Simion_Florea_Marian_-_Ornitologia_poporană_română._Tom I (1883)

ORNITOLOGIA 


poporană română. 
de 


S. FL, MARIANU, 


Membru al Academiei române. 






+ Tom. F, 





Cernăuți, 
Tipografia lui R, Eckhardt: ; š 
1853. `. i 


LIERAFRIA 


a Tera WE HA “a 
SIDA în MA, Mi 





BULUR KIGI 


Precuvântare. 


A mai vorbi despre însemnătatea, literature po~- 
porane credii că nu este de trebuinţă, căci în diua de 
astă-ci nu mai stă nimene la îndoclă cum că literatura 
modernă trebue să se întemeeze pe cea poporană, 
scoțândii la lumină și întrebuinţândii tâte comorile cele 
mari, bogate și frumóse ale literaturei poporane pentru 
redicarea edificiului literature moderne. 

Tâte naţiunile, cari aŭ o literatură aŭ purces 
astfeliii și de aceea aŭ propășitii așa de departe. 

Numai la noi acestii adevării abia târdii a isbu- 
tită a fi wecunoscută ;... se începuse clădirea dela 
acoperișii în josü! 

Dar’ în fine am ajunsi și noi la cunoseința ade- 
vărului, şi acâsta prin impulsul unui bărbati, care a 
scosii la lumină o parte din comâra nesecată a litera- 
turei poporane și ni-a dis: faceți Antâiii cunosoinţă 
cu traăulii poporului, cu datinele lui, cu credințele lui 
şi mai alesii cu limba lui cea dulce, frumâsă și bogată, 
şi pe acesta temelie trainică zidiţi monumentulii litera- 
turei naţionale! Este óre de trebuință să mai dicii cum 
că acestă bărbată este Dlui V. Alecsandri? și cum că 
pe lângă meritulii că este poetuli-rege al nostru, va 


IV 


avé vecăniculii și netăgăduitulii merită că a fostii celii 
dintâi, care a pusii ântâia pâtră la temelia sănătâsă. 
a literaturei naţionale! 

Dacă literatura poporană ar fi fosti maï de 
multii cunoscută am fi scăpată de fârte multe neo- 
logisme pocite, născocite și întroduse în scrieri lite- 
rare și sciinţifice, cari nu se vor vulgarisa nici odată, 
și cari sunt și vor remân6 neințelese. Să luămii numai 
o botanică séüñ o zoologie românâscă în mână și vom 
afla nisce numiri de plante, animale și paseri care din 
care mai curi6se și vecinică neînţelese, pe când în 
poporii esistă numiri așa de frumâse, precise și poetice. 

Cunoscândii acâsta lipsă, am adunată de o cam- 
dată numirile de paseră ce le-am aflati până acuma 
la poporă, am adunată legendele, datinele, credinţele 
şi cântecele ce le are poporul despre paseri, și le 
scotii acuma la lumină sub numele de: Ornitologia 
poporanăromână. 

Este prea adevărată că acâsta adunare nu e încă 
completă și va trebui încă multă stăruinţă și multă 
lucru până ce se vor aduna tóte numirile paseriloră 
din tâte părţile locuite de români, dar” celii puţinii 
am făcută începutulă, şi nu dorescii alta de cât ca să 
fie spornicii și să înduplice și pre alţii a lucra mai 
departe, séüñ celi puţină a-mï comunica mie ceea ce 
aŭ adunată pe acestit câmpii ca să fii în starea com- 
pleta cu timpulii acâsta publicare. 

Şi dacă prin scrierea de față am isbutitii să punii 
şi eŭ o unică pâtră la temelia trainică și sănătâsă pe 


y 


care trebue să se rădice literatura naţională, sunt deplinii 
mulțămită și recompensat. 

In fine më simtă dătoriii a esprima sincera mea 
recunoscință și mulțămită tuturorii acelorii P. T. Domni, 
cari aü binevoitii a-mi întinde mână de ajutoriii la 
lucrarea acâsta și mai cu samă Domnilorii: P. Ursulă, 
Gr. Crăciunașii, Jos. Olariii, I. Stoicescu, St. Fl. Ma- 
rianii și Or. Lujanii. 


Siretii, 7/19 Augustii 1883. 


S- FI. Marianiă. 





d. ci mA 


AUTOR _a$ Ziar... 
VOL. (roza bla, PA y, IRRI., 
i AZ n ANUL... A2.. 


Cucul. 


L 


Pămentulu, adăpată de recoritórele lacrimi ale 
erneï, care ne-a părăsit, sí încăilditu de radele cele 
plăcute și călduróse ale primăverii, care a sositii începe 
€ră-și a se îmbrăcă în vesmântulu lui celŭ verdiu și-a 
se împănă cu mi. și mii de floricele. 

Luncile și pometele, ciritișurile și ţufișurile, pădurile 
și pădurelele, codrii și dumbrăvile începii 6ră-șă a slo- 
bodi mugurulu, a înflori si a înfrundi, a respândi umbră 
și a primi în sinulii lori pre Gspeţiă, ce Y-au fostii păra- 
situ cu'nceputuli tâmne. trecute. 

Mi și mil de păserele mutătâre sentoreu acuma, 
din ţerile cele calde și fie-care se grabesce unu dorii 
nespusii spre cwbulii sei, séu, în lipsa acestma, spre 
unii locă plăcută, unde să-și pâtă petrece tótš véra. 

Din tâte părţile se audii paserile cântătâre înto- 
nândii imne de laudă și mulțămire ceresculu părinte, 
pentru că 6ră-și l-a redatu multu dorita și așteptată 
primăveră. 

Insă dintre tote puserile acestea, ce m-anunța 
deșteptarea naturei, venirea primăverii, și înveselescu 


Q Z HDi S 


omenimea cu cântecele loru, numar una singură se afla, 
cure o întâlnimu și-o aucimu pretutindene cântându: 
atâtu la munte câtii și la téra, atâtii în celu mar mare 
și ma pustiii codru, câtu și 7n celu mai micu pomttu 
séu tufișu. 

Acâsta pasere multu dprita și fârte iubită de Ro- 
månï este Cuculi, lat. Cuculus canorus L, germ. der 
gemeine Kukuk, 

Pe câtù de doritu și bitu este Cuculu, pe 
câtii de multii înveselesce elü omenimea cu câuteculu 
sei, pe atâta de multe și variate sunt și datinele și 
credinţele poporului românu despre densulu. 

Deci, eŭ credu, că fie-cărui Românii adeveratu și 
Yubitori de literatura n6stră poporană, îi vorii face o 
deosebită placere și bucurie, daca în vor arătă carı 
sunt legendele acestei pase ? de ce anume se deose- 
besce ea mai multă de câtu alte pase cântătâre? și 
ce crede poporulu românii despre dânsa ? 

Sa ?ncepemii așa dara mar întâi cu legendele 
Cucului. Să vedemu ce ni istorisesce și ce crede 
Românulii ţeranii despre densulu ? 


II. 

Prima legenda a Cucului, care n-a istorisit'o 
Vasile Ungurenu, Românii din Ilişesc, satu în Buco- 
vina, ţinutulit Suceva, suna precum urmâza : 

Paserea, care o numimii noi asta-i Cucu, cică 
nu este Cuculu celu adevăratii, ci soția acestia 
Sava. 


SE e se: 


Cuculii celu adevăratu, care avea pene de aură, 
nu se aflu acuma pe pamântu, ciu ceealalta lume. 

Dintru începutu, cine sci când a may fi fostă și 
aceea, ci ca trăi si Cuculi împreună cu soția sa 
Sava pe pamentu, dar fiindu ca soția sa X-a fostă 
necredinei6sa Cuculu a părăsit”o. 

Acâsta a fostu adica așa, că Sava sa ubit cu 
Privighit6rea. Cuculu, ci că pringêndu-o că se 
Yubesce cu alta pasere, s'a supăratii fârte tare pe densa 
și-a mustrat'o forte dicându-= : cum de-a pututii ea sa 
se ubâscă cu Privighitârea, œo pasere așa de 
mică și de urita, pe când elu e cu pene de aură? Apoi, 
dupa ce a mustrato si și-a desearcatu totu al6nulu 
inime: sale asupra e ci ca a parasitu pentru totdâuna 
pamântulii acesta plină de fărudelege și reutate și s" 
dusi în ceealaltă lume, în raiu, ră pe Savaa 
lasat'o aice în astă lume. 

Sava, vădându că soţulu seň Cuculu nu glumesce, 
ci o lusa și se duce, l-a întrebatii: când și unde să-lu 
caute ? 

Cuculu superatu Y-a spusu sa-lu caute, dacă vo- 
esce, dela Blagoviștenie pânt n Sândiene)), 
și dacă penă atunci l-a află unde-va, bine de bine, dar 
daca nu, mm multu sa nu-lii caute. 

Sava, cunoscându-și greștla și voindu a se 'ndreptă, 
cum aü sositu Blugovișteniile, déuna a și începutu a 
1) Adică dela Bunavestire si până la Nascereu sà n- 
inlut prof. Iónü Botezătoriulă 24 Junii, căci Bu- 
navestire se numesce pe alocurea si Blagoviştenie, éră 


Nascerea prof. I. Botezătoriulii se numesce în genere de ettrñ Ro- 
mâni! din Austro-Ungarii Så nqiene, 


— Í — 


sburà și-a-lu caută in tóte partile și l-a totu căutatu 
penă la Sândiene, dar nicain nu l-a pututu află. 

Și nu numm atunci l-a căutatu, ci și de-atunci în 
eâce, Sava, adică paserea ce-a dicenu no. asta-i 
Cucu, totdâuna, în totii anulu începe pe la Bla- 
goviștenie a cântă și-a căută ne cetatii pêne 
la Sândiene pre sotulu seii, pre Cucu. 

Și findu că nică acuma nu-l pote nicairi află, 
de-uceea Savu e forte neastomperată, nu stă multii 
pe-unii pomi, ci punându-se pe-o ramură și strigându 
de vro câte-va orf „encu! cucul îndata sbâră pe 
altă ramura, și totii aşa alârgă ea din pomu în pomu, 
de pe-o ramură pe alta si strigă „cucu! cucu!“ 
dâra, dora iü pâte află pre soţulii geii. 

Inzadariă însă în este tâtă alergătura și strigarea, 
căci Cuculii, soţuliiseu celu cu penele de aurii 
e dusu pe ceea lume 1) 


III. 


A dóna legenda a Cucului e acesta: 

A fostii odata unu împăratii și-a avutu do. feciori 
pe Cucu și pe Stefanii; amândoi cu părulii 
de auru, pe umere aveau câte unu lucefării, pe pep- 
tură semnulu lune: și a s6relui, ér fața lorii streluciă 
cu și pétra cea scumpa. 

1) Dacă nr-ar fi ertatü a ne abate dela acesta legendă, apor 
mie ma că m -ară veni a crede, că Cuculă cu pene deaurii 
nu e altulă, decâtii acela pre care ornitologiştii ùn numescă lat, 
Chrysococcyx cupreus séü auratus, Cuculus cupreus, germ. der Gold- 


kukuk oder Didrik, care se află în cea mat mare parte a Africe de 
sudii și de mijlocii. 


Impăratuli a pornitii la unu resbonii mare, din 
care nid nu Sa mai remtorsu, căci dușmanii l-au 
omoritii, 

Inainte de-a plecă împăratulu la acelit resboiii a 
a disii fiiloru sei: 

—  Aseultaţi, fiilorii, ce vă spunu! Eu mă ducii 
la resboiii, ră voi remâneţi în pace cu mama vâstră 
și de cum-va Sar întâmplă, ca e ü să moră în acestă 
resboiii mare, atunci în loculu men vef urmă tu fiule 
Cucu. 

După sfârșitul bataliei augindu împăratesa, despre 
mârtea soțulu ef, îndata strinse sfatii mare și întari 
în scaunulii împăratescu pre fiulu ei Cucu, precum 
lăsase tatalŭ seu. i 

Lui Stefanu însă nu-i pară bine de acâsta și 
începă a pismu pre frate-seu.  Văqându acesta mama 
loriă, se încercâ deștulit a-ı împacă ; însa tâte fură in- 
deșertii, caci nică unulu nu vomă decâtii împăraţie 
ori mórte. 

Lucrulu deveni la luptă între ce. doi frați și 
Stefanii învinge pre frate-seu Cucu și-lu alungă 
de pe seaunulit împărăteseu. 

Atunci audindu despre acâsta tatalu lorü, care se 
află în ceealaltu lume, scrise numai decâtii o carte și 
dându-o unui Corbii, îlu slobogi pe buriculii pa- 
mântului să sa afara în lumea cea nóuš cu cartea 
şi sa o dea feciorului seu acuma impăratii. 

„Dar' Stefanu nu bagá în samă nic! înfruntările tătâne- 
sei, cu nu face bine și așa lucrul remase ca maï 
nainte, 


se d oa 


Mama loru superata fârte sa bolnavitu gre și 
înainte de-a murì chiemâ pre umândoa fii la sine și 
se încercâ inca odată și mai pe urmă a-i împăcă. 

Vedendu și de asta dată, că sfatulu er părin- 
ţescu nu-lu primescu, H qise : 

— Dacă nu mă ascultați vo: pe mine, eŭ vă blastămu 
cu luerimile în ochi și cu limbă de morte, ca Dumnedeü să 
ve departe de olaltă, pe unulu la resăritiă și pe celulaltu la 
scapătatu, şi or câtu vă veţi încercă a vă întâlni la olaltă, 
sa nu vi se împlinâscă acesta cerere a vóstrč ! 

Dicendu acestea, dânsa muri, 6ră pisma între cei 
doi trati urmâ și ma departe. 

Nu multă după aceste pre cei doi frați începi a-x 
dojeni consciința din launtru, — aveaii visuri grele in 
can tatalu și mama loru vorbiaii cu dânșii, ca nu e 
bine sa mun aibă pismă între sine. 

Atună ca dor frați își adusera aminte de blăs- 
temulu mamei lorii, și așa Stefanu chemâ pre frate-seu 
la sine pentru a se împucă la olultă, 

Veqându mama Iru, ca de și târdiu, totu-și se 
iarta unulii pre altulu, se îndurâ a le ușură încât-va 
blăstemulu, și așa cerù dela Smei: diw ceea lume, ca 
pre âmbii frați sa-i prefacă în doue paseri; apor S t e- 
fanu să remâna în lumea cea nduu, éră Cucu sa 
fie udusu în lumea ceeulaltă la tatalii seit și mama sa. 

Acésta se ?ntâmplă numai decâtu. Acelu Şte- 
fanu e paserea dela noi, care cântă Cucu!) și atuncă 


1)  Paserea, ce-o numimü noi Cucii, dicii și o samă de Ro- 
mâni din Bucovina, că se chiumă Stefan ú, după cum mi-a spusii 
Ilie a ni Onufren Frundă, rezezii românii din satuli Igesci. 


striga pre frate-seii din ceea hune; €ră acela de acolo 
respunde Stefanu! Adica se striga frații unulii 
pre altulu !) 


IV. 


A treia legeudă a Cucului, istorisită de Dumitru 
Iuga, românu din satulu Selişte în Maramureșu, și co- 
municată de vărulu meu Stefan FI. Marianu, abi- 
turientu, suna în modulu nrmatoraiă 4 

O femee a nascutu odata doi copilaşi de-ageme- 
nea. Şi copilașii acea din giua, în care s'aii nascutu, 
totu o gură și unu plânsetă aŭ ţinutii vr'o eâte-va dile 
după olaltă, penă ce în nrmă aü și muritii. Maca loră 
şi-a datii cea mai mare silinţa dâra-i pâte reţint dela 
plânsu, da” de géba Y-a fostu tótš ostinâla, caa n'a 
aflată nica unii singuru mijlocu séu léeü, prin care ar 
fi pututii înbună și mulcomi. 

Și copilașii, după ce au muritu, sai prefacutii 
umândoi în due paseri... Se vede că așa l-a fostă 
înparțitii dela Dumnedei... 

Unul dintre aceşti gemănari ice că cum sa prefăcută 
în pasere îndata a parăsitii pumântulu și s'a dusu în 
rau, unde petrece și acuma și se numesce Cucu, 6ră 
celalaltii a remasii și se află pent șim diua de astă-qi 
aici pe pamântii și se numesce Stefanu. 

Stefani în totu anulu începe a cântă totdéuna 
dela Blagoviștenie și până la Sândqiene și-a 
strigă în timpulu acesta nencetatu pre fratele señ celu din 


1) Acésta legendă s'a publicatii mat întăi de Dli Elie Popii 
în „Şedetâreat, an. IV. Buda-Pestu. 1878, p. 92—98, 


ea "N e ata 


ran totu Cucu! Cucn! Eră celu din rau iù strigă 
pre fratele seii istii de pe pămentii totii Stefanu! 
Stefanu! 

Și dice că numai întru atâta consti pomelniculu 
acestorii do. frați ca se striga ne ?ncetatii dela Blago- 
viștenie și până la Sândiene, numindu-se unuli pre al- 
tulu pe nume. Eră dacă nu s'ar strigă și numi în res- 
timpulu acesta unulii pre altulii, atuncă nime nu i-ar 
mai sei, nic. nu S-ar mai pomeni, cacdi de multă ar fi 
fostii uitaţi cu totulu... 


V. 

A patra legendă a Cucului, istorisită de Iónu 
Mărginânu, românu Qin Reuseni, satu în Bucovina, tinu- 
tulu Sucevii, și comunicată asemenea de vărulu men 
St. FL Marianii, suna precum urmâză: 

A fostii odata întwunu satu unu omu f6rte săracu, 
cure, de saracă ce erg, de multe ori nici macaru o 
tarma de pâne mavea de unde mâncă. 

— Mei femee! — dise omulu acesta intro di ne- 
wester sale — pâne acuma a mersu cum a ma mersu, 
caci, de unde-a fostu de unde n'a fostu, totu am ma 
avutu câte una alta de rêndulu gnro, dar de-acuma 
înainte vădu că nu e in cotro, ... trebue sa me ducu 
în lume ca să câștigu ceva de mâncare, daca nie voa 
ca sa nu perimu futro bună demineta cu toţii de fóme! 

— Bine!... eŭ nu te opreseü,... du-te! — res- 
punse femeea, — numai la una te facu luatoriu de sama, 
+... Să nu întârdi multu,... căcă vedh tu ca avemiă. o 
mulțime de copil, si mie singura nu sciu deü de-mi va 


— 9 — 
fi cu putinţa să susţinu pre toți prin lucrulu mâneloru 
mele, până te-ă întârce, daca nu tei întârce de grabá ! 

— Nuvă nici o frică, cuc dâră nu mă ducu eu 
ca sa nu mai vinu! — dise ma departe bărbatulu, Işı 
luă apor unii toporii pe umării și, sarutându-și nevâsta 
și copiii, se porni la drumii și se cam mai duse în 
lumea largă. 

Mergându elu așa, câtu va fi mersu, cu gândulu 
maï multu la nevesta si la copiii de-a casa, de câtu la 
ceea ce ar fi pututii să câștige, étă ca, ajungendu intro 
padure, dă în marginea drumul, pe unde se ducă elu, 
de-o tufa!), care avea mai multe ramurele una ca alta 
de ?nalte, drepte si frumâse. Şi cum dete cu ochii de 
tufa aceea își luâ tuporulu de pe umerii și voi să-și 
tue unu băţu de drumu dintr'ensa. 

Tufa, vêdêndu-lŭ ca vrea sa o taie, își plecâ ra- 
murelele spre densulu și-a dise : 

— Omule! cum te chama! fi bunu şi nu mè 
taù, ca eu, aşa cum sunt acuma, de mare folosu potu 
sa-ţi fiu! 

— Şi de ce folosu aşa de mare poți să- fi tu 
mie? — intrebâ omulu plivu de uunire și mirare, când 
o audi vorbindu. 

— Nu me mu: întrebă de ce folosu potu sa-ţi 
fiu! — dise tufa mai departe, — ci mi bine întorce-te 
de graba inapoi in sutulu de unde ești, caci acolo 
char acuma e alegere de vornicu, și cum ver ajunge, 
sateni îndatu au sa te aléga pre tine de vornicu, și 





1) Sub cuventulii „tufa“ Românii din unele părti ale Buco- 
vinei şi Transilvaniei înțelegă Alunulă, 


= SOD aa 


atunci îți va fi cu multii ma bine și mar ușoru, de cum 
ta fostii până acuma, atunci nu-ţi va trebifi nici uni 
batu ca să Yer lumea în capii cu dânsulii. | 

Omulu celü saracit făcă așa, după cum la învă- 
tatü tufa. S'a întorsii de graba înapoi și cum a ajunsii 
a casa, satenii, fară să mar îmble multi căutândii și 
alegându și fără să maï întindă multa vorbă, îlu aleseră 
pre dénsulü de vornicii. 


Tre. ani de dile a fostii elii apor vornicu în sa- 
tulu seu și tare bine i-a mersii în timpuly acesta, căci 
avea acuma de tâte câte-i trebuă atâtii pentru sine, câtă 
și pentru familia sa. Saracia şi neajunsurile în “parasise 
casa si mésa. 

După alu treilea anii însă, nusciu cum si" ce 
felin, cum sa purtată și ce a diresi, destulii că fu 
scosu cu nepusa ?n mâsă din vornicie și alesii altul 
în loculu hu. 

Omulu nostru, devenindu acuma 6ra-și saracu li- 
pită pamântului, cum a fostu dintru începutu, și ne- 
sciindi ce să facă ca să-și p6tă susțină casa, luá 6ra-și 
toporulu pe umeru și, scârbitii și amăritii cum eră, se 
porni de-acasa și se duse dreptu la tufa cea din padure 
cu gândulu ca so taïe, de óre ce ea a fostu aceea, care 
l-a întorsii ântâha-și dată de pe drumu și l-a îndemnatii 
ca să se lese a fi alesii de vornicii. 

Insa tufa și de astă dată se rugâ ca să- dee 
pace, sa mo tme, că-a va fi de mare folosu, dicendu-i 
să mérgă în cutare târgu, căci acolo e alegere de-unu 
judecatoru mare, și cum va ajunge nu numar ca va fi 


o k 2 


alesii, ci ca-i va merge încă cu multu ma: bine, de 
cum 1-a mersii când a fostii vornicu. 

Săraculu nu așteptă să-i mai spue încă odata, ci 
pornindu-se se duse dreptu la târgulu, unde l-a în- 
dreptatii tufa. Si cum ajunse de-auna fu alesii de 
judecăturiu. 

După trei ani, cum și din ce pricină, nusciu, dar” 
destulu atâta că-și perdù și acésta pâne, remâindii din 
nou săracu cum a fostii și mui nainte. 

Şi acuma, a treia Gră, vădendu-se lipitu pamân- 
tulu, luă toporulii pe umeru și se îndreptă spre tufa 
din pădure, 

— Më omule, sta nu mě tarà ! — dise tufa cum 
îlii vădă de departe că se apropie cu toporulu de 
dânsa, — căci și de astă dată te-oiii învăţă ce sa facă 
şi cum să ajungi la o mărire, la care maï mai fostu nici 
odată în vi6ţa ta, și prin care poţi să-ți câștiga o avere 
așa de mare, ca să aibă copi din copiii tăi cu ce trai. 

— Apo ce mai întinqi atâta vorbă, ... de ce nu 
mă înveți ? — dise atunci saraculu întrunu tonii restitü. 

— Du-te în cutare și cutare térš! — vorbi tufa 
ma! departe, — unde tocmai acuma S'ait adunatii mau 
marii împerăţiei la unii locii ca să al6gă împăratii, si 
dacă ve merge tu acolo au să te aléga pre tine, m'ai 
înţelesii !.., 

Saraculii, bucuria lui, cum audi acâsta nu mai stete 
multă pe gânduri, ci pornindu-se se duse totu într'unu 
sufletu spre târgulii unde l-a îndreptată tufa. Eră dupa 
ce ajunse la starea locului, mai mari împărăție, eum 
îlu vedură li placura și diseră: 


— 15 — 


— Acesta e de noíl... pre acesta sa-lu alegemu 
de împăratu !... 

Și cum diseră, așa și făura. 

Pe timpulu acela însă împărați nu erau aleși pe 
viGţa, ca în diua de astă-q, ci după unu 6re care timpu 
fie-care împeratii trebuiă să se mulțămescă de împč- 
răție și în loculit lui sa se alegă altulii. 

Când a sositii așa dară timpulu ca sa se al€gă altii 
impëratu, omuli nostru încă n'a avută în cotrd,.., elu 
încă a trebuitu să se mulțămâscă... Așa eră datina pe 
acelea timpuri si așa a trebuitii sa faca și elu. Dar’ lm 
nică că pasă de-acâsta, de 6re ce eln avea acuma de 
tâte iu destulă și prea destulii,... avea de tâte câte 
numai în doriă și poftă inima. 

Soţia lui însă, ca una ceeră mai poftielósa şi do- 
ritâre de mariri totii mai înalte, nu se mulțami numaă 
cu atâta, ci ea doriă să fie acuma și mai mare decătu o 
împeratâsa. De-aceea dise ea bărbatului sei să mârga 
Erăcși la tufa cea diu pădure și so taie numa decâtii, 
dacă nu-lu va învăţă cum să ajunga la ceea ce doresce elù, 
spunendu-ă totodată și ceea ce are sa dorâsca și poftâsea. 

— Așa să-m fac, ori de nu, ma multu să nu te 
vědu în ochii mei! — incheiñ femeea. 

Bavhatulii, ce eră să facă? ... trebui so asculte, 
daca void să aibă pace, și, macari că a fostii împeratu, 
In 6ră-și toporulit pe umării și se porui spre tufa din 
pădure și mergândii câtu va fi mersu cum ajunse ha 
dânsa niră una niăă alta numai decâtu so tae. 

— Mă omule ! — ice tufa, vădândii că nu e șugă- 
câtu bine ţi-am facutu eŭ pene acuma și tu totii nu 


m 


= 43, = 


est, mulțamitu, la urma urmeloru totu voeser să mă 
ta 2... 

— Da! te tm tară multa vorba, numar dacă 
nu-mi ve. spune îndată cum și în ce fehu vaŭ pută 
sa-m ajungu încă una și cea de pe urma dorinţă! 

— Bine! — întrebă tufa — care e dorinţa aceea? 

— Apoi dă!... dacă voese să te lasii în viéta 
învaţe-mă cum potù ajunge ca să fiu mar mare decâtu 
Dumnedei, că numa atung, când më ve înveţă 
acesta, vei fi ertată de mine si lăsată în pace, altmin- 
trelea nu! 

Tufa, cum ilu audi astfehu vorbindu, ñ respunse 
plină de mânie: 


— Tu omii de nemică și făr” obrazu ce ești, pentru 
cu ui ajunsu a fi pene întru atâta, de nerușinată și în- 
drasnetü prin poftele tale cele davoleser, din minutulii 
acesta Să nu maï aY nici casă nici mâsa și nici țéră 
al6să, ci să te prefacă în C uc ü, 6ră muereu ta, care 
te-a îndemnatu la acésta cerere, să se prefacă în P u- 
pază, şi să âmblați amendoi câtu veți fi şi veti trăi 
de pe pomii pe pomii și de pe ramu pe ramii, tu cân- 
tându cucu, 6ră ea pupăindii tâtă diua ca o ne- 
buna, pentru că w'ați fostii îndestulați și mulțămiți cu 
celea ce vi le-a daruitu bunulu Dumnedeu ! 


Și cum a rostită tufa cuvintele acestea, omulii în- 
dată s'a, prefăcută în Cuci, 6ră muerea hu în Pu- 
păză, și-aii începută amândoi, unulii dintro parte 6ră 
altulu din altă parte a sbură de pe pomu pe pomii și-ă 
cântă elu cucu, 6răea pupupu! 


VI. 


A cincea legenda a Cucului, istorisita de Maria 
Ol. Manciu, româncă diu Banatu, si comunicata de Dlu 
Iosifù Olunu, iuvétatonü în Domanu, sună precum 
urm6za : 

A fostă câud a fostu, că de mar fi fostu și n'ar 
fi nică nu sar povesti. 

A fostă odata unii omi saracii lipitit pământulu, 
că de saracu ce eră nici cenușă destula, în vatra focului 
nu avea. Totu ce avea elü eraŭ do copi, unii bmatii 
și-o fetiţa, pre carii îi ubiă ca și ochi sei din capii. 

Éta însă catro di muerca omului ucestma se 
bolnavesce și nu peste multit móre. 

Omulii o duse eñtü o duse dupa mârteu soției 
sale, Dar de la unii timpii, vădendi ca e greu a trăi 
singuru, maï alesu că avea copii mici, se însurâ de a 
d6ua 6ră și aduse o mascione!) îndrăcită în casa. 

Mascionea, ca mal tóte mascionele, câtu eră 
diua -şi nóptea de mare, nu tăcea maï nier unu picu 
din gura, ci totă nna latră și supără pre bietulu omü 
spunându-i să facă ce va face cu copiii se, să-i ducă 
unde-i va duce, numai să nu-i may véda în oclu, caci 
nică decum nu-i pâte suferi, oră de nu, ea mai multu cu 
dânsulu nu va ședă. 

Fetiţa omului, or. de câte oră se certă mascionea 
cu tatalu sei, sta într'unti cotit de-o parte și ascultându 
punë bine după urechie tâte celea ce le auqiă dela, 
mascionea sa. 


1) In Bucovina se dice mascihă și vitrigă, 
t 


— 15 — 


Etă însa ca ?ntr'o n6pte, ne ma. putându omulu 
suferi certele fara de sfârșitu și Datjocurile nevestei 
sale și voindu a avè odata pace și linisce în casa su, 
luă pre copiii se: și se duse cu dânșii într'o pădure 
pustie, dicându-le ca mergu dupa lemne, dar” când 
ajunse într'unii locu unde padurea eră maï désă, mai 
întunecâsă și mai fiorâsa, se furiș de densi și lasân- 
du~ acolo în scirea Domnului sent6rse a casă, 

Copiii, vădendu dela unu timpu ca tatalu lori, 
pre „care-lu cugetau că e dusu să tae lemne, nu se maï 
întârce, și nesciindu ce sa facă și ?n cotro sa apuce, 
dormiră n6ptea, aceea în padurea ceg pustie. 

A dâua di deminâţa însă fetiţa, care eră maï 
mariș6ra și ma cumincădră de câtă biuatulii, luâ pre 
frate-seii de mâna și plecară împreuna spre casa pe 
urmă” cenușei, ce-a fostu luato și presurat'o fetita pe 
drumu când a mersii cu tatalu señ în pădure. 

Mascionea, când Y-a vădutu venindu a casă, cu- 
geti că a turbat, nu ce-va, așa de tare s'a fostii fn- 
furiatu și mâniatu pre dânșii și pre tatălu loru. Și numai 
data t-ar fi fostă cu putinţa Y-ar fi înghiţitu întro lin- 
gură de sorbitură, așa eră ea de rea și de îndrăcita. 

Barbatulu e însa, fiindii precum se vede unu 
omii fórte moluticu, și voindii a-ă face pe placu, maï 
probă una, mai probâ álta, ca dâra va pută departă 
pre copi. dela casă, dar” cu nemică nu- put înduplecă 
și înșală. 

Mascionea îndracita, vădendu ca nici întrunu 
modi nu se pâte desbară de copiii barbatulu seu, 
își puse în gându ca numa decâtu să-ı nimicâsea, și 


— 16 — 


așa intro buna deminétš, pe când barbatul seu eră 
dusu de a casă, prinse ea pre baintü și omorindu-lii fară 
cea mai mică mustrare de cngetă i-lii dete surorii sale 
ca acâsta să-lu pregătâscă de mâncare pentru tatălu seil. 

Ce eră sa facu biata fetița ?... De voe de nevoe 
trebui să asculte pre mascione şi su facă ce 1-a spusii 
acésta, ducă voi ca să nu patésca și ea ca frute seu... 
Ea, tără sa dica vre unii cuvântă, luâ pre fiate-seii 
şi-l pregăti de mâncare, însă inima T-o ascunsă într'o 
butâră!), qicândii cătra muscionea să că a mâncat’ọ 
unii câne. 

Venindu omulii, adică tatal băutului, de unde 
va fi fostă dusii, a casă, a mâncatii pre băiatulu seii 
dimpreună cu mascionea... EX îndemnară și pre fetiţa! 
Insă acâsta n'a voitu nici de cum să mânânce cu dânșiă,+ 
ci stringendii tâte 6sele din trupulu frăţiorului seŭ le 
ascunse în butâră, unde a ascunsă și inima. 

In deminéța urmatâre éta că din butâra, unde au 
fostii ascunsă inima și ósele baiatului, eși o pasere en 
pene Sure şi punendu-se pe-o rămurică a copacului 
celui cu butóra, a începutii a câută: 


Cucu ! cucu! cucu! 

Mascionea ma tăfatii 

Şi cu tata ma mâncatii, 

Dar eŭ în Cucă mam schimbată 
Si de mascione-am scăpată ! 


Mascionea îudrăcita, fiindu din îutemplare în apro- 
pierea, copaciului aceluu și auqindu cânteculu baiatului 


1) Butâră = scorbură, 


ee juu i 


Cinci fuibre de mătasă 
Cea mai bună și ala 3).., 


In balada „No vacii și Corbuli“ provină de- 
minutivele „Corbișorii“ și „Corbuleţii“, Etă și 
versurile, cari ni le'nfăţișeză ! 


É, mări, cum plângea, 

Că'n departe, susü zăria 

Unii corbii negră, corbișorii 
Ce sbură încetişorii 

Și din aripi totii bătea 

Și cu jale cronconta... 


Toti în balada acâsta eroulii ei Grue adre- 
sându-se cătră Corbii qice : 


Alei cor bi, corbişori 
De vrei tu să-mi faci pe dorii, 
Ține inelușulii meii 

Și du-lü unde voescii eii,,, 


Sin fine: 


Corbulgtulü usurelü 
Avea ?n pliscu-i unŭ inelü2)... 


Femeiuşea Corbului se numesce ,Corb óYe š“ 
și „C órb š“ dem. „Corbiţăr, 

Tóte numirile acestea, după cum ne vom încre- 
dinţa îndată, sunt fârte respândite nu numai fo, Bu- 
covint, ci sPn Transilvania, ba chiar sPn Dobrogia. 

— ——— 

5) V. Alecsandri. Poesit pop. ale Rom. p. 141 şi 142, — 

2) V. Alecsandri op. cit. p. 145 și 146. 

2 


= + — 


Numirea „Corbóïcă“ se află atâtii la Românii 
diu Bucovina, câtii și la cei din Dobrogia, după cum 
ni-arată următorele versuri, ce le reproducemii dintr'o 
baladă întitulată „Maica bătrână“: 


Cea, maică bătrână 
Cu brâulă de lână 
Tn genunchi cădea, 
Și la certă priviă 

Și mi se rugă: 

De ar îndură 

Eŭ m'aşt bucură 
Domnulii să më facă 
O négră corbâică 
Din arip să sborü 
Colo să coborit, 

— Domnulá auqia 
Corbótc’o fâcea,..!) 


O doină din Bucovina, îu care provine numirea 
>C ór b ñ%, sună precum urmeză : 


Frunqă verde de celii teii, 
La fântâna văduvei 

Sede Córba nsgră, șede 
Sede’n frunde, de n'o vede. 
Córba negra puí și-a scosü 
Și m'are nici unŭ folosü : 
Unulü sbórš şi se duce 

Altulă remâne și plânge. 2) 


1) T. T. Burada. O călstorie în Dobrogia. Iași. 1880, p. 116. 
vedi şi p. 108. — 
„__2) Fóia societăţii pentru literatura, și cultura română în Bu- 
cuvina. an. II. Cernăuţi. 1866. p. 280. 


— 19 — 


Unii fragmentii de doină, toti din Bucovina, ni 
spune următârele despre o „C ó rb š“ și puii acesteia: 


„Cârbă, eó rb š, mama nâatră! 
Jan silesce 

De ne cresce 

Și ne pune 

*N pene bune 

Să mergem peste pădure ! 

— „Auleo, că bine-ar fi 

Eŭ când m'aşi putea sili, 
Dar penele mi-ai rărită, 
Clontulü mi s'a bitucită 

Se vede cam bătrâniti, 

Nu e modru de trăită !«,.. 1) 


O doină din jurulii Sesermanului în Transilvania, 
care nenfăţișază numirea „Cârbă* sună precum 
urmâză : 


'Turturea, pasere vie, 

Spune mândrului să vire, 

Că sai coptă struguri vie 
S'onviţată o C6rbă négra 
Și duce cu viţa 'ntrâgă, 
So'nvăţatii una mar mică, 
Duce, nu lasă nemică. 2) 


Altă domă, totă din Transilvania, în care se află 
numirea de ma: susii și care trăteză despre ucela-și 
obiectii, e acâsta : 


1) Din colecţiunea mea inedită. 
2) Jónü Mureşanii. Dome si hore pop. publ, în „Familia, 
an VI, Pesta. 1870. Nr. 380. p. 855. 
9* 


— 20 — 


Păstrulcă cam mnierie 
Spune-i lu badea să vie, 

Că sai coptă struguri'n vie, 
S'anvăţati o Córbă négră 
Si duce cu viţa ’ntrégă, 

Sa 'nvăţată ună Corbi negru 
Și duce cu buciumu, 
S'anvăţati o Cioră mică 
Și nu remâne nemică, 
S'aonvăţati şi Mierlele 

Și le duci bobiţele, !) 


Numirea micșorătivă „Corbiţă“ o întâlnimii 
atâtii în vorba de tâte dilele a Româniloră din Buco- 
vina, câtă și în vro câte-va localităţi din România. 


VI. 


Numirea „Corbii“ și derivatele sale sai între- 
buinţatii din cele may depărtate timpi și se mai în- 
trebuinţâză încă și penă în diua de astă-qi de cătră 
Româri atâtii ca connume de familie, câtii și ca po- 
reclă, precum: Corbu, Corbea, Corbénü și 
Corbiţă.” Mar cu samă acei Români se poreclescii 
„Corby“, carii sunt negricioși. 

In România aflămi încă și-o mulţime de sate 
munți, păduri, riură, moră, poduri, locuinţe isolate, piche- 
tură, insule, petrii și altele, cari sunt numite după nu- 
mele Corbii, Cârbă și Corbiţă, precum: 

C6rbă, Corbănesci, Corbarii, Vorbânca, Móra și 
Podulii-Corbencei, Corbeni, Corbâsca, Corbesci, Corbi, 


2) Com. de Dlù Gr. Crăciunașii, 


Corbii-din Ciungă, Corbii-din-vale, Corbii-mari, Corbiţa, 
Corbii, Corhuli-de-josii, Corbulii-de-susii, Păriulă și 
Podulii - Corbului, Corbușori t), şin fine Pétra- Cor- 
bului. 2) 


Afară de aceste numiri topografice sciù prea bine 
că se vor mai fi aflândii și multe altele, dar de-o- 
camdată credii că și acestea vor fi de ajunsi. 


Părul bărbaţiloră, care e negru și frumosi, îlii ase- 
men6ză Românulii cu „péna Corbului, Așaaflămi 
în balada „Mioriţa“ 2), precum și în alte poesii po- 
porane următdrele versuri : 


Perişorulii luy 
Pena corbului. 


Asemenea, și despre aceia, cari aŭ sprâncene fru- 
mâse şi negrici6se încă se dice că „aŭ nisce sprân- 
cene ca pâna corbului“ séü : 


Sprâncenele lut 
Pena corbului. $) 


1) D. Frundescu, Dicţionarlă topografică și statisticii ali Ro- 
mânier. Bucuresci. 1872, p. 131 și 132, 

3) A, Ruso. „Pétra Corbului“, Legendă publ. în, F5ia 
societăţii pentru lit, și cult. rom. în Bucovina“, 
an. IV. Cernăuţi. 1868, p, 141, Erouli acestei legende e o fétă 
anume „Corbiţa“, Toti acâsta legendă, prelucrată în versuri forte 
frumâbe de eruditulii nostru poetă Diù V. Bumbaci se află publi- 
cată în aceea-și fóre p. 211—226, 

3) V. Alecsandri, op. cit. p. J. 

+) Intro baladă din colecţiunea mea inedită. 


— 2 — 


Caii și câniă, carii sunt așa de negrii, că strelu- 
cesce părulii pe dânșii, se numeseii de cătră Români în 
regulă „C or b ü<. 

Pe lângă tóte aceste datine si credințe ale Româ- 
nilorii despre Corbii, pe lângă numirile topografice, 
de familie, de porecle și de vite, cari sunt numite după 
densulii, nu trebue să trecemii cu vederea și faptuli că 
Corbnlii represintă marca României, respective a 
Munteniei, dela întemererea eï și până în diua de astă-di. 


VII. 


In fine voiii să mai însemnezii încă şi vr”o câte-va, 
proverbe, cari le-ai alcătuită Românii în decurgirea, 
timpului dela datinele și apucăturile Corbului și cari, 
în timpulă de faţă, sunt fârte respândite și la diferite 
ocasiuni îutrebuințate. 

Proverbele, cară le cun6scemii noi, sunt următrele : 


Ochi avâudă ar fostii ca orbulii, 
Te-ar dusi, mat slujită ca corbuli, !) 


Proverbulii acesta se aplică mať cu samă la acei 
ómenï cu carii nici odată nu te poți ajută, căcă oră și 
ce i-ai spune să-ţi facă, eï tâte ţi le faci pe dosi. 


„„Corbule! cum îţi sunt puit? 
— „Frumoșă! pe câtii merge înegresci 12) 





1) Antonă Pannă. Culegere de Proverburi séü Povestea vorbii. 
Partea II. Bucurescr, 1853. p, 49, 


2) Idem de eadem. Partea I. Bucuresci. 1852. p. 162. 


sâii altmintrelea;: 


„Cum îţi mergii puit, corbule? 
— „De ce merge se inegrescii ! !) 


Acestea dóue proverbe arată fir6sca rtutale a 
unora, ce în locă să se micșoreze, merge totă spre sporire. 

„Face tréba ca corbuli“, se qice despre cei 
ce-ţi promită că-ţi vorii face vre unii lucru, dar’ nu se 
ţinii de cuvântii, séñ și despre aceia, cărora li spui să 
facă una și eï îți facii cu totul alta, tocmai ca și Cor- 
bulü din sânta scriptură. 


„Corbi la corbii nu secte ochii“; acestă 
proverbi fârte lăţită pretutindene unde numai se află 
Români se aplică mai cu samă la Gmenii, carii ţi se 
pare că trăescii rei întreolaltă, precum sunt bună 6ră 
mulți aiploiaţi, însă când voesci să scoţi ce-va dela 
unul dintre denșii prin ajutoriulă celuialaltii, atuncă, în 
loci să-ţi ajute, amândoi te ne îndreptățescii. 

„Din gura cobului naugqi decâtii cra“2), 
adică dela 6menii cei rei, asupritori și despoietori nică 
când nu poţi așteptă vre unii bine, ci numai toti reü. 

„Un de e hoituli, acolo se adună corbii.“ 
Românii din Bucovina spună, că dacă unii Corbii află 
unii hoitii (stârvii) nu se duce la dânsulii ca să-lii må- 
nânce singură, ci se pune mai ántáYü întruni vëérfü de 
arbore, de délü, séü ce este în apropierea hoitului și acolo 
începe mereii a croncăni până ce se stringii mai mulţi 


1) Convorbiri literare. an. VIII. Iași. 1874—75. p. 69. 
3) Antonii Pannii. Proverburt, Part. T. p. 9%. 


= 94 — 


corbă în jurulă luă, şi apoi cu toţii dimpreună se por- 
nescii spre hoiti. Dec proverbul acesta se aplică maï 
alesii la acea specie de 6meni, carii sunt de-o pănură, 
adică carii numai după despoieri și după averea altora 
alérgă. 

„Face határulü corbuluï ca să învino- 
vățéscă porumbnlii“, adică face hatârulii unuï 
omii reii spre a ne’ndreptățì pre unii omü cu totulii 
nevinovată, 

Pe lângă aceste proverbe mai aŭ Românii încă 
și următórele dicale, cară lentrebuinţ6ză may alesii atunci, 
când vorbescii de cine-va de reii, precum: să-l ii m å- 
nânece corbii, mâneca-l-ar corbii, ducă-se 
cu corbii, scote-i-ar corbii ochii, a da cor- 
biloriă şi tutnrorii corbilorii. 


DD 


Ciora. 


I. 

Sub cuvântului „Că ó r ñ“ înțelege poporulii română 
de pretutindene mai multe fehuri de paseră, cară se tinü 
de unulii și acela-și genii. Insă pentru fie-care felii ală 
acestui genii de paseri mai are elŭ si câte unu nume 
deosebită. 

Noi vom arătă în liniile următóre, pe rôndùŭ nu- 
mele fie-cărui felii sâii sorü, şi adică: 

Cidră-nâgră, Corotiii, lat. Corvus corone 
Lath. germ. die Rabeukrăhe. 

Ci6ră, Ciordie, Ciordică, Cioracă, Ci6ră- 
cenușie, Cidră-de-pădure, la Românii din. Ma- 
cedonia: ţi 6rra?), ră la cei din Epirū: Orgnïe?) 
lat. Corvus cornix L. germ, die gemeine Krâhe, Nebelkrăhe 

1) In „Dictionnaire d'étymologie daco-romane, éléments slaves etc. 
Frankfort. 1879. de A. de Cihac. p. 493. se află cuvântul acesta 
tradusă prin Falco tinunculua. Póte că și acesti sori de 
Sormü, căci F. tinunculus e ună felii de goimă, să se puméscă 
în unele locuri „coroiŭ“, însă eŭ sciii că, celŭ puţini în Buco- 
vina, se numesce „Coroiii“ ctóra cea négră ca corbulă, adică 
Corvus corone. Falco tinunculua, după cum sa aratati la lo- 
culü seit tom. I. p. 120, se numesce cu totuli altfeliii de cătră Ro- 
mânii din Bucovina, In unele locuri din Bucovina, precum d. e. în 
Frătăuţii-vechi, se numesce Coroii şi Corbulii. 


3) A. de Cihac. Dictionnaire t. II. p. (16. 
3) Com, de Diù I. D, Hondrosomii. 


— 96 — 


Cï ór ă-d e-câmpie, CYórš-guleratš, Ci6ră- 
bălţată, Cidră-vânătă, Crancăŭ, în Tran- 
silvania și anume în téra Hațegului și Corcanŭ!) 
lat. Corvus frugilegus L. germ. die Saatkrähe. 

Ceucă, dem. Ceucuţă, Ceucugóră, pl. 
Cenci, Ceucuţe, Ceuceusóre2)CYóeš pl. Cioei?, 
Cidică pl. Cioicitj, Cioucă pl. Ciouci5), Cedcă 
pl. Ceocï 6, Ciaucă pl. CYaueY 1), si Stancă, 
dem. Stăncuţă și Stăncușra pl. Stănci, Stăn- 
cuţe și Stăncușore 8, în judeţulă Argesü din Ro- 
mânia Có ră-pucïósă și papagalii-țigănesci?), 
la Românii din Epiră si Macedonia: Gaye, lat. 
Corvus monedula L. germ. die Dohle, Thurmkrâhe. 

Bărbățeluli Cisrelorii penă aică înșirate se numesce 
CYorü, pl. Ciori!)), și Croroiii!2); după col6rea 


1) Com. de Dlii Nicolarii Densușanii. 
2) Aceste numiri sunt forte usitate în Bucovina, 


3) S. Petri. Vocab. port. românii-germană. Sibiiii. 1861. — 
A. T. Laurianii si I. C. Massimii. Dictionariulii limbei române. Bu- 
curesci. 1873. p. 684. — 

4) A. de Cihac. Dictionnaire, t. II. p. 54. 

5) Usitată în Transilvania, com. de Dlù Gr. Crăciunași. 

*) Cărţile sătenului românii. Gherla. 1880. p. 28 şi 29. 

1) Usitatii în jurul Ohaba-mâtnicului în Banatii com. de Dlă 
I6nii Stoicescu. 

9) Usitată atâti în Bucovina, câtă sPn Muntenia. 

°) Com. de Dlü N. Barbu. 

19 Com. de DIü I. D. Hondrosomii, și Ionii Caragiani. 

11) Acesta numire e usitată mat cu samă în Muntenia. Vedi 
A. I. Odobescu. Wevăo-xuynyerinog. p. 10, 

13) După Poliză, Vocab., şi Cihac, op. cit. p. 716 prin cuvân- 
tulii „Cioroftii“ sar înțelege și Corbuliă. Mie însă nu-mi 
vine a crede acesta. După câtă sciù ei „Clorotă“ se numesce 
numai bărbăţeluli „Cí ô rei“. 


a Ó] EE 


penelorii Cioro'ii-negru, Cioroli-cenușiii, și 
Cioroiii-vânătii!), 6ră uuü puiii de cl6ră séü o 
că6ră mică: Ciorotașii,Cioruţă șiCiorcuţă.2) 

„CioroYulii“ se numesce în unele locuri şi 
„Ciocoriit. Etă ce ni spune în privinţa acesta I. C, 
Massimii : „In unele locuri Ciocoiii se dice în locă 
de Cioroti, și pretutindenea, în România liberă, este 
cunoscută espresiunea: „Ciocoii guleratii“, aple- 
cată de ţerunii la aceia din cei ce numesce elii ciocoi, 
cari respundü câtii mai bine la tipulă ci.ocoiului; 
— acâsta din urmă însemnare este decisivă pentru de- 
terminarea etimologiei cuvântului ciocoii, asupra 
căreia s'aii dată multe și diverse păreri, de cari lecto- 
riulă va fi, credemă, mulțămită că-l scutimiă: fiindu 
că ciocoii este masculină din ciocă, formată ca 
şi vulpoiii, broscotiă, muscoiii ete.din vulpe 
brâscă, muscă; fiindă că, în faptă, se și dice pe a 
locurea ciocoii în locii de clor oii, éră clocofii 
guleratiă este singuri usitatii, pre eàtü noi scimii, 
în locii de cioroti guleratii, adică în loci de 
acea ci6ră, care e bălţată séü încinsă pre la gâtii ca 
cu o specie de gulerii mai albă de câtă restul cor- 
pului ; aceste dóue împrejurări ar fi îndestule a ne în- 
credinţa că ciocotii se legă de aceea-şi origine cu 
ciocă, că nu e decâti masculinulii ciocei; dară 
maï multe alte împrejurări vinii se confirme acâsta eti- 
mologie: numirea de croncanii, specie de vulturii 


1) In Bucovina gi Muntenia com. de Dlù P. Ispirescu. 
2) In Bucovina si la Polizii Vocabularii româno-germani. 


= 98; — 


lasiü, laeomü si spureatü, încă se apléeš la așa numiții 
ciocoi mari, ali cărorii stomacii este mai largă si 
maï greii de săturatii ca ali ciocoilori mici séü 
cioroilori; în fine, prin o reminescinţă a paseri- 
lori dela.luculă Stymfalii, cari infestă pre locuitorii 
Arcadiei cu înfricoșatele loră ciocuri de feri, 
Românulii a aplecată și ciocoilorii, ce-li storeea, 
numele de paseri cu ciocii de ferii“.1) 


II, 


Cum că numirea de „Cidră-ngră“ trebue să 
fie fârte respândită în poporii se adiveresce și din ur- 
mătoriulii pasagiii pre care îl seótemü dintr'o colindă: 


De le-ţi maï vedea 
Spuneţi-i așa 

Că holdele-i tote 
Copte-să și rescâpte, 
Și vinii păsărele 

Și ducii spicurele, 
Vine Cira-ntgră 
Duce clata ’ntrégă, 
Vine Corbu-negru 
Duce stogu *ntregu.3) 


Câtă pentru numirea Stancă, CYoroYü, Cio- 
róıcă și celelalte, cară s'aii insiratü aice, să se védă 


1) Glossariii, care cuprinde vorbele din limba română străină 
prin originea séü forma, lorii, Bucuresci. 1876, p. 155, — Despre cu- 
ventulii CTocorü vedi şi articululi despre Ciocârlanii în t, L 
p. 3:14. ală opului acestuia. 


2) Diet, de Petru Crăciunașă şi com. de Dli. Gr. Crăciunaşă. 


— 29 — 


maï pe largu datinele, credinţele și anecdotele, ce le 
reproducemii mai la vale. 


III. 

Cu privire la acesti genii de paseri, a cărorii mulţime 
se numesce cu unii cuvântii technicii poporanii ,CYo- 
rărie“, esistă la Românii din Transilvania urmatârea 
credinţă : 

Când tâmna sbâră mai multe Cidre forte pe 
susii, atunci se dice că ele ducii spice de grâii la nisce 
călugări din resăritii, pre cari numai ciârele 
îi hrănescii cu spice de grâii de prin terí străine. !) 

Poporuli românii din Crișana spune și crede, că 
Ci6rele vâra își scaldă pui. golășei în unele ape 
diutre hotară. Aceste ape sunt bune pentru farmece 
rele. Dacă cine-va doresce să strice pacea si liniscea 
altuia, atunci se dă pe lângă babele vrajitâre, n6ue la 
numării. Aceste babe, de-odată se ducii n6ptea, când 
nimeni nu le vede, la o apă între hotară, unde sciii de 
bună samă, că și-aii scăldatii Ci6rele puii. Fie-care 
Ye trei stropi în vasul părăsită ce-l aŭ, dar’ maï bine 
intro hârcă de câne; apoi fie-care încinge în apă aceea 
trei fire de pării de lupi turbată dicendii unele cuvinte 
magice. Acâsta o repeţescii ele de n6ue ori în n6ue 
nopţi de Marţi, totii la 12 6re, așa ca nimeni să nu le 
"vedă, căci alteum „e pace de pogace“, Cine are 
apa acâsta pote apoi fârte multe nevoi, multe vrăji și 
farmece. 2) 


1) Com. de DIš Gr. Crăctunașii. 
2) „Albina Carpaţilorii“ an. IV, Sibită. 1880. Nr. 16, p. 243. 


— 30 — 


Românii din Bucovina spunii ca Cidrele sunt 
domnit6rele vânturilorii, ele pârtă și con- 
ducă vânturile unde voescii și în cotro voeseü, pentru 
că ele sbóră nu numai după vântă, ca alte paseri, ci 
şi contra vânturilorii celoră mai mari şi mai aprige, si 
vânturile m sunt în stare să le dea josăi. 1) 


IV. 


In pronostieulš din ,CalendarYulü babc- 
lo r îi“, compusii de A. Pannii, provinii următórele ver- 
sură despre ,C Yór e“: 


Crórele strînse grămadă, 
Când pe susă chiuindă sborü, 
Érna ne vestescă zăpadă, 

Ér vâra plote séü noră. 3) 


Cum că Cidrele prevestescii schimbarea tim- 
pulu spunii și credă şi Românii din Moldova, Buco- 
vina și Transilvania. Așa spună ei, că Cidrele, 
când sbâră fârte pe susă și croncănescii s6ă 
croncăesc ù, prevestescii vreme rea, Când se stringii 
multe la unii locă și nu-și află stare și alinare, ci 
ne'ncetatii sbóră în colo și'n câce strigândii, prevestescii 
érna apropicrea unui viscolii mare și ger, 6ră vera, 
plâie, vântură și furtune mari. 3) 


1) Dictată de C, Diaconescu, română bătrânii din Calafindesci. 


2) Calend. pe an. 1848 p. 32. apud: G. Dem. Teodorescu. 
Incercări critice asupra unorii credințe ete. Bucuresci. 1574. p. 92. 


3) Credinţă comună tuturoră Româniloră din Bucovina. 


— 3] — 


Când se punii Ceocile — adică Ceucile — 
pe vârfulii copacilorii séŭ pe ali caselor, — își as- 
cundă capulii în aripă, s6ă se mâie în apă, - séü 
sbâră cu ceoculii (cloculii) deschisă și triste, atuncă 
de bună samă preste scurtă are să plâie. Când se 
adună Ceocile și Corbii și sbâră fšeéndü sgomotii 
mare, fâlfăindii din aripi, atunci €ră e unii semnii că 
preste scurtii timpi are să pl6ie.!) 

Croncănituliă cidrelorii, în unele împre- 
jurără, se consideră de cătră Români și ca unii semnii 
reii. In „Convorbiri literare“ aflămii urmă- 
t6rele șire, cari întărescii esistinţa acestei erediute de- 
șerte : „Când urlă vre unii câne sâii vre o ci6ră 
croncănese, babele se spăimântâză socotind că 
semnü de morte însemnâză.“ 3, Asemenea și Românii din 
Transilvania credii că jeroncănirea cidreloriă 
prevestesce mârte.î) 


V. 


Pruncii români din Transilvania, când li se schimbă 
dinții séü măselele, după ce cu ajutoriulii unei atisóre 
s6ii și cu degetele scotii dintele, care se clatină, iü Yaŭ 
se ducit cu densulă afară și aruncându-lii peste casă dicii : 


Na ciór ună dinte de feri 
Și'mt dă altulă de otelü ! *) 





1) Cărţile sat. rom. Gherla. 1880. p. 28 și 29. 

2y An. VIIL. Iaşi. 1874. p. 73. 

3) „Amiculii sedlei“ etc. redact. de V. Romanii. an. IV. Sibirii 
1863. p. 184. 

3) Com. de Dlă Gr. Crăciunașii. 


Acâsta datină esistă și la pruncii din Bucovina; 
aceștăa încă aruncă dinţii și mă&selele cădute preste casă, 
după ce mai Ântâiii rostescii de tre ori după olaltă 
următdrele versuri : 


Na cór’ ună dinte de osă 
Și-mi dă altulit mar frumosi, 
Na cór unii dinte de ferü 
Şi-mi dă altulă de oţelit!!) 


Făcendii acâsta, cugetă eí, dar’ nu numai ey, oi și 
maicele lorü, cum că vor căpătă dinți tari, sănătoși 
și frumoși, 


VI. 


Omenii cei negricăoși, adeseori sunt porecliți de 
cătră Români „Ci ó r ă“. Unii cântteii poporani ni spune 
în privinţă acâsta urmatorele: 


Bat'o legea, cioră négră, 

Cum mi-a făcută de mi-i dragă. 
Na, cióră, unii leii bătută 
Să-mi desfac! ce mi-ai făcută ! 3) 


Insă mai cu sama Tigani sunt porecliţi cu 
acestii nume, din causă că pelita de pe obrazulü aces- 
tora e négrš mai ca șipenele Cidreloriă, apoi și din 
acea causă, pentru că precum Cidrele sunt fârte 
obrasnice și îndrăsneţe, că le alungă într'o parte și ele 
sentorcii pe de altă parte înapoi, așa faci și ţiganii, 


1) Dat, şi Cred, Rom. din Bucovina. 
2) Din colecțiunea, mea, inedită. 


— 2831 


Ori și câtii T-ar alungă dela casă, ori și câtă ar căută 
să te deshărezi de dânșii, ei totu-și ți se vâră în ochi 
şi-ţi cerii câte de tâte. 

Ba! nu destulii numai atâta!... Românii aŭ mai 
înventatii încă, și-o mulțime de anecdote, o mulţime de 
istori6re glumeţe, în cari se arată, că ţiganii nici nu 
voescii să rostâscă numele acestorii paseri ca să nu se 
poreclscă și batjocurâscă singuri pre sine, 

Sperii că vro câte-va esemple din aceste anecdote 
vor fi bineprimite, dacă le vodi înșiră aici spre destra- 
gerea cetitorilorii. 

Etă-le-at și acestea ! 

Hai ţiganii găși în mijloculii unui drumu o 
Cidră mârtă, lângă care se puse și începă a întrebă, 
şingurii : 

Ce să fie ore? să fie cidră? 

Më facă singură de ocară ; 

Să-r dici ctorotii? 

E din satii dela nor; 

Să-i dică Stancă? 

Stancă o chiamă pe mama; 

Să dicü prepelitausü ? 

Nu! 

Să-I qică porumbiţaușii ? 

Nu! 

Mi se pare că-i unii dita clamposü ! 1) 
* 


— Altü ţiganu găsi asemenea o Cidră mortă și 
nu scià ce e. O luå apor și ducângu-se la Bulibașa, 


1) H. Wartha. Calend. Basmelorii si alü cânturiloră pop. pe 
an. 1817, Bucuresci. p. 15, 


3 


— 34 — 


adică la celii mai mare alü tiganilorü, și arătându-i-o - 
îlii întrebâ ce să fie, 6ră acesta îi respunse: 


Asta e ce-va, 

Vine de unde-va, 

Se duce unde-va 

Și-a mmrită de ce-va! 


Unii alii treilea ţiganii, ce şedea mai la o parte, 


audindi adaugă : 
— Vegi dacă e Bulibașă, cum scie de tâte!!) 


* 


A treia anecdotă: 
Uni ţiganii vede o Ci6ră pe unii arbore. 
— Ce pasere să fie asta? — dice elii: 


Să-i qicù Ci6ră 

Mi-i că sbâră 

Și dă pe tica de ocară! 
Să-i dicii mai bine: 
Porumbosă, poposă 

Cu cioculă coviltirosii 
Cu códa iataganosă, 


Tocmai atuncă trecândii unii vânătoriii pe acolo 
trage cu pușca în Ci6ră și-o omâră. Tiganulü cum o 
văqa că a cădutii josii mârtă se apropii de dânsa și 
începă să o jel6scă astfeliii : 


Săraca ce-va, 
Cum te-a omorită cine-va! 


5 H. Wartha. op. cit. 


Eŭ sciii cum te chiamă pe tine, 
Dar’ mă pâcălescit pe mine! $) 


* 


Din aceste trei anecdote forte lesne se pâte cu- 
nósce câtă de batjocuriţi sunt bieţii ţigani, că eï chiar 
şi, singuri nu se încumetă a rosti cuvântulii cu care 
sint porecliți în tâte părţile unde se află în contactiă 
cu Românii, atâtii în România, câtă și în tâte terile 
române de sub sceptrulii austro-ungarii. Din tâte păr- 
tile audi pre Români apostrofându-i Cïóră, Cio- 
r6ie, Ciordică, Cioroiii şi Crancăii și câ- 
râindu-ă : 


Càră ci6ră 

Dela moră 

Cu fšini?2n pâlă, 

Că pe tatălă tăi 

Dat mâucatii 

Nesărată, 

Nepipăratii 

C'o lingură de păsati ! 2) 


Și de ce? — pentru că sunt negrii, cutezătoră și 
obrasnică ca și Cidrele! 

Femeile, cari sunt negricïóse și aŭ alunele pe 
obrazii, încă îndătinâză Românii a le porecli cu cuven- 
tulii „Stancă“, 

1) I. C. Fundescu. Basme, orațir, pâcălituri şi ghicituri. Ed, 
II, Bucuresci. 1870. p. 185. 


3) In Bucovina și Transilvania, com. de Dlù Gr. a lui 
I. Sima, 


8* 


— 360 — 


„Stancă“, după cum prea lesne ne putemii în- 
credinţă din istorie, eră mai de multă și unii nume de 
botezii forte usitati la Români, 

Jn legătură cu numele acestei paseri credit că mai 
stă încă și numele de botezii și connumele Stan ciulii 
și StaneYueulü, care e, maï alesii pintre ţigani, 
forte lăţitii, 

Intro satiră despreţigani provinii urmatârele versuri : 


Stancluli paralelă 
Mare archireă .,, 


VII. 


Dela datinele și deprinderile Cidrelorii aŭ 
formatii Românii în decursul timpurilorii și-o mulţime 
de proverbe, qicale și asemănănă, cară astă-Qi sunt torte 
respândite și adeseori întrebuințate. 

Unde lipsesce păunulii, eYóra se pare 
paserea cea maï frumbsă“, — adică unde lip- 
sescăă cei mai de cinste, acolo cei mai prosți prindă 
locă maï bună, ?) 

„Ci6ra când a întrebat'o ce pasere-ă 
mai frumâsă? ea a arătatii pe puii eï!“ 
— adică, fie-care mai multii ale sale le ciustesce, 2) 


De câtii tótă vera, ctâră 
Mar bine o di șoimii în vâră, 3) 


') Convorbiri literare, an, VIII. Iaşi. 1874—75, p. 69. 
2) Idem. p, 70—71. 
*) Antoni Panni. Proverburi. Part. II. p. 83. 


a 899 2 


Séü: „decâti unii anii CYórš, maYbine 
o di șoimit«!) — adică să poftimü mai multă la 
cele de cinste, mai bine să fimü Gmeni căutați, băgaţi 
în samă o di, decâtii totdâuna nebăgaţi în samă și 
despreţuiți. 

„Unde este stervulii, acolo se adună 
cidrele“?) — adică unde e ce-va în dară de capt- 
tatii, acolo fie-care al6rgă. 

„Cidră în locii de privighitârenuse 
póte vinde?) — adică unii lucru prosti, uritü 
nică când nu se pâte asămănă sâii vinde în loci de 
unii lucru delicatii, frumosii și preţiosii. 


Cibrei câtă si-i cauţi macar 
Ea toti îţi va dice: gar! 4) 


Acestii proverbii se aplică celorii prosţă, neînvă- 
tatil, cărora ori și câtii li-ai spune, ei totii a loră o țină, 
căci n'aii capii deșteptii ca să te pâtă înţelege. 


Cibră lângă cióră trage, 
Alte paseri nu-i sunt drage. 5) 


Adică cei fără de rușine, cei groși de obrazii totii 
la, 6meni de pănura lorii tragii, totii cu de-aceștia sen- 
soțescii, macar oră și câtii ai voi să-i abaţi dela acâsta, 
căci mai dice și altii proverbi: 

1) Convorbiri lit. an. VIII. p. 72. 

2) A. Pannă. Proverb. Part II. p. 73. 

3) Idem de eadem. p. 117, — 


+) A. Pannü. Proverburi. Partea JII. p. 40. 
5) Idem de eadem. p. 33. 


88 = 


Celui fără ruşinare, 
De-i dai ce-va'n obrazii sare 
Să ţi se urce spinare. 1) 


„Numaicu unŭ găinaţii de Cidră marea 
nu se spurcă“?), —— adică o singură minciună, ce 
o rostesce cine-va nu pote seduce pre nime. 

„Cidră la eYórš nu scâte ochii, séü 
după cum sună acestii proverbii în alte locuri; „corbii 
la corbii nu seóte ochii“ adică amploiatii la 
amploiatii, advocatü la advocatii, medicii la medicii, 
jefuitoriii la jefuitori, nică cândiăi nu-și facii unulii 
altuia reü. 

„A trecuti cidra peste casă“ — adică 
s'a dusă, a trecutii binele ce-a fosti, — E densemnatii, 
că prin acestă proverbii se constată totodată și credința 
Românilorii, că sburândii vre o ci6ră preste casă e 
semnü reit. 

„Cidra cu cidrat, — adică fie-care se pârtă. 
totd6unu cu 6meni de pănura lui. 


„Ci6ra totii cidră“ — adică omuli neru- 
șinatii și obrasnicii din fire, nici când nu se pâte în- 
dreptă ca și Cidrele, 


Săraca mândruţa mea 
Câtă e ea de netedea,: 
Deminéta când se scolă 
Cifrele din capă fí sbâră, 


1) A, Pann. Prov. Partea III. p. 38. 
1) Idem de eadem. p. 124. 


— 39 — 


Eră géra când se culcă 
Gândesci că-i o cifră smultă. 1) 


Acestă proverbii se dice cu privire la o fâtă, care 
își negrijesce corpulii, care âmblă nespălată, nepeptă- 
nată și négră. 

In fine credii Românii ca tâte Cidrele, câte 
le-am înșiratii aice, afara de Ceuce, sunt necurate, 
spurcate și de-aceea, ferită Dumnedei ca unii Români 
să mânânce când-va carne de Cidră. 

Dela cuventulă „Cïóra“ și „Stancă“, precum 
și dela derivatele acestorii cuvinte se află în România 
mai multe numiri de localitați, și anume: Cióră, Cio- 
râcă, Ciorancă, Ciorani, Cioranii, Chorari, Ciorăscă, Cio- 
resci, Ciorâţa, Ciori, Cioroiașu și Choroiu, Stanca și 
Stancuţa. 2) 


VIII. 


Afară de datingle și credințele, proverbele și qi- 
calele, cari s'aiă înșiratii până aice, merită a fi repro- 
dusă încă şi următârea legendă despre Ci6ră, care 
am audit'o dela ună Românu din Frătăuţi-vechi : 


Dice că Dumnedeu, după ce a ziditii lumea şi 
tâte vietăţile câte se află într'ensa, a poroncitii intr'o 
Qi ca tâte vietăţile să se adune la unii locă cu puii 
lorii ca să vâdă cine ce a produsi. 

Vietăţile îlă ascultară și se adunară din tâte 
părţile. 





1) Com. de DIü Gr, Crăctunașii. 
2) D. Frundescu. pop. cit. p. 117, 118, 454 și 455. — 


— 40 — 


Dumneqeii s'a uitatii la puii fie-căreïa și toţi ï-aŭ 
plăcut, și pre toţi i-a luatii în samă. 

Étă că la urmă, tocmai când dete Dumnedei 
drumulii vietăţiloră adunate, vine și C Y ó r a cu puiulii er, 


— De unde aï tu puiulii acesta? — o întrebâ 
Dumnedeii, cum dete cu ochii de densa. 

— De unde să-lŭ am! — respunse Cidra plină 
de mândrie — acesta e puiulii mei! 

-— Nn e cu putinţă ca acesta să fie puiulii unei 
făpturi de-ale mele! —  dise Dumnedeii may departe. 


— Tóte făpturile mele aŭ pui frumoși si atrăgătoră că 
numai de-a dragulii să te uiţi la dânșii, pe când alii 
teii e așa de uritii, că ţi-l mai mare greulă să te uiţi 
la dânsul !... Intórce-te de grabă înapoi de caută și-mi 
adă altii puiii, căci pre acesta nu potii să ţi-lii Yeü 
iu samă,... acesta e din cale afară uritü!... 

Audindă Ci6ra cuvintele acestea s'a îutorsii 
scârbită dela Dumuedeii și apucândii lumea în capii a 
Amblatü în lungii și latii dâră va află altii pulii mai 
frumosii de câtă ali seii. Dar” de giaba!... Nicăiri n/a 
pututii să afle puiii după placutii sei. Deci întornându-se 
ea 6ră-și la Dumnedeii gise: 

— Dâmne! âmblatam lumea în lungișii și cur- 
medișii, dar puiii mai cilibiă și mai frumosii ca al 
meü nicăiră n'am pututiă află. Dumnedeii, augindii acâsta, 
începă a zimbi şi qise: 

— Aï dreptate!... aşa sunt mamele!... fie-care 
cugetă că pulii mai frumosii de câtii alii seii nu se 
mai află altul, de-ar fi acela ori și câtii de uritü!... 
Fie-care își laudă pre ali sei !... Și cum rosti cuvin- 


= i Ig: 


tele acestea Iuâ și pre puiulă C YóreY în sama și-l 
dete apoi drumulii să se ducă sănčtósă de unde a 
venită. . . 


IX. 


Altă legendă despre Ci6ră, care mi-a istorisit?o 
Constantinii Isopescu, învățătorii din Frătăuţii-vechi, 
sună precum urmâză : 

A fostii odată o Cidră, care nu maï avea nică 
când parte din puii sei, căci în totii unul veniă 
Ulïulù și-i mâncă. 

Nu odată își frământă biata Cidră capulü : cum 
ar putea face ca sa aibă și ea pui ca alte paseri ?... Unde 
să-i se6tă puii, unde să-i eréseš și cum să-i fer6scă ca 
să-j pâtă scăpă de Ulii?... Cugetâ ea ce cugetâ: 
cum ar face și ce ar direge va so scâtă mai bine la 
capătii, dar” de piaba!... mintea îi sta locului!... In 
urma, urmelorii însă, după multă frământare și bătae de 
capii, îi plesni prin minte că dacă se va încumătri cu 
Uliuli, care totdâuna îi mânâncă puii, acesta, ca cu- 
m&tru, va avè atâta obrază pe lângă nasii și nu-i va 
mâncă și maï departe puii. Deci întâlnindu-se ea intr'o 
Qi cu Ululii și Inându-se cu densulii de vorbă, îi dise 
în urmă ca să se încumătrâscă cu dânsa. 


— Bine! — respunse Uliulii — mă încumătrescii 
bucurosii. 

— Îţi mulţămescă din t6tă inima pentru bună- 
tatea ce voescă a-mi arătă! — dise maï departe Cïóra, 


— dar, afară de acâsta, ași mai avè încă o rugăminte 


la Dta! 


— 49 — 


— Si aceea ar fi? — întrebå Uhulü. 

— Ca de astă-di înainte să nu-mi mai mânâncă 
pui! — 

— Ecă-ţi făgădueseă şi acâsta, numai de una 
te-așă pofti și eŭ: să-mi spui cum arată puii tei, ca 
să-i potii deosebi dintre alţi pui ? 

— Puii mei! — respunsă Cïóra plină de mândrie 
— sunt ceă mai cilibiă și maï frumoși dintre puii tutu- 
rorii paserilorii de pe faţa pământului. 

— Daca e așa, cum spui, apoi să aí parte de 
dânșii, că eŭ de adi înainte nu m'oiii atinge de dëasiY! 
— dise mai departe Uhuli si sburândă se cam mai 
duse în tr6bă-și. 

Cidra; bucurâsă că a putută înduplecă pre Uli 
ca să nu-i mai mânânce puii, sburâ asemenea în cotro 
s'a fostii îndreptată. 

Âmblândii Uliulii, după ce s'a despărțită de cu- 
mătra“$a, în colo și'n c6ce și căutând dâră ar pută 
află câte ună alta de rândulii mâncării, nu afă numai 
pui de gangură, de cuci, de mierlă și de alte 
paseri, adică totii numai pui frumoși. Deci cugetândiă 
elü în mintea lui cea de Uli, că aceștia voriă fi puii 
cumătrei sale și voindă a se ţină de cuventii, nu se 
atinse nici decum de dânșii. 

Așa a păţit'o elă tâtă diua aceea, în care sa în- 
cumëtritü cu C Yóra, și totii așa șin Qiua următâre. 
Dar nu dise' nemică... Inghiţi noduri și tăcă ca pi- 
ticulă. ` 

A treia di însă, resbindu-lii fómea alergândii în 
colo sin cóce după mâncare, 6tă că toemaï când sin- 


capră ea 


guru nu maï scià ce sa'nc6pă ca să nu închine stâguli, 
dă peste unii cuibiă cu pui de C16ră. Şi cum dete cu 
ochii de dânșii și-i văd că sunt așa de uriţi și de 
zăbăloși, nu mai stete multi pe gânduri, ci mi-i apucâ 
de-a rândulii la scărmănată și câtă ai scăpără în am- 
nară mi-i puse pre tot la inimă. Eră după ce s'a să- 
turatii bine se șterse frumușelii pe botii și... pe ief în 
colo ti-Y drumul! ... 

Cióra, care în timpulă acesta, eră dusă de a casă 
ca să aducă și ea câte ună alta pentru mititeiă sei, 
când se întârse îndărăptă și voi să-i hrănâscă, hrănesce 
dacă aY pre cine!,.. cuibulii eră deșertă şi puii can 
palmă !..., Ea, vădendi că cuibul e goli și puii 
nicăiră, dă’n colo, dă'n câce, caută în drâpta, caută 
în stânga d6ră-i pote unde-va află, dar’ de graba !... 
despre pui nică pomană !,.. Mai stă ce mai stă, 
ca să vâdă de riu vorii eși de unde-va, apot mai 
trage 6ră unii rotogoli prin împrejurimea cubului, 
și când colea, în locii de pui, dă peste o grămăgidră 
de pene, de cotori şi de aripi frânte și pline de sânge. 

— Nu mai remâne nici o îndoială, blăstămatulă 
celii de Ulii €ră mi-a mâncată puiuţii,... dragii mamii, 
puii mamii! — dise Cióra scârbită, când dete cu ochii 
de pene și de celelalte remășiţe ale puilorii sei. 

Nu multii după acesta întâmplare se'ntâlnesce ea 
érš-si cu cumătrulii seii si cum îlii zăresce de departe 
îi dice: 

— Așa mi te-ai ținută de cuvânti, cumetre!.,. 
așă-i că ră mi-ai mâncatu puiuţii, mânca-te-ar vermii 
să te mânânce! 


— 44 — 


—  Șuguesci, cumetră, or vre. să-ţi baţi jocă 
de mine ? 

— Eă, să șuguesoii ? 

— Dacă aş fi avutii eŭ de gândii cu să nu mă 
tinü de cuvântă și dacă ași fi voitiă să-ţi mânâncii pui, 
atunci nași fi răbdatii tóme dóue dile întregă, după cum 
am răbdaiii, ci ți X-ași fi mâncatii în diua cea dintâi, 
Așa însă um trebuitii să âmblu cu maţele corăindu-mi 
de fâme până mai nainte, când dădui intro scorbură 
de răchită putregă.6să peste unii cuibii cu nisce pui 
așa de negrii, urîţi si zăbăloși, de-mi eră mai mare 
greulii să mă uitii la dânșii; și de n'ași fi fostă ruptu 
în coși de fâme, deü că nici nu m'ași maï fi Əutatü la 
denșiă, da decum să-i mânânci !... 

— Incă maï ai obrazii să te desvinovăţesci ?... 

— Ce felii 2... de ce să më desvinovăţescii? 

— D'apoi bine, n'ai scintii că aceia sunt puii mei! 

— Cum!... aceia aü fostii puii tă! 

— A cui să fi fostii dară ?... AXtăi sciù că maŭ 
fostii, nici a altei paseri, ci numai aí mei! 

— D’apoï bine, cumătră, Dta mi-ai fostă spusii 
că puii Dtali sunt cei maï frumoși pui din lume, sinu 
nisce sluțenii și uriciuni pre cară le-am mâncatii eit!... 
Spune-mi: nu-ă așa ?... 

— Fie-care ali seii îi pare mai frumosi, ca a 
altuia, de-ar fi acela ori și câtă de slutii și urîtii. Așa 
și eŭ am cugetatii că puii mei sunt cei maï frumoși 
pui din lume. 

— Dacă aï cugetatii așa, apoi, nu-ți fie cu ba- 
natü,... a Dtali a vina!... Eù unulii mi-am ținută 


== 48 == 


făguduiuța, am mâncatii ce-a fostii mal uritü, si nu ce 
a fostii mai frumosii, după cum mi-ai spusii!.,. 

Asa enventă Uliulă, și după acâsta aventându-se 
în susü sburâ mai departe în cule-și lăsândii pre Cidră 
cu buzele umflate. 

Cidra, focii și pară de mânie, seluâ la fugă după 
dânsulit voindii să-lii prindă și să-i dee o scărmănătură 
ca s'o ţie în minte câtă va fi și va trăi, dacă ar fi 
avutii să mai trăâscă, 

De l-a prinsă oră ba, nu sciii, căci n'am fostii și 
eu pe-acolo ca so vedii ce face!... Atâta însă scii, 
că de-atunci și până în diua de astă-di cum vădi CY 6- 
rele pre vre unii Uliii dâuna începii a se fugări 
după densuli și nu se lasă penă ce nu-lă prindă si-lü 
omóră. 


——@$+<— 


Ţarca. 


I. 

— Astă-i voii căpătă 6speţi! 

— „Pre cine ?... de bună samă nisce némum, 
nisce cunoscuţi ?... 

— Nuseiii !... n6mură cunoscuţi, oră necunoscuți !... 

— „D’apoï bine!... de unde scii dară că veï că- 
pătă 6speţi ?... cine ţi-a spusii?.., 

— Cine să-mi spue!... ïa o pasere!.,, 

— „Care ?... nu cum-va vro pasere măâstră ? 

— Nu!... alta!,.. Yan caută colo Spre celii 
gardă !... vedi-o cum sare din parii în pari !,., aceia 
mă-a spusă ! 

— wâșa!... acuma -mi mai vii de-acasă!... 
acuma te pricepii ce voesci să dică!., 


* 


Acesta e unii dialogii, pre care-lii intálnimü forte 
adeseori la poporulii românii, și cei ce vorii fi petre- 
cutii mai multă timpii la ţâră, și se voriă fi înteresatiă 
mai de-aprâpe de obiceiurile, credinţele și reminiscinţele 
strebune, vorii pricepe îndată despre ce feliii de pasere 


— 4 — 


e vorba. Sunt însă depliuii încredinţată, că cei mai 
mulţi, pentru că nu-și prea bată capulă cu datinele și 
credințele stremoșesci, nu vor pricepe nemicù din 
acestii dialogii, 

Remâne deci ca totii noi să-i esplicămii înţelesulu. 

Paserea, despre care se face amintire în acestă 
dialog, e arca, lat. Pica caudata Briss. germ. 
die Elster. 

După credinţa poporului românii, când Țarca 
sare din pară în pară sâii de pe-unii pomii pe altul 
de naintea unei case, prevestesce prin cânteculii señ 
venirea, unorii 6speţi. 

Dar mulţi nică acuma nu vor sci cu siguranţă 
despre ce felii de pasere e vorba. Și cu totii dreptulii 
căcă sub numele indicatii e cunoscută numai în Buco- 
vina și Moldova. 

Poporulii românii din unele părți ale Transil- 
vaniei o numesce Țărcușă!) și Frașcă2), în alte 
părți însă Sa rocă. 3 

O cimilitură din ţinutulii Lapuşuluï, publicată în 
fóïa poporană „pȘeqetârea“tj sună: 


E lungă 

Nu-i furcă ; 

E nâgră 

Nu-i ţigancă ; 
E albă 

Și nu-i dómnă. 


1) Com. de Dlă Gr. a lut I. Sima. 
3) Com. de Dli N. Barbu. 

2) Com. de Dlă Gr, Crăc'unașii. 
4) An. II. Budapesta. 1876, p. 50. 


— 48 — 


Er adunătoriulii er, Dlui Alecsa Latesü, o deslégă 
astfehii : „Sarca, o pasere.“ 

Toti „Sarcă“ se numesce paserea acâsta și de 
cătră Românii din unele ţinuturi ale Ungariei. !) 

In unele părţi ale Munteniei însă, dnpă câtii sciù 
eŭ, e cunoscută numai snb numele de „Coţofană“. 9) 
In judelulü Gorjului se numesce Scirică, 6ră in celă 
ali Ialomiţei Caragaţă și Caragaţinii.?) 

In Bauată și anume în ţinutuli Oraviţei C Yo- 
robară și Ciorcușă?), 6ră în celii ali Ohaba- 
mâtnicului Cioreobară.5) 

In fine la Românii din Istria Cidică pl. Cioice 
şi Şioică pl. Şioice?) la cei din Macedonia: C a- 
racacsă!) 6ră la cei din Epiră: Hârchastă.*) 

Bărbăţelulii acestei paseră se chiamă în Transil- 
vania și Ungaria Sarcoiii?), 6ră în Bucovina Țar- 
e o Y ü. 10) 

1) Com. de DIü Elia Popii, imvëtštorrü în Somcuta-mare. 


2) In mai multe ist, nat. publicate în Bucuresci, 


3) Com. de Dlă I6nii Cornotü. — Despre numirea Cara- 
gaţă vedí și Dictionarul limbei române de A. T. Lauriană si I, C. 
Massimii. p. 685, 


$) Com. de Dli Tlie 'Trăilă, advocată în Oraviţa, și A. Oprea. 
juristi, prin Dlă Dr. At. M. Marienescu. 


£) Com. de Dlù I. Stoicescu. 

€) Convorbiri literare. an. VI. Iași. 1872—73. p. 398. 
7) Com de Dlü Iónü Caragiani. 

% Com. de DIü I. D. Hondrosomii. 

°) Com. de Dlù Gr. Crăclunașii si E. Popi. 


19) E, de presupusă căm Muntenia bărbățeluliă acestei paseri se 
va fi chieinândiă, sti se va fi chiematii óre când „Coţofanit, 
de óre ce încă pe la an. 1568. întâlnimi cuvântulă Coţofanii ca 
numele unui bărbati. Veqr B. P. Hâșdăi. Cuvente din bătruni. t. 
I. Bucureser, 1878. p. 251. 


— 49 -- 


Étă în câte-va cuvinte paserea, despre care fu 
vorba în dialogulii arătutii mai susă. 

Deci, după ceo cunóscemŭ acuma cu toţii, să tre- 
cemii la datinele și credințele Românilorii despre dânsa. 


II. 


O legendă din tinutulñ Lapușului ni spune ur- 
măt6rele despre Țarcă. 


Dice că, însurându-se Im përatulü paseri- 
lori, a poftitii pre tóte paserile la o s p š t ü 1), și pre 
tóte le-a cinstiti, le-a ospëtatü și le-a omenitü cum se 
cade. Fie-care a fostii îndestulită și mulţămită. 

Sarca însă, toti săriă din blidü în blidii și 
toti strigă: „hire și miel! ţire și miel“ 

Atunci bucătariulii, care se află în bucătărie si 
nu-și putea da rendii cu pregătirea bucatelori, mâniin- 
du-se pe dânsa, că nu-i dă pace, ci totii cere să-i dea 
și ei de mâncare, apucâ o lingură și aruncându-o după 
dânsa o lovi dreptii în spate. 

Câti de avană va fostii lovitura aceea, nu potă 
spune, dar’ destulii atâta că : ca va nulü lingurei re- 
mase pentru totd6una întipărităi în spatele Sarcei, 
ér’ e6da lingureă s'a pretăcutii în coda Sarcei, pentru 
că până atunci Sarcele eraŭ fără c6dă. 

Sarca începă a sări în colo sPn câce, a strigă 
și a se clătină, că dórš-Y pică lingura prefăcută în 

t) Nun ta în unele părţi ale Transilvaniei şi Ungaxne se nu- 
mesce ,,o sp ët ú“, 

4 


c6dă. Dar’ înzădar! nici până în qiua de astă-Qi nu i-a 
maï picatii c6da, de și bate nencetatii dintr'6nsa. 1) 


III. 


Românii din tinutulü Şomcutei mari, în Ungaria, 
istorisescii : 

Unü omii s'a dusii odată intro pădure domnâscă 
după lemue, 

Etă că toomaí când volă elii să-și tae lemnele 
trebuinciâse. vine gorniculii2), W ïa carulă cu boii 
și-i mână la curtea domnâscă. 

Onmulü, ca celii cu paguba, după ce se scărpină, 
puţinii în capă și se mai sfătui cu mintea, ce are de 
făcută, se duse în urma gornicului, tremurândii de frică 
din pricina pedepsei, ce socotiă că-li aștâptă. 

Dar” când sosesce la curte, ce să v6dă?... unii 
ospăţii mare ca acela de se duse vestea, sin locii să-lii 
pedepsescă, începură a-lii ospătă și pre densuliă. 

Și maveaii cum să nu-l ospiteze, de 6re ce mân- 
care eră destulă si prea destulă, căcă aŭ fostii tăiatiă 
laviţele?) șă-aii fostii ucisă bancele.i) Eră so- 
căciţele?) care de care se întreceaii cărândii apă 
cu căurulii și tăindă lemne cu sapa. 

Omului nostru încă f puseră de mâncare întruni 
blidutü plinii plinuţii maï penă pe fundii. 

2) Com, de Dlü Gr. Crăciunașii, 
2) Gorniculii = pădurariuliă. 
3) Laviţele = laiţele, după cum le numescii Bucovinenir. > 


t) Bancele = scaunele, 
5 Socăciţele = bucătăresele. — 


i Bl 


Apoi îi deteră o linguriţă ca să'ntingă cu eu în 
zama de sorbitii, 

Sătulii de-atâta ospăţii domnescii se senlá acuma 
omulii dela mâsă, își înjugâ boii la cară și plecă 
spre casă, 

Pe drumiă îl însoția și-o Sarcă, care îi totă 
cântă, 

Omul nostru însă, sciindă din bătrâni, că cânte- 
culii Sarcei nu e semni bunii, o hișii câtii o hișii. 
Dar Sarca toti Sarcă!.., cu câtă eră maï desü 
hișiită, cu atâta cAriYh maï tare. 

Atunci omulü se supčrå pe dânsa şi arunc în ea 
cu lingurița ce-o aducea cu sine dela ospëtulü celii 
domnescii ; linguriţa se acăţâ de coda Sarcei, unde 
a remasii până în qiug de astă-qi. 

Étă de unde și pentru ce are Sarca códă aga 
de lungă în forma unei linguriţe! 1) 


IV. 


La Românii din Bucovina încă aflămii următdrele 
despre Ţarcă. 

A fostii odată unii omii la nunta unorü tineri îm- 
păraţă din dilele vechi. 

Cum și-a petrecutii elii la nunta aceea și ce a mai 
făcută nu vë potř spune. Atâta numai că sa întorsii 
a casă c'o linguriţă de cuţitoriii?), ce se vede că 
a căpătat?o în dară dela socrii ceă mari. Eră după ce 


1) Acésta legendă mi-a com. Dlui E. Popi. 
2) In unele locuri se dice cusitoriii. 


4% 


— 52 — 


a sosită a casă s'a pusú la mâsă sia începutu a mâncă 
nisce zamă ferbinte, 

Etă că, tocmai pe când sorbiă elŭ may bine ei 
mai cu gustii, vine la dânsulii o Țarcă si începe și 
ea a cere de mâncare. 

Dar omulii, năcăjitii fiind dela nuntă, unde pe 
semne nu prea avuse timpii să mânânce multă, se mânif, 
fârte și asvârli cu lingura cea de cuţitoriii după 
Țarcă, care pe atunci nu avea c6dă. Lingura împă- 
rătâscă se împlântă cu ga vanwulü în spatele Țar- 
cei 6ră códa lingurei atârnă înapoi. Și fiindii că zama 
aceea, erà din nisce carne grasă de Ge, sburândii 
Tarea se slel săulii, și a remasü lingura acolo. De 
atunci are Tarea códă lungă și pestriță, pentru că 
unde a apucatii odată a se slei sëulü pe códa lingurei, 
albii a remasii, ér unde nu, negru a remasii. 1) 


V. 


Alţi Români, totii din Bucovina, maï istorisescii 
despre Țarcă încă si următârea legendă: 

Dice că dintru începută Tarea n'a fostă pasere 
ca acuma, ci ea a fostă chelăriţă la unulă dintre 
birturile cele maï marí și mai cercetate de 6speţi pe 
timpulii acela, 


Dar’ fiindii ea ca și ori care altă fâtă de pănura 
ei, forte îndrăsnâță, sărindii înaintea tuturora și legâu- 
du-se ca scaiulii de 6ie mai de fie-care 6spe tânăriă și 


1) Cred, Rom. de pe lângă Dorna, com. de Dl P, Ursulă. 


frumosu, care cercetă birtulu, pe lângă acâsta mai fiindă 
încă și lungă de mână, înșalândii și prădândii pre stă- 
pânulu seu, Dumnedei se supărâ amarii pe dânsa și 
spre pedâpsă o prefăcă într'o pasere. Şi de-atunci apoi 
pasere a remasă până în diua de astă-Qi. Și paserea 
aceea e Tarea, 

Fiindă însă că Tarea, ca chelăriţă, eră deprinsă 
a sări înaintea fie-cărui 6spe și a da de scire stăpâ- 
nului seii, că 6că acela și acela vine la birtii, de-aceea 
ea și acuma, când are să sosâscă vre ună 6spe la vre 
o casă, nu se pâte răbdă de-a nu se duce mai nainte 
și a însciinţa pre caseni prin cânteculii ei, că în scurtă 
timpii are să vie atare 6spe lu casa aceea. !) 


VI. 


Până aici legendele și istorisirile Românilor 
despre originea Ţarcei, despre colórea peneloriă și 
despre c6da sa. 

Credii însă că aică este loculii să arătămii și acea 
împrejurare, că cele dóue istorisiri penultime nn se poti 
consideră ca „legende“ în adevăratulii înțeles alii 
cuvântului, ci după cum m'am încredinţatii, ele sunt 
numai nisce epil6ge ale unorii povești, epilóge, cari se 
istorisescii în genere în persóna întâia. 

Epil6ge de acestea întimpinămii noi în poveștile 
române nu numai despre paseri, ci și despre alte ani- 
male, ba chiar și despre ómení. 


1) Com. de Dlă Orestă Lujanii. 


zi Bf o 


Mai fie-care istorisitoriii séü povestitorii încheie 
legendele sale unii epilogii sarcasticiă, în care figurâză, 
afară de paseri séü alte animale, și unele persóne lo- 
cale, însemnate prin vre unii defectii corporală séü și 
spiritualii, cară sunt prea bine cunoscute tuturorii as- 
cultătorilorii. 

Unii esemplu: 

„Intorcendu-mă dela cutare și cutare nuntă — 
încheie povestitoriuliă povestea sa — eu vro câte-va 
plăcinte calde, mă ântâlnii cu cutare. Eŭ mâniosi, că 
prea multă më cincăesce, luai o plăcintă, i-o trântii în 
capii, și de-atunci a remasă plesuvü Mai în câce 
mă întâlnii cu cutare. Acesta vădendu-mt că rodii unii 
căolanii, ce-lii căpătasemii și eŭ dcla nuntă, ceri să i-l 
daŭ lui. Eŭ năcăjită, apncii căolanulii, flù trântescii de 
piciorul lui, și... 6că păcatulă! omulii, pentfu unŭ 
căolanii, a remasii și astă-(i schiopii. 

Ce se atinge însă de epilogulii despre Ţarcă 
trebue să scimiă că elii nu este locală, ci universală, 
pentru că, după cum am vëdutü, se află nu numai la 
Românii din Bucovina, ci și la ecer din Transilvania și 
Ungaria, și este forte probilii că se va fi aflând şin 
celelalte părți locuite de Români. 

Prin urmare, după părerea, mea, trebue să aibă 
epilogulii acesta și óre care însemnare, . , 


VII. 
Am amintitii mai susii, că Tarea prin cânteculii 
seii prevestesce sosirea unorit 6speţi la casă, în apro- 
pierea căreia, cântă. 


Acesta credință este forte lăţită nu numai în Bu- 
covina, ci sin celelalte ţeri locuite de Români. 
Românii din Ungaria, și'ndeosebi cei din ţinutulă 
Şomcutei-mari credii că, dacă se pune Tarea pe vêr- 
fulii casei și face figuri cu c6da eï cea lungă, atunci 
prevestesce că vor sosi Gspeţi. SUn care parte e întârsă 
cu códa, dintr'acolo vor sosi óspetif. 
La acâsta ocasiune, maï alesii Româncele, dică 
“Țarcei : 
Veste bună Sarcă ! 
Dacă e de bine 
Adiă-o la mine, 


Dacă e de reă 
Du-o la biršü ! $) 


Când sărcuesce, adică când câută Sarca, 
spunii Românii din Transilvania, că prevestesce venirea 
unui 6spe s6ii a unei veşti, şin cotro W este c6da în- 
tórsă, dintr'acolo va veni vestea séŭ 6spele. 

Auqindu-o românulă transilvăniană sărcuindu în 
apropierea, casei sale, dice: 


Hir 1) bună Sarcă, 
Hir bună Sarcă! 
De-ï de bine 

A š) la mine, 
De-i de reii 

De capulii tăi 13) 


i) Com. de Diù E. Popi, 

2) Hir cuv. ung. însemnă veste, 

3) A = adă. La Românii din Transilvania se află forte ade- 
seor, asemene prescurtări. 

*) Com. de Dlù Gr. Crăciunașă. — 


— 56 — 


sQederea Tareer pe vârfulii acoperemëéntuluY casei 
— dice Wilhelm Sehmidt în cartea sa despre datinele 
și credințele române, — însemnâză sosire a unoră 
6speţi “ 1) 

Românii din Banată, și anume cei din ţinutulă 
Ohaba - mâtnicului si de prin împrejurime, spunii că 
atunci când ciorăesece vreo Ciorcobară lângă 
o casă s6ii lângă vre unii omiă, trebue să vestâscă ce-va, 
De-aceea românulii, ce-o vede și-o aude, dice: 


De vei grăi de bine 
Să fie de mine, 

De veř grăì de reü 

Să fie de capulă tăi !2) 


Asemenea credii și Românii din Bucovina. Aceștia 
încă spună, că dacă cântă Tarea de'nainiea unei case, 
sâii pe unu pară, căsenii în scurtă timpii după acâsta 
vor căpătă Gspeţi și adică din partea aceea, din cotro 
bate Tarea cu c6da.3) 

Ba! credința acâsta o întâlnimii și la Românii 
din Muntenia. 

Etă ce ni spune Dlù G. Dem. Teodorescu despre densa: 

„Coțofana, — adică Tarea, — cântândi pe 
parii, dă de scire că va veni o rudă séü că o veselie 
séü o mâsă așteptă în diua aceea pe celii ce a audito 
oră a vădut”o. 4) 

t) Op. cit, p. 21, 

1) Com. de DIü I. Stoicescu. 

8) Credinţă forte lăţită în Bucovina. 


3) Încercări critice asupra unoră credințe, datine și moravur!, 
Bucuresct, 1872. p. 92. 


— 57 — 


Cum că paserea acâsta prevestesce sosirea unorii 
6speţă séü a unei vești, se vede încă și din următoriulii 
blăstămii : 

„Nu mai vine, veni-ar numele pe ciori 
şi pe coţofene!!) 

Mai departe credă Românii, că dacă-lii întimpină 
pre cine-va Țărci câriindii, séüñ îlă însoțescii pe 
cale, însemnâză unii casii de morte între nâmurile cele 
mai apropiate. 2) 

Când cântă Tarea în apropierea une. case însem- 
n6ză de multe ori și lucru reii, pentru că ea cântă și 
a peritură, 3) 

Aceste credinţe din urmă se vădii încă și din le- 
genda Românilorii din Ungaria arătată mai susu. 


VIII. 


Afară de acestea, după cum credă Românii, maï 
prevestesce Tarea și schimbarea timpului şi a unorii 
eveniminte. 

Așa ni se spune la ţ6ră că 6rna, când se stringii 
multe Țărcă la olaltă și strigă tâte de-odată și facă 
larmă mare, prevestescii o fortună mare de omëtü cu 
vântu viscolitoriii. 4! 

Dacă în dori de di sbâră numai o Tareš din 
cubu, putemii sci, că de bună samă va să plhe; ér 





1) G. Baronzi. Opere complete. Limba română şi tradiţiunile 
eï. Brăila. 1872. p. 86. — 


2) W. Schmidt. op. cit. p. 21. 
3) Cred. Rom. din Frătăuţii-vechr, 
+) Cred. Rom. din Căndrenf, com. de Dlù P. Ursuli. 


= 58: 


dacă esü amêndóue putemii fi linisciţi, căci va fi vreme 
bună, 1) 

Când are să se nască vre o fâmete mare, atunci 
Ţareile desfacă păpușoii de pe târine și le mânâncă tote 
grăunţele, lăsândii căocălăii goi. 2) 


IX. 


Mai departe, credă Românii, că crieriă si ficatulŭ 
“Țarcei uscate bine și pisate până ce se facii ca făina, 
dacă se punii cui-va în mâncare, acelui omii i se Ya 
odihna ; acela. pare stare și alinare, mare casă nică 
mâsă, ci âmblă ca și Tarea de ici tolea, căci i se 
strică mintea. 3) 

Economii, ce se ocupă cu stupăritulii, credii că 
primăvâra, când stupii sunt aprâpe dea se scâte afară, 
e bine a înpușcă o Țarcă, a o frige șia o pune sub 
coșniţa stupului. Făcândii acâsta, credii eY, că stupulii 
sub care s'a pusii Tarea friptă va rol mai de multe 
oră, va adună o mulțime de miere, mai pe scurtii că va 
fi în tâtă privinţa forte bunii. 4) 

Caii, ce sunt aprinși și tușescii fârte tare, se vin- 
decă în următoriulii chipi. Românii prindii adică o 
Ţarcă si facă unii focii bunii în cuptioriii; după ce 
foculii arde bine și se scotii cărbuni afară, ei aruncă 
Tarea în lăuntru și-o lasă acolo până se tace tâtă 
scrumii. 

1) I, Schinteia, „Scris6rea unui plugariii cătră redactoră“, publ. 
în „Ședetârea!: an. I. Buda-Pesta, 1875. p. 47. 

2) Cred. Rom. din Tliseset, com. de V. Ungurini, 


3) Cred. Rom. din Transilvania, com. de Dlü Gr. Crăciunașii, 
*) Com, de Dli E. Popi. 


— 59 — 


Atunci o scotu atară, o pisază bine și apoi, ames- 
tecândiă făina acâsta cu semânță de Stege (lat, Ru- 
mex acutus L.) o daŭ cailorii aprinși ca s'o mânance. 

Prin acâsta procedură, credii ei, că caii bolnav 
în scurtă timpii se vindecă și nu tușescii mat multă. !) 

Tarea, după cum spună Românii din satuli Opri- 
șeni séu Panţiri din Bucovina, e bună de lécu și în 
contra turbăciunel. 

Omul, care voesce să aibă unii l6eii fârte bunu 
în contra turbăclunei vitelorii, prinde o Tareš 
vie, 6ră dacă nu se pâte prinde vie, apoï o inpuscea, 
Nainte însă de-a o prinde face unii foeü buni în cup- 
toruă, și după ce foculu s'a potolit, aruncă Parca vie 
s6i mârtă, cum este, în cuptoriu, și-acolo o lasă apoi 
până ce arde și se face t6tă cenușă, După acesta, seóte 
cenușa eY afară, o stringe bine întrunit vasă anumită, 
și când se întâmplă vre o nenorocire, când turbă vre 
o vită, eii cenușă de acâsta și, amestecându-o cu apă, 
o daŭ vitei bolnave s% bee, turnându-i totodată leșie 
de acâsta și prin urechi; și dacă vita nu-i sburată 
cu turbăciunea, se vindecă de grabă, 6ră daca e 
sburată cu turbăciunea, nușe mai pâte viu- 
decă, de s'ar face cu dânsa orf și ce sar face. 2) 

Mai departe se dice, că Tarea arsă, pisată și data 
în tšárite, e bună de oră si ce feliii de durere ar avè 
vitele în nuntru. Dacă nu se vindecă de acâsta, de 
nemică alta nu se vindecă, dóră numai de cutitü, 8) 

1) Datine rom, diri unele părţi ale Bucovinei. 


2) Diet. de Iacobit Popovictii, românii din Oprişeni. 
3) Diet. de V. Flocea din Câmpulungii. 


= AO ne 


Era-și e datină în unele părți ale Bucovinei de a 
prinde séü a înpușcă câte o Țarcă şi a o pune apoi în 
grajdurile, în can stai vitele, să a o restigni pe pă- 
reţi grajhuriloră, ca să nu se apropie Ucidă-lă 
crucea de vite și să le muncâscă. Spiritul necurată 
nu se pâte învoi cu Tar ea, se teme de dânsa. Graj- 
diulu, unde se află vre o Tareš acăţată, e curatii.!) 

Acâsta datină și crediuţă se vede că e forte res- 
pândită pintre Români din Bucovina, pentru că și eŭ 
am vădutii la mai multe grajduri câte o Tareš aninată. 


Xx. 


Ori cui îi este cunoscutii, că Tarea e o pasere 
fârte neastâmpărată. 

Românulii ţeranii, aY cărui ochi fOrte ageri nu 
perdü nemicii din vedere, observândii acesta și vădendă 
că mulţi dintre semenil sey poședii câte ce-va din în- 
sușirile-ucestei paseri, nu se potă rubdă dea nu-i bat- 
jocuri poreclindu-i „F a r c ă“. 

Astfelii pre bărbaţii lungi în picidre, carii mergi 
prea iute și totii sarii în colo sn cóce, românulă îi 
numesce „| š reo sé „Sărcor“ și „Țarcă« séü 
„Sarcă“. 

Asemenea și pre femeile limbute, cărora li âmblă 
gura prea desii, le poreclescii „Farc“ și se dice că 
„i âmblă gura ca și la Țărci“3), sé după 


1) Dict. de I. Popoviclii şi V. Flocea. 
3) Com. de DIš Gr. Crăciunașii și E. Popii, şi diet. de 
S. Frâncu. 


= 61 = 


cum spună Românii din Muntenia „li merge gura 
ca la o Coţofuna“.!) 

Mai departe merită a fi însemnată că Gmeloru ce 
se lasă a fi prea multă potti, rugați, li se spuue că 
„se coţofănescii“. Adeseon audimii pre Românii 
din Bucovina dicendă : „nu te coţofăni atâta 
adică: nu te lăsă a fi multă îmbiată, nu te lăsă multii 
poftită, rugată, îndemnatii.. . 

Numele „Coţofană“ după câtii seiü eu, nu 
este cunoscutii poporului românu din Bucovina, dar 
verbulu coţofăni este forte respânditii. Dovada 
despre acâsta, afară de vorba de tâte dilele avemii si 
următ6rele versuri, pre cară le reproducemu dintr'o sa- 
tiră poporană despre ţigani, culésă în satulă Candrem : 


Până eră ci6ra bârză 

Toti venra la no! la varză, 
De când s'a coţofănitit 

Nici la curechiă n'a venită. 2) 


Mai rarii se aude verbulii „sărcăi“ cu intele- 
sulii de: a cântă. 


XI. 


E de mirare că poporulii, fără să fi âmblată la 
sc6lă, fără să fi învăţatii carte, scie și aceea, că Ţarca 
se ţine de genulă Cidrelorii. 


Etă cum o esplică elu acesta! 


t) Com. de Dli P. Ispirescu. 
2) Din colecţivnea mea inedită. 


— Tarea e făcută din Cidră, din némü de 
Ci6ră, pentru că sună la glasii ca și Cira, atâta 
numai că are c6dă mai lungă și e pestriță la pene. 

Ba! sunt multe semne, cari ni-arată, ca Românii 
maï ântâiă si întâia vor fi numită paserea acâsta 
C Yó r ñ“, după cum se numesce ea până și'n diua de 
astă-Qi în ţinutulă Hațegului din Transilvania 1), apoi 
C Y ó y ă“ în compusăţiune cu cuvântul „b a r š“ precum 
se usitâză la Românii din Banati în „Ciorobară 
s6ă „Ciorcobară“, și abia numai maï pe urmă aŭ 
începută: a o numi Sarcă și Țarcă, 

Dovudă cum că Românii vor fi numită mai ân- 
táYü șintâiii paserea acâsia Cïóră, Ciorobară si 
Ciorcobară, avemii pe de-o parte, pe lângă frag- 
mentulii de satiră, arătată mai susii, încă si-o anecdotă 
poporană, 6ră pe de altă parte vr'o câte-va numiri de 
localităţi din România, precum și cuvântulă „Cor o- 
b ori“, despre care cuvântii se póte qice cu tótă sigu- 
ranța, că nu e numai de eri de-alaltă eră inventată, ci 
elü trebue să fie fârte vechiii, de re ce îlii întâlnimii nu 
numai în Bucovina, ci sin celelalte ţeră locuite de români. 

Anecdota din cesțiune e cea următâre : 

„ice că aü fostă odată doi 6meni, carii întâl- 
nindu-se întruni loci și văqendă o Ciorcobară, 
unulii dintre dânșii dise cătră celalaltă: Uite, mě, 
„Alba! căe mai multă albă decâtii négră ; 6ră eelelaltü 
îi respunse: — „Minţi, më, că-i N égra nu Alba! 
că e mai multă négră decât albă.“ 

y Com. de Dlii N, Densuşanŭ. 





— 63 — 


„ȘI totii așa, unul: ba că e mai multă albă, cră 
celalaltă : ba că e mai multii nâgră, nu numai vă se 
certară între olaltă, ci, dela unii timpi, începură a se 
și bate și se bătură grozavii, căci nică unulii nu vol să 
lese după celalaltă. 

„Eră după ce s'aii bătută bine, după ce s'aă scăr- 
mănatii cum se cade, se despărţiră și se duseră fiecare 
în drumuli seü. 

„La unŭ anii de qile, după acâsta nenţelegere, 
cârtă și bătae, întâlnindu-se Gmenii noștrii Cră-și la 
unii locii și dându-și bună diua, după obicei, dise 
unulii dintre dânșii : 

—  pSeii, măi frate că proști maï fuserămii noi anii, 
că ne băturămii pentru o Ciorcobară. 

La ce celalaltii respunse : 

— „Că deii, măi frate, tare reii am făcută ! 

— „Şi vedi, frate! — dise 6ră-și celii dintârii, 
— totii eü am avutii dreptate, că Ciorcobara e 
mai multii nâgră decâtă albă! 

— »E?n lasă, lasă, frate, tâte la o parte, — dise 
celalaltii, — că eŭ sciii prea bine că Ciorcobara 
e cu multă mai albă decâtii nâgră! 

„Apoi totii așa și de astă dată, ne voindii nici 
unulii nici altulŭ să lese dintre ale sale, începură 6ră-și 
a se bate ca și'n anulii trecută, șie numai după ce se 
batură bine se despărţiră și se duseră de unde aŭ 
venită.“ 1) 


1) Com, de Dlă I6nii Stoicescu. 


Acâsta anecdotă din Banati, care se istorisesce 
în regulă la doi Gmeni, ce nu se potii nică când învoi 
în vorbă, cari suut fârte ţinacă și nică unulii nu voesce 
nemică să lese dintre ale sale, eredü eii că a dati apoi 
nascere dicaleloră „ba e albă“ „ba e aé g r ñ“, séŭ 
„ba e lae, ba- bălae“, sâi „nici e lae nici 
băla es, cară în timpulü de față sunt forte respândite 
pintre români, și se aplică în genere atunci, când 
pre ună omă nu-l poţi înduplică la nică unii 
lucru, câud nici într'unii modă nu-l poţi seste dintre 
ale sale. 


Cuvântului „Cioroborii“ sa păstrată nu numai 
în vorba de tâte dilele, ci încă sPn proverbulii: 


Ce-atâta, cioroborü 
Pentru unii toporă! 


care e sinonimi cu altă proverbii, anume: 


Ce-atâta, sfadă 
Pentru o bardă! 


cari proverbe se aplică în genere ómenilorü, ce se certă 
pentru unii lucru de nemică. 

Éră numirile de localităţi, cari le cunoscii eŭ până 
acuma, sunt acestea : 

Ciorobescă, locuinţă isolată în judeţulii Doljü, 
plaiulii Amaradie ; 

Cioroboreni, satii în judetulü Mehedinţi, 
plaiulii Blahniţă ; și: 


— 65 — 


Cioroboreni, lacii lângă satulii cu asemenea 
numire. 1] 

Deci, dacă vom discompun€ acuma numirea „Ci 9- 
robară“ sét „Ciorcobară“, căpătămii dâue cu- 
vinte şi anume: Cïóră stă Clorcă și bară. 


Cuventulii primă însemnâză o pasere din genuli 
Cidrelori, care cu timpuliă s'a prefăcută din CY ó r š 
în Ciorâcă?), C6rca3), Cidrcă,Sarcă, Țârcăt) 
şi în urmă Țarcă. 

Al doilea cuvântă e „bară“. Acesta, câtii e la 
cynoscinţa mea, în timpulii de faţă nicăiră nu sentrebuin- 
țâză de sine stătătorii, ci numai compusii cu cuvân- 
tuli „Ci6ră“. Insemnânţa lu îusă o aflăm destulii 
de bine și forte respicatii esplicată în proverbulii de 
mai susù : 


Ce-atâta sfadă 
Pentru o bardă! 


Deci „bară“, care la rêndulŭ señ se va fi tor- 
matii din cuvântul „bor“ séü viceversa, însemnâză 
atâta câtii: sfadă, cârtă, strigăti, răcnetii, 6ră „Cio- 
robară“ sé „Ciorcobară“ însemnâză o pasere 
limbută, ce totii una strigă și se cârtă. Și dacă vom luă 


1) D. Frunqeseu. op. cit. p. 118. — 


2) Cuvântuli acâata s'a păstratii pent astă-qi în mat multe 
numiri de sate din România. Vedi Frundescu Diet, top. p. 117. 


3) Vedt cuv, acesta, la A, T. Laurian și I. C. Massimi. Dic- 
ţionariulii limber române. p. 685. 


3) I. C. Massimii. Glossariit. p. 164. — 


F i 


bine séma, apoi Tarea într'adevării e o pusere, ce 
nică odată nu mai are stare si alinare, ce totii una 
al6rgă în colo sin câce, strigă, bate din c6dă și se 
cârtă cu semenele sale. 

Ce se atinge de cuvântuli compusii „Cioro- 
borü“ apoi și acesta însemnâză în timpul de față 
sfadă, certă. Eră dela „eioroborii“ sa formată 
„etoroborire“, care mai târdiii s'a transformatii 
în pciorovaire“, și care asemene însemnâză: a se 
certă, a se sfădi pentru nemicuri, a se dispută fără 
multă vivacitate. | 


Atâtă substantivulă „Cioroborii, câtă și ver- 
bulă „eiorobori“ sii „eiorovăi“ esprimă de 
minune acțiunea de a se certă a doi séŭ mai mulţi 
Gmeni, carii unulii la altulii chiuescii, strigă, răcnescă 
ca Cidrele.?) 


In fine merită a fi însemnatii și aceea, că numirea 
„Ciorobară“, care s'a păstrată sin versurile: 


Ciorobară, bară, 
Fă-ţi codiţa scară ! 2) 


precum și „Ciorcobară“, seaflă numai la Românii 
din Banată. 


Totă în Banati se afă pe timpulă Dacilori și o 
cetate anume: Zurobara, care astă-i se numesce 


1) 1. C. Massimii. Glossarră, p. 164, 
3) Com. de DI, I, Trailă, prin DI. At. M. Marienescu. 


BI — 


Timiș6ra!), 6ră nu tocmai departe de aice se află 
şi numirile de localităţi: Ciorobesci şi Cioro- 
boreni. 

Să fie óre acâsta numai o întâmplare ? 

Mie mi se pare că nu! 





1) Gr, G. Tocilescu. Dacia înainte de Romani, Bucurescă. 1880. 
p. 430 si 455. 


r-i — 


5* 


Gaita. 


I. 


Dela ineeputnlü luf Octoberii și până cătră finea 
lui Martie vedemii prin pădurile împănate cu braqi și 
prin dumbrăvi, dar’ mai cu samă prin pădurile de ste- 
jară, o pasere frumâsă, cu pene roșii-cenușii, cu aripele 
pestriţe și cu unii ancuiii pe capii, care unii neastăm- 
pării fârte mare sbâră în colo sin cóce căutându-și 
nutretulü, ce constă din jirii, alune, castane, cireșe, pere, 
apoi din totii feliulii de insecte și vermi, broscuţe, șo- 
perle, serpisorr, ba chiar si din Guele altorii paseri, 
însă maï alesi din ghindă, din care causă se vede 
mutându-se nencetatii dela o pădure de stejari la alta. 


Acâsta pasere, care e așa de pricepută la capii, 
că acie a imită ori și ce sunete bizare: a mionă ca 
mâţele, a sbieră ca, iedii, a cântă ca alte paseri, ba de 
multe ori a repeţi chiar și unele cuvinte omenesci, 6ră 
în sborulă señ a face o mulțime de figură și schime 
comice, a se acățără în tóte chipurile de ramurile arbo- 
rilorii, se numesce de cătră Românii din Bucovina: 
Gaiţă, Galiţă!) și Ghindariii; de cătră cel 





1) Numirea „Galiţăt“ am audito numai în comuna Crasna, 
pe când celelalte sunt cu multă mat respândite în tote părţile Bu- 
covinef. 


a. 00: 


din Transilvania: G aiţă!), Zaică, pl. Zaici, 
mase, Zaicolii?), în unele părți, însă numai fórte 
rară, Machiașii3) și Mătieșii€); decătră cei din 
Ungaria: Zaică mase. ZaicoTii 5); decătră cei din 
Banati: Zaiţă 5); ră de cătra cei din Moldova?) și 
Muntenia: Gaiţă?), în vechime și Gaică?) lat, 
Garrulus glandarius L. germ. der Heher oder Eichelrabe,. 
Totii de genulii acestei pasere se mai ţine încă 
și alta, care asemene se numesce de cătră Români 
„Gaiţă« Aceea e Gaiţa-de-munte!), numită 
altmintrelea atâtii în Bucovina câtii sin Moldova 11) 
Nucariii, lat. Nucifraga caryocatactes L, germ. der 
Nussknacker oder Tannenheher, Nussrabe. 


II. 

Despre una din aceste dóue paseri, și anume 
despre cea dintâiii, esistă la Românii din tinutulü Şom- 
cutei-mară în Ungaria următorea legendă, care mi-a 
comunicat'o Dlă E. Popii: 


1) Vedi: Vocab. de 8. Petri; S. P. Barcianii şi G. Bariţiii 
et G. Muntenă, 

2) Com. de Dli Gr. Crăciunașiii, 

3) Com. de Dli E. Popi. 

*) Com, de doi studinţi din Brasovü. 

°) A, de Cihac. Dictionnaire, t. II, p. 514. 

°) Com. de Dlă I. Stoicescu din Ohaba-mâtnicii, 

1) V, Alecsandri. Opere complete. Poesir t. VI. p. 56. — 

°) B. Nanianš, op. cit. p. 96. 

9 B. P. Hàsdëü. „Cuvinte din bëtrunttt, tom. I. p. 281. 

1) A, de Cihae. Dictionnaire. t. II. p. 112. 

12) S. Stamati, Vocab. p. 543. 


— 10 — 


Aŭ fostii odată ca nici odată, că de mar fi nu 
ar povesti. 

Aü fostii odată due fete vecine, cari se numiaii 
uua pre alta „surată“, adică soridră, prietină, 
pentru că ele, de cum s'aii cunoscutii, trăzaii forte bine 
între olaltă. 

De când aŭ treziti și s'aü cunoscuti, nu eră 
nici o di lăsata de Dumnedei, în care să nu se întâl- 
n6scă,.. Nu odată le aflaY la unii locii povestindii óre 
întregă între olaltă despre unii felii sâii altulu de lu- 
crură și întâmplări de ale lori, 

Odată, între multe alte vorbe de ale lori, una 
dintre aceste dóue fete, care se cliemă Zaică, dise 
cătră surata sa: 


— Sei. ce, surată draga! et am visati ca voiu fi 
pasere... Ba! tocmai în visu eram o pasere 6re cum 
nu așa frumâsă, însă scian a cântă în maï multe forme, 
pare că sciam a cântă ca multe alte paseră, apoi sciam 
a latră ca cânele, a sbieră ca caprele, a râncheză ca 
caii,... și multe am mai visatii că sciam eŭ face, 
despie care acuma nu-mi: maï potü aduce aminte... 

— Veq, surată draga! — respunsă ceealaltă tétă, 
care se numia Turturică, — eŭ încă tocmai acesta 
visi l-am avută, ca și tine... Acuma, nu sciii dei, că 
cu care dintre noi se va împlini ceea ce am visati 
amândâue !... 

Atunci cele due fete se remășiră, ca aceea, care 
se va sculà mai deminâţa, să fie paserea cea cântăreţă 
în mai multe chipuri. 


După acâsta se jurară amendâue surutele pe acelu 
remasii, că-lă vorii ţină en cea mai mare ucurătâţa. 

Eta că vine s6ra!..  Amând6ue suratele se cul- 
cară de-odată, fie-care fiindii f6rte îngrijită de ceea ce 
avea să se întâmple în scurtu timpii. 

Zaica, îndată ce s'a culcatii a adormitu numai 
decâtu, ca și când ar fi fărmecat?o cine-va scii Y-ar fi 
dată ce-va de beutu, 6ră Turturicu cugetă în sine 
că ar fi bine sa nu dórma de locu până în don de di, 
când apor ea va fi aceea ce va câștigă remășagulu. 

Zaica dormi dusă până catră deminâţă, ră 
colea când a începutu a se revarsă de diuă, audindu 
din tâte parţile cocpşii cântându, se trezi numai de- 
câtu... Ea eră acuma satulă de somnu, deci putea să 
nu adârma ma. multii până ce se va face diuš, 

Biata Turturica însa s'a luptati cu somnulu 
penă cătra medulu nopţii. . Ba! eră acuma maï aprópe 
de diuă, când somnulu o furâ fara de veste și adormi 
dusa, ca și când n'ar fi dormitu ma multe nopți după 
olaltă. 

Eca numa, când se aratară zorile de după cul- 
mile dâlurilorii, dâudu-ne de scire că și s6rele nu e 
departe, Zai ca eră acuma susii și înca prefacuta într'o 
pasere frumâsa, tocmai dupa cum s'a fostii visatu, si 
scia acuma cântă ca multe paser, ași schimbă glavulii 
în mai multe chipuri, dupa cum adică audise ea maï 
nainte. 

S6rele se’nalțase demultii pe cent... Ómenir de- 
multu se sculară “și se înprasciară în tóte partile la 
lucru, când éca! . de-odata și biata Turturică 


TONEL D E 


sare ca friptă dreptii în susü din aşternutulù seu., . 
Dar’ ce folosu!... ea nu maï avea acuma nemică fru- 
mosii să audá;... păstorii iși scosese demultu vitele 
la păscătâre... Totu-și, din întâmplare, audi și ea o 
babă mânându-și repede vaca ca să ajungă pre văcarii, 
care acuma eră, departe, și care mânându-o dicea: 
„pturrr ! pturrr !“ 

Atunci Turturica se prefăcd și ea în pasere, 
dar nu scià să cânte ce-va mai frumosi, ci numai ver- 
sulii bubei, ce mânase vaca. De-aceeu s'a supăratii ea 
fOrte tare, și de-aceea Turturica, căci ea intro 
Turturică sa fostă prefăcutii, penă și în qiua de 
asta-Qi e mai multă supârata, decâtii cu voe bună. 

Nu asa însă este Zaica. . Acesta totdéuna e 
vesală și binedispusa... Cântă mai în totii minutulu 
cum îi vine la gură... Sare în colo și'n eóce și al6rgă 
din pădure în padure... Strigă și face o mulţime de 
figuri prin aerü... Se acaţară în totu fehulu de arbori. .. 
Maï pe scurtu totduna e binedispusă și voi6sa, căci a 
câștigatii remășagulu ! 


III. 


Altă legenda, a Româniloru din Bucovina, care 
se referesce în genere la tóte Gaiţele și care mi-a 
istorisi?o Tóderá Iliuţi, românii din satulii Crasna, 
sună precum urméza: ; 

Gaiţele, după cum istorisescii Românii din 
unele părți ale Bucovinei, aŭ avutii dintru începută 
împăratulii lori, care le stăpâniă și se îngrijă de dên- 
sele, €ră acuma nu aŭ împărat. Ac6sta a fostii adica 


Z= 03 == 


asa, că odată, nu sciu acuma din care pricină, aü înce- 
pută ele între ele ase certă și nu se puteai nici decum 
împăcă. Vădendii ele dela unii timpi că nu se mai potii 
împăcă saŭ dusii la împăratul lorii și saŭ rugatii ca 
acesta să le împace, 

Impăratulii, după ce a cercetată cu de-amăruntulii 
şi s'a încredințatii care a fostii pricina certeă, l-a fă- 
cutii dreptate. Insa după acâsta s’aŭ născutu între dên- 
sele dâue partii, și nică dupa ce h-a dată împăratulii 
celii mai buni sfată, nu s'aă pututii învoi, ci aŭ înce- 
putü din noŭ care de care a strigă mai tare, după cum 
li- dată lorii să strige, 


Impăratulii vădândii acâsta certa și desunire, a 
începutii a le blăstemă și a le alungă pre tâte dela sine, 


De-atuncă apoi, de când le-a blăstămată și le-a 
alungatii .împăratulă dela sine, nu âmblă mai multe 
Gaiţe la ună locii, ca alte paseri, ci numai câte una, 
celii multi câte d6ue. Și totii de-atuncea aŭ remasii ele 
și fără de împ&ratii, căci împăratulii, ce l-au avutu, 
n'a voit să scie maï multă nemică de dânsele. 


1V. 


Atâtii Românii din Bucovina, câtù și cel din Ba- 
nată, și anume diu jurulă (Ohaba-mâtnicului t), spuniă 
și credă că Gaiţa scie ndue limbi, șiadică: a ceu- 
cei, a rîndunelei când acâsta merge la culcușii, 
a eYóreY a tareey aYedilorü,a prepeliţei 


1) Com. de Dlù. J6nii Stoicescu, 


a pupăzei, a gangurului, a closcei când 
striga pui și a calului. 

Acestea cântece le cântă ea totdâuna primăvera, 
când începe a se luă omătulu, érš cum su lnatú omă- 
tulă încet€za de cântatu. Ea peste anu cântă cel mai 
puţină dintre tâte paserile. Totodată este ea și cea mai 
tămuitâre pasere pe timpulu acela când are óue, când 
clocesce și seâte pui. !) 

Românii din unele ţinuturi ale Transilvaniei eredü 
și istorisescă, ca Zaica, adică Gaiţa, pâte ca tote 
paserile cântă, numar ca Cucul nu. Din acâsta causă 
apoi, pentru că nu este în stare să cânte ca Cuculii 
se spânzură si piere, adică se înclâșta cu gharele de 
atare ramură de arbore, se slohâde apor cu capulii în 
josu și așa remâne spânzurată pent ce piere. 

Unii român. afirmă chiar, că aŭ aflată o mulţime 
de Zaici astfehü spânzurate. 

Nu vorba ca unele Zaici, dându-și multă 
silința, potu cântă ṣi ca Cuculi... Acelea apoi firesce 
ca nu se spânzura, ci trăescii şi se înmulțescii. 

Ma. departe, ca dovadă cum că Zaica pste 
imită nu numa. cântecului paserilorii, ci și strigătulu 
si sb6ratulii viteloru pre carı le-a vădutu și le-a audită 
ea, istorisescu Românii din Transilvania, ca dacă unii 
pecurariu, care a perdutii vre unù edu, aude unde-va 
sberându cu edulu si se duce la loculu unde se aude 
sbratuli și nu afla edulu, susţine ca atare Zaică l-a 
înșalată imitând sbâratulu edului perdutu. 2) 


1) Istorisiti de V. Flocea. 
2) Com. de Dlii Gr. Crăciunașă, 


= NB s 


Zaica o întâlnimii şin cântecele poporaue. Do- 
vada despre acesta avemu urmatârea doină din Tran- 
silvania : 


Cântă cuce când teï duce, 
Că și eŭ cuce m'oră duce, 
In téră, cuce cu tine, 

Că dâră mt-a fi mai bine, 
Du-mă cuce ?ntr'a ta ţcră 
Dâră-r munca ma! uşóră 

Şi plata mat bunisórà. 
Du-mă, cuce, de pe aici 
Unde-sii gilele mai mic! 

Si 6menii mar voinici, 

Că mat străinu de câtă mine 
Nu en astă lume nime 
Numa! mterla din pădure, 
Mierla cea cu pene sure, 
Mierla nu-i străină tare, 
Că-t e cucu viri primare, 
Sit e vera pupăza 

Și mătuşă Zaica.!) 


Românii din Bucovina, pe lângă cele ce le am 
aratati maï susii, mai istorisescii încă despre Gaiţă 
ca, deosebiti că acâsta pasere are darulu de-a imită 
on și ce sunetü bizaru, ori și ce feliu de strigătu, mal 
are și unŭ cântec 6re cum placută șiuveselitonu. Deci 
când cântă ea cânteculu acesta primavâra, atunci e ună 
semnii că ma multă ware să ninga, ciare să fie timpi 
bunii și căldurosii, 2) 


1) Com. de Dli Gr. Crăciunașii. 
2) Dict. de Erm. N. Ghiuţă din Ilișeser. 


== IG == 


Românii din comitatulü Satii-mare în Ungaria 
îndătin6ză de-a porecli pre pruncii ce: mică, carii nu se 
ștergii la gură, carii sunt băloși și zăbăloşi, Zaicr.!) 

In fine Românii din unele părți ale Transilvanie: 
spunu că Gaiţa e bună și de lécü și anume că inima 
ei vindecă cu siguritate pre 6meni de bubă, ră pre 
cai de suspinii. Dacă așa dară unul sti altulu 
voesce s'0 întrebuinţâze trebue #’o înpusce întru una 
din cele d6ue dile din urmă ale lui Mărţişorii. Dupa 
ce a înpnșcato i seóte inima și o pune pe bubă sii o 
dă calului bolnavii în tăriţe, și în nrma acâsta celu ce 
a fostii bolnavii îndată se vindeca și pent e lumea nu 
mal capăta €ră-și bóla ce a avut'o. 2) 


V. 


Am disü la începută că Gaiţa s'a numitu în 
vechime și Gaică. Ac6sta numire în timpulă de față 
nw ma: esistă la poporă, da? cum că va fi esistatu 
odată ni pâte servi ca dovadă următârele numin de 
localităţi derivate dela dânsa și anume ; 

Găicena, ună târgușoră, și totu Găicâna, 
unii sati din judeţulă Tecuciu, pluulii Berheciii. 

După numele Gaiţă sa numitu şi se mai nu- 
mesce încă și până în diuu de astă-d o comună în ju- 
deţulă Ialomița, platulă Balta. 3) 

t) Com. de Dlü E. Popi, 


2) Com. de Dlă Gr. a lut I. Sima. 
3) D. Frungescu op. cit. p. 202, 


—y E — 


Berbeceluli. 


I. 


Sunt trei specii de paseri, cară se tinü de una si 
aceea-și familie, şi cară de cătră Românii din cele maï 
multe părţi ale Bucovine. se numescii „Berbecef“ 
sing. „Berbeceli“, și anume: 


Berbeceli-mare, numită altmintrelea, însă 
numai fórte rară, Berbecuţii și Tăcăit6re!), de 
catră Românii din Moldova: Lupuli-vrăbiiloră?), 
de cătră cei din Muntenia: Lupuliă-vrăbiiloră, 
Berbecelii, Capra-dracului3), Șoimuţi*), 
Francioci-mare5), și Sfranciocii-mare”), 
éră de cătră cei din Banatii: Sfercioci-gheoși?), 
lat. Lanius excubitor L, germ. der grosse Wiirger. 

1) 'Tustrele numirfle acestea sunt usitate în Bucovina. Cea mat 
xespândită însă e „Berbecelă“, 

2) Dr. Cihac. op. cit. p. 19. — și com. de Par. I. Fotea. 


3) B. Naniană. op. dt. p. 92. „Lopuliă-vrăbiiloriă“ 
(Lanius excubitor) berbecelulă, capra-dracului“. — 8. S. Mi- 
halescu. 


+) A. de Cihac. Dictionnaire, t, II, p. 528, 
5) Com. de Dlă Gr. Stefanescu. 

°) Com. de Dlă N. Barbu. 

?) Com. de Dlü Ios. Olartü. 


= Sg = 


Penele de pe spate ale Berbecelului acestuia sunt 
cenușii ; aripele și códa negre. Are unii eüroeñ conică 
séŭ îndoitii ca ună mică cârligii la verfu. Elu este o 
pasere de o fire rea, caci imitâză versulu paserilorii mai 
mică și mar slabe decâtu dânsulii, și astfehii înșalându-le 
la sine le prinde și le omâră. De-aice se vede apoi că-i 
vine și numirea de „Lupuliă-vrăbiilorii“ la po- 
porulii românii din Moldova și Muntenia, 

Români: din Vicovulu-de-susii, rată în Bucovina, 
spunii că Berbecelulu acesta, după ce prinde paserile 
şi le omâră, nu le mânâncă carnea, ca alte paseri ră- 
pit6re, ci numai crieril. De-i adevărată acâsta ori ba, nu 
sciă. Atâta sciù numai, că nutreţulii lui de frunte sunt 
insectele pre cari prindându-le, le înplântă în mărăcini' 
și de acolo le mfuâncă, rumpendii câte o bucată din ele. 


Ce se atinge de numirea Tăcăitâre, spună 
Românii din Frătăuţii-vechi în Bucovina, că ea vine 
de-acolo, pentru că paserea acâsta uneori, când sbóră, 
tăcăesce cu cioculii ca și când sar lovi d6ue scândurele 
de olaltă. 


A d6ua specie se npmesce atâtii de cătră Românii 
din Bucovina, câtii și de cătră cei din Transilvania !): 
Berbeceli-mici, de cătră cei din Moldova: L u- 
puli-vrăbiilorii-micii?), 6ră de cătră cei din 
Muutenia: Franciocii-micii3), și Sfranciocii- 


1) Com, de Dli Gr. Crăciunaşii. 
2) Dr. Cihac. op. cit. p. 19, 
3) Com. de Diă Gr. Stefanescu. 


19 — 


micù'), lat. Lanius minor L. germ. der kleine 


Wiirger. 
Berbecelulii acesta se deusebesce de ceiii premer- 


gčtorıu prin aceea, că e maï mică la faptură, și penele 
de pe frunte i sunt negre. 

A. trea specie se numesce de cătră Românii din 
Bucovina: Berbeceli-roșieticii și Şofrană, 
de cătra cei din Banatu Sferciocu-roșii și Co- 
dšlbitš 2), lat. Lanius collurio L. germ. der roth- 
riickige Wiirger oder Dorndreher. 

Penele de spate ale acestui Berbecelii sunt roșie- 
tice. Acesta mal cu samă, dintre toți semenii sei e celu 
maï mare inimicii ală insecteloru. In apropierea cu- 
bului seu nu odată se pote observă o mulţime de cără- 
buși și alte insecte împlântate în spini de arbori și de 
măcieși séü alţi tufară. 

Femeiuscele tuturoriă acestoră trei specii de pa- 
seri se numesc de cătră Româuii din Bucovina în regula 
Berbecică pl. Berbecele. Când însă e vorba 
de tâte speciile acestea, atunci se numeseü îndecomunii 
Berbecei. 


LI. 
Numirea Capra dracului e cunoscută și Ro- 
mâniloră din ţinutul Dornei în Bucovina, însă nu sciŭ 


1) Com. de Dlă N. Barbu. 

2) Com. de Dlù Ios. Olarii. Cu tâte însă că Dlii Olarii pe 
lângă numirea românâscă mi-a comunicatii şi cea technică latină, eŭ 
sunt de părere că numirea acista nu se va fi atribuindii de cătră 
Românii din Banati Berbecelului din cesțiune, ci mai de grabă altei 
paseri şi anume unela, a căre c6dă ati partea cea mai mare a codii 
va fi de colore albă. 


— 80 — 


dacă ea seatribue Berbecelului mare, caə'o Mun- 
tenia, orl altei paseră. 

Domuulii Petru Ursulii, cantorii bisericescii în Căn- 
dreni, îmi scrie următorele cu privire la paserea ce pórtš 
numirea acâsta, și anume: „Capra-dracului eo 
pasere ce-va mul mică ca uni Grauri, petrece numai 
pe stâncele masă ale munţiloră. La pene e venătă pes- 
triță și pe spate cu puiuţi cafenii. Cioculii vine ca la 
Grauri. Cuibulii şi-lii face prin petrit.“ 


Rîndunica. 


I. 


Rindunica, care ne anunţă multu dorita și aștep- 
tata primuvâră, care de la sosirea și până la departarea 
eï din terile n6stre, este unu 6spe nedesparțitu si fórte 
plăcută 6menilorii, fucându-m cubulu señ de comunu 
în podurile caselorii!), se vede că din cele ma. vechi 
și departate timpuri a fostă totduna întimpinată de 
cătră Români cu eschiămuri de bucurie și însufleţire, 
cum e sin Qiua de astă-qı. 

Multe și'nteresante sunt datinele și credinţele Ro- 
mânilorii despre densa. Și pâte că ea este unica pasere 
despre care poporulii română a păstrată ma multe 
legende fârte frumóse, cari în fondu tâte trateză despre 
unulu și acela-și obiect, numai modulii istorisire. lor 
este fehuritiă. 

Cea mai frumâsă și maï încântătâre dintre tâte 
legendele, câte le sciu eŭ și câte vor maï fi esistândiă, 
despre cari încă nam cunoscinţă, este fără îndodlă 
„Legenda rîndunelei“ compusă în versuri de 

1) Pre acelea specii de Rindunele, cari își facii cuiburile sub 
streșinele caselorii şi prin malurile apelor și despre cari votă vorbi 


mai josii, le numescii Românii din Bucovina „Lăstuni“ şi „Los 
tuni“, 


6 


regele poeţiloru noștri Dlù V. Alecsandri.!) Acâsta 
legenda ar trebui și trebue sa-i fie cunoscuta fie-cărui 
Românii adevăratii. Deci nu voiu să më opreseii multi 
la densa. Voiu reproduce însa alte legende ale Rindu- 
nelei, pre cară le-am audit eŭ în Bucovina și cari, în 
compărare cu cea de mai susii amintită, credi ca vor 
formă unii obiectii fârte înteresantii și toti odată pla- 
cută pentru fie-care cetitonu, 6ră maï alesii pentru lite- 
raţii români, cari se ocupă cu studiulii dutineloriă, cre- 
dințeloru și a mitologiei daco-române. 


II. 


Prima legendă a Rindunelei, istorisita de Catrina 
Racolţa, româncă din satulu Calafindesci, suna precum 
urmâza : 

A. fostii odată o fâtă, căreia, murindu-ă părinţii, 
nu X-a remasii altă moscenire de la dânșii, decâtii numai 
o turmă de oi și unii căţelă. 

Intro di... ce-i vine fetei acesteia în minte ?.., 
se'mbracă în haine bărbătesc, Ye oile și căţelulă cu 
dânsa și se duce într'ună munte. In muntele acela, mer- 
gândi ea cu oile și cu căţelulii totii maï nainte, totü 
mai departe, étă că de la unii timpii se întâlnesce cu 
unii fëcYorü de smeii, care încă păscea o turmă 
de oi. 


Fiindii féta îmbrăcată în haine bărbătescă și pur- 
tâudi cușmă în capii, feciorulu nu pută so cunâscă: 


1) Opere complete, Poesil. Legende. p. 77, — 


— 83 — 


fâtă e ori feciori ? Dar și féta nu X-a spusii nemica 
nică odată, macar că, de cum sa întâlnitii ea cu dâu- 
sulii, pasceau oile împreună și în fie-care s6ră se ducea 
și ea cu oile și cu cațelulu seu de masii la curțile 
smeuluă. 

Insă feciorulii, nevenindu-i la socotâla, may de 
multe ori spuse macei sale, că Im nu i se prea pare 
pre fărtatulu seii de ciobănie;... elii crede că acesta 
trebue să fie f6tă și nu feciorii, căci așa îlu arată vorba 
și faţa lu cea muerâscă. 


De la o vreme, vădendu-se bătrâna smedică prea 
multă cincăită și întrebată de feciorul seü, gise: 


— Daca fărtatulii teii de ciobănie va fi să fie fâtă, 
după cum presupm tu, eŭ îndată flù voii cunâsce, 
căci de sâră, când a duce să se culce, am să-i punú 
sub perină brăbănocii!) și de-a fi să fie fâtă bră- 
bănoculu până deminâță se va pătă, 6ră de-a fi să fie 
feciorii, atuncă brăbanoculii va remânea așa cum l-o1ŭ pune. 

Cum a disii smedica, așa a și facută. 

Când a începută să însereze bine, colea pe vremea 
culcatului, a pusi sub perina fetei, pe care se culcă, 
brabănocii. 

Insă cštelulü fete, fiindi năsdrăvanii si 
sciindii prea bine cu ce gâiduri se pârtă smedica, 
dise încă de cu diuă stăpânei sale: 


— Scumpa mea stăpână! smedica are să-ți pne 
de séră sub perină brăbănociă, prin mijlocul cărnia 
7) In unele părţi ale Bucoviner numesci Românit planta: 


Vinca minor. germ. Immergriin „bribănoci“ şi „bribănociăt, 
&ră în altele „bărbănocă“, — 


6* 


voesce ea sñ scie: de ești fâtă ori fecoru? Dacă acuma 
domnia-ta voescă să nu ţi sentâmple nemică reü, te 
sfătuescii că atunci, când vei merge să te culci, să 
scoţi brăbănoculii de sub perină și să-lu pui de-asupra 
pe perină și acolo sa-lu lași apoi pânt a dóuš di de- 
minéta. Eră a dona di deminâţă sa-lii pui 6ră la lo- 
culu lu si apoi să Yeși din casă. De nn mă vei ascultă, 
și de nu vei face așa cum te'nvetu eŭ, atunci să scii 
că ai să paţose. una ne mai păţită! 

Așa a qisu cățelul și stapâna sa la ascultati și 
colea când a mersu ea să se culce, aflându brubanoculu 
sub perină l-a pusu pe perina și apoi 3a euleatu. Eră 
a d6uă di deminéta l-a pusi éra sub perina si apoi 
eșindii din casă și luându-și oile și cațelulu se duse în 
tmcbă-și la păscătâre. 

Dar n'a apucatu bine a eși din casă când sme- 
Gica se și duse în urma er sa véda ce-?... cum e 
brăbanoculii ?... Brabănoculu însă eră mai verde și 
may frumosi de cum îlii pusese ea de cu sâră. Văqân- 
du-lu astfehu a credutii smedica că féta nu e fâtă, ci 
feciorii. Deca spuse feciorului sei, că fartatulă lui de 
ciobănie nu e fâtă, după cum socdte elu, ci fecioru, 
căci așa a aratatu brabanoculu, pre care il-a pusă sub 
perina. 

Fecïorulu smeóiceï, audiudu acésta, își luă și elu 
oile sale și se duse cu dênsele la pascětóre pe urma 
fetei, fără să-i plesnescă macar prin minte că mar fi 
dreptă ceea ce i-a spusu maica sa. 

Fâtu însa, vădându-se seupata din cursa cei se'n- 
tinsese, luându-se cu feciorulu, cu oile și cu căţelulă 


— 895 — 


seŭ se duse, se duse până ce ajunse la o mare. Aice apoi s'a 
oprită ea și luându-și remasii bunu de la fecăorulii 
smedicei și dându cu ună toiagii asnpra apei, apa 
Sa despărțită în dóüe și așa a trecutu ea cu turma sa 
de cea parte, fară ca sa i sentâmple vre unii reii. câtă 
e negru sub unghie. 

Feciorulii smeóYeei și cu oile s6le a remasu de 
ăsta parte de apă. 

Ajungându de ceealaltă parte și după ce s'aii îm- 
preunatu acuma 6ră-și valurile aper, “i-a luată féta 
cușma, din capii și-atunci i-a căqutii părulii celu 
de aură până lu Dràü. 

Feciorulii smedice, vădendu-o că-i féta și încă 
aşa de frumâsa, nu scià pe ce lume-i de scârba, ca a 
scăpato din mână. Și fără a mai perde multu timpii 
se întârse a casă și spuse maicei s6le cum l-a umăgitii, 
povestindu-i tâte din firú în pără, că fartatulii sei de 
ciobanie nu e tecioru, ci fétă şi încă cu părulu de aurii. 
Dar ce folosii că ea a trecută acuma preste mare îm- 
preună cu oile sâle și elu wo mai pâte urmari. 

Smedica, audindu acesta, dise feciorulu să nu se 
mai supere de giaba, caer ea va află unii mijlocii prin 
care 890 pâtă urmări si prinde. Și întru adevără că 
maica sa i tăcù o corabie mare, pe care smeulu, după 
sfatulii ei, o încărcă cu fehii de feliii de marfe scumpe 
și astfehu, încăreatu cum eră, se porni cu dânsa ca să 
afle pre fâtă, 

După ce se porm elu acuma merse câtă merse 
pe apa cea mare, prin care a trecută féta, până ce 
ajunse la unii malu. Acolo apoi se opri. 


— 86 — 


Multime de 6mem, cari de la cine și prin cine 
audise cwn corabia acâsta se afla o mulţime de marfă 
scumpă, alergară din tote părțile să cumpere câte ună 
alta de la stapânulu e. 

Etă că în urma, de unde și până unde, vine și 
féta cea cn părul de auru și ântră și ea în corabie 
să véda ce feliii de marfuri se află într'ensa? 

Dar.... atâta Y-a trebuitu smeulm !... Mai multit 
nemicii 1... Cum o vede în Iuntru deauna pornesce 
corabia de lu malu si... peic încolo ţi-a drumul !.. 

Feta cunósce și ea acuma în ce cursă a picatii 
şi se pricepe că nu- chipù de scapare... Cercă ea ce 
cérca sa scape, dar” înzădarii!... Corabia eră acuma 
cine sci unde de malu. 

— De gaba te mai trudescă, căci de-acuma îna- 
inte mai sa-mi mau scap. diu mâna! — gise smeulu, 
dupa ce su vedutii la lurguln sen. 

Fâta, mai audindi încă și acesta, ce să faca ?... 
1e înelulu seŭ de pe degetu și, aruucându-lu 
în apă, qice : 

— Când ve află tu inelulă acesta, atuncı vorii 
vorbi eñ cu tine! 

Dar smeulu se parea ca nic no aude. Eli mergea 
eu corabia înainte, făra sa-i pese ce-va de cuvintele e1. 

După ce ajunse acuma la mală lu pre fâtă și 
ducându-o a casa se cunună cu dânsa. 

Fâta însă își ţină cuventulă... Ea nu vorbia cu 
smeulii nemică, ari și câtii se nacajla acesta so îndu- 
plice ca să vorbescă. Cu smeica și cu cumnatele sâle, 


= qu. 


— căci smeulu avea si surori, — și ceialalü curteni 
vorbiă, însă cu smeulu nici odată, 


Acâsta tăcere a ţinută totu așa mai lungă timpi. 

Éta canto di, mergendu nisce păscară la apa 
cea mare și păscuindiă o mulțime de pesce, aduse și 
v&ndură și smeului o parte din aceștia. 


Smeulu, adecă feciorulii smedicei, după ce cum- 
părâ, pesci, se dede singuri să-i curăţâsca. Dar ce să 
v6dă ?... Intr'uniă pesce da de inelulu nevestei séle !... 
Plinu de bucurie ïe elii acnma inelul și, mergendiă cu 
dânsulu totii în sarite la nevâsta sa, îi dise zimbindu. 

— Draga mea Rindunică! de-acuma veï 
vorbi cu mine căci 6că în sfârșitu ţi-am aflatu și 
inelulu ! 

Și vorbindă o desmiârdă şi-i neteqesce barbiile, 
așa plinu de sânge cum s'a fost umplută pe mâne cu- 
ratindu pescele. 

Nevâsta, vădendu-și inelul și audindii pre smeu 
asttelhu vorbindă, deauna s'a prefăcută într'o 
Riîndunică cu gușa roșa şia sbnratù pe feréstš 
afară. — 

Smeulu, v&qând?o ca-l sbâra de ’naintea ochiloru, 
se repedi iute so prindă, dar a prins’o numai 
de mijloculii codii, care 1-a și remasă în mână, 
ér Rîndunica se cam mai duse, rem åin d nu-i 
de-atunci și până în diua de astă-qi códa 
ca o furcuţă, adecă, numai cu penele cari 
nui le-a smulsi smeuli, și cu gușa roșă, 
cuma fostii pătată de sânge, 


III. 


A dóua legendă a Rindunelei, istorisită de Ilie 
a lui Onufreiu Frunqă, rezeșu românii din satulii Igesci, 
sună așa: 

A fostu odată o văduvă seracă șia avută trei 
fete. Şi una dintre aceste trei fete eră cu părulii de 
auru. Și cea cu părulă de aură a disu irtro di mar- 
ce. sâle : 

— Mamă! eŭ m'ași duce la smeóica cutare să 
më năimescii ciobanii la o! 

-— Bine, draga mea! — respunse maica su —- tu 
vre. să te dvc, dar nu scii că feciorulu acele: emedice 
de multii vrea să te iee de nevâstă și tu nu vre sa 
mergi după elu! 

— Ca nia nu m'oiu duce și nici nu wa lu? — 
dise éra féta —- cacă eii mow îmbracă bărbătesce și 
mY-oiü pune cușmă în capi și elii nu na cunâsce! 

— Dacă tu socoti că va fi să fie așa, apoi.. 
despre mine,.., du-te, că ei una nu te oprescă!.... 

Nn departe de văduva cea cu trei fete se află o 
smedica, asemenea văduva, care avè numa: unu 
feciorii și-o turmă de oi. Feciorulii smedice. acesteia 
audindă, acuma de la cine va fi auditi, că văduva 
acâsta are o fétă cu perulü de aurii, mai de multe oră 
s'a dusii elŭ la densa și-a cerut'o de nevâstă, dar féta 
wa vrutii de felii să mârgă după densulu, și elu nică 
întrună chipă wa pututo înduplică nici amăgi ca 
să mârga. 


— 89 — 


Acuma féta, îmbrăcată în haine bărbutesci si cu 
cușmă în capă, se duse singură la maica fecrorului şi 
se îmbiă ca s'o naiméseš ciobanii. 

Smedica, socotindii că e feciorii și neavându cio- 
banii la oï, fârte bucurâsă o primi. 

Insă feciorulii smedicei, de cum a vëdut'o, măcar 
ca erà îmbracată în huine barbatesc și nici odata nu-și 
luă, cușma din capii, avea mare prepusii pe dânsa. Deci 
dise el într'o di maicei sâle, că feciorulu ce sa apu- 
catii la eï ciobanii, nu i se pare a fi fecioră, ci trebue 
să fie féta cea cu părulu de auru, pre care a voitii elu 
maï de multe ori 8/0 ee de soţie. 

Smedică dise atunci feciorului seii : 

— Dacă tu socoț, că ciobanulu ce l-am namitii 
eŭ la oi, e féta pre care aí voitu tu so Yer de soţie, 
apoi .... ce mai atâta vorbă!... trebue săncerci şi'n- 
dată ver cunâsce: féta e orí fecioru ?... Du-te cu 
densulii îu pădure, arată-i unu copaciii care va fi ma 
frumosii și mai sanëtosu și-lii într6bă: de ce e bunii ? Şi de 
ti-a spune ca e bunu de furei de torsŭ, să scii că e f6tă, dar’ 
de ţi-a spune ca e bunü de cara, atunci e fecroră. 

Feciorulii smedicei facù așa, după cum l-a în- 
vățatii maica sa. Se duse cu féta în padure, în aratâ 
ună copaeiu și-o întrebâ: de ce e bunu: 

Ea îi respunse că e bunu de cara. 

Se'nt6rce feciorulă acuma a casa și povestesce 
miicei sale ce i-a spusu féta. 

Smedica îlu invétš acuma pre feciorulu seii să 
se ducă cu ciobanulii l-a scaldatu, și scaldâudu-se trebue 
să-l cunâsca: fâtă e on feciori ? 


— 90 — 


Feciorulu asculta și face ceea ce-ï spuse maica 
sa. Se duce adecă lao apă mare cu féta ca să se scalde. 
Dar féta, sciindu- gândulu, colea după ce feaorulu s'a 
desbracatu și s'a aruncată în apa, viindu-i și ei rên- 
dulu, face pre unii caţelu ce avea cu dânsa să sparie 
turma cea de oï.... Fecidruli o îndâmnă să se scalde, 
căţelulii sparie turma, și ea apucă atuncă de grabă după 
oi, spuindu- fecorului că ea nu se póte scăldă, că de 
i s'or perde oile ce va face ea atuncea ?... cum și-a 
da s6mă înaintea stăpâna. séle ? adecă a smeicei. 

Feciorulii, vedendii că nici așa nu pote so cu- 
n6sca, ese de graba din apă și ducându-se la maica sa 
îi spune totii cum stă trâba, că elu când a vrutu să 
se scalde, ea, anume că se duce să întârcă oile spăriete 
de cațelu, n'a voitii să se scalde. 

Smedica dice 6ră-și feciorului : 

— Nu te teme, că mai este încă timpii!... Mai 
du-te ipea odată cu dânsa la scăldatu, și ma. odata, și 
toti așa penă ce vei pute-o înduplică sa se scalde, și 
atuncı te veï încredinţă despre adevăru ! 


Fecorulii şmedicei ie acuma a d6ua óră pre 
fetă la apa, ca să se scalde, dar acesta, vëdéndn că 
altii chipu nu-i de scapare, ca să nu fie cunoscută, când 
ajunge la apa se arunca, îmbracată cum eră, cu totul 
în luntru și trece de-a ?notulu până de ceealaltă parte 
de apă, lasându pre smeii și turma de oi de astă parte. 
Ér’ după ce eși ea de ceealaltă parte la malu își rădică 
cușma din capii și își arată părulu seii celu de aură 
feciorul, și de acolea să cam mai duse în tr6ba-ș. 


— 91 — 


Fecorulii, scârbitii ca vai de elu, sentârce înda- 
răptii la maica sa și- spune tâte: cnm a săritii féta 
cu haine cu totu în apă, cum a înnotatu și cum a fu- 
gită, fară ca so ma p6tă urmari. 

Maica-sa, audindü acâsta, îi dă acuma altii sfatü 
şi-A dice: 

— Du-te și fa o mulţime de fure: de torsă, una 
mai frumâsă de câtii alta. Apor ie și le auresce 
pre tâte. După aceea încarea-le într'o căruță si du-te 
cu ele în lume până ceï da de féta. Ér’ când ve da 
de dânsa și ea se va sui în căruţă, săscii căe ata!... 
Mai multu pare să-ți scape din mână!... 

Fecorulii asculta pre muica sa. Face o mnltime 
de furci. Le auresce pre tâte frumosu, lencarcă intr'o 
caruță și se pornesce apoi cu ele în lume, dâra va da 
unde-va de féta fugită, 

Éta că, mergendii elŭ asa, acuma câtă vreme va 
fi mersii, se'ntâlnesce co soră de-a fetei cele cu părnlu 
de aurii. 


— Ce a în caruța? — îl într6ba acâsta, cum 
îlu vede. 

— Furci! — respunse elu. 

— En să le vădii! — dice mai departe féta. 

— Sue-te ?n căruța, daca-ți trebue! — respunde 
fecorulu. 

— E! ce mai furci isü şi acestea!,.. Sora mea 
când le-ar vedea, nici mwar stupi pe ele! — dise acuma 


féta și se cam ma. duse în tréba-si. 
Ma în colo sentâlnesce feciorulu cu ceealaltă 
soră a fete: celei cu părulii de aură. Și-acâsta, cum 


— 92 


zaresce pre fecioru cu căruța încarcată .de fure, îlù 
întrebă : 

—» Ce-a în caruţa ? 

-- Fura! 

— En să le vědu? 

— Sue-te ?n caruţă, daca-ți trebue! 

— E! ce mai furcă îsii șiucestea!... Sora mea, 
când le-ar vedea, nici war stupi pe ele! — dice și 
acâsta fétš și se duce în trâba-și de unde a venită. 

Se'ntâlnesce acuma feciorulu cu féta cea cu perulu 
de aurii. Acâsta, necunoscândii pre fecior: cine și 
din cotro vine, iü întrâbă și ea ca și surorile s6le: ce 
are in căruţă ? 

Feciorulii fi spune și e1: cum și ce... Ea, tară 
a aşteptă multă, se sue în căruța să vâdă fureile. Atunce 
feciorulă .... bucuria ui!. . întârce de grabă curuța 
și la fugă cu densa indšrëptü spre casa. 

Feia, vëdéndü și cunoscând abia acuma în ce 
mână a picatii, când trece fectorulu peste apa cea 
mare, he şi aruncă inelulă seü în apă și dice: 

— Când nu-a veni inelul acesta 6ră-și pe de- 
getii, atunci voiu vorbi si eu cu tine! 

Dar feciorulii nic nu vrea s'o asculte, ci se ducea 
totii într'o fugă cu dânsa a casa. Era după ce sosi cu 
féta a casă semsură cu dânsa și și-o luf de soţie. 

Fâta, macar că acuma devinise nevâsta smeului, 
ţinându-se de cuvântii, nu voi să vorbâscă nici cu dên- 
sulii, nic. cu s6cră-sa, cu smedica. 


— 93 — 


De lu o vreme însa, vădându smeóica ca noră-sa 
nu vorbesce nemica nici cu dânsa, nici cu barbatulu 
seu, dise feckorulu. : 

— Ce-ţi e buni ţie acâsta, dacă nu vorbesce ne- 
mică cu nor... dacă e muta!... 

Apoi,... ce- plesnesce smedicei prin minte?.... 
ïe pre nora sa și-o trimite la o soră de ale sâle dupa 
o spată si nisce ite, gândindu ca gora-sa, cum a 
capăta-o la mâna, deauna are s'o omdre. 

Nevâsta, care de-altmintrelea ascultă totdeauua 
forte bine pre socra sa, numai atâta ca nu vorbia cu 
densa, nu se pune de pricina, ci se pornesce îndata ca 
sa-l aduca spata și ițele. 

Barbatulu seu însa, sciindu prea bine cine-sii si 
ce plateseñ matușele séle, cum vede cu ea se pornesce 
deauna ese afara după densa și-l dice în taina ca sa 
nu-lă auda maica sa: 

— Ajungândii la matușele mele, când t-or da ele 
de mâncare, îmbucătura cea dintâiu so pui sub limb:# 
și-apoi să mânânei. De nu vei face asa, cum tenveţu 
eŭ, să scii cu aí să paţesci reu! 

Nevésta l-a ascultatu,... și mergendu ea acuma, 
câtu va fi mersi, ajunge la cea dintâjii soră a sócreï 
s6le, o smedică și acâsta de câtii care să mai cauţi altu, 
așa de urită și rea eră... Si cum ajunge la dânsa, 
deauna-i da bună dwa. 

Smedicu, cum o aude vorbindii, se uita lungii lu 
densa. Apui îi mulţamesce si dice: 

— Apor.să mai créda cine-va s6erelorii!... Sora 
mea, dice ca nora sa nu vorbesce, că este mută, si ea... 


= i 


uită-te numai la dânsa, câtă de dragulașii și frumosi 
vorbesce ! — Apoi, după ce o mai întrebă despre una 
alta: cum se află bărbatulii seii, ce ma. face s6cra 
sa ?.... cum se laudă ?... tae unii cocoșu, , Hü ci- 
nătuesce frumosiă, îlu frige și ilü dă de mâncare. 


Nevesta, îmbucătura cea dintâiu o pune sub limbă, 
după cum adecă a învăţat'o bărbatulu seu, apor mâ- 
nâncă din cocoșii până ce se satura. 

După mâncare, vădându smedica că n'a putut?o 
înșelăz îi spune că ițele și spata, după cară a trimis'o 
s6cra sa, nu se află la dânsa, ci la o soră a sa maï 
mică decâtii densa, care nu locuesce tare departe;... 
să se ducă până la acâsta și le-a căpătă. 

De-aicea, luându-și nevâsta remasii bună, se por- 
nesce și se duce la o dóna smedica și cum ajunge îi 
dă și acesteia bună qiua. 

Audindu-o si acesta smedică vorbind se minu- 
snéză de dânsa și-i dice și ea ca și sora sa: 

— Pas acuma de mai crede s6erelorit !... Sora 
mea dice că nora sa nu vorbesce nemică, că ea este 
mută, și... én uită-te la densa câtii de frumosii și bine 
vorbesce !:.. Apoi, din vorbă în vorbă, din una în 
alta, o înir€bă la ce a venită. 


Nevâsta-i spune cum si la ce, că écă s6cra sa a 
trimis'o după spată şi ite penă la mătușa sa, pe la care 
a trecută, dar” fiindu că acésta nu le are, i-a spusă să 
vile la dânsa, că pâte vor fi aice. 

Smedica acâsta tae acuma și ea unii cârlanii 
şi după ce-lŭ frige îlii dă nevestei de mâncare. 


= jua 


Nevésta, face ca şi mai nainte, adică pune cea 
dinthü îmbucutura sub limba și apoi mânâncă. 

Smedica, după ce-i dete de mâncare, se făcă că 
caută sputa și iţele, dar” îndată sa întorsii înapoi și-l 
dise nevestei ca ea nu le gasesce nicairi, decă trebue 
să se ducă lu sora sa cea mai mică, cure nu locuesce 
departe, că pâte la densa se vor află. 

De-aicea se ie ér' nevâsta și se duce la cea din 
urmă soră a s6crel sale. 

Vădându-o și acesta smedică că vorbesce i re- 
peţi acelea-și cuvinte ca și surorile séle. Apoi îl dă și 
ea o mână de omii mortu de mâncare şi dupa 
aceea se sue în podii, anume ca să caute spata și itele, 
în faptă însă ca sa pândescă pre nevâstă se védă cea 
face ?... mâncă-o-a mâna ori ba? 

Dar ce să facă nevâsta?.., ïe mâna cea de omi 
morti și-o aruncă sub vatră. 

Nu sciii, vădutu-o-a on n'a vădut'o smedica, des- 
tul că ea întrebă: 

— Mână de omii mortu unde ești: 

— Sub vatră! — respunse mâna. 

— Mânâncă, nevâstă, mâna, că de nu-i mânca-o 
te mânâncii eŭ pre tine! — dise 6ră-și smedica. 

Ce se facă acuma biata nevâstă ?... Cum så må- 
nânce ea mâna de omii, dacă acesta e spurcată și gre- 
tósš ?... şi-apoi... macar de marfi de omii mortă ?... 
Ye mâna de sub vatră și-o bagă sub brâii tocmai la 
inimă, 

Smedica întrâbă a dóua óra: 

— Mână de omu morti unde ești? 


— 96 — 


— Sub inimă! — respunsă mâna. 


— Acuma socutindu smedica că nevâsta a mån- 
cati mâna, se scobâră cu itele și cu spata din podü și 
i le da nevestei. 

Nevâsta le 1e și vrea să pornâscă. Dar smedica 
o opresce și-l dice: 

— Da-mi mâna înapoi. 

— Na-ţi-o! — dice nevâsta, scoțândi de grabă 
mâna de sub brâu, tara ca s'o zărâsca smedica, și 5-0 
dš. Apoi se pornesce și se cam maï duce, căci smedica, 
dupa cei-u întorsă mâna, nemică reü nu pută sa-i facă. 

Sosindu nevâsta, la'ntóreere, pe la a dâua sme- 
Gică, acâsta îi cere cârlanulii. Nevâsta stupesce si 
cârlanulu sare din gură si fuge sbierându. 

Smedica, vëdóndu acesta, se mânie și qice ne- 
veste. : 

— Aï mancă-mi-te-ar tapa sa mi te mânânce, da 
cum mi-ai scapatit din mână! 

Insă neveste. nici nu-i pasa, Se duce mai departe, 
până ce ajunge la cea dintânii soră a sócreï séle. Acesta 
smedică, cum o vede deafară încă îlcere-cocoșuli. 

Nevâsta stnpesce și acuma și cocoșulu sbâră din 
gură totii cântându: cu-cu-ri-gu-u! 

— Aï mâncâ-mi-te-ar tapa să mi te mânânce, da 
cum mi-ai scăpată din mâna! — dice și acesta sme- 
Gică, vădendii că nu pâte face nemica nevestei. 

Acuma într'unii târdiă étă că ajunge nevâsta să- 


nătâsă, fără să i se fi clintitu macar unii pării din capu, 
la s6cra sa. 


Câtu timpi va fi âmblată ea pe la cele trei sme- 
Gice nu potii spune anume. Dar totii trebue să fi tre- 
eutü cam multă, caci când a sositii ea lu sócra sa, 
acesta avea acuma altă nora: în casă... Facù ce făcă 
smedica cea bătrână și înduplicândă pre fectorulii sei 
ilü însură cu altă fâtă, socotindii că nora-sa cea din- 
tAiü, pre care o credea că e mută, nu s'a ma: întârce 
de la surorile s€le, unde a fost trimis'o anume ca 
so omâre, 

Când ajunse acuma nevâsta a casă afla pre bar- 
batulii seii tăindii o 6ie în tinda, 6ră pre s6cra-sa și 
pre nora-sa cea de-a d6ua lucrând câte una alta 
în casa. 


S6cra sa cum o vede, cum W dice: 

— Ai? bine cul venită, noră dragă!... du-te si 
adă și tu acuma o cofă de apă, că astulaltă noră nu 
maï pâte de-atâta muncă, de când te-ui dusă tu 
de-a casă ! 


Nevâsta, asculltătâre ca totdeauna, nu spune ne- 
mică, ci luândă cofa se duce dupa apă tocmai acolo 
unde și-a svirlitii ea inelulii. Aice apoi oprindu-se și 
scoţendii apă éta că-i sare inelul în cotă, Ea, cum ilü 
vede, deauna-lii pune pe degetii, și, după cum a spusü 
când l-a aruncată, își propune să vorbescă. Deci întor- 
cându-se cu cofa a casă și aflândii pre ceealaltă noră 
a smedicei rădicândii o 6lă de la foeii cu mâneca că- 
meşin, care eră a eYí, îi gise: , 

— Aï plati-u-ar Dumnedeu să-ţi plătâsca, că 
bine mai scit a luă 6lele de la focii cu munca altuia! 


i 


— 98 — 


Barbatulii seii, care și-acuma se află tâindu Gia 
întindă, cum o aude vorbindu, deauna se repede la 
dânsa asa plină cum eră pe mâne cu sânge și cuprin- 
dend'o cu mânele de dupa cupă îi dice: 

— Draga mea! Rindunica mea! 

Dar n'a apucată bine a rosti aceste cuvinte și ea 
deauna s'a prefaentü iu Rindunieš și elù în Rin- 
dunelü, și-amendoi aŭ sburatü pe o ferésta și aŭ 
cam maï dusü în lume. Eră smeóiíea și a d6ua noră aü 
remasă singure și nimene nu scie ce s'a făcutii cu 
deusele. 


LV. 


A treia legendă a Rindunelei, istorisită de unit 
românii din satulu Vicovulu-de-susn si comunicata de 
Dlui Gavrilu Mleșniţă, învăţatoriu, e următórea : 

A fostu odata ună omii fârte avută. Omulii acela, 
între multe altele avea și-o herghelie de cai. Insă 
averea lu. cea mai mare și maï preți6să erai fetele séle, 
trei fete ca tre. (ine, una mai frumâsa decâtii ceealaltă. 

Into primăvârs, cnm sa întemplatiă, cum nu s'a 
întemplată, nu potii spune cu acuratâță, dar destulü 
atâta că féta cea mai mare se duce la tatalu seu și-lă 
rógš ca s'o lese să mârgă ea cu cai! la "văratii. 

Tatală e1 dintru începută nu voi nică macar sv 
asculte, da de cum so lese. Mat pe nrmă însă, după 
multe poftim și rugaminte, o lăsâ să aee herghelia și 
să se ducă cu dânsa la văratii. 

O laså tătalii seii să se ducă, dar pe de altă 
parte își luă elă unii cojocii, îlù întârse pe dosi, îlii 


— 99 — 


aruncă apoi între umere și, mai nainte de ce apucă féta 
a scâte herghelia și-a se porni cu dânsa, se duse fua- 
intea eY și se ascunse sub nnü podă, pe unde scia elü 
ca are sa trécă fiica sa anume ca, pe când va trece ea 
pe-acolo, să-i sară înainte, sa-ı sparie cai și așa s'o 
facă ca să se întârcă înapoi. 

Féta seóse herghelia de ca. si vo:6să se porni cu 
densa la văratu, făra de-a trece macar câtii de puţinii 
prin minte, că pâte să i semtâmple ce va pe drumu. 
Dar când ajunse la podü si dete sa trâcă peste dâu- 
sulii, €tă că-i esă înainte o magmata și-l sparie caii, 
carii apucară la fngă îndarăptă, și așa, nevoita fiindiăi, 
s'a întorsii și ea f6rte amarită și cârbită înapoi. 

Tatalŭ sei, întorcându-se pe de altă parte mat de 
graba de câtii dânsa a casă și eșindu-ă, când sa întors 
ea, înainte, îi dise: 

-— Veh!... nu t-am spusă eŭ ţie, că tu nu vel 
fi în stare a pasce o herghelie așa de mare de cai!... 
Abia te-aY pornitu și te-a și'nturnatii înapoi!... Așa 
pațescii toți aceia ce nu ascultă de sfatulii parinţiloru !.. . 

— D’apo bine, ce eră sa facă? — respunse féta 
rușinată -: dacă la podulii cutare mi-a eșitii o măguiéța 
urită înainte si mi-a spăriati cail..,. de voe, de nevoe 
trebui să mYntorcii și eŭ înapoi că n’avmı în cotro,... 
far’ de cai nu putui nicairi sa më duci !... 

— EX lasă, lasă! nu te mai desvinovăţi de gïaba, 
că dacă aY fi fostii tu altmintrelea nici caii nn Sar fi 
spăriatu, nici tu nu te-ai fi întorsii așa de grabă îndă- 
răptii ! — dise 6ră-și tatălui și-și căută apoi de lucru.., 


id 


— 100 — 


In scurtu timpu, după acâsta s'a cerutu fiica cea 
mijlocie ca sa mergă cu cai la văratii. Insă și acesteia, 
lăsându-o tatălii seăi, i sentempla asemenea ca și surorii 
s6le celei ma. mari. 

Nu multii după acesta rugâ și féta cea mai mică 
pre tatalu seii ca s'o lese, ca si pre celelalte surori, să 
se ducă și ea cu herghelia cea de cai la văratii. 

Tatalu seii însă îi dise, că dacă surorile e1 cele 
mal mari n'aii fostii în stare a mână caii, apol ea, ca 
cea mai mică și maï slabă, cu atâta maï puţinii $Y va 
putea mână. 

Dar’ în urma urmelorii, vedendii bătrânulii că 
fiica sa cea mai mică nic. decum nu voesce să se abată 
de la ceea ce și-a pusii în gândi, îi încuviinţă și el ca 
să se ducă cu herghelia la vëratü, cugetândii că va 
face și cu dânsa cum a făcutii și cu celelalte d6ue. 

Feta acesta însă avea o căţelușă năsdră- 
vamnă şi căţelușa, nainte de pornire, îi spuse totii ce 
are să facă tatălii ei cu dânsa, când se va apropiă cu 
caii de podi. 

Fâta ascultă pre căţelușă, luá herghelia cea de 
caă și se porni cu dânsa și când ajunse la podii și-i 
eși tatălii seii înainte, voindii ca so sparie și pre dânsa 
ca și pre celelalte surori, îi dise mâni6să : 

- Inapoi tată! că dâră nu vrei să mă spari si 
pre mine ca și pre surorile mele!... Inapoi! oră de 
nu, e vai si amarii de tine! 

Tatalii eY, audindii aceste cuvinte aspre, sentârse 
rușinatii a casă, ér’ féta s'a dusi cu herghelia maï 
departe. 


— 101 — 


Mergându ea asa, câtii timpù va fi mersă, toti 
păscendu herghelia sa, étă că într'unu târdiit zaresce 
intr'o departare altă herghelie precum și uni tenării 
fârte frumosu, carele ocola cai. 

Vădândii ea acâsta încalicâ de grabă pe unii cală, 
care eră mai sprintenii și alergâ totü intro fugă la 
orașulu, care eră mai aprâpe, unde își cumpără o pă- 
reche de vesminte burbatesei. Er” când se întârse în- 
dareptii află acuma caii se. amestecați cu caii tânărului, 
şi ufiându acâstu, se supera fârte tare. 

Tenerulu însa îi Qise: 

— Nu te snpără, fartate, ca caii mer aü fie-care 
nume, și când îi strigii pe nume, vinü la mine, ca vitele 
la sare. Deci mavea despre acâsta nică o temă, că nu-ţi 
ve. putea alege caii ta dintre a ma!... 

Audiudii cuvintele acestea féta, care eră acuma 
îmbracată în haine bărbatescă, ca sa n'o cunóscă tâne- 
rulu, că e fata, îi mai veni inima la loci, și din una 
în alta, din vorbă în vorba ca tinerii, se'ntovărașira 
amândo și începura a âmblă împreună cu caii la 
păscutu. 

Tânărulă, uitându-se dela unu timpi mai de-aprâpe 
la tovarașulu seu, după vorbă si după trasurile feţei, 
i se pară că acesta e féta și nu feciori ca densulii, 
macar ca eră îmbracată barbatesce, dar’ nu-i spuse ne- 
„sciindă de bună s6mă de-i asa dupre cum i se pare 
ori ba? 

Nu multă însă dupre acesta, mergându tenăruliă 
dimpreună cu tovarășuli sei a casă la dânsulu, dise 
macei sale, căci tânerulu avea şi maica, în dise adica 


— 102 — 


că acestă tovarașu, dupa părerile séle e féta si nu fe- 
erorii cum îlă arata imbracămintea, 

Uitându-se maica tânărului ma de aprâpe la féta, 
și după ce a privio cum se cade, fiindă și ea de 
aceca-și parere, i-a dată fiului señ unu sfată și anume: 
cu să îmbie pre tovarașulu seii să mâgă cu densulii 
la scăldatu, si dacă n'a fi fâtă, nu va sta la în- 
doéla: să se scalde on ba? ér de vu fi fâtă nu va 
voi să se scalde. 


Caţălușa cea năsdrăvaua a fetei însa, sciindu în- 
dată cu ce gânduri se p6rtă maica feciorului, descoperi 
t6tă tana stăpâuei séle, dicendun ca ea nici decum 
să nu se sfi6scu a merge la scaldatu, ci sa se primâscă 
cu eco mai mare bucurie, căci ea, adică caţălușa, când 
va fi tr6ba la adică va începe a alergă pintre cai 
și'ntr'o clipa pre toți în va spariă și împrăsciă și e 
atunci vor fi nevoiţi să lese scăldatulu și să alerge 
dupa cai ca sa-ï stringă la unu locu, 

Și cum a sfatuitu cățelușa pre stapâua sa, chiar 
așa s'a şi întemplatii. Mergându feciorulii cu tovarășulu 
se ca să se scalde, când sosira la starea locului și 
numai voiră să se desbrace și să se arunce în apă, că- 
telnsa dete de graba o rată pintre cu și, ce facă ce 
direse, destulii atâta ca pre toți în spariă astteliii, că 
atâtii fecrorulă câtă și féta se vădură nevoiţi a lăsă 
scaldatulii şi-a alergă după cai. 


După întâmplarea acâsta, mergând feciorul a 
casă, istorisi maicei sâle tote din firu în păru cum 
au fostă. 


— 103 — 


Maca sa 1-a dată acuma altă sfatii şi anume Y-a 
dis, că’n uóptea viitóre are să pue sub cupulii amèn- 
durora câte unu strutu de flori, si de ve fi tovarășulii 
lui fétă, i se va vescedi struţulă peste nópte, 6ră de 
nu va fi fâtă, mare să i se vescedsca, 

Cuţelușa însa îi spuse şi despre acâsta convorbire 
stapânei s6le și-i dise că peste nópte să lese uşa caser 
crepată, că ea, cum vor adormi e1, va întră în casă și i 
va luă struţulu și-lu va purtà până în dor de di prin 
râua, 6ră în qom de di flu va duce și-lii va pune 
înupoi. 

Féta a făcutu ușa, după cum a invetat'o caţelușa. 

A d6ua di deminâţa, dupa ce se sculara cel tineri, 
mergându mama fecworulm ca să véda ce sa întâm- 
platii peste nópte, află strnțulii de fior a fetet multi 
mai prâspătii și ma! frumosu, decâtii alii fiului seu, şi 
din acesta a conchisiă ea ca tovarășulu fiului seü trebue 
să fie barbatii și nu femee. Nn sciea ea despre apucă- 
turile fetei cu caţelușa su, caci daca ar fi sciutu, atuncă 
nusciu deii ce ar fi facută. 

Mai puse mama fectorului, și dupa acâsta încer- 
cart, multe de tóte la cale, dar din pricina că căţelușa 
tâte le descoperta stapânei s6le, nu putà nemică sa 
iscodâsca: de e tovarășulii fenorulm señ féta on 
fecioru ? 

Etă că nu multă după tâte încercările acestea so- 
sesce tómna si féta luându-și remasii bunu de la fe- 
ciori și de la mama acestia. sendrâptă incetisorü 
spre casă, 


— 104 — 


Tânerulu, părendu-i reii după tovarășălii sei, nu 
multă după ce s'a porniti acesta, încălică pe uni calü 
și merse în urma lui ca să-lă poftescă înapoi, însă în- 
zădarii i-a fostu tóta ostinéla și alergăturu, caci tova- 
rășulii seii trecuse acu o apa mare, care, facendiă preste 
dânsa de trei încrucișii cu o batista, a fostu secatii și 
asa 1-a fostii cu putinţă să trâcă forte lesne. Eră dupa 
ce a trecutii din colo de apă a tacuti 6ră-și de tre. 
or. încrucișu cu batista asupra apei, apa s'a rădicatii 
și sa împreunatu cum a fostă mai nainte de tre~ 
cerea sa. 

Când ajunse tânerulă aprâpe de apă, fâtu, care 
eră acuma de ceea parte, se desbrăcă din hainele s6le 
cele bărbatescă și-și luă cele femeesu. 

Tênčrulu, vedându-o că e fâtă și încă o fâtă 
fârte frumâsa și încântatâre, vol să sara cu cală cu 
totii in apa și să se înnece de scârbă ca a seapat'o 
din mână. 

Insă féta, cum îlu văd că voesce să se arunce 
în apa, a strigat dieéndu-Y: 


Stări pe locă, nu temecă: 
Că nu ţi-am fostii parten ta! 


Ñi cum rosti ea cuvintele acestea se porni și se 
duse mai departe. 

Feciorulă însa se'ntórse fârte tristă și dusă pe 
gânduri a casă și'n aceea-și di, în urma sfatului maicei 
s6le, întreprinse elu o culătorie ca numai decâtii se 
afle pre féta ce-a scăput'o în acestă chipu din mâna. 


— 105 — 


Âmblândii elă ună timpii maï îndelungutii în colo 
sn cóce 6tă can urma urmelorii dă de fâtă, care eră, 
acuma la părinţi. sei și cum dă de dânsa o fură, fură 
ca să scie ea ce-va despre acâsta. 

Pe drumii însă, v&dondu féta că este furată și 
mare nici ună chipü de scăpare, de supărare mare, 
când ajunse lângă unu pudii, ce ducea peste o apă, 
luă inelul señ de pe degeti și aruncându-lui în apă 
dise feciorului : 

— Când vorii află eŭ inelulij meii, atunci sa vor- 
bescii eŭ cu tine, mai de grabă nu! 

Mulţi ani, după acâsta, a traiti féta la unii locii 
cu feciorul ce-a furat?o, făra sa vorbesca cu dânsulii 
macar ună singură cuvințelă. 

Etă însă cantr'o di, cine maY sci dupa câți ani, 
mergândii ea la păscuitu prinse o mulţime de pesce și 
aducându-lă a casa și spintecându-lii da intr'énsulü 
peste inelulii seu. 

Fecorulii, adică barbatului eY, toemaY atunci tăiase 
unii rimatoriă și-lă pregatia în mijloculii case. 

Muta, căci așa a fost botezat'o s6era-sa din pri- 
cină că nu vorbia nemică, după ce a curăţitii pescele 
l-a pusă într'o 6lă la focii ca să férbš, și fiind că acuma 
începuse óla a ferbe așa de tare că da în focă, dise 
s6crei sale, care sta lânga vatră: 

— Mamă! trăge óla ca dan foci! 

Barbatulii ei, carele, cum am spusă, pregatia por- 
culu,. ce-lii tăiasa, cura o auqi vorbindü, de bucurie 
mare, o prinse de bărbie așa cum eră cu mânele pline 
de sânge și-i die: 


— 106 — 


— Draga mea, pasăruica mea! 

Dar’ étă că nu apucă bine barbatulii a rosti cu- 
vintele acestea și ea deauna se prefăci într'o pasere și 
începândii a sbură prin casă sparse unii ochiii de ferâstă 
și esl prin dânsul afara și se cam mai duse. 

Paserea aceda e hindunica, fiind că ca are 
barbie rosa, și de-atunci seaflă Rindunica în lume. 


V. 


A patra legendă a Rinduneler, comunicata de Dlu 
Orestu Lujanii, suna precum urmâză : 


A fostu odată o femee, și femeea aceea avea o 
noră în casă cu care nu se puntea nici decum învoi. 
Nu erà mai nici o di lasată de Dumnedei, în care sa 
nu-i Qică: ba că-i lenișă, ba că notrebnica, ba că-i 
una, ba că-l alta. Mai pe scurtu ne'ncetatii îi cantà 
pricini și cum îl vena la gura, așa o batjocura. 

Și noră-su, bună de inima și rabdatâre, tote le 
suferia și tacea, cugetândii în sine că socră sa se va 
încuminți dela ună timpii și-i va da pace. Dar cum 
să nu-I dee!... Unde s'a mai văduti în lumea acésta 
vre o s6cră buna ?... Pe di ce mergea totii mai rea 
și mal nesuferită se facea. . Eră into dì, voindii sa 
pue capătii la tute, ce face ?... se apuca și omóră pre 
noră-sa, taindu-o tâtă bucaţele. 

Bărbatulii neveste, carele se vede că, pe când 
Y-a pmorităi marea-sa soţia, eră unde-va dusii de-a. casă 
cum s'a întorsu înapo. și-a vădutii ceea ce s'a îutem- 
plată, s'a facutii foci și para de mânie, a prinsi pre 


— 107 — 


maica-sa și puindu-o pe nisce cărbun aprinși vol, spre 
pedâpsă, so arda de vie. 

Maica Domnului: însa, cum și din ce pri- 
cină nu potu să seiü, dar destulu atâta că tocmai când 
se aprinse straele pe s6cra cea rea şi începuse a arde, 
se scobori din cemü, o prefacă intro Rindunica 
și o scâse de grabă pe hornii afară. 


Rindunica, adica s6cra cea rea, prefacută în 
pasere, cum se veqă scapata afară voi să fuga. 

Dar Maica Domnulm mo lăsâ, ci oprindu-o 
îi dise: 

— Sta pe loci, că nu merge așa, cum cugeti 
tu!... nu gândi că, dacă te-am scosu dela mârte, în- 
dată ți-oiu da si drumulu! .. mai astâptă puţinii până 
ce ți-oiu face unit semnii după care nu numa! eŭ, ci și 
tóta lumea sa te cunâscă ori și când si or și unde, ce 
s6cra buna a fosti, că ai omoritu pre noră-ta!... 


Şi cum rosti Maica Domnului cuvintele acestea, 
î făcă códa în formă de fârfece scii mai bine disü în 
forma, de d6ue cuțite ascuţite și împreunate la unu locu, 
cu cară a ucisu ea pre noră-sa, 


Dar ea n'a remasu numai cu semnulu acesta, 
Când o scósă Mara Domnulu pe hornii, atunci se 
negri de fumu și funingine, și pe unde sa ncgritu négră 
a remasu și până în diua de asta-qh. 

Eră pata cea rosa de pe gușa Rindunele e sân- 
gele ce a prinsü sa curga, pe când a începutu a arde. 
Pencle cele ulbineţe sunt urmele din cămeșa, cu care 
eră ea îmbracată, când a pus'o feclorulii seu pe căr- 


— 108 — 


buni, și care n'a apucată a se aprinde și a arde, ci 
numai aŭ atumatù, 

Şi numa după ce a cupătatu Rindunica tóte 
semnele acestea Y-a dati Marwa Domnului drumnlu ca 
să sbóre unde vorii duce-o ochii și aripele. 


VI. 


A cincea legendă a Rindunelei, istorisită de Ni- 
storii Bolohanii, românii din satulu Reuseni, și comu- 
nicată de vărulă mei Stefanu FI. Marianu, sună astfelnı ; 

Dice că Sânta Duminică a avută odata o 
șervitâre. Şi mergêndu ea intro di la biserică a lăsată 
pre șervitârea sa a casă ca să-i facă de mâncare pe 
când se va întârce Şi când su pornitii ea la biserică 
dise servit6rei sale să potrivâscă astfehu bucatele ca 
să nu fie nici prea calde nici prea recă, ci numaY cum 
es mai bune de mâncatii. 

Șervitârea, cum a eșitii Sânta Duminică 
din casă, sa și apucatii de fertu bucatele. Insă ea 
după ce le-a gătităi de fertă, a uitată să le pue din 
bună vreme ca să se recâscă, ci ea le pusă în pripă 
cu puţinii mai nainte de-a se întârce Sfânta Duminică 
dela biserică, și asa bucatele, din pricina acesta, maŭ 
putută să fie, dupa cum a spusă Sânta-Duminică. 

Sosindă acuma Sânta-Duminică a casa și puindu-se 
la mâsă, n'a apucutii a îmbucă bine din bucate, când 
sa şi friptă, dar scii colea... cum se cade. Și fri- 
gêndu-se s'a måniată șia începutu a blăstemă și a dice: 

— Dacă nu mi-ai făcută tu pe placii și pe che- 
fulii meă, să te prefac în pasere și sa âmbli de aqı 


— 109 — 


înainte arsă și friptă prin locurile și ţerile unde va fi 
arșiţa cea ma mare, cum m'am friptii și m'am arsi și 
eŭ acuma ! 

Şi cum a rostitii Sânta Dumiuică cuvintele acestea 
servitOrea déuna s'a prefatii iutro Rindunică și a 
sburati în lume. Și fiindu că Sânta Duminică a blăs- 
tămato să mble arsă și friptă, de-aceea își face ea 
cuibulii seii prin podurile caselorii, unde e caldura cea 
mai mare, și totii de-aceea petrece ea numai prin ţerile 
acelea, unde sunt căldurile și arșiţele cele mai mari. 


VII. 

Afară de aceste cinci legende complete ale Rin- 
duneleï și cea publicată de Dlit V. Alecsandri se maï 
află încă și dóue fragmente, cari îmi sunt mie cunos- 
cute, și anume: unulu totu în Bucovina, éră celalaltă 
la Românii din Banati. 

Dacă aceste dóue fragmente nu s'ar deosebi multă 
de cele de maï susii le-ași trece cu vederea, așa însa, 
credii că, în înteresulii sciinței, vor fi bine primite și 
acestea, dacă le voiii reproduce aici. 

Fragmentulă legendei din Bucovina, istorisitii de 
Ionii Terteșii, românii din satulă Ilișesei, e celŭ ur- 
mătoriii : 

Aü fostii odată unii bărbatiă și o nevâstă caril 
aŭ avutii trei copil. Etă că'ntr'o di moră tustrei copii, 
şi când să-i ducă la gr6pă, maica lor, în locii să-i bo- 
câscă şi să plângă după dânșii ca alte maice, ea mergea 
în urma lor totăjucându, bătândiă în pălmi și ridéndu. 


— 110 — 


Nu multii după acâsta morii și socrii sei. Dar’ ce 
schimbare ?... Nevasta nu eră acuma cea de mai 
nainte... Plângea și se tânguiă după denșii, de gândiai 
că cine sci pre cine a perdutü, Și toti așa plângândii 
și bocindu, de se cutremură cămeșa pe densa, petrecă 
ea pre socrii sei la grópa. 

După ce se'nmormântara acuma betrânii și după 
ce se'nturnară cu toţii de la ţinterimii a casă, întrebă 
bărbatulu pre nevasta sa: 

— Nevastă ! de ce, când nï-aŭ murită copiii noștri, 
tu n’a vărsatii nici o lacrimă după denșiă, ci aí jucată 
și aï risi si te-ai veselitii când i-ar petrecută la grâpă, 
éră acuma că ţi-ai murit socrii, adică părinții mei, 
1-aŭ bocitii și te-ai tânguită după dânșii?... 

~- D’apoï bine! — respunse nevastă, — după 
copiii noștri n'am plânsiă, ci am jucată și am risu, 
pentru că prea bine am sciutii eŭ unde se ducii eï, că 
mergii în raŭ, éră după socrii cum noii plânge, sciindii 
Bine că pentru faptele loru trebue să mârga la munca 
cea vecinică a iadulu ! 

Audindă bărbatulii respunsulii nevestei séle se 
mâniă focii pe dânsa și începi a o sfădi și a o certă. 
Și totu așa, din una în alta, din certă în cârtă, ven) 
treba până la batae. Insă când să dee bărbatuli în 
nevastă, acesta se preface iute intro Rîndunică și 
sbâră pe ferâstă afară. Atunci bărbatulă dă so prindă, 
dar’ ajungându-o numai de c6dă, remâne cu tâte penele 
în mână, afară de cele dâue de pe de laturi, cart aŭ 
scapatii nesmulse și cari până sPn diua de astă-qi se 
vădii la Rindunele. 


— lll — 


Fragmentulu legendei, care se afla la Românii din 
Banatu, sună: 

„După tradițtune Rîndunica a fostu dintru 
începută fâtă, care se certă cn parinţii sei, 6ră pre 
alţii ih calumnià. Pentru aceea s'a prelăcutu ea în forma 
e. presintă, și trebue să-și facă cmbulu seii în camine, 
espusa fiindă fumului înnegritoriu.“ 1) 


VIII. 


Acestea sunt legendele Rin dunele câte le-am 
pututii află eu până acuma. 

Din cele tre legende dintàiü precum și din frag- 
mentulu din Bucovina resulta ca Rin dunica dintru 
începutu a fustu o nevâsta tenera, care prefăcându-se 
în forma eï de pasere, a 1emasu până în diua de astă-q. 
cu gușa roșă și cu códa ca o furcuţă, 
dupa cum adică a uns'o burbatulii seii cu sânge și Y-a 
smulsu mijloculii codi 

Dupa legenda Domuulu V. Alecsandri însă, pre- 
cum și după spusa unoru Români din Bucovina, Rin- 
dunica a fostu dintru începutu féta de împêrată. Eră 
rochia e1, cu care a fostu îmbrăcatu, după legendă pu- 
blicată de Dli V. Alecsandri, s'a prefacutii într'o plantă 
cu fiGre albastră, care înfloresce primăvra si se nu- 
mesce în Moldova „Rochiţa Riîndunelei“2), lat. 
Convolvulus arvensis, €ră în Bucovina și Transilvania 
Volbură albastră. 


t Arthur und Albert Scott, Walachische Märchen. Stuttgart 
und 'Tiibingeu. 1545. p. 284. 
2) Op. cit. p. 8b. 


— 112 — 


După legenda a cincea din Bucovina și după 
fragmentulu din Banati a fosti Rindunica dintru 
începutii o f&tă neascultătâre. Eră după legenda a patra 
din Bucovina a fostii ea o s6era rea, după cum sunt 
mai tâte sócrele în ochii nuroriloriă. 

Totă din causa acâsta, pentru că Rindunica a fostii 
dintru începută femee, crede poporul, că-și face ea 
cuibulii seii numai în podurile caselorii, fiindu-i datii să 
petrâcă lu unii locă, sub unii acoperemântii cu Gmenii. 

După fragmentul legendei din Banatii, mai susü 
arătată, precum și după o colindă poporană !) își facă 
Rindudelele cuiburile sale prin podurile caselorú 
de-aceea, pentru că așa aü fostii ele blăstămate. 

Tinórea legendei hbanăţene ni-e deja cunoscută. 
A colindei însă e acâsta: 

Sub o trupină de măriă-pără se afla unu, pată 


Pe la fundă cu tunete, 
La fuster cu fulgere, 
Trembele de céră sânţă 
Totii topită si'nvërtitá 


In patulii acesta : 


E culcat unii Dumnegei 
Mititelă și frumuselü 

Și la faţă curăţelă, 
Fagintü de-o 'mpărătesă 
In fășâre de mătasă, 
Comănacu-i de bumbacii, 


ü 1) At. M. Marienescu. Poesia populară., Colinde. Pesta, 1859. 
p. 24, — 


— 113 — 


Cu trei lori în comănacii, 
Una-l firea, mirului, 
Alta viţa, vinului, 

Una spiculă grâului. 


Şi pe când Dumnedeii dormiă dusă, uni somnii 
greii, pe-atuncă ; 


Ét veniră Bindunele, 
Negrişâre, frumuşele, 


cară, de și începură a cântă și colindă, totu-și nu-lii 
putură deșteptă. Deci: 


Rindunelele sburară, 
Cătră mare se lăsară, 
Ele tote apucară 
Stropuleţi pe aripele, 
Petricelen penicele, 

Ér la fii că aŭ venită, 
Cii-aripele l-ai stropitii 
Cu petrile aŭ svârlită ... 


Şi făcândii ele acâsta, Dumnedei celii frumuselü, 
deşteptându-se- dim somnii, se mâniă pe dânsele și le 
blăstămă .Qicândii : 


Rindunea ! fă-ţă cu bulă teŭ 
Unde-a fi loculii mat reă, 
Prin podulă seraciloră, 

La grinda streşineloră 

Să te bată fumurile 

Ca pe feciori cugetele, 
Cugetele de'nsurată, 

Pe fete de măritată |... 


— 114 — 


Eră-și se dice că Rinduuelele își facu ew- 
burile loru prin podurile caseloriă numai pentru noro- 
cirea Gmenilorii și pentru curăţenia lorii. Unde sunt 
casele séü grajdurile vrăjite de cine-va acolo nu-și 
facă Rinduuelele nică odată emburi. !) 

Asemene, totii din causă că Rindunica dintru în- 
ceputii a fostă femee, crede poporulă, că nu e bună 
de mâncati ; apoi că e fârte păcat a o omori, séü aí 
strică cuibulii și aï sparge Guele. Ba! nici mâna nu e 
biue să pui pe dânsa. Dreptii aceea, fie care Românii 
dă de grijă copiilorii sei ca nu cum-va să se atingă 
de dânsa, s'o omsre, să-i strice cuibuli, séü să-i spargă 
Guele, căci făcândii acâsta, pâte să li se întemple vre 
o nenorocire. 2) 

E ptcatii a omori pre Riudunele, a le strică cui- 
burile şi a le sparge Guele încă şi de-aceea, pentru că 
ele, după credinţa poporului, sunt sfinte?) sunt 
găinele lui Dumnegqeif), și ca atară nu faci 
nică _unii reă Gmeniloră, ci din contră ele arată noro- 
culii fie-cărei case. *) Unde-și faci ele cuiburile, acolo 
se încuibâză și norocul, pentru că ele aü f6rte mare 
dară dela Dumnedei. °) 

4% Credinţa Românilor din ţinutulii Dornei, com. de Dlü 
Petru Ursul, cantoră bis. în Căndrent. 

2) Credinţă si datină comună în Bucovina, 

3) Com. de Vasile Ungureni, rom. din TliseseY. 

2) W. Schmidt op. cit, p. 22. — Dlă Gr. a lui I. Sima îmi 
scrie, că unit Români din Transilvania si anume cei de pe Someșulii 
mare nu numat că credi despre Rindunică că ar fi „Găina lui 
Dumnedei“ ci eY forte adeseori chiar o și numescii astfeltă. 

3) Com. de Dlă P. Ursul. 


° W, Schmidt. op, cit. p, 22. şi Cred. rom. din Vicovală 
de-susii si a altoră Rom. din Bucovina. — 


— 115 — 


Românulă, care omâră vre o Rinduuică, îi strică 
ambuli și-i sparge 6uele, nu numai că se depărt6ză 
noroculu dela casa lui, ci se crede despre dânsul, că 
a comisii nnii păcatii așa de mare, ca și câud ar fi 
omoritii pre atare nevastă, Y-ar fi resipitii casa, și Y-ar 
fi nenorociti copiii 1), și cum a omorit'o îndata i se 
uscă, și-i s6că mâna, 2) 


IX. 


Afară de datinele si credinţele pân” aici insirate 
maï credü Românii cum că celii ce vede ântaia-și dată 
primăvâra o Rîndunică sburândii, dar’ neciripindă, 
acela va fi sănătos și voiosii peste totii anuli; pre 
acela nime n'are să-lă vorbescă de reii. Celă ce însă 
vede ântâa-și dată o Rindunică stândă și ciri- 
pindü, aceluia, se crede, că preste ană nu-l va merge 
bine, că va fi bolnăviciosă și menit îlu vor vorbi 
de reü. 


Asemene nu e semnii bunii pentru cei ce audă 
Autâăa-și dată vre o Rindunică ciripindă în podü, căci 
atunci, credii că, că preste totii anulă nu vor fi săuă- 
toși si voioși, ci vor fi slabi și bolnăvicioși. Că nu aŭ 
vădut'o mai întâi sbnrândă vor fi vorbiţi reii de 
meni. 8) 


1) Credinţă comună în Bucovina. 


3) W. Schmidt. op. tit. p. 22. şi com. de Dlă Gr. a lut 
I. Sima. 

3) Cred. Rom. din Calafiudesct, dict, de C. Racolţa și Sofia 
Frâncu, românce diu loci. 


8* 


— 116 — 


De vede o fâtă séü ună flecăă ântâua-și dată pri- 
măvera numai o singură Rindunică, atunci, credii aceștia, 
că preste toti anulü vor fi singuri, că nuse vor putea 
mărită séü însură. De vede uni bărbatii o singură. 
Rîndunică, se teme să nu i se'ntâmple vreo nenorocire 
să nu-i mâră nevâsta și elii să remâie apoi singurii, 
văduvoiii 'Totii așa credă și nevestele. 1) 


Numai o unică Rindunică vădută ântâia-și dată 
primăvâra însemneză, după credinţa poporului românii, 
totd6una singurătate. Eră mai multe Rindunele, vădute 
de-odată, însemnâză, că preste vâră vor fi, cu cei ce 
le-ai vădută, mar mulţi înși la uni locii. °) 


O sémă de Români, când vëdü pentru prima 6ră 
primăvâru o Rindunică, d6una staii pe lociă și începi a 
săpă cu unii cutiti sâii orí cu ce aŭ pe lângă denșii 
sub căleâiulii piciorului stângă, și întemplându-se să 
afle carbuni în loculii acela, atunci, credi ei, că preste 
totii anul vor fi sănătoși şi voloși, și vor află preste 
vâră bani; ér de nu află cărbuni, nu vor fi sănătoși, 
O sâmă însă credii că dacă află cărbuni, vor muri. 2) 
Alţii €ră-și eredü că, dacă vei sta locului unde vegt 
ntâia-și dată vre o Rindunică, și veï face cruce, atunci, 
dacă veï vrea să sapi în acelii ]ociă, veï află din întem- 
plare celii puţinii unii eruceriti. *) 








1) Credinţă fârte lăţită în Bucovina, — 

3) Spusii de Vasile Ungurânii, românii din Ilișesci. 

3) Credința Românilorii din districtuli Năsăudii în Tran- 
silvania. 

+) W. Schmidt. op. cit. p. 22, 


— 111 — 


Unele Românce, când vădii întâta-și dată o Rin- 
dunică, suflă asupra eY și dicii: 


„Cum se desparte códa ta si nu se încâlcesce, așa 
se mi se despartă și să mi se descâleâscă ori ce încâl- 
citură și: încurcătură când voiii suflă asupra eY descur- 
<ându-o și desfăcendu-o.“ !) 


Xx. 


Mai departe credii Românii, că vitele cornute, 
mai cu s6mă boii și vacile pe sub cară sbâră vreo 
Rindunică se bolnăvescii și crușescii, adică se udă 
sânge. 2) 

Cuibulii de Rindunică se întrebuinţeză de cătră 
Români ca medicamentă în contra arsuriloră si opări- 
turilori prin focii și uncropii. Așa cei ce sunt arşi séü 
opăriți, luândă ună cuibii de Rîndunică părăsită, muin- 
du-lii apoi în apă caldă și legându-se cu densulii la 
rană, spunii că îndată se vindecă. 3) 


Se mai întrebuinţâza cuibulii de Rindunică încă 
şi în contra anghinel. î) Eră cei ce aü frigură și nu 
potii scăpă de dânsele se qice că, îndată ce se afumă 


1) Com. de Dlă P. Ursulă. 

2) Credinţa Româniloră din Ilișesci şi din alte sate din Bu- 
covina. — 

3) Datina Românilori din ţinutulăi Dorney com. de Dli 
P. Ursulă, 

4) Vernavi. Physiographia Moldaviae. Buda. 1836. p. 58. apud 
B. P. Hâsdei „o notiţă istorico-medicală“ publ. în Co- 
lumna lui Trataniă No. 33. (143) din 1. Noemvre 1872. 
p. 229. — 


— 118 — 


cu patululii din euibulü unei Rindunele, îndată îl lasă 
frigurile. 1) 

Vacile, cari sunt bolohănite, încă se vindecă cu 
cuibă de Rindunică, și anume: cubulii se mie în 
apă caldă și așa se l6gă apoi en densulii ugerulü bolo- 
hšnitü ală vacii. 2) 


Vitele, pe sub cari a sburată vre o Riudunică 
și din causa acâsta crușescii dupre cum s'a arătată 
mai susü, se potii vindecă numai cu cuibii părăsitii de 
Rîndunică, adică din care a sburatii Rindunica și cu 
puii, și anume se pune cuibii de-acesta în tšrite si se 
daü apoi vitelorii bolnave casă le mânânce, cari mân- 
cându-le, se dice că îndată se vindecă și nu crușescii 
ma multă. 8) 


In fine Rindunica e considerată de cătră Ro- 
mâni înca și ca unii profetii ali tempestăţii și a anu- 
timpurilori, Așa se dice că dacă vremea stă pe plâie, 
Rindunica sb6ră toti atingendă pamântulă, și din 
când în când seóte sunete line, spări6se si plâugătâre. 
Er când va să urmeze vreme bună, ea sbóră susü și 
se j6că cu surorile s6le. Dacă ne ameninţă vro vijilie, 
ea se perde pintre nori și sbâră încetii. 4) 

Când începă a veni Rindunelele de prin ţerile 
cele calde, unde petreci ele peste 6rnă, e semnă cum 


1) Spusii de Rucsanda Ienachieviciu, descântătâre si alte Românce 
din Siretiii. 

2) Datina Rom. din Siretiu şi din alte ate. 

2) Com. de V. Ungureni. 


$) Isaia Schinteia, în „Șeget6rea“ an. L Buda-Pesta, 
1875. p. 47. 


ai VO a 


că și primăvâra a sositii și că mai multă mare să 
ningă. Eră când se ducu Rindunelele de pe la no, 
atuncă nu e departe nică érna. !) 


1) Credinții comună în Bucovina. 


E — 


Lostunulii. 


I. 


Tóte paserile, cară de cătră ornitologiști se nu- 
mescü c'unü singurii terininü technică latin „H ir u n- 
dinae“, Românii le numesc cuniă singurii cuvântă 
„Rindunele“. Dar spre deosebire numescii ei 
Rindunele și Rindnrele sé Riîndunici 
și Rindurea si Rîndunică și Rîndurică, 
La Românii din Macedonia Lândură!) și Arân- 
drunea?), mai multă numai pre acea specie de Rin- 
dunele, a cărorii gușă e roșă, câda lungărâţă și înfur- 
cată şi cari își facii cuiburile de regulă prin podurile 
caselor, lat. Hirundo rustica L. germ. die Rauch- 
schwalbe, 


Pre acea specie de Rindunele însă, a cărorii gușă 
şi pântece sunt albe si cară își facă cuiburile de regulă 


1) Revista pentru istorie, archiologie și filologie, sub direcţiunea, 
Dilui Gregoriă G. Tocilescu. an. L. Vol. I. Bucuresci. 1883. p. 32. 
— După Dlă G. Basonzi. Opere complete. Limba română si tradi- 
țiunile et. Galaţi și Brăila. 1872. p. 171. s'ar chiemă Rindunica de 
cătră Românii din Macedonia și „Sandură', Nu sciii însă de nu 
e cum-va o greșâlă de tipariă în locă de Lândură, căci L în 
scris6re se pute forte lesne confundă cu S. — 


3) Com. de unii studinte din Macedonia. 


— 121 — 


pe sub streșinele caselorii și în malurile apelor le nu- 
mescii maï multi Lostuni. 

Acea specie de Rindunică, care-și face cuibulü 
señ mat alesi pe sub streșinele caseloriă, de-asupra 
fereștiloră, și care e pretutindene cunoscută, are la po- 
porulă românii mai multe numiri, și anume în Buco- 
vina: Rîndunea, sâii Rindunică-de-ferâstă, 
Lastun, Lostuni, Lostonii, şi Lostugi!), 
în Transilvania: Lăstuni?) și Lostonii3); în 
Ungaria: Lastanii4); în Banati: Lastur nŭ’); 
în Moldova: Lăstunii dem. Lăstunașii °); în Mun- 
tenia: Lustunii”), lat. Chelidon urbica Boje; Hi- 
rundo urbica L. germ. die Mehlschwalbe, Fenster- 
schwalbe. 

Acea specie de Rindunică însă, care-și face cuï- 
bulă seii de regulă în malurile apelorü și a cărei pene 
de pe spate sunt cafenii, cră cele de pe gușa şi pân- 
tece albe-întunecate, se numesce de cătră Românii din 
Bucovina: Rindunea sé Rindunică-de-plâie 

1) Nu potii trece cu vederea de-a nu aminti aice și unii pesce, 
pre care Românii munteni din Bucovina flù numescă „L ost u că‘, 
cu accentulă pe silaba primă, și despre care spunii că e unii pesce 


forte frumosi gi mare, uneori și până la cinci chile, și nare solzi 
nici ciolane, ci numat spinare. — 


2) S, Petri. Vocab. — A. de Cihac, Dictionnaire, t. II. p. 166. 

3) V. R. Buticescu. Poesir Deeștă. 1881. p. 129. 

*) Com. de Dlü Elia Popü, învățătorii $n Șomeuta-mare. 

5) Com. de Dlă Ios. Olarrü. „Lasturnă = Rindunea, ce 
face cuibiă la streșinele easelorü.“ 

°) V. Alecsandri. Poesit ale pop. rom. Bucuresci 1866. p. 146. 

? B. P. Hâșdăii. Cuvente den bătruni t. I. p. 246. In ve- 
Slide se află în Muntenia gi o vale numită „Valea Lustu- 
nilor ü.“ 


— 122 — 


Rindunică-de-maluri, Rîndunică-de-upă, 
Rîndunică-de-părăii și Lostunii-de-apă, lat. 
Cotyle riparia Boje; Hirnndo riparia L. germ: die 
Uferschwalbe. 


TI. 


Cum că și aceste dóue specii de Rindunele si maï 
cn samă specia primă se numesce de cătră Români 
fârte adeseori „Rin dun ea“, se pâte cunsce în câtiă- 
va și din vro câte-va doine poporane. 


Fie-cărui îi este cunoscutii că Lostunuli séü 
Rindunica, care-și face cuibul pe sub streșine, e 
espusă celor maï multe neplăceri, căci nu numai cei 
de casă, ci de multe oră chiar și străinii îi strică cuY- 
bulă, și maï alesii din causă că ea, s6ii mai bine disă 
puii sei, fOrte adeseori necurăţescă păreţii asa de tare, 
că celŭ ce ţine cișii-ce-va la curățenie trebue să se 
supere pentru acâsta faptă. De-aice vine apoi si plân- 
gerea acestei păsărele asupra Gmenilorii, asupra tntu- 
roră drumeţilorii, cari Y-aii stricati cuibuliă şi care plân- 
gere se află forte bine respicată în următârea doină 
poporană : 


Frundš verde trei masline, 

Câte paser! sunt pe lume 

Tâte-avură parte bună, 

Numai eŭ o Rindunea 

Avut partea cea mat rea 

Că mi-am pusă curbulü la drum à. 
Câţi &meni pe drumă trecea, 

Toţi în cuibuli mei sverlra, 


— 123 -- 


Puit mi sai spăriată, 

Și la munte mi-ai sburatii, 
La vervuţuli muntelui, 

La crucea molidului 
Unde-i dragă vornicului, 
La vtrvuţulă fagului 
Unde-i dragii fărtatulu. !) 


III. 


Ce se atinge de datinele și credințele Românilorii 
despre aceste dóue specii de Rindunele, votă să însem- 
nezü că ele numai forte puţini se deosebescii de celea 
ce aŭ arătată în articululu despre Riîndnnică. 
Mai tâte, câte s'aii spusă despre Rindnnică, afară 
de legende, le istorisescii Românii si despre Lostuni, 
dară mai alesi numai despre Lostunulii ce-și face 
cubulii sub streșinele caselorii, Prin urmare puţinii ce 
ași mai avea să scriii în privința acesta despre L os- 
tun i. Insă fiindă că în articululii despre Rindunică, 
unele datine și credinţe le-am trecutii cu vederea, 6ră 
altele le-am augiti mai târdii, voi și pre acelea să- 
le înșirii aice. 

Mai ântâiii vom începe cu ciripitulii Rindunele- 
loră în timpii de n6pte, 

Românii credu, că ciripitulu Rînduneleloră în 
timpii de n6pte e unii semnii reii. Dreptii aceea nu 
odată se adresază ei cătră Rindunele ca să nu li maï 
cânte n6ptea, să nu li mai menâscă a reii, căci și așa 
sunt ei destulii de învăluiți și întristați, destule nevoť 
şi neajunsuri aŭ datii peste capulii lorii. Er dicii + 


1) Din colecţiunea. men inedită. 


agoa 


Rîndunică cu cunună 
Nu-mi cântă séra pe lună, 
Ca mea inimă nu-i bună, 
Că-y încinsă co cunună, 
Și-l încinsă cu curele 

La mijlocii cu lăcrimele, 
ȘI-I încinsă cu colană 
Multă ofteză de amară ! ?) 


Altă doină, totü din Bucovina, în care unii os- 
ténü se adresază cătră o Rindunică ca să nu-i cânte 
n6ptea pe lună, sună astfehi: 


Rindunică cu cunună, 

Nu cântă n6ptea la lună, 
C'a mea inimă nu-I bună, 
Ea e strinsă cu curele, 
Curelele-sii cu otel, 

Cu otele ascuţite 

De străinii sânge roșite. 
Cam fostii unde nu e grâii 
Numa sânge pênë 'm brâi, 
Unde nu-i spică de săcară 
Numai sânge pênë ’n scară... 
Sânge de-a străinului 

Până 'n c6ma murgului... 
Capitanulă blăstămată 
Totă la hartă m'a purtată, 
Er a casă când sosi 

Puica mea n'o mat găsit! 2) 


1) Din colecțiunea mea inedită. 


2) Idem de eadem. 


— 125 — 


Acestea de-o cam dată în privința ciripitulul 
Rinduneleloriă. 


IV. 


Rindunica, findü o pasere mutštóre, care, la 
întârcerea sa din terile cele culde, ni anunţă sosirea 
primăverii celei căldurâse și frumâse, figurâză forte 
adese ori în poesiile poporane ca uni feliii de solii ce 
scie și pâte să ducă și să aducă sciri din cele maï de- 
părtate locură. 


O doină poporană din prejurulii Caransebeșului 
ni spune în privinţa acâsta următârele : 


Rindunica terit mele ! 
Spune-i tu màrcute[ mele: 
Vesmintele mele tâte 

Nici decum să nu le pârte, 
Nici le ţină, nici le vândă, 
Ci pe spini să mi le-aprindă 
Să'nveţe mărcuţele 

Cum să dea fetiţele 
Dup'unii câne de păgânii 
De frică să-r dice jupâniă. 
Jupâni lui draculă y-o qice, 
Că nare pâne să mânce! !) 


Altă doină, din Bucovina, în care o nevâstă în- 
străinată si neferecită se adresază cătră o Rindu- 
nică, întrebându-o ce facă părinţii sei şi rugândn-o 
ca să mîrgă la dânșii și să li spule că ei să nn maï 


1) Nicolaii Vladi. Cântece pop. din jurulă Caransebeșulur, 
publ. în Familia. an. VI. Pesta. 1670. p. 408. 


— 126 — 


cugete la dânsa, dacă aŭ dato en de-a sila după celü 
ce nici odată nu l-a Subitii și voitii, sună: 


Rindunică, Rindunea, ! 
Pâte ești din téra mea ? 
— De-acolo sunt, dei asa! 
— Nu scit; matca ce făcea? 
— Maneel albe suflecă, 
Pâne de gràü frimontà 
După tine se cântă! 

— Rindunică, Rindunea ! 
Póte eşti din téra mea? 
— De-acolo sunt deü așa! 
— Nu scit: tata ce fucea? 
— Elă caruţa-șt ginuia 

Și cai[ si-T poteovia, 
După tine se gătiu! 

— Rindunică, Rîndunea Í 
Du-te tu în téra mea 

Și spune mămuţi-așa : 
Pâne de grâii nu frământe 
După mine nu se cânte! 
Rîndunică, Rindunea ! 
Du-te tu în ţera mea 

Și spune tătuți-așa : 

Cait să nu-l poteovescă, 
Căruţa nu yinucacă 

De mine nu Re gătéscă, 
Ci să-mi strîngă straele, 
Straele, odârele, 

Să le ’ncare 'n nóue cară 
Să le ducă ’ntre hotară 
Să H dee focă gi pară 
Să mergă fumurile 

Pe la t6te murcele 


— 127 — 


Să nu-șY dee fetele 
Cum m'a dată a mea pre mine 
Dup'ună reü de cânc!!) 


V. 


Tóte celelalte dutine si credinţe, câte sai insi- 
ratii maï susii în articululii despre Rinduniră se refe- 
rescăă, după cum am maï spusu, și la Lostunii. Așa, 
între multe altele, spunii Românii din Transilvania, că 
aceluia ce prinde puli de Rindunică señ de Lostuniă 
în mână i se usucă mânele și se uda sânge, fiindii că 
aceste păserele sunt puseri sfinte. Pe sub care 
vacă va sbura Lustunuliă sé Rindunica, lap- 
tele acelei vaci va fi numai sânge, și ori câtă o veï 
mulge lapte din ugeru nu va slobodi, ci numai sânge. 
Dacă însă vel afumă vaca cu cuibă de Rindunică 
s6i de Lostuni 6ră-și va da lapte ca dintru în- 
ceputii. 


Toti Românii din unele părţi ale Transilvaniei 
spunii și eredü, că primăvâra, când vegi pentru prima 
Gră mai multe Rindunele sti Lostuni, de ești 
june, e semnii că te vel căsători, 6ră de ești acu căsă- 
toritii şi veQi numai o singură Rindunea séü Los- 
tunii, e semnii că-ți va muri soţia și vei remânea 
văduvii. 2) 


Românii dia unele părți ale Bucovinei și Mol- 
dovei credii că în cuibulii Lostunului sti Rin- 


1) Din colecţiunea mea inedită. 
3) Com. de Dli Gr, Crăciunașii. 


— 128 — 


dunelei-de-fer6stă se prăsescii păduchii de 
lemnii s6ă ploșniţele și din causa acesta caută 6menii 
să-ă strice cuibulii, când îlii face lipiti de păretele séü 
strezina casei. Lostunulii, în casulii acesta, e socotitii 
de ce-va nefolositorții s6ii stricăciosii, întocmui precum 
e socotiti trântoruliă la albine.) 

Românii din judeţul Gorjului în România spună 
că atâti Rînduni&a câtă şi Lostunulii, cud, 
se întârce la not primavâra diñ ţerile cele calde, în- 
cepe a cântă și a (ice cu plasă trăgănatii și tângulosii: 


Chimedosii, 
Chimedosik ! 
Când am plecată 
Am lăsati 
Numa! clăi 
Peste clăi, 
Numai pari 
Peste pari 

Când am venită 
Am găsită 
MUrdici verdi, 
Urdici yergi!) 


VI. 


Spre încheiere voiii să reproducă aice încă și 
d6ue cimilituri : una din Bucovina și alta din Transil- 
vania, cari însemnâză „Rindunica“, precum și unii 
jocii alii copiiloră, în care figureză numele acestei paseri. 


1) Com. de Părintele I, Fotea şi câţi-va Români din Bu- 
“covina. — 


3) Com. de DIü I. Cornotii. 


— 129 — 


mai scurte, și penele de pe spate i sunt cu multă maï 
întunecate, 

LPpit6rea, după cum mi-a spusii unii Ro- 
mânii din satulă Crasna, în Bucovina, stă peste di maï 
multi ascunsă, 6ră pe la înserate se pornesce după 
prada sa. 

Aceștia sunt Uli, pre cari îi eunoseü Românii 
dupa nume. 

Și-acuma să trecemii la datinele și credinţele, ce 
le aŭ Românii despre acestă genii de paseri răpitâre. 


V. 

Am disü mai susü, că G šinarYulü séü Po- 
rumbariulii e unii U 1Y ü, care face ómenilorü fórte 
multa dauna între găim și porumbı. Deci Românrele, 
spre a apără și scuti de răpirea acestui ne'mpacatii 
dușmanii pre paserile domestice, cari în linba popo- 
rului din unele ţinuturi ale Transilvaniei se numesciă 
galite“, în altele ţinuturi însă „6re“ sing. „6ră“!), 
ră în Bucovina, pe lângă „gpaliţe“ și „paseri de 
ca su“ în modă cam batjocuritoriă încă și „go b Ya 
sing. „gobae“, îvtrebuințâză o mulțime de mijlâce 
superstiţi6se. Unele din mijlâcele acelea le voii înșiră 
aice, éră altele se vor arătă ma) pe largii în articulele 
despre păini, gâsce şi reţe. 

1) Observatortulă, diară politică, naţionali, economici 
şi literară, Redact, de Dli G. Bariţră, an. JII. Sibir. 18830. No.51, 
p. 204. Nota 3. „Galiţe subst. în alte regiuni se diet „paseri 


de casă“, pe airea ,ór š“ pl, „ór e“ dela lut. ales, sinonimă cu 
avis, volucris, oscen.'* 


9 


— 130 — 


Dich că nică odata nu e bine de-a matură vatra 
foculum cu mătura cu care se mătură casa, pentru că 
atuna Uliuli, în acelu anŭ, gătesce toţi puii de gaină 
de pe lângă casă, ci vatra foculm totdéuna să se ma- 
ture o pânzătură udă stii œo până de gâscă. !) 


Când âmbla preotulii pe la ajunurile Crăciunului 
și Botezulii Domnului cu icâna și cu crucea pe la 
case ; dice că nică de cum nu e bine de-a mătură casa 
și a da cu matura gunoiulii peste pragii afară, peutru 
că femeea, ce a făcutu acâsta, nu mai are parte nică 
de-unii puii, căa Ulii în uceli anii se facii așa de 
cutezatori, că ântră chiar până sPn casă deapucă puii: 
Ci on și care femee, dacă-și mătură casa, s6ii să lese 
gunoiuli întraceea di unde-va întruni unghenii, scă 
sa-lii scótă cu mâna peste pragii; așa se mai încape, 
nică de cum însă să nu-lii dee cu mătura afară, căci 
apor o păţesce reü.2) 

Românii din Ohaba-mâtnicii credii și spunii, că 
dacă stringi tâte 6sele dela o găină tăiată în diua de 
Pască și le aruncă peste casă dicendi: „€că-ţi 
uliule partea ta!“ apoi Uhulii nu se atinge în 
anul acela nică de cum de găini, ci le lasă în bună 
pace. ?] 

Totii din causă ca Uliulii să nu mânânce pui de 
gaină,' Româncele din Câmpulung, în Bucovina, nica 
odată nu scotii gunoiuli Lunea, Mercurea si 

1) Com. de C. Diaconescu din Calafindesci şi V. Flocea din 
Câmpulungi. 

3) Com. de C. Diaconescu. 

*) Com. de Diù I. Stoicescu. — 


— 131 — 


Vinerea afară din casa, ea?n celelalte dile de peste 
septămână, ci ele în dilele acestea matură gunotulii 
dela pragii spre fundulii casei și-l îndosescu unde-va 
întruni ungheriă, și numai după aceea, adică după ce 
l-a îndositii, îli scoti afară. !) 


Să nu cugete însă nime, că Româncele nâstre iu 
acestea dile, fiindă că, după credinţa lorii, nu este ïer- 
tată a sete gunoluli cum îl matură afară, nar mă- 
tură, nică decum casele, sii dâcă le și mătură, ar lăsă, 
gunoiul uude-va ca să se vâdă și să fie ešleatü în 
picăâre. Ferita Dumnegei !... Nevâsta, dar” mai alesii 
féta, ce face una ca acesta, în scurti timpi o scie totii 
satul, căcă la cea mai de-aprâpe ocasiune, la unii jociă 
séŭ la altă petrecere, numai ce se trezesce, că unulă, 
care a trasi bine cu ochluli ce felii de rânduâlă se 


află prin casa ef, începe în următoriulă modă a-i! 
descâută : 


Asta-i féta lăudată 

Cu casa nemăturată, 

Cu gunoiul după ușă, 
Vatra, plină de cenușă... 
Când așteptunii pețitoriă 
Face floscii după cupttoriit.2) 


Eră altulii va qice: 


Am fostă a seră la vor, 
Casa-i plină de gunorü, 
1) Com. de V. Flocea. 
3) Din colecţiunea mea inedită. 


pt 


— 132 — 


Şi pe latţă zăhăită, 
M'am mirată la ce-am veniti?!) 


Şi bucurâsă ur fi când ar scapà numai cu atâta. 
Dar’ nu! căci după ce a întratii odată în danţulii ce- 
loră cu limbele ascuţite și împungătâre, e greii să 
scape numa cu una cu dóue. Unüalü treilea care până 
atuncea a statii de-o parte și se paré că nică nu se 
întereseză de dânsa, i-o dă mai sărată si mai pipărată 
decâtii fărtaţii sei dicendii : 


Bat'o giua pe hida 

Cum se strimbă ca drimba 
Ñi semdie ca câsa, 

Ca cósa prin 6rbă grasă, 
Ea gândesce că-i frumosi 
Și ea t6tă-t gunolósš, 

Și pe larţă-r zăhăită 

Toti o 6lă și unii blidă. 
Pe vatră-I șperlă, cenușă, 
Și gunotii multă după ușă. 
Puneţi bot la patru cart 
Și scoteți gunolii-afară ! 2) 


Dar’ să lăsămi acâsta și să trecemiă mai departe. 

Românii din Câmpulungii mai spună, că celu ce 
voesce ca Uliulă să nn-a mânânce pui cei de gaină, 
când  seóte ântiha-și dată afară, trebue să-i pue în 
mijloculă unui cercă, ca și când ar fi din tóte parţile 
îngrădiţă, și-acolo să li dee apoi de mâncare ceea ce se 
4) Din colecţrunea mea inedită. 


2) Horă din Potana-Stampii séŭ Pilugani, din colecţiunea mea 
inedită, 





— 133 — 


strecura prin cură, adică gozurile s6ă grăuncidrele ce 
trecii prin borticelele unui clură, după ce s'a ernruitü 
vre unii felm de pâne albă. !) 


Eră-și se dice că e fârte bine de-a înpușcă nnă 
Uliu şi-ali restigni pe porta curţi: s6ă pe nșa vre 
unui grajdiu, cacă de casa aceea, unde se face acâsta, 
nn se apropie nici o reutate. Ululi restignitii e nniă 
mijlocii de apărare și de depărtare a celorii maï multe 
şi maï maï reutăți și nenorociri. 2) 


De-aice, dela acesta credinţa, vine apoi că la cele 
mai multe case românesci se află câte unulii s6ă și may 
mulți U li restigniţi maï alesii pe ușele grajdiuriloriă 
şi ale jurilorii. 

Acestea sunt puţinele datine și credinţe ce le aŭ 
Românii despre Ulii, carii li răpescă galiţele séŭ 
paserile de casă. 


VI. 


Românii din Câmpulungii, pe lângă cele aratate 
în șirele premergătâre, mai aŭ încă și unii felii de le- 
gendă referit6re nnmaï la paserile rapitâre de di. Și 
fiindă că legenda acâsta ni arată nu numai numirile 
poporane ale celorii mai multe paseri din genul Şoi- 
milori, Uliloriă și a Vultnrilorii, ci încă 
şi modulii oră de veţuire, nu mă poti rețină ca să n'o 
reproducă aice. 


1) Dat. şi cred. Rom. din Câmpulungii, com. de V. Flocea. 
2) Dat. si cred, Rom. din Calafindesei, com. de C, Diaconescu. 


— 134 — 


Etă-o-al și legenda respectivă așa, după cum mi-a 
istorisit'o V. Flocea: 

Dupa ce și-aii alesă paserile ,[Im përatü% și 
după ce acuma fie-care și-a căutată unii locii anu- 
mită unde să trăâscă și să se hrănâscă, étă că într'o 
di Sau adunată 6ră-și la ună loci tâte acelea, can se 
ţinii de semânţa celorii ce mânâncă pre alte paser și 
după ce s'aii adunatu, ţinându sesie între olaltă, după 
multă vorba și sfatu Paŭ pusu în cale: care preste care 
să fie mai mare, care sub care să vie, sPn ce modu să 
se arete ele dușmane Gmenilorii ? Și așa, după multă 
chitâla și chipzudla, Saii înţelesăi între sine, ca Pajura 
să fie cea maï mare preste tâte, de dânsă să asculte 
fie-care, éra sub Pajură să fie Şoimulii, sub Şoimii 
Hultanulu celii negru sti Hultanuliă de 
câmpii, sub acesta Hultanuli albă sâi Hul- 
tanuliă de pétrš cu grumazulii goli, sub acesta 
Hultanuli-negru si Hultanuli de pâtră 
cu oóda vărgata, sub acesta Cilihoruli, Cilih6ia 
s6i Cilidin, sub acâta Cata, sub Cafe Uliulu 
găinilorii si Găinariulii, sub acesta UlYulü 
paserilori séð Păs&rariuli, 6ră sub acesta și 
celii de pe urmă Uliuliă rînduneleloriă. 

Tóte paserile adunate s'aii supusii hotărirei obseesa 
făra Gre-și care înprotivire séu altii semnii de nemul- 
țămire, 

Uliuli rîndunelelorii însă, macar că elu 
dintre tóte paserile adunate eră celu ma mică și. prin 
urmare ar fi avută să se supue mai de grabă decâtii 
oră care alta, sciindu-se că e mai sprintenu și mai ghi- 


— 135 — 


baciu dintre tâte, nu voi nică decnm să se supue ho- 
tarirei obscescă, ci dise cătră celelalte phseri, ce se 
aflaii de tată : 

— Da!... cum nu!... më voïu supune și mă 
voiii teme de voi, ca și când numa: vor aţi fi cele maï 
tarı și mai mari în lume!... Sunt alti, de carii 
trebue să më temii și cărora sunt nevoiti să mă su- 
pună! ... De voi nică că-mi pasă!... 

— Şi 6re cine să fie aceia de cari dicl tu că 
trebue să te temi? . . . ian spune-ne și n6ue! -- în- 
trebară celelalte paseră pline de mirare. 

— Cine!... nici atâta nu sciți ?,.. și totu-și vă daţi 


Eï bine! să vă spunii eŭ celu mai micii și mai ne'nsem- 
natü dintre voi, pre care l-aţi pusu în fruntea codiy,... 
aceia, de carii trebue să më temă, și cărora nu numai 
eŭ, ci și voi, cu tâtă isteţimea și tărimea vâstră, trebue 
să vă supuneţi, sunt pușcașii! 

— Şi ce ni pasă nóue de pușcași ?... ce ni potu 
ei face?... daca-i ertatu să temtrebamu, —  diseră 
tote celelalte pase într'unii glasü, luându-lii în bat- 
jocură. 

Uliulă rîndunelelorii respunse : 

— Nu ni potu face nici mai multii nicı mat pu- 
ţină, decâtii ca să ne îupusce, când H vom pică bine 
din damână, Și-atunci... oră vë pasa, ori nu vë pasă, 
veți trebui să diceți:; remâi lume sanătâsa !... 

— Așa?!... ved, asta n'am sciut'o!.,. 

— Dacă n'aţi sciuto pent acuma, so sciți de- 
acuma înainte ! 


— 136 — 


— Ey! dacă treba astfehu, apoi. . ce maï atâta 
vorbă !... sa ne despărţimu dela olaltă şi să nu fimü 
mal multă la unu loci, căci atunci nică pușcași- 
lorü nu li vom pută așa de lesne cădă. din dămână... 

Și cum rostiră acestea cuvinte îndată întinseră 
aripele, sburară și se despărţiră dela ulaltă, și de-atunci 
în cóce nici când nu âmblă may mulți Uli la unii 
locii, temEndu-se să nu dee pușcașii cu crucea peste 
dânșii și să-i înpusce, și numai atunci se adună maï 
mulți la unii locii, când daŭ de vre ună hoitu. 

Uliuli rindunelelorii. prin priceperea și 
isteţimea sa, a sciutu fórte bine cum să se seótš de sup 
supunerea și ascultarea, care k-aii fostă menit'o, fără 
voia sa, celelalte paseri din némulü lu. 

Până aici legenda. Și cu densă am încheiată tot- 
odată toti ce scimii până acuma despre Uli. 


Pajura. 
L 


Pajura, numită în unele locuri Pajoră, Pa- 
jeră, Pajiră, Pagiră!, ră în România mică 
Aciră?), după credința poporului români, e o pa- 
sere uriașă și năsdravană, care loouesce în ceealaltă 
lume, în lumea n€gră séŭ pe tărmulii de 
josii, Aici își face ea cuibulii pe vârfulu unui arbore 
mare din apropierea unui lacă s€ă a unei fântâni. Unii 
Bălaurii, care locuesce îu fântână séü în lacă ff 
mânâncă puii în totă anulii, până ce în urmă vine unii 
Făti-frumosii sâiuni Năsdrăvanii de omóră 
Bălaurulii şi scapă dela perire puii Pajărel. 

Sunt o mulțime de povești, o mulțime de basme 
scii legende poporane, în cari Pajura jócă unii rolü 
fOrte însemnată, nici ni se arată ce fehii de în chipuire 
și credință aŭ Români: despre densa și Íu ce modii se 
arată ea mulțămitâre Fătă-frumosului séŭ N as- 
drăvanului, care Y-a scosii puii din ghiarele Ba- 
laurului. 


1) A. T. Laurianţi şi I. C. Massimü, Glossarrü. p. 434. — B, 
Petri. Vocab. Part. II. nemtescu-rom. Sibirñ 1863. p. 14. 


3) Com, de Dlii V. Burla. 


— 138 — 


O poveste din România, ai carei principal eroi 
sunt F i u l ŭ-va ciu, Strimbă-lemne și Sfurmă- 
petrii, nispune următórele despre acésta pasere mi- 
steriósă : 

„Anulu se împlinise și eră chiar diua în care, des- 
partindu-se Fiuli-vacii de tovurășii sei, se lăsase 


sub pământii. !) După aceea pusese fetele, — adică pre 
logodnica sa și pre lugodnicele tovarășilorii sei, pre cari 
le scosese elu din mânele unoru Smei, — una câte 


una îu l6gănulu ce sta gata la gaura prin care sa 
lasatii el subü pamântu, év tovarașii sei le scóseră 
de-asupra pamentulu. Dar” bănuindii de astă dată Fiulu- 
vacii credinţa tovarașilorii sei, după ce aceștia aü scosii 
fetele de-a supra pământulu, puse pentru încercare o 
pétră de greutatea Im în leganii. Tovarăși se, după 
ce traseră léganulŭ până la jumătatea gaurei, îlu lăsară 
su cadă, și Fiulu-vacii, la sgomotulu petrii, se'ncredinţă 
că bănuéla lu a fostu drâpta. Vădându-se dar păra- 
sitii sub pământii, Fiulu-vacii se duse de aci spre ași 
gasi unii altii mijlocii de eșire și ajungendii la unu 
arbore fórte mare se apropii de densulii si vădă unu 
cuibii de Pajore, ér’ în acelu cmbii trei pui. Totii 
în ucelii timpu vădă unu Bălauru îngrozitoră, care 
veuia dintr'unu lacă, ce se gasıà în apropiere, cu scopii 
ca sa mânâuce puii de Pujora. Fiulu vacii nu perdù 
vremea, se urcâ repede în copacă și cu paloșuli lw, 
pe care și-lu luase dela Smeii omoriți, tăiâ unulii 

1) Unele povești spună, că loeulü pe unde se scoboră Fetr- 


frumoşi! şi Năsdrăvanit în ceealaltă lume se numesce ,burieulü 
pă mântulur.“ 


— 139 — 


câte unulii cele dâuespredece capite ale Balaurului scă- 
pândii astfehu viéta puilori de Pajore. Aceștia, 
dreptu recunoscință, îi spusera ca mama loru de bu- 
curie, venindu a casă, îlu va înghiţi. Atunci Fiulii vacii 
se întristă și se rugâ de pui, sa-i arete e. vre unii 
mijlocu de scăpare. Puii îlù luară și-lu ascunseră sub 
aripile loriă. 


Nu multu dupa aceea veni și Pajora cea bë- 
trână, care plecase ca să caute de mâncare pentru puii 
eï și aflându dela ei cele întâmplate îi întrebă cine a 
fostu apăratoriulii loră. EX îi spuseră atunci, că a fostii 
unu omi, dar” că acelă omii a plecatu de multă vreme 
spre resăritu și nu crede ca-lu va putè ajunge. 


Atunci Pajoru cea bătrâna strebătă într'unu 
momentii resaritulu, și nu pută gasi pe mântuitoriulu 
puiloru ; se întârse apoi și întrebâ din neu pe puii e, 
să- spme adevărulu, în cătrăii a apucat acelu voi- 
nicu ; eï îi spuseră că a plecati spre apusii. Pajura 
strebată într'unii momentu și apusulu, insa sentârse 
fără nică unii resultatu. Dupa aceea se rugă pentru a 
trem 6ră de pu, să-i spuna ce s'a facutu aparatoriuln 
lorii, şi e. îi diseră ca-i vorii spune numai atuncea ade- 
v&rulu, când ea va fagădui, că nu va face nică unu 
reii acelu omu. Pajora fagadui. Atunci pui. sc6sera 
la mu danii pe mântuitoriulu loru. Pajoru de bucurie 
ilü înghiți pejumătate, aducându-și însa amiute de fagă- 
duinţa dată, lù sempâ îndaretu și-lii întrebâ cu ce 
slujbă sa-i facă, pentru binele ce-a fucută puiloru ser. 


Fiulu vacii o rugâ să-lu seóta pe pămentii. 


— 140 — 


Atunci Pajora-ı dise să veneze mai ântâm d6ue- 
spredece coșuri de pâne și d6uespreqece but: vu apă 
pentru drumü. 

Fiul vacii făcă ușa și Pajora încăreândii la spi- 
nare tote acestea și luând şi pe fiul vacii își luâ 
sborulii spre gura, care ducea de-asupra pământului, și 
la fie-care semnii ce-i facea Pajora Fiuli vacii iY pră- 
văliă în gură câte unii coșii de pâne și câte o bute de 
apa și după o calătorie lunga, după ce Pajura în- 
ghițise tâte merindele, când fură aprâpe să ajungă 
dWasupra pamentulu 6r în mal facă semn să-i maï 
dea ce-va de mâncare. Bietul Fiulii-vacii, ne mai 
avendă nemică, fu silită sa-și tae din pulpe și i-o dete 
sa mânânce. 

Pajora, luându pulpa luă în gură și vedând:o maï 
dulce la gustii ca ceealaltă merinde, întrebâ pre Fiuli 
vacii ce feliii de carne e ucâsta ? Eli ff spuse că la 
semnulii, ce ra făcutii, ne mai avândii altă carne, a 
tmiatii bucata aceea din pulpa sa. Pajora îi dise că 
dacă ar fi scintiă, că elü are o carne așa de dulce l-ar 
fi mâncatiă de multii, cu tâte acestea fiindu-i milă de 
binetăcătorăulii puiloră ei, îi dete pulpa înapoi, pe care 
lipindu-o la unu locă și unghendu-o cu scuipatulu ei, 
rana se vindicâ încâti nu se mai cunoscea. Nu puținii 
după aceea ajunseră pe suprafaţa pamântului, unde 
Fiulii vacei, mulțămindi Pajorei îsi lunA qiua 
bună dela dânsa și plecâ, să-și găsâscă logodnica si 
tovarașii sey,“ D 


1) H. C. Wartha Calendariulü Basmeloră şi ală cânturilorii » 
pop. pe an. 1875, Bucuresci. p, 386—817. 


— 141 — 


II. 
Pënë aici partea povesteï ce ne înteresază. 


Celelalte povești, câte îmi sunt mie cunoscute, 
can încă trăteză despre Pajură, diferescă forte pu- 
tinu una de alta în descrierea faptului aici arătată. In 
fie-care, când vine vorba despre Pajură, aflămă ună 
ochiu s6ă fântâna mare în apropierea arborelui unde 
e cuibul cu puii Pajurei, în fie-care se arată Balau- 
rulu, care are să mâvânce puii, apoi Feti-frumosulă, 
care omórš pre Balauru, mai după tâte poveștile se 
ascunde sub aripile puiloră, 6ră venindii Pajura îlă 
înghite și apoi îlù aruncă afara maï frumosi de cum 
a fostii mai nainte. După acesta, ca semni de recunos- 
cinţă și mulțămită, Pajura îlu scâte pe astălaltă lume 
şi când ajunge să Yasa, în tote se arată, că Pajura 
gustă maï întâi carne de-a mântuitoriului puilorii sei, 
și abia după acâsta gustare îlii aruncă de-asupra pa- 
mentul, în lumea alba. 


In scurtu mai t6te poveştile, atâtii cele din Bu- 
covma, câtă și cele din Transilvania și România, câte 
le cunoscu eu, numu: fórte puţinu se deosebescu una 
de alta în istorisirea acesti faptă. 


JII. 


Intwalta poveste, alu cărei eroii este Prâslea celü 
votnici, vine vorba 6ră-și despre o pasere, care 
asemenea locuesce pe terâmulii celalaltii. 


— 142 — 


„Prâslea — dice acâsta poveste, — cure sedea 
de-o parte, vădâ pétra care căquse cu sgomotiă, mulțăuni 
lui Dumnedeii, că 1-a scăpată dilele, și se gândhă ce să 
facă ca să 1asă afară. Pe când se gândiă și se plângea, 
dânsulii auqi ună ţipetii și o văetare, care îi umplă 
inima de jale; se uïtA înprejură și văqă unii Balauriă, 
care se încolăcise pe ună copacii și se urcâ se mânânce 
nisce pul de Sgripsorii. Seóse paloșulii Prâslea, se 
repedi la Balaurii, și numai deeñtü îlii făcâ bucățele. 

Puii, cum vădură, îi mulțamiră și-i disereă: vino 
în có, omule vitézü, să te ascundemii aici, că de te-a 
vedé mama nâstră te înghite de bucurie. Traseră apol 
o până dela unulii din puy şi-l ascunseră în ea. 

Când veni Sgripsordica și văi grămada 
ma mare de bucățele de Balaurii întrebâ pre pur: cine 
li-a făcutii ăstii bine? 

— Mamă — diseră ei — este unii omii de pe 
tăremulii celalaltu și a apucată în eó spre r&săritii. 

=> ME ducii — li dise ea — sš-Y mulțămescii. 

Ea porni ca vântulă în spre partea în cătrăii în 
spuseră puii, că a apucatii omulii. După câte-va mi- 
nute se înt6rse, 

— Spuneţi-mi drepti li dise — în cătrăă sa dusii ? 

-- Spre apus, mamă! 

SPntrunü césü strebătă la cele patru părți ale 
tărâmului de josii şi sent6rse cu deșerti. Ea 
cerfi ca puii numai decâtii să-X spue. In cele mai de pe 
urmă et diseră: 

— Dacă ti l-omii arătă, mamă, ne făgăduescă tu 
că nu-ï vei face nemică? 


— 143 — 


— VE fägăduescu, dragii me! 

Atunci eï îlu seóserš din până și-lu urăteră; 6ră 
ea de bucurie iü strînse în brațe și câtă p'aci eră 
să-lit înghiță, dacă nu l-ar fi acoperitu puii, 

— Ce bine vei să-ţi facă și eù pentru că mi-ai 
scăpatu puii de mârte? 

— Să mă scoţi pe terâmulii celalaltii -— respunse 
Prâslea. 

— Grei lucru mi-ai cerută — îi qise Sgrip- 
soróïca, — dară pentru că ţie îţi sunt dătâre mâu- 
tuirea puilorii mei, mă învoescii la asta. Pregătesce 100 
ocă de carne făcută bucățele de câte o ocă una, si 
100 pâni, 

Indată se gătiră și fură aduse la gura grópe). 

Sgripsordica dise: 

— Puue-te de-asupra mea cu merinde cu totu, și 
de câte ori olii intóree capulă să-mi dai căte o pâne 
şi câte o bucată de carne. 

Se aședară și porniră, dândă Prâslea Sgrip- 
soricei, de cate ori cerea, pâue şi carne. Când erà 
mai aprâpe să Xasă de-asupra, pasarea uriașă maï 
întârse capulă să-i mai dea de mâncare, dar’ carnea 
se sfârșise. Atunci Prâslea, fără să-și pârdă cumpătulă, 
trase paloșuli și tăiâ o bucată de carne móle din buca 
piciorului de susii și odă Sgripsordicei. 

După ce ajuuse de-asupra, și văqă că Prâslea nu 
pută să âmble, îi dise Sgripsordica: 

— Dacă nu erà binele ce mi-ai făcută și rugă- 
ciunea puilorii mei, maï că te mâncamiă. Eii am sim- 


— 144 — 


ţită ca carnea, pe care mi-ai daPo în urmă, eră maï 
dulce decâtii cea de man nainte, și n'am înghiţit'o : reii 
aï facută de mi-ai dat'o. 

Apoi o dete afară, Y-o puse la locii, o unse cu 
scuipatii de alü seü, și carnea se lipi. Atunci se 
îmbrăţișară ; ea se duse în prăpastia de unde eşisără 
și Prâslea plecă catră împărăția tatalui seü.“ 1) 


IV. 


Din citatulu acesta și diu celii premergătoriiă, cari 
semănă unulu cu altul până și'u cele mai mict amě- 
nuute, resulta că Sgripsordica, masc. S grip- 
sorii, și Pajura sunt una și aceea-și pasere cu dóue 
deosebite numiri. 


Am disă maï susi, că Românii consideră Pa- 
ura, prin urmare și Sgripsordica, mal multă 
ca o pasere mitologică, care war fi esistândii în acâstu 
lime, ci?n ceealaltă, pe celalaltii tărâmiă, 


Se nasce acuma întrebarea ory de într'adevării e 
paserea acâsta o pasere mitologică, oră nu? 


Indecându după însușirile sale, cară i se atribue 
de: cătra povești, am putea cu tótă dreptatea să sus- 
tinemü că paserea acâsta e o pasere mitologică, dacă 
numele „Pajura“ nn l-am întâlni sin vorba de tâte 
dilele a poporului nostru, afară de poveşti. Insă noi 
adeseon audimii pre poporii, nu numai pre celă din 


1) P. Ispirescu. Legendele și Basmele Românilorii. Partea I 
ed. III. Bucuresci. 1872. p. 42—43. 


— 145 — 


Bucovina, ci şi pre celii diu Transilvania și Româuia, 
dându numele de Pajura séu Pajoră și Acireï 
ce se află pe monedele austriace. Așa esistă unii jucii 
alu pruuciloriă, care constă întru aceea, că aruncâudu 
unul dintre dânșii o monedă în ausă, celalulţi trebue 
să gâcâscă : cu care parte e în susii și cu care în josii, 
en nunmării sé cu pajură? — Joculü acesta e 
usitatii sn România, unde maï demultii se dieà, când 
aruncaii moneda acesta „capi s6ii luntre“? Mai 
pe urmă de când moneda austriacă e în usii sin Ro- 
mânia, spnnii copii de-acolo, când oaruncă: „pajure 
s6i număriit?!) 


Afară de acâsta adeseori audimu qicându-se și 
„Pajura împărătâsca“. 


Deci Pajură séu Sgripsordica nue numar 
o pasere închipuită, mitologică, după cum n-o înfaţo- 
șaza poveștile poporane, ci totodată și o pasere reală 
și se numuesce lat. Aquilla Mogilnik; A. imperialis 
Bechst, Kaiser- oder Knigsadler. 


Cu tóte acestea însă trebue sa însemnezu că nu- 
mirea de Pajură se aplică decătră poporul românii 
maï multii numai paseriloră uriașe și năsdrăvane, pre 
cară nu le cunâsce din vedere, și chipuriloră Acirei de 
pe monede, pe când paserile cunoscute ornitologiștiloră 
sub numele de „Aquillae“, Românii nu le numescii 
„Paj ure“, ci parte „Acire“, parte „Vulturi şi 
parte cu alte numiri 


1) G. Dem. Teodorescu, Încercări critice asupra unorii credințe, 
datine și moravuri ale pop. rom. Bucuresci. 1874. p. 15; 


10 


— 146 — 


V. 


Cum că acestu som de paseri se numesce de 
catra Români „Vulturi“ ne putemiă încredința și 
din urmatorăulă pasagiu, pre cure-lu seótemü dintr'o 
poveste din România. 


„Mergândii astfelu în dorulă leli, — spune po- 
vestea din cesțiune despre unii baetanii, pre care ase- 
menea îlii scoborise sârtea în ceeulaltă lume, — fără 


sa scie unde se duce și pe unde calcă de catranitii ce 
eră, se deșteptă din zăpăcâla ce-lii cuprinse, audindu 
nisce ţipete ascuţite și lovitun de aripi desnadajduite. 
La audulu ăstm sgomotu își rădicâ ochii în susă și 
vădă de-asupra unei pori uni cubu nemăsuratii de 
mare și în cubi do pm de Vulturi de trei or 
mu mari ca o Dropie batându-se, ţipându și apă- 
rându-se cu aripele de unu Baluuriă grosnică, care 
se radicase până la e și da năvală să între în cubi 
şi” sa-i zugrume, 

Cum vëdü și vădi că puii perdi puterea și şer- 
pele vrea să-ă prapudesca, i se făcă milă de eY și 
scoţendii cutitulü dela brâii tai în dóne trupulii B a- 
laurului: care atârnă până la pământă. Balaurulă 
de durere lusâ embuli și se năpusti spre baiată, însă 
acesta nu așteptâ ca să-l ajungă; ci cu unii comăgelii, 
ce ţinea în mână iü pal în capi cn sete și-li pra- 
buşì la pământii. După aceea îi sfarmă capulă cu o 
pâtră și-l ta: trupulu ciocârtindu-lii în ma multe 
bucațı. 


— 147 — 


Puii de Vulturi sariră din eubii voroși, mân- 
cară stervulu Balaurului în câte-va înghiţiţuri şi pe 
urma qiseră mântuitonului loră : 

— Vino cu noi în cubi și aștâptă până să vină 
mama, care-ţi va resplati cu prisosință binele ce aï 
facută. 

Bănatulii neavândiă altii ce face, se sul cu dânșii 
în cuibii și unulă din pwu îi gise: 

-— Ca ce slujbă aí cere mamei? 

— Ași voi ca să më ducă pe tărâmulii celalalt 
— vespunse baiatulu. 

— Cam grea slujbă îi ceri, pentru dragostea 
nóstrě însă o s'o facă; cată însă maï nainte de tâte 
sa te îngrijesc de nóue burdușe de bivoli, pline cu 
cenuşa, să i le pui pe spate, ca să le mânânce peuă 
va ajunge susü, căci e cam mâncaci6să mama nâstră. 

— Le gasescii eŭ. 

— Al6rgă si vino în graba. 

Baiatulu se dete josii, puse marulŭ pe pumenti, 
îlu lovi eu bicaulii și făcându-se casele la locii se gândi 
la cele nóue burdușe și ele fură gata pe dată. Cum le 
văqă, le puse la îndamâuă, facă ér’ casele mără şi se 
sul în cwubă. 

Una din paseri îi dise: 

— Mama e cam iute la fire, dar” să nu te spariï 
că pentru iubirea nóstrë se face miel. Intră colea sub 
aripa mea și să nu ieși până ce nu ți-olii dice eu. 

Abia întră sub aripă și 6tă că de-odată cenuliă 
se întunică, văzduhulii vajăi, și pămentulă tremură, 
puii începură să bată din aripe de bucurie strigândii : 

10* 


— 148 — 


— Vino mama, vino mama, — și cascara gurile 
ca să prinda ceea ce le aducea. 

Vulturbica tiné în ghiare uuii viţelă de do. 
am și e. luândă-lu îlii hapaira pe dată. După aceea 
ma-sa dise: 

— Hm! ce mirósa aice a omii după tăremulu 
celaltu ? 


— Nu mir6să nimică! — respunseră puii. 
— Ba da, da, si vol l-aţi ascunsi. 
— Ba nu! 


— Ba da!... sculaţi în susü să vë cautu! 

-— Eï bine! și de-ar” fi așa, ce Y-aí face? 

— I/ași înghiți pe dată. 

— Dar dacă-i vel fi dăt6re mântuirea nostre ? 

— L-ași mâucă de bucurie, 

— Asta mo vel face-o, mamă, căci elu nu ne-a 
lasatu sa fimu înghiți de Balauri si ce este maï 
multii, te-a scapatii de dușmanuli celu mai de morte... 
de Smei. 

— M’a scăpată elŭ de Smeulii, pe care până 
acuma eŭ nu l-am pututii dovedi! — strigå Vultur6ica 
spăimântată, elă trebue să fie maï puternicii ca mine, 
seóte-lü să-l vădă ! 

— Nu-lu seótemü până ce nu vei iură pe mân- 
tuirea nâstră, că n'ai să-i faci nică unu reii. 

— Vă jură. 

— Şi că-lă vei duce pe tărâmul celaltii. 

— Asta-i cam greu, căc o sa erëpü de fóme. 

— Nu vei erëpà, căci angrijită elü de ale 
mâncării. 


— 149 — 


— Bine! facă-se pe voia vâstră! scóteți-lŭ acum 
să-l văd ! 

Pui rădicară aripa și Vulturbica cun vëdà 
pe băată, deschisă eroculü si-là înghiţi pe dată. Pui 
începură să tipe și Vulturdica iu scâsă și-lii în- 
ghiţiti de tret ori de dragii ce-i eră și a treia dată 
lăsându-l în embiă vii și sănătosii în dise: 


— Gatesce-te de plecare și veţi de-mi dă în 
gură câte ce-va or. de câte on voii căscă gura spre 
tine, cacı aminteri te mânâncii fară l6că de păcatii. 


Băiatulii se prinse bucurosi, Vulturdica 
puse pe spinare cele nóue burduşe ca nóue mere, puse 
de-asupra loru pe Dbajiatü călare și încep să “sbâre 
spre gura pescerei. 

Cum se'nulţă cu câţi-va stânjeni în susii, întârse 
cloculii spre elü și elü îi aruncâ în gură saculii pe care 
en îlu înghiți pe nemestecate și așa de nóue ori până 
ce se apropi de gura puţului. Ajunsi acolo, tocmaï 
când eră să dică Dómne ajută, paserea intórse 
ră-și capul, și elii ne maï avându ce să-i dea, tăi 
iute câte o felie de carne dintre glesnele lui și i le 
aruncă în gură. 

Paserea mestecâ în gură cu plăcere aste bucățele 
și când bănatulii se apucă de ghisdurile de afară, ea 
întârse capulii și-l dise : 

— De unde luași aste bucățele de carne, caci 
dulci eraŭ. 

— Din carnea trupulu mei — respunse elü gă- 
rindu la pamêntù. 


— 150 — 


Audindii paserea se repedi ca să-l îmbuce, dar 
gura puţulu. eră strimta și ea nu putea trece, 

— Ah! feaoru de lele! — ce-ai fostu ! -— strigă 
ea cu ciuda, cacă nu te sciù că ești așa de dulce, te 
mâncamii făra dór și pote. Cu tâte astea, peutru binele 
ce aí facutu puilorii mai, fii bunii scăpată. 


Dicâudu aste cuvinte sburâ în josă. 1) 


VI. 


Din acestă citatu ne putemu așa dară fârte lesne 
convinge că Vnlturdica dintr'nsulă e aceea-și 
pasere, pre care am vădut'a și'n citatele premergetâre, 
adică Pajură sé Sgripsordica, 

Totii acâsta pasere, dupa cum ni spunu vr”o câte- 
va povești, ce se afla în gura poporulni români din 
Bucovina, se numesce încă și Sgri pţordică séu 
Sgripeiordică, mase. Sgripţii, dem. Sgrip- 
ţori și Sgripcioru; în Transilvania: Sgrin- 
torü, pl. Sgrintori?), Sgripţoru, Sgrip- 
toróïcă?) și Gripsorut), 6ră de catra Românii 
din Macedonia: Skipa6nne.5) 

Afară de-acâsta maï e densemnată că în Tran- 
silvania se afla și dicerea „sgrințorii bătrân ue) 


1) Caiendariulii Basmelori gi ali cânturilorii pop. Bucuresci, 
1877. p. 44—46, 


2) S, Petri, op. cit. 

3) G, A. Poliz. op. cit, 

4) Sab. Pop. Barciană. op. cit. 

5) A. de Cihae, Dictionnaire t. II, p. 343, 
°) S, Petri op. cit. 


— 151 — 


séu ,sgriptoru bătrânu“!) eu intelesulu de 
„diavoli bëtráun“ germ. alter Teufel, precum 
și „Sg ripţorbică“ cu înțelesulu de: femee bătrână, 
urici6să și rea. Toti „Zgripţorbică“ se numesce 
Q asemenea femee și'n România?, 6ră în Ungaria 
„Sgripelurbică“ și „Beripeïnróïcă.“?, 


De și v'aii nemică de-a face cu paserea, despre 
care ni e vorba, totu-și, fiindu că aŭ 6re-și care ana- 
logie cu numele acesteia, volu mam reproduce aice încă 
vro câte-va cuvinte, can, după câtu sciii eu, nu se 
află în dicționare, Acelea cuvinte sunt: substantivulu 
„seripţii“ pl. ,seriptw și verbele a se sgrip- 
tënà, gripsană și sgrepţănă. ,SeriptY 
numescu Româncele din Bucovina unii felii de rotiţe 
mic, pre can le'utrebuinţâză la stative (resbonii) 
spre rădicarea şi lasarea în josă a iţeloru în timpulu 
tesutului Totü „seripţi“, germ. Rollen, se numescu 
și alte rotite mici, prin mijloculii cărora se rădica 6re- 
şi care greutate în susu, Despre acești „scripţi“ 
amintescu adeseori și poveștile poporane, spunendii cu 
pre cutare și cutare féta de împărafă aŭ rădicut'o cu 
„8 cripţi într'o înalțime anumita Verbele „sgri p- 
țănâ“, gripsăni“și„sgrepţănâ“ însemnâză ma 
ântâm: a se acaţără ca o mâţa pe uuii pomi, pe 
unii délu poncișu séŭ pe-o stâncu înalta, 6ră ali doilea : 


1) G. A, Polizü, op, cit, 

2) Th. M. Arsenie. Noue colecțiune de basme sgi istorit po- 
pulare. ed. II. Bucuresci. 1874, p. 158. 

3) Dr, At. M. Marienescu, Seranii și Doranü; Serilă, Megila 
şi Porilă, dâue povesți poporale, Pesta 1873, p. 14—15. — 


— 152 — 


a sgăriă cu unghiile. Ce sgrepţenezi = ce 
gării ? 

După Petri și Polizii A cira séñ Pajura lat. 
Aquilla, germ. der Adler, sar numi românesce și 
„Croncanii“ 1). Insă eŭ credii că numirea acâsta mai 
de grabă s'ar pută potrivi Corbului, pentru că 
Corbuli într'adevări eroncănesce și Dlu Cihac cu 
totii dreptulă o trăduce prin „grand corbeau“ 3) 

Causa, de ce i se atribue de cătră puporulii ro- 
mânii în poveştile sale Pajurei o mărime și o pu-* 
tere estraordinară, apoi lumea cea négră sti 
tăremuliă de josii de patria sa, verfulă unui 
arbore mare din apropierea unu lacă de aședemântulii 
embului seu, credii că vine de acolo, pentru că maï 
întâi paserea acesta e fârte mare în compărare cu 
celelalte paseri cunoscute Româniloră, și ali doilea 
pentru că ea este fârte rară de văduti, locuindii de 
comunii pe cer mai înalți munți, în cele mai retrase și 

Antunec6se locuri. 

Póte însă să fie si altă causă... Dar’ pe aceea 
o lasu de o cam-dată so lamurâscă alți bărbaţi ma 
compitenţi de câtii mine. Atâta voiii mai spune numai, 
că Pajura sé Sgripţordica, după credința po- 

1) Op, cit. — In Calindarulii poporulut sâă ali progresului 
pe an. 188. Bucuresci, la p. 5. aflñmü următârele: „In aerü plănaii 
Vulturi! ce veniseră din inimele Balcanilorit și de prin pleșuvele 
vârfuri ale Carpaţilorii, Cloncanit ce Ampleaii aerulii de tristele 
lor ţipete şi Corbil si Ci6rele ce ciupiaii și ele pe unde puteai 
din mulţimea leşurilorii, ce zăcenii în tâte părțile.“ — „Cloncanir“ 


din pasagiulă acesta se vede că încă sunt nisce paseri răpitore, daP 
cum Be numescü latinesce nu sciü. 


3) Op. cit. p. 239. 


— 153 — 


porulu românii din Bucovina, e blăstămată ca să nu 
pâtă nică când eși din ceealaltă lume într'acâsta. De- 
aceea Sgripţordica nici odată nu se pâte sui 
mai susiă decâtii până la gura dela buriculu pămen- 
tului; de-aice sentârce totdénna €ră-și înapok, căcă 
mai departe nu pâte shură... 

Să trecemu acuma la alte paseri, carı asemenea 
se ţinu de familia Pajurei. 


VII. 

De familia Pajurea se ma ţină încă si urmă- 
t6rele dóue pase, pre carı le cunoscii Românii după 
nume : 

Jepurariuli, numită altmintrelea Vulturi 
mare și Vulturi sét Hultanii de pétră, lat. 
Aquilla fulva L. germ. der Steinadler. 

Jepurariulă gălbii sé Vulturuli 
galbiù lat. Aquilla chrysaâtos L, germ. der Goldadler. 

Acestea d6ue pasen sémënš așa de bine una cu 
alta, încâtii cei ma mulţi ornitologiști au fostă până 
acuma de părere, că sunt una și aceea-și pasere, și 
numai după ce îmbătrânesce își schimbă penele. In tim- 
pulii din urmă însă s'a constatată, ca altă pasere este 
lepurariuli și alta lepurariuliă gălbii. 

Ce se atinge de numele,lepnrariii“ alu aces- 
torii dâue paser, elii vine de acolo, după cum mi-aii 
spusu mai mulți Român: din satele Frătăuţit-vechi 
și Panţi ri, că nutreţulă lorii celii mar de frunte și 
mai preferatii sunt e puri. atâtii cei selbatici, câtă si 
ce. de casă. 


— 154 — 


Era ce se atinge de numele „Hultanii de 
pétră“ eln vine de-acolo, după cum mi-as pusi V. 
Flocea din Câmpulungu, pentru ca acestă Vulturii 
își face embulii și petrece pe stâncele cele mai inalte. 


Atâta și despre aceste dâue paseri ! 


VIII. 


In fiue voiii să reproducu aici şi-o legendă despre 
Pajuri, pe care am audit'o dela unii Românu din 
Siretiu, caci Pajurile, ca și maï fie-care alta pasere, 
au legendele lorii proprii. 

Liegeuda diu eestYune e urmatórea ; 

Dice că pe timpulii fómetei celei mari, 
acuma când va fi fostii fOmetea aceea, numai unulu 
Dumnedeii pâte să scie, destulu atâta că pe timpulu 
acela eră o femee, care avea trei prunci: doi baieti 
și-o copilă. 

Eta căntro di, frământândiă fewmeea aceea pâne 
și voindă, după ce a framântat”o, să o bage în cuptoriii 
ca să se cócă, baeţii e, coraiudu-le maţele de fóme 
și ne mai putâudu rabdă până ce se va cóeé pânea, 
luară aluatulu crudu cum eră de pe lopata, cu care 
vo maica loru să-lu bage în cnptoriu, și începură 
a-lu mânca unu gusti așa de mare ca și când ar fi 
fostu cine scie ce fehu de bucate bune și alese. 

Maica lori, vedendii ucâsta, se mâuiă focu pe 
deușii și începă aa blastămă cu amaru și a dice: 

— Blastămați sa fiți de Dumnegeu și de mine !..... 
în paseri să vë prefaceti și pe munții cer mau alti și 


— 155 — 


mat mari să ședeți, și pâne în viéta vâstră dacă-ți 
vedè să mu o puteți mâncă, cum nu putul eñ astă-QI 
din pricina vâstră să mânâncii! 


Audindă ce: doi fraţi” acestu blastămii ne-aștep- 
tatu și amară, începură a plânge de se cutremuraii 
cameșile pe dânșii, nu altă ce-va. Apoi luându- 
şı remasti bunii dela maica loru aŭ eșitii din casă afara 
şi cum aŭ eșitii îndată s'aii prefacutii în d6ue paseri 
man si aŭ sburatii în lumea largă, în cotro Y-añ dusii 
ochii. 

Pe când s'a întâmplatu acesta sora lorii nu eră 
a casă. Prin urmare eï dela densa nu și-au pututiă luă 
remasii bunit. 

Venindu maï dupa aceea sora lorii a casă și nee- 
sindu-Y fraţi ca totdcuna spre întimpinare, întrebâ pre 
maica sa: 

— Unde sunt fraţiorii mei?... de ce nu vinu 
ei ca sa mâncămu cu toții la o mâsă?... 

Mă-sa, nevoindit a-i spune adevărulu, cum s'a în- 
templatii, i-a disă că frați sa Paŭ dusă în lume ca 
sa se hranâsca singuri cum voru pută cacïea, într'unii 
timpii așa de grei, nu este în stare să-X sustie pre to. 

Copile, audindii acesta, a începută a plânge amară 
dupa frații sei, și dise macer sale: 

— Dacă e așa, apoi më ducii și eu în lume pa 
să aflu pre frați me și să më hranescii și eŭ cu 
dânși ! — Şi cum gise își luâ remasii bunii dela marea 
sa și, fara a mal ascultă cuvintele acesteea prin cari 
voè o oprescă, se porni și ea în lume, și mergându 


— 156 — 


asa, acuma câtii va fi mersu numai ea a pututu să scie, 
totii întrebându și căutâudii pre fraţii sei, ajunse până 
la marginile lume, unde s6rele nu-și mm pută da radele 
sale și diua încetă de-a mai avé lumină. Aice ajunsă, 
vădându că nu mai are nemică de mâncare, nici nu 
scie în eotro să apuce și ce să facă, a prinsu a-și blăs- 
tămă dilele: la ce mai trăesce ea pe lume?!.. Si pe 
când eră mai scârbită și mu amărită, pe când se blăs- 
tămă maï tare, căci nu scid în cotro să apuce, 6tă că 
de-odată zăresce înaintea sa o padure forte mare, îm- 
pănată cu felii de fehü de copaci, pomi roditoră, erburY 
și floră mirositâre. 

— Voü întră în pădurea acâsta — dise copila, 
zărindu-o +— cum mi-a ajutatii Dumnedeii să ajungă 
până aică, totă așa mi-a ajută elü ca să strebatii și 
padurea acâsta... bunii e Dumnedeii!,.. 

Cum dise, așa și facă. Se porni prin pădurea 
aceea, și mergândii și strebatendu cu mare grei și cu 
multă ostin€lă pădurea aceea, 6tă că de-odată i semfă- 
joșeză unu palatu fârte mare si frumosi. 

Palatulii acela, eră jurii împrejurii încunjuratii cu 
zidii tare de pstrâ în mijloculii caruia se află o ușă 
fârte mare de ferii cu șese încuetoră. Imprejurulü pala- 
tului se aflaii felii de felii de paseră cântatâre, pre 
carı de-a dragu să le fi ascultatu, 6ră la pârta cea 
mare de feru ședeaii dóue dihănii răpitâre și nu lăsaii 
pre nimene ca să între în lăuntru. 

Voindii copilu cu or. ce preţii să între în pala- 
tulu acesta așteptâ până ce adormiră cele due dihănii 
şi-apol se sui pe pôrta si întrâ în lăuntru. 


— 157 — 


Dar wa apucatii eu biue a întră în launtrulü pa- 
latului și ¿tš că a venitii lu densa o vulpe și-a in- 
trebat?o : 

— Ce ventu te-a batutu, copilu, să vii din ceea- 
lalta lume aici la noi, unde nică anii omu pământâniă 
n'a putută strebate până acuma ? 


Copila respundându-, i-a spusii tâte diu firii în 
pării cum s'a întâmplatii, că adică ea își caută pre fraţii 
sei cei fugiţi de-a casă și nu-i pâte nicăiri află, de si 
Y-a căutatii în tâte parţile, unde numa. a cugetatu că 
va pută da de dânșii. 

Vulpea în dise éră-şı : 

— Bine facă ca cauţi pre frații te, dar reii să 
făcutii ca aY venitii aică, pentru că cum va veni d o m- 
nulii meii a casă are să tenghiță! 

Audindii copila cuvintele acestea se înspăimântă 
şi începi forte tare a plânge și a se văieră. Dar pe 
când plângea ea maï tare, étš că întră stăpâna pala- 
tului în lăuntru și v&dendu-o o într6bă de ce plânge? 
Copila, picându-l la piere, îi spuse tótă istoria eY, sn 
urmă o rugâ să wo lese cas'o mânânce domnulii păla- 
tului când va veni a casă. 


— Sedlă-te! — dise stăpâna palatului, — că nu 
te-olii lasă să te mânânce! — Si dicândii acestea luâ 
pre copila de mâna, o duse cu sine în altii despărți- 
mentii și acolo o ascunse ca să n'o afle bărbatulii sei 
când va veni a casă. 

La o 6ră séu pâte și ma târdiii după acesta étă 
că veni și stapânulă palatului. Acela eră uni Leii 


— 158 — 


fórte mure si înfioratoriu, care când venă a casa, totii 
palatulii se cutremură. Dew sosindu elă acum se puse 
la mâsă, și venindă după acesta dóm na Im se puse 
și ea la mâsă și începură a ospetă împreuna. 

Nu multă după acâsta, ce- vint dómner în gândit ? 
... se se6lă de-odata dela mesa și dice bărbatului sei, 
adică Leului: 

— Multă bine mi-a făcutu tw până acuma, fa-mi 
şi acuma unul !... 

— Se pâte!... de ce nu! — respunse Leulu. 

— S'a ratăcitii de pe ceelalta lume unii omu și-a 
-ajunsu până la noi... dăruesce-i viéta ! 

— Nu mă opnnă,... în vo darui-o, dară trebue 
ma! ântână să-lu întrebămii cum și în ce chipii a ajunsi 
elă până aice?... 

Dâmna, bucuria e, se duce de grabă și aduce pre 
copila ascunsă și-o arată Leuluin. 

Leulii, cum o vede, o îutrebă: 

— Cum sin ce chipă aY ratacită tu până aice? 

Copila i-a spusii și lu, ca și dâmnei sale, tâte 
din firii în pără: cum sa pornitii de-a casă, cum a 
âmblatiă prin lume căutându pre fraţii sei și cum a so- 
sită şi-a întrată în palatiă. 

Augindu Leulă t6tă pricina, din care a părăsită 
copila pre maica sa și-a apucatii lumea în capă i s'a 
făcută milă de dânsa și a disü: 

— Trebue să chiemii pre toţi supușii mei la ună 
loci și să-i întrebii: de maŭ trecutii pe-aici cel doï 
frați ai tăi și de nu f-aii mâncatu eï cum-va? 


— 139 — 


Apoi elhemâudu elu pre toți supușii seă la unii 
locii i-a întrebatu : ori de maŭ vëdjutü ei dor frați tre- 
cându pe-acolo, și ori de nu Y-aŭ mâncatii ei, ducă Y-aŭ 
vădutiă ? 

Supușii respunsera ca mai vëdutü nici wau mån- 
catii pre nimeni. 

După acâsta întrå Leulu în casă și spuse copil, 
ca supușii lui maŭ mâncat pre fraţii ef, deci pote să 
mérgš ma departe și să-i caute că-i va află, 

Copila, bucurâsă că a seapatii cu obrazulii curată, 
îș luå remasii buni dela Leii și dela soţia acestuia, 
Ji mulţămi pentru primire și pentru tâte cele bune, și 
se porni mai departe, și -mergendi ea, și 'mergândii 
întruna câtii va fi mersă, a ajunsă în altă pădure, în 
care a datii de-o casă mică, durată în pământii și aco: 
perită cu pae, éră pe lângă casă o gradină forte fru- 
m6să, cu o mulțime de paseri, carı cântaii așa de plă- 
cută şi frumosii că ma mare dragulu îţi erà să le asculți. 

Ajungendiă ea la casa acâsta si întrândii în lăuntru 
dete de-o baba betrâna, ce ședă pe vatra și lucră, și 
cum o zări îi dise ,dó m në ajută! 

Baba îi multami, se sculå dela lucru, merse lângă 
dânsa și-o întrebâ: 

—  Fătulu mei! eum vii tu pe-aicea, că pe-aice 
sufletii de omii până acuma n'a pututii veni? 

Copila începi a plânge şă-ai spune că ea caută 
pre fraţii sei, carii aŭ apucatii lumea în capă, si de- 
aceea a ajunsii până la dânsa. 

—  Fătuli mei! — dise baba — fraţii tăi cer 
perduţi sunt blăstămaţi de maica ta ca să se prefacă 


— 160 — 


în paseri, si e. cum au parasitii casa s'aii si prefacutu 
în nisce pase fârte man, ca pentru mărimea loru 
6meniă ü uumescu Pajure. 


Copila a rugat?o să-i arete, dacă scie, unde locu- 
escii fraţii ei și cum pâte să-ă afle? 


Baba îi arăt unii dâlă fârte mare, pe verfulu 
căruia se află unii pălată, și-I dise : 

— Ja acolo e palatulu lorii !... dacă voesci, mergi 
și-i ve. află, numai cauta ca să asculți totii ce-ţi vorii 
spune e.!... așă îți ve. pută ajunge scopuli!... alt- 
mintrelea nu!.,. 


Delului, pre care i l-a aratatii baba copilei, eră 
fârte înaltă si piezișii, că nici unu omu nu eră în stare sa 
se urce pe densuliă, eli erà ma toti de pâtră, si pe 
dânsulii nu pută cresce altu ce-va, fară numai érbš, 
dar” și aceea ca vai de dânsa, ér’ în prejuruli d6luhiă 
se aflaii felurite paseri, ce cântaii de se auqiă cine scie 
până unde. 

Copila, care dorà numai decâtu se afle ina de 
graba pre fraţii sei, luându-și remasii bunii dela babă, 
se porni toti într'o fugă spre délu, și se sui cu mare 
greii pe dânsulii, până ce ajunse la palatulii de pe vêr- 
fală lu, care eră fórte mare și facutii din ferii. Şi dupa 
ce se sui ea acolo, întrâ în palat, dară nu aflâ pre 
nimeni: în nuntru, ci vëdü numai o mésš mare pe care 
se aflaii mai multe fehun de bucate. Fiindă ea forte 
flămânda, a gustată din fie-care feliu câte o lécă și 
apoi s'a ascunsă sub pată, temându-se ca să nu dee 
cine-va peste dânsa și sa nu-i facă vre unii reil. 


— 161 — 


Etă că nu multă după ce s'a ascunsi copila, colea 
pe când eră s6rele cruce amédi, vinü dâue paseri forte 
mari, și se punii la mâsă și începi a mâncă. Utându-se 
maï după aceea una dintre dânsele maï bine la bucate 
și vădându că din fie-care portie lipsesce câte ce-va, 
dise : 

— Asta-di trebue sa fi fostu cine-va aici, caci. 
uătă-te colea, din fie-care portie, lipsesce câte o l6că! 


Ceealaltă respunse : 


— Pâte ţie numai ti se pare, eñ nu vědu să lip- 
séscă ce-va ! 

Şi așa a trecuti Qiua aceea, fără să maï bage in 
samă ca l-a lipsitu din bucate. Dar vădândi că a 
d6ua di lipsesce maï multu, 6ră a trea di și mai multii 
gise una dintre ele: 

— Trebue să cautămii cine e pradatoriulă buca- 
teloră nóstre! — și cum dise se dete a caută în tâte 
parţile prin pălatii, pent ce în urma dete de sora lori, 
căci cele dóue pasen erai frații copilei, și cum o vě- 
dură o cunoscură și-o întrebară ; cum de vine ea aici? 
Eră copila începândii a plânge, li istorisi tótă întâm- 
plarea eï de cum s'a pornită de-a casă dela maica lorii 
şi până ce-a ajunsu la dânșii. 

Fraţii copilei, după ce o ascultară cu luare aminte 
diseră: 

Dacă tu vei pută rabdă șese ani de-a rendulii 
ca să nu vorbescă cu nimenf nici unu cuvintelü, apoi 
veï pută rădică blăstămulă maicei nâstre de pe capuliă 
nostru și ne vom preface 6ra-și în 6meni cum am fostă, 


— 162 — 


éra de nu ver pntă rabdă, de veï vorbi, apo suntemii 
perdu în vea!,.. 

Dupa ce rostira ei cuvintele acestea, își luară 
remasii bnnii dela sora loră, își întinsera aripele cele 
mară și sburândii se perdura în largulii lumei, lăsândiu 
pre sora lori 6ră-și singura. 

Copilu, vădându-i sburândă tocmai atuncea, când 
cugetă ea că nu se vorii deslipi nică odată de dânsa, 
începă €ră-și a plânge și-a se tângui. Dar” cugetândi 
ca totu-și va sosi odată unii timpu, când se va pută 
bncură, dimpreună cn frați sel, îşi călcă pe inima și 
încetâ, de plânsii. .. 


Cina am după olaltă n'a vorbitii ea cu nime 
nic. unii envântiă. După alu cincilea anii însă, vădându 
că fraţii se. nu se mai întorcii înapoi, nici nu-i pâte 
nicain află, nu se mai pută rabdă și începă a vorbi. 
Dar’ n/a vorbitii încă bine celu dintânii cuventă și 6tă 
că fraţii se. viuü la densa și- qieu : 

— Remi sšnëtósš, sorióră dragă!... Daca tu 
ne-ai fi ascultati și n'aY fi rostitii nici unii cuvântă 
penă după alii șeselea anii, cum ţi-am fostii spusii, noi 
ne-am fi prefăcută €ră-și în Gmeni cum am fostii, așa, 
însă de-acuma suntem perduți în veci!,.. Mergi în 
lume și te hrăneșce cum vei pută, éră pre noi nu ne 
maa căntă, căci de-acuma nu ne- maï aflà!... 


Și cum rostiră ei cuvintele acestea sburară 6ră-și 
în lume și remaseră până astă-h Pajnri, după cum 
Y-a blăstămatiă maica lori, și nici-odată de atunci in. 
eóce nu se nutresc cu pâne, ci numai cu carne de 


— 163 — 


selbatăcimi, și când li pică din damână și cu copii până 
la sese ani. 

Acâsta- legenda Pajurilorii. Eră ce sa 
facută cu sora loră, după ce aŭ părăsito fraţii ser, 
nime nu scie. 


Galia. 


I. 


In dilele secetóse ale verii, când sórele cu radele 
sale cele ferbintY stóree şiró1e de sudorr de pe tețele 
ómenilorü, când mai fie-care vietate își caută unii locii 
umbrosii spre a se mai recori puţinii, căcă căldura, i se 
face nesuferită, când arșiţa începe a păli tâte plantele, 
cară din causa acâsta își plecă apoi crescetulii în josă 
și începii a se vescedi și a se uscă, când apele curgë- 
târe începii pe'ncetulii a scădă şi a secà, în aceste dile 
secetâse credu că nu odată vi s'a întâmplatii să vedeţi 
o asere sburândii și învârtindu-se óre întregi pe de- 
asupra D-V 6stră&, 

Fa bine! acâsta pasere, care de multe or se'nalța 
în sborulii seü aga de susii, că numai de-abia o pu- 
temu zări cu ochiă, și care din când în când strigă c'o 
v6ce văitătâre și trăgenătâre „caaal' „caaa!“ séùŭ 
„Banul!“ gaaale se numesce în unele părt locuite 
de Români „Gaies, 6ră în altele „Cate“, „Cailas, 
»Uligani“, „Puhoiertii“, „Șorecariii-roșu“ 
şi „Heze, lat. Milvus regalis Briss. germ. Kânigsweih 
oder Rothmilan. 


— 165 — 


Cum vine că paserea acâstă semnalță în shorulü 
seii așa de susu și maï alesii în qilele cele secetâse ale 
Veri și de ce strigă ea atuncea c'o vâce așa de plân- 
getâre, ca și când Y-ar lipsi ce-va, despre acesta esistă 
la poporulii românii trei legende, cari se vedi a fi 
păstrate din cea maï profundă vechime, de óre ce, 
după cum vom vedè maï la vale, le aflamii atâtii la 
Românii din Bucovina, câti și la cei din Transilvania 
si Ungaria. 

Deci să vedemii cum suna legendele acestea și ce 
ni maï istorisescii Românii despre Gane? 


II. 

La începută — spune leganda Românilorii din 
Bucovina și Transilvania, — când a făcutii Dumnedeii 
tâte isvârele și fântânele, tote riurile și pareele, tâte 
albiile și vadurile apelorii, a chemati și pre paseră ca 
să— ajute a le face. Tóte paserile câte se află în lume 
au săritii îndată din tâte părţile și Y-aii ajutată a le 
sapă și a le îndreptă, numai Gaïa q'a voitii sa-i ajute 
ci a disu că ea nu se va întină pe pici6re!) 
săpându la fântâne și isvóre, 

Atunci, supărându-se Dumnedeii pe densa, că e 
așa de îndărăpnică și neascultatâre, a blăstămat'o și 
Y-a disă: 

— Tuturoru paserilorii din lume să li fie ertatü 
a bă apa din isvâre, fântâni și păree, numai ţie și 

1) După altă versiune a acestei legende să fi qisă Gara cătră 


Dumnedeiă, că ea „se udă pe papucii“ gi de-aceea nu voesce 
să-i ajute a face isvâre. 


— 166 — 


urmașilorii tăi nu!... Tu și toți urmașii tăi numa: 
atuncı să bețı apă, când va plouă, €ră când att încercă 
să bețı apă din isvóre și din alte ape curgătâre, atuncă 
să periţă, pentru că acuma n'a. voit să te ostinesei și 
tu dimpreună cu celelalte paser: și să-mi ajuţi a sapă 
isvârele și-a îndreptă vadurile apelori ! — 

Așa a disii Dumnedeu și și-a întorsu faţa dela 
densa, 

De-atunci apoi, de când a blăstămat'o Duninedeii 
pe Gae, nu-i este ertată a bè apă din nici unii is- 
voru, sén alta apa curgetâre, căci cum be cum pere, 
ci numai să bee apă când pl6uă. Eră când plóua nu-i 
este ertatii să ţie clonţulii în susü, ca sa-i picure apă 
de plâie în gura, ci numa apa ce se strînge pe aripele 
sale îi este ertatu să o bee. 


De-aceea apoi vâra, când e mare urșită, se sue 
ea așa de susii în sborulü seü, ca să fie mai aprâpe 
de Dunmnedeii, carele audindu-a mai de grabă ruga- 
mintea, să trămita plâie, ca sa aibă de unde be apă 
și cu ce-și stâmpără setea. 1) 


Si Gana de-aceeu pere, când be apa din isvâre 
séü din alte ape curgătâre, pentru că Dumneden pre 
tâte acestea, după ce le-a facutu, le-a sărată într'atâta 
ca tâte celelalte pasen su pâtă be apă din ele, numai 
singura Gala nu, fiindu pentru dânsa prea sarete.2) 


1) Cred. Rom. din Transilvania com, de Dli Gr. Crăciunaşi : 
și a celoră din Bucoviua, com. de Dlii P. Ursulii din Căndreni, V. 
Ungureni din llişesci şi de alți Români, 


2) Cred, Rom. din Căndrent, com. de Dlii P. Ursulii. 


— 167 — 


III, 


„Legenda Românilorii din Ungaria despre Gaie, 
care numai f6rte puţinu se deosebesce de cea premer- 
getâre, sună astfelii : 

Voindii Dumnedeu a face fântâni pe la tâte isv6- 
rele, ca să aibă tâte vietăţile de pe faţa pămentulu: de 
unde be apă, a chiematu pre tâte paserile la uni 
sfatu mare. 

Tóte paserile sau arătată în urma poruncei lui 
Dumnedeii, și nic. nna dintre ele n’a fostii în protiva 
propunerei lu. Dumnedeu, ca Gara să sape fântânele. 
Gaia însă s'a înprotivită aceste. propuneră dumnedeesci 
și arătându-și ghiarele câtui sunt de trumâse a disă: 

— Nu-mi voïù întină eŭ picidrele făcându fântâne ! 

Celelalte paseră audindii aceste vorbe nerumegate 
și necioplite ale Gaweï, o urgisiră și o blăstămara. 

Dumnedeii primi încă blăstămulă loru, și Guma, 
pentru neascultarca ei, îi dise ca să nu-i fie ertată a 
be apă ca celelalte paseri din isvâre fară numai cu apă 
de r6nă sa viețuâscă. 

De-aceea Gaia, când e seceta mare vâra sbóră 
fârte susii în aerü și acolo striga fârte julnicu ca să 
cadă r6uă. 

Mai târdiii însă, la rugarea celorlalte paser, Dum- 
nedeii se îndurâ a o :ertă și-. încuviinţă sa bee și apă 
de plâie, care picură din nori și se stringe pe frun- 
qele erburilorii din padure, 1) 


1) Acâsta legendă, cultsă dela Românii de prin ținutului Som- 
cutel-mari, mt-a com. Diù E. Popa. 


— 168 — 


Eră sprintena și ghibacea Rin du nice š, vEdendii 
ca Gaia nu voesce să asculte pre Dumnedei, s'a apu- 
catii și-a săpată apoi ea singură tóte isvârele sica în- 
dreptată albiile și vadurile apelorii. 1) 


VI. 


Români. din Ohaba-mâtnică, districtulu Făgăra- 
șului, încă credu și istorisescii, ca Uliganuli, adică 
Gaïa, strigă vâra plóie și că lui numa apă de plie 
îi este ertatii a bé, dară de isvorii nu, căcă când a fă- 
cută Dumnedeii isvârele și l-a chemati și pe dânsul 
ca să-i ajute a le face, elii s'a ţinută fălosi și gingașă, 
n'a vrutü să-și bage picidrele în norofü ca să lucre, și 
pentru aceea Dumnedei l-a blăstămatii ca nie odată 
să nu bee apă de isvori, ci numai de plâie. 

Eră Cidra, vëdëndü sumeţia și îndărăptnicia 
Uliganului, a mersă ea și a ajutati! lui Dumnedeii 
a face isvórele. De-aceea apoi, când vëdü Cidrele 
pre vre ună Uliganu bândi apă de isvorii, se facă 
focu de mânie, se ieüñ la fugă după densulii, lù urmă- 
rescii, îlii chinuesciă și nic1 decum nu se lasă până ce 
nu-lii omâră. 2) 


V. 


Dela aceste legende insirate până aici se vede că 
vine și următ6rea credinţă a Românilori și anume : 





1) Com. de Y. Ungureni, 
2) Com. de Dlă I. Stotcescu. 


— 169 — 


Câud strigă Gaa véra, nu numa când e secetă 
mare, ci orï sPn care di de rendu, apoi negreșitii trebue 
să se schimbe vremea, trebue să vire din cotro-va plâie, 
câci ea numai câud e tare setâsă obicwmuesce să strige 
și să câră dela Dumnedei plâie, ca plouândi sa pâtă 
be apa de pe aripele sale, și Dumnedeii în scurtă după 
acesta trimite plâe, că ușa i-a fagâduitu elü, că i va 
trimite, când se va înalţă spre ceniă și i se va rugă 
lui. !) 


Era ună proverbii poporauu dice: 


Audii sbierândi o Gate, 
E nădejde savemă pliie, 3) 


Din causa acâsta apoi, cu Gaia striga ploile, si 
cum strigă în scurtă timpii urmeză plóie cu pohâie, 
Românu din satulă Rusii în Bucovina o numescii 
și Puhoieriii. 


Merita a fi însemnată și aceea, ca dupa numele 
Gate a aceste: paser se numesce de cutră Români 
și-o plantă anume: Unghia Caii, în Moldova: 
Unghia Găii, lat. Astragalus glychyphyllos L, pre- 
cum și unii joci alŭ copiiloru anume: „De-a Puia- 
Gaia“ sé „De-a Baba-Gaia“, și trei sate din 
România, anume: G aï e a-de-j o s ü, G a Y e a-d e-s u s ü, 
şi Gătescl.3) 





1) Credinţă comună tuturoră Româniloră, 
3) Com. de Dlă E. Popă din Șomeuta-mare. 
3) D. Frundescu. op. cit. p. 202, 


— 170 — 


Dela numirea joculm aratată, care înfăţișeză o 
Gale și-o cloșcă cu put și care e usitatii nu numai 
la copii din Bucovina, ci și la cel din Moldova 1) si 
Muntenia 2), apoi dela proverbulii: „se ţine de ca- 
pulu lui ca Gaia maţuli“ 3) precum și dela 
numele satelorii înșirate maï susii, se vede că numele 
de „(iaie“ pl. „Gă“ a ucestei paseri este fârte res- 
pânditi pintre Român. Celu de Ca:e însă l-am au- 
ditü numa în unele comune din Bucovina, precum în 
Igesci, Candreni și Crasna. In comuna din urmă aflaY 
Antâua-și data si numirea plantei „Unghia-Căi, 
care are forma unei nnghii mari de Vulturii și sâmena 
la frunde, flóre și pastăi fórte mnltü cu ucațiuli (sal- 
câmulu) și cresce maï cu samă pe prunduri. Se afla 
acestu nume încă şi la Români din Ungaria, după 
cum mi-a scrisă Dli E. Popu, însă numai fôrte rari. 
Celii de „Cailă« îl audit numa în Vatra- Dornei. 
Eră cela de „Heite“ îlu aflu numm la Dlă A. de 
Ciha6%), prin urmare nu-i eunoscü patria. 


În vocabularulii românescu-nemţescii 5), compusu 
de S. Petri, provine numele „U ligaïe“, pre care 


i) V. Alecsandri. Poesir pop. ale Rom. p. 393. - A. Lam- 
brioră: „Jocurile copiilorii“ publ, în „Convrorbirr 
lit an. IX. last. 1875—16. p. 6. 


2) G. Dem. Teodorescu. Cercetări asupra prorerbelorii ro- 
mâne. Bucuresei. 1877. p. 99. 


3) P. Ispirescu. Legendele şi Basmeie Românilorii etc. Part. I. 
ed. III. Bucureser. 1812, p. 178. 


° Dictionnaire t. II, p. 119, 
s) Sibiră. 1861. 


INA 


autoruli îlu trăduce astfelu în germânesce: „das 
Männchen einiger Ruubvăgel adică ro- 
mânesce: „bărbăţelulii nnorii paserï ră- 
pitóre“ : 

Mie înni vine a crede că acesta nu póte să fie 
altulu, decâtu barbăţelulu Gaiei. Ba! Diu A. de 
Cihae nie nn se ma: îndoesce despre acâsta, ci dice 
că „Uligaïa“ se chiamă lat. Falco Milvus, Falco 
rufus. 1) 

In fine voú sa maï amintescu înca și aceea, că 
în unele ținuturi ale Transilvanie: credu Românii că 
de va fi cine-va câtii de beutoriu, daca va bë băutura 
spiritusă prin gâtleji de Gae, va încetă de-a bè 
mai departe și va fi omulu celu ma trézu. °) 


VI. 


De familia tare. se mai ține încă ună felu 
de Uliu cu multu ma. micii decâtii acâsta, carele 
asemenea provine în ţerile locuite de Români și pe- 
trece în regula prin padun în a enrorü apropiere se 
afla multe riurí și lacuri mari, bună óra prin pădurile 
din apropierea Dunare. 


Preacestu fehă de Uhu Românii îlu numeseii Şoïm îi- 
bâtlanosii3), lat. Milvus migrans; M. niger Briss. 
germ, der Milan, Waldgeier oder Hiihnerdieb. 


1) Dictionnaire. t. II. p. 536 şi 537. 
2) Com. de DIü Gr. Crăciunaşă. 
3) A. de Cihac. Dictionnaire. t. II. p. 8. 


— 172 — 


De și nu se ţine de familia Gate Y, totu-și, fiindă 
că familia aceluia urmeză nemijlocită după familia 
Gaiei, volii să mai înşirii aici încă uni fehü de Uluii, 
care e cunoscuti Românilorii după nume. Acela e: 
Uliuli-vânetii!), lat. Circus cyaneus L. germ. 
Kornweih, Blauhabicht, 


1) A, de Cihae, Dictionnaire, t. II, p, 636. — Dr, Cihae. 
Istoria nat. p. 77. 


Şorecartuli. 


I. 


Românii, după câtă mam pututu eŭ neredintà 
până acuma, aŭ numiti pre o parte f6rte mare a pa- 
seriloră, car. provinü în ţerile locuite de dânșii si le 
cunoscii f6rte bine, după nutreţulu principali alŭ aces- 
tora. Una dintre acelea paseri e și Şorecariuliă)), 
numită altmintrelea și Șopârlariiă, Uliuli şo- 
perlelorii?) și Ue?) lat. Buteo vulgaris Bechst. 
germ. der Miusebussard. 


Numele de Șorecariii, Şoperlarii şi 
Uliuliă şșopârlelorii alu acestui soiă de Ulii, 
vine de acolo, după cum m'aii asiguratii cei mai mulți 
Români din Bucovina, pentru că elü se nutresce maï 
alesii cu gó reci și cu șopârle, pre cari le pân- 
desce séü stându óre întregi pe ramurile vre uni arbore 
să sburândii în aerii, și cum le vede se repede la 
densele ca o sagétă și prinqându-le le mânâncă. 





1) Pretutindene în Bucovina şi la A. de Cihac, Dictionnaire. 
t. I. p. 275. — B. Nanianŭ. op. cit. p. 90. 

2) Dict. de V. Flocea şi alţi Români din Bucovina, 

3) A. de Cihac. Dictionnaire. t. II. p. 536. 


— 174 -- 


Nu-i vorbă că Şorecariulu se nutresce încă 
și cu multe alte vietați, precum bună 6ră: guzanı 
şerpi, brâsce, rime, pui de epuri, cârtiţe, 
apoi cu păturnichi, ctocârlii, mierle și alte pa- 
seri mici, pre cară le pâte prinde, Cu tóte acestea însă 
s'a adeveriti de cătră cel ma renumiți ornitologiști, 
că totu-și nutrețulii lui celii mai de frunte sunt ș6- 
reciY, și prin urmare elŭ e ună Uliii cu multii maï 
folositoriii, de cum și-ar pută închipui cine-va. 

Deci urmărirea, înpușcarea și restignirea lui pe ușele 
grajdiurilorii și pe porți, după cum s'a observatii acesta 
în cele maï multe părți, nu pâte să fie omenimei de 
nic unii folosii. Din contră înpuţinend-se Şorecarii: 
forte lesne se potii înmulți ș6recii și alte gângănii 
cară adeseori facă omenimei daune ce nu se potă 
descrie. 


Dar’ să lasami acâsta și să vorbimii despre ceea 
ce ni mm istorisescii Români despre acestă solii de 


Ul ü. 


II. 


Românii din tiuutulu Câmpulungului, în Bucovina, 
ni istorisescii următârele cu privire la Șorecarii. 


Când s'aii adunată toți UliY la unii locii și aŭ 
ţinută sesie: care preste care să fie mai mare? care 
preste care să domnâscă? si prin ce să se arete eY 
dușmani omenimei? Uliulii șopârlelorii séü 
Şorecariuli n/a voită nici decum să se înfăţoșeze 
la acea adunare, macar că și elit se ţine de viţa și 


— 175 — 


semânța Uliloru, cielu li-a spusii verdem față, când 
a tostii chiematii, că nu voesce să fie dușmanii ómeni- 
loru, ci maï bine, câtă H va sta în putință, va apară 
omenimea de mulţi alți dușmani. 

Intăluindu-se după adunarea acâsta, acuma nuseiü 
la câta vreme s'or fi întâlnitu, destulă atâta ca întâl- 
nindu-se odată Uliulii găinilorii cu Uliuli 
șopârlelori și vă&dându-lii celii dintâi pre istü 
din nrmă că șede josii pe pamântii, l-a luatu în risă 
şi Y-a disă: 

— Bagu samă ca tu de-aceea câtii e lumea și 
pamântul de tavălesei ma. multă numaï pe josü, și 
varii când te'ualt în aeriă și te urci pe copaci, cu alți 
Uli, pentru că tu nu vre. să fi séü, mai bine disii, 
că n'aiVoitii să fil dușmanu Gmenilorii,... nu-i așa?.,, 

— De-am voitiă or de n'am voitu, de vreu ori 
nu vreii să fii dușmanu 6meniloru, — respunse Uliulii 
șopăârlelorii, atinsu de vorbele înpungătâre ale 
Uliului găiniloru, — prea puţinu îţi pasă, și 
de-aceea te poftescii să mă erufa cu vorbele tale celea... 
nusciă cum ţi le-ași nuni... celea cam necïoplite ! . 
Una însă totu-și ţi-onii spune-o, și s'0 ţii în minte: ei 
de-aceea petreci ma! multii pe josii, pentru că când se 
apropie vre unu vânatoriii s6ii altii puscași de mine 
îndată îlă simțescă, și cum iü vëdü fugii de dânsulu, 
ră voi celalal U 11, cari vă faliți că puteți sbură și 
âmblă prin naltulii ceriului, în sumeţia și orbia vâstră, 
nu simţiţi când se apropie pe furișii vânătorii de vol, 
și de-aceea nu unulă dintre vo: trebue să schimbe 
cinstea pe rușine j să dee pelea popii!... 


— 176 — 


Uliulu gainilorü zimbindi cu reutate si 
aventându-se in susu dise: 

— Remái sănătosă pretinulii ómenilorü, și-atunci 
să ne mai vedemü, când mi-o vedè eŭ ciafa! 

Ulvulüsopëéárlelorü se uită lungii la dên- 
sulă cum semalţă în susu, clătinâ puţină din capi, și 
apoi, de pe mucha unei gli, unde stătuse de vorbă 
cu UlYulü găinilori, se repedi asupra una șo- 
perle, care pe nesciute se apropiase de dânsul, o 
prinse cu unghiile de mijlocă, o rădicâ în susă, și 
trăgendu-se ce-va mai de-o parte, se puse la ospëtü. 

Dar’ âtă că tocmai, când se ospătă, el mai bine, 
aude de-odată o descărcătură de pușcă și nemijlocitii 
după aceea unii ţipetii amară. Inspăimântatii de acâsta 
înpușcatură neașteptată se uită repede în tâte “părțile 
să vâdă ce sa întâmplatii. Dar’ ce să védă?.., vede 
pre Uliuliă găinilorii venindă de-a vălătuculi 
în josă și picândii nu departe de dânsulă. 

Uni vânatoriii, ce l-a vădutii când se’nălțà în 
susu, a înpușcatu dupa dânsulă, dar nu l-a nimeritii 
bine, ci Y-a luatu numa: penele și pelea de pe crafă si 
l-a ameţitii de capu. 

Și cum îlu véëdà Uliulii şoperlelorii în 
acâsta stare, ameţitu de capii și cu aripele dăbalăzate, 
îi dise ridendu și arătându-i penele și pelea de pe 
ciafă, car spânzuraii în josii: 

— Et!... cum e fărtate?... a cugetatu că nu 
ţi-l ma. vedè nici odată cafa și prin urmare nu veï 
mai avè trebuiuță sa te întâlnească cu mine?... Jan 
spune-mi: bine- prin aeru pe unde te-aï preâmblatu ?... 


— 177 — 


Ce mai faci ceialalți fărtați aï tăi pe acolo, pe unde-ai 
fosti ?,., 

— Ia lasă-mă în pace! — respunee Uliulii 
găinilorii, abia vorbindü de usturime, — bine a 
maï Qisii cine a dișii și cu minte a disă, că cine Ya în 
risi pre altulă, singurii se face de risù, și cine sapă 
gr6pă altuia singurii cade Wntr'énsa,... așa se vede că 
am păţito gi ei !.,. 

— Apoi dă! — dise 6ră-și Uliulii gopèêr- 
leloră, -~ cine senalţă prea sus trebie să pice 
odată și. josă!. . asa en lume!... Dar să lăsămii 
acâsta la o parte!... 6că aice am o lécă de gustare, 
ce am câștigat'o și eŭ în restimpulii acela pe când 
te-ai preâmblatii pe aripele vânturiloră, ... n'a: avè 
chefii să ospetezii și tu dintr'ânsa ?.., poftimü!... 

Uliulă găinilorii plecă capul rușinată 
în josù. 

Atata e totii ce scimii despre acestii soiti de Uli. 


Cine sci mai multă să ni spue şi nóue ! !) 
= IN 
1) Dictatii de V. Flocea; 


Vulturulă. 


I. 


Trei specii de paseri se afla în munţii Carpatilorü, 
cară, după câtă sciù eü până acuma, sunt numite de 
cătră Româm în genere „Vulturi“, Aceste paseri, 
cară adeseor! aŭ cășunată multă daună, maï alesă locu- 
itorilorii dela munte și cari se arată rarii și pe la t6ră, 
gunt următârele : 


Vulturuliă bărbosu, Vulturii negru, 
Vulturuli-mieilori, Vulturulii-de-mieit), 
Vuliiră auri ŭ?)} numitii altmiutrelea și Ciahlăi, 
Cialhău, Cilihotifem.Cilih6ye, Cilidie?), 
în Transilvania Sorliţă), în Banati Șurliţă?), 
éră în România Ple șusulirăpