Simion_Florea_Marian_-_Sarbatorile_la_romani_-_Vol_2 (1899)

This is a reproduction of a library book that was digitized 
by Google as part of an ongoing effort to preserve the 
information in books and make it universally accessible. 


Google books 


https://books.google.com 





The Library 


of the 






University of Wisconsin 





Digitized by Google 


Digitized by Google 


Digitized by Google 


Digitized by Google 


SERBĂTORILE 


ROMÂNI 


STUDIU ETNOGRAFIC 


DE 


SIM. FL. MARIAN 


MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE 
PROFESOR LA GIMNASIUL GR. OR. DIN SUCEVA. 


VOL. UI. 
PĂRESIMILE 


EDITIUNEA ACADEMIEI ROMANE 


$= = 


BUCURESCI 
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE, CAROL GOBL 
Furnisor al Curți! Regale 
16, STRADA DOMNEI, 16. 
1899 


_ Digitized by Google 


S28?¢14 


PREFATA. 


Volumul de fafa cuprinde in sine tote serbătorile, cari 
cad în decursul Păresimilor sau al Postului mare. 

Cetitorul, petrecând cu atenfiune şirul datinelor şi al 
credințelor cuprinse în acest volum, va observa ca St. Hara- 
lampie şi Vlasie s'ar fi potrivit mai bine în vol. I, si anume 
înainte de Lăsatul secului, decât într'acesta. 

Ceea ce însă s'a trecul cu vederea la publicarea vol. I 
se va face, cu ajutorul lui Dumnedeu, mai pe urmă la o 
a doua edifiune. 

Până atunci însă primésca mulfamita mea cea mai 
sincera toți acei P. T. Domni, cari mi-au întins mând de 
ajutor la adunarea materialului cuprins în acest volum, 
şi în deosebi Academia Română, care a bine-voit a-l tipări 
pe spesele sale. 


Sucéva, 7(19) Iulie 1899. 


Sim. Fl. Marian. 


Digitized by Google 


LUNIA CURATĂ. 


I. 
LUNIA CURATA. 


Lunia curată cade tot-deauna Luni după Lasatul secului, 
adecă in Lunia cea dintâiu a Păresimilor sai a Postului 
mare. 

Diua acésta nu se serbéza prin reţinere de la lucru. Sunt 
însă in decursul ei usitate maf multe datine gi credinţe, atât 
în Bucovina cât şi în cele-lalte ţări locuite de Români, cari 
nică într'un singur an nu se trec cu vederea. 

Cele mai însemnate datine usitate în acâstă di sunt Spo- 
locania, Înăcrirea borgulut şi Jujeul. 

Tot în acestă Luni cade şi Diua forfecarilor şi a bur- 
ghiaşilor. (1) | 

În unele părți locuite de Români, precum bunădră in 





(1) Sim. Mangiuca, Calendar pe anul 1882 şi 1883.—Sub cuvîntul forfe- 
car, pl. forfecari, se înţelege un fel de insectă, însă ce fel şi cum arată 
până acuma n'am putut află.—Sub cuvîntul burghiaş, pl. burghiasi, care 
vine de la verb. burghiă = a împunge, după cum îmi scrie d-l Iosif 
Olariu, învăţător în pensiune in Maidan, se înţelege un fel de gringdga 
sau grdngodsa-gargosie-gonga, adecă o insectă, care impunge primă- 
vara prunele şi ciregele, pentru că muerile din casa, la care se întîmplă 
acâsta, aŭ împuns — aŭ lucrat cu acul — în Ajunul Nascerii şi a Bo- 
tezului, în Joia din Séptémdna albă si în diua de Joimarele = Joia- 
mare. 


Marian. Sărbătorile, II. 1 


2 


Banat, este datină ca în acâstă Luni sa se dea 6menii în 
Serânciob sai, după cum spun Bănăţenii, sd se care în le- 
gănuș (tutulus) şi vârtej, pentru câştigare de sănătate peste 
tot anul. 

Pe alocurea însă se cară poporul in legănușş si virtej 
nu numai în Lunia primă a Postului mare, ci de la înce- 
putul Păresimilor şi până la Pasci. (1) 

Româncele din unele părţi ale Bucovinei nu ferb în 
acâstă gi nimic, ci se nutresc numai cu mâncări reci, pre- 
cum: pane, malaii, verze, curechii murat si pepeni (castra- 
veţi) muraţi, anume ca să nu capete copiii bube, precum si 
alte bóle. (2) 

În unele părţi din Moldova din contră este datină ca să 
nu se mănânce nimic în acâstă di, nici să nu se facă alt 
ceva, decât să se spele blidele şi să se împărţâscă lumînări 
de pomană. (3) | 

O séma& de Romance din Bucovina dau în decursul acestei 
ile copiilor celor mici să mănânce brânză, anume ca să nu-i 
d6ră grumazul în decursul postului. 

Şi tot în acâstă gi ch6mă găinile si cocoşul în casă de 
le hrănesc şi apoi le dai drumul afară. Cocoşului însă nu-i 
daŭ drumul până ce nu cântă în casă. lar după ce a cân- 
tat, gle: 

— Aga să fim de sănătâse ca cocoşul! 

Apoi îi dau şi lui drumul afară. (4) 

În fine, trebue să mai amintim încă şi aceea că cu înce- 
perea Păresimilor se începe, mai ales în Banat, şi feserea 
sai țesutul pânzei pentru cămăşi. Prin urmare, până la în- 


(1) Sim. Mangiuca, Calend. cit. 

(2) Dict. de Marghidla Donuţ, Româncă din comuna Șcheia, districtul 
Sucevei. 

(3) Const. D. Gheorghiu, Calendarul femeilor superstițiose, Pétra N. 
1892, p. 69. -— Tot d-l Gheorghiu, op. cit., p. 63, ne spune că fetele, când 
dau în Postul mare, postesc în întâia saptemana : Luni; in a doua: 
Marti; in a treia: Mercuri; in a patra: Joi; si tot aşă înainte până în 
septémana din urmă, pentru ursit. 

(4) Dat. Rom. din Volov&ţ, distr. Rădăuţului, com, de Dim. Vicol, 
stud. gimn. 


3 
ceputul Păresimilor fie-care femee trebue să fie gata cu 
tortul pentru cămăși. (1) 

Nevasta, respective fata, care nu e gata cu torsul tortu- 
lui, a cărui târcere se începe de regulă la începutul Postu- 
lui Crăciunului (2), nu numa! că e ţinută de o lenesa, ci ea 
este tot odată luată férte adese-ori în ris si batjocură prin 
o mulţime de chiuituri şi cântece satirice. 

Si precum nu e lăsată în pace femeia care nu şi-a sfir- 
şit de tors cânepa până la începutul Păresimilor, aşă nue 
trecută cu vederea nici aceea care nu-şi sfirşesce tortul de 
ţesut în decursul celor sépte săptămâni, cât durâză Postul 
mare. 


II. 
SPOLOCANIA. 


Spolocania este o datină usitată in Bucovina şi Moldova, 
care se face tot-deauna a doua gi după Ldsatul secului, — 
adecă în giua cea dintâiu a Postului mare. 

Spolocania se făceă mai înainte în Bucovina ast-fel: 

Se adunau mai multe n6muri şi vecini la un loc, şi cu deo- 
sebire femeile, şi mâncai numai bors holteiu, adecă bors 
fără 6reşi-cari legume, numai cu pane sau mălaiu, anume 
ca să-şi spele gi să-şi curăţâscă gura şi gâtul de rămăşiţele 
mâncărilor celor de frupt, cari le-au mâncat în diua pre- 
mergétore. (3) 

De la acâstă procedură se vede că vine şi numirea de 
Spolocanie (= spălare = curăţire) a acestei datine. (4) 


(1) Sim. Mangiuca, Calend. cit. 

(2) Ibidem. 

(3) Dat. Rom. din Buninţi şi Mihoveni, sate in distr. Sucevei, dict. as 
Pavel Cioful, precum si in alte comune din Bucovina. 

(4) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 69, scrie in privinţa Spolocaniei ur- 
mătrele: «A doua qi după Lăsatul secului de brânză e Spolocania ; în 


4 


In timpul din urmă însă datina acésta a degenerat în cele 
mai multe parti intr’un fel de beţie, căci pe când mai înainte 
femeile se adunau la o casă particulară, unde nu numai că 
îşi spălaŭ gura şi gâtul cu bors, ci tot odată şi torceau, in 
timpul de faţă cele mai multe dintre dinsele se adună, nu 
numai la o casă anumită, ci şi la crâșmă, unde fac Spolo- 
cania cu rachiu sau cu alte băuturi spirtâse. Iar dacă una 
saii alta dintre dinsele nu are parale de ajuns ca să aibă 
pe ce bea, atunci se însoțesc mai multe la un loc, pune fie- 
care câte 2—3 cr. şi, cumpărând rachiu pe dinsii, beat şi se 
veselesc împreună mai tótă giua, adecă până ce se îmbată 
cum se cuvine şi nu-i mai r&mâne nici uneia nici un crucer )a 
suflet. Apoi, după ce s'aii ametit de cap si aŭ perdut nu 
numai o gi de lucru, ci şi toţi banii câţi i-au avut, se în- 
tore acasă şi postesc apoi tot postul. 

Intrebându-le unul şi altul de ce se adună in acâstă gi 
atâtea femei la un loc şi care e adevăratul scop al Spolo- 
caniei acesteia, unele iti răspund că asa aŭ apucat din moşi- 
strămoși şi aga fac gi ele, ceea ce nu e adevérat; iar altele, 
mai istete şi mai hâtre, îţi răspund că strinsura si spoloca- 
nia acésta se face anume ca să créscd cânepa, pentru că, 
dacă nu s'ar strînge la un loc şi n'ar bea în acâstă di, atunci 
nică cânepa n'ar cresce. (1) 

Și ca strinsura să nu fie prea bătătâre la ochi, mai fie- 
care femee ieă şi în timpul de faţă furca cu sine, ca să arate 
lumii că ea n'a venit să bea, ci din contră ca să târcă in 
societatea celor-lalte. Dar vai de torsul acela, unde paharul 
de rachiu se invirte cu mult mai repede pe sub nas decât 
fusul sub caer! 

Ba, după credinţa şi spusa unor Românce din Bucovina, 
în Lunia curată nici nu e bine de tors, din causă ca si nu 
se necuratésca vasele în casă şi să nu râdă moliile, precum 
şi alte gujulii, straiele. 


acâstă di nu se mănâncă nimic, precum nici să se facă alt cevă, decât 
a spălă blidele.» Deci Spolocania, după cele ce ni le spune d-l Gheor” 
ghiu, ar veni de la spălarea blidelor. 

(1) După spusa Românilor din Balacéna, sat în distr. Sucevei, com. 
de Alexandru Piţul, — și a celor din Mihoveni, dict. de Pavel Cioful. 


° 5 


Lucrul de căpetenie al femeilor in diua acesta, după pă- 
rerea şi spusa celor mai multe Românce din Bucovina, e 
curat numai spălatul vaselor şi dereticarea casei (1), adecă 
tocmai asa după cum cred şi spun Româncele din unele 
parti ale Moldovei. (2) 


m ee 


III. 
ÎNĂCRIREA BORȘULUI. 


Poporul român e f6rte scrupulos în privinţa ţinerii pos- 
tului. Mai de grabă va comite o faptă rea decât se va în. 
fruptă în post. Cel ce se înfruptă, acela se spurcă, se pân- 
găresce, şi numai în scaunul mărturisirii se pote curăţi de 
păcatul ce Pa comis prin înfruptare. lar cel ce mănâncă 
anume de frupt sau de dulce în post, nu numai că e con- 
siderat de un călcător şi prihănitor al aşezămintelor bise- 
ricesci şi al legii strămoşesci, ci e tot odată privit si ţinut 
mai r&u decât un păgân sau căpcân, care n'are lege. 

Asemenea şi cei ce fac petreceri şi jócă in post încă comit, 
după credinţa generală a poporului, un mare păcat, care 
nu li se póte lesne uită şi erta. 

Ba, ce este şi mai mult, în decursul unui post nici măcar 
a glumi şi a sărută pe cel ce ţi-e drag nu e bine, căci inca 
e păcat. 

Dovadă despre acâstă credinţă f6rte lăţită şi adînc înră- 
dăcinată în sînul poporului avem şi următârea poesie po- 
porală din Banat: 

Până nu se lăsă post Şi nu mě sărută nime, 
Pare că mai gras am fost, Dice că-i post şi nu-i bine. 
Mai iute mě îngrăşam, Ce făcuii si ce lucraiu, 
Ca fetele sarutam. Ca gurita capétait, 

Iar de cand s’a lasat post Cu mindruţa mé’ntilniiu 
Umblu prin sat ca un prost, Si gurita celuiiu. (3) 


(1) Cred. Rom. din Fratautul-vechit, com. in distr. Radaufulul, com. 
de Ioan Covașă, stud. gimn. 

(2) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 69. 

(3) Ioan Roşu al lui Marcu, Poesit pop. din Ciacova, publ. în «Foia de 
Duminecd» a giarului « Dreptatea», an. I., Timis6ra 1895, No. 53, p. 3. 





Tar drept pedépsa: 
Cine j6că ’n postul mare 
Face riie pe spinare. (1) 
Si dacă acâstă b6lă urici6să nu-i este de ajuns spre a se 
reţină de la petreceri şi joc, atunci lesne pâte să-l ajungă 
blăstemul exprimat prin următârea chiuitură: 


Cine j6ca ’n postul mare, ; 
Pice-i pielea de pe nare 

Și r&mâe-i ciontu gol 

Ca și muchea la topor! (2) 


Spre a tiné însă un post, gi mai ales Postul cel mare, 
care e cel mai lung, cum se cuvine, spre a nu se înfruptă 
de fel în decursul lui, e de neapărată trebuinţă, nu numai 
de a se spălă tâte vasele menite pentru ferberea si ţinerea 
bucatelor de sec cum se cade, ci tot odată' de a avé şi cele 
necesare de rîndul postului. 

Aga, între multe altele, fără de cari poporul de la {éra 
nu e în stare să postâscă, e şi borșul. 

_ Drept aceea, partea cea mai mare a Româncelor de la {éra 
aŭ datină chiar în giua cea dintâiu a Postului mare, adecă 
Luni, de a inacri sau a umple bors. Iar inacrirea acesta 
se face în următorul chip: mâie tarite de secară cu apa rece 
într'un vas de lemn făcut anume pentru acest scop şi nu- 
mit borșeică(3), borșeriţă (4), borciusca (5), putinica de borș(6), 
buddiu de borș(1) şi buddias de bors (8); târnă după aceea 
uncrop clocotit peste dinsele, le amestecă bine şi le lasă pu- 
tin ca să se r&corâscă; pe urmă pun husce(9) în borseica, 





(1) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul, aflător la Academia Romana. 

(2) Avram Igna, Chiuituri din comuna Sobolciu în Bihor, publ. în 
«Familia», an. XXXIII, Oradea mare 1897, p. 81. 

(3) In distr. Sucevei, com. Şcheia, — gi in distr. Rădăuţului. 

(4) In distr. Sucevei, com. Balacéna. 

(5) In distr. Storojinetului. 

(6) In cele mai multe părţi din Bucovina. 

(7) Idem. 

(8) Idem. 

(9) Sub husce se inteleg taritele ce aŭ rémas de la un bors de mai 
înainte înăcrit. | 


7 
anume ca borşul umplut să dospâscă si să se înăcréscă mai 
repede. 

O semă de Românce, pe lângă cele arătate, mal pun încă 
si vre-o câte-va frunze curate de vişin, anume ca borşul 'să 
aihă gust mai bun; iar altele pun gi vre-o câte-va felidre 
de sfeclă roşie, ca să fie roșu ca sfecla. 

Iar după ce au făcut-o şi acésta, pun borseica în cotrufd. (1) 

Se feresc însă f6rte tare ca nu cum-va borşeica să stea 

în cotruţă, unde s'a pus, până Sâmbătă. 
Dacă din nepésare sai din nebăgare de sémă ar sta bor- 
şeica până Sâmbătă, adecă până in giua de Sdn-Téder, în 
cotruţă, atunci e rét, căci în casul acesta, Vineri séra, spre 
diua de Sdn-Téder, după ce au cântat cocoşii odată, vine 
Uciga-l-crucea, şi cine gustă apoi din borşul acesta, acela 
capătă plescar{a. (2) 

Dar nu e nici o faptă fără r&splată. Forte lesne i se pâte 
întîmplă şi lui Uciga-l-crucea una cât gece din causa acésta. 
Căci de voesce cine-va să-l prindă şi-l prinde scăldându-se, 
atunci îi trece dorul de scăldat. 

Iar cine voesce să-l prindă, nu trebue nimic alta să facă, 
fără numai un Juve din brăcinariu de mire care până la 
cununie a fost adevărat curat să-l ţină asupra putinelei cu 
borşul, si atunci nu mai scapă. Când ese Uciga-l-crucea din 
borş îl prinde de grumaz şi, avându-l odată în mână, pote 
să facă cu dinsul ce doresce şi voesce. De vrea să-i aducă 
bani, sau să-i facă alt serviciu, i-l face fără cea mai mică 
împotrivire. 





(1) In cele mai multe părţi din Bucovina se umple borşul numai 
Luni, Mercuri şi Joi. Marţi nu se umple, pentru că in acâstă di s'a ìn- 
ceput lumea; iar Vineri, Sâmbătă si Duminică nu se umple de aceea, 
pentru că aceste trei sunt surori. Si de Ore-ce Vineria e cea mai mare 
între dinsele, de aceea și păcatul e mai mare dacă se umple în acâstă 
di bors. ! 

(2) Sub cuv. plescaita se înțeleg nisce bubute, cari se fac mai ales 
pe fluerele piciórelor și pe mani și cari dintru început sunt albe si de 
mărimea b&șicelor produse prin urzicare, iar mai pe urmă capătă cójă, 
se usucă și se trec. Dar după ce s'a uscat şi s'a trecut un rînd, urméza 
altul la loc, aga că până ce se vindecă cu totul mult timp trebue să 
trecă. Plescaifa se cunosce pe aceea că, atunci când începe a se face, 


8 


Şi Necuratul se rógă şi-i promite celui ce l'a prins că-i 
va servi ori-cum va voi şi-i va face ori-gi-ce va dori, nu- 
mai să-i deă drumul, să nu-l ţie legat in juvét. (1) 

Cele mai multe Romance însă, nemijlocit după ce ati um- 
plut borşul, descântă cărbuni, ieaŭ apoi trei dintre cărbunii 
descantati şi, făcând mai întâiu cruce cu dingil în gura bor- 
şeicei, îi aruncă înăuntru. Făcând acâsta, nu numai că bor- 
şul e cu mult mai bun, mai curat şi mai limpede, ci în 
acelaşi timp sunt sigure că gi Uciga-l-crucea nu se pote 
apoi apropiă de putiniva cu bors. 

În fine, merită a fi amintit încă şi aceea că, atât de astă 
dată, cât şi de alte dati, mai fie-care Româncă din Bucovina, 
după ce a umplut acuma borşul în chipul cum s'a arătat, 
se face că e mâni6să, apucă pe o copilă sau pe un băiat, 
care-i pică în mână, de păr ori de urechi gi, trăgându-l, dice: 
acru borşul! lar o séma dic: 


Două rusce se băteă, | Si le-au pus 

Borşul meŭ se ofetia. | În budâiul met cu bors, 
Cate vinuri | Și-au pus 
Si oteturi S'aibă grijă de-otetit 

Sunt în téra cea de jos Ca fetele de măritat. 
Tâte le-ai adus 


Si abiă după rostirea acestor cuvinte trag pe cei ce se 
află în casă de păr sau urechi si spun: acruu borşu ! (2) 
Iar acâstă tragere de cap sai de urechi se face în cre- 


te mănâncă forte tare si, când incepi a te scărpină, es bubutele amin- 
tite mai sus si se lăţesc ast-fel, că se face adese-ori o rană intréga din- 
tr’insele. 

(1) După credinţa si spusa Româncelor din Şcheia, com. de d-l Pancr. 
Prelipcean, învăţător. 

(2) Dat. Rom. din Udesci, sat în distr. Sucevei, com. de Gavr. Rotariu, 
stud. gimn. — Dim. Dan, Credinfe poporale bucovinene, publ. în «Ga- 
zeta Bucovinei» an. IV, Cernăuţi 1894, No. 74, p. 1: «Se crede, că um- 
plând cine-va borşul, trebue să fie atunci mânios, şi apoi va fi borşul 
acru.»—Idem, Comuna Straja şi locuitorii ei, studiu istoric, topografic si 
folcloric, Cernăuţi 1897, p. 60: «De regulă se umple borşul Marţia, Joia 
și Sâmbăta. Atunci trage gospodina de urechi saii de cap pe un băiat, 
dacă îl capătă, — căci ei fug în acea gi din casă, — ca borşul să fie 
iute ca si mânia celui tras de urechi.» 


dinţă că, precum omului îi este acru când îl tragi de cap 
saŭ de urechi, asa şi borşul are să se înăcrâscă. 

Româncele din Transilvania, când pun bors, es în curte 
ori în stradă şi trag de ureche ori de cap pe cel dintâiu 
creştin, ca să se înăcrescă borşul cum s'a înăcrit omul de 
supărat că-l tragi de păr. 

— Acru borşu! — dic ele. 

— Acru să-ți fie! — dice ridénd cel tras de ureche, dacă 
e om al casei sau un prietin. 

— Ba fie-fi al dracului borşul! — dice supărat altul. 

Acesta, tocmai fiind-că înjură, e omul borșului, căci Ro- 
mânca l'a tinaerit, aga cum ar vrea să-i fie borşul. 

Dacă cel tras de cap e om de-al casei sau o vecină, ori 
o cumâtră, începe să fugă spre casă, Românca după el, şi 
dau năvală în odae pe întrecute. 

Vorba e: cine ajunge mai întâiu să sufle în borş. 

Dacă suflă stăpâna casei mai întâiu, o să mănânce bor- 
sul în pace; dacă nu, are să i se intimple cine scie ce su- 
pérare pe vremea cât va tiné borşul. Si de obiceiu îi vine 
vre-o supărare, — căci ele vin multe, — dar nu din pricina 
suflării în borş. Țăranul crede asa: «Si cumétra asta a 
n6stră vine pe la noi numai ca să ne sufle in borş», adecă 
să ne prevestescă rele. (1) 


IV. 
JUJEUL. 


În mai multe părţi din Muntenia, şi mai ales în comunele 
Boldu şi Slobodia - Michalanii din jud. Rimnicul-Sdrat şi 
Tonea din jud. Ialomiţa, apoi în mai multe comune din 
Dobrogea, şi mai cu séma în Seimenii-mari şi Seimenii-mici, 
este datină în cea dintaitt Luni a Postului-mare de a da pe 
câni în tărbacă, adecă a-i hicăi, a-i bate si a-i chinui gro- 


(1) G. Coșbuc, Versuri şi prosd. Caransebeș, p. 64—65. 


zav, pe când de gâsce caută cu deosebită luare aminte Şi 
îngrijire ca nu cum-va să le lipsésc& ceva în acea di, să 
aibă tâte celea din belşug. (1) 

Acâstă datină se numesce în comuna Boldu Goéna câni- 
lor (2), în Slobodia-Michalanii Valdrit (3), în cele-lalte parti 
ale Munteniei Jujeu sau Jujau (4), iar în Dobrogea Jijeŭ. (5) 

Acésta bătaie sau gână tradiţională a cânilor se face în 
com. Boldu din jud. Rimnicul-Sarat în următorul chip: 

Se fac cete de câte 10—20 6meni, întră prin ogrăgi, scot 
cânii la drum sau îi înfundâză prin strîmtori, unde cu o 
îndemănare de admirat pun mâna pe eï, îi apucă si le în- 
cleştâză fălcile, aga ca să nu mai pâtă muşcă. După acésta, 
şi anume după ce le mai taie pofta de mușcat cu câte-va 
lovituri, încep a-i frecă la anus cu nisce ravarurt de lemn, 
făcute'anume spre acest scop, în formă cilindrică şi crestate 
cu cuțitul, până ce cei mai mulţi din causa acésta şi mor. 

Pe cânii ai căror stăpâni dau ceva de béut îi lasă, iar 
pe cei mai mulţi îi rdvaruesc sau ravarese. 
| Diua acésta este destinată mai mult pentru góna cdnilor, 
in asa chip că, dacă esi la marginea satului, sunt tot cete 
de câni si, cum văd vre-un om încep a urlă; ei aŭ o pre- 
simtire pentru acâstă di, şi mai cu sémă cânii cei mai bé- 
trâni, si din causa acésta in zorile acestei gile es nepri- 
goniti de nimeni la farcavis (6), adecă se retrag la câmp 
sai se ascund prin locuri anevoe de găsit. (7) 


(1) T. T. Burada, O căletorie în Dobrogea, Iaşi 1880, p. 22—23.— Al. 
Dimitrescu, Gona cdnilor, o traditiune poporală, publ. în «Românul», 
an. XXXIV, Bucuresci, 5/,, Marte 1890. — G. Popescu-Ciocănel, Basme, 
snove, ghicitori etc. Ploesci 1898, p. 118 —«Sedétorea>, an. I, Fălticeni 
1892, p. 42. — C. D. Gheorghiu, op. cit. p. 69. — Din Resp. la Cest. 
d-lui Nic. Densusian. 

(2) Al. Dimitrescu, loc. cit.— G. Popescu-Ciocanel, op. cit. 

(3) Din Res. la Cest. d-lui Nic. Densusian. 

(4) C. D. Gheorghiu, op. cit. — «Șegătorea», eit. 

(5) T. T. Burada, O cdlétorie, p. 22—23. 

(6) Al. Dimitrescu, Gona cânilor, publ. in' «Românul» cit.— G. Po- 
pescu-Ciocanel, op. cit., p. 119—120. ' 

(7) S. Popescu, Cuci, publ. în «Şegčtórea», an. I., p. 42: «Tot cam în 
acest timp se forméză și Jujeul pentru câni, cari, conduşi de instinctul 
natural, se retrag la câmp în acâstă di sau se ascund prin locuri ane- 
voe de găsit.» 








11 


În comuna Slobogia-Michalanii, pl. Marginea-de-jos, jud. 
Rimnicul-Sarat, datina acésta, după cum am amintit mai 
sus, se numesce Valarit, iar sub. cuv. Jujeŭ se înţelege un 
aparat care constă dintr'o frânghie si două lemne. 

Deci cânele prins se pune în frânghie gi se invirtesce 
atâta cât permite frânghia. După aceea trag doi insi de 
lemne si franghia desucindu-se svârle cânele ametit. (1) 

În comuna Tonea, jud. Ialomiţa, Jujeul se face întocmai 
ca un l6găn mare, iar în mijloc se fixeză o funie îndoită, 
unde se pune cânele, şi-l invirtesce atâta timp până cade 
singur ametit şi de multe ori chiar mort. (2) 

Unii Români, precum bunădră cei din com. Slobogia-Micha- 
lanii, frécă cânii în partea dinapoi cu un lemn ravalit, iar 
alţii tin ascunsă o 6lă cu mălaiă muiat, din care daŭ cu un 
somoiag privitorilor pe la gură. (3) 

Ast-fel duréz& acestă gónă şi chinuire a cânilor decum se 
zăresce de giuă şi până ce inseréza. 

Iar când s6rele apune, atunci totul se termină si o linişte 
completă domnesce in t6te părţile. 

Cânii însă nu-și mai îndeplinesc datoria lor decât peste 
2—3 gile, cand mai uită frica ce le-a inspirat-o Jujeul. (4) 

Dacă întrebi pe 6meni ce noimă mai are gi datina acesta 
de a prinde cânii şi a-? da sau a-i trage in Jujeu, partea 
cea mai mare dintre dinsil îţi respunde: «ca să se facă 
mult mălaiu sau meiu la vara!» (5) 

Un bătrân din comuna Boldu însă, întrebat fiind din în- 
timplare de d-l Al. Dimitrescu, autorul articolului «Gona 
canilor», despre originea acestui obiceiu, îi respunse: 

— Apoi dă, gura moșului, de aceea pentru că cânii nu 
aŭ fost simţitori când aŭ întrat păgânii la o împărăție, ci 
mai simţitre aŭ fost gascele. 

— Ce spui, mosule, fă-mă să înţeleg mai bine! 

— Apoi dă, uite aşă s'a întîmplat: se vede că cânii au 


(1) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densusian. 

(2) S. Popescu, în «Şegetorea», loc. cit. 

(3) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușian. 

(4) S. Popescu, loc. cit. l 

(5) Al. Dimitrescu, în «Românul: cit. şi din Résp. la Cest. d-lui Nic. 
Densusian. 


12 


fost pe la culcuşuri şi gâscele fiind din întîmplare deştepte s'au 
speriat si, prin gardgaia (1) lor, aŭ deșteptat pe cei din casă! 
În urma acestui răspuns d-l Al. Dimitrescu exclamă dicénd: 


«Iată cum cred că se explică casul acesta, care este păstrat 
prin tradiţie si de un interes istoric si care, dupa cum se vede, 
începe să degenereze. | 

«Galii, după ce aŭ bătut pe cei din Clusiu(?) și supăraţi pe 
un deputat din gintea Fabilor, care se dusese spre a mijloci 
împăcarea între beligeranti, acel deputat supărat trage sabia si 
omora un Duce gal. Aceștia trimiseră la Roma a cere satisfac- 
tie, pe care necapétandu-o, plâcă cu răsboiu in contra Romei, bat 
armata romană si o ieau la fugă. Iar locuitorii Romei se retrag 
parte cu armata, parte la Ve: şi parte în Capitolit. 

«Galii, prădând Roma, se încârcă să ieă si Capitoliul. 

«Camil, care trăiă în exil la Vei, fu proclamat dictator, dar el 
nu primi, sub motiv că exilaţii nu pot a ocupă nici o funcţie 
fără votul Senatului. 

«Un tînăr plebeii, ducându-se la Roma gi întrând prin o porta 
secretă în Capitoliu, rugă Senatul să cheme pe Camil şi să-l nu- 
mésca dictator. | 

«Însă Galii, descoperind urmele Romanului și luându-se după 
dinsele intr’o népte furtun6sa, eraii să cuprindă Capitoliul, dacă 
Romanii n'ar fi fost deşteptaţi prin gdrditul gâscelor sacre. 

«Iaca cum se explică casul că gdscele au fost mai simtit6re de- 
cât cântă, pe cari îi căsnesce în mod neomenos!> (2) 


Tot de acâstă părere e şi d-l Burada. 
lată ce scrie d-sa în privinţa acâsta: 


«Acest obiceiii forte curios pâte că este o rămășiță romană, ca 
amintire despre scăparea Capitoliului de invasiunea Galilor prin 
găscele sacre, pe când cânzi au dormit (3): tanto silentio in sum- 
mum evasere est non custodes solum fallerent, sed ne canes 
quidem sollicitum animal ad nocturnos strepitus excitarent, an- 
seres non fefellere, quibus sacris Iunonis in summa inopia cibi 
tamen abstinebatur, quae res saluti fuit.» (4) 


(1) Garagae = gâgăit. 

(2) Al. Dimitrescu, Gona cânilor, publ. în «Românul» cit. — G. Po- 
pescu-Ciocanel, op. cit., p. 120—121. 

(3) O calétorie în Dobrogea, p. 23. 

(4) Titu Liviu, lib. V, 47. 





E N 
În fine Laurian şi Massim, scriind despre cuvintul Jujeŭ, 
ne spun urmatorele : 


«Jujeu s.m. Canum jugum ; specie de jug mic; în speciale jug 
la care se supuncânii a doua di după Lăsatul secului de Pasce ;— 
cum se vede, în loc de jugeu din jug; — darea în jugeu, trecerea 
prin jugeŭ a cânilor e, de cert, reminiscență de punitiune câni- 
lor romani din arcea Capitoliului, când se arătară de neglijenti 
si invigilanti în cât nu anuntara prin lătrate suirea Galilor pe 
montele Capitolit.» (1) 


LUNIA PĂSTORILOR. 


Lunia după zapostitul de Pasc:, adecă Lunia primă din 
Păresimi, se numesce de către Românii din Banat, pe lângă 
Lunia curată, încă şi Lunia păstorilor. (2) 

lar numirea acâsta se vede că a căpătat-o de la urmat6- 
rea datină, usitată, după cât sciu eŭ până acuma, numai în 
Banat. 

Mama adecă, care are unul orí şi maï multi copii păstori, 
se sc6lă in diminéta acestei gile, face o turtă din făină de 
griu sau şi de cucuruz (3), o céce şi o numesce apoi pentru 
Santa Maică Luni, ca acesta să-i păzâscă atât copilul, ori 
copiii săi, dacă sunt mai mulţi, cât si turmele acestora de 
spurcăciune, adecă de lupi, precum si de alte fére sélbatice.(4) 

In tot decursul acestei gile muerea cu copilul păstor nu 
lucreză nimic şi grijesce totodată ca şi alte femei din 
casă, — dacă mai sunt şi altele, — asemenea să nu lucreze 





(1) Glosariu, p. 337. 

(2) După Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şi 1883: «Lunia păstori- 
for cade tot-deauna după Dumineca lăsatalui de carne....» 

(3) Cucuruz = porumb, păpuşoiă. 

(4) Comunicat de d-l Ios. Olariu. — Sim. Mangiuca, Calend. cit.: «In 


Lunia păstorilor se dăruesce o turtă menită păstorilor din partea gaz- 
dei oilor.» 


14 o 
nimic, si mai ales la vre-o cămașă, să nu cósă sau să-i în- 
cheie gura, căci, lucrând asa ceva, lupii sati alte fére sél- 
batece pot să-i atace copilul păstor sau turma, iar ş6recii îi 
mănâncă sem&năturile din câmp în primăvara ce urmeză. (1); 


VI. 
DILELE NEBUNILOR. 


Sub Dilele nebunilor se înţeleg în unele părţi din Banat 
gilele séptémanei prime din Păresimi, în deosebi însă diua 
întâia si a doua, adecă Luni si Marti. 

Causa, de ce se numesc aceste dile ast-fel, e următârea: 

Cu vre-o câte-va dile înainte de Lăsatul secului, unii dintre 
Gmenii cei mai glumeţi și mai buni de gură din sat se îngrijesc 
de mai multe părechi de haine urite si sdrenţâse, cu deo- 
sebire însă femeiesci, ca, îmbrăcându-se într'însele, să se facă 
comedianți şi ca atari să producă apoi, prin diferitele lor 
nebunii, comedii şi glume, risete şi veselie în adunările ti- 
neretului si mai ales pe la şedătorile şi clacile cari se ţin 
în decursul primei séptémani din Păresimi. 

Cum aŭ dat in post, şi anume chiar în séra gilei prime, 
toți cei ce vor să se facă comedianţi se adună la o casa 
anumită, unde stau până cam către miegul nopţii. 

Sosind miegul nopţii, fie-care se îmbracă în hainele cele 
sdrentése ce şi le-a procurat mai înainte, căutând în acelaşi 
timp care de care să arăte mai pogan, şi apoi se pornesc 
pe la casele unde sciii că se află atare adunare, şegetore 
sai clacă de scărmănat lână gi pene, si acolo, schimban- 
du-şi glasul ca să nu fie cunoscuţi, prind apoi a face felu- 
rite nebunii, comedii şi glume. 

De comun unul dintre dinsii ieă cu sine si un fluer, din 
care prinde a cântă, iar cei-lalţi a jucă cu fetele și nevestele 
tinere, cari se află de faţă, felurite jocuri improvisate la sta- 


15 
rea locului, prin cari produc asemenea o mulţime de risete 
si voe bună între cei ce se află de faţă. 

A doua di diminé{a, adecă Marţi, se adună iarăși cu toţii 
la aceeași casă de unde aŭ plecat în giua premergătâre, 
și de aici apoi, luând satul de-alungul gi de-acurmezisul, 
fac din noii o mulţime de nerogii, nebunii şi glume, ca pu- 
blicul, care alârgă după ei, să aibă de ce ride. 

Atât la acâstă ocasiune, când percurg satul de-alungul si 
de-acurmezişul, cât şi la sedétori şi clăci, pe lângă diferi- 
tele glume şi ghidusii ce le fac, cântă sau strigă şi unele 
cântece sau strigături de conţinut umoristic, prin cari per- 
sifl6ză şi combat atari apucături sau datine nouă străine, 
ori lucruri ce nu corespund firii poporului românesc, şi pe 
cari datine, cei ce sunt în coatingere cu alte naţiuni vreau 
să le întroducă în sat, fie în port, fie în casă, fie în ori-şi- 
ce altă privinţă ar fi.(1) 

Dilele nebunilor, despre cari ne-a fost vorba în acest ca- 
pitol şi cari duréz4 de Marii în întâia séptémanad si până 
Marţi din a doua s&ptemână a Păresimilor, nu sunt nimic 
alta, după părerea mea, decât un soii de Cuci, despre cari 
am vorbit mai pe larg în vol. I, din «Sérbatorile la Ro- 
mâni», p. 282—284. 


—_— — — — 


VII. 


MARTIA VASELOR. 


Sub Marţia vaselor (2) se înţelege Marţia cea dintâiu din 
Postul mare. 

Ea se numesce ast-fel de aceea, pentru că în decursul ei 
este datină, mal ales în Banat, de a se spălă téte vasele în 





(1) Com. de d-l Aurel Iana, preot în Maidan. 
(2) Comunicat de d-l E. Hodoș, profesor în Caransebeş; — vedi şi 
Sim. Mangiuca, Calendarul pe an. 1882 şi 1883. 


16 
cari s'a pregătit în decursul cârnilegilor de dulce.(2) Iar 
vasele de dulce se numesc vase slastuite. 

Obiceiul acesta este răspândit pretutindenea în Banat. 

Spelătorele (3) vaselor slăstuite se păstrâză si se folosesc 
ca să afume pe cei deochiati, ori să afume vitele şi stupii, 
ori ca să se dea vacilor în sare. 

Sciind mai t6te Româncele n6stre cum că la zapostitul 
mare de Pasci se pune luna lui Mărţişor, si că atunci e lună 
nouă, de aceea Marti, în prima s&ptămână din Păresimi, 
când, după cum vom vedé mai pe urmă, se pun Caii lui 
Sân-Toder, se scéte spânzul pentru erbatul vitelor bolnave. 

Spânzul sterp, lat. Helleborus viridis, se scâte pe nemân- 
cate şi, în cât e cu putinţă, în pelea g6lă sau de jumătate, 
adecă de la britt în sus, ori şi numai mâna !'drâptă gólă. 

Cu rădăcina de spânz se erbéza apoi vitele bolnave. 

Si spânzul sterp, scos de unde a răsărit numai un fir în 
acea primăvară, se crede că e cel mai bun. 

Pe unele locuri se scâte spânzul şi Sâmbătă, adecă la 
Sân- Tâderul-cel-mare. (1) 

Tot în acésté Marţi e bine să se pună si găinile să clo- 
céscă, pentru că puii scoşi în luna lui Marte sunt căutaţi 
pentru multe farmece. (2) 

Tot acum Marţi cumpără femeile de la 3 ori de la 9 ne- 
guţători câte de 3 ori de 9 cruceri civit (pâtră vinéta) şi 
tămâie, pe cari, amestecându-le o vreme fara a le descântă, 
le păstrâză în decursul anului în casă pentru bolnavi şi mai 
ales pentru cei ce pătimesc de izdat. (3) 





(2) Com. de d-l E. Hodoş gi d-l Aurel Iana: «Tot atunci, adecă în 
Martia primă din Păresimi se face gi legie şi se spală vasele si téte de 
prin casă.» 

(3) Sub cuvîntul spelător, plural spélatore, se înţelege aci o bucăţică 
de pânză, cu ajutorul căreia se spală vasele în cari se face de mâncare 
si din cari se mănâncă. 

(1) Com. de d-l los. Olariu şi Aurel Iana: «Tot în acâstă lună —-adecă 
în luna lui Martie—se scote spânzul (sterp), pentru ca cu el să se în- 
erbeze marva bolnavă peste an». -- Sim. Mangiuca, Calendarul pe an. 
1882 şi 1883: «Culegerea (scoterea) rădăcinii spânzului sterp (Hellebo- 
rus viridis) la Sdn-Téderul-cel-mare.» 

(2) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(3) Izdat = strinsori la f6le. 


Dacă se bolnăvesce cine-va de izdat peste an, atunci se 
unge cu amestecătura acâsta în formă de cruce în frunte 
la capul peptului, la céfa, la mâni şi la genunchi, iar cu tă- 
mâia se afumă. (1) 

O sém& de femei, tot din Banat, au datină ca Marti sâră, 
la eşirea Sân-Toderilor, să ieă din boltă civit şi tămâie, pe 
care o păstrâză apoi în casă peste tot anul, ca, bolnăvin- 
du-se apoi cine-va în casă, cu tămâia să se afume, iar cu 
civitul să se ungă pe la frunte şi capul peptului, apoi o 
bucăţică mică, punându-se într'o lingură de apă, să i se dea 
de béut, dicéndu-se: 

— «Cum s'au dus Sân-Toderii, asa să se ducă şi réul care 
este la N !» (2) 

Tot pe Cait lui Sdn-Téder, adecă Marţi in giua întâia 
când pică cai? lui Sân-Toder, muerea casei ieă apă de pe 
n6uă, dacă mai este, de unde nu, se duc prin codru şi aduc 
de pe omeții de nea de prin vîrtâpe şi, stropind casa si so- 
bele de-arindul, le mătură in pelea g6lă, ca să se depăr- 
teze puricii şi tâte gângăliile.(3) 

Sérpele încă e bine să se omâre cu degetul, cu care apoi 
se sparg — aş6ză — gâlcele la /aturonii din grumaz la co- 
pii numai din Martia asta. (4) 


(1) Com. de d-l Ios. Olariu și Aurel Iana. 

(2) Aurel Iana, Din credințele pop. rom. publ. în «Luminatoriul», anul 
X, Timigéra 1889, No. 27; — vedi și S. Liuba şi Aurel Iana, Medicina 
populară, credinţe, datini, doftorii şi descântece populare, publ. în 
«Familia», an. XXVIII, Oradea mare 1892, p. 6. 

(3) Com. de d-l Aurel Iana. — Sim. Mangiuca, Calend. pe anul 1882 
şi 1883: «Curăţirea puricilor din casa.» 

(4) Com. de d-l Ios. Olariu şi Aurel Iana: «In decursul lunii lui Martie 
cine a aflat un sérpe şi omorîndu-l cu un deget, peste întreg anul e 
sănătos şi cu acel deget pote așeză lăturonii (mandulele ori scrofule) 
la copii în grumaz.» 


Marian, Sărbătorile, II. Qe 


SFINȚI HARALAMPIE ŞI VLASIE. 


I. 
SFÎNTUL HARALAMPIE. 


St. Hararampie, numit altmintrelea şi Aralampie saŭ 
Aralambie, Haralam şi Aralam, cade tot-deauna in 10 
Februarie. 


Despre acest sfînt există la Românii din Bucovina urmă- 
tórea legendă : 


«Dice că St. Haralampie umblă către sfirgitul vietei sale prin 
lume şi vindecă pe ómeniï cei bolnavi. 

«Umbland el asa în colo si în coce cât timp va fi umblat, a 
ajuns în urmă gi în fera păgânilor. 

«Împăratul păgânilor, cum a prins de veste că a întrat în téra 
sa, îndată a şi trimis pe un incredut al séu să-i dică ca să vie 
la dinsul. 

«Încredutul s'a dus si nu mult după aceea s'a şi întors dim- 
preună cu St. Haralampie la împăratul. 

«Împăratul, cum Pa védut pe St. Haralampie, îndată a şi în- 
trebat cum se chéma, de unde-i şi cu a cui putere vindecă el 
pe cei bolnavi. 

«St. Haralampie i-a răspuns că se chemă Haralampie, că e 
trimisul lui Dumnedei si că cu puterea acestuia vindecă el pe 
omeni. 

«Însă împăratul n'a voit să-i crédă că e trimis de Dumnedeia 
ca să însănătoșeze pe bolnavi, și de aceea l'a facut fărmecător, 


19 
și apoi i-a poruncit ca să se lese de tréba acésta si să se dea 
în legea păgânâscă, ori de nu, are să-l pedepsâscă cu mortea. 

«Dar St. Haralampie n'a voit odată cu capul să se dea în 
legea păgânâscă, ci a spus că el mai de grabă voesce să mora 
decât să-şi părăsâscă legea. 

«Împăratul, vădând că St. Haralampie nu vrea să-l asculte, a 
poruncit ostașilor séi să-l lege în lanţuri grâse şi să-l chinuiasca 
până ce-și va da sufletul. 

« Ostaşii, cum li s'a poruncit asa au gi făcut; Paŭ legat mai 
întâiu în lanţuri, iar după aceea aŭ luat cârlige de fer si, înfi- 
géndu-i-le în pele, au prins o pareche de boi la dinsele si cu 
ajutorul acestora laŭ despoiat mai tot de pele și apoi laŭ 
aruncat în inchisére. 

«Fata împăratului, căci împăratul aveă o fată mare, védénd cum 
se porta şi ce face tatăl său cu St. Haralampie, fi dise: 

«— Nu ti-i milă, tată, de popa ăsta, de-l muncesci mai ret 
de cum aŭ muncit Jidovii pe Christos! 

«Împăratul, audind cele ce i le spuse fiica sa, se făcu foc şi 
pară de mânie pe dinsa şi o mustră, dicéndu-i: 

«— Daca tu tii cu fărmăcătorul acesta, atunci nu ești vred- 
nică să te numesci mai mult fiica mea! De aceea du-te de la 
mine, casă nu te mai văd de adi înainte câte dile voii mai avé! 

«— Dacă a ajuns tréba până la atâta — dise mai departe 
fata, — apoi văd gi eu că nici nu-mi mai remâne alta de făcut! 

«Şi cum a rostit cuvintele acestea, a prins a plânge, dese cu- 
tremură cămaşa pe dinsa, și apoi, luându-și ce va filuat cu sine, 
a plecat chiar în acea di de la tatăl sét și s'a dus pe muntele 
Stavorului şi acolo a trăit mai departe şi s'a făcut sfîntă. — 

«Nu mult însă după ce s'a depărtat fata împăratului, tatăl ei, 
mâniindu-se și mai tare, a trimis 10.000 de ostași ca să-l sectă 
pe St. Haralampie din inchisére şi să-l taie asa de maruntel ca 
să nu se aléga nimică dintr'însul. 

«Ce eră se facă ostaşii ?... Trebuiră să-l asculte!... Se por- 
niră fără întârdiere si, ajungând unde eră St. Haralampte închis, 
îl scésera afară din inchisdére şi îl mai întrebară inca odată: ori 
de nu voesce să se lese de legea crestinésca si să se dea în legea 
cea paganésca ? 

«Însă St. Haralampie, deși eră mai mult mort decât vii, din 
pricina chinurilor ce le suferise, și măcar că numai de-abiă se 
tinea pe piciére de durere, nici de astă dată n'a voit ca să se 
lepede de legea sa. 

«Atunci ostașii, vădând că numai de géba își bat capul, că 


St. Haralampie nu voesce nici într'un chip să-şi părăs6scă legea, 
Paŭ făcut tot farimi şi apoi, puindu-i carnea grămadă, s'au în- 
tors indérépt şi şi-au dat sâmă împăratului despre isprava ce au 
făcut-o. 

«Peste n6pte împăratul a trimis iarăşi 100 de ostași la gra- 
mada cea de carne, anume ca să vadă ce s'a întîmplat cu dinsa ? 
de nu e cum-va Haralampie sfint și ori de n'a înviat? 

«Şi s'au dus şi acești ostași, şi când aŭ ajuns la starea locu- 
lui, ċe să le vadă ochii ?... In jurul grămedii celei de carne eră 
o luminatie ca aceea, cum nu mai védura alta in viéta lor, și o 
câtă de îngeri luă carnea lui Haralampie si o punea bucăţică 
după bucăţică, ciolănel după ciolănel si vinigéra după vinișcră 
la loc. Iar după ce i-au pus tâtă carnea la loc si au făcut din- 
tr'însa iarăşi om, cum a fost dintru început, l'au luat si Paŭ dus 
la Dumnedet în cer. 

«Iar Dumnedet, cum ľa védut pe Sf. Haralampie, îndată i-a 
și dis: 

«— Noa! da sciu că ai tras o sfintă de muncă pentru legea 


mea !... Deci spune-mi: ce doresci să-ţi daŭ pentru cele ce le-ai 
suferit cu atâta barbatie ? 
«— Nu doresc alta nimic, — respunse St. Haralampie, — fara 


numai atâta, că cel ce va tiné diua mea si va posti-o, adecă nu 
va mâncă nimic in decursul ei, de acela sa nu se apropie nicio 
bâlă! 

«Şi Dumnedei i-a împlinit dorinţa. 

«Şi de atunci, care om tine diua St. Haralampie şi postesce, 
adecă nu lucrézi si nu mănâncă nimic în diua lui, de acela nu 
se apropie nici-o bólă în decursul anului.» (1) 


A doua legendă a Srintulut Haralampie, asemenea din 
Bucovina, sună precum urmeză: 


«Dice că St. Haralampie mai t6tă viéta lui pămintâscă a pe- 
trecut-o în munci gi chinuri grele. Si mai ales la bătrâneţe a 
avut el forte multe si grele munci de suferit. 

«De aceea si Dumnedeu, védénd că e asa de tare muncit, l'a 
chemat înaintea morţii sale la sine gi i-a spus să câră ceva de 
la dinsul ca resplată pentru cele ce le-a suferit în numele lui, 
și el ori-ce va cere îi va da. 

«St. Haralampie însă i-a spus că el se va ducesă întrebe mai 
întâii pe Omeni, și ce vor spune aceştia să câră, aceea va cere, 

«Şi s'a dus apoi la Gmeni și i-a întrebat pe aceştia ce să céra? 





(1) Din Reuseni, sat în distr. Sucevei, com. de Vasile Pop, stud. gimn. 


21 
Și Gmenii laŭ rugat să câră ca Ciuma, care îi potopia pe vre- 
mea aceea, să fie sub mâna și stăpânirea lui. 

«După acésta s'a întors St. Haralampie iarăşi la Dumnedei și, 
împărtășindu-i cele ce i le-ai spus Gmenii, a cerut ca să-i dea 
Ciuma pe mână. | 

-Dumnedei nu s'a împotrivit, ci, implinindu-I dorinţa, îi dete 
Ciuma pe mână. 

«St. Haralampie, bucuria lui; cum a vălut că Dumnedei i-a 
dat putere asupra Ciumei, îndată a si pus mâna pe dinsa, a 
legat-o de grumaz cu un lanţ de fer, şi ast-fel legată în lant o 
tine el până in diua de astădi. Si numai atunci când é6menii nu 
serbâză diua lui, o slobâde pe pamint. 

«Si Ciuma, care are aripi si o sabie lată în mână, cum se vede 
scăpată din lanţul în care e înferecată, îndată alérga la émenii 
cei ce nu tin diua St. Haralampie gi pe toţi îi omâră.» (1) 


O variantă a acestei legende, agijderea din Bucovina, 
sună aşă: 


«Dice că pe timpul acela, când conduceă Archangelul Michail 
pe Maica Domnului pe la rait şi pe la iad ca să-i arate gi să 
vadă chinurile cele mari gi grele ale 6menilor celor răi, pe atunci 
s'a întîlnit si St. Haralampie cu Ciuma, care umblă pe pămînt 
Şi aduceă férte multă stricăciune în omenime. 

«Și Ciuma, care are un chip îngrozitor, adecă cap ca de om, 
cOrne ca de bou gi c6dă ca de sérpe, în al căreia virf se află un 
ghimpe mare cu care înghimpă.pe Omeni și îi umple de bolă, 
cum a védut pe St. Haralampie, îndată s'a gi repedit asupra lui, 
voind numai decât să-l inghimpe gi să-l omóre şi pe dinsul. 

«Însă St. Haralampie nu s'a lăsat a fi înghimpat si omorit de 
Ciumă, ci el, prindéndu-o şi legându-o cu un lant grei de fer, 
a început a o bate si a o chinui până ce s’a săturat. Si tot asa 
legată o tine el până şi în diua de astădi, anume ca ea să nu 
pâtă nici când urmă voinţei sale, a înghimpă șia umple pe 
Gmeni de b6lă, ci a-l umplé de b6la numai pe acela care îi po- 
runcesce sau îl lasă Sf. Haralampie. 

«De aceea apoi şi Gmenii tin diua acestui sfînt, ca el să nu în- 
cuviinteze Ciumei a se atinge de dinşii.» (2) 


A doua variantă a legendei de mai sus e acésta: 


« Dumnedei a dat fie-cărui sfint câte o putere Greşi-care. Si 
(1) Din Balacéna, dict. de Ioan Grosariu şi Ana Ureche. 
(2) Din Frătăuţul-vechii, dict. de Axenia Sofroni. 


23 

precum a dat el tuturor sfinţilor, asa si Sf. Haralampie, care era 
dintru început săhastru, încă i-a dat putere, şi anume peste 
Ciumă, dicéndu-i că îndată ce va vedé că acésta își face de cap, 
adecă că omâră prea mulţi 6meni, să n'o lase a-i omori de géba. 

«Si St. Haralampie, din diua in care a capétat puterea acâsta 
de la Dumnedeii, cum simtesce ci Ciuma voesce sa mérga la 
vre-un om, care nu e cu nimic vinovat, ca să-i ieă dilele, îndată 
alérga la dinsa, o prinde, o l6gă cu lanţul de grumaz, gi apoi 
începe a o bate până ce se satură. După aceea, dicându-i să pă- 
răs6scă omul pe care voiă ea să-l omâre de géba, îi dă drumul. 

«Şi fiind-că Si. Haralampie are o putere atât de mare asupra 
Ciumei, de aceea numai cel ce păcătuesce şi supără prea. mult 
pe acest sfint more de Ciumă. Toţi cei-lalti Gmeni însă, cari pă- 
zesc poruncile lui Dumnedei si cinstesc diua acestui sfint, sunt 
scutiţi de acâstă bâlă primejdi6să si urîtă, căci St. Haralampie 
nici când n’o lasă să se apropie de dinsii.» (1) 


A treia legendă a St. Haralampie, tot din Bucovina, e 
urmatorea : 


«Dice că pe timpul acela, când trăiă St. Haralampie, eră mâ- 
nia lui Dumnedeti ce făceă Mortea... cosiă cu césa ei cea ascu- 
{ita și venin6să mai pe toţi 6menii din lume. 

«Védénd de la un timp Dumnedet că Mortea isi face de cap, 
că ea ieă cu mult mai multe suflete de om decât i-a fost de la 
început poruncit să ieă, a mânat pe St. Haralampie s'o prindă 
şi să n’o lase mai mult a face ceea ce-i place. 

«St. Haralampie, supus si ascultător ca tot-deauna, s'a dus și, 
făcând ce va fi făcut, a pus mâna pe Morte, a legat-o bine cu 
un lant de fer si ast-fel legată o tine si o porta el până în diua 
de adi, neslobodindu-o nici când din mână, căci cum ar slobo- 
di-o, îndată ar così cu c6sa sa, pe care o porta tot-deauna la 
sine, pe toţi Gmenii, ci el o slobâde numai atunci când îi spune 
Dumnedei, gi numai la acei 6meni pe cari îi voesce Dumnedei 
sau cari, prin purtarea lor cea rea, îl supără din cale afară atât 
pe Dumnedeu, cât si pe dinsul. 

«Omul acela însă care nu-l supără prea tare pe Dumnedeti 
precum și pe,St. Haralampie,trăesce cu mult mai mult decât cei- 
lalti Gmeni, pentru că Sf. Haralampie îl încunjură cu Mortea.» (2) 


(1) Din Şcheia, dict. de Magdalena Câmpan. 

(2) Din Pârtescii-de-sus, sat în distr. Gurei-Homorului, com. de G. 
Baranaiu, stud. gimn. — Vedi si Mortea, publ. de d-l. M. Lupescu in 
«Segétorea», an. III, Fălticeni 1895, p. 114: «De nimeni n'are frică Mortea 


A patra şi tot odată şi cea din urmă legendă despre Sf. 
Haralampie sună astfel: 


«Când a împărţit Dumnedei pravila (slujba) fie-cărui sfint, 
atunci a voit el să-i dea şi Sf. Haralampie o slujbă. 

«Însă St. Haralampie, ce a făcut, ce a dres, destul atâta că, 
întârdiându-se, nu s'a înfățișat la timpul hotărît înaintea lui 
Dumnedei, iar când a sosit el, Dumnedeu impartise acuma sluj- 
bele ce avuse de gând să le împărţâscă. Deci ce eră acuma să 
facă cu St. Haralampie? Să-l lase aga, nu-i da mana!... Maï cu- 
geta ce mai cugetă, şi la urmă îi dete gi lui o căţelușă legată 
de grumaz cu un lant de aur şi putere asupra bâlelor. 

«De atunci e St. 'Haralampie stăpânul bdlelor, de atunci porta 
el bélele!» (1) 


Acestea sunt tóte legendele despre St. Haralampie câte 
le-am putut eu află până acuma. 

Deci, atât după legendele reproduse, cât şi după credinţa 
Românilor din alte părţi ale Bucovinei, unde pâte că nu sunt 
cunoscute legendele acestea, St. Haralampie are o deose- 
bită înrîurire şi putere asupra Morții, Holerei, Samcei sat 
Sancei, Lungoret, si mai cu sémă asupra Ciumei (2), precum 
şi asupra altor bóle grele. El e stăpânul şi purtătorul tu- 
turor bâlelor. (3) 


ca de St. Haralamp; el e mai marele ei, si acolo unde sfintul îi po- 
runcesce să nu se ducă, ea îl ascultă, căci vai şi amar de ea, de nu 
face pe voia sfintului! — Cand Mortea nu ascultă de el, sfintul o pune 
la pedépsa şi o calcă în picidre.» 

(1) Din Mihoveni, dict. de Paraschiva Cojoc și com. de Vesp. Corvin, 
stud. gimn. 

(2) Cred. Rom. din Balacéna, com. de G. Jemna, stud. gimn.: «Despre 
St. Haralampie se crede că este stăpân peste bóla Ciume: şi, dacă lu- 
creză cine-va in diua lui, se îmbolnăvesce de Ciumă. — Pe dinsul a 
voit Ciuma să-l taie cu césa, însă el a pus-o în lanţuri si ostăpânesce 
şi acuma sub picidrele sale»; — a celor din Volovét, sat in distr. Ră- 
dăuţului, com. de llie Buliga, stud. gimn. : «Omenii din satul nostru 
cred că St. Haralampte, cu porunca lui Dumnedeu, portă Mortea gi o 
bola numită Ciumd» ; — Credinţa Rom. din Şcheia, com. de C. Lucaciu, 
stud. gimn.: «St. Haralampie este stăpânul Ciumei. Ea stă sub pici6- 
rele lui. Iar dacă s'ar întîmplă s'o scape, apoi ar ucide întrega omenime.» 

(3) Din Pătrăuţ, distr. Sucevei, com. de Vict. Morariă, stud. gimn.: 
«St. Haralampie e stăpân peste tóte bdlele, pe cari le tine legate în 
lanţ, iar pe Ciuma o ţine sub picidrele sale» ; — din Stupca, sat in distr. 


24 


Din causa acâsta apoi, fiind-că Sf. Haralampie e stăpâ- 
nul şi purtătorul fiinţelor sus amintite, precum şi al tuturor 
b6lelor şi mai ales al celor mai grele şi mai rele, Românii 
$i mai cu sém& Româncele din cele mai multe părţi ale Bu- 
covinei îl tin, adecă cei mai multi dintre dingif nu lucrâză 
nimic în giua lui, ci o serbâză ca şi Duminica sai ca şi una 
dintre sărbătorile cele mari (1), atât pentru sănătatea lor, cât 
gi pentru sănătatea vitelor, ca să nu se bolnăvâscă şi să 
mora, respective să pâră în decursul anului ce urmâză, ci să 
fie cu toţii sănătoşi.(2) 


Cel ce serbâză diua acestui sfint, acela e ferit şi scutit de 
tOte bdlele, pentru că St. Haralampie îl păzesce şi îl apără 
atât pe dinsul, cât şi vitele sale de ori-şi-ce b6la. (3) 
Gurei-Homorului, com. de Onufr. Căilânu, stud. gimn.: «Omenii tin 
pe St. Haralampie, cregând că Dumnegei lar fi pus asupra bâlelor 
cari se pot apropiă atât de 6meni, cât si de animalele de casă.» 

(1) Dat. Rom. din Balacéna, dict. de Ioan Grosariă si Ana Ureche gi 
com. de Const. Ureche, stud. gimn. ; — a celor din Crasna, sat in distr. 
Storojinetului, com. de Em. Iliut, stud. gimn.;—a celor din Fundul-Sa- 
dovei, sat in distr. Campulungului, com. de T. Luncan ;—a'celor din 
Securiceni, sat in distr. Sucevei, com. de Gavr. Gușeţ, stud. gimn. : « Bar- 
batii tot mai lucréz& in acâstă di, femeile însă nici decum»; — a celor 
din Pârtescii-de-sus, com. de G. Baranaiu: «Pe St. Haralampte îl ser- 
beză mai ales femeile gi Omenii cari aŭ durere de măsele.» 

(2) Dat. Rom. din Băieșesci, sat în distr. Gurei-Humorului, com. de Oct. 
Seretén, stud. gimn.; -- a celor din Costâna, sat în distr. Sucevei, com. 
de V. Hutan, stud. gimn.; — a celor din Mitocul-Dragomirnei, sat în 
distr. Sucevei, com. de Stef. Hostiuc, stud. gimn.: «St. Haralampie se 
fine pentru sănătatea vitelor si a 6menilor, dar mai ales femeile nu lu- 
creză nimic in acâstă di»; -— a celor din Pătrăuți, com. de Vict. Mo- 
rari : «St. Haralampie se tine contra bdlelor, atât de 6meni, cat și de 
vite»; — a celor din Mihoveni, dict. de Paraschiva Cojoc şi com. de 
Vesp. Corvin: «St. Haralampie il serbâză pentru tote bolele gi pentru 
sănătatea atât a Omenilor, cât şi a vitelor»; — a celor din Stroesci, sat 
în distr. Sucevei, com. de Petru Străinul, stud. gimn.: «St. Haralampie 
se serbéză pentru apărarea vitelor de diferite bóle. In acésta qi se sfin- 
fesce apă în biserică, care se întrebuinţeză apoi la diferite bóle»; — a 
celor din Frătăuţul-vechiu, com. de I. Covaşă: «St. Maralampie se ser- 
béza pentru vite, ca să nu pâră de bóle»; — a celor din Broscăuţul- 
vechiu, sat în distr. Storojinetului, dict. de Ilinca Bahriu: «St. Haralam- 
pie se serbâză pentru ca să fie vitele, precum: boii, vacile, oile, şi fa- 
milia din casă sănătâse.» 

(3) Cred. Rom. din Pârtescii-de-sus, com. de G. Baranaiu: «St. Hara- 


25 


Din contră cel ce nu serbéz& diua acestui sfint, cel ce lu- 
créză, acela se bolnăvesce peste an. (1) 

Iar asupra acelora ce nu numai că nu-i serbéză diua, ci 
încă îl şi supără prin purtarea lor cea rea şi necuviinci6să, 
trimite Ciuma să le ieă dilele, ca să nu-l mai supere. (2) 

Tot din causa Ciumei îl serbâză pe St. Haralampie şi 
Românii din unele părți ale Moldovei. (3) 

Ba în unele comune din Bucovina, precum bunădră in 
Reuseni, nu numai că St. Haralampie se serbéza ca gi Du- 
minica, ci care om pâte, acela şi postesce, adecă nu mănâncă 


nimic in acâstă di, şi acâsta o face el asemenea pentru 
bóle. (4) | 

In unele comune, atât din Bucovina cât şi din Moldova 
Și Muntenia, nu numai că se serbâză diua St. Haralampie 
ci unii dintre Români, mergând in acâstă di la biserică, duc 


lampie, care se serbâză la 10 Februarie, se fine pentru bóle, pentru că el 
opresce bâlele gi le depărtâză de acel om care serbéza pe acest sfint»; 
— a celor din Şcheia, com. de Const. Lucaciu: «St. Haralampie se ser- 
béza pentru depărtarea bolelor» ; — a celor din Mihoveni, com. de Vas. 
Strachină: «St. Haralampie se serbéza de către 6meni şi cu deosebire 
de către femei, ca să-i păzescă pe ei şi vitele lor de bole, fiind-că ei 
cred ca St. Haralampie e purtător de bóle»; — a celor din Ilisesci, 
sat in distr. Gurei-Humorului, com. de V. Botezat, stud. gimn.;—a celor 
din orașul Siretiu, com. de Dim. Popovici, stud. gimn.: «Acest sfint il 
serbeză mai ales femeile, îl tin pentru bóle, dicénd că el pârtă bdlele, 
şi dacă il ţin, dic că n’ar fi bolnavi peste an» ;--a celor din Tereblecea, 
sat în distr. Siretului, dict. de Irina Bulbuc: «Dacă cinstesce cine-va 
acestă di, atunci îl feresce Dumnegeu de tote relele şi de t6te bolele.» 

(1) Cred. Rom. din Udesci, com de Darie Cosmiuc, stud. gimn.; — 
a celor din Bosanci, sai în distr. Sucevei, com. de Trof. Crupă, stud: 
gimn. ; — si a celor din Lucacesci, sat în distr. Gurei-Humorului, com: 
de Iacob Paicu, stud. gimn.: «Ei cred că, dacă lucréza cine-va în acâstă 
di, atunci vin pe capul aceluia felurite bóle.» 

(2) Cred. Rom. din Volovét, com. de Ilie Buliga: «Omenii de la noi 
serbéza diua St. Haralampie, ca să nu dea Ciumo între dinşii. Si se 
dice că acel om ce more în diua de St. Haralampie, acela ar fi mâ- 
niat pe St. Haralampie prin purtarea lui, şi de aceea spre pedépsa ar 
fi murit:. 

(3) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 58: «In acésta di nu se lucréza. pentru 
că-i réti de Ciumd. Pe téte icénele sfintul e infatigat ţinând Ciuma in 
lanţ si călcându-o sub piciére.» 

(4) Com. de Vas. Pop. 


26 





ca jertfă colaci, mere şi colivă pentru sufletele morţilor (1), 
sau griu nefert, adecă numai grăunțe (2), iar alţii plătesc 
câte o liturghie şi se rógă anume ca să fie sănătoși în de- 
cursul anului viitor (3), ca St. Haralampie si prea bunul 
Dumnedei să-i ferâscă de tâte bdlele. (4) 

După ce s'a sfîrşit liturghia, unii dintre dinşii, şi anume 
atât din Bucovina cât şi din Moldova, fac prasnice sau la 
biserică sai acasă pentru pomenirea morţilor, şi mai ales 
cei ce se chéma Haralampie (5), la care ocasiune pomenesc 
numele St. Haralampie, ca să-i ferâscă de ori-şi-ce pri- 
mejdie (6), şi dau de pomană mai cu sémă pentru cei ce ati 
murit de morte năprasnică.(7) Alţii fac aghiasmă, adecă plă- 
tesc preotului ca să le sfinţescă apă, care e, după credinţa 
lor, bună pentru felurite bóle, pentru că, bându-o şi spă- 
lându-se cu dînsa, spun ei că se vindecă. (8) 

După sfinţirea apei sau după facerea aghiasmei, luându-și 
fie-care apă de acésta şi întorcându-se a casă, o parte din- 
tr'însa o beau, cu o parte se spală, o parte o daŭ vitelor de 
béut sau stropesc cu dînsa vitele, grajdurile, surile, pivni- 
tele, precum şi alte acareturi de pe lângă casă, iar restul 
îl aruncă prin fântâni. (9) 

In unele comune, tot din Bucovina, se stropesc cu apă de 


(1) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 58 : «Omenii trebue să ducă la bise- 
rică colaci, mere, colivă, etc. pentru sufletul morţilor.» 

(3) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densusian, com. Diosci, pl. Câmpu, 
jud. Romanați și com. Spineni, pl. Vedea-de-jos, jud. Olt. 

(3) Dat. Rom. din Balacéna, com. de Mod. Buliga, stud. gimn.,—gi a 
celor din Lucăcesci, com. de Iacob Paicu. 

(4) Dat Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de Stef. Hostiuc. 

(5) Dat. Rom. din Balacéna, dict.de I. Grosarii; — a celor din Co- 
stâna, com. de V. Hutan,—si a celor din Măzănăesci, sat in distr. Gurei- 
Homorului, com. de I. Butnariu, stud. gimn. 

(6) Dat. Rom. din Stupca, com. de Onufr. Cailén. 

(7) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 58. 

(8) Cred. Rom. din Bosanci, com. de Trofin Cupa, —şi a celor din Se- 
curiceni, com de G. Guset. 

(9) Dat. Rom. din Pătrăuți, com. de Vict. Morarii; — a celor din Bă- 
ieșesci, com. de Oct. Sereten ;—a celor din Balacéna, com. de Mod. Bu- 
liga ;— a celor din Mitocul-Dragomirnei, com. de Alex. Romaş, stud. 
gimn. 


acésta nu numai Gmenii şi vitele, precum şi acareturile ma! 
sus arătate, ci şi prin grădini, anume ca să nu facă pomii 
vermi şi omidile să nu mănânce curechiul. (1) 

In unele părţi din Muntenia, precum bunădră în comuna 
Poiana-de-sus, plasa Ghergani, jud. Dimbovita, St. Hara- 
lampie se crede a fi sérbat6rea cea mai mare pentru pomii 
din grădini. De aceea, în giua acestui sfint, se unge tot po- 
metul cu colivă sfinţită, ce se aduce in acâstă gi de la bi- 
serică. (2) 

In alte comune, tot din Muntenia, in diua de St. Hara- 
lampie se face colivă, din care se păstrâză spre ase da pa- 
sérilor, când ati b6la şi mor, anume ca să nu mai mora.(3) 

Si iarăşi în altele, asijderea din Muntenia, precum bună- 
Sră in comuna Spineni, plasa Vedea-de-jos, jud. Olt, se duc 
la biserică in giua de St. Haralampie graunte de grit ne- 
fert, spre a se sfinţi de preot, şi după ce s'au sfinţit şi 
s'au adus acasă, se dati pasérilor de casă şi vitelor de mân- 
cat, anume ca să nu le fie r&u de versat (bubat). (4) 

Tot în diua de St. Haralampie unele Romance din Bu- 
covina, precum bunădră cele din comuna Mihoveni, fac un 
colăcel şi-l coc înainte de răsăritul s6relui singur în cuptor. 
După ce s'a copt, îl scot afară şi-l rup în patru bucăţi şi 
apoi îl asvirlu tot câte o bucată în tâte părţile lumii. 

Acésta însâmnă că daŭ de mâncare la téte gujuliile din 
lume. (5) 

Alte Romance iarăşi se desbracă in pelea g6la şi încun- 
jură casa de trei ori, şi anume întâia 6ră diminéta, a doua 
ord la améda, si a treia óră séra, cu scop ca să nu se 
apropie Diavolul de casă, cregându-se că de casa aceea, 





———— ee a 


(1) Dat. Rom. din Măzănăesci, com. de I. Butnariu, — şi a celor din 
Udesci, com. de Dar. Ccsmiuc: «Mai departe se crede că, daca se stro- 
pesce curechiul cu aghiasmă sfinţită in diua St. Haralampie, nu-l mă- 
nâncă omidile.» 

(2) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densusian. 

(3) G. S. lonénu, Mica colectiune de superstifiile poporului român, 
Buzeu 1888, p. 53; — Gheorghiu, op. cit., p. 58. 

(4) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densusian. 

(5) Dict. de Paraschiva Cojoc, com. de Vesp. Corvin. 





28 
care so încunjură în chipul acesta, Diavolul nu se pâte 
apropiă. (1) 

Mai departe cred o sémă, că dacă plouă în diua de Sé. 
Haralampie, plouă apoi după aceea 40 de gile după olaltă. (2) 

În fine, trebue să mai amintim încă şi aceea că, după cre- 
dinta şi spusa Românilor din Moldova, precum a celor din 
comuna Mil6nca, jud. Dorohoit, şi a celor din Muntenia, 
comuna Ruptura, jud. Mehedinţi, St. Haralampie sau Hara- 
lambie este pus de Dumnegei peste vite, pentru sporirea 
turmelor si apărarea acestora de bóle. (3) 

Iar Românii din unele parti ale Pucovinei, precum bună- 
Gră cei din Fundul-Sadovei, spun în privinţa acestei cre- 
dinte numai atâta că St. Haralampie a fost dintru început 
păstor şi ca atare trebuiă să-i fie aminte de sporirea tur- 
melor. (4) | | 

Deci, fiind-că St. Haralampie a fost dintru început păs- 
tor şi fiind-că el este şi acuma peste vite si sporirea lor, 
de aci se vede că vine şi datina Românilor din cele mai 
multe părţi ale Bucovinei de a stropi vitele şi grajdurile 
sau poeţile în cari petrec acestea cu apă sfinţită. 

Si tot de aci se vede că vine şi credinţa unora, că în 
diua de St. Haralampie nu e nici decum bine de a înjugă 
boii. Şi dacă femeile totuşi nu vreati ca să petrâcă tótă giua 
acestui sfint în nelucrare, apoi se ocupă numai cu scărmă- 
natul lânei sau al penelor, de cusut şi de tors însă nu se 
apucă de fel, susţinând că nu-i bine. (5) 


(1) Cred. Rom. din Băieşesci, com. de Oct. Seretén,—si a celor din Mi- 
tocul-Dragomirnei, dict. de Maria Romas. 

(2) Cred. Rom. din Horodnicul-de-jos, sat in distr. Rădăuţului, com. 
de G. Teléga, stud. gimn. 

(3) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densusgian. 

(4) Com. de Toder Luncan. 

(5) Dat. și cred. Rom. din Balacâna, com. de G, Jemna. 


II. 
SFINTUL VLASIE. 


St. Vlasie cade tot-deauna in 11 Februarie. 

Românii şi mai ales Româncele din unele părţi ale Bu- 
cuvinei cred şi spun că în giua acestui sfint se întorc co- 
piii la pane, iar pasérile ce petrec peste 6rnă la noi pe la 
cuiburile lor. (1) 

Românii din Moldova însă cred că în acâstă di se des- 
chide gura pasérilor. (2) 

Deci Româncele din Bucovina nu lasă pe copiii lor ca să 
umble în acâstă gi mâncând prin casă, căci dacă umblă în 
acestă gi mâncând prin casă, atunci, cred ele, că pasările le 
mănâncă semănăturile. (3) 

Tot pentru ca pastrile să nu strice semănăturile şi hol- 
dele, mulţi insi nu lucreză în acâstă gi nimic. 

Cine lucréz4 în acâstă di, acela, nu numai că pasările îi 
strică semănăturile şi holdele, ci pote încă să cadă în mare 
primejdie, pentru că giua acésta este f6rte primejdi6să. (4) 

De mare primejdie este diua acâsta şi după credinţa Ro- 
mânilor din Moldova. De aceea femeile însărcinate din acé- 
stă téra serbeză giua acâsta, pentru ca nu cum-va, ferésca 
Dumnegei, să facă copil schimonosiţi, hîdi, şoldiţi, sovarnog!. 
Chiar si femeile cari nu fac copii şi acelea pe cari Dum- 
nedeu le-a ertat de a mai face tot trebue să prăsnuiască 
acestă gi, pentru nepoți, fraţi, surori, nurori, ca nu cum-va 
să li se intimple lor ceva. Chiar şi când omul e singur sin- 
gurel pe lume, încă se cuvine să s&rbătorâscă pe St. Vlasie, 
pentru vite, căci, ducă-se pe pustii, viţelul se pâte nasce cu 


(1) Cred. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de Alex. Romaş; —a 
celor din Balacéna, com. de Mod. Buliga; — a celor din Tereblecea, com. 
de P. Scripcariă, stud. gimn. 

(2) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 58. 

(3) Cred. Rom. din Crasna, com. de Ioan Iliut, stud. gimn. 

(4) Cred Rom. din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc gi com. de P. 
Scripcarii. 


30 
mai multe picidre, pasărea cu un ochii ori două capete, ori 
cine scie ce fel de minunăţie. (1) 
În fine, trebue să mai amintim încă şi aceea că, tot după 
credinţa şi spusa Românilor din Moldova, cine se râgă de Sz. 
Vlasie, acela nici odată nu rămâne fără pară în pungă. (2) 


(1) El. Sevastos, S&rbătorilepoporului, publ. in «Gazeta sătenului», an. 
VIII, R.-Sărat 1891, p. 150. — C. D. Gheorghiu, op. cit., p 58—59. 
(2) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 58. 





DRAGOBETELE. 


În mai multe comune din Muntenia şi mai cu s6mă în 
cele din judeţul Gorj şi Olt, Aflarea capului St. Ioan, care 
cade tot-deauna în 24 Februarie, se numesce Dragobete. (1) 

Dragobetele în aceste părţi este o di frumâsă de sérba- 

tóre pentru băeţi si fetele mari, ba chiar şi pentru bărbaţi 
şi femeile tinere. 

În acâstă gi, diminéta, tâte fetele şi băeţii se pépténa, se 
premenesc şi, dacă este vreme frumâsă, pornesc după ghio- 
cei la luncă sau după lemne în pădure, mai întâiu fetele, 
apoi băeţii în cete. Dacă este vreme urîtă, fetele se string 
prin case pe la prietine şi rude, unde vin şi băeţii de prim- 
prejur. 

După credinţa poporului, 24 Februarie, adecă Dragobetele, 
este diua in care se impdrechéza t6te pasérile şi animalele. 

Băeţii şi fetele ati deci credinţă nestrămutată că în acésta 
qi trebue ca şi ei să glumâscă, sd facă Dragobetele, după 
cum dic ei, ca să fie îndrăgostiţi în tot timpul anului. Iar: 


(1) «Românul literar», Bucuresci 1891, No. 12, p. 94.—«Ortodorul», an. 
IV, Bucuresci 1885, p. 131: «Dragobete, cap de primăvară = Aflarea ca- 
pului St. Ioan, la 24 Februarie». — Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densu-- 
sian. — După o legendă din com. Albeni, pl. Amaradia-Novaci, judeţul 
Gorj, Dragobete Iovan eră fiul Babei Dochia. 


32 


dacă in acâstă di nu se va fi întîlnit fata cu vre-un băiat, 
se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un băiat, şi vice- 
versa. (1) 

Dacă în aparenţă acest obiceiă nu are nici o însemnătate, 
în fapt însă poporul fine atât de mult la el că nu-l lasă 
să trâcă fără să nu-l s&rbătorâscă. 

Apoi, între fetele de la ţâră este atâta întrecere de a fi 
îndrăgostite şi între mamele lor atâta bucurie când věd ca 
fetele lor sunt încunjurate de dragoste nevinovată, că de 
multe ori se invidiază şi chiar se nasce gâlcâvă pentru 
acésta, în care cea căgută din dragoste strigă celei-lalte ca 
ea a umblat după farmece de şi-a făcut de dragoste, iar 
eï i-a făcut, tot prin farmece, de urăciune, ca să nu o in- 
drăgostâscă băeţii. (2) 

În comuna Roşia din jud. Gorj aveaii mai de mult fe- 
ciorii şi fetele datină în giua de Dragobete de a se însoţi, 
adecă de a se infartafi şi a se insurafi. 

Legătura acâsta se făceă pe temeiul armoniei fratesci de 
mai înainte, şi anume în giua acésta se îmbrăţoşai și, săru- 
tându-se, se încredințau că nu vor căută a se supără prin 
nesinceritate unul pe altul, ci din contră se vor ajută reci- 
proc în ori-ce timp şi la ori-şi-ce nevoe. 

În timpul de faţă însă acest obicei a dispărut mai cu 
totul. (3) | 

În fine, trebue să mai amintesc încă şi aceea că, în unele 
comune, tot din Muntenia, precum bunădră în comuna 
Buzesci din jud. Olt, poporul serbâză Dragobetele anume 
ca să fie ferit dv bóle. (4) 


(1) «Românul literar» cit. — Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densusgian, 
şi anume din comuna Cârligei, pl. Amaradia-Novaci, jud. Gorj: «În 
diua de Dragobete, 21 Februarie, mai cu semă tinerii gi tinerele ţin sa 
schimbe între dinsii vorbe de dragoste, credând că le va merge bine 
si vor fi indragiti si iubiţi de t6ta lumea în cursul acelui an.» 

(2) «Românul literar» cit. 

(1) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densusian. 

(2) Ibidem. 


SAN-TODER. 


I. 
SAN-TODER. 


Sân-Toder, numit altmintrelea gi Sdm-T6éder (1), Sân-To- 
dor (2) şi Sân-Toderul cel mare (3), cade, după spusa Ro- 
mânilor de pretutindenea, tot-deauna în Sâmbăta cea dintâiu 
a Păresimilor sau a Postului mare. (4) 


(1) Usitat in Banat, com. de d-l E. Hodoș. 

(2) Usitat asemenea în Banat, com. de d-l Dr. At. Marienescu. 

(3) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 și 1883. — Aurel Iana, Din 
credințele pop.rom. din Maidan de lângă Oraviţa, publ. în «Familia», 
an. XXVI, Oradea mare 1890, p.6: «Sdn-7oderul cel mare, Sâmbăta În- 
tâia din Postul cel mare.» | 

(4) După spusa Românilor din Bucovina, şi anume: a celor din Pă- 
traut, distr. Sucevei, com. de Vict. Morariu ;—a celor din Udesci, com. 
de Darie Cosmiuc ;—a celor din Siretiu, com. de d-l Orest. Dlujanschi, 
preot; —a celor din Tereblecea, dict. de Natalia Nimegean: «Sân-Toder 
pică tot-deauna în Sâmbăta întâia din Postul mare»; — a celor din 
Frătăuţul-vechiu, com. de Ioan Covasa: «Sân-Zoder se serbéza în Sâm- 
bata din séptémana întâia a Postului mare»;—a celor din Iordănesci, 
sat în distr. Storojinetului, com. de Toder Tovarnifchi, stud. gimn.: 
«Sân-Toder îl tin Gmenii pe la noi în Sâmbăta întâia a Postului mare»; 
— a celor din Fundul-Sadovei, com. de Tóder Luncan: «Sân-Zoder pică 
tot-deauna Sâmbătă în séptémana întâia a Postului mare»; — gi a ce- 
lor din Reuseni, com. de Vas. Pop: «Sdn-Toéder pică Sâmbătă în sép- 
temâna mare.» 

Din? Resp. la Cest. d-lui Nic. Densusian, Muntenia, com. Brastovét, 


Marian, Sărbătorile, II. 3 





34 


Steed 





Si de 6re-ce Păresimile se încep în unii ani cu vre-o 
câte-va s&ptămâni, iar în alţii numai cu vre-o câte-va dile 
înainte de Baba Dochia, care pică tot-deauna, adecă în fie- 
care an, la prima Martie, de aceea gi Sân-7oder cade în unii 
ani înainte de Baba Dochia, adecă înainte de prima Martie, 
iar în alți ani după Baba Dochia. (1) 

De aci apoi şi următârea legendă din Transilvania : 


«Sunt două babe, cari umblă tot-deauna câte cu un Feét-frumos 
alăturea, si anume: Baba Dochie şi Baba Paraschiva. Baba Do- 
chie cu Sdn-Toéder, iar Baba Paraschiva cu Sâ-Medru. 

«Amândoi Feti-frumogii aceștia au, după unii câte gépte, după 
alţii câte nouă, şi iarăși după alţii câte doi-spre-dece cai. 

«Lumea e cuprinsă și ferecată cu două lanţuri: Lanţul luă 
Sân-Petru şi Lanțul lui Sdnt-Ion. 

«Deci când vine Sdn-Téder cu caii sei, sparge Lanţul lui Sân- 
Petru, isi face drum gi intră în primăvară, şi nemijlocit după 
dinsul vine apoi si Baba Dochie cu dile urite şi ploi6se. 

«Cand vine Sd-Medru cu caii săi, sparge Lanţul lui Sânt-lon 
şi intră in érnd, şi nemijlocit după dinsul vine apoi si Baba 
Paraschiva. 

«Sdn-Téder vine tot-deauna înfocat şi călduros ca un Fét-fru- 
mos, iar Baba Dochie plouata gi morocănósă ca o baba. Ase- 
menea si Sâ-Medru cu Baba Paraschiva.» (2) 





jud. Romanati: «Sdn-Toderul se serbâză de popor in Sâmbăta primei 
séptémani a Paresimilor» ; — com. Diosci, pl. Câmpu, jud. Romanați : 


«Sân-Toder se tine în întâia Sâmbătă din postul Pascelui»; — comuna 
Albeni, jud. Gorj: «Sdn-Toder se serbeză în prima Sâmbătă din Postul 
Pascilor» ; — com. Launele-de-jos, jud. Argeș: «Sdn-Toder se serbéza 


în Sâmbăta întâia din Postul mare» ;—com. Rajletu, jud. Olt: «Sdn-To- 
der se serbéza în fie-care an în Sâmbăta din séptémana întâia a Po- 
stului Pascilor.» 

Idem de eadem : Moldova, com. Valea-Glodului, jud. Sucéva: «Sdn- 
Toder se tine in Sâmbăta întâia a Postului mare». 

Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul, Transilvania, com. Paucenesci : + Sâm- 
bata cea dintâii din Postul Pascilor e Sâmbăta lui Sdn-Toder.» 

(1) După spusa Rom. din Mitocul-Dragomirnei, dict. de Maria Romas, 
com. de Alex. Romas: «Sdn-Toder se serbâză în întâia Sâmbătă a Po- 
stului mare înainte de Baba Dochia» ; — a celor din Mihoveni, com. de 
Vesp. Corvin : «Sdn-Téder se serbéza la sfîrşitul Babe: Dochie, Sâmbătă 
în séptémana întâia din Postul mare.» 

(2) Com. de d-l G. Coşbuc. 


35 


— 





O altă legendă despre Sdn-Téder, tot din Transilvania, 
sună precum urméză: 


«Sórele e pus de Dumnedeu să lumineze pămîntul, dar el, în- 
grozit de răutăţile câte le vede pe pămînt si sătul de același 
drum vecinic, într'una vrea să fugă gi să scape de vederea pă- 
mintului. Aga, cum umblă el de-acurmedisul peste pămînt, de la 
răsărit spre sfinţit, își tot schimbă drumul gi fuge cu r&sărirea 
când spre mâdă-di si când spre méda-nopte, că dóră-dóră va puté 
ajunge odată să facă sfirgit pămîntului și el să stea să se odih- 
n6scă pe cer gi si nu mai aibă de incunjurat pămîntul. Iar 
sfirsitul pămîntului va fi atunci când Sorele va ajunge să re- 
sară de la sfinţit gi să sfinţâscă la răsărit, adecă tocmai întors 
de cum e astădi. 

«Dar Dumnedett nu voesce lucrul acesta, si de aceea a pus 
străjer la méda-népte pe Sdn-Nicdra, gi la méda-di pe Sân- 
Toder ca să tie calea Sdreluz si să-l abată din cale. 

«Şi cică primăvara ajunge Sorele în fuga lui pe la Sân-7oder 
și atunciieă cu el nouă babe rele şi aduce ploi şi ninsori gi pră- 
pădenie de vreme rea, că dóră-dóră va scăpă nevédut de Sân- 
Toder pe o vreme ca aceea. Si mai-mai să-l scape Sdn-Téder, 
căci Sdrele apucă să fugă înainte; dar atunci Sân-76der cu 
nouă cai ai săi se ieă după Sore şi-l fugăresce gi alérga să-l 
prindă. Şi fuge după Sore trei-spre-dece săptămâni, gi abia îl 
ajunge colo departe-departe spre méda-di. Si cum îl ajunge, îl 
si Intorce de la méda-di spre răsărit. 

«Si se intérce Sdrele şi merge-merge spre răsărit, dar când 
ajunge la locul lui cel orinduit de Dumnedei, nu se astampéra, 
ci fuge înainte spre médă-nópte, ca dóră va puté fugi pe de 
cea-laltă parte. Si atunci îi ese in cale Sân-Nicoră şi-l prinde 
și-l trimite indérét. Şi Sorele iarăşi face ce a făcut, și tot aga 
o pate într'una cu Sdn-Téder și cu Sdn-Nicora. 

«Dar odată și odată tot o să scape el de păzitorii lui; dacă, 
nu de Sân-Toder, dar de Sdn-Nicéra tot o să scape, că Sdn-Téder 
e tinér si are cai, dar Sân-Nicdră n'are cai gi e bătrân.» (1) 


In fine a treia legendă, în care e vorba despre Sân-7oder, 
sună precum urméza: 


«Cand e cap de primăvară, Sdrele dă să fugă spre méda-di, 





(1) G. Coşbuc, Tradiţii şi legende din popor, publ. în «Albina», re- 
vistă enciclopedică poporală, an. I, Bucuresci 1898, p. 641—642. 


36 
şi din pricină că el s'abate din drumul lui, se clătesce temeiul 
lumii şi încep ploile cu viscol gi cu ninsóre îngheţată. 

«Şi are Sorele nouă cai la teléga lui, si atunci ieă noué babe 
rele si încalecă pe fie-care cal câte o babă, ca să bată caii si 
să-i gonâscă până să le iasă sufletul, ca ast-fel să scape cu fuga 
de porta cerului unde stă Sân-T7oder păzitor. Si scapă Sorele gi 
ese pe porta, dar Sdn-Toder alârgă dupa Sore gi, ca să-l prindă, 
îşi ieă si el nouă cai și încalecă pe fie-care cal câte un Moș, care 
a îmbătrânit mânând caii si scie rinduéla frinelor. 

«Si tot pămîntul gi tótă firea stă amortita opt qile de la ple- 
carea lui Sân-76der, că opt cai cu opt mosi nu pot da de veste 
în cotro a apucat Sdrele. Dar Aleză, mogul cel de-al nouélea, 
apucă tocmai pe drumul, pe care a apucat Sorele, şi-l zăresce. 
Si acum toţi moşii fug împreună dupa Sore. 

«Si în diua asta se desmortesce firea si es tote gângântile pă- 
mintului Ja ivâlă, si şerpii, şi brdscele, şi tot ce a dormit peste 
érna. Dar dacă n’ar zări mogul Aleză pe sfintul Sére, gângăniile 
ar trebui să mai dârmă până in diua cand Aleză ar găsi dru- 
mul Sdrelui. 

«Şi fug nouă dile Babele, până să dea Sân-Toder de veste că 
i-a scăpat Sdrele; şi fug nouă dile Moşii după Sdre, până să-l 
zarésca; şi trec nouă dile până se apucă să iasă tóte vietatile 
din pămînt, ca semn de bună veste că n’are să péra pămîntul. 

«Şi de aceea de la Baba Dochie, cea mai straşnică dintre babe, 
sunt nouă qiie până la Sdn-Téder, şi de la Sdn-Téder sunt nouă 
dile până la Aleză, Omul lui Dumnedeu, si de la Alexie nouă 
dile până la Bunavestire.» (1) 


Atât din legenda acésta, cât şi din cele-lalte două cari s'au 
reprodus mai sus, resulta că Sân-Toder, despre care ne-a 
fost până aci vorba, nu e un sfânt în înţelesul bisericesc, 
adecă un bărbat care ar fi trăit când-va şi în urma fapte- 
lor sale ar fi fost declarat de către biserică ca sfânt, ci 
pur şi simplu o fiinţă mitologică. 

Au existat însă, după cum prea lesne ne putem încre- 
dinta din cărţile bisericesci, mai multe perséne, mai mulţi 
bărbaţi cari s'ai chemat Teodor, pe românesce Téder, Todor 
ŞI Tudor, şi pe cari biserica creştină i-a declarat ca sfinţi. 

Pe unul dintre aceşti sfinţi, si anume pe Teodor Tiron, 


(1) G. Coşbuc, Tradiții şi legende din popor, publ. în qiar. cit., p. 643. 





31 


care cade la 17 Februarie, biserica încă îl serbâză în fie- 
care an în Sâmbăta cea dintâiu a Păresimilor. 

Insă pe când biserica serbâză amintirea numai a unui 
singur Sân-Toder, şi anume a celui bisericesc, pe atunci po- 
porul de rînd sub una şi aceeaşi numire de Sân-7oder îi 
serbâză pe amindoi. Ba, după cum ne vom convinge din 
cele ce se vor expune mai la vale, poporul îl serbâză pe 
cel dintâiu, adecă pe cel neadevărat, pe cel mitic, cu mai 
mare sfinţenie decât pe cel adevărat, pe cel recunoscut ca 
atare de biserică. 

Iar serbarea acestui îndoit sfint se întîmplă, şi mal cu 
s6mă de către femei (1), parte prin abţinere de la lucrul 
de casă şi mai ales de la tors şi cusut, apoi prin neprepa- 
rarea leşiei pentru spălatul cămășşilor (2), prin participarea 
la serviciul dumnedeesc (3), care se săvirşesce în acâstă di 
pretutindenea in t6te bisericele (4), precum gi prin aducerea 
de sacrificii şi pomenirea celor r&posaţi. (5) 

Cine se încumetă şi lucrâză în diua acestui sfint, acela 
nu numai că e blăstămat de Sdn-Téder (6), nu numai că-i 


(1) Dat. Rom. din Balacâna, com. de G. Jemna: «In diua de Sân-Toder 
nu se prea lucréza, ca si în diua de Filipi» ;—a celor din Vicovul-de- 
sus, sat în ţinutul Rădăuţului, com. de Const. Vasilovici, stud gimn. : 
-Diua de Sdn-Toder o serbeză atât femeile, cât şi bărbaţii» ; — a celor 
din Ilişesci, com. de V. Botezat: «Diua lui Sân-Zoder o serbâză mai cu 
cu séma femeile» ;—a celor din Gura-Humorului, com. de Emilian Netea, 
stud. gimn.: «<Sân-Toder il serbeză femeile pentru diferite pericole.» 

(2) Dat. Rom. din Măzănăesci, com. de I. Butnariu: «In diua de Sån- 
Toder nu torc femeile, nici nu fac legie pentru a spéla cămăşile.» 

(3) Dat. Rom. din mai tote com. din Bucovina, aga din Pătrăuţ, com. 
de Sim. Holca, stud. gimn.: «Omenii gi femeile se duc în diua de Sân- 
Toder la biserică» ;— a celor din Măzănăesci, com. de Victor Moldovan: 
«Pe Sân-Toder if serbâză Gmenii prin aceea că se duc la biserică.» 

(4) In Bucovina, com. Stupca, com. de On. Cailén: «In giua de Sån- 
Toder unii 6meni lucréza, iar alţii nu, şi la biserică se face slujbă.» — 
In Banat, com. de Ios. Olariu: «Sâmbătă serbâză tâte Româncele n6stre 
pe Sdn-Toder, care se crede cel mai mare între Sân-Toderi... Şi Sân- 
Toder se serbéz4 tocmai în acea gi şi de biserică cu slujbă prescrisă 
in Triod.» 

(5) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şi 1883: «Sacrificarea și mân- 
carea pogacei cu miere de stupla Sân-7Zoderul cel mare întru sănătate.» 

(6) Cred. Rom. din Tereblecea. dict. de Irina Bulbuc și com. de Pavel 


38 
amortesc mânile (1), ci forte lesne i se pâte întîmplă ca sa 
fie lovit şi omorît de Cait lui Sdn-Toéder (2), cari sunt forte 
réi la lovituri. (3) 

Si mai ales dacă vre-o fată mare necinstesce prin vre-un 
lucru femeiesc nepotrivit diua acâsta, atunci Sân-Toder tri- 
mite pe caii sei, cari, prefacuti în cei mai voinici şi frumoşi 
feciori, o pândesc şi, sub pretext că vor s'o petrâcă la joc, 
o răpesc. Si nici o fată nu póte scăpă de dinsii, dóră nu- 
mai în casul acela, când, .prigonită fiind, ajunge acasă la 
sine şi rést6rna t6te vasele cu gura in jos. Din causa acésta 
apoi nici o fată mare nu părăsesce puguvoga casa In giua 
de Sân-Toder. (4) 

Și de 6re ce Sân-Toder e considerat ca o gi de serbătâre 
de aceea atât in ajunul cât şi în decursul dilei sale există 
o mulţime de datine şi credinţe. 

Aga, după credinţa unor Români din Bucovina, San T6der 
e deslegătorul fierturii, căci până la Sân-Tóder unii dintre 
dînşii postesc fără fiertură, adecă numai cu malaiu, pane, 
pepeni, curechit, etc. După Sdn-Tdder are fie-care drept de 
a fierbe mâncare. (5) 


—— 3 Se 


Scripcarii: «In s&ptemâna cea dintâiu a Postului mare nu torc femeile 
sera, fiind-că mosnégul Sân-Toder séde în cotruţă si, védéndu-le tor- 
când, le blestemă» ;—a celor din Costâna, com. de V. Huţan: «Femeile 
cred că în séptémana, în care pică Sân-Tóder, nu e bine a setorce sera, 
pentru că Sdn-Toder ar sedé in vatră si, védéndu-le, le-ar blestemă.» 

(1) Cred. Rom. din Securiceni, com. de Gavr. Guşet: «In diua de 
Sdn-Toder nu se prea lucrâză. Femeile cari lucréza le amortesc mânile.» 

(2) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul.—Dat. Rom. din Banat: «In diua 
de Sân-Toder femeile şi fetele nu lucrâză nimic lucru de casă, căci se 
tem de Cait lui Sân-Toder». — Din Reésp. la Cest.d-lui Nic. Densusian, 
com. Ruptura, jud. Mehedinţi: «Sâmbătă de la începutul Postului Pa- 
scelui se tine în credinţă câ-i omâră Cait lui Sân-Toder, dacă lucréza 
sat. dacă es afară n6ptea si nu se spală pe cap cu od si mai 
pe larg în «Cait lui Sân-Toder». 

(3) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densugian, com. Diosci, pl. Câmpu, 
jud Romanați: <Sân-/oder e râu de lovitură.» 

(4) W. Schmidt, Das Jahr und seine Tage in Meinung und Brauch 
der Romanen Siebenburgens, Hermanstadt 1866, p. 6. 

(5) Cred. Rom. din Broscăuţul vechiu, dict. de Palagia Onciul şi com. 
de G. Palamarciuc, stud. gimn. 


39 


In diua de Sdn-Téder se slobod în unele părţi caii la 
păscut.(1) | 

In ajunul, precum si în diua de Sdn-Téder, este in cele 
mai multe părți locuite de Români datina 'de a se culege 
Erbă-mare, numită altmintrelea şi Oman sau Homan, lat. 
Inula Helenium L., pentru spălarea capului (2), Spânz, lat. 
Helleborus viridis, pentru inervarea sau spânzirea vitelor(3), 
apoi şi alte plante, precum bunădră FErba-lui-Talin, latin. - 
Symphysum officinale L., care e bună pentru vătămătură. (4) 

Tóte sâmbetele din Păresimi, afară de Sâmbăta Pascilor, 
sunt menite pentru pomenirea morţilor, din care causă se 
şi numesc ele si Sâmbetele morţilor. | 

Deci în Sâmbăta cea dintâiu, în care pică Sdn-Téder si 
sare se numesce, pe lângă Sdmbata-lui-Sadn-Téder, şi Sâm- 
bata morţilor, se încep sau se pornesc pomenirile sau pa- 
rastasele pentru cci réposafi. (5) 

Afară de legendele, datinele şi credinţele înșirate până aci, 
mai sunt încă şi multe altele, cari asemenea sunt usitate în 
ajunul şi în diua de Sdn-Téder, precum: Cait lui Sân-Toder, 
Spelarea capului, Tunderea vitelor, Coliva lui Sdn-Téder, 
Incurarea cailor, Infrafirea şi însurădțirea, Vraji şi far- 


(1) Dat. Rom. din Straja, sat în distr. Rădăuţului, com. de I. Dan, 
stud. gimn.— Dim. Dan, Com. Straja, p. 95: «In diua de San-Toder (1) 
Martie) fetele trebue să se lae până în giuă, ca să le crésca pérul ca co- 
dile cailor, că dacă n'ar face-o acésta, atunci caii, pe cari îi mână Sân- 
Tdéder la păscut, le-ar pasce codile. In acea gi se slobod caii la păscut» 

(2) Dat. Rom. din Muntenia si Banat. — Avr. Igna, Credinte pop. din 
com. Sabolciii în Biharia, publ. în «Familia», an. XXXII, Oradea mare 
1896, p. 92. 

(3) Dat. Rom. din Banat, com. de d-l Ios. Olariu. 

(4) Dat. Rom. din Securiceni, com. de Gavr. Guset. 

(5) Dat. Rom. din Securiceni, com. de Gavr. Gușet: «In diua de Sån- 
Toder se pornesc parastasele» ; — a celor din Cupca, sat în distr. Storo- 
jineţului, dict. de Casandra Tuguiu: «In giua de Sdn-Toder se încep 
pomenile» ; — a celor din Lucăcesci, com. de Iacob Paicu: «Din giua 
Sântului-Toder se începe a se face la biserică pomenire pentru cei 
morţi. Diua acesta nu este o serbatdre legată, ci numai gi însemnată 
pentru prăsnuire» ; — a celor din Iordănesci, com. de T. Tovarnitchi: 
«Sân-Toder îl tin Omenii pe la noi în Sâmbăta întâia a Postului mare, 
când tot odată se încep si slujbele pentru cei r&posaţi, şi care se chéma 
Toder îşi serbâză si numele». 


