Simion_Florea_Marian_-_Sarbatorile_la_romani_-_Vol_3 (1901)

This is a reproduction of a library book that was digitized 
by Google as part of an ongoing effort to preserve the 
information in books and make it universally accessible. 


Google books 


https://books.google.com 





a 
+ 
-4 
>e 
- 
re 
- 
+ 
a 
. 
+ 
. 
» . 
> = 
id - 
- - 
- 
- 
=- 
- 





Des y tt 
paih iky pen i + - 
EELER terliur Emirate păi 


















ap .> 
1 sii tay Shs i do p sy hap e Lea 
S-A sal dpi ee io awy d b + bă 

tari e | oana i pri aL sieh + Aae d pd bi Măi 4 Eni i isa păr 

sobe și |. Po mei f e | ‘h i sah bd 

pp Stiti sâni Pie ta îi Drup ranan itry 
ph be pm aah P SA a À pe HH Fi Medetsăi Spre rii 
ÎȘI nt ipuy Herir beri 


er 
Lu 
Era dA pt je ir pe i artei ia dh ae esa 


pete e, hi | ad Satie Ii Hi U SOL a pe ab pate bei 
z ști ATi i fini Te paperia 30 
vă vi T 





1... Eiio 
végi SII 3 Od A 4 
e JA 4 ily fi AI 


in erg) 3 i A 4 i ARIA 
BUNE A f [i ai 
Gali WU Z 
$ MAE Ati RI 
i$ yy i 


W a ei 


ital ROI 














yit 
aR 





[ppoe | Push pda E CA POLI AREE Da tn Fă e | burii ia ii 
| A pipe A ; | i l mda iti ii 


pik fas Ai reig 
| “pipe 
Dieppe peturi 
` ME MaS A dietă dh habe 


tto 
“OTR U i TOLTI 


iiit 


f 4 i LN | . . ) ai D P 3 d « ei d 
| zeita arăt rE SHN | pu 
l j Sint 
a 


Pe petaă 
pean bea H pr a ph f 
























i i ` Ph 4 + vig i y PPn 14? ta pai 
MONA i iati | RI Cetea 

yS “ . 

Day aș i) îi o ir E \ 4 i DJ pobedi eps 
eit Epe isi |Hejrii ăi fi hit Li t 4 RILLEN] wapi aihh bre pat it în 
all MEAC MARIS ij | N iad re Pt e hied erupt bc bet Jeher“and 
yop nr pi Îl h în We duza 777e ' ; . d nb apune Ce) dd te-a dand s 

i Pa 4 khp) gaenen mpr ypg A 

NEgi na a 





p 
































































J? + ret á și 
Pat di i i Lad A 
sa f -| 4 be bastidi tă atei 4 b ia Liei pe 
4 EEES e Prae i i E lei 
pri) bl nd pe Fe Pa sp fel Mdi A iat în p ha pă Vad pată j TA Yi ; AA R it 1 ratai wah pe. i ` 
i į boléd i lad PTEITTI Hr i tY igaj be {) $ a stii As BUK y NER: aie tt 44 pobam ei bebe pă 
i fra Heers ip M Wt Ii | yiye și ii f 1 Ave N iii ESAF bd DIN i a petre! burete 
pie a, 3 4 po pe | cope aa aaa d -+ A y ` kile 4 tiéner atei 
z să N Mb ei Y pihal: ALAT Aha ES CEIR iH ase ii ei, TUFT A agh made pepe 
“ ‘+ i H spf wig 4 h pt ada ră en hiper 
Tis i ibis Mei sa i ERUEN h Hiis iyi i Şi ? ah | pei pe fe Dort 
b à y! și l N 
f Aa teii Mid i bi i] he o uaap o PEENTE TESI ; hp . 
< EE ERTER] s te sete Ry As tpp pdi tpery n 
| N DEUENIA Mir rr Dna TA tt hilat 
- * ris 
m . . A. AeH leii G ját T) i » IA ni hi 
] r 4 Vii e (PO tAk} A ? ` aaa 
t ey iaa a 1] aA 4 H i ine bov 
| Apa o eat | baiat e - a b | arji l ) it | 
} . A X A i jisi bi wr "4 A . ey i j | p | TRY, a ad à Apa phe În A a 8 vea 
tinte i + 3 1] i 4 , eeji ; "ara hu a Aim sefi 
ns ai l larg ae me . ' i sego | bg! i pn ad A nepie 
i Dò i $ TET „a! i > P Apa ps 1 ? 4 x 9 
t 4 byn arre să pă pet PESAT 1 7! i dpi ) paana r 
. e “i Pda bt pi dat e $ “ Shorti wid 
dat f EART r TEE ei pe: 
SR) E he leads i res a it aora reda yo haa tas amaj Aee S 
7 y b P a a ini 
' n m y et bd bed zii Y OREDIEY d ipit ure tidursopo 
+ - . b pt + Pi A Aat spier + » CREE i d să 
Apă ei i? TACE A ata bati pantă ea beiit i | t $ eenn 
"E ER] t * a IPL 854244 (TPI pri reri phre p 4 -+ : | 
” 4-4 pet + je bg tg aq! Aa TI Labe beu t Mp ppt pe teit Hd ` 
man 4 te 4 trn pia be ode pahi Rh jd NE pe p aL) ei A ee lt h a AA paptr în e 
pda ep- piu adai ae ee Ph pe 4 e . Teo ee oaair ibise m piahia re 
paragr tete * ete dă pi 4 a vete, is mr! iTr 
G á w ae pita + r 
epi bass dph i riy 1} AMi t R è$ E iai y. wiry ore a ude due 
Da n mty lensin syna eti pappie pe i A ppt è me i apă Do a Pda 
t Popi ep e pete bedit sde Ă Pe be top. partist iese 
ard pia:agăi ppt ch Aa E tare si = eA +44 im Tatapan ' tosd r Raen s: Tai papera pappia s 
Aaa d o 7! seat Po ED ul snee tt ghar addr an peindnsr idan e mă aina 
ES eT TE ari “yh Wasi ETER R pă eer titi Ci ire si Li yad a d Noi beti e 
Fa pa m peradi atu TETERE "3 la ata Ae 
ve bmp N . ss tipebh be Pt? Păi ta vi pre: y AEST PUSI s eds i tai pa pa 
pâeipău0- àl l pada aibe tyad paty ve dela je eat? a rs Lp ret + tat ce inte pd dameria de tii marita 
sat petog TT) ȘI e ae TA sH an Bd emt tn i i i mea ma m Pvibapa ri aia e 
edi! dea n. Meet ttti papal aria 
i dr într a Să vb teire pă masii ? ab 3 Papupeaii p4 
j pie drtdeaăei | Pâa, pin ta pam 
Pham rave ZER eee iam bati php te 


mapa | beep Ati Bob? 
ppap uyum 





4 13 Li 
tatuat 47 a Mb s (itara s pisite 
erg raheem yap de 





in H Aparan meat 






















perigees ETTE TTICEI IIR H 
Jhcargat Arora e w d ae À apa pot peh prd pir Å 4 
areir ph ti | a dei fan 4 la e adittee a Ala TA e erran y ws t e pepas bra Beal tul at Auf intuit ap saptea 4 eh airi ar e e 
at E S van free bin catete Pt si Mene i a. ph ae dame ahe bem be nahii pappie Pie Papp 
dând e d pa i nt aa MAL at pere vie bei prin fje seri ne pem ths 3 pe amro ţi À eta dia miiir 
l P4 dup 14 bb Bia PI Po Ir due av a în iii an tbc otite ce at ea ae apt e ahaha 4 
ris a iei aa Lee oa pe ATENTE EL hanep ath, g nt șia i my li rates i paide? A iritat: ta dorea temi 
TFT a sa PEAP ză me Ed 
Tzara det ft erapr Da eat TEA astea i sea e et dei topo At a ni IVI ie teren pb: 
dati Meaka taas haapt Dap s á : HF s Sipe apop pap ha ie pater 
= dat A i Apr Pg papiy atadai st Ă IO ran dai i Tarzan ee ; = 





oaia MR prta re ret d ră burtă 


ate Dali i i rața be 
OCAT I e pă sd CEET ups Ei + pi CLT! 
tinget: 


paritare 








lte pod die pi 0 EYT D L 

csriper- ue IE Dope A 7 

a i torgi be -ddae iae isa prbea birt j> ` amn - aseara bbei Sire por baba ta ee ma e e 

me i pi der) pPyată brate d A rare N Asih i de g mpi d temei p it TR Merita i i ra train te. N bip gest tea! pipăit pret 

- ve ma id. WLG -. debate A) J mitet + i! pps naer me p o A pe 

ovo a pas i - s$ pede ș ee Muti 1 ta bc i pe di atit Teze, TIT || cc enaren hn rhei athiti praa amet 
e+ n pya P N ee DAR te tómata e mn to di tii a bbei a ed e ya ga Di aia Bai 

ae hore. ad pe Mira m... - Trees f 24) e poggiare ya ana Ve riris mea e e aia = 9 

j f- vă . n... Dat ae s map srp > Å. Aiyepe 
A — + > sed o mr E EF A "r H pn niea inpr pageant 








scie Google 


scie Google 


_bigzeaby Google 


E cel Google 


SERBĂTORILE 


ROMÂNI 


STUDIU ETNOGRAFIC 


DE 


SIM. FL. MARIAN 


MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE, 
PROFESOR LA GIMNASIUL GR. OR. DIN SUCEVA. 


VOL. III. 
CINCI-PECIMEA. 


EDIȚIUNEA ACADEMIEI ROMÂNE. 


ti i 


BUCURESCI 
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE CAROL GOBL 
Furnisor al Curţii Regale 
16, STRADA DOMNEI. 16 
1901 


ice Google 


828719 


PREFAȚA. 


iaee 


Volumul de față cuprinde în sine tote sèrbdtorile, cari 
cad în decursul Ginci-gecimii, adecă în restimpul de la Pasci 
şi până la Rusalii sai Duminica mare. 

Că am fost în stare de a scóte şi acest volum la lumină, 
am de a mulțumi numai Peademiei Române, care a avut 
şi de astă dată deosebita bună-voinţă de a luă asupra sa 
spesele tiparului. 

Primescă deci atât acestă înaltă corporaţiune, căt şi toți 
acei P. T. Domni, cari maŭ ajutat la adunarea materialului 


cuprins în acest volum, mulţumirile mele cele mai sincere şi 
mai căldurâse. 


Suceva, la 17 (30) Iunie 1901. 
S. FI. Marian. 


Ec Google 


DO i g Ll e Te Teme ia ae TNT Ip + Poe dama e T ii Ep a apa d me d deedee rpm a LTT 


PA SCILE. 


Cea mai mare, mai însemnată, mai sfintă şi mai îmbucu- 
rătâre s&rbătâre de peste an, după spusa Românilor de pre- 
tutindene, e Serbătârea Pascilor, Pascile sau Invierea Dom- 
nului, întâi: pentru că în acâstă gi «Christos a 'nviat din 
morfi cu mórtea pre mórte călcând şi celor din morminte 
vicță dăruindu-le», iară pre cei vii rescump&rându-i de sub 
jugul păcatului strămoșesc şi împăcându-i cu Dumnegei; 
şi al doilea: pentru că ea cade tot-deauna la începutul pri- 
măverii, anotimpul cel mai frumos şi mai plăcut, când tâte 
în natură învie, 

Drept aceea Românii nu numai că aştâptă s&rbătârea a- 
câsta, şi mai ales după un post atât de îndelungat şi de grei 
cum e Postul mare sau Paresimile, cu cel mai mare dor şi 
bucurie, ci ei caută în același timp ca locuinţele lor să fie 
cât se póte de bine grijite şi curate şi a se pregăti cu tóte 
cele trebuinci6se ast-fel că, sosind sfintele Pasci, tóte să se 
afle în cea mai bună rînduslă. 

Bărbaţii, cari până în Joia mare din Septemând patimi- 
dlor, lucră de regulă la câmp, dacă e timp călduros, din giua 
acâsta începând, înainte şi până după Pasci, nu se duc mai 
mult la câmp, ci rămân acasă, parte ca să cur&ţâscă şi să 

Marian, Sărbătorile, III. 1 ° 


2 


grijâscă pe lângă acâsta; să măture curtea, să strîngă tóte 
gundele şi să le ardă sau să le pună grămadă într'un loc 
îndosit ca să putregâscă; să repareze gardurile, cari sunt 
stricate; şi să are în grădină; şi parte ca să steă muerilor 
întru ajutor; să le aducă apă şi să le taie lemne; să junghie 
mieii şi purceii de Pasci şi să aducă băuturile trebuinci6se. 

Femeile, tot din Joiá-mare, sau cu vr'o câte-vă qile şi mai 
nainte de acâsta, încep a deretică şi a griji prin case, a unge 
și a vărui, a spălă tóte albiturile şi a svîntă cele-lalte haine, 
a roşi şi a împiestri ouă, a cóce pască precum şi alte cop- 
tură; în scurt gis: a se îngriji şi a pregăti tâte cele trebu- 
inci6se pentru diua de Pasci. 

Fetele cele mari, precum şi multe dintre nevestele cele 
mai tinere, încep acuma c'o săptămână sau, după împreju- 
rări, chiar şi cu două mai nainte de Pasci, a-şi câse câte o 
cămeșă nouă cu pui şi cu altiţe, precum și alte haine, atât 
pentru dînsele cât şi pentru părinţii, fraţii xi surorile lor, 
respective pentru bărbaţii şi fiii lor, căci fie-care ţine fórte 
mult la aceea ca să aibă pentru diua de Pasci, dacă nu se 
pâte tocmai t6te hainele, apoi măcar una, măcar o cămeşă 
nouă-nouţă. (1) 

Fetele din Macedonia aŭ datină, când ese lună nouă înain- 
tea Pascilor, de-a se strînge în curte cu un «ghium» (2) plin 
cu apă, cu o pâne întrâgă «crăvealie», pe care o pun pe cap, 
şi cu un inel sai cu un «minghiuș» (3) de argint şi a dice: 

Lună, lună nao! 

Dă-mi cămașşe nao, 

S-ţi dau patru uao, 

S-ţi li bagi tu îrașe, (4) 
S-ţi li mâci ti (5) Pasce. (6) 


(1) Pretutindene in Bucovina şi Banat ; vedi și Sim. Mangiuca, Ca- 
lend. pe an. 1882, Mărţișor 28: «In diua de Pasci se îmbracă cămeşă 
nouă ţesută și cusută în Paresimi». 

(2) Ghium = cană de metal, pe turcesce sbric. 

(3) Minghiuş = cercel. 

(4) Tu fraşe = în făraş. 

(5) Mâgi ti = mânci—mănânci de Pasci. 

(6) I. Neniţescu, De Ja Românii din Turcia Europeană, Bucuresci, 
1895, p. 525—526. 


DEPTE e D i e mi iat Cai Dee E ie mi a = Nr Itu E am Vi ie at Oc ma d i m, tea a a m a L TFS 


Sai: 
Lună, lună noauă, 
Dă-ni cămeași noauă, 
Să-ţi dau patru oauă, 
Să-ţi li bazi tu mânică, 
Să li mâţi Duminică; 
Să-ţi li bazi tu frași, 
Tra s-li mâţi la Paști; (1) 
S-li bazi tu tăpsie, 
S-le-ai (sau: s-li mâţi) tră Stămărie. (2) 


Făcând acâsta, se crede că Pascile vor fi cu «brichete» 
şi tâmna cu abundență în cereale. (3) 

Afară de acâsta însă, din versurile reproduse resultă şi aceea 
că la Românii din Macedonia este asemenea datină, ca şi 
la cei din Dacia Traiană, a-şi face haine şi cu deosebire că- 
meși noue de Pasci. 

Feciorii, băetanii şi băeţii, pe lângă aceea că stau necon- 
tenit întru ajutor părinţilor săi, alergând în drâpta şi stânga 
după cele trebuincidse, se mai prepară încă şi pentru pe- 
trecerile ce se daŭ în decursul sărbătorii Pascilor, făcând, 
unde este datină, Scrânciobe şi tocmind lăutari. 

În scurt gis: fie-care are partea sa de ocupaţiune şi gri- 
jire, fie-care caută a nu rămân în urma altora, ca nu cum- 
vă mai pe urmă să fie luat în ris şi batjocură, iar Sfintele 
Pasci să-l suprindă ca pre un neom între Gmeni. 

De la casa celui mai cuprins şi mai mare bogătan şi până 
la bordeiul celui mai de pe urmă s&rman se cunósce apro- 
prierea acestei mari s&rbători, căci în ajunul ei sunt tâte 
acuma curăţite şi 'ndreptate, tóte sunt unse şi văruite, hai- 
nele svîntate şi curate, bărbaţii bărbieriţi şi spălaţi, iar fe- 
meile lăute şi chitite. | 

Iar Sâmbătă séra, când începe a se îngână giua cu nóptea, 
fiind acuma t6te pregătite gata pentru a doua di, precum şi 
pentru dilele următâre, ori şi ce lucru de mână încetă. 


(1) Să le mânânci la Pasci. | 

(2) P. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, Vol. I, Bu- 
curesci 1900, p. 754—755; — Stămărie=—Sântă-Mărie. 

(3) I. Neniţescu, op. cit., p. 526. 


4 

Nu încâtă însă şi datinele şi credinţele. Din contră, tocmai 
când încetâză lucrul de mână, atunci se încep acestea şi se 
ţin lanţ una de alta până Luni după Duminica Tomi. (1) 

Şi de Gre-ce scopul nostru este tocmai descrierea acestora, 
de aceea ne vom şi ocupă în capitolele ce urmeză mai cu 
de-amăruntul numai de diînsele. 

Vom începe deci mai întâiii cu descrierea pascei, de la 
care vine numele acestei sărbători, vom continuă apoi cu 
descrierea datinelor şi credințelor despre oucle roși, caracte- 
ristica s&rbătorii Pascilor, şi în urmă vom descrie pe rînd 
t6te cele-lalte datine şi credinţe, cari cad în decursul Pascilor 
şi cari le-am putut până acuma adună. 


II. 
PASCA. 


Cea mai însemnată coptură, pe care o mănâncă atât Ro- 
mânii din Bucovina cât şi cei din Moldova în decursul serbă- 
torii Pascilor, este pasca pl. pasci, dim. păscuță pl. păscuțe (2) 

Originea acestei copturi, după cum ne spune o legendă 
din Bucovina, e următârea: 

« Dice că, călătorind odată Domnul nostru Is. Chr. cu apos- 
tolii sei prin mai multe sate şi oraşe spre a face 6menilor 





(1) Datina tuturor Românilor din Bucovina şi a celor din Transilvania; 
cf. Ms. d-lui I. Pop-Reteganul, care se află în păstrarea Academiei Ro- 
mâne; El. Sevastos, Sărbătorile poporului, publ. în Gazeta Sătenului, 
an. VIII, R-Sărat 1891, p. 151 şi 154. 

(2) Datina tuturor Românilor din Bucovina şi în deosebi a celor din 
Mănăstiora sau Sf. Onufreiă, distr. Siretului, com. de Const. Ursachi, 
stud. gimn.: «Copturei acesteia i se dă numirea de pască dim. păscuță»,; 
— a celor din Ilişesci, distr. Gura-Homorului, com. de Gheorghe Mihuţă, 
stud. gimn.: «Coptura de căpetenie pentru Pasci e pasca, dim. păscuță»; 
—a celor din Capul-Codrului, distr. Gura-Homorului, com. de Ştef. 
Bodnarescul, stud. gimn.: «Dacă pasca e mică se numesce păscuță.» 


O 


bine, şi ajungând într'un sat, se abătură la un gospodar ca 
să poposâscă puţin şi apoi să plece mai departe. 

«Gospodarul, un om de omenie şi f6rte prevenitor, i-a 
primit şi i-a ospătat cu cea avut şi cum a putut mai bine, 
iară la pornire le-a mai pus merinde şi prin desagi. 

«După acâsta, mulţămind Is. Chr. cu apostolii săi gospo- 
darului pentru primire şi luându-și r&mas bun de la dînsul 
se porniră mai departe şi mergând ei, cât timp vor fi mers, 
ajunseră într'o pădure. 

«Mergând şi prin pădurea aceea, l-au întrebat apostolii pre 
Is. Chr.: — «Când vor fi Pascsle?» 

—<Când veţi găsi pâne de grâu în traistele vóstre, atunci 
vor fi Pasocile/» — răspunse Is. 

«Gospodarul, la care aŭ poposit, le-a fost pus pâne de 
grâu în desagi. Deci căutând ei în desagi şi aflând pânea 
au spus lui lisus că aŭ. 

—« Bucuraţi-vă, căci acuma sunt Păscile/» — le răspunse 
atunci lisus. 

«Şi de atunci îndătin6ză şi Creştinii a face pască». (1) 

După altă legendă, tot din Bucovina, pasca se face de 
aceea, pentru că lisus Christos înainte de a fi prins şi res- 
„tignit pe cruce, dise învăţăceilor săi, că până atunci aŭ mân- 
cat cu toţii în decursul Pascilor copturi nedospite şi nesă- 
rate, adecă turie saŭ dzime, de acuma înainte însă vor 
mâncă copturi dospite și sărate, cari se vor numi pasci. (2) 

Pasca se face în cele mai multe părți din Bucovina nu- 
mai din făină curată de grâu ales, cernută prin sită dâsă, (3) 





(1) Din Capul.-Codrului, com. de Stef. Bodnarescul. 

(2) Din Tișeuţ, sat în distr. Sucevii, coni. de Tóder Sologiuc, stud. 
gimn; — cred. Rom. din Bosanci, com. de Simeon Şutu, stud. gimn.: 
«Coptura cea mai însemnată de la Pasci se chémă pască, pentru că 
însuși Domnul nostru lisus Christos a numit-o așă». 

(3) Dat. Rom. din Bosanci, com. de Michaii Ivaniuc, stud. gimn.: «Pasca 
pe la noi se face din făină de grâi cernută prin sită dâsă»; —a celor 
din Brăesci, sat în distr. Gura-Homorului, com. de Ioan Pohâţă, stud. 
gimn.: <Făina, din care se face pasca, este pretutindenea mai cu semă 
de grâŭ»; — a celor din Ilişesci, com. de G. Mihuţă: «Pasca dim. pás- 
cuță se face numai din făină de grâii>; —a celor din Sf. Onuitreii, 
com. de Casian Brâbăn, stud. gimn.: «Pasca se face numai din făină de 
. grâŭ, şi se numesce după mărime pască şi păscuță:; —a celor din 


6 


care mai nainte de acâsta se plămădesce şi, după ce se pune 
în plămădelă aluat, se lasă ca să dospâscă. până ce cresce 
şi dă să 6să din chiersinul sau covata, în care s'a frămân- 
tat, afară. 

O semă de Românce însă, şi anume: cele mai sărmane 
o fac din făină de grâă cernută prin sită dâsă şi amestecată 
cu făină de păpuşoiu cernută asemenea prin sită dâsă. (1) 

Causa de ce se face pasca pretutinde mai numai din făină 
de grâu e următârea: 

Cea mai mare şi mai însemnată s&rbătore de peste an e 
Pascile, deci şi coptura cea mai însemnată, ce se face pentru 
acâstă să&rbătâre, este pasca. Şi fiind-că acâstă coptură e cea 
mai însemnată, fără de care,cel puţin în Bucovina, nici nu 
i-ar veni cui-va a crede că sunt Pascile, de aceea trebue ca 
să se şi facă numai din pânea cea mai al6să. lar pâneacea 
mai al6să, după credința şi spusa Românilor, este grâul, 
pentru că el e cinstea mesei. De aceea se şi Lace pasca maï 
ales din făină de grâă. 

Se mai face pască, după cum am amintit ce-vă mai sus, 
din făină de grâu amestecată cu făină de păpuşoiu. Și asta 
numai din causă că, pe când grâul este cinstea mesei, pe 
atunci păpușoiul e hrana casei. 

Din alt-fel de făină însă nu se face nici chiar de cătră 
cei mai s&rmani și mai nevoiaşi ómen. 

Cea mai îndătinată şi mai r&spândită formă, care i se dă 
pascei, e cea rotundă, (2) pentru că se crede şi se dice că 
scuticele, cu cari a fost Domnul Is. Chr. înfăşat, încă au 
fost rotunde; apoi în patru cornuri sai mai bine gis patrun- 


Mănăstirea Homorului, com. de George Macoveiii, stud. gimn: «Pasca 
trebue să fie făcută din făină albă de grâi»;—a celor din Comănesci, 
sat în distr. Sucevii, com. de Titus Gheorghian, stud. gimn.: «Pasca 
trebue să se facă din făină de grâu şi să aibă formă rotundă»; —a celor 
din Zaharesci, sat în distr. Sucevii, com. de Arsenie Băiţan, stud gimn.: 
«Pasca se face din făină curată de grâi». 

(1) Dat. Rom. din Bosanci, com. de Mich. Ivaniuc. 

(2) Dat. Rom. din Bosanci, com. de Mich. Ivaniuc: «Pasea pe la noi 
este rotundă»;—a celor din Sf. Onufreiu, com. de Cas. Brébăn: «Forma 
pascei e rotundă și e înfrumuseţată cu cruce»; — a celor din Băeșesci, 
sat. în distr. Gura Homorului, com. de Vasile Lucan, stud. gimn.: 
« Pasca-i rotundă și se face din făină de grâu». 


7 


ghiulare, pentru că şi mormîntul, în care a fost Domnul 
nostru Is. Chr. îmmormîntat încă a fost pătrat sai pa- 
trunghiular. (1) 

Grosimea pascei e cel mult de un lat de deget, adecă 
tocmai ca şi azima, ce-o fac Româncele la diferite ocasiuni, 
cu acea deosebire numai că, pe când azima se face tot-deauna 
din aluat nedospit, pe atunci pasca se face numai din aluat 
bine dospit, în care se pune sare şi lapte dulce de vacă, 
apoi, după împrejurări, şi capete pisate de cuişâre, scorţi- 
şGră pisată şi câte odată şi șofran. (2) 

Atât pe de laturi sau margini cât şi la mijlocul ei se pun 
un fel de sucituri saă împletituri, asemenea din aluat, simple 
sau împodobite la distanţe anumite cu nisce steluțe şi anume 
sucitura sau împletitura primă sau lăturaşă în formă ro- 
tundă sau pătrată, după cum e şi pasca, iară cele de la mij- 
loc în formă de cruce, care însemnâză crucea pe care a fost 
Mântuitorul lumii restignit. (3) 


a 


(1) După spusa Rom. din Tișeuţ, com. de T. Sologiuc; — a celor din 
Zazaresci, com. de Ars. Băiţan: «Pasca are forma rotundă sai lun- 
găréță şi se înfrumuseţâză pe de-asupra cu strachire — strafide». 

(2) Com. de d-l Vasile Turturean, preot. 

(3) Dat. și cred. Rom. din Brăesci, com. de I. Pohoţa: «Cea mai obş- 
téscá formă de pască e cea rotundă cu două împletituri puse la mijloc 
în forma crucii, închipuind mârtea Mântuitorului, mai arare ori formă 
patrunghiulară dar nu tocmai în forma pătratului»;—a celor din Mă- 
năstirea Homorului, com. de G. Macoveiii: «Pasca are formă rotundă 
şi în patru cornuri şi este în mijloc înfrumuseţată cu o cruce, care ne 
aduce aminte de crucea pe carea fost réstignit Mântuitorul nostru, şi cu 
strafide»; —a celor din Sf. Onufreiă, com. de Const Ursachi : «Pasca: 
trebue să fie făcută din făină de grâu. Ea are formă rotundă și se în- 
frumuseţâză cu nisce învârtituri din aluat, cari se pun pe margini și la 
mijloc în forma crucii-;—a celor din Capul Codrului, com. de Ştef. 
Bodnarescul: «Pasca are formă rotundă şi trebue să fie făcută din făină 
de grâu alâsă și spre înfrumusețare se fac și cruci de aluat peste mijlocul 
ei»; — a celor din Boian, distr. Sadagurei, com. de d-l. Vas. Turturean: 
«Pasca se face de regulă din făină de grâu și are formă rotundă. In 
prejur se lipesce un cerc împletit saii simplu, care în năuntru se umple 
cu brânză de vaci, mai rar cu de oi. Una sau două pasci, cari aŭ să se sfin- 
ţâscă, se înfrumuseţâză cu o cruce diametrală împletită sai simplă, 
după cum e și cercul; apoi peste tot se unge cu un felesteŭ sau penel 
de pene cu gălbănuş de ou&». 


8 


Se fac însă şi pasci simple, adecă fără de împletituri şi 
fără de cruce la mijloc, ci numai cu zimi pe margine- 
Acestea se numesc pasci cu zimți (1) sau pască simple, 
iară cele cu cruci se numesc pasci cu cruce sau pascile 
Pascilor, sing. pasca Pascilor. (2) 

Intre împletiturile saii suciturile acestea, adecă între zimfi, 
sai împletiturile mărginașe şi între cruce, se pune de regulă 
brânză de vaci, mai rar de oi, sărată şi frământată cu gălbă- 
nuş de oŭ, unsă şi netedgită pe de-asupra cu un felesteu saŭ 
pene], făcut din pene de găină, care se întinge în gălbănuş 
de ou, şi împodobită cu strafide şi cu bucățele mici de frungă 
verde de Jeușten. (3) 

Unele femei însă, pe lângă ouăle, pe cari le bat în brânză, şi 
pe lângă strafide, mai pun încă în acâsta scorţişâre şi zahar. 

Femeile cele s&rmane, cari nu au brânză, cumpără o lâcă 
de mălaiu mărunțel sau pâsat, îl ferb în lapte dulce şi cu 
acesta fac apoi pascile. (4) 

Pascile Pascilor, adecă celea ce se înfrumuşeţăză cu o cruce 
diametrală împletită sai simplă, după cum e şi cercul, sunt 
menite de regulă să se ducă în diua de Pasci la biserică 
ca să se sfinţescă, cele simple ca să le mănânce familianţii, 
iar cele micuţe, numite păscuțe, se fac anume spre bucuria 
copiilor, unde sunt de aceştia, sau spre a se da săracilor, 
cari stau şi cerşesc la ușa sau pârta bisericii. (5) 

Găocile ouelor, cari s'au întrebuințat la facerea pascilor, 
nici când nu se ard, nici nu se aruncă în fie-ce loc, ci ele 
se strîng tóte cu cea mai mare băgare de sémă într'un vas 
anumit, iară după ce s'a făcut acuma pasca se duc şi se 
aruncă t6te pe o apă curgătâre, anume ca peste vară să nu 


(1) Dat. Rom. din Bosanci, com. de M. Ivaniuc: «Pasca, care se pune 
la sfinţit, se face rotundă cu zimți şi cu cruce». 

(2) Dat. Rom. din Capul Codrului, com. de Şt. Bodnarescul: «Cop- 
tura, pe care se face crucea pascilor, se numesce pasca Pascilor.» 

(3) Dat. tuturor Rom. din Bucovina, în deosebi însă a celor din Bră- 
esci, com. de I. Poh6ţă: «Aceste copturi, numite pască, se înirumuse- 
țéză, după starea şi împrejurările Gmenilor, cu strafide și cu frungă verde 
de leuștân.» 

(4) El. Sevastos, Serbătorile pop , publ. în diar. cit., p. 151. 

(5) Com. de d-l Vas. Turturean. 


9 
apuce uliul găinile şi puii acestora (1), însă mai cu s6mă ca 
să se ducă până în ţera Roecmanilor sau Bldșinilor şi să le 
deă acestora de scire că au sosit Pascile şi să le serbeze 
şi ei. (2) 

Asemenea şi făina de păpuşoii, ce se presură pe lopata 
cu care se bagă pascile în cuptoreca să se câcă şi care împe- 
dică lipirea pascilor de lopată, după ce s'au copt pascile, 
nu se şterge de pasci şi se aruncă în ori şi ce loc, ci se rade 
frumuşel şi strîngându-se tâtă se presură pre resadul de cu- 
rechiu, anume ca să nu-l mănânce pre acesta puricii. (3) 

O s6mă de Românce fac pasca în Joia-mare, altele însă 
în Sâmbăta-mare sai Sâmbăta-Pascilor, adecă fie-care când 
pâte şi când îi vine mai bine la socotélă (4). In Vinerea-sacă 
rar care, iar înainte de Jota-mare nică una. De regulă însă 
cele mai multe o fac în Sâmbăta Pascilor, şi asta din causă 
ca peste sărbătorile Pascilor să nu se strice, căci fiind făcută 
cu brânză şi cu ou% şi stând mai mult timp şi mai ales la 
căldură, mucedesce şi se strică. 

Aici merită a fi amintit şi aceea că o s6mă de Românce 
fac pasca nu numai de Pasci, ci şi de Sân-(Georgiu, de Indl- 
tare sau Ispas şi de Duminica mare sau Rusalii. După Du- 
minica mare însă şi până la Pascile viit6re nu se mai face. (5) 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Crasna, sat în distr. Storojineţului, com. 
de Onufreiu German, stud. gimn.: «Cojile de ouă, pe cari le pun în pască. 
le dau pe apă, pentru ca să nu apuce uliul peste vară găinile»;— a celor 
din Bălăcena, sat. în distr. Sucevii, com. de Vasile Jemna. stud. gimn. 

(2) Vedi despre acâsta mai pe larg în cap. «<Pascile Rocmantlor». 

(3) Dat. Rom. din Tereblecea, sat în distr. Siretului, com. de Pavel 
Scripeariii, stud. gimn. 

(4). Dat. Rom din Balacéna, com. de V. Jemna: «La noi pasca se cóce 
Sâmbătă înainte de Pasci, și cojile de pe ouěle ce se pun în pască le 
daŭ pe apă, credend că uliul nu va mâncă puii peste vară»;—a celor din 
Căndreni, sat în distr. Vatra-Dornei, com. de Leon Poenariu, stud. gimn.: 
«Pasca o fac femeile Sâmbătă. Tot atunci fac ele şi ou roşří, precum 
şi alte bucate, ca să aibă pentru giua de Pasci»; — a celor din Pojorita, 
sat. în distr. Câmpulungului, com. de Ilie Flocea,stud. gimn.: «Pasca se 
face Joi sau Sâmbătă înainte de Pasci.» 

(5) Dat. Rom. din Mănăstirea Homorului, com. de G. Macoveiu: «Pască 
se mai face pe la Sf. George, Ispas şi Duminica mare»;—a celor din Sf. 
Onuireiu, com. de Cas. Brâbăn: «Pască se mai face încă la Sf. George 


10 


Afară de pasca, despre care ne-a fost până aici vorba, 
cele mai multe Românce şi cu deosebire cele mai avute, mai 
fac de Pasci încă şi alte copturi, precum: babe, moși sau 
moşnegi, cozonaci rotundi şi lungăreţi, învârtite, placinte sim- 
ple şi plăcinte în tavă, (1) colaci rotungi, şi în unele locuri, 
precum bună-dră în Boian, şi câte o prescură. (2) 

Cozonaci, şi mai ales cei de formă lungărâţă, se gice că 
se fac de aceea, pentru că sicriul, în care a fost îngropat 
Domnul nostru Is. Chr. a avut forma acâsta. (3) 

Dintre fripturi cea mai însemnată e un miel, numit Mielul 
Pascilor (4) sai un purcel, cari, după ce s'au junghiat şi 


şi la Duminica mare, altă dată nu se mai face»;-—a celor din Ilişesci, 
com. de G. Mihuţă: <Pască se face nu numai la Pasci, ci unele femei 
fac și la Sf. George, la Inălțarea Domnului şi la Duminica mare»; —a 
celor din Capul Codrului, com. de Stef. Bodnarescul: «Pască şi ouă rogi 
se fac şi la Duminica mare»;—a celor din Zaharesci, com. de Ars. 
Băiţan : «Pască nu se face numai la Pasci, ci și la Duminica mare»;—a 
celor din Boian, com. de d-l Vas. Turturean: « Pască se mai face la Sfân- 
tul-George, la Ispas şi la Rusalii sau Duminica mare. lmpreună cu 
pasca se fac şi ouă roşii»; —a celor din Băeșesci, com. de Vas. Lucan: 
«Pască se mai face la Sf. George, la Ispas şi la Duminica mare»; — a 
celor din Comănesci, com. de Tit. Georgian: <Pască se face nu numai 
de Pasci, ci şi la Duminica mare.» 

(1) Dat. Rom. din Tişeuţ, com. de T. Sologiuc: «Copturile, cari se fac 
pentru Pasci, sunt întâiu: pasci, apoi: cozonaci, babe şi alte copturi»;—a 
celor din Stupea, sat în distr. Gura-Homorului, com. de Nech. Jauca, stud. 
gimn.: «Femeile coc de Pasci felurite copturi, precum: cozonaci, plă- 
cinte, babe, învîrtite, însă mai cu semă pască»;— a celor din Sânt-llie, 
sat în distr. Sucevii, com. de Lazar Flociuc, stud. gimn.: «De Pasci se 
face pască, apoi cozonaci, şi cari sunt mai bogaţi fac şi babe»; —a ce- 
lor din Pojariîta, com. de Ilie Flocea: «Femeile coc felurită pască, apoi 
babă, şi altele cari n'ai numire»;—a celor din Capul Codrului, com. de 
Ştef. Bodnarescul: «Afară de pască și colacii numiţi cozonaci, nu se fac 
pe la Pasci»; — a celor din Sf. Onutreiu, com. de Cas. Brébăn: «Pe la 
noi se fac, afară de pască, încă şi alte copturi cari se numesc 7noşi 
saii moşnegi şi babe»; — a celor din Crasna, com. de Onuir. German: 
«Joi sai Sâmbătă coc femeile pască, colaci, cozonaci, plăcinte, mai pe 
scurt face fie-care ce pâte.» 

(2) Com. de d-l Vas. Turturean: «Afară de pască se mai coc încă şi 
cozonaci, în aluatul cărora se trnă lapte dulce, se pune zahăr, scorţi- 
ş6ră, cuişore, strafide. Se mai fac încă şi colaci rotundi și câte o prescură.» 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Tișeuţ, com. de T. Sologiuc. 

(4) Dat. Rom. din Brăesci, com. de I. Pohţă: «Sub Mielul Pascilor 


Ll 


curăţit, se frig întregi, şi cari se duc în diua de Pasci dim- 
preună cu pasca la sfinţit. 

In multe locuri am observat, şi mai ales pe la oraşe că, 
neputând află un miel viă ca să-l pâtă tăiă şi sfinţi, fac un 
mieluj de unt şi pe acela îl aș6ză pe masă în locul celui 
adevărat. Iară purcelului, pretutindene unde este datină a 
tăiă purcei de Pasci, îi pun o bucăţică de hrean în gură. 

Mielul însemnâză Domnul nostru Is. Chr., iar ce va fi în- 
semnând purcelul, până acuma nu-mi este cunoscut. 

In Banat, unde asemenea se taie un miel de Pasci, numit 
Mielul Pascilor, este datină ca 6sele şi cele-lalte remăşiţe ale 
acestuia să se îngrâpe la un olton (ultu6nă) de măr sau păr 
săn&tos, anume ca şi familia aceea să fie tot anul sănătâsă. (1) 

In fine Sâmbătă séra, şi anume după ce s'au dereticat şi 
grijit tâte odăile cum se cuvine, tâte copturile şi fripturile, 
despre cari ne-a fost până aici vorba, se aș6ză pe o masă, 
şi cu deosebire la țéră, unde locuinţele Românilor constaŭ 
de regulă numai din două odăi, una mai mică şi alta maï 
mare, pe masa din casa cea mare. 

Tot atunci se pregătesce şi blidul cu pasca, care are a doua 
di desdimin6ţă să se ducă la biserică ca să se sfinţâscă. 


III. 
OUELE ROȘII. 


Mulţi s'au întrebat şi se mai întrâbă şi acuma: de unde 
aŭ provenit şi ce însemnătate aŭ oule roșii saii maï bine 


înţelege poporul un miel, care se frige şi ducându-se la biserică de-odată 
cu pasca se sfinţesce şi se mănâncă întru îmmulţirea şi sănătatea celor 
ce aŭ r&mas»; — Gazeta Transilvaniei, an. L. Braşov 1887, No. 76: «Me- 
sele lor sunt astădi (în diua de Pasci) împodobite cu ouč roșii, puiul 
fript nu lipsesce, Mielul Pascilor s'a înjunghiat și din carnea lui gustă 
acum toţi împreună, :ăudând pre Dumnedei.» 

(1) Com. de d-l Ios. Olariu, învăţător în Maidan. 


12 


dis ouăle colorate, ce sunt obicinuite la s&rbătârea Pascilor 
şi nimeni nu şi-a dat şi nici nu-şi pâte da un răspuns pe 
deplin mulţămitor. 

Ba unii au întrebuințat timp şi îndelungate osteneli spre 
a scrie cărţi voluminâse sub numirea de Originea ouelor 
roşii, în urmă, cetindu-le la lumina raţiunii, n'aă mai cregut 
nică ei înşi-şi în celea ce aŭ scris. lar alţii, înzestrați cu 
simţul bunului gust, aŭ luat de obiect acest simbol şi la fă- 
clia religiosităţii lui au creat opere pline de talent şi mo- 
ralitate. 

Noi însă cari ne-am propus a scrie numai ceea ce cred 
şi spun Românii despre aceste ouă, nu vom merge aşă de- 
parte, ci vom face numai o mică schiţă asupra celor ce ne 
spune istoria şi usul deosebitelor popóre în privinţa acestui 
subiect. 

Din timpurile cele mai depărtate sau mai bine gis din co- 
pilăria omenirii, tâte popórele lumii, şi cu deosebire cele 
ale Asiei și Europei, celebrai sărbătorea Anului nou la echi- 
nocțiul primăverii, epoca în care cei moderni celebrâză 
serbătărea Pascilor. Şi în acâstă di, în loc să deă cofeturi 
alese, zaharicale şi alte lucruri, cum se oferă astădi, ele îşi 
trimiteau ca simbol de fecunditate şi afecţiune reciprocă 
ou colorate în diferite colori şi mai cu sémă în roșu, coló- 
rea favorită a mai multor naţiuni. Mai tâcdiiu însă, mutân- 
du-se, prin progresul civilisaţiunii, s&rbătârea anului noi la 
solstițiul ernii, epoca în care găinele nu ou5 sai ouă prea 
puţin, Gmenii aŭ născocit ca semn de afecţiune reciprocă 
alte obiecte de oferit, rămânând ouăle a se distribui tot la 
vechea lor epocă, în care astădi Perșii şi alte popóre ale 
Asiei celobrâză sărbătârea anului noi la solstițiul solar, şi 
între alte daruri își trimit şi ou mutti-colore. Chiar în Ru- 
sia şi cu deosebire în Moscva se serbâză anul nou printr'o 
distribuţiune de ou& colorate, pe cari se vede adesea in- 
scripţiunea Christos a înviat. 

Acest obicei, care s'a transmis Creştinilor pâte că de la 
păgâni sau Evrei, este mult întrebuințat în /falia, Spania 
şi chiar în unele părţi ale Prancie: și cu deosebire în Pro- 
vence. Şi ceea ce ne face a crede şi mai mult în acâstă trans- 
misiune este obiceiul ce ne constată istoria, că femeile 


13 


evreice la s&rbătGrea pascală puneaŭ pe o masă ouă tari,ca 
simbol a paserii mitologice numită Ziz, despre care s'au po- 
vestit o mulţime de fabule fantastice şi bizare. 

La străbunii noştri Romani tinerii coloraŭ oul în roşu şi, 
pe lângă alte daruri ce-și făceau la sărbătorea lui Janus, în- 
trebuințaŭ aceste ouă şi în 6re-şi cari jocuri. În Roma mai 
figurai ouăle încă şi în nisce ceremonii religise, precum 
eră a ezpiațiunilor. 

Oul se dice că represintă pre Creatorul lumii, care pro- 
duce tot şi conţine în sine totul. La Perși, Egipteni, Greci, 
Gali şi la primele popâre ale Italiei, oul eră emblema uni- 
versului, opera divinității supreme. 

Egiptenii, cari numărau mai tot atâtea divinităţi câte ani- 
male şi plante, aveaii un geă numit Koref, nume care în limba 
lor însâmnă bun şi binefăcetor, şi pe care îl represintai sub 
figura de om, purtând pe cap un accipiter (pasăre rápitóre) 
spre a însemnă activitatea şi cu un oŭ eşindu-i din gură, 
simbol al fecundității. 

La începutul lumii, giceaă Perșii vechi, nu se află nimic 
afară de Dumnegei. Nóptea chaosului domniă peste spaţiă. În 
fine apără un oŭ, n6ptea îl acoperi cu aripele ei, şi oul fe- 
cundat se deschise: Sórele şi Luna eşiră din el şi se ridi- 
cară în sus, iar Pământul, fiind mai grei, se lăsă în jos cu 
tote dependenţele lui. Ac6stă n6pte, oul, sórele şi luna, ce 
eșiră de aici, r&maseră neşterse în mintea acestor popâre 
primitive, cari le făcură obiectul sacrelor lor imnuri, pă- 
strându-le suvenirea prin aceste ouă colorate, ce făceai parte 
în tOte s&rbătorile lor până la jocurile circurilor, în cari fi- 
guraŭ din distanţă în distanţă ou& sculptate în lemn saŭ în 
pâtră. 

De la Perși póte că a împrumutat Moisi versiunea din 
genesă, care gice: «la început Dumnedei fecundă apele, pla- 
nând asupra lor, precum găina clocesce oul săi.» 

Călătorii globului ne mai spun, că la popórele din sudul 
Americei, la sărbătârea anului noŭ, se golesc ouăle şi li se 
umple gădcea cu apă mirositâre, şi ouăle acestea şi le aruncă 
unii altora prin ferestrele caselor, precum îşi aruncă Italienii 
confeti la epoca carnavalului. Străinii al6rgă atunci din tâte 
părţile spre a se bucură de privirea plăcută ce presintă ani- 


14 


maţiunea stradelor pline de o mulţime de lume galantă, ve- 
selă şi sgomotâsă, care se împresră de ou& umplute cu lichide 
mirositore, şi care pe jos care călare sau în trăsură resping 
cu aceleași arme t6te aceste atacuri, sub forme de proectile 
cu mii de profume, plecate din balcânele şi ferestrele fie- 
cărei locuinţe a oraşului. 

Ast-fel a fost la t6te popórele celebra originea ouclor roșii! (1) 

La noi Românii ouăle roşi sunt într'o stimă aşă de mare, 
că în ultimele qile din Paresimi, cari preced sărbătârea Pasci- 
lor, nu se găsesce nici o singură casă românâscă, în care ele 
sa nu fie obiectul de prima preocupaţiune. 

Şi de 6re ce scopul nostru este tocmai de a arătă ceea 
ce cred şi istorisesc Românii despre oucle roși, de aceea 
în şirele următâre ne vom şi restrînge numai la expunerea 
legendelor, datinelor şi credințelor române despre aceste ouă. 

Vom începe deci mai întâiu cu legendele. 

Prima legendă din Bucovina, comuna Frătăuţul-noi, distr. 
Rădăuţului, sună precum urmâză: 

«Dice că, după cea născut Maica Domnului pre Is.Chr., 
Jidovii voiră numai decât să pue mâna pe dînsa și pre 
fiul s&u, anume ca să le curme firul vieţii. 

«Maica Domnului, audind despre acâsta, luă pre fiul său 
lisus în braţe şi prinse a fugi cu diînsul în cotro o duceau 
ochii şi picidrele. 

«Jidovii... după dînsa, şi cât pe ce s'o ajungă şi s'o prindă. 

«Maica Domnului însă, ca să n'o pâtă prinde, face ou 
roși şi le aruncă în urma sa jos. 

«Jidovii, ajungând la ouă şi vădând că sunt roșşi, se opriaŭ, 
le ridicaii de jos, se uitaii la dînsele şi nu se puteau destul 
miră de frumuseţea lor. 

«Şi așă le tăiă Maica Domnului calea, şi în timpul acesta, 
atât ea, cât și fiul seu Is., scăpară cu viţă de dînșii. 

«Şi de atunci obicinuese 6menii noştri a face ou& roșii.» (2) 

A doua legendă, tot din Bucovina, comuna Bălăcena, e 
acâsta: 


(1) M. C. Florenţiu, Originea ouălor roşii, publ. în Gazeta Transil- 
vantei, Braşov, 1887. 
(2) Com. de Iulian Sidor, stud. gimn. 


15 


«Dice că intr'o gi, pe când se află Domnul nostru Is. Chr. 
într'un templu*şi predică cuvintul lui Dumnedei, Jidovii, 
carii nu-l puteai suferi şi carii îl prigoniai de un timp mai 
îndelungat, voiră să pună mâna pe diînsul şi să-l omóre. 

«Domnul nostru Is. Chr. însă, cunoscându-le gândurile şi 
planurile, eși din templu afară şi se porni în altă parte. 

«Jidovii, vădând că a eşit din templu, eşiră şi ei în urma 
lui, şi luând pietre prinseră a svirli într'însul. 

«Domnul nostru Is. Chr. însă, în loc să fugă de dînșii, 
rosti nisce cuvinte tainice în urma cărora tâte pietrele, cari 
le svîrliaŭ jidovii, se prefăceai în ouč roşii. 

«Jidovii, v&ădând acâstă minune, se băgară în tâte r&co- 
rile, încetară de a mai svirli, şi în loc să fugă Is. de diînșii, 
începură ei a fugi care în cotro îl duceaă ochii şi picidrele. 

«Şi de atunci aŭ început Gmenii a face, spre aducere a- 
minte de acâstă întîmplare, ou roși.> (1) 

A treia legendă, din orășelul Boian, sună aşă: 

«După ce a fost Domnul nostru Iisus Christos îmmormîntat, 
învățații şi mai marii Jidovilor, de bucurie că s'aă mântuit 
de dinsul, se adunară cu toţii la un loc, se aşezară la o 
masă, pe care se află un blid cu zémă şi carne de cocoş, pre. 
cum şi mai multe ouă fierte, şi prinseră a mâncă, a bé şi 
a se veseli. 

«lată însă că pe când stai eila masă şi se aflau în culmea 
veseliei, îşi aduce unul dintre dînşii aminte de cuvintele lui 
lisus, pe cari le rostise el înainte de a fi prins şi răstignit, că 
adecă a treia di, după ce va fi îmmormiîntat, are să învie, 
Şi le-o spuse acâsta şi celor-lalți. 

«Atunci cel ce se află în capul mesei începu a rîde și 
a dice: 

— «Când va înviă cocoşul ce-l mâncăm noi acuma, şi când 
se vor preface aceste ouă fierte şi curăţite din albe, cum 
sunt, în roşi, atunci va înviă şi Christos! 

«N'a apucat însă bine a rosti cuvintele acestea, şi iată că, 
prin puterea lui Dumnegeiă, tâte ouăle se făcură îndată roşii, 
iară cocoşul din blidul cu zemă înviă şi, bătând din aripi, 
începu a cântă. 


(1) Com. de Vasile Jemna, stud. gimn. 


16 

«Jidovii, v&dând acâsta, se băgară în tâte răcorile şi, de 
spaimă, săriră ca îfripţi de la masă şi voiră-s'o tae la fugă. 

«Cocoșul însă, înainte de ce apucară a spălă ei putina, îi 
împroşcă pre toţi cu z6mă, şi pre carii i-a ajuns zéma, i-a 
împestriţat şi le-a umplut tot capul de răte. 

«Şi de atunci Jidovii își tund şi rad capul, pe unde i-a 
ajuns stropâla, și numai pe de 'nainte, pe unde nu i-a ajuns 
z6ma din pricina urechilor, lasă părul să crâscă şi pârtă 
așă numiții perciuni. 

«Şi tot de atunci îndătin6ză şi Gmenii noştri a face oue 
roși de Pasci.» (1) 

A patra legendă sună ast-fel: 

«Domnul nostru lisus Christos, încă mainte de ce a fost 
prins de Jidovi, muncit şi restignit pe cruce, spusese mai 
multora că a treia gi, după ce va fi îmmormîntat, are să învie. 

«Jidovii, carii îi purtaŭ acuma de mult Sâmbetele şi carii 
ar fi voit să se cotorosâscă pentru tot-deauna de dinsul, prea 
bine o sciaii acâsta. De aceea puseră ei, nemijlocit după ce 
l-au luat de pe cruce şi l-au îmmormiîntat, păzitori lângă 
mormîntul s&ă, ca nu cum-vă, venind în decursul nopţii 
apostolii sau alţi înv&ţăcei de ai săi, să-l fure, şi apoi să gică 
că a înviat. 

«Păzitorii, mergând la mormînt şi voind a-și împlini cum 
se cade datoria, luară pietre rotunde în sîn, anume ca, În- 
tîimplându-se să vie apostolii sau alți inşi ca să-l fure pre 
lisus, să asvirle cu pietre în dînşii și în chipul acesta să-i 
fugărâscă. 

«Pogorîndu-se nu mult după acâsta îngerul Domnului din 
cer şi apropiindu-se de mormîntul Domnului lisus Christos, 
ca să restârne pétra de pe acesta, păzitorii, cum îl vădură 
că se apropie de mormînt, îndată îşi băgară mânile în sîn, 
ca să scâtă pietrele şi să arunce cu dînsele într'însul. 

«Insă n'au apucat bine a pune mânile pe pietre şi iată că 
acestea s'au prefăcut în ouč roși, iară ei împietriră. 

«Şi de atunci păzitorii, carii aŭ fost puşi de Jidovica să 
păzâscă mormîntul lui lisus Christos, stai şi astăgi împie- 


(1) Com. de d-l Vas. Turturean, preot. 


17 


triţi lângă mormîntul acestuia, şi când e lună nouă se fac 
„tineri, iar la lună veche se fac bătrâni. 

«Și tot de atunci se trage şi datina creştinilor de-a îm- 
piestri şi a face ou roși de Pasci întru aducerea aminte de 
Invierea Domnului nostru lisus Christos, de împietrirea pă- 
zitorilor s8i şi de prefacerea pietrelor în ouč rogi.» (1) 

A cincea legendă sună aşă: 

«Dice că pe când se află Domnul nostru Is. Chr. răstignit 
pe cruce şi pe când neîmpăcaţii sěí duşmani îl necăjiati 
şi-l batjocoriau în tot chipul, Maica Domnului, ca maică, 
făcându-i-se milă de fiul săi, luă o coşarcă plină de ouă, 
se duse cu dînsa la jidovi şi închinându-le-o îi rugă să 
înceteze a-l chinui şi năcăji mai mult. 

«Ră&utăcioşii şi neînduraţii jidovi însă, în loc s'o asculte 
să li se facă și lor milă de Is. şi să înceteze, începură a-l 
batjocori şi mai tare. lar când Is. ceru ca să-i deă apă de 
p&ut, ei îi deteră în batjocoră oţet şi urzici. 

«Maica Domnului, v&dând acâsta, puse coşarea cu ouăle 
lângă cruce şi începu a plânge în hohot de se cutremură 
cămeşa pe dînsa. 

«Stând coşarea lângă cruce şi curgând din mânile şi pi- 
cidrele lui Is. sângele şiroiui, în scurt timp o parte din ouăle 
câte se aflau într'însa se împroşcară şi se împestriţară, iară 
o parte se umplură aşă de tare de sânge că se făcură tóte 
roşii, ca şi când ar fi fost văpsite. 

«Domnul nostru Is. Chr., v&dând că ouăle s'ai umplut de 
sânge, îşi aruncă privirile “sale cătră cei ce se aflau de 
față şi le dise: 

—«De acuma înainte să faceţi şi voi oué roș? şi împe- 
strițate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum 
am făcut şi eu astăgi! 

«După ce a înviat Domnul nostru Is. Chr., Maica Dom- 
nului a fost cea dintâiii, care a făcut ou roși şi pască şi 
mergând plină de bucurie cu dînsele ca să-l vadă pre fiul 
s&u, fie-cărui om, pre care îl întâlniă, îi giceă: «Christos a 
înviat!» şi-i dăruiă câte un oú roșu şi câte o păscuţă. 


(1) Din Capul Codrului, com. de Ştef. Bodnarescul, și din Bălăcâna, 
dict. de Michaiu Boca, şi com. de Michaii Rusul, stud. gimn. 


Marian, Sărbătorile, II. 2 


18 


«Şi de atunci în câce aŭ început apoi G6menii a face ou 
roși şi împestrițate de Pasci.» (1) 

A şsea legendă sună precum urmâză: 

«Dice că pe timpul Invierii Domnului nostru Is. Chr. 
stăteă o jidaucă pe piéță cu două coşerci pline cu ouă 
albe de vîngare. 

«Intre mai mulţi alţi negustori, cari cercetară ouăle, veni 
şi Maria Magdalena cam iute şi c'o față veselă dise jidaucei: 

—« Christos a înviat! 

«Jidauca însă, audind-o, îi răspunse c'un fel de dispreţ: 

—«Da, cum nu !.. o fi'nviat!... Atunci va înviă Christos, 
când se vor face ouăle din coşereile mele rogi! 

«N'a apucat însă bine a rosti ea cuvintele acestea şi iată că 
ouăle cele albe din coşerci se făcură prin minunea lui Is 
Chr. roși, şi când dete jidauca de minunea acâsta nu se 
puteă destul miră. 

«Marta Magdalena a luat vr'o câte-vă ou& de acestea 
şi le duse Domnului nostru Is. Chr. în cinste, iar cu vr'o 
câte-vă se duse la împăratul Tavreri (2), a cărui soţie eră 
Grbă, şi atingând de vr'o câte-vă ori ochii împărătesei cu 
dînsele, împărătâsa îndată se vindecă şi începu a vedé, 
cum a věđut şi mai nainte. 

«Şi aşă mai multe minuni s'au făcut cu ou&le acestea, 
drept dovadă că Is. Chr. a înviat. 

«Şi spre aducere aminte a minunilor acestora de pe timpul 
Invierii îndătineză poporul nostru a face oué roși de Pasc (3). 

A ş6ptea legendă e acâsta: 

«Dice că nu mult după ce a înviat Domnul nostru Is. Chr., 
treceă o Jidaucă cu o coşarcă plină de ouă albe pe cap. 

«Un ţăran, întâlnind-o, a strigat: 

—« Christos a înviat! 

Jidauca însă nu voi să crâdă şi de-aceea gise: 

-—«Nu-i adevărat! Ci atunci va fi înviat Chr., când se vor 


(1) Din Mănăstirea Homorului, com. de repausatul învăţător George 
Avram ; — din Mihoveni, dict. de Michaii Cioful şi com. de Vesp. Corvin, 
stud. gimn.;—din Frătăuţul vechiii, dict. de Eudochia Isopescul. 

(2) 'Tavreri = Tiberiu ? 

(3) Din Mănăstirea Homorului, com. de George Avram. 


19 


preface ous&le, cari se află în coșarca de pe capul mei, din 
albe, cum sunt, în roşii! 

«Rostind ea cuvintele acestea şi căutând la ouăle din 
coşarcă vede, spre cea mai mare uimire şi mirare a ei, că 
t6te până într'unul sunt roşii. 

«Şi de atunci sa obicinuit a se roși ouc; care datină se 
păstrâză şi până în diua de astăgi.» (1) 

O variantă a acestei legende sună precum urmâză: 

«Trecând odată în diua de Pasci pe strada cea mare o 
Jidaucă cu o coşarcă plină de ouă pe cap şi întâlnindu-se 
cu o Româncă, acâsta îi dice: 

—< Christos a înviat! 

«Jidauca, în loc să-i mulţămescă şi să gică: <Adeverat c'a 
înviat,» îi răspunse în batjocură, că atunci va înviă Christos, 
când se vor face ouăle ei din coşarcă roși. 

«N’a apucat însă a rosti cuvintele acestea şi căutând în 
coşarcă vede, spre cea mai mare mirarea ei, că outle sunt 
7Oși. 

«De atunci şi până în diua de agi se fac ouč roși.» (2) 

A opta legendă sună aşă: 

«ice că precum se adună Gmenii în dilele n6stre în timp 
de iarmarâce şi s&rbători mari prin oraşe mai mari şi mai 
Mici, tot aşă eră datină de-a se adună şi în timpurile vechi. 

«Ast-fel se adunară întrun an şi în oraşul 7arigrad în 
diua de Pasci o mulţime de bărbaţi şi femei creştine, tur- 
cóice şi jidauce pe piaţă, şi fie-care femee aveă două sai şi 
mai multe coșărci de ou& de vindut, iară bărbaţii felurite 
alte mărfuri. 

«lată acuma că una dintre femeile creștine salută pre alta, 
tot creştină, gicându-i cuvintele, precum se spune la Pasci: 

—« Christos a înviat! 

«În vorba acâsta se amestecă şi o turedică şi dice: 

—«Dacă a înviat Christos al vostru, atunci de bună sémă 
că şi oučle mele dintr amândouě coşercile sor face rogi! 

«După acesta, întorcându-se şi aruncându-şi privirea la co- 
şercile sale, vede, spre cea mai mare a eï uimire şi mirare, 


(1) Din Brăesci, com de I. Pohoţă. 
(2) Din Căndreni, com. de Leon Poenariu. 


20 


că tâte oučle din amândouă coşarcele, cât erai acestea de 
mari, se făcură roșii ca sângele. 

«V5dând turedica minunea acâsta, dise ruşinată: 

— <Mărturisesc şi eŭ că cu adevărat a înviat Christos al 
vostru. ! | 

«Şi de atunci, de când, s'a întâmplat acâstă minune, fac 
Creştinii ou roșii de Pasci!» (1) 

În fine a noua şi ultima legendă, şi anume din Moldova, 
sună precum urmâză: 

«Atunci când a înviat Christos, o fată duceă ouă în póle. 

«Audind de vestea acâsta, în drumul ei spuneă la oricine 
întâlniă ceea-ce a audit. 

«lată că-i iese înainte un dușman al lui Christos, căruia ea 
de-asemenea îi spuse: 

— «Christos a înviat! 


—«Nu-i adevărat !—dise acesta —Şi dacă-i adevărat, ouăle 
din p6lele tale să se facă roşii! 

«Şi pe loc ouăle s'au făcut roşii.» (2) 

Din tâte legendele acestea, câte s'au înşirat până aice, re- 
sultă că Gmenii aŭ început a face ouë roși de pe timpul 
Domnului nostru Is. Chr. şi mai cu s6mă începând dela In- 
vierea sa în cóce, (3) şi anume: parte întru amintirea vărsării 


(1) Din. Ropcea, sat în distr. Storojineţului, com. de Emanuil de Cu- 
parencu, stud. gimn. 

(2) Elena Voronca, Pascile Blajinilor, publ. în Românul literar, Bu- 
curesci 1891, No. 17, p. 130. 

(3) Cred. Rom. din Gura-Homorului, com. de Emilian Netea, stud. 
gimn.: <Omenii aŭ început a face ouă roșii dela Invierea lui Is. Chr. în- 
cóce»; — a celor din Cupca, sat în distr. Storojineţului, dict. de Casan- 
dra 'Țuguii: «De când a dat Domnul nostru Is. Chr. legile, de atunci 
se fac ouă roșii»; —a celor din Bălăcâna, dict. de Ana Ureche, com. de 
Const Ureche, stud. gimn.: « Ouele roș: se fac de la mórtea lui Is. Chr.»;— 
a celor din Tereblecea, com. de P. Seripcarii: « Oue roşi se fac de atunci, 
de când aŭ svirlit Jidanii cu pietre după Is. Chr, care, înviând şi eşind 
din mormiînt, se 'nălţă la cer, şi petrele cădând jos, se prefăcură în ou& 
roși»; —a celor din Pătrăuţul de lângă Sucéva, com. de d-l V. Turturean: 
«Pe la Pătrăuţ se crede că oučle roși se fac spre aducerea aminte 
a unei minuni întâmplate la Învierea Domnului. Îmmormîntându-se adecă 
Mântuitorul, toţi Jidovii, cari treceau din urmă cătră dînsul, aruncai cu 
pietre asupra mormîntului. Duminecă diminâţă, după Înviere, pietrele 
se prefăcură în ouč roși.» 


21 


sângelui sei pentru rescumpărarea n6mului omenesc de la 
osînda păcatului, (1) parte întru amintirea Învierii sale, (2) 
şi parte întru amintirea prefacerii prin puterea sa cea dum- 
negesâscă a ouălor celor albe, despre cari ne amintesc le- 
gendele de mai sus, în roși. 

De aicea vine apoi că şi Românii de pretutindene îndăti- 
neză a face oue roși numai de Pasci sau de Invierea 
Domnului. 

Dilele menite de Români sai mai bine dis de Românce 
pentru prepararea acestui soii de ouă sunt cele din S&p- 
temâna patimilor, începând de Marţi înainte, (3) cu deose- 
bire însă /Joza-mare (4), Vinerea sacă şi Sâmbăta Pascilor (5), 


(1) Cred. Rom. din Ilişesci, com. de G. Mihuţă: «Ouële roși le fac 
spre aducerea aminte de Is. Chr., care și-a vărsat sângele său pentru 
rescump&rarea n6stră de la osinda păcatului»; — a celor din Bréza, sat 
în distr. Câmpulungului, com. de Nic. Prelici, stud. gimn. : «Oudle roși 
se fac de aceea pentru că ele însemnâză sângele Domnului nostru Is. 
Chr., care a curs când a fost străpuns cu sulița în cóstă»;—a celor din 
Sf. Onufreiu, com. de Const. Ursachi: «Datina de a roși şi a munci ouă 
să vie de la muncirea Domnului nostru Is. Chr. că, precum l-aii muncit 
Jidovii pre Is., așă aŭ luat şi Creștinii datina dea face ouă roșii spre 
aducere aminte de muncirea Domnului nostru Is. Chr.» 

(2) Cred. Rom. din Udesci, dict. de Maria Boiculesei şi com. de Darie 
Cosmiuc, stud. gimn.: «Ouâle roși se fac întru amintirea Învierii Dom- 
nului nostru Is. Chr. carele, când a eșit din mormiînt, a eşit cu steag roș 
şi cu vestmînt roş»; —a celor din Tişeuţ, com. de T. Sologiuc: «Ouěële 
se fac mai cu s6mă de aceea roși, pentru că pre Is. Chr. cu kaind roşie 
l-ai îngropat.» 

(3) Com. de d-l V. Turturean: «Ou&le se pică (pop. chică = picură = se 
fac pete saŭ pui (puncte) mari de câră) și se împietresc şi boesc de re- 
gulă în Săptămâna Patimilor, cu deosebire Joi, Vineri, şi Sâmbătă»; — a 
celor din Crasna, com. de Onufr. German: «Femeile împiestresce ouěle 
Marția şi Miercurea din Săptămâna Patimilor, iar Joi le fierb, dicând 
că dacă le fierb în acâstă qi nu se strică de grabă. Altele însă le ferb 
şi în alte dile.» 

(4) Dat. Rom. din Comănesci, com. de Tit. Georgian: «Oučle roşi se 
fac în Joia Pascilor în óle nouă»; — a celor din Sf. Onufreiă, com. de 
Cas. Brâbăn: «Ac6sta (colGrea) se face mai ales Joi şi Vineri în S&p- 
temâna patimilor.» 

(5) Dat. Rom. din Capul-Codrului, com. de Stef. Bodnarescul: «Ouăle 
se colorâză numai in vase nouă și anume: Joi, Vineri și Sâmbătă îna- 
ainte de Pasc»i;—a celor din Băeşesci, com. de Vas. Lucan : «Oučle roşi 


22 


iară alegerea lor se pâte întâmplă cu vr'o câte-vă dile și 
mai nainte. Ba, unele Românce îndătinâză a le alege chiar 
şi cu trei şi jumătate de săptămâni mai nainte, şi anume în 
diua de Miedul Păresei (1) adecă pe la mijlocul Paresimilor 
şi a le păstră apoi până în Joia mare. 

lar alegerea se face în următorul chip: 

Se ieaŭ tóte oučěle cele de găină, căci ouele cele roși se 
fac mai ales numai din ou de găină (2) şi se cârcă de aŭ 
bânuţi ori nu. Cele cu bănuţi se păstrâză pentru prăsilă, iară 
cele-lalte şi anume cari sunt mai frumâse, mai curate şi mai 
tari, se întrebuinţâză spre colorare. 

Sunt însă unii cari întrebuinţeză spre acest scop nu numai 
ouă de găină, ci şi de pichere (3), precum şi ouë părăsite 
sau părăsituri de gâscă şi de curcă. (4) 


se fac Sâmbătă inainte de Pasci>; — a celor din Ilişesci, com. de G. 
Mihuţă: «Cele mai multe femei fac ouèle roşi Vineri înainte de Pasci, 
iar Sâmbătă le fac pote de aceea că n'ai avut Vineri timp, însă acâsta 
nu-i iertat. Ele se fac Vinerea, de Gre-ce se dice că Christos Vineri a văr" 
sat sângele său pe cruce»;—a celor din Sf. Onufreiu, com. de Const. Ur- 
sachi: «Ouăle se colorâză Joi şi Vineri înainte de Pasci, şi anume într'un 
vas nou de lut»; — a celor din Zaharesci, com. de Ars. Băiţan: «Ouéěle 
se fac roşi Vineri și Sâmbătă înainte de Pasci»; — a celor din Banat, 
com. Secaşiu, lângă Oraviţa, com. în 10 Maiu 1886, de d-l Valentin Dio- 
niu, învăţător: «După datina veche ouăle se roşesc în Vinerea Patimilor.» 

(1) El. Voronca, Pascile Blajinilor, publ. in giar. cit. No. 17: «In giua de 
Miegu-Păreţii, in post, femeile numără ouèle pentru Pasci, începând cu 
cuvîntul o mie în loc de unul. Din acestă di incep încetul a scrie ouăle 
ce sunt destinate a fi muncite; aceste ouă, deși scrise în mai multe co- 
lori, r&mân albe sai altă col6re delicată.» 

(2) Datina tuturor Românilor din Bucovina. 

(3) Dat. Rom. din Capul Codrului, com. de Ştei. Bodnarescul: „Ouăle, 
cari se împiestresc, sunt numai de găină și fórte puţine și de pichere» ; — 
a celor din FRăeşesci, com. de Vas. Lucan: «Ouăle pot să fie de găină, 
de pichere şi de rață». 

(4) Dat. Rom. din Mănăstirea Ho morului, com. de G. Macoveiu: «Ouăle 
cari se roșesc, sunt de găină, de pichere, de rață, şi o sâmă fac și de 
gâscă»; — a celor din Brăesci, com. de I. Pohoţă: «Nu numai copiii, ci 
și cei bătrâni obicinuesc a alege ouăle cele mai tari, și de aceea caută 
ei părăsituri (sing. părăsitură), adecă ouă părăsite de gâscă şi de curcă, 
precum şi ou€ de pichere»; — a celor din Zaharesci, com. de Ars. Bă- 
ian: «Afară de ouă de găină, se mai roşesc încă şi ouă de pichere, în 
scurt de tot felul de galiţe»; — a celor din Ilișesci, com. de G. Mihuţă: 


23 


În legendele de mai sus, precum şi în vorba de tâte gilele, 
se face amintire numai de ou roși. 

Românii însă întrebuinţâză de Pasci nu numai ou€ roși, 
ci şi de diferite alte culori. Prin urmare şi colorile, în cari 
se colorâză ele, sunt de mai multe feluri, şi anume: galbine, 
roşi, verdi, albastre şi negre. Iar terminii technici pentru 
fie-care din aceste cinci colori saii văpsele sunt: 

Gălbinelă, gălbănare, gălbintță pl. gălbănări, gălbinele, 
şi gălbinefe. Iar termonul cel mal usistat e pl. gălbinele. 

Roșală, şi roșaţă, pl. roșele, rușele şi roșeţe. Iar termenul 
cel mai usistat e pl. roșele. 

Albăstrelă pl. albăstrele. 

Verdeţă pl. verdețe şi verdele. 

Negrelă şi negreță pl. negrele şi negreje sai negreţuri. (1) 

Tote colorile acestea se prepară, după cum vom vedé mai 
la vale, numai în vase nouă şi anume din causă că ouăle, 
ce se colorâză într'însele, să nu se păteze, ci să iasă cât se 
pâte de curate. Dar nu numai atâta, ci pentru fie-care co- 
lóre se cere un vas deosebit. (2) 

Gălbinelele se fac din următbrele plante şi anume: din 


« Ousle, cari se roşesc, sunt de găină, de rață, de gâscă și de pichere»>;— 
a celor din Sf. Onufreiă, com. de Const. Ursachi: «Ouăle, cari se roșese 
sunt nu numai de găină, ci şi de rață și de pichere»; — a celor din Pă- 
trăuţ, com de d-l Vas. Turturean: «Se coloreză și se împiestresc ouě de 
găină, mai rar de rață, și fórte rar şi depicheră»; — a celor din Banat, 
com. Secașiu, com. de d-l Val. Dioniu: «Ouăle de roşit pot fi de găină, 
gâscă, rață şi găină de mare.» 

(1) Dat. Rom. din Sf. Onufreiu, com. de Const. Ursachi: «Colorile în 
deosebi, în cari se colorâză ouăle, se numesc gălbinări sau gălbinele, 
roşéjă, verdeță şi negreță»; — a celor din Băeșesci, com. de. Vas. Lu- 
can: «Sunt gălbinele, roşele şi negrele»; — a celor din Capul Codrului, 
com. de Ştei. Bodnarescul: «Colorile, în cari se colorâză ouăle, se numesc 
văpsele, în deosebi însă se numesc ele: gălbinele, roşefă şi verdeță» ;— 
a celor din Banat, com. Secașiu, com. de d-l Val. Dioniu: «Colorile cu 
cari se colorâză ouăle se numesc rușele, fie apoi şi galbine.» 

(2) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean: «Olele să fie 
nouă, şi pentru fie-care colre altă ólă»; — a celor din Broscăuţul-vechiă, 
dict. de Ilinca Bahriu: <T6te colorile se fac în óle nouč»;— a celor din 
Banat, com. Secaşiu, com. de d-l Val. Dioniu: «Pentru fie-care colóre 
se întrebuinţeză de regulă un alt vas». 


24 


scârță sau frunză de pădureț acru, (1) lat. Pyrus sylves- 
tris, o specie de măr sălbatic, ale cărui pădurețe aŭ o co- 
l6re roşie şi sunt f6rte acre; Laptele cânelui, (2) lat. Eu- 
phorbia Cyparisias ; Răchifică, (3) lat. Salix purpurea ; 


> 


Drobiţă, (4) lat. Genista tinctoria; c67ă de cepă; (5) Loză, 
lat. Salix vitelina, un fel de răchită de luncă (6), şi, în 


(1) Dat. Rom. din Mănăstirea Homorului, com. de G. Macoveiii: «Ouăle 
se fac mai întâiu galbene, adecă se ferbe cójă de pădureț şi în zema 
acestei cârje se fac galbene, iar după aceea se bagă în băcan şi se fac 
roșii» ; — a celor din Cupca, dict de Cas. 'Țuguii: «Ouăle se fac galbene 
în frunză de pădureț și pelră acră»;—a celor din Pătrăuţ de lângă Sucâva, 
com. de d-l Vas. Turturean: «Gălbinelele se fac din scoârfă de păduref, care 
se fierbe în apă, turnându-se și puţină pâtră într'însa»;—a celor din 
Comănesci, com. de Tit. Georgian: «Din scorfă de pădureț, amestecată 
cu pâtră acră se fac ousle galbene»; —a celor din Bălăcâna, com. de 
Const. Ureche: «galbăn se face din scorță de pădureţ şi petră acră;» 
— a celor din Tereblecea, com. de P. Scripcariă; — a celor din Broscă- 
uţul-vechiu, dict. de Ilinca Bahriu, și com. de George Palamarciuc, stud. 
gimn.;—a celor din Frătăuţul-noiă, com. de Iul. Sidor: « Gălbinelele se tac 
din frunză de pădure şi din Laptele cânelui.» 

(2) Dat. Rom. din Sf. Onufreiu, com. de Cas. Brâbăn: «Ouăle se fac 
galbine în Laptele cânelui sai în cójă de pădurej, unde se mai pune 
şi pelră acră, și aşă galbine le pun apoi în roșafă»; — tot de acolo, com. 
de Const. Ursachi: + Gălbinelele se fac din următorele plante: Laptele 
cânelui, Drobiţă şi cójă de pădureţ, şi anume: se ferbe una din plantele 
acestea, se pune în năuntru și pétra acră ca gălbinelele să se împestrescă 
şi apoi se pun ouăle într'însele;» —a celor din Bosanci, com. de Sim. 
Şutu: «Coldrea cea galbănă-— căci ouăle se fac mai întâiu galbene—se 
face din Laptele cânelui, din crenguţe de mër și de per sălbatic și din 
ger de vacă»; — a celor din Banat, com. Secaşiu, com. de Val. Dioniu: 
«Laptele cânelui saă Artul, din care se face coldrea galbănă, se află 
pe câmp în abundanţă.» 

(3) Dat. Rom din Băeşesci, com. de Vas. Lucan: <Ouăle se pun Vineri 
séra într'o 6lă nouă cu gălbinele. Iar gălbinelele se fac din răchațică 
şi din petră acră.» 

(4) Dat. Rom. din Sf. Onufreiu, com de Const. Ursachi;—a celor din 
Capul Codrului, com. de §tef. Bodnarescul: « Gălbineiele se fac din Laptele 
cânelui, din Drobiță, rostită almintrelea și drobgifă şi drobghiță, şi din 
cója de mlădițe de pădureţ.» 

(5) Dat. Rom. din Pătrăuţul de lângă Sucéva, com. de Victor Morariu, 
stud. gimn.: «Coidrea galbănă se face din pădurefe și din coje de cepă.» 

(6) Dat. Rom. din Ilișesci, com. de G. Mihuţă: «Oučle galbine se fac 


mai ales din frunză şi scorță de loză, mai departe din scorfă de padure 
sai mer acru.» 





25 


fine, din Românifă lat. Matricaria Chamomilla şi din 7îfa 
vacii. (1) 

Gălbinelele din scorță sau cójă de pădureţ se fac în urmă- 
torul mod: Se pune cójă de pădureţ într'o 6lă nouă cu 
apă curată la foc ca să fârbă bine până ce iese tâtă zéma 
dintr'însa. După ce a fiert de ajuns, se scurge zâma în altă 6lă, 
asemenea nouă, se pune petră acră sfărmată într'însa gi 
apol se mai lasă un restimp ca să férbă. Se iea apoi óla cu 
zéma acâsta de la foc, se pune de o parte pe vatră ca să 
se r&corâscă puţin şi pe urmă se pun ouăle cele albe într'însa, 
Se caută însă ca z6ma să nu fie nici prea ferbinte, ca să 
nu se topâscăcâra de pe ouăle cele împietrite, nici prea rece. 
căci în casul acesta gălbinelele nu s'ar prinde de ouă. După 
ce s'au pus ouăle, se lasă în 6lă până ce s'au prins gălbi- 
nelele de dinsele, şi apoi se scot afară galbene. Ouăle galbene 
se pun apoi în rogele şi se fac roși,iar din roșu se fac negre, 
căci numai aşa se prinde culdrea cea negră de oŭ. (2) 

Tot cam aşà se fac Gălbinelele din scârță de pădurej 
acru sai din loză şi în alte părţi. Se taie adecă unul sau 
şi maï multe ramuri tinere de pădureţ sau de loză, se ju- 
pesce scârţa de pe diînsele şi se pune într'o 6lă nouă um- 
plută cu apă curată la foc ca să fârbă. După ce a fiert de 
ajuns, adecă până ce s'a scurs tótă puterea dintr'însa şi apa 
s'a făcut galbănă, se iea óla de la foc, sescurge zéma din- 
tr'insa în altă ólă, asemenea nouă, şi în z6ma acâsta se pune 
pEtră acră şi aşă se lasă apoi până ce pétra acră se topesce 
iar z6ma se r&coresce atâta până ce devine ce-vă mai caldă 
decât apa cea de vară. (3) 


(1) Dat. Rom. din Băeşesci, com. de Octavian Seretean, stud. gimn.: 
«Femeile împietresc ouăle cu felurite culori. pre cari le fac ele din Romă- 
mță, Tija vacii şi din c6jă de mer acru.» 

(2) Dat. Rom. din Tereblecea, com. de P. Scripearii;— a celor din 
Broscăuţul-vechiu, dict. de Il. Bahriu şi com. de G. Palamarciuc. 

(3) Dat. Rom. din Ilişesci, com. de G. Mihuţă;—a celor din Pătrăuţ 
p. S., com. de d-l V. Turturean: «Gălbinelele se fac din scorţă de pădureţ, 
care se ferbe în apă turnându-se şi puţină apă într'însa. Voind a în- 
gălbeni ouěle, se scâte scorţa, iară gălbinelele se lasă până se mai rě- 
cesc și apoi se pun ousle în năuntru, pentru că altmintrelea sar topi 
câra de pe dinsele»:;—a celor din Broscăuţ, com. de Nistor Costaș, 
stud. gimn. 


26 


Procedura din urmă, adecă punerea petrei acre, se numesce 
a împietri gălbinelele. 

Unele femei însă împietresc gălbinelele nu numai cu pâtră 
acră, ci tot-de-odată şi cu zer saŭ cu zară din lapte de vacă (1) 

După ce s'au îmywietrit acuma gălbinelele, se pun într'în- 
sele ouăle cele albe, căci tâte ouăle fără deosebire, se fac 
mai întâiu din albe galbene, (2) şi se lasă apoi într'însele 
ca la o Gră, altă dată chiar o 6ră şi jumătate, şi după aceea 
se scot afară, se lasă să se usuce bine, cari după ce s'au 
uscat se pun ori în roșele, ori în negrele, adecă în care co- 
l6re voesce mai departe să le coloreze (3). 

Şi ou&lele de aceea se fac mai întâiu din albe galbene, 
pentru că în casul acesta tóte cele-lalte colori se prind mai 
bine de dînsele. (4) 

Cele mai răspândite şi mai usitate gălbinele la acâstă o- 


(1) Dat. Rom. din Mănăstirea Homorului, com. de G. Macoveii: «O 
sémă de femei le impietresc cu zară»;—a celor din Zaharesci, com. de 
Ars. băiţan: «Ouăle se împietresc cu zer »; — a celor din Capul Codrului, 
com. de Ştef. Bodnarescu: «Se mai face galbăn cu câjă și mlădiţă de 
„pădureţ şi cu zer acru de vacă, care încă se fierbe și se pune iarăși 
pâtră acră»; —a celor din Pătrăuţ, com. de Victor Morariu: «Ca să iâsă 
ousle fără pete, curate, se împietresc, se pune adecă în zer prospet pé- 
tră acră şi se lasă până se topesce pétra acră. Apoi se pun ouěle în el, și 
stând ca la vr'o două ore, se curăţă de ori-ce pată »;—a celor din Bo- 
sanci, com. de Sim. Şutu: «Coldrea cea galbănă se face din crenguţe de 
měr, de păr, din Laptele cânelui, şi din zer de vacă, cari tóte se ferb 
într'o 6lă nouă.» 

(2) Dat. Rom. din Pătrăuţ p. S., com. de d-l V. Turturean: «Ou&le se 
fac mai întâiii galbene din albe», —a celor din Bosanci, com. de Sim. 
Şutu: <Ou&le se fac mai întâiă galbene»; — a celor din Horodnicul-de-jos, 
distr. Rădăuţului, com, de St. Turturean, stud. gimn.: «<Outle le fac mai 
întâiu galbene, apoi le picură cu câră şi pe urmă le pun în roşață. Sco- 
ţându-le din roşață, iarăși le picură şi apoi le pun în negrefe, și după 
ce le scot din negrefe le ferb. Ast-fel capătă ouăle colori felurite.» 

(3) Dat. Rom. din Ilișesci, com. de G. Mihuţă; — a celor din Brăesci, 
com. de I. Pohóță: «Coldrea ouălor se începe Vineri în S&ptemâna Pa- 
timilor și anume Vineri diminâţă se pune într'o 6lă nouă câjă de pă- 
dureţ fórte acru cu petră acră saii cu zer şi așă se împietrese ele. După 
împietrire se scot, se lasă să se usuce, și apoi se pun în altă ólă, iarăși 
nouă, în care se află bdcan roşu sai negru, după cum voesc să le co- 
loreze, şi ce-vă colóre roșie. In acest mod se colorâză ouble de Pasci.» 

(4) Com de G. Mihuţă. 


27 


casiune sunt, după cum resultă din notițele subliniare de 
mai sus, acelea ce se fac din scórfa de pădureț acru. Şi asta 
din causă că pădureţul se póte ori şi când şi mai în fie-care 
grădină află. Din contră însă tóte cele-lalte plante, afară 
d6ră de Laptele cânelui, trebue să se adune în decursul verii, 
când sunt în flóre, şi să se păstreze apoi peste an. 

Însă nu fie-care femee e în stare s'o facă acâsta, mai 
ales că culegerea şi păstrarea tuturor plantelor acestora 
trebue să se facă cu mare precauţiune ca să nu se păteze, 
pentru că în casul acesta, col6rea ce iese dintr'însele, nu 
e curată. 

Din Laptele cânelui se fac gălbinelele ast-fel: Se strînge 
Laptele cânelui aşă verde, cum se află pe câmp, şi se pune 
într'o 6lă nouă cu apă curată la foc să fârbă. După ce a 
fiert de ajuns, se pune petră acră în lăuntru, apoi se iea 
de-o parte de la foc şi se lasă până ce r&mâne numai abiă 
cald, şi abiă atunci se pun ouăle, mai ales cele închistrite, 
ca să nu se topâscă câra de pe dinsele. (1) 

Româncele din Banat, aducând Laptele cânelui sau Ariul, 
după cum îl mai numesc ele, din pădure sai de pe şes, îl 
pun Joi séra spre Vinerea Patimilor să fârbă în apă de rii, 
până când se face móle. După aceea strecură ariul, remâ- 
nând numai coldrea galbenă. Pun apoi petră acră în călda- 
rea saŭ óla, în care s'a fiert ariul şi o lasă apoi acolo la 
foc, până ce se topesce în apă. Acâsta servesce spre împie- 
irirea outlor. Acest vas servesce apoi şi la colorire, dacă 
nu le mai trebuesce apă de împietrit. Ouăle înainte de îm- 
pietrire se spală într'o trocuţă cu apă rece ca să fie frumâse. 
Ast-fel spălate se pun apoi în împietrelă, de unde se scot 
afară și se aș6ză în vasul cu colorile, aci apoi se ferb şi 
se colorâză. Femeea, care doresce să aibă ouă frumâse, le 
bagă în arìu, şi după aceea în /Jemnuș. (2) 

Tot cam în acest chip se fac gălbinelele şi cu Drobiţă, 
precum şi cu tâte celelalte plante, cari s'au amintit mai sus, 
cu acea deosebire numai, după cum am mai spus, că cele-lalte 


—— 


(1) Dat. Rom. din Capul Codrului, com. de Şt. Bodnarescul. 
(2) Dat. Rom. din Secașii, com. de d-l Val. Dioniu. 


28 


plante se adună de cu vară şi se păstrâză peste érnă până 
în S&ptămâna Patimelor. (1) 

Roșelele sai roşefele se fac din: sozîrv (2), lat. Origanum 
vulgare; scórță de arin roșu (3), lat. Alnus glutinosa; scor- 
țiță roşă sai scorțiș6ră, numită în Banat: lemnuș (4), adecă 
surcele de lemn de Brasilia, care se cumpără din târg de 
pe la dughene; băcan roșu, (5) şi din Poșarniţă, lat. Hy- 
pericum perforatum, despre care se crede că e stropită cu 
sângele Domnului nostru Is. Chr., şi de aceea zâma eie roșie. (6) 

Fie-care dintre plantele acestea se ferbe într'o 6lă nouă, 
în care, pe lângă apă curată, se pune și puţină pâtră acră. (7) 

lar după ce în chipul acesta s'au făcut roșeţele, se pun 
într'însele ouăle cele galbene şi se fac roșii. Ou8le albe însă 
nici odată nu se pun în roșefe. (8) 


(1) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Maranda Nimegean, com. de 
Pavel Nimegean, stud. gimn. : «Drobița se strînge de cu vară şi se usucă 
peste 6rnă. La Pasci se ferbe şi în zâma ei se pune did acră şi apoi 
se pun ouăle şi se fac galbene.» 

(2) Dat. Rom. din Bălăcâna, dict. de Ana Ureche, com. T Const. Ure- 
che: «Roşu se face cu sovêîrv şi cu arin»;—a celor din Băeșesci, com. de 
Vas. Lucan: «La coloritul ouălor roși se întrebuințéză sovîrv şi scórfă 
de pădureţ.» 

(3) Dat. Rom. din Ilişesci, com. de G. Mihuţă: «Colórea roşie sai ro- 
şefele se fac din scorță de arin roşu.» 

(4) Dat. Rom. din Secaşiiu, com. de d-l Valent. Dioniu: «Lemnușul se 
procură de la neguţitorie. El se ferbe până ce iese roşéla din el, şi 
pote rămâne și nestrecurat.» 

(5) Dat. Rom. din Pătrâuţ p. S., com de V. Morariii: «Roşelele se fac 
din băcan, un fel de lemn mărunt, care se ferbe în apă»; —a celor din 
Horodnicul-de-sus, com. de Ştef. Turturean: «Roşafa se face din băcan 
Şi scorfifă roşă»;—a celor din Capul Codrului, com. de Şt. Bodnarescul: 
«Roşelele se fac cu așă numitul băcan, nisce surcele roşii, cari se ferb 
în ólă nouă și în care iarăși se pune pétră acră»; —a celor din Zaha- 
resci, com. de Ars. Băiţan: «Colorile, cu cari se roşesc ouăle, se fac din 
băcan» ;—a celor din Sf. Onufreiu, com de Const. Ursachi: «Colorile, cu 
cari se roşese ouăle, se fac din scorțişdră şi băcan»;—a celor din Tere- 
blecea, com. de P. Scripcarii: «Roşul se face din băcan. Când se pun 
ouăle în roșu, nu se pune băcanul tot de-o-dată, ci se pune pe rînd, şi 
se dă séma ca ouăle să nu se facă prea întunecate.» 

(6) Dat. Rom. din Ilişesci, com. de G. Mihuţă. 

(7) Dat. Rom. din Capul Codrului, com. de Stef. Bodnarescul. 

(8) Dat. Rom. din Sf. Onuireiu, com. de Cas. Brâbăn: «Spre a roş: 


29 


Se mai fac însă roșelele şi în următorul chip: 

Se iea peste o mână de frunză de păduref şi două mâni de 
frunză de sovârv şi se pun într'o putinică, în care se tórnă 
z6mă de scârță de pădurej, şi aşă se lasă să steă apoltrei 
qile. După trei gile se târnă frunza și zama din putinică 
într'o covăţică şi se frâcă bine la un loc. Făcându-se acesta 
se ieaii ouăle cele galbene și se pun într'o 6lă cu apă caldă, 
în care se târnă tot-odată şi o lecuţă din amestecătura sus 
numită, adecă din frunza de pădureţ şi sovîrv, şi aşă se lasă 
apoi ouăle să fârbă, şi ast-fel se fac roșii. (1) 

Din roșii se pot face negre, şi anume luându-se, după 
ce s'au scos din roșele şi s'au uscat, şi punendu:se în ne- 
grele. (2) 

Negrelele sau negrețele se fac: din scârţă de arin negru, (3) 
lat. Alnus glutinosa; c6jă de nuc, (4) şi din surcele sau 
surcelufe pentru negru, cari asemenea se ferb în apă şi se 
împetresc cu pétra acră (5) 

În negrele se pun numai atunci când voesce să le coloreze 
mai departe, iar de nu, se ferb şi, scoţându-le, se sterg de 
céră cu un petic. 


ouěle se ferbe într'o 6lă nouă bdăcar, şi dintru acesta se face roșafa. 
Înainte însă de-a se pune în roşață și a se roși, se fac galbene. Nici 
când însă albe nu se pun de-o-dată în roş.» 

(1) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Maranda Nimegean, com. de P. 
Nimegean. 

(2) Com. de d-l Vas. Turturean: «Oučle roşii se fac din cele gal- 
bene, iar din roșii se pot face negre, şi anume luându-se din roșele şi 
punendu-se în negrele.» | 

(3) Dat. Rom. din Ilişesci: «Negrebile sai negrețurile se fac din arin 
NEJTU.» 

(4) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de Vict. Morariă: «Colórea négră se 
face din cójă de nuc.» 

(5) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean ;—a celor din Sf. 
Onuireiu, com. de Cas. Brébăn: «Negru se face în negreță, iară ne- 
gréja se face ferbêndu-se cu apă surcelufe, adecă nisce surcele de un 
fel de lemn negru»; — a celor din Tereblecea, com. de P. Scripcariŭ: 
«Negrul se face în scorfifjă négră sau surceluțe negre»; — El Sevastos, 
Serbătorile pop., publ. în diar. cit., p. 154: «Negru se face cu lemn negru 
strujit mărunțel și fiert bine. De pe boiaua cea roşie poți să-l pui (oul) 
în negru că iese mai frumos. Lilà se face tot cu bdcan negru, numai 


îl scoţi repede.» 


30 


Ouăle negre se fac numai din cele roși. (1) 

Verdelele sai verdețele se fac: din Dediţă (2), lat. Ane- 
mone pulsatila; s&mînţă şi sîmburi de //6rea sai Sórea s6- 
relui (3), lat. Helianthus annuus; Brândușă, lat. Crocus vernus; 
Ruja négră (4), lat. Paeonia officinalis Grec. şi din urzici. (5) 

Dedita, care pe la Pasci e de regulă înflorită, se strînge 
de pe câmp şi se pune așă verde, cum este, într'o 6lă nouă 
cu apă curată la foc să fârbă. Tot odată se pune într'însa 
și pâtră acră, şi pe urmă se pun ouăle şi se fac vergi. (6) 

S&mînța de Fldrea sau Sorea sorelui se frâcă cu un ma- 
cahon întrun macorteţ în apă caldă și se pun ouăle în 
năuntru. (7) 

Româncele din Moldova, dacă voesce să aibă oug verdi, móe 
Sorea Sdrelui cu borş din putină. (8) 

Unele femei îndătineză, când voesce să facă mai multe fe- 
luri de ou verdi, a ferbe sămînţa de Sórea sorelui într'o 
Glă cu gălbenele la un loc. (9) 

Sîmburii de Florea s6relui se móe în apă caldă şi în apa 
acâsta se pune apoi pâtră acră. După ce s'a desfăcut pétra 


(1) Com. de d-l Vas. Turturean. 

(2) Dat. Rom. din Bălăcâna, dict. de Ana Ureche, com. de Const. Ure- 
che;— a celor din Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean; — a celor din 
Tereblecea, dict. de Mar. Nimigean, com. de P. Nimigean: «Florea de 
Dediţă se ferbe, se pune în z6ma ei pâtră acră și în lăuntru se fac 
ouăle verdi.» 

(3) Com. de d-l Vas. Turturean şi Şt. Bodnarescul. 

(4) Dat. Rom. din Pătrăuţ p. S., com. de Vict. Morarii;--a celor din 
Capul Codrului, com. de Şt. Bodnarescul: «Colorile, cu cari se colorâză 
ouăle în diferite feluri, se fac mai cu sâmă din următorele plante: brân- 
duşă, rujă négră şi sovîrv; insă acuma se întrebuinţâză spre scopul 
acesta colori cumpărate din târg.» 

(5) Dat. Rom. din Sânt-llie, sat în distr. Sucevii, com. de Lazăr Flociuc, 
stud. gimn.: «Colorile cu cari se colorâză ousle'se fac, și anume cele 
galbine din Lăptiugă şi din Ochiul boului; cele roşii: din Pojarnijă şi 
băcan roşu; cele albastre: din Dediţă; iară cele verdi din urzică.» 

(6) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean. 

(7) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean;--a celor din 
Capul Codrului, com. de Ştef. Bodnarescul: «Verde se face din s&mînţă 
de Florea sorelui fértă în apă cu calacan și cu pâtră acră.» 

(8) El. Sevastos, Serbătorile pop., publ. în giar. cit., p. 154. 

(9) Dat. Rom. din Capul Codrului, com. de Ştef. Bodnarescul. 


31 
acră se pun ouăle galbene sau albe, mai ales însă galbene, 
şi se fac vergi. Mai frumâse se fac însă acelea ce aŭ fost 
mai nainte galbene. (1) 

Albăstrelele se fac diu Dediţă (2); Florea s6relu: (3); din 
semânță de Florea sóreluř (4); şi din aceleaşi surcele din 
cari se fac şi negrelele, cu acea deosebire numai că tóte 
plantele acestea la prepararea coldrei albastre se ferb, în 
loc de apă curată, cu borş acru, în care se pune pâtră acră 
şi petră vînetd. (5) 

Cea mai frumâsă coldre albastră însă se produce din sé- 
mânță de Florea sdrelui fiârtă la un loc cu borş şi pâtră 
acră. (6) 

Româncele din Moldova móe Srea s6relui cu apă caldă 
şi, punându-se outle în acâstă apă, se fac albastre, pe urmă 
le pun în flori şi ies pembe ori trandafirii frumâse, sau al- 
bastre-deschise, dacă oučle numai se móe şi îndată se scot 
din S6rea S6relui; iar de vreau să fie mai închise le lasă 
mai mult. (7) 

Ouăle albastre se fac de regulă din cele albe. (8) 

Acestea sunt tóte colorile, cari le prepară Româncele şi 
cu deosebire cele din Bucovina, pentru colorarea ou&lor 
de Pasci. 

Intr'însele se fac ou$le galbene, roși, negre, albastre şi 
vergi. (9) 





(1) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Mar. Nimegean, com. de P. 
Nimegean. 

(2) Dat. Rom. din Bosanci, com. de Sim. Sutu. 

(3) El. Sevastos, Serbătorile pop., publ. în diar. cit., p 151 şi 164. 

(4) Dat. Rom. din Capul Codrului, com. de Ştef. Bodnarescul; — a celor 
din Bosanci, com. de Sim. Şutu. 

(5) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean;—a celor din Sf. 
Onufreiu, com. de Cas. Brâbăn. 

(6) După spusa Rom. din Capul Codrului, com. de Ştef. Bodnarescul. 

(7) El. Sevastos, Serbătorile pop., publ. în giar. cit., p. 151. şi 154. 

(8) Com. de d-l Vas. Turturean. 

(9) Dat. Rom. din Sf. Onufreii, com. de Cas. Brâbăn: «Pe lângă rog% 
se mai colorâză ouăle încă și galben, negru, verde şi albastru» ;—a 
celor din Zaharesci, com. de Ars. Băiţan: «Ouăle se fac nu numai roşi, 
ci și negre, albastre, vergi şi împiestrite»; — a celor din Tereblecea, com. 
de P. Scripeariă: «Colorile ouălor roși sunt: galbene, roşi, negre, 


32 


Iar termenii technici poporali pentru colorarea lor sunt 
și anume pentru producerea coldrei galbene: a îngădlbenă 
şi a împietri; pentru producerea coldrei roşii: a roși; a celei 
negre: a negri; a celei albastre: a albastri; şi a celei verdi: 
a învergì. (1) 

lar oul cel dintâiu, care se colorâză pentru probă, ca să 
vadă cum va eși coldrea: bine sau rău, se numesce în Ba- 
nat <CEred». 

Acest oŭ, numit «Cred», se împarte în diua de Pasci di- 
min6ţa între pruncii de casă în succesiunea următdre: se 
aduce o glie de pămînt verde în casă, în jurul căreia se 
întore copiii şi mâncă oul, însă fără de a dice ce-vă. 

După acâsta gădcea oului «Cereâ» se pune pe grindă, în 
el aluat din făină de grâu, care e bună de noroc peste an. 
Iar glia, folosită dejă, se aruncă afară. (2) 

Dintru început se dice că toţi Creștinii făceau numai oué 
7oși. De aceea Românii şi astăgi fac și aşteptă sfintele Pasci 
mai mult cu de aceste ouă, şi tot de aicea vine apoi şi da- 
tina de a se vorbi în vorba de tâte dilele numai despre 
0u€ roși. 

Datina de a se face de Pasci ou8 albastre, verdi şi negre, 
pe lângă cele roși, a aflat loc cu mult mai târdgiu, spre plă- 
cerea Gmenilor şi mai ales spre bucuria copiilor. De aicea 
apoi şi datina de a se vorbi despre aceste ou8 numai atunci 
când se fac. 

Unii dic că ouċle negre însemnâză chinul şi durerea ce a 
suferit-o Domnul nostru Is. Chr., când a fost restignit pe 
cruce. (3) 

Pe lângă aceste cinci feluri de ou8, numite în cele mai 


verdi şi albastre»; —a celor din Capul-Codrului, com. de Ștei. Bodna- 
rescul: «Ouăle se coloreză nu numai roşu, ci şi gălbuiii, negru, verde 
Şi albastru.» 

(1) Com. de G. Mihuţă și Const. Ursachi: «Pentru cuv. a coloră se 
întrebuinţâză terminii a îngălbeni, a roşi, a înverdi, a înegri şi a îndl- 
băstri»; —a celor din Banat, com. Secașiu, com. de Val. Dioniu: «Pe 
la noi terminul a roşi e termen generic, pe care îl înlocuese câte odată 
şi cu a fărbui sau a farbă, luat de la Nemţi.» 

(2) Dat. Rom. din Secașiii, com. de d-l Val. Dioniu. 

(3) Cred. Rom. din Ilișesci, com. de G. Mihuţă. 


= 833 

multe părţi din Bucovina merişóre, fiind-că aŭ numai o sin- 
gură colóre, față saŭ flóre, cele maï multe Românce maï fac 
încă gi alte două feluri de ouă, şi anume împiestrite, numite 
altmintrelea şi scrise, picate şi încondeiate, şi în urmă mun- 
cite. (1) 

Cele mai r&spândite și mai usitate împiestrituri sai în- 
chestrituri, adecă desenuri, cari le fac Româncele din Bu- 
covina, afară de puii sai picăturile şi afară de brâul, care 


se trage împrejurul şi de-a lungul sai de-a curmezişul ou- 
lui, (2) sunt următârele: 


Crucea Pascilor sai cru- | Suveica; Frunza nucului; 
cea pascii, în forma | Suvescuța; Frunza bradului ; 
crucii de la pasci; Ola în peteică; Florea garofei ; 
Crucea nafurei; Furca de tors ; Ghiocelul, ce-l pórtă fe- 
Crucea românescă, în | Furca de lucrat; tele la gât; 
forma unei cruci sim-! Grebla ; Sîmburii de nucă; 
ple; Hârleţul, Măgheranul ; 
Crucea rusescă, în forma | Scara; Pomuşorul ; 
crucii, însă la fie-care | Scăruta; Grâul câmpului ; 
capet încă câte o formă | Bolobocul cercuit ; Trandafiraşul,; 
de cruce; Rota carului ; Fluturul,; 
Pascile sau pasca, în |Mâneca sucită,; Porumbaşul ; 
formă de pască; Florea Pascilor ; Albina; 
Ouele roşi; Ciobohica cucului; Pescele ; 
Brâul popi; Brăduţul; Costiţele ; 
Desagii popii; Frunza stejarului ; Berbecele ; 
Ureitorea ; Cercelul Domnei; Cornul berbecelui; 
Vîrtelniţa, în două feluri: | Ruja ; Cornele berbecuțului; 
cu rótă și colac; Iinlea ; Unghia caprei; 
Virtelnicidra ; Garofa; Cornul ţapului; 


(1) Dat. Rom. din Tereblecea, com. de P. Scripcarii: «Oučle împies- 
trite se numesc ouč scrise, iar cele neîmpiestrite 7merişore»; — a celor 
din Pătrăuţ, com. de Vict. Morariu: «Ouăle sunt scrise (închestrite) saă 
netede, adecă fără nici un desemn. Cele din urmă se numesc merişóre»;— 
El. Voronca, Pascile Blajinslor, publ. în Românul literar, Bucuresci 
1891, No. 17: «Ouăle se fac de trei feluri: merişăre, împiestrite şi mun- 
cite... După felul colorării se împărţesc ouăle rogi în: merişore, ouă îm- 
pistrite sau ouă picate şi în muncile»; — Petru Boeriu, Din obiceiurile 
de la Pasci ale Românilor din comuna Grid, publ. în Gazeta Tran- 
silvaniei, an. LIX. Brașov 1896, No. 68. 

(2) Com. de d-l Vas. Turturean. 


Marian, Sărbătorile, LII. 3 


34 


Corneie ţapului; Laba cârtiții; Cârza ciobanului ; 
Urechile epurelui; Laba găscei; Steua ciobanului; 
Cresta cocoșului; Paingănul; Fierul plugului; 
Laba găinii,; Bălțatul; Pălăria ; 

Laba broscei,; Aripidra ; Pălăria nemţului; 
Racul; Cârligul saă cafa cioba- | Scorțariui românesc ; 
Laba racului ; nului, Scortariŭ unguresc; 
Piciorul racului; Inelul ciobanului; Rătăcitul sai cel ră- 
Coda racului; Fluerul ciobanului; tăcit. (1) 


Cornele cerbului; ; 


Patru-deci de clini sai clinişóre. Acestea se fac fârte rar. 
Oul se împiestresce f6rre măestru în 40 de clinişóre, cari 
capătă colóre diferită şi fac oul fórte frumos. (2) 

Ola legată este o împiestritură, ale cărei capete se aduc 
(prind) t6te la olaltă, şi-şi are numirea de la peteica saŭ 
piceica, în care se pune o 6lă când se duce într'însa mâncare 
în țarină. (3) 

Calea rătăcită sau calea rătăciţilor. Ac6sta se deduce de 
la o femee, care, fiind sărmană, s'ar fi dus în pădure şă-şi 
aducă vr'o câte-vă lemne de foc. Ea să fi intrat în pădure 
şi, rătăcindu-se prin acâsta, nu se putu întârce mai mult înapoi, 
neaflând nici un drum pe unde să i6să. Acest fel de împies- 
tritură e cel maï frumos dintre tâte. (4) 

Acestea sunt tâte împîestriturile, câte mi le-am putut eŭ 
până acum însemnă. 

E însă de prespus că trebue să existe cu mult mai multe 
de cât atâtea, de 6re-ce acestea sunt adunate numai din 14 
sate, şi acelea numai din Bucovina. 

Câte deci nu vor mai fi existând în cele-lalte sate Româ- 
nesci din Bucovina, precum şi în cele-l alte ţări locuite de 
Români ? 


(1) Tóte desenurile acestea s'au adunat din următorele comune din 
Bucovina: Tereblecea; Broşcăuţul-vechiu; Boian; Pătrăuţ pe Suceva; Zaha- 
resci; Bălăcena; Sf. Onufreiu; Crasna; Sânt-llie; Brăesci; Capul Coarului; 
Ilişesci; Căndreni; şi Sucéva. 

(2) Com. de Vict. Morariă. 

(3) Com. de G. Mihuţă. 

(4) Com. de I. Pohâţă; — vegi și Gazeta sătenului, an. XV, R.-Sărat, 
1898—99, p. 90. 


35 

Unele din împiestriturile acestea, cari îşi aŭ numirile 
lor, după cum e fórte lesne de cunoscut, de la desenul fă- 
cut pe ou, sunt mai răspândite și mai des usitate, iar altele 
mai puţin. 

Cele mai răspândite şi mai usitate, cari le întâlnim mai 
în fie-care sat, sunt: 

Crucea pascit; 

Calea rătăcită ; 

Frunza stejarului ; 
Frunza bradului; 
Cârhgul ciobanului ; 
Ola legată în peteică, şi 
Patru-deci de clinişăre. 

lar cea mai cu măestrie lucrată şi tot-odată şi cea mai 
frumâsă e calea rătăcită şi patru-deci de clinișbre. 

Ouăle împiestrite sai scrise se fac de aceea ca să fie mai 
frumóse şi ca să însemneze pe diînsele nu numai lucrurile 
cele ce le sunt mai cunoscute, ci tot-odată şi cele ce le plac 
mai tare. (1) 

Cel mai răspândit termin technic poporal pentru produ- 
cerea acestui fel de ouă e aîmpiestri saŭ a închiestri şi în- 
chistri, iar mai puţin întrebuințat e a scrie şi a pică, în 
Transilvania: a încondiă ; acţiunea: împiestrire, închiestrire; 
resultatul acţiunii: împiestritură şi închiestritură; iar instru- 
mentele cu cari se împiestresc sunt: chişifa sau bijara; (2) 
matuful (3) sau motocul (4) şi felesteul. (5) 

Chişița, numită în unele părţi şi tcișiță (6) peișiță (7) şi 


(1) Com. de G. Mihuţă. 

(2) Com. de G. Mihuţă. 

(3) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de Vic. Morariu: «Ouăle se scriu cu 
c6ră topită, se fac adecă flori și felurite alte figuri, sau se picură cu câră 
cu ajutorul unui matuf de buci.» 

(4) Dat. Rom. din Crasna, com. de Vasile Iliuţ. stud. gimn. 

(5) Dat. Rom. de Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean. 

(6) Dat. Rom. din Băeşesci, com. de Vas. Lucan: «Beţișorul, cu care 
se împistresc ouăle, se numesce tcişiță»; — a celor din Crasna, com. de 
Vas. Iliuţ: <Un€lta cu care se împiestresc ouăle se numesce fcişifă. Ea 
este făcută din bléh, şi mai ales de acela care se intrebuinţeâză la ca- 
pacul lulelei.» 

(7) Com. de G. Mihuţă. 


36 


pişiță, (1) e un beţişor subţire, rotund şi lung ca de un lat 
de mână, care e la un capăt bortit de-a curmezişul cu sula 
saii cu un drotişor. În borticica acâsta e băgată şi întărită 
o ţeviş6ră de alamă ca de un lat de deget de lungă, făcută 
de regulă dintr'un capac de luleă, fiind-că capacurile de la 
lulele (pipe) sunt fórte subţiri şi ca atari fórte lesne de îndoit. 

Tinichâua de alamă, din care se face ţeviş6ra, se taie în 
formă de patrunghiii, se învîrtesce în jurul unui ac subţirel, 
şi apoi se bate bine cu un ciocănaş anume ca să fie cât se 
pâte de simetrică şi borticica ţeviş6rei nu prea largă. 

După ce în chipul acesta s'a făcut ţeviș6ra şi s'a întărit 
în beţişor, se bagă în lăuntrul ei un păr de porc, care se 
prinde şi se l6gă bine cu spăgmă sai cu alt-fel de aţă de 
mănunchiul chișeţii, anume ca să nu se misce din loc nici să 
nu i6să afară. (2) 

Felesteul sati motocul e un simplu beţişor subţire şi ro- 
tund, lung asemenea ca de un lat de mână, care e la un 
capăt învălit cu puţini câlţişori sau şi buci. (3) 

Afară de aceste două mici unelte trebue fie-care femee să 





(1) Dat. Rom. din Cupea, dict. de Casandra Țuguii: «Pișifa, care ser- 
vesce la împiestrirea ouălor se face din arama dela capacul de luleă»; -: 
a celor din Capul Codrului, com. de Șt. Bodnarescul: «Pişsfa constă din- 
trun bleh mai cu sémă de la luleă, care se învirtesce în jurul unui ac 
şi după ce se bate bine cu ciocanul, se sc6te acul afară și în locul lui 
se bagă un păr. Pişița se păstrâză până la anul viitor»;—a celor din Sf. 
Onufreiă, com. de Const. Ursachi: «Ouăle se împestresc cu pişifa, care 
este făcută din bl6h forte fin, adecă se învîrte bléhul împrejurul unui 
ac, şi de acolo se scóte acul şi se pune un fir de păr de porc, și-i face 
codiţă şi-l bate acolo.» 

(2) Dat. Rom. din Pâtrăuţ, com. de Vict. Morarii;—a celor din Brăesci, 
com. de I. Poh6ţă;—a celor din Ilișesci, com. de G. Mihuţă»; — a celor 
din Comănesci, com. de Tit Georgian: «Ouăle se împiestresc cu aşă nu- 
mita châşiță. Acâsta constă dintr'un băț, care are la capăt o bucăţică de 
bléh bortit. În bortitura aceea se pun vr'o doi peri de porc şi cu acâsta 
se împiestresc ouâle»;—a celor din Sf. Onufreiu, com. de Cas. Brâbăn: 
«Ouăle se împiestresc cu chişija, un běț, la al cărui capăt se află un blâh 
învirtit pe un ac, acul se scâte şi în locul lui se pune un păr de porc, 
şi ac6sta se mâe după aceea în céră topită.» 

(3) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de d-l V. 'Turturean; — a celor din 
Crasna, com de Vas. Iliuţ: «Unâlta, cu care se fac puncte, se numesce 
motoc. Acesta e făcut din buci învăliţi pe un beţişor.» 


37 


se maï îngrijéscă ca să aibă încă şi céră curată, céră bună 
de albine, căci ouăle se împestrese numai cu céră. (1),C6ra 
cea de pămînt saŭ de naftă nu e bună, pentru că e maï 
móle şi se topesce şi lăţesce mai uşor nu numai la împestrifjat 
ci chiar şi la picat, şi în casul acesta puir şi florile nu ies 
curate, ba chiar şi câmpul oului iese adese-ori tăvălit. 

Mai nainte de ce se apucă de împestrit fie-care femee 
spală ousle, ca să fie cât se pâte de curate şi frumâse, apoi 
se cere ca să fie destui cărbuni aprinşi în vatră; pe mar- 
ginea vetrei se aşterne o bucată de pânză sau petică albă 
de fuior sau de in, pe care se înşiră ouăle înaintea focului, 
ca să se usuce şi să se încălgâscă puţin, spre care scop se 
tot învîrtesc pe o parte şi pe alta, ca să se păstreze tot 
călduţe, căci numai ast-fel se prinde câra de dinsele. 

Tot-odată se pune în șperlă (2) un /ărb, (3) în care se 
topesce câra şi se ţine fierbinte, cât timp voesci să împuesci 
sai să împestresci ouăle. (4) 

Femeea, care împestresce, iea oul călduţ de pe pânza unde 
e pus, întinge chişiţa în câra din hârb şi prinde apoi cu 
ac6sta a-l pică şi împestri, adecă a face pe diînsul una dintre 
îâmpestriturile înşirate mai sus. 

Tot cam aşă se fac oucle muncile saŭ necășile, cu acea 
deosebire numai că pe când oucle picate şi cele împestrite 
aŭ numai două colori, adecă cea a câmpului şi a picăturii 
sau împestriturii, pe atunci cele muncite aŭ mai multe fe- 
luri de colori, precum: albă, galbenă, roșie, albastră, verde 
şi negra. (5) 


(1) Datina tuturor Românilor din Bucovina. 

(2) Șperlă = cărbuni pe jumătate stingi și amestecați cu cenuşă. 

(3) Hârb = fund de 6lă. 

(4) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean; — a celor dim 
Tereblecea, com. de P. Scripcariii: «Ouăle se împestresc ast-fel: se 
spală frumos, se usucă, se pun pe o petică curată aprâpe de foc ca 
să fie calde. Se pune la foc într'un Pârbuşor câră ca să se topâscă, și cu 
chişiţa se împestresc ousle în mai multe feluri.» 

(5) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiiu, dict. de Eudochia Isopescul; «Pe oul 
muncit se află de regulă tóte colorile cu cari se împestresc ouăle, pre- 
cum : galben, roşu, verde, albastru şi negru, iar câmpul este în genere 
alb»; — a celor din Băeșesci, com. de Vas. Lucan: «Ouăle împestrite pe 
alb şi puse în gălbinele şi apoi pe gălbinele şi puse în roşele, şi tot așă 


38 


Femeea, care voesce să facă oue muncile, iea un ou alb 
curat şi-l pică sau împestresce mai intâiu pe alb, după aceea 
îl pune în gălbinele ca să se facă galben. După ce s'a în- 
gălbenit şi s'a uscat îl împestresce pe galben şi apoi îl pune 
în roșele ca să se roşâscă. Roşindu-se şi scoţânduil din 
roşele, îl împestresce din nou pe roşu, şi tot aşă mai departe 
pe verde, pe albastru şi pe negru, până ce ajunge la co- 
lórea din urmă. 

Ajungând la colórea din urmă, nu le împestresce mai mult, 
ci punându-le în acâstă coldre ca să se coloreze, tot într'însa 
caută să le şi ferbă măcar cât de puţin. 

A ferbe ouele muncile ca merişorele sau ca cele picate 
ori împestrile e peste putinţă, din causă că înferbîntându-se 
col6rea, în care se află, prea lesne ar put să se to- 
pâscă cra de pe dinsele şi să se muruâscă sau chiar să 
dispară împestriturile, şi atunci t6tă munca ar fi zadarnică. 

De aice vine apoi că ouele muncite sunt de regulă mai 
mult nefierte de cât fierte. Şi tot de aice vine că acest soiu 
de ouă nu se prea mănâncă, ci se fac şi se ţin mai mult de 
frumuseţe. - | 

După ce s'au colorat şi tot-odată s'au şi fiert puţin în co- 
lórea ultimă, se scot afară şi, pe când sunt încă călduţe, se 
şterge c'o petică curată cra do pe dînsele, ast-fel că ies la 
iv6lă colorile pe cari aŭ fost împestrite, iar câmpul le r&- 
mâne aşà după cum a fost şi col6rea ultimă. (1) 


mai departe împestrite şi puse în albăstrele, verdele şi negrăle, se nu- 
mesc muncile» ;— a celor din Boian, com. de d-l Vas. Turturean: «Dacă 
ou&le se împestresc sau se pică pe alb, pe galben și pe roșu, şi voim 
să le colorăm câmpul albastru sai verde, apoi le muncim» ; —a celor 
din Gura Homorului, com. de Em. Netea: «Ou& muncite se numesc 
acelea, cari se împestresc pe mai multe colori, şi anume: pe galben, pe 
roş, pe albastru, pe verde și pe altele.» 

(1) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de Vict. Morarii: «Dacă voim să fa- 
cem un oi muncit, îl împestrim mai întâi pe alb şi după aceea îl pu- 
nem în coldre galbenă ca să se facă galben. După ce s'a îngălbinit, îl 
scriem sau îl picurăm cu câră și apui îl punem în roșu. Oul se face 
roşu, iar sub câră remâne galben. Acum scriem iarăși cu câră şit+-pu- 
nem în verde. Şi tot așă mai departe până la sfîrșit. In sfirşit, voind 
a-i da oului bună-6ră câmp negru, îl punem în colóre nâgră cam fier- 
binte. Câmpul oului e negru, topindu-se însă câra de căldura colorii şi 


39 


Unele femei însă, ajungând la coldrea din urmă, nu le 
lasă ca câmpul să le fie de coldrea acâsta, ci împestrindu-le 
şi pe acâstă coldre, le pun în uşte sau kuște de borş, în cari 
le lasă până a doua gi ca să mocnâscă. A doua gi diminâţă 
le scot din huşte, le frécă cu mânile până ce coldrea din 
urmă dispare, şi în locul ei apare cea originală, adecă cea 
altă, rămânând numai unde sunt picate sai împestrite cu 
câră col6rea de mai nainte, din causă că câra de pe dinsele, 
cu care aŭ fost împestrite, împedică acţiunea acrelii. 

După procedura acesta se pun iarăși la foc ca să se în- 
căldescă puţin şi apoi se sterge c'o petică curată şi céra de 
pe dinsele. (1) 

În genere se gice că oucle muncite, ale căror împestrituri 


stergându-se c'o peticuţă curată, câra se duce; iar desenurile de pe co- 
lorile pe cari s'a scris, rămân aşă eum s'au scris». 

(1) Dat. Rom. din Boian, com. de d-l Vas. Turturean; — a celor din 
Pătrăuţ, com. de Vict. Morarii: «La ousle așă numite muncite se pro- 
cede ca și la cele-lalte. După ce s'au scris însă pe mai multe colori, cum 
e oul cu câră, se pune în hugte de borş de mocnesce, iar diminâţa se 
frâcă, așă că r&mâne câmpul alb. După aceea se pune în apă caldă, se 
depărtâză câra, și rămâne desenul pe câmp alb»; — a celor din Co- 
mănesc!, com. de Tit. Georgian: «Oučle muncile se picură mai întâiu 
cu câră în formă de împestritură pe alb, apoi se pun în galben, şi după 
ce s'ai îngălbinit, se picură pe galben și se pun în roşeți şi se picură 
pe roșu, și în fine se ferb în negru, ori în apă, dacă-s negre, iar de 
sunt roșii, atunci se ferb în roșeți. De multe ori însă ouěle ast-fel îm- 
pestrite și muncite se pun în huște,așă că devin iar albinefe, rămâind 
colorile numai pe acolo pe unde aŭ fost picate»;— a celor din Crasna, 
com. de Onufr. German: «Oučle muncile se împiestresc mai întâii pe 
alb, și apoi le pun în gălbinele. și iarăși le împiestresc pe galben şi le 
pun în albăstrele, iară în urmă le pun în borş şi apoi le frâcă. Şi aceste 
ouă, ce-s împestrite şi spălate mai de multe ori, se numesc muncite »;— 
a celor din Cupea, dict. de Casandra Țuguiu: «Oučle muncile sau nă- 
căjile se fac ast-fel: se pun în galben şi se chicură pe galben, se fac 
apoi roşi și se chicură pe roș, se fac negre și se chicură pe negru, în 
urmă se pun în huști şi se face oul alb, dar rămân semnele»; —a celor 
din Tereblecea, com de P. Scripeariiu; «Oučle muncite se fac astfel: se 
pun ouă în galben şi pe galben se picură şise împestresc apoi în roşu 
şi se picură ca mai nainte şi se împestresc pe roşu; apoi se pun în hușşte 
şi se lasă să mocnâscă până a doua gi. A doua di, scoţându-se din huşte, 
se şterge col6rea roşie şi oul rămâne alb. Aceste ouă aŭ câmp alb și 
împestrituri galbine şi roşii. Dar se pot împestri și pe albastru, verde 
şi negru, și în casul acesta oul are felurite colori.» 


40 


vin pe câmp deschis, alb sau galben, sunt cele mai fru- 
móse. (1) 


O sémă de femei însă fac oule muncile ast-fel: le împiestresc 
mai întâiu pe alb şi apoi le pun în gălbinele; după ce le 
scot din gălbinele, le picură sai le împiestresc din noŭ cu câră 
şi apoi le îr6că cu brânduși, cu rujă saă cu alte plante 
Şi iarăși le împestresc şi le pun apoi în roșafă. După ce 
le scot din roşaţă, le picură iarăşi cu câră şi le frécă cu 
huşti de borş, până ce se fac albe, şi pe urmă le bagă în 
gălbinele sau şi în alte colori, în cari n’aŭ mai fost încă băgate, 
dar cari se prind de culdrea galbenă, adecă după cum 
voesce cine-vă să le fie câmpul. (2) | 

Ouăle acestea se numesc muncite de aceea, pentru că ele 
trec prin mai multe colori şi se pârtă de mai multe orf prin 
mâna celeia ce le colorâză şi împestresce, (3) sai mai bine 
dis, pentru că ele se muncesc tocmai aşă, după cum a fost şi 
Domnul nostru Is. Chr. muncit. (4) 

Drept aceea ou muncite, după credinţa celor maj mulţă 
Români din Bucovina, nu-i bine a se face, fiind-că prin 
muncirea oulor acestora, se închipuesce munca lui Is. Chr., 
care a suferit-o din partea Iudeiler, şi cel ce face asemenea 
ouă face un păcat de mârte. (5) 


(1) După spusa Rom. din Pătrăuţ, com de Vict. Morariă, 

(2) Dat. Rom. din Capul Codrului, com de Șt. Bodnărescul. 

(3) După spusa Rom. din Boian, com. de d-l Vas Turturean: « Muncite 
se numesc outle acestea pentru multul lor purtat»; — a celor din Bros- 
căuţul-vechii, dict. de Ilinca Bahriu, com. de G. Palamarciuc. 

(4) Cred. Rom. din Ilișesci, com. de Vasile Botezat, stud gimn.: « Mun- 
cite se numesc outle acestea, pentru că le muncesc ca pe Is. Chr.» — a 
celor din Sucéva, com. de Ciudin, stud. gimn.: <0u& muncite sunt acelea 
cari sunt fórte mult lucrate. Ele sunt fórte frumóse şi ne aduc aminte 
cum l-ai muncit Jidovii pe Domnul nostru Is. Chr. Se dice că cele 
dintâi ou& muncite le-ar fi făcut Maria Magdalina.» 

(5) Cred. Rom. din Capul Codrului, rom de Ştef Bodnarescul;-- a ce- 
lor din Ilișesci, com. de G. Mihuţă: «Se mai fac şi ouë munceste. Oul alb 
adecă se scrie cu câra albinei, după aceea se pun în gălbinele, adecă 
se fac galbine, din gălbinele se pun în roşele şi după aceea în negrele. 
Ouă& muncile însă nu-i bine să se facă, pentru că Chr. a fost muncit. Si 
dacă se fac, se fac mai ales de aceea ca să aibă copiii bucurie»; — El. 
Voronca, Pascile Blajinilor, publ. în Românul literar, Bucuresci 1891, 
No 17, p. 130: «<A munci ouăle e însă păcat.» 


4l 


De aceea dacă dai un oŭ muncit de pomană, nu e primit la 
Dumnegei, ci numai cele roşii, adecă merișdrele sunt primite. (1) 

Şi dacă cu t6te acestea se fac şi ouă muncite, atunci se 
fac ele mai ales în Sâmbăta mare, numai nu în Vinerea mare 
sau Vinerea sécă; pentru că în acâstă Vinerea fost Domnul 
nostru Is. Chr. muncit şi restignit pe cruce, şi de aceea este 
un păcat f6rte mare de a munci în diua acâstă ouăle. (2) 

n fine se mai dice că, dacă se începe de la mijlocul postului 
mare a se împestri un oii ast-fel, ca în fie-care di până la 
la Pasci să se facă câte o trăsătură pe el, şi dacă un ast-fel 
de oŭ muncit în chipul acesta se pune Sâmbătă séra în- 
naintea Pascilor pe gunoiii şi se l6gă acolo cu o funie; 
atunci, stând cine-vă lângă dînsul şi păzindu-l, va vedé că 
într'o vreme de n6pte vine un câne sai o altă arătare gi 
voesce să-l ieă. Şi dacă omul, ce-l păzesce, nu-l lasă să-l ieà, 
atunci cel ce a cercat a-l luă se duce supărat de acolo, şi 
vine a doua órž şi cere oul. Iar dacă vede că nici de 
astă-dată nu voesce să i-l dai, îți promite ori şi ce voesci, 
bani saŭ alt ce-vă, şi ceea ce ţi-a promis îţi şi aduce şi 
apoi își iea oul şi se duce. (3) 

Și acuma, după ce am spus tot ce am avut de spus şi în 
privința ouelor muncile, să ne întârcem iarăşi la ouăle cele 
picate sau împiestrite. 

Fie-care oŭ, după ce s'a picat saii împiestril, se pune ce- 
vă mai de-o parte de foc, ca nu cum-vă să se topâscă câra, 
de pe dînsul. 

lar după ce s'ai împiestrit acuma tâte ouăle, ce aŭ avut să 
se împiestrâscă şi după ce s'a răcit câra de pe diînsele 
respective împestritura, se pun în col6rea, în care aŭ mai 
departe să fie colorate. 

Pringându-se col6rea respectivă de dînsele, se scot afară 
şi se pun asemenea lângă foc ca să se usuce, şi anume pe 
aceeaşi petică sai pânzătură pe care aŭ fost mai nainte, iar 
dacă pe acâstă pânzătură mai sunt ouă albe, atunci pe altele. 

In fine dacă n'aii ce să mai împiestrâscă sai să mai colo- 
reze în alte colori, atunci în coldrea ultimă, în care s'au 


(1) El. Voronca, Pascile Blajinilor, publ. diar. cit, p. 130. 
(2) Cred. Rom. din Brăesci, com. de I. Pohâţă. 
(3) Cred. Rom. din Bălăcâna, com. de G. Jemna. 


42 


pus, nu numai se lasă ca să se coloreze, ci tot-odată se şi 
ferb. Căci nici un oŭ, fie el merişor, împestrit sau muncit, 
nu se lasă nefert. 

După ce au fiert tóte, fără devsebire, adecă cele unicolore 
cât şi cele-lalte, se şterg de câră, precum şi de rămăşiţele 
de coldre, încă pe când sunt ferbinţi (1) cu petica sau pân- 
zătura pe care s'au încălgit sau uscat lângă foc, şi apoi, după 
ce din nou se usucă, se ung cu slănină sau cu untură de 
porc, ca să aibă Juciu, şi pe urmă se şterg iarăşi şi pentru 
ultima óră cu petica saŭ cu pânzătura pe care au fost puse (2). 

Peteca sau pânzătura acâsta însă, care e muruită de co- 
lorile în cari s'au colorat ouăle şi unsă de câra cu care s'ati 
împiestrit acestea, nu se arde nici nu se aruncă afară ca 
un obiect netrebuincios, ci ea, din contră, se ţine până în 
diua de Pasci, şi atunci unele femei o pun în blidul cu 
pască şi o duc dimpreună cu acâsta la biserică ca să se 
sfinţâscă. După ce s'a sfinţit, o păstrâză peste tot anul 
spre a o aprinde şi a afumă cu dînsa pe cei ce aŭ 
durere de dinți (3), de masele (4), de urechi (5), de gru- 
maz (6), de beșica cea rea (1), de roșață (8), când se 

(1) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean. 

(2) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de Vict. Morariu ; --a celor din Bră- 
esci, com. de I. Pohâţă: «După ce se scot ouăle din roșele, negrele, ver- 
dèle, şi altele asemenea, se şterg cu o peticuță, în care se află un pic 
de unt sai untură, ca să nu se ștârgă bosla de pe dinsele.» 

(3) (4) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de d-l V. Turturean;—a celor din 
Bosanci, com. de Sim. Şutu: «Peticul, cu care se şterg ouăle, se ţine de 
léc pentru dinţi şi măsele.» 

(5) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de d-l V. Turturean; —a celor din 
Capul Codrului, com. de Şt. Bodnarescul: «Pefecele, cu cari se şterg 
ouăle, se întrebuinţâză spre afumarea în urechi pe cine îl săgétă»;— a 
celor din Tereblecea, com. de P. Scripcariu; «Petica, cu care se şterg 
ousle roși de céră, se sfinţesce și se ţine ca léc pentru durere de cap, 
durere de urechi şi pentru beşică.» 

(6) Dat. Rom. din Cupea, dict. de Cas. Țuguiu: «Cu obielele, cu cari 
s'aii şters ouěle, se afumă Gmenii, cari îi dor mâăselele, urechile şi gru- 
mazul.» 

(7) Dat. Rom. din Brăesci, com. de Vas. Lucan: «Peticele, cu cari se 
şterg ou&le, se întrebuinţâză la beșica cea rea şi la alte bube»;— a celor 
din Sf. Onufreiă, com. de Const. Ursachi: « Peticele, cu cari se şterg ouăle, 


se întrebuinţeză la descântecul de beșică.» 
(8) Dat. Rom. din Ilişesci, dict. de Mărira Frunză: «Roşafa este o bólă 


sasi 


umflă pulpa la vre-o vacă (1), sau când boii ce umblă la 

jug capătă tragăn (2), precum şi de multe alte bóle. (3) 
Unele femei însă păstrâză nu numai petica, în care s'au 

şters ouăle, ci chiar şi gălbinelele, în cari s'au împietrit, gi 


de gură, din causa căreia te dor ginginele, dinţii şi câte odată și capul. 
Femeea, care pote descântă de Roșafă, aprinde petica cu care s'au şters 
ouěle şi, invirtindu-se împrejurul feţei bolnavului, rostesce de trei ori 
următorul descântec: 


Roşaţă albă, | Și ginginele m'aă durut 
Roşaţă roșă, Şi pe nime n'am aflat 
Că eŭ am egit Să-mi alineze durerea. 
Afar” asudat | Şi s'o nemerit o babă 
Și m'am r&cit i Bună, cinstită, de trébă, 
Şi roşaţ' am căpătat | Şi ea că m'o descântat 
Prin crescetul capului, | Și durerea mi-a 'ncetat! 
Prin faţa obrazluui, 


a celor din Brăesci, com. de 1. Pohâţă: « Petscuţa, cu care s'au şters ouěle, 
se păstreză de cătră cei mai mulţi ingi şi se întrebuințâză la un fel de 
b6lă, numită Roşafà, şi anume se afumă respectivul cu ea rostind cuvintele: 

— Precum au fost ouăle cele roşii, cari s'au şters cu acâstă petică: 
ușre, sănětóse, roşii și fruinose, așă să se facă și cel bolnav sănătos, uşor, 
frumos şi rog!» 

(1) Dat. Rom. din Sf. Onufreiu, com. de Cas. Brâbăn: « Petecele, cu cari 
se şterg ouâle după ce s'au colorat, se sfinţesc şi apoi se întrebuinţeză 
la afumat, când il dâre pre cine-vă vre-o ureche sau când se umflă pulpa 
la vre-o vacă.» | 

(2) Dat. Rom. din Capul Codrului, com. de Şt. Bodnarescul: :La ro- 
şirea ouălor se umblă tot-deauna cu vase şi cu mâni curate. Chiar şi 
petica, cu care se şterg outle, trebue să fie curată fiind-că-i de léc. Cu 
petica acâsta adecă se afumă la mai multe bóle locul cel bolnav. Intâiu 
se întrebuințâză ea la tragăn, o bâlă care o capătă vitele la grumaz. 
La descântarea b6lei acesteia trebue și Lumina Invierii, slănină şi tă- 
mâe sfinţită. Luminarea se aprinde, cu slănina se unge cel bolnav, iară 
cu petica, care asemenea trebue să fie sfinţită, şi cu tămâe se afumă şi 
se dic următrele cuvinte: 

«<Tragănul s'a făcut prin deochiu, prin strigare, prin f6me, prin sete, 
prin frumuseţele ei aŭ rupt-o în deochiu cu strigarea s'a r&suflat şi cu 
lumina am fript-o, cu petica am afumat-o și cu slănina am uns-o, și cu 
tămâia am afumat-o şi am depărtat t6te relele și tote farmecele de la 
diînsa, şi vita n6stră îi mai frumâsă și mai grasă de cum a fost!» 

(3) Dât. Rom. din Pătrăuţ, com. de Vict. Morariu: «Petica, cu care se 
şterg auăle, o duc femeile ca şi pasca, la sfinţit și apoi o păstreză 
peste an întrebuințând-o ca léc la rane și anume afumându-se cu dipsa. 
In genere t6te cele sfinţite la Pasci se consideră ca avend 6re care pu- 


44 


roșelele în cari s'au roşit acestea, asemenea pentru unele 
lécuri. 

Aşà gălbinelele le daŭ la porci ca să nu capete brâncă (1L) 
iar roşelele le întrebuințéză contra roşefeŭ, (2) precum şi 
spre a se spălă cu dînsele, anume ca să fie frumóse ca oul 
roşu şi iubite de toţi ca acesta. (3) 

Am spus maï sus că ouăle se coloréză şi se împiestrese 
în sěptěmâna mare şi mai ales în Joia mare, Vinerea sacă 
şi în Sâmbata Pascilor. De fiert însă se ferb numai în cele 
trei qile din urmă şi cu deosebire în ultima di, anume ca 
să se pótă conservă peste întréga Septemână luminată (4). 

După ce s'au fert şi s'au şters, acuma se pun într'o nouă 
Glă sau într'o strachină mare, în care se păstreză apoi peste 
tóte sărbătorile Pascilor, şi anume până ce, după cum vom 
aminti mai pe urmă, se săvîrşese de ciocnit şi de mâncat. 

Sosind Pascile, atât cei ce merg la Inviere, cât şi cei-lalţi 
căsaşi, de la cel mai înaintat în vîrstă până la cel mai mie 
băeţel, se spală într'un legân sau strachină mare, în care 
se află de regulă, pe lângă apă prâspătă şi curată, încă 
și unul sai mai multe ouč roși, precum şi câţi-vă bani de 
aur saŭ de argint. Oul roș, cu care se spală, însemnâză ca 
să fie uşori, roși şi sănttoşi ca oul, iar banii, ca să le mârgă 
bine peste tot anul, să fie curaţi ca argintul şi ca aurul şi 
să aibă bani de ajuns. (5) 
tere binefăcătore, ast-fel lumina, ce se ţine la Pasci în biserică, se pă- 
str6ză, credend că aprindându-se pe timp de furtună, casa respectivă e 
ferită de tunet și de fulger»;— El Voronca, Pascile Blajinilor, publ. în 
diar. cit.: «Peticuța unsă cu unt, cu care se șterge, e păstrată pentru - 
l6curi; — în unele părţi — ca în Bucovina — o sfinţesc de Pasci împre- 
ună cu cele-lalte, când trimit blidul la sfinţit.» 

(1) Dat. Rom. din Băeșesci, com. de Vas. Lucan. 

(2) Dat. Rom. din Ilişesci, com. de Vas. Paşcan, stud. gimn. 

(3) Dat. Rom. din Bălăcâna, com. de G. Jemna: «Boi6la rămasă de la 
ouěle roşi unele femei o întrebuinţâză spre spălat şi anume se duc la 
un pării şi se spală și apoi o aruncă în apă. Ac6sta o fac ele spre a fi 
frumâse ca oul cel roșu şi iubite de toţi ca acesta». 

(4) Com. de d-l Vas. Turturean. 

(5) Datina tuturor Rom. din Bucovina, în deosebi a celor din Sf. O- 
nufreii, com. de Const. Ursachi: «Românii se spală în diua de Pasci cu 
apă prospătă, în care se află ouă roși, bani de aur și argint,anume ca 
să fie rumeni la faţă, sănătoși și curaţi, adecă să nu fie plini de rane»;— 





45 


După ce s'a spălat şi sa îmbrăcat fie-care, care voesce 
să mârgă la Inviere, în hainele cele mai nouă, mai bune şi 
mai frumóse ce le are, iea unul blidul cu pasca pe care se află 
tot-deauna şi vr'o câte-vă ouč roși şi se duce la Inviere. 

După sfiîrşirea Invierii, a leturghiei şi a sfințirii pascei, 


— a 


a celor din Brâza, com. de Nic. Prelici: «In Duminica Pascilor se spală 
Gmenii câte c'un oŭ roş şi câte cu un puişor, anume ca să fie aşă de 
roși ca oul şi așă de curaţi ca puișorul:;— a celor din Sânt-llie, com. 
de L. Flociuc: «In diua de Pasci desdiminâţă se sc6lă și se spală cu 
apă curată pusă într'o strachină, în care se află un oŭ rog și un puişor. 
Oul însemnâză ca să fie peste tot anul roşi la faţă și să aibă bani în 
pungă»; — a celor din Căndreni, com. de L. Poenarii: «In diua de Pasci 
se iea un blid curat cu apă, se pune într'însul un ou rog şiun ban de 
argint și de acolo se spală toţi câsenii. Oul se pune ca să fie sănttoși. 
ca oul, iar banul ca să aibă mulţi bani+;—a celor din Coinănesci, com. 
de Tit. Georgian: «La Pasci se spală cu ouě roși şi cu bani, pentru ca 
să fie roși şi sănătoşi ca oul și să aibă peste an mulţi bani»; —a celor 
din Pojorîta, com. de Ilie Flocea: «Când se spală, pun într'un blid mare 
apă, un oŭ roș în apă şi unul sau mai mulţi bani de argint»; —a celor 
din Brăesci, com. de I. Pohâţă: «In dimin6ţa Pascilor se obicinuesce 
a se spălă cu ouě roși şi cu bani, credând că vor fi sănătoși ca oul și 
vor avé bani în tot decursulanului»;—a celor din Băeseșci, com. de Vas. 
Lucan: «In Dumineca Pascilor se spală cu ouă roşi și cu bani, anume 
ca să fie avuţi şi ușori ca oul»; — a celor din Capul Codrului, com. de 
Stef. Bodnarescul: «Pe la Pasci este datină de a se spělà cu apă prós- 
pătă, în care se pun ouă roşi şi bani de aur sai de argint ca să fie 
peste tot anul sănâtoși ca oul şi să le mârgă bine»;— a celordin Mă- 
năstirea Homorului, com. de G. Macoveiu: «In diua de Pasci de aceea 
se spală Gmenii cu apă în care se pun ouě roșşi şi bani de argint, ca 
să fie sănătoşi ca oul şi să aibă tot-deauna bani la sine»; — a celor din 
Bălăcâna, com. de G. Jemna: «In diua de Pasci e datină de a se spelă 
cu un lei de argint şi cu un oŭ roșu spre a fi peste tot anul roșu şi 
uşor ca oul şi spre a avé bani mulţi»; — Dim. Dan, Comuna Straja 
şi locuitorii ei. Studiă istoric, topografic și folkloric. Cernăuţi 1897, p. 
97: «In diua de Pasci desdimin€ţă, înainte de a merge la biserică, se 
spală sătenii cu un ban de argint, ca să fie albi ca argintul și să aibă 
bani peste an, și cu un oi roșu ca să fie roși ca oul cel rogu»;— El. 
Voronca, Pascele Blajinilor, publ. în giar. cit.:« Cu un merişor şi cu o pară 
de argint puse într'un vas curat cu apă te speli în diua de Pasci pe 
faţă şi eşti tot anul alb şi frumos»; — Avram Igna, Credințe poporale, 
din com. Sabolciu în Biharia, publ. în Familia, an. XXXII, Oradea mare 
1896, p. 56: «La cele trei sărbători mai mari: Crăciun, Pasci şi Rusalii 
să te speli cu apă după bani şi vei fi bănos.» 


46 


unul sai două dintre ouăle sfinţite se daŭ preotului, care 
le-a sfinţit, iară restul se aduce a casă. (1) 

Sosind acasă, atât cei ce aŭ fost la Înviere cât şi cei-lalţi, 
se pun cu toţii la masă şi, gustând mai întâiu din pască, din 
ouă şi cele-lalte obiecte sfinţite împreună cu pasca, încep a 
mâncă apoi şi din cele-lalte bucate până ce se satură. 

După ce s'au săturat de mâncat, prind a csocni cu 0u& 
roși şi anume mai întâiii soţii între olaltă, apoi copiii cu 
părinţii şi părinţii cu cele-lalte n6muri, amici și cunoscuți. 

Făcând-o acâsta, cred că toţi cei ce ciocnesc unul cu al- 
tul se vor vedé pe cea-laltă lume. (2) 

Mai departe se crede şi se qice că al cărui oii se strică 
sai se sparge mai întâiii, acela e mai slab, prin urmare are 


să și móră mai de grabă sai i se iértă păcatele. (3) 
Părţile ouălor, cu cari se cîoenesce, sunt capul şi dosul 


(1) Dat. Rom. din Ilişesci, com. de G. Mihuţă; —a celor din Capul 
Codrului, com. de Ștef. Bodnarescul; «Ouăle cari sunt sfinţite în diua 
de Pasci se păstreză până la anul spre a put face de pe ele o ase- 
menea împestritură, căci acestea nu se strică, ci din contră albușul lor 
se face ca stecla, iar gălbănușul ca chilimbarul»; — a celor din Băeșesci, 
com. de V. Lucan: «Ou&le se pot ţine până la anul viitor»; —a celor 
din Bălăcâna, dict. de Ana Ureche, com. de Const. Ureche: «Se dice că 
dacă se scóte gălbănușul din oŭ şi se lasă până la Ispas, se face sticlă.» 

(2) Cred. Rom. din Stupea, com. de George Brătean, stud. gimn.: «În 
satul Stupca Gmenii, când ciocnesc, cugelă că prin ciocnirea ou&lor se 
věd unul cu altul în cea-laltă lume»;—a celor din Sucéva, dict. de Ilona 
Saghin: «<Omenii ciocnesc cregând că se vor vedé pe cea-laltă lume»; — 
a celor din Dănila, com. de Vas. Nahaiciuc, stud. gimn.: «În săptămâna 
mare închistresc femeile ou€ cu felurite colori, cu cari ciocnesc copiii, 
dicând că dacă ciocnesc unul cu altul, apoi se vor vedé pe cea-laltă 
lume»;—a celor din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc, com. de P. Scrip- 
carii: «În diua 1, 2 şi 3 de Pasci se ciocnesce cu ouă roşii și tot odată 
se crede că cei ce ciocnesc se vor vedé pe cea-laltă lume»;—a celor 
din Boian, com. de d-l Vas. Turturean: «Căci cei ce ciocnesc unul cu altul 
se întâlnesc pe ceea-laltă lume. De aceea caută să ciocnâscă unul cu al- 
tul cei ce se iubesc mai tare și sunt înrudiți mai de aprope. Apoi, dacă 
se póte și cu alţi prieteni și cunoscuţi. De regulă ciocnesce mai întâiu 
fie-care gospodar, sosind cu pasca dela biserică, cu soţia sa şi cu copiii 
s6i. Mai pe urmă și în cele-lalte qile cu alţii.» 

(3) Cred. Rom. din Crasna, com. de Onufr. German;—a celor din Bo- 
sanci, com. de Sim. Şutu: «A cui oŭ se strică întâiu, acela móre mai 
înainte»; — a celor din Boian şi Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean. 


47 


| e 


sau curul, numit acest din urmă şi huscă, şi anume partea 
cea ascuţită se numesce cap, iară cea mai grâsă dos. (1) 

În diua dintâiu, adecă în diua de Pascl se ciocnesce numai 
cap cu cap. A doua di, adecă Luni după Pasci, se póte ciocni 
şi cap cu dos, iară în cele următâre chiar şi dos cu dos sau 
huscă cu huscă şi costă cu costă. (2) 

Cel mai mic de ani ține oul cu capul în sus, iar cel mai mare 
ciocnesce cu oul săi, şi anume tot cu capul, dicând: «Christos 
a 'nviat!», iar cel mai mic răspunde: «Adeverat ca înviat!» 


(1) Dat. Rom. din Zaharesci, com. de Ars. Băiţan: «Părțile cu cari se 
ciocnesce se numesc : cap cu cap, cur cu cur, Şi costă cu costă+; — a 
celor din Capul Codrului, com. de Ştef. Bodnarescui: «Părțile ouălor, cu 
cari se ciocnesce, se numesc cap şi cur»; — a celor din Băeşesci, com. 
de Vas. Lucan: «Partea cu care se ciocnesce se numesce capul» ;—a celor 
din Sf. Onufreiŭ, com. de Cas. Brâbăn: «Părțile ou&lor cu cari se cioc- 
nesce se numesc cap, adecă partea cea mai ascuţită, și dos sai, cum dice 
Smenii, cur partea opusă» ;—a celor din Costâna, com. de Vas. Huţan: «Păr- 
ţile oului roşu se numesc cap şi huscă. În giua de Pasci se ciocnesce 
numai cap cu cap, a doua qi cap cu huscă, iară a treia di și huscă cu 
huscă» ;—a celor din Banat, com. Secașii, com. de Val. Dioniu: «Părţile 
de ciocnit sunt capul, extremitatea cea mai ascuţită, iară cea-laltă ex- 
tremitate se chémă cur.» 

(2) Dat. Rom. din Bălăcâna, com. de Vas. Jemna: «Duminică, Luni şi 
Marţi după Pasci, trag clopotele şi ciocnesc cu ouě roşii, şi anume în 
giua întâia numai cu capul, iar de Luni incep a ciocni cu capul şi cu 
curul» ;— a celor din Tereblecea, dict. de Ir. Bulbuc, com. de P. Scrip- 
carii: <În diua întâia ciocnesc numai cu capul (partea cea mai ascu- 
ţită), în diua a doua şi a treia însă cu amândouă capetele oului»; —a 
celor din Brăesci, com. de I. Poh6ţă: «În diua de Pasci se ciocnesce cu 
capul, în diua a doua şi a treia cu capul şicu dosul»;—a celor din Bă- 
eșesci, com. de Vas. Lucan: «Cu capul se ciocnesce până Miercuri. A 
treia di se ciocnesce și cu dosul»; — a celor din Sf. Onufreii, com. de 
Cas Brâbăn: «În diua de Pasci se ciocnesce numai cu capul, iară în 
gilele următâre cu amândouă părţile:;—a celor din Ilişesci, com. de G. 
Mihuţă: «În diua de Pasci se ciocnesce numai cap cu cap. A doua di 
se ciocnesce cap cu cap, dos cu dos, costă cu costă. De Luni mai ales 
incepând, în tote trei felurile»;—a celor din Boian, com. de d-l Vas. Tur- 
turean: «În giua întâia se ciocnesce numai cu capul oului, în cele-lalte 
cu capul şi cu dosul»;—a celor din Căndreni, com. de L. Poenariu: «In 
diua de Pasci ciocnesc 6menii cu capătul cel mai ascuţit, a doua di cu 
cel-lalt capăt>;— a celor din Tișeuţ, com. de T. Solugiuc: «Ouăle întâia 
di se ciocnesc numai cu capul, iară a doua di şi în cele următore cu amân- 
două capetele.» 


48 


Unii, înainte de ciocnire, cercă ousle în dinţi şi în frunte, 
adecă le ciocnesc puţin de dinţi sau de frunte, ca să vadă 
şi să alégă cari îs mai tari. Şi se dice că ouăle ce sună mai 
deschis sunt mai gróse la găóce, prin urmare şi mai tari. (1) 

Timpul, până când se pote ciocni cu ou8 roşii e, după 
unii, din diua de Pasci şi până a treia gi, adecă până Marţi, (2) 
după alţii până în qiua de /spas, (3) şi iarăși după alţii 
până la Duminica mare (4). De la Duminica mare însă şi 
până la Pascile viitâre nu e mai mult iertat a ciocni cu 
ouă roşii. 

Fie-care ciocnitor, căruia i s'a spart oul, este obligat a-l 
da celui ce i l-a spart, celui cu oul mai tare, adecă învin- 
g&torului. (5) 

Cel ce nu voesce a da oul celui ce, ciocnindu-l,i l-a spart, 
acela se dice că-l va mâncă pe cea-laltă lume împuţit (6) 
sau cu păcură. (7) 

De aicea vine apoi că cei ce au oué mai tari câştigă ide 
la cei-lalţi o mulţime de ouă roşii. 

Sunt însă o s6mă şi de aceia, carii nu se mulţămesc nu- 
mai cu ou& roşii de găină, ci întrebuinţâză spre ciocnire şi 
alte ouă, precum părăsituri de rață, gâscă şi curcă. Ba unii, 


(1) Com. de d-l Vas. Turturean. 

(2) După spusa Rom. din Sf. Oaufreii, com. de Cas. Brebăn: <A ciocni 
este iertat numai de la Inviere şi până Marţi după Pasci»; — a celor 
din Boian, com. de d-l Vas. Turturean: «Ouăle se ciocnesc în cele trei 
qile dintâi ale Pascilor.» 

(3) Dat. Rom. din Băeșesci, com. de Vas. Lucan: «Se ciocnesc până 
la Ispas» ;—a celor din Banat, com. Secașii, com. ded-l Val. Dioniu :« Cioc- 
nitul durâză din diua Pascilor până la Sân-Georgiu, dar se pote şi până 
la Ispas. » 

(4) Dat. Rom. din Sf. Onuireii, com. de Const. Ursachi: «Cu ouă roșii 
este iertat a ciocni din giua de Pasci și până la Duminica mare»; — a 
celor din Mănăstirea Homorului, com. de G. Macoveiu: «Iertat de a ciocn 
este din giua de Pasci şi până la Duminica mare.» 

(5) Dat. Rom. din tótă Bucovina. 

(6) Cred. Rom. din Sucâva, dict. de Il6na Saghin. 

(7) El. Sevastos, Sărbătorile poporului, publ. în giar. cit., p. 155: «Cele 
trei gile, cât ţin Pascile, copiii se strîng pe tolOcă și acolo ciocnesc ouă 
roșii. Şi aşă-i legea că cine strică oul altuia, îi câștigă oul, și de cum-vă 
nu vrea să-l deă, atunci îl sparie că pe cea-laltă lume are să-l mănânce 
cu păcură.» 


49 


pe lângă acestea, întrebuinţâză încă şi ou& de pichere sau 
chiar de lemn. 

Despre aceşti Gmeni lacomi la câştig se dice nu numai că 
sunt nisce înşelători mârşavi, (1) nu numai că umblă cu ouă 
de pichere, cari sunt cu mult mai tari decât cele de găină, 
ca să înșele și să câştige mai multe de cele de găină, 
cari sunt mai slabe, ci se crede că respectivii au f6rte mare 
păcat, (2) şi tóte ou&le câştigate în acest chip le vor mâncă 
în cea-laltă lume împuţite (3) cu viermi şi cu venin. (4) 

Merită a fi amintit aicea încă şi aceea că o sémă de Ro- 
mânce îndătin6ză a scóte albugul şi gălbănuşul prin o borticică 
mică dintro s6mă de ouă roşii şi împiestrite, cari sunt mai 
frumâse, găocile acestora însă le păstrâză până la Pascile vi- 
itOre, şi le întrebuinţâză apoi la felurite lucrări, precum spre 
a împiestri alte ou5 de pe diînsele, apoi spre înfrumusețarea 
odăilor, înşirându-le pe-o aţă şi atârnându-le pe la icâne sai 
puindu-le în cue ca podóbe. (5) 

Se dice însă că nu e bine de ţinut aceste găoci góle în 
casă, fiind-că se ascunde Dracul într'însele. (6) 


(1) Dat. Rom. din Sf. Onufreii, com. de Const. Ursachi: «Despre Omenii 
cari ciocnesc cu ouă de pichere şi cu de lemn, se crede că sunt înșelă- 
tori» ;—a celor din Boian şi Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean: «Oučěle de 
picheră sunt nesuferite de cătră ciocnitori, pentru că ele se întrebuin- 
ţeză cu mârşavul scop de a face câştig cu ele. Un singur ou de picheră 
póte să sdrobâscă până la 100 şi mai multe ouě de găină sau de rață. 
A ciocni cu ouă de picheră se ține de mare păcat, dacă se face cu scop 
dea înşelă. Incă mai mare păcate a ciocni cu ouă de lemn sai alt mai 
terial. Acâsta nu o fac decât cei mai r&i ai satului.» 

(2) S. FI. Marian, Ornitologia, t. II, p. 274—275. 

(3) Cred. Rom. din Capul Codrului, com. de Ștef. Bodnarescul: «Des- 
pre cel ce ciocnesce cu ouă de pichere se dice că tóte ouăle, câte le câș- 
tigă cu acest ou, le mănâncă pe cea-laltă lume împuţite.» 

(4) Cred. Rom. din Frătăuţul-noi, com. de Iul. Sidor: «Cine cioenesce 
cu ouě de lemn sau de pichiură, acela se vede că le va mâncă în ceea 
lume cu viermi și cu venin.» 

(5) Dat. Rom. din Băeşesci, com. de Vas. Lucan: «Găocile impestrite 
se pun de frumuseţe la icóne;» —a celor din Sf. Onufreiu, com. de Cas. 
Brébăn : +Găocile de ou& roşii colorate frumos se păstreză prin mai 
mulţi ani»; — a celor din Ilişesci, com. de G. Mihuţă: «Din o sémă de 
ouă se scóte miequl şi găcea si se întrebuinţâză la felurite lucruri, cari 
se înfrumuseţeză cu ele.» 

(6) Cred. Rom. din Capul Codrului, com de Ştef. Bodnarescul: «Găoci 


Marian, Sărbătorile, IIl. 4 


50 

Alte Românce din contră, scoțând din outle cele împiestrite 
albuşul şi gălbănușul afară, fac din găocile acestora po- 
rumbi, adică pun fie-cărei gădce aripi şi c6dă de hârtie şi 
cap de céră, şi porumbii aceştia servesc asemenea spre în- 
frumuseţarea casei, aninându-se unii la grindă, iară alţii de 
inaintea ic6nelor. (1) 

În fine, mai e de observat încă şi aceea că o sémă de fete 
şi femei din Bucovina strîng ouă roşii de pichere, cu cari aŭ 
ciocnit în sărbătorile Pascilor, şi le întrebuinţâză apoi în 
decursul anului, parte în contra muşcăturii de șârpe şi parte 
la o s6mă de farmece de dragoste. (2) 

Aceste sunt tóte legendele, datinele, şi sti a sat, Românilor 
despre oule roșii! 

Aşă s'au făcut ouele roșii, de când au apucat 6menii a le 
face, şi tot aşă s'or face ele şi de-acuma înainte. Iar când 
nu s'or mai face, atunci va fi sfîrşitul lumii, căci iată ce ne 
spune în privinţa acâsta o legendă din Bucovina : 

«Dice că Necuratul, pe când nu cădquse încă din mărirea 
sa, voi să r&mâe singur domnitor şi stăpânitor peste tótă 
lumea. Spre a-şi ajunge însă scopul acesta, trebuiă să-l prindă 
mai întâiu pe Dumnedeu, şi să-l lege în lanţuri. Şi ca să-l 
pótă mai de grabă şi mai uşor înşelă şi legă, făcu un scaun 
de aur, care se puteă închide şi deschide, şi apoi pofti pe 
Dumnedeu, ca să se suie pe scaunul acela. 

« Dumnedeu însă, în a-tot-sciinţa sa înţelese şiretenia Dia- 
volului, şi de aceea îi dise să se suie el mai întâiu şi să-i 
arate, cum are să se suie şi ce are după aceea să facă, că 
el nu scie. | 

« Diavolul, nebănuind nimic, nu aşteptă să-i mai gică încă 
odată, ci cugetând în mintea sa, că şi-a ajuns acuma scopul, 
se şi sui pe scaun. Dar n'a apucat bine să se suie, şi iată 
că uşile scaunului se şi închiseră şi el r&mase acolo prins. 





de ouă frumos împiestrite.se pun, după ce s'a scos dintr'însele albușul 
și gălbănușul, prin o horticică mică, pe cue ca pod6bă. Câţi-vă bătrâni 
însă mi-au spus că nu-i bine de ţinut aceste găoci góle în casă, fiind-că 
sar ascunde Dracul într'însele.» 

(1) Dat. Rom. din Ilișesci, com. de G. Mihuţă; — a celor din Capul 
Codrului, com. de Ştef. Bodnarescul. 

(2) S. FI. Marian, Ornitologia, t. II, p. 275. 


5l 

« Vědêndu-se înşelat, începu a se văetà şi a întrebă pe 
Dumnegeu: când va scăpă el din prinsórea aceea ? 

— «Când nu vor mai face femeile ou roșii şi pască/ — răs- 
punse Dumnedeiă. 

«Deci atunci va eşi Diavolul din prins6rea, care a fost 
pregătit-o el luy Dumnedeu, şi va fi domnitor şi stăpânitor 
peste pămînt, când nu vor mai face femeile ouè roșii şi 
pasca.» (1) 

După o altă legendă, tot din Bucovina, dice că la Pasci 
întrebă Faraon, mai marele Dracilor, ori de sunt ouc roșii. 
Faraon să fie legat în lanţuri, şi el ar scăpă din ele, dacă 
i sar da un r&spuns negativ. R&spungendu-i-se însă, că în 
acel an sunt mai multe ou€ roșii, decât în anul trecut, lan- 
ţurile lui s'ar îngroșă din noŭ. (2) 

Românii din munţii Apuseni ai Transilvanieř însă spun, 
că este un om, anume Antecrist, care are de ros un lanţ 
mare, şi când l-a gătă de ros, atunci s'a potopi lumea. Şi 
el tot róde până în diua de Pasci, atunci îi mai gata. Dar 
copiii umblă atunci cu ou€ roși, şi else uită la ei, şi-şi uită 
de muncă, iar într'aceea lanţul iar se îngr6șă şi lumea mai 
scapă un an de potop. Când însă ómenií n'or mai înroşi 
ou& la Pasci, atunci şi lumea se va potopi. (3) 


IV. 
VEGHEREA. 


Sf. Scriptură ne spune că după ce aŭ scoborit Nicodim şi 
cu Iosif din Arimatea pre Domnul nostru Is. Chr. de pe crucea 
pe care a fost restignit, şi după ce l-au îmmormiîntat, mai marii 
ludeilor puseră aşişi în aceeaşi di ostași să-i vegheze mor- 
mâîntul, temându-se ca nu cum-vă, venind învă&ţăceii săi peste 
n6pte să-l fure și apoi să se laude c'a înviat. 

Deci, precum aŭ veghiat ostaşii, puși de ludei, pre Domnul 


(1) Din Stroesci, distr. Sucovii, com. de George Bârtoiu, stud. gimn. 
(2) Dim. Dan, Comuna Straja, p. 98. 
(3) Din Ms. d-lui I. Pop Reteganul. 





52 

„nostru Is. Chr., când acesta a fost luat de pe cruce şi îmmor- 
mâîntat, tot aşă este şi acuma datină, dacă nu tocmai pretu- 
tindene, în tâte ţările şi satele locuite de Români, apoi de 
bună s6mă că în cele mai multe părţi, dea i se veghiă tótă 
n6ptea spre diua de Înviere aerul sai epitaful, adecă icâna 
care represintă îmmormîntarea Domnului nostru Is. Chr. şi 
care se scâte în Vinerea sécă din altar şi se pune în mij- 
locul bisericii pe un postament anume făcut pentru acest 
scop, unde stă apoi până Duminecă diminâţa, adecă până la 
Inviere. (1) 

De óre ce însă Invierea Domnului nostru Is. Chr. pică de 
regulă în luna lui Martie şi Prier, când nopţile sunt încă destul 
de mari şi timpul f6rte schimbăcios şi friguros, de aceea e 
pretutindene datină de a se face Sâmbătă séra un foc mare 
în apropierea bisericii, care arde tâtă n6ptea până a doua 
gi după Inviere (2) şi care servesce celor ce stai şi veghéză, 
parte spre încălgire şi parte spre iluminare. 

| În multe părţi însă, şi mai ales la munte, unde casele sunt 

f6rte depărtate unele de altele, este datină de a se face nu 
numai un singur foc, ci mai multe, şi anume unele în ne- 
mijlocita apropiere a bisericii, iară altele prin sat, pe dé- 
luri sau pe lângă case. (3) 


(1) Com. de Vasile Nahaiciuc, stud. gimn.: «Unii creştini îndătinâză de 
a nu dormi t6tă n6ptea spre Duminecă,ci vegheză, precum aŭ veghiat 
şi ostașii la mormîntul lui Is. Chr.» — a celor din Br&za, com. de Nic. 
Prelici: «Sâmbătă séra, cam pela șâpte ore,se duce dascălul, pălimarul 
şi încă vr’o câţi-vă Gmeni la biserică şi fac foc, par'că ar avé să se 
pue la pază, ca să păzéscă mormîntul Domnului nostru Is. Chr.» 

(2) Dat. Rom. din Zaharesci, com. de Ars. Băiţan: «În n6ptea spre 
diua de Pasci se face foc în prejurul bisericii»;— a celor din Bâlăcâna, 
com. de Vas. Jemna: «Sâmbătă spre Duminecă nu dorm Gmenii până 
la Inviere, ci fac foc pe dâlul din apropierea bisericii, care ţine până 
după miedul nopţii. De la miedul nopţii merg la biserică spre a serbă 
sf. Inviere.» 

(3) Dat. Rom. din Br&za, com. de Nic. Prelici: <Omenii de prin sat um- 
blă tótă n6ptea cu făclii aprinse de la un foc la altul, cari sunt aprinse 
în tot satul la tótă casa»;—a celor din Dănila, com de V. Nahaiciuc: 
«Sâmbătă sâra e datină ca să se facă foc lângă casă. În cele mai multe 
părţi însă focul acesta se face lângă biserică» ;— a celor din Capul Co- 
drului, com de Ștef. Bodnarescul: «În n6ptea spre Pasci se fac focuri 
la tótă casa.» | 


33 


* zi 





La munte sau în acele părţi, unde sunt păduri multe şi 
prin urmare şi lemne de întrecut, focurile acestea sunt î6rte 
lesne de făcut şi tâtă nâptea de întreţinut. La ţâră însă, unde 
pădurile sunt rari şi prin urmare şi lemne puţine şi încă şi 
acelea cât se pâte de scumpe, este datină ca juratul sau 
unul dintre juraţii satului, ori mai mulţi feciori, să umble 
Sâmbătă după amiagi pe la case, să câră şi să stringă câte 
un lemn, anume pentru facerea focului spre giua de Pasci, 
şi abiă după ce aŭ strîns eï lemne de ajuns, le duc la bise- 
rică unde fac numai un singur foc, care durâză asemenea 
până Duminecă în giua Invierii. (1) 

Partea cea mai mare de săteni dau din t6tă inima lemnele 
ce li se cer. Sunt însă o s6mă de ómenï aşà de sgârciţi şi 
de împetriţi la inimă, că nu vreau să deă nimică. 

Dar pentru acâsta sunt, atât în Bucovina cât şi în Mol- 
dova, şi feciori de aceia, carii puindu-i pe ast-iel de Gmeni 
la rebuş nu se pot răbdă de a nu le veni maï pe urmă de 
hac, prin aceea că, nu mult după ce înserâză bine, se duc 
şi le fură porţile, portiţele saii proptelele dela gard și le pun 
pe foc, ast-fel că până diminâţa nu se află numai cenuşă din- 
tr'insele. (2) 

În Basarabia este datină de a se face spre diua de Pasci 
un fel de grămegi sau movile de ogrinji, ciucleji sau ciocleji, 
beldii, strujeni, frunze şi alte uscături mai mărunte şi apoi 
a le aprinde. 

Focul acesta ar fi să se întreţină tótă n6ptea, ceea ce se 
și face pe alocurea. De Gre-ce însă nu se pote tot-deauna pri- 
vighiă, de aceea într'un târgiii se stinge, spre a se aprinde 


(1) Dat. Rom. din Tişeuţ, com. de T. Sologiuc: «Sâmbătă sera spre 
Pasci îndătinâză flăcăii a face foc la biserică cu lemne cari le-ai strins de 
pe la case diua. Focul acesta arde atâta, până ce iese popa afară din bi- 
serică la sfinţit pasca»;—a celor din Sf. Onufreiă, com. de Const. Ursa- 
chi: an n6ptea spre Pasci fac feciorii foc la biserică cu lemne ce le aduc 
din sat, care durâză t6tă nâptea.» 

(2) Dat. Rom. din Tişeuţ, com. de T. Sologiuc; —-a celor din Moldova, 
com. de d-l Gerasim Buliga, prof gimn.: «În Moldova aŭ în unele locuri 
datină că, în Sâmbăta cea mare, séra, strîng lemne cât ce pot şi fac un foc 
mare. Mai ales feciorii fură de pe la jidani porţile, tarabele și ce apucă, 
spre a le întrebuinţă la susţinerea focului.» 


54 
iarăşi pe la mânecate și a arde apoi până ce se săvirşesce 
Învierea. 

Acâstă datină se observă fórte strict în Basarabia, unde 
mai fie-care casă are focul s&ii așă că, de fumăria cea mare 
mai că nu se věd casele. 

În partea Bucovinei însă, datina acesta se observă mai rar. 

În Boian, şi în împrejurime, este chiar oprit de a se în- 
treţin focul tótă n6ptea, din causă că la acâstă ocasiune 
se făceai mai nainte, ca şi în cele-lalte părţi ale Bucovinei 
de la ţâră, prea multe abusuri, ardându-se de cătră feciori 
gardurile, porţile, ba până chiar și unele acareturi de ale 
gospodarilor. 

În părţile muntâse din Bucovina, unde Gmenii dispun 
de multă cetină şi lemn reşinos, fac pe înălţimi clăi întregi 
de acest material şi le ţin apoi aprinse tótă noptea. (1) 

În Transilvania, şi anume în unele locuri de pe valea 
Jiului, este asemenea datină de a se face în spre diua de 
Pasci un foc mare lângă biserică. (2) 

În alte părți, tot din Transilvania, este din contră datină 
de a se aprinde o rótă şi a-i da apoi drumul de pe vîrful 
unui dél la vale. (3) 

Iar după ce s'a făcut acuma focul, despre care se crede 
că ar fi însemnând focul ce l-ar fi avut şi la care sar fi în- 
călgit ostaşii, cari veghiai mormîntul Domnului nostru Is. 
Chr., şi după ce a înserat acuma cum se cade, prinde a se 
strînge lângă dînsul o mulţime de popor, mai ales însă 
tineretul, băetani şi feciori, cari staă şi veghâză tótă nóptea, 
lângă dînsul, în credinţă că cel ce veghâză totă noptea, 
spre a puté fi tréz şi a luă parte la ridicarea epitafului şi 
serbarea Învierii, acela are fârte mare merit. (4) 

În acelaşi timp, unii istorisesc fel de fel de întîmplări şi 
poveşti sau legende (5), iară alţii caută cu cea mai mare 





(1) Com. de d-l Vas. Turturean. 

(2) Din Ms. d-lui I. Pop Reteganul. 

(3) Gazeta sătenului, an. XV, R.-Sărat, p..90. . 

(+) Com. de d-l Vas. Turturean. | 

(5) Dat. Rom. din Sf. Onutreii, com. de Cas. Brăbăn: «De cu seră 
spre Pasci fac feciorii sub biserică un foc mare, care duréză până în 


încordare şi atenţiune când şi cum se va deschide cerul sau 
in ce parte va arde vre-o comâră, căci în acestă n6pte, 
după credinţa Românilor de pretutindene cerul se deschide 
şi o vâce necunoscută întrâbă pre cel ce l-a v&dut deschi- 
gqdêndu-se: ce doresce şi voesce. Şi dacă respectivul cere a- 
tunci de la Dumnegeu iertarea păcatelor sai alt-ce-vă, do- 
rinţa i se împlinesce. (1) Iar dacă vede vre-o comóră argând, 
pOte să mârgă la dinsa să-și însemne locul, ca a doua gis'o 
pâtă desgropă. 

Mulţi inşi, tot spre acest scop, adecă spre a vedé cum se 
deschide cerul şi unde ard comori, fac focuri sai pălălăi 
în séra spre Pasci, pe lângă case sai şi prin alte locuri, din 
fîn stricat sau din nisce gundie, în cari pun usturoiă sai 
coji de usturoiu, unde stai t6tă n6ptea şi pîndesc. (2) Iar 
alţii nu dorm, ci vegheză tótă n6ptea, pentru că aşă aŭ a- 
pucat din moși strămoși, şi aşă este bine. (3) 

Poveştile sai legendele, ce le istorisesc cei ce staii şi ve- 


—— a —— 


qiua de Pasci, când răsare sórele, și feciorii staŭ tótă nóptea lângă acest 
foc, punând neîntrerupt lemne aduse din sat pe dînsul şi spunênd po- 
veşti. » 

(1) Dat. şi cred. Rom. din Sucâva, com. de Alexandru al Preotesei, 
stud. gimn.: «Inainte de Pasci, adecă Sâmbătă nóptea, unii Omeni ve- 
ghâză tótă n6ptea, făcându-și puţin foc, căci ei aŭ credinţă că în acâstă 
nOpte se deschide cerul, şi o voce întrâbă pre cel ce veghézà: ce vo. 
esce? și el cere ori unele, ori altele: să-i erte Duninedeii păcatele, etc.»— 
W. Schmidt, Das Jahr und seine Tage in Meinung und Brauch der Ro- 
mänen Siebenbürgens, Hermannstadt 1866, p. 8. — Tribuna poporului, 
an. II, Arad 1899, No. 50 (II): «In nóptea de Pasci se deschide cerul, şi 
dacă vei putâ fi tocmai în acel moment afară, vei avé î6rte mare 
noroc.» 

(2) Dat. Rom. din Pojorita, com. de Ilie Flocea. 

(3) Dat. Rom. din Crasna, com. de Onufr. German: «Sâmbătă sera spre 
giua de Pasci, nu dorm o sâmă de ómenï t6tă n6ptea, și pe la miedul 
nopţii, când trag clopetele, se pornesc la biserică, iară unii împușcă ca 
să deă de scire şi altora»; — a celor din Capul Codrului, com. de Ștef. 
Bodnarescul: «Unii Români ai datină de a nu dormi în n6ptea spre 
Pasci și a arde lumînarea t6tă n6ptea»; — a celor din Mănăstirea Homo- 
rului, com. de G. Macoveiă: «In n6ptea spre Pasci ard 6menii t6tă nóp- 
tea lumină şi aștâptă timpul Invierii»; —a celor din Căndreni, com. de 
L. Poenariă: «O sâmă de Gmeni stai t6tă nóptea şi privegh&ză, și apoi 
se duc la Inviere, de regulă la trei óre după miedul nopţii.» 


56 


ghéză lângă focul de lângă biserică, se referesc de regulă 
la prigonirea Domnului nostru Is. Chr. din partea Iudeilor; 
la patimele, mórtea şi Învierea sa; apoi la luna lui Martie 
şi Prier şi, în urmă, la arderea şi desgroparea comorilor. 

Unele dintr'aceste legende le-am reprodus în capitolul 
premerg&tor despre oule roși, iar cele-lalte, cari îmi mai 
sunt cunoscute, le reproduc în şirele următâre: 

«Dice că chiar în n6ptea cea dintâi, după ce a fost Dom- 
nul nostru Is. Chr. îmmormintat, Sfrâăjerii, carii erai puşi 
de Jidovi ca să-i păzâscă mormîntul, porunciră unui bucă- 
tar ca să le facă de mâncare: pâne de grâu, ouă albe fierte, 
şi zamă de cocoș, dar cocoşul ast-fel să fârbă, ca tótă car- 
nea să-i pice de pe ciolane. 

«Fiind cele poruncite gata, se adunară toţi străjerii la un 
loc într'o casă şi se puseră fără grijă la masă ca să mănânce. 

«N'apucară însă bine a se aşeză la masă, şi iată că de- 
odată şi pe neaşteptate intră Caiafa în năuntru şi le dice 
întrun ton restit: 

— «Cum de nu staţi voi să păziţi mormîntul, după cum 
vi s'a poruncit ?... audâră nici unuia dintre voi nu i-a ples- 
nit prin minte, că peste n6pte pâte să vie cine-vă şi să-l fure 
pre Is., şi atunci învă&ţăceii săi pot să se laude şi să gică 
ca înviat! 

« Audind străjerii cuvintele acestea, începură a ride cu dis- 
preţ şi a dice: 

— «Când va răsări din pânea acâsta grâu, când vor eşi 
din ou&le acestea pui, şi când va înviă cocoşul din strachină, 
atunci va înviă şi Is. 

«Insă n'apucară bine a vorbi cuvintele acestea, şi de-odată 
resări grâu din pâne, eşiră pui din ou, iar bucăţelele de 
carne se strinseră la un loc și înviă cocoşul. 

«Şi când eşi cocoșul din strachină începi a bate din a- 
ripi şi a-i stropi cu zemă. 

«Şi de atunci sunt toţi Jidovii pestriţi, de atunci aŭ el a- 
lunèle pe faţă.» (1) 

O altă legendă despre Is. Chr., care asemenea se istori- 
sesce la acâstă ocasiune, sună precum urmâză: 


-e 


(1) Din Volovâţ, distr. Rădăuţului, com. de Ilie Buliga, stud. gimn. 


«Dice că, pe timpul când prigoniau Jidovii pre Domnul 
nostru Is. Chr., merse fiul unei v&duve la o fântână cu cofa 
ca să aducă apă. Ajungend el la fântâna aceea şi luând apă 
se întârse pe încetul înapoi până pe virful unui dél şi acolo 
se puse un pic ca să se odihnâscă. 

«lată însă că pe când sta el acolo şi se odihniă, vede că 
vine un om tot într'o fugă asupra lui, şi cum ajunge îi dice: 

—«Fiule! lasă-mă& să mě ascund în cofa ta, ca să scap de 
prigonirea Jidovilor ! 

-— «Bucuros !... poftim ascunde-te!— răspunse băiatul, fă- 
cându-i-se milă de diînsul, când îl vědù cât e de obosit de 
fugă şi de înspăimiîntat. 

«Atunci Domnul nostru Is. Chr., căci omul acela nu erà 
nime altul fără însuşi Is. Chr., se băgă de grabă în cofă 
dicênd : 

—«Dacă vor veni pe aici Jidovii, cari mě prigonesc şi te 
vor întrebă: «v&gut-ai vre un om trecend pe aici?» tu să 
dici că n'ai vădut pre nime! 

—«Să mai nici o grijă, că sciu eu ce să le spun! —ră&s- 
punse băiatul, şi cum se ascunse Domnul nostru Is. Chr., îndată 
se şi rezimă cu cotul mânei drepte pe cofă, şi aşteptă cu 
nerăbdare să vadă ce se va întimplă. 

«N'a apucat însă bine a se ascunde Is. Chr. şi băiatul a 
se rezimă cu cótele de cofă, şi iată că o mulţime de Jidovi, 
înarmaţi unii cu suliţi, iară alţii cu alte arme, se apropie de 
locul, unde se află băiatul, şi-l întrebă: 

— «Mě băete! n'al vădut tu un om aşă şi aşă îmbrăcat 
trecând pe aici? 

--<Dar cine-i omul pre care-l căutaţi d-vâstră şi ce vă 
trebue? 

—<Omul acela e Iisus Nazarineanul, şi dacă l-am puté 
prinde, atunci ai vedé şi tu la ce ne trebue. 

—«Îmi pare fârte răi, că nu vă pot da nici o desluşire, 
căci un ast-fel de om n'am văgut să trâcă pe aci. Póte c'o 
fi trecut prin altă parte şi eŭ n'am băgat de semă! 

«Jidovii, v&gând că băiatul nu pâte să le deă nici o des- 
luşire, se duseră mai departe. 

— «După ce s'au dus Jidovii, Domnul nostru Is. Chr. eşi din 
cofă şi dise cătră băiat: 


____ 58 

— «Pentru că m'ai scăpat de astă dată dela morte, mare 
dar vei căpătă dela mine. Drept aceea, când te vei află în 
vre-un năcaz f6rte mare şi ai voi să scapi téfěr şi cu obraz 
curat dintr'însul, sau când vei avé vre-o dorinţă óreşï-care 
şi vei voì ca să ţi se împlinâscă, să te rogi numai aşă: «Dómne! 
omul cel din cofă !» şi atunci ori ce dorinţă vei avé, ţi se 
va împlini! 

«Şi după ce rosti Domnul nostru Is. Chr. cuvintele acestea 
îl binecuviîntă pre băiat, şi apoi se duse mai departe în tré- 
Dă-și neurmărit şi nesupărat de nimeni. 

«Dar şi băiatul nu stete mult acolo, ci mulţămind Dom- 
nului nostru Is. Chr. pentru darul şi binele, ce spuse că i-l 
va face, şi întipărindu-și adânc în inima sa cuvintele cei 
le spuse, se întârse bucuros spre casă. 

«Şi cum a spus Is. Chr. aşă s'a şi întîmplat, căci băiatul, 
aducându-și după aceea aminte de dînsul, ori de câte ori 
aveă vre-o dorinţă sau trebuinţă, Domnul nostru Is. Chr. 
îi şi împliniă dorinţa, ast-fel că, la urma urmelor, fiul văduvei 
cel s&rman, nevoiaş şi năcăjit, ajunse a fi chiar împerat. (1) 

Iată acum o legendă şi despre luna lui Aprilie: 

«Dice că erai odată doi fraţi: unul bogat, iar altul sărac. 
Şi amândoi fraţii aceştia erau megieși. 

«Celui bogat îi mergeă fórte bine, pentru că aveă de tâte 
câte-i trebuiă. Cel sărac însă, neavând mai nimic, o duceă 
de pe o di pe alta ca vai de dînsul. 

«Intr'un an, şi anume în revărsatul gilei de Pasci, s'a scu- 
lat cel sărac şi a ieşit afară, ca să-şi caute vr'o câte-vă vrés- 
curi spre a-şi aţiță focul și a-şi face o ţiră de mămăligă, 
fiind-că copiii săi erai flămândi şi el n'aveă nici măcar o 
bucăţică de pâne în casă. 

«Eşind afară şi umblând în colo şi în câce, a găsit vrés- 
curi, dar după ce intră cu ele în casă şi vrea să facă foc, 
dă peste altă nevoe: n'aveă cu ce să le aprindă. 

«Ce să facă el acuma ?... de unde să ieă îoc?... Iată însă 
că pe când sta el aşă dus pe gânduri, zăresce de odată pe 
ferestră un foc mare argend pe vîrful unui dél. 

«Cum zări el focul acela, bucuria lui, ese din casă, se 


(1) Din Vatra Dornei, com. de Grigore Mesdrea, fost stud. gimn. 


59 


pornesce de grabă spre diînsul, şi când ajunse acolo, dă de 
12 Gmeni, cari stau lângă foc şi se încăldiau. 

— «Bună diminâţa, șî Christos a 'uviat, 6meni buni! — 
dise el după ce se apropie de dinşii. 

— <Mulţămim d-tale! — răspunse Gmenii. — Da ce vint 
te-a abătut pe la noi aşă de diminâţă şi tocmai în giua de 
Pasci? — întrebă unul dintre dînşii. 

— «D'apoi iacă cum şi iacă cum! — răspunse săracul — 
am venit să-mi daţi un pic de foc, ca să-mi fac şieiuoţiră 
de mămăligă pentru copiii mei, că iată cei-lalţi 6meni s'au pre- 
gătit cu pască, cu out&roșşii, şi cu multe altele de Pasci, însă 
eu, fiind s&rman lipit pămîntului, n'am nimică! 

«Atunci gise unul dintre dinşii: 

— «Ţi-om da, dragul meu, dar spune-ne mai întâiu: care 
lună-i cea mai rea peste an? 

— «Apoi de, — răspunse săracul — unii ómenï gic că luna 
lui Prier ar fi cea maï rea, dar mie tâte mi-s tot una de 
bune! 

«Atunci îi dise omul: 

— «Ţine póla cămeşii să-ţi dau foc! 

«Săracul, augind cuvintele acestea, începii a tremură de 
frică, temându-se că-i va arde şi cămeșşa și va remân€ gol 
ca napul. Cu tóte acestea însă nu se puse de pricină, ţină 
.cămeșa, şi omul îi puse o lopată de jăratic în pólă, gicen- 
du-i că, după ce va ajunge a casă, să-l împrăștie prin ogradă 
i prin grădină. 

«Săracul făcù așă, după cum i se spuse. Ajungând acasă, 
partea cea mai mare de foc o împrăștie prin ogradă şi prin 
grădină, iară cu r&măşiţa întră în casă şi-şi făcu foc. 

«Nu mult după acâsta, iată că ocopilă a sa, care eşise a- 
fară, se întârce repede în casă şi plină de bucurie gice: 

— «Tată! tată! vai ce de vite mai avem noi! T6tă ograda 
şi grădina e plină de tot felul de vite! 

«Eşind omul afară, vădă şi el că t6tă ograda şi grădina 
e plină de boi, vaci, cai, oi, şi de tot felul de vite. Şi se bu- 
cură, când le văqu, căci el scià acuma, că tâte vitele acestea 
sunt ale sale. 

«V&dând acâsta şi o copilă de a frăţine-său merse în casă 
şi dise tătâne-săii: 


60 


— «Tată! 6re de unde are uncheşul meu atâtea vite, că e 
plină ograda şi grădina? 

« Eşind cel bogat afară şi v&gând şi el vitele, îl întrebă pe 
frate-său: de unde are atâtea vite? cine i le-a dat? 

«Fratele cel sărac spuse că le-a căpătat de la un om, care 
se află lângă focul cel de pe virful a6lului. Şi-i arătă tot- 
odată şi focul. 

«Bogatul, audind acâsta, ce-i plesnesce prin minte ?...luă 
o manta mare în spate şi se duse şi el la focul de pe dél. 
Iar când ajunse la starea locului, fără a da «buna dimineța» 
dise : 

—«Omeni buni! daţi-mi o țîră de foc, că mi s'a stins! 

—«Ţi-om da, de ce nu, dar mai întâiu să ne spui: care 
lună-i cea mai rea de peste an! — gise unul dintre cei 12 
Gmeni. 

—«Apoi de — răspunse bogatul — tâte lunile de peste an îs 
bune, dar luna lui Prier vai Dâmne că scârnavă-i, amuş 
pl6uă, amuş e pâclă, amuş ninge, şi mai tâte oile pier. Nu 
de m a dis, cine a dis că: 

Prier priesce, 
Da şi jupesce. 

«Atunci se sculă Prier mânios, căci Gmenii aceia erau cele 
dou&-spre-gece luni de peste an, şi-i dise rěstit : 

—«Ţine póla de la mantă! 

«Bogatul întinse póla şi Prier îi puse două lopeţi de foc 
într'însa. | 

—<Mai pune una, dise bogatul. 

«Prier îi mai puse o lopată. 

«Bogatul, bucuros de ceea ce a primit, se întârse cu focul 
acasă, îl duse şi-l turnă prin grădină, ogradă, grajd, şură 
Și în tot locul, şi apoi se băgă în casă în bună nădejde că 
și el va căpătă, dacă nu mai multe, apoi măcar tot atâtea 
vite ca şi frate-stu. 

«lată însă că nu mult după acâsta, intrând copila sa în 
casă, îi spuse că casa, şura, grajdul şi tóte cele-lalte aca- 
returi de pe lângă casă ard. 

«Și aşă a păţit bogatul cel lacom și mândru!» (1) 





(1) Din Tereblecea, dict. de Grigorie Scripcariu, com. de P. Scripcariu. 


61 


O variantă a acestei legende, şi anume despre luna Măr- 
jișor, sună precum urmeză: 

«Trăiă odată într'un sat Gre-care doi frați, unul eră pu- 
tred de bogat, iar cel-lalt sărac lipit pămîntului. 

«Bogatul eră scump şi scurt la mână, iar săracul erà 
darnic cu ce aveă şi cu inimă bună. 

«Erà chiar în giua de Pasci, când săracul, pomenindu-se 
din somn, voi să-şi aţiţe foc în cămin, să se premenâscă şi 
apoi să mârgă şi el, ca toţi creştinii, ia sfinta biserică. Dar 
iea cremene şi amnar, dacă ai de unde! Cercă în spuză, nici 
vorbă de vr'o scânteie. Ce să facă? Să mârgă la frate-său, 
care eră mai la îndemână, îi eră Gre-cum ruşine, căci se 
temeă că frate-stă va cugelă, că dóră el numai pentru aceea 
merge la el, chiar în diua de Pasci. că vreă să-i câră ce-vă, 
ori aşteptă ce-vă de pomană, deşi el aveă lipsă mare numai 
de foc. Ese afară, căci alta nu scià ce să facă, se uită în tâte 
laturile, şi numai ce vede înti”'un vîrf de dél un foc, scií colea 
ca în pădure. Nu se cugetă mult omul nostru, ci o iea pe picior 
într'acolo. R6tă pe lângă foc şedeaă doi-spre-dece feciori, unul 
mai făcut ca altul, şi vorbiaii ei între ei mai de una, mai de 
alta. 

— «Christos a'nviatşibună diminâţa sădeă Dumnegei, 6meni 
buni! — gise omul nostru, apropiindu-se de foc cu sfi6lă. 

— «Adevărat c'a înviat Domnul nostru Is. Chr! — r&spun- 
seră cei doi-spre-zece ca dintr'o gură. — D'apoi, omule? — 
adaoseră ei — ce cauţi tu pe aici în vremea asta, când ar 
trebui să mergi la biserică să te închini? 

«Apoi iacă, 6meni buni, sunt om sărac şi am venit să vă 
rog de puţinel foc, căci cine-vă mi-a dus amnarul şi cre- 
menea, iar focul din vatră mi s'a stins; în sat nu am În- 
drăsnit să merg, căci drept să vě spun, la noi nu e obiceiŭ 
a merge în o qi mare ca astădi prin vecini şi încă așă de 
dimin6ţă după foc. 

«Foc o să-ţi dăm bucuros,—dise unul din cei doi-spre-gece— 
numai cât tu să ne spui nouă: câte luni sunt într'un an şi 
care dintre ele e cea mai bună? 

<T6te lunile-s lăsate de Dumnedei și t6te-s bune, numai 
cât dintre tóte dou&-spre-gece cea mai bună mi se pare a fi 
Mărţişor, pentru că atunci se deschide lumea și şi omul mun- 


02 


citor şi s&rman capătă lucru din belşug, şi apoi când ai lucru, 
ai de tóte— gise săracul. 

— «Drept ai şi la rînd vorbesci; apropie-te şi-ţi adă încâce 
pălăria să ţi-o umplu cu jăratie! — dise una din cele dou&- 
spre-dece luni, căci ele erau cei doi-spre-dece feciori înşiraţi 
în jurul focului din dél. 

— «Dâmne apără şi fereşte! — răspunse săracul, — dar cum 
póte să ţină pălăria mea focul! așa n'am pomenit! 

— «Apropie-te numai, — dise iarăşi Mărţişor, căci el eră 
cel ce vorbiă cu săracul. 

«Omul se apropit, nesciind ce să facă alta, își ţină pălăria, 
pe care Mărţişor i-o umplu de jar; îşi luă apoi rămas bun 
de la cei doi-spre-dece feciori şi mulţămindu-le de foc, o porni 
cu grabă cătră casă. Mare-i fu însă mirarea, când vegu că 
pălăria eră chiar aşă, ca şi când n'ar fi fost foc în ea, dar 
mai mare-i fu bucuria, când vărsând jarul din pălărie în 
vatra focului, v&gă că se făcu tot aur şi argint. Plin de bu- 
curie lăsă tóte la o parte şi grăbi şi el la biserică să mulţă- 

mâscă lui Dumnegei de darul său cel mare. 

„ «După Pasci, omul nostru îşi cumpără vitiş6re, ca să aibă 
și copiii lui de ce îngriji. | 

«Când îl v&gură Gmenii venind de la târg cu vitele, înce- 
pură a vorbi în tot chipul de el, ba că a aflat unde-vă bani, 
ba că a mers a lotri şi câte şi mai câte. Dintre toţi însă mai 
cu părere de r&u eră pe el frate-său. El nici nu se lăsă 
până nu scirici de la el, că de unde şi cum a putut căpătă 
atâta sumedenie de bani. | 

«Săracul ce ajunsese acum cu stăricică bunişdră, îi povesti 
t6te cu de-amănuntul şi nu ascunse nemic de frate-său; aceea 
însă că ce şi cum a vorbit el acolo în pădure cu cei doi- 
spre-dece feciori uită a-i povesti, şi nici aceea nui spuse că 
cine erau acei feciori, căci acâsta nici el nu o sciă curat. 

«Când fu în alt an, îratele cel bogat lăsă să i se stingă focul 
pe diua de Pasci şi până în giuă eşi afară şi se uită cătră dâlul, 
unde-i spusese frate-său, că a mers după foc, şi spre bucuria 
lui cea mare, iată că focul ardeà şi încă dóră mai cu putere 
ca în anul trecut. lute o porni într'acolo, căci nu mai sciă 
ce să facă de năcaz, cum frate-s&ă din sărăntoc, ce eră, să 
ajungă la stare bună ca el, iac'aşă din senin. 


63 

«Ca şi în anul trecut, aşă şi acum, pe lângă foc gşedeaŭ doï- 
spre-qece feciori voinici şi spătoşi, de-ţi eră drag să te uiţi 
la ei. 

— «Bună dimin6ţa, 6meni — gise bogatul. — Mi sa stins 
focul şi am venit să-mi daţi şi mie foc dintr'al vostru, cum 
aţi dat şi fratelui meu, chiar acum e anul,—adause el într'una, 
fără a da vreme celor dof-spre-dece să-i mulţămâscă măcar. 

— «Da bine omule! Nu scii tu că adi e diua de Pasci, şi 
că creştinii în diua de adi îşi daŭ bineţe mai întâiu cu «Christos 
a 'nviat;» numai no! noi tot îți dăm focul ce l-ai cerut, dacă 
ne scii spune: câte luni îs într'un an şi care e cea mai bună 
între ele? — dise unul din cei do!i-spre gece, adică Mărţişor, 
căci tot el vorbiă şi cu bogatul. 

— «Apoi dă! întrun an îs două-spre-dece luni, şi bune-s 
t6te, bune, numai singur Mărţişor e cea mai afurisită şi mai 
blăstěmată dintre tóte, căci aci te ninge, aci te plouă, apoi 
pe de-asupra te sleiesce cu vînturile! 

— «Bine, fătul meu, apropie-te încâce şi ţine pălăria ! — 
dise Mdrţișor. 

« Bogatul, sciind că şi frate-s&ă a dus focul în pălărie, nu 
se îndoi nimic, ci ținù pălăria, iar Mărfişor ï-o umplu cu 
vîrf de jar. 

«Bogatul fără a dice un cuvînt de mulţămită, plecă în fugă 
cătră casă şi în grabă aruncă focul în vatră. 

«Dar ce să vegi! focul se făcu o flacără aşă de mare, în 
cât în puţine clipite îi mistui: casă, şuri, grajduri, vite şi tot 
ce numai aveă. 

«Din giua aceea, bogatul sărăciă vădând cu ochii, până ce 
la urmă ajunse cel mai sărac om în sat.» (1) 

În Ofenbaia şi în Muncel din Munţii Apuseni ai Zransilvaniei 
mai este datină, pe lângă cele arătate în şirele de maï sus, 
de a luă în n6ptea Pascilor tóca de la biserică, a o pune în 
cimitir şi acolo a o păzi apoi feciorii. Şi dacă li se întîmplă 
ca să li se pâtă fură şi ascunde tâca, atunci cei ce aŭ fost 
destinaţi ca s'o păzâscă sunt puşi la pedâpsă de a da a doua 
Qi după amiagi un ospăț, adecă mâncări şi băuturi pre cari 


— 


(1) Tribuna poporului, IV, Arad 1900, No 58 (13). 


64 





le mănâncă și le beau amândouă părţile. In cas însă să n'o 
pâtă fură sunt obligaţi cei ce s'aii încercat s'o fure, ca să 
pârte tâte cheltuelile ospăţului respectiv. (1) 

In alte părţi, tot din Transilvania, precum bună-óră pe 
Valea Jiului, unde există asemenea acâstă datină, fětul sau 
crîsnicul trebue fârte bine să păzâscă tóca pentru că, dacă 
i-o fură cine-vă în diminéța Pascilor, trebue s'o ocolâscă cu 
ouă roşi, adecă s'o rescumpere cu out roşi. (2) 


V. 
SCĂLDATUL. 


Fie-care Român caută ca Invierea să-l afle curat, nu numaï 
sufletesce ci şi trupesce. Prin urmare cei mai mulţi inşi, cu 
deosebire însă feciorii şi fetele, se scâlă în dimin6ţa acestei 
dile până a nu răsări s6rele, se duc, unul câte unul, la un 
rîu sau la o altă apă din apropiere, şi în rîul sau apa res- 
pectivă se scaldă apoi ast-fel ca nimene să nu-i vadă când, 
cum și unde s'au scăldat. 

Făcând ac&âsta cred nu numai că se curăţese de tâte bó- 
lele şi r&utăţile, de tóte aruncăturile, făcăturile şi uriciunile, 
ci tot-odată și că vor fi peste tot anul scutiţi de ori ce bóle, 
şi că se vor face iuți, sprinteni, uşori, harnici, sănătoși şi 
iubiţi (3). 


(1) Com. de d-l Teofil Frâncu. 

(2) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul. 

(3) Dat. Rom. din Bălăcena, com. de Vas. Jemna: «In diua de Pasci, 
tare dimin6ţă, înainte de ce răsare sórele, se scaldă unii 6meni, credend 
că peste an nu fac bube;» — a celor din Drăgoesci, com. de d-l George 
Forgaciii: «In diua Invierii se scaldă în pârîù atât feciorii, cât şi fetele, 
se înţelege că fie-care deosebit, ast-fel ca să nu-i vadă nimene, şi anume 
des diminâţă până nu r&sare sórele, credând că vor fi uşori şi sănătoși 
peste tot anul;» — a celor din Brăesci, com. de Ioan Pohâţă: «Se crede 
că toţi aceia, carii se scaldă în diua de Pasci des diminâță până a nu 


65 


O semă de fete însă nu se mulţămesc numai cu atâta că, 
scăldându-se, îşi curăţesc trupul, şi că vor fi sănătâse Şi fe- 
rite de bóle în decursul anului, ci în acelaşi timp îşi fac 
încă pe dragoste şi pe ursită. Drept aceea, cum ajung la apă şi 
se scaldă sai, în cas de mare grabă, numai se spală, rostesc 
următdrele cuvinte: 
Duminică deminâţă 
M'am sculat, 
Duminică deminâţă 
M'am suliminiecat, 

Şi m'am dus la o apă 
Mândră şi curată, 
Care curge 


| Dacă-s de pici6re 'mpedicată 
Și de mânuri sunt legată, 
| Cu ochii nimic nu văd, 
Cu urechile n'aud, 
Cu nasul nu pot suflă, 
Cu gura nu pot grăi! 
Maica Domnului 

Din crierul munţilor, Din p6rta ceriului 
C'am audit M'a audit, 

Că e bună de folos, Scară de aur a făcut, 
Şi m'am plecat La mine s'a coborit, 
Și m'am rugat De cămeșă nâgră 

La Maica prea-curată. M'a desbrăcat, 

Și Maica prea-curată „De mâna drâptă 

M'a ascultat M'a luat, 

Şi m'a 'ntrebat: În apa Garaleuluă 
— Ce te plângi N., ce te vaeri ? De trei ori m'a cufundat, 
— Da eŭ cum nu m'oii cântă De tot urîtul m'a spălat 

Şi cum nu m'oiii văeră De pici6re m'a deschiedecat, 


răsări s6rele, fie feciori, fete sai copii, se curăţesc de ori și ce bâlă Şi 
sunt sănetoșşi şi iuți peste tot anul;» — a celor din Capul Codrului, com. 
de Ștefan Bodnarescul: «In Vinerea mare şi în diua de Pasci diminéța 
se scaldă o sâmă în apă curgětóre, anume ca să nu se prindă de dînşii 
nici o bólă peste an, și mai ales râia;»—'a celor din Mănăstirea Homo- 
rului, com. de George Macoveii: «O sumă de fete merg în diua de Pasci 
des diminâţă și se scaldă în părîul rece, anume ca să se curățâscă de 
tóte r&utăţile şi să fie sănătâse şi harnice tot anul ;» — a celor din Pâr- 
tescii-de-jos, com. de Const. Andronic: «In diua de Pasci des diminâţă 
până a nu r&sări s6rele se scaldă, fiind-că apa în acâstă di e forte cu- 
rată şi vindecătóre»;—a celor din Pojoriîta, com. de Ilie Flocea: <Dumi- 
nică dimin6ţă se scâlă o sâmă la o óră saii mai târdiu, când împușcă 
la biserică din sacaluș, și, ducendu-se la o apă din apropiere, se scaldă, 
dar nu se scaldă ca de altă dată, ci numai se bagă în apă, se udă bine 
peste tot corpul, și apoi es afară. După aceea, întorcându-se acasă, se 
gătesc şi se duc la biserică. Şi acâsta o fac mai ales fetele.» 


Marian, Strbătorile, NI. 5 


66 


Cu prundu de grăi, 
Cu fimorma (1) de busuioc, 


De mânuri m'a deslegat, 
Viderile mi le-a dat. 


———— um 


Cu ochii věd, Să-mi dăruesci noroc, 

Cu urechile aud, Să fiu de-acuma mai vedută 
Cu nasul pot suflă Și cu mult mai căutată 

Și cu gura pot grăi. Ca firu de grâu, 

Și-am r&mas mai curată Ca vinu, ca auru, 

Și mai luminată Şi ca argintu 

Ca de Maica Domnului lăsată... Intre tot norodu! (2) 


— Bună deminâţa mieru de reu 


În Transilvania şi Banat e asemenea datină, ca feciorii 
și fetele să se ducă în giua de Pasci des de diminâţă la un 
rîŭ ca să se scalde, respective să se spele cu apă ne'ncepută. (3) 

Deosebirea constă numai întru aceea, că în aceste două ţări 
caută să se ducă la rii tocmai când trage ardngul — celo- 
potul — sau când aud tóca des de diminâţă întâia óră la 
biserică. (4) 

Dacă nu curge nici un rii saă păriui prin satul lor, atunci 
merg la un părîù de pe hotar, dar cu grijă ca să fie la starea 
locului, când va sună arăngul la biserică. 

Apoi la primul sunet de arăng, feciorul sai fata îşi face 
de trei ori semnul crucii şi dice: 


Bună deminâţa 
Riu mare 
Domn mare! 


(1) Probabil că sub cuvintul acesta e de a se înţelege fermura. 

(2) Dat. fetelor din Capul Codrului, com. de Ștefan Bodnarescul. 

(3) Dat. Rom. din Maidan, com. de d-l. Ios. Olariu ; — a celor din Se- 
caș de lângă Oraviţa, com. de d-l Valentin Dioniu: «Fetele şi nevestele, 
ca să fie drăgăstâse peste an, merg în Dumineca Floriilor, în Joia mare 
şi în diua de Pasci desdiminâţă la rii, unde, desbrăcându-se, se aruncă 
în apă şi se scaldă, măcar că afară e frig şi apa e fórte rece.» 

(4) Dat. Rom. din Banat, com. Maidan, com. de d-l Ios. Olarii ;— a 
celor din Transilvania, com. de d-l Domeţiu Dogariu, învăţător în 
Satul-lung : «In diua de Pasci pe aici nu e datină să se scalde Gmenii; 
prin împrejurime însă da, și anume cei bolnavi, cu deosebire cei ce 
sufer de râie se duc la miedul nopţii la o gârlă din apropiere, și când 
aud t6ca se aruncă în apă, în credinţă că se tămăduesc de bóla lor.» 


N — 


Apoi el sau ea răspunde: 


Să fii sănătos M'a îndemnat, 

N., nume frumos! | Să me curăţâscă, 

Dar ce te-ai sculat „Să mă limpedâscă 

Şi ai mânecat „De făceturi, 

Aşă de diminâţă ' De aruncături, 

Pe roŭă, pe câţă? De minciuni 

—Că eŭ m'am sculat Si de uriciuni, 

Şi am mânecat, Să fiù mândru şi curat, 

Că Maica Maria Cum Maica Maria m'a lăsat! 


După aceea, luând apă cu pumnii de trei ori şi aruncân- 
d-o tot de atâtea ori pe obraz — faţă — dice: 


Cum e de plăcut „Și ascultat 
Şi de ascultat (De plăcută 
Sunetul arangului, "Şi ascultată) 
Aşà să fii și eu -Preste sat, 
De plăcut Preste Banat! 


Tot cu mâna aruncă apă de trei ori peste umărul drept 
şi cel stâng şi dice: 
Nu lépěd apa, 
Ci eu lépěd de pe mine 
Tóte făcăturile, 


Farmâ&căturile 
Și uriciunile!.. 


Dacă fata sau junele, care se spală la rii, se cred ferme- 
caţi cu uriciuni de la atare duşman al lor, atunci pomenesc 
și numele aceluia când lépědă apa peste umeri. 

In urmă aruncă câte-vă b6be de cucuruz ori de grâu în 
rii ca pentru léc. După aceea fac iară semnul crucii şi se 
pornesc spre casă, fără însă ca să caute îndără&pt (1). 

O sémă de fete din Bucovina, pe lângă scăldatul şi sp&- 
latul, despre care ne a fost până aicea vorba, mai îndăti- 
n6ză încă de a se duce în n6ptea spre Pasci la clopotniţă 
şi a spălă limba clopotului cu apă ne 'ncepută. Cu apa acâsta 


(1) Com. de d-l Ios. Olariă. 


68 


_apoi se spală ele în giua de Pasci desdiminâţă pe față, a- 
nume ca să fie frumâse în decursul anului, şi precum alârgă 
Gmenii la /nviere, când se trag clopotele la biserică, aşă să 
alerge şi feciorii la dînsele. (1) 


VI. 
ÎNVIEREA. 


Când cântă cucoşii de miedul nopţii, atunci unul dintre 
veghetorii de lângă biserică, care se pricepe mai bine la 
împuşcat, începe a împuşcă de mai multe ori după olaltă 
din sacaluşurile, cari sunt de cu sâră aduse şi aşezate într'o 
depărtare anumită de biserică, şi a da prin acâsta de scire 
sătenilor ca să se scóle şi să se adune cu toţii la biserică 
spre a asistă la sfânta Inviere. (2) 

Sătenii, cum aud săcăluşurile sunând, pe loc se scâlă cu 
toţii, iar sculându-se, calcă pe ce-vă aşternut, ca peste vară 
să nu-i usture tălpile (3), şi apoi, spă&lându-se fie-care într'un 
ligh6n sau strachină mare, în care se află apă prâspătă şi 
curată, un ou roşu, unul sau mai multe monede de argint 
sau de aur şi un fir de busuioc (4), se îmbracă în schim- 
burile şi hainele cele mai nouă, mai scumpe, mai bune şi 
nai frumóse ce le aŭ. 


(1) Dat. fetelor din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc, și com. de P. 
Scripeariiu. 

(2) Dat. Rom. din Stupca, com. de Nechita Iauca, stud. gimn.: «Du- 
minecă, când aud Omenii că cântă cucoșii de miedul nopţii, se duc cu 
toţii la Inviere cu pască cu tot»; — a celor din Breza, com. de Nic. Pre- 
lici : «Când cântă cocoșul întâiaşi dată, străjerii de la biserică împușcă 
de patru ori din săcăluş.» 

(3) Dim. Dan, Comuna Straja, p. 91: «Sculându-se ei atunci din aş- 
ternut nu calcă pe pămînt gol, ci pe ce-vă așternut, ca peste vară să 
nu-i usture tălpile.» 

(4) Vegi despre acâsta mai pe larg în cap. «- Ouele rogi.» 


După ce sau spălat şi îmbrăcat şi după ce a spus fie- 
care rugăciunile, iea unul dintre căseni, de regulă capul 
familiei, legătura sau blidul cu pască menită pentru sfin- 
tire, şi ast-fel gătiţi se pornesc apoi cu toţii la biserică, de 
ar fi afară ori şi cât de întuneric şi timpul de împotrivitor, 
r&mâind acasă numai Gmenii cei bolnavi şi neputincioşi, 
moșnegii şi babele cele mai bătrâne şi copiii cei mai mici, 
cari nu sunt în stare a se duce. 

Şi asta o fac eï nu numai ca să-l laude și să-l prea mărâscă 
pre Dumnedei, nu numai ca să-i mulţămâscă acestuia din 
adâncul inimei lor, pentru că i-a învrednicit a petrece cu 
sănătate Postul cel mare și a ajunge voioși diua cea mult 
dorită şi așteptată a Invierii, ci tot odată şi din causă că 
cine nu merge la Invierea lui Christos la biserică, acela se 
bolnăvesce şi petrece apoi întreg anul până la Pascile vii- 
tor în tot felul de boli, neajunsuri şi nevoi. (1) 

La o óră după miedul nopţii sosesce şi preotul local, care 
are să facă Invierea. In unele comune însă şi mai ales în 
cele mai răspândite, în cari locuitorii sti nu se pot aşă de 
grabă adună la biserică, vine preotul cam cătră două óre 
sau ce-vă și mai târdiu. (2) 

Sosind preotul şi aflând biserica dejă plină de popor intră 
în altar, se îmbracă în ornatele cele mai scumpe şi mai 
frumâse, scâte ușa împerătescă sai ușa raiului din țiţini 
şi o aşeză de o parte lângă un părete şi apoi eşind în naus 


(1) Cred. Rom. din Putna, com. de Nic. Gorașş, stud. gimn. ;— a celor din 
Danila, com. de Vas. Nahaiciuc: «După miedul nopţii, fie cât de întuneric, 
merg toţi creștinii la biserică ducând pască, ouă. brângă, unt, slănină, us- 
turoii, şi hrén ca să le sfinţescă»; —a celor din Banat, comuna Maidan, 
com. de d-l Aur. Iana: «In giua de Pasci este bine ca fie-care să mergă la 
biserică şi cu deosebire la Inviere. Cel ce nu cercetâză în diua de Pasci 
biserica este peste tot anul bolnăvicios»; — Sim. Mangiuca, Calend. pe 
an. 1882. Mărţişor 28: «Care nu merge la Invierea lui Christos la bise- 
serică, se bolnăvesce, lâncedâză peste tot anul până la Pascile viitor»; — 
W. Schmidt, op. cit., p. 8: «Absentarea de la biserică în n6ptea'Pascilor 
caus6ză beteșug şi ameţălă prin tot anul.» 

(2) Dat. Rom. din Boian și împrejurime, com. de d-l V. Turturean. «In 
părţile acestea se începe Invierea pe la 2 óre după miedul nopţii, aşă că 
pe la 6—71, óre diminâţa es Gmenii ¿din biserică și se duc pe acasă.» 


10 


sai despărţitura bărbătâscă iea aerul de pe postamentuli, unde 
a stat până atuncia, îl sete afară, încunjură cu dînsul biserica, 
şi după încunjurare îl duce în altar și-l pune pe masa cea 
sfîntă, unde r&mâne până Miercuri înainte de Inndlţarea Dom- 
nului la cer. 

După acâsta, luând st. cruce şi st. evanghelie, iar epitropii 
bisericii sau şi alți bărbaţi cu vagă din comună, luând o cruce 
mare, praporele şi sfeşnicele cu făclii aprinse şi mergând cu 
acestea, ca şi la încunjurarea bisericii cu aerul, es din bise- 
rică afară şi se postâză de 'naintea acesteia, unde se află 
pus ce-vă mai de nainte analogionul cu icóna Invierii lui 
Is. Chr. pe dinsul. 

În urma preotului ese şi poporul afară dimpreună cu can- 
torii bisericii, cari cântă stichirea: «Invierea ta, Christóse 
Mântuitorule, îngerii o laudă în cer, şi pre noi pre pă- 
mânt ne învrednicesce, cu înimă curată să te mărim», având 
fie-care până chiar şi cel mai mic copil câte o lumină de 
câră aprinsă în mână, pre care în multe părţi îndatineză a 
o aprinde de la lumina preotului (1), şi cum aŭ eşit cu toţii 
afară şi s'a închis după dînşii uşa din afară a bisericii, în 
care a remas numai pălimariul sau fătul ca să aprindă 
candelele şi luminile din biserică, se postâză împrejurul 
preotului. 

După acâsta, luând preotul cădelniţa şi cădind de trei ori 
Icâna Invierii, începe serviciul Invierii cu cuvintele: Mărire 
sfintei şi cei de-o fiinţă şi de vitță făcetorei şi nedespărțilei 
Treimi, tot-deauna acum şi pururea și în vecii vecilor», şi 
apoi cântând tropariul: «Christos a 'nviat din morți cu mór- 
tea pre morte călcând, şi celor din mormânturi vitță dă- 
ruindu-le.» 


(1) Dat. Rom. din Brăesci, com. de I. Pohâţă: «Omenii adunaţi își 
aprind luminele de la lumina preotului» ;—a celor din Comănesci, com. de 
Octavian Georgian, stud. gimn.: «<Omenii se scâlă la o 6ră după miedqul 
nopţii şi merg cu cea mai mare bucurie la biserică cu lumini, pre cari 
le aprind în tinda bisericii, şi intrând în biserică se închină, însă nu 
bat metane ca de altă-dată. După ce s'a adunat mai mult popor, merg 
toţi cu preotul înaintea ușii bisericii și fac Invierea. Apoi cântând das- 
călul «Christos a 'nviat», iară unii Gmeni trăgând clopotele şi impuș- 
când din sacaluș, merg iarăşi cu toţii în biserică.» 


71 


Tot atunci, când începe preotul a cântà tropariul Invierii, 
încep şi cei ce s'au suit cu puțin mai nainte de acâsta în 
clopotniţă a trage tóte clopotele şi a tocà prin un timp mai 
îndelungat ca de obiceiu, iar puşcaşii a împușcă din saca- 
luşuri sau şi din pusci. (1) 

Intrând nu mult după acâsta iarăşi cu toţii în biserică 
şi continuând preotul actul Invierii, precum şi serviciul sfintei 
liturgii, după tipicul prescris la acâstă ocasiune, fie-care stă 
şi ascultă cu cea mai mare atenţiune și evlavie ţinând lu- 
mina aprinsă în mâni, până ce sa încheiat întreg serviciul 
dumnedeesc. (2) 

În multe părţi atât din Bucovina cât şi din Banat, este 
datină ca după /nvere, precum şi în decursul acesteia, toți 
familianţii precum şi toţi amicii şi cunoscuţii cei mai de aprâpe, 
cari se întâlnesc pentru prima óră în giua de Pasci, să se 
sărute şi anume: bărbaţii cu bărbaţi, femeile cu femei, feciorii 
cu feciori şi fetele cu fete. Câte odată însă, dacă sunt în- 
rudiţi sau dacă sunt f6rte bine cunoscuţi şi trăiesc în inti- 
mitate, chiar şi între ambele sexe, ceea ce de altă dată ar 
put să se privâscă de o necuviinţă. (3) 

În Transilvania şi anume pe Valea Jiului, când cântă pre- 
otul şi cântăreții în decursul Învierii: «şi unii pe alţii se îm- 
brăţişâză», atunci toţi cei ce sunt de faţă se îmbrăţișâză şi-şi 
daŭ unul altuia mâna. (4) 

În alte părți, tot din Transilvania, precum bună-6ră în 
ţinutul Făgăraşului, sărutarea şi îmbrăţişarea acâsta se con- 
sideră nu numai ca un semn de bucurie, ci tot-odată şi de 
pace, pre care şi-o daŭ 6menii pășind în părechi de 'naintea 
altarului, pentru că printr'însa nu o duşmănie se delătură 
dintre vecini. (5) 

In Banat acestă datină delicată însemnă: iubire, frăţietate, 
uitarea ori-cărei supărări, ce ar fi existat mai nainte, şi 
asigurarea bunei armonii în viitor, chiar şi dincolo de mor- 


(1) Pretutindene în Bucovina. 

(2) Idem; — Dim. Dan, Comuna Straja, p. 97. 
(3) Com. de d-l Vas. Turturean. 

(4) Din Ms. d-lui I. Pop. Reteganul. 

(5) W. Schmidt, op. cit, p.8. 


72 


mint, şi se reduce la Inviere. Se dice adecă, că cei ce se 
îmbrățişéză şi se sărută în diua de Pasci, se întâlnesc pe 
cea-laltă lume. La poporul român acâsta e o credinţă fermă. (1) 

Prin Invierea Domnului nostru Is. Chr. din morți, crede 
mai departe poporul, că raiul se deschide tuturor sufletelor 
reţinute în prins6rea iadului, începând de la strămoșul no- 
stru Adam şi până la venirea Mântuitorului, şi deschis rë- 
mâne el apoi, după unii, de la Inviere până la Duminica 
Tomei, adecă prin ș6pte gile de a rîndul, (2),"'după alții până 
la Ispas sai Indlţarea Domnului la ceri (3) şi iarăşi după 
alţii chiar până la Dumineca mare saŭ Rusalii. (4) 

Şi cum că întru adevăr în acest interval e raiul deschis 
ne pote servi ca dovadă, după credinţa poporului, şi datina 
cea veche de a scóte în giua de Inviere uşa cea din mij- 
loc a altarului, adecă ușa raiului, din țiţini şi a o pune de 
o parte, unde stă apoi tótă septemâna Pascilor sai Septe- 
mâna luminală. (5) 

Deci cine móre în acest interval, și maï ales în diua de 
Pasci şi în săptămâna cea dintâi după Pasci, numită pre- 
tutindene Septemâna luminată, pentru că lumina raiului 
strălucesce fie-căruia care mâre în acâstă s&ptămână şi pen- 
tru că în timpul acesta ușile raiului sunt deschise, iară ale 
iadului închise, acela merge de a dreptul în raiii, unde este 
de bună s6mă primit, de ar fi făcut el ori şi cât de multe 
păcate, căci tóte i se 6rtă. (6) 


(1) Alexandru Onocii, Pascele, publ. în Familia, XI, Buda-Pesta 
1875, p. 184. 

(2) Cred. Rom. din Pătrăuţ şi Boian, com. de d-l Vas. Turturean. 

(3) Cred. Rom. din Brăesci, com. de I. Pohâţă: «Omenii cred că de 
la Inviere şi până la Indlfarea Domnului nostru Is. Chr. la ceri, adecă 
de la facerea Invierii şi până la Ispas, stă raiul deschis așteptând intrarea 
Mântuitorului». 

(4) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul. 

(5) Cred. Rom. din Pătrăuţ şi Boian, com. de d-l Vas. Turturean; — 
a celor din Brăesci, com. de I. Pohâţă: «Sosind şi intrând preotul în 
diua de Pasci în biserică, scóte ușa cea din mijloc a altarului din ţîţini, 
de unde se întâresce şi credinţa poporului cum că acâsta e o dovadă 
că ratul e deschis». 

(6) Cred. Rom. din Pătrăuţ şi Boian, com. de d-l Vas. Turturean; — 
a celor din Mihoveni, dict. de Pavel Cioful, şi com. de Vesp. Corvin; 
«S&ptămâna cea dintâi după Pasci se numesce Septemâna luminată, 





73 


Sufletul fie-cărui om năzuesce, după despărţirea sa de trup 
a intră în raiă. De Gre-ce însă raiul peste an este închis 
şi păzit, de aceea trebue să se întârcă înapoi plângend. Deschi- 


pentru că în timpul acesta ușile raiului sunt deschise, iar ale iadului 
inchise, şi cine more în s&ptemâna acesta merge de bună sâmă în raii, 
deşi pOte că a fâcut păcate»; — a celor din Putna, com. de Nic. Goraş: 
«Cine móre în diua de Pasci, aceluia ii 6rtă Dumnedei tote păcatele 
ce le-a făcut în viţa sa, și merge în raiu»;—a celor din Capul Codrului, 
com. de Ştef. Bodnarescul: «Cel ce móre în diua de Pasci sau în Sep- 
temâna luminată se dice că este forte fericit, pentru că el dobândesce 
împărăţia cerului, nefiind oprit de păcatele sale, cari prin Învierea lui 
Is. Chr. îi sunt ertate»; — tot de acolo: «Cel ce more în diua de Pasci 
sai în dilele următore, se dice că merge dea dreptul în raiu, pentru 
că prin Învierea Domnului s'a deschis raiul. pe când iadul s'a închis:;— 
a celor din Zăhăresci, com. de Ars. Băâiţan: «-Omul, care more în diua 
de Pasci, este de aceea fericit, fiind-că raiul stă deschis pânâ la /ndâlța- 
rea Domnului şi omul intră de odată în raiŭ»;—a celor din Mânăstirea 
Homorului, com. de G. Macoveiii: «Omul care more în diua de Pasci 
merge fără stingherâlă în raii, pentru că raiul din giua de Pasci şi până 
la Ispas îi deschis; şi omul aceluia i se értă păcatele, precum a ertat 
şi Is. Chr. Jidovilor, cari l-aă bătut pre el»;—a celor din Băeșesci, com. 
de Vas. Lucan: «Din diua de Inviere şi până la Ispas raiul e deschis. 
Deci aceluia, ce more în diua de Pasci, i se 6rtă tote păcatele şi raiul 
îi stă deschis. Ba şi cei morţi munciţi aşteptă sfintele Pasci, ca să le 
erte şi lor păcatele şi muncile iadului. Morţii se r6gă mai mult de so- 
sirea Pascilor decât cei vii, pentru că de la Inviere și până la Zs- 
pas muncile îs ertate»;—a celor din Brăesci, com. de I. Pohoţă: <Ome- 
nii ce mor de la Inviere și până la Ispas merg fáră judecată de a drep- 
tul în raiŭ»;—a celor din Sf. Onufreiŭùŭ, com. de Cas. Brâbăn: «Se crede 
că nu numai cel ce mâre în diua de Pasci, ci şi toţi cei ce mor de la 
Pasci și până la Inălțare merg în rai, pentru că de la Inviere și până 
la Indlțare porţile raiului sunt deschise și Dumnedei tuturor, carii mor 
în acest restimp, le értă păcatele și de aceea se pot duce în raiŭ»;— a 
celor din Frătăuţul-noiă, com. de Vesp. Reuţ: «Care móre în săptămâna 
întâia după Pasci i se értă tote păcatele şi merge în raiŭ»;— a celor 
din Banat, com. Maidan, com. de d-l Ios. Olarii: «Cine more în diua de 
Pasci saŭ în ori care qi până la Dumineca Tomei, acela merge de a drep- 
tul în raiii, pentru că în dilele acelea şi uşile raiului stai tot deschise, 
întocmai după cum stai deschise și uşile împ&rătesci la biserici»; — 
Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882, Mărţişor 28: «Cine more în diua 
Pascilor este om norocos, capătă ertarea păcatelor, şi purcede de a drep- 
tul în raiă>;—a celor din Transilvania, după Ms. d-lui I. Pop-Reteganul: 
«Cel ce more în diua de Pasci merge dea dreptul în raiŭ, că din diua 
de Pasci şi până în giua de Rusalii raiul este deschis. 


74 


dându-se însă raiul în diua de Pasci prin Invierea lui Is. Chr. 
şi r&mâind el ast-fel deschis până la /ndlfare, fie-care suflet 
merge într'însul, fie el ori şi cât de păcătos. (1) 

Dar nu numai cel ce móre în diua de Pasci este fericit, 
ci şi cel ce se nasce în acâstă di şi mai cu sémă când trage 
clopotul întâia 6ră la biserică, se privesce de un om norocos 
pentru t6tă viţa. (2) 

Pascile şi cu deosebire Invierea e cea mai mare dintre tâte 
s&rbătorile de peste an. Deci spre a-şi manifestă bucuria cea 
mare ce o simte fie-care şi spre a arătă solemnitatea actului 
liturgic al Invierii, se cuvine fie-căruia de a avé la săvîr- 
şirea lui o lumină aprinsă în mână. Cei fără de lumină se 
consideră de cei mai ticăloşi şi nevrednici. (3) 


(1) Cred. Rom. din Capul Codrului, com. de Ştef. Bodnarescul; — C. D. 
Gheorgiu, Calendarul femeilor superstițiose, Petra-N. 1892, p. 88: «Cine 
more în timpul ce se scurge de la Inviere și până la Ispas se duce de a 
dreptul în raiă.» 

(2) Cred. Rom. din Putna, com. de Nic. Goraş: «Cine se nasce în timpul 
tragerii clopotelor la Inviere este un om norocos în t6tă viâţa sa»;— a 
celor din Mănăstirea Homorului, com. de G. Macoveiu; «Cel ce se nasce 
. În diua de Pasci se crede că-i norocos;» —a celor din Ilişesci, com de 
G. Mihuţă: «Cei ce se nasc în diua de Pasci sunt în tótă viéța lor forte 
fericiţi»; — a celor din Sf. Onufreii, com. de Cas. Brebăn: «Băeţii, cari 
se nasc in diua de Pasci, se numesc Pascal, şi despre un ast-fel de băiat 
se crede că e norocos prin t6tă viâţa;.—W. Schmidt, op. cit., p. 8: «Cel 
ce se nasce în giua de Pasci, când este salutat de sunetul tuturor clo- 
potelor, ce se trag în unele locuri necontenit până Marţi după Pasci, se 
privesce de câtră toţi ca un copil cu noroc; cine móre însă în acâstă 
di, se privesce în unele locuri deomul cel mai fericit, iar în alte locuri 
îl deplâng ca pre cel mai nefericit om;» — din Ms. d-lui I. Pop Reteganul: 
«Cine se nasce în giua de Pasci e om norocos;» — a celor din Banat, 
com. de d-l Ios. Olariu: «Cine se nasce în diua de Pasci, și mai cu sémă 
când trage arăngul = cămpana — întâia Oră la biserică, acela se pri- 
vesce de om norocos pentru t6tă viâţa sa;; — Sim. Mangiuca, Calend. pe 
an. 1882, Mărţişor 28: «Cine se nasce în diua Pascilor sub timpul tra- 
gerii clopotelor la biserică este om norocos în tâtă vi6ţa sa.» 

(3) Com. de d-l Vas. Turturean şi G. Macoveiii: «Despre acel om, care 
n'are lumină la Inviere, se crede că-i fără credinţă, și pote şi vrăjitor»; 
—a celor din Băeșesci, com. de Vas. Lucan: <Omenii, cari nu aŭ lumină 
în diua de Pasci, se dice că nu cred în Invierea lui Is. Chr, sunt 
necredincioşi.» 


Datina de a ţine poporul lumini aprinse în mână se observă 
şi la alte acte liturgice mai solemne, precum la cetirea sfintei 
evangelii, la încunjurarea cu sfintele daruri, la procesiuni, 
etc., numai cu acea deosebire că la aceste ocasiuni se aprind 
mai puţine lumini. 

In diua Invierii însă fie-care gospodar sai gospodină, 
fie-care ins: mic sau mare, tinăr sau bătrân, care iea parte la 
Inviere, trebue să aducă cu sine şi o lumină, pe care o aprinde 
şi o ţine aprinsă în tot timpul săvirşirii sfintei Invieri de 
cătră preot. 

După Inviere mai fie-care se întârce cu lumina acâsta, 
numită în cele mai multe părți lumina Invierii, aprinsă acasă. 
Iară după ce ajung acasă şi pășesc peste pragul tindii, în- 
cep a se închină, apoi intrând în casă sting luminarea în 
grindă, afumând-o pe acâsta în semnul crucii. 

Tot aşă fac eï şi in anii următori la fie-care Pasci câte 
o cruce, şi după numărul acestor cruci obicinuesc apoi a 
socoti numărul anilor, de când e casa saŭ câţi ani aŭ trăit 
într'însa. (1) 

După ce fac cruce cu dînsa o strîng și o păstrâză apoi 
cu cea mai mare sfinţenie peste tot anul spre a o avé din 
demână şi a o pute aprinde la întîmplări primejdi6se, 
precum când e tâmă de vre-o vărsare mare de apă, de ru- 
perea vre-unui nor, de grindină sau pâtră (2), de vre-o fur- 
tună mare (3), de fulger, tunet şi trăsnet. (4) 


(1) C. D. Gheorhiu, op. cit, p. 78; — El. Sevastos, Serbătorile popo- 
rului, publ. în diar. cit., p. 154. 

(2) Com. de d-l Vas. Turturean. 

(3) Com. de G. Macoveiii: «Lumina de lu Inviere se ţine peste an şi 
se aprinde în casă, când fulgeră, tună şi bate pâtra, anume ca să în- 
cete, să nu detune casa şi 6menii cari se află într'însa;»— a celor din Ca- 
pul Codrului, com. de Ştef. Bodnarescul: < Lumînarea de la Inviere se 
aprinde vara, când fulgeră și tună tare, şi se arde tămâie sfinţită de la 
Pasci cu pască la un loc.» 

(4) Dat. Rom. din Tișeuţ, com. de T. Sologiuc: « Lumînarea, cu care se 
duc la Inviere, o aduc acasă şi o ţin, nu o ard, ci numai când este vre-o 
furtună mare de pl6e, atunci o apriad.;— a celor din Ilișesci, com. de 
G. Mihuţă: «Lumina de la Inviere şi cea de la denii o string 6menii, 
şi anume când vine o furtună mare, o grindină, o plóe mare, atunci o 
aprind și arde». 


Afară de acâsta se mai întrebuinţeză Lumina învierii încă 
şi spre a afumă vitele cu dînsa, când aŭ acestea johna (1) 
sau tragăân. (2) 

Românii din Banat, la carii este asemenea datină de a 
duce fie-care în giua de Pasci câte o lumină şi a o ţine a- 
prinsă până ce se face afară slujba Invierii şi se ocolesce 
biserica, aducând-o acasă acestă lumină, o păstrâză peste 
tot anul spre a o avé din demână şi a o aprinde, când ar 
fi să năvălâscă asupra casei Duhurř rele. Atunci, apringând-o 
şi ocolind casa cu dinsa, gic: 


Fugiţi necuraţi, 
Fugiţi, voi spurcaţi. 
De casa n6stră 
Nu v'apropiaţi! (3) 


Tot în Banat este datină ca să se folosâscă lumina acâsta 
și de cătră fetele cele mari, cu scop casă fie bine vădute, şi 
anume când se duc la jocuri, o aprind şi petrecând-o printre 
cămeşa îmbrăcată gic: 


Cum a fost diua Invierii Așă să vină şi să tragă 
De vădută, Și la mine 

Luminată, Ori şi cine; 

Preţuită Să fiu vădută, 

Și iubită, Preţuită 

Cum au tras Gmenii atunci Și iubită 

La biserică, | Și eŭ în tOtă vremea! (4) 


O sémă de femei din Banat însă atât lumina acâsta, care 
s'a întrebuințat la încunjurarea bisericii în timpul Invierii, 
cât şi lumina care a fost aprinsă la cele trei privighenii (denii), 
le păstreză peste an în casă, anume pentru ca, mergând mu- 


(1) Dat. Rom. din Sf. Onufreiu, com. de Const. Ursachi: «-Lumînarea 
de la Inviere este întrebuințată spre a afumă cu dînsa vitele, când aŭ 
Johndă, şi a o aprinde în casă, când fulgeră tare şi trăsnesce». 

(2) Dat. Rom. din Băeșesci, com. de Vas. Lucan: «Când sunt vremi 
grele şi când se face tragăn la vite, se întrebuinţeză lumina din diua 
de Pasci». 

(3) Com. de d-l Aur. Iana. 

(+) Com. de d-l Ios. Olarii şi Aur. Iana. 


— m  .[——— 


erile la târg, să încunjure lucrurile de vîndut (târgovina) cu 
ele aprinse, în semn de noroc la vîngare (1). 

Ce se atinge de originea acestei lumini, o legendă din Bu- 
covina, şi anume din comuna Brăesci,'ne spune următârele: 

«Dice că a fost odată o biserică creştină, şi la biserica 
aceea se strîngeă tot poporul n6ptea spre Dumineca Pas- 
cilor, însă nime nu intră în biserică, ci numai preotul. 

«Acest preot intră cu o lumină stinsă în mână, şi se rugă 
la masa cea de pâtră din mijlocul altarului numai singur un 
timp anumit. 

<Şi după ce se rugă el în decursul timpului hotărît, cât 
aveă să se râge, se despică pétra şi se arătă o lumină. 

«Atunci preotul își aprindeă lumina sa de la lumina ce se 
arătă din pâtră şi eşind afară la poporul adunat strigă: 

— «Christos a "'nviat! 

— «Iar poporul adunat r&spundeâ: 

—«Adevărat ca 'nviat! 

«Şi apoi îşi aprindeaă toţi luminile lor de la ceea a preotului. 

«Poporul numiă pâtra aceea Mormântul Mântuitorului, 
despicarea ei: scularea din morți saii Învierea, iar lumina 
ce se arătă lor o numiaă însuși Mântuitorul, căci ei sciau 
că Is. Chr. este lumina vieţii. 

«Şi do atunci s'a păstrat datina până în giua de adi de a 
aprinde lumini la Înviere. 

