu mi-a dat nimica. 
Eŭ atunci m'am dus la Dumnegei şi m'am plâns, şi el, vě- 
dénd-o acésta, mi-a poruncit să mě nutresc numai cu sup- 
tul. Poruncindu-mi aga, ce eră să fac, m'am întors înapoi 
şi am început a suge din tóte lemnele şi pietrele, până ce 
am rémas aga de pifigdiat şi de slab, după cum më vedi. 
Dar în urma urmelor am aflat şi eu hrana mea în pielea 
dobitécelor şi de atunci in câce sug sângele lor şi n'am ne- 
voie. Dar acum ian spune-mi gi tu: de ceţi-i capul asa de 
umflat şi roşu si ochii asa de bolditi? 

—- «De aceea — respunse Musca — că eu mă pun nu odată 
pe fata omului şi-l zădăresc, şi când acesta plin de må- 
nie se réstesce la mine cu palma ca să mă lovésca, eŭ fug 
iute si el își trage sie-si palma. Atunci eŭ mă dat de o parte 
si rid până ce mi se umilă capul şi ochii. Si de aceea mi-s 
ochii aga de boldiţi! 

— «Fii bună şi vină cu mine — dise mai departe Tânfa- 
rul, — să văd şi eu cum e acésta ! 

«Musca nu se puse de pricină, se duse cu fânfarul gi se 
puse pe obrazul unui om gi începu a-l pigca. 

«Omul însă, ce face ce drege, destul atât că-i arde o palmă 
bună de-o umpli borşul, şi mai mult mârtă decât vie căqu 
la pămînt. 

« Tanfarul, végénd-o cum se svârcolesce şi bâzâesce, îl dise: 

— «Ce mai faci atâta bdzz! bâzz!? tu mi-ai spus că de 
ris ţi se umflă capul şi ochii. Iar mie mi se pare că nu de 
ris, ci mai de grabă de plâns!» (1) 

O subvariantă a variantei reproduse în şirele de mai sus, 
și anume din Jéra-Romdnésca, sună precum urmâză : 

Musca vara sbârnăind | Țânțarul Vacest cuvînt 

Și pe 7ânfar întâlnind, | I-a dis: iacă de ce sunt: 

Oprindu-se l-a ’ntrebat : | Eu, când man boii la plug, 

De ce e el cocoşat? Fac şi pe césta de fug, 


(1) Din Bucovina, com. Stupca, com. de Dumitru Logigan, stud. gimn. 


Că ne, ne, ne le strig, 

Şi botu'n ei când înfig, 
Din putere opintesc, 

Până când mé cocosesc. 
Şi din acest meșteșug 

Am r&mas cu beteșug. 
Dar tu cu ce capu-ti baţi, 
De eşti cu ochii umflaţi ? 
Eŭ — a dis Musca pe loc — 
Nu lucrez decât mé joc. 
Îmi place tot să glumesc 
Și pe om să năcăjesc. 
Când voit mai mult să fac haz, 
Merg și-l gâdel pe obraz. 


Şi de parte de el stând, 

Rid, rid, cu ochii lăcrămaţi» 

Până când rămân umflaţi. 

Si de vrei să te încredi, 

Uită-te acum să vedi! 

Dicénd acestea s'a dus 

Şi'n fruntea unui s'a pus. 

Dar el cum o pălmui, 

Îndată o ghemui. 

Tânfarul, privind la ea 

Pe jos cum se tăvăliă, 

I-a dis: ce strigi, bâzi, bâzi, 
[bâzi? 

‘um diceai de ce nu rigi? 


O ce nârăvire rea, 
Asa glumă n'aşi mai vré! (1) 


El atunci, năcăjit foc, 
Îşi trage palme pe loc, 
Iar ei îndată sburând 


În fine a treia variantă a acestei legende, în care, în loc 
de Purece sai Țânţar, figurézi Păduchele de lemn sat 
+, Plognifa, sună astfel: 

«Se întâlnesce odată pe o cerceveă de ferâstră un Pd- 
duche de lemn şi o Muscă. 

«Nu se vă&guseră el de când îl făptuise Dumnedeti pe lume, 
de pe când eră Musca cu ochii mai frumoşi decât ai tutu- 
ror făpturilor, şi el mai drept ca luminarea. 

«Musca, când îl védit, îşi umbri ochii cu pici6rele de dina- 
inte, ca să vadă mai lămurit, si după ce se'ncredinţă că-i 
prietenul cu care se cunoscuse bine pe vremuri până anu 
sbură ea prin văzduhuri şi până a nu se ascunde elca pus- 
nic prin paturile 6menilor, ori prin privazurile şi cerceve- 
lele uşilor şi ale ferestrelor, dise: 

—«Ei, bună vremea, vere Paduche ! 

«Se uită şi el bine să vadă cine-l dice bună vremea, şi cu- 
noscând-o şi el: 

— «Bine ne-am găsit, Musculiţă ! ... Ce mai veste poveste? 

— «Ilacă bine, slavă Domnului! 

«Si începură a-şi spune mai una, mai alta, ca omul. 


(1) Anton Pann, Fabule si istoridre audite şi versificate. Cartea I. 
Tipărirea a doua, Bucuresci 1847, p. 8—10. 


374 


«Mai la urmă se uită Musca bine la Păduche şi-l intréba : 
» — «Fie, Păduche, că îmbătrânirăm de când nu ne-am mai 
végut ... Tu te-ai cocoşat de tot!.. 

— «Ce să nu te cocoşezi, soro, că tótă nopticica, cât e de 
mare, ridic şi sucesc la bușteni... Dar tu eşti bolnavă de 
ce-vă, de-ţi sunt ochii bobogati aga ? 

— «Ba nu, mulţumim lui Dumnedeă, de sănătate n'am 
să më plâng, sunt ca tunul, dar am obiceii de mă plimb 
pe obrazele Gmenilor şi, ori îi gâdil ori ce dracul, nu scit, 
dar ei, vrând să mă omére, isi trag, vere, nisce palme deli 
se rosesc obrajii, — iar ett sburând până numă ating eï cu 
palma, rid şi rid până îmi es ochii din cap.» (1) 

Atâta despre mărimea si rogéta ochilor! 

Ce se atinge însă de împrejurarea că pela sate şi cu de- 
osebire pe la cele de la munte se află cu mult mai multe 
Musce de casă decât prin orașe, o legendă din Moldova 
ne spune următbrele: 

«Dice c'odată Muscele se hrăniseră de târg, că nu mai eră 
chip de trăit, gi se hotărîră să se ducă la munte, că acolo 
audiseră că-i mai bine, că dóră aşă-i ori cine, cine se feresce 
de bine? Numai prostul, dar si acela cam rar! 

«Tot pe vremea asta Muc: de la munte se săturară şi 
eï de traiul lor din bortile munţilor și se hotăriîră să pă- 
răs6scă de acum muntele şi să se ducă la târg, că pe acolo 
le mirâse a bine. 

«Si iacă pe drum se'ntâlniră Muscele cu Mucit. 

-- «Bună vremea, Mucilor ? 

— «Mulţumesc, da’n cotro? 

— «Da gi noi am luat-o încet spre munte, că la târg nu-i de 
nol. Îi rét şi rěŭ si pace! N'ai tu chip să te agistresci unde- 
vă şi să te hodinesci, că de trei, patru ori pe gi te dati afară 
din casă, şi mai, mai să nu scapi cu viéta, aşă-s de-a braza 
Gmenii pe acolo. Apoi la bucătărie nici n’af vreme să lin- 
chesci de pe o lingură ori dintr'o farfurie, când le-a gi spé- 
lat pe tâte şi... mănâncă pe dracul, dacă aï ce! Apoi nu 
sciă cine dracul a mai scornit şi nisce hârtii înclăete cu un 


(1) Publ. de D. Stănescu în: Calendarul ilustrat al Bibliotecei pentru 
tofi, 1897. 


375 


fel de cleiti, c'apol aceea e dreptul mértea néstra a Musce- 
lor. Dómne feresce să-ţi pringi măcar un picior, îi val de 
mămulica aceleia! Cum vedeţi, ne-am luat pe o grijă și am 
pornit şi noi la munte, că pe acolo am audit că-i bine de 
musce. Femeile nu spală blidele cu gilele, iar ciuveiele (ber- 
binţi, budeie, găleți, ş. a.) nu le spală cu s&ptămânele, şi 
când îi așă, nu-l de noi? Apoi din casă nu te scot nici odată, 
nu trăesci ca într'un rain? Ba să tot trăesci, să nu mai mori. 
— «De voi—disera Muoii,—după cum spuneţi, văd că aţi chi- 
tit-o bine, dar nouă ni-i acru sufletul de munteni. Muntenii 
naibii, când te suflă, te trântesc cu ciudă de pămînt, de-ti 
pocnesc ochii, şi apoi te şi ucid (şterg) cu piciorul, nu-i de 
ajuns că te-au trântit! Asa bărbatul, aga femeia, până si 
jlogii isi fac ris şi batjocură de noi. Îngroziţi de atâta trait 
«a chin, ne-am luat lumea în cap gi am pornit-o spre târg, 
ci acolo am audit că-i de noi. Târgoveţii te ieati încetişor şi 
frimusel în batiste de mătase gi te invélesc cu milă gi te 
pu în buzunarul surtuculul ori al fustei, aga că trăesci maf 
de nai ca la tine acasă, da nu ca la ţopârianii cei de la 
murte să-ţi spargă capul de gece ori pe gi! Si iacă aga ne-a 
fost întâlnişul ! | 

—Apol cu noroc să vă fie!—dgiseră Muscele, îndreptându-și 
sboru în sus spre munte. 

—«tă vă audă Dumnegeii cel mare !—adăugiră Muceii, cari 
pornir în jos spre târg.» (1) 

Musa de casă, după cum s'a védgut din legenda acésta 
și dupăcum prea bine-i este fie-căruia cunoscut, are obi- 
ceiul dea se vari gi a lincări pretutindeni. De aici vine 
apoi că "a, în decursul timpului, a dat ansă poporului la 
compuneea unui număr considerabil de proverbe gi dicale, 
cari suntrăspândite în tdéte ţările locuite de Români. 

Iar proerbele gi dicalele, câte le-am putut eŭ până acuma 
adună, sut următârele: 


Par'că gărăesc 
Gâscele 
Si sbârnăesc 
Muscele 


———_ _— ——— i 


(1) Com. de 4 S. Theodorescu-Chirilean. 


376 


— 


se dice când într'o adunare vorbesc toţi de odată (1). 


Nu fac t6te muscele miere; 

Nu tâte muscele fac miere; 

Tdéte muscele nu fac miere; 

Nu string tâte muscele miere; 
Tótă musca nu face miere; 
Musce sunt multe pe câmp, 

Dar nu fac tóte miere; 

“Tutile muştile nu fac miere (2). — 


adecă: nu fie-care Muscă pdte să producă miere ca Albina, 
care în unele părţi asemenea se numesce Musca. Şi de aici 
apoi: nu toţi Gmenii sunt în stare, vrednici să producă, să 
le fie munca rodnică şi folositâre ca a Albinei. Sai: nu 
toți ómenií din lume sunt pricepuţi si lucréză cu spor, ci 
cel mal mulți proşti şi incapabili de a face vre-o tréb& ma 
de s6mă. 


Când ar face tóte muscele miere, ar fi şi sub códa calulii. 


Dacă ar face tâte muscele miere, ar fi si la cédda ei 
faguri de miere — 


adecă: nu póte fi munca tuturora rodnică si folositére 
Cu o lingură de miere prindi mai multe musce decât 
cu două deci de butâie de oţet. 
Cu mierea mai multe musce prindi decât cu otetl. 


Cu o lingură de miere mai multe musce pring decât 
cu o bute de oţet. 


Mai multe musce prindi cu o lingură de miee decât 
cu o bute de oţet. | 


Cu o lingură de miere prind! mai multe muce decât 
cu una de oţet. | 


Cu o lingură de miere prindi mai multe njsce ca cu 
o bute de oțet. 


(1) luliăi A. Zanne, Proverbele Românilor, vol. I, pag. 41. 
(2) Ibid., vol. I, p. 557—558;—com. de S. Sa par. T. Bajgel. 


377 


Mai multe musce cad in miere decât in oţet. 


Muscele cad mai multe in miere decât in oţet — 


Adecă: cu vorbe dulci şi cu blândeţe mai mulţi prieteni do- 
bândescă decât cu vorbe aspre. 


Musca pentru puţină dulcéta, isi répune viéta — 
Adecă cel lacom. 

Musca, când își vâră tot capul în miere, acolo şi-l lasă — 
Adecă cel lacom de lăcomie piere. 

Musca sătulă nu prea mușcă tare — 
Adecă cei bogaţi nu prea jefuesc. 


Musca, deși nu mușcă tare, 
Tot ţi-aduce supărare — 


Se dice pentru cei mici, însemnând că gi ef pot face cât de 
mică supărare. 


Musca trece peste flori 
Şi se pune pe alte celea — 


Adecă cei răi nărăviţi, cari nesciind pretui cele bune alérga 
la rele. 


Cine se iea după muscă, îl duce la scârnă — 


Adecă cine ascultă pe nebuni, în blestemăţii îl bagă, şi cine 
se iea după cei proşti prin cârciumi il bagă... Se dice pen- 
tru povétuitoril cei răi, ca nisce rele călăuze. 


A se luă după muscă— 
Adecă povétuitoril cei răi. 


Are gustul muscelor. 
Are gustul muscei — 


Adecă if plac murdăriile; se dice despre cel cu năravurile 
rele. 


De n’ar fi muscă pe restei, ar rémané pămîntul nearat —- 


Se aplică acelor, cari nu stau locului, cari se sbuciumă fără 


378 
nică un rost, atribuindu-si isbânda unor lucrări la cari n’at 


luat nică o parte. 


Vrei, nu vrei, el cu de-asila 
Face musca cat camila — 


A se exagera un lucru, pentru ai da o însemnătate pe 
care nu 0 are. Se dice de obiceiu despre mincinoşi. 


Se audi bâzăitul muscelor. 
Se puteă audi musca sbârnăind — 
A fi o tăcere adâncă. _ 
A fi ou musca pe căciulă — 
A se sci vinovat, a fi autorul unei fapte, care te tradéza 


şi pe care o tăgăduesci. Se mai gice și despre acela, care 
se teme ca să nu i se afle faptele rele. 


Cine se scie cu musca pe căciulă se apără. 
Cine se simte cu musca pe căciulă se apără — 


Adecă cel ce se scie vinovat se dă singur de gol. 
Pentr'o muscă își dă palme — 


Se gice despre omul iute, mânios şi îndărătnic. 


Se lovi ca musca ’n lapte. 
Se potrivi ca musca ’n lapte — 


Se dice la cuvinte nepotrivite. 


Îi luară musca de la nas— 
Până-i iea cine-vă musca de la nas. 


Se dice când înfruntăm pe 6re-cine cu dojană. 
A veni cui-vă musca la nas — 
Adecă: a se supără. 
Se uită la cei-lalti ca la nisce musce — 
Adecă: cu dispreţ. 
Par’ că sbârnăesc muscele — 


Se dice când ne aflăm într'o adunare, unde vorbesc toţi 
de odată. 


A se adună ca muscele la miere — 


379 


a 





Adecă în mare număr şi cu plăcere. 
De când scriă musca pe părete — 
Adecă: de demult. Locutiune din basme. 
A spune musca pe părete — 
Adece basme, lucruri de necredut (1). 
Unde vede rana, acolo ca musca se lipesce — 
Se dice pentru cei rău nărăviţi spre supărare, şi pentru 
cel spurcaţi (2). 
Se bagă ca musca ’n zer. 


Se 'mplântă ca musca în zer. 
Ca musca in pasat (3) — 


Se dice despre Gmenii, cărora le place a se amestecă în 
téte. 
Nu te băgă ca musca ’n lapte — 
Adecă: nu te vari, nu te amestecă pretutindeni (4). 
I se séde ca musca ’n lapte — 
Se dice despre un om f6rte negru la faţă şi la păr, care 
se îmbracă în haine prea deschise (5). 
Astea sunt musce — 
Adecă lucruri fără valdre, fără importanţă. 
Nu mă tem eŭ de tóte muscele — 


Adecă de téte nimicurile. 


Nu scie să facă o muscă. 
Nu scie să facă două musce 'ncârligate — 

Se dice despre fata sau femeia, care nu scie să césa rîuri: 
pe cămaşă, căci unele floricele cusute pe cămeşși se numesc 
MUSCE. 

Apără de musce p'al de dérme — 





(1) Zanne, Proverbele Românilor, vol. I, p. 558—565. 
(2) Idem de eadem, vol. II, p. 686. 

(3) Pasat = lapte fiert cu păsat = mălaiă mărunţel. 
(4) Din Ungaria, com. de d-l El. Pop. 

(5) Usitat în Bucovina 





Adecă: perde vremea în zadar. 
A început a bate musca — 


Adecă: a început a se imputi. Se dice de ce-va, care s'a 
stricat, căci la lucruri puturâse trag muscele (1). 
Tot despre Musca de casa se află şi următârele cimilituri: 


Diua stati pe ferésta, 
La prând pe masă 
Si sara mă ascund. 


Séde 'n grindă 
Ca o tinga 
Şi vorbesce 
Unguresce (2). 


Cine ș6de ’n grindă 
Și colindă 

Si vorbesee 
Unguresce ? 


Cine pe grinda 
Colindă 

Si vorbesce 
Unguresce ? (3). 


Muscele de casă, precum şi semenele lor, servesc poporului 
nu odată si ca nisce prevestitâre forte sigure în privinţa 
schimbării timpului. Aga: 


Sorele, când prea pripesce 
Și muscele mușcă, înghimp, 
Pléie negresit sosesce 

Peste cât de puţin timp (4). 


Dacă vara frige sérele nesuferit, iar Muscele se vara chi6ére’ 
Orbe la om, este semn că în aceea gi va plouă (5). 
Când s6rele arde prea tare, Muscele când înghimbă prea 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(2) Art. Gorovei, Cimiliturile Românilor, Bucuresci 1898, p. 235. 

(3) Art. Gorovei, Cimilituri, publ. în Şegetorea, an. VII, Fălticeni 
1902, p. 118. 

(4) Ant. Pann, Pronost. din Calendarul babelor, Calend. pe an. 1848, 
pag. 82. 

(5) Dim. Dan, Credințe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, 
an. V, No. 32, p. 2. 


381 


mult, găile când ţipă prin aer încă prevestesc că are să 
plâie (1). 
- Când pişcă Musca tare, atunci va fi de bună-s6mă plâie (2). 

Când umblă Muscele de casă tare sau, după cum spune 
poporul, când se bat după mâncare, atunci se bat a plâie (3). 

Când J/uscele se string roiii pe om şi pe vite si muşcă 
tare, e semn că va plouă în curând (4). 

Şi de 6re-ce Muscele, când are să pldie, pişcă tare pre 
Smeni, iar de altă dată, şi mai ales in dricul veril se vara 
pretutindeni, de aceea şi Gmenii, ne mai puténdu-le su- 
feri, caută tóte chipurile gi mijidcele cum s'ar put mântui 
de ele. 

Aşă Românii din Macedonia die că spre scopul acesta, e 
bine să iei Jbo7, adecă Boz, lat. Sambucus ebulus L. să-l 
atârni într'un colt de odae şi séra téte Muscele se vor adună 
pe Zboj. Atunci n’ai decât să scoţi afară /bojul plin de 
Musce sau să-l ardi in foc. 

Tot aşă se face şi cu Busutoc. 

Sau: se iea un pahar cu miere şi se pune de-asupra pa- 
harului o cua (c6jă de pane) găurită la mijloc. Muscele, ve- 
nind să musce din apa îndulcită, li se lipesc picidrele, şi nu 
mai pot sbură (5). 

În fine Românii din unele părţi ale Moldovei aŭ datină 
de a spéla gémurile sau farfuriile murdărite de Muscele de 
casă, adecă acelea pe cari şi-au pus excrementele, şi spéla- 
tura acesta a o bé ca diuretic (6). 


— a — —— ———— 


(1) S. FI. Marian, Serbătorile la Română, vol. I, p. 118. 

(2) Com. de d-l Ionică al lui Iordachi Isac din Mahala. 

(3) Din Ungaria, com. de d-l El. Pop. 

(4) Din Ţera-Românâscă, com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(5) Per. Papahagi, Din literatura poporală a Aromânilor, p. 332. 
(6) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 10. 


VIERMENARIUL. 


(Sarcophaga carnaria L.) 


Sunt un fel de musce, cari se numesc de naturalişti Vivi- 
para, din causă că ele nu se ouă, ca cele-lalte musce, ci pro- 
duc larve vii, numite de către Românii din Bucovina, Mol- 
dova şi Ţ6ra-Românâscă: Viermi şi Viermi de rană, sing. 
Vierme de rană (1), iar de către cei din Transilvania: Ga- 
vel (2). 

La aceste musce, cari îşi depun Viermi lor, adecă larvele, 
nu numai pe carne împuţită sau trecută dejà în putrejune, 
ci după cum s'a constatat de medici, câte odată chiar şi în 
urechiie rănite ale Gmenilor (3), se numéra în prima linie 
Viermenariul sau Germenariul (4), numit altmintrelea şi 
Muscă de viermi sau Gâză de viermi (5). 

Viermenariul e în privinţa mărimii ce-vă mai mic decât 
Muscoiul, are cap strălucitor-galben, de-alungul spatelui 
dungi negre gi albe, iar abdomenul e împestriţat cu pui albi 
și negri. 

Viermenariul rar când se rătăcesce prin casele omenesci, 
ci el petrece, începând din luna lui Maiu înainte şi până 
târdiu t6mna pe trunchiurile arborilor, pe flori, pe lângă 

(1) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 11; — com. de S. Sa păr. T. 


Balasel. 

(2) Al. Vicii, Glosariu, p. 32: «O rană mică se umple de gavet, deci: 
vierme (Jiă).» 

(3) Brehm, Thierleben. Insecten, Leipzig und Wien 1892, p. 511;—Dr. 
N. Leon, op. cit., p. 11. 

(4) Dict. de G. Onciul, agricultor in Fratauful-vechii. 

(5) Dict. de T. Ionesi, agricultor in Vicovul-de-sus. 


drumuri şi mai ales pe unde se află rămășiţi de carne pre- 
cum şi alte materii vegetale, cari au început a trece dejă în 
putrejune. 

Cu t6te acestea însă că petrece de regulă în liber, nu o- 
dată isi depune el, după cum am amintit mai sus, viermii 
săi nu numai pe carnea cea împuţită, ci şi pe ranele vitelor 
şi ale 6menilor. 

Pe acești viermi, cari cresc forte repede şi sunt nesuferiţi, 
iar pentru cel ce li s'aă depus în rane, pot să devie chiar 
şi periculoși, Românii si cu deosebire homâncele caută să-i 
depărteze prin un fel de descântec, care se descântă Dumi- 
necă diminéfa pe nespălate si care sună precum urméza: 

“Câţi împărați in raiu, atâţia germ! să rămâe în bubă; 
câţi popi si câte preotese în raiu, atâţia germi să rămâe in 
bubă la N.; câte vrăjitâre în raiă, atâţia germi să r&mâe 
în bubă; cum nu pot eŭ să merg Dumineca despoiat la bi- 
serică, aga să nu pótă să maï steă germi în bubă la N.; 
câți betivi or fi în rait, atâţia germi să r&mâe în bubă la 
cutare (îi spune pe nume)» (1). 

Dacă asemenea viermi se află în rana vre-une! vite şi fe- 
meile sciutâre vreaŭ să-i scété afară, merg Luni, înainte de 
răsăritul s6relui, pe câmp, şi acolo caută trei Lumindrele, 
sing. Luminarica, lat. Verbascum phlomoides L., ieaii pe fie- 
care Luminărică de vârf, o plâcă la pămînt, pun pe vârful 
ei câte o petricică şi rostesc la fie-care fir de luminărică 
în deosebi următbrele cuvinte: 


Luminărică, luminărică, 

Să te duci la vita (cutăruia), 
La omul (cutare) 

Și (din locul cutare) să cureti viermii, 
Până'n trei dile să nu fie. 
Că dacă nu te-i duce, 

Mě jur pe semnul crucii, 

Că te-oiii luă și te-oiu duce, 
Ca s6rele să nu vedi, 

În mare gros să te agezi, 

Să te tin patru-deci de dile, 





(1) Dr. N. Leon, op. cit., p. 11 


384 


Fără aer şi lumini. 
Iar dacă îi curăță, 
La trei qile drum ţi-oiă da. 


După ce aŭ rostit aceste cuvinte, la fie-care fir de Lumi- 
nărică, o lasă cu petricica pe vârful eï lipită de pămînt. 

Acâstă procedură se repeţesce la trei Lumânărele în trei 
dile de sec, şi anume: Lunia, Miercuria, şi Vineria, în cur- 
sul unei săptămâni, iar Lunia la o săptămână merg de dati 
drumul Lumînărelelor de sub petricelele ce le-ai pus pe 
dînsele, păzind în același timp ca nimeni să nu pue mâna 
sau alt ce-vă la vită, unde are viermi, căci apoi nu are léc. 

Făcând ast-fel, cred că vita se va curéti de viermi şi se 
va vindecă (1). 

Românii din Bucovina, din contră, dacă vre-un om sau o 
vită are o rană pe trup, care s'a căţelit si a făcut viermi, 
pis6ză Erba rosie, lat. Polygonum Hydropiper L. şi sucul 
acesteia, care e usturător, adecă iute, îl scurg in rană, si 
apoi l6gă rana cu pisătura acestei plante, care scâte apoi 
viermii şi vindecă rana. Înainte de acâsta însă topesc un- 
tură de porc şi asa ferbinte, cum este, o târnă, mai ales la 
vite, în rană, şi abiă după aceea târnă sucul de Erba roșie 
si l6gă rana (2). 

Unii Români însă, precum bună-6ră cei din Maramureș, 
store sucul din Erbd roșie pe ranele vitelor, înainte de ce 
au apucat acestea a face viermi, anume ca să nu se pue 
muscele pe ele (3). 

În fine Românii din Macedonia pis6ză usturoiii în loc de 
Erbă roşie, şi pe acesta îl aplică apoi pe rana, în care 
se află viermi. Făcându-se acâsta, se crede că toţi viermii 
dispar imediat (4). 

O altă muscă, care se tine de familia Viermdnariului, se 
numesce de Românii din Macedonia, şi anume de cei din 


(1) D. P. Lupaşcu, Medicina babelor, Bucuresci 1890, p. 37--38. 

(2) Dat. Rom. din Calafindesci, dict. de M. Molociă, precum și a celor 
din Iligesci și Crasna. 

(3) Gutinul, an. I, Baia-mare 1889, No. 29, p. 4. 

(4) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 318. 


Epir, com. Perivole, Ciul (1) şi Crun, de cel din Albania, 
com. Voscopole sai Muscopole : Muscica (adecă : musculiţă), 
iar de cei din Nijopole, c. G. Beli: Muscă fe ascuchie (2), 
lat. Sarcophaga magnifica sati Wohlfahrti. 

Ciulul e de mărimea unui tdun, cu pici6rele ce-va mai 
lungi şi cu aripile f6rte subţiri. El trăesce atât la şes, cât 
şi la munte, numai primăvara şi vara în căldurile cele mari, 
şi anume pe la stâni, pe lângă of şi ciobani, precum şi pe 
lângă locuri baltése şi mocirle. 

După credința Românilor din Macedonia, acest soii de 
muscă, care sbârnăe când sbóră, ascuchie, adecă scuipă, stu- 
pesce, in sborul săi în ochii, nasul, gura omului şi a vitelor, 
şi pe rane, şi din acest scuipat sai stupit se nasc îndată 
nisce viermi, cari caus6ză dureri mari. 

Une-ori se dice că el scuipă până în gâtul omului saù al 
vitei. 

La Hrupişte şi Gramoşte se crede că el ascuchie cu anu- 
sul, în cele-lalte părţi însă se crede că ascuchie cu guia şi 
cu antenele. 

Cel scuipat de Căul, în chipul cum s'a arătat, se vindecă 
dacă se trage fum de ţigare, când e scuipat în gât. 

Se dă fum de tutun sai se trage tutun prin nas, cand e 
scuipat în partea acâsta, gi viermii per, fiind înveninaţi de 
fum de tutun sati de tutun. 

Când te scuipă în ochi, să iei caș bun (brânză) şi dulce 
(nesărat) sai mai bine siragliata, să o pul pe ochii gi să 
o legi cu un petic ca să stea câte-vă câsuri, şi atunci toţi 


(1) Com. de d-l Per. Papahagi şi de d-l Chr. Geagea : «Poporul crede 
că Ciulul e o insectă periculsă, din causă că sburand pe lângă cine-va 
îi scuipă viermi în gură şi in ochi..—Tot în Macedonia, după cum îmi 
scrie d-l prof. Gr. Creţu că a audit de la un Român din Meţova, cuv. 
ctul se întrebuinţăză și ca adj. cu înţelesul de gol, d. e. grân ciul-=grat 
bun, rotund gi greii, care n’are ţepi de fel sai numai forte mici. În 
Bucovina însă cuv. cil, fem. ciuld, însemneză atâta cât: fără urechi, 
gi se dice mai ales despre oi, berbecele cutăruia e ciul, iar Gia cutăruia 
e cinld. De ceţi-i Ciulul aga deslab,iarciula asa de grasă? Tot în Bu- 
covina există și verb. a ciuli cu înțelesul: a ridică urechile în sus şi 
a le îndreptă inainte spre a audi mai bine, care se dice mai ales despre 
cai. Calul își căulesce, gi-a ciulit urechile. 

(2) Com. de d-l Per. Papahagi: «Muscă fe ascuche=Musca ce scuipă.» 


Marian, Insectele. 25 


386 


viermii vor esi din ochii si se vor introduce în stragliatd 
sau in brânză (1). 

Sau să iei tabac de tras pe nas intr’o cegcuta, să torni pu- 
tind apă într'însul şi apoi, amestecandu-l, să faci din ‘el un 
fel de coca (aluat). Coca acésta să o lipesci apo! la ple6- 
pele inferióre ale ochilor şi-ţi va trece, fiind-că coca inve- 
nin6ză viermii din ochi și aceştia es apoi morţi afară (2). 

Când esti scuipat pe rană, trebue să cureţi viermii cu 
fungursala (un fel de sulă) sau fimbida (un fel de clesce 
mic), şi până nu vei scóte toţi viermii, nu te poţi linişti, atâta 
durere îţi causéza. 

Ca să nu te scuipe Ciulul, să ţii în gură frunză de fag 
şi când vorbesci şi când dormi, şi mai cu s6mă când dormi 
sub cerul liber şi pe la stâni, unde mai cu s6mă se găsesce 
Crulul. 

În fine tot la Românii din Macedonia sunt usitate şi ur- 
mătdrele dicale şi expresiun! : 


Lu-ascuchie ciulu sau ciunlu,— 
Adecă: îl scuipă Ciulul. 

Lu ascuchie ciulu vieriii— 
Îl scuipă Ciulul cu viermi. 

Li-arca vieriiii ntr-ocli (tu nas, tu guge).— 

ÎI aruncă viermii în ochi, in nas, în gât. 

Ciunlu s-te ascuchie ntr-ocli! 
Ciulul scuipă-te-ar în ochi ! (3) 

În fine al treilea fel de muscă, care se ţine aşişderea de 

familia Vierménariulut, e Musca morților (4), lat. Sarco- 


phaga mortuorum L. 
Musca morților e ce-va mai mare decât Musca de casă 


(1) Com. de d-l Per. Papahagi; — Idem, Din literatura pop. a Aro- 
mânilor, p. 271. 

(2) Com. de d-l Chr. Geagea. 

(3) Com. de d-l Per. Papahagi; —- Idem, Din literatura pop. a Aro- 
mânilor, p. 271. 

(4) Dat. Rom. din 'Țera-Românâscă, com. de S. Sa par. T. Bălăşel. 


387 


şi de coldre ce-va mai albastră decât acésta. Ea se vede 
într'un număr férte mare, une-ori chiar roiuri întregi in ju- 
rul mormintelor prin cimitire, şi mai ales când se desgrâpă 
vre-un mort. 

Şi de 6re-ce musca acâsta își depune larvele sale de re- 
gulă pre corpurile morţilor, pre cari apoi le şi mănâncă, de 
aceea Omenii au f6rte mare ciudă pe ea. 

Atât despre musca acâsta cât şi despre larvele sale, nu- 
mite în genere viermi, există la Românii din 7era-Româ.- 
nésca următârea legendă : 

„«Ci-că au fost odată nisce Gmeni mari, mari, grozav de 
mari, la cari le giceă Jidovi. 

«Si Gmenil aceia erai aga de mari, că puneaii piciorul pe 
un vârf de munte și cu ăla-lalt păşiau în alt munte, iar cu 
mânile se apucati de tértele cerului si îl sguduiau, par'că 
am sgudui noi o cergă. 

«Si Jidovii ăştia erati 6meni răi, nevoie mare, si se luau 
la contră chiar şi cu Dumnegei si nu-i sciau şi lui de loc 
de frică. 

«Şi Dumnedei, aga védénd, şi-a pus în gând ca să-i pră- 
pădâscă după fata de pămînt, ca nici picior din ei să nu 
r&mâe, dór numele, iar în locul lor să facă alţi 6meni mai 
mici şi mai ascultători. 

«Si aşă bunul Dumnedgett a dat un potop mare pe fata 
de pămînt, că nică n'a mai fost până atunci asa prăpăd de 
apă, şi nici că o mai fi, cât o fi să fie lumea. Asa că pămîntul 
s'a umplut totului-tot de apă, că nici munţii nu se vedeai 
nică cât negru sub unghie. 

«Toți Jidovii aŭ perit înecaţi, numai unul mai vârtos scă- 
pase de înec, căci se aşezase cu un picior pe un munte și 
cu altul pe alt munte si cu mânile se apucase de tértele ce- 
rului şi sta aşă aşteptând să sece apele. 

«Dar Dumnegeu nu l-a suferit nici pe acest Jidov, căci 
el vrea să scape de toți Jidovit. Si aga a rânduit nisce 
Musce, de aŭ năvălit la ochii Jidovului,iar doi viermi mari 
i-a trimis la tălpile Jidovului. 

«Şi Muscele trimise îl ciupiai de ochi, iar viermii i-au ros 
tălpile. 

«Jidovul, la rândul săă, vrând să se apere cu mânile de 


388 


Musce şi tot mişcând din piciédre de durere, a scăpat cu 
mânile de pe târte şi cu picidrele de pe creștetul munți- 
lor, gi aga s'a prăbușit în apă şi s'a înecat, şi urma Jido- 
vilor a perit din lume, dór numele le-a rămas şi 6sele prin 
pămînt. 

«Si de atunci a rămas vorba că omul are talpa picioru- 
lui scobită, de când ai ros viermii talpa Jidovului celui ce 
voiă să scape de pedépsa lui Dumnedei. 

«Si tot de atunci a rémas ca Muscele morților să împueze 
pe 6meni, când sunt morţi, şi de aceea se şi crede că la bol- 
nav, când vor năvăli muscele acestea, e semn că mortea 
e gata. 

«Dumnegei a dat apoi voio muscelor şi viermilor să mă- 
nance trupurile Jidovilor. Si de atunci a rémas ca Muscele 
morților şi viermii să mănânce pe tótă lumea!» 

Tot la Românii din Ţ6ra-Românâscă mai există despre 
Musca acésta încă şi următdrele credinţe : 

Scoféndu-i unui bolnav un dinte şi mergând cu el pe o 
poiană si aruncându-l tot înainte-ţi până de trei ori, dacă 
la a treia óră vei găsi o muscă pe el, e semn că bolnavul, 
căruia i s'a scos dintele, va muri îndată. 

Când se strîng multe Musce la patul bolnavului, şi cu 
deosebire Muscele morților şi cele verdi-albastre, adecă 
Muscele de stârvuri, e semn că bolnavul e pe ducă (1). 





(1) Com. de S. Sa par. T. Bălășel. 


MUSCA DE CIRESE. 





(Trypeta cerasi L.) 


Despre Musca de cirege (1), ale cărei larve trăesc în ciregele 
cele dulci, există la Românii din Transilvania, com. Socol, 
următârea legendă: 

«Dice că vrând odată Maica Preacurată să ducă Domnului 
Christos un blid de cireşe, se duse la un cireş ca să-şi cu- 
legă vre-o două. 

«Ciregele din cireşul acela însă erai închinate Satanei, 
şi prin urmare nu eră modru ca să pâtă luă vre-una, căci 
cu cât scutură cireşul mai tare, cu atâta se suiat și ciresele 
maï sus. 7 

«Maica sfinta, védénd lucrul acesta, le-a blestemat ca 
nimic să nu se aléga din ele. 

«După blestemul acela s'au si prefăcut apoi tâte ciregele, 
câte erau pe cireş, în nisce musculite negre şi mici, numite 
Musce de cireşe, cari şi în diua de adi, fiindu-le dor de su- 
rorile lor cireşe, vin şi sărutându-le isi lasă ouéle pe ele, din 
cari făcându-se apoi nisce viermuleți mici şi albi, le scobesc 
şi le mănâncă.» 

O altă legendă, tot din Transilvania şi anume din com. A- 
drian, ne spune în privinţa originei acestei musce următârele: 

« Dumnedeu, mâncând odată şi el cireşe, vede, spre mi- 
rarea lui, că care cir6şă, cum o ducea la gură, îndată se pre- 
făceă în muscă şi bâzz! se cam maï ducea. 

«Pentru aceea le-a blestemat Dumnedeti ca musce să şi 
r&mână până în vécul vâcului. Si aşă au şi r&mas până în 


(1) Cf. şi Dr N. Leon, Zoologia medicală, p. 10. 


390 


diua de agi, mâncând ciresele ce atunci nu sai prefăcut 
în musce.» 

Afară de aceste două legende, mai există la Românii din 
Transilvania încă si următârele datine şi credinţe despre 
Muscele de cireşe: 

F@Ciresele le poţi scăpă de Muscele de cireşe, dacă prindi 
noué musce de acestea și le spânzuri de aripi pe un vîrf 
de cireş (1). 

Când vegi Musce de cireşe, înt6rnă-te într'un picior şi 
scuipând după ele di: «Ptiu slujnica Draculuij!», — că atunci 
tóte vor sbură (2). 

Cel ce a mâncat 99 de viermulefi de cireșă, s'a împrietinit 
cu Satana (3). 

Când vedi ma! întâiu cireş înflorit, întârnă-te către răsărit 
şi gi»: <Ptiu slugile Satanei! — Ptii slujnicele Satanei»! 
că apoi nici un vierme nu vei află în cireşe (4). 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Cosma. 

(2) Dat. gi cred. Rom. din Adrian. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Socol. 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Casva. — Atât cele doué legende, cât gi 
datinele şi credinţele acestea mi le-a comunicat d-l Th. A. Bogdan. 


CASITA. 
(Piophila casei L.) 


———_$—— 


În decursul verii şi al tâmnei, când e căldura cea maï mare, 
adese-ori se pâte observa în brânza cea nesărată de vacă, 
precum şi în cea iute, care a început acuma a se strică, un 
fel de viermişori f6rte mici şi subţiri ca scama, cu capul 
negru şi în colo de colére albă-gălbie, cari numai de abia 
se pot vedé cu ochii şi cari mişună in colo gi în céce gi 
mănâncă brânza, până ce mai tótă se face ca făina. 

Aceşti viermişori, cari nu sunt alta fără numai larvele 
unei musce mici, care petrece mai cu s6mă prin acele 
case sau locuri, unde se află mult frupt alb, şi care se nu- 
mesce Câșiţă, lat. Piophila casei L., se ch6mă în Moldova: 
Casita ca şi musca, care îi produce (1), în Ţ6ra-Românâscă 
însă: Carefi, sing. Carele (2); în Bucovina: Codaţi, sing. 
Coda} (3); în Transilvania: Codaci, sing. Codaciu (4), în 


(1) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de C. S. Bucan: «Cdgifd se numesc 
un fel de viermuşori fórte mici ca nisce flocugori forte subțirei sat 
ca o scamă, cari se fac în brânza cea nesărată, adecă în nesărătură, şi 
ale căror urme pe unde ai ros se fac gălbii. Tot aşă se numesce şi mus- 
ca, care produce aceşti viermișori.» 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălășşel: «Carefi se mai numesc și vier- 
mii din brânză.» 

(3) Mai pretutindeni. 

(4) Cărțile sătenului român. Cursul III, Gherla 1878, p. 114. 


392 


Ungaria: Codaţi (1) si Strepegi, sing. Strepede (2), iară la 
Românii din Meglenia: Strepy (3). 

Dacă brânza nu s'a stricat de tot şi Câșifa dintr’insa nu 
s'a immultit prea tare,atunci acâsta, după cum spun o s6mă 
de Români din Transilvania, se pote scâte, dacă se presară 
piper pe brânză (4). 

În fine mai e de observat şi aceea că Codafi se numesc 
nu numa! larvele acestei musce, ci si ale muscei numite lat. 
Eristalis tenax L. (5), precum şi a Lardariului (6). 


(1) Gutinul, Qiar social, literar şi economic, an. ]. Baia-mare 1689, p. 
4: «În Selagiii lângă Someş, mai tâte insectele se numesc Gongă şi 
gujulie ; Ciorman, larva Cărăbușului ; Codaţi, viermii ce se fac în slå- 
nină ori brânză.» 

(2) V. Sala, Glosariù din comitatul Bihor în Ungaria, publ. în Re- 
vista criticd-literdrd, an. IV, p. 339. «Strepegi, viermuleti din slănină 
ori brânză.» 

(3) Per. Papahagi, Români din Meglenta, publ. în revista Tinerimea 
română, Noua serie, vol. V, Bucuresci 1900, p. 289: «Strepij s. vier- 
mele, care apare în brânză si în urdă»>; — Idem, Megleno-Românii, p. 
119: «Streptj sm. vierme de brânză.» 

(4) Cărțile saténulut român. Curs. III, p. 114: «Codacit din brânză 
sar afară, dacă presari piper pe dinsa.» 

(5) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 11; — Enciclopedia română, 
t. I, p- 873: «Codajf, pl. Codafi, larva codată a muscei Eristalis tenax.» 

(6) Vedi Lardariul. 


— -æ ee ———— 


BETIVA. 
(Drosophila fanebris Fabr.) 





Din luna lui Aprilie şi până in luna lui Octomvrie, însă 
mai cu s6mă tâmna, când ferbe vinul în tocitori, ori şi cine 
pote să observe un număr considerabil de musculite roșidre, 
dintre cari unele umplu cramele si păreţii vaselor, în cari 
ferbe vinul, altele se pun la gura sai vrana butdielor, şi 
iarăşi altele sbârnăese pe de-asupra căciulei, care se for- 
méz& din tescovină şi se ridică asupra mustului în tocitori. 

Aceste musculite nearătâse le numesc unii Români sim- 
plu Musce sau Musculife, alţii Musculife de vin, Mugifa şi 
Musgtifa (1), iar cef mal multi Musce befive sau simplu Be- 
five, sing. Befiva, din causă că aŭ obiceiu de a petrece mai 
cu s6mă unde se află vin sau oţet. 

Și iIntr’adevér că din observatiunile făcute, s'a putut 
dovedi că aceste musculite se nasc de regulă în fructele ce 
trec în putrejune, în tescovină prâspătă, precum gi în cea 
distilată. 

Befivele sunt de regulă un indiciu de otetire al materiei. 
Ba, se crede chiar că germenii otetirif sunt aduşi şi depuşi 
de aceste musculite pe diferite corpuri zăhărâse si alcoolice, 
Şi acésta explică pentru ce odată cu ivirea Jor trebue să 
fie gi un început de oţeţire (2). 

Tot despre aceste musculite, Sânţia Sa părintele T. Bă- 
lăşel îmi scrie următârele : 

«Befivele sunt nisce musculite mici, cari au obiceiul de a 


(1) S. P. Barcian, Dict. ad voc. | 
(2) Cf. Revista viticolă gi horticolă, an. III, Bucuresci 1898. p. 37. 


394 


trăi în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi spirtâse, 
cu licide acre sau cu materii din cari se extrag băuturile 
spirt6se şi oţeturile, cum sunt tescovina de struguri, bdérsa 
de prune şi de alte fructe. 

«Aceste musculite își depun ouăle în materii acre gi spir- 
t6se. Aci ouăle se clocesc şi dati nascere unor viermişori 
mici, cari sunt larvele lor. 

«Fiind-că ele trag f6rte mult la vasele cu vin şi alte béu- 
turi spirtâse. de aceea poporul le-a botezat cu numele de 
Befive, după cum befiv se dice şi omului celui ce-i place să 
tră6scă cu nasul tot în băuturile spirtése. 

«Aceste Befive trăesc în roiuri mari prin vasele destu- 
pate, cari contin materii acre si spirtâse. 

«Când nu este sgomot, ele stati liniștite gi sug hrana lor 
din aceste materii. Îndată însă ce aud sgomot, se ridică în 
roiuri mari, în cât umplu magasia în care se află vasele. Lă- 
sate în linişte iar se așâză la locul lor. 

«Poporul n’are scârbă de aceste musculite. Chiar când le 
observă în ciocanul cu rachii, ori în paharul cu vin, nu se 
prea ostenesce ca să le scâtă afară, ci le înghite cu béu- 
tura, spunând : 


Nu-mi este scârbă de ea, 
Căci e suridra mea, 


adecă îi place şi el să beă ca şi nouă. 
«De aici apoi şi dicala: 


A fi befiv ca o befiva, 


care se dice despre cel ce vecinic îi place să sugă la béu- 
turi spirtâse. 

Un alt-fel de muscuţă sai musculiță, care se tine de fa- 
milia Befive?, e Ochiarul, numit de Românii din Meglenia 
şi cel din Macedonia: Musifa (1), lat. Drosophila graminum 
Fall. 

Numirea de Ochiar a acestei musculite să-i vie, după spusa 
Românilor din Bucovina, de acolo că ea, fiind o gâzuţă férte 


(1) Com. de d-l Per. Papahagi: -Sub Muşifă se înţelege musca cea 
mai mică, care intră în ochi.» 


395 


mică, numai de 1-1.5 mm. de lungă, nu odată se vâră fără 
veste în ochii Gmenilor, de unde numai mârtă se dă apoi 
sc6să afară. Iar când dă în ochi e f6rte aspră şi iute, că te 
ustură ochii de ea (1). 


ee ee ii a es ~ 


(1) Dict. de Roman Sorodoc din Vicovul-de-jos. 


BĂTUCELUL. 
(Hippobosea equina Latr.) 





Toţi cei ce ati vite si cu deosebire cai cred că nu odată 
vor fi observat în decursul verii şi al tómneï un fel de muscă 
mică, lătue, şi de colére ruginie-galbenă punându-se si ti- 
néndu-se ca scaiul de die pe părţile cele nepérése ale vitelor 
cornute, şi cu deosebire sub câda şi printre piciérele cailor- 

Acésté muscă îndrăsn€ţă şi nesuferită, care nu odată dă 
orbiş chiar şi asupra Gmenilor, voind a se pune gi pe aces- 
tia, se numesce în Bucovina: Batucel (1), Cercelifa de 
cal (2), Musca calului si Musca cdnésca (3); in Moldova: 


(1) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu: «Bdtucelul e un fel 
de păduche de vite cornute (boi gi vaci), latut ca Cherchelifa si cam de 
mărimea acesteia, cu acea deosebire numai că are aripi pielciose şi îm- 
pestritate cu roşu. El se pune între piciorele vitelor şi anume la vaci 
aprope de pulpă, iar la boi lângă bóşe, de unde numai forte cu greu 
se dă luat. Capul séii e forte vârtos şi numai cu gret se pote rupe de 
trup şi scóte din pielea vitelor»; — a celor din Budenif, dict. de Măr. 
Dutcă: «Bdtucelul e ldtdug ca Cârcelul şi se pune mai cu séma sub 
coda cailor»>;—a celor din Sf. Onutreiă, com. de d-l Iancu Grigorovici: 
«Bătucelul e o muscă, care se pune sub códa calului gi intre picidrele: 
acestuia.» 

(2) Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, dict. de Sid. Calancea. 

(3) Dat. Rom. din Galanesci, dict. de Precup. Galan: «Musca calului 
e aceea, care stă sub códa calului» ; — a celor din Tereblecea, dict. de 
Irina Bulbuc, com. de Pavel Scripcariu : «Musca cânescă e ce-va mai 
mică decât cea de casă» ;—a celor din Igesci, dict. de d-l Iancu Grigo- 
rovici: «Musca cdnéscd e de colére gălbie-întunecată» ; -- şi a celor din 
Udesci, dict. de Const. Cimpoieg: «Nisce musce galbene ca grauntele de 
păpugoiii, și putin mai mici decât cele de casă, se numesc Musce cå- 
nesci.» 


397 


Chicherija de cal (1), Muscă de cal (2), Musca calulului şi 
Musca cânescă (3); în Ţâra-Românâscă: Muscă cdnésca (4); 
în Transilvania: Génda de câni, Géndd cânescă (5) şi Muscă 
cânescă (6); în Ungaria: Muscă cdnésca (7); iar la Românii 
din Macedonia: Capugd de cal (8). 

Musca acésta se numesce Batucel, de aceea pentru că, 
după cum mi s'a spus, e ldtue sai ldtdugd, ca şi când ar fi 
butucita şi aga de tare sau vârtâsă şi scorţâsă că, pringén- 
d-o şi voind a o omori, n’o poţi nici de cum omori cu 
mâna, până ce n’o pul pe vre-un obiect mai tare si n'o 
apeşi cu unghia degetului celui mare (9). 

Cerceliţă de cal, Muscă de cal şi Musca calului se nu- 
mesce de aceea pentru că ea petrece mai cu plăcere pe cai 
si cu deosebire sub câdă si printre pici6rele acestora. 

Iar Génda cânescă gi Muscă cânescă, pentru că ea férte 
adese-ori se pune şi pe câni, şi mai ales pe urechile acestora, 
incomodându-i şi n&căjându-i şi pre aceştia. 

Mai departe cred şi gic Românii din Bucovina că, dacă 


rr 








(1) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 11. 

(2) Com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean: «Musca de cal, care trăesce 
pe cal, şi maï ales sub câda acestora.» 

(3) Dat. Rom. din Pașcani, dict. de lord. Bran: «Musca cdnéscd e ca 
şi Musca calului; se ascunde prin părul cânelui de unde nu se dă 
scOsă» ;—a celor din Oprişeni, jud. Sucéva, dict. de George Iacob: «Musca 
cânescă e gălbie și o lecuţă mai măruţă decât cea de casă, are aripi 
mai late si mal tari decât ale celei de casă.» 

(4) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel: «Musca cânescă este mai reà decât 
tote muscele, căci năvălesce la ochi, la nas şi la gură. Bătrânii spun că 
la vremea de apoi Dumnegei va trimite în lume Musca cânescă, in nu- 
měr forte mare, ca să amărască dilele Grmenilor. Este şi un blestem po- 
pular : «Lovi-te-ar musca cânăscă !» 

(5) Com. de d-l Th. A. Bogdan: «-Gondele de câni sunt muscufe gal- 
bene ce se sue pe câni.» 

(6) Barcian, Dict. 1888, p. 501. 

(7) Com. de d-l El. Pop: «Musca cdnésca are nisce picióre acafaratore 
cu cari se prinde și se acaté nu numai de haine, ci chiar gi de pielea 
omului. Ele întru adevăr trăesc pe câni, pre cari mult îi incomodéza.» 

(8) Com. de d-l Per. Papahagi: «Cdpuga de cal (Hippobosca equina) 
e un fel de căpuşă, care se pune numai pe cal și catâr.» 

(9) Dict. de Mar. Dutcă din Budenit;—d-l Jancu Grigorovici din Igesci 
şi Sam. Lucaciu din Putna. 


398 
vre-un cane, apărându-se de acâstă muscă, va apuca-o cu 
gura şi va manca-o, trebue numai decât să turbe, căci Musca 
cânâscă e bóla turbei (1). 

Românii din Transilvania din contră cred şi dic ca: 

Gândă de câni în diua de Sântă Marie de vei prinde si 
vei tiné-o un an de gile ascunsă sub icóna Maicii Domnu- 
lui, nimeni nici odată nu-ţi va turbă de la casă (2). 

Dacă vei prinde Gânde de câni în vreme de plâie si le 
vei spânzură de grinda tingii, nu va intră nici un beteşug 
în casă (3). 

Dacă un câne va omori o mie de Goénde cânesci, trăesce 
100 de ani (4). 

Gonde de câni de pe cane turbat, de te vor muşcă, ai să 
turbi (5). 

Când te muşcă un cane, pune Gonde de câni uscate şi 
mărunţite bine, mestecate cu terpentin gros, că o să-ţi trâcă (6). 

Génda cdnésca pe un copil din l6găn, de-l va muşcă, are 
să urle ca cânii, de nu-l vei spéla cu lapte din {ate (7). 

Prinde 77 de Gânde de câni, tine-le 77 de dile, şi apoi 
dă-le la cânt, că nici odată nu vor turbă (8). 

Când urlă cânii a pustii, dă-le Gónde de câni de 7 sép- 
tămâni, că o să încete (9). 

Goénde de câni uscate de 9 ani, în vinars la drăguţ de 
vei da, te va luă (10). 

Si maï departe: 

Când sunt Gónde de câni pe lângă casă, e semn că o să 
ajungă pe căseni un nécaz, ori o supărare (11). 

Gonde de câni prin casă de vel vedé, e semn rău (12). 





(1) Dict. de d-l lancu Grigorovici. 
(2) Cred. Rom. din Bandul de Campie. 
(3) Dto. 

(4) Cred. Rom. din Somfalai. 

(6) Cred. Rom. din Sâncel. 

(6) Cred. Rom. din Spini. 

(7) Cred. Rom. din Herina. 

(8) Cred. Rom. din Tag. 

(9) Cred. Rom. din Posmus. 

(10) Cred. Rom. din Cepan. 

(11) Cred. Rom. din Milașul-mare. 
(12) Cred. Rom. din Fărăgăi. 


399 


Gonde de câni, de te vor muşcă, e semn că vei fi mor- 
bos (1). 

Dacă un câne va mâncă o Góndă cânéscă, e semn că are 
să plouă (2). 

Când umblă tare Gondele de câni, e semn ca să te porţi 
cu fânul (3). 

Când umblă Goéndele cânesci, e semn că va fi vreme grea (4). 

Când stau ascunse G6ndele de cdni, e semn că are să fie 
brumă (5). 

În fine mai e de observat şi aceea că atât Românii din 
Bucovina cât şi cei din Moldova, unui om din cale afară 
îndrăsneţ, care-şi bagă nasul pretutindeni, îi dic: «Ce te vâri 
ca musca în c.. calului !» sai: «Se bagă ca musca în c... 
calului!» (6) 


(1) Cred. Rom. din Tonciiu. 

(2) Cred. Rom. din Ciutelec. 

(3) Cred. Rom. din Madaragul de Campie. 

(4) Cred. Rom. din Bistriţa şi a celor din Sona. 

(5) Cred. Rom. din Veza. — Tote credinţele din Transilvania, înşirate 
până aici, mi le-a comunicat d-l Th..A. Bogdan. 

(6) Pretutindeni in Bucovina şi com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean. 


CHECHERITA. 
(Melophagus ovinus L ) 





Oile, când sunt rét ţinute şi maf ales când sunt réu er- 
nate, capătă la începutul primăverii un fel de păduche, care 
le suge sângele şi din causa căruia din hiti6ne şi slabe, cum 
sunt, devin apoi încă şi mai slabe (1). 

Acest păduche, care se ţine de familia Hipoboscidelor, 
grupa Papiparelor, şi care cu cât cresce şi se îndesesce lâna 
pe of mai tare şi se face mai mult suc sau usuc într'insa, 
cu atâta şi el se îmmulţesce mai tare (2), se numesce în Bu- 
covina: Checherifa (3), Chercheliţă (4), Chercheriţă (5), Cer- 
celiță (6), Certeliţă (7), Chicheriţă, Chichiriţă, Chichiriză (8), 
Ciciriză (9), Căcăriţă (10), Botig (11), şi Botug (12). 


(1) După spusa Românilor din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi; — a 
celor din Carapcii, dict. de Vasile Cârciu;—şi a celor din Moldova, com. 
Pascani, dict. de C. S. Bucan. 

(2) După spusa Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi, gi a celor 
din Moldova, dict. de Iordachi Bran. 

(3) Usitat în comunele Bancesci, Oprişeni, Carapciu şi Mahala. 

(4) Usitat in Putna, Straja, Crasna, Horodnicul-de-jos, Cupca şi Cireş. 

(5) Usitat în Putna, dict. de loan Pusdrea. 

(6) Usitat în Vicovul-de-sus şi Straja. 

(7) Usitat în Crasna. 

(8) Usitat în Todiresci, Valea-sâcă, precum și în alte comune din Bu-: 
covina. 

(9) Usitat în Satul-mare. 

(10) Usitat în Roga de lângă Cernăuţi. 

(11) Usitat în Ilişesci și Şcheia, dict. de Gavr. Berarii. 

(12) Usitat în Stupca. 


401 


iar în Moldova: Checherifa, Chicheri{d şi Chichiriţă (1). 

Se dice însă că dintru început, pe când 6menii erai mai 
prevenitori, maf buni la inimă și mai darnică de cum sunt 
în diua de astăgi, oile nu aveai C/hecheriţă ci ele o căpătară, 
cu ‘mult mai pe urmă. 

Iar de unde şi in ce chip o căpătară ne-o spune următ6rea 
legendă din Bucovina: 

«Dice că eră odată o babă forte săracă şi pe lângă acésta 
încă şi păduchi6să, dar de altmintrelea forte cinstită gi cum- 
pătată la vorbă. Să fi sciut că pere de î6me, gi nu s’ar fi 
atins de vre-un lucru străin. De aceea se vede că eră aga 
de săracă şi nebăgată de nimeni în s6mă. 

«Odată a mers baba acâsta la stână spre a căpětà de la 
baciii o lecuţă de urdă gi de cag, ca să se îndulcâscă şi ea 
măcar odată în viéta ef. 

«N'a apucat însă biéta babă a ajunge și a intră în stână 
şi iată că baciul, fiindu-i grâţă de dinsa sai ce i-a fi fost, 
destul atâta că o alungă fără a-i da măcar o fărămătură de 
urdă sai de cas. 

«Baba, desi-i cârâiau matele de f6me, şi de şi abiă mai 
putea sta pe pici6re de ostenită ce eră, nu spuse nimica, ci 
se întârse supărată înapoi de unde a venit. 

«Întâlnindu-se însă, la intércerea sa, cu ciobanii cari păs- 
ceaŭ oile, începu a li se jelui acestora şi a spune cum a 
alungat-o baciul afară din stână, fără să-i deă măcar o fă- 
rămătură de urdă sau o felidră de cas. 

«Ciobanii, în loc s'o mângâie, îi spuseră că urda şi caşul 
e făcut pentru simbrași, adecă pentru stăpânii oilor, şi nu 
pentru babe ca dinsa. cari in vi6ţa lor n'au avut nică măcar 
o c6dă de die. 

«Baba, augind acest răspuns, nu dise mai mult nimic, ci-si 
căută .mai departe de drum. 

«Mergând ea, cât a mai fi mers, se întâlnesce cu un câr- 
lănariu, care păsceă o turmă de cârlani, berbeci şi midre, 
şi cum se întâlnesce prinde a i se jelui şi acestuia. 


(1) Usitat în Pașcani, dict. de C. S. Bucan şi Iordachi Bran; — vedi 
şi Dr. Leon, Zoologia medicală, p. 11; — cf. Enciclopedia română, vol. 
III, p. 244. 


Marian, Insectele. 26 


402 


«Cârlănariul însă, fiind un om f6rte răi şi hărţăgos, cum 
o aude că i se jeluesce, nici una nici două, se şi repede la 
dînsa, o apucă de cap, îi dă vre-o câţi-vă pumni, gi apoi, 
după ce a bătut-o cât a încăput într'însa, o alungă gicendu-i: 

— «Urdă gi cag ţi-a trebuit, scorbură păduchi6să ce eşti, 
na! satură-te acuma de cag și de urdă! 

«A suferit biâta babă ruşinea, ce i-a făcut-o baciul, când a 
alungat-o din stână, şi ciobanii, când l-au spus că urda si 
caşul nu-i pentru dinsa, dar asa o batjocură şi ruşine n'a 
suferit încă nici odată. De acea, cum a bătut-o şi a alun- 
gat-o cârlănariul, a şi prins un păduche şi, aruncându-l între 
cârlani, a dis: 

— «Na! aibă si cârlanil şi oile vóstre bunătatea şi podéba 
ce o am ei, şi tie-se de acuma înainte de oi şi de vol, precum 
s'a ţinut până acuma de mine! 

«Şi cum a aruncat ea păduchele şi a rostit cuvintele acestea, 
s'a pornit şi s'a dus maï departe. 

«Păduchele aruncat însă, căgând din întîmplare pe o midră, 
care eră mal grasă gi mal frumósă, şi începând a suge la sânge 
dintr'însa, s'a făcut cu mult mai mare, de cum eră când se 
află la babă, şi îmmulţindu-se cu timpul s'aă umplut si cele- 
lalte miori gi cârlani, şi de la acestea s'au umplut si oile 
ciobanilor, si de atunci aŭ oile păduchi, cari sunt roşietici- 
întunecaţi sai cărămigii-întunecaţi, şi cari se numesc (Cici- 
rize» (1). 

Checherifele se tin pe miei, cârlani, mire şi pe oi până 
în Postul Sânt-Petrului, adecă până pe timpul tunsului. Si 
cu cât sunt oile în răstimpul acesta maï hiti6ne gi mai slabe, 
cu atâta şi ele se immultesc şi le mănâncă maï tare. Iar când 
oile sunt grase, atunci prea puţinile pasă (2). 

După ce se mifesc mieii şi se tund oile, se perd şi Che- 
cherifele si mai ales dacă nemijlocit după acâsta se duc la 
o apă şi se scaldă. Nefiind prin apropiere nici o apă şi ne- 
putându-se, nemijlocit după ce s'aă tuns, scăldă, se curé- 
tesc şi se uşurâză cu totul de ele mai pe urmă, şi anume 


(1) Din Satul-mare, dict. de Vladimir Lupustean, agricultor. 
(2) După spusa Rom. din Galanesci, dict. de George Cârstean, şi a 
celor din Moldova, con. Pașcani, dict. de C. S. Bucan, 


403 


când dă o plâie şi acâsta le spală. Dar după ce s’ati tuns 
şi saŭ spălat de ajuns, nu capătă mal mult Chicherife in 
anul acela (1). 

O s6mă de Români, văgend că oile aŭ multe Chicherife 
şi nu se pot mântui de ele, le ung cu păcură sai le spală cu 
zemă de Strigde şi apoi Chicherifele îndată per (2). 


(1) După spusa Rom. din Scheia, dict. de Gavr. Berariu;—a celor din 
Carapciu, dict. de Vas. Cârciu; —a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. 
Jonesi;—-a celor din Putna, dict. de 1. Pusdrea;—şi a celor din Paşcani, 
dict. de Iord. Bran. 

(2) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu. 


PĂDUCHELE ALBINELOR. 


(Braula coeca Nitzsch.) 


Păduchele albinelor e un insect f6rte mic, numai de 1—1.5 
mm. de lung, de colére întunecat-roşie şi acoperit cu peri- 
şori negri. 

Acest insect parasit se lipesce de perii albinelor, ast-fel 
că albinele nu se mai pot curé{i si mântui de el. 

Mai tare însă sunt infectați şi supăraţi de el trdntorii 
si matcu, şi acésta din urmă mai ales atunci când are să-și 
depue ouăle prin chiliufe. 

El se immultesce mai tare în anil cef răi, adecă mai putin 
mănoşi, şi in ştubeele sai cognitele cele mai slabe, precum 
şi în acelea ce sunt aşezate pe loc umed. 

Prisăcarii, cari voesc a scăpă albinele de acest parasit ne- 
plăcut şi periculos, cum l-aii observat, frâcă ştubeele pe din 
năuntru cu Laptele cucului sau Alior, lat. Euphorbia heli- 
oscopia L. sai cu Cimbru sălbatic, lat. Thymus serpyllum 
L., ori şi numai punând una sai alta din aceste două plante 


în năuntrul ştubeiului, in care aŭ observat că se află păduchi 
de aceştia (1). 





(1) Grigore Predescu, Dugmanii albinelor, publ. în Albina, an. II, Bu- 
curesci 1898, p. 396;—I. Costin, op. cit., p. 27. 


PURICELE. 
(Pulex irritans 1.) 


——— 


Puricele e un insect, care se tine lipcă de om, fiind-că se 
nutresce mai numai din sângele acestuia. De aci vine apoi 
că el e réspandit preste tótă fata pămintului, respective pre- 
tutindeni unde locuesc 6meni. Si tot din causă că el se nu- 
tresce mai numai cu sânge omenesc, există la Români ur- 
măt6reu legendă despre dinsul: 

«Dice că pe timpul potopului celui mare, când Noe plutiă 
cu corabia pe de-asupra valurilor apei, netrebnicul de Dia- 
vol voi să pérda şi pe Noe cu cele ce se aflaŭ în corabie. 
Se gândi deci puţin şi născoci numai decât un fel de instru- 
ment de fier, numit adi sfredel, cu care putea să găurâscă 
paretil corabiei. | 

«Ast-fel ucigașul se apucă de lucru. 

«Bietul Noe şi cu cele ce se aiîlau în corabie erau in pri- 
mejdie de a se înecă. Se apucară şi ei să scâtă apa din co- 
rabie, dar nu puteaă prididi pe Dracul, căci el lucră mult 
mai iute, găurind păreţii vasului, asa că apa năvăliă din cs 
în ce mai multă. 

«În fata acestei primejdii se credeai perduti. 

«Dumnedeu însă, care nu voesce mortea păcătosului, căci 
perdea de tot făptura mânilor sale, dete înţelepciune na- 
pârcei, şi pâte că de atunci aŭ şerpii înţelepciune, căci sfinta 
Scriptură ne poruncesce să fim înţelepţi ca şerpii. 

«lar ndpâreca se înfăţişă înaintea lui Noe si dise: 

— «Ce-mi dai mie să astup eŭ găurile ce le face Dracu? 
şi prin cari intră apă în corabie? 


406 


— «Ce ceri? — o întrebă Noe în desnădăjduire. 

— «După ce va încetă potopul să-mi dai câte un om pe 
fie-care gi ca să mânânc cu semintiile mele! 

— «Noe, strimtorat de primejdie, îi făgădui cererea, si 
aga ndpărca se apucă să astupe găurile, adecă îndată ce 
Dracul găuriă cu sfredelul, nâpârca rupea cite o bucăţică 
din céda eï de astupă pe unde intra apa. 

«Cât-va timp Diavolul, védénd că nu i-a reuşit planul, fugi, 
lăsând corabia şi pe cei dintr'însa în pace. 

«După ce trecu potopul, Noe aduse jertfă de mulţumire lui 
Dumnegei, că l-a scăpat de înec. 

«În acâstă veselie ndpdrca îşi luă indrdsnéla şi veni să-i 
câră lui Noe ceea ee îl făgăduise, adecă câte un om pe fie- 
care gi de mâncare. 

«Noe, când audi acésta, se supără grozav, fiind-că se gândiă 
că în câte-vă dile va isprăvi lumea dând-o la ndpdrcd, de 
dre ce eră puţină. Ast-fel pe cea dintâi, care îndrăsni să 
vorbâscă, o aruncă în foc în urma jertfelor. 

«Lui Dumnedeu atunci nu-i plăcă fumul ce eşiă din ar- 
derea ndpârcei şi porni un vînt, care împrăștie tótă cenușa 
de la acâstă jertfă peste t6tă suprafaţa pămîntului. 

«Din acâstă cenuşă eşiră Puricii cari, socotindu-i pe toţi 
din lume, precum gi sângele ce îl sug de la toţi Gmenii, ne- 
greșit că mănâncă un om pe fie-care di ca împlinire a fă- 
găduinţței lui Noe (1).» 

Românii însă, nevenindu-le acâstă mâncărime la socotéla, 
si mai ales că une-ori Purici? se fac din cale afară nesufe- 
riţi, caută t6te chipurile si mijlâcele cum s'ar puté mai lesne 
si mai de grabă mântui de dinşii. 

Aşă Românii si mai ales Româncele din unele părţi ale 
Bucovinei, precum bună-6ră cele din Mahala, districtul Sa- 
dagurei, voind ca să nu se ivâscă Puric peste vară în ca- 
sele lor şi să nu le supere din cale afară, au datină ca în 
diua de Ajunul Crăciunului să nu rostâscă nici de cum cu- 
vîntul mac, credând că cel ce rostesce acest cuvînt, acela 
va fi peste vară necontenit pişcat şi supărat de Purici, pe 


.— 


(1) Publ. de Ioan Demetrescu, de lângă Dâmboviţa, in Gazeta Tran- 
silvaniei, an. LIV, Brașov 1891, No. 144, p. 7. 


407 


când din contră cel ce nu-l va rosti, va fi cruțat de dingil (1). 

Românii din Bălăceana, districtul Sucevei, însă spun că 
omul care nu d6rme în giua dePascl, nu-l va mâncă tot 
anul Puricit. Asemenea şi pre omul, care mănâncă hrean in 
diua de. Pasci, postind diminéta înainte de a mâncă nafură, 
încă nu-l mănâncă tot anul Purzeii (2). 

Românii din unele părţi ale Zransilvaniei, voind ca peste 
an să nu aibă Purict în casă, mătură în giua de Anul Nou 
casa cu busuioc (3). 

Alţi Români însă tot din Transilvania, vrând ca să nu-i 
mănânce Puricii peste an, séměnă în diua de Anul noŭ 
grâŭ pe dinaintea case! (4). 

Românii din unele părţi ale Banatului, voind asemenea ca 
să nu fie supăraţi de Purict peste vară, îndatin6ză în diua 
de Buna-vestire a-şi spéla tot corpul cu apă de nea. 

În alte parti însă, tot din Banat, înainte de spălarea cor- 
pului, se stropesc casele cu apă de nea topită ori şi cu 
apă neîncepută de la rit, şi apo! măturându-se cu o bucată 
de piele de vită crăpată, muerea ce le mătură rostesce ur- 
matérele cuvinte: 


Hei, boi negri! (5) Şi departe v'am aruncat, 
Că eu m'am sculat, - Sub brăduţi mărunți, 
Cu mătura v'am măturat Sub póle de munţi! 


Făcând acésta se crede că Puricii, cari se află peste vară 
pe sub bradi, sunt Puricii mânaţi de atare descântătâre 
sau. fermecătâre, care şi-a manita: casa în chipul maï sus 
arătat (6). 

Românii din unele părţi ale Țării Românesci, precum bună- 
Gră cei din comuna Grozesci, jud. Mehedinţi, taie în giua de 
Pasci un cocog negru, iar cuțitul mânjit de sânge îl înfig 


(1) Com. de Ionică al lui Iordachi Isac. 
_ (2) Com. de Ioan Boca, stud. gimn. 
(3) Dat. Rom. din Fărăgăi, com. de d-l Th. A. Bogdan. 
_ (4) Dat. Rom. din Ercea, com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(5) Sub boi negri se înţeleg aci Puricii. 
(6) 5. Fl. Marian, Sérbdtorile la Români, vol. II, p. 227. 


408 


după uşă, un timp maf îndelungat, în credinţa că toţi Puricit 
se vor strînge la el (1). 

În fine Românii din unele părţi ale Ungariei, precum bună- 
Gră cei din Inet, comitatul Bihorului, spre acelaşi scop, când 
aud întâiaşi dată primă-vara tunând, se durdulesc pe pă- 
mint, cregând că făcând acesta Puricii nu-i vor mâncă (2). 

Dacă însă mijl6cele arătate până aici nu ajută, atunci cérca 
în decursul verii să-i depărteze prin măturarea caselor cu 
maturd de pelin, îiind-că, după credinţa şi spusa lor, amă- 
răciunea acestei plante Puricit nu pot de fel să o sufere, şi 
din causa acésta fug din casă (3). 

Neajutând nici măturarea cu mături de pelin, fiind-că Pu- 
ricil se oué şi se îmmulţesc nu numai pe jos şi printre cră- 
păturile podelelor, ci forte adese-ori şi prin asternut, atunci 
ieau mai multe rămurele de pelin şi le pun sub perină si în 
asternut (4). 


(1) C. Gherghinescu, Superstifit din Grozescă, jud. Mehedinţi, publ. 
in Segétorea, an. lII, Fălticeni, p. 120: «Pentru a scăpă de Purici, taie 
în giua de Pasci cocoș negru, iar cuțitul mânjit de sânge înfige-l dupa 
ușă şi lasă-l acolo că toţi Purici: se vor stringe Ja el.» 

(2) Avram Igna, Credinte poporale din Inet în Bihor, publ. în Familia, 
an. XXXVI, Oradea-mare 1900, No. 10, p. 115: «Cand augi mai intaii 
tunând primăvara, să te durdulesci pe pămînt și nu te vor manca Puricii.» 

(3) Dat. Rom. din Bucovina, precum gi a celor din Mahala, com. de d-l 
Ionică al lui Iordachi Isac: «Dacă Puricit se îmmulţesc in vre-o casă şi 
supără pe caseni pişcându-i prea tare, ca să-i facă să înceteze cu pișcatul 
şi tot odată să părăsescă casa, se aduce pelin verde și se mătură casa 
ou el sai se pune sub perină;» —a celor din Mitocul-Dragomirnei, 
distr. Sucevei, com. de V. Greciuc: «Ca să nu te musce Puricii, e bine 
să mături casa cu pelin ;:-- Albina, an. II, Bucuresci 1899, p. 433: «Té- 
ranii ingrijitori şi deştepţi mătură cu mdturi de pelin pe sub pat, câci 
amărăciunea acestei plante îi gonesce.> 

(4) Cat. Rom. din Bucovina; — Dr N. Leon, Zoologia medicală, p. 
12: «Contra Puricilor se astern în casă gi în așternut frunze și flori 
de pelin: ;—Gh. Ghibănescu, Rusaliile sau Ruriile, publ. in George La- 
zăr, revistă pentru educaţiune, an. I, Bârlad, 1887, p. 144: «Întrebuin- 
farea pelinului e generală la Romani. Credinţa legată de intrebuintarea 
pelinului e acésta: sunt feriţi de rele acei cari pun pelin la Rusalii. Sâm- 
bata séra, după ce sfinţesce sdrele, care mai de care se ingrijesce ca 
să-și procure pelin ; care il pune in aşternut, pe pernă, pe sub pernă, 
pe lângă cap, pe sub trup, la pici6re. Dorm în pelin tâtă noptea, căci 
cred că sunt feriţi de rele, căci lor — Rusaliilor — nu le place mirosul 


409 


Tot asa fac şi Românii din Macedonia (1). 

Datina acésta, care e răspândită pretutindeni printre Ro- 
mani, se póte deduce si din următârea doină poporană din 
Bucovina : 


Pelin beat, pelin mănânc, 
Pe pelin séra mă cule. 
Diminéta, când mé scol, 
Cu pelin pe-obraz mé spăl. 


Precum şi dintr'o variantă a acestei doine din Transilva- 
nia, care sună ast-fel: 


Pelin beat, pelin mănânc, Cat în cofă apă nu-i, 

Pe pelin néptea mě culc, | Canta-i cu pelin în cuiu! 
Diminéta, cand mě scol, Da-te-asi dracului, peline, 
Cu pelin verde mé spăl; Că secasi inima’n mine (2)! 


Dacă însă nici mijécele acestea nu ajută nimica, atunci 
își ieau refugiul la diferite descântece. 

Asa când věd întâia Gră lund nouă, adecă când acâsta e 
ca o seceră, dic: 


Craii noŭ, | Să pi6ră Puriciă 
Crait nou! Si Sfabit şi Ruşii, 
Cu bine ai venit, | Si Plognifele din casă 
Cu bine m'ai găsit, Afară să 6să! 


Iar cuvintele acestea le gic afară, arătând cu mâna la 
lună. În casă însă nici odată, pentru că rostindu-le în casă, 
gujuliile amintite în versurile acestea şi mai tare s'ar îm- 
mulţi (3). 

Saă unul dintre căseni ese afară şi dice: 


Lună noua’n téra 
Să ésă Puricii afară! 


re ee 


= —de pelin şi aga fug; iar astagi, când credinţa veche începe a se clati gi 

a se impuţină, se crede că nu Rusaliile, ci Puricii, neplacéndu-le mirosul 
de pelin, fug și nu-i supără tota vara»; — Dim. P. Lupaşcu, Medicina 
babelor, p. 84: «Pentru Purici să pui n6ptea, pe sub pat, prin casă și 
chiar în așternut, pelin verde și toţi vor peri.» 

(1) Com. de d-l Per. Papahagi: «De Purici se intrebuintézi érba de 
pelin, în care se string Puricii, şi care apoi o ardi.» 

(2) Noua Revistă Română, an. I, Bucuresci 1900, p. 526. 

(3) Dat. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de d-l Petru Prelipcean. 


410 


lar altul, care rămâne in casă, întrâbă: 


Dar dac’ar esi, 
Cu ce s’ar nutri 


Cel dintâtu: 
Unii pe alţii s'or mâncă 
Şi noi de ei vom scăpă (1)! 


În Țera-Romântscă este asemenea datină ca atunci, când 
ese lună noud, adecă când e numai ca o seceră pe cer, şi 
cu deosebire în luna lui Mărţişor, când fac Puriciz ochişori, 
persóna, care voesce să stârpâscă Puricii, Libarcile, Padu- 
chit de lemn sau Plognifele, precum şi alte gujulii de prin 
case şi bucătării, trebue să fie vestită, pe neaşteptate, de 
către o altă persână, că a eşit luna pe cer. 

Atunci persóna anteinsectă alsrgă într'un suflet de iea o 
strachină nouă, smălțuită, preparată anume gi de mai nainte 
cumpărată în ajunul Mogilor (de Rusalii) sau căpătată de 
pomană pe la Mogi, pune apă neîncepută într'insa, luată 
de la trei fântâni în trei vase nouă şi care apă trebue adusă 
de trei fete mari, fără de a se fi uitat îndărăt, când au luat-o. 

Pune strachina cu apa asta peo ferâstră din spre partea 
de unde résare luna pe cer si aştâptă așă până vine luna 
în dreptul ferestrei şi in direcţiunea strachinei. Cand a ajuns 
de se vede luna bine în apă şi în fundul strachinei, persóna 
care-și face contra Puricilor, începe a descântă luna din stra- 
chină cu trei fire de paie de la o mătură nouă cu cuvintele: 
Să se risipâscă, 

Unul cu altul 


Lună nouă'n casa, 
Paduchii de lemn, | 
Puricii, | Să nu se intalnésca. 
Gândacti Când s'o întâlni 
Și tâte gângăniile | Munte cu munte 
| 
| 


Din casa Si’n cap s’ar bate, 
Afară să 684! Atunci'să se’ntalnésca, 
Să se ducă, Atunci gi nici atunci!... 


Descântând ast-fel de trei ori, pune apa descântată în 
patru vase, aşâză vasele binişor în colţurile casei pe din 


(1) Dat. Rom. din Mahala, com. de d-l Ionică al lui Iordachi Isac. 


411 


năuntru şi diminéfa cu siguranţă că trebue să găsâscă în 
apa din vase câte-vă gângănii din casă. 

Aflând gângăniile, le scéte frumugel, le pune intr’o cutie 
de chibrituri gólă şi care cutie trebue să fie furată, pân- 
desce o căruţă, până a vîndut tot la târg ce a avut de vin- 
dare şi aruncă cutia cu gângănii cu tot în căruţă, descân- 
tând în urma ei: 

Cum voi Purici, Puricei, Aga să vé’ndraciti, 

Din casă eŭ vě scosel, | Așă să'ncremeniţi 

În cutisră furată vă pusei, | În cele nouă ţări 
| 
| 


Descantati, De peste nouă mări... 
Înecaţi, C’acolo v’agtépta 
Blestemati, Cu mese’ntinse, 

In cutie lepédati. Cu facle-aprinse, 
La lună nouă descantati, | Amin (1)! 


O sâmă de descântătâre însă, tot din Téra-Romdnésca, 
luând un cufit—probabil că acela cu care s'a tăiat un cocog 
negru în diua de Pasci,—şi înfigându-l în pămînt dic: 

Am înfipt un cuţit în pămînt : 
Fugiti Puricilor după vint. 
Cum se strâng pescii la l6să, 
Asa să fuga Puricui din casă. 

Fugiţi 

Vă răspândiţi. | 
Fugiţi, 
= Vě răspândiţi (2). 

Nu tot-deauna însă sunt Puricii asemenea de supărăcioşi, 
ci eï îl supără pe om câte odată mai tare, de altă dată mai 
puţin. 

Mai îndrăsneţi şi mai nesuferiţi sunt ei înaintea unei ploi, 
pentru că atunci îl pişcă pe om şi-i sug sângele cu mal 
mare lăcomie. 

De aici vine apoi şi credința Românilor de pretutindeni, 
că dacă-l supără şi-l mănâncă pe cine-va prea tare Puricii, 
are numai decât să se schimbe timpul, are să plâie (3). 


(1) Sdnétatea, an. II, p. 77—78. 

(2) G Dem Teodorescu, Poesit populare române, Bucuresci 1886, p. 388. 

(3) Cred. Rom. din Costâna, distr. Sucevei, dict. de George Lăcătuș, 
agricultor: «Cand mușcă Puricul mai tare, atunci are să ploué» ;—a ce- 


412 


Maï departe se credea şi se gice că Purici mulți însémnă 
sărăcie (1). 

Când vedi un Purice pe mână, al să capeţi în curând un 
révag (2). 

Când te pişcă un Purice de mână, insémn& că att să vie 
6speţi (3). 

Când te pişcă un Purice de faţă, e semn că te aştâptă o 
supărare (4). 

Cand te pişcă un Purice în biserică, e semn că are să te 
mânce ruşinea (5). 

În fine când sbâră Puricele pe mână şi-l poţi prinde şi 
omori, primesci veste rea (6). 

Puricele nu numai că e un insect nesuferit din causa 
mâncărimii sale, ci el e tot odată şi forte neastimpérat. 

Din ce causă însă gi de când anume nare el nici un pic 
de stare şi alinare, ci sare necontenit diua si néptea, in téte 
părţile, ne-o spune următdrea legendă din Transilvania, 
com. Faragat: 

«După ce a făcut Dumnegeu lumea gi a așezat în ea tot 
felul de Gmeni şi de animale, i-a venit odată un ponoslu 
(pâră), că mai multe animale au purtare rea. 

« Dumnedeu, ca cel mal cu minte decât toţi Gmenii, câţi 


lor din Bălăceana, com. de I. Boca: «Cand te mănâncă Puricii n6ptea, 
va plouă»;— Dim. Dan, Credinte pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bu- 
covinei, an. IV, Cernăuţi 1894, No. 79: «Se crede că daca Purici? mănâncă 
tare pe cine-vă, va plouă.;—S. FI. Marian, Sérbdtorile la Români, vol. 
I, p. 118: «Dacă Puric: mai mult decât altă dată mușcă, urmeză mai tot- 
deauna plóie»;— G. S. loneanu, Mică colecțiune de superstifiile poporului 
român, Buzău 1888, p. 88; —S. Theodorescu-Chirilean, Credinţe relative la 
prevederea timpului, publ. în Gazeta saténului, an. IV, p. 442:— «Când 
te mănâncă Puricii diua, plouă de grabă»; — a celor din Transilvania, 
com. Fărăgău, com. de d-l Th. A. Bogdan: «Cand te pișcă Puricii, are 
să ploué.» 

(1) Cred. din Transilvania, com. Chiciud, com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(2) Cred. Rom. din Bălăcea na, com. de I. Boca. 

(3) Cred. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de V. Greciuc. 

(4) Cred. Rom. din Transilvania, com. Felfalău, com. de d-l Th. A. 
Bogdan. 

(5) Cred. Rom. din Reghinul-maghiar, com. de d-l Th. A Bogdan. 

(6) Avram Igna, op. cit., p. 175. 





413 


eraii atunci pe acest pămînt plin de păcate, şi-a luat cârja 
şi haid! rezămându-se pe ea, căci dór şi pe vremea aceea 
mai tot asa de bătrân eră ca şi acuma, se duse până la 
cel cu ponoslu. Şi găsindu-l îl întrebă că ce jalbă are? 

« Ponoslașul, fără multă codire, că dór ar sta iu fata lui 
Dumnegei, îi spune verde frumos, că are un vecin mare, 
puternic şi neîntrecut în frumuseţe. Acesta însă, încrequt 
în tăria şi frumuseţea lui, nu are stare nici până al pășşi 
un pas sai ai înghiţi o îmbucătură, far’ tot sare şi jâcă de 
diminéta până séra si de séra până diminéta, aşă cât nu-i 
modru ca să o ducă multă vreme în pace şi linişte. 

« Dumnegeu, pentru ca să fie mai convins despre starea 
lucrului, nu făcu alt ce-va, far’ se ceri ca să-l lase în cortel 
peste n6pte. 

«Cât ce se culcară cu toţii, care la locul lui, şi îşi rezemă 
şi Dumnedeu capul de un moșşinoiu presurat cu frunze mo! şi 
flori mirositâre, audi numai un sgomot, de gandial că mere 
carul cel de foc, asa larmă făceă vecinul căruia nu numai 
că nu-i stai picidrele nici un pic, far’ chiuiă de sună locul. 

«Végénd Dumnedeu că nu-i modru de odihnă, îşi luă ré- 
mas bun şi se cam maï duse, spuindu-i ponoslitorului că 
dimin6ţă îi va chema de fafa. 

«<Înfăţişându-se a doua di diminéta, fără multă vorbă, îi 
spuse Dumnedett scârbașului, că nici mai mult, nici mai pu- 
tin, fără să se mute de unde îi eră locul. 

«Acela însă nu se învoi, spunându-i că acolo s'a născut 
şi acolo trebue să şi trăscă. 

« Augindu-i Dumnegeu răspunsul si vădându-i obraznicia, 
nu făcu alt ce-vă, fără luându-l de o mână îl asvârii de sări 
mai de o poştă. Apoi, uitându-se după el, că cum merge să- 
rind, dise: 

— «Pe cât ai fost de frumos şi de sdravén, pe atâta de 
amărit şi de negru să fii, — stare să nu al, fără sărind din 
un loc în altul, diua şi n6ptea să al de pismaș pe vecinul 
téu, căruia hodină nu i-ai dat nici giua, nici nóptea ! 

«Şi de atunci despre neodihnitul acela se crede că s'a pre- 
făcut în Puricele de adi» (1). 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 


414 


Tot la Românii din Transilvania se mai află încă şi ur- 
mătârele credinţe despre originea Puricelui, precum şi de- 
spre cei ce aŭ mulți Puric şi-i omora. 

Puricele e calul Dracului (1). 

Puricele e armăsarul pe care a călătorit Satana, când s'a 
bătut cu Dumnedet (2). 

Puricele e calul alungat din ciurda Diavolului (3). 

Puricele e făcut din lacrimele Satanei (4). 

Puricele s'a făcut din stavariul Satanei (5). 

Puricit s'au facut maï întâiu pe sumanul Dracului, si de 
aceea-s negri (6). 

Cine are Purici mai mulţi, pe acela îl iubesce Dracul mai 
tare (7). | 

Cine are Purici mulţi, se tine de duşmanul Dracului, că 
i-a furat averea (8). 

De vrei să scapi de Dracul, ombră toţi Puriciz din casă (9). 

Dacă al omorît Purict mulţi, Dumnegdeu ţi-l cel mai mare 
prieten (10). 

Când omori un Purice gi: «Piei Satană!>» că mére un 
drac (11). 

O sută de capete de Purec în aţă de le vei înşiră, nu vei 
mai avé nici un Purec la casă (12) 

Afară de legendele, datinele şi credinţele, insirate până 
aici, mal aŭ Românii despre Purice încă şi o mulțime de 
cimilituri. 

Iată vre-o câte-vă şi din acestea: 


(1) Cred. Rom. din Sereţel lângă Bistriţa. 
(2) Cred. Rom. din Bistriţa. 
(3) Cred. Rom. din Bistriţa. 
(4) Cred. Rom. din Bileag. 
(5) Cred. Rom. din Milașul-mare. 
(6) Cred. Rom. din Săcal. 
(7) Cred. Rom. din Vușfalău. 
(8) Cred. Rom. din Seplac. 
(9) Cred. Rom. din Beginei. 
(10) Cred. Rom. din Taga. 
(11) Cred. Rom. din Săcal. 
(12) Cred. Rom. din Fărăgăă. — Tote credinţele acestea mi le-a comu- 
nicat d-l Th. A. Bogdan. 


Am un bot: 
Unde calcă 
Nu se vede, 
Unde pasce 
Se cunosce. 


Am un boi negru, 
Ponegru, 

Unde sare 

Urmă n'are, 

Unde pasce 

Se cunésce. 


Este un bou: 
De unde sare 
Urmă n'are, 
Unde pasce 
Se cundsce. 


Am un cal 
Cât un mal: 
Unde sare 
Urmă n'are, 
Unde pasce 
Se cundsce. 


Am un cal mare: 
Unde sare 

Nu se cunosce, 
Unde pasce 

Se cunbsce. 


Am un cal mare: 
Unde sare 

Urmă n’are, 
Unde păşesce 

Se rogesce. 


Unde pasce 
Se cunosce, 
Unde sare 

Urmă n'are. 


Cine sare 
Si-urma n'are ? 





Ce sare 

Si urmă n'are, 
Unde pasce 

Se cunósce ? 


Am un călușel 
Mic şi sprintenel, 
Negru ca corbul, 
Iute ca focul: 
Unde sare 

Urmă n’are, 
Unde pasce 

Se cunésce. 


Am un căluţ 

Negru ca corbul, 

Iute ca focul: 

Pe unde scopcesce 
Urma nu i se găsesce, 
Iar pe unde pasce 
Urma i se cundsce 


Am un mânzuleț negru: 
De unde pasce 

Se cunósce, 

De unde sare 

Urmă n'are. 


Ce e negru ca ciaunul, 
Rosietic ca păunul, 

Şi cu dinţi îngrozitori, 
Când te-apucă te 'nfiori ? 


Săritură de ciută, 
Urmă de nimică. 


Ce e mic mititel, 
Se tulbură Vodă de el? 


Niic ni escu, 

Lai ni escu 

Sam i răulu lu ursescu ? 
Am o vacă négra 

Si piele n'are 

Nici de o téca. 


416 


Tup ici, ! Pe cósta lui Perpeleag 
Tup colea, | Se dă Iancu peste cap. 


Hi hara. E : 
Ce-i mic ca gi-un fir de mac 
. Tup de ici, tup de colea, | Si sare ’n sus ca şi-un tap ? 
Popârlita popârleă. 


Am un dobitoc ce tot mănâncă gi nici nu se satura vre-odată, 
nici nu se culcă. 


Ce se nasce în luna lui Martie, supără pe tótă lumea, doi îl go- 
nesc, doi îl prind, si more în cetate de 6se? 


În luna lui Martie săritura lui ca a 'căpridrei, umblă cinci 
6meni să-l prindă și nu-l pot prinde, îl prind apoi doi gi îl bagă 
în cetatea fetei si acolo îl oméra. 


Pore nu-i si zurnă are. 


Grochi nu adară s-pr-iu arimă 
Fraţi sut tra să zgrimă (1). 

Afară de Puricele, despre care ne-a fost până aici vorba, 
adecă de Puricele comun sai Puricele de casă, numit în 
unele părţi locuite de Români și Condrafel (2), mai există 
încă şi alţi purici, precum bună-bră Puricele de câne, lat. 
Pulex canis (3), care sémén& cu cel comun şi care se nu- 
tresce asemenea cu sânge. 

Deci atât cel comun cât şi cel de cane figuréza forte ade- 
se-ori intr’o sémă de proverbe şi gicale. 

Iată vre'o câte-vă şi de acestea: 


Cine dérme cu cânii, se scâlă plin de purici. 
Sau: 

Cine dérme cu cânii, se scâlă cu purici. 
Sau: 


Cine se culcă cu cânii, se scâlă cu purici, — 


(1) Din colecţiunea mea din Bucovina. Vedi si G. Popescu-Ciocanel, 
Basme, Snove şi Ghicitori, Ploesci 1898, p. 40; —dar mai ales Art. Go- 
rovei, Cimiliturt, p. 308-311;—Idem, Cimilituri, publ. în Segétorea, an. 
VII, Fălticeni 1902, p. 121. 

(2) Noua Revistă Română, an. I, p. 377. 

(3) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12. 


417 


ceea ce insemnéza atâta cât: «cine se amestecă cu cei răi 
capătă rele învățături» ; sau: «după rău, răi îţi vine.» 


Purecile cât de mic, dar sare ca o căpridră, — 


adecă: «voinicia nu stă în mărimea trupului.» 


Puricele, când îi place, -- 
Cât un elefant îl face, 


se gice pentru cel mincinos. 


Puricele te pișcă, 
Rét mare nu-ţi face, 
Dar îl prindi 
Si-l ucidi. 
Acésta ne învaţă ca râul să-l depărtăm până a nu se mări. 


Puricii fac gonitére, 
Iar păduchii vinătâre,— 


adecă: -vrăşmaşii ne prigonesc, iar duşmanii se lipesc de noi.» 
Si din puric va să scâtă său— 
se dice despre cel cumplit şi sgâreit. 
Pentru un purice își arde plapoma; 
Pentru un purice svârle plapoma pe foc; 
Pri un puric ardu cerga 
(Pentru un puric arde cerga) — 
se dice pentru cel iuți şi maniosi. 


Îi cântă puricele în ureche; 
I-a întrat un purice în ureche; 
Ce purice ţi-a întrat în ureche? — 


adecă: i-au întrat gânduri rele în cap, şi nu se p6te odihni 
de supărare. 

I s'a făcut inima cât un purice, — 
adecă: s'a băgat în tâte răcorile de spaimă, frică. 

Nu face mulţi purici; 


Nu face purici într'un loc; 
Nu face prea mulţi purici, — 


adecă: nu stă mult într'un loc. 


A face purici, — 
Marian, Insectele. 27 


418 


—— 


a fi nerăbdător, sau: a i se face de cérta. 


A scutură de purici; 
A scutură puricii cui-vă, — 


adecă: a bate; l-am scuturat de purici, l-am bătut. 
Cum te-ar pişcă un purice, — 


adecă: lucru de nimic, de puţină însemnătate, mică pagubă 
mică durere. 


Te aștâptă cu inima cât un purice,— 
adecă : cu frică, cu grâză (1). 
Cât un purice, — 


adecă: mic de tot. Adesea se aude: «mi se făcuse inima cat 
un purice de frica.» 


Albi-fi-ar Dumnedeu puriciă şi ochii / — 
Se dice în mod sarcastic, când vrei să-ţi baţi joc de cine-va. 
A purica— 
A adună ce-vă cu de-amănuntul. 
A mânca ca un purice,— 
adecă: f6rte puţin. 
Par'că më muşcă un purice, — 
adecă : asa nu-mi pasă. 
Mâncâ-te-ar puricii ! — 
Blestem popular, ce se dice în glumă. 
Mâncă-te-ar puricii din brânză ! — 
adecă: manca-te-ar viermii. 
Te purica nuéua lui Roman, — 


adecă: curând ai să fii mângâiat la spate cu vre-o sfintă 
de bătae. 
Mi s'au cernit purici, — 
adecă: habar n'am, puţin îmi pasă. 
Cursă de purici, 
Și rogojină cu mâneci, — 


(1) I. A. Zanne, Proverbele Românilor, vol. I, p. 374 şi 628—630. 


419 


adecă: lucruri imposibile, neaudite. 
A fi bogat ca cânii de purici, — 


se dice în bătae de joc celor săraci (1). 

Fiind-că Puricele e sprinten, sare iute, sus şi departe, ast- 
fel că numai de abiă-i poţi zări, de aceea figurâză el f6rte 
adese-ori şi la începutul unor poveşti saii basme. 

Eta şi un ast-fel de început al une! povești din Bucovina: 


A fost odată, ' Cu 99 de oca de fier 

Ca nici odată, „Şi-i rămâneă călcâiul tot gol, 
Că de n’ar fi, Și în slava cerului săriă 

Nu s'ar povesti. ' Şi din gur’ aga diceă: 

Pe când se potcovia | — Aoleo şi vai de mine, 
Purecele la un picior | Că nu sunt potcovit bine! 


Altul din Ungaria: 





A fost odata, Că-l luai de spinare 
Ca nici odată, | şi-l aruncai pe are (2), 
Ca de n’ar fi, | Area se crăpară 

Nu s'ar povesti, | Puricele sburara; 

Că io nu-s dător a minţi, | Area se crăpă, 

Ca un Purice-a plesni, | Puricele sbura (3). 


Iar un om mic de statură, gros si burduhos, e de regulă 
poreclit Purice, ceea ce se pdte vedé şi din următârea chi- 
uitură din Moldova, jud. Nâmţu, com. Bistrici6ra: 


— Săi în sus, măi Purice! | Si m’a crescut cu harbul, 
— Nu mai pot de pântece, | De mi-a crescut burduvul (4)! 
C'am avut o mamă rea 


În fine e de observat şi aceea că de la cuv. Purice, care 
se rostesce altmintrelea si Purece, Puree şi Puric, pl. Pureci 
şi Purici, augm. Purecan, dim. Purecaș, Puricas, Purecel şi 
Puricel ; la Românii din Meglenia: Puric şi Puriţi (5); la 


(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 

(2) Are = fata şurei. 

(3) Com. de d-l El. Pop. 

(4) Gr. G. Tocilescu, Materialurit folklorice, vol. I, partea II, p. 1.433. 
(5) Per. N. Papahagi, Megleno-Romdnii, partea II, p. 110. 


420 
cei din Macedonia: Puric şi Puric (1); iar la cei din Istria: 
Purec, Pureciu şi Puric (2) s'a format în decursul timpului 
verbul a purecă şi a se purică, adecă a prinde purici de pe 
unele obiecte sait de pe sine, şi subst. Purecare şi Puricare = 
prinderea puricilor; şi Purecarie = o mulţime de purici. 
` Purict sau Puricet, se numesce şi o mâncare, care se face 
aga: pul într'o tigae untură prdéspéta de porc şi în ea dumici 
turtă. Acéstă amestecătură se înfierbintă pe foc şi apoi ames- 
tecându-se se mănâncă cu lingura (3). 


o a a eme -— ~o ———— 


(1) Com. de d-l Per. Papahagi; — Gust. Weigand, Die Aromunen, II. 
Bd., Leipzig 1894, p. 50 şi 326. 

(2) Ioan Maiorescu, Itinerar în Istria, ed. II, Bucuresci 1900, p. 119. 

(3) Com. de S. Sa păr. T. Balasel. 


PLOSNITA DE CAMP. 


(Pentatoma bacearum L.) 





Sub cuv. Plosnifa saŭ Stelnijă înțeleg Românii, pe lângă 
Ploșnița de casă, încă şi alte specii de insecte pe cari le 
numesc ei parte după locul si plantele pe cari trăesc şi parte 
după făptura gi coldrea corpului lor. 

Acelea sunt: 

Plogsnita de pom, Plosnifa de fragi, Ploșniţa de căpşuni, 
Plosnita de smeură (1), Stelnita de pom (2) şi Stelnifa de 
pere (3), lat. Pentatoma baccarum L. saă Mormidea bacca- 
rum Am. 

Plognija de camp, Plognifa albdstrie, Ploșniţa verdie, lat. 
Pentatoma prasinum L. sait Cimex prasinus L. 

Plognita de scârța, Plognifa sură, lat. Pentatoma grisea L. 

Plognija de gradina, Plognifa de legume, Plognifa verde, 
Plosnita albastră, Plognifa vînetă, lat. Strachia oleracea 
Hhn sati Cimex oleraceus L. 

Ploșnița de camp, Plosnifa sură, Ploșnița galbioéra (4), 
lat. Syromastes marginatus L. 


——] —— 


(1) Dat. Rom. din Bucovina şi a celor din Moldova, com. Dumbrăveni, 
jud. Botoşani, dict. de Gr. Olariu: «Plognifa de pom trăesce prin gra- 
dini pe pomi roditori şi zăhăroși, iar la câmp sau pădure pe fragi, pe 
căpşuni și pe smeură.» 

(2) Teod. Rotariiu, Inimicit pomilor şi mijléce în contra acelora, publ. 
in Amicul poporului, an. I, Pesta 1867, p. 104: «Stelnifele de pom gau- 
resc scorta şi sug părţile cele dulci cu cari se nutresce pomul. Din 
găurile făcute de Stelnife capătă pomii o arsură care se numesce rac. 
Fiind-că ele-s de o colére cu scârţa pomilor, le descoperim forte cu greu, 
totuși trebue căutate în geménarile crengilor şi apésate cu o cârpă sau 
cu o aschie.» 

(3) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(4) Dat. Rom. din Galanesci, dict. de George Galan și Ilena Carstean: 
«Plognitele de câmp sunt vergi si gdlbidre şi put forte urit»; — tot de 
acolo, dict. de George Carstean: « Plognita de camp are putérea rea, miros 


Ploșnița de pădure, lat. Alydus calcaratus L. 

Despre Plognifele sau Stelnifele acestea gi cu deosebire 
despre cea de pom există la Românii din unele părţi ale 
Transilvaniei, precum buna-6ra a celor din com. Ţaga, ur- 
mătórea legendă: 

«Dice că Sân-Petru s'a dus odată la un alt apostol pe o- 
menie, bună-6ră cum mergem şi no! adi unul la altul. 

«Apostolul, la care s'a fost dus Sân-Petru, chiar în diua 
aceea primise o coşarcă plină de pere, de-ti fugiaŭ ochii pe 
ele şi gura-{i slobodiă apă vădându-le, asa de frumâse erat. 

« Sân- Petru, căruia îl placeati p6mele minunat de bine, nu 
aşteptă mult imbiat far’, ostenit cum eră, ca omul ce făcuse 
un drum lung şi ostenicios pe o vreme căldurâsă, de ţi se 
aprindeă sufletul în trup, începi a-și alege tot perele cele 
mai frumâse, dar când da să le bage în gură, spre a-și as- 
timpéra setea, ele se prefăceau în nisce gujulii mici pestrite 
urite şi greţâse. 

«Numai atâta i-a trebuit lui Sân-Petru, care şi până atunci 
eră din cale afară gretos, şi de odată si luă cosarca şi o: 
aruncă în drum cu pere cu tot. 

«N’a apucat însă bine a aruncă cosarca gi iată că tóte 
perele din trînsa se schimbară in nisce gujulii mici și iuți 
şi o luară la fugă care în cotro. 

«Despre aceste gujulii se crede că ar fi Stelnifele de pere» (1). 

Téte Plognifele acestea, fără deosebire, aŭ si réspandesc 
un miros fórte neplăcut. 

De aici vine apoi şi credinţa Românilor din alte părţi, tot 
din Transilvania, că Plognifele sau Stelnifele acestea sunt 
făcute din ochii dracilor din iad (2), sai din brâscele femeilor 
vrăjitre (3), sau sunt stropi din balele Satanei (4), şi de 
aceea put ele aşă de grei si de urit (5). 








strasnic urit:;—a celor din Dorotea, dict. de Ilie Bradatean: «Plognifa de 
câmp pute forte urit>; — a celor din Moldova, com. Oprişeni, jud. Su. 
ceva, dict. de George Iacob: « P/oșnița de câmp e numai de un fel, traesce 
pe câmp, și amirosă grei.» 

(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(2) Cred. Rom din Cătina. 

(3) Cred. Rom. din Sântu. 

(4) Cred. Rom. din Sona. 

(5) Cred. Rom. din Cătina, com. de d-l Th. A. Bogdan. 


423 


Din causa acésta apoi şi fructele pe cari se pun ele nue 
chip să le mănânci, aga de tare se infectéz4 de mirosul lor 
cel puturos gi respingétor (1). 

Mai departe se dice că dacă vre-una din Plognifele acestea, 
cari sunt de regulă cu mult mai mari gi mai puturâse de- 
cât Plognija de casa, te va mușcă, atunci poţi căpătă venin 
reu şi nu te poţi altmintrelea vindecă de mușcătura lor, fără 
numai dacă te speli cu apă caldă. [ar dacă te spelicu apă 
rece, e cu mult maï rét (2). 

Din causa acésta apoi mai fie-care Român se feresce cât 
e cu putinţă de a pune mâna pe acest soiu de insecte, una 
ca nu cum-vă să fie mușcat, şi al doilea ca să nu i se îm- 
puţâscă mânile (3). 

Dacă are cine-vă Sfelnife de pere între perele sale, gi voesce 
să scape de ele, să afume perele cu fum din frunze de Po- 
irâcă, şi atunci téte Stelnitele per (4). 

Sau: se ombră o brâscă de la o femee vrăjitâre, că apoi 
nu mai vede Stelnife in viéta sa (5). 

În fine se dice că dacă se aduc saŭ se întîmplă să intre 
singure mai multe Plognife de câmp in casă, acestea îndată 
omóră şi mănâncă o parte din cele de casă, iar cea-lalta 
parte, ce mal rămâne, simțind că se află în casă Plognife de 
câmp, după amirosul cel urit al acestora, îndată părăsesc 
casa şi fug în cotro apucă (6). 








(1) Dict. de mai multi Rom. din Bucovina, în special de Maria Dutca 
din Budeniţ: «Plognita de câmp cum pică pe o p6mă, pOma aceea nu 
se pote mai mult mâncă, pentru că e forte puturâsă.» 

(2) Cred. Rom. din Pârtescii-de-zus, dict. de Domnica Baranaii. 

(3) Dict. de George Cârstean din Galanesci: « Ploşnița de câmp, dacă o 
pringi în mână, ţi se imputesc mânile.» 

(4) Dat. si cred. Rom. din Boziaş. 

(5) Dat. şi cred. Rom. din Spini, com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(6) Dat. gi cred. Rom. din Frătăuţul vechiă, dict. de Andreiu Dascal 
şi Axenia Sofroni;—a celor din Cupea, dict. de Casandra Juguii: « Plog- 
nija de câmp e cu mult mai mare decât cea de casă, şi dacă se în- 
timplă să intre într'o casă, unde sunt plognife, le mănâncă pe cele de 
casă » 


VACA DOMNULUI. 
(Lygaeus equestris ‘L.) 


Vaca Domnului, masc. Boul Domnului, numită în Buco- 
vina încă si Nielufa; in Moldova: Vaca Domnului (1); în 
Transilvania: Vaca Domnului (2), Boul Domnului (3) şi 
Pasci artcl. Pascile (4), iar la Românii din Macedonia: Pas- 
caliță (5), e un insect frumusel, lătăreţ si lungăreţ, de co- 
lore rosie şi împestriţat cu pete negre gi pui albi. 

Despre acest insect, care se pote observă mai cu s6mă 
pe la începutul primăverii pe lângă păreţii caselor şi ai graj- 
durilor, pe lângă garduri gi gundie, precum si pe pietre si 


——— 


(1) Com. de mult regretatul Melchisedec, fostul Episcop al Romanului 
şi membru al Academiei Române: «Insecta lungărâţă, roşie şi cu puncte 
negre, care ese într'un număr férte mare primăvara pe lângă garduri, 
gundie, precum şi în alte locuri, se numesce în Moldova: Vaca Domnu- 
lui»; — com. de d-l Dimitrie Mănăstirean, institutor în Botoşani: «Vaca 
Domnului e roşie cu pete negre. Ea trăesce în familie și ese la sére 
mai cu s6mă primăvara pe lângă garduri.» 

(2) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(3) Com. de d-l T. Frâncu: «Boul Domnului se numesce în Munţii 
apuseni ai Transilvaniei acel insect rogietic şi lungăreţ, care ese forte 
de timpuriu primăvara și se stringe une-ori cu sutele pe lângă păreţi.» 

(4) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(5) Com. de d-l Per. Papahagi. — Aici e de însemnat că Românii din 
Dacia traiană confundă adese-ori insectul acesta cu Buburuza sau Må- 
riuța şi de aceea unii le daŭ aminduror insectelor acestora numirea de 
Vaca Domnului, masc. Boul Domnului. Tot aga fac cu aceste doué in- 
secte şi o semă de Români din Macedonia, dându-le amândurora nu- 
mirea de Pascaitță, fiind-că și unul şi altul se arată cam pe atunci cand 
cad gi Pascile. 


425 


rachitele cele putregăi6se, există la Românii de pe Campia 
Ardelului, com. Grebeniş, următârea legendă: 

«Dice că Maica Sfintă, când a născut pe Domnul Christos, 
nu aveă destul lapte în tatisérele sale, si de aceea trimise 
ea la un vecin, care aveă o mulţime de vaci mulgătâre, ca 
să-i dea putin lapte, căci nu aveă cu ce să-și lăpteze fiul. 

<Vecinu-so însă, sgarcit din fire, după cum îs de-arândul 
toți Gmenii moşieri, n'a vrut să-i dea nici un picur, dicénd 
că el nu dă lapte la vrăjitâre ca să-i ducă norocul de la vaci. 

«Maica sfinta, végénd că nu i-a dat nici un picur de lapte 
şi pe de-asupra.a făcut-o încă şi vrăjitâre, s'a supărat f6rte 
tare, dar n'a gis nimic, fără s'a luat şi s'a dus la un alt 
vecin, care aveă numai o singură vacă, şi de la acela a cerut 
să-i dea lapte de o groșiţă, căci if eră 6re-cum ca de la un 
om sărac să câră de pomană. 

«Vecinul cel sărac fi dete lapte, si încă mai mult de cum 
i-a trebuit, dar de luat bani nici vorbă. 

«Maica sfânta, végénd bunătatea lui cea mare, se bucură 
şi-l aldui dicénd: 

— «Când vei merge în grajdul t&ă, să te ajungă darul lui 
Dumnegei ca să n'ai unde-ţi pune laptele, asa de mult si 
de bun să fie! 

«Şi cum l-a alduit Maica sfântă, asa s'a şi întîmplat. 

«Mergând adecă vecinul cel sărac în diua următâre în 
grajd nu se putt: destul miră védéndu-si grajdul plin de 
vaci, care de care mai grase şi mai frumése. 

«Pe vecinul cel bogat, dar din cale afară sgârcit, Maica 
sfintă îl blestemă dicând că în diua următâre, pe când va 
merge să-şi mulgă vacile, nimic în ocâlele lui să nu găsâscă 
fără numai pustietate şi tot felul de gujuliz. 

«Şi cum a dis, chiar aga s'a şi întîmplat. 

«Mergând în diua următâre vecinul cel bogat in océlele 
lui ca să-și vadă si mulgă vacile, n'a aflat nici o singură 
vacă, fără o mulţime de gujuliz roşii şi cu puncte negre pe 
spate, cari se tăvăliaŭ în {érina de pe lângă păreţii ocólelor. 

«Şi pe aceste gujulii le-a numit apoi Vaca Domnului» (1). 

După o altă legendă, si anume de pe Câmpia Ardelului, 


a re 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 


Vaca Domnului e făcută din sângele Ilenet Consângenei, care 
a fost omorité de Voinic înflorit în ajunul Pascilor. 

Iată şi legenda respectivă: 

«Nu sciu, deu, dar totuşi cred că o fi hăt multă vreme de 
atunci, de când Jleana Consângeana cea mândră si frumâsă, 
umblă cu Voinic înflorit, ţinându-se de după brat si doi- 
nind hori de sunau munţii gi ti se făceă inima isvor de la- 
crămi la audul doinelor lor. De mult o fi, că doar nu a fost 
numai eri vremea când sfintul Archanghel Gavril umblă şi 
el ca un mognég rézimat în cârja-i de oţel, dând 6menilor 
veste,că Dumnegei pe capul lor o să trimită potop de limbi 
străine şi nemernice, de nu se vor îngădui cu pisma si de 
nu vor încetă cu sudălmile. Sfîntul Gavrilă, umblând multă 
lume împărăție, în un vârf de rîpă piezişă, de te îmbâtai 
uitându-te din vârful ei, în jos, întâlnitu-so si cu Jleana 
Consângeana ce din ochi plângeă si din gură doiniă, si cu 
Voinic înflorit, cu care dat-au în poveşti, după cum dat toţi 
drumarii, când rânduesce Dumnedeu ca să se întâlnâscă. 

— «Până unde, mosule?>» îl agrăi Voinic înflorit. 

— «Până mai departe decât tine, voinice!» îi răspunde Ar- 
changhelul Gavrilă. 

«Pe fecior îl cuprinde roşâţa până după urechi de ruşine, 
augindu-i vorbele — căci cum nu, când un mognég ca else 
laudă,—că «până mai departe decât el,» ca şi când el nuar 
fi voinic ca să umble mai mult şi mai departe decât un mos- 
n6g gârbovit de bătrân şi alb de cărunt. 

— «Hel moşule, că slăbănog mě mai ţii, când îmi gici ca 
nu-s în stare a drumări cât d-ta. 

— «Voinice, glasul tă puternic şi dulce de adi într'un an 
nu se va mal audi.» 

— «Şi de ce?» 

— «Aga vrea Dumnedei.» 

— «Aga ar fi de ai fi tu frate cu Christos»,—îi răspunse 
feciorul a batjocură. 

— «Voinice, de nu oii fi frate cu Christos, apoi cu Sân-Petru 
a bună-s6mă,—de nu cregi hai prindem r&maş, că de adi în 
un an o să ne întâlnim iară. Tu însă pe atunci îl fi mal ne- 
putincios decât cum {i se pare că is eu acum. 





427 
„— «Bine, fie cum giă, dar griji că de câştig rémasul, apoi 
val de chica ta!» îi răspunde voinicul. 

— «Fie!» 

«Dorindu-si drum bun, fie-care se duse cu gândul ca să-și 
câștige rémasul. 

— Cine a fost acel mosnég îndrăsneţ ? — îl întrebă //leana 
Consângeana,—căci mi se pare că nu e aga de bătrân, dupa 
cum îl arătă părul. Măi, acela a fost un voinic, ori scie 
Dumnedei cine, numai om bătrân nu a fost. 

— «Si de pe ce l-ai cunoscut ?» 

-— «De pe ce? Iac’ când mi-a dat mâna, m'a strîns cu atâta 
foc, cât îmi veniă să-mi ardă sufletul de căldura mânii lui. 

« Voinicul augind-o se mânie de nu maï seména mai mult 
a om far’ a îi6ră sălbatică, şi asa mânios, cum era, se nă- 
pusti asupra îrumâsei copilite şi luând-o de cap o asvârii 
pe rîpă în jos de sfărmi şi bucățele se fact. După aceea o 
luă la fugă, de gândiai că să mănânce pămîntul si nu alta. 

«Aşă a umblat multă lume, până a sosit vremea ca să se 
împlinâscă anul de când s'a rămăşit cu moşnâgul. 

«Când mai eră o di până la an, Voiniculut i-a venit în 
minte de rémasul făcut, şi uitându-se într'o fântână, se védu 
maï slab si mai petrecut ca cum eră atunci mosnégul. Se 
supără réii, védénd că perde rămaşul, şi în necazul lui se 
aruncă în fântână, dar fântâna nu-l primi, căci asa a fost voia 
lui Dumnedeti. Era îmbătrânit r&ă bietul Voinic înflorit, 
căci gândurile şi supărarea îi învârstă fata cu o mulţime 
de sbârcituri, iar părul, din negru ce eră, îl prefăcuse în alb 
ca ométul. Gândurile îl puseră bine, căci el în o mânie,ori 
póte in un cés far’ de noroc îşi omorise pe scumpa lui 
Ileana, aruncând-o in jos pe ripă. — 

«Archanghelul Gavrilă, care le scià t6te cele intimplate, 
inschimbandu-se in un voinic frumos ca un s6re si voinic 
ca un craiti şi vitéz ca un leă,se sui călare pe un armăsar 
negru ca ndéptea şi iute ca vintul, şi se duse la ripa unde 
trebuiau să se întâlnâscă. Voinicul înflorit, chiar fără voia 
lui, se trezi că şi el ajunse până la ripa unde s'a fost rémasit 
cu mosnégul drumeţ. 

«Mai mare l-a fost spaima, când în locul moşnâgului de 
odinidră întâlni un voinic, ca şi care el nu mai véduse. 


428 





».— «Buna giua, — Voinic înflorit.» 

— «Multam om de omenie, dar ett nu-s Voinic înflorit, 
că-s un mognég încărunţit. 

— «Hel, hel, vedi că af ajuns aga după cum ţi-am fost 
spus,—aga că tu al îmbătrânit şi eu am întinerit.» 

— «Aga-I, că voia lui Dumnedet cine i-o péte strică. El 
pote face cum vrea, noi cești Gmeni slăbănogi trebue să 
ne lăsăm voiei lui. 

— «Aga-I, aşă-i, dar cum stăm cu rămaşul ? Unde ţi-e fata 
cea îrumâsă, la care mai mult credeal decât la Dumnedei. 

— <O murit atunci! 

— «O murit că o al omorît tu, netrebnicule. 

— «Et nu, far’ din voia lui Dumnedei a murit. 

— «Ba nu, nemernicule, că tu o ai aruncat pe stâncă în 
jos. Eu.sciă că am védut urma pe unde o lunecat.» 

— «Asta nu-i adevărat, că eŭ sciti, că dór ett o am în- 
gropat-o cu popa din satul vecin, de nu cregi, vino să-ţi arăt 
mormîntul. 

— «Asta e o minciună încornorată, căci tu o ai omorit, 
hal ca să-ţi arăt că unde-i sângele el.» Şi ducându-l îl arată 
o roș6ţă, care nu era alt ce-vă decât o mulţime de insecte 
roşii şi mărunte. 

‘Vedi tu aceste gujulii,—ele sunt făcute din sângele Zle- 
net Consângene.» 

« Voinic înflorit audindu-l se înspăimîntă aga de tare, de 
din om cărunt şi gârbovit ce eră se prefăcii în o insectă 
mică și n6gră, care și adi plânge meret după mult iubita lui 
Iléna. Omenii if dic Grierug; iar la insectele făcute din sân- 
gele Il6nei le gic Pasci, căci chiar în ajunul Pascilor a fost 
aruncată pe rîpă în jos» (1). 

_ Pe lângă legendele acestea mai există, tot la Românii din 
Transilvania, despre Vaca Domnului încă şi următârele 
credinţe : 

Vaca Domnului de timpurii a vedé e semn de primă- 
vară căldurâsă (2). 





— 


(1) Publ. de d-l Th. A. Bogdan în Revista Bistriței, an. I, Bistriţa 
1903, No. 22. 
(2) Cred. Rom. din Fărăgăi. 


429° 
A află mai multe Vaci de ale Domnului la un loc morte 
e semn că are să fie vara ploi6să (1). 

A vedé Vaca Domnului pe arbori sau pe garduri e 
semn că are să viscolésca (2). 

Vacile Domnului a le află aseunse e semn că are să fie 
ger (3). 

Vaca Domnului prin casă a ved e semn că Pascile vor 
fi frigurâse (4). 

Vaca Domnului pe lângă vatră a vedé e semn că primă- 
vara are să fie scurtă (5). 

Vaca Domnului pe la Crăciun de vei vedé, nu vei vedé-o 
pe la Pasci (6). 

Vaca Domnului sub scârţă pe la Pasci de vei află, iea-ti 
cojocul în spate (7). 

Româncele din Bucovina, cari voesce ca vacile lor cele 
mulgétére să dea lapte mult gi bun, caută într'o Marţi séra 
unde se află multe Vaci de ale Doninului adunate la un loc. 
A doua di, adecă Miercuri, dis-de-diminéta până ce nu ré- 
sare s6rel>, se duc iarăşi la locul respectiv, prind câte gece 
vaci de acestea, le duc acasă, le dumică mărunţel cu toporul 
sai cu barda, le pun într'o covăţică cu tărâţe, le amestecă 
bine cu acestea și apoi le daŭ vacilor mulgétére ca să le 
mănânce. 
~ Făcându-se acésta și fiind Vaca Domnului curată, se dice 
că vacile, cari o mănâncă amestecată cu tărâţe, dau apoi 
lapte mult şi bun (8). 


(1) Cred. Rom. din Petilea. 

(2) Cred. Rom. din Socol. 

(3) Cred. Rom. din Balda. 

(4) Cred. Rom. din Felfalat. 

(5) Cred. Rom. din Tonciu. 

(6) Cred. Rom. din Fărăgău. 

(7) Cred. Rom. din Patina. — Téte credinţele acestea mi le-a comunicat 
d-l Th. A. Bogdan. 

(8) Dat. si cred. Rom. din Frătăuţul-noi, dict. de Const. Rusu; —a 
celor din Galanesci, dict. de Ileana Cârstean: «Vaca Domnului e roşie 
şi de Gre-ce e curată, femeile o daŭ vacilor în tărâţe ca să dea lapte.» 


PLOSNITA. 
(Acanthia lectularia L.) 


Unul dintre insectele cele mai neplăcute si mai nesuferite 
este Plognifa, dim. Plognicidra, Plognifa de casă, numită 
altmintrelea în Bucovina încă si Stelnifa ; in Moldova: Ploș- 
niță (1); în Téra-Romanésci: Paduche de lemn (2) şi Stel- 
nija (3); în unele părţi din Transilvania, precum bună-6ră 
în Braşov şi în împrejurimea acestuia: Paduche de lemn (4) 
si Paduche de părete (5), iar în altele Stelnifa (6), Stalnita, 
Stralnifd (7) şi Pdardscufa (8); în Banat: Stelnifa (9); în 
Ungaria: Stelnifa, Ploscuja şi Polușcă (10); la Românii din 
Meglenia: Tatabic (11); iar la cei din Macedonia: Tahtabic 
şi Tartabic, pl. Tartabiţi (12), lat. Cimex lectularius, Acanthia 
lectularia L. 

Acest insect nu numai că e férte supéracios, ci tot odată şi 
férte viclén, pentru că el tótă diua stă ascuns prin crăpătu- 





(1) Vegeturea, an. I, Fălticeni 1892, p. 191. 

(2) Com. de d-l Dr. N. Leon. 

(3) Sdnétatea, an II, p. 77;— com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Pădu- 
chele de lemn se mai numesce şi Stelni{a, pl. Stelnite.» 

(4) Com. de d-l T. Frâncu. 

(5) Cărțile săteanului, an. 1886, p. 95 şi 158. 

(6) Com. de d-l T. Frâncu. | 

(7) G. Crăiniceanu, Nomenclatura romănă-latină din istoria natu- 
rală, publ. în Convorbiri lit, an. XXIII, p. 341 și 344. 

(8) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(9) Lumindtoriul, an. X, Timişora 1889, No. 25. 

(10) Com. de d-l El. Pop. 

(11) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(12) Gust. Weigand, Die Aromunen, Il, Bd. Leipzig 1894, p. 52 şi 332; 
— Per. Papahagi, Din literalura pop. a Aromânilor, p. 331. 


Pl za 





rile gringilor şi ale usciérelor, prin privazurile icânelor si 
ale oglingilor, precum şi pe sub blănile ferestrelor si prin 
paturi, şi numai după ce înserâză, şi mai ales după ce s'au 
culcat 6menil, ese din ascungéturile sale gi începe a alergă 
în colo şi încâce, până ce dă peste ómenií ce dorm, cărora 
le suge apoi cu o ne mai spusă lăcomie sângele. Iar când 
Gmenii cârcă să scape de el gi spre scopul acesta nu odată 
îşi mută paturile, se sue pe păreţi şi se slobâde de pe po- 
delele podului drept în pat. 

Locul original de vietuire si immultire al Plognifez, după 
credinţa şi spusa Românilor din Bucovina, nu sunt casele 
omenesci, ci ea de regulă se importâză din afară sau de prin 
alte case, in cari s'a pripăşit şi îmmulţit mai înainte. Iar im- 
portarea ei se întimplă în mai multe chipuri, şi anume: 

Când se aduce lut, balesă sau humă în di de sec, adecă: 
Lunia, Miercuria şi Vineria, şi maï ales când e lund noua, 
si cu lut, respective cu balegă sau humă de acâsta se ung 
apoi casele (1); sai când se stinge var la lună nouă şi cu 
var de acesta se văruesce prin case (2); orl! după cum cred 
şi spun Românii din Banat, când se văruesc casele Martia, 
Joia şi Sâmbăta (3). 

Când se face foc cu lemne verdi saii ude de răchită, jar 
stăpâna de casă iea spuma de pe 6lele ce se află la foc gio 
aruncă unde apucă, atunci din spuma acâsta şi din ceea 
ce o slobdéde răchita, amestecându-se la un loc, se nasc Op: 
nife (4). 





e 


(1) Cred Rom. din Bălăceana, com, de Al. Piful; — a celor din Cos- 
tina, com. de Nic. Naherniac; — a celor din Todiresci, com. de Nic. Ra- 
dăşan; — a celor din Horodnicul-de-jos, com. de G. Telega; —a celor 
din Cupca, dict. de Casandra Tuguit; — şi a celor din Broscăuţul-vechii, 
dict. de Ilinca Bahriti ; — vedi si Dim. Dan, Credinfe pop. Bucovinene, 
publ. in Gazeta Bucovinei, an. IV, No, 99: «Lunia nu se aduce lut gi 
baligă de vită pentru uns in casă, căci se crede că la din contra se vor 
ivi in casa plognife.» 

(2) Cred. Rom. din Capul-Câmpului, dict. de Pint. Tătărău. 

(3) Aurel Iana, Din credințele pop. rom. din Maidan (Banat), publ. in 
Luminatoriul, an. X, No. 25: «Se crede in popor că Stelnifele se fac 
in urma văruirii chiliilor Marţia, Joia, Sâmbăta.» 

(4) Cred. Rom. din Fundul-Sadovei, dict. de Gafiţa Crăciunaş, gi a ce- 
lor din Cireş-Opaiţ, com. de Const. Dugan, stud. gimn. 





432 





Când se aduce în casă cetind, adecă ramuri de brad şi 
molid (1) sau trunchiuri, surcele, găteje, putregaiuri, precum 
şi alte lemne de pe agesturi, cu scop ca să se facă foc din- 
tr'însele, atunci se aduc si plognife, căci atât in cetina, cât 
şi în lemnele ce le aduce apa cine scie de pe unde şi le a- 
gestresce pe la încârnituri, între multe alte gujulii se află 
şi plognite. Deci dacă cetina şi lemnele acestea nu s’at pus, 
îndată cum s'au adus, pe foc, ci se maj lasă un timp 6reşi- 
care ca să se sbicésca, atunci es plosnitele peste nópte din- 
tr’insele şi se bagă prin téte cotlénele şi ungherele casei (2). 

Când se intrebuintéz& la construirea şi ridicarea caselor 
lemn reu, adecă putregăios şi plin de umedéla, căci în casa 
în care se află lemn de acesta, ploşniţele se fac cu mult mai 
de grabă si mal lesne decât în acelea în care se află lemn 
sănătos şi uscat (3). 

De aceea Româncele din Bucovina, cărora le e aminte ca 
să nu se pripăşâscă saŭ propășescă, după cum spun o s6mă 
dintre dinsele, plognitele prin casele lor, se feresc de a unge 
şi a vărui casele în gi de sec, adecă Lunia, Miercuria şi 
Vineria şi mai cu s6mă când e lund noua (4). Asemenea se 
feresc ele, cât le este cu putinţă, de a face foc cu cetină, ră- 
chită verde şi cu lemne de pe agesturi si cu deosebire a le 
lăsă peste n6pte în casă ca să se usce (5). 

Iar bărbaţii, când voesce să constru6scă vre-o casă, caută 
cu cea mai mare luare de semă ce fel de lemn e acela ce 
vor să-l intrebuinfeze spre construire. 

Unii, şi mai ales cei din 7era-Românescă, au datină, când 
dintr'o pădure se taie lemne pentru făcut casă, să lase noué 
lemne cioplite în pădure, ca să putregâscă, dicéndu-se: «Acesta 
este lemnul Păduehilor de lemn, acesta este al Carzlor», ete. 


iii RR RR a 


(1) Cred. Rom. din Bosanci, com. de Sim. Sutu; —a celor din Capul- 
Câmpului, dict. de Pint. Tătărău; — şi a celor din Igesci, com. de I. Zi- 
linschi. 

(2) Cred. Rom. din Bălăceana, com. de C. Ureche și a celor din Pâr- 
tescii-de-sus, dict. de Domnica Baranaii. 

(3) Cred. Rom. din bBălăceana, com. de G. Jemna. 

(4) Dat. Rom. din Ilişesci, com. de Filaret Doboş. 

(56) Dat. Rom. din mai multe sate din Bucovina. 


433 


ursindu-se ast-fel fie care lemn, apoi se ieaă lemne pentru casă, 
nu însă din cele ursite (1). 

Mai departe, spun Românii atât cei din Bucovina, cât şi 
cei din Moldova, că plognitele se pripăşese prin case încă şi 
de prin cuiburile Resturilor (2), căci căutând ef cuiburile 
acestora, după ce aii fost părăsite, să fi aflat o mulţime de 
ploșniţe intr’insele (3). 

Din causa acésta apoi cei mai multi Români nici nu suferă 
ca Resturit să-şi facă cuiburile lipite de păreţii sau de strésina 
casei, căci, dic ef, că dacă vre-o femee dă cu peria de văruit 
pe păretele, unde se află vre-un cuib de Restur, atunci ploş- 
niţele îndată es din cuib şi răspândindu-se în tâte părţile 
intră şi în casă. Iar dacă peria cu care s'a văruitun ast-fel 
de părete se împrumută unei vecine asemenea pentru vă- 
ruit, atunci se umple și casa aceleia de ploşniţe. 

Din contră, dacă nu se împrumută peria nici une! vecine, 
și dacă se văruesce casa tot la trei sferturi de lună, calcu- 
land după luna de pe cer, atunci plognitele nu se pripăşesc (4). 

De multe ori însă şi cu mult mai repede se pripăşese ploş- 
nifele prin diferite obiecte vechi, precum : icâne, oglingi, pa- 
turi, ce se aduc dintr’o casă, în care se află multe plognite. 
Apoi şi prin straie. | 

E de ajuns să aduci o icónă, în care se află nu mai multe, 
ci numai vre-o două, trei plognite, saii să mergi într'o casă, 
unde se află multe plognite, şi luându-se vre-o câte-vă pe 
straie, să le aduci acasă, că apoi al gătit-o: peste vre-o câte-vă 


(1) G. S. Ioneanu, Mica colecfiune de superstifiile poporului român, 
Buzău 1888, p. 63; — I. St. Negoescu, Credinte poporale din Ludesci, 
jud. Dârfboviţa, publ. în Lumina pentru toți, an. III, Bucuresci 1837-88, 
p. 516: «La unele case sunt férte multi Pdduchi de lemn. Iată mijlocul 
ce Omenii din superstitiune cred a face ca să nu se mai facă aceştia: 
Când taie lemne de casă în pădure, se lasă nouă lemne cioplite în pă- 
dure, dicénd: «ăsta e al Paduchilor de lemn, ăsta e al Furnicilor, etc., 
pentru nouă feluri de lighi6ne. Pe urmă se taie lemne de casă, iar acele 
nouă cioplite se lasă să putregâscă în pădure. Acesta nu o fac toţi.» 

(2) Restur, pl. Resturi == lostun, lat. Chelidon urbica Bope, Hirundo 
urbica L. | 

(3) Cred. Rom. din Stupca, com. de Onufr. Căilean; — S. Fl. Marian, 
Ornitologia pop. română, t. II, p. 127-128. 

(4) Cred. Rom..din Stupca, com. de Onufr. Căilean. 


Marian, Insectele. 28 


» 


434 


luni poţi fi sigur că t6tă casa ţi-e plină de acésté pod6bă 
nesuferita. 

Afară de acésta maï sunt încă și o sémă de Gmeni răi la 
inimă cari, având ploşniţe în casele lor, nu se indestuléz& 
numai cu atâta cum s'ar put mântui de ele, ci ef, în réu- 
tatea lor, le trimit sau le duc chiar gi singuri pe la alte 
case, pe ai căror stăpâni aŭ pismă și ură (1). 

Aga unii dintre aceşti 6meni r&utăcioși ieau făina si aluatul, 
ce pică de pe lopată când se bagă pânea în cuptor, şi du- 
cându-le la casa celui ce-l urăsc sai pismuesc, le pun pe pra- 
gul ușii, dicénd : 


Cum dospesce 

Și cresce 

* Făina de grat, 

Când se plămădesce, 
Asa să crésca 

Si să se ’mmultésca 
Plosnitele ’n astă casă ! (2) 

Alţii ieau una sati mai multe plosnite vii, le pun intr’o bu- 
căţică de hârtie sau de mămăligă si ducéndu-le la casa, de 
unde presupun ef c'au venit la dinsii, le aruncă înnăuntru (3). 

Si iarăşi alţii prind mai multe ploşniţe, le pun într'o țévă 
de soc, astupă ţâva la amândouă capetele cu mămăligă, şi 
apoi luând-o cu sine, se duc la casa celui ce-l pismuesc sai 
urăsc, şi după ce aŭ intrat în casă şi au dat bună giua sat 
buna séra, gic: 


Bucurosi de dspeti 
Préspeti ? 


Si dacă cei din casă răspund: «bucuroși», atunci cel ce 
le-a adus merge lângă pat sau într'un ungher şi acolo le 
slobâde incet din teve, fără ca cel din casă să observe ce 
face. 


—_—— a ŘŘĖŮÁ 


(1) După spusa Rom. din Volovét, com. de Ilie Buliga; — a celor din 
Frătăuțul-noŭ, com. de Iulian Sidor;—şi a celor din Cireş-Opaiț, com. de 
Const. Dugan. 

(2) După spusa Românilor din Mihoveni, com. de Vesp. Corvin. 

(3) Idem, com. de Vas. Strachină. 


435 


Prin acésté procedură se dice că cel ce a adus plognitele 
se curăţesce nu numai de cele ce le-a adus, ci şi de cele de 
acasă, căci nu mult după acésta şi acelea părăsesc casa şi 
se duc în urma celor-lalte ce au fost duse (1). 

Cu tóte însă că ploşniţele sunt o mânie a lui Dumnegei 
pentru locuitorii, în a căror casă aii apucat odată a se în- 
cuibă și immulfi, şi cu tâte că ele insémna şi căderea aces- 
tora în sărăcie (2), Românii totuşi nu prea indatinéz& a le 
omori, una: pentru că-i grei a le prinde pe tâte şi a le u- 
cide, al doilea: pentru că sunt f6rte gretése si puturâse, şi 
al treilea: pentru că cu cât se omâră mai multe, cu atâta, 
cred ei, că se immultesc maï tare (3). 

De aicia însă nu urmâză că Românii le-ar da pace ca să 
se îmmulţâscă și să-i necăjâscă şi maï departe. Din contră, ei 
şi maï cu s6mă soțiile lor, intrebuintéz& tóte chipurile gi mij- 
l6cele cum s’ar puté cât mai de grabă si mai lesne curăţi 
de ele. | 

Asa femeia, care voesce să scape de acâstă pod6bă uri- 
ci6să şi nesuferită, unge t6tă casa într'o Sâmbătă de la sfar- 
şitul lunii, adecă când e luna veche (4). lar dacă nu e în 
stare s'o ungă într'o singură Sâmbătă, atunci o unge de 
trei ori în trei luni după olaltă, şi anume tot-deauna la 
sfârşitul lunii (5). 

Mai departe se crede că plognitele se depărtâză, dacă se 
văruesce casa pe la sfârşitul lunii, începând de la mijlocul 
păretelui ce se află în fata uşii, spre drépta şi stânga până 
la uşă, mâncând mălaiu si gicând: 

— Cum mănânc eu mălaiul acesta, aga să vă mâncaţi si 
voi una pe alta, si cum ung eŭ la sfârșitul lunii, asa şi voi 
să vă sfarsifi din casa mea (6). 


(1) După spusa Rom. din Mănăsti6ra sau St. Onufreiă, dict. de Achi- 
lina Breabăn, si a celor din Cireș-Opaiţ, com. de Const. Dugan. 

(2) Cred. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de Amfil. Burac. 

(3) Cred. Rom. din Mihoveni, com. de Vas. Strachină; — a celor din 
Costina, com. de Vas. Huţan;— şi a celor din Frătăuţul-vechiă, com. de 
Vas. Dascal: <Omenii cred că dacă se ucide vre-o ploşniţă, se fac mai 
multe şi nu le daŭ pace.» 

(4) Dat. Rom. din Pârtescii-de-sus, dict. de Domnica Baranaiŭ. 

(5) Dat. Rom. din Broscăuţul-vechiu, dict. de Ilinca Bahrii. 

(6) Dat. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de George Telega. 


436 

Sau dacă femeia, care voesce să se mantuésca de ploş- 
nite, se desbracă în pielea g6lă, iea într'o mână o bucată 
de mămăligă, mălaiu, pane, sau ce are, iar in cea-laltă pe- 
ria de văruit şi începând a mâncă şi a vărui casa cu var, 
în care mai înainte de acâsta s'a turnat gaifă (1), dice: 


Cum mănânc ei pane 

Şi văruesc casa, 

Aga gi voi să vă mâncaţi 

Una pe alta 

Pan’ nu-ţi mai rémané nici una! (2) 


Tot asa cred că se pot depărtă plosnitele şi Românii din 
Moldova. 

«De plognite scapi — dic aceştia, — dacă ingrijescl casa si 
o văruesci in lună veche, în gile de post, văruind-o îndă- 
rat şi molfăind ce-vă, ca coji de pane, mălaiă, ş. a.» (3). 

Unele Romance din Bucovina îndatin6ză mai departe de 
a strînge apa ce rămâne în cofă de Duminecă séra şi până 
Luni diminéta, şi anume în nouă luni după olaltă, şi cu 
apă de acésta sting apoi varul care-l întrebuinţeză spre vă- 
ruirea caselor (4). 

Altele sting varul menit pentru văruit cu apa, în care s'a 
fiert mai înainte de acesta o cantitate anumită de Stirigée, 
lat. Veratrum album, sai de Piperusca (5), lat. Capsicum 
annuum, şi cu var de acesta văruesc apoi casa, dând cu din- 
sul prin tóte cr&păturile gi borţile, prin tâte unghiurile si 
cotlénele, unde sciă că se află ploșniţe (6). 


(1) Gazfă, gait şi nafta = petrolei. 

(2) Dat. Rom. din Reuseni, com. de Vas. Pop. 

(3) Şegetorea, an. I, Fălticeni 1892, p. 191-192. 

(4) Dat. Rom. din Volovét, com. de loan Buliga. 

(5) Piperuşcă = piperuşă = ardeii. 

(6) Dat. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de Amfil. Burac;—a ce- 
lor din Şcheia, com. de I. Berarii, gi a celor din Frătăuţul-vechiii, com. 
de Vas. Dascal: «Plognita se mai scâte gi în modul următor: se iea o 
piperuşă, se mie în var gi se unge locul pe unde umblă plognifele. Ele 
eşind de prin ascundişul lor, amirosind var și piperugd, pică jos şi 
per»; — a celor din Budeniţ, dict. de Mari6ra Dutcă: «Dacă, când se 
stinge varul, se pune intr’insul ud de om şi chiperuşcă, şi după ce s'a 


stins se dă cu dinsul casa, in care se află ploşniţe, atunci tâte plogni- 
tele per.» 


. 


437 


Si iarăşi altele pun la sfârşitul lunii Sfrigde (1) şi Lap- 
tele cânelui, lat. Euphorbia Cyparissias, intr’o 614 cu apă 
la foc să fi6rbă, iar după ce a fiert de ajuns, tórnă apă de 
acésta intr’o prâşcă şi împrâşci cu ea prin téte crăpăturile 
unde se află plognite (2). 

Neputându-le depărtă prin ungere, văruire şi împroșcare, 
atunci ese unul dintre căsași pe la sfârşitul lunii din casă 
afară şi punându-se la feréstra de către apus dice către un 
alt căsaș, care stă la aceeași ferâstră în casă şi mănâncă: 


Ce cinezi acolo? 


Iar cel din casă îi răspunde: 
Mulţumesc de întrebare, 
Ia cinez pane si sare! 
Cel de afara: 
Da plosnitele ce-ti fac? 
Cel din casa: 


Ce să facă? 
Se mănâncă 
Tot rudă 
De rudă 
Și viţă 
De viţă 
Până se fac tâte tărâţe! 
Ast-fel se rostesc cuvintele aceste de noué ori după olalta‘ 
şi anume câte de trei ori la trei ferestre. 
Iar când ajunge cel de afară la ușă și dă să intre înnăun- 
tru, cel din casă îi dice: 


Dacă vrei să intri în casă, 
Plognitele afară să 6să! 


Cel de afară: 


Tata că es gi se duc 
Si mai mult nu-ţi fac bucluc! 





(1) Strigoe = stirigoe. 
(2) Dat. Rom. din Horodnicul-de-sus, com. de Stef. Turturean, student 
gimnasial. 


„438 





Tóte acestea se fac de aceea la sfârşitul lunii sau la luna 
veche, ca, precum se sfargesce luna, aga să se sfârşâscă și 
plognitele (1). 

Neputându-se nici în chipul acesta scâte, atunci es unul 
dintre căsași afară, când e Cratu nou, adecă Lund nouă, şi 
punându-se lângă o feréstra strigă: 

Craiu nou în ţ6ră, 
Plognitele să piéra 
Tot una cate una 
Pana n’or rémané nici una (2)! 


Craii not în téra, 
Plosnitele afară 

Tot una cate una 

Să nu r&mână nici una; 
Cele verdi pe feresti, 
Cele roși pe uși (3)! 


Sai: 


Craiu noŭ in ţâră, 
Să 6să 
Din casă 
Tâte plosnitele afară: 
Tot una câte una, 
Până ce n'o rémané nici una (4)! 


Tot când e Craiu nou sai Lună noua se mal pot scâte 
plosnitele din casă încă şi în următorul mod: 

Dacă unul care vede mai întâiă Luna noud ese afară cu 
o bucată de pâne sau de mămăligă şi cu una de sare în 
mână şi încunjură casa de trei ori, iar a treia óră agezan- 
du-se lângă o ferâstră şi punând pânea pe dinsa, dice: 


Craii now în ţâră! 


(1) Dat. Rom. din Todiresci, com. de Nic. Rădăşan, gi a celor din Fră- 
tăuţul-noi, com. de Iulian Sidor. 

(2) Dat. Rom. din Pârtescii-de-sus, dict. de Domnica Baranaii. 

:(3) Dat. Rom. din Şcheia, com. de I. Berarii. 

(4) Dat. Rom. din Iligesci, com. de Filaret Doboş. 


439 


Yar altul din casă strigă: 

Plognitele din casă afară! 
Cel de afară: 

Eŭ mănânc pane si sare! 
Cel din casa: 

Dar plognitele ce-or mâncă? 


Cel de afară: 


Ele s'or mâncă 
Una pe alta, 

Până ce-or rămân 
Numai cojile 
Dintr’insele (1)! 


Craii nou în ţâră! 
— Plognitele să 684 afară! 
Eu mănânc pane si sare! 
— Ploşniţele să se care 
Până la mare 
La înnecare (2)! 
Dacă un om saii un băiât ese din casă afară, când e Craiu 
nou, şi ducându-se la ferâstră strigă: 
Craiti noŭ in ţ6ră! 
Iar altul din casă dice: 
Plognitele piéra! 
Cel de afară: 
Ce vom mâncă in iaséra ? 
Cel din casa: 
Vom mâncă pane cu sare! 
Cel de afară: 


Dar plognitele ce-or mâncă? 
(1) Dat. Rom. din Băieşesci, dict. de Casandra Rotarii. 
(2) Dat. Rom. din Bălăceana, com. de G. Boca, gi a celor din Ilişesci, 
com. de Fil. Dobos. 


440 


Cel din casă: 


Ele s'or mâncă 
Una pe alta (1)! 


Craiu noŭ în astă sâră! 
— Ploșniţele să 6să afară! 
Noi ce-om cină în astă s6ră ? 
— Ce-o da Domnul Dumnedei! 
Dar plognitele ce-or cină ? 
— Ele s'or mâncă 
Tot una câte una 
Până n'o rămân nici una (2)! 
Sau: 
Craiu nou afară! 
— Ce-ai mâncat aséra? 
Pâne şi cu sare! 
— Dar ploșniţele ce-ai mâncat ? 
Ele s’ati mâncat 
Una pe alta, 
În cât n’atii mai rămas 
Nici cât un fir de mac 
În patru despicat, 
În fundul mării aruncat (3)! 
Dacă un om se desbracă în gi de sec, când e Lund nouă, 
în pielea g6lă şi apoi, suindu-se călare pe cociorvă, încun- 
jură casa de trei ori in préjma s6relui, iar a treia óră, când 


ajunge in dreptul uşii, dice către omul care stă la feréstra 
în casă: 


Craii not în ț6ră! 
Iar cel din casă spune: 


Să 6să plosnitele pe ug’afara 
Tot una dupa una, 
Pan’n’or rémané nici una! (4). 


(1) Dat. Rom. din Volovét, com. de Dimitrie Vicol. 
(2) Dat. Rom. din Bălăceana, dict. de Maria Ureche. 
(3) Dat. Rom. din Costina, com. de Vas. Hufan. 

(4) Dat. Rom. din Todiresci, com. de Nic. Rădășan. 


441 


Sau: 

Craii noŭ în ţâră! 

— Plosnitele-afara ! 

Dar’ ce-or mâncă ele? 

— Ia s’or duce pe părae 

Si s’or mâncă 

Una pe alta! (1). 

Dacă unul dintre căsașşi ese pe la inserate afară si védénd 

Craiu nou pe cer se opresce în locul acela, de unde l-a vě- 
qut, şi întorcându-se cu fata spre ferâstră strigă: 


Craiu nou în {éra! 
Tar unul din casă, réspundgéndu-se, dice: 


Plosnitele t6te-afară 

Să ésă 

Din casă 

Tot una 

Câte una, 

Pân'n'a rémané nici una! 

Şi după ce a rostit cuvintele acestea de trei ori, se sue 
călare pe mătură, cociorvă sau pe lopata de băgat pânea 
în cuptor şi, începând a alergă prin casă şi a mătură, dice: 

Esiti ploșniţe afară, 

Că Craiu noŭ se'ns6ră 
Si vé poftesce la masă, 
Că n’are cine mâncă, 
Cine-a bé gi a jucă, 

Eșiţi voi gi veţi manca 
Si veţi bé şi veţi jucă, 
Până ce v’eti satura! (2). 

Cuvintele acestea trebue să se rostâscă în trei seri după 
olaltă, şi anume la începutul a trei luni. 

Făcendu-se acésta, se crede că téte ploşniţele es din casă 
afară în formă de roiu şi se duc în alte părţi (3). 

Românii din Moldova spun: 

Când vedi Craiu nou, de esti afară, să dici: 


(1) Dat. Rom. din Bălăceana, com. de Alex. Piţul. 
(2) Dat. Rom. din Stroesci, com. de G. Bârtoiă. 
(3) Dat. Rom. din Costina, com. de Nic. Nahorniac. 


442 


Sănătate'n casă 
Si ploşniţele-afară ! 
Apoi de ai asemenea podóbă în casa ta, ori de esti bolnav, 
să gici: 
Craii not, 
Craiu noi, 
Na un fedeleș gol, 
Dă-mi unul plin 
Roşu ca călina, 
Gras ca slănina! (1). 


Neputéndu-se nici în chipul acesta mântui de ele, atunci 
se întrebuințâză următdrele mijléce: 

Se prind trei sau gi maï multe ploşniţe într'o Vineri di- 
min6ţa sai în altă gi de sec de la sfârşitul lunii, se pun în- 
tr’o ţâvă astupată la amândouă capetele cu mămăligă, se duc 
în aceeaşi di la un rîii și aruncându-se în apă se dice: 

Precum apa rîului 

Nu se’ntérce înapoi, 
Aga, plognite, și voi 

Să nu veniţi înapoi! (2). 

Se prind vre-o câte-vă ploşniţe, se pun într'o bucăţică de 
mămăligă, se duc apoi în drum şi aruncându-se pe unde 
trec carele, se spun următârele cuvinte: 

— Atunci să vă întârceți înapoi, când vě voiu chema 
eu! (3). 

Se prind mai multe plosnite, se pun într'o {éva, {éva se 
astupă la ambele capete şi apoi aruncându-se în căruţa unui 
om, care merge la târg, fără ca omul să scie ce-vă despre 
acésta, şi se dice: 


(1) Segétorea, an. I, Fălticeni, p. 191. 

(2) Dat. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, comunicată de Amfil. Burac;—- 
a celor din Volovét, comunicata de T. Vicol: «Se prind intr’o Vineri de 
diminâţă de la sfârşitul lunii trei plognite intr’o bucăţică de mămăligă 
sail pane gi ducându-se în aceeaşi gi se aruncă în al treilea rîu de la 
casă» ;— din Mihoveni, comunicat de Vesp. Corvin: «Dacă se pun într'o 
ț6vă astupată la amândouă capetele cu mămăligă gi se duc la pâriiă.» 

(3) Dat. Rom. din Volovét, comunicată de T. Vicol, şi a celor din Mi- 
hoveni, comunicată de Vas. Strachină. 


443. 

— Du-te la târg şi le vinde, şi de le-i puté vinde, bine, 
de nu ale tale să r&mâe! (1). 

Se bagă mai multe plognite într'o {év4, se astupă la 
amândouă capetele şi apoi se aruncă în crucile drumului. 
Cel ce le-a aruncat se mântuesce de ele, iar cel ce iea téva 
aceea în mână, acela nu se pâte mai mult curăţi de plos- 
nite (2). | | 

Se prind 3—9 ploşniţe la sfârșitul lunii, se pun intr’o ţâvă, 
se astupă la amândouă capetele cu mămăligă şi apo! ducén- 
du-se peste hotar în alt sat saă târg, se aruncă într'o cârşmă. 

Făcându-se acésta, se crede că după plognitele acestea se 
duc gi tóte cele-lalte (3). 

Dacă un om, mergând pe drum, a găsit o bucată de cio- 
lan de rotă, care a fost prăpădit, si aducându-l acasă îl pune 
în apropierea cuiburilor de ploşnite, atunci plognitele se duc 
de la acea casă (4). 

Se iea o trestie, cu care se măsură grópa pentru un mort, 
şi cand se duce mortul la gr6pă, se bate cu trestia aceea în 
grinda case! și se gice: 


Cum se duce mortul, 

Aga gi voi să vă duceţi; 

Şi când va înviă mortul, 
Atunci si voi să înviaţi! (5). 


Sati: se pun vre-o câte-vă ploşniţe într'o trestie şi se 
aruncă trestia într'o apă curgătâre, gicénd din gură: 

— Cum fuge apa departe, ast-fel să fugă şi ele! (6). 

Se ieau noué plognite si se aruncă într'o strachină cu apă, 
iar apa acésta se varsă apoi în. urma unui mort, care trece 
pe lângă casă, rostindu-se cuvintele: 


ini a a a muaa 


(1) Dat. Rom. din Iligesci, comunicată de F. Dobos. 

(2) Dat. Rom. din Volovăţ, com. de Ilie Buliga. 

(3) Dat. Rom. din Crasna, comunicată de I. Iliuţ; —din Bilca, comuni- 
cata de G. Tofan;—din Stroesci, comunicată de G. Bârtoiă. 

(4) Dat. Rom. din Cireş-Opaiţ, comunicată de C. Dugan. 

(5) Dat. Rom. din Pătrăuţ, comunicată de Ioana Grămadă. 

(6) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12; — Idem, Istoria naturală 
medicală, p. 103. 


444 

— Cum se duce mortul Ja grópă, aga să se ducă si plos- 
nitele de la casa mea! (1). 

Se pun mai multe plognite in sălașul unui mort, fără ca 
să scie cine-va despre acâsta, şi ducându-se la ţintirim se 
îngr6pă dimpreună cu mortul, în al cărui sălaș s'au pus (2). 

Se pun mai multe plosnite într'o tév4 astupată la amân- 
două capetele cu mămăligă si când se îngrâpă cine-va se 
aruncă şi țéva aceea dimpreună cu mortul în grâpă (3). 

Dacă femeia, după ce a făcut pane sau mălaiu, iea covata 
în care a plămădit pânea, lopata cu care a băgat-o în cuptor 
şi cociorva cu care s'au scos tăciunii și cărbunii din cuptor, 
şi scoténdu-le pe tóte acestea in drum, strigă: 


Pui, pui, pui! 
Iar după ce a ajuns în drum, începe a curăţi covata de 


aluat şi a o spéla cu apă, atât pe acésta, cât şi pe cele-lalte 
două obiecte aduse cu sine, strigând: 


Pui, pui, pui! 
Si unul din casă intréba: 
Da ce strigi acolo? 


Iar ea r&spunde: 


Nu strig Din casă, 

Găinile, Să vie 

Ci strig Tot una 

Plosnitele, | Cate una, 

Să 6să ' Pân'n'a rémané nici una! (4). 


Dacă cel ce are plosnite în casă prinde vre-o câte-vă şi 
punéndu-le într'o ţâvă le aruncă în drum după un om, care 
merge în diua de Pasci la Înviere (5), apoi ducându-se gi 
el singur la biserică şi după ce se intérce de la Înviere dice: 


Christos a'nviat ! 


(1) Dat. Rom. din Udesci, dict. de Zamfira Niculi. 

(2) Dat. Rom. din Stroesci, com. de G. Bârtoiă. 

(3) Dat. Rom. din Mihoveni, comunicată de Vas. Strachină şi Vesp. 
Corvin. 

(4) Dat. Rom. din Ilişesci, comunicată de George Berinfan, stud. gimn. 

(6) Dat. Rom. din Soloneţ, comunicată de Ioan Tipa, stud. gimn. 


445 


lar unul dintre căsaşi, fie bărbat sau femee, băiât sau co- 
pila, răspunde: 
Adevărat c'a înviat ! 
Cel ce a venit: 


Ce-om mâncă noi astadi ? 
Celă-lalt: 
Pâne şi cu sare! 
— Dar plognitele ce-or manca? 
Ele s’or manca 
Una cate una, 
Pan’n’or rémané nici una! (1). 

Dacă din casa in care se află ploșniţe se duc doué per- 
s6ne in trei Dumineci după olaltă la biserică, iar când se 
întore de la biserică, una intră în casă, iar cea-laltă rămâne 
afară şi punându-se lângă o ferâstră dice către cea din casă: 


Ce faci astădi de mâncare? 
— Pane si sare! 

Da plognitele ce-or manca ? 
— Ploşniţele s’or mâncă 
Una pe alta, 

Pan’ ce-or rémané 

Numai cojile 

Dintr’insele ! (2). 

Dacă omul, în casa căruia se află plognife, iea o ţâvă de 
soc şi apoi prindénd câte o plognifa cu mâna şi băgând-o 
în ţ6vă dice: 

— Acâsta-i mire, acâsta-i mir6să, acâsta-l druşcă, acâsta-l 
nevastă tînără, şi tot aşă mai departe. 

Iar după ce a făcut-o acesta, iea téva cu plognitele şi se 
duce cu ea, adecă cu acâstă grămăgidră de ploşniţe, numită 
nuntă, în târg şi îngropând-o pe la încheierea târgului în 
pămînt dice: 

— Cum se împrăştie 6menii din tîrg, aga să se împrăștie 
şi plogsnitele din casa mea! 


(1) Dat. Rom. din Pătrăuţul de pe Siret, comunicată de George Piţul, 
stud. gimn;—și din Reuseni, comunicată de Vas. Pop. 
(2) Dat. Rom. din Securiceni, dict. de Gafiţa Galan. 


446 


Făcând-o acâsta, se crede că după vre-o câte-vă dile nu se 
maï věd plognite prin casă (1). 

Dacă un băi6t se desbracă până la piele, iea intr’o mana 
pane şi sare, iar în cea-laltă o frişcă, în care a băgat vre-o 
câte-vă plognite, şi apoi mergând cu acésté grămăgidră de 
plognife, numită asemenea nuntă, peste hotarul livedii si 
cântând din trişcă, dice: 


Eu vă dau de mâncare 
Pane gi sare, 

Ba gi din trişcă vă cânt, 
Numai să vě măritaţi, 
Casa să mi-o părăsiţi 
Și'napoi să nu mai veniţi! 

Făcând-o acésta, se dice că ploşniţele dispar din casă, ca 
şi când nici n'ar mai fi fost (2). 

Neajutând mijlâcele, câte s'au înşirat până aici, atunci se 
scot t6te straiele, precum şi alte lucruri din casă afară, asa 
ca să nu rămâe nimica alta, fără numai păreţii goi. După 
acésta se iea balega de pore uscată (3), sau ferică de på- 
dure şi semânță de cânepă (4), ori numai pléva de semâînță 
de cânepă gi cu pusderie (5), şi punându-se într'o 6lă cu 
jar în mijlocul casei li se dă foc să ardă. Cum s'a aprins 
balega, respective cele-lalte obiecte, şi a început a esi fum 
dintr'insele şi a străbate prin tâte unghiurile, bortile şi cră- 
păturile, îndată prind a esi şi ploşniţele de prin ascungişuri 
afară şi, fiind-că nu pot nici de cum suferi fumul acesta, se 
ameţesc, se înăduşesc, pică jos şi per (6). 

Sau: se astupă ferestile şi cahla, aga ca să nu pótă stră- 
bate aerul. După acâsta se face în mijlocul casei foc şi pe 
foc se pune un hârb, în care se află cam la !/, de litră de 
oloiii de rapiță. Începend oloiul a clocoti şi pe urmă a arde 


(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiii, dict de Andreiii Dasoal. 

(2) Dat. Rom. din Volcineţ, com. de Al. Jijie. 

(3) Dat. Rom. din Bosanci, comunicată de Trofin Crupă. 

(4) Dat. Rom. din Capul-Câmpului, dict. de P. Tătărăi. 

(6) Dat. Rom. din Cires-Opait, com. de C. Dugan, şi a celor din Igesci, 
com. de I. Zilinschi. 

(6) Cred. tuturor Rom. de mai sus. 


447 


se face dintr'însul un fum f6rte mare si nesuferit. De fumul 
acesta apo! es téte ploşniţele de prin borţi şi per (1). 

Sau: se pune în casa, în care se află ploşniţe, un ciubăraş 
cu var nestins. Lângă ciubăraşul cu var se pune o strachină 
sau un hârb cu cărbuni aprinși. După aceea se târnă apă 
pe var ca să se stingă, iar pe cărbuni se pune una sai şi 
mai multe chipdruse fripte saŭ uscate. Aburii, cari es din 
var, se împreună cu fumul de chipărușcă şi de amestecă- 
tura acésta apo! per tâte plosnitele (2). 

Sau: se afumă în Vineria Pascilor cu colivă furată de la 
un om mort (3). 

Sai: se ieati frunge de Erba lui Tatin şi se pun séra acolo 
pe unde umblă mai tare plognitele. Plognitele, cari vin în 
atingere cu frunzele acestea, îndată se prind de ele şi mai 
mult nu se pot urni din loc. A doua gi de diminâţă se 
ieai apoi frunzele cu plognifele prinse de ele şi se aruncă 
pe foc, sai se duc unde-vă departe de casă şi acolo se 
aruncă (4). 

Sati: se fierb castraveți bătrâni cu balegă de pore şi cu 
z6mă se spală mobilele, şi apol nu mai fac stelnite. 

Sati: să închigi uşile si ferestrele şi să pui în mijlocul 
casei un vas cu foc, iar pe foc să pul posconifa, adecă res- 
turi de frunze gi s&mînţă de cânepă, şi fumul ce va esi 
dintr’acésta va omorî téte Stelnifele (5). 

Cel mai uşor şi mai sigur mijloc însă, prin care se pâte 
curăţi casa de ploşniţe este, dacă se aduc mai multe plos- 
nite de câmp în casă, căci acestea îndată ombră şi mănâncă 
o parte din cele de casă, iară cea-laltă parte ce mai ré- 
mâne, simțind că se află în casă plognife de câmp, după 
amirosul cel urît al acestora, îndată părăsesc casa si fug în 
cotro apucă (6). 


(1) Dat. Rom. din Fratauful-vechii, dict. de Andr. Dascal. 

(2) Dat. Rom. din Tereblecea, com. de Ana Nimegean. 

(3) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12. — Istoria naturală medi- 
cală, p. 103. 

(4) Dat. Rom. din Cireg-Opait, comunicată de C. Dugan. 

(6) Dat. Rom. din Téra-Romanésca, com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(6) Dat. Rom. din Igesci, comunicată de I. Zilinschi; —din Fratautul- 
vechii, dict. de Andr. Dascal şi Axenia Sofroni: «Se aduce o plognifa 


448 


Românii din Transilvania cred şi spun: 

Cine are Sfelnite în casă, să le afume cu tămâe sfinţită 
în 9 ani, şi atunci nu va mai avé nici una (1). 

Pardscufe în diua de Rusalii de vei prinde, afumă.le cu 
fum de tămâe, că tóte ţi-or fugi de la casă (2). 

Părăscuță în pane de vei află, dă-o la câni, că nici una 
nu vei mai avé pe lângă casă (3). 

Când vedi Stelnife, scuipă după ele, că tâte vor peri (4). 

Când ai Stelnife în casă, dă-le Merul lupului, că tâte vor 
muri (5). 

Când nu poţi dormi de Sfelnife, scuipă peste pat, că nici 
una nu te va maï muşcă (6). 

Si in fine: 

Cine vrea să nu aibă Sfelnife, acela să le cheme la bise- 
rică, când merge el, că atunci tâte vor fugi (7). 

Românii din Macedonia spun că e bine să se introducă 
mai multe nopţi de-a rândul în casa cu Tartabifi, adecă cu 
Paduchi de lemn, vite (of sau capre), cari să dârmă acolo, 
şi mirogul ce] urit al bălegarului lor va stârpi toţi Padu- 
chit de lemn. 

Sati: să se stropâscă găurile pe unde sunt Pdduchii de 
lemn cu fiere (hiare) de die şi Paduchit de lemn se vor 
stârpi toţi. 

Sau: să se stingă var in camera unde sunt Paduchi de 
lemn şi închise fiind tóte ferestrele şi usa, aburul ce se eva- 
por6ză contribue la stârpirea lor. 

Sau: să iei câră (lumînare), care se aprinde în Grailu mare 


de câmp în casă şi fiind-că acésta pute forte urit, cele de casă fug de 
dînsa» ; — din Pătrăuţul de lângă Sucéva, dict. de M. Croitor, şi com. 
de Sim. Holca; — din 'Todiresci, com. de Nic. Rădășan: «Când se aduce 
o ploșniță de câmp în casă, atunci cea de câmp mănâncă pe cele de casă 
şi le fugăresce.» 

(1) Cred. şi dat. Rom. din Năsăud. 

(2) Cred. şi dat. Rom. din Herina. 

(3) Cred. şi dat. Rom. din Bistriţa. 

(4) Cred. gi dat. Rom. din Sâncel. 

(6) Cred. şi dat. Rom. din Fărăgău. 

(6) Cred. şi dat. Rom. din Spini. 

(7) Cred. şi dat. Rom. din Rebriséra. — Tote datinele gi credinţele 
acestea mi le-a comunicat d-l Th. A. Bogdan. 


449 


(la a doua înviere), şi după ce o apringi, să alergi cu ea 
prin t6te colţurile casei si să gici: 
— Te va maca Tartabitlii ? 
— Capitili a lor! 
Adeca: 


— Ce-o să mănânce Paduchii de lemn? 
— Capetele lor! 


Şi să fii sigur, că toţi Paduchit de lemn vor peri cu de- 
săvârşire. 

Sau: să aduci furnici de cele mari (furi), de prin pădure 
şi să le dai drumul prin găurile Paduchilor de lemn, unde 
ii prind gi le tae capetele. 

Sat, în fine, să inchigi bine tâte ferestrele, să pul un man 
gal cu cărbuni neaprinsi bine, şi aruncând vre-o sută dra- 
muri de piper roșu, închide ușa, si toţi Paduchit de lemn 
se vor stârpi (1). 

Afară de cele înşirate până aicia, mai există la Români, 
şi cu deosebire la cel din Transilvania, încă gi urmatérele 
credinţe despre Plognife: 

Părăscuță sau Stelnifa in biserică de vel vedé, nu te vor 
mâncă Parascufele nici odată (2). 

Pardscufa în biserică între cărţi de vei află, omér’o şi o 
pune bine că e bună de léc (3). 

Parascute la biserică de vei duce, ţi se va umplé casa 
stup de ele (4). 

Părăscuțe în diua de Anul nou de vei află, vei avé peste 
tot anul la casă (5). 

Parascufele în Jota-mare de te vor mâncă, are să te 
ajungă o supărare mare (6). 

Pardscufe în z6mă de vei află, e semn rěŭ (7). 





-— — nn m 


(1) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 331 —332. 
(2) Cred. Rom. din Şomfalâu. 

(3) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(4) Cred. Rom. din Net. 

(5) Cred. Rom. din Net. 

(6) Cred. Rom. din Năsăud. 

(7) Cred. Rom. din Nef. 


Marian, Insectele. 29 


450 


Celuia ce omóră o sută de Stelnife Dumnedet îi 6rtă un 
păcat de morte (1). 

Cu tóte însă că Plognifa de casa e atât de urici6să şi de 
nesuferită, totuşi nu odată se întrebuinţâză ea de către o 
s6mă de Romance ca léc, şi anume: contra ulcidrelor, a al- 
befet, a baterii de inimă, precum şi pentru îmbetări de cap. 

Aga îndată cum simţesce că i se face cul-va vre-un ul- 
cior, se prinde o ploşniţă, se frâcă cu degetele si apoi, un- 
géndu-se cu dinsa wlciorul, acesta îndată se vindecă, adecă 
se prăpădesce, ca şi când nici n'ar mai fi fost (2). 

Plognifa, după cum e fie-cărui cunoscut, trăesce mai mult 
din sânge de om. Deci dacă are cine-vă albață şi i se atinge 
cu sânge de Ploșniță de casă albaja, îndată i se trece, ca 
şi când l-ai luă-o cu mâna (3). 

Dacă are cine-vă batere sat, mai bine dis, bătae de inima, 
şi-şi va pune nouă Părdscufe pe inimă, bătaia îndată îi 
trece (4). 

Şi în fine: 

Dacă are cine-va imbeétari de cap, si va luă 99 de Parascufe, 
le va pune într'o cârpă nouă și va rosti următorul descântec: 


Părăscuţă, Că sunteţi 99. 

Nuță Deci luați, 

Nicuta ! Alergati, 

De multe ori te-am zărit, Nouă bóle, 

De multe ori te-am pândit, Noué-deci şi noué de bóle, 
Dar nici odată nu te-am găsit. Din cap, 

Acum te-am prins De după cap, 

Și te-am închis, Ca N. N. să scape 

Și te-am încins Sănătos 

Cu 99 de ate, Și voios! 


Atunci îmbetările de cap îi înceteză (5). 
(1) Cred. Rom. din Mocod. — T6te credinţele acestea mi le-a comu- 
nicat d-l Th. A. Bogdan. 

(2) Dat. Rom. din Budeniţ, dict. de Măridra Dutcă. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Braşca, dict. de Ger. Roșca. 

(4) Dat. și cred. Rom. din Transilvania, com. Prislop, com. de d-l Th. 
A. Bogdan. 

(6) Dat. şi cred. Rom. din Bistriţa, com. de d-l Th. A. Bogdan. 


FUGAUL. 
(Hydrometra paludum Fabr.) 


Atât pe apele lin curgétére cât şi pe toplije, adecă pe 
apele cele calde cari nu înghâţă érna, se pâte forte adese-ori 
vedé în decursul ernii, când timpul e senin şi călduros, un 
fel de insect subţirel în trup și lung în picidre, alergând în 
colo şi incéce cu o repegiciune aga de mare că nici cu bi- 
ciugsca nu-l poţi ajunge și ucide. 

Acest fel de insect, care nu trăesce în apă nici nu înnâtă 
pe ea, ci numai petrece şi alérgă pe fata eï, ca şi când 
sar da cine-vă pe ghi6ţă, se numesce în Bucovina: Go- 
naciu (1); în Transilvania: Fugau (2); iar în unele părţi 
din Ţ6ra-Românâscă: Gongă, pl. gânge (3). 

O altă specie de insect, care se tine tot de familia F'ugau- 
luă sau a Gonuciului şi al cărui cap e îngust şi lungăreţ, 
aripile înguste şi negre, pici6rele dinainte scurte, iară cele 
dinapoi lungi şi crăcănate ca la un paiagăn, şi care alârgă 


(1) Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, dict. de Roman Şorodoc, agricultor; 
— a celor din Stiulbicani, dict. de George Flocea, primar. 

(2) Com. de d-l Th. A. Bogdan: «Fugdul e un fel de insect. care um- 
bla pe de-asupra apel.» 

(3) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12; — S. Sa păr. T. Balagel 
însă îmi scrie: «Sub numele de Gongă se înţeleg tot telul de insecte.» 
— Românii din Banat, după cum mi-a spus d-l Vasile Loichiţă, stud. la 
Facultatea teologică din Cernăuţi, înţeleg sub cuv. Gongă, dim. Gon- 
gufd, ori şi ce insect umblător; iar Românii din Biharia înţeleg sub 
acelaşi cuv. o insectă mică, o gâză. Vedi despre acésta M. Pompiliu, 
Graiul Românilor din Biharia, publ. în Convorbiri literare, an. XX, 
Bucuresci 1887, p. 1.011. 


452 
cu aceeaşi iuţâlă ca şi Fugdul sau Gonaciul, pe fata linig- 
tită a apelor, şi cu deosebire a mlaștinelor, se numesce in 
Bucovina: Gonifariu (1) şi Goniloriu (2), iar în Ţ6ra-Ro- 
mânâscă tot G6ngă (3), lat. Hydrometra palustris L. 

Având aceste două specii de insecte datina de a alerga pe 
fata apelor, ca si când s'ar alungă sai s'ar goni una pe 
alta, de aceea Românii şi cu deosebire Româncele din cele 
mal multe părţi ale Bucovinei le întrebuinţâză ca un mijloc 
spre alungarea sai, după cum spun unii, spre gonirea va- 
cilor şi cu deosebire a celor știre. 

Asa Româncele din comunele Galanesci şi Vicovul-de-jos, 
distr. Rădăuţului, voind ca vacile lor să nu rémae știre, ci 
să umble după taur si să se gonâscă cât se pdte mai de 
grabă, prind mai multi Gonaci sai Gonifari de aceştia, if 
dumică méruntel şi apoi, puindu-I în tărâţe sau în urlui- 
tură (4), îi dau vacilor gonitére de mâncare (5). 

Făcându-se acésta, cred că vacile în scurt timp se alungă, 
se gonesc. 

Tot spre acest scop se întrebuinţâză acest soiŭù de insecte 
şi de către Românii din unele părţi ale României. lată ce 
ne spune în privinţa acâsta, d-l Dr. N. Leon: 


(1) Dat. Rom. din Galanesci, distr. Rădăuţului, dict. de George Galan, 
agricultor: <«Gonifariul are nisce piciore lungi si crăcănate ca ale unui 
paingdn de cei mari. El fuge aga de repede pe apa ca nici cu biciugca 
nu-l poţi ucide.» 

(2) Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, dict. de Sidor Calancea. 

(3) Dr. N. Leon, op. cit., p. 12. 

(4) Sub cuv. urluélă sau urluitură înţeleg Românii din Bucovina un 
fel de făină ca crupele, făcută din grăunţe de orz si de ovés, care se dă 
de regulă vitelor de mâncare. Producerea urluiturii se exprimă prin 
vrb. a urlui. 

(6) Dat. Rom. din Galanesci, dict. de Precup Galan: «Femeile prind 
mai multi Gonifari şi-i dai în tărâţe vacilor ca să se gonésca mai de 
grabă» ; — tot de acolo, dict. de Iléna Cuciurean: «Gonifariul se dă in 
tarate sau in urluituri la vaci ca să se gonésca» ; — a celor din Vicovul- 
de-jos, dict. de Roman Sorodoc: «Se prind mai multi Gonaci. se pun 
in tărâţe si se daŭ vacilor ca să umble după buhaiu»; — tot de acolo, 
dict. de Sid. Calancea: «Gonitorii se prind si se daŭ în tărâţe la vaci 
ca să se gonâscă»; — a celor din Stiulbicani, dict. de George Flocea: 
« Gonacii sunt buni de dat in tărâţe la vaci, pentru că se alungă.» 


453 


« Gongele, cari se gonesc pe apă (Hydrometra), se prind cu sita, 
se fierb și se dau la vite să beă, spuind din gură: 
— «Cum se gonese Gângele pe apă, aga să se gonésca vita!» (1) 


Românii din unele parti ale Transilvaniei însă cred si 
spun că dacă cine-vă, având săgetături prin picidre, va luă 
capuri de Fugau ţinute batăr trei ani sub strâşina casei şi, 
sfărămându-le bucățele, le va mestecă cu spirt de vinars şi 
apoi se va freca cu ele, îi va trece (2). 

Mai departe, tot la Românii din Transilvania, e datină 
ca cel ce aŭ matrice (răc6lă) la picidre, să strîngă piciére 
de Fugau şi, mestecându-le cu usce, să se frece cu ele (3) 
şi să se rostâscă următorul descântec : 


Venit-o vîntu 
Résturnand pămiîntu, 
Şi-o adus vâltorile, 


Si l-o supărat. 
Audind de asta, 
Drum lung am călcat, 


Vrăjile, Până l-am aflat 
Deocheturile, | Pe (cutare) 
Săgetăturile, | Betég, 

Necazurile, | Intristat 

Amarurile, „Şi supărat. 

Întristarea, Cum am venit, 
Supérarea, C'un Fugău m'am întâlnit, 
Şi-o dat, _ Cun Fugăi am vorbit, 
Si-o aflat Cu el m'am împrietenit, 
Pe (cutare) Cu el am venit, 
Sănătos „Că dacă (cutare) 

Si voios. -E betég 

Şi cum l-o aflat, ŞI-I slab, 


Cum de el o dat, 
De el s'o legat 
Și l-o vrăjit 

Si l-o deochiat 
Si l-o sagetat 
Şi l-o necăjit 

Si l-o amărit 

Si l-o intristat 


(1) Op. cit., p. 12. 
(2) Dat. Rom. din Cenas. 
(3) Dat. Rom. din Lechincidra. 


Am venit să-l scap. 
Fugau vrăjit ! 
De-i (cutare) betâg 

De vrăjitură, 
De deochetură, 
De săgetătură, 
De necaz, 

De amar, 


454 





De întristare, Supérat, 

De supérare, | Ca să nu mai fie 
Scéte-], | Numa tot voios 
Scapa-l, | Si frumos 

De-i de alţii vrăjit, Şi fără de bola în os, 
Necăjit, Să fie cum o fost: 
Amarit, Sănătos 

Deochiat, Şi voios. 

Săgetat, | De la mine descântecu 
Întristat, | De la îngeri l6cu! 


Rostind acest descântec câte de trei ori în nouă dile, când 
se frâcă cel morbos pe picidre, apoi câte de doué ori în 
alte nouă gile, şi în urmă câte odată în alte nouă gile, se 
dice că-i trece, numai dacă se fréc& cu usce acre şi cu apa 
sărată (slatină), până atuncia până ce numai pâte răbdă de 
durere (1). 

În fine Fugăi mulţi de vei vedé, e bine să-ţi acoperi sto- 
gul, că are să plouă (2). 


a a n. 


(1) Dat. Rom. din Bozed gi Sabed, com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(2) Cred. Rom. din Band, com. de d-l Th. A. Bogdan. 


CORNATARIUL. 


(Naucoris cimicoides L.) 


oo 


Atât pe fundul apelor stătătâre, cât si pe al celor lin cur- 
gătâre, se află un insect mic, scurtut şi lătăreţ, ale cărui pi- 
ci6re do dinainte séměnă cu nisce cornite. 

Acest insect mic, care înn6tă cu o deosebită repejune în 
drepta şi în stânga printre plantele de apă şi care nu odată 
înghimpă fórte tare pre cei ce se scaldă în apa, unde se 
află el, se numesce în Bucovina: Cornăfariu (1). 

Un alt insect, care se tine tot de familia Corndfariulut, însă 
care e ce-vă mai mărişor decât acesta şi aduce întru cât-vă 
la făptura corpului şi mai ales a pici6relor celor de dinainte 
cu cleştele unui rac, se numesce Aacusor (2), lat. Nepa 
cinerea L. 

Racugorul, al cărui pântece e roşu ca racul, petrece ase- 
menea pe fundul gi printre pietrele apelor celor stătătâre 
şi a celor lin curgătâre, precum gi pe la isvórele cele reci şi 
se nutresce cu viermişori (3). 

De 6re ce însă şi acesta înghimpă î6rte simţitor, de aceea 
cei mai mulţi Români și cu deosebire femeile se cam feresc 
de a se scăldă, unde sciii că se află prea mulţi Răcușori si 
Cornafari. 


(1) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucacit. 

(2) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiă, dict. de Mich. St. Coniac, şi a celor 
din Budenit, dict de Mar. Dutca. 

(3) După spusa lui Mich. St. Coniac. 


CICORA. 
(Cicada orni L.). 


Unul dintre insectele cântătâre, al cărui cântec aduce 
întru cât-vă cu fdrditul Grierului, atâta numai că e ce-va 
mai sgomotos şi mai prelungit decât al acestuia, şi care 
cântă mai cu s6mă pe la amiagi, când lucesce s6rele mai tare 
şi căldura e mai mare, e Cicdra sau Cicdrea (1) sati Grie- 
rele de tomnă (2), numit ast-fel în Ţ6ra-Românâscă; la Ro. 
mânii din Meglenia însă Zicdri (3) şi Tarfarca; la cei din 
Macedonia: Dingir sai Dzindzir (4), Dinginar (5) şi Chin- 
cală (6), iar la cei din Epir: Chirchir (7). 

Cicora sau Cicérea e de colére galbenă castanie şi pe 
spinare négr&. Corpul sét, în lungime de 28 mm. e grosut 


(1) Ananescu, op. cit., p. 233;— Revista română politică-literară, vol. I. 
Bucuresci 1902, p. 273»: «Cicorea eo insectă, care scote un sunet aseme- 
nea Greerului, dar mai în surdină si mai prelung.» 

(2) Nanian, op. cit, p. 139. 

(3) Per. Papahagi, Românii din Meglenia, publ. în revista Tineri- 
mea română. Noua serie, vol. V, p. 292. 

(4) Com. de d-l Per. Papahagi, și de d-l Chr. Geagea. 

(5) Per. Papahagi, Românii din Meglenia, loc. cit. 

(6) L. Şăineanu, Incercare asupra Semasiologiei limbii române, p. 91. 
Nota 1: «Numele latin al greerului Cicada a păstrat românesce, sub 
forma Cicala, numai semnificatiunea figurată de «flecar, târâe-bràŭ>». 
Faptul că Macedo-Romanii aŭ Chincala, cu înţelesul de greere, dove- 
desce că în dialectul daco-român vorba va fi avut la început acest sens 
propriu, şi mai târdii numai trecu la cel figurat, tocmai ca în limba 
italiană gi spaniolă (Comp. și frantusesce «babillard en cigale», Littré)». 

(7) Com de d-l Chr. Geagea. 


== ~ —— > am 


457 
şi îndesat; aripile pielci6se, strivedil şi ce-vă maï lungi 
decât corpul; capul lat şi ochii mari, iar botul lung. 

Bărbătuşul are pe partea de desubt a pântecelui un organ 
deosebit pentru cântat, iar femeiuşca un ac pentru ouat. 

Cicérea trăesce în ţările cele mai căldurâse din Europa, 
şi anume pe Urm sat. Mojdrean, lat. Fraxinus ornus L. sau 
Ornus europaea Pers., a cărui scârţă o străpunge cu botul 
ca să-i sugă sucul. 

Românii din Meglenia însă dic că Cicdérea trăesce nu nu 
mai pe urnă, ci şi pe alţi arbori, pe cari se sue în de- 
cursul verii, când îs căldurile cele mai mari, şi al căror 
suc îl suge apoi până ce plesnesc (1). 

Băeţii din unele părţi ale Macedoniei, când prind o Ci- 
core, numită de dinşii Dindir, o immormintéza în livedi, 
credând că a doua gi, desgropand-o, vor găsi în locul ei 
o pară (2). 

Tot Românii din Macedonia mai cred încă că Dingirlu 
e aducător de noroc (3) 

Un alt insect, care se tine de familia Cicdre:, e Greurușul 
viilor, lat. Cicada montana. 

Despre acâstă specie de cicâre d-l T. Frâncu mia împărtă- 
sit următorele: 

« Greurușul viilor e de colére grie saŭ cenusie şi cu mult 
mai mic decât Greurușul câmpului. El ese de regulă pe 
la Schimbarea la fafa, 6 August, când se luminéza, adecă 
când încep a se céce strugurii de vie, suindu-se pe frunza 
viilor, cântă până o séptémana înainte de culesul viilor, adeca 
până la Vineria mare, 14 Octomvrie. Atunci înceteză de cântat. 

«Cântecul săi are sunete cu mult mai dulci si mai me- 
lodi6se decât ale Greurușului de câmp şi ale celui de casă. 
E un adevărat cântăreţ. 

«Se dice însă că el cântă mai cu sémă când se pune 
amurgul, adecă când începe a se îngână giua cu n6ptea și 
până către miequl nopţii. De la miedul nopţii începând înainte 


(1) Com. de d-l Per. Papahagi. 
(2) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 182. 
(3) Com de d-l Chr. Geagea. 


458 
însă nu cântă mai mult până a doua di, asemenea când 
amurgesce. 

«Patria sa e numai via. 

«În Transilvania provine mai cu s6mă la pâlele Munți- 
lor apuseni. 

«Când începe el prima óră a cântă, e semn că se lumi- 
néza strugurii. De aceea Gmenii nu-i fac nici odată nimica, 
ci-i daŭ pace să steă si să cânte pe frunzele din cercurile 
viței de vie, unde-si are şi cuibul.» 


MĂRGICA CUCULUI. 
(Aphrophora spumaria L.) 


Cel ce a trecut mai adese-ori în decursul verii prin atare 
térinaé sau printr’un fanat Greşi-care, şi se va fi uitat cu 
luare de sémă in t6te părţile, acela trebue numai decât să 
fi observat pe unele paie sau fire de érba, insă mai cu s6mă 
pe Somnarésa, lat. Lychnis flos cuculi L., şi pe Barba ca- 
pret sau Tafa caprei, lat. Tragopogon majus Jacq., un fel de 
spuma sati stupit. 

Românii din unele părţi ale Bucovinet cred si susţin că 
spuma acésta s’ar face din stupitul ce l-ar stupi cucul, de 
cum sosesce la noi din ţările cele calde si prinde a cântă şi 
până ce înceteză de cântat. De aceea o gi numesc ei Stupi- 
tul cucului şi gic că ea se află pe plantele sus numite nu- 
mai până la Sâm-Pelru, când încetâză cucul de cântat, iar 
din diua acâsta începând înainte rar unde se mai pâte 
vedé gi află. 

Mai departe tot Românii din Bucovina dic că la mijlocul 
stupitului acestuia s'ar află un fel de mărgică de colére né- 
gră, care e formată dintr'însul şi pre care, din causa acâsta, 
o gi numesc ei Mărgica sau Margicufa cuculut. 

Copilele şi mai ales fetele, cum dati de acâstă mărgică, 
care e ce-vă mai mică decât un fir de mazăre, şi pe două 
laturi opuse puţin cam apăsată, iar la mijloc cu o borticică, 
ca si ori-care mărgică adevărată, îndată o ieaŭ şi, ingirand-o 
dimpreună cu cele-lalte mărgele, o pârtă la grumaz, anume 
ca să fie iubite şi îndrăgite de 6meni si în deosebi de feciori. 

Fiind Wargica cuculut bună de dragoste, dar neaflandu- 


460 


se în fie-care Stupitul cucului, de aceea este ea f6rte cău- 
tată nu numai de copile şi fete, ci chiar şi de către alţi inşi şi 
mal cu sém& de cosaşi, cari aflând-o o dau apoi celor ce 
doresc numai decât s'o aibă (1). 

Acésta e credinţa şi datina Românilor din Bucovina de- 
spre Stupitul cucului şi Margica cucului ! 

Însă spuma, despre care ne-a fost în şirele de mai sus 
vorba, nu e nici spumă adevărată nici Stupitul cucului, ci 
ea este spuma ce-o produce larva unei mici cicade, numită 
lat. Aphrophora spumaria L., iar mărgica, despre care dic 
Românii din Bucovina că e Madrgica cucului, e inveligul 
acestei larve, care, după ce ese larva dintr'însul, se usucă 
şi capătă mai pe urmă forma unei mărgele. 


DN E EE N NINO II r 


(1) Cred. şi dat. Rom. din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic. 


MUSITA. 
(Aphis Roeae L.) 


Atât Românii din Bucovina, cât şi cei din Moldova, aŭ da- 
tind de a numi t6te insectele, cari se ţin de familia Aphi- 
delor, cu un nume colectiv Mușifă sau Paduche de pom şi 
Păduche de frunză (1). 

Numirea din urmă însă, adecă Paduche de frunză, e usi- 
tată nu numai la Românii din ţările sus amintite, ci şi la 
cei din Transilvania (2), Ungaria (3) şi Jéra-Romdnésca (4). 


(1) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi: «Paduche de pom, 
Păduche de frunză si Muşiţă e tot una»; — a celor din Fratautul-vechii, 
dict. de G. Onciul: «Pdduche de pom ori Muşiţă e tot una»; — a celor 
din Paşcani, dict. de Iord. Bran: «Mugitd, aga se numesce în Moldova 
Paduchele de frunză, care trăesce pe frunza de perj şi de curechiu si 
o mănâncă téta.- 

(2) Gazeta Transilvaniei, an. LVI, Brașov 1893, No. 117, p. 6: «Pădu- 
chit de frunză. Aceștia sunt adevărate plăgi pe pomii, unde se încuibă, 
căci se îmmulţesc de tot tare si daŭ năvală asupra frunzelor, cu deose- 
bire la pomii tineri.» 

(3) Teod. Rotariu, Inimicit pomilor şi mijloce în contra acelora, publ. 
în Amicul poporului, an. I, p. 104: «Pdduchit de frunză răpesc nutri- 
mentul mlădiţelor celor tinere si prin aceea causéză pomului o daună 
forte însemnată. Pentru aceea trebue, când se ivesc, culese frunzele pe 
cari se află şi călcate cu piciorul.» 

(4) Revista viticolă şi horticolă, an. III, Bucuresci 1897, p. 292: «Pa- 
duchii de frunee sunt prea de ajuns cunoscuţi prin stricăciunile pe cari 
dingii le pricinuesc tuturor soiurilor de plante. Unii dintre dingii atacă 
numai rădăcinile, alţii numai frunzele. Cei mai stricăcioşi sunt acei cari 
trăesc în socotéla plantelor cultivate, cum sunt: păduchele merului, pé- 
rului, tutunului, porumbului. Si pe viţă se găsesce, mai arare-ori însă, 
un păduche de col6re verde-brună.» 


462 , 


Cu téte acestea însă mai fie-cărei specii din acestă familie 
de insecte i se dă şi câte o numire specială, după planta pe 
care se află, şi anume: 

Păduche de trandafir (1), lat. Aphis rosae L. 

Paduche de pom, Paduche de prun, Păduche de perj, Mu- 
șiță de pom (2), lat. Aphis pruni Fabr. 

Paduche de cireș, lat. Aphis cerasi Fabr. 

Păduche de mer, Paduchele merului (3), lat. Aphis mali 
Fabr. 

Paduche de piersec, Păduchele piersecului (4), lat. Aphis 
persicae Fonsc. 

Păduche de soc., lat. Aphis sambuci L. 

Păduche de curechiu, Muşiţă de curechit (5), lat. Aphis 
brassicae L. 

Paduche rogu (6), lat. Schizoneura lanigera Hausm. 

Numirea de Mugifa care, după cum am védut mai sus, i 
se dă acestui soit de insecte parasite şi forte siricăci6se po- 
milor, precum şi altor plante, vine de acolo pentru că ele 
dintru început sunt î6rte puţine, iar după aceea necontenit 


(1) Numirea de Lindinele trandafirilor, care s'a dat de către unii 
acestui mic insect, nu numai că nu e poporală, ci e tot odată și necores- 
pungétére acestui insect parasit, pentru că poporul sub cuv. lindin, 
fem. lindină, înţelege cu totul alt ce-vă. Vedi despre acesta mai de 
aprope artcl. despre Păduchele de cap. 

(2) Dat. Rom. din Fratauful-vechit, dict. de G. Onciul; — a celor din 
Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi; — şi a celor din Paşcani, dict. de 
Tord. Bran. 

(3) Cf. Revista viticolă şi horticold, an. II, p. 292. 

(4) Cf. Idem, an. I, Bucuresci 1896, p. 302. 

(5) Cf. Crăâiniceanu, Nomenclatura, publ. în Convorbiri lit., an. XXIII, 
p. 339. 

(6) Cf. Foia poporului, an. VII, Sibiiu 1899, No. 14, p. 162: «Paduchele 
roșu. Acest păduche atacă numai merii gi mai rar şi perii şi e primej- 
dios, fiind-că dacă nu se stârpesce la timp, se immulfesce în mare nu- 
mer până sus pe ramuri. Urmarea e că mérul năpădit de aceşti păduchi 
sau se usucă în câţi-vă ani, saii apoi nu mai face pome»; — Idem de 
eadem, p. 173; — Numirea de Purice lânos, ce i s'a dat de către unii 
acestui insect (vedi: Revista viticolă şi horticolă, an. I, p. 302-303) e 
greşită, pentru că t6te insectele pe cari poporul le numesce purici sunt 
sprintene, pe când insectul acesta e trandav ca si ori care alt paduche 
şi numai cu anevoe se mișcă dintr’un loc într'altul. 


463 
se immultesc şi lafese (1), apoi şi de aceea că Vușifa e de 
regulă multă, măruntă şi séde potlog pe frunze (2). 

Când 6rna e bine îmbrăcată cu omét, atunci spun Ro- 
mânii din Bucovina, că primăvara nu se face multă Mușiţri. 
Când însă e putin omět, atunci se face multă, si cu câte 
mai multă cu atâta e mai stricăci6să (3). 

Şi de Gre-ce Mușiţa acâsta e î6rte stricăci6să, de aceea 
şi Românii caută tâte chipurile si mijlécele cum ar puté-o 
mai de grabă stârpi până ce nu apucă a suge sucul din 
tâte rămurelele şi frunzele pomilor şi ale plantelor pe cari 
s'aii incuibat. Asa Musita sau Paduchele de curechiu caută 
maï înainte de t6te să-l stârpâscă prin stropirea cu aghiasmă 
din diua de Sf. Trif (4) saii cu more de curechiu păstrată 
de 6rna, în urma căreia se dice că piere (5). 

Neajutând aceste două mijlâce sémén& haldan? printre 
curechiul de pe curechişte, şi atunci atât Muşifa acestuia 
cât si omidile de Albilifa, neputând suferi mirosul flori! 
haldanilor şi mai ales colbul de pe haldani, ori că per, ori 
că fug (6). 

Păduchii de pom sai de frunză se stârpesc cu cenuşă, 
care se preséré pe frunzele atacate (7). 

Cel mai bun mijloc însă spre stârpirea acestora este, după 
cum spun Românii din Bucovina, dacă se culeg tóte frun- 
zele atacate şi se calcă în pici6re sai se pun pe foc să ardă (8). 


——— 


(1) Dict. de Téder Ionesi. 
(2) Dict. de Iordachi Bran. 
(3) Dict. de T. Ionesi. 

(4) Dict. de Iord. Bran. 

(5) Dict. de George Onciul. 
(6) Idem. 

(7) Idem. 

(8) Dict. de T. [onesi. 








FESUSORUL. 
(Porphyrophora polonica L.) 


De pe la Duminicu mare începând înainte si până cam 
către Sdn-Petru, adecă pe timpul prăşitului, se pâte f6rte 
adesea-ori vede atât pe arături, cât si pe unii bukaci sau 
tarsi, şi maï ales prin smeurisuri, un fel de gujulie mică ca 
un fir de pléie de împuşcat vrăbii, umblând încetişor în colo 
şi în céce şi căutându-şi nutreţul, care constă din sucul unor 
plante ca Sincerica, lat. Scleranthus perrenis L., si Ficiorica 
sai Érba fecidrei, lat. Herniaria glabra L. 

Acésté gujulie mică, care nu p6te sbură ci numai umblă, 
din causă că aripile sale şi mai ales cele din dărăt sunt 
forte scurte şi care e de coldre limpede rosie, se numesce 
în Bucovina: Fesușor şi Fesul popei (1), iar în Moldova: Fe- 
sușor (2), lat. Porphyrophora polonica L. 


DI PI ——— —— 


(1) Dat. Rom. din Galanesci, dict, de Iléna Cârstean; — şi a celor din 
Putna, dict. de Vasile Văcărean: «Fesul popei e la trup rotund ca şi 
Buburuza, e insă cu mult mai mic decât acâsta, și n'are buburuze pe 
de-asupra ca Buburuea, ci e prisne roşu şi mole în trup. El are aripi, 
dar nu sbora, ci numai umblă încet. Se află pe buhaci sat tarsi, pe 
smeură, în de comun pe copaci, cari aŭ ghimpi. Cand îl pringi, slobâde 
un fel de suc galben.» 

(2) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de'C. S. Bucan: «Fesugorul e un gân- 
dăcel forte mic şi rotund ca un fir de pl6ie de împuşcat vrabii. Trupul 
s&u e mole şi de col6re limpede-roşie ca o mărgeluță roșie, din care 
causă se si numesce Fesuşor. El se află mai cu séma pe arături şi se 
arată pe timpul prăşitului. PiciGrele sale vin jur împrejurul trupului, 
iar aripile sunt scurtute, de aceea nu pote sbură, ci numai umblă în- 
cetișor.» 


465 


Mai de mult, pe când Româncele îşi pregătiau singure 
t6te vesmintele şi-şi colorau lanetele, aveai datină de a rogi 
unele lâneţe şi mai ales bumbacul şi cu gujulia acésta. Ro- 
mâncele adecă, cari se ocupau cu coloratul, o adunat într'o 
cantitate cât se putea de mare, o uscat şi apoi, sfărâmând-o 
mărunţel şi muind-o în apă căldicică, puneau într'însa lå- 
netul sai sculul galben, căruia voiau să-l dea colére roşie 
sai intunecat-rogie. Iară dacă laneful sau sculul galben voiat 
să fie ce-vă mai deschis, atunci mai turnau in apa acâsta 
încă şi putin borg sdlciu, adecă nu de tot acru. 


Marian, Insectele. 39 


PĂDUCHELE. 
(Pediculus capitis L.) 


ee 


Precum ati mai t6te vietatile parasifii lor, asa aŭ si 6me- 
nii. lar parasitii, cari trăesc pe corpul omenesc şi se nutresc 
din sângele acestuia, sunt de patru feluri şi anume: 

Păduchele, numit şi Păduchele de cap, dim. Paduchiag, 
Păduchel şi Paduchies, iar in mod alegoric: Gargdun,; la, 
Românii din Ţ6ra-Românâscă, pe lângă Paduche, în chip ale- 
goric şi Cardgel (1), Scodac, pl. Scodaţi, Coscodac, pl. Cos- 
codafi şi Migcoce, pl. Mișcoci (2); la cei din Ungaria, pe lângă 
Paduche, şi Pădute (3); la cei din Istria: Paduchit, pl. På- 
duchi (4); la cei din Meglenia: Piducliu şi Biducliu (5); iar 
la cei din Macedonia: Biduc (6) sau Piduc (7) şi Piducliz (8), 
lat. Pediculus capitis L. 

Acest fel de Paduche, prea bine cunoscut, e de colére su- 
rie, şi trăesce numai in capul Gmenilor, din care causă se 
numesce el apoi pretutindeni şi Paduche de cap. 

Al doilea fel de Paduche, ce-vă mai mare decât cel de 
cap, de colére albă şi cu un punct negru pe spate, care pe- 


(1) I. Aristotel, Istoridre şi anecdote, publ. în Gazeta sătenului, an. Il, 
R.-Sărat 1885—86, p. 125. 

(2) Com. de S. Sa par. T. Bălăşel. 

(3) Com. de d-l El. Pop. 

(4) I. Maiorescu, Itinerar în Istria, ed. II, p. 116. 

(5) Per. N. Papahagi, Megleno-Romdnii. Partea II, p. 58 gi 104. 

(6) P. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 297. 

(7) Gust. Weigand, Die Aromunen, II. Bd., p. 52 şi 324. 

(8) Com. de d-l Per. Papahagi. 


467 


trece de regulă în straiele ce le pârtă 6meniil, şi cu deosebire 
în cămeşile cele rămțurâse si murdare, se numesce atât in 
. Bucovina, cât şi in Moldova şi Ţâra-Românâscă: Paduche de 
straie şi Păduche de camega (1), iară în glumă: Purice bă- 
trdn (2), lat. Pediculus vestimenti Nitz. 

Al treilea fel de păduche, care trăesce în părţile pérése 
inferiédre ale omului, e Paduchele lat (3), lat. Pediculus pubis 
L. sai Phthirius inquinalis Redi. 

În fine al patrulea şi ultimul fel de păduche, care ese ca 
puzderia pe om şi se prăsesce aga de repede, că intră prin 
ochi, prin urechi şi prin nas până ce mére omul (4), e Pă- 
duchele de piele, lat. Pediculus tabescentium Alt. 

Ouăle tuturor păduchilor acestora şi cu deosebire ale 
celor doi dintâi, pe cari le lipesc femeiuscele de perii ca- 
pului sau de firele cămeşii, se numesc pretutindeni de către 
Românii din Dacia-traiană: Lindeni sau Lindini, fem. Lin- 
dine, dim. Lindinele, sing. Linden sau Lindin, fem. Lin- 
dină, dim. Lindinead (5); la Românii din Meglenia: Linden 
(6); iar la cei din Macedonia: Amingugifa (7), Lindine şi 
Minciuș (8) 

Un număr mai mare de păduchi, şi mai ales de cei de 


(1) Com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean ;— Dr. N. Leon, Zoologia me- 
dicală, p. 12; — Idem, Istoria naturală medicală, p. 100. 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Paduchit de cămașă, fiind albi, se 
numesc în glumă Pureci bătrâni.» 

(3) În Bucovina şi Moldova, com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean ; — 
vedi și Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12. — In Téra-Romanésca, 
com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Se crede că Pdduchii lafi îi fac per- 
sdnele slabe. Şi cine face Păduchi lafi,e semn de mare sărăcie sau 
bola.» 

(4) Dr. N. Leon, Zoologia medicald, p. 12;— com. de del S. Theodo- 
rescu-Chirilean: «Sunt unii paduchiost, cari nu se pot descotorosi de 
păduchi tótă viéta lor, devenind 6menii cei mai scarbosi.» 

(5) Pretutindeni in Bucovina. — Vedi gi Albina, an. II, Bucuresci, p° 
431: «Paduchit nu depun ovéle lor in cuiburi, ci ei le lipesc, sub nu- 
mele de Lindeni, de perii capului sau de firele c&masif. Căldura cer- 
pului este de ajuns pentru clocirea acestor oué.» 

(6) P. N. Papahagi, Megleno-Românti. Partea II, p. 90. 

(7) G. Weigand, op. cit., p. 50 şi 292. 

(8) Com. de d-l Per. Papahagi. 


straie, se numesce de către Românii din munţii Bucovinei, şi 
cu deosibire de către cei din ţinutul Dornei, Până (1), iar 
de către cei de la {éri: Poddba, d. ex. omul acesta e plin 
de Pând sai Pod6bă, adecă: e plin de Paduchi; în Téra- 
Românâscă: Hira şi Hire, d. e. l-a umplut hirea, adecă: e 
plin de păduchi (2); iar în Transilvania se numesce: Gà- 
vel (3). 

Un om plin de Păduchi sau de Lindeni se numesce På- 
duchios saii Lindinos, iar unei femei i se gice Paduchidsa, 
Paduchernija si Lindindédsa; ca adj. om pdduchios şi lin- 
dinos, fem. pdduchiésa gi lindinésa. 

Iar când unul sai altul caută păduchi se dice că: se pd- 
duchie, sau se paduchéza. 

Locul saŭ cuibul, unde se fac mai mulţi păduchi: Pădu- 
cherie; bóla de păduchi: Păduchtoște; iar prinderea şi uci- 
derea păduchilor: Păduchere. 

Păduchele e unul dintre insectele cele mai urici6se gi mai 
greţose. 

Din causa acesta apoi toţi 6menil, cari nu caută a se des- 
bara de acâstă până sau poddbd uriîtă şi greţâsă, nu numai 
că sunt urgisiţi de cei-lalţi inşi, ci tot odată şi înconjurați 
ca să nu se umple şi ei de la dinsil. 

Poporul de la țéră, după cât îmi este mie până acuma 
cunoscut, are datină de a se la cel puţin odată pe sépté- 
mână, şi anume Sâmbăta. 

Cel ce nu se lă în acâstă gi, şi cel ce nu se pi6ptănă în 
fie-care gi de peste săptămână, acela e luat de către cei- 
lalţi ingi peste picior, şi cu deosebire de către feciori prin o 
mulţime de chiuituri şi anecdote, una mai haslie şi mal îm- 
pungétére decât alta. 

Iată, spre exemplu, ce ne spune o chiuitură despre o /dnia, 
care ar fi voit să se lee şi nu sciù cum să-şi pregătâscă 
lautérea: 


(1) Până insemnéza în Bucovina încă gi un straii forte rěŭ, ferfenitit 
şi murdar. 

(3) Com. de S. Sa păr. T. Balagel. 

(3) Alesii Viciu, Glosariu, p. 32: «Gàvet == păduchi; dór nu eşti plin 
de gavet»; — Revista critică-literară, an. III, lași 1895, p. 155: «Gavet 
(tonul pe a), mulţime de insecte parasite, mai ales păduchi.» 


469 





Puse tânta să se lea, 

Si puse de Vineria 

Să se lee Sâmbăta. 

Dar pustia de purceă, 
Pascénd troscot lângă ea, 
Se scărpină de ulceă, 
Vérsand lesia din ea (1). 


Tar o anecdotă ne istorisesce despre o femee leneşă ur- 
mătórele: 

— «Am să mě lau! — gise odinióră o femee leneşă. 

— «Cărășeti, audind acésta, se duseră la cel maï mare al 
lor şi-i giseră: 

— «Audi ce dice puturâsa: că are să se lea, ce să ne fa- 
cem nol? 

— «N'aveţi grijă!— le dise cel mai mare al lor. De câte 
ori a gis puturâsa să se leă şi nu s'a mai laut. 

— «Am să mă tung! — gise în urmă aceeași femee. 

— «Cdrdgeizt, audind aşă, se duseră iar la cel mai mare 
al lor şi-i giseră: 

— «Augi ce gice puturâsa: că are să se tungă. 

— «QO face, nebuna dracului: la bazar copii! — le dise că- 
petenia lor (2).» 

Tot aga sunt luate în batjocură şi acele femei, cari nu-și 
spală cimesile cu lunile, ci umblă cu dînsele negre gi mur- 
dare ca gi nisce cirbundrite sau păcurăriţe. 

Iată ce ne spune în privinţa acâsta o chiuitură din Mol- 
dova, jud. Iasi: 


Pe délul cu tufele 
Spala lelea rufele 
Si le ’ntinde pe surcele, 
Cânii hârâiau la ele. 
Nu sciù cânii hârâiai,. 
Ori pdduchit mornăiau ? (3) 
lar o variantă a acestei chiuituri din Bucovina, distr. 
Gura Homorului, com. Ilişesci, sună precum urméza: 


(1) Segétorea, an. V, Fălticeni 1899, p. 15. 
(2) I. Aristotel, Istoridre şi anecdote, publ. in diar cit., p. 125—126. 
(3) Şegetorea, an. V, p. 16. 


Pe valea cu tufele 

Spală lelea rufele 

Si le ’ntinde pe surcele, 

Cânii hârâesc la ele. 

Nu sciù cânii hârâesc, 

Ori păduchi se sfădesc? (1) 

Mai departe fetele mari, cari nu se laŭ şi pâptănă cum se 

cuvine, cari umblă ca nisce buhe, cu capul sborşit şi du- 
puros, când se duc la joc sat la vre-o altă petrecere, feciorii, 


cari nu le pot suferi, le chiuesc: 


Du-te-acasă, 
Fa buhâsă, 
Si te 14, te fă frumâsă; 

Si te-i la, 

Cand a ploua, 

Si te-i unge, 

Când a ninge... . 
Cand a fost la descâlcit 
Septe sate o sărit 
Sau asa: 

Ce sedi, hidă, după ușă 
Cu capu plin de cenușă? 
Eși afară la spălat, 
Da-ti capu la piepténat! 
Ciumă buhă din pădure? 
Septe ai 
Ori aga: 
JOcă, fată, ce-i juca, 
Mergi acasă și te-i la, 
Că păduchi 
'S-ca hulubii 


Subfii ca nuelele, 
Es la drum ca curcile, 


Si aga: 








(1) Din colectiunea mea. 
(2) Şegetorea, an. V, p. 16. 


1 


| 


Cu securi si cu topóre 
La păduchi ca să-i omóre. 
Şi-o ’mplut locu de untură 
Şi s’o dus la Chiginét 
Si-o dat oca câte-un let 
Si-o cumpărat anteret ; 
Antereu-i tot carpit, 
Fata s’o impodobit (2). 


De când te laï 
Si lăută nu erai... 
Cand a fost la descalcit 
Septe sate s’o starnit 
Cu securi şi cu topore 
La păduchi ca să omore! (3) 


Si la drum și la cărare 
Ca boerii la primblare; 
Lindinele-s fir de grâu 
Si te-or duce la părîú, 
La păriu ca să te ’neci, 
Sber păduchi ca berbeci! (4). 


(3) Din Zaharesci, com. de d-l G. Tomoiagă, cant. bis. 
(4) Din Mahala, com. de d-l G. Tomoiagă. 


471 


Jocă, fată, ce-i juca, 
Du-te-acasă şi te-i la, 
Si dup’aceea să vii, 

Că te-o 'mplut păduchii, 
Mânânţei ca nucile, 

Sar în drum ca curcile! 


JOcă, fată, ce-i jucă, 
Du-te-acasa și te-i la, 

Că de când nu te-ai laut, 
Gărgăunii te-au umplut! (1) 


Multe fete lenege, în loc să se lee şi să se pieptene cum 
se cade, să se îmbrace în haine albe gi curate şi apoi să se 
ducă la joc sat: la altă petrecere, se împodobesc cu fel de 
fel de flori, cugetând că făcând-o acâsta sunt destul de curate 
şi plăcute, şi prin urmare nu trebue să se mai şi pieptene 
cum se cade ca alte fete. 

Unora ca acestora feciorii le strigă în joc: 


Lelita cu floricele 

La urechi cu lindinele, 

La urechi cu mederan, (2) 

După cap păduchi de-un an! (3) 


Bucurati-vé, feciori, 

Că vă vin fete cu flori; 

La urechi cu floricele, 

După cap cu lindinele; 

La urechi cu magheran, 

După cap păduchi de-un an! (4) 


Alte fete, din contră, se împodobesc cu cercei şi cu salbe 
scumpe de bani și mărgele, şi nu odată se îmbracă în hai- 
nele cele mai pretiése, dar să se spele şi să se pieptene cum 
se cuvine nici prin cap nu le trece. 


(1) Din Frătăuţul-vechii, dict. de George Onciul. 

(2) Mederan = maghiran = maioran. 

(3) Din Bâălăceana, com. de Simeon Boca, stud. gimn. 
(4) Din Baldceana, com. de Ilie Stoleriă, stud. gimn. 


472 





Pre unele ca acestea feciorii, cărora nu le vine la socotâlă 
necurățenia, le apostroféză în următorul chip: 


La lelita pe cercei | Pe saradul bunghilor 

Doi păduchi îs vătăjei. | Vornicul păduchilor, 

La lelita pe mărgele | Pe crescetul capului 

Doi păduchă cântă de jele. ; Stă juratul satului, 

La lelita pe spinare | Pe cărarea capului 

Fac păduchii masă mare. | E ciréda satului. 

La lelita pe ciobote | Cand ii colea după cap 
Păduchii se bat cu bote. _ Dot pdduchi se teu de cap, 
Pe chieptarul ciobănesc Două lindini s6mă-și fac (1). 


Trei păduchi se ciondănesc. 


Tot cam asa il ieaă în batjocură şi pre un fecior, care pune 
mai mult pret pe îmbrăcămintea sa decât pe grijirea capului 
şi a feţei. 

Iată ce-i chiue unuia ca atare fecior: 

Pe cojocul vornicesc 
Stau păduchii, sfătuesc, 
Pe bondita 
Stat capita 
Si pe cuşmă 
Stau de 'mpuşcă (2). 

O s6mă de fete de un timp in câce, luându-se după moda 

celor de pe la oraşe, aŭ început a-și tăiă părul în frunte şi a- 





increți, şi ast-fel a umblă apoi nu numai în gile de sărbă- 
t6re, ci şi în cele de lucru. 

Celor mai.mulţi feciori însă nu le place acâstă schimosire 
a capului, şi de aceea le strigă, când le véd în joc, urmă- 
t6rea chiuitură f6rte muşcătâre: 

Hai leliţă din Galati 

Cu perciuni nechiepténati, 
Cu păduchii crăcănați, 
Mărunţei ca nucile, 

Merg pe drum ca curcile. 
Hai leliţă de la Ieși 

C'un păduche ’n sumiies! (3) 





(1) Din Mânăstirea Homorulul. 
(2) Din Stupca, com. de Const. Căilean, stud. gimn. 
(3) Din Bâlăceana, com. de Vichenti Jemna, stud. gimn. 





Tot aga fac feciorii din cele mai multe părţi și cu fetele, 
cari îşi schimbă portul naţional cu unul străin. 
Iată o chiuitură cu privire şi la acestea: 


Fetele din Berchişesci 

Prind păduchii şi-ă jupesc, 
Şi jupind păduchele 

fs julesc genunchele. 

Si vind pielea câte-un lei 
Şi-şi cumpără antereŭ, 
Antereu-i de bumbac 

Si-un păduche după cap ! (1) 


O variantă a acestei chiuituri: 


Fetele din Berchişesci 
Prind păduchi şi-i jupesc 
Si vind pielea câte-un lei 
Şi-şi cumpără antered, 
Antereu-i de bumbac 

Cun păduche după cap ! (2). 


Alta din Ungaria: 


La lelifa’n barta sugnii 
Batu-se păduchi cu pumni; 
La lelita’n geb la roce (3) 
Batu-se păduchi cu botce (4). 


In cele mai multe părţi locuite de Români este.datină ca 
fetele mari să stea, în timpul unei petreceri, de o parte si 
să caute la cei ce jócă până ce una sau alta este încă che- 
mată în joc. 

Feciorii, aruncându-şi privirile la dinsele şi végénd că u- 
nele dintre ele nu-s grijite cum ar trebui să fie la o petre- 
cere, nu le daŭ nici acestora pace, ci strigă: 


Mě duceam la cârșmă'n sat 
Si cătam la fete'n cap, 
Păduchele cât un fap, 


(1) Din Baiegesci, comunicat de Vasile Lucan, stud. gimn. 
(2) Din Berchişesci, distr. Gura-Homorului. 

(3) Roce = rochie. 

(4) Din Ungaria, comunicat de d-l El. Pop.—Botce = bote. 


474 


Si-o sărit păduchele 
Si s'o rupt genunchele! (1) 


Fetele de la Mitoc 


String păduchi poloboc, 
Da celea din Pătrăuţ 
String păduchii'n paharuf ! (2). 


Şi la urmă: 


Haideţi, fete, la căline, 
Dacă nu vě jócă nime! 
Cine dracu v’a juca, 
Pe tot pěrul lindina, 
Pe cosiță rigina, 

Pe cărare 

Merg la sare, 

Pe cosiță 

Merg la brânză, 


Saŭ: 


Vai săraca lelita! 
Sépte ani de cand se la 
Și lăută nu era, 
Tot părul gi lindina, 
Pe cărare 
Merg la sare, 
Pe cosite 
Merg la brânză, 
După cap 
Nu mai încap, 


l 
| 
| 
| 
i 


După cap 
Nu incap, 
Iar in céfa 
Ca o scafă. 
Fa! de ce nu te-ai lăut? 
— Pentru că unt n'am avut, 
C'am avut 
O ocă şi jumătate 
Și m'am uns numai peo parte!(3) 


Si pe céfa 

Numai scafă. 
Când a fost la descalcit 
Sépte sate-au oblicit 
Si tus-șâpte-au năvălit 
Cu tepusi şi cu topore 
La păduchi ca să-i omore, 
Dar n'au putut să-i omore, 
Și au facut păduchi-o șfară 
Și aŭ scos-o din tér’afara (4). 


Dar nu numai fetele, ci şi feciorii, cari nu caută să fie 
cât se pdéte de curati, încă sunt, după cum am arătat şi mai 
sus, luaţi în ris si batjocură de către cei-lalti ingi. 

Iată o chiuitură despre un fecior leneș: 


(1) Din Straja, com. de Ilie Pasailă, stud. gimn. 
(2) Din Mitocul-Dragomirnei, comunicat de V. Greciuc. 
(3) Din Băieşesci, comunicat de Vas. Lucan. 


(4) Din Siret. 


eee SRR 
Pălăria ta, Ioane, 
Tătă-i fluturi si padre (1) 
Si parinti-ti mor de fome! (2) 
Alta despre unul cam prea închipuit: 


Într'un picior mě 'nvârtesc 
Şi galbeni-mi zurăesc, 

Nu sciù bani-mi zurăesc. 

Ori păduchii hărâesc, 

Nu sciu banii nu încap, 

Ori păduchi-şi fac de cap (3). 

Când un fecior dintr'un n6m de rând, aflându-se în joc, 
îşi dă un aer, ca şi când ar fi din cine-scie ce ném mare 
şi ales, atunci cel-lalti inşi, vădându-l cum se umflă în pene 
şi se îngâmfă, îl ieati peste picior, chiuindu-I : 

Mergi mai iute, 
Măi Padute, 
Că te-ajunge Lindina 
Si vai r&u te-a scâlmănă! (4). 

Afară de cei amintiți până aici se mai ieau în ris şi bat- 

jocură încă şi cojocarii prin următârea strigătură: 


Pe podul cojocărese ' La badita pe pieptar 

Stau păduchi, sfătuesc : _ Dot păduchi se bat cu pari. 
Cei mai mari Sariti, 6meni, cu topére, 
La cojocari, Că păduchi se omorda. 
Cei mai mici La badita pe mustéta 
La ucenici. „Doi păduchi resucese aja. 


La badita subsudră 

Doi păduchi mi se îns6ră. 
Lu badita pe spinare 

Doi păduchi fac masă mare (5). 


Pune mâna sus pe frunta, 
Prinde unul cât un munte, 
Bagă mâna după cap, - 
Scóte unul cât un tap. 


Sau: 


(1) Sub paone se înţeleg penele de păun, ce indatinéza feciorii a le 
pune în pălării când merg la joc. 

(2) Din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul. 

(3) Din Mahala, comunicat de d-l G. Tomoiagă. | 

(4) Din Ungaria, com. de d-l El. Pop.—Scdlmdnd= scérmana 

(5) Com. de d-l Dr. G. Mihufa. 


476 


La cojocari pe spinare 
Fac păduchii masă mare, 
Cei mai mari 
La cojocari, 
Cei mai mici 
La ucenici. 
În casă la cojocari 
Sunt păduchi asa de mari 
Ca si nisce armăsari. 
În pod în cojocărie 
Fac păduchii bătălie (1). 


Paduchele şi Lindina figureză f6rte adese-ori şi în unele 
proverbe şi dicale române, precum: 


Păduchele face pe leneş harnic. — 
Se dice celor leneşi. | 


Păduchele, când (după ce) se satura, ese in frunte. 
Păduchele, când se satură, ese în frunte şi se arată. 
Păduchele când se îngraşă ese in frunte.— 


Se dice de un mojic care, din causă că are 6re-care avere, 
îşi iea nasul la purtare. 


La Românii din Macedonia: 


Piducliul după ce s£’ satură ese pe 
sufrucéua (sprincână). — 


Se dice despre cei leşinaţi cari, după ce se satura de ja- 
furi, atunci se arată în lume. 


Păduchele leșinat 
În frunte s'a aşezat. — 


Arată pre cei săraci şi mândri. 
Are păduchi în loc de bani. — 


Adecă: e férte sărac. 


(1) Din Sucéva. 


417 


Nu-s rari, 
Da-s mari. 
Nu sciù acum ce să fac, 
Orï (păduchi) nu maï încap. 


Prin aceste doué gicale se face alusiune la păduchi. 
Vai de cela ce-i umblă păduchii pe frunte!— 
Adecă de cel murdar. 
Îi cură păduchii pe urechi. — 
Se dice de cel prea murdar. 


Pentru un păduche mi arde veghia. 
Pentru un păduche să nu-ţi pui sărica pe foc. — 


Se dice despre cei iuți şi mânioși. 


A fi păduche leșinat. 
Ca un păduche leșinat. 


Se gice despre cei slabi sau lihniti de féme (1). 
A fi paduche — 


A fi un parasit; un om care stă de géba şi alţii îl hrănesc. 


Nu mi ciudă că trece păduchele prin barbă, da mi ciudă că 


face cărare (2) — 


Adecă să ne păzim a nu se face obiceiu spre a néstra 


supărare. 


Lindina, când se satură, ese în față să vadă t6tă lumea că a ros 
crescetul voinicului. — 


Se dice când un om risipesce o avere moştenită. 
A cătă pe cine-vă de lindină— 
A-ï căută cârtă (3). 


E mai primejdios păduchele din lindină.— 


—— 


Sa păr. Bălăşel. 
(2) Idem de eadem, vol. II, p. 12. 
(3) Idem de eadem, vol. I, p. 508. 


(1) Zanne, Proverbele Românilor, vol. I, p. 577—578; — şi com. de S. 


478 
Adecă: un om ajuns din nimica, din ném mai slab şi mai 
de jos, la mărire, mai de grabă te sicanéz& decât unul din- 
tr’o familie mai bună, crescut bine (1). 
Tot despre Păduchele de cap există gi vre-o câte-vă ci- 
milituri, şi anume: 


Am o turmă de oi Ce e mic, mititel, 
Şi ciobanul le mână dinapoi. De-siiea Voda chipiulpentru el? 


Îşi iea ori-cine căciula de el (2). 
Ce este micut, fârte mititel, 


De-și iea căciula Vodă pentru el? În pădurea Chiriacului 


Este. cuibu liliacului (3). 





Mal departe despre Paduchele de cap se află la Români 
încă şi următârele credinţe: Când un copil mic are spume 
la gură, e semn că are în cap un păduche. 

Omenii cu noroc.sunt tot-deauna păduchioşi. 

Când păduchii csup tare de carne, e semn că va plouă 
îndată. 

În diua de Pasci, când te piepteni şi găsesci păduchi, e 
păcat să-i omori. 

E mare pomană să cureţi pe cine-vă de păduchi. 

Pe cea-laltă lume numai atâta ai voie a vorbi cu cine-vă, 
cât timp i-ai căutat în cap păduchi. 

Dacă vedi un păduche pe cine-vă şi nu îl iei, pe lumea 
cea-laltă îl vei mâncă (4). 

Când visezi că ai în straie (haine) ori pe trup păduchi 
mulți, aï să capeţi parale multe de unde-va (5). 

Când îţi caută (când te păduchesce) cine-vă în cap, trebue 
să-ţi caute pe amândouă părţile, că de-ți caută numai pe o 
parte, te mănâncă Cânele babei (6). 


(1) Com. de d-l El. Pop. 

(2) Art. Gorovei, Cimiliturile Românilor, p. 284. 

(3) Gr. G. Tocilescu, Mafterialuri folkloristice, vol. I. Partea I, p. 536. 

(4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(5) Cred. Rom. din Moldova, com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean; — 
Dim. Dan, Credințe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. IV, 
No. 99, p. 2: «Se crede că cel ce visâză păduchi va căpătă bani.» 

(6) Cânele babei e o omidă pestriță şi forte părâsă, cu peri castanii. 


419 

Când ai obiceiul să te speli pe cap cu apă rece în tótă 
diminéta, faci păduchi (1). 

Când te scalgi şi-ţi uqdi capul, să nu-ţi pui îndată cum egi 
din apă căciula sau pălăria în cap, pentru că iarăși capeţi 
păduchi (2). 

Paduchele de cap se întrebuinţăâză atât de către Românii 
din Bucovina, cât şi de către cei din Moldova încă gi ca léc 
contra galbinarilor. 

Asa Românii din Bucovina dic că cel ce are galbindri se 
vindecă, dacă i se dă să înghiţâscă cu ce-vă Molit sau Pă- 
duchi de om în vre-o băutură dintr'un păhăruţ de câră (3). 

Cei din Moldova din contră gic că omul, care se va simţi 
bine că are gălbinare, să ieă un păduche al lui şi să-l bea 
cu ori şi ce soiti de băutură în trei dile de sec de-arândul, 
si după acésta va scăpă de galbinare (4). 

Alţi Români, tot din Moldova, dic că cel bolnav de gal- 
binare e bine să mănânce trei păduchi într'o smochină, sat 
să-i bea întrun pahar cu rachiu (5). Românii din 7era-Ro- 
madnésea pun, tot pentru gălbinări, în rachiu nouă păduchi, 
flori de crin şi galbinele (Calendula), îi lasă 2---3 dile, apoi 
îi plămădesc şi-i beaŭ trei dile câte o linguriţă (6). 

În fine merită a fi amintit şi aceea că mamele române, 
atât cele din Bucovina, cât şi cele din Moldova, când vor 
să lee copiii, cari de regulă nu se lasă a fi lăuţi, voind a-i 
induplecă ca să se lase, îi amăgesc că Păduchii, dacă nu 
se vor la, au să facă o funie şi legându-i cu ea, aŭ să-i 
tragă la rit, pâriu, iaz, sau ce este în apropiere, gi i-or 
înnecă (7). 

Românii din Macedonia, când vreaă ca un copil să nu prinqă 
Paduchi, cum găsesc primul păduche la dinsul, îl omâră pe 


(1) Com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean. 

(2) Cred. Rom. din Bucovina. 

(3) Dim. Dan, Credinje pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei: 
an. V, No. 12, p. 1. 

(4) Dim. P. Lupaşcu, Medicina babelor, p. 58. 

(0) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12. 

(6) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 101. 

(7) Com. de di S. Theodorescu-Chirilean. 


480 


aur. Făcând acésta, cred ei, că păduchil au să fie rari ca 
şi aurul. 

De aici vine apol gi expresiunea: 

L’ — frimsi biducliul pi flurie dadă-sa. — 

Adecă: «il omori păduchele pe galben mamă-sa», pentru 
a arătă iubirea şi interesul ce pârtă o mamă de fiul său. 

Sai: se lea psiruvatan = buruéna pescelui, se topesce cu 
mercur, ghiarghir, şi după acâsta se îmmóie o aţă care, 
dacă se pârtă de cine-vă lipită de corp, nu va prinde nică 
odată păduchi. 

Acésta se întrebuinţâză mai cu s6mă la cel din inchisére (1). 


— 


(1) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 297. 


HARA. 
(Pediculus vituli L.) 





Mai tote vitele cornute, când sunt răi ţinute, şi cu deose- 
bire când sunt réu ernate, capătă pe la începutul primăverii 
un fel de parasit, din causa căruia nu numai că devin mai 
hitiâne şi mai slabe de cum at fost mai înainte, ci unele din 
ele, necurăţindu-se la timp, chiar și per. 

Acest parasit mâncăcios, care cășunâză grabnica slăbire 
şi une-ori chiar peirea vitelor si care séména întru cât-vă 
cu Păduchele de cap. atâta numai că e ce-vă mai mare, se 
numesce Păduche de vită, iar cu un cuvînt colectiv Hard (1), 
lat. Haematopinus tenuirostris Burm., Pediculus vituli L. 

Românii din Bucovina, cărora li-i aminte ca să scape vi- 
tele de acest parasit, şi mai cu s6mă viţeii, pe cari se face 
el mai cu deosebire, şi din care causă s'a şi numit de Linné 
Pediculus vituli, întrebuinţeză următorul mijloc: 

Ieai rădăcină de Slirigoée, lat. Veratrum album L., şi anume 
cât se póte de multă, o pun intr’o 614 la foc să fiérbă, şi cu 


(1) Foia poporului, an. I, Sibiiu 1894, p. 661: «De cu primăvară cum 
şi alte dati, multe vite se molipsesc de Păduchi (Hara), cari se sporesc 
asa dicénd în nesfârșit gi cagunéza slăbirea grabnică gi une-ori derăpă- 
narea vitelor.»—In unele comune din Bucovina, precum bună-6ră in Co- 
stina si in Bilca, sub cuv. Hâră se înţelege un fel de mătrâţă, care se 
face pe pielea oilor slabe şi care se împrăștie apoi gi prin lână. Pielea 
şi lâna e hdrdsd, adecă plină de un fel de cojite sai tarafe, cari s'au luat 
de pe piele. În alte comune, tot din Bucovina, precum bună-6ră în Ga- 
lanesci, distr. Radaufului, se înţelege sub cuv. kâră pielea ce se cojesce 
pe vite, care e subţire şi sub care se ascund păduchi. Când vreau să 
omére păduchii, rădică mai intaii kâra acésta şi apoi ii omora. 


Marian, Insectele. 31 


482 


zema ce ese dintr'insa spală apoi vitele peste tot corpul, şi 
mai cu s6mă în părţile acelea unde se află mai mulţi pă- 
duchi. Si păduchili nu mult după acâstă spălare per (1). 

O sémă de Români însă ieau rădăcină de Stirigde, o piséza 
bine cu muchia toporului, o amestecă cu slatină sai cu sare 
asemenea pisată, o pun într'o ólă şi dimpreună cu acésta 
o agéz4 la un loc cald, bună-6ră pe horn, unde o lasă apoi 
cam la 24 de ore ca să mocnésc&. După ce a mocnit, ieaŭ z6ma 
ce a esit din acâstă rădăcină şi frécă vita bine pe locul unde 
se află mulţi păduchi. Facéndu-se acesta, se dice că păduchii 
trebue numai decât să piéra (2). 

Se caută însă în același timp a se feri vitele casă nu se 
lingă, până ce nu se vor uscă cum se cade, căci lingându-se 
şi fiind Slirigóia f6rte venin6să, f6rte lesne ar pute să se 
învenineze. Si ca să n’o facă şi s'o păţâscă acésta, li se pune 
ce-vă pe cap (3). 

Tot cu zéma de Slirigoe sai şi cu oloiu vechii şi rânced (4) 
şi cam tot în același chip nimicesc Românii din Bucovina şi 
Paduchele de bou, lat. Haematopinus curysternus Steph., 
Paduchele de porc, lat. Haematopinus suis Leach. sau Pe- 
diculus suis L., precum şi: 

Paduchele de câne (5) saŭ Paduchele cânesc (6), lat. Hae. 
matopinus piliferus Burm., cari se ţin asemenea de familia 
Păduchelui de vilă. 

În fine trebue să amintesc şi aceea că la Românii din Tran- 
silvania, există cu privire la Paduchele de cane încă şi ur- 
mătdrele credinţe: 


ee aa 


(1) Dat. Rom. din Frâtăuţul-vechiiă, dict. de Ilinca Buzilă; — a celor 
din Calafindesci, dict. de Catrina Racolţa: «Stirigdia e bună de Paduchi 
la vile. Se fierbe şi cu zéma ei se spală vitele»; — a celor din Ilişesci: 
«Rădăcina de Stirigde e bună pentru Păduchi la vite»; — a celor din 
Galanesci, dict. de Ioan Ungurean: «Pdduchele de vita se vindecă cu 
z6mă de Strigoe.» 

(2) Dat. Rom. din Putna, dict. de Ioan Pusdrea. 

(3) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiiă, dict. de Ilinca Buzilă ; — şi a celor 
din Putna, dict. de I. Pusdrea. 

(4) Dat. Rom. din Galanesci, dict. de loan Ungurean. 

(5) Vedi si Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12; — Idem, Istoria 
naturala medicala, p. 101. 

(6) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 








483 


De vei da la o fată Păduchi cânesci sfărâmaţi in vinars, 
nici odată nu te va uită (1). 

Noué-deci si noué de Pdducht cânesci în o vară o fată 
de va prinde, îi va muri duşmanca cea mai mare (2). 

Paducht cânesci de faţă de te vor muşcă, vei urlă ca 
cânii (3). i 

Sépte Paducht cânesci cu palma de odată de vel omori, 
veï avé şépte feciori credincioși (4). 


i 


(1) Cred. Rom. din Sereţel, com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(2) Cred. Rom. din Chiraleş, com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(3) Cred. Rom. din Ş.-Măgeruş, com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(4) Cred. Rom. din Ş.-Cristur, com. de d-l Th. A. Bogdan. 


URECHELNITA. 


(Forficula auricularia L.) 


Cine a asistat vre-odată la desfăcatul p&pusoilor sat la 
alesul acestora şi aşezarea lor prin cogere saii sisieci, acela 
trebue numai decât să fi observat un fel de gujulie subtirica 
şi lungărâţă, de colóre cafenie, cu aripi scurte şi pielci6se, 
iar la capătul abdomenului cu doi crăcuşori în forma unui 
forfecaş, care cum dă cu ochii de lumina dilei, îndată în- 
cepe a fugi în colo şi încâce şi a se ascunde într'un loc 6reșşi- 
care indosit şi întunecat. 

Acâstă gujulie de n6pte, care nu péte suferi lumina s6re- 
lui, şi din causa acésta petrece diua mai mult ascunsă prin 
crăpăturile zidurilor şi pe sub scârţa pomilor, pe sub pietre 
şi pe sub frunze, însă mai cu sémă printre florile de tran- 
dafiri şi garófe, precum şi prin pănuşele de păpuşoii sau 
porumb, se numesce în Bucovina: Urechelnifa, Urichelnifa 
şi Urnichelnifa (1); în Moldova şi in Ţera-Românâscă: lre- 
chelnifa (2); în Transilvania, şi anume în Téra-Hafegulul: Li- 
crență (3), în Munţii apuseni sau Munţii Abrudului: Urechel- 
nijd, Urechi{fa şi Cotdédsa (4), iar in cele-lalte parti: Urechel- 








i — 


(1) Numirea acésta e usitată mai aies în com. Putna, distr. Rădăuţu- 
lui, dict. de Sam. Lucaciu. 

(2) Dict. de Iord. Bran, pălmaş în Paşcani, şi com. de S. Sa păr. T. 
Bălăşel; — vedi şi Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 10. 

(3) Revista criticd-literard, an. III, p. 159. 

(4) T. Frâncu şi G. Candrea, Românii din Munţii Apuseni (Mofi2), 
Ducuresci 1888, p. 99. 


485 


niță (1); în Ungaria: Urechelniţă şi Urechiuga (2); în Banat: 
Urichelniță (3); la Românii din Meglenia: Jegavifa (4); iar la 
cei din Macedonia: Gugiuf6rtică, pl. Gugiufortife şi Fértica (5). 

Poporul român de la ţâră are contra acestei gujulii o deo- 
sebită antipatie sau chiar ură din causă că, după credinţa 
sa, dacă o pring! şi n’o ucigi de tot, ea ti se bagă în urechi. 

Ba poporul român de pretutindeni crede şi spune că Ure- 
chelnița, chiar şi când nu-i faci nimica, dacă nu iei bine séma, 
încă ti se bagă în urechi. Si dacă a apucat odată ai se 
băgă cul-va într'o ureche, atunci numai f6rte cu grei se 
scóte afară, pentru că ea nici de cum nu se dă scâsă. Jar 
omul, în urechia cul s'a băgat, nu numai că asurdesce, ci forte 
lesne póte și altă neplăcere sau nenorocire să i se întimple. 
Ba chiar şi modrtea pâte să i se tragă din acésta (6). 

Prin urmare cei mai multi români se feresc atât diua, cât 
şi néptea, de a se culcă vara în 6rbă, iar tâmna în pănuşi 
Sati în pănuşerele de pănuși, ca nu cum-vă, culcându-se şi 


DP O O Se O 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(2) Com. de d-l El. Pop. 

(3) Com. de d-l Ios. Olarii. 

(4) Per. N. Papahagi, Megleno-Româniă, Partea II, p. 87. 

(5) Com. de d-l Per. Papahagi: «Despre Gugiuforticd, pl. Gugiufor- 
tife se crede că sunt veninose, când te muşcă» ;—com. de d-l Chr. Geagea: 
« Cuvîntul Gugiufortică e compus din gugiu şi fortecd. Gugiu nu sciii 
ce insemnéza, fortecă însă insemnéza forfece. Ea se numesce ast-fel din 
causă că are un fel de codité desfăcută in doué parti in forma unui 
forfece. Poporul crede că ea este veninósă, și dacă ar impunge pe cine-va, 
respectivul ar pulé să mora, 


(6) Cred. Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berarii; — a celor din Tli- 
şesci, dict. de Vas. Ungurean ; — a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. 
Ionesi ; — a celor din Putna, dict. de Sam. Lucacii;— şi a celor din 


Tereblecea, com. de P. Seripcariù : «Urechelnita se numesce ast-fel pentru 
că, dacă dórme cine-và pe érbă, ea îi intră în ureche și apoi nu se pâte 
scote afară»; — a celor din Ungaria, com de d-l El. Pop: «Urechiuga sai 
Urechelnija se găsesce mai ales tómna prin pănuşele de pe ciucălău- 
cucuruz. Poporul se feresce fârie de ea, ca nu cum-vă să se tage în 
urechile omului, căci intrând nu mai este léc a se scăpă de mârte»;— 
T. Frâncu şi G. Candrea, op. cit., p. 99: «Cotosă=—Urechiţă= Urechelniţă, 
o insectă, despre care se dice că intră in urechi;» — a celor din Banat, 
com. de d-l Ios. Olarii: «Copiii se tem de Urechelniţă, că li se bagă i in 
urechi.» 


486 





dormind f6rte grei, să vie vre-o Urechelnifa şi să li se bage 
în urechi. 

De la acâstă credinţă f6rte r&spândită prin tâte térile lo- 
cuite de Români, se vede că i se trage şi numirea de Vre- 
chelniță sai Urechiţă si Urechiușă a acestei gujulii. 

Urechelnifa însă are obiceiu de a se băgă gi a se ascunde 
nu numai prin locurile amintite maï sus, ci prin óle, şi mai 
ales prin 6lele şi ulcelele, cu cari se duce mâncare lucrătorilor 
în câmp. Deci G6menii ieau tot-deauna f6rte bine séma, când beat 
sau mănâncă în câmp, ca nu cum-va din greşâlă să bea sai 
să mănânce şi vre-o Urechelnifa, căci făcând-o acâsta, cred 
că Urechelnifa se immulfesce în om şi, nedându-se scâsă 
dintr'însul, pe un ast-fel de om numai mortea îl vindecă (1). 

O semă de Români din Moldova, la cari există asemenea 
credinţa că Vrechelnița se bagă în urechi (2) ati datină ca, 
când se despâie urechile la copii, să prindă o Vrechelniţă, 
s'o ardă, s’o piseze, şi apoi amestecând:o cu unt prâspăt, 
să facă dintr’insa un fel de alifie, care se pune la bubă. Iar 
uscată şi pusă în rachit, o beat pentru durere de pântece (3). 

Românii din 7era-Românescă însă, când are cine-vă ure- 
chelniță, adecă un fel de bube la urechi sai în dosul acestora, 
aŭ datină de a prinde Vrechelnife, de a le omori, de a le arde 
pe vatra focului, şi apoi, prefacéndu-le in scrum, pisându-le 
şi amestecându-le cu unt,dea unge cu amestecătura acésta 
urechelnița sau bubele de la urechi. 

Tot în fera-Românăscă mai există încă gi credinţa că o 
femee, când este însărcinată, nu e bine să omóre Urechelniţa, 
căci făcând-o acâsta, copilul ce-l va nasce va face urechelnață, 
adecă bube în dosul urechilor (4). 

Românii din unele parti ale Zransi/vaniei cred că: 

Urechelniţa e slujnica cea blestemată a lui Dumnedei (5), 
şi duşmanca cea neimpécaté a Maicei Preacurate (6). 


(1) După cred. şi spusa Rom. din Carapciu, dict. de Vasile Cârciu. 
(2) Dict. de Const. S. Bucan din Paşcani. 

(3) Dr. N. Leon, op. cit., p. 10;— Idem, Istoria naturală medicală, p. 109. 
(4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(5) Cred. Rom. din Sermașelul de Câmpie. 

(6) Cred. Rom. din Ghinda. 


487 


De aceea: | 

Dacă vei omori o Urechelnifa, vel avé bucurie (1), iar de 
vrei să-ţi erte Dumnegeu un păcat, atunci omóră 9 Ure. 
chelnifi (2). 

În fine merită a fi amintit şi aceea că la Românii din Un- 
garia se află o satiră poporană, în care, pe lângă alte numiri 
de insecte, figurâză si cea de Urechiuga. 

Iată şi versurile din acâstă satiră, care ne interesézi mai 
de aprâpe: 


Urechiuşă | Două musce 

Stă la uşă; Fac halusce; 

Doi finfari Un cocos 

Lăutari ; TOrnă ’n cos; 

Un cosag | O păină 

Ceteras ; | Stringe farina (3). 


O variantă a acestei satire, şi anume din Bucovina in 
caro, afară de Urechiușă şi Cosas, figur6ză asemenea mai 
multe numiri de insecte sună, în întreg cuprinsul ei, precum 
urmeză : 


Méi badita, Constantine! Cerne făină, 

Pune casa lângă mine, Un boboc 

Că vom trăi forte bine; Suflă ’n foc, 

Și dă fata după mine, Doi finfari 

C'oiu tiné-o f6rte bine, Bucătari 

Că mi-i móra lângă casa Fac vărdari, 

Cu piscGia pe fer6stă Două musce 

Și curge făina ’n casă: Fac gălusce, 
Două cióre Doué musce încălțate 
Duc la mora, Fac gălusce chipărate, 
Un cocoș Doi gândaci 
Torna ’n cos, Fac colaci, 
Doi gânsaci Două curci 
Torna ’n saci, | Torc în furci, 
O găină | O cucbră 


ee e 


(1) Cred. Rom. din Sermaşul de Câmpie. 

(2) Cred. Rom. din Fărăgău. — Tote credinţele acestea mi le-a comu- 
nicat d-l Th. A. Bogdan. 

(3) Com. de d-l El. Pop. 


Mătură ’n mora, Stau in loc 


C’un ciocan, 
Rindunica 
Cu ulcica 


Moraru-i cane ponihos 
Si dă untura pe jos! (1) 


Doi răţoi | Pe latoc 
String gunoii, | Și un cuc 
Carabugi | Pe-un butuc, 
Deschide usi, | Iar morarul 
Prepelita | Unge carul, 
Cu bardita | Morarita 
Si-un guzan | Tigăiţa, 

| 

| 


(1) S. FI. Marian, Satire pop. rom., Bucuresci 1893, p. 49. 


SFABUL. 
(Periplaneta orientalis L.) 





Nu e mai nici o singură bucătărie mai mare în timpul de 
faţă, în care să nu se afle un insect lat, móle si de col6ére 
n6gră-cafenie care, de cum inseréz& şi anume îndată după 
ce s'a stins lumina şi până de către diuă, alârgă încolo şi 
în câce atât pe jos cât şi pe păreţi, căutând unde ar află 
ce-vă demâncare. 

Acest insect de népte, care stă tâtă diua ascuns prin cră- 
păturile şi borticelele cele mai înguste şi mai mici ale pă- 
retilor, pe după blănile uşilor, şi mai ales în apropierea 
vetrelor şi a cuptérelor, unde căldura e maï mare, se nu- 
mesce în Bucovina: Sfub, pl. Șfabi (1), Gândac de casă (2), 
Gdzdba (3); în Téra-Romanésca: Svab, Gândac negru (4), 
Gândac de bucătărie, Libarcă, pl. Libarce si Libărci (5) şi 
Libarea négra@ (6); iar în Transilvania, Banat şi Ungaria: 
Sfab sau Svab (7). 


(1) Numirea acésta e cea mai r&spândită in Bucovina. 

(2) Dim. Dan, Credinfe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. 
V, No. 17, p. 2. | 

(3) Sub cuv. Gâzdbă înţeleg Românii din Bucovina mai multe feluri 
de gândaci, în deosebi însă Svabit şi Ruşii. 

(4) Dr. Urechiă, Sdinisme, Bucuresci 1898, p. 32: «Sfabul, musafir al 
bucătăriilor murdare, desi nu e coleopter, e totuşi incontestabilmente 
un gândac, atât de gândac, în cât mulţi îi dic Gândac negru.» 

(5) Dr. N. Leon, Șfabii, pubi. în Calendarul Minervei pe an. 1899, 
Bucuresci, p. 122;— Sănătatea, an. II, p. 77: «Libarcd, pl. Libarci, insectă 
ortopteră, originară din America din Svab.» 

(6) Com. de S. Sa păr. T. Balasel: «Libdrcile negre, când se prăsese 
la casa omului, e semn de bogăţie.» 

(7) Foia poporului, an. IX, Sibiiă 1901, No. 9, p. 104. e Şvabii, insecte 
mari negre, ce se fac prin odăi»; — comunicat de d-l Dr. At. M. Marie- 
nescu: «In Sibiiă din Transilvania, Lipova din Banat si Oradea-mare din 
Ungaria, se numesce insectul cel negru, care trăesce prin bucătării, Svab, 
iar cel roșu, care trăesce asemenea prin bucătării, Rus.» 


„490 


Un alt-fel de insect, care trăesce asemenea prin bucătării 
la un loc cu Șfabii şi care aduce la făptură cu Șfabul, dară 
e cu mult mai mic decât acesta gi de colére gălbie-roşiâtică, 
se numesce în Bucovina: Prus, pl. Pruşi (1), Rus, pl. Ruși, 
Colfan, pl. Colfani (2), Carhan (3), Corhan (4), fem. Corhană 
şi Corhancă (5), Corhan de casă (6), Tarhan (7), Tărhan (8), 
Tarhon (9), Torhan(10) şi Turhan(11); în Transilvania, Banat 
şi Ungaria: Rus (12); in Téra-Romanéscd: Libarcd şi Li- 
barcă galbenă (13), lat. Blatta germanica L. 


(1) Dat. Rom. din Budenif, dict. de Mari6ra Dutcă: « Prușii sunt roşii 
gi mai mici decât Șfabii». 

(3) Dat. Rom. din Udesci, comunicat de Const. Jescu. 

(3) Numirea acésta e usitată în oraşul Storojineţ, dict de Nic. Haraga: 
«Carhanul, pl. Cărhană sau Corhanul e galbii-rosiétic. » 

(4) Numirea acésta e usitată în mai multe comune din Bucovina, în 
deosebi insă în Iligesci, comunicat de Fil. Doboş;— în Galanesci, dictat 
de G. Cârstean;—în Bilca, dict. de Chir. Horodnic;— în Putna, dict. de 
Sam. Lucaciu: «Svabul e mai mare şi negru, iar Corhanul e mai mic şi 
gălbiă-roşiâtic.; — in Vicovul-de-sus, dict de T. Ionesi: «Svab se nu- 
mesce la noi cel mai mare gi negru, iar cel mai mic și rosiétic se nu- 
mesce Corhan, fem. Corhand şi Corhancă, şi Rus; iar in Pătrăuţ, pe 
Siret, Turhan, pl. Turhani.» 

(5) Sub Corhana şi Turana se înţelege in munţii Bucovinei gi cu 
deosebire în ţinutul Campulungului şi al Dornei o costa forte priporie, 
care e mai cu totul sterilă. Ea se nasce, dacă se scote piétra dintr’insa 
şi se rostogolesce la vale, ast-fel că ducând cu sine tot ce-i vine în cale, 
nu réman decât numai pietrele góle printre cari cresc ici, colea nisce 
copăcei mici, precum mesteceni şi artari. Pe-o Corhană numai cu anevoie 
pole să mergă cine-va la dél sau la vale, și rar când se află vre-o cå- 
rare de-acurmezisul ei. În comuna Crasna, distr. Storojinetului, se in- 
felege sub cuv. Corhana şi un copac rămuros, a cărui trupină e putredă 
şi scorburâsă. Probabil deci că de la acestă numire să vie si numele 
Corhan, fem. Corhană saă Corhancă a insectului din cestiune. 

(6) Dat Rom. din Galanesci, dict. de Ioan Ungurean. 

(7) Usitat în Bosanci, comunicat de Octav. Bărgăuan, stud. gimn. : «La 
noi în Bosanci, gândacii cei galbeni rosietici de casă se numesc Zarhani.» 

(8) Usitat în Straja si Storojineţ. 

(9) Usitat în Mahala, distr. Sadagurei. 

(10) Usitat în Boian, distr. Sadagurei. 

(11) Usitat în Pătrăuţ pe Siret, distr. Storojinetului. 

(12) Com. de d-l Dr. At. M. Marienescu. 

(13) Com. de d-l Vartolomeiă Stănescu, stud. la Facultatea teologică din 
Bucuresci, şi de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Libarcile galbene, cand se pră- 
sesc la casa omului, e semn de sărăcie.» 


491 


De 6re-ce însă Șfabii şi Rușii trăesc. după cum am a- 
mintit mai sus, de regulă la un loc, amestecați unii cu alţii, 
atât Românii din Bucovina, cât şi cel din cele-lalte ţări, îi 
confundă unii cu alţii, numindu-i pe toţi la un loc când Șfabi 
sai Corhani, când Libarce. 

Cu t6te acestea însă, privindu-i mai de aprâpe, ori-şi-cine 
pâte f6rte ușor să-i cunóscă şi să-i distingă unii de alţii, 
pentru că Șfabii sunt cu mult mai mari, mai greţoşi şi negri, 
pe când Rușii sunt ce-va mai mici, mai rosietici şi cu mult 
mai sprinteni. 

Afară de acesta, Rusul sau Corhanul, deşi e mai mic, e cu 
mult mai stricăcios decât Șfabul, pentru că el se bagă peste 
tot locul, se immulfesce straşnic şi strică tare, căci nu se 
mulfumesce numai cu pane, mălai, mămăligă şi zahăr, ci se 
apucă şi de alte obiecte, precum : haine, piei, hârtie, mai pe 
scurt de tot ce-i vine din demână si le róde gi pe acestea (1). 

Românii Bucovineni istorisesc că înainte de încorporarea 
Bucovinei la Austria, nu se află nici un Șfab în acésta {éra, 
ci ei aŭ venit abiă mai pe urmă dimpreună cu coloniile 
șfăbesci, şi de atunci s’ati înmulţit şi răspândit apoi în tóte 
părţile ţării. Si de 6re-ce aŭ venit cu coloniile sfabesci, se 
şi numesc el Șfabi. 

lar ce se atinge de Ruși, se dice că aceştia au venit, 
nu se scie anume când, cu Rușii, şi de aceea se numesc ei 
Ruși. 

Atât Sfabiz, cât şi Rușii sunt nu numai f6rte stricăcioşi, 
ci tot-odată şi fórte gretosi şi supă&răcioşi. Din causa acésta 
apoi Românii din Bucovina caută tóte chipurile şi mijlécele 
cum s'ar put mai uşor şi mai de grabă mântui de dinsii. 

Drept aceea, spun unii, că de Gândaci de casă te poţi 
cotorosi, dacă îi iei Vineria cu dosul măturii și-i dai peste 
drum (2). 

Alţii spun iarăși că spre a put scăpă de Gândacii de 
casă, trebue a luă nouă din el şi a-i duce la o rdspdntie de 


(1) După spusa Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu. 
(2) Dim. Dan, Credinfe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. 
V, No. 17, p. 2. 


492 


drum sai într'o crâșmă sau mora, şi acolo să li se dea apoi 
drumul, însă așă ca să nu vadă nimeni (1). 

Si iarăși alţii sunt de părere că spre a se puté cotorosi 
de Gândaci, trebue a afumă în casă cu piele găsită (2). 

Românii din com. Bosanci, distr. Sucevei, spun că unde 
se află Tarhanř e bine să se pue în cornul despre răsărit 
al casei o mătură părăsită unsă cu funingine. Adunându-se 
Tarhanit pe mătura acâsta, să se ieă cu mătură cu tot, să 
se ducă în câmp la o tufă de nalbă şi să se arunce acolo. 
Făcându-se acâsta, se dice că toţi Tarhanii fug apol din casa 
respectivă (3). 

Românii din com. Tişeuţ, tot din distr. Sucevei, ieau o ră- 
murică de soc, scot măduva dintr'însa, o astupă la un ca- 
pět, iar prin cellalt bagă în năuntru pe rând câte doi Sfabi, 
rostind de odată cuvintele: 

Aceștia-s mirele gi mirésa; 
Aceștia-s socru gi cu s6cra; 
Acestia-s socri cei mari; 
Acestia-s nunii cei mari; 
Aceştia-s vătăjei şi drusce, 
Acestia-s cei ce aŭ să'mpusce; 
Acestia-s lăutari ; 

Aceştia-s bucătari... 


Si tot aga mai departe până ce se compune o nuntă în- 
tregă. Apoi astupându-se şi cel-lalt capăt, duc rămurica 
ast-fel astupată şi o aşză în crucile drumului. 

Acesta însă se face numai séra şi numai când e Luna 
nouă (4). 

Românii din com. Stupca, distr. Gurei-Homorului, scot şi 
aduc apă neîncepută dintr'o fântână sai gi din alt loc în 
3 sai 9 Dumineci deminé{a, o pun într'un vas 6reşi-care 
la foc, o lasă să fi6rbă bine si apoi, când clocotesce mai tare, 
stropesc Sfabiz cu ea. 





(1) Dim. Dan, Credinfe pop. Bucovinene, publ. in Gazeta Bucovinei, 
an. IV, No. 79. 

(2) Idem de eadem, No. 70. 

(3) Com. de Octav. Bargauan. 

(4) Com. de Olvian Sorocean, stud. gimn. 


493 


__Nedesbărându:se bucătăria de Șfabi prin prima stropire 
cu acâstă apă de Duminecă, se face stropirea acésta de trei 
ori, şi apoi de sigur că se stârpesc cu desăvârşire. 

Tot aga se pot stârpi Șfabii şi cu bere. 

Spun adecă Românii că, după cum se bat 6menii numiţi 
Şfabi după acâstă băutură, tot asa de tare se bat şi in- 
sectele numite Șfabi după ea. Drept aceea ca să se pótă 
stârpi Șfabii, se pune peste népte un taler cu bere pe masă 
sui în alt loc, unde se observă că umblă mai multi Sfab7; 
si asa, bend ef din berea acesta, se îmbată, cad în taler şi 
se în6că, şi apoi, perind cu toţii, se stârpesc îârte iute (1). 

Tot cu bere îndatinâză a-i stârpi şi o sémă de Români 
din Transilvania (2). 

Românii din com. Budenit din Bucovina, precum şi cel 
din vecinătatea acestei comune, gic că dacă se află o réta 
stricată în drum şi dacă se ieati ciolaniz de la róta aceea, 
se ard, şi cenuşa ce ese dintr'înşii se presură pe unde se 
află Corhanii sati Prușii, atunci aceștia se perd. 

Sati dacă se iea o copita de cal mort, se arde, şi cenuşa 
ce ese dintr’insa se presară pe unde se află Corhani sat 
Pruşă, atunci încă se perd. Dar ei se perd şi atunci când se 
pune şi câte o copită nearsă pe unde umblă ei mai tare (3). 

În fine Românii din oraşul Storojineţ, cari voesce să de- 
părteze Corhanii de prin casele lor, ieau un otgon gi înco- 
lăcindu-l, îl pun pe cuptor unde-l lasă să steă mai multe 
qile după olaltă. În acelaşi timp ieau spuma de pe óle şi o 
aruncă în foc. Făcând acésta, spun că toţi Carhanii sat 
Corhanii îug apoi din casă (4). 

Cei mal multi Români însă, în loc de mijlécele înşirate 
până aici, întrebuinţâză un fel de descântec, în urma căruia, 
după credinţa lor, toţi Șfabii şi Rușii trebue numai decât 
să părăsâscă casele, în cari s'au încuibat. 

Aga Românii şi cu deosebire Româncele din comunele 


ee ee eee 


(1) Com. de D. Rosmeteniuc, stud. gimn. 

(2) Foaea poporului, an. IX, No. 9, p. 104: «Svabii sunt pătimași béu- 
tori de bere şi patima acésta se pâte folosi uşor spre stârpirea lor.» 

(3) Dict. de Mariéra Dutcă. 

(4) Dict. de Nic. Haraga. 


494 


Tereblecea şi Oprişeni, distr. Siretului, voind a scâte Sfabiz 
din casele lor, aştâptă până când se arată Lund noud. Atunci 
una dintre femei ese afară, iar alta rămâne în casă. Cea de 
afară, apropiindu-se de o ferâstră pe care o lasă anume des- 
chisă şi, strigând prin acâsta către femeia cea din casă, dice: 


Craiu noŭ în téra! 
Cea din casă răspunde: 

Să 6să Sfabii afară! 
Cea de afară: 

Dar ce-or mâncă ei deséra ? 
Cea din casă: 


S'or mâncă unul pe altul, 
Pan’ s'a curati tot satul! 


Rostind cuvintele acestea, se dice că toţi Sfabit fug din 
casă afară. lar aceia, cari nu nimeresc usa să 6să afară, se 
mânâncă intre olaltă, până nu rămâne nici unul în casă (1). 

O sém& de femei însă, urmând aceeași procedură şi tot 
la Lună nouă, întrebuinţeză, în locul versurilor de mai sus, 
pe acestea: 

Craiu nou în téra! 

— Ce-om mâncă deséra ? 
Pane şi cu sare! 

— Dar Sfabii ce-or mâncă? 
Ei vor alerga 

Si se vor mâncă 

Unul cate pe unul 

Pan’ n'a r&mân nici unul! 


În urma acestor cuvinte, cari se rostesc câte de trei ori 
după olaltă, Sfabiz şi Rușii trebue să fugă din casă (2). 
Românii din Braşca, distr. Gurei-Homorului, însă deschid, 


(1) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Catrina Epure, com. de Paul 
Scripcaria, și a celor din Oprişeni sau Panţiri, com. de Ioan Biletchi, 
stud. gimn. 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Pârtescii-de-sus, com. de Artemie Andronic, 
stud. gimn. 


495 


când e Lund nouă, ușile locuinţolor precum şi pârta de la 
drum şi apoi, punându-se unul la uşa deschisă a casei, iar 
altul la pârtă, dice cel dintâiu: 


— Craiu nou în téra! 
Cel de la pórtă: 


Să 6să toţi Sfabii pe pârtă afară 
Si’ndaté să mârgă la iezit la móră ! 


Aceste versuri se rostesc de trei ori după olaltă, atât de 
către cel de la uşa casei, cât şi de cel de la pârtă (1). 

În fine la Românii din com. Tişăut, afară de cele arătate 
mai sus, mai e încă datină ca unul dintre căseni să 6să în- 
tr'o s6ră, când e Lund noud afară, si aici apoi să se apro- 
pie de o ferâstră, care trebue să fie deschisă şi să dică: 


Craiu nou în țéră! 


Îndată după rostirea acestor cuvinte, unul din casă iea 9 
Sfabt, pe cari i-a prins mai dinainte gi, aruncând 3 dintre 
dinsii pe ferâstră afară, răspunde: 


Să 6să afară 
Toţi Sfabii din téra! 


Cel de afară: 


Dar’ dac'ar esi 
Cu ce s’or hrăni? 


Cel din casa: 


De asta nu-mi pasa 
Din téra să 6să! 


Si tot asa se rostesc aceste cuvinte a doua gi a treia 6rd, 
adecă până ce aruncă şi cei-lalti sése Sfabi din urmă. 

Făcând acestea, cred că de bună-semă Sfabit părăsesc 
casa gi ast-fel se mântue de ef (2). 

Ca încheiere mai amintim încă şi aceea că, afară de Cor- 


(i) Com. de Zaharia Roşca, stud. gimn. 
(2) Com. de Olv. Sorocean. 


496 


hanit de casă, despre cari am vorbit până aici, se mai află 
încă un fel de Corhan, pe care-l cunosc Românii după nume, 
şi care trăesce numai la câmp. 

Acest soii de Corhan, de colére roşie si cu mult mai mic 
decât cei de casă, se numesce Zorhan şi Corhan de câmp (1), 
lat. Ectobia lapponica L. 


(1) Dat. Rom. din Galanesc;, dict. de Ioan Ungurean. 


CALUGARITA. 
(Mantis religiosa L.) 


Pe fânaţele din Moldova gi din Téra-Roménésca, însă maï 
cu s6mă pe cele de pe Câmpia Ardelului, se pâte f6rte a- 
dese-ori vedé in decursul lunilor Septemvrie si Octomvrie 
o insectă mică, numai de vre-o 5—6 cm. de lungă, și cu nisce 
picioruţe lungi gi subfirele, care, cum o ating! cu mâna satu 
cu un betisor, îndată îşi împreună cele două labute de din- 
ainte la un loc, ast-fel ca şi când s'ar rugă. 

Acést& insectă se numesce de Românii din ţările sus nu- 
mite pentru obiceiul eï cel curios ce-l are, de a-şi împreună 
priciGrele de dinainte ca si când ar voi să se închine, Cd- 
lugăriță (1). 

Despre acestă insectă există la Românii din Transilvania, 
com. Fărăgău, comit. Clujului, următârea legendă: 

«În vremile pe când trăiaii Sf. Apostoli, se făcuse mare 
vrajbă in féra Jidovilor, nesciind că pe cine să pună de 
impérat. 


(1) Com. de d-l Dim. Mănăstirean, invéfator în Botoșani: « Călugărtța 
e un fel de lăcustă»; — Fred. Damă, Nouveau Dict. vol. I, p. 185; — Th. A. 
Bogdan, Cdlugdrifa, publ. în Revista ilustrată, an. V, Bistriţa 1902. p. 
181 ; — Enciclopedia română, t. I, p. 679; — N. Sulică, Antropomorfisme, 
p. 31: «Cdlugdrifa e o insectă ortopteră, ce séměnă întru cât-vă cu ld- 
custa.» — O séma de Români din Bucovina, după cum mi-au spus El. 
Bicu și Ioan Bicu, agricultori în Putna, dic că Călugărița ar fi o in- 
sectă, care se află tómna prin pădure gi care strică la lemn. Séména 
însă că Călugărița Românilor Bucovineni e una cu Calugarifa ce:or-lalţi 
Români. 


Marian, Insectele. ` 32 


498 


«Păgânii umblati rótă, rótă pe lângă casele creştinilor, ce- 
rându-le votumul (votrumul). Umblară unii chiar şi la Sân- 
Petru, care pe atunci eră vătaful Apostolilor. 

«Sdn-Petru, înțelegând însemnătatea alegerii aceleia, se 
sfătui cu cei-lalți fraţi apostoli, căci aga se numiat ei între 
ei, şi plănuiră să facă o mare strînsură de popor creştin 
pentru a se sfătui că cu cine să ţie. Şi se strinsera mai 
multi. Dar după ce pe vremea aceea creştinii erau tare îm- 
prastiati şi îndepărtați unul de altul, apoi şi de frica de 
păgâni, r&maseră cei mai multi pe la casele lor, căci dér în 
vreme vrăjbită cine dintre cei cu copii mulţi şi-ar fi lăsat 
copiii şi nevasta singuri în cap de n6pte, — apoi de 6re-ce 
pe vremea aceea creştinilor nu le eră ertat ca să se întâl- 
n6scă doi sati mai multi la o laltă, că de-i vedeau if prindeau 
păgânii şi-i udaŭ cu fotogen (1) şi le da foc să ardă pe uliţi 
în loc de opaiţ. 

«Destul că după ce St. Petru isi strînse vre-o câţi-vă sfetnict 
de ai lui, se puseră pe sfat, că cum ar fi maï cu calea face. 

<Unii giceai una, alţii alta, ca abună-6ră cum dic şi aqt 
Gmenii pe la striînsuri, dar ca să 6să la ce-vă sfătuélă mai 
de tréba, ferit-a-i Démne! 

«Sl. Petru, ca mai învăţat, végénd că nu-i modru a o scéte 
la cale, sculându-se de pe scaunul lui de vătaf, cu glas 
blând şi tremurător le dise: 

«Fraţilor! scim că pentru a puté merge în bătae, trebue 
să ai bărbaţi bravi gi isteti, — asemenea si la noi. Pentru a 
put desmânta şi înţelepţi poporul nostru creştinesc, trebue 
mai întâiu să avem bărbaţi si încă ómenï pricepuţi şi inte- 
lepţi. Noi însă, cu durere trebue să v’o spun, că încă atâţia 
bărbaţi nu avem, apol scim bine, dragii mel, că dacă po- 
porul păgânesc ar vedé că unul saii altul dintre noi ar umblă 
pe la casele creștinilor nostri, nu sciù zăă dacă nu ne-ar luă 
la ochi. Trebue deci ca să ne îngrijim alt cum, ca aga piz- 
maşilor noştri nică prin minte să nu le vină de cele ce noi 
le ursim. EG ca mai bătrân m'am gândit di şi népte despre 
tréba asta, si am ajuns la socotâla, că numai dacă ne vom 
câştigă femei iscusite gi învăţate, vom ajunge la ispravă. Ce 


(1) Fotegen=naftă, petroleu. | 


499 


giceti la asta? Ore n'ar fi bine ca no! cei mai bătrâni, ca 
mai cuminţi, să facem un ravas peste t6te femeile creștine 
mai iscusite gi mai înțelepte, şi înv&ţându-le să le dăm drumul 
pe la casele 6menilor nostri ca să le spună gândul nostru 
si dorinţele néstre. 

— «Bine! —if giseră cel-lalti învăţaţi. 

«Nu mult după aceea, strigând după răvaşul făcut tóte 
femeile mai destepte, le explicară gi de di, népte de nspte, 
până le inteleptira, după cum era de lipsă, şi apoi, dorin- 
du-le drum bun şi ispravă bună, le trimiseră pe la cei creg- 
tini. Înainte însă de a le trimite, le spuseră că lor nu lee 
ertat ca să se uite la urmă în ochi, căci ochii altor é6meni 
îs scuipaţi din ochii dracului, şi nici ca să gră6scă cu nimeni, 
căci limba multora varsă venin în sufletul creştinesc. 

<T6te după învăţătura primită isi înveliseră fata, de nu- 
mai ochii li se vedeau, apoi luându-şi merinde, o luară la 
drum, rugându-se lui Dumnegei si tinénd postul lui Isus, 
nemâncând, numai tot a treia gi odată. 

«Una însă, şi anume Calugarifa, căci aga o chema, um: 
blând prin mai multe oraşe, unde domnii îs mai cinași îm- 
bracati şi mai drăcoşi ca alţi 6meni, a dat de un domnişor 
colea înalt ca o trestie, alb ca spuma, cu mustata răsucită 
şi créta, apoi cu ochii ca de şerpe şi cu gura mică şi po- 
trivită de-ţi slobogiă gura apă după el, nici una alta. 

«Domnigorul, viclén ca toţi domnigorii de adi, se puse cu 
buna şi vorbindu-i câte în lună şi stele, o făcu de Caluga- 
rifa îşi uită învăţătura primită şi poruncile ce i s’au dat, 
şi îşi destupă fata și a Început a grăi de câte numai Îi putea 
esi pe gură, până mal pe urmă îi spuse domnişorului şi 
gândul creştinilor şi despre învăţătura ce o primise de la 
St. Petru. 

«Augindu-le t6te acestea domnişorul cel drăcos, se făcu 
nevégut; căci dór nici nu eră altul, fără feciorul Satanei. 

«St. Petru, care despre téte acestea aveă cunoscinţă, căci 
îngerul lui Isus tâte i le spunea, a luat-o şi el la drum pe 
urma Cilugăriței celei păcătâse, ca să o ajungă şi să o 
oprâscă de a umblă mai departe, fiindu-i frică că învăţătura 
asta o va mai descoperi şi la alti domnişori. În urmă, gă- 


* 500 


sind-o pe un câmp verde şi înflorit unde se jucă cu nisce 
copii de țânțari, a oprit-o în loc şi I-a dis: 

— «Călugăriță te-ai chemat, Călugăriță să te cheme şi 
de acum înainte, dar mai mult formă de om să nu maf ai, 
căci vălul de pe faţă ti l-ai ţipat si faţa cea îrumâsă gi creg- 
tin6scă ţi-ai spurcat! 

«< Călugărița, vădând pe St. Petru, în spaimă dă să-şi 
acopere fata, care if eră descoperită (desvelită), dar nu putu, 
căci Dumnedeu o schimbase într'o gujulie mică şi verde, 
care şi acum împreunându-şi picidrele dinainte face ca şi 
cum ar voi să-şi astupe faţa.» 

O altă legendă a acestei insecte, tot din Transilvania, şi 
anume de pe valea Magerușului, sună precum urméza: 

«Dice că pe vremea Zătarilor eră mare vrajbă în întrega 
lume. Şi nici n'aveă cum să nu fie, după ce acâstă limbă străină 
nu eră de fel pe placul 6menilor, căci Zătarii erau afurisiti 
de réi gi de blestemaţi, pentru că ei pe unde găsiaii vre-un 
creștin, nu-l întrebau de sănătate, ci-i săriau în spate şi-l uci- 
deaii ca pe o vită sau alt animal netrebnic. 

«Creștinii, védéndu-le inima, s'au înţeles cu toţii ca să-i 
alunge afară din țéră. Dar cu tóte că ef îşi strinseră tóte pu- 
terile, le-a fost peste putință ca să-i biruésca gi să-i alunge 
din ţâră, căci... mě rog, erau atâţia cât frunza codrului si 
cât nisipul mării, încă de nu şi maf mulţi, şi apol asa de săl- 
bateci de te infrical şi numai uitaéndu-te la el. 

«Védénd Gmenii că nu-i modru de a-i scdéte cu puterea, 
s'au dat cu rugăciunea să-i alunge, puindu-şi nădejdea in 
Dumnedei, care a mântuit intréga lume de necaz. 

«Necazul cel mai mare al creştinilor însă eră, că nu aveati 

preoţi destui, cari diua si n6ptea să facă rugăciuni pentru 
mântuirea lor de némul cel păgân gi netrebnic. 
_ «La urmă, după ce ţinură vre-o câte-vă sfătuiri, se învoiră 
ca, pre lângă invoéla lui Dumnedei, să-și al6gă mai multe 
fete vergure, şi acelea să se închine apol lui Dumnedei di 
de gi si népte de n6pte. 

«Asa şi făcură. Si Dumnedeti se invoi, căci cum să nu-i 
placă, când vedea cu câtă inimă şi cu câtă căldură se sciat 
rugă. 

«< Fetele fecidre însă, cari se prindeaii că vor trăi numai în 


501 


post şi rugăciuni, înainte de ce intraii în biserică, ca maici 
bisericesci, ori după cum le mai dicem adi Calugari{e, tre- 
buiaŭ să facă legămint, jurându-se ca de vor uită de cele 
sfinte, ori vor batjocori pre Dumnedgeu, ori se vor mărită 
vre-odată, să fie prefăcute de Dumnegeii în mirozenit (mi- 
nunăţii) şi alte lucruri de ris. | 

«Una dintre fetele vergure însă, frumósă cum erà, îi pică 
dragă unui fecior de tătar, şi acela, cât cu voia ei, cât peste 
voia eï, o luă şi o duse în cortul cel domnesc, şi o făcu crăi6să, 
cununându-se cu dinsa. 

«Dumnedeii însă, căruia nu-i plăci acâstă faptă, nu o lăsă 
nepedepsită, ci pe când se jură înaintea altarului că va fi 
soţie drâptă şi credinci6să, a prefăcut-o intr’o gujulie mică 
si scârbâsă, căreia l-a dis pe dată: Călugăriță, pentru că s'a 
încumetat a se mărită, călcând jurdmintul călugăriei, şi Ca- 
lugarifa îi dic şi în giua de adi.» 

A treia legendă, asemenea din Transilvania, oraşul Bi- 
strita, sună asa: | 

«Un împărat a avut o fată care, ori si câţi peţitori i-au 
venit, ea nici după unul n'a vrut să se mărite. 

«Tată-so, végénd de la o vreme că nu voesce nici după 
un fecior să se mărite, s'a supărat si luând-o cu nepusă în 
masă a dus-o la o mânăstire ca s'o facă Călugăriță. 

«Fata dintru început nu voia de loc să mârgă, dar la urma 
urmei cât de voie bună, cât de silă, s'a dus. ` 

«După cea intrat în mânăstire, cele-lalte maici se puseră 
cu vorbă bună pe lângă dinsa, ca să o mangae. 

«Fata însă nici nu le băgà în sémă, nevoind a ascultà cu- 
vintele lor. | 

«Si aga gi-a petrecut ea viţa vreme de vre-o câte-vă luni: 

«După ce aŭ trecut însă vre-o câte-vă luni la mijloc, aflară 
cele-lalte maici că ea de aceea nu vorbesce cu dinsele, fiind-că 
se iubesce cu Dracul, care în tâtă n6ptea venià la dinsa şi 
o tinea în poveşti. 

«Aflând cele-lalte maici de fapta ei cea neruşinată şi pă- 
cătâsă, aŭ ţinut Postul cel negru noué-geci şi nout de dile, 
ast-fel că s'a ales din ea numaï o gujulie ciudată, căreia i-ai, 
pus apoi numele Cdlugdrifd.» 

În fine a patra gi tot odată ultima legendă a Cdlugdrifet 


502 


asigderea din Transilvania, com. Buduş de lângă Bistriţa, 
sună precum urmeză: 

«Dice că Dracul, ducă-se pe pustii si mané-o-ar acolo unde 
a înserat, a avut o fată forte rea, asa de rea, că nu mal 
aveă păreche în lume. 

«Védgénd de la o vreme Dracul că el, măcar că e Drac, 
nu pote s’o sc6tă la capăt cu fiica sa, a hotărît s'o ducă la 
mânăstire şi acolo s’o facă Călugăriță, cugetând în mintea 
sa că prin acésta i se va pocăi fata şi se va maï îmblândi 
din zeludă ce eră. 

«Însă fata tot zeludă şi rea a rămas, după cum a fost si 
mai înainte, şi atâtea mirozenii ce făceă, de nu mai eră modru 
să ajungă la vre-un bine. 

«Dumnegei, care nu putea suferi pe de o parte ca o fata 
de drac să petrâcă în mânăstire, iar pe de altă parte, védénd 
că péma cea rea a Necuratulut igi face de cap cu mirozeniile 
ei cele nesuferite, a prefăcut-o intr’o gujulie. 

«Si acestei gujulii i-ai pus apoi cele-lalte surori numele 
Căâlugăriță, şi de atunci Calugdrijd se chéma ea şi până în 
diua de astadi.» 

Afară de legendele înşirate până aici, maï există, tot la 
Românii din Transilvania, încă şi urmatérele credinţe despre 
Calugarija : 

Călugărița e fata Satanei (1). 

Călugăriță a călcă nu e bine (2). 

Călugăriță mârtă a află e semn răi (3). 

Călugărițe multe a vedé e semn de un an bun (4). 

Calugarife printre grâie a vedé e semn de vreme căldu- 
rOsă (5). 

Călugăriță pe drumuri a vedé e semn de vremi rele (6). 

Călugăriță mórtă de vei află, îngr6p-o, că vei avé un 
bine (7). 


(1) Cred. Rom. din Budug de lângă Bistriţa. 
(2) Cred. Rom. din Socol. 

(8) Cred. Rom. din Ercea. 

(4) Cred. Rom. din Fărăgăi. 

(6) Cred. Rom. din Milas. 

(6) Cred. Rom. din Ormeniş. 

(7) Cred. Rom. din Fărăgău. 


503 


Călugăriță mórtă de vei află, iea Irina de sub dînsa, că 
e bună de léc (1). 

Calugarife in musindie de vei află, e semn de vreme fru- 
m6să (2). i 

Calugarija mâncată de furnici de vei află, e semn că are 
să fie tâmnă lungă (3). 

Călugăriță t6mna târgiă de vei află, e semn că are să fie 
érna móle (4). 

De al batere de inimă, strînge capete de Calugarifd şi le 
pune la piciorul patului, că e bine (5). 

De vrei să împaci pe cine-va, dă-i picidre de Calugarifa 
în vinars, că are să-ți deă pace (6). 

Când cine-vă nu încape de tine, pune-i capete de (Calu- 
garifa in vinars, că mai mult nu na -a dice nici o vorbă tră- 
gănată (7). 

Când cine-vă ţi-a furat ce-vă si nu vrea să-ţi spună, dă-i 
vinars de pe capete de Calugarife, că-ţi va spune tot (8). 

Când e cine-vă în necaz mare, dă-i trei Calugdrife la casă, 
şi pune-l să și le alunge el, că ducându-se i-or duce şi su- 
pérarea (9). 

Dacă al o femee rea, pune-i trei Calugarife n6ptea supt 
cap, că se va pocăi, numai trebue să dici séra de trei ori 
în trei dile după olaltă urmatérea descântecă: 


Calugarita | La cei fără ’nvétatura, 
Cu necredinţă, | Învăţătură ai dat, 

St. Petru te-o ’nvétat, Dar’ r&u te-ai purtat, 
St. Petru te-o mânat Că aï spus 

Să faci bine | Si la pismașşii lui Isus, 
La creștine, | Că te-ai arătat 

Să dai învăţătură Și te-ai desvălit, 


—_— — —-- cm = - — - — 


(1) Cred. Rom. din Socol. 
(2) Cred. Rom. din Băla. 

(3) Cred. Rom. din Tag. 

(4) Cred. Rom. din Fărăgău. 
(5) Cred. Rom. din Tag. 

(6) Cred. Rom. din Mocii. 
(7) Cred. Rom. din Tag. 

(8) Cred. Rom. din Mocit 
(9) Cred. Rom. din Fărăgău. 


Până Dumnedei te-o pedepsit. 


Iată şi eŭ am 

O femee 

Ca o scântee, 

Rea de gură 

Si fără ’nvétatura, 
Rea de tâte 

De nu mai pote. 

Rea 

Pismatarea, F 
Celuitóre, 

Pismuitóre, 

Făr’ de stare, 

Far’ de hodină, 

Far’ de splina, 

Cu inima de rét plină. 
Tu Câlugăriță 

Fără credinţă, 


504 


ee O E N RN N a 0 II INI i TR 


De Dumnedeu bătută, 
De 6meni hulita 

Si huiduita, 

Fă-mi buna 

Asta nevastă, 

Si din rea si necredinciésa 
Fă-o bună si credincidsa, 
Din ingelatére 

Si pismuitâre 

Fă-o buna si iubitére, 
Că de nu 

Vai de capul tăi, 

Vai de némul tău, 

Că pe el m’oitt sul 

Si tot l-oiu sdrobi, 

Pe el m’oit! aruncă 

Si tot l-oiu sfarma! 


Descânteca acésta însă numai atunci se prinde, când ne- 
vasta e mai tinără decât bărbatul (1). 

Dacă ai copii blestemati, trup de Calugarifa uscat şi sfă- 
râmat ca făina şi mestecat cu zahăr în apă de le vei da, 
se vor canoni pentru păcatele ispăşite (2). 

Fată blestemată şi ne ascultătâre dacă la casă vei avé, 
pune-i trup de Căâlugăriță în sin când dârme, că se va în- 
drepta, şi mai ales dacă vei rosti următârea descântecă: 


Rea ai fost Calugdrifa, 
Cu necredinţă, 

Şi te-ai făcut bună. 
Rea mi-i fata, 

Că n'ascultă de tată-so 
De mamă-sa, 

De fratii ei, 

De surorile «ei, 

De némurile ei; 

Fă din ea bună, 
Ascultătâre, 


| 
| 
| 
| 
| 
| 


Invoitore, 

De părinţi iubitoére, 
De n6muri inrusinatore. 
Ptiu Calugarita, 
Fără credinţă, 
Fă-o, 

Prefa-o, 

Îndrâptă-o, 
Destépta-o, 

Să fie mintâsă 

Și credincisă! 


Când se rostesce descânteca acâsta, atunci i se bagă în 





(1) Dat. şi cred. Rom. din Fărăgăiu. 
(2) Dat. şi cred. Rom. din Băla. 


505 


sin Calugarita, şi dacă fata se mişcă, e semn că se va în- 
dreptă, de nu se va mişcă, e semn că nu se va indrepta (1). 
Când ai pusced sai pugched pe limbă, svarle-ti o Calu- 
garifa peste cap, că-ţi va trece (2). 
În fine când ai bubâie, călărescele cu atâtea Călugărie, 
câte bubdie ai, că ti se vor trece si mai ales dacă vei dice 
si urmatérea descanteca : 


Buboiu, buboii. ! Tata astă Cdlugdrifa 

Mare ca un mosinoii, | Te va mâncă, 

Din mare ce ești De nici urmă nu ţi-a remané, 
Să treci, | Nici vita 

Să te petreci, | Nici porodita, 

Să te faci mic, Nici sěmînță, 





Pitic, Numa vestea 
Cât un fir de mac, Şi povestea 
Cât un varf de ac, C’ai fost 

Ba si mai mic, | Tare prost. 
Ca de nu | 


După ce în chipul acesta se descântă de trei ori fie-care 
buboit, Cdlugdrita se ingrépa sub talpa casei, că numai aga 
e de léc (3). 


(1) Dat. si cred. Rom. din Bala. 

(2) Cred. Rom. din Sscol. 

(3) Dat. gi cred. Rom. din Milas. — Téte legendele, datinele si credin- 
tele, cuprinse în acest articol, mi le-a comunicat d-l Th. A. Bogdan, in- 
véfator în Bistriţa. 


LĂCUSTA. 
(Pachytylus migratorius L.) 


Unul dintre insectele cele maf lacome, mai mâncăcidse şi 
tot-odată mai stricăci6se, cate li-s cunoscute Românilor după 
nume, e Lăcusta sau Locusta, numită de Românii din Banat 
şi Alacustă sai Halacustd (1); de cei din Meglenia: Sca- 
culeli ; iar de către cei din Macedonia: Lăcustă, Lacusid, 
Carcalef{, Scarcalef, Scucalet şi Acridd (2), lat. Pachytylus 
migratorius L., Oedipoda migratoria şi Acridium migratorium. 

Lăcusta însă nu e un insect stătător în ţările locuite de 
Români, ci ea este un insect căl&tor, care se ivesce în {é- 
rile locuite de aceştia numai din când în când, une-ori chiar 
după trecerea de mai multe gecimi de ant. Dar şi când se 
arată e val şi amar, căci, venind nori de dinsele, unde se 
lasă ea, fie sem&nături saii fineţe, pomete sai lunci, codri 
sau păduri, fie ce va fi, nu cruţă nimic, ci mănâncă tot ce-i 
stă în cale, ast-fel că nu rămâne după dinsa numai pămîntul 
gol, ca şi când ar fi ars t6tă vegetatiunea de pe dinsul, iar 
arborii şi pomii r&mân despoiati de frunze ca în dricul ernii. 

De aici vine apoi că, deși partea cea mai mare de Ro- 





— a 


(1) B. P. Hasdet, Etim. Magn., t. I, p. 669: «Alacusta saii Halacustă». 
Formă bănăţenă pentru Lăcustă (lat. locusta), pe care o cundscem prin 
următorul exemplu: «Între metafore, figuri sai asemănări luate din 
lumea animală, poporul de pe aci intrebuintéza: merge ca melciul, adecă 
fără sporiu; îi ușor ca un fluture; ca și Halacusta, «asa mâncă». (L. 
Iancu, Caraş-Severin, com. Vişag)». 

(2) Com. de d-l Per. Papahagi. — Vedi de acelaşi: Din literatura po- 
porand a Aromântlor, Bucuresci 1900, p. 182. Nota 2. 


507 


mani n’o cunosc din vedere, mat toţi însă o cunosc f6rte 
bine după nume. 

Lăcusta, după cum ne spun cronicele, s'a arătat pentru 
prima óră întrun număr mai mare în ţările locuite de Ro- 
mini, şi îndeosebi in Moldova, pe timpul lui Stefan VI, care 
a domnit de la 1538—1540. 

Din causa acésta apoi a şi fost Domnul acesta poreclit de 
către supuşii séi Lacusta Vodă. 

Iată ce ne spune în privinţa acesta cronicarul Grigore 
Ureche : 

«În dilele acestui Domn, Stefan Vodă, aŭ fost f6mete mare, 
şi în ţera Moldovei şi la téra Ungurâscă, că au venit Ld- 
custe multe de aŭ mâncat t6tă róda ; şi pentru aceea l-ai 
poreclit şi i-ai dis Lăcustă Vodă (1). 

Cele mai multe neajunsuri, nevoi şi réutati, precum şi cele 
mai rele, mal urite gi mai cumplite bóle, ca kolera şi ciuma, 
aŭ venit în ţările locuite de Români, după credinţa şi spusa 
acestora, parte de peste Dunăre şi parte de peste Prut, iar 
înainte de luarea Basarabiei de către Ruși, de peste Nistru, 
adecă din féra rusésca. Deci tot din ţâra de pe urmă a venit 
pentru prima Gră, după spusa poporului, şi Ldcusta. 

Drept dovadă despre acâstă credinţă si afirmatiune ne pdéte 
servi întru cât-vă gi următórea doină poporană din Moldova: 


Prutule, rîù blestemat (2), Holerile când or trece 


Face-te-al adânc și lat, 

Ca potopul tulburat! 

Mal cu mal nu se zărâscă, 
Glas cu glas nu se lovésca, 
Ochi cu ochi nu se ajungă 
Pe-a ta pânză cât de lungă! 





Locustele când or trece, | 
La ist mal să se înece! 


eee e e 





Pe la mijloc să se ’nece! 
Dusmanii ţării de-or trece 
La cel mal să se înece. 

Iar tu ’n valurile tale 

Să-i tot duci, să-i duci la vale 
Pân' la Dunărea cea mare, 
Până 'n Dunăre şi 'n mare! (3) 


(1) M. Kogălniceanu, Cronicile României, t. I, ed. II. Bucuresci 1872, 


p. 200. 


(2) Înainte de luarea Basarabiei de Muscali, cântecul diceă: «Nistrule 
rin blestemat», fiind-că tOte relele veniaă de peste Nistru. Nota culegă- 


torului. 


(3) Vas. Alecsandri, Poesii populare ale Românilor, Bucuresci 1866, 


p. 233. 


508 


Ce se atinge de timpul când şi cum s'au ivit întâia Gră 
Lacustele, precum şi de locul unde sai ivit ele, o legendă 
din Transilvania, com, Fărăgău, ne spune următbrele: 

«Dice că Por împerat, măritându-şi fata cea mai mare, a 
făcut un ospăț, ca şi care nici nu se mai pomenise până 
atunci, căci chemase pe toţi împărații din lume gi pe tâte tis- 
tiile de mai dai Démne. 

«Şi se strînseră la ospétul acela atâţia, de cugetai că şi 
urechile aŭ să i le mănânce. Si Por împerat téte le făcuse, 
a pregătit mâncări pest mâncări, și a destupat buţi ce deo 
mie de ani nau fost destupate, si a întins mese pe un şes 
cât o varmeghie (1), şi a adus ceteraşi de să-i tot asculţi. 
«Si, cum gic, t6te le-a pus la cale cum sciuse mai bine, numai 
de una își uitase, şi adecă își uitase de popi şi de maicele 
biserici. 

«Pe popi nu-i chemase nici ca'n batjocură, iar ca să facă 
vre-o slujbă în sfintele biserici, nici aminte nu-şi adusese. 
La ce, igi diceă el, că doar lucrurile aceste se pot face si 
fără sfinţenie; apoi tot cu popi să fii pe lângă casă, qét 
nici nu-l lucru cu noroc, că sciut este destul de bine din 
credința poporului, că «pupă de vei intâlni în cale, nu vei 
av6 noroc, că te ai întâlnit cu dracul.» 

«Popii înțelegând de batjocura ce-şi făcuse de ei şi de 
maicele biserici, se necăjiră r&u, si trăgând téte clopotele se 
puseră pe rugă, si se rugară trei gile şi trei nopţi, fără de 
a mâncă si fără de a bé ce-vă, cu gândul că dacă bunul 
Dumnegei le-a ascultă rugăciunea lor, atunci Por împerat 
va fi pedepsit aga cum numai înţelepciunea lui Dumnedet 
scie să croâscă pedepse. 

« Dumnedei, aga se vede, le ascultă ruga lor fierbinte şi 
drâptă, că pe când tóte mesele erai asternute şi încărcate 
cu ale mâncării, iar Gspeţii se aşezară pentru a gusta din ele 
ce le îmbiă înălţatul împărat, — spre spaima lor vădură că 
cerul senin se întunecă şi sórele fierbinte se ascunde la spa- 
tele unui nor gros şi întunecat. Şi un vînt mare începuse 
a bate şi a aduce cu sine o mare mulțime de musce mari 
si late de flămânde, cari aşezându-se pe mese cu o lăcomie 


oe 








(1) Varmeghie = judeţ, comitat. 


509 


neînchipuită, mâncară tot până la cea de pe urmă bucăţică 
de pâne, şi băură tot până la cel de pe urmă strop de vin. 

« Ospefit, vădând acésta, i-a luat o gréta de care imbol- 
năvindu-se cu toţii periră acolo gegénd în jurul meselor, asa 
cât din un ospăț mare şi strălucit, s'a schimbat într'o immor- 
mintare de i se duse vestea si povestea. 

«Şi nimeni nu scià că de ce se intimplase acâstă mare ne- 
norocire. Numai Por împerat isi aduse aminte, căci înainte 
de a-și fi dat sufletul gise: 

— «Nimic în lume nu se pote face, fără a cere darul, aju- 
torul şi binecuvintarea lui Dumnedgeti, — iat&é-mé acuma 
pedepsit! 

«De atunci se crede că sunt Ldcustele, cari si în diua de 
adi vin asupra nostra, când Gmenii uită de Dumnegeul cel 
adevărat!» (1). 

O altă legendă, tot din Transilvania şi anume din com. 
Mădăraşul de Câmpie, care ne arată de când şi de ce sunt 
Lacustele asa de lacome şi nesăţi6se, sună precum urmeză: 

«În vremea pe când s6rele şi luna umblai la preumblare, 
ţinendu-se de mână, şi bunătatea cu réutatea erai surori 
de cruce, iar pisma cu iubirea erau un trup şi un suflet, 
se dice că Dumnegeu şi cu Sân-Petiu umblau a cersi milă 
de la Gmenii săraci pentru copiii 6menilor mai cu dare de 
mână. Asa umblând pe la Gmenii săracă 

Multă lume 'mpărăţie, 

Ca Dumnedeu să ne tie, 

Ca cuvîntul din poveste, 
Că "nainte mult mai este 
Și frumos se povestesce. 
Dumnedeu la noi sosesce 
Şi se pune jos pe prag 

Și stă si-asculta cu drag. 

de la o vreme îi ajunse pe Sân-Petru f6mea. 

—<«Ddémne! — gise el după aceea, agrăind pe Dumnegeu 
— eŭ nu numai că-s trudit, far’ îs şi maï mort de f6me 
după atâta umblare grea şi anevoidésa! 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan, care a audit-o de la moșu-sti, cea 
murit în etate de 76 ani. 


510 

«Căcă de, mě rog, pe vremile acelea nu erau drumuri aga 
de bune, ca acuma: 

— «Bine — gise Dumnegei,—haid colea la marginea sa- 
tului, că sciii că trebue sa fie o crâșmuţă, ne vem băga în- 
tr’insa ca să îmbucăm şi să bem ce-va! 

«Aga şi făcură. Intrară într'o cragmufa, si după aceea li se 
aduse şi puse dinainte de ale mâncării şi câte-vă picuri 
de vin. 

«Cand eră însă să se apuce de mâncat, vedură o mulţime 
de Musce late şi flămânde, cari cu neînchipuită neruşinare 
se năpădiră asupra mâncării lor, aşă în cât numai cu mare 
greu apucară a îmbucă de câte-vă ori, iar' când se puseră 
ca să inghită şi câte o duşcă de vin, ele se năpustiră şi 
asupra ulcelelor cu vin, şi cât ai clipi din ochi nică picur 
nu mai rémase din el. 

« Dumnegeii şi Sdn-Petru, végénd obrăznicia cea mare a 
acestor musce, se mâniară foc, şi sculându-se de pe scaune 
s'au depărtat blestemându-le, că ori cât vor manca nici odată 
sătule să nu fie! 

«Aceste musce se crede că nu ar fi fost altele decât La- 
custele, cari şi în gilele nóstre ori cât de mult ar mâncă, 
nică când nu-s sătule (1)>. 

Fiind Lacusta fórte lacomă si mâncăci6să, de-aceea Ro- 
mânii atât pre vitele cât si pre galitele nesăţi6se, însă mai 
ales pre 6menii, ce nu se mai pot sătură, cari umblă morţi 
după mâncare, îi aséměnă cu Lacustele. 

Asa nu odată audim gicându-se: 

«Uită-te la el, pare că-i o Lacusta, mănâncă tot ce-i pui 
dinainte si tot nu se maï satură!» 

Sau: 

«Caută la dinsul: mănâncă ca o lăcustă!» (2) 

Iar cu privire la vre-o invasiune din partea străinilor sau 
a duşmanilor, se gice: 


ee ee e 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(2) B. P. Hasdeu, Etym. Magn. t. I, p. 669; — Zanne, Proverbele Ro- 


mdnilor, vol. I, p. 497. 


511 


Vin strdinii ca Ldcustele !» (1) 


Tot din causa lăcomiei precum şi a marei stricăciuni ce o 
face Lacusta, s'au născut la Români şi urmatérele proverbe: 


Lăcusta îndurare 
De bucate nici cum are. 


Lăcusta puţin trăesce, 
Dar' pagubă mare face,— 


adecă cei lacomi si cumpliti în scurtă vreme mari rele să- 
vârşesc (2). 

Lungă-i téra și îngustă 

Ca gi tine, méi Lăcustă!— 


se dice despre un om lung, subţire, şi f6rte lacom (3). 
A fi ca lăcustele 


adecă multi şi forte mâncăcioşi. 
Precum si urmatérele cimilituri : 


Am o vacă, 
Unde zace 
Strat imi face (4). 


Săritură de ciută, 
Urmă de nimic (5). 


Tot de aicia apoi şi următârele datine şi credinţe: 
Trup de Lăcustă la porcii nemâncăcioşi de îl vei da, se 


vor face mâncăcioşi ca Lăcusta (6). 
Când n'ai poftă de mâncare, împrejură-ţi grumazii cu o 
Lăcustă şi di de trei ori: 


(1) Laurian gi Massim, Dicf., t. I, p. 182: «Locusta s. f lat. locusta, in- 
sect aripat care ajutat de cele două piciédre posteriére, mult mai lungi 
decât cele-lalte, merge sâltând sau sărind, de unde se dice şi sdltutore 
sail săritore. Locustele sunt insecte forte stricăci6se; locustele sboră in 
cete de multe milione preste ţări xi mări: nor de locuste; entomologii 
numără locustele între greeri; aceşti copii mâncă ca locustele; «ati ve- 
nit preste noi străinii ca locustele.» 

(2) Zanne, op. cit., p. 497. 

(3) Usitat în Bucovina. 

(4) Ciocănel, Basme, p. 104. 

(6) Art. Gorovei, Cimiliturile Românilor, p. 197. 

(6) Dat. gi cred. Rom din Transilvania, com. Fărăgău. 








Lăcustă ! | A preotesii, 
Dă-mi pofta ta, | A diacului, 
Pofta popii, | A diecesii ! 


Sat: 

Lăcustă săracă Ldcuslă, draga mea, 
Fă-mi să-mi placă Dă-mi pofta ta, 

Téte mâncările, Că bine ţi-oi plăti 

T6te zămurile, Cand ne-om întâlni ! (1) 


Tote cărnurile. 


Făcând şi gicénd aceste cuvinte, capeti de bună sémă poftă 
de mâncare ca şi o Lacusta (2). 

Gunoiu de Lăcustă cui-vă în mâncare de vei pune, acela 
nici odată nu se va îngrăşă (3). 

Lăcuslă cu soţie de vei vedé, e semn că are să te ajungă 
o sărăcie mare (4). 

Lăcustă cu soţie de vei vedé, e semn că nici când nu te 
vei îngăzdăci (5). 

Lăcustă fără soţie de vei vedé, e semn că te vei face 
bogat (6). 

Lăcustă în faţă de ţi se va lovi, e semn că au să te ajungă 
neajunsuri mari (7). 

Aripi de Lăcustă de vei află, e semn că aï să trăesci multe 
veri (8). 

Lăcustă mért& în margini de părae de vei vedé, e semn 
de secetă mare (9). 

Trupuri mérte de Lăcustă de vei află, e semn de 6rnă 
grea (10). 





(î) Dat. şi cred. Rom. din Transilvania. com. Chiraleș. 

(2) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Transilvania, com. Bârgăi, com. de d-l Th. 
A. Bogdan. 

(4) Cred. Rom. din Borgo-Suseni. 

(5) Cred. Rom. din Buduş. 

(6) Cred. Rom. din Buduș. 

(7) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(8) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(9) Cred. Rom. din Herina. 

(10) Cred. Rom. din Fărăgăi. 


513 


Lăcustă morta în pămînt şi prin boltiturile lemnelor a află, 
e semn de frig mare (1). 

Tineretul roman din Transilvania intrebuintéza férte ade- 
sea ori Lacusia, dacă se întîmplă s’o afle, şi la o s6mă de 
vrăji. 

Asa se dice că cel ce va pune gunoiu de Lăcustă între 
drumuri, acela se va însură cu cine gândesce, numai dacă 
respectiva va trece în diua aceea peste dinsul (2). 

Dacă o fată va purtà cap de Lăcustă în sin nouă gile şi: 
nouă ore, apo! îl va pune în vinars şi-l va da la acela pe 
care doresce ea să-l aibă de bărbat, acela va luă-o dacă va 
închină cu el de 9 ori şi va bea de 9 ori. Fata respectivă 
însă, înainte de a-şi îmbiă drăguţul cu vinars de acesta, 
trebue să 6să afară în mine gi să gică de 9 ori: 


Lăcustă, O mie de spice 
Lăcustă, Voinice, 

Mare balabustă | O mie de tulei 

Pe mine mé ascultă. | De-ai mei, 

Fă-l, Să te saturi cu ei. 
Prefă-l | Lăcusta 

Pe ăst voinic | Balabustă! 

Să bee | Pe mine mé ascultă, 
Să mă iee, Că ti-oit da pita 
Că de m'a lua Prăjită 


Tie ţi-oiu da Să fia sorocita! 


Fata care în chipul acesta își. face pe ursită, când ese 
în târnaţ are o bucată de pane prăjită, din care la t6tă des- 
cântătura aruncă câte o bucătură, în credinţă că o dă La- 
custei, până o aruncă t6tă (3). 


Iar după ce a eşit în tarnat dice de 3 ori: 


Tu gujulea | Din pustie 
Mitutulea, | Fă-l pe N. 
Gujulie | Ca ’n ast’ séra 





(1) Cred. Rom. din Herina. 

(2) Cred. Rom. din Cevasul- -de- -Câmpie. — Tote acestea mi le-a comu- 
nicat d-l Th. A. Bogdan. 

(3) Dat. și cred. Rom. din Iad de lângă Bistriţa, com. de d-l Th. A. 
Bogdan. | 


Marian, Insectele. 33 


514 





Să mě céra. | Grăunţe ce grat 
Gujulie, Si de mălaiu 

Lăcustie Si foi de ait 

Din pustie „Şi s&minţă de bostan, 
Şi de pe luncă, | Ca să maï trăesci un an. 
Fă-l ca mâne să mě ducă, | Amiu, 

Că de l-ei face, | Amin, 

De l-ei preface Lăcustă 

Tie ți-oiù da | De pe pustă! 


Rostind aceste cuvinte de vrajă, fata aruncă câte trei fire 
de grâu, de mălaiii, de ait, și de sémint&é de bostan (1). 

Din tâte celea câte s'att înşirat până aici, resultă că Ld- 
cusia, ori cum şi ori în ce chip s'ar arătă, nu ne aduce nici 
un bine, ci numai rěŭ. 

De aicia apoi şi credinţa Românilor din Transilvania, că 
cine va omorî o sulă de Lacuste, aceluia îi va erla Dun- 
nedeii păcatele (2). 

Sau: o sută de capete de Ldcustd in foc de le vei arde 
şi cenuşa lor în vînt de vei arunca-o, nici când Lacustele 
într'acolo nu vor mai veni (3). 

Iar cel ce vrea să-și scape satul de Lăcuste, acela trebue 
ca intr'o Luni, Mercuri ori Vineri să pringă patru Ldcuste 
şi, desbrăcându-se, să se dea de 12 ori peste cap, şi anume 
câtre răsărit de trei şi să gică: 

—- De aţi intrat pe aici, pe aicí să vă duceti! 

Apoi să facă tot aga si când se întârce câtre sfinţit, către 
mi6gă. gi si către miéga-ndpte, şi la sfârşit să dica: 


Lăcustă ! | A bâlelor, 

Fata dracului, | A nevoilor, 

Fata diavolului, | De ai venit cu rev 
Fata lui Faraon, Du réu în parat, 
Fata Satanii, | De-ai venit cu bola 
A Mamii-pădurii, . Du bóla înapoi, 

A pajurii, N'o lăsă la noi, 

A ciumil, | Du bóla în pustii, 
A primejdii, N'o lăsă pe-aci 


— 





-= eee 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Borgo-Bistrita, com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(2) Cred. Rom. din Uifalău, com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(3) Dat. şi cred. Rom. din Sântu, com. de d-l Th. A. Bogdan. 





Că-i fără blandete, 
Că-i fără bunătate 
Dracul mi te prindă, Și-i plin de réutate. 
De gât, Fugi în munţi, 


Lăcustă, | 
| 
| 
| 

Că-i flămând, | În pietrile reci, 
| 
| 


Căpușă flămândă 


De cap, În pietrile seci, 
Că-i fără minte, Că din găzdaci 
Că-i fără bunete, Ne faci săraci! (1) 


Românii din unele părţi ale 7er:i-Românesci cred că St. 
Trifon sau Trif, care cade tot-deauna în ajunul Jntimpi- 
narit Domnului, adecă la 1 Faur, e răi de Ldcuste, adecă 
cum că el ar umblă cu lăcustele. 

De aici vine apoi şi datina că unii dintre aceşti Români 
nu numai că serbéz4 giua acestui sfint, ci tot-odată chéma 
în diua sa pe preotul local spre a face aghiasmă, cu care 
stropesc apoi pomii şi sem&năturile, precum şi grânele, ór- 
zele şi altele, anume ca să nu vie şi să nu le mănânce Là- 
custele. 

Tar Românii din unele parti ale Moldovei serbâză pe Si. 
Trifon de aceea, pentru că acesta, după credinţa lor, e mai 
mare peste yadine, că el dacă i se serbâză giua, lég& ace- 
stora gura, ca să nu mănânce legumele (2). 

În fine trebue să mai amintesc încă şi aceea că de familia 
Lăcuslei, despre care ne-a fost până aici vorba. se mai tine 
şi un alt fel de lăcustă, şi anume: Lăcusta vînetă, lat. Pa- 
chytylus cinerascens Fabr. 

Despre lăcusta acésta spun Românii din Transilvania că 
cel ce va vedé-o, acela va fi om bogat (3). 


a 


(1) Dat. Rom. din Sieii-Cristur lângă Bistriţa, com. de d-l Th. A. Bogdan. 
(2) S. FI. Marian, Sérbdtorile la Români, vol. I, p. 245—246. 
(3) Cred. Rom. din Seretel, com. de d-l Th. A. Bogdan. 


PARAITOREA. 
(Psophus stridulus Fieb.) 


Pe fânețele apătâse de pe sub p6lele munţilor, dar maï cu 
s6mă pe cele de prin munţi, unde se află păduri întinse 
de bradi şi de moligi, trăesce un fel de lăcustă ce-va mal 
mică decât lăcusta adevărată gi de colére cafenie sau nâgră, 
ale cărei aripi de dinainte sunt înguste şi negre, iar cele 
din dărăt mai mari şi roşii ca sângele, care, când sbóră, pro- 
duce un îel de sunet pârâitor. 

Acest fel de lăcustă se numesce în Bucovina: Pârâztore (1), 
Căluț negru (2), Cosag roșu (3) şi Arap sau Harap (4); iar 
în Transilvania: Lăcustă roșie sai Lăcustă rogieticd (5), lat. 
Psophus stridulus Fieb. 

Numele de Pdarditére al acestui fel de lăcustă îi vine de 
acolo, pentru că ea, după cum am spus, când sbóră pârâesce 
cel de Caluf-negru, pentru că corpul săă precum şi aripile 


(1) Dat. Rom. din Buninfi, dict. de G. Darja: «Cosagul cel mic, cu ari- 
pile de-asupra negre, iar cele de desupt roşii, se numesce Pârâitóre; 
pentru că când sbóră pdrdesce.» 

(2) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi, sia celor din 
Carapciu, dict. de Vas. Cârciu. 

(3) Dat. Rom. din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan: «Cosașii, cari aŭ 
aripi negre şi rosii şi carii când sbóră pdrdesc, se numesc Cosași rogi.» 

(4) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi: «Cdlufit micuft, 
cari se fac la munţi, mai ales la loc pietris, şi cari au aripile de-asupra 
negre, iar cele de desupt roşii se numesc Arapi, sing. Arap sai Ha- 
rapi, sing. Harap.» 

(5) Dat. Rom. din Sereţel, com. de d-l Th. A. Bogdan. 


517 


cele de dinainte îi sunt negre; cel de Lăcustă roșie sau Co- 
sag roșu, pentru că aripile sale cele din dărăt sunt roșii ca 
sângele; iar cel de Arap sau Harap, pentru că el, după 
cum se crede şi se dice, se află prin părţile n6stre tocmai 
de pe când au fost Arapit pe la noi, atunci a venit gi el cu 
dînșii şi de atunci i se trage séminta prin părţile acestea (1). 

În fine Românii din unele parti ale Transilvaniei cred 
şi spun că atunci, când se arată multe Lăcuste roșietice, e 
semn că va fi puţină râdă (2). 


(1) Cred. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi. 
(2) Cred. Rom. din Seretel, com. de d-l Th. A. Bogdan. 


CALUTUL. 


(Locusta viridissima L.) 


Caluful e de două feluri: unul mai mare, iar altul mai mic. 
Cel mai mare se numesce în Bucovina: Caluf, Calut mare, 
Calut verde, Căluj de érba, Căluj de câmp (1), Cosas, Cosas 
verde, Cosag mare (2), Cosariu (3), Cobiliţă (4) şi Cobili- 
fariu (5); în Moldova: Cosas, Cosas mare şi Cosas verde (6); 
in Téra-Romanéscé: Lacusta verde (7); in Transilvania: 


(1) Dat. Rom. din Stupca, com. de Dumitru Logigan ;—a celor din 
Ilişesci; —a celor din Pătrăuţ-pe-Siret ; — a celor din Ropcea gi Carapciu, 
dict. de Vas. Cârciu; — a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi; — a 
celor din Oprişeni, dict. de Iacob Popovici; — şi a celor din Mahala, 
com. de Ionică al lui Iordache Isac. 

(2) Dat. Rom. din Iligesci; —a celor din Buninţi, dict. de G. Dârja; 
—a celor din Stupca, com. de D. Logigan;—a celor din Șcheia, dict. de 
Gavr. Berarii ; — si a celor din Putna, dict. de Sam. Lucaciu, Ioan Pus- 
drea și Vas. Văcărean. 

(3) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi. 

(4) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul; —a celor din 
Vicovul-de-jos, Vicovul-de-sus gi Straja, dict. de T. Ionesi; — a celor din 
Galanesci, dict. de Precup Galan; — si a celor din Ropcea gi Carapciu, 
dict de Vas. Cârciiu. 

(5) Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, dict. de Sidor Calancea. 

(6) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de Iord. Bran si Const. S. Bucan;— 
a celor din Dumbrăveni, dict. de Gr. Olariii; — si a celor din Oprişeni, 
jud. Sucéva, dict. de G. Iacob. 

(7) B. Nanian, Zoologia, p. 138. 


519 








Caluf (1), Calut de érba (2), Cosaciu (3), Cosag.(4) şi Ld- 
custà verde (5); în Banat: Scalug (6); iar în Ungaria: Cosag 
si Cosas verde (7), lat. Locusta viridissima L. 

Cel mai mic se numesce în Bucovina: Caluf, pl. Calufi 
si Căiufi, Caluf mic, Căluj cenușii, Cdlut de câmp (8), 
Calut de pămînt (9), Cosag şi Cosag mic (10); in Mol- 
dova: Căluț, Caluf mic şi Cosag mic (11); iar in Unga- 





a i a 


(1) Sextil Puşcariu, Deminuțţia în limba românescă, publ. în Noua 
„Revistă romdnd, Vol. l, p. 376. | 

(2) Enciclopedia română, t. I, p. 680: «Cdluf de érbd sau Lăcustă 
verde (Locusta viridissima). Un insect din ordinea ortopterelor. Antenele 
sunt mai lungi ca corpul... Se nutresce cu musce gi omide. Produce 
un sgomot particular, ciripire, prin frecarea aripilor. Se află prin câm- 
pii şi holde» : 

(3) Sext. Puşcariu, op. cit., p. 376. | 

(4) Enciclopedia română, t. Il, p. 376; — Ar. Densușian în Revista 
critica-literard, an. IV, p. 48: «Curiésa este susţinerea d-lui Mayer că 
Lacusta ar fi un împrumut, pe când cronicele n6stre ne vorbesc încă 
în anii 1534—1540 de un Domn al Moldovei batjocorit Lăcustă Vodă, 
fiind că sub el Jdcustele au prădut ţâra, iar Căluț si Cosaş sunt numai 
nisce specii de lăcuste, iar o lăcustă numită /nşelătorie nu există în 
în limba română, ci este o traducere a germanului Satteltrdger.» 

(6) Enciclopedia română, t. I., p. 680.— După cât îmi este mie până 
acuma cunoscut, poporul înţelege sub cuv. Lăcustă numai insectul nu- 
mit lat. Pachytylus migratorius L. sai Acridium migratorium, germ. 
Zug-Heuschrecke, Wander-Heuschrecke. Prin urmare eu cred că La- 
custa verde este numai o simplă traducere din lat. Locusta viridissima. 

(6) Com. de d-l Ioan Paglea, invétator la scéla de lemnărit din Campu- 
lung: «În Banat cosaşu! cel mare gi verde, care se află prin érba, se 
numesce Scdlug.» 

(7) Com. de d-l El. Pop: «Cosagii sunt de mai multe feluri, între 
cari cel mai frumos e Cosagul verde, care e şi mai mare. Ei trăesc vara 
prin erburi şi sbâră făcând mari sărituri în forma puricelui. Poporul 
îi numesce cu numele colectiv de Cosag.» 

(8) Dat. Rom. din cele mai multe comune din Bucovina, precum: din 
Carapciu, dict. de Vas. Cârciă; — din Frătăuţul-vechii, dict. de G. On- 
ciul; — și din Ilișesci, audit singur încă pe când eram mic. 

(9) Dat. Rom. din Oprişeni, dict. de Iacob Popovici. 

(10) Dat. Rom. din Buninţi, dict. de George Dârja; — a celor din 
Șcheia, dict. de Gavr. Berariă; — a celor din Putna, dict. de Vas. Un- 
gurean; — şi a celor din Dorotea, dict. de Ilie Brădâăţan. 

(11) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de Iord. Bran și de Cost. S. Bucan; 
— a celor din Dumbrăveni, dict. de Gr. Olarii; — şi a celor din Opri- 
geni, jud. Sucéva, dict. de George Iacob. 


520 


ria: Cosag şi Cosaș mic (1), lat. Locusta cantans Charp. 

Caluful sau Cosagul mare e cam de 26 mm. de lung şi 
pe spate de colére verde ca 6rba, din care causă se nu- 
mesce el si Caluf sai Cosag verde, iar pe de desupt adecă 
pe pântece e alb. El petrece de regulă prin érbă, de aceea 
se numesce şi Căluj sau Cosas de érbd (2). 

Calutul saŭ Cosagul mic e numai de 22 mm. de lung şi 
pe spate în genere cafeniă-întunecat, iar laturile pântecelui 
verdi (3). 

Caluful mic trăesce de regulă, ca şi cel mare, pe fineţe 
şi, fiind scortos la piciére, firdesce, adecă cântă intr’insele 
ca 'ntr'o scripcă (4). 

Numirea de Căluți sai Caiufi a acestor două specil de 
insecte le vine de acolo, după cum spun o sém& de Români 
din Bucovina, pentru că aŭ ochi mari bolditi, şi cap ca la 
cal, şi pentru că sar prin 6rbă ca și caii cei împiedicaţi de 
piciérele dinainte (5). 

Numirea de Cosaș le vine de-acolo, pentru că, după cum 
spun o s6mă de Români din Bucovina, firdesc, adecă pro- 
duc un fel de firdit sau sunet din picidére si din aripi ca si 
când ar cosi cine-vă 6rbă, sau ca si când ar bate cine-va 
césa (6). 
ey aci nea 
(1) Com. de d-l El. Pop. 

(2) După spusa Rom. din Putna, dict. de Vas. Văcărean si Sam. Lu- 
caciŭù. 

(3) După spusa Rom. din Putna, dict. de Vas. Văcărean; — si a celor 
din Oprişeni, dict. de Iac. Popovici: «Cdluful mic sau Căluţul de på- 
mînt vine ca arama întunecat». 

(4) Dict. de Iac. Popovici. 

(5) După spusa Rom. din Oprişeni, dict. de Iac. Popovici; — a celor 
din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi;— a celor din Putna, dict. de Vas. 
Văcărean; — a celor din Igesci, dict. de I. Danilescu: «Se numesc Că- 
luft pentru că sar prin érba ca caii»; — și a celor din Budeniţ, dict. 
de Măr. Dutcă: «Cdluful de érba sau Căluțul mic se numesce de aceea 
ast-fel, fiind-că sare ca un cdluf.» 

(6) După spusa Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berarii; — a celor 
din Frătăuţul-vechiă. dict. de G. Onciul: «Cântecul Căluțului e ca şi 
când cine-vă ar bate césa»; — a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. 
Ionesi; — şi a celor din Putna, dict. de Sam. Lucaciu; — S. Fl. Marian, 
“Ornitologia pop. rom., t. I, p. 59: «De altă parte sute si mii de Calufi 
sai Căiuţi şi Căluşei sar in colo şi'n céce prin 6rbă, producând prin 


521 





Maï departe se numesc ei Cosași şi de aceea, pentru că taie 
érba ca şi când ar cosi-o (1), precum şi pentru că petrec nu 
numai prin érbă, ci şi pe costri, adecă pe fânețe cosite (2). 

După o legendă din Transilvania însă, şi anume din co- 
muna Fărăgăă, Caluful mare se numesce de aceea şi Cosas, 
pentru că el dintru început intru adevăr a fost cosas. 

Iată şi legenda respectivă: 

«Pe vremea când Sfîntul Iosif şi cu Domnul Christos 
erai ascunsi de frica păgânilor in nisce erburi înalte până 
în brat, se dice că ar fi venit un cosaș mare, mare, care 
aveă o c6să cât trei, ca să cosâscă 6rba în care erau as- 
cunși Josif şi cu Christos. 

«Domnul Christos, védéndu-l că a venit să cosescă si te- 
méndu-se ca nu cum-va prin cosirea erbii să fie descoperit 
de păgâni, l-a rugat să nu cosâ6scă. 

«Cosaşul însă, pe lângă t6tă rugămintea Domnului Christos, 
a început să cosâscă câmpia in ciudă, că dór gi el era pă- 
gân, şi apoi de vrut ar fi vrut şi el cu tot sufletul ca să-l 
prindă. 

« Domnul Christos, vădând acésta, se rugă lui Dumnedett 
ca să-l facă piedică cât de mari, căci nu sosise încă sera şi 
eră cât pe aici să se gate câmpul. 

«Dumnegeu îl ascultă şi a dat o căldură de ți se usca si 
limba în gură de înfierbinţelă. 

«Cosaşul însă își aruncă tóte hainele de pe el de se lăsă 
numai în cămage gi cosiă din grei, fără de a luă in séma 
căldura şi ndduful cel mare. 

«Dumnegeiă, védénd că nu e modru de împiedicare, a dat 
o vreme rea şi uriîtă, de să nu-ţi scofi nici cânele din casă. 

« Cosașul însă îşi îmbrăcă tóte hainele şi haida iarăşi <czors, 
ciors» mai departe, tăind nisce brazde cât drumul de late. 

«Domnul Christos, vădând sporul cosaşului, tremură ca 


săriturile lor un fel de sunet, ce séména forte mult cu sunetul ce-l pro- 
duc cosaşii când cosesc, din care causă în unele locuri se mai numesc 
aceste mici vietăţi încă si Cosaşi.» 
(1) După spusa Rom. din Putna, dict. de Vas. Vacărean si I. Pusdrea. 
(2) După spusa Rom. din Moldova, com. Paşcani, dict. de Iord. Bran: 
« Cosaşul se numesce ast-fel pentru că trăesce pe cosire.» 


522 


varga de frică că l-or află păgânii, şi aşă necăjit cum eră, 
ingenunchia şi începu a-l blestemă dicând: 

«Afurisit să fil tu, cosaşule blestemat şi neascultător! şi 
cât timp vei mai trăi de acuma înainte, alta nimic să nu 
faci, ci mereŭ să tot cosesci, gi nici când nici un spor să nu 
al! Până va fi lumea să trăesci tot printre Gmeni cosasi, 
printre cari alergând, să-ţi taie picidrele ca pedâpsă că nu 
m'ai ascultat! 

«Omul-cosag, cum a audit acest blestem, îndată s'a şi schim- 
bat într'o gujulie mică gi verde ca érba şi lungă în picidre, 
care şi astăgi se mai vede prin fineţe şi rituri alergând si să- 
rind printre firele de érbă şi alergând pe dinaintea câselor 
6menilor muncitori. 

«Şi acâstă gujulie se ch6mă Cosag> (1). 

O altă legendă, tot din Transilvania, com. Budac, care 
ne arată de unde şi de când i se trage Calujului mare nu- 
mirea de Cosas, sună precum urmâză: 

«Când s'a născut Domnul Christos, tâte vitele, câte se aflau 
în staulul unde s'a născut el, erai late de flămânde, iar ca 
să vină cine-vă şi să le arunce în iesle măcar o mână de fan, 
nici vorbă. 

«Matca Domnului l-a rugat pe stăpânul de casă ca să le 
arunce măcar vre-o furcă de fân, că îi eră milă de bietele 
vite, védéndu-le cu părul întors pe spate de flămândite şi 
slăbite ce erau. 

«Jupânul gazda însă îi răspunse, dând din umere, că el nu 
are nici o mână de fân, fiind-că totul s'a gătat şi de aceea, 
măcar să vreă, n'are ce să le deă. 

— «Apoi de ce n'ai făcut mai mult fân astă vară? — îl în- 
trebă Maica Preacurată. 

— «De ce?... de aceea, că mi-a fost lene să cosesc: — fu 
răspunsul gazdei. 

— «Noa! dacă stă treba așă,—iîi dise Maica sfântă mai de- 
parte supărată, — in Cosaș ai să te prefaci şi viéta-ti intréga 
nimic n’o să lucri alt ce-vă decât ca din zori de diminéta şi 
până în umbra nopţii necontenit să tot cosesci gi cu tâte 
acestea nici un spor să n'ai! 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 


523 

«Şi cum a rostit Maica preacurata cuvintele acestea, jupânul 
gazdă, cel nepăsător de vitele sale, s'a prefăcut într'un Cosaș, 
şi Cosag a rémas si până în giua de adi!» (1). 

Căluții, atât cel mari cât şi cei mici, se arată mal tare în 
timpul verit, și anume când e căldura mai mare (2). 

Ei încep de regulă a firai, adică a cântă cam de pe la 
mijlocul lui Iulie, cântă t6tă luna lui August, precum şi o 
bucată din Septemvrie, şi apoi încâtă de firădit (3). | 

Iar când ţirăesc sau cântă tare e un semn că va fi vreme 
bună, (4) pentru că ei firesc în genere numai atunci când e 
sau când are să fie secetă, iar când e plâie atunci nu ţirăesc (5). 

Când prind nemijlocit după o plâie iară-și a firai, atunci 
asemenea e semn de vreme bună (6). 

În anii, în cari se arată multi Căluţi sau Cosași, spun Ro- 
mânii din Bucovina, că va fi fâmete mare de fân, pentru că 
ei mănâncă atunci f6rte tare érba (7). 

Românii din unele părţi ale Țransilvaniei însă cred si spun 
că atunci când se arată multi Cosași e semn de un an bun, 
iar când se arată puţini e semn de an sărac (8). 

Tot la Românii din Transilvania mai există, pe lângă 
acésta credinţă, încă şi cea următâre şi anume: 

Cel ce va vedé de timpuriu Cosași, acela va avé vite 
grase (9). 


a ee ee o a 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(2) După spusa Rom. din Iligesci, com. de cumnatul mei Ermolaii 
Ghiuţă, și a celor din Putna, dict. de I. Pusdrea. 

(3) După spusa Rom. din Oprişeni, dict de Iac. Popovici. 

(4) Dto. 

(0) După spusa Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berarii; — a celor din 
Putna, dict. de Vas. Văcărean şi I. Pusdrea: «Cosagul se arată numai la 
secetă, iar la plâie nu se arată nici odată.» 

(6) După spusa Rom. din Carapciu, dict. de Vas. Cârciu. 

(7) După spusa Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi; —a celor 
din Putna, dict. de 1. Pusdrea; — gi a celor din Galanesci, dict. de Precup 
Galan: «Cand sunt multi Cosagz sau Cobilife, după cum le mai spun unii, 
şi e mare secetă, atunci pasc mai tótă érba şi mai ales pe cea mai mică.» 

(8) Cred. Rom. din Fărâgău, com. de d-l Th. A. Bogdan: «Vai de anul 
în care sunt furnici multe gi cosaşi puţini»; -- si a celor din Bistriţa: 
« Cosaşi mulţi a fi, e semn de an bun, iar când nu sunt Cosași mulţi, 
cruţă ce ai.» 

(9) Cred. Rom. din Cosma, com. de d-l Th. A. Bogdan. 


524 


Când sunt multi Cdlufi, atunci păscarii din Bucovina îi 
întrebuinţâză, cu deosebire pe cel mici, la prins pesce. Îi 
culeg de pe fânețe şi-i pun in undiţă. Calufiz se mişcă, si 
aga prind apoi pesci cu dînşii, şi mal cu séma păstrăvi pre- 
cum şi un fel de pesci mici, numiţi în unele părţi ale Bucovinei, 
precum bună-dră în Vicovul-de-sus, porșori, sali procșori, sing. 
porgor si procgor şi coblici, sing. coblic, iar în altele porcu- 
şori, sing. porcușor (1). 

O s6mă de Români însă nu numai că-i întrebuinţâză la 
prinsul pescilor, ci atât pe cei mari, cât şi pe cei mică, if string 
Şi-i daŭ la găini de mâncat (2). 





(1) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi;—a celor din Buninţi, 
dict. de G. Dârja; — şi a celor din Dorotea, dict. de Ilie Brădâţan: « Co- 
sașii verdi ca érba sunt mari şi mușcă, dar mușcătura lor nu strică, 
pentru că nu e venin6să. Cosașii mici sau Căâluţii se intrebuintéza la 
prins pesci gi mai cu séma păstrăzi.» 

(2) Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, com. de George Chifan, stud. gimn. 


CALUSELUL. 


(Decticus verrucivorus L.) 


Afară de căluții, despre care ne-a fost vorba în articolul 
premergător, mai cunosc Românii încă gi un alt fel de căluţ 
după nume. Acela e Cdlugelul (1) numit altmintrelea în Bu- 
covina si Calut pestrij, Calut rogtetic, Căluj gălbiu (2) şi 
Cosag pestrif (3); în Moldova: Cosag roșielec gi Cosag găl- 
bia (4); în Transilvania: Calugel (5); iară în Téra-Romanésca 
Călușel şi Lăcustă de érba (6), lat. Decticus verrucivorus L. 

Cdluselul e cam de aceeaşi mărime ca gi Caluful mare 
saii Cosagul. Se deosibesce însă de acesta atât prin colérea 
corpului, cât gi prin a aripilor sale. Pe când cel dintaiti e 
prisne verde, pe atunci corpul acestuia e mai mult rogie- 
tic sai cărămigiă şi impestritat ici-colea cu puiuţi cafenii şi 
mai cu s6mă pe aripile cele dinainte sai de-asupra, iar pân- 


(1) Dat. Rom. din Ilisesci și Stiulbicani, precum și din alte sate din 
Bucovina. 

(2) Dat. Rom. din Igesci, dict. de I. Danilescu: «Calufiz sunt de mai 
multe feluri şi se deosibesc unii de alţii nu numai după mărime, ci gi 
după colére. Aga unii sunt vergi, alţii gălbiă, şi iarăși alţii roşietică şi 
cu puiuţi pe dinsii.» 

(3) Dat. Rom. din Buninfi, dict. de G. Darja;—a celor din Şcheia, dict. 
de Gavr. Berarii ;— și a celor din Putna, dict. de Vas. Văcărean. 

(4) Dat. Rom. din Pășcani, dict de Iord. Bran și Const. S. Bucan. 

(5) Com. de d-l Andr. Bârsan, prof. in Braşov: «Sub Călugei se în- 
teleg în Drăguș, com. Făgărașului, după comunicarea d-lui prof. Dim. 
Făgărăşan, un soiu de lăcuste.» 


` (6) V. S. Moga, Ldcusta călătore, publ. în Albina, an. II, Bucuresci 
1899, p. 1 265. 


526 


— 





tecele îi este mai mult gălbiă, din care causă se şi numesce 
el apol în cele mai multe parti Caluf sait Cosag pestriţ şi 
Căluţ sai Cosaș gălbiu. 

Afară de acesta, Călușelul are încă şi o gură férte puter- 
nică, din care causă o s6mă de Români din Téra-Romanésca& 
îl întrebuinţâză la scdterea negilor saŭ negeilor de pe mani 
saii de pe corp. Când Căâlușelul este apropiat cu gura de 
un neg saii negel, acesta este smuls de pe corpul omului cu 
rădăcina cu tot cu o iuţâlă de necredut (1). 


(1) V. S. Moga, op. cit., p. 1265. 


GRIERUL. 


(Gryllus campestris L.) 


Grierul se mai numesce in Bucovina încă si Grieruș si 
Greluș; in Moldova: Grier (1), Greurus şi Griurug (2); in 
Téra-Romanésea: Greer (3), Greere, Greeruș (4); în Transil- 
vania: Grier şi Grierug (5); in Banat: Greerug şi Greluș (6). 
in Téra Ungurâscă: Grelug şi Greurug (7); iar la Românii 
din Macedonia: Jingird si Tiripuliu (8). 

Grierul e de două feluri şi anume: unul de câmp și altul 
de casă. 

Grierul de câmp, numit altmintrelea în Bucovina încă şi 
Călușel, Calut de câmp (9) si Scripedraș (10), lat. Gryllus 


(1) Rindunica, revistă literară, sciinţifică şi folcloristică, an. I., Iaşi 
1893, p. 105. 

(2) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de Iord. Bran: «Greuruşul e de două 
feluri: de câmp gi de casă, si aceştia în privinţa colorii corpului sunt 
de mai multe feluri.» 

(3) B. Nanian, Zoologia, p. 138;—D. Ananescu. Zoologia, p. 219. 

(4) L. Şăinean, Încercare asupra semastologiei limbii române, Bu- 
curesci 1887, p. 91. 

(5) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(6) Familia, an. XXVI, Oradea-mare 1890, p. 479; — G. Cătană, Po- 
veştile Banatului, t. III, Gherla 1895, p. 35. 

(7) Com. de d-l El. Pop: «Grelugud e de două feluri: de câmp și de 
casă.» 

(8) Com. de d-l Per. Papahagi: «Țfingiră (Epir) şi firipulii e un fel 
de greere, care trăesce lângă cuptâre si în câmpie; își face gaură in 
mod curb si cântă într'una.» 

(9) Dat. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, sat in distr. Sucevei, gi în 
Frătăuţul-vechiă. 

(10) Dat. Rom. din Tereblecea, sat. în distr. Siretului. 


528 
campestris L. se deosebesce de Grierul de casă, lat. Gryl- 
lus domesticus L. atât prin mărime cât şi prin coldre. 

Grierul de câmp e negru, are cap mare, bolocănos şi corp 
scurtuţ, iar Grierul de casă e ce-vă mai subţirel şi mai lun- 
găreț, are cap maï mic gi coldre gălbinie. 

Despre aceşti doi Grieri şi cu deosebire despre cel de 
casă, Românii din Transilvania, si anume cei din Abafaia 
lângă Reghin, au următârea legendă: 

«Se dice si se povestesce, că pe vremea Nascerit Dom- 
nulut Christos eră o păsăruică frumâsă ca şi care nici una 
nu eră asa de frumâsă, căci doar, cum o şi fi, când ea avea 
pene galbene ca aurul, clont frumos ca argintul, şi apol un 
trupşor subtirel şi drăguţ, de să te tot uiţi la ea. Dar pe 
cât eră de frumâsă, pe atâta erà şi de sburdalnică, neas- 
timpărată şi neascultătâre. 

«Păsăruica acésta eră prietenă bună cu Maica sfântă, căci 
doar si ei îl plăceau cântările păsăruicilor cu glasul mândru. 

«Când eră Maica sfântă supărată, ea veniă şi o mângâiă 
cântându-i cântece de-ţi storceă lacrămi din ochi şi te înve- 
seliă, de ai fi fost şi pe patul morții. 

«Maica sfinta încă o ajută pe fruinésa eï păsăruică, când 
o ajungeă ce-vă necazuri, aga când i se strică cuibul, ea îi 
ajută să şi-l clădâscă. 

«După ce însă Maica sfîntă a avut pe Domnul Christos, 
prietenia între dinsa gi pdséruica cea frumâsă s'a stricat, 
că pd&séruicii nu-i plăceau copiii şi mai cu séma când îi augiă 
plângând, gândind că-i batjocoresc cântecul. Pentru aceea de 
câte ori îl vedeă pe Domnul Christos t6t-deauna îl batjo- 
coriă scâncindu-se şi schimosindu-se: gri, gri, gri; — gri, 
gri, gri. 

«Domnul Christos, audind-o se speriă de ea si plângeă 
de te loviă mila. 

«Matca sfinta, v8dând obrăznicia păsăruicii, a alungat-o 
de la casă, blestemând-o ca din frumâsă, cum e, să se facă 
una dintre cele ma! urite gujulil, gi trăind numai în scdn- 
celi să cânte diua gi n6ptea numai tot grigri, gri; grigri, 
gri, în semn de pedâpsă, că şi-a bătut joc de copilul luí 
Dumnedeiu. 

«De atunci paserea aceea nu mai trăesce, ba nici pomană 


a „529 
nu mai este din vita şi parodita ei, căci câte trăiau pe atunci 
din felul ef, tâte s'aii schimbat in Grieruşi cântând şi până 
în diua de adi pe la vatra focului, batjocorind şi acum copiil 
Gmenilor cu gri, gri; grigri, gri (1). 

O altă legendă a Grierului, tot din Transilvania, com. 
Ţagşor pe Câmpie, sună precum urméza: 

«Pe vremea lui Alexandru imperat trăiă un fecior frumos 
ca o fată de 16 ani şi harnic de n'aveă soţie, dar posnas 
de-l merse vestea și povestea peste tâte ţările. 

«Fetele de împărați se mustrat aruncându-și câte în lună 
şi în s6re, povestindu-se şi hulindu-se de erai de mirare la 
t6te némurile. Fie-care se ţineă că numai a el trebue să fie, 
că numal ea e vrednică de un bărbăţel ca el. 

«Era gi frumos feciorul acela de n'aveă soţie. Dar apoi 
când îl augiai cântând, te facea de-ţi sta mintea în loc, asa 
glas mândru și plăcut aveă. 

«Nu-l vorbă chiar şi mamele fetelor se îndrăgiseră în el, 
ba şi împărații mognegi cu barba până la genunche încă îşi 
dădeau genele si sprincenele lor stufése în lături ca să vadă 
pe fătul cel frumos ca o minune şi scump ca un bot de aur. 

«T6tă lumea îl plăceă, numai Alezandru imperat nu-l putea 
vedé în ochi, atât de urit îi erà. Căci cum, Démne, nu l-a avé 
urit, când el eră împăratul cel mai mare gi mai vestit din 
lume, si tot nu eră băgat în sémă nici pe departe de fetele 
celor-lalți împărați. Din pricina acésta s'a si început apoi 
o ură între ei, de nici Sdrele, care pe atunci umblă pe pă- 
mint, nu i-a putut împăcă. 

«Alezandru împerat s'ar fi împăcat bucuros cu cel Fět- 
frumos, pe lângă fuvoiéla, ca el nici când să nu mârgă în 
povești la drăguţa sa. 

«Fet-frumos însă îşi bătea joc de invoiéla lui Alezandru 
imperat, şi în ciuda lui tot maï des se ducea la drăguţa lui, 
şi-l cântă câte numai le sciă. 

«Sdrele, vădând batjocura ce o făcea Fét-frumos, l-a luat 
odată la fugă şi l-a alungat aga de mult că, din alb şi fru- 
mos cum eră, sa făcut negru ca cărbunele, și din mare si 
voinic ce eră, s'a făcut numai cât o alună, ascundându-se la 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 
Marian, Insectele. 34 


530 


o femee săracă sub vatra focului, de unde strigând femeii: 
«griji, grijă, griji; grijă, griji, griji! ca să nu mě găsâscă 
Sorele !» s'a prefăcut în Grieruș. 

«Sérele, audindu-l, i-a dis: 

— «No! tot acolo să sedi, si flămând gi însetat diua si 
n6ptea să tot strigi numai tot: griji, grijă, griji! griji, griji, 
griji! 

«Fetele cele frumóse, augind de intimplarea aceea, s'au su- 
pěrat réu, şi, prefăcându-se şi ele în Furnici, i-au cărat do 
mâncare bietului Grierug, şi îl cară încă şi în diua de adi, 
ca să nu mora de f6me (1)>. 

Grierul de câmp, după credinţa Românilor din Bucovina, 
e năsdrăvan şi cu mult mai tare de fire decât Cocoșul, 
pentru că el cântă nu numai giua, ci şi după ce înserâză 
până la miedul nopţii. El cântă adecă și asupra Puterii 
nopții. 

Şi fiind-că Grierul are o fire atât de tare, de aceea cântă 
el pretutindeni nu numai în locurile cele férte adeseori 
cercetate de 6meni, ci chiar până gi în cele maï singuratico 
şi pustii, fără ca Puterea nopții să aibă vre-o inriurire 6reşi- 
care asupra lui. 

Din potrivă, dacă s'ar încumetă şi ar cântă vre-un cocoş 
in ast-fel de locuri singuratice şi pustii, atunci Puterea-nopții 
cu mult mai uşor ar înriuri asupra lui şi fórte lesne ar puté 
să slăbescă de fire. 

Prin urmare un om, care e nevoit să petrâcă n6ptea în- 
trun loc singuratic, într'o pustietate, cum aude un Grierus 
cântând în apropierea sa, îndată se maf liniştesce. 

Fiind Grierul năsdrăvan gi ca atare putând el cântă până 
la miequl nopţii, de aceea se mai numesce el de către unii 
din Români încă şi Cocoșel de nópte sau Cocogel de miezul 
nopții. 

În sfârşit, tot pentru că Grierul e năsdrăvan, cunâsce el 
îndată atât pe omul pe al căruï câmp sau în a cărui casă 
petrece, cât şi pe cel străin. De aceea el nici când nu face 
celui de casă sau celui cu câmpul vre-un răă sau daună, 
afară dór numai atunci când e zidăriît. Celui străin însă nu 


(1) Com. de d-l Th.A Bogdan. 


531 


odată if face câte o stricăciune, care n’o póte asa de lesne 
uită, adecă sai îl róde straiele, sau i se bagă în urechi, saŭ 
altele de asemenea îi face (1). 

Sunetele, ce le produce Grierul de câmp cât şi cel de casă 
prin frecarea aripilor una de alta gi prin mişcarea picidrelor 
din dărăt, se exprimă în genere de către toți Românii din 
Bucovina prin verbele a firdi si a cântă, pentru că Grierul, 
după cum am amintit mai sus, e încă un fel de cocoșel. 

Grierul firdesce sau cântă de cum se desprimăvărâză şi 
până către sfârşitul tâmnei, când începe a se réci. 

Jârâitul lui însă insemnéz& nu numai desfătare, ci el pre- 
vestesce adesea-ori si schimbarea timpului. Din causa acésta 
apoi Grierul se şi consideră de către toţi Românii si maf 
ales de către cei din Bucovina de un vestitor al vremii. 

Aga cel mal mulţi Români din Bucovina cred si spun că 
atunci când cântă Grierul-de-câmp cu capul afară, adecă 
spre gura borţii în care locuesce, e un semn, că are să fie 
vreme bună, frumâsă, senină, căldurâsă, iar când cântă cu 
capul în bortă şi cu abdomenul întors spre gura acesteia, 
are să fie vreme rea, posomorită, vînturâsă, ploi6să şi fri- 
gurâsă, căci precum s'a întors el în borta sa, aga se vor în- 
tórce şi norii şi va plouă (2). 

Alţii însă spun că atunci, când cântă Grierii de câmp 
mai des, are să fie mologag, adecă vreme móle, iar când 
cântă maï rar, are să fie vreme bună, senină (3). 

Alţii iarăşi gic că dacă Grierul de câmp cântă tare, are 
să se facă vreme bună, iar dacă cântă mai încet are să se 
facă vreme rea (4). 


(1) Cred. Rom. din Volcinet, sat in distr. Siretului, dict. de Ioan Mo- 
rari, gi com. de Al. Jijie, stud. gimn. 

(2) Cred. Rom. din Mihoveni, Mitocul-Dragomirnei şi Costina, sate in 
distr. Sucevei; — a celor din Volov&ţ, sat în distr. Rădăuţului; — a celor 
din Pătrăuţi-pe-Siret, sat în distr. Storojineţului, com. de mai mulţi stud. 
gimn.;—şi a celor din Pârtescii-de-sus, sat în distr. Homorului, dict. de 
Domnica Bărănaiu. 

(3) Cred. Rom. din Horodnicul-de-jos, sat în distr. Rădăuţului, com. 
de G. Teléga, stud. gimn. | 

(4) Cred. Rom. din Bilca, dict. de Catrina Crăsnean. 


532 


În sfârşit dic unil că dacă Grierul de câmp cântă, va urmă 
vreme bună, iar dacă nu cântă va urmă vreme rea (1). 

De regulă însă se crede că atunci, când cântă Grierul de 
câmp şi mai ales pe timpul cositului, are să plouă cât de 
curând, iar când nu cântă, atunci are să fie vreme bună (2). 

Pe cand Grierul de câmp prevestesce, după cum am vădut, 
numai schimbarea timpului, pe atunci Grierul de casă pre- 
vestesce nu numai schimbarea timpului, ci şi alte întîmplări. 

Asa, când cântă grierul acesta cu capul în bortă, se crede 
că stăpânului de casă îl va merge răi, iar când cântă cu capul 
afară, îl va merge bine (3). 

Când cântă tare e veste de bucurie, iar când cântă mai 
încet e veste reà de supărare; ori când cântă tare, se va 
face afară vreme móle sau are să plouă, iar când cântă în- 
cet va fi secetă (4). 

Când cântă s6ra va fi vreme bună, iar când cântă dimi- 
néta vor veni ospeti (5). 

Când cântă înainte de ce are să călătorâscă unde-va stă- 
pânul casei, sau şi altul cine-vă dintre căseni, e semn réu, 
căci atunci respectivului trebue numai decât să i se în- 
timple vre-o nenorocire sai o altă neplăcere în călătoria 
sa, sai se va intdérce cu o pagubă acasă (6). 

În fine se mai crede că dacă unul om are să i se întîm- 
ple vre-o nenorocire, atunci Grierul-de-casă vine cu vre-o 
două sau tre! gile înainte de acâsta si cântă vre-o două sau 
trei seri în casa omului aceluia, iar după ce a suferit omul 
nefericirea, se duce iarăși de la casa lui (7). 

După credinţa Românilor din Moldova, cântatul sai ţirâi- 


(1) Cred. Rom. din Buninţi, com. de Vas. Strachină, stud. gimn. 

(2) Credinţă forte lățită în Bucovina. 

(3) Cred. Rom. din Volovét, com. de Ilie Buliga, stud. gimn. 

(4) Cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Catrina Epure;—S. Fl. Marian, 
Sărbătorile la Români, vol. I, p. 121. 

(5) Cred. Rom. din Cireş, sat in distr. Storojinetului, dict. de Dom- 
nica Burla. 

(6) Cred. Rom. din Fundul-Sadovei, sat in distr. Campulungulul, 
dict. de Catrina Latig. 

(7) Cred. Rom. din Bosanci, sat in distr. Sucevei, com de Sim. Sutu, 
stud. gimn. 


533 


tul Grieriler de casă prevestesce noroc (1), iar după a celor 
din Banat gi Transilvania nenorocire sat chiar morte. 

Iată ce scrie d-l A lana în privinţa credinţei Românilor 
din Banat: 

«Se întîmplă cu deosebire în zidurile vechi, că îndată ce 
s6rele apune si începe a insera, Grierușii încep a cântă. 
Acést& cântare, în felul ei, se consideră de popor de 6re- 
care semn pentru respectiva casă ori familie, creându-se 
că dacă cântă Grierușul de-asupra de căpătâiul capului fa- 
miliei, atunci móre unul din familie, iar din contră la pi- 
cióre, mére ori se întîmplă altă nenorocire mare în casă, 
ori unui prietin sat! rudenie» (2). 

Iar d-l Th. A. Bogdan îmi scrie, cu privire la cele ce 
cred Românii din Transilvania, următârele: 

«Cand îţi cântă Grierușii la casă, îns6mnă a pustiu (3). 

« Grieruşii când îţi cântă sub pat, e semn că o să-ţi cânte 
şi popa, adecă ai să mori (4). 

«Cine are Grieruși la casă să-şi facă sfestanie> (5). 

Grierul de câmp petrece de regulă pe locuri uscate, şi 
anume pe fanate, pe câstele délurilor, unde bate sórele, si 
pe arături nisipâse, in borţi pe cari şi le face singur in 
pămînt şi cari sunt cu putin ce-vă mai largi de cum e gro- 
simea corpului séu. Si nici când nu se depărteză de borta 
sa. De aceea nici nu se póte lesne prinde. 

Cu tóte însă că Grierul de câmp e aga de precaut, totuşi 
băeţii, voind a se jucă cu dinsul, sciù să-l scâtă fără nici 
o greutate. Si iată cum! 

Iaŭ un paiu sau un betisor subfirel, îl bagă pe încetişo- 
rul până în fundul borţii, care e făcută de obiceii sub fata 
pămîntului şi numai spre fund ce-va mai adâncă, si după 
ce l-au băgat, îl strigă să 6să afară. 

Grierul, zidărit fiind, se prinde cu pici6rele dinainte 


(1) Rindunica, an. I, p. 105: «Pe cât e de noroc, când cântă Grierul 
la casă, pe atâta e semn rei, când năvălesc peste tine alte animale.» 
(2) Din credințele poporului român din Maidan lângă Oravifa, publ. 


în Familia, an. XXVI, p. 497. 


(3) Cred. Rom. din Rebra. 
(4) Cred. Rom. din Coşna, Bistriţa. 
(5) Cred. Rom. din Fărăgău, Romuli și Telciu. 


534 
de paiii si nu se lasă de el, până ce nu e scos cu totul 
afară. 

Acésta însă se întîmplă mai cu s6mă în timpul verii, când 
e î6rte cald (1). 

Băeţii români din Macedonia îl scot cu apă fiérta, şi 
după ce l-au scos, îl pun într'un pahar cu verdeţuri numite 
sălală, unde t6tă n6ptea o duce apoi într'un fir, fir (2). 

Grierul de casa petrece în genere prin casele 6menilor şi 
prin apropierea acestora. 

Pripăşirea şi immultirea grierului acestuia prin casele 
Smenilor se întîmplă, după credinţa şi spusa Românilor din 
Bucovina, în următorul mod: 

Când se face o casă nouă şi proprietarul ei nu scâte tóte 
surcelele dintr’insa afară, ci le lasă înnăuntru, din surce- 
lele sai ciurcelele acelea, după cum le mai numesc unii, es 
apoi grieri (3). 

În genere însă se crede că la fie-care casă nouă vin grierf 
şi mai cu s6mă de la cele părăsite, iar când cele nouă încep 
a se învechi, atunci şi grierii încep a le părăsi şi a se duce 
în alte parti (4). 

Când se face un cuptor, o sobă sau un horn noi, sau 
când se preface unul dintre acestea, și stăpânul casei nu se 
interes6ză ca locul unde se face să fie cât se pâte de curat, 
ci-l începe şi-l face pe surcele marunfele saă alte gundie, din 
surcelele sau gundiele acelea es apoi Grierz (5); ori dimpre- 
ună cu lutul trebuincios spre facerea acestora, aduce si vre- 
un cuib de grieri şi soba, cuptorul, hornul sai ce este se 
zidesce pe capul grierilor (6). 





(1) Datina băeţilor români din cele mai multe sate din Bucovina. 

(2) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(3) Cred. Rom. din Frătăuţul-nou, Fratdutul-vechii, Horodnicul-de-sus 
și Cupca, com. de mai mulți stud. gimn. 

(4) Cred. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de Catrina Dascal. 

(5) Cred. Rom. din Broscăuţul-vechiă, sat in distr. Storojineţului ;— 
din Todiresci, sat în distr. Sucevei, şi Horodnicul-de-jos, com. de mai 
multi stud. gimn. 

(6) Cred. Rom. din Tereblecea, dict de C. Epure:—a celor din Bilca, 
dict. de C. Crasnean ;— si a celor din Cireş, com. de Vas. Burla, stud. 
gimn. 


535 


Când se aduce lutul din luédrie Lunia, adecă la începutul 
séptémane! saă când e lund nouă, sai într o gi de sec, precum 
Miercuri ori Vineri, şi cu lut de acela se unge apoi casa 
saŭ pe jos (1). 

Dacă femeile sunt une-ori constrinse să aducă numai de- 
cât lut din lutărie, când e lună nouă sai într'o di de sec, 
atunci când îl sapă, trebue să gică: 


Ei lutul acesta-l iei, 
Dar grieruşii nu-i iet! 


lar rostind cuvintele acestea, trebue să ieă de trei ori 
cate putin lut în mână şi tot de atâtea ori să-l arunce în 
gr6pa din care l-au săpat (2). 

Mai departe se crede că Grierul de casă se pripăşesce la 
casa omului atunci, când se mătură în casă Sâmbătă séra 
după ce a apus s6rele (3), saŭ când scéte plugarul întâia 
6ră plugul, şi după ce a arat, venind acasă, îl pică ţărină 
din opinci (4). 

În fine, când 6menii nu ţin pe Trif cel nebun, care e stă- 
pânul tuturor gândacilor, gujuliilor, gâzelor şi al omigilor 
şi a cărui gi pică tot-deauna la 1 Faur, atunci se immulfesc 
şi grierii prin casele Gmenilor (5). 

Grierul de casă atât după credinţa Românilor din Buco- 
vina, cât şi a celor din România, e un insect cu inimă bună 
spre casa omului (6). 

Casele, în cari se află multi grieri, se crede că sunt 


(1) Credinţa tuturor Românilor din Bucovina. 

(2) Cred. şi dat. Rom. din Mihoveni, com. de Vas. Strachină. 

(3) Cred. Rom. din Fundul-Sadovei, dict. de Catr. Latiş. 

(4) Cred. Rom. din Todiresci, sat în distr. Sucevei, com. de Nic. Ră- 
dășan, stud. gimn. 

(5) Cred. Rom. din Şcheia, com. de d-l Pancraţiu Prelipcean. 

(6) T. G. Djuvara, Superstifiunt populare la Români şi la diferite 
popore, publ. în Jéra nouă, an. II, Bucuresci 1886, p. 262: «Dacă ţăranul 
român, ca şi cel frances, iubesce cântecul monoton, dar vesel al greeru- 
lui, pe care îl consideră ca protectorul vetrei sale, apoi acestă dragoste 
superstiţiosă nu trebue să ne surprindă, căci o găsim până la abori- 
genii Europei sai Arianii, carii pe malurile Indului credeai că greerul 
este veselia şi prosperarea casei.» 


536 


făcute pe loc curat si prin urmare că sunt norocâse (1). 

Iar când se immultese tare, atunci e un semn că anul ce 
urméza& are să fie un an ploios, dar tot odată şi roditor (2). 

Fiind Grierii cu inimă bună către casa 6menilor, Românii 
nici când nui prigonesc nici nu-i omóră, ci le dati pace să 
trăâscă, întâia pentru că el, după credinţa lor, sed numai 
trei sau cel mult sépte an! la casa omenâscă, şi apol se de- 
părt6ză singuri ; al doilea pentru că nedandu-le pace şi pri- 
gonindu-i, se immultesc cu mult ma! tare (3), şi al treilea 
pentru ca nu cum-va prigonindu-i şi omorîndu-ï cei-lalţi ce 
rămân să li se bage în urechi. Căci se crede că dacă I-a in- 
trat cui-vă vre-un grier în ureche, numai din causa aceea 
X-a intrat, pentru că mai înainte de acésta ar fi ucis vreun 
alt grier de casă (4). 

Iar aceia cărora li s'a băgat vre-un grier în ureche, şi nu 
caută să-l scâtă cât mal de grabă afară, se bolnăvesc de 
urechea respectivă și mai pe urmă asurdesc (5). 

Ba, ce este încă gi mai periculos şi mai răi, adese-ori se 
întîmplă că neputându-l de grabă saii de fel sete, respec- 
tivului i se umflă tot capul, nebunesce de durere şi trebue 
si mora, pentru că grierul îi róde crierii (6). 

Mâncându-i crierii şi murind respectivul, atunci dacă din 
întîmplare grierul ce i-a intrat în ureche a fost femeiuşcă, 
îi es pe nas in loc de unul gece sau şi mai multi grieri, 
pentru că neputându-se omori femeiusca, se ouă în ureche şi 
se îmmulţesc in cap ca şi în alt loc (7). 


(1) Cred. Rom. din Costina, com. de Vas. Huţan, stud. gimn.; — şi a 
celor din Volcineţ, dict. de I. Morarii. 

(2) Cred. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de Alex. Romaș, stud. gimn. 

(3) Cred. Rom. din Cireș, com. de Vas. Burla; — gi a celor din Bros- 
cauful-vechiii, dict. de Iléna Bahriu. 

(4) Cred. Rom. din Horodnicul-de-jos ; —gi a celor din Tereblecea, dict. 
de Ana Nimigean: «Dacă omori un grier, soţul lui intră în ureche.» 

(5) Cred. Rom. din Frătăuţul-vechii, dict. de Axenia Sofroni;—a celor 
din Reuseni, sat în distr. Sucevei, com. de V. Pop; — a celor din Bălă- 
ceana și Stupca, com. de G. Jemna și Onufreiă Cailean. 

(6) Cred. Rom. din Capul-Câmpului, sat în diatr. Gurei-Homorului, 
dict. de Pant. Tatarăi ; — şi a celor din Bălăceana, Reuseni, Frătâuţul- 
vechii şi Todiresci. i 

(7) Cred. Rom. din Şcheia, com. de d-l P. Prelipcean. 


537 


Mai departe se crede că grierul, care a intrat în ureche 
şi nu s'a putut scâte afară, nu odată ese până la gura u- 
rechii, cântă un timp, şi după aceea iar se bagă inapol (1). 

De aici apoi durerea cea crâncenă şi la urmă nebunéla. 

Acésté nenorocită întîmplare se vede că a dat mai pe 
urmă nascere gicalei: «pare că are grieri în cap», care e 
forte usitată în Bucovina gi care se aplică de regulă unui 
om, ce umblă încolo gi incéce buimac de cap, ca şi cand n’ar 
fi cu t6tă mintea. 

Însă vorba Românului: bóle de-ar fi, că lécuri se găsesc 
destule. 

De s'a întîmplat să-i intre cul-va un grier într'o ureche, 
n'aştâptă până ce i s'ar întimplă atare nenorocire din causa 
acésta, ci cum s'a băgat înnăuntru, caută tâte chipurile şi 
mijlOcele ca să-l scét& cât mai de grabă afară viă ori mort. 

Iar mijl6cele cele maï usitate spre scopul acesta sunt ur- 
mătârele. 

Iau frunze de Ciumdfae, le ung cât se pâte de gros cu 
miere frămîntată cu Mac alb gi le pun la ureche. Grierul 
în urma acâsta ese afară (2). 

Tórnă în ureche apă călduţă (3), sau unt-de- lemn sfinţit (4), 
sau m6ére de pepeni (5), sau rachiu ori oţet (6), sau slatină 
curată cu sare mare (7). 

Cum s'a turnat una dintre aceste fluiditati în ureche si 
s'a plecat cu ea în jos, grierul îndată ese afară, sau se în- 
néc& şi piere şi după ce putredesce îl scot apoi pe înceti- 


— ad sa —-— — se 


(1) Cred. Rom. din Bosanci, com. de Trufin Crupa, stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Capul-Campului, dict. de P. Tatarău. 

(3) Dat. Rom. din Mihoveni gi Todiresci. 

(4) Dat. Rom. din Cireş, com. de Vas. Burla. 

(5) Dat. Rom. din Partescii-de-sus, dict. de Domnica Baranaiă. 

(6) Dat. Rom. din Bosanci, com. de Sim. Sutu;—Dr. N. Leon, Istoria 
naturală medicală, p. 94: «Cand omul doérme, Greerti intră une-ori 
în urechi, ei es dacă se tOrnă în urechi oțet tare (com. Măscurei, jud. 
Tutova). 

(7) Dat. Rom. din Fratautul-vechii, dict. de Axenia Sofroni și Catrina 
Dascăl. 


538 
şorul cu gormariul (1) sau cu alt instrument afară, căci de 
odată şi întreg rar se póte scâte (2). 

Nescoţendu-l la timp, ci lăsându-l să putregâscă, atunci 
grierul mal pe urmă se desface şi ese câte o bucăţică afară. 
Dar atunci urechia se umilă, câce şi o materie urită începe 
a curge dintr'însa (3). 

Ung o petecuţă curată cu câră galbenă asemenea cât se 
póte de curată. Ieaŭ apoi un fus şi învălind peticufa pe lângă 
el, fac din ea un fel de bucium, care se numesce fofază. 
Bagă după acâsta capătul cel îngust al fofezei în urechia 
cu grierul, iar pe cel mai larg îl aprind. Pringénd fofaza a 
arde si fumul dintr’insa a intră în ureche, grierul, neputând 
răbdă fumul, ori ese afară, ori se inddusa. 

Neajutând mijlécele câte s'au înşirat până aici, cel ce i-a 
intrat grierul în urechi trebue să postâscă nouă qile, şi atunci 
ese singur de bună voie sau se dă mai lesne scos (4). 

Deşi Grierul de casă, după cum am arătat maí sus, e 
priincios casei în care trăesce şi, dacă nu e zidărit, nu face 
nimérui nimica, şi deși el după vre-o cati-va ani părăsesce 
singur casa, în care s'a încuibat, totus! Gmenii caută tóte 
chipurile şi mijlâcele cum s'ar pute cât mai de grabă şi mai 
lesne cotorosi de dînsul, parte pentru că el cu cât se îmmul- 
tesce mai tare, cu atâta se face mai supărăcios si mai nesu- 
ferit, parto din causa ţirâitului săi in timp de n6pte, când 
ar voi cel din casă să d6rmă si să se odihnésc& mai bine, 
şi parte pentru că, fiind zidăriţi sat unul dintre dingii omo- 
rit, nu numai că cel-lalţi revoltându-se se fac şi mal ne- 
suferiţi, ci li se bagă şi prin urechi, şi prin acâsta devin 
chiar periculoși. 

Mijl6cele, pe cari le intrebuintézi Românii din Bucovina 
spre scéterea şi depărtarea grierilor din casă sunt felurite. 

Iată vre-o câte vă şi dintre acestea: 

Dacă se rade lut din vatra focului si scoténdu-se afară se 





(1) Sub gormaritz se înţelege un fel de gurub. 

(2) Dat. și cred. Rom. din Reuseni. 

(3) Cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Ana Nimegean. 

(4) Cred. și dat. din Securiceni, sat în distr. Sucevei, dict. de Sofro- 
nia Guset. 


539 





duce şi se aruncă în lutăria din care se crede că s'a scos 
și adus, rostindu-se cuvintele: 

Eu n'aduc lutu ’napoi, 

Ci grierii de la noi, 
atunci toţi Grierușii părăsesc casa şi se întorc înapol in lu- 
tăria de unde ati venit sau au fost aduşi(1). 

Dacă se stropesce casa Luni diminâţa înainte de ce ré- 
sare sérele cu apa ce a rămas de Duminecă şi se mătură în- 
dărăt, iar stropirea si măturarea acésta se repetesce de 
trei ori, adecă la începutul celor-lalte două séptémani ce ur- 
méză (2); sau dacă se stropesce casa, si mai ales părţile 
acelea unde se tin mai cu s6mă, atunci toţi grierii fug afară 
şi se-duc pe la alte case (3). 

Dacă se aduce o copită de cal mort şi se pune în locul 
acela, unde se scie că sunt mai mulţi grieri şi unde cântă 
mai tare, gicându-se: «Cum fuge calul de repede, aga să fu- 
giti si voi de casă!» | 

Dacă îi scot de unde sunt și-i mătură, când e luna spre 
sfârşit, cu o mătură părăsită, rostind cuvintele: 


Cum s'a părăsit mătura, 
Asa părăsiţi-vă şi voi; 
Și cum s'a sfârșit luna, 
Asa sfarsiti-vé şi voi! 


Apoi luându-i si ducându-l în drum, îi aruncă dimpreună 
cu mătura cea părăsită gicend: 

— Duceti-vé de aici într'acolo de unde aţi venit! (4) 

Dacă se prinde un Grier de câmp şi aducéndu-se viii acasă 
i se dă drumul între cei de casă, atunci cei de casă, cum îl 
văd, fug de dinsul care în cotro apucă, pentru că cel de câmp 
îi omóră şi-l mănâncă pre toţi, ast-fel că după vre-o 2—4 dile 
nu se mai vede, nu se mal aude nici unul. Iar după ce Grie- 


(1) Dat. Rom. din Mihoveni, dict. de Pelaghia Strachină. 

(2) Dat. Rom. din Udesci, dict. de Marghidla Cimpoes. 

(3) Dat. Rom. din Băncesci, sat in distr. Siretului, com. de Ioan 
Bancescu, stud. gimn. 

(4) Dat. Rom. din Pătrăuţul pe Sucéva, dict. de Ioana Grămadă gi Maria 
Turturean. 





540 


rul de câmp i-a omorît şi mâncat pre toţi până ce a rămas 
numal singur, atunci fuge gi el din casă (1). 

Dacă se pun séra în mijlocul casei paie de mazăre, peste 
n6pte toţi grieril se string pe paie, şi paiele acestea se adună 
apoi şi se aruncă sau se ard. 

Dacă se pune o poteâvă în locul unde cântă grierul în 
casă. 

Dacă Luni diminéta, înainte de a r&sări s6rele, stupesci 
în locul unde cântă grierul în casă (2). 

Dacă gospodina de casă saŭ şi altul cine-vă iea o bucăţică 
de mămăligă si împlântând mai mulți griert de casă într'însa 
o duce în drum şi svârlind-o acolo dimpreună cu grierii gice: 

Duceti-vé la Sucéva 
La iarmaroc, 

Ori in alt loc, 

Unde este iarmaroc! (3) 


Dacă femeia de casă iea Sâmbăta diminéta înainte de ré- 
săritul s6relui melesteul (culeşeriul) cu care se mestecă mă- 
măliga gi ducându-se cu dinsul la Jemnar sau trunchi, 
adecă Jocul unde se taie lemnele, şi acolo îl rade de mă- 
măligă (4). 

Dacă femeia de casă, care a copt pane, mălaiă sat plăcinte 
în cuptor, lasă covata, strachina, lopata şi cociorva, mai pe 
scurt t6te lucrurile, pe cari le-a întrebuințat la frémintarea 
şi cécerea panei, nespélate. lar după aceea, puindu-le pe tóte 
în covată şi târâindu-le pe jos, aşă ca nimeni să n'o vadă, 
până în mijlocul drumului, rostesce cuvintele următâre de mai 
multe ori după olaltă: 


Puii mamei roşiori, | Până ’n mijlocul drumului, 
Toţi pe uşă ducétori, Acolo să locuiti, 

Veniti unul câte unul, | Acolo să trăiţi, 

Să nu rémaneti nici unul; "Înapoi să nu veniţi. 

Veniti în ruptul capului „ Acolo sa staţi, 





(1) Dat. şi cred. mai tuturor Românilor din Bucovina;—cf. gi Dr. N. 
Leon, Istoria naturală medicală, p. 94. 

(2) Dr. N. Leon: Istoria naturală medicală, p. 94. 

(3) Dat. Rom. din Pătrăuţul-pe-Sucâva, dict. de M. Turturean. 

(4) Dat. Rom. din Broscăuţul-vechiiu, dict. de Il. Bahrii. 


541 


Acolo să cantafti, Că eu acolo vă duc 
Înapoi să nu vă înturnaţi, De băut şi de mâncat! (1) 


Dacă se vede, din întimplare, un grier alergând giua prin 
casă şi stupindu-se i se dice: 


Nu ţi-e rușine obrazului 
S'alergi diua mare prin casă! 
Ami te-am védut aici, 
Amu să mite si duci, 

Ca mai mult să nu te văd! 


Atunci nu numai Grierul cel stupit, ci şi cei-lalţi, se rusinéza 
şi se depărtâză din casă(2). 

Dacă unul dintre căseni se pune într'o gi de sec, şi anume 
când e lună nouă sau Craii nou, la ferâstră în casă, iar altul 
eşind afară îl intréba: 


— Ce faceţi voi în casă? 
Si el răspunde: 


— Cea să făcem, 
Ia sedem! 


Cel de afară: 
— Da grierii ce fac? 


Cel din casă: 


— Ce să facă? 
S'au dus unul câte unul, 
Până n'a rămas nici unul! (3) 


Sau aga: 


Craii noŭ în astă séra! 

— Să 6să grierii afară! 

Noi ce-om cină 'n asta séra? 
— Ce-a da Domnul Dumnedei? 
Dar grierii ce-or cinà ? 


(1) Dat. Rom. din Scheia, com. de Ioan Berarii, stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Broscăuţul-vechiu; — si a celor din Măzănăesci, sat 
în distr. Gurei-Homorului. 

(3) Dat. Rom. din Poeni, sat în distr. Siretului, com. de Dim Furtună. 


Bde 





— Ia s’or manca 
Tot unul cate unul, 
Pan’ n'a rămân nici unul! (1) 


Craii now in téra! 

— Grierii din cas’ afară ! 
Dac’or esi ce-or manca ? 

— S’or mâncă 

Tot unul cate unul 

Pan’ n'a rémané nici unul! (2) 


Craiu now în téra! 

Egiti grieruşi afară, 

Că pane si sare 

Voiu da de mâncare, : 
Dacă'n casa mea 

Mai mult nu-ţi călcă 

Si ’ntr’insa nu veti canta! (3) 


Dacă se iea apă fierbinte sau uncrop şi turnându-se in borta 
sai în locul acela, unde se află mai mulţi grieri, se rostesc 
următârele cuvinte: 


Grierus ametitor, 

Eşi afară din cuptor, 
C’afara de nu-i esi, 

Cu uncrop că te-oit stropi 
Si de qile te-oiu găti! (4) 


Dacă se prinde un grier şi se orbesce, adecă dacă i se 
presură cenuşă în ochf ca să nu pótă mai mult vedé, atunci 
védéndu-! cel lalti grieri, se sperie de dinsul şi fug cari în 
cotro din casă (5). 

Dacă se tórnă slatină sau oţet de trei ani sfinţit in borta 


—————— 


(1) Dat. Rom. din Bălăceana, dict. de Il6na Ureche. 
(2) Dat. Rom. din Şcheia, com. de Petru Moldovan, stud. gimn. 
(3) Dat. Rom. din Securiceni, dict. de Sofr. Gușet. 


(4) Dat. Rom 


(5) Dat. Rom. 


. din Tereblecea, dict. de Ana Nimegean. 
din Pătrăuţul-pe-Siret, com. de G. Piţul. 


543 


unde petrec ei atunci, adunându-se toţi grierii fîrâind la un 
loc, cad în slatină sai oțet şi înnecându-se pier (1). 

Dacă proprietarul casei, pornindu-se într'o Duminecă saă 
sérbatére la biserică, se intérce de pe drum îndărăt şi chéma 
pre grieri ca să mârgă şi ei împreună cu dinsul la biserică (2). 

Dacă colbul, unde ged ei, se mătură, se scâte afară şi se 
duce în trei Miercuri după olaltă şi se aruncă în crucile dru- 
mului. Jar după ce s'a aruncat colbul, cel ce l-a aruncat nu 
se intérce pe unde a mers, ci prin alt loc, pentru că intor- 
cându-se pe aceeaşi cale grierii nu se rătăcesc nici când de 
la casă. 

Dacă se iea într'o Duminecă, când sunt preoţii în biserică, 
lut de pe róta unui car de boi, care trece pe drum asa, ca 
nimeni să nu vadă, şi apoi ungéadu-se cu lut de acela bortile 
pe unde se află grierii, se dice: 


Să vă duceti unde-a dus | Cea patit 

Mutul róta | Cel ce s'a încumetat 
Şi prostul épa, | Sia ’njugat 

Ca de nu ve-ti duce | Boii Dumineca ! (3) 
Veţi pati | 


Dacă o femee se desbracă pe la sfârşitul lunii de tóte vest- 
mintele în cari e îmbrăcată, până chiar și de cămașă, şi apoi 
despletindu-și părul capului şi punându-și o cuşmă bărbătâscă 
pe cap, iea ocociorva şi trăgând cu dinsa spre uga din odaia, 
în care sunt mulţi grieri, ploșniţe, sfabi, ruși, lătăuși, molii, 
precum gi alte gdze si gujulii, ca şi când ar trage cu sapa, 
rostesce de trei ori după o laltă următârele cuvinte: 


Voi grieruşi, _ Cate mai sunteţi 
Plognife şi ruşi, Si aici petreceti 
Sfabi şi lătăuşi, Prin borti şi pareti 
Si alte gujulii În acâstă casă 








(1) Dat. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de Alex. Romasg. 

(2) Dat. Rom. din Mânăstirea-Homorului, sat în distr. Gurei-Homorului, 
com. de d-l Petru Colesniuc, invéfator ; — și a celor din Transilvania, 
com. Fărăgău, com. d-l Th. A. Bogdan: «Când vrei să nu-ţi cânte grierii, 
Dumineca, când mergi la biserică, gi: «haideţi la biserică!» gi vel scăpă 
de ei.» 

(3) Dat. Rom. din Capul-Câmpului, dict. de Pant. Tatarău. 


s 544 


Mare şi frumósă | Într'un loc maï bun 

Şi indemânósă, | ! Peste păree cu maluri, 
Haideţi după mine, | Peste văi si peste déluri 
C'aici nu-mi convine Într'un loc mult mai frumos, 
Să vă tin mai mult Mai curat si’ndemanos!.... 
Hai, că eu vă duc, | 


După ce a ajuns în tindă, se pune călare pe cociorvă şi 
ast-fel se duce apoi până dincolo de pârtă. Iar după ce a 
trecut pdérta, svârle cociorva, l6pădă cuşma din cap, se duce 
la fântână, scâte o ciutură de apă, iea o gură de apă, se 
întârce în casă şi stropesce de trei ori pe unde scie că pe- 
trec gujuliile, cari s'au amintit maï sus (1). 

Tot cam aga fac şi alte femei, când vor să depărteze gri- 
eril din casele lor, cu acea deosebire numai că în locul des- 
cântecului citat mai sus, rostesc alt descântec, şi anume: 


De închieturi 

Si din suta 

De cotituri 

Si te grabesce 

La câmp de pornesce, 
Aici să nu fii], La câmp locuesce, 
Nici în casă La câmp ţirâesce, 


Grier negru, | 
| 
| 
| 
Nici in masa; ! La câmp te hrănesce, 


Grier rogu, 

Grier galbinit, 
Grier narangii, 
Aici să nu vii, 


Că tu de la Dumnedet Că acolo ai unde gedé, 

Nu ești dat, Ai apă de unde bé, 

Nici de Maica Domnului Ai destul ce manca 

Nu esti lăsat Si cu ce te sătură... 

Să stai în acâstă casă Şi de adi la casa mea 

Mare şi îndemândsă. Nu mi te mai înturnă, 

Eși din mia | Că mai mult n'ai ce cătà ! (2) 


Dacă femeia de casă iea într'o Marti séra fundul de ma- 
maliga dimpreună cu fărmăturile de mămăligă ce rămân 
pe el, se duce cu el în drum şi acolo, măturând fărmă- 
turile de pe fund şi aruncându-le în mijlocul drumului, 
rostesce următ6rele cuvinte: 

Pui, pui, pui, grierilor, 
Pui, pui, pui, puiutilor ! 


(1) Dat. Rom. din Şcheia, com. de d-l Pancraţiii Prelipcean. 
(2) Dat. Rom. din Costina, com. de Nic. Nahorniac, stud. gimn. 


545 


Veniti fuga după mine, 

Că v'am adus masă'n drum 

Si aici veți mâncă de acum; 
Veniti unul câte unul, 

Pân' nu-ţi rémané nici unul! (1). 


Dacă se prind vre-o trei sau mai mulţi grierJ, se pun în- 
tr’o ţeve, şi tevea se astupă bine la amândouă capetele, ast- 
fel ca să nu pótă nici unul egi afară, şi aşă se duc apol la 
o movilă de pietre de pe un hotar, unde se despartesc două 
moşii una de alta şi acolo punându-se jos se dice: 

— «Cum se despărţesc moşiile acestea una de alta, asa 
vă despărțiți şi voi de casa mea, că aici vi-i casa, aici să 
rémaneti! 

Dacă se prind mai mulţi griers, însă fără pereche, adec& 
3, 5, 7, 9, ete, se pun intr’un sac cu pane, precum: grat, 
secară, orz, ovăz, păpuşoiu, şi apoi, ducându-se pânea la târg 
şi vingénd-o, se dice în gând, când se deşârtă sacul: 

— «Eu nu vind grâul, etc, sau grăunţele acestea, ci vind 
grierii din casa mea! (2). | 

Făcându-se acestea, precum si cele ce s’ati amintit în gi- 
rele de mai sus, se crede că Grierii de casă, în scurt timp 
după acâsta, părăsesc casa și se duc, nesciindu-se când, cum 
şi în cotro aŭ apucat, şi te trezesci numai de odată că nu 
mai augi nici pe unul mai mult cântând. 

Mai departe se face una sau gi mai multe furcufe mititele 
de tors, se pune pe dinsele câte un căerel de câlţi sau de 
buci şi câte un fus, şi după acâsta se aşâză într'o Dumi- 
necă diminéta în fie-care ungher de casă sau la gura borţii 
unde sunt mulţi grieri si, dându-li-se prin acâsta de lucru, 
adecă de tors, li se dice: 


Na-vă grierusi 
Furcuta și fus, 
Si ori tOrceţi 
Ori mergeţi, 


(1) Dat. Rom. din Pârtescii-de-sus, dict. de Domnica Baranaii. 
(2) Dat. Rom. din Bosanci, com. de Trufin Crupă. 


Marian, Insectele. 35 


„546 





Da aici nu r&mâneţi 
Si cu mine nu sedeti! (1). 


Sau: 
Na-vă grierusi 
Furcuta şi fus 
Si ori tdérceti 
Ori vé duceti! 


Sau: 


Na-vé grieruși 

Furcufa şi fus 

Şi-ori caerul să-mi térceti 

Si tot fusul să-mi umpleti, 
Sau: 

Ori să torceti 

Ori să vë duceti, 


Că de nu-ţi tórce, 
Ori de nu vă veţi duce, 


Sau aga: 


Daca-ti putea târce 

V6 veţi mai întârce, 

Dacă nu veţi puté târce 
Nu vă veţi mai întârce! (2). 


Ori de-aici să vě duceti 

Și să nu vě mai intdérceti. 

Și egiti tot unul câte unul, 
Să nu vě věd nici pe unul! (3). 


Va stă capul 

În locul aripilor, 
Iar aripile 

În locul capului! (4). 


Dacă'n casă mi-ati venit 
Trebue să și lucraţi, 

Nu numai să alergati, 

Să mâncaţi şi să cântaţi! 
Deci ori tdérceti 
Ori vé’ntérceti 
De unde-aţi venit! (5). 


Sati in fine aga: 


A lucra de nu voiti 
Casa să mi-o parasiti 
Si’n spre câmp să vé porniţi! (6). 


Puindu-se furcutele in locurile şi în chipurile cum s'a a- 
rătat şi rostindu-se cuvintele reproduse în şirele de mai sus, 


(1) Dat. Rom. din Bălăceana, dict. de Ileana Ureche. 

(2) Dat. Rom. din Securiceni, dict. de Sofronia Guset. 

(3) Dat. Rom. din Poieni, com. de Dim. Furtună. 

(4) Dat. Rom. din Băieşesci, com. de Oct. Seretean, stud. gimn. 
(5) Dat. Rom. din Bălăceana, comunicată de Alex Pitul. 

(6) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Catr. Epure. 





—— — = _ — — —— —= 


547 


se crede că grierii având de lucru, adecă de tors, încâtă de-a 
cântă. Dar fiind-că nu le prea vine la socotâlă a lucra, gi 
mai ales a târce, de aceea cum dati cu ochii de vre-o furcă 
cu caer pe dinsa, îndată părăsesc casa si fug in cotro it 
duc ochii şi picidrele, numai ca să nu târcă (1). 

Şi nici nu e de mirare de ce se feresc el aşă de tare de 
furcă şi fug de dinsa, pentru că nu unul încercându-se a 
târce, se încâlcesce in caer si neputându-se de grabă desface 
dintr'însul, vin cei-lalţi asupra lui şi, în loc să-l scótă din 
cursa in care a cddut, încep mai întâiă a-l scărmănă din tâte 
părţile şi pe urmă îl mănâncă, şi tot aga 


Tot un ul câte unul 
Pân'nu rémane nici unul. 


Românii din unele parti ale Transilvanie cred gi gic că 
dacă-ţi cântă Grieruşii la casă, e bine să ungi uşa cu slă- 
nină, că apoi toţi vor fugi (2). 

Sati: cine. aude prima 6ră un Grier cântând în casă, se 
scrie pe ușă: «Grier meri afara», si atunci nici un grier nu 
va canta mai mult (3). 

Tot Românii din Transilvania mai cred şi dic că: Grierul 
e ceteraşul dracului (4). 

Prin urmare: cel ce are Grieruș la casă, e semn că e prieten 
cu dracul (5). | 

Drep aceea: Cine va omori o mie de Grierugi, pe acela 
Sf. Petru îl lasă în rai, fără a-l întrebă de a păcătuit ori nu (6)- 

Iar când ai sépte capete de Grieruș gi le ţii sub pragu 
casei, atunci e bine (7). 

În fine trebue să mai amintesc încă şi aceea că cuvintu 
Grelug se întrebuinţeză în unele părţi ca nume de batjo- 


(1) Dat. Rom. din Ilişesci, comunicată de Filaret Dobos. 
(2) Cred. Rom. din Cogna şi Salva. 

(3) Cred. Rom. din Selagit, com. Cizeriă. 

(4) Cred. Rom. din Romuli şi Bicheșul românesc. 

(5) Cred. Rom. din Măgeruş și Parva. 

(6) Cred. Rom. din Rebra. 

(7) Cred. Rom. din Parva. 


548 


cură sau poreclă, care se dă in genere ómenilor mici de 
statură şi cam bolocănoşi la cap (1). 

Iar un proverb din Țera-Românescă, care se dice despre 
cei neprevégétori, sună: 


Greerele în vremea agoniselei cântă, şi érna 
cere să se împrumute (2). 


 ————— 


(1) Şegetorea, foiea poporului român, an. I, Buda-Pesta 1875, p. 78;— 
Catană, op. cit. p. 35. 
(2) Anton Pann, Proverbe, I, p. 150. 


CONOCHIFTERITA. 
(Gryllotalpa vulgaris Latr.) 


ed 


+ 


Pe locurile cele grase, nisipóse şi băhnóse, prin grădini 
şi ogrăgi sau curţi, în apropierea gunoiului de vite precum 
şi a altor movile de gundie, ce aŭ trecut sau prinda trece 
în putrejune, se află o gujulie, care se tine de familia Gri- 
erilor şi care petrece t6tă giua în pămînt şi numai n6ptea 
ese afară. 

Acâstă gujulie, care aduce f6rte mult în privinţa făpturii 
pici6relor sale de dinainte cu labele de dinainte ale Cârtifei, 
se numesce în Bucovina: Cucóna Chifteriţă, Cucâna Chif- 
tirita, CucSna Tifleriță, Cona Chifteriţă, Conochifteriţă, 
Conochiftirija, Conotifteri{a, Conoscirija, Corogpinifa, Chif- 
terifa, Chiftirija, Tifteri{a, Tiflirifa, Pişteriţă şi Corotu. 

In Moldova: Conochifteriţă, Cucéna Chifteriţă, Chifteriţă, 
Coropeşniţă, Conopișteriţă şi Pișteriţa (1). 

În Téra-Romanésca: Cucéna Chifteriţă, Cucéna Chiftiri{a, 
Conochifterifa, Coropigterita, Coropeșniţă, Coropijniţă, Co- 
ropișniță masc. Coropignif{oiu, Coropigterifa, Coroplegnifa şi 
Goropistnifta (2); 

n Transilvania: Colopistirifd, Coropisnita, Coropisterifd, 


(1) Segétérea, an. I, Fălticeni, p. 120;—Cihac, Dicț., t. II, p. 71;—Dr. N. 
Leon, Zoologia medicala, p. 10. 

(2) Sava Stefanescu, Zoologia, p. 191; — St. St. Tutescu, Pagini din 
metafisica poporului român, publ. in revista «Tinerimea Română», noua 
serie, vol. III, p. 450;—Gr. G. Tocilescu, Materialurz folkloristice, vol. I, 
Partea II, p. 1.133; — com. de S. Sa păr. T. Bălășel. 


550 
Conopistirita, Câniepehişchiriţă, Cânopisceriță, Chifteriță 
şi Paduche de cal (1). 

in Ungaria, si anume in Biharia: Conopisteri{a (2), i 
in Chior, comitatul Sătmarului: Conopistinifa, şi Coropiști- 
niță (3). 

La Românii din Meglenia: Racică (4) şi Sracică 6) iar la 
cei din Macedonia: Scracu: (6); 

Despre acâstă gujulie există la Românii din Moldova ur- 
măt6rea legendă: 

«Cică eră odată o Cucdéna f6rte bogată, însă rea, rea, de 
să te ferâscă Dumnegei. 

«Imbatranind Cucéna acâsta, se duse la o mânăstire, vedi 
Démne, ca să se pocăâscă şi să se căâscă de păcatele gi 
nedreptăţile ce le-a făcut în tineretele sale. 

«Dar ea, în loc să se pocăâscă şi să se că6scă, ispitindu-o 
Necuratul, începu a face petreceri şi chef cu Gmeni mireni. 

«Prin bani şi hatir cucéna ajunsese a fi chiar gi starija. 
Însă cu tóte că ajunse ea acést& mărire şi cinste, ea totuşi 
nu se lăsă de blestemăţii. 

«lată însă că într'o vreme vin la mânăstirea, unde era 
cucéna n6stră stariţă, doi moşnegi. Se vede că erau Dum- 
nedeu şi Sf. Petre. 

«Intrând mosnegif în mânăstire şi găsind pe maica sta- 
rita cu chef şi petrecând ca o femee ticăl6să, aŭ început s’o 


(1) Com. de d-nii I. Pop-Reteganul, Paul Bega și Th. A. Bogdan; — 
Foia poporului, an. I, Sibiu 1893, p. 284;—Idem, an VII, Sibiiă 1899, No. 
33, p. 390.—Numirea de Pdduche de cal e usitată, după cum imi scrie d-l 
Th. A. Bogdan, in Deda, Ripa, Bistriţa, Seretel, Ardan, Fris, Bârla, Şieu- 
Cristur, Nimigea, iar cele-lalte numiri sunt usitate în cele-lalte parti ale 
Transilvaniei. 

(2) M. Pompiliă, Graiul Românilor din Biharia, publ. în Convorbiri 
literare, an. XX, Bucuresci 1887, p. 1008. 

(3) Com. de d-l El. Pop: «Conopistinita sau Coropistintța, despre care 
se gice că e f6rte veninbsă, trăesce în pămînt mai ales în straturile din 
grădini, puhóse si bine lucrate, pe unde isi sapă nisce găuri in fata 
pămîntului și róde plantele ce-i vin în cale.» 

(4) Per. N. Papahagi, Megleno-Românii, Partea II, p. 111. 

(5) Com. de d-l P. Papahagi. 

(6) Com. de d-l Chr. Geagea. 


55l 


dojenéscă, gicéndu-i că nu-i frumos ca fiicele Domnului să 
facă aga şi să ajungă de ris în lume. 

<Stariţa, supărându-se pentru dojana ce moşnegii i-au fă- 
cut, îi luă de spate şi-i dete pe ușă afară, interindu-i din 
cuprinsul mânăstirii. 

«<Moșnegii, végénd acésta, aŭ blestemat-o să se facă gujulie, 
să se ascundă de fafa lumii în pămînt, şi numai atunci să 
6să din pămînt afară, când va fi vreme urîtă şi ploi6să, 
când n'o mai vede nimeni. 

«Şi blestemul mognegilor se împlini, căci mânăstirea se 
prefaci în pămînt şi cucéna stariţă, care facea chef, se pre- 
făcu într'o gujulie urită, care umblă pe sub pămînt, de-si 
croesce pe acolo chilii, şi se hrănesce cu rădăcinile legume- 
lor şi ale buruenelor, adecă făcând şi acolo réutati cum fă- 
cea şi pe pămînt. 

«far din rasa ei cea cafenie i s'au făcut aripi» (1). 

O altă legendă despre Conochifteriţă şi anume din Tran- 
silvania, com. Fecheteiele Mădăraşului-de-Câmpie, sună pre- 
cum urmeză: 

«In vremile de demult eră un om vestit peste nouă ţări 
$i noué mări de mare păs&rar. 

«E drept că nu era nici un fel de pasăre pe faţa pămîn- 
tului, care din grădina lui să fi lipsit, căci aveă o deosebită 
plăcere a le vedé sărind din crângă în crângă, şi a le audi 
când cântă de-ti tiuiati urechile. 

«Dintre t6te însă îi mai plăceau pasérile aga numite Cono- 
pisterife, cari aveai un glas minunat de frumos, şi nisce 
pene ca Paserea raiului, dar pe lângă cele bune mai aveai 
şi un obiceiii rău, că în t6tă diminéta, sburând peste gard 
în grădina Sfântului Ioan care şedea numai în vecini, îi râ- 
câiau t6te straturile de nu eră modru ca să se vadă cu ce-va 
verdeturi în grădină. 

«Îi spuse Sf. Ioan omului păsărar ca să-şi oprâscă pasările 
de a mai veni în grădina lui, dar p&sérarul nici că-i venià 
în gând grădina nici paguba ce i-o făceă vecinului săi di 
după gi. 


(1) Dict. d-lui M. Lupescu de Zancu din satul Crucea și com. de d-l 
Art. Gorovei. 


kiii 
i 


552 


«De la o vreme Sf. Joan, urândui-se cu atâta polojenie de 
pasăre şi de sfadă, se puse pe rugăciune, așezându-se în ge- 
nunchi lângă o masă ce o aveă în mijlocul grădinii. 

«Pasérile, védéndu-l, se pricepură că Sf. Joan numai în 
contra lor pâte ca să facă plansére la Dumnegeu, și începură 
a ciripi, sburând jur împrejur pe lângă capul sfintului, ca 
să nu-şi pótă face rugăciunea. 

«Sf. Ioan, ne mai având nici o răbdare, a luat o prăjină 
lungă, şi cu învoirea lui Dumnegeii începi a aruncă după 
ele. Si fie-care pasăre, cum o loviă, nu se mal ridică către 
cerul lui Dumnedeă, fără se ascundeă în pămîntul întu- 
necat, până ce le-a lovit pe tâte, ne mai rămânând nici un 
fel din némul acela de pasări. 

«Şi se dice şi se crede, că téte pasările acelea s'au schim- 
bat în gujuliile, cărora noi adi le dicem Conopistirife, după 
numele ce l-aii fost avut pe când erati paséri» (1). 

Conochifterița petrece de regulă în pămînt într'o afun- 
dime de 30—60 cm. Aicia face ea mai multe galerii, iar la 
mijlocul acestora cuibul săi. În acest cuib, care are forma 
şi mărimea unui oii de găină sau de gâscă şi care e pe din- 
năutru uns cu bale si tare, ca şi când ər fi tencuit, se 6ua 
ea o mulţime de 6ué de mărimea meiului (mălaiului mărun- 
tel) şi de col6re gălbinie. 

Unii Români din Bucovina spun că s'ar ouă 99 de 6ud 
şi că puil ce es dintr'însele n'ar trăi mai mult de un an. 
Numai unul dintre diînşii trăesce mai mult, şi acela, cum 
trece de un an, cresce mai mare decât un gdérece; capătă 
aripi, începe a sbură si pe cine il muşcă, trebue să mora (2). 

Cei mai multi Români însă cred si spun că nu numai puiul 
cel ce a trecut de un an, ci fie-care Conochifteriţă mușcă şi 
că mușcătura ei n'are léc, că cel ce a fost mușcat de dinsa 
trebue numai decât să móră (3). Și numai atunci póte cel 
mușcat să se vindece, când va găsi pe aceeași Conochifte- 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(2) Cred. Rom. din Capul-Câmpului, dict. de Panteleimon Tatarai, com. 
de G. Banilevici, stud. gimn. 

(3) Cred. Rom. din Reuseni, com. de Vas Pop: «Omenil cred că dacă 
te ar muşcă Cucona Tifteriță ai muri»; — a celor din Bălăceana, com. 


553 


rita, care l-a muşcat, va prinde-o, va pune-o în apă și seva 
spéla cu apă de aceea (1), sai va numără o baniţă de mă- 
laii m&runţel (2), ori o baniţă, o dimerlie sai o oca de mac (3). 
Tot asa cred despre mușcătura Conochifleriţei şi Românii 
din Moldova precum gi cel din Transilvania. 
Iată ce scrie în privinţa acesta d-l M. Lupescu: 


«Conochifterifa e o gujulie ce trăesce pe la locuri băhnâse și 
grase; ea e forte primejdi6să. Pe lângă stricăciunea f6rte mare 
ce face în grădini, ea pote să musce şi pe om. Vai de omul mușcat 
de ea, că léc nu mai are; îndată se umflă ca o bute si more în 
dureri nesuferite. 

«Dacă ar fi cu putinţă, ca omul să trâcă prin borta prin care 
intră osia carului în butucul roții, sai să numeri un stambol 
(banita) de mac ori de nisip, numai atunci ai avé léc pentru 
mușcătura de Conochifterifa» (4). 


Iar d-l Dr. N. Leon scrie: 


«Poporul crede că Cucéna Chifteriță muşcă; pentru ca să nu 
te umili, e bine ca îndată ce te-a muşcat să-i cauţi gaura şi să-i 
numeri ouéle» (5). 


de G. Jemna: «Spune poporul că dacă te ar muşcă noué Cucone Chif- 
terife de odată, apoi poţi să si mori. După mușcătura ei se umflă locul 
mușcat.» 

(1) Cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Domnica Dubai şi com. de Pa- 
vel Scripcariu. 

(2) Cred. Rom. din Reuseni, com. de V. Pop; — a celor din Şcheia, 
com. de Sim. Pop: «Cel muşcat de Conochifleriță, până nu va numără 
o baniţă de inălaiu, méruntel nu se pâte vindeca»;—a celor din Doro- 
tea, dict. de Ilie Brădăţan: «Spun 6menii că dacă muşcă pe cine-vă o 
Conotifterita, cel muşcat n'are léc, dóră numai atunci cand va numără 
o strachină de mălatu mdndntel.» 

(3) Cred. Rom. din Frătăuţul-vechiă, dict. de Ilie Istrătâe: «<Omenii 
de la noi gic, că dacă ar muşcă Chifterifa pe cine-vă, n'are léc, numai 
dacă ar numéra o patrare de mac»; —a celor din Parhauf, com. de Const. 
Bădăluţă : «Se crede că dacă ar mușcă Cucona Chifteriță pre cine-va, 
alt léc nu ar găsi, decât să numere o baniţă sau o oca de mac, atunci 
Sar vindecă; — a celor din Straja, com. de Nic. Cotos: «Se crede că dacă 
mușcă o Cucona Chifteriţă pe un om, omul acela nu s’ar pute lecui 
până ce n'ar numéra un sac de mac şi o códă de cal.» 

(4) Segétérea, Fălticeni 1892, p. 120; — tot d-l M. Lupescu scrie: «Mug- 
cătura de Conochifteriţă e forte rea. Pe cine l-a mușcat nu mai calcă 
6rbă verde.» 

(5) Zoologia medicală, p. 10. 


554 





În fine d-l P. Besa cu privire la Românii din Transilva- 
mia îmi scrie: 


«Poporul de pe la noi crede că Cânopiscerifa e atât de veni- 
n6să, în cât dacă ar mușcă pe un om, acela numai decât ar muri.» 


Din causa acésta apoi Românii se feresc forte tare de ori 
şi care Conochifteriţă, ca nu cum-vă să fie muscati de dinsa. 

Însă Chifterita nu numal că este f6rte pericul6să, ci tot 
odată e şi stricăci6să. 

Nutreţul Chifteriţei sunt diferite larve de insecte şi viermi. 
Ba, fiind o gujulie forte mâncăci6să, de multe ori nu cruţă 
nică chiar propriele sale ouă, ci si pe acestea le mănâncă. 

Însă fiind-că ea nu-şi pâte află nutretul trebuincios numai 
într'un singur loc, ci trebue să şi-l caute în tóte părţile, de 
aceea găunăşesce ea cu picidrele sale cele puternice pămin- 
tul în lungiş si curmeziş ca şi cârtiţa. 

Prin acestă găunăşire însă se face f6rte stricăci6să, pen- 
tru că ea nu se mulţumesce numai cu réscolirea pămîntului, 
ci adese-ori e nevoită să râdă şi rădăcinile cele tinere ale 
plantelor, cari îi stau în cale. 

Prin acésta procedură din partea ei cele mai multe plante 
încep apoi a se vesteji, a căd6 la pămînt şi a se uscă. 

Mai cu s6mă este ea f6rte stricăci6să pentru straturile de 
legume. 

Dacă se pripăşesce într'o grădină, unde sunt multe legume 
seménate, şi mai ales printre straturile cu cépa, atunci nu 
se alege mai nimica de grădina aceea (1). 

Din causa acésta apoi, precum gi din causa mușcăturii sale, 
Românii şi cu deosebire Româncele nu numai că aŭ mare 
ciudă, ci cum o zăresc pe loc o şi urmăresc şi o omóră. 

Dar fiind-că Conochifterita, după cum am amintit şi mal 
sus, trăesce mal mult pe sub pămînt, şi prin urmare nu se 
pdéte asa de lesne da peste dinsa, pentru că ese afară nu- 
mai n6ptea şi la timpuri anumite (2), sai când e vreme plo- 
i6să şi urîtă, precum si din causă că, neomorindu-se de tot 


(1) După spusa Românilor din Bucovina gi a celor din Moldova, com. 
de d-l M. Lupescu. 

(2) După spusa Rom din Capul-Câmpului, dict. de G. Tatarăă şi com. 
de G. Banilevici. 


555 


ci tăindu-se numai în două, sau numai capul, ea nu pere, 
ci cresce iar la loc(1), nu numai c'o urmăresc şi o ombră, 
ci caută şi alte mijlâce spre depărtarea şi stârpirea ei. 

Aga Românii din unele părţi ale Moldovei stropesc gră- 
dinile în tóte părţile cu aghiasmă de la St. Trif (1 Februarie), 
care se dice că are f6rte mare putere de istovire a unor 
asemenea gujulii. 

Se chéma adecă preotul de face aghiasmă în giua de Si. 
Trif şi cetesce rugăciunile de stârpirea gujuliilor ce vatéma 
rédele pămîntului. 

Afară de acésta se fac nisce furcute, în cari se pune lână 
— caer — şi fus, se începe un fir de tort, şi se înfig în gră- 
dină într'o Vinere la sfârşitul lunii, adecă când e luna pe 
sfârşit si se menesce asa: 

— Cucoénelor Chifterite! ori să vě apucati de tors, ce v’am 
dat, ori de nu, să fugiţi, că Sf. Vinere vě va omori! 

Şi în urma acestor mijléce gujuliile fug (2). 

Românii din unele părţi ale Transilvaniei spun că: 

Conopistirija e copilul dracului, că ce face Dumnedei ca 
strică, adecă legumele ce Dumnedei le cresce, ea le nimi- 
cesce rogéndu-le rădăcina (3). 

Drept aceea: 

De Pdduchele de cal, adecă de Conopisliriță, numai aga 
îți poţi scăpă grădina, dacă înainte de a săpă în acésta, 
ai spânzurat un Păduche de cal de un lemn (4). 

Sau: când vrei ca să nu-ţi strice Conopistirifele cépa, 
prinde una şi o spânzură cu un fir de ati de un lemn îm- 
plântat în mijlocul stratului de cépa (5). 

Cu tâte însă că Chifterifa, după cum am védut, este férte 
pericul6să şi stricăci6să, cu t6te acestea este ea si de folos. 

Vorba Românului: «Nu e nici un rău în lume să nu aibă 
şi o parte bună.» 

Asa se dice că dacă un om megin ucide (omóră) o Cu- 


(1) Cred. Rom. din Bréza, com. de Eus. Prelici, stud. gimn. 

(2) Com. de d-l M Lupescu. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Faragai. 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Bistriţa. 

(5) Dat. şi cred. Rom. din Felfalăi lângă Reghin, com. de d-l Th. A. 
Bogdan. 


556 


céna Chifterifa dintr'o singură lovitură cu dosul mânii, 
atunci respectivul om póte vindecă la ori si ce ocasiune şi 
la ori şi ce timp pe o vacă, care a mâncat trifoii si din causa 
acésta s'a umflat, şi anume dacă vaca rsspectivă se pălesce 
cu dosul mânii la deşert, adecă unde e umflată (1). 

O s6mă de Români însă, când văd primăvara o Conochif- 
teriță, suflă de trei ori pe dosul mânii si apoi omorind-o 
tot cu dosul mânii, o păstrâză gi când se umflă vre o vită 
de trifoiu o vindecă cu dinsa (2). 

Dacă omori o Chifteriţă, spun iarăşi alţii, şi voesci ca să 
fie de léc, s'o ucidi tot-deauna cu dosul mânii, căci dacă 
o ucigi cu dosul mânii, mâna aceea se face vindecătâre pen- 
tru tóte bdlele vitelor (3), şi mai ales pentru cele muscate 
de acâstă gujulie (4), pentru cele sângerate (5), precum şi 
pentru cele ce se umilă de trifoiu. Cum pui dosul mânii pe 
vita bolnavă şi o freci un pic sau dal numai cu mâna in 
dărăt pe spinarea aceleia, vita îndată se însănătoşeză (6). 
Însă mâna respectivă pote fi de léc numai până ce omori 
altă Chifteriţă. Cum ai omorit altă Chifteriţă nu pote să fie 
mai mult de léc (7). 

Românii din unele părţi ale Zransilvaniei folosesc Câno- 


(1) Cred. Rom. din Frătăuţul-vechiă, dict. de Dumitru Covaşă, com. 
de Ioan Covaşă, stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Domnica Dubai, şi com. de 
P. Scripcarit ;—a celor din Volovét, com. de Ilie Buliga: «Dacă omori o 
Conochiftiritd cu dosul mânii. atunci poţi vindecă cu ea ori-ce vită de 
ori și ce bólă»; — a celor din Igesci, com. de d-l Iancu Grigorovici: 
a Conochifterița se usucă şi apoi se afumă cu dinsa umflăturile la vite, 
mai ales însă pe vaci cand li se umflă pulpa.» 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Frătăuţul-noă, com de Vesp. Reuţ, stud. 
gimn: «Dacă atingi Cucona Chifteriță cu dosul palmei, atunci mana 
aceea se face vindecătore pentru tote bdlele vitelor.» 

(4) Dat. Rom. din Bălăceana, com de G. Jemna: «Dacă Chifterifa 
mușcă pe o vacă, se frâcă cu dosul mânii, şi apoi îi trece.» 

(5) Cred. Rom. din Stupca, com. de Tóder Bocăneţ, stud gimn.: «Cand 
îți ese o Chifteriţă înainte, atunci, spun Gmenii, că e bine s'o omori 
cu dosul mânii şi de va fi o vită bolnavă de sânger să dai cu mâna 
indărăt pe spinare si se însănătoșeză.» 

(6) Dat. Rom. din Bălăceana, com. de G. Jemna;—a celor din Buninti, 
com. de Vesp. Corvin;—gi a celor din Stupca, com. de T. Bocăneţ. 

(7) Cred. Rom. din Buninti, com. de Vesp. Corvin. 


557 





piscerița ca léc la vitele lovite de durere de splină. Pro- 
prietarul unei ast-fel de vite prinde adecă o Cânopisceriță, 
îi taie capul şi-l aruncă, iar cu corpulei frâcă vita bolnavă 
în dreptul splineï, şi apoi, după ce a frecat-o de ajuns, îl 
îngr6pă în pămînt. Prin acestă frecare se dice că cele mai 
multe vite lovite de splină se vindecă (1). 

Dacă o femee nu face copil, si bea ouă de Cucâna Chif- 
teriță cu apă saii cu rachiii şi se vindecă. 

Când pe cine-vă îl róde la picior încălțămintea gi se ră- 
nesce, să strivâscă o Cucână Chifteriţă şi să o aplice la rană. 

Pentru reumatism se iea un litru de unt-de-lemn, se pune 
în el trei Cucéne Chifterite si se lasă să steà la sére şi apoi 
se frâcă cu el la închieturi când îl prind durerile (2). 

Când vei găsi o Coropleșniţă sai Coropignifa s'o omori 
cu călcâiul şi să-i maï dai gsi cu tótă talpa de la amândouă 
piciérele, şi atunci nu vei face trântitură (3). 

Când cântă Cucéna Chiflerită, e un semn că are să plouă (4). 

Când sbâră Conochifterifa, atunci insemnéza că are să fie 
secetă (5). 

În fine maï e de observat încă şi aceea, că Gmenil, după 
părerea şi spusa unora, îi dic acestei gujulii Cucónă de 
aceea, pentru ca să nu-i musce (6). 

După legenda din Moldova însă se numesce Cucénd pen- 
tru că ea dintru început a fost întru adevăr cucână. 


(1) Dat. Rom. din Bârgău, com. de d-l P. Bega. 

(2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 10.—Idem, Istoria naturală 
medicală, p. 88. 

(3) St. St. Tutescu, op. cit., p. 450. 

(4) Cred. Rom. din Reuseni, com. de V. Pop;— com.de S. Sa par. T. 
Bălăşel: «Cand cântă coropijnifa, e semn că va plouă». 

(5) Cred. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de M. St. Coniac. 

(6) Cred. Rom. din Bălăceana, com. de G. Jemna. 


CALUL DRACULUI. 


(Libellula depressa L.) 


De pe la începutul lunii lui Iunie şi până după Sântă- 
Mdria-mare sat, mai bine gis, până ce dă bruma, se pâte 
nu odată vedé, şi mai cu s6mă în decursul lunilor Iulie 
şi August, când arde sérele mai tare, sburând ca o săgâtă 
prin aer un fel de insect, al cărui corp, de colére galbenă 
închisă, e lung şi turtit, iar aripile, asemenea lungi şi late, 
sunt stravedii ca o păidră. 

Acest insect f6rte sprinten, care în sborul său caută să 
prindă felurite musce precum şi alte gâze si pre cari apoi 
le mănâacă, se numesce în Bucovina: Calul dracului (1), Ca- 
lul popii (2), şi Cal turtit(3); în Moldova: Calul dracului 
şi Calul popii (4); în Ţ6ra-Românâscă: Calul dracului (5), 


Po N N | 


(1) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucacii. 

(2) Dat. Rom. din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan. 

(3) Dat. Rom. din Corlata, com. de Daniil Hogea, stud. gimn. 

(4) Dat. Rom. din Pașcani, dict. de C. S. Bucan; — a celor din Bogdă- 
nesci, jud. Sucéva, dict. de Nic. Const. Carp ; — a celor din Oprişeni, jud: 
Sucéva, dict. de George Iacob. 

(5) Dat. Rom. din Bucuresci, com. de d-l profesor Grigorie Creţu: 
«Calul dracului e o insectă lungă si subţire, de colóre négra-galbena >» ;— 
a celor din Zorleni, com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean : «Calul dra. 
cului, dis şi Calul popii, e mortea Sclepților şi a Tăuntlor»; — a celor 
din jud. Vâlcea, com. de S. Sa par. T. Balasel: «Libellula în graiul po- 
porului se numesce Calul dracului»; — B. Nanian, Zoologia, p. 139; — 
D. Ananescu, Zoologia, p. 220. 





559 








Cartul popii (1), şi Cobiliţă (2); în Transilvania: Calul dra- 
cului (3), iar la Românii din Macedonia: Calu al Dumnedet (4) 
şi Calul Sf. George(5), lat. Libellula depressa L. 

Afară de acest insect maï sunt încă două insecte, cari se 
tin de aceeaşi familie şi cari li-s Românilor asemenea cu- 
noscute după nume. Iar acelea sunt: 

Drumeful (6) sau Térancufa (7), lat. Libellula virgo L. sat 
Colopteryx virgo, şi: 

Calul de apa (8), Calut de apă (9), Calul dracului (10), Ca- 


(1) Com. de d-l S. Theodorescu-Chirilean ; — dat. Rom din jud. Ialo- 
miţa, adun. de Petre I. Dimitriu, şi com. de d-l Gr. Creţu: «Calul dra- 
cului e o insectă roşiâtică pe spinare, corpul lungăreţ şi capul ca la o 
albină. La noi portă numele de Calul popii»; — Fr. Damă, Noveau Dict, 
vol. I, p. 185. 

(2) Fr. Damă, op. cit., p. 265; — G. Crăiniceanu, Nomenclatura română 
latină, publ. în Convorbiri lit., an. XXIII, p. 329 și 332;— Enciclopedia 
română, tom. I, p. 679. 

(3) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(4) Com. de d-l Per. Papahagi. 

(6) Com. de d-l Chr. Geagea. 

(6) Dat. Rom. din Oprişeni, distr. Siretului, dict. de Iacob Popovici: 
« Drumețul séména la trup cu Tinfariul de apă, e tot atât de mare ca 
şi acesta, însă de colére întunecat-albastră sau cafenie. El sbóră — de 
multe ori cu miile la un loc — necontenit, de aceea se si numesce Drumet. 
Iar când se pune pe vre-o 6rbă, cu grei să steă vre-un minut, și apoi 
iar sbóră mai departe. Începe a sbură din luna lui Maiă până ce-l apucă 
bruma, apoi se opresce, dar unde, nu se scie. Nu e de fel stricâtor.» 

(7) Dat. Rom. din Fundul-Sadovei, com. de L. Latig. 

(8) Gazeta Sătenului, an. IV, R-Sărat, p. 48. 

(9) Dat. Rom. din Fratautul-vechit, dict. de G. Onciul: «Este un Caluf 
de apă, care petrece in apă gi după ce face aripi sboră ca și Cdluful 
de câmp»; —a celor din Igesci, dict. de I. Danilescu. 

(10) Dat. Rom. din Călţuna, jud. Ilfov, adun. de I. Petrea-Mihăilescu 
şi com. de d-l Gr. Creţu: «Calul dracului e o insectă ce sbóră pe deasu- 
pra apelor. Are aripile galbene-verdui și albastre. Se opresce numai pe 
plantele de pe marginea rîurilor»; — Idem: «Calul dracului, e lungăreţ 
şi subțire, are 4 aripi si 6 piciore. Céda lui e albastră şi capul lui mai 
cât o alună si verde. Trăesce pe lângă apă şi sbóră din loc în loc ca să 
mănânce Rdia broacei. Brâscele-l pândesc şi-l mănâncă.» 


560 


lul popii (1), Cdlug (2), Păuniță (3), Pifingdul Dracului (4), 
Scăluș de apa (5), şi Tinfariu de apa(6), lat. Calopteryx 
splendens Harr. 

Despre insectele acestea, şi cu deosebire despre cel dintâi 
şi cel de pe urmă, există la Românii din Téra-Romdnésca 
următârea legendă: 

«Într'o gi Dracul văgă cum un ţăran mergea cu barca pe 
un lac mare. Vrând să trâcă şi el lacul si neputând, chema 
pre ţăran să vie cu barca ca să-l iea. 

«Jéranul însă, cum îl védu, începu să scâncâscă (7). 

« Dracul, neputând suferi muca (8) şi vădând o albind,s’a 
prefăcut într'însa. Dar pentru că códa lui eră cam lungă, 
faci ca şi corpul lui să fie mai lung decât al albinei; iar 
cârnele lui dădură aripile cele lungi ce le are Calul dracului. 

«Şi ast-fel Dracul putt: trece lacul. 


(1) Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Gr. Olarii: « Ca- 
lul popii e de colore albastră, verde gi rogietică. El se numesce Calul 
popii de aceea pentru că răsare dintr'un loc într'altul fără de veste»; 
a celor din Piatra, jud. Neamţ, adun. de I. Cocea, și com. de d-l Gr. Creţu: 
«Calul dracului se numesce şi Calul popii. E mai lung ca o albină, de 
col6re închis-albastră. Sbóră pe de-asupra apelor» ;-—a celor din Dorotea, 
distr. Campulungulul, dict. de Ilie Bradafan. 

(2) Dat. Rom. din România, com. de d-l Andr. Barsan : «Numirea de 
Scăluş n'am putut-o află, ci numai numele de Calug, sub care se inte- 
lege în Petrogita (Romania sub munte) libela sat’ Calul dracului.» 

(3) Dat. Rom. din Valea-séca, distr. Gura-Homorului, com. de Isidor 
Pascan, stud. gimn. «Libela albastră se numesce pe la noi Păuntță, pentru 
că aripile ei sâm&nă cu ale păunului». 

(4) Dat. Rom. din Oltenia, com. Săpata-de-jos, jud. Argeş, com. de d-l 
Gr. Creţu. 

(5) Dat. Rom. din Maidan, in Banat, com. de d-l Ios. Olariă: «Scalugul 
de apd, e de colore brunetă gi vinété-verdie. El curăţesce muscele de 
pe fata apei.» 

(6) Dat. Rom. din Bragca, dict. de Ger. Roșca;—a celor din Fratautul- 
vechiu, dict. de G. Onciul;—şi a celor din Oprişeni, dict. de Iac. Popovici: 
sJintariul de apă, are ochii verdi şi mari ca la Bonzariul de vite. Trăesce 
pe lângă ape, j6c& de-asupra acestora gi se nutresce cu musce mai slabe 
decât dinsul, cari es pe de-asupra apelor ca să jéce. Nu trage la nici 
un animal ca să-l musce.> 

(7) În notita se dice «så câncescă». 

(8) Probabil că în loc de muscă. 


561 

«Şi de atunci a rémas Calul dracului pe pămînt» (1). 

‘După o legendă din Transilvania însă, şi anume din com. 
Jabeniţa, Calul dracului să fi fost dintru început intr’adevér 
Cal, iar mai pe urmă, blestemat fiind de Sf. George, stăpânul 
său, pentru că s'a nărăvit când merse acesta la o luptă con- 
tra Satanei, s'a prefăcut într'o gânganie sburătâre, după cum 
îl vedem şi astăgi. 

lată şi legenda respectivă: 

«Mai de mult Dumnegeu şi Satana erat în necontenita 
sfadă. 

« Dumnedeu, pacinic de felul sét, îl lăsă pe Satana ca 
să-și j6ce mendrele, până va avé voie, căci gândiă el că 
de la o vreme o să se mai mâie. 

«Dar Dracul, tot drac e, ori le-i luă cu buna ori cu râul. 
Asa pati şi Dumnegeu. L-a fost aşteptat o vreme hat destul 
de lunguţă cu nădejdea că l-a vedé mulţumit si împăciuit, 
dar în zadar. După ce-i da una, el aşteptă alta, şi tot aga 
din pofte în pofte. 

«Végénd Dumnegeu de la un timp că nu-i nici un mod 
de a mai trăi in pace cu Satana, şi-a înarmat toţi slujbasii, 
punându-le la îndemână fie-cărui înger câte un cal frumos, 
de să te tot uiţi la ei. 

«Îngerii, încălicând care-și de care pe calul sč, intr’o di 
pe când se revérsa de giuă, o porniră in frunte cu Sf. George 
in potriva Satanei şi a slugilor lui. 

«Sf. George, care avea un cal cât trei si frumos ca o mi- 
nune, de la o vreme simţi că calul lui nu numaică nu merge 
înainte, fără încă keicnià, adecă da înapoi ca racul. 

«Asa îl făcu pe Sf. George de a ajuns în vălmăştlă, ba 
mai făcu cu calul lui smintelă gi altor îngeri, ai căror cai 
începuseră asemenea a se nărăvi ca şi calul lui. 

«Atunci numai decât augi Sf George un glas dumnegeesc, 
care-i spunea ca să se scobâre de pe cal, că e fermecat pe 
séma Satanei. 

«Noa! dacă-i aşă treba, al dracului să fie de acuma înainte! 
îi dise Sf. George, când îl lăsă din căpăstru. 


(1) Augită de Alexandru Marin Iliescu, în Bucuresci, şi com. de d-l 
Gr. Creţu. 


Marian, Insectele. 86 


562 

«Si asa a şi fost, căci din voinţa lui Dumnegeu nu a putut 
merge nici trei paşi, şi s'a şi schimbat într'o gânganie sbu- 
răt6re, căreia noi pamintenil şi până în diua de adi, unde 
o vedem, îi gicem Calul dracului» (1). 

Cei mai mulţi Români din Jéra-Românéscă însă cred nu 
numai că Calul dracului e făcut, după cum spune legenda 
primă, dintr'un drac, ci cum că el într'adevăr e Calul dra- 
cului (2), că dracul încălicând pe dinsul şi preumblându-se 
cu el, face 6menilor rěŭ (3). De aceea unii copii de la ţâră se 
feresc de a pune mâna pe dinsul, ca nu cum-va să li se în- 
tîmple vre-o nenorocire (4); alţii însă, când îl văd vara, alérga 
după el strigând: 

—< Calul dracului, stăi să te pring, ca să nu mai aibă Dra- 
cul pe ce încălică! 

Si apoi, pringându-l, îl chinuesc şi oméra, credénd că e 
trimis de Dracul sau Satanail ca să lase excremente pe parii 
sai pe aracil împlântaţi în pămînt, din cari se nasc apoi 
Carii (5), ce mânâncă acel pom (6), şi ast-fel omul să nu aibă 
noroc de el, ci să-l arunce sau să-l dea lui (7). 

Românii din unele părţi ale Olteniei, precum bună-dră 
cel din Săpata-de-jos, jud. Arges, cred asemenea că insecta 
acesta ar fi întru adevăr Calul dracului şi cum că séra, ve- 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan. 

(2) Adun. de Michail Pascalopol, şi com. de d-l Gr. Creţu. 

(3) Cred. Rom. din Slănic, jud. Prahova, adun. de I. M. Teoharescu, 
şi com. de d-l Gr. Creţu: «Se crede că pe insecta acesta (adecă pe Ca- 
lul dracului) călăresce Dracul si face reŭ Gmenilor;»—a celor din Bolin- 
tinul-de-vale, jud. Iltov, adun. de Ştefan Oprescu şi com. de d-l Gr. Creţu : 
«Se spune că Dracul încalecă pe Calul dracului şi se primblă cu el;» 
— a celor din Cloșani, jud. Mehedinţi, adun. de I. Mich. Popescu, com. 
de d-l Gr. Creţu: «Calul dracului e o insectă albastră, ce dice poporul 
că umblă Dracul pe ea. Umblă pe la rădăcinile arborilor din ape. De 
aceea şi poporul dice că acolo e Dracul.» 

(4) Cred. Rom. din Bucuresci, adun. de Mich. Pascalopol, şi com. de 
d-l Gr. Creţu. 

(5) Cariz sunt nisce insecte ca viermii, cari rod pomii uscați. Not. 
culeg. l 

(6) În Téra-Românéscă cuv. pom însemnéză şi copac neroditor. 

(7) Cred. Rom. din Bucuresci, adun. de I. Zlătescu, și com. de d-l Gr. 
Creţu ;—a celor din Călţuna, jud. Ilfov, adun. de I. Petrea Michăilescu, 
şi com. de d-l Gr. Creţu. 


— ee m ——— 


563 

nind Dracul, el se preface în deosebite forme după porunca 
Cornuratului şi aga îl duce apoi de ici, colo după fapte rele (1). 

Românii din unele părţi ale Moldovei însă cred şi spun că 
Cait dracului ar fi dracii aceia ce nu pot face rěŭ unor 
Gmeni, şi ca pedâpsă sunt puşi apoi de către maï marele 
lor să umble 9 dile asa. Pe urmă merg iarăși la locul lor (2). 

Pe lângă producerea Cartilor, despre cari am amintit mai 
sus, Calul dracului, după credinţa şi spusa Românilor din 
- Tera- Românescă, mai face încă şi multe alte rele, precum: 
„Dacă se pune pe vre-o vită, boă sau vacă, vita respectivă 
strechie, [ar dacă vre-o vită o mănâncă cu 6rbă şi mai ales 
cu Susaiu, sub foile căruia se péte ascunde, vita aceea se 
umflă şi se sângeră, adecă se îndrâptă, numai dacă i se slo- 
b6de sânge dintr'o vînă grâsă de sub ochi (3). 

Dacă se pune lângă saŭ pe undifa cui-va, proprietarul un- 
diţei respective nu mai prinde nici un singur pesce (4). 

Mai departe Calul dracului servesce Românilor şi ca un 
fel de profet, şi anume: 

Când se întîmplă ca el să intre în vre-o casă, 6menii din 
casa aceea au să facă o călătorie (5). 

Când se arată multi Casi dracului pe apă, e un semn ca 
are să plouă; (6) 


(1) Com. de d-l Gr. Creţu. 

(2) Idem. 

(3) Cred. Rom. din Vieşani, jud. Gorj, adun. de Dumitru Udrea, și 
com. de d-l Gr. Creţu. 

(4) Cred. Rom. din Liţa, jud. Teleorman, adun. de T. Mândroceiu, şi 
com. de d-l Gr. Creţu: «Calul dracului e o insectă ce umblă pe supra- 
fata apei, şi dacă se pune lângă undiţă, nu mai prind Omenii pesce;» 
— a celor din jud. Ialomiţa, adun. de Petre I. Dumitriu, şi com de dul 
Gr. Creţu: «Calul popet e végut rău de popor, care crede că dacă se 
pune pe undiţa cui-vă (căci sbóră pe suprafaţa apei). nu va mai prinde 
nici un pesce.» 

(6) Cred. Rom. din Vârtej, jud. Ilfov, adun. de I. Dumitriu Grigorescu, 
şi com. de d-l Gr. Creţu. 

(6) Cred. Rom. din Valea-cu-apă, jud. Gorj, adun. de V. D., Popescu, 
com. de d-l Gr. Creţu: «Calul dracului este o insectă lungă și pătată 
cu colori care, când plde (ad. plouă), se string multe pe apă. De aceea 
6menii, când văd de acestea pe apă, cred că are să plóe ;» — a celor din 
Brașca, în Bucovina, dict. de Ger. Roșca: «Calul dracului se arată cand 
are să fie plée.» 


164 

Iar când se arată puţini, e semn de vreme bună sau de 
secetă (1). 

De cum nu se vede Calul popei, se începe tâmna (2). 

Românii din unele părţi ale Zranszlvantei însă cred si gic: 

Unde vedi Calul dracului, acolo îl lasă, că de nu, te îm- 
prietinesci cu stăpânu-so (3). 

Calul dracului, când îl vedi, fă trei cruci cu mâna pe pă- 
mint, că ai scăpat de Satana (4). 

Când te întâlnesci de mai multe ori cu Calul dracului, 
prinde-l şi-i rupe capul, că numai aga scapi de leşuirea Sa- 
taner (5). 

Dacă vrei să-ţi scapi satul de Jidov?, prinde sépte Caz 
de ai dracului şi-i pune în marginea satului sub o grindă 
de pod, că atunci toţi Jidovii vor fugi din sat, numai dacă 
în acelaşi timp vei dice de şâpte ori: 


A fost un rit | Sa pazesci, 
Verde, inflorit, Să silesci 
De nime ciufulit, Pe toţi străinii, 


Dar multe ciuperce-o venit, 
Multe gânge mi-o venit, 
Si ritu mi l-o scobit, 

Si ritu mi l-o găurit, 
Până am aflat, 

Că ești în sat, 

Până am sciut, 

C'aici te-ai născut. 

Tu sprinten, 
Nesprinten, 

Aici te pun 


= 


Pe toţi nemernicii, 
Pe toţi tragăii 
Din sat a-i alungă 
Cu capu gol, 

Cu sacu gol, 

Cu mintea gola, 
G6lă 

Ca o Ola. 

Ptui! n'ar mai fi 
Jidovii pe-aci! 
Paz, păzesce, 


(1) Cred. Rom. din Stiulbicani, dict. de Vasile Mureşan, agricultor: 
«Când es mulţi Caz de aceștia, atunci încâtă Sclepții, pentru că ei îi 
alungă pe Sclepţi. Iar când se arată puţini. atunci e semn de vreme 
bună, n'are să ploe, şi Omenii se bucură şi prind a cosi;»—a celor din 
Dumbrăveni, jud. Botoșani, dict. de Gr. Olariu. 

(2) După spusa Românilor din Zorleni, comunicat de d-l S. Theodo- 
rescu-Chirilean. 

(3) Cred. Rom. din Ibănesci, comunicată de d-l Th. A. Bogdan. 

(4) Cred. Rom. din Cașva, comunicată de d-l Th. A. Bogdan. 

(5) Cred. Rom. din Hodac, comunicată de d-l Th. A. Bogdan. 


565 


De Jidovi ne mântuesce, Mare la cap! (1) 
Tu Cal de drac, 


"În fine unele ţigănci din Jéra-Romdnéscd intrebuintéza 
aripile de la Calul dracului la facerea de dragoste (2). 
Iar: 


A fi Calul dracului. — 


se dice, tot în Ţera-Românescă, de un om neastimpărat, 
care umblă din loc în loc fără astimpér (3). 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Glăjărie, comunicată de d-l Th. A Bogdan 
(2) Dat. Rom. din Fundenii-Domnei, jud. Ilfov, com. de d-l Gr. Creţu. 
(3) Com. de S Sa păr. T. Bălăşel. 


VETRIGA. 
(Ephemera vulgata L.) 


— 


Cei ce locuesc în apropierea apelor curgătâre, cred că nu 
odată vor fi observat, mai ales în gilele cele senine şi căl- 
durése din luna lui Iulie si August, sburând și jucându-se 
pe de-asupra acestora şi cu deosebire pe la apusul s6relui 
un fel de musculiță lungărâţă şi subţirică, care, după vre-o 
câte-vă ore de sburare și legănare în aer, cade apoi jos la 
pămînt si piere. 

Acâstă musculiţă care, după cum spun o s6mă de natu- 
ralişti, trăesce numai câte o singură di, se numesce în unele 
parti din Moldova: Vetriga (1), iar în unele părţi din Bu- 
covina: fânțar de apă (2). 

Partea de dinainte a corpului acestei musculiţe e întune- 
cat-cafenie, iar cea de dinapoi galbenă. Mustăţile ef sunt 
scurte şi subtirele ca nisce perișori, iar aripile, dintre cari 
cele de dinainte sunt cu mult maf mari decât cele dindărăt, 
sunt subfirele ca o peliţă, străvegii şi cu pete cafenii pe 
ele. La capătul abdomenului are trei perişori, cari sunt cu 
mult mai lungi decât întreg corpul. Asemenea şi picidrele 
cele de dinainte sunt cu mult mai lungi decât cele-laltedouă 
perechi. 

Larva Vetrigei, care se numesce asemenea Veiriga, tră- 
esce de regulă în lut humos şi mâlos, în care-şi sapă o mul- 


(1) Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Grigore Ţăr- 
cus, agricultor. 
(2) Dat. Rom. din Oprişeni, dict. de Iac. Popovici. 


__567 





time de borticele. Iar după ce se preface în insectă, adecă 
după ce capătă aripi, prinde a sbură ca un fel de roiu pe 
de-asupra apelor. Însă ea, ca insect, nu trăesce mai mult de- 
cât o gi ori două gi apoi pică sai în apă şi se în6că sai pe 
uscat și piere, pentru că, lipsindu-i organele gurei, n'are cu 
ce mâncă şi de aceea trebue să pi6ră. 

Atunci când pică ea în apă, se dice că e timpul cel mai 
bun şi mai potrivit de prins pesce, pentru că acesta se bate 
forte tare după dinsa gi din causa acésta este f6rte lesne 
de prins. 

Tot din causa acésta, că pescii se bat f6rte tare după 
acâstă musculiţă, o sémă de Români caută anume Vefrige 
prin malul apelor şi, puindu-le în unghiţă, prind pesci cu 
dinsele (1). 

În fine, aducând Vetriga în privinţa făpturii corpului săi 
întru cât-vă cu Jânțarul şi petrecând partea cea mai mare 
a vieţii sale ca larvă şi ca nimfă în apă, de aceea se vede 
că Românii din unele parti ale Bucovinei o numesc: Tân- 
jar de apă. 


————— c- 


(1) Dat. Rom. din Dumbrăveni, dict. de Gr. Tarcus. 


PURICASUL. 


(Podura saŭ Degeeria nivalis L.) 


Cel ce va trece mai adese-ori în decursul ernii prin atare 
pădure sau pădurice, ori printr'o dumbravă sau luncă, şi-şi 
va aruncă privirile sale cu luare aminte în drépta şi stânga, 
acela va trebui numai decât să observe un fel de insect mi- 
titel de culdre n6gră-vergie sărind încolo şi incéce pe omé- 
tul de sub tufişe sau stand pe sub lemnele cele cépte şi pu- 
tregăi6se de sub omét, unde se adună cu sutele la izul cel 
acru ce-l dau lemnele respective. 

Acest insect mititel, care e numai de 1.5 mm. de lung, şi 
care aduce întru cât-vă cu Puricele de casă, se numesce în 
Bucovina: Puricaș (1) şi Purice de omet (2), iar în Moldova 
şi 'Ţâra-Românâscă: Purice de omet (3). 

Atât Românii din Bucovina cât şi cei din Moldova şi Téra- 


(1) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu. 

(2) Dat. Rom. din Udesci, dict. de Lazăr Rotariu, şi com. de Darie 
Cosmiuc: «Purecele de omet e negru-vergit. El se află pe sub lemnele 
ce sunt cam cópte şi cari stau sub omét. Se string la izul cel acru, ce-l 
dau acestea» ;— a celor din Vicovul-de-sus, dict. de Toder Ionesi;-— a celor 
din Igesci, dict. de Pinteleiu al lui Téder Socolovschi;— a celor din Fra- 
tăuţul-vechiă, dict. de G. Onciul: «Puricele de omét se află mai ales la 
pădure pe omét si sare ca si Puricele de casă.» 

(3) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de C. S. Bucan: «Puricele de omet 
e putin ce-vă mai mare decât Puricele de casă; e negru gi sare ca gi 
acesta» ; — a celor din Zorleni, com. de d-i S. Theodorescu-Chirilean : 
«Sunt două feluri de purici: puricele care trăesce pe om şi pe animale, 
si Puricele de omet, care se găsesce érna pâlcuri pe omét»; — Crăini- 
ceanu, Nomenclatura, publ. în Convorbiri lit., an. XXIII, p. 342. 


569 





Românâscă cred şi spun că atunci când se arată puricele acesta 
întâia óră, şi mai ales spre primăvară, pe omét, atunci e un 
semn că în curând are să se ieă ométul, pentru că el rar 
cand se arată mai înainte de ce se mie ométul, ci mai 
tot-deauna pe la luatul acestuia (1). 

Puricele de omet e deci, după credinţa si spusa Români- 
lor Bucovineni şi Moldoveni, un insect care mănâncă omătul 
şi prin acésta anunţă nemijlocita sosire a primăverii (2). 

După ce s'a luat însă ométul şi după ce a sosit mult do- 
rita si agteptata primăvară, nu se scie unde se duce şi ce 
se face (3). 


(1) Cred. Rom. din Bucovina, com. Igesci, dict. de Pint. al lui T. So- 
colovschi ; -- a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi: «Puricele de 
omel e negru, gi când se arată pe omét, atunci ométul acela îndată se 
topesce, se iea» ; — a celor din Vicovul-de-jos, dict. de Sidor Calancea: 
«Puricit de omét se arată a mologag, si cum se arată, îndată se și iea 
ométul»;— a celor din Galanesci, dict. de George Cârstean : «Cand se văd 
Puricii de omét, atunci a doua sau a treia di se iea ométul, să fie ori şi 
cât de frig; să crape chiar și dranifa pe casă de ger, că ométul tot se 
mie şi se iea» ;—a celor din Frătăuţul-nou, dict. de Nic. Rusu: «Puri- 
cele de omet pică spre luarea ométului. El pică într'un număr forte mare 
si când pică, de bună-sâmă se iea omătul»; — a celor din Moldova, com. 
Paşcani, dict. de C. S. Bucan; —a celor din Téra-Romanésca, com. de 
S. Sa păr. T. Bălăşel: «Când zăpada face purici, e semn că are să se 
topâscă.> 

(2) Dict. d> Sam. Lucaciu gi C. S. Bucan. 

(3) Cred. Rom. din Galanesci, dict. de Ilena Carstean: «Când se arată 
Puricit de omét, atunci se subtie ométul, căci se apropie primăvara; 
arătarea lor e semn de primavara:» ;—tot de acolo, dict. de George Galan: 
«Când se arată Puricele de omét, trebue să se lase sania gi să se caute 
carul, căci în curând sosesce primăvara»; — a celor din Dorotea, dict. 
de Ilie Brădăţan: «Puricele de omét se arată a căldură, şi când se arată 
el, atunci e plin ométul de dinsul» ; — şi a celor din Moldova, com. 
Paşcani, dict. de C. S. Bucan. 


ÎNDREPTĂRI SI ADAUSURI. 


——— 


ILENA. 


Pag. 11, şirul şi 4, în loc de: prin gădini, să se cetâscă: 
prin grădini. 

Pag. 12, Nota 6, în loc de: cf. Dr. Gust. Weigand, Fünfter 
Jahresbericht des Instituts fur rumänische Sprache (rumă- 
nisches Seminar) zu Leipzig, Leipzig 1896, p. 316 gi 317, să 
se cetéscd: cf. Dr. Gust. Weigand, Fünfter Jahresbericht des 
Instituts für rumdnisches Sprache (rumanisches Seminar) zu 
Leipzig, Leipzig 1898, p. 312.—Idem, Dritter Jahresbericht, 
Leipzig 1896, p. 316 şi 317. 


CARABUSUL. 


Pag. 26, şirul 5, în loc de: ca aripa să nu pote scăpă,să 
se cetâscă: ca aripa să nu pótă scăpă. Iar in şirul 12 de pe 
aceeași pag, in loc de: cotoiului, să se cetésca: cotorului. 


LICURICIUL. 


Pag. 49, după şirul 7, să se adauge următârea legendă din 
Transilvania, com. Şieul-mare, com. de d-l Th. A. Bogdan: 

«Cât de rea e lumea gi câte nemernicii se mai săvârşese 
din partea 6menilor, nime în lume nu le scie, decât numai 
Dumnedgeu, care le scie téte. 

«Odată eră un om vestit de mare vrăjitor, căruia, de meş- 


571 





ter şi prefăcut ce eră, i se duse vestea până în a séptea 
ț6ră. Cine îl vedeă şi-l augiă nu-l maf putea uită, căci gura 
îi umblă ca melita gi mânile ca sucala. El tóte le scià şi le 
gâciă. Cum, cum nu, asta numai Dumnedgei singur o scià de 
unde putea el ca să aivd atâta meşteşug şi o asa de mare 
învăţătură. 

«Unii credeau că el e trimis de Dumnegei ca să lumineze 
lumea, alţii însă îl credeai de unélta Satanei, care anume 
venise ca să înveţe 6menii a nu mal crede în bunătatea lui 
Dumnegei. 

« Dumnegei însă, care e cel mai mare binevoitor al făp- 
turilor sale, le scià téte: cum si ce face el printre Gmenii 
pămînteni. Îl cunosci că nu e altul decât Tata dracilor, că- 
ruia i se împuţinară slugile şi de aceea a luat-o prin lume 
ca să-şi caute vre-o două. 

«Omenii, vedi bine, inchinati spre rele, mai bucuroşi pri- 
miaŭ înv&ţăturile vrășitorului decât vorbele si povetele cele 
înțelepte ale preoţilor lui Dumnedei. 

«De aceea nu eră o di în care să nu se intimple ce-va 
mirozenii ne mai pomenite. Agi eră vrajbă între prietini, 
mani se gâtuiau, apoi se întâlniaă gi de li se nimeriă ce-va 
lucru de pricină ajungeau până la străpungere şi omor. 

«Nu eră pomană până atunci ca tata cu fiul să se fi sfa- 
dit vre-o dată. Acuma însă din pricina averii, ori scie Ma- 
monu din câte nemicuri, ajungeai până la sfadă, de acolo 
la judecată şi mai pe urmă la aprinderi şi omor. 

«Până atunci femeile trăiau ca surorile, acum se sfădiau 
şi se încăerau de pér chiar şi în mijlocul uliţei. 

« Vrăjitorul acesta cu învețăturile lui aduse lumea în corn 
de capră, spuindu-le că fie-care trebue să aibă drepturi in- 
tro formă. După învăţăturile lui nimeni nu era ertat ca să 
aibă mai mult ca altu. Nimeni nu eră vrednic de o cinste 
mai mare ca cel-lalt. Fiul trebue să fie alăturea cu tată-s6u 
şi fata alăturea cu mama sa, că dór toţi sunt 6meni, şi nici 
unul nu e mai sfint ca cel-lalt. 

«De aceea vrăjbile şi neînțelegerile nu mai aveau capăt. 
Cand se sfârşiă o vrajbă, se începeaii dece, —de se îngro- 
ziseră toţi popii de atâta r&utate, câtă se făcuse. 

«Se trudiră preoţii ca să-i abată de la rătăcire, dar tótă 


5712 


truda le-a fost în zadar, căci meşter eră Dracu în ale răului. 

«Dumnedeu védénd că nu-i modru ca preoţii să mal pótă 
îndreptă 6menii la calea cea adevărată, luatu-și-a cârja şi 
încălțând o pereche de opinci de fier, pornit-a la drum, 
dând poveţe înțelepte pămîntenilor. 

«<Omenii îl ascultai şi nici prea, căci mai uşor li se părea 
a face rău decât bine. 

«Aga umblând Dumnedeii pe pămînt multă vreme, la urma 
urmei a védut că nu-i lucru de saga, şi de aceea suindu-se 
pe un armăsar alb ca spuma gi iute ca fulgerul, suitu-s'o 
la cer şi scoborind tóte trăsnetele început-a a da din să- 
geţi după Satana, care adi se ascundeă în o stâncă, mane 
în o apă, în cât numai cu grei i-a putut ajunge un cap din 
cele 99 de capete. 

«Din capul acela s'au făcut apoi o mulţime de sfărmi, cari 
schimbându-se în scântei şi adi le mai vedem pe pămînt, şi 
mai cu sém& pe marginea drumurilor leguind si acum după 
Gmeni. 

«Şi scânteile acelea se crede că ar fi Licuricii de adi. 

«Tatu dracilor însă, vădând puterea lui Dumnedei, s'a 
ascuns în stânci şi bolovani şi adi e acolo, de unde şi acum 
leșuesce după 6meni, iar pe care cum îl întâlnesce, il pune 
să facă lucruri grele si păcătâse. 

«Şi Gmenii, aşă se vede, că şi adi îi mai ascultă povetele 
Și învăţăturile lui, căci din di în gi se fac tot mai réi.» 


BORZA. 


Pag. 64, şirul 1, după cuvintele: încă şi, să se adauge: 
Borz6e ; iară in notă: Dat. Rom. din Pârtescii-de-sus, dict. 
de Domnica Juga: «Borzdea e vârtâsă la aripi, merge încet 
si pute forte urît. Adese-ori se string câte mai multe Borzdie 
la un loc.» 

Pag. 64, Nota 2, şi pag. 65, Nota 1, şir 2, în loc de: Bă- 
lăcânca, să se cetâscă: Bălăcâna. 


513 


MORARIUL. 


Pag. 67, şirul 1 de jos, după cuv. Surdomaș să se adauge 
şi Surdumaciii, iar in notă, Gr. G. Tocilescu, Materialurt 
folkloristice, vol. I, Partea I, p. 644. 

Iar la pag. 72, Nota 1, să se adauge: cf. şi Gr. G. Toci- 
lescu, Materialuri folkloristice, cit., p. 644, unde se află si două 
descântece despre Surdumaci din Téra-Romanésca, jud. Gorj; 
şi p. 645, unde se află două descantece despre Molefi, ase- 
menea din Téra-Romanésca, jud. Teleorman. — Dr. N. Leon, 
Istoria naturală medicală, p. 112: «Cu Molefi se vindecă na- 
dugéla la copii, dacă se descântă Molefii, se pis6ză gi se 
beaii cu apă (Romanaţi).» 

«Sfoegit din făină puşi în rachiii se beau pentru friguri 
(lalomiţa).: 


GĂRGĂRIȚA. 


Pag. 94, şirul 11 de jos, in loc de: făţi cuce, cetesce: 
fă-ţi cruce. 


BUBURUZA. 


Pag. 116, după şirul ultim să se adaoge: 

O altă legendă din Transilvania, com. Sângiorzul de Mu- 
res, com. de d-l Th. A. Bogdan, care ne spune asemenea 
că Buburuza e făcută dintr'o fată mare, sună ast-fel: 

«Mai de mult, pe când nu erau 6menii aga de réi şi de 
păcătoşi, nu eră iad, far’ numai raâu, căci bunul Dumne- 
gett, védut-o că şi aşă numai pustii o să steă, neavând cine 
să-l stăpânâscă, după ce Gmenii, în nepriceperea lor, erau 
aga de indestuliti cu tóte câte le-o rânduit Dumnedet, de 
nici prin minte nu le veniă ca să se plângă în protiva în- 
ţelepciunii şi a bunătăţii lui. De la o vreme însă 6menii s'au 
îmmulţit, de nimică nu le mai ajungea. Pentru aceea Inceput-au 
a se învrăjbi unii între alţii, după ce cei lipsiţi, credând ca 


5174 





aga e bine, luai cele trebuinci6se de la cei îmbuibaţi, fără 
a maï întrebă că e ertat ori nu. 

«Nu sciau bieţii lipsiţi, că nu le eră ertat să ieă ce-i al 
altuia, căci până atuncia nimeni nu cunoscea ce e păcatul. 

«Induratul Dumnegeii, care tâte le scie şi le vede, la urmă 
vădând că vrăjbile între Gmeni, în loc să se imputineze, se 
tot îmmulţesc, a trimis pe harnica lui sluguţă, pe archanghe- 
lul Mihaila, ca să-i deştepte şi să-i îndemne la lucruri bune. 

«Arch. Mihailă, ducându-se, le-a spus 6menilor şi le-a lu- 
minat minţile, înv&ţându-i că ce e păcatul şi ce trebue să 
facă ca să se ferâscă de păcat. 

«Numai atâta le-a trebuit Gmenilor! După ce au sciut şi 
priceput ce e păcatul, pare că eră lucru pocit, numai tot 
lucruri rele şi netrebnice făceau. S'a născut între eï /dco- 
mia, pisma, reutatea, batjocura, sfada, bătăile şi uciderile. 

«V&dând Dumnedei îndărătnicia Gmenilor, lăsatu-i-a ca 
fie-care să facă după voia lui, după ce ef făceau chiar în 
potriva voinţei sale. Ca pedâpsă însă şi-a pus în gând ca 
să nu-i mai lase în raţu, fără în marginea raiului făcut-a o 
gârlă afundată, de eră întuneric beznă în ea, de adâncă ce 
eră. A luat apoi un lucéfér şi aşă înfocat, cum eră, l-a arun- 
cat în fundul gârlei, de t6tă s'a umplut de jar, apoi pe fie- 
care om, cum îl vedea netrebnic, îl lua şi-l asvârliă acolo pe 
foc ca să se pocăâscă. 

«Si locul acela l-a numit zad şi iad e şi adi. 

«Dar ca să vadă Gmenii că Dumnedeui scie cum să-i pe- 
depsâscă, a lăsat odată porţile raiului deschise, ca la care 
i-o plicé să intre să vagă cât e de bine în el, apoi a des- 
chis şi porţile zadului ca să vadă şi necazurile gi plânge- 
rile din el. 

«A mers multă lume şi s'a uitat, şi câţi se uitai în raze 
le cresceă inima si li se înveseliă sufletul, iar după ce mer- 
geai si vedeai iadul, inima de spaimă li se făceă numai 
cât un purice şi de frică le furnică sângele prin 6se. 

«Védénd 6menii cum scie Dumnegeu să pedepsâscă pe 
cei răi, indreptatu-s’ai cu mic cu mare până la unul. 

«Cel din urmă însă nu vrea să se îndrepte odată cu 
capul. Si acest indărătnic eră o fată frumosă ca un înger 
şi istâţă, de nu i se găsiă soţie. Era sdravéna, după cum 


515 
dicem noi, căci aveă un trup înalt, rotund si grăsuliu, ca şi 
care nu mai vedi alta, dar mai aveă apoi şi un cap, de gån- 
dial că-i de pe icână. Si cum nu, căci părul ef mare, frumos 
şi cref, negru şi sclipicios ca pana corbului si móle ca mă- 
tasa, îi da o formă frumés&. Ochii ei negri şi scăpărători, 
de gândial c'o să te sârbă cu ei dintr'o vedere, gura eï cu 
buzele roşii ca fragele câmpului gi obrajii ei albi si curati 
ca ométul, apoi impodobiti cu două ruji roşii ca sângele, nu 
scii dé cui nu i-ar fi plăcut. 

«Dumnedet, trimițându-l pre arch. Mihaila ca să o ieă 
de pe lume si s'o ducă în tad, ca să-şi ispăşâscă păcatele 
pentru ddca şi îndărătnicia ei, s'a dus, dar când o văgă, nu 
puti să-i dică nici un cuvînt. Pare că i se puse un nod în 
grumaz, când eră să-i gică ca să se gate de drum. Şi i se 
faci milă arch. Mihailă de biéta fată, căci el scià cât e de 
rău în iad. De aceea s'a întors iar la cer, fără a fi dus şi 
fata ca să o arunce în fundul întunericului. 

«Dumnedei, vădându-l supărat, întrebatu-l-a că de ce-i aga 
de mâhnit. 

— «Dâmne — îl dise arch. Mihaila — t6te poruncile tale ţi 
le-am împlinit, una însă n'am putut-o, căci mi-a fost milă de 
frumuseţea sărmanei fete. E aga de frumâsă, cât te cuprinde 
un fior dulce şi o milă fără sémén când te uiţi la ea. D6mne! 
de este cu putinţă, mai las'o că d6ră se va îndreptă! 

— «Hel, fiule Mihaila, de ai sci că mila ta mă costâză pe 
mine multă trudă și supărare. Ian vedi, ea de atunci a îm- 
multit numărul păcătoşilor, căci câţi o věd, toţi îs cuprinși 
de lăcomie. Fie-care gândesce la ochii ei, la fata ei. Vedi, 
vedi, când ai mers să o iei şi s'o aduci, numai ea singură 
eră păcătâsă, căci numai ea scià ce e fudulia, dåca şi în- 
dăr&tnicia, acuma însă numărul lor s'a îmmulţit. 

— «D6mne! de e cu puţinţă, nu stârpi acel fel de om, 
căci e frumósă, de nu e modru ca să se mai nâscă una ca ea! 

— «Bine o să o mai las dór se va mai pocăi şi îndreptă. 
Dacă însă în vreme de un an nu se va indrepta, iar o să te 
trimet, ca să o aduci şi să o arunci în fundul iadului. 

— «Bine! fie voia ta! 

«Şi cu acesta se despărţiră, ducendu-se Dumnedet ca să 
mai îndrepte suruburile de la maşina lumii, iar archanghe- 


576 
Mihaila se duse ca să mai înţelepţâscă şi încuminţâscă pe 
cei muritori. 

« Archanghelul Mihaila, după ce umblă multă lume-impé- 
ratie cât pe jos cât în căruţă, ajunse şi la casa fetei celei 
frumése, unde de mulţimea 6menilor nici de casă nu se putu 
apropia. Curios se vari si el printre 6meni ca să vadă la ce 
se sgâiau curioşii. Insă când colo, ce vădii?.. Fata cea fru- 
m6să indemna é6menii la plăceri şi mândrie. 

—Nu e bine ca să credem numai în cele ce ni le spune 
Dumnedei şi sfetnicii săi, far’ hai să mai facem şi de capul 
nostru, că a bună-s6mă r&u nu ne va fi! 

«Aga diceă fata. 

«Archanghelul Mihaila, audindu-i cuvintele, se mania foc 
pe dinsa, şi haid, fact o îstanfă, ca să-l lase să apuce pe 
fata cea păcătâsă gi să o arunce în iad. 

— «Nu vei duce-o'n iad! — dise atunci Dumnedet, căci 
ea si acolo póte să născocâscă vre-o r&utate şi vre-o ne- 
mernicie, prin care să pricinuâscă neînţelegeri, far’ mai bine 
să o prefaci în cea neînsemnată gujulie din lume! 

«Archanghelul Mihail, audindu-i porunca, se repedi prin- 
tre 6meni la fata cea frumâsă şi luând-o de păr, o învârti 
de atâtea ori până se făcu mică cât o scintee, apoi aga mică, 
cum eră, o asvârii, de se prefăcă într'o gujulie mică şi roşie 
cu puncte negre pe aripi. 

«Acâstă gujulie au botezat-o apoi Buburuza, şi Buburuza 
i-a r&mas numele. 

<Şi ea şi adi, când o pui pe deget, îţi arată in cătrău să 
te duci. Dar e bine ca omul chiar în contră să facă, căci ea 
numai la rét te îndrâptă.» 





ALBINA. 


Pag. 174, şirul 9, în loc de: Albinisa, să se cetésca: albi- 
nușă. | 

Pag. 190, şirul 21, după cuv. alghind, să se adauge: şi 
aldgina. 


577 





BONZARIUL. 


Pag. 193, şirul 1, după: Bondariu de câmp, să se adauge: 
şi Bondaroiu, iar în notă: Dat. Rom. din Pârtescii-de-sus. 
Pag. 197, şirul 16, in loc de: ovezele, să se cetâscă : ovesele. 


VIESPELE. 


Pag. 216, şirul 7, după cuv. Gespușor, să se adauge : fem. 
Gespusord, iară în notă: Dat. Rom. din Pârtescii-de-sus. 


VIESPOIUL. 


Pag. 256, şirul 8, în loc de: Ghiesperdica, să se cetésca : 
Giespeérdica. 


ALBILIȚA. 


Pag. 258, şirul 11, după cuv. omidi să se adauge: omiiidă, 
pl. om'itgă. 


OCHIUL PĂUNULUI. 


Pag. 276, şirul 3, in loc de: Euphorbia Gyparissias, să se 
cetescă: Euphorbia Cyparissias. 


FLUTURUL DE MATASE. 


Pag. 283, şirul 1 şi 4, precum si in Nota 1, şirul 3, în loc 
de: didiche, să se cetâscă: didche. 


Marian, Ins-ctele. 37 * 


578 


STRECHIA. 


Pag. 361, in loc de versurile: 


Strechia, 
Urechia. 


să se cetésca: 


Strechea, 
Urechea. 


MUSCA CALULUI. 


Pag. 364, şirul 4, în loc de: Aestrus equi, să se cetâscă: 
Oestrus equi. 

Iar in şirul 13, in loc de: gâdilătură, să se cetâscă: gâdi- 
litură. 


MUSCA. 


Pag. 371, şirul 7, în loc de cuvintele: mě nun de o parte, să 
se cetâscă: mă pun de o parte. 


PĂDUCHELE. 


Pag. 468, după şirul 16, să se adauge: 

O legendă din Transilvania, com. Ruşii Beclénului, com. 
de d-l Th. A. Bogdan, ne spune despre originea Paduche- 
lui de cămașă urmatorele: 

<Restignind Jidovii pe Domnul nostru Is. Chr., toţi cresti- 
nii se cântau mortesce, sfârşindu-li-se inima de necaz si su- 
pérare. Chiar şi dobitécele și gujuliile pămîntului încă vér- 
saŭ lacrimi de durere, numai némul cel afurisit şi păcătos 
al lui Iuda ridea şi se veseliă de acâstă faptă nemernica. 

«Creștinii se ascundeau prin inima pădurilor unde, făcend 
slujbe creştineşci, se rugaii la Dumnedei, cerând pedâpsă 
asupra acestui ném netrebnic. 


579 





«Dumnedeu îi ascultă, dar dise: 

— «Nu e bine să baţi pe nimeni cu bota, far’ fie-căruia 
să-i dai pace ca să drumărsâscă pe căile apucate, până se va 
bate el pe sine. Căci Gmenii aceştia nu-s vrednici ca Dum- 
nedeul tuturor făpturilor să-și arunce privirea asupra lor, 
nu-s vrednici ca Dumnegei să-şi atingă mânile lui cele sfinte 
şi drepte de păcătosul lor trup. Voiu lăsă însă ca toţi 6me- 
nii şi tâte dobitâcele pămîntului să judece asupra faptei lor, 
şi pe cari le vor judecă fapta lor, face-i-oiii nedespărţiţi ; pe 
cei ce însă îi vor judecă mai mult, înzestră-i-oiii cu ce vor 
dori !» 

«Şi cum dise Dumneget, aga şi fact. 

«Când colo ce să vedi? T6te dobitâcele fugiat de ei, cum 
fuge Satana de puterea rugăciunii; si fugiau şi Gmenii de 
alt ném, de nici urmă să nu le rămână, numai vecinul lui 
Iuda, care l-a vîndut pe Is., bătendu-l cu palma peste umeri, 
îl lăudă, dicénd că dór un mai mare bine ca acesta nimeni 
în lume nu ar fi putut face. 

«Pe vecinul acesta Dumnedet îl pedepsi, că îl lipi de haina 
vîndătorului Iuda, dar pe când îl atinse el de haina lui Iuda, 
îl schimbă într'o gujulie mică, căreia émenii îi dic Paduche. 

«Si de atunci Paduchele tot legat e de haina némului ji- 
dovesc, gi Jidovii nici că vor scăpă de el, până nu se vor 
face cu toţii creștini buni, drepţi şi adevăraţi!» 


Pag. | : 
Prefață.. -> =e es cae III ; 31. Gărgăunul.. ...... 
introducere ....... V | 32. Viespele.. ....... 
1, Repedea... .. a. a 1 33. Draghiciul........ 
2: GODMG ce a e ne ERS 3 | 34. Furişorul. ....... 
3. Boul de apă....... 5 | 35: FUrniGa ae se as e es 
4. Lardariul. ....... 7 ! 86. Viespea de stejar.... 
5. Cărăbanul .. ...... 9 | 87. Viespoiul . ....... 
6. Vena e cea ee ae Sk 11 | 38. Albilita ......... 
7. Grângóşa . ...... 13 ! 39. Fluturulrogu...... 
8. Cărăbuşelul. ...... 16 | 40. Striga .. .. ee a a aa 
9, Cărăbușul .. ...... 19 41. Răchitariul.. ...... 
10. Baligariul. ....... 34 | 42. Ochiul păunului..... 
11. Boul lui Dumnedet. . . 34 43. Fluturul de mătase. . 
12. Fauūurük eee 6-4 ©. fe ae 3 43 | 44. Inelariul......... 
13. Licuriciul. ....... 44 | 45. Bohociul.. ....... 
14. Muscariul . s.e. e 56 | 46. Strigoiesul.. ...... 
15. Cariul.. ..... ... 60 i 47. Gaselnifa........ 
16. BOPZS acc e a dee ee es 64 | 48. Molia merelor...... 
17. Morariul <2 e e sa ss 67 ; 49. Molia.......... 
18. Căţelul frasinilor.. . . . 73 50. Streliciul.. ....... 
19. Mamornicul. ...... 82 51. Cotariul......... 
20. Măzerariul.. ...... 84 52. Aripa gascel.. ..... 
21. Prunariul........ 86 53. Tantarul.. ....... 
22. Tigaiul o s we 4 ea 88 54. Tanfaroiul ....... 
23. Gargarita. ....... 90 65. Posgania.. ....... 
24. Cariul de padure.... 96 56. Musca rea ....... 
25. Strălucul.. ....... 98 57: Tăunul se c a ure veg a 
26. Scripeariul.. . .. . . . 100 58. Strechia......... 
27. Puricele de grădină. . . 102 59. Musca calului. ..... 
28. Buburuza. ....... 106 60. Musca.........-. 
29. Albina... ....... 122 61. Vierménariul.. ..... 
30. Bonzariul........ 192 62. Musca de cireşe.. ... 


CUPRINSUL. 





. Bețiva.. .. A, e GE PS 
. Batucelul. ....... 
. Checherita........ 
. Paduchele de albină.. . 
. Puricele......... 
. Plogsnita de camp... . 
. Vaca Domnului. .... 


. Cicóra se cn ee aa 
. Mărgica cucului . 


581 


. Urechelnita....... 
.Sfabul.....+..... 
. Calugaérifa.. ...... 
> Lăcusta os >is saso 
. Paraitorea ....... 
„Căluţul.. 2. 2... ee, 
. Caluselul.. ....... 
. Grierul. ....... E 
. Conochifterița .. .... 
. Calul dracului.. .... 
. Vetriga a ei ea ee are 
. Puricasul. ....... 
. Indreptări si adausuri. . 





INDICE LATIN. 


Pag. 
Acanthia lectularia. . . . . 430 
Acherontia Atropos . . . . 268 
Achronia alveolaria . . . . 295 
Acridium migratorium . . . 506 
Alydus calcaratus ... . . 422 
Anobium pertinax ..... 60 
Anopheles bifurcatus .. . 310 
Aphis brassicae ...... 462 
Aphis cerasi........ 462 
Aphis mali. ........ 462 
Aphis persicae ....... 462 
Aphis pruni........ 462 
Aphis rosae . . . 114, 461, 462 
Aphis sambuci. ...... 462 
Aphis sorbi ........ 114 
Aphrophora spumaria . . . 459 
Apis mellifica ....... 122 
Aromia moschata ..... 98 
Blaps mortisaga...... 64 
Blatta germanica ..... 490 
Bombus hortorum.... . 194 
Bombus lapidarius ... . 194 
Bombus muscorum .... 194 
Bombus terrestris . . . 192. 195 
Bombyx mori ..... VI, 279 
Bombyx neustria...... 286 
Bostrychus tipographus .. 96 
Botys margaritalis . .... 293 
Braula coeca........ 404 
Bruchus pisi. ....... 84 
Bruchus rufirnanus ... . 85 


Calandra granaria 90, 113, 302, 304 


Pag. 
Cantharis fusca ...... 58 
Cantharis unctuosa 37 
Cantharis visicatoria . . . 37, 73 
Carpocapsa pomonella . . . 297 
Cephalomya ovis. ..... 359 
Cerambyx cerdo...... 98 
Cerambyx heros ...... 98 
Cerambyx moschatus 98 
Ceratopogon pulicarius 312 
Cetonia aurata....... 11 
Cetonia fastuosa ...... 12 
Chironomus lsucopogon . . 310 
Chironomus stercorarius. . 311 
Cicada montana ... 457 
Cicada orni ........ 456 
Cicindella campestris. ... 1 
Cimex lectularius ..... 430 
Cimex oleraceus...... 421 
Coccinella bipunctata. . . 121 
Coccinella dispar... . „ 121 
Coccinella septempunctata 37, 106 
Colopteryx splendens 560 
Corethra plumicornis . . . 310 
Cossus ligniperda . . 274 
Crabro cephalotes ..... 227 
Culex annulatus ...... 308 
Culex pipiens . . . 308, 309, 313 
Curculio pini . ....... 88 
Cynips quercus ...... 253 
Cynips rosae........ 253 
Decticus verrucivorus . . . 5625 
Degeeria nivalis ...... 568 
Dermestes lardarius .... 7 


Page 
Drossphila funebris 393 
Drosophila graminum 394 
Ectobia lapponica ..... 496 
Elater segetum ...... 43 
Ephemera vulgata. .... 566 
Eristalis tenax. ...... 392 
Forficula auricularia . . . . 484 
Formica flava ....... 232 
Formica nigra. ... . 231, 232 
Formica rufa ....... 231 


Formica sanguinea .. . . . 231 


Galleria melonella 295 
Gastropacha neustria . . 284, 286 
Gastrophilus equi. . . . 363, 364 
Gastrophilus haemorrhoidalis 365 


Gastrophilus pecorum . . . 365 
Gastrus equi. ....... 364 
Geotrupes stercorarius. .. 31 
Gonopteryx rhami..... 266 
Gryllolalpa vulgaris . . . . 549 
Gryllus campestris. .. . . 527 
Gryllus domesticus. ... . 528 
Gymnopleurus pilularius. . 1% 
Gyrinus natator ...... 3 
Haematopinus curysternus . 482 
Haematopinus piliferus . . . 482 
Haematopinus suis. .... 482 
Haltica nemorum ..... 105 
Haltica oleracea ...... 102 
Hyppobosca equina .. . . . 396 


Hydrometra paludum .. . . 451 


Hydrometra palustris .. . . 452 
Hydrophilus piceus.. ... 5 
Hylobius abietis ...... 8& 
Hylobius pini ....... 88 
Hypoderma bovis ..... 353 
Lampyris noctiluca. . 39, 44 
Lethrus cephalotes. ... . 87 
Libellula depressa . . . 558, 559 
Libellula virgo. ...... 659 
Locusta cantans ...... 520 


Locusta viridissima. . . 518, 519 











Pag. 
Lucanus cervus ...... 34 
Lygaeus equestres. .... 425 
Lytta visicatoria . . VI, 37, 74 
Mamestra brassicae 291 
Mantis religiosa ...... 497 
Meloe proscarabaeus. . .. 82 
Melophagus ovinus. .... 400 
Melolontha vulgaris. . . VI, 19 
Mormidea baccarum . . . . 421 
Musca caesar ....... 369 
Musca corvina....... 370 
Musca domestica. . . . 366, 369 
Musca vomitoria...... 366 
Myrmica levinodis ..... 232 
Myrmicarubra....... 232 
Naucoris cimicoides 455 
Nepa cinerea. ....... 455 
Oedipoda migratoria. . . . 506 
Oestrus equi. ..... 364, 365 
Oestrus ovis........ 359 
Orobena extimalis ..... 293 
Oryctes nasicornis . ... . 9 
Pachytylus cinerascens. . . 515 
Pachytylus migratorius 506 
Pediculus capitis. ..... 466 
Pediculus pubis ...... 467 
Pediculus suis ....... 482 
Pediculus tabescentium . . . 467 
Pediculus vestimenti. . . . 467 
Pediculus vituli ...... 481 
Pentatoma baccarum. . . . 421 
Periplaneta orientalis 489 
Phthirius inquinalis 467 
Pieris brassicae ...... 258 
Pieris crataegi. ...... 258 
Piophila casei ....... 391 
Podura nivalis. ...... 568 
Pompilus niger 228 
Pompilus viaticus ..... 228 
Pontia brassicae ...... 268 
Pontia crataegi. ...... 258 
Porphyrophora polonica . . 464 
Pterophorus pentadactylus . 307 


Pag 
Psophus stridulus . .. . . 516 
Pulex canis -....... 416 
Pulex irritans ....... 405 
Rhizotrogus solstitialis. . . 16 
Rhodites rosae....... 253 
Rbynchites betuleti 87 
Rhynchites cupreus .. . £6 
Saperda carcharias.. ... 100 
Saperda populnea ..... 101 
Sarcophaga carnaria.. . . . 382 
Sarcophaga magnifica . . . 385 
Sarcophaga mortuorum 386 
Sarcophaga Wohlfahrti . . . 385 
Saturnia carpini ... . . . 275 
Saturnia pyri ....... 275 
Schizoneura lanigera. . . . 462 
Sciaria militaris ...... 330 
Simulia Columbacschensis . 332 
Sitophilus granarius . .. . 90 
Sirex gigas. ....... . 256 
Sphinx euphorbiae ..... 276 
Strachia oleracea.. .... 421 


Syromastes marginatus 


Tabanus albipes 
Tabanus autumnalis . . 
Tabanus bovinus 

Tabanus Morio ...... 
Telephorus fuscus 
Tenebrio molitor 
Tinea granella 
Tinea pellionella 
Tinea tapitiella 
Tineola biseliella 
Tineola crinella 
Tipula oleracaea 
Trypeta cerasi 


Vanessa Io 
Vanessa polychloros ... . 
Vanessa urticae 

Vespa Crabro... 
Vespa holsatica . 
Vespa silvestris 
Vespa vulgaris 


198, 200, 


INDICE ALFABETIC. 


Pag 

Acrida. ... .. . aa’ 506 
Ageschele ..... -.. . 200 
Agespariul......... 200 
Agespariul rău. . ..... 200 
Agespea n și-a Se we ra 200 
Agespele.......... 200 
Agespele rău. ....... 200 
Agru-cumban ....... 194 
Alacusta ........4.-. 506 
Albghina. ..-..... 190 
ADINA: Sc. Avs Se A 190 
Albgina mare ....... 192 
Albiliţa ........ 258, 463 
Albina 122, 144,192, 202, 218, 224, 

876, 404 
Albina de pădure ..... 192 
Albina de pămînt ..... 192 
Albina împěrătéscă . .. . 144 
Albina lucrătâre ...... 177 
Albina lucrée ....-.. 144 
Albina selbatică ...... 193 
Albina ţiganului 194, 195, 201, 205 
Albina ţigănâscă . ... .. 194 
Albinica .... .... +. 190 
Albinira ....... 134, 190 
Albinita 134, 174, 190, 191 
Albindica ......... 190 
Albinul .. ae stu a eS 174 
Albinuga...... 174, 190, 576 
Albinufa.. ..... e... 190 
Albira se Yes oe Ae ek + 190 
Albirufa.......... 190 
Albul > pc 6. ee. be 292 


Pag. 
Alburusul ......... 367 
Aldgina ....... - . 576 
Aldina .... aah ew d 4 190 
Alghina sis e oe Ses 174, 190 
Alghinéua ....... 174, 190 
Aminșuşitsa ...... 33, 467 
Anpiratifa ......... 144 
AFapul se bans Soe ee ee d 516 
Aripa gascei........ 307 
Argita ca Se eti en 308, 309 
Baba. ...... ee ae ee 
Barzaonul ....... 201, 214 
Bălegariul ........ 31, 32 
Băligariul .......- 31, 32 
Băligariul cu corn. .... 9 
Barbanfa...-...... 234 
Bărzăunele ...... . . 193 
Bărzăunul ....... 193, 200 
Batucelul ......... 396 
Băzgăunul ......... 201 
Bandaonul......... 201 
Bânțanul. ......... 310 
Bânzariul ..... 193, 347, 365 
Banzariul de câmp .. . . 365 
Banzoiul........ 194, 195 
Bârdăunul ......... 132 
Bârnăuzul . . 193, 195, 201, 314 
Bârnăuzul mic. ...... 226 
Bârsacul . .-....... 310 
Barzacul.......4... 310 
Batanul .......... 310 


Baza (biza) ...... 144, 369 


Pag. 

Bazalaul .......... 201 
Bazoniul........ 217 
Beya se de Goat oe Se Oe 393 
Biducliul. ......... 466 
ducul 25 64-84% 44% 466 
Bohociul. ......... 291 
Bombariul ....... 193, 195 


Bondariul 192, 193, 195, 317, 348, 
351, 353, 365 
Bondariul de câmp 192, 193, 365 


Bondariul de grădină . . . 194 
Bondariul de muşchiu . . . 194 
Bondariul de pădure. . . . 365 
Bondariul negru ...... 194 
Bondărașul . ...... 193, 194 
Bondăroiul. ........ 577 
Bondrășul ......... 348 
Bondretele......... 279 
BONG e deere ee ee Stee 3 v 
Bongariul ....... 193, 195 
Bongoiul. ..... 193. 194, 195 
Bonguta.........-.. Vv 
Bónza ..... 353, 366, 367 
Bonzălăul. ....... 347, 348 
Bonzariul 192, 195, 347, 353, 365 
Bonzariul de câmp. .... 192 
Bonzariul de grădină. . . . 194 
Bonzariul de miere. . ... 192 
Bonzariul de muşchiă . . . 194 
Bonzariul de vite. ..... 365 
Bonzariul negru ...... 194 
Bonzăraşul. ........ 194 
Bonzăroiul . ........ 192 
Börja soa Re owe aa 366, 367 
Börza 42.2064 cate Se A oa în 100 
Borza ....... V, XII, 64 
Borzóea 65> cai od: i e ra 572 
Botişul. ..... e... . 400 
Botuşul .......... 400 
BON ok, SG OO as en e e i 38 
Boul de apă ........ 5 
Boul de baltă. ....-.. 5 


Boul Domnului 34, 37, 106, 424 
Boul lui Dumnegeii 34, 35, 36, 39, 

41, 107 
Boul popel. ........ 106 


Pag. 
Boulu al Dumnegei . ... 36 
Bourelul ...... 34, 38, 39, 40 
Bozgoiul. .. we a e e 194 
BUDA: uk. aoe Ge ate 8 279 
Bubalica Domnului. .... 35 
Pubiţa în e e e le Sos 279 
Bubulica ....... 32, 33 
Bubuliclu....... 32, 33, 74 
Bubuliclu di frapsin .... 74 
Buburugiora...... 106, 121 
Buburuţa ......... 107 


Buburuza. . 37,106, 107, 424, 573 


Buburuza albastră. . . . 121 
Buburuza cafenie. ..... 121 
Buburuza galbenă ..... 121 
Buburuza mică. ...... 121 
Buburuza nâgră ...... 121 
Buburuza roşie... .... 106 
Buburuza verde ...... 121 
Buburuzul ....... 106, 110 
Buha ciumei........ 268 
Buha de curechit .... . 291 
Buhaiul iva 6, HUBS OS 
Buhaiul lui’ Dumnegeu. . . 34 
Bumbariul .... . 144, 193, 364 
Bumbărul. ..... 20, 144, 194 
Bumbunarul........ 194 
Bundariul....... 193, 195 
Bunzariul . . VI, 20, 193, 195, 220 
Burghiaşul. .... -.. . 86 
Burghiesul. ...... . 86 
Buturuga ......... 35 
Buzariul .......... 20 
Calu al Dumnegei. .... 559 
Calul de apă... ... .. 559 
Calul dracului ..... 558, 559 
Calul popei . . 558, 559, 660 
Calul Sf. Gheorghe. .... 559 
Calul turtit. . . ... s. 558 
Capul cerbului. ...... 31 
Capul de morte. . . . . 268, 264 
Capul de mort..... 268, 269 
Capul lui Adam 268, 269 
Capul morţilor . . . . . 268, 269 
Carabana ....... 9, 34, 39 


Pag. 

Carabanul ..... 9, 34, 39, 42 
Carabetele. .... 309, 348, 362 

Carabăţul . .... XIII, 309, 362 
Caradaşca ... . ... o. 34 

Carcaleţul ......... 506 
Caretele...... 295, 369, 391 

Cariul XII, 35, 6), 96, 227, 257, 432 
Cariul de pădure. ..... 96 

Cariul de scérfa...... 96 

Cariul de stejar ...... 35 

Cariul mare. ...... 60, 96 

Cariul mic. ....... 60, 97 

Călugăriţa ......... 497 

Caluselul. ....... 525, 527 

Calusul.s oger 6.0 a. ke e 560 

Caligula: soe as e ee 518, 519 

Calutul cenusii ...... 519 

Căluţul de apa. ...... 559 


Căluţul de câmp . . 518, 519, 527 


Calutul de erbă. ... .. 918, 519 
Căluțul de pămînt ... 519 
Căluţul gălbiu ....... 525 
Câluţul mare. ..... 518, 525 
Calutul mic ........ 519 
Calutul negru ....... 516 
Caéluful pestrit . ...... 525 
Calutul rosietic. ..-.... 525 
Calutul verde ....... 518 
Capuga de cal ....... 397 
Capusa calului....... 347 
Cărăbuşa ......... 19 


Carabuselul . . . . 11, 16, 17, 18 
Cărăbușul VI, 9, 11, 16, 17, 19, 20 

39, 488 
Carabusul de érb& . . . . 17, 18 
Carabusuk de hrişcă . . 16, 17, 18 
Cărăbuşul de Maiti . . . XI, 20 


Cărăbuşul de papusoit. . 19 
Cărăbușul de primăvară. 17, 19 
Carabusul de vara 16, 17 
Carabusul mânânţel . . .16, 17 
Cărăbuşul mic. ..... 16, 17 
Cărăbuşul micsor . . 16, 17 
Cârăbușul rogu ..... 16, 17 
Cărăbuşul verde... ... 11 
Cărâdașca ....... es 34 








_Pag. 
Cărăşelul. . ..... 466, 469 
Cărhanul ......... 490 
Cărnecea. ......... 35 
Căţelul . . XIII, 146, 196, 223, 234 
Căţelul de frasin ..... 73 
Căţelul de turbă .... .. 74 
Căţelul frasinilor . . . VI, 37, 73 
Cacarita’. >o c oso a ee ees 400 
Cacița. coh pa oO ee 368 
Cane dilaoi........ 277 
Canele babei. . . . 275, 276, 278 
Caniepchischerifa...... 550 
Canopiscerifa ....... 550 
Casita << wo oak e ew oe ca 391 
Cerbariul ........ 34, 38 
Cerbul.......... 35, 38 
Cerbul lui Dumnedei . 34 
Cerceliţa . ......... 400 
Cerceliţa de cal ...... 396 
Cercelita . 2.45% 6. & 444 400 
Checherifa ....... 400, 401 
Cherchelifa......... 400 
Chercheriţa .. . . . . . . . 400 
Chicheriţa . 400, 401 
Chicherita de cal. ..... 397 
Chichirifa ....... 400, 401 
Chichiriza ......... 400 
Chifteriţa . ..... 549, 550 
Chiftirița . . . .. erezie Hed 549 
Chincala . ......... 456 
Chirchirul ......... 456 
Cibucul ....-..... 312 
Ciciriza .......... 400 
CICOLA- s n a ees a ee eS 456 
Cicórea . hee BS eS 456 
Ciobâcul. . . oye. Si Grau 312 
Ciobotarasul. ....... 58 
Ciorma ... sasssa ae.’ 21 
Ciormagul...-...... 20 
Ciormanul. . 21 
CUD tte eS eet ee 385 
Ciunlu e aoe ee Ges cat, a 385 
Clăbucul . ......... 82 
Cobiliţa . . 518, 539 
Cobiliţariul ........ 518 
Ciobzariul . ........ 100 


Pag. 
Codaciul . ......... 391 
Codaţul ....... 7, 391, 392 
Colopiştiriţa ........ 549 
Colfanul .......... 490 
Cona Chifterifa 549 
Condratelul ........ 416 
Conochifteriţa ....... 549 
Conopisteriţa . ..... 549, 650 
Conopiştiriţa . ....... 550 
Conoscirita ........ E49 
Conotifterifa ........ 549 
Corhana («ko ee OS 490 
Corhanca ......... 490 
Corhanul. ......... 490 
Corhanul de casă ..... 490 
Corhanul de camp..... 496 
Cornacul....... 35, 38, 41 
Cornacul mare. ...... 35 
Cornafariul ........ 455 
Cornenciul. ....... 20, 38 
Coroiul .......... 549 
Coropesnifa ........ 549 
Coropijnița ........ 549 
Coropişniţoiul ....... 549 
Coropişteriţa . ....... 549 
Coropistinifa. ....... 550 
Coropistnita .- . . . . 649, 550 
Coropleşniţa . ....... 549 
Corospinita 549 
Cosaciul .......4..-. 519 
Cosariul.......... 518 
Cosagul 487, 518, 519, 520 
Cosaşul gălbii. ...... 525 
Cosagul mare ....... 518 
Cosaşul mic .... . . 619, 520 
Cosagul pestrif ...... 525 
Cosagul rogietic ...... 525 
Cosaşul rogu. ..... .. 516 
Cosagul verde ..... 518, 519 
Coscodacul...... . 466 
COSUL. ne 4 wos 2a. aes 360 
Cotariul: 2: 4.5.44. 2.6 ei dă 306 
Cotosa se ee ae SS ied 484, 485 
Crăesa albinelor...... 144 
Croitoriul ......... 98 
Cucona Chifteriţă ..... 549 


i, a i i CI Ci alde 
. 


pi A PN E e E EI UR AU a te he Da i a 


Pag. 
Cucona Chiftiriţă ..... 549 
Cucona Tifteriţă . . . . . . 549 
Cucuşorul ......... 106 
Cură în foc ...... - . 294 
Curculetul .... 90 
Curculezul . ...... 90, 113 
Curechiţa ........ 258 
Cuvaciul . ........ 35, 37 
Davanul 3-33 pe ci e ai 343 
Davănul .......... 348 
Darddasca ... ..... 35 
Dăunele ... ...... 348 
Dăunul .......... 348 
Doftorasul . . .. 58 
Doftorul.......... 58 
Dragobetele ........ 1 
Draghiciul. ........ 227 
Drumeţul ......... 559 
Dubălariul. ;:....... 9 
Dzângănarul ........ 12 
Dindinarul . ........ 456 
Dzindzirul (Qingirul) . . . . 456 
Dzundzunarul ...... 12, 33 
Faptul: o e ace eo - ae ai e 269 
Fati ie a. Gas As GS: fect betes 233 
Faurul. ut Bs ew a de i 43 
Favrul. ....... 35, 37 
Făclieşul. .......2.. 44 
Fânărașul ......... 44 
Fesul popei ........ 464 
Fesuşorul ......... 464 
Firesariul ......... 86 
Fliturile de nâpte ..... 278 
Fluturele alb. ....... 258 
Fluturele de curechiù . . . 258 
Fluturele de di . . 278 
Fluturele de lumină . . 293, 294 
Fluturele de mătase . . 279 
Fluturele de vargă. . . - 258 
Fluturele di nâpte ..... 278 
Fluturele galben . . . . 265, 266 
Fluturele pestricior . 267 
Fluturele picăţel ...... 267 
Fluturul de matase 279 





Pag. 
Fluturul inelat. .... 284, 285 
Fluturul morţii 268, 269 
Fluturul roşu 263, 265 
Focul lu! Dumnegdei ... . 44 
Forfecariul . . - 9, 87 
Forfecelul ......... 87 
Fortica .......... 485 
Frigurile. ....... 268, 269 
Fugául. si se: « 451 
Furiegsul .... 2... 52s 228 
Furișorul 195, 217, 228, 229 
Furnica . . . 179, 231, 232, 326 
Furnica aripată ...... 227 
Furnica aripită 231, 233 
Furnica cu aripi... ... 233 
Furnica de casă . . . . 231, 232 
Furnica de câmp 231, 232 
Furnica de copacii . . 231 
Furnica de fanat. 232 
Furnica de grădină . . . . 232 
Furnica de pădure. . . 231, 260 
Furnica galbenă . . . . 231, 232 
Furnica galbie.... . . . 232 
Furnica mare . 29, 231, 232, 233 
Furnica mică ..... 231, 232 
Furnica négra..... 231, 232 
Furnica roşie ....... 232 
Furnica sburătore ..... 233 
Furnica sălbatică. . ... . 231 
Furnicariul 93, 231, 233 
Furnicariul rogu...... 231 
Furnicul .. ........ 232 
Furnicuța oe ie ds E 232 
Furniga ........ 32, 232 
Farul se e aaa ie deci aie at 231 
Gaveiul ........ 382, 468 
Găina lui Dumnegei . . 106, 108 
Găinuşa. .... VI, 20, 106, 108 
Găinuşa de séra...... 20 
Găinușa lunei ..... 106, 108 
Gărgăriţa ..... 90, 106, 112 
Gărgăunele ........ 200 
Gărgăunul . . . 82, 200, 466, 471 
Găselniţa . ..... ... . 295 
Găunoiul Br i fat Aiba, ala ale sua 201 





Pag. 

Găunul. ........ 195, 201 
Gândacul V, VI, VII, XII, 20, 73, 
74, 410, 487 

Gândacul de bucătărie . . . 489 
Gândacul de casă ..... 489 
Gândacul de făină. ... . 67 
Gândacul de frapsin . . . 58, 74 
Gândacul de grâne. 13 
Gândacul de gunoii . . 32 
Gândacul de hrisca 17 
Gândacul de mătase . VI, 279 
Gândacul de prun..... 20 
Gândacul de salea..... 58 
Gandacul de scérta ... 96 
Gândacul de trandafir . . . 12 
Gândacul de turb ..... 77 
Gândacul de turbare. - 74 
Gândacul de turbat 44 


Gândacul de turbă. . . . 73, 74 


Gândacul mazerei ... 84 
Gândacul mirositor. . .. 98 
Gândacul morţilor . . . . 64, 65 
Gândacul negru... .. 82, 489 
Gândacul puturos .... . 82 
Gândacul verde ..... 11, 73 
Gândăcelul VI, 37, 73, 74, 272 
Gândăcelul de frasin. . 74 
Gândăcelul de turbat 37 
Gândăcelul scînteios .... 44 
Gândăcelul verde. .... 37, 74 
Gângania . . V, VIII, IX, 410 
Gângolia ...... V, IX, 12 
Gângona ........ IX, 177 
Gargalifa ......... 90 
Gargalita de bob. ..... 85 
Gârgăliţa de bucate 9U 
Gargalita de mazere. .. . 84 
Gargalifa de pane ..... 90 
Gargalifa négra . . . 85, 90, 302 
Garpăra ., îs e Ge o. 90, 261 
Gârgăriţa . . 84, 85, 90, 302. 304 
Gârgăriţa alba. ...... 302 
Gargarita de bob ..... 85 
Gargarita de bucate . . . . 302 
Gârgăriţa de grâu ..... 84 
Gârgăriţa de mazere. . . . 84 


Gârgăriţa de pame.... 
Gargarita-margarita . . 106, 112 
Gârgărița négra ..... 
Gârgăuna 200, 214 
Gargăunul 169, 195, 200, 201,214,216 
Gârg6şa XI. 86 
Gaza V, IX, XII, 32, 141, 144, 369, 643 


Gaza boului ..... ; 31 
Gaza calului........ 363 
Gaza de cai ........ 365 
Gaza de carne. ... 366 
Gaza de miere....... 144 
Gaza de viermi ...... 382 
Gaza de vite. ....... 347 
Gaza folositore. ..... . 144 
Gaz6ba ....... X, 309, 489 
Gazobenia ........-. X 
Gazobufa . ........ X 
Gâzuliţa . ......2... IX 
Gâzuţa ......... IX, 144 
Germele de carii . 96 
Germele de putregaiu . . . 46 
Germenariul . ....... 382 
Ghesparita......... 217 
Gespa . n e ace SS ae S 217, 
Gespariul ....... 200, 217 
Gespariul rei ....... 200 
Gespele .......... 216 
Gespérdica. -..... 256, 577 
Gespéroiul. ........ 256 
Gespisorul......... 216 
Gespușorul . ...... 216 
Gespuşora ......... 577 
Giaspa...... 216 
Giaspele.......... 217 
Giaspul 62 6 ike ee 216 
Giermele alb. ...... 20, 21 
Giespăr6ica ........ 256 
Giungiunarul ....... 12 
Glasul cucului....... 286 
Gomba........... 64 
GOmba de camp. ... . 84 
Gonaciul ........ 451, 452 
Gónda cs Seg, Oe we Se 64 
Gonda cânéscă. .....-. 397 
Gonda de céani....... 397 


Pag. 
Góndra. oh: oe ae we Oe a 64 
Gónga V, IX, X, XII, 32, 86, 451, 452 
Gonga de baligă ...... 32 
Gonguţa ...... .X, XI, 481 
GORA . Boe a we 0 a 3 
Goniţariul ......... 452 
Gonitoriul . ... 452 
Gornicul. ... a i a 98 
Grângoşa .. . V, XI, 12, 13, 86 
Grangoga de svarnaica 20 
Grangosa verde ..... 12, 82 
Greerele ......... 527 
Greerul .......... 527 
Greerușul ......... 527 
Grelusul........ 29, 527 
Greurusul ......... 527 
Greurușul câmpului ... . 457 
Greuruşul de câmp ... . 457 
Greurusul viilor . . . . 457 
Grierul . ........ 527, 543 
Grierul de casă ... . . . 528 
Grierul de câmp. . . . 527, 528 
Grierele de tomnă ..... 456 
Grieruşul . . . 428, 527, 533, 543 
Gringosa ....... .XI, 86 
Gringéga puturésé.... . 82 
Griurusul ......... 527 
Gugiufortica. ....... 485 
Gujulia ....... V, XI, 913 
Halacusta ........-.- 506 
Harapul .......... 516 
Hare: 6 osie oe Eo es 481 
Hiavra......... 268, 269 
RINGS ooe oe ae Ae eh 468 
Hirea -ai rs Se BS 468 
Hriseariul......... 17 
Héna ea S.A Dees we 2 11 
Ilenufa.......2e..-. 32 
Ilenuta cea păduchiosă . . 32, 33 
Inelariul ........ 284, 285 
Impératésa. ... .... . 144 
Jegavita....+ .. 2s 485 
Jidanul ........+.. 82 


Pag. 
Jidovul ... ie per Ges 82 
Jujunarul ......... 12 
Lardariul. ........ 7, 892 
Lăcusta. ...... 29, 261, 506 
Lăcusta de érb& ...... H25 
Lacustarogie........ 516 
Lacusta rogietica. ..... 516 
Lăcusta verde ..... 518, 519 
Lăcusta vinéta....... 515 
Lătăuşul . . XIII, 309, 310, 543 
Lăturaşul. .... XIII, 309, 310 
Lăutariul. ......... 144 
Lâcusta ........ 506 
Lenea .. 0 de 6-408 e ia a 228 
Libarca ...... 410, 489, 490 
Libarca galbenă ...... 490 
Libarca nâgră ....... 489 
Licrenţa ..... . . 484 
Licuriciul .. ..... 44, 45, 570 
Lindena .......... 467 
Lindenul. ......... 467 
Lindina .......... 467 
Lindinéua ....... 467, 471 
Lindinu).......... 467 
Liuliacul . .. 2... 04. 45 
Locusta .......... 506 
Luifiida ........ XII, 268 
Lumina de pădure. .... 44 
Mamornicul ........ 82 
Margarinta. ...... 106, 108 
Margarita ..... 106, 108 
Matca oii SW ad 144, 404 
Matita on lod, na “ee e 144 
Mamarufa ....... 107, 109 
Margica cucului 285, 288, 459, 460 
Margicuta cucului..... 459 
Maria popei...... 106, 108 
Mariufa . . 37, 106, 107, 108, 424 
Mariufa popei. ..... 106, 107 
Măzerariul . ...... A 84 
Masconiul ......... 309 
Minciuşul .......... 467 
Miscocea. ......... 466 
Moletele. ...... 67, 292, 673 


Pag. 
Moleții. .. 8 zece 9 age d “8 301 
MONA s s a a woa 3 301, 543 
Molia albinelor. .. . . . . 55 
Molia bucatelor ...... 302 
Molia de albine. ...... 295 
Molia de bucate ...... 302 
Molia de cojóce ...... 301 
Molia de lână ....... 301 
Molia de pane ....... 802 
Molia de pene ....... 302 
Molia de pér. ....... 302 
Molia de piele ....... 301 
Molia de strae....... 301 
Molia merelor 297 
Molia straelor ....... 301 
Molia subţirică. . .... . 301 
Molia vinét&é ..... 301 
Molfa ........... 301 
Morariul .......... 67 
Mornita........., 312, 313 
Mornitariul. ...... 812, 313 
Moșşiniţa .......... 368 
Muliița. . ter a a Ba ate ew 301 
Mulfica .......... 301 
Muma........4... 144 
Mumina ......... 144 
Mumuruta . . . « 107, 109 
Musca 144, 366, 369, 376, 393, 487 
Musca albastră. . ... 366, 367 
Musca befiva. ....... 393 
Musca cailor. ... . . . . 363 
Musca calului 363, 365, 396, 397 
Musca cânâscă . . . . . 396, 397 
Musca cenușie ....... 370 
Musca coluinbaca. . 332, 333 
Musca columbace .... . 333 
Musca de baligă ...... 369 
Musca de baligarid. .... 369 
Musca de (di) cal. . 363, 364, 397 
Musca de (di) carne . . 366, 367 
Musca de casa V, 64, 366, 367, 369 
Musca de cireşe ...... 389 
Musca de gunoia...... 369 
Musca de starvuri..... 388 
Musca de viermi...... 882 
Musca hoiturilor . . . . 366, £67 


Musca mare 


Pag. 


. . V, 64, 366, 367 


Musca mânânţică. ..... 370 
Musca morţilor. . . . . 886 
Musca năprasnică .... . 332 
Musca năsdrăvană . 366, 367 
Musca négré...... . 370 
Musca rea ......2 see 332 
Musca starvurilor .... 366 
Musca te ascuchie .. . . e 385 
Musca veninosa ...... 332 
Musca verde... .. - 369 
Musca vitelor ....... 366 
Muscariul........ 56, 58 
Muscica ......+..e. 385 
Muscoiul . . . 193, 366, 367, 382 
Musconiul ......... 309 
Musculiţa ..... 366, 373, 393 
Musculita de vin. . . . . - 393 
Muscuta ........ 366, 370 
Muscuta mânânţică . 870 
Muşăţa. .......... 368 
Muşiniţa ... .... 368 
Muşiţa . . . . 368, 393, 394, 461 
Mușiţa de curechiu. . . . 462 
Mușiţa de pom....... 462 
Mustifa ...-....--- 393 
Nalbariul . . . . . . . . 258, 260 
Nieluţa. .........-. 423 
Nourașul. .........- 311 
Nourelul . ......... 311 
Ochiariul. ......... 394 
Ochiul păunului . . 266, 275 
Ochiul păunului de gi . 266 
Omida . . XII, 258, 261, 295 
Omfiida.....-..e.. 577 
Ofiida .... e ea o.’ 258 
Paparuga ......... 107 
Paparuea.......... 107 
Pascaliţa . ......... 424 
Pascile ...... . .. 424, 428 
Pâduchele ........ 368, 466 
Păduchele albinelor . 404 
Paduchele canesc . 482 
Păduchele de boi . . 482 


Pag. 
Păduchele de cal. ..... 3dU 
Paduchele de cap ..... 466 
Păduchele de camesa. . 467,578 
Păduchele de câne...... 482 
Paduchele de cireş. ... . 462 
Păduchele de curechiu. . . 462 


Paduchele de frunze 69, 113, 461 
Paduchele de lemn 373, 410, 430 


432 
Păduchele de měr ..... 462 
Paduchele de părete . . . . 430 
Păduchele de perj ..... 462 
Paduchele de piele... . . 467 
Paduchele de piersec. . . . 462 
Păduchele de pom 113, 461, 462 
Păduchele de porc. .... 452 
Păduchele de prun. .... 462 
Păduchele de soc ..... 462 
Păduchele de straie . . 467 
Pàduchele de trandafir . 462 
Pàduchele de vită ..... 481 
Păduchele lat ....... 467 
Paduchele mérulul. . . 461, 462 
Paduchele părului ..... 461 
Paduchele piersecului .. . 462 
Paduchele porumbului . . . 461 
Păduchele roșu ...... 462 
Păduchele tutunului ... . 461 
Păduchelul. ........ 466 
Păduchiaşul ........ 466 
Păduchieşul ........ 466 
Păduchiul ...... . 466 
Padutele.......... 466 
Papaluza.......... 107 
Păpăruga ....... . 108 
Păpăruea. ......... 107 
Păpăruza ........-. 107 
Părăscuța .. a. Se wie ed 430 
Păscăliţa. ...... - 107, 119 
PAUNita o se ei ie h as 660 
Păunul de nopte...... 275 
Până, £4 c ea da 468 
Pârâitârea ......... 516 
Piducliul. ....... 33, 466 
Piducul ........ 466 
Pipiruga di nópte ..... 978 


Te 
Pirpiruna di nopte.... . 278 
Pişterița . ......... 549 
Piţingăul dracului . . . . . 560 
Plopariul ....... 100, 101 
Ploscuţa .. :....... 430 
Plosnicira . .......-. 430 
Plognita 409, 410, 421, 430, 543 
Plosnita albastră . ..... 421 
Plosnita albăstrie ..... 421 
Plosnita de casa. . 421, 423, 430 
Plosnita de camp . . 421, 447 
Plosnita de căpşuni . . « 421 
Plosnita de fragi. ..... 421 
Plosnita de gradina . 421 
Plosnita de legume .- „ 421 
Plosnifa de padure..... 422 
Plosnita de pom . . 421 
Plosnita de scoérfa ..... 421 
Ploşniţa de smeura .. 421 
Plosnita gălbióră. . .. . 421 
Plosnifa sură ...... 421 
Plosnifa verde....... 421 
Plognita verdie ...... 421 
Plosnita vinéta ...... 421 
Podóba 6.44 ea aa 468 
Polugea .......... 430 
Porumbacul ...... 270, 276 
Poșgania. .... - 330 
Prunariul ........ 86, 87 
Prusul.... ....4-6 490 
Purl: e si ye metre. a 233, 234 
Puliu arog ...... 107, 119 
Purecanul ......... 419 
Purecasul ...... . . « 419 
Purecele...... 187, 370, 419 
Purecele de casa. . 102, 106, 416 
Purecelul ...... e 419 
Pureciul ... ..... 420 
Purecul ........ 419, 420 
Purecul dracului. ..... 43 
Puricașul ......... 419 
Puricele. ..... 368, 405, 419 
Puricele bătrân ...... 467 
Puricele comun ...... 416 
Puricele de câmp . .. 102 
Puricele de came ...... 416 


Marian, Insectele. 





Pag. 
Puricele de curechit. . . . 102 
Puricele de grădină 102 
Puricele de in... 105 
Puricele de omét. ..... 568 
Puricele de pămînt 102, 105 
Puricele de resad ..... 102 
Puricele negru. . . 105 
Puricele pămîntului 105 
Puricele verde. ...... 102 
Puricelul. ....... 411, 419 
Puriclu ..... em ee BS 
Puricul ........ 419, 420 
Purițile. oo Se ack eles a 419 
Racica + 550 
Radaşca .. es Sw are e 34, 35 
Ragacea ......... 34, 38 
Ragaciul . . - 34, 38 
Rachitariul 278 
Răcuşorul ..... 455 
Rădaşca ......... 34, 35 
Răgacea ......: . 34 
Răgaciul ......... 35, 38 
Răgăcea .......... 34 
Răgocea .......... 34 
Regocea .......... 34 
Repedea .......... 1 
Rişina (?) .. ...... 474 
Rodaşca ..-.:-.... 34 
Rogaciul.......... 38 
Rudagsea......... 34, 35 
Rudegca.......... 35 
Rugacea.......... 35 
Rusul ......... 409, 543 
Sacul......... XIII, 233 
Samuvila ......... 275 
Săcușşorul ..... 233 
Scarcaleţul. ..... 506 
Scăculeţi . ....... . 506 
Scălușul .......... 519 
Scăluşul de apă ...... 560 
Scărăbuşul. ..... 20, 26, 29 
Scinteuţa ......... 44 
Sclepiţul ........ 348, 353 
Sclepsul .......... 353 
Scleptul . . . . . 348, 353, 564 

38 


Pag. 
Scleptul mare ....... 348 
Scleptul mic. ....... 353 
Sclețul « #40404. 4-8 ue 353 
Sclipeţul . ......... 348 
Scodacul. ......... 466 
Scripeariul ........ 100 
Scripcariul galben . . . 100, 101 
Scripeariul negru 100 
Seripcăraşul ........ 527 
Scucaleful ......... 506 
Sfitulica ... ...... 45 
Sfoiagul . . .. 67, 573 
Sfredelul lemnulul.... . 274 
Sfredelusul lemnulul. . . . 274 
Spriburicea ....... 310 
Spriburiciul . ...... 310 
Somnul .......... 286 
Somnişorul ........ 286 
Sracica 550 
Stalnita 430 
Stelniţa ........ 421, 430 
Stelniţa de pere ...... 421 
Stelnifa de pom... 421 
Steluţa mc Bw Bo Se a 44 
Stralnifa ......... 430 
Strechea........ 348, 353 
Strechia . 195, 348, 349, 353. 354 
Strechia cailor. ...... 363 
Strechia calului ...... 363 
Strechia de vite .... .. 359 
Strechia oilor ... ... 369, 361 
Strechia vitelor ...... 861 
Strechiul ...... 363 
Strechiul vitelor ..... . 333 
pireclia: 6.3. 2-5 48 da 234 354 
Strdlucul. ......... 98 
Streliciul. . ....... 305 
Strepedele....... 7, 92, 392 
Strepijul .. ........ 892 
Siriga. i e e ee ae ea e a 268 
Striga de n6pte ..... 268 
Striga nopţii. ....... 268 
Strigla. e eee aaa 354 
Strigoieşul. ........ 293 
Stupitul cucului 286, 459 
Sufletul .......... 291 





Pag. 
Sufletul de strigoii. . . 268 
Sufletul mortului 291 
Sufletul morţilor. .... . 291 
Suhăţi ........ 364 
Surdomaşul . ....... 67 
Surdumaciul........ 073 
Surdumașul ........ 67 
Șcracu. .... ... . .. 550 
Sfabul. . . 409, 489, 490, 543 
Șvabul. ..........- 489 
Tahtabiclu...... .. 33 
Tahtabicul ......... 430 
Tarhanul....... 490 
Tarhonul.......... „490 
Tartabicul ..... 430 
Tatabicul . 430 
Taurul. . ză 34, 38 
Taurul lui D-det. ..... 9 
Tavanul .......... 3418 
Tărhanul. ..... „ . 490 
Tăunele ........ 348, 351 
Tăunele albii ....... 349 
Tăunele de tomna . . . 349 
Tăunele negru... . . . . 349 
Tăunul. ...... 195, 347, 348 
Tăunul albii... ..... 349 
Tăunul detomnă. .. .. 349 
Tăunul negru ....... 349 
Tifterifta ........... 549 
Tinira oes Se eo & Se Sg 549 
Torhanul........ 490, 496 
Trânduşul ....... 31, 32 
Trânjii. .. 4 2.4 wos 364 
Trantorasul ...... 144, 191 
Trantorele......... 144 
Trantorul ....... 144, 404 
Trantorul de cai. ..... 363 
Trantul.......... 31, 32 
Trânzul ....... 31, 32, 364 
Turhanul ... ..... 490 
Jabucul .......... 311 
Ţărăncuţa ......... 559 
Ţărţarea ......... 456 
Țânţarul 308, 317, 361, 371, 487 
Jantarul de apă . . . . 560, 566 






Pag. | 
Ţânţarul de bată ..... 310 
Ţânţarul de câmp . . . 311 
Tantarul de pădure 310 
Jantarul de stuhărie . . . . 310 | 
Ţânţarul lăbănat. ..... 328 | 
Jantarul mare. ....... 328 | 
Țânţarul măşcat. ..... 328 | 
Jantarul mananfel. ... . 311 | 
TJantarul mic ....... 311 
TJantarul vulgar... 313 
Țânţăraşul . ........ 311 
Ţânţărelul ......... 311 
Tanjardica. . . . . 309, 315, 328 | 
Ţânţăroiul ......... 328 | 
PIDOCA . . it mi Se ee 228 
MACON. 4-0 oa eee da 456 
Țigănaşul ......... 100 
Tigdinatul . . . 88 
Tisai) .. .. gee Boa. a 88 
Ţindirea . . 527 | 
Țiripuliu . ......... 527 
Toba... 0.2 ee în | 
TODACA s sa 4 4 d 4) ae 311 
Tobacul 311 | 
Uiiida......... XII, 258 | 
Urechelnifa. ..... . 484, 485 
Urechifa.. 2.4.2 2 ma 484, 485 
Urechiuga ..... . 485 
Urichelnifa....... 484, 485 
Urnichelnita ........ 484 
Urzicariul ....... 265, 267 | 
Vač e «ace ore ie See d 38 
Vaca Domnului . 34, 37, 106, 107, 
424 
Vaca lui D-Qeii 34, 35, 37, 39, 106 
107 
Vépsa .. eee hom eo & 217 
Verdetele...... 292 
Verdeţul . . 292 
Vetriga. . 566 
Viariul. 6 eee a te 87 
Viaspele . ........ 217 
Viermele alb ..... 20, 21, 30 
Viermele de carii ... . . 9 | 
ERAS 
Or THE 
SAVE RSITY 
F 





CALIEQ RNA 


Tae o ce et 


Viermele de faina 67 
Viermele de mătase VI, 251, 279 
Viermele de mere 297, 298, 299 


Viermele de omét ..... 59 
Viermele de pere...... 299 
Viermele de rană 382 
Viermele lucitor ...... 45 
Vierménariul...... 382, 386 
Viermişorul ..... 45, 264 
Viermul de mătase. ... . 279 
Viermuleful de cireşe. . . . 390 
Viermuşul ...... 254, 255 
Viermuţul .... . 45 
Viesparita ......... 217 
Viespariul . .  ...... 217 
Viespa ... ....... 216 
Viespea .......... 216 
Viespea de casă. .... 217, 218 
Viespea de rug....... 263 
Viespea destejar...... 253 


Viespea gărgăune . . . 201, 202 


Viespea négra.... 228 
Viespea ţigănâscă ..... 194 
Viespele 178, 200, 201, 216, 217 
Viespele de casă. .... + 217 
Viespele de câmp . 217, 218 
Viespele de pamint . « 217 
Viespele negru ..... 228, 229 
Viespărâia ......... 256 
Viespérédica......... 256 
Viespéroiul 256 
Viespigorul......... 116 
Viespâia .......... 256 
Viespâica ....... 216, 256 
Viespoiul. ..... 216, 217, 256 
Viespusorul ........ 216 
Vruhul. .......... 19 
Zăngănarul ........ 12 
Zângănarul ........ 12 
Zângânarul ........ 12 
Zespea mâţiţică .... . . 298 
Zespele. ........ 216, 217 
Zespisorul......... 216 
Zéspele......... 216, 217 
Zéspcigsorul ........ 216 


Digitized by Google 














Digitized by Google 5 


Ta ee E 4 | pf 





e eee ne ee = -> s ; - d j ey ; a 
$+ . 3 . = + te ep eg 


> ncn Sane 
+ se 


“=a +> 


omen ne -eh po 
zip 


i ee ee 


am oun. nde. PP: 


cn n. 

. > 7 È - 4 > pi A 4 — a ` 

i - p n As d : d - A q- l Oe ee eee 
ior aeea lo Tai j aci, — - PI oom 


EIOS s - a 
+ ws T as 


J 


Serer oe e ir 4 


> 
too fiw Sees 
Zx => a + 


- B =. 
d Li he 2 
` 27 ~~ 
— - E Dai e ee a o 
. 1... sa m. - 
—— .  £ 


== fa hte 


so Sueded 
oe e 


t= en 
y a a [| sm. 
—. 1... . 


_ om tues .) ie a ee aS pIe ip .- Za ec — 

= ~ pie ce ra ele La iai sar De RE 
Ss Ei = - rz DIC e OC DIC NI o ac m r =" 
— .. tee ae .— 


> SS Ca : rete ` - ~- | > = + ae O 
ele AS re Se | : i f igal, ~ is i >; ates SA 
ee : ă : r < 
mgri oF ome SAP ! > = leet = J "vru e 
he 3 — p > = wt = 
ee 
oS 


> = pee T. ce 
ies ee GSS ARES. 


| pă 
mat eet) S354 
denar io p 7 : af 3 i le 3; FEN 
1S za ză, 4 > F - ns O29 Aes Se Taree f Lia = ~ hy z 
o. ic À “3 =" 
oie TS oon a II ions, isi = i é 3 g Rete et pra smen 
ri z ` 3 32 ee ee S 
ai + ates atata E betie ae he st U 


x "272656, 
~ + om àg o ow ee! 
aa e x ste = 3 = d . 
=e o ICE < ; x 
> ne 
ZT tas 
+ 


> -= 


DECI PS st 


> be = sd < ` . 
a ete tater LE REZA 


OW Saar ans eS 
Names > 


b a 
r Mee