40 





mece şi Bulciul Sân-Toderului. Insă despre .tâte aceste se 
va vorbi mai pe larg la locul său în capitolele ce urmâză 
mai la vale. 


II. 
CAII LUI SÂN-TODER. 


Românii din unele părţi ale Bucovinei cred şi spun că 
Sân-Toder are un cal, pe care umblă el mai cu s6mă în 
giua sa, adecă în giua de Sdn-Téder, călare, şi calul acela 
e cu un corn în frunte si năsdrăvan (1) şi nu bea, nici nu 
mănâncă un an de qile nimic. In diua de Sdn-Toéder însă 
are voe să bea şi să pască. Dar el nu pasce érba, ca alţi 
cai, ci numai pér de fată mare. (2) 

Românii din unele parti ale Munteniei cred asemenea că 

Sdn-Téder are numai un singur cal şi acela e alb. (3) 

Românii din cele mai multe părţi ale Bucovinei însă cred 
şi spun că Sdn-Téder are mai mulţi cai, pe cari îi scâte în 
diua sa la păscut (4) şi la adăpat. (5) 

Tot aşă crede şi partea cea mai mare a Românilor din 
cele-lalte ţări. 

Aga Românii din cele mai multe parti ale Munteniei spun 


(1) După cred. şi spusa Românilor din Costâna, com. de N. Nahor- 
neac, stud. gimn.: «Românii din Costâna cred că Sdn-Toder are un cal 
năsdrăvan şi cu un corn in frunte, şi umblă călare pe dinsul in giua 
de Sân-Toder» ; — a celor din Lucăcesci, com. de Iacob Paicu: «La noi 
în sat am audit că Sdn-Toder are numai un cal, care e năsdrăvan si 
cu. un corn în frunte.» 

(2) După cred. și spusa Rom. din Ilişesci, com. de G. Berintan, stud. 
gimn.. 

(3) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densugian, com. Brastovăţu, jud. 
Romanati. 

(4). După cred. si spusa Rom. din Volovét, com. de Ilie Buliga: «Se 
dice că Sân-Toder are nisce cai. şi-i sete în diua de Sân-Toder la 
păscut.» 

(5) Din Boganci, com. de Trofin Crupă: «In dgiua lui Sdn-Toder, duce 
el caii la apă diminâţ: până a nu răsări sorele.» 


că Sân-Toder are mai mulţi cai (1), cari, după unii, sunt ca 
nisce mângi de mari (2), după alţii însă f6rte mari și albi (3), 
şi iarăşi după alţii galbeni. (4) 

Românii din Transilvania spun că Sân-Toder are sépte 
cai, cari sunt şâpte feciori voinici și frumoși, dar cari aŭ 
codi şi copite ca caii. (5) 

In fine, Românii din Banat cred şi spun că Sân-Toder 
are sépte până la doi-spre-dece cai (6), cari asemenea sunt 
feciori frumoşi, făcuţi din feciorii ce şi-au părăsit dragufele, 
dar că aŭ cogi şi copite ca caii (7), şi fie-care din ei este 
încins cu lanţuri. (8) 

Mai departe cred si spun Românii din Banat că Cati lui 
Sân-Toder sunt de două feluri, şi anume «albi şi negri. Si 
caii cei albi prigonesc neîncetat pe cei negri şi, ajungén- 
du-i, încep a-i muşcă cu gurile gi a-i bate cu copitele, si de 
regulă nu se iasă până ce nu-i înving. (9) 

Caii lui Sân-Toder, numiţi altmintrelea simplu şi Sdn- 
Toderi sau Sâm-Toderi, aŭ şi gilele lor anumite. Eï se pun, 
adecă cad sau se încep tot-deauna în prima Marţi la 
amegă din Păresimi gi ţin şépte, respective opt (10) sau 
(1) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşian, com. Secu si Ialovétul, 
pl. Cerna, jud. Mehedinţi, şi com. Caneni gi Albeni, jud. Gorj. 

(2) Idem de eadem, com. Slobodia, pl. Ocolu, jud. Gorj,: «Cair lui 
San-Toder sunt ca mângii. Ei se serbâză Sâmbătă în séptémana întâia 
din Postul mare.» 

(3) Idem de eadem, com. Bârca, pl. Balta, jud. Dolj. 

(4) Idem de eadem, com. Crângeni, jud. Teleorman. 

(5) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul, com. Păucenesci; — com. de d-l 
G. Coşbuc din distr. Năs&udului; — vedi şi W. Schmidt, op. cit., p. 6. 

(6) Com. de d-l G. Coşbuc. 

(7) Com. de d-l Ios. Olariu. — Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul, com. 
Cuvin, comitatul Aradului : «Sciţi ce sunt Cait lut Sân-Toder ? ei sunt 
făcuţi din feciorii, cari şi-au părăsit drăguţele.» 

(8) Com. de d-l E Hodoș: «Sdm-Toderit umblă atunci nouă qile, si 
fie-care din ei este încins cu lanţuri.» 

(9) Com. de d-l Dr. At. M. Marienescu. 

(10) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1883: «Sân-Toderii sai Caii lui 
Sân-Toder cad, adecă se încep tot-deauna in prima Marţi, la améqi, 
din Păresimi (întâia Marti după Duminica lăsatului de brângă), gi tin 
septe respective opt dile»; — com. de d-l AurelIana: «Marţi, in in- 
tâia séptémana din Păresimi, dar încă de Luni dé la apunerea s6relui 


42 





nouă dile (1), adecă până Miercuri la amâgă din septémana 
viitére. (2) 

Cel mai mare dintre dinsii, numit Sdn-Téderul-cel-mare, 
cade tot-deauna Sâmbătă după începerea lor, adecă în giua 
de Sân-T6der. (3) 

A opta di, adecă înainte de eşirea lor, se numesce diua 
mare a Sân-Toderilor (4), iar cea de pe urmă giua celor 
schiopi, pentru că între Caii lui Sdn-Toéder se află unii şi 
gohiops, cari nu se pot ţin6 de cei-lalti. (5) 

“Casă lui Sdén-Téder sau Sân-Toderii sunt forte răi. Ei nu 
cruţă pe nimeni, si mai ales pe fetele si muerile cari nu le 
tin si cinstesc dilele, si cu deosebire cari nu ţin si cinstesc 
diua stăpânului lor, adecă a Sdn-Téderulut-celui-mare (6), 
ci pe toţi îi bat şi-i calcă cu picidrele până ce-i lasă morţi (7). 

Asa femeia care cutéz& a lucră în giua cea dintâiu a Sån- 
se pun Caii lui Sân-Toder sau Sân-Toderii». — S. Liuba si Aur. Iana, 
Medicina poporală, credinţe, datini si descântece poporale, publ. în 
«Familia», an. XXVIII, Oradea mare 1892, p. 6 : «Sân-Toderii sau Cati lui 
Sdn-Toder cad, adecă se încep tot-deauna în prima Marti (la améda) 
din Păresimi (în prima Marţi după Duminica lăsatului de brânză) și 
ţin 7, respective 8 qile». — Aurel Iana, Din credințele pop. rom. din 
Maidan de lângă Oraviţa, publ. în «Familia», an. XXVI, Oradea mare 
1890, p. 6: «Cait lui Sân-Toder se încep Marti în prima septémana din 
post şi se finesc iarăși Marti a doua septemână.» 

(1) Com. de d-l E. Hodoș: «Sâm-Zoderii umblă atunci nouă qile.» 

(2) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(3) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1583: «Sân-Toderul-cel-mare cade 
tot-deauna după începerea lor.» 

(4) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1883. . 

(5) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(6) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul. — Din Resp. la Cest. d-lui Nic. 
Densușian, com. Secu, jud. Mehedinţi: «Cait lui Sân-Toder nu se scit 
ce sunt, dar se ţin aici după Lăsarea postului de Pasci şi pot să aducă 
reii acelora cari nu voesc să-i tind si să se lae cu tii dit pot să 
aducă reu mai cu séma femeilor însărcinate.» 

(7) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densusian, com. Tlovétul, pl. Cerna, 
jud. Mehedinţi: «Cait lui Sân-Toder se crede că calcă pe toţi cari nu 
ţin serbatorea aceea, care este in prima Sâmbătă după Lăsatul secului 
de St. Pasci». — Ibidem, com. Albeni, jud. Gorj: «Se crede că Sân- 
Toder are mai al cai, cari daŭ cu copitele in tOtefemeile ce lucréza 
in diua lui.» 





43 


Toderilor, patesce forte rău, căci séra vin Cait lui Sân-To- 
der si o răpesc. (1) 

Tar femeia care lucrâză Vineri séra spre diua de Sân- 
Toder trebue numai decât să se bolnăvâscă, căci, pe când 
dérme ea, vin Casă lui Sân-Toder şi prind a sări şi a jucă 
pe dinsa şi peste dinsa. (2) 

Insă femeile gi cu deosebire nevestele cele tinere şi fe- 
tele cele mari se feresc nu numai în aceste două dile, ci şi 
în tóte cele-lalte qile cât tin Sân-Toderii, de a lucră, şi mai 
ales de a face vre-o împunsătură cu acul, iar bărbaţii de a 
lucră cu securea ori cu cuțitul. Si dacă totuși se lucrâză 
unde-va, apoi la casa aceea de bună-semă că vine Sân-7o- 
der pe vreme de n6pte, cu lanţurile lărmuind, şi légă pe 
cel ce a lucrat. Iar legarea respectivului se manifestă prin 
dureri reumatice în mani, picidre şi la încheieturile 6selor. (3) 

Mai departe nu e bine să împungă şi cu deosebire 
Marţi, când se pun caii; Sâmbătă, când e Calul cel mare; 
apoi Marti din s&ptămâna viitére, când es, şi Miercuri si 
Joi, când mai tin cei șchiopi, ce nu s'au putut tiné de cei 
sănătoși. (4) 

Nu e bine de a térce, a urzi şi a ţese cât tin Cazi lui 
San-Toéder. 

Care femee târce în răstimpul acesta, aceleia i se înşiră 
matele după cum se înşiră firul din furca după fus. (5) 

Aceleia care urzesce, i se încurcă Caii lui Sdn-Téder în 


(1) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul: «Diua primă de Sân-Zoder nu se 
lucréza, cu deosebire muerile o serbeză. Iar dacă care-va cutéza a lucra 
în acea di, apoi séra vin caii lui Sân-Zoder şi o răpesc.» | 

(2) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densuşian, com. Crângeni, jud. Te- 
leorman : «Caii lui Sân-Toder se tine serbatére Vineri séra pentru fe- 
mei ca să nu lucreze. Acésta serbătore este in s&ptemâna mare la în- 
ceputul Postului celui mare. Ca r&u ce pâte face la 6meni e că, nâptea, 
pe cand dorm acei care lucrâză în acea séra, se dice că vin nisce cai 
galbeni, sar si jócă peste ei si atunci se bolnăvesc.» 

(3) Com. de d-l E. Hodoș. 

(4) Com. de d-l Aurel Iana. l 

(5) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densusian, com. Slobodia, pl. Olt, jud. 
Gorj: «Răul, ce aduc Cati lui Sdn-Toder, mai cu sémă femeilor, este că 
cine torce în acea gi (Sâmbătă din întâia septemână a Postului mare) 
i se vor înşiră maţele după cum firul din furcă se înşiră după fus.- 


44 
în urzâlă (1), iar aceleia care ţese în decursul întregului an 
i se rup firele în răsboiu (stative). (2) 

Si dacă, cu tóte acestea, unele femei totuși se încumetă a 
târce, atunci torc cu furca aplecată, ca să nu se timpareze 
caii.(3) Asemenea se pitulézd şi fusele şi caierele ce le aŭ 
în casă.(4) 

Ba, ce este încă şi mai mult, în decursul Sdn-Téderilor, 
si mai ales in diua de Sdn-Téderul-cel-mare séra, nu numai 
că nu e bine de a cose gi de a târce, dar nici măcar a-și 
petrece ori a merge în ședetore nu este ertat, căci vin Cait 
lui Sdn-Téder şi taie capul tuturor celor ce s'ar află în ge- 
dăt6re ori la altă petrecere. (5) 

In fine în întrega séptémana cât tin Cazi lui Sdn-Toder 
nu e bine a spéla cadmagz, pentru ca să nu se bolnăvâscă, 
căci le calcă caii.(6) 

Nu-i bine a pune clofe (closce), pentru că din ouăle puse 
pe Cait lui Sân-Toder es pui slabi, schilavi. 

Nu este bine a da la vite sare, pentru ca in decursul 
anului să nu se bolnăvâscă. Vitelor ce lucrâză se pâte da 
sare descântată. (7) 

Nu este bine a se lăsă plămădâla panei peste n6pte, căci 
Téder néptea se mâsgălesce în plămădâlă şi pânea nu se 
gacesce. (8) 





(1) Idem de eadem, com. Câneni, jud. Gorj: «De urzit nu se urzesce, 
spre a nu se încurcă Cait lut Sân-Toder in urzâlă.» 

(2) Com. de d-l Aurel Iana; — vedi si Dim. Dan: Credinfe pop. bu- 
covinene, publ. în «Gazeta Bucovinei», an. IV, Cernăuţi 1894, No. 74, p. 2: 
«In prima s&ptemână a Postului mare nu se ţese, căci se crede că peste 
nopte ar veni Toder gi ar încâlci iţele.» 

(3) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densuşian, com. Câneni, jud. Gorj: 
«Cait lui Sân-Toder se tin în întâia séptémana a Postului mare. Femeile, 
dacă torc în aceste dile, tore cu furca aplecată, ca să nu se impareze 
cati.» 

(4) Idem de eadem, com. Slobodia, pl. Ocolu, jud. Gorj: «In séra aceea 
(adecă Sâmbătă în s&ptemâna întâia din Postul mare) se pitulă furca, 
fusele si caierele ce le au în casă.» 

(5) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul, după spusa Românilor din com. 
Paucenesci. 

(6) Com. de d-l Aurel Iana. 

(7) Idem. 

(8) Dim. Dan, Credinfe pop. bucovinene, publ. în + Gazeta Bucovinei», 


45 


Şi cu deosebire nu e ertat a descanta. (1) 

Dar nu numai pentru cei ce lucrâză în decursul sépté- 
mânei cât tin Sdn-Téderii, ci chiar pentru cei ce es ndéptea 
pe afară şi umblă pe drumuri in acâstă săptămână nu e 
bine, căci, întîlnindu-l sau dând peste dinsif Cati lui Sân- 
Toder, îi bat şi-i calcă cu piciérele până ce îi lasă morţi. (2) 

Casa, unde vreau ei să facă r&u, se crede că eo casă ne- 
cinstită, că într'însa e încuibată o patimă ori un rău 6re-si- 
care, şi de aceea vin eï la acea casă n6ptea şi umblă prin 
pod, pivniţă, cămară, şi fac, pe lângă larmă, şi r&u. Şi de 
cum-va unul din casnici ar îndrăsni să-i zogónă (isgonésca), 
se bolnăvesce, ori, suindu-se pe scară, cade şi-şi frange vie-o 
mână sau picior, pentru că ef nu vin decât numai trimişi 
pentru cutare păcat ce l'a făcut vre-un membru din casă. (3) 

Dacă Cait lui Sân-T6der vin şi daŭ numai decât să intre 
într'o casă ca să facă rét, atunci numai asa te poţi feri si 
scăpă de dînşii, dacă întorci tóte lucrurile din casă cu gura 
în jos şi închigând usa, căci ei, venind, se râgă de lucru- 
rile din casă să le deschidă usa, iar acelea răspund: nu pot, 
că-s cu fundu 'n sus. Şi atunci, neavând putere să intre, se 
intore şi se duc înapoi de unde at venit. (4) 





an. IV, Cernăuţi 1894, No. 74, p. 2: «In prima séptémana a Postului 
mare nu se lasă plămădâla pânii peste n6pte, căci se crede ca Toder 
noptea s'ar mâsgăli în plamadéla si nu ar găci pânea.» 

(1) Com. de d-l Aur. Iana. 

(2) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densugian, com. Brastovét, jud. Ro- 
manaţi : «Sân-Tiderul se serbeză de popor în Sâmbăta primei sépté- 
mani a Păresimilor. In acea săptămână Omenii dic că nu este bine a 
umblă noptea, că-i întimpină Sân-Toder cu cal alb și-i calcă».— Ibidem, 
com. Ruptura jud. Mehedinţi : «Sâmbăta de la începutul Postului Pasce- 
lui se tin Caii lui Sân-Toder, căci cred că-i omóră dacă es afară n6p- 
tea şi nu se spală pe cap cu homan.» — Idem de eadem, com. Barca, 
pl. Balta, jud. Dolj: «Cait lui Sân-Toder se spune că sunt nisce cai albi 
forte mari şi că ei, când omul umblă in acâstă séptémana a lui Sân- 
Toder, de se va întîlni cu dinsul, îl calcă cu picidrele până îl lasă mort, 
si se ţine după lăsatul secului de brânză». — Din mss. d-lui I. Pop- 
Reteganul: «In acâstă di, adecă în Marţia întâia a Postului mare, nu prea 
es fetele de-acasă.» 

(3) Com. de d-l Aurel Iana. 

(4) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul, com. Paucenesci. 





Drept dovadă despre acâstă credinţă forte latita ne pdte 
servi si următórea poveste din Banat: 


«A fost odată o vrăjitóre si după nume aŭ chemat-o baba 
Mada. Ea a descântat asa de minunat, că unde a pus ea lécul, 
ca foc viu a rémas. 

«Doi bălauri mari și lungi au adus pe baba Mada dintr'o 
ţ6ră, unde ea pe toţi i-a prăpădit, si apoi la noi a fugit. 

«Baba a avut trei nepâte de tot frumése, pe cari ea bine le-a 
păzit, căci ea bine a sciut, că Mala în multe chipuri prefăcute 
umblă după ele ca să le apuce. Pe séra de Sân-7odor a dis baba 
Mada către nepâte: 

«— Duceţi-vă, fetelor, la mora, numai să nu vă luaţi furcile, 
că se pune Sdn-Todor. Dacă vě luaţi furcile, fug tâte dilele cele 
bune ! 

«Fetele n'au ascultat-o, ci au luat furcile cu ele şi, când aŭ 
ajuns la móră şi n'au aflat pe nime în móră, aŭ intrat. Atunci 
cea mare a început să tórcă, dar cea mai mică asa-i spunea: 

«— Lasă dodo! nu mi-ti tórce, că s'a pus Sån-Todor ! 

«Atunci pămintul s'a cutremurat, căci Cati lui Sân-Todor aŭ 
plecat, au ajuns la mora si au bătut la ușă. Dar cea mică asa 
a grăit: | 

„«— Nu esi, dodo, afară, că afară e Taurul cel mare, capul lui 
e chip de om, dar trupul lui e chip de cal. Cand tu la el vei 
esi, el pe tine te-a prăpădi! At nu audi tu cum bat caii pă- 
mintul cu copitele! 

«Atunci Taurul se ivi în feréstra, dar in chip de voinic fru- 
mos, cu ochii luminosi, şi aga el graia : 

«— Vino, fată, la mine afară, ca te fac stăpână peste o mare 
téra ! 

«Şi ea pe cea mică nu o ascultă, ci la el ca a eșit și taurul 
pe ea a prapadit-o. 

«Si taurul s'a ivit iar la feréstra si către cea mijlocie a 
grait : 

«— Vino, fată, tu la mine, că te fac stăpână peste o lume, te 
port in papuci de aur, sa fii nevasta lui Taur ! 

«Atunci cea mai mica asa dicea: 

«— Nu te duce, sora mea, că pe cea mare a prăpădit-o, şi ea 
n’a mai venit indérét! 

«Fata cea mijlocie nu ascultă și la el eșiă, dar cea mica usa 
iute inchidea. 


47 

«Atunci Taurul a venit iar la ferâstră şi către cea mică asa 
grăiă: 

«— Vino, fată, tu afară să te fac dina dinelor şi stăpâna flo- 
rilor ! 

«Dar ea aga graia: 

«— Eŭ la tine n'oiu egi, că stăpâna mea e Santa Maică Vinerea, 
că eu la ea m'oiu rugă gi de tine mă va scăpă! 

«Atunci Taurul se mania şi pămîntul cutremură şi pe fat’ o 
blăstămă. Zorile se revărsai, gi cocoşii îmi cântau, şi Catt lui 
Sân-Todor de loc plecai, iar pe Taur Vai luat gi în fundul ia- 
dului l'au înfundat, că fata tinéré a fost dată în paza Santei 
Maice Vinere.» (1) 


O altă poveste, tot din Banat, care asemenea ne spune 
cum se r&sbună Cazi lui Sân-Ioder asupra fetelor ce tore 
în decursul dilelor lor, sună precum urmeză: 


«Se dice că nouă fete mari dintr'un sat s'au dus Miercuri 
séra, când credeau ele c'au egit Caŭ lui Sân-Toder, la o móră 
din apropiere, ca să târcă acolo de sedétore. 

«Ajungând la moră, începură a térce, a povesti și a glumi una 
despre una și alta despre alta. 

«lată însă că pe la miedul nopţii se trezesc cu nouă feciori 
frumoși, dar mari în dinţi, despre cari pe unde vor fi intrat nici 
una din ele nu sciă. 

«Fata cea mai mică, fiind-că eră si mai curată, a vădut că fe- . 
ciorii ce aŭ intrat la dinsele n'au numai cât dinţi mari, ci și 
codi între picidre. 

«Védénd fata codile s'a speriat, dar n'a spus nici un cuvint, 
pentru că Dumnedeu i-a dat un gând bun să dică către feciori şi 
către cele-lalte fete, că ea se duce acasă după un fus gol pentru 
tors, dar vine iar indérét cât mai de grabă. 

«Şi cum spuse ea cuvintele acestea, esi de grabă pe usa afară 
si se porni spre casa. 

«Ajungând acasă, începu a povesti mamei sale tote cele ce le-a 
védut la mora. 

«Mama sa, cum audi cele ce i le-a povestit fata, nu se socoti 
mult, ci începu a intérce tâte vasele — si uneltele — din casa 
cu gura in jos. 

«Védénd de la un timp feciorii că fata cea curată nu mai vine 
indérét, după cum le-a dis, se mâniară, se prefăcură în cai si 


(1) Com. de d-l Dr. At. M. Marienescu. 


48 


călcară apoi pe tâte fetele cele ceai rémas în moră cum trieră 
caii în arie. După aceea le luară şi le aruncară pe roţile morii, 
înşirându-le maţele pe fusul acesteia. 

«După acésta plecară la fata cea curată, ca să o omore și pe 
aceea. Insă când ajunseră la casa acesteia, o aflară încuiată, iar 
când strigară să le dea drumul ca să intre înăuntru, nu li se 
răspunse nici un cuvînt de om. 

«Védénd caii că s'au înşelat de au lăsat fata curată necalcata 
de ei, aŭ început a strigă căldarea, ca acésta să vină să le des- 
chidă uşa. 

«Dar căldarea le-a răspuns că nu pote veni, pentru că e în- 
torsă cu gura în jos. 

«Strigară apoi şofeiul si altele, dar tâte le deteră respunsul de 
mai sus. 

«Un hârb de 61a însă, pe care mama fetei de grabă nu-l luase 
în socotinţă, începu a troncăni prin casă și a merge câtre usa 
ca să o deschidă. Dar de géba, căci tocmai când eră aprope 
de ușă, mama fetei îl vădă si... zup cu piciorul intr’insul! .. 
de-l sfărmă mici bucățele. 

«Tocmai acuma începură gi cocosii a cântă întâia ora. 

« Cazi lui Sân-T6der, audind că cocosii cântă, nu incercara mai 
mult a intră în casă, ci plecară de la uşa fetei tot forăind și 
nechezând. Si asa fata cea curată rămase sănătOsă şi nevătă- 
mată.» (1) 


A treia poveste, asijderea din Banat, e acésta: 


«S'au dus odată două fete la mâră să macine. Mora eră plină 
de 6meni şi, până ce le-a venit rîndul fetelor la măcinat, se fă- 
cuse nopte d'a binele. 

«In sfîrşit, când măcinase gi ele, rămaseră singure, si haid să 
pornâscă împreună către casă. Dar iacă în pragul morii doi 
Omeni se oprese şi se uită la ele. Ei cam semănau la fata cu 
doi feciori din sat. Şi cum priviau aga la fete, se apropiară bi- 
nișor de ele și începi să intre în vorbă, ba despre una, ba despre 
alta, ca Gmenii la mora. 

«Nu sciù cum se făcu, că una din fete se plecă odată, ca si 
când ar ridică ceva de jos si atunci védu sub cămașa unuia din 
feciori o códă de cal. El n'a băgat de séma, pentru că tocmai 
ridea; iar fata s'a uitat bine în fata feciorului şi i-a zărit dinţii 
lui lati, ca si dinţii calului. 

«Acum nu mai remâne nici o îndoială, că feciorul eră unul din 


(1) Com. de d-l Iosif Olariu, din Maidan. 


49 
Sdmtdéderi, cari dacă vreau se schimbă din cai în Gmeni. Ce să 
facă fata ? 

«S'a prefăcut ea că mai are te miri ce lucru pe afară şia 
eşit din moră. Când s'a védut în largul ei, a alergat către casa 
tot intr’un suflet, și la móră n'a mai venit până a doua di di- 
minéta. 

«lar pe fata cea-laltă Sdmitdderit aŭ omorit-o néptea si mă- 
runtaele ei le-ai aruncat pe coperisul morii.» (1) 


In fine a patra şi cea din urmă poveste, asemenea din 
Banat, sună aga: 


«Intr’o séra din Postul Pascilor se adunaseră câte-va fete din 
sat la o şedătore, si torceat, şi glumiat, şi rideau, scifi ca la 
sedétori. 

«Cand isi petreceau mai bine, numai ce bate cine-va la usa. 
Fetele strigară să intre. 


«— Bună séra! — deteră nisce feciori, pe cari fetele până 
acum pare că nu-i mai védusera. 
«— Să ne primiţi gi pe noi! — diseră tot ei. 


«Incepură feciorii să povestâscă și să se joce cu fetele, că 
unele mai ales erau tare fruimose. 

«Una dintre fete, mai rușşinosă de fire, sedea pe scaun si nu 
se jucă, ci se uită când si când pe furiș la feciori; de-odata i 
s'a părut că unul din ei are o codă de cal virita pe turécul 
cismei. Si s'a înspăimântat fata, și-a adus aminte că eră serba- 
tore, Sâmtăderii, si a dis atunci soră-si, care eră cu ea in ge- 
détore, să plece acasă că-i târdiu. Dar soru-sa nu se grăbiă, că 
nu pricepeă. 

«Fata acum a început să dică într'una: 

«— Folomoc în foe! Guşă după ușă! Hai, soro, acasă! Folo- 
moc in foc! Gușă după ușă! Hai, soro, acasă! 

«Şi tot asa, tot aga, şi mereu aruncă în foc din caerul ei până 
ce abiă de-a mai rémas ceva în furcă. 

«Surorile erau gata să plece acasă, cele-lalte fete se rugau să 
mai stea, iar feciorii nu vreau să le lase. Ele atunci diceau: 

«— Că iarăşi venim! 


«— Că nu mai veniţi! — réspundeat feciorii. 
«— Ba, det, venim! 
«— Apoi bine, noi vě lăsăm acasă! — diseră feciorii cu vi- 


(1) E. Hodoş, D'ale Sâmtoderilor, publ. în «Tribuna poporului:, an: 
II, Arad 1898, No. 135. 


Marian, Sărbătorile, II. 4 


50 


clenie, dacă voi vě inodati capetele bracirilor (1) unul de altul 
si un capăt al brăcirii îl ţinem noi, capătul cela-lalt îl ţineţi voi, 
până ce sosiți acasă. 

«— Vrem si aga! — dise fata. 

«Gândiau adeca feciorii în capul lor să le pâtă găsi urma, de 
cum-va fetele n’or mai întorce la sedétore. 

«Si au sosit cele două surori acasă, şi iute au spus către 
mamă ce-i și cum. 

«Iar mama, mai ispitită decât ele, când a prins veste de una 
ca asta, de grabă a încuiat uşile şi a poruncit fetelor să întârcă 
cu gura în jos tote vasele câte le aveau în casa. 

«Pe urmă au stins luminarea și s'au culcat. 

«Nu prea puteau să adérma nici mama, nici fetele, si iacă aud 
prin curte lanţurile Sâmtâderilor zuraind. Si vreau ei să intre 
în casă și bat la ușă, dar nu puteai intră, că uşa eră încuiată. 

«Sâmtodertă strigă atunci: 

«— Vina, 61a, si deschide! 

«— Nu pot, că-s cu gura in jos! — réspunde óla. 

«Si au strigat Sdmtdderii la cele-lalte vase si blide din casă; 
dar t6te réspundeat pe rind: nu pot, că-s cu gura in jos! 

«Nu se lasă Sdmtdderit cu una, cu două, și iarăși bat la usa 
si strigă: 

«— Tu, ciobule, de sub pat, haid si deschide ușa! 

«Iar ciobul, care nu eră cu gura în jos, a ascultat de sub pat 
şi a pornit hârcă-hârcă prin casă, şi eră acum pe aci să des- 
chidă ușa, când mama fetelor a strigat către pila din grindă: 

«— Sari, pilă, din grindă şi sparge ciobul că-i nemernic ! 

«Pila repede a sărit și a spart ciobul fărime... 

«Sâmtâdertă n'au putut intra la casa celor două surori. 

«Iar fetele cele-lalte, cari mai r&maseră în n6ptea aceea la 
ședătore, au fost găsite a doua di omorite gi cu matele insirate 
pe garduri. 

«Asa se résbuna Sdmtdderii /» (2) 


Cel mai bun și mai potrivit mijloc însă spre a scăpă ne- 
legați şi nevatémafi de Caii lui Sân-Toder e în tot casul 
serbarea dilelor lor. 

Drept aceea atât bărbaţii cât şi femeile de pretutindenea, 
însă mai cu s6mă cele din Banat, serbâză prin nelucrare 


(1) Cingătorilor, brinelor. 
(2) E. Hodoş, D'ale Sâmtoderilor, publ. diar cit. 


51 

tâte dilele cât durâză Cait lui Sân-Toder. Dar sărbătorile 
acestea nu se serbeză în t6te comunele române într'o formă 
si într'o credinţă, ci unele Romance serbâză cu nelucrare 
numai trei dile, şi şi acelea nu deplin, ci numai de dimi- 
n6ță până la amâgă, ori de după amâgă până séra, pe cand 
unele le serbâză de Marţi diminéta din prima séptémana, 
și către acestea şi pe cei Șchiopi de Miercuri din a doua 
séptémana din Păresimi. (1) 

Un alt mijloc in contra legării şi vătămării din partea 
Cailor lui Sân-Toder e următorul : 

In preséra punerii Cailor lui Sân-Toder, şi anume îna- 
inte de a înseră, dau Româncele câte 1—2 pumni de cu- 
curuz în sctrea cailor, ca să le păzâscă pe ele şi familia 
lor nevatémate. 

Acestă cinste, dată pentru Cait luz Sdn-Téder, se presu- 
pune mai bine primită dacă se duce din casă la un om ce 
are Cai. (2) 

In alte parti din Banat, nu numai Luni, când apune só- 
rele, ci în decursul întregei s&ptămâni, muerile duc și dă- 
ruesc caii de prin sat cu cucuruz, ovés şi fin, gicând ca sa 
fie cinstiţi, zobiți, ceea ce insémna că puterea supranaturală 
atribuită semenilor lor să nu execute în mod mânios, adecă 
să nu se năpăstuescă asupra cul-va să-l chilăvâscă, să-l 
betegâscă, ori să-i facă alt r&i, ci să trâcă lin gi cinstiţi. (3) 

In fine, tot în Banat, este datină ca femeile să ducă în 
diua de Sdnt-Téderul mare cailor de la vecini zob, adecă 
cucuruz, ovăs şi sare, ca nu cum-va, venind Cati lui Sân- 
Toder în răstimpul celor gépte gile, în cari stăpânesc ei, să 
facă răi 6menilor casnici, precum şi vitelor şi hdrelor apar- 
ţinătâre casei, cu care ocasiune gic: 

— «Dau cailor, ca să fie zobiti, cinstiţi şi săraţi.» (4) 


(1) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(2) Idem. 

(3) Com. de d-l Aurel Iana. ; 

(4) Aur. Iana, Din credințele pop. rom. din Maidan de lângă Ora- 
vița, publ. în «Familia», an. XXVI, p. 6. 


III. 
SPELAREA CAPULUI. 


Atât bărbaţii cât şi femeile, însă mai eu sâmă copilele şi 
fetele cele mari din cele mai multe parti ale Bucovine:, în- 
dătinéză de a se sculà în fie-care an in diua de Sân-7oder 
des-dimin6ţă până a nu r&sări soérele, şi anume înainte de 
a-și scâte Sân-Toder caii săi la păşune, precum şi înainte 
de a da Gmenii cailor de mâncare, şi, după ce s'ai sculat, 
a se spéla şi a se la pe cap, anume ca să nu li se pasca 
perul peste an, ci să crâscă iute şi să fie cât se pâte de 
lung si de frumos(1), cregând că, lându-se în diminéfa ace- 
stei dile: 

Cresc codile fetelor 

Ca codile epelor, 
Si: 

Pletele flacailor 

Ca cémele cailor. (2) 


Cine nu se scólă şi nu se lă in acâstă gi des-diminé{a 
până a nu r&sări sérele, cine se scólă abiă dupa ce şi-a 





(1) Dat. Rom. din Fratautul-vechit, com. de I. Covașă : «Fetele se lau 
des-diminéta in diua de Sdn-Toder, încă până ce nu mănâncă caii, ca să 
nu le pască Cait lui Sdén-Téder pérul, ci să le créscé frumos»; — a 
celor din Stroesci, com. de George Bartoit, stud. gimn.: «In diua de 
Sdn-Toder se scola fetele des-diminé{a, până ce nu a tuns nimeni co- 
qile la cai si viţeii în frunte, și se spală, căci dacă se spală înainte de 
tăierea codilor şi a cOrnelor, le cresce përul, iar dacă se spală dupa 
aceea, apoi le pică părul»; — a celor din Ilişesci: «In diua de Sån- 
Toder se scâlă fetele des-diminéta până a nu necheză calul ca să le tre- 
zésca, ci ele să-l trezâscă pe dinsul, şi se lau cu stroh de la cai, ca să 
le crésca‘pérul»’;—a celor din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc si com. de 
Pavel Scripeariu : «Fetele se scólă de cu n6pte, până nu mănâncă caii, 
și se laŭ (se spală pe cap), ca să nu li se pasca perul»; — şi a celor 
din Cupca, com. de Them. Prelici, stud. gimn.: «In zorul dilei de Sån- 
Tuder scola maicele pe fiicele lor, spre a le spéla pe cap....» 

(2) Cred. Rom. din Calafindesci, sat in distr. Siretului, dict. de M. 
Molocit!; — a celor din Straja, com. de I. Dan: «In diua de Sân-Toder 
se laŭ femeile şi fetele în zori de di, până nu résare sorele, ca să le 
crésca părul ca codile epelor» ; — din Şerbăuţi, sat in distr. Siretului, 


53 


scos Sân-Toder caii sti la pășune sai după ce aŭ dat 6me- 
nii cailor de mâncare, aceluia, se crede şi se gice, că i se 
pasce (1) părul peste tot anul(2), sau că, apucându-l diua 
nelăut, Caii lui Sân-Ioder ar veni şi i-ar pasce saŭ râde 
părul (3), sai că SdnT-dder ar împedecă copitele cailor săi 


com. de d-șora Marghiolita Cernescu: «In diminéta lui Sân-Zuder se 
scólă fetele până ce nu răsare s6rele şi se lau până nu încep a ruguma 
vitele, anume ca să nu se rugume părul, adecă să nu se scurteze, să nu 
pice, ci să le crésca.» 

(1) Se mănâncă, pică. 

(2) Cred. Rom. din Volovét, com. de Ilie Buliga: «In diua de Sdn- 
Toder se lau fetele des-diminéta înainte de a scâte Sân-Toder caii la pă- 
șune, căci se dice că dacă îşi scéte Sdn-Toder caii mai înainte de a se 
spelă ele, atunci li se pasce părul peste tot anul»; — a celor din Secu- 
riceni, com. de G. Guşet: «Fetele se laŭ în diua de Sdn-7oder tare di- 
min6ţă şi anume înainte de a se da mâncare la cal, cu scop ca să le 
crescă părul până la brit. Dacă se lau însă după darea mâncării la cai, 
atunci li se pasce pérul»>; — a celor din Tereblecea, dict. de Natalia 
Nimigean, com. de P. Nimigean, stud. gimn. : «Fetele se laŭ în diua de 
Sdn-Toder diminét& înainte de ce se dă mâncare la vite, pentru ca să 
nu le pice părul, căci dacă mănâncă vitele înainte de ce se laŭ, atunci 
li se mănâncă (pică) şi părul.» 

(3) Cred. Rom. din.Udesci, com. de Darie Cosmiuc: «Fetele în acestă 
Qi se laŭ înainte de r&săritul s6relui si înainte de ce mănâncă caii, ca 
să nu le pască caii pérul»; — a celor din Iligesci, com. de V. Botezat: 
«In diua de Sdn-Toder se scold toţi diminâţă până a nu se face giuă şi 
se laŭ şi-şi retéz& părul, ca să crâscă, căci dacă-i apucă diua nelauti, 
die că le pasc părul caii lui Sân-Toder»; — a celor din Mitocul Dra- 
gomirnei, com. de Stef. Hostiuc: «In giua de Sân-7oder se scola fetele 
diminé{a şi aduc stroh de fin gi se laŭ înainte de ce dau 6menii fin la cai, 
ca daca vor da 6menii inainte de ce se vor la fetele, atunci le vor manca 
caii codile» ; — tot de acolo, dict. de Maria Romas și com. de Alex. 
Romas: «In giua de Sân-Toder ieaii fetele stroh de fin şi-l fierb și apoi 
se spală şi se lau cu dinsul, însă tare dimin6ţă, inainte de a se da la 
cai de mâncare, si dacă nu se face acésta, atunci Caii lui Sân T-oder rod 
părul fetelor»; — a celor din Pătrăuţ, com. de Sim. Holca: Dacă nu se 
laŭ fetele în diua de Sân-Zoder, se dice că Caii lui Sdn-Toder le-ar rode 
codile» ; — a celor din Lucăcesci, com. de Iac. Paicu: «Fetele se scola 
în diua de Sdn-Toder des-diminéta si se lau înainte de a résari sorele, 
pentru ca nu cum-va să le pască părul Cait lui Sdn-Toder»; — a celor 
din Pârtescii-de-sus, com. de G. Baranaiu: «El se laŭ (bărbaţii şi fe- 
meile) de diminéf{a, pentru că se tem să nu le pască Caii lui Sån-Tóder 
părul, căci dacă se va sculà Sân-Tuder mai de grabă decât dinșii şi-şi 
va adăpă caii, atunci caii lui vor pasce tot pérul» ;—a celor din Liugi, 


54 


in gatele fetelor şi le-ar încurcă părul, şi din causa acésta 
apoi părul n'ar cresce (1), ci tot anul ar avé numai nisce 
ciupi sburliti pe cap. (2) | 
Lautérea, în care obicinuesc a se la în acésta di, nu o 
fac ca de altă dată în decursul anului din apă şi cenuşă, 
din causă că Sâmbăta acâsta, după cum am amintit şi mai 
sus, e tot odată şi Sâmbata morților, şi lându-se cu lăutâre, 
respective cu leşie de acâsta, morţii s'ar adăpă cu dinsa (3), 
ci o fac de regulă din diferite buruene si flori mirositére (4), 
și anume: din stroh, adecă sfărămături de fin (5), busuioc, 


sat in distr. Sucevei, dict. de Maria Stefanescul, com. de Dim. Bondarii, 
stud. gimn : «In diua acesta (de Sdn-Toder) cred că trebue să se scóle 
des-diminâţă până ce nu apucă a mâncă caii, fiind-că cum se scâlă 
mai târgiu, caii le mănâncă părul» ; —tot de acolo, com.de Em. Tăutul, 
stud. gimn. : «In diua de Sân-7Zoder se scolă fetele forte de diminéta 
până a nu se sculà caii si a mâncă, iar după ce s'ai sculat se spală 
pe cap cu apă în care au fost ferte strohurile de la cai. Nefacénd acésta, 
cred ele că Cait lut Sân-Toder le-ar pasce përul.» 

(1) Cred. Rom. din Broscăuţul-vechiu, dict. de Palaghia Onciul şi com. 
de George Palamarciuc: «Fetele se scâlă in diua de Sdn-Toder în zori 
de di ca să se lae, căci dacă se vor sculà târdiu,apoi cred ele că Sdn- 
Toder împedecă copitele cailor in gâţele lor și le încurcă părul şi nu 
cresce»; — a celor din Stupca, dict de Maria a lui Costan Botușan: 
«Fetele se laŭ diminâţă, ca să nu apuce a râncheză Calul lui Sdn-Toder. 
că apoi nu le cresce părul»; — a celor din Calafindesci, dict. de M. 
Molocii: «In diua de Sân-Toder des-diminé{a, până ce nu răsare sorele 
şi până a nu se sculă caii, se scólă Româncele, însă mai cu sâmă fetele, 
şi se laŭ cu bors, credénd că dacă se laŭ aga de diminéta, le cresce părul 
cât codile epelor. Iar dacă se scâlă în urma cailor, nu e bine, căci atunci 
caii le pasc părul și nu cresce.» 

(2) Cred. Rom. din Udesci, com. de G. Rotariii: «Fetele aŭ obiceii în 
diminéta Sântului Toder, înainte de răsăritul s6relui, de a se la şi pep- 
tena, credénd că dacă nu s'ar la și peptenă, atunci le-ar mâncă caii 
părul şi mar avé păr, ci numai nisce ciupi sburliti tot anul.» 

(3) Dat. Rom. din Calafindesci, dict. de M. Molociii: «Tot din causa 
acésta nu fac ele lăutore (leşie) si în Sâmbetele următóre 'din Postul 
mare, pentru că şi acestea încă sunt Sâmbetele morților, şi cine ar face-o 
ar comite un forte mare păcat.» 

(4) Din Lucăcesci, com. de Iac. Paicu: «Fetele se scólă des-dimineta 
şi se spală bine şi se laŭ cu diferite buruene și mai ales buruene ami- 
rositére, pe cari le string peste întreg anul anume pentru acâstă di.» 

(5) Dat. Rom. din Balacéna, com. de Modest Buliga: «In diua de Sdn- 
Toder diminéta fetele se scâlă în zori de di și merg in şuri și string 


55 


lat. Ocynum Basilicum L., mintă, lat. Mentha piperita L., 
cimbrişor, lat. Thymus serpyllum L, tóie, lat. Aconitum Na- 
pellus, calaper, lat. Balsamita vulgaris (1), căprusonie, lat. 
Cirsium oleraceum Scop. (2), smeurică, lat. Reseda odorata 
L. (3), fapnic (4), leugtén, lat. Levisticum oficinale Koch (5) si 


stroh, adeca fin de tot maruntel, şi-l pun in apă să férba, şi după aceea 
se lau, ca să le crésca codile> ; — a celor din Buninti, com. de V. Stra- 
china: «In diua de Sdn-Toder se scola fetele des-diminéta si-si fac lăutâre 
cu stroh de fin rémas de la cai-; — a celor din Pătrăuți, com. de Sim. 
Holea: -Fetele se duc in diua de Sdn-Toder tare diminéta în grajd gi 
aduc ogrinji de la cai gi se laŭ cu dinsii, ca să le crésca pérul ca codile 
la cab; — a celor din Măzănăesci, com. de I. Butnariu: «Fetele aduc 
stroh de fin de la cai si se lau cu el, ca să le crescă pérul: ;—a celor din 
Şcheia, com. de Sim. Pop, stud. gimn. :« In diua de Sân-Zoder, înainte 
de résaritul s6relui si până nu se dă la vite nutreţ, se iea strohul din 
esle şi se fierbe, iar în apa aceea se lau fetele» ; — a celor din Costana, 
com. de V. Huţan: «Fetele se scola forte de diminéta si se duc în grajd, 
ieau strohuri de la vite, şi anume de la cai, şi le pun inapa, le lasă sa 
ferbă, si după aceea se spală și se lau cu strohurile acelea, ca să le 
crescă pérul mare»; — a celor din Crasna, com. de Em. Iliuţ: «In di- 
min6ţa de Sân-7oder se duc fetele la ieslele vitelor şi ieaŭ stroh şi se 
spală gi dic că apoi nu le-ar mâncă părul Caiilui Sân-Toder» ;—a celor 
din Bosanci, com. de Trofin Crupă: «In diua de Sân-Toder se laŭ fe- 
tele cu stroh de fin, adecă cu ceea ce r&mâne de la cai nemâncat, şi 
dic la acestă ocasiune să le crâscă părul capului ca codile Cailor lui 
Sân-Toder> ; — a celor din Corlata, sat in distr. Gurei-Homorului, com. 
de G. Piersec, stud. gimn.: «Omenii şi femeile se scâlă de népte în spre 
diua de Sdn-Téder si pun o ólă cu apă la foc, şi în óla aceea pun fin 
de acela care s'a sfărâmat când aŭ dat fin la cai, sau la boi, oi gi al- 
tele. Apoi, lăsând óla să se încăldâscă apa dintr'însa, o ieau de pe foc gi 
se spală pe cap, pe mani, pe grumaz, credând că, dacă s'au spălat cu 
apa de acesta, nu pot caii să le râdă părul in diminéta lui Sân-Toder, 
când vor merge să le dea de mâncare.» 

(1) Dat. Rom. din Pârtescii-de-sus, com. de G. Baranaiu: «In giua 
de Sân-Ioder se lau 6menii de diminéta, atât bărbaţii cât şi femeile, şi 
anume pun în lăutOre mai multe feluri de buruene și flori, precum: bu- 
suioc, mintă, cimbrigor, toie, calaper ş. a.» 

(2) Dat. Rom. din Udesci, com. de G. Rotariu: «In lăutore pun fel 
de fel de buruene, precum: stroh de fin, busuioc, caprusnic ş. a.» 

(3) Dat. Rom. din Ilişesci, com. de V. Botezat: «Femeile se spală în 
diua acésta cu busuioc și smeurică şi spun cu ocasiunea acesta să fie 
drăgostose la lume.» 

(4) Dat. Rom. din Securiceni, com. de G. Guset: «In lăutore se pun 
stroh de fin, flori, fapnic şi altele.» 

(5) Dat. Rom. din Stroesci, com. de D. Gemeniuc: «Femeile și cu deo- 


56 


hemeiu, lat. Humulus Lupulus L. (1), şi acésta nu numai ca 
să le crâscă părul, ci tot odată ca să fie tot-deauna înflorite 
şi imbujorate (2), adecă drăgălaşe ca florile, să fie luate în 
joc şi jucate. (3) 

Insă ele nu întrebuinţâză tâte buruenele câte s’ati amin- 
tit, ci unele întrebuinţâză un fel de buruene sau flori, iar 
altele alt fel, adecă fie-care ce póte mai de grabă si mai 
lesne află. 

Pe lângă buruenele şi florile amintite în şirele de mai 
sus, o sâmă de fete mai pun în lăutâre încă şi monete de 
argint, anume ca să fie albe ca argintul (4), iar altele chiar 
şi lapte de Epd. (5) 

Femeile, şi cu deosebire fetele, cari îndătineză a se la cu 
lăutâre de stroh, se scâlă des-diminéf{a până ce nu apucă 
a da Gmenii cailor de mâncare, se duc în grajd, in care se 
află cai, respective iepe, şi, apropiându-se de codile acestora, 
dic : 

Tédere, 

San-Tédere ! 

Da codita fetelor 

Cat codile iepelor ! (6) 


sebire fetele se laŭ in diua de Sdn-Toder cu zéma de leuştén şi de 
minta.» 

(1) Dat. Rom. din Băiăşesci, com. de Oct. Seretén: «Fetele se scola 
pe la miedul nopţii şi se laŭ cu lăutore de hemeiu, iar după ce s'au 
laut, aruncă lăut6rea pe popciile gardurilor.» 

(2) Dat. Rom. din Udesci, com. de Darie Cosmiuc: «ln lăutOrea acésta 
pun ele flori si stroh de fin, ca să fie tot-deauna înflorite şi imbujorate 
ca florile, pentru ca să le crâscă părul mare.» 

(3) Cred. Rom. din Securiceni, com. de G. Guset. 

(4) Dat. Rom. din Buninţi, com. de V. Strachină: «Inainte de ce daŭ 
fin cailor, se laŭ si se spală, punénd încă şi monete de argint în lău- 
tore, ca să fie albe aa argintul»; —- gi a celor din Liugi, dict. de Maria 
Stefanescul, com. de Dim. Bondariui: «Fetele fac asemenea ca şi fe- 
meile, se laŭ cu ftroscot (rémasita finului ce rémane de la cai) şi se 
ating pe faţă cu puișori de argint.» 

(5) Dat. Rom. din Udesci, com. de D. Cosmiuc; — a celor din Tere- 
blecea, dict, de Irina Bulbuc, com. de P. Scripeariu: «Unele se spală 
şi cu lapte de épă, ca să le crésca perul frumos» 

(6) Dat. Rom. din Crasna, dict. de Casandra Hurjuiu, com. de V. 
Tliut, stud. gimn. | 


sau: 
Tddere, 
San-Tédere! 
Dă fetelor 
Codita iepelor ! (1) 
sau: 
Tédere, 
Sân-T6dere ! 
Dă-mi céda iepei, 
Că ti-oii da coda fetei! (2) 


Coda ’n sus, 

Céda ’n jos, 

Céda fetei 

Cat a iepei! (3) 
sau: 

Todere 

San-Tédere ! 

Fă să crâscă 

Și să se lungâscă 

Cosita fetei 

Cât céda iepei ! (4) 


După acésta se duc la iesle, ieaŭ strok dintr'însa cât so- 
cot ele că le va fi de ajuns, se întorc cu dinsul în casă, îl 
pun intr’o 6lă cu apă la foc ca să fârbă, gi după ce a fiert 
de ajuns, se lau cu lăutâre de acâsta. (5) 

Fetele, ai căror părinţi n'au cai, se duc la ieslea boilor 
si dintr’acésta iaŭ stroh. (6) | 

Fetele, cari îndătin6ză a se la cu lăut6re de fapnic, se 
sc6lă în diua de Sdn-Téder dimin6ţă tare, se duc peimas şi, 
sosite acolo, caută fapnic şi cimbrişor. După aceea, întor- 
cându-se acasă, ieaŭ fóre de corn şi, punendu-o dimpreună 


(1) Din Mihoveni, com. de Vesp. Corvin. 

(2) Din Măzănăesci, com. de Vict. Moldovan. 

(3) Din Bosanci, com. de Trofin Crupă. 

(4) Com. de d-séra Marghiolifa Cernescu din Serbaut. 

(5) Dat. Rom. din Crasna, dict. de Casandra Hurjuiă şi com. de V. 
Iliuţ, — si din Mihoveni, com. de Vesp. Corvin. 

(6) Dat. Rom. din Crasna, dict. de Cas. Hurjuitt și com. de Vas. 
Iliuţ. 


58 


cu fapnicul şi cimbrisorul intr’un vas, o lasă să férba. Iar 
după ce a fiert de ajuns, ieau lăutârea din vas şi, turnându-o 
într'o strachină, fac cruce asupra ei şi, descântându-o, dic: 


Ca fl6rea de corn să fie 
Scumpa nostra veselie. 
Cum sta faptnica pe punte, 
Sa stau si eu aga in frunte. 
Dar gi acest cimbrisor 
S'atragă voinici cu dor, 
Cari ii astept dupa usor! 


După ce au rostit cuvintele acestea, se lati pe cap, parte 
ca să le crâscă părul frumos şi parte ca să fie căutate si 
iubite de feciori. (1) 

O. sémă de fete din contră se duc în séra spre Sdn-Téder 
şi caută ndvalnic, lat. Scolopendrium officinale, şi clapus- 
nie (2), frunze de nuc şi rădăcini de urzică, luându-și de 
acasă pane si sare. După ce ati ajuns la starea locului, ina- 
inte de a luă plantele acestea, pun pânea și sarea jos, însă 
nu t6tă, şi bătând mătanii dic: 


Eu te sorocesc 

Cu pâne şi cu sare 
Și cu sfintele mătane, 
Iar tu sorocesce-mé 
Cu cinste și dragoste 
Și cu curăţenie! 

Acestea le dic fetele dacă voesce să întrebuinţeze plantele 
numite, si mai ales ndvalnicul şi clapusnicul, spre a-şi 
spălă părul ca să crâscă frumos. lar dacă voesc a vindecă 
atari bube de pe faţă, atunci dic: 


Eŭ te sorocese | Cu léc 
Cu pane gi cu sare Si vée, 


Și cu sfintele mătane, Cu curăţenie 
lar tu sorocesce-mé Și cu sănătate! 

Aducând plantele acasă, le pun într'un loc anumit şi apoi 
se culcă, iar a doua gi des-diminâţă, cum se scólă, se duc 


(1) Dat. Rom. din Reuseni, com. de V. Pop. 
(2) Clapusnic = crapusnic. 


59 


Şi aduc apă neîncepută, adecă din fântâna din care n'a luat 
în diua aceea încă nimeni apă, şi pe care o duc ast-fel că 
nu vorbesc cu nimeni. 

După ce aŭ adus apa neiîncepută, pun în ea pânea şi 
sarea, pe care au păstrat-o încă de cu séra, şi plantele cu- 
lese, gi aşă o pun la foc ca să se încălgâscă; iar după ce 
s'a încălgit, se spală cu apă de aceea. (1) 

Cele mai multe fete, când se spală şi se laŭ, se râgă lui 
Sân-Toder ca acesta să le dea păr mare şi frumos, dicând: 

Todere, 

Sân-Tâdere'! 

Crâscă părul fetelor 
Ca codile iepelor! (2) 


sau 

Todere, 

San-Tdédere ! 

Dă cosiţă fetelor 

Cât codile iepelor ! (3) 
saul 


Tédere, 
San-Todere! 
Fă sa crésca gata fetei 
Cat códa iepei! (4) 
După ce s'au spălat, unele se pâptănă în casă, iar altele 
es afară si aci, pepténandu-se, gic: 


Tddere, 
Sân-Tâdere'! 
Dă cosite fetelor 
Cat comele iepelor! (5) 
Sau, eşind afară şi aşteptând anume până ce văd vre-un 
cal şi apoi începând a se pepténa, spun: 





(1) Dat. fetelor din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc și com. de P. 
Scripeariă. 

(2) Dat fetelor din Frătăuţul-vechii, dict. de Zenovia Rusu. 

(3) Dat. fetelor din Vicovul-de-sus, com. de Const. Vasilovici, stud. 
gimn. 

(4) Dat. fetelor din Boroscautul-vechii, dict. de Palaghia Onciul şi 
com. de G. Palamarciuc. 

(5) Din Cupea, dict. de Casandra Țuguii şi com. de Them. Prelici. 


60 


Todere, 

Sân-TOdere! 

Da codita fetei 

Cât códa iepei, 

Să fie părul met 

In folosul lui Dumnedeu! (1) 


Fetele se lau de regulă singure. 
Copilele însă se lau în genere de către mamele lor. 
Deci, mai fie-care mamă, după ce şi-a lăut copila, respec- 
tiv copilele. şi începe a le pepténa, dice ca gi fetele cele 
mari : 
Todere, 
Sân-Tâdere ! 
Dă cosita fetelor 
Cum e c6da iepelor ! 


Tódere, 
Sân-Tódere ! 
= Da cosiță fetei 
Cum e códa iepeï! (2) 


Iar când le împletesce códa, le trage de pěr, gicând: 


Códa feteï 
Cât códa iepei! (3) 


Tódere, 

San-Todere ! 

Dă códă fetelor 

Ca códa iepelor. 

Fetei un diac, 

Iar babei un colac! (4) 


După ce şi-au împletit acuma cosifele şi codile, le lég4 pe 
aceste din urmă cu păr decal şi, trăgându-le în jos, anume 
ca să crâscă lungi, rostesc cuvintele: 


(1) Din Costâna, com. de N. Nahorneac. 

(2) Din Cupca, com. de Them. Prelici. 

(3) Din Tereblecea, dict. de Natalia Nimigén şi com. de P. Nimigén. 
(4) Din Scheia, com. de Sim. Pop. 


61 
Tédere, 
San-Todere! 
Da cosita fetelor 
Cat codile iepelor! (1) 

In unele părţi, şi mai ales din Ungaria, este datină ca, 
în locul mamelor, fetele singure, cari vreau să aibă păr lung, 
să-și tragă la Sân-7oder cédele prin ferâstră. Iar lucrul 
acesta se întîmplă ast-fel: una stă înăuntru, alta afară, şi 
cea din afară trage códa celei din năuntru. (2) 

In alte părţi este iarăşi datină că pruncii trag de părul 
fetelor pe ferâstră, anume ca: 


Să crâscă céda fetelor 
Cât coda iepelor. (3) 


Ori-şi-când în decursul anului, atât bărbaţii cât şi fe- 
meile, după ce s'au laut, aŭ datină de a se unge pe cap cu 
unsóre sai cu unt şi abiă după aceea a se peptănă. De 
astă dată însă nimeni nu se unge cu nimic pe cap, cregând 
că, dacă se va unge, îi va pică părul. (4) 

După ce s'au lăut şi sau pepténat, bărbaţii îşi rătâză 
pletele şi taie păr din frunte, iar femeile şi mal ales fetele 
îşi rătâză puţin virful codilor si apoi, luând părul rătezat, 
îl duc şi îl pun intr’o bortă sat scorbură de răchită, dicénd : 


Tdédere, 

San-Todere! 

Na-ti pérul met 

Si da-mi céma calului tăi! (5) 

(1) Din Stroesci, com. de D. Gemeniuc: «Omenii cred că Sdn-Téder 
are nu numai cai, ci si epe, cari aŭ codi forte lungi, şi de aceea dic 
fetele, cand se laŭ, ca să le dea păr lung ca codile iepelor.» 

(2) Kovari, Credinte poporale din Farnags, publ. in «Gazeta Transil- 
vaniei», an. LIX, Braşov 1896, No. 282, p. 6. 

(3) Avram Igna, Credinte poporale, publ. in «Familia», an. XXXII, 
Oradea mare 1896, p. 201. 

(4) Cred. Rom. din Pârtescii-de-jos, sat in distr. Gurei-Homorului, 
com. de Const. Andronic, stud. gimn. 

(5) Dat. Rom. din Ilişesci: «Si 6menii isi rătâză pérul ca să crâscă 
mai frumos»; — a celor din Stupca, dict. de Maria a lui Costan Bo- 
tugan: «Fetele se scâlă când se face diuă, string stroh de fin, isi fac 
lautore, se laŭ pe cap, isi răteză părul și-l pun in răchiţi:; — tot de 
acolo, com. de Onufr. Cailén: «In diua de Sân-/oder string fetele di- 


62 


Acésta o fac anume ca să le crâscă părul ca răchita de 
repede (1) şi să nu-i dóră capul peste an. (2) 

Tot atunci scot ele şi lăutârea si o t6rnă în ieslea cailor (3) 
sau pe flori, și mai ales pe un trandafir, asemenea cu scop 
ca să le crâscă pérul (4), sau si pe proprelele unui gard. Iar 
când o t6rnă pe proprele gic: 


Câte proprele-s la gard, 

Atatia peţitori să-mi vie. 

Cum ţine propréua gardul 

Asa să ţie 

Si cel ce mě va luă cu mine! (5) 


Acestea sunt tóte datinele şi credinţele Românilor din 
Bucovina cu privire la spelarea capului in diua de Sân- 
Toder câte le-am putut adună până acuma. 


miné{a stroh de fin, il fierb şi se laŭ apoi cu apă de aceea. După ce se 
laŭ, își taie codile la cap și părul tăiat îl pun în răchiţi, cregend că, fă- 
când acesta, le-ar cresce părul capului.» 

(1) Dat. Rom. din Buninti, com. de V. Strachină: «După aceea se pép- 
téna si-si taie păr din frunte si din codi și-l pun în o borta de răchită, 
ca să le crâscă părul ca răchita»; — a celor din Balacâna, com. de G. 
Jemna: «Fetele se laŭ în acâstă di înainte de r&săritul sdrelui, îşi taie 
din păr şi-l pun în răchită, ca să le crâscă părul ca răchita»;— a celor 
din Liugi, com. de Em. Tăutul: «Fetele, după ce s'au gătit de spălat, 
taie cu forfecele putin păr din cap şi-l pun într'o răchită, gicând ca pé- 
rul lor să crésca ca crengile rachitii de des şi iute»; — tot de acolo, 
dict. de Maria Stefanescul, com. de Dim. Bondariu: «După aceea ieau 
forfecele, își taie părul din frunte şi céda și-l duc într'o răchită gău- 
n6să şi-l descântă, ca să crescă ca crengile răchitei de iute.» 

(2) Dat. Rom. din Corlata, com. de George Piersec: «De asemenea se 
tund şi 6menii și, dacă s'au tuns, pun părul într'o răchită sau în alt 
pom, credénd că, făcând acâsta, cresce cu mult mai de grabă. Si încă 
mai dic 6menii că, dacă se tund sau se ratéza în diuade Sdn-Toder, nu-i 
d6re capul peste an. Si de asemenea fac si femeile.» 

(3) Dat. Rom. din Costâna, com. de Nic. Nahorneac: «In diua de Sån- 
Toder es fetele din casă des-diminâţă şi ieaii stroh de la cai şi fac lău- 
tore dintr'însul gi se lau ; iar după ce sai laut, tornă lăutorea în ieslele 
cailor.» 

(4) Dat. Rom. din Crasna, com. de Ion Iliut: «In diua de Sdn-Toder 
se scólă fetele până ce nu răsare sórele, se:duc si ieaii stroh din ieslele 
vitelor şi-l pun intr’o 6lă şi fac lăutóre. După ce s'au laut, varsă lău- 
torea pe flori ; făcând acésta, cred că le va cresce părul.» 

(5) Dat. Rom. din Ilișesci, com. de George Berinţan. 


63 





Insă datina acâsta e usitată nu numa! la Românii din 
Bucovina, ci şi la Românii din cele-lalte ţări locuite de dinsifl. 

Aga feciorii şi fetele de pe sub podgoria Aradului din 
Banat indatinézi de a merge în Ajunul Sân-Toderului 
inainte de r&săritul sérelui pe dél după un fel de rădăcină 
numită Erba vântului, lat. Agrostis stolonifera L., apoi după 
Edera, lat. Hedera Helix L., şi Popdlnic, lat. Asarum euro- 
paeum L. lar după ce aŭ ajuns la starea locului, le sapă cu 
un cuţit si pun în locul lor pane gi sare ca să aibă léc. 

In diua de Sdn-Téder, înaintea zorilor, se spală fie-care 
cu apă de pe Ederd, de pe Popălnic şi de pe rădăcină 
de Erba vântului, în credinţă că peste an vor fi feriti de 
vînturi precum gi de ori-ce soiŭ de bube. 

= Radécina de Erba vintului se păstreză si, de este cine- 
va bolnav peste an, se afumă cu ea.(1) 

În alte parti, tot din Banat, fetele se duc în n6ptea de 
Sdn-Téder, la miedul nopţii, în pădure, la locurile cunoscute 
unde cresce Omanul, lat. Inula Helemium L., ducând cu sine 
pane şi sare. Apropiându-se de locul cu Oman, if dăruesc 
acestuia pânea şi sarea, punându-le la rădăcina lui şi des- 
cântând ast-fel : 


Oman mare, 

Domn mare! 

Eu iti daŭ tie pane gi sare, 

Iar tu dă-mi o códă de păr mare! 


După acésta, săpând si luând rădăcini de Oman, le aduc 
acasă, le fierb şi în crépat de diuă își spală capul cu Oma- 
nul fiert; apoi, cu ochii închişi, într'aceea căutând scurt la 
pămînt (spre a nu vedeă vre-un animal cu c6da de per 
scurt, mâţă), ast-fel își şterg capul şi despletite se duc în 


(1) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul; -- vedi si I. Maior, Credinţe 
poporale din Mureş-Sâncrai, publ. în «Fota pentru toți», an. II, Bucu- 
resci 1898, p. 182: «In diminéta de Sdn-Toder aduc fetele din pădure 
Potilnic, lat. Asarum europeum L., și Ederă, si se leșie cu apă, în care 
s'au fiert acestea, înainte de resăritul sérelui; căci dacă nu, le ranchéza 
calul lui Sdn-Toder.» 


64 
grajd, unde trag calul (boul, vaca) de c6dă, poftindu-si să 
le crâscă şi lor asemenea de lungi céde. (1) 

In alte părţi, aşijderea din Banat, se culege în dilele cât 
tin Cait luă Sân-Toder, şi mai cu s6mă în cele ce premerg 
Sdn-Téderulut celui mare, Oman, crénga de mer dulce, rug 
întâmpinat, adecă care e prins cu ambele capete in pămînt, 
flóre de tin, şi cu tóte acestea fierte la un loc şi făcută /e- 
știe dintr'însele fetele mari se spală pe cap. 

In tróca corita, unde diminéta aŭ de gând să se spele, 
pun sapa, furca de tors, acul de cusut, cu un cuvînt tâte 
lucrurile lor cu cari lucră peste an, în credinţă ca tâte 
acestea în decursul anului să se învîrtă uşor în mânile lor, 
adecă să fie barbate. 

După ce s'au spălat, se duc cu ochii închişi în grajd Și, 
pringénd pe un cal sai si pe un boii de c6dă, gic: 


TOdere, 
San-Todere! 

Da-mi chica capului 
Cât coda calului! 


Se feresc însă forte de a se uită la coda unui mat, cane 
ori unei găini, în credinţă că nu numai că le pică părul, 
dar capătă şi betesug de cap. (2) 


(1) Sim. Mangiuca, De însemnătatea botanicei romdnesci, publ. în 
«Familia», an. X, Budapesta 1874, p. 562. 

(2) Com. de" Aur. Iana, preot în Maidan, și de d-l Ios. Olariu, învăţ. 
în pensiune, tot de acolo: «Tot Sâmbătă în diua de Sdn-Téder fete mari 
se spală pe cap — se laŭ — cu leșie preparată și descantata cu busu- 
ioc, omag, rug întâmpinat etc., pentru ca să fie frumose, vedute şi să- 
nătse ; iar în vasul din care se laŭ pe cap mai pun şi acul de cusut, 
furca de tors şi alte unelte cu cari lucră, sorocind ca să fie bărbate şi 
îndemnate la lucru peste tot anul. După ce s’at laut, cu ochii închişi, 
ca să nu vadă mergând vre-o găină sau atare animal cu coda scurtă, 
merg la grajdul cu vitele; acolo prind calul de céda gi dic: 


« Todere, 
«San-Todere, 

«Di-mi chica capulul 
«Cat cdda calului! 


«In lipsă de cal se servesc si de un bow.» 


-— 6 pi 


Fetele mari, cari se laŭ cu fărmăcăturile sus arătate, ne- 
având vitele recerute, merg în vecinătate, ori vre-unul din 
familie se îngrijesce până ce trece vre-o atare vită pe drum, 
ca să-şi pótă ele descântă cum doresc. 

Iar după ce s’ati lăut şi aŭ rostit cuvintele citate, se în- 
tore în casă, ieau legia r&masă gi, scoténdu-o afară, o aruncă 
la un oltoniu sănătos. (1) 

Fetele din comuna Maidan at datină în diua de Sân-Todor 
des-dimin6ţă încă la lumină a se spéla pe cap, punând în 
apa cu care se spală muguri de pom, în credinţă că, pre- 
cum cresc din muguri crengi mari, aga să crâscă si părul 
lor de mare. (2) 

Mai departe, după credinţa Românilor bănăţeni, spălarea 
capului cu leşie de Omag, lat. Aconitum Napellus Cz., la 
Sdn-Tdéder, nu numai că este bună, ci se crede că prin 
acâstă spălare părul se conservă si cresce mai bine şi mai 
mare. 

In fine este datină in Banat că tot în acestă di isi spală 
fetele capul cu apă fârtă de flóre de corn, tot pentru cres- 
cerea părului. (3) 

In Munţii apuseni at Transilvaniei fetele de la 14 ani 
în sus se spală în séra de Sdn-Téder pe cap cu legie făcută 
din propivnic sau părlangină (4) si ederă ; iar după ce 
s'au spélat, îşi desfac chica dinainte, care eră trasă peste 
frunte, şi, împreunându-o cu chica dindérét, se pâptănă cu 
cărare, în semn că de aci înainte e fată mare de maritat. 

Tot cu aceeaşi leşie şi în același timp se mai spală şi 


— 


(1) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(2) Aurel Iana, Din credințele pop. rom., publ. în «Lumindtoriul>, 
an. X, Timișra 1889, No. 25. 

(3) Idem, Din credințele pop. rom. din Maidan de lângă Oravița, publ. 
in «Familia», an. XXVI, Oradea mare 1890, p. 6. — Sim. Mangiuca, 
Calend. pe an. 1882 gi 1883: «Spălarea capului cu leșie de Oman (Erba 
mare, lat. Inula Helenium) la Sân-Toderul cel mare, pentru ca să se. 
conserveze și ca să crâscă părul. Pe alocurea se spală capul cu apă 
fértă de flóre de corn.» 

(4) Propivnic sau părlangină e o érbă cu un miros minunat, pe care 
o porta nevestele și fetele in sin și care miróse nuimai primăvara, până 
începe cucul a cântă. 


Marian, Sărbătorile, II. 5 ° 


66 


membrii familiei, ca Sân-Toderul să-i găsâscă pe toţi ldufi; 
iar mamele, spălând pe cap fetele, acestea trebue să rostâscă 
de trei ori următbrele cuvinte: | 

Sân-T6dere, 

Sân-Tâdere ! 

Cresci cosita fetelor 

Cât câdele iepelor ! (1) 

Fetele din Muntenia, jud. Covurlui, com. Bursucani, se 

laŭ în giua de Sân- Tóder cu rin, ca să le crâscă părul, pro- 
nuntand cuvintele : 


Tédere, 

San-Todere! 

Da cositele fetelor 
Cat codile iepelor ! (2) 

In jud. Gorj din Muntenia încă de Vineri diminéta, forte 
de n6pte (pe nemâncate), mai din fie-care casă se duc prin 
luncă şi prin câmpii Gmeni, băeţi si fete, să sape Homan 
(gis si Erbă mare). A doua gi, Sâmbătă, adecă în giua de 
Sân-Toder, fórtè de n6pte (pe negură), tótă lumea, dar mai 
cu sémă fetele mari, se scdla, fac legie, în care fierb Homan, 
cu care se laŭ apoi pe cap, şi după ce împletesc, pun la 
cogi vite de îuior de cânepă şi rădăcină de Homan, pe care 
le pârtă t6tă diua. 

După ce se împletesc, es afară, tot pe negură, şi dic din 
gură : 

Todere, 

Sân-Tâdere! 

Dă-mi cosite capului 
Ca pe códa calului! 

Dacă băeţii din apropiere voesc să le facă în necaz, când 
fetele pronunţă versurile de mai sus, ieaii câte-o trâcă (tivda) 
şi o bat în r&spuns la ruga lor. 

Negresit că fetele atunci se supără şi-i blastéma, fiind-că 
cred că le cade părul tot şi rămâne capul ca trâca pelgati. 


(1) T. Frâncu şi G. Candrea, Românii din Munţii apuseni (Moţii), 
Bucuresci 1888, p. 128. 

(2) E. Patriciu, Superstiții, publ. în «Şegetorea», an. ITI, Fălticeni 
1895, p. 149. 


67 

Canepa, ce o pun la c6dă, însemnâză, după ele, să le 
crâscă părul ca fuiorul de lung, iar Erba mare (Homanul), 
ce se fierbe in legie, dic că aga este obiceiul, fiind-că ajută 
să le crâscă părul frumos. 

Péte că Homanul să aibă vre-o putere de a face să crâscă 
părul, saii pentru că este o plantă mirositâre, s'a intrebu- 
infat din vechime la spălat pe cap, dar numai în acâstă gi; 
ori că, fiind o plantă care cresce înaltă până la 2 m., s'a în- 
trebuintat tot pentru naivitatea de a cresce părul lung şi 
repede tot ca şi acea plantă. 

Dar rădăcina acestei plante nu se întrebuinţeză numai la 
spălatul pe cap în acâstă gi, ci şi la vite şi orâtenii. La vi- 
tele mari se dă cu porumb si la orâtenii în făină muiată 
sau in tărîţe. Apoi parte din răd&cini se păstrâză în casă 
peste tot anul şi se aprinde din când în când, ca să mi- 
rósă frumos şi să prigonâscă pe Necurata din casă, care 
nu resistă la mirosul de Homan. (1) 

In alte părţi, asemenea din Muntenia, tot poporul mic şi 
mare se spală în giua de Sân-7oder pe cap şi trup cu apă 
în care se tâcă rădăcină de Erbd mare sau Homan, care 
se scóte atunci din pămînt, în credinţă că, făcând acésta, 
le cresce părul capului ca câda Cailor lui Sân-Toder şi că 
vor fi sănătoşi în decursul anului, iar în cas contrariu, adecă 
dacă nu se vor spéla ast-fel, că se încurcă Cait lui Sân- 
Téder în părul lor şi pe unii chiar îi şi omóră. 

Tot în acâstă gi şi spre același scop unii dintre bărbaţi 
se tund şi se rad. (2) 


(1) «Românul literar», Bucuresci 1891, No. 12. 

(2) I. A. Zanne, Proverbele Românilor, Bucuresci 1895, vol. I, p. 72: 
«La Sân-Toder, care cade în prima Sâmbătă din Post, copiii se tund, 
émenii mari se spală pe cap, caii se taie la copite, fetele se lau cu stroh 
de la vite ca să le créscaé părul mare şi frumos». — Din Resp. la Cest. 
d-lui Nic. Densușian, com. Râjleţu, jud. Olt; — com. Ilov&ţul, pl. Cerna, 
jud. Mehedinţi : «Femeile aŭ obiceiul în diua de Sân-Toder a culege un 
fel de rădăcini mirositâre «Homan»... se spală pe cap în acea di giat 
credinţă că cresce părul capului ca céda Cailor lui Sân-Toder» ;—com. 
Secu şi Ruptura, jud. Mehedinţi : «Sâmbăta de la începutul Postului Pa- 
scelui se ţine, că cred că-i omâră Cati lui Sân-Idder, dacă es afară 
n6ptea si nu se spală pe cap cu Homan»; — com. Lăunele-de-jos, jud. 
Argeş: «La Sdn-Téder, care se serbâză în Sâmbăta întâia din Postul 


See 
In unele parti din Moldova fetele se sc6lă cu nóptea in 
cap şi, înainte de a resări s6rele, string turiști de fin, fac 
lautére si, spélandu-se pe cap, gic: 


Tdédere, 

Sân-Tâdere ! 

Iea cosita fetelor, 
Da codita iepelor! (1) 


sau: 
Tdédere, 
San-Tdédere! 
Tea codita fetelor, 
Dă codita iepelor ! (2) 
sau: 
Todere, | Sa crésca lunga ca ata, 
Sân-Tâdere ! Mole ca matasa, 
Da cosita iepelor, Si cosita fetelor 
Ca s’o porte fetele, Da s’o porte iepele! 


In alte parti, tot din Moldova, ieaŭ rută cu apă si, récin- 
du:se, se spală pe cap de câte-ori voesc, în credinţă nu nu- 
mai- că le cresce pérul, dar că se vor mântui de ori-ce réu- 
tate si bólă de cap. 

După ce s'aii laut, fac o unsóre de cdja de plop cu unt 
de lemn, cenușă de nuci şi de alune, o amestecă cu untură 
de urs, şi apoi cu unsóre de acesta se ung pe cap. Ase- 
menea ieaă untură de găină, unt-de-lemn, miere de roii, pe 
cari amestecându-le si fierbându-le la un loc, se face unsore, 
cu care ung apoi capul în 8 gile de-a rîndul. 

In fine mamele, cari aŭ copii mici, pun în acâstă di in 


mare, tot poporul se. spală cu FErbă mare, căci în cas contrarii se în- 

curcă Cait lui Sân-Toder în părul lor. Bărbaţii se tund şi se rad.» 
(4) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 61. — G.S. Ionénu, Mica colecfiune, 
p. 54: <ln diua de Såân-Tóder (2 Martie) fetele mari se spală la cap cu 
Erba mare, dicénd: «Sfinte Teodore! fă ca códele ndstre sa cresca 
«ca cOmele cailor». — M. Lupescu, Superstifit, publ. in «Sedgetdrea., 
an I, Fălticeni 1892, p. 128: «In diua de Sân-Toder fetele se lau cu 
stroh de la vite, ca să le crâscă pérul mare și frumos.» 

(2) El. Sevastos, Serbătorile pop., publ. diar cit., p. 150. 


69 
scăldătâre petricele si flory de fin (stron): ca să fie copiii 
lor sănătoși ca pétra şi drăgălaşi ca florile. (1) 


IV. 
TUNDEREA VITELOR. 


Nu mult după spelarea capului, partea cea mai marea 
Românilor din Bucovina îndătin6ză de a tunde vitele cele 
cornute, şi mai cu s6mă viţeii, între cârne, precum si impre- 
jurul acestora, şi a le răteză virful codilor şi ale cârnelor (2), 
iar pe cai, şi mai ales pe mânji, a-l costruj?, adecă a le tunde, 
respective a le răteză t6tă cóma si c6da, precum şi părul cel 
lung din frunte şi de la picidre. (3) 

Tunderea gi rătezarea acésta a părului se face cu scop 
ca acesta să crâscă mai mare, mai frumos gi mai iute (4), 


(1) C. D. Gheorghiu, op. cit, p. 62. — Dim. S. Lupaşcu, Medicina 
babelor, Bucuresci 1890, p. 40. 

(2) Dat. Rom. din Corlata, com. de G. Piersec: «După ce s'au laut, 
tund pe boi, vaci gi viței in frunte și la cérne, și le rătéză céda» ;—a 
celor din Balacéna, com. de G. Jemna: «In diua de Sdn-Toder se ratéza 
codile la vite» ;—a celor din Siret, com. de d-l Or.Dlujanschi: «In acésta 
di se tund viţeii între cérne>; — a celor din Iligesci: «In diua de 
Sân-Toder tund pérul de pe lângă cérnele viteilor, din frunte şi din 
c6dă, anume ca să le crâscă córnele şi părul gi să fie mai frumoși.» 

(3) Dat. Rom. din Corlata, com. de G. Piersec: «Dupa ce s'au lăut, 





tund caii la frunte, la comă, la picidre gi le rătâză coda»; — a celor 
din Şcheia, com. de Sim. Pop: «În diua de Sdn-Toéder se costruşeză 
mânjii la cómă gi la céda, iar viteii se tund între cérne»; — a celor 


din Stroesci, com. de G. Bărtoiu: «In diua de Sdn-Toder răteză óme- 
nii codile şi cOmele cailor» ;--a celor din Tereblecea, dict.de Irina Bul- 
buc, com. de P. Scripeariu: «In diua de Sân-Toder tund Gmenii vitele 
tinere cornute pe la cérne, ca să le crâscă cérnele frumos, iar mândi- 
lor le tund coma si céda, ca să crâscă acestea mai bine. De aceea se 
chéma viţeii şi mânjii, cât sunt tineri, costruşi.» 

(4) Dat. Rom. din Stroesci, com. de Gemeniuc: «Pela Sân-Zoder bar- 
baţii răteză codile la vite, cregénd că acestea cresc apoi maiiute>; —a 
celor din Udesci, com. de D. Cosmiuc: «La vite li se taie pérul de la vir- 
ful codii, ca să crâscă mai bine»; — a celor din Stupca, dict. de Maria 
a lui Costan Botoșan: «Mai de mult răteză boii gi viţeii în frunte, ca 
să le crésca per frumos» ;— a celor din Ilişesci, com. de d-l G. Forga- 


70 


iar rătezarea cérnelor anume ca, devenind vre-un vițel sat 
viţică cu timpul împungători, să nu pot& aga de lesne îm- 
punge şi străpunge pe cele-lalte vite şi mai ales pe 6meni. 

După ce aŭ tuns acuma tâte vitele câte aŭ avut să le 
tundă, string tot părul tuns şi-l pun sai sub făsetorul lem- 
nelor, sai il îngr6pă într'un moşinoiŭ de furnici, anume ca 
vitele să se îngraşe şi să fie iuți ca furnicile (1) şi să aibă 
preţ bun la vîngare. (2) 

Tunderea si rătezarea părului însă e usitată nu numai în 
Bucovina, ci şi în cele-lalte ţări locuite de Români, si mai 
ales în Moldova (3), Muntenia (4), Ungaria (5), Transilva- 


ciù, învăţător: «Taie la vite părul de pe frunte şi le rătâză codile, ca să 
crâscă părul codii mult mai fumos» ; —a celor din Tereblecea, dict. de 
Maranda Strugariu: «De Sân-Toder se taie la vite părul dintre cérne, şi 
la cai se rătză céda si cóma, ca să le crâscă mai mare şi mai frumos.» 

(1) Dat. şi cred. Rom. din Ilisesci, com. de d-l Forgaciú: «Taie la 
vite părul de pe frunte și le rătâză codile, punând părul acela sub făie- 
torul de lemne, sai îngropându-l intr’un moşinoiu, cregénd că vitele 
se fac mai grase»; -— a celor din Măzănăesci, com. de I. Butnarii : 
«Omenii tund viţeii pe la corne şi le pun părul în 7muşinoie, ca să se 
îngraşe»; — a celor din Pătrăuţul de lângă Sucéva, com. de Sim. Holca: 
«Omenii în diua de Sân-Toder tund de la vitele cornute părul de la 
cOrne şi-l pun in mugindie de furnici, ca să fie vitele iuți ca furnicile 
$1 să se îngrașe.» 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Putna, com. de Nic. Goraș: «La Sdn-Toder 
ratéza cérnele la viței, tot părul împrejurul cârnelor și taie părul din 
virful codii, anume ca să crâscă mai frumos gi să aibă pret la vindare.» 

(3) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densusian, com. Basaraba, jud. Su- 
céva: «In giua de Sân-7oder tund codile la vite și la cai coma gi coda 
pentru a le cresce mai frumése.» — Idem, com. Valea-Glodului, jud. 
Sucéva: «Este obiceiul ca in diua de Sân-Toder sa se tundă vitele în- 
tre cérne şi caii la cogi si come». — Idem, com. Scorţaru-noi, pl. Vlă- 
deni, jud. Brăila : «La Sdn-Toéder se tund nótini». — C. D. Gheorghiu, 
op. cit., p. 62: «In acésta di se tund vitele in frunte; iar strohul (finul 
scuturat din esle) se stringe si se păstreză pentru scăldători». — M. 
Lupescu, Superstifiz, publ. in «Sedétdrea», an. I, Fălticeni 1892, p. 128: 
«In diua de Sdn-Téder se tund vitele în frunte, să se facă frumose.» 

(4) Gr. M. Jipescu, Opincaru, Bucuresci 1881, p. 77: «Sân-Toder, când 
se tund ghitili între cârne, la códă şi la copită, şi péru se pune bine, 
să nu se prăpădâscă ghita, or s'o mănânce lupu; oilor, să nu le fure 
din sare ori din lână, că nu le merge bine; vacilor, să nu le ieă din 
lapte, că le piere ţiţa.» 

(5) Kovari, Credinte pop. din Farnaş. publ. în «Gazeta Transtlva- 





FSE ee 
nia si in Banat, cu acea deosebire numai că în unele lo- 
curi din cele două ţări de pe urmă se efectu6ză Sâmbătă 
inainte de Săptămâna albă, iar în altele în séra lui Sân- 
Téder. (1) 


«In ajunul Sân-76derului — scrie d-l T. Frâncu cu privire la 
Români din munţii apuseni ai Transilvaniei — este obiceiul de 
a tunde viţeii în frunte şi cóma mândilor, ca să le mérga bine 
în cursul anului. Prin tundere se mai crede că li s'ar întări cór- 
nele, iar mândilor le-ar cresce cémele stufose.» (2) 


In fine în Banat mai e în séra spre Sdn-Toder incă şi 
acea datină ca să se dea sare descântată la vitele cu cari 
se lucră sub decursul Sân-T7oderilor, anume ca să nu le 
facă Sân-Toâderii vre-un răi. (3) 

In Moldova din contră este datină să se dea la vite sare 
descântată, ca să nu le facă Sân-Tóder vre-un r&ă, în cea 
dintâiu Vineri după Sdn-Téder, precum si în cea din urmă 
Marţi din luna lui Martie. (4) 


e—a — — eee 


V. 
COLIVA LUI SÂN-TODER. 


Românii din cele maï multe părţi, atât din Bucovina cât 
şi din cele-lalte ţări locuite de dinşii, aŭ datină de a duce 


niei», an. LIX, No. 282, p. 6: «La Săn-7oder vitele cornute mai tinerele 
şi mai mărunte trebue tunse în frunte între cérne, să nu le umple 
peste vară gadul.» 

(1) Sim. Mangiuca, Calendarul pe an. 1882 şi 1883 : «Retezarea corne- 
lor viţeilor, tunderea părului lor pe lângă cârne și tăierea părului 
din virful cogilor, spre a cresce tâte acestea mai iute și mai frumos. 
(Tote acestea se fac pe alocurea în séra lui Sdn-Toder.)» 

(2) Op. cit., p. 128. 

(3) Sim. Mangiuca, Culend. cit. 

(4) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 63. — G. S. Ionénu, op. cit, p. 54: 
«Vinerea după St. Teodor și în cea din urmă Marţi din luna Martie sa 
se dea la vite sare descantatd, ca să nu le facă St. Teodor vre-un r&u.» 





12 


în fie-care an in giua de Sân-76der grit fiert, numit co- 
livă, la biserică. (1) 

Datina acâsta, după cum ne spune o legendă din Buco- 
vina, dat6ză tocmai de pe timpul lui San-Téder. lată gi le- 
genda respectivă: 


«Cică la începutul creștinismului eră un împărat păgân, care 
ură fórte tare pe creștini si nu odată îi chinuiă și-i pedepsia 
forte crâncen, cugetând că prin acésta îi va stirpi de pe fata 
pămîntului. De la o vreme însă, védénd ca creștinii din di in 
di tot mai tare se înmulţesc și că el nu-i pote de-ajuns pedepsi 
şi stîrpi, şi-a pus intr’o di în gând ca să-i spurce pe toţi. Si 
cum şi-a pus în gând, asa a și făcut. A poruncit ostașilor séi 
pe la începutul Postului mare, când toţi creştinii postiat si se 
curăţiau de păcate, să facă mai multe cuptore de pane spurcata, 
adecă amestecată cu sânge, precum și alte mâncări şi băuturi 
asemenea spurcate. Iar dupa ce au sfîrşit ostasii de copt pânea 
cea spurcată, a poruncit tuturor negutitorilor de pane să strîngă 
pânea lor si să se vîndă numai pane împărătâscă, prea bine 
sciind că creștinii, neavând ce mâncă, vor fi nevoiţi să cumpere 
şi să mănânce pane de a lui, şi măncând se vor spurcă, si atunci 
se vor face păgâni ca gi dinsul! 

«Și intr’adevér că, oprind el neguţitorilor să vinda pane si 
alte mâncări și băuturi de sec şi curate, si întindând numai 
marfă de a sa spre vindare, creștinii fură de la o vreme ne- 
voiti să cumpére și să mănânce pane de cea spurcată de-a îm- 
pératului. 

«Insă Dumnedei, védénd acâstă apucătură E a îm- 
pératului, nu-i veni nici decum la socotélă, si de aceea n’a lăsat 
pe creștini ca să se spurce, ci se arătă într'o nópte unui creștin, 
anume Tóőder, în vis, şi-i dise să mârgă până la Vlădica, să-i 


(1) Dat. Rom. din Bucovina, com. Costâna, distr. Sucevei, dict. de 
Ioan Cocârla, com. de Nic. Cocârlă, stud. gimn. -- Din Resp. la Cest. 
d-lui Nic. Densusian, com. Sasca, jud. Sucéva: «Grîù fiert, numit coliză, 
se duce la biserică mai cu séma la Sdn-Toder, care se serbéza in Sâm- 
bata din séptémaéna întâia a Postului mare.» -— El. Sevastos, Serba- 
torile pop., publ. în giar cit., p. 150: «Sân-Toder cadetot-deauna in cea 
dintâiu Sâmbătă din Post, când se fierbe grîù şi se duce la biserică.» — 
Dat. Rom. din Banat, com. de d-l Ios. Olariu: «In giua de Sdn-Téder 
se duce coliva la biserică.-—Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şi 1883: 
«Ducerea colivei Sdn-Toderilor la biserică se întîmplă în unele părţi din 
Banat tot-deauna Vineri după începerea Păresimilor.» 








73 
spue ca să pue să tragă clopotele, să se adune toţi creștinii la 
un loc şi, după ce s'or adună, să le dică ca să nu mai cumpere 
și să mănânce pane de-a împăratului, că t6tă e spurcată. 

«Téder, fiind un creștin forte evlavios gi cu frica lui Dumne- 
det, cum s'a făcut diuă, îndată s'a gi dus la Vlădica şi-i spuse 
din fir în păr tóte ce avù să ile spue. 

«Vlădica ascultă cu luare aminte până la sfirsit tâte cele cei 
le spuse 76der, iar la urmă, după ce a sfîrşit, îl întrebă: cine 
este el, că pârtă grijă de turma lui Christos? 

«Toder îi răspunde, dicând : 

«— Eŭ sunt ales şi trimis de Dumnedeu spre ajutorul cresti- 
nilor, să-i feresc pe dingii si pe Sfintia Vóstră ca să nu vě spur- 
cati şi necinstiti, măncând pane de-a împăratului! 

«— D’apoï bine, — dise Vladica mai departe, -— cu ce să hră- 
nese ett pe toţi creștinii, şi mai ales pe nevoesii si săracii, cari 
numal cu cumpératul se nutresc? 

«— Cu ce?... cu pesce gi cu grit fiert si amestecat cu miere! 
— réspunse TOder. — Dacă le vei da grit fiert si pesce, nu se 
vor spurea și nici de f6me nu vor muri, si atunci mare le va 
fi mângăierea că i-ai ferit ca să nu-şi pângărâscă sufletul! 

«Și cum a spus Sân-Toder, căci creştinul acela eră Sân-Toder, 
așă a şi făcut Vlădica, şi creștinii nu avură lipsă să cumpăre 
și mai departe pâne de-a împăratului. 

«Si aga sedura bucatele împărătesci o săptămână întrâgă, fără 
ca să se uite cine-va la dinsele și să le cumpere. 

«Védénd ostașii de la o vreme că numai de géba stau cu 
pânea de vindare, că nimeni nu vine s’o cumpere, aŭ mers la 
impăratul și i-au spus că nimeni nu voesce să cumpére pane 
de a lui. 

«Împăratul, audind acésta, s'a făcut foc şi pară de mânie, dar 
nu dise nimic, fără numai atâta ca să mai stea încă o săptămână 
și apoi va vedé ce-a face. 

«Ostaşii mai stătură o săptămână, dar tot de géba, căci nu 
numai ca nu veniă nimeni să cumpere, dar nici chiar nu se uită 
la pane. 

«După ce a trecut acuma gi a doua séptémana gi a védut im- 
pératul că nimeni nu vine să i cumpére pânea, fiind-că creştinii 
se nutriau cu pesce gi cu griu fiert, a poruncit să încarce tdéta 
pânea în harabale şi să o ducă să o arunce în apă, ca să omă- 
nance pescii şi să se spurce aceștia. 

«Ast-fel a spurcat el tot pescele. 

«Sân-Tider, védénd acâsta, i-a facut pe creştini iarăși luă- 


74 


tori de séma ca să nu mănânce mai mult pesce, că acuma şi 
acesta e spurcat. 

«Și creștinii, ascultându-l pe Sdn-Toder, s'au hotărît să nu 
mănânce nici pesce, ci numai grîu fiert. 

«De atunci apoi și până în diua de astădi nu obicinuese óme- 
nii a mâncă pesce în decursul Postului mare, afară de Floră si 
de Bunavestire, credénd că numai în aceste două dile e bine de 
mâncat, iar în cele-lalte e spurcat. 

«Si tot de atunci se trage şi obiceiul, că duc ómeniï în fie-care 
an în diua de Sdn-Téder colivă, adecă grîu fiert si indulcit cu 
miere, la biserică.» (1) 


Griul, respective coliva, despre care ni-i vorba, se pregă- 
tesce în. cele mai multe părţi ast-fel: se pis6ză bine in piuă, 
se cerne, şi se pune apoi la foc să fârbă. După ce a fiert 
de ajuns, se frământă putin si se pune şi puţină sare in 
el. Ast-fel pregătit se pune intr’o strachină, se netedesce 
bine pe de-asupra, şi apoi se duce cu strachină cu tot la 
biserică. (2) 

Unele femei mai cunoscétére şi mai pricepétére în ale 
pregătirii bucatelor, prin urmare şi a colivei, după ce aŭ 
fiert griul cum se cade si după ce Lai framintat de ajuns, 
îl amestică cu puţină miere, ca să fie mai dulce și mai gustos 
la mâncare: iar după ce l'au pus în strachină sau intr’un 
talger şi lau netegit, îl împodobesc pe de-asupra cu mied 
de nucă, pe care-l asézi în formă de cruce. Şi asa îl duc 
apoi la biserică. (3) 

In cele mai multe parti din Bucovina însă este datina 
de a duce în diua de Sân-Toder la biserică nu numai griu 
fiert, adecă colivd, ci şi pomeniri sai sorocouste, adeca câte 


(1) Din Costâna, dict. de Ioan Cocârla și com. de N. Cocârla. — Vedi 
si E. Baican, Obiceiuri la Români, Bucuresci 1884, p. 16: «In giua de 
Sân-Toder, care se prăznuesce în Sâmbăta întâia a Postului mare, fie- 
care gospodar face colivă (grit fiert cu miere de faguri și mied de nucă 
pisat), spre aducere aminte că Sân-Toder, trăind între păgâni, a sfa- 
tuit pe creştinii cari erai cu el să nu mănânce nimic de la păgâni, ca 
erai tâte lucrurile de mâncare otrăvite şi necurate, și, deci, pentru a 
nu suferi de f6me, så mănânce grit fiert.» 

(2) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densugian, com. Sasca, jud. Sucéva. 

(3) Dat. Rom. din mai multe părţi ale Bucovinei. 


75 





un păhărel de miere, de-asupra căruia se află un toiag de 
ceră galbenă, în unele locuri însă o lumină mare albă, apoi 
un şipuşor de vin saŭ mied, ori mursă, şi un blid cu pâne 
sau vre-o câţi-va coldce! ori franzele. 

Păhărelul cu miere şi toiagul de pe dînsul rămân în bi- 
serică până în Joia mare, iar blidul cu pânea şi şipuşorul 
cu vin, cari le ieà preotul liturghisitor dimpreună cu cel- 
lalţi servitori bisericesci, se aduc în fie-care Sâmbătă ce 
urmeză. 

Toiagul, respective lumina, se aprinde în fie-care Sâmbătă 
la sfîrşitul liturghiei, când se face pomenirea celor morţi, 
pentru cari s'au şi adus. (1) 

In unele părţi, din Bucovina, în loc de aga numitele po- 
meniri, sorocouste saii parastase, despre cari am vorbit pana 
aci, este datină de a se duce la biserică ciur, adecă un ciur 
sau sită în care se află puse mai multe pomeni. (2) 

In alte părţi atât din Bucovina cât şi Transilvania, di- 
strictul Năs&udului, pomenirile acestea se fac în decurs de 
şepte Sâmbete, începând cu Sâmbăta din Septemâna albă, 
adecă cu cea dinaintea Postului mare, şi ţinându-se în 
fie-care Sâmbătă următâre până înainte de Florii sai Du- 
mineca Floriilor. (3) 

Tot cam aga se duc saii se pârtă colivele, pomenile sai 
parastasele acestea şi în unele parti din Moldova si Mun- 
tenia. (4) 

Româncele din Turcia européna fac în ajunul onomasti- 


(1) S. FI. Marian, Inmormintarea la Români, p. 378. 

(2) Dat. Rom. din Frătăuţul vechii, dict. de Zenovia Rusu. 

(3) S. Fl. Marian, Inmormintarea la Români, p. 378. — Dim. Dan, 
Comuna Straja, p. 92: «In Sâmbetele Postului celui mare se porta sluj- 
bele consângenilor mai de aprâpe cari aŭ réposat în decursul anului 
expirat, începând de la Postul mare. În Sâmbetele morţilor femeile nu 
ung cu lut în casă, ca să nu se ungă gurile morţilor cu lut. Şi acei cari 
mau avut nici un cas de morte în anul trecut pomencse pe toti mortii 
lor in acele Sâmbete.» 

(4) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densusian, com. Sasca, jud. Sucéva: 
«In tote Sâmbetele din Postul mare se duc la biserică parastase, adeca 
câte 2 sau 3 colăcei rotungi pentru fie-care mort, dacă se porta pentru 
doi sai trei morţi.» — C. D. Gheorghiu, op. cit, p. 63—64. — I. S. Ne- 
goescu, Credinfe populare, publ. în «Gazeta Poporului», an. IV, Timi- 


16 


cei unui cap de familie, prin urmare gi în ajunul lui Sân- 
Téder, pendertu, adecă cinci litii sau pani (pendi arton), 
cari, împreună cu o sticluţă de vin gi cu o colivă, se tri- 
mi: la biserică spre a fi binecuvintate. Una din aceste litii 
rămâne preotului, iar cele-lalte patru se fac bucățele si se 
impart in biserică şi acasă. lar in giua numelui se mai 
binecuvintâză încă o litie şi încă o colivă acasă la acela a 
căruia e diua numelui. (1) 

In fine, f6rte mulţi Români din Bucovina îndătin6ză nu 
numai de a duce colivă şi pomeniri la biserică, ci tot odată 
de a face si prasnice acasă asemenea pentru aducerea 
aminte şi pomenirea celor réposati, şi mai cu sémă acelora 
cari s’ati chemat Tóder (2), precum gi cei ce se chéma 
Toder (3), şi a da la ocasiunea acâsta celor sérmani nu nu- 
mai mâncări şi béuturi, ci şi alte obiecte de pomană. (4) | 

In fine e de observat încă şi aceea că toţi cei ce se chéma 
Toder își prăsnuesc onomastica, nu la diua aniversară a vre- 
unuia din sfinţii cu acest nume, ci în Sâmbăta lui Sdn-T6der, 
despre care ne-a fost până aci vorba. (5) 


sora 1888, No. 17, p. 5: «Asemenea, Păresimile, în totă Sâmbăta se duc 
colivi la biserică de aşteptarea sufletelor până la Joi mari.» 

(1) I. Nenitescu, Dela Românii din Turcia européna, Bucuresci 1895, 
p. 527, nota 1. 

(2) Dat. Rom. din Stupea, com. de Onufr. Căilen: «De la Sân-Zoder 
încep tote prasnicele dumnedeesci. Unii Gmeni fac în acâstă gi şi o l6că 
de prasnic»;—a celor din Volovă&ţ, com de I. Buliga: «Sdn-Toder pică la 
popor tot-deauna în séptémana cea dîntâiu a Postului mare, şi anume 
Sâmbătă, şi acuma fac ei cele mai multe prasnice» ;—a celor din Liugi, 
dict. de Maria Stefanescul si com. de Dim. Bondarit: «La Sdn-Toder se 
pornesc prasnicele» ; — a celor din Broscăuţul-vechii, dict. de Palaghia 
Onciul, com. de G. Palamarciuc: «În diua de Sdn-Téder fac unii pras- 
nice, pomenind pe cei r&posaţi.» 

(3) Dat. Rom. din Pătrăuți, distr. Sucevei, com. de Sim. Holca: «Ome- 
nii cari se châmă Toder fac in acésta di prăsnuire» ; — a celor din 
Lucăcesci, com. de Iac. Paicu: «În diua de Sân-Toder fac prasnice aceia 
cari se chéma Zoder.» s 

(4) Dat. Rom. din Cupca, dict. de Casandra JTuguiu, com. de Th. Pre- 
lică : «În qiua de Sân-Toder se dă sěrmanilor de pomană.» 

(5) G. Dem. Teodorescu, Datine vechi, publ. în «Gazeta sătenului», 
an. XV. R.-Sărat 1898, p. 176. — Sim. Mangiuca, Calendar pe anul 1882 
şi 1883: «In multe comune (sate) numeróse familii sântuese pe Sån- 
Toderi de patroni ai casei.» 








17 


VI. 
ÎNCURAREA CAILOR. 


Încurarea cailor, numită şi Alergarea cailor, este o da- 
tind, care se tine de regulă în Sâmbăta lu: Téder, sau mai 
bine dis în giua de Sdn-Téder, şi care e usitată mai cu s6mă 
în Muntenia. (1) 

Nu e însă aci vorba despre dilele onomastice ale celor 
vre-o sépte opt sfinţi Teodori, cari se citesc în calendar, 
răspândite peste téte lunile anului, ci despre întâia Sâmbătă 
ce urm6ză după Lăsata secului de Postul Pascilor; nu este 
cutare gi din lună, ci invariabil prima Sâmbătă din post, 
şi mai adese în luna care ne aduce primăvara, căci Martie 
din post nu lipsesce nici odată. 

Fiind-că se lasă sec de două ori, odată de carne, altă dată 
de brânză, de aceea Încurarea cailor se practică după lo- 
calităţi, când în Sâmbăta din Septemâna brânzei, când în 
Sâmbăta primei séptémani din post. Cea dintâiu prevaléza 
în unele localităţi pentru Încurarea cailor, cea de a doua 
pentru obiceiul domestic al spălării capului cu Erba mare. (2) 

In unele părți, tot din Muntenia, Încurarea cailor e usi- 
tată In diua martirului Teodor Tiron (17 Februarie) (3), iar 


(1) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu, com. Zănóga, pl. Campu- 
Romanați : <Flăcăii pe-aici aŭ obiceiul în giua de Sân-7oder deaincura 
caii în ondrea lui Sân-7oder, căci el umblă călare când era pe pămînt.» 
— Idem, com. Diosci: «Sân-Toder a fost un bun călăreț. El a tăiat un 
şerpe mare, care mâncă lumea. De aceea băeţii, în diua lui, se implimba 
pe cai» ; — Idem, com. Petru, jud. Teleorman : «Omenii în giua de Sân- 
Toder încură caii, şi se tine ca sérbatore numai pentru aceea: ;—Idem, 
com. Scorfaru-noi, pl. Vlădeni, jud. Brăila: «La Sân-Toder se cercă 
caii, cari sunt sănătoşi, încălecând pe ei și repedindu-i câte o bucată 
de loc ta să fie sănătoşi peste an»; — com. de d-l Dr. C. Istrati: «In 
Muntenia şi mai ales în judeţul Romanați există încă şi acuma Încu:- 
-rarea cailor numită și Alergarea de cai, in giua de Sdn-Toder la in- 
ceputul Postului mare.» 

(2) G. Dem. Teedorescu, Datine vechi, publ. în «Gazeta sătenului»: 
an. XV, R.-Sărat 1898, p. 174. 

(3) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densugian. com. Ciurariă, jud. Te- 
leorman: «Cait lui Sân-Toder se serbéza la 17 Februarie, când se fac 
alergări cu caii, fără a sci ce însemnătate aŭ acești cai.» 


18 


în altele în diua de Patru-geci de Mucenici (9 Martie). (1) 
In unele părţi din Transilvania, precum bunăóră în 
Sâncel, lângă Blaj, precum şi în Banat, Încurarea saŭ aler- 
garea cailor e usitată în Lunia primă din Postul mare. (2) 
Încurarea cailor, după cum resultă din cele înşirate mai 
sus, cade în răstimpul celor noué qile cât durâză Cait lui 
Sân-Toder. (3) 

Totuși diua cea mai usitată pentru Încwrarea cailor e 
diua de Sdn-Toder, care, după cum am védut în cap. I. 
cade tot-deauna în Sâmbăta cea dintâia a Postului mare, 
când cade şi Toderul-cel-mare. 

In acâstă gi toţi sătenii din localităţile amintite mai sus, 
şi mai ales cei din jud. Romanați, cari aŭ cai, es cu dînşii 
la un loc deschis şi acolo încep apoi a se întrece în fugă. 
Cine ajunge mai de grabă la ţintă, acela e cinstit si sérba- 
torit de toţi, acela câștigă premiul, care constă mai ales în 
laudă. 

Unii se apucă chiar şi în r&mășag. Acésta însă atârnă de 
regulă de la voinţa şi starea celor ce se apucă în rămăşag. (4) 

Incurarea cailor, care dă ansă poporului de la țéră de 
a ţin şi a griji cât se póte de bine de caii săi peste 6rnă, 
ca să fie cât se póte de sdraveni, voinici, tari si tot odată 
cât se pdéte de sprinteni, şi ca să nu-l dea nici cand, la nici 
o întîmplare, de ruşine, e o datină f6rte veche, moștenită 
de la străbunii noștri. 

Dovadă despre acâsta avem mai cu sâmă mai multe co- 
linde. 


(1) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşian, com. Socetu, jud. Teleor- 


man: «La Mucenici es baetii pe cai si fac alergăr: prin comună. Fetele 
atunci trebue să se spele pe cap des-dimin6ţă, căci alt-fel, dacă caii sar 
vedé alergând si ele ar fi nepepténate, li se încurcă părul tota vara.» 

(2) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul: «Lunia primă din Postul Pasci- 
lor sai Postul mare alergă caii şi mândii. Tot atunci alérga si vitele 
pe uliţă, ca să fie iuți peste an. Ba chiar gi viteii de un an îi prind la 
jug şi-i alergă pe uliţă.» — Sim. Mangiuca, Calendarul pe an. 1883: 
«Tot în acâstă Luni (adecă cea dintâia din Postul mare) alérga 6menil 
cu caii.» 

(3) Com. de d-l E. Hodoș: «Alergarea cailor în Păresimi nu-i alt 
ceva decât imitarea alergării Sâm-Toderilor pe cai în Postul mare.» 

(4) Com. de d-l Dr. C. Istrati. 





79 

Asa într'o colindă din Muntenia găsim, pe lângă faptul 
nepotcoviril cailor, încă şi încurarea lor pe gerul cel cum- 
plit al ernei si pe căldura cea înnecătâre a verii. 

lată şi colinda respectivă: 
La stilpul din grajd 
Stă murgul legat, 
Legat si ’nfrinat. 
Mult nu stă legat, 
Că pe el mi-l scâte 
Și frumos mi-l bate, 
Frumugel pe spate, 


Cu cinci-deci de cai, 
Tot cai nemesesci, 
Tot misiri turcesci, 
Tot cal potcoviti, 
Bine închingiuiţi, 

Jo nepotcovit 

Si nechingiuit; 


Si pe el mi-l tin | „La ’ntrécět te-al luat 
Patru aprodei, „Pe ghéta luci6să, 
Doi de dârlogei, „ Sticlă lunecésa : 


Doi de dalbe scări, 
lar al cincelea, 
Ce stăpân i-eră, 
Tînărul N. Nainte-am eşit; 
Pe sapă mi-l bate La toţi am plăcut, 


| Ei s'au resghinat, 
| 
Și mi-l netedesce, | Fala ţi-am făcut, 


Jos că mi-ai picat; 
Io, nepotcovit, 


Din gură-i grăesce: Si tie 

— Pasci, murgule, pasci, Si mie, 
Pasci să mi te îngrași, Tie de vitéz, 

Că am să te vind Mie de cal bun! 


În tîrg la Buzău Tinărul N. 

Pe chile de grat, La murgul privesce, 

Valuri de postav, Din gura-i grăesce: 

Nunta ca să-mi fac, — Pasci, murgule, pasci, 

Ostea să-mi îmbrac ! Pasci să mi te 'ngrași, 
Murgul, d'audiă, Că eu nu te vind, 

Din gură-i graia: Ci te ispitesc 

— Drag stăpâne-al mei, Şi glume glumesc! 


Dat de Dumnedeu, 

De ce să mé vindi? 
Mai adu-{i aminti — Stăpâne, stăpâne, 
C'an, la Bobotéza (1), Drag stăpân al meu 


| Murgu-i réspundea, 
Cand preoti botéza, Dat de Dumnedei, 


Din gură-i dicea : 


Lumea crestinéza, Mai m'ai ispitit 
Io m'am întrecut La un mare zor 
Q) Anacronism: Alergările cu cai se fac, după cum s'a arătat, la 
Sân-Toder, iar nu la Boboteza. 


’N luna lui Coptor 
Cu cinci-deci de cai, 
Cinci-deci fără cinci, 
Patru-deci şi cinci, 
Să trecem în not . 
Apa Mării Negre. 
Toţi s'au înnecat, 
La afund s'au dat. 
Ce sunt vinovat ? 
Că eu te-am scăpat, 
Când m'am pedicat 

D'o péna 

De mrână, 
Şi m'am poticnit, 
Caftan ţi-am stropit, 
Caftan gi cioltar 


80 


~ 


Galbén busdugan: 
Afar’ d’am eşit 
La mal pe uscat, 
C’o nar’ am suflat, 
T6te le-am svintat; 
C'o nară de foc, 
Le-am svintat pe loc, 
C'o nară de vînt, 
Le-am uscat curînd, 
Și, cum am putut, 
Fală ţi-am făcut 

Si tie 

Si mie: 
Tie de vitéz 
Mie de cal bun! (1) 


O altă colindă ne presintă incurarea eterogenă: r&măşa- 
gul calului cu șoimul de vinatére. In sfada lor, amindoi se 
laudă că unul va întrece pe altul la fugă. Voinicul le satis- 
face dorinţa şi promite că va aduce la îndeplinire condi- 
tiunile între ei stabilite, de a pedepsi cu asprime pe cel ce 


se va arătă codaciu: 


Sâmbăta treceă 

Şi diua-mi sosiă, 

La câmp îi scotea, 
Şi mi-i potriviă, 

Şi drumul le da. 
Murgul își luă 
Drumul cu fuga, 

De par'că sbura ; 
Apoi se 'ntorceă, 
Ca un cal cuminte, 
C’un cés mai nainte. 
Șoimul își luă 

Cerul cu ducu 

Și pe vînt sbură; 
Insă rémanea 

Si întârdiă 

C'un cés mai târdiu, 


Tot prin crângurele, 
După păserele, 
Paseri galbiore, 
Paseri de pe mare. 
Acas’ de-mi veniă, 
Pe stilp se lăsă 
Cântând, 
Ciripind, 
Din gură graind: 
— Stăpâne, stăpâne, 
Drag stăpâne-al mei 
Dat de Dumnedet, 
Vin’ de mé slutesce 
Si mé pedepsesce, 
Că io am venit 
C’un cés mai tardiu! 


(1) G. Dem. Teodorescu, Poeszi pop. rom., Bucuresci 1885, p. 56. 








81 


Atunci calul, emblema bunătăţii generése, mulţumit cu re- 
compensa morală a victoriei, ca unul care pentru fală, iar 
nu pentru interes se luptase, intervine cu mărinimie şi-l 


rógă ast-fel: 


— Stăpâne, stăpâne, 
Drag stâpân al mei, 
Dat de Dumnedei, 
Șoimul nu-ţi sluti, 
Că ţi-o trebui 

Rar, la dile mari, 
Ca a de Crăciun 

Si de Bobotéza. 

La curte de-i merge 
Călare pe murgul, 


Pe umeri cu şoimul, 
Domnul te-o vedé, 
Bine i-o paré 
Si ţi-o multami 
Si te-o darui 

C’un dar, 

C’un cioltar, 
C’un caftan de Domn, 
Taie cap de om! (1) 


In fine, o a treia colindă din Banat, care descrie nu nu- 
mai alergarea cu caii, ci ne arată tot odată si premiul ce-l 
va câştigă junele care va sosi mai întâiu la locul hotărît 
pentru alergare, sună precum urmeză: 


La livada, sub cetate, 

Mire tinerel! 
June mindru, calu-si bate, 
Si-] înfrînă, și-l întârce, 
Rota mare ca să jóce. 
— Alelei! murgutul mei, 
Dar’ ce-i adi pe capul tăi? 
Vreii să-mi joci, şi tu nu joci, 
Stai ca délul, nu te’ntorct! 
— Alelei! stăpânul mei, 
Bine scii tu, că mi-i réi, 
M’ai mânat si m'am stricat 
Când cu mine ai săltat 
Trei părae-alăturate 
Și trei ziduri de cetate, 
Pentru fata frumuşră, 
Să o iei de soțióră ! 

— Murgule, căluţul mei, 
Tan arată pasul téi, 
„Lasă-te ca si pe vînt, 








Să n’ajungi nici de pămînt, 
Umbra ta să nu te ‘ntréca, 
Tu să'ntreci junimea 'ntrâgă... 
Nu mé face de rusine, 
Astadi aş juca mai bine, 
Sari, te’ntérce cât mai poţi, 
Ca să ’ntrecem noi pe toţi, 
Cine ’n frunte-a alergă, 
Fată mindr’a capéta, 
Daca ea ar fi a mea, 
Eŭ in staul te-aș băgă 
Și ti-ag da grîu vinturat 
Și vin roşu strecurat! 

— De-i aga pe cum graescl, 
Mana-mé ’n cotro voesci! 

Murgul şoim se prefăceă, 
Pe toţi junii întreceă, 
Alergă ca si pe vînt, 
Ajungeă după cuvînt, 
Si ușor se intindea, 


(1) G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 63. 


Marian, Sărbătorile, II. 


82 


Nici de érba atingeă! — Mâna mea acu-i a ta, 
Mirele ca 'n sbor se duce Că ai cal de poţi grăbi, 

Pe fătuţă s'o apuce, Când dușmanii vor bui, 

Si de ea s'apropiă Ca să-mi rumpă florile 

Si de mână o tinea, — Să ’ntunece zorile, 

Şi pe juni ei îi vedeă i Ca cunune să nu fac, 

Nori din pulber prefăcând | Că ar vrea să nu-ți mai plac, 

Si acasă re’ntorcénd, La ’ntunerec să nu vedi 
Fat’ atuncea cuvinta: | Ca ar vrea sa mě şi perdi! (1) 


Datina Încurăriă — tot-deauna favorisată de câte-va îm- 
prejurări, între cari agerimea cailor, încorcirea lor, apoi 
desimea răsbâielor, marea căutare ce aveau în comerciu, ca 
bucurându-se de necontestată reputatiune, — datina Încu- 
rării a străbătut vécurile până în suta XVIII, când, după 
Dimitrie Cantemir şi Constantin Brâncovenu, beii fanarioți, 
neputéndu-o desfiinta, îi dau un fel de lustru. 

În Bucuresci, Oborul a fost continui un tîrgiînsemnat de 
cai. Apr6pe de acel punct urmă să se facă şi încurarea de 
la Sâmbăta lui Toder. 

Sub Ipsilanţi s'a preferit câmpia Colentinei din josul mă- 
năstirii Plumbuita spre satul Stefanesci. Sub Ghici s'au fă- 
cut mai multe alergări de vară la 27 Iulie, diua St. Pante- 
leimon, pe câmpia de lângă ospiciul şi biserica comunei Pante- 
leimon spre Cernica. Cantacuzinii au întreprins încurări pe 
câmpul Cotrocenilor In directiunea comunei Domnesci. Din 
tóte aceste localităţi, usul a consacrat câmpia de la Teiu, 
proprietate tot a familiei Ghica, din causa apropierii bise- 
ricel, a pădurii şi a lacului, cum şi pentru cuvîntul că tot 
acolo se mai tinea un bâlcii anual, gis bâlciul Dragaica, în 
giua de Sânt-llie, 20 Iulie. 

În capitală, încurarea a înflorit până acum vre-o 25 ani 
când măcelarii se întreceau cu orzarii pe căluşeii lor în 
buestru, giambaşii cu foştii militari în fuga mare şi cu zur- 
bagul pe deșelate. : 

Si eră demnă de admirat acea aglomerare învălmăşită, 
unde totul se petreceă în libertate, sub arsita sdrelui sau 
la bătaia vintului, fără plată de intrare, fără premiuri în 





(1) Dr. At. M. Marienescu, Colinde, Pesta 1859, p. 113. 


83 
bani sau în obiecte, fără pariuri si fără poliţie. Ca la o ade- 
vérata institutiune democratică, lăsată numai pe séma cla- 
selor de jos si de mijloc, participă bétran şi tînăr, maï îm- 
brăcat şi mai.sdrenteros, familii întregi si individe isolate, 
toți voioşi şi zimbitori de păţeniile unora, de triumfurile 
altora. 

Si toţi se întorceau acasă cu nespusă poftă de mâncare, 
fiind-că petrecuseră giua în aer liber şi curat, fără grijă şi 
- numai cu emoţiuni nevinovate. 

Datina străveche, care atâta timp îmbunătăţise rassa cai- 
lor românesci, degenerase cu totul şi ajunsese slabă petre- 
cere de mahala, când imitaţiunea străină veni să o reorga- 
niseze, să o ridice, să-i dea alt ¿fos şi săo prefacă în aga 
numitele curse. 

Curse ? 

La audul acestui cuvînt poporul pufni in ris, căci el în- 
trebuinţă cursele numai pentru prinderea ş6recilor, chitca- 
nilor gi sobolanilor.-Asa s'a întîmplat cu multe neologisme, 
cari aveau omonime în limbă. 

„— Nu mai e, vere Năstasă, nu maï e încurare de cai! 
ci-că se fac alergări lângă pădurea Bănesei şi unul m’a pă- 
călit spuindu-mi că le dice curse?! 

— Da, vere Dinule, asa am audit si eu! 

— Si cum or fi nenişorule ? ce-or fi pringend cu ele? 

— Ci-că prind bani în loc de séreci: bani de la cine 
alârgă cu caii, bani de la cine intră să privescă, bani unii 
de la alţii pe r&măşaguri că pintenogul lui Stan o să în- 
trecă pe bidiviul lui Nécsu, ori că roibul cutăruia o să sară 
peste gant mai abitir decât surul cutăruia. 

Încet încet, transiţiunea s'a făcut si lumea s'a deprins cu 
noua organisare, căci nu eră cevă noi, ci continuarea sub 
altă formă a vechei datine. 

Alergările de cai, ca necesitate economică şi ca institu- 
tiune utilitară, urmau să fie chiar desvoltate. De aceea s'au 
si admis doué epoce: în locul Sâmbetei lui Toder, alergă- 
rile de primăvară si cele de tâmnă, cu tendinţa de a fi 
introduse în cât mai multe localităţi și nu de a le scobori 
la nivelul poporului, ci de a ridică poporul până la nivelul 
lor, prin cultura şi îngrijirea cailor. Şi e un bine, căci obi- 


84 


ceiul incurarit, pe care-l avusesem înainte de alte ţări, nu 
trebuiă să dispară, ci să se primenâscă şi să progreseze, ca 
multe din manifestările activităţii în societatea modernă. (1) 


VIL. 
INFARTATIREA SI INSURATIREA. 


O semă de Români şi Romance din unele părţi ale Tran- 
silvaniei, Banatului şi Ungariei, pe lîngă datinele usitate 
în diua de Sân-I6der cari s'au înşirat în capitolele pre- 
mergăt6re, mai aŭ încă si aceea de a se prinde frați de 
cruce, cărora le mai gic si fărtați, precum si surori de 
cruce, cari se mai numesc si surale. 

Fraţi de cruce sunt doi prietini fórte intimi, gata să sară 
în foc şi în apă unul pentru altul. 

Se mai numesc fraţii de cruce si fărtați din dragoste (2), 
iar acţiunea acestei frâfii sai fărtății se numesce înfră- 
fire (3) sau înfărtăţire şi insuratire. (4) 

Devisa fartafilor este iubirea extremă până la morte. Nu 
se cérta şi nu se tradéza, fie chiar mârte de om. Un frate 
de cruce valorâză mai mult decât un frate de sânge. Secre- 
tele lor niménui nu se spun. 

Dacă more unul din ei, atunci cel rămas în viţă umblă 
cu capul gol, ca şi cei-lalți consângeni ai mortului, până il 
îngr6pă, ieă parte la inmormintare, duce sicriul cu alţii gi-i 
păstreză amintirea tótă vi6ţa sa, dicénd: avuiu și eŭ un 
fartat şi wam avut parte de el. 





(1) G. Dem. Teodorescu, Datine vechi, publ in diar cit. 

(2) Frâncu și Candrea, op. cit., p. 126. 

(3) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul: «La acâstă gi se face în ţâra 
Hațegului înfrățire, adecă feciorii se fac fraţi de cruce, iar fetele surori 
de cruce.» 

(4) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1883: «Infărtăţirea feciorilor şi 
însurățirea fetelor (pe alocurea după Pasci la Matcaléi).» 


85 


Pruncii fraţilor de cruce nu se căsătoresc împreună, di- 
când că-i păcat. De aceea sunt rar Gmenii cari se prind 
frati de cruce, și numai multă simpatie, convietuire, afaceri 
comune, motive psichice pot să determine pe dol insi sai pe 
două inse să se prindă fâărtați şi surate. 

Fraţii de cruce se prind sau când sunt prunci de la 10—16 
ani, ori în junete, înainte de a se fi căsătorit, si după ce 
sau prins, numai mortea îi mai pâte despărți, 

Prinderea se face pe pâne si pe sare şi formula de jură- 
mint este acâsta: 

Eu ţi-oiu fi frate 

Până la morte. 

M'oiu lăsă de pane 

Si de sare mai bine 
Decât să mă las de tine! 


După rostirea jurămîntului, dat mâna şi fradfia este în- 
cheiata. 

In comunele Tomnatec, Grohot, de pe Crişul-alb, frați: 
de cruce, când se prind, isi impung cu un spin virful de- 
getului mic, sângele îl amestecă unulcu altul şi ast-fel, dând 
mâna, se sigtléza frafia. 

Tot în modul arătat se prind şi surorile de cruce când 
sunt mici şi înainte de a se mărită. Ele se întituleză: tu 
sora sau surată, pe când fraţii de cruce isi dic: mei frate 
sai mei fărtate. 

În ţinutul Târnavelor, pe la Lodroman, Lunca, etc. fraţii 
de cruce isi dic şi veri şi surorile de cruce se mai numesc 
Şi verișdre. 

Pe la Sibiiu, în comuna Săcel, mai mulţicopii în diua de 
Sân- Toder se adună la un loc şi, ţinându-se de mani, se în- 
virt pe lângă un pom, şi cei cari se prind frati de cruce 
îşi adreseză următbrele cuvinte: 


— Frate, frate, 

Până când mi fi tu frate? 
— 'Ţi-oiu fi frate 

Pan’ la morte! 


După aceste întrebări si réspunsuri, schimbă unul cu al- 


86 
tul nisce colacet anume făcuţi de mame şi ast-fel este în- 
cheiată frafia. (1) | 

In comuna Orlat, tot din Transilvania, copiii, după ce 
cresc mai mărişori, se prind veri prin mijlocirea unor co- 
lăcei, cari se numesc bradulefi şi cari se acață în pruni sau 
în alţi arbori, câte unul pentru fie-care copil ce se prinde 
văr. Apoi se apucă toţi de trunchiul pomului şi scutură. 
Acela, al cărui bradulete cade mai întâiu, este verul cel mai 
mare. Si după ce s'au prins veri, trebue să ţină unul cu 
altul t6tă viéta în bine gi în réu. (2) 

In fine trebue să mai amintim încă si aceea că frdfia, 
fărtăţia si surafia e usitată nu numai la Românii din {é- 
rile sus numite, ci şi la cei din Bucovina, Moldova şi Mun- 
tenia, cu acea deosebire numai că la acești din urmă nu 
ni se spune in ce gi anume se face. 


«A se prinde frați de cruce — scrie V. Alecsandri — e o da- 
tina antică, ce impune datorinta de a-și da viéta unul pentru 
altul. Legătura acestei frăţii se făceă prin amestecarea sângelui. 
Când doi bărbaţi se decideau a se infrati, trebuiă să-și facă ei 
pe braţul drept câte o tăietură în formă de cruce si sa unésca 
sângele lor. Acest obiceiii mistic, carele în epoca de astădi e 
mai de tot cădut, se tine negreșit de Gre-cari traditiuni de pe 
timpul Cruciatelor, sai péte chiar de tainele introducerii cereşti- 
nismului la Români.» (3) 


Și cum că întru adevăr datina acâsta trebue să fie f6rte 
veche la Români, ne péte servi ca dovadă nu numai tra- 
ditiunea, ci şi unele cântece b&trânesci, precum şi unele 
basme sau poveşti. 

Asa un cântec bétranesc din Moldova, întitulat Balaurul, 
după ce ne descrie mai întâiu cum un teribil sérpe 


Inghitise jumătate 
Trup cu arme ferecate, 
Trupusor de voinicel, 


încheie prin arătarea neasteptata a unui vitéz, care: 


(1) Frâncu și Candrea, op. cit., p. 126—127. 
(2) Com. de d-l Romul Sim, invéfator. 
(3) Poesit pop. ale Românilor, p. 13. 


87 
... cu pala lui cea nouă | De venin îl curăţiă 
Pe balaur taie ’n două, | Si cu vi6ţă-l dăruiă; 
Apoi trupul înghiţit, | Apoï mări cât trăiă 
Plin de rane, otrăvit, | Fraţi de cruce se prindea 
El în cârcă-l radica, _ Si ’mpreuna voinicia, 
Sus la stână se urcă | Pe balauri de stirpia... (1) 
Și în lapte mi-l scăldă, | 


Un alt cântec b&trânesc din Muntenia, întitulat asemenea 
Balaurul, ne spune că un voinic, care a fost aşijderea în- 
ghitit până la jumătate de un sérpe, se tânguiă şi se rugă 
gicénd : 


— Tinere Husgén, | Trupul mi-a ’mbucat 
Vitéz Moldovén, Pan’ la jumătate, 
Ia lasă drumul Mai mult nu mai pote 
Si-apuca câmpul; De arme bogate 
La mine te-abate La brit intesate, 
Si vin’ de mă scâte | De paloşul lat, 

| 


Din gură de şârpe, Lat şi ferecat. 


Că te-oiu luă frate Ia taie pe sérpe 

Și fi-oiu ține parte Si vin de mă scâte, 
D’acum pan’ la morte. Ca s& scap de morte, 
Procletul spurcat Ca te-oii prinde frate... (2) 


Şi în urmă într'un basm, asemenea din Muntenia, inti- 
tulat Bogdan Vitézul, cetim : 


«Smeul sări înapoi cu gr6éza, apoi îi dise: 

«— Nea Bogdane, aici e moșia n6stră şi te-a adus Dumnedet 
la noi, apoi aide să ne prindem frați până la morte; vino să 
trăesci cu noi, si sciii bine că şi fraților mei o să le placă prie- 
tinia ce legăm.» (3) 


(1) V. Alecsandri, op. cit., p. 10—11. 

(2) G. Dem. Teodorescu, Poesi pop., p. 449. 

(3) P. Ispirescu, Legende şi basmele Românilor, partea I, Bucuresci 
1872, p. 134. — Ce se atinge de originea acestei datine, vegi B. P. Has- 
det, Oltenescele, Craiova 1884, p. 79—91. si L. Şăineanu, Incercare asupra 
semasiologiet limbei române, Bucuresci 1887, p. 57—58. 


88 


VIII. 
VRĂJI ȘI FARMECE. 


Românii din unele părţi ale Banatului, pe lângă datinele 
şi credinţele usitate în diua de Sân-Toder cari s'au înşirat 
în capitolele premergétére, mai au încă gi aceea de a răteză 
stupii, anume ca să producă în acel an multă miere şi céră. (1) 

Deci stăpâna casei, făcând în diua de Sân-Toder sau Sân- 
Toderul-cel-mare fie-căruia din familie, după cum îi este 
vîrsta şi mărimea, câte o pogace, o unge cu miere de ac6- 
sta sau şi cu altă miere şi o dă apoi fie-căruia să o mă- 
nance diminé{a pe nemâncate (2), anume ca să fie sănătoși 
în decursul anului. (3) 

În alte părţi, tot din Bunat, dacă cine-va e legat sai vă- 
temat de Sdn-Téderi, descântătârea, care e chemată a des- 
cântă celor legați, face nou turte de făină de cucuruz, pe 
t6tă turtă face, apăsând cu lingura, forma unei potcóve si 
dice vorbele următâre: 

— Dau pentru sănătatea lui N... Sâm-Tâderului de Luni 
turta asta, Sém-Téderulut de Marti turta asta!... şi tot asa 
până la a noua turtă. 

Pe urmă ieă turtele, le duce la hotarul dintre doué sate 
gi, acolo ajungând, le înfige pe tâte în câte un spin. 

Unele femei însă, aşijderea din Banat, gătesc în cinstea 
Sân-Toderilor colaci, cari pârtă de-asupra urma unei pot- 
cOve. (4) 

După Sdn-Téder muerile (mamele), lăsând puţină miere 
din care aŭ uns pogacele membrilor familiei Sâmbătă la 
Calul cel mare, ung fetele în frunte, pe pept, pe mani, pe 
genuchi, atunci când se duc la o atare petrecere. 

Tot în miere de acâsta pun puţină făină de la doué case 
ce caută una cătră alta şi, mestecate cu o bucată de sare 


(1) Com. de d-l Iosif Olariu. 

(2) Com. de d-l Aurel Iana. 

(3) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şi 1883: «Sacrificarea și mân- 
carea pogacei cu miere de stup la Sân-Toderul cel mare întru sănătate.» 

(4) Com. de d-l E. Hodoș. 


89 


ce s'a purtat la póle de Marţi până în alta Marţi, fac o 
turtă şi din asta mănâncă fetele şi dic: 

— Precum turta asta-i dulce şi o mănâncă tótă lumea cu 
drag, aga şi eu să fiu dulce şi vă&dută la cine mă vede, cu 
cine vorbesc, unde şed şi lucrez! 

Din acesta pun apoi bucățele mici şi sécrei şi bărbatului în 
mâncare. (1) 

Fetele din unele părţi ale Rucovinei fac în acâstă gi noue 
turte umplute cu miere şi le daŭ la mata ca să le man ance. 
Dacă mâţa le mănâncă pe tâte nouă, se crede că in câșle- 
gile ce urmâză aŭ de bună séma să se mărite. (2) 

Fetele din Moldova vrăjesc asemenea spre Sdn-Téder fel 
de fel de vrăji. Asa, între multe altele, pun într'o strachină 
apă curată ori descântată de o femee, apoi busuioc, păr din 
cap şi peptenele cu care s’att pepténat, şi după acesta pun 
strachina cu obiectele dintr'însa sub pat în partea unde 
dorm cu capul, ca să le crâscă pérul frumos şi tot odată 
să-şi viseze şi peţitorii. (3) 

La Aromânii din Epir este datină ca în ajunul Sântului 
Toder să se facă un érisaliu de către acei cari se numesc 
Teodor. Trisaliul constă din griti fiert, ce se aduce spre sfin- 
tire, când se dă preotului și pomelnicul, ca să pomenésca 
pe toţi cei morţi din acea familie. 

Griul, după ce se împărţesce putin pe la publicul din bi- 
serică, restul se aruncă pe pardoséla bisericei şi se adună 
de către tineri, fete sau băeţi flăcăi. 

(rîul acesta servesce pentru scopul următor. 

Cine voesce să scie cine va fi viit6rea-i consârtă sau viitorul 
sé soţ, să fure câte puţină făină din trei case unde au ser- 
bare de numele Teodor şi din acâstă făină să facă un co- 
lac. Fie-care dintre acei cari aŭ adunat grîu din ajunul Sân- 
tului T6der să pue câte o bucăţică din acest colac in sin. 
Séra, când se culcă, restul colacului, împreună cu griul cu- 


(1) Com. de d-l Aurel Iana. 

(2) Din Mihoveni, com. de Vesp. Corvin. 

(3) El. Sevastos, Serbătorile pop., publ. în diar cit., p. 150. — C.D. 
Gheorghiu, op. cât, p. 62- 63. 


90 


les în acea gi si cu un ulcior plin cu apă, se pun sub 
pernă. 

Se crede, după acâsta, că în somn i se va arătă fata sat 
flăcăul, după cum persóna care dârme este flăcău sau fată 
— pe care îi reserva soértea de tovarăș al vieţii. 

Flăcăul sau fata, când se culcă, gândesce de obiceiti cu 
gândul la cine doresce şi iubesce mai mult, ca prin modul 
acesta dâră se îndură şi sérta spre a-i acordă dorinţa. 

Ulciorul plin cu apă, griul şi colacul sunt simbolul îmbel- 
şugării, prin care fata sau flăcăul caută să momâscă pe iu- 
bitul sau iubita sa.(1) 

În fine, tot la Aromânii din Turcia européna este datina 
ca fetele aromâne să se adune in ajunului Sântului Tdéder 
împrejurul unei vetre cu foc si, după ce focul se face jă- 
ratec, aruncă fie-care pe cărbunii roşii câte-un grăunte de 
grîu. Stau apoi cu luare aminte să vadă al cărei fete este 
grăuntele care plesnesce mai întâiu, căci aceea se va mărită 
mai curînd. 

Tot în ajunul Sântului Toder fetele pun în buzunar sau 
in sin câte-va grăunţe de griu din pendertu (2), pentru ca, 
după ce se vor culeă cu grăunţele acestea asupra lor, peste 
nópte să viseze fie-care pe ursitul ei. (3) 

Fetele cele mari si nevestele cele tinere din Banat, din 
contră, luând câte noué grâăunţe de griti din coliva care se 
duce in acâstă di la biserică, pregătesc cu dinsele mai multe 
fermecături pentru ca să fie sănătâse si bine védute. (4) 

O séma de Români însă, tot din Banat, cred si spun ca 
grîul din acâstă colivă e bun de gustat contra frigurilor peste 
tot anul. (5) 


(1) P. Papahagi, Din literatura populară aromână, Bucuresci 1898, 
p. 297—298. 

(2) Cinci litii sau pâni = pendi arton. 

(3) I. Neniţescu, De la Românii din Turcia europenă, Bucuresci 1895, 
p. 527. 

(4) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(5) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şt 1883. 


91 


IX. 
BULCIUL SAN-TODERULUL 


Pe ţărmul drept al Crișului alb din ţinutul Zarandului 
în Transilvania se află o localitate însemnată, anume Hdl- 
magi. 

In localitatea acésta se tin în decursul anului mai multe 
tirguri sau bâlciuri, la cari se adună locuitorii din 60—80 
de sate aflătâre primprejur. 

Cel mai renumit dintre tâte tîrgurile acestea însă este 
Bulciul Sân-Toderului, pentru că la acest bulciu există o 
datină, care nu se află nicăieri în alt loc la Români. 

E adecă datină, că la Bulciul Sân-Toderului nevestele 
nouă de primprejur, venite la tîrg, sărută pe rudenii, cu- 
noscuţi gi străini, pe ulite sau ori-unde îi întîlnesc, iar ace- 
știa le cinstesc cu bani. 

De aci vine apoi vă Bulciul Sân-Toderului de la Hăl- 
magiu se mai numesce altmintrelea şi Bulciul sărutatului, 
Tîrgul sărutatului, Tîrgul de sărutat şi Tîrgul nevestelor. 

Iată cum ne descriu acâstă datină curi6să d-nii T. Frâncu 
si G. Candrea în preţi6sa d-lor carte despre Românii din 
Munţii Apuseni sau despre Moti: 


«Cât tine fruptul, — asi numesc Crişenii dulcele, cărnelegile 
şi câșlegile, adecă timpul de la Bobotéza si până în prima Du- 
minică a Păresemilor (Postul mare),—se contractâză o mulţime 
de căsătorii, ca pretutindenea la Români, vorba ceea, un june e 
om ca Gmentă numai după ce se insora. 

«Muntenii tin mult la căsătorii şi e o mare fală pentru un 
socru dacă are o nord frumâsă sai un ginere harnic si de ném, 
mergând de-a dragul cu noŭ căsătoriţii la tirg, unde cunoscuţii 
şoptesc: cutare e nora cutăruia și i-au adus avere patru boi! 
Ore numai pe ea o are tată-săi? 

«Dacă în diua de Sdn-Toder e timp frumos, bulciul de la Hăl- 
magii geme de neveste tinere, cari, fiind feci6re, s'au măritat 
în timpul fruptului. La acest tirg merg nevestele nouă din co- 
munele Țermure, Ociu, Ocişor, Poenari, Tuhesci, Banesci, Hal- 
măgel etc. şi la care se asociază si nevestele nouă din Halmagiu. 


92 


Trebue să însemnăm că numai nevestele cari ati fost fete mari 
merg la tîrg, iar nu și véduvele căsătorite din noŭ. 

«Nevestele, cari aŭ sécre, plecă împreună, iar cari n'au, se în- 
sotesc câte două gi câte trei, forte frumos gătite şi cu cununele 
de mirese pe cap. De multe ori le duc socrii sai chiar bărbaţii 
lor cu carul si cu căruțele până la Hălmagiu, unde nu se pre- 
umblă de loc singure prin tirg. Fie-care are în mână câte un 
ulciorut frumos impestritat si umplut cu vinars. 

«Ajungénd nevestele la Halmagit, tirgul are o infatigare in- 
teresantă. Voia bună, risul gi gluma e caracteristica acestui tirg. 
Des-diminéta nevestele incep a umblă prin tirg însoţite de socre 
sai câte trei, cari, întilnind consângeni şi cunoscuţi sau védén- 
du-i din depărtare, alârgă la ei şi-i sărută; iar aceştia le cin- 
stese cu bani, începând de la creitari si până la fiorini. Cu stra- 
inii sunt in mare reserva, căci a rémané nesărutată e cea mai 
mare ocară. Numai când nevasta e positiv informată că nu va 
fi refusată, sărută şi pe străin. 

«Sărutatul se întîmplă pe strade, prin birturi şi prin case pe 
la cunoscuţi. După sărutat, nevasta, primind cinstea, multamesce, 
închinând din ulcior. A nu bé însemnă a batjocori nevasta gi 
pe ai săi. A fi sărutat de o nevastă in Hălmagiu la Sdn-Toder 
insemnéza a fi un om de frunte și de omenie. Omenii prapaditi, 
ticăloşiţi sau rău îmbrăcaţi sunt ocolifi.» (1) 


Mulţi scriitori, mai cu sémă străini, au scris despre acésta 
datină şi unii, duşmănoşi nou& Românilor, şi-au bătut joc 
de dinsa, gicând că Tîrgul de sărutat s'ar fi născut în urma 
poftei de câştig al nevestelor, cari sărută pe cunoscuţi ca 
să capete cinste; alţii iarăşi susţin că decadenta morală i-ar 
fi dat nascere. 

Nici una din aceste păreri însă nu este întemeiată, pentru 
că la tîrg ieau parte si nevestele tinere cu stare, in rind cu 
cele sărace, iar de altă parte nu s'a pomenit nici când ca 
să se petrâcă lucruri ruşinâse cu prilejul tirgului. 

Cum gi în care timp şi-a luat începutul acest tîrg nu se 
scie. Chiar şi cei mai bătrâni Gmeni nu sciu să dea altă 
deslusire, decât că aga s’ati pomenit cu el. Acésta împre- 
jurare ne arată că originea lui este veche. (2) 

(1) Op. cit, p. 64—55. 

(2) Silvestru Moldovan, Zarandul şi Munfit-Apuseni ai Transilvaniei 
Sibiiă 1898, p. 37—38. 


93 


In privinţa acâsta iată ce ne împărtăşesc d-nii Frâncu şi 
Candrea, în cartea d-lor amintită mai sus: 


«Sunt unii, cari cred că tîrgul datéz& din timpul în care valea 
Crișului alb ar fi fost colonisată cu Moţi. Colonii, întîlnind pe 
consângenii lor in tirgul de la Hălmagii, îi sărută ; iar aceștia 
cinstiau cu bani pe cei cari se depărtase de téra lor, și ast-fel 
cu timpul datina s'ar fi generalisat. 

« Alţii iarăşi susţin că Crigenil, fiind păstori, cand eşiau primă- 
vara cu oile la munte, soțiile lor îi însoţiau până la Halmagii, 
unde prin sărutat își luau rémas bun de la aï lor, cari în schimb 
le cinstid (dăruiă) câte cu ceva. 

«O altă versiune susține că acâstă datină, ar fi din timpul in- 
vasiunii Turcilor, cari străbătând până pe la Crișul alb, la Ri- 
bifa, Baia-de-Criş, etc. ar fi răpit o mulţime de femei crigene, 
dintre cari unele, scăpând din robie şi întorcându-se acasă, la 
Halmagit, s'au întîlnit cu cunoscutii lor, pe cari i-au sărutat de 
bucurie, şi aceştia le-au cinstit pentru vrednicia lor că-și iubesc 
limba gi vatra strimoséscé mai mult decât ori-ce bogăţie paga- 
nésca.» (1) 

D-l Ioan Slavici, scriind asemenea despre acest tirg, e 


de părerea a doua, că adecă începutul lui ar sta în legă- 
tură cu viţa păstorâscă a Crişenilor. (2) 


(1) Op. cit, p 56. 
(2) Die Rumänen in Ungarn, Siebenbürgen und der Bukowina, Wien 
und Teschen 1881, p. 126—128. 


BABA DOCHIA. 


I. 
BABA DOCHIA. 


Baba Dochia, numită în Basarabia precum şi în unele 
părți din Muntenia Baba Marta (1), cade tot-deauna la 1 
Martie sau Mărţişor. 

Atât în Bucovina cât şi în tâte cele- lalte téri locuite de 
Români, există despre acésté Baba mai multe legende, sai 
mai bine dis o legendă în mai multe variante. 

În şirele ce urmâză reproducem pe rînd tote legendele 
câte ni-s noué până acuma cunoscute, si anume începând 
mai întâiu cu cele bucovinene şi continuând cu cele-lalte. 

Prima legendă din Bucovina sună asa: 


«Dice că în timpurile de demult era un împărat, şi impératul 
acela aveă o fată forte frumósă şi voinică, anume Dochia. 

«Şi fiind-că, Dochia era nu numai forte frumósă gi voinică, ci 
tot odată si istâţă si cuminte, ee aceea nu un fecior de impérat 
doriă s’o aibă de soţie. 

«Dar tata-séti nici unui fecior, din câţi aŭ petit-o, n'a voit să 


(1) I. C. Măldărescu, Baba Marta, legendă publ. în revista societăţii 
«Santinela Românismului», foie literară-sciinţifică, an. I, Bucuresci 1884, 
p. 24 si 26. — Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densugianu,com. Crângeni, 
jud. Teleorman: «Dilei de 1 Martie i se dice Baba Marta.» 


95 


i-o dea soţie, dicând că e prea tînără gi că nu i-a sosit încă tim- 
pul de măritat. 

«Nu mult însă după ce a fost Dochia cea de pe urmă óră pe- 
țită, având tatăl său răsboiu cu un alt împărat, nu sciù cum si 
în ce fel s'a întîmplat, destul atâta că a fost învins. 

«Şi acuma împăratul învingător nu s'a mulțămit numai cu 
atâta, ci, sciind că potrivnicul seu are o fată forte frumâsă, si 
voinică, si istéta, și cuminte, a voit numai decât să i-o ieă. 

« Dochia însă, prindénd de veste că învingătorul tătâne-săii vo- 
esce să-o ieă cu nepusa’n masă si că nu e alt chip de scăpare, 
s'a îmbrăcat în doué-spre-dece cojéce, a luat o furcă de tors în 
brit si turma de oi a tătâne-stu gi, ast-fel schimbată, ca nime 
să n’o cundsca că e fată de împărat, s'a pornit cu oile la munte. 

«Si pe când s'a pornit ea, precum si mai pe urmă pe cand se 
suiă cu oile la munte, eră timp frumos şi cald, de aceea aruncă 
ea în fie-care di câte un cojoc, până când le-a aruncat pe tote. 

«Dar iată că, după ce a aruncat ea acuma tóte cojâcele gi ré- 
mase numai în cămaşă, de cald ce era, si pe când ajunse pe cul- 
mea unui munte înalt, se pornesce o furtună amestecată cu plâie 
si cu omét, şi furtuna aceea, în loc să tie vre-o câte-va minute, 
și apoi să înceteze, ţină doué-spre-dece dile de-arindul, gi in fie- 
care di se făceă tot mai aspră, mai urita şi mai nesuferită. 

« Dochia, fiind pe de o parte numai în cămaşă, iar pe de alta 
parte nedeprinsă cu asemenea furtuni si védénd că o răsbesce 
frigul, voi să se întârcă cu oile indérét, însă, uitându-se de pe 
culmea muntelui în jos si védénd cât e de sus, nu se încumetă 
a se scobori, temându-se ca să nu cadă în vre-o prăpastie și să 
se facă tâtă sdrele. 

«Si acuma, nesciind ce să încâpă si să facă, începu a plânge 
de se cutremură cămaşa pe dinsa şi a răpşti împotriva lui Dum- 
nedeu, de ce a dat un frig asa de mare si nesuferit. 

«Dumnedet, la rîndul seu, vedénd că răptesce împotriva lui 
în loc săi se róge ca să o scape, cum a scăpat-o din mânile îm- 
pératului care voiă să-o ieă cu de-a sila de la părinţii séi, o 
incremeni, spre pedâpsă pentru nesocotinta ei, si ast-fel încre- 
menită stă ea si astădi pe culmea muntelui aceluia, dimpreună 
cu oile sale, pe cari Dumnedeu asemenea le prefact în petre. 

«Si de când s'a întîmplat acésta cu Dochia cea forte frumosa 
şi voinica, de atuncisunt si cele doué-spre-dece dile ale ei ploidse 
si furtunose.» (1) 





(1) Din Lucăcesci, dict. de Malina Paicu si com. de fiul sét P. Paicu. 


96 


O variantă a acestei legende, tot din Bucovina, sună pre- 
cum urmeză: 


«Dice că Dochia a fost o fata forte frumâsă şi arătosă. 

«Murindu-i părinţii, pe când era mică, o luă gi o tinea mogul 
său de suflet. 

«lar mogul săi eră un om férte bogat; aveă de tâte câte le 
căutai gi pe de-asupra mai aveă încă şi o turmă de oi. 

«Şi Dochia n'aveă alta de lucru, ci de-a căută de turma cea 
de oï a moșului s&u. De-aceea și păsceă ea oile și le păziă ca gi 
ochii din cap. lar mielutii îierau asa de dragi, că le punea canafi 
rosi în vîrful urechilor si cununi de flori la gât, si cât erà qiu- 
lica de mare se jucă cu dinșii și căută ca să nu li se’ntimple 
nici un réti cât e negru sub unghie. 

«Într'un an, cum se apropiă luna lui Mart, tsi luă Dochia, ca 
în toţi anii, oile si se duse cu dinsele la munte, ca să le pască. 

«Dar, fiind de asta dată încă forte frig, se îmbrăcă mai intait 
în doué-spre-dece cojéce, gi apoi se porni cu oile la păscătâre. 

«Iată însă că, mergând ea cale mai îndelungată, a început de 
la 1 Marte a se face vreme frumâsă şi a se încăldi. 

«Védénd Dochia că se încăldesce, gi facéndu-i-se din di in di 
ce mergea tot mai cald gi prea cald, si neputând duce tote co- 
jócele în spate, a început a le lepéda gi aga lepéda ea în fie-care 
di câte un cojoc, până ce r&mase desbrăcată. 

«Dar n'a apucat ea bine a lepéda pe al doi-spre-decelea cojoc, 
si începu iarăși a se face frig, și din ce în ce tot mai frig. 

« Dochia, fiind-că apucase a merge o bucată bună de loc şi a 
se departa hat binisor de cojocele aruncate, nu avù acuma cu 
ce se imbraca. 

«Si ne avénd ea acuma cu ce se imbraca, iar gerul devenind 
din ce in ce tot mai cumplit și mai nesuferit, de aceea ingheta 
dimpreună cu tota turma. 

«Si se dice că, după ce a îngheţat Dochia de frig, s'a făcut 
dintr'însa o fântând cu ghisdele de aur şi cu apă puţină, însă 
forte limpede gi récoritére. Iar din oi şi din miei se făcură îm- 
prejurul fântânei aceleia felurite flori și floricele, unele mai îru- 
móse decât altele, si mirosiau florile ca’n raiu de plăcut. 

«Şi mai pe urmă, când treceă vre-un călător ostenit de cale şi 
însetat prin părţile acelea, îndată se récoria din acésta fântână. 
Si tot aga se récorese şi astădi călătorii din acésta fântână, care 


97 


s'a numit de-atunci incéce gi se mai numesce încă şi acuma 
fântâna Dochiei.> (1) 


A doua legendă din Bucovina e acésta: 


«A fost odată o baba, si baba aceea se chema Dochia. 

«Ea eră o femee forte sirguinci6să, dar tot odată şi forte rea 
şi aspră, fiind-că eră născută în zodia scorpiei. 

« Asprimea gi răutatea ei însă și-o arătă ea mai cu sémă fata 
de noră-sa, căci Baba Dochie aveă și o nora, pe care o asupria 
forte tare. 

<Într'un an, cum a venit întâi Mart, ce-i plesnesce babei 
prin minte ?... trimite pe noră-sa în pădure, ca să pască oile, să 
torcă şi să strîngă fragi, dicénd că e primăvară. 

«Nora n'a avut ce face, a luat furca in brit: gi oile înainte si 
s'a dus cu dinsele în pădure ca să le pască, să târcă si să cu- 
légă fragi, după cum îi poruncise s6cră-sa. 

«Însă afară eră un ger aga de mare că şi oile ingheta de frig, 
de aceea ea nici fusul în mână nu-l putea ţin, da încă să mai 
torcă. Iar cât despre fragi nici vorbă nu putea să fie, pentru că 
nici frunză pe pomi 'nu se vedeă. 

«Védénd ea că nu pote térce, nici află fragi, a început a plânge, 
temându-se că, dacă se va întârce acasă cu caerul netors si fără 
de fragi, bătrâna va ucide-o în bătaie. 

«lată însă că, pe când plângeă gi se tânguiă ea mai tare, se 
scobora un înger din cer şi-o într6bă: de ce plânge şi se tangu- 
esce aga de tare? 

«Nevasta-i povesti téte din fir în păr: cum o asupresce sécra- 
sa si cum a trimis-o acésta pe o vreme aga de rece si impotriv- 
nică ca să pască oile, să târcă și să culéga fragi. 

«— Póte că s6cra ta nu scie ce vreme e afară,—dise mai de- 
parte îngerul, — gi de aceea te-a trimis. Deci întârce-te cu oile 
înapoi “acasă si spune-i „că afară e încă frig, fiind-că numai 
unde gi unde s'a luat ométul, si atunci de bună sâmă că nu te-a 
‘mai trimite. 

«Nevasta fact asa cum îi spuse îngerul. Se întOrse acasă, însă 
supărată si cu frica în spate, că sdcra-sa va frige-o în bătaie 
pentru că nu i-a adus fragi. 

«Baba Dochie, cum a védut-o că vine, a și întrebat-o: de i-a 
adus fragi ori ba? 


(1) Din Costâna, dict. de Ioan Cocarla si com. de fratele seu Nic. Co- 
Gârla. 


Marian, Sărbătorile, II. 7 


98 





«— Da de unde să-ţi aduc?!—-réspunse nevasta, — dacă afară 
e un ger asa de mare ca şi oile inghéta de frig, fiind-că toţi 
munţii sunt acoperiţi cu omét. Eu am umblat în tote părţile şi 
am căutat tótă diua, dar nicăiri n'am putut află! 

«Însă Baba Dochie n'a voit s'o créda, si de aceea a început a 
o batjocori şi a o brobozi, dicând că numai de leneșă și de man- 
gosită ce-i n'a putut află. Si a doua di iarăși a manat-o, ca nu- 
mai decât să-i aducă fragi. 

«Noră-sa se duse și a doua di, dar séra iarăși se intorse fără 
fragi ca si în diua trecută. 

«Baba Dochie o trimise și a treia di şi-i dise că, dacă şi de 
astă dată nu-i aduce fragi, n'are ce se mai întârce înapoi, că o 
omora. 

«Nora, sciind ce pomă bună-i si ce pdéte s6cră-sa când e in 
duși réi, cum a eşit cu oile din ograda, a şi început iarăși a 
plânge si a se tângui, prea bine sciind că, de ar căută ea ori și 
cât ar căută, pe aga vreme fragi nu va puté află. 

«Şi pe când plangea si se tânguiă ea mai tare, iată că îngerul, 
care i s'a fost arătat înainte de două dile, iarăși se scobora din 
cer gi iarăși o intréba: de ce plânge? 

«Nevasta îi spuse si de astă dată tâte celea cei s'au întîmplat, 
adăogând că, dacă nici acuma nu-i aduce fragi, n’are ce mai 
_căută acasă, că s6cră sa, cât de bună-i, o ucide în bătaie. 
«Îngerul, ascultându-o şi făcându-i-se milă de dinsa, îi dise să 
nu mai plângă, ci să strîngă lemne, să facă foc și să se încăl- 
désca, că apoi tote vor fi bune. 

«Nevasta, supusă și ascultatore cum eră, nu se puse de pri- 
cină; se duse şi, culegând lemne, fact: foc dintr’insele si apoi se 
puse să se încăldâscă, căci îi dârdăiai dinţii în gură de frig. 

«Îngerul însă, pe când culegeă nevasta lemne pentru foc, fact 
ce fact, că i se térse tot eaerul de pe furcă. 

«lar după ce a făcut acuma nevasta foc si focul a început a 
arde cum se cade, dise îngerul către dinsa să iea si să pue 
cărbuni în garnifa. 

«Nevasta fact şi acésta; umplu garnita de cărbuni. 

«— Iea acuma năframa de pe cap, si l6g-o la gură! — dise 
mai departe îngerul. 

«Nevasta, cu tâte că nu-i prea venià la socotălă, luă naframa 
și o legă. 

«— Acuma, — urmă îngerul, — ieă oile şi garnita, asa cum 
este legată, întârce-te acasă si, cum vei ajunge, dă-o soécrei tale ! 


99 





Caută însă nu cum-va s’o descoperi până acasă, c'apoi nu va 
fi bine! 

«Nevasta mulţămi îngerului, luă garnita si, întorcându-se cu 
dinsa voi6să acasă, i-o dete sâerei sale. 

«Baba Dochie, descoperind cofa si vădend fragi într'insa, dise: 

«— Vedi! dacă caută omul, găsesce! 

«Însă ea nu se bucură că noră-sa i-a adus fragi, dimpotrivă 
se înfuriă și mai tare pe dinsa, căci ei nu-i eră atâta de fragi, 
cum îi eră să o pérdă gi să se mantuésc& de dinsa. 

«Deci, mâncând ea fragile, luă furca in brit, cofa în mână și, 
ca să n’o mai vadă pe noră-sa, se porni acuma ea cu oile să le 
pască, să torcă gi să culâgă fragi, cugetând că acuma, dacă 
noră-sa i-a adus fragi, e primăvară. 

«Dar afară eră un ger ca acela, că şi oile intepeniat de frig. 

«Baba Dochie se puneă împotriva lui Dumnedeu, dicând că 
este primăvară, fiind-că nora-sa i-a adus fragi şi, fiind fragi, 
trebue să fie numai decât și cald. 

«Si, ca nu cum-va să îngheţe de frig, întîmplându-se să ningă, 
se îmbrăcă in doué-spre-dece cojéce, și apoi se porni cu oile. 

«N'a apucat însă bine a ajunge în pădurea, unde cugetă ea 
că va află fragi, și iată că a și început a ninge gi a plouă, și 
ningăul acela a ţinut 12 dile neîncetat. Şi în diua întâia atâta 
ce a nins și a plouat, că tot cojocul de-asupra i s'a udat şi 
stricat. 

«Baba Dochie, védénd că i sa udat cojocul şi că nu-l pote 
mai mult duce de ud şi stricat ce-i, l'a aruncat jos; si a doua 
di, ningând și plouând, a aruncat pe al doilea cojoc, și a treia 
di iară, si tot asa a făcut ea in fie-care di, până ce a aruncat 
tOte cojécele si a rămas desbrăcată. Si la urmă, ne mai putend 
suferi frigul, a picat si ea la pămînt și, dând peste nopte un 
îngheţ grosnic, a îngheţat si ea dimpreună cu tota turma sa. 

«Si atunci Dumnedei, pentru că i s'a pus împotrivă și pentru 
că a voit să omore pe nora-sa, a prefăcut-o, spre pedépsa, intr’o 
stâncă de pâtră, care se vede şi astădi pe vîrful unui munte si 
de sub care isvorăsce si curge un isvor limpede de apă, din care 
beau Gmenii. 

«Si dimpreună cu dinsa a prefăcut şi oile sale în stânci, cari 
staii împrejurul ei şi cari, privite din depărtare, se par ca nisce 
oi albe și negre, adecă tocmai aşă cum arătaii ele când erau 
vil.» (1) 


(1) Din Siret, dict. de Gheorghe Botezat, si din Tereblecea, dict. de Pa- 
raschiva Scripearii si com. de P. Scripcarit. 


100 


O variantă a acestei legende, tot din Bucovina, sună aga: 


«Baba Dochie eră o babă f6rte rea. 

«Intr’o primăvară, si anume cam pe la începutul lunii lui 
Mart, când abiă apucase a se topi gi a se luă pe ici colea omé- 
tul, ce-i trăsnesce babei acesteia prin cap? ... că ar mâncă 
fragt. Deci trimise ea pe noră-sa în pădure, ca numai decât să-i 
aducă fragi, că de nu-i aduce, n'are ce mai căută acasă. 

«Biata noră nu se puse de pricină, ci se duse îndată în pă- 
dure după fragi si, cum ajunse, începu a căută încolo şi incéce; 
dar unde să afle ea fragi, după ce mai tot pămîntul era aco- 
perit cu omét, iar cât despre fragi nici urmă!... 

«Védénd ea de la o vreme că t6tă alergătura gi truda ei e 
în zadar, începu a plânge de se cutremură cămașa pe dinsa de 
supărare că nu află nimic, căci acasă nu se putea întorce fără 
fragi. 

«Si pe când umblă ea asa încolo şi incéce plângând și tangu- 
indu-se, iacă dă peste doi mognegi, cari sedeati gi se incaldiat 
lângă un foc sdravăn. 

«Era Dumnegeu si cu Sân-Petru. 

«Dumnedei, cum o vede că se apropie plângând de dinşii, o 
întrâbă: ce caută şi de ce plânge? 

«Nevasta le istorisi tot năcazul și pricina venirii sale în pă- 
dure și-i rugă tot odată ca să-i dea un sfat, cum ar puté ea să 
scape cu obraz curat de s6cră-sa, de Baba Dochie. 

«Dumnedeu, audind pătărania ei, i se faci milă de dinsa, îi 
dise să se pue la foc sa se incaldésca, că apoi va invéta-o ce sa 
faca. | 

«Nevasta nu așteptă s'o mai îmbie încă odată, ci, fiindu-i frig, 
se puse si se încăldi. Iar dupa ce s'a încăldit de ajuns, îi dise 
Dumnedet : 

«— Tine pdlele catrinţei, căci am să pun ceva într'însele, dar 
nu te uită ce voii să-ţi pun, şi nici până acasă să nu te uiţi ce 
ai în pole! 

«Si, cum rosti cuvintele acestea, viri amindoué mânile in foc 
si, luând o mână plină de jăratic, îl turnă in pâlele catrinţei. 
Apoi dise iarăși: 

«— Acum întOrce-te acasă si ce vei află in póle, aceea să 
dai s6crei tale! 

«Nevasta multami din t6tă inima moșnegilor pentru binele ce 
i Pau făcut si apoi se întârse acasă. 

«Ajunsă acasă, desface pdlele ca să vadă ce se află intr’insele, 


101 


şi când colo... ce să-i vadă ochii?... eraii o mulţime de 
fragi copti bine gi frumoși, de ti se duceaii ochii când te uitai 
la dinsii. 

«Jăraticul, ce-l turnă Dumnedei în pâlele catrinţei, se prefaci 
până acasă în fragi. 

«— Iacă aci ai fragi! — dise ea după acésta s6crei sale, dân- 
du-i fragii. 

«Baba Dochie, dându-i nora-sa fragii și nesciind nimic despre 
tOtă intimplarea cu aflarea si adusul fragilor, credù cum că 
acuma a sosit într'adevăr primăvara și cum că ar fi prea cald 
ca să mai ningă. De aceea se hotări ea să 6să cu caprele la 
pășune. 

«Dar spre o mai bună pază împotriva unui frig venit din în- 
timplare, se îmbrăcă in 12 cojéce, luă apoi caprele gi se porni 
cu dinsele la pășune. 

«Ajungând la locul cu pășunea, se puse binisor lângă capre 
ca să le pască, mai petrecéndu-si vremea gi cu torsul, căci ui- 
tasem a spune că ea isi luă de urit si furca de tors de acasă. 

«Nu apucă însă bine a se așeză la tors și caprele a se da la 
păscut, şi iată că se pornesce o furtună marc, amestecată cu 
pléie, cu omét şi cu vînt, care tint 12 qile după olalta, si in 
diua întâia î udă tot cojocul de-asupra, că se făcu numai o apă. 

«Baba Dochie, védénd că i s'a udat cojocul de-asupra și că e 
prea greii de purtat, l’a asvarlit din spate şi a plecat mai de- 
parte. 

«Si tot asa fu ea constrînsă să facă și în dilele următâre, să 
lepede câte un cojoc, căci pléia gi ningăul nu mai încetă, şi co- 
jOcele i se udară unul după altul aga de tare, că trebui numai 
decât să le lepede. 

«Asa lepéda ea téte cojécele, până ce rămase numai în cămașă. 

Tata însă că, după ce a lepădat ea si cojocul al 12-lea, dă Dum- 
nedeii un ger gi un vînt subţire şi rece, care o pătrunse până 
la mate. 

«Si aga degeră Baba Dochie de frig si rămase însle:tă (impe- 
trita) cu furcă și cu capre cu tot. 

“Și mai dic Omenii că ea ar sta si acuma asa impetrita, pre- 
cum a rémas atunci, in forma de stâncă si cu furca in brit, la 
Isvére, adecă acolo unde isvorésce unul din cele trei isvére din 
cari se forméza apa Sucevei.» (1) 





(1) Din Frătăuţul-vechiu, com. de I. Covaga, 


102 


A doua variantă a legendei de mai sus, asijderea din 
Bucovina, sună precum urméza : 


«Baba Dochie a fost o femee măritată și a avut un fecior, pe 
care l'a însurat. 

«Însă ea, după ce şi-a însurat feciorul, nu trăiă bine cu noră- 
sa, ci a început a o mustră si a o batjocori în tot felul, dicénd 
că-i lenesa, că nu lucréza nimic, si câte de tote. 

«Intr’o di de 6rnă, pe când eră feciorul s&ii dus de acasă, sfă- 
dindu-se ea iarăși cu noră-sa, îi dise: 

«— Du-te si-mi ada îragi, căci se apropie primăvara, și eu 
trebue să es cu oile si cu caprele la păscut! 

«Venind nu mult după acâsta feciorul, adecă bărbatul nevestei, 
acasă, îi spuse acâsta tóte cele ce i le porunci mă-sa. | | 

«Bărbatul însă, fiind un gură-cască si un lasd-mé să te las, îi 
răspunse că, dacă mama lui i-a dis asa, apoi n'are încotro, ci 
trebue să facă asa cum i-a spus. 

«Nevasta, védénd că bărbatul său n'o ieă în apărare, ce era 
să faci... luă o cofiţă şi merse după fragi. 

«Védéndu-o nisce Omeni că merge cu cofita, o întrebară: unde 
se duce? 

«Nevasta le réspunse că socră-sa a trimis-o să-i aducă fragi, 
și ea după fragi se duce. | 

«— Nu fi prosta! — diseră Omenii mai departe, — că dora 
de-abiă începe a se topi omătul!... unde vrei tu să afli fragi? 

«— Sócra mea mi-a spus că, dacă nu-i aduc fragi, îmi taie 
capul ! 

«Si, cum rosti ea cuvintele acestea, plecă mai departe plângând 
si oftând, până ce ajunse într'o pădure. lar după ce a intrat in 
pădurea aceea, mai merse cât mai merse, până ce zări de-odată 
un foc. Iar când védu ea focul acela, a dis: 

«— Mě duc într'acolo, că póte vor fi nisce hoţi să mě omére 
sau nisce lupi să mé mănânce, că și aga n'am a trăi, dacă nu-i 
duc s6crei mele fragi! 

«Şi merse mai departe. 

«Si ajungând ea acuma acolo, ce să vada?... in loc de hoţi 
sau lupi, vede stând împrejurul focului doi Gmeni bătrâni. 

«Erà Dumnedeu şi cu Sân-Petru. 

«Ea le dete buna séra. 

«Dumnedeu si Sân-Petru îi multamira si, védéndu-o asa de 
supărată si plânsă, o întrebară: de ce a plâns? 

«Ea le-a réspuns că s6cră-sa a trimis-o să-i aducă fragi si nu 


103 
scie de unde să-i afle și să-i aducă pe o vreme ca acâsta fragi, 
şi de aceea a plâns și e aşă de supărată. f 

«Dumnedet, audind acésta, i se făcù milă de dinsa, îi lua co- 
fita din mână, o umpli cu jăratic, și apoi, acoperindu-o, i-o dete 
indérét, dicénd: 

«—Na, întârce-te cu dinsa acasă, dar să n’o deslegi, nici să nu te 
uiţi intr’insa până ce vei ajunge acasă si vei da-o s6crei tale 
în mână! 

«Nevasta, luând cofita si multamind mosnegilor, se întârse: 
acasă şi, cum ajunse acasă, o dete sâcrei sale. 

«Baba Dochie se uită în lăuntru si, mare minune, din cărbunii 
cei aprinși se făcură fragi. Apoi, luând ea fragii și mâncânduii, 
dise către noră-sa: 

«— Daca ai găsit tu fragi, apoi mě duc acuma gi eŭ cu oile 
şi cu caprele la păscut, căci n'am grijă că va mai fi frig. 

«Şi cum a spus, asa a și făcut. Îşi luă furca in brit si turma 
dinapoi si se duse cu dinsa pe câmpii s'o pască. 

«Însă, fiind-că eră încă omét, de aceea se îmbrăcă ea mai în- 
tâiu cu 12 cojéce, şi apoi se porni. 

«Nu mult însă după ce a egit ea cu oile si cu caprele la pa- 
şune, s'a pornit o furtună mare, a început a ninge, si oile și 
caprele fugiau în drâpta si în stânga, pentru că n'aveai de fel 
ce pasce. Iar ea, fiind grele cojécele cu cari eră îmbrăcată, nici 
nu se putea tiné de dinsele. 

„ «Udându-i-se cojocul cel de-asupra gi ne mai putendu-l duce 
mai departe de ud gi greu ce eră, îl lepéda jos. 

«Și aga a dat în un-spre-dece qile după olaltă câte o furtună 
cu om&t gi tOte cojécele i s'au udat, și ea, care cojoc, cum se 
udă, séra îl și aruncă. 

«Și tot aga a făcut ea până ce a aruncat t6te cojocele. Iar 
după ce le-a aruncat pe t6te şi n'a avut cu ce se mai îmbrăcă, 
a îngheţat de frig dimpreună cu tótă turma sa.» (1) 


A treia variantă, asemenea din Bucovina, sună aşă: 


«Baba Dochie a avut un fecior şi l'a însurat. Însă ea nu trăiă 


(1) Din Bosanci, com. de Trofin Crupă. 

O altă variantă a legendei de mai sus se află publicată de réposatul 
exarch gi paroch din Stroesci Joan Berariu în «Familia», an. XII, Buda- 
pesta 1876, p. 459—461 și 472--473. Am fi reprodus-o şi pe aceea aci, 
dacă n’ar fi prea lungă și scrisă intr’un stil prea literar si daca cule- 
gétorul ei n’ar fi adaos multe și de la sine. 


104 


bine cu norâă-sa, ci fiind o femee forte rea, o chinuia în tot 
chipul. 

«În urma urmelor, ne mai având și ne mai sciind cum s'o 
chinuésca, o trimise intr’un an pe la sfirsitul lunii lui Faur, când 
eră aga de frig de crepau lemnele si ouele sub corb, ca să mârgă 
în pădure si să-i aducă fragi. _ 

«Noră-sa ce eră să facă?.. luă o cofita si se porni plângând 
după fragi. Dar de unde să afle ea fragi, după ce aceştia nu 
erau nici măcar înfloriţi ? 

«Ajungând în pădure si umblând încolo şi incéce de yéba, dete 
în urmă deo casă, în care locuiau doi moşnegi. 

«Unul dintre moşnegii aceia eră Dumnedeu, iar cela-lalt Sân- 
Petru. 

« Dumnedeu, care era din întimplare afară, cum o vede că se 
apropie plângând de casa, o întrâbă: cine-i? unde merge cu co- 
fita? şi de ce plânge? 

«Nevasta îi povesti tOtă patania ei cu s6cră-sa și apoi întrebă 
de nu scie el unde-va vre-un loc unde ar puté găsi fragi. 

«— D’apoi bine, — dise Dumnedet, — unde credi Dumnia-ta 
că vei găsi pe vremea asta fragi?.. Nu vedi că mai tot pamin- 
tul e acoperit cu omét? 

«— Cum păcatele mele sé nu věd, — gângăvi mai departe ne- 
vasta — dar ce să mă fac?... dacă nu mă voiă întârce acasă cu 
fragi, sOcra mea mě va omori!) 

«Dumnedei, audindu-i patania si védéndu-o in ce stare des- 
nădăjduită se află, o pofti în casă, îi dete de mâncare, si-apoi, 
fiind-că inoptase, îi dise să se culce si să se odihnésca, căci a 
doua di fragii doriţi se vor găsi. 

«Nevasta, trudită de alergătură, cum eră, nu aşteptă mult îm- 
biată gi rugată, ci se culcă si adormi dusă. 

«Si pe când nora ascultătâre dormiă dusă, pe-atunci Dumne- 
dei îi luă cofita, o umplă cu jaratic, o legă la gură cu o basma 
gi-apol o puse iarăși la loc de unde a luat-o. 

«A doua di de diminéta sculandu-se nevasta, luând iarăşi co- 
fita si dându-i-o în mână, dise să se întârcă cu dinsa acasă, dar 
să n’o descopere de fel până acasă. 

«Nevasta mulţumi din tótă inima mosnegilor pentru primire, 
le sărută mâna, şi apoi, luând cofita, se întOrse bucurâsă acasă 
la socra-sa. 

«S6cră-sa, cum o védii că vine, o și întrebă cu un glas ascu- 
tit: unde a stat atâta, și adusu-i-a fragi ori nu? 


105 


«Nora nu-i réspunse la acâsta nimică, ci-i dete numai cofita 
legată la gură, cum i-a dat-o si ei Dumnedeiă. 

«Baba Dochie îi smunci cofita din mână, o descoperi repede, 
şi când colo, ce să-i vadă ochii ?... cofita eră plină de fragi ru- 
meni şi frumoși, de-ti fugeau ochii pe dînşii; iar ici colea prin- 
tre ei erai si frunze verdi. 

«Jăraticul, ce Pa pus Dumnedeiu in cofiţă, s'a prefăcut până 
acasă în fragi. 

«Védénd Baba Dochie fragii, n'avă ce să mai dică, if luă din 
cofita, îi mâncă, si-apoi, credénd că, dacă sunt fragi, de bună 
s6mă trebue să fie şi pășune pentru capre, de aceea luă ea furca 
în briîu si caprele de'napoi şi se porni cu dinsele la păşune. 

«Dar fiind încă forte frig, de aceea se îmbrăcă ea mai întâi 
cu 12 cojéce şi apoi se porni cu caprele la păşune. 

«Însă, cum s'a pornit ea cu caprele, a dat Dumnedei un nin- 
gău si o furtună ca aceea, de să nu scoţi nici cânele afară. Si 
ningând, îi udă cojocul de-asupra ast-fel că i s'a făcut tot fer- 
fenifa. 

«Baba Dochie, védénd că i s'a udat gi stricat tot cojocul, si 
de ud gi ferfenitit ce e nu-l maï pâte purtà în spate, fl lepădă 
jos gi plec& mai departe. 

«Dar de dre-ce ningăul nu mai încetă, ci dimpotrivă venià tot 
mai mare, de aceea in fie-care di pe la inserate lepéda ea cate 
un cojoc, pana ce nu rémase nici unul. 

«Si cum a rémas fără nici un cojoc, baba îndată a început a 
tremura gi a dardai din dinti de frig. 

«Védénd că înghâţă de frig şi nu-i alt chip de scăpare, a pi- 
cat in genuchi, a început a plânge gi a se rugă lui Dumnedet 
să-și facă mila de dinsa și să-i deă un foc, ca să aibă la ce se 
incaldi. 

«Dumnedeiu ii ascultă ruga şi-i împlini dorinţa, făcu să înce- 
teze ningăul, să se facă vreme frumâsă, gi pe de-asupra ii dete 
și un foc, ca să aibă la ce se încăldi și usca. 

«Baba Dochie, după ce s'a încăldit și uscat cum se cade, fiin- 
du-i fOme, rugă pe Dumnedeu să-i deă și de mâncare: pane 
Și vin. 

«Dumnedei îi împlini ruga şi-i dete şi de mâncare. 

«După ce a mâncat și s'a săturat, se rugă acuma să-idea si-un 
pat, ca să se odihnésea, fiind-că eră forte trudita. 

«Dumnedet ii împlini si acésta dorinţă, îi dete şi un pat. 

«Baba Dochie însă ce face ?... vădându-se acuma: 


«Incaldita | «De’ncaldit 
«Si-odihnita, | «M’am incaldit, 
«Saturata 2 «De-odihnit 
«Adăpată «M’am odihnit, 
«Și scăpată «De mâncat 
«De frig, plâie si ningat, «Am mâncat, 
«Dise către Dumnedét: | «Si de băut 


«—Acum Domne, tâte-s bune, | . «Am băut, 
«Dar acuma mi-i urit 
«Să fit. aici singură! 
«Mai dă-mi, Démne, şi-un bărbat.(1) 
«Dumnedet, audindu-i acâstă dorinţă si cerere atât de neso- 
cotită si necuviinci6să, se supără asa de tare pe dinsa, că dea- 
una o prefăcu, pentru réutatea și obrăznicia ei, intr’un stan (2) 
de pétra, care si astădi se vede pe virful Raréului si de sub 
care curge o apă atât de limpede si de récoritére, precum nu 
se mai află nicăiri în alt loc. 
«Iar caprele i le-a prefăcut asemenea în petre.» (3) 


În fine a patra variantă, din Muntenia, sună aşă: 


«Dice că Baba Dochie eră o babă bătrână gi aveă un fit, care 
îl chemă Dragobete Iovan. 

«Crescénd Dragobete Iovan mare, mamă-sa îl însură și-i dete 
nevastă. 

«Insă Baba Dochie trăiă forte rău cu noră-sa gi de aceea o 
puneă să facă lucruri peste puterea ei. 

«Asa intr’o di o puse ea să păzâscă două óle cu urzici ca să 
nu dea în foc. Dar ólele nu eraii în una și aceeași odae, ci in 
două odăi deosebite. 

«Noră-sa, ajutată de Dumnedeu, le-a păzit, că nici una n'a dat 
în foc. 

«Altă data, și anume pe la sfirşitul lunii lui Fâurar, a trimis-o 
să-i aducă fragi copie. 

(1) O séma spun că a cerut să-i dea un mognég. 

(2) O sémă spun stană, iar alţii stânca. 

(3) Din Stroesci, com. de George Bârtoiui. — Mai tot aga se istori- 
sesce legenda acésta si in satele învecinate, precum în Ilișesci, com. 
de G. Berinţan ; în Stupca com. de Onufr. Căilen ; în Balacéna, com. de 
G. Boca şi C. Ureche; și în Liudi, dict. de Maria Stefanescul și com. 
de Dim. Bondariu..—Vedgi şi L. A. Staufe-Simiginovicz, Volkssagen aus 
der bucovina, Czernowitz 1885, p. 136. 


peste e 


«Dumnedet i-a dat si fragi, de i-a adus sécrei sale. 
` «Baba Bochie, când a védut fragile câpte, a chemat pe fiul 
seu Iovan Dragobete şi i-a dis: 

«— Uită-te, Iovane, mamă, fragile-s cépte!... Aide cu oile si 
cu caprele la munte!... 

«Si sosind întâia di a lunii lui Martie, Baba Dochie se im- 
brăcă cu nouè cojéce, isi lui furca in brit si pe fiul séi Jovan 
și, părăsind pe noră-sa, plecă cu oile şi cu caprele la munte. 

«Abia ajunse însă Baba Dochie cu tiul săi la munte şi un 
viscol geros se puse pe el, şi-i udă tâte cojécele. 

«Răbdă baba o di şi lepădă un cojoc. Răbdă două şi lepéda 
al doilea cojoc. Si tot aga în fie-care di, până când a noua di 
lepéda şi cojocul al nouălea. 

«Atunci, cuprinsă de ger, ne mai puténdu-se mișcă din loc, se 
uită la fiul s&u Jovan să vadă ce face. 

«Însă Iovan Dragobete, fiind-că fusese mai răi îmbrăcat decât 
mama sa, inghetase acum de mult şi din gură îi atârnă un 
sloit de ghâţă. 

«Védéndu-! ast-fel, dise Baba Dochie: 

«—Jovane, mama! Iovane, mamă! et. nu mai pot de ger si tu 
eanti cu cavalu ! 

«Însă Iovan, fiind sloii de ghét&, nu i-a réspuns nimic. 

«Oile si caprele asemenea inghetase de mult. 

«Iar in n6ptea a noua a îngheţat și Baba Dochie, sleindu-se 
(lipindu-se) pe o pâtră, din care curge și astădi apă.» (1) 


A treia legendă, din Bucovina, e acâsta: 


«Dice că eră odată o babă forte rânzâsă, și baba aceea se 
chemă Dochia. 

«Ea aveă doué-spre-dece capre, cu cari umblă vara la păscut, 
iar érna le tinea cu ce avea si cum putea. 

«Si de Gre-ce tâtă averea ei erau cele 12 capre, de aceea le 
păziă ea ca şi ochii din cap, ca nu cum-va să le pârdă. 

«Intr’un an și-a ernat ea caprele cum și le-a ernat, pana 
cătră sfirsitul lunii lui Fawr, iar atunci, sfirsindu-i-se erna- 
ticul gi ne mai având ce le da de mâncare, eră in cea mai 
mare nedumerire ce să facă. 

«De aceea aşteptă ea cu cea mai mare nerăbdare sa tréca 


(1) Din Resp. la Cest d-lui Nic. Densusian, dict. de Dumitru Stăn- 
cioii, moșnâg în vîrstă de 90 de ani din comuna Albeni, pl. Amaradia- 
Novaci, jud. Gorj. 


108 


Faur si să sosésca Mărţişor. ca să pótă merge cu caprele la 
munte. 

«Trecând Faur si sosind Mărţişor, bucuria ei;..... se îm- 
brăcă în 12 cojéce, luă un fus şi o furcă de tors sub brit, pre- 
cum şi cele 12 capre, și se porni cu dinsele la munte, ca să le 
pască. 

«Iată însă că, pe cand mergea ea in urma caprelor torcând 
lână din furcă, se întilnesce cu nisce Omeni. 

«Omenii, cum o văd că merge pe o vreme atât de frigurâsă 
cu caprele și încă torcând, o intrebara: 

«—Din cotro şi unde te duci, mătușşă, cu caprele pe o vreme 
ca acésta ? | 

«Baba le réspunse scurt şi apăsat că merge cu dinsele la 
păscut. 

«— D’apoi bine, mătușă, — diseră Omenii mai departe, — nu 
scii d-ta că şi Martie are putere!... Mai bine ai face să te in- 
torci înapoi, căci e încă frig si poţi să ingheti cu capre cu tot! 

«—Nu mě tem că voiu inghetaé, — réspunse baba dârz, — 
pentru că sunt cu 12 cojéce îmbrăcată! 

«Si, rostind cuvintele acestea, fiind din firea ei forte rea și 
nespélata la gură, în loc să tacă și să-și caute de drum, începi 
a-şi bate joc de Mărţişor si a dice: 


«Et: pe Mărţişor «Ca să-mi facă 
«Mi l’oit face ghiemuşor «Fie-care capră 
«Si VPoiu băgă ’n curișor, «Câte doi 
«Si după ce l'oiu băgă « Varzavoi (1), 
«Mai departe voit plecă, «Unul de chiag 


«Si m’oit duce,—lui in but, — 
«Cu caprele la pascut 


| «Si unul de prăsilă! 

«Şi abiă după ce rosti cuvintele acestea plecă mai departe 
spre munte. 

« Mărţişor, la rîndul séu, audind că Baba Dochie şi-a bătut joc 
de dinsul, s'a făcut foc și pară de mânie și-a trimis asupra ei un 
ningău amestecat în două cu ploie şi-i udă tóte cojocele cu cari 
eră îmbrăcată. 

«Dar Baba Dochie nu se da, ci, cum i se udă cojocul de-asupra, 
îndată îl si lepéda. 

«Ast-fel merse ea cu caprele sale 12 dile de-arindul, și în fie- 
care di lepéda câte-un cojoc. 


(1) Varzavot = iedi. 


109 


«În diua a 13-a însă trebui ea să lepede chiar și cămaşa de pe 
dinsa, căci si aceea eră acuma bleșcă. 

«Dar cum a lepădat ea cămaşa, îndată a și îngheţat cu capre 
cu tot. 

«Si cum a îngheţat Baba Dochie, s'a prefăcut într'un stâlp de 
pétra nu departe de satul Cârlibaba sau Gârla Babei, şi de sub 
glesnele stâlpului aceluia a început apoi a isvori un isvor cu 
apă f6rte rece. 

«lar din furca ei se faci un copacii forte înalt si din cele 12 
capre se făcură 12 stânci mai mici, cari stati gi se pot vedé şi 
adi împrejurul stăpâuei lor.» (1) 


O variantă a acestei legende, tot din Bucovina, sună pre- 
cum urmeză: 


«Dice că Baba Dochie eră o vedană bătrână, însă forte bogată. 
Ea avea adecă o mulţime nenumératé de oi, pe cari, fiind-că 
eră singură, le păsceă gi ernă singură. 

«Într'o 6rnă, neavând nutreţ de ajuns, aşteptă ea cu mare 
nerăbdare apropierea primăverei, temându-se că, dacă va fi érna 
prea lungă, nu va avé cu ce-şi nutri oile. 

«Până la 1 Maré şi-a ernat ea oile cum gi le-a ernat, iar când 
a sosit 1 Mart, a dis plină de bucurie: 

«— De-acuma înainte nu mai am nici o frică, căci a sosit 
primăvara ! 

«Şi fiind-că ométul s'a fost cam topit, s'a hotărît să scâtă oile 
la păşune. Și cum s'a hotărit, s'a îmbrăcat în 12 cojâce, şi-a pus 
furca in brit, şi-a luat oile şi s'a pornit cu dinsele la munte, 
la o păscătore depărtată, de unde aveă să se întorcă abia spre 
tâmnă la ernatic. 

«Nisce 6meni însă, cari o întilniră din întîmplare mergând 
cu oile spre munte gi torcând lână, o întrebară în cotro se duce 
cu oile pe o vreme aga de schimbaciésa gi de frigurosă. 

«Baba Dochie le răspunse că se duce cu dinsele la munte la 
pascétore. 

D’apoi bine, — diseră mai departe 6menii, — nu te temi 
că vei ingheta de frig, căci dora e luna lui Mart si Mart încă 
are putere! 

«Baba Dochie dise: 

(2) Din Mihoveni, dict. de Michaiu Cojoc si com. de Vesp. Corvin.— 
O variantă a acestei legende vedi-o la L. Şăineanu, Studii folklorice, 
cercetări în domeniul literaturei populare, Bucuresci 1896, p. 5—6. 





« 


110 


«— Eŭ pe Mărţişor 
«Îl pun la curişor, 


căci sunt îmbrăcată in 12 cojéce, si de dinsul nici nu-mi pasa! 

«Si cum rosti ea cuvintele acestea, se porni mai departe. 

«Mărţişor, audind acesta, sa mâniat pe dînsa gi a dat o plâie 
cu omét, şi plouând şi ningénd necontenit, îi udă cojocul de-asu- 
pra ast-fel, că a trebuit să-larunce jos. 

«A doua di iarăşi a plouat si a nins, si a treia di iarăși, si tot 
asa 12 dile dupa olalta. 

«Însă Baba Dochie în fie-care di lepědà câte un cojoc, care 
se udă, și mergea cu turma sa mai departe, torcând din furcă, 
ca şi când nu s'ar fi întîmplat nimic. 

«Si aşă a facut ea 12 dile de-arindul, până a lepădat tâte co- 
jócele gi a réms numai în cămașă, si tot nimic nu i s'a întîmplat. 

«Védénd Mărfişor că aŭ trecut acuma 12 dile, că Baba Dochie 
a lepădat t6te cojâcele cu cari a fost îmbrăcată si că tot nui 
se întîmplă nimic, s'a dus şi-a împrumutat 2 dile(1) frigurdése 
de la Faur, apoi s'a dus la vîntose, cari erat nisce zine rele si 
asemenea manidse pe Baba Dochie, şi le-a rugat si pe acestea 
să-i vie întru ajutor spre a ser&sbună asupra Babei Dochie, pen- 
tru că şi-a bătut joc de dinsul. . 

«Şi tocmai când Baba Dochie lepădă cel din urmă cojoc, în 
loc să-l întârcă pe dos, si rămase numai în cămașă, credéndu-se 
că acuma e scăpată, s'a pornit un ningău și un vînt ca acela, 
de gândiai că se prăpădesce lumea, nu alta. 

«Erau vintdésele, cari veniră lui Marfisor întru ajutor. 

«Si n'a durat mult si Baba Dochie, care se află pe timpul acela 
pe un munte din sus de mănăstirea Swcevifa si care se udase 
până la piele, s'a făcut sloii de ghâţă dimpreună cu tote oile 
sale. 

«Şi ast-fel a rémas ea şi până în diua de astădi, și dintr însa 
isvoresce şi curge Suceviţa, care se révarsa în rîul Sucéva.» (2) 

A doua variantă a legendei de mai sus, şi anume din 
Macedonia, sună aşă: 

«Sé-aspuni că tară nă moași te pastea iedi și ma vidă, că 6asi 
Marjul, — hărană mari; că ascâpă di éarna, — sé-arisi și disi: 

Parti-Martu ; 





(1) Intr'o variantă din Cires-Opait, com. de Const. Dugan, se dice că 
a împrumutat 12 qile. | 
(2) Din Securiceni, com. de Gavr. Guset. 


111 


«Cu alti zboari: nu ni’u zoréa di arăulu Marfu, că intrai cu 
iedlii tu April. 
`  «Atumtéa Marful s-tăarnă si simprumută dăaiă dili de la Fli- 
var (Scurtu) şi unghiataé moasa téa cu iedi cu tut. 
«Ea zboéarili te disi moaga a Marțului și Marful a Şcurtului. 
«Moaga: 
«Martu 
«Cartu 
căedlăi Ii scosu 
«cu perlu aroşu, 
«Parti-Martu! 
Martul: 
«Scurtu, Scurtu cad la tini 
«Tra dăauă virvirdasi dili! 
«După te si mprumută cu dăauă dili, s-toarnă şi-li diti ali 
moasi: 
«Moase, moage astéapta tini, 
«Stumbu, Stumbu valahii-nie (1), 
«Tu cunachii-nie !» 
Românesce: 


«Se spune că eră odată o bătrână, care păsceă iedi gi care, 
cum védu că Martie a trecut, plină de bucurie că scapă de érna, 
s'a înșelat si a dis: | 
«Parti-Martu, 
adecă : nu-mi pasă de Martie cel réu, de óre ce am intrat cu 
iedii în Aprilie. 

«Atuncea Martie se întorce si se împrumută cu doué dile de 
la Februarie gi înghâţă pe bătrâna aceea cu iedicu tot. 

«Iată vorbele pe cari bătrâna le dise lui Martie si Martie lui 
Februarie: 

«Bătrâna: 

«Mart 
«Cart 
«Pe iedi i-am scos (2) 
«Cu părul roșu, 
«Pârţi-Marţu ! | 

(1) Stumbu-Stumbu, pe lângă pisălog (= pilug), mai insémna gi ac- 
tiunea de a pisă. Ex.: A prins cutare pe cine-va şi l'a bătut: Stumbu- 
stumbu — până Va pisat de bătaie. — Vlahii-me este femeninul cuvin- 
tului grecesc Vlahos — Aromân, devenit aci Valahii — aromână in loc 
de Vlaha, cum spun Grecii astădi. 

(2) Adecă: pe iedi i-am scăpat. 


«Martie : 


112 


«Februarie, Februarie, te rog 
«Pentru doué dile viforése! 


«După ce se împrumută cu două qile, se întârse și-i dise bé- 


tranei: 


. «Bětrâno, bă&trâno, astépta tu 
«Stumbu, stumbu valahea mea 
«În conacul mei!» (1) 


A treia variantă, asemenea din Macedonia, sună asa: 


Ascâpă'm di earnă greauă 
Deadi bunlu Dumnedéu 
Di furtuni amar di neauă 
Si di Scurtul atel arau. 
Cisi, cisi iedlii a nie.!... 


Vine Martul, nò avem frică 
— Dise moasa câtră {edi 
Că puterea li-easte nilica, 
Cât di laiu s-arău să-l ved. 
Cisi, cîși iedlii a niei!... 


Avdi Marţul di s-niiri 

Şi pri Scurtul el cliema: 

— O, lai frate, avdisi te-ni gri, 
Moaşa cum mi blâstimă? 


Românesce : 


Scăparăm de érna grea, 

— A dat bunul Dumnedei — 
De furtuni amar de nea 

Si de Făurar cel réu. 


Vine Marte, n’avem frică, 
— Dise baba către iedi, — 
Căci puterea-i este mică, 


Ori-cât de negru și rău să-lvedi, 


Cisi, cisi, iegii mei! 


— Ah, ti giur gi ti sprigiur, 
Două qili s-nii mprumuti 
z-dau na neauă cât un mur 
Ca s-u nglieţ cu iedlii tuti. — 


Niurară munţi svăliuri 
Lai Cudrughionlu tot!... 
Di furtună pritu căliuri 
Sindiliile bladlii scot. 


Si turbatlu trapsi vimtu 
Di ngliiţă moaga cu iedi, 
Că pân ș-astădi La Murmintu 
Chiatra n-Cudrughiolnu vedi / 


Audi Marte de se necăji 

Si pe Făurar chema: 

—EI, măi frate, audisi ce-mi 
[grai, 

Baba cum mé blestema ? 

Ah, te jur şi te conjur, 


Doué dile sa-mi imprumuti, 
Să dau o nea cât un zid, 
Ca s'o ’nghet cu iedii toţi. 


(1) P. Papahagi, Din literatura populară aromână, Bucuresci 1898, 


P. 773—774. 


113 


—* 





Innorară munţi gi vai | Şi turbatul vînt suflă 

Inegri (se'ntunecă) Codru- De inghéta baba cu iedi, 
ghionul tot!... Că şi până astadi La Mormânt 

De furtuni de prin căi Pétra 'n Codrughion o vedi. (2) 


Sindiliile (1) bradi scot. 
A patra legendă, din Bucovina, sună precum urméza: 


«Baba Dochie eră o babă cumplit de rea gi de hartagésa. Însă 
ea cu nimeni nu se hărţuiă aga de tare cum se hartuia cu noră- 
sa, care eră o femee blândă și răbdătâre și care nu mal avea 
pace și dile bune din pricina sécrei sale. 

<Într'un an, cam pe la sfîrşitul lunii lui Faur, fiind o di se- 
nina, frumâsă si căldurâsă, tinéra nevastă s'a scăpat cu cu- 
vînvul şi a dis cătră s6cră-sa că e primăvară. 

«Audind acâsta, Baba Dochie a aşteptat până ce a sosit luna 
lui Mart gi atunci trimise pe nora-sa cu o cofiţă, ca sa culéga 
şi să-i aducă fragi, dicându-i: 


«Mergi iutigor, «Si-ad’o cofita 
«Că-i Mărţişor «Plina, plinuta, 
«Şi-i călduşor, «De fragi, frăguţe! 


«Noră-sa, fiind, cum am dis, ascultatére, nu se puse de pricină, 
ci, luând cofita, se duse cu dinsa pe imaguri și prin păduri gi 
prinse a căută fragi, dar nu găsi nicăiri nimic; trecă multe văi 
şi văgăuni, multe déluri și munţi, gi de fragi nici vorbă, căci 
unde eră să găsâscă ea fragi în luna lui Marfigor? 

«În urmă, védénd că nu péte nicăiri află fragi, începă a plânge. 
Si mergând ea ast-fel plângând încotro o duceau ochii și pi- 
cidrele, ajunse într'o pădure, unde dete peste o vatră cu foc, la 
care sta si se încăldiă un mognég bătrân. 

«Mognégul acela eră Dumnegeu. (1) 

«Mognégul, adecă Dumnedeu, cum a védut-o, i-a dis: 

«Unde mergi, drăguță, 

«Cu acea cofita 

«Plângând si oftând 

«Si din ochi lacrimi vérsand ? 


«Nevasta fi r&spunse: 





(1) Un fel de vînt strașnic. 

(2) P. Papahagi, op. cit., p. 774— 775. 

(3) Într'o variantă din Ciudei, distr. Storojinetului, com. de E. Braha, 
provine Isus Christos în loc de Dumnegeu. 


Marian, Sărbătorile, II. 8 


114 


«— M'a trimis s6cră-mea cu cofita acâsta, să-i string fragi, 


«Că de nu i-oiu stringe 
«Capul mi Va frânge, 
«Viéta îmi va stinge! 


«Şi-i istorisi apoi din fir în păr tOte întîmplările, neajunsurile 
neplăcerile şi suferinţele, câte e nevoită să le îndure din partea 
socrei sale. 

«Dumnedet,, ascultandu-i tânguirea, i s'a făcut milă de dinsa 
si i-a dis să se pue lângă foc, ca să se încăldâscă, că tâte vor fi 
bune. Apoi i-a luat cofita din mână, i-a umplut-o cu jaratic, a 
legat-o la gură cu o năframă şi, după aceea, dându-i-o înapoi, 
îi dise: | 

«— Ţine, aice ti-i cofita; dar până acasă să nu cauţi de fel în- 
tr'însa, iar după ce-i sosi acasă să i-o dai s6crei tale asa cum 
ţi-o daŭ si ett acuma! 

«Nevasta, multamind lui Dumnedei, luă cofita si, intorcén- 
du-se acasă, fără a cauta într'însa, i-o dete sdcrei sale. 

«Baba Dochie, apucându-i cofita din mână si cescopermdau: -0, 
vede, spre cea mai mare mirare a ei, fragi intr’insa. 

«J ăraticul, ce-l puse Dumnedeŭ în cofiță, se prefact până acasă 
în fragi. 

«Védénd ea fragii și gustând dintr’insii, dise cătră noră-sa : 


«— De-acuma ’nainte | «Deci r&mâi tu-acasă, 

«N’a mai fi nins6re, | «Ca eŭ merg cu oile 

«Ci tot cald gi sóre, «Si cu caprele 

«Dile căldurâse, «La pășune, | 
«Plăcute, frumâse, «Și-oiu culegefragi şi căpşune! 


«Si cum rosti ea cuvintele acestea, fiind o femee fórte rea gi 
împotrivitore lui Dumnedei, se îmbrăcă în 12 cojéce, luă furca 
in brîù si un ulcior în mână, ca să aibă în ce strînge fragi, se 
porni cu oile și cu caprele la pășune. 

«Na apucat însă bine a se porni de acasă şi iată di Mărţişor 
îi ese înainte și-i dice: 


«— Unde te duci, babă, «Si te-ai stampéra 
«Scarnava şi slabă ? «In căsuţa ta, 
«Mult mai bine-ai face „ «Ca de nu te-i stampéra 


«Cand mi te-ai întârce «Tu de frig vei ingheta ! 


115 


«Baba Dochie îi réspunse : 


«— Taci Mărţişor, | «Ci mě duc cu oile 

«Că de-acuma n'are «Şi cu caprele, 

«Să fie ninsore, «Ca să le pasc, 

«Ci tot numai sére, «Şi de-i da tu frig 

«Dile séninése | «Nu-mi va fi nimic, 

«Calde şi frumése, , «Caci eŭ sunt îmbrăcată cu 12 
«Că eŭ am mâncat | [coj6ce, 
«În luna lui Mart | «Si nici de cum mie 


«Fragi si capgune, «N’are frig să-mi fie! 


«Nu mé tem de tine!... 


«Și rostind cuvintele acestea, se porni mai departe. 

«Mărţişor însă, cum vědù că nu-i bagă cuvintele in sâmă, că, 
în loc să se intârcă înapoi, ea merge fără de grijă cu oile si cu 
caprele mai departe, s'a mâniat pe dinsa, a trimis asupra ei un 
viscol mare, o plâie amestecată cu omét si cu vînt gi i-a udat 
tOte cojécele cu cari eră îmbrăcată. 

«Baba Dochie, védénd că i se udă un cojoc şi că e prea grei 
să-l porte în spate, îl aruncă de o parte, şi tot asa făcu ea si cu 
cele-lalte, până ce în urmă, după 12 dile, rămase fără de nici un 
cojoc. 4 | 

«După ce i-a udat t6te cojocele, că le puteai scurge de ude ce 
erau, a dat iar o di mai senină, mai frumâsă și mai caldurésa- 

«Baba Dochie, vedénd că s'a résbunat si s'a mai încăldit, gi 
cugetând că de acuma a scăpat cu obrazul curat, că n’are mai 
mult să plie, să ningă şi s'o mâie, ca in dilele trecute, a lăsat 
téte cojécele ca să se usuce, și a mers mai departe numai cu 
un singur cojoc. 

«Insă, mergând ea mai dopants Mărţişor iarăşi a dat plâie si 
ninsore, vînt şi frig, si iarăşi a udat-o, ast-fel că Baba Dochie a 
fost nevoită să arunce și cel din urmă cojoc de pe dinsa. 

«Şi acuma, după ce a aruncat şi cojocul cel de pe urmă, ca 
să nu îngheţe de frig, se puse și adună mai multe bucăţi de 
lemne, faci foc dintr'însele si se puse ca să se incaldésca și sa 
se usuce. Iar după ce s'a ‘incaldit şi s'a uscat cum se cade, dise: 


«Focusor, 

« Focuşor, 

«Călduros 

«Si falos, 
«De-ar fi si-un mosnég frumos, 
«Tare mi-ar fi de folos! 


116 


«Însă, cum a rostit ea cuvintele acestea, focul îndată s'a stins. 
Şi-apoi s'a pornit iarăşi un ningăi si un frig, că a îngheţat 
baba și s'a împetrit cu oi si cu capre cu tot. Si caprele cum 
păsceaŭ acăţate prin stufiguri asa s'au împetrit si asa au rémas 
până în diua de astadi.» (1) 


A cincea legendă, din Banat: 


«Baba Dochie a avut un fecior, care s'a însurat, şi Baba Dochie 
a trăit rél cu noră-sa, și feciorul nu-și putea apără muerea 
de ea. | 

«Baba Dochie a dat odată norei sale lână négra (laie) gi a må- 
nat-o la rîu, ca să o spele gi să o aducă albă, căci alt-cum nu 
va fi bine de ea. 

«Baba Dochie în tot modul năcăjiă pe nora-sa. 

«Nora s'a dus la rit, și a spălat lâna, până i s'au belit degetele 
şi a curs sânge din ele, de s'a roşit apa, si lâna totuși a rămas 
négra, şi nora a început atunci a plânge. 

«Christos s'a făcut atunci om gi cu Sân-Petru s'a scoborit la 
rîu și a întrebat-o: «De ce plângi?» Iar ea i-a spus tot necazul 
ei cu socra. | 

«Christos i-a dis ca să spele lâna, a mângăiat-o şi a binecu- 
vintat-o, şi i-a dat o chitd (chituș) de flori de micge şi de cocoşei (2), 
pretindu-i că, dacă ajunge acasă, să dea flori si s6crei. 

«Nora și-a pus florile la ureche, a mai spălat până a înmur- 
git, și-a încărcat lâna pe cap, şi a pornit a casă cu voie bună, şi 
când a descărcat lâna, a fost albă, gi s'a bucurat. 

«Baba Dochie, când a vădut că lâna e albă, s'a mirat si iar 
s'a mâniat, pentru că nu pote să bage de vină, si când a védut 
că nora are flori la ureche, a ocarit-o și i-a dis că le-a căpătat 
de la drăguţ. 

«Nora i-a răspuns că le-a căpătat de la Mărţişor şi i-a dat și 
ei flori. lar Baba Dochie a început a-și bate joc de Marfigor. 





(1) Din Iordanesci, dict. de Paraschiva Rojescul gi com. de T. To- 
varni{chi,—si din Broscautul-vechit, dict. de Ilinca Bahrii. 

(2) Micşea infloresce in Martie şi tine până către'capătul lui Aprilie; 
se află pe déluri şi în păduri, e mică, de colóre vinătă și are miros. 
Cocoşeii tin mai putin, sunt mici ca micsele, de două feluri: albi şi 
roșii închis, fără miros. — O séma pun, în loc de micse şi cocoşei, bre- 
bene: (Schneeglockchen) si flori de semenic, şi explică: aceste sunt 
semne că economii pot plecă cu oile la munţi, dar pentru Baba Do- 
chie sunt un semn de inselare, ca să se ducă la munte şi să se pră- 
pădescă acolo. 


117 


«Baba Dochie, védénd florile, s'a socotit ca să mârgă cu oile 
şi caprele la munte la păşune, credând că e primăvară, și a po- 
runcit feciorului său ca să pregătâscă badaniele și găletele, si 
i-a dis: 

«— Haidaţi la munte, că a înflorit pășunea! tu- M ieaï fluerul 
Și dici, iar eŭ voiu juca ! 

«Feciorul îi réspunse că abia a trecut Fdurariù, apoi mai 
este și Mărţişor şi o parte din Prier, si să nu grăbâscă. 

«Baba Dochie atunci din nou a început a batjocori, dicând: 


«Pe Fdurariu 
«fl trag prin găunariă, 
«Pe Mărţişor | 
«Pin ciurigor ! 


«Si a luat cu sine 12 cojéce gi a plecat cu feciorul la munte. 

«Aŭ plecat cu sóre gi, după ce au ajuns la munte, a început a 
plouă gi ninge, gi acusi iar prinse a fi s6re, acugi a ingheta, şi 
udându-se cojocul de-asupra, a îngheţat gi s'a îngreunat, si Baba 
Dochie l’a aruncat pe tufe, şi s'a dus tot mai sus pe munte dupa 
capre şi după oi, pentru că cauta érba, şi Baba Dochie a arun- 
cat în tâtă diua câte un cojoc, până le-a aruncat téte. 

«Feciorul Babei Dochiei a îngheţat pe munte gi i s'a făcut 
sloii pe gură şi pe barbă, dar Baba Dochie nu a băgat de séma 
și a strigat: 

« — Eu nu mai pot de frig, şi tu tot dict in flueraş! 

«Atunci i s'a arătat Mărţişor si a întrebat-o în batjocură: 

«— Cum îţi place primăvara, şi de ce nu joci la fluerul fe- 
ciorului, că nici norei nu i-a fost frig să spele tótă diua lâna 
la rîu. 

«Mărțişorul a perit, iar Baba Dochie şi feciorul ei aŭ înghe- 
tat cu tote oile şi caprele sus pe munte, și pe urmă s'au im- 
petrit. 

«Baba Dochie cu feciorul, oile si caprele si adi se věd împe- 
triti pe muntele Semenic. (1) Şi la pici6rele Babei Dochiei s'a 
făcut un isvor, din care curge apă. 

«Mărțişorul a omorît pe Baba Dochie pentru că l'a batjocorit, 
dar nu putea să o omore dacă nu aveă dile destule, însă a luat și 
împrumutate.» (2) 


(1) Semenic e un munte în comitatul Carașului, lângă Reșița, spre 
graniţa militară. 

(2) At. M. Marienescu, Baba Dochie şi Babele, publ. in «Familia», an: 
VIII, Pesta 1872, p. 366—367. 


118 


O variantă a acestei legende, augită de d-l Vasilie Bu- 
descu în prosă de la popor în mai multe locuri ale comi- 
tatului Bihor şi apoi prelucrată de d-sa în versuri, sună 


ast-fel : 


In timpul mai de demult 

Baba Dochie-a avut 

Un fecior ce-l insurase, 

De nevastă îi luase: 

O fetiţă ca un crin, 

Din al verei Maiu senin. 

Dar fireteca de Babă 

Si ’ncept la cârtă în grabă, 

Căci uriă pe noră-sa, 

Și în veci o tot mustrà 

Cât în viţa ei custà. — 

Intr’o di sécra i-a dat 

Lana négra de spălat 

Si-ast-fel ei a cuvintat: 

— Mergi la riu lângă fântână 

Si tot spal’acésta lână, 

Pân'va fi din négra albă 

Cum e fl6rea cea de nalbă, 

C'albă de n'o vei spéla 

Bine n'ai ce așteptă! — 
Nor’atunci la rii s'a dus, 

Haine dalbe a supus, 

Și spéla mai diua ’ntréga, 

Dar lân'a rémas tot négră; 

Degetele-i s'au belit, 

Sangele-o-a năpădit, 

Cât şi apa a rosit, 

Și scăpând suspine-adince, 

Ea 'ncepă atunci a plânge. 

Cum spălă şi cum plangea 

Lângă dinsa se iviă: 

Sântul- Petru cu Christos: 

— Flore dalbă, crin frumos 

De ce plângi? de ce suspini ? 

— Omeni buni, 6meni străini! 

Ore cum n'oiă lăcrimă, 

Ore cum n’oiit suspină, 


C'am o s6cră forte rea 
Și nu pot trăi cu ea! 
Adi mi-a dat acâstă lână, 
Ca s'o tot spăl la fântână, 
Pan’ va fi din négra alba 
Cum e flOrea cea de nalba, 
C'albă de nu-o voii spéla 
Bine n’am ce astepta ! 
— Fl6ére dalbă, crin frumos! 
Dise ei atunci Christos — 
Dacă lucrul stă aga, 
N'ai de ce te întristă, 
Ci mai spală lâna iară, 
Căci va fi albă pe sară, 
Iată-ţi dau şi nisce flori, 
— Ce găsirăm călători — 
Micşune si Cocosei, 
Să te moleomesci cu ei. 
Re’ntorcénd tu de la vale, 
Da din flori si s6crei tale! 
Nora florile lua, 
La urechi si le-anina 
Și-apoi iară mai spéla 
Pan’ Val s6relui sfinţit, 
Iar când fu pe la’nmurgit 
Ea 'ncărcă lâna pe cap 
Si porni cu voia ’ngrab, 
Şi când lân'a descărcat 
Tare s'a îmbucurat: 
Căci acea luciă de albă 
Ca si florea cea de nalbă; 
Si privind Baba Dochie, 
Iar s’aprinse de mânie, 
Caci acum n’avea ce-i face: 
Vina nu putea sa-i bage; 
Dar védénd ca ea-are flori, 
Precum n’avea de-alte ori, 


Ocarîndu-o i-a dis: 
— Nora mea te faci de ris 
Si-ti aduci pe cap rusine, 
C’ai drăguţ pe ore cine, 
El ţi-a dat flori la fântână! 
— Nu crede, s6cră bătrână, 
Nu-s de la cevă fecior, 
Ci de la făt Marfigor, 
El îmi dede-o chită în vale, 
Ca să-ţi dau și d-tale! 
— Vai de el ce Martigor, 
Eu îl trag prin ciurigor! 
-= Dise Baba şi-l huli, 
Iar când florile privi 
Intru sine socoti: 
Că la munte-i primăvară, 
Deci va secte mâne-afară, 
De-odată cu zorile, 
Caprele şi oile. 

Când de diuă a albit, 
Cătră fiu-şi a grăit: 
— Hai la munte, Dragomire, 
Că afară e ’nflorire; 
Timpul este de esit, 
Căci pășunea a'nverdit; 
Tu din fluer vei cântă 
Eu la doine-ti voiu juca! 
— Nu se pâte încă mama, 
Căci bagă numai de séma: 
Numai Faur a trecut, 
Mărţişor mai este mult! 
— Ce-mi pasă de Făurariu, 
Eu îl trag prin găunariu, 
Şi pe Mărţişor 
Prin cel ciurișor! 

Ea de el nu ascultă, 
Ci cu sine își luă: 
Doué-spre-dece cojâce, 
Neavând cuget de-a re’ntoérce, 
Şi plecă cu-al său fecior, 
Ocărînd pe Mărţişor. 
De-acasă porni cu sore, 


119 





Când sosi fuse ninsore. 
Altă di 'ncepu cu ploie, 
Mai fu s6re, acuși porhâie, 
Si-acusi iară ingheta, 
Timpul tot se stramuta. 
Pe Bab’o lăsă norocul, 
Căci udându-se cojocul 
Cel de-asupra, a’nghetat, 
Ea pe tufe l’a-aruncat, 
Că-i eră greu de purtat; 
Și-apoi iară s'a mai dus 
Tot pe culme mai în sus 
După capre, după oi, 
Cu feciorul, amindoi, 
Pentru că cătau pășune 
Unde-ar fi erburi mai bune. 
Tota diua ce urmă 
Alt cojoc mai ingheta; 
Si Dochia, vrând nevrénd, 
Le-aruncă tóte pe rind. 
Dragomir a degerat 
Şi pe gură-i s'a format 
Sloiŭ cum este-un flueras, 
—- Dragomire-al meu doinas !— 
Strigă Baba, a lui mama, 
Nebagénd bine de séma — 
-— Cum ! eŭ nu mai pot de frig, 
Tu mai dici pe cel colnic! 
Si-atunci Babei s’arata 
Martisor şi-o întrebă: 
— Cum îţi place primăvara? 
Ţi-ai uitat dóră tocméla, | 
Ca să poţi să salti în sbor, 
Când îţi dice-al tău fecior 
Doine mindre pe colnic, 
Că nici norei nu-i fu frig 
Ca să spele pe o lână 
Tota diua la fântână! 
Martisorul dispără, 
Frigul iarăşi incept 
Cu viscole tot mai crunte, 
Și Baba 'ngheţă pe munte 


120 


Dimpreună cu-a ei turmă. Până adi se véd pe munte; 
Ea cu Dragomir în urmă Iar de lâng'a ei picidre 

Şi cu turma, ce-a avut, Ese o apa curgétore. 

Stani de pétra s’ati facut. Calétorii, de-o privesc, 
Spun că stanul Babei crunte Iși fac cruce, şi-o feresc. (1) 


Cu ai ei capre și oi multe 
A sésea legendă, din Banat: 


«In Almaş (2) eră odată un om și o muere. Eiar fi trăit alt-fel 
bine, dacă mama bărbatului, sócră rea, nu poruncia în casă după 
plac, si ei trebuiau s'o asculte. Ea adese-ori da norii-săi atâta 
de lucru, cât n’ar fi fost în stare să le facă nimeni în lume; dar 
biată noră cu sirguinta și ajutorul lui Dumnedei le îndepliniă 
pe tote. 

«Aga s'a întîmplat odată că sócra i-a dat lână de die négra 
și i-a poruncit să se ducă la apă s'o spele ca néua de alba. 

«Măcar ca tinéra muere sciă bine că acâsta este un lucru cw 
neputinţă, totuși, ca să asculte de s6cră, s'a dus la apa ce cur- 
gea pe lângă sat si a început să scarmene și să spele lâna cea. 
négra. Dar ori-cât s'a chinuit ea, când o scotea din apă, lâna eră 
tot négra. 

«Biata femee nu s'a lăsat de lucru, ci a frecat necontenit, până 
a apucat-o séra. Atunci i se sângerase şi mânile, si a început. 
să plângă de necaz si de durere. 

«Domnul Christos, care umblă pe pămînt cu Sân-Petru, a tre- 
cut pe drum și, védénd pe muere plângând, a întrebat-o: 

«— Ce faci tu aici şi pentru ce plângi? 

«Muerea nu scià cine este, ci a răspuns: 

«— Sdcra-mea mi-a poruncit să fac lâna acésta négra să fie- 
albă ca néua, gi eŭ o tot spěl gi o scarmén tótă diua, de mi s'au 
făcut mânile numai răni, de aceea plâng. 

«Mântuitorul, care sciă bine necazul ei, iar i-a dis: 

«— Ascultă numai pe socra-ta si lucréza mai departe, că Dum--. 
nedei iti va ajută. | 

«După ce s'a dus Domnul Christos si cu Sân-Petru, ea a înce- 
put iar să spele cu barbatie, si când a scos lâna din apă, bagă 
de sâmă că se mai deschisese. Vesela, s'a pus iar la lucru până 
a înoptat, când mai pe urmă lâna cea négra eră albă ca néua. 
Plină de bucurie, a plecat fuga acasă si, găsind pe câmp flori 

(1) «Amicul familiei», diar beletristice, an. X, Gherla 1886, p. 121—122. 

(2) Un creştet de munte la marginea Banatului despre Ardél. 


121 


cari r&sărise cele dintâi, că abiă începuse primăvara, şi le-a 
pus în păr. 

«Când a védut s6cră-sa că lâna eră spălată albă, și-a ascuns 
mânia, că nu puteă s’o ocârâscă, numai a întrebat-o in batjo- 
cură: 

«— Dar 6re cine ţi-a pus flori în păr ?... póte vre-un drăguţ? 

«— Eu le-am aflat singură în livadă gi m'am impénat cu ele. 

«Baba, cum a audit acâsta, strigă pe fiu-său şi-i dise : 

«— Vedi, fétul mei, că a venit primăvara, trebue să plecăm 
la munte cu caprele gi cu oile néstre. Cât de frumos va fi în 
munţi! tu o să-ţi ieai fuera și o să-mi cânţi, iar eŭ o să joc de 
plăcere. 

«Aga mâne di de diminâţă a și plecat împreună cu fiu-séu, 
mănând oile și caprele la munte. Dar fiind-că abiă trecuse érna 
și se temea de frig, de aceea baba luase şi nowé cojoce cu dinsa, 
si a plecat, si a lăsat pe tinéra singură acasă. După ce aŭ ajuns- 
pe délurile cele dintâi, cerul se făceă tot mai senin și abiă suflă 
câte un vînt pe câmpie. Dar tot nu r&sărise încă érba, şi caprele 
şi oile nu sta în loc liniștite, că n'aveai ce să pască. 

«Baba însă nu băgă de s6mă, şi eră veselă, și fiind timp fru- 
mos, ea a aruncat un cojoc, ca să nu ducă atâtea. 

«Cu cât se suiă mai departe în munţi, cu atât se făceă vreme: 
mai bună și mai cald, asa că în fie-care di lepéda câte un cojoc, 
până ce a aruncat şi pe cel din urmă, într'a noua di, că-i eră 
greu să-l mai porte. 

«Insă turma flămândă, care nu găsiă încă érba, se facea tot. 
mai sélbatica și nepacinică de féme, şi fuga'n câce gi’n colo. 

Baba, când le vedeă că alârgă și sbéra, diceă că vitele se bu- 
cură de venirea primăverei. 

«După ce baba şi-a lepădat cojocul cel de pe urmă, de-odată 
s'a schimbat timpul. Vintul a început să sufle aspru gi rece și 
plouă şi ningeă. Atunci bietele vite s'au grămădit speriate una 
lângă alta, mestecate caprele cu oile, și tremurau de ger; iar 
baba si cu fiu-s6u au stat in loc, că le clănţeniai dinţii, gi nici 
nu s'au mai putut mișcă de frig. Fiului sét îi curgeă apa din 
din gură de ger, şi i-a îngheţat, prefăcută intr’un sloiti de ghéta 
lipit de la buze până la pept; iar baba, care de frig nici nu 
vedea bine, nici n'audiă, a dis către dinsul: 

«— Fétul meu! cum mai poţi tu cântă în fluer, că eŭ am în- 
ghetat de ger? 

«Ea gândiă ca sloiul cel lung din gura fiului stu este flueră 
gi că flueratul vintului este sunetul fluerei. 


122 


«Cum sta ei agi aci, iată că a venit Primavara gi a vorbit 
către baba în batjocură: 

«— No bătrână, cum îţi place primăvara? De ce nu joci, ca 
fiu-tău îţi canta? Nici nurorii tale nu i-a fost prea frig când a 
spălat tâtă diua in apă rece lâna cea nâgră! Ea apoitota aflat 
flori în câmp! 

«După acâsta Primăvara iarăși a perit. 

«Atunci baba s'a uitat la fiul sét, care gi inghetase si amor- 
tit murise cu t6tă turma lui. Asa și baba tot mai tare se ţepe- 
nia, până și-a dat sufletul. Trupul ei si al fiului s&u se pot și 
astădi vedeă în Almas, împetrite, împreună cu turma în jurul 
lor, tot de pâtră, aşă precum aŭ stat cand erat în viéta. La pi- 
ciGrele babei curge un isvor şi fiul tot fine în gură fluera cea 
de ghéta.» (1) 


O variantă a acestei legende, augită asemenea in Banat, 
sună precum urmeză: 


«Se dice că a fost odată o babă fârte spurcată, anume Dochia, 
care, de rea și a dracului ce eră, nu mai sciă ce să facă și cum 
să necăjâscă pe biată noră-sa. 

«Odată trimise Baba Dochie pe noră-sa cu nisce lâni de bie la 
rii, dar nu ca să le spele, ci ca să-i facă din Jâni ldi (negre) 
lâni albe. 

«Biata noră merse cu lânile la rit, dar unde e vorba ca din 
lâni lăi să se pâte preface în albe. A frecat ea, cât a frecat, lå- 
nile cele lăi, dar de la o vreme, vădând că nu-i mai albesc,a 
inceput a plânge si a se tângui. 

«In plânsul ei védu un copilaș drăgălaș cu o chitd de flori fru- 
mose apropiindu-se de ea. 

«Copilul, care eră un înger, o intréba că de ce plânge, iar ne- 
vasta îi povestesce tot necazul său. 

«Copilul, adecă îngerul, după ce-i ascultă tote necazurile, îi 
dice : 

«— Nu mai plânge, draga mea, că acuşi vei scăpă de necazul 
tet. Dar până atunci ieă chita asta de flori şi o du la sócră-ta, 
ca să vadă că a sosit primăvara dorită! 

«Nevasta, luând chita de flori în mână, alergă într'un suflet 


(1) Dionisiu Miron, Dilele Babelor, publ. în «Columna lui Traian», 
an. I, Bucuresci 1870, No. 4, p. 4. — O variantă a acestei legende, tot 
din Banat, se află publicată de Arthur şi Albert Schott în Walachische 
Märchen, Stuttgart und Thüringen 1845, p. 113—115. 


123 
la spurcata de s6oră, care căută pe o ferâstră cum spală noră- 
sa lână lae si cum îi dete copilașul chita cea de flori. 

«Baba Dochie, védénd că brébenul, micgunele, oglicea, precum 
şi cele-lalte flori, din cari eră făcută chita, sunt atât de frumâse, 
porunci ca numai decât să-i se aducă bucatele (1) şi cele 12 co- 
j6ce mari, că ea va plecă îndată la munţi cu caprele și cu cânii, 
dicând: 

«Dacă nu m'am temut ei de Faurariu, 
«Care e cu franghiile tari, 
«Apoi pe Mărţişor 
«L'oiu legă binigor 
«Cu un teişor 
«Si Voit. trage prin ciurisor ! 

«Dupa ce a rostit cuvintele acestea, se porni Baba Dochie catre 
munţi cu caprele, cu cânii si cu cele 12 cojéce mari. 

«Dar nu merse ea mai mult de jumătate cale, când iată, pe 
lângă tâte că la plecarea ei de-acasă eră cerul limpede, senin 
şi sorele de primăvară cald, se ridică un nor negru de către 
m6dă-n6pte, încărcat cu pléie şi cu nâuă viscol6să, și, începând 
a curge dintr'însul, muiă cojocul de-asupra de pe babă, ca și 
cum Lai fi scos dintr'o cadă cu apă ori din sapte. 

«Putintele minute numai și cerul iar se înseninâză gi sorele 
strălucesce de-ti e mai mare dragul să cauţi la el, când iată se 
rădică alt nor cu plâie gi n6uă, care mie și al doilea cojoc al 
babei. 

«Inseninandu-se cerul din noi și s6rele strălucind frumos, baba 
lepéda şi al doilea cojoc de pe ea. 

«Apoi tot asa s'a jucat cu dinsa norul și sérele, până ce a des- 
brăcat-o de téte cojâcele. 

« Ajungând Baba Dochie la vîrful munţilor, dar t6t& udă, în- 
gheţată de frig si fără de nici un cojoc, ca vai de ea, Crivéful 
de la miedul nopţii a început a suflă cu atâta putere, în cât a 
inghefat-o și a împetrit-o acolo cu câni si cu capre cu tot. 

«Si se dice că urmele ei se văd şi în diua de adi de către cei 
ce căl&torese la munţi.» (2) 

A doua variantă a legendei de mai sus, din Muntenia, 
sună aşă: 

«Era odată o babă. Ea se numiă Dochia gi eră o sgripţorâe 
cu cerul gurei negru si rea ca mortea. 


(1) Aci se înţelege sub bucate atâta cat vite. 
(2) Com. de d-l Ios. Olariu. 


124 


«Si aveă baba un băiat, pe care l'a însurat cu o fată blândă si 
bună la Dumnedeu. 

«Nu trecă mult după însurătâre şi băiatul plecă la drum lung 
de tot; atunci sora, ca tóte sdcrele, a început un trail r&u în 
„casă cu noră-sa; o ocăriă, o schingiuia şi o amăriă mai ru de- 
cât o strigâică. 

«Intr’o di, către sfîrşitul ernei, baba dracului dete nurorei 
sale un brat de lână négra ca funinginea, dicéndu-i: 

«— Du-te de spală lâna asta şi vedi să mi-o aduci ca laptele 
de albă; altmintrelea să nu te mai întorci acasă, că-ţi résucese 
gâtul ca la un puiu de vrabie! 

«Biata femee luă lâna în braţe, se duse la isvor și o spéla 
trei dile într'una ; dar lâna nici că se albiă de loc. A patra di 
sedea lângă isvor nemângăiată, ca vai de ea, că nu i se albiă 
lâna, și acasă scià ce o aștâptă. Plangea cu lacrimi de foc şi se 
rugă la Dumnedet să facă vre-o minune și să o scape de urgia 
s6orei. | 

«Cum tot plangea si mi se văetă, de-odată vede un voinic, tînăr 
şi frumos ca un brad, care, venind la ea,o întrebă de ce plânge. 

«Ea îi spuse tot necazul. | 

«Atunci voinicul, arătându-i nu departe de isvor un fel de 
pétra în rogéta cărămidii, care se măcină ca săpunul, îi dise: 

«— Ia pâtră de-acea roșie si spală lâna cu eu, până s’o albi! 

«Si cum dise, se si fact nevédut. 

«Femeia luă din acea pâtră, care însă nu era pétra, si, frecand 
lâna cu ea, îndată se făcă o spumă roşie ca sângele, iar apa în- 
cepu să férba în clocot, si când scése lâna, eră alba ca zăpada. 
Atunci se intérse îndată la s6oră-sa. 

«Sgripţorica de babă se miră mult de frumâsa albéta a lânei; 
dar tot nu-şi lăsă nora in pace, cio trimise să-i aducă, de unde 
o sci şi o găsi, 6rbă verde si fragi cópte, ori de unde nu, să nu 
se mai întrcă acasă. 

«Altă năpaste pe capul bietei femei: de unde eră ea să gă- 
sâscă 6rbă verde si fragi cópte ! Dar ce era să facă! egi la câmp 
și-și aruncă ochii departe: în tâte părţile numai pustiu și ger. 
Incă de abiă se luase pe ici pe colea zăpada. Asa mergeă biata 
rătăcind şi plângând din câmpie în câmpie, când iată iar voini- 
cul de la isvor apropiindu-se de dinsa si întrebându-o: de ce 
plânge și ce ratacesce pe aici. 

«Ea îi spuse iarăşi păsul. 

«Atunci voinicul o luă de mână şi o duse într'o poiană plină 
de érba verde însmălţată cu fragi cópte, ca în luna lui Cireşer. 


125 


Ea-si umplu braţele de 6rbă verde şi póla pestelcii de fragi, și 
aga se întârse la s6cră-sa acasă. 

«Iar baba cléntaé, cum védu érba și fragile cópte, dise: 

«— EX, ac văd si eŭ că a venit primăvara! Sa mě sul cu oile 
la munte! 

«Ea aveă multe oi, mulţi ciobani şi mulţi câni. Se găti dar de 
plecare şi, luându-și turma, ciobanii, cânii şi de-ale mâncării, 
iar pentru sine nouă cojóce mari până în pămînt, la întâiu de 
Martie a ajuns cu oile la munte. 

«Dumnedei atunci hotărî să o pedepsâscă pentru r&utatea el, 
si iată că de-odată începu să plouă cu spicuri de zăpadă. 

«Baba, cum védi, îşi strînse turma și îmbrăcă căteși nouă 
cojécele. Iu diua dintâiu se udă cojocul de-asupra, de se înmuiă 
de tot, gi trebui să-l lepede; apoi tot aga în fie-care di câte un 
cojoc, până ce-și lepădă tóte cojocele. 

«Nouă dile plouă merei, iar n6ptea cea de-a n6ua, când baba 
nu mai aveă nici un cojoc uscat, dete Dumnedeu un ger cumplit, 
asa că a decea di gi baba, şi ciobanii, gi cânii, și turma întrâgă, 
se găsiră inghetati si prefăcuţi în stani gi bolovani de pétra. 

«De atunci şi până astădi, la începutul lui Marte, se aude, 
prin acele locuri, un plâns ca de femee, un urlet de câni şi un 
sbieret de oi multe, si atunci îndată cerul se posomoresce, vis- 
cole se pornesc, cu ploi și cu zăpadă, ţiind într'una nouă qile, 
— câte cojâce aveă Baba Dochie.» (1) 


A treia variantă a legendei de mai sus, tot din Muntenia, 
comuna Virciorova, jud. Mehedinţi, e cea urmatére : 


«A fost odată o babă bătrână, bătrână, Baba Dochia, care eră 
ne mai pomenit de rea. Din toţi copiii ce Dumnedeu îi dăruise, nu 
mai aveă decât unul singur, însă bun, vrednic, ascultător, care 
făceă bucurie babei. Când veni timpul să se fnsdére, se insura 
si luă o femeie, care eră tocmai ca el de vrednică gi ascultătâre. 

« Dragomir isi petreceă timpul mai mult pe dél, la oi, si baba 
rémanea acasă cu noră-sa, să vadă de ale casei. 

«Baba, din fire prea rea, chinuiă pe noră-sa în t6te chipurile, 
iar biata nora, prea mult răbdătâre, nu diceă nimic şi suferiă 
totul, credând că dâr se va schimbă firea babei cea rea vre- 
odată. 

«Intr’o di, din pismă, pe când Dragomir nu eră acasă, trimise 
pe nora-sa la rîu cu o lână albă, dicéndu-i: 


(1) «Familia», an. XXII, Oradea mare 1886, p. 227. 


126 


«— Vedi astă lână, du-te, spal’o, până când seva inegri. Dacă 
nu, să nu-mi mai calci bătătura! 

«Dise şi-şi védii de tréba, iar femeia plecă cu lâna să facă 
ce-i disese baba. Spéla ea timp de trei qile lâna, dar zadarnică 
îi eră munca, căci s’o înegrâscă nu eră cu putinţă. Dar, când 
eră aprâpe să plece femeia de la rîù fără nici o ispravă, iată 
că doi Gmeni, cari nu erau alţii decât Dumnegeu şi cu Sf. Petru, 
cari atunci umblau pe pămînt, se apropiară de ea şi-i diseră: 

«— Ce faci aci femeie? 

«Ea le răspunse plangénd : 

«— Am o s6cră forte rea si, uite, m'a trimis cu lâna asta, 
s’o spěl până ce se va inegri. De trei qile spěl, si nu pot să fac 
ceea ce mi-a poruncit. Numai Dumnedet scie ce mě agtépta 
acum! 

»Audind Dumnedeu şi Sf. Petru despre asta si facéndu-li-se 
milă de ea, îi disera: 

«— Mergi acasa la socra- -ta si nu te teme. Si apoi se facura 
nevéduti. 

«Cand dete femeia să plece si se uită la lână, vědù lâna négra 
și, dându-i în gând că a fost Dumnedeu,plecă veselă, multamind 
lui Dumnedei. | 

«Nepotolindu-și baba necazul prin asta, o trimise iarăşi la 
rîu, însă cu o lână négra, dicéndu-i: 

«— Cum vei sei să faci, să speli lâna până se va înălbi! Să nu 
te întorci la mine cu lâna négra! 

«Plecă plângând femeia, că scià ea că nu pote îndeplini lucrul 
ăsta asa de ciudat; însă, cum e omul făcut să nu pérda cre- 
dinta nici când vede bine că nu e chip de scăpare, ast-fel faci 
si ea, se duse cu lâna la rîu și începă să o spele. După vre-o. 
2—3 dile de spălătură zadarnică, se dete la o parte si incept 
să plângă, de plângeau si petrele de mila ei. 

«In acest timp, iarăși se arată Dumnedeu si Sf. Petru și, vë- 
dénd-o plangénd, o intrebara de ce plânge. Ea răspunse: 

«— Sdcra-mea m'a trimes cu lâna asta nâgră să o spěl, ca să 
se înălbâscă. De 2 dile mě ostenesc, amărită și nemâncată, să 
fac ceea ce eră cu neputinţă. 

«Atunci Dumnedei gi Sf. Petru deteră femeei o chită de flori 
de fragi, să o ducă babei, spuindu-i că le-a cules de pe câstă, și 
o încurajară să nu se téma, si apoi se făcură nevéduti. 

«Femeia luă lana tot nâgră, cum o adusese, şi se duse acasă 
de dete sdcrei sale chita de flori de fragi, spuindu-i că le-a gă- 
sit pe costa. 


127 


«Baba, védénd florile, uită de lână si chemă pe fiu-săi Dra- 
gomir şi-l dise : 

«— Dragomire, maică! Fragile au înflorit şi noi n'am măsurat 
încă oile! Să plecăm cu oile la munte, să le măsurăm. 

«— Să plecăm, dise şi Dragomir. 

«Plecară, şi Baba Dochia luă cu sine 9 cojéce, îmbrăcându-le 
pe tote, cum egi din casă. Merseră multă vreme si, când ajun- 
seră la locul unde eră să mésore oile, se puse o sléta (pldie 
amestecată cu zăpadă), în cât baba fu silită să lepede pe rînd 
unul câte unul t6te cojâcele și începi a tremură, de diceai 
Domne! Căutând împrejur, védi pe Dragomir îngheţat gi cu 
sloi la gură si, credând că cântă in fluer, îi dise: 

«— Dragomire! Dragomire! Eŭ am îngheţat de frig, si tu canti 
din fluer! 

«Ast-fel şi Baba Dochia și fiul său Dragomir, împreună cu 
oile lor, aŭ îngheţat si s'au prefăcut în stânci de pétra, ce se 

* află între comuna Virciorova şi Turnu-Severin, Mehedinţi, numit 
Dragomir.» (1) 

A séptea legendă, audité de d-l I. C. Măldărescu din gura 
unui tinér român din Basarabia şi scrisă apoi in versuri, 
sună asa: 


Sub p6lele munţilor, | Ea e a pădurii mumă, 

In locașşul slutilor, ' Baba rea, soră de ciumă, 
Se arată un bordeit: ! Si se plimbă tot pe munţi, 
Ca să-l vedi nici să nu vrei. | Trece apa fără punti, 


In el de mult locuesce ' Sare dupa déluri jos 
Baba Marita, ce vrajesce Si se-așâză pe-un lemn gros, 


Când la stele, când la lună, Ca să-şi pască caprele, 
Și rinjind ca o nebună | Să le sugă laptele. 

| 

| 


Cât e nóptea Domnului N’are témă de vre-un ger, 


Și dulcéta somnului, . Nici că-i frică chiar de cer, 
Lângă foc si lângă vatră, Desi érna n'a trecut. 
Farmecă, iar câni o latră! Baba Marta târce, torce, 
Mult îi rea gi prăpădită, ' In cojéce se intorce. 

„Cu cojéce invélita, ' Are ’n spate blană noua: 

Cu nouă cojéce ’n spate, ' Ninga, viscolésea, plouă, 

Si toiagul al ei frate ' Ea habar n’are măcar, 
De-alergari pe munţi si văi, Nici gândesce la amar. 


Cand sunt timpii cei mai rei ‘  Târce Baba lână, torce. 


(1) «Albina», an. I, p. 1399—1400. 


Insă norii se tot storce 

Si de-odata ’n munte-apare 

Un copil micut, ce are 

Aripi mindre la privit, 

Si de-odata a grait 

— Marto, baba vrăjitâre, 

Dup’acum eşi la pripore: 

Primăvara n'a venit. 

Florile n'au resărit ? ! 

Mai stăi încă in bordeiă, 

Lâna târce-o, dacă vrei, 

Să-ţi mai faci un straiu din ea; 

Erna încă tot e grea! 
Ast-fel dise copilașul, 

Si sburând ca ingeragul : 

Baba Marta sta gi dice: 

— Surda, surda, méi voinice, 

Am încă noué cojéce 

Si fuiorul tot a torce, 

Am și fete de 'ndragit, 

Am flăcăi de zapacit, 

Si numai népte pe luna 

Pot lucra cu voie buna! 

Erna de mult a trecut, 

Caprele érb’ au păscut, 

Surda, surda, n’am habar 

De-al téi graiŭ sai ger măcar ! 
Îngeraşul mâniat 

Către cer s'a îndreptat: 

Norii vineti adunând, 

Bolborati mereu tunând, 

Si de-odată frigul vine, 

Vîntul bate, bate bine, 

Plopii urlă, cerul tună, 

Norii vin de se adună, 

Fulgii cad albi de zăpadă 

Peste munţi şi pomi grămadă. 

Marta însă tree ’ntr’una, 

Ridénd tare ca nebuna, 

De cojoce desvălită, 

De zăpadă ’nemetita. 

‘Tremurand la cer privesce, 


128 


Dar ertare nu găsesce. 
Urlă vintul vijelind, 
Pléia rece asvarlind. 
Peste Marta, baba rea, | 
Care pisma n'o lăsă 
De la cer sa iea ertare. 
Ploia curge și mai tare; 
Munţii gem, pădurea geme, 
Marta însă nu se teme. 
Vintul suflă cu turbare 
Jos trântiă coliba mare, 
Dar pe Marta, babă rea, 
S’o dobâre nu putea. 
Ea la cer cătând sberă, 
Huliă r&u și blastéma. 
Norii vineti se-adună, 
Lemnele de ger trosniă, 
Munţii încă că gemeă, 
Petrele se despică, 
Şi din nouri, licărind 
Trăsnete eșiau trăsnind; 
Vremea se tot turbură, 
Fulgerile lungi sbură, 
Dar pe Marta, baba rea, 
S'o ’nspaimante nu putea... 
Atunci norii se crăpă, 
O lumină se vedeă 
Şi un glas se audiă. 
Blastémand, babei dicea : 
«— În vecă să ft o stand 
De petră amorfita, 
De caprele-fi iubite 
Să fii împrejmuită, 
Din ochi să-ţi isvorésca 
Tot lacrime amare, 
Iar pe pământ să facă 
Un râu de-unde ori-care 
Sa nu pdta sa bea!» 
Si Dracii toţi ridea. 
Glasul cum se ispravesce, 
Norii negri se latesce, 
Vintul s’a mai potolit, 


Iară s6rele a eşit. 
Numai Marta-i neclintită 
Si... de-odată e lovită 
De un trăsnet din senin, 


Curmând traiul cel de chin: 


Curg din ochii ei girdie 

Lacrimi mari ca gi o plâie, 

Eşind gémét din cea stană, 

Si plansére din fântănă... 
Férele vine în cete 

Să-și adape a lor sete, 

Vin şi Ele despletite, 


Duhuri negre și cumplite... 
Tóte umbrele s'adapă, 
Lângă stană găuri sapă, 
Salta, ţipă si hulesce, 
Morti ’n iaduri se trezesce, 
Jócă, cântă in horă prinse 
Lângă focurile-aprinse, 
Dar când este despre zori... 
Cânt cocoşii de trei ori, 

Si se duce ori-ce duh 

Si e pace în văzduh! 


Asa a fost atuncea precum am povestit; 

Am spus-o cum se spune și ce am audit: 
Chiar astădi se mal vede o babă împetrită. 

In juru-i stâng, culcată, e turma ei iubită.(1) 


A opta şi tot odată cea de pe urmă legendă, augită in 


Muntenia, e acésta: 


Pe la întâiu de Marte 
Când se luptă 'n parte 
Cei doi luptători 
Neinvingétori, 


Noptea gi lumină 
Pe bolta senina, 
Sore gi cu nori, 
Ploi gi cu ninsori, 


Si cand érna tótă 
Pare ’ngenuchiata 
De-un sore-ardétor 
Si amagitor, 


Dochia inréita, 

De érn’ obosita, 
Vru să sue ’n plait 
Ca ’n luna lui Maiti. 


Turma îşi adună, 
Caprele din stână, 
Ce mereti cârtiau 
Că nutreţ n’aveat. 


Şi o ieă spre culme 
Pe-unde nu sunt urme, 
De mindrii Carpati 

De vinturi uscați. 


Caprele-o urméza 
Si ea le ’ndemnéza : 
— Hai, caprite, hai, 
Sa eşim din vai, 


S’ajungem pe munte 
Pe-a Jepilor frunte, 

Să vě věd păscând, 
Vrând Domnul nevrénd. 


(1) Revista societăţii «Santinela Românismului >, foie literară-sciinţi- 
fica, an. I, Bucuresci 1884, p. 24—26. 


Marian, Sărbătorile, II. 9 


Baba sumetita, 

De s6re-amăgită, 

Se tot sue ’n sus 
Unde-i Dorul (1) pus, 


Și prin nori se perde, 
Cătând érba verde 
Colo în Jepi mari, 
Dragi la miorari. 


Și 'n crâsta ripâsă, 
Naltă, fiorâsă (2), 

Unde în veci e ger, 
Capu-ti dă de cer! 


Opt dile trecuse, 
Baba mi se duse, 
Prin virtej de nori 
Și spic de ninsori, — 


Sus pe Omul rece, 
Care nori întrece, 
Dacic, vechiu altar, 
Cu cerul hotar, 


Unde se uimesce 
Ochiul, când privesce 
Peste două ţări 
Născute surori. 


Dochia ’nasprita 

Si de vint résbita, 
-— Vint îngrozitor 
De te iea fiori, — 


Acestea sunt téte legendele despre Baba Dochie, cari mi-s 
mie până acuma cunoscute.(5). 


| 4 


130 


Aruncă blăsteme, 
De cer nu se teme 
Si ’n cugetul săi 
Uită Dumnedeiă. 


Ea se întăresce 

Și gura-i sporesce: 
— Hai, caprite, hai, 
Mai în jos spre văi, 


La Ialomicidră 

Cu dulce apşidră 

Să vă věd păscând, 
Vrend Domnul nevrénd / 


... Când şi-aste cuvinte 
Dise fără minte, 
Bab’ aci pe loc 
Se faci un bloc, 


Ea si turma téta 
Stane tot de pâtră, 

Ce si-adi se věd stând, 
Plaiul înălbind, 


Plait, ce Babe-l (3) chéma, 
Ca să ne dăm séma 

Că 'n a noua gi 

Se ’mpetri aci 


Cea Babă Dochie, 

A cui istorie 

Seculi o şoptesc, 
Munţi o povestesc. (4) 


(1) Vârful cu dor, Jepi, ca și Caraimanul şi Omul, sunt piscuri mari 


pe culmea Bucegilor din Carpaţi. 


(2) Caraimanul. 


(3) Babele sunt un platou înalt, din p6lele căruia isvoresce Jalomifa, 


mai sus de peștera cu Schitul de lemn. 
(4) S. N. Soimescu, Poessă lirice, Bucuresci 1883, p. 69—76. 


(5) Atât despre legenda Babei Dochie cât şi despre numele acestei 


babe s'aii scris până acuma mai multe studii și anume: 


II. 
DILELE BABEI. 


Baba Dochie sau Baba Marta, ale cărei legende le-am re- 
produs în capitolul premergător, ţine de regulă nouă(1) 
sai dou&-spre-dece gile. (2) 

De aci vine apoi că Românii de pretutindenea numesc cele 


a) At. M. Marienescu, Baba Dochie şi Babele*(din Sărbătorile păgâne 
române de agi), publ. in «Familia», an. VIII, Pesta 1872, p. 366—367 
şi 378; 

b) Sim. Mangiuca, Baba Dochie, studii mitologie, publ. în «Familia», 
an. X, Budapesta 1874, p. 159—164; 

c) Gr. C. Buţureanu, Încă o dovadă la stăruința Românilor în Dacia 
tratand, publ. în «Archiva Societății sciinfifice şi literare», an. II, Iaşi 
1891 No. 8, p. 470 în care autorul se încârcă a dovedi stăruința Ro- 
mânilor în Dacia pe temeiul legendei Dochia gi Traian de sub mun- 
tele Pion în Moldova, fabricată de G. Asachi: Culegere de poesii, ed. 
III, Iași 1863, p. 195 ; vedi de același şi: Culegerea de poesii germane 
și francese din limba română, ed. III, Iasi 1863, p. 88 si 90; 

d) I. N., Legenda Dochiei, publ. în «Gazeta Sdténulut», an. VIII, R.- 
Sărat 1891, p. 183—192, prin care se combat tâte afirmările d-lui Bu- 
tureanu ; 

e) L. Şăineanu, Dilele Babei şi legenda Dochiei, publ. întâia óră in 
«Convorbiri literare», an. XXII, Bucuresci 1888, p. 193—220 si reprodus 
apoi in ale sale Studii folklorice, cercetări in domeniul literaturet po- 
porane, Bucuresci 1896, p. 1—45. 

Dintre tote studiele acestea, cel mai estins şi mai aprépe de adevăr 
e cel al d-lui L. Sdineanu. Dar nici studiul d-sale nu se póte considera de 
cel mai complet și mai perfect, una: pentru că nu i-au fost cunoscute 
tote legendele Dochiei, al doilea: pentru că d-sa confundă Legenda Ba- 
bei cu Dilele acesteia, gi al treilea: pentru că trece prea repede peste 
studiele scrise mai înainte de d-sa, iar pe unele dintre acestea nici nu 
le amintesce. 

(1) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Crângeni, jud. Te- 
leorman : «Pe diua de 1 Martie cade Baba Marta cea cu nou cojéce, 
şi până la nouă ile lépéda câte un cojoc. Dela 9 Martie însă, lepédand 
Baba cojâcele, incepe și timpul a se încălgi.» 

(2) După spusa Rom. din Stupca, com. deOnufr. Cailén: «Baba Do- 
chie duréz& 13 qile»; — a celor din Crasna, com. de Ioan Ihut: «Baba 
Dochie ţine 12 dile»;—a celor din Stroesci, com. de G. Strainul : «Baba 
Dochie are 12 gile»; — a celor din Iligesci, com. de V. Botezat: «Cele 
12 gile din Martie pârtă numele de Baba Dochie» ; — a celor din Reu- 
seni, com. de V. Pop; — a celor din Mihoveni, dict. de Mich. Cojoc şi 


132 


ee a 





dintâi nouă sau doué-spre-dece gile ale lunii lui Martie 
Babele, Dilele Babelor, sau Dilele Babei (1), adecă gilele 
Babei Dochie sau ale Babei Marta. 

_Dilele Babei se încep de comun la 1 Martie sai Mărţişor 
şi durâză, după cum am amintit mai sus, noué (2) sau doué- 
spre-gece qile de-a rîndul(3), adecă până când Baba Dochie 
şi-a lepădat, respective şi-a scuturat cele nou sau doue- 
spre-dece cojoce. (4) 


com. de Vesp. Corvin: «Baba Dochie tine 12 qile»; — a celor din Te- 
reblecea, com. de P. Scripeariii: «Când, in spre primăvară, începe a se 
topi ométul și a inverdi, se pornesc în vre-o câte-va dile mai multe fur- 
tuni cu omét; timpul acela se numesce Baba Dochie.» 

(1) După spusa Rom. din Cireș-Opaiţ, com. de Const. Popescul: «Baba 
Dochie tine 12 qile, cari se numesc Dilele Babei»;—a celor din Crasna, 
eom. de Em. Iliut: «Dilele Dochiei se numesc Dilele Babei»; — At. M. 
Marienescu: Baba Dochie şi Babele. publ. in «Familia» cit, p. 366;— 
L. Şăineanu: Studii folklorice, p. 3: «Cele dintaii nouă sai doué-spre- 
dece qile din Martie Românul le poreclesce Babele sau Dilele Babei»;— 
I. C. Măldărescu, Baba Marta, publ. diar cit, p. 26: «Poporul român, 
după cum fie-care scie, primele nouă qile ale lunii lui Martie le numesce 
Babele sai Baba Marta, de unde pretinde că de la acest nume luna 
Martie şi-a luat numele sét.» 

(2) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Saran, jud. Constanţa: 
«La 1 Martie intră Babele, cari tin nouă dile» ; — din mss. d-lui I. Pop- 
Reteganul: «Babele tin noué qile»; — S. N. Soimescu, op. cit, p.69: 
«Mulţi se întrâbă ce sunt Babele, de cari traditiunea vorbesce îndată 
ce vine 1 Martie? De unde acest număr de 9 qile, pe cari é6menii de la 
noi le observă cu atâta îngrijire, ca pe nisce dile nefaste şi periculdse 
pentru sănătate? Omenii de sciinţă sciù că aceste qile corespund cu 
equinozul, când timpul este forte variabil, până ce începe a fi diua mai 
mare decât noptea, sai, după cum dic ţăranii noștri, până ce ese cal- 
dura din pămînt, pe care ei il bat cu maiele in a noua gi de Martie, 
făcând şi focuri prin bătătură. Cei ce se raportă la legenda cu Baba 
Dochie observă că în aceste nouă qile acâstă Baba rea și incapéti- 
nată a umblat pe vîrful Carpaţilor cu cele noué capre ale sale, cău- 
tând 6rbă si mugur verde ca să le pască, vrénd Dumnedet nevrénd.» 

(3) După spusa Rom. din Volovét, com. de Ilie Buliga: «Dilele Dochiet 
durâză 12 dile după 1 Martie»; — Or. Dlujanschi, Calindarul Românu- 
luă, publ. în «Albina Carpaţilor», an. IV, Sibiiu 1879, p. 11: «Luna lui 
Martie: «Baba Dochie, ce-și ţine năravul 12 dile.» 

(4) După spusa Rom. din Volovét, com. de I. Buliga: «Baba Dochie 
duréza 12 dile, până isi lépéd& cele 12 cojâce»; — a celor din Mitocul 
Dragomirnei, com. de Alex. Romas: «Baba Dochie vine de la munte 


133 





In unii ani însă Dilele Babei nu se încep la 1 Martie, ci 
cu nouă saŭ doué-spre-dece dile mai înainte de acâstă gi (1), 
iar în alţi ani, desi se încep la 1 Martie, nu durâză numai 
12 dile, ci ele trec peste acest număr, ba adese-ori trec chiar 
si în luna Prier (2) sau Pra (3), de unde se vede că vine 
apoi şi dicala Românilor din Bucovina că: 


Prier priesce, 
Dar și jupesce, 


sai a celor din Moldova: 

Priil priesce 

Și jupesce (4), 
şi anume: când e frumos, cald şi plouă ploie căldurâsă, 
atunci priesce; iar când ninge şi e frig, atunci jupesce sat, 
după cum spune un proverb bănăţen: 

Prier fără plâie 

Chieful Românului mdie. (5) 


Dacă cele 12 gile ale Babei Dochiei cad înainte de diua 
ei, atunci se dice că primăvara e bună, 6menii pot ară şi 


cu 12 cojdce şi fine 12 qile, scuturând in fie-care di câte un cojoc» ;— 
a celor din Frătăuţul-vechii, dict. de Zenovia Rusu: «Dilele Babei Do. 
erie sunt la număr 12, dupa numérul cojocelor sale, căci ea lépéda în 
fie-care gi cate un cojoc: ;—a celor din Costâna, com. de V. Huţan: «Cand 
ii vine Babei Dochie timpul, atunci se îmbracă cu 12 cojoce, igi ieă 
furca de tors si mai multe fuse si merge cu oile la păscut. Ea ţine 12 
dile, şi în fie-care di lépéda câte un cojoc, si când le-a lepădat pe tote, 
atunci se dice că a trecut Dochia.» 

(1) După spusa Rom. din Crasna, com. de Em. I[liut: «Dilele Dochiei 
pot să mârgă inainte sau si în urma ei»; — a celor din Tereblecea, 
dict. de Paraschiva Scripcariu si com. de P. Scripcariu: «Bata Dochie 
cade la 1 Martie. Bilele ei sunt 12 la număr gi cad saii înainte sau 
după 1 Martie. Chiar si mai târgii, după ce sunt dilele ei trecute, daca 
mai ninge, se dice că aù mai rémas dile de-ale Dochiei, sat. că acestea-s 
tot Dilele Babei.» 

(2) At. M. Marienescu, Baba Dochie şi Babele, publ. giar cit., p. 366. 
— Vedi gi Schott, op. cit, p. 115. 

(3) I. A. Zanne, Proverbele Romdnilor, vol. I, p. 64. — In jud. Iași 
acestei luni i se dă numele de: Luna lui traistă n bef. 

(4) Idem de eadem, p. 64. 
(5) Idem de eadem p. G4. 


134 


s&mănă de vreme, iar dacă pică după diua ei, atunci primă- 
vara e urîtă si Gmenii se întârgie cu aratul. (1) 

Dilele, cari tree peste numărul 12, se numesc în genere 
Dile împrumutate sai Împrumulări (2); în special însă 
prima gi împrumutată se numesce: giua sturdului, a doua: 
diua mierlei, a treia: a cocostirculut, a patra: a ciocdr- 
liet, a cincea: a cucului, a gésea: a rândunelelor, etc. iar 
cea de pe urmă Ometul, Turfurit sau Diua mieilor, şi acésta 
din causă că aceste qile prevestesc reîntârcerea in ţ6ră a 
pasérilor pribegite de cu tâmnă si epoca nascerii mieilor. (3) 

In decursul celor nouă sai doué-spre-dece dile, precum 
şi a celor împrumutate, timpul e în genere f6rte schimbă- 
cios, acuş ninge, acuş plouă, şi acuş e sore. (4) 

Baba Dochie nici când nu-şi schimbă năravul. Ea trebue 
în fie-care an să-şi lepede sau să-şi scuture cojécele. (5) Si 


(1) După spusa mai multor Români din Bucovina şi în deosebi a ce- 
lor din Frătăuţul-vechiă, com. de I. Covasa. | 

(2) At. M. Marienescu, Baba Dochie şi Babele, loc cit. 

(3) După spusa Rom. din Fundul-Sadovei, com. de T6der Luncan: 
«Se dice că Baba Dochie a fost o păstoriţă de capre, care, pe cand pă- 
sceă ea caprele într'o primăvară pe timpul furtunilor acestui anotimp, 
ca femeie frigurósă, precum eră, îmbrăcă 12 cojâce, si îndată ce trecea 
o furtună, lepéda un cojoc, până ce a lepădat tote cojécele. Ea a aflat 
că sunt 12 furtuni, și aceste furtuni ar fi primit apoi numele ei. Afară 
de cele 12 dile ale Babei Dochiei se mai tin trei dile furtunatice de ale 
Dochiei și anume: a sturdului, a mierlet si a mieilor, şi prin urmare 
sunt 15 dile furtunatice şi, dacă aceste trei din urmă nu află loc primă- 
vara, ca să aducă omét, se arată vara sai târdiu tâmna»;—V. Alecsandri, 
Opere complete, vol. III, Pasteluri şi legende, Bucuresci 1875, p. 190: 
«Românul caracteriséza sub forme poetice sai glumete t6te variaţiunile 
timpului. Ast-fel îi place a numi Dilele Babei dilele cele dintâi ale 
lui Martie (giboulées de Mars), pretindénd că ele sunt nesuferite, ca o 
babă care se cârtă necontenit şi plânge, se bocesce si nu lasă pe ni- 
meni în pace. Însă adevărata denumire de Dilele Babei e basată pe 
sărbătorea Dochiei (Baba Dochia), ce cade la începutul lui Martie. Acele 
dile sunt urmate de dilele cocostircului, a mieilor, a ciocârliei, a rindu- 
nelelor, etc., cari prevestesc reîntârcerea în ţâră a păsărilor pribegite 
de cu tâmnă şi epoca nascerii mieilor.» 

(4) At. M. Marienescu, Baba Dochie şi Babele, publ. diar cit., p. 366. 

(5) Pretutindenea în Bucovina si Moldova. Vedi « Gazeta sătenului», an. 
VIII, p. 185: «Dilele cele dintâi din Martie se numesc Dilele Babei, gl 
când ninge atunci, 6menii dic că Baba isi scutură cojocele.» 


135 


dacă se întimplă une-ori că nu-și scutură cojâcele, după 
cum îl este datina, în decurs de 12 gile, atunci'si le soutură 
într'o singură gi de 12 ori după olaltă. (1) 

Cum incetéza Baba Dochie sat maï bine dis Babele, nu- 
mite in Transilvania gi Vintdse (2), îndată se încep Mosii, 
numiţi altmintrelea si SAnfi sau Sâmţi. (3) 

Babele sunt de regulă rele, iar Moșii buni. Drept aceea 
femeile bătrâne din popor, si cu deosebire din Muntenia, 
îşi aleg dinainte câte una din Babele despre cari ne-a fost 
până aci vorba, cari personifică apoi — după cum vremea 
e frumbâsă sau uriîtă — caracterul moral al aceleia ce a 
ales-o. (4) 

Dacă aŭ parte ca diua aceea, ce şi-aii ales-o, să. fie mai 

blândă, atunci se dice că nu e babă rea. La din contră toţi 
cei din casă o acusă că e babă rea şi o fac 6re-cum respon- 
sabilă de timpul cel r&iă. (5) 
_Intâia babă, care cade la 1 Martie şi care pârtă numele 
special de Baba Dochie sai Baba Maria, se mai numesce 
altmintrelea şi Cap de primăvară, pentru că ea este diua 
cea dintâii a primăverei. (6) 

Deci, dacă în acestă di este frumos, atunci cred Gmenii 
că şi t6tă primăvara şi vara va fi frumâsă; iar de nu, apoi 
dic că şi primăvara şi vara va fi urîtă şi posomorită. (7) 

O sémă de Romance, atât din Bucovina cât şi din cele- 
lalte ţări, serbâză giua cea dintâiă din Martie, in care cade 
Baba Dochie, prin nelucrare în casă (8), şi anume: pentru 


(1) După spusa Rom. din Crasna, com. de Em. Iliuţ: «Dochia are 12 
dile sau și numai 12 furtuni într'o di.» 

(2) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul. 

(3) Idem de eadem: «Dice că Baba Dochie vine de la munte cu nouă 
cojâce, si tot ţipă câte un cojoc, până ce le ţipă pe tote, apoi încep Mo- 
gti, cari pe Somesi se numesc şi Sfinţi.» 

(4) L. Şăineanu, Studii follkorice, p. 3. 

(5) S. N. Soimescu, op. cit, p. 69—76. 

(6) După spusa Românilor din Balacéna, com. de Const. Ureche: 
«Baba Dochiee cea dintaii di de primăvară»;—a celor din Liudi, dict. 
de Maria Stefanescul, com. de Dim. Bondarit:: «Dochia se numesce si 
Cap de primăvară.» 

(7) După spusa Rom. din Frătăuţul-vechiu, com. de I. Covașă. 

(8) Com. de d-l Ios. Olariu: «Baba Dochie se serbeză de către Ro- 


136 


— 


purtarea timpului (1), pentru ca să se domolâscă mânia 
Babei Dochie și frigul de primăvară să nu facă pagube în 
câmpuri (2), apoi pentru ca să nu zacă nimeni în casă de 
versat (3), precum si pentru innecat. (4) d 

Unicul lucru femeesc, care se pâte face, după părerea celor 
mai multe Romance, in acâstă gi, este claca de tors (5), pen- 
tru că şi Baba Dochie, când a mers cu oile şi cu caprele 
ca să le pască, încă şi-a luat furca şi a tors lână dintr'însa. (6) 

Drept aceea cele mai multe Romance nici nu lucreză ni- 
mic alta în acâstă di decât dâră că fac claca de tors. 

In fine mai e de observat încă şi aceea că femeile, cari 
se ch6mă FEudochia, pop. Dochia şi Dochifa, îşi serbeză in 
acâstă gi numele, iar o sém& dintre dinsele fac şi prasnic. (7) 


mâncele nostre cu nelucrare în casă în totanulla prima Mărţişor, când 
se începe și primăvara»; — Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, 
com. Albeni, pl. Amaradia-Novaci, jud. Gorj: «Serbătorile ce cad în luna 
lui Martie sunt Baba Dochie și Dragobetele.» 

(1) Dat. Rom. din Gura-Humorului, com. de Em. Netea: «Femeile ser- 
beză pe Baba Dochie pentru purtarea timpului.» 

(2) At. M. Marienescu, Baba Dochie şi Babele, publ. diar cit., p. 366. 

(3) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Toma Nimigean: «In diua de 
Baba Dochie nu lucréza femeile nimic, pentru ca să nu le zacă în casa 
nimeni de vérsat.» 

(4) Dat. si cred. Rom. din Cupea, dict. de Casandra Juguiu, com. de 
Th. Prelici: «Baba Dochie se tine ca serbătore de înnecat, pentru ca daca 
lucrâză cine-va in diua acésta, vara să nu se mai scalde, că se innéca.» 

(5) Dat. şi cred. Rom. din Ilisesci, com. de G. Berinţan: «Cat tine Dochia 
nu este bine să se lucreze, mai ales muerile. În acest timp însă fac 
clact de tors, căci se crede că acâsta nu este păcat»; — a celor din Bă- 
iegesci, com. de Oct. Seretén: «În acâsta gi se fac cldci de tors.» 

(6) Din Balacéna, dict. de Anisia Rusul: «Femeile fac in diua de 
Baba Dochie cldci de tors, fiind-că si ea a mers cu furca ca să pască 
oile.» 

(7) Dat. Rom din Lucăcesci, dict. de Malina Paicu, com. P. Paicu: 
«Femeile nu lucrâză în diua de Baba Dochie, ci mai mult o serbéza şi 
fac în acâstă di prasnic.» 


III. 
MARTISORUL. 


In cele mai multe părţi din Bucovina şi mai cu séma din 
Moldova, Muntenia şi Dobrogea, este datină ca părinţii să 
lege la 1 Martie copiilor săi câte-o monetă de argint ori 
de aur la gât sau la mână. 

Moneda acésta, care e de regulă atârnată de o cordea 
roşie ori de un găitan compus din doué fire răsucite de 
mătasă roşie şi albă, sau dintr'un fir de arniciti roşu şi unul 
de bumbac alb, saŭ şi din mai multe fire de argint şi de 
aur, se numesce Mărţişor (1), Marfigus (2) si Mar}. (3) 

Scopul legării sau punerii Mărțișorului la gâtul sau mâ- 
nile copiilor este ca copiii, cărora li saŭ pus şi-l pârtă, să 
aibă noroc în decursul anului (4), să fie deplin sănătoşi şi 
curaţi ca argintul cu venirea primăverei (5), şi peste vară 


(1) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Trifesci, jud. Ro. 
man: «Pe la unii locuitori este obiceiii ca la 1 Martie să se lege co- 
piilor la gât câte o monetă de argint (în genere veche) numită Mar- 
țişor»>; — Idem, com. Pădureţi-Ciesei, jud. Argeș: <La 1 Martie pun la 
gâtul copiilor o baeră împestriţată cu roşu şi alb, de care este atârnată 
o monetă de argint numită Mărţişor» ;—-Laurian si Massim, Dicţ,, t. II, 
p. 215: «Mărţişor — lat împletit din fir roşu şi alb ce se pune la 
mani sau la gât in prima dia lunii Mdrfigor.> 

(2)Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu, com. Saran, jud. Constanţa. 

(3) Idem, com. Brebu, jud. Prahova: «Părinţii dau la 1 Martie co- 
piilor bani de argint, pe cari îi pun la gât, numindu-se Marj... Legătura 
Marfulut este făcută dintr'un fir de bumbac roșu și unul de mătasă 
albă, amindoué sucite intr’un fir, și la capete cu doi ciucuri: unul roșu 
şi altul alb.» 

(4) Idem, com. Bilciuresci, pl. Ialomiţa, jud. Dimbovita: «Este obi- 
ceiul să se pue la gâtul fetelor şi fetiţelor câte-va monete de argint 
sau chiar de aur, înşirate pe mătasă, însemnând noroc.» 

(5) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densusian, com. Pădureţii-Ciesci, jud. 
Arges; — Idem, com. Ciurariu, jud. Teleorman: «La 1 Martie este obi- 
ceiul pe aici ca părinţii să lege copiilor câte o monetă de argint la gât, 
gicénd ca copii să fie sănătoşi ca argintul» ; — Idem, com. Frumâsa, 
jud. Teleorman: «La 1 Martie este obiceiul ca părinţii să dea copiilor 
(fetelor) câte o monetă de argint, ca să o porte la gât sat la mână, în- 
semnând ca copilul să fie curat ca argintul cu venirea primaverei>; — 


138 
să nu-i apuce şi scuture jfrigurile.(1) Punerea saii Jegarea 
Mărţişorului se întîmplă de regulă la 1 Martie des-diminéta, 
până nu résare sórele. (2) 

Tot odată e de observat că părinţii, când îl pun, se fe- 
resc ca să nu-i vadă vre-o femeie însărcinată, căci atunci, 
dic ei, că se pătâză copiii pe ochi. (3) 

Unii copii portă Mărţișorul 12 qile la gât, iar după aceea 
îl legă de ramura unui pom tînăr. Şi dacă în acel an po- 
mului îi merge bine, se crede că şi copilului încă îi va 
merge bine în viţă. (4) 

Alţii îl ţin la gât până ce věd primul pom înflorit, şi 
atunci îl lasă pe rămurelele acelui pom, anume ca să fie 
sănătoşi şi frumoşi ca florile pomului respectiv. (5) 

Alţii îl pârtă până inflére Porumbarul sat. Porumbrelul, 
lat. Prunus spinosa L., şi Păducelul, lat. Crataegus Oxyacan- 
tha L., și atunci, luându-l, il pun pe un porumbar, respective 
pe un păducel, dicénd ca copilul să fie alb ca fl6rea acestor 
ciritei. (6) 


Idem, com Secu, jud. Mehedinţi: «Se pune la gâtul copiilor în diua de 
1 Martie un ban de argint, ca să fie sănătoşi ca argintul.» 

(1) Idem, com. Perii, jud. Mehedinţi: «La 1 Martie părinţii pun la 
gâtul copiilor câte o pară de argint legată cu un fir roşu, ca să nu-i 
prindă frigurile vara.» 

(2) Idem, com. Brebu, jud. Prahova; — Dat. Rom. din Sucéva: «În 
diua cea dintâiu a Babei Dochie pun femeile, sau mai bine dis partea 
femeiasca, diminéfa, până anu se sculà din pat, Mărţişor.» 

(3) Idem, com. Secu, jud. Mehedinţi. 

(4) Idem, com. Trifesci, jud. Roman. 

(5) Idem. com Săulesci, pl. Gilort, jud. Gorj::La 1 Martie se pune la 
fete câte o pară de argint la gât şi o ţine până ce vede primul pom în- 
florit, şi atunci o lasă pe rămurelele acelui pom, ca să fie sănătosă şi 
frumosa ca florile»; — Dat. Rom. din orașul Sucâva, com. de Dim. Va- 
silovici, stud. gimn : «-Mărfişorubse tinela grumaz până ce înfloresc po- 
mii. Inflorind pomii, se ieă de la grumaz și se léga de un pom înflorit. 
Si de aceea se léga de pom, de Ore-ce se gandesce că omul acela, care 
Pa pus, va fi asa de frumos ca fl6rea pomului.» 

(6) Din Résp. la Cest. d-lui N. Densuşianu, com. Secu, jud. Mehedinţi: 
«Acest ban de argint îl ţin la gât până când înfloresce Porumbarul, şi 
atunci îl ieă și-l pune pe porumbar, dicând ca copilul să fie alb ca 
fl6rea porumbarului»; — Idem, coni. Căineni, jud. Gorj: «La 1 Martie 
se pune la gâtul fetelor un fir roșu împletit, iar cand înfloresc pomii» 
se rupe. Marfisorul rupt se pune pe un Pdadueel.: | 


139 


— 2 


Si iarăşi alţii îl pârtă până când sosesc berzele (cocostir- 
cii), iar atunci îl aruncă după aceştia, gicând: 


Na-ti negretele 
Si da-mi aibetele! (1) 


Datina punerii Mărţişorului la gâtul copiilor e usitată si 
la Românii din Macedoniu, cu acea deosebire numal că 
acolo nu se pune în giua de 1 Martie diminéta, ci în aju- 


nul acestei dile. 
Iată ce ne spune în privinţa acésta d-l I. Neniţescu: 


«În ajunul lui Martie mamele pun la braţul copiilor Jfarfigor, 
ce se porta până în diua de 40 de mucenici, când se scote şi se 
léga de ramurele vre-unui pom. Mamele cred că pomii vor rodi 
abundent, iar copiii cred cu rindunelele le-ar aduce haine nouă 
de Pasci.» (2) 


In multe părți, şi mai cu sâmă în Muntenia, este datina 
ca să porte Mărţişor la gât sau la mână nu numai copiii 
cei mici, adecă băeţii şi fetiţele, ci şi fetele cele mari, ba 
până chiar şi o semă de neveste tinere. Şi acâsta o fac ele 
cu scop ca să nu le ardă şi pârlâscă sórele, căci: 

Cine porta AMadrfisdére 
Nu mai e pârlit de sore (3), 


ci ca să li se conserve colorea pelei pe faţă în timpul verei, 
ca şi în timpul crnei. (4) 

(1) B. P. Hasdeu, Etym. Magn., t. III, p. 2523, Dobrogea, com. Cio- 
ban, jud. Constanţa: «La 1 Martie sau Mărţişor 6menii legă copiilor la 
gat ate roşii cu alb și cu bani; copiii le pâstreză până ce vin berzele 
$i atunci dic: 

« Na-ţi negreţele 
«Si dă-mi albeţele!. 


(2) Op. cit., p. 225. 

(3) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Saran, jud. Con- 
stanta: «La 1 Martie se atârnă la gâtul fetelor câte o monetă numită 
Marfigus, pentru ca să nu le ardă sérele:; — Idem, com. Creţesci, jud. 
Fălciu : «La 1 Martie e obiceiui de a pune la gât femeile o cordea roşie 
şi un ban de argint, numit Mărţişor, spre a nu se pârli de sore’; — 
«Tribuna poporului», an. III, Arad 1899, No. 35, p. 2: «Fetele în luna 
Martie pun Mărţişor, pentru ca să nu se iînnegrâscă.: 

(4) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Roşia, jud. Gorj: 
«La 1 Martie ieau fetele două fire,unul de arnicii roşu, iar altul de bum- 


140 


Pe la finea lunii lui Martie însă unele dintre dinsele ieat 
legătura Marfulut si o pun pe trandafiri (1), iar moneta o 
daŭ pe vin, pane albă si cas, cregând că fata, care a pur- 
tat Marful, facénd acésta, îi va fi faţa albă ca casul si ru- 
mena ca trandafirul şi vinul. (2) 

Altele din contra îl pârtă până ce începe cucul a cântă (3), 
sati până ce înfloresce porumbarul (4) ori vişinul (5), şi atunci 
îl aruncă, ca şi copiii, pe rămurelele acestor pomi (6), sau 
până când sosesc berzele, şi atunci cum le věd, le aruncă 
după acestea. (7) | 

Insă cele mai multe dintre dinsele caută ca atunci, când 


bac si, résucindu-le împreună, le pun la gât si le pârtă până cand în- 
floresce porumbarul, iar atunci le aruncă pe florile acestuia. Acésta 
se face cu scopul ca să li se conserve culorea pelei pe fafa în timpul 
verei, ca si în timpul ernei» ;—G. S. Ionean, op. cit, p. 53: «La di în- 
tâiu de Martie fetele pun Mărţişor la gât sai mână, pe care-l tin pana 
la finele lunii, ca să fie curate si rumene la faţă tótå vară.» 

(1) N. A. Caranfil, Cântece populare de pe valea Prutului, Huşi 1872, 
p. 17, nota 1: «-Mărțişorul este o aţă răsucită din mai multe fire roșii 
si albe, ce-și lâgă Româncele la gât şi la mâni pentru diua de 1 Martie 
Si care apoi se lépéda pe trandafiri înfloriţi»; -— «Tribuna poporului, 
an. III, p. 2: «Când scoţi Mdrfisorul şi-l pui pe trandafir, te faci roşie 
si frumósă ca trandafirul.» 

(2) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Brebu, jud. Prahova. 

(3) Dat. Rom. din Mihoveni, dict. de Paraschiva Cimpoeg și com. de 
Vesp. Corvin: «In întâia di de Baba Dochie pun copilele şi fetele o 
sgardă (betiţă), făcută din strămătură rosa si albă, răsucită, la gât sau 
la mână, unde o ţin până ce aud cucul cântând. Atunci o deslega de 
la gat şi o legă de un trandafir roșu, dicénd : «sa fiú rosé ca trandafi- 
«rul acesta» ; — a celor de la Mitocul-Dragomirnei, com. de Alex. Ro- 
maş: «La 1 Martie sau în diua de Baba Dochie fac fetele nisce strune 
roşi şi albe şi le porta la gât, până ce aud cucul întâia ora cântând. 
Atunci le aprind, afuma cu ele gâtul, încunjurându-l de trei ori, şi apoi 
le aruncă jos.» 

(4) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, cum. Roşia, jud. Gorj. 

(5) Idem, com. Socetu, jud. Teleorman: «La 1 Martie se pune o mo- 
netă le gâtul fetelor, numită Mărţişor, gi care se ieă când a înflorit 
visinul.» 

(6) Idem, com. Roșia, jud. Gorj. 

(7) Idem, com. Saran, jud. Constanţa: «La 1 Martie se atârnă la 
gâtul fetelor câte o monetă, care se numesce Mărfiguş şi pe care o 
aruncă după berze, când le véd întâii.> 


141 


il scot şi-l aruncă, să nu le vadă Sorele, căci, védéndu-le, 
se înegresc. (1) 

Acestea sunt tâte datinele si credinţele Românilor, câte 
je am putut eŭ până acuma adună în privinţa Marfisorului. 

Din tóte cele înşirate resultă că Marfigorul sat. Marţi- 
gugul servesce celor ce-l pârtă ca un fel de amulet. 

Insă cine voesce ca Mărțișorul să aibă efectul dorit, acela 
trebue să-l pârte cu demnitate. 

Celor ce nu o fac acésta, şi cu deosebire fetelor cari uită 
că pârtă Mărţişor, nu le ajută nimic. 

Dovadă despre acâsta avem urmatérea poesie poporală 
de pe valea Prutului din Moldova: 


Lelita cu marfigor Poimâni doué-deci și nouă... 
Fuge la badea ’ntr’un sbor, Iar când lelea a cătat, 

Şi-i dă gură de trei ori, Nu eră de sărutat, 

Şi se 'ntârce-apoi în zori! Ci de gătit fesele, 

Adi e una, mâni îs două. Feșele, pelincile ! (2) 


Tot odată trebue să amintim încă şi aceea, că Marfisorul 
eră mai de mult un dar ce-l dat nu numai părinţii fiilor 
lor, ca în giua de aqi, ci un dar care şi-l trimiteau Românii 
unul altuia la 1 Martie. 

Acuma însă acésté datină strămoșâscă a început in cele 
mai multe părţi, şi cu deosebire în Moldova, a se perde, 
iar în Bucovina, care s'a ţinut odinidră de Moldova, numai 
rar unde se mai aude de dinsa. Un semn că aici sa per- 
dut mai cu desăviîrşire. 

Iată ce ne spune în privinţa acésta d-l N. Gane: 


« Astădi, când societatea néstra, din românâscă ce eră, s'a străi- 
nat în t6te obiceiurile ei, in cât a ajuns a nu mai scrie nici vorbi, 
nică gândi românesce, când înșiși copiii din faşă nu mai învaţă 
a dice tata şi mamă, ci papa și maman, când chiar gi slugile 
de prin case se monsuesc şi mădămesc în disprețul vechii frafii 
romanesci, în acâstă grozavă babilonie de limbi și moravuri, am 
uitat tote traditiunile vechi cari impodobesc trecutul nostru. 
— Asa, dacă am întrebă astădi pe ori-cine: ce este un Mărţi- 


(1) «<Zribuna poporului», an III, p. 2: «Cand scoţi Mărfişorul gi te 
vede sorele, te faci négra.» 
(2) N. A. Caranfil, op. cit., p. 17. 


142 


gor, de sigur ar da din umere, dicéndu-ne: nu sciù /— Căci nu 
numai obiceiul, dar însăși amintirea lui, însuși înţelesul cuvin- 
tului s'a şters din memoria nóstră. 

«Româncele din vremea trecută nu sciati să-și facă părul din 
negru alb si din alb negru, spre deriderea virstelor, nu cunos- 
ceaŭ crinolinele și turnurile, puful şi cocul, spre deriderea for- 
melor omenesci; ele se îmbrăcau cu altite, își spălau fata cu 
apă de isvor si urmau datinelor gl obiceilor strămoșesci ; ele 
cioeniau oué roșii la Pasci, ascultau cântecele de stea la Cra- 
ciun, colindele la Anul now şi trimiteai Mărfişori la întâi 
Martie. 

«Astadi gingaşele degete ale damelor nâstre nu mai indrasnese 
să atingă ouăle roșii, ușile néstre se închid cu îngrijire înaintea 
colindătorilor ce cutâză să ne calce pragul, iar Marfisorul nici 
se mai scie ce este. 

«Să scuturăm dar noi pulberea uitării de pe acest vechiu și 
frumos obiceiii strămoșesc. 

«Marfigorul eră un dar ce-și trimiteau Românii unul altuia 
în diua de întâiu Martie. El constă intr’un bănuţ de aur spån- 
zurat de un găitan de mătasă împletit cu fire albe şi roşii, pe 
care persóna ce-l primià în dar îl purtà la gât până când în- 
tilnia cea întâiu rosa înflorită, pe crengile căreia depuneă apoi 
darul primit. 

«Bănuţul însemnă îmbelşugarea, firele albe și roșii ale găita- 
nului însemnai fafa alba ca crinul şi rumenă ca rosa, iar ofranda 
făcută reginei florilor eră o salutare poetică adresată primăverei. 

«Asa aveai vechii Români obiceiul de a se ură in diua de în- 
tâiu Martie ! 

«Ei erai naivi în sufletul lor; trăiau în simplicitate si impru- 
mutai vorbele si obiceiurile lor de la mama natură, care impo- 
dobiă fruntea fiicelor lor cu flori din câmp şi vorbele bătrânesci 
cu alegorii poetice. 

«Tâte însă s'au sters de buretele asa numitei civilisatiuni mo- 
derne, care, în locul comorilor de intelepciuni şi traditiuni stră- 
mosesci, n'a găsit alt ceva mai bun de pus în loc decât min- 
ciunile de la întâi Aprilie, cari şi acestea, din causa necontenitel 
îndulciri a moravurilor n6stre, au ajuns a se practică în tote 
dilele anului.» (1) 


In fine trebue să mai amintesc încă şi aceea că în unele 


(1) Încercări literare, Iasi 1873, p. 151—153. 


143 


parti din Banat este datină ca la 1 Martie să se facă si să 
se porte, în loc de Mărţişor, legături de mărgele. (1) 


IV. 
DRAGOBETELE. 


In prima gi a lunii lui Afdrfigor, numită pe alocurea si 
Dragobete (2), Dragobete cap de primăvară (3) şi Drago- 
bete cap de vara (4), este datină în cele mai multe părţi lo- 
cuite de Români ca fetele'cele mari să strîngă apă de néua 
(omét, zăpadă) şi cu apă de acésta să se spele apoi peste 
tot anul, anume ca să se facă frumâse gi drăgăstâse. (5) 


(1) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1888. 

(2) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușian, com. Saran, jud. Con- 
stanţa : «Sérbatérea de la 1 Martie se numesce Dragobete.» 

(3) B. P. Hasdeu, Magn. Etym., t. II, p. 1181: «Întâiul Decembre se 
chéma: Andretti cap-de-érnd, precum întâiul Mărţişor se dice: Drago- 
bete cap-de-primăvară» (A. Crişan, Făgăraș, com. Mărgineni). 

(4) Idem de eadem, p. 1122. 

(5) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882: «Cu apă de néuă (zăpadă) 
de prima Madrfigor se spală fetele peste tot anul spre a se face frumbse 
şi drăgăstâse»; — Iosif Vulcan, Néwa de Mărţişor, publ. în «Familia», 
an. XI, Budapesta 1875, p. 90: «Dar cum să nu fie așteptată cu drag 
néua de Mărţişor? Născută din surisul dinelor, ea aduce pe pămînt 
frumuseta lor, gi cine se spală cu ea devine gi dinsa asa de frumósă 
ca dinele, cari încântă şi pe fét-frumos. 

«Asa mi-a povestit odată acâstă legendă o sveltă copiliţă, cu farmec pe 
gurita și cu foc în ochii ei. 

«Atunci gi ea credea acâsta. De aceea adună cu atâta plăcere néua în 
Mărţişor. Sa se spele cu ea. Să aibă și dinsa ceva din surisul dinelor. 
Să fie și dinsa aga de frumâsă ca dinele. 

«Atunci credeă şi ea, căci eră numai de 15 anişori. 

«Astăgi însă... sunt sigur că dinsa nu face multă deosebire între 
néua de cutare și cutare lună. Cu tdte acestea însă aș puté să mě ré- 
mășesc cu ori-și-cine, că — desi n’o mai crede venită din surisul dine- 
lor — totuși adună gi néud de Mărţişor. 

«Pentru ce? Pentru că dorinţa cea fără fine a femeilor este de a ré- 
mané pururea frumâse.: 


144 


Tot în acestă gi este datină dea se face si dragobete de 
dragoste. (1) 

Iar dragobetele de dragoste se face, şi anume nu numai 
în prima di a lunii lui Mărţişor, ci şi mai pe urmă în de- 
cursul întregei acestei luni, în următorul chip: 

Se caută prin pădure flóre de fragi şi, cu apă de pe ea, 
se spală fetele mari, anume ca să fie plăcute și védute cand 
merg peste an la joc ori la altă petrecere, gicând: 


Flore de fragă 

Din luna lui Marţ 

La tótă lumea să fiu dragă, 
Uriciunile să le desparti! (2) 

Pe lângă apa de néua şi cea de pe florea de fragă din 
luna lui Mărţişor, unele Romance mai întrebuinţeză încă şi 
apa de pldie, precum gi cea de isvor din aceeaşi lună, parte 
spre conservarea sănătăţii gi parte spre invirtosarea pepe- 
nilor (crastavetilor) muraţi şi a curechiului (verzei) murat, 
care începe în decursul acestei luni a se muiă şi a se strică. 

Asa Românii din Bihor, în Ungaria, spun că, dacă în luna 
lui Mărţişor te speli cu apă de plâie, ești sănătos (3), iar 
cei din Bucovina spun că, dacă se ieă apă în gilele Baber 
din fântână sai din pîrăi si se târnă în polobâcele cu cu- 
rechiii sai cu pepeni, aceştia nu se mâie, ci se fac virtosi. (4) 


(1) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şi 1883: «Facerea apei 
de dragoste. Dragobete de dragoste»; — Com. de d-l En. Hodoș: 
«Despre Dragobetele de dragoste de-ocamdată nu vě pot spune alt 
ceva, decât că în unele locuri ar însemnă o qi de primăvară. In alt 
locuri însă ar însemnă Dragobete un gândac alergător, ce-l folosesc 
descântătârele la descântecele de dragoste. Vorba, după cât am aflat 
până acum, nu prea e réspandita.» 

(2) Com. de d-l Aurel Iana. — Vedi de același, Din credinfele pop. 
rom., publ. în «Lumindtorul», an. X, Timisora 1889, No. 65. 

(3) Avram Igna, Credinfe pop. din Inet, în Bihor, publ. în «Familia», 
an. XXXIV, Oradea mare 1898, p. 452. 

(4) După spusa Rom. din Crasna, distr. Storojineţului, com. de Em. si 
I. Tliut. 


PATRU-DECI DE SFINŢI. 


I. 
PATRU-DECI DE SFINTI. 


A noua gi după Baba Dochie, adecă la 9 Martie, cand 
es cele nouă Babe tradiţionale, cari ne aduc ninsóre gi frig, 
biserica nóstră celebreză memoria a 40 de martiri, cari şi-au 
jertfit viéta pentru învăţătura cea drépta şi mântuitore a 
Domnului nostru Isus Christos. 

Despre acesti 40 de martiri, numifi in limba poporului 
român din Bucovina şi Moldova Sfinfi si Mucenici (1), în 
Muntenia: Sfinți (2), Sâmţi (3), Sfinţi-Mucenici (4), Muce- 


(1) Const. D. Gheorghiu, op. cit., p. 70—71;— Din Resp. la Cest. d-lui 
Nic. Densușianu, com. Bahna, jud. Roman; com. Săveni și Milenca, 
jud. Dorohoiu : «La 9 Martie cad cei 40 de Sfinţi (mucenicii)», — «Sér- 
batorea mai însemnată din Martie este Sfinții (9 Martie).» 

(2) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densusian, com. Râjleţu-Vieroşiu, jud, 
Olt: «Ca sěrbătóre însemnată din luna lui Martie sunt Sfinții din diua 
de 9 a acelei luni» ; — com. Bilciuresci, pl. Ialomiţa, jud Dimbovita : 
« Serbătorea cea mai de căpetenie din luna lui Martie este a Sfinţilor 
din 9 Martie, în care di fac si impart Mdcinict.» 

(3) Idem de eadem, com. Perii, jud. Mehedinţi : «S&rbătârea mai de 
obşte sunt Sîmfii» ; -~ com. Andreesci, pl. Gilortu. jud. Gorj: «Sérba- 
tOrea a mai de căpetenie este cea de la 9 Martie, pe care o numesce po- 
porul Sâmţi.» 

(4) Idem de eadem, com. Ciurariu, jud. Teleorman: «Sérbatore popo- 


Marian, Sărbătorile, II. 10 


146 


nici (1), Mocenici (2), Măninici (3); în Transilvania : Sfinft 
si Mucenici (4); iar în Banat: Sânţi (5) si Mucenici (6), 
există la Românii din Bucovina următdrea legendă: 


«Dice că eră odată un om sărac,care n’avea nimic alta, fără numai 
o bucăţică de pămînt. Şi neavând omul acela cu ce să-și are pă- 
mintul, s'a năimit plugariu la un alt om avutdin sat, anume ca 
acela să-i dea plugul ca să și-l are. 

«Însă avutul, fiind un om forte cărpănos si sgarcit, n'a voit. 
să-i dea plugul când l’a cerut, ci l'a tot amânat de adi pe mani 
până în diua de Patru-deci de Sfinți. Atunci i Va dat. 

«Săracul ... ce eră să facă?... A luat plugul și, ducându-se 
cu dinsul în țarină, începu a-și ară pămîntul. | 

«N'a apucat însă bine a-și brăzdă ogorul, şi iată că i se și 
arată ca din sénin cei Patru-deci de Sfinţi şi unul dintre dinsii 
îl intréba, dicând: | 

«— Ce faci aici, bade? 

«-— Ce să fac?... ia voesce si ett să-mi ar bucatica asta de 
pămînt și să-mi samăn putin griu pe dinsa! — răspunde sér- 
manul. | 

«— D’apoi bine! — dise mai departe sfintul — astădi ţi-ai 
aflat d-ta de arat?... Nu scii că astădi e s&rbătâre?... ca 
sunt cei Patru-deci de Sfinţi? 


rală mai de căpetenie din luna lui Martie este Sfinții 40 Mucenici din 
9 Martie.» | i l 

(1) G. Dem. Teodorescu, Patru-dect de Mucenici, publ. în «Albumul 
macedo-român», Bucuresci 1880, p. 135; — E. Baican, Obiceiuri la Ro- 
mani, Bucuresci 1884, p. 16; — Din Re&sp. la Cest. d-lui Nic. Densuşian, 
"com. Socetu, Frumésa si Petra din jud. Teleorman; com. Poiana-de- 
sus, pl. Ghergani, jud. Dimbovita; com. Buzesci, jud. Olt ; com. Vrata 
jud. Mehedinţi. 

(2) Din Résp. la Cest. d-lni Nic. Densușianu, com. Diosci, pl. Câmpu- 
Romanați: «La Mocenici se fac Bradoşi.» 

(3) Idem de eadem, com. Crovu, jud. Dimbovita: «In diua de Măci- 
nică (9 Martie) se strînge gunoiul de prin curte si i se da foc»; — com. 
Rași, jud. Ialomiţa: «La Mdcinici fac foc împrejurul casei cu gundiele 
din curte» ; — com. Valea-Raţei, jud. Rimnicul-Sărat: «La Măcinic se 
face un foc diminâţă, peste care sar copiii.» 

(4) Frâncu, op. cit, p. 128. — Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul. 

(5) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şi 1888. 

(6) Com. de d-l Aurel Iana: «Sånfiï (40 de mucenici) 9 Martie» — si 
d-l Ios. Olariu: «Sdnfit sau cei 40 de Mucenici se serbéza in tot anul 
la 9 Mărţişor.» 


147 


«— Ba scit, cum păcatele mele să nu sciù; dar ce să fac, după 
ce eŭ sunt un om, cum a dat Dumnedeu, sărac ca vai de mine, 
iar cel avut, al cui e plugul acesta, n'a voit să mi-l dea în altă 
di, ci numai în acésta, dicând că si el are de arat. Trebue deci 
să ar în care di am putut căpătă plugul, că de n’oit ară, îmi 
rémane pămîntul nearat si nesémanat! 

«Audind cei Patru-geci de Sfinţi desvinovatirea si tanguirea 
săracului, li se făcură milă de dinsul, îi diseră că, dacă sta ast- 
fel lucrul, să are mai departe sănătos, și, binecuvîntându-i sé- 
minta, se întrseră iarăși înapoi de unde aŭ venit. 

«Săracul își ară pămîntul și, s&mănându-l cu grit, când sosi 
timpul secerișului, secerându-l, aducendu-l acasă și imblatindu-l, 
capéta de 40 de ori mai mult decât ar fi avut să capete dacă 
nu i lar fi binecuvintat cei Patru-deci de Sfinţi. 

«Védénd cel avut câtă sumedenie de griti a scos sérmanul de 
pe peticul său de pămînt, s'a mirat si Va întrebat: ce a făcut 
el că a câştigat atâta amar de grîu? 

«Sărmanul îi istorisi din fir în păr tote cele ce i s'au intim- 
plat când Va sémanat. 

«Audind acâsta avutul, ce-i plesnesce prin minte?... să facă 
Și el asa, cum a făcut celsărac... Aştâptă deci cu cea mai mare 
nerăbdare să sosâscă diua celor Patru-deci de Sfinţi, să are şi 
el în acâstă di, că dâră cei Patru-dect de sfinți i-or binecuvinta 
Și lui griul ca să câştige si el cum a câştigat cel sérman. Iar 
când sosi diua celor Patru-deci de Sfinţi se sculă cu n6ptea în 
cap, înjugă boii la plug şi se porni la arat. N'a apucat însă bine 
a-și băgă plugul în brazdă, şi iată că cei Patru-deci de Sfinţi i 
se arată și lui, ca si celui sérman din anul trecut, și unul dintre 
dinsii îi dice: 

«— Ce faci aice! 

«— Ce să fac?... ia am venit să-mi ar si ett pămîntul gi să-mi 
samăn putin grii pe dinsul! — réspunse avutul dârz. 

«— D’apoi bine, — dise mai departe sfintul — astădi ţi-ai 
aflat d-ta de arat?... in alta di n’ai timp?... Nu scii d-ta ca 
astadi e sărbătâre mare, că sunt cei Patru-deci de Sfinfi! 

«— Ba sciù — gângăvi avutul, — dar ce să fac?... sunt un 
om forte sérman, si ar si eŭ când imi dă stăpânul plugul său! 

«Védénd Sfinţii inselaciunea si lăcomia cea mare a avutului 
după avere, îl blastémara, dicénd : 

«— Daca-i asi cum spui, apoi ară mai departe, dar să scii că 
din câtă séminta de grîu vei sémana tu astădi vei scâte numai 
a 40-a parte, si din om cu stare, cum ai fost mai nainte, vei 


148 


fi în viitor argat plugariului tău de an gi lui vei sluji, cum te-a 
argatit si el pe tine! 

«Si cum laŭ blastémat cei Patru-deci de Sfinţi, aga s'a gi în- 
timplat.» (1) 


O variantă a acestei legende, audită in comuna Cireş- 
Opait şi com. de D. Popescul, stud. gimn., sună precum ur- 
méza: 


«Ati fost odată doi fraţi, unul bogat gi unul sărac, gi cel sa- 
rac eră plugar la cel bogat. 

«Cel sărac, care aveă şi o léca de loc, cereă tot una de la frate- 
s&u plugul, ca să-şi are şi el ceva. 

«Cel bogat însă nu voi să-i deă plugul până în diua de 
Patru-deci de Sfinţi. 

«Săracul, căpătând plugul, își ară locul şi-şi semana mazere. 
După ce găti el séra de lucru, veniră cei Patru-deci de Sfinţi la 
ogorul lui și-l întrebară: ce lucrâză. Iar el răspunse: 

«— Ia am semănat si eu o l6că de mazere! 
` «Sfinţii îl mai întrebară, că de ce lucréză în astă di, că dora 
e serbatore. 

«— De nevoie am lucrat, — răspunse săracul, — că eu n'am 
plug, si abiă adi mi l’a împrumutat fratele mei cel bogat! 

«Audind Sfinţi astă întîmplare vrednica de plâns, se sfătuiră 
între olaltă cu ce să-l dăruâscă pe sărac? Se sfătuiră cât se 
sfătuiră, până ce în urmă se învoiră ca să-i dea fie-care din ei 
câte-un coret de mazere. 

«Și tomna a strîns omul nostru 40 de corete de mazere. 

«Când audi bogatul de norocul fratelui séu, ară gi el în anul 
următor in diua de Patru-dect de Sfinți cu patru pluguri tótă 
diua, fără să poposésca boii, și semana mai multe feluri de se- 
minţi, credénd că Sânfii îl vor dărui si pe dinsul cu rodire 
multă, ca și pe frate-séu. 

«Séra veniră gi la el cei Patru-geci de sfinți şi-l întrebară: ce 
lucrâză? El răspunse că a arat si a semănat. 

«Si iar îl mai întrebară Sfinţi, ori de nu-i sérbatére diua in 
care a arat. 

«Atunci dise bogatul că a audit că e bine a semănă în diua 
celor Patru-deci de Sfinți, pentru că pămîntul rodesce gi se face 
pâne multă. 


(1) Din Volov&ţ, com. de Ilie Buliga. 





149 


«La aceste cuvinte diseră Sfinţii că rodesce pentru cine ro- 
desce, dar nu pentru fie-care. 

«Si iarăși se sfătuiră cei Patru-geci de Sfinţi cu ce să-l dăru- 
6scă pe bogat. 

«Și atunci luă unul din ei vorba şi-i sfătui să-l dăruiască cu 
40 de bóle, gi nici una să nu fie de un fel cu cea-lalta. 

«Asa avù bogatul de suferit 40 de bóle, până ce îl părîndară 
tte.» 


O altă variantă a acestei legende, culés& in Frătăuţul- 
vechiă si com. de I. Covaşă, sună precum urméza: 


«Dice că eră odată un plugar la un bogatas. Si plugarul acela 
l’a rugat pe stăpânul s&u să-i facă bine cu plugul si cu boii, ca 
să-şi are și el un petic de pămînt, ce aveă, și să semene mazere 
pe dinsul. 

«Bogatul îi împlini rugămintea, dar nu într'o di de rind, si 
tocmai în diua de Patru-dgect şi patru de Sfinţi. 

«Bietul plugar, bucuros că i-a făcut bine și în acâstă di, luă 
plugul si se duse in câmp ca să-și are pămîntul și să-și semene 
mazerea. 

«Védénd acâsta, cei 44 de sfinţi trimiseră pe unul dintre dinşii 
ca să-l întrebe ce voesce să semene şi ori de e al lui plugul 
cu boii. 

«Aratandu-i-se sfintul și întrebându-l ce voesce să semene și 
ori de sunt boii şi plugul al séu, îi răspunse plugarul că voesce 
să semene mazere si că plugul și boii nu sunt ai séi, ci ai unui 
bogatas. 

«Cu acésta se intérse sfintul la cei-lalti 43 si le povesti tâtă 
starea lucrului. 

«Sfinţii se sfătuiră atunci să-i dea fie-care câte un coret de 
mazere. 

«Fagaduinta lor se si împlini, căci plugarul scóse tomna din 
semanatura aceea 44 de corete de mazere. 

. «Audind bogatagul despre asta, abiă mai putea astepta sa vie 
diua de 44 de sfinţi, ca să are și să semene și el in diua asta 
griu. 

«In sfirşit, sosind diua mult dorită, se porni de cu ndpte ca 
să are de grit. 

«lată însă că, pe când sfirsi el de arat si începă acuma a se- 
mana, vine si la el un sfînt și-l intréba : ce sâmănă si ori dee 
plugul al lui? 


150 


«— Seman griu si plugul cu boi cu tot e al mett!—réspunse 
bogătașul cu fală. 

«Sfîntul nu spuse la acésta nimic, ci întorcându-se la cei-lalti 
Sfinţi, le istorisi gi acuma cum stau trebile. 

«Sfinţii, audind ceea ce li s'a istorisit, se sfătuiră ce să facă 
cu bogătașul. | 

«Si dupa ce se sfătuiră, îi dăruiră bogătașului câte o lună de 
bola. | 

«Asa a trebuit bogatasul să sufere 44 de luni felurite bóle 
pentru nătângia lui cea mare si pentru că a fost atât de hapsin.» 


A treia variantă, dictată de Catrina si Irina Bulbuc, Ro- 
mance din Tereblecea, şi com. de Pavel Scripcariu, sună asa : 


«Dice ca într'un an a mers un om in diua de Patru-deci de 
Sfinți în țarină si, arând, a semănat mazere. 

«Védénd acâsta, cei Patru-deci de Sfinţi s'au supărat pe dinsul 
Şi, mergând cu toţii la Dumnedei, îl parira si i se jeluiră că le-au 
necinstit diua. | | 

«Dumnedet, drept răspuns, le dise nu numai ca să-l lase în 
pace, ci fie-care dintre ei să-i dea încă și câte o dimerlie de 
mazere. 

«Sfinţii aii împlinit porunca lui Dumnedei, si omul, pe lângă 
mazerea ce avù să 6să din seminta semănată, mai avù acuma 
încă 40 de dimerlii pe de-asupra. 

«Al doilea an omul nostru fact. iarăși ca si în anul trecut; 
merse în diua de Patru-geci de Sfinţi în câmp si de astă data se- 
mănă încă şi mai multă mazere, cugetând, în lăcomia sa, că pe 
cât va semana mai mult, pe atâta îi va egi mai mult. 

«Sfinţii merseră iarăși la Dumnedei, si iarăși îl păriră gi i 
se jeluiră. 

«Dumnedei de astă dată le dise ca, în loc de mazere, să-i dea 
fie-care câte o săptămână de zăcare. 

«Sfinţii au facut asa după cum li s'a spus, si omul nostru 
zacu 40 de săptămâni după olaltă la pat, iar din mazerea semă- 
nată n'a scos mai nimic, si chiar gi ceea ce s'a facut a rémas 
t6ta pe câmp. Ba nici măcar paiele nu le-a putut aduce acasă.» 


In fine a patra şi tot odată ultima variantă, augită în 
Crasna şi com. de Em. Iliuţ, e cea următóre : 


«Se dice că într'un an un om a pornit plugul spre a-și ară 
țarina tocmai în diua de Patru-deci de Sfinţi. 


E o e 


«Védénd acésta, Sfinții aŭ venit la dinsul si i-au dat: Dâmne- 
ajută ! 

«Omul le-a multamit. 

«lar Sfinții laŭ întrebat: 

«— De ce trebuinta ari aice? 

«— De grîu! — réspunse omul. 

«Atunci fie-care sfint i-a juruit câte-o pătrare de griu mai 
mult. 

«Şi așă a scos el tâmna 40 de pătrări de grîu mai mult decât 
cum ar fi avut să scotă. 

«Al doilea an, aducendu-și omul aminte de norocul ce l'a pă- 
lit anul trecut, se duse tot în diua de Patru-deci de Sfin;i la 
arat si de astă dată cu mult mai dimin6ţă decât în anul trecut. 

«Şi iarăşi aŭ venit la dinsul cei Patru-geci de Sfinți. Dar 
acuma nu i-au dat mai mult 40 de pătrări de grit, ci să bolésca 
40 de bóle peste an. 

«Şi cum i-au dat, aşă s'a și întîmplat. 

«Si de atunci se tem Gmenii a lucră în diua de Patru-geci de 
Sfinţi.» (1) 


De atunci cei mai mulţi inşi nu prea lucră în acestă gi 
lucruri grele (2), şi cu deosebire femeile nu lucră mai cu 
s6mă lucruri femeiesci (3), ci o ţin şi o serbâză parte pentru 


(1) Const. D. Gheorghiu, op. cit., p. 70, scrie: 

«Legenda celor Patru-deci de mucenici e următorea: Intr’o érna pe 
un frig de crepaŭ lemnele, i-au băgat într'un iaz, unde i-au lăsat sa în- 
gheţe ; unul dintre dingii însă nu putea să sufere asemene grosnica pe- 
dépsa şi a fugit acasă; mă-sa însă la luat în spate gi l'a băgat din 
now în iaz, ca să împlinâscă numérul celor patru-deci.» 

Acésta legendă nu e alta decât un fragment forte scurt al legendei 
celor Patru-geci de Sfinţi, publ. în «Mineiul» de pe luna lui Martie, 
tip. în mănăstirea Némtului în an. 1846, deci nu pote fi considerată.ca 
o legendă adevărat poporală si de aceea nici n'am ingirat-o alăturea cu 
cele de mai sus. 

(2) Dat. Rom. din Lucăcesci, com. Iac. Paicu: «In diua de 40 Muce- 
nici sau Sfinți nu prea lucrâză 6menii»>; — a celor din Corlata, com. 
de G. Piersec: «In acâstă di unii 6meni lucreză, iar alţii o fin.» 

(3) Dat. Rom. din Siretiă, com. de Dim. Popovici: «Femeile ţin diua 
acâsta prin aceea că nu lucreză lucruri femeiesci» ;—a celor din Ilişesci, 
com. de B. Botezat: «In acâstă di serbâză femeile gi nu lucréza lucruri 
femeiesci» ; — a celor din Banat, com. de d-l Ios. Olariu: «Sdnfit sau 
cei 40 Mucenici se serbăză în tot anul cu nelucrare in casă de către 
Româncele nostre.» 


152 





— 


diferite bóle (1), parte pentru că toţi Sfinţi; dintr'un an se 
string în acestă gi la un loc spre a luă parte la liturghie cu 
sobor (2), şi parte pentru că Sfinții desghéta în acâstă di 
pămîntul şi apa. (3) 

Tot lucrul femeilor din acâstă di constă maï ales întru 
aceea că sémănă unele legume, precum: usturoiu, cépa si 
resad de curechiu (4), credând că tóte legumele semănate 
în acâstă di, şi cu deosebire cépa si curechiul, nu le mă- 
nâncă vermii, omigile, purecii de grădină, precum şi alte 
insecte stricăci6se (5), apoi pentru că tóte legumele, cari se 
semănă în acâstă di, rodesc inseptit (6) sau chiar. şi de 40 


(1) Dat Rom. din Crasna, com. de Em. Iliuţ gi Ion Iliuţ: «Diua de 
Patru-deci de Sfinţi se tine pentru bóle.» 

(2) Dat. şi cred. Rom. din mai multe comune din Bucovina. 

(3) Cred. Rom. din Măzănesci, com. de Victor Moldovan. 

(4) Dat. Rom. din Crasna, cum. de Em. Iliut: «In acestă di e bine 
ca să se semene mai ales curechiii şi cepă» ; — tot de acolo, com. de 
Vas. Iliuţ: «In diua de Patru-deci de Sfinţi sâmănă femeile résad de 
curechii> ; — a celor din Stupea, dict. de Maria Moroșan: «In acâstă 
di pun femeile legume: usturoi, cépd, etc.»; -— tot de acolo, com. de 
Onufr. Cailén: «In acâstă di sémănă femeile prin grădini legumuri, 
precum : usturoi, cépd, ete.» ;—a celor din Lucăcesci, com. de Iac. Paicu : 
«In acésta di 6menii şi mai ales femeile sémana curechii gi flori»; — 
a celor din Mihoveni, com. de Vesp. Corvin: «In diua de 40 de Sfinţi 
se séména résaduri de curechit, cépd şi alte legume.»—In Banat, dupa 
cum ne spune Sim. Mangiuca, Calendarul pe an. 1882 şi 1883, este 
datină de a se semana in acésta di tragule si curcubete. . 

(5) Dat. si cred. Rom. din Securiceni, com. de G. Guset: «Daca se- 
meni in diua acésta ori-ce fel de sémin{a, nu o mănâncă vermii>; — 
a celor din Corlata, com. de G. Piersec: «Dacă fac femeile strat in diua 
de 40 de Sfinţi si pun résad de curechiŭ intr’insul, nu-l mănâncă pu- 
recii de grădină» ;—a celor din Tereblecea, dict. de Catrina Epure și 
com. de P. Scripcaria: «In diua de 40 de Sfinţi e bine de semănat cépa 
și résad (curechii), ca să nu le mănânce purecii (inusea)» ; — tot de 
acolo, dict. de Irina Bulbuc, com. asemenea de P. Scripcarii: «Femeile 
semana în diua de 40 de Sfinţi résad de curechiii, ca să nu-l mănânce 
purecii. De e primăvara târdie, atunci îl sémana în férna (lut) intr’un 
vas, ceva, in casă»;—a celor din Frătăuţul-vechii, dict de Zenovia Rusu : 
«In diua de 40 de Sfinţi se sémănă unele seminti, si mui ales cure- 
chiu, credendu-se ca omidile şi cele-lalte insecte stricăci6se nu strică 
curechiul, care s'a semănat in acâstă di.» 

(6) Dat. și cred. Rom. din Volovét, com. de Ilie Buliga: «In diua de 


153 


de ori mai mult şi se fac mai bune ca de altă dată, în altă 
di (1), că t6mna nu putredesc (2), şi in fine pentru că se 
prind mai lesne, de 6re-ce din acâstă gi înainte pămîntul 
nu mai inghét& (3), căci după cum se va vedé mai pe larg 
din capitolul ce urmeză, Sfinţii, bătând cu botele in pă- 
mint, fac prin acésta să între frigul şi să ésă căldura. 