«Mai departe, tot despre arătarea luminii acesteia, se is- 
torisesce că, vă&dând şi augind Armenii despre lumina acâsta, 
au rugat pre Creștini să le încuviinţeze şi lor odată acâstă 
încercare, şi li s'a încuviinţat. 

«Însă eï nu făcură ca Creştinii, ci intrară cu toţii în 
lăuntrul bisericei, iar poporul rămase şi de astă dată afară 
Și, deşi acuma eră mai supărat, tot se rugă ca şi de alte 
dăţi. 
«lată însă că se desfăci de odată un stâlp, ce se află în 
apropierea bisericii; şi lumina cea obştâscă li se revărsă lor 
în stâlpul acesta. Iar Armenii stau şi se rugau în biserică, 


(1) Aur. Iana, Din credințele poporului român. publ. în Luminătoriul, 
an. X, Temişora 1889, No. 65. 


email Ie aa 


aşteptând Lumina Învierii, şi lumina dorită nu li se mai 
arătă. 

«Şi se maï gice că stâlpul acesta să fie şi acum despicat, 
dacă se va mai fi aflând.» (1) 

În fine mai e de observat încă şi aceea, că din momentul 
când preotul a rostit pentru prima óră cuvintele «Christos 
a 'nviat» la Înviere, de atunci şi până la Ispas sait Înndl- 
farea Domnului, Românii de pretutindene, când se întâl- 
nesc unii cu alţii, nu se salută altmintrelea decât numai cu 
«Christos a 'nviat> şi «<adeverat c'a înviat». (2) 

Iar fetele cele bătrâne, cari nu se pot mărită şi cari asistă 
la Inviere, când rostesce preotul întâia óră cuvintele Christos 
a 'nvial», şoptesc: «eŭ să joc înainte», anume ca în viitor 
să fie jucate şi să se pâtă cât de grabă mărită. (3) 

Tot atunci vînătorii, cari sunt vajnici după vînat, dic: 
«vînat prind», iar pescarii: «pesce prind,» în credinţă că, 
rostind cuvintele acestea, vor avé în decursul anului spor 
la vînat şi pescuit. (4) 


VII. 
SFINȚIREA PASCEI. 


Nemijlocit după ce s'a sfirşit sfinta liturgie şi anume 
cam între şepte şi opt Gre diminâţa, fie-carele, care a dus 
pască de sfinţit, îşi iea legătura sau blidul său cu pască de 
pe locul unde a stat până atunci şi, egind din biserică afară, 


» 


(1) Com. de I. Pohoţă. 

(2) Dat. Rom. din Bucovina; — a celor din Banat, com de d-l Ios. 
Olariu: «Din diua de Pasci până la Ispas poporul din Maidan se salută 
cu Christos a 'nviat şi adeverat c'a "'nviat, în loc de bună diminâţa, bună 
diua, bună sera, saŭ bun lucru;—din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul: «Omenii 
se salută cu Christos a 'nvwat şi adeverat ca 'nviat». 

(3) Dat. și cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc, com. de 
P. Scripeariu. 

(4) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 77—78. 


se inșiră cu toţii în curtea acesteia, de regulă în două rîn- 
duri sai în formă de elipsă, cari la un capăt sunt împre- 
unate, iară la cel-lalt capăt, care vine spre uşa bisericii, 
deschise. 

După ce s'au înşirat cu toţii faţă în faţă unii de alţii, 
fie-care, puindu-și pasca de'naintea sa jos, o descopere şi 
apoi, apringând o lumină şi înfigend-o în pască de-asupra, 
aşteptă cu cea mai mare evlavie sosirea preotului ca s'o 
sfinţescă. (1) 

In acelaşi timp aduce şi aşéză palimarul între rînduri, 
şi anume la capătul închis, o mesci6ră sau analogionul, iară 
alăturea cu mescidra, şi anume spre răsărit, pune un vas cu 
apă prâspă&tă, în care târnă puţină aghiasmă păstrată de la 
Iordan sai Boboteză, iară pe una din marginele vasului 
un struţ de busuioc. 

Fiind tâte gata, ese şi preotul cu evanghelia şi cu crucea 
din biserică afară şi ducend-o până la mescidră le pune pe 
ac6sta. lea apoi cădelniţa şi tămâind mescióra în cruciş, iară 
pre poporul înşirat în drâpta şi în stânga, prinde a ceti 
rugăciunile pescrise pentru sfinţirea pascei, cum arată eu- 
chologiul. 

Sfirşind rugăciunile de cetit, iea struţul cel de busuioc şi, mu- 
indu-l în aghiasmă, prinde a stropi cu dînsul pasca, începând 
din capătul unde se află şi sfîrşind la cel-lalt capăt sau 
stropind mai întâiu o parte şi apoi cea-laltă, le pěrîndéză 
pre amândouă ast-fel că, când are să sfîrşâscă, sosesce ia- 
răşi la locul de unde a început. 

In acelaşi timp, când începe preotul a stropi pasca cu 
aghiasmă, încep şi cântăreții a cântă « Christos a'nviat», puş- 
caşii a împușcă din săcălușuri, iară cei ce se află în clo- 
potuiţă a trage necontenit clopotele. (2) 


(1) In unele comune din Bucovina, precum bună-6ră în Pojorita, după 
cum mi-a comunicat Ilie Flocea, este datină ca palimariul sau și alţi 
Omeni să strîngă tóte lumînările de pe la 6meni la un loc, să facă treï 
împletituri dintrînsele, să le aprindă şi ast-fel să le pue apoi în picidre 
pe pămînt ca să ardă. 

(2) Dat. Rom. din Ilişesci, com. de G. Mihuţă: «Pasca se sfinţesce cam 
pe la şepte óre diminâţa»; — a celor din Boian, com. de d-l Vas. Tur- 
turean»; — a celor din Sf. Onufreiŭ, com. de Const. Ursachi: «Pe la 


80 


Sosind iarăşi la locul, de unde s'a pornit, adecă lângă 
mesci6ră sai analogion, ţine celor de faţă o scurtă cuviîn- 
tare, dorindu-le tuturor sărbători fericite şi plăcute, şi cu 
acâsta se încheie apoi întreg actul sfințirii. 

Aici e însă locul să observăm că cei mai mulţi inşi nu 
duc la biserică numai pască de sfinţit, ci dimpreună cu acâsta 
mai duc încă şi o mulţime de alte obiecte, precum: vre-o câte-vă 
ou roșii şi vr'o câte-vă ouč albe fierte şi curăţite, apoi sld- 
nină, brânză nouă sai caș, cârnaţi, unt, sare, hrén, ustu- 
roiŭ, busuioc şi semânță de busuioc, tămâie, smirnă, o pres- 
cure, făină, cuișăre, piper, potbal, sinelă, precum şi o bu- 
căţică din petica cu care s'au şters ouăle cele roşii. (1) 


noi se sfinţesce pasca cam pe la opt óre diminâţa în următorul 
mod: Gmenii se pun în rînd împrejurul bisericii, descopă&r pasca, 
preotul o sfinţesce şi stropesce cu aghiasmă, iar feciorii împuşcă şi 
trag clopetele:; —a celor din Capul Codrului, com. de Ştef. Bodna- 
rescul: «Pasca se sfințesce cam pe la opt óre, căci mergând 6menii 
forte diminâţă la biserică, preotul pe timpul acesta sfirşesce liturghia, 
şi eşind Gmenii nemijlocit după acâsta din biserică în ogradă și punân- 
du-se toţi rind cu pasca, de'naintea lor, preotul le-o sfinţesce»>; — a celor 
din Danila, com. de Vas. Nahaiciuc: «După serviciul Inverti, poporul 
ese cu pasca din biserică afară și nemijlocit după dinsul ese şi pre- 
otul, care-i sfinţesce pasca»; — a celor din Zaharesei, com. de Ars. Băi- 
țan: «Pasca se sfinţesce cam pe la ş6se 6re și anume în următorul mod: 
toţi GOmenii forméză două rinduri faţă în faţă. După aceea vine preotul 
tămâind cu cădelniţa şi cântând Christos a 'nviat. După aceea stropesce 
cu aghiasmă şi cântă iarăși Christos a 'nviat>; —a celor din Sânt-llie, 
com. de Lazăr Flociuc: «In dori de diuă ese preotul împreună cu 6me- 
nii din biserică afară și cu dînșii dimpreună mai scot şi o cruce și 
două prapure. După ce ese preotul, sfinţesce pasca stropind legăturile 
cu pască cu aghiasmă»; — a celor din Mănăstirea Homorului, com. de 
G. Macoveiii: «Pe la noi se face Invierea cam pe la trei 6re, iară pasca 
se sfinţesce pe la opt óre diminâţa»; — a celor din Pătrăuţ, com de Vict. 
Morarii : «<Duminecă se scâlă pe la miedul nopţii şi grijesc un blid, în 
care pun la sfinţit ouč, pască, slănină, brânză şi altele, apoi merg la 
biserică. După ce s'a făcut diuă, es afară din biserică, se înşiră în două 
şire și apoi preotul sfinţesce pasca». 

(1) Dat. Rom.din Zaharesci, com. de Ars. Băiţan: «Dimpreună cu pasca 
se mai sfinţesce încă și usturoiii, unt, sare, slănină şi ouă roşii, cari o- 
biecte le întrebuinţâză peste an spre lâcuri»; —a celor din Bosanci, com. 
de Mih. Ivaniuc: «Lucrurile ce se mai pun dimpreună cu pasca la sfin- 
ţire sunt: mai multe ouč roșii precum şi vro câte-vă curăţite, apoi o 


81 


Iar unde este datină de a se tăiă un miel sau un purcet 
de Pasci, nu unul îi duce şi pre aceştia la sfinţit, şi anume 
purcelul tot-deauna cu o bucăţică de hrén în gură. (1) 

Temându-se însă ca nu cum-vă preotul să-i. mustre, pentru 
că aduc și alte obiecte, pe lângă cele în deobşte îndătinate, 
sai cei-lalţi inşi să-I ieă în batjocură saă rîs, de aceea blidul 
celor ce aduc şi de: aceste obiecte spre sfințire se pregătesce 
de cu s6ră ast-fel: se pune maï întâiii o pască mare de de- 
subt, care e menită pentru ce! de casă, pe pasca acâsta se 


bucată de slănină, o jumătate de huscă de sare, tămâe de 2 cr., hrén 
şi semînță de busuioc»;— a celor din Brăesci, com. de I. Pohóță: «De la 
fie-care casă se duce la sfinţit câte douë pasci, patru ouă, hrén, slănină, 
sare, unt, usturoi, sin€lă, precum şi altele» ;—a celor din Sf. Onufreiiu, 
com. de Const. Ursachi: <Cu pasca dimpreună 'se sfinţesc încă şi ur- 
mătrele obiecte: ouč, usturoiŭ, hrén, slănină, sare, unt, zahăr, caş, 
brânză, tămăe, cuişóre şi petica cea cu care s’aŭ şters ousle»;—a celor 
din Tişeuţ, com. de P. Sologiuc: «Copturile, cari se duc în diua de Pasci 
la sfințire, sunt dou& pasci, apoi ou roşii, o bucată de slănină, tămăe, 
hrén, zahăr şi brânză sau caş»;—a celor din Băeşesci, com. de Vas. Lu- 
can: «De odată cu pasca, care se sfințesce după slujbă, se mai sfinţesc 
încă: 0u& roşii, slănină, sare şi purcel fript»; — a celor din Comănesci; 
com. de Tit. Georgian: «Tot-odată cu pasca, se sfinţesc şi ou&, slănină, 
sare, luminări şi tămăe»; — a celor din Danila, com. de V. Nahaiciuc: 
«După miedul nopţii, fie cât de întuneric, merg toţi creștinii la biserică, 
ducând pască, unt, brânză, ouă, slănină, usturoi şi hrén ca să le sfin- 
țéscă>; —a celor din Stupea, com. de G. Brătean: «Când se duce pasca 
la sfinţit, se pun pe dinsa următârele: usturoi, sare, unt, slănină, şi 
0u& roșii»; — a celor din Sânt-llie, com. de L. Flociuc: «După ce s'au 
_ spelat, ieaŭo strachină mare, în care se pune: tămåe, hrén, slănină, brânză 
nouă şi nisce ouă curățite. După aceea pun o pască pe care se află cruce 
şi o tae de rămâne numai crucea, și mai pun încă două pascí. Apoi 
merg la biserică cu pasca aceea ca så o sfinţâscă»;—a celor din Mănăs- 
tirea Homorului, com. de G. Macoveiii: <Cu pasca de odată se sfințesc 
şi alte obiecte, precum: slănină, ouă, usturoiă, sare, chiperii, şi multe 
altele>;—a celor din Crasna, com. de Onufr. German: «Sâmbătă séra 
fac blidu, în care pun trei pasci şi o lumînare de-asupra. Pe pasca 
cea de desubt pun: usturoi, slănină, cârnaț, unt, caş, oŭ, sai măcar 
unele din acestea.» 

(1) Dat. Rom. din Bălăceana, com. de Vas. Jemna: «Pe pască mai duc 
la sfințire încâ' și ouë roşii, apoi slănină și sare, iară cei mai bogaţi 
încă și un purcel fript, căruia îi pun o bacată de hrén în gură. Cele 
mai multe dintre acestea le ţin forte bine şi le întrebuinţâză la felurite 
bóle.» : 


Marian, Sërbătorile, III. 6 


82 


aş6ză apoi tâte obiectele cele mai bătătore la ochi, de-asu- 
pra. acestora alte două pasci, şi anume una pentru preot şi 
alta pentru s&rmani (1), iar de-asupra acestora prescurea, 
numită Prescurea Pascilor, care constă numai din patru bo- 
biţe în forma crucii (2), apoi luminile, tămâia şi ouăle roşii. 
-= Nemijlocit după ce a sfîrşit preotul de sfinţit pasca, după 
ce a luat evangelia şi crucea de pe analogion şi s'a întors 
cu dinsele în biserică, începe şi. pălimariul, dimpreună cu 
doi epitropi, a luă de la fie-care ins câte o pască, o lumină, 
și câte unul saii două ouă roșii, drept răsplată pentru sfințire. 

In unele locuri, pe lângă pască, lumină şi ou roșşi, mai 
este obiceiu dea luă de la fie-care încă şi câte 2—5 cr. (3) 

Atât pascile şi ouăle acestea, cât şi banii adunaţi, se îm- 
part pe urmă între preotul liturgisitor, cantorii bisericesci 
și pălimariu, şi lanume: două părţi preotului, iară a treia 
parte între cantorii bisericesci şi pălimariŭ. 

Mulţi însă aă datină dea tăiă una dintre pascile cele cu 
cruce în patru părţi egale, a o pune ast-fel între alte două 
pasci şi așă tăiată a o duce apoi la biserică. 

Deci după ce a sfîrşit acuma pălimariul de luat, fie-care 
îşi ieă legătura sa şi după ce împărţesce pasca cea tăiată 
saŭ vre-o câte-vă păscuţe pe la Gmenii cei sermani, cari se 
adună în ţinterimul bisericii (4), se întorc cu toţii acasă 
şi se pun la masă. 


(1) Dat. Rom. din Bosanci, com. de Mich. Ivaniuc. 

(2) Dat. Rom. din Boian. com. de d-l Vas. Turturean: <Prescurea se 
pune de-asupra pascei pentru sfințire. La strîngerea îndătinată a pascei 
şi a ou&lor pentru preot se ieaii și trei bobiţe și numai una se lasă, care, 
aducându-se acasă, se împărţesce la căseni ca anaforă.» 

(3) Dat. Rom. din Sf. Onufreiu, com. de Cas. Br6băn: «O pască şi o 
Jumină se dă preotului »; — a celor din Danila, com. de Vas. Nahaiciuc: 
« După sfinţirea pascei sau înainte de acâsta, pălimariul cu dascălul 
string câte o pască, câte o lumînare, câte-vă bobiţe de tămâie şi cât» 
2 cr. dela fie-care»; — a celor din Sânt-llie, com. de L. Flociuc: <Dupi 
ce s'a sfinţit pasca, merge pălimariul şi strînge de pe la fie-care om cât: 
o pască, câte un oŭ roșu, câte o lumînare şi câte 4—5 cr.»;—a celor din 
Căndreni, com. de L. Poenariă: <Omenii ieaŭ pască şi două ouă roşii și 
împestrite şi le duc la biserică, și după ce le-ai sfinţit, o parte o duca casă, 
iară ceea-laltă o lasă acolo.» 

(4) Dat. Rom. din Pojorîta, com. de Ilie Flocea: «După aceea fac o 





83 

Inainte însă de ce încep a mâncă din bucatele, ce se află 
pe masă, gustă mai întâii din tóte obiectele, câte s'aii sfinţit 
împreună cu pasca, câte o bucăţică mică, iară restul, afară 
de miel şi purcel, carii se mănâncă tot în decursul s&rbă- 
torii Pascilor, se păstrâză peste întreg anul, int A Rae 
spre felurite lécurīï (1), şi anume: 

Nafura. Din nafura saă anafura căpătată în diua de Pasci 
se pune în sarea vitelor, în credinţă că atunci vacile sau 
oile vor fětà mai multe viţele, respective mieluţe, decât viței 
sai berbecuţi. (2) 

Crucea pascei. Când se apropie vre-o furtună mare a- 
mestecată cu grindină de sat, se iea crucea acâsta și dându-se 
în cruciş cu dînsa asupra grindinei se dice: 

— Precum s'a schimbat aluatul în cuptor şi a luat altă 
formă şi faţă, aşă să se schimbe şi furtuna care vine, şi precum 
cu crucea se pot apără tâte relele, așă să se apere şi pétra 
care vine! Aceste sunt cuvintele lui Dumnedei, pentru că 
Is. Chr. s'a răstignit pe cruce! 


pască cu cruce, adecă sucesc aşă aluat şi-l pun în cruciş de-asupra pascei. 
Ac6stă pască o taie în formă de cruce şi o pun în mijlocul blidului 
între alte două pasci, dintre cari cea de-asupra o iea preotul, iar bucă- 
telele ce r&mân, când o taie în forma crucii, le daŭ la săracii, cari se 
adună acolo în ţinterim.» 

(1) Dat. Rom. din Si. Onufreiu, com. de Cas. Brâbăn: «Sfinţirea pascei 
se face aşă: Se pun într'o coşarcă de o mână vre-o trer pasci, vre-o câte- 
vă ouă roşii, două lumini, după aceea busuioc, brânză, unt, slănină, 
usturoiŭ, hrén, sare şi altele, cari tote se sfinţesc spre felurite scopuri, 
cam pe atunci când gic Omenii că s6rele e deo prăjină. O pască şi o lu- 
mină se dă preotului, iar cele-lalte pasci se mănâncă diminţa ca nafură»; 
— a celor din Ilişesci, com. de G. Mihuţă: «Cu pasca de odată se 
mai sfinţese încă și ouë roşii, slănină, sare, usturoi, şi hrén, cari 
le întrebuinţăză după aceea de léc;» — a celor din Sânt-llie, com. de 
L. Flociuc: «Tămâia, hrénul, ouăle cele curăţite, slănina şi brânza cea 
nouă se păstrâză peste an şi se întrebuinţeză la felurite l6curi>; — a 
celor din Crasna, com. de Onufr. German: <Din obiectele acestea se ţine 
câte o bucăţică pentru feluritele I6curi;» — a celor din Căndreni, com. 
de L. Poenari: «După ce se întorc a casă ieaii şi mănâncă întâiŭ pască 
sfinţită şi apoi din cele-lalte bucate.» 

(2) Com. de d-l Ios. Olariu. 


84 


_Făcând-o acâsta, se crede că furtuna cu grindină se depăr- 
tâză de: sat. (1) . 

Dacă se bolnăvesc vitele peste an, se iea crucea acâsta sau 
şi o altă bucăţică de pască sfinţită, se sfarmă mărunţel, se 
pune în tărîţe şi ast-fel se dă apoi vitelor de mâncare, iar 
vitele mâncând-o, se dice că se însănătoş&ză. (2) 

Lumina. Cu acâsta, apringându-se, încunjură de trei ori 
vitele, ce aŭ johnă; (3) iar când e vre-o furtună mare, când 
fulgeră, tună şi trăsnesce, se aprinde şi, punându-se de'naintea 
ic6nelor, se lasă acolo să ardă până ce trece furtuna. (4) 

Tămăia. Când sunt cumpene grele, când fulgeră şi tună 
adese, sai când plouă tare, atunci se aprinde tămâe de acâsta 
şi se afumă cu dînsa pe la icóne. (5) Mai departe toţi cei 
ce se sperie peste an, dacă se afumă cu tămâie de acâsta, le 
trece. (6) 

- Oučle curăţite. Cel ce mănâncă ou5 de acestea întâiaşi 
dată în giua de Pasci, acela se dice, că este uşor peste an. (7) 


(1) Dat. Rom. din Horodnicul-de-jos, sat în distr. Rădăuţului, com. 
de d-l Petru Prelipcean. 

(2) Dat. şi cred. din Sânt-llie, com. de L. Flociuc: «Din crucea aceea, 
care aŭ tăjat-o din pască, se lasă o bucăţică şi se dă la vite, când sunt 
bolnave»; — a celor din Ilişesci, com. de G. Mihuţă: «Pasca sfințită se 
intrebuinţeză la mai multe l&curi. Dacă se bolnăvesc vitele, se sfarmă 
pască de acesta, se pune în tăriîţe și se dă la vite de mâncare». 

: (3) Dat. Rom. din Sf. Onufreii, com. de Cas. Brâbăn. 

` (4) Dat. Rom. din Comănesci, com. de Titus Georgian: «Lumina şi 
tămâia de la Pasci se aprind la vremi rele, precum: la fulger, la grin- 
dină, la ploi, ş. a»; —a celor din Sânt-llie, com. de L. Flociuc: «Când 
tună sai fulgeră adese, atunci se aprinde lumina și se ţine aprinsă». 
(5) Dat. Rom. din Comănesci, com. de T. Georgian; — a celor din Sânt- 
Ilie, com. de L. Flociuc; —a celor din Capul Codrului, com. de Ştef. 
Bodnărescul: «Tămâia se aprinde în casă, când fulgeră sai tună tare»;— 
a celor din Sf. Onufreiu, com. de Const. Ursachi. 

(6) Dat. și cred. Rom. din Tişeuţ, com. de T. Sologiuc: «Dacă cine-vă 
se sparie şi dacă-l afumă cu tămâie de acâsta, apoi îi trece»; — tot de 
acolo, com. de același: «Cu fămâia, care însemnâză tămâia cu care s'a 
dus mama lui Is. și sora sa la mormîntul lui Is. Chr. să-l afume, se 
afumă Gmenii ca să nu se sparie peste an.» 

(7) Dat. Rom. din Sânt-llie, com. de L. Flociuc: «Ouăle curățite şi 
sfinţite, dacă le mănâncă omul, este ușor peste an»; — a celor din Tişeuţ, 
com. de T. Sologiuc. 


Afară de acâsta unii usucă albușul acestor ou sfinţite şi 
când capătă vre-un om sau vită albâţă, atunci pis6ză albuş 
de acesta şi i-l suflă în ochi. (1) 

Slănina. Acâsta se întrebuinţeză spre mai multe l6curi, 
precum: dacă face vre-o vită sai vre-un om vre-o rană, atunci 
se unge cu slănină de acâsta şi-i trece. (2) Dacă peste an se 
bolnăvesce vre-un om sau vre-o vită şi dacă mănâncă sau se 
unge cu slănină de acâsta, ii trece. (3) Dacă i s'a selintit cui-vă 
vre-un picior sau vre-o mână şi se unge cu slănină de acâsta, 
asemenea îi trece. (4) Dacă este cine-vă bolnav de friguri 
sau de altă ce-vă, se pune pe o lespede tămâie albă şi nâgră şi 
slănină şi se afumă bolnavul. (5) Dacă este cine-vă bolnav 
de gât sau îl dóre alt-cevă, se unge cu slănină de acâsta. (6) 
Dacă vre-o vită sângeraă sau pătimesce de vre-o altă bâlă, 
i se dă slănină de acâsta de mâncat. (7) In fine se maï între- 
buinţeză slănina acesta încă și la bóla de dînsele. (8) 

Hrenul. Cine mănâncă hrén de acesta, când vine de la 
biserică acasă, acela se dice că este iute şi sănătos peste 
tot anul ca hrânul. (9) Iar dacă se pune prin cofele cu apă 
precum şi în fântâni, apa se curăţesce de tóte aruncăturile ce 
se dau prin fântini de cătră muerile cele pismuitdre, iar 
cea mâl6să capătă un gust mai curat şi maï plăcut. Mai de- 
parte se taie și se dă în tăriţe la vite tot cu acâstă presu- 
punere, cugetând că cam pe timpul acesta umblă mai multe 
bóle, precum mai cu s6mă gușatul oilor şi altele. (10) În fine 
hr6nul acesta se întrebuinţâză și contra frigurilor. (11) 


(1) Dat. Rom. din Măn. Homorului, com. de G. Macoveiă. 

(2) Idem; — a celor din Sf. Onufreiu, cum. de Const. Ursachi: «Slä- 
nina e bună de răni, și la vite, dacă aŭ vre-o rană.» 

(3) Dat. Rom. din Tișeuţ, com. de T. Sologiuc. 

(4) Dat. Rom. dint Stupea, com. de G. Brătean. 

(5) Dat. Rom. din Ilișesci, com. de G. Mihuţă. 

(6) Dat. Rom. din Sânt-llie, com. de L. Flociuc. 

(7) Dat. Rom. din Capul Codrului, com. de Şt. Bodnărescu. 

(8) Dat. Rom. din Băeşesci, com de Vas Lucan. | 

(9) Dat. Rom. din Tişeuţ, com. de T. Sologiuc;—a celor din Tereblecea, 
dict. de Irina Bulbuc: <Omenii mai sfinţesc şi hrén şi gustă din el în: 
dată după ce ai gustat din pasca sfinţită (nafură), ca să fie peste an 
sănătoşi şi iuți ca hr6nul»; — a celor din Sânt-llie, com. de L. Flociuc: 

(10) Dat. Rom. din Brăesci, com. de I. Pohoţă. 

(11) Dat. Rom. din Sf. Onufreiu, com. de Const. Ursachi. 


86 

Untul se pune în urechea unei vite, care are ds 
sau pe care o dâre vre un picior. (1) 

Sarea se aruncă în apă spre întocmirea gustului şi mai 
cu sémă o păstrâză şi o întrebuinţăâză la sfinţirea fântâni- 
lor, în loc de altă sare. (2) O sémă însă o daŭ amstecată prin 
mâncarea vitelor, (3) sai o întrebuinţăâză şi ca léc contra 
frigurilor şi de albâţă. (4). 

Sinela, şi anume de ceea ce se întrebuinţâză la văruit, 
dice că e bună de ces reă, și anume când îl apucă ori pe 
cine bóla acâsta, atunci i se dă de băut sin6lă de acâsta în 
apă sau în alte băuturi, și bênd-o îi trece. (5) 

Brânza nouă de primă-vară şi coșul se pun de aceea cu 
pasca la sfinţit, ca să nu :se mănânce dintru'ntâiu nesfinţite, 
ci să fie sfințite. (6) Afară de acâstă caşul se întrebuințeză 
şi ca l6c contra frigurilor. (7) 

Potbalul, lat. Tussilago farfara. Acesta se pune în mulgă- 
târea vacilor cu apă, şi cu fl6rea lui se spală apoi mulgă- 
t6rea, anume ca vacile să deă lapte mult şi bun şi să fie 
untul galben ca flórea potbaluluï. (8) 

: Zahărul. Dacă are cine-và albéță la ochi, atunci se darmi 
zahărul acesta şi se suflă în ochiul cu ALBELA atât la Pen! 
cât gi la vite. (9) 

Cuişórele'sunt bune de pus pe măsele, când acelea te dor. (10) 

Făina.: Când se face la vre-o vită albâţă pe vre-un ochii, 
i se frâcă ochiul cu făină de acâsta sfinţită în giua de Pasci 
şi apoi albâţa se trece. (11) 


(1) Dat. Rom. din Stupca, com. de G. Brătean. 

(2) Dat Rom. din Brăesci, com. de I. Pohoţă. 

(3) Dat. Rom. din Sânt-llie, com. de L. Flociuc. 

(4) Dat Rom. din Stupea, com. de G. Brătean. 

(5) Dat. Rom. din Brăesci, com. de I. Pohâţă. 

(6) Dat. Rom. din Sânt-llie, com. de L. Flociuc. 

(7) Dat. Rom. div Sf. Onufreiu, com. de Const. Ursachi. 

(8). Dat. Rom. din Drăgoesci, sat în distr. Gura Homorului, com. de 
d-l George Forgaci, învăţător. 

(9) Dat. Rom. din Sf. Onufreii, com. de Const. Ursachi. 

(10) Idem. | 

(11) Dat. Rom. din Stupea, com. de N. Jauca: «De cu s6ră aşéză fetele tOte 
copturile pe masă, iară într'o legătură pun vr'o câte-vă pasci la sfinţit; 


i 


87 


Usturoiul. O s6mă de femei pun în blidul cu pască mai mulți 
căţei de usturoiă, din causă că usturoiul sfințit, după credinţa 
lor, punându-se în pămînt, nici când nu se strică, adecă nu 
putregesce. (1) Afară de acâsta usturoiul servesce spre alun- 
parea strigelor de la casă. (2) De aceea se şi ung ușorii 
de la ușile grajdurilor cu ustoroiă de acesta, anume ca să 
nu se apropie strigele de vite şi cu deosebire. de vacile eele 
mulgătâre, ca să lə ieă mana. (3) În fine usturoiul acesta e 
bun de frecat pe 6menii cei bolnavi, (4) şi cu deosibire cei 
ce aŭ vătămătură. (5) | | 

Semînța de busuioc se sfinţesce dimpreună cu pasca, de 
aceea ca busuiocul, care va răsări 3i cresce dintr'insa, să 
înflorâscă mai frumos şi să mir6se mai tare şi mai plăcut 
ca de obiceiii (6). Iar cu firele de busuioc, cari se sfinţesc, 
se afumă de regulă cel ce aŭ durere de urechi. (7) 

Busutocul e, după cum se scie, inspiratorul dragostei; ustu- 
roiul scutul cel mai puternic în contra strigoilor şi a strigóice- 
lor, pociturilor şi diochiturilor, precum şi aprător de bóle; 
iar de mirosul tămâie; dracul fuge şi nu se pâte lipi de om. 
T6te puterile acestea întărite cu puterea lui Dumnegei devin 
un zid de apărare în jurul omului şi nici un o dușman nu 
se póte apropiă. 

Înarmat cu aceste trei scuturi, chiar şi nesfinţite, dar sot 


pe pasca cea de-asupra pun ouě roşii şi vr'o câte-vă curăţite, apoi slă- 
nină, cârnaț, precum şi ca la o mână de făină, dicend că acâsta e bună 
de léc, şi anume când se face la o vită albâţă pe ochi, atunci se frâcă 
ochiul cu albâţă cu făina cea pill uta din diua -de Pasci și-apoi albeţa 
se trece». 

(1) Dat. Rom. din Crasna, com. de Onufr. German: «Unele femei pun 
- de aceea mai multe căciulii de usturoiu, ca să se sfinţescă, pentru că 
usturoiul sfinţit, după credinţa lor, punându-se în pămint nu se strică, 
nu putregesce». 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Capul Codrului, com. de Ştef. Bodnărescul. 

(3) Dat. Rom. din Măn. Homorului, com. de G. Macoveiiu: «Usturoiul 
se întrebuinţâză ca să fugărâscă strigele de pe lângă casă, şi se unge uşa 
grajdului, ca să nu se apropie strigele de vite. 

(4) Dat. Rom. din Stupca, com. de G. Brătean. 

(5) Dat. Rom. din Sf. Onufreiŭ, com. de Cas. Brébăn: 

(6) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc. 

(7) Dat. Rom. din Sf. Onutreii, com. de Cas. Brébăn. 


88 


rocite, afară de usturoiu, care e singur puternic, nu al îrică 
de nimic. Pe la miegul nopţii poţi merge ori unde ai vré, 
pe câmpil .saii prin pădure, căci ori ce ţi-ar eși înainte nu-ți 
pâte face nici un rău. 

Afară de busuioc şi usturoiu, mai sunt şi alte burueni 
bune de purtat la sine, precum mătrăgună şi cinstef, pentru 
dragoste, cinste şi noroc. 

Ţărancele din Bucovina, cari pórtă cârpă, pun ustærotul, 
cinsteful, busuiocul şi cele-lalte într'o petecuţă şi le pórtă 
„în cârpă în cap t6tă vi6ţa. Iar cele din România le pârtă 
în sîn, în brâu sau în buzunar. 

Tîrgoveţele, precum bună-6ră cele din Siret, fac lucrul 
mai cu calcul, mai tivilichiu. Acestea însă sunt secrete ce nu 
se spun la nimeni; trebue'să ai multă trecere si încredere, 
ca să le poți aflà. 

Aşà de Pasci, puind în blid busuioc, usturoi, smirnă şi 
tămâie (1), le sorocesci anume şi gici: 

— Cum se bucură pastrile cerului şi crengile pomilor şi 
tótă creștinătatea pe lume de Învierea Domnului, aşă să se 
bucure de faţa mea ori cine m'a vedé! 

- Tar când mergi la o petrecere întrebuinţându-le dici: 

— Mirositâre să fiu ca busuiocul; să se depărteze de mine 
tot r&ul şi tot cugetul cel rău și să piâră, cum piere tot fu- 
mul de smirnă şi tămâie! 

Cu busuiocul se îr6că pe mâni, pe obraz, pe cap şi pe 
trup; cu tămâia şi smirna se afumă; iar cu usturoiul fac 
cruci pe mânuşi, în lăuntrul mânușilor, în cioboţică, pe căpută, 
pe tălpi; mai fac cruce pe spate, pe piept; şi când odată aŭ 
închis ast-fel din t6te părţile drumul r&ului, bóla, farmecele 
şi duhul cel r&ă nu mai aŭ pe unde intră, nici cum sădeă 
în om rahna, gara, deochitura şi pocitura, căci de! — multe 
feluri de Gmeni sunt la o petrecere: pot să fie de cei întorși 


(1) Când se trimite de Pasci blidul cu pască la sfinţit, femeile sciutâre 
tîrgoveţe din Siret pun în blid sub pască, ca și cele de la ţâră, mai 
multe lucruri pentru a fi sfinţite, cu cari ele apoi işi săvirșesc fără greş 
lécurile și descântecele lor. Aşă pentru dragoste, putere şi săn&tate 
între alte, pun busuioc, zidi smirnă şi tămâie, cari sunt bune pentru | 
multe rele. 


89 


de la ţiţă și atunci te deóche, pot să fie strigoi şi atunci te 
pocesc; unuia îi placi, dar dece te-ar înghiţi într'o lingură 
de apă... dar aşă n’aŭ ce-ţi face. T6tă rahna şi gara lor, 
t6te săgețile otrăvitâre pornite din ochi, gânduri şi guri 
rele cad fără putere la atingerea zalei de fier ce te încon- 
j6ră ; iar duhul cel necurat ce din umbră pândesce vr'un 
moment de slăbiciune nu se póte nici el apropiă. Fără grijă 
petreci admirată și fericită, strălucită de frumuseţe şi veselie, 
sub protecţiunea drăgălașului busuioc, pe când cei răi crapă 


de ciudă. 
Busuiocul şi usturoiul cel sfinţit îl sameni anume într'un 


loc curat şi ferit în grădină, ca să se îmmulţâscă și apoi ce 
minuni la descântece şi l6curi poţi face cu el! Pe ómení de la 
mórte îi poţi scăpă şi pe fată sau femee ca sórele o poţi 
face şi de tóte urile şi făcăturile o poţi scăpă! (1) 

Petica, cu care s'aă şters oučle roșii de câră şi care se 
pune sub pască şi aşă se sfinţesce, se întrebuinţâză atât la 
beşica cea rea, cât și la durerea de cap şi de urechi. 

Aşă dacă are cine-vă bă&șica cea rea sai îl dóre capul, se 
afumă cu petică de acâsta, iar de-l dor pe cine-vă urechile, 
se l6gă cu ea peste urechi. (2) 


VIII. 
DAREA PASCILOR. 


Pe sub pólele Munţilor Apuseni din Transilvania este 
datină ca, în Duminicile și sărbătorile din Paresimi, preotul, 
după terminarea serviciului divin, să anunţe oral din uşa 
împărătâscă că aceia dintre săteni, carii doresc să deà Pascile, 


(1) Elena Voronca, D'ale poporului, credinţe din Bucovina, publ. în 
Românul literar, Bucuresci 1891, No 15, p. 114. 

(2) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Ir. Bulbuc, com. de P. Scrip- 
cariŭ;—a celor din Sf. Onufreiă, com. de Cas. Brébăn. — Mai pe larg 
vedi despre acâstă petică în cap. Oučle roşii. 


90 


adecă pânea şi vinul cu cari aŭ să se cuminice poporenii 
în diua de Pasci, să facă de timpuriii cunoscut preotului. 
.. Cu darea Paseilor, care se face de cătră unul sau şi mai 
mulţi asociaţi, sunt în părţile amintite, şi mai ales pe la 
Benic, împreunate mari cheltueli. 

Persóna adecă, care dă Pascile, trebue să cumpere două 
sau trei ciubere şi donicuţe nouă, frumos sculptate şi încres- 
tate. Aceste ciubere se umplu în Mercuria mare séra cu 
vin curat şi apoi, acoperindu-se bine, se duc în dimin6ţa 
Joii mari la biserică, unde se așâză în altar dimpreună 
cu 7 saŭ 14 pâniş6re de grâi curat frămîntate şi câpte de 
prescurăriţa parochiei. Se cumpără 2 sau 3 óle mari eu câte 
două torţi smălţuite şi linguri de pacfon, un cuţit nou şi un 
cărpător (scândureă), pe care se taie pânea în bucățele pă- 
trate în forma zaharului cubic. Pânea amestecată cu vin în- 
tocmai ca cuminicătura se aş6ză în óle acoperite cu nă- 
frămi mari de per (lână) sai de mătase, cumpărate nous- 
nouţe din tîrg. | 

Tóte aceste articole le procură cu cheltuâla' sa acela care 
dă Pascile şi care pe de-asupra mai plătesce cu bani gata 
şi rugăciunile de deslegare, cari se cetesc de preot, după 
terminarea serviciului divin, în zorile gilei de Pasci. 

Pascile, adecă pânea şi vinul, se sfinţesc saă, cum dice po- 
porul, se slujesc de preot în Joia mare la amiagi cu cea mai 
mare solemnitate. 

Invierea împreunată eu liturgia și cetirea rugăciunilor de 
deslegare se face des-de-n6pte, în cât când se revarsă de 
diuă preotul începe să deă Pascile din uşa altarului, cantorul 
mai la o depărtare şi fetul saă, cum îi mai dice, crâsnicul 
din tinda bisericii, ţinând fie-care. în mână óla așezată pe 
năframă, ca să nu cadă jos vre-un mied de pâne sai Daf sa 
de vin. 

Cei ce aŭ asistat la serviciul divin ieau puscile la Biserică 
iar pentru cei ce au r&mas a casă le duc în pahare sau 
ulcicuţe înfăşurate în merindeţe sau batiste. 

„Cei ce tea Pascile în biserică sau le duc acasă dau: per- 
s6nelor, cari dau Pascile, câte un oŭ roşu sau câte un criţar. 

A doua gi de Pasci, după eşirea din biserică, gazda care 
a oferit pascile dă Prânzul Pascilor, la care sunt chemate 


91 
feţele bisericesci şi dignitarii comunali, precum şi fini, cum- 
naţii şi alte nâmuri de ale gazdei şi care ţine numai până 
la vecernie, când plâcă apoi cu toţii la biserică. 

A treia gi de Pasci, se împart obiectele Pascilor între preot 
şi cantor, făcându-se 6re-cari părți şi diecilor (cântăreții la 
strană), fătului şi clopotarului. 

In Ofenbaia, Abrud, Buctumani, şi în special în Valea- 
albă şi Muncel, se daŭ Pascile, după ce se sfinţesc, ames- 
tecate cu vin şi cu apă, ca şi în Munţii Apuseni, cu acea 
deosebire numai că pânişârele sai prescurile din aceste 
comune sunt mai numai ca nisce cruceri de mari. (1) 

In alte locuri, precum bună-dră în Satu-lung, darea sau 
împărțirea pascei nu se face în vin ca prin cele-lalte părţi 
ale Transilvaniei, ci ea se face simplu. 

In acâstă comună, după eşirea cu Invierea, îndată ce s'a 
cântat canonul Invierii, se sistâză serviciul divin şi preotul 
împarte poporului pasca, fără ca să plătâscă cine-vă vre-un 
ban, de 6re-ce sfinţirea pascei acesteia o plătesce mai na- 
inte câte un credincios evlavios în mod tainic. 

Poporul, după acâsta, merge acasă de se spală şi se îm- 
bracă în haine curate de s&rbătâre, şi pe la Grele cinci sai 
ş6se, când aude t6ca, se adună din nou la biserică la s-ta 
liturgie. (2) 

Pe la Retég, Pascile acestea se coc Mercuri din săptămâna 
patimilor, iară Vineri din aceeași săptămână se sfinţesc, dar 
numai în diua de Pasci se dai credincioşilor de mâncare. 

Pe unele locuri se daŭ în vin, se dumică adecă mărunţele 
în óle nouă, ciubere, ori alte vase nouă, se pune vin în ele 
şi se dă apoi credincioşilor câte o linguriţă în gură; de re- 
gulă se daŭ cu lingură de lemn. 

Pruncilor, cari nu putură veni la biserică, li se duc pasci 
acasă în pahar de sticlă ori de lut; asemenea şi celor-lalți 
membri ai familiei, cari nu putură veni la biserică. Sfări- 
mături de pasci sfinţite se daŭ şi animalelor celor curate 
adecă celor rumegătâre, în nutreţ spre mâncare. (3) 


(1) Com. de d-l T. Frâncu. 
(2) Com. de d-l Domeţiă Dogariiă. 
(3) Din Ms. d-lui Pop-Reteganul. 


92 


In Valea-Jiului se asociâză câte 10—12 fruntaşi din sat, 
ca să deù pascile. Aceştia procură pe spesele lor făina de 
grâă necesară, din care se pregătesce pânea numită Pasci. 
Apoi, tot eï cumpără, după mărimea satului, 10—20 de vedre 
de vin, pe care în Joia-Mare, dimpreună cu pânea îl due 
la biserică spre sfințire. In gilele Pascilor apoi, mestecând 
pânea cu vin, o mănâncă din óle nouă de lut. (1) 

Pascile însă, despre cari ne-a fost vorba până aici, sunt usi- 
tate nu numai în Transilvania, ci şi în unele părți din Munte- 
nia. Iată ce ne spune în privinţa acâsta d-l D. Elefterescu: 

«Când vorbim despre datina Pascilor în Biserica româ- 
n6scă, nu înţelegem sărbătârea cea mare a Invierii Mân- 
tuitorului Iisus, ci înţelegem datina ca, în Duminica Invierii 
Mântuitorului, fie-care creștin să primâscă mai întâiu în bi- 
serică pâne şi vin binecuvîntat de preot, şi numai după 
aceea să mănânce alte bucate. 

«Acestă datină la cei mai mulţi li se pare curi6să, fiind- 
că nu se póte dice nici decum că este generală în biserica 
r&săritului, şi ast-fel nu se pâte consideră ca aparţinătâre 
de ritul ortodox răsăritean. Din causa acâsta mulţi aŭ con- 
siderat-o de o datină special românâscă, ba încă specială 
numai a Românilor Ardeleni şi Munteni; de aceea în Ardâl 
au şi început a-i cercă originea. 

«Datina de a luă în Duminica Invierii Mântuitorului înainte 
de mâncare pâne udată în vin, sub numele de Pasei, este 
o datină, despre care ritul bisericii r&săritului nu conţine 
nicăiri nică o rugăciune de binecuvîntare; de altă parte, 
între t6te popórele de ritul grecesc, nu se observă la nică 
unul afară de Români şi numai la Românii din Ardél şi 
Muntenia, căcă la Românii din Moldova, Bucovina. Basarabia 
şi Macedonia nu există acâstă datină.. 

„«Ritul bisericii r&săritului prescrie rugăciune pentru bi- 
necuvîntarea bucatelor de dulce în giua de Paszci; însă ni- 


(1) Simeon Zehan, Trăsături din vița poporului român din Valea- 
Jiului, publ. în Gazeta Transilvaniei, an. LVI, Brașov 1893, No. 143, p. 2.— 
Com. de S. Sa I. Muntean, preot în Sighișra: «Pascile la noi se daŭ fără 
de vin, numai pâne pregătită anume, şi se’ parte pentru :fie-care per- 
s6nă o bucată, ca d. e. anafora.» 


93 


căiri nu se află nici cea mai mică amintire despre binecu- 
vintarea pascilor. 

«In faţa unei datini de o parte atât de singulară, iar pe 
de altă parte atât de asemănată cinei Domnului celei cal- 
vinescă, cu tot dreptul se întrébă omul: 6re nu este ea o amin- 
tire tristă a domnirii Principilor calvini în Ard6l şi a sufe- 
rinţelor de pe atunci ale bisericii românesci din Ardél ? 

«Istoricul Petru Maior a fost cel d'iîntâiă, care a susţinut 
părerea că Pascile acestea nu sunt alt-cevă decât cuminică- 
tura calvinâscă rămasă la Românii din Ardél din timpurile 
acelea de tristă memorie, când Principii calvini ai Ard6lului 
au făcut încercări cu diverse mijlâce de a calvini pre Români. 

«Iată ce dice Petru Maior în Istoria bisericii Românilor, 
din 1813: «La 1643, fiind ales episcop al Ardelului Ştefan Simion 
Pap, Principele George Racoți a dat un chrisov episcopului 
Simion, împreună şi cu un catechism în limba românâscă f6rte 
blestemat. Acel chrisov pârtă data de 1684 August 19, în care 
se prescrie 15 puncte sai instrucţiuni; care la numărul 4 al 
acelei instrucţiuni se bagă între Români comunicătura cea cal- 
vin6scă, care se află până astăgi şi la uniţi și la neuniţi în Ardél, 
măcar că numai ca o ceremonie se ţine. Este adecă datină 
şi în biserica Grecilor şi în a Românilor, ori când se slujesce 
sfânta liturgie, preotul slujitor. după sfîrşitul liturgiei, să 
împartă la Gmenii cei ce nu s'aii cuminicat pâne de aceea, 
din care fu scósă partea aceea, ce s'a jertfit; care obiceiu 
între tóte némurile ce sunt de lege grecâscă, precum şi între 
Românii din Ardél, osebit se ţine în giua de Pasci Ci creş- 
tinii altor n6muri de legea grecâscă, părticica aceea o ieaă 
neumigită; iar Românii din Ardél o ieaŭ întinsă în vin şi 
nu numai celor în vîrstă, după cum se poruncesce în gisa 
instrucţiune, ci şi pruncilor sugători încă se dă. Pentru aceea 
şi pe înşişi copiii cei sug&tori, spre diua de Pasci, dela miegul 
nopţii până la vremea când se împarte qisa pâne întinsă 
în vin, cu tiranie îi silesc la ajun; ba drumarul de nu va put 
ajunge în diua de Pasci la vre-o biserică, unde să se împărtă- 
ş6scă din disa pâne întinsă în vin, nu cutâză a lăsă postul 
Pascilor, ci până atunci îl tot ţine, până când se face părtaş 
pânii aceleia. Ba şi aceia cari se cuminică cu sfinta taină a 
Eucharistiei în giua de  Pasci nu se odihnesc până nu se 


94 

împărtăşesc din disa pâne ceremonială. Deci nefiind nicăiri 
afară de Ardél în bisericile cele din legea grecâscă obiceiii 
de a luă în diua de Pasci anafură întinsă în vin, şi socotind 
cele ce mai sus am spus despre lucrul acesta, nu póte fi îndoi6lă 
cum că ceremonia aceea de a băgă pâne în vin în giua de 
Pasci este urma a cinei saŭ a cuminicăturii calvinesci, şi 
acâsta atunci când se făceă silă cunoscinţelor Românilor în 
Ardél, fu acolo între Români băgată.» 

«Ritul oriental, ee este drept, nu ne arată nicăiri datina 
Pascilor chiar în forma aceea, în care se află la Românii din 
Ard6l şi din Muntenia. 

«După cercetările ce am putut face la Românii din Moldova, 
Bucovina, Basarabia, Macedonia, la Greci, Sîrbi şi Bulgari, 
asemenea şi la Ruşi,nu există acâstă datină, care există numai 
la Românii din Ardâl. Când dicem Românii din Ard6l, înţele- 
gem pe toţi Românii din Transilvania, Banat, Crişana şi Ma- 
ramureş; şi la Românii din Muntenia. 

«Acum este un lucru curios, cum acâstă ceremonie s'a 
întrodus numai la Românii din Ardél şi Muntenia? 

«Calvinii, când au întrodus cuminicătura lor la Români, 
nu s'au îngrijitsă delăture mai întâiu cuminicătura cea veche; 
căci cuminicătura cea veche a rămas în biserică la Români 
neschimbată. Românii cuminecătura acâsta n’aŭ numit-o nică 
odată cuminicătură, ci Pasci; ba în unele locuri în Muntenia îi 
mai dic şi «Pasci de cel mic;» de unde se vede, că atunci când 
s'a întrodus, nu s'a întrodus ca cuminicătură, ci ca alt-cevă. 

«Mai adăogăm la acâsta şi împrejurarea aceea că timpul 
persecuţiunilor principilor calvinesci a fost prea scurt, pentru 
ca la un popor să se întroducă şi înrădăcineze aşă tare o 
datină ca Pascile; şi mai cu deosebire la Românii de aică 
din Muntenia, cari nu aŭ avut câtuşi de puţin persecuţiuni 
din partea Calvinilor. 

«Deci acâstă datină la Românii de peste munţi, după pro- 
babilitatea ce ne-o dă Petru Maior, putem gice că este urmă 
din cuminicătura calvinâscă; dar pentru Muntenia este o 
enigmă, nici o ragă de lumină nu ne-o póte explică.» (1) 


(1) Albina, an. II, Bucuresci 1899, p. 930—933. 


IX. 
STRIGOICELE. 


Strigoii, numiţi în Banat şi strigoni, şi strigele, strigele 
sau strigoicele, numite în Banat şi strigâne, sunt, după cre- 
dința şi spusa Românilor de pretutindeni, de două feluri, 
şi anume: unii mitici, iar alţii reali. Cei mitici sunt un fel 
de spirite necurate şi rele, cari numai rar când se arată 
Omenilor în chip omenesc; cei reali însă aŭ chip 6menesc, 
ca toţi Gmenii, şi petrec împreună cu aceștia până la mârte, 
iar după ce mor se prefac şi ei în strigoi şi strigoice ade- 
vărate, adecă în spirite rele, dacă, când se îmmormînteză, 
nu se împlântă în mormîntul lor un par, care să ajungă 
până în corp şi să le străpungă inima. 

Strigoii şi strigoicele în chip omenesc se pot cunósce din- 
tre cei-lalți 6meni pe aceea că aŭ c6dă, adecă vîrful spinării 
lor e prelungit în formă de códă. (1) 

Sirigoicele cu chip omenesc se destinâză încă înainte de 
nascere, ca să fie strigoice. 

Sunt însă și de acele strigoice, pre cari mâşa le ridică 
la acest rang de loc după nascere, rostind cuvintele: 

«Tu să fii strigóicãă de lapte, — tu de furcă, — tu de sapă, — 
tu de mătură, — tu de secere, — şi așă mai departe. 

Şi pre care a făcut-o mâşa strig6ică, strigâică rămâne în 
veci şi pururea. 

Cele mai primejdi6se însă dintre tâte strigoicele sunt cele 
furătóre de lapte. (2) 

„Atât strigoii-spirite cât şi strigoii-6meni, maï ales însă 
strigdicele, fac omenimii f6rte multe neplăceri, neajunsuri 
și daune. Ba, nu odată şi nu unul trebue să-şi r&pue chiar 
și viţa din causa lor. 


(1) Cred. Rom. din Bălăceana, com. de G. Jemna: «S?rigoscele sunt 
nisce femei cu c6dă, cari umblă numai la miedul nopţii prin sat şi ieau 
laptele de la oi şi de la vite». 

(2) V. P. Sala, Datine poporale, publ. în Gazeta poporului, an. II, 
Temiş6ra 1887, p. 5. 


96 

Dar nici o faptă fără răsplată! 

Fac strigdicele multe neplăceri şi daune Gmenilor, dar şi 
aceștia încă le vin une-ori de hac, când pun mâna pe dînsele. 

Iar acâsta se póte întîmplă mai ales în diua şi a doua 
gi de Pasci. 

Aşă, dacă luăm în giua de Pasci lingura cu care s'a mes- 
fecat óla cu roșelele ouălor şi o punem după cureă (șerpar) 
și apol, când se scâte ciurda la păscătâre, ne suim într'un 
pom înalt, atunci vedem pre tâte strigoele cum merg ne- 
vădute cu ciurda spre a luă laptele de la vaci. Cea mai mare 
strigoe e călare pe taurul satului. Ele, cum se apropie, te 
simt. Deci se grăbesc la tine şi ameninţându-te ca nucum-vă 
să spui cui-vă cele vă&dute, te îmbie să te dai din pom jos. 
Dar tu să nu te dai înduplecat, că apoi poţi ponen mâna pe 
ele şi faci cu dînsele ce vrei. (1) 

Mai departe, dacă pringi un şerpe înainte de Pasci, da- 
că-i tai capul cu un ban de argint, şi apoi îi bagi trei fire 
de aiii în gură şi ast-fel îl ţii în diua de Pasci în sîn la bi- 
serică, atunci încă vegi strigdele. (2) 

In fine care petrece Lunia Pascilor stând pe un pod, acela 
asemenea vede tóte Strigoele ce trec pe acolo. 
` Si precum se pot vedé strigoele sau strigoicele-spirite 
în giua de Pasci, tot aşă se pot cunbsce în diua acâsta şi 
strigoicele-femei, precum şi tâte vrăjitorele, cari nu-s cu mult 
mai bune decât strigdicele adevărate, ba une-ori ARE Şi 
mai rele. 

Așă, 6menii carii mănâncă brânză în S&ptemâna albă, me 
brânza de pe dinți într'o hârtiuță în Lunia întâia din pos- 
tul mare şi o păstréză până în Dumineca Pascilor. In Du- 
mineca Pascilor, luând şi ducându-se cu hârtiuţa la Inviere, 
pot cunbsce tâte strigdicele şi vrăjitârele şi cunoscându-le 


(1) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul; — W. Schmidt, op. cit. p. 8: «Cine 
pune astăgi (în Qiua de Pasci) în briu lingura, ce a stat în óla cu co- 
lori, în care s'au fiert ouăle de Pasci, şi se sue apoi pe un arbore la 
cea mai de aprâpe mânare la câmp a vitelor, cunâsce tâte strigoicele, 
dintre cari cea mai bătrână şi mai rea merge călare pe taurul satului. 
Rugându-se şi amenințând vin ele apoi și voesc a sili peacel om, ca să 
nu le descopere». 

(2) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul. 


97 
şi le însemnâză bine, ca peste an să se pótă feri de dînsele, 
căci numai în diua de Pasci le p6te cunsce, mai pe urmă 
însă nu (1). 

VrăjitOrele cari, după cum am spus, se pot cunósce nu- 
mai în Dumineca Pascilor, sunt f6rte palide la faţă şi aŭ 
ochii fórte roși; se cântă fórte tare de durere de picidre şi 
le cuprinde necontenit fiori şi o frică grozavă, maï ales când 
aud clopotele şi împuşcând la Inviere (2). 


X. 
MASA. 


Cei mai mulţi Români din Bucovina, cari se întorc cu 
pasca de la sfinţit, ajungând a casă, nu intră de a dreptul 
în năuntrul acesteia, ci se duc mai întâiu în grajdiul, poiata 
saii ocolul, în care se află vitele, şi pun câte de trei ori le- 
gătura cu pască pe capul fie-cărei vite, dacă-s puţine, iar 
dacă-s mai multe, apoi numai pe capul unora dintre dînsele (3). 

Eşind din grajd saă ocol, se duc unde se află cânii le- 
gaţi, le dau tuturora câte o bucăţică de nafură de mâncat, 
în credința că nu turbă, şi după acâsta îi slobod din lanţ (4). 

Şi abiă după ce au făcut acâsta intră în casă şi, puind 
fie-căruia legătura sai blidul cu pasca pe cap, dic: Christos 
a"'nvial. Iară cei de față răspund: Adeverat c'a 'nviat (5). 





(1) Dat. şi cred. din Băeşesci, com. de Vas. Lucan; — Sim. Mangiuca, 
Calend. pe an. 1883. Mărţişor 28. 

(2) Cred. Rom. din Capul Codrului, com. de Ştef. Bodnarescul. 

(3) Dat. Rom din Danila, com. de Vas. Nahaiciuc. 

(4) Dat. și cred. Rom. din Crasna, com. de Onufr. German: «Dimin6ţa 
după ce a sfinţit preotul pasca, se duc cu toţii pe acasă. Inainte însă 
de ce intră în casă cu blidul, daŭ o bucăţică de nafură și la câne, qi- 
când că nu turbă, și apoi îi dai drumul din lanţ.» 

(5) Dat. Rom. din Danila, com. de Vas. Nahaiciuc; —a celor din Crasna- 
com. de Onufr. German; — a celor din Băeşesci, com. de Vas. Lucan: 


Marian, Sărbătorile, III. 7 


98 


Apoi mulţumind lui Dumnegeiă din adâncul inimii lor pentru 
caii ajuns Sfintele Pasci cu bine şi sănătate, se pun cu toţii 
la masă, gustă mai întâiu câte o bucăţică de naiură și pască 
sfinţită, precum şi câte o fălióră din obiectele celea ce s'au 
sfinţit împreună cu pasca, apoi încep a mâncă și din cele-lalte 
bucate câte se află pe masă. 

Pentru cei ce sunt departe prin munţi pe la vite şi prin 
urmare nu pot lăsă vitele singure ca să mârgă în diua de 
Pasci la Înviere şi după acâsta acasă ca să steă cu cei-lalţi 
membri ai familiei la masă, se aduce şi li se trimete nafură 
sfințită Sâmbătă séra sau chiar şi mai nainte, anume ca în 
diua de Pasci să mănânce mai întâiu narură şi apoi pască, 
precum şi alte bucate de îrupt, cari li se trimet asemenea 
Sâmbătă séra (1). | 

În unele părţi din Bucovina, precum bună-óră în Boian, 
când se întorc cei ce au fost la biserică acasă, se aşterne 
un lăicer dela ușă până la masă, şi cel ce vine cu pasca 
merge pe aşternut până la masă, pune pe acâsta pascile, 
taie dintr'una, şi anume din cea cu cruce, mai multe bucăţi 
câte socote că se vor mâncă, şi apoi pune cuțitul jos şi îl 
calcă. După acâsta vin şi cei-lalţi căsaşi şi îl calcă şi aceştia 
cu toţii pe rînd. 

Sfîrşindu-se ceremonia acâsta, capul familiei împărţesce fie- 
căruia din bobiţa de prescure şi din pasca sfinţită câte o 
bucăţică, pre care o mănâncă cu toţii ca anafură. Apoi se 
pun cu toţii la masă şi încep a mâncă şi din cele-lalte bu- 
cate, cari se mai află pe acâsta, şi anume după ce aŭ gustat 
mai nainte din tote cele sfinţite câte-o bucăţică (2). 

În Moldova, după ce es de la Inviere şi vin după sfinţirea 
pascei de la biserică acasă, dau Christos a 'nviat, şi apoi 
cei tineri sărută mâna la tată, la mamă, la socri, precum şi 
la cei mai bătrâni. Pe urmă femeea sărută mâna bărbatului, 
care este stâlpul casei, iară el o sărută pe amândoi obrajii. 


«Pasca sfinţită se mănâncă ca nafură»;—a celor din Sânt-llie, com. de 
L. Flociuc: «După aceea, adecă după sfințire, se'ntorc acasă și tótă fa- 
milia se pune la masă şi ospetâză.» 

(1) Dat. Rom. din munţii Bucovinei, com. de Ilie Flocea. 

(2) Com. de d-i Vas. Turturean. 


Şi asta din causă că, amăsurat datinei apucate din moşi-stră- 
moşii, în timpul celor trei dile ale Pascilor, acela căruia i se să- 
rută mâna să sărute pre celă-lalt pe amândoi obrajii. Şi 
apoi, fiind masa curat şi frumos pregătită, se aşâză cu toţii 
împrejurul ei, gustă mai întâiu pască sfinţită şi oŭ sfinţit 
şi apoi mănâncă şi din cele-lalte bucate, beai şi se veselesc (1). 

În Transilvania, precum bună 6ră în Ret6g, e asemenea 
datină ca, după eşirea de la biserică să mănânce mai întâii 
pască sluzită şi slănină slujită, care se slujesc în biserică (2), 
cu acea deosebire numai că sub pasca Românilor din unele 
părţi ale Transilvaniei, după cum am avut ocasiune a ne în- 
credinţă când ne-a fost vorba despre Darea Pascilor, se în- 
ţelege cu totul altă coptură decât cea a Românilor din 
Bucovina şi Moldova. 

Mai departe, tot în Transilvania, edatină ca tatăl familiei, 
după ce s'a gustat din pasca şi slănina slujită, să ieă un 
oŭ slujit, să-l spargă, să-ltaie în atâtea bucățele, câţi căseni 
are, şi apoi să deă fie-căruia câte o bucăţică din el. 

Acâstă împărţire de oŭ însemnâză că, rătăcindu-se cine- 
vă peste an pe căi necunoscute sai în alt loc unde-vă, 
şi neputând nimeri calea, dacă numai se gândesce la aceia 
cu cari aŭ mâncat oŭ în diua de Pasci, îndată i se deschid 
ochii şi nimeresce calea (3). 

În Bucovina şi Moldova se mănâncă ou curățite şi astfel 
sfinţite, mai mult pentru ca să fie cu toţii în decursul între- 
gului an sănătoși ca oul (4). 

Iar după ce mănâncă ouă, e bine, după credinţa celoi 
mai mulți Români, atât din Bucovina cât şi din Moldova şi 
Trunsilvania, să mănânce, înainte de alte bucate, pesce 
próspět, ca t6tă vara să fie vioiu ca svîrluga (5). 


(1) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 78; —- El. Sevastos, Serbătorile popo- 
rului, publ. în diar cit., p. 155. 

(2) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul. 

(3) Idem, com. Vama. 

(4) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 78 şi 79; — El Sevastos, Serbătorile 
poporului, publ. în giar cit., p. 155. 

(6) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 79; — Com. de d-l Domiţiui Dogarii: 
«In multe părţi din Transilvania se susţine că in diua de Pasci e bine 
să aibă la prând şi pesce prâspă&t, în credinţă că aŭ să fie iuți ca pes- 
cii peste tot anul.» 


100 





Asemenea se crede şi se dice că în decursul mesei din 
diua de Pasci nu e bine ca omul să bage mâna în solniţa 
cu sare, că atunci i se vor ndăduși, asuda, mânile peste tot 
anul (1). 

Românii din unele părţi ale Transilvaniei, precum bună- 
Gră cei din Ohaba-mâtnic, cred că dacă string tote 6sele 
de la o găină tăiată în giua de Pasci, şi le aruncă peste casă 
dicând: « Uliule! tacă-ți partea ta !/» atunci uliul, în anul acela, 
nu se mai atinge de găinile şi puii acelei case (2). 

În fine mai e de amintit încă şi aceea, că în diua de Pasci 
cei mai mulți Români aŭ datină în decursul mesei nu numai 
să mănânce şi să beă cu un fel de lăcomie, după un post aşă de 
îndelungat şi greu, cum e Postul mare,care ţine şâpte s&p- 
tămâni neîntrerupt şi în decursul căruia n'au mâncat de 
fel de frupt, ci tot-odată caută să fie cât se póte de veseli, 
căci dic ei, şi cu tótă dreptatea, că numai odată pe an e 
Pasecile (3). 

După ce aŭ mâncat acuma şi s'au săturat, sau ce-vă şi 
mai nainte de acâsta, fie-care gospodar iea un oŭ roșu şi 
ciocnesce cu soţia sa, apoi cu copiii şi pe urmă cu toţi cei-lalți 
pe rînd, gicând fie-căruia: Christos a 'nviat! iară cei-lalţi 
răspungând: Adeverat ca 'nviat! (4) 

Şi asta se face, parte de bucurie, pentru că aŭ ajuns Pascile 
sănătoși (5), parte pentru că, după credinţa generală, toţi cei 


(1) Com. de d-l Ios. Olariu; — C.D. Gheorghiu, op. cit., p. 80: «In diua 
de Pasci cine va pune mâna pe sare, tótă vara i se vor înăduși mâ- 
nile (va asudă).» 

(2) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 80. 

(3) Dat. Rom. din Sânt-llie, com. de Lazăr Flociuc: «După cea sfinţit 
preotul pasca, merg Gmenii pe acasă, și cum ajung și întră în casă gic: 
Christos a'nwat! Iar cei din casă respund: Adeverat ca 'nwat ! După 
aceea se pun cu toţii la masă şi ospětéză, cinstesc şi se veselesc, pentru 
că numai odată pe an e Pascile»; — a celor din Pojorîta, com. de Ilie 
Flocea. 

(4) Dat. Rom. din Boian, com. de d-l Vas. Turturean; — a celor din 
Stupca, com. de N. Jauca. 

(5) Cred. Rom. din Banat, com. de d-l Ios. Olarii: «In qiua de Pasci 
ciocnesc Românii noştri ouă roşii de bucurie c’aŭ ajuns Pascile sănătoși.» 


ce ciocnesc unul cu altul ouă roşii în giua de Pasci se în- 
tâlnesc pe cea-laltă lume (1). 

De ciocnit ciocnesce fie-care, de mâncat însă rar unde 
şi rar cine mănâncă oué roșii! în diua de Pasci, şi mai ales 
în Moldova şi Banat, credendu-se că celui ce mănâncă i se 
fac peste tot anul bubâie pe corp (2). 

Şi cine va mâncă ouă roşii, să le mănânce nesărate, căci 
alt-fel i se vor înroşi mânile, şi mai nainte dea începe a 
mâncă cel d'intâii oŭ roşu. e bine să se frece cu el pe o- 
braz, pentru ca să fie rumen posie tot anul, şi apoi să cioc- 
néscă (3). 

Sfirşind de mâncat şi de b&ut, se scólă cu toţii de la masă, 
işi fac cruce, mulţumesc încă odată din adâncul inimii lor 
lui Dumnedeiă, pentru că i-a învrednicit a ajunge Sfînta 
Inviere, şi apoi se duce fie-care în trâba sa. Agà, feciorii şi 
fetele, băetanii şi copilandrele, toţi gătiţi în hainele cele mai 
nouă, mai scumpe şi mai frumose ce le aŭ, se duc la biserică, 
ca acolo să petrâcă restul gilei, cioenind şi trăgând clopotele; 
băeţii şi copilele se duc pe la vecini şi n6muri, parte ca să 
capete Moș: şi parte ca să ciocnâscă şi ei, iar gospodarul 
şi gospodina rămân acasă, căci cei căsătoriţi aŭ datină ca 
în diua de Pasci să nu se depărteze după Inviere şi până 
la vecernie nicăeri de a casă. 

Şi pe când gospodarul ese din casă ca să mai vadă cum 
și ce mai este pe afară, pe atunci gospodina se dă şi stringe 
tóte obiectele cele sfinţite, punându-le într'un loc anumit şi 
păstrându-le acolo cu cea mai mare grijă, ca la timp de ne- 
voe să le aibă din demână, căci tóte obiectele acestea, după 
cum am arătat dejà în cap VII aŭ o însemnătate deosebită, 
mai cu s6mă pentru felurite l6curi (4). 


(1) Com. de dl Vas. Turturean și Nech. Jauca. 

(2) C. D. Gheorghiu, op. cit., p.78—79: «Inainte dea mâncă din bucate, 
după ce s'au săturat şi hiritisit, e bine ca mai întâiiu să mănânce ouă 
albe, căci cel ce va mâncă întâiù ou€ roșii va face bubâie»; — Com. de 
d-l Aur. Iana: «Se ciocnesce cu oué, iar în diua primă nu-i bine să 
mănânce, căci i se fac omului buboze pe corp.» 

(3) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 79. 

(4) Cred. Rom. din Brăesci, com. de I. Pohóță. 


102 


Cu tóte însă că gospodarul și gospodina rămân acasă şi 
cu't6te că, afară de cele arătate, nu mai au alta nimic de 
făcut, căci în diua de Pasci nici măcar foc nu este ertat a 
face (1), totuși în acâstă di mare nimeni nu se culcă să 
dârmă (2), afară de Gmenii cei mai bătrâni (3). 

Cine d6rme în diua de Pasci, acela nu numai că va fi tot 
anul somnoros şi leneş, nu numai că-i va plouă plóea po- 
logul (fînul), ci vine tot-odată şi Iuda de-i fură Pascile (4). 

Afară de acâsta se mai crede că dacă plouă în diua de 
Pasci, tot timpul până la Rusalii va fi ploios (5), iară dacă 
bate grindina atunci va fi mănos (6). 

În fine se mai gice că în diua de Pascinue bine să plă- 
téscă omul datorii, dar nică să deă ce-vă împrumut, căci 
atunci tot anul va da, iar de luat sau căpătat nici când nu 
va luă sau căpătă (7). 

Ba chiar şi ceea-ce s'a împrumutat mai nainte nu e bine 
ca peste Pasci să rămâe prin sat, ci tóte lucrurile să fie 
acasă (8). 


(1) Dat. Rom. din Bucovina şi Moldova. Vedi El Sevastos, Serbătorile 
poporului, publ. în op. cit., p. 155 

(2) Pretutindeni în Bucovina, Moldova, Transilvania şi Banat. 

(3) El Sevastos, Serbătorile pop., publ în diar cit., p. 155. 

(4) Cred. Rom. din Bréza, com. de Nic. Prelici: «In diua de Pasci 
nu dOrme nimeni, căci dacă ar dormi tot anul ar fi leneș»; —a celor 
din Maidan, în Banat, com. de d-l Ios. Olariu: «Cine dórme în diua de 
Pasci se dice că tot anul va fi lenos — trândav»; — din Ms. d-lui I. Pop- 
Reteganul: «In diua de Pasci nu e bine să dormi, că vine Iuda şi-ţi fură 
Pascile şi ești somnoros peste tot anul.» 

(5) Cred. Rom. din Banat, c. Maidan, com. de d-l Ios. Olariu: «De va 
plouă în diua de Pasci, se dice că tot timpul va fi ploios până la Rusalii.» 

(6) Cred. Rom. din Putna, com. de Nic. Goraș. 

(7) Com. de d-l Ios. Olarii. 

(8) Cred. Rom. din Sf. Onufreiu, com. de Cas. Brâbăn. 


103 


XI. 
FARMECELE. 


Când vin sărbătorile cele mari, precum: Crăciunul, Pascile 
şi Rusaliile, dar maï cu sémă când vin Pascile, fie-care fată 
de ţăran se îngrijesce ca să-și gătâscă o cămașă sai un alt 
vestmînt lucrat după moda cea maï nouă, precum n'are 
nimeni în sat. 

Cămaşa cu deosebire trebue să o cósă cu mare băgare 
de s6mă, ca să rămână cât se pâte de curată, căci după ce 
o gătesce, nu o spală câte treisăpt&mâni, ca să rămână tot 
nouă, căci «spălându-se odată cămaşa încetâză de a mai fi 
nouă» (1). Dar pentru acâsta numai în sărbători şi Duminica 
o îmbracă. 

Gătind-o de cusut, o împăturesce frumos şi o pune într'o 
ladă sai în alt loc unde-vă ca să nu se tăvălâscă. 

Sosind Pascile, fata care și-a cusut o ast-fel de cămașă, 
iea în presara acestei mari sărbători o cofă saŭ un canceŭ, 
după cum spun Românii din unele părţi ale Transilvaniei, 
şi trei fire de busuioc, ese cu obiectele acestea afară, merge 
la rîul ce curge prin apropiere, umple cofa cu apă, o pune 
pe cap, și apoï se întârce spre casă, rostind următârele cuvinte: 


Una steă, bosteă, Eŭ m'oiu culcă, 
Două steă, bosteă, Tu nu te-i culcă! 
Trei steă, bosteă, Eŭ m'oiii odihni, 
Patru steă, bosteă, Tu nu te-i odihni! 
Cinci steă, bosteă, Si de séră, 

Ş6se steă, bosteà, Cât e vară, 

Ş&pte steă, bosteă, Să te duci mereu 
Opt steă, bosteă, Spre norocul mei, 
Nouă steă, bosteă, Și în sărbători 

O steă, steluța mea! Până'n cântători: 
Eu oii dormi, La împărați cu împărătese, 
Tu nu-i dormi. La crai cu,„crăiese, 


(1) I. B. Muntenescu, Ț&rancele române din serbătorile mari. Datine 
pop. din Transilvania, publ. în Familia, an. XI, Buda-Pesta 1875, p. 63. 


La maiori cu maiorese, 
La preoţi cu preotese 
Şi la generari, 

Cari ar fi mai mari, 
La toţi căpitanii 

Şi la toţi hatmanii. 
De la'mpărăţie 
Pân'la birăie, 

De la vlădicie 

Până la popie 
Pă&rîndâză-i toţi, 

Fă tu tot ce poţi. 
Și-apoi ia-le lor 
Dragostile lor, 

Tótă vâlva lor, 
Omenia lor, 

Tótă cinstea lor 

Și frumuseţea lor. 

Te du la vaci cu viței. 
Si la oiţe cu miei, 

La capre cu iedi 
Colo prin livedi, 


104 


La tóte dughenele, 

La tâte şetrele, 

La tote fluerele, 

La t6te băndile. 

Și apoi iea-le lor 

Din dragostea lor, 

Din cinstea lor, 

Din vâlva lor. 

Tâte mi le adună 
Când e vreme bună 

Şi le pune de cu sară 
Cât e vară, 

Până'n zori 

Si cântători 

În canceul ăst cu flori. 
Cum din apă moiù spelă 
Toţi feciorii m'or jucă. 
Fir de busuioc, 

Ei oii intră în joc, 
Tu să-mi dai noroc! 


Ajungând la uşa casei, bea de trei ori apă din cofă sau 


canceii şi apoi încheie dicend: 


Cum nu p6te popa face aghiasmă 


Făr’ de busuioc, 


Așă să nu pâtă începe feciorii 
Făr' de mine nici un joc! 


A doua gi de diminâţă, adecă în giua de Pasci, pe când 
cântă cocoșşii a treia 6ră, iese din casă afară şi, ducându-se 
în partea de cătră răsărit, șoptesce următorele; 


Sinecai, 

Mânecai, 

Dimin6ţa mě sculai 
Înaintea cântătorilor, 
Înaintea zorilor, 
Înaintea boarilor, 
Înaintea clopotelor, 
Înaintea tâcelor, 
Înaintea fetelor, 
Înaintea nevestelor, 


Pe r6uă nestrecurată, 

Pe cărare neumblată, 

La rîul Iordan am alergat, 
Apă de dragoste mi-am luai. 
La rîul de riu 

Cu stropii de mir, 

Cu unda de vin, 

Cu bicășeii de tămâe, 

Cu ţermurii de hârtie, 

Apă de dragoste mi-am luat, 


Înapoi m'am înturnat: 
Voi6să, 

Sănětósă, 

De toți jucată, 

De toți lăudată. 

Când am fost la mied de cale, 
De cărare, 

Înainte mi-ai eşit, 

Pe loc m’aŭ oprit: 
Nou&-deci şi nouă merişâre, 
Nou&-deci şi nouă frundişore, 
Nou&-deci și nouă rândunele, 
Nou&-deci şi nouă păsărele. 
Mândru cântă, 

Mândru săltă, 

Mândru ciripiă 

Dragostea mea, 

Dragostele mele, 

Blândeţele mele, 

Jocurile mele. 

Iar când m'am uitat înapoi: 
M'am vă&dut rău îmbotită 
Și r&u gârbovită, 

De piciGre 'mpiedicată, 

De gură legată, 

De nas cârnită, 

De urechi asurdită, 

De ochi înholbată, 

De păr înodată, 

Butuc făcută, 

Jos cădută... 

Începui a mă cântă 

Cu glas mare până'n ceriu, 
Cu lacrimi până'n pămînt: 
Cine m'a audi 

Dór mi-o folosi! 

Nimeni nu m'aude, 

T6te par'că-s surde. 

Numai Maica Domnului 
Sus din pórta ceriului. 

De cât loc m'a audit, 
Inainte mi-a eșit, 


n 


Haine albe 'ntinsu-mi-o 

Şi calea cuprinsu-mi-o: 

— O copila mea frumâsă, 

Tu Săftică drăgăstâsă! 

Nu te cântă, 

Nu te văetă, 

Că curind înapoi m'oii în- 

[turnă, 

Un canceu cu flori în mână 
[oiu luă 

Şi mândru ţi-oiu descântă, 

Mândru ţi-oiu înturnă, 

In dragoste te-oiu băgă! 

Cuc vii în cap 

Serie-ţi-oiu 

Şi pune-ţi-oiu 

Pe umerele 

Două /uceferele, 

Scrie-ţi-oiu 

Şi pune-ţi-oiă 

In haine stele 

Mărunţele, 

Scrie-ţi-oiu 

Şi pune-ţi-oiu, 

In cosiţa Ilenei 

Cosinzenei 

Sui-te-oiu. 

Pe uliţa satului te-oiu luă, 

Calul s'a sumuţă, 

Cuc viu din cap va cântă, 

Pe toţi feciorii va deșteptă, 

Pe garduri s'or aburcă, 

Pe coteţe s'or înâlţă, 

Toţi la tine s'or uită, 

Toţi or întrebă: 

Ce Dâmnă ? ce Crăiasă? 

Nu-i Dâmnă, nici Crăiasă, 

Că-i Săftica cea frumosă. 

Aide, feciori, să o luăm, 

Aideţi toţi să o jucăm, 

Inaintea danţului 

Și 'naintea jocului! 


106 


După acestea își face de câte-vă ori cruce, şi începea 
recită următorele: 


— Cum e mai ales grâul de sěmînță din tóte buruenele, așă 
să fiu eŭ mai al6să şi mai frumâsă decât tâte fetele! 

— Cum e mai ales păunul decât tóte pasările, așă să fii eŭ 
mai al6să și mai frumâsă decât tâte fetele! 

— Cum nu pâte popa face aghiasmă făr'de busuioc, așă să nu 
pâtă începe feciorii fără de mine nici un joc! 


Apoi îşi face din noŭ cruce, se închină spre răsărit, şi 
merge iarăşi la riul, la care a fost de cu s6ră, iea cu mâna 
drâptă apă şi-o aruncă peste cap, recitând următorul farmec: 


Mě uitai pe rîu în sus, 
Nu vădui nimic; 

Mě uitai pe rîu în jos, 
Nv vădui nimic; 
Vădui trei sori, 

Trei surori 

A sântului s6re. 

De cât loc m'aă vădut, 
De cât loc m'au audit, 
La mine au alergat, 


Și m’aŭ luat pe uliţă, 

Cu trâmbiţa trâmbiţânăd, 

Cu bucinul bucinând. 

T6te dâmnele, 

Tóte crăiesele 

Copiii în scalde şi-au lăsat 
Și la mine au alergat 

Și din gur'au cuvîntat: 

— Ce dâmnă, ce crăiasă ? 

— Nu-i dâmnă, nu-i crăiasă, 


In sfântă haină maŭ im- 
[brâcat, 
In scaun de aur m’aŭ înălţat. 
In cosiţă fir de-argint pusu- 
[mi-aă, 
In drâpta bucin de aur pusu- 
[mi-aă, 
In mâna stângă trâmbiţă 


Ci-i Săftica cea frumâsă! 
La casa jocului am stat, 
Din trâmbiţă am trâmbiţat, 
Din bucin am bucinat, 

Toţi feciorii m'au luat, 

Toţi m’aŭ jucat, 

Tot în fruntea jocului, 

Tot în fruntea danţului! (1) 


După acestea, umplându-şi cofa cu apă prâspătă, neîncepută, 
se întOrce acasă ca să n'o vadă nimeni, precum a făcut și 
când a mers la rîu. | 

Ajungând acasă, iea o strachină mare nouă, târnă apă în- 
tr'însa,iea apoi cele trei fire de busuioc, cu cari a fost de cu sâră 
la rîù, le pune şi pre acelea în strachina cu apă dimpreună cu 
un oŭ roş şi cu vr'o câte-vă monede de argint sai de aur, 


(1) I. B. Muntenescu, Țerancele române din serbătorile mari, publ. în 
diar cit., p.63—66. 


şi apoi începe a se spălă pe obraz învîrtind în același timp 
oul în umerii obrazului, anume ca să fie sănătâsă şi roşie la 
față ca oul; plăcută, iu bită şi atrăgătâre ca busuiocul; curată ca 
argintul sau aurul; să aibă bani mulți peste an; să fie jucată 
în Duminicile şi sărbătorile ce urmâză, şi să se p6tă în curînd 
mărită (1). 

După ce s'a spălat şi închinat şi după ce a spus rugăciu- 
nile, se schimbă în cămaşa cea nouă, care a cusut-o înainte de 
Pasci, se îmbracă apoi şi în cele-lalte haine, cari le are mai 
nou8, mai bune şi mai preţi6se. 

Inainte însă de a se schimbă în cămaşa cea nouă, petrece 
prin ea un cărbune aprins, gicând: 

— Precum este cărbunele acesta aprins şi viu, totaşă să 
fiù şi eu sprintenă, şi precum pică cărbunele de iute şi nu 
se opresce în haină (cămaşă), tot aşă să fiu şi eŭ vă&dută şi 
băgată în sémă de toţi! (2) 

O sémă de fete însă, în loc de cărbune aprins, petrec prin 
cămaşă lumina de la Înviere, asemenea aprinsă, gicând: 


Cum a fost diua ’nvieriï | Preţuită 
De vădută, Și iubită, 
Luminată, i Cum aŭ tras Gmenii-atunci 


(1) Dat. fetelor din Bucovina, com. de d-l Orest Dlujanschi: «Fetele 
in diua de Pasci diminâţa se spală cu un oŭ rogu și cu bani, în credinţă 
că vor fi săn&tâse ca oul, vor ave bani mulţi peste an. şi că în s&r- 
bătorile de după Pasci se vor mărită. După ce s'au spelat., învîrtese 
oul în obraz»;— a celor din Drăgoesci, com. de d-l G. Forgaci: «Fetele 
pun un oŭ roşu și o monedă de argint într'un vas cu apă, din care se 
spală apoi atât ele cât și cei-lalţi căseni, cregend că vor fi anul acela 
Togi şi sănâtoși ca oul, şi vor avé mulţi bani»; —a celor din Boian şi 
Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean: «In diua de Pasci diminâţa, fie-care se 
spală cu apă próspětà dintr'o strachină, în care se pune un oŭ roş şi se 
aruncă un ban de argint sait de aur, dacă este. Unii, şi mai ales fetele, 
pun în apă și busuioc. Cu acestea se spală, ca să fie peste an sănttoși 
și rumeni ca oul, curaţi ca argintul sau aurul, şi plăcuţi ca busuiocul.» 

(2) Aur. Iana, Din credințele poporului român, publ. în Luminălorul, 
an. X, Temiș6ra 1889, No. 25; -- com. de d-l Ios. Olariu: «Pentru diua 
de Pasci se grijesc Româncele n6stre ca toți membrii familiari să se 
îmbrace cu cămăși noué, prin cari cămăși se petrece un cărbune de foc 
aprins bine.» 


108 


La biserică, Să fiu vedută, 
Așă să vină și să tragă Preţuită 


Și la mine Și iubită 

Ori-şi-cine, | Și eŭ în t6tă vremea! (1) 

Fata ce face acâsta e sigură că în sărbătorile ce urmâză, 
de bună-s6mă va fi iubită şi stimată de toţi, va fi bine vě- 
dută şi jucată de feciori şi că în scurt timp se va puté chiar 
şi mărită. 

Însă ea nu se mulţumesce numai cu atâta, ci stând după 
Inviere la masă, dimpreună cu cei-lalţi căseni, când se sedlă 
de la masă şi dă 6să să din casă afară, îşi face cruce şi dice: 


Sânt în paus! Cu vorbe bune, 

Înaintea mea vě duceţi, Cu cuvinte bune. 

La toţi feciorii umblaţi, Nici unul să nu pótă păşi 
Pe umărul drept îi călcaţi, Pân' la mine n'a veni. 

La inima lor vă băgaţi, De mâna drâptă mor luă 
Pe toţi îi înturnaţi În fruntea jocului m'or jucă. 


După ce a eşit din casă afară şi a păşit trei paşi de la 
pragul casei, își desprinde puţin catrinţa şi apoi prindând-o 
iarăşi şi uitându-se la s6re dice: 


Ai 44 de rădişore, 

Patru mi le dă mie 
Eu nu rădic vînt Şi patru ţine-le ţie, 
De la pămînt, Două să mi le pun 


Sfinte s6re, | 
| 

Ci cercul tău În sprincenele mele 
| 
| 


Sfint Domn mare! 


În capul mei, Şi două în umerii obrazului, 
Radele tale La toţi feciorii să le par: 
În genele mele. Cireș de munte înflorit 
Sfinte s6re, Cu mărgăritar îngrădit! (2) 
Sfint Domn mare! 


(1) Dat. Rom. din Maidan, com de d-l Aur. Iana şi Ios. Olarii: «Pentru 
fete mari și feciori juni se păstrâză lumina de Duminecă diminâţa, a- 
decă când sa ocolit biserica cu Învierea Domnului, şi apoi acea lumină 
aprinsă se petrece prin cămeșa nouă»; — Sim Mangiuca, Calend. pe 
an. 1882. Mărţișor 28. «Lumînarea aprinsă la cele trei privighiuri (bdenii) 
şi la Învierea Domnului, petrecută prin cămeşă nouă, îmbrăcată la Pasci, 
dă sănătate şi este bună de dragoste.» 

(2) I. B. Muntenescu, op. cit., p. 66. 


109 

Rostind şi aceste cuvinte se duce apoi la adunarea sau 
petrecerea, unde se află feciorii şi cele-lalte fete de séma ei. 

E de însemnat aicea încă şi aceea, că fie-care fată mare, 
nu numai în giua de Pasci, ci şi mai pe urmă, pregătin- 
du-şi hainele pentru joc, are datină, după ce le-a scos din 
locul unde au fost păstrate, să le acaţe pe uşă pentru că, 
precum este ușa umblătâre şi fie-care, care vrea să intre în 
chilie (casă), trebue să o atingă, tot aşă să fie și fata vă&dută, 
căutată de feciori, netrecând-o nimeni cu vederea (1). 

Iar înainte de ce plâcă la joc, cele mai multe fete aŭ da- 
tină de a-și frecă mânile şi tóte hainele cu busuioc parte ca 
să fie plăcute şi să fie întocmai ca busuiocul de căutate de 
toți feciorii şi parte ca să mirâse (2). 

O sémă de fete însă îşi fac în diua de Pasci de dragoste 
nu numai, după cum s'a arătat până aici, ci tot odată şi 
prin legături de flori, numite flori de dragoste şi culese din 
patru dâluri, ori patru câmpuri, cari caută faţă în faţă. 

Afară de acâsta îşi mai fac încă şi pe parte sau pe ursită, 
şi anume nu numai ele singure, ci şi prin fermecătore sau 
vrăjitâre, şi în acelaşi timp îşi desl6gă drumul spre căsă- 
torie cu tort tors de o fetiță de şeâpte ani (3). 

Pe lângă cele înşirate până aici, o s6mă de fete mai în- 
dătineză, când merg în diua de Pasci la biserică, de a-și 
pune un oŭ roşu în sîn, ca să fie tot-deauna roşii (4). 

lar peste gi, tot în diua de Pasci, lipesc găoci de ouă 
roşi la ușile caselor lor, anume ca să le vie mai de grabă 
peţitori (5). 


(1) Aur. Iana, Din credințele pop. rom., publ. în Luminătoriul, an. X, 
No. 25. 

(2) Idem, de eadem. 

(3) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Mărţişor 28. 

(4) Avram Igna: Credinţe pop. din com. Sabolciu în Biharia, publ. în 
Familia, an. XXXII, p. 56: «La Pasci cine merge la biserică, să-și pună 
un oŭ rog în sîn ca să fie tot-deauna roş.» 

(5) Dat. fetelor din Putna, com. de Nic. Goraş; — Sim. Mangiuca, Ca- 
lend. pe an. 1882. Mărţişor 28: «In diua Pascilor, ghiócele de ouă roşii 
se lipesc de usciorii uşii.» 


110 


Mai departe se pune în diua de Pasci o glie cu 6rbă 
„verde lângă pragul uşii, ca toţi casnicii să calce pe 6rbă 
verde, anume ca să fie sănătoși, plăcuţi şi frumoși ca 6rba 
verde (1). | 

In Transilvania, com. Orlat, se pune în diua de Pasci 
fierul plugului sub pragul uşii, unde stă trei qile; iar meş- 
terii pun f6riecele şi calcă pe ele spre a avé spor la lucru (2). 

In Bucovina se pune în diua de Pasci o glie verde după 
ușă, unde r&mâne trei dile după o laltă, iară a treia di se 
iea de acolo, se usucă şi pe urmă se afumă cu dinsa cei ce 
sunt bolnavi de junghiuri (3). 

In fine, tot în Bucovina, e datină în unele părţi, ca toţi 
Gmenii dintr'o casă să pue câte un pahar cu apă şi pe pahar 
o bucăţică de pâne, şi când se întorc de la Inviere, fie-care 
caută la paharul să, şi care pahar a secat, acela om, cred 
ei, că are să moră peste an, însă al căruia nu scade, acela 
om, cred ei, că va trăi peste an (4). 


XII. 
MOŞII DE PASCI. 


In unele părţi din Banat este datină de a se dă în diua 
de Pasci ca Moși de sufletul celor repausaţi: colaci (sâmbe- 
cidre) cu miel, cu ouă roşii, precum şi alte bucate ce se află 


(1) Com. de d-l Ios. Olarii şi Aur. Iana: «Se mai aduce, în diua de 
Pasci, în fie-care casă şi câte o glie de pămînt cu 6rbă verde pentru 
sănătate»; — Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Mărţişor 28: «Glia verde 
se pune la Pasci pe pragul ușei, ori după ușă, şi pruncii se întorc în 
giurul ei.» 

(2) Romul Simu, Monografia satului Orlat, publ. în Foea poporului 
an. III, Sibiiù 1895, No. 32, p. 128. 

(3) Dat. Rom. din Capul Codrului, com. de Ştef. Bodnarescul. 

(4) Dat. Rom. din Bălăcâna, com. de Vas. Jemna. 


111 


atunci în casă. Pe alocurea însă se dă cag saŭ oicuje pline 
de apă (1). 

Moşii aceştia saŭ se trimit prin vecini (2), sai cei cărora 
li se daŭ umblă singuri pe la case de-i primesc. 

In casul din urmă, femeile se îngrijesc ca să le vină mai 
întâi un copil cu părinţi în casă, și aceluia îi daŭ apoi ou& 
TOŞI şi colaci (3). 

In alte părţi, tot din Banat, precum bună-dră în comuna 
Secaşiii de lângă Oraviţa, este datină ca în diua de Pasci 
să se ducă şi să se împărţâscă ca Moș: pe la vecini, rudenii 
şi Gmeni săraci câte două ori patru ou& roşii şi câte un co- 
lac. Iar Joi după Pasci se duc şi se împărţesc colaci, lângă 
carii se pune pasulă (fasole) şi nectar adecă miere de 
prună (4). 

In Transilvania şi anume pe la Rodna, cum se zăresce 
de dgiuă, prind a umblă băeţii cu ouă roşii pe la némurí şi 
vecini, şi când întră în casă gic: «Christos a 'nviat!» 

lar gazda casei, răspundându-le: <Adeverat c'a înviat», le 
dăruesce ouc roşi ori turtuțe de la turtari. 

De aici vine apoi că cele mai multe femei de prin părţile 
acestea, având de dat ouă rogi la băeţi, precum şi de pre- 
gătit prândul pentru cei duşi la biserică, nu merg la Invi- 
ere, ci remân pe acasă (5). 

In alte părţi din Transilvania, precum bună-dră în Să- 
cele, este obiceiul ca femeile, în n6ptea Pascilor şi anume 
inainte de Inviere, să plângă la morminte, credând că su- 
îletele morţilor se depărtâză în acestă nâpte de la locul lor, 
venind în apropierea caselor, unde stai pribegite până în 
diua de Rosale, când iarăși se aud pe la morminte plânse- 





(1) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1832, p. 138; — com. de d-l Ios. O- 
lariu: «In diua de Pasci dai de pomană morţilor colaci și ouă roşii.» 

(2) Com. de d-l Aur. Iana: «In diua de Pasci se impart ouă roși câte 
cu un colac prin vecini pentru ertarea păcatelor celor morţi.» 

(3) Com. de d-l Ios. Olarii: «Pentru diua de Pasci se grijesc femeile 
române ca să vină mai întâi un copil cu părinţi în casă, pe care îl 
dăruesc cu ouă roşi şi colaci.» 

(4) Com. de d-l Valentin Dioniŭ. 

(5) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul;-- W. Schmidt, op. cit., p. 9. 


112 


tele în tot decursul serviciului divin. După eșirea din bise- 
rică însă încep să împartă la femeile tinere măritate în de- 
cursul anului curgător, colaci şi diferite vase de bucătărie, 
cari în timpul serviciului divin le-ai ţinut pe morminte (1). 

In Moldova femeile, cari n’aŭ copii sau cari aŭ copii morţi, 
dau de pomană copiilor megieşi câte un ouf şi câte o pds- 
cuță (2). 

In Țera-Românetscă se daŭ în giua de Pasci ou& roși 
peste mormînt, pronunţând numele celor pentru cari se dă 
acel ou. 

Tot în fera-Românescă există credinţa, că toţi morţii cei 
păcătoşi, din giua Invierii, adecă de la Pasci, se scot din 
iad la odihnă până la Rusalii. In aceste dile deci fetele 
cară apă pe la vecini de pomană în contul morţilor (3). 

In Bucovina, şi anume pe la oraşe, este datină de a se da 
ca Moși, şi mai ales băeţilor, asemenea ou roși (4), iară la 
ţâră, pe lângă ouă roși, li se mai dă încă şi câte o păsecufă. 

In unele părţi însă, tot din Bucovina, o s6mă de femei, 
luând cu sine pască, lumini şi ulcele, se duc a doua di de 
Pasci la ţinterim şi acolo le împărţesc apoi 6menilor celor 
săraci de pomană pentru sufletul celor repausați (5). 


(1) Com. de d-l Domițiú Dogariu, învăţător. 

(2) C: D. Gheorghiu, op. cit., p. 79;—El Sevastos, Sărbătorile poporu- 
lui, publ. în diar. cit., p. 155. 

(3) Sim. FI. Marian, Îmmormântarea la Români, p. 387;— Gazeta săté- 
nului, an. XV, R.-Sărat, p. 90: «Din cultul strămoşilor încă trebue să 
fie destule r&mășiţe la nisce serbători atât de însemnate cum sunt cele 
de primă-vară. Din acest cult avem Moşii de Pască, venirea sufletelor a- 
casă de pe cea lume, cari stai din Joia-mare până la Dumineca mare.» 

(4) Dict. de Măridra Corjan, oghielăriţă din Sucéva. 

(5) Com de Vas Nahaiciuc. 





XIII. 
LA TOCĂ. 


Pascile, după credinţa şi spusa Românilor de pretutindeni, 
este o s&rbătâre aşă de mare şi de sfintă, că nu numai a 
lucră. ci chiar şi a face jocuri cu lăutari şi a jucă la auqul 
musicii, după cum se jâcă în cele-laite s&rbători mai mari 
de peste an, este păcat (1). Ba nici măcar a întreprinde vre- 
o călătorie sau a încheiă vre-o căsătorie nu-i ertat (2). 

Drept aceea mai tot tineretul, cât se află într'o comună, 
şi cu deosebire feciorii şi fetele cele mari, băetanii şi copi- 
landrele, îmbrăcaţi în hainele cele mai nouă, mai preţi6se şi 
mai frumâse ce le aŭ, şi provăduţi câte čun număr mai 
mare sau mai mic de ouč roși, se duc în diua acesta nu 
mult după leturghie la biserică, ca în ograda saù curtea 
acesteia să petrâcă restul dilei, parte cioenind ou roși şi 
parte trăgând clopotele şi tocând (3). 

Scopul adunării şi întâlnirii în curtea bisericii, al petrecerii 
şi al ciocnirii de ou roși aici este că, după credinţa celor 
mai mulți, toţi cei ce se adună în giua de Pasci la biserică 
şi ciocnesc ou& roși unii cu alţii se vor întâlni gi în cea- 
lalţă lume (4), iară scopultragerii clopotelor şi tocării este, 
după unii, vestirea Învierii lui Is. Chr. ca tótă lumea să scie 
și să tresalte de bucurie că Mântuitorul nostru a înviat (5), 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Bucovina. 

42) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul: «In giua de Pasci nu-i iertata se 
căsători, nici a întreprinde vre-o călătorie»; — W. Schmidt. op. cit., p. 8: 
«Pentru sfinţenia gilei nu se pote face nuntă în acâstă di, nu se între- 
prinde vre-o călstorie, ba nici un lucru vajnic.» 

(3) Dat. Rom. din Ilișesci, com. de G. Mihuţă: «In giua de Pasci, după 
liturghie, se adună flăcăii şi fetele la biserică ca să ciocnâscă ouă roși, 
să tragă clopotele şi să tóce»; — a celor din Pojorita, com. de Ilie Flo- 
cea: «După amiadi se duc iarăși cu mic cu mare la biserică la clopotniţă.» 

(4) Cred. Rom. din Ilişesci, com. de G. Mihuţă: «Scopul pentru care 
se strîng în diua de Pasci la biserică e spre a ciocni ouă roși, credend 
că cu care ciocnesci în diua de Pasci te întâlnesci în cea-laltă lume.» 

(5) Dat. şi cred. Rom. din Brăesci, com. de Vas. Lucan: «Feciorii şi 
fetele se adună în diua de Pasci la clopotniţă și trag clopotele, vestind 
prin acâsta Invierea lui Is. Chr»;— a celor din Ilişesci, com. de G. Mi- 


Marian, Sărbătorile, III. 8 


114 


după alţii pentru că e septemâna luminată, şi cine móre 
în decursul acestei săptămâni, când cerul e deschis, acela 
să fi făcut ori şi câte păcate, nu merge la întuneric, ci se 
duce de a dreptul în raiu (1); şi iarăşi după alţii, că tră- 
gênd clopotele, vor fi scutiţi de foc, grindină, trăsnet, ru- 
pere de nori şi alte cumpene mari (2). Iar fetele şi nevestele 
le trag în credinţă că va cresce cânepa şi inul mare (3), iar 
curechiul nu-l vor mâncă omigile (4). 


huţă : «Datina de a trage clopotele în diua de Pasci este usitată şi în 
Ilişesci. Iar credinţa, îmbinată cu acâstă datină, este ca tótă lumea să 
r&sune de laudă și bucurie că a înviat Chr; iară alţii dic că acâsta se 
face spre sănctate şi spre crescerea cânepei.» 

(1) Cred. Rom. din Tişeuţ, com. de T. Sologiuc: «După Inviere se trag 
clopotele trei gile după olaltă, anume pentru că este septemâna lumi- 
nată, şi atunci se dice că cerul este deschis, şi ori cine more în acest 
restimp se duce de a dreptul în raiu»; — a celor din Boian şi Pătrăuţ, 
com. de d-l Vas. Turturean : «Cine are fericirea de a muri în s&ptemâna 
întâia după Pasci, acela e primit în raiu, fie el și cel mai mare păcâtos, 
căci i se 6rtă ori şi ce păcate ar fi făcut. De aceea se și numesce sep- 
tămâna acâsta Septămâna luminată, pentru că în decursul ei nu merge 
nime la întuneric»; — a celor din Bălăcâna, com. de Vas. Jemna: «<Omenii 
cred că cine more în Septemâna luminată, de Duminecă până în Du- 
mineca Tomii, acela merge în raiu»; —a celor din Sf. Onufreii, com. 
de Const. Ursachi: «Omul, ce more în diua de Pasci sau în dilele ur- 
măt6re, e norocos, pentru că în diua de Pasci raiul este deschis, și omul 
merge de a dreptul în raiu.» 

(2) Com. de d-l Vas. Turturean. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Zaharesci, com. de Ars. Băiţan: «Fetele, 
cari trag clopotele pe la Pasci, cred că cresce cânepa mare»; — a celor 
din Tişeuţ, com de T. Sologiuc: «Ţăranii cred că dacă trag clopotele în 
diua de Pasci, mai ales partea femeâscă, apoi cresce cânepa»; —a celor 
din Capul Codrului, com. de St. Bodnarescul: «După leturgie se adună 
feciorii şi fetele la biserică, unde trag clopotele neîntrerupt până la ve- 
cernie. Şi se dice că dacă trag femeile în diua de Pasci, atunci se face 
cânepa frumosă»; — a celor din Mânăstirea Homorului, com. de G. -Ma- 
coveiu: «Şi pe la noi se adună feciorii şi fetele în diua de Pasci la bi- 
serică și trag clopotele până pe timpul vecerniei, și dacă trag clopotele, a- 
tunci se crede că se face cânepa frumõsă»;—a celor din Frătăuţul nou, com. 
de d-l Sam. V. Isopescul, prof. gimn.: «In Frătăuţ trag nevestele și fetele 
clopotele în cele trei qile ale Pascilor, ca să crescă bine cânepa şi inul.» 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Comănesci, com. de Tit. Georgian: «După 
sfirșirea leturghiei, se începe a trage clopotele. Şi despre cei ce trag clo- 
potele se dice că le cresce cânepa sai că curechiul nu-l mănâncă 
omidile.» 


115 





Deci cum au sosit la biserică, lucrul cel dintâii ce-l fac 
este că unii încep a ciocni, iar alţii a se sui în clopotniţă, a 
trage clopotele şi a tocà, de se r&sună întrâga comună. Şi 
când înceteză unii de tras clopotele sai de tocat, încep alţii. 
Și tot așă dur&ză tragerea acâsta a clopotelor trei dile de-a 
rindul, adecă din giua de Pasci, nu mult după ce aŭ eşit 
de la sfînta liturghie, şi până Marţi séra, încetând numai pe 
timpul cât durâză vecernia (1). 

În giua întâia, adecă în diua de Pasci, petrece după cum 
am spus, tot tineretul la biserică. A doua şi a treia qi însă 
petrece mai mult numai o parte, şi mai ales băeţii şi copi. 
lele, pe când cea-laltă parte merge diminâţa de udă unii pre 
alții, şi anume Luni udă feciorii pre fete, iară Marţi fetele 
pre feciori, iară după amiagi cei mai mulţi inşi se duc la joc, 
căci în multe locuri în aceste două qile după amiadi se face 


şi joc (2). 


(1) Dat. Rom. din Fundul Sadovei, com. de Gavril Gliga: «In diua In- 
vierii este obiceiul ca Gmenii bătrâni să steă pe'acasă, iar tinerii se 
duc la biserică, în ograda căreia fac tâte petrecerile în decursul celor 
trei dile dintâi ale Pascilor. Luni şi Marţi însă, cu mic şi mare pe- 
trec în ograda bisericii, dacă timpul e frumos. Cei tineri trag clopo- 
tele, iar cei bătrâni povestesc»;—a celor din Sf. Onufreiu, com. de 
Const. Ursachi: «Şi la noi se adună feciorii şi fetele în diua de Pasci, 
apoi a doua șia treia di de Pasci, adecă Luni şi Marţi, la biserică, 
nemijlocit după leturgie și trag clopotele şi tocă până pe timpul vecer- 
niei. lar dacă trag fetele clopotele, apoi se dice că cresce cânepa şi înul 
mare»; — a celor din Pojorita, com. de Ilie Flocea: ¿In diua de Pasci se 
trag necontenit clopotele. A doua di se face tot aşă, ca şi în diua întâia 
se trage mai mult clopotul şi se face joc înaintea bisericii, iar de cà- 
tră seră intră cu toţii în biserică unde se face vecernia»; —a celor din 
Crasna, com. de Onufr. German: «După ce es din biserică, merg mai 
ales flăcăii și fetele la clopotniţă, unde se duc la ciocnit şi fac petre- 
ceri aşă până séra. După amiadi merg şi Omenii cu toţii la vecernie. Tot 
aşă fac şi petrec şi a doua di şi a treia di»; —a celor din Căndreni, 
com. de L. Poenariu: «In diua de Pasci se trag t6tă diua clopotele, a 
doua și a treia Qi asemenea»; — a celor din Sf. Onufreii, com. de Cas. 
Brâbăn: «Clopotele se trag prin trei dile. Se crede că trăgând fetele 
clopotele, atunci se face cânepa şi inul mare. Feciorii și fetele trag clo- 
potele, iar băeţii bat t6ca neîntrerupt. Şi când îl châmă unul pre altul 
la biserică dic: «hai la tocă.» 

(2) Dat. Rom. din Comănesci, com. de Octavian Giorgian : «După câtă-vă 
vreme încep flăcăii şi fetele a ciocni șia trage clopotele până la 4'/, 


116 

E de însemnat şi aceea că toţi cei ce merg la biserică. unde 
se trag clopotele saŭ prin alte locuri, unde se adună tineretul 
în sărbătorile Pascilor, precum bună-dră la scrånciob, înainte 
de a se porni de acasă, își aleg de regulă nu numai ouăle 
cele mai frumos împiestrite, ci tot-odată şi cele mai tari (1). 

In Moldova, fetele şi flăcăii în giua de Pasci se sue în 
clopotniţă şi tócă tâtă diua până în séră, ca să crâscă cânepa 
frumâsă şi móle ca mătasea. Apoi iar se mai cobóră în ograda 
bisericii, iar se mai sue în clopotniţă, şi aşă tótă giulica 
ciocnesc, vorbesc şi şuguesc ei în de ei. Fetele ieaŭ în sîn 
pască şi ouă roşii, nu atât pentru dinsele, ci mai mult ca 
să schimbe ouăle cu flăcăii şi să le deă pască; căci flăcăii 
îşi aduc de acasă numai ouă roşii (2). 

In Transilvania, şi anume în Ormenișul de pe Câmpie, toţi 
feciorii şi t6te fetele se adună după prând înaintea bisericii: 
fetele frumos gătite, iar feciorii cu flori în pălărie. Toţi aŭ oue 
roși. Şi unii rid, glumesc şi îşi petrec, iar alţii ciocnesc împre- 
ună: oul cel tare câștigă pe cel mai slab. Mulţi câştigă pe ca- 
lea acâsta o mulţime de ou, vegi bine sparte, dar.....multe (3). 

In alte părţi, tot din Transilvania, mulțumesc pre feciorii 
cari le jócă cu ou roșii. Mai fie-care fată dă câte două saii 
trei perechi de ouă roşii aceluia, cu care a jucat. Preferinţă 
aŭ şi aici cer mai drăguți. Aşă bună-ră, dacă Mărieï îi place 
de Florea, atunci ea i-a înconde:at cât s'a putut de frumos 
patru ouă de găină şi două de gâscă. Iar feciorul, la rîndul 
său, îi mulțumesce într'un limbagiu simplu, dar poetic. Comple- 
senţa, se înţelege, că nici aici nu lipsesce (4). 


óre sera. De acum începe vecernia şi durâză până la 5 óre. De acolo 
stau iarăși flăcăii până ce înseréză. A doua gi trag iarăși clopotele şi 
ciocnesc, ca şi în giua întâia, numai că acuma se jócă la joc şi se udă 
fetele, şi merg finii la nânași cu pască, cu out roșii și cu slănină. A treia 
di tot aşă, numai că a doua di se udă fetele, iar a treia qi flăcăii»; — a 
celor din Tișeuţ, com. de T. Sologiuc: «Feciorii a doua și a treia di 
de Pasci fac joc. Fetele duc la joc pască și ouă şi daŭ unul la altul, la fe- 
ciori şi la fete. A doua di de Pasci dimin€ţa umblă feciorii pe la fete 
cu udatul şi fetele le dau ouă și pască de mâncat.» 

(1) Dat. Rom. din Boian și Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean. 

(2) El. Sevastos, Serbătorile poporului, publ. în op. cit., p. 155. 

(3) Gazeta Transilvaniei, an. L, Braşov 1889, No. 76. 

(4) Petru Boeriu, Din obiceiurile de la Pasci ale Românilor din co- 
muna Grid, publ. în Gazeta Transilvaniei, an LIX, Braşov 1896, No. 68. 


117 


XIV. 
BRICELATUL. 


Sub Bricelat, brişcălit şi prişcălit sau Alegerea craiului, 
se înţelege alegerea feciorului, care a egit întâiaşi dată pri- 
mă-vara cu plugul la arat, de Craâi şi învrednicirea lui cu 
dreptul şi puterea de a judecă şi a bricelă, bricilui sau a 
prișcălă, adecă dea pedepsi pre toţi cet-lalţi feciori, carii aŭ 
comis în decursul Postului mare vre-o necuviinţă sau altă 
faptă rea (1). 

Datina acâsta, după cât sciù eŭ până acuma, e usitată 
numai în Transilvania şi, după cum ne vom convinge din 
cele ce se vor înşiră mai la vale, nu e alta decât un fel 
de Strigare peste sat (2), cu acea deosebire numai că cei 
vinovaţi, nu numai că se strigă pe nume şi li se descoperă 
faptele cele rele, ci tot-odată se şi briciluesc pentru dînsele (3). 

Bricelatul sau Alegerea craiului se practică pretutindenea 
unde e usitată acâstă datină, numai în giua de Pasci după 
vecernie şi numai de cătră feciori. 


(1) Al. Viciu, Glosariii de cuvinte dialectale, Blaj 1899. p. 21: <Brişcă- 
litul (Valea Almașului, jurul Jiboului, Dragului) v. prişcălitul»; — p. 
47: «Prişcălitul (pe aiuri brişc, v. la b.) pe la Girişul rom, S.-Petru de 
câmp, ş. a., un joc al feciorilor în diua de Pasci, când adunaţi lângă bi- 
serică bat la tălpi pre feciorii, cari s'aii purtat răi—necuviincios, în Pä- 
resemă. Lopăţica, cu care daŭ, se dice prişcală: 

Nu te bate prişcala, 
Că te bate vina ta! 
vedi prăştilă = şindilă, şisă (Haţeg), de unde s'a corupt vorba prişcală.» 

(2) Sim. Fl. Marian, Serbătorile la Români, Vol. II. Bucuresci, 1899, 
p. 286. 

(3) I. Pop-Reteganul, Bricelatul saŭ alegerea de Craii noŭ în fară, 
publ. în Revista ilustrată, an. I, Bistriţa 1898, p. 73: «Bricelatul e mai 
vechiu de cât Strigatul peste sat, ori barem de odată. După a nâstră 
părere a fost mai întâiu Bricelatul ori Vărgelatul, iar numai cu tim- 
pul sa modificat respective muiat în Sirigarea preste sat. Scopul eră 
unul și același la amândoue: păstrarea tineretului în stare de moralitate, 
hărnicie, cruţare, numai cât Bricelatul îl admoniă în mod simţitor cor- 
poralmente, pre când la Strigarea preste sat sufere numai simţul pu- 
d6rei.» 


118 


Aşà în unele părţi din ţinutul Năs&udului, mai toţi feciorii, 
câţi se află într'o comună, se adună în diua de Pasci după 
vecernie la biserică şi aici aleg apoi Craiul. 

Sienalul adunării acesteia e de regulă baterea tâcei. 

Feciorul, care a fost ales de crai, se iea îndată după ale- 
gere de cătră alţi patru sau şâse feciori pe braţe şi se duce 
cu alaiu până la riul sau valea ce se află în comuna res- 
pectivă. Ajunşi aici, feciorii ce l-au adus vreau să-l arunce 
în apă. Şi dacă craiul nu le promite o cantitate Greși-care . 
de rachiu sau vinars, după cum se numesce în unele părţi 
din Transilvania băutura acâsta, îl şi aruncă şi-l scaldă cum 
se cade, iar dacă le promite, atunci nu-l aruncă, ci luându-l 
iarăşi pe braţe se întorc cu diînsul înapoi la biserică. 

Ajunși la biserică, îi dau un scaun numit scaunul jude- 
cdtoriei ca să şedă pe dînsul, învitându-l în același timp să 
judece şi să pedepsâscă pre toţi feciorii, cari au comis ce-vă 
rău în decursul Postului mare, bună-6ră: dacă mergând 
la plug, naŭ băgat séma şi au pierdut cuiul de la rotiţe şi 
din causa acâsta una dintre rotiţe a căgut, sau: dacă nai 
arat cum se cuvine; dacă aŭ muncit prea tare boii sau i-ai 
desprins de la tânjeă mai nainte de a sosi timpul; dacă aŭ 
purtat struţ ori au jucat în cursul Postului mare; dacă s'au 
îmbătat, au suduit ori s'au certat cu părinţii s&i; mai pe 
scurt dacă au făcut ce-vă ce nu s'a cuvenit să facă. 

Craiul, așezându-se pe scaunul ce i s'a dat, şi având în 
jurul s&u pre cei patru sau şâse feciori, cari l-au dus la rîu 
ca să-l ude, prinde a întrebă în audul tuturor celor de faţă 
cine ce a făcut. 

Dacă acuma unul sau altul dintre feciorii adunaţi este 
pârit de cătră cine-vă că o comis cutare faptă rea în de- 
cursul Postului mare, atunci Crasul poruncesce celor patru 
adjutanţi ai săi să l ieă pe sus, să-l ducă şi să-l pedepsâscă, 
ca de altă dată să se ferâscă şi să nu mai facă aşă ce-vă. 

Cei patru adjutanţi, cum li s'a dat porunca acâsta, îndată 
il şi ieai pe cel vinovat pe umeri, îl duc în prejurul bisericii, şi 


stând cu dînsul la fie-care corn de biserică, îl briciluese (1) 


— - Si pa ez Ra 


(1) Dat. Rom. din Ilva mare, com. în fostul district al Năsăudului, 
publ, în Gazeta Transilvaniei, an. LV, Braşov 1892, No. 207: «In giua 


119 


sau prișcălesc, adecă îl lovesc peste tălpile pici6relor cu un 
fel de bătălău (b5) numit bricelă saii prișcală, rostind în 
acelaşi timp următârele cuvinte : 


Nu te bate bricela, 

Că te bate vina ta. 
Asta-i de la mine, 

Asta ţi se vine. 

Suta, mia, na! 

Să nu faci alt’ dai așă! 


În chipul acesta sunt pedepsiţi de-a rindul toţi cei ce se 
află vinovaţi, cari aŭ comis vre-o faptă rea, ori s'au purtat 
necuviincios faţă de Craiu sau nu s'au mulţumit cu pedâpsa 
căpătată din partea acestuia. 

După ce s'aii judecat şi s'au pedepsit toţi câţi s'au aflat 
că nu s'ai purtat bine în decursul Postului mare, se duc 
cu toţii acasă la Craiul şi aici petrec apoi atât restul dilei cât 
şi cele două qile ce urm&ză, adecă Luni şi Marţi, mâncând, 
bând şi jucând. 

Ajunşi la casa Craiului, aleg alţi doi feciori din mijlocul 
celor de faţă şi-i trimit ca să mérgă prin sat, unde sunt fete 
mari, să le poftâscă şi pe acestea la petrecere. 

Feciorii aleşi, pornindu-se prin sat şi invitând pre tâte fe- 
tele cele mari, ca să ieă și ele parte la petrecerea lor, ca- 
pătă din fie-care casă câte un dar, care constă mai ales din 
ouă albe şi roşii. 

După ce aŭ pă&rindat acum tot satul, se întorc cu darurile 
căpătate iarăşi la casa Cratului, unde din ouăle cele albe 
fac papă, iar cu cele roşii ciocnesc. 

Ast-fel îşi petrec şi se veselesc tustrele gilele acestea, bând 
din vinarsul ce l-a dat Craiul, mâncând din bucatele ce le-ai 
căpătat ca dar de la fetele cele mari și jucând cu acestea, 
cari, după ce aŭ fost învitate, ieaii asemenea parte la acâstă 


de Pasci diminâţa, copiii umblă după ouă. După vecernie trag clopotele 
bat t6ca, se briciluesce în ţinterim tineretul, și bătrânii povestesc de- 
spre vremile trecute şi bătălii, nu merg la cârciumă, nici nu dorm în 
acâstă di, dicend că nu este bine.» 


120 


petrecere dimpreună cu părinţii sai cel puţin cu maicele lor (1). 

În alte părți, tot din ţinutul Năs&udului, precum bună-6ră 
în comuna Mocod, Bricelatul sau alegerea craiului se face 
în următorul chip: 

Se adună feciorii satului, îndată după vecernie, înaintea 
bisericii, şi aici, în presenţa întregului popor adunat, după 
mai multe consultări seri6se, se aleg doi inşi dintre flăcăi, 
pe cari îi cugetă de mai vrednici între toţi, cari sunt cu 
purtări mai alese şi bravi în t6tă privinţa. După ce Y-aŭ 
ales, îi r6gă să primâscă slujba de Oras şi să se declare 
dacă voesce şi pot primi ori ba. 

Dacă: care-vă din o causă ori alta nu pâte primi — ceea- 
ce rar se întîmplă, — atunci de sine se înţelege că urmeză 
altă alegere, până când junii aŭ Crai no, a căror domnie 
durâză un an de gile, adecă până la Pascile viitre. 

Noii Crai, după ce primesc onorificul oficii de Crasu, 
sunt ridicați de mulţime în sus, iar de câte ori îi ridică, 
strigă mulţimea: Crai noi în féră! Apoi, după repeţirea 
de trei ori a acestor cuvinte, îi pun pe tronul crăesc, care 
este un scaun lung, ca să pâtă încăp6 amândoi craii pe dinsul 

După pontul acesta, se sue un flăcăă în turnul bisericii 
şi de acolo strigă respicat de trei ori: 

Crai noi în ţară! 

Grâu de primăvară, 
Mierţa de secară 

Cu 80 de parale, 

Mierţa de grâu 

Cu un florin, 

Cupa de vinars 

Cu un cinceriu 

Și tabacul cu cinci sloţi! 


Şi după ce sfirşesce acâstă strigătură de trei ori, aruncă 
de acolo din turn un suman jos, care însă este prins şi 
sprijinit de flăcăi, că nu-i ertat să atingă pămîntul. 

După acâsta începe Bricelatul, care se întîmplă în modul 
următor : 


(1) Com. de mai mulţi conșcolari, pe când më aflam ca student dea 
VII-a cl. la gimnasiul român din Năséud. 


121 





Craii stai pe scaunul lor de ondre, lângă fie-care craiu doi 
juny voinici ca bragii stau în picidre, gata de ascultat şi 
împlinit porunca crailor. 

Stând acești patru juni, cari nu sunt aleşi, ci numiţi din 
partea crailor, ocoliţi de tot poporul din comună, un crai 
întrebă: 

— Cine ce are de dat înainte? 

Atunci unul dintre flăcăi, care scie despre altul, că a co- 
mis ce-vă faptă rea, d. e.că a perdut ce-vă de la car, a bătut 
r&u vitele, şi-a uitat toporul ori altă unâltă acasă, când ar 
fi trebuit să o ducă la câmp, a rupt ce-vă la car ori plug 
din lene ori nebăgare de s6mă, ori dâră a răsturnat carul, 
a suduit de cele sfinte, ş. a., acestă faptă o aduce înaintea 
crailor cam în modul următor: 

—Înălţaţi crai! N. N. a răsturnat pe loc neted ca palma 
carul încărcat cu grâi curat; ori N. N. a plecat la fin cu 
gândul la drăguță, şi în loc de furcă şi greblă şi-a luat 
numai toporul şi merindea; ori N. N. a bătut boii, fiind-că 
nu voiră să trâcă cu car cu tot peste gard; ori N. N. tre- 
când pe lângă ograda lor sa aburcat pe gard şi şi-a umplut 
mânecele sumanului de póme şi le-a dus în şegătâre, etc. 

Pre acest june poruncesc craii de mi ţi-l prind cei patru 
slujitori şi mi ţi-l ridică pe sus, doi de mâni şi doi de picidre, 
aşă că acusatul vine cu faţa în jos şi corpul întreg întins; 
iar de supsuori mai ridicat, ca corpul să aibă posiţiune 
costişă. 

Acești patru îlăcăi aŭ misiunea, ca să pârte odată pe sus 
pre cel vinovat în jurul bisericii, iar cei doi ce-l ţin de 
picidre, având nescai lopăţele de lemn, cu acelea daŭ la 
tălpile picidrelor celui vinovat mai multe lovituri la fie-care 
corn de biserică, numărate după versul următor: 


Nu te bate bricela, 

Ci te bate vina ta. 

Asta-i de la mine, 

Asta ţi se cuvine, 

Pentru ce n'ai făcut bine! 


Numă&rătura se întîmplă după modul cum numără pruncii 
până la 15 pe versul: 


122 


Tócă, popă, tócă, 
Tócă de alun, 
Botă de gorun. 
Cinci, popă, cinci, 
Cinspre-dece aici. 

După finele acestei ceremonii, duc pe cel bătut înaintea 
Crailor. 

Craii apoi îl întrebă de este mulţumit ori ba cu pedâpsa 
primită ?.. nu cum-vă l-a pedepsit prea aspru, adecă nu 
cum-vă care-vă fecior a dat prea tare? ori prea încet ? 

Atunci pedepsitul spune tot ce are de spus, şi de cum-vă 
aevea care-vă din flăcăi a dat fără milă în cel judecat, atunci 
respectivul flăcău, care a abusat de încrederea crailor noi, 
capătă pedâpsă, şi adecă capătă atâtea lovituri câte primise 
cel dinaintea lui. - 

Şi aşă se repeţesce judecata şi pedâpsa acâsta până nu 
mai vin de nicăeri acuse. Dar nepedepsit nu rămâne nimeni 
din cei acusaţi publice înaintea Crailor şi a tot poporul. 

Acesta-i Bricelatul. 

După sfîrşitul Bricelatului, se duce tineretul la locul de 

joc, numit prin fostul district al Năs&udului Bere, unde sunt 
strînse t6te fetele şi se începe jocul. 
. A doua gi de Pasci, tot după vecernie, se pun Craii pe un 
scaun lung şi ast-fel şedând, îi rădică patru flăcăi pe sus 
Şi-i duc până la rîul ori valea cea mai de aprâpe şi-i aşâză. 
pe ţărmure, unde apoi îi întrebă că ce vor să plătâscă ce- 
lor ce i-ai purtat pe sus atâta loc? 

Craii prima dată gic, că aşă li se cade să fie purtaţi, dacă 
sunt Crai, dar apoi şi flăcăii dic că tocmai fiind că-s Crai 
trebue să-i cinstâscă mai bine. Aşă se tot mănâncă în vorbe 
unii una, alţii alta, până flăcăii vreau să arunce pe Crai în 
apă, dacă nu-i cinstesc cu ce-vă. 

Atunci Craii promit o cantitate anumită de băuturi. Flăcăii 
se dau la tîrguite, ba o cupă, ba o ferie, ba două cupe, ba 
ș6pte cupe, şi aşă unii tot pun, alţii tot lasă, până ce se 
unesc. 

După procedura urmată cu craii se întîmplă şi cu 6menii 
însuraţi. 

Pre cela ce-l sciii că a eşit mai întâiii cu plugul, daŭ să-l 


123 


mie, să-l scalde, îl pun pe un scaun ca pe Crai, ridică scau- 
nul şi-l avîntă, ca şi când aevea ar voì a-laruncă. 

Acesta, firesce n'ar avé gust de scăldat chiar în sărbă- 
torile Pascilor, şi cu hainele cele mai bune cu tot, deci prinde 
a promite şi acesta băutură, numai să-l slobâdă. 

Târgul se face lesne şi cu acesta, după gicala: 

«Darea. 
Trece mórea.» 

Une-ori se duc de gustă din băutura promisă ca rěscum- 
p&rare pentru scaldă, alte ori merg de-şi continuă jocul, 
sciind că promisiunea n'o mănâncă lupul. 

Locul de petrecere, adecă Berea, mai tot-deauna este la 
unul dintre Crai. 

A trea gi de Pasci, fie-care-fată are să ducă la Bere de 
ale mâncării, în deosebi au să ducă fie-care cel puţin câte-o 
pască, un oŭ alb nefiert şi altul fiert roşu. Iar feciorii au să 
ducă b&utura, de regulă vinarsul. De sine se înţelege că 
Craii aŭ să premârgă cu exemplul; ei daŭ câte o mierţă de 
grâu curat pentru pâne şi o ferie de vinars. 

După ce s’aŭ întrunit toţi, flăcăii şi fetele se pun cu toţii 
la ospăț, mănâncă şi beaŭ, iar mai pe urmă se pune pe masă 
papa cea mare, făcută din tâte ouăle cele albe nefierte ce le 
adusese fetele. 

Din acâsta mănâncă împreună toţi, ca semn de iubire şi 
prietinie ce este între tineret. 

După osp&ţul acesta se începe jocul, care durâză până séra 
pe murgit. Atunci fie-care fecior şi fie-care fată mulțumesce 
Crailor pentru petrecere şi se duc apoi pe la casele lor. 

Aşă se petrec Pascile în Mocod, aşă se întîmplă Alegerea 
Crailor, Bricelatul şi simbolisarea prietiniei! (1) 

În comuna Ciobanea, feciorii se adună asemenea în giua 
de Pasci după vecernie dinaintea bisericii, unde îşi aleg 
Craiu, ca şi cei din satele amintite mai sus din ţinutul 
Năsăudului. Iar craiul, la rîndul să, îşi alege patru ostași 
şi două străji. 

A doua qi după alegere, adecă Luni de dimin6ţă, câți-vă 


(1) I. Pop-Retegauni, Bricelatul, publ. în diar cit., p. 73—74. 


124 


dintre feciori merg cu ceterași după craiul nou ales ca să-l 
învite la Vergel. 

În strâşina de-asupra uşii de la tinda casei unde e Vergelul, 
se înfige un stég făcut din năfrămi, cam aşă de suscior ca 
un om înalt să pâtă ajunge la el. 

Câţi vin la Vergel, tineri şi bătrâni, sunt obligaţi a-şi luă 
pălăriile dinaintea stâgului. 

Nu odată însă se află câte unul dintre cei mai îndrăsneţi, 
carii se încârcă să răpâscă stâgul. Iar răpirea constă întru 
aceea că, apucând repede stâgul, îl aruncă în focul din casă 
pe o ferâstră, care în tot decursul Vergelului stă anume 
spre acest scop deschisă. Iar după ce a făcut acâsta merge 
însuşi răpitorul şi acusă Craiului pre străji, dicând că aŭ 
fost leneşe, că aŭ dormit sau alt-cevă au făcut şi naŭ pă- 
zit stâgul. 

Craiul dicteză, în urma acestei denunţări, străjilor pedâpsa 
cuvenită, care pe loc o şi capătă. 

Rar când se întîmplă răpirea stâgului. Cu atâta mai dese 
însă sunt încercările. Dar şi acestea încă se pedepsesc. Pre 
cel ce încârcă adecă a răpi stâgul, străjile, cari staă de pândă, 
deauna îl şi prind, îl ieaŭ pe sus şi ducându-l înaintea Cra- 
iului îl acusă, spuinduii că s'a încercat să răpâscă stâgul. 

Craiul, ascultând acusa și văgând că cel adus e vinovat, 
dispune ca să-l ducă la închis6re. 

Străjile îl ieaii acuma şi-l duc într'un unghiii al casei, al 
tindei sai al cămării, îl ţin acolo o minută, două şi apoi 
iarăși îl duc dinaintea Craiului. 

Craiul poruncesce acuma ca să fie lovit peste tălpi cu o 
mie de brișcale. 

Cum a rostit Craiul sentinţa acesta, îndată îl și înhaţă os- 
taşii dimpreună cu alţi feciori şi ţinându-l în posiţiune orison- 
tală, întors cu faţa în jos, unul dintre ei ia o brișcală, fă- 
cută anume pentru acest scop, şi-i dă cu dînsa ca la 7—8 
lovituri, în care timp tot numără din gură pe sărite, ast-fel 
că ajunge până la o mie. 

În tot decursul, cât ţine Vergelul, Craiul ascultă necon- 
tenit la pâri şi pedepsesce d. e. pe cutare, care e acusat că 
și-a perdut oticul, pe altul că, mergând la grăpat, a uitat 
cârligul de grapă acasă, etc. 


125 


Ast-fel trece diua de Luni şi de Marţi de după Pasci şi 
vine Dumineca Tomei. 

După serviciul dumnedeesc din acâstă Duminecă, feciorii 
ieaii un car cu doi sai și cu patru boi, se suie într'însul dim- 
preună cu două fete, cu două neveste tinere şi cu ceterași, 
şi astfel se duc apoi până la casa Craiului. 

Ajungând la casa Craiului, îl ieau şi-l suie şi pre acesta în 
car şi apoi se duc cu toţii până la preotul, pre care asemenea 
îl invită ca să se suie în car dimpreună cu preotâsa. 

Suindu-se şi aceştia în car, trec cu carul de-alungul satului 
până ce ajung la câmp şi de aici se întârnă iarăşi înapoi 
la casa Craiului, unde-i aştâptă o masă gătită. 

Ajunşi aici se pun cu toţii la masă şi după ce ospătâză 
de ajuns, tineretul merge la Vergel şi continuă jocul, iar 
“preotul şi cu preotâsa, dacă aŭ luat şi aceştia parte la con- 
duct şi la masă, se întorc a casă. 

Mai de mult eră datină în Ciobanca, precum şi în alte co- 
mune de prin împrejurime, ca la Vergelul acesta să se beă 
bere, puindu-se dinaintea fie-cărui fecior câte o cană de 
bere de Turda, de unde vine apoi că în unele locuri petre- 
cerea acesta a început a se numi, pe lângă Vergel, încă şi 
bere, pentru că se beă numai bere, iar de mâncare puţin 
ce se puneă. 

În timpul de faţă însă berea e înlocuită prin rachiù. Din 
causa acâsta apoi, find-că rachiul costă f6rte mult, rar care 
fecior primesce a fi ales ca Crasă. 

Şi tot din acâstă causă sau pâte că şi din multe altele, 
Alegerea Craiului a început de un timp încâce a se da cu 
totul uitării, ast-fel că nu peste mult se va stinge cu totul (1). 

In comuna Grid din Ţera-Oltului, datina acâsta numită 
Plugarul se manifestâză astfel: 

Feciorul, ce iese mai întâiii primă-vara la arat, se numesce 
- Plugar. 

Cei-lalţi feciori se duc la dinsul şi-l însciinţâză despre 
acesta, ceea-ce el o şi iea la cunoscinţă. 

A doua gi de Pasci diminâţa, Plugarul se ascunde, ca să 
nu-l pâtă găsi curînd feciorii, când vor veni să-l caute. 


(1) Com. de d-l Grigorie Crăciunaș, paroch în Ciobanca. 


126 

Aceştia însă se presintă şi-l caută în tóte locurile, până 
ce-l găsesc. 

După ce l-au găsit, patru dintre cei mai voinici feciori, 
cari sunt aleşi, îl ieau pe sus, îl pun pe o grapă cu colţi de 
lemn, şi apoi cu grapă cu tot îl duc pe umeri până la vale 
(rîu) însoţiţi fiind de lăutari. 

Costumul lui e simplu. Peste hainele din di de lucru se 
îmbracă cu o zeche şi asta o încinge cu holdă verde. Tot 
aşă îşi încinge şi pălăria. Şi aşà stă în picidre pe grapă şi, 
spre a-şi ţin echilibrul, se razimă de un furcoiŭ. 

După ce a ajuns conductul la vale, pune pe Plugar cu 
grapa pe ţă&rmuri. De aici Plugarul intră în vale, dice un 
«Christos a înviat», apoi un «Tatăl nostru», şi în loc să-și 
facă cruce cu mâna, o face acâsta lăsându-se cu tot corpul 
în apă mai întâiu spre răsărit, apoi în cele-lalte părți ale 
orizontului. 

După acâsta Plugarul ese din vale spre a-şi trage grapa 
în vale, pentru că el numa! la aceea se năzuesce, ca să aibă 
grapa lângă sine şi spre scopul acesta începe a stropi pre 
cei de prin prejur; şi aşă îşi trage grapa. 

Cei patru feciori sar la el şi îl trântesc în apă, dacă îl 
pot, iar dacă nu, atunci se luptă crâncen până cel cufundă 
în apă. 

După acesta feciorii es afară şi după ei Plugarul,: care 
apoi se sue pe grapă şi ast-fel se reîntore acasă. 

Şi acuma toţi feciorii se duc la Plugar unde, după mai 
multe urări, se pun la masă. 

In fine merită a fi amintit şi aceea că Plugarul, descris 
în şirele de până aici, e usitat mai în tóte comunele din 
Tera- Oltului, cu acea deosebire numai că în unele locuri 
într'un fel, iar în altele într'alt fel. 

Așă în Fântâna bună-bră, în loc ca Plugarul să-şi încingă 
pălăria cu holdă, pune un colac şi în vîrful lui un oŭ roşu, 
iar după el pocnesce unul dintre feciori cu un biciu mare (1). 

In Comana înieridră, tot din Țera-Oltului, alog0sea Plu- 
garului se face în următorul mod: 


(1) Petru Boeriu, Din obiceiurile de la Pasci ale Românilor din co- 
muna Grid, publ. în Gazeta Transilvaniei, an. LIX, Braşov 1896, No. 68. 


127 

In s&ptemâna patimilor, doi feciori tocmesc lăutari (diplaşi, 
ceterași) şi tot-odată acel doi feciori sunt şi chizeşi (garanţi) 
pentru Plugar. 

In n6ptea spre a doua di de Pasci, Pluyarul pitulă grapa, 
ori unde va voi, numai să nu 6să afară din curte, de re- 
gulă o ascunde în grajd sub vite, ori prin şopurile cu fin, 
se înţelege că o grapă fără colţi. După aceea se pitulă şi 
el unde voesce, dar să nu 6să din /esul lor, ci cam prin 
șopuri, ori prin gropi în pămînt, ori în buţi, în urldie, sau 
prin lăgile cu haine. 

A doua di de Pasci, toţi feciorii merg la biserică, iar când 
trage la azion (de eşit), es apoi cu toţii ca să caute pre 
Plugar. Şi caută de pun tâte cu fundul în sus. In cas că 
nu-l găsesc, atunci e silit a se face Pluar unul dintre cei 
doi chizeşi, ceea-ce nu se prea întîmplă, căci la cas că nui 
găsesc pre cel ce-l caută, atunci chizeşii promit ce-vă cinste 
celui ce va spune unde e pitulat, şi apoi e trădat. 

După ce l-au găsit şi după ce aŭ găsit şi grapa, fac su- 
cituri de paie şi-l legă la fie-care picior pe din jos şi pe 
din sus de genunche. Asemenea îl légă la mâni şi peste 
mijloc. Apoi trec dou€ legături, una pe sub umărul stâng, 
iar una pe sub umărul drept, formând la piept o cruce. Tot 
cu o legătură îi încunjură şi pălăria, formând în vîrful ei 
o cruce stând în sus. Pun apoi pe grapă un corman de la 
pluguri din vechime, iar Plugarul iea în mână un furcoii și 
se pune şi el pe grapă. După acâsta apucă de fie-care cap 
al grapei câte un fecior şi, ridicându-l pe umere, plâcă ast- 
fel cu el la vale ca să-l mâie. Ajungând la vale îl pun jos, 
iar Plugarul îşi trage grapa și cormanul în vale, şi începe 
a bate cu furcoiul în apă că sar stropii în tâte părţile, avend 
grijă tot-odată să nu-l pâtă muiă. 

Dar cu tâtă grija, ce o are, garanţii sar la el, unul de pe 
těrmurul stâng, iar cel-lalt de pe ţ&rmurul drept, şi-l bagă 
cu capul la afund, dacă îl pot; dar se întîmplă nu odată 
de-i bagă Plugarul pre dînşii, dacă nu sunt mai tari ca el. 

După ce-l mâie bine, îl pun iar pe grapă şi plâcă acasă 
cu el, tot strigând: 


128 





Cât e uliţa de largă 

Numai pe-o parte mi-i dragă, 
Pe partea de cătră vale, 

Că m'alină und’ mě dore! 

Ajunși acasă, mănâncă bine. Apoi merg prin sat pe la fe- 
ciorii însuraţi în acel an, unde îi cinstesc cu mâncări, béu- 
tură şi ouă roşii. Şi pe urmă merg cu jocul în prundul sa- * 
tului, unde jócă tótă diua. 

Fetele, ce sunt jucate la acâstă petrecere, le dai pentru 
fie-care joc câte două ouă. 

Séra se despart, mulţumind şi strigând fetele, ca semn de 
mulţumire şi iubire, chemându-le tot-odată şi pe a doua gi 
la joc (1). 

În Ormenișul de pe Câmpie, toţi feciorii şi tâte fetele se 
adună în ' giua de Pasci după prâng înaintea bisericii: fe- 
tele frumos gătite, iar feciorii cu flori în pălărie, unde, având 
fie-care ouă roşii la sine, ciocnesc împreună, rid, glumesc 
şi-şi petrec. 

Actul cel mai calea însă pentru tineret din acâstă gi 
urm6ză după vecernie. 

Cum sa sfîrşit adecă vecernia se presintă ceteraşii (lău- 
tarii) înaintea bisericii. N'au însă voie să cânte din violină, 
nici tinerilor să jóce în diua acâsta nu le e ertat. 

Feciorii se aleg la o parte, feteie de altă parte. 

Ochii tuturora sunt aţintiţi asupra aceluia dintre feciori, 
care mai întâiu ca toţi din sat a eşit în decursul primă-verii 
cu plugul la câmp. 

Acesta e eroul gilei. El se aşâză departe la o anumită dis- 
tanţă, cei-lalţi feciori se înşiră îndărătul lui, stând gata de 
fugă, îndărătul acestora se află ceterașii, cari cu arcul pe 
strună aşteptă darea semnalului. 

Un bărbat mai bătrân stă cu mâna pe funia clopotului şi 
când tinerii s'au aranjat de ajuns, el lovesce de trei ori clo- 
potul într'o ureche. 

Atunci feciorii încep la fugă. 

În urma lor merg ceteraşii în pași lini și cântând o me- 
lodie unică şi caracteristică pentru ocasiunea acâsta. 


(1) Ioan Popa, Plugarul, un obiceiu din Comana inferidră (Ţera-Ol- 
tului), publ. în Fota poporului, an. VIII, Sibiu 1900, No. 8, p. 85. 


129 


Fetele se duc după ceteraşi şi eşind din sat se preumblă 
din dél în dél, urmărind cu atenţiune mersul junilor fugari. 

Feciorii au să prindă pre Plugar, şi până când l-ai prins, 
satul e ca pustiu; nu se face joc, nu este voie bună în sat, 
fetele sunt în câmp cu ceteraşii, cari cântă un cântec duios. 
Iar feciorii alergă prin pădure ca să afle pre plugar. 

Nu este ertat nimărui să steă P/ugarului în cale. El pâte să 
steă ascuns o gi, două şi câte odată şi trei dile, se duce în anu- 
mite locuri, unde precum i-a spus al6sa inimii sale, va află 
mâncarea ce i-a pus-o ea într'un loc pe unde aveă el să 
fugă, şi o şi află. Pândesce până când pote găsi ocasiune 
ca să se pótă întorce în sat fără a fi prins. Ajungând în 
sat, mai întâiii se duce la clopotniţă, lovesce de trei ori clo- 
potul şi îndată după acâsta toţi tinerii alergă cu voie bună 
spre biserică. 

Plugarul fugar are drept în giua acesta să mânce, să beă 
şi să trateze cu băutură pe cine-i place în contul feciorilor. 

Dacă însă feciorii l-au prins şi l-au adus cu sila în sat, 
este el dator să le plătescă acestora băutură în cinste. 

După întârcerea fugarului în sat, se începe apoi şi jocul, 
care, afară de dile de post, se continuă în fie-care Duminecă 
şi s&rbătâre. Şi e f6rte fericită fata, pe care, în jocul prim, o 
jócă mai întâiu Plugarul fugar (1). 


XV. 


UDATUL. 


În unele locuri atât din Bucovina cât şi din Transilvania, 
este datină ca Luni, a doua gi de Pasci, feciorii să ude pre 
fete şi băeţii pre copile. Iar Marţi după Pasciudă fetele pre 


feciori și copilele pre băeţi (2). 


(1) Gazeta Transilvaniei, an. L, Braşov 1887, No. 76. 
(2) Dat. Rom. din Sf. Onufreiu, com. de Const. Ursachi şi Cas. Bré- 
păn :«In Lunia Pascilor umblă feciorii cu Udatul pe la fete, iar Omenii 


Marian, Sărbătorile, Il. 9 


130 


' Datina acâsta e usitată în Bucovina atât pe la oraşe cât 
și prin sate. 

Udatul pe la oraşe se face în următorul chip: 

Fie-care june -iea un şipuşor cu apă ne începută sau cu 
parfum şi, mergând pe la casele unde se află fete mari şi 
copile, respective domnişbre, cam pe timpul acela când pre- 
supune el că se vor fi sculat şi îmbrăcat, cum intră în casă, 
se duce de-a dreptul la dînsele şi le stropesce. 

Fetele, după ce aŭ fost în chipul acesta udate, învită pre 
cei ce le-au udat la masă, îi cinstesc şi primesc cu fel de 
fel de copturi şi, dacă sunt înrudiţi sau mai de aprâpe cu- 
noscuţi, le dau, drept suvenire, şi câte un ou care e maï 
frumos. 

Nu tot așă însă se întîmplă Udatul pe la sate. Aici se 
scâlă flăcăii des-dimin6ţă şi mergând câte c'o cofiţă plină 
de apă ne'ncepută pe la casele, pe unde sciu că se află fete 
mari, pre care fată o surprind sai o găsesc dormind o udă 
cum se cade (1). 

În alte părți însă Udatul acesta se face întrun mod şi 
mai brutal. Flăcăii adecă pândesc când es fetele de prin case, 
le prind şi, aşă îmbrăcate şi gătite, cum sunt, le duc până 
la o fântână, păriu, baltă sau şi la un eleşteu din apropiere, 
şi acolo t6rnă apoi câte vr'o dou&-trei cofe de apă pe dîn- 
sele, ori le cufundă cu haine cu tot în năuntru şi le udă. lar 
după ce le botéză ast-fel le daŭ drumul (2). 

Cu tóte acestea însă fie-care fată, care e ast-fel udată, nu 
se supără, ci din contră se bucură, cregend că, întîmplându- 
i-se acésta, în decursul anului de bună-sémă se va mărită (3). 

Originea acestei datine ne-o arată următórea legendă din 
Bucovina: 


unul la altul cu pască. Marţi udă fetele pre feciori, pre cari îi găsesc 
încă dormind, iar omenii umblă iar cu pască şi se veselesc»; — Din Ms. 
d-lui I. Pop-Reteganul: «Lunia, a doua di de Pasci, pe unele locuri se 
udă cu apă. Copiii merg la nași și primesc daruri, de regulă ouă roşii. 
Pe unele locuri se udă la Ispas»; — W. Schmidt, op. cit., p. 9. 

(1) Dat. Rom. din Sânt-llie, com. de Lazăr Flociuc. 

(2) Dat. Rom. din Boian, com, de d-l Vas. Turturean, şi a celor din 
Bosanci, com. de M. Ivaniuc. 

(3) Com de d-l V. Turturean. 


131 

«Dice că o fată de creştin, luând a doua gi după Învierea 
Domnului nostru Is. Chr. nisce ouă albe într'o coşărcuţă, se 
duse cu dinsele la tîrg să le vindă. Pe drum se întâlni cu 
o fată de păgân şi aceea voi să-i cumpere ouăle, dar nu 
aveă destui bani la sine. Deci după ce negoţie ouăle,o rugă 
să mergă acasă la dinsa ca să-i deâ îşi cei-lalţi bani. 

«Fata de creştin se învoi şi se porniră apoi amândouă 
spre casa fetei de păgân. Pe drum, din vorbă în vorbă, veni 
vorba şi despre Domnul nostru Is. Chr., precum și despre 
legea creştinescă. 

«Fata de creştin începi a-i istorisi celei de păgân că nici 
o lege din lume nueaşă de bună ca legea creştinescă, şi 
în urmă o îndemnă ca să trâcă şi ea la acestă lege. 

«Fata de păgân însă nu voi să crâdă şi de aceea dise: 

— «Numai atunci voii crede, când se vor preface ouăle cele 
albe, ce mi le-ai vîndut, în roşii! 

«N’a apucat însă bine a rosti cuvintele acestea şi iată 
că—minunea minunelor—tte ou&le se făcură roşii. 

«Fetele, când vădură minunea acâsta, leşinară amândouă 
de spaimă. | 

«Nisce băetani însă, carii din întîmplare se aflau în apro- 
piere, văgându-le că au leșinat, alergară repede la o fântână, 
scOseră apă dintr'însa şi le udară, şi fetele în urma acâsta 
se treziră. 

«Atunci fată cea de creştin, drept recunoscinţă şi mulţu- 
mită, luă mai multe ouě roşii şi le împărţi băetanilor spre 
aducere aminte de cele ce s'au întîmplat. 

«Şi de atunci a r&mas datina ca băetanii să ude fetele a 
doua gi de Pasci, şi ca r&splată pentru acesta să capete 
de la diînsele ouc roșii.» (1) 


(1) Din Fundul-Moldovei, com. de Gavril Gliga, stud. gimn. 


132 


XVI. 
UMBLAREA CU PASCA. 


Bărbaţii însuraţi şi muerile măritate, respective soţii că- 
sătoriţi din cele mai multe comune românescă din Bucovina, 
aŭ datină de a nu se duce în giua de Pasci nicăiri dea casă, 
ci numai diminâţa la Înviere şi după amiagi la Vecernia 
cea mare, iar restul gilei îl petrec de regulă acasă. 

Pentru aceea însă servitorilor şi servitârelor, cine are de 
acestea, nu numai că li se încuviinţeză a sta cu stăpânii la 
una şi aceeași masă şi a mâncă din aceleaşi bucate, ci 
tot-odată li se acordă deplină libertate, adecă se lasă ca să 
se ducă de acasă unde voesc şi când voesce, şi nu li se 
poruncesce nimic (1). 

Ba în multe locuri, atât din Bucovina cât şi din Banat, li 
se dă unor servitori, şi cu deosebire ciobanilor, dacă aceştia 
peste vară aŭ fost ascultători, priincioşi, buni şi de omenie, 
încă şi câte un miel gras şi frumos ca dar (2). 

Dar nu numai servitorilor, ci chiar şi vitelor cornute precum 
şi altor animale domestice se dă în giua de Pasci deplină 
libertate, aşă viţeii se lasă să sugă tot laptele de la ma- 
mele lor, căci vacile mulgătâre în acestă di mare nu se 
mulg de fel, iar cânii se slobod din lanţ şi se lasă, fie ori 
și cât de răi ar fi, să alerge pe unde le place (3). 


(1) Dat. Rom din Sf. Onufreiu, com. de Cas. Brâbăn: «Libertatea 
acordată servitorilor constă întru aceea că ei pot să mănânce cât vor vré 
și ce vor voi la o masă cu stăpânul, şi potface ce vor voi, că nimeni 
nu le poruncesce nimică>;—tot de acolo, com. de Const. Ursachi: <Liber- 
tatea acordată servitorilor în diua de Pasci constă întru aceea, că ei fac 
ce voesc, şi stăpânii nu le poruncesc nimică; mănâncă şi béù la o masă 
cu stăpânii.» 

(2) Dat. Rom. din Căndreni, com. de G. Mihuţă;—Sim Mangiuca, Calend. 
pe an. 1882, Martie 28: «Păcurarii capătă un miel gras, drept dar de rěs- 
plătire.» 

(3) Dat. Rom. din Crasna, com. de Onutreii. German: «În diua de Pasci 
nu fac foc, nu umblă desculți ca să nu li se facă ce-vă la picidre peste 
vară, şi nici nu mulg vacile, iar cânilor le daŭ drumul din lanţ.» 


183 


o 


În unele părţi din Transilvania, precum bună-ră în Vama, 
vitele au libertate de a pasce şi pe holde, unde voesc, până 
după eşirea din biserică, iar pe unele locuri chiar diua în- 
tregă (1). 

A doua şi a treia di însă, adecă Luni şi Marţi după Pasci, 
este datină ca cei căsătoriţi să se ducă cu pască pe la né- 
murile cele mai de aprâpe, şi anume tot-deauna cei mai tineri 
la cei mai înaintați în virstă, precum: fiii la părinţi, nepoţii 
la moși, fraţii şi surorile cele mai mici la fraţii şi surorile 
cele mai mari, finii la nănași, ginerii la socri, şi cumetril la 
cumetri (2). 


Originea acestei datine, după credinţa și spusa poporului 
bucovinean, datâză tocmai de pe timpul Învierii Domnului 
nostru Is. Chr. Căci precum umblaŭ atunci creştinii şi vestiaŭ 
că Is. Chr. a înviat, aşă obicinuesc şi în diua de astăgi 6menii 
noştri a umblă cu pască a doua şi a treia di de Pasci şi 
a vesti şi ei Învierea Mântuitorului (3). 


(1) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul. 

(2) Dat. Rom. din Boian şi Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean;— a 
celor din lIlișesci, com. de G. Mihuţă:<+De Luni după Pasci încep a 
umblă cu pască, şi anume: merg mai întâiu fiii la părinţi, apoi nepoţii la 
moşï, și finii la naşi»;—a acelor din Crasna, com. de Onufr. German: 
«L.uni iarăşi petrec pe acasă până după amiadi, şi apoi merg finii cu 
pască la nănași»;—a celor din Tişeuţ, com. de T. Sologiuc: <A doua și a 
treia di de Pasci merg Gmenii cu pască unul la altul. mai cu sâmă 
însă nâmurile»; —a celor din Comănesci, com, de Tit. Georgian: «Pe la noi 
umblă cu pască a treia di după Pasci, şianume finii la nași şi cumetrii 
la cumetri»>; —a celor din Sf. Onufreiu, com. de Const. Ursachi: «Luni 
după Pasci merg unii la alţii cu pască. Marţi tot așă»; — a celor din 
Capul Codrului, com. de Ştef. Bodnarescul: «Cu pască umblă a doua și 
a treia di de Pasci, şi anume numai nemurile, dar mai ales dintre né- 
muri finii la naşi»;—a celor din Pojoriîta, com. d-l Il. Flocea: <A doua 
di de Pasci merg cu pască în ospeţie, şi mai ales finii la nași»;—a 
celor din Stupca, com. de G. Brătean: «In timpul Pascelui merg finii la 
nași, ginerii la socri, și cumetrii la cumetri cu pască»; —C. D. Gheorghiu, 
op. cit, p. 79—80: <A doua şi a treia qi de Pasci se duc pe la nemuri; 
acolo mănâncă pască şi cozonacul lor, iar la plecare le pun alţii în loc»;— 
El. Sevastos, S&rbătorile poporului, publ. în diar cit. p. 155. 

(3) Cred. Rom. din Brăesci, com. de I.Pohâţă: -Despre umblarea cu 
pască dice poporul, că precum umblai creștinii şi vestiau c'a înviat Chr.. 


134 


Drept aceea a duce saŭ a umblă cu pască pe la nému- 
rile cele mai de aprâpe şi a le vesti Invierea Mântuitorului 
este o datorie. O întrelăsare sai o neîmplinire însă consciin- 
ţi6să a acestei datine se privesce de o necuviinţă şi detra- 
gere a cinstei, mnulţămitei şi supunerii ce se dotoresce celor 
mai mari (1). 

Cei ce merg cu pască pun de regulă 2—6 pasci una peste 
alta într'un testimel şi cu ea 6—12 ouë roși (2), adecă fie- 
care după cum îi 6rtă împrejurările materiale, şi cu legă- 
tura acâsta de pască şi ouă roşii se pornesc apoi la cei ce 
aŭ de gând să mârgă cu pască. Iar când ajung la starea 
locului şi intră în casă, nu daŭ bineţe ca de altă dată în 
decursul anului, ci spun: «Christos a înviat.» 

Cei de casă, întîmpinându-i şi r&spungându-le < Adeverat 
c'a înviat», le mulţumesc pentru că n'au uitat de dînșii, ci 
au venit, şi apoi îi pottesc să ocupe loc. 

Atunci noii veniţii sărută mâna celor de casă, dacă aceştia 
sunt părinţi, moși sai nănași, iar de nu, dau numai mâna 
unul cu altul sai se sărută, şi apoi cel ce a adus pasca se 
apropie de masă şi o pune pe acâsta. 

După ce s'a pus pascape masă, gospodina de casă o iea 
cu legătură cu tot de pe masă și o pune în alt loc unde-và, 
unde stă până ce cei ce au venit cu dinsa voesc să se în- 
torcă acasă. Apoi se aș6ză cu toţii la masă și încep a mâncă, 
a ciocni unul cu altul ouă roşi, a bé şi a se veseli împre- 
ună până de către sâră (3). 

Când începe a se îngână diua cu n6ptea sau, dacă cei ve- 
niţi aŭ de gând să mârgă şi în alt loc, atunci şi mai de grabă, 
se sc6lă cu toţii de la masă; gospodina de casă se duce şi 
schimbă pasca şi ouăle din legătură, punând într'însa în 


așă obicinuesc şi poporenii noştri a umblă și a vesti Invierea Mântui- 
torului și mai cu sémă finii la nânaşi, ginerii la socri și cumetrii la cu- 
metri. Ac6stă datină se începe a doua di de Pasci și durâză până a 
treia di.» 

(1) Com. de d-l Vas. Turturean. | 

(2) Dat. Rom. din Boian şi Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean; — a 
celor din Capul Codrului, com. de Ştef. Bodnarescul. 

(3) Dat. Rom. din Bosanci, com. de Mih. Ivaniuc. 


locul celor aduse, alte de ale sale şi anume: dacă s'au adus 
trei pune două, iar dacă s'au adus şâse pune patru, adecă 
cu una saŭ cu două mai puţine. Totaşă faceea şi cu oučle (1). 

Intimplându-se însă ca pasca adusă să nu fie cuviincios 
făcută şi cóptă, adecă dacă e eşită din mână rea, saii prea 
mică, ceea-ce vădesce o nepăsare. o sgârcenie, sai numai 
o mergere ca să fie mers, atunci li se înapoesce, după nu- 
m&rul adus, una sai mai multe pascí din cele aduse, ceea- 
ce va să gică că altă dată pot să o primâscă îndărăt, dacă 
cinstea nu le va fi mai cuviinci6să (2). 

Când se duce cine-vă întâiaşi dată cu pască, atunci nici 
nu i se iea nici nu i se dă nimic în schimb, ci cum a dus 
legătura cu pască, aşă i se şi dă înapoi. De primit însă sunt 
şi aceştia f6rte bine primiţi (3). 

Şi acuma, după ce li s'a schimbat pasca, gospodina de 
casă îmmânuză legătura cu pască bărbatului ce a adus-o. 
Apoi, dorind unul altuia serbâtori fericite, cei ce au venit 
cu pască se întore acasă. 

In unele comune, tot în aceste două qile precum şi în 
cele-lalte qile ale săptămânei luminate, este datină de a se 
face şi Colăcime (4), adecă de a merge finii la naşi şi cu- 
metrii la cumetri, nu numai cu pască, ci şi cu colaci (5). 


(1) Dat. Rom. din Boian, com. de d-l Vas. Turturean: «De regulă se 
duce una saŭ mai multe pasci, câte odată și câte un cozonac, apoi patru 
sau mai multe ou& roși. Unde merg cu pască află tot-deauna bună pri- 
mire, și de regulă nu se întorc cu mâna gólă, ci i se pune câte o pască 
şi câte-vă ou& roşii proprii»; — a celor din Bosanci, com. de M. Ivaniuc: 
<A doua și a treia gi de Pasci merg finii la nănași, ginerii la socri, şi 
cumetrii la cumetri cu pască, unde petrec, mâncând, bend şi veselindu-se 
până de către sâră. Jar séra, când se duc acasă, li se schimbă pasca»; — 
a celor din Danila, com. de Vas. Nahaiciuc: «Luni după Pasci merg finii 
la nânași cu pască, petrecând acolo forte bine. Dar când voesc acuma 
finii să se ducă acasă, schimbă nânaşa pasca și apoi se pornesc acasă.» 

(2) Dat. Rom. din Boian și Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean; — a 
celor din Capul Codrului, com. de tef. Bodnarescul: «Aceştia merg 
cu 2 pasci și cu 6—12 ouă roși, dintrecari pasci nașa le dă una înapoi.» 

(3) In cele mai multe părţi din Bucovina. 

(4) Vedi despre datina acâsta mai pe larg în opul meu: Nunta la 
Români, Bucuresci 1890, p. 766—771 şi Nascerea la Români, Bucuresci 
1392, p. 291—307. 

(5) Dat. Rom. din Bălăcéna, com- de G. Jemna:<In Septemâna lumi- 


136 


In Banat numirea de pască e cunoscută mai mult de bă- 
trâni, pe când generaţiunea mai nouă începe a oda cu totul 
uitării. De aici vine apoi că datina de a umblă cu pască 
ca în Bucovina, în acâstă ţâră, şi mai ales în Secașiii de lângă 
Oraviţa, nu e de fel cunoscută. 

Este însă şi în Banat datină ca a doua gi de Pasci să mergă 
naşii la fini şi să le ducă câte o lopaliță de pore (omoplatul) 
și un colac mare de grâii. 

Finiš apoi îi trat6ză cu mâncare şi băutură destulă. 

Scopul acestei datine este : aderenţă şi dragoste reciprocă (1). 


XVII. 
SCR ÂNCIOBUL. 


Scrânciobul, după credinţa şi spusa Românilor din Mol- 
dova şi a celor din Bucovina, e făcut întru amintirea spân- 
zurătârei lui Juda Iscartoteanul, care, mustrându-l cugetul 
pentru fapta cea nelegiuită ce o făcuse vîngând pre Is. Chr., 
s'a dus de s'a spânzurat de o crângă şi, nedând 6menii 
trei dile de dînsul, vîntul îl băteă şi-l clătină dimpreună 
cu crânga de care eră spânzurat în colo şi în câce (2). 


nată este datină la Românii noștri de a merge finii la nași și cume- 
trii la cumetri nu numai cu pască, ci și cu colaci precum şi cu alte 
daruri. Şi dacă nânașului i-a murit finul, atunci merge tatăl pruncului 
mort la cumătrul săi nu numai cu colaci, ci și cu un pom încărcat şi 
înfrumusețat cu felurite mărunţișuri»; — a celor din Stupea, com. de 
N. Jauca: «Nânașii string a doua și a treia di de Pasci la sine pre toţi 
finii, precum şialte multe némuríï dintre cari finii vin nu numai cu pască, 
ci aduc încă și colaci. Iar după ce au sosit cu toţii se pun la masă, mă” 
nâncă, ciocnesc, cinstesc şi se veselesc până de către sâră.» 

(1) Com. de d-l Val. Dioniu. 

(2) El. Sevastos, Se&rbătorile pop., publ. în diar cit., p. 155; — C. D. 
Gheorghiu, op. cit., p. 79; —Cred. Rom. din Stupea, com. de D. Rosme- 
teniuc, stud. gimn.: «Scrânciobul închipuesce spåânzurătórea sau mai bine 


137 


Scrânciobul, după mărimea sa, e de două feluri: unul 
mare şi altul mic, iar după forma construcţiunii sale de 
mai multe feluri şi se numesce în Bucovina şi Moldova: 
Serânciob dem. scrânciobaș; în Muntenia: dulap, legăn şi 
fițeche (1); în Transilvania, şi anume în Munţii Apuseni 
serânciob (2), iară în Țéra Hațegului: fuful şi fufuluş (3); 
în Ungaria: sdrâncd (4); iară în Banat: scrânciob, legau, 
legănuș, fuțuluş, vârtej, vârtij, şi vârtiloiii (5). 

Scrânciobul mare se face ast-fel: 

Se ieau două bârne cam câte de patru metri de lungi şi, 
cioplindu-se în patru muchi, se dăltuesc la un capăt cu dalta 
în formă de furcă, de unde le vine apol şi numirea de furci, 


sai se sfredelesc c'un sfredel mare și din causa acâsta se 
numesc stâlpi. 


După ce s'au cioplit furcile, se îngr6pă amândouă cu ca- 
p&tul cel nedăltuit sau nebortit în pămînt şi anume drept 
în sus şi cam de trei metri departe una de alta. 

Se iea apoi un tumurug, numit grindeiŭ sau sul, care e la 
un capăt încrestat sai provădut câte cu un cuiii gros de fier 


dis curâua cu care s'a spânzurat Juda, după ce a vindut pre Mântuitorul 
lumii, Domnul nostru Is. Chr. Căci precum se adunară atunci o mul- 
țime de ómení ca să vadă pre Iuda vîndgetorul. aşă se adună și acuma 
o mulţime de popor ca să se deă în scrânciob întru aducerea aminte de 
păţenia lui Iuda. In scrânciob însă se dă mai ales tineretul, iar Gmenii 
bătrâni numai forte puţini, şi chiar și aceștia mai mult din întîmplare, 
fiind-că se află de faţă. Şi asta se întimplă de aceea, pentru că atunci, 
când s'a augit că Juda vîngetorul s'a aninat, tineretul a fost acela care 
a alergat mai întâiu ca să vadă acâstă întîmplare.» 

(1) D. Stănescu, Obiceiuri pop., publ. în Educatorul, an. I, Bucuresci 
1883, p 91;—C.D. Gheorghiu, op. cit., p. 79. 

(2) Com. de d-l Domeţiu Dogariii. 

(3) Ar. Densușian, Glosariŭ :din Țara Hațegului, publ. în Revista 
critică-literară, an. II, Iaşi 1895, p. 172: <fuţul şi fuțuluş, legăn sai 
scrânciob.» 

(4) V. Sala, Glosariu din Comitatul Bihor în Ungaria, publ. în Re- 
vista critică-literară, an. IV, Iaşi 1396, p. 146. 

(5) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1883, loc. cit. — Sofr. Liuba şi Aur. 
Iana, Topografia satului şi a hotarului Maidan, Caransebeş 18%, p. 
11: «Scrânciob se mai dice la noi și la un legănuş. Scrânciobul se mai 
dice și Virtiloiŭ»; — Com. de d-l En. Hodoș. 


138 


şi se aș6ză cu încrestăturile în dăltuiturile îurcilor sau se 
viră cu cuele în borţile acestora. 

La mijlocul grindeiului sai sulului, care stă în direcţiune 
orizontală, se vîră prin patru borţi pătrate patru grin- 
dişore sau căprioraşi, ciopliţi asemenea în patru muchi şi 
în depărtare ca la un metru unul de altul, ast-fel ca să for- 
meze două cruci. 

În capetele acestor patru grindişóre, numite săgeți, fuse 
saŭ dreve, cari sunt tot una de lungi şi prinse la capete câte 
co chingă sau stinghie pl. stinghii, se află asemenea câte o 
bortă rotundă, în care se vîră câte un grindeieș sau grindeuf. 

De fie-care din aceste patru grindeteșe sau grindeuţe, cari 
nu se învîrtesc împrejurul osiei lor, ci numai se mișcă într'o 
lature şi într'alta, atârnă câte un scaun, care, la rîndul său, 
e compus din câte două brafe sau spiţe, numite alminterea 
Şi holobe sau hlóbe, apoi dintr'un spătariu, două fiitori şi 
dintr'o punte, pe care şed cei ce se daŭ în serânciob. 

În fine, după ce s'aii îngropat furcile în pămînt şi după 
ce s'a aşezat grindeiul cu scaunele în dăltuiturile saŭ borţile 
lor, nu numai că se întăresc bine în pămînt, ci li se pune 
tot odată la amândouă, atât de o parte cât şi de cea-laltă 
parte, câte o propteă saii propeà anume ca, puindu-se scrân- 
ciobul în mişcare şi dându-se mult timp într'însul, să nu se 
potă de fel clătină. 

Fiind scrânciobul ast-fel construit gata, se sue în fie-care 
scaun câte două sau trei persâne, şi apoi se pune în mişcare 
de către doi sau patru bărbaţi, numiţi scrânciobari, carii 
staii unul de o parte iar altul de ceal-altă parte, la capătul 
săgeţilor îndreptate spre pămînt şi, pringând săgețile de 
vîrf, le avîntă în drâpta sai stânga, adecă în care direc- 
ţiune voesc ei să se învîrtâscă scrânciobul. 

Puindu-se în mişcare, grindeiul cu săgețile se învirtesc în 
jurul osiei sale, iar scaunele de la capetele săgeţilor, urcân- 
du-se în sus şi scoboriîndu-se în jos, se învirtesc rotă îm- 
prejurul grindeiului, de unde vine apoi că scrânciobul acesta 
se numesce şi scrânciob cu róta (1). 


(1) După descrierea Rom. din Mitocul Dragomirnei, com. de Ştef. 
Hostiuc şi V. Greciuc;—a celor din Plăvălariu, com. de Lazăr şi Ioan 


Pe lângă acest scrânciob, care se învertesce râtă, mai este 
încă şi un alt-fel de scrâncio b, asemenea mare, care se în 
vârtesce ca vîrtelnița. 

Acest din urmă se deosibesce de cel dintâiu prin aceea 
că grindeiul sau sulul, în care sunt întărite săgețile sau 
pârghiile cu scaunele, nu se aşâză în direcţiune orizon- 
tală cu capetele în dăltuiturile furcilor, ci în direcţiune ver- 
ticală, şi anume cu un capăt într'o costorâbă, care e întărită în 
vîrful furcilor, iar cu cel-lalt capăt într'o tigae saii brâscă 
aşezată într'o talpă drept la mijlocul furcilor. 

Acest scrânciob are numai patru săgeți, nu opt ca cel din- 
tâiu; iar la capătul săgeţilor acestora, cari sunt sprijinite câte 
cu o chingă saŭ fiitóre, se află asemenea câte un scaun de 
aceeași construcţiune şi mărime ca şi cele ale celui dintâiu. 

Scrânciobul acesta, după cum am amintit din capul lo- 
cului, se învîrtesce ca o vîrtelniţă, şi prin urmare e mai puţin 
periculos pentru cei ce se dai într'însul decât cel dintâii (1). 

Scrânciobul mic e compus dintr'o scândură cam de o palmă 
domnâscă de lată și cam de un metru de lungă, care e 
prinsă la capete câte c'o rudiţă perpendiculară, iar acestea sunt 
întărite cu partea sau capătul de-asupra întrun sul ori- 
zontal, ale cărui capete sunt virite în câte o bortă făcută în 
doi stâlpi cam de doi metri de înalţi şi îngropaţi în pă- 
mint în depărtare cam de un metru şi 2 d. m. unul de altul. 

Punându-se scrânciobul acesta, numit şi scrânciob între 
stâlpi. în mișcare, cel ce şede pe dînsul umblă în colo şi în 
coce, ca şi când s'ar legănă, de unde se vede că-i vine în 
unele părţi şi numirea de legânuș sau fuțuluș. 

O sémă dintre aceste scrânci6be aŭ şi spătare, adecă sunt 
făcute în forma unui scaun cu spâtar, anume ca cei ce se 
daŭ într'însele să se p6tă răzimă cu spatele şi să fie mai 
siguri că nu vor cădé. 


Bolohan, stud. gimn.; —a celor din Udesci, com. de Cost. Jescu şi Nic, 
Curtușan;— a celor din Bosanci, com. de Toder Mitrofan; — ațcelor din 
Stupea, com. de D. Logigan ; — a celor din Gura Homorului, com. de Em. 
Netea; — și a celor din Costișa, com. de Sofroniu Cernoschi. 

(1) După descrierea Rom. din Reuseni, com. de Vas. Pop; — a celor 
din Plăvălariu, com. de I. Bolohan; — a celor din Udesci, com. de Const. 
Jescu, şi a celor din Gura Negri, v&dut mai de aprope de mine insumi: 


140 


De multe ori însă acest fel de scrânciob se face şi numai 
dintr'o funie cam de vre-o trei metri de lungă, care se l6gă cu 
capetele de crânga unui pom, iar la mijlocul ei, care spân- 
zură în jos, se pune o perină, un lăicer sau un suman, şi 
pe obiectele acestea așezându-se apoi cel ce voesce a se da 
în scrânciob, se scrânciobă (1).. 

Afară de aceste două scrânci6be mici, mai este încă şi un 
al treilea fel, numit Scrânciob în copaci. Acesta constă din- 
trun cârlig firesc, care se anină de un crac potrivit de co- 
paci, şi la al cărui capăt de jos este întărită o scândurică 
numită şi punticica. 

Cel ce se dă în acest scrânciob stă cu un picior pe un 
capăt al scânduricăi, iar cu unul pe celă-lalt capăt, şi aşă, 
stând în pici6re şi ţinându-se cu amândouă mânile de câr- 
lig, se légănă în colo şi în c6ce, mai repede sai mai încet, 
după cum se şi avîntă (2). 

La scrânci6bele, despre cari ne-a fost până aici vorba, se 
mai numără încă şi învârtitorea. 

Invârtitorea constă dintr'un ţeruș, bătut bine în pămînt 
și rătungit la capătul de sus în forma unui oŭ, şi dintr'o 
pârghie, numită durubață, care e drept la mijloc găurită 
în forma unei jumătăţi de oŭ, şi cu care se pune apoi pe 
vîrful ţeruşului ast-fel ca să pâtă sta orizontal. 

Cei ce vreau să se deă în acâstă învârtitore se sue călare 
pe capetele durubeţei, şi anume: unul de o parte, altul de 
cea-laltă parte, şi dându-și apoi avînt cu picidrele, cari le 
ajung în pămînt, se cumpenesc şi se învîrtesc cum şi În co- 
tro le place (3). 

Ca şi /nsîrtitârea Românilor din Bucovina e compus şi 
vârtejul, vîrtijul sai vîrtiloiul Românilor din Banat, adecă 
dintr'un pociumb sai știomp, cum se spune în părţile Caran- 
sebeşșului, în vîrful căruia se aşeză o grindă numită bild. 
Pociumbul sai ştiompule bătut în pămînt, iar bila stă orizontal 
Şi se pâte învirti. Pe un capăt al bilei se urcă cine-vă călare, 


n ——————. 


(1) Usitat în cele mai multe părţi din Bucovina. 
(2) Dat. Rom. din Straja, com. de Nic. Cotos, stud. gimn. 
(3) Dat. Rom. din Straja, com. de Nic. Cotos. 


141 





băiat, fată, nevastă sau bărbat, tot aşă şi pe al doilea ca- 
pět al bilei, care ast-fel stă în echilibru. Iar alți doi Gmeni 
învîrtesc bila din vîrful ştiompului şi aşă petrec (1). 

La Aromânii din Macedonia acest fel de scrânciob se nu- 
mesce Drimbală şi vîrticoniță şi se face aşă: se înfige în 
pămînt un par de mărimea taliei copiilor, cari vreai să se 
deă într'însul. Une-ori parul e ce-vă mai mic. După ce 
se ascuie puţin la virf, se aduce o prăjină mare numită 
grendă, al cărei mijloc este pe jumătate găurit şi se pune 
cu partea semi-găurită pe virful parului. La cele două ca- 
pete ale prăjinii, care se numesce Drimbală, se pun doi 
băeţi, şi prin vîntul ce-şi daŭ fie-care pe rînd, drîmbala, 
când se ridică în sus, când se lasă în jos, ridicând şi cobo- 
rînd ast-fel pe rînd pe cei doi copii, cari se dai în drîm- 
bală. Când e să se deă jos cei doi copii, ca să nu cagă vre- 
unul dintre ei prin desechilibrarea drîmbale:, când unul în 
momentul ce se găsesce jos ar părăsi-o, cel-lalţi jucători se 
reped la par şi opresc drâmbala. 

În comunele românesci de la Pind, drîmbala se face de 
regulă din pin tînăr şi se găuresce la mijloc prin ajutorul 
cărbunilor (2). 

Pe lângă scrâncidbele şi învîrtitorea, descrisă mai sus, 
mai există în Bucovina încă şi un al patrulea soii de scrân- 
ciob, numit kufa, hufănă, huţină, huțunătore, huţuţătore, 
cumpenă şi cumpenităre, cu care se hufănă, huţină, huţună, 
sau hkufuță, mai cu sémă băeţii şi copilele. 

Huta sai hufunădtorea constă dintr'o scândură, numită punte 
sai cumpenă, care se pune cu mijlocul peste un tumurug 
sau butuc gros sau şi peste un alt obiect înalt şi îngust, și 
punându-se apoi un băiat, ca şi când ar sta călare, pe un 


w 


capăt al scândurii, iar al doilea pe cel-lalt capět, îşi daŭ 


(1) Com. de d-l En. Hodoş;— Sofr. Liuba şi Aur. Iana, op. cit., p. 
11: «Serânciob se mai gice la noi și la un legănuş. Se bate un par 
gros (pociumb) în pămînt cu un cuniŭ de fier (toldeiu) la capetul de 
sus. In acest cuniu se pune o scândură cruciş, pre care la ambele ca- 
pete se pun copiii şi se învirtesc. De aci proverbul: Lucru serânciob 
sau întortocat (învirtit).» 

(2) P. Papahagi, op. cit., p. 108. 


142 


avînt şi se huţuţă. Şi dacă unul, când ajunge jos, sare de 
pe scândură, atunci cel-lalt trebue numai decât să cadă, şi 
lesne póte să se vulnereze. De aceea, când vor să înceteze 
de a se hauțuţă, nu-şi dau mai mult avînt, ci lasă ca scân- 
dura să-şi vie în echilibru, şi atunci se scobâră apoi amân- 
doi pe încetişorul jos (1). i 

Unii băeţi, când se dau în acest fel de scrânciob, gic şi 
următorele versuri: 


Huţa, huţa, cu căruţa 

Pân’ la lelea Măriuţa! (2) 
Sau: 

Dura, dura, cu căruţa 

Pân’ la lelea Măriuţa. 

Măriuţa nu-i acasă, 

Numai fata cea frumâsă 

Cu cercei de ghiocei 

Cu salbă de nouè lei! (3) 


Datina de a se da în scrânciob sau de a se scrânciobă 
există mai ales în Bucovina, nu numai într'o di sai sěr- 
bătâre anumită, ci am put dice că ea este usitată mai 
în tâte Duminicile şi sărbătorile de peste an. 

Cu tóte acestea însă sunt unele gile şi sărbători peste an, 
în cari tineretul nu petrece alt-fel decât numai dându-se 
în scrânciob, iar altele, precum e bună-dră giua de Pasci, 
în care Scrâneiobul nu umblă de fel (4). 


(1) Dat. Rom. din Ilişesci; — a celor din Reuseni, com. de Vas. Pop;— 
a celor din Frătăuţul-vechiu, com. de Laur. Vataman; — a celor din Straja, 
com. de Nic. Cotos;—a celor din Cireș-Opaiţ, com. de Toder Burla, 
stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Reuseni, com. de Vas. Pop; —a celor din Frătău- 
ţul-vechii, com. de Laur. Vataman. 

(3) Dat. Rom. din Cireş-Opaiţ, com. de T. Burla. 

(4) C. D. Gheorghiu, op. cit, p. 79: «Intâia di de Pasci, în unele loca- 
lităţi, nu umblă Scrânczobul sau Dulapul, cam i se qice în Muntenia, 
aşă în cât fetele și flăcăii, atât acei cari jocă de mult cum şi acei cari 
au să 6să de acuma la joc, petrec și se hârjonesc tâtă giulica prin clo- 
potniţa și ograda bisericii, când încep şi ibovniciile»; — El. Sevastos, 
Serbătorile pop., publ. în diar. cit., p.155: «Intâia gi de Pasci nici odată 
nu-i scrânciob, în cât de aceea tâte fetele și flăcăii, atât cei cari jocă 
mai de mult cât şi cei cari aŭ să 6să de acuma la joc, petrec tâtă diua 
în clopotniţă și în ograda bisericii, când se încep şi ibovniciile.» 


143 


Aşă Românii din unele părţi ale Banatului îndatineză a 
se da în scrânciob în Lunia primă a Paresimilor (1), alţii 
în diua de Sân-T6der (2), şi iar alţii, atât din Banat cât şi 
din Transilvania, în tot decursul Paresimilor (3). 

În Munţii Apuseni ai Transilvaniei însă, precum bună-6ră 
în Satu-lung se scârciumă numai în Septemâna luminată, 
și chiar şi atunci numai copiii, carii daŭ proprietarului scrân- 
ciobului câte un oŭ roşu (4). 

În Moldova ţine Scrânciobul cele două dile ale Pascilor, 
adecă Luni şi Marţi, şi după aceea tâte sărbătorile şi Du- 
minicile până la Ispas (5). 

În Muntenia şi Macedonia însă, mai cu semă în diua de 
Sân- Georgiu (6). 

Românii din unele părţi ale Bucovinei încep a face scrân- 
cióbe în Vinerea secă din Săptămâna mare (7) şi se dau în- 
tr'însele, şi anume în cele mari în tóte Duminicile şi sěrbă- 
torile de peste vară, începând din Lunia Pascilor înainte, 


(1) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1883. Fevruaria 28. 

(2) Com. de d-l En. Hodoș: «La Sân-7oder fac Gmenii aşă numitele 
virtije.» 

(3) Sim. Mangiuca, Calend. cit.: «In Lunia primă a Paresimilor se 
cară Gmenii în legănuş (ţuţuluș, scrânciob) şi vîrtejiă, pentru câştigare 
de sănătate preste tot anul. Pre alocurea se cară poporul în legănuș şi 
virtejiu de la începutul Paresimilor până la Pasci»; — Din Ms. d-lui I. 
Pop Reteganul: «In Ţera Hațegului, comitatul Făgăraș, şi anume la 
Lisa, am v&dut că în Lunia primă din Postul mare fac Scrâncidbe şi 
se scrâncidbă în tOte s&rbătorile din Paresimi.» 

(4) Com. de d-l Domeţiu Dogariu: «Serânciobele se folosesc și pe 
aici, dar de cele simple. Se scârciumă pe ele numai copiii şi anume nu- 
mai în Săptămâna cea luminată, dându-i proprietarului câte un oŭ roșu.» 

(5) El Sevastos, Se&rbătorile pop., publ. în giar. cit. p. 155. 

(6) D. Stănescu, Obiceiuri pop., publ. în Educatorul, an. I, p. 91;—l. 
Neniţescu, De la Românii din Turcia Europeană, Bucuresci 1895, p. 526: 
«In acâstă gi (adecă în diua de Sf. Gheorghe) începe lumea a se da în 
légăn sai în scrânciob»;—P. Papahagi, op., cit. p. 739. 

(7) Dat. Rom. din Stupca, com. de Nech. Jauca: «Vineri din S&ptemâna 
mare femeile de la noi nu coc pască, ci numai roşesc şi împiestresc ouă 
cu felurite colori, ung prin casă şi pe jos, iar Gmenii mătură ogrădile, 
tocmesc gardurile și fac scrâncidbe cu un scaun și mai ales cu două 
scaune.» - 


144 


mai ales de la Pasci şi până la Rusalsi sau Dumineca 
mare (1), iară în cele mici, cari sunt făcute mai cu sémă 
pentru băeţi şi copile, chiar şi în qile de rînd, firesce că 
dacă timpul şi împrejurările le încuviinţâză s'o facă acâsta, 
chiar şi în gile de lucru. 

In unele părţi din Muntenia, precum bună-6ră în comuna 
Zănbga, jud. Romanați, îlăcăii fac fifeche sau légăn în diua 
de Sân-Georgiu, şi se scârciumă (2) în dumbravă sai chiar 
şi în sat, dacă se găsesce vre un copacii mare, dud sai 
salcâm, de unde ar put să atârne lâgănul. Aci vin apoi 
flăcăii şi fetele spre a se da în l6găn. 

Copiii încă de la Pasci au mare grijă de a păstră câteun 
oŭ roşu, pe care să-l ţină în sîn, când s'ar da în l6găn la 
Sf. Gheorghe. 

Când s6rele este la chindie, băeţii şi fetele merg pe la ca- 
sele lor, ca să se gătâscă de horă, unde petrec până séra (3). 

Serâncidbe mici, în cari se dau numai băeţii şi fetiţele 
din Bucovina, se fac mai multe într'un sat. Serânei6be mari 
însă în fie-care sat se face de regulă numai câte unul sai 
cel mult două, şi anume tot-deauna pe un loc deşert sau tăp- 
şan frumos din marginea sau mijlocul satului, ori oraşului; 
unde obicinuesce tineretul a se adună Duminicile şi în di 
de sărbătâre la joc sau la horă. 

În scrânci6bele cele mici ori şi cine voesce să se scrân- 
ci6be se scrânci6bă singur. 

Pentru cele mari însă, în cari se dau de regulă mai multe 
părechi de fete şi feciori saŭ neveste tinere şi bărbaţi, se 
năimesc anume doi sai patru bărbaţi tari, numiţi serånciobarī, 
cari le învîrtesc şi cari capătă pentru munca lor, după împre- 
jurări, câte 10—20 bani de persână. 

Mai de mult, după cât îmi este mie cunoscut, nu există 
mai nici un sat mai mare în Bucovina şi Moldova, în care 
să nu se fi aflat câte un scrânciob mare. În timpul de faţă 


(1) Dat. Rom. din Mitocul Dragomirnei, com. de Ștef. Hostiuc;—a celor 
din Bosanci, com. de Tóder Mitrofan, stud. gimn.; — a celor din Gura 
Homorului, com. de Em. Netea. 

(2) Secârciumă = scrânci6bă, se dau în scrânciob. 

(3) D. Stănescu, Obiceiuri pop., publ. în Educatorul, an. 1, p. 91. 


145 


însă încep şi acestea a se da pe încetul uitării şi a se în- 
locui cu alte petreceri mai puţin inocente. 

Scrânciobul cel mare, la care care iea parte mai întreg ti- 
neretul unui sat, iar când sunt hramuri chiar şi tineretul 
de prin satele învecinate, pentru mulţi ingi e un mijloc de 
petrecere şi distragere fórte plăcut. 

Ac6stă împrejurare se vede că a inspirat pre V. Alecsandri 
de a compune următorul pastel intitulat Pascile: 


De Pasci în satul vesel căsuţele 'nălbite 
Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite, 
Pe care cocostireii, înfipţi într'un picior, 
Dau gâtul peste aripi tocând din ciocul lor. 


Un scrânciob mai la vale pe lângă el adună 
Flăcăi şi fete mândre ce rîd cu voie bună; 
Și ’n sunet de vióre, de cobze și de naiă 

Se 'nt6rce hora lină, călcând pe verde plaiă. 


Bătrâni cu feţe stinse, Români cu feţe dalbe, 
Românce cu ochii negri şi cu ştergare albe 
Pe 6rba r&sărită fac praznic la un loc, 

Iar pe 'mprejur copiii se prind la luptă ’n joc. 


Și scrânciobul se 'mtărce purtând în legănare 
Părechi îmbrăţișate cu dulce înfocare. 
Ochiri scânteietâre și gingașe zimbiri 

Ce viu răspând în aer electrice luciri. (1) 

Pentru cei slabi de fire însă nu odată póte fi el şi ne- 
plăcut, şi mai ales acela, ale cărui scaune se suie în sus şi 
se lasă cu repegiciune în jos, adecă alcelui cu rótă, chiar 
periculos. 

Și iată de ce! 

Mulţi inși, învirtindu-se repede sulul şi suindu-se şi sco- 
borîndu-se tot atât de repede scaunele cu dînşii în jos, nu 
odată se întîmplă că se ameţesc de cap. cad fără consecinţă 
Jos, şi remân pe loc morţi. 

Acâstă împrejurare l-a înspirat tot pre V. Alecsandri de a 
compune un alt pastel, intitulat Scrânczobul, care sună aşă: 


(1) Opere complete, Vol. III, Pasteluri şi legende, p. 39. 
Marian, Sărbătorile, III. 10 


146 


În scrânciobul din culme se daŭ flăcăi şi fete, 
Copile, flori de aur, voinici cu negre plete. 
—Iubito, dice unul, pe față 'ngălbinesci, 

Şi ochii tăi în zare cu dor îi aţintesci.? 


—O ! dar privesc, iubite, colo ?n depărtare 

La cele dâluri nalte, la cea câmpie mare, 
Cum se 'nvîrtesc de iute, și cum se limpedesc, 
Unind a lor verdéță albastrului ceresc! 


— Privirea ta, iubito, se 'ndrâptă către sóre ? 
—Dar, urmăresc cu ochii cei vulturi şi cocâre, 
Cum se întorc cu norii, cum se 'nvirtesc în sbor 
Sub cerul ce se 'nt6rce rotiş de-asupra lor. 


—În ochii tăi, iubito, o flacără s'aprinde? 

—<«<Dar, simt că al mei suflet aripele-și întinde... 
Eu sbor...ah ! sbor... De-odată copila sare ’n vint, 
Și vrând la cer să sbâre, ea cade în mormiînt! (1) 


În cele mai multe comune din Bucovina şi Moldova, în 
apropierea Scrânciobului mare se face de regulă şi joc ast-fel 
că, pe când unii se daŭ în scrânciob, pe atunci cei-lalţi jâcă, 
Şi aşă îşi petrec diua întregă (2). 

În Macedonia unde Serânciobul, după cum am amintit 
mai sus, este asemenea usitat, fie-care aromân se grăbesce 
în diminâţa Sfintului: Gheorghe a se îmbrăcă bine, a merge 
apoi la biserică, şi pe urmă a se îndrumă spre casele ace- 
lora, cari posedă pomi mai mari şi mai bătrâni cu crăcile 
cele mai întinse, pentru ca să lege îuniile de crăcile lor şi 
să facă legendarul JEgăn. 

Legănul, pe care se dau Aromânii, este un fel de scrân- 


(1) Idem, de eadem, Vol. II, p. 143. 

(2) Dat. Rom. din Bucovina; — El. Sevastos, S&rbătorile pop, publ. 
în giar cit., p. 155: «De a doua di de Pasci se face joc și scrânciob. Lăutarii 
sunt plătiţi de cel cu scrânciobul, care stringe parale de la scaun. Tot 
cel cu scrânciobul are și băutură, şi aşă béŭ și cântă şi jocă mai totă 
diua. Fetele și nevestele cele tinere, flăcăii și însurăţeii în scrânciob şi 
la horă, femeile cele-lalte mai la o parte, pe érbă verde, iar gospodarii 
mai cu băuturica își îndulcesc gilele la o di sfintă ca asta.» 


147 


ciob sau dulap, adecă o funie trecută pe după crăcile unui 
pom şi legată la ambele capete. De nod se lâgă o altă funie, 
numită curmu, care servesce la mânarea omului aşezat în 
lEgăn. Cu ajutorul curmului, cel din légăn e mișcat cu putere 
din drâpta şi stânga şi vice-versa. Fata, ori flăcăul, care vo- 
esce a se da pe ltgăn, trebue să aibă îlori în mână, o mică 
petricică pe cap, şi un oŭ roşu în buzunar. Credinţa po- 
porului despre aceste trei lucruri este ast-fel: florile repre- 
sintă simbolul primă-verii, pietricica săn&tatea, ca să fie omul 
ca piâtra, iar oul veselia (haraua). 

Tot despre acest oŭ, credinţa Românilor mai vrea să dică 
şi următârele: Acel oi trebue să fie încondeiat în diua de 
Joia mare, tot în acea gi înroşit, mergând la Înviere cu el 
și tot cu el dându-se cine-vă pe légăn în diua de Sfîntul 
Gheorghe. Aşă că cine posedă un atare oŭ în casa lui, acea 
casă focul nu o arde, apa nu o încă, hoţii nu o atacă (calcă) 
şi este ferită de ori-ce bâlă. 

Cum am dis, având aceste trei lucruri şi așezându-se pe 
légăn, cei de prin prejur, aşezaţi în dou& grupuri, cântă 
următorul cântec; şi anume dacă e fată: 


—A cui ie fata di pri l6găn?..  —A cui e fata de pe l6gân? 
—A mâă-sai co-a tată-sui, _—A mamei sale şi tatălui său 
Ş-cama multu a gionilui. Și mai mult flăcăului. 


Altă formă: 


Incet legănaţi-mi-o fata, 
Căci e funia putredită, 


Narga féta ligănaţi-ni-u, 
Că i funea putridită, 


Că-i lumachia viirminsă, Căci e ramura vierměnósă, 
Că i loclu multu surpu. Căci e locul prăpăstios. 

Dacă e băiat: 

—A cui e gionle di pri l6găn?  —A cui e junele de pe légăn ? 
—Gionle aestu nvâstă nd-are. . —jJunele acesta mirâsă n'are. 
—Care nd-are, va să-li dăm, —Dacă n'are, îi vom da, 

Va să-li dăm, si-l harisim, _Tă vom da ca să-l înveselim, 


Va sa li-u lom, s-lu nvirinăm. + I-o vom luă, ca să-l întristăm. 


După ce se termină cântecul, fata ori flăcăul se dă jos, 
cei asistenţi îi urâză la mulţi ani, pe urmă urmâză un Îlă- 
căi ori o altă fată. 


148 


Este f6rte caracteristice cheiul care se face de către asis- 
tenţi şi mai cu deosebire din partea celor cari cântă cânte- 
cul l&gănului, pentru că pe lângă cântece şi urări, imediat 
trebue să ieă parte satira şi comedia, şi uite cum: 

După ce s'au schimbat mai!mulţi flăcăi, fete, neveste, etc., 
la urma urmelor vine şi rindul babelor bătrâne a se da 
pe légăn. 

Aci e totul. 

Indată ce se sue vre-o babă a se da pe lâgăn, şi întîm- 
plarea va face ca să fie s6cră a mai multor nurori, şi sci- 
ind-o anume că cu cutare noră nu prea trăesce bine, atunci 
cucâna s6cră o pate cât de bună. Păţenia babei constă din 
următârea farsă. Îndată ce s'a cocoţat baba pe l&găn, începe 
cântecul şi în gicerea de: cine e baba de pe lEgăn,... este 
a fiilor, a nepoților, a surorilor şi mai multa cutărei noră, 
adecă tocmai a aceleia cu care cucâna s6cră trăesce ca pisica 
“cu ş6recele. Ast-fel că tótă lumea de prin prejur, care cu- 
n6sce vi6ţa intimă a acelei familii, ride de se prăpădesce 
de bobârnacul bătrânei. Iar s6cra, cu tâtă autoritatea eï la 
Aromâni, cam înroşită la faţă, după ce se dă jos, o tulesce 
fără pasaport, ceea-ce excită şi mai mult rîsul asistenţilor. 

Mai departe e de observat că, în Vlaho-Clisura şi prin 
cele-lalte sate aromânesci, oul roşu se pune ca cine-vă să 
fie la faţă, în cursul anului până la Sf Gheorghe, roşu ca 
oul, și că la o nevastă se cântă açà: 


— A cure-i féta di pi l6găn? i — A cui e fata de pe l6găn? 
— Aestă fétă gione ş-are, — Acâstă fată bărbat își are, 
Gionle a liei fugat to-ax6ne; Bărbatul ei e plecat în streinătate; 
Tora agonia vă si-li viină, Acuma curând va veni 

S-umplă casa di luniină, Să umple casa de lumină 

Va li-ul dăm, si-u hîrisim, Il vom da ei, să o veselim, 

Va li-ul lom, si-u virinăm. Il vom luă, să o întristăm. 


La o bătrână; 


— A cure-i teta di pi l6găn? | — A cuï este mătușa de pe l6găn? 
—Este a hiilălor și-a nepoților. | — Este a fiilor și a nepoților. 
—Si-li bănéză şi z-bănză, — Să-i trăâscă, şi să tră6scă: 
Roşe, roşe ca un meru Roșie, roşie, ca un măr, 


Crehtă, crehtă ca virdéța. Fragedă, fragedă ca verdâţa. 


149 


Și tot aşă se continuă a se cântă fie-căruia, după vîrsta, 
sexul, ocupaţiunea şi alte circumstanțe, cari sunt la ordinea 
gilei.... (1) 


XVIII. 


PRÂNZUL PASCILOR. 


Prânzul Pascilor e un fel de praznic, care e usitat, după 
cât sciù eŭ până acuma, numal în Transilvania, şi care se 
face de regulă a doua di de Pasci după amiadi înainte de 
vecernie de către credincioşii satului, cari aŭ dat şi Pascile, 
adecă pânile şi vinul de Pasci. 

Credincioşii, cari şi-au propus să facă acest Prânz, taie o 
vacă sau un boă, orl unul sau doi porci şi mai mulţi miei, 
şi din carnea acestora prepară apoi maï multe feluri de bu- 
cate, precum: z6mă cu ou5 sau, după cum spun Bucovinenii, 
z6mă dir6să, carne fiârtă cu varză şi friptură. În acelaşi 
timp coc mai multe cuptâre de colaci şi pâne şi cumpără 
vinars şi vin pentru întreg satul. 

T6te bucatele acestea, afară de colaci şi pâne, se pregă- 
tesc sau cel puţin 'se încălgesc în cimitirul bisericii de către 
muerile şi bărbaţii cei mai cinstiţi şi maï iscusiţi din sat. 

După sfîrşirea liturgiei şi eşirea din biserică se întind în 
cimitir mai multe mese şi scaune făcute din scânduri lungi, 
anume pentru acest prânz, ast-fel ca să încapă la dinsele 
tot poporul adunat: 6meni, mueri, tineri, bătrâni şi copii, şi 
apoi, după ce s'au aşternut, se aşéză la masa cea mai de 
frunte şi mai ridicată sau, mai bine dis, în capul mesei, pre- 
otul cu cântăreții şi cu 6menii cei mai aleși al comunei, iar 
la cele-lalte cei-lalţi 6meni pe rînd, fie-care după rang şi 
stare, până la cel din urmă cerşetor. 

Toţi cei de faţă ieaii parte la acest Prânz sau Ospef, nu- 
mai cei cu Pascile, adecă cei ce-l dau nu. Aceștia stai în 
picióre şi servesc pe meseni, voind prin acâsta a urmă cu- 
vintelor Mântuitorului, care a gis: «cel ce vrea să fie mai 
mare, să fie slugă tuturor.» 





(1) P. Papahagi, op. cit., p. 739—741. 


După ce s'au așezat toţi cei de față la masă sau și îna- 
ainte de acâsta, fie-căruia, fără deosebire, i se pune câte un 
colac şi o lumină dinainte, apoi aducându-se şi punându-se 
pe rînd şi bucatele amintite mai sus, se începe 6spețul. 

Nimeruia însă, fie acela ori şi cine ar fi, nu-i este ertat 
a gustă din bucatele ce-i stau înainte, până ce nu face pre- 
otul deslegarea mesei. Cum s'a făcut însă deslegarea me- 
sei, adecă cum s'a binecuvîntat mâncările şi buturile puse 
pe acâsta, cei cu Pascile cinstesc mai întâiu pe meseni câte 
cu un pahar de vinars şi apoi se învită a gustă din bu- 
cate, ceea-ce, se înţelege, că se şi face. 

Când se aduc şi se pun fripturile pe masă, atunci adu- 
cându-se şi vinul, împărăţia vinarsului a apus, adecă din 
momentul acela nu se mai cinstesce vinars ci numai vin. 

E de observat şi aceea că în decursul acestui Prânz, care 
dureză de regulă până la vecernie, nu numai că se mănâncă 
și se bea de sufletul celor repausaţi, ci tot-odată se şi cântă 
felurite Cântece saă versuri de ale Invierii (1). 


lată unul din aceste versuri: 


Pentru Sfinta Înviere 

Aŭ cu toţii mângâere 

Și die cu toţi dimpreună, 
Toţi cântă cu voie bună: 
Christos a 'nviat din morţi 


Astăgi diua Învierii, | 

Părăsirea întristării, i 

Di de mare bucurie | 

Creștinilor să le fie, | 

La mulţi ani spre sănttate, | 

De mult bine s'avem parte. | Mântuindu-ne pre toţi, 

Că cel ce-a fost chinuit | Cu morte mórtea călcând 
Şi de Jidovi restignit Lumii vi6ţă dăruind. 
Astădi din morţi s'a sculat, Pascile cele frumâse 
Dumnedeu adevărat, Pre toţi din robie scóse, 

Şi pre morţi i-a înviat, Prin lumina ta, Christose, 
Iadul grOznic l-a prădat. La verdâță mângăi6să. 
Astădi raiul s'a deschis DOmne, te milostivesce 

Şi diavolul s'a învins. | i pre noi ne "nvrednicesce 
Astăgi toţi sfinţii svonesc, (?) Ca raiul să-l dobândim, 
Ingerii se veselesc. În veci să te premărim! (2) 


(1) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul, Dat. Rom. de pe Valea Jiului şi 
Valea Hațegului; — Com. de d-l I. Muntean, preot în Sighişora. 

(2) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul. Iar d-sale i l-a com. d-l Nicolai 
Pop din Ohaba de pe S&caş, comună spre Sud Est de la Blaj, în Tran- 


Altul: 


Ângerul a alergat 

Și feciGrii a strigat: 

O tu cea plină de dar, 
Nu te ’ntristà cu amar; 
Bucură-te îţi vestesc, 
Bucură-te îți grăesc, 
Că fiul t&u cel prea sfint 
A înviat din mormînt, 
Și pre morţi i-a înviat 
Mântuindu-i din păcat. 
Acum să ne veselim 
Noule Ierusalim, 

Că mărirea lui Christos, 
Ca un sóre luminos, 
Preste tine-a răsărit 
Minunat și prea mărit. 
Saltă acuma voios, 
Glăsuesce mângăios. 
Iară tu curată ești 
Maica luminii ceresci. 
Veselesce-te curat, 

Că fiul teŭ a 'nviat. 

O, ce di luminsă, 


Altul de pe Târnava-mare: 


Astăqi cel prea luminat 
Angerul marelui sfat, 
Care Christos s'a numit 
Și din iad ne-a mântuit, 
Sfătuind Dumnedeirea, 
Vrând a-și mântui zidirea, 
Mórtea crucii-a suferit, 
De păcat ne-a mântuit. 


lisus, când vreme-a sosit, 
Ca om în lume-a venit 





O, ce Pasci prea frumóse, 
O, ce dile vestite, 

O, Pasci nouă și sfinte. 

O, Pascile prea frumóse 
Pre Adam din Iad îl scâse. 
Pascile cele de &rnă, 
Pascile fără prihană, 
Pascile Mântuitorului, 
Christos rescump&rătorului, 
Pascile, ce ne-au deschis 
Raiul ce a fost închis. 

O, ce Pasci de bucurie 

Și cu mare veselie, 

Că David săriă jucând 
Naintea umbrii săltând, 
Iar noi poporul cel sfint, 
Plinirea legii vădend, 

Cu cântări ne bucurăm, 
Dumnedeesce serbăm 
Pascile cu bucurie, 

Intru mulţi ani să ne fie. 
La mulţi ani s'aveţi folos 
De 'nvierea lui Christos! (1) 


Puindu-i mai mari pe lume, 
Vrend cina să o gătâscă, 
Sciind c'au să-l răstienâscă, 
Când cin-a blagoslovit, 

Pe Iuda atunci Va vădit. 


Iuda, iubitor de bani, 
Grăi cătr “ai săi dușmani: 
—PDaţi-mi trei-deci de arginţi, 
Şi vi-l dau să-l răstigniţi! 


Alegându-și slugi prea bune, Luând Iuda banii sus, 
silvania, care la rîndul sěù l-a prescris dintr'un manuscript vechiă, 
rămas în familie de la strămoșul sěŭ. 

(1) Din Ms. d-lui I. Pop Reteganul, com. Mestâcăn. 


152 


A mers şi el la Isus, 

Şi când sărutare-a dat, 
Pe Isus grei l-a legat, 
Nu ca pe un împerat, 

Ci ca pe un vinovat, 
Dat-a semn de sărutare, 
Împrumutând spândurare. 


Iuda, apostol stricat, 

De Christos s'a lepădat, 
Jidovii îl apucară, 

Palme peste obraz îi dară; 
L-au dus până la Pilat, 
Pentru Jidovi mare sfat. 


Pilat, v&ădând pe Christos, 
Strigă cu glas mânios: 
—De unde-ai venit aice, 

De faci între ómenï price? 


Christos răspuns nu i-a dat. 


Pilat iară a strigat: 

—Nu scii că puteri mi-au dat, 
Ca să-ţi ert al t&u păcat, 
Putere de slobodire, 

Sau te daŭ la răstignire! 


Christos a r&spuns plecat, 
— Putere tatăl mi-a dat, 
Să ert al lumii păcat! 


Atunci Jidovii strigară: 
—Dă-ni-l, dă-ni-l, dă-l afară; 
—Eu să fiu nevinovat— 
Pilat iară a strigat 
C'am dat om neîntinat! 


- De-acolo toţi vin mereu 
La Ana la archierei, 
Care tare a strigat, 

Că-i de morte vinovat, 
Ostașii l-au pălmuit, 

Și la Caiaf 'au venit. 
Acolo crucea i-a pus, 

Sus în Golgota l-a dus, 


Pe brad că l-au răstignit 
Cu cuie l-au țintuit. 
S6rele s'a 'ntunecat, 
Luna ’n sânge s'a 'mbrăcat, 
Stelele-s cu 'ntunecare, 
Pămiîntul cu tremurare, 
Îngeri 'ncepur 'a plânge, 
De vă&rsare-acestui sânge, 
Atunci unul din ostași, 
Ascultând de cei-lalţi, 

Cu sulița l-a împuns 

Pe Dumnedeul Isus. 
Domnul capu și-a plecat, 
Cu glas mare a strigat: 
— Acum, Părinte ceresc, 
Pentru némul omenesc 
Câte s'au fost prorocit, 
Tâte, Dómne, s'a 'mplinit. 
Scosu-l-am de la robie 

Să te laude'n vecie. 


Sufletu'n sfîrșit şi-a dat 
Mielul cel nevinovat. 
Scoborîndu-se în iad 
Mâna lui Adam i-a dat 
Și așă i-a cuvintat: 

— Zidirea mânilor mele, 
Scoli, să mergi la mângăiere, 
Că pentru al t&u păcat 
Grele chinuri am răbdat. 
Sculaţi și voi adi cu toţi 

Aï lui Adam strănepoţi; 
Adi, când câsul a sunat, 
Christos din morţi a 'nviat! 
Inviaţi, frați, din păcate, 
Vă iubiţi frate cu frate; 
Daţi mâna cei învrăjbiţi, 

Și nu vě mai pismuiţi. 

Iar tu, némul meu român, 
Supt de șerpele păgân, 
Invi6ză din păcat, 

Că Christos a înviat! (1) 


(1) Publ. de Isidor Pop în Tribuna poporului, an. IV, Arad 1900, 


No. 69 (16). 


153 


Altul: 


Astăqi cel îmmormâîntat 
Din mormiînt a înviat 
Și la iad s'a pogorit 
Pre Adam l-a mântuit. 
Astădi e 'nvierea! 


Acum Chr. l-a isbăvit, 

De chinuri l-a mântuit, 

De muncă l-a isbăvit, 

L-a dus în raiul cel fericit. 
Astădi e 'nvierea! 


Astădi Christos a ’nviat, 
Din mormint că s'a sculat, 
Mântuindu-ne din păcat, 
Ducând în raiă pe Adam. 
Astădi e 'nvierea! 


Christos astădi a 'nviat, 
Pre diavolul l-a surpat 
Scoţând sufletele din chinuire, 
Ducându-le 'n veselie. 

Astădi e 'nvierea! 


Christos cu-a lui înviere 

Ne-a făcut mare veselie. 

Învierea lui Christos 

Să ne fie de folos. 
Astădi e 'nvierea! 


Astâdi Gmenii din lume 
Nu aŭ graiuri a le spune, 
Cum Christos s'a sculat 
Și din morţi a înviat. 
Astădi e 'nvierea! 


Când sosi séra 'nvierii 
Bucură-se *'n cer ângerii, 
Bucurându-se se veseliaŭ 
Şi pre Christos îl măriaŭ. 
Astădi e 'nvierea! 


Astădi e di de veselie, 
Di de mare bucurie, 
Că prorocia prorocită 
Astădi a fost împlinită. 
Astădi e 'nvierea! 


Astădi să ne luminăm, 
Toţi, toţi să ne bucurăm, 
C'a sosit diua prorociei, 
Diua mare a bucuriei. 

: - Astădi e 'nvierea! 


Astădi sunt Pascile isbăvitore 
Omenilor folositâre, 
Acestea-s Pascile lui Christos 
Ce ne-ai deschis raiul cel fru- 
Astădi e 'nvierea! [mos. 


Astădi sunt Pascile îolositore 

Omenilor mântuitâre; 

Când vin Pascile creștine 

Bucurie ne aduc cu sine. 
Astădi e 'nvierea! 


Pascile ne veselesc 

Și pe noi ne'ntineresc, 

Pascile când le serbăm, 

Toţi, toţi ne bucurăm; 
Astăqi e 'nvierea! 


Acestea-s Pascile Domnului 

Stăpânitorului pămintului, 

Că Domnul fiind îmmormiîntat, 

El din mormint a 'nviat. 
Astădi e ’nvierea! 


Iar când Christos pătimiă, 

Apostolii că plângeă, 

Cum îl pironiră 

Cu sulița ’n costă-l împunseră. 
Astădi e 'nvierea! 


Acum'a trecut diua'ntristării 

Şi-a sosit diua'nvierii, 

Diua'nvierii ne veselesce, 

Pre noi ne întineresce! 
Astădi e'nvierea! 


Din morţi a'nviat. 
Astădi e'nvierea ! 


| 

| 

Acum toţi ne veselim, 

| Pre Christos toţi îl mărim, 

| Că el din morţi s'a sculat, 
Astădi noi ne bucurăm, | Isbăvind pre Adam din iad. 
Pre Christos îl lăudăm, Astădi e'nvierea ! 
Că Christos ne-a făcut | 
Acâstă di de prăznuit. | 

| 


Acum să ne luminăm, 
_Astădi e'nvierea ! 


Lui Christos să ne'nchinăm, 


Acum să ne veselim 
Acum cu ouă roși ne cinstim Şi să dicem toţi amin! 


Și mult tare ne veselim, Astădi e'nvierea ! (1) 
Acum cel îngropat 


După ce ai stat toţi cei adunaţi la masă şi n'a mai rě- 
mas nici unul care să nu fie osp&tat, după ce s'a gătit acuma 
Prânzul, se adună restul bucatelor, se face loc gazdelor, ce 
dădură Pascile, ca să ospă&teze şi acestea. Vinul însă nu 
mai încetéză şi acum de a veni şi cântăreții de a cântă ver- 
suri de ale Invierii, în timp ce poporul ascultă cu pietate, 
pe când copiii mai ascultă şi ei ce mai ascultă și după aceea, 
ne mai având răbdare, se dau la ciocnite cu ouč roșii (2). 

După ce s'a gătat acuma Prânzul, adecă după ce au os- 
petat şi cei ce l-au dat, se cântă /rmosul de masă, care de 
altmintrelea se cântă şi la alte mese, la cari au asistat pre- 
otul cu cântăreții și care sună precum urméză: 





Cela ce ai săturat, De s'a mirat lumea tâtă 
Făcând lucru minunat, Şi-au mai r&mas sfărmături 
Pre popóre în pustie, Vr'o două-spre-ce coșuri. 
Prea puternice Mesie, Insuţi dar și-acâstă casă, 

Și în Cana de de mult Cu venirea ta de faţă, 
Apa'n vin ai prefăcut, Insuţi o blagoslovesce 

Cu cinci pâni şi cu doi pesci Și pânea le-o îmmulţesce 
Multă mulţime hrănesci, Și cu voia ta cea sfintă, 
Mulţime nenumă&rată, Și vinul binecuviîntă 


(1) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul, com. Mestécăn. 
(1) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul. Dat. Rom. de pe Valea Jiului şi 
a Hațegului. 


155 __ 


Ca óre când în Cana. „De tot răul îi feresce, 
Christ6se, cu voia ta „Ca un bun şi îndurat 

Și celor ce ne-ai primit . Cu milă spre noi plecat. 
Pre noi și ne-am veselit ~ Gazda casei să trăâscă, 


Plată cerâscă le dăruesce, | Némul nostru să trăâscă! (1) 


Nemijlocit. după siirşirea Irmosului, se bagă cu toţii în 
biserică ca să asiste la vecernie, iară după ce s'a sfîrşit 
acesta, preotul şi Gmenii cei mai aleși ai comunei merg la 
unul din cei cu Pascile, unde sunt adunaţi cei ce dădură 
Pascile, şi aici apoi se veselesc până pe la înserate. Cei-lalţi 
inşi însă se duc cu toţii pe acasă (2). 

În unele părți din Transilvania, cu cât fruntaşul care se 
oferă la Darea Pascilor e mai cu dare de mână, cu atâta 
şi întocmirea festivităţii acesteia e mai bogată şi mai stră- 
lucită, în cât adesea-ori la asemenea ocasiuni gazda casei toc- 
mesce şi ceferași (lăutari) şi se încinge apoi un joc românesc, 
care numai pe Mureş în sus, pe Târnave în jos şi pe Câm- 
pia Ardâlului se pâte vedé (3). 

În alte părți din Transilvania, precum bună-6ră în co- 
muna Retâg, deşi nu se face un Prânz, după cum s'a de- 
scris în şirele de mai sus, totuşi e datină de a se împărţi şi 
aici câte una alta din ale Pascilor. Aşă păstorii comunei, 
adecă: ciurdariul, purcariul şi stăvariul capătă de la fie-care 
casă, unde are vite de păzit, câte o păscuţă, câte unul ori 
şi mai multe ou roşii, câte o l6că de slănină, şi deici colea 
şi câte o lécă de vinars (4). 

În cele mai multe comune din Banat, în locul Prânzului 
descris mai sus, este datină ca Luni după Pasci să mârgă 





(1) Com. de d-l G. Muntean, învăţător în Pusta Agriş. 

(2) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul, cum. Baru-mare şi Pietrosul de 
pe Valea Jiului şi Vălcelele-rele de pe Valea Hațegului. 

(3) Com. de d-l T. Frâncu. 

(4) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul: «La noi în Retâg de mai mulţi ani sunt 
păstori tot Gmeni s&rmani unguri. Iar ei, deși sunt Unguri, iubesc mai 
tare sărbătorile românesci, decât pre cele unguresci, căci atunci se 'ndul- 
cesc şi ei, deşi nu e nimeni obligat a-i cinsti cu ce-vă, pe când la sěr- 
bătorile unguresci numai două trei gazde de Unguri, cari ţin mai tare 
la s&rbătorile Românilor, decât la ale lor, fac păstorilor o mică bucurie, 
dăruindu-i câte cu ce-vă, afară de plata îndatorată.» 


156 


preoţii cu litia la morminte şi aici să facă apoi rugăciuni 
pentru sufletele r&posaţilor. 

Când se întore preoţii cu litia de la morminte, atunci cele 
mai multe Românce, stând dinaintea caselor lor, aruncă pe 
drumul frumos măturat câte un șofeu de apă şi câte-vă bóbe 
de cucuruz, anume ca să le rodâscă anul acela câmpul. 

Dacă Pascile cad la finele lui Martie sai dacă Româncele 
respective n'a eşit încă cu s&mînţa la câmp, atunci se duc 
Luni după Pasci şi cu mâna, nu cu sapa, pun în pămînt 
spre acelaşi scop nisce bâbe de cucuruz sai de pasulă (1). 


XIX. 
SERBAREA JUNILOR. 


Feciorii români din oraşul Braşov, în Transilvania, au 
în decursul s&bătorii Pascilor un fel de petrecere sai ser- 
bare particulară, care, după cât îmi este mie până acuma 
cunoscut, nu provine nicăiri în alt loc la Români. 

Acâstă petrecere, numită Serbarea sau Serbătorea Junilor, 
se face în următorul mod: | 

Toţi feciorii din sus-numitul oraş, cari doresc şi voesce să 
ieă parte la acâstă petrecere sai, după cum se mai dice, să 
se pue cu Junii, se adună într'o qi anumită înainte de Pasci, 
cu deosebire însă în giua de Buna-vestire sau Duminica 
Floriilor, pe Prund, adecă înaintea celei dintâi biserici ro- 
mânesci,din suburbiul Scheiŭ, şi aici aleg pe membrii serbării, 
iară aceştia aleg din mijlocul lor: un Vătav, un Armaş 
mare şi un Armaş mic. 

Vătavul şi cei doi Armași sunt conducătorii sau diregă- 
torii serbării, iar toţi cei-lalți câţi s'au pus cu Junii sunt 
membrii acesteia. 

Între toți Junii însă cel mai mare e Vătavul; el conduce 
întrâga serbare, el se îngrijesce de tâte, şi tot el caută ca 
tóte să fie în cea mai bună ordine, iar cei-lalţi trebue să-l 
asculte. 


(1) Com. de d-l Ios. Olarii. 


157 


Vătavul pârtă, spre destingere de cel-lalţi Juni, trei co- 
carde naţionale la pălărie şi o panglică lată de coldre roşie 
peste umăr şi înodată subsudră; Armașul mare pârtă două 
cocarde şi o panglică vinătă; Armașul mic însă numai o 
singură cocardă şi o panglică galbenă ; iară toţi cei-lalţi pan- 
glici înguste şi asemenea naţionale. 

Pe lângă acâsta, atât Vătavul cât şi Armașii mai aŭ încă 
şi câte un buzdugan cam de vre-o trei laţi de mână de lungi 
şi de două kilograme de grele, a căror măciulie e de aramă, 
partea de unde se prinde cu mâna de plumb, iar mijlocul 
de lemn înfăşurat cu siîrmă şi peste sirmă învălit cu piele. 

După ce s'au pus cu Junii şi s'au ales conducătorii, şi după 
ce şi-au tocmit lăutari şi surlaşi, carii au să le cânte în de- 
cursul serbării şi s'au înțeles la care óră şi unde au să se 
adune în diua de Pasci, când se începe serbarea, se întorc 
cu toţii pe acasă. 

Sosind Pascile, toţi ce: ce s'aŭ pus cu Junii se adună cam 
pe la trei óre după amiadi la biserică, unde ieau parte la 
vecernie. lar când ese preotul de la vecernie, atunci es şi 
ei şi se duc asemenea cu toţii la protopopul. 

Sosind şi intrând în curtea protopopului, cântă «Christos 
a înviat,» iar acesta, după ce aŭ sfirşit Junii de cântat, scrie 
într'o listă anume spre acest scop făcută pre toţi cei ce s'au 
pus cu Junii, adecă pre toţi membrii serbării de-a rîndul, 
începând mai întâiu cu Vătavul şi cu Armașii, după cum 
au fost înscrişi şi în anii trecuti. 

Sfîrşindu-i pre toți de scris şi cetindu-le numele, întrâbă 
protopopul: ori de nu vrea să se mai înscrie cine-vă. Şi 
dacă mai sunt feciori, carii nu s'au scris la cumpanite, îi scrie 
şi pre aceia la urmă, pentru că toți Junii, câţi sunt scriși 
în lista protopopului, afară de Vătav şi de Armași, se nu- 
mesc Juni de cumpanie. 

Feciorii, carii au fost dejà Juni de cumpanie, murind 
peste an sau însurându se, se şterg din listă, şi în locul lor 
înaintâză cei ce vin după dinşii. 

Dacă vre-un June de cumpanie nu voesce să se pue mai 
mult cu Junii, sau e împedicat de a se pune, fiind luat în 
cătane, ori din altă causă Gre-și care, atunci'trebue să-și plă- 
tâscă Junia, adecă să ţie și el parte drâptă la cheltuelile 


158 


Junilor. In cas însă că nu-şi plătesce Junia, îşi perde rîn- 
dul, şi când vrea iarăși să se pună, e scris la urmă. 

Încheiând protopopul lista junilor, se apropie vr'o câţi-vă 
inşi pe neaşteptate de Vătav, iar vr'o câţi-vă ingi de Armași 
şi-i ridică pe toţi trei câte de trei ori în sus. După acâsta 
formâză, aşă cum sunt scriși pe listă, o rótă mare, îşi ieaii 
pălăriile din cap, şicântă Christos a înviat, ca şi la început 
când au sosit, apoi sfîrșind de cântat, prinda jucă o horă 
numită Hora Junilor. 

„Şi pe când jócă hora acâsta, Vătavul ese din jurul ju- 
cătorilor, îşi lasă pălăria unui alt June, merge în mijlocul 
horei, şi aci lărgindu-se hora, aruncă de trei ori buzduganul 
său în sus, şi tot de-atâtea ori, dacă vrea, îl prinde, iar de 
nu, îl lasă să cadă jos, mai ales dacă nu scie să-l prindă. 

După Vatav, aruncă buzduganul Armașii, iar după aceştia 
toţi cei-lalţi Juni de-a rîndul, cum sunt scriși în lista pro- 
topopului, şi cum se şi prind tot-deauna la horă. 

Cum au sfîrşit de aruncat buzduganul, încetâză şi lăutarii 
de cântat, şi se duc acuma cu toţii pe rînd de sărută mâna 
protopopului, mulţumindu-i pentru că i-a scris în listă. 

Protopopul, la rîndul săi, le ţine acuma o oraţiune 
scurtă, prin care le dă poveţe cum aŭ să se pârte şi ce au 
să facă, gicându-le: să fie de trâbă, să umble pe cale bună, 
să nu se bată nici să nu se pue în potrivă cu nimeni, ci din 
contră să asculte cu toţii de Vatav, ca de unul ce e căpetenia 
lor, iar în lipsa acestuia să asculte de cei doi Armași. Iar 
Vătavului îi dă de grijă ca să fie cuminte şi să ţină între 
Juni cea mai bună rînduslă. 

După acâstă scurtă povăţuire, Junit, luându-şi rămas bun 
de la protopopul, se duc cu lăutarii şi cu tótă lumea, care 
venise să se uite cum se pune cu Junii la Crucea din Prund, 
unde cântă iarăşi Cristos a înviat, şi apoi prind a jucă şi 
a aruncă buzduganul până ce înserâză, iar pe la înserate 
se duc cu toţii pe acasă. 

A doua di de Pasci, toţi Junii, frumos îmbrăcaţi, se adună 
cam pe la 11 óre diminâţa iarăși la un loc şi apoi, împăr- 
ţindu-se în trei cete, şi având fie-care câtă câte o bandă 
de lăutari cu sine, se duc pe la casele românesci, unde se 


159 
află fete mari, ca să adune bani şi ouă roşii pentru Masa 
Junilor. 

Vătavul, care asemenea merge cu una dintre aceste trei 
cete, pe lângă lăutarii de rînd, mai iea cu sine încă şi un 
surlaş. Ast-fel apoi cântându-le lăutarii Marşul Junilor când 
vin după ou>, umblă ei de la casă la casă până cam către 
patru óre după amiagi. Şi în fie-care casă sunt bine veniţi 
şi primiţi. Cu*deosebire însă fetele mari se grăbesc a-i primi 
şi a-i cinsti nunumai cu ou% roşii, ci şi cu vin, iar în timpul 

din urmă chiar şi cu dulcef. 

La patru óre se adună la vătavaul şi de aici se duc apoi 
cu toţii într'o grădină fórte frumâsă de lângă biserica de 
pe Tocile, numită Grădina lui Cimen sai Timen, unde se 
adună şi o mulţime mare de popor de tot felul, şi aici îşi 
petrec până în séră, stând şi mâncând la masa Junilor, 
jucând şi aruncând buzduganul, horind şi împuşcând neîn- 
trerupt din pistâle. 

E de însemnat şi aceea că în diua acâsta aruncă buzdu- 
ganul nu numai Junii, ci şi alţi inşi, cari nu s'au pus cu 
Junii; ba chiar şi unii dintre streini, cari asemenea ieau 
parte întrun număr destul de mare la serbarea Junilor. 
Insă toţi aceştia, ca să li se încuviinţeze a aruncă buzdu- 
ganul, trebue să plătâscă câte vre-o câţi-vă cruceri pentru 
fie-care aruncătură, almintrelea nu le e încuviinţat să arunce. 
_Şi de 6re-ce nu fie-care e deprins a aruncă buzduganul, 
de aceea se nasc la acâstă ocasiune fel de fel de glume și riîsete 
pe séma celor ce nu sciu sait nu pot cum se cade să-l arunce. 

A treia gi de Pasci se duc pe un dél, numit Cósta Prun- 
dului, unde petrec şi se veselesc, ca şi în diua premergătore 
până séra. 

Diua cea mai însemnată însă este diua a patra după Pasci, 
adecă Miercuri, când Junii formeză un conduct mare şi frumos. 

In diminéța acestei gile se duc adecă toţi Junii călări şi 
îmbrăcați cât se póte de frumos într'o luncă, care încon- 
jurată fiind de stânci se numesce Intre pietre. Aici se-adună 
asemenea o mulţime mare de bărbaţi, neveste şi fete, cari îşi 
petrec până către patru óre după amiagi. Pe la patru óre 
insă se pun cu toţii în ordine bună şi apoi conductul se 
pune în mișcare spre oraş. 


160 


În fruntea conductului merg mai mulţi băeţi călări; după 
aceştia urmâză lăutarii, întonând un marş românesc, care 
însă de abiă se pâte augi de nenumăratele împușcături; 
după lăutari urmâză surlașii:; acestora le urmeză purtătorii 
de bradi împodobiţi cu spumă de aur, cari după conduct 
se împlântă în pămînt dinaintea porţilor, unde locuesc con- 
ducă&torii serbării, şi aici r&mân până ce se veştedesc cu 
totul. După purtătorii de bradi urmâză Junii, îmbrăcaţi 
toţi într'o formă, având fie-care mai multe pistâle la brâă, 
pe cari le încarcă şi le descarcă mereu spre cetate, iar în 
urma acestora vin o mulţime de alţi călăreţi şi de căruţe 
cu femei vesele, şi trecând ast-fel pe partea despre apus a 
orașului, se duc pe un dél frumos, unde iarăşi se vese- 
lesc cu toţii până ce înseréză. 

In fine e de însemnat şi aceea că Joi după Pasci şi în 
diua de Duminica Tomei, când toţi Românii es sub Tâmpa, 
unde se ospătâză şi se veselesc la audul cântării lăutarilor 
şi resunetul pist6lelor, Junii jócă şi aruncă buzduganul sai 
acolo sai înaintea şcâlelor românesc. 

lar Duminică séra, după ce aŭ petrecut acuma destul, 
toți Junii se duc iarăşi pe Prund, unde se mai jócă încă 
odată hora şi se aruncă buzduganul până ce s'a întunecat 
cu totul, şi după aceea se despărţesc pentru anul curgător 
cu salutarea obicinuită: Christos a'nviat ! (1) 


(1) După G. I. Pitiş, Serbătorea Junilor la Pasci, obiceiŭ perticular 
al Românilor din Șchei, Braşov. Braşov 1890; — şi Petru Oprişiu, O 
datină frumosă a Românilor braşoveni la Pasci, publ. în Amicul po- 
pDorului, an. I, Pesta 1867, p. 210—212. 


PASCILE MICI. 


I. 


JOILE VERDI. 


Joia primă după Pasci, adecă cea din Septemâna lumi- 
nală, se numesce atât de către Românii din unele părţi ale 
Bucovinei cât şi de către cei din Banat, pe lângă Joia Pas- 
cilor încă şi Jota nepomenită, Joia necurată şi Joia rea (1). 

Joia acâsta, cea din Săptămâna albă, precum şi cea din- 
tâi de după Rusalii, formâză o treime nefastă, nenorocâsă, 
fiind-că tustrele Joile acestea sunt de asemenea natură, 
adecă necurate şi nepomenite (2). 

Joia din urmă se mai numesce în unele părţi încă şi Joia 
epelor, iar ceea ce-i urmâză Joia verde (3). 


Ei SANI „0 L 
(1) Dat. Rom. din Sf. Onufreiu, com. de C. Ursachi: «Joia întâia după 


Pasci se numesce necurată şi nepomenită, pentru că dacă lucră óme- 
nii în Joia acesta, atunci bate pétra»; —a celor din Banat, com. Secaş 
de lângă Oraviţa, com. de d-l Valentin Dioniu, învăţător: «Joia întâia 
după Pasci se chemă şi pe aici Joia necurată sau Joia rea»; Sim. Man- 
giuca, Calend. pe an. 1883: «Joia primă după Pasci, necurată, nepome- 
nită.» 

(2) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1883, Iunie 9: «Joia necurată, ne- 
pomenită, care stă în legătură cu Joia de asemenea natură din sěpté- 
mâna albă, și cu prima Joi după Pasci; ea cade tot-deauna după Ru- 
salii în Joia primă.» | 

(3) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 82:» Asemenea Pascilor mai sunt cele 
nouă Joă consecutive Învierii, dintre cari a opta, numită și Joia epelor, 
şi a noua, numită Joia verde, aŭ primordialitatea celor-lalte şâpte, sěr- 
bătorite mai puţin. O parte dintre femei ţin Vinerile în locul Jozlor» ; — 
Revista pentru ist., arch. şi filolog., an. II, vol. III, p. 388: «Nouă Joi 
după Pasci ţin ca Duminica. Joia a opta se numesce Joia epelor, Joia 
a noua Joia verde; o ţin ca în diua de Pasci.» 


Marian, Sărbătorile, HI. 11 


162 


Atât aceste trei Joi cât şi tóte cele dintre dînsele, adecă 
cele ce cad între Pasci şi Rusalii, numite în Bucovina Jot- 
măriţe (1), iar în unele părţi din Transilvania Joi vergi (2), 
se serbâză de Românii de pretutindeni şi mai ales de către 
femei cu cea mai mare stricteţă prin nelucrare pentru tu- 
nete, trăsnete, grindină sau pâtră şi vifore (3), credându-se 
că celor ce le serbâză le merge bine, pe când, din contră, 
celora ce nu le serbâză le merge răi, căci le bate piéira 
sau ghitfa, adecă grindina, pometele şi s&mă&năturile (4). 

Unii însă le serbéză nu numai pentru pefră, ci şi pentru 
foc şi apă, pentru că cumpenele sau slâtele cele mari vin 
de regulă nu numai cu pétra care bate, ci şi cu trăsnete 
cari aprind şi ard, precum şi cu pohâie, cari mână tot ce le 
stă în cale (5); apoi pentru bóla cea rea (6), pentru ame- 
[ela (7), pentru ca să nu-i jóce Nepomenita (8), şi în urmă 


(1) Dict. de Ilie Frungă, rezeş din Igesci, sat în distr. Storojineţului: 
«Joile cele după Pasci se numesc Joimăriţe.» 

(2) Com de d-l Domeţii Dogariu, învă&ţor în Satu-lung. 

(3) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1883, Aprilie 20:» Prima Joi după 
Pasci de trăsnete, tunete, grindină şi vitore, se serbâză cu nelucrare. 
De caracterul acestei Joi se serbéză șâpte Joi până la Rusalii» ; — Maiŭ 5: 
«Joia a treia după Pasci de tunete, trăsnete, grindină și vifore ; se ser- 
bâză cu nelucrare.» 

(4) Dat. tuturor Românilor din Bucovina, în deosebi a celor din Reuseni, 
com. de Vas. Pop : «Joile de după Pasci se serbâză ca să nu bată grindina. 
Unii serbâză nou&Joi, iară alţii numai şese», — a celor din Buninţi, com. 
de Vesp. Corvin: «După Pasci se serbâză nou& Joi, începând cu Joia 
din s&ptămâna luminată. Joile acestea se serbâză pentru alte cumpeni 
mari»; — El. Sevastos, Se&rbătorile pop., publ. în diar cit., p. 156: «Joile 
după Pasci le serbeză femeile pentru pâtră. Căci atât Joia mare cât 
Și Ispasul îs tot Joi, şi-s peste p&tră cu puterea și stăpânirea.» 

(5) Dat. Rom. din Volovăţ, com. de Ilie Buliga: «La noi serbâză 6menii 
nouă Joi după Pasci, şi anume pentru ca să nu bată grindina şi pentru 
ca să-i ferâscă Dumnedei de foc și de apă.» 

(6) Com. de d-l Ios. Olariu: «Joi după Pasci serbéză femeile române 
tote Joile până Joi după Rusalii, nu numai pentru vitore şi grindină, 
ci şi pentru bóla cea rea.» 

(7) Com. de d-l Val. Dioniŭ: «Acâstă di (Joia întâia după Pasci) se 
serbeză cu stricteţă cu deosebire din partea femeilor. Nu lucră nici la 
câmp nici acasă. Care calcă serbarea acestei dile, acela va fi ameninţat 
de amețelă (delir).» 

(8) Com. de d-l Aur. Iana: «Joi după Pasci nu se lucréză, căci îi jâcă. 
Nepomenita, ca și Joi în Săptămâna albă şi Joi după Rusalii.» 


163 


pentru sănătatea vitelor (1), şi pentru înflorirea şi rodirea 
pomilor (2). 

Mai departe e de observat și aceea că nu toţi Românii ser- 
bâză Joile acestea de o potrivă, ci unii serbeză numai trei (3), 
alții şese (4), alții şâpte (5), şi alţii pre tóte, adecă nouă (6). 
Ba unii le serbéză chiar până la Sân-Petru de vard (1). Partea 
cea mai mare însă, după cât m'am putut până acum convinge, 


(1) Dat. Rom. din Tişeuţ, com. de T. Sologiuc: : Românii dela noi ţin 
nouă Joi după Pasci; nu lucră nici nu ară, doră numai de clacă, alt- 
mintrelea nu, pentru sănătatea vitelor; — C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 82: 
«Cine lucreză în Joile de după Pasci (în dilele de Filipi) Dumnedei po- 
runcesce lui Sdân-Petru să trimâţă din căţeii sei (lupi) şi să le spârcue 
câte-o vită douě din ogradă.» 

(2) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, com. de I. Covaşă: «Joile după 
Pasci se serbâză pentru slótă, pâtră; ele sunt şâse la număr,iar numai 
trei le ţin Gmenii ca să înflorâscă şi să rodescă pomii.» 

(3) Com. de Vesp. Reuţ: «În tot locul, unde am întrebat, mi s'a spus 
că se serbâză trei Joi după Pasci, pentru ca sănu bată pétra; — a celor 
din Frătăuţul nou, com. de Iul. Sidor: -Poporul crede că cine va lucră 
în aceste Joi, aceluia îi bate pétra rodurile. Unii Omeni ţin 9 Joi, alţii 
însă numai 3.» 

(4) Dat. Rom. din Tereblecea, com. de P. Nimigean: După Pasci se 
serbeză şese Joi, şi anume ca să nu bată pâtra.» 

(5) Dat. Rom. din Tereblecea, com. de P. Scripcarii: «După Pasci se 
țin şepte Joi»; —a celor din Transilvania, com. de d-l Dom. Dogariu: 
«După Pasci femeile ţin şepte Joi, numindu-le Joi verdi, credend că vor 
îi feriţi de trăsnet cei ce nu vor lucră în aceste Joi»; — Sim. Mangiuca, 
Calend. pe an. 1883. Aprilie 20. 

(6) Vedi notițele de mai sus. 

(7) Dat. Rom. din Bălăcena, com. de G. Jemna: «După Pasci se serbâză 
Joile. și anume până ce es căpiţele pe câmp, adecă până la Sån-Petru de 
vară. Aceste Joi le serbâză poporul nostru pentru grindină sau ghâţă»; — 
a celor din Gura Sadovei, com. de L. Latiș: «Tâte Joile. incepând din 
Joia mare şi până la Sân-Petru, se ţin din vechime, căci se crede că 
dacă se vor ţin6, vor fi ferite ţarinele de grindină şi de ori-ce sl6tă;; — 
Dim. Dan, Comuna Straja, p. 99: «Joile dela Pasci şi până la Șf. Onu- 
freiii de după Duminica mare se serbâză de Românii din loc, de băr- 
baţi şi femei, cari atunci nu torc, nici zolesc, ca să fie feriţi de slote»;— 
Gr. Sima al lui Ion, Credinfele şi obiceiurile nostre pop., publ., în Foi- 
şora, an. I, Sibiiii 1836, p. 77: Poporul nostru, credincios strămoșescilor 
sale obiceiuri, ţine Joile din Pasci până în Rusalii, pe alte locuri până véd 
clăi pe câmp.» 


164 


le serbéză pre tâte cele ce cad între Pasci şi Inălfare (1). 

După credinţa şi spusa Românilor din unele părţi ale Bu- 
covinei şi Moldovei, începutul Joilor ce urmâză până la Zs- 
pas saii Inălţarea Domnului este Joia mare din Paresimi. 
In tâte Joile acestea, Româncele nu lucrâză mai nimic, şi mai 
ales nu torc, nu cos şi nu fierb cămăși, anume ca să nu le 
bată pétra pometurile şi sem&năturile, apoi pentru ca să nu 
se întârcă ploile şi să nu se facă secetă, precum şi pentru 
rodirea pomilor şi a semă&năturilor (2). 

În fine trebue să mai amintesc încă şi aceea, că în Munţii 
Apuseni ai Transilvaniei este datină ca bătrânii sau fruntașii 
satului să se adune în Duminica Tome: după prând la casa 
curatorului primar (epitrop) şi să hotărască, dacă Joile între 
Pasci trebue ţinute. De aici plecă apoi cu toţii către preotul 
local spre a-i aduce la cunoscinţă hotărîrea luată, rugându-l 
să-şi deă şi Sânţia sa părerea pentru saŭ contra. Hotărîrea 
uată se aplică apoi cu cea mai mare sinceritate şi severitate (3). 


II. 


ISVORUL TĂMĂDUIRII. 


S&ptemâna întâia după Pasci se numesce, atât în Bucovina 
cât şi în cele-lalte ţări locuite de Români, Septemâna Pas- 
cilor, pentru că cade nemijlocit după Pasci, şi Septemâna 


(1) Com. de d-l Vas. Turturean: «În Boian se ţine mai tare Joia în- 
tâia după Pasci, în care întru adevăr nu se lucră nimic. În cele-lalte 
se mai îndrăsnesce, cum se dice, cel puţin cu claca. În Pătrăuţ, distr. 
Sucevei, se ţin Joile până la Ispas, şi nu se lucră decât cu claca»; — 
Dat. Rom. din Tereblecea, com. de P. Scripcariŭ: «Joile de la Pasci până 
la Ispas se serb&ză, pentru ca să nu bată pâtra;—a celor din Udesci, dict. 
de Zamfira Niculi, com. de Dar. Cosmiuc: «Omenii serbâză tote Joile 
de la Pasci până la Inălfarea Domnului, pentru ca să nu bată pâtra»;— 
a celor din Transilvania, ţinutul Săliştei, com. de d-l B. B. Iosef: «Din 
Joia Pascilor şi până la Ispas femeile nu tore Joia, iar de la Ispas nu 
tore Vinerea, că se tem de Sf Vinere»;— Sim. Mangiuca, Calend. pe 
an. 1883. Iunie 2: «Joiaa șâptea după Pasci de tunete, trăsnete, grindină 
(pâtră) și vifore; se serbâză cu nelucrare, și cu acâsta se încheie ser- 
barea Joilor de peste an.» 

(2) Sim. FI. Marian, S&rbătorile la Români, vol. II, p. 288. 

(3) Com. de d-l Teofil Frâncu. 


165 


luminată (1), pentru că înviind în ajunul ei Domnul nostru 
Is. Chr., tótă lumea a luminat-o prin învierea sa din morţi (2), 
apoi şi pentru aceea, fiind-că în acâstă săptămână tâte se 
lumin6ză, adecă t6te încep să înflorâscă şi să se înoâscă (3). 

Deci fiind-că s&pt&mâna acâsta se deosebesce de tóte cele- 
lalte s&ptămâni de peste an, fiind-că e luminata, de aceea 
partea cea mai mare de Români, atât din Bucovina, cât şi 
din cele-lalte ţări, serbeză nu numai cele douě qile de la în- 
ceputul ei, adecă Luni şi Marţi, cari sunt legate de biserică, 
ci şi pre cele-lalte. Cu alte cuvinte, ea se serbâză întrâgă 
pentru diferite bóle (4), precum şi pentru semă&nături, ca să 
nu le strice frigul, gerul şi grindina sau ghâţa (5). 

In deseobi Marția se serbéză, şi mai ales de către femei, 
cu nelucrare în casă pentru bóla cea rea, tocmai ca şi Mar- 
ia întâia după Rusalii şi Marfia întâia după Crăciun (6). 

Mercuria se serbéză pentru bóla de picidre, numită în 
genere de dînsele (7). 


(1) Dat. Rom. din Sf. Onufreii, com. de Const. Ursachi : «S&ptămâna 
întâia după Pasci se numesce şi pe la noi S&ptemâna Pascilor și Sep- 
temâna luminată»; — a celor din Bosanci, com. de M. Ivaniuc:: S&p- 
temâna întâia după Pasci se chemă Se&ptemâna luminată, pentru că în 
decursul ei nici mătane nu se cade să faci.» 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Bălăcena, com. de G. Jemna. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Maria Bulbuc, com. de 
P. Nimigean: «S&ptămâna întâia după Pasci se chémă Săptămâna lu- 
minată, pentru că atunci tóte se luminâză, adecă t6te înfloresc şi se 
înoesc.» 

(4) Dat. Rom. din Bălăcéna, com. de Vas. Jemna: «Femeile serbéză 
începând de Duminică din giua de Pasci şi până în Duminica Tomei.» 

(5) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul: «Sëčptěmâna luminată (de la diua 
Pascilor până la prima Duminică după Pasci) se serbeză pentru semě- 
nături, ca să nu le strice ghéța și grindina»; — W. Schmidt, op. cit., p. 9. 

(6) Com de d-l Ios. Olarii. | 

(7) Dat. Rom. din Udesci, dict. de Zamfira Niculi, şi com. de Dar. Cos- 
miuc : «Mercuria după Pasci se serbéză pentru bóla de picidre, numită 
de dînsele;» — a celor din Sf. Onufreiu, com. de Cas. Brâbăn: «Mer- 
cură după Pasci cred Gmenii că nu e bine de lucrat prin casă, bună- 
Gră de ţesut, de tors, de cusut, dară pe afară lucră mai toţi»; — a celor 
din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc şi com. de P. Scripcariui: «Mer. 
curia din Septemâna luminată se ţine pentru de diînsele »; — tot de 
acolo, dict. de Maria Bulbuc și com. de P. Nimigean: «Întâia Mercuri 
după Pasci se ţine anume pentru de diînsele. Tot așă Mercuria întâia 


166 


Joia se serbâză pentru tunete şi trăsnete şi mai ales ca 
să nu bată grindina sem&năturile (1). 

Iar Vineria se ţine pentru ca ródele pămîntului să potă 
legă (urzi) şi să nu le bată grindina (2). 

Deci în decursul întregii Septemâni luminate şi mai ales 
în decursul Vinerii din acâstă sěptěmână nu e bine de lu- 
crat, şi mai cu semă: 

Nu se ţese, căci precum se trântesce cu vatalele în bătă- 
tura pânzei, aşă va bate şi pétra; 

Nu se dâpănă, căci cum se învîrte vîrtelniţa, ast-iel se 
vor învîrti și vînturile şi vor aduce ploi şi furtuni; 

Nu se câse, căci precum sparge acul pânza, așă va sparge 
şi pâtra holdele; 

Nu se zolesce, căci precum clocotesce uncropul în zolniţă, 
ast-iel va clocoti şi pétra (3); 

Nu e bine să arunci apă cătră uşă, pentru că udi sufletul 
morţilor din acea casă şi nu le place (4). 

Unicul lucru, ce se pâte face în acâstă s&ptămână, este că 
se pot pune găini, rațe, precum şi alte gobăi la clocit, ca să 
i6să bine puii (5). 

Tot în Vineria din Săptămâna luminată cade şi se ser- 
bâză şi Isvorul tămăduirii, când, după datina Românilor din 
Moldova, preoţii trebue să seâtă icâna şi să facă slujbă la câmp 
pentru pl6ie şi bóle grele (6), iar după a celor din Transil- 


. «din Postul mare, şi Mercuria întâia după Rusalii, adecă trei 'Mercuri 
preste tot anul»; — a celor din Frătăuţul-nou, com. de Vesp. Reuţ: «Fe- 
meile nu torc în Septemâna luminată, pentru că se tem de dînsele la 
mâni și la picidre»; — tot de acolo, com. de Iul. Sidor: «In Septemâna 
luminată nu se lucrâză pentru de dînsele = durere de pici6re.» 

(1) Pretutindeni în Bucovina. Vegi mai pe larg în capitolul premergě- 
tor şi la Sim. Mangiuca, Calend. pe an 1882 și 1883. 

(2) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 82. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Ir. Bulbuc. 

(4) Credinfe deşerte audite la pop. rom. din Boereni, publ. în Gazeta 
Transilvaniei, an. LVIII, Braşov 1895, No. 96: «Dela Pasci până la Rusalii 
nu e bine să arunci apă cătră ușă, pentru că uqi sufletul morţilor din 
acea casă și nu le place.». 

(5) Dat. şi cred. Rom. din Tereblecea, dict. de. Irina Bulbuc și com. 
de P. Scripcariu. 

(6) C. D. Gheorghiu, op cit., p. 87. 


167 
vania, când t6te apele sunt sfinţite, şi cine bea apă şi se 
spală în acâstă gi pe părţile bolnave ale corpului, acela devi- 
ne săntos (1). 

O sémă de femei din Moldova însă fac în acâstă qi pască 
şi ou roşi, iar a doua gi, adecă Sâmbătă, numită Sâmbăta 
Tomei, le duc la biserică pentru morţi, unde pun pe fie-care 
mormâînt câte o pască şi câte un ou, iar lângă cruce aprind 
câte o lumînare. 

Nu mult după acâsta, eşind preotul din biserică, face 
panachidă, pomenind morţii fie-căreia, după care femeile îl 
cinstesce, atât pe dinsul cât şi pe dascăl (2). 

Cu un cuvînt în Sâmbăta Tomei, femeile fac bucurie morți- 
lor căutându-le şi lor de rînduélă (3). 

În unele părţi din Bucovina este asemenea datină ca, în 
Sâmbăta Tomei, să mérgă Gmenii, mai cu sémă însă feme- 
ile, la ţinterim cu pască şi ou5 roşi, cu acea deosebire nu- 
mai că t6te obiectele acestea nu se daŭ, ca în Moldova, pre- 
otului, ci ele se dau celor sărmani de sufletul morţilor, pre 
cari i-a pomenit preotul, iar pre acesta îl remunereză pentru 
rugăciunile şi osten6la sa bănesce (4). 


III. 


DUMINICA TOMEI. 


Duminica întâia după Pasci se numesce pretutindeni Dumi- 
nica Tomei, pentru că în acestă Duminică s'a arătat Domnul 
nostru Is Chr. pentru prima 6ră, după învierea sa, şi apos- 
tolului Toma care, îndoindu-se de cuvintele celor-lalţi înv&- 
tăceï, ce-l văguse mai nainte pre Is. Chr., că a înviat din morţi, 
dise că el, până ce nu va fi vădut în mânile lui semnul 

(1) Com. de d-l Dom. Dogariii: « Vineria întâia după Pasci serbâză 
Isvorul tămăduirii, credând că. în diua aceea tote apele sunt sfinţite, 
Alt obiceii n’aŭ decât că beai apă şi se spală pe părţile bolnave ale cor- 
pului.» 

(2) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 88; Bo PENSIO; Sărbătorile pop., 
publ. în diar. cit., p. 156. 

(3) El. Sevastos, op. cit. 

4) Dat. Rom. din Sf. Onufreiu, com. de Cas. Brébăn. 


168 


cuielor, şi până ce nu va fi pus degetul săii în semnul cu- 
ielor, şi până nu va fi pus mâna sa în cósta lui, nu va crede, 
din care causă a şi fost el mai pe urmă numit și Toma ne- 
credinciosul. 

În unele părți din Transilvania însă, precum bună-6ră în 
Brazova şi Mâţesci, se numesce Duminica Tomei şi Pascile 
mici (1), iară în părţile Beiușului sau Beinşului din Un- 
garia se numesce Drâsce sau Drusce (2). 

În Banat din contră Pasci mici se numesce Mătcălăul, 
care cade Luni sai Marţi după Duminica Tomei şi care, 
după credinţa Românilor din astă ţâră, e frate mai mic cu 
Paseile (3). i 

In acéstă Duminică e datină în unele părţi din Ungaria, 
ca tot omul să pună pe mormintele morților ce-i are vase, 
şi celor înaintați în vîrstă, carii se află de faţă, să le dea 
câte un colac şi o lumină de sufletul celor răposaţi, iar bă- 
eţilor ou roșii şi colăcei, numiţi pe la Beiuş şi Drăgănesci 
pupi. 

Acâstă pomană se împărțesce de regulă celor presenţi, după 
ce-a slujit preotul t6te pomenirile. 

Sfârşindu-se pomana de împărţit se adună cu toţii lângă 
biserică şi acolo se ospătâză apoi la o masă comună până 
cam de cătră sâră. Iar în restimpul, cât ţine 6sp&ţul acesta 
băeţii trag necontenit clopotele. 

In părţile Beiuşului şi ale Coului însă asemenea vase se pun 
Luni după Pasci şi Luni după Duminica Tomei (4). 





IV. 


PROHODELE. 


In Moldova şi Muntenia, săptămâna întâia după Duminica 
Tomei sait a doua după Pasci se numesce Septemâna pur- 


(1) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul. 

(2) Com. de d-l Vas. Sala. 

(3) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(4) Com. de d-l Vas. Sala. Vedi de acelaşi: Glosariui din comitatul 
Bihor în Ungaria, publ. în Revista critică-literară, an.IV, lași 1896, p- 
143: «Droscele sai Druscele, la Duminica Tomei, când pun vase pentru 


169 


lătârelor de mir, Septemâna mironosiţelor şi Septemâna Ne- 
grilor. 

Numirea din urmă să-i vie de acolo, pentru că cele mai 
multe femei o postesc (1). 

In unele părţi din Bucovina, precum bună-dră în Boian, 
in diua cea dintâi, adecă Luni, din acestă s&ptămână se 
serbâză Pro/h6dele spre a se scuti de diferite primejdii, că- 
rora ar fi cine-vă expus peste an, dacă s'ar întîmplă că, 
din sciinţă sai nesciinţă, s'ar înfruptă în vre-o gi de post. 

Sunt mulți ingi cari cred, că nu numai în dilele cele de 
sec, ci chiar şi Lunia, dacă se înfruptă cine-vă e cu primej- 
die. Aşă dacă i se bolnăvesce şi primejduesce cui-vă vre-o 
vită sau dacă dă peste dinsul înșuşi vre-o bólă sau ata- 
re primejdie, dice că nu i s'a arătat, pentru că n'a postit 
Lunia, ci a mâncat de frupt. 

De aceea mulţi postesc și în acestă di, chiar în gile în cari 
biserica opresce postul, respective prescrie deslegare la tóte (2). 

După o credinţă veche şi f6rte lăţită la Românii din Bu- 
covina, cel ce se apucă să postâscă Lunia, aceluia în multe 
privinţe îi merge bine. Ori ce-şi propune duce la un bun 
sfîrşit. Aşă nevestele, cari naŭ copii şi doresc să aibă, dacă 
postesc dou&-spre-dece Luni după olaltă, cred că vor nasce 
copii. Asemenea mulţi şi dintr'aceia, cari capătă dureri crân- 
cene de ochi, că nu mai pot vedé nimica, încă se apucă 
a posti mai multe Luni, unii chiar şi t6tă vi6ţa. Alţii iarăşi 
se prind a posti Lunia, din causă că li se bolnăvesc şi pier 
vitele. Mai pe scurt, fie-care pentru ce voesce şi pentru ce îl 
d6re inima, şi dic că de când s'au apucat a posti Lunia, de 
atunci și-au ajuns scopul dorit. E de însemnat şi;aceea, că cei 
ce s'au apucat să postâscă t6tă viâţa lor, postesc chiar şi în 
Lunia Pascilor, iar cei-lalţi, cari se prind a posti numai un 
număr anumit de Luni, nu mănâncă de fel până în diua ur- 
mătbre. Şi dacă fiind apucaţi, se înfruptă în vre-una din 


r&ăposaţi, în părţile Beiușului și ale Coului Luni după Pasci şi Luni după 
Duminica Tomei.» 

(1) C. D. Gheorghiu, op. cit, p. 88; — Revista pentru ist., arch. şi fiio- 
log., an. II, vol. III, p. 388. 

(2) Com. de d-l Vas. Turturean. 


170 
aceste gile, atunci spun ei că nu li se arată, adecă le merge 
rău. De aceea fie-care apucat observă cea mai mare stric- 
teţă în postirea acestor qile (1). 

O excepţiune de la acestă regulă generală se face de cătră 
unii numai în Lunia de după Duminica Tomei din septe- 
mâna Negrilor, în care se înfruptă mâncând pască şi slănină 
sfinţită şi păstrată de la Pasci. 

Şi fiind-că pascile, cari se mănâncă în acâstă di, sunt ul- 
timele ce aŭ r&mas de la Pasci, de aceea se şi dice că ele 
se prohodesc, de unde apoi şi numirea acestei datine de Pro- 
hode (2). 


LUNIA MORȚII.OR. 


În Ungaria şi în Banat, Lunia întâia după Duminica Tomei 
se numesce Lunia morţilor şi Pascile morților, din causă că 
nu, ca în alte părţi, în cele două gile premergătâre, ci în 
acâstă di se fac rugăciuni şi sacrificii la morminte pentru 
sufletele tuturor morţilor familiei (3). 

În unele părţi din Banat, precum bună-6ră în comuna Aga- 
dici, care e mărginaşă cu comuna Maidan, e datină în acâstă 
i, ca preotul să 6să cu litia în ţârină şi să facă rugăciuni pen- 
tru grindină şi vifore (4). 

În unele părţi din Bucovina este asemenea datină dea 
merge în acâstă di la ţinterim cu procesiunea, adecă cu 
cruci, cu prapure şi cu icâne, ducând cu sine diferite 
obiecte de mâncare. cari, după ce aŭ sosit la starea locului, 





(1) Sim. FI. Marian. Proverbe poporale române, publ. în Familia, an. 
XIII, Buda-Pesta 1877, p. 434. 

(2) Com. de d-l Vas. Turturean. 

(3) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882, Aprilie 5; —com. de d-l Vas. 
Sala; — At. M. Marienescu, Moși:, publ. în Pamilia,an. X. Buda-Pesta 
1874, p. 566. Notă: «Luni, s&ptămâna a doua după Pasci, ce se numesce 
Pascile morţilor, e asemenea cult familiar; merg familii la morminte 
şi aci daŭ de pomană, dar în diua acâstă sunt nu numai Moșii, ci toţi 
morţii familiei.» 

(4). Com. de d-l Ios. Olariu. 


171 


le aşéză pe mormintele celor repausaţi, mai ales însă ale 
copiilor unde, venind preotul şi făcând panachidă pentru 
cei repausaţi, le binecuvinteză. Iar după ce le-a bine-uvîntat, 
le daŭ de sufletul morţilor celor ce s'au pomenit (1). 


VI. 
PASCILE ROCMANILOR. 


Roecmani (2), numiţi altmintrelea şi Rogmani (3), Roch- 
mană (4), Rohmani (5) şi Blajini (6), sunt după credinţa şi 
spusa Românilor din cele mai multe părţi ale Ducovineï, un 
popor creştin, care locuesce într'o ţâră depărtată. (7) Însă 
cum se numesce ţâra aceea şi în care parte de lume se află 
ea, nimeni nu scie cu siguritate. 

Aşă Românii din Volovăţ şi cei din Mânăstirea Ilomorului 
cred şi spun că Rocmanii, numiţi de cei din urmă Koch- 
mană şi Blajini, locuesc lângă apele cele mari, în cari se 
revarsă t6te rîurile, pâraele şi pârăiaşele (8); cei din Boian 
şi Comănesci dic că trăesc într'o pustietate f6rte mare de 
pe ţărmul mării (9); cei din Sucâva, Rădăuţ şi Fundul-Mol- 


(1). Dat. Rom. din Tişeuţ, com. de T. Sologiuc. 

(2) Se numesc ast-fel în: Boian; Mânăstiora sau Sf. Onufreiu; Rop- 
cea, com. în distr. Storojineţului; Horodnicul-de-jos; Pojorita, Căndreni 
şi Breza. 

(3) În Fundul Moldovei şi Cârlibaba, comune în distr. Câmpulu ngului. 

(4) În Comănesci, Mânăsti6ra şi Ropcea. 

(5) În Bălăcena şi în Mihalcea, com. în distr. Cernăuţului. — Vedi și 
Românul literar, Bucuresci 1891, No. 17, p. 130. 

(6) În orașele Sucâva şi Rădăuţ, apoi în Pătrăuţ, Tişeuţ şi Bosanci, 
com. în distr. Sucevii; Ilişesci, Stupca, Brăesci, Băeseșci, Berchişesci, 
şi Mănăstirea-Homorului, com. în distr. Gura Homorului; Marginea, com. 
în distr. Rădăuţului şi în Comănesci. 

(7) Unii însă cred și spun că sub Rochmaniă s'ar înţelege copiii, cari 
se nasc vii, dară după nascere nu trăesc numai vr'o câte-vă minute și 


apoi mor. 
(8) Cred. Rom. din Volov&ţ, com. de Ilie Buliga: «La noi se crede că 


Rocmanii sunt un popor perdut, care trăesce pe lângă ape. Şi fiind 

lipsiţi de tote cele trebuincise, nu aŭ ce să pregătâscă de Pasci. De 

aceea se daŭ tote găocile și spălăturile înfruptate pe o apă, ca măcar din 

acelea să se înfrupte și el.» — Com. de George Avram, fost înveţător. 
(9) Com. de d-l Vas. Turturean şi Octavian Georgian. 


172 


dovei spun că trăesc în ostrâvele mărilor (1); cei din Ilişesci 
spun că trăesc într'o ţeră păgânâscă, şi că păgânii nici când 
nu-i lasă să se înfrupte până ce nu capătă de la cei-lalţi creş- 
tini cu ce se înfruptă (2); cei din Marginea dic că ar îi unde-vă 
într'o țéră fórte depărtată de la răsărit nisce închisori mari, 
în cari se închid creştinii pe vi6ţă, şi fiind-că în închisorile 
acelea n'are cine să le spună când sunt Pascile, de aceea 
sciŭ şi cunosc ei că trebue să fi trecut Pascile numai atunci, 
când věd prin ferestrele închisorilor, în cari se află, plutind 
pe apă găoci de ouă cari au fost aruncate de cătră cei-lalţi 
creştini pe rîuri şi pârae (3); cei din Mihalcea spun că Roh- 
manii sunt Români, ca şi noi, ba încă mai buni chiar de- 
cât cei din Moldova, şi că ei trăesc fârte departe peste mare, 
tocmai acolo, de unde-s Jidani:, la lerusalim, dar mai în- 
câce de ei. Alţi Români, tot din Mihalcea, spun că ei trăese 
sub pămînt pe cea-laltă lume, unde sunt oraşe şi sate, ca şi 
la noi (4); iar cei din Băeşesci cred şi spun că trăese în hotar 
cu Raiul, şi că în ţâra lor e tot-deauna cald (5). 

Rocmanii, respective Blajinii, nu locuesc în case, ca noi, 
pentru că ei nai case, ci trăesc sub umbra pomilor (6), um- 
blă goi şi se nutresc din p6mele pustiului. 

Ei se trag din seminţia lui Sift, feciorul lui Adam (7), şi 
sunt nisce ómenï f6rte buni, evlavioși şi blajinřč (8), din care 


(1) Com. de d-l Or. Dlujanschi, preot, și Gavril Gliga. 

(2) Dict. de Vasile Ungurean, agricultor. 

(3) Com. de d-l Ştef Bodnarescu, jurist; — Orbis lacteus, germ. Milch- 
strasse, se numesce de cătră unii Români din Bucovina Calea ro- 
bilor, iară de cătră alţii Drumul Rocmanilor. Ore nu stă cum-vă numi- 
rea din urmă în Greşi-care legătură cu credinţa reprodusă în şirele 
de sus? 

(4) Vegi Românul literar, No. cit. 

(5) Com. de Vas. Lucan. 

(6) Cred. Rom. din Băeșesci, com. de Vas. Lucan. 

(7) Cred. Rom. din Mânăstirea Homorului, com. de G. Avram. 

(8) Cred. Rom. din Stupca, com. de George Brătean; — Românul li- 
terar, No. cit: «Blajini, așă le dic în Moldova, fiind-că erau tare buni 
şi blajini, iar în Bucovina le dic Rohmani»; — Cred. Rom. din Pâr- 
tescii-de-jos, com. de Const. Andronic: «Găocile se aruncă pe apă, fiind 
ca ele merg într'o s&ptemână până la Blajini, și acolo însciinţeză găo- 


DIE 


causă s'au şi numit ei mai pe urmă de cătră cei-la lţi 6meni 
pe lângă Rocmani, încă şi Blajini, şi tot așă se numesc eï 
şi acuma în cele mai multe părți ale Bucovinei. 

Tot din causa acâstă, pentru că Rocmanii: sunt nisce ómenï 
f6rte buni, blajini și evlavioşi, sunt ei şi înaintea lui Dumnedei 
î6rte buni şi plăcuţi (1). 

Ocupaţiunea de căpetenie a Rocmanilor constă în rugăciuni, 
pe cari le înalţă cătră Dumnedei. (2) Iar unica lor sudalmă e: 

«Du-te la Domnul şi vino la Domnul!» (3) 

De aceea se şi diceapoică ei sunt îeriţi de ori şi ce păcat, 
că sunt sfinţi, şi că după mârte merg de a dreptul în raiii, 
unde petrec apoi dimpreună cu sfinţii. 

Mai departe ei sunt şi nevinovaţi, pentru că numai o sin- 
gură dată pe an se întâlnesc cu muerile lor, cu cari petrec 
numai vre-o câte-vă dile împreună, şi apoi iar se despărţesc (4), 
şi tótă cea-laltă parte a anului o petrec deosebi şi anume par- 
tea bărbătâscă într'o parte, iar cea femesâscă în altă parte (5). 

Timpul întâlnirii Rocmanilor cu soțiile lor sunt Pascile 
lor (6), iar timpul cât petrec la olaltă nu e deplin cunoscut. 

Așă Românii din Băeșesci spun că ei trăesc la olaltă cu 
muerile lor numai şése săptămâni, şi anume din Joia-mare 
și până la Ispas (7), iar cei din Brăesci dic că petrec şi mai 


cile pe Gmenii cei de acolo, cari sunt nisce Gmeni forte blângi»; — a 
celor din Bosanci, com. de Sim. Şutu: «Este un fel de 6meni, cari se 
chémă Blajină, fiind-că sunt mai buni şi mai blajin decât noi.» 

(1) Cred. Rom. din Bălăcâna, com. de Vas. Jemna; — a celor din 
Stupea, com. de G. Brătean; — şi a celor din Marginea, com. de Stef. 
Bodnarescu. 

(2) Cred. Rom. din Mânăstirea Homorului, com. de G. Avram. 

(3) Cred. Rom. din Băeșesci, com. de Vas. Luean. 

(4) Cred. Rom. din Mânăstirea Homorului, com. de G. Avram. 

(5) Cred. Rom. din Brăesci, com. de I. Pohâţă.— De aicea se vede că 
vine şi credinţa Românilor din Boian, care spune, după cum mi-a seris 
d-l V. Turturean, că +Rocmanii sunt nisce Călugări, cari petrec în 
pustie,» precum și a celor din Udesci, cari cred că «Blajinii sunt nisce 
Dustnici, cari postese opt săptămâni, şi aŭ Pasci abiă atunci când věd 
că vin coji de ou& pe rîuri.» 

(6) Cred. Rom. din Brăesci, com. de I. Pohóță. 

(7) Cred. Rom. din Băeșesci, com. de Vas. Lucan. 


174 
scurt, adecă numai trei geci de qile, şi anume începând din 
diua Pascilor lor înainte. 

În restimpul acestor qile, cât petrec împreună, se îns6ră 
şi se mărită. Cum trec însă aceste 'dile hotărite, iarăşi se 
despărţesce de la olaltă, şi nu se mai întâlnesc mai mult până 
în anul viitor (1). 

Postul înainte de Pasci, adecă Postul mare al Rocmanilor 
sau Blajinilor ţineă dintru început, după credinţa şi spusa 
Românilor din Brăesci, dece săptămâni. Mai pe urmă însă, 
vedând Dumnegeiu că prea mulţi dintre dînşii mor din pri- 
cina acestui post, l-a scurtat şi a lăsat să fie numai de opt 
s&ptemâni (2). - 

Românii din Ilişesci şi cei din Stupca însă, și cu deosebire 
cei de prin satele, în cari se susţine că Pasciie Rocmanilor 
pică a patra di după Pascile n6stre, spun că Postul cel 
mare al lor dureză nouă săptămâni după olaltă, şi că el 
se începe cu două săptămâni înainte de al nostru (3). 

Alţii iarăşi spun că ei postese tot anul (4), şi dacă n'ar 
vedé plutind pe apă găoci de ou& roşii şi albe, cari se 
aruncă de cătră cei-lalţi creştini pe rîuri şi pârae în Sâm- 
băta Pascilor, atunci ei nici când n'ar serbă Pascile, pentru 
că în alt chip nici odată nu sciu când pică Pascile (5). 


(1) Cred. Rom. din Brăesci, com. de I. Pohâţă. 

(2) Com. de V. Lucan;— Cred. Rom. din Mânăstirea Homorului, com. 
de G. Avram; șia celor din Udesci, com. de Dar. Cosmiuc: «Blajinii pos- 
tesc opt s&pt&mâni.» 

(3) Dict. de V. Ungurean şi com. de G. Brătean. 

(4) Cred. Rom. din Marginea, com. de Ştef. Bodnarescu,—a celor 
din Horodhnicul-de-jos, com. de d-l P. Prelipcean: «Se dice că Blajinii, 
carii nu mănâncă nici cât de frupt, sunt sfinţi. Şi numai atuncia, când 
fac creștinii r&săritului Pasci, și ghiocile ouëlor celor întrebuințate la fa- 
cerea pascilor le aruncă pe o apă curg&tore ca să ajungă la acei sfinţi» 
se înfruptă şi ei cu ceea-ce a r&mas în ghi6ce.» 

(5) Cred. Rom. din Comănesci, com. de Tit Georgian;—a celor din 
Boian, com. de d-l V. Turturean: «În Sâmbăta Pascilor, când se face 
pască și se bat în brânză ouă, găocile acestora se pun într'o coșarcă şi 
se duc apoi de se tornă in pârău sau în altă apă curgětóre mai mare 
Găocile se mână de apă în fera Rocmanilor şi când ajung acolo, atunci 
fac şi Roecmanti Pascile, căci abiă atunci sciù și ei cau sosit Pascile»; 
—a celor din Sucâva și din Fundul Moldovei; — Vedi și Românul literar, 
No. cit. 


175 





Când ajung găocile de ouč în țéra lor, sciii că ceï-lalți 
creştini aŭ serbat dejà Pascile, şi atunci serbéză şi eï Pas- 
cile (1), abiă atunci se înfruptă cu ceea-ce a rămas pe gă- 
ocile acestor ouă (2). 

Drept aceea, voind Româncele de pretutindeni din Buco- 
vina, ca Roecmanii sau Blajinii să scie când aŭ să serbeze 
Pascile gi să aibă şi ei măcar ciş-ce-vă cu ce se înfruptă, 
îndatineză în fie-care an a strînge tâte găocile ouălor, atât 
ale celor albe, cari le-aii întrebuințat la prepararea diferi- 
telor copturi sau prăjituri şi mâncări de Pasci, şi mai cu 
sémă ale celor ce se întrebuinţâză la pască, cât şi de la 
cele roşii, cari prin nebăgare de sémă s'au spart, a le păs: 
trà întrun obiect anumit, precum: într'o covâţică, într'o 
sită, sau într'o coşarcă, iar în Sâmbăta Pascilor (3), şi a- 
nume după ce aŭ sfirşit de copt tótă pasca precum şi cele- 


(1) Cred. Rom. din Fundul Moldovei, com. de Gavr. Gliga; — a celor 
din Comănesci, com. de T. Georgian;— a celor din Brâza, com. de N. 
Prelici; — a celor din Tișeuţ, com. de T. Sologiuc; — și a celor din Su- 
ceva. 

(2) Cred. Rom. din Ilișesci, dict de V. Uncurean; — a celor din Si: 
Onufreii, com. de Const. Ursachi și Cas. Brâbân: <Omenii dic că Roc- 
manti se înfruptă la Pascile lor numai cu găocile ouălor, cari se strică 
în pască.; — «Roecmanii numai cu atâta se înfruptă, cât r&mâne în a- 
cele găoci;;— a celor din Comănesci, com. de T. Georgian: <Rocmanii 
mau cu ce se îniruptă, decât numai cu albuşul ce a r&mas în cojile 
de ouă; — a celor din Stupea, com. de G. Brătean: <Blazinii nu aŭ 
alta nimica pe la Pasci, decât găâocile de ouă ce se duc pe apă.» 

(3) O semă de Românce îndatinéză a le aruncă în Vineria mare sau 
Vineria patimilor, cele mai multe însă numai în Sâmbăta Pascilor. 

«Româncele aŭ datină că în Sâmbăta Pascilor, după ce au făcut pasca 
și aŭ întrebuințat ouăle, string cojile acestora într'o covăţică sai într'o 
sită, şi le aruncă apoi pe o apă curgčtóre, şi ajungend acestea la Roc- 
mani, atunci fac aceştia Pascile, căci până atunci nu sciù când sunt 
Pascile.» 

«Este o superstițiune şi datină la Români, că în Sâmbăta Pascilor 
aruncă coji de ou& roșii pe apă şi acelea merg cu apa până ce ajung 
la un popor mic numit Blajini, şi când ajung acestea acolo, scie și acel 
popor că sunt Pascile.» 

«Ca să mârgă la Blajini semne de la Pascile nostre, îndatineză Ro- 
mâncele tot-deauna în Sâmbăta Pascilor de a aruncă cojile de oué, ce 
le-aii întrebuințat spre facerea pascilor și a cozonacilor, pe o apă cur- 
g&tore.» 


176 


lalte copturi, câte aŭ avut să le cócă, şi după ce aŭ strîns 
şi deriticat prin case, a le duce şi a le aruncă peo apă 
curg&tre, adecă pe un riu,pârău sau pârăiaș, şi anume ca 
plutind pe apă să pâtă merge până în fera Rocmanilor sau 
Blazinilor şi să le vestâscă că a sosit timpul ca să serbeze 
şi ei Pascile (1). 

Despre femeea care nu strînge găocile de ouă la un loc 
şi nu le aruncă pe o apă curgă&tore, se crede că face un 


păcat î6rte mare (2). 

Găocile, aruncate pe apele curgătâre, începând a pluti şi 
a se duce pe apă în jos până ce dau în Apa Sâmbetei, şi 
cu acâsta ajung apoi în fera Rocmanilor, după spusa unora 
la o săptămână după Pascile nostru, adecă în Dumineca 
Tomei (3), după a altora însă abiă Marţi într'a treia s&p- 
tămână după Pasci sau chiar şi mai târdiuă, şi anume pe la 
Rusalii (4). i 

Iar după ce aŭ ajuns la dinşii se fac iar întregi, cum aŭ 
fost dintru început, şi dintr'un oŭ se înfruptă dou&-spre- 
dece suflete, şi atunci sunt Pascile lor (5). 


(1) Dat. şi cred. Rom. de pretutindeni din Bucovina, şi anume din 
tOte comunele, câte s'au amintit până aici şi sor mai aminti în decur- 
sul acestui studiu. 

(2) Cred. Rom. din Sf. Onufreiu, com. de Const. Ursachi şi Cas. Bré- 
băn. Vedi şi Românul literar, No. cit.: «Cojile ouălor ce aŭ fost între- 
buințate de Pasci se aruncă pe påârăŭ și cine n'o face acésta are mare 
păcat.» 

(3) Cred. Rom. din Mânăstirea Homorului, com de G. Avram;—a celor 
din Băeşesci, com. de V. Lucan; — a celor din Comănesci, com. de T. 
Georgian: «Poporul crede că se află departe, pe nisce ţermuri de apă, 
un fel de Gmeni, numiţi Blajini, şi Gmenii aceia nu ţin Pascile, până 
ce, tocmai după o s&ptemână, merg de la noi pe valurile apelor coji 
de la ou& roşii și alte semne şi rămășițe de ale Pascilor creştine, și 
tocmai atunci scii și ei, că au sosit Pascile şi la dînșii, şi apoi incep 
şi ei a le serbă,şi aceste sărbători ale acelor 6meni se numesc Pascile Bla- 
jinilor» ; — a celor din Băeșesci, com. de V. Lucan: «Găocile ouělor, cu cari 
s'ai uns pascile, se daŭ pe apă de merg, până ce în Duminica Tomei 
ajung la Blajinï, și atunci serbeză și ei Pascile.» 

(4) Cred. Rom. din Ilișesci, dict. de V. Ungurean;— a celor din Brâza 
com. de N. Prelici. 

(5) Cred. Rom. din Mihalcea, vedi Românul literar cit.: «Ouăle, pe cari 
le aruncăm noi pe apă, ajung la Rlajini, după alţi Bucovineni, Marţi 
în a treia s&ptemână după Pasci, după unii merg patru s&ptemâni 


3 177 


Roemanii, cum văd găocile de ouă plutind pe apă, bucu- 
ria lor. Și fiind-că, după cum am amintit şi maï sus, el nu 
trăesc la olaltă cu soțiile lor și cu cele-lalte femei, de aceea 
încep ei acuma a se adună cu toţii la un loc şi a serbă 
Pascile (1). 

Insă fiind-că de la aruncarea găocilor pe apă şi până la 
ajungerea acestora în ţâra Rocmanilor trece, după cum am. 
vEdut mai sus, un timp mai îndelungat, de aceea și Rocmanii 
serbeză Pascile lor, cari se numesc în unele părţi ale Buco- 
vinei Pascile Roecmanilor saii Pascile Rochmanilor, iar în al- 
tele Pascile Blajinilor, cu mult mai târgiii decât noi Românii.. 

De aceea vine apoi că unii Români din Bucovina cred şi 
spun că Pascile Rocmanilor, respective Pascile 'Blajinilor, 
se serbâză a patra di, adecă Joi după Pascile nâstre (2), 
alţii spun că ele se serbéză la o săptămână după Pascile 
n6stre, adecă în Duminica Tomei (3) şi dureză până Marţi (4), 


până acolo, și tocmai Mercuri după patru săptămâni ajung, şi iarăși ajung 
la Rusalii»; — Dim. Dan, Credinţe pop. bucovinene, publ. în Gazeta Bu- 
covinei, an. IV, Cernăuţi 1891, No. 97: «Cojile de ou& întrebuințate la 
Pasci se string şi apoi se dau pe apă curgătore, cregându-se că ele la 
40 de gile ajung la Rocmani, cari apoi trăesc dintr'insele»; — Cred. 
Rom. din Frătăuţul-noi, com. de Iul. Sidor: «Rocmanišï, cari ţin stâlpii 
Pământului, mănâncă câte doi-spre-dece dintr'un oŭ.» 

(1) Românul lit., loc. cit.: «Până acolo ele (găocile) se fac iară în- 
tregi, și numai cu acele oué se înfruptă ei la Pasci, acolo nefiind nici 
un fel de pasări»; — Cred. Rom. din Boian, com. de d-l V. Turturean: 
«Unii cred că ajungând găocile la Rocmani se prefac în ouă întregi, 
alţii cred că ei postesc vecinic şi se înfruptă numai cu cât r&mâne în 
găoci»; —- a celor din Ropcea, com. de Em. de Cuparencu: «După ce se 
aruncă cojile de ouă pe apă, se dice că atunci aŭ Rocmanii Pascile lor, 
când cojile cele stricate se adună iarăşi la olaltă şi formându-se ou€ 
ajung pe apă până la Rochmani, unde sunt ei. Iar aceştia, luând outle 
cele formate din cojile stricate, serbâză cu ele Pascile»; — Idem: «Se 
dice că se află o țéră, cine scie unde, în care locuesc Blajiniï, şi svir- 
lind noi cojile, pe apă, se duc tocmai acolo la Blajini. Blajinii se bucură 
fórte de ele și luându-le serbâză Pascile cu dinsele.» 

(2) Credinţă comună în Bucovina. 

(3) Cred. Rom. din Stupca, com. de G. Brătean. 

(4) Cred. Rom. din Băeşesci, com. de d-l V. Lucan; —a celor din Bă- 
lăcâna,. com. de V. Jemna; — a celor din Berchişesci, com de G. Mihuţă: 
«Pascile Blajinilor pică în Aonaeanon la o sěptěmână după Pascile 
nóstre.» 


Marian, Sărbătorile, II. 12 


178 i 


alții spun că se serbéză la două sěptěmâní după Pascile 
nóstre (1), şi iarăşi alţii că sar serbà la trei sau chiar la 
patru săptămâni după ale n6stre, şi în acâstă s&ptămână 
din urmă tot-deauna. într'o Mercuri (2). 

Cea mai mare parte a Românilor din Bucovina însă e de 
părere că Rocmanii își serbâză Pascile lor Luni după Du- 
minica Tomei (3). 

Diua, în care cad Pascile Rocmanilor, fie aceea ori şi care 
gi ar fi, o ţin şi o serbâză şi Românii noştri, şi mai cu semă 
Româncele, sub acelaşi nume, adecă de Pascile Rocmanilor 
sau Pascile Blajinilor. | 

In acâstă gi, adecă în diua de Pascile Rocmaniior, care 
se serbâză mai cu s6mă pentru durere de picidre şi de mâni, 
precum şi pentru rodirea ţ6rinelor (4), es Românii și cu de- 
osebire Româncele prin lunci şi dumbrăvi, în cari se află 
poeni erbâse, cu fel de fel de mâncări şi b&uturi, precum: 


(1) Cred. Rom. din Bosanci, com. de M. Ivaniuc. | 

(2) Cred. Rom. din Sucâva şi a celor din Ilișesci, dict. de V. Ungu- 
rean: «Blajiniă ţin Pascile la două s&ptămâni după Pascile n6stre»; — 
a celor din Tereblecea, dict. de Paraschiţa Scripearii, com. de P. Serip- 
carii: «Pascile Rockmanilor pică Mercuria din septmâna a patra 
după Pasci. Rochmaniš sunt jumătatea de sus om, iar jumătatea de jos 
pesce, şi trăesc într'un pârău; femeile şi fetele lor cântă forte frumos, 
în cât r&sună văile de cântecele lor melodi6se. Ei se nutresc cu ceea-ce 
r&mâne în găocile ouélor, pe cari le aruncă femeile, şi mănâncă 40 
dintr'o găce. De aceea femeile aruncă găocile ouălor, pe cari le sparg 
ori şi când, iar mai ales în diua de Pascile Rochmanilor, în părae sai 
în şanţuri, că apoi le duce apa până la Rochmani, şi ei apoi se nutresc 
cu ele. In Pascile Rochmanilor nu se lucră, pentru că e cu primejdie.» 

(3) Cred. Rom. din Sf. Onufreii, com. de Const. Ursachi; —a celor 
din Comănesci, com. de Octav. Georgian; —a celor din Marginea, com. 
de Ştef. Bodnarescul; vedi şi Românul literar, No. cit.;—a celor din 
Stroesci, com. de George Bârtoiu: «Se crede că departe unde-vă sunt 
nisce Gmeni, numiţi Blajini, cari nu sciŭ când sunt Pascile. Cojile de 
ou, date de femei pe apă, merg până la dînşii până Luni la o sěptě- 
mână după Pasci, și pe acâsta cunosc ei când sunt Pascile. De aceea 
serbâză ei Pascile la o s&ptămână după Pascile n6stre, şi anume Luni.» 

(4) Cred. Rom.din Fundul Moldovei, com. de Gavr. Gliga;—a celor din 
Căndreni, com. de L. Poenariu; —a celor din Rădăuţ, com. de d-l Or. 
Dlujanschi; și a celor din Stupea, com. de G. Brătean : « Puscile Blajinilor 
se serbâză Joi după Pasci de către femei de aceea, fiind-că unele dintre 
dinsele cugetă că se face râdă mai bună în ţ6rină.» 


179 
pască, ouă roşii, miei fripţi, slănină, rachiu fiert cu miere 
gi vin. 

În luncile saŭ dumbrăvile, în cari es, petrec apoi tótă 
diua aceea mâncând, bând şi veselindu-se (1). 

Unele femei, cari sunt mai avute, şi cu deosebire cele de 
pe la oraşe, ieaŭ şi lăutari cu dinsele, cari le cântă, ca ser- 
bătrea acâsta să fie cu atâta mai plăcută şi ele mai vesele (2). 

Ce se atinge de fărîmăturile de mâncări ce cad și rachiul 
saŭ vinul, care se varsă la acâstă ocasiune în 6rbă, se crede 
că nu sunt perdute, ci cei omoriţi de hoţi, cei împuşcaţi, 
cei spânzurați, precum și cei înecaţi, mănâncă şi beaŭ din- 
tr'însele şi se infruptă şi ei măcar cu atâta. Deci cu cât mai 
multe fărimături cad şi cu cât mai multe picuşuri se varsă, 
cu atâta e mai bine şi mai plăcut la Dumnegei (3). 

Românii din Boian şi cei din Pătrăuţul Sucevei serbâză Pas- 
cile Roemanilor tot-deauna Mercuri întra patra sěptěmână 
după Pascile n6stre, fiind-că, după credinţa lor, în acâstă gi 
serbâză şi Rocmanii Pascile lor. Însă în aceste două comune, 
Pascile Rocmanilor nu se serb&ză, ca în comunele mai sus 
amintite, prin lunci şi dumbrăvi, sai prin ţinterime, cum se 
serbeză une-ori de către Româncele din Sucâva, ci ele se 
serbâză numai în casă şi numai de către femei, cari se vi- 
sit6ză una pe alta. Sau dacă, din întîmplare, se află şi vre- 
un fel de băutură în casă, cinstesc câte un pahar împreună 
întru amintirea fericiților Blajini. Ce se atinge însă de băr- 
baţi, aceştia nu serbâză şi lucrâză pe afară şi la câmp (4). 

Tot aşă face partea cea mai mare a bărbaţilor şi prin 
cele-lalte comune de la ţâră. 

Acestea sunt tâte credinţele și datinele Românilor din 
Bucovina, câte le-am putut ei adună până acuma despre 
Rocmaniă sau Blajini şi despre Paseile lor. 

Însă Roecmanii sau Blajinii şi Pascile lor sunt cunoscute 
nu numai Românilor din Bucovina, ci şi celor din Moldova 


(1) Dat. Rom. din Comănesci, com. de Oct. Georgian;—a celor din 
Sucâva, Siret şi Rădăuţ, com. de Alex. al Preotesei şi Or. Dlujanschi. 

(2) Com. de d-l Or. Dlujanschi. 

(3) Cred. Rom. din Sucâva, com. de Alex. al Preotesei. 

(4) Com. de d-l V. Turturean. 


180 


şi Basarabia. Ba ele se amintesc şi de către Românii din 
Maramureş, precum şi de către cei din fostul district al 
Năsăudului în Transilvania. Un semn că ele sunt cunoscute 
şi acestora. 

Să vedem deci mai întâiii ce cred şi istorisesc Românii din 
Moldova despre acest popor şi despre Pascile sale? | 

«Blajiniă — scrie d-l M. Lupescu — sunt un soiii de ómen, 
carii trăiesc pe lângă apa Sâmbete: la marginea pămîntului, 
ascunși de lumea n6stră, ascunși de mincin6sa vi6ţă ce o ducem 
noi. Cum vor fi ei: înalţi ori mici, proşti ori cuminţi, deştepţi 
ori nu, nu se scie, se spune numai că-s Gmeni supuşi, as- 
cultători, plecaţi întru Domnul, religioşi şi buni la inimă. De 
le-ai dice ori ce, nu se supără. Eipostesc mult. Nu sciù când 
sunt Pascile, decât numai dacă věd coji de ou, lucru ce 
face pe gospodinele românce ca, la Pasci, cojile de ouă să le 
asvirle pe ape curgătâre. Când ei věd cojile sciù că creş- 
tinii au avut Pascile şi încep a-l serbă şi eï; de sigur că 
în credinţa lor sunt buni creştini. 

«Pascile Blajinilor cad tot-deauna Luni după Duminica 
Tomei. Acâstă di, sărbătorită de Blajini ca Pasci, Româncele 
o serbâză postind.» 

lar într'o notă subliniară, în care explică însemnarea 
cuvîntului <blajin,» dice că acesta însemnâză: supus, ascul- 
tător, bun la inimă, căruia nu-i place a se pune rău cu 
nimeni (1). 

Iar El. Sevastos scrie următârele: 

«Când femeile strică ouăle pentru pască şi cozonaci, cojile 
le aruncă pe pârăi, care le duce spre fra Blajinilor, unde 
ajung de-abiă a doua gi după Duminica Tomei, şi de-abiă 
atunci află şi Blașinii c'au venit Pascile, şi fac şi ei pască, 
cozonaci şi ouě roşii și serbâză Pascile. Şi de n'ar da femeile 
cojile de ou pe pârău, Blajinii n'ar mai avé în veci Pasc, 
că n'ar avé alt-fel de unde află. 


(1) Şedětőrea, an. II, Fălticeni 1893, p. 28 și 29; — Idem, Superstiții, 
publ. în Șegetorea, an. I, Fălticeni 1892, p. 128: «Cojile de ouè, cu cari 
se fac pascile, să le dai pe vale (pe apă), ca să se ducă să deă de scire 
și Blajinilor că sosesc Pascile.—Blăjinii se crede că sunt nisce Gmeni 
buni și drepţi.» 


181 


«Fanarii dic gileï acesteia: Pascile Blajinilor. 

«Blajinii aceştia-s un ném tare bun de 6meni. Înstr&inaţi 
cu totul de cele-lalte popóre, nu fac stricăciuni niměruia şi 
nimeni nu-i supără nici pe el. 

«Şi chiar între ai lor, femeile staii de-o parte şi bărbaţii 
de alta, neîntâlnindu-se decât o singură dată pe an, când 
părinţii își îns6ră copiii. Pe fete le cresc femeile, iar pe bă- 
eţi bărbaţii, luându-i de la mamele lor din dată ce aŭ în- 
ceput a umblă şi a mâncă singuri.» (1) 

In fine d-na El. Voronca, atât cu privire la credinţele 
Românilor din Moldova, cât şi ale celor din Basarabia, serie 
precum urmâză: 

«Cojile ouălor, ce aŭ fost întrebuințate de Pasci, se aruncă 
pe pârăi, şi cine n'o face acâsta, are mare păcat. De pe pâ- 
rău, merg tot în jos până ce ajung peste mări la Blain:, 
așă le dic în Moldova, iar în Bucovina le dic Rohmani. A- 
ceştia în depărtarea lor de lume nu sciii când sunt Pascile; 
tocmai când věd găocile n6stre, cari ajung la dînșif, atunci 
jeau sciinţă despre acâsta, şi numai cu atâta se înfruptă cu 
cât a r&mas în gădce... 

«In Moldova şi în Basarabia se dice că Pascile Blajinilor 
sunt Luni după Duminica Tomei. 

«Acestă gi în Basarabia se serbză cu pietate de popor 
în amintirea Bldșinilor; iar în Moldova în aceste Luni, bu- 
nicele n6stre adunau tóte ouăle rămase de la Pasci şi mer- 
gând în grădină saii în ogradă, le dădəaŭ de pomană dân- 
du-le de-a dura pe érbă verde, de unde trebuiau să le ieă 
copiii sau şi femeile, cărora erai date. Acâsta se făceă 
pentru Bldjin:, căci, săracii, atâta-i al lor!» (2) 

Ce se atinge de credinţa Românilor din Maramureș despre 
Rocinani, d-l Tit Budu, vicarul acestei ţări, scrie umătârele: 

«Cu acâstă ocasiune ași întrebă pe aceia, cari se ocupă 
cu datinele poporale, să binevoi6scă a ne da desluşire: ce 
sunt aşă numitele Pascile Răgmanilor ? 

«De multe ori m'a întrebat poporul, când vor fi Pasere 
Ragmanilor, şi nu am sciut să-i daŭ rěspuns. 


(1) Gazeta Sătenului, an. VIII, R Sărat 1891, p. 151. 
(2) Românul literar, No. cit. 


182 


«Poporul qice că acele Pasci sunt după Pascile nâstre şi 
până la Înălţare. 

«Ce îns6mnă şi când se ţin acele Pasci până acuma încă n'am 
putut află. Aşi fi mulţumitor aceluia care m'ar deşteptă.» (1) 

Iar G. Burcutean, stud. gimn., tot despre credinţa şi da- 
tina acestor Români, mi-a scris: 

«Româncele din Maramureș împiestresc ou8 pe la Pasci 
de aceea, cregând că dacă asvirlă cojile în apă merg până 
la Rogmani, un fel de creştini cari, dacă le află, abiă atunci 
sciu că sunt Pascile şi le ţin.» 

In fine d-l G. Coşbuc scrie cu privire la Românii din 
distr. Năsăudului în Transilvania, următârea legendă de- 
spre Rocmani şi Pascile acestora: 

«Pe dinaintea locașului Sâmbetei trece un rîù, şi rîul acela e 
apa Sâmbelei. Iar pe lângă rîu trăesc Rugmanii, cari sunt ó- 
meni ca noi Românii, dar mici de făptură şi puţintei la minte. 
Şi sunt şi ei creştini, dar n'au învățătură creştinâscă de la 
Christos, ca noi, ci de la fiul oii, cum avem noi de la fiul Mariei. 

«Şi cred şi ei în Christos şi ţin Pascile şi Crăciunul, dar 
precum sunt aşă despărțiți de lume, nu sciu nici când e 
Crăciunul nică când sunt Pascile. Şi numai noi cei de aici 
le dăm de veste, când au să ţie Rugmanti sărbători. Că la 
Crăciun asvirlim coji de nuci pariuri, ca să le ducă riurile 
până în apa Sâmbetei, şi să scie Rugmanii că la noi e Cră- 
ciunul şi să-l ţie şi ei. Şi tot aşă sciu ei că la noi sunt Pas- 
cile, după cojile de ouă roșii, pe cari le asvîrlim noi în 
riuri ca să mârgă la ei. 

«Și ci-că apa asta a Sâmbetei ocolesce de treiori pămiîn- 
tul, ca un şârpe făcut de trei ori colac. Iar în urmă se bagă 
în pămînt şi merge până în Zad şi duce acolo sufletele pă- 
cătoşilor. Aşă e scris, ca sufletele păcătoşilor să se adune 
pe faţa apelor, iar apele să le ducă spre apa Sâmbetei. 
Şi de aceea e bine să faci cruce şi să sufli peste apa din 
rîuri, când te scaldi, şi să sufli peste apa din doniţă şi să 
verşi puţin din ea, până nu bei, ca să fugă şi să se scurgă 
sufletele păcătoşilor, cari s'aii adunat pe faţa apei.» (2) 





(1) Revista critică-literară, an. II, Iaşi 1894, p. 407. 
(2) Albina, revistă enciclopedică populară, an. I, Bucuresci 1897, p. 675. 


183 


In cele-lalte ţări locuite de Români, precum: în Ungaria, 
Banat, Muntenia şi restul Transilvaniei, credinţa despre 
Rocmani sau Blajini şi despre Pascile lor nu e de fel cu- 
noscută. 

Cel puţin eŭ, de când mă ocup cu adunarea şi studiarea 
literaturii poporane române, n'am audit nici odată de la 
nimeni, nici n'am cetit nicăiri că ar fi existând unde-vă în 
aceste ţări o asemenea credinţă. 

E deci dar mai mult decât sigur, că credinţa şi dati- 
nele amintite maï sus sunt cunoscute numai Românilor din 
partea nord-ostică a Transilvaniei, Maramureş, Bucovina, şi 
celor din Basarabia şi Moldova nordică. Iar Românii din 
cele-lalte ţări n'au nici o cunoscinţă despre dînsele. 

In Bucovina însă credinţa în existenţa Roemanilor şi da- 
tina de a serbă Pascile acestora se âflă nu numaï la Români, 
ci şi la Ruteni şi Mufani, cu acea deosebire numai că po- 
porul din cestiune e numit de către cel din urmă numai 
Rachmani, nici când însă şi Dlajini, iar Pascile lor Rach- 
manskij welyk-den=Pascile Rachmanilor. 

Iată ce scrie în privinţa acâsta L. A. Staufe Simiginovicz: 

«Români ori Ruteni, tot una-i! amândouă seminţiile aces- 
tea istorisesc despre poporul Rachmanilor, cari locuesc la 
gura riurilor bucovinene. Rachmanii sunt de un caracter 
nobil şi excel6ză prin tóte virtuțile. În rangul fiinţelor stai 
ei între dei şi Gmeni. Cu tâte acestea nu sciù nici odată a- 
curat când aŭ să serbeze Pascile ; acesta e negreşit un mare 
neajuns, şi acâsta li se întîmplă lor în fie-care an numai 
de aceea, pentru că locuesc între păgâni. Totuşi, ca să aibă 
sciinţă despre calendarul creştin, fie-care ţărancă română 
sai rutână adună găocile acelor ouă, cari le-au întrebuințat 
la mâncările şi copturile de Pasci, şi le aruncă în pârău. 
De aceea pe timpul Pascilor, fie-care apă curgătâre din Bu- 
covina e mai tótă acoperită cu găoci de ouă (1). Pârăul duce 
însciințarea acâsta rîurelului, rîurelul rîului celui mare şi la 


(1) Mai e încă și o a doua causă. La acâstă ocasiune îşi aduce fie-care 
aminte şi de cei ce s'au înecat în ape. Sufletelor acelora, cari rěmân 
credinci6se apelor şi vieţuesc într'însele, li se aduce asemenea aminte 
despre Pasci. 


184 


gura acestuia primesc Rachmanii vestea dorită. Aceştia se gră- 
besc apoi şi se pregătesc din răsputeri aşă, că sunt în stare 
în Mercuria a patra după Pasci a aranjă Pascile lor. In 
ondrea lor însă pretutindeni in Bucovina se serbâză ase- 
menea a patra Mercuri după Pasci. Cine nu iea parte la 
serbarea acâsta, pe acela îl ajunge mânia cerului. Căci cum 
a fost, nu mai departe decât în anul trecut?.. Un ţăran 
din Petricânca nu voi să ţie sărbătorea acâsta şi declară, 
că existenţa Rachmanilor a iscodit-o numai un cap sec, ca 
să mai muţâscă pe Gmenii cei nebuni. Ore n'ar fi.drept şi 
cu cale şi bine-meritat, ca t6tă lumea să rîdă de închipuirea 
ţăranilor ?.. Însă abiă a rostit omul cuvîntul şi deauna 
a şi trăsnit pe un fînaţ. Iar câte-vă minute după aceea a- 
duseră nisce ciobani în cea mai mare pl6ie pe o femee lo- 
vită de fulger. Erà femeia hulitorului, şi fulgerul pedâpsa 
lui Dumnedei (1). 

În aceste şire, după cum prea lesne se pâte fie-care. în- 
credinţă, e vorba nu numai despre credinţa şi datina Rute- 
nilor, ci şi a Românilor. po 

Numai despre Ruteni însă aflăm următórele: . 

«Găocile acelor ouě, cari s'au întrebuințat la cócerea pas- 
cei, se aruncă în Vineria patimilor şi în Sâmbăta Pascilor 
pe părae şi riuri. La gura acestor riuri locuesc adecă Rach- 
manir, cari sunt jumătate om şi jumătate pesce. Până ce 
ajung găocile ouălor în țéra acestor Rachmani, se prefac 
iarăşi în ou depline; cu fie-care oŭ însă se împărțese doï- 
spre-gece Rachmani şi cu tóte acestea ei aŭ de ajuns. Insă 
când au ajuns oučěle în ţâra Rachmanilor şi s'a mâncat din 
tr'însele, atunci serbeză şi RHutenii, cari. au dăruit aceste ouă, 
iarăși o să&rbătâre. Acâsta se numesce Rachmanskij welyk- 
den = Pascile Rachmanilor, şi cade tot-deauna Mercuri, a 
patra s&ptemână după Pasci.» (2) 

In fine despre credinţa Mufanilor saă Hufulilor din Bu- 
covina asupra acestui popor aflăm următârele: 

«Dou&-deci şi cinci de qile după Duminica Pascilor, aşă 


(1) Volkssagen aus der Bukowina. Czernowitz 18£5, p. 95. 
(2) R. Fr. Kaindl und Alex. Manastyrski, Die Rutenen în der Buko- 
wina, II Th. Czernowitz 1890, p. 20—21. 


185 


dar tot-deauna Mercuri în săptămâna a patra după Pasci, 
se serbeză  Pascile Rachmanilor = Rachmanski welek- 
dyn. Rachmanii locuesc departe în jos la gura riurilor şi 
sunt prin virtuțile lor un model pentru Gmeni. Lor le tri- 
mit Huţanii pe părae şi rîuri găocile oulor sfinţite, pentru 
că oul n'ar ajunge la Rachmani, găócea însă ajunge acolo. 
După părerea altora, Rachmanii sunt titirezi (pitici), cari lo- 
cuesc pe depărtatul țărm al mării, şi cari sunt aşă de mici, 
că doi-spre-dece inşi din dinşii ar put6 să îmblătâscă în- 
trun cuptor. Aceia însă nu sciură când aŭ să serbeze Pas- 
cile. Deci hotăriră Gmenii ca să-i însciinţeze despre acâsta. 
De aceea se aruncă găocile oulor, cari serviră la prepara- 
rea mâncărilor de Pasci, pe părae şi riuri, ca acestea să le 
deă titirezilor de scire. Deci ajungând găocile la dînşii, Rach- 
manii serbeză Pascile. De atunci în câce se serbâză acestea 
în toţi anii, şi dimpreună cu titirezii le serbâză și Gmenii. 
In diua de Pascile Rachmanilor se ţine în Kuty un târg 
(iarmaroc) mare, care pârtă în genere numele de Jarmarocul 
Rachmanilor = Rachmanski jermarok.» (1) 

Acestea sunt t6te credințele şi datinele Rutenilor şi ale 
Huţanilor din Bucovina despre Rocmani şi despre Pascile 
acestora, câte mi-s mie cunoscute până în momentul când 
scriu aceste şire. 

Asem&nând acuma credinţele şi datinele Rutenilor şi ale 
Huţaniler, din citatele reproduse, cu credinţele și datinele Ro- 
mânilor descrise mai sus, ori şi cine se póte lesne încredinţă 
că ele consună fórte mult între sine. 

Singura deosebire mai esenţială, ce există între dînsele, 
e aceea că, pe când unii Români numesc poporul, despre 
care ne e vorba, Rocmani, Rochmani, Răgmani, Rogmani 
și Ryugmani, iară alţii Blajini, pe atunci atât Rutenii cât şi 
Huţanii îl numesc constant Rachmani. 

Se nasce acuma întrebarea: cine de la cine a împrumutat 
aceste credinţe şi datine ? Românii de la Ruteni sau Huţani, 
ori Rutenii și Huţanii de la Români? 

Inainte de a r&spunde la acâstă întrebare, să amintim mai 


(1) Dr. R. Fr. Kaindl, Huzulen. Ihr Leben, ihre Sitten und ihre Volks- 
überlieferung. Wien 1894, p. 76 şi 78. 


186 
întâiă o împrejurare, care, după părerea n6stră, nu trebue 
trecută cu vederea. 

Am vădut mai sus că Românii numesc poporul din cesti- 
une Rocmani, Rochmani, Rogmani Răgmani, Rugmani şi 
Blajini. 

Roecmani şi Rochmani însă se numesce poporul acesta mai 
cu sémă de către acei Români, cari locuesc în partea nordică 
şi nord-vestică a Bucovinei, adecă în părţile mărginaşe cu 
Rutenii şi Huţanii, pe când cei ce locuesc în sate mixte, 
adecă parte române și parte rutene, îi numesc schimbător, 
când Rocmani sai Rochmani, când Blajini, iar cei ce locuesc 
în partea despre amiadi a Bucovinei, adecă în satele curat 
românesci, precum şi de către Românii din Basarabia și Mol- 
dova nordică se numesc Blajini. 

Stând astfel lucrul şi fiind amândouă numirile, cari se 
daŭ poporului, despre care ni-i vorba, de origine streină, 
şi mai ales cel din urmă, care e incontestabil de origine slavă, 
lesne s'ar put presupune că Românii aŭ adoptat cultul 
Rocmaniler de la Ruteni saŭ de la Huţani. 

Contra acestei presupuneri însă se opune împrejurarea, 
că numirea <Blajint», întrebuințată de partea cea mai mare 
a Românilor, măcar că vine de la cuv. slv. Blazenu =fericit 
saii Blažinű = bun, blând, ascultător, nu e de fel cunoscută 
Rutenilor nici Huţanilor, iar numirea Rachman, întrebuin- 
tată de dînşii, e şi limbii lor streină ca şi celei românesci. 

După părerea lui Hanusch, numirea Rachman, care e usi- 
tată la Ruteni şi Huţani, ar fi o schimosire a numelui 
Brachman sau Braman. 

Iată ce scrie el în privinţa acâsta : 

<Găocile oulor roşii se aruncă într'o s6mă de comune din 
Galiţia încă şi astăgi în rîu, cregendu-se că abiă atunci, 
când ajung aceste găoci de ouă în fera Rachmanilor, ţin ei 
s&rbătârea lor. Cine sunt Rachmanii aceştia, nimenia nu scie 
s'o spună (pâte că e o schimosire a numelui /rachmani, 
Bramani).» (1) 


(1) Dr. Ign. Joh. Hanusch, Die Wissenschaft des slawischen Mythus 
im weitesten, des olipreussiseh-lithauschen Mythus mitumfassenden Sinne. 
Lemberg 1842, p. 197. 


187 


Iar Kaindl scrie: 

<Tradiţiunea îi străpune pe Rachman departe spre Sud- 
Est; deci de acolo trebue să se tragă şi cultul lor. Amicul 
mei Dr. W. Hein mă face atent că Rachmân însemnâză în 
limba arabică «îndurat,» ceea-ce' consună cu descrierea din 
tradiţiuni a fiinţei Rachmanilor. De alminterea sunt eï r&s- 
pândiţi nu numai la Huţani, ci şi la Rutenii din Galiţia şi 
cei din Bucovina, şi la Românii din ţera din urmă.» (1) 

Din aceste două citate resultă fórte resvedit, că cultul 
Rachmanilor nu e nici de cum o meştenire străbună a Ru- 
tenilor. Prin urmare e f6rte probabil, că eï aŭ adoptat acest 
cult de la Români, ca de la unil ce locuesc spre Sud-Ost de la 
dinșii sau, ce este încă și mal probabil, pâte că cultul Roc- 
manilor a fost adus de către Huţani, când aŭ venit aceştia 
de saŭ așezat în munţii despre Nord-Vest ai Bucovinei şi în 
cei mărginaşi din Galiţia și de la dinşii l-ai adoptat apoi atât 
Românii cât şi Rutenii. 

În presupunerea din urmă ne întăresce întru cât-vă şi îm- 
prejurarea, că cultul Rochmanilor e cunoscut, după cum am 
vădut şi mai sus, numai- Românilor din. partea nord-ostică a 
Transilvaniei, celor din Maramureş şi Bucovina, şi celor din 
Basarabia şi Moldova nordică, adecă celor ce se află în ne- 
mijlocita apropiere a Huţanilor, pe când celor-lalţi Români 
şi, cu deosebire celor ce locuesc în Basarabia şi Moldova 
de jos, precum şi celor din Muntenia, Banat, Ungaria şi 
partea vestică a Transilvaniei, după cât sciu eu până acuma 
şi după cum am arătat şi mai sus, nu lee de îel cunoscut. 

Dar să lăsăm de-o cam dată cestiunea acâsta la o parte 
şi să vedem cine-s, saii mai bine dis cine anume au fost 
Rocmanii sau Blajinii ? (2) 

Hanusch, după cum am vă&dut mai sus, presupune că nu- 
mirea lor ar fi o schimosire a numelui Brachman, Braman. 

Fost-au ei un popor real sai mitic? 


(1) Die Huzulen, p. 16, nota 2. 

(2) Se dice că Rocmanii au fost odinioră un popor, care acuma pOte 
că nu mai este. Noi îndatinăm, mai ales la Pasci, după ce batem ouě 
în pască, a aruncă cojile de ouč pe apă. După ce aruncâm cojile pe apă, 
se dice că atunci så aibă şi Rocmanii Pascile lor, când vor ajunge co- 
jile la dinşii.» Cred. Rom. din Ropcea, com. de Em. de Cuparencu. 


188 


Kaindl însă gice că presupunerea acâsta nu e admisibilă. (1) 

Iar d-na Voronca scrie: 

«Blajinii sau Roecmanii se cred a fi un popor din cele 
emigratâre, ce au trecut peste poporul nostru şi care prin 
bunătatea şi blândeţea lor li s'aii făcut simpatic. Însă de 
Gre-ce poporul spune că locuinţa lor e peste mare, e mai 
posibil că Blajinii să fie un popor, pe care ai noştri l-ai 
trecut în emigrarea lor încâce, ori că l-au avut ca vecin sai 
frate şi l-au lăsat acolo peste mare, de unde ai noştri aŭ 
venit, de nu cum-vă vom fi având şi acuma r&măşiţa unor 
mituri vechi.» 

Iar ce-vă mai departe, şi anume după ce ne împărtăşesce 
credința Românilor din Mihalcea, care i-a fost comunicată 
de ţsranul Pintelie Lăpuşneanu, că adecă «Roocmaniă trăesc 
î6rte departe, peste mare, tocmai acolo de unde-s Jidanii, 
dar mai. înece de ei» — d-na Voronca se exprimă ast-fel: 

«P6te tocmai aici să fie adevărul. 

«Roecmanii să fie Romani din Asia, mai încâce de unde 
stau Jidanii, colonişti înainte de a fi primit creştinismul, 
căci la ei nu sunt ouě —-saii Romani «de pest mare» de la 
Roma, îmbinată fiind ideia cu creştinismul, deşi el destinge 
destul de clar naționalitatea de religie, spuind că Rocma- 
nič sunt mai buni Români chiar decât cei din Moldova. 

«Dar Romanii nu erau blajini?!» 

Tot presupuneri peste presupuneri şi nimic positiv! 

Deci, neavând plăcere de a mai prelungi şi eŭ şirul pre- 
supunerilor acestora prin o nouă presupunere proprie, mă 
opresc aici, sperând că istoricii şi filologii noştri îşi vor da 
în scurt timp t6tă silinţa ca să studieze mai de aprope şi 
să descósă cât mai de grabă: cine aŭ fost Rocmanti sau 
Blajinii, despre cari am vorbit ei în acest capitol, şi de la 
cine aŭ adoptat Românii cultul lor? 


(1) Die Rutenen în der Bukowina, 11. Th., p. 21. Nota 1: «Eine genü- 
gende Erklärung des Mythus des Rachmanen ist noch nicht gefunden. 
Die Vermutung von Hanusch (Rachmanen, Brachmanen, Bramanen) 
ist sicher nicht haltbar.» 


189 


VII. 
MĂTCĂLĂUL. 


Mătcălăul, după credinţa Românilor din Banat, e o fiinţă 
parte omenâscă şi parte îngerâscă, un june frumos şi ne- 
muritor, care umblă în lume ca şi Sântóderiï şi Rusalele, 
dar pre carele Gmenii nu-l pot vedé, din causă că lumea 
sa spurcat cu sudalme şi fără-de-legi. Mătcălaul e frate mai 
mic cu Pascile. 

Sub Mătcălău, numit şi Pascile mici (1), se înţelege şi 
o serbătâre, care se ţine de către unii Luni după Pasci (2), 
de către alţii Marţi după Pasci (3), iar de către cei mai 
mulți inşi Luni (4) şi Marţi după Duminica Tomei (5). 

În acâstă gi, bărbaţii nu lucreză nimic la câmp, pentru că 
Mătcălăul vioreâză (6) bucatele semănate şi se aduce trăsnet. 
Tot din acâstă causă nu lucrâză nici femeile nimic în casă, 
anume: nu torc, nu ţes, nu cos în diua acâsta (7). 

Pentru feciori şi fete însă Mătcâlăul este nu numai o di 


(1) Com. de d-l Ios. Olariu, învăţător pensionat în Maidan. 

(2) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1883: «18 April. (Luni). Mătcălăă. 
Acesta se serbeză în multe locuri în Lunia Pascilor, dar mai lăţită este 
serbarea lui Luni după Duminica Tomei». 

(3) Idem, de eadem: «19 April. (Marţi). In unele locuri se serbeză Marţi 
după Pasci Mătcălăul; mai lăţită este însă serbarea Mătcălăului în 
Lunia după Duminica Tomei.» 

(4) Idem, de eadem: «25 April. (Luni). Mâteălădu (Lunia morţilor). 
Acâsta cade tut-deauna Luni după Duminica Tomei.» 

(5) Com. de d-l Ios. Olariu; — com. de d-l Valentin Dioniă, înveţător 
in Secaşiu lângă Oraviţa: « Mătcălăul se serbâză pe aici Marţi după 
Duminica Tomei;» — Dr. At. M. Marienescu, Mătcăldul sau înfărtăția 
şi însurăţia, publ. în Familia, an. XXX, Oradea-mare 1894, p. 126: « Mát- 
călăul e o s&rbătâre poporală românâscă, care se ţine Marţi după Du- 
minica Tomei;» — şi mai departe: «...la Const. Ungurean, diua s&rbă- 
torii se pune pe a opta di după Pasci, la toţi cei-lalţi e Marţi după 
Duminica Tomei;» — Aurel Iana, Din credințele poporului român din 
Maidan de lângă Oraviţa, publ. în Familia, an. XXVI, Oradea-mare 
1890, p. 6. 

(6) Probabil cå verbul acesta vine de la vikor, vifor. 

(7) Dr. At. M. Marienescu, Mătedlăul, publ. în diar cit., p. 127;—com. 
de d-l Valentin Dionii: <Mătcălăul se observă cu deosebire din partea 
femeilor, căci cine lucréză atunci va fi trăsnit.» 


190 


de serbare, ci tot-odată şi o di de înfărtăție şi însurăţie. 

In diua de Mătcălăui adecă, pretutindeni în Banat este da- 
tină de a se adună mai multe fete la un loc şi a se mât- 
cuță adecă a se prinde mătcufe, veruice, surori (1), a se 
însurăți (2), după cum --se. înfărtățese feciorii, adecă după 
cum se prind aceștia fărtați sau fraţi de cruce. 

Precum la prinderea feciorilor ca fraţi de cruce, aşă şi la 
măâtcuţarea fetelor, se pun 3, 5,77, saŭ şi mai multe persâne, 
cu acea deosebire numai că între fraţii de cruce se ieai şi 
femei, pe când la mătcuţarea fetelor se ieai numai fete. 

Insurăţirea saii mătcufarea fetelor se face de comun nu- 
mai la Mâtcălăi, pe când feciorii mănâncă -cruce, adecă se 
înfrățese, nu numai în acâstă gi, ci în ori şi care altă sěr- 
bătâre de peste an. 

Mai departe e de observat şi aceea că între ceremonialul 
înfrăţirii feciorilor şi între ceremonialul însurăţirii sau măt- 
cuţării fetelor e puţină deosebire. 

În şirele ce urmâză noi vom vorbi mai întâiii despre în- 
surdţirea sai mătcuțarea fetelor, şi apoi despre înfărtățirea 
saii înfărtăţia feciorilor. 

Cum s'a făcut înţelegerea pentru mătcuţare, îndată se şi 
pregătesce o turtă din făină de grâu curat. Iar făina pentru 
turta acâsta se cerne şi se plămădesce de regulă de către 
o muere ertată sau de o fată curată. 

După acâsta t6te persânele învitate la mătcuţare se pun 
împrejurul mesii şi dacă unul dintre fraţi scie să facă cru- 
cea, despre care ne va fi îndată vorba, o face, iar de nu, se 
ch6mă altă persónă sciutâre, bărbat sau femee, dar care le 
convine tuturora, şi persóna respectivă plinesce apoi tot ce- 
remonialul. 

De observat e şi aceea că persóna, care plinesce ceremo- 
nialul mătcuțării, se privesce ca tată sufletesc al fetelor măt- 


(1) Com. de d-l Ios. Olarii; — Aurel Iana, Din credințele pop. rom., 
publ. în giar. cit.,p.6: «La Măteălău (Marţia 1 după Pasci) este datină 
de fetele se adună mai multe la olaltă spre a se prinde măteufe, văruice, 
surori.» 

(2) Dr. At. M. Marienescu, Mătcătăul, publ. în diar. cit., p. 126: «Iară 
fetele se însurdțesc, adecă se prind surori.» 


191 


cuţate şi ca atare nu numai că trebue, ci chiar se şi respec- 
teză tot-deauna de către fetele însurăţite. 

Tatăl sufletesc pune turta — pogacea,— după ce acâsta 
mai întâiu s'a copt, pe masă şi pe turtă pune apoi o lin- 
gură de sare albă. În acelaşi timp, toţi cei de faţă, cu deo- 
sebire însă fetele, cari vor să se mătcuţâscă, își fac cruce 
Şi gic: 

Domne ajută, Maică Marie, 
De bine şi de noroc să ne fie! 


După acâsta, tatăl sufletesc trage sarea la o parte şi cu 
cea mai mare grijă scâte din locul unde a fost sarea câja 
de la turtă în forma unei cruciuliţe. 

Scoţând cruciuliţa acâsta picură pe dînsa atâţia picuri de 
vin roşu, câte pers6ne numără la însurăţire, iar după ce a 
picurat vinul, taie cruciuliţa picurată cu un ban de argint 
în atâtea bucățele, câţi picuri de vin a picurat pe dînsa. 

Din bucăţelele tăiate cu banul de argint mănâncă fie-care 
mătcuță câte o bucăţică, închină apoi tóte câte un pahar de 
vin şi se sărută pe rînd între olaltă, mărturisindu-se că se 
vor privi în t6tă viţa lor de surate saŭ surori adevărate 
şi rostind în acelaşi timp următârele cuvinte: 


Mătcălău, Mătcălău! 

Rogă-te lui Dumnedei 

Să ne ferâscă de rău, 

Că şi noi, cât vom trăi, 

In tot anul te-om cinsti, 

Te-om cinsti cu chifi de flori (1) 
L'aste mândre sărbători, 

Te-om cinsti şi pomeni, 

Că mătcuţe ne-om numi 

Până ’n lume vom trăi! 


Din banul de argint, care se taie în 3,5, etc. părţi, primesce 
fie-care câte o bucăţeă cu îndatorirea ca să-l păstreze bine 
până la morte. Cine perde bucăţica cea de ban, pe aceea 
Sân-Petru nu va primi-o în rai, căci şi-a călcat credinţa de 
la însurăţire. 


Cele ce şi-au păstrat bucăţica de ban, de când aŭ mân-. 


Cc ———— 


(1) Chită, pl. chiți, chite = buchet 


192 


cal cruce, acelora când mor li se pune acea bucăţică în sîn, 
anume ca să nu le oprâscă Sân-Petru la uşile raiului, ca 
pre unele ce au fost fără credinţă faţă de surorile lor de 
cruce. 

 Sfirşindu-se ceremonialul descris în şirele de până aici, mdt- 
cujele saŭ surorile de cruce dimpreună cu părinţii lor, ori 
şi cu alte n6muri învitate la acâstă ceremonie, se ospătâză 
cu mâncări pregătite anume spre acest scop. lar ospă&tarea 
acâsta se pěrîndéză cu t6te suratele la anumite sărbători de 
peste an. 

De observat e încă şi aceea că din diua, în care s'au măt- 
cuţat, mătcuţele merg în tot anul cu pomene frumóse unele 
la altele, ducând tot odată şi câte o chită de mătcuţe (1). 

În alte părți din Banat, mătcuţarea se tace în următorul 
chip: | 

Una dintre fetele, cari s'au adunat ca să se mătcuţâscă, 
aduce o tigae, iar cele-lalte fie-care câte 2—3 ouă, unsóre, 
pâne şi o chită de flori, cu deosebire mătcuje. Apoi mer- 
gând sub un măr, fac foc, pun tigaia cu unsóre pe foc, sparg 
într'însa ouële şi fac din ele caigană (2). 

După ce s'a fript catgana, ocolesc cu diînsa t6te mătcuţele, 
câte se află de faţă, mărul de trei ori după olaltă, rostind 
în acelaşi timp, tot de trei ori, următârele cuvinte: 

Tot măteuţă să ne dicem 
Pân'o fi lumea și ţâra! 

Fac apoi cununi de flori şi sărutându-se prin ele rostesc 
iarăşi cuvintele de mai sus. 

În fine se aşâză jos şi mănâncă din tigae în semn de 
frăţie, bună înţelegere, dragoste şi credinţă una față de 
cele-lalte, şi de aici în colo ori unde, ori şi când, când se 
strigă saii vorbesc unele cu altele, îşi dic ori mătcuţă sau 
veruică, ori soră (3). 


(1) Com de d-l Ios. Olarii; — Sub cuv. măteuță pl. măteuţe din a- 
câstă proposiţiune se înţelege un fel de floricică, care cresce primă-vara 
numai în jurul apelor și isvbrelor. 

(2) Caigană=papă. serob. 

(3) Aurel Iana, Din credințele pop. rom., publ. în giar. cit., p. 6;—com. 
de d-l Valentin Dionii: «<Insurăţirea şi înfrățirea ocură pe aici sub nu- 


19% 





Am spus la început că Mâtcălăul e o di, în care se măt- 
cuţesc mai cu s6mă fetele. 

Nu odată însă, tot în acâstă di, se înfărtăţesc şi feciorii. 

lar fărtăția acâsta se face în cele mai multe părţi din 
Banat mai tot aşă ca şi mătcuțarea descrisă în şirele de 
până aici. 

Fecioril şi fetele adecă, cari s'au convorbit de mai nainte 
ca să se înfrăţâscă sau să se însurăţâscă, se îmbracă în giua 
de Mătcălău în haine de sărbătâre, ieau apoi cu sine ouă roşii 
sau pestriţe, păstrate anume din giua Pascilor,şi se duc la 
un loc anumit ales de mai nainte într'o grădină sau la câmp, 
unde este un pom înflorit (măr, păr, cireş, vişin, etc.), şi aici 
se întâlnesc unii cu alţii. Aici fie-care îşi face o cunună de 
flori din acel pom şi şi-o pune pe capul sěŭ şi apoi, luân- 
du-se de mână unul cu altul, pornesc spre drépta şi ocolesc 
pomul de trei ori. După acâsta își ieau cununile de pe cap, 
feciorii la olaltă şi fetele la olaltă alătură cunună lângă cu- 
nună şi prin ele se sărută de trei ori, schimbă ousle iarăși 
prin cununi şi feciorii gic: 

—Să fim fărtaţi până la mârte! 

Iar fetele gic: 

—Să fim surate până la mârte! 

Iar la sfîrşit se ridică unul pe altul şi una pe alta în braţe, 
şi după acâsta mănâncă ousle roşii cu pâne şi cu sare. 

După acâsta se face o ospătare şi se petrec fărtaţii ei în- 
tre eï, iar suratele ele între ele, şi din diua acâsta apoi fe- 
cioril se numesc unii pe alţii: fărtafi, iar fetele unele pe 
altele se numesc surate, soruice sau mdtcufe, şi aŭ datorinţa 
ca până la morte să trăi6scă sinceri și cu credinţă unul către 


mirea de mătcuță. In Jiua când se ţine Mătcălăul (Marţi după Dumi- 
nica Tomeï), fetele se fac mătcufe (se însoțesc) așă, că es în grădină 
două, trei, saŭ câte se însurăţesc, acolo pringându-se de mâni se întorc 
în jurul unui altoiii mare de měr sau păr de trei ori, fără ca să ros- 
tescă ce-vă. După asta împart un colac și un oŭ de la Sf. Pasci și, mân- 
cându-l în comun, de aci încolo se numesc mătcufe. Infrăţirea acestora, 
de mi-i permis ast-fel a o numi, se face chiar numai! în Marţia după 
„Duminica Tomei, iar altă dată nici când.» 


Marian, Sărbătorile, III. 13 z 


194 


altul şi una către alta (1), maï departe să se ajute unii pe 
alţii nu numai la lucrurile lor economice, ci să se ajute fră- 
esce şi la ridicarea unei cruci, săparea unei fântâni, mai pe 
scurt la ori şi ce întreprindere. Iar cel ce nu-și ţine cuvîn- 
tul, cel ce nu ajută frăţesce pe fratele săii de cruce, acela are 
păcat înaintea lui Dumnedeii și se face de ris şi batjocură 
înaintea consătenilor săi. 

Şi precum fac mătcufele, tot aşà şi fraţii de cruce, con- 
sciinţioşi fiind de jurămîntul pus la înfrăţirea lor, merg cu 
pomană unii la alţii în s&rbători mari (2). 

Insurăţitul şi înfărtățitul, despre care ne-a fost vorba până 
aici, e usitat nu numai în Banat ci şi în Muntenia, şi anume 
în Severin. (3) 

În prima gi după Duminica Tomei, adecă Luni, locuitorii 
români din acest oraş, fără deosebire de clasă, es la așă 
numitul loc, la câmp, care e câmpie întinsă în marginea ora- 
'şului şi care se continuă până în pădurea Crihala, unde 
sunt așezate din timpul gilei câte-vă barace, unele cu băuturi, 
iar altele cu mici lucruri pentru distracţiunea copiilor. 

La ora 3, musica regimentului începe a cântă, la depărtare 
de câţi-vă metri se găsesc bande de lautari, în jurul cărora 
se încep sîrbi şi hori naţionale, cari durâză până séra târdiă. 

Spre marginea locului de petrecere se văd grămedi de 
copil cu câte un oŭ roşu şi câte o cunună de salcie pe mână; 
acolo se petrece Înfărtăţitul pentru băeţi şi Însurățitul pentru 
fete. 

Câte doi copii, sau câte două fetiţe, cu cununile pe mână se 
învirtese de trei ori unul în jurul altuia, apoi își trec bra- 
tele drepte unul peste altul şi cu ele ridicate ambii işi 
fac pe rînd întrebările şi r&spunsurile: 

— Îmi eşti fărtat până la mârte? 

—Îţi sunt fărtat până la mârte! 


(1) Dr. At. M. Marienescu, Mătcălăul, publ. în diar. cit., p. 126. 

(2) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(3) Poia pentru toți, an. I, Bucuresci 1897, No. 18, p. 139: « Infărtățitul 
e unul din obiceiurile Severinenilor, dic Severinenilor, căci acest obiceii 
nu numai că nu-l mai găsesci în nici un loc al ţării, dar nici în îm- 
prejurimile Severinului.» 


195 


Aceste întrebări se repeţesc de trei ori. 

Fetele inlocuesc cuvîntul de fărtat prin surată, apoi se 
sărută printre cununi de două ori, adecă prin cununa fie- 
căruia odată, braţele fiind ţinute ca la început, apoi își 
schimbă între ei ou&l6 şi cununa, şi din momentul acesta 
sunt fărtați şi surate şi copiii înfărtăţiţi cresc cu un fel de 
dragoste frăţâscă între ei. 

De aici vine apoi şi desul nume fărtat şi surată, între- 
buinţat în aceste locuri chiar de către Gmenii maturi (1). 

Tot fraţi de cruce se privesc între sine şi cei ce despăr- 
tesc pe un frate viu de un alt frate mort. 

Un exemplu: 

Lucreția a născut pre Victor la 20 Maiu 1884, 

pre Silviu la 20 Iunie 1886 
şi pre Livia la 15 Iunie 1888. 

La nasceri ca acestea, Victor şi Silviu sunt Dilatici între 
sine, din causă că s'au născut în acelaşi dat al dilei; iar 
Silviu cu Livia sunt Lunatici într'olaltă, pentru că s'au 
născut în una şi aceeaşi lună. 

Dilatici se privesc şi acei fraţi, carl s'au născut într'o 
Luni sai într'o Marţi, etc. 

Deci dacă móre Victor, care e gilatic cu Silviu; ori dacă 
móre Silviu, care e lunatic cu Livia, mai nainte de îmmor- 
mîntarea celui mort, se face despărțirea între acești doi 
fraţi, ca să nu móră şi cel ce a rămas în vi6ţă. lar despăr- 
ţirea acâsta se face prin adoptarea unei persâne, plăcute pă- 
rinţilor, de sexul celui mort. 

Pentru acâstă despărţire a fraţilor se face același cere- 
monial ca şi la frații de cruce, adecă cu turtă de grâu, cu 
vin şi cu ban de argint, la care ceremoniai persóna adop- 
tată primesce t6te câte sunt de primit în locul celui mort. 

Pe unele locuri la despărţirea fraţilor se mai fac şi cele 
următóre: 

Persóna adoptată ca frate între cel viu şi cel mort l6gă 
cu un lănţuşor pre frate-săi cel vii de mâna drâptă, iar cu 


(1) Foia pentru toți, an. I, p. 139;— Cf. I. G. Bibicascu, Pozsii popu- 
lare din Transilvania, Bucuresci 1893, p. 403—406. 


196 
cel-lalt capăt de lanţ l6gă mortul de mâna stângă, unde 
pune o lacătă şi o (închide) încue cu cheia. Ast-fel legat stă 
fratele cel viu până s'a gătat cu ceremonialul. 

Bucăţelele din cruciuliţă şi din banul de argint, precum şi 
paharul cu vin destinat pentru cel mort, se pun în sicriu şi 
se îngr6pă cu ele. 

După ce s'a gătat cu tot ceremonialul, fratele adoptat des- 
cue lăcata, trage lanţul jos şi deslegând şi pre fratele cel vii, 
aruncă lănţuşorul într'o depărtare anumită gicând: 

Dâmne ajută, Sântă Marie, 
De bine şi sănătate să fie. 
Cum am lepădat eu lanţul, 
Așă să fie lepădat, 
Lepădat și depărtat 

Şi lunaticul sau dilaticul 
De la fratele meu N!... 


Şi după ce a rostit cuvintele acestea, fratele adoptat îm- 
brăţișâză şi sărută pre fratele viu al celui repausat (1). 


(1) Com. de d-l Ios. Olariu. 


SFINTUL GEORGE. 


i—i 


I. 
SÂN-GEORGIU ȘI SÂ-MEDRU. 


Între toţi sfinţii, ale căror dile se serbâză în decursu 
anului, cei mai distinși și mai veneraţi de Români sunt: 
Sfintul George sai Sân-Georgii şi Srântul Dumitru saŭ 
Sâ-Medru (1), căci iată ce ne spune o legendă în privinţa 
acâsta : 

«Vădând Dumnegei, că némul creştinesc dă cinste cuve- 
nită acestor doi sfinţi mucenici şi că diua serbării şi adu- 
cerii aminte de faptele şi virtuțile lor creştinesci aŭ pus-o: 
a celui dintâiii în capul primă-verii, iar a celui de al doilea 
la sfîrşitul tâmnei, ca să se uşâre pe sine de o sarcină de 
O parte, iar de altă parte să le deà și el lor cinste, le-a gis: 

— «lacă de acuma vě încredinţez vouă cheile vremii, şi 
la porunca mea aveţi să închideţi, de vreme ori mai târdiu, 
vremile omului, după cum adecă voiii vedé purtarea 6me- 
nilor! 

«Sfinţii aŭ primit cu mulţămită cheile şi a plecat unul în 
drâpta, iar altul în stânga, depărtându:se la locul lor. 

«Când se aude croncănit de brâsce, Sân-Georgiu întinde 


(1) D. Stănescu, Obiceiuri pop. la serbătorea Sf. Gheorghe, publ. în 
FEducatorul, an. 1, p. 90. 


198 

mâna şi iea cheile din mâna lui Sâ-Medru, şi mereii închide 
érna cu o cheie, iar cu cea-laltă deschide primă-vara, des- 
chide vremile bune, căci prin glasul brâscei a primit veste 
şi poruncă de la Dumnedei. 

«Când t6te pasările călětóre sunt duse de la noi, când nu 
se mai vede puiu de brâscă pe afară şi când viscolul tur- 
bat se desprinde, scuturând şi desbrăcând codrul de haina 
sa, tremurând Sâ-Medru întinde mâna şi primesce cheile din 
mâna lui Sân-Georgiu, apoi cu grabă închide vremea bună 
cu o cheie, şi cu cea-laltă deschide 6rna, care cade ca un 
potop asupra lumii. 

«Şi Sân- Georgiu şi Sâ-Medru, la rîndul lor, pârtă cheile 
tot cu sine, la brâu, ca nu cum-vă să le fure cine-vă din 
uşile vremii şi să se jóce cu vremea cum le place.» (1) 

Atât după legenda acâsta, cât şi după credinţa generală 
a Românilor, Sân-Georgiul e capul primă-verii, şi ca atare 
învergitoriul întregii naturi şi semănătorul tuturor semin- 
telor, iar Sâ-Medru e sfîrşitul tâmnei, şi ca atare culegăto- 
rul şi strîng&torul tuturor pânilor şi al fructelor (2). 

De la Sân-Georgiu şi până la Sâ-Medru e jumătate de 
an, şi anume jumătatea cea mai frumâsă, mai plăcută şi 
mai căldurâsă. Iar de la Sâ-Medru şi până la Sân-Georgiu. 
e cea-laltă jumătate a anului, cea mai frigurâsă şi mai ne- 
plăcută. 

Deci cei mai mulţi Români, cari aŭ case de închiriat, 
moşii de arendat şi bani de dat pe camătă, îndatineză a-şi 
închiriă casele, a arendă moşiile şi a da bani pe camătă de 
regulă de la Sân-Georgiui şi până la Sâ-Medru, şi de la Så- 
Medru şi până la Sân-Georgiiu. Şi tot la aceşti doi sfinţi 
îndatinâză ei de a-și incassă chiria de pe case, câştiul de pe 
moșii şi cam&ta de pe bani. 

Afară de acâsta e pretutindeni datină, cel puţin în Bu- 
covina, ca comunele să năimâscă ciobanii, edrlănarii, vă- 


(1) Publ. de G. Bodnarii în Tribuna poporului, an. II, Arad 1898, 
No. 201. 

(2) Laurian și Massim, Dicf. I, p. 1.288: «Sântu Georgiu, agricultorul 
sanctificat, care se serbéză în miedul primă-verei (23 Aprilie), precum 
culegătorul, Sânt-Demetriu, se serbéză în miedul tâmnei (26 Octobre).» 


199 


carii, herghelierii şi porcarii, cari aŭ să pască oile, câr- 
lanii, vacile, caii, şi porcii peste vară, asemenea pe restim- 
pul de la Sân-Georgiu şi până la Sâ-Medru. De la Sâ-Me- 
dru însă începând înainte, fie-care agricultor trebue să în- 
grijâscă singur de vitele sale. 

Cu fie-care din aceşti doi sfinţi însă, pe lângă cele ară- 
tate până aici, maï sunt îmbinate încă şi o mulţime de alte 
datine şi credinţe. 

In capitolele ce urméză însă noi vom înşiră numai pre 
acelea ce cad în ajunul şi în diua de Sân-Georgiu, iar pre 
cele-lalte le vom înşiră la timpul s5ă, când ne va fi vorba 
despre Sâ-Medru. | 

Vom începe deci mai întâiu cu Rugul. 


II. 
RUGUL. 


Pretutindeni în Bucovina e datină ca în séra spre Sån- 
George să se pue pe virful stâlpilor de la porţi şi portiţe, 
precum şi pe cornurile streşinelor de la case, înaintea uşi- 
lor de la acestea, lângă uşorii uşelor şi prin tindi, câte o 
glie sau brasdă verde în forma unui pătrat, în care se află 
împlântată câte o ramură verde de rug sau de răchită (1). 

Atât glia acesta cât şi ramura dintr'însa însemn6ză, după 


(1) Dat. Rom din Ilișesci: «Băeţii sapă gli: vergi pătrate, împlântă 
într'însele ramuri înflorite de răchită şi ast-fel le aşeză pe vîrful stâlpi- 
lor de la porţi și portiţe, precum și pe cornul streșinilor de la casă»;— 
a celor din Horodnicul-de jos, com. de d-l P. Prelipcean: «Sera înainte 
de Sf. George se pun brăsdiţede pămînt cu érbă înaintea ușii casei și în 
tindă ca să calce când vor eși din casă, pe 6rbă, în care brăsdiţă se 
află înfipte rămurele de răchită sau și de alt arbore; de asemenea se 
pun şi pe dinaintea pragului tindii tot brăsdiţe cu érbă și cu cren- 
guţe verdi; de asemenea pe stâlpii porţilor, dacă se află zăplaz, sau pe 
parii gardului, care închide ograda din partea grădinei sai a drumului.» 


200 


unii, că în diua de Sân-George descue Dumnedeii pămîntul, 
care rămâne apoi descuiat până la Sâ-Medru (1), după alţii 
însă ca semn, cum că a sosit şi s'a început mult dorita şi 
așteptata primă-vară (2), şi iarăşi după alţii că în dimin6ţa 
acestei dile pornesce Sfîntul George călare de încheie toţi 
codrii, t6te finaţele şi tótă verdâţa câmpului (3), iar de 
către séră să scie unde are să tragă de mas. (4) 

În Muntenia, comuna Zănóga, jud. Romanați, se duc în 
ajunul Sf. Gheorghe flăcăi, bărbaţi, tineri, fete şi femei la 
câmp, taie crăcă de tufan şi cu deosebire de păr şi, aducându-le 
acasă, le pun sus la ușa casei sau a bordeiului, la pătul, 
la magasine, la staul, la pârtă, în sfirşit caută ast-fel, ca să 
nu mai rămână nici un loc neîmpodobit cu verdéță (5). 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Buninţi şi Mihoveni, dict. de Pavel Cioful 
şi com. de Vesp. Corvin: «Séra spre diua de Sfântul George se pune 
o brasdă verde pe vîrful stâlpilor de la porţi, și în brasdă câte o mladă 
de răchită împlântată, pentru că acuma în diua acâsta descuie Dumne- 
deu pămîntul, care rămâne descuiat până la Sâ-Medru.» 

(2) Dat. și cred. Rom. din Ilişesci: «In séra spre Sân-George pun 
gli înverdite şi împodobite cu ramuri de răchită pe stâlpii porţilor şi 
a portiţelor. Acesta însâmnă sosirea primă-verii» ;—a celor din Bălăcena, 
com. de G. Jemna: «In séra spre Sf. George îndatineză poporul nostru 
a pune brasde cu érbă verde pe stâlpii porţilor ca semn de primă- 
vară»; — a celor din Mânăstirea Homorului, com. de G. Macoveiu: «Pe 
la Sf. George se pune glie verde, adecă se bucură că ai ajuns sănătoşi 
mult dorita primă-vară»;— a celor din Volovăţ, com. de Ilie Buliga: «In 
ajunul Sfîntului George se pune la noi brasde cu ramuri de răchită 
pe stâlpii porţilor şi pe la ușorii uşilor ca semn de primă-vară»; —a- 
celaşi: «dice că Sf. George a avut 12 minuni, şi cele mai multe dintre 
aceste minuni le-a suferit el în timpul primă-verii. De aceea se serbâză 
şi astăgi Sf. George în timp de primă-vară și se pun pe stâlpii porţilor 
şi la uşorii uşii brasde cu crenguţe verdi de răchită saă de alt ce-vă»;— 
a celor din Frătăuţul noŭ, com, de Vesp. Reuţ: «Brasdele, cu crenguţe 
de răchită în ele, le pun ca semn de începutul primă-verii.» 

(3) Dat. şi credinţa Rom. din Marginea, com. de Ştef. Bodnarescul; — 
a celor din Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean. 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Ana Nimigean, com. 
de P. Nimigean: «Spre Sf. George se pun brăsdiţe la porţi, ca acesta 
să scie unde să tragă de mas.» 

(5) D. Stănescu, Obiceiuri pop. la serbătorea Sf. Gheorghe, publ. în 
FEducatorul, an. I, Bucuresci 1883, p. 90.—B. P. Hasdeu, Etym. Magn., 


___201 





Tot aşă şi spre același scop, ca semn de primă-vară, fac 
și Românii din Moldova (1). 

În Macedonia, printre diferite alte obiceiuri, cari se prac- 
tică în diua de Sf. George, se caută cu mare scrupulositate 
a se împodobi casele cu verdâţă. Ast-fel la uşi şi la fereşti 
se atârnă ramuri verdi de pomi şi de salcie, erburi şi ferigă, 
iar la pârta casei se pune svolie (brasdă verde). (2) 

În Transilvania e datina de a se pune rug verde şi leug- 
lean la pórtă, la uși şi la fereșşti, precum şi la uşile şi 
obl6nele (fereştile) grajdurilor, nu numai ca semn că a so- 
sit primă-vara (3), ci tot-odată şi ca să nu se apropie strigóiele 
și să ieà laptele de la vaci (4). 

Tot spre acest scop se aduce şi se pune rug, sau frunză 
de fag ori de gorun, şi de cătră Românii din Banat (5), 
precum şi de către cei din Ungaria (6). 

Daca cine-vă a uitat apune rug verde şi Jeușten la porţi, 


t. I, p. 1.108; — G. I. Ionean, op. cit, p. 52: «In diminţa dilei de SF. 
George se pune pe la case verdâţă, spre semn de primă-vară.» 

(1) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 89: «Se pun brasde vergi pe casă și 
pe stâlpii porţii, spre semn de primă-vară.» 

(2) P. Papahagi, op. cit., p. 739; — I. Neniţescu, op. cit, p. 526: «La 
Sfintul George se pun ramuri de salcie verde pe la uși și svolie 
(brasdă verde) la pârta casei.» 

(3) G. I. Pitiş, Comori, publ. în Revista nouă, an. I, Bucuresci 1888, 
p. 434: «La Sfîntul Gheorghe e obiceiul de a se duce şi aduce din pădure 
frunză verde de fag de o pune în portă; alţii aduc și mărăcine înflorit 
de-l pun în portă, la ţiţina porţii, apoi alţii mai aduc şi câte o gendie 
de pămint cu 6rbă de o pun în curte în pragul tindii, că se dice că 
e bine, şi numai la o casă pustie nu pune nimenea nimic. Şi apoi Sf. 
Gheorghe e sfint mare, că omul vede că a egit frunză verde şi scie 
că de atunci a eşit și el în vară din 6rnă, a eşit de-asupra necazului 
și trage nădejde să se mai înainteze.» 

(4) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul;—Romul Simu, Monografia comunei 
Orlat, publ. în Foia poporului, an. III, Sibiiii 1895, No. 32, p. 128: «In 
ajunul Sf. George se pune frunză de fag la ferestrele caselor, grajdurilor 
şi la pórtă contra Sfrigo:lor. Tot atunci păzesc după comori.» 

(5) Com. de d-l Ios. Olarii; -- Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. 
Aprilie 23: «Punerea de 6rbă verde, ruz ori ramuri verdi de fag ori 
de salcie în pârtă, în ferestre şi în uşa caselor și a staulelor cu vite.» 

(6) Com. de d-l Vas. Sala: «<La t6tă casa și la grajduri se pune în 
presara de Sân-Georgiii rug şi frunze de fag ori de goron.» 


202 


uşi şi ferești se crede că vin strigătele, se pun călare pe 
vaci cu faţa către câdă şi le ieau laptele (1). 

In fine mai e de amintit şi aceea că o semă de Românce 
din Bucovina, atât gliile cât şi rămurelele cele vergi din- 
“tr'însele le strîng şi le păstrâză peste an. Rămurelele le în- 
trebuinţăâză ca léc contra frigurilor sau, tăindu-le mărunţel 
le pun în hâlbe și le daŭ vacilor mulgătâre ca să le mă- 
nânce, parte ca să deă lapte şi parte ca să nu se apropie 
strigdicele de dînsele (2). Giliile însă le pun în cuibarele 
closcelor spre apărarea puilor, ca aceştia să nu pâră în gă- 
óce când tună (3). 


III. 
SÂNGIORGIUL VACILOR. 


Ajunul sau giua, care premerge St. George, se numesce 
în unele părţi din Banat Sângiorgiul vacilor (4), din causă 
că în acâstă di, de cum înserâză bine și până după miegul 
nopţii, sai mai bine dis până la Cânzători, umblă spiritele 
cele rele, cu deosebire însă Strigoit şi Strigâicele, pe la ca- 
sele Gmenilor ca să ieă mana, adecă laptele de la vitele mul- 
gětóre şi mai ales de la vaci (5). 


(1) Din Ms. d-lui Pop-Reteganul. 

(2) Com. de d-l Or. Dlujanschi. 

(3) S. FI. Marian, Descântece, p. 251: «Inainte de a aşeză ouăle sub 
cloşcă, Româncele pun mai îniâiu în cuibare un cuiu de fier și o brasdă 
de sub plug sai o glie de cele ce se pun în diminâţa Sântului George 
pe streșinele caselor, pe stâlpii porţilor şi ai portiţelor. Cuiul, brasda şi 
glia aŭ să apere puii, ca să nu péră în găóce când tună» 

(4) Tribuna poporului, an. IV, Arad 1900, No. 94. 

(5) Cred. Rom. de pretutindene, în deosebi însă a celor din Volov&ţ, 
com. de Ilie Buliga: «La noi spun Gmenii că în sara Sântului George 
fură Strigoicele şi fărmecătorele laptele de la vaci»; — a celor din Te- 
reblecea, com. de P. Nimigean: «In spre diua de St. Gheorghe umblă 


203 





Strigőicele sau Strigele însă, după credinţa şi spusa Ro- 
mânilor din Banat, nu merg pe jos, ci ele sbâră prin aer, 
fórte pe sus, în cât abiă se aud, călărind pe anumiţi cai fă- 
cuţi din Gmeni, cari din nenorocire au egit în capul gol afară 
în presâra Sângiorgiului vacilor. 

Drept uceea, fie-care om trebue să se păzâscă, ca în acâstă 
séră să nu 6să afară cu capul gol— fără pălărie, — căci 
lesne i se póte întîmplă ca Strigele să-l prindă şi să-l facă 
cal de Strigi; vre-o Strigă adecă pâte pârdi la ușa celui 
ce ese cu capul gol, şi când ese se trezesce că i-a pus frâul 
în cap, şi atunci respectivul caută să fugă aşă de tare cum 
ii poruncesce ea, şi să mârgă acolo unde-l duce ea, iar când 
îl lasă, e aşă de ostenit, de nu mai scie de capul săi. 

Strigele se fac din femei bătrâne şi fărmecătâre, şi apoi, 
de vreaii ori nu vreau, trebue să mârgă în s6ra de Sângior- 
giù după mană, căci căpetenia lor nu le sufere acasă de fel. 
Nu merge însă şi trupul, ci numai duhul cel r&i vrăjitoresc. 
Trupul rămâne culcat acasă, şi dacă se întîmplă ca cine-vă 
să strămute trupul rămas ca mort aşă, ca picidrele să fie 
unde a fost capul, când a plecat duhul din el, apoi a gătat 
Și Striga cu viţa, căci duhul nu mai scie intră înapoi şi 
trupul mort r&mâne pe veci (1). 

Înainte însă de a merge şi a luă laptele de la vacă, Stri- 
goicele, după credinţa şi spusa Românilor din Bucovina şi 
a celor din Transilvania, se adună în locuri singuratice, în 
vizuinile codrilor, în case părăsite, şi între hotare, unde se 
hotărăsc moșiile mai multor comune. Acolo se apucă apoi 
la bătae cu limbi de meliţe şi meliţâie şi se bat necontenit 
până la miedul nopţii. Sosind miedul nopţii încalecă fie-care 
câte pe o meliţă saii meliţoiu şi ast-fel se duc apoi pe la 
casele Gmenilor de ieau laptele de la vaci (2). 


mai ales Strigoicele ca să ieă laptele de la vaci»; -- a celor din Siret, 
com. de d-l Orest. Dlujanschi: «In nóptea spre St. Gheorghe umblă Stri- 
gdicele şi Strigoii» ; —din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul: «In giua de Sån- 
Georz încă umblă Strigoii şi Strigoicele » 

(1) Tribuna poporului, an. IV, No. 94. 

(2) Cred. Rom. din Siret, com. de d-l Orest Dlujanschi; — a celor din 
Bălăcâna, com. de G. Jemna; — a celor din Frătăuţul noi, com. de Iul. 
Sidor; — W. Schmidt, op cit. 9. 


204 


Din causa acâsta cele mai multe femei, şi mai ales cele 
ce aŭ vaci cu lapte, ascund în n6ptea spre St. Gheorghe 
t6te meliţele şi meliţâiele saii cel puţin limbile acestora, ca 
să nu le pâtă află şi luă Strig6icele, când vin după dînsele (1). 

Altele din contră ung atât meliţele şi meliţâiele cât şi lim- 
bile acestora cu usturoiu sau, când sfirşesce de meliţat, lasă 
pusderie în meliţă, ca şi când ar mai avé încă de me- 
liţat, şi atunci Strigoicele nu se mai pot apropiă de meliţe 
şi a le luă limbile (2). 

Modul cum se bat Strigâicele, în timpul acela, când se 
adună între hotare, se póte întru cât-vă cunósce din arma: 
tórea întîmplare: 

«Dice că un om, venind în nâptea spre Sân--Giorgiii de 
la mâră, văgi pe hotarul satului s&u nisce lumini, cari se 
jucau una cu alta, şi se ciocniau de-olaltă, adecă se băteaŭ 
şi răcniaŭ, după cum li-i datina Sfrigoicelor în acâstă n6pte, 
gic6nd: <eŭ daŭ şi nici prea!» 

«Omul, cum le vădu, gise : 

— «Îmmulţi-s'ar norodul vostru! | 
— «Iar ţie — r&spunseră Strigoicele —să ţi se îmmulţâscă 
pânea în saci, până ce nu vei spune nimărui despre acâsta! 

«Si rostind cuvintele acestea, începură a se bate mai de- 
parte. Iar omul își căută de drum. Ajuns acasă, îşi cără 
sacii din căruţă în tindă şi după ce cină se culcă fără să 
spue cui-vă vre-un cuvînt despre cele vă&dute şi întimplate. 

«Soția sa iea făină din saci agi,iea mâne, iea gi după di 
şi face pâne, şi face de t6te, şi sacii tot plini remân, şi nici 
nu se cundsce de unde a luat. De la o vreme însă, ne mai 
putându-se răbdă, îi spune bărbatului și-l într6bă: ce să fie 
acâsta ? | 

«Bărbatul dintru început nu voi să-i spue, ea însă atâta 
că l-a cîngănit (cincărit) până ce i-a spus. 

«Şi din minutul acela iarăși a început a se cunâsce de 
unde iea făină, ca şi de altă dată.» (3) 


(1) Cred. Rom. din Bălăcâna, com. de G. Jemna, şi a celor din Fră- 
tăuţul noŭ, com. de Iul. Sidor. 

(2) Cred. Rom. din Horodhnicul-de-jos, com. de d-l P. Prelipcean. 

(3) Din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc, şi com. de P. Scripcariu. 


205 


Dar nu numai Strigóicele sunt acelea, cari ieaŭ în n6ptea 
spre Sf. George laptele de la vaci, ci şi o s6mă de vrăjitori 
și vrâjitore. 

Aşă bărbatul sau femeia vrăjitâre, care voesce să ieă mana 
de la vite, se sc6lă în diua de Sf. George înainte de rěsă- 
ritul s6relui, se desbracă în pielea gólă, iea strecurătârea de 
strecurat brânza, o anină de un picior gi se duce prin érbă 
de o târiie până ce se umple bine de róuă, rostind în ace- 
laşi timp următdrele cuvinte: 

— Laptele, brânza şi untul de la vacile (cutăruia) să vie 
la vacile mele, să se strîngă cum se stringeapa în iaz, şi să 
curgă laptele din ţiţele vacilor mele cum curge apa pe lăp- 
tâcele morilor! 

După ce s'a umplut strecurătârea de apă, o stârce în trei 
rînduri bine într'un vas, după care, când beaŭ vacile apă, le 
dă să beă, saii o amestecă cu tăriîţe şi acestea le dă apoi 
ca să le mănânce. (1) 

In alte părţi, precum bună-6ră în comuna Şotrile, jud. 
Prahova din Muntenia, vrăjitOrea care voesce să ieă mana, se 
desbracă în nóptea de Sf. Gheorghe în pielea gólă, şi apoi cu 
o 6lă nouă în mână şi cu o pânzătură de pânză nouă lucrată 
n6ptea înaintea cântării cocoşilor, adecă meliţată, târsă şi cu- 
sută, ese pe izlaz, ogrădi, livegi, târiind pânzătura, adună 
rouă, o strînge în 6lă, vine acasă, udă tăriîţele şi sarea, şi 
le dă apoi vitelor sale, stropindu-le cu apă de rouă. Şi care 
vite vor păşună pe unde a strîns vrăjitrea rouă, acelea 
perd laptele şi untul, iar la vitele vrăjitorului sau ale vrăji- 
trei sporesce. (2) 


(1) Dim. P. Lupaşcu, Medicina babelor, Bucuresci 1890, p. 51—52 ; — 
El. Sevastos, Sărbătorile poporului, publ. în diar cit., p. 156: «În diua 
de Sf. George des-dimineţă până în diuă, înainte de resărirea s6relui, 
cine scie iea mana de la vaci... cu strecătârea aninată în degetul cel 
mare de la piciorul cel drept înconjori ocólele 6menilor, punând o văr- 
guţă încârjoiată la gura strecătârei şi potrivind aşă ca roua să se stringă 
în strecătore, şi tot aşă mergi cu strecătârea după tine și cu doniţa 
într'o mână și strîngi surcele şi le svirli în doniţă, şi așă poţi luă mana 
de la vaci, spunând şi descântecul de luat mana.» 

(3) Revista pentru istorie, archeologie şi filologie, an. II, Vol. III, 
Bucuresci 1584, p. 386; — C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 91. 


206 


In jud. Mehedinţi, tot din Muntenia, vrăjitârea, care are 
de gând să ieă mana de la vite, plâcă pe la două ore din 
n6ptea Sf. Gheorghe din sat la câmp mută, fără să scóță 
un cuvint din gură. Ajungând la câmp, unde scie ea că are 
să vină copiii (cutăruia) cu vacile să le pască,îşi l6gă depi- 
ciorul sting un senic şi începe să umble prin 6rbă, până 
când se umple senicul de rouă, şi atunci rostesze următdrele 
cuvinte de vrajă: 


Plecai diminâţă | Pure. 
Pe rouă, pe câţă, Că-l strinsei cu senicul, 
Pe rouă nepăscută, Îl strinsei 
Cu roua în picidre, Si laptele-i adunai. 
Cu câţa în spinare, Nu luai roua pe senic, 
Cu senicul legat Ci luai laptele (cutărei). 
La piciorul ăl stâng. La ea apătos 
Tur, Şi zeros, 
Pur Dar la mine untos. 
La mine, La mine lapte gros 
La Opriţa. Şi la ea uscat. 
Ţure, 


După ce rostesce aceste cuvinte, se întârce iar mută a casă. 

Stăpânii vitelor, de frică ca să nu li se iea laptele de la 
vacă, se duc chiar eï înşişi cu ele la câmp să le pască pe 
la 10 ore séra, şi după ce le satură se întorc înapoi cu ele (1). 

Femeile strigâice din Ungaria, când voesce să ieă mana 
de la vite, ieau câte un bef de sânger şi cu acesta se duc 
apoi la câmp, unde pasc vacile, saii şi pe stradă, ori în grajd 
Și, făcând cu b&ţul semn către vacile bune de lapte, gic: 

— De aci puţin, de aci mai mult, de aci tot! 

Şi apoi fac cu cuțitul pe băţ atâtea semne, de la câte vaci 
aŭ luat laptele. Merg apoi a casă, îşi despletesc chicele, şi 
încunjură vaca, căreia vreaă să-i deă laptele furat de la cele- 
lalte, de nouă ori, rostind următârele cuvinte: 

—Nu încunjur cu băţul acesta vaca mea (sau vaca lui N. 
N.) ci mana de la vacile însemnate pe răvașul meu! Să 


(1) Petru Gârboviceanu, Obiceiuri poporane la se&rbătorea Sf. Gkeor- 
ghe, publ. în Educatorul, an. II, Bucuresci 1884, p. 155. 


207 


vină laptele de la ele la vaca acâsta, să fugă laptele de la ele, 
precum fug oile de lupi şi găinile de uliu! 

După acâsta Strig6ica atinge cu b&ţul vaca pe spinare 
și începe din nou vraja, repeţind-o de nouă ori. 

După acâstă ceremonie încunjură Strig6ica casa de trei ori, 
și de este fântână în curte şi fântâna. Se înţelege că băţul 
de sânger nu-i lipsesce din mână. 

Când vine apoi turma de vaci séra acasă, Strigâica iea 
un bruș de sare şi-l pune în calea vacilor sub o piétră, ca 
vacile să trâcă peste el. 

După ce aŭ trecut tâte vacile, iea sarea de subt piâtră şi 
o dă vacii pe séma căreia voesce să câştige laptele, în 
tăriţe ori şi gólă. 

Se dice însă că Strig6icele furătâre de lapte tot-deauna, 
după ce isprăvesc câte o operaţiune de acestea, cad bolnave 
la pat şi zac câts-vă gile. 

Voind Strig6icele ca să nu se păcălâscă una pe alta, furând 
laptele de la vacile proprii, urmăresc procedura acâsta: Când 
fată vaca, trei dile o ţin încuiată în grajd, sau chiar în casă 
sub lăcată. Când o scot pentru prima 6ră afară din grajd, 
o fată curată de 14 ani trebue să încunjure vaca de trei 
ori cu viţelul în braţe. 

Cine face ast-fel, să nu-l maí d6ră capul, că Strigdicele o 
să-i fure laptele de la vaci,că nu mai aŭ putere (1). 

Strigoicele, respective fărmecătârele şi vrăjitorele din Bu- 
covina, ieaii mana de la vaci sai de la oi în următorul mod: 

Lâgă o strecurătâre de un picior şi târiind-o pe pămînt 
se duc până la grajdul unde se află vaci cu lapte. Sosite 
aici ating pulpa vacilor cu strecurătârea şi dic: 

Șovîrv, şovirv. 
Doniţa cu virv. 


Şi cum rostesc cuvintele acestea, îndată se şi întorc înapoi, 
ca să nu le apuce Miegul nopții, pentru că în casul acesta 
tótă munca şi alergătura lor este zădarnică, căci Miegul 
nopții nu le lasă mai mult să ieă laptele (2). 


(1) Vas. P. Sala, Datine poporale, publ. în Gazeta poporului, an. III, 
Timiș6ra 1887, p. 5. 

(2) Cred. Rom. din Mihoveni, dict. de Pavel Cioful şi com. de Vesp. 
Corvin. 


208 


În alte părți, tot din Bucovina, Strigâicele respective făr- 
mecătórele, se scólă în giua de Sân-Georgiu des-dimin6ţă 
până a nu r&sări s6rele, se desbracă în pielea g6lă, ieau o 
străcătăre, se duc cu dînşa pe imaş, unde umblă vitele la 
păscut, şi acolo, târiîind-o pe érbă şi rostind în fugă mai 
multe cuvinte de vrajă, ieaŭ în chipul acesta laptele de la 
vacile streine şi îl dau la ale lor, cari în urma acâsta, fie 
ori cât de hitiâne, daŭ îngecit mai mult lapte decât cele 
mai bune vaci «le altora, căci fărmecătârele spală străcăt6- 
rea cea târiită pe imaş sau tolócă într'un ciubăraş, din care 
le dau apoi vacilor sale tărîţe, precum şi altele de mâncare. 

Mai departe pun fărmecătbrele din Bucovina pe unde trec 
vacile vecinilor şi ale altor Gmeni încă şi sare în pămînt 
Şi, trecând vacile streine peste sarea cea îngropată, fermecă- 
tórele o desgrâpă şi o daŭ apoi vacilor sale ca s'o lingă. 
Şi în chipul acesta încă ieaŭ laptele de la vacile streine (1). 

Vacile, cărora li s'a luat laptele, dice că în scurt timp daŭ 
înapoi, hitionesc şi slăbesc mai răi ca 6rna, părul li se 
sbârlesce, pare că ar fi bolnave, iar după o lună, cel mult 
două, stârpesce cu desăvirşire. Din contră însă vacile vră- 
jitórelor pe di ce merge se fac tot mai grase şi mai frumâse, 
şi daŭ lapte una cât dece (2). 

Din causa acâsta apoi Românii de pretudindeni întrebu- 
inţâză, atât în ajunul cât și în diua de Sân-Georgiu, fel de 
fel de mijlce, ca strigâicele şi vrăjitorele să nu se pótă nici 
de cum apropiă de vacile lor. 

Mai nainte de tóte se pun la pândă, dóră le pot prinde 
şi r&splăti după. cum merită. 

De 6re-ce însă pe strigâicele spirite nu fie-care om le pâte 
vedé, de aceea caută mai întâiu mijlâcele necesare, prin cari 
li se póte face posibil de a le vedé, şi apoi cârcă să le 
prindă. i | 

Aşă se dice că, dacă dă cine-vă înainte de Sân-Georgiu de 
un ş6rpe şi pringându-l îi taie capul cu un ban de argint, 


(1) Cred. Rom. din Horodhnicul-de-jos, com. de d-l P. Prelipcean. 

(2) Pretutindeni în Bucovina ;—P. Gârboviceanu, Obiceiuri pop., publ. 
în giar cit, p. 155;— C. D. Gheorghiu, op. cit, p. 92; — Revista pentru 
ist., archeolog. şi filolog., an. II, vol. III, p. 386. 


209 


iar după ce l-a tăiat îi bagă în gură un căţel saŭ fir de aii 
(usturoiu) şi banul cel de argint, cățelul în scurt timp răsare. 
Deci luând capul cu cățelul acesta și punându-l în pălărie şi 
apoi eşind în diua de Sân-Georgiu des-dimin€ţă, pe când văcarii 
scot ciurda din sat la pășune, cu pălăria în cap, şi suindu-se 
întrun loc înalt, atunci vede pe tótə Strigâicele cum merg 
călare pe vite, iar pe mai marea Strigdielor mergând călare 
pe taurul satului, şi v&gându-le îndată le cunâsce. Se cere 
însă ca respectivul să fie la un loc cât se póte de sigur, 
căci mai marea Strigdielor, cum dă cu ochii de dînsul, face 
pe taur ca să se repâdă cu cea mai mare furie asupra lui, 
şi numai dacă va fi în stare, să-l omóre. Atunci, fiind la 
loc sigur, taurul, deşi se repede cu o nespusă furie asupra lui, “ 
nu póte nimic să-i facă, el însă fórte lesne póte să pună 
mâna pe mai marea Strigdielor, şi după ce o are odată 
pe acâsta în mână, nu e grei a pune mâna şi pe supu- 
sele sale, căci unde merge stăpâna, acolo merg şi cele-lalte 
şi atunci pâte să facă cu dinsele ori şi ce voiesce (1). 
Un alt mijloc, prin care se pot prinde Strigdicele, e acesta: 

Se pune o grapă cu colții în porta de la drum sai în 
uşa grajdului, se anină apoi de colții grapei un brăcinar 
de la o păreche de ismene nouă, adecă cari n'au fost încă 
spălate nici odată, şi ţinând cel ce voesce să prindă Stri- 
g6icele brăcinarul de amândouă capetele cu mâna, stă ast- 
fel tâtă n6ptea şi păzesce. Venind Strig6icele şi dând să in- 
tre în ogradă sai grajd, trebue numai decât să se atingă 
de brăcinar. Atingându-se, brăcinarul se mișcă, şi atunci cel 
ce stă de pândă n'are alt nimic ca să facă decât să tragă 
numai cu t6tă puterea de capetele brăcinarului şi Strigoiul 
sau Strigâica, pringându-se ca și cu un laţ de giumaz pâte să 
o ţie acolo până în diuă, să o bată cât îi poftesce inima, că 
nu gice nici cârc, şi să o întrebe ori ce voiesce, că t6te, vrând- 
nevrând, i le spune (2). 

Dar nu fie-care om e în stare s'o facă acâsta, de aceea cei 


(1) Cred. Rom. din Transilvania, com. de d-l B. B. Iosof. 

(2) Dat. și cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc și com. 
de P. Scripearii; — tot de acolo, dict. de Ana. Nimigean și com. de P. 
Nimigean; — a celor din Reuseni, com. de Vas. Pop. 


Marian, Sărbătorile, III. 14 


210 


mai mulţi inşi îşi ieaii refugiul mai mult la mijlâce de apě- 
rare decât de atacare. 

Aşà Românii din unele părţi ale Moldovei şi Munteniei 
cari aŭ vite, cu deosebire însă flăcăii şi băeţii, cântă din 
gură, buciumă din bucium, saii fac sgomot cu ţâva de la ca- 
zan, anume ca Strigóicele şi vrăjitórele să nu se pótă apro- 
piă de vaci şi de oi, a vrăji şi a luă laptele (1). 

Şi se dice că numai până unde ajunge şi se aude vocea 
lor, şi cu deosebire sunetul buciumului, până acolo ajung 
şi Strigóicele şi vrăjitârele cu vrăjile lor, iar mai departe 
nu se pot apropiă ca să ieă mana dela vacă, şi prin urmare 
tótă ostenâla lor este zadarnică (2). 

Tineretul din Transilvania îşi face în séra de Sfintul 
Gheorghe buciume și fluere din c6jă de răchită şi de alun 
şi cu acelea pěrândéză satul făcând larmă (3). 

Românii din Banat, cari aŭ vaci şi oi mulgătâre, scot în 
21 Aprilie séra ţevile de aramă din cazan, şi peste n6pte su- 
flă în ele, sau în bucinuri mari, ast-fel că fac un urlet agà 
de grozav, de r&sună satul şi câmpul, şi după tot urletul gic: 

— In cât se aude sunetul acesta, ba şi mai departe, să 
rămână Halele de vitele mele şi mana lor! 

Tot aşă fac ei şi a doua gi, adecă în séra spre Sân-Geor- 
giù (4). 

Suflarea din bucin în acâstă séră însă se consideră de 
către Românii din Banat nu numai ca un mijloc de apărare 
contra spiritelor rele şi a vrăjitbrelor, ci şi ca un mijloc de 
curăţire a locuinţelor, a staulelor (grajdurilor) şi a aerului (5). 

Tot în Banat e datină de a se împodobi în presâra Sân- 


(1) P. Gârboviceanu, Obiceiuri pop., publ în diar cit, p. 155;— C. D. 
Gheorghiu, op. cit., p. 89. 

(2) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 89 şi 91—92: «Spre Sf. Gheorghe se 
iea mana (laptele) vitelor. Ciobanii, ca să apere oile de vrăji și de luatul 
manei, se scólă în diua de Sf. Gheorghe în zori de diuă şi buciumă cât 
pot, căci ei cred, că numai până unde s'aude sunetul buciumului, numai 
până acolo merg vrăjile. (În unele jud. din Moldova.) 

(3) W. Schmidt, op. cit., p. Îl. 

(4) At. M. Marienescu, Alesul, publ. în Familia an. IX, Pesta 1873, 
p. 238—239. 

(5) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Aprilie 22. 


211 

Georgiului tóte ferestrele şi uşile de la casă şi de la grajduri, 
precum şi p6rta şi portita de la stradă cu crengi de rug 
selbatic, cari se aduc de prin locuri depărtate, de unde 
nu se aude cântatul cocoșului, asemenea spre a se apără în 
contra Strigoilor şi a Strigoicelor, cari umblă în acâstă 
n6pte ca să ieă mana de la vitele cu lapte, şi mai ales de la 
vaci (1); sau a se descântă /eușten (lat. Levisticum vulgare), 
pelin şi boz, care astfel descântat în séra spre Sân-Georgiu 
se pune în staul la pici6rele vitelor şi ale oilor, asemenea ca 
să nu le ieă laptele sau să li se întimple alte rele (2). 

În alte părţi din Banat se pune în presâra Sân-Georgiului 
vacilor, în ferestrele şi uşile staulului şi ale grajdului vitelor, 
rug de mâăcieșe, câte o ramură în fie-care ferâstră ori uşă, 
asemenea şi la ferestrele caselor, precum şi în jurul vasului 
în care se mulg vitele, adecă în jurul șuștarului, ca Slrigele, 
cari umblă în acestă n6pte să ieă mana de la vitele cu lapte, 
să nu p6tă intră în staul ori grajd. 

Dacă ai uitat să pui rug în ferestrele vitelor, atunci ai 
gătat cu laptele în acel an. 

La ferestrele caselor se pune rugul mai ales de aceea, pentru 
ca femeile ce lăptâză să nu-şi pârdă laptele. 

Mulţi Români din Banat, pe lângă rug, mai pun încă 
și hodolen şi rostopastă. 

De aicia vine apoi că ceice nu dorm în n6ptea Sân-G:or- 
giului vacilor t6tă n6ptea, f6rte lesne pot augi cum cântă 
Strigele, când pornesc după mana vitelor: 


De n'ar fi khodolén, 
Hodolân şi rostopastă, 
Fire-ar lumea t6t'a nostră. 


Mulţi 6meni spun că le-au audit cântând aceste cântece 
în nóptea Sân-Giorgiului vacilor, şi de aceea aŭ dat vitelor 
lor în tot anul pe acest timp kodolén şi rostopastă şi Stri- 
gele nu le-aă mai putut face nimic (3). | 

În Biharia se pun în séra spre Sf. Ghorghe spini la pórtă 


(1) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul, com. Măderat. 
(2) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Aprilie 22. 
(3) Zribuna poporului, an. IV, Arad 1€00, No 94. 


212 


şi la ferestre, iar vacile se ung la uger cu mugdeiŭ, asemenea 
ca să nu se apropie Strigoii (1), şi Strigele sau Strigdicele (2). 

În Transilvania este datină a se pune pe la ferestre, uşi 
şi porţi, spre același scop, pe lângă rug verde încă şi leușten. 

Făcându-se ast-iel, Strigoii şi Strigoiele nu se pot apropiă 
ca să ieă mana şi puterea vitelor şi a Smenilor. 

Din contră însă, dacă cine-vă a uitat a pune rug verde 
şi leuştân la ferestre, uși și porţi, atunci vin Ș/rigâicele, se 
pun călare pe vaci, cu faţa către c6dă, și le ieau laptele (3). 

Ba unii Români din Transilvania nu se mulţumesc numai 
cu punerea de spini —rugi —pe la porţi spre acelaşi scop, 
ci ei veghéză tótă n6ptea sau pe lângă vitele din grajd sai 
prin alte locuri. Prin grajduri veghâză ei cu scop de a prinde 
Strig6icele, cari ieaŭ laptele de la vaci, căci ele îşi aleg n6p- 
tea Sfîntului Gheorghe spre a face aceste vrăji. Vai însă 
de acela, care adórme așteptând — culcat sub iesle — mo- 
mentul, când se pune vrăjitârea înde&răt călare pe vacă. 
Neap&rat se face el obiectul feluritelor batjocuri ale vrăji- 
tórelor (4). 

In Macedonia mai toţi Românii, câţi posedă oi, capre şi 
vaci, veghâză în ajunul St. Georgiu asemenea tótă n6ptea 
pe calea vitelor, şi anume: unii să păzâscă ca să nu li se 
fure laptele vitelor lor, iar alţii ca să fure lapte de la vite 
străine (5) 

In Moldova se pune rugul nu numai contra Strigelor, ci 
şi contra /elelor, şi nu numai ca acestea să nu ieă laptele 
de la vaci şi de la femei, ci tot-odată şi ca să nu fure som- 


(1) Avram Igna, Credințe pop. din comuna Sabolciui în Biharia, 
publ. în Familia, an. XXXII. Oradea-mare 1896, p. 92. 

(2) Iosif Stancă, Credinfe pop., publ. în Familia, an XXXV, Oradea- 
mare 1899, p. 570: «În séra Sf. George, dacă vei unge vacile pe la uger 
cu muşdeiii de aiu (usturoiu), nu se apropie Strigele (Strig6iele) de ele.» 

(3) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul;— Credinţe deşerte, audite de la pop. 
Rom. din Boereni, publ. în Gazeta Transilvaniei, an. LVIII, Braşov 
1895, No. 102: «In spre giua de Sân-Georgiii unge ușa grajdurilor şi 
coteţelor cu leuştén, iar în ferești pune spini, căci de vei face aşă, Stri- 
goti nu vor putâ luă puterea vitelor şi a Gmenilor.» 

(4) W. Schmidt, op. cit., p. 9. 

(5) P. Papahagi, op. cit., p. 321. 


213 


nul copiilor, visul fetelor şi norocul flăcăilor, căci iată ce ne 
spune în privința acâsta M. Eminescu: 

«Incă în după amiaga ajunului St. George, fetele, flăcăit 
și copiii es în ţârină ori se duc la pădure şi se întorc acasă 
încărcaţi cu ederă gi cu crengi de rug. 

«Din ederă se împletesc cununi verdi, iar crengile de rug 
se pun în cruci pe la portiţe, pe la ferești, pe de-asupra uşi- 
lor, și mai cu deosebire pe la grajdul, în care se adăpostesc 
caii şi vitele. 

«Aşă e bine; alt-fel intră Zelele şi Strigele, fură laptele de 
la vaci, fură somnul copiilor, visul fetelor şi norocul flăcăilor. 

«Acolo, unde intrarea e închisă prin rugii înghimpaţi, nici 
Iele nici Strige nu intră, pentru că văd semnul pe care nu 
au putere de a-l trece, şi vacile daŭ lapte, copiii dorm duși, 
fetele se perd în visuri plăcute; iar flăcăii rămân harnici 
Şi cu noroc. 

«Ast-fel t6te casele, tâte curţile se încarcă de podóba pri- 
mă-verii.» (1) 

Iar cei ce voesc şi doresc ca vacile lor să aibă multă 
mană, le mulg în ajunul St. Gheorghe séra, și după ce le-ai 
muls, lasă doniţa afară, în grădină (2). 

In Bucovina se pune în spre séra Si. George pe stâlpii 
saii tomurlugiă porţilor şi aï portiţelor, apoi pe la grajduri, 
brasde cu 6rbă verde şi crengi de răchită, cregându-se că 
făcându-se așă, Strigóicele nu pot luă laptele vacilor, iar 
Ielele nu pot strică somnul copiilor, visul fetelor şi norocul 
îlăcăilor (3). 

In alte părţi din Bucovina se pune câte o glie verde în 
tindă, pe care se aşéză doniţa, în care se mulg vacile; apoi 
două sau mai multe glii pe stâlpii porţilor şi ai portiţelor, 
una sai şi două la uşile casei şi ale grajdurilor sau stau- 
lelor de vite. In fie-care glie se înfige de regulă câte o mlă- 
diţă de răchită (4). 


(1) M. Eminescu, Novele, ed. Şaraga, Iaşi, p. 135—136. 

(2) M. Lupescu, Superstiții, publ. în Gazeta Sătenului, an. XV, R. Sărat 
1898, p. 58. 

(3) Dim. Dan, Credinţe poporale bucovinene, publ. în Gazeta Bucovi- 
nei, an. V, Cernăuţi 1895. No. 2, p.2. 

(4) Dat. Rom. din Boian și Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean. 


214 


Pe lângă acâsta mulţi inşi fac un fel de unsóre, compusă 
din usturoiu, găinaț de găină, şi păcură sau dohot, şi cu 
uns6rea ac6sta ung apoi în formă de cruce ramurile fereş- 
tilor şi uşorii şi pragurile ușilor de la grajduri şi poeţi, 
iară vacile precum şi cele-lalte vite le ung tot cu de acâstă 
unsdre sau şi numai cu usturoiu ori dohot, asemenea în formă 
de cruce pe şoldurile de dinapoi şi pe córne (1). 

Alţi ingi din contră fac maï întâiu foc viu. Ieaŭ apoi vre-o 
câţi-vă căţei de usturoiu şi fac dintr'înşii mușdeiu (usturoii 
sfărmat şi amestecat cu apă). După acâsta ieaŭ puţin jăratic 
din focul cel via şi sfărmându.-l şi pe acesta bine îl amestică 
şi mestică cu muşdeiul şi cu puţin dohot, şi aşă fac un fel 
de unsóre cu care ung apoi crucile de la ferești şi uşile de 
la case şi de la grajduri, ca să nu se apropie Strigoi şi 
Strigoicele de ómenï şi de vite. 

Tot cu de acâstă amestecătură sau unsâre şi spre acelaşi 
scop, se face semnul crucii pe șelele dinapoi, pe genunchi 
şi pe crucile vitelor (2). 

Mai departe afumă atât grajdurile cât şi vitele cu tămâie, 
iar după ce au băgat vitele în grajd, pun în uşa acestuia 
o grapă cu colții în sus (3). 


— 


(1) Dat. Rom. din Bălăcâna, com. de G. Jemna; — a celor din Boian 
şi Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean: «Pe lângă acâsta mulţi fac pe 
ușa staulelor câte o cruce cu păcură sau cu dohot şi se ung ușile şi 
ferestrele cu usturoi, ca să nu se potă apropiă Strigoicele, cari tocmai 
spre diua Sf. George umblă de fură mana de la vite (vaci și oï)»; — a 
celor din Siret, com. de d-l Dlujanschi: «Românii, spre a evită apropi- 
erea Sirigoicelor, ung în n6ptea spre Sf. George córnele şi șoldurile 
vacilor şi ale boilor cu usturoiă (aii), iar unii le ung cu dobhot:;—a celor 
din Frătăuţul vechii, com. de Em. Isopescul : «La Sf. George se ung uşile 
cu dohot, ca să nu vie Telele și fărmecătârele şi să strice vacile, adecă 
să le ieă laptele sai, fiind a fâtă, să le omóre viţeii, şi apoi să lepede;: — 
a celor din Tereblecea, dict. de Ana Nimigean, com. de P. Nimigean: 
«Pe lângă acestea se mai ung séra înainte de Sf. Gheorghe uşa de la 
grajd şi vacile cu usturoiă:;— a celor din Frătăuţul noŭ, com. de Vesp. 
Reuţ: «Alții iarăși fac o cruce cu dohot pe șoldul drept şi de dinapoi 
al vitelor şi al oilor.» 

. (2) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Maria Ciopeiiă, com. de P. 
Scripeariă. 
(3) Dat. Rom. din Mihoveni, com. de Vesp. Corvin: «În séra spre Sf. 


215 


Cei ce nu aŭ din întîmplare grapă împrăştie prin grajd 
mac, în credinţă că, dacă vin Strigdicele şi întră în năuntru, nu 
pot luă laptele de la vaci, până ce nu culeg mai întâiu tot macul 
şi aşă f6rte ușor póte să le apuce giua şi t6tă munca să le 
fie apoi în zădar (1). 

Iar a doua di, adecă în diua de Sf. George des-diminâţă, 
când duc Gmenii pentru prima Gră vitele la păscětóre, se 
pune un băiat până la virsta de 10 ani cu un picior pe un 
stâlp al portiţei, iar cu cel-lalt picior pe al doilea stâlp şi 
așă se lasă apoi să trâcă vacile pe sub băiat, în credinţă 
că făcându-se acâsta, S/rigGicele nu se mai pot apropiă de 
vaci ca să le ieă laptele (2). 

O s6mă de femei ieaŭ în séra spre Sf. Gheorghe rădă- 
cini de tóe şi, sfărmând-o la un loc cu usturoi pe prag cu 
muchia toporului, fac dintr'însa copiilor crucea cea mare pe 
piept şi pe spate, anume ca să nu se apropie Samca (r&ul 
copiilor) de dînşii. Acâstă cruce se compune din două tră- 
sături încrucişe de la degetele mânei drepte până la de- 
getele piciorului stâng, şi de la degetele mânei stângi până 
la degetele piciorului drept. 

Dacă, în urma acestei cruci, nu s'a însănătoșat copilul, i 
se l6gă o bucăţică de f6e la grumaz (3). 

Sfîrşind de uns crucile fereştilor, uşorii uşilor şi vitele în 
chipul cum s'a arătat în şirele de până aici, cele mai multe 
femei ieaŭ fel de fel de flori, precum: calce, bulbuci saă bul- 


Gheorghe, ca să nu ieă. Strigoicele mana (laptele) de la vaci sau de la 
oi, se ung acestea cu usturoiu sai se afumă grajdul cu tămâie și se pune 
o grapă cu colții în sus în uşa grajdului. Cu acest léc scapă vacile de 
Strigoice»; — a celor din Frătăuţul noŭ, com de Vesp. Reuţ: <Omenii 
ung spre Sf. Gheorghe fereştile, ușile şi pragurile de la grajduri cu 
usturoiiu sau se afumă cu tâmâie. Făcând așă, Strigoicele nu se pot a- 
propiă de vite»;— tot de acolo, com. de Iul. Sidor: «La Sf. Andresu fac 
cruce pe uşa grajdului cu dohot şi cu muşdeiŭ, iar la Sf. Gheorghe a- 
fumă vacile cu tămâie.» 

(1) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Ana Nimigean, com. de P. Ni- 
migean. 

(2) Dat. Rom. din Frătăuţul noŭ, com. de Vesp. Reuţ. 

(3) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Maria Ciopeiu, com. de P. 
Scripcariă. 


216 


bucei, ciobofica cucului, precum şi multe altele, cari sunt pe 
timpul acesta înflorite şi pe cari le-au cules des-dimin6ţă pe 
rouă, şi fac dintr'însele o cunună, l6gă cununa acâsta cu 
strămătură roşie împrejurul doniţei în care se mulge vacile, 
umplu doniţa cu apă neîncepută, taie apoi o brăsdiţă verde 
cât fundul doniţei de mare, o împodobesc şi pre acâsta cu 
calce, cu rămurele vergi de răchită precum și cu alte flori, pun 
doniţa împănată pre brăsdiţă și dimpreună cu acâsta o așşâză 
apoi în tindă între uşi (1), sau o duc şi o pun afară în 
partea aceea de unde are să răsară s6rele în diua de Sf. 
Gheorghe şi acolo o lasă apoï până a doua di des-dimin€ţă, 
anume ca vitele mulgătâre să aibă mult şi bun lapte peste an şi 
untul să fie galben ca fl6rea de calce, precum şi pentru aceea 
ca fermecătdrele să nu se pâtă apropiă de vaci casă le ieà 
laptele (2). 

A doua gi, adecă în diua de Sf. Gheorghe diminâţa, se 
duc şi ieaŭ doniţa de unde aŭ pus-o de cu séră, varsă o 
parte de apă dintr'însa la rădăcina pomilor, şi apoi se duc 
cu dînsa ast-fel împodobită cum este, ca să mulgă vacile în- 
tr'însa, un semn că precum cresc şi înfloresc florile, aşă să 
crâscă şi să se îmmulţâscă și laptele în ugerele vacilor (3). 

O s6mă de femei împănâză nu numai donifa, în care se 
mulg vacile, ci şi găleta, în care se mulg oile, untărița în 


(1) Dat. Rom. din Calafindesci, dict. de M. Molocii: «În séra spre St. 
Gheorghe se înfloresc doniţele pe a doua gi dimin€ţă, se lâgă adecă pe 
la gură cu aţă roşie și se împodobesc cu calce şi cu alte flori. Se taie 
apoi o brăsdiţă cât e fundul doniţei de mare, se împăn&ză şi acesta cu 
calce şi cu rămurele de răchită, şi apoi punându-se doniţa pe dinsa, se 
aşâză dimpreună cu acâsta în tindă între uşi.» 

(2) Dat. Rom. din Bosanci, com. de Sim. Sutu: «În séra spre Sf. Gheor- 
ghe, doniţele frumos grijite, umplute cu apă, împodobite pe împrejur cu 
bulbucei şi legate cu strămătură roșie, se pun afară unde r&sare sorele 
în giua de Sf. Gheorghe, pentru vaci ca să se facă untul galben»; — a 
celor din Frătăuţul noi, com. de Vesp. Reuţ: «Altele iarăși pun în sera 
spre Sf. Gheorghe în vasele, în cari se mulg vacile, calce și croboțica 
cuculuă, spre împodobirea Sf. Gheorghe și pentru ca vacile să aibă peste 
an belşug»; — a celor din Frătăuţul noii, com. de Em Isopescul: «În 
ajunul Sf. Gheorghe des-diminâţă pe rouă se culeg flori, cari se pun 
apoi în doniţa de muls ca să fie bun laptele.» 

(3) Dat. Rom. din Mânăstirea Homorului, com. de G. Macoveiŭ. 


217 


care se alege untul, apol berbinfele şi berbinciorele, putina 
şi putinica în care se pune laptele sai se bate brânza, maï 
pe scurt t6te vasele cari se întrebuinţâză la mulgerea lap- 
telui şi păstrarea fruptului alb, precum şi cofele cu cari se 
aduce şi din cari se bea apă. Iar florile, cari se întrebuin- 
téză pentru împănarea acestor vase, sunt: cioboțica cucului 
(lat. Primula officinalis), căldăruș, potbal, zarnacodea, laba 
brâscei sai leuștenul brâscei (lat. Ranunculus acris), cimbru, 
calce, breabăn şi o crenguţă de răchită, de măr sai de rug. 

T6te plantele acestea se légă cu o aţă sau cu strămătură 
roşie jur împrejurul părţii de asupra, adecă despre gură,a 
vaselor, apoi ducându-se vasele lângă fântână sau în gră- 
dină ori lângă un pârău din apropiere şi umplându-se până 
sus cu apă, în care asemenea pun unele din florile mai sus 
amintite, le lasă să steă acolo până a treia gi diminâţă, 
adecă până în diua de Marcu boilor. 

A treia gi dimin€ţă varsă apa dintr'însele la rădăcina po- 
milor, anume ca aceştia să fie roditori, iar florile le strîng 
și le daŭ mai pe urmă vitelor în tărîțe ca să le mănânce. 

Tóte acestea se fac cu scop ca vitele lor să aibă mult şi 
bun lapte, unt, smântână şi brânză, apol ca să nu le strice 
Strigâicele şi vrăjitârele, şi în urmă ca să nu fie peste vară 
muşșcate de șerpi, helgii şi de alte jivine (1). 

Alte femei ieaŭ tot în acâstă séră pâne şi sare sub brâiă şi 
se duc în pădure după mutătóre şi untișor. Ajungând la 
starea locului sorocesc plantele acestea cu pânea şi sarea 
adusă cu sine şi apoi săpându-le se întorc cu dînsele acasă. 





(1) Dat. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de d-l Petru Prelipcean;-— 
a celor din Straja, com. de Nic. Cotos; — a celor din Gura Sadovei, com. 
de L. Latiș: «In séra spre St. George se umplu berbinţele cu apă şi se 
țin așă pline de apă până a treia di, adecă până în diua de Marcu boi- 
lor, în care di încă nu se lucrâză nimic, ci numai se string berbinţele, 
cari erai umplute cu apă din séra St. George. Berbinţele însă nu se 7 
umplu în casă sai! în ogradă, ci tot-deauna lângă o fântână sau lângă 
un pârăă sau chiar şi lângă un rîu. Și ele se umplu în séra St. George 
de aceea ca să fie în decursul întregului an tot pline cu lapte şicu 
brânză. Iar lângă apă se umplu ele de aceea ca să mulgă Gmenii atâta 
lapte de la vite câtă apă isvoresce din pămînt.» 


218 


După ce le-au dus acasă, le taie mărunţel şi punându-le la 
rouă, unde le lasă până a doua di diminâţă, dic: 


O steă Obistele, 

Obisteă, Opt stele 

Două stele Obistele, 

Obistele, Nouă stele 

Trei stele Obistele, 

Obistele, Cari sunteţi a Floricei (1) mele, 
Patru stele De pe t6te hotarele, 
Obistele, De pe tâte ogârele, 

Cinci stele Mana ei s'o aduceţi 
Obistele, Și'n pulpă să i-o puneţi, 
Ș6se stele Din pulpă în ţiţe 
Obistele, Şi din ţîţe în doniţă! 


Șâpte stele 


A doua gi, adecă în dgiua de St. George diminâţa, se duc 
şi le ieaŭ de unde le-aii pus de cu sâră, le amestecă cu tă- 
rîţe și le daŭ apoi la vaci de mâncare, anume ca acestea 
să deă mult lapte (2). 

Intimplându-se însă cu t6tă paza şi cu tâte mijlocele de 
apărare, câte s'ai înşirat până aici, ca S/rigoicele sai vrá- 
Jitorele totuşi să ieă într'un chip 6reşi care mana de la 
vaci, atunci își ieaii refugiul la felurite descântece, prin cari 
cred ele că li se pâte întârce mana înapoi. 

Aşà femeia, care voiesce să întârcă laptele vacilor sale, 
iea o covăţică de tărîţe şi mestecându-le cu un cuţit descântă: 


S'a pornit Rujana (3) de acasă Rujana 'nceput a răncălui 
Grasă și frumósă Și-a se stiglui (4). 

In zorii zorilor, Nime n'a audit-o, 

In calea vînătorilor Nime n'a vă&dut-o, 

Și-a 'ntâlnit fărmecăt6rea Numai Maica Domnului 
Cu străcătărea Din p6rta cerului. 

Și o a fărmecat, Numai ea a v&dut-o, 
Laptele i-a luat. Numai ea a audil-o. 


(1) Numele vacii. 

(2) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Maria Ciopeiii, com. de P. Scrip- 
cariu. 
(3) Numele vacii. 
(4) A stiglui = a rage lung și sus. 


219 


Și cum a audit-o Pulpa mi-a veștedit, 
La dîns'a sosit Părul mi-a sburlit, 


—Ce răncăluesci, Maica Domnului a dis 
Ce te stigluesci? Și din gură aşă i-a spus: 
—Cum n'oiu răcni, —Nu răncălui, 

Cum n’oiŭ stiglui, Nu stiglui, 

Că eu m'am pornit de-acasă Că cine laptele tău 


Şi din gură i-a vorbit: Cârnele mi-a ciungărit (1). 
Grasă și frumâsă Fără dreptate a luat 


În zorii zorilor, Inima'n el a crăpat 

În calea vînătorilor. Şi mana "'napoi s'a 'nturnat, 
Și m'a "'ntâlnit fărmecătârea Dulce ca mierea, 

Cu străcătârea Galb&nă ca córa, 

Și m'a fărmecat, Gr6să ca mămăliga! 


Laptele mi-a luat, 


După ce a rostit cuvintele acestea, iea cu vîrful cuţitului 
spuză din vatra focului de trei ori dicând: 


Cum se strînge cenuşa în vatră, 
Așă să se stringă şi mana Rujanei! 


Apol iea din gunoiă iarăşi de trei ori şi dice: 


Cum se strînge gunoiul în casă, 
Aşà să se stringă mana Rujanei! 


Şi după acâsta dă tăriţele vacii să le mănânce (2). 
Alte femei descântă pentru întârcerea laptelui ast-fel: 


Luatu-s'aii Strigele Nime'n lume nu le vede, 
Și scorpiile Nime'n lume nu le-aude, 
Sâmbătă des-diminâţă Numai Maica Domnului, 
Pe cărare rourată, Ce stă 'n turnu cerului, 
Pe cărare necălcată, Numai ea că le-a vădut, 
Îniutate Numai ea le-a audit. 

Si ”nfocate, | Cergă albă a întins 

Cu cuțite Calea lor că le-a cuprins 
Ascuţite, Şi din gură că le-a dis: 
Să ieă de la vaci hrana — Unde mergeţi, 

Şi mana. În cotro vă duceţi, 


(1) A ctungări = a rupe. 
(2) Dat. Rom. din Crasna, dict. de Anisia Iliuţ. 


220 


Voi Strigelor | 
Şi Scorpiilor, 

Îniutate 

Și 'nfocate, 

Cu cuțite 

Ascuţite ? 

— Noi mergem 

Să luăm 

De la vaci hrana 

Si mana, 

Să le lăsăm numai zeru 
Să nu le pâră viţelu! | 
— Voi Strigelor 

Şi Scorpiilor! | 
Înapoi vă întârceți 

Și 'n mare să vă duceţi, 
Duceţi-vă voi în mare, 
C'acolo-i un pesce mare, 

De acela să v'apucaţi 

Și aceluia să-i luaţi 

Hrana 

Şi mana!... 

Sâmbătă des-dimin€ţă 

Sau luat vacile 

Pe cărare rourată, 

Pe cărare necălcată, 

Supărate şi scârbite 

C'au fost de Strigi pângărite. 
Nime ’n lume nu le vede, 

Nime ’n lume nu le aude, 
Numai Maica Domnului 

Ș6de ’n turnu cerului. 

Şi ea cum mi le-a vădut, 

Din gură că le-a vorbit: 

— Unde mergeţi vacilor, | 
Supărate și scârbite ? | 


Sau aşă: 
Întunecatu-s'a, 
Îmmânecatu-s'a 


— 


— Mergem după hrană 
Și după mană, 
Că Strigele 
Și Scorpiile 
Ne-au luat hrana 
Și mana 
Cea 'ndulcită 
Şi zăhărită, 
Ce ne-a fost de la Dumnedei 
[dăruită, 
Și ne-a lăsat numai zeru, 
Să nu ne péră viţelu! 
Maica Precista a răspuns 
Și din gură aşă le-a dis: 
— Înturnaţi-vă voi 
Înapoi, 
Că eu hrana 
Și mana 
Din tâte părţile voiu luă 
Şi vouă voiu da, 
De-a fi în codru rătăcită, 
De-a fi 'n cornu gardului o- 
[prită, 
De-a fi 'n cuptórele Strigelor 
[băgată, 
De-a fi 'n 6lele Strigelor tur- 
[nată, 
'n legăturile lor le- 
[gată, 
Eu din t6te părţile voiu luă 
Și vouă voiu da 
Și voiu pune-o 'n cârne, 
Din cârne ’n piele, 
Din piele în vine, 
Din vine ’n ţîţe 
Și din ţiţe'n doniţă (1). 


De-a fi 


Lunaia (2) pe cale, 


Pe cărare, 


(1) Din Mitocul Dragomirnei, com de Vas. Greciuc. 


(2) Numele vacii. 


Pe roua nescuturată, 

Cu mana scuturată, 

La isvóre cu lapte, 

La fântâni 

Cu smântâni, 

La livedi 

Cu pomete verdi; 

Acolo să s'adape, 

Acolo să pască, 

Acolo să se hrănâscă. 
Când a fost la mied de cale, 
De cărare, 

Inainte eșitu-i-a, 

Inainte sositu-i-a 

O rea diochitâre, 

O rea fărmecătâre, 

Cu ochii diochiatu-a, 

Cu mâna mana luatu-i-a. 
Lunaia a prins a răncălui 
Şi-a boncălui. 
Nime n'o vedeă, 

Nime n'o audiă, 


Numai Maica Domnului, 
Sus din p6rta cerului, 
Bine sama că-i băgă 

Și din gur'așă-i diceă: 
— Taci, Lunae, nu răncălui, 
Nu boncălui, 

Nu te'ntristă, 

Nu te văicără, 

Că din trâmbiţ'om trâmbiţă, 
Din bucium om buciumă 
Şi mana'napoi ţi-om dă, 
De-ar fi'n târg vîndută 
Și'n putini bătută, 

Sub laiţă ascunsă, 

De babe bătrâne strînsă. 
De acol'om luă-o 

Şi ţie'napoi ţi-om da-o, 
S'aibă viţelul ce suge 

Şi femeia ce mulge, 
S'aibă copiii ce mâncă, 
Casa cu ce se sătură! 


Descântecul acesta se descântă tot-deauna în gile de frupt 
într'o covăţică cu făină de păpuşoiii, rostindu-se de trei ori 
după olaltă şi mestecând în acelaşi timp făina cu un cuţit şi 
cu un ac. lar după ce a sfîrşit de descântat, făina în acest 
chip descântată se dă vacii de mâncare (1). 

Românii, respective Româncele din unele părţi ale Mol- 
dovei, precum bună-dră cele din jud. Roman, cari aŭ vite 
şi cred că le-a luat cine-vă mana, caută o ragilă, scot un 
dinte dintr'însa şi-l bat în fundul doniţei cu fundul în sus. 
După acésta se duc şi mulg. vacile în doniţă; bat cu laptele 
ce-l strecóră din țîța vacii în vîrful dintelui de ragilă, şi 
atunci acel care a luat mana nu mai pâte sta în loc, îl mă- 
nâncă trupul, nu pâte dormi, nici mâncă, nici lucră, aşă că 
de la o vreme trebue să se întârcă mana, orï să mâră (2). 

In alte localităţi, tot din Moldova, jud. Botoşani, întrebuin- 
téză spre acest scop următorul descântec: 


(1) Dat. Rom. din Pătrăuţ, com. de Ioan Puiul, stud. gimn. 
(2) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 92. 


Bună diminâţa 

Saŭ sculat, 

Saŭ mânecat, 

La câmpi verdi aŭ alergat; 
La câmpi de mătasă, 

Ca să fie grasă 

Şi frumâsă. 

Iată s'a întâlnit Joiana (1) 
Cu fărmecătârele, 

Cu pocitârele, 

De păr aŭ sburlit-o, 
Cârnele ciuntatu-i-o, 

Ochii păinjinitu-i-o, 
Laptele luatu-i-o. 

Iar ea s'a'ntâlnit 

Cu Maica Domnului 

Si-a întrebat-o: 

—Tu Joiano, ce boncăluesci, 
Ce răcnesci? 

Și tu nu boncălui, 

Nu răcni, 

Că eŭ te-oii despăinjini, 
Părul ţi-oii netedi, 
Cârnele ţi-oii adăogi, 
Câda ţi-oiu prelungi. 
Ţi-oiu trimete pe fata zînă 
Cu Sf. Gheorghe dimpreună 
Și ţi-o cătă 

Mana ta 

Prin t6te cămările, 

Prin t6te pivnițele, 

Și ţi-a aflat-o. 


Cu 99 de cercuri cercuită, 

Cu 99 de lacăte încuiată. 

Sfintul Gheorghe a dat cu 
[securea 

Și-a sfărîmat cercurile 

Și lacătele 

Și mana a luat-o 

Și-a dus-o 

La Maica Domnului. 

Maica Domnului 

A pus-o înapoi la vacă, 

Ce eră pătrunsă să se facă 

Mai frumósă 

Și mai măndsă, 

Și i-a dis dobitocului: 

Tu nu mai răcni, 

Nu mai boncălui, 

Și fii blândă și blajină, 

Să lași pe a ta stăpână 

Să te mulgă 

Și viţelul să te sugă; 

Că Maica Domnului 

Îi isvorul laptelui 

Și a tuturor 

Bunătăţilor. 

Descântecul de la noi, 

Lâcul de la Maica Domnului, 

Că ori şi cine a alergat, 

Ori pe cine a audit 

Ea l-a miluit, 

Ori pentru ce-a dorit, 

Fiind-că Maica Domnului 

Folosit6re-i. 


Și Sfîntul Gheorghe a alergat 
Șintr'un fund de becii în- Să alergăm la îolosinţele ei 
[fundat Si să-i mulțumim 
A găsit mana vacii | Pentru daruri și, folosinţă ! (2) 
Româncele din Biharia, cari sciù se întârcă laptele la vaci, 
merg la un rîu ducând cu sine şi urma vacii. Aici se plâcă 


spre apă şi gic: 


(1) Numele vacii. 
(2) El. Sevastus, Se&rbătorile pop., publ. în giar cit., p. 157. 


— Marie, Maică sfîntă, tu-mi ajută! că nu întorc urma vacii 
aici în rîul acesta, ci întorc laptele (numele vacii), de unde 
e dus, să nu aibă putere a şed6 acolo, precum nu are pu- 
tere apa Iordanului să steă pe loc și nică rîul acesta! Lap- 
tele dus să vină îndărăt şi N. să fie lăptOsă precum a fost! 

După aceste cuvinte aruncă urma vacii în riil, vine acasă 
şi iea patru drobuţe de sare şi patru de pâne, le ţine în mâna 
cea stângă, iar cu mâna drâptă prinde de un colţ măsaiul de 
pe masă şi-l târie după dinsa până la un furnicar mare. 
Ajungând aci qice: 

— Bună séra, împăratul furnicilor! Venii la d-ta să mă 
asculţi, să mě slujesci, că răi am umblat şi nu dau de léc; 
mi-a dus laptele de la vacă N. și numai d-ta mi-l poţi aduce 
îndărăt. Eŭ te cinstesc cu pâne şi cu sare, dar să mi-l aduci, 
că d-ta umbli peste șâpte hotare, baţi tâte căile şi cărările; 
să mi-l aduci de unde va fi încuiat, din podişor, din cămară, 
din blid, din óle, de unde se va află, că bună cinste vei 
căpă&tă! F 

După rostirea acestor cuvinte, se închină de trei ori, aruncă 
pâne şi sare şi pl6că apoi cu măsaiul după ea la al doilea 
furnicar, apoi la al treilea şi la al patrulea. 

După ce a finit şi aci ceremonia, se întrece acasă încun- 
jură grajdul de trei ori, şi se duce din noŭ la rîu; aci aruncă 
măsaiul, tot tras după ea, în apă, îl scâte iar, şi apoi plécă 
cu el către casă, unde intră de a dreptul la vacă, şi o lo- 
vesce cu măsaiul ud pe spinare de trei ori, spală apoi ugerul 
vacii cu apă sfinţită de la Botezul Domnului, şi intră în casă 
stringând măsaiul ud în mâni și aruncându-l pe masă cu cu- 
vintele: 

—Aşă să fie de agi înainte untul de la N. tot «bof»! Ajută 
Marie, Maica sfintă, ea de aqi înainte să nu mai aibă putere 
Strigdicele a duce laptele de la N. mea. Laptele să-i vină, 
cum vine apa pe rîă. Amin. Aşă să fie, așă! 

Descântecul acesta se face Mercuria şi Vineria, dar în 
secret, adecă pe înserate. 

Pe lângă acâsta mai este datină a se pune séra tărîţe sub 
cerul liber, cari apoi se daŭ dimin6ţa vacii, gicându.-se: 


224 


Câţi stropi de rouă pe tărie, 
Atâtea litre de lapte în olcuţe! (1) 

În fine mai e de însemnat şi aceea că, dacă Sân-Giorgiul 
vacilor cade într'o qi de sec, adică Mercuri sau Vineri, 
atunci în acel an de bună s6mă că vacile, oile şi caprele 
puţin lapte vor da (2). 


IV. 
RODUL GRÂULUI. 


O s6mă de vrăjitâre din Țeru-Românescă nu se mulţu- 
mesc numai cu luarea laptelui de la vaci, ci ele ieaŭ, tot în 
n6ptea spre Sân-Georgiu, şi rodul grâului. 

Femeile, cari sciù ast-fel de solomonii, după cum le nu- 
mesc ele, şi cari au de gând să ieă rodul grâului, trebue 
să aibă dinainte pregătite câte-vă ouă clocite, un sul, un 
friu, un biciu, o aţă roşie, un săculeţ cu busuioc, câră și 
unt de cămilă, pre care îl cumpără de la ţigani. 

Pe la miequl nopţii, vrăjitârele îşiieau cele pregătite şi se 
duc la câmpul sau la locul acela, de unde şi-au propus să 
ieă rodul. 

Indată ce ajung aci, îngrâpă două ouă la capul locului și 
dic că ouăle să le fie de noroc, şi l6gă săculeţul de piciorul 
drept, înfrînéză sulul, îşi despletesc părul, se desbracă până 
în brâu de cămaşă, încalecă pe sul şi, bătându-l cu biciul, 
fug de alungul locului, ce vreai să-i ieă rodul, gicând: 

— De la moş Ion — numele stăpânului holdei— la mine! 

Aceste cuvinte le dic de 12 ori, nici mai mult nici mai 
puţin, căci aft-fel nu aŭ noroc. 


(1) V. P. Sala, Datine pop., publ. în Gazeta poporului, an. III, Timi- 
șora 1887, p. 5. 
(2) Tribuna poporului, an. IV, No 94. 


225 


Când aŭ sfîrşit de gis de 12 ori, se întorc spre răsărit 
şi dic: 


Bogăția câmpului, | Că diminâţa m'am sculat 
Sporul avutului, Şi la câmpuri am plecat, 
Rodul grâului, | Cu Maica Domnului m'am în- 
Să mergă, să trâcă, [tâlnit 
Grămadă să facă Și de loc m'am spovedit, 

În locul arătat, Ca să ieai 

Cu sulul însemnat, Și să nu daŭ 

Şi din loc în arie Bogăția câmpului, 

Din arie în (gr6pă) Sporul avutului, 

Și de aci să-i fac låret. Rodul câmpului. 


Sfîrşind aceste cuvinte, iar încep să fugă călare pe sul, 
bătându-l cu biciul şi recitând cuvintele: «De la moş Ion la 
mine !» 

Iar când isprăvesc de gis de 12 ori, iar se opresc şi die 
versurile : 

Bogăția câmpului, 
Sporul avutului, 
Rodul grâului. 


Ast-fel fac ele până de trei ori, băgând bine de s6mă să 
nu greșâscă, căci atunci nu mai are léc. 

După ce isprăvesc de vrăjit, es la capătul locului, îmbracă 
sulul şi-l ascund în grâul lor, şi cu cea mai mare iuţâlă fug 
apoi acasă. 

In acâstă cale însă trebue să nu vorbâscă cu nimeni. 

Dacă aŭ împlinit tâte acestea fără să greşâscă, atunci le 
merge bine, adecă ieai rodul grâului, iar de nu, în zadar 
s'au căsnit (1). 


(1) D. Stănescu, Obiceiuri pop. la serbătorea Sf. Gheorghe, publ. în 
giar. cit., p. 90—91. 


Marian, Sërbătorile, IIl. 15 


226 


V. 
FOCUL VIU. 


Focul viŭú se face ast-fel: 

În ajunul St. George se frécă două lemne uscate unul de 
altul atâta, până ce înferbîntându-se se aprind şi încep a arde. 
Acest foc viŭù se păstréză apoi cu cea mai mare băgare de 
sémă, ca să nu se stingă nici odată peste tot anul, cregându- 
se că casa, la care se află un asemenea foc, are mare noroc, 
şi anume că nu se pâte nimic r&i apropiă de dînsa (1). 

In alte părţi mai mulţi feciori, cari s'au pus mai dina- 
inte în cale să facă foc viu, duc în séra spre Sân-Georgii 
într'un loc anumit din sat câte o bucată de lemn, ast-fel ca 
să nu scie unul de altul când şi cum le-a dus, ci care 
cum merge şi aşéză lemnul adus, îndată se şi întârce îndărăt. 
Sfirşind de dus şi de aşezat tâte lemnele, după cum le-a 
fost vorba, se strîng cu toţii la o oră anumită lângă lemnele 
adunate şi care cum vine începea se miră, ca şi când n'ar 
sci cine le-a adus şi pus acolo. Apoi dice unul dintre dînșşii: 

— De haram s'au adunat, de haram deci să şi mârgă! 

Şi cum rostesc cuvintele acestea, prind a face foc viu, 
în chipul cum s'a arătat mai sus, şi a aprinde apoi cu dînsul 
grămada cea de lemne, pe care aŭ. strîns-o puţin înainte de 
acâsta. țar când lemnele aŭ început a arde cum se cade 
și para focului a se înălţă, atunci încep şi eí a jucă împre- 
jurul focului şi a sări peste dînsul, gicând: 


Sai Gheorghiţă, sai Gheorghiţă, | Una mie, 

Din ocol pân” la portiţă, Una ţie, 

Şi-mi apucă o oiţă, Să ne fie 

De-i pute şi-o mioriţă. Pentru-a n6stră veselie! 


Săturându-se de jucat şi de sărit, aștâptă până ce focul 
începe a se stinge, iar după aceea, luând fie-care puţin 
jăratic şi câte un tăciune, se întorc acasă şi afumă vitele, mai 
ales însă mieluşeii, cu tăciunii din focul viu (2). 


(1) Dat. Rom. din Rădăuţ, com. de d-l Or. Dlujanschi. 
(2) Dat. Rom. din Volcineţ, com. de V. Jijie. 


227 


 ——— 





In cele mai multe părţi din Bucovina însă, focul vii se 
face în următorul mod: 

Se sflederesce sau se scobesce o bortă mică în unul din- 
tre usciorii uşii grajdului. In depărtare cam de jumătate de 
metru de la usciorul bortit se îngrópă în pămînt o scân- 
dură, în care se află asemenea o bortă mică, ast-fel ca borta 
dintr'însa să vie în dreptul borţii din uscior. Se iea apoi 
un fusceu tare, adecă o bucată de lemn subţire şi rotundă, 
ce-vă peste un metru de lungă, care se despică la un capăt 
în cruciş, şi în despicătura căruia se pune o bucăţică de iască. 
După acâsta, băgându-se fusceul cu capătul cel despicat în 
borta usciorului, iar cu cel-lalt capăt în borta scândurii, 
se împrejură o singură dată pe la mijloc cu o funie, ast-fel 
ca capetele acesteia să spânzure în jos. Făcându-se și acâsta, 
prinde unul de un capăt de funie, iar altul de cel-lalt ca- 
pět şi apoi, postându-se faţă'n faţă, încep a trage de funie 
când într'o parte, când în alta așă, ca şi când funia ar umblă 
pe scripeţi şi prin tragerea funiei a învirti fusceul. Tragerea 
și învîrtirea acâsta însă se face cu o iuțélă așă de mare, în cât 
că în scurt timp capetele fusceului, şi mai ales cel despicat, 
înfierbintându-se se aprind şi încep a arde dimpreună cu 
iasca. V&dend cei ce au învirtit.fusceul că ese fum şi sciind 
prea bine că acuma iasca e aprinsă, scot de grabă îusceul 
din borţile, în cari a fost întărit, se duc repede cu dîn- 
sul în mijlocul ocolului sau şi în alt loc din apropierea 
grajdului, unde petrec vitele, scot iasca aprinsă din fusceu 
și o vîră într'o movilă de paie sai de ogrinji, care e anume 
spre acest scop făcută şi căreia îi dau în chipul acesta foc 
ca să ardă. Movila de paie și gundie însă trebue să fie ast- 
fel potrivită ca, apringându-se, măcar o parte din fumul ce 
ese dintr'însa să pótă ajunge şi străbate în grajdul vitelor. 
După ce s'a aprins movila de paie, atât feciorii ce-ai făcut-o 
cât şi băeţii cari asistă la arderea ei, încep a sări peste dinsa, 
anume ca tot anul să fie uşori. Tot atunci, punând mai întâiu 
posderie, dacă este, sau paie ude peste movilă, încep eï a 
iugări vitele şi a le face ca şi acestea să sară peste acest 
foc viii. lar dacă focul e prea mare, atunci le fac să trecă nu- 
mai prin fumul s6u. 

Afumarea acâsta a vitelor, a ocolului şi a grajdului cu 


228 


fum de foc viu se face cu scop ca vitele şi oile să fie ferite 
de tâte relele și bólele, de tâte dihăniile şi pocit6rele, să nu 
se pâtă nimeni apropiă de dinsele ca să le ieă mana şi să le 
strice, să fie frumâse şi mănbse, şi pentru ca să crâscă şi 
să se îmmulțâscă ca pusderia, respective ca gundiele cele de 
pe foc (1). 

În părţile muntâse ale Bucovinei se face focul viu de re- 
gulă când scot oile prima 6ră la munte, adecă când se aleg 
mieii de la dînsele. Atunci se îrâcă două lemne uscate unul 
de altul, până ce se aprind. Iar după aceea, punându-le lângă 
spătariu şi aruncând peste dînsele cetină de brad și de molid, 
fac un foc mare, prin fumul căruia petrec apoi tâte oile, în 
credinţă că oile, cari se petrec prin acest foc viu, sunt ferite 
în decursul verii de ori şi ce primejdie. 

Tot cu foc de acesta se aprinde şi focul cel dintâi în 
stână (2). 

Păcurarii din unele părţi ale Transilvaniei acuma, la 21 
Aprilie des-dimin6ţă, adecă cu două dile înainte de Sån- 
Georgi, punându-și cununi în cap, încep a stropi pămîntul 
cu ramuri de laur muiat în aiasma. După aceea fac foc de 
brad, rosmarin şi laur, în fumul cărora îşi curățese apoi 
turmele. Iar după ce şi-au curăţit turmele, aduc ca jertfă, 
dau adecă de pomană plăcinte, brânză şi lapte. 

După jertfire urmâza un ospăț pe 6rbă verde, la care ieaŭ 
parte toţi cei ce se află de faţă. 

Sfîrşindu-se ospăţul şi odihnindu-se puţin, se îndâmnă 
unul pe altul ca să sară peste focurile ce ard dinaintea 
lor, le sar de trei ori după olaltă şi apoi, după ce le-au sărit 
şi s'au curăţit pre sine, își curăţesc şi turmele, trecându-le 
şi pe acestea prin aceleaşi focuri asemenea de trei ori. 


(1) Dat. Rom. din Cireş-Opaiţ, com. de T. Burla, — a celor din Crasna, 
com. de N. S. Pleşca; —a celor din Straja, com. de Nic..Cotos; — Dim. 
Dan, Comuna Straja, p. 98: «In presâra Sf. George se aprind focuri vii 
la fie-care gospodar, iar mai ales pe la grajdurile vitelor. Focurile vii 
se fac așă, că se frécă up b&ţ între două scânduri atâta timp, până ce 
se aprinde. Unii pârtă atunci vitele lor prin foc, ca să nu fie mușcate de 
gângănii.» 

(2) Dat. Rom. din Câmpulung, com. de Ilie Piticariă, stud. gimn. 


229 


Acestă curăţire sau purificare este considerată de către 
cei mai mulți inși ca biruinţa luminii și a căldurii de pri- 
mă-vară asupra întunericului şi frigului de 6rnă (1). 

În Banat, unde curățirea păcurarilor şi a turmelor ce le 
păstoresc aceştia este asemenea f6rte usitată (2), se face 
ast-iel: 

În 22 Aprilie de către s6ră, păcurarii mână oile la strungă 
ca să le afume. 

Unii le afumă în strungă cu untura de oi, cu care le-ai 
uns la uger şi în care se află următârele plante: aiŭ (us- 
turoii), ariei (laptele cânelui), boz, leușten, pelin, scaiui (sca- 
ete mare) şi frunze de salcie cu mâţișore; punând jar într'o 
Glă şi aruncând câte o bombă de untură pe jar, pârtă óla 
pe lângă ugerele oilor. 

Afumarea acâsta se face de aceea, pentru că trecând oile 
preste vre-o vale sau riurel, să nu-şi perdă laptele pe la 
apele, pe unde se fac fărmecătoriile şi umblă alele, de óre- 
ce fumul din plantele amestecate în untură are putere dea 
opri fărmecătorele şi de a alungă Halele cu mirosul lui. De 
aceea, ajungând păcurarii în acestă di la vre-o apă curgă- 
t6re sau la vre-un isvor, încunjură apa şi mână oile în sus 
pe dél. 

Alţii afumă şi-şi curăţese oile ast-fel: 

Păcurarii păzitori se desbracă de tot, pun foc într'o 6lă 
şi așchii de la 9 cruci de morminte părăsite, adecă la cari 
nu mai merge nimeni în Jota-mare ca să afume mormintele, 
și cu óla fumegătâre ocolesc de trei ori oile. 

P&curarii păzitori, îmbrăcaţi, aţiţă cu eșchiile (aşchiile) 
de la nouă cruci părăsite două focuri, unul argând deo 
parte altul de alta, şi mână, adecă petrec oile de trei ori 
printre acele două focuri mari, din tot ce s'a putut strînge 
de pe lângă strungă, şi apoi p&curarii mergând după oi, 
când ajung la focuri, împlântă bâta păstorâscă în foc, şi 


 ————— 


(1) G. Popa, Datine strămoșesci, publ. în Albina, an. I, Bucuresci 
1898, Nr. 37, p. 1.:56—1.157. 

(2) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Aprilie 22: :Curăţirea vitelor, 
oilor şi a păcurarilor prin foc și apă (lustratio per ignem et aquam).> 


230 


rezemaţi pe ea fac o săritură până din colo de foc, câte de 
trei ori. 

Acâstă petrecere a oilor printre focuri e în contra Strigo- 
ilor, cari atunci îşi arată puterea, când oile mor, fără ca să 
fi sciut că-s bolnave, şi dacă oile sunt petrecute, se curăţese 
și nu se prinde răul de ele (1). 


VI. 
ALESUL. 


Alesul e o sărbătâre a păcurarilor sau ciobanilor români, 
care se serbâză tot-deauna în ajunul Sântului George, adecă 
în 22 Aprilie calend. vechii, cu pregătire în 21 şi încheiere 
în 23 Aprilie, adecă în diua de Sân-Georgiu. 

Alesul e timpul, când poporul ese afară la câmp şi în- 
cepe vi6ța păstorâscă; când se fac strungile şi colibele pen- 
tru anul curgător. În înţeles strins, Alesul e începutul eco- 
nomiei cu oile, întâia mulsóre a acestora, întâiul ales al miei- 
lor de la oi şi al iegilor de la capre, şi s&rbătârea de la acest 
ales — odârnire sau înţărcare — şi-a căpătat numele (2). 

In 21 Aprilie se înţeleg oieriï, adecă stăpânii de oi, câte 
2—5 inşi, cari vreau să se însoțâscă cu turmele şi înţelegân- 
du-se, fie-care însoţesce oile sale, câte 20—50 sau 100, într'o 
turmă comună. 

In 21 Aprilie se aleg sai se tocmesc şi păcurarii pe tim- 
pul de la Ales şi până la Sâm-Medru, adecă până la 26 Oc- 
tomvrie st. v. Şi tot în acâstă di se alege şi locul, unde are 
să se facă strunga şi stâna şi, înţelegându-se, unii păcurari 


(1) At. M. Marienescu, Alesul, publ. în Familia, an. IX, Pesta 1873, 
p. 238 şi 240—241. 

(2) At. M. Marienescu, Alesul, publ. în Familia, an. IX, Buda-Pesta 1873, 
p. 237; — Sofron Liuba și Aur. Iana, Topografia satului şi hotarului 
Maidan, p. 108—109. 


231 


mână oile la pășune, iară alţii aduc pari și nuele pentru 
facerea strungii şi a colibei. 

Stăpâna turmei, iar dacă oile sunt ale mai multora, atunci 
stăpânele acestora, fac în 21 Aprilie după amiagi uns6rea sai 
untura de oi, pe dosul scaunului sait pe o scândură curată 
şi, învă&lind-o întrun petic de pânză, o trimet păcurari- 
lor ca s'o aibă pe la apunerea s6relui, pentru că atunci 
pornesc fărmecăldrele ca să ieă laptele de la oile neunse, şi 
tot în acâstă seră începe şi puterea Halelor şi a tuturor 
relelor asupra oilor. 

Uns6rea acâsta se face din mai multe obiecte adunate în 
decursul anului trecut, și anume: din untură de porc negru, 
tăiat în diua Sfântului Ignat, 20 Decemvrie (1), şi străjuit 
peste n6pte până la cântarea cocoșului, fiind-că acâstă un- 
tură e cea mai bună (2); untura e de lângă inimă, netopită, 
și sărându-se se învălesce cu marginile în năuntru, se l6gă 
în cruciş şi se afumă pe coș; mai departe se face din nisce 
plante rupte séra înainte de Tudorusale — a 25-a gi între 
Pasci şi Rusalii — uscate şi sfărmate mărunt şi amestecate cu 
tămâie și untură de porc. 

Plantele pentru unsâre sunt: aiu (usturoi), areŭ sai ariei 
(laptele cânelui), boz, leușten, pelin, scaiu (scaete mare), urzică 
Şi frunze de salcie saŭ salcă cu mâfe (3). 

Unele din aceste plante se crede că au însuşiri bune, şi 
pentru acâsta, prin uns, oile să fie sporitâre, să aibă mult 
lapte, să-l ţină şi să fie sănăt6se; alte plante aŭ putere mare 
de a depărtă Halele şi tâte relele de la turmă şi a o păzi (4). 


(1) At. M. Marienescu, Alesul, publ. în diar cit., p. 238. 

(2) Com. de d-l Ios. Olarii. 

(3) At. M. Marienescu, Alesul, publ. în diar. cit., p. 238; Sofr. Liuba şi 
Aur. Iana, op. cit., p. 109. 

(4) Plantele cu însușiri bune sunt: Salcia, care se prinde şi cresce 
ușor şi care are ramuri multe, aşă ca oile să concâpă uşor şi sâ aibă 
mulţi miei; — seatul, numit și turcos, care e încins cu brâii de apă, 
adecă la noduri, la închieturile frunzelor conţine picături de rouă şi de 
plóie, și cresce ori în ce pămînt slab, anume ca oile să ţină așă ume- 
qdélă de mană, și să aibă lapte din ori şi ce păşune;— leuşten, care e plantă 


Anyon’ y A 


résărită în urma lucéféruluï, făcut din feciorul Leuşten (Vedi povestea: 


232 


In cele mai multe părţi locuite de Români, cu deosebire 
însă în Banat, până în giua de 21 Aprilie, oile nu se mule, 
nici nu se face caş, ci tot laptele se lasă până în acâstă gi 
numai pentru miei. 

Incepând însă în giua de 21 Aprilie, pe la apunerea só- 
relui, puterea fărmecătârelor şi a fiinţelor celor rele, care ţine 
până a treia gi, adecă până în diua de Sân-Georgii séra, 
de aceea păcurarii mână în acâstă gi oile cu mieií în strungă 
la mulsdrea de stră, parte ca să nu fie laptele la oi şi fă- 
căturile să aibă întâia putere peste lapte, şi parte ca pe a 
doua qi să se adune lapte destul. 

Un p&curar şâde pe o piâtră în ușa strungii şi petrece 
oile, adecă le mulge, şi după muls le lasă afară din strungă. 
Alt păcurar însă primesce oile una câte una, şi cu untura 
de oi, ce a trimis-o stăpâna turmei, le unge la uger (1), anume 
ca fărmecătdrele să ieă puterea unsorii, iar nu mana oilor (2). 

Dacă sunt mai mulţi ortaci sai sîmbraș: (3), atunci fie-care 
şéde pe piâtra sa de dinaintea uşii, îşi mulge oile şi, sait 
însuși sau iar alt păcurar, le unge. 

Mulgându-se tóte oile, mieii rămân singuri fără de oi în 
strungă, rămân aleși de către oi, şi peste n6pte sau se în- 
chid în cetate, adecă strungă, saŭ se păstoresc deosebit. 

Oile peste n6pte pasc asemenea singure, şi se păzesc f6rte 
bine ca să nu li se întîmple ce-vă. Din causa acâsta, păstorii 


Serilă şi Zorilă), anume că precum lucâfărul lumineză şi strălucesce 
tot-deauna, așă şi oile să ţină tot-deauna lapte mult. 

Plantele cu putere amânătore sau alungătâre sunt: aul numit almin- 
terea și usturoiu, în contra Strigoilor; — arteu sau laptele cânelui, 
care are mult suc alb ca și laptele, dar veninos, e în contra fărmeedă- 
torelor, ca să ică laptele de la artei şi nu dela oi;—bozul şi pelinul în 
contra Halelor și a altor fiinţe rele, cari neputând suferi mirosul plan- 
telor acestora, nu se pot apropiă de turmă. 

După unele Românce, se pune în untură şi praf de puşcă cu cărbuni 
de lemn, că este bun în contra deochiatului oilor. 

(1) At. M. Marienescu, AlJesul, publ. în diar cit., p. 238. 

(2) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(3) Sofr. Liuba și Aur. Iana, op. cit., p. 109: «-Simbraş, aşă se dice 
celui ce-și dă în pază altuia spre păzire oile sale.» Şi totașă se numesce 
şi în Bucovina. 


233 


le păzesc tótă n6ptea stând în pici6re, buciumând din bu- 
ciume şi cântând din gură sau din fluer (1). 

In 22 Aprilie, păcurarul cel mai mare (după numărul oilor 
sale) saŭ cel mai bătrân, numit vata» (vatau, vataş), aduce 
des-diminâţă ramuri verdi de salcie sau de fag şi rus, şi le 
pune la uşă şi pe gardurile strungii, iar la uşă rupe ramu- 
rile ei, aşă ca pe crângă să se pótă pune câte ce-và să steă, 
spre ex., straiţe (2). 

Tot atunci sai chiar şi mai des-dimin6âţă merg şi păcurarii 
cu oile la pășune şi nu se întorc cu ele la strungă până 
ce naŭ venit găletărițele sai găletăresele, adecă stăpânele 
turmei, de acasă ca să le mulgă. 

Iar alţi păcurari se duc cu mieii la păşune, de unde nu 
vin cu eï până ce nu sunt găletăresele gata cu mulgerea 
oilor (3). | 

Cam în acelaşi timp, când es păcurarii cu oile şi cu mieii 
la pășune, se scâlă şi găletăresele şi pregătesc găleţile me- 
nite pentru mulgerea oilor, precum şi de mâncare şi băutură 
pentru păcurari. 

Găleţile le pregătesc ast-fel: târnă apă curgătâre, adecă 
din rîu, într'însele, şi dacă nu este apă de rîu, apoi apă ne- 
incepută din fântână, smulg puţină 6rbă verde și o aruncă 
pe apa din gălâtă, şi aşă se spală apoi curat. După ce le-aii 
spălat, legă de fie-care gălétă fire de salcie, ocolindu-le ca 
şi cu o cunună subţire, care rămâne apoi pe gălâtă până 
se perde. La urechia drâptă a găleţii legă un chituş din 
plantele ce se întrebuinţăză la untura de oi şi de chituşun 
ban de argint găurit, iar sub urechia găleţii lipesc puţină 
untură de oi. Chituşul rămâne la gălâtă până a treia qi, 
adecă până după Sân-Giorgiu, şi atunci, aruncându-l într'o 
fântână, dic: 

— Aşă să isvorască laptele în pulpa oii, ca apa în fântână! 

Tot atunci, adecă în diua de Ales, fac găletăresele încă şi 
câte un colac mare de grâu curat numai cu apă şi cu sare, 


(1) Vedi despre acâsta mai pe larg în cap.: Sân-Giorgiul vacilor. 
(2) At. M. Marienescu, Alesul, publ. în diar cit., p. 239. 
(3) Com. de d-l Ios. Olariu, 


234 


şi de asupra uns cu gălbenuș de oŭ în forma cununei, adecă 
gol la mijloc, şi cât gura găleţii, care se numesce colacul 
oilor. Unde nu este făină de grâi, se face o turtă de mă- 
laiu şi se pune de asupra pe gălâtă. 

După ce s'au pregătit acuma găletăresele cu tóte cele de 
trebuinţă, daŭ de scire una alteia că pot plecă la stână şi, 
luând găleţile pe cap, se întâlnesc tâte la un loc anumit și 
qic: «Bună diminâţa !» apoi își daŭ mânile spre semn de 
înfrățire şi adaogă: «Aideţi, surorilor, la oi, fie Dumnegei cu 
ele şi cu păcurarii noştri!» şi aşă se duc la strungă, ca să 
le mulgă la mulsórea de la ampror, adecă cătră 8—9 ore 
diminâţa (1). 

Păcurarii, cari păzesc oile, cum věd că găletăresele au 
sosit la strungă cu felurite mâncări alese şi câte cu un co- 
lac mare şi frumos pe gura găleţii, întârnă oile către strungă 
ca să le mulgă, şi ajungând la găletăress le daŭ «bună di- 
min6ţa» şi poitesc noroc oilor (2). 

Tot atunci vine şi vătavul în fruntea turmei cu ramuri 
vergi în mână, pe cari le pune la uşa strungii şi cari însémnă 
că şi oile lui să fie vesele şi plăcute ca verdâţa (3). 

După acâsta toţi câţi vreau să mulgă oile, își spală mânile 
în găleți, asemenea şi găletăresele, apoi varsă apa peste oi, 
şi pe urmă se udă păcurarii şi găletăresele unii pe alţii, şi gic: 

— Să fie mana pentru oi ca şi apa! Cum curăţesce apa, 
aşă să se curețe oile de t6te spurcăciunile şi făcăturile! (4) 


(1) At. M. Marienescu, Alesul, publ. în diar. cit., p. 239. 

(2) Idem, de eadem, p. 239; — şi com. de d-l Ios. Olariu. 

(3) Com. de d-l Ios. Olarii. 

(4) At. M. Marienescu, Alesul, publ. în diar cit, p. 239; — Aur. Iana, 
Sân-Giorgiul, publ. în Familia, an. XXVII, p. 411: «Femeile, şi în deo- 
sebi fetele și nevestele frumos gătite în haine de sârbătâre, până ce găz- 
dăriţa casei curăţesce şi rindue casa, ele în cete se duc la zăcătdre (locul 
unde se mulg oile), ca să mulgă oile. Bucuria păcurarului este nede- 
scrisă, adevărata lui s&rbătore, căci în acâstă di de peste an i se dá lui 
ocasiune de a fi cercetat de glote împodobite şi frumos gătite, în acâstă 
di are norocirea de a glumi cu ele stropindu-le cu apă. In acâstă di 
are el fericirea de a primi din mânile lor gălâta frumos împodobită cu 
flori, în deosebi legată la mânuşe cu buruenile descântate: urzică, leuşten, 
aiu (usturoiu), salcă, pelin, scaete și are şi un taler (ban de argint) 


235 


Unele găletărese aduc şi apă pregătită, adecă apă des- 
cântată, şi cu apa acâsta se stropesc apoi oile și păcurarii 
în contra diochiatului. 

După ce s'au udat, păcurarul cel mai bătrân unge cei doi 
stâlpi din ușa strungii, pe unde trec oile, altul împlântă cu- 
titul în pămînt în uşa strungii şi qice: 

— Aşă să steă laptele la oi, neluat de nimeni! 

După acestea, vătavul aruncă un ban de argint în fundul 
găleţii, începe a mulge în gălâtă, şi descântă: 

— Când va mai put luă fărmecătârea smaga şi puterea 
de la banul acesta, atunci şi nici atunci să nu pâtă luă lap- 
tele şi puterea de la oile mele! 

Dacă turma e a mai multora, atunci şi alţi păcurari și 
găletărese mulg tâte oile şi de tot, şi carii nu mulg stau cu 
ramuri verdgi de salcie sai de rug şi de spini în mână şi 
înapoia oilor nemulse. 

După muls, fie-care óie se unge la pulpă cu untură de oì, 
dar nu se unge peste tótă pulpa, ci păcurariul, muind uşor 
degetul în untura de oi, trage odată cu degetul uns peste 
pulpă. 

Sfîrşindu-se oile de muls, li se dă sare măcinată şi ames- 
tecată cu tărîţe sau făină de cucuruz atâta, cât fie-care die 
barem odată să-şi bage gura în tăriţe (1). 

Ceea-ce rămâne din acâ6stă sare, numită sarea oilor, se 
dă mieilor, anume ca să nu capete bólă. 


cu c6dă, iar în o cârpșâră bine legată unsorea gătită de găzdăriţa ca- 
sei la Todorosale (24 qile înainte de Rusalii) constătătâre din buruenile 
sus amintite, afară de areă, dar adaogându-se puţină unsóre de porc- 
Păcurarul iea de la gălétă banul şi de bucurie stropesce pe găletăriță 
cu apă din gălâtă. Adună apoi tote oile în strungă, aruncă apă din gă- 
leţi peste ele cu un strigăt de: «să deă Dumnedei noroc!» apoi începe 
la ușa strungii a le mulge și în fine să tragă colacul, care colac ase- 
menea este împodobit cu flori și făcut din făină de grâu bine cernută, 
şi din care apoi se împarte şi găletăriţelor (glotele ce au venit cu gă- 
leţile) câte o bucată»; — Sofr. Liuba şi Aur. Iana, Topografia satului 
şi hotarului Maidan, p. 109. 

(1) In ajunul Crăciunului, stăpânul de oi pune un bruşiii mare de 
sare, învălit bine, sub pragul casei, pe unde se umblă. In diua de Ales, 
scoţându-se și măcinându-se, se amestecă cu tăriţe şi se dă apoi oilor 
de mâncare. 


236 


Când aŭ ajuns găletăresele la strungă, aŭ pus colacii şi 
mâncările pe crânga cea mare, care s'a împlântat în ușa 
strungii. Iar acum, după ce li s'a dat oilor sarea, își pun gă- 
letăresele găleţile în rînd în ușa strungii. 

Vătavul își pune clabețul jos pe 6rbă, își face cruce, iea 
un colac din crengă, îl îmmâie cu trei părţi în gălâta ace- 
luja a cui e colacul, secte cuțitul împlântat în pămînt şi taie 
trei bucățele de colac din locurile îmmuiate în lapte şi le 
aruncă în gălâtă gicend: 

— «Acestea le dăruesc!»—sau: «aceste bucățele le jertfesc.» 

Alţii însă nu îmmâie colacul, ci băgând vîrful cuţitului în 
spuma laptelui, udă colacul cu lapte în trei părţi. 

Când sunt mai mulţi ortaci şi s'au adus mai mulţi colaci, 
vătavul iea pe rînd toţi colacii şi îmmâie sau udă şi taie 
bucăţelele în gălâta fie-căruia. 

Găletăresele îşi scot aceste bucățele, le duc acasă şi le 
usucă, apoi le păstrâză peste an şi de câte ori se dă sare 
oilor, tot-deauna se pun câte-vă sfărimături din aceste bucă- 
tele ca fărmecătârele şi Halele să nu pâtă strică oilor. 

Vătavul se postâză apoi în uşa strungii, stăpânul ori gă- 
letărâsa afară și între ei găleţile. 

Vătavul iea colacul adus de găletărâsă şi-l întinde peste 
găleți. Găletăresa apucă de colac cu mâna drâptă şi tră- 
g6nd amândoi de colac, unul qice: cuc/iar cel-lalt răspunde: 
răscuc ! şi, repeţind acestea de trei ori, frîng colacul aşă ca 
să rămână în mâna drâptă a unuia o parte mai mare, şi 
cui i se frînge mai mult, se crede că aceluia (păcurarului 
ori stăpânului) îi place mai tare oile și are noroc de ele. 

Dacă sunt mai mulţi colaci, se trag toţi colacii pe rînd, şi 
la tragere se schimbă păcurarii cu stăpânii. 

După acâsta, fie-care gustă puţin din colac, gaigană şi alte 
mâncării. 

Bucăţile de colac, ce şi le-au frînt păcurarii, sunt ale lor, 
cele-lalte însă ale găletăreselor, şi dacă se află prunci la 
strungă, li se îrînge și lor câte o bucăţică de colac (1). 

Într6gă procedura acâsta cu frîngerea colacului, saŭ mai bine 


(1) At. M. Marienescu, Alesul, publ. în diar cit, p. 239—240. 


237 
dis a colacilor, se numesce răscucuirea oilor şi se face anume 
ca acestea să nu-şi pérdă laptele (1). 

Fiind gata cu ruperea colacilor şi cu rdseucuitul oilor, se 
slobod mieii la mamele lor, cari vin alergând şi sbierând 
cât pot, iar când se apropie de oi, vătavul aruncă înaintea 
lor un cuţit dicând: 

— Să fie mieii aceştia aşă de sănătoși ca fierul, şi numai 
de voie şi de cuţit să piéră! (2) 

După ce s'au slobodit mieii la oi, îi lasă să pască împre- 
ună cu acestea până după amiagi, cam către cinci ore, când 
iară se aleg. 

Făcându-se și acâsta, se adună laptele din tâte găleţile 
într'o căldare, se pune la fiert, se face dintr'însul întâiul caș, 
şi se taie în bucățele mărunte. Se adună apoi din noi laptele 
din tâte găleţile în căldare, şi când fierbe se aruncă în ea 
bucățele de caș, şi după ce a fiert, îl scâte sub numirea de 
balmaș sai balmaj (3) şi îl pun pe şuba unui păcurar, ca 
să se r&câscă şi stârcă. 

Dacă Alesul cade într'o qi de post. trebue cu toţii să 
postâscă, și mănâncă de regulă pasulă şi pesce sărat cu mălaiu. 
Dacă e qi de frupt, găletăresele aduc de acasă mâncări, mai cu 


(1) Com de d-l. Dim. Recean, înv. în Ciudanovăţ: «In acest mod se 
răscucăesc (răs-cuc) oile ca să nu pârdă laptele. Se crede că cucul are 
putere asupra oilor, cari aŭ fătat, când a cântat el, şi pâte luă laptele 
de la acele o0i»;-- com. de d-l Ios. Olarii: «Petrecându-se acuma tâte oile 
pe strungă, când s'a gătat cu mulsórea lor, vătavul păcurarilor iea pe 
rind colacii tuturor găletăriţelor, ung fie-care colac pe margine în trei 
locuri cu lapte din gălâta proprie, de unde scâte apoi câte o feliuţă din 
cója colacului, pe care i-o pune în gălâtă, ca s'o deă în sarea oilor. 
După ce a gătit cu tăierea bucăţelelor din toţi colacii, câţi-vă păcurari, 
chiar și din găletăriţe, merg în strungă, iar vătavul şi alţi păcurari r&- 
mân afară de strungă. Acum vătavul cu cei-lalți păcurari se pun în 
ușa strungii, de unde iea pe rînd toţi colacii, îi întinde pe uşă la pă- 
curarii din strungă și strigă: cuc, iar cei din strungă răspund: răseue, 
de trei ori. La urmă trag toţi, cum pot, de se rupe colacul în maï multe 
părţi. Râscucuirea oilor se face în credinţă, că oile f&tate, după cea 
venit cucul, nu pot avé laptele lor natural, din causă că după venirea 
cucului fărmecăt6rele pot să farmece oile mai uşor.» 

(2) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(3) În Bucovina se numesce bal/moș sait balmușş şi se face cu totul 
alt-fel. 


238 


s6mă gaigană (caigană), adecă ouă fripte în unsâre, sait 
fierte întregi şi tari, carne afumată și cârnaţi de porc afu- 
maţi sau lard fript pe jar. 

Fiind tóte acestea gata, se pun şi prânzesc cu toţii, şedend 
pe 6rbă verde lângă olaltă, şi dând unul altuia ce-au adus 
de mâncare şi băutură. Iar la fie-care mâncare și băutură dic: 

— Să fie în săn&tatea oilor şi a păcurarilor! 

Și ast-fel se petrec glumind şi cu bucurie. 

Unii stăpâni fac în acâstă di o petrecere mare cu ospătare, 
musică şi jocuri la strungă. Cei mai mulţi însă fac petrecere 
a doua di, adecă în giua de Sân-Georgiu, la care învită né- 
muri şi cunoscuţi. 

E de însemnat și aceea că toţi, cari aŭ venit la strungă, 
trebue să fie încălţaţi şi îmbrăcaţi ca şi în gi de sěrbătóre, 
şi păcurarii asemenea schimbaţi cu cămeși spălate. 

După ce aŭ mâncat, băut şi s'au petrecut, şi anume către 
apunerea s6relui, păcurarii mână oile la strungă, unde le 
afumă sai, după cum se mai gice, le petrec şi le curățese prin 
foe (1). 

Pe la 5—6 ore séra, mieii iar se aleg dintre oï, şi oile 
se mână singure la păşune. și peste n6pte se păzesc fórte 
bine. 

Stăpânii şi găletăresele sau găletăriţele, luându-şi n6pte 
bună, plâcă spre casă, iar păcurarii îi petrec o bucată bună 
de loc, cântând din fluer sai din cimpoiu, iar găletăresele din 
gură. 

A doua di, adecă în giua de Sân-Georgiu diminéța, găle- 
tăresele iară vin pregătite cu mâncare şi băutură. 

Păcurarii, cum le věd că vin, mână oile la strungă pentru 
mulsorea de la ampror. 

Un păcurar tórnă de astă dată apă ne începută şi pre- 
gătită cu sare într'o gălâtă şi plecă înaintea oilor, rupând 
érbă şi aruncând-o în gălâtă şi, r&sturnându-se înaintea 
oilor, dice: 

— Cum s'a născut Gia curată şi neatinsă, aşă sě remână 
oile ferite de fărmecătâre şi de Hale! 


(1) Vedi despre acâstă datină mai pe larg în cap.: Focul viú. 


239 


După acâsta se bagă oile în strungă, unde se începe mul- 
sGrea şi ungerea, ca şi în diua premerg&tore la ales. 

Gătindu-se cu mulsul, un păcurar mână mieii către strungă 
ca să sugă la oi. 

Vătavul, saŭ celce'a păzit oile, păşesce înaintea turmei de 
miei şi, aruncând un cuţit înaintea lor, qice: 

— Numai de cuţit să periţi! 

Iar cei-lalţi răspund: 

— Cuţitul să le fie mârtea! 

Cel ce a aruncat cuțitul, slob6de acuma un pistol cu plumbi 
asupra mieilor, ca să nemerâscă unul, iar cei-lalţi descarcă 
mai multe pistâle în aer şi hurezeză ca să fugă relele de la 
turmă. 

Vătavul, împuşcând mielul, dice: 

— Numai atâta râu să vi se întimple între oi! 

— Slobodindu-se mieii la oi, se bagă împreună în strungă, 
apoi se stropesce strunga, turma, păcurarii şi găletăresele 
cu apă pregătită, adecă descântată, şi se afumă turma în 
strungă cu untură de oi şi cu tămâie. 

De la îmbinarea acâsta până la Rusalii, mieii r&mân îm- 
binaţi cu oile, şi atunci se opresc de la supt. 

Din giua acâsta, adecă din giua de Sân-Georgiu şi până 
la oprire, găletăresele merg mai în tótă giua la strungă, ca 
să mulgă oile la ampror. 

Mielul, care s'a împuşcat cu puţin mai nainte de acâsta — 
căci de tăiat nu e bine să se taie — se pregătesce de prânz 
şi de regulă se frige întreg, tras printr'un b&ţ, şi când e 
gata, găletăresele aştern mâncările şi băuturile. 

Toţi se aşâză pe 6rbă verde în rótă, și păcurarii prân- 
zesc cu stăpânii la olaltă. Cei cu turme mai mari chémă 
Şi n6muri și cunoscuţi. Se închină în sănătatea oilor, ca să 
scape de lupi, de Strigoi, Hale, fărmecătâre şi de gălbeză, 
şi în săn&tatea păcurarilor şi a stăpânilor. 

După amiagi urmeză petrecere cu musică şi jocuri. 

Păcurarii adecă încep a cântă doine, hore și balade şi a- 
poi a dice, care în ce scie, anume în fueră, flueroniu, surlă, 
cimpoiu şi cavale, cari sunt instrumentele de musică ale 
păcurarilor români. 

Pe urmă încep jocul (saltul) cu călucenič, şi j6că, după 


240 
cum se gice călucenesce, un joc deosebit al păcurarilor, şi 
pentru giua de aqi în acest mod: 

Păcurarii se pun cu toţii în şir drept, se apucă unii de 
alţii cu mânile peste umeri şi, când păcurarul musicant stând 
înaintea lor începe a cântă, toţi de odată încep a jucă cu 
piciorul drept înainte, tăcând figuri cu el, sărind şi pășind 
spre musicant. 

Acesta stă cu faţa către ei, îi îmbărbătâză prin tact cu pi- 
ciorul şi mișcarea instrumentului de musică şi de odată, dând 
un semn prin musică, toţi jucătorii se retrag îndărăt, jucând 
mai încet şi urmărindu-i musicantul cu o musică mai lină. 

Musicantul reîncepe cu însufleţire, jucătorii saltă de noŭ, 
dar cu piciorul stâng înainte, şi apoi se retrag. Pornind a 
treia óra, j6că mărunt cu amândouă picidrele, în asemenea 
mod se duc după musicant şi reîntorcându-se se încheie 
jocul (1). 

După acâsta se jócă şi alte jocuri îndatinate la t6te oca- 
siunile. 

In joc intră stăpânii şi cunoscuțţii, şi după ce s'a început 
jocul numai prin bărbaţi, p. e. la horă, intră şi găletăresele 
în joc, între acei bărbaţi unde voiesc ele. 

Aşă se petrece până séra (2). 

Pe la înserate, păcurarii scot oile şi mieii din strungă şi 
mână turma la păşune; iar stăpânii, 6speţii şi găletăresele, 
lăsând săn&tate şi n6pte bună la păcurari, se duc acasă 
cântând şi urezând până în sat (3). 

Ca încheiere mai amintesc încă şi aceea, că Alesul se ser- 
bâză în aceleaşi qile şi de către Românii din Bucovina şi 
cei din Transilvania şi, cu puţine abateri, mai tot aşă ca 
şi la Românii din Banat (4). 


(1) Jocul acesta, după cum resultă din descrierea lui, nu e alta decât 
Arcanul sau Arcanaua Românilor din Bucovina. 

(2) Așă se petrec și la Nunta berbecilor, în părţile Almașului Nunta 
oilor, care e asemenea o s&rbătore păstorescă și care se ţine tómna În- 
trun timp nehotărit. f 

(3) At. M. Marienescu, Alesul, publ. în diar cit., p. 240—242. 

(4) Dat. Rom. din Bucovina, com. Gura-Sadovei, com. de Leon 


241 


VII. 
COMORILE. 


Sub cuv. Comdră pl. comori se înţelege un număr consi- 
derabil de lucruri prețióse, făcute din aur şi argint şi adu- 
nate la un loc, însă mai cu s6mă o cantitate mare de bani 
îngropaţi în pămînt. 

Comorile din urmă, căci numai despre acestea ne-am pro- 
pus să vorbim în şirele ce urm&ză, surt, după credinţa şi 
spusa poporului român de pretutindeni, de două feluri şi 
anume: curate şi necurate. 

Curate sunt acelea, ce s'ai îngropat cu scop bun, adecă 
ca să le pâtă află şi desgropă nu numai cel ce le-a îngro- 
pat, ci şi alţi Gmeni. 

Necurate însă sunt acelea, ce s'aii îngropat cu scop răi, 
adecă ca, afară de cel ce le-a îngropat, nimeni altul să nu 
le pâtă desgropă. 

Comorile curate sunt de regulă îngropate, de témă ca să 
nu vie și să le răpâscă dușmanii saii hoţii. Pe când din 
contră cele necurate sunt de regulă îngropate de către ómenï 
sgârciţi, iubitori de argint, cari mai bine şi-ar da vi6ţa de- 
cât să vadă că banii lor au căgut pe mâni streine. Drept 
aceea ei le îngr6pă, nu numai de frica duşmanilor şi a ho- 
ților, ci de frica ori şi cui, chiar şi a n6murilor celor mai 


Latiş: «În giua de Sf George se mulg oile pentru prima dată în anul 
curgător. Acâsta se face în următorul mod: sera spre Sf. George se 
aleg mieii și diminâţa oile se mulg prin strungă. Acâsta se face cregend 
că, dacă se face în modul acesta, atunci daŭ oile mult lapte în decursul 
anului»; — a celor din Căndreni, com. de Petea Ursul, fost. cant. bis.; 
«Din giua de Sf. George începem a alege mieii mai întâiu până la prânz, 
şi acésta se chémă Improorarea oilor. Acesta durâză o s&ptămână, până 
se dedaii mieii cu răbdarea de a suge. Apoi se începe a-i alege până la 
amiadă-di, care alegere duréză până în 27 Maiu, adecă până în ajunul 
Duminicei mari sau Rusalii. In acâstă di se aleg apoi mieii de tot şi 
nu se daŭ mai mult să sugă. Tot în 27 Maiu se adună tote oile la un 
loc, câte aŭ să fie la acea stână, căci în 29 Maii se măsdră, iar din 27—29 
se face cașul pentru sarea câtă trebue pentru t6tă vara la oi, și în 29 
Maii se dă una majă de caș pe una de sare»; — W. Schmidt, op. cit., p. 11 


Marian, Sărbătorile, III. l i 6 >° 


242 


de aprâpe, căci ei nici după mârtea lor nu vor ca să aibă 
cine-vă parte dintr'însele. 

Şi ca nimeni să nu le pâtă desgropă şi luă, când le îngrâpă, 
le închină Diavolului, prea bine sciind că acesta nu va lăsă 
pe nimeni ca să se apropie de dînsele şi să le fure. 

Şi într'adev&r că nemijlocit după ce s'a dat în paza Ne- 
curatului, acesta îndată le şi iea sub scutul să, şi de acolo 
înainte numai el singur are tr6bă cu dinsele, apărându-le 
în tóte chipurile contra celor ce se încumetă a se apropiă 
de dînsele cu scop ca să le desgrâpe şi să le ieă (1). 

De aicia vine apoi că tóte comorile acestea sunt necurate, 
pentru că VWecuratul şi-a pus codiţa pe ele. 

Tóte comorile îngropate ard spre dilele cele mari, mai 
ales însă spre Sf. Vasile, Pasct, Sân-Georgiu, Ispas sau 
Înălțarea Domnului şi spre Duminica mare (2). 

Unii însă spun că ele ar arde Joi n6ptea din săptămâna 
mare (3). 

Deci atât comorile cele curate cât şi cele necurate se cu- 
nosc, atât de pe timpul când ard, cât şi de pe para cu 
care ard. 

Comorile ce ard de la amiagi și până la miedul nopţii sunt 
necurate. lar comorile ce ard după miedul nopţii, şi anume 
după ce aŭ cântat cocoşii de miedul nopţii, şi până la amiadi, 
acelea sunt curate (4), căci se scie că după cântători, adecă 


(1) După spusa Rom. din Bucovina, com. Horodnicul-de-jos, com. de 
d-l Petru Prelipcean ;—a celor din Banat, com. Secaş, com de d-l Va- 
lentin Dioniu: «Se crede că Spiritele necurate zac pe combră şi nu se 
depărteză de acolo până la miequl nopţii.» 

(2) După spusa Rom. din Boian și Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turtu- 
rean ; —a celor din Capul Codrului, com. de Ştef. Bodnarescul: «Se dice 
că în n6ptea spre Pasci ard comorile»; — a celor din Horodhnicul-de-jos 
com. de P. Prelipcean: «Banii cei îngropaţi se věd ardând la Sf. Vasile, 
la Pasci, la Sân-Georgiii şi la Inălțarea Domnului»; — a celor din Pau- 
cenesci, în Transilvania, după Ms. d-lui I. Pop-Reteganul: «În diua 
de Sân-Georgii jócă toţi banii cei buni; cei curaţi, atunci se pot mai 
ușor află»;— G. I. Pitiș, Comori, publ. în Revista nouă, an. I, Bucuresci 
1838, p. 434 și 435. 

(3) Cred. Rom. din Banat, com. Secaş, com de d-l Val. Dioniă. 

(4) Cred. Rom. din Boian și Pătrăuţ, com. de d-l Vas. Turturean;—a 
celor din Băeşesci, com. de V. Lucan: «Banii curați ard după ce cântă 
cocoșul de miedul nopţii, iar cei necuraţi înainte de cântarea cocoşu- 


243 





după ce au cântat cocoşii de a doua 6ră, tâte duhurile cele 
necurate se fac nevădqute (1). 

Para comorilor sai mai bine gis a banilor celor curafi e 
albăstrie, iar a celor necurați e cam albie saii gălbie (2). 

Banii ce ard cu pară sau flacără albie sunt de argint, iar 
cei ce ard cu pară gălbie sunt de aur (3). 

Flacăra, care arată locul unde ard banii, se urcă atât de 
sus în aer, cât de adânc e îngropată în pămînt comâra 
ascunsă (4). 

Însă flacăra saŭ para acâsta nu e de loc ferbinte, de a- 
ceea nimic nu se póte aprinde de la dînsa, ba nici măcar 
om&tul, dacă e 6rnă, când ard banii, nu se topesce (5). 

Am spus mai sus că comorile ard de regulă în ajunul saii 
în diminâţa gilelor celor mari. Însă ele nu ard în fie-care 
an, ci tot numai după şépte ani (6). 

Ori şi cărui om e dat de la Dumnegeii să vadă comori 
sau bani argând. (7) Nu-i e însă fie-căruia dat ca să le şi 


lui»; — a celor din Pârtescii-de-jos, com. de C. Andronic: «În Sâmbăta 
Pascilor staii Gmenii pe dâlurile cele mai înalte lângă foc şi acolo pă- 
zesc ei peste nópte că pâte vor vedé unde-vă ardând bani, însă numai 
acei bani sunt bunt, cari ard după miedul nopţii către Pasct»; —a celor 
din Băeșesci, com. de I. Poh6ţă: «Acei bani, cari ard înainte de miegul 
nopţii, sunt necurați, iar acei cari ard după miedul nopţii sunt curafă»;— 
a celor din Horodnicul-de-jos, com. de d-l P. Prelipcean: «Dacă ard 
banii înainte de Sf. Vasile sau în Sâmbăta Pascilor séra, sau spre Sf. 
George, ori alte sărbători mari, nu-s buni, îs necurață, iar dacă ard ei 
în zori de gi a sfinţilor numiţi sau a altor sărbători mari, să scii că-s 
buni și poţi merge fără sfiélă și frică sau tremur, căci îi vei luă, nu- 
maï dacă vor fi să fie ai tăi.» 

(1) Cred. Rom. din Horodhnicul-de-jos, com. de d-l P. Prelipcean: «Co- 
morile ce se věd ardând dela miedul nopţii în jos nu sunt menite nici 
Dracului nici altor duhură necurate şi de aceea le pote săpă cel ce le 
vede, căci se scie că după ce cântă cocoșşii dea doua óră, tóte duhurile 
cele necurate dispar. Comorile însă cari ard de la amiagi și până la mie- 
dul nopţii nu le pote săpă nimeni, căci acelea sunt menite duhurilor 
celor necurate şi acelea nu te lasă a le desgropă.» 

(2) Com. de d-l P. Prelipcean. 

(3) Com. de d-l Vas. Turturean. 

(4) După spusa Rom. din Băeşesci, com. de V. Lucan. 

(5) Com. de d-l V. Turturean. 

(6) După spusa Rom. din Brăesci, com. de I. Pohâţă. 

(7) După spusa Rom. din Băeșesci, com. de V. Lucan. 


244 


desgrâpe, ci numai acelora, cari sunt buni înaintea lui Dum- 
negeu (1). 

Cele curate, tocmai pentru că-s curate, fie-care, dacă e bun 
la Dumnegei, póte fără frică şi cutremur, numai dacă şi-a 
însemnat locul, să mârgă la dînsele şi să le desgrâpe, fără 
să i se întimple ce-vă. 

Nu tot aşă însă se póte face şi cu cele necurate, căci a- 
celea, fiind de regulă menite Dracului, Dracul, îndată cum 
s'au îngropat îşi şi pune codiţa pe dînsele, şi apoi om tre- 
bue să fie acela, nu ce-vă, care se încumetă şi pote să le 
desgrâpe şi să le scótă din ghiarele sale. 

Dar nu numai singur Dracul, căruia i s’aŭ menit, e acela, 
care apără comorile şi nu lasă pe nimeni ca să le desgrâpe, 
ci şi Stima banilor, care, ca şi Necuratul, se preface în mai 
multe chipuri, în cât nici nu te taie prin cap, precum: în 
câne, măţă, cocoș, găină, nemţ, până chiar în frunză, care 
sbâră suflată de vînt. 

Dracul sau Știma, cum vede că se apropie vre-un om de 
combra, ce o păzesce, cu scop ca să o desgrâpe, o trage cu 
căidarea, cu óla sait ulcica, în care e îngropată, în fundul 
pămîntului, ca să nu pótă da de dînsa sau, prefăcându-se 
în chipurile arătate mai sus, îl bagă în tâte bâlele şi-l alungă 
în t6te părţile, lovindu-l peste cap, peste gură, etc., ast-fel 
că-i trece tot dorul de a o săpă (2). 

Aşà se dice că o sémă de Gmeni, cari au v&dut comori 
argând şi s'au dus ca să le desgrâpe, Necuratul, duce-s'ar 
pe pustii, i-a purtat t6tă n6ptea în tâte părţile, iar diminéța 
tot în acel loc aŭ ajuns de unde s'a pornit. Altora le-a 
luat câte o mână sau câte un picior, ast-fel că n'au mai 
putut cu ele nimic lucră (3). 

Cu t6te acestea însă că Comorile sunt fârte greu de des- 
gropat şi de luat, totuşi, fiind banul f6rte lacom, nu unul 
şi nu odată își cârcă norocul. 

Insă cei ce voesce să vadă Comorile ardând, trebue să steă 
și să vegheze t6tă n6ptea spre gilele cele mari cu o lumînare 


(1) După spusa Rom. din Ilişesci, com. de G. Mihuţă. 
(2) După spusa Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de d-l P. Prelipcean. 
(3) După spusa Rom. din Mânăstirea Homorului, com. de G. Macoveiu 


245 


aprinsă şi cu foc în vatră şi să fie pregătiți cu o batistă 
saŭ cu o petică albă (1). Iar când věd banii argând, atunci 
să nu fugă de către ei, ci să arunce batista sau petica sau 
şi un alt obiect Greşi-care de pe sine jos, căci atunci banii 
ard necontenit până ce merge şi ajunge omul la ei, atunci 
banii es în sus şi se opresc atât de aprâpe de faţa pămîn- 
tului, cât de înalt e obiectul aruncat. Aşă bună-dră, dacă 
aruncă o opincă, atunci să se scie că nu va săpă mai mult 
decât un lat de mână; dacă aruncă un papuc sau o ciobâtă, 
atunci se dice că banii sunt asemenea f6rte afară; dacă 
aruncă curâua saŭ brâul, atunci până la brâu de afund; dacă 
lasă pălăria sau cuşma, atunci sunt ei cât un stat de om de 
afungi în pămînt. lar dacă nu face acâsta, adecă dacă nu 
aruncă nimic ca semn, atunci banii fug în fundul pămiîn- 
tului şi nu póte da de dînşii (2). 

După ce a:aruncat unul dintre obiectele sus arătate, şi 
după ce a ajuns la starea locului, trebue să împlânte pe 
locul acela unde ard un b&ţ sau să pună un alt semn, anume 
ca să cunóscă a doua di locul, când va merge să-i desgrâpe, 
căci atunci, când i-a vă&dut că ard nu e bine de desgropat, 
pentru că f6rte lesne pâte să se schimosâscă (3). 

B&ţul, care se împlântă ca semn, nu e bine să se împlânte 
tare afund, pentru că banii de comun se ridică până acolo, 
până cât de afund e b&ţul, şi în altă gi pote fórte lesne să-i 
desgrâpe (4). 

Un alt mijloc de a-şi însemnă locul, unde ard comorile, şi 
chipul cum se pot săpă e acesta: 

Cel ce a v&dut unde-vă ardând bani să ieă un semn de 
acolo, de-i aprâpe, iar de e departe para, să ieă ce-vă de 
la brâu, să împlânte în pămînt unde se află, şi apoi para 
stă până ce ajunge la ea, dară semnul să nu-l mai ieă. 

După ce a luat semnul, să caute buricul pământului (5) 


(1) Dat. Rom. din Capul Codrului, com. de Ştef. Bodnarescul ;--a celor 
din Mân. Homorului, com. de G. Macoveiiă. 

(2) Com. de d-l Vas. Turturean; — după spusa Rom. din Brăesci, com. 
de I. Poh6ţă; — a celor din Mânăstirea Homorului, com. de G. Macoveiii. 

(3) După spusa Rom. din Băeșesci, com. de V. Lucan. 

(4) Cred. Rom. din Mânăstirea Homorului, com. de G. Macoveiu. 

(5) Sub buricul pământului se înţelege un fel de burete, care se între- 
buinţeză şi ca léc contra tăeturilor. 


246 


şi aghiasmă din nout case vecine, cari nu sunt adăogite, 
nici stăpânii lor căsătoriţi de a doua óră, să mârgă la locul 
unde-s banii îngropaţi, să încunjure locul şi să-l stropâscă 
cu aghiasmă, dicând următbrele cuvinte: 

— Acesta e buricul pământului, vă încunjur şi vë porun- 
cesc, banilor, să eşiţi afară, precum a poruncit Dumnegeu 
în dâlul Vavilonului de aŭ eşit multe feluri de hrană pen- 
tru cei cinci cuconi şi mai multe suflete, așă poruncesc şi 
acestui loc 6să să banii afară! Până acuma aţi fost ai pă- 
mîntului, dar de acuma înainte sunteţi ai noştri, cari suntem 
aică, şi vě stropesc cu apă de la casa lui Dumnegeu, strînsă 
de la nou locașuri, ca să fugă ce este pe lângă voi, banilor, 
până nu stropesc, dar de n'a fugi, îl nimicesc! 

După rostirea acestor cuvinte, să vie acasă, să facă me- 
tane în cruciş, să se culce, și apoi se arată Schima banilor 
și-i spune cum să-i sape şi ce să facă cu diînșii, după ce ï-a 
săpat (1). 

Cel ce a vădut bani argând şi şi-a însemnat locul, rar 
când póte singur să-i sape. De aceea trebue să mârgă mai 
mulți inşi ca să-i sape, însă să nu fie cu soţ, ci fără soţ; 
adecă trei, ori cinci, şi să fie toţi într'un gând, să nu gân- 
dâscă unul una şi altul alta, căci atunci n'au noroc (2). 

Incercându-se unul, care n'are noroc, ca să desgrâpe banii 
aceia, îl pedepsesce Dumnegi;, schimosindu-l în tot felul (3). 

Asemenea se dice că Gmenii ce voiesc să-i sape trebue să 
fie cu inimă bună la Dumnegeu, să nu aibă inimă şi gând 
rău unul asupra altuia, căci dacă aŭ inimă rea, atunci banii 
se cufundă în pămînt cu vuet mare şi nu le mai pot apoi 
da de urmă (4). 

Dacă 6menii sunt într'un gând şi cu inimă bună unul asu- 
pra altuia, şi dacă banii sunt curafi, atunci pot să-i sape 
în voia cea bună, căci nimic rău nu pote să li se întîmple. 

Dacă însă banii sunt pecurați, adecă dacă sunt în stăpâni- 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de d-l P. Prelipcean. 

(2) Cred. Rom. din Ilişesci, com. de G. Mihuţă, şi a celor din Brăesci, 
com. de I. Pohâţă. 

(3) Cred. Rom. din Ilişesci, com. de G. Mihuţă. 

(4) Cred. Rom. din Mânăstirea Homorului, com. de G. Macovei. 


247 


rea celui Necurat, atunci nu se pot scóte decât prin jertfirea 
unei vite óre-care pentru cel ce i-a ascuns. Ba, câte odată 
se cere chiar şi jertfă de om. Şi cel ce vrea să sape comâra, 
trebue să juruâscă un copil, sau de nu, móre însuşi. 

Deci fie-care comóră din cele necurate cere acela lucru 
pentru care s'a menit celui ce o va află şi o va scâte (1). 

Cel ce află o comóră necurată şi voiesce să o sape, aude 
un glas care îl într6bă, ca să-l deă un suflet de om, că alt- 
fel nu i se va da, ci-l va preface în cărbuni sai alt ce-vă (2). 

Cei ce nu voiesc să asculte de acest glas, ci fără să deà 
ceea-ce li se cere, se ating de comori necurate, nu li se arată, 
căci îndată li se primejduesce una sau mai multe vite, sau 
lor înşişi li se strâmbă gura sau li se iea o mână sau un 
picior, sau altă bólă grea dă fără veste peste dinșii (3). 

Mai departe se dice, că cel ce a aflat o comóră şi a scos-o 
să se ferâscă de a astupă locul 6lei sai al căldării, în care 
a fost îngropată. Asemenea se cere ca, în locul unde a fost 
combra, să se lase, după ce sa săpat acâsta, măcar vre-o 
câți-vă bani din cei săpaţi, dacă nu voiesce să fie omorît de 
Seima banilor, căci Scima banilor îi numără în t6tă diua 
şi dacă nu are ce numără, apoi merge la omul respectiv şi 
nu-l lasă în pace, ci i se arată în felurite chipuri, şi aşă îl 
necăjesce până ce trebue să mâră (4). 

Acestea sunt credinţele Românilor din Bucovina despre 
Comori, despre aflarea şi desgroparea lor. 

Dar credinţa în Comori se află nu numai la Românii din 
Bucovina, ci și la Românii de prin cele-lalte ţări. 

«Cine petrece n6ptea spre Sf. George afară -— scrie W. 
Schmidt cu privire la Românii din Transilvania — şi-şi în- 
cordeză ochii, acela vede ardând comorile ascunse în sînul pă- 
mîntului, iar de acestea are Transilvania mai multe decât ori 
Şi care altă ţară de sub cerul lui Dumnedei, fiind că prin 
ea aŭ trecut multe popóre. Pentru că tocmai în acâstă nópte 
trebue să se curăţâscă comorile de cotlâla lor sai să în/lo- 


(1) Com. de d-l Vas. Turturean. 

(2) Cred. Rom. din Brăesci, com. de I. Pohâţă. 
(3) Com. de I. Pohâţă. 

(4) Com. de d-l Vas. Turturean şi I. Pohâţă. 


248 


rescă, după cum spun miturile germane. Însă mai este mare 
deosebire, ori de se observă focul înainte sau după miedul 
nopții. Focul înainte de miedul nopţii arată că comorile sunt 
păzite de spirite bune, iar cele după miedul nopţii, că Dracul 
păzesce mamonul şi arare-ori cutâză cine-vă, agâmbat de 
dorinţa de avere, a săpă o atare combră. Pentru ca să aibă 
necontenit nevoie, este de ajuns la Gmenii de rînd ca să se 
pună în diua de Sf. George pe pântece lângă un iaz sau apă 
curgătâre şi să se uite neclintit în apă, până ce vor vede 
un pesce. Săpătorul de comori trebue însă ca să vadă în 
apă un şârpe alb; în contra mușcăturii lui ajută chiar apa 
în care se mișcă el; trebue să-i taie capul cu o monedă de 
argint, să-l îngr6pe în pămînt şi să sădâscă usturoi pe el. 
Dacă mănâncă săpătorul de comori din acest usturoiu copt, 
nemijlocit înainte de diua Sf. George, apoi nu numai că câş- 
tigă darul de a vorbi cu tóte, pe câte le-a făcut Dumnegei, 
ci p6te augi chiar cum cresce érba. El câștigă prin acâsta 
şi puterea dea săpă comori observate. Numai trebue îndată 
când observă para, să înfigă în locul îndegetat de foc o 
furcă de fier sau chiar numai cuțitul s&u; însă cu mult mai 
sigur este, dacă lasă iute să cadă cuțitul, îndreptat cu vîrful 
în jos, de trei ori pe obiala piciorului drept şi să-l ridice 
asemenea de iute aruncându-l apoi în foc. Dacă face el a- 
cesta dimpreună cu un al doilea, apoi să păstreze tăcere, şi 
anume tăcerea cea mai profundă. Dar încă şi mai mult să 
se ferâscă de neonestitate, pentru că, precum în tot locul, aşă 
bate ea şi aici pe însuși stăpânul săi, aduce în casă pe 
Dracul, ca păzitor al combrei ast-fel câştigate, iar acesta 
împărtășesce apoi numai singur f6rte puţin din comóră pă- 
zită, aducând ast-iel daună nu numai celui neonest, dar și 
tuturor casnicilor. De asemenea are și aicia colórea albă 
un farmec atât de silitor şi de învingător asupra represen- 
tanţilor întunericului, în cât ei trebue să jertféscă comorile 
lor. .. Vai însă şi de acela, care astupă o gr6pă, din care 
s'a scos o combră. El își perde viţa sa şi vi6ţa săpătoru- 
lui de comori. 

«Bani îngropaţi póte vede însă argând şi-i pote scâte 
afară pe timpul Sf. George şi acela care a mâncat multă 
pâne mucegită. 


249 


«Smeii jócă de asemenea rolul de păzitori de comori şi 
povestea spune: 

<Unui om din Meregyo îi promiseseră Smeii comori mari, 
dacă va veni la ei cu un tovarăș priincios. Omul merse cu 
femeia sa. Când se apropie de locul destinat, eră omul tru- 
dit şi adormi cu capul pe pólele femeii sale. Atunci veniră 
Smeii şi-i plăcură femeii atât de mult, în cât ea le făcù semn 
ca să se apropie şi să taie capul bărbatului, pentru ca să 
se pâtă apoi tâlni cu ea. Dar Smesi treziră pe bărbat, îi 
descoperiră cele întîmplate şil respinseră cu cuvintele, ca 
să aducă o fiinţă mai priinci6să decât femeia sa. Omul 
merse acasă şi aduse curînd după aceea cânele săi. Smeii 
îl atacară acum în șagă, dar cânele îl apără cu curaj; ei 
îşi împliniră apoi promisiunea şi-i deteră omului comorile.» (1) 

«Sunt multe comori ascunse în pămînt — cred şi spun mai 
departe Românii din Transilvania — şi tóte se pot căută 
și află, dacă le pândesci spre gilele cele mari (2), și mai ales 
spre diua de Sân-Georz, căci atunci ard ele; şi dacă ard 
cu pară albastră, atunci sunt buni şi-i poţi luă, iar dacă nu 
ard cu pară albastră, atunci nu-i poţi luă. Numai cât și banii, 
cea mai mare parte sunt cu bobóne, şi atunci ş6de Dracul 
pe ei, şi acela, care umblă la acei bani, nu-i pâte folosi, căci 
Diavolul nu-l lasă. Insă îndată se pot cunâsce: cari bani 
sunt buni şi cari nu, şi anume: când flacăra lor e albastră 
şi se arată după miegul nopţii, atunci sunt buni, iar când 
flacăra lor se arată de cu séră, atunci banii nu sunt bunici 
închinaţi Diavolului, şi din causa acâsta nu-i poţi luă, căci 
vine Diavolul şi te trântesce.» (3) 

Cu tóte acâstea însă se află unii Gmeni, cari şi pre aceştia 
îi pot luă, şi anume: dacă un băiat din gemeni îşi unge un- 
ghiile de la degetele cele grâse ale ambelor mâni cu mir 


— 


(1) Das Jahr und seine Tage, p. 9—11. 

(2) Din Ms. d-luï I. Pop-Reteganul, după cred. Rom. de pe Jiu: «Spre 
gilele cele mari, precum spre Pasci, Sân-Georgiŭùŭ, Inălțare şi Rusalii, 
pândesc Gmenii după comori, căci atunci se věd ardând, dar în acea 
n6pte trebue și scâse. Inainte de tote însă se caută numai diua, și dacă 
vedi flacăra lor pe câmp, te duci acolo, împlânţi un běț pe locul unde 
ai v&dut comâra ardâni și într'altă gi te duci cu sapa și scoţi banii.» 

(3) Com. de d-l B. B. Iosof. 


250 


sfinţit, se duce apoi peste locul unde se află comâra şi se 
uită prin unghiile cele unse, vede combra, și atunci, fie ea 
ori şi de cine păzită, o pâte luă (1). 

«Cine stă în n6ptea de Sf. Gheorghe, de nu d6rme — scrie 
d-l G. I. Pitiş tot cu privire la Românii din Transilvania 
— se gice că păzesce comorile, că în n6ptea de Sf. Gheorghe 
şi în n6ptea de Ispas se dice că jócă comorile şi se arată 
la 6meni, şi cine are noroc le găsesce şi tot insul crede să-şi 
încerce norocul... 

«Comori s'au întîmplat de le-au găsit Gmenii, că comori 
sunt multe îngropate în pămînt din vremuri vechi, de eră 
răsbâie şi venià Turcii ori Muscalii şi omul nu scià unde să-şi 
pue banii şi ce să facă cu eï, ca să nu-i pârgă, şi-i venià 
în minte să-i îngr6pe; apoi ori îi îngropă în vatra focului 
ori în casă sub pat, ori sub pragul ușii, ori în grajd sub 
iesle, ori în dosul casei, ori în altă parte. 

«Alţii iar eră de aveă bani și n'aveă cui să-l lase, orinu 
vreă ei să-i lase nim&rui moştenire şi mai bine giceă, că să-i 
găsâscă al cui va fi norocul şi îi îngropă în pămînt în câte 
o grădină, de făceă grópă şi băgă banii şi apoi de asupra 
seměnà câte un pomişor, ori îi îngropă lângă câte un pom 
mare, la rădăcina lui, ori îi băgă în câte o scorbură, ori îi 
ascundeă în altă parte, după cum credeă. 

<Alte comori sunt puse de pe vremurile când eră haiduci 
şi hoți de codru, de-și băgă banii în pămînt prin păduri ori 
prin peşteri şi dacă se întîmplă să se prăpădâscă, rămâneă 
acolo. 

«Şi banii se puneă într'o 6lă ori într'o căldare orï în alt 
ce-vă de aramă, că în óle de pămînt nu se prea puneă; se 
puneă numai în vase de aramă. Şi după ce-i puneă în vas, 
săpă în pămînt cât se gândiă ca să-i bage, altu mai înăuntru, 
mai adânc, altu mai afară. Şi când îngropă comâra, dacă nu 
o lăsă la noroc să o găsâscă cui i-o fi dat, atunci o arsă. 
Combra se ursiă așă, că giceă să o găsâscă după atâţi şi 
atâți ani, să o găsâscă cutare ori cutare, să fie băiat ori fată, 
să fie om mare ori bătrân, ori să fie ném, că mai ales se 
ursiă să se găsâscă din n6muri şi aşă o ursiă, adecă îi spu- 


-— a e. — 


(1) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul, Cred. Rom. de pe Jiu. 


251 

neă că atunci să jóce, când va fiori o rudă, ori un nepot, 
ori cine vrea să o găsâ6scă; şi când se întîmplă, după cum 
e ursită, atunci ese din pămînt flacără ca de foc, da numai 
cât ese cum sunt şi banii, adecă în mai multe feluri: dacă 
e argint ese flacără verde-albastră ; când e aur ese flacără 
galbenă. Şi unde se vede flacăra, se dice că j6că comâra. 
Locul unde j6că comâra se cunsce, că vine locul de e ca 
pârlit, dar omul, dacă nu vede flacăra și vede numai locul 
pârlit, nu scie dacă e pârlit de comâră,ori pâte să fie pârlit, 
că aŭ jucat acolo Ielele. 

<Alţii maï spune că e comâră şi în locul unde se înverdesce 
pămîntu şi e cr&pat; ori dacă întrun loc găsesci bani, de 
sunt banii mucegiţi şi îi găsesci pe pămînt aşezaţi cum-vă, 
atunci iar în locul acela e comóră. 

«Şi când vegi că jâcă combra să-ţi fie ochii într’ acolo, 
ca să nu o perdi, că flacăra se înalţă până de trei ori, şi 
dacă te duci să pui semn, j6că până te apropii de ea şi 
dacă ţi-e dat de la Dumnedei şi dacă e comóră bună şi 
ai pus semn unde oai vădut că j6că, atunci o poţiscâte ori 
când, că comâra bună o păzesce îngerul şi când o vegi că 
jócă, el ţi se arată în haine albe, de se dice că se arată omu 
dl alb; şi te châmă şi-ţi arată unde e, şi dacă nu vrei să 
te duci, atunci vine el la tine şi-ţi cere un semn și pune în 
locul unde e comâra. 

«Dar comorile bune nu j6că numa la Sf. Gheorghe şi în 
nOptea de Ispas; ele se arată şi în n6ptea de Pasci şi în 
n6ptea de Rusalii, şi în qile mari se pâte arătă; ba se arată 
Şi diua cui e dat să o scâţă. Şi dacă ţi se arată, să laşi ce- 
vă semn, ce-vă din picior ori ce-vă de pe tine: o cismă ori 
o haină; dar tot e mai bine să lași ce-vă din picior, că până 
unde îţi vine pe trup ce lași, atâta sapi în pămint până să 
dai de comóră. Şi comóra dacă o sapi şi o scoţi, locu să 
nu-l laşi gol, că nu e bine; e bine ca în locul comorii să pui 
grâu ori porumb,să nu laşi grópa gólă, că cine o lasă destu- 
pată se dice că móre. Şi când să cheltuesci din bani, se dice că 
e bine să faci mai întâiii opomană, şi popii să-i cumperi un 
patrafir şi să-i faci şi o haină. 

«Comorile, cari nu sunt bune, de sunt rele, se dice că 
sunt comori închinate reilor, ori sunt vrăjite, ori afurisite, 


252 


ori legate, şi atunci ele se scot mai cu grei, peste ele e 
stăpân Necuratu. 

«Comorile rele le-au pus Gmeni r&i, Gmeni sgârciţi, de 
erai siliţi de vremuri să se despărţâscă de bănişorii lor, şi 
când îi îngropă, îi îngropă cu gându de a-i sete iar, de aia 
îi afurisiă ca ori cine îi va găsi și-i va scâte înaintea lor, 
să-i fie şi să-i paţă aşă şi aşă, şi apoi eï se întîmplă de 
muriaŭ şi banii rămâneau juraţi în pămînt. 

«Alţii iar, când vedeă că li se apropie sfîrşitul și aveă 
bani şi de r&utate nu vreă să-i lase nimănui, mai bine ît 
îngropă în pămînt şi-i afurisiă, de găsit să se găsâscă, da 
numai după atâta şi atâta vreme să se pâtă scâte, şi cine 
va vedé comóra mai întâiu, ori cine se va atinge mai întâiu 
de ea, iar să-i fie şi să paţă așă şi așşă. 

«Comorile legate se dice că nu s'arată în ori ce vreme; 
se gice că ele jócă numai în puterea nopţii de Sf. Gheorghe 
şi de Ispas. Se întîmplă de vede comóra unu cui nu e dăruită, 
dar ori o vede de departe şi atunci nu o pâte găsi, ori dacă 
vrea să o sc6ţă, combra fuge de odorogesce şi face sgomot, 
ca şi cum ar umblă nisce care, dar de vădut nu vede nimica 
Că de multe ori aude omul odorogind în tindă, aude trosnind 
mesele, scaunele și gringile de la casă, face feştanie şi tot 
trosnesce şi odorogesce şi atunci scie de bună s6mă că e 
combră, şi se duce şi la cărturărâsă de-i dă cu cărţile,ori îi 
caută în păscălie și ii spune verde că în casă la el, ori în 
grădină la el, ori în curte la ele combră, dar dacă e, mare 
ce face, dacă nu-i e dată. Şi dacă își face într'adins să o 
scOţă, când e să deă de ea, atunci îi piere, de se mai bagă 
încă pe atâta în pămînt. 

«La unii li s'a întîmplat de au săpat comóra şi au dat 
de ea, şi aŭ vă&dqut şi galbenii, da n'au putut să-i ieă, că erau 
bani dăruiţi ălui din bolovani, şi când da să-i apuce, îi alu- 
necă printre degete, că pe banul dăruit ucigașului nu se 
póte face nimeni stăpân. 

«Alţii iar, dacă li s'au arătat şi au început să sape şi 
augiă că sună a combră, cum vrea să o scóță mai iute, 
aŭ pomenit pe Ucigd-l crucea şi atunci numai decât comóra 
a început să odorogâscă ca cum tună Sånt-Ilie şi să fugă. 
pe sub pămînt. Că nici o combră nu se pâte scâte, dacă po- 


253 


menesci pe Necuratu; şi când începi să sapi gândul numai 
la Dumnegei să-ţi fie şi să-ţi faci sfinta cruce şi alt ce-vă 
să nu vorbesci decât tot de Dumnegei. 

«Alţii iar, dacă li s'a arătat comóra şi aŭ văqut-o unde 
e şi au pus şi semn, când s'au dus s'o sape, s'au dus n6ptea 
prea târdii şi cum săpă şi nu mai dase de ea, i-a apucat 
cântatu cocoşilor, şi atunci aŭ şi perdut-o, pentru că cât aŭ 
dat cocoşii în cântat, Dracu nu mai are putere, de atunci 
nici comâra nu se mai arată. 

«Dacă ţi s'a arătat comâra şi maï băgat bine de s6mă 
locul, atunci qice că să te duci să ieí pămînt de acolo şi să-l 
vedi, că se cunósce că e mal alt-fel decât în alte părţi. Ori 
dacă nu, să te duci şi pe unde ai vădut flacăra, să iei şi 
să presari cenuşă şi să lași n6ptea aşă, iar diminéța să te 
duci şi să vegi că se întîmplă să calce ori om ori lighi6nă 
ori ce-vă, şi unde se întîmplă să calce, acolo e combra. 

«Comóra rea dacă o vede cui e dăruită şi se duce şi pune 
semn, i se arată Spurcatu şi-i spune din gură pe ce e ju- 
rată şi ce să-i deă ca să o scâţă. 

«Unele comori sunt jurate pe câte un suflet și nu le pâte 
scóte până nu-i dă un suflet; apoi ori îi dă o lighi6nă: 
o găină, un câne, ori un purcel ce-vă, ori îi dă un om, dacă 
cere suflet de om. Şi când îl dă peste grópa de unde vrea 
să sc6ţă comâra şi dice că a lui să fie. Câte unul îşi dăru- 
esce din copiii lui, dacă cere suflet de om, numai ca să o pótă 
scOte, că qice că «dacă va muri, l-oiii îngropă eŭ.» Da nu more 
tot-deauna ăl dăruit, că une-ori nebunesce ori se pocesce, de 
ajunge de chin, ajunge neom. Şi numai după ce-i dă Reului 
ce a cerut, numai atunci o póte scóte; şi o pâte scóte nu- 
mai n6ptea, că qice că-i iea norocul. 

«De obiceii şi comorile bune tot nóptea le sapă, că se 
feresc Gmenii de alţii, se feresce vecin de vecin, ca să nu-l 
vadă şi să nu-l pârască că a scos comóră. Şi când e la 
scos, mulţi se feresc să pue şi mâna pe bani, că mulţi, când 
au dat de comóră gi aŭ v&dut atâţia bani şi aŭ vrut să-i 
iea, aŭ nebunit ori aŭ rămas morţi acolo lângă comóră.» (1) 

In fine d-l S. Teodorescu-Chirilean scrie, după credinţa 


(1) G. I. Pitiş, Comori, publ. în revista cit., p. 434—437. 


254 


şi spusa Românilor din Moldova, următârele despre Comori: 

«Banii se pun pe locuri însemnate. Aşă subt un copac, 
lângă o stâncă dintr'un virf de munte, lângă o stâncă de 
lângă o cărare sai drum mare. 

«Dacă comâra-i lângă o stâncă şi în apropiere de un co- 
pac, atunci se găsesce semn în copac, atunci îi ctoplaș în 
copac, sau îs tăiete câte-vă cepuri. 

«Când pune cine-vă bani în pămînt, face o gr6pă. Banii 
mai întâiu se pun într'o căldare, cun, balercă, gălâtă. Omul 
îngenunche lângă grópă şi qice: 

— «Cum i-am luat, aşă să-i ïeà de aici cel ce i-a găsi! (1) 

«Aceste vorbe se dic numai când s'au luat banii «cu morte 
de om.» 

«Când nu-s luaţi banii cu morte de om, atunci se dice: 

— «Cine a luă banii aceştia, să facă: milostenie (sărindare) 
la biserici, mânăstiri; sau să facă o fântână lângă un drum, 
să cumpere nisce vaci; să facă case la nisce vădăni. Să cum- 
pere pămînt pentru copii găsiţi ori orfani. 

«Tot atunci spune la ce vreme trebue să ardă banii. 

«Banii ard la vremea hotărită de cel ce i-a pus în pămînt. 
Para comorilor e albastră; şi nu arde într'una, ci sbucnesce 
în rînduri (2). 

«Banii cei buni ard tot-deauna după ce cântă cocoșşii, şi 
giua. Mai ales când ard în zori de diuă, şi în aceea die 
s&rbăt6re mare, acel ce-i vede, are noroc de aceştia. 

«Banii cei rež ard tot-deauna după ce înserâză până la 
miegul nopţii. 

«Cel ce vede ardând o combră, şi e departe de dînsul, să 
împlânte un cuţit în pămînt, căci comâra arde până ce ajunge 
ca să însemne unde arde comóra, pentru ca mai pe urmă 
s'o sape. 

«Dacă věd maï mulţi Gmeni ardând o comâră şi se duc 
îndată ca s'o sape, aceluia ce i se va arătă pe comóră un 


(1) Când dice vorbele la punerea banilor, Dracul se află aprope de 
cel ce pune banii şi aude totul. 

(2) Para comorilor nu-i ardătâre, e rece, căci s'a întîmplat de au trecut 
nisce oi prin pară și maŭ ars. 


255 


lucru óre-care de aur (1), argint saŭ aramă, acela are noroc 
la comóra aceea. 

«Când ard banii, pămîntul de comóră se face sguros şi 
de o colóre cenuşie-deschisă, iar pietrele de colóre ruginie. 

«Când te duci să sapi o comóră, să-ţi iei: sapă, hârleţ, 
casmă şi încă următârele lucruri: lumînare din diua de Pasci, 
smirnă din cădelniţa popei şi usturoiu. De ai lumînare de 
paroiu, nu-ţi mai trebue alt nimic, poţi să te duci cu peptul 
deschis, că n'al de ce să te temi. 

«Cu usturoiul se unge în cruciș pe faţă, când se apropie 
de combră şi dice nisce cuvinte tainice. 

«In timpul, când sapi combra, Stima banilor -— Dracul — 
ese mereu în jurul omului, prefăcându-se în: epure, vulpe, 
lup, urs, la urmă se face om şi se apropie de cel ce sapă 
comóra, ca de trei paşi (2) şi dice: 

— «Ce cauţi aici? 

— «Vreau să sap şi să ieau banii! 

-- «Ce ai să faci cu banii? 

— «Am să daŭ milostenie (sărindare) pe la mânăstiri, etc., 
ca mai sus. 

«Dacă banii au fost puşi în pămînt cu condiţiunea acâsta, 
atunci Știma dice: 

— «Fie după cum ai dis, numai să te ţii de cuvînt! 

«Dacă cel ce a pus banii în pămînt, a dis: «cum i-am luat 
eŭ, aşă să-i iea cel ce i-a găsi,» atunci Șfima dice: 

— «Să-mi dai cap de om şi ţi-oiu da banii! 

«Dacă cel ce sapă e lacom de bani, îi dă $fime; pe unul 
din familia lui. 

«Dar vai de sufletul, care-i dat Ştimei pentru aşă fel de 
lucru ! | 

«Un om din satul Păltiniş, com. Nâgra Șarului, a săpat 
o combră şi Știma banilor i-a cerut cap de om. Dintr'untâiu, 
mai mai nu-i venià la socotélă condiţiunea acâsta, dar în- 


(1) Lucrul pâte să fie masă, scaun, etc. Când va fi lucrul de aur, atunci 
în comóră vor fi numai bani de aur; de-i lucrul (obiectul) de argint, în 
combră e numai argint. 

(2) Stima banilor are numai chip de: vulpe, lup, etc., nu poţi însă să 
dici că-i adeverat lup sai vulpe. Știma banilor nu se pâte apropiă mai 
mult de 3 pași de cel ce sapă combra. 


256 


doindu-l lăcomia de bani, i-a dat Ș/imei pe o nepâtă a lui, 
ce o înfiase. Nep6ta omului eră de 8 ani, şi după cea dat-o 
uncheşu-său Știmei, în timp de 4 ani, copila s'a făcut hîdă 
şi închircise de eră ca una de 3 ani. Ea sciă din ce pricină 
i sa întîmplat acâsta, şi merei se rugă lui Dumnegei să-l 
hrănâscă de bani pe uncheșu-săi. 

«Copila a murit în chinurile cele mai îngrozitâre. Dar Dum- 
negei a lucrat de nici uncheşul copilei n'a avut mârte bună. 

«In Transilvania eră o combră. Şi au umblat ómenï de 
tóte naţiile: Unguri, Secui, Nemţi, ca s'o sape şi să ieă banii, 
dar Știma banilor le cereă «cloșca lor cu pui.» Şi fiind-că 
nu înțelegeau ce vrea să gică Știma cu vorbele acestea, 
n'au putut să ieă banii în ruptul capului. Amù s'a dus un 
Român, a săpat combra, şi numai ce vine Stima banilor: 

— «Ce-ţi trebue măi? -— a dis răstit Stima. 

— «Bani, alt nimic! 

— «Dacă vrei să-ţi dau bani, să-mi dai şi tu cloşca ta 
cu pui! 

«Cloşca cu pui nu eră alta, fără femeia cu copiii. Şi Ro- 
mânul aveă nevastă cu 4 copii. 

— <Ți-oiu da-o, da întâiu să duc o păreche de desagi de 
bani cu calul acasă şi, când m'oiu întrece, am să-ţi aduc cloşca 
cu puii, şi atunci mi-i da şi banii aceştia-lalţi. 

— «Bine! — Şi l-a lăsat pe Român de şi-a umplut o pă- 
reche de desagi, şi s'a dus cu ei acasă. Românul se întârce 
înapoi fără să aducă pe nevasta sa. 

-— «Eï n'ai adus cloşea? 

— «Ţi-am adus-o şi-am lăsat-o în cutare loc! --- Şi Româ- 
nul dă să umple iar desagii. 

-— «Să nu pui mâna pe nici un ban, întâiu să-mi aduci 
cloşca aici şi pe urmă iea-ţi-i! 

— «Eŭ aşă-ţi dau cloșca, dacă mi-i face turtă de cenuşă şi 
după ce-i c6ce-o, să mě věd printriusa ca în oglindă! 

«Stima s'a năcăjit fel şi chip, da de unde să facă una ca asta. 

— «Ei vegi cum nu poţi să faci tu acâsta, aşă nici eu nu 
pot să-ţi dai cloşea! 

«Când a augit Stima aşă, a sărit de o palmă de la pămînt, 
s'a mâniat foc şi se lasă de tot la Român. 

«Atunci Românul a scos brăcinarul de la bernevici, a rupt 


257 
cheot6rea de la gura cămeşei şi a legat cu brăcinarul dege- 
tul lui cel mic la rădăcină (falanga a 3-a) şi cheotârea de vîr- 
ful aceluiași deget. Strîngeă de deget şi cu brăcinarul şi cu 
cheot6rea. Ș/ima se vînjoliă pe jos, să móră, şi tot nu se da. 
Românul n'o slâbiă, ci mereŭ strîngeă de deget. 

«Slima, vădând că nu-i chip, i-a dis Românului: 

— «Iea-ţi banii şi femeia ta, numai dă-mi drumul, că tu 
eşti mai al dracului şi decât mama dracului! 

«Românul a umplut mai întâiu desagii de bani, s'a dus 
cu dinşii acasă şi iar sa întors, până i-a gătit. Pe Ştimă 
a tot chinuit-o, până ce i-a gis iar: 

— «Mě rog de toţi Dumnegeii, cari îi ai, lasă-mă, că nu 
ţi-oiă face nimic, nici ţie nici la urmași de urmașii tăi! — 
Şi de abiă maï putea suflă. 

«Românul i-a dat apoi drumul Ș/ime:, de s'a dus pe pustii. 

«După ce se ieaii banii, tot-deauna se lasă un ban în co- 
m6ră, nu se astupă; cel ce o astupă chioresce. Când se în- 
timplă de găsesci o combră astupată, să iei piâtră roşie-ru- 
ginie de pe comóră, căci acâsta e arsă de para banilor, şi 
să te duci la un vrăjitor, și el ţi-a sci spune, îs luaţi banii 

din comóră ori ba. 

«Intre bani, de se găsesc măsele de ciumă, atunci acei 
bani nu-i poţi luă, căci mori de ciumă. 

<Tot-deauna să nu se ducă mulţi ca să sape o  comoră, 
căci banul e dracul. Şi iată de ce! 

«Trei Gmeni, fraţi, nu sciu ce-or fi fost, sciau o combră şi 
s'au dus s'o sape toţi trei. Inainte de a începe a o săpă, a 
dis unul: 

— «Să fim ómenï cum se cade, câţi bani ne-a da Dumnegeu 
amù, să-i împărţim frăţesce! 

— «Da, să-i împărţim frăţesce !— aŭ dis cei-lalţi într'un glas 
şi s'au dat cu toţi la săpat. Au săpat ei şi au scos banii şi amù 
eră să-i împărţescă. Unul a dis: | | 

— «Mi, lăsaţi să mě duc eŭ acasă să aduc ce-vă de mân- 
care, că eŭ tare-s flămând şi pâte-ţi fi şi voi. Tot i-am spus 
nevestei să facă nisce plăcinte! 

— «Dă, du-te, numa să nu zăbovesci! — au dis cei-lalţi. 
Şi a plecat în sat. Ce gândiă el? Am să spun nevestei să 
facă nisce mâncare otrăvită şi am să le duc, ca să mănânce 

Marian, Sărbătorile, III. 17 


258 


cei doi, şi după ce-or mâncă eï, îndată au să moră şi toţi 
banii aŭ să-mi r&mâe mie. Când a ajuns acasă, i-a spus ne- 
vestei cum să facă mâncarea, şi el a mâncat altă mâncare 
neotrăvită. Nevasta îndată i-a făcut şi el s'a întors vesel 
înapoi, ca şi cum ar fi pus mâna pe comóră. 

Cei ce aŭ rămas la combră, ce s'au gândit? 

-— «MEI, ce mai împărţim banii în trei părţi? Mai bine 
când o veni cel-lalt cu mâncare, să-i tragem amândoi câte 
un glonte în pept! 

— «MEI că bine ai gis — r&spunse cel-lalt. Şi-au încărcat 
puscile, căcă aveai pusci cu eï, şi când l-ai zărit viind, i-au şi 
ars câte cu un glonte în pept. Cela a și cădut la pămînt. 

«După acâsta sa dus unul de i-a luat mâncarea şi au mân- 
cat bine amândoi. N'a trecut însă mult şi au închinat şi ei 
stâgul.» (1) 

Şi aşă-i cu aflarea şi desgroparea comorilor. 


VIII. 
SFÎNTUL GEORGE. 


Srântul George, ca cap al primă-verii e, după credinţa po- 
porului român de pretutindeni, nu numai învergitorul na- 
turii şi sem&nătorul tuturor seminţelor, precum am arătat 
mai sus (cap. I), ci tot odată şi stârpitorul Balaurilor, adecă 
al acelor fiinţe, prin cari sunt personificate iezările, mlaş- 
tinele, mocirlele, precum şi ori-ce altă umeqélă. 

Drept dovadă despe acâstă credinţă fórte lăţită la Ro- 
mâni, avem următbrea legendă din Bucovina: 

«Dice că eră odată într'o ţâră un Balaur cu dou&-spre- 
dece capete. Şi eră mânia lui Dumnedei, nu alta, ce făceă 
Balaurul acela. Nu eră vietate, nu eră om, nu eră nimeni în 
lume, care să trâcă prin apropierea lui, şi să nu-l prindă şi 
mănânce. Ba, ce este încă şi mai mult şi mai îngrozitor, el 


(1) Șegetorea, Vol. V, Fălticeni 1899, p. 107—111. 


259 


nu se îndestulă numai cu stârpirea vitelor omenesci, ci pre- 
tinse de la o vreme ca aceștia să-i deă în fie-care di şi câte 
o fată de mâncare, că de nu-i daŭ, e vai şi amar de capul 
lor! Şi Gmenii ?... ce erà să facă ?... se supuseră și-i deteră 
şi câte-o fată spre hrană, căci nimeni nu se află în tótă ţ6ra 
aceea, care să-i scape de bala cea spurcată şi nesăţi6să. Insă 
de la o vreme se gătiră şi fetele, şi veni acuma rîndul la 
fata împăratului. 

«Împăratul, vădând acâsta, se băgă în tâte răcorile, şi sci- 
ind prea bine că alt chip de scăpare nu e, dete veste prin 
tótă ţâră, că cine se va află şi-i va scăpă fata din ghiarele 
Palaurului, aceluia i-o dă de soţie, iar după mârtea sa îi 
lasă şi t6tă împărăţia, să fie el mai departe împărat. 

Și s'a dus vestea acâsta ca fulgerul dintr'un capăt până 
în cel-lalt capăt al împărăției. Şi mulţi feciori aleși, mulţi 
voinici, când aŭ audit de dînsa, bucuroși şi cu dragă inimă 
s'ar fi dus să răpue viţa Balaurului, căci tînără şi f6rte 
irumâsă eră fata împăratului, şi fericit ar fi fost acela care 
ar fi putut-o luă de soţie. Dar nimeni nu se încumetă, căci 
Balaurul nu numai că eră f6rte grozav, ci şi f6rte tare, şi 
om, nu nimic, trebuiă să fie acela, care ar fi voit să-l omóre. 

«Dar iată că, pe când eră cea mai mare nedumerire, tân- 
guire şi jale în tâtă împărăţia, că nu se află niciun cap de 
om care să scape pe fata împăratului, ce ca mâne aveă să 
fie dată Balaurului spre hrană, se ivesce prin părţile acelea, 
unde se află Balaurul, un Fet frumos călare pe un cal alb 
ca spuma laptelui şi înarmat cu o suliță lungă şi ascuţită. Și 
cum aude despre starea lucrurilor, într6bă pe unul şi pe 
altal, unde se află lighidia cea de Balaur, care a căşunat atâta 
supărare şi tânguire în întregul cuprins al împărăției ? lar 
după ce i se spuse, nici una, nici două, dă pinteni calului și 
se duce ţintă la dînsul. 

«Balaurul, când prinse de veste că vine cine-vă spre dîn- 
sul, eşi din fântâna, unde se adăpostiă şi stătea, cuo falcă 
în cer şi cu alta în pămînt, gata numai să-l apuce şi să-l 
înghiţă. 

«Insă voinicul nostru, care nu eră nimeni altul, fără numai 
"Sfîntul George, nu se sperie, ci cum dă cu ochii de dînsul, 


vV Aw 


se repede cu calul asupra lui, şi cât ai clipi din ochi îi în- 


260 


fige sulița în gât și-l r&pune, cu tóte că aveă două-spre-gece 
capete şi eră mânia lui Dumnegei de îndrăcit şi tare: 

«Împăratul, cum audi de acâsta, se bucură cum numai pâte 
să se bucure tot omul când scapă dintr'o primejdie fóre mare. 
Şi voind a-și împlini făgăduinţa, chémă pre Sf. George la 
sine şi-i spuse că-i dă, drept recunoscinţă şi mulţumită, fata 
de soţie, iar după mârte îi lasă şi împărăţia. 

«Însă Sf. George îi răspunse că lui nu-i trebue nici fată 
nică altă răsplată, fiind deplin mulţumit cu ceea-ce a putut 
face pentru binele ţării şi a locuitorilor ei. Apoi, luându-și 
r&mas bun de la dînsul, se duse în trâbă-şi de unde a venit.» (1) 

O variantă a acestei legende, şi anume din Banat, sună aşă: 

«Dice că eră odată un împărat mare şi bogat. Şi împăratul 
acela aveă multe cătane frumâse şi viteze, şi între cele mai 
viteze se numără şi Sf. Gheorghe. 

«Odată se ceri cătana n6stră, adecă Sf. Gheorghe, la îm- 
p&ratul ca să-l slobâdă acasă la părinţi. 

«Împăratul nu gise ba. Şi Sf Gheorghe plecă către casă. 
Dar mergând el printr'o pădure dete de o pesceră mare, la 
gura căreia sta un Balaur grozav de mare, care se svîrcoliă 
cum şi cum să înghiţă pe o fată frumâsă, care se perduse 
de surorile ei culegând flori şi pe care ar fi prins-o Balaurul 
cel grozav. 

«Sf. Gheorghe, vădând că fata e atât detinără şi de fru- 
mósă şi încă nevătămată, scâse sulița şi o vîrî cu tótă pu- 
terea în gura Balaurului, care se şi lungi mort la pămînt. 

«Fata, trezindu-se din leşinul, care o cuprinse, și v&gând 
pe Sf. Gheorghe că e un fecior atât de frumos, îi plăci de 
el. Şi apoi, ducându-se acasă, povesti părinţilor ei tâte cele 
ce i s'aii întimplat şi cum a scăpat. 

«Împăratul, căci fata aceea eră chiar fata împăratului, 
augind cele ce i s'au întimplat fiicei sale, trimese numai de- 
cât soli în tâtă împărăţia ca să caute pe mântuitorul fiicei 
sale şi să-l aducă la dînsul, ca să-i deă fata de nevastă şi să-l 
facă împerat în locul său. 

«Un Arap însă, audind de porunca acâsta, ce-i plesnesce 
prin cap ?... se duse de tăie limba Balauraului, şi mergând 


(1) Din Volov&ţ, com. de Ilie Buliga. 


261 





apoi la împăratul cu dînsa și arătându-i-o, dise că el i-a 
scăpat fata de la morte. 

“Împăratul, necunoscând mişelia Arapului, ce eră să 
facă? ... începu a pregăti tâte cele trebuinci6se de nuntă, 
căci așă i-a fost făgăduinţa: să deă fata de soţie celuia ce a 
scóte-o din gura Balaurului. 

«Dar iată că tocmai atunci când eră să se cunune Arapul 
cu fata împăratului în biserică, sosesce şi Sf. Gheorghe cu 
virful limbii, ce-l tăiase de la Balaur, şi mărturisi tot adevărul. 

«Atunci împăratul cunună pe fiica sa cu Sf. Gheorghe, iar 
pe Arap l-a legat de códa unui calparip şi i-a dat drumul 
în lume.» (1) 

O altă legendă, din Bucovina, care ne arată cum a nimi- 
cit Sf. George pe Diavolul, stăpânul întunericului, sună pre- 
cum urmâză: 

«Dice că pe la sfirşitul unei erni, sa pornit Sf. Gheorghe 
într'o dimin6ţă la drum, şi a călătorit tâtă diua aceea până ce 
colea de către sâră a ajuns într'un sat. Ajungând el în satul 
acela şi neavând gust să mârgă maideparte, se abăti la cea 
dintâi casă, opri calul, şi cum sta călare, prinse a bate la 
ușă şi a se rugă ca să fie primit de mas. 

«În casa aceea locuiă din întîmplare o vădană cu trei 
copii mici. Şi nu vru să-i deă drumul, gicându-i că în apro- 
piere se află un duh necurat şi se teme ca să nu-i răpâscă 
copiii. 

«Sf. Gheorghe îi spuse atunci cine-ï, şi-l dise să nu se 
temă, că dintre dînsul duhul cel necurat nu pote să-i ră- 
pâscă copilaşii. 

«Vădana, la cuvintele acestea, nu se mai puse de pricină, 
ci-i dete drumul. 

« Diavolul însă, care tocmai atuncia sosise şi augise cea 
vorbit Sf. Gheorghe, se prefăci într'un grăunte şi se sui pe 
copita calului, şi așă intră şi el, fără să fie văgut, în ogradă 
şi de aici în casă. Iar pe la miequl nopţii, când Sf. Gheorghe 
ostenit de drum şi vădana ostenită de munca de peste di 
dormiai duși, fură copiii şi se duce cu dinşii în peştera sa. 

«Dimin6ţa se scâlă vădana şi văgâend că-i lipsesc copiii, 


(1) Dict. de Ilie Roşu, și com. de d-l Ios. Olarii. 


262 
începe a se tângui şi a plânge de-ţi eră mai mare mila de 
dînsa. 

«Sf. Gheorghe, vědênd cum se tânguesce biata vădană 
după copiii săi, îl umplu jalea şi-i dise să nu se mai tân- 
guéscă, că el îi va aduce copii: îndărăt. Apoi, sciind de mai 
nainte, unde e peştera Diavolului, încălecă repede pe cal 
şi se duse ţintă la dînsul. Iar după ce ajunse la starea lo- 
cului, unde nu mi ţi-l înhaţă pe Scaraofehi cel bălos de 
tórta „capului şi atâta ce mi-l scarmănă şi butis6eză până ce 
acesta nu-i dă copiii înapoi. 

«Însă Necuratul, din întîmplare saŭ cum, destul că mân- 
case un copil, şi prin urmare n'aveă cum şi de unde să-l 
întârcă. 

«Sf. Gheorghe, vtdend acâsta, nici una, nici două, înfige 
sulița într'însul, îl ridică ca pe un snop în sus, şi hai cu 
dînsul la vădană în locul copilului celui mâncat, şi arătân- 
du-i-l gice: 

<Iacă ţi-am adus înapoi doi copii, iar în locul celui de al 
treilea ţi l-am adus pe însuși Necuratul, care ți l-a r&pus. 
Şi de acuma înainte să nu mai ai frică de dinsul, că l-am 
săturat ei de a mai mâncă copii omenesci! 

«Şi cum rosti cuvintele acestea, unde nu începă a mi ți-l 
dumică pre Duce-se pe pustii cu sulița, până ce-l făcu tot 
chisăliţă. Apoi mulţumindu-i vădanei, pentru că l-a primit 
de mas şi luându-şi r&mas bun de la dînsa, se duse în tré- 
bă-şi în cotro eră pornit.» (1) 

A treia legendă, tot din Bucovina, care ne arată cum a 
fost Sf. George martirisat de împăratul Viclefian, sună pre- 
cum urmâză: 

«Sf. Gheorghe a fost ginerele împăratului Vicleţian. 

«Impěratul Picleţian însă eră păgân şi osîndiă pre creştini. 

«Sf. Gheorghe umblă la şcólă, şi când se întorceă de la 
șcOlă acasă tăceă chipul lui Christos şi se închină lui. 

«Impăratului Wiclefian însă nu-i plăceă acâsta. Şi de aceea, 
făcându-i-se ciudă pe dînsul, îi gise într'o gi: 

— «Gheorghe! cum credi tu, că acela, căruia te închini, are 
mai mare putere decât mine? 


(1) Dict. de Vas. Ungurean, agricultor în Ilişesci. 


ae 0 


«Sf. Gheorghe îi răspunse că acela, căruia i se închină, are 
mai mare putere nu numai decât împăratul, ci chiar decât 
t6tă lumea. 

«Atunci împăratul Viclefian, făcându-i-se şi mai mare ciudă 
pe dinsul, a început a-i da munci. 

« Sf. Gheorghe, cum a vădut că-l muncesce, a fugit de la dînsul. 

«Impe&ratul, dacă a v&dut că a fugit, s'a luat după dînsul 
şi l-a ajuns într'un sat. 

«Sf. Gheorghe, văgând că l-a ajuns, a fugit pe o margine de 
sat, iar împăratul pe cea-laltă margine de sat, şi în capătul 
satului a eşit împăratul Sfintului Gheorghe înainte într'un țin- 
terim f6rte vechii. Şi cum i-a eşit îi gise: 

«Ce îugi de mine, Gheorghe ? 

— «Eu fug de aceea, răspunse Sf. Gheorghe, pentru si 
voiesc să mě închin celui mai mare decât tine! 

«Atunci a gis împăratul: 

— «Dacă credi tu că acela, căruia te închini, are mai mare 
putere decât mine, ia-n arată-mi să-i věd puterea! 

«Acolo, unde vorbiaii ei, eră un mormiînt. 

«Sf. Gheorghe a îngenunchiat lângă mormîntul acela, a ridi- 
cat apoi mânile în sus şi a qis: 

—«<D6mne milostive, arată puterile tale împăratului Vicleţian. 

«Şi cum a rostit cuvintele acestea, iată că trăsnind odată 
a eşit din mormîntul, lângă care vorbiaŭ, un moşneg cu 
barba până la brâi. Și cum a eşit s'a şters cu mâna pe 
barbă și a dis: 

— «D6mne! greu somn am dormit eŭ! 

«Imp&ratul Vicleţian l-a întrebat: 

-— «De mult ai adormit, moșşule? 

«Am adormit cu 600 de ani înainte de nascerea Domnului 
Christos! 

«Atunci a gis împăratul Vicleţian către Sf. Gheorghe : 

— «Gheorghe! să scii că de acuma înainte mă închin ţie. 
Hai înapoi la mine, căci de acuma nu te-oii mai prigoni! 

«Întorcându-se ei înapoi prin satul acela, cam pe la mijlo- 
cul satului eră o casă mititică şi la casa aceea plângeă un 
băiat. 

«Împăratul Vicleţian, augindu-l că plânge, qice către Sf. 
Gheorghe: 





264 


«Gheorghe! ia dute şi chémă băiatul acela încâce! 

«Sf. Gheorghe s'a dus şi l-a chemat. 

«Imp&ratul, cum a venit băiatul, l-a întrebat: 

«MEI băete! de ce plângi tu? 

«Ma bătut mama, — r8spunse băiatul. 

— «Câţi ani ai tu, măi băete ? — întrebă împăratul mai de- 
parte. 

— «Trei sute, cei mulţi înainte! — răspunse băiatul. 

«După aceea a chemat pemama băiatului şi a întrebat-o: 

— «Al t5ă e băiatul acesta ? 

—— «Al meu! - 

— «Câţi ani are ? 

— «Trei sute, cei mulţi înainte! 

— «Da tu câţi ani al? 

— «Cinci sute cinci-deci, cel mulţi înainte ! 

«După aceea a gis să-l chieme pe bărbatul femeii acolo. 
Și venind bărbatul, l-a întrebat şi pe acesta: 

— «Al tëŭù e băiatul acesta ? 

— «Al meu! 

— «Câţi ani are? 

— «Trei sute, cei mulţi înainte ! 

— «Da femeia asta e a ta? 

— <A mea! 

— «Câţi ani are? 

— «Cinci sute cinci-geci, cei mulţi înainte! 

— «Da tu câţi ani aï? 

— «ése sute cinci-deci, cei mulţi înainte! 

«După aceea a luat împăratul şi pe acești, trei inşi cu dîn- 
sul şi sau întors acasă. 

«Sosind însă împeratul acasă, tot nu sa ţinut încrequt 
despre minunile Sf. Gheorghe, şi de aceea a început din 
noi a-i da munci, dicându-i: 

«Scii tu, Gheorghe, ce ţi-oii spune eu ţie acum ? Dacă credi 
tu că acela, căruia te închini, are mai mare putere decât 
mine, apoi să te scâtă din muncile, cari ţi le-oiii da eu ţie 
acum, şi dacă te-o scăpă, apoi oiu crede ţie! 

«Şi cum a rostit împeratul Vicleţian cuvintele acestea, a 
poruncit la un covaciu ca să facă o păreche de papuci de 
fier ast-fel că, punând picidrele într'înşii, să se facă ferbinţi 





265 


Și să sară scântei dintr'inşii şi fie-care scântee să conţină 
cincă ocă. După aceea a poruncit la doi doftori să facă pen- 
tru Sf. Gheorghe un pahar de venin ast-fel că, puindu-lpe 
masă de piâtră, să trâcă printr'însa, aşă să fie de veninos. 
Şi după ce aŭ fost acestea gata, a poruncit ca Sf. Gheorghe 
să se încalţe cu papucii şi să ieă paharal cel de venin în 
mână şi să se preumble prin ogradă până la pârtă şi de la 
pórtă înapoi şi să beă paharul cel de venin tot. Atunci dacă 
nu i-or arde pici6rele, şi dacă n'a muri de paharul cel de 
venin, împăratul i se închină, şi mai mult nici un păr din 
cap nu-i clintesce. 

«Sf. Gheorghe nu spuse nimic, ci s'a încălţat cu papucii 
și a luat paharul cel de venin în mână, și s'a dus până la 
pórtă şi înapoi, şia băut tot paharul. Dar pe unde mergeă, 
crăpaŭ pietrele de ferbinţălă şi r&mâneaiă ca cărbunele de arse. 
lar după ce s'a întors înapol, a voit să deă mâna cu îm- 
păratul. Dar pe când eră încă 10 pași de departe de dînsul, 
împăratul a murit de duhórea ce eşiă din gura Sf. Gheorghe. 

«Şi așă a scăpat Sf. Gheorghe de prigonirile şi muncile 
împăratului Viclefian. 

«Si unul dintre cei doi doftori, cari aŭ făcut paharul cel 
de venin, se chema Cosma, iar celă-lalt Damian. Şi aŭ dis 
acei doi doftori: 

— «Mare putere are acela, căruia i se închină Sf. Gheorghe, 
decă hai să ne închinăm şi noi lui cu tótă inima! 

«Şi închinându-se, Dumnedei i-a făcut şi pe ei sfinţi ca 
şi pe Sf. Gheorghe.» (1) 

A patra şi ultima legendă despre Sf. Gheorghe, asemenea 
din Bucovina, sună ast-fel: 

«Dice că Jidovii aveau f6rte mare ciudă pe Sf. Gheorghe, 
fiind-că eră creştin şi sfînt. De aceea nu odată căutară ei 
tâte chipurile şi mijl6cele, cum ar pute pune mâna pe dîn- 
sul ca să-i curme firul vieții. 

«lată însă că într'o n6pte, ce făcură şi ce dreseră ei, destul : 
atâta că-l căptușşiră şi legându-l fedeleş, ca să nu le scape 
din mână, îi diseră: 

— «Dacă eşti tu sfint, vino de ne sfinţesce casa nóstră, 


(1) Dict. de Grigore Croitoriu,agricultor din Reuseni, şi com. de Vas. Pop. 


266 


şi de ne-i sfinţi-o, cum dorim noi, îţi dăm drumul, iar de nu, 
să scii că unde-ţi stă capul, ţi-or sta picidrele şi unde-ţi stau 
picidrele are să-ţi steă capul! 

«Casa însă, în care se închinau Jidovii, eră plină de ul- 
cele ce stai înşirate pe păreţi, şi în fie-care ulceă se află câte 
unul sau mai multe Dukuri necurate. 

«Sf. Gheorghe, când i-au spus Jidovii ca să le sfinţescă 
casa, a luat o cădelniţă pe care i-a dat-o Dumnegeu din 
cer şi aprins acădi cu dînsa. 

«Insă cum a început el a cădi, tâte ulcelele căqură de pe 
păreţi şi se sfărimară, iar hârburile se strînse grămadă în 
mijlocul casei. | 

«Jidovii, věđênd acâsta, se sfătuiră de ce mórte să moră 
Sf. Gheorghe. Şi în urmă se hotăriîră: să fie legat cu pici6- 
rele de picidrele dinapoi ale unui cal s&lbatic, şi apoi să 
deă drumul calului. 

«Insă, în loc să-l lege Jidovii de picidrele calului, Sf. Gekor- 
ghe, care era deprins a umblă cu caii, se aruncă cât ai bate 
din palme pe cal, şi de acolo înainte: noroc şi sănătate, lasă 
pe Jidovi cu buzele umflate şi cu gura căscată, uitându-se 
la dînsul cu ochi mari, cum se duce şi nică nu-i pasă.» (1) 

Acestea sunt tóte legendele despre Sf. Gheorghe, câte ne-au 
venit până acum la cunoscinţă! 

Fiind deci Sf. Gheorghe, atât după legendele sale, reproduse 
în şirele de mai sus, cât şi după credinţa generală a Ro- 
mânilor de pretutindeni, unul dintre sfinţii cei mai însem- 
naţi şi mai veneraţi de popor, de aceea și există la Români, 
pe lângă legendele reproduse, încă şi o mulţime de datine 
şi credinţe, cari sunt usitate parte în ajunul şi parte în diua 
sa onomastică, care cade tot-deauna la 23 Aprilie. 

Unele dintre datinele şi credinţele acestea le-am reprodus 
dejà în capitolele premergătâre, altele se vor reproduce în 
cele ce urmeză, iar cele ce n'aui putut încăp6 în cadrele 
acestor capitole, le reproducem în şirele următâre. 

Aşă se crede că dacă Sân-Giorgiii cade într'o di de post 
(sec), adecă într'o Mercuri saŭ Vineri, atunci laptele vitelor, 


(1) Dict. de Toder Tofan, agricultor din Mihoveni, şi com. de Vesp. 
Corvin. 


267 


cu deosebire cel al vacilor şi oilor, are să fie peste tot anul 
slab, fără mană (1). 

Tot aşă cred în privinţa acâsta şi Românii din Macedonia. 
Ei gic: 

«Dacă Sân-Giorgiii cade Mercuria sai Vineria, în acel 
an mazulea (laptele, productul vitelor) va fi neînsemnată, 
căci are să o mănânce Sântul şi bieţii păstori nu-l venerâză, 
ci din contră îi dic: 


Simte ţe n-adrăşi, Sânte, ce ne-ai făcut, 

Mixulea ni-u măcăși, Productul (de vite) ni l-ai mâncat, 
Orfani n-alăsăşi, Săraci ne-ai lăsat, 

Cu oile nă stricurăşi! | Ca pe oi ne-ai strecurat! (2) 


Şi tot aşă va fi şi cu ródele câmpului şi ale pometelor (3). 

Dacă în giua de Sf. Gheorghe, va fi rouă multă, ori va fi 
pâclă, e semn de an bogat (4). 

Cine fuge în diua de Sf. Gheorghe înainte de răsăritul 
s6relui o bucată bună de loc neîntrerupt, acela va putâ fugi 
cât va vré fără să se obosâscă, căci va fi sprinten (5). 

Cine dârme în diua de Sf. Gheorghe, acela iea somnul 
mieilor şi tot anul e somnoros (6). 

Cine dârme în giua de Sf. Gheorghe pe malul unui rîù şi 


vede un şârpe alb fugind pe apă, acela are să aibă mari 
sup&rări (7). 





(1) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Aprilie 23; — Aurel Iana, Sân. 
Georgiul publ. în Familia, an. XXVII, p. 411. 

(2) P. Papahagi, op. cit., p. 321. 

(3) M. Lupescu, Superstiții, publ. în Gazeta Săfeanului, an. XV. R. 
S., 1898, p. 58: «Când Sântul Gheorghe cade în qi de post, anul acela 
nu merge câmpului şi rOdelor.» 

(4) Șegetorea, an. VI, Fălticeni 1900, p. 21. 

(3) Cred. Rom. din Udesci, dict. de Zamfira Niculi şi com. de Dar. 
Cosmiuc. 

(6) Cred. Rom. din Frătăuţul vechii, com. de I. Covaşă; —a celor din 
Calanfidesci, dict. de M. Molociă; — C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 89: «In 
diua de Sf. Gheorghe nu trebue să dârmă nimeni, că acela ce măcar 
va aţipi câtuși de puţin şi va da ochii în gene, iea somnul mieilor, şi 
peste tot anul va fi somnoros;» — El. Sevastos, Serbătorile pop., publ. 
în giar cit., p. 156. | 

(7) Cred. Rom. din Udesci, dict. de Z. Niculi, com. de D. Cosmiuc. 


268 


Şârpele aflat până în Sf. Gheorghe se bagă în oţet, şi oţe- 
tul dat la o vită bolnavă e cu léc (1). 

Primă-vara până la Sân-Giorgiii nu e bine a se culcă șia 
dormi în şură (2) sai ori şi unde afară, căci atunci umblă 
mai cu nădejde Vîntâsele şi uşor te poţi bolnăvi, ba îţi perqi 
şi graiul, şi une-ori capeţi bólă, din care nu mai scapi cu 
vi6ţă (3). 

Cine stă în diua de Sf. Gheorghe culcat pe pântece pe 
malul unui rîu şi vede în apă un pesce, acela e norocos 
peste tot anul (4). 

Nu e bine ca în giua de Sf. Gheorghe să dai ce-vă din 
casă, că dacă dai, apoi tot dai întreg anul (5). 

Gunoiul din diua de Sf. Gheorghe e bine să-l lepegi la 
rădăcina pomilor, că rodesc bine pe urmă (6). 

La Sf. Gheorghe se cântăresc Gmenii, întâiu: pentru ca să 
fie sănătoşi tot anul, şi al doilea: pentru ca să nu se lipâscă 
farmecele de ei (7). 

Ca şi la Românii din Banat şi Muntenia, aşă şi la cei din 
Macedonia, în acâstă qi, adecă în diua de Sf. Gheorghe, băr- 
baţii, copiii şi femeile se cântăresc. Armânii însă pun în bu- 
zunar un oŭ şi o piâtră, iar pe cap o altă piâtră cu urzici (8). 

In qiua de Sf. Gheorghe nu e bine a mână vacile la pă- 
şune, de 6re-ce se qice că în acâstă di femeile r&u-voitore 
le ieaii laptele; şi luându-le laptele rămân pentru tot-deauna 
sterpe. 

Iar dacă cine-vă, cu tâte acestea, totuşi ar voi să le scâtă 
la pășune, e bine ca cu o di înainte de Sf. Gheorghe să 
cul6gă dumbravnic, care dându-se vacilor, se crede că acele 





(1) Avram Igna, Credințe pop. din Inei în Bihor, publ. în Familia, 

an. XXXIV. Oradea-mare 1898, p. 452. 

(2) In Transilvania, com. de d-l B. B. Iosof. 

(3) Tribuna poporului, an. IV. Arad. 1900, No. 48 (11). 

(4) Cred. Rom. din Udesci, dict, de Z. Niculi, și com. de Darie Cos- 
miuc; — Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Aprilie 23: «Cine-i la Sân- 
Georgiii culcat pe pântece la malul unui lac, ori rii, și vede în apă un 
pesce, este norocos peste tot anul.» 

(5) Dat. şi cred. Rom. din Frătăuţul noi, com. de Iul. Sidor. 

(6) Ședetorea, an. VI, p. 35. 

(7) Tribuna poporului, an. III. Arad. 1899, No. 35 (8). 

(8) I. Neniţescu, op. cit., p. 526. 





269 


mueri r&u-voitâre nu mai aŭ putere de a le luă laptele (1). 

În diua de Sf. Gheorghe des-de-diminâţă până a nu răsări 
s6rele, se retâză vîrful codii de la tâte vitele, şi părul retezat 
se îngrâpă apoi întrun furnicar de cei mari, sau se pune 
într'o scorboră de răchită, anume ca vitele să se im mulţâscă 
ca furnicile şi să crâscă ca răchita (2). 

În giua de Sf. Gheorghe se însâmnă oile şi mieii anume 
ca, eşind oile la câmp la păscut, să nu se pârdă, iar mieii 
să crâscă şi să se îmmulţâscă (3). 

Dela Sf. Gheorghe până la Rusalii trebue numai decât 
să se tundă oile, căci după Rusalii: întră mustăreța din lâna 
cea bătrână în carnea oii, şi apoi pute carnea, dar afară de 
acâsta pornind lâna nouă, aşà e de tare lâna, în cât nu se 
póte tunde (4). 

În giua de Sf. Gheorghe mulţi Români îndatinâză a mâncă 
căpşune, lat. Fragaria colina, precum şi alte pârgi sau noiţe 
de fructe, ce aŭ crescut şi s'au copt până în acâstă gi, apoi 
şi pui de pasere (avis) pentru săn&tate (5). 

În qiua de Sf. Gheorghe, în unele părţi din Banat, este 
datină de a se împărţi la biserică iorgovan, ililéc sai liliac, 
lat. Syringa vulgaris, iară pe alocurea se împarte leușten, 
lat. Levisticum vulgare (6). 

Atât în biserica gr. orient. cât şi în cea apusână din Banat 
este datină ca de la Mioiu = Sf. Miaiu — Michaiăi — Michail, 
până la Sf. Gheorghe,să se tragă svonurile (clopotele) la bi- 
serică séra la 7 ore,iar de la Sf. Gheorghe şi până la Mioiu 
la 8 ore (7). 


(1) Aur. Iana, Din credințele poporului român, publ. în Luminătoriul, 
an. X. Temişora 1889, No. 65. 

(2) Dat. și cred. Rom. din Calafindesci, dict. de M. Molociă; — a celor 
din Bosanci, com. de Sim. Şutu. 

(3) Dat. Rom. din Bosanci, com. de Sim. Şutu. 

(4) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Aprilie 23. 

(6) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Aprilie 23; — Aur. Iana, Sân- 
Giorgiul, publ. în Familia, an. XXVII, p. 411: «Tot pentru sănătate să 
se mănânce în diua de Sân-Georgii și fructe noui (pârgi).» 

(6) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Aprilie 23. 

(7) Idem, de eadem. 


270 


La Sf. Gheorghe lăstarul este crescut de un cot (1). 

În qiua de Sf. Gheorghe Româncele din Banat mână 
vacile la văcar cu ramuri vergi în mână (2). 

În fine Sf. Gheorghe se prăsnuesce de către fórte multe 
familii române ca patron al casei, iar în comunele, unde 
Sf. Gheorghe e patronul bisericii, se face și Aram sau, după 
cum gic bănăţenii, rugă ori nedee (3). 


IX. 


FARMECE ȘI VRAJI. 


Sf. Gheorghe este o qi fórte însemnată şi în privinţa far- 
mecelor şi a vrăjilor, precum şi a altor credinţe. 

Aşà [fetele din unele părţi ale Bucovinei îndatinéză în 
_n6ptea spre Sf. Gheorghe de a se uită în cofa cu apă, anume 
ca să-şi vadă ursita. Şi dacă li se arată vre-un chip de fe- 
cior, atunci cred ele că acela le va fi ursitul şi în decursul 
anului de bună sémă că le vor sosi peţitori şi se vor mărită. 

A doua gi dimin6ţa, adecă în diua de Sf. Gheorghe până 
a nu r&sări s6rele, cele mai multe fete, tot din Bucovina, ieau 
câte o brasdă şi le pun în drum, pe unde sciù ele că au să 
trecă feciorii ce le plac şi qic: 

Dacă N. N. va călcă 
Pe brasdă, nu m'a luă, 
Iar dacă N. nu va călcă 
Atuncia mě va luă! 


Brăsdiţeie acelea, după ce au trecut acuma ceï ce au avut 
să trécă peste dînsele, le strînge şi le întrebuinţâză peste an 


(1) Idem, de eadem. 

(2) Com. de d-l Ios. Olarii. 

(3) Pretutindeni în Bucovina; -- apoi în Banat, com. de d-l Ios. Ola- 
riù; — Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Aprilie 23: «In unele sate 
(comune), numerdse familii sântuesc Sân-Georgiul de patron al casei.» 














ca léc contra mai multor bóle şi cu deosebire contra selin- 
titurii (1). 

Mai departe, tot în Bucovina, o s6mă de fete s6mă&nă în 
diua de Sf Gheorghe des-diminâţă usturoiu şi cocându-se, îl 
culeg şi-l păstrâză până în diua de Sf. Gheorghe din anul 
viitor, iar atunci, adecă în acâstă gi, îl mănâncă în credinţă 
că capătă tóte darurile din lume, şi în acelaşi an tot-odată 
se și mărită (2). 

Pe lângă acâsta, nu numai fetele din Bucovina, ci şi cele 
din Moldova, sem&nă înainte de a răsări s6rele felurite se- 
minţe de flori cu gura, mai ales însă busuioc, şi tot până a 
nu răsări s6rele îl udă din gură cu apă neîncepută; apoi 
tot aşă fac ele în tóte dimineţile, udându-l din gură până 
ce răsare. 

Despre acest busuioc, ast-fel rEsădit şi crescut, se crede nu 
numai că cresce mai frumos şi mir6să mai plăcut (3), ci tot 
odată e socotit că are putere să facă fetele drăgăstâse, cu li- 
pică, căci se qice chiar: «să tragă unul la altul, cum trage 
busuiocul cu dragostea.» 

Pentru acâsta fetele, în qile de sărbătâre, trebue să pórte 
în brâu ori la cap, busuioc de dragoste, căci cred ele, că 
dacă vre-un flăcăii le-ar smulge batăr vre-o crenguţă, atunci 
numai decât are să le îndrăgostâscă (4). 

In Banat, pe lângă sem&narea busuiocului, este datină 
de a se r&sădi în acâstă di şi r&sad de curechiu sau varză, 


(1) Dat. şi cred. Rom. din Volovăţ, com. de I. Buliga. 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Udesci, dict. de Zamfira Niculi, şi com. de 
D. Cosmiuc. 

(3) Dat. şi cred.+Rom. din Tereblecea, dict. de Ana Nimigean, com. 
de P. Nimigean: «In diua de Sf. George dimineţa, înainte de ce r&sare 
s6rele, fetele ieaii seminţe de flori, mai ales de busuioc, în gură, și apoi 
le semenă, căci ast-fel cresc mai frumos şi amirâsă mai plăcut»; — a 
celor din Bosanci, com. de Sim. Şutu: «In diminâţa dilei de Sf. George,. 
se séměnă busuiocul până nu răsare sórele ca să amirosă frumos»; — 
a celor din Mihoveni, dict. de Tóder Tofan, com. de Vesp. Corvin: «In 
diua acâsta se séměnă busuioc.». 

(4) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 90; — El. Sevastos, Se&rbătorile pop., 
publ. în diar cit., p. 156: «Fetele semănă busuioc din gură înainte de 
r&sărirea s6relui; și tot din gură îl udă cu apă neîncepută până ce rē- 
sare și atunci acela e bun de făcut de dragoste și mirósă frumos.» 


272 


credându-se şi dicêndu-se că, mai ales varza, care se rěsă- 
desce în acâstă di, este ferită de insectele cari, după ce a 
răsărit, obicinuesc a o mâncă (1). 

O s6mă de mueri însă, tot din Banat, belesc în n6ptea 
spre Sân-Georgiu feiu, pre care îl întrebuinţâză apoi pentru 
diferite făcături, fermecătorii şi descântece. Aşă, între multe 
altele, cu teiu de acesta descântat se legă fluerele mânilor 
şi ale pici6relor celor primi născuţi fii şi fiice, spre a-ï ferì 
de rele (2). | 

Fata sai feciorul, care voesce să-şi facă de dragoste, iea 
în diua de Sf. Gheorghe desdimin6ţă o utaga (glajă, sticlă), 
se duce apoi şi iea dintr'un loc, unde se îmbină două ape, 
trei linguri de apă şi le pune în glajă, trei linguri dintr'un 
loc, unde se intârce apa, şi trei linguri dintr'un vas cu apă 
scos în curte la amiagi ca uitându-se cel ce vrăjesce în el, 
să se vagă şi să vadă şi sórele, dicând: 

«Cum v&d s6rele, aşă să fiu vă&dută, şi cum lucesce pe cer 
s6rele, aşă să lucesc şi eŭ la N.» 

Apa din glajă o pune într'un blid, pe care îl aşâză în va- 
tra luminii, punând în el trei flori curate din trei grădini, 
trei jordife de salică, cari aplecate fiind de la trunchiu aŭ fost 
legănate de apă, în credinţă că precum s'au bătut acelea în 
apă, aşă şi N. să se bată după N. 

In blid se pune niţică sare, pită, şi când clopotul trage 


pentru prima dată în leturghie, luând din blid florile şi jor- 
diţele, descântă: 


Cum trage mărţinosul la sare, Făr'lumină, făr'mâncare, 
Flămândul la mâncare, Cum s'au bătut jordiţele în apă 
Setosul la apă, Diua, n6ptea, 

Cum nu pâte lumea Cum aŭ înflorit aste flori în 
Fără pită, fără sare, [grădină, 


(1) Sim. Mangiuca, Calend pe an. 1882. Aprilie 22 şi 23: «In giua Ale- 
sului lui Sân-Georgiii după amiagi se séměnă t6te florile: busuiocul (după 
alţii în diua de Sân-Georgii), cucumerele, seămânță de varză (cu- 
rechii)>» ;—Aurel Iana, Sân-Georgiul, publ. în Familia, an. XXVII, p. 411: 
«In diua premergătore (de Sân-Giorgiu), fiind gi de lucru, se séměnă 
busuiocul, lat. Oceynum basilicum, şi se fac resadniţele (se séměnă varza), 
cari numai în acâstă gi se prind, mai ales varza este ferită de insecte, 
care după ce a r&sărit, o mănâncă.» 

(2) Sim. Mangiuca Calend. pe an 1882. Aprilie 23. 


273 


Așă să tragă, | Şi la tótă lumea vădută, 
Așă să nu pótă | Inflorită, . | 
Fi N. făr'de mine! Frumâsă 

Și să fiu la N | Și drăgăstâsă! 


După acesta se pune apa din noŭ în glajă cu tâte agre- 
dienţele şi se păstrâză vre-o câte-vă gile, şi în fie-care dimin6ţă 
cel ce voesce a fi iubit şi văgut se spală cu apă de acâsta 
pe față, stropind şi casa proprie în lăuntru şi din afară. 

În fine mai există în Bana! şi credinţa că cine stă în 
giua de Sf. Gheorghe culcat pe pântece lângă o apă, acela 
vede un şârpe alb fugind. Deci pringând sârpele respectiv 
şi tăindu-i cu un ban de argint (libră, pară) capul, dacă va 
semănă în capul tăiat aiŭ (usturoii), şi apoi, crescând us- 
turoiul mare, îl va mâncă în giua de Sf. Gheorghe, acela 
capătă tâte darurile în lume şi pote vorbi cu tóte paserile 
şi animalele (1). 

Fetele cele mari din Moldova, pe lângă cele arătate în 
şirele de mai sus, mai îndatinâză încă de a se duce în pă- 
dure până nu apucă a se scutură roua, şi de găsesc mdtrd- 
gună şi ndvalnic, îl string, îl aduc acasă, şi îl pun în pod 
ori sub strâşina casei ca să steă, căci aceste plante aŭ, după 
credinţa lor, putere mare de a aduce în casă peţitori bogaţi 
şi gospodoroşi (2). 
= Fetele din Bucovina merg în pădure spre acelaşi scop 
cu un şip de vin şi cu două franzele (bulci.) Mergând j6că 
franzelele şi vinul tot drumul. Ajungând în pădure, tórnă 
vinu! în locul acela unde aŭ aflat şi de unde au săpat md- 
trăguna şi năvalnicul, iar franzelele le aduc înapoi acasă. În- 
torcându-se acasă, vin asemenea tot jucând cu buruenile săpate, 
ca şi când s'aii dus la pădure. Ajunse acasă, pun mătrăguna 
şi năvalnicul sub ic6nă, unde le păzesc ca şi ochii din cap. 
Iar când merg la joc saii la altă petrecere, atunci le ieau de 
sub icână şi le pun sub brâu. Ac6sta o fac ele, anume ca 


m —-—— 


(1) Aurel Iana, Dragostea Româncei. Datine din Banat, publ. în Fa- 
milia, an. XXVII, Oradea-mare 1891, p. 256. 
(2) C. D. Gheorghiu, op. cit. p. 90. 


Marian, Sărbătorile, III. 18 


274 


să fie jucate de feciori, după cum au fost şi buruienele res- 
pective când aŭ fost aduse din pădure (1). 

O sémă de fete, tot din Bucovina, se duc la pădure ca 
să sape şi să aducă buruienele sus amintite nu numai pentru 
joc, ci şi pentru avere, adecă nu numai cu scop ca să fie 
jucate, ci tot odată ca să se şi îmbogăţâscă. 

Caută însă cu cea mal mare băgare de s6mă ca, atât când 
se duc şi le sapă, cât şi atunci când se întorc cu dînsele a- 
casă, să nu fie de nimeni v&dute,căcidacă le vedecine-vă şi 
ducându-se se spurcă în locul de unde aŭ luat ele buruienele, 
atunci nu numai că nu-şi ajung scopul cu dinsele, ci din 
contră le merge fârte răi (2). 

Fetele din unele părţi ale Ungarie;, sculându-se în zorile 
dimineţii de. Sf. Gheorghe, se spală cu apă, în care se află 
bani de argint, anume ca să fie albe şi curate ca argintul, 
și ca atari plăcute feciorilor. După aceea se duc şi culeg flori 
din cari îşi fac huchete şi cununi, pe cari le întrebuinţâză 
apoi la feluri de farmece şi descântece; slobod apoi, ca şi la 
Sf. Vasiiu, porcii de prin coteţe şi numără parii de prin 
garduri până la un punct anumit, iar pe cel din urmă par 
îl însemnă cu cuțitul în forma crucii. Şi dacă numărarea 
acesta a parilor, până la însemnătură se sfîrşesce cu păreche, 
d. e. dacă sunt opt şi nu nouă, atunci e semn bun, căci 
fata, care i-a numărat, asemenea îşi va căpă&tă părechea, a- 
decă în decursul anului curgător va fi condusă la altar de 
un fecior ales, pe carele dînsa l-a meșterii în zorile dimi- 
neţii de Sf. Gheorghe. | 

Şi pe când fetele fac cele înşirate până aici, pe atunci fe- 
ciorii încă îşi aŭ ocupaţiunile lor. Aceştia adecă caută €rba 
fierului, în credinţă că 6rba acâsta numai în zorile dimi- 
neţii de Sân-Georgiu se pâte căută cu succes, și aflând:-o, 
numai. atunci își are puterea sa magică şi anume dacă, arun- 
cându-se într'un rii repede, nu s'ar lăsă să fie dusă în jos 
de undele apei, ci ar înotă contra undelor spumegătâre. Şi 
apoi... cine voesce să nu-l prindă nici un fel de armă, fie 


(1) Dat. Rom. din Mihoveni, dict. de Tóder Tofan și com. de Vesp. 
Corvin. 


(2) Dat. și cred. Rom. din Bălăcâna, com. de G. Jemna. 


215 


aceea: chiar şi un ac, trebue ca érba fierului să o vin- 
dece sub pielea mânei drepte. Ast-fel, cred ei, a fost meg- 
terit şi Pintea vitezul (1). 

Fetele din Muntenia, satul Zăndga, jud. Romanați, pun, 
ca și la Bobotâză, în ajunul Sf. Gheorghe, câte un fir de bu- 
suioc afară la pătul saii la coşar, ca să-şi încerce norocul, 
aŭ însă grijă să-l ascundă bine spre a nu pute fi găsit de 
îlăcăi, cari cam umblă după asemenea lucruri, ca să nu ieà 
mai pe urmă bani de la fete, căci ele sunt nevoite să-şi res- 
cumpere busuiocul cu bani, numai să nu pârdă norocul. 

Cea dintâi grijă a fie-cărei fete, când se scâlă diminţa, 
este să vadă: ce s'a întîmplat cu busuiocul? 

Dacă busuiocul a scăpat negăsit de flăcăi, şi plin de rouă, 
este semn că se mărită; iar dacă nu e plin, e semn că nu 
i-a venit încă timpul. 

Dar nici flăcăii nu se lasă mai pe jos. 

Indată ce lumea s'a culcat, se strîng în cete câte de 10—12 
şi se duc acolo, unde este vre-o dumbravă saŭ niscai-vă tufe, 
purtând fie care câte un vas cu apă curstă şi neincepută. 
Aceste vase le pun într'un loc ascuns şi apoi se retrag în 
tăcere, gicând fie-care în tăcere numele fetei, pe care şi-a 
propus s'o ieă de soţie. | 

După ce flăcăii merg până la un loc hotărît mai dinainte, 
se opresc, fac horă, j6că şi cântă din fluer, din gură, în frunză, 
spun poveşti, cimilituri, şi care scie mai multe de acestea, 
acela este socotit de mai isteţ. 

In chipul acesta petrec ei t6tă n6ptea. Iar când se crapă 
de giuă, atunci iarăşi plecă cu toţii la vasele cu apă. 

Dacă se găsesce în vasul vre-unui flăcăi un fir de érbă 
verde sau flóre, se dice că este semn că se îns6ră şi trăesce 
mult până la adânci bătrâneţe. Dacă se găsesce vre-o flóre 
uscată sau pălită, dice că nu se însóră în anul acela, iar 
dacă se găsesce pămînt, qice că acela în curînd more. 

Cei ce li s'a prevestit bine, aruncă apa din vas spre r&să- 
rit, ca să le crâscă norocirea împreună cu r&sărirea s6relui; 
iară aceia, cărora li s'a prevestit rău, aruncă apa spre apus, 


(1) I. T. Fane, Diua de Sân-Georgiii la sate, publ. in Pamilia,an. X, 
Buda-Pesta 1874, p. 212. 


216 


ca să dispară nenorocul cu apunerea s6relui acelei gile (1). 

În fine merită a fi amintită şi aceea, că ori-cine voesce ca 
să nu se lipâscă de el farmecele și vrăjile peste an, să se 
cântărâscă numai decât în diua de Sf. Gheorghe, şi atunci 
n'are tâmă că se vă lipi ce-vă de dinsul (2). 


X. 
ÎMPROURATUL. 


Cuvîntul prool, proor, prour, amproor, Împror, împroor, 
înprour, năprăor şi ndproor însemn6ză : 

a) o parte a dilei, şi anume înainte de amiagi, când pă- 
mâîntul e acoperit de rouă (3); 

b) Ajunul St. Gheorghe (4); 


(1) D. Stănescu, Obiceiuri pop. la serbătorea Sf. Gheorghe, publ. în 
Educatorul, an. I, Bucuresci 1883, p. 90. 

(2) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 89. 

(3) B. P. Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 1.107: «Impărțirea dilei la po- 
por: rěvěrsatul zorilor; în zori; în resăritul sorelui; la giuă; prânzişor; 
amproor de la 9—10 6re (S. Liuba, Banat, com. Maidan). 

«Până pe la 8 óre diminâţa se dice: până la împror (D. Receanu, Ba- 
nat, com. Bucova). 

«Pe la 9 Gre ante-meridiane se dice năprăor (I. Bumbăcilă, Banat, com, 
Terogova). 

«Tot aşà la Orşova şi Mehadia. 

«La ciobani, când mulg oile diminâţa, ci înainte de amiadi, se dice 
că: fac năproor (R. Popescu, Mehedinţi, com. Isverna). 

«La 12 Omenii dic năprorit (I. Spineanu, Mehedinţi, Severin).» 

Idem, de eadem, p. 1.108: «La ciobanii români de la Pind pror sau 
prour însemnâză timpul pe la 2—3 óre după miedqul nopţii. Se dice: duc 
oile în prour = duc oile să pască înainte de zuri, sau: sărmâ oile tu 
prour = mână oile la păscut de cu nópte (I. Caragiani).» 

(4) Idem, de eadem, p. 1.108: «Diminţa, când este promorâcă, ciobanii 
gic împrour, şi tot împrour se chémă Ajunul St. Gheorghe, când se 
pote găsi — poporul dice — érba fierelor (Iftimy, Tutova, c. Obârşeni; I. 
Pandale, Fălciu, c. Grumazâia). 

«Proor însemnâză Ajunul S. Gheorghe, adecă diua de 22 Aprilie. Po- 
porul gice că St. Gheorghe în prourul lui pornesce călare de încheie 


277 


c) rourare, udare, de unde apoi şi subst. împroorat, îm- 
prăurat, împrourat şi ndprorît = rourare, udare, rourat, 
udat şi vrb. împrdură, împreoră şi împrooră = a se roură 
şi a roură pre cine-vă sai: a se udă şia udă pe cine-vă (1); 
şi în fine: 

d) o stropitâre cu care se udă (2). 

Noi, în şirele următâre, vom vorbi numai despre împro- 
uratul usitat în cele mai multe părţi locuite de Români în 
ajunul şi în dimin6ţa Sf. Gheorghe. | 

In unele părţi din Bucovina este adecă datină ca fetele să 
se roureze în dimin6ţa Sf. Gheorghe pe ochi, adecă să se spele 
cu rouă de pe un câmp curat, anume ca să fie mai drăgă- 
laşe şi mai atrăgătâre. 

Tot atunci unele fete string rouă, care se păstrâză şi se 
întrebuințâză apoi peste tot anul la diferite bóle; altele se 
duc de se scaldă între vaduri, anume ca să fie curate şi 
ușdre în decursul anului ca cursul lin al apei (3); şi iarăși 
altele se duc până a nu r&sări s6rele cu pâne şi cu sare la 
O apă sau la un PARIU din apropiere şi ajungând acolo gic 
ast-fel: 


— Bună diminâţa, 

Apă lină şi curată, 

De Dumnedeu sfintul dată! 
— Mulţumescu-ţi d-tale, 
Mândră şi cinstită fată! 


Apoi, aruncând pânea şi sarea în păriîu şi luând cu mâna 
apă şi spălându-se pe față, continuă mai departe dgicând: 


toţi codrii, finaţele şi tótă verdeţa câmpului (D. Arghirescu, Covurluiă, 
c. Moscu). 

«Poporul crede că sunt femei, cari prin vrăji şi descântece ieau mana: 
vacilor cu lapte în prooul, adecă în ajunul lui Sf. Gheorghe a Țigâiŭù, 
Covurluiă, com. Foltesci).» 

(1) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul: «La Sân-Georz (Sf. Gheorghe) e 
împrăuratu;» — B. P. Hasdeŭ, Etym. Magn., t. I, p. 1.108: «La Sân-Giorgiú 
Gmenii se udă cu apă, ceea-ce se dice că se împreoră, alții dic împrooră 
(P. Olténu, Haţeg).» 

(2) T. Frâncu și I. Candrea, op. cit., p. 129. 

(3) Dat. Rom. din Frătăuţul vechiu, com. de I. Covaşă. 


— Apă curat-curgătore! | Şi de ori-ce aruncări; 

Eu îţi dau pâne și sare, Curăţă-mă& de ori-ce uri 
Iar tu curăţesce-mă: Şi de ori-ce făcâturi 

De ură, De pe mâni, de pe picióre, 
De gură Să r&mân eŭ ca o flóre, 
Și de făcătură, Ca o floriceă frumósă 
„De strigări, Pe care toţi o mir6să! 

De căscări | 

După ce s'au spălat pe faţă şi au rostit cuvintele acestea 
ieaŭ apă şi o duc acasă, o pun între flori şi apoi se spală 
cu ea, anume ca să fie drăgălașe ca florile; apoi spală ușa 
cu diînsa anume ca, după cum umblă uşa, aşă să umble și 
feciorii după ele; și în urmă spală şi icânele ca, după cum 
se închină Gmenii la icâne, aşă să se închine şi feciorii la 
ele (1). 

O sémă de fete însă se scâlă în giua de Sf. Gheorghe 
des dimin6ţă, se duc până la fântână, scot apă, ieaŭ o gură 
de apă, se întorc cu dînsa în casă, rîșnesc păpuşoiu îndărăt, 
fac din făina ast-fel rîşnită şi din apa adusă o turtă şi pu: 
nând-o apoi în vatra focului, ca să se cócă, dic: 


Eŭ întorc vatra, | Cele spurcate şi rele, 
Vatra întórce cuptiorul, Să r&mâe înglodate, 

Cuptiorul întrece hornul, Closce încloșnate, 
Hornul întârce cahla, De găini găinăţate, 
Cahla'nt6rce păretele, In pod aruncate. 


Păretele întârce léțurile, Da eŭ să fiu păuniţă, ` 
Lâţurile întorc acoperemîntul.. Podoghiţă, 

Toţi micii, | De la munte scoborită, 

Toţi voinicii, De tâtă lumea iubită, 

Toţi sătenii, Feciorii ce m'or vedé, 

Toţi poporenii In braţe că m'or luă, 

Să cate numai la mine, In frunte m'or sărută, 
Numai mie să se închine, In fruntea jocului m'or purtă! 


Iar dușmancele mele, 


Cocându-se turta ast-fel descântătă, o ieaii de pe vatră şi 
o pun pe prag, şi dacă vine mâţul şi o mănâncă, atunci 


(1) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Maria Ciopeii, şi com. de P. 
Scripeariă. 


279 
fata care a făcut-o și a descântat-o are în decursul anului 
de bună sémă să se mărite (1). 

Fetele, pe lângă locuinţele cărora nu trece nici o apă cur- 
g&tore, se scâlă în diua de Sf. Gheorghe des-diminâţă, pun 
un ciubă&r lângă fântână, îl umplu cu apă neîncepută şi în 
ciubărul acesta apoi se scaldă, anume ca să fie curate, fru- 
móse, drăgălaşe și mai bine vădute de toţi, mai ales însă de 
către feciori (2). 

Dar fetele nu numai că se spală cu rouă şi se scaldă, ci 
tot-odată se și udă una pe alta cu apă, anume că să fie fru- 
móse, sprintene şi harnice peste an (3). 

In acelaşi timp caută şi flăcăii ca să le ude. Şi acâsta o 
fac ei, ca să nu se apropie Strigoicele de dînsele, precum și 
ca şi ele să nu se prefacă în Strigóice (4). 

In unele părţi din 7ransilvania, precum bună-6ră în Ha- 
teg, Sighişóra şi Vama, feciorii şi fetele asemenea se îm- 
prăură, se udă cu apă, ca şi în Bucovina (5). 

In alte părţi, tot din Transilvania, merg toți în persână 
de Sân-Georz la un rîù cu boţi (bâte) şi cu ciomege şi dând 
cu ele în rîù se împrăură. 

In dimin6ţa lui Sân-Georz, copiii, cari aŭ mânat vacile în 


(1) Dat. Rom. din Poeni, sat în distr. Siretului, com. de Dim. Furtună, 
stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Mihoveni, dict.de Pavel Cioful, com. de Vesp. Corvin. 

(3) Dat. Rom. din Bălăcena, com. de G. Jemna, «Udatul se întrebuin- 
téză în diua de Sf. Gheorghe ca să fie frumoşi»;—a celor din Volovâţ, 
com. de Ilie Buliga: «La noi, dic Gmenii că de aceea se udă în giua de 
Sf. Gheorghe cu apă, ca să fie mai harnici peste an.» 

(4) Dat. Rom. din Mihoveni. dict. de P. Cioful şi com. de Vesp. Corvin. 

(5) Din. Ms. d-lui I. Pop-Reteganul; —B. P. Hasdei, Etym. Magn., t. 
I, p. 1.108;—G. Popa, Datine strămoşesci, publ. în Albina, an. I, No. 37, 
p. 1.157: «In Qiua Palilieï, la 23 Aprilie, s&rbătorim noi pre Sf. Gheor- 
ghe, eroul care birue balaurul întunericului şi al peşterilor. In acestă 
di. dis-de-diminâţă, porţile caselor sunt împodobite cu frunză verde, flă- 
căii prind pre fete, le udă cu apă rece de fântână sau le duc la vale, 
unde le bagă în apă; boii în acâstă gi mai întâiii sunt scoși la păşune, 
şi în unele locuri ţăranii noştri se purifică sărind peste focuri. Datina 
acâsta în unele ţinuturi românesci se face în diua Mucenicilor»; — com, 
de Sânţia Sa. I. Muntean, preot în Sighiş6ra: «In giua de Sân-Georgiu 
feciorii şi fetele se udă la fântână şi pe stradă cu apă» 


280 - 


câmp, aduc flori şi ramuri vergi în sat. Iar femeile, eşindu-le 
înainte, î; împrăură cu un cart (cofă, doniţă) de apă (1). 
In Munţii apuseni din Transilvania se face în pregiua 
gilei de Sânșorz din mlădiţe verdi o stropitâre, numită îm- 
proor, şi aducându-se întrun vas noŭ apă curată de la un 
isvor sau rîu, în diminâţa gilei numite se stropesc cu îm- 
proorul căsenii, vitele, casa, grajaurue şi acéstă stropire se 
numesce împroorare. 

Mamele, cari au fete mari, pun leușten sub pragul ușii 
bisericii pe care, după eşirea Gmenilor din biserică, îl aduc 
acasă şi stropesc fetele cu el spre a fi norocâse în căsă- 
torie (2). | 

In unele părți din Ungaria şi Banat asemenea se stropesc 
şi se udă cu apă, ca şi în Bucovina şi Transilvania, şi a- 
nume nu numai tinerii, ci chiar şi bătrânii, iar de este cald, 
se scaldă în apă curgătâre pentru spălarea tuturor relelor (3). 

In alte părţi însă, tot din Banat, precum bună-6ră în 
comuna Maidan, este datină ca feciorii să se adune în 
diua de Sân-Giorgiă des-diminâţă la sfat şi apoi, împărţin- 
du-se câte 3—4 pe o uliţă, adună fete, ba chiar şi neveste 
şi le scaldă în unele locuri pe la fântâni, unde aruncă câte 
3—4 vedre de apă pe ele; iar în satele de pe lângă Mureş 
le duc la riîă, unde le îmmâie bine şi apoi le slobod către 
casă (4). 

In Moldova există credinţa, că cine se va spălă în dimi- 
n6ţa Sf. Gheorghe cu rouă, acela t6tă vara va fi sănătos și 
nu-i vor eşi pete pe obraz; iar cine se va scăldă într'o apă 
curgětóre în diminâţa acestei gile, pre acela tot anul nu-l 
vor prinde îfrigurile (5). 

Tot în Moldova este datină, după cum scrie M. Eminescu, 


—— 


(1) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul, com. Paucenesci. 

(2) T. Frâncu şi I. Candrea, op. cit., p. 129. 

(3) Com. de d-l Vas. Sala: «La Sân-Georgiu se udă feciorii şi fetele la 
fântâni ori la rîuri»; — Aur. Iana, Sân-Georgiul, publ. în Familia, an. 
XXVII, p. 411; — Sim. Mangiuca, Calend. pe 1883, Aprilie 23: «Femeile 
şi bărbaţii, dar peste tot ómenií se udă cu apă. Scăldarea în apă cur- 
gětóre.» 

(4) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul. 

(5) Const. D. Gheorghiu, op. cit, p. 89—90. 


281 


ca fetele în gătâlă s&rbătorâscă, când vestea luminii abiă se 
ivesce la răsărit, ca să grăbâscă care mai de care cu ulci6- 
rele curăţite la isvorul cu apa cea bună, unde se întâlnesc, 
schimbă vorbe, își fac de lucru și stai neastimpărate. Ar 
plecă, dar nu le duce gândul, ar mai sta dar nu li se cuvine. 

— Aide, soro! — gice una — căci ne apucă flăcăii și ne 

stropesc cu apă de isvor. 
„_— Aide, soro! — dice alta. 

— Aide, soro! — dice a treia. 

— Aide, soro! — gic tâte, dar nici una nu plâcă. 

Flăcăii, ascunși prin crângul de prin prejur, de-odată nă- 
vălese asupra lor. 

Fetele ţipă speriate, uimite şi desmierdate şi ca o câtă dè 
prepeliţi fug care în cotro. 

Dar sprinteni sunt voinicii şi iuți la pași. 

. Unul câte unul... iea ulciorul şi varsă din el în faţa 
rumenă, căci așă e bine, așă este obiceiul, aşă se împrâs- 
pătă sângele şi ca pe un priîsnel învîrtesce trupul (1). 

În fine în unele părţi din Muntenia, precum bună-6ră în 
Gorj, com. Câineni, Gmenii nu numai că se împrooră pe 
sine în: diua de Sf. Gheorghe, numită acâstă gi de dinșii şi 
diua proorului, ci stropesc tot odată şi vitele cu Kepa Şi cu 
salcie albă (2). 

În alte părți, tot din Muntenia, precum bună-óră în comuna 
_Zăndga, jud. Romanați, este datină ca în diua de Sf. Gheor- 
ghe, când se face diuă, tótă lumea să se scóle fórte de di- 
minéță, băeţi, fete şi femei, şi să mârgă să se înroorescă; 
să ieă futor, cum se numesce în graiul țărănesc. 

Cele cari rămân acasă, scot afară haine și tot ce aŭ, 
velinţe, macaturi, perine, şi le întind la s6re, unde le lasă 
până când s6rele începe să dogorescă, iar atunci le pun în 
casă (3). 


(1) M. Eminescu, Nuvele, ed. Şaraga, Iași, p. 137. 

(2) Din R&sp. la Cest. d-lui N. Densuşianu. | l 

(3) D. Stănescu, Obiceiuri pop. la sërbătórea Sf. Gheorghe, publ. în 
Educatorul, an. I, Bucuresci 1883, p. 91. 


282 


XI. 


MOȘII DE SÂN-GEORGIU. 


In unele părţi din Banat este datină de a se da în giua 
de Sf Gheorghe ca Moși pe la vecini şi nâmuri olcuţe nouă 
pline cu lapte şi cu caş, dimpreună cu câte un colac şi o 
lumînare. Pe alocurea, precum bună-dră în Sicheviţa, laptele 
se dă în tăiere sau strachini (1). 

In alte părţi, tot din Banat, se împărţesce lapte de oi şi 
cu scrob făcut din făină de grâu. 

Este adecă în cele mai multe părţi din Banat datină ca 
până în giua de Sf. Gheorghe să nu se mănânce de fel 
lapte de óie, iar în acestă di nu se pâte mâncă până ce 
nu se dă mai întâiu de pomană morţilor, căci așă se deslâgă 
la mâncare. 

Deci găletăresele, adecă femeile cari aŭ fost în acâstă gi 
la stână, unde s'au muls pentru prima óră oile, întorcându- 
se cu câte un pic de lapte pe fundul găleţii acasă, unde 
le aștâptă mamele ori surorile cu scrob făcut din făină de 
grâu, împart scrob de acesta cu lapte de oi pe la vecini 
şi pe la n6muri de pomană morţilor, care pomană se nu- 
mesce Moșii de Sân-Georgiu. 

O sâmă de femei, pe lângă scrob şi lapte, mai împart 
încă şi bucățele de caş ori de ba/mașiu (balmoș), şi dăru- 
indu-le gic: 

— Cât caş (ori lapte) am căpătat acuma, pe de dece ori 
(sau 20—50 de ori) să mi se compute la măsurarea oilor! (2) 

In Muntenia se dă în acâstă di asemenea lapte de pomană. 
Şi chiar dacă diua de Sf. Gheorghe e cu câte-vă s&ptămâni 


— 


(1) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882, p.138—139;—Aurel Iana, Sân- 
Georgiul, publ. in Familia, an. XXVII, p. 411. 

(2) At. M. Marienescu, Alesul, publ. în Familia, an. IX, p. 241;—Aur. 
Iana, Sân-Gheorgiul, loc. cit.—Cuv. Comput e poporal. Măsurarea oilor 
e o serbătore poporală, ce se ține în sěptěmâna Rusaliilor. De la Ales 
şi până la Măsurarea oilor, mieii sug, și atunci se despart. 


283 


în urma Pascilor, femeile nu mănâncă în diua acâsta nimic 
înainte de a fi dat lapte pentru cei morți (1). 

In Bucovina şi anume în Frătăuţul nou, disctrictul Ră- 
dăuţului, se trimite ca Moș: asemenea o ulcică cu lapte 
dulce de vacă fiert cu togmagi, cu un colac şi cu o lumină 
pe la case, mai ales unde sunt copii mici (2). 

In unele comune din Bucovina însă, precum bună-óră 
în Tereblecea, districtul Siretului, nu numai că se trimit 
în acâstă gi Moș: pe la case,ci mai întreg satul se duce la 
ținterim, şi acolo împărţesc diferite bucate sărmanilor, în- 
țindând fie-care pe mormintele morţilor săi o față de masă 
sau un ştergar, iar pe acelea punând bucatele aduse (3). 


XII. 
URZICATUL. 


In cele mai multe părţi locuite de Români e datină ca, din 
faptul dilei Sf. Gheorghe şi până în amurgul serii, băeţi şi co- 
pile, feciori şi fete să umble pândiş, ori pe unde le e umbletul. 

Şi fie-care își ţine mânile la spate și caută să apuce go- 
lul celui-lalt, căci în acâstă di, pe lângă datinele şi credin- 
tele arătate în capitolele premergătâre, e încă şi timpul ur- 
zicei, timpul urzicatului. 

Şi iată că-l apucă! 

Stănuţ atinge cu urzica braţul desvălit al Maridrei. 

Marióra ţipă speriată, apoi se întârce repede şi-l atinge 
şi ea cu urzica peste gât. 


(1) Petru Gârboviceanu, Serbătorea Sf. Gheorghe, publ. în Educatorul, 
an. II, Bucuresci 1884, p. 155. 

(2) Sim. FI. Marian, Îmmormântarea la Română, p. 387. 

(3) Sim. FI. Marian, Îmmormântarea la Români, p. 387;—Dict. de Ana 
Nimigean și com. de P. Nimigean: «În giua de Sf. Gheorghe ies în Te- 
reblecea cu procesiunea la ţinterim, unde se fac parastase. Se fac şi 
ouă roși ca la Pasci și se daŭ, dimpreună cu alte obiecte, peste mormânt 
de pomană.» 


284 


Apoi g6nă, apoi hohote, apoi ţipete, — jur-împrejurul cur- 
ţii — afară la uliţă — de-a lungul uliţii, — pe la fini, pe la 
vecini, şi prin casă, şi pe afară, mic și mare, satul întreg 
se pune în g6nă, căci acuma se începe primă-vara, vremea 
de lucru, şi cel mai sprinten e cel mai vrednic (1). 

Iar sprinten şi iute, harnic şi îndemânatic la lucru în de- 
cursul întregului an pâte fi, după credinţa poporului, numai 
acela, care se urzică în giua de Sân-Giorgiu (2). 

In fine, după ce s'au obosit de alergat şi de urzicat, se 
apropie cu toţii de adăpost. 

Iar aici fie-care începe a se lăudă că a nemerit pe cutare 
şi cutare de atâtea şi atâtea ori şi că însuşi nu a fost ne- 
merit decât în urma cutărei ori cutărei întîmplări nepre- 
v&dute, chiar numai de atâtea și atâtea ori. Spune apoi pe 


(1) M. Eminescu, Nuvele, ed. Şaraga, Iași, p. 136; —D. Stănescu, Obi- 
ceiuri poporane la serbătorea St. Gheorghe, publ. în Educatorul, an. 
I, Bucuresci 1883, p. 31:<«Cei cari se scâlă mai de diminâţă în giua acesta 
iea urzici şi urzică pe cei ce dorm. . . Prin casă,prin curte, prin gră- 
dină, copiii fug, gonindu-se unul pe altul, ca să se urzice.» 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Bălăcena, com. de G. Jemna : «Mai departe 
întrebuinţâză poporul nostru și urzicatul în giua de Sântul-George. Iar 
acâsta o face el ca să fie copiii iuți şi sprinteni peste an»; -- a celor din 
Ilişesci, dict. de Ermolaiu Ghiuţă, agricultor: «In diua de Sf. Gheorghe 
se adună feciori și fete la un loc, fie-care câte cu o urzică în mâneca că- 
meșii şi apoi se urzică şi-se udă cu apă, un semn că precum e urzica 
de iute şi apa de rece, aşă să fie şi cel urzicat și udat de iute şi sprinten 
preste tot anul»; —a celor din Mihoveni, dict. de P. Cioful şi com. de 
Vesp. Corvin: «In diua de St. Gheorghe se urzică mai ales tineretul, ca 
să fie peste întreg anul iute şi harnic»; —a celor din Frătăuţul vechiu, 
com. de I. Covaşă: «In diminâţa Sf. Gheorghe se urzică Gmenii, ca să 
fie iuți peste an»;— a celor din Frătăuţul noŭ, com. de Iul. Sidor: «In 
diua acâsta (Sf. Gheorghe) se urzică şi se udă, căci se crede, că e mai 
bine omului peste an»;— a celor din Calafindesci, dict. de M. Molocii: 
«In Qiua de Sân-Georgii des-de-dimiuâţă se urzică feciorii şi fetele cu ur- 
zică, ca să fie sprinteni peste vară:;— a celor din Cetea de lângă Alba- 
Iulia, în Transilvania, din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul: «La Sântul-Gheorghe 
se urzică, se udă cu apă şi beaii vin, ca să facă sânge peste an»; —- a 
celor din Comitat. Bihorului, în Ungaria, com. de d-l Vas. Sala: «Urzi- 
catul în giua de Sân-Giorgiu se face ca fetele şi feciorii să fie iuți, şi 
să nu se facă pe dînşii bube. Unii mănâncă atunci pesce, ca să fie iuți 
ca pescele»; — El. Sevastos, Se&rbătorile pop., publ. în diar cit. p. 156: 
«Omenii se bat cu urzică să fie iuți peste an.» | 


285 


cine a nemerit şi l-a nemerit în anul trecut şi în anul mai 
nainte de cel trecut. Tatăl şi mama își spun din tinereţe; 
bunul şi bunica ascultă şi îi ch6mă pre toţi de cu vreme 
la odihnă, căci mâne, când diua se desvălue din n6pte, cel 
mai harnic şi cea mai harnică fură smântână de pe isvorul 
din crâng. (1) 


(1) M. Eminescu, op. cit., p. 136. 


MARCU BOILOR. 


MARCU BOILOR. 


Marcu boilor cade tot-deauna în 25 Aprilie a fie-cărui an, 
adecă în diua sfîntului evangelist Marcu. ` 

Diua acésta e o qi consacrată vitelor cornute şi în deosebi 
boilor şi se serbéză, atât de către bărbaţi, cât şi de către fe- 
mei, prin abţinerea de la ori şi ce lucru mai mare şi mai a- 
les de la arat (1), anume ca să nu li se bolnăvâscă boii, să 
nu se strice după cap sau, după cum se spune, să nu ca- 
pete tragan (2), apoi să nu-i atace și să-i strice firele săl- 
batice (3). 

(1) Dat. Rom. din Frătăuţul vechii, com. de I. Covaşă: «In diua de 
Marcu boilor nu se ară cu boii, ci numai cu caii:;— a celor din Fră- 
tăuţul noi, com. de Vesp. Reuţ: «Marcu boilor se ţine pentru boi, adecă 
acestă sěrbătóre îi a lor, şi nu se pun de către Omeni în astă unică 
gi de fel la lucru»; — a celor din Buninţi, com. de Vesp Corvin: «În 
diua acâsta, adecă în diua de Marcu boilor, să nu înjugi boii nici de 
fel, nici măcar funia pe cârne să nu le-o pui, căci cine l6gă boii în a- 
céstă di e afurisit de Dumnegei şi nu pote să mârgă în raiu»; —a celor 
din Reuseni, com. de Vas. Pop: «În diua de Marcu boilor, nici să nu 
se pue mâna pe cornele acestora, căci e păcat mare.» 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Frătăuţul vechii, com. de I. Covaşă: «Mar- 
cu boilor se ţine, anume ca boii să fie feriţi în decursul anului de ori-ce 
bolă şi mai ales să nu capete tragăn.» 

(3) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şi 1883, Aprilie 25: «Marcu 
boilor şi a vitelor, peste tot sărbătâre pentru boi, ca să nu se betejâscă 
(bolnăvescă) şi să nu fie asaltaţi (atacați) de fiére selbatice.» 


281 


Dacă unul sau altul se încumetă şi lucreză în diua acâsta 
fără să fie nevoit, şi mai ales dacă ară, atunci nu numai 
că are mare păcat, ci vitele i se bolnăvesc din pricina a- 
cesta şi numai cu mare grei i se însănâtoşâză. Cele mai de 
multe ori însă trebue numai decât să păgubâscă vre-un boi. 

Cerând însă împrejurările ca bărbaţii numai decât să 
lucreze, şi în deosebi să are cu boii, pentru că nu au cal cu 
ce ară, atunci, ca să nu li se întimplenici o pagubă în vite, 
femeile serbâză și pentru dînşii şi anume abţinându-se de la 
tâte lucrurile cele mai grele (1). 

Singurul lucru ertat fie-căruia în acestă di şi cu deosebire 
celor ce aŭ oi, este strîngerea berbinţelor, cari aŭ fost în 
séra Sf. Gheorghe puse lângă fântână sai lângă un rîù şi 
umplute cu apă, anume ca în decursul anului pa fie tot pline 
cu lapte şi cu brânză (2). 


(1) Dat. Rom. din Frătăuţul vechiii. com de I. Covașă. 
(2) Dat. Rom. din Gura Sadovei, com. de L. Latiş. 


ARMINDENUL. 


ARMINDENUL. 


Armindenul numit altmintrelea şi Armindin (1), Armin- 
der, Armendin (2), Băuiu şi Păuiu (3) cade mai pretutindeni 
la 1 Maiu a fie-cărui an, când se serbâză şi numele profetului 
Jeremia, de unde i se trage şi numirea (4). In unele părţi din 
Transilvania şi Banat însă cade în presâra de Sf. Gheorghe 
şi în presâra şi diua de Ispas (5). 

In ajunul acestei gile, care se serbâză de către unele fe- 
mei prin nelucrare în casă şi la câmp pentru vifor şi grin- 
dină (6), mai fie-care familie românâscă din Banat şi Tran- 
silvania are datină de a aduce şi a plantă saii a pune dina- 
intea casei sale şi mai ales la pârtă câte-o ramură verde 





(1) In mai multe localităţi din Bucovina. 

(2) B. P. Hasdeu, Etym. Magn., t. II, p. 1709. 

(3) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şi 1883. Maiŭ 1. 

(4) B. P. Hasdeu, Etym. Magn., t. II, p. 1.711: «La 1 Maiŭ se serbéză 
sfîntul Jeremia. Sirbesce Ieremiev-dan, paleo-slavic Ieremiinu — dinī 
«Diua lui Ieremia». De aici Românesce Arminden din Erminden, cu 
trecerea inițialuluï er în ar, ca în ariciŭ, Ardél etc.»;— com. de d-l 
Ios. Olarii: «Armindeniš sunt mai bine cunoscuți sub numele din ca- 
lendar Jeremie, care se serbéză in tot anul la prima Maiu.» 

(5) Sim. Mangiuca, Calend. cit.: <Arminden (Băuiŭ, Păuiŭ). Pe alo- 
curea cade Armindenul spre diua Ispasuluï»; — com. de d-l Domiţiu 
Dogariŭ, învěțător în Satu-lung:« Armindeni se pun în două rînduri, şi 
anume : (a) în preséra de Sf. Gheorghe, frunză verde de fag, şi (b) în 
preséra dilei de Ispas, frunză de rosar sělbatic.» 

(6) Com. de d-l Ios. Olariu. 


289 


de fag, de stejar, de salcie, sau şi de alt arbore, care se 
numesce Arminden (1). . 

Acâstă ramură, prăjină sau arbore înalt, numit Arminden, 
care are numai puţine frunze la virf, se lasă dinaintea ca- 
sei unde s'a pus, până ce pică de sine (2), sau până ce se 
macină grâi noŭ, şi când pentru prima óră se face pâne 
din acest grâu, care servesce apoi în casă de noroc, atunci 
se taie şi se aprinde coptorul cu el (3). 

Adusul Armindenulu: din pădure şi pusul lui se fac fără 
nică o ceremonie (4). 

Dacă pădurea e îndepărtată de comună, ori dacă timpul 
e uriîcios, ploios şi întunecos, atunci se pregătesce din diua 
premergătâre, adecă de la 29 Aprilie. 

In unele părţi din Banat, Armidenul sau pomul de Matu, 
cum se mai numesce, se pune mai cu s6mă la casele fetelor 
mai alese din sat și la unii Gmeni mai fruntași. 

In casul acesta n6ptea târgiă, după ce se trap 6menii de 
pe uliţă, un fecior sai şi mai mulţi duc Pomul de Matu şi-l 


(1) T. Frâncu și G. Candrea, op. cit., p. 130;— Hasdeu, Etym. Magn., t. 
II, 1.709: «La Arminden se aduce din pădure o prăjină cât se pote de 
mare cu puţine clence în virf, şi se împlântă dinaintea casei (R. Sim, 
Transilvania, c. Orlat)»;—din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul: «La prima Maiii 
se pune Armindenul în tot Ardâlul>; — R. Sim, Monografia comunei 
Orlat, publ. în Foia poporului, an. III, No. 32, p. 128: «La Arminden se 
puneă mai nainte la case Arminden, adecă o prăjină lungă adusă atunci 
din pădure.» 

(2) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul; «La Armingien pun un ştejar, 
salcie ori rudă înaltă de alt arbore în pórtă şi-l legă bine, unde stă până 
ce pică de sine.» 

(3) Frâncu și Candrea, op. cit, p. 130;—Hasdei, Etym. Magn., t. II, 
p. 1.740: «La Arminden pun la pórtă un arbore nalt, cu frunze numai 
în vîrf şi-l lasă acolo până ce se face mai întâiu pâne nouă; atunci 
fac din el jiruitoriŭ de cuptor, cu restul ard coptorul. Acel arbore 
se dice Arminden»; — Sim. Mangiuca, Calend. pe an 1883: «Arborele 
verde, numit Arminden, remâne pe alocurea plantat în pămînt dinaintea 
casei, până când vine grâul nou, atunci tăind arborele, se face foc cu el, 
şi se câce pânea nouă; acâstă pâne servesce în casă de noroc»; — Com. 
de d-l los Olariu: «Mulți poporeni ţin pomul de Maiŭ în locul unde 
a fost pus la Irimie până la seceratul grâului. Atunci numai taiă pomul, 
cu care apoi se câce prima pogace şi din care trebuesc să guste toţi 
casnicii, pentru ca să fie sănătoși.» 

(4) Frâncu şi Candrea, op. cit., p. 130. 


Marian, St&rbătorile, III. 19 


290 


' împlântă la pârta iubitei sale sau la pârta omului fruntaș. 

Cu t6te însă că'punătorii, adecă cei ce duc pomul de Maiŭ, 
o fac acâsta în secret n6ptea şi nu se arată niměruï, totuşi 
cel onorat cu pomul îi caută prec ei ce l-aŭ onorat şi aflân- 
du-i îi trateză cu băuturi (1). 

Am dis mai sus că adusul Armindenului din pădure şi 
pusul lui se face fără nici o ceremonie. 

Intrebând însă ce însemnătate are acâstă aducere şi pu- 
nere, unii dintre Români, mai ales de pe la pâ6lele Munţilor 
apuseni, dic că Jidovii, voind să prindă pre Is. Christos, aŭ 
pus ca semn înaintea locuinţei lui o ramură verde. Dimi- 
n6ţa mergând spre casă, unde au lăsat semnul, mai mare 
le-a fost mirarea, vădând pe la t6te casele un semn identic 
în cât n'aă putut găsi casa în care locuiă. Prin urmare, pentru 
păstrarea acelei amintiri, s'ar pune armindenul (2). 

Tot cam așă istorisesc şi Românii de prin cele-lalte părţi 
ale Transilvaniei, precum bună-dră cei din Haţeg. Aceştia 
adecă dic că atunci, când tăiă Jrod pruncii, a tăiat tótă diua 
până séra; unde a ajuns séra, a pus un arbore ca Armin- 
den, un semn ca să se scie până la ce casă a ajuns; dimi- 
n6ţa însă la tóte casele a aflat Arminden, şi aşă a scăpat 
şi Domnul Christos (3). 

In alte părţi, tot din Transilvania, se spune că Jidovii, 
după ce aŭ lăsat să taie capul apostolului Iacob, au voit să 
prindă şi pre Filip ca să-i taie şi lui capul. Şi ca să neme- 
r6scă n6ptea casa, în care eră Filip, au împlântat o crângă 
verde la pârta ei. Dar se înşelară că, pre când îl căutară 
n6ptea, dinaintea fie-cărei case eră o rudă verde ca cea 
pusă de ei (4). 


(1) Com. de d-l Ios Olarii. 

(2) Frâncu și Candrea, op. cit., p. 130; —din Ms. d-lui I. Pop-Retega- 
nul: «Românii din Retég gic că atunci când îl căutau Jidovii pre Is. Chr., 
s'a întîmplat de la fie-care casă a răsărit lângă stâlpul porţii câte un 
ast-fel de arbore, de aceea la fie-care casă se pune armindenul.» 

(3) Hasdeŭ, Etym. Magn., t. II, p. 1.710. 

(4) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul;— W. Schmidt, op. cit., p. 11—12: 
«In giua Inălfării la cer se împodobesc casele şi mormintele cu flori, 
cari se aduc une-ori acasă de la sfinţirea holdelor din câmp, iar flăcăii 
ridică arbori înalţi pe la ferestrele copilelor virstnice. Acest arbore eră 
acuma la Ingi imaginea abundenței crescătâre a vieţii şi simbolul de- 


291 


F6rte frumos descrisă e originea acestă datine şi de către 
laureatul nostru poet, d-l G. Coșbuc, într'o admirabilă legendă 
intitulată Armingenii. 

Iată şi legenda respectivă: 


Pre când umblă Christos prin ' Şi Dumnedeu orbit-a firea 
[ţară, |!  Ovreilor împinși la răi, 
Lăţind cuvîntul său frumos, i In cât să n'aibă nicăirea 
Ovreii toţi i-au scos ocară Vr'un chip de-a făptui peri- 
Şi cărturarii lor cercară [rea 


Prilej să perdă pre Christos. 


Așă, ’ntr’o n6pte 'ntunecată, 

Când vecinicul Mântuitor 

Dormiă 'ntr'o casă 'ncreşti- 
[nată, 

Găsitu-l-ai Ovreii 'ndată 

Și sfat făcut-au de omor. 


La Miadă-n6pte— aveai să vie 
La casa unde el dormiă 

Şi, casa pentru ca s'o scie, 
Aŭ pus ca semn de mărturie 
In faţa casii o nuiă. 


Dar Dumnedeu, cel ce scoboră 
Şi'n gândul cel mai nevădit, 
Nu lasă p'al său fiù să moră, 
Căci a rescumpărării Oră 

Și vremea morţii n'a sosit. 








Născutului din Dumnedeu. 


La miedul nopţii ’n glâtă mare 
Ovreii pe furiş pornesc 

Şi — Ovreii urlă de mirare, 
Că eï la casa fie-care 

Ca semn câte-o nuiă zăresc. 


«Dac'am perdut şi astădi prada 
Cu greu put6-vom s'o găsim!» 
Pornesce — apoi răcenind gră- 
[mada, 
Pă&rîndă'n sgomot tâtă strada 
Tăcutului Ierusalim. 


Dar neputend să mai găséscä 
Pe Christ ca să-l omâre'n somn, 
Perdut-au n6ptea dușmănâscă 
Si naŭ putut să 'ndeplinâscă , 
Perirea vecinicului Domn. 


getului îndreptat în sus al deului vieţii Şiva; de nu cum-và eră în sfir- 
şit acest arbore un simbol jignitor pentru simţul general de moralitate, 
în îns&mnînţa sa mai profundă neînțeles de către poporul de rînd. Con- 
form învăţăturii creștine, pare că acest arbore servesce ca amintire a 
arborelui plantat ca semn dinaintea casei, în care eră închis apostolul 
Filip, pre care voiaii ludeii să-l decapiteze, precum aŭ fost decapitat 
pre apostolul Iacob, a cărui s&rbătâre cade la intâii Maiu; dar scopul 
lor fu zădărnicit prin aceea, că aflară în diua următbre arbori crescuţi 
pe la tâte ușile Ierusalimului. Unit dintre acești arbori — Armindeni— 
aŭ tulpină netedă și curăţită de câjă, iar la vîrf obiecte de preţ pentru 
acăţătorul îndrăsneţ şi iscusit. Aceia cari aŭ dorinţă de a câştigă onorea 
şi aceste odóre atrăgătore, îşi ung palmele și tălpile cu rășină şi pórtá 
cenuşă în buzunare.» 


292 


., È. = FA RER E 
Şi din aceea di "nainte De n6ptea mântuirii sfinte 
Ră&mas-a obiceii, şi spun, Românii şi adă Armingenă 
Că pentru — aducere aminte | [pun (1). 


In fine Românii din comitatul Bihorului în Ungaria con- 
sideră giua acâsta de cea mai potrivită şi pentru alungarea 
Strigelor. 

De aicea apoi şi datina la Românii bihoreni de a eşi în 
preséra acestei dile din fie-care casă câte un suflet şi a strigă 
în gura mare: 

— Audi mě! 
Iar cel ce aude, fie el ori şi cine ar fi, răspunde: 
— Aud mă! 


Primul mai departe: 


Cine-i Sfrigă 
Dracu-l frigă 
Pe frigare 

De cea mare! 


Cari cuvinte le rostesce apoi şi cel de al doilea. 

Rostind aceste cuvinte, se crede, că ast-fel se întîmplă 
cu cei ce sunt Strigoi, dacă nu închid în grabă ușa casei. 

Pe asta s'ar cunâsce Strigoii în diua de Ierimie, adecă în 
diua de Arminden sau 1 Maiu. 

In unele sate, saŭ mai bine gis mai pretutindeni unde 
locuesec Români, pun la casă—la uşi, ferestre— şi la graj- 
duri ramuri vergi de goron (stejar) ori fag, şi unii pun la 
grajduri şi pe lesi rugi pentru vaci. 

In presâra de /erimie, acel lemn îl numesce popeti: peste 
tot Arminden. 

Lemnul de dîlmoc îl pun la boi la jug, ca să nu se 
didtă (chi6tă), adecă ca să nu se dióche (2). 

Pe când la Românii din Ungaria, Banat şi Transilvania 
e datină de a se pune în presâru acestei dile o ramură verde 
dinaintea casei, parte spre depărtarea Sirigoilor şi parte 


(1) Balade şi Idile, Bucuresci 1893, pag. 30—32. 
(2) Vas. Sala, Credinţe, eresuri. obiceiuri, de la Beiuş şi Vuşcăii în 
Bihor, publ. în Familia, an. XXXVI, Oradea-Mare 1900, p. 103. 


____293 

întru aducerea aminte de prigonirea de către Jidovi a Domnu- 
lui nostru Is. Chr. şi a nereuşirii acestora de a pune mâna 
pe dînsul, pe atunci Românii din Bucovina, Moldova şi cei 
din Muntenia îndatin6ză de a frige la Arminden sau Armin- 
der un miel, a se duce apoi în pădure, într'o dumbravă, 
luncă, la vie, saă şi în grădină unde este 6rbă verde, a se 
pune acolo la umbra unui copac şi, mâncând friptura de miel, 
a bé vin pelin, sai dacă nu este de acesta, atunci vin de cel-lalt 
punând în el pelin verde. Unii aduc cu ei şi lăutari de le cântă 
şi ast-fel petrec apoi până către s6ră, când se întorc în sat 
cântând şi bând, împodobindu-se pe la pălării cu flori de 
liliac, dacă e înflorit, şi cu pelin verde. 

Când întâiu Maiu cade iîntr'o Mercuri sai Vineri, gi de sec, 
nimeni din popor nu-l petrece, fiind-că nu mănâncă carne. 
Ciocoiaşii de la ţâră însă îl petrec în totdeauna. 

In judeţul Covurluiă din Muntenia există chiar şi un cântec 
poporal, care se cântă la acâstă ocasiune, și anume: 


Frundă verde de pelin, 

Iată-ne la Armendin, 

B6u mesenii și mănâncă, 

Și de ciumă nu li-i frică....(1) 


In Bucovina şi anume, după cât îmi este mie până acuma 
cunoscut, pe la oraşe este datină ca la prima Maiŭ des-dimi- 
n6ţă să umble lăutarii pe la casele Românilor celor mai bine 
situaţi şi să le cânte diferite cântece, prin care li se anunță 
începerea lunei lui Maiă. Iar după amiagi es apoi cu toţii la 
6rbă verde. 

Modul cum serbâză Românii din Bucovina şi Moldova acâstă 
Qi, cum îşi petrec şi ce mai fac ei la acestă ocasiune, se 
pote vedé şi din următorul pastel de N. Beldiceanu inti- 
tulat Armindenul. 


În frumâsa n6stră ţ6ră luna florilor sosesce, 
Cu senin și cu lumină diua se împodobesce, 
Pe mlădiţa mugurie frunzele se desvălesc 
Și de pulbere de aur fluturașii strălucesc. 


(1) Hasdeu, Etym Magn. t. II, 1.710—1.711. 


294 


Prin livedi acum s'arată pâlcuri vesele de lume, 
Om cu om se înfrăţesce, tote vorbele sunt glume, 
Spre og6re cerul cată cu ochi binevoitori, 

Și pe feţele voi6se bucuria pune flori 


Jos pe 6rbă stau întinse lăicerele înflorite, . 
Și pe ele se arată străchinile smălţuite, 
Pâne albă stă alături cu mălaiul auriu, 
Iar de-o parte mari ulci6re pline tâte cu rachiă. 


La o vatră pe cârlige spânzură un c6un mare, 
Si alăturea aștâptă melesteul țărănesc; 
Mielul gras, încet, cu lene se învîrte pe frigare, 
Și găluşeile cu clocot în ulcele se sfădesc. 


Jos, sub nucul aromatic, toţi la umbră se aşéză, 
Cobza, naiul și viGra pe Armanden îl serbâză,; 
Sus paharul se ridică, sănătăţile pornesc 
Și cu cât se trece vinul, vorbele se îmmulţesc. 


Un moşnég cu barbă albă, vâc bătrân cu gheba ’n spate 
Dice: «Multă sănătate, vouă meseni de prin sate! 
«De voiţi o primă-vară cu flori albe de la raiŭ, 
«După datinele ţării să cinstim pe întâiu Maiu, 


«Și de vreţi coşare pline şi de vreţi pline hambare, 
«Luna râdelor iubite o primiţi voioși cu vin; 

Iar de vreţi în bolobâce să nu prindă vinul flóre, 
Faceţi, cum făceau străbunii:— la Arminden beţi pelin! (1) 


Mai departe spun Românii din Moldova, că în acâstă qi 
des-de-diminâţă, până a nu r&sări sórele, e bine ca ori cine 
să se spele pe mâni şi pe faţă cu roua ce cade peste n6pte 
pe flori și erburi; asemenea peste gi să beă pelin roşu pe 
6rbă verde (2). 

Românii din Banat din contră spun că la prima Maiu e 
bine să te preumbli în aer curat în faptul gilei (răvă&rsatul 
zorilor), spre a deveni vioniu (vioiii), iute şi puternic peste 
tot anul. Apoi că de la prima Maiu şi până la capătul acestei 


(1) Poesii, Iaşi 1893, p. 162. 
(2) C. D. Gheorghiu, op. cit. p. 9%. 


295 
luni să bei diminţa pe inima g6lă un pahar de apă şi să 
mănânci unt cu pâne (1). 

Tot în Banat este datină ca Româncsle să se ducă la prima 
Maiu în câmp şi să pună— să sémene — nisce cuiburi de 
pasulă (fasole), făcând loc cu mâna şi acoperindu-le tot cu 
mâna, de cum-vă nu-și vor fi făcut cuiburi în diua premer- 
gětóre. 

Pasula acésta, seměnată în giua de Irimie sau 1 Maiŭ, 
se crede că este mult maï roditóre decât cea seměnată în 
alte dile de peste an (2). 

În fine, în Bucovina, se dice că în acestă di este bine a 
se pune pepeni (castraveți), fiind-că pepenii r&sădiţi în a- 
cestă di nu-i mănâncă vermil (3). | 


(1) Sim Mangiuca, Calend. pe an. 1882 și 1883. Maiŭ 1. 

(2) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Bălăcâna, com. de G. Jemna; — a celor din 
Gura Sadovei, com. de L. Latiş: «In Qiua de întâiu Maiui sau Armândin 
se rețin Gmenii de la lucru. In acéstă Şi sem&nă numai cât femeile pepeni, 
straturile însă trebue să fie făcute din diua premergătore, pentru că 
cred că dacă se sémënă în giua acâsta, apoi pepenii cresc fórte frumoși 
şi nu-i mănâncă vermii.» 


REPOTINUL. 


REPOTINUL. 


Repotinul pl. Repotinii sau Repolina pl. Repotinele (1), nu 
mit altmintrelea Rîpotin (2), Ropotin (3) şi Cerind pl. Ce- 
rine (4), e, după spusa poporului, o s&rbătâre mare întocmai 
ca şi Pascile (5). | 

Repotinul se s&rbătoresce, după unii, în Marţia a treia 
după Pasci (6), precum şi în cele două ce urméză una după 


(1) G. Dem. Teodorescu, Încercări critice asupra unor credințe, da- 
tine şi moravuri ale poporului român, Bucuresci 1874, p. 124. 

(2) C Alexandrescu, Dicționar geografic al județului Vâlcea, Bucu- 
resci 1893, p. 532: <Sărbările superstiţiose aŭ mai perit. Circovii, Ma- 
rinit, Râpotinii, Filipii, Diua Lupului, a Ursului se ţin mai mult în 
comunele de pe lângă munte.» 

(3) Revista pentru istorie, archeologie şi filologie, sub redacţ. d-lui 
Gr. G. Tocilescu, an. 1I, vol. III, Bucurescă 1884, p. 388.— Const. D. 
Gheorghiu, op. cit., p. 80;— Noua Revistă Română, Vol. II, Suplementul I, 
Bucuresci 1900, p. 55: «Vai, lele Marie, mor unul după altul, fiind-că aŭ 
făcut păcatul să lucreze în Ropotiní, şi scii bine cum îi cinstiaŭ pe ei 
bătrânii lor.» 

(4) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882, Mărţişor 31 — şi pe an. 1883. 
Aprilie 20: «Facerea Cerinelor (Repotinelor).» 

(5) Const. D. Gheorghiu, op. cit., p. 80. 

(6) G. Dem. Teodorescu, Incercări. p. 124: «A treia Marţi după Pasci 
sunt Re&potinii sau mai bine Repotinele». — Revista pentru istorie, p. 
388: «Trei Marţi după Pasci nu lucrâză nimic, iar a treia Marţi este di 
mare ca în diua de Pasci şi se châmă Ropotinul. Stai gătiţi şi fac 
hore, jocuri mari.» 








° 297 


alta (1), iar după alţii în Mercuria întâia după Pasci sau 
în diua de 7Zodoruse, adecă Mercuri în a 24 gi după Pasci (2). 

In acestă gi femeile lasă deo parte lucrul obicinuit, furca, 
meliţa, răsboiul sai stativele, şi adunându-se vecină cu ve- 
cină, fac — din-humă şi paie — capace de astupat gura so- 
bei, dar mai cu s6mă acele renumite festuri, cupt6re mobile, 
sub cari coc, prin rěscócere, prin reiractarea căldurii primite, 
turte, plăcinte, mălaiu, asme sau azime, şi diferite alte mâncări. 

Forma acestor ţesturi e ca a scuturilor antice, o semisferă 
cavă: simpla variaţiune constă în ascuţirea mai mult sai 
mai puţin pronunţată a virfului de care s'apucă. 

După ce le-ai modelat, le lasă să se svînte puţin, apoi le 
spoesc frumos pe tâte părţile şi înfigendu-le în creste ra- 
muri verdi şi flori de câmp, le înşiră pe foi de lipan, ex- 
puindu-le arşiţei s6relui ca să le usuce. 

După terminarea acestei munci nu puţin obositâre, con- 
tribuesc fie-care, cumpără vin şi, pe alocurea le stropesc, în 
semn de abundență, ca ţestul să fie norocos, având mereu 
parte să tot câcă pâne şi mâncări. Restul îl beau pe rînd 
intre dînsele. 

Tradiţiunea spune -— şi o spun şi femeile — că acâsta e diua 
consacrată în care aŭ dreptul de a se purtà mai aspru cu 
bărbaţii, ca r&sbunare pentru ori-ce neplăceri ar fi avut din 
parte-le (3). 

Odată cu cele trei Marţi, în cari se sărbătoresc Repotenii, 
se mai sărbătoresc în unele locuri încă şi alte şâse Marţi, 
tot după Pasci, în total nouă Marţi ce urmâză consecutiv, 
pentru a înlătură Dumnegei răsmiriţele, răsbâiele şi vă&rsă- 
rile de sânge, cari aduc multă pagubă, multă scârbă şi multe 
lacrimi pe capul bieţilor 6meni (4). 


(1) Const. D. Gheorghiu, op. cit., p. 80: «Marţi după Pasci sunt Repo- 
tinele, s&rbătre mare întocmai ca şi Pascile şi se sărbătoresc în cele 
trei Marţi ce urmeză una după alta (începutul se face cu a treia Marţi 
după Pasci).» 

(2) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882 şi 1883, loc. cit.: «Facerea Ce- 
rinelor (Repotinelor); pe alocurea se fac la Todorusale (Todoruse).» 

(3) G. Dem. Teodorescu, Incercăr:, p. 124—125. 

(4) Const. D. Gheorghiu, op. cit., p. 81. 


CALOLANUL. 


——————— 


I. 
CALOIANUL. 


In unele părți din Muntenia, precum bună-óră în județul 
Brăila, Ialomiţa şi Buzău, este datină ca în fie-care an să 
se adune în Marfia a treia după Pasci des-dimin6ţă mai 
multe fete, în etate de la 5 sau 6 ani în sus, la un loc şi 
apoi, împărțindu-se după etate în două sau mai multe cete 
şi alegându-și fie-care câtă câte o superidră, un fel de con- 
ducă&târe, să facă un om mic de lut, mai ales un copil, iar 
în unele sate chiar şi două de aceste chipuri mititele şi a- 
nume: unul bărbătesc, iar cel-lalt femeesc. | 

După ce au făcut ele acest om, care se numesce în cele 
mai multe părţi Caloian sau Sealoian, iar pe alocurea Muma 
ploii, (1), îl pun într'un sicriu mic, făcut anume spre acest 
scop, sau şi pe o scândură, îl îmbracă în straie ţărănesci cu 
opinci şi cu căciulă, îl înconjâră cu coji de ouă roşii pă- 
strate de la Pasci, precum şi cu fel de fel de flori, printre cari 
predomnesce busuiocul, şi apoi ast-iel aşezat şi împodobit, 


— 


(1) Noua Revistă Română, Vol. II, Suplement I. Bucuresci 1900, p. 55: 
«Nu plouă şi-i crâpăt de se crapă pămîntul, pare c'ar căscă de zăduf: 
numai ce vegi pe babe că es cu Muma ploii, un chip de om făcut din 
humă și îmbrăcat cu ţole negre, ca să se înoreze cerul, și după ce-i des- 
cântă, cum sciu ele, îl îngrâpă la un loc umbros, pare c'ar plouă, dacă 
fac ele aşă.» 


299 


îl duc şi-l îngrâpă pe câmp prin bucate, prin mărăcini, sau. 
pe malul vre-unei ape ori într'alt loc ascuns. 

Inainte de îmmormîntare însă, una dintre fete se face popă, 
alta dascăl, a treia duce stâgul, adecă o trestie cu o batistă 
albă în vîrf, înaintea popii, şi iarăși alta sau şi două duc 
sicriul sau scândura cu Caloianul, căruia îi urmâză cele- 
lalte cu lumînări aprinse plângând şi rostind următârele 
cuvinte: 


Iane, Iane, |! Cu inim’ amară, 
Caloiane! |! Şi ea că te plânge 
Te caută mă-ta | Cu lacrimi de sânge, 
Prin pădurea désă _ Iane, Iane, 

Cu inima arsă,  Caloiane! 

Prin pădurea rară | 


Altele plâng pre fraţi, surori, părinţi, dacă aŭ. 

A treia di, după ce l-ai îmmormiîntat, adecă în Joia a treia 
după Pasci sau în diua de Paparudă, se adună fetele ia- 
răşi la un loc, se duc la locul unde a fost îngropat, îl des- 
gr6pă şi apoi, bocindu-l: 


Caloiene 

Ene! 

Mă-ta 

Te cătă 

Prin pădurea désă 

Cu inima friptă arsă, 

Prin pădurea rară 

Cu inima fript' amară; e 


îl aduc în sat, şi aici îl aruncă întro fântână sau îi daŭ 
drumul cu sicriul saă scândura pe vre-o apă curgătâre, urând 
ca anul să fie ploios şi plin de belşug. 

In cele mai multe locuri însă Calozanul e mai întâiu frînt 
în mai multe bucăţi, şi abiă după aceea diferitele sfărîmături 
sunt aruncate prin fântâni sau puțuri, prin bălți sau prin gârle. 

După ce aŭ aruncat acuma Sealoianul în atare fântână 
sau i-au dat drumul pe atare apă curgătâre, se adună tóte 
fetele la o casă şi acolo fac o plăcintă mare, numită ghiz- 
mană, sau şi mai multe plăcinte precum şi alte bucate, şi 
apoi, cumpărând şi aducând flăcăii satului vin şi lăutari, se 


300 


pun cu toții la masă, mănâncă şi beaŭ împreună din Po- 
mana Caloianului, iar pe urmă se daŭ la joc şi j6că până de 
către s6ră. 

Dacă fetele sunt mici şi nu aŭ ouă, unt, făină, precum şi 
cele-lalte trebuinci6se pentru Pomana Caloianului, îmbracă 
un sul cu haine femeesci şi plâcă cu el pe la Gmeni acasă 
şi la casa la care se duc, gazda trebue să ude acel sul cu 
apă, apoi le dă ouă, unt, făină, etc., şi cu ceea-ce adună fac 
şi ele plăcinte, bucate, şi cumpără vin, şi acâsta se chemă 
Pomana Caloitunului, iar acelui sul îmbrăcat, care mai pe 
urmă se l6gă de vîrful cumpenei unui puț, i se dice ca şi 
omului celui de lut, asemenea Caloian sai Scaloian (1). 

În alte părţi, tot din Muntenia, în aceeaşi gi, adecă în 
Marţia din săptămâna a treia de după Pasci, iar când e 
secetă mare, care duréză mai multe săptămâni, chiar şi mai 
pe urmă în alte qile, este datină ca fetele şi femeile de la 
eră să frămînte pămînt galben şi să modeleze dintr'însul 
un om în miniatură, numit Caloian sati Scaloian. 

După ce aŭ făcut Caloianul îl pun într'un mic coşciug 
ca pe mort, îl plâng, îl tămâiâză şi apoi îl îngr6pă între 
bozii (2) sau la fântână, sai la puţul satului, cântându-i ur- 
măt6rele versuri: 


Caloiene, Iene, Să umple șanțurile, 

Caloiene, Iene, Să crâscă legumile, 

Du-te în cer şi cere! | Xi tóte erburile. 

Să deschidă porţile, 

Şă slobâdă ploile, Caloiene, Iene, 

Să curgă ca gârlele, Caloiene, Iene, 

Dilele şi nopţile, Du-te în cer la Dumnedeu, 

Ca să crâscă grânele. Ca să plouă tot merei, 
Bilele și nopţile, 

Caloiene, Iene, Să deă drumul r6delor, 

Caloiene, lene, R6delor, nor6delor, 

Cum ne curg lacrimile, Ca să fie îmbelşugată, 


Să curgă și ploile, | Țéra t6tă, lumea tâtă! 
Dilele și nopţile, | 


(1) Dobre Ştefănescu, Studii asupra literaturii populare, publ. în 
Lumina pentru toți, an. IV, Bucuresci 1888, p. 121—122;— Iul. Delescu 
şi B. Demetrescu-Oprea, Dicţionar geografic al județului Brăila, Bu- 
curesci 1894, p. 36; — I. A. Candrea, Calotanul, stud. comp., publ. în 
Noua Revistă Română, vol. II, p. 94—95. 

(2) În Bucovina boji sing. boz, lat. Sambucus ebulus L. 


301 


Sau: 

Iene, lene, Scaloiene, ı Iene, Iene, Scaloiene, 
Iene, Iene, Scaloiene, „Tene, Iene, Scaloiene, 
Du-mi-te la Dumnedeŭ Rógă-te la Dumnedeiă, 
Şi te râgă tot mereŭ, Să deă drumul ploilor, 
Să deă drumul cerului, | Ploilor și apelor, 

Ca să curgă ploile, ' Apelor bogatelor, 
Ploile ca gârlele, „Ca să créscă grânele, 
Nopțile şi dilele, __ Grânele, fineţele, 


Și cu s&ptămânele, 
Ca să crâscă apele, 
Să s'adape vitele 
Şi să ude grânele, Cu tâte erburile, 
Grânele și Ordele, Să le pască vitele, 


| Meiul şi fasolele, 
| 
| 
| 
Meiul şi fasolele, | Să ne are holdele, 
| 
| 


Cu tóte legumele, 
Porumbul şi pomele, 


Cu t6te legumele Să se facă ródele, 
Şi cu porumbiţele. Să mănânce omenii! 


In unele locuri, i se adreséză versurile cântate cu jale la 
morţi, adâogându-se: 


Iene, Scaloiene! „Să deă Domnul, ca un sfint, 
Tinerel te-am îngropat, Apă multă să ne ude, 
` De pomană că ţi-am dat, „Să se facă póme multe! 


Apă multă şi vin mult, | 


De óre-ce însă plânsul la îmmormîntarea Caloianului este 
obligator, ca şi la ori-care altă îmmormiîntare, şi de Gre-ce nu 
fie-care póte să plângă c nd voiesce, de aceea fetele, ce-l bo- 
cesc, se frécă cu cépă la ochi spre a provocà mai multe 
lacrimi. 

La trei qile după ce l-au îngropat, se adună iarăşi la un 
loc, îl desgrâpă de unde l-au fost îngropat şi-l aruncă pe 
gârlă, ca să turbure norii şi apele, cum se întimplă înainte 
de plâie. 

In giua Caloianului bărbaţii ară numai până la prânz, 
iar de la amiadi până séra beau şi jâcă la cârşmă (1). 

Tot cam aşă s'a practicat datina acâsta mai de mult şi în 
Moldova. 


(1) G. Dem. Teodorescu, Poesii populare române, Bucuresci 1885, p. 209 
şi 211 —212. 


302 


Iată ce a scris în privinţa acâsta repausatul G. Săulescu: 
«Când nu plouă, Românii cei vechi păstraă procesiunea 
următâre, invocând două divinităţi naţionale, pe Calian 
şi pe Păpăluga. Femeile, şi mai cu s6mă fetele, efigi6ză o 
statue de argilă sai lut galben, mare ca de o palmă, pe 
care o numesc Calian ; îl fac un sicriu de scârţă, îl învă- 
lesc în giulgiă şi ducându-l la un mormînt făcut înadins, 
fetele îl bocesc, declamând următârele versuri: 
Iani, Iani, | Printre tóte văile, 
Caliani! | Umple-se fântânele, 
Iea cerului torțile Să rěsară grânele, 
Și deschide porțile | Florile, verdeţele, 
Şi pornesce ploile, | Să crâscă finaţele 
Curgă ca şuvâiele, | Să s'adape vitele, 
Umple-se păraele Fie multe pitele! 

«Acestea cântându-le lugubru, fetele satului îmmorminteză 
pre figuratul Calian, şi apoi făcându-i comîndarea se ospă- 
teză.» (1) 

In unele locuri din Moldova, unde este şi în timpul de 
față usitată datina acesta, precum bună-dră în comuna Her- 
meziu, jud. Iaşi, în loc de a-i da pre Scaloienï pe apă, îi 
duc şi-i îngrâpă în pădure. (2) 

Caloianul saă Scaloianul însă e usitat nu numai la Ro- 
mânii din Moldova şi Muntenia, ci şi la cei din Dobrogea. 
lată ce ne spune în privinţa acâsta d-i T. T. Burada: 

«In Joia din sěptěmâna a patra după Pasci se fac Sca- 
loienii. In acea di mai multe fete din sai se adună şi fac 
Sealoianul : chipul unui om mititel ca de o palmă de lung 
făcut din lut, apoi îl pun într'un sicriu de papură şi-l daŭ 
pe Dunăre sau pe baltă, când atunci încep tâte fetele a se 
face că plâng şi a se văicără, gicând următdrele versuri: 


Scaloeni Scaloian, „ Te-a cătat, de a întrebat 
Trupușşor de dician; Prin pădurea rară 
Scaloiţă, Scaloiţă, Cu inim'amară, 
Trupuşor de cuconiţă, | Prin pădurea dâsă 


Mă-ta că mi te-a cătat, Cu inima arsă. 





(1) Sim. FI. Marian, Descântece populare române, Sucâva 1856, p. 
299--.300. 
(1) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 87. 


303 


«In multe locuri Scaloeniï, înainte de a se aruncă în apă, 
stau trei gile îngropaţi în pămînt. 

«După ce Sealoianul s'a dat pe apă, tóte fetele se întorc 
acasă, pun masa, fac bucate şi plăcinte, beau, mănâncă şi 
fac horă, iar flăcăii cântă din fluer şi din cimpoiă.» (1) 

In fine, mai e de observat şi aceea că de la cuv. Caloian 
şi Scalotan s'a format cu timpul şi următârea gicătâre: 
Pare că e Caloian saŭ Scaloian sau şi Scaloiu (2). 


II. 
GHERMANUL. 


Vechiul mei cunoscut şi amic, d-l Grigore Creţu, profesor 
trecut la pensiune în Bucuresci, mi-a spus la o ocasiune că 
chipul de pămînt, ce-l fac mai ales fetele din Muntenia când nu 
plouă şi căruia îi dic Caloian şi Sealoian, de către Românii 
din Bulgaria s'ar numi Gherman. 

Românii din Banat cunosc asemenea un Gherman, însă 
sub acest Gherman se înţelege o s&rbătâre, care cade tot- 
deauna cinci gile înainte de Ispas saú Înălțarea Domnului 
şi care se serbâză cu nelucrare, anume ca să nu mănânce 
vermii și omigile câmpurile. (3) 





(1) O căletorie în Dobrogea, Iaşi 1880, p. 26—27. 
(2) Dob. Ştefănescu, op. cit., p. 122. 
(3) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Maiu 1. 


PAPARUDA. 


PAPARUDA. 


Paparuda, numită altmintrelea Păpărudă, Papalugă, Pă- 
pălugă, Paparugă, Păpărugă, Babarugă, Băbăruge, Dada- 
lie, Dodole, Dodoloie, Dodoloiu, Măm ăruță şi Gogul, e o dati- 
nă care se practică în unelepărţi în Marţia întâia (1)sau în Mar- 
ţia a treia de după Pasci (2), iar în altele în Joia a treia de 
după Pasci (3) saii în Joia verde, adecă în Joia a doua de 
după Rusalii (4). In timp de mare secetă însă se practică 





(1) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1883, Aprilie 20: <Paparuda (Pa- 
paruga, Dodoloiu); acâsta umblă tot-deauna în a treilea qi după Pasci 
(firesce şi peste vară, când e secetă).» 

(2) G. Dem. Teodorescu, Poesi pop. Române, p. 208: «Diua hotârită 
pentru jocul Paparudelor e Marţia celei de a treia s&eptemâni de după 
Pasci. Prin extensiune, se continuă până în luna lui Iunie şi Iulie, pe 
timp de secetă.» 

(3) G. Dem. Teodorescu, Incercări critice, p. 128: <A treia Joi după 
Pasci, e Păpăluda sau Păpăruda»; —Dobre Ştefănescu, Studii asupra 
literaturii populare, publ. în Lumina pentru toți, an. IV. Bucuresci 
1888, p. 120: «Paparuda umblă de obiceiu după Pasci într'o gi fixă, pe 
care Gmenii o numesc diua de Paparudă şi care este în a treia Joi 
după Pasci, iar după acâstă di şi mai ales în timp de secetă umblă în 
fie-care di»;— Idem, Privire fugitivă asupra poesiei de ocasiune la Ro- 
mână, genurile şi obiceiurile de care este însoțită, publ. în 7era nouă, 
an. III, Bucuresci 1887, p. 463. 

(4) N. Mihăescu, Pâpdruda, publ. în Fota interesantă, revistă s&p. 
temânală, literară, sciinţifică ilustrată sub îngrijirea lui G Coşbuc, an. 
I, Bucuresci 1897. No. 27, p. 2: <Eră în diua dîntâiu Maiu. Acâstă di 
căduse într'o Joi, în aşă numită Joia verde, când umblă Păpăruda.» 


305 


nu numai în aceste patru gile, ci în ori şi care altă di de 
vară şi cu deosebire din lunile Aprilie, Maiŭ, Iunie şi Iulie (1). 

Paparuda e usitată, după cât îmi e mie până acum cu- 
noscut, în tóte ţările lucuite de Români, afară de Bucovina 
şi Maramureș. Mai nainte pâte că va fi fost şi în acestedouă 
tëri usitată şi mai ales în Bucovina, care s'a ţinut de Mol- 
dova, cu încetul însă a dispărut, după cum a început în tim- 
pul din urmă a dispăr6 şi din Moldova (2). 

Scopul Paparudei este de a invocă protecţiunea cerului 
asupra recoltelor, să-i câră a le da ploi fertile şi a le feri da 
mălură (3), sau cu alte cuvinte de a atrage plâia, ca având 
pămîntul destulă umegâlă, să pâtă produce pâne şi 6rbă 
de ajuns (4). 

Ce se atinge de practicarea acestei datine, trebue să amin- 
tim că ea este, cu puţine abateri, mai pretutindeni asemenea. 
Cu tóte acestea noi vom descri-o ast-fel, după cum se prac- 
tică în fie-care țéră. 


(1) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1883, loc. cit.;--G. Dem. Teodorescu, 
Poesii pop. rom., p. 208;—Dobre Ştefănescu, Studii, publ. în giarele cit., 
p. 120 și 463; — Codin N. Drăguţ, Paparudele, publ. în Albina, an. II, 
Bucuresci 1899, p. 1.110: «In timpul verilor secetâse, flăcăii, cu deosebire 
cei de la ţ6ră, practică un obicei cunoscut sub numele de Paparude»;— 
Revista ilustrată, an. II, Şioimuș-Bistriţa, 1899, p. 46: <Pozul se mai 
întrebuinţâză în popor și la jocul numit Paparuda, care se face mai 
ales în timpurile secetâse, de obiceiii Joia şi Duminica între Pasci și 
Rusalii»; — Laurian şi Massim, Glosariui, Bucuresci 1871, p. 436: «Papa- 
ruda, 8. f. femină, mai ales şi de regulă femină ţigană; aceste femine, 
în num&r mai mare în fie-care an, după Pasci jocă, saltă, mai ales în 
Aprilie şi Maiii incoronate cu frunzi, pe la casele sătenilor şi urbanilor, 
şi-s udate de ai casei cu apă cât de rece pe corpurile adornate cu îrunzi; 
după saltare Paparudele aştâptă daruri de la ai casei unde ele jócă.» 

(2) Const. D. Gheorghiu, op. cit., p. 86: «In Moldova încă există acest 
obiceiii, dar a inceput a se perde încetul cu încetul, mai de mult însă 
eră forte practicat.» 

(3) G. Dem. Teodorescu, Poesii pop. rom., p. 208; — Revista ilustrată, 
an. II, 1899, p.46:» Jocul acesta are de scop invocaţiunea ploii, și în cele 
mai multe locuri se face de țigani»;— com. de d-l Valentin Dioniă, 
învăţător în Secaş lângă Oraviţa: <Scopul Paparugei este implorarea 
ploii de la Dumnedei » 

(4) N. Mihăescu, Păpăruda, publ. în giar. cit., No 27,p. 2: ed 
e pentru plóie, pentru grâne, pentru vite, pentru Gmeni.. . Dar la ce 
nu-i bună Păpăruda ?... La ori ce, dacă vrea Damnegeis 


Marian, Sărbătorile, III. 20 


306 


, Vom începe deci maï întâiu cu Moldova. 

«Vara — scrie Principele Dimitrie Cantemir — când pentru 
seceta mare e pericol că nu se vor face bucatele, ţăranii 
Moldoveni ieai o fetiţă, care n'a ajuns încă etatea de dece 
ani şi o îmbracă -cu cămaşă de frunze de arbori şi de alte 
plante, şi aşă urmându-i cele-lalte copile şi băeţi de etatea ei 
umblă cântând şi săltând pe la vecini şi, ori încotro ar 
merge, bătrânele le eş în cale şi le udă turnându-le apă rece 
pe. cap. Cântecul lor cu acéstă ocasiune este cam următorul: 


' Papalugo, 'suie-te în cer, |  Grânele, 
Și- H deschide porțile, „|. Secările, - 
Şi-i trimite ploile, ° = 2 Și meiul | 
Ca să crâscă grane, Şi mălaiul!...» (1) 


Iar G. Seulescu scrie: 
= «O divinitate pe care o învâcă Românii din vechi la ne- 
plouare este Păpăluga. 

«Ceremonialul saŭ procesiunea păstrată în ondrea ei e cea 
următâre : 
«O fată sau băiat se nudâză depunând vestmintele sale 
şi rămânând cu pielea. Se înh6botă cu boși sai alte plante 
legate de-asupra capului ca o glugă și așă mascat umblă pe la 
case. Când sosesce dinaintea uşii, femeia de casă iese şi 
târnă asupra ei o cofă sait ulcelă de apă. Atunci Păpd- 
luga săltând dice: 


Lugă, lugă, Și revarsă ploile, 
Păpălugă! | Cură ca şuvâiele, 
Eși din a ta glugă, Prin t6te grădinile, 
Suie în sus la rugă, Crâscă-ne olivele, (?) 

Seceta să fugă, Una cu legumele, 
lea cerului torţile, Curechiul și gulele! 


Și deschide porţile, 
«Acestea petrecându-se cu aşă numita Păpă/ugă, i se sol- 
véză un obol (pară) sau un oŭ.» (2) 


Tot cu privire la Românii din Moldova scrie şi d-l Const. 
D. Gheorghiu următârele: 


(1) Descrierea Moldovei, ed. Academiei Române, Bucuresci 1875, p. 155, 
(2) S. FI. Marian, Descântace, p. 301—302. 


307 


« Vara, când este. secetă şi cu primejdie pentru semă&nături, 
îmbracă ţăranii pe o copilă, mai tînără de dece ani, cu că- 
maşă de frunze de copaci şi de buruiene, şi cu tâte cele- 
lalte copile şi copii de virsta ei umblă jucând şi cântând, 
şi cum sosesc la fiește-care casă, obicinuesc babele să le 
tórne pe cap apă rece. Cuvintele pe cari le cântă ele atunci 
se aséměnă în tocmai cu cele spuse maï sus.» (1) 

In fine tot din Moldova cred că sunt şi următârele ver- 
suri reproduse, după relaţiunea lui Sulzer, de D. H. San- 
ders în opera sa intitulată: Das Leben der Neugriechen 
dargestellei und erklărt aus Liedern, Manheim 1844: 


Papalugă, lugă, | Mare să ne crâscă 
Papalugă, lugă, |!  Ordul și cu grâul, 
Pân la cer te suie, Secara și meiul, 
Porţile-i descuie, Legumele tóte 


Pl6ia să pornâscă, Si ori ce bucate! (2) 
Holde să stropâscaă, | 


Cel dintâiii, care a scris despre Paparudd la Românii din 
Muntenia, e Theodoret Margot, care, judecându-l după nume, 
semănă să fi fost un strein. Acesta, întreprindând o excur- 
siune prin România şi ajungând în călstoria sa la orăşelul 
Drăgășanii scrie următbrele: 

«Drăgășanii este un orăşel însemnat, atât pentru popula- 
ţiunea cât şi prin comerciul ce-l face cu vinurile din terito- 
riul său. Acest orăşel-este noŭ şi este clădit pe una din pro- 
prietăţile Episcopiei Rîmnicului. Stradele sunt late, curate, 
drepte şi sunt ornate cu îrumâse case, cu prăvălii de bovălii, 
de bogasieri, cojocari şi pantoiari. Autoritatea locului este sub 
independenţa unui sub-administrator şi a doi comisari. Loţi 
locuitorii se socotesc clăcaşi ai Episcopiei şi-şi plătesc înda- 
toririle către arendașul moşiei. Câmpul Drăgăşanilor a fost 
adesea-ori teatrul unor răsbâie f6rte crunte. Drăgăşanii se 
află în drumul Rîmnicului şi prin urmare este fórte visitat. 

«Acolo avui ocasiune să věd Paparuda. Poporul este su- 
pus credulităţii, superstiţiilor de tot felul. El amestecă cris- 


(1) Op cit., p. 86. 
(2) G. Dem. Teodorescu, Poesi pop. rom., p. 210. 


308 


tianismul cu rămăşiţele păgânismului şi alârgă adesea la ide- 
ile false ale acestui din urmă cult. Erà mai la două luni de 
când nu plouase; căldurile cele mari şi o uscăciune teribilă 
ameninţă tot ţinutul de lipsa bucatelor. Poporul, după ce în- 
trebuinţase rugările, oficiurile divine, şi nu veguse nici un 
efect din câte le adăstă, se adresă în fine la Paparuda sau 
nimfa apelor. Acâstă nimfă eră o jună fată, îmbrăcată cu 
trestie, cu rogoz din cap până în picidre, ce se preumblă în 
tot oraşul, oprindu-se din casă în casă, primind să-i târne 
pe trup vase pline cu apă, cântând apoi câte-vă versuri 
spre invocaţiune şi anal6ge circumstanţe, din care iată şi 
termenele naive pe cari le cântă atunci juna nimfă: 

Paparudă, rudă, 

Vino de ne udă; 

Varsă cu gălâta 

Preste tâtă gl6ta. 


«Apoi înviîrtindu-se în rînd de mai multe ori şi scoțând 
nisce strigări urmate de nisce rîsuri frenetice, se retrage tot 
cântând şi luând în mână mărunţişele cu care binevoesce 
cine-vă a gratifică pe acâstă nimfă de o nouă invenţiune. 
In urma acestui manegiă, poporul este încredinţat că nimfa 
apelor invocată cu un chip atât de original nu va întârgiă 
a-i trimite o plâie abundentă. Abus de credinţă superstiţi6să 
ce se va șterge cu anevoinţă din mintea poporului!» (1) 

În judeţul Mehedinţi se adună câte-vă fete, de obicei trei, 
mai mici decât de 12 ani, se desbracă până la piele, se în- 
cing împrejur în loc de fuste cu frunze de boz înşirate pe 
o aţă, așă că de la brâu până la genunche sunt acoperite; pe 
cap îşi pun o corână tot de verdeţuri şi, astfel împodobite, 
plecă sub conducerea unei ţigănci mai bătrâne, prin sat, 
din casă în casă, şi încep să j6ce pe un rînd înainte și 
înapoi, cântând: 


Paparudă rudă, Cu gălâta lată, 
Vino, de mă udă; Peste t6tă glóta, 
Să se turbure cerul; Cu gălâta plină, 


(1) O viatorie în cele şepte-spre-dece districte ale României, Bucuresci 
1859, p. 42—43. 


309 


Ploile să vină; Când a da cu sapa, 
Cu gălâta rasă, Să cure ca apa, 
Ploile se varsă, Să se facă grânele, 
Cu tâte găleţile, Cât bordeiele, 

Să se umple văile, Și porumbele, 

Cu apă de plâie, Cât prăjinele, 

Tot cu ţuţurâie, Drugele 

Pămîntul să se mâie. Cât cólele, 

Când a da cu plugul, Spicele, 

Să umble ca untul, Cât palmele ! 


În timpul acesta gazda vine de le udă și apoi le dă un 
bacșiş (1). 

În judeţul Olt, unde Paparuda se jócă de obiceiii Joia şi 
Duminica între Pasci şi Rusalii, se duc maï mulţi copii la 
o fântână mai apropiată şi acolo se acoperă cu foi de boz 
de sus până jos, fiind bine legate. Foile de la umăr se pun 
de obicei cu vîrful în sus, pentru ca picăturile de apă să 
se oprescă pe foi şi să strălucâscă la s6re, așă cum picătu- 
rele de pl6ie strălucesc pe plante. După Paparudă se mai 
duce şi un altul, care să-i apere de câni şi să primâscă da- 
rurile dela 6meni. După ce s'au pregătit bine, plécă prin sat 
şi ajungend la casa fie-cărui om, încep a jucâ, cântând în 
gura mare: 


Paparudă, rudă, De Joi până Joi, 
Eşi afară de udă; ! Să deă nou ploi, 
Cu gălét „lată, Unde-i da cu plugu, 
Peste t6tă glâta, Să curgă ca untu, 
Cu gălâta nouă, Unde-i da cu sapa, 
Dumnedei să plouă, Să curgă ca apa! 


Aceste cuvinte se repetă de maï multe ori, pe când Gmenii 
aruncă apă pe ei. 

Ast-fel se duc din casă în casă, până termină tot satul (2)- 

In cele mai multe părţi din Muntenaa însă, în timpul de față, 
Paparuda nu se mai jócă de copile de Român, ca mai na- 
inte, ci numai de copile de ţigan saii ţigănci tinere. Acestea 
îşi împletesc cununi de bozii pe cap, se împestriţâză cu 
panglici roşii, cu salbe de firfirici, saii se împodobesc pe la 


(1) Const. D. Gheorghiu, op. cit., p. 83. 
(2) Revista ilustrată, an. II, p. 46. 


310 


cap, gât şi mijloc cu bozii şi aleor verde şi ast-fel împodo- 
bite merg apoi pe la casele Gmenilor ca să jóce. (1) Una 
dintre ţigănci mai în vârstă cântă din gură, pe o arie de 
dans monotonă, pe note scurte, stacate şi pe un tact repede 
un şir de invocaţiuni din cari reproducem următorele: 


Paparudă, rudă, Și să crâscă spicele 
Vino de te udă, Cât vrăbiile, 

Ca să cadă ploile ` Să pornâscă grânele, 
Cu găleţile, | Să umple pătulele, 


Să deă porumburile Paparudele! 
Cât gardurile | 


Apoi, ca şi cum s'ar adresă divinității, continuă: 


Să deschidi cerurile, Să gonesci tăciunele 
Să pornâscă ploile Din tóte ogórele, 
Şi să feresci holdele Paparudele! (1) 


De tâte mălurile,; 


O variantă a acestor versuri sună aşă: 


Paparudă, rudă, Unde dă cu sapa 

| Vino de ne udă; * Să curgă ca apa. 

-  Paparudă, rudă, `“ Hai, Catrino, să sărim, 

Vino de ne udă; Paparudele! 

Ca să'ncâpă plâie, Că scii 6rna ce pățim, 
Să curgă șirdie, Paparudele ! i 
Cu gălâta, léta, | Ca paserea prin copaci, 
Peste tâtă slóta : Paparudele, 
Unde dă cu .maiul Plóie multă ca să faci, 
Să crâscă mălaiul, Paparudele! (2) 


(1) G. Dem. Teodorescu, Incercări critice, p. 128;—Dobre Ștefănescu, 
Studii, publ. în Lumina pentru toți, an. IV. p. 120; — Idem, Privire fu- 
gitivă, publ. în fara nouă, t. ITI, p. 463;—St. St. Tuţescu, Din literatura 
poporană nescrisă, publ. în Revista Tinerimea Română Vol. III, 
Fasc. I, Bucuresci 1899. p. 116: «La noi, Paparude se fac tigăncile. Se 
desbracă în pielea gólă, se acoperă dinainte cu bozii şi plécă prin sat 
după mălaiii. Când intră în obor încep a cântă. Stăpânul casei ese şi 
tornă apă pe ele; apoi le dă câte un blid de mălaiă, pâne etc. Ele in- 
vâcă pl6ia. Plécă pe vreme de secetă.» 

(2) G. Dem. Teodorescu, Incercări critice, p. 128. 

(3) Idem, Poessi pop. rom., p. 210 


311 


A doua variantă sună ast-fel: 


Să nu trecem casele, Paparudele, 
Paparudele, Și porumbele 

Să pornâscă ploile, | Ca prăjinile, 
Paparudele, Paparudele, 

Să nu fie secetă, Unde-i da cu sapa, 
Paparudele, Să curgă ca apa, 

Să luăm urciorelul, Unde-i da cu plugul, 
Paparudele, | Să curgă ca untul, 

Să descuiem cerul, Ha, Mario, ha! 
Paparudele, | Boi înjugători, 

Să sunăm cheiţele, Omeni muncitori, 
Ha, Mario, ha! Paparudele, 

Să pornim ploiţele, Oile lân6se, 
Ha, Mario, ha! | Vacile lăptâse, 

Zalele să sune, Mai mult sănățâse, 

Ploile să cure, | Laptele să curgă,.. ` 
Ha, Mario, ha! Să curgă urlând, 

De Joi până Joi, ` Untul duduină, 
Ha, Mario, ha! Ha, Mario, ha! | 

Să crâscă grânele Să trăiască gasda casei 

Cât pădurile, . e bi La anul şi la mulţi ani! (1) 


A treia variantă sună precum urmâză: 


Paparudă, rudă, Paparudă, rudă; 
Ia eși de ne udă Ia eși de ne udă, 
Cu gălâta, léta Cu gălâta, léta 
Peste tótă glâta. Peste t6tă glOta. - 
Unde-o da cu sapa, Să sunăm cheile, 
Să curgă ca apa; | Să scornim ploile, 
Unde-o da cu plugu, Să crâscă grânele 
Să curgă ca untu; | Cât prăjinile 

În zori de diminâţă, Şi porumburile 
Pe rouă, pe câţă, | Cât strâșinele. 

Cu câţa ’n spinare, Să facem granate 
Cu roua ’n picidre... - Să dăm la surate, 


(1) Dobre Ștefănescu, Studii, publ. în Lumina pentru toți, an. IV, p. 
120; — vedi şi Jara nouă, t. II, Bucuresci 1886, p. 506. 


Să facem colaci 
Să dăm la săraci, 
Să facem covrigi 
Să dăm la voinici, 
Să facem papuci 
Să dăm la mătuși! 


Paparudă, rudă, 
Ia eşi de ne udă 
Cu gălâta, léta 
Peste tâtă glâta: 
Boii trăgători, 
Porcii unsuroși 


A patra variantă: 


Paparudă, rudă, 
Vino de mă udă 
Cu gălâta, I6ta, 
Pintru tâtă glâta, 
Cu gălâta rasă, 


A cincea variantă: 


Paparudă, rudă, - 

Ia vin de mě udă 

Cu gălâta rasă 

Ploile se varsă. 

Când oiŭ da cu sapa 
Să cure ca apa. 

Să nu dai cu strachina, 
Că faci paguba; 


A ş6sea variantă: 


Paparudă, rudă, 

Ia eşi de mă udă, 
Cu gălâta rasă 
Ploile se varsă, 

Cu gălâta plină, 
Ploile să vină, 

Să crâscă dovlâcele 
Cât pătulele 

Şi porumbele 


(1) N. Mihăescu, Paparuda, publ în Fota interesantă, an. I, No. 27, p. 3. 


312 


Omeni sănătoși, 
Oile lân6se, 

Mult mai sănětóse, 
Vacile lăptâse, 
Mult mai săn&tâse. 


Paparudă, rudă, 

Ian egi de ne udă 
Cu gălâta, léta 

Peste tâtă glâta, 
Omeni să trăi6scă 
Să le stăpânâscă! (1) 


Ploile se varsă, 

Cu gălâta plină, 
Ploile să vină. 

Când oii da cu sapa, 
Să cure ca apa. 


Să dai cu ciuru 

Să umpli pătulu. 

Din Joi 

Până Joi 

Să deă nou&-deci de ploi. 
Paparudiţă, 

Paparudiţă ! 


Cât prăjinile. 
Măgărâţa lui Mateiu 
Cu cercei, 

Cu ghiocei, 

Cu salbă de nouă lei, 
Cu mărgele 

De surcele, 
Paparudele! 


313 


A şeptea şi tot-de-odată ultima variantă: 


Paparudă, rudă, Vacile lăptâse 

Ia eși de mě udă; Mai mult săn&tâse, 
Cu gălâta, léta | Oile lân6se, 

Peste tâtă glâta, Mai mult săn&tâse. 
Cu gălâta rasă, Unde-oii da cu sapa, 


Cu gălâta plină Unde-oii da cu plugu, 
Ploile să vină. Să cure ca untu. 

Să deschiem cheile, Boi înjungători, 

Să pornim cu ploile, Omeni muncitori, 


Ploile se varsă, Să cure ca apa; 
Să crâscă porumburile | Să nu dai cu strachina, 


Cât pătulele, Că faci paguba; 
Şi grânele Şi să dal cu ciuru, 
Cât prăjinile, Să umpli pătulu (1). 


După ritmul cântecului, două saŭ maï multe Paparude 
j6că în mod săltător, bătând din palme, plesnind din degete, 
_imitând sunetul castanetelor spaniole şi repetând alternativ 
exclamaţiunea ka! ha! sai Paparuda leo! 

In timpul acesta stăpâna casei iea o cană cu lapte, dar 
maï cu s6mă o gălâtă, o doniţă cu apă, şio aruncă pe dîn- 
sele, udându-le de sus până jos. 

Zărind-o, Paparudele se prefac că fug; une-ori fug în rea- 
litate, şi mai ales când apa e rece. Insă ... în cele din 
urmă sunt ajunse, şi tot nu scapă de botezul, de plâea ce 
invâcă. 

Apoi, după diferite urări de vi6ţă lungă şi fericită, pri- 
mesc o monedă, sai un găvan, o strachină de grâŭ, de mă- 
laiu, de făină, de fasole, ori un caer de lână, o rochie în 
vechită, etc. 

In acelaşi mod purced din casă în casă şi aceleia, la care 
nu j6că Paparuda, există credinţa că nu-i merge bine în 
vara ce urmâză (2). 

Am gis mai sus că Paparuda în cele mai multe părţi din 


(1) St. St. Tuţescu, Din literatura pop. nescrisă, publ. în revista cit., 
pag. 115—116. 

(2) G. Dem. Teodorescu, Incercări critice, p. 128 — 129; Dobre Ştefă- 
nescu, :Studii, publ. în Lumina pentru toţi, an. IV, p. 120; —Idem, Pri- 
vire fugitivă, publ. în fara nouă, t. III, p. 463. 


314 


Muntenia se j6că în timpul de faţă mai mult de ţigănci, de- 
cât de copile de Român. 

Causa, pentru care se recrutéză Paparudele numai dintre 
ţigănci, cred că în prima linie e următârea: 

A se expune să fie udate de suratele sai de mamele su- 
ratelor lor din sat, a căpătă din casă în casă: parale sau 
producte, eră ce-vă nedemn de tinerele române, a căror mân- 
drie nu le-ar permite cu nici un preţ să j6ce un asemenea 
rol. Dar cu t6te acestea, nevoind să se pârdă datina, nimă&- 
rui nu-l trece prin minte să n'o încurageze, să nu contribue 
la a ei mănţinere şi reproducere. De aceea Paparudele sunt 
chemate din casă în casă ca să jâce în bătătură, de aceea 
sunt recompensate după putinţă, de aceea se inspiră şi se 
propagă credinţa că familiei care nu le-a udat nu-i va merge 
cu productele în vara următâre, de aceea în fine femeile 
din unele părţi ale Munteniei nu lucrâză a treia Joi după 
Pasci, serbând-o pentru protegerea, pentru PrOApEr area se- 
měnăturilor. 

A doua causă, pentru care jocul şi invocațiunile Paparù- 
delor s'aŭ lăsat numai în atribuțiunea tigăncilor, e acel- ri- 
dicul, acea indecență ce însoțesce neapărat pe curiósele dăn: 
4uitóre, indecență atestată de scriitor şi observată în mai 
multe sărbători romane (1). 

În judeţul Gorj este datină ca Paparuda să fie jucată 
de flăcăi. şi nu de copile de român sai de ţigănci, ca în 
cele-lalte părţi ale Munteniei. 

"În tâte Duminicile aprâpe, cam după ora 11 a. m., când 
s6rele pripesce maï tare, flăcăii din acest judeţ, şi, anume 
cei aleşi de Vătavul de Paparude, plâcă pe vălcele şi, după 
ce fie-care adună câte un braţ de bozi, intră într'o pădurice 
ori într'un crâng din apropiere, unde-i înşiră pe sfori sau 
pe sîrme. | 

Unul dintre flăcăii cei mai sprinteni şi mai puternici,. 
desemnat încă de mai nainte, se îmbracă peste o cămaşă 
uşóră cu bozii aceştia, înşiraţi pe sfori, dar întrun mod 
admirabil, în forma şiţelor de la casă. 


— 


(1) G. Dem. Teodorescu, Incercări critice, p. 132. 


315 


Flăcăul îmbrăcat ast-fel în bozii şi cu pinteni Şi iti alu, 
la picióre constitue ceea-ce numim Paparude. 

Unul din băeţii cei-lalţi mai dibaci conduce Papariuda pe: 
la fie-care locuitor din satul sii. Inainte de a intră Paparuda 
în curte, stăpânul casei o întîmpină la pârtă cu un şoieiu 
(vadră) plin cu apă, pe care i-l târnă în cap, în timpul ce 
flăcăii, cari îl urmâză, cântă sub diferite melodii, unele ver- 
suri formate de ei într'adins pentru așă ce-vă. | 

Cele mai obicinuite din versurile recitate la ie câ sunt 
următ6rele: 


Paparudă, rudă, 
_Eși afară de udă, 
Cu gălta, léta, 
Peste câta tâtă, 
Aduceţi cheițele, 
Să descui ploiţele, 
. De Joi până Joi, 
| Să dea nouă ploi. 


La plecare, ei primesc diferite daruri, ca ouă, corae bani, 
fuióre, etc. 

După ce flăcăii colindă satul în lung şi în lat, se retrag 
către s6ră tot la locul de unde aŭ plecat cu Paparuda. 

Acolo băiatul, care a fost Paparudă, se desbracă de bozil 
şi împreună cu cei-lalţi se APUCĂ şi împarte tóte darurile 
oferite de locuitori. 

In unele regiuni, Paparudele execută şi jocuri Guns 

Poporul nostru crede fórte mult în Paparude, pe motivul 
că ele ar avé o putere nevădută de a atrage ploile. Dar 
nu numai atât. El afirmă că acolo, unde Paparudele urméză 
regulat a chemă ploile şi unde Gmenii vor aruncă cât mai 
multă apă asupră-le, nici odată nu va fi secetă mare. 

Atunci însă când e secetă, ca să nu și pârdă încrederea 
poporul aruncă vina pe Paparude, cum că ele nu şi-au făcut: 
datoria cu sfinţenie. De aceea Dumnegei a încuiat ploile. 

De şi se întîmplă cam rar să plouă după Paparude, totuși 
Gmenii pun mare preţ pe acâstă credinţă (1). 


— 


(1) Codin N. Drăguţ, Paparudele, publ. în Albina, an II, p. 1.110—1.111. 


316 


In Dobrogea se face Păpăluga a treia Joi după Pasc 
numai de ţigănci, ca şi în cele mai multe părţi ale Munteniei, 
cari mergând pe la case dănţuese strigând: 

— Păâpălugă suie-te în cer şi descuie porţile şi ne dă ploi, 
ca să crâscă grâul, păpuşoiul şi altele. 

Stăpâna casei în timpul acela vine cu o gălâtă de apă 
şi o asvîrle peste ele; apoi li se dă câte un bacșiş,o bucată 
de mălaiŭ, mămăligă, făină, iar cele mai de multe ori nisce 
haine vechi (1). 

In unele sate mărginaşe cu Săcelele din Transilvania se 
făceă mai nainte Paparuda, şi anume în giua de Ispas, în 
următorul mod: 

O femee se îmbrăcă în acâstă di de sus până jos cu frun- 
ziş, în cât nici capul nu i se puteă vedé. O altă câtă de fe 
mei o conduceă de la o casă la alta, unde jucau şi cântau: 


Păpărudă, rudă, | Ca să cadă ploile, 

Ian vin de ne udă Să se ude grânele 

Cu gălâta lata Și să facem la colaci 
Peste tâtă câta. Să 'mpărţim pe la săraci, 
Dă-ne, Joie, cheile, Colaci mari şi găvănaţi, 
Să deschidem cerurile, Să-i dăm celor scăpătaţi! 


Intr'acâsta eșiă gasda casei (proprietarul) cu un vas cu 
apă, pe care o aruncă atât preste Păpărudă cât şi preste to- 
varăşele ei; apoi le cinstiă cu bani şi colăcei anume pre- 
gătiţi. 

În timpul de faţă însă în satele sus amintite nu mai există; 
s'a stins cu totul (2). 

In Banat, unde Păpărugele sunt fârte răspândite, mai multe 
fete curate (3) de ţigan, de la 9—11 ani, umblă vara pe vre- 
mea de secetă pe la case, după ce mai întâii s'au desbră- 
cat de t6te hainele şi şi-au împodobit trupul cu frunze de 
crengi, cântând următbrele versuri: 


———— 


(1) T. T. Burada, O călěčtorie în Dobrogea,lași 1880, p. 24—25. 

(2) Com. de d-l Domeţiu Dogariu. 

(3) Une-ori umblă cu Paparuda ţigănci însărcinate, ca să fie plâia 
cu atâta mai bogată. 


317 


_ Păpărugă, rugă, Unde-o da cu plugu, 


Ian eşi de ne udă Să mârgă ca untu, 
Cu gălâta, léta, Unde-o da cu sapa, 
Peste tâtă glâta. Să mârgă ca d'apa. 
Bumburel de argint Pl6ie, Dâmne, plâie, 
Vă&rsat pe pămînt, Locuri să se mâie; 
Plâie, Dâmne, plâie, Cucuruzele 
Locuri să se mâie, Cât grădinile, 
Ploiţă curată, Ordu 
Din ceruri v&rsată. Până 'n podu, 
Unde-i valea s6că Secara 
D'apă să se facă, Cât scara, 
Unde-i valea lungă Grâu 
Mai mult să s'ajungă: | Până 'n brâu! (1) 
Sai: 
Rugă, rugă, Cât cuțitul, 
Păpărugă ! Rodul 
Dă-ne, Dómne, plâie, Până 'n podul, 
Câmpul să se mâie, Oile lân6se, 
Să ne crâscă grâii Vacile lăptâse; 
Grâu până la brâu, Târnă cu ciurel, 
Spicul Varsă cu ciubăr! (2) 
Sau: 


Păpărugă, rugă, 

Vino de ne udă 

Cu gălâta de apă, 

Pe — unde-i valea sâcă, 
Multă să se facă, 

Pe unde-i valea plină, 

Mai multă să vină! (3) 


Stăpâna casei, cum vede că s'aii apropiat Paparudele, ese 
Cu apă şi le udă bine, şi mai ales pe aceea, care e făcută 
Paparudă. Iar după aceea le dă ce-vă bani, ori de mâncare (4). 


(1) E. Hodoș, Cântece bănăţene, Caransebeș 1898, p. 123—124. 
(2) Familia, an. 1868, p. 327. 

(3) Com. de d-l Valentin Dionii. | 

(4) E. Hodoș, op. cit., p. 124;— Familia, cit., p. 327. 


318 


In alte părţi din Banat, precum bună-6ră în Secaş de 
lângă Oraviţa, e datină de a umblă cu Paparuga mai cu 
sémă pe la Sân-Georgiu, iar când e secetă peste t6tă vara. 

Dacă dgiua de Sân-Georgii e ploi6să, atunci nu se face Pa- 
parugă. 

In aceste părţi se fac Paparugă unii ţigani cari, desbră- 
cându-se de t6te vestmintele, îşi acoperă corpul gol cu boz, 
şi ast-fel îmbrăcaţi plâcă prin sat cântând, pe lângă versuri 
ca cele reproduse mai sus, încă şi următârele: 


He, Dodolóie ! Á Pe unde-i valea plină, 
Dumnedei să plâie Mai multă să vină; 
Ploiţă curată Spicul 
Din ceruri lăsată; Cât voinicul, 
Bumburel de argint Secara 

Varsă-l pe pămînt; | Cât seara! (1) 


O variantă a acestor versuri, tot din Banat şianume din 
Dol6ve, sună precum urmâză: 


Dodoldie, l6ie | Şi rodu 

Dă, Dâmne, plâie, Până'n podu; 

Ploiţă curată Cucuruzele 

Pe rouă vărsată. Cât grădinile ! 

Pe cea vale sâcă Păpărugă, rugă, 

Norii mi se lasă, Ian eși de ne udă 

Pl6ia mi se varsă. | Cu olcuţa nouă, 

Să se facă spicu S'o umplem de rouă! (2) 


Cât voinicu 


După rostirea acestor cuvinte, ese cine-vă din casă și 
udă Paparuga saii Dodoldia cu apă, dându-i în același timp 
şi un dar Greșşi-care (3). 

In comitatul Bihor din Ungaria, precum bună-6ră în Vaş- 
căi, unde Paparuda se numesce Babarugă sau Babaruge 
și Dadaldie, când e secetă mare, fac din cutare fată, ori 
fecior — se îmbracă ei şi mai mulţi — Babarugă, îmbrăcând-o 
în crengi de arină saii arinzi, după cum li se mai dice, în 
așă mare măsură, de n'o pâte cunósce nimeni, pote că numai 


(1) Com. de d-l Valentin Dioniiă. 
(2) E. Hodoș, op. cit., p. 123. 
(3) Com. de d-l Val. Dionin. 


319 


după glas că cine ar fi, şi ast-fel umblă eï din uliţă în uliţă 

cântând, fiind acompaniaţi de o mulţime nespusă de băeți 

şi popor, următbrele versuri: | 
Plâie, Dómne, plâie, Pl6ie-o din ciubăr, 

Câmpul să se mâie, Plâie-o cu bulbuci, 

Ploiţă curată Ce-i bună de prunci, 

De la Domnul dată; | Plâie mândră, dâsă, 

Pl6ie, Dâmne, plâie, | Să fie mănósă 

Câmpul să se mâie, 1 TOtă țéra nâstră! 

Pl6ie-o din ciurel, | 

De la săteni capătă ouă, pâne, nuci, etc. 

După ce au gătat cu umbletul de pe stradă, merg lao 
apă curgătâre, aprind paie pe apă şi aruncă crucea de la un 
mort pe apă, în credinţă că, făcând acâsta,'în curînd are 
numai decât să plâie. 

În casuri când e secetă mare, se duce în apă o muere bine- 
cuvîntată cu o cósă ori seceră şi taie în drâpta şi în stânga, 
rostind cuvintele: 


Nu tai apa, 

Ci tai legatul ploii, 
Pămîntul să-l plóie 

Să ni-l îmmâie, 

Pămiîntul să ne rodâscă, 
Lumea să se veselâscă! (1) 


În alte părți, tot din comitatul Bihor, precum bună-6ră 
în comuna Coroiu, Babaruga este o datină ce o exercitau 
numai copiii în timp de secetă, pentru că, după credinţa 
poporului din aceste părţi, bunul Dumnedei ascultă glasul 
nevinovaţilor copii, cari cer plóie pe pămînt. 

Pentru Babarugă, într'o qi de sěrbătóre, cam pe la r&să- 
ritul s6relui, pornesc copiii la vale, unde îmbracă pe un 
individ, care e de regulă o fată, în mlădiţe tinere, aşă că 
nu se vede nimic din biata Babarugă. 

După ce aŭ îmbrăcat-o cum se cuvine, pornesc cu Baba- 


(1) Vasile Sala, Credinfţe, eresuri. Obiceiuri de la Beiuş şi Vaşcou în 
Bihor, publ. în Familia, an. XXXVI, Oradea-mare 1900, p. 55;—com. de 
același. | 


320 


vuga în frunte prin sat, rostind aprâpe la fie-care casă ver- 
-surile următâre: 

Plâie, Dâmne, plâie, 

Plâie cu şirâie, 

Pămîntu să 'mâie!... 

Plâie, DOmne, plâie, 

Ploiţă curată, 

Din cer strecurată, 

Fără pic de piâtră! 

E de însemnat că la fie-care casă, biata Babarugă are să 
“îndure câte o cofiţă de apă, şi mai mult, pentru care sufe- 
rinţă Babaruga trebue să fie recompensată cu ce-vă: cu 
nisce ouşóre, cu nisce bănişori. 

După ce bat satul de a lungul şi de a latul; după ce des- 
'bracă Babaruga de vestmîntul ei de mlădiţe; după ce se 
împărțesc cu cele câştigate, pornesc voioşi către casă (1). 

În fine, tot în comitatul Bihor, comuna Fekete-Batar, ver- 
:surile ce se cântă, când umblă Paparuga, sunt acestea: 

Mămăruţă, guţă! 

Dă, Domne, ploiţă, 
Ploiţă curată, 
Făr'un pic de pistră, 
Rodu, 

Să umple podu, 
Spicu, 

Cât voinicu! 

De multe ori însă, în loc de Mămaăruță, gufă, se dice: Gogule, 
-Gogule! lar ceremonia Gogului e acâsta: 

Copiii sau fetiţele se îmbracă în ramuri de bozoci verdi 
-din crescet până în tălpi. Pe cap pârtă un comănac de pi- 
pirig. Al6rgă de a lungul uliţelor cântând cântecul Mămâăruței. 
In urma şi înaintea lor merge o câtă de copil strigând: < Jaca 
Gogu!» şi cântând şi ei, dar numai după ce au încetat cei 
îmbrăcaţi ca Gog. In urma Gogului merge un copil şi o fată, 
“fiii Gogului, cu o coşarcă în mână, în care se adună daru- . 
rile de ouă, pită, slănină, şi ce se mai dă, ba încă şi griţari. 


(1) Iosif Stanca, Babaruga publ. în Familia, an. XXXII, Oradea- 
„mare 1896, p. 460. 





321 


După ce vestea Gogului s'a lăţit, ese fie-care muere sati 
bărbat din casă la uliţă strigând: 

— Bun sosit, Mămăruţă (Gogule)! —şi apoi târnă o 6lă 
două pe dînsa dgicând: 

— Apă-ţi daŭ, ca şi tu să ne dai, şi să nu tragi sucul pă- 
miâîntului mai mult! 

Mămâăruţa (Gogu) merge apoi la altă casă, unde tot aşă 
se face (1). 

In comitatul Timiş se face Păpărugă saii Dodolă o fată 
de ţigan care, îmbrăcându-se în nuele de salcie, trece prin 
sat urmărită de mai multe ţigănci şi lăeţi, cari cântă urmă- 
t6rele versuri: 


Păpărugă, rugă! | Locul să se mâie, 
Ia eși de ne udă Unde-i valea sâcă 
Cu gălâta d'apă | Mai mult să se facă, 
Preste glâta tâtă, Unde-i valea lungă 
Cn ulcuţă nouă Mai mult să s'ajungă, 
Plinuţă de rouă, Unde-i da cu sapa 
Cu inel de-argint Să pornâscă apa, 
Preste tot pămînt. Unde-ï da cu plugu 
Plóie, Dómne, plóie, Să mérgă ca untu. 
Să curgă şiróie, Créscă spicu 

Ploiţă curată Cât voinicu, 

Din cer îi lăsată, Cucuruzele 


Oblășei Cât grădinele, 

Cu nourei. Rodu 

Adă-mi, Dâmne, cheile Umple podu, 

Să slobodim ploile, Rodu să rodâscă, 

Ca să crâscă grânele, Gazda să trăâscă. 
Crâscă cucuruzele. Mâncă gazdă săn&tos, 
Pl6ie, Dâmne, plâie, Porci-s unturoși. 


Ast-fel cântând, alaiul se opresce la casele celor în stare 
mai bună, iar Gmenii, la cari s'a oprit, varsă câte o vadră 
de apă asupra Păpărugii sai, cum îi mai dic, asupra Do- 
dolii (2). 

La Românii din Macedonia, unde Paparuda e asemenea 


(1) Dr. G. Alexici, Zezte din literatura poporană română, T. I, Poesia 
tradiţională, Budapesta 1899, p. 200. 
(2) Dr. G. Alexici, op. cit., p. 198—199. 


Marian, Sărbătorile, III. 21 


322 


usitată sub numirea de Pirpirund, pl. Pirpirune, se practică 
în următorul mod: 

Cum trec două, trei săptămâni după Duminica Tomei, 
fără să plouă, Românii din Macedonia găsesc că e de lipsă 
a pune să jóce Pirpirunele, ca să aducă plâie. 

O fată din cele mai sărace este acoperită peste tot corpul, 
şi mai ales până la brâu, cu ștevie sau cu ferică. Pe fata 
asta o însoțesc mai multe alte fete de Români, şi merg din 
casă în casă la vecini. 

Pirpiruna j6că, iar altele cântă: 


Pirpirună Agrile și aviiniile, 
Se readună, Aviiniile și ierghiile, 
Dă plâie, Ierghiile şi curiile 
Dă plâie Curiile şi verdeţile. 


Ca să crâscă aprile, 


Daco-românesce : 


Paparudă Recoltele și viile, 

Se adună, Viile şi erburile, 

Dă plâie, Erburile şi pădurile, 
Dă plâie, Pădurile şi verdeţurile. 


Ca să crâscă recoltele, 


Variantă: 
Pirpirună, 
Sarandună, 
Dă plâie, dă, 
S-crescă agărle, 
Agărle ş-aviiniile, 
lerghiile ș-livăgile. 


Daco-românesce: 


Paparudă, 
Sarandună, 

Dă pl6ie, dă, 

Să crâscă ogórele, 
Og6rele şi viile, 
Erburile şi livedile. 


A doua variantă: 


Pirpir |! Chiicut prăulu, 

Saragă, | Gărnuţlu cât ţeâţirea, 
Aruvinză agărle, | Mânuchiul cât fortuma. 
Agărle și magărie (1), 


Daco-românesce: 


Paparudă | Picătura cât păroua, 

Saragă (!) Grăuntele năutul, 

Stropesce ogórele, Mănuchiul cât povâra (de cal, 
Ogrele şi slăbitele, [eatâr). 


A treia variantă: 


Pirpirună, S-facă turtă 
Oi dodule, Cât nă arótă, 
Oi bojule; S-facă pită 
Saragara, Cât n-arghiice; 


Oi dodule, S-facă chiicuta 
Oi bojule | Cât parălu. 
Dă nă plâie, ploie mare, | 
Daco-românesce: 
Paparudă, Să facă turta, 


Oi dodule, Cât o râtă, 

Oi bojule, (2) Să facă plăcinta, 
Saragara, Cât o arie, 

Oi dodule, Să fie picătura, 


Oi bojule, Cât paraua. 
Dă o plóie, pl6ie mare, | 

A patra variantă: 
Pirpir6, 
Bre Salav5, 
Dă-ni arduă, re zurle, 
Si-ni crâscă grânârile, 
Grânârile, sicârurle, 
Grânârurle, ovâzele. 


Daco-românesce: 


Paparudă, 
Měï Salave, (!) 
Dă o rouă, mi nebunule, 


(1) Magăr, macru, sai macăr, însemnă negras, slab, lipsit de vlagă. 
(2) Se repetă la fie-care vers. 


324 


Să-mi crâscă cerealele, 
Grânele, secările, 
Grânele, ovesele. 


A cincea variantă: 


Pirpirună, 

Sarandună, 

Dă nă plâie cu gălâta, 
S-adunăm viiptul ca m'nata; 
Ia bâgaţi-vă ciijmile; 
S-adunăm aviiniile; 

Ia bâgaţi păpuţile, 
Se-adunăm gărnuţile. 


Daco-românesce: 


Paparudă, 

Saradună, 

Dă o plóie cu gâălta, 

Să adunăm viptul cu pumnul; 
Ian băgaţi-vă cismele, 

Să adunăm viile; 

Ian băgaţi papucii, 

Să culegem grăunţele. 


A ş6sea şi ultima variantă: 


Pirpirună, Pirpirună, 

Sarandună, Sarandună, 

Dă plâie dă, Dă nă plâie, dă, 

Tra să crâscă ierghiili, Tra să crâscă aviiniili, 
Ierghiili, verd&ţurii, Aviiniili şi agrili, 
S-aibă s-pască oili, Chicuta cât gârlâta, 
Oili şi calii; | Gârnuţiu cât ț&ţirea. 


Daco-românesce: 


Paparudă, |  Paparudă, 
Sarandună, | Sarandună, 

Dă plâie, dă, A Dă plâie, dă, 

Ca să crâscă erburile, Ca să crâscă viile, 
Erburile și verdeţurile, Viile și ogórele, 

Să aibă să pască oile, Picătura cât găléta, 


Oile și caii; Grăuntele cât năutul. 


325 


Precum la Românii din Dacia Traiană, aşă şi la cei din 
Macedonia este obiceiul ca să se arunce apă pe neașteptate, 
pe ascuns, asupra Pirpirunei. Românii Macedoneni cred că 
acesta e necesar pentru ca să plouă. 

După ce au colindat peste tot satul, Pirpiruna şi amicele 
ei fac o plăcintă cu făina şi cu untul obținut; o coc şi apoi 
merg de o mănâncă la fântână. Insă ritul cere ca plăcinta 
să fie mâncată, stând fetele cu picidrele în rîuleţul, unde 
trece apa de la fântână. 

Dar nu numai cu șțevie şi ferică se acoper Pirpirunele, 
ci şi cu aşă numita plantă îboș, cu flori de mac, numite la 
Aromâni şi Greci: Pirpirune, şi cu tot felul de verdeţuri. 

Inainte de a li se da de ale mâncării saii bani, se târnă 
pe un ciur purtat de Pirpirună pe cap apă. 

Apoi nu numai după Duminica Tomei, ci ori de câte ori 
este secetă, fac fetele macedonene obiceiul cu Pirpruna. 

In satele unde sunt ţigănci, Pirpiruna se face o fată de 
ţigan, pe când fetele de Aromâni merg după dînsa şi cântă 
Şi din ce obţin dau şi ţigăncii, care pe lângă fructe mai ca- 
p&tă haine vechi, lână obţinută, ce prisosesce din făină şi 
unt, după facerea nelipsitei plăcinte. 

Melodia, după care se cântă versurile referitâre la Papa- 
rudă sau Pirpirună, este deosebită de cea care se aude în 
România, precum şi de cea grâcă şi bulgară din Macedonia. 

In fine la Românii din Meglenia, obiceiul acesta se face 
precum urmeză: 

Fetele se string şi desbrăcând pre una din ele o îmbracă 
peste tot corpul cu planta, care se numesce la dînşii: buzei. 

Acestă fată se numesce: Paparudăd sau dudulețu. 

Apoi alârgă din casă în casă, unde cântă versurile următore: 

Paparudă, rudă, 

S-nă deă ploie, 

S-nă crâscă gronele, 
Gronele, gronişorele, 

S-nu li bată grindinea (1), 
S-na deă poine multă, 
S-au móncom cu sănătate. 


(1) Sau: gărduşcă. 


326 


Daco-românesce : 


Paparudă, rudă, | Să nu le bată grindina, 

Să ne deă plâie, Să ne deă pâine multă, 

Să ne crâscă grânele, | S'o mâncăm cu sănătate. 
Grânele şi porumbul, | 


Sai: 
Paparudă, rudă, | Să crâscă gronele, 
Vino de te udă, | Să crâscă gronişorele 


Paparudă, rudă, | Cât grandinele. 

Vino, dă plâie multă, 

Daco-românesce: 

Paparudă, rudă, | Ca să crâscă grânele, 
Vino de te udă, ! Să crâscă porumbul 
Paparudă, rudă, | Cât grindinea. 
Vino, dă plóie multă, | 


Şi după acâsta se dă din partea femeilor câte un ban 
vechiu, numit parà de timp diznit şi alte lucruri. 

Paparuda pârtă în cap o cieștină, sită, pe care la urmă 
o rostogolesce şi, dacă sita stă pe dungă, nu va plouă. Dacă 
cade însă, va ploua cu siguranţă. 

Apoi se duc într'o vale şi acolo desbracă pe fată şi bu- 
zelul îl aruncă în rîă şi apoi se întorc acasă și împreună 
mănâncă lucrurile adunate, adunăturile (1). 


(1) P. Papahagi, op. cit., p. 725 — 729; — I. Neniţescu, op. cit, p.532— 
533: «In timp de mare secetă, o femee săracă, de obiceiu o țigancă, se 
îmbracă cu flori, cu burueni, şi mai ales cu ferecă, de care se găsesce 
fórte multă în muntósa Turcie, şi așă împodobită merge prin tot satul 
din casă în casă, dănțuind şi cântând: «Pirpirună, sarandună.» Femeia 
acâsta, pentru ocasie, se châmă <Pirpirună,» şi tot acest nume pórtă 
și datina acâsta. care nu e alta decât Papgruda. Omenii din casele, în 
cari întră Pirpiruna, varsă apă pe ea și îi dăruesc bani mărunți, făină 
unt, ouè, etc. Pirpiruna e însoţită de alte câte-vă femei. Se crede că 
făcendu-se ast-fel, se vor deslegă ploile şi că seceta va încetă neindoios.» 


TODORUSELE. 


———————— 


TODORUSELE. 


Todorusele, numite în Banat încă şi Todorusale, Todoro- 
sale şi Teodorusale (1), iar în unele părţi ale Bucovinei şi 
Moldovei simplu Rusalii (2), cad tot-deauna 24 de gile îna- 
inte de Rusalii sau Dumineca mare, care se serbéză la 50 
de qile după Inviere. , 

Todorusele sunt seměnătura kusaliilor aruncate cu 24 de 
qile înainte de Rusalii, anume ca Gmeni! să scie că vin Ru- 
saliile şi să se feréscă de dînsele. 

Între Pasci şi Rusalii sunt 48 de gile, afară de cea a Pas- 
cilor şi a Rusaliilor. Deci la mijlocul acestor dile,şi anume 
tot-deauna într'o Mercuri cad Zodorusele (3), adecă în aceeaşi 
gi când biserica serbâză Înjumătățirea Prasnicului (4) sai 
Prasnicul Injumătățirii (5). 

(1) Com. de d-l Ios. Olariu şi Aurel Iana. | 

(2) Com. de mai mulţi Români din Bucovina şi Sânţia Sa părintele 
Ioan Popovici, paroch în Burdujeni: «In Moldova şi mai ales în judeţul 
Botoșani se numesce 'diua acesta Rusalii, iar ceea-ce se numesce în 
alte părţi Rusalii, în Moldova, se numesce Duminica mare»; — El. Se- 
vastos, Serbătorile poporului, publ. în Gazeta Sătenului, R. Sărat. 1891, 
No. 9 şi 10, p. 156. 

(3) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1832. Aprilie 21; — com. de d-l Aur. 
Iana: + Todorusalele cad la mijlocul timpului dintre Pasci şi Rusalii» ;— 
El. Sevastos, S&rbătorile pop., publ. în op. cit., p. 156: «In a treia sěptěmâ- 
nă după Pasci, Mercuria, femeile o ţin, că atunci umblă /Zelele.» Şi ce-vă 
mai departe: « Câtu-i de la Pasc până în Rusalii, atâta-i şi de la Rusalii 
până la Ispas.» 

(4) Com. de d-l Ios. Olarii: «Zodorosalele se serbâză cu nelucrare în 
casă de Româncele n6stre în tot anul Mercuri în a patra s&ptemână 
după Pasci, tocmai când şi biserica nóstră serbâză Injumătățirea pras- 
pnicului.» 

(5) Dat. Rom. din Bălăcâna, com. de George Jemna : «Prasnicul Inju- 





328 


Prin urmare ele sunt împărţirea în dou sau înjumătă- 
ţirea Cinci-gdecimei. 

Rusalele, după credinţa Românilor din Banat, aŭ fost din- 
tru început ş&pte surori, fete curate şi nemăritate, pre cari 
Dumnegeu, pentru că aŭ fost aşă de curate şi plăcute, le-a 
prefăcut pre tóte în gine. 

Aceste şâpte dine naŭ murit şi nici nu vor muri până 
cât lumea va fi. Şi ca dine umblă ele giua şi n6ptea printre 
Gmeni, însă lumea nu le vede, pentru că e prea stricată şi 
încărcată cu tot felul de păcate şi fără-de-legi. 

Insă ele nu petrec tot-deauna printre 6meni, ci numai cinci 
s&ptămâni, adecă până la Rusitori. 

Prima gi în care vin ele sunt 7Zodorusalele (1). De aicia 
se vede că vine apoi şi datina Românilor din Muntenia de 
a numi giua acâsta Strada Rusaliilor (2). 

In acâstă qi, adecă în diua de Zodorusale sau Strada Ru- 
saliilor, se întâlnesc Rusaliile şi-şi petrec cu Såân-Tóderiŭ, 
cari sunt feciori (feţi) frumoşi, de unde se vede că le vine 
apoi şi numele compus de 7odor-Rusale (3). 

Şi ca semn de bucurie că s'ai întâlnit iarăși cu fraţii lor, cu 
Sân- Toderii, le dăruesc câte o chită (= struţ—buchet—) fă- 
cut din Dumbravnic (4), numit altmintrelea şi Umbravnic, 
şi Todoruse lat. Melitis melissophylum, şi mai ales din vir- 
ful acestuia, pre care îl rup şi-l ieaŭ ele în nóptea spre To- 
dorusale, aşă că, în diua de Todoruse, Dumbravnicul nu mai 
are vîrf nică miros (5). 





mătăţirii este o sěrbătóre care se prăsnuesce de către Românii noștri 
în a patra s&ptămână după Pasci.» 

(1) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(2) N. Rădulescu-Niger, Rustice, vol. II, Nuvele, Bucuresci 1893, p. 13. 

(3) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Aprilie 21; — Com. de d-l Ios. 
Olariu: «La Zodorosele se dice că se întâlnesc cele 7 surori dine cu cei 
1 fraţi ai lor cu Sân-Zoderii, de-și petrec și se gostesc în tot anul odată, 
și de bucurie că s'au întâlnit, iar se gostesc și petrec la olaltă o lună 
de qile.» 

(4) Com. de d-l Ios. Olariu. 

(5) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Aprilie 21: «In n6ptea spre 
Todoruse rup și ieaŭ Halele (Necuratele) virful Dumbravnicului şi al 
altor plante lecuitore;» — Com. de d-l Ios. Olariu: «Planta aceea numită 
Dumbravnie nici că maiare vîrv din n6ptea spre Todorusale»; — com. 


329 


Rusaliile sunt, ca şi îngerii lui Dumnegei, bune, dar se 
supără şi ele când cine-vă trece peste jocul lor, când le 
conturbă în mâncarea lor, de comun la vre-un isvor (1), 
sau când le necinstesce diua venirii şi întâlnirii lor cu 
Sân-Tâderii prin lucrare. 

Drept aceea Românii de pretutindeni și mai ales Român- 
cele nu se încumetă a lucră în dgiua acâsta mai nimic, 
temându-se ca nu cum-vă, lucrând, să-i dâră mânile şi 
picidrele (2), să înebunâscă (3), sau altă neplăcere şi neno- 
rocire să li se întimple (4). 


de d-l Aurel Iana: «Dumbravnicul se culege înainte de Zodorusale, 
căci venind Tudorusele îi taie virful şi nu mai are miros.» 

(1) Com. de d-] Ios. Olarii. 

(2) Dat. și cred. Rom. din Gura Sadovei, com. de Leon Latiș, stud. gimn.: 
«Afară de Rusaliile sai Duminica mare, care se serbéză tot-deauna la 50 
de qile după Înviere, mai sunt încă un fel de Rusalii, cari pică tot-dea- 
una la patru s&ptămâni, începând din Mercuria din s&ptemâna patimi- 
lor. În acâstă di se rețin Gmenii de la lucru, credând că dacă nu lucreză 
în diua acâsta, atunci nu-i dor mânile, picidrele și tote cele-lalte membre 
ale corpului, iar dacă lucrâză, atunci în decursul întregului an sunt 
bolnăvicioşi.» 

(3) N. Rădulescu-Niger, op. cit., p.13—14: «Erà în giua Injumătădțirii 
Prasnicului, Strada Rusaliilor, cum îi dic Românii, când adecă a trecut 
jumătate vremea până la Duminica mare a Rusaliilor. 

« Românii ţin diua asta, că-i bine, ci-că, Domne feresce, nu ţi-a eși vre- 
unul la muncă, să-i tai şi capul. 

«Ñi dór e în toiul prășitului de a doua 6ră,— și a altor munci, după 
cum a căgut şi Pascile; căci sěrbătórea acâsta se socotesce la două-deci 
şi cinci de qile după Pasci. 

«Şi fiind-că anul acela Pascile fusese cu trei qile după St. George, târ- 
diù de tot.—eră mult de muncit la câmp și arendașului îi scăpără mă- 
séua, mai ales că vremea îi stătuse din potrivă și acuma purcese spre 
indreptare. 

«Pornise din ajun, de cu séră, pe isprăvnicei să facă pe Români să 
esă la câmp. Românii nu vruseseră să audă. 

«Cuin să ésá ei tocmai la Strada Rusaliilor? ori sunt ném strein? 
Ce ? sd înebunăscă, cum se întimplase lui nea cutare, ori cutărui flăcău ? 

«Din părinţi audiseră așă ca-vă, şi părinţii dela moșii lor, — şi o ți- 
neau bună. 

«Pe la dinşiă nu se veduse nici un om nebun, că a muncit în diua 
aceea, nică altă întîmplare rea.» 

(4) El. Sevastos, Serbătorile pop., publ. în op. cit., p. 156: «Nimenea nu 
lucreză de dimineţă până la amiagă, când umblă /elele; peste di în jos 


330 


Unicul lucru ertat în acâstă gi este: semă&narea cânepei; 
culegerea Dumbravnicului (1), menirea lui şi sciricirea traiului 
vieţii din el; culegerea plantei numite Sânta-Măria, lat. 
Hypohoeris masculata (2), precum şi a altor plante bune de 
léc (3); apoi facerea Cirinelor (Repotinelor), cari pe alocu- 
rea se fac în Joile nelucrate după Pasci (4); facerea un- 
turei de oi, adecă se culege în presera de Tudorusale urzică, 
leușten, salcă, atu, seaete de al spinos, pelin, boz, şi se pi- 
séză pe pragul ușii, amestecându-le cu unsâre de pore (5), 
şi în fine sfrederirea urechilor la fetiţe, din care causă se 
numesce diua acâsta în unele părţi din Transilvania, pre- 
cum bună-dră în comuna Cetea de lângă Alba-Iulia şi în 
Satu-lung, Sfredelul Rusaliilor (6). 

Româncele din Moldova, cari voesce să aibă burueni de 
léc, îndatin6ză a se sculà în acâstă gi des-de-diminâţă, a se 
spălă şi îmbrăcă curat şi apoi, până a nu răsări sórele, a 
se duce şi a stringe burueni cari sciù că-s bune de ce-vă, 
că pe urmă le chișcă Ielele şi nu mai sunt bune de léc. 
Tot atunci smulg ele şi pelin, îl pun în brîù şi umblă tótă 
diua cu dînsul în brîù, anume ca să se apere de Zele (7). 

Tot în Moldova e datihă în acâstă gi de a pune pelin în 


tot mai îndrăsnesc să pue mâna pe câte ce-vă. Dice că o femee ghiliă 
pânzele și /elele i le-ai luat pe tóte și le-aii vînturat în văzduh, iar o bu- 
cată de pânză au ridicat-o în nori și când i-a dat drumul în jos, eră 
tótă forfecată de duhurile necurate.» 

(1) În unele părţi din Banat, după cum îmi scrie d-l Aurel Iana, este 
datină ca Dumbravnicul să se culâgă înainte de Zodorusale, căci senma 
Todorusalele îi taie vîrful şi nu maï are miros. 

(2) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. 

(3) El. Sevastos, Serbătorile pop., publ. în op. cit., p. 156. 

(4) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. 

(5) Com. de Aurel Iana. 

(6) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul: «La Sfredelul Rusaliilor (Mercuri 
la Injumătăţirea Prasnicului) se sfrederesc urechile la fetițe»;— com. de 
d-l Domeţiii Dogarii: «Mercuri a treia sěptěmână din Pasci țin sěrbă- 
tóre mare: Injumătăţirea Prasnicului sau Sfredelul Rusaliilor. In diua 
ac6sta cred că, serbând-o, vor fi scutiţi de tempestăţi şi vijelii prin lo- 
curile, pe unde-și pasc turmele.» 

(7) El. Sevastos, Se&rbătorile pop., publ. în giar. cit, p. 156. 


331 


ori şi ce băutură, afară de apă, şi a bé în contra /elelor 
sai Rusaliilor (1). 

Iar feciorii şi fetele, când se întâlnesc în giua de Rusalii, 
se bat, spre acelaşi scop, cu pelin (2). 

Românii din Banat şi anume cei kăluiți (luaţi de mâni, 
de picióre, de cap, etc.), adecă cei atacați de Hale, îndati- 
n6ză în giua de Todoruse a se culcă afară în câmp între 
florile numite Frăsinică, spre a le trece, şi dimin€ţa, când 
- se sc6lă, văd ei că Malele aŭ luat virvul Frăsinice: (3). 

În fine merită a fi amintit şi aceea că o sémă de Românce 
din Moldova, cari se numesc Ruzandra, nu îndatin6ză a-și 
serbă diua onomastică în giua de Rusalii sau Duminica 
mare, ci în Mercuria Injumătăţirii după Pasci (4). 


(1) Com. de d-l Ioan Popovici, paroch în Burdujeni. 

(2) El. Sevastos, loc. cit. 

(3) Sim. Mangiuca, Calend. pe anul 1882. Aprilie 21. 

(4) Melchisedec, Literatura religidsă populară, publ. în Convorbiri 
Literare, anul XIV, pag. 296. 


IOAN FERBE PIETRĂ. 


IOAN FERBE PIETRĂ. 


Ioan ferbe pietră, numit de către Românii din Moldova: 
Sfântu loan care ferbe pittră (1), iar de către cei din Transil- 
vania: Întrătunul (2), cade tot-deauna la 25 Mai, adecă în 
aceeaşi di, când cade şi Aflarea capului sfintului Ioan Bo- 
tezătorul. 

În giua acâsta, atât bărbaţii cât şi femeile se rețin de la 
ori şi ce fel de lucru, cregend că dacă nu vor lucră în acâstă 
qi vor fi feriţi de ori şi ce cumpěnă şi furtună grea, mai 
ales însă de fulger. de trăsnet şi de ori și ce alt fel de foc (3). 

Tot în acâstă gi nu se măsură oile, adecă nu se pun pe 
brânză, anume ca să fie ferite de fulger, precum şi de alte 
bóle grele (4). 


(1) Const. D. Gheorghiu, op. cit., p. 95: «25 Maiu: Sfîntul Ioan care ferbe 
pictră, Se observă că Sf. Ioan sunt mai mulţi, deo pildă: Sf. Ioan care 
deslegă glasul la pastri, etc.» 

(2) Com. de d-l B. B. losof: «Aflarea capului Sf. Ioan se numesce pe 
sate Întrătunul.» 

(3) Cred. Rom. din Bucovina; — com. de d-l B. B. Iosof: «Întrătunul 
se ţine de s&rbătore, ca trăsnetul să nu trăsnescă vre-o vită peste an.» 

(4) Dat. și cred. Rom. din Gura Sadovei, com. de Leon Latiş: «In diua 
de Sf. Ioan care ferbe pictra nu se măsură oile, anume ca să fie ferite de 
fulger, precum și de alte bóle grele. Asemenea nu se măsură Marţia, 
Joia și Vineria, precum. şi în diua în care a fost Buna-Vestire. În aceste 
dile nu-i bine de măsurat, ci ele se măsură Sâmbăta, Duminica, Lunia 


333 

Cine se încumetă a lucră într'acâstă di, aceluia lesne i 
se póte întîmplă ca să fie trăsnit sau, dacă nu tocmai el, 
atunci unul sau şi mai multe dintre vitele sale, sau, ce este 
şi mai lesne, să-i bată piâtra tâte sem&năturile şi pometele, fiind- 
că Joan acesta, ferbând piâtra, o duce şi o descarcă unde vo- 
esce, mai ales însă pe semnăturile sai livada aceluia care 
i-a necinstit diua. 


şi Mercuria, și mai cu samă Lunia și Mercuria, căci aceste două qile sunt 
de post, şi dacă se măsură în aceste două dile, apoi nu mănâncă Gmenii 
multă jintiţă peste vară.» 


ISPASUL. 


T. 
MOȘII DE ISPAS. 


In Dobrogea este datină ca mai multe femei şi babe să 
ieà, cu o gi înainte de /nălțarea Domnului sau Ispas, cu ele 
azime calde, câpă verde şi rachiii şi, mergând prin sat, să 
le deă de pomană pentru sufletul morţilor, gicând ca să aibă 
pe drum, căci în acâstă gi cred ele că sbóră morţii în cer (1). 

Româncele din unele părţi ale Munteniei, cari au morţi 
în familie, împart asemenea azime calde, câpă verde şi ra- 
chiii pentru sufletele morţilor, însă nu în ajunul, ca cele 
din Dobrogea, ci în giua de Inălfarea Domnului, cregând 
că în acestă gi sufletele morţilor se înalţă la cer şi ceea-ce 
dăruesc ele le va servi ca merinde pe drum (2). 

In Banat, tot în giua de Indlfarea Domnului, se dai flori, 
lumînări şi brânză (3), iar păcurarilor, adecă ciobanilor sai 
păstorilor de oi, atât în Banat cât şi în Transilvania, li se 
dăruesce câte un caş (4), fiind-că în acâstă di în cele mai 
multe părţi se pun oile pe brânză (5). 


(1) T. T. Burada, O câletorie, p. 25—26. 

(2) G. S. Ioneanu, op. cit., p. 45. | 

(3) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882, p. 139. 

(4) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882, Maiu 6: «Se dăruesce păcu- 
rarilor un caş (de brânză);» — din Ms. d-lui Pop-Reteganul; — Com. de 
a-l Ios. Olarii: «La Ispas se cinstesc păcurarii cu câte un miel frumos 
şi un caş dulce»—W. Schmidt, op. cit., p. 12: «Ciobaniï capătă de dar în 
acâstă di câte un bouţ de caș—brânză.» 

(5) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul. 


335 


Datina din urmă, adecă dăruirea păcurarilor în giua de 
Inălţarea Domnului câte cu un caş, trebue să fie fârte veche, 
pentru că o aflăm amintită şi într'o sâmă de colinde. 

Drept dovadă despre acâsta ne pâte servi următârea co- 
lindă din Beclean în Transilvania : 


Pe prundu sfintei Mării Sare ’n fruntea oilor. 

Ioan oile păsceă, Da lui Ioan ce-o să-i dăm? 
C'un fluer mare diceă, La Crăciun 

Cum dicea Un miel mai bun, 

Turma-i plângeă. La Sândiene 

Cea mai mică Douë miele, 

Miorică La Ispas 

Sare ’n vînt, | Un bulz de caş! (1) 


Sare 'n pămînt | 
? 


In fine in Bucovina asemenea este datină de a se da câte 
una alta, atât în ajunul cât şi în giua de Inălţarea Domnului 
de sufletul celor r&posaţi (2). 

T6te darurile acestea se numesc în cele mai multe părţi, 
mai ales însă în Banat, Moşi de Ispas (3). 


II. 
ISPASUL. 


Ispasul saă Înălțarea Domnului cade în fie-care an la 
“patru-decă de qile după Înviere sai în Joia din săptămâna 
a şâsea după Pasci. 

Când cade Ispasul, codrul e încărcat de frunză şi 6rba de 
pe finaţe e acuma hăt mare. 

Drept aceea flăcăii şi fetele mari de prin unele părţi ale 
Moldovei şi Munteniei îndatin6ză de a :se duce în noptea 


(1) A. Bârsan, Cinci-Jeci de Colinde, Braşov 1890, p. 19. 

(2) Dat. Rom. din Reuseni, com. de Vas. Pop;—a celor din Bălăcéna, 
com. de George Jemna. 

(3) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Maiŭ 6 şi p. 139. 


336 


spre Îndifarea Domnului prin alunişuri, ca să cul6gă flori 
de alun, cari înfloresc şi se scutură în acâstă n6pte şi cari, 
după credinţa şi spusa lor, sunt bune de léc şi de dragoste (1). 

În giua de Ispas, atât homânii din Transilvania cât şi cei 
din Banat îndatineză de a împănă şi a înfrumuseţă mormin- 
tele, bisericile şi casele cu diferite verdeţuri şi flori (2), 
cu deosebire însă a pune prin case crăngi şi frunze de 
paltin (3), cari, dacă se păstreză peste an, sunt bune de 
aprins şi de afumat cu diînsele în contra trăsnetului (4), iară 
prin ferestre se pune leușten, şi tot cu de acesta se bat vacile, 
ca să nu le strice Strigóiele, iar pe sine se încing şi se 
bat, anume ca să se îngraşe (5). 

Din diua de Pasci şi până în diua de Ispas, partea cea 
mai mare a Românilor, când se visiteză sau se întâlnesc unul 
cu altul, se salută numai cu cuvintele: Christos a înviat şi: 
Adeverat c'a înviat. În qiua de Ispas însă se salută cu: 
Christos s'a înălțat şi: Adeverat că s'a înălțat (6). lar după 
Ispas încep iarăși a se salută şi a-şi dă bineţe, după cum lii- 
datina în decursul anului. 

În unele părţi, mai ales din Moldova, e datina de a se 
tăiă mieii abiă din giua de Ispas. De aici vine apoi şi dicala: 
Primăvara mai multe piei de miel decât de die (1). 

În alte părţi însă, și anume în Bucovina, e datina ca în 


(1) C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 96;—G. S. Ioneanu, op. cit., p. 54. 

(2) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Maii 2 și pe an. 1883 Maiu 25;— 
din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul. 

(3) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul. 

(4) Credinţe deşerte audite de la pop. rom. din Boereni, publ. în Ga- 
zeta Transilvaniei, an. LVIII, Brașov 1895, No 102: «Când e vreme grea, 
fă-ţi în casă fum din frunză de paltin, adus din giua de Ispas, pentru 
ca să fii ferit de trăsnet.» 

(5) Com de d-l B. B. Iosof: «La Ispas pun leuştén în ferestre, se încing 
şi se bat cu el»; — Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul, com. Cetea de lângă 
Alba-Iulia: «La Ispas se bat cu leuştén ca să se îngraşe»; — Rom. Sim. 
Monografia comunei Orlat, publ. în Foia poporului, an. III, No 32, p. 
128: «La Ispas se încingeaii cu leuşten şi băteaŭ vacile cu leuştén, ca 
să nu le strice Ştrigotele.» 

(6) Pretutindeni în Bucovina; — E. Baican, Oibceiuri la Români, Bu- 
curesci 1884, p. 18. 

(7) C. D. Gheorghiu, op. cit, p. 9%. 


337 


diua de Ispas să se însemneze mieii şi viţeii, adecă să li se 
taie o l6că dintro ureche. Tot atunci se taie şi părul din 
vîrful cogilor de la vitele cornute, şi tóte acestea, adunându- 
se la un loc, se îngrâpă într'un furnicarii, rostindu-se urmă- 
t6rele cuvinte: 

— «Să deă Dumnegei să fie atâţia miei şi viței câte furnici 
sunt în furnicariul acesta!» (1) 

În cele mai multe comune din Banat, o mulțime.de familii 
prăsnuesc sau, după cum se mai dice, sîntuese Ispasul de 
patron al casei, iar comunele Ciclova-română, Iam şi altele 
țin în acestă gi Nedee (2). 

In comuna Blaj din Transilvania, tot în acâstă qi se ţine tîrg 
de fete, unde tinerii vin să le peţeâscă. Acolo îşi aduc fetele 
şi zestrea, precum şi alte podâbe ce posedă (3). 

Maï departe se dice că numai până la Ispas este bine de 
a se semănă cucuruz (porumb, păpuşoii), iar de la Ispas 
înainte nu, de óre-ce mai pe urmă nu mai are când cresce 
și se cóce, cum se cade (4). 

In fine Românii din cele mai multe părţi ale Bucovine:, 
până la Ispas, nu lasă vitele de lucru ca să pască. În acâstă 
di însă le lasă. Tot în acestă gi îndatinâză ei de a duce 
vitele, şi anume boii şi juncanii, la păscătâre la munte saă 
la suhat. 


III. 


NEDEIA. 


Una din datinele cele mai plăcute şi tot-odată de mai mare 
însemnătate pentru Românii din Banat şi din unele părţi 
ale Transilvaniei este Nedeia, ceea-ce însemneză atâta cât 
bâlciii, târg, o mare adunare de 6meni (5). 





(1) Dat. şi cred. Rom. din Gura Sadovei, com. de Leon Latiş. 

(2) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Maii 6;—Com. de d-l Ios. Olariir. 

(3) S. FI. Marian, Nunta la Români, p. 14. 

(4) Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882, loc. cit. 

(5) E. P. Hasdeu, Etym. Magn., T. IV, Bucuresci 1898, p. CXXXVII: «La 
Olteni Nedcia însemnéză bâlcii sau târg. Cuvîntul însă în vechime pare 


Marian, Sărbătorile, III. 22 


___ 338 





Pe când ospeţele, nunțile, jocurile şi altele de asemenea 
se fac numai pentru familii sau sate singuratice, pe atunci 
Nedeia se face pentru tâte satele de prin prejur. 

La Nedeie alârgă mic şi mare, tînăr şi bătrân, căci nu e 
de-a putere a fi nimeni care n'ar dori a luă parte la dînsa. 
Și mai ales fetele şi feciorii, mai de grabă ar voi nu sciii 
ce să li se întimple, decât să nu pótă merge la Nedeie. 

Aici se întâlnesc rudele, se împacă pismaşii şi se légă în- 
tre dinşii legături de prietenie. 

In diua determinată se věd Românii venind din tóte păr. 
tile îmbrăcaţi în portul lor cel sărbătoresc. 

Tinerii merg înainte cântând, iar bătrânii cu paşi linidupă ei. 

Dacă timpul e frumos, atunci Nedeza se face sub cerul 
liber pe câmpie, în pădure sai în bercuri; iar de nu, la o 
crîşmă, sau întrun şopru (şură). 

Bătrânii se dau la o parte, bătrânele la alta, aşă ca în ju- 
rul tinerilor — cari se află la mijloc unde jócă — să pótă 
formă un cerc. 

Nu un suspin erumpe din sînul veteranilor şi nu o lacrimă 
ferbinte se scurge din ochii bătrânelor, privind la tineretul 
care-și petrece. 

Obiectul vorbirii lor de comun e enararea dilelor tine- 
reţii, și apoi mai vorbesc şi despre truda şi necazul tre- 
cutului. 

Fetele cântă cele mai frumóse cântece poporale sai, îm- 
brăţişându se, îşi şoptesc una alteia — alianul inimii. 


a fi fost comun tuturor Românilor. Ast-fel în Moldova, pe la jumătatea 
secolului XVII, se chemă Nedeia o numerâsă adunare de Gmeni. Iată 
un pasagii forte precis din Pravila lui Vasile Lupul: «Maï mare su- 
dalmă se chémă când va sudui neştine pre altul în vre-un loc ca acela 
de cinste, unde vor fi mulţi Gmeni strînși, cumu-i în mijlocul târgului 
sau la vre-o Nedete sau în curtea domnâscă sai la vre-un prasnic.» Acest 
cuvint mare a face cu slavicul naykama (Duminică), termen numai bise- 
ricesc chiar la Slavi şi în care finalul lia s'ar fi păstrat la noi ca și în 
«jalea» din slavicul xara. Românul Nedeia representă perfect prin sens 
pe latinul nundina, nundinae, «bâlcii, târg», în glosele medio-latine: 
«nundinae=locus mercati, nundinae=comercia, stationes». Sub raportul 
fonetic, pedeia=—nudeia, cu ne=nu ca în particula cea negativă latină ne= 
non, implică uu rustic nundinea, întocmai ca «femeiă=—feminea.» 


339 


Iar feciorii, la rîndul lor, nu încetâză de a chiui felurite 
chiuituri, prin cari își exprimă durerile inimii şi amorul. 

Ori în care parte te-ai uită, nu vegi alta decât voie bună. 

La Nedeie însă adesea-ori ieaă parte nu numai Românii, 
ci şi unii streini, ca să se desfăteze şi să guste şi ei din ne- 
mărginita bucurie a Românilor. 

Nedeia se face de două sai de trei ori într'un an, şi anume: 
la Pasci, la Ispas şi la Rusalii, şi se constitue de regulă 
din feciorii, cari făcură « Ospețul feciorilor» (1). 

Ospetarul — pentru că feciorii aŭ mers tot la el în semn 
de recunoscinţă — scóte Nedeia.» 

In giua întâia îşi petrec numai feciorii, în a doua di toţi» 
iar în a treia di <încâlcese Nede:a.» 

Nedeia se încâlcesce în modul următor: Pe la patru ore 
după amiadi, fie-care fecior își caută o soţie şi luând-o de 
mână se bagă în cerc, care e sub conducerea Vătavului. 

Vătavul dă un semn, în urma căruia toţi se pun în or- 
dine frumâsă, şi apoi se face tăcere, numai ţiganul lăutar 
nu încetâză. 

Cercul se întórce odată în stânga, apoi în drâpta, şi în 
urmă într'un loc lanful se rupe, ca şi cum ar voi să prindă 
pe cine-vă, merg cu toţii în pași lini. Unde văd un arbore 
sau o mulţime de Gmeni, se duc acolo ca să-l pâtă împresură, 
şi după ce e împresurat se apropie mai tare, apoi Vătavul 
dă un semn şi, între urări de bucurie, se strică cercul. 

Fetela—cam pe îuriş—se daŭ la o parte, feciorii r&mân 
în altă parte, şi atunci o tulesc la fugă, feciorii în frunte 
cu Vătavul după ele, până ce fie-care şi-au putut prinde 
soţia, şi o silesce să trecă pe subţidra lui. 

Vătavul mai face un semn, după ce iar se due la joc în 
ordinea cea mai frumâsă. 

Aici apoi îşi petrec până târgiu. 

Tot atunci se consultă feciorii, că: cari vor compune os- 


(1) Vegi Frane. Hoszu Longin, Ospeţul feciorilor, o datină română de 

pe Câmpul-pănei,» publ. în Amicul poporului, fóie populară, an. II, 
Pesta 1868, p. 61; — Com. de d-l T. Frâncu: «Nedeele se ţin între Pasci 
şi Rusalii afară la câmp ca un fel de ma:al.» 


340 


pețul pe anul viitor, atunci aleg şi Vătavul, căruia în tâte-i 
sunt ascultători (1). 


IV. 
PASCILE CAILOR. 


O legendă din Transilvania qice: 

«Când Maica srînta s'a dus la cea dintâi scriere a lumii 
şi, mult umblând, neaflându-şi alt sălaş decât grajdul lui 
Crăciun, unde a intrat să se găzduscă, apucâd-o muncile 
nascerii, s'a tras în apropierea cailor, să-şi facă aşternut . 
dar nu puteă nasce, căci de o parte o năpăstuiă frigul, iar 
de altă parte caii tropotiaui mereu din copite şi sfornăiau 
pe nas şi, pe lângă tóte molcomirile şi vorbele ei, nu mai 
încetaŭ, ci încă mai şi scormoniai prin aşternutul sfint. 

«Maica sfiîntă în cele din urmă i-a blestemat dicând: 

— <0, cal netrebnic!. . . nu al avé stare şi alinare în 
vecii vecilor; . . . să nu te saturi, numai odată în an, şi 
atunci numai într'un cés; şi de drag să te blesteme 6menii! 

«De atunci şi până adi calul nu mai are saţ, numai odată 
în an: în giua de Ispas, dar şi atunci numai un cés; el nu 
se mai alină, şi să nu te bucuri când îl vegi culcat. . . şi 
de ar fi ori cât de frumos şi ori cât de drag, ele întîmpinat 
cu: «Bată-l. . .ce cal frumos!» (2) 

O colindă însă ne spune că venindu-i prea-curatei feci6re 
Maria timpul ca să nască pre Domnul nostru Is. Chr. s'a 
dus la Crăciun şi l-a rugat pre acesta ca s'o lase în casă 
la dînsul să nască. 

Crăciun însă, fiind un om fórte rău şi cărp&nos la inimă, 


(1) Fr. Longin, Nedeia, datină română de pe Câmpul-pânei, publ. în 
Amicul poporului, cit., p. 114;—L. P. Petrin, Nedeia din Oravița, publ. 
în Familia, an. XI, Buda-Pesta, 1875, p. 409. 

(2) G. Bodnariu, Culul şi boul, legendă publ. în Tribuna poporului, an. 
III, Arad 1899, No. 179. 


341 


na voit s'o primâscă în casă, ci-i dise să se ducă, dacă are 
numai decât trebuinţă, în staulul cailor, căci acolo e destul 
loc, pâte să nască în pace. 
Maica Domnului, ce eră să facă, vrând nevrând se duse 
unde-i spuse Crăciun. Dar nu apucă binea se băgă în staul 
Și durerea-o cuprindeă, 
Să mai pórte nu puteă, 
Se puneă și odihniă, 
Dar caii tropotiă, 
Epele tot rincheză. 


Maica Domnului, v&dând că caii nu mai încetâză de a face 
huet, ci necontenit tropotesc şi rînchâză şi prin acâsta o ne- 
liniştesc şi-l măresc durerea, le dise: 

Staţi pe loc, nu tropotiţi, 
Că durerea mi-o măriţi! 

Insă caii nu voiră s'o asculte, ci tropotiră şi rînchezară 
și mai departe. 

Atunci Maica Domnului s'a supărat pe diînşii şi i-a bles- 
temat dicând: 

Fire-aţi cai voi blestemaţi, 

Să n'aveţi voi nici când saţ, 
Până ’n diua de Nalfare, 

Dar şi-atunci ne 'ndestulare! (1) 


Sau, după cum spune o altă colindă: 


Fire-aţi cai voi osîndiţi Fiind-că nu m'ascultaţi, 

Și de mine-afurisiţi, Voi să nu mai aveţi saţ, 

De mine, de Dumnedeu, Numa ’n diua de Ispas 

Mai tare de fiul meu, Și şi-atunci vremede-un cés! (2) 


Şi din momentul, când a rostit Maica Domnului cuvintele 
acestea, caii se făcură așă de nesăţioşi, că ori şi cât ar mâncă, 
nu se mai satură numai o singură dată pe an, şi anume: 


Numa ’n diua de Ispas 
Și şi-atunci vreme de-un cés. 


În fine o legendă din Banat ne spune următdrele: 


(1) At. M. Marienescu, Colinde, Pesta 1839, p. 3-—4. 
(2) Din Ms. d-lui I. Pop-Reteganul. 


342 


«Prea-curata fecióră Maria, după cea născut pe fiul săi, 
Domnul nostru Is. Chr. neavând alt loc unde-l pune, l-a 
înfăşat şi l-a culcat în eslea lui Crăciun, unde eraŭ legaţi 
boii şi caii acestuia. 

«Boii mâncară cât mâncară şi apoi, săturându-se, se cul- 
cară şi prinseră a rumegă. Caii însă obraznici nu numai că 
mâncară tot fînul cât eră în esle, ci ei mâncară până chiar 
şi cel de pe pruncul Is. Chr., pe care-l pusese Maica sa acolo, 
anume ca să nu-l afle /rod şi să-l taie. 

«Vědênd Maica Domnului acesta s'a supărat pe dînşii şi 
i-a blestemat, ca să nu se mai sature, numai odată în an, și 
anume în giua de Ispas, iar pe boi i-a binecuvîntat. 

«De atunci calul nu se mai scie sătul peste tot anul, ci 
numai în diua de Zspas. În acestă gi însă se satură de 6rbă, 
şi după ce se satură prinde a scutură din cap, un semn că 
e sătul.» (1) 

Şi fiind-că numai în acâstă gi scapă caii la 6rbă verde 
şi pasc atâta până ce se satură şi apoi se culcă sau daŭ din 
cap, un semn că sunt sătui, de aceea în acâstă die şi Pascile 
lor, Pascile cailor (2). 

Şi tot de aceea se vede că se numesce diua acâsta şi 
Joia epelor (3). 

Însă de 6re-ce un cés e mai nimica tâtă şi mai ales pentru 
cai, cari, după cum e prea bine fiecăruia cunoscut, de ar 


(1) Com. de d-l Ios. Olariu; — Sim. Mangiuca, Calend. pe an. 1882. Maiu 
6: «In giua de Ispas (Inălţarea Domnului) se satură caii de erbă (pă- 
şune).» 

(2) Cred. Rom. din Sf. Onufreiu, com. de Const. Ursachi: «Am audit 
că atunci, când mișcă caii din cap, sunt Pascile lor, dar n’aŭ toți caii 
odată Pascrle»;—după spusa Rom. din Căndreni, com. de Leon Poenarii, 
Pascile cailor e atunci, când scapă la 6rbă verde. Iar pe de altă parte 
se dice că ţi-oiu da cutare lucru la Pascile cailor, adecă: nici odată»;—a 
celor din Banat, com. de d-l Aur. Iana: «/spasal se consideră ca Pascile 
cailor, căci în giua acâsta caii se satură de érbă şi se culcă»; —a celor 
din Vașcău, în Ungaria, com. de d-l Vas. Sala: «Dice că Maica sfinta, 
când a avut să nască pe Is., caiiaiu tot tropotit și aŭ mâncat, de aceea 
ea, neputând nasce în staulul cailor, ci constrînsă fiind să se mute în 
staulul boilor, i-a blestemat: să nu aibă saţ, numai în diua de Ispas, dar 
și atunci numai un cés. Atunci sunt Pascile cailor.» 

(3) Revista pentru ist, arch. şi filologie, an. II, vol. III, p. 388. 


343 


pasce sau ar mâncă ori şi cât de mult, tot nu se mai sa- 
tură cum se cade, de aceea și poporul consideră Pasczle lor 
ca un ce care nici n'ar există. De aici apoi şi gicala Ro- 
mânilor din Bucovina, când nu au de gând sau nu vreau să 
deă cui-vă vre-un lucru proprii sau unul ce l-au luat ori 
l-au împrumutat: «Lasă că ţi. l-oiu da la Pascile cailor» ; 
sau: <Așteptă până la Pascile cailor!» sau, după cum se 
mai dice: Până la Sfîntul Aşteptă,» ceea-ce însemnâză atâta 
cât: nici odată, nici când (1). 

E f6rte probabil însă ca gicala acâsta să fi avut dintru 
început cu totul alt înţeles, şi anume acela de prelungirea 
unei plăţi saii împrumut de la Sân-Georgiu când, după cum 
am arătat mai sus în articolul despre Sân-Georgiu şi Sån- 
Medru, sunt de a se întórce împrumuturile şi a se plăti ca- 
metele, câştiul moşiilor şi chiria caselor până la Ispas, când 
pică şi Pascile cailor. 


(1) După spusa Rom. din Sf. Onufreiu, com. de Const. Ursachi: <Pas- 
cile cailor» se numesc ast-fel, pentru că caii n’aŭ nici când Pasc, și 
dacă qice cine-vă: «Lasă că ţi-o da la Pascile cailor», atunci tot să 
aştepte, că nu mai capătă»; — tot de acolo, com. de Cas. Brébăn:« Pas- 
cile cailor se numesc așă, pentru că caii n'au nici odată Pasci, şi când 
gice cine-vă: «Lasă că ` fi-oiŭ da la Pascile cailor», însemnéză că, precum 
nu-s aceste Pasci nici odată, așă nu-i va da nici cutare lucru»;—a celor 
din Stupea, com de G. Brătean: «Omenii din Stupea gic că caii n'a Pasci 
şi dacă din întîmplare este dator cui-vă bani, și împrumutătorul cere 
banii, iar datornicul nu vrea să-i deă, ci voesce să fie perduţi, atunci 
gice: «Lasă că fi-oiŭ dala Pascile cailor». Prin urmare Pascile cailor 
este o vorbă scornită de popor ca un termen nehotărit:; —a celor din 
Ropcea, com. de Em. de Cuparencu: «Unii Gmeni spun că caii nu mai 
aŭ Pasci nici odată, și de aceea dacă vreaii unii mai şireţi să-și bată joc 
de alţii, saii să-i ieă peste picior, dic ast-fel: «Lasă că-ți voii da la Pas- 
cile cailor», ceea-ce vrea să gică: poţi să tot aștepți, că nu-i căpătă nici 
odată. Alţii însă cred că într'adevă&r aŭ și caii une-ori Pascile, d. ex. 
când merge un cal într'un trifoiii sai într'o pâne albă, când acâsta este 
verde și plină de mursă şi, săturându-se, vine stăpânul şi fugărindu-l 
dice că a făcut şi el Pascile, ori când dic unii despre vre-o vită hitiână 
şi slabă: «Lasă bre că s'a mai înciripă şi îndreptă încolo spre Pascile 
cailor, când va mai scăpă la colţ şi atunci, dacă vom vinde-o, putem 
luă frumâse parale pe dînsa.» 


aman Google 


Prefaţă  . <a. 


Pascile : 


I. 

II. 
III. 
IV. 
V. 
VI. 
VII. 
VIII. 
IX, 
X. 
XI. 
XII. 
XIII. 
XIV. 


XV. 


XVI. 
XVII. 
XVIII 
XIX. 


Pascile. ..... 
Pasca ...... 
Ouăle roşii. ... 
Vegherea .... 
Scăldatţul. .... 
Invierea ..... 
Sfinţirea pascei . 
Darea Pascilor . 

Strigoicele . . .. 
Masa ...... 
Farmecele .... 
Moşii de Pasci... 


La tocă ...... 


Bricelatul .. .,. 


Umblarea cu pasca 
Scrânciobul ... 
+ Prânzul Pascilor 


CUPRINSUL. 


e è . s . 95 5 . . . ò% ò% e. ò% . . òo . . e 
e òo òè òo > . ò o . e. e ò . . . . . ə > e 


e © ọ o ò> ò> ọ ò . ò 3 ò o . . òo . ò> . e. 


. 0o . 9> 9% . . . ®F ọọ . e. . . . . . . . e 


e 0 ọo oe ò% ò% . . . F òo o . . o e e 

e oe òo . e. . e. 9% o . . . o . >% . e e. . e 
e o> èëè e > òo èo è . ò ò> ọọ . Ò èo . . e. . e. 
. e . . o o . . ò . . òo . . ò% . . ç °’, e. 
? > . © . ò% o òo òo . . ò% ò> è . . ò ọọ e. 


e o> > òè èo . € . . ò% . . . o òo . ò òo . o 


Serbarea junilor. .... ssaa eaa‘ BA g B Mia 


Pascale mici : 


I. 
II. 
III. 
IV. 
V. 
VI. 
VII. 


Joile vergi. . . . 


Isvorul tămăduirii. . cc... .| 
Duminica Tomei... .. cc... .. ... 


Prohâdele .... 
Lunia morţilor. . 
Pascile Rocmanilor 


e. è> o òè ò ò e. s ç è . ò> . òo . ò . se . è e. 


. e è è è . > . . è . . . © òo . . . . 9% 


e e èe 8 ss .  . . e. ọọ > ò e e . e. e 


Matcalaül scz. cre see ei a at de dana a A 0 e i a rit aia 


Pag. 


346 


Pag. 
Sfintul George : 
I. Sân-Giorgiă și Sâ-Medru. ...........- .... 197 
II RUGUN e ce ee 3 dei ari ee ai a 10 a a mai dă e 38, aaa Ee a 199 
III. Sângiorgiul vacilor ...... e... . 202 
IV. Rodul grâului ......... A pat m ea a alt 9, i a a 224 
Ve FOCUL yIW: us sii ei sa Seaca oa e ia dz ie Cat ad 08 i ai a a 08. A 226 
VI Alsua aea ae Mai 3 ae 0 0, d Se ri a a de măi a a pe = 8 de 230 
VII. Comorile. ......... E săparea 190 1405 Si e "io pă dala dn + 241 
VIII. Sfîntul George. ... ........ E aa di 20 d ma Sb d 258 
IX. Farmece gi vrăji. ..... a dn. i za Saul Mp E i A 270 
Xo IMADEOUTAUU a e e de ae ear ee 0 ae cantata pi o ee ag 8 ie 0 er d 276 
XI. Moşii de Sân-Georgiŭù .... saoao’ 282 
XII: Urzica, e ete aa ae aaa a e sa d Za MO edi e 13 ati 283 
Marcu boilor: 
Marcu Dolor sie soma ia ee Ai nea aa 8 A E E a d dea S 286 
Armindenul : | 
Armindënül a w sos arpion ae a e dpi cel e A ctg du 30 n de 288 
Repotinul : 
ODO 59 aa a Aaa 0 0 a 35 i 0 le ae As So e a 0 296 
Caloianul: 
Te OalOla ui. e -a se e ia dee da 08 280 ta a n» Aaa ot SE 28 ae dit SE aa 298 
M Oberman- ee e etaa a i Ia a a e e ci ete i a ră 303 
Paparuda: 
Paparude e iai în sea ae ee e a gun at va a al, e a TE 304 
Todorusele: 
TOAOTUSEle e ss e e e p a 0 e 23 aa a e Bra? du SU A 327 
Ioan ferbe piétră: 
Ioan ferbe piétră ........ .- O d E 14 332 
Ispasul : 
EL Mosii de Ispas: sa sosom p ee ei e a aa e dea 07 e 334 
11 ISDASUL, s aa a a da tie a E ze d 1 A 335 
HI Nedele ao ce i ae waa nea aae a Se 0 0 a E A 337 
IV. Pascile calor soraa a A de pe e a a 2300 de E DL a 340 


73 WIS.B ME 53 


aie Google 


ei gel Google 


a zei Google 


aagaatiauu ep 


AU 








89095869244 


b89095869244a