Inainte însă de a face straturile trebuinci6se spre sămă- 
narea cepei şi melegariul sai résadnicul trebuincios spre 
semănarea resadului de curechiu, stăpâna de casă bate 
40 de mătanii şi dă 40 de colaci,saii mal bine dis 40 de Sfin- 
jişori, şi tot pe atâtea lumiînări de pomană, şi abiă după 
aceea se apucă de lucru. (4) 

Unele Românce din Bucovina, pe lângă semănarea legu- 
melor, despre cari am vorbit până aici, şi pe lângă împăr- 
tirea de Sfinfisort sau Mogi, despre cari vom vorbi mai pe 
larg într'un alt capitol, mai aŭ în acâstă di încă şi alte da- 
tine, precum a adună apă de pldie sau de omét şiao 
strînge peste an, cregând şi susţinând că e bună pentru 
felurite bóle, precum : durere de cap, de ochi ete. (5) 

Altele sapă Erba mare, spunând că e bună de léc în 








40 ae Sfinţi se sémana tote legumele de grădină, căci se dice că, dacă 
se semană în acestă di, atunci rodesc și se fac înșeptit mai multe și 
mai bune decât dacă le-ar semana in altă qi.» 

(1) Dat. şi cred. Rom. din Mahala, com. de d-l Ionică al lui Iordachi 
Isac : «Dacă se sâmănă ceva în diua de 40 de Sfinţi, rodesce de 40 de 
ori mai tare ca de altă dată.» 

(2) Dat. și cred. Rom. din Iordanesci, com. de T. Tovarnitchi: «In 
diua de 40 de Mucenici crede poporul că ar fi bine de semănat cure- 
chiu şi cepă, pentru că nu putredesce tâmna»; — a celor din Fratautul- 
vechii, com. de I. Covasa: «In diua de 40 de Sfinţi se sémana în gra- 
dina cepă şi curechiui, credându-se că curechiul nu-l mănâncă omidile, 
iar cépa nu va putredi.. 

(3) Cred. Rom. din Gura-Humorului, com. de Emilian Netea : «In diua 
de 40 de Sfinţi se pot semănă ori-ce fel de semănături, că din acâstă 
di nu mai îngheţă pămîntul.» 

(4) Dat Rom. din Mihoveni, com. de Vesp. Corvin; — a celor din Mi- 
tocul Dragomirnei, com. de Alex. Romas: «In acâstă di se sémana r&- 
sadurile, baténdu-se mai întâii 40 de mătane»; — a celor din Stupca, 
com. de Onufr. Cailén. 

(5) Dat. şi cred. forte lăţită în Bucovina. 


154 





contra fulgerului (1), iar cele din Muntenia, adunând înainte 
de ce răsare sérele Frbă mare, o daŭ oilor in tarite. (2) 

Româncele din Munţii-Apuseni ai Transilvaniei stropesc 
vitele cu mujdeiu (3), în credinţă că stropirea acésta apără 
vitele in contra muscaturei şerpilor şi nevăstuicilor, iar ce- 
nușa, câtă s'a făcut în acâstă di pe vatră, o adună şi o pun 
pe pomi si pe straturi în contra purecilor de camp şi in 
contra omidilor. (4) 

Româncele din Muntenia din contra au datină ca în diua 
de Măâcinaci să ieă cenuşă si să incunjure cu dinsa casele, 
tocmai după cum fac ele şi cu ¢trenfe aprinse (5), anume ca 
să nu p6tă intra sérpele in casă. (6) 

Si pe când fac Româncele cele ce s'au arătat până aici, 
pe atunci bărbaţii, şi anume cei din Bucovina, legă pomii 
cu paie ca să rodâscă mai bine (7), iar cei din Muntenia 
string tóte gundiele de prin curte şi, făcând o grămadă mare 
dintr'însele, le daŭ foc în mijlocul curţii sau în bătătură (8), 
iar cei ce aŭ stupi cu albine îi caută şi-i curăţesc, luând 
în același timp câte ceva miere dintr'înşii. (9) 

Pe lângă datinele usitate în diua de Patru-dect de Sfinţi, 
cari s'au înşirat până aici, merită a fi însemnate încă şi 
următórele credinţe, usitate asemenea în acâstă di. 

Dacă înghâţă spre diua de Patru-geci de Sfinţi, şi mai 
Inghéta încă si 40 de nopţi după acâstă di, atunci t6mna 


(1) Dat. Rom. din Bosanci, com. de Sim. Sutu. 

(2) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Valea-Raţei, jud. 
Rîmnicul-Sărat: «In diua de Mdcinici se dă la oi cu tarite Érbă mare 
adusă înainte de sore răsare.» 

(3) Mujdeiui = un fel de amestecătură de azi i(usturoiii) pisat, sare 
si oţet. 

(4) Frâncu, op.cit., p. 128. 

(5) Vedi despre acâstă datină mai pe larg in cap. Focul Sfinţilor. 

(6) I. N. Constantinescu, Superstifii din Ciulniţa, jud. Ialomița, publ. 
in « Sedétorea», an. III, p. 44. | 

(7) Dat. Rom. din Volovét, com. de Ioan Buliga: «In diua de 40 de 
Sfinţi legă Omenii pomii cu paie, ca să rodâscă mai bine.» 

(8) Vedi despre acésta mai pe larg in cap. de mai la vale, întitulat 
Focul Sfinţilor. | 

(9) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Râjleţu-Vieroşiu, 
jud. Olt. 


urmatére va fi lungă si bună, iar de nu, apoi va pică 
t6mna brumă de grabă. (1) 

Dacă înghâţă pămîntul spre giua de Patru-geci de Sfinți, 
se dice că t6mna nu vor fi brumi, că trec 40 de brumi, si 
Smenii pot semana papusoitt cât de tardit, că tot se vor 
céce fórte bine; iar dacă nu inghéta, apoi t6mna pică bruma 
de vreme şi din causa acésta Gmenii trebue primăvara să 
semene cât de vreme. (2) 

Dacă înghâţă spre diua de Patru-deci de Sfinți, atunci 
aŭ să fie 40 de înghețuri până ce se va face primăvară. (3) 

Dacă înghâţă în diua acesta, apoi se coc popusoii în 
t6mna ce urméza. (4) 

Dacă pămîntul este in acésta gi asa de îngheţat că du- 
răesc căruțele, apoi se crede că păpuşoii t6mna se vor céce 
asa că, turnându-se ei in sîsiac saa pod, vor durăi, cum aŭ 
durăit atunci căruțele. (5) 

Cum va fi vremea în diua de Patru-geci de Sfinţi, asa 
va fi 40 de gile după olaltă. (6) 

Dacă în diua de Mdcinict va bate vintul sau va fi li- 
nişte, aceeaşi vreme va fi 40 de dile în urmă.(7) 

Cum va fi timpul in giua de Mucenici, aga va fi tótă 
primăvara. (8) 

Dacă plouă în giua de Patru-deci de Sfinţi plouă şi în 
giua de Pasci. (9) 

Dacă tună în diua de Patru-geci de Sfinţi, atunci dic 
ómenií că vara va fi roditâre;.iar dacă va tuna înainte de 
40 de sfinţi, atunci vara va fi neroditâre şi vor fi multe 
ploi şi tunete. (10) - 


(1) Cred. Rom. din Frătăuţul-vechiu, com. de I. Covașă. 

(2) Idem din Crasna, com. de Em. Iliuţ. 

(3) Idem din Volovăţ, com. de Ioan Buliga. 

(4) Idem din Bosanci, com. de Sim. Şutu. 

(5) Dim. Dan, Comuna Straja şi locuitorii ei, studii istoric, topogra- 
fic şi folkloric, Cernăuţi 1897, p. 95. 

(6) Cred. Rom. din Pârtescii-de-sus, com. de G. Baranaiu; — Dim. 
Dan, Comuna Straja, p. 9. 

(7) I. N. Constantinescu, Superstifii, publ. în op. cit, p. 44 

(8) C. D. Gheorghiu, op. ct, p. 71. 

(9) Cred. Rom. din Siretii, com. de Dim. Popovici. 

(10) Idem din Lucăcesci, com. de Iac. Paicu. 


156 


Dacă canta racateful la Patru-geci de Sfinţi, atunci cresce 
cépa. (1) 

In diua de Sdnfi vin Stircii (2), adecă cocostircit sai 
berzele. 

In fine la Sânți sau Moş: se încep tâte fermecăturile, 
vrăjitoriile şi facéturile, cu cari se folosesce omul peste tot 
anul, mai vîrtos pentru luarea manei (rodului) din câmp, 
din casă şi familie. Aceste fermecătorii încep a se face la 
Sânţi şi se gata la Jot mari înainte de Pasci. (3) 


n en a ee ree 


II. 
MOȘII. 


Sfinții sau Mucenicii, despre cari am vorbit în capitolul 
premergător, se mai numesc altmintrelea şi Moș:, în anti- 
tesa de la Babe, din causă că ei urmeză tot-deauna la noué 
dile după Baba Dochie, când es dilele acesteia, numite Di- 
lele Babei sau simplu Babe. (4) 

Babele, cari tin nouă gile de-arîndul (5), sunt rele, pentru 
că ele de regulă ne aduc ninsóre şi plâie, udéla si récéla. 
Moşii din contra sunt buni, pentru că ei, după credinţa şi 
spusa Românilor de pretutindenea, cum aŭ esit Dilele Babe: 


i ——————— 


(1) Idein din Ilisesci, com. de G. Berintan. 

(2) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şi 1883. 

(3) Idem de eadem; — Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul: «La Sfinft 
se încep tote fermecătoriile, luarea manei de la vaci, de pe hotar, si se 
gată Joi înainte de Pasci.» 

(4) S. Fl. Marian, Înmormântarea la Români, p.381;— B. P. Hasdeu, 
Etym. Magn., t. III, p. 2279; — Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şi 
1883: «In 9 Mărţişor es Babele si se pun Moşii:; — Din mss. d-lui I. 
Pop-Reteganul: «Dice că Baba Dochie, care se numesce şi Cap-de-pri- 
mavard, vine de la munte cu 9 cojâce și tot ţipă câte un cojoc, până 
le ţipă pe tote, apoi încep Mosii.» 

(5) «Babele, cari se numesc și Vîntose, tin nouă dile>;—G. Dem. Teo- 
dorescu, Patru-deci Mucenici, publ. op. cit, p. 135. 


sau mai bine gis cum ati încetat Babele, îndată încep a 
bate cu botele saŭ cu ciocanele în pămînt, anume ca acesta 
să se desgheţe (1), să între gerul şi să 6să căldura (2), să 
cr6scă érba verde. (3) 

Iar când bat cu botele în pămînt, se indémna& unul pe al- 
tul, dicénd: 


Patru-deci de Mucenici, 
Patru-deci de Sfinţi voinici, 
Daţi cu botele 'n pămint 
Ca să tune (intre) frigul 

Si să 6să căldura! (4) 


Un îndemn, care resultă şi din urmatérea poesie de G. 
Baronzi, întitulată Mucenici: : 


(1) Cred. Rom. din Ilisesci, com. de d-l G. Forgaci: «La 40 de Sfinţi 
bat cei 40 de sfinţi cu ciocanele în pămînt ca să se desghete» ; — a ce- 
lor din Şcheia, com. de C. Lucaciu: «Cei 40 de Sfinți desghéta cu 
ciocanele pămîntul îngheţat»; — a celor din Frătăuţul-noi, com. de Iul. 
Sidor: «Sunt 40 de Sfinţi, cari bat în diua lor cu 40 de bote în pă- 
mint, să se desghefe, și pămîntul se desghéta.» 

(2) S. FI. Marian, op. cit., p. 381; — Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul: 
«Mogi, cari pe Somes se numesc Sfinți (40 de Mucenici), cad tot-dea- 
una la 9 Mărţişor. Ei bat cu ciocanele (Transilvania, com. Retég) sau 
cu bâtele (Banat), de intră frigul in pămînt gi ese căldura.; — Sim. 
Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şi 1883: «Mogii bat cu botile pămîntul 
să intre frigul si să 6să căldura» ;—Din Banat, com, de d-l Aurel Iana: 
«Aceşti Sfinţă se crede că bat cu botele în pămînt, ca, eşind căldura, 
să intre frigul»; — tot de acolo, com. de d-l Ios. Olariu: «In diua Sån- 
filor se crede că Sânţii bat cu botele în pămînt ca să intre — tune —- 
frigul gi să 6să căldura»; — Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu, 
com. Diosci, pl. Campu-Romanati: «Cei 40 de Mucenici dau cu betele 
în pămînt, ca să 6să căldura gi érba.» : 

(3) Cred. Rom. din Lucăcesci, com. de Iac. Paicu: «In diua de 40 de 
Sfinți dic 6menii că aceşti Sfinţi bat cu ciocanele în pămînt, ca să crésca 
érba verde»; — Din mss. d-lui 1. Pop-Reteganul: «Mogzi, cari pe Someș 
se numesc Sfinți, daŭ cu ciocanele în pămînt ca să r&sară érba (Na- 
săud)»; — George Todică, Cred. pop. din Iclodul mare şi jur, publ. 
în <Foia poporului», an II, Sibiiu 1894, p. 478: «In n6ptea în spre sér- 
batorea Patru-geci de Sfinţi, sfinţii tótă nâptea umblă de daŭ cu cioca- 
nele în pămînt, să 6să 6rbă.» 

(4) Crei. Rom. din Banat, com. de d-l Aur. Iana. 


Patru-deci de Mucenici, | Și ciomegele loviat, 

Cate patru-deci voinici, | Erburile încolţiaă, 
Degerati şi frigurosi, „Şi nămeţii se scurgeau, 

Cu peri albi, ca nisce mosi, | „Şi cocorii se ’ntorceat 
Mi-ţi eşiau de sub pămînt | Ca un stol de rîndunei 

Si rotiau cu toţi 'n vînt >. Pe un câmp de ghiocei. 
Câte-o bâtă sau ciomag — Aideti, patru-deci de fraţi, 
De mestâcăn sau de fag: „Să mai dăm si să mai daţi, 
— Aideţi, patru-deci de fraţi, ' Ca la cei ce trag la plug 
Cu ciomege lungi armati, | Să le fie cu belșug! 

Că destul am suferit | Si ciomegele rotiat 

Gerul ernei cel cumplit; | Si in ţarinis'abăteau, 
„Aideţi toţi într'un avint, „Și esia de sub câmpii 

Să lovim colea ’n pămînt, | Grit cu spicuri aurii. 

Să r&sară érba, flori, | Mucenicii au venit: 

Şi copacii roditori! — ' Sore cald a răsărit. (1) 


Si cum aŭ prins Moșii a bate cu botele, cu ciomegele sat 
cu ciocanele, îndată începe şi pămîntul a se desgheta, gerul 
a încetă (2), 6rba a cresce şi florile a înflori (3), mai pe scurt 
a se desprimăvără. (4) 

Si tot din acâstă di începând înainte se măresce şi diua 
cu atâta, cu cât sare cocoşul peste prag. (5) 

Românii din unele părţi ale Moldove, şi mai ales ale 
Munteniei, pe lângă credinţa că Mosit sai Sfinţii bat în 
pămînt ca să intre gerul si să 6să căldura, ati datină chiar 
şi eï singuri, şi cu deosebire copiii, de a bate în diua de 
Patru-dect de Sfinţi cu botele sat cu maiul în pămînt şi 
în acelaşi timp a dice: 





(1) «Revista literară», an. XVII, Bucuresci 1896, p. 89. 

(2) Cred. Rom. din Fratautul-not,, com. de Iul. Sidor; — a celor din 
Măzănăesci, com. de I. Butnariti: «In diua de 40 de Sfinţi se desghéta 
pămîntul.» 

(3) Cred. Rom. din Lucăcesci, com. Iac. Paicu: «Din acestă di, adecă 
din diua de 40 de Sfinţi, începe érba a cresce și florile a înflori»; — 
a celor din Ilisesci, com. de V. Botezat: <La 40 de Sfinţi cresce érba.> 

(4) Cred. Rom. din cele mai multe părţi ale Bucovinei; —a celor din 
Banat, com. de d-l Aurel lana: + Din acâstă di crede poporul că se în- 
cepe primăvara.» 

(5) Cred. Rom. din cele mai multe părţi ale Bucovinei. 


159 


Tuna ger si esi căldură! (1) 
Sati: 

Esi căldură din pămînt, 

Intră tu frig în pămînt! (2) 


In Bucovina, din contra, în loc să bată cu botele sau cu 
maiul în pămînt, cei mal mulţi, si cu deosebire tineretul, 
indatinéz& de a bate pentru fie-care sfint câte o mătanii, la 
un loc 40 mătanii (3), sau, după cum spun unii, chiar câte 
40 de mătanii pentru fie-care sfînt (4), şi acésta nu atât pen- 
tru ca să intre gerul şi să 6să căldura, ci mai mult pentru 
ca să dobândâscă mulţi ani, să fie sănătoşi în decursul anu- 
lui şi mai ales pentru ca să afle bani ascunși în pămînt. (5) 

Baterea în pămînt cu botele saă cu maiul — scrie d-] G. 
Dem. Teodorescu — se explică ast-fel la țéră: 


«Până în diua de 40 de Sfinți, gerul a bântuit aerul şi a dom- 
nit pretutindeni, căldura rémdind ascunsă în pămînt pe tot tim- 
pul de érna. Acum, când radele sfintului Sére aŭ început să zim- 


a m — 


(1) C. D. Gheorghiu, op. cit, p. 71: «In diua de Mucenici se bate pă- 
mintul cu maiul, ca să 6să căldura din el si să intre frigul» ; — G. S. 
Ionean, op. cit, p. 53—54: «In diua de Mucenici (9 Martie) se bate pă- 
mintul cu maiul, ca:să 6să căldura din el si să intre gerul»; — Din 
Résp. la Cest. d-lui Nic. Densugian, com. Perii, jud. Wehedinti. 

(2) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Bilciuresci, pl. Ia- 
lomita, jud. Dimbovita; — I. N. Constantinescu, Superstițiă din Ciul- 
nifa, jud. Ialomiţa, publ. in «Sedétorea>, an. III, p. 45: In diua de Má- 
cinici se dă cu maiul în pămînt, ca să 6să căldura.» 

(3) Dat. Rom. din Balacéna, dict. de Ion Grosarit, com. de Mich. Ru- 
sul: «Creştinii îndătinéză de-a face în diua de 40 de Sfinți pentru fie- 
care sfint câte 40 de mătanii, şi mai ales cei tineri»;—a celor din Fra- 
tăuţul-vechiu, com. de Em. Isopescul, stud. gimn.: «In diua de 40 de 
Sfinţi e bine să se bată pentru fie-care sfint câte o mătană.» 

(4) Dat. Rom. din Şcheia, com. de C. Lucaciu: «In séra spre 40 de 
Sfinţi se bat fie-cărui sfint câte 40 de matane» ; — a celor din Frătău- 
ţul-vechiă, com. de I. Covaşă: -In diua acésta se bat 49 de mătanii la 
fie-care sfint.» 

(5) Cred. Rom. din Pârtescii-de-sus, com. de Gavr. Baranait : «Cine 
va bate totă nópte spre 40 de Sfinţi mătane gi se va rugă la acești 
40 de Sfinți, acela va dobândi mulţi ani, sau va află bani ascunși in 
pămînt» ; -~ a celor din Lucăcesci, com. de Iac. Paicu: «In sera acestei 
dile face fie-care câte 40 de mătane pentru sănătate peste anul întreg.» 


160 


bâscă voi6se, când a sosit timpul aratului, lucrătorii câmpului 
aii trebuință de căldură. De aceea dar bat pămîntul cu maiul, 
ca să-l silescă a o da afară dintr’insul, păstrând de aci înainte nu- 
mai rěcórea şi umedâla atât de folositâre fructelor. 

«Fără a mai stărui asupra acestei credințe, faptul demn de 
reamintit este că, la 9 Martie, pămîntul întră în solstițiul de 
primăvară, când începe acâstă mult frumâsă junie a anului si 
când n6ptea devine egală cu diua. 

«Ast-fel, precum procede poporul în privinţa mai tuturor fe- 
nomenelor naturei, de asemenea, personificând pămîntul, îi atri- 
bue puterea de a da şi de a păstră aci frigul, aci căldura, in- 
dicând, prin imagini pipăite, o lege pe care nu şi-o pote explică 
printr'a cosmografiei sciinta.» ($) 

In fine merită a fi amintit încă şi aceea că, îndată după 
ce aŭ început a bate Moșii, respective Sfinţii, cu botele în 
pămînt, nu numai că încetâză gerul si ese căldura, ci începe 
tot odată si ghéta a se topi şi a se duce de pe ape. 

Drept aceea Românii din cele mai multe părţi ale Buco- 
vinei, şi maï cu s6mă cei ce locuesc pe lângă ape, îndăti- 
n6ză de a se duce in diua de 40 de Sfinţi la prins pesce, 
cregénd şi gicénd că, dacă vor prinde în acâstă gi 40 de 
pesci, si pe unul dintre aceştia il vor înghiţi de vit, tot 
anul vor avé noroc la prins pesce. (2) 

Tot din acâstă causă se dice că în diua de 40 de Sfinţi 
e bine nu numai de a prinde, ci chiar şi de a fierbe şi a 
mâncă 40 de pescişori sau chiticz. (3) 


(1) G. Dem. Teodorescu, 40 de Mucenici, publ. în op. cit., p.135—136. 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc, com. de 
Pavel Scripcariti: «Omenii se duc în diua de 40 de Sfinfi la prins pesce, 
dicénd că, dacă vor prinde 40 de pesci, vor avé tot anul noroc la pesce»; 
— a celor din Fratauful-not, com. de Iul. Sidor: «Omenii prind 40 de 
pesci pentru cei 40 de sfinţi, ca să aibă noroc la pesce peste an»; — a 
celor din Frătăuţul-vechiu, com. de I. Covaşă: «Este o credinţă că pe- 
scarul, ce merge în astă di la pesce gi prinde 40depesci, iar pe unul îl 
înghite de viu, va prinde bine pesce peste tot anul.» 

(3) Dat. si cred. Rom. din Iordănesci, com. de T. Tovarnitchi: «E 


161 


III. 


SFINȚIȘORII. 


In téte ţările locuite de Români este datină ca în giua 
de Patru-geci de Sfinţi să se facă unul saŭ mai multe fe- 
Juri de copturi, cari se împărţescapoi ca Mogi întru amin- 
tirea Sfinților, a căror memorie se serbéza în acâstă di. 

Unele dintre copturile acestea aŭ formă de om sai al- 
bind, iar altele de porumbel sai colăcel, şi se numesc în 
Bucovina : Sfinfigori (1); în Moldova: Sfinți (2) şi Sfinţi- 
sort (3); în Muntenia: Mdcenice (4), Măcinici (5), Muce- 


bine să se prindă în diua acésta 40 de pesci, să se fierbă şi să se mă- 
nance, ca să aibă noroc peste an la prins pesce»; — a celor din Tere- 
blecea, dict. de Toma Nimigén, com. de Pav. Nimigén: «In diua de 
40 de Sfinfi se mănâncă 40 de pesci»; — a celor din Şcheia, com. de 
C. Lucaci: «Românii cred că in diua acâsta aŭ sărit toţi cei 40 de Sfinţi 
în apă, dintre cari 39 aŭ scăpat, iar unul s'a înnecat şi s'a făcut duh 
necurat. Deci e bine ca, în diua acâsta, fie care om să mânânce 40 de 
chitică (pescişori), ca să nu se înnece gi să se facă şi el duh necurat ca 
acel mucenic.» 

(1) S. Fl. Marian, Înmormântarea la Români, p. 382. 

(2) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Milénca, jud. Dv- 
rohoiii : «S&rbătrea cea mai însemnată din Martie este Sfinții (9 Mar- 
tie). Atunci duc la biserică colaci unși cu miere, pe cari îi numesc 
Sfinţi.» 

(3) C. D. Gheorghiu, op. cit, p. 70; — Din Résp. la Cest. d-lui Nie. 
Densușianu, com. Săveni, jud. Dorohoiu: «La 9 Martie cad cei 40 de 
Sfinți (Mucenici), când poporul duce la biserică un fel de colaci inge- 
mănaţi, unși cu miere și nucă, cari se chéma Sfinfisori» ;—com. Bahna, 
jud. Roman: «Colacii cari se duc în diua de 40 de Sfinţi la biserică at 
forma cifrei arabe 8 și se numesc Sfinfisori.» 

(4) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu, com. Ghergani, jud. Dim- 
boviţa: «In diua de 9 Martie ţăranii pe-aici aŭ obiceiul dea duce la bi- 
serică Mdcenice.» 

(5) Idem de eadem, com. Bilciuresci, pl. Ialomiţa, jud. Dimbovita : 
«S&rbătorea cea mai de căpetenie din luna lui Martie este a Sfinţilor, din 
9 Martie, în care di fac si impart Mdcinici.» 


Marian, Sărbătorile, II. 11 


162 


nică (1), Bradoşi (2), Bradulefi (3) şi Brânduși (4); iar in 
Banat, şi anume în părţile Oraviţei: Sdnfz sau Sâmţi; in 
Oraviţa precum şi în cele-lalte locuri montane, locuite de 
colonişti din Téra-Romanésca: Brânduși şi Brândușei, iar 
pe la Lugos, Timiséra şi imprejurime: Moși de paresimi (5), 
spre deosebire de ceilalţi Moși:, de peste an. 

Sfinţii sau Sfinfigorit în formă de om sunt un fel de 
turte, asemenea turtelor dulci, cu cap, ochi, nas, gură, mani 
si picidre, făcute din făină de grit frământată în miere, cu 
mieg pisat de nucă (6), saŭ nisce figurele în formă de om, 
făcute din făină curată de grîu, miere, mied de nucă si 
presărate pe de-asupra cu zaharicale (7), sau şi numai nisce 
turte simple, pe suprafaţa cărora însă se împunge cu o 
téva de soc ori de trestie figura unui om. (8) 


(1) G. Dem. Teodorescu, Patru-dect de Mucenici, publ. în op. cit. 

(2) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Frumosa, pl. Du- 
nărea, jud. Teleorman: «Colacii numiţi Bradoşi se fac în chip de om 
sau porumbel şi se împart la cei săraci în diua de 40 de Mucenici»; 
— com. Buzesci, jud. Olt: «Brândugilor se dic aici Bradoşi gi se fac 
în formă de om la 9 Martie (S. 40 de Mucenici)»; — com. Diosci, pl. 
Câmpu-Romanaţi : «La Mocenici se fac Bradoşi»; — com. Socetu, jud. 
Teleorman : «Bradoşii au formă de om gi se împart la 9 Martie»; — 
com. Perii, jud. Mehedinţi : «In diua de Sâmţi se fac Bradoşi in forma 
albinei, se ung cu miere şi se împart pe la copii.» 

(3) Idem de eadem, com. Vrata, jud. Mehedinţi: «Bradulefii, numiţi 
în localitate Bradoşi, se fac in chip de om în diua de 9 Martie, când 
sunt cei 40 de Mucenici, că aga-i bine.» 

(4) Idem de eadem, com. Zimbrésca, jud Teleorman: «Brdndugi cu 
chip de om, cu cap, se duc la biserică la Mucenici»; — com. Ciurari, 
jud. Teleorman: «Brânduşi sunt un fel de colaci în formă de om, cari 
se duc la biserică în diua de 9 Martie.» 

(5) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882, p. 137. 

(6) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu. 

(7) S. Fl. Marian, op. cit, p. 382.: 

(8) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şi 1883: «Mogit (Santii) de 
Mărţişor. Aceştia cad tot-deauna pe 9 Mărţişor. Sdénfi se numesc la Ro- 
mânii din Banat din părţile Oraviţei. La acești Most sau Sânţi se sa- 
crifică aga numiții Brânduş: sau Brânduşei, cari sunt nisce colaci fă- 
cuti în formă de om, cu cap, mani si picidre, saŭ pe colac este desem- 
nat formă de om»; — Idem, Calend. pe an. 1882, p. 137; — Com. de 
d-l Aurel Iana: «In acâstă di, adecă în diua de Sdnft (40 de Mucenici, 
9 Martie), matrânele caselor fac turte (colaci) în formă de om, cu cap, 


163 


Sfințişorii în chip de albină, de porumbel sat hulubas 
si de colacel, sunt făcuţi asemenea din făină curată de grit, 
cu acea deosebire numai că aceştia rar când se frământă în 
miere, ci mai adese-ori se ung pe de-asupra, după ce s'aii 
copt, cu miere şi se presară cu mied de nucă. (1) 

In fine, mai e de observat încă şi aceea că colaci sai 
colăceii, numiţi Sfinţi sati Mucenici, se fac de regulă înge- 
mănaţi (2) in forma cifrei arabe 8 (3), rar când simplu-ro- 
tundi (4), sai ca nisce covrigi subţiri şi mici (5), si asta din 
causa ca gi aceştia să aducă măcar in cât-va cu chipul 
unui om. 


Si de 6re-ce Sfinfigorit, descrişi în şirele de mai sus, în- 


mani gi picidre şi cu o févă împung pe fie-care dintre dinsele de 40 
de ori, şi, menite celor 40 de Mucenici, se impart prin vecini ori 
la cei săraci»; — Com. de d-l Ios. Olariu: «La Sdnfi se dă pomană 
pentru morţi, şi pomana din diua Sânţilor diferă de alte pomene. In 
Jiua Sânţilor se fac adecă nisce turtite — nu zamisce — nici colaci, — 
cari turtiţe se impung pe fata de-asupra cu o févd de socală (în Bu- 
covina sucald). Pânea sau malaiul, care se face in diua Sânţilor pentru 
casă, încă se impunge cu acea ţevă de socală»; — Din Résp. la Cest. 
d-lui Nic. Densuşianu, com. Diosci: «La Mocenici se fac Bradogi, pe cari 
se înţâpă cu o févă forma unui om»; — com. Socetu, jud. Teleorman: 
« Bradoşii aŭ formă de om, înţepându-se cu féva»; — Din mss. d-lui I. 
Pop-Reteganul: «Pe la Sfinți îmi aduc bine aminte căfăceă mama turte 
rotunde de grit curat şi le împestriă cu ce-i cădeă la mână, cu deose- 
bire însă, fiind atunci timpul țesutului si fiindu-i ţevile dindemână, le 
impestria cu capul unei ţevi.» 

(1) Lin Résp. la Cest. d-lui N. Densușianu, com. Săveni si Milénca, jud. 
Dorohoi ; —com. Perii, jud. Mehedinţi; —com. Socetu, jud. Teleorman; 
— E Baican, op. cit, p. 16;—C. D. Gheorghiu, op. cit, p.70: «In acestă 
di (40 de Sfinţi) se fac nisce colăcei, pe cari, după ce-i ung cu miere de 
roiu, îi presară cu nuci pisate.» 

«Mierea de stup rémasa de la facerea Brânduşilor, — după cum ne 
spune Sim. Mangiuca, Calend. pe 1882 şi 1888, — este buna de dragoste.» 

(2) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Săveni, jud. Do- 
rohoiă. 

(3) Idem de eadem, com. Bahna, jud. Roman. 

(4) S. FI. Marian, op. cit, p. 382: «Omenii cei mai puţin avufi fac, în 
loc de figuri omenesci, 40 de coldăcei, cari asemenea se numesc Sfinţi- 
şori şi pe cari îi împărţese apoi pe la copii şi Omenii cei mai sérmani.» 

(5) G. Dem. Teodorescu, Patru-geci de Mucenici, publ. în op. cit., 
p. 136. 


164 
chipuesc pe cei 40, după unii chiar 44, de Sfinți sau Mu- 
cenici (1), de aceea fie-care Româncă face câte 40—44 de 
ast-fel de turtite, colăcei saii porumbei. (2) 

Româncele din unele părţi ale Buycovine:, precum bună- 
Gră cele din oraşul Sucéva, Sfințișorii făcuţi de dinsele îi 
duc in diua de 40 Sfinţi diminéta la biserică întru amin- 
tirea celor 40 de Sfinţi, unde, sfinţindu-se după liturghie, se 
dau o parte funcţionarilor bisericesci, iar cea-laltă parte 
Gmenilor presenti, cu deosebire însă copiilor. In alte părţi 
însă, precum bunădră în orașul Rădăuţi, vin copiii şi 6me- 
nii sérmani singuri pe-acasă şi acelora se dau apoi de su- 
fletul morţilor. (3) | 

In unele părţi din Moldova şi Muntenia este asemenea 
datină de a se duce la biserică, parte ca darlui Dumnegeiă, 
spre a da rod pămîntului (4), parte spre a se împărţi sér- 
manilor (5), sau, întorcându-se, după ce i-au sfinţit preotul, 
cu dînşii acasă, a mânji uşile coşarelor cu zéma lor, anume 
ca să le sporâscă turmele şi pomii din grădină să le ro- 
descă. (6) 

In cele mai multe parti însă, şi cu deosebire in Munte- 
nia, nu se duc de fel la biserică, ci se împart la vecini, la 


(1) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Zimbrésca, jud. 
Teleorman : < Brânduşii, cu chip de om, cu cap, închipuesc pe cei 44 de 
Mucenici» ;—com. Socetu, jud. Teleorman: « Bradosii se socotesc cei 44 
de Mucenici.» 

(2) Idem de eadem, com. Socetu, jud Teleorman; — Din mss. d-luil. 
Pop-Reteganul : «De regulă făceă mama 40 de turte, spre a le da de 
pomana>; — Din Bucovina, com. Ilişesci, com. de V. Botezat și I. Paş- 
can: «În acestă di fac femeile 40 de turte de făină de grit ori gi de 
păpuşoii gi le daŭ de pomană de sufletul Sfinţilor»; — din Mihoveni, 
com. de Vesp. Corvin: «Tot în giua acâsta se fac 40 de copturi, cari se 
numesc turtele.» 

(3) S. Fl. Marian, op. cit, p. 382. 

(4) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Ciurari, jud. Te- 
leorman: <Brdndugi sunt un fel de colaci in formă de om, cari se duc 
la biserică în diua de 9 Martie ca dar lui Dumnedei, pentru a da rod 
pamintului. Insă se duc si pentru morți.» 

(5) Idem de eadem, com. Milénca si Săveni, jud. Dorohoiă; — com. 
Bahna, jud. Roman: -- com. Zimbrésca si Socetu, jud. Teleorman. 

(6) Idem de eadem, com. Ghergani, jad. Dimbovita. 


165 


 —— 


rude, la copii şi la s&rmani, în mici străchidre, parte ca 
pomană, parte spre satisfacerea usurilor sociale (1), şi parte 
ca să le rodâscă griul şi să le mârgă bine anul acela. (2) 

O sâmă de Romance din Bucovina, în loc de figurile | 
omenesci sau de colăceii numiţi Sfinfisori, fac 40 de plă- 
cinte sau varzare umplute cu mac, saŭ 40 de pâni, pe 
cari le împărţesc apoi pe la copiii şi Gmenil cei sérmani 


(1) Dat. Rom. din Lucăcesci, com. de Iac. Paicu: «Dintre copturi obici- 
nuesc a face mai ales coldcei, pe cari îi dau de pomană; — Din Résp. 
la Cest. d-lui Nic. Densușianu, com. Frumâsa, pl. Dunărea. jud. Teleor- 
man: «Colacii, numiţi Bradoşi, ce se fac în chip de om sai porumbel, 
nu se duc la biserică, ci se impart la cei săraci în diua de 40 de Mu- 
cenici> ; — com. Vrata, jud. Mehedinţi: «Aceşti colaci — Bradogi — la 
biserică nu se duc, dar se împart la vecini»; — com. Perii, jud. Me- 
hedinti: «In diua de Sdmfi se fac Bradogi in forma albinei, se ung cu 
miere și se impart pe la copii:; — G. Dem. Teodorescu, Patru-deci de 
Mucenici, publ. in op. cit. p. 136: - Mucenicit sunt colăcei subţiri ca 
nisce mici covrigi, frământaţi din făină, fierti cu nuci pisate și cu miere. 
Ei se împart la vecini si la rude în mici străchidre, parte ca pomană, 
parte spre satisfacerea usurilor sociale, silindu-se fie-care a-i prepară 
mai bine, a le da mai multă dulcéfa, ca ast-fel să fie mai placuti la gu- 
stare. De bună séma că strămoșii nostri, drept credincioşi şi aplecati 
către binefaceri, ati iubit acâstă datină pentru diferite motive. Mai in- 
tâiu, fie-care bucăţică de cocă, frământată, subtiata şi lipită de margini 
în formă lungurâţă, ca figura omenésca, simbolisă câte un cap de sfint 
martir, mort pentru întemeierea religiunii: prin urmare eră cate un 
dar in memoria acestor premergători ai credinţei. Apoi în téte institu- 
tiunile creștine se observă introducerea și practicarea cu predilectiune 
a carităţii, a ajutorării celui străin şi fără de mijlâce, de unde datina 
de a se da cât mai des de pomană. Pâte că, în al treilea rind, împăr- 
tirea de Mucenici însemnă încă ceva în vechime. Diua de 9 Martie fiind 
semnalul că sosesce mult aşteptata primăvară, terminul când — după 
gerurile ernei — se sfirsesc tote soiurile de ninsori, a mieilor, a ber- 
zelor, etc., eră logic să se împartă câte ceva din făina anului trecut, 
intr’o di care anunţă reîntârcerea muncei câmpului pentru o nouă re- 
coltă. Ori-care însă ar fi mobilul şi originea acestei darnice şi reciproce 
imparteli de Mucenici, faptul constant este că datina se pastréza cu re- 
ligiositate până astădi, nu numai la sate, ci şi în oraşe, unde o falsă 
-_civilisaţiune a isbutit să condamne dispreţului mulţime de alte obiceiuri 
tradiţionale frumâse şi cu totul inofensive.» 

(2) Dat. si cred. Rom. din Iligesci, com. de d-l G. Forgaci: «Iarăşi 
dic că în diua de 40 de Sfinţi este bine a da 40 de colaci și 40 pahare de 
rachiii de pomană, credénd că rodesce griul si le merge bine tot anul.» 


166 


ca Most, nu numai de numele sat de sufletul celor 40 de 
sfinți (1), cari ne stau întru ajutor, rugându-se pentru noi 
lui Dumnegei ca acesta să ne erte păcatele (2), precum şi 
pentru sufletul morţilor familiari. 

In unele părţi din Muntenia, precum bunădră în comuna 
'Zănóga, femeile, pe lângă Bradoșii ce-i fac în acésta di, 
mai fac încă şi un brados mai mare, în formă de om, cu 
gură, cu urechi şi cu nas, dar orb, şi-l numesc, fiind din 
timpuri póte numit tot ast-fel, Uitata. Acésta se face întru 
pomenirea tuturor morţilor, cari în timpul anului ar fi fost 
uitaţi nepomenifi. Acésta Uitata este jucată de copii in 
jurul focului, ce se face în bătătură, apoi unsă cu miere şi 
mancata. (3) 

In Banat, pe lângă Sdnfit, despre cari am vorbit mai 
sus, cari sunt meniti celor 40 de Mucenici şi cari se îm- 
part prin vecini şi la cei săraci (4), mai este datină de a se 
da de pomamă (sacrificii), adecă de a împărți ca Mogi: på- 
sule (fasole) slaita (sungalie) ori drésă cu unt-de-lemn, apoi 
nuci, póme, alune etc. 

Acestea se numesc Moștii-cei-curati. 

Tot la aceşti Moși es economii din Banat la vii, moşii 





(1) Dat. Rom. din Stupea, dict. de Maria Moroşan gi com. de Onufr. 
Cailén: «In giua de 40 de Sfinţi se scolă femeile des-diminâţă și plă- 
mădesc o covată de aluat și fac 40 de pldcinte, pe cari le daŭ apoi de 
numele celor 40 de Sfinţi» ; — a celor din Balacéna, com. de G. Jemna: 
«Poporul nostru dice că în acâstă di îi bine de făcut 40 de pldcinte gi 
de béut 40 de pahare de rachiti» ; — a celor din Frătăuţul-vechiă, com. 
de I. Covaşă: «Romancele fac în diua de 40 de Sfinţi 40 de plăcinte, 
qdicéndu-se că fie-care e pentru numele unui Sfînt: ;—a celor din Şcheia, 
com. de C. Lucaciu: «In diua de 10 de Sfinţi se fac 40 de varzarecu 
mac»; — a celor din Iordanesci, com. de T. Tovarniţchi : «In diua de 
40 de Sfinţi se fac 40 de placinte şi se beau 40 de pahare de ori gi ce 
béutura.» 

(2) Dat. Rom. din Cupea, dict. de Casandra Juguii, com. de Them. 
Prelici : «In dius de 40 de Sfinţi (mucenici) se fac 40 de pani, şi aceste 
pani se daŭ apoi de pomană pentru sufletele celor 40 de Sfinţi, cari ne 
stau întru ajutor, rugându-se lui Dumnegei, ca acesta să ne erte pă- 
catele.» | 

(3) D. Stăncescu, Obiceiuri religidse, publ. în «Biserica ortodoză-ro- 
mana», an. IX, Bucuresci 1885, p. 329. | 

(4) Com. de d-l Aurel Iana. 


de grâne, dar mai vîrtos la pometele ce produc pdéme 
(pruni) şi bând, după proverbul poporului, 40—44 de păhare 
de vin, varsă vin ori rachiu (vinars) la buciumii de viñře 
(vie) spre a rodi, şi încunjurând agrul, îl afumă cu riîză, 
spre a fi ferit de rele, dând tot atunci de pomană colac 
{brandusi), vin, rachiti etc. (1) 

In fine, mai e de însemnat incă si aceea, că Românii din 
unele parti ale Bucovinei au datină în acestă di, nu numai 
de a împărţi Sfinfisort sati Moși, ci tot odată de a face şi 
prasnic, la care ocasiune dau celor adunaţi de pomană de 
sufletul fie-cărui Sfînt câte-un colăcel, o lumină aprinsă şi 
un pahar de beutură. (2) 

Se crede însă că e bine în acestă di, nu numai de a da 
celor sérmani de băut, ci de a bé şi singuri câte 40 de 
pahare de vin sau rachiu. (3) 


(1)- Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882, p. 137. 

(2) Dat. Rom. din Corlata, com. de G. Piersec: «In diua de 40 de 
Sfinţi femeile fac în cuptor 40 de colăcei şi fac prasnic şi dau de po- 
mană câte un colac si câte o lumină de numele fie cârui Sfînt» ; — a 
celor din Măzănăesci, com. de I. Butnariu: «In acâstă gi fac Gmenii 
prasnic cu 40 de colaci si cu 40 de pahare de béutura: ;—acelor din 
Balacéna, com. de G. Jemna: «In acestă di se adună la un loc mai mulţi 
şi mănâncă și béŭ în numele Sfinţilor.» 

(3) Dat. si cred. Rom. din Balacéna, com. de G. Jemna: : Poporul no- 
stru dice că în acestă di îi bine de facut 40 de placinte şi de băut 40 
de pahare de rachiu: ;—a celor din Iordanesci com. de T. Tovarniţchi: 
«In giua de 40 de Sfinţi se fac 40 de plăcinte si se béù 40 de păhare 
de ori şi ce fel de béutura»; — E. Baican, op. cit, p. 16: <La9 Martie 
{diua celor 40 de Mucenici) se béù 40 de pahare de vin ori de pelin și 
se fac colăcei mici unși cu miere (de faguri) și cu mied de nucă pisat, 
spre a merge bine băutura în sănătatea mucenicilor»; — C. D. Gheor- 
ghiu, op. cit, p, 70: «Asemenea e bine ca fie-cine, după putere, să bea 
până la 40 de păhare cu vin și să mănânce Sfinţişori»; — G. S. Ionénu, 
op. cit, p. 54: «In diua de Mucenici se fac nisce colăcei cu nuci, nu- 
miţi Mucenici, gi e bine ca în acea di fie care persână să bea 40 de pa- 
hare cu vin, ast-fel, pentru fie-care din cei 40 de sf. Mucenici.» 





168 


IV. 
FOCUL SFINȚILOR. 


In cele mai multe părţi din Muntenia este datină ca în 
diua de Patru-geci de Sfinţi să se aprindă o cârpă sau o 
trență (1), şi cu trânţa aceea să se afume apoi casa gi cur- 
tea, coşarele şi grajdurile, precum gi t6te cele-lalte încăperi, 
ce se mai află pe lângă casă, anume ca să le apere de tâte 
relele (2) si mai cu sémă ca să depărteze de pe lângă dîn- 
sele serpil (3), cari, după credinţa Românilor din sus numita 
téra, es în acâstă gi din ascundisurile lor de peste érna, şi 
cari, dacă nu s'ar afumă casa şi acareturile de pe lângă 
dinsa, forte lesne ar puté să-i musce. (4) 

Mai departe, tot în diminéta acestei qile şi tot in Mun- 
tenia, este datină ca să se mature casa şi curtea, să se 
strîngă t6te gundiele, baligele şi toriscea (5) de la vite Ja 
un loc, si din tótă strinsura acésta să se facă apoi un foc 
mare în mijlocul curţii sau in bătătură. (6) 


(1) În Bucovina se dice cotrență, pl. cotrente. 

(2) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu, com. Bilciuresci, pl. Ia- 
lomiţa, jud. Dimbovita: «In diua celor 20 de Sfinţi se fac afumaturi cu 
cârpe aprinse prin casă, prin coşare, prin grajduri, că se gonesce tot 
ce e réti de la acea casă.» 

(3) Idem de eadem, com. Andreesci, pl. Gilort, jud. Gorj: «In diua de 
40 de Sfinţi fie-care femeie ocolesce casa cu cârpă (trenţă) arsă, în su- 
perstitiunea că se depărtâză șerpii de pe lângă casă» ; — com. Perii, jud. 
Mehedinţi: «In diua de Sâmţi se ocolesc casa și curtea cu trén{a aprinsă, 
ca să o apere de şerpi»; — com. Rajletu-Vierosiu, jud. Olt : «In giua de 
Sfinţi se aprinde cârpă in mai multe bucăţi, care se distribue apoi prin 
tóte locurile, ce sunt mai des umblate, acâsta spre paza de șerpi şica 
un început al primaverei.> 

(4) Idem de eadem, com. Poiana-de-sus, pl. Ghergani, jud. Dimbovifa. 

(5) In Bucovina se dice turisce. | 

(6) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Pâtra, jud. Teleor- 
man: «La Sfinții 40 de Mucenici se face foc în batatura» ;—com. Perii, 
jud. Mehedinţi: «In acestă di se adună forîscea de la vite și se arde»; 
— com. Râjleţu-Vieroşiu, jud. Olt: «La acésta sérbatére (adecă la Sfinţii 
din 9 Martie) sunt mai multe obiceiuri, şi anume: se strînge gunoiul 
din casă şi curte si i se dă foc, să arda.» 


169 


lar după ce focul a început acuma să ardă cu flacără, 
prind cei de vasă, şi cu deosebire tineretul, a sări în colo 
și în céce peste dinsul si a dice: 


Cum aŭ trecut Sfinţii 
Prin foc şi prin apă, 
Asa să trecem şi noi! (1) 


In același timp caută fie-care să sară ast-fel ca fumul ce 
ese din foc să se introducă prin tótă îmbrăcămintea. (2) 

Scopul facerii acestui foc şi al săririi peste dinsul ni-l 
arată, în parte, următórea poesie, întitulată Patru-deci de 
Mucenici : 


Colo 'n vale foc si pară — Bate-aprindecin’ te crede... 
Și flăcăii stau să-l sară, — Bam'a prindecin’ mě vede, 
C'apucar'aşă de mici C'o să sar vîrtos odată 
Patru-dect de mucenici ; „Şi pe urmă iar’, surată, 

Că cine-o sări odată, | Si "nainte, și ’napoi, 

Bine-i merge vara tâtă; ' Cum e felul pe la noi, 


Pân' la tâmnă se îns6ră; — Ti-o fi gandu la comori?... 


De-o sări a doua ora, | Si de patru-deci de ori... 
| 
Înainte și 'napoi, ' — La comori, păï cum, firesce,— 





N’o să scie de nevoi; „ ME gândesc la ochii tei, 
Iar de patru-deci de ori, „Că mai mari comori ca ei 
Are parte de comori. | Spune, Sando, se gasesce ? 
— Say, Marine! — ilindémna | Si el sare, altu sare, 

Pe flăcău o fetiscana. Rid, glumesc, nevoie mare; 
— Oiu sări, de te-i atine | Iar bătrânii trag ciomege 
Și me-i prinde ’n braţe bine! Voinicesce în pămint, 


| 


(1) Idem de eadem, com. Crovu, jud. Dimbovita: «Se stringe gunoiul 
de prin curte în diua de Măcinici (9 Martie) si i se da foc, sărind co- 
pii peste el»; — com. Valea-Raţei, jud. Rimnicul-Sărat: «La Mdcinict 
se face un foc diminéta peste care sar copiii» ; — com. Raşi, jud. Ia- 
lomita: «La Măcinică fac foc în jurul casei cu gundiele din curte şi, 
sărind peste el, dic: Cum ai trecut Sfinții prin foc gi prin apă, aga 
să trâcă şi ei.» 

(2) Idem de eadem, com. Poiana-de-sus, pl. Ghergani, jud. Dimbo- 
vița: «In diua de 9 Martie (Mucenicii) fie-care satén curăţă curtea, iar 
în mijlocul ei face un foc gi sare peste el, introducând fumul prin totă 
îmbrăcămintea, sub credinţa de a fi feriti de șerpi, cari se desgrâpă în 
acésta di.» 


170 


Patru-deci, — ca să deslege +: Toţi, grămadă se îndrumă 
Pe draguta primăvară „Să închine, într'o glumă 
Dintr'al ernei jurămînt. _ Primăverei tinerele 

Si la cârciumă, pe séra, = Patru-deci de paharele. (1) 


Pe lângă cele arătate în poesia reprodusă aici, se mai 
face focul acesta încă şi pentru aceea ca să vie primăvara 
mai curînd (2), şi ca un semn al primăverei (3), apoi pentru 
ca prin fumul ce ese dintr'insul să se apere casa, la care 
s'a făcut, precum si locuitorii ei, de șerpi şi de muscaturile 
acestora. (4) 

Facerea focului, despre care ne-a fost până aici vorba, şi 
sărirea peste dinsul sunt usitate şi la Românii din Transil- 
vania şi Banat. 


«În ajunul dilei celor Patru-deci de Sfinfi — serie d-l Frâncu 
cu privire la Românii din Munţii-Apuseni — se aprind grămedi 
de paie şi căsenii sar unul după altul peste flacără, pentru ca în 
cursul anului să nu-i pisce purecii.» (5) 


lar réposatul Sim. Mangiuca, vorbind despre datinele şi 
credinţele Românilor din Banat de la 9 Martie, dice că în 
acâstă di «se mătură curţile (avliele, obérele) şi gundiele 
adunându-le camară devin aprinse, sgândărind focul şi bă- 
ténd cu botile în el; din acâstă procedură apoi se împrimă- 
vărâză», — şi apoi, că câmblând se încunjură grădinile, 
moșiile si pomăriile (ambarvalia lat.) şi se afumă mai vir- 
tos cu fum de rîză (de pânză),ca să fie ferite şi scutite de 
omidi, şerpi etc.» (6) 

(1) N. Rădulescu-Niger, Rustice, vol. I, Poesii, Bucuresci 1893, p. 48. 

(2) I. N. Constantinescu, Superstifii, din com. Ciulniţa, jud. Ialomiţa, 
publ. în «Sedgétdrea», an. III, p. 44: «Tot în acâstă di (9 Martie) tote 
gunoiele se ard, ca să vie primăvara mai curind.» 

(3) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu, com. Râjleţu-Vieroşiu, 
jud. Olt. 

(4) Idem de eadem, com. Poiana-de-sus, pl. Ghergani, jud. Dimbovita ; 
— com. Socet, jud. Teleorman : «Tot la Mucenici se mătură curtea și se 
dă foc la baligar, gicend că prin acestfum se gonesc gi se apéra tot 
anul acela casa şi locuitorii ei de muscaturile șerpilor.» 

(5) Op. cit, p 129. 

(6) Calend. pe an. 1882 şi 1888; — «Tribuna Poporului», an. III, 
Arad 1899, No. 35, p. 2: «In diua de Mucenici se strînge tot gunoiul 


171 


In cele mai multe părţi din Banat însă, şi mai cu séma 
din Bucovina, tâte acestea se fac la Alexit sau la Buna- 
vestire. (1) 


PORNIREA PLUGULUL 


In diua de Patru-dect de Sfinţi, după credinţa celor mai 
mulți, despre care am vorbit deja mai pe larg în capitolele 
premergétére, pămîntul începe a se desgheta, gerul a intră 
și căldura a esi dintr’insul. | 

Deci Românii din cele mai multe părți ale Bucovinei, 
dacă nu chiar în giua acâsta, apoi de bună séma că a 
doua sau a treia di, att datină de a porn? sau a scote plu- 
gul, adecă de a merge cu dinsul la arat, cregând că, ne- 
inghefand mai mult după trecerea acestei gile, nici séminta 
ce vor semana-o eï nu va ingheta, ci din contră că ea va 
încolţi férte de grabă si va da cu mult mai multă râdă 
“decât atunci când ar semănă-o mai tardit. 

Inainte însă de a descrie datinele şi credinţele Români- 
lor usitate la Pornirea sau Scdterea plugului, cred că nu 
va strică dacă voiu aminti ceva şi despre pregătirea aces- 
tuia. 

Fie-care plugar adevărat caută mai înainte de tóte ca 
atât plugul cât şi t6te cele-lalte obiecte, cari se ţin de dîn- 
Sul, să se afle in cea mai bună stare si rinduéla, ca nu 
cum-va mai pe urmă, după ce a început acuma a ară, să 
aibă necontenit de lucru cu dinsul, a tocmi si a îndreptă 
când una când alta. 

Drept aceea, fie-care Român plugar ieă cu vre-o câte-va 
dile înainte de acâsta fiarele plugului şi, ducându-se cu dîn- 


din curte gi se aprinde, iar copiii trec prin el, pentru ca să fie tot anul 
sănătoşi.» 
(1) Sim. Mangiuca, Calend cit. 


172 


sele la un fierar, i le dă ca să le îndrepte şi să le ascu- 
téscd, iar dacă nu e lipsă a le ascuti, apoi cel putin a le 
băgă prin foc, anume ca să se curăţâscă de tot réul, căci 
se crede că e păcat a merge primăvara la arat cu fiarele 
ascuţite de cu tâmnă. (1) 

După ce se întârce cu fiarele acasă, scéte grindeiul, tragla 
sau cobâla, telegufa sai rotifele, tânjelele, prechinjelele, 
grapa şi oticul, le examinéz& pe tâte cu de-amăruntul si, 
végénd că unuia sau altuia din aceste obiecte îi lipsesce 
cevă, se pune şi-l îndrâptă, ast-fel ca nici unuia să nu-i lip- 
s6scă nimic, ci tâte să fie în cea mai bună stare. 

Plugul Românului este în genere tras de către patru boi. 
Dar numai fruntașii» satelor pot să aibă câte patru boi, 
si prin urmare si plugul lor propriu. Mijlocașii şi codaşii 
aŭ de comun numai câte-o păreche de boi. Deci aceştia, 
din urmă, voind a-și ară şi ei pămînturile lor, multe puţine 
câte le at, de-odată cu cei fruntaşi, se însoțesc câte doi 
Şi-Și ară apoi farinele împreună. 

Acâstă tovardsie pentru scopul aratului se numesce în 
cele mai multe părţi din Bucovina cu un termin technie 
poporal stmbra sau simbrie, iar consotii respectivi se chéma 
sâîmbraşi saă simbriaşi. (2) 

Fiind acuma atât plugul cât şi tóte obiectele câte se ţin 
de dinsul în cea mai bună stare, cum sosesce giua menită 
pentru Pornirea sau Scodterea lui, îl ieau de unde laŭ pus 
cu vre-o câte-va gile mai înainte de acâsta, il așâză pe 
tragla, prind grindeiul cu potângul de crucile rotitelor, 
iar acestea cu cdrceia de tânjală, scot apoi boli şi, înju- 
gând o păreche la tânjala de la plug, iar cea-laltă păreche 
la carul în care se află încărcate tóte cele trebuincidse la 
arat precum şi nutretul pentru boi, trag atât plugul cât şi 
carul în mijlocul ogrăgii sai curţii şi aici stau apoi cu toţii 
gata de pornire. 

O s6mă de Români, pe lângă cele arătate până aici, mai 
au încă gi acea datină, după ce aŭ înjugat boii la plug, ca 


(1) Cred. Rom. din Mahala, com. de d-l Ionică al lui Iordachi Isac. 
(2) Vedi despre acâsta şi V. Bumbac, Serbarea anului nou la Români 
publ. în -Albina., an. IV, Viena 1869, No. 1. 


173 


pun traista cu merindea menită pentru plugari în cuiul 
care prinde jugul de tânjală, şi abiă după aceea trag în 
mijlocul ogrădii. (1) 

După ce au tras în mijlocul ogrădii, ese stăpâna de casă 
cu o cofa, cofita sau şi cu un alt vas, în care se află apă 
si un strut de busuioc, apoi cu un hârb, in care se află 
tămâie aprinsă, precum şi cu o pane de grîu sau un mă- 
lait şi cu o bucată de sare; se apropie de plugul cu boii 
și de plugari şi, încunjurându-i pe toţi de trei ori după 
olaltă în directiunea cursului sérelui, îi afumă şi-i stropesce 
cu aghiasmă (2), gicând : 


(1) Dat. Rom. din Balacéna, com. de C. Ureche; —a celor din Cires- 
Opaiţ, com. de D. Popescul: «Cand voesce gospodarul să pornésca 
plugul, înjugă mai întâiu boii la el şi pune traista cu merinde, mai 
ales cu pane sau cu malai, în cuiul care prinde jugul de tânjală; 
după aceea ieă tămâie gi aghiasmă si, tămâind și stropind boii. îi în- 
cunjură de trei ori.» 

(2) Dat. Rom., din Mihoveni, dict. de Paraschiva Cojoc gi com. de 
Vesp. Corvin: «Cand scot plugul întâia óră primăvara la arat, îl pun 
în mijiocul ogradii, dimpreună cu boii și cu plugarii. Cum stau în 
mijlocul ogrăgii, vine gospodina de casă cu tămâie aprinsă şi-i încun- 
jură de trei ori. Apoi se pornesc cu Dâmne-ajută la arat»; — a celor 
din Frătăuţul-vechiu, dict. de Zenovia Rusu: «La scterea plugului, fe- 
meea de casă încunjură plugul cu pâne şi cu sare»; — tot de acolo, 
com. de I. Covaşă: «Când se scâte plugul și se înjugă la el boii, ese 
stăpâna de casă dinaintea uşei cu aghiasmă, tămâie, pane și sare, şi 
aga încunjură plugul de trei ori, anume ca plugul să umble uşor și să 
petrâcă primăvara frumos»; — a celor din Stupca, com. de Onufr. 
Căilân: «În giua, în care Gmenii pentru întâiaşi dată es de acasă si 
se duc cu plugul în țarină la arat, îi încunjură femeile, atât pe dînşii 
cât și plugul și carul cu boii, cu tămâie aprinsă»; — a celor din Ma- 
hala, com. de d-l Ionică al lui Iordachi Isac: «La Scosul plugului primă- 
vara hrănim boii bine cum se cade, apoi stringem tote la un loc câte 
se tin de plug, înjugăm boii la tânjeli, punem mâncare atât pentru 
noi cât si pentru boi; după acâsta, fiind téte gata de pornéla, ese mai 
ales femeia cu o strachină cu aghiasmă și cu un mănunchiă cu busuioc, 
apoi un hârb cu foc şi tămâie și, încungiurând plugul cu boii și pe 
cei ce aŭ de mers cu plugul, adecă pe plugari, îi afumă pe toţi şi-i 
stropesce cu aghiasmă. Unele femei mai bătrâne rostesc şi unele cu- 
vinte, cari nu mi-s cunoscute. Atâta sciù că cu toţii isi fac cruce și cu 
mare induiosare cer ajutor de la Dumnedei sfintul, dicend: Domne 
ajută! într'un cés bun şi cu noroc la tâtă lumea și nouă!» 


174 


Cât de curată | Nici când să nu daţi 
E tămâia _ Peste vre-un Moroiu 
Și aghiasma, Sau vre-un Strigoiu, 
Asa de curaţi Să vă facă r&u!... (1) 
„Şi voi sa umblafi, i 
Sati: 
Precum nimic de tămâie | Nu se pot apropiă 
Si aghiasma De aratura 
Nu se pote apropia, | Si seminga 
Tot asa "Şi de dobitécele vóstre! (2) 


După ce a incunjurat, a tămâiat şi a stropit de trei ori 
boii, atât plugul gi carul cu boii cât şi pe plugari, apa cea 
mai r&mas o varsă înaintea boilor, ast-fel ca să le ude pi- 
cidrele, sau peste aceştia, pânea si o parte din sare o dă 
plugarilor şi boilor ca să o mănânce (3), iar hârbul cu tă- 
mâia şi barda sau toporul le pun dinaintea boilor, anume 
ca aceştia dimpreună cu plugul, când se vor porni la arat, 
să trâcă peste dinsele, şi la sfîrşit dice: «Dâmne ajută 7» (4) 


(1) Dat. Rom. din Cireş-Opaiţ, com de Const. Dugan: «Când se por- 
nesce plugul, se ieă o cofă cu apă, aghiasmă și tămâie și se încunjură 
plugul împreună cu boii, apoi se aruncă pe boi gi pe plug, dicénd: 
cât de curată, ete.» ; — Dim. Dan. Credinfe poporale bucovinene, publ. 
în «Gazeta Bucovinei», an. V, Cernăuţi 1895, No. 19, p. 1: «Cand se por- 
nesce primăvara plugul la arat, se încunjură el de trei ori mai nainte 
de a esi pe porta cu tămâie, busuioc gi apă sfinţită, cu care se stro- 
pesce el şi vitele, ca să nu se prindă diochiul de vite.» 

(2) Dat. Rom. din Stupca. com. de Onufr. Cailén. 

(3) Dat. Rom. din Volovét, com. de Ilie Buliga : «După ce se injuga 
vitele la plug și plugarii sunt adunaţi la olaltă, ieă unul un vas cu 
aghiasmă, o pane (malaiu) si un hârb cu tămâie aprinsă, încunjură de- 
trei ori cu dinsele pe boi şi plugari, afumandu-i si stropindu-i cu 
aghiasmă. Iar după ce-i incunjura, ieă pânea şi o dă plugarilor şi vite- 
lor să o mănânce, si apoi se pornesc»; — a celor din Horodnicul-de- 
jos, com. de G. Teléga : «Cu apa se udă picidrele boilor, iar pânea se - 
mănâncă chiar atunci.» l | 

(4) Dat. Rom. din Volov&ţ, com. de Ioan Buliga: «Când scot 6menii 
întâiu plugul la arat, aprind tămâie intr’un hârb și incunjura plugul 
cu boii de trei ori. După aceea pune hârbul cu tămâie şi toporul ce-l 
intrebuintéza la plug înaintea boilor si dice: Domne ajută! Si trece 
plugul cu boii ori cu caii peste hârb si peste topor si se duce unde 
are de arat.» — În unele comune, precum bunăbră in Horodnicul-de- 
jos, hârbul cu cărbunii se sparge de cornele boilor. 


175 


Nemijlocit, după ce a sfirsit stăpâna de casă cele arătate 
până aici, stăpânul saŭ unul dintre plugarii, cari In inter- 
valul acesta au stat în genunchi, face cu codăriîscea biciului 
cruce înaintea boilor si apoi, făcându-și şi ei cruce, se 
pornesc la arat (1), ast-fel ca boii şi plugul să trecă numai 
decât peste topor şi peste hârbul cu tămâia. (2) 

Încunjurarea de trei ori a plugului, afumarea lui cu tă- 
mâie şi stropirea cu aghiasmă se face cu scop ca atât plu- 
garilor cât şi vitelor să le mârgă bine în tot decursul ara- 
tului şi să 6să cu arătura în capăt tot aşă de voiosi şi 
sănătoşi cum aŭ intrat (3), apoi să-i ferâscă Dumnedeti de 
rele (4), să nu le 6să înainte vre-un Moroii sai Strigotu (5) 
ori vre-o altă pocitură şi să-i pocescă(6), să rodâscă bine 
pânea ce vor semănà-o (7), mai pe scurt să nu fie lipsă de 
nimic. (8) 

O séma de femei, nemijlocit după ce s'a pornit plugul şi 


(1) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Grigore Scripcariti : «Când es 
Românii intâiași dată cu plugul la câmp, înhamă caii sau înjugă boii 
la jug, apoi ieai aghiasmă şi busuioc şi, încunjurând de trei ori plu- 
gul în directiunea cursului s6relui, stropesc plugul și vitele înhămate 
sau injugate la el cu aghiasmă, afumă cu tămâie,apoi fac cu codăriscea 
biciului cruce înaintea vitelor, si apoi se pornesc la arat.» 

(2) Dat. Rom. din Volovét, com. de Ioan Buliga. 

(3) Dat. și cred. Rom. din Volovét, com. de I. Buliga; — a celor din 
Cires-Opait, com. de D. Popescul: «Acestea se fac, pentru ca să fie boii 
sănătoși până ce se va sfirşi aratul.» 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Udesci, com, de Darie Cosmiuc: «Cand se 
scOte plugul pentru prima Oră ca să mérga la arat, se încunjură atât 
plugul cât și vitele injugate la dinsul de trei ori cu tămâie, anume ca 
să le mârgă bine și să le ferâscă Dumnedei de rele.» 

(5) Dat. si cred. Rom. din Cireș-Opaiţ, com. de Const. Dugan. 

(6) Dat. şi cred Rom. din Broscăuţul-vechiu, dict. de Palaghia Onciul, 
com. de G. Palamarciuc: «Când se scâte plugul afară, atunci se stro- 
pesce acesta cu aghiasmă și se încunjură cu tămâie. Acesta se face de 
aceea, pentru că, dacă merge cine-va la arat, să nu-l pocâscă vre-o po- 
citură, care i-ar eşi înainte.» 

(7) Dat. şi cred. Rom. din Volovăţ, com. de Ilie Buliga: «TOte aceste 
le fac ei ca să pota ară cu bine si să rodâscă pânea.» 

(8) Dat. şi cred. din Liudi, com. de Em. Téutul: «Când scot Gmenii 
întâia Ora plugul, scot si o cofă cu apa, o pane și sare, si pe tote ace- 
stea le pun înaintea boilor. După aceea aprind tămâie și încunjură de 
trei ori plugul cu dînsa, rugându-se lui Dumnegeii ca anul să fie ro- 
ditor si să nu fie lipsă de nimic. 


176 


dă să 6să din ogradă afară, ieat un ow de găină şi-l aruncă 
pe sub mâna stângă peste boi sau dinaintea acestora, în 
credinţă că, dacă, cădând oul jos, nu se sfarmă, atunci nici 
plugul nu se sfarmă în tot timpul aratului, iar dacă se sfarmă, 
atunci trebue numai decât să se sfarme ceva şi la plug (1), 
sai să se spargă sîmbra celor ce s'au întovărăşit la plug. (2) 

Unii plugari, cum s'au stirşit ceremoniile descrise până 
aici şi cum au eşit cu plugul din ogradă, se duc cu dinsul 
de-a dreptul în țarină, alţii însă încunjură mai întâiu de 
trei ori gospodăria sau, dacă nu-i cu putinţă t6ta gospodă- 
ria, fiind prea multe garduri în cale, cel puţin casa, şiabiă 
după acésta se duc în farina (3), şi iarăși alţii se duc mai 


(1) Dat. Rom. din Cireg-Opait, com. de Const. Dugan: «Apoi se aruncă 
pe sub mâna stângă un ou peste boi, si daca se sfarmă oul, se sfarma 
si plugul, iar dacă nu se sfarmă oul, nici plugul nu se sfarmă»; — tot 
de acolo, com. de Dim. Popescul: «Mai întâiu de tote reparéza 6menii 
plugul si tote cele ce se ţin de dînsul. După ce pregătesc tote, se în- 
juga boii sai se înhamă caii şi stau asa gata. După ce-s gata numai să 
pornésca, se ieă o pane, pe pane se pune sare, si pe cărbuni aprinși 
se pune tămâie, şi apoi se încunjură cu tote acestea, începând dina- 
intea boilor, de trei ori. Încunjurându-se de trei ori, se vine iarăşi 
dinaintea boilor, unde se pun t6te acestea jos. Se ieă apoi un oŭ de 
găină şi, pornindu-se boii si trecând peste lucrurile de mai înainte, se 
asvârle oul înaintea boilor. Acuma cred Gmenii că, dacă nu se sfarmă 
oul, nu se sfarmă nimic la plug în timpul lucrului, iar dacă se sfarmă, 
trebue să se sferme ceva si la plug»; — a celor din Iordanesci, com. 
de T. Tovarnitchi: «Mai întâii plugul trebue să se pornésca Lunia. 
După ce se înjugă patru boi la plug, se încunjură plugul şi boii cu 
mai multe bucate puse intr’o traistă și, ţinând într'o mână o cofa cu 
apă sfinţită sai aghiasmă, iar in cea-laltă un hârb cu foc și tămâie. 
Traista, în care se află trei pani de grîu, de secară sau și de păpuşoii, 
o pune ori si care om e de faţă pe umăr, iar intr’o mână fine cofa și 
in alta hârbul cu foc şi tămâie, si asa încunjură plugul. După ce a în- 
cunjurat plugul de trei ori, pune tâte aceste la o parte și aruncă 
apoi, de-odată, peste plug și pesie boi, un oii şi, dacă oul se sfarmă, 
atunci dic ei că și plugul se va sfarma de mai multe ori peste an; 
iar dacă nu, atunci dic ei că va merge lucrul în spor.» 

(2) Dat. si cred Rom. din Straja, com. de I. Dan: «Când se scote plu- 
gul, se aruncă un oŭ in sus gi se crede că, dacă se va sparge oul că- 
génd pe pămînt, atunci se va sparge și simbra sai tovarasia celor cari 
s'au întovărășit la plug.» 

(3) Dat. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de G. Teléga: «Cand se 
scOte plugul, se ieă un harb de un an cu tămâie, o cofa cu apa si o pane 


177 
întâiu în grădină gi aici, bătând stăpânul de casă trei mă- 
tanii şi dicénd «<Dâmne ajută !» şi: «dă, Domne, râdă !» trag 
o brazdă sau brazdéza, după cum se mai gice, gi apoi des- 
juga boii gi le dau de mâncare, şi pe lângă boi mănâncă gi 
ei, cregând gi gicând că, dacă nu mănâncă, nici câmpul nu 
rodesce, iar dacă mănâncă, câmpul duce lumea. (1) 

Si abiă după ce ati făcut şi acésta, se pornesc in țarină 
la arat, unde din noi isi fac cruce, dic: «Ddémne ajută /» 
Şi se apucă apoi de arat. 

Mai tot acele datine şi credinţe, cari sunt usitate în 
Bucovina la Pornirea plugului, sunt usitate şi la Românii 
din Moldova şi Transilvania. 

Aga Românii din unele părţi ale Moldovei, când voese 
a începe plugaria, pun în un vas apă şi în altul cărbuni 
cu tămâie; apoi, înjugând boii la plug, tămâiază împrejur 
şi stropesc cu apă plugul şi pe boi, dicénd: 

— Noroc să dea Dumnegei, plâie şi râdă! (2) 

In alte părţi, tot din Moldova, când scot plugul la arat, 
îl tămâiază cu fum de tămâie şi de petică, anume casănu 
vie la holde şerpi, lăcuste etc. Iar după ce aŭ tămâiat plu- 
gul, daŭ câte-un colac plugarilor, anume ca să rodâscă ţa- 
rina. (3) 


de grîu sau un malaii si umblă cu acestea de trei ori prin pre- 
jurul plugului, tămâindu-l atât pe dinsul cât și boii. Şi plugul cu boii 
trebue să încunjure de trei ori tótă gospodăria sai, dacă nu-i cu putinţă 
tota gospodăria, fiind póte multe omete în cale, cel puţin'casa. După ce 
s'au făcut acestea, strică hârbul cu tămâie de cornele boilor, cu apa se 
udă piciGrele acestora, iar pânea se mănâncă chiar atunci de plugari.» 

(1) Dat. Rom. din Iordanesci, com. de T. Tovarnitchi; — a celor din 
Balacéna, com. de G. Jemna: «Cand se scéte plugul întâia ora primă- 
vară, se afumă vitele cu tămâie și se stropese cu aghiasmă. Tote acestea 
le face femeia. Bărbatul însă, scoțând după acésta plugul în grădină gi 
bătând în mijlocul acesteia trei mătane, începe mai întâiu aici a brăzdă 
și apoi se duce în țarină»; — tot de acolo, com. de C. Ureche: «La sco- 
terea plugurilor se afumă plugul și vitele cu tămâie aprinsă. După aceea 
pun traista cu mâncare în jug, iar plugarul ingenunchéza acolo jos, 
dice «Tatăl nostru», precum şi alte cuvinte evlavidse, ca «Domne ajută» 
şi «da Domne rode!» 

(2) B. P. Hasdet, Etym. Magn. t. II, p. 1274, com. Sipotele, jud. Iaşi, 

(3) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Basaraba, jud. Su- 
céva. 


Marian, Sérbitorile, II. 12 œ 


178 


In unele părţi din Transilvania este datină ca la prima 
eşire cu plugul să se pue în curte pe un scaun o pâne, un 
vas cu apă si un alt vas cu jar şi tămâie. In timpul acesta 
plugarii prind vitele şi stau gata de plecare; iar femeile îi 
ocolesc (încunjură) de trei ori, afumându-i continui, dimpre- 
ună cu vitele înjugate. 

Tote acestea se fac cu scop ca să se ocolâscă şi să se 
alunge tempestăţile (1), precum gi pentru ca atât plugul cu 
boii cât şi plugarii să nu fie atacați de Frumusele. (2) 

In alte parti, asemenea din Transilvania, în diua când 
es cu plugul din curte întâia dată primăvara, îl afumă cu 
tămâie sfinţită ; boii îi stropesc de trei ori la piciére si cârne 
cu aiasmă, şi în unele părţi diminéta pun în un blid un 
oŭ sdrobit, pe care îl dau vitelor de plug. 

Care ţăran pdéte să 6să mai de timpurii saŭ mai înainte 
cu plugul primăvara, acela crede că se va face om mai 
avut, iar agrii vor fi feriţi de grindină si holdele de pasări. (3) 

Tot pentru ca pasérile să nu atace şi să nu strice hol- 
dele, se dice că semănătorului, când sémănă întâia ră, nu-i 
este ertat să vorbâscă cu nimeni. (4) 

Mai departe se crede şi se dice că glia dintait, brăzdată 
de plugul cel dintâiu eşit primăvara, o ieau babele pentru 
farmece. Când adecă vrea ca cutare fată să fie la horă tot 
înainte şi în mare vază, îi daŭ un grundişor din glia cea 
dintâiu tăiată cu ferul plugului. (5) 

După ce aŭ eşit cu plugul din curte şi după ce au ajuns 
acuma in câmp, fie-care îşi face câte trei cruci, gicând: 
«Démne ajută! dă Domne râdă multă şi sănătate !» şi apoi, 


(1) V. Rebrean, Datine poporale, publ. în «Ungaria», an. I, Cluj 1892, 
p. 288. 

(2) Credinte deşerte, audite la pop. rom. din Boereni, publ. în «Ga- 
zeta Transilvaniei», an. LVIII, Brasov 1895, No. 102: « Cand esplugarii 
întâia 6rd la câmp cu plugurile, trebue afumate tóte uneltele împreună 
cu vitele, căci la cas contrar le vor atacă cele frumusele (vinturi rele).» 

: (3) «Gazeta Transilvaniei», an. LI, Brasov 1888, No. 142. 

(4) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul: «In diua când semănătorul vo- 
esce să semene, nu-i ertat să vorbésca cu nime, ca să nu-i strice pa- 
sérile holda.» 

(5) «Gazeta Transilvaniei» cit. 


179 


tot fluerând şi cântând fel de fel de cântece: unele vesele, 
altele de jale, după cum e şi dispus, isi începe şi continuă 
el arătura sa de primăvară în mijlocul naturei intinerite 
și în concertul pasrilor, cari îl întimpină asemenea cântând : 

Cici vară, cici vară ! 

Pluguri multe pe hotară; 

Pe hotară plugurele 

Și pe prisme căerele... 

Cici, cici vară!... 

Iar după ce a trecut primăvara şi vara şi după ce şi-a 
sfîrşit şi semănătura de tâmnă, îşi aşâză plugul iarăși la 
odihnă, ca să dârmă până în primăvara următâre, precum 
dérme si câmpul sétt sub haina cea albă ce i-o întinde 
apriga 6rna. (1) 


(1) Vedi si «Gazeta Transilvaniei» cit. 


ALEXIILE. 


I. 


ALEXIE, OMUL LUI DUMNEDEU. 


Sub cuv. Alexir artcl. Aleriile, se înţelege, atât în Buco- 
vina cât şi în cele-lalte ţări locuite de Români, diua St. 
Alezie, care cade tot-deauna, adecă în fie-care an, la 17 
Martie. 

Iar despre St. Alexie, numit altmintrelea si Aleziiu, Aleză, 
Aleză cel cald (1), Omul lui Dumnedeu (2) şi Omul lui 
Dumnedeu cel cald (3), există la Românii din Bucovina 
următorea legendă: 


«A fost odată un impérat, si împăratul acela aveă un fecior, 
anume Alezie, care eră forte blăjin gi ascultător si care ascultă 
nu numai de părinţii săi, ci chiar gi de cei din urmă argaţi de 
la curtea impératésca, cari îl invétat și-i spuneai ceva de bine. 

«Dar Alezie, nu numai că eră blăjin gi ascultător, ci el avea 


(1) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul. | 

(2) Indătinat în Şcheia, com. de Sim. Pop: «Alexie este Omul cel cald 
al lui Dumnedei.» 

(3) În Mihoveni, dict. de Paraschiva Cimpoeș, com. de Vesp. Corvin: 
«Alexie se numesce Omul lui Dumnedei cel cald»; — în Buninţi, com. 
de Vas. Strachină: « Omenii îl numesc pe Sf. Alezie şi Omul lui Dum- 
nege cel cald»; — in Balacéna, dict. de Maria Ureche, com. de Const. 
Ureche: «Alexa este Omul cel cald al lui Dumnedet.» 


181 


tot odată și o inimă forte bună. Nu era nici un singur bolnav, 
sérman, nevoeș, sai alt om nenorocit şi năcăjit, care să fi venit 
la dinsul gi să nu-l fi miluit sai să nu-i fi dat un sfat bun. 

«În scurt dis, el făceă tot numai bine, r&ă însă nu făcea nici 
odată. De aceea atât părinţii séi cât și toţi cei ce-l cunosceaii 
mai de-apr6pe îl aveau férte drag. 

«Ajungând Alexie in virsta aceea cand fie-care se cugeta la 
insurat, părinţii săi îl îndemnară ca să se insore. Insă el nu 
spuse nimic: nică că se va însură, nici că nu se va insura, ci 
tact mulcom, lăsându-l pe tatăl séti să facă cu dinsul ce va voi. 

«Tatăl séu, védénd că nu dice nici da nici ba si cugetând că 
pote i-e rușine să vorbâscă de însurătâre, îi căută o mirésa și-l 
insura gi, fiind-că nu aveă alt fiu, ci numai pe dînsul, îi spuse 
tot odată că nu mult după acésta ii va da şi tronul împărătesc. 

«Ce face însă Alezie?... Cum s'a cununat si a eşit din biserică, 
dise către mirés4: «Pace tie, şi pace mie!» şi-apoi, cum ajunse 
acasă, se desbrăcă din hainele cele îrumâse, în cari eră îmbră- 
cat, şi îmbrăcându-se în alte haine prâste, părăsi pe nesciute gi 
pe nesimţite casa si mirésa și se cam mai duse în lume. 

«Si cum s'a pornit el de-acasă, s'a tot dus încotro il duseră 
ochii gi piciGrele, si nu s'a mai oprit nicăiri, până ce nu dete 
de o mănăstire de călugări. Iar după ce a ajuns la mănăstirea 
aceea, își schimbă numele, ca să nu scie nimeni cine-i și de 
unde-i, şi-apoi, rugându-se să fie primit în cinul călugăresc, se 
fact: şi el călugăr. 

«După ce s'a făcut călugăr, ascultă și aice, ca si acasă la pă- 
rinţii séi, până chiar şi de cei mai mici călugări si argati mă- 
năstiresci si făceă t6te slujbele călugăresci cu cea mai mare su- 
punere şi acurateta. 

«Şi fiind-că el eră un om f6rte evlavies, cu frica lui Dumne- 
deă şi îndurat, şi pentru că se purtà forte bine, de aceea călu- 
gării voiră să-l facă mai mare, însă el nu voi nici decum, ci le 
spuse că el e forte multamit şi cu atâta cu cât este. 

«Murind la vre-o cati-va ani după acâsta egumenul mănăstirii, 
călugării, după ce-l inmormintara, se adunară cu toţii la un loc 
ca să aléga pe un alt călugăr de egumen. Insă, ţinând ei sfat, 
védura că nu pot alege pe nimeni altul, fără numai pe Alezie, 
fiind-că toţi, până într'unul, aveau câte-un cusur, adecă că unul 
a făcut una, altul alta, pe când lui Alezie nimeni nu-i putu ni- 
mic află, fiind cel mai drept şi cu purtarea cea mai bună. De 
aceea hotăriră ei să-l aléga numai pe dinsul. 

«Alexie însă le spuse că numai de géba stăruesc să-l aléga, 


182 


căci el nu doresce nici nu voesce să fie ales, ci să al6gă mai 
bine pe un alt călugăr mai vrednic decât dinsul. Dar călugării 
nu voiră să-l asculte, ci-l aleseră pe dinsul. 

« Alezie, védénd că călugării nu șuguesc, că l'ai ales de egu- 
men împrotiva voinţei sale, si fiindu-i téma că nu va puté co- 
respunde acestei chemări înalte, după cum i-ar fi dorinţa şi vo- 
inta, se duse în chilia sa, se desbrăcă din hainele cele călugă- 
resci şi, îmbrăcându-se în haine de cerşetor, părăsi pe ascuns 
mănăstirea si se întorse iarăși la tatăl său. 

Ajungând acasă la părinţii săi si fiind acuma bătrân şi forte 
schimbat la faţă, nimeni nu l’a cunoscut. Dar si el nu s'a dat 
de cunoscut, ci schimbându-și si de astă dată numele, se rugă 
tatălui său să-i dea o colibuta ca să locuiască într'însa, căci 
fiind slab si nevoeș, n’are unde să-și plece capul şi să locuiască. 

«Împăratul, védéndu-l cât e de sérman şi de slab, i se faci 
milă de dinsul si, fiind-că și el eră un om bun la inimă, îi dete 
spre locuinţă o odaita mică, care se află lângă un grajd. 

«După ce s'a așezat Alerie in odăiţa sau căsuţa aceea, a în- 
ceput a lucră prin curte, şi ceea ce-i da de mâncare cu aceea 
trăiă, şi se multamia tot-deauna cu ceea ce aveă. lar de îmbră- 
cat se îmbrăcă cu straiele ce rămâneau gi le capéta de pe la 
argati. 

«La vre-o cati-va ani însă, iată că într'o bună diminéță věd 
argaţii și cei-lalti curteni că servitorul adăpostit la curtea îm- 
părătâscă nu ese, ca de altă dată, din casă. In același timp însă 
aud clopotele sunând, ca gi când ar fi murit cine scie ce om în- 
semnat. 

«Şi védénd curtenii si cetăţenii întimplarea acésta, alergară 
de grabă la biserică să vadă cine şi pentru cine trage clopotele. 
Insă când ajunseră si se urcară la clopote, ce să le vadă ochii?... 
văd că clopotele se mișcă și se trag singure. După acésta, sco- 
borindu-se din clopotniţă, se porniră şi căutară prin tote par- 
tile să vadă cine a murit și de ce se trag tote clopotele sin- 
gure si cu un răsunet atât de jalnic si de patrundétor. Mai ìn- 
tâiu căutară pe la preoţi, cugetand că a murit vre-un preot, 
apoi pe la mănăstiri, și 'n urmă pe la domni, precum şi prin alte 
locuri mai însemnate, însă nici într'un loc nu aflară nimic. 

«In urmă, aducându-și aminte că săracul din curtea impéra- 
tâscă n'a eşit In diua aceea la lucru afară, ca mai nainte, se 
întorseră cu toţii indérét de pe unde erau duși şi se indrep- 
tară spre odaita săracului, ca să caute şi acolo să vadă nu cum-va 
a murit acesta? Si cum se apropiară de odaita, in care locuiă 


183 


Alezie, věd că e luminată; iar după ce deschiseră uşa și intrară 
cati-va dintre dingii înăuntru, véd pe Alezie întins cât era de 
lung la pămînt, cu fata in sus, cu mânile pe pept, ţinând in 
mâna drépta o scrisére, iar împrejurul s&ii ardénd o mulţime 
de lumini, cari atârnai în aer... un semn că eră mort. 

«Védénd ei acâsta, își făcu fie-care semnul crucii, dise: « Dum- 
nedeu să-l erte», şi apoi se apropiară cu sfială de dinsul și cer- 
cară să-i ieă scrisGrea din mână ca să vadă ce e scris intr’insa. 
Dar în zădar le fu ostenéla, căci n'o putură scâte. 

«Atunci cei ce-l aflară mai întâiu pe Alezie mort se duseră la 
împăratul și-i deteră si lui de scire atât despre mârtea:acestuia, 
cât si despre scris6rea din mâna lui. 

«In réstimpul acesta însă clopotele se trăgeau meret singure 
pe sine şi nimeni nu le puteă opri. 

« Ascultând împăratul tâte cele ce i s'au spus că s'au intim- 
plat, s'a dus gi el la căsuţa lui Alezie, ca să se incredinteze sin- 
gur la starea locului despre cele ce i s'au spus. 

«Ajungând şi intrând în căsuţa unde se află Alezie mort, își 
facu gi el cruce şi dise «Dumnedeu să-l erte», șşi-apoi porunci 
unui argat să-i scâtă scrisdrea din mână şi să i-o dea, ca să 
vadă ce-i scris intr’insa. 

«Argatul întinse mâna gi, prindéndu-o, începu a o trage cu tótă 
puterea. Dar în zădar, căci ori-cât s'a muncit, n'a putut-o scâte. 

«Atunci a cercat împăratul singur si, cercând, i-o scâse cu cea 
mai mare ușurință. Iar după ce a scos-o și a desfăcut-o, ceti cu 
de-amăruntul de la început până la sfirsit. 

«Si eră scris în scrisGrea aceea, pe care o scrisă Alezie ne- 
mijlocit înaintea morţii sale, tâtă viéta lui: cum a părăsit el 
mirésa gi a fugit de-acasă, cum a mers la mănăstire și ce s'a 
întîmplat acolo cu dinsul, cum a fost ales de egumen, cum a 
fugit după aceea de la mănăstire și cum a petrecut apoi la 
tatăl său până la morte, fără a se da de cunoscut. Iar de desupt : 
sta iscălit: «Hu sunt fiul tei cel de mulţi ani perdut... Alexie.» 

«Sfirsind împăratul de cetit scrisdrea, a început a plânge si a 
se tângui, de ce nu l'a cunoscut şi n'a sciut-o el acésta mai de 
mult; de ce i-a dat spre locuinţă o căsuţă asa de mica gi de în- 
gusta; de ce nu i-a dat una mai mare, mai frumbsă și mai lu- 
min6osa ! 

«Iar după ce s'a săturat de plâns, la scos din odaita in care 
a murit, l'a dus si l'a așezat în odaia sa și de-aice apoi laŭ 
scos, Pau înmormîntat cu pompă împărătâscă, după cum i s'a 
cădut, ca unui fiii de împărat. 


184 


«Si fiind-că la mârtea lui Alezie clopotele aŭ început singure 
a se trage și lumini nepuse și neaprinse de nimeni a arde îm- 
prejurul lui, de aceea, atât curtenii cât şi cetăţenii, precum și 
cei-lalti 6meni de prin împrejurime, îndată aŭ cunoscut ca Alezie 
n'a fost un om de rînd, ca toţi muritorii, ci a fost un om forte 
bun la Dumnedei, un om sfint, si de aceea laŭ si numit ei 
Omul lui Dumnedeu. 

«Si de atunci au început 6menii de prin imprejurime a serba 
in tot anul diua în care a murit Alerie, şi tot de aceea serbam 
si noi numele gi diua lui, adecă Aleriile.» (1) 


O variantă a acestei legende, tot din Bucovina, sună pre- 
cum urmeză: 


«Dice că eră odată un om forte bogat, si omul acela avea nu- 
mai un singur fecior, care se chema Aleză. 

«Sosindu-i feciorului acestuia timpul de însurat, se hotări să-și 
ieă de soţie pe fiica unui vecin. Insă tatăl séti n'a voit să-l lase, 
ci-l cunună cu de-asila cu o altă fată, care eră mai avută, însă 
tot odată și mai uriîtă decât cea a vecinului săi. 

« Aleză, neplacéndu-i fata ce i-a ales-o tatăl săi de soţie, cum 
s'a întors de la cununie și vaŭ așezat nuntasii la masă, esi din 
casă afară si, lăsând mirésa si părinţi în scirea Domnului, se 
duse în lume. | 

«Părinţii sé¥, védénd de la un timp că Aleza nu se mai întorce 
ca să se aşeze si el, cum e datina mirilor, după masă, începură 
a-l cauta încolo şi ’nedéce, și-l căutară adi, şi-l căutară mâne, și-l 
căutară cat îl căutară, iar de la o vreme, védénd că nu-l mai pot 
află, socotiră că acuma e mort, şi de aceea nu-l căutară mai 
mult. 

«Insă Aleză nu era mort, ci el,cum a părăsit casa părintâscă 
și s'a dus in lume, petrect un timp mai îndelungat prin păduri 
"gi peşteri, iar mai pe urmă, ajungând într'un pustii și aflând 
acolo o vizunie, petrecă mai departe în vizunia aceea, nutrin- 
du-se cu fel de fel de rădăcini și pOme sălbatice. 

«Petrecénd el în pustiul şi vizunia aeeea mai multi ani de-a- 
rîndul singur ca cucul, fără ca să vadă tipenie de om,îmbătrâni 
de grijă și de nevoie asa de tare, că nici chiar el singur nu se 
mai cunoscea. De aceea, intr’o di, temându-se ca nucum-va să 


(1) Dict. de TOder Strachină, agricultor in Buniuţi, și com. de Vas. 
Strachină. 


185 


mora negrijit în vizunia aceea, se hotărî s’o părăsâscă si să se 
intOrcă acasă la părinţii séi. 

«Si cum s’a hotărît, aga a si făcut; părăsi vizunia si se porni 
spre casă. | 

«Insă, când a sosit acasă, atâta eră de schimbat si de îmb&- 
trânit, că părinţii séi nu-l cunoscură, ci-l ţinură de un om 
străin. 

«Dar şi el nu spuse părinţilor séi, cari asemenea eraii acuma 
forte bătrâni, că el este fiul lor, ci se rugă numai să-l primâscă 
ca să ș6dă în una din cele mai dosnice si rele case ce le aŭ si 
să-l milu6scă cu ce-i va trage inima. 

«Tatăl său, făcându-i-se milă de dinsul, îl primi intr’un bor- 
deiii, care se află din întîmplare în apropierea casei sale. 

«Și după ce l'a primit în bordeiul acela, îi dete o slugă ca 
să-l îngrijâscă, dicând că gi el a avut un fecior şi, ducându-se în 
lume, nu scie ce se va fi întîmplat cu dinsul, iar nurorii sale, 
care nu se ’ntorse acasă la părinţii séi, ci rémase la el, ii dise 
ca să-i ducă in fie-care di de mâncare. 

«Nora bătrânului sai soţia lui Alezd, nesciind că acesta este 
bărbatul ei, nu-i duceă în fie-care di de mâncare, ci numai din 
când în când, iar de câte-ori îi duceă, mai tot-deauna își băteă 
joc de dinsul. 

« Aleză însă nu diceă nimic, ci dimpotrivă, mulţumit fiind cu 
ceea ce căpătă și când capéta, petreceă tot timpul numai în ru- 
găciuni. 

«Si cum petreceă el acolo, rugându-se pentru ertarea păcatelor 
sale și ale acelora cari lau strambatatit sau i-au greșit cu ceva, 
iată că într'una din dile se aud de-odată clopotele la biserică 
sunând, dar nu se sciă cine și pentru cine le trage. 

«Mergénd preotul şi tatăl lui Alerd ca să vadă cine trage clo- 
potele, văd, spre cea mai mare uimire şi mirare a lor, că clo- 
potele se trag: singure. Iar după aceea, intrând în biserică, deși 
nu era nime înăuntru, aud un glas dicénd: 

«—Aduceti pe Aleză, Omul lui Dumnedei, din casa tatălui set, 
unde se află acuma, aice în biserică, căci sufletul lui este che- 
mat ca să moștenâscă împărăţia cerului! 

«Audind ei acâsta, si mai ales tatăl lui Alerd, care era tot 
odată şi vornic, s'aii înspăimântat asa de tare, că rămaseră ca 
inlemniti locului. Iar mai pe urmă, după ce-și mai veniră in fire, 
părăsiră biserica şi se întorseră acasă. Si după ce sau întors 
acasă, aflară că omul cel bătrân, care a fost adăpostit, e mort. 

«Si-acuma, aflându-l pe Aleză mort, înţeleseră că pentru dîn- 


186 


sul se trag clopotele. De aceea, făcându-i tóte cele trebuincióse, 
ca la un mort, adecă scăldându-l si îmbrăcându-l, îl duseră la 
biserică şi-l lăsară acolo până a treia di.A treia di, mergând la 
biserică ca să-l ieă de-acolo și să-l îngrâpe, nu-l aflara. 

«Dimprotivă, întorcându-se tatăl săi acasă, a aflat pe masa 
o scrisére (carte), în care eră scris că el e fiul său Alera, care a 
fugit de-acasă, şi'n care scrisére eră scrisă tótă viéta lui. 

«lar în bordeiul unde a locuit si murit Alezda aflat altă carte, 
în care eră scris că preotul tot-deauna să întrebe pe cei tineri 
ce vor să se cunune: de le este cu voie să se cunune ori nu, si 
de le va fi cu voie, să-i cunune, de nu, nu, şi să nu facă nici 
odată cum a făcut preotul care l'a cununat pe dinsul cu cine 
nu i-a fost voia. i 

«Si de atunci este la cununie întreita întrebare, ca să nu i se 
intimple cui-va cum i s'a întîmplat si lui Alera, Omul lui Dum- 
negeu!» (1) 


A doua variantă a legendei de mai sus e acésta: 


«Dice că Alezie n'a fost om de rind, ci el a fost fii de împărat. 

«Crescénd el mare şi sosindu-i timpul însuratului, tatăl săi îi 
dise să se îns6re. Însă el n'a voit să se îns6re. Atunci tatăl săi 
Va însurat cu de-asila. 

« Alezie, fiind un om mai mult bisericesc decât lumesc, cum s'a 
întors de la cununie, îndată a şi părăsit casa și mirésa gi s'a 
dus in lume, fără ca sa scie cine-va încotro a apucat gi unde 
a plecat. 

«Și mergând el agi pe drum, câtă vreme va fi mers, iată că 
într'o di dă peste un cioban, care păsceă o turmă de oi. 

«Dând el peste ciobanul acela, s'a oprit locului, s'a luat cu 
dînsul de vorbă, şi apoi l’a rugat să schimbe hainele lui cele 
negre si murdare cu hainele sale cele de aur, cu cari era im- 
bracat. 

«Ciobanul dintru început n'a voit, ci cugetând că Alezie vrea 
să-și bată joc de dînsul, i-a spus să se ducă în tréba-si, că el 
n'are haine de schimbat. Mai pe urmă însă, védénd că Alerie 
nu suguesce, îi dete straiele sale si luă pe ale lui Alezve. 

«Alexie, după ce a schimbat straiele, s'a pornit mai departe şi 
s'a dus până ce a ajuns la o mănăstire. Ajungând el la mănă- 
stirea aceea, s'a rugat ca să fie primit ca călugăr. 


(1) Din Volovét, com. de Ilie Buliga. 


187 


« Archimandritul mănăstirii îi dise că-l primesce, însă mai în- 
tâiu ca cioban la oi, şi-apoi, dacă se va purtà bine, il va primi 
si ca călugăr adevărat. 

<«Alezie se multami de-ocamdată gi cu atâta. Lua oile mă- 
năstiresci şi chiar în aceeași di se duse cu dinsele la păscut. 

«Intr’o di, mergând ca tot-deauna cu oile la păscut gi fiind 
cam flămând, se puse jos ca să mânânce. 

«Iată însă că, pe când sta el acolo jos si mâncă, vine la dîn- 
sul un berbece şi stă ast-fel, ca și când ar voi să-i dea gi lui de 
mâncare. 

«Alezie îi dădu o bucăţică de pane si-apoi îl alungă. 

«Dar berbecele, după ce a mâncat bucăţica cea de pane, se’n- 
tOrce iarăși la dinsul. Si tot aga făcù el mai de multe ori. 

«Alexie îl tot da câte-o bucăţică de pane si-apoi iarăşi îl alungă, 
până în cele din urmă zăresce că berbecele are în lâna sa un 
fluer. 

«Védénd Alezie fluerul acela, se sculă de jos și, luându-l, începu 
a cântă într'însul, cum cântă mai toți ciobanii când merg cu 
oile la păscut. 

«Însă ce să vadă ?... cum a prins a cântă, îndată aŭ început 
şi oile a jucă. Ba, nu numai atâta, ci până chiar gi florile, şi 
buruenele, și pomii, și petrele începură a sări în sus și a juca. 

«La mănăstirea aceea, unde eră Alezie cioban, se află între 
cela-lalti călugări și unul férte bătrân, care nu scià ce să mai 
facă și cum să se mai chinuâscă, ca să fie mai bun gi mai plă- 
cut înaintea lui Dumnedei, şi de aceea într'una din qile se băgă 
sub pămînt, ca să se mai chinuésca şi acolo. 

«Dar iată că intr’o di, trecând Alezie cu turma sa a PI 
şi începând iarăși a cântă din fluer, începi de-odată și călugă- 
rul cel bătrân de sub pămînt a sări în sus şi a jucă mai dehai 
decât un fecior holteit, gi atâta ce a jucat și s'a sbuciumat până 
ce a slăbit cu totul, si dacă n’ar fi încetat Alerie de cântat, chiar 
și sufletul gi l'ar fi dat de-atâta joc gi de slab și obosit ce era. 

«Incetand Alezie de cântat, esi şi călugărul afară de sub pă- 
mint si întrebă: cine a cântat asa, că el, în loc să se pocăâscă, 
a început a jucă, si că ce fel de pocăință ar fi aceea, dacă el ar 
fi nevoit si mai departe să jéce ast-fel! 

« Alezie, vedend că fluerul său trebue să fie fermecat, că jócă 
până chiar și pomii și petrele, când începe a cântă într'însul, 
se intérse cu turma acasă, se duse apoi la archimandritul si, 
spuindu-i tótă pătărania cu fluerul şi cu călugărul cel bătrân, 


188 


îl rugă să nu-l mai trimită cu oile la păscut, ci să trimită pe 
altul, iar pe dînsul să-l facă călugăr ca toţi călugării. 

«Archimandritul nu se puse de pricină, ci implinindu-i do- 
rinta, il fact călugăr. | 

«Alezie, după ce s'a călugărit, trăiă numai pe lângă mănăstire 
în rugăciuni gi ajutorând pe cei sérmani si nevoeși. Iar de mân- 
cat, mâncă numai o singură dată în trei dile. 

«Pentru acésta faptă, ceia-lalti călugări, cărora le plăceă a trăi 
mai bine si mai lumesce si cari mâncă de mai multe ori pe di, 
au început de la o vreme a-l uri, temându-se ca nu cum-va, mai 
pe urmă, din pricina lui să capete și ei numai odată în trei qile 
de mâncare. Ba, ei nu se multumira numai cu atâta, ci începură 
care din cotro a-și bate si joc de dinsul, a-l batjocori si sudui 
în tot felul, dicându-i ca să se ducă de-acolo. Iar mai pe urmă, 
védénd că Alezie nici nu se duce, nici nu le răspunde nimic, at 
început si mai tare a-l batjocori, gsi anume a aruncă apă şi lă- 
turi şi alte necuratenii pe dinsul. 

«Alexie, védénd de la un timp că nu pote s’o scâtă în capăt 
cu acești 6meni fără de inimă, că pe di ce merge sunt mai réi 
si mai nespélati la gură şi decât cei mai prăpădiţi 6meni din 
lume, s'a dus, de nécaz si supărare, și s'a aruncat într'o fântână 
părăsită din apropierea mănăstirii. 

«Călugării, védénd că Alexie a dispărut de-odată și că nime nu 
scie încotro a apucat și ce-a făcut, au început a-l căută în tot 
locul ca să-l găsâscă, dar de géba, că nu-l găsiră. Mai pe urmă 
însă, aducându-și aminte de fântâna, care secase de mult, îl cău- 
tară si acolo si, aflandu-l, îl scâseră afară și-l duseră iarăși în 
mănăstire, căci, ori si cum, el eră un om forte sirguincios şi cu 
dreptate gi nimérui nu făceă nici un rét, cât eră negru sub 
unghie. 

«Însă, fiind-că Alezie eră încins pe sub straiele ce le purtă cu 
o aţă de păr de cal, de care nu se descingeă nici odată, trupul 
lui putia forte tare, aşă de tare că călugarii nu puteai să-l su- 
fere în apropierea lor. De aceea s'aii şi dus ei într'o di la archi- 
mandritul si i s'au plâns, dicénd că nu sciu ce are Alerie, că pute 
de la dinsul aga de tare, că nu pot sta în apropierea lui. 

« Archimandritul, audind acésta, a poruncit să-l desbrace şi sa 
caute ce e cu el. 

«Călugării, desbracandu-l, aŭ aflat că el este înfăşorat cu ata 
cea de păr de cal asa de strîns, în cât trupul lui eră numai 
o rană, şi de aceea putia. 

«Védénd acuma si archimandritul că nu e chip să mai stea 


189 


ast-fel împreună cu ceia-lalţi călugări în mănăstire, i-a spus că, 
dacă voesce să rămâe şi mai departe în mănăstire, să se des- 
cingă de curmeiul cu care e încins si să caute dóră se vindecă 
cât mai de grabă, ori de nu, să părăsâscă mănăstirea, căci în 
starea in care se află nu-l mai pote suferi. 

« Aleză, cum audi cuvintele ce le spuse archimandritul, nu spuse 
nimică, ci întorcându-se în chilia sa şi îmbrăcându-se in nisce 
haine de cerşetor, părăsi mănăstirea şi se duse prin sate a cersi. 
Si ast-fel, tot cergind din sat în sat gi din casă in casa, a ajuns 
el iarăși indérét la părintele séu. 

«Ajuns la casa părintâscă, se rugă părintelui său ca să-l pri- 
mâscă la dinsul şi să-i dea o odae cât de mică de locuit. 

. «Împăratul, necunoscându-l cine-i și de unde-i, îi dete o odăiţă 
în apropierea unui grajd. 

«In odaita aceea petreci el vre-o câte-va săptămâni şi, sim- 
{ind că i-a sosit timpul să-și dea sufletul, a luat o hârtie, a 
scris téte întîmplările din véta sa pe dinsa, a împăturit-o la un 
loc, a pus-o in mână, și aga și-a dat apoi peste putin sufletul, 
rémaind cu mâna încleștată pe hârtie. 

«Audind împăratul despre mértea omului pe care ľa primit, 
a mers să-l vadă si el. Ajungând şi intrând în odaia în care se 
află Alezie și védénd în mâna lui o hârtie, cercă să i-o scótă 
din mână ca să vadă ce-i scris într'însa, însă n'a putut nici 
într'un chip. Tot asa nu l'a putut urni din loc. De-abia după 
ce aŭ venit preoţii cu procesia şi aŭ făcut rugăciuni, a putut 
împăratul sete hârtia din mâna lui gi, cetindu-o, a cunoscut că 
acela nu e străin, după cum a cugetat el, ci fiul său Alene. 

«Şi după ce a aflat că acela e fiul s&u și după ce laŭ jelit, 
Paŭ înmormîntat cu cea mai mare pompă.» (1) 


A treia variantă: 


«Eră odată un boer bogat, care aveă numai un singur băiat, 
şi băiatul acela se chemă Alezie şi eră forte evlavios şi cuminte 
și sirguincios. 

«Crescénd Alezie acesta mare, tatăl său îi spuse să se insore. 
Insă el nu voi să se insore. 

«Tatăl sét, védénd că nu-l ascultă, îl faci cu de-asila să se 
insore, si el, bietul, se însură. 

«Dar lui Alezie îi eră greu de femeia ce i-o alese tatăl său, şi 


| (1) Din Udesci, com. de Darie Cosmiuc, și din Corlata, com. de G. 
Piersec. 


190 


de aceea, cum a înoptat, lăsând inelul de cununie şi briul sëù 
femeii sale gi incingéndu-se cu un britt de păr de cal, isi luă 
lumea in cap şi se duse încotro îl duseră ochii şi piciérele. 

«Şi n care tirg sau sat ajungeă, îndată se ducea la biserică 
si se rugă lui Dumnedet, şi apoi se duceă mai departe, gi de 
aceea s'a numit el Alezie, Omul lui Dumnedei. 

«Ast-fel a umblat el prin lume, rugându-se necontenit, până 
ce a îmbătrânit bine. 

«Iată însă că intr’o di, umblând el asa încâce si ’ncolo, se tre- 
zesce că a ajuns iarăși acasă la părinţii séi, însă nu tînăr gi 
voinic şi frumos, ca în diua când a părăsit casa părintâscă, ci 
bătrân și gârbov şi bolnav. Si fiind-că eră bolnav si nu putea 
să mârgă mai departe, de aceea se puse pe o movilă de gunoit 
de lângă casa tatane-sét, ca să se mai odihnésca. 

«Argatii boerului il védura, dar nu-l cunoscură, gi nici nu 
aveai de unde să-l cundésca, după ce partea cea mai mare dintre 
dînșii nici nu eră pe lume când s'a dus el de acasă. De aceea 
merseră eï şi-i spuseră boerului că un om bătrân se află pe o 
movilă de gunoii din apropierea curţii boeresci, şi atât ce-i de 
slab, că abiă se résufla. 

«Audind boerul acâsta, porunci argatilor să-l ieă de-acolo, să-l 
aducă la dînsul, să-i deă o odae unde-va si să-l caute, casă nu 
mora cu dile. 

«Argaţii făcură îndată totul, după cum li s'au spus, îl luară 
de pe movila cea de gunoii, îl duseră și-l puseră intr’o odaita, 
care se află într'un ungheriii de ogradă. 

«Bătrânul eră acuma apr6pe să mora, de aceea ceru el la ar- 
gati hârtie, condeiŭ si cernéla, că are să scrie ceva. 

«Argatii nu se puseră de pricină, ci-i deteră tote cele cerute. 

«Alezie, luând hârtia, își scrise t6tă vi6ţa sa pe dinsa, și cum 
a sfirgit de scris, îndată a şi murit. 

«Argatii, vedénd că a murit, se dusera și deteră boerului din 
nou de scire, spuindu-i că omul cel bătrân gi slab, ce Va primit, 
a murit, si că are o hârtie în mână. 

«Atât boerul cât și toţi curtenii, cum audiră acésta, alergara 
să scotă hârtia din mâna r&posatului, ca s'o cetâscă si să vadă 
ce stă scris intr’insa. 

«Însă nici nici unul nu pută s’o scótă, de óre ce bătrânul, 
după ce a scris hârtia aceea, a pus-o în mână și ast-fela murit 
cu dinsa strînsă în mână. 

«La urmă, după ce cercară boerul si toţi curtenii, veni si fe- 
meia lui Alezie gi cerca si ea s'o scótă, şi cum puse mâna pe 


191 


dinsa, îndată o scâse și, deschidéndu-o, ceti urmatérele cuvinte : 
«EU me numesc Alexie, omul lui Dumnedeu, gi sunt fiul boeru- 
«lui acestuia.» 

«Si mai departe sta scris în cartea aceea tótă viéta sa de la 
început şi până la sfîrşit, adecă de cum și-a lăsat femeia şi până 
ce s'a întors iarăși acasă la părinţii săi si a murit.» (1) 


A patra şi tot odată ultima variantă sună precum ur- 
méza: 


«Dice că eră odată un împărat si împăratul acela aveă numai 
un unic fiu, care se numiă Alezve. 

«Şi fiind-că Alezie eră unicul la părinţi, de aceea tatăl său îl 
iubiă forte tare si aşteptă cu cea mai mare nerăbdare ca să 
crâscă mare. 

«lar după ce cresc Alezie acuma mare, dise tatăl său că el tre- 
bue numai decât să se însore. 

« Alezie, fiind un fii blând şi supus, ascultă de sfatul părinte- 
lui sét gi se însură. 

«Pe timpul acela însă eră obiceiii că mirele gi mirésa, după 
cununie, se închideau singuri într'o cămară deosebită. 

«Aga a făcut si Alexie cu mirésa sa. Insă nu mult după ce 
vaŭ închis în cămară, dise Alerie către mirés& să-și scâtă inelul 
de cununie de pe deget. Mirésa îl scése. După acésta scése gi el 
pe al său si, legându-le pe amindoué într'o batistă, dete batista 
miresei, dicându-i ca să o păstreze dimpreună cu inelele până 
ce se va întorce el. După aceea isi luă rémas bun de la dinsa, 
eși din cămară afară si se duse in lume. 

«Si după ce s'a dus în lume, petrecă mai lung timp pintre 
străini, îndurând fel de fel de necazuri și neajunsuri, si apoi se 
întOrse iarăși acasă. 

«Si venind spre casă, se intilni pe drum cu tatăl său şi-i dise: 

«— Bună diua, domnule! 

«— Multamese dumitale, drumetule !— răspunse împăratul, ui- 
tându-se lung la dinsul, fără să-l cunâscă. 

«— Domnule ! — dise mai departe Alezie— n'ai puteă să mă 
primesci la dumniata în gazdă, căci am audit că si dumniata 
ai un fiu dus prin lume, si pâtecă gi pe dinsul l’or fi primind alţii! 

«Împăratul, audind de fiul săi, dise: 

«— Bucuros te primesc, vino cu mine! 

«Şi rostind cuvintele acestea, se duse mai departe împreună şi, 


(1) Din Vicovul-de-sus, com. de Const. Vasilovici. 


192 


— 


ajungând la curtea împărătâscă, îi dete împăratul spre locuinţă 
odaia in care locuise el mai nainte si care, de când părăsise el 
casa părintâscă, rémasese g6lă. Si odaia aceea eră despărțită 
numai prin un singur părete de odaia în care locuiă maica și 
soţia sa, cari nu părăsise pe socrii sti. 

«Alexie, intrând și locuind în odaia aceea, audiă nu odată pe 
maica sa si pe soţia sa cum plâng si se tanguese după dinsul, 
dar nu diceă nimic, căci nu voiă să li se dea de cunoscut. 

«După ce petrect el cât timp va mai fi petrecut acolo, ceri 
într'o serbatére de la împăratul hârtie, condeiu şi cernéla, qi- 
când că are cevă numai decât de scris, si după ce se dusera 
toţi la biserică, se puse şi scrise: «Eu sunt Alezie, fiul impéra- 
tului.» 

«După acésta muri Alexie. 

«Sosind mai pe urmă împăratul de la biserică gi intrând la 
Alexie în casă, vădu că acesta e mort gi că are o scrisore in 
mână. Si tot în acel timp se audiră clopotele trăgând si un n glas 
din clopotniţă strigând: 

«— Astădi mare pagubă se află în casa împăratului, căci Omul 
lui Dumnedeu a eşit tocmai acuma din trup! 

«Toţi se mirară de acésta şi se duseră să vadă ce să fie în 
clopotniţă, însă ei nu védura nimic. Apoi se duseră la împăratul 
gi aflară pe Alezie mort si, védénd scris6rea, voiră să i-o scota 
din mână, dar nu putura. 

«Mai pe urmă veniră si preoţii şi se rugară ca s'o slobâdă. 
Atunci putură ei scâte scrisdrea gi, cetindu-o, védura ca este 
fiul impératului. Şi poporul încă a venit ca să vadă acésta în- 
tîmplare, şi toţi se miraŭ, şi-l compătimiau pe împăratul și pe 
impératésa şi pe soţia lui Alezie, cari plângeau după dinsul. 
Și-apoi îl inmormintara cu mare paradă.» (1) 

Pe lângă legenda reprodusă în şirele de mai sus, mai 
există despre St. Alexie încă şi un fel de colindă, care se 


cântă sai se cetesce în diua lui afară la sóre si care sună 
precum urmâ6ză : 


Un fecior de împărat, O prea frumâsă pustie. (2) 
Bun gând Dumnedei i-a dat, În pustie locuiă, 
O prea frumâsă pustie. Iar diavolu-l ispitiă, 
La pustie s'au plecat Ca el pustia s'o lasă. 
Și de lume s'au lăsat, | Dumnedeiu gându-i dirésa 


(1) Din Costâna, dict. de Ioan Cocârla si com. de Nic. Cocarla. 
(2) Se repetă tot dupa versuri. 


___193 
Să nu își lase pustia, | Te-am iubit ca pe-o ’mpératie 
Că reŭ îl va judecă. | Ce e plină de-avutie ; 
Lui Paminedeu multamia | Ramurele tare-ti plâcă, 
Și din gur'așă grăiă: | Ca Domnului să se rége, 
— O, Dâmne ’mpérate mare, Și le plâcă cât de multe, 
Dă-mi mie inimă tare, Ca Domnulruga să-mi asculte. 
La ceritt cu ochi căutând Merge-voii prin dumbrăvi 
Să-ţi věd faţa luminând, [odrăslite, 
Către cer sus privighind Ca prin nisce vii rodite. 
Să-ţi věd fata strălucind. Când doriam de-ai mei părinţi, 
O iubita mea pustie, Vérsam tot lacrimi ferbinti. 
Primésce-mé gi pe mine Jelui-m'aș munţilor 
În tine! De dorul părinţilor, 
Iar pustia lui grăiă: Jelui-m'aș bradilor 
Tot cu fală gi cu milă De dorul fraţilor, 
Ca pe-un prunc l'a sa maică Jelui-m'aș cerbilor 
Când la ţiţă îl aplâcă, De dorul surorilor, 
Fi-vei sălbatică fâră Jelui-m'aș florilor 
Lepădând afară.. De dorul némurilor . 
Când sunt în mied de népte i Plange-voiti plansuri grele 
Nu mă ’nfricogam cu morte, | De dorul maicei mele, 
Nu mă ’nfricogam cu frică, Care m'aă și îndemnat 
Ca să mă tem de nimică, De de lume m'am lăsat, 
Nu mé’ DEOL cu-atâta ’ngro- Ca să urmez lui Christos, 


[zire Care-mi este de folos. 
Ca să mă ieă prejudire, Mila Domnului să fie! 
Că de prunc mie doresc De aeum până 'n vecie! (1) 


Întru tine să locuesc. | 


St. Alexie se numesce Omul lui Dumnedei, pentru că 
atât viéfa cât şi faptele sale, după cum result& din legenda 
reprodusă mai sus, precum şi din variantele acesteia, ati 
fost plăcute înaintea lui Dumnegei, iar Aleză cel cald sati 
Omul cel cald al lui Dumnedei se numesce una : fiind-că 
Dumnegei l'a dăruit cu căldură pentru credinţa lui cea ne- 
clintită în Dumnegei (2), şi al doilea: pentru că în diua lui 
se desghâţă şi se deschide pămîntul pentru arătură (3), 


— 


(1) Din mss. d-lui I, Pop-Retéganul, iar d-sa a prescris-o dintr’un ma- 
nuscript vechiu aflat în Strimbu. 

(2) După spusa Rom. din Şcheia, com. de Sim. Pop. 

(3) După spusa Rom. din Buninti, com. de V. Strachină; — a celor 


Marian, Sărbătorile, II. 13 - 


194 


precum şi pentru eşirea tuturor jiganitlor, gângăniilor şi 
gujulitlor (1), cari au petrecut peste 6rnă în sînul pămîn- 
tului. (2) ii 

Românii şi cu deosebire Româncele serbâză pe St. Alexie 
cu multă cinste: 

a) pentru că el, după cum am amintit dejă la început, 
este Omul lui Dumnedeu, e sfint (3); 

b) pentru ca să nu li se sângere vitele(1), si mai ales 
pentru ca să nu le musce șerpii si helgele sau nevăstui- 
cele (5), şi să nu le sfartice dihaniile (6); 

c) pentru ca să nu-i musce şi pe dînşii șerpii (7); însă mai 
cu séma: 

d) pentru ca să nu-i supere jigăniile, gângăniile şi gu- 





din Udesci, com. de Gavr. Rotariu: «Despre St. Alexie se crede ca el 
descue pămîntul și-i dă căldură, de es téte jigăniile dintr’insul, iar în 
Diua Crucii încue pămîntul»; — şi a celor din Volovét, com. de Ilie 
Buliga. 

(1) Sub cuv. jiganie pl. jigdnii, jivină pl. jivine şi gânganie pl. gân- 
găniă, înţeleg Românii din Bucovina tot felul de șerpi, şopârle, brâsce, 
etc. iar sub cuv. gujulie pl. gujulii sau găjulie pl. găjuliă, tâte insec- 
tele, însă mai cu séma cele ce nu pot sbură, cari alergé mai mult 
pe pămint. 

(2) După spusa Rom. din cele mai multe părţi ale Bucovinei. 

(3) C. D. Gheorghiu. op. cit., p. 71: «Alexiile, 17 Mart. În acâstă di 
se serb&ză cuviosul lui Dumnegei Alexe, căruia i se mai dice Alezi-Boji 
(Omul lui Dumnegei), cu multă cinste, pentru că legenda lui ne spune 
că, tatăl său însurându-l, el şi-a lăsat nevasta in cămară gi sa dus în 
pădure de s'a făcut sfint.» 

(4) Dat. Rom. din Cupca, dict. de Casandra Juguit, com. de Th. Pre- 
lici: «Aleziile se tin pentru vite, ca să nu sângere» 

(5) Dat. Rom. din Crasna, com. de Em. Iliut: «Aleriile se tin pentru 
dihăniă, mai ales pentru şerpi gi helgii» ; — a celor din Cupca, dict- 
de Cas. Țuguiu, com. de Th. Prelici: «Alezitle se tin pentru ca să nu 
le musce serpii si helgele vitele.» 

(6) Dat. Rom. din Ciudeiu, com. de Eus. Braha, stud. gimn.: «Alexizle 
se serbéza din causa dihdniilor.» i 

(7) Dat. Rom. din Voloca, distr. Cernăuţului: «In acâstă gi nu lucră 
Gmenii pentru t6te dihăniile, însă mai ales pentru ca să nu-i musce 
şerpii»; — a celor din Căndreni, sat în distr. Dornei, com. de Petrea 
Ursul: «Diua de Alezii se serbâză pe la noi, credéndu-se că sunt tota 
vara feriti de mușcătura serpilor>; — Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Den- 
sușianu, com. Basaraba, jud. Sucéva: «Aleriile se tin pentru șerpi.» 


____195 





juliile (1), cari învie, adecă cari se desmorţesc şi es in giua 
acésta din pămînt. (2) 


(1) Dat. Rom. din Măzănăesci, com. de Victor Moldovan: - Aleziile se 
serbeză din causa gdngdniilor şi a gdjuliilor:; — a celor din Reuseni, 
com. de V. Pop: -In acâstă di nu lucră Gmenii, c'apoi vin la casă șerpi, 
furnici, etc.:; — a celor din Siretiti, com. de Dim. Popovici: «Femeile 
serbéza diua acésta și nu lucră lucruri femeiesci, ca să nu se apropie 
de dinsele gdngdniile>» ; — a celor din Pârtescii-de-sus, com, de Gavr. 
Baranaiu : -Diua Sf. Alezie, Omul lui Dumnedeii, se serbéza pentru 
gângănii şi mai ales pentru şerpi» ; — a celor din Gura-Homorului, 
com. de Em. Netea: «St. Alexie îl serbeză bărbaţii și femeile pentru gu- 
juliile cele tărîitóre.< 

(2) După spusa Rom. din Pătrăuţ. com. de Sim. Holca: :In acésta 
di învie tâte gângăniile >; — tot de acolo, com. de Vict. Morarii: «La 
Alezii es tâte gângăniile din pămînt»; — a celor din Crasna, com. de 
Ioan Iliuţ: -In diua de Aleriitt es téte gdngdniile din pămînt» ; — a 
celor din Costâna, com. de V. Hutan: «Omenii cred că in diua de Alerii 
es tote gujuliile din pămînt» ; —a celor din Şcheia, com. de Sim. Pop: 
«In diua acésta invie téte gdngdniile (serpii, soparlele, brâscele) şi tote 
gujuliile (insectele)»; — a celor din Fratautul vechiu, com. de I. Co- 
vasa: «Unii gic că in diua asta aŭ gujuliile dreptul de a esi la lumina 
gilei» ; — a celor din Costâna, com. de Nic. Cocarla: «In acâstă gi se 
dice ca tâte gângăniile învie și es din pămînt» ; — a celor din Bala- 
cena, dict. de Ioan Grosarii, com de Mih. Rusu: «In diua de Aleziă téte 
gângăniile desmortesc si umblă pe pămînt»; — a celor din Cupea, 
dict. de Cas. Țuguii, com. de Th. Prelici: «In giua acâsta es gângă- 
niile»;—a celor din Mihoveni, com. de Vesp. Corvin: «In giua de Aleriï 
să nu pomenesci gujuliile, căci ele tocmai acuma învie»; -- a celor din 
Lucacesci, com. de Iac. Paicu: «Téte gângăniile învie în acâstă gi»; — 
a celor din Ciudei com. de E. Braha: «In diua de Alexie es broscele din 
apă»;'— a celor din Frătăuţul-noi, com. de Iul. Sidor: «In acésta 
di es téte gângăniile afară»; — a celor din Horodnicul-de-jos, com. de 
Gheorghe Telegă: «In diua de St. Alexie reînvie tote gujuliile»>;—a celor 
din Stupca, com de Onufr. Căilân: «Din acâsta gi cred Gmenii că 
tote insectele, cari aŭ petrecut peste érnă în amorţire, încep a se 
mişcă și a invia»; — a celor din Crasna, com de V. Iliut: «In diua 
de Alezii es t6te gângăniile pe apă în sus»; — a celor din Stroesci, 
com. de P. Străinul: «In diua de Alexii t6te gângăniile desamortesce şi 
multe păsări calétére se reîntore din ţările calde»; — a celor din Păr- 
tescii-de-sus, com. de Gavr. Baranaiii: «In diua acestui sfint es gân- 
găniile din pămînt»; — Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul, cred. Rom.de 
pe valea Someşului: «La Alezii es șerpii din pămînt şi la Diua Crucii 
intră iară in pămint, căci care n’ar intră în Diua Crucii trebue sa 
ésă la drum să-l omére cine-va. Tot la Alexie es și tote broscele şi tote 


196 


Iar serbarea se manifestă prin aceea că mai cu séma fe- 
meile nu umblă în acâstă gi cu acul, cu férfecele, cu pep- 
tenele, cu sapa, cu cósa, cu fusul (1), cu funia, nu lucrâză la 
cânepă (2), mai pe scurt nu pun mâna pe nici un obiect ce 
are formă rotundă gi lungărâţă. (3) - 

Celor ce lucrâză in acâstă gi pot multe neajunsuri şi ne- 
plăceri să li se intimple în decursul anului, căci St. Alexie 
supérandu-se pe dingii pentru că i-au necinstit ‘diua prin 
lucrare, le trimite tâte gângăniile pe la case. (4) 

Dacă este cine-va muşcat de vre-un sérpe sau de alt ceva, 
atunci se crede că acâsta i s'a întîmplat din causă că a 
lucrat în giua de Aleziz. (5) 

Mai departe, nu se aduce în acâstă gi lut de la lutărie, 
baligă şi surcele în casă,cregându-se că, dimpreună cu aceste 
obiecte, se pot luă şi aduce şi tot felul de gângănii şi gujuliz 
în casă, sau dacă nu se aduc atunci, apoi de bună sémă că 


gadinele din pamint»;— M. Lupescu, Superstiţiă, publ. in «<Şegătorea», 
an. I, Fălticeni 1892, p. 127: «In diua de Alexit Bojt (Omul lui Dum- 
nedeii) învie tâte jivinele de pe pămint» ;—Cred. Rom. din Cireş-Opaiţ, 
com. de Const. Dugan: «Gdngdniile încep a egi din pămint în diua de 
St. Alexie, iar in diua de Înălțarea St. Cruci iarăşi se ascund.» 

(1) Dat. Rom. din Mihoveni, dict de Par. Cimpoeş, com. de Vesp. 
Corvin: «In diua de Alexie nu se umblă cu acu, cu peptenele gi cu fu- 
sul, alt-fel insă se lucreză»; — a celor din Mahala, com. de d-l Ionică al 
lui Iordache Isac: «La Alerit se dice că nu-i bine a pune mâna pe ac, 
fus, forfeci, că dacă punem, apoi preste an vedem mai mulţi şerpi sau 
avem frică de dînşii; de aceea femeile încă dinainte string aceste unelte 
de prin casă, ca nici să nu le vadă în acea di.» 

(2) Dat. Rom. din Ilișesci, com. de V. Botezat: «Aleziile le serbéza fe- 
meile prin aceea că nu lucr&ză la cânepă, ca să nu se apropie gângă- 
miile de dinsele.» 

(3) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 72: «In diua de Alexii nu se cade să 
pui mâna pe ac, pe fus, pe funie, pe sapă, pe c6să, peptene, etc. (pe 
tot ce are forma rotundă și lungărâţă), căci, contrar, peste an vedi sérpe 
așă de lung cât funia.» 

(4) Dat. Rom. din Gura-Humorului, com, de Emil Netea: «St. Alexie 
se serbeză mai mult pentru gângănii, pentru că el le trimete în diua 
acésta pe t6te pe la casele 6menilor.» 

(5) Cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc, com. de P. Scrip- 
carii: «Românii nu lucrâză în diua de Alexi, fiind-că în acésta di se 
trezesc tote gujuliile gi jigăniile; şi dacă este cine-va muşcat de şârpe 
sail alt ceva, atunci se crede că acésta i s'a întîmplat pentru Alexie.» 


197 


ele se apropie mai pe urmă de casă si le fac Gmenilor o 
mulţime de neplăceri şi daune (1), es pe sub păreţi, intră în 
casă, se viră prin tóte unghiurile si cotlénele, sai, dacă şi 
nu se apropie de casă, apoi es înaintea omului, ori pe unde 
ar merge acesta prin lume, si nu numai că nui daŭ pace, 
ci f6rte lesne pot să-l şi musce si să strice vitele. 

Din contră, de cum-va 'e adus de mai înainte lut în casă, 
atunci se unge gura la cuptor şi prispele, anume ca gân- 
găniile şi gujuliile să nu 6să sau să vie şi să strice 6me- 
nilor. (2) 

Afară de acesta, cei mai multi mătură şi grijesc pe lângă 
casă, iar gunoiul îl aruncă departe de lângă casă, anume ca 
să nu se facă jevenii. (3) 

Mai departe, cred Românii că fie-care gânganie şi gujulie, 
fie aceea ori şi cât de mică, după ce învie, trebue să dea 
măcar odată dintr'o labă sau dintr'o aripă. Prin urmare 
Gmenilor, cari nu le dai pace în diua acésta, nici ele nu le 
dati pace peste tot anul. (4) 





(1) Dat. şi cred. Rom. din Udesci, dict. de Zamfira Niculi, com. de 
Darie Cosmiuc: «In acestă gi nu se aduce lut, baligă şi altele în casă, 
ca să nu seapropie grieruşii şi lătăuşii (cânele babei) de casa»; — a 
celor din Mitocul-Dragomirnei, dict. de Domnica Romaş, com. de Alex. 
Romaș: «In acestă di nu se aduce lut de la lutărie, pentru că ei cred. 
că cu lut se vor luă și ploşniţe acasă»; — a celor din Mihoveni, dict. 
de Paraschiva Cimpoes si com. de Vesp. Corvin: «In diua acesta nu se 
aduce lut de la lutarie, căci se crede că cu lut se aduc și ploşniţele»; 
— a celor din Fratautul-vechii, com. de Iul. Sidor: «Tot in acésta gi 
nu se trag surcele in casă, ca să nu se plodâscă gângăniile»; — a ce- 
lor din Bosanci, com. de Trofin Crupă: «In diua acâsta unii 6meni nu 
lucréza nimic, mai cu s6mă nu se aduce în diua acésta lut, humă gi nă- 
sip, şi nu se unge.» 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Frătăuţul-vechiu, com. de I. Covaga: «Nu 
se aduce lut în acâstă gi pentru gujulii, brâsce, conochifterifa, viermi, 
găzdbe, şerpi şi alte jigănii, cari es apoi înaintea omului pe unde merge 
acesta prin lume, apoi pe sub păreţi, si e primejdie să nu musce și să 
nu strice vitele»; — Dim. Dan, Credintele pop. bucovinene, publ. în 
« Gazeta Bucovinei», an. V, Cernăuţi 1895, No. 43, p. 1: «Dacă are eine-va 
lut gata frământat de mai nainte, e bine de a unge în casă în diua de 
Alexeit omul luă Dumnedet, şi-apoi e scutită casa de gândaci.» 

(3) Dat. Rom. din Straja, com. de I. Dan. 

(4) Cred. Rom. din Gura-Humorului, com. de Emil Netea. 


198 


Ba, ce este încă şi mai mult, în acâstă gi nu e bine nici 
măcar a gândi la gângănii, jigănii şi gujulii (1), a le po- 
meni (2), sau a vorbi despre dinsele şi a le pronunţă nu- 
mele, căci atunci se crede că, dacă le pomenesci, vorbesci 
despre dinsele si le rostesci numele, tot anul iti vor esi 
înainte (3) şi te vor mușcă. (4) 

Iar dacă trebuinţa sau vre-o împrejurare 6reşi-care cere 
ca numai decât să vorbesci despre dinsele, atunci, dacă e 
vorba despre jiganit, trebue să le gici celor de partea băr- 
bătâscă Domn, iar celor de partea femeiască Démna sat 
Cucână. (5) Iar dacă e vorba despre gângănii, bunădră 


(1) Cred. Rom. din Straja, com, de I. Dan: «In acestă di nu e bine 
dejgândit la gângănii.» 

(2) Cred. Rom. din Pătrăuți, com. de Sim. Holca: «Se dice că in diua 
de Alexie nu e bine să se pomenâscă nici un fel de gânganie, ca să 
nu-ţi facă nici un r&u peste an.» 

(3) Cred. Rom. din Liudi, dict. de Maria Stefanescul, com. de Dim. 
Bondarii: «In giua de Alexii să nu vorbesci nimic despre gujulii, căci 
se crede că, dacă vorbesci, atunci iti vor esi tot anul înainte»; —a ce- 
lor din Mihoveni, dict. de Par. Cimpoeș, com. de Vesp. Corvin: «In 
diua de Alexii să nu pomenesci gujuliile, fiind-că, dacă le pomenesci, iti 
es în cale ori şi când și ori și unde»;--a celor din Căndreni, com. de 
P. Ursul: «In diua de Alexii nu pomenesc nici un nume a jivinelor, 
cregând că nu vor vedé multi şerpi în vara aceea și nici alte gujulii 
urite> ; — Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Brăesci, jud. 
Iași: «<Sérbatérea cea mai de séma la noi e Alexiile. In acâstă di nu 
trebue să pronunţe cuvîntul sérpe, căci sérpele îl mușcă peste an» ; —- 
idem, com. Basaraba, jud. Sucéva: <... mai cred că, dacă în giua de 
Alexi nu gic şerchi, nu věd nici unu peste an; dacă dic, apoi věd» ;— 
S. Mihăilescu, Superstifit din județul Sucéva, publ. în «Segétorea», an. 
II, p. 197: «In diua de Alezi-Boși nu se dice şerpe, că vedi mulţi șerpi, 
ci se dice pesce. 

(4) Cred. Rom. din Balacéna, dict. de Maria Ureche, com. de Const. 
Ureche: «In acâstă di (Alexii) es tote gângăniile din bortile lor şi téte 
gujuliile desamorţese, si de aceea nu-i bine de vorbit în acésta qi de- 
spre dinsele, că vin gi te muşcă- ; — P. Herescu, Superstiții, publ. in 
«Şedetorea», an. III, p. 50: «La Alexii, când pomenesce cine-va de şerpe, 
îl mușcă vara . 

(5) Dat. şi cred. Rom. din Cireș-Opaiţ, com. de C. Dugan: «In diua 
de St. Alexie poporenii din Cires-Opait nu pomenesc numele gângănii- 
lor (d. e. brésce) şi la cele masculine le gic Domni si la cele femenine 
Domne (cucóne)» ; — a celor din Reuseni, com. de V. Pop: «In acestă 


199 


— 


despre brâsce, nu se numesc pe nume, adecă brosce, ci li 
se dice zepe. (1) | 
Şi dacă unul a uitat sau a greşit şi a rostit cuvîntul 

șerpe în diua de Alezie, atunci, voind ca să nu-l musce, tre- 
bue să descânte asa: 

Idiţă, 

Idita, 

Tine-se de pielita, 

Pielita de carne, 

Carnea de os, 

Osul dă veninul jos. 

Descântecul să tie de folos! 


Iar dacă e şerpâică: 


Iudiţă, 
Iudiţă, 
Prinsă de pielita, etc. 


Rostind cuvintele acestea, nu se mai apropie de cel ce 
le-a rostit. | 


Şi când îl muşcă sérpele, tot aga să descânte şi să se afume 
cu putregaiti de răchită, că apoi îi trece. (2) 

Fiind-că, după cum am amintit maï sus, in diua de Alexia 
învie şi es tóte gujuliile din ascundisurile lor de peste érnă, 
de aceea Românii, cari se ocupă cu albinăritul, cari au pri- 
saca lor, scot în acâstă di stupii cu albinele, pentru că gi 
acestea încă se ţin de gujulii. (3) 


di trebue să dică, când pomenesci găngăniile, Domn şi Cuconă, pen- 
tru că dacă nu dici sérpelui Domn, el tot anul ți se arată.» 

(1) Dat. gi cred Rum. din Horodnicul-de-jos, com. de G. Teléga: «Tot 
acuma (la Alexii) nu se numesc brâscele pe nume, adeca brosce, ci le 
dic epe. Tot aga gi celor-lalte, precum: șopârlelor, serpilor, nu li se 
dic pe nume, ci li se dic gângănii, că dacă nu dic aga, muşcă șerpii 
vitele.» 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Reuseni, com. de V. Pop. 

(3) Dat. Rom. din Candreni, com. de P. Ursul; — acelor din Ilişesci, 
dict. de Vas. Ungurénu; — a celor din Mitocul-Dragomirnei, com. de 
Amfil. Burac, stud. gimn: «In diua de Alexii se scot stupii cu albinele 
afară»; — a celor din Pătrăuţ, com. de Vict. Morariu: «La Alezii se 
scot albinele afară; ; — si a celor din Broscautul vechiu, dict. de Pala- 
ghia Onciul, com. de G. Palamarciuc. 


200 


Tot în giua de Alexii, după cum cred si spun o sémă, se 
sbat şi pescii întâiaşi dată în apă. De aceea pescarii trebue 
să postâscă, adecă să nu mănânce nimic în acésta gi, anume 
ca să aibă noroc la pesce. (1) 

O séma de pescari însă se duc în acésta di des-diminéta 
la pîrăă, rîi sai iaz, prind un pescisor si, măncându-l vii, 
rostesc urmatoérele cuvinte: 


Alexie, Omul lui Dumnedet, | Cum este el din pirăă, 

Eu am venit la pirău, Iar tu să terogi lui Dumnedei 
Să prind un pesce | Tot-deauna pentru mine, 

Să-l mănânc + Să pot prinde pesce bine! 


Facénd acésta, cred că peste tot anul vor pute prinde 
forte lesne si mult pesce. (2) 

Afară de datinele şi credinţele înşirate până aici, se mai 
practică încă si următârele: 

Diua de Alezii, după credinţa poporului, e aceea în care 
ar trebui să incépa întâiaşi dată a cântă Vroscele. De încep 
brâscele a cântă mai înainte de acestă di, atunci se crede 
că primăvara va fi lungă şi rea, că vor mai urmă încă gile 
reci şi viiorâse; iar dacă încep ele din acâstă di a canta, 
atunci e semn că vor urmă qile căldurâse, că nu va fi mai 
mult frig, nare să mai ningă, nici să îngheţe. (3) 

Dacă nu es gdnganiile şi gujuliile de prin bortile lor 
până în diua de Alezii, apoi le va merge bine; iar dacă es 
mai de vreme, apoi cu câte gile aŭ eşit mai înainte, cu 
atâtea în urmă vor trebui să se ascundă iarăşi. (4) 





(1) Dat. si cred. Rom. din Bosanci, com. de Sim. Sutu. 

(2) Dat. si cred. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de G. Teléga. 

(3) Cred Rom. din Calafindesci, dict. de Catrina Racolta si Sofia 
Frâncu; — a celor din Ilisesci, dict. de Vas. Ungurénu;— a celor din 
Igesci, dict. de Ilie al lui Onufr. Frunză; — a celor din Ciudei, com.: 
de E. Braha: «Daca es broscele înainte de Alexii, atunci va fi frig; iar 
dacă es în diua de Alexiă, atunci nu va fi frig»; — a celor din Pârte- 
scii-de-sus, com. de Gavr. Baranaii: «Cand es bréscele mai nainte de 
Alexie, atunci se dice că va mai finé încă 6rna»;—a celor din Candreni, 
com. de G. Ursul: «Pe la noi se crede că in diua de Alexii es tâte jJi- 
vinele si brâscele; si de cum-va es mai timpurii, se crede ca va fi 
primăvara rea şi lungă.» 

(4) Cred. Rom. din Crasna, com. de Em. Iliuţ. 


201 


Dacă es gujuliile mai înainte de Alexii, apoi inghéta, ca 
să le îngheţe şi lor gura; iar de es in diua de Alexii sau 
după giua asta, apoi nu mai inghéfa. (1) | 

Unii 6meni prind în diua de Alexit un carabus, îl stra- 
pung cu un ac şi-l pun într'un par. Dacă nu piere cără- 
busul până diminéta, atunci cred ei că anul nu va fi mă- 
nos; dacă piere, atunci cred că va fi mănos. (2) 

In fine Românii de pretutindenea mai indatinéz4, pe lângă 
cele arătate până aici, de a încunjură casele si a le afuma 
atât pe acestea cât şi pometele, anume ca gângăniile gsi gu- 
juliile, precum şi t6te cele-lalte vietăţi cari mai es în acésta 
di, să nu se apropie de dinsele. 

Insă despre aceste două datine şi credinţele împreunate 
cu dinsele voii vorbi mai pe larg în capitolele ce urmeză. 


II. 
INCUNJURAREA CASELOR. 


“O legendă din Bucovina ne spune că dintru început atât 

ganganiile cât şi gujuliile necăjiau uşă de tare pe Gmeni, 
că acestora nu odată le eră lehamite chiar si de viţă din 
pricina lor. 

Védénd de la un timp Dumnegei că gângăniile si guju- 
liile îşi fac de cap, că necontenit îi necăjesc pe 6meni, i s'a 
făcut milă de aceştia şi, voind să-i mântue de aceste vie- 
tăți nesuferite, s'a pus întrun an pe la Diua Crucii şi, 
prindéndu-le pe tâte, le-a virit intr’o lacră. (3) | 





(1) Cred. Rom. din Frătăuţul-vechiii, com. de I. Covasa; — a celor din 
Fratautul-not, com. de Iul. Sidor: «Daca nu es gângăniile si gujuliile 
până în acâstă di, atunci nu va fi mai mult frig; iar dacă es, atunci 
va fi»; — Dim. Dan, Credinţe pop. bucovinene, publ. în «Gazeta Buco- 
vinei», an. V, Cernăuţi 1895, No. 22, p. 1: «Dacă es muscele gi furnicele 
înainte de giua St. Alexei, este semn că va mai fi frig.» 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Băieşesci, com. de Oct. Seretén. 

(3) In cele mai multe părţi din Bucovina se rostesce cuvîntul acesta 


202 


Nu mult după ce a prins Dumnedei pe tâte gângăniile 
şi gujuliile din lume şi le-a băgat în lacră, iată că treee 
pe acolo din întîmplare un om cu numele Alezd. | 

Dumnegei, cum îl vede, il opresce şi-l într6bă: unde 
merge. 

— Spre mare! — răspunse Aleza. 

— Dacă ţi-i calea spre mare, — dise mai departe Dum- 
negeu, — atunci fă bine şi du /dcrifa acésta până acolo şi 
aga, cum o vedi, aruncă-o in mare. Caută însă nu cum-va 
să o deschidi şi să te uiţi în lăuntru, c'apoi nu e bine!... 

Si cum rosti cuvintele acestea îi dete lacrita, în care erau 
téte gângăâniile şi tâte gujuliile de pe lume băgate, 

Aleză nu se puse de pricină, luă lacrita şi se porni mai 
departe încotro eră îndreptat. Însă câna a ajuns la malul 
mării nu s'a putut răbdă ca să nu deschidă lacra şi să 
vadă ce-i într'însa, de-i asi de grea, căci uitasem să vě 
spun că lacra eră forte grea. 

N'a apucat însă bine a deschide lacra, şi numai ce vede 
că o sumedenie de gângănii şi gujulii prind a sări dintr'însa 
și anume: unele pe mal, altele în apă, şi a se ascundecare 
unde apucă, unele prin 6rbă, altele prin nisip; unele pe 
sub petre şi prin borţi, iar altele prin crăpăturile lemnelor 
şi ale pomilor, şi iarăşi altele in adincul mării. 

Aleză, când védii acésta, se băgă în tote récorile. lar mai 
după aceea, venindu-si in fire, a început a alergă în drépta 
şi în stânga ca să le prindă şisă le bageiară în lacră. Dar 
de géba i-a fost t6tă alergătura şi munca, căci nu le-a mai 
putut prinde. 

Si de atunci, nu numai pămîntul, ci chiar gi apa mării e 
plină de tot felul de jiganii, gângănii şi jugulii. lar pe 
Aleză, pentru că n'a ascultat, ci a deschis lacra, Dumnedget 
l'a prefăcut in Cocostire, ca să le stringă înapoi. 

Si tot de atunci de la Diua Crucii şi până la Alexi téte 
ganganitle, jigăniile şi gujuliile stai ascunse ca într'o lacră 
prin cele borti, văgăuni şi alte ascundişuri, iar când sosesce 
giua lui Alexie, atunci iarăşi încep a esi din ascungişurile 


raclă dim. răcliță. Intr'o variantă din Reuseni, com. de V. Pop, pro- 
vine sac în loc de lacrda sau raclă. 


203 


lor, a umblă în tâte părţile şi a-i necăji pe 6meni, dacă nu 
se scii feri de dinsele, mai tot aşă ca şi la început. (1) 

Deci Românii, cari voesce ca nici una din gângănii, jivini 
şi gujulii, și mai ales șerpii, să nu se apropie de case, de 
vite şi de Gmeni, îndătin6ză în diminéta Sł. Alexie de a 
afumă grajdurile, vitele şi pe sine cu diferite petice şi co- 
trente, apoi cu busuioc, tămâie gi alte obiecte, cregând că, 
în urma acestei fapte, nimic nu se pâte apropiă de case, 
de Gmeni si de vitele acestora, nimic nu pote să le strice, 
să le musce sau să le facă alte neajunsuri gi neplăceri. (2) 

După ce au afumat vitele şi pe sine, ieaŭ tămâie, séminta 
de cânepă sat, în lipsa acestora, chiar si numai o petica 
aprinsă, si încunjură de trei ori casa cu dinsa şi, dacă se 
pote, şi tótă livada sau grădina, în credinţă că, facéndu-o 
acésta, nici o gânganie sai jiganie, nici o gujulie stricăcissă 
nu se apropie de casa în acest chip afumată (3), nici una 
nu se încumetă a trece peste cercul care s'a făcut în chipul 
acesta. (4) 


(1) Din Stroesci, com. de D. Gemeniuc. 

(2) Dat. si cred. forte latita în Bucovina gi în speciala Rom. din 
Frătăuţul-noă, com. de Iul. Sidor: «Tot în acâstă di se afumă tote vi- 
tele, ca sănu le mănânce gdzele peste vară»; — a celor din Fratauful- 
vechiă, com. de Zenovia Rusul: «In diua de Alexie se afuma vitele cu 
o petică aprinsă, ca să nu se apropie de casă, respective şi de vitele 
de acolo, gângăniile si gujuliile, precum: brâscele, rimele, muscele, hel- 
gile, etc.» 

(3) Dat. și cred. Rom. din Stupca, com. de Onufr. Cailén: «In diua 
de Alexi fac Gmenii foc prin pomete si încunjură casa cu tămâie aprinsă 
ca să nu se apropie de ea gujuliile cele stricăciose» ; — tot de acolo, 
dict. de Iléna Cotruţ: «In diua de Alexii se sc6la Omenii şi femeile des- 
diminâţă si încunjură casa cu tămâie aprinsa, anume ca să nu se apro- 
pie jigăniile de dinsa, cari din Diua Crucii $i până acuma sunt amor- 
tite, însă acuma tote se mișcă»; — a celor din Securiceni, com. de G. 
Guşet: «Unii atumă in diua acésta cu tămâie prin prejurul casei»; — a 
celor din Tereblecea, dict. de Ana Nimigén, com. de G. Nimigén: «De 
Alexit se încunjură casa de trei ori cu tămâie si s&mînţă de cânepă 
aprinsă şi cu un lanţ, din care se tot zurăesce, ca să nu se apropie ji- 
găniile (gângăniile) de casă»; — a celor din Corlata, com. de G. Pier. 
sec: «leat un lant, o 614 cu foc şi o petica și o aprind, şi apoi încun- 
jură casa de trei ori împrejur, ca să nu se apropie cujulii de acea casă.» 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Crasna, com, de Em. Iliuţ: «In diua de 


204 

Petica, cu care se afumă vitele, nu e o petică de rind, ci 
aceea care s'a pus în giua de Pasci în blidul cu pască şi 
cu care s'au şters mai pe urmă ouéle cele sfintite. (1) 

Mai departe, cine voesce ca să-i fie casa curată, adecă cine 
vrea ca să nu se apropie de dinsa nici un fel de gânganie 
urita, jivină primejdi6să şi gujulie stricăci6să, se scólă în 
giua de St. Alexie Omul lui Dumnegeu des-diminéta, până 
a nu résari s6rele, ieă un clopoțel sau vre-o 3—10 bucăţi 
de fer vechiu, le lâgă pe tâte la un loc, şi apoi, zingănind 
si zurăind necontenit dintr'însele, încunjură de trei ori casa: 
începând de la r&săritul s6érelui. (2) 

Unele femei, din contră, se scâlă când se zăresce abia de 
gi, se desbracă în pielea g6lă, ieati un lant si, umblând cu 
dinsul de trei ori împrejurul casei zurăind, gic: 

— Cum nu se apropie nimic de fer, aşă să nu se apropie 
nimică de casă, nici o gânganie saii gujulie ! (3) 

După ce ati incunjurat casa, string toţi băeţii la un loc în 
casă, aprind o cârță şi, umpianu împrejurul lor de trei ori 
si afumânduii, dic: 

— Cum nu se apropie nimic de foc, asa să nu se apropie 
nici o gânganie de voi! (4) 

Altele ieati o lăcată veche, o bucată de fer ruginită sau 
o păreche de forfeci şi, bătend într'însele cu o altă bucată 
de fer, anume ca să zingănâscă, încunjură casa de trei ori 
si dic: 

— Până unde ajunge sunetul acestei lăcăţi, sau al acestor 
părechi de férfeci, până acolo le este ertat gângăniilor a se 
apropiă de casa mea, mai aprope nu! 

După ce au încunjurat casa, aruncă bucata cea de fer, 
dicénd : 





Alexii aprind 6menii o petică şi încunjură cu dinsa aprinsă casa și, 
dacă se pote, totă livada, si se dice că peste cercul, care laŭ facut in 
chipul acesta, nu trece nici o gânganie peste an » 

(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiii, dict. de Zenovia Rusul. 

(2) Dat. si cred. Rom. din Bosanci, com. de Trof. Crupă; — şi a celor 
din Securiceni, com. de G. Guset. 

(3) Dat. Rom. din Ilişesci, com. de Vas. Botezat; — și a celor din Si- 
retii, com. de Dim. Popovici. 

(4) Dat. Rom. din Ilișesci, com. de V. Botezat. 


205 


— Cât de departe a ajuns ferui acesta, atâta loc să nu 
se apropie gângăniile de casa mea! 

Si făcând acésta, cred că şerpii si brâscele cele rîi6se nu 
se apropie mai aprâpe de casă decât până unde a ajuns 
ferul aruncat sau sunetul acestuia. (1) 

Si iarăși altele încunjură casa asemenea în pielea gólă, 
şi aşijderea de trei ori, însă nu după olaltă ca cele despre 
„cari am vorbit până aici, ci în réstimpuri, şi anume: odată 
diminéta, a doua 6ră la amâ6gă gi a treia óră séra. Acésta 
încunjurare îns6mnă ca gângăniile şi gujuliile să nu se apropie 
nici odată de casă. Însă ea are putere numai un singur an, 
şi de aceea se face în tot anul odată. (2) 

În unele părţi este datină ca o persână din fie-care fami- 
lie să ieă în diminéta St. Alexie un clopoțel, o păreche de 
férfeci şi o cósă. Cu aceste trei obiecte încunjură apoi res- 
pectivul grădina cu casă cu tot de trei orl în fuga mare, cu 
clopotelul sunând, cu cósa tot atingéndu-o de gard, de pomi, 
precum şi de alte obiecte, anume ca să producă mult vuet, 
iar cu fdrfecele imitând pe bărbier când tunde. Făcând 
acésta, cred că gujuliile, adecă insectele şi larvele acestora, 
cari rod frunzele pomilor si strică rădăcinile, sau cârtiţele 
cari scot musurée prin straturi, audind vuetul ce se face, 
nu vin în grădina respectivă, ci o încunjură, mergând în alt 
loc, pentru că se tem ca să nu fie prinse şi omorite. (3) 

In fine, în unele părţi din Bucovina, curăţese mai întâiu în 
diua de Alexie toţi pomii de frunzele in cari se află ouă de 
fluture si le pun la un loc în mijlocul grădinii. Ieaŭ apoi 
c6j4 de brad şi, amestecându-o cu frunzele adunate, le dă 
foc ca să ardă. 

În focul acesta pun şi péme sfintite în Diua Crucii dim- 
preună cu pomii, cari se duc în acâstă di la biserică. 

După ce aŭ dat foc grămegii celei de frunze, ieaŭ câja şi 
afumă fie-care pom, apoi încunjură grădina şi casa de trei 


(1) Dat. și cred. Rom. din Cireș-Opaiţ, com. de C. Dugan; — si a ce- 
lor din Horodnicul-de-jos, com. de G. Teléga. 

(2) Dat. si cred. Rom. din Mihoveni, dict. de Paraschiva Cimpoeş și 
com. de Vesp. Corvin. 

(3) Dat. si cred. Rom. din Buninti, com. de V. Strachina. 


206 
ori, pocnind în acelaşi timp necontenit în ferul plugului, si 
mai ales în custură şi in otic, făcând ca să ésă sunet din- 
tr'însele. După acesta scormolesc cu fiarele respective la ră- 
décina fie-cărui pom şi-i sgârie puţin, anume ca pomii să 
rodescă mai bine şi mai mult peste an. (1) 

Tot în diua de St. Alexie fac mai tâte Româncele din 
Bucovina o amestecătură de făină sau crupe cu apă şi, 
punându-o întrun hârb, o duc cu hârb cu tot peste hotarul 
grădinii, unde, punându-l jos, rostesc cam următbrele cu- 
vinte: o 

— Acésta duc pentru tóte gângăniile şi gujuliile ca mân- 
care peste tot anul, ca să nu vie la mine în grădină! (2) 
„Sau pun într'un hârb pâne şi sare, ori sticlă sfarmata si 
cărbuni şi, ducându-l ca mâncare la un soc de pe hotarul 
grădinii, dic: 

— Poftesc boerilor la masă ! 

Făcând acésta, cred că gânganiile si gujuliile nu se apro- 
pie de casa omului respectiv tótă vara. (3) 

In Moldova, unde există asemenea credinţa că in diua de 
St.. Alexie es şerpii şi tóte jivinele din pămînt la drumuri, 
este datină că în unele părţi copiii îi ombră, iar în altele . 
se păzesc de a le face vre-un rét, cregénd că acela care ar 
omori vre-unul va trage o cumpănă în acel an gi va fi în 
mare primejdie ; pentru aceea 6menii ieati sumuege de paie, 
de petică, gundie de la grajduri si, apringându-le, afuma cu 
ele prin casă, ocol, poéta, grădini, moşii etc., ca să se înde- 
părteze jigăniile. (4) | 

In alte parti din Moldova spre Alexi Boji (Omul lui Dum- 
negeti), când es jivinile din pămînt (17 Martie), se ieă o cd- 
fue (5), se pune în ea jar (6), se pune peste acesta tămâie, 
se împrejură cu ea casa clănțănind din cleşte, în credinţă 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Mazandesci, com. de Vas. Zapratan, stud. 
gimn. 

(2) Dat. Rom. din Mitocul-Dragormirnei, com. de Amfil. Burac. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Securiceni, com. de Gavr. Gușet. 

(4) C. D. Gheorghiu, op. cit, p. 71—172. 

(5) Cdfue = un vas de tinichea cu c6dă, cu care preotul cădesce. 

(6) Jar = jdratic = cărbuni aprinşi. 


207 
că jivinele şi cele rele nu se vor put atunci apropiă de 
casă decât numai până unde a ajuns fumul tămâiei. (1) 

In Transilvania este asemenea datină că, la Alexie Omul 
lui Dumnedeu, gazda casei incunjură des-diminéta casa gi 
tóte alatele cu un lanţ în mana zurgălind ori cu un clopot 
troscănindu-l, în credinţă că, cât a ocolit el cu lanţul oricu 
clopotul, nu se va apropiă şârpe ori altă jivina hida, pre- 
cum: brâscă, şopârlă, sdlamdndra, strigă etc. 

In alte părţi, tot din Transilvania, precum bunădră pe 
valea Someşului, pun jar într'o 6lă, iar pe jarul din ea pun 
tămâie sfinţită şi șnepân, lat. Pinus Mughus, Scop. şi asa 
încunjură apoi casa de trei ori. Jar după ce aŭ încunjurat 
casa, ung ferestrele şi usctorii uşilor, ca si nu se apropie 
Strigdele şi alte bestii de casă. (2) 


III. 
AFUMAREA POMETELOR. 


E în faptul dimineţii gilei a 17-a din luna lui Martie. 

Sute si mii de focurele se văd argând prin pometele Ro- 
mânilor: unele de paie, iar altele de frunze şi tot felul de 
greblături de pe întrega fata a grădinilor sau livedilor; 
unele in flacări, iar altele răspândind un fum greoiu şi înă- 
duşitor. 

Incă n'a apucat a trece o oră de la atitarea acestor focu- 
rele şi iată că pometele şi casele  de-abiă se mai pot vedé 
de mulţimea fumului, care s'a întins peste întreg satul ca 
o negură de cele tomnatice. 

Si 6re de ce fac Românii aceste focurele ?... Care să 
fie óre scopul şi însemnătatea lor?... 

Iată întrebări, la carisirele următâre ne vor da un réspuns 
destul de esact. 


(1) «Sedétérea», an. I, p. 192. 
(2) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul. 


208 


La 17 Martie cad Alezitle, diua în care, după credinţa 
poporului român de pretutindenea, tâte insectele, tâte amfi- 
biile şi reptilele se desmortesc, se mișcă gi es de prin cul- 
cușurile şi ascundișurile lor de peste 6rnă la lumină, la ra- 
dele cele căldurâse ale s6relui de primăvară. 

Românii, credincioşi datinelor şi credințelor apucate, cum 
spun ei, de la bătrâni, fac în acâstă di în fie-care an ase- 
menea focurele, pentru ca să preintimpine pe tâte gujuliile, 
gângăniile, jivinele sau jiganiile, pe toţi gândacii şi alte 
vietati mărunţele, stricăcise atât pometelor si semănături- 
lor, cât şi vitelor şi 6menilor (1); să le fugărescă (2), ca nu 
cum-va să se apropie (3), să se nădâscă si inmultésc& pe 
lângă casele, acareturile si prin pometele omenesci (4), să 


(1) Dat. și cred. Rom. din Balacéna, com. de G. Jemna: «În diua de 
Alezii es tote gujuliile din pămînt, pentru că acestă di le este lor ho- 
larita spre a esi afară. De aceea se face foc pe sub pomi, ca să nu pótă 
ele eși afară și să nu strice pomilor»;—a celor din Mitocul-Dragomir- 
nei, dict. de Domnica Romaș, com. de Alex. Romaş: «În acâstă di fac 
Omenii foc prin pomete, ca să nu fie multe gujulii.» 

(2) Dat. gi cred. Rom. din Iligesci, com. de Berintén: «In diua de 
Alexit se afumă pomii spre fugărirea gângăniilor.» 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Corlata, com. de G. Piersec: «Mai departe 
se povestesce despre Alexii, că Omenii se scolă dimineţă tare și fac foc 
printre pomii din grădini, ca să nu se apropie de acea casă şi de acel 
pomet cujulit peste an, pentru că în diua de Alexii es tote cujuliile> ; 
— a celor din Pârtescii-de-sus, com. de G. Baranaiă: «În diua de St. 
Alexit Omul lui Dumnedei, se afumă pomii şi anume: se face foc din 
gundie ca să 6să mult fum, si se dice că până unde va ajunge fumul 
atunci, până acolo nu se vor apropiă gângăniile, precum şerpii, omi- 
gile, viermii s. a.», — a celor din Tereblecea, dict. de Ana Nimigén gi 
com. de P. Nimigén: «De Alexi se face foc in pomét, ca să nu se apro- 
pie şi să se facă gujulii pe pomi»; — a celor din Udesci, dict.de Zamf. 
Niculi și com. de Dar. Cosmiuc: «În diua de St. Alexie se face în zori 
de di foc prin pomete din rémasitele măturate, ca să nu se apropie gu- 
juliile şi șerpii de pomete si de case.» 

(4) Dat. si cred. Rom din Băieșesci, com. de Oct. Seretén : «In diua 
de Alexie aprind 6menii focuri prin pomete să afume pomii, cu scop 
ca să nu se nădâscă şi să nu se facă multe gângăniiși gujulii, pentru 
că pe tóte acestea le trimite St. Alexie» ; — a celor din Bosanci, com. 
de Trofin Crupă: «In diua de Omul lui Dumnedeu fac Omenii mai 
multe focuri prin pomete, spre a se lati fumul printre pomi, dicénd că 
nu se fac viermi (omidi).» s 


209 


mai stirpâscă, dacă nu tocmai pe tâte, apoi măcar o parte 
dintr’insele. (1) 

Iată scopul acestor focurele din diminéta St. Alexie sat 
Alexia! 

Românii cred că, prin fumul acestor focurele, mare parte 
de insecte, amfibii şi reptile îşi află sfîrşitul aga—si la ivi- 
rea lor pe suprafaţa pămîntului. Încă n'ai apucat bine a 
vedé lumina şi iarăşi trebue să dispară în lumea întune- 
ricului, de unde n'au să se mai întârcă câte Prutul şi pd- 
mântul. lar cele ce nu dispar, adecă cele ce nu pier, acelea 
se arată numai până acolo până unde ajunge fumul pro- 
dus din acele focurele, iar mai departe nu se pot apropiă. (2) 

Cred mai departe că, făcând aceste focurele, pomii peste 
vară sunt mai roditori, maf mănoşi decât atunci când nu 
le-ar face. (3) 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Securiceni, com. de G. Gușet: «In diua de 
Alexii se face foc prin grădini spre perderea viermilor depomi»; — a 
celor din Volovét, com. de Ilie Buliga: «La noi se dice că in diua de 
Alexii es téte gângăniile din pămînt, şi de aceea fac focuri prin pomete 
şi prin grădini, şi dic că prin fumul acela se stirpesc téte gângăniile 
şi nu strică atât legumele cât și pomii.» 

(2) Cred. Rom. din Pârtescii-de-sus, com. de Gavr. Baranaiŭ ; — a ce- 
lor din Mitocul-Dragomirnei, com. de Amfil. Burac: «In diua de Alexie 
face fie-care Român des-diminâţă foc în pomătul si din greblaturile 
din pomét, din frunzele picate, din cracii care sciù că-s de cu témna 
uscați, apoi, curăţind pomii de frunzele rémase pe ei, unde şi-au pus 
fluturii gi alte insecte ouăle, și cari le pun asemenea pe foc, credénd 
că, mirosind insectele mai pe urmă pomii afumaţi, nu se apropie de 
pométu) respectiv. Gângăniile şi gujuliile, cari se trezesc tot în acésta 
qi din amortirea lor de peste érna, părăsesc asemenea grădina respec- 
tivului, din causa mirosului neplăcut produs din fumul, ce se réspan- 
desce peste tótă grădina.» 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Balacâna, dict de Maria Ureche, com. de 
C. Ureche : «In diua de Alexi se face foc în pomi, ca să nu vie omide 
pe dingii şi să facă póme» ; — tot de acolo, dict de Ioan Grosarit, com. 
de Mich. Rusul: «Tot in diua acesta se face si foc prin pomete, ca sa 
nu fie omide si să dea mai bună râdă»; — a celor din Lucacesci, com. 
de Iac. Paicu : «Omenii fac foc prin pomete, ca să se facă multe póme 
în anul următor» ;--a celor din Mitocul-Dragomirnei, com. de Amf. Burac: 
«Fumul, produs din focul făcut în acâstă di prin pomete, se dice căar 
avé o inriurinté asupra rodirii pomilor pentru anul respectiv»; — a 
celor din Pătrăuţ, com. de Sim. Holca: «In diua acâsta fac Gmenii foc 


Marian, Sărbătorile, II. 14 


210 


O semă de Români, pe lângă focurelele, despre cari am 
vorbit până aici, mai îndătineză de a afumă întrega gră- 
dină, şi mai ales pometele, încă şi cu carte şi cu potlâge 
aprinse, şi a o tămâiă cu tămâie, asemenea ca să nu fie 
omigi prin pomete şi să le mănânce frunzele. (1) 

Unele gospodine merg cu mâna drâptă plină de aluat în 
pomét şi ung pomii, iar gospodarii, venind în urma lor, îi 
legă cu paie, anume ca să nu se urce omigile pe dînşii si 
să le mănânce frunzele. (2) 

In fine Românii din Transilvania adună în giua de Ale- 
xie Omul lui Dumnedei, ca şi fraţii lor din Bucovina, tâte 
gundiele din grădină la un loc, fac foc dintr'însele gi pe 
focul acesta pun apoi cuibarele omigilor, cari trebue să ardă 
fumegând. (3) 
prin pomete, ca să nu strice viermii pomii si ca aceştia să rodâscă»;— 
a celor din Costâna, com. de V. Hutan: «Omenii fac in giua de Alexii 
prin tOte pometele şi pe sub toţi pomii foc, credénd că, dacă-i afuma, 
nu le mănâncă omidile frunzele gi rodesc mai bine»; — a celor din 
Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc şi com. de P. Scripcarii: «In diua 
de Alezie se face des-diminéta focuri din gunóie prin pomete, ca să ro- 
dâscă pomii şi să nu-i strice omidile»; — a celor din Stroesci, com. de 
Petru Străinul: «In giua de Alexit se face foc prin grădini, cu scop de 
a se face si rodi pometele»; — a celor din Buninti, com. de Vesp. Cor- 
vin: «Afară de focul de la Boboteză se mai face încă in diua de Alezie 
şi Patru-deci-de-Sfinţi, cu scop ca să fugă tóte râutăţile de pe pane gi 
arborii să rodâscă bine»; —a celor din Liudi, com. de Dim. Bondariŭ : 
«In diua de Alezii fac 6menii foc prin pométuri, ca acestea să rodésca 
bine.» 

(1) Dat. Rom. din Şcheia, com. de S. Pop; — a celor din Gura-Hu- 
morului, com. de Em Netea ;-a celor din Crasna, com. de Ioan Iliut: 
«Omenii încunjură casa și grădina cu o petică aprinsă şi cred că nu 
se vor apropiă gângăniile de casé»;— a celor din Ilişesci, com. de Vas. 
Botezat: «Omenii fac in diminéta dilei acesteia foc prin pomete cu 
frunze uscate, ca să nu le mănânce viermii peste an»; — a celor din 
Volovét, com. de Ion Buliga: «In diua de St. Alexie afumă Gmenii po- 
metele, ca să fie ferite peste tot anul de gujulii.» 

(2) Dat. Rom. din Cupea, dict. de Cas. Tuguiu și com. de Them. 
Prelici. 

(3) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul. 


MIEDUL PARESII. 


 —————— 


Miedul Păresti, numit altmintrelea atât în Bucovina cât 
si în Moldova și Miagă Păresime, Miagă Părese (1), Miegii 
Paresit (2), Miegul Păreţii, Miegul Păreţilor (3), Mieg Pă- 
refit, Miegii Parefit şi Mied-post (4), iar în Banat Miedul 
Paresimilor (5) sai Paresemilor şi Mijlocul Postului (6), 
cade tot-deauna la mijlocul Postului mare si anume Mier- 
curea. (7) 


(1) Grigore Ureche, în «Domnii Térit Moldovei: (Cronicele rom., I. 
p. 233): «Petru-Vodă îndată după aceea au strîns ste turcâscă și un- 
gurésca gi muntenésca si au incungiurat pre Alexandru-Vodă în curte 
în Iasi si au bătut pregiur curtea din Cdslegi pan’ la Miadd-Paresime> ; 
— Ibid., p 469: «Din Cdglegi până la Miagă Părese.» 

(2) I. Crengă, Opere complete, II, Iaşi 1892, p. 27: «Am dus-o noi 
asa până la Miegii Paresii.» 

(3) C. D. Gheorghiu, op. cit, p. 73. 

(4) Dim. Dan, Comuna Straja, p. 36: «Miedul Postului se numesce 
Mied-post, atunci numără femeile diminéta mai întâiu ouăle și apoi abiă 
se apucă de cusut sai ţesut, însă nu torc.» 

(5) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şi 1888. 

(6) Com. de Ios. Olariu: «Miegdul Păresimilor se dice şi Mijlogul Po- 
stulut sau tdr nainte, tdr napoi.» 

(7) Pretutindenea in Bucovina, Moldova si Banat. — Vedi şi Gheor- 
ghiu, op. cit., p. 73: -Miedul Păreţilor (Sfintele Paresimi) cad la jumă- 
tatea Postului mare, adecă trei săptămâni si jumătate de la Lăsatul 
secului si anume tot-deauna Miercurea»; — Mangiuca, Calend cit. : 
« Miedul Păresimilor cade tot-deauna pre Miercuri în mijlocul Păresimi- 


212 


Postul mare, numit ast-fel pentru că este mai lung decât 
tote cele-lalte posturi de peste an, apoi si Post de prima- 
vară (1), pentru că cade la începutul primăverei, se com- 
pune în genere din 40 de dile, plus Septemâna mare sat 
Septemâna patimilor. 

Cele 40 de gile de la începutul postului acestuia se pos- 
tesc întru amintirea celor 40 de qile cari le-a petrecut si 
le-a postit Domnul nostru lisus Christos în pustia caran- 
tană înainte de începerea învăţăturii sale, iar restul întru 
amintirea patimilor sale. 

De 6re-ce însă dilele din Septemâna patimilor, deşi sunt 
de post, nu fac parte din numărul celor 40 de dile, cari se 
postesc întru amintirea postului de 40 de gile al lui lisus 
Christos, de aceea postul înainte de Învierea Domnului saă 
înainte de Pasci s'a numit dintru început cu un cuvînt lat. 
quadragesima. 

Din cuvîntul lat. quadragesima Românii aŭ format cu- 
vintul românesc Paresimi, şi cu acest cuvînt aŭ numit ef 
apoi postul înainte de Înviere prin un timp maï indelun- 
gat si tot asa il maï numesc unii şi în timpul de față. 

Incepând însă maï târgiu a se întrebuințà în vorba de 
tóte dilele cuvîntul Postul mare mai mult decât cuvîntul 
Paresimi, acest din urmă a început pe încetul a se da uitării, 
ast-fel că în timpul de faţă în cele mai multe părţi locuite 
de Români, şi cu deosebire în Bucovina, s'a păstrat numai 
cuvîntul Parese, care e contras din Paresime. 

Dar şi cuvîntul acesta încă a început în timpul din urmă 
a se da uitării şi a se înlocui prin cuvîntul Pdrefi. 

Causa e următbrea: 

Poporul român de pretutindenea, uitând însemnarea cea 
adevărată a cuvîntului Paresimi şi întrebuințând mai mult 
cuvîntul Postul mare, înţelege sub numirea din urmă nu 
numai cele 40 de gile ale postului dinaintea Pascilor, adecă 
adevăratele Paresimi, ci tâte dilele începând de la Lăsatul 


lor, socotind 48 de qile între Duminica lăsatului de brânză gi intr 
Pasci.» | 
(1) « Biserica ortodoză română , an. II, Bucuresci 1875, p. 393. 


213 


— > eee 


secului şi până la Pasci. Iar mijlocul sai centrul acestui 
post îl numesc Miedul Păresii sau Miegul Păreţii. 

După calculul poporului, întreg Postul mare constă din 
48 de qile. Deci, dacă începem a numără de la Lăsatul se- 
cului, adecă din diua când dăm în acest post, în sus sai 
înainte, iar de la Pasci în jos sati înapoi, aflăm atât deo 
parte cât şi de alta câte 24 de dile sati două jumătăţi egale. 

Diua, în care se întrunesc aceste două jumătăţi egale şi 
care e tot-deauna o Miercure, nu numai că forméz& mijlo- 
cul sai miedul Postului, ci ea este considerată de către 
popor tot-odată si ca un fel de părete saii ca pdrefi, cari 
despart Postul mare în două jumătăţi egale, câte din 24 de 
dile una. De aici apoi şi numirea gilei acesteia nu numai 
Miedul Păresti (1), ci şi Miedul Păreții (2), Mied Păreţi (3), 
Miegii Parefit (4) şi Miegul Pdrefilor (5), care e usitată, 


(1) După spusa Rom. din Pârtescii-de-sus, com. de Gavr. Baranaiii:: 
«Miedul Pdresiit cade tocmai la mijlocul Postului mare, şi din causa 
acésta se numesce giua acésta Miegul Păresii»; — a celor din Ilişesci, 
com. de G. Berinţan: «Miegul Pdresit împarte Postul mare în două 
părţi asemenea de mari, atunci îi jumătate postul»; — a celor din Lu- 
căcesci, com. de Iacob Paicu: «Miegul Pdresit se numesce aga, pentru 
că cade tocmai în miedul Postului mare»; — apoi si a altor Români 
din Bucovina, precum a celor din Securiceni, Balacéna, Măzănăesci și 
Siretit. 

(2) După spusa Rom. din Gura-Homorului, com. de Em. Netea : « Mie- 
dul Parefit este mijlocul sau culmea Postului mare; din acâstă di Po- 
stul merge cât înainte cât înapoi»; — a celor din Broscautul-vechit, 
dict. de Palag. Onciul: «Miedul Păreţiă pică tocmai la mijlocul Postului 
mare»; — apoi şi a celor din Mitocul-Dragomirnei, Pătrăuți, Mihoveni 
și Costana; — N. Sulică, Etimologisarea poporană, publ. in «Gazeta 
Transilvaniei», an. LXI, Brașov 1898, No. 111: «Postul Pascelor îl nu- 
mesce poporul nostru Păresimi (lat. quadragesima). Miegul Păresiă se 
aude şi în forma Miegul Păreții. Etimologisarea poporală e evidentă 
şi s'a format prin alăturarea la grupul cuvîntului părete.» 

(3) După spusa Rom. din Cireş-Opaiţ, com. de Const. Dugan. 

(4) După spusa Rom. din Volovét{, com. de Ioan Buliga: «In diua de 
Miegii Păreţii dic Gmenii că-i mijlocul Postului mare.» 

(5) După spusa Rom. din Sucéva, com. de Dim. Vasilovici: «Miedul 
Păreților se numesce de aceea, pentru că atunci e jumătate de post»; 
— a celor din Şcheia, com. de C. Lucaciu: «Miegul Păreților e în mij- 
locul Postului mare»; — și a celor din Rus-Plăvălariu, com. de Nican. 


214 


după cum am amintit şi mai sus, nu numai în Bucovina, 
ci şi în Moldeva. (1) 

Româncele din cele mai multe părţi ale Bucovinei tin giua 
acésta ca şi Duminica, şi mal ales nu ung parefit caselor (2), 
nu torc, nu reşchie, nu perie, nu urzesc, nu tes, nici nu cos. 

Unele dintre dinsele se abtin de la lucru în acâstă gi spre 
păstrarea sănătăţii, şi anume ca să nu le dâră mdnurile si 
picidrele peste an (3); altele ca să le mârgă bine şi tot lu- 
crul ce-l vor începe să le 6să cu spor (4); iar cele mai 
multe ca sa nu nebunésca (5), fiind-că diua acésta, după cre- 
dinţa şi spusa lor, este o di forte primejdiésa. (6) 

Care femee lucrâză în acsstă di, aceea nu mai isprăvesce 
nici odată lucrul, ci dă numai dintr'un părete în alt părete 
până ce-i trece giua (7), sai umblă peste tot anul fandalauw, 
adecă nu apucă bine a începe un lucru şi se apucă de al- 
tul, încă şi pe acela fără a-l mântui. (8) 


Bumbu: «Miedul Păreților se numesce de aceea ast-fel fiindcă picii 
tocmai în mijlocul Postului mare.» | 

(1) C. D. Gheorghiu, op. cit.,p. 73: «Miedqul Păreților (Sfintele Pare- 
simi) cad la jumătatea Postului mare, adecă la trei séptémani și juma- 
tate de la Lăsatul secului» ; — Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, 
com. Valea-Glodului, jud. Sucéva: «Poporul serbéza in luna lui Martie 
40 de Sfinţi, Alexi-Boji şi Miegi Pareti.» 

(2) Dat. Rom. din Volovéf, com. de I. Buliga: «Femeile aŭ datină de 
a nu unge păreţii caselor în acâstă gi, dicend că-i păcat dacă o fac 
acesta.» 

(3) Dat. Rom. din Rus, com. de Nican. Bumbu: «Femeile nu urzesc 
nici nu tes în acésta di, ca să nu zacă gi să ologiască de mâni si pi- 
cidre» ; — apoi și a celor din Ilisesci, com. de G. Berintan, şi Siretit: 
com. de Dim. Popovici. 

(4) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de Vict. Morariu. 

(5) Dat. Rom. din Pârtescii-de-sus, com. de Gavr. Baranaiii: «Miedul 
Păresii se serbâză pentru nebunéld, si mai ales femeile nu lucréza ni- 
mic in acâstă di în casă»; — a celor din Cupea, dict. de Casandra Fu- 
guiii : « Miedul Păresii se serbeză ca să nu nebunésca.» 

(6) Cred. Rom. din Rus, com. de Nican Bumbu; — gi a celor din Lu- 
căcesci, com. de Iacob Paicu: «Femeile serbâză diua acésta (Miedul Pa- 
resii) ca si ori-care altă sérbatére, din causă că multora, cari at lucrat 
în acésta di, li s'au întîmplat felurite primejdii. 

(7) Cred Rom. din Reuseni, com. de YV. Pop. 

(8) Cred. Rom. din Udesci, dict. de Zamf. Niculi. 


215 


Tot cam aga cred despre cei ce lucrâză în acâstă di şi 
Românii din Moldova. (1) 

Si dacă și lucr6ză ceva în acâstă di, nu-i Ddémne-ajuta, 
căci pe cât a lucrat gi a câștigat maï înainte pe-atâta perde 
acuma (2); sau, după cum cred şi spun Românii din Banat: 
nu numai că n'are nici un spor peste tot anul, nu numai 
că merge tdr înainte, târ înapoi, dar chiar şi ceea ce lu- 
créza se strică. (3) 

Mai departe, crede poporul că femeile, cari lucrâză în 
acâstă di, acelea se bolnăvesc de dinsele, adecă începe mai 
întâi şi întâiu a le dureă mânile şi picidrele, apoi 6sele, 
şi la urmă prinde a li se uscă carnea de pe lângă óse şi 
mai ales cea de pe lângă încheieturile degetelor, până ce 
le intepenesc degetele. (4) 


(1) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu, com. Valea-Glodului, 
jud. Sucéva: «Cei ce îndrăsnescia lucră in diua de Miegu Păreții vor 
fi buimaci tot anul, adecă vor umblă fând în coce, tând în colo»; — 
C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 73: «In acestă di nu se regchirézd, pentru 
că se încurcăiţele și minţile aceleia care nesocotesce pe St. Păresimi»; 
—- El. Sevastos, Serbătorile poporului, publ. în «Gazeta Sătenului», an. 
VIII, R.-Sărat 1891, p. 151: «La trei săptămâni și jumătate din post fe- 
meile dic Miegul Păreţilor, St. Păresimi, și le serbéza, că de vor lucră 
în diua aceea, umblă tot anul nebune de cap, besmetice: «Să nu lucrezi, 
«cumétro, Démne feresce, că de nu, umbli ånd în ici, tand in cole, tând 
«în Miegul Păreţii, că una a lucrat odată si a umblat tot anul când în 
«colo, cand in câce, si nu i se mai alegeă de lucru gi nu scià ce face 
«şi în cotro se duce.» 

(2) Cred. Rom. din Pătrăuţ, com. de Sim. Holca: «Femeile serbéza 
diua acâsta de aceea, pentru că cu cât aŭ lucrat în post până în acésta 
di, cu atâta daŭ înapoi, adecă perd»; — a celor din Măzănăesci, com. 
de I. Butnariu: «Femeile tin diua acésta, pentru că dacă n’o ţin, cat aŭ 
dat înainte, atâta dau înapoi.» 

(3) Com. de d-l Aurel Iana: «Miegul Păresimilor cade pe Miercuri a 
patra séptémana din post gi se serbâză din partea poporului cu nelu- 
crare. Se crede că cine ar cuteză să lucreze in acésta di, nu numai că 
n’are spor peste întregul an, dar că ce se lucréza se strică, gi se dice 
târ nainte, tar napoi (= cât nainte atâta și ’napoi). Cu deosebire mu- 
erile se feresc de lucru și anume: nu pepténa fuióre, nu se perie pe cap.» 

(4) Cred. Rom. din Ilișesci, com. de G. Berinţan; — a celor din Si- 
retii, eom. de Dim. Popovici; — sia celor din Tereblecea, dict. de 
Axenia Nimigén. 


216 


In fine se crede că femeile, cari lucréz& în giua de 
Miedul Păresii, acelea nebunesc sat, dacă nu nebunesc ele 
singure, apoi de bună s6mă unul din membrii familiei. (1) 

Si spre întărirea acestei asertiuni, mai fie-care femee scie 
să-ţi istorisâscă câte o întîmplare. 

Asa istorisesc unele: 


«Odată a tors o femee in diua de Miegul Parefit. Si fiind-ca 
nu e bine de tors in diua acésta, de-aceea femeia ce s’a incu- 
metat a torce a nebunit. Şi cum a nebunit, a siinceput a se po- 
ticni 

«Când încolo, cand încâce, 
«Când în Miedul Păreţii.» (2) 


«Altă femee să fi urzit în diua de Miegul Parefit şi din pri- 
cina ‘acésta s'a invirtit apoi şi ea, ca si urzitorea, încolo şi ’n- 
céce tot anul, rostind cuvintele: 


«Tând încolo, tând incoa’, 
«Tand în Miedul Păreţii.» (3) 

«O femee şi-a fost propus să urzecă în diua de Miegul Pd- 
refi pânză. | 

«Dumnedet, védénd ce are de gând să facă, i s'a arătat cu 
trei dile înainte de acésta in vis si i-a spus să nu lucreze, căci 
de va lucra, n'are să fie bine de dinsa. 

«Insă femeia, încăpăţinată si îndăr&tnică, n'a ascultat, ci cum 
a sosit Miegul Păreţii, s'a şi apucat de urzit. Dar abiă a înce- 
put a urzi și iată că îndată şi-a eşit din minte gi a început a dă: 

«Tand încolo, tând încâce, 
«Tand în Miedul Paretii. 

«Si tot asa a dat ea până ce a murit. Şi de-atunci serbéza fe- 

meile Miegul Păreţii.» (4) 


O variantă : 


«A fost odată o femee. Și femeia aceea a început a lucră, 
adecă a urzi, în diua de Miegul Păresii. 
«Ce socotiți însă: c'a putut urzi ? 


(1) Cred Rom. din Tereblecea, dict. de Axenia Nimigén: «Femeile nu 
lucrâză în acésta di, ca să nu nebunésca nimene din familie.» 

(3) Din Costâna, com. de Vas. Huţan. 

(3) Din Broscăuţul-vechii, dict. de Pal. Onciul. 

(4) Din Mihoveni, dict. de Michaiti Cojoc. 


217 


«Nici decum, căci Miegul Părestă n'a lăsat-o să lucreze, ci când 
mergeă cu tortul pe urzitor tot se 'ncâlciă, şi încâlcindu-se 
dicea: 

«Tanda ’nainte, tânda ’napoi, 
«Tanda ’n Miedul Paresii! 


«Şi tot aga a făcut ea până ce a murit.» (1) 
A doua varianta: 


«O femee a urzit pânză în diua de Miegul Păresii. N’a apu- 
cat însă bine a sfirsi de urzit şi-a si nebunit. Si cum a nebunii, 
a început a alergă pe drum si a strigă cat o luă gura: 


«Tanda ’n sus, tânda ’n jos, 
«Tanda ’n (2) Miedul Paresii! 


«De-atunci femeile, cari aŭ védut sai numai aŭ audit de pă- 
tenia acestei femei, nu lucrâză în asta di de fel, temându-se ca 
nu cum-va să nebunâscă si ele.» (3) 


Mai departe se dice că: 


«<Intr’un Mieg al Postului mare a urzit o femee pânză, si 
pentru că a urzit, a nebunit si a început a umblă nebună prin 
casă si a strigă: 

«Tânta ’ncoa, 
«Ténta ’ncolo, 
«Ténta’n Miedul Păresii ! 


«Si de-atunci se chéma diua acésta Miegul Păresi şi o tin 
Omenil, ca să nu patésca şi ei aga.» (4) 





(1) Din Lucăcesci, com. de Iac. Paicu. 

(2) Cuv. Tânda, după cum se pote f6rte lesne cundsce din cele ce 
s'au înşirat până aici, e format din tând, iar acesta,la rindul sěŭ, esi- 
nonim cu când. 

De la cuv. Tdénda cred că vine numele Tanda, fratele de cruce al lui 
Manda, precum si cuv. tandaldi, tăndălău şi tândălău, amintit mai 
sus, care însemnâză un om ce umblă încolo şi încâce, fără nici un 
scop. 

Cuv. tandalaz însă nu este de a se cufundă cu cuv. tantalău sat 
tăntălău, fem. tantalaucă sai tăntălaucă, care'insemnâză: prostalan-— 
prostălană—prostălaucă, mutălăi —mutălaucă, hăbăuc—hăbăucă, tont-- 
tontălău și tontă—tontălaucă. 

Tot de la Tânda cred că derivă si numirea Tandald sai Tândală, 
fratele de cruce al lui Păcală sau Pepelea. 

(3) Din Balacéna, com. de G. Jemna. 

(4) Din Horodnicul-de-jos, com. de G. Teléga. 


218 


Iarăşi se gice că: 


«O femee a urzit în diua de Miedul Parefii, cu tote că ea prea 
bine scià că diua acâsta e o di de sérbatére. Însă n'a apucat 
bine a urzi gi-a gi nebunit. Si din minutul acela înainte a in- 
ceput a strigă şi a dice: 

«Mied, mied, mied Păreţi, 
«Buf cu capul de pareti! 

«Şi cum rostiă ea cuvintele acestea, se isbia cu capul de parefi. 

«De-atunci cam mai ba să urzâscă vre-o femee în diua de Meg 
Parefi.» (1) 

In fine spun unele că: 

«O femee a fesul în diua de Mieg Parefi si din pricina acésta 
şia eşit din minte şi-a început a strigă necontenit: 

| «Tand înainte, tând înapoi. 
«Tand în Miedul Paretii! 
«Si tot asa a strigat ea până ce-a murit.» (2) 


Din cele ce s'au insirat până aici resulta, după credinţa 
şi spusa Românilor şi mai ales a Româncelor de pretutin- 
denea, că nu e de fel consult a lucră în giua de Miedgul 
Păresii, şi cu deosebire nu e bine de uns păreţii, de tors, 
de periat fuidrele, de reschirat, de urzit, de ţesut şi de cu- 
sut; cu alte cuvinte, nu e bine nimic de lucrat privitor la 
începerea şi terminarea unei pânze. 

Unica ocupatiune, care e permisă femeilor în acâstă di şi 
pe care o şi execută ele cu cea mai mare stricteţă, e numé- 
rarea ouélor. : 

In acâstă di Româncele din Bucovina adună tste ouăle 
de prin cuibare, şi apoi atât pe acestea cât şi pe cele ce 
le-ai strîns înainte de acesta în decursul postului, le numără, 
ca să vadă cât au strîns până în giua acâsta şi ori de vor 
mai put stringe pe atâtea până la Pasc?, precum şi pentru 
aceea ori de le vor ajunge pentru sărbătorile Pascilor sau 
vor trebui să mai cumpere. (3) 

Tot în acâstă gi îndătineză ele de a numără şi cdlepele 


(1) Din Cires-Opait, com. de Const. Dugan. 
(2) Din Liudi, dict. de Maria Stefanescul si com. de Dim. Bondarii. 
(3) Dat. tuturor Rom. din Bucovina. 


219 


de in, de cânepă gi cela de lâneţe, ca să vadă cât aŭ spo- 
rit, adecă cât aŭ tors gi regchiat în jumătatea trecută a 
postului. (1) i 

Datina acésta dea numără cdlepele şi mal cu sémă ouăle 
în diua de Miedul Păresi: e usitată nu numai la Român- 
cele din Bucovina, ci şi la cele din Moldova (2), Munte- 
nia (3) şi Banat. (4) 

O sémă de Romance însă, atât din Bucovina cât şi din 
Banat, au datind de a numără ouăle în giua de Miedul 
Păresti, nu numai din causă ca să vadă câte aŭ adunat 
până în acâstă di şi de-or avé de-ajuns pentru sărbătorile 
Pascilor sau vor trebui să mai adune ori chiar să cumpere, 
ci încă şi de aceea fiind-că, după credinţa lor, numărând in 
acâstă di ouéle, găinile se ouă mai multe oué, adeca se 
porta cu ouatul. (5) 

Altele iarăşi le numără, după cum spun ele, de aceea, 
pentru că t6te ouele câte le-ai strîns până în giua acesta 


(1) Dat. Rom. din Sucéva, com. de Dim. Vasilovici. 

(2) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 13: «Miegul Păreţilor cade tot-deauna 
Miercurea, atunci se face numératérea ouălor, pentru ca să nu se strice»; 
— El. Sevastos, Sérbdtorile pop., publ. diar cit, p. 151: «Miegul Pare- 
ilor cade tot-deauna Miercuri in a patra s&ptămână din post; atunci 
se numără ouéle, ca să scie câte oué au putut adună în jumătate de post, 
pe atâta are să mai stringd până la Pasci, şi atunci gospodina își face 
socotâlă de-i ajung ouăle, ori de trebue să mai cumpere.» 

(3) Laurian și Massim, Dict, I, p. 305: «La diua din mijlocul Păre- 
similor Pascelor, adecă la Miercurea din a patra séptémana a ajunului 
Pascelor: la Parresime, cu acest din urmă înţeles, Româncele au datină 
de a numără ouăle ce au strîns în timpul jumătăţii scurse a Parresi- 
miilor»; — G. S. Ionénu, op. cit, p. 49: «La jumătatea Postului celui 
mare se face inumératérea ouălor, ca să nu se strice până la Pasci» ; 
— E. Baican, op. cit., p. 16: «La Pdresimi, în diua ursului, adecă drept 
la jumătatea Postului mare, tote femeile își numără ouéle câte au putut 
avé de la păsările de casă.» 

(4) Sim. Mangiuca, Calend cit., «Miegdul Păresimilor» : «Numeérarea 
ouélor câte aŭ ouat găinile până aci»; — Com. de d-l Ios. Olariu: «La 
Miedul Păresimilor se numără ouéle în cuiburi şi se mai fac încă și 
unele farmece.» 

(5) Din Rus, com. de Nican. Bumbu,— și din Maidan în Banat, com. 
de d-l Aur. Iana: «In acâstă di (Miedul Păresimilor) se numără ouéle 
de prin cuiburi, si câte aŭ ouat găinile până acuma, mai odată aga de 
multe aii să oué până la Pasci.» 


220 


nu sunt bune de clocit, ci numai acelea ce le string din 
diua acésta începând înainte. Deci t6te cele ce le-ai strîns 
până în acestă di le pun de o parte şi le intrebuintéza pen- 
tru serbătorile Pascilor, iar cele ce le string de acuma îna- 
inte le pun sub closce sau, dacă le mai întrec, le vind. (1) 

In fine trebue să mai amintesc încă si aceea că, dacă Co- 
dobatura vine înainte de Miegul Parefilor, nu-i semn bun, 
căci atunci, după credinţa Românilor din Moldora, se vre- 
muesce a vint, viscol şi chiar a zăpadă: iar dacă Codoba- 
tura vine după acestă di, atunci va fi vreme bună, căldu- 
rosă şi frumosă. (2) 


(1) Dat. Rom. din Voloveţ, com. de Ilie Buliga. 
2; C. D. Gheorghiu, op. cit. p. 73. 


BUNAVESTIRE. 


I. 
BUNA VESTIRE. 


Bunavestire, numită altmintrelea si !Blagovistenie, cade 
tot-deauna la 25 Martie. 

Bunavestire, după credinţa celor mai mulţi Români din 
Bucovina, e o serbatére tot aga de mare ca şi Învierea sai 
Pascile. 

Dacă n’ar fi Bunavestire, n'ar fi nici Pascile. 

Si cum că întru adevăr Bunavestire e oserbatére tot asa 
de mare şi de însemnată ca şi Sfintele Pasci, ne putem în- 
credinţă din urmat6érea întîmplare : 


«Dice că într'un an au picat Pascile in diua de Bunavestire. 

«Preoţii, după cum e datina, s'au sculat forte de n6pte si, mer- 
génd la biserică, aŭ început să cetâscă liturghia Pascilor, însă 
despre Bunavestire n'au amintit nimic. După ce aŭ sfîrşit rugă- 
ciunile Învierii, aşteptaii acuma ca să se facă diuă. În zadar le 
eră însă tótă aşteptarea, căci diui nu se mai făceă. De lao 
vreme, védénd că nu se mai face diuă, au început a sta pe gân- 
duri: care să fie Gre causa? Si cugetând ei, cât vor fi cugetat, 
îşi aduc în urmă aminte că în diua aceea nu-s numai Pascile, 
ci şi Bunavestire, şi că pentru Pasci s'a făcut slujbă, iar pentru 
Bunavestire nu. S'au pus deci îndată si aŭ făcut slujba cuvenită 
si pentru Bunavestire, si cum aŭ făcut rugăciunile şi pentru 
acâsta, îndată s'a ridicat întunericul, s'a inséninat si s'a facut 


222 


diuă ; dar, spre cea mai mare mirare a lor, vădură că nu e di- 
minéta, ci că sdrele a fost ajuns acuma la amiadi. 

«De atunci nu mai pică Pascele de-odata cu Bunavestire, ci tot- 
deauna mai pe urmă.» (1) 


Cât de mare sérbatére e Bunavestire şi cât de mare e pă- 
catul celui ce lucrâză în decursul ei se pâte cundsce încă 
şi din acea împrejurare că, dacă macină cine-va in giua 
acésta, şi din făina măcinată face mămăligă, şi mămăliga 
aceea o aruncă apoi în apă, pescii nu o mănâncă; iar dacă 
ieă făină de acésta şi o presură pe vre-un pom, pomul re- 
spectiv nu face péme în anul acela. Asa de mare e păcatul 
de a lucră în giua de Bunavestire. (2) 

lar dacă va risni în diua acésta cu mâna indérét si dacă 
va luă ast-fel făină rîşnită şi va presură cu ea vre-un pom 
sau copac, atunci pomul, sau ce este, peloc se şi usucă.(3) 

Mai departe, spun Românii din Bucovina că Bunavestire 
e asa de sfîntă, că dacă ese vre-un puii în decursul eï, nu-i 
nimic dintr'însul. (4) 

Ba, ce este incă şi mai mult, dacă în acâstă di se ouă vre-o 
găină, gâscă sau rață, atunci ouéle acestea nu sunt bune 
de pus sub closce, pentru că nu es pui cum se cade din- 
tr însele. (5) 

Drept aceea Româncele din Bucovina nici odată nu îndă- 
tineză a pune sub closce ouă ouate de păsările domestice 
In giua de Bunavestire, prea bine sciind că, in loc de pui 
ca puii, es nisce monstri. (6) 


(1) După spusa Rom. din Stroesci, com. de P. Străinul; — a celor 
din Mihoveni, dict. de Mich. Cioful si com. de Vesp. Corvin; — a celor 
din Măzănăesci, com. de I. Butnariu; — si a celor din Cireş-Opaiţ, com. 
de C. Dugan. 


(2) Cred. Rom. din Cupca, dict. de Casandra Juguit si com. de Th. 
Prelici. 

(3) Cred. Rom. din Broscautul-vechit, dict. de Maria Négul și com. 
de G. Palamarciuc. 

(4) Cred. Rom. din Crasna, com. de Em. Iliut. 

(5) Cred. Rom. din Broscăuţul-vechii, dict. de Maria Négul şi com. 
de G. Palamarciuc. 

(6) Cred. Rom. din Cupea, dict. de Casandra Țuguiiu, com. de Them. 
Prelici; — a celor din Cireş-Opaiţ, com. de Const. Dugan: «Ouéle ouate 


223 


Tot din causa că Bunavestire e o gi férte mare si sfinta, 
Românii nu duc in decursul ei vacile sat juncile la buhaiti 
ca să se alunge, pentru că, conform credinţei lor, viţeii ce-i 
vor féta acestea vor fi calici, schimosiff. (1) 

Asemenea nimeni nu trebue să caute gâlcâvă in acâstă 
gi, că e r&u.(2) 

Bunavestire se serbéză cu cea mai mare sfinţenie, mai 
ales de către femei, pentru vestea cea îmbucurătâre, care a 
adus-o archangelul Gavril prea curatei feciédre Maria, că va 
nasce pe Domnul nostru Iisus Christos, Mântuitorul lumii. 

Mai departe se dice că, precum va fi timpul in diua de 
Bunavestire, aşă va fi el şi în giua de Pasci.(3) Dacă va fi 
frumos in diua de Bunavestire, va fi frumos şi în diua de 
Pasci; dacă sérele ese diminâţă, va fi şi timpul de vreme; 
dacă ese pe la amâ6dă, va fi şi timpul la vreme; iar dacă 
ese sdrele de către séra, va fi şi timpul tardit. (4) 

Dacă în giua de Bunavestire se arată s6rele de diminéta, 
atunci păpuşoii cei mai dintâiu semănaţi vor fi frumoși; 
dacă se arată cam pe la amâgă-di, atunci cei mijlociă semă- 
nati vor fi frumoşi; dacă se arată de către séra, atunci cei 
mai târgii semanafi vor fi cel mai frumoși. (5) 

Dacă in diua de Bunavestire se ieă câţa înainte de a ré- 
sări srele, cum mai iute de diminé{a, aga de timpuriu are 
să fie si primăvara. (6) 


in acésta di nu se pun sub cloșcă, pentru că es pui cu doué capuri 
dintr însele.» 

(1) Dat. și cred. Rom. din Cireș-Opaiţ, com. de C. Dugan ;—a celor din 
Broscauful-vechit, dict. de Maria Négul, com. de G. Palamarciuc. 

(2) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 72. i 

(3) Cred. Rom. din Udesci, com. de Gavr. Rotariu; -- a celor din 
Bosanci, com. de Sim. Şutu: «Se dice că'cum va fi vremea in diua de 
Bunavestire, aga va fi si în diua de Pasci»; — a celor din Mitocul- 
Dragomirnei, com. de Amfil. Burac: Ce vreme este de Bunavestire, 
aceea trebue să fie si in diua de St. Pasci> ; — Dim. Dan, Credinfe pop. 
buc., publ. în «Gazeta Bucovinei», an. IV, No. 97, p. 2: «Se crede ca cum 
e timpul in diua de Bunavestire, asa va fi el şi in diua de Pasci.» 

(4) Cred. Rom. din Udesci, com. de Gavr. Rotarii. 

(5) Cred. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de Amfil. Burac. 

(6) Cred. Rom. din Straja, com. de I. Dan. 


224 

Dacă in giua de Bunavestire bolborosesce dia în érbi, e 
semn că vara va fi mănósă. (1) | 

In giua, care pârtă numele dilei în care a căgut Buna- 
vestire în anul curent, 6menii să se ferâscă de a semana 
păpușoi, căci, s&mănând, vor fi slabi. (2) 

In diua de Bunavestire se ieă, înainte de a răsări s6rele, 
o baligă de vită şi se lipesce la coşerul cu păpuşoi, anume 
ca în vara ce urmeză să fie păpuşoii buni, roditori, precum 
este şi baliga. (3) 

Cei mai mulţi Români din Bucovina cred că din giua de 
Bunavestire începând înainte va fi mai cald şi mai frumos, 
de aceea se suie ciobanii în giua acâstă pe stogul de fin şi 
melinja (4) cu toporul asupra ernei, ca să fugă, că érba-i 
învergită şi ef au acuma unde pasce turmele lor. (5) 

Drept aceea în giua de Bunavestire e datină dea bé apă 
cu frunză de brustur, spre a arătă mărimea căldurei,de primă- 
vară (6), şi a scâtela păscut tóte vitele, boi, cai, porci, etc. (7) 

Şi se dice că de ar fi un porc aga de slab, ca să nu se 
pota trage pe picidre, ci să-l tiriesci in tolcă, el tot nu 
piere, ci se indrépta. (8) 

Si tot in acésté di se scot si stupii, cari nu s'au scos in 
diua de Aleziz; iar înainte de a se scâte, trebue să umble 
un copil mic în pielea g6l4 cu o lumină din giua de Pasci 
împrejurul lor, ca să le mârgă bine. (9) 

In zorii gilei de Blagovestenie se încunjură casa cu tă- 
mâie, anume ca să nu se apropie nici o dihanie (ș6rpe) de 
casă. (10) 


(1) «Telegraful Român», Sibiiu 1872, No. 26. 

(2) Cred. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de Amiil. Burac. 

(3) Dat. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, dict. de Eufrosina Romaș, 
com. de Alex. Romas. 

(4) Melinţă = amerinţă. 

(5) Dat. Rom. din Volov&ţ, com. de Ioan Buliga. 

(6) Idem din Horodnicul-de-jos, com. de d-l Prelipcean. 

(7) Dat. Rom. din Bosanci, com. de Sim. Şutu. 

(8) Cred. Rom. din Crasna, com de Em. Iliuţ. 

(9) Dat. Rom. din Bosanci, com. de Sim. Sutu ;—a celor din Horod- 
nicul-de-jos, com. de G. Tel6gă: «Omenii, cari aŭ stiubeie, scot in diua 
asta roii (albinele) afara.» 

(10) Din Broscautul-vechit, dict. de Pelagia Onciul, com. de G. Pala- 


225 


Tot în acâstă gi se face prin unele locuri şi focuri prin 
pomete, ca şi in giua de Alezii, însă maï rar, anume ca să 
rodâscă pomii. (1) 

Românii din unele parti ale Zransilvaniei afumă în diua 
de Bunavestire, dimin6ţa, până a nu răsări sérele, pomii cu 
tamâie şi pléva de cânepă, căci prin acésta cred eï că vor 
fi scutiţi de insecte peste an. (2) 

In alte părţi, tot din Transilvania, fie-care familie se pro- 
vede fn preséra Bunăvestirii cu nisce clopofele, apoi cu 
chibrite si cu tămâie. In zori de di membrul de familie, care 
se trezesce mai de timpurii, ieă o 614 cu jar, pe care pu- 
nénd tămâie, ese afară spre a încunjură de trei ori clădi- 
rile şi a afumă vitele. In timpul acesta lărmuesce cu clo- 
potele legate la picior. După acestea merge la pomi şi, fă- 
când sub ei focuri slabe, cârcă dâră care va da semne de 
rodire. Pe pomul ce i se pare că n'ar rodi îl atinge de trei 
ori cu tăişul securei, dicénd: «dacă nu rodesci, te tai !» Po- 
mul respectiv, înfricoşându-se de consecinţele admoniţiunii, 
se crede că ar rodi cu siguritate. 

Credinţa e că: focul din 6lă atrage căldura verei, tămâia 
alungă şi depărtâză şerpii de pe lângă casă, iar focul de 
sub pomi desmortesce şi readuce în fire organele nutri- 
tive dejă perdute. (3) 

Tot atunci când se face foc în grădină şi se afumă po- 
mij, se afuma în unele locuri din Transilvania şi plugul şi 
vitele de jug. (4) 

Unele femei din Bucovina fac în diminéta acestei dile foc 
în ogradă înaintea uşei şi pun alăturea pâne si sare şi o 


marciuc ; — tot de acolo, com. de Nistor Costag: «In acésta gi se afuma 
cu tămâie împrejurul casei (în zori de di) ca în Jova-mare, spre ace- 
laşi scop.» 

(1) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Axenia Nimigén, com. de P. Ni- 
migân ; — a celor din Ilişesci, com. de V. Botezat: <Omenii facffoc de 
diminéta prin pomete ca să rodésca.» 

(2) Credinţe deşerte, audite de la pop. rom. din Boereni şi jur, publ. 
în «Gazeta Transilvaniei», an. LVIII, Braşov 1895, No. 102. 

(3) Vasile Rebrean, Datine poporale, publ. în «Ungaria», revistă so- 
<ială-sciinţifică-literară, Cluj 1892, p. 288. 

(4) «Gazeta Transilvaniei», an. LI, Brașov 1888, No. 142. 


Marian, Sărbătorile, II. 15 


226 


cofa cu apă ca să se încălgâscă îngerii, să mănânce şi să 
bea apă. Pânea gi sarea o daŭ apoi de pomană. (1) 

In unele părţi din Banat e usitată în diua de Bunaves- 
tire nu numai umblarea si afumarea împrejurul caselor 
şi moșiilor, spre alungarea şerpilor şi omidilor, ci şi baterea 
fiarelor. (2) | 

In alte părţi, tot din Banat, în preséra şi diminéfa gilei 
de Blagovestenie, găzdăriţa casei aprinde o rîză gi afumă cu 
ea casa şi téte corlatele (3), ca să nu se incuibeze şerpii 
în ele. (4) 

Unele femei păstrâză rîza sau dărza, cu care aŭ spălat 
vasele — uneltele de mâncare — Luni diminéta după za- 
postitul de Pasci, şi cu acea dărză afuma corlatele. (5) 

Tot atunci se scot şi vitele afară de prin grajduri şi se 
lasă la s6re, pentru ca să fie sănătâse peste tot anul. 

In unele case se scot si t6te hainele, straiele, cojécele prin 
curte la aer, ca să se curețe de miesmele de 6rnă şi apoi 
să se pună bine peste vară, ca să nu mucedésci. (6) 

In giua de Blagovestenie string femeile omét şi intrebu- 
inţeză apa dintr'însul ca léc pentru durere de cap şi pentru 
de dinsele. (7) Bolnavul se spală cu acâstă apă si postesce 
(tine) trei Miercuri, anume: Miercurea întâia din Postul 
mare, când se împrăștie Elele sau când îşi pun Milostivele 


(1) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Varvara Minti6n gi Irina Bul- 
buc, com. de P. Scripcariu. l 

(2) Sim. Mangiuca, Calendarul pe an. 1882 şi 1883. 

(3) Corlate = cele aparținětóre de casă şi sălaşul cu marva afară 
la câmp. 

(4) Com. de d-l Aurel Iana și Iosif Olariu. 

(5) Com. de d-l Ios. Olariu: «Dărza de la zapostitul mare o maï pă- 
stréză Româncele nóstre si ca să afume copiii mici pentru ndprăcit— 
spaimă.» 

(6) Com. de Aur. Iana și Ios. Olariu; — Sim. Mangiuca, Calend. cit. : 
«Pe diua de Bunavestire cad următorele datine şi credinţe: scdterea 
afară din casă şi punerea în curte (avlie, obor) a vestmintelor, pătu- 
rilor, straielor și a tuturor hainelor, spre a se aeră (pe alocurea la 
Florii).» | 

(7) De dinsele, după spusa Vârvarei Mintion, le causâză Elele, cari 
sunt închipuite ca nisce vintdse gi, dacă îl ating pe cine-va Elele, atunci 
respectivul se bolnăvesce la încheieturi, și acâstă bâlă se numesce de 
dinsele. 


227 
téra (1), Miercurea întâia după Pasci şi Miercurea întâia 
după Duminica mare sat. Rusalii. (2) 

In Banat toţi casnicii îşi spală în diua de Blagoveşteniù 
corpul cu apă de pe néua contra puricilor. (3) 

In unele părţi însă, tot din Banat, se stropesc mai îna- 
inte de acésta casele cu apă din néuă topită, ori şi cu apă 
neîncepută de la rit’ şi după aceea se începe a mătură şi 
în cât va fi cu putinţă, în pelea g6lă. Iar măturând cu un 
dărab de pele de vită crepată, muerea descântă: 

— Hei, boi negri! — intelegéndu-se puricii 
Că eŭ m'am sculat, 

Cu mătura v'am măturat 

Și departe v'am aruncat: 

Sub brăduţi mărunți, 

Sub póle de munţi! 

Si făcând acésta, se crede că puricii, ce se află peste 
vară sub bragi, sunt puricii mânaţi de fărmecătâre. (4) 

De la acâstă di începând, muerile din Banat se duc la 
codru şi aduc lemnusgele (5), cari se păstreză apoi pentru 
Joi marele (Joi mari). (6) 

In multe comune din Banat numerâse familii sdntuesc 
Bunavestire de patrână a casei. (7) 

In fine in diua de Bunavestire se deslégi limba paséri- 
lor şi pescele pentru mâncare. Insă despre acésta mai pe 
larg în capitolele ce urméza. 


(1) Cred. Rom. din Frătăuţul-vechiu, com. de Em. Isopescu: «A treia 
di după Lăsatul secului de vară să nu se lucreze, căci atunci se im- 
prascie Elele, cari pot aduce multe nenorociri celor ce lucrâză în diua 
aceea»; — «Gazeta Transilvaniei», an. LVIII, Brașov 1895, No. 102: 
«In Miercurea întâia din Postul mare (Păresimi) nu lucrâză femeile, 
căci Milostivele îşi pun téra.» 

(2) Cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Varvara Minti6n, com. de P. 
Scripcariil. 

(3) Com. de d-l Aurel Iana. 

(4) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(5) Bete de alun uscate, frânte şi nu tăiate, aduse pe cap și nici de 
cum tiriite după ele. 

(6) Com. de Aurel Iana. 

(7) Sim. Mangiuca, Calend. cit. 


II. 
DESLEGAREA LIMBEI PASERILOR. 


In giua de Bunavestire sau Blagovestenie, după credinţa 
Românilor de pretutindenea, se deslâgă limba tuturor pasé- 
rilor cântătâre spre a puté cântă (1), şi cu deosebire a cu- 
cului (2), care tótă 6rna a fost uliu, iar la Bunavestire se 
preface iarăşi în cuc. (3) 

Drept aceea fie-care Român, mic şi mare, tînăr şi bătrân, 
aştâptă cu cea mai mare nerăbdare sosirea acestei gile şi 
dimpreună cu dinsa si a cucului. (4) 

Insă ca nu cum-va cucul să-i surprindă nepregătiţi, de 
aceea fie-care porta grijă ca să aibă totdeauna bani la sine 
şi să nu fie flămângi sau supăraţi, căci în casul contrar tot 
anul vor duce nevoie de bani şi vor fi flămângi şi supăraţi. (5) 

Si cucul, cum a sosit şi i s'a deslegat limba, îndată in- 
cepe a cântă, şi cântă necontenit de la Bunavestire şi până 
la Sdndiene (6) sai până la Sân-Petru (7), iar atunci se 
înn6că cu orz şi, ne mai putând mai mult cântă, se preface 


(1) Cred. Rom. din Stupea, com. de Onufr. Cailén: «In diua de Bla- 
goveşte se desléga limba la tote pasérile spre a canta.» 

(2) Cred. Rom. din Gura-Homorului, com. de Em. Netea: «Bunavestire 
se serbâză pentru deschiderea glasului la păsările cele cântátóre şi mai 
ales a cucului»; — a celor din Balacéna, dict. de Ilie Bandul, com. de 
C. Ureche. 

(3) Cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Const. Scripcarii, com. de 
P. Scripeariu;—< Tribuna poporului», an. II, Arad 1898, No. 90, p. 908. 

(4) Cred. Rom. din Crasna, com. de Em. Iliut: «Blagovistenia o 
aşteptă toţi Omenii cu mare bucurie, ca să audă cucul cântând.» 

(5) Cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Const. Scripcarit, com. de P. 
Scripcariu. 

(6) C. D. Gheorghiu, op. cit, p. 72: «Din acâstă di, adecă din diua de 
Blagovestenie, i se desléga limba cucului si cântă neîntrerupt până la 
Sândiene. La Sdndiene iar i se legă limba si nu mai pote cântă pana 
la alta Blagoveştenie»; — S. Fl. Marian, Ornitologia pop. rom. tom. I, 
Cernăuţi 1883, p. 17 si 37—38. 

(7) «Gazeta Transilvaniei», an. LX, Brasov 1897, No. 67: «Cucul cam 
pe la Bunavestire până la Sân Petru avea multe misiuni de împlinit; 
el trebuiă să ne spună viitorul sai să ne aducă sciri despre iubiții şi 
iubitele n6stre. . . .» 


229 





iarăşi în vliu, şi ast-fel petrece el apoi peste 6rnă până la 
Bunavestirea viitoére. (1) 
. lar când il aud întâiaşi dată cântând, atunci toţi fără de- 
osebire îl întrebă, dicénd: 

Cucule, 

Puiucule! 

Câţi ani îmi vei dărui 

Până ce eu voiu muri ? (2) 

Iar feciorii cei holtei şi fetele cele mari, bune de măritat, 

mai adaog, pe lângă aceste cuvinte, încă şi următorele : 


Cucule, 

Voinicule ! 

Câţi ani îmi vei dă 
Pan’ m'oiu insura ? 


Cucule, 
Bucule! 
Cati ani imi vei da 
Pan’ m'oiu mărită ? 
Şi apoi, numérand glasurile, fie-care glas e socotit drept un 
an. (3) 
Iar când îi vine timpul ca să plece de la noi, atunci, mai 
ales recrutii ce ati să se ducă la miliţie, adresându-se către 
dinsul, dic: 


Canta cuce Cucule, in teri străine. 
Cand te-i duce, Tu-i merge pe sus cântând 
Cu trei dile mai nainte, Si eŭ pe jos lăcrămând 

Ca sa-mi gat şi eu merinde, Şi la părinţi cugetând! (4) 
Să mé duc gi eu cu tine, 





Dar să lăsăm cucul şi să ne întârcem pe un moment şi 
spre cele-lalte paséri călětóre. 

Precum cucul, aga şi cele mai multe dintre cele-lalte pa- 
séri căletre, precum rindunelele, cocostircit şi altele, în- 





(1) Cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Const. Sceripcarii. 

(2) Pretutindenea în Bucovina. 

(3) Com. de d-l Grigore Sima al lui Ion, din Bucium-Poeni în Tran- 
silvania. — Vedi si «Gazeta Transilvaniei», an. LX, cit. 
(4) Com. de Gr. Sima al lui Ion. 


230 


cep a veni, după spusa Românilor, asemenea de pe la 
Bunavestire înainte, şi tot din acestă di celor cântătâre li 
se deslegă glasul şi prind a cântă de se răsună pometele, 
luncile, dumbrăvile şi codrii de cântecele lor. (1) 

Ce se atinge de cocostirc?, se dice că, dacă vin mai mulţi 
de-odată, atunci primăvara va fi furtunâsă şi ploi6să. 

Iar despre rindunele gic Românii din Bucovina că, dacă 
vedi întâia 6ră numai o singură rindunica, atunci peste tótă 
vara eşti numai singur; dacă vedi mai multe de-odată, atunci 
peste tótă vara esti întovărăşit de cine-va. Si iarăşi mai dic că 
atunci, când vedi întâiaşi dată rindunele, e bine să te speli 
iute pe obraz cu apă sau cu lapte, ca să nu capeti pe fata 
pete, burefi saŭ alunele. (2) 

Drept aceea fetele, cari au alunele pe obraz, când văd 
rindunele întâia 6rd, aruncă ţă&rnă în sus sau se spală pe 
obraz, gicénd : 


Ducă-se alunelele mele 
Pe penele tale! (3) 


Românii din unele părţi ale Transilvaniet însă cred şi 
spun că câte rindunele vedi mai întâii cu atâţia é6meni vei 
fi pe ceea lume la olaltă, se înţelege că in rait. Iar când 
vedi rindunele prima óră, e bine să stai în loc şi să sapi 
sub piciorul drept, că vei află un cărbune, cu care te poţi 
apoi scăpă ori şi când de friguri, dacă îl bei cu apă. (4) 








(1) După spusa Rom. din Volovâţ, com. de Ilie Buliga, gi a celor din 
Mihoveni, dict. de Paraschiva Cimpoes, com. de Vesp. Corvin. — Vedi 
şi Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1888: «La Bunavestire să sosésca 
rindunelele» ; — din mss. d-lui I. Pop-Reteganul: «Bunavestire e gi în- 
semnată, că atunci sosesc rîndunelele.» 

(2) Cred. Rom. din Volovăţ, com. de Ilie Buliga; — ascelor din Mi- 
hoveni, dict. de Paraschiva Cimpoes, com. de Vesp. Corvin: «Când véd 
numai o rindunica întâia ord, dic fetele că aŭ să trăiască singure; cand 
věd mai multe, atunci aŭ să trăiască mai multi la un loc cu dinsele.» 

(3) Dat. Rom. din Mihoveni, dict. de Par. Cimpoes, com. de Vesp. 
Corvin. 
(4) «Telegraful român», Sibiiu 1872, No. 26. 


231 


III. 
DESLEGAREA DE PESCE. 


E fie-căruia prea bine cunoscut că poporul român de pre- 
tutindenea nu mănâncă nici odată în Postul mare bucate de 
frupt sau de dulce, ci numai de post saă de sec. Ba, afară 
de Florii şi de Bunavestire, nici chiar pesce nu se încu- 
metă a mâncă în decursul acestui post, şi acésta din causă 
că aga stă scris în cărţile bisericesci. 

In diua de Florii însă, si mai cu s6mă în diua de Buna- 
vestire, fiind în aceste două qile deslegare de pesce, adecă 
fiind încuviințat a mâncă şi pesce, fie-care Român, până 
chiar gi cel mai sérman gi mai nevoias, caută să aibă şi de 
acesta de mâncat (1), şi acesta nu numai pentru ca să se nu- 
' trescă, ci şi ca să fie sănătos ca pescele în decursul anului. (2) 

De aici vine apoi că în aceste două gile se trece férte 
mult pesce. 

Dar nu numai Românii sunt aceia cari se bat asa de 
tare, si maï ales în diua de Bunavestire, după pesce, ci 
chiar si Tigani. Insă de 6re-ce aceștia nu prea aŭ pe ce 
să-și cumpere pesce românesc, se mulţămesc gi cu pesce fi- 
ganese, adecă cu brâsce. (3) | 

De aici vine apoi şi următârea satiră, prin care sunt Ti- 
ganii luaţi de către Români în ris şi batjocură: 


(1) Datina tuturor Rom. din Bucovina; — în special a celor din Vo- 
lovét, com. de Ilie Buliga: «In giua de Blagovistenie dic 6menii că este 
voie de mâncat pesce, şi cine înghite atunci un pesce viii întreg, acela 
va prinde peste tot anul pesce»; — din mss. d-lui I. Pop-Reteganul;— 
Dr. G. Crăinicenu, Igiena "feranului român, Bucuresci 1896, p. 224: 
« Pesce se mănâncă numai la Bunavestire şi Florii, în colo nici măcar 
scrumbiile nu sunt permise, cum sunt în Postul Crăciunului; până gi 
untul-de-lemn este oprit în prima şi ultima séptémana a Postului mare.» 

(2) Din mss. d-lui I. Pop Reteganul. 

(3) După spusa Românilor din Volové{, com. de Ilie Buliga: «Se dice 
că în diua de Blagoveşte se desghâţă pescele Țiganilor — adecă bró- 
scele -— şi începe a cântă» ; -- iar după spusa Rom. din unele părţi ale 
Transilvaniei, vedi «Telegraful român», Sibiii 1872, No. 26: «Broscele 
de la Bunavestire nu-s mai mult bune de mâncat, pentru că începa 
cântă.» | 


232 


Într'o di de Blagoveste 
Toţi Românii aveau peste, 
Numai dada bătrânul 
N’avea încă nici unul. 
Dar’ avea, dada, avea 
Avea doi-spre-dece cai: 
Cu ochii bolditi, 
Cu dintii rinjiti, 
Cu ochii 
Ca steclele, 
Cu dintii 
Ca greblele, 
Cu copitele 
Ca sitele... 
Si mai avea, dada, avea: 
O lénca lencata, 
In pod aruncata, 
De closce lucrata, 
Pe de cătră sóre 
C’o răsuflătâre, 
Pe de cătră luna 
C’o gaura buna, 
Pe de cătră stele 
Borti mai maruntele, 


Iar’ de cătră téra ungurésca 


Numai singur dracul scie 
Sa le potrivésca 
Și să le cârpâscă. 
Și mai aveă încă: 
Ciobote de săftian, 
Cum îi place la ţigan: 
Cu căputa . 
Fără talpă, 
Cu turétca 
Nici o l6că. 
Și s'a pus dada pe tréba, 


Și şi-a scos lénca de grabă, 


Şi cu dinsa s'a ’mbracat, 
Și ’n ciobote s'a ’ncaltat, 
Și s'a dus apoi la halta 
Balta, 
Ca să prindă pește 





Să aibă de Blagovește. 

Și la halta 

Balta 

Cum a sosit 
Dada 'ndat'a si zărit 
Stand pe malul beltilor 
Crancovita pescilor. 

Si cum sta 

Si se ’nholba 
Dada singur se mira 
De-atatia pesci ce eră. 
Și-acasă mi s'a ’nturnat 
Și pe loc a şi luat 
Căruţa cea 'nferecată, 
Cu ata de buci legată, 
Și la ea caii i-a prins 
Și după pesce s'a dus. 
Si mergeă, dada, mergea, 
Lumea de se spăriă, 
La dél tot cu opintele 
Si la vale cu poprele, 

Tar pe ses 

Tot pe jos, 

Că-i mai sănătos 
Și nu prea primejdios. 
Si ’ntr’o di de vară, 
Din zori până ’n sară, 
A eşit din ograd’ afară, 
Şi când a fost diua gata 

A ajuns la halta 

Balta, 

Si la halta 

Balta 

Cum a sosit 

A gi virit 

Caruta ’n lata 

Balta, 
Să ieă pescii cu rădicata. 
Dară n'a apucat bine 

A ’ntra ’n lata 

Balta 

Si-o stiuculita, 


În patru brancute, 

De pe schiţă 

Pe schiţă 
Tup la dada în căruţă. 
Dada, cum a zărit-o, 
Spre casă a şi tulit-o, 


— Tea-o, dada, căs'acopt!... 


Atunci dada a luat-o 
Si cu pil’a despicat-o 
Si-a ’mpartit-o ’n doué 
Si ne-a dat gsi nouă, 

Să mâncăm gi noi peste 


Şi-a adus-o De Blagoveşte. 
Acasă Si-am început a mâncă. 
Și-a pus-o Dar care cum gustă 

Pe masă, Din ochi se ’nholba, 
De pe masă Din dinţi că crigca, 
Pe vatră, Pe loc şi crépa, 


Unde n'a fost foc nici odată 
De când eră mama fată. 

Si cum a pus-o pe foc, 
Stiucut’a si făcut mntore. 


Dracul mi-l luă. 
-Numai dade-i mergea bine, 
Că-i treceă verde prin vine. (1) 


Afară de acâsta e de însemnat că, dacă vrea să fie cine- 
va în decursul anului pescar bun, să pótă prinde mult 
pesce, se dice că e bine să se ducă in diua de Bunavestire 
la biserică, să ieă de-acolo anaioră si să mârgă după aceea 
la pesce. Si care pesce îl va prinde mai întâi să-i pună o 
fărămătură de anaforă în gură şi apoi să-i dica: 

—- Du-te! si cu câţi te vei intilni, spune-le la toţi să vină 
la mine! 

Şi cu acestea să-l lase iar in apă. 

Făcând acâsta, se crede că,peste totanul, când va merge 
a pescui, va fi forte norocos... tot-deauna va veni cu 
straifa plină. (2) 

In fine în ţinutul Reghinului săsesc din Transilvania cir- 
culă credinţa că cine vrea să fie vindtor bun să se ducă 
la biserică în diua Bunăvestirii şi, după ce va luă o fără- 
mătură de anaforă, să mârgă cu dinsa, să facă întrun 
pom o găurice şi să o pună acolo şi apoi să ţintâscă din 
depărtare asupra ei. Puşcătura negresit va nimeri in ana- 
ford, din care va curge sânge. In tot anul apoi va fi pugcas 


(1) Din Ilişesci, dict. de Nicolae Botezat; — vedi si S. FI. Marian, 
Satire poporane române, Bucuresci 1893, p. 253—283. 
(2) «Telegraful român», Sibiiu 1872, No. 26. 


234 


forte bun. Dar asta e păcat mare si de aceea nu cârcă 
nimeni. (1) 


IV. 
BLAGOVESNICUL. 


Sub Blagoveșnic, după cum cred si spun cei mai multi 
Romani din Bucovina, se intelege Archangelul Gavril, care 
a fost trimis de Dumnedeti ca să ducă prea curatei feciére 
Maria vestea cea bună gi îmbucurătâre că va nasce pe 
Domnul nostru lisus Christos Mântuitorul lumii. (2) 

Blagoveşnicul, numit altmintrelea şi Gavril Blagoveșni- 
cul (3), cade tot-deauna a doua gi de Blagoveștenie saii 


Bunavestire. (4) 
Blagoveșnicul se serbâză mai cu s6mă de către femei: (5) 


a) Pentru că a adus buna vestire despre nascerea lui lisus 
Christos (6) ; 





(1) Idem, Joc cit. 

(2) După spusa Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de Eudochia Iso- 
pescul; — a celor din Balacena, com. de G. Jemna: <A doua gi de Bla- 
govistenie se află Gavril Blagoveşnicul, care se serbéz& mai cu séma 
= de către femei, pentru că a adus buna vestire despre nascerea lui Isus 
Christos, şi de aceea se chéma Blagovegnic.» | 

(3) Din Crasna, com. de Em. Iliuţ: «Blagoveşnicul se mai chéma și 
Gavril Blagoveşnicul si pică a doua di după Blagoviştenie» ; —a celor 
din Mihoveni, dict. de Mich. Cioful, com. de Vesp. Corvin: «A doua di 
de Blagovistenie pică Gavril Blagovesnicul» ; — a celor din Patraut, 
com. de Sim. Holca: «Sub Blagoveşnic se înţelege Archangelul Gavril.» 

(4) Din Securiceni, com. de G. Guset : «Blagoveşnicul este St. Gavril, 
care se serbeză a doua di după Bunavestire» ; — din Horodnicul-de-jos, 
com. de G. Telâgă: «A doua di de Blagoviştenie pică Blagovegnicul, 
căruia îi mai dic 6menii si Gavril»; — din Măzănăesci, com. de I. But- 
nariu : «Blagovegnicul este’ Gavril. El pică a doua qi de Blagoviștenii»; 
— din Tereblecea, dict. de Varvara Minti6n, com. de P. Scripcarii: 
«Blagoveşnicul se serbâză a doua di de Blagovistenie.» 

(5) In Crasna, com. de Em. Iliuţ. 

(6) In Balacéna, com. de G Jemna. 


235 


5) Pentru ca sé fie curate la fata (1); 

c) Pentru ca să nu li se calicâscă copiii (2); 

d) Pentru ca să fie scutite vitele de jivine (3); 

e) Pentru căii o di cu primejdie. (4) 

Serbatérea acésta este mai mult pentru partea femeiască, 
de aceea de 6re-ce se dice că lucrul femeesc este mai gin- 
gag decât cel bărbătesc. De aici şi vine apoi că femeile nu 
lucr6ză în acâstă gi, şi mai ales prin casă, pe când pe afară 
bărbaţii lucréza. (5) 

Pe lângă Gavril Blagoveșnicul se mai serbéz& a doua gi 
de Bunavestire încă şi amintirea unora dintre Sfinţii Apos- 
toli, şi acésta asemenea pentru primejdii. | 

Despre aşezarea acestei sărbători se istorisesc următórele : 


«Se dice că, așezându-se sărbătorile, unii dintre Sfinţii Apostoli 
n’ati fost de faţă. Venind ei acasă si audind despre cele așezate 
si neaflând puse dile gi pentru dinşii, s'au deplâns la cei-lalti 
Apostoli. Aceştia deci le-au așezat a doua di de Bunavestire, de 
Sdnt-Ilie etc., cari dile să se ţină întru amintirea lor, si aŭ ame- 
nintat pe cei ce nu le vor tiné cu primejdii.» (6) 


In acâstă di, ca şi in diua de Bunavestire, nu e bine a 


(1) In Părtescii-de-sus, com. de G. Baranaiă. 

(2) In Tereblecea, dict. de Axenia Nimigén: «Blagovegnicul este în- 
tăia di după Blagovistenie. Sěrbătórea acésta se fine ca să nu se cali- 
césca copiii.» 

(3) In Straja, com. de I. Dan: «Blagovestnicul se serbéz& a doua di - 
die Blagovistenie, ca să să fie scutite vitele de jevenii.» 

(4) In Ilişesci, com. de V. Botezat: «Blagovegnicul pică a doua gi de 
Blagovistenie şi-l serbeză femeile, pentru că-i sérbatore cu primejdie»; 
— Dim. Dan, Comuna Straja, p. 96: «A doua gi de Bunavestire se ţine 
pentru primejdii.» 

(5) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Varvara Minti6n, com. de P. 
Scripcarit ; — a celor din Balacéna, dict. de Ilie Bandul, com. de C. 
Ureche : «Blagoveşnicul pică a doua qi de Blagoviștenii şi el este mai 
mult pentru partea femeiască; femeile nu lucréza, ci-l serbéza»; — a 
celor din Lisaura, sat in distr. Sucevei: «Blagoveşnicul îi un sfint, care 
cade a doua gi după Blagoviștenie. Acest sfint se numesce Gavril. Ome- 
mii, si mai ales femeile, serbâză acâstă di, ba chiar în fOrte multe părţi 
mu se lucrâză de loc. Ei dic că acâstă Qi e pe roşu gi de aceea trebue 
3'0 serbeze.» 

(6) Dim. Dan, Comuna Straja, p. 9%. 


236 


se lăsă vacile şi juncele să se alunge, pentru că viţeii lor 
vor fi calici. 

Dacă gâscele şi găinile se ouă în acâstă di, atunci aceste 
oué nu sunt bune să se pue la clocit, pentru că nu es pui 
cum se cade dintr’insele, ci es numai nisce calici. (1) 

In fine mai e de observat încă şi aceea, că precum în 
diua de Bunavestire, asa şi în diua de Blagovegnic, 6menii 
îndătineză a mâncă pesce. 

Deci, precum in diua premergétére, aga gi în acâstă gi, 
îndătin6ză Românii dea luă pe Ţigani în ris şi batjocură, 
că aceştia, în loc de pesce, aŭ prins şi aŭ mâncat brâsce. 


(1) Din Broscăuţ, com. de Nistor Castas. 





FLORIILE. 


L 
SAMBATA LUI LAZAR. 


Sâmbăta dinaintea Floriilor se numesce Sâmbăta lui La- 
zar. Si ea se numesce de aceea aga, pentru că in acâstă 
Sâmbătă Ramânii serbéz& amintirea a trei Lazard, şi anume: 

a) a lui Lazăr cel sărac, despre care e vorba şi în evan- 
ghelia lui Luca XVI, 19—31 ; 

b) a lui Lazar din Vitania, fratele Martei si al Mariei, pe 
care l'a înviat Domnul nostru Is. Chr. înainte de Duminica 
Floriilor, diua în care a intrat în Ierusalim; şi 

c) a unui Lazar numit altmintrelea si Lazarel sau La- 
zarica, care a murit de dor de plăcinte. 

Tot în acâstă gi Româncele de pretutindenea fac şi coc fe- 
lurite copturi și mai cu s6mă plăcinte, cari le impdartesc 
apoi sérmanilor de pomană, anume ca să nu păţâscă şi ele 
cum a păţit mama lui Lazăr, care a murit de dor de plă- 
cinte, sai ca avutul, care n'a voit să dea lui Lazăr cel să- 
rac nici măcar o singură fărmătură de pâne de pe masa sa 
ca să-şi potolâscă fâmea. 

In diua acâsta e bine de dat de pomană încă şi de aceea, 
că dacă fratele lui Lazăr cel sărac n'a fost bun la inimă si 
îndurat, măcar că eră destul de bogat, atunci cel puţin noi 
să fim mai indurati si să dăm pentru cei sérmani, căci, fă- 


238 


cându-o acésta, Lazăr cel sărac cere de la Dumnegei erta- 
rea păcatelor ndstre. (1) 

In Sâmbăta lui Lazăr nu e păcat de lucrat, numai de 
tors nu e bine, pentru ca să nu se îmbăleze morții, să nu 
li se dea bale, căci în acâstă di toţi morţii fără deosebire 
aşteptă la porta raiului. (2) | 

Drept aceea nevestele, afară de tors, fac tâte cele-lalte 
lucruri. Aga, unele dintre dînsele merg în pădure şi aduc 
o buru6nă numită 7îfa vacet, pe care o dati apoi vacilor, 
ca să dea lapte. (3) 

Iar fetele r&sădesc în acâstă di florile, cregând şi gicând 
că le va merge bine, pentru că-i Sămbăta lui Lazăr şi a 
Floriilor. (4) 

Româncele din Banat îndătineză de a scâte în acâstă di 
vestmintele, straiele şi hainele din casă afară Spre a se ae- 
risi în curte. (5) 

Mai departe, atât fetele din Banat cât şi cele din Tran- 
silvania îndătinâză în preséra Floriilor de a scéte şi a pune 
cautatérea (oglinda) împreună cu cămaşa curată, care e me- 
nită spre îmbrăcare in diua de Florii, sub un păr altoit, 
ca diminâţa să r&sară sorele peste ele. 

Cu oglinda si cămaşa acésta se fac apoi fermecătorii pen- 
tru dragoste şi sănătate. (6) | 

Românii din unele parti ale Munteniei, precum bunădră 
cei din comuna Râjleţu-Vieroşiu, jud. Olt, nu plantéză în 
séptémana dinaintea Floriilor nici un fel de pom, nici nu 





(1) Dat. şi Cred. Rom. din Cupea, dict. de Casandra Tuguiu, com. de 
Them. Prelici. 

(2) Dat. si Cred. Rom. din Balacéna, dict. de Vas. Rusul și com. de 
Const. Ureche; — şi a celor din Cupca, dict. de Cas, Țuguiu: «In Sâm- 
băta lui Lazar femeile nu torc de fel.» 

(3) Dat. Rom. din Mitocul Dragomirnei, dict. de Amfilochi Romaş si 
com. de Alex. Romas. 

(4) Dat. fetelor din Crasna, com. de Em. Iliuf. 

(5) Sim. Mangiuca: Calend. pe an. 1888. i 

(6) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1883; — din mss. d-lui I. Pop- 
Reteganul, com. Păucenesci : «In séra de Florii se pune oglinda și ca- 
maşa curată a aceluia, cui vrem a face de dragoste, sub un per oltoit, 
ca s6rele să r&sară pe ele. Acelea sunt apoi bune de făcut pe dragoste.» 


239 


pun semănături si zarzavaturi, cregându-se că nu vor face 
fructe, ci numai flor’. (1) 

In alte părţi, tot din Muntenia, este datină ca Sâmbătă 
înainte de Duminica Floriilor, şi anume dimin6ţă, să se adune 
toți copiii şi copilele de şedlă la casa şeâlei, unde vine si 
preotul cu cântăreții si cu icâna Domnului nostru Is, Chr. 
După ce s'au adunat cu toţii la un loc, cântăreții şi preo- 
tul, care e îmbrăcat bisericesce, adecă in epitrachil gi felon, 
ieaii icóna Domnului, încep a canta: «Aratatu-s’au ale adin- 
cului isvőóre» şi dimpreună cu dînşii cântă copiii şi copilele. 

Ast-fel apoi, având fie-care în mână ramure de finic(2), 
se duc în rînd şi cântând până la biserică. Ajungând la bi- 
serică, pun ramurele în pridvorul bisericei şi, după ce intră toţi 
în biserică, cetesce preotul rugăciunea de ertare (ingenun- 
chiând toţi) şi apoi miruesce pe toţi la iconostas. (3) 


II. 
LAZAR CEL SARAC. 


Despre Lazar cel sărac există la Românii din Bucovina 
următrea legendă: 


«Dice că erau odată doi fraţi: unul f6rte bogat, iar altul, 
anume Lazar, forte sărac. 

«Şi pe când cel bogat era sănătos și-i mergea în t6tă privinţa 
forte bine, pe atunci lui Lazar nu numai că-i mergea forte reu, 
nu numai că sărăcise şi ajunsese la sapă de lemn, ci a mai fost: 
dat peste dinsul încă și o bâlă forte cumplită si urîtă, adecă 
nisce bube rele, cari i se făcură peste tot trupul și din pricina 
cărora mai toţi 6menii se feriau de dinsul. Ba, ce este încă si 
mai dureros, nici chiar soţia sa, căci Lazar eră însurat, nu-l 


(1) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu. 

(2) Ori stilpări, ori mâţișore, ori rămurele de plop imbobocit, care 
tot același lucru este, cu numirile aici arătate. 

(3) E. Baican, Obiceiuri la Români, p. 16—17. 


240 


suferiă; chiar şi acésta s'a fost lepădat de dinsul şi nu-i mai 
da ajutorul trebuincios, ci, părăsindu-l, se purtà acuma cu gên- 
dul ca să se mărite după un alt bărbat. 

«Dar nici frate-sei cel bogat nu eră mai bun. Acestuia încă 
nu-i pésa de dinsul, ca și când nu i-ar fi fost frate. Din potrivă, 
fiind holteit, gândurile lui, ca gi ale cumnatei sale, îi sburat cu 
totul în alte parti și anume: unde şi-ar puté află o mirésa fru- 
mosa şi avută ca si dinsul. 

«Si n'a trecut mult timp la mijloc gi, aflandu-si mirésa dorită, 
făcu nuntă si pofti la dinsa pe toţi 6menii și boerii cei mai 
avuţi şi mai însemnați. 

«Lazar, audind că frate-seu se insdra şi c’a poftit o mulţime 
de lume la nuntă, şi-a luat inima în dinţi, s'a dus si el la nuntă 
şi i-a dis fratine-set: 

«— Frate! primesce-mé şi pe mine la masă! 

«Insă frate-set, cum îl védu, a început a strigă pe dinsul si 


a dice: 
«— Ce fel de frate imi esti tu!... tu nu-mi ești frate, ci un 
calic si jumătate !... marș afară! 


«Lazar, védénd cât de 'mpetrit si reù la inimă e frate-séu, 
Pau umplut lacrimile, a eșit afară și, puindu-se lângă o grămadă 
de gunoiii a început a plânge cu hohot de ruşinea ce o păţise, 
de durere și năcăjit ce eră. 

«Cânii bogatului, cari alergă încolo şi încâce prin ograda, 
apropiându-se de Lazar si védéndu-l că-i mai mult mort decât 
viii de durere și f6me, merseră în casă gi, aflând sfărămături de 
pâne şi ciolane aruncate sub masă, le luară în bot j scoténdu-le 
afară, le duseră lui Lazar. 

«Lazar, rupt in cosi de féme, cum eră, începi a mâncă sfar- 
măturile de pane si a suge măduva din ciolane, iar canii ce i 
le adusese sta împrejurul lui şi-i lingeau bubele. 

.«Bogatul, egind afară şi védénd cele ce se întîmplă, porunci 
slugilor să prindă cânii și să-i lege. 

«<Slugile... ce eră să facă ?... de voie, de nevoie, se supu- 
seră, prinseră cânii şi-i legară. De Lazar însă nu se atinseră, 
una că le eră milă de dinsul, şi al doilea temându-se să nu se 
umple şi ei de bube. 

«Nu mult după acésta, sfirşindu-se nunta și masa, cântările şi 
veselia şi prindénd nuntașii a se depărtă, es şi lăutarii afară şi, 
vădându-l pe Lazar stând ghemuit lângă grămada cea de gunoii, 
ii dise: 

«— Ce faci, Lazare, aice?... ești bolnav? 


241 


«— Da! — réspunse Lazar, oftând, — sunt bolnav, și încă, 
după cum vedeţi și singuri, forte r&u! 

«— Scil ce, Lazare! — diseră mai departe lăutarii, — noi până 
acuma am cântat fraţine-tăă, iar acuma voim să-ţi cântăm gi 
tie, d6ră-ţi mai trece din cea durere si suferinţă! 

«— D’apoi bine, cum să-mi cantati, că eu n'am cu ce vă 
plăti! 

«— Noi iti vom cântă gi asa de géba, pentru că tu, când erai 
sănătos şi bogat, nu odată ne-ai dat de câștigat! 

«Şi cum rostiră cuvintele acestea lăutarii de-auna și înce- 
pură a-i cântă. 

«Audind bogatul, că lăutarii cântă, a egit afară să vadă cui 
îi cântă. Şi vădând el că-i cântă lui Lazar, a început a-și bate 
joc de dingii si a-le dice: | 

«— Halal de voi! ... sciu că v’ati aflat omul cui să-i cantati!... 
Nu vedeţi că-i sărac lipit pamintului?... cu ce să vë pla- 
tésci?... dóră să vă dea nisce bube, că alta n’are ce vă da!... 

«Insă lăutarii nu-i băgară cuvintele in s6mă, ci cântară mai 
departe! 

«Lazar, după ce au gătit de cântat, le mulţămi din tótă inima 
şi apoi, luând un pumn de coji de pe bubele sale, cari le aveă 
de mai nainte strînse în póla cămeșii, şi dându-le, dise: 

«— Să nu vă fie cu supărare si bănat, primiţi drept resplată 
acésta spuză de pe bubele mele, că alta n'am ce să vă dau! 

«Lăutarii nu sciati ce să se facă de ruşine, dar n'ai dis ni- 
mic, luară cojile și se porniră apoi mai departe cu gândul că 
îndată ce vor esi în drum să le arunce jos. Insă când ajunseră 
în drum şi voiră să arunce cojile căpătate văd, spre cea mai 
mare mirare a lor, că acestea s'au prefăcut în galbeni. Si vě- 
dând ei acésta, pe cât de tare erau mai nainte ingrijati ca să 
nu se umple și ei de podâba ce o aveă Lazar, pe atât de tare se 
bucurară acuma; şi de bucurie mare s'aii dus să cânte și so- 
tiei lui Lazar. 

«Soţia lui Lazar însă, cum îi vădă că vin, se răsti cătră dînșii 
şi-i întrebă, dicénd : 

«— Cine v'a trimis şi ce căutaţi la mine? 

«— Am cântat lui Lazar, soţul dumitale, gi el ne-ai dat pentru 
acésta câte-un pumn de galbeni, şi acuma am venit să-ţi cântăm 
şi dumitale! — réspunsera lăutarii. 

«Şi cum rostiră cuvintele acestea, se puseră şi-i cântară gi ei 
vre-o câte-va cântece, si apoi, fără să mai aștepte vre-o plata 
sai mulțămită, se duseră în treaba-si. 


Marian, Sărbătorile, II. 16 


242 


«Soţia lui Lazar, cum aŭ sfirgii lăutarii de cântat şi se du- 
seră de la dînsa, ce-i plesnesce prin minte?... se pune şi face 
de mâncare, se îmbracă frumos, ieă mâncarea ce a făcut-o şi, du- 
céndu-se cu dinsa unde era Lazar, i-o dete acestuia s'o mânănce, 
dicând: 

«— Na mănâncă şi te satură!... tu dici că n'ai bani, iar lău- 
tarilor ai de de unde să le dai galbeni ca să-ţi cânte, mie însă nu! 
«— Eŭ le-am dat bube, iar nu galbeni! — răspunse Lazar. 

«— Bine! -- dise mai departe nevasta mâni6să — dacă-i aga> 
cum spui, atunci să scii că de acuma nu mai vin mai mult să-ţi 
aduc de mâncare, căci de adi înainte te parasesg pentru tot- 
deauna si mě mărit! 

«—Despre mine! — dise Lazar — mărite-te sănătósă, că eu nu 
te opresc, dar la una totuși te fac luătóre de sémă: când te vei 
porni cu noul tău mire din ogradă, să-ţi faci cruce în cele patru 
parti ale pămîntului, adecă la răsărit, apus, améda și m6qă-n6pte 
şi apoi să te pornesci! 

«După acésta se despartira. Lazar se duse ca să-și caute de 
nevoile sale, iar soţia sa se întârse acasă gi aşteptă cu nerab- 
dare să-i vie iubitul. 

«lată că nu mult după acésta sosesce și iubitul ei într'o tra- 
sură cu gése cai, și cum sosesce dice: 

«— Haide!... sui în trăsură, că de acum eşti a mea! 

«Nevasta, védénd cât e de tînăr şi cât de frumos i se géde ca 
mire, nu stete mult pe gânduri, ci se sui iute în trăsură, uită 
însă în graba cea mare să-și facă cruce, după cum a fost invé- 
tat-o Lazar. 

«N'a apucat însă bine a se urcă gi a se așeză în trăsură, si 
caii prinseră a fugi aga de repede că nu se vedeau satele si 
orașele de iuteala cea mare cu care fugiai. 

«Védénd ea cât de iute fug caii, își aduse abiă acuma aminte 
de cuvintele lui Lazar și începu a-și face cruce. Si cum isi fact 
ea cruce, se trezi de-odată în nisce ţinuturi străine, unde nu fu- 
sese nici odată în viéta ei, iar căruţa și iubitul se facura de- 
odată nevéduti, ca şi când ar fi intrat în pămînt. 

«Se vede că tinérul cu care se iubise gi voiă s'oieă de soție, nu 
eră om ca toţi Gmenii, ci însuși Dracul în chip de om. De aceea, 
cât a mers ea în cinci sau sése minute, i-au trebuit trei ani de 
qile ca să se întorcă înapoi. 

«In răstimpul acesta însă, până când s'a întors ea, Lazar a 
murit, si nu l'a mai aflat. 

«Iar înainte de morte, dise Lazar către frate-séi 


1 


243 


«— Frate! Fie-ti milă de mine!... teme-te de Dumnedei si 
de morte si nu mě lăsă să mor! 

«lar bogatul dise: 

« — Eu nu mă tem de Dumnedei gi de Morte nici atâta, pen- 
tru că eu am gratii de fer la feresti și ușa încă mi-i tare, n’are 
pe unde intră gi veni Mortea la mine!... Si-apoi chiar şi dacă 
ar şi veni, eu am pușcă şi-o împuşe!... 

— Bine! bine!—dise Lazar — fie gi asa cum credi si spui tu ! 
Și rostind cuvintele acestea, slăbi și-și dete sufletul. 

«Si cum a réposat Lazar, îndată s'au facut doi stîlpi de lu- 
minari din cer si până în pămînt, si venind îngerii, i-au luat su- 
fletul şi i Va dus în Rasă. 

«Nu mult timp după acésta muri gi bogatul și, venind Dracii, 
ii arseră mai întâiu t6ta averea, de nu se alese numai scrum şi 
cenușă dintr'însa. Iar după acésta un drac, infigénd o furcă în 
céstele bogatului, il luă pe sus ca pe un snop si ast-fel îl duse 
în Jad, şi când at ajuns şi l'a isbit în fundul iadului, tot iadul 
s'a cutremurat. 

«Insă bogatul, fiind gras, trăit forte bine pe pămînt, când a fost 

isbit, a sărit ca o minge în sus gi a eşit de-asupra celor-lalte 
suflete, cari se aflau de mai nainte în iad. Si stând el de-asupra 
și uitându-se în t6te părţile, vede pe frate-săă in rail, si cum îl 
vede îi dice: 

«— Lazare! Lazare! fii bun si r6gă-te lui Dumnegeu ca să mě 
erte gi să mă scâtă din văpaia in care mě aflu, căci de acuma 
n’olu mai face mai mult ceea ce am făcut. Si dacă nu voesci tu 
să-l rogi, di-i Morţii ca acésta să se pue pentru mine pe lângă 
Dumnedet ca să se îndure de mine și să nu mě lase aici ca să 
mé chinuesc! | 

«— Tu singur ai dis că nu-i Dumnedeu, iar de Morte că nici 
nu-ţi pasa, deci ce mě mai rogi acuma pe mine ca să mă pun 
eŭ pe lângă cine nu-i gi pe lângă aceea de care nici nu-ţi pasă! 

«— Lazare! — dise mai departe bogatul — dacă nu vrei sa 
te rogi pentru mine, apoi udă-ţi degetul în apă şi picură-mă 
măcar odată, că tare ard! 

«— Dar tu mie ce bine mi-ai făcut pe pămînt, ca să-ţi fac si eŭ 
binele ce mi-l ceri acuma!... Cum ţi-a fost fapta, aga ţi-l 
acuma si r&splata!... 

«Si cum rosti Lazar cuvintele acestea, bogatul se cufundă in- 
apoi în iad și mai mult nu mai esi de-asupra.» (1), 


« 
« 


~ (1) Din Bosanci, com. de Trufin Crupă și Partenie Damian, stud. 
gimn. 


LAZAR DIN VITANIA. 


Despre Lazar din Vitania, fratele Martei şi al Mariel cel 
de patru qile mort, care a fost înviat de Domnul nostru 
Iisus Christos, n'am aflat până acuma nimic alta, fără nu- 
mai următorul cântec de stea, care l’am audit în anul 1874, 
pe când eram încă teolog, de la o Româncă din Poiana- 
Stampii sau Pilugani, sat în munţii Bucovinei, ţinutul Dornei: 


Viftanie, frumos nume, 
Poţi să te laudi în lume, 
C'a dobândit omul bine 
Cu trei rade dintru tine, 
Trei rade de resmarac, 
Le-a primit Domnul cu drag. 
Smira-chira numele 

Arde ca luminele, 

Diua, n6ptea, ne’ncetat 
Vii lumea o luminat. 

Ce lumină să ’ngraesc 
Numele lor să-l găsesc ? 
Sunt trei frați din doi părinţi 
Cu bun nume 'mpodobiţi: 
Lazar, Marfta şi Maria ` 
Din satul din Viftania. 
Domnul facénd o minune 
Lua pe Lazar la sine, 

Și-l duseră la mormint, 
Și-l puseră în pămînt. 
Iară după patru dile, 
Domnul făcător de bine 
Călători cale bună 
Cu-apostolii dimpreună 
Pan’ la Marita si Maria, 
Pana ’n satul Viftania. 
Da ele, cand |’ati védut, 
La piciére i-au cădut 


Si, plângând plansére mare, 
Uda sfintele piciére 
Si cu lacrimi se ruga, 
Lui Isus aga dicea: 
— Dâmne! prea dulcele nostru, 
A murit fratele nostru! 
— Nu-i mort Lazar, numai 
(d6rme, 
Si iarăși vrea să se scóle ! 
— Scim, Dâmne, că s'a sculà 
Când toţi morti-or înviă ! 
Da Isus a întrebat: 
— Unde-i Lazar îngropat ? 
La mormint s'au adunat, 
Isus tare s'a rugat, 
Pe Lazar de l'a sculat: 
— Lazare! mai esi afară, 
Si mai egi la lume iara! 
Lazar, cât Va audit, 
El îndată c'a esit 
Tot cu giulgiuri invélit. 
Trei-deci de ani a trăit, 
Dar în lume n'a mai ris, 
Aducéndu-gi el aminte 
De-a iadului munci cumplite. 
Slava Domnului să fie 
Pe la toţi cu bucurie 
Si nouă de veselie! 


După cât îmi este mie însă cunoscut, chiar şi cântecul 
acesta nu este un product al poporului, ci el e un product 


4 
de origine cărturărâscă, care abiă mai pe urmă a intrat în 


sînul poporului. 


Iată gi originalul acestui cântec, după care, cred eŭ, că s'a 


răspândit în popor: 


Viftania, frumos nume, 

‘Se pâte lăudă ’n lume, 
C'aă dobândit omu bine 
Cu trei rade dintru tine: 
Trei rade de rozmaragd 
Aŭ primit Domnul cu drag. 
Rozmarad e numele 

Si alti ca luminile. . 

Diua, n6ptea, ne’ncetat 
Luminézaé ne’ncetat. 

Sunt trei fraţi din doi părinţi 
Cu bun nume ’mpodobiti: 
Lazar, Martha, Maria 

Din satul Viftania. 

Din cetate tot doriă 

În tâtă vremea pururea 
Cum să se învrednicâscă 
Si lui Christos să-i slujésca. 
Fact Domnul o minune, 
Luă pe Lazar din lume, 
Şi-l duseră la mormint, 
Şi-l îngropară în mormânt; 
Iară după patru dile, 
Domnul făcător de bine, 
Calétorind cale bună 

Cu ucenici dimpreună 
Până la Viftania 

La Martha şi la Maria; 
Iar ele dacă-l védura 
Chiar la picidre câdură, 
Plânseră mare plansore, 


Udand sfintele pici6re, 

Și atunci plângând iale 

Au grait cu mângăiare: 

— Dacă ai fi fost de faţă, 

Lazar ar fi în viţă! 
Atunci Domnul a ’ntrebat: 

— Unde-i Lazar îngropat ! 
Iar dacă Lai arătat 

Cătră mormint s'au plecat, 

Jidovii s'au adunat 

Să vadă lucru minunat. 


- Pe cel ce Vau îngropat 


C'un cuvint laŭ înviat. 

— Vina prietine afară, 

Si mai esi la lume-afară! 
Atunci Lazar s’a sculat, 

Pe surori le-au mângăiat. 

Fiind patru dile în iad 

Tare s'au fost spăriat; 

Ce au védut întru sine 

N'aii putut spune la nime, 

Far’ cu lacrimi încurcat 

Putintel au cuvintat 

Până iarăși s'a mutat 

In raiul cel desfătat. 

In cetatea cea frumosă, 

O câtă-i de luminosa! 

O milostive Démne sfinte, 

Adu-ti şi de noi aminte; 

In raiu ne invrednicesce, 

Cu Lazar ne sălășluesce! (1) 


(1) Revista pentru istorie, archeologie şi filologie, an. I, vol II, Bu- 


curesci 1883, p. 326 - 327. 


O variantă: 


Viftania, frumos nume, 
Péte-se lăudă 'n lume, 
C'au gândit omului bine 
Tot trei rade dintru sine 
Trei rade de Agmărag, 
Le-au primit omul cu drag. 
Marac le-au dis numele, 
Că ard ca luminile. 
Sunt trei fraţi din doi părinţi, 
Cu bun nume 'mpodobiţi, 
Lazar, Marta, Maria 
Din satul Viftania, 
Care ne ’ncetat doriă 
In t6tă vremea pururea 
Cum ei să se ’nvrednicésca 
Ca Domnului să slujésca. 
Fact Domnul o minune, 
Chemă pe Lazar la sine, 
Si-] duseră la mormint 
Şi-l îngropară 'n pămînt. 
Iar după patru dile, 
Domnul făcător de bine 
Călători cale bună 
Cu ucenicii ’mpreuna 
Până la Viftania 
La Marfta și Maria. 
Ele, daca îl védura, 
La piciore îi cădură, 
Plânseră mare plansore, 
Udând sfintele picidre, 
Si asa grăiră ele, 
Fiind cuprinse de jele: 
Oh! Christése, Domnul nostru 


246 


Ati murit fratele nostru, 
Iar tu de-ai fi fost de fata. 

Lazar ar fi cu viéta. 
Si Isus a intrebat: 

Unde-i Lazar îngropat? 
Si cu mare sirguinta 

I-aă mers până la gropita. 
Când la mormint aŭ ajuns 

Ochii-au rădicat în sus: 
Părintele meu ceresc 

Eu ţie iti multamesc, 
In tOtă vremea har ţi-am dat, 

Pururea m'ai ascultat!, 
După ce aŭ cuvintat 

Cu glas mare au strigat: 
Vino Lazare afară 

Și mai esi la lume iară! 
Atunci Lazar s'a sculat, 

Pe surori le-au mângăiat, 
Și ce-au védut întru sine 

N'au putut spune la nime 
Până la Viftania 

La Marita si Maria. 
Și a mai trăit cu ele 

Spre mai mare mângăere 
O viéta ’ndelungata, 

Dar n’a ris nici-odata. 
Pururea de raiu gandia 

Cu mare grija traia 
Cum el să se ’nvrednicésca 

Ca iarăși să-l dobandésca ? 
Si de-acum până ’n vecie 

Oh, Christâse, slavă tie ! (1) 


(1) Cărțile sătenului romăn, an. XI, Cartea IV, Blaşiu 1886, p. 59. 


247 


IV. 
LĂZĂRELUL. 


In unele localităţi din Muntenia, şi cu deosebire prin sub- 
urbiile Bucurescilor, este datină ca în Sâmbăta lui Lazăr 
sau a Floriilor să umble câte 3—5 copile din casă în casă 
gi să cânte pe o arie monotonă un fel de cântec, care de- 
scrie mértea nefericită şi inmormintarea unui june anume 
Lazar. : 

Acâstă datină se numesce Lăzărel sau Lăzărică, iar ac- 
tiunea ei a umblă cu Lăzăriță sau cu miresa. 

Una dintre copilele, cari s'au decis a umblă cu Lăzăriţa, 
şi anume cea mai tînără şi mai frumuşică, cum s'a făcut 
diuă, se îmbracă în costum de mirâsă, adecă în alb, cu be- 
télă pe cap şi cu flóre de lămâiţă în păr, peste care aruncă 
apoi un gaz de mătasă albă, sat, dacă e mai sermană, un 
baris, mai pe scurt cu tot alaiul pitoresc al unei mirese fe- 
cidre; iar cele-lalte, 2—5 la număr, se îmbracă simplu ca şi 
în tóte dilele. | 

După ce s'au îmbrăcat în chipul cum s'a arătat, se por- 
nesc pe la case. Şi cum au ajuns la o casă şi sunt primite, 
se postâză dinaintea ferestrelor într'un cerc şi fetiţa imbra- 
cată ca mirésa, care se numesce Lăzăriță, prinde a se pre- 
umblă printre cele-lalte câte doi trei paşi înainte şi câte doi 
trei paşi indérét, fără a rosti vre-un cuvînt, iar tovarăşele 
sale, numite cântătdre (1), încep a cântă următorul cântec, 
care descrie mortea nefericită a lui Lazar, adecă cum a ce- 
rut acesta mamei sale să-i facă azimă şi ea n'a voit, cum 
a plecat apoi cu oile la pădure, cum s'a suit pe ocracă de 
copac ca să scuture frunze oilor, şi apoi cum, bătând vin- 
tul, craca s'a rupt, a cădut jos şi, podidindu-l sângele pe 
nas gi pe gură, a murit, iar surorile sale, treila număr, vé- 
génd că nu mai vine cu oile, saŭ dus să-l caute si, aflân- 
du-l mort, Pau adus acasă, laŭ scăldat în lapte dulce gi 
apoi laŭ înmormîntat : 


(1) G. Dem. Teădorescu, Poesiă pop., p. 202; — com. de d-l P. Dulfu, 
profesor în Bucuresci. 


Lazăr mă-sa l'a făcut, 
Lazăre, Lazăre !(1) 
La o mare 
S&rbătâre, 
Lazăre, Lazăre! 
— Sc6lă, maică măicușră, 
De-mi fă albă turtiséra! 
Măsa de grab' s'a sculat, 
Pe ochi negri s'a spălat 
Şi lui Lazăr ce i-a dat? 
Mâna mă-si-a sărutat. 
Oiţele aŭ pornit, 
Oiţele-au flămândit. 
La pădure mi-a plecat, 
Mugur verde-a scuturat 
Mieilor 
„Şi oilor. 
Vînt de vară mi-a bătut, 
Copaciul s'a clatinat: 
Din copacii că mi-a cădut, 
Sângele l'a pododit 
Si pe nas si pe gurifa.... 
Lazar avea trei surori, 
Trei surori pe trei carari: 


248 


A mai mare 

Mai domdla, 

A mai mica 

Mai voinica. 
L'au cătat pan’ Paŭ găsit, 
Pe mani dalbe laŭ adus 
'N lapte dulce Paŭ scăldat, 
'N lapte dulce cu junifd. (1) 
Sus pe masă mi Vai pus 
Si frumos mi l’ati gătit 
Cu-anteriu de cununie 
Si cu brit de salomie. (2) 
Si lăturile-au vérsat 
Sub umbrar’ ulucilor 
In calea voinicilor, 
Unde-i dragu fetelor, 
In mérul bétranilor, 
In ardeiul Grecilor, 
In piperul Sérbilor (3), 
In vinul boerilor, © 
In jimbla cucénelor. 

La anul 

Si la mulfi ani! (4) 


O variantă a acestui cântec sună precum urméza : 


Fecior mă-sa că-și avea, 
Lazăre, 

Și cu drag mi-l îngrijiă, 
Lazăre, 

Până mare că-l făceă, 
Lazăre. 

Sâmbătă de diminéta, 

Cand e anul cu dulcéta, 

Pe ochi negri s’a spélat, 


In p&dure mi-a plecat 

Și'n copaciu ca s'a urcat, 

Ramura s'a cletinat, 

Feciorelul mi-a picat: 

Sânge rosiu că i-a dat 

Si pe nas şi pe gurifa, 

Şi i-a curs pe chiculiţă. 
Are Lazăr trei surori: 

Trei surori pe trei cărări, 


(1) Refrenul Lazăre se repetă după fie-care vers. 
(1) Pâte că e a se înţelege jintitd. 
(2) In alte variante se dice colilie. 


(3) Inversiune poporală, căci ardeiul aparţine, ca o cultură proprie 
şi ca plantă de predilectiune, mai mult Sârbilor, iar piperul Grecilor. 
(4) G. Dem. Teodorescu, Poesti pop., p. 204. 


Diminéta până'n zori, 
Cată-l câte de trei ori. 
Mort pe Lazăr de-l găsiai, 
Tot pe braţe-l ridicau, 
Acasă că-l aduceau, 

Cu lăcrimi calde-l stropiaii, 
Cu flori mi-l împodobiau 
Și pe masă îl așezai, 
După ce'n lapte-l scăldau, 
In foi de nuc Vinfasiait, 

Și laptele că-mi vărsau 
Tot sub umbra nucilor, 

In calea voinicilor, 

In pofida fetelor, 

In ciuda nevestelor, 

In tămâia babelor, 

In ardeiul Sârbilor, 


In piperul Grecilor. 

La biserica de din vale 
Se aude-o mare jale, 
Că mi-l plâng surorile 
Cu t6te plansorile, 
De’néca inimile. 
Dar mai mult cine mi-l plânge 
Vărsând lacrime cu sânge? 
Fată mare logodită, 
Cu t6tă zestrea gătită, 
Cu pernite prinse ’n ace 
Si mai mari si mai boboce; 
Cu perdele prinse ’n cuie 
Si ’n ferestre cu gutuie. 

La anul gi la mulţi ani, 
Cu bine, cu sănătate! (1) 


A doua variantă, care ne spune că Lazăr, suinduse pe 
o cracă suptire şi tăindu-o singur cu securea, anume ca să 
cadă cu el şi să moră, sună asa: 


Lazăr mă-sa Va făcut, 
Lazăre, Lazăre; 
Cum l'a făcut, l'a perdut 
Lazare, Lazare ; 
Lazar mi s’a manicat, 
Diminé{a s'a sculat, 
Pe ochi negri s'a spălat, 
Toporasul mi-a luat, 
În pădure mi-a plecat, 
Ca să taie muguraș 
Oilor 
Și mieilor. 
Copaciul s'a cletinat, 
Lazar de sus mi-a picat ; 
Sângele l’a podidit 
Si pe nas si pe guriţă. 
Lazăr are trei surori, 





Trei surori pe trei cărări: 
A mai mare 
Mai domâlă, 
A mai mică 
Mai voinică. 
'N lapte dulce l'a scăldat, 
Sus pe masă l'aşezat, 
'N foi de nuc l’a înfășat, 


“ Lăturile le-a vărsat 


În calea -voinicilor, 
În piperul Grecilor, 
În ardeiul Sârbilor, 
În jimbla cucânelor, 
În franzela dâmnelor, 
În vinul boerilor. 
La anul si la mulţi ani! (2) 


(1) G. Dem. Teodorescu, Poesti pop., p. 205 —206. 


(2) Ibidem, p. 204—205. 


250 


A treia variantă: 


Sâmbătă de diminéta 
Lazăre, 
Lazărel mi s'a sculat 
Lazăre, 

Pe ochi negri s'a spălat, 

O secure şi-a luat, 

La pădure mi-a pornit 

Si ’n copaciu mi s'a suit. 

Ramura nici c'a tăiat, 

Trunchiul mi s'a cletinat, 

Lazăr jos că mi-a picat. 

Sângele l'a podidit 

Şi pe gură și pe nas: 

Mort pe érba c’a rémas. 
Are Lazăr trei surori: 

Trei surori pe trei cărări, 

L’ati cătat pan’ Vai găsit 

Și cu lacrămi l'aŭ jelit. 

Pe mâini dalbe că Vai dus 

Si pe masă mi Vaii pus; 

'N lapte dulce l’ati scăldat, 

'N foi de nuc Vaii infasat, 


In haine noi laŭ îmbrăcat. 
Iar lăturile-au vărsat 
Pe sub umbra nucilor, 
In calea voinicilor, 
În panglica fetelor, 
În ardeiul Sârbilor 
În piperul Grecilor, 
În tămâia babelor. 

De la Belul (1) mai la vale 
Se aude-o larmă mare 
De boeri și de cucâne 
C’a murit o fata mare: 
Fata mare, logodita, 
Si cu zestrea pregatita, 
Pentru Lazăr podobita, 
Cu perdele prinse ’n cuie, 
La ferestre cu gutuie; 
Cu perdele prinse ’n ace, 
La ferestre cu bobâce. 

La anul 

Si la multi ani! (2) 


A patra şi cea din urmă variantă sună precum urméza: 


Sâmbătă de diminéta 
Lazare, 

Lazar din pat s’a sculat 
Lazare, 

Pe ochi negri s’a spélat, 

La icéne s'a ’nchinat, 

Toporașul a luat, 

La pădure mi-a plecat, 

În copacit mi s'a urcat, 

Copaciul s'a clătinat 

Iar Lazăr jos a picat, 

Sângele l’a podidit 

Si pe nas si pe guriţă. 

Avea Lazăr trei surori, 


— 


Trei surori pe trei cărări, 
L’aui cătat pan’ Paŭ găsit, 
'N lapte dulce laù scăldat 
'N foi de nuc Laiu înfășat, 
Lăturile le-au vărsat 

Subt umbraru nucului 

În calea voinicului, 

În ardeiul Sârbilor, 

În piperul Grecilor, 

În panglica fetelor ... 

De la Belu mai la vale 
S'audit un sgomot mare © 
De boeri si de cucâne 
C’a murit o fata mare, 


(1) Numele unui cimitir din Bucuresci. 
(2) G. Dem. Teodorescu, Poesit pop., p. 205. 


251 


Fată mare, logodită, Cu perdele prinse ’n cuie 
Cu t6tă zestrea gătită, Par’ c'ar fi nisce gutuie. 
Ou perdele prinse ’n ace La anul si la multi ani! (1) 


Par’ c'ar fi nisce bobâce, 


Acesta e cântecul lui Lazăr si variantele sale câte-mi sunt 
mie până acuma cunoscute. 

Femeile de prin mahalaua Bisericet sărace din Bucuresci 
însă istorisesc cu totul alt-fel povestea lui Lazăr de cum 
reese din cântecele reproduse. 

Dice-se adecă că Lazăr eră mititel. 

Intr’o gi scânciă, cerând mamei sale să-i facă plăcintă. 

Mamă-sa torcea la gura sobei. 

Lazăr se duceă la dînsa, o întindeă de mână ca să se 
sc6le să-i facă plăcintă, iar dinsa îl respingeă gi cu mâna 
și cu vorbe bune, împăciuitâre. 

Lazăr se îndârjă mai rău: plângeă, se trântiă de pămînt, 
până ce se trânti în fusul pe care mama sa îl scăpase din 
mână. 

De aci în colo povestea e la fel, cu surorile, cu scălda- 
tul, etc. (2) 

Copilele sau fetiţele cari umblă cu Laza@rifa sunt de obi- 
ceiii de o vîrstă mai mică, si anume de la 6—12 ani. Şi ele 
umblă adesea ori în grupe numerése, ca şi colindătorii la 
Crăciun. lar după ce şi-aii isprăvit cântecul, primesc de la 
cei de casă drept răsplată că le-aii cântat vre-o câte-va ouă 
sau vre-o câţi-va gologani. (3) 

Datina descrisă până aci e usitată şi la românii din Pe- 
ninsula Balcanică, cari o numesc Lazar şi la cari se face, 
ca şi în Muntenia, în ajunul Duminicei Floriilor tra vaiu. 

In acâstă gi fetele aromânce până la etate de 12 saŭ 15 
ani, după ce se îmbracă în haină de s&rbătâre, ieau câte un 
coşuleţ in mână și pornesc de cu diminâţă, colindând din 
casă în casă si cântând următorul cântec: 


(1) Com. de P. Dulfu gi culésd în suburbia Foișoru din Bucuresci în 
26 Martie 1896. 

(2) G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 202—203. 

(3) Com. de d-l P. Dulfu. 


Lazare, 

Pazare, 

Când va z-viină Paştile? 

— Mane, 

Poimâne, 

Alantă Duminică. 

Féatile s-cuminica, 

Afendul da tăacă, 

Priftéasa s-incliină. 

Cu pescul tu farina, 

Astară véarda hiarte, 

Poimane daué aroși. 

Sati: 
Lazare, 
Pazare, 

Cand va z-viină Pastile ? 
— Mane, 
Pdimane, 

Duminică alanta. 

Fetile va z-gidacă 

Masi atéa ma niică 

Laéa va z-diniică. 


Sau: 


Lazare, 
Pazare, 
Când va z-viină Pastile? 
— Mane 
Pdoimane 
Ea-le, éa-le, dupu use 
Cu nielu di guse. 


Cosuletul, ce-l duc in mână, este îmbrăcat în flori naturale, 
pe cari fetele le adună în ajun de prin văi si livegi, mer- 
gând mai multe împreună şi cântând diferite cântece pe tot 
timpul culesului. Aceste flori sunt păstrate în apă cu îngri- 
jire până in giua următbre. 

Se cere tot odată ca fetele înseşi să-și împodobâscă co- 


suletul. 





| 


(1) Adecă: se va rupe de plânset. 


Lazare, 

Nefericitule, 

Când vor veni Pastile ? 
— Mane, 

Poimâne, 

Ceea-laltă Duminică 
Fetele se cuminică 
Preotul tâcă, 

Preotésa se ’nchina 

Cu pescele ’n farina, 
De séra cu vergi fierte, 
Poimâne 6ué roși. 


Lazare, 
Pazare, 

Când vor sosi Pastile ? 
— Mâne, 
Poimăne, 

Duminica ceea-laltă. 

Fetele vor jucă 

Numai cea mică 

Bâta se va dumică. (1) 


Lazare, 
Nefericitule, 
Când vor veni Pastile? 
— Mane, 
Poimâne, 
Iată-le, iată-le, după ușă 
Cu mielul de gât. 


253 


La Farsgeréte, fetele, după ce se adună mai multe la un 
loc, leat un maliu, lemn cu care se bat hainele de lână la 
spălat, și-l îmbracă în haine de voinic, sau de băiat. Ele 
caută să-l facă cât se pâte de frumos. Apo! una dintre ele 
îl pârtă în braţe şi cu dl merg din casă în casă, cântând pe 
Lazare-pazare şi povestind în glumă, — altă dată pâte în 
serios, — cum frumosul Lazar a fost omorit, împușcat sau 
străpuns de vre-o f6ră sălbatică, pe când păsceă turma in 
pădure, sai învocând diferite alte motive. 

Fata, care îl pârtă în braţe, când intră în casa cui-va, face 
pe întristata, dacă este vre-una mai glumâţă gi care nu se 
rușin6ză, fiind-că cei cari primesc pe Lazarine — aga se 
numesc fetele cari umblă cu Lazar—o tachinéza&, gicându-i 
că «frumos mire şi-a ales, făcând alusiune la malilu din 
braţe-i. Apoi îi mai spun: tóra malilu ş-nâinti cu un gioni 
aleptu, acuma cu maliul şi la anulcu un făt frumos, şi al- 
tele de acestea. 

Pentru acâsta fetele aleg o fată mai mică, care n'ar avé 
vîrstă de măritat, ca să pârte malilu, şi pe care prin ur- 
mare să nu o atingă aga direct urările, ca şi împunsăturile 
glumetilor. | 

Aromânii din Tesalia obicinuese a face o păpușă, care 
represinté un băiat si pe care o pârtă de mână două fete 
sau doi băeţi, fiind-că aci umblă si băeţii cei mici cu Lazarul. 

Fie-care Lazarina sai Lazarin pórtă câte un cosulef cu 
îlori naturale. 

La Vlaho-Clisura umblă singură fie-care fată. 

Iar celor ce umblă de a Lazăr li se dau ouă, fructe şi 
une-ori bani. 

Obiceiul acesta este practicat în Peninsula balcanică, în 
tótă splend6rea sa, mai cu s6mă de către tigancele tur- 
cóice. 

Acestea se îmbracă cu flori la cap, pe corp, şi apoi câte. 
3—4 umblă din casă în casă. Una dintre ele, cea mai bé- 
trână, cântă cu daiereaua si din gură, pe când cele-lalte două 
sau trei dansâză, având pe piept şi pe cingdtére diferite 
obiecte sunătâre, asemenea celor atârnate de Călușari dea- 
lungul piciorului. 


254 


Cele din Bitolia cântă, in limba ţigănâscă, romanésca, 
turcâscă şi mai des in cea bulgărâscă, pe la creştini. 

De sigur că Tiganii aŭ împrumutat obiceiul acesta de la 
popoérele creştine din Peninsula balcanică. 

Ele se numesc Lazarchii, Lazareti si Lazarini. 

Li se dă bani sau pâne şi ori-ce poftesce fie-care. 

Tot aga de răspândit este obiceiul acesta şi printre Bul- 
garii gi Grecii din Macedonia şi Tesalia. 

In unele orășele aromânesci însă acest obiceiti nu se 
practică de loc. (1) 

Tema recitativului, după cum observă d-l G. Dem. Teo- 
dorescu, este mortea nefericită, chiar din pregiua nunţii, a 
tinérului Lazăr, a cărui mirâsă e represintată printr’o co- 
pilă, spre a înduioşă mai mult pe spectatori. (2) 

Din descrierea de mai sus a acestui obiceiti la Românii 
din Muntenia gi din colindele referitâre la Lazarel, se vede 
o mare asemănare cu Lazarul aromanesc aga cum se prac- 
tică la Fărşeroţi, căci în colindele românesci despre Lazar 
se povestesce, că Lazăr, cerând mamei sale să-i facă azimă 
şi acésta nevoind, el a plecat la pădure cu oile, s'a suit pe 
o cracă, ca să scuture frunde oilor, dar bătând vântul tare, 
craca s'a rupt, sat că s'ar fi străpuns cu fusul, pe care 
mama sa îl scăpase din mână. (3) 


y. 
MOȘII DE FLORII. 


Se dice că în vremea de demult o femee aveă un băiat, 
şi băiatul acela se numiă Lazar, şi eră slab şi doriă să mă- 
nance placinte. 

Insă mama lui n'avu când să facă şi să-i dea plăcinte 





(1) P. Papahagi, op. cit, p. 133—736. 
(2) G. Dem. Teodorescu, Poest? pop., p. 203. 
(3) P. Papahagi, op. cit. p, 736 şi G. Dem. Teodorescu loc cit. 


255 


de mâncat, şi Lazar muri de dorul plăcintelor. Şi diua, în 
care a murit el, eră o di de Sâmbătă. 

Mama lui, vădând acâsta, se întristă şi începă a plânge 
şi a dice: 

— Să nu fie ertată de Dumnedeti femeea aceea, care nu 
va face în Sâmbăta lui Lazar plăcinte! 

Şi de atunci fac femeile totdeauna în Sâmbăta lui Lazar 
plăcinte. (1) 

Insă plăcintele, ce le fac ele, nu le fac numai pentru sine 
si pentru familiantii lor, ci cele mai multe dintre dinsele le 
fac pentru cel s&rmani, cari nu sunt in stare a-şi face sin- 
guri plăcinte, şi acelora le trimit apoi ca Mog? de sufletul 
morţilor, cari astépta în diua acésta la pârta raiului. (2) 

Si Moșii aceştia se numesc Mos? de Florii, una pentru că 
cad nemijlocit înainte de Floriz, şi al doilea pentru că ei se 
trimit celor sărmani şi cu deosebire unde sunt copii mici 
nu numai în Sâmbăta lui Lazar, ci si în giua de Flori. 

In multe comune din Bucovina însă nu se trimit în aceste 
două gile numai plăcinte ca Moși, ci şi alte obiecte. 

Asa, bună-dră în satele Buninti şi Frătăuţul-noi este da- 
tină de a se trimite pe la case câte-o ulcică plină cu miere, 
de-asupra gurei cu un colac sau franzolă, iar la tórtă cu o 
lumină lipită. (3) 

Româncele cele mai cu stare din unele parti ale Transil. 
vaniei, precum bună-6ră cele din comuna Retég, fac in 
acésta di nisce pânișdre de grîu împletite in forma spirale- 
lor de la orologiu. Pâniş6rele acestea, cari ati mărimea cam 
de două oue(4) de prescură lipite la olaltă, sai ca două 
Jemble (5) câte de doi bani, se numesc Flori sing. Florie. 
Floriile acestea le dau apoi băeţilor săracă din vecini de 
sufletul morţilor. 


(1) Din Tereblecea, dict. de Maria Luncan si com. de P. Scripeariu ; 
— şi din Liugi, dict. de Maria Stefănescul şi com. de Dim. Bondariu. 

(2) Dat. Rom. din Balacéna, dict. de Vas. Rusul şi com. de Const 
Ureche. | 

(3) Com. de Vesp. Corvin si Vesp. Reut. 

44) Oué = bobiţe. 

(5) Jemble = jemne — franzole — bulci 


256 


De regulă chéma câte-un băiat din casa, unde vor să 
trimită Florii, şi-l intréba: 

— Câţi fraţi sau câţi copii sunteţi? 

Băiatul întrebat spune 2-3-4-5, adecă câţi sunt, iar muerea, 
care l'a chemat, îi dă apoi atâtea Florii câţi copii sunt ef 
la părinţi, ba une-ori câte două pe de-asupra pentru mama 
sa gi tată-său, iar dacă sunt în acea casă gi moşnegi, tri- 
mite si pentru aceia câte-o Florie. (1) 

In Banat este datină ca în tâte casele să se câcă atâtea 
pani de grit, câți membri are familia, dar pânile nu sunt 
de una şi aceeaşi mărime, ci vari6ză conform etăţii mem- 
brilor de familie. Aceste pâni se împletesc din aluat de 
griu cu multă grijă și pe de-asupra se înfrumuseţăză cu 
cununi, cruci, ori alte figuri tot din aluatul acela. (2) 

In fine atât în Transilvania cât şi in Banat este datină 
de a se pune în acâstă gi apă și salcă verde sai alte ra- 
muri vergi la crucile şi pe mormintele morţilor. (3) 

In Dobrogea este obiceiul de a se adună în Sâmbăta lui 
Lazar trei fete mici ca de 12 ani, dintre cari una se împo- 
dobesce pe cap cu fel (betâlă) făcându-se că este mirâsă, a 
doua se l&gă la cap cu un tulpan gi a treia fine un paner 
cu ouă în mână; ast-fel merg apoi pe la case şi dau ouele 
de pomană. (4) 


VI. 
FLORIILE. 


Sub cuvîntul Florii şi Duminica floritlor, după cum se 
spune pretutindene în Bucovina, sai Duminica florilor şi 
Staurile florii, după cum se spune în unele părţi din Tran- 


(1) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul. 

(2) Mangiuca, Calend. pe an. 1883. 

(3) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul ; — Mangiuca, Calend. cat. x 
(4) Burada, O cdlétorie în Dobrogea, p. 25. ` 


257 


silvania, precum bunădră în comuna Retég (1), ori Staulele 
florilor, după cum se spune în comuna Văleni din Mol- 
dova (2), se înţelege Dumineca cea de pe urmă din Păre- 
simi sau Postul mare. 

Ea se numesce, după unii, Flori: şi Duminica floriilor 
sau şi Dumineca vlăstărilor de aceea pentru că poporul a 
intimpinat pe Domnul nostru lisus Christos, când a intrat 
ultima óră în acâstă Duminecă în Ierusalim cu ramure de 
finic precum şi cu alte flori. (3) 

După alţii se numesce Dumineca floriilor de aceea pen- 
tru că în acâstă di se scot pretutindenea la tâte bisericile 
sălcii de se sfintesc (4), precum şi pentru aceea fiind-că, din 
diua acésta începând înainte, încep toţi pomii şi tote florile 
a inmuguri gi a inflori. (5) 

Si iarăși după alţii pentru că in acâstă gi se umple ciu- 
bărașul cu florile, adecă cu fiertura scârţei de pădureţ, a 
sovirvului şi a frunzelor de pădureţ, cari servesc spre în- 
florirea ouélor pentru Pasci. (6) 

Afară de sfinţirea si împărţirea måfişórelor, despre cari 
vom vorbi mai pe larg în capitolul ce urmâză, se mai ob- 


a ee — 


(1) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul. 

(2) Sim. Mangiuca, Calend. cit. 

(3) După spusa Rom. din Stroesci, com. de D. Gemertiuc ; — si a ce. 
lor din Frătăuţul-vechiu, dict. de Eudochia Isopescu: «Floriile se nu- 
mesc aga, pentru că locuitorii din Ierusalim Vai intimpinat pe Domnul 
nostru Is. Chr. când a intrat în acest oraș cu crengute înflorite.» 

(4) După spusa Rom. din Fratautul-vechit, com. de I. Covaşă; — gi 
a celor din Lucăcesci, com. de Iacob Paicu: «Omenii duc în diua de 
Ploriă la biserică mdfigdre, pe cari preotul le sfinţesce şi apoi le îm- 
partesce iar Gmenilor, aducéndu-se prin acâsta aminte de intrarea Dom- 
nului nostru Is. Chr. în oraşul Ierusalim, când i-a eșit tot poporul cu 
ramure de finic în mână, bucurându-se de sosirea lui. Şi de aceea se 
numesce acésta sfintă gi Florii.» 

(5) Com. de d-l Orest. Dlujanschi : «Poporul crede că giua acesta se 
numesce Florii, pentru că fie-care pom muguresce»; — din Mitocul- 
Dragomirnei, com. de Alex. Romas: + Florii se numesce pentru că acuma 
înfloresce bărbănocul şi alte plante.» 

(6) Dim. Dan, Comuna Straja şi locuitorii ei, Cernăuţi 1897, p. 96: 
«In giua Floriilor se umple ciubărașul cu fiertura scOrţei de paduret, 
ceea ce stă aga până joi înaintea Pascilor, când se fac cu ea ouăle cele 
roşii în felurite desemnuri.» 


Marian, Sărbătorile, II. 17 


258 


servă în diua de Florii încă gi alte datine si credinţe, şi 
anume: 

Pe la 12 ore de n6pte spre Florii fierb apă cu busuioc si 
cu fire de la canafurile ce se află la prapuri şi pe cari le 
fură la vre-o înmormîntare a unei fete mari. 

După aceea în diua de Florii ieai ele şi se spală cu acâstă 
apă pe cap, ca să aibă păr frumos şi să strălucâscă ca fi- 
rele de la prapuri şi să fie plăcute ca si cum se bat fla- 
căii după busuioc. 

După ce aŭ făcut acésta, târnă apa ce a rămas la răd- 
cinile unui păr, rostind următârele cuvinte : 

— Cum îi péru când îi înflorit de frumos, asa să fiu şi 
eŭ de frumâsă; cum se uită 6menii la un păr înflorit, asa 
să se uite şi la mine! 

Mai cred că cel ce se cuminecă în diua de Florii, înainte 
de a se apropiă de preot ca să se cuminece, ori-ce va 
gândi în acel moment, Dumnegei îi va împlini dorinţa. (1) 

In giua de Florii e bine să se culâgă tot felul de flori de 
primăvară si să se ducă la biserică, pentru că acesta e giua 
florilor. 

Cum va fi în giua de Florii, asa va fi şi în diua de 
Pasci. (2) 

In unele parti din Muntenia nici un om nu se spală pe 
cap in giua de Florii, nici nu se rade, de frică că înfldre 
(albesce) ca pomii. (3) 

Românii din Banat, din contră, dic că nu e ertat a se 
spéla pe cap în Septemâna floriilor, ca să nu încărunţâscă.(4) 
In giua de Florii însă își spală capul cu apă descântată, 
anume ca să le crâscă şi să li se conserve părul. Iar dupa 
ce s'au spălat, târnă apa la rădăcina, unui păr altoit. (5) 

In Muntenia în Duminica floriilor se începe şi scrânciobul 





(1) Dat. şi cred. Rom. din Putna, dict. de Irina Cretan, com. de Nic. 
Goras. 

(2) Dim. Dan, Comuna Straja, p. 97; — «Ședetorea», an. I, Fălticeni 
1892, p. 192. | i 

(3) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Andreesci, pl. Gi- 
lort, jud. Gorj. 

(4) Com. de d-l Aurel Iana din Maidan. 

(5) Sim. Mangiuca, Calend. est. 


259 


sau dulapul pe la locuri cu verd6ţă şi tine în fie-care du- 
minecă cu cele trei qile ale St. Pasci până la Indlfare 
(Ispas), şi se face horă mare, mese întinse şi cu ciocnire de 
ouă roșii. (1) 

In fine merită a fi amintit si aceea că in diua de Florii 
e pretutindenea, în tâte ţările locuite de Români, datină ca 
să se mănânce pesce. (2) 


VII. 
MATISORELE. 


Sub cuvîntul Mdfisor pl. Mafisori, Mdfisora pl. Mâțişore 
şi Motanas pl. Motânaşi înţeleg Românii din Bucovina 
florea sălciei. 

Evanghelistul Luca (21, 1—11) ne spune că Domnul nostru 
lisus Christos, când a intrat, după învierea lui Lazăr, în 
Ierusalim, a fost de către partea cea mai mare a locuitori- 
lor acestui oraş intimpinat cu ramure verdi de arbori şi 
mai ales de finic. 

Amintirea acestei intrări s&rbătoresci a Domnului nostru 
lisus Christos in Ierusalim, biserica n6stră ortodox-orien- 
tala o serbéz& cu o deosebită solemnitate în fie-care an in 
giua de Florii. 

De Gre-ce însă în părţile néstre nu crese finici, de aceea 
Românii intrebuintéza, în loc de ramure de finic, rămurele 
verdi de Saicie, lat. Salix alba L., care înfloresce tocmai pe 
timpul acesta si ale cărei flori se numesc Mâfişóre. (3) 


(1) E. Baican, Obiceiuri la Rumâni, Bucuresci 1884, p. 17. 

(2) Dr. G. Crăiniceanu, /giena feranului român, Bucuresci 18965, p. 
224; — P. Papahagi, op. cit., p.734 : «Se obicinuesce în Dumineca Flo- 
riilor să se servâscă la masă pesce, la prând, iar séra din ajunul Du- 
minicei Floriilor, la cină, verdeturi gătite cu unt-de-lema.» 

(3) După spusa Rom. din Stupca, com. de Onufr. Căilen: «In Du- 
mineca Floriilor merg 6menii şi femeile la biserică, unde capătă fie-care 
câte o crenguţă de mâţişre. Acea crenguţă de mâţişre insemnéza ra- 


260 


Causa de ce intrebuintéz4 la acâstă ocasiune numai ra- 
mure de salcie, adecă Mafigdre, şi nu şi de alţi arbori, se 
vede din următârea legendă din Muntenia, com. Raşi, jud. 
Ialomiţa : 


«Pe când eră Isus Christos răstignit pe cruce, Maica Domnu- 
luă a audit si a încălţat opinci de fer, a luat in mână toiag de 
oţel şi a plecat plângând ca să găsâscă pe Isus. 

«In cale plângând a întîlnit o brâscă, care a întrebat-o de ce 
plânge. 

«Jar Maica Domnului i-a spus că a avut un băiat gi i Paŭ 
răstignit Jidovii. 

«Brésca i-a spus că şi ea a avut noué pui mititei si frumusei, 
cu ochii bdşicăței, şi i-a omorît un car pe toţi și tot nu se mai 
bocesce aşă. 

«Maica Domnului, audind acésta, i-a dis că, murind, să nu se 
mai împută. 

«Apoi mergând mai departe a dat peste o apă, la marginea 
căreia se află o salcie, si i-a dis să se facă punte peste apă. 

«Salcia a ascultat, s'a prefăcut in punte, si Maica Domnului, 
trecând peste dinsa, a binecuvintat-o ca să nu se pótă face căr- 
buni din ea gi să se ducă în toţi anii în diua de Florii la bi- 
serică. 

«Si de atunci se duc în diua de Florii rămurele înflorite de 
salcie la biserică.» (1) 


In ajunul Floriilor pălimarul, dimpreună cu vre-o câţi-va 
băetani sau si alţi 6meni, se duce si, aducând mai multe 
braturi de Mâjișdre, le pune în biserică, unde le lasă apoi 
până a doua gi diminéta. 

A doua gi diminé{a preotul ce liturghisesce, nemijlocit după 
ce a cetit sf. evanghelie la utrine, sfintesce mâţișdrele aduse 
Şi le predă apoi iarăși pălimarului, ca să le împărţâscă po- 
porului. 7 

Palimarul, luând matigérele sfintite, pune o parte dintre 
dinsele lângă tetrapod, ca fie-care creştin care vine la bi- 
mul de finic, care l'a ţinut fie-care in mână când Pai intimpinat pe 
Chr. intrând călare pe asină în Ierusalim» ; — a celor din Volovét, com. 
de Ilie Buliga : «Sub Mdfisdre înţeleg 6menii la noi acele ramure de 


copaci, cu cari Vai întîmpinat pe Is. Chr. când a intrat în Ierusalim.» 
(1) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu. 


261 
serică si sărută icéna intrării lui Isus în Ierusalim, să-și 
pota luă câte-un rămurel de acestea, iar restul îl păstrâză 
în altar până după sfîrşitul liturghiei, anume ca să aibă ce 
împărţi şi celor-lalţi credincioşi, cari nu şi-au putut luă sin- 
guri sau cari au venit ceva maï tarditi la biserică. 

Fie-care creştin, cum intră în biserică şi sărută icâna de 
pe tetrapod, iea una, cel mult două sai trei rămurele de 
acestea, şi le ţine cu cea mai mare evlavie în mână până 
după liturghie. 

După liturghie, fie-care se duce cu dinsele drept acasă. Iar 
după ce aŭ ajuns acasă, cei mai mulţi insi aŭ datină de a 
se duce mai întâiu la ocolul sau în grajdul vitelor gi a 
păli cu dinsele pe tâte vitele, anume ca să crâscă (1), iar 
vacile şi juncele să se alunge maï de grabă (2), să inflorésc& 
cum înfloresc mâţiş6rele. (3) 

După ce au atins vitele, intră în casă gi ating cu dinsele 
pe copiii cei mici, anume ca şi aceştia să crésca şi să în- 
floréscă ca şi mâțişórele. (4) 

Iar după ce au atins şi copiii cu dinsele, le pun după 
icóne sau în alt loc din casă. Cei mai mulţi inşi însă nu le 


(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-noă, com de Iul. Sidor: «Când se aduc 
mdfisorele de la sf. biserică, se pălesc cu dinsele, t6te vitele şi din fa- 
milie pe cei mai mici, ca să crâscă.» 

(2) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, com. de I. Covaşă: «In diua de 
Florit se aduc motănaşi sfintiti de la biserică, cu cari se bat vacile, 
credându-se că se vor alungă mai de grabă»; — a celor din Tere- 
blecea, dict. de Maranda Nimigén, com. de Pant. Nimigén: «In Du- 
mineca Floriilor sau a Vlăstărilor aduc mâțişorii din biserică şi se 
duc mai întâiu în grajd la vite, se pălesc vacile cu ele, ca să se 
alunge mai de grabă, şi abiă după aceea se duc în casă.» 

(3) Dat. Rom. din Straja, com. de I. Dan: «Tot atunci se ating vitele 
cu o crenguţă de mâţişre, ca vitele peste an să fie înflorite cum în- 
floresc mâţiș6rele.» 

(4) Dat. Rom. din Mitocul Dragomirnei, com. de Amf. Burac: «Tata 
saii mama, când vin de la biserică in giua de Florii, aducând tot odată 
şi mdfigore, pălesc cu dinsele copiii peste cap, rostind la acésta ocasiune 
următârele cuvinte : «Nu te pălesc ei, ci mâţişdrele, ca să nu uiţi că 
«de agi într'o săptămână e Pascele»; — a celor din Şcheia, com. de C. 
Lucaciă : «Cand vin Gmenii in giua de Florii de la biserică, lovesc pe 
toţi băeţii cu măţişore.» 


262 


vîră în casă, ci le acaţă de-asupra uşei sub strâşină (1), sat 
în alt loc unde-va, ca să nu umble nimeni cu dinsele (2), si 
acésta din causă că, dacă le-ar viri în casă, atunci ar trebui 
să mora cine-va din acea casă (3), saŭ pentru că nu le merge 


bine la vite. (4) 
Unii ieati vre-o câte-va mâţiş6re de pe rămurelele aduse 


şi le pun pe stupi, în credinţă că, făcând acésta, stupii se 
sfintesc, le merge mai bine si string mai multă miere peste 
an. (5) Iar alţii pun vre-o câte-va mâţişore pe straturi, anume 
ca să nu mănânce 'viermii legumele. (6) 


(1) Dat. Rom. din Ilişesci, com. de V. Botezat: «Fie-care creștin ieă 
câte o mâţișră și o duce acasâ. Acasă duse, nu le viră in casă, ci le 
acaţă de-asupra ușei sub streșină»; — a celor din Stupca, com. de Onufr. 
Cailén: «<Intorcéndu-se Omenii de la biserică cu mâţişsrele, nu le bagă 
in casă, ci le bagă unde-va sub stresina la casă»; — a celor din Tere- 
blecea, com. de P. Scripcariu: «Mâfişdrele sfintite se păstrâză în casă 
la grindă, sai dupa căprior la stregina casei afară. Unii însă gic că nu-i 
bine de adus mâţişorele in casă, ci le pun sub streșina casei, sub un 
caprior» ; — a celor din Mitocul-Dragomirnei, dict. de Domnica Hostiuc, 
si com. de Alex. Romas: <Mâţişorele nu se bagă în casă.» 

(2) Dat. Rom. din Crasna, com. de Em. Iliuţ: «Omenii aduc matiso- 
rele acasă, însă nu le bagă în casă, cile pun într'un loc unde-va casă 
nu umble nimeni cu ele»; — din Horodnicul-de-jos, com. de d-l P. Pre- 
lipcen: «La Flori, când aduci stălpările (mâţișorele) cele sfintite de 
la biserică, să nu le bagi în casă, ci să le lași afară sub stresina casei 
sau în alt loc unde-va.» 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Udesci, dict. de Zamfira Niculi și com. de 
Darie Cosmiuc: «Mâțişorele, cari se sfintesc in diua de Florii, cred 
Omenii că, dacă le aduc gi le pun in casă, atunci more cine-va din casa 
aceea, de aceea le pun afara, dinaintea casei.» 

(4) Dat. Rom. din Buninti, com. de Vesp. Corvin: «Méfigdrele, cum le 
aduci, să nu le bagi in casă, pentru că nu le merge bine vitelor, ci să 
le pui sub streșina casei»; — Dim. Dan, Credinfe poporale bucovinene, 
publ. in «Gazeta Bucovinei», an. V, Cernăuţi 1895, No. 12: «Mafisdrele 
Floriilor nu e bine a le aduce în casă, ci a le pune sub stresina graj- 
dului, si numai cand tuna şi fulgeră, a afuma în casă cu ele, si apoi 
fulgerul nu va atinge acea casa.» 

(5) Dat. Rom. din Volovét, com. de Ilie Buliga: «După ce ies 6menii 
de la biserică, este datină la noi ca 6menii să pue maftisére pe stupi, 
spunând: ca stupii se sfinţesc, le merge mai bine şi string mai multă 
miere peste an.» l 

(6) Dat. Rom. din Bosanci, com. de Sim. Şutu: «Méfisorii să fie puși 
pe straturi, căci viermii nu mănâncă legumele»; — a celor din Secu- 


263 


Mâţişrele se păstrâză în locul unde s'au pus peste tot 
anul si se intrebuintéz4 ca léc contra mai multor bóle, pre- 
cum : contra gdlcilor, frigurilor, durerii de grumaz şi a 
jigulut la 6meni, precum şi în contra Arictului la vite. 

Cei ce capătă bdélele sus amintite înghit câte una până la 
trei matisére si le trece (1), iar vitelor le dau în tăriţe şi 
se afumă cu dinsele. (2) 

Multi inşi însă cred că, dacă inghit trei matisére sfintite 
în giua de Florii, nu se prinde nici un fel de bólă de gru- 
maz in decursul anului de dinsii, iar dacă unul sau altul 
a întârgiat de a o face acesta, apoi trebue să înghiţă o mâ- 
țiş6ră, însă numai spre trecerea gâlcilor. (3) 

Drept aceea, mai cu sémă tinerii şi tinerele, cari voesce să 
nu-i d6ră gâtul peste an, cum ies în Dumineca Floriilor din 
biserică, sai nemijlocit după ce aŭ ajuns acasă, înghit câte 
un mâţişor întreg. (4) 


riceni, com. de Gavril Gușet: «Alţii le pun pe straturi, cu scopul că 
atunci nu ar róde viermii legumele, fiind-că ele înfloresc întâii si nu 
le mănâncă nimic.» | 

(1) Dim. Dan, Credințe poporale bucovinene, publ. in «Gazeta Buco- 
vinei», an. V, Cernăuţi 1895, No. 2, p. 2: «Se crede că este bine a înghiţi 
în Dumineca Floriilor mâţișore sfintite, si apoi acela va fi scutit de galci» ; 
— Dat. Rom. din Crasna, com. de Vas. Iliuţ: «Se dice că, dacăare cine-va 
durere de gât și va înghiţi o mâţişoră, se vindecă»; — a celor din Pă- 
trăuţ, com. de Vict. Morariu: «Cine are friguri să înghită trei mâţişore, 
şi-i trece»; — a celor din Șcheia, com. de C. Lucaciu: «Mdfigorele le 
string peste an, căci se crede că acei, cari pătimesc de friguri, se vin- 
deca, dacă inghit mafisore.» 

(2) Dat. Rom. din Crasna, com. de Vas. Iliuţ: «Omenii spun că mâţi- 
sorele sfinţite ce le aduc de la biserică sunt bune de léc, afumă vitele 
cu dinsele»; — tot din Crasna, com. de Em. Iliuţ: «Mdfigdrele se în- 
trebuintéza pentru bóle de vite, punându-se în tăriţe» ; —a celor din 
Bosanci, com. de Sim. Sutu: «Mâfişorii trebue apoi de léc pentru vite»; 
— a celor din Mitocul Dragomirnei, dict. de Domnica Hostiuc şi com. 
de Alex. Romaș: «Măfişdrele se întrebuinţâză la vite şi anume la o 
b6lă care se numesce Aricii» ; — a celor din Tereblecea, dict. de Ma- 
randa Nimigén : <Vlăstările de salcie sai mâţişorii îs buni de afumat 
vitele când se bolnăvesc.» 

(3) Dat. și cred. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de Gheorghe Teléga. 

(4) Dat. Rom. din Tereblecea, com. de P. Scripeariu; — a celor din 
Straja, com. de I. Dan: «In giua de Florii se inghit mâţișore, ca sa fie 
scutiţi de durere de grumaz.» 


264 


Tot asa fac şi cei ce voesc să n'aibă gâlci (1) şi să nu-i 
taie jigul. (2) | 

Mulţi ingi îndătin6ză a înghiţi câte o mâţişâră în diua de 
Florii, nu numai! ca să fie scutiţi contra bâlelor sus amin- 
tite, ci tot odată ca să fie uşori şi sănătoși ca florile peste 
an. (3) 

MAatisorele sfinţite se consideră de către popor si ca un 
mijloc de apărare în contra grindinei, precum gi în contra 
furtunilor. | 

Drept aceea unii, vara, la vreme de slótă, tunete, fulgere, 
trăsnete şi grindină, pun mățişóre pe foc, cregénd că fumul 
ieşit dintr'însele împrăştie sl6ta, fulgerul, tunetul şi grin- 
dina. (4) 

Alţii, când este vre-o cumpănă f6rte mare, ieau mâţiş6- 





(1) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de Vict. Morariu: «Cine înghite în 
diua de Florii un mâţişor sfinţit, fără să-l atingă, acela va fi ferit de 
gâlci tot anul»; — a celor din Volovét, com. de Ioan Buliga: «In diua 
de Florii cred 6menii că, dacă vor înghiţi un mâţişor de pe beţişorul 
adus de la biserică, n'ar avé tot anul galci» ; — a celor din Tereblecea, 
dict. de Maranda Nimigén: «Cine voesce inghite mâţişori, ca să nu facă 
gâlci, şi anume doi, pentru că gâlcile se fac pe amindoué părțile»; 
— a celor din Horodnicul-de-jos, com. de P. Prelipcén: «Pe la Florii e 
bine să înghiţi trei mâţişore, însă să le iei cu mâna drépta după cap 
şi asa să le îmbuci, căci atunci esti scutit peste tot anul de gâlci.» 

(2) Dat. Rom. din Stroesci, com.de D. Gemeniuc: «La Florii aŭ 6menii 
datină că, venind de la biserică, ieau matigore sfinţite, pe cari le înghit 
pe inima gólă, dicénd că nu-i taie jigul t6ta vară gi-s mai ușori.» 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Stroesci, com. de D. Gemeniuc;— a celor 
din Crasna, com. de Em. Iliuţ: «Omenii în diua de Florii se duc la 
biserică și-şi ieaŭ mâţişore şi, înghițind o mâţişoră, dic că vor fi peste 
an sănătoși ca florile.» 

(4) Dat. Rom. din Straja, com. de I. Dan;—a celor din Ilișesci, com. 
de V. Botezat: «MâţişOrele se intrebuintéza4 în contra furtunilor de pétra. 
Cand vine vre-o furtună, când fulgeră si trăsnesce, le aprind în casă 
şi afumă cu ele» ;—a celor din Liugii-Homorului, com. de Emil. Tâutul: 
«In giua de Florii se aduc mâţișore la biserică și se sfintesc, iar după 
ce s'au sfinţit se aduc acasă şi se păstrâză peste t6tă vara, iar în timp 
de pericol, d. e. când este plâie cu ghâţă, se pun în foc și se ard ca 
jertfă lui Dumnegei și se r6gă ca să înceteze pléea»; -- a celor din 
Siret : «Cu mdfigdrele afumă o sémă de Romance cand tună»; — gi a 
celor din Gura-Humorului, com. de Emilian Netea: «Méfigdrele de la 
Florii sunt bune de aprins pentru grindini mari.» | 


265 


rele de sub strâşină le afumă cu tămâie sfinţită în giua de 
Pasci, și apoi încunjură de mai multe ori casa cu dinsele. (1) 

Si iarăși alţii, când văd că se apropie vre-o grindină 
mare de sat, oraş, sau ce este, spun că e bine să iei mâţi- 
góre sfintite, să ieşi cu dinsele înaintea grindinei până ce 
nu apucă acésta a trece pe hotarul satului sat al oraşului 
şi să rostesci cuvintele întrebuințate la ajunuri, când postesc, 
ca să se pâtă opri grindina, şi cum ai făcut acâsta, grindina 
îndată apucă în alte părţi. (2) 

Dacă nu e cu putinţă de a ieși înaintea grindinei afară 
de sat, atunci se dice că e de ajuns şi numai atâta dacăo 
femee castă se desbracă şi dă în dosul casei mâna cu mâ- 
tişórele, atunci norii si pétra (grindina) imediat după acésta 
se duc peste hotare.(3) 

Românii din unele părţi ale Transilvaniei cred asemenea 
si spun că Mafisorit cei aduşi de la biserică în Duminica 
Floriilcr sunt buni să-i apringi şi să afumi casa cu ei când 

e tempestate(4), vreme grea.(5) 
~ In Banat, Sâmbătă înainte de Florii, preotul cu copiii si 
poporul scot la vecernie litia şi aduc ramure de salică, cari, 
sfintite în giua de Florii, se impart tuturora cari vin la bi- 
serică. | 

Din aceste sălcufe daŭ frunze tuturor vitelor, iar unele 
le păstrâză în casă pentru sănătate şi, când se întîmplă de 
ar bate pétra, aruncate afară, se opresce grindina.(6) 

Iar Românii din unele părţi ale Munteniei merg cu toţii 
în giua de Florit la biserică, cu scop ca să ieă câte o nuia, 
gicénd că au noroc să crâscă cânepa. lar după ce o aduc 
acăsă, o pun colac la icâne în casă şi, în timpul grindinei 


(1) Dat. și cred. Rom. din Mihoveni, dict de Paraschiva Cojoc, com. 
de Vesp. Corvin. 

(2) Dat.'şi cred. Rom. din distr. Rădăuţului, com. de d-l P. Prelipcén. 

(3) Din Siret, com. de d-l Or. Dlujanschi. 

(4) Com. de d-l B. Iosof. 

(5) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul: «La Florii aduc Gmenii dela bi- 
serică mdfigdre slujite, cari se păstreză pe la icéne peste tot anul și se 
aprind când e vreme grea.» 

(6) Com. de d-l Aurel Iana, preot în Maidan. 


266 


(petrei), o aprind şi aiumă cu dinsa, sai o pun pe acope- 
rişul casei, ca să înceteze grindina. (1) 

Mai departe, mâțișdrele sunt bune de pus in lăutâre. St 
dacă este uns în casă, se aduc în casă, iar de nu, se lasă 
afară, fiind-că, dacă le-ar aduce în casă neingrijité, casa 
aceea ar rémané neîngrijită peste tot anul. (2) 

Iar dacă in diua de Flori? umbli încins cu salcie dusă 
la biserică, atunci se crede că nu te mai dóre mijlocul. (3) 

In fine, mâţişdrele se mai întrebuinţeză încă şi la negot. 
Asa bunădră, dacă duce cine-va la tîrg un porc, un cal, o 
vacă, o păreche de boi saii vre-o câte-va of de vîndut, si 
atinge cu mâţișdrele vitele ce voesce să le vîndă, atunci ne- 
gutitorii se îngrămădesc la dinsele, tocmai după cum se în- 
orămădesc 6menii în giua de Florii ca să ieă mâţişore. (4) 


(1) Din Resp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Andreesci, pl. Gi- 
lort, jud. Gorj ; — I. N. Constantinescu, Superstifit din Ciulnita (Ia- 
lomita), publ. în «Şegetorea», an. III, Fălticeni 1895, p. 122: «Salcie de 
la Florii făcută cercuri și pusă la icâne e bună să se aprindă cand 
fulgeră si trăsnesce gi este cine-va singur în casă.» 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Securiceni, com. de Gavr. Gușet. 

(3) C. Gheorghinescu, Superstifii, publ. în «Sedétdrea», an. III, Făl- 
ticeni 1895, p. 120. 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Securiceni, com. de Gavr. Gușet: «Despre 
mâțişore se mai crede că, dacă are cine-va o vită de vîndare şi o bate 
cu mâţișore, atunci se string și se bat atâţia negutitori după dinsa, 
cum se bat 6menii dupa mâfişori.» 


JOIA-MARE. 


I. 
JOIA-MARE. 


Sub cuvîntul Joia-mare (1), numită altmintrelea și Jor- 
marele, Joi-mari (2), Joia-patimelor (3), Joia-négra (4) şi 
mai rare-ori Joimarica (5), se înţelege Joia cea de pe urmă . 
din Păresimi sau Postul mare, adecă Joia cea din Sépte- 
mana patimelor saŭ dinaintea Pascilor. 

Joia acâsta, după credinţa şi spusa Românilor din Mun- 
tenia, este terminul cel de pe urmă până când au femeile 
si cu deosebire fetele să-şi târcă lanetele si mai ales cânepa. 

Femeile şi fetele cele leneşe, cari nu şi-au tors până in 
acestă gi tâte lanetele şi cânepa, precum şi acelea ce nu 
cos cămăși noué de Pasci, o patesc férte răi, căci Joima- 
rifa sai Joimărica, care are datină de a umblă în ajunul 


(1) Pretutindenea în Bucovina. 

(2) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Madeia, jud. Sucéva, 
în Moldova ; — com. Buresci, jud. Olt şi com. Ialomiţa, pl. Cerna, jud. 
Mehedinţi, in Muntenia; — In Banat, com. Maidan, com. de d-l Aurel 
Iana; -- Vedi si Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1982 şi 1888. 

(3) Pretutindenea in Bucovina. 

(4) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu, com. Saran, jud. Con- 
stanta, in Dobrogea. 

(5) Idem, com. Ghergani, jud. Dimbovita și Usa-de-jos, jud. Argeș, 
in Muntenia. 


268 


acestei dile pe la t6te casele, pe care femee sau fată o află 
că nu şi-a tors téte cele ce a avut să le târcă în decursul 
Păresimilor sau n'a cusut cămăși nouă de Pasci, nu nu- 
maï că o batjocoresce şi o mustră fórte aspru pentru acésta, 
ci-l aprinde şi arde încă şi t6tă cânepa rămasă netârsă. Ba 
nu odată şi nu pe o femee sau fată o bate peste degete 
sai o arde, iar pe fetele cele mai leneşe le răpesce şi, du- 
cându-le cu sine acasă, le frige gi le mănâncă. (1) 

După credinţa si spusa Românilor din Bucovina şi a ce- 
lor din Moldova însă, Joia-mare este începutul Joilor ce 
urm6ză până la Ispas saŭ Înălțarea Domnului, în cari Ro- 
mâncele nu lucreză mai nimic, si mai ales nu torc, nu cos 
si nu fierb cămăși, anume ca să nu le bată pétra (2) pome- 
tele şi semănăturile, apoi pentru ca să nu se întârcă ploile 
şi să se facă secetă (3), precum si pentru rodirea pomilor 
şi a semănăturilor. (4) 

Româncele din Banat serbâză asemenea Joi-marele, după 
cum o numesc ele, însă şi acestea mai mult numai cu ne- 
lucrare în casă (5), ca şi cele din Moldova şi Bucovina. 

Cele mai multe Românce din Bucovina însă aŭ datină în 
Joia-mare de a umplé bors, credend şi gicând că borşul 
umplut în acestă gi nu se strică tot anul. (6) 

Tot în acestă gi o s6mă de Romance daŭ husce la boboci 
de mâncat, ca să nu pâră de harcd. (7) 


(1) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu. 

(2) Petră = ghéta, grindină. 

(3) «Segétorea», an. III, Fălticeni 1894, p. 48: «Din Joi-mari (Joia dina- 
intea Pascelui)) si până la Jspas (Inălţarea Domnului) nu se târce, cóse, 
fierbe cămăşi, etc. Joile, că bate pétra, ori se intorn ploile și se face 
secetă.» 

(4) Dat. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de Alex. Romas: «Din Joia- 
mare nu se lucră nouă Joturi dupa olaltă pentru rodirea pometelor şi 
a semănăturilor.» 

(5) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(1) Cred. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de G. Tel6gă; — Dim. 
Dan, Credinte poporale bucovinene, publ. în «Gazeta Bucovinei», an 
V, Cernăuţi 1895, No. 44, p. 2: «In Jota-mare este bine a umple borş, 
c'apoi borşul se fine bun tot anul.» 

(2) Idem, com. de G. Telegă. —- Sub cuv. hdrca se înţelege o bâlă 
care o capătă bobocii, când bei must de pe lângă gunoit. 


269 

Iar dacă va fi cine-va bătut in Jota mare, atunci spun 
Bucovinenii că are să aibă tot anul bubdie pe trup. (1) 

Pasca, — scrie W. Sehmidt cu privire la Românii din 
Transilvania, — se cóce Miercuri în séptémana mare, iar 
in Joia verde, adecă în Joia-mare, se sfintesce. Deci Roma- 
nul, care şi de altă dată nu împrăștie, nici nu aruncă îna- 
dins nici o fărmătură de pane, tâtă fărmăturica de pască o 
consideră ca sfîntă şi, adunându-o cu o îndoită îngrijire, o 
dă vitelor în nutreţ spre mâncare, anume ca binecuvintarea 
lui Dumnegei să fie cu dinsele. (2) 

Tot in Transilvania există credinţa că, dacă se pune in 
Joia-mare o cloșcă, scâte mai numai cocoşei. (3) 

Mai departe, atât în Transilvania cât şi în Banat există 
credinţa că in diua de Jota-mare nimărui nu-i este ertat să 
d6rmă, căci cine dérme în giua acâsta, acela rămâne putu- 
ros, leneş şi netrebnic un an întreg până la anul următor (4), 
şi cu deosebire dacă dórme vre-o femee în acâstă di, atunci, 
după credinţa Românilor din Moldova, venind Joimăriţa 
sau Joimărica şi aflându-o dormind, o face leneșă şi inca- 
pabilă de lucru peste tot anul. (5) 

In Banat, comuna Maidan, se ieă în diminéta Joii mari 
o cămaşă şi o oglindă din casă şi se pun la un pom verde 
şi tînăr, şi maï cu sémă la un păr (că e mai bine), să résar4 
s6rele peste ele, anume ca să facă cu dinsele peste an far- 
mece şi descantece. (6) 

Tot in Banat, in presâra Floriilor, a Jowmarelor şi a 
Pascilor, fetele cele mari şi nevestele cele tinere, cari voesc 
să fie căutate şi jucate de feciori în sărbătorile Pascilor, 
duc câte-o sgardă din banii de la grumaz la un isvor ori 
la o fântână, de unde se bea multă apă peste an si, ascun- 
géndu-o bine, o lasă peste ndépte ca să stea acolo. Iar in 





— 


(1) Cred. Rom. din Bosanci, com. de Sim. Şutu. 

(2) Das Jahr und seine Tage, p. 7. 

(3) Com, de d-l B. Iosof. 

(4) W. Schmidt, op. cit. p. 7; — Sim. Mangiuca, Calend, pe an. 1882 


și 1883. 
(5) Dim. Cantemir, Descriptio Moldaviae, Bucuresci 1872, p. 142 ; — 


C. D. Gheorghiu, op. cit. p. 74. 
(6) Com. de d-l Aurel Iana. 


270 


sérbatorile Pascilor, mergénd şi luându-o de unde aŭ ascuns-o, 
o pun iarăşi la grumaz. 

Făcând acésta, cred că vor fi căutate şi jucate de ajuns. (1) 

In fine, atât in Banat cât şi în Transilvania este datină 
de a se face cununi pentru fie-care pers6nă din familie şi 
a se aruncă apoi pe acoperemintul casei, spre a se vedé, 
după vestedirea şi căderea lor, cine are să moră în de- 
cursul anului. (2) | 

Afară de cele înşirate până aci, mai cad in Joza-mare 
încă şi următârele datine şi credinţe: Focurile morților, 
Moşii de Joi-mari, Pomenirea morților, Rogirea ouelor, 
Nunta urzicilor şi Privigherea. 

Insă despre acestea mai pe larg în capitolele ce urméza. 


II. 
FOCURILE MORȚILOR. 


Jota-mare e considerată de către Români ca o di bine- 
făcătâre şi apératére a morţilor. (3) De aceea, după credinţa 
şi spusa Românilor din cele mai multe părţi ale Munteniei, 
morţii vin în fie-care an în acâstă gi pe la vechile lor lo- 
cuinte, unde adastă (4) până la Moș: sau Sérbatérea Mo- 
șilor, adecă până Sâmbătă înainte de Rusalii sau Dumi- 
neca mare, când se fac apoi împărţeli de plecarea suflete- 
lor, adecă când se dau colaci şi óle de pomană, si morţii 
plecă cu colacul şi cu dla ce au căpătat-o. (5) 


(1) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(2) Sim. Mangiuca, Calend. cit.; — W. Schmidt, op. cit.,. p. 7. 

(3) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, ‘com. Deduilescii, jud- 
Rimnicu-Sarat. 

(4) Adastă = astépta. 

(5) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu, com. Netoţii-de-jos, jud. 
Teleorman; — com. Rosia, pl. Călnic, jud. Gorj; — I. St. Negoescu, 
Credinfe pop. publ. în «Lumina pentru toţi», an. III, Bucuresci 1888, p. 


271 








In acest réstimp unii morţi, sau ma! bine dis unele su- 
flete se aşéză pe strésina casei, iar alţii în alte locuri, unde 
stau apoi până la întârcere. (1) 

De 6re-ce însă in Jota-mare, când sosesc morţii, nu e 
până întru atâta de cald ca aceştia să pâtă petrece în ori 
şi ce loc fără ca să le fie frig, de aceea e pretutindenea 
datină în Muntenia de a se face în diminéta gi séra acestei 
gile în curtea casei sau in bătătură focuri anume pentru 
morţi, ca să aibă la ce se încăldi si sta la lumină. (2) 

Iar focurile acestea unii le fac din surcele (3), alţii din 
boși sau bozi, sing. boz, lat. Sambucus Ebulus L., uscați şi 
cât se póte de mari (4), şi iarăși alţii din lemne, de regulă 
de alun, aduse din pădure anume spre acest scop in diua 
premergétoére. E de observat încă şi aceea, că lemnele acestea 
nu se taie cu securea sau cu barda, ci numai se rup cu 
mâna, si aducétorul lor nu le pune de loc jos până acasă, 
iar după ce a sosit acasă le pune pe un gard sai pe un 
alt obiect, unde le lasă apoi să stea până a doua gi dimi- 
néta, când se face apoi foc dintr’insele. (5) 

Unii, după ce au făcut focul, pun lângă dinsul unul sat 
și mai multe scaune, pe cari astern păturī (6), iar alţii le 
tămâiază şi tornă apă pe lângă dinsele pentru morţi. (7) 

Făcând acâsta, toţi Românii fără deosebire şi mai ales 
Româncele sunt de părere că, venind morţii, se aşâză îm- 


475 ; — Idem de eadem, publ. în «Gazeta poporului», an. IV, No. 1%, 
p. 5: «Sufletele morţilor vin în fie-care an de se agéz& pe strégina ca- 
sei, si acésta o fac in diua de Joi mari, de aceea atunci se fac impar- 
teli de plecarea sufletelor (pomană).» 

(1) I. St. Negoescu, loc. cit. 

(2) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu, com. Bărăscii- de-Vede, 
jud. Olt; — com. Roşia, pl. Călnic, jud. Gorj: «Sufletele răposaţilor vin 
în acâstă diminâţă pe la vechile lor locuinţe şi trebue să se încăldâscă 
la foc, cregând că le e frig.» 

(3) Idem, com. Telesci, jud. Gorj. 

(4) Idem, com. Petra, jud. Teleorman ; — com. Cernătesci, jud. Gorj; 
— com. Crovu, jud. Dimboviţa. 

(5) Idem, com. Roşia, pl. Călnic, jud. Gorj. 

(6) Idem, com. Roșia și Telesci, ambele din jud. Gorj. — Pături = 
un fel de velinţe. 

(7) Idem, com. Crovu, jud. Dimbovifa. 


272 
prejurul focului aprins, şi anume unii pe scaune, iar alţii 
pe jos, căci în unele locuri se aştern pături nu numai pe 
scaune, ci chiar şi pe jos (1), şi se încăldesc şi béu apă. (2) 

După ce s'a făcut şi s'a aprins focul, unele Românce în- 
dătin6ză de a face o turtă de făină, crestată pe margini, 
care se numesce pdnea uitaţilor (3), iar altele un colac în 
forma unei lopeţi, care se chéma uitata şi care se dă de 
regulă celui ce se scâlă în acâstă di mai diminâţă si face 
focul (4), sai unui băiat, ca să-l mănânce. (5) 

O sém& de femei însă nu fac numai un singur colac, ci 
ele spun că /oimarele este diua în care trebue să facă gi 
să dea colaci de pomană pentru toţi morţii familiei. (6) 

In fine, după credinţa unora, tot din Muntenia, în Joia- 
mare fie-care femee sai fată trebue să care cu două cofe 
trei cobilife (T) de apă şi să stropâscă érba, parte pentru 
morţi gi parte ca să fie anul mănos. (8) 

O séma de sătence însă se scâlă în giua de Joi-mari des- 
diminé{4, se duc şi varsă vre-o câte-va vedre ori ciuturi de 
apă jos lângă fântână ; ieau apoi un vas cu apă şi merg de 
îl varsă pe mormintele morţilor, căci, dic ele, cu apa acésta 
se spală și béŭ din ea şi ef în diua de Pascl. (9) 

In Moldova este asemenea datină de a se face focuri de 
gundie şi de vrâscuri pe lângă case, însă nu numai în giua 
de Joia-mare de diminâţă, ci si séra în ajunul acestei gile, 
iar pe scaunele de lângă focuri se pun câte-o cofă cu apă 
şi o litră, pentru ca sufletele morţilor să se încălgâscă gi 
să bea apă. (10) 


(1) Din Résp. la Cest. d-lui N. Densuşianu, com. Crovu, jud. Dimboviţa. 

(2) Idem, com. Telesci, jud. Gorj; — com. Cernătesci, jud. Gorj; — 
şi com. Crovu, jud. Dimbovita. 

(3) Idem, com. Crovu, jud. Dimbovifa. 

(4) Idem, com. Bărăscii-de-Vede, jud. Olt. 

(5) Idem, com. Crovu, jud. Dimbovita. 

(6) Idem, com. Cernătesci, jud. Gorj. 

(7) Cobiliţă = coromisla. 

(8) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu, com. Săraţii, jud. Buzău. 

(9) T. Bălășel, Legende populare, publ. în «Şegetorea», an. III, Fălti- 
ceni 1895, p. 105. 

(10) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu, com. Bahna, jud. Roman: 
«Joi-mari diminé{a aprind 6menii pe la casele lor focuri de gundie sai 





213 


In Transilvania se face în Joia-mare foc la tăietori, şi 
după acésta se scdte afară o pâne întrâgă, apoi un cuţit şi 
o cofă cu apă. 

Acésta însemnăză : nutrirea si încăldirea sufletelor celor 
r&posaţi. (1) 

In unele părţi din Banat, cum se face giuă, îndată încep 
a umblă copiii cu t6ca prin sat si a vesti /omarele, tocând 
şi cântănd:: 


Toca tocănelele, 
Joi Joimărelele, 
Pasce popa vacile 
Pe tâte ogaşele (2), 
Pe tóte socacile (3), 
Duminică-s Pascile! 


Iar muerile, fiind încă întuneric, fac mai întâiu acasă lu- 
minigche sai luminiciche, adecă atâtea focuri câţi morţi 
au (4), cu lemnușe aduse anume spre acest scop mai înainte, 
începând de la Blagovestenie, şi stând între ele (luminigche), 
le menesc, dicénd : 

— Asta să fie lui N., asta lui P. etc. 

După ce s'au stins luminişchele sat focurile acestea, se 
duc la morminji, şi acolo fac iarăși la crucea fie-cărui mort 
câte-o lumină. lar pânăce ard luminigchele acestea, impart 
între copiii veniţi cu tâcele, precum şi între cei săraci, co- 
laci făcuţi din făină de grit, pe cari îi ieau şi-i aduc anume 
spre acest scop de-acasă, dându-i peste grópa fie-cărui mort 
deosebit de pomană. 

Prin facerea luminişchelor acasă se crede că morţii, tre- 


vréscuri. La acest foc, dic ţăranii că vin sufletele morţilor de se încăl- 
gesc»; — Zanne, Prov. Rom., I, p. 42: «In spre Joi-mari se dă foc la 
gunoie gi se pune pe un scaun o cofă cu apă gi o litră, pentru ca su- 
fletele morţilor să se încăldâscă si să bea apă»; — com. Găinesci, jud. 
Suceva. 

(1) Vasile Rebrean, Datine poporale, publ. în «Ungaria», an. I, Cluj 
1892, p. 288. 

(2) Oyaş = pirai. 

(3) Drumuri laterale din sat. 

(4) Pentru cei mai bétrani se face numai cate o singură luminigcd, 
adecă numai câte un singur foc pentru toți. 


Marian, Sărbătorile, II. 18 * 


274 


zindu-se şi având lumină, vin acasă, iar prin cele făcute la 
morminti se reîntore pentru odihnă. 

Drept aceea se consideră de un mare păcat pentru ur- 
mătorii aceia cari la Joimari nu fac luminigche şi nu dau 
de pomană pentru cei morţi. 

Intorcéndu-se de la morminti acasă, ieaŭ un vas şi, mer- 
gând cu dinsul la o fântână, îl umplu cu apă si apoi, cu el 
plin de apă, cum este, se duc la un loc cu 6rbă verde, fac 
un cerc de petre pe érba şi slobod apa morților, adeca - 
trnă apa din vas adusă de la fântână în mijlocul cercului, 
în semn ca isvorul să le fie slobodit. Apoi, luând o glie de 
6rbă din locul unde s'a slobogit apa, o aduc acasă şi o 
pun după uşă lângă prag. De pe glia acâsta ieau apoi toţi 
casnicii pascele în diua de Pasci pentru sănătatea familiară. 

Ce se atinge de cenuşa de la luminişchelede acasă, când 
s'au dus la morminţi, se mătură cu îngrijire si se aruncă 
pe o apă curgétore, ori se păstreză în casă gi se pune în 
grădină pe legumi în contra insectelor. (1) 

In alte parti, tot din Banat, în néptea spre Jot-mari, in 
revérsatul zorilor, purced muerile, mai vîrtos însă matr6- 
nele familiilor, alţii acasă in avlie (curte) aprind morţilor 
focuri numite focurele, luminiciche saŭ luminufe, făcând 
pentru tot mortul din familie câte-o luminicică, sau anumind 
şi menind mai mulţi morţi la o lumină. 

Cu acâstă ocasiune se sacrifică, adecă se dă de pomană 
colaci, numiţi sâmbecidre, de la Diua Sâmbata, copiilor să- 
raci, cari vin spre a se încăldi la luminiciche. 

Cu colacul se dă şi o lumină împreună cu o olcuţă de 
apă (alţii dau gi vin), menind colacul mosului cutare (spu- 
n6nd numele celui mort din familie), adese-ori însă punând 
ori anumind la un colac și mai mulţi mosi, unde sunt mulţi 
réposati în familie. 

Luminicichele se fac numai cu surcele de alun sai de 
boz uscate, cari se frâng, nu se taie, şi cari, după ce sunt 
culese, se aduc în case şi nici decum nu se așâză la pă- 
mint, ci se păstrâză pe masă ori in alt loc, fără coatingere 
cu pămîntul. (2) 

(1) Com. de d-l Aurel Iana şi Ios. Olariu, amindoi din Maidan. 

-(2) Tigancele locuit6ére intr’un pătrar al Ciclovei montane porta mile 


215 


In locurile acelea, unde în apropiere nu se află surcele 
de alun, se fac focurele cu boz uscat cules de pe câmp. 
Matr6na familiei, care tămâiază morţii, îşi face luminici- 
chele la mormint, şi se cântă după morţi acolo, iar când 
plecă acasă, strigă sufletele morţilor pe nume, gicénd: 
Sculati, sculati, 
Si-acas’ aidati! 


în acea credinţă cum că sufletele morţilor plâcă de la mor- 
mint cu dinsa acasă, si acasă, așezându-se în chilie după 
ușă, aci petrec până la Rusitori, a géptea, pe alocurea a 
noua gi după Rusale, când in vérsatul zorilor până în ré- 
séritul s6relui se duc de acasă iar in mormint. 

La Rustitori, în vérsatul dilei, iar se dă pomană morţilor, 
căci dacă nu li se dă des-diminâţă pomană, atunci sufletele, 
luând cenuşă ori năsip în gură, se îndepartă mânidse din 
casa familiei. 

Dacă pentru lucrul câmpului muierea din casă dela Jot- 
mari până la Rusitori nu pote în tótă giua mătură chilia, 
atunci mătură numai locul după ușă, asternand o pânză 
albă, un mésdel acolo, spre a se ageza sufletele pe el. 

In fine se crede că de la Joi-mar: până la Rusttori este 
cerul, raiul şi iadul deschis, pentru aceea pot veni sufletele 
acasă spre a petrece la familie. (1) 

Românii din Bucovina fac asemenea focuri în. Jota-mare 
spre același scop ca şi fraţii lor din ţările amintite mai 
sus, adecă spre încăldirea morţilor, şi anume câte 1—3, pe 
cari le fac asd şi îndată după miedul nopţii(2), iar alţii 
séra înainte de a plecă la denie (3), şi anume din diferite 
gunoie şi buruene uscate, si nu în curtea sau ograda casei, 
ci de regulă prin grădini. (4) 

Tot în Bucovina există datina gi credința de a nu se 


îndepărtate în spate şi pe măgari, înainte de Joi-mari, surcele de alun 
spre vindare. 

(1) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882, p. 137—138. 

(2) Dat. Rom. din com. Voloca, distr. Cernaufului. 

(3) Dat. Rom. din Broscăuţul-vechiă, dict. de Palagia Onciul; — şi a 
celor din Bréza, com. de Nic. Prelici. 

(4) Dat. Rom. din Bréza şi Voloca. 


216 


vărui de fel în Joia-mare, pentru că femeia care văruesce 
în acestă di, aceea spun eï că stropesce morţii cu var. (1) 

Iar în Muntenia, jud. Buzét, nu se spală în giua acésta 
cămășşile, căcă la morţi, în loc să se ducă pomana ce li se 
dă, se duc zoile din spălătură. (2) 


III. 
MOȘII DE JOI-MARI. 


In Bucovina, şi anume în orăşelul Boian si în satul Ma- 
hala, precum si în alte sate de peste Prut, se trimit în Joia- 
mare pe la case, si mai ales pe la cei săraci, ca Moși, sticle 
saŭ ulcele pline cu apă prâspătă, cu câte un colac sau bulcă 
şi o lumină de-asupra gurei; une-ori însă dăruesc şi câte 
una saii mai multe garnife şi gărnicidre, adecă cofe şi co- 
fiţe. 

Tot asa fac şi Românii din mănăstirea Homorului, distr. 
Gura-Homorului, cu acea deosebire numai că aceştia pun 
în ulcele nu numai apă, ci şi vin, iar de-asupra gurei, pe 
lângă colac şi lumină, încă şi câte-o năframă. 

In Fundul-Moldovei, distr. Câmpulungului, Moșii, cari 
constau din ulcele, olcuţe gi sticlute pline cu apă, iar pe 
gură câte c'un colac şi o lumină, nu se trimit pe la case. 
ca în alte sate din Bucovina, ci băeţii vin singuri de-l ieau. 

In oraşul Câmpulung se duc in acâstă gi cofite şi cane 
mai mari Ja biserică, şi acolo se dau apoi, după liturghie, 
umplute cu apă şi legate pe la gură cu strămătură, iar de- 
asupra cu un colac şi o lumină de câră, mai cu séma co- 
piilor, de sufletul morţilor. (3) | 


(1) Dat. Rom. din Balacéna, com. de Vas. Jemna. 

(2) G. S. Ionénu, op. cit, p. 50: «Jo:, în séptémana patimelor, să nu 
se spele rufe, căci la morţi, în loc să se ducă pomana ce li se dă, se 
duc lături din spălătură»; — C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 74: «In acé- 
stă di să nu se spele rufele (cămăşile), căci la morţi, în loc să se ducă 
pomana ce li se dă, se duc zoile (lăturile) din spélatura.» 

(3) S. Fl. Marian, Inmormintarea la Români, p. 385. 


277 


In Transilvania, cum se zăresce de dgiuă, se impart 
între némuri şi între săraci fierturi, precum: péme, curechiu, 
mazăre, fasole, baraboiu, pe cari le pun în ulcele nouă, 
frumâse şi împodobite cu un fel de floricele numite brebeni. (1) 

In Banat, şi anume în Oraviţa montană, se dati de po- 
mană olcute nouă cu apă ori şi cu vin, şi la mănuşa lei 
se l6gă flori, precum: brebene: (lat. Corydalis bulbosa, germ. 
hohlwurzeliger Lerchensporn). (2) 

Iar în alte părţi, tot din Banat, se dau olcute nouă cu 
apă tămâiată şi câte cu un colac pe dinsele, apoi cu flori, 
şi anume cu priboiu (lat. Geranium macrorhizum, germ. 
grosswurzeliger Storchschnabel) legat la mănuşă gi câte cu 
o lumină de câră lipită de ele. (3) 

In unele părţi din Muntenia există credinţa că în Joia- 
mare se satura morţii, fiind-că în acestă gi se împart colaci 
şi se varsă multă apă pentru ei. (4) 

In alte parti, tot din Muntenia, se obicinuesce în Joi-mari 
a se da de sufletul morţilor nu numai de ale mâncării, ci 
şi de ale îmbrăcămintei, câte-un costum de haine, precum: 
şubă, iminei, căciulă, sau o cămaşă, ismene, bete şi altele, 
cari se împart adesea săracilor, mai adesea însă familiei, 
după ce t6te acestea aŭ fost mai întâiu sfintite de preot. (5) 

In fine Româncele din unele părţi ale Bucovinei îndăti- 
n6ză în Joia-mare de a duce, în loc de Moș:, după cum s'a 
arătat în sirele de mai sus, pe la case, şi mai ales pe la 
vecini, câte-o cofă plină de apă prdéspéta, asemenea pentru 
sufletele celor r&posaţi. (6) 


(1) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul. 

(2) Sim. Mangiuca, Calend cit., p. 137. 

(3) Idem de eadem, la diua Jo: mari. 

(4) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densuşianu, com. Pétra, jud. Te- 
leorman. 

(5) D. Stănescu, Obiceiuri religidse, publ. în «Biserica ortodză rom.», 
an IX, Bucuresci 1885, p. 329. 

(6) Dat. Rom. din Balacâna, com. de Vas. Jemna. 


278 


IV. 
POMENIREA MORTILOR. 


T6te slujbele şi pomenele, tâte sorocoustele şi parastasele, 
cari s'au început în Sâmbăta cea dintâiu a Postului mare 
a se purtă pentru sufletele celor réposati, durâză numai 
până în Jota-mare, iar în giua acésta ies, adecă se sfirsesc 
şi mai mult nu se porta. 

Drept aceea, Româncele din cele mai multe părţi ale Bu- 
covinei duc în Joia mare la biserică pentru sufletele celor 
réposati pomene şi un pom sai pomișor încărcat cu tot 
felul de mere, p6me, colăcei si turte dulci. Tot la acésta 
ocasiune şi spre acelaşi scop plătesc ele şi liturghii. (1) 

Preotul pomenesce pe cei morţi atât în decursul liturghiei 
care se tine în acésta di, cât şi mai pe urmă, după ce se 
sfirsesce liturghia, la care ocasiune se tace parastas pentru 
toți cei r&posaţi. Iar după pomenirea morţilor se împarte 
între funcţionarii bisericesci atât jertfa ce s'a adus în Joia- 
mare, cât şi sorocoustele cari s'au adus în Sâmbăta cea 
dintâiu la biserică. 

In unele comune, tot din Bucovina, este datină în Joia- 
mare, nu numai de a se duce pomene şi pomi la biserică, 
ci tot odată de a se face aci si prasnice pentru cei répo- 
sati, adecă de a se împărţi celor ce aŭ luat parte la ser- 
viciul dumnegeese mâncări şi băuturi. (2) 

După părerea unor Românce e tare bine, dacă de astă 
dată, pe lângă mâncările şi băuturile usitate la asemenea 
ocasiuni, se daŭ de pomană şi owé roști. (3) 


(1) Dat. Rom. din Stupea, com. de Onufr. Cailén; — a celor din Bo- 
sanci, com. de Sim. Sutu; — a celor din Măzănăesci, com. de I. But- 
narii: «De la Sdn-Toder duc Gmenii la biserică lumini şi colaci și porta 
parastase pentru morţi»; -- a celor din Gura-Humorului, com. de Em. 
Netea : «In diua acésta se face slujbă în fie-care biserică şi se sfirsesc gi 
parastasele; » — a celor din Frătăuţul-vechii, com. de I. Covaşă: «In 
Joia-mare ies tote slujbele si pomenele pentru cei morţi, cari s’aŭ ìn- 
ceput a se purtà în diua de Sdn-Toder sau Sâmbăta cea dintâiu a po- 
stului mare.» 

(2) Dat. Rom. din Tereblecea, com. de Scripcarii. 

(3) Dat. Rom. din Cupca, dict. de Casandra Tuguii. 


279 


In Transilvania, districtul Năsăuduluj, e asemenea da- 
tind de a se face în Jota-mare un ospét formal în curtea 
saii tinterimul bisericei, unde se fac felurite mâncări gi 
béuturi. (1) 

In unele parti din Moldova si Muntenia însă e datină 
de a se duce la biserică în Joia-mare pentru pomenirea 
morţilor colaci şi colivă. (2) 

In scurt dis, Joia-mare este diua cea de pe urmă din Pă- 
resimi, în care se pomenesc morţii, din care causă se şi nu- 
mesce ea în unele parti ale Bucovinei si Diwa morților. (3) 


V. 
ROȘIREA OUELOR. 


Intrebuintarea de ou roși în sărbătorile Pascelor e o 
datină prea bine cunoscută şi pretutindenea usitată, prin 
urmare şi în Bucovina. 

Deci Româncele din cele mai multe părţi ale acestei ţări 
îndătin6ză de a împetri ouéle trebuinciédse pentru Pasci, 
adecă de a le da colére galbenă, apoi de a le împestri şi 
a le roşi şi pe urmă de a le fierbe, mai pe scurt de a le 
pregăti ast-iel după cum ati apucat din moşi-strămoşi tot- 
deauna in Jota-mare. | 

Și acésta o fac ele de regulă in Jova-mare de aceea 
pentru că, după credinţa şi spusa lor, ouéle impetrite, ro- 
gite şi fierte în acâstă di nu se strică de fel în tot decur- 
sul anului ce urmâză; ba, după cum spun unele, nu numai 


(1) S. Fl. Marian, op. cât, p. 386. 

(2) Din Résp. la Cest. d-lui Nic. Densușianu, com. Mânzălesci, jud. 
Buzău, şi Băsescii-de-Vede, jud. Olt; — Vedi şi I. St. Negoescu: Cre- 
dinte pop. din Matai, jud. Muscel, publ. în «Lumina pentru toți», an., 
III, p. 475. 

(3) Dat. Rom. din Stupea, com. de Dim. Botușan. 


280 


în decursel anului, ci chiar si în anii următori, cu alte cu- 
vinte nici când. (1) 

In Muntenia, din contră, este pe alocurea datină, precum 
bunădră în jud. Vlasca, de a se duce în Jota-mare la bi- 
serică oué roşii, cari aŭ fost făcute în diua premergétore, 
adecă Miercuri. Aceste oué se lasă apoi în biserică până 
in giua de Pasci. 

Făcându-se acésta, se crede că aceste oué nu se strică 
nică odată. 

Mai departe, tot în jud. Vlașca din Muntenia, există cre- 
dinţa că, dacă se îngrâpă din aceste ouă la hotarele unei 
moşii, n'o să bată pétra pe acea moşie. (2) 

La Românii din Macedonia din contră este datină ca în 
timp de furtună să se pue sub strésina casei — sum streaha 
— o pirostie pe dos, iar de-asupra acesteia un ow roșu din 
Joi-mari, din Joia patimelor, în credinţă că, făcându-se 
acâsta, furtuna incetéza. (3) 


VI. 
NUNTA URZICILOR. 


Sub Nunta sau Maritarea urzicilor se înţelege înflorirea 
acestora şi încetarea lor de a mai fi apoi bune de mâncat. (4) 


(1) Dat. si cred. Rom. din Şcheia, com. de Const. Lucaciu; — a celor 
din Balacena, com. de G. Jemna; — a celor din Frătăuţul-vechiu, com. 
de I. Covașă;— a celor din Crasna, com. de I. Iliuţ; — a celor din 
Cireș-Opaiţ, com. de Const. Dugan ; — și a celor din Horodnicul-de- 
jos, com. de Gheorghe Teléga: «Se dice că ouăle cari se împestresc in 
Joia-mare nu se strică tot anul». — Vedi si Dim. Dan, Comuna Straja, 
p. 96—97. 

(2) «Foia pentru tofi », an. I, Bucuresci, 1897, p. 130. 

(3) P. Papahagi, op. cit, p. 339. 

(4) Com, de d-l En. Hodoș: «La Joia-mare înfloresc urzicile şi nu 
mai sunt bune de mâncat.» 


281 


Nunta urzicilor cade, după spusa unora, in diua de 
Florii, iar după a altora în diua de Bunavestire. (1) 

Cei mai mulți însă susţin că ea cade in Joia-mare. (2): 

Urzica, şi cu deosebire cea mică sau cré{a, numită alt- 
mintrelea şi Urzica-craésca, Urzicd-iute, Urzicea si Oieşea, 
lat. Urtica urens L. (3), se consideră de către poporul ro- 
man de pretutindenea, nu numai ca o bucată bună de mân- 
cat, ci tot odată şi forte sănătâsă. 

De aceea primăvara, când încep urzicile a cresce, fie-care 
Român, cu deosebire însă sărăcimea, căreia i s’ati sfîrşit 
mai t6te bucatele de sec (4) şi nu scie ce să mai încâpă și 
să facă ca să pâtă ieşi tâfără din Postul mare, care e cel 
mai lung si mai grei post (5), se simte forte fericită când 
află si p6te mâncă urzici. 

Urzica se da în gura fomei, dice un proverb poporal, 
adecă sărăcimea isi stâmpără cu ea f6mea, dușmanul ei cel 
mai mare, mai cumplit şi mai neîmpăcat. (6) 

Din Joia-mare însă începând înainte biata sărăcime nici 
de acâstă plantă nu mai are parte, căci in acâstă di, după 
spusa Românilor din Banat, e Nunta sai Maritarea urzi- 
cilor, adecă din acâstă gi urzicile încep a înflori şi a nu 
fi apoi mai mult bune de mâncat. (7) 


(1) Sim. Mangiuca, Calend. cit.: «La 21 Mărţişor, Nunta urzicilor 
(pe alocurea la Bunavestire, Joi marele) »; — Idem de eadem: «25 Măr- 
tisor: Nunta urzicilor (pe alocurea la Flor?i).» 

(2) Idem de eadem: «La 25 Mărţişor, Mdritarea urzicilor (pe alocurea 
la Florii şi Bunavestire)» ; — com. de a-l En. Hodoș: «Nunta urzici- 
lor e usitată la Jota-mare.» 

(3) Dr. D. Brândză, Prodromul florei române, Bucuresci 1879—1883, 
p. 110. — Dr. D. Grecescu, Conspectul florei României, Bucuresci 1898, 
p. 517. 

(4) Dr. G. Crăiniceanu, Igiena feranului român, Bucuresci 1895, p. 

223: «Pe Postul mare al Pascelor,din care se dice că e rupt şi al Sântă- 
Măriei, legumele păstrate peste érnă se cam isprăvesc; varză acră, de 
ar fi, se móie şi se strică în primăvară.» 
_ (5) Idem de eadem, p. 223: «Acesta — adecă Postul mare — este cel 
mai grei post, şi e resonabil sărutatul de la Lăsatul secului, ce se 
obicinuesce pe la ţâră, sub cuvînt că cine scie care va mai ajunge 
Pascele.» 

(6) Com. de d-l Aurel Iana. 

(7) Com. de d-l En. Hodoș 


282 


Si de 6re-ce ne e vorba despre nunta şi mâncarea urzi- 
_cilor, cred că nu va strică, dacă la acâstă ocasiune voii 
aminti măcar cis-ceva şi despre modul culegerii şi prepa- 
rării acestora de către Româncele de la țéră înainte de mă- 
ritarea lor. 

Mai fie-care Româncă, atât din Bucovina cât şi din Banat, 
când se duce să culâgă primăvara urzici, ieă o sită sati un 
ciur şi o pereche de f6rfeci cu sine şiapoi, începând a le 
tăiă cu f6rfecele sai a le rupe cu unghiile degetului mare 
și ale celui arătător, a le scutură si a le pune în obiectul 
luat cu sine (1), dice: 


Urzică, 

Burzică, 

Nu mé mușcă, 
Că-i mam’ a féta, 
Tótă te-a mâncă! 


După ce, în chipul arătat, le-au cules şi le-ai adus acasă, 
Româncele din Banat le spală mai întâiii într'un şofeiu cu 
apă curată, apoi târnă pe dinsele apă fiârtă şi după aceea 
le fierb. 

După ce aŭ fiert de ajuns, le frécă cu mdtca(2) şi apoi le 
scrobesc. Se pune adecă într'un blid apă curată, se cerne 
făină de cucuruz (3) prin sită şi, bătându-o într'un tăier (4) 
cu apă, se târnă, după ce s'au spart toţi cocoloșii (5) de 
făină, într'o 6lă ca să dea undă, iar după ce s'a făcut şi 
acesta, se ieă înapoi si, rădându-se hirén(6) nesărat şi ne- 
acrit, se pune în blid şi se mănâncă. (7) 

Tot cam în chipul acesta se prepară urzicile şi în Bu- 
covina. 

In acâstă țéră asemenea se spală în apă, ca să fie curate, 
gi apoi, opărindu-se cu uncrop, se pun într'o ólă cu apă, ca 


(1) Pretutindenea în Bucovina şi Banat, com. de d-l Aurel Iana. 
(2) Mătcă = un lemn al cărui virf e crengurat. 

(3) Cucuruz = porumb, păpușoii. 

(4) Zăier = talger, farfurie. 

(6) Cocolog = boţişor. 

(6) In Bucovina se rostesce hrén. 

(7) Com. de d-l Aurel lana. 


283 


să fiérbă. După ce au fiert de ajuns, scurgéndu-se apa din 
Glă, se mestecă şi se fréc& sau fdcaluesc cu o lingură de 
lemn până ce se fac chisalifa. lar după ce le-au făcăluit le 
deșartă într'o strachină, pun puţină făină de grîu şi mus- 
deiu sau oloiă ori unt-de-lemn într'însele şi apoi, sărându-le 
şi mestecându-le din now, le mănâncă cu mămăligă sau cu 
malaiu. (1) | 

Iar când mănâncă prima óră dintr'însele, luând şi ducând 
prima îmbucătură la gură, dic: «bucate nou în gură veche». 

O sém& de Romance din Bucovina, pe lângă urzicile pre- 
parate în chipul cum s'a arătat, mai fac încă şi un fel de 
borş de urzici cu crupe, in care pun une-ori, dacă aŭ, şi 
hribi (2) uscați. 

E de observat însă că si urzicile, din cari se face borşul 
de urzici, încă se spală şi se opăresc înainte de a se pune 
în borg la fiert, căci neopărindu-se nu se mâie de fel, ci ré- 
mân tari ca şi când n'ar fi fost de loc fierte, atâtnumai că 
nu urzică. 

In Muntenia, urzica, care este forte căutată de săteni, căci, 
ca plantă tînără si în cât-va gustâsă, în timpul rigérei Po- 
stului mare, fiind un adevărat deliciu, se mănâncă ca ciorba 
cu câte-va fire de orez şi ca urzici sleit2 cu hrén ras pe 
ragétore. (3) 

In fine, causa de ce culeg Româncele urzicile în ciur şi 
mai cu s6mă în stă, ne-o arată următârea legendă din Bu- 
covina, comuna Udesci: 


«Dice că în timpurile vechi 6menii nu mâncau wrzici ca în 
diua de astădi, spuind că sunt afurisite de Dracul, nu numai ca să 
urzice, când le va prinde cine-va in mână, ci tot odată si umplute 
de dinsul cu fel de fel de bóle, și cine le măncă, acela îndată © 
se umplea de bâlă. 

«Mai pe urmă însă, inmultindu-se omenimea și lipsindu-i nu 
odată pe la începutul primăverei cele trebuinci6se de rîndul gu- 
rei, a început de la un timp, vrénd-nevrénd, a culege şi a mâncă 
gi urzici. 


(1) Un fel de pane din făină de păpugoiii, porumb. 
(2) Hrib pl. hribi, lat. Boletus edulis. 
(3) Dr. N. Manolescu, Igiena féranului, Bucuresci 1895, p. 286. 


284 


«Dar ca nu cum-va să se umple de vre-o bâlă, a prins a le 
rupe cu degetele saii a le tăiă cu fdrfecele, a le scutură şi a le 
pune apoi în sită anume ca, precum se strecură făina prin sită, 
când se cerne, aga să se strecure printr’insa și tOte bdlele cari 
s’ar afla in urzici. 

«Si tot de atunci e obiceiul, când se mănâncă și se duce în- 
tâia îmbucătură la gură de a se spune: «Bucate noué în gură 
veche!» (1) 


VII. 
PRIVIGHEREA. 


In decursul Păresimilor sunt trei Privigheri sau denii 
sing. denie, numite în Transilvania rugi sing. rugă (2), adecă 
servicii divine, cari se fac în timpul nopţii, şi anume : cea 
dintâiu Joi séra din s&ptemâna.a cincea, a doua Sâmbătă 
séra din aceeași séptémana, iar a treia şi cea de pe urmă 
în Joia-mare spre Vinerea-séca. 

Cea mai însemnată dintre tdéte privigherile sau rugile 
acestea este cea care se face în Jota-mare séra spre Vinerea- 
séca, cand se cetesc cele doué-spre-dece evanghelii ale pa- 
timelor Domnului nostru Iisus Christos. 

In acéstă séră deci se adună o mulțime de lume la bi- 
serică, care stă şi ascultă până ia sfîrşit cu cea maï mare 
atentiune şi evlavie întreg serviciul dumnedeesc şi cu deo- 
. sebire cetirea celor 12 evanghelii. 

In decursul cetirii acestor evanghelii însă se observă pe 
alocurea şi unele datine şi credinţe. 

Asa Românii din unele parti ale Moldove: cred şi spun 
că cei ce se duc in séra acestei gile la biserică, când se 
cetesc cele 12 evanghelii, e bine să facă câte-un nod în baera 
după cetirea fie-cării evanghelii, şi cu acea baeră cu 12 no- 


(1) Com. de M. Michăescul. 
(2) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul. 


285 


duri, dacă se va încinge, cine are îriguri, îi va trece numai 
decât. (1) 

In alte părţi, tot din Moldova, îetele, cari merg în séra 
acestei dile la biserică, ieau o şfară şi, după ce fac cele 12 
noduri, când se întorc acasă să se culce, pun sfara sub cap, 
încredințate fiind că in vis trebue să-și vadă partea care 
li-i lăsată de la Dumnegeu. (2) 

In Muntenia, com. Bolintinul-din-vale, jud. Ilfov, ieaŭ, 
mai ales femeile, un bulgăre de tămâie nefărâmat, îl aprind 
pe rînd cât se cetesc cele 12 evanghelii gi restul dic că e bun 
de aprins în casă când tuna, ori trăsnesce, şi de afumat pe 
copiii spăriaţi. (3) 

In alte parti, tot din Muntenia, precum bunădră în jud. 
Vlaşca, femeile au obiceiul de a duce in Mercurea-mare la 
biserică făină, unt-de-lemn şi prune uscate pe losniţă, pe 
cari le lasă apoi acolo până Joi séra după ce se isprăvesce 
denia. Făcând acâsta cred că făina este bună de friguri, 
dacă se afumă cu ea; unt-de-lemnul îl pun surdii în urechi 
ca să le vie augul, iar cu prunele se descântă de durere 
de urechi, care în termin poporan se dice: najit. (4) 

Tot în jud. Vlagca este credinţa că, dacă vre-un om are 
vre-un nărav de care nu se p6te desbără, de merge Joi 
sera, când s'a lepădat Petru de Christos, în faţa icânei 
Maicei Domnului şi pune pe altul cine-va să-l întrebe: «Te 
lepegi de cutare nărav», gi el respunde: «më lepăd», atunci 
lepădat este. (5) 

In Bucovina se crede că dacă cel ce are neget, ducén- 
du-se în Jota-mare la biserică şi luând cu sine un bat si 
un cuţitaș, şi după fie-care evanghelie face o crestătură pe 
băț, şi eşind apoi din biserică, îl aruncă unde-va, — atunci 
cel care-l ridică mai întâiă, de acela se prind negeii. (6) 

La Românii din Epir, când se obicinuesce a se ceti cele 


(1) C. D. Gheorghiu, op. cit. p. 74; — G. S. Ionénu, op. cit. p. 50. 

(2) C. D. Gheorghiu, op. cit, p. 74; — <Ședetorea», an. I, Fălticeni, 
p. 153. | | 

(3) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 75. 

(4) «Foia pentru toți», an. I, p. 130. 

(5) Ibidem, p. 130. 

(6) Ibidem, p. 131. 


286 


12 evanghelii, se determină o pers6nă care să anunţe sfir- 
şirea fie-cărei evanghelii, lovind cu un instrument pe un taler 
de aramă sau argint, dacă se găsesce. 

Sfirgindu-se cu tóte evangheliile, persóna însărcinată cu 
acésta aruncă talerul de-a dura in biserică, si femeile mai 
cu s6mă se năpustesc să vagă cum are să cada. Dacă ta- 
lerul cade cu fundul în jos, o mare bucurie se produce în 
inimile tuturor, fiind-că cred că aŭ să se întârcă în curînd 
cei duși în străinătate. Dacă se întîmplă însă ca el să cada 
cu fundul in sus, o întristare adîncă le cuprinde, fiind-că 
acâsta se explică prin neîntârcerea celor înstrăinaţi de că- 
minul părintesc, şi nu arare-ori se întîmplă să vegi femei 
ştergându-şi lacrimele in acest cas. (1) 

In sfîrşit, fiind-că ni-i vorba despre serviciul divin, trebue 
să mai amintesc la locul acesta încă si aceea, că din Joia- 
mare începând înainte şi până în diua de Pasci, nu se mai 
trag clopotele la biserică, ci numai se tócă cu téca. (2) 


VIII. 
STRIGAREA PESTE SAT. 


Sub Strigarea peste sat se înţelege o datină, care e usi- 
tată, după cât sciii eŭ până acuma, numai la Românii din 
: Muntenia şi la cei din Transilvania, şi anume la cei dintâi 
îndată după trecerea Lăsatului de sec, când intrăm in Pare- 
simi (3), iar la cei din urmă în séra spre Joi-mari (4) şi în 
séra Sdmbetet Pascilor. (5) 


(1) P. Papahagi, op. cit., p. 309—310. 

(2) Pretutindenea în Bucovina și Transilvania, vedi mss. d-lui I. Pop- 
Reteganul şi W Schmidt, Das Jahr und seine Tage, p. 7. 

(3) Al. Pelimon, Impresiuni de cdlétorie în. România, Bucuresci 1859, 
p. 58—59. _ 

(4) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul; — «Revista ilustrată», an. I, 
Bistrita 1898, p. 70 

(5) «Gazeta Transilvaniei, an. L, Braşov 1887, No. 75. 


287 





Al. Pelimon descrie datina acésta în următorul mod : 


«Noi avem un obiceiu bătrânesc si care, după părerea mea, e 
prea bun, — pentru că, să scii, părinţii noștri aŭ venitodată cu 
Negru Vodă aici si tinura nisce datine din vechime. Indată ce 
trece Lăsatul secului, când intrăm in Pdresimi, se urcă dintre 
Gmenii și flăcăi de-asupra unei ripe şi încep a strigă în gura 
mare, numind pe fie-care din fete, cari sunt harnice si cari sunt 
nevoiașe, fie-care cum se porta gi ce omenie are, — fie-cine ce 
face gi ce săvirşesce, care fată a rémas nemăritată gi care a îm- 
bétranit aga.» (1) 


Tot aga se intimpla Strigarea peste sat, cum a descris-o 
Pelimon, si in unele parti ale Transilvaniei, precum bună- 
Gră în comuna Sâncel din jurul Blajului şi în Paucenesci. (2) 

Iar în valea Hațegului se întîmplă în modul următor: 

Miercuri stra, adecă în séra spre Joia Pascelor, se adună 
feciorii gi copilandrii din sat pe délul din apropierea satu- 
lui. Iar copiii mai mici, cum sunt cei de șcâlă, se sue prin 
arbori în grădinile părinţilor. 

Cei de pe dél fac motoşini de paie, le pun în bdte gi le 
aprind si fac diferite jocuri de foc. Cei mai mari îmbracă 
câte o rótă stricată cu paie, o aprind și-i daŭ drumul de pe 
dél la vale. In timpul acesta strigă din răsputeri câte unul 
ori toţi la olaltă vorbele acestea: 

— Aure — maure, ee! 

Iar céta de feciori, ce-i postată pe alt dél, it peepunee 

— Ce ţi-e maure, ce ţi-e?! 

— M'a indires! (3) 

— Cine te-o îndires? 

— M'a îndires Pătru Plopenilor să-i fac un pod de aur 
pan’ la Firuta Păunescilor. 

Asta-i o strigare măgulitâre, semn că Pétru cu Firuţa isi 
sunt dragi şi s’or luă după Pasci. Dar vin altele batjocuri- 
tre la adresa celor ce aŭ făcut ceva răi. Aci se strigă pu- 
blice tóte defectele ori si cui sătân, bunăóră ca: 


(1) Al. Pelimon, op. cit. 
(2) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul. 
(3) Indires = îndemnat, mi-a poruncit. 


288 


— Aure—maure, e e! 

— Ce-ţi e maure, ce-ţi e? 

-— M’a indires! 

— Cine te-a indires ? 

— M'a indires Istode al Totescilor se abat apele pe la 

Măriuca lui, să se spele de cenuşă. 
~ AQ daŭ în Măriuca că umblă cu f6lele (1) nespélate, ori 
că ea-i tot canitd. (2) 

Ori: 

— Aure-maure, e e! 

— Ce-ţi e maure, ce-ţi e? 

— M'a indires! 

— Cine te-a indires? 

— M’a îndires Sofica Silvadsenilor să duc de prând la 
Todica ei, că ea nu scie undei. 

— Tu scii unde-i? 

— Ba! | 

— Du-te la jupânul Ițig şi într6bă, că de nu-i acolo, 
atunci de bună sém4-i la jupânul Ştrol! 

Aci bate în Todică, că-i betiv. 

Ori: 

-— Cine te-a îndires? 

— M'a îndires popa, mă, să merg la Nastasia Ursufului, 
să-i gat cusuturile, că suba n'are mâneci, cămaşa n’are 
spate, opregul nu-i de loc! 

Aci bate în fata leneşă. 

Ori : 

— M'a îndires pop>. mă, să merg la Ionul primarului, 
să-i spun să stee cu /urceriul de-a înd&mână, că vine Ru- 
salina ai strigdie şi-i duce laptele de la vaci şi de la oi! 

Atunci strigdiele, la cari li se strigă numele, nu mai pot 
de năcaz pe feciori şi alârgă după ei, dar atunci nu aŭ pu- 
tere. Nicio strig6ie nu rămâne cruţată atunci. 

Nenumérate sunt batjocurile ce se strigă la acâstă oca- 
siune peste sătenii cunoscuţi ca cuprinşi de cevă patimă: 
beţie, lene, lux, fudulie, neghiobie, cămătărie, avaritie etc. 





(1) Zole = haine, vestminte. 
(2) Cănită = nespălată. 


289 


Dar junii pentru acésta nu sunt trasi la nici o răspundere, 
nu sunt pedepsiţi ca calomniatori. 

Tote strigăturile se încep cu Aure-maure. 

In timpul din urmă însă a început a se cam părăsi 
acâstă datină, parte din causă că trecuse în abus, de strigau 
vorbe prâste fără cumpét peste pers6ne nevinovate, parte 
că s'au amestecat oficialii administrativi şi i-ai intercat pe 
feciori de la aceste datine. Dar pe ascuns, colo nâptea târ- 
giu, tot maf practică acâstă datină, ci mai cu băgare de 
s6mă şi mai cu reserva ca de altă dată. (1) 

In Ormenişul de Câmpie din comitatul Clujului se prac- 
tică acésté datină mai înainte de acésta cu vre-o cati-va ani 
ast-fel : 

Fie-care fecior şi fie-care fată aveă dreptul de a denunţă 
Voevodei Țiganilor din sat ori-ce scădere observată la co- 
legii ori colegele lor în decursul Postului mare. 

Voevoda își încrestă pe révas téte cele augite, pentru ca 
în séra Sdmbetet de Pasci si le descopere in public prin 
procederea aga gisă Strigarea peste sat. Iar Strigarea peste 
sat se făceă cu anumite formalitafi. 

Tinerii, după ce înseră bine, se adunau înaintea biseri- 
cei, unde în sunetul clopotelor şi baterea tOcei aşteptau so- 
sirea Voevodei Țiganilor. 

Voevoda, după ce venià, se suiă într'un për pădureţ mare 
şi forte bétran, ce eră tocmai dinaintea bisericei si din al 
căruia virf se vedeă peste tot satul, fiind-că locul eră mai 
ridicat. 

Când Voevoda ajungeă în vîrful părului, clopotele înce- 
tau a se mai trage, t6ca nu se mai băteă şi toţi émenii 
din sat ascultau cu curiositate să audă denunţările Voevo- 
dei, care cu glasul s&i puternic începeă să strige mai în- 
tâiu cu cuvintele obicinuite : 

— Vai de mine, măi! 

Tinerii întrebau de jos: 

— Ce-ţi e tie, méi ? 

— Da mě dóre capul! 

— Pentru ce te dâre? 


(1) «Revista ilustrată», p. 70. 
Marian, Sărbătorile 1). 19 


290 


Voevoda începeă, de exemplu, aşa: 

— Pentru că Constantinu Nuţului s'a îmbătat la făgădău 
(cârciumă) şi-a perdut vre-o haină în drum, a umblat la 
petite în post; sau că: nu scie ară, nu scie semana, pă- 
mintul i-a rémas nearat, vitele la timp nu şi le-a adăpat; 
sai că d. e. Feronica lui Tănasă din Suseni (partea din sus 
a satului) nu scie urzi, adérme la furcă, a jucat ori a mân- 
cat de dulce în post; sau că: a rémas cu cânepa netârsă, 
umblă cu hainele destrăbălate, cu cămaşa nespălată, cu casa 
nemăturată, Pascile au ajuns-o cu grădina nelucrată, cu 
pocmolul (prispa) nespoit, cu casa nevăruită si altele multe 
de asemenea, pe cari Voevoda le sciă înşiră de-a rostul şi 
încă de multe ori se siliă a le spune chiar în poesie. Finea 
o făceă cu cuvintele: «mi-a dis ca s'o trezesc», sau: «mi-a 
gis ca s'o îmbrace», sau: «mi-a gis ca s'o ajut», dar: 


Ajuta-i-vă dracul, 
Că mă dore capul! 

Un ris general cu hohot se augiă după acésta din tâte 
părţile satului, unde fetele tremurând ascultau tupilate prin 
grădini ... | 

Se băteă apoi iarăși t6ca şi se trăgeau clopotele, după 
care Voevoda iarăși începeă cu altă persână, şi aga luă 
feciorii şi fetele de-a rîndul, in cât de Strigarea peste sat 
nu rămânea cruţată nici o fată gi nici un fecior din sat, 
dacă nu cum-va purtarea lor a fost atât de exemplară în 
cât nici într'o privinţă să nu dea pretext la critică. 

Era mare ondre pentru un fecior, ori mai vîrtos pentru 
o fată, care în Sâmbăta Pascilor a rémas nestrigată peste 
sat. Dar cu atât mai mare eră ruşinea pentru acela, care 
în mai mulţi ani de-a rîndul, ori, din causa prea multelor 
scăderi, a fost în aceeaşi séré de două ori, sau în casul 
extrem chiar şi de trei ori strigat peste sat. 

O fată, care în aceeași Sâmbătă de Pasci a fost de trei 
ori strigată peste sat, nu puteă curînd speră la măritiş. 

Cu Strigarea peste sat, ce-i drept, de multe-ori se făceau 
și unele abusuri. Erà un tribunal prea aspru şi pe prea multi 
feciori şi fete îi făceă să n'aibă ticnă de sfintele serbători; 
dar nu se pote nega că în multe privinţe obiceiul acesta 


291 


aveă o 'înrîurire binefăcătâre asupra tinerimii, care cel pu- 
ţin în decursul celor sépte săptămâni ale Postului mare se 
năzuiă din r&sputeri să emuleze printr'o purtare exemplară. 

Altmintrelea obiceiul acesta, ca ori-care alt obicei stra- 
moşesc, este, cu puţină deosebire, f6rte generalisat între 
Români, mai vîrtos în comunele cari sunt curat românesci. 

Pe Valea Mureșului d. e., precum şi maï peste tótă partea 
sudică a Transilvaniei, se află multe comune, în cari şi 
astagi se practică obiceiul acesta, numai cât.nu în Sâmbăta 
Pascilor, ci mai vîrtos în ultima di a Carnevalulut. 

Pentru încunjurarea abusurilor eventuale, în unele locuri 
se practică aceste bune obiceiuri numai sub control și după 
o anumită programă. La compunerea programei ieă parte 
de regulă tótă inteligenţa satului: preotul, învățătorul, no- 
tarul, judele etc., se înțelege în taină. La timpul séti aceştia 
însărcin6ză apoi cu executarea programei pe unii increduti 
al lor. 

Este si bine așă, pentru că în conservarea tuturor obi- 
ceielor vechi, cari nu ating doctrina religiunii şi nici nu 
stai în contragicere cu cultura şi educatiunea poporului 
« peste tot, nu se pâte nega că e de lipsă un control, care 
în t6te acţiunile tinerii generatiuni mai ca s6mă să păzâscă 
a nu perde din vedere echivalentul moral. (1) 

Afară de Strigarea peste sat, care s'a descris până aci 
Şi care, după cum am védut, se referă la fete şi feciori, 
mai există în Transilvania încă şi o altă Strigare, care se 
referă la unele animale domestice. 

Asa Românii de pe lângă Mureş ati datină ca, dacă li se 
fură vre-o vită, bunădră vre-o vacă, sai dacă numai li s'a 
perdut şi nu mai daŭ de ea, ori şi unde şi ori şi cat o 
caută, recurg la ajutorul vrăjitorilor. Iar vrăjitorul, care a 
fost chemat întru ajutor, merge la casa celui cu paguba şi, 
după ce mormâe nisce cuvinte numai de el înţelese, se urcă 
pe hornul casei şi strigă pe nume vita, care a dispărut, în 
modul următor: 


(1) «Gazeta Transilvaniei», an. L, Braşov 1887, No. 75 şi 76. 


292 


Nea, nea, nea, Martujd (1), Pe aripa vintulul, 

Din nouă hotare Prin fundul pădurii 
Vin’ acasă iară, Pe céda securii. 

Din fundul pămiîntului Nea, nea, nea, Martuja! 


Acâstă strigare se repetă de patru ori în cele patru 
parti ale lumii, stând cu fata spre resărit, spre m6dă-di, 
spre apus si spre m6gă-n6pte. (2) 


(1) Numele vacei fătate în luna lui Martie. 
(2) Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul. 


VINEREA-SECA. 


—— 


I. 
VINEREA PASCILOR. 


Vinerea cea de pe urmă din Păresimi sau Postul mare 
se numesce atât în Bucovina cat şi în cele-lalte ţări locuite 
de Români Vinerea Pascilor, Vinerea patimelor, Vinerea 
mare şi Vinerea séca. | 

Ea se numesce Vinerea Pascilor de aceea pentru că e 
cea din urmă Vineri din Păresimi, adecă pentru că cade 
nemijlocit înainte de Pasci. 

Vinerea patimelor, pentru că în acâstă di, în acâstă Vi- 
neri, a pătimit şi s'a réstignit Domnul nostru Iisus Christos 
pe cruce pentru réscumpérarea n6mului omenesc de sub 
jugul păcatului strămoșesc. (1) 

Vinerea mare, pentru că cade în Septemâna mare, pre- 
cum şi pentru aceea fiind-că are însemnătate de doué-spre- 
dece Vineri. (2) 

Iar Vinerea séca se numesce de aceea pentru că in 
acâstă Vineri cei mai mulţi Români, atât din Bucovina cat 
şi din Transilvania, au datină de a ajuna, a posti aga nu- 


(1) Pretutindenea în Bucovina. 

(2) Dat. gi cred. Rom. din Lucăcesci, distr. Gura-Humorului, com. de 
Iacob Paicu; — Sim. Mangiuca, Calend.pe an. 1883: «In Vinerea Pa- 
scilor si a Rusaliilor se cuprind 12 Vineri.» 


294 


mitul Post. negru, adecă de a nu mâncă nici a bé absolut 
nimic tótă diua. (1) | 

Ţinerea Postului negru sai abtinerea de la ori-şi-ce mân- 
care si băutură în decursul acestei dile urméz& de aceea 
pentru ca prea bunul Dumnedei să-l ferésc& pe cel ce aju- 
n6ză în acâ6stă di de tóte bdlele(2), să-i dăruâscă multi ani 
cu sănătate, să-i mârgă bine peste tot anul gi să-l spriji- 
n6scă şi ajutoreze în nevoi si necazuri. (3) 

Mai departe, se dice că e fórte bine de postit în acestă 


(1) Dat. Rom. din Sucéva, com. de Alex. Romașş: «Ea se numesce de 
aceea Vinerea sécd, pentru că unii 6meni postesc tâtă diua, nici nu 
mănâncă, nici nu béŭ nimic» ;— a celor din Scheia, com. de Const. Lu- 
caciu: «In Vinerea mare sau séca se ajuna»; —a celor din Stupca, com. 
de Onufr. Căilân: «In Vinerea secă nu mănâncă Omenii nimic, ci se 
retin de la ori-ce mâncare până séra, din care causă se numesce acestă 
di Vinerea secă» ; — a celor din Lucăcesci, com. de Iac. Paicu: «In Vi- 
nerea séca au Omenii datină de a posti cu Post negru, adecă a nu 
mâncă nimic tótă diua»; — a celor din Frătăuţul-vechii, dict. de Axe- 
nia Safroni şi com. de I. Covaşă: «Vinerea patimelor se numesce de 
către popor si Vinerea secă, pentru că de regulă multi postesc in acésta 
Qi Post negru» ; — a celor din Siret, com. de Dim. Popovici: « Vinerea 
Pascelor se numesce si Vinerea séca mai cu séma de aceea, pentru că 
în diua acésta nu mănâncă 6menii nimic»; — a celor din Broscăuţul- 
vechiu,. dict. de Palaghia Onciul, com. de G. Palamarciuc: «Vinerea acé- 
sta se numesce Vinerea sécd de aceea pentru că postesc forte mulţi, 
fără ca să bea măcar apă. Sunt multi cari nu mănâncă de Joi séra gi 
până Duminecă după Inviere» ; — Din mss. d-lui I. Pop-Reteganul: 
« Vinerea Pascilor se petrece în nelucrare, rugăciune şi ajun. Unii nu 
mănâncă de Joi sâră până în diua de Pasci, ca dgiua învierii să-i afle 
deplin curati. Chiar in Retég gi jur sunt ast-fel de Gmeni evlavioşi.» 

(2) Dat. Rom. din Cupca, dict. de Casandra Țuguiu, com. de Them. 
Prelici: «In diua de Vinerea sécd este tare bine de postit, că daca 
vei posti, Dumnedeii te va feri de bóle» ; — a celor din Gura-Humo- 
rului, com. de Emilian Netea: «Ea se numesce Vinerea sécd, fiind-că 
ajun6ză Omenii pentru multe folosuri»; — Gheorghiu, op. cit, p. 75: 
« Vinerea din septemâna patimelor se mai numesce si Vinerea secă ; 
în acestă di e bine să nu se mănânce nimic: pentru bole.» 

(3) Dat. si cred. Rom. din Volovăţ, com. de Ilie Buliga: «La noi se 
numesce Vinerea sécă de aceea pentru că de regulă cei mai mulţi 
Gmeni postesc asa numitul Post negru, adecă nu mănâncă nimic tâtă 
diua. Şi acâsta o fac ei, ca bunul Dumnedei să le dăruiască mulţi ani 
cu sănătate, să le mârgă bine tot anul și să-i sprijinâscă în nevoi şi 
necazuri.» 


295 


gi încă si de aceea pentru că cel ce postesce nu-l dâre nici 
odată capul şi scie cu trei gile înainte când are să mora. (1) 

Românii şi cu deosebire Româncele respectéz4 tot-deauna 
Vinerile, şi pe cele mai multe dintre dinsele le şi serbéza 
ca şi o di de sérbatore. 

Ele nu umplu borş în giua de Vineri, pentru că Necura- 
tul vine şi se scaldă într'însul. (2) Nu cos, pentru că or- 
besc (3): nu tes, nu tore, nu fac lăutâre, nu se laŭ, nu fac 
lesie, nu albesc cămăși, fiind-că St. Vineri le-ar căşună 
mare daună. 

O poveste férte răspândită în Bucovina, care ne arată 
ce aveă să păţâscă o nevastă care a făcut lesie si voiă să 
zoléscé cămăşile într'o Vineri, sună precum urméza: 


«O nevastă a îndrăsnit într'o Vineri să facă lesie spre a fierbe 
cămeșile. Iată însă că pe când turnă ea leșia în ciubărul cu că- 
meșile, a sosit la dinsa o babă, care nu-i spuse nimic, ci sta ca 
un stan de pâtră lângă ea gi se uită cum târnă leșie pe cămeși. 

«Nevasta, védéndu-o, s'a speriat şi, fără să rostâscă vre-un cu- 
vînt, a eșit din casă afară, s'a dus la o vecină şii-a istorisit din 
fir în păr t6te cum s'au întîmplat. 

«Vecina, cum a audit ceea ce i-a spus, îi dise: 

«— Vai, draga mea, aceea nu e babă, cum spui gi credi dum- 
nia-ta, ci aceea e de bună séma Sf. Vineri/... a venit sa te 
pedepsâscă pentru că ai îndrăsnit să faci legie si să fierbi căme- 
sile în diua ei! . .. Dar, n'aveă frică, fă ce te-oiu învăţă ei, și 
vei scăpă de dinsa! 

«Şi-i spuse vecina tot ce aveă să facă. Iar la urmă dise: 

«— Şi acuma intérce-te de grabă îndăr&t gi, cum te vei apro- 
piă de casă, începe a strigă în gura mare: 


«Sus pe vîrful délului, 
«Delul Galileului, 
«Arde strasnic un foc mare 
«Cu para până la s6re, 
«De se vede ’n lumea larga 
«Si se miră lumea ’ntrégă !» 
(1) Dat. şi cred. Rom. din Broscăuţul-vechii, dict. de Palaghia On- 
ciul şi com. de G. Palamarciuc. 
(2) Credinţă forte lăţită in Bucovina. 
(3) Calendarul poporului pe anul comun 1889, Sibiit, p. 72: «Fe- 
meile nu cos Vinerea, căci altcum aŭ să orbâscă.» 


296 


«Nevasta făcù asa, cum a invétat-o vecina sa; se intérse tot 
într'o fugă până acasă gi, cum a intrat in ogradă, a început a 
strigă: 

«Sus pe virful délului, 
«Délul Galileului, 

«Arde straşnic un foc mare 
«Cu para până la sore, 

«De se vede ’n lumea larga 
«Si se miră lumea 'ntrâgă!» 


«Baba venită, adecă St. Vineri, cum a audit cuvintele acestea 
a gi ieșit din casă afară, dicénd: «Para aceea arde copiii mei», 
si fără a mai sta mult pe gânduri, a început a alergă casă 
vadă ce-i. 

«Nevasta, la rîndul ef, cum a védut că s'a depărtat baba, s'a 
virit în casă, și, după învăţătura vecinei sale, a încuiat usa cu 
retezul, a astupat ferestile şi apoi a résturnat t6te vasele, câte 
le aveă în casă, cu gura în jos. 

«N'a apucat însă bine a fi gata, și iată că St. Vineri se si în- 
tOrce indérét cu o falcă în cer şi cu alta în pămînt, si védénd 
că ușa e încuiată gi nu pote intră înăuntru, a început a strigă 
să-i deschidă, că de nu, e vai gi amar de capul ei. 

«Insă nevasta se făcu că n'o aude şi nu voi să-i deschidă. 

«Atunci St. Vineri a început a chemă vasele pe nume ca acestea 
să-i deschidă. 

«Dar vasele, întorse fiind cu gura în jos încă nu-i deschise, 
până ce în urmă opazțul, care nu eră cu gura în jos, a sărit de 
pe prichiciu unde sta și a voit să-i deschidă, însă ajungénd 
lângă prag și împedicându-se de acesta, cidi jos si se sparse. 
Și aga nici el nu-i putt deschide. 

«Nemijlocit după ce s'a spart opaițul, nevasta a zărit o mul- 
time de cruci în pragul ugei si un glas nevédut se audi vor- 
bind: 

«— Cuminte a fost cel ce te-a învăţat să faci asa după cum 
ai făcut, că de nu făceai ast-fel, rău ai mai fi patit! 

«Si după acésta nuse mai védi nici nu se mai audi nimic.» (1) 

Deci ca să nu li se intimple vre-o daună, neplăcere sat 


chiar nefericire din partea Sf. Vineri, Româncele serbéza 
cele mai multe Vineri, si mai ales Vinerea mare dinaintea 


(1) Din Tereblecea, com. de P. Scripceariii. — O variantă a acestei po- 
vești vedi-o la St. Stefureac, Scrieri, Sucéva 1896, p. 212—215. 








297 


Pascilor. Ba unele dintre dinsele în Vinerea acâsta nu se 
încumetă nici măcar a face foc ca să fiérb&é sau să cocă 
cevă. (1) 

Dacă cine-va s'ar încumetă să câcă pane în Vinerea mare, 
atunci se dice că, de-ar svârli pânea aceea în mare, nici 
pescii n'ar mâncă-o. (2) 

Tótă ocupatiunea femeilor din acâstă gi se mărginesce 
mai cu s6mă la facerea de ouč roșii gi pregătirea pasce: 
pentru giua de Pasci. (3) 

Iar bărbaţii serbéz& diua acâsta mai cu séma prin aceea 
că nu s6mănă nimic în decursul ei. Si acésta din causa că 
tot ce ar semănă s'ar uscă şi n'ar cresce nimic, şi dacă ar 
şi cresce cevă, n'ar fi cum se cade. (4) 

Iar de ţinut, atât bărbaţii cât şi femeile o ţin de aceea 
pentru ca să se usuce şi să se trâcă bubele. (5) 

Mulţi, atât dintre bărbaţi cât şi dintre femei, tin Vinerea 
mare încă şi pentru dihânii, credând şi spuind că cum 
lucréz& cine-va în acâstă di, îndată i se întîmplă din partea 
férelor o daună. (6) 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc si com. 
de P. Scripcariu: «In Vinerea mare e păcat mare de a cóce pane, co- 
laci, etc.»; — şi a celor din Broscăuţul-vechiii, dict. de Pal. Onciul şi 
com. de G. Palamarciuc: «In acestă di unii nu lucră, ba chiar nici foc 
nu fac.» 

(2) Cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc, com. de P. 
Scripcarit. 

(3) Dat. Rom. din Stupea, com. de Onufr. Căilen; — a celor din Lu- 
căcesci, com. de Iacob Paicu: «In acâstă di fac femeile owé roşi sau in 
alte colori» ; — a celor din Frátăuțul-noŭ, com. de Iul. Sidor: «In acestă 
gi se fierb ouăle, ca să nu se strice» ; — şi a celor din Şcheia, com. de 
Const. Lucaciu: «In Vinerea sâcă se aleg ouăle.» 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Măzănăesci, com. de Victor Moldovan ; — 
a celor din Iligesci, com. de I. Paşcan gi V. Botezat: «Vinerea sécd o 
serbéza femeile, iar bărbaţii nu sémana, că se face pânea sécă»; — a 
celor din Siret, com. de Dim. Popovici : «In giua acésta 6menii nu sé- 
mana nimic, căci gic că se face pânea sâcă»; — si a celor din Stroesci, 
com. de Petru Străinul: « Vinerea Pascilor se numesce si Vinerea sécd, 
de aceea 6menii nu sémana nimic.» 

(5) Dat. si cred Rom. din Tereblecea, dict. de Toma Nimigén, com. 
de P. Nimigen: «Vinerea patimelor, Pascilor, sai Vinerea sâcă se chéma 
sécă de aceea pentru că se tine ca să se usuce şi să se trâcă bubele.» 

(6) In mai multe părţi din Bucovina. 


298 


Tot din causa dihăniilor, precum şi a gângăniilor, există 
în cele mai multe părţi din Bucovina datină de a se în- 
cunjură de trei ori în zorile acestei dile casa, ba până şi 
pometele, şi tot de atâtea ori a se afumă cu tămâie sau, în 
lipsa acesteia, măcar cu o petică aprinsă, în credinţă că, 
dacă se face acâsta, nici o dihanie sai gânganie nu se apro- 
pie de casă, respective de pomi. (1) 

Încunjurarea de trei ori a casei e usitată si în Moldova. 

Iată ce ne spune în privinţa acésta d-l Const. D. Gheorghiu: 


«In séra de Vinerea Pascilor, după ce ies de la biserică, e bine 
să se ducă fie-care cu lumînarea aprinsă până acasă; unde, dacă 
va fi ajuns, fără să se stingă luminarea vre-odată, se încunjură 
casa de trei ori, făcând cruce cu luminarea pe păreţi, in cele 
patru părţi ale casei, pentru ca să fie ferită acea locuinţă de 
foc, de trăsnet, de bóle etc.» (2) 


Atât bărbaţii şi femeile, cât şi băeţii si copilele din unele 
părţi ale Bucovinei, cărora le cresce gușă sau vre-o bolfă, 
merg in acâstă di înainte de răsăritul sdérelui pe imas sau 
în grădină şi caută ciolane. Şi cum află vre-un ciolan, îl 
ieaŭ încet de jos, îl duc cu mâna la gușă sait bolfă gi, în- 
cunjurând cu el gușa, o pălesc odată, dicénd: 


Vinerea séca, 
Gusa séca! 


Vinerea séca, 
Bolfa séca! 


După acésta pun ciolanul înapoi de unde laŭ luat şi 
cum a fost cand l’at luat si caută alte două ciolane, cu 
cari fac tot asa ca si cu cel dintâiu. 


(1) Dat Rom. din Broscautul-vechiu, dict. de P. Onciul, com. de G. Pala- 
marciuc: «In acâstă di, până in diud, în zori de gi, se încunjură casa 
cu tămâie, ca să nu se apropie nici o dihanie de casă. Ba chiar gi po- 
metele se încunjură, ca și de acestea să nu se apropie șerpii» ;—a celor 
din Reuseni, com. de Vas. Pop: «In n6ptea din Vinerea sâcă se iea că- 
maga in dinţi, într'o mână férfecele, iar în alta o petică aprinsă şi se 
încunjură de trei ori casa.» 

(2) Op. cit., p. 75. 


299 


In urma acestei proceduri se dice că gușa sat bolfa séca 
şi mai mult nu cresce. (1) 

Românii din Moldova, cari aŭ gușă, îndătinâză de a luă 
apă neîncepută în Vinerea sécd, înainte de a răsări s6rele, 
şi a se spălă pe gușă, în credinţă că, făcând acâsta, scapă 
de dinsa. (2) 

Tot în Vinerea sécă se sparge si Cordiugul (brâsca) de 
pe limba vitelor, credându-se asemenea că va seca. (3) 

Afară de datinele şi credinţele înşirate până aci, mai există 
în Vinerea Pascilor încă şi urmatorele: 

Când te scoli, să ai o bucăţică de fer pe ce să calci, că 
apoi nu te pălesci tot anul. 

Dacă plouă în Vinerea séc&, anul va fi manos; iar de nu 
plouă, va îi neroditor.(4) 

Si — în fine — Scaldatul in contra diferiteler bóle si 
bube, precum si Scdterea aerului. Dar despre aceste două 
mai pe larg în capitolele următâre. 


II. 


SCĂLDATUL. 


O bună parte de Români îndătinâză a se mărturisi si a 
se împărtăşi de mai multe-ori peste an. O parte însă, și 
mai ales tineretul, numai o singură dată, şi anume în Pă- 


— 


(1) Dat. Rom. din Buninti, com. de Vas. Strachină. 

(2) M. Lupescu, Medicina poporului, publ. in «Şedetorea», an. II, 
Fălticeni, p. 72. 

(3) Dat. Rom. din Fratautul- noŭ, com. de Iul. Sidor. 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Bosanci, com. de Sim. Sutu. 


aa 


resimi. Insă acesta, şi de astă dată, rar când se măr turi- 
sesce la începutul Păresimilor, ci de regulă către sfirsitul 
acestora. Ba unii dintre feciori şi fete, lăsând pe cei mai 
înaintați în vîrstă, ca aceştia să se mărturisâscă gi cură- 
ţescă mai întâiu de păcate, se lasă chiar până in diua ul- 
timă. lar aceea e Vinerea Pascilor. 

Dovadă despre acâsta avem, între altele, si urmatoérea 
doină de pe Tirnava în Transilvania : 


La fântână mol şi tină, 
Suptirica spală lână 

Cu doi pui de cuc în braţe. 
Vine badea, prinde-un puiu. 
— Lasă-l, bade, că te spui, 
C'o veni Vinerea mare 

Si de puiu va fi ’ntrebare! 


adecă în Vinerea Pascilor, la mărturisire voit fi necesitata 
să spun că nu mi-ai dat pace, că m'ai ciupit de sin. 

Insă Românii, şi mai cu sémă iarăşi tineretul, tot în acestă - 
Vineri, are datină nu numai să se marturisésca şi curatésca 
de tóte păcatele, şi tot odată să se şi scalde în atare apa 
curgétére, ca sfinta Inviere să-i afle deplin curaţi atât în 
privinţa sufletâscă cât şi în cea trupâscă. 

Afară de acâsta cei mai mulţi Români din Bucovina cred 
că cel ce se cufundă de trei ori în vre-o apă rece în Vi- 
nerea séca şi pote răbdă ca să se scalde măcar cât de pu-. 
tin într'însa, acela va fi tot-deauna sănătos (1), iar dacă 
din întîmplare are vre-o bólă 6re-si-care sai atari bube pe 
trup, atunci bubele sâcă, şi în chipul acesta nu numai că 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Cupca, com. de Them. Prelici;—a celor din 
Cireş-Opaiţ, com. de Const. Popescul, stud. gimn.: «In Vinerea Pasci- 
lor se scaldă Gmenii până nu résare sorele, dicénd că peste an li-i mal 
ușor trupul»; — a celor din Bréza, com. de N. Prelici: «In Vinerea 
sécd, înainte de scóterea aerului, fie-care om se scaldă. Ei dic că, dacă 
se scaldă în Vinerea sâcă, atunci tot anul vor fi sănătoși»;—Dim. Dan, 
Credinţe pop. bucovinene, publ. în «Gazeta Bucovinei», an. V, Cernăuţi 
1895, No. 40, p. 1: «Se dice că cel ce se scaldă în Vinerea mare sau 
Pasci este sănătos peste tot anul.» 


301 


s'ar vindecă şi mântui de dinsele (1), ci şi de ori-şi-care 
altă b6lă ar fi cuprins. (2) 

Cei mai mulţi insi însă se scaldă în acâstă di nu atâta 
pentru ca să se curăţâscă de bdlele şi bubele ce-ar avé, ci 
mai cu s6mă pentru ca să nu se prindă în decursul anului 
nici un fel de bubă, friguri, sau altă bólă rea de dinsili. (3) 

O sém4, spre acelaşi scop, care s'a arătat în şirele pre- 
mergétére, nu se scaldă exclusiv numai în Vinerea Pascilor, 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Ilişesci, com. de I. Pagcan: «Omenii se 
scaldă în Vinerea secă, ca să sece bubele de pe trup peste an și trupul 
să fie tot-deauna curat»; — a celor din Bosanci, com. de Partenie Da- 
mian : «Vinerea cea de pe urmă din Postul.mare se numesce Vinerea 
'secă, pentru că sâcă téte bdlele gi bubele la acela ce se scaldă în acésta 
qi»; — tot din Bosanci, com. de Sim. Sutu: «Dacă te scaldi în acésta 
qi înainte de răsăritul s6relui, nu ai bube tot anul»; — a celor din 
Pârtescii-de-jos, com. de Const. Andronic: «In Vinerea sécă merg 6me- 
nii, mai ales femeile, des-diminâţă, până a nu răsări s6rele, și se scaldă, 
cregénd şi gicând că, dacă are unul saŭ altul vre-o bubă, apoi se cu- 
ratesce, de aceea se si numesce Vinerea sécd.» 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Şcheia, com. de Const. Lucaciu: «In diua 
de Joia-mare spre Vinerea sécă séra se duc fetele gi flăcăii de se scaldă 
la isvor. Ei cred că, dacă se scaldă în séra acésta, se curatesc de tote 
bdlele, si mai cu sâmă de bâlele cele umplăcidse»; — a celor din Se- 
curiceni, com. de G. Guset: «Dacă se scaldă cine-va, care are vre-o 
bâlă, în Vinerea secă, atunci se mântuesce în curînd»; — a celor din 
Bosanci, com. de P. Damian: -«<Omeniă şi femeile spun că în Vinerea 
mare este tare bine de scăldat într'un iaz, rii etc. Ei spun că, dacă se 
scaldă în acâstă di, se curăţesc de tóte bdlele ce le aŭ şi sunt apoi cu- 
raţi peste tot anul» ;—a celor din Fratautul-vechit, com. de I. Covasa: 
«Se crede că e bine să se scalde bolnavii în diua asta (Vinerea séca), 
că apoi se curăţesc de bóle.» 

(3) Dat. si cred. Rom. din Udesci, com. de Darie Cosmiuc: «Cine se 
scaldă în giua de Vinerea mare înainte de răsăritul s6relui, se crede 
că acela nu va avé peste an bube, nici nu-l vor scutură frigurile»; — 
a celor din Calafindesci: «In Vinerea sécă din s&ptemâna de pe urmă 
a postului mare se scaldă fetele des-diminé{a, ca să nu fie bolnave peste 
an»; — a celor din Reuseni, com. de Vas. Pop: «In n6ptea de Vinerea 
secă se duc 6menii şi se scaldă, ca să nu se umple de bube»; —Idem: 
«In Vinerea sécd înainte de Pasci cred Gmenii că, dacă s'ar scăldă n6p- 
tea prin întuneric, ca să nu-i vadă nimene, apoi nu se prinde de ei ni- 
mic, nici bubă, nici friguri, nici altă bâlă rea»; — a celor din Siret, 
com. de Dim. Popovici: «Omenii se scaldă în diua acâsta, căci dic ei 
că vor scăpă peste an de bube.» 


302 


ci mai în tóte dilele de pe urmă ale s&ptămânei mari, în- 
cepând de Miercuri înainte. (1) Ba unii chiar şi în diua de 


Pasci. (2) 
In fine trebue să mai amintim încă şi aceea că datina 


de a se scăldă în Vinerea sécă e usitată nu numai la Ro- 
mânii din Bucovina, ci şi la cei din Moldova (3), Transil- 
vania (4) şi Banat. (5) lar Românii din Muntenia, cari pă- 
timese de scurgeri de sânge din nas, aŭ datină de a se 
rade in acâstă gi, cregând că le va trece; iar acei, cari au 


(1) Dat. gi cred. Rom. din Udesci, com. de Gavr. Rotariu: «Miercuri, 
Joia-mare şi în Vinerea sécă aŭ 6menii obiceiu de a merge la scăldat 
şia se scăldă în fie-care gi câte odată până a nu răsări sorele. Si ei 
cred că, dacă se spală, nu se vor umple de nici un fel de bube şi vor 
fi curaţi tot anul»; — a celor din Calafindesci, dict. de M. Molociu: 
«In Miercurea secă, Jota-mare şi Vinerea sécd se scaldă femeile des- 
diminâţă şi spun că se curafesc de tote bdlele»>; — vedi și Dim. Dan. 
Credinte poporale bucovinene, publ. în «Gazeta Bucovinei», an. IV, 
Cernăuţi 1894, No. 99, p. 2: «Se crede că dacă se scaldă cine-va în Joia 
patimelor, va fi scutit de riie; iar dacă are, apoi se va curăţi»; — C. 
D. Gheorghiu, op. cit, p. 73—74: «In séptémana mare dinaintea Pasci- 
lor 6menii se duc la pirai, ori la fântână diminéfa până in diud, până 
a nu r&sări sorele, şi-şi tornă fie-care câte-va cofe de apa in cap, pen- 
tru ca să fie curati si sănătoşi»;—<Foia pentru toți», an. I, Bucuresci 
1897, p. 131: «In Vinerea mare e bine de a se scăldă in rîu înainte de 
résaritul s6relui, căci aga te speli de ori-ce b6la, mai ales de riie, bube 
si de tot felul de rani, rémaind curat — ca apa — peste tot anul. — 
Unii se scaldă şi in Joia-mare şi Sambata-mare.» 

(2) Dat. și cred. Rom. din Frătăuţul-noă, com. de Iul. Sidor: «Ome- 
nii, cari aŭ Gre-și-cari boli, se scaldă în Joia-mare şi Vinerea sécd, cre- 
dând că vor seca t6te bdlele. Ba unii se scaldă și Duminecă în giua de 
Pasci.» 

(3) M. Lupescu, Superstifit, publ. in <Șegătorea», an. I, Fălticeni, p. 
126: «Cine se scaldă în Vinerea secă (Vinerea dinaintea Pascelor), îna- 
inte de a răsări s6rele, acela nu mai are bóle în 6se.» 

(4) Din mss. d-lui I. Pop-Keteganul, de pe Jiul ardelén: «Cine sufere 
de ceva bóle urite, si se scalde în Vinerea de Pasci înainte de apune- 
rea sorelui intr’o apă ce curge spre résarit, că se va vindecă şi va ré- 
mané sănătos peste tot anul.» 

(5) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şi 1883: «Tot în acésta Vi- 
nere (Vinerea Pascelor) se scaldă 6menii bolnavi şi lâncedi, dar se 
scaldă și cei sănătoși, spre a dobândi sănătate peste tot anul.» 


303 


dureri de cap, să se spele pe el, cregând că li se va potoli 
durerea. (1) 


III, 
AERUL. 


Sub cuvîntul aer, despre care ne e vorba în capitolul 
acesta, se înţelege o pânză pe care se află zugrăvită în- 
mormiîntarea Domnului nostru Iisus Christos. 

Icéna acésta de regulă este întinsă pe cadre de lemn si 
stă în decursul anului, in cele mai multe biserici, aninată 
pe păretele de lângă proscomedier, în sf. altar. 

In Vinerea patimelor însă preoţii ieaŭ st. aer de pe locul 
unde a stat până în acâstă di şi, încunjurând sfînta masă 
cu dinsul, îl scot din altar afară, îl pun pe un postament 
sau piedestal în despărţitura bărbătâscă, respective în mij- 
locul bisericei, şi acolo îl lasă apoi până în diua de Înviere, 
adecă până in giua de Pasi. 

In giua de Inviere des-diminâţă preoţii îl ridică din acest 
loc si, virîndu-l prin uşile împărătesci iarăşi în altar, il 
aș6ză pe sfinta masă, unde rămâne apoi până Miercuri îna- 
inte de Inalfarea Domnului la cer. 

In intervalul acela, cât stă aerul in mijlocul bisericei, 
partea cea mai mare de creștini merge la biserică anume 
ca să-l sărute şi ca să se petrâcă pe sub dinsul, credénd 
că toţi cei ce se petrec de trei ori după olaltă pe sub din- 
sul, nu-i dâre capul (2) şi mijlocul sai gelele în decursul 





(1) Const D. Gheorghiu, op. cit., p. 75; — G. S. Ionénu op. cit., p. 
50 : «Vineri, sěptěmâna patimelor, cei cari aŭ scurgere de sânge din nas, 
să se radă, că le va trece, iar cei cari aŭ durere de cap, să se spele pe 
el, căci îi va scddé durerea.» 

(2) Dat. şi cred. Rom. din cele mai multe părţi ale Bucovinei; — C. 
D. Gheorghiu, op. cit, p. 76: «In Vinerea Pascilor fie-care creștin e 
dator să se ducă la biserică si să trâcă pe sub aer.» 


304 
anului (1); iar dacă își şterg ochii cu marginile sale, cred 
că vor fi scutiţi şi de durere de ochi. (2) 

In unele parti din Bucovina, la scéterea şi nemijlocit după 
sc6terea aerului, adecă Vineri după amegă, se duc şi se 
petrec pe sub dinsul mai cu s6mă copiii, iar 6menii cei mai 
înaintați în vîrstă se duc maï cu s6mă Vineri séra şi Sâmbătă 
diminéta când se inmormintéz&, adecă când se scâte din 
biserică afară gi, încunjurându-se biserica cu dinsul, se bagă 
iarăşi înăuntru si se aşâză in mijlocul acesteia. 

La acâstă ocasiune atât bărbaţii cât gi femeile se petrec 
pe sub dinsul câte de trei ori cu lumiînările aprinse, şi mai 
ales atunci când preoţii ajung cu dinsul lângă ușa bise- 
ricei. (3) 

In același timp când se petrec, fie-care caută ca să trâcă 
după un om deplin sănătos, nici când după unul bolnav, 
căci crede poporul că numai atunci, când trece după un 
ast-fel de om, va fi sănătos; iar din contră, dacă trece după 
unul bolnav, atunci capătă bóla aceluia şi acela se însănă- 
toséza. (4) 

După ce s'au petrecut, atât Românii din Bucovina cât şi 
cei din Moldova cârcă a merge de la aer până acasă cu. 
luminarea aprinsă, cregând că, dacă nu se stinge, e semn 
bun. (5) 


(1) «Foia pentru toţi», an. I, p. 131: «După ce s'a pus în mijlocul 
bisericei ic6na «punerii lui Chr. în mormint» — aerul, — trec creştinii 
pe sub ea, prin care, după credinţa lor, se amână «durerea de mijloc» 
(durerea de gale) de peste tot anul.» 

(2) «Fota pentru toți», an. I, p. 131: «La sf. aer, în Sâmbăta mare, 
trec credincioşii sub acesta, la ușa bisericei, după ce au încunjurat bi- 
serica, şi aga depărteză «durerea de cap», şi sărută gi şterg ochii cu 
marginea aerului, pentru a fi scutiţi de «bóle de ochi.» 

(3) Dat. si cred. Rom. din Stupca, com. de Onufr. Cailén; — Vedi 
si «Fdia pentru toţi», an. I, p. 131. 

(4) Dat. si cred. Rom. din Volovét, com. de Ilie Buliga: «Despre aer 
se dice la noi că este mormîntul lui Is. Chr., si cine se petrece pe sub 
dinsul, dic că se însănătoșăză, dacă a trecut după un om sănătos; iar 
dacă a trecut după un om bolnav, atunci capătă bóla aceluia și acela se 
insanatogéza.» 

(5) «Fota pentru toți», an. I, p. 130 şi 131; — C. D. Gheorghiu, op. 
cit, p. 75: «In séra de Vinerea Pascilor, după ce ies de la biserică, e 
bine să se ducă fie-care cu lumînarea aprinsă până acasă.» 


„305 





lar dacă aŭ ajuns acasă, fără ca luminarea să se fi stins 
vre-odată, încunjură de trei ori casa cu dinsa, fac apoi 
cruce cu dinsa pe păreţi, precum si în cele patru părţi ale 
casei, pentru ca să fie locuinţa respectivă ferită de foc, de 
trăsnet şi de bóle. (1) 

Luminarea de la aer, care a fost aprinsă la Inviere, e 
forte bine ca să se stingă şi s'o aprindă când e pldie gro- 
zava cu pâtră, fulgere şi trăsnete, pentru că ea are darul 
de a alungă pe Dracul. (2) 

In unele parti din Muntenia Românii, şi mai cu s6mă 
Româncele îndătin&ză de a duce în Vinerea Pascilor la bi- 
serică tot felul de flori primăvăratice, însă mai ales ghiocei, 
cu cari impodobesc apoi epitaful, adecă aerul. După ce aŭ 
trecut pe sub Domnul Christos, adecă pe sub aer, fie-care 
Româncă ieă din acești ghiocei, cari s'au sfinţit prin gede- 
rea lor în biserică şi, ducându'i acasă, îi pune de se usucă, 
iar la vreme de trebuinţă afumă cu dînşii pe copiii cari se 
bolnăvesc. (3) 

In alte părţi, tot din Muntenia, Vineri de cu di, când se 
scâte epitaful în mijlocul bisericei, se duc flori si se pun 
pe epitaf. Séra, florile, după isprăvirea prohodului, când 
epitaful e luat spre a se ocoli cu el biserica, sunt împrăşti- 
ate de preot. : 

Intre aceste flori sunt unele aduse cu rădăcini; ele sunt 
puse în ghiveciurt şi sunt bune de multe lécuri. 

Asemenea se află busuioc, a căruia sëmînță, dacă se sé-- 
mana, busuiocul ieşit este bun de friguri. 

Vineri séra, când se ocolesce biserica cu epitaful, femeile 
lipesc de cruci la morminte lumînări de câră curată şi apoi 
încep a se boci. 


(1) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 75; — «Foia pentru toți», an. I, p. 
130: «Mai este obiceiul ca unii, după ce ajung acasă dela biserică Vineri 
noptea, cu luminarea ce au avut-o în biserică, aprinsă, fac cruce cu ea. 
pe pereţii odăilor, şi casa aceea este ferită de rele în tot anul acela»; 
— G. S. Ionénu, op. cit, p. 50: «In séra de Vinerea Pascelui, lumea, 
care vine de la biserică, vine cu luminările aprinse; sosiți, ocolesc casa 
de trei ori şi fac cruce cu luminarea pe pereţi în cele patru părţi, ca 
să fie ferită de foc bole şi trăsnet.» 

(2) C. D. Gheorghiu, op. cit, p. 75—76. 

(3) Com. de mult regretatul meŭ coleg academician Dr. D. Brândză 


Marian, Sărbătorile, II. 20 


306 
Luminarile acele se lasă acolo până se trec de tot. 
Femeile tinere ori fetele mari obicinuesc să fure aseme- 

menea lumînări. 

Sunt două credinţe: una că cu câra acelor lumînări isi 
pot face de dragoste: să se lipâscă de ele acela pe care îl 
iubesc cum se lipesce céra; iar altă credinţă este că, dacă 
se pune asemenea céră în wleele cu albine, se face céra 
multă în anul acela. 

Pe alocurea este obiceiul ca Vineri n6ptea să rémana 
dintre 6menii bătrâni să vegheze în biserică. Eï inchipuesc 
prin acesta pe ostaşii cari au străjuit mormîntul lui 
Christos. (1) | 

In fine, mai e de observat şi aceea că în Vinerea şi Sâm- 
bata Pascilor, si anume nemijlocit după ce s'a scos aerul, 
nu se trag mai mult clopotele până Duminică diminéta in 
diua de Înviere, ci se bate numai tâca. 

Acésta, după credinţa şi spusa Românilor, se întîmplă 
de aceea că, după cum după inmormintarea unui mort nu 
se trag mai mult clopotele, aşă nu se trag ele nici după 
inmormintarea Domnului lisus Christos. (2) 

Exceptiune de la acâstă regulă generală fac numai o 
séma de fete, cari, voind să aibă multă cânepă, se suie 
anume în Vinerea Pascilor în clopotniţă şi trag clopotele. (3) 


(1) -Foia pentru toți», an. I, p. 130. 

(2) Cred. Rom. din cele mai multe părţi ale Bucovinei. 

(3) S. Michăilescu, Superstifit din jud. Sucéva, publ. în « Șegetorea», 
an. IT, Fălticeni, p. 196: «In Vinerea Pascilor se suie fetele in clopot- 
niţa bisericei gi sună clopotul, ca să crâscă cânepa » 


116 


190 
209 


şirul 


şi 10 nota 3 


de jos . 


P PP ODO DWD PP UV O N i 


4 din nota . 
5 de jos . 
3 nota3. 


ERORI DE TIPAR 


in loc de 


Hararampie 
inervarea A 
Symphysum . 
căprusonic . 
mânjii 

cartea d-lor 
răptesce . 
brobozi . 
stufiguri 
aibetele . ; 
multe omete . 
Însă nici nici 
Ciudei 


cetesce 


ee NE N a N MI E Sa PE 


Haralampie 
inerbarea 
Symphytum 
căprusnic 
mândii l 
cartea d-lor sale 
răpştesce 
probozì 

„tufișuri 

, albetele 
multe pomete 
Insa nici 
Ciudeit 


CUPRINSUL. 


Prefaţa 


Lunia curată : 

I. Lunia curată 

II. Spolocania : 
III. Înăcrirea borșului . 
IV. Jujeul . . . . 

V. Lunia păstorilo 
VI. Dilele nebunilor . 
VII. Magia Vaselor . 


Sfinţii Haralampie şi Vlasie. 
I. St. Haralampie 
II. St. Vlasie. 
Dragobetele. 
Dragobetele . 
Sân-1oder. 
I, Sân-"Boder te y 
II. Caii [ui San-Toder . 
III. Spălarek capului . 
IV. ie fer vitelor . 
V. Coliva lui Sân-Toder . 
VI. Încurarea cailor . 
VII. Înfărtăţirea şi insuratirea 
VIII. Vraji si farmece . 
IX. Bulciul San-Toderului . 
Baba Dochie, 
I. Baba Dochie 


Y 


po 
; N 
2 ` i 
+ 


II. Bilele Babei. 
III. Marfisorul 
IV. Dragobetele . 

Patru-deci de Sfinţi. 

I. Patru-deci de Sfinţi. 
II. Mosii ..... . 
III. Sfintisorii. 
IV. Focul Sfinţilor. 

V. Pornirea plugului 


Alexiile. 


I. Alexie, Omul lui Dumnedei 
II. Încunjurarea caselor 
IlI. Afumarea pometelor 


Miedul Păresii 
| Miedul Păresii . 


Bunavestire. 


I. Bunavestire . a d daia d 
II Deslegarea limbei pasărilor 
III. Deslegarea de pesce 
IV. Blagoveșnicul . 

Floriile. 

I. Sâmbăta lui Lazăr . 
II. Lazăr cel sărac 
III. Lazăr din Vitania 
IV. Lăzărelul . 

V. Mosii-de-Florii . 

VI. Floriile. 
VII. Mâţişdrele 


Joia-mare : 


I. Joia-mare. A 
II. Focurile morţilor 
III. Mogii de Joi-mari 
1V. Pomenirea morţilor 
V. Rosirea ouălor. 
VI. Nunta urzicilor 
VII. Privigherea . i 
VIII. Strigarea peste sat . 


Vinerea secă : 


I. Vinerea Pascilor . 
II. Scaldatul . 
III. Aerul SA 
Erori de tipar . 





Digitized by Google 


73 WIS.B NAR %3 








Digitized by Google 


Digitized by Google 


Digitized by Google 


"is book may be kept 
"OPEN NAVS 


890954869228 


B89095869228A 











89095869228 


b89095869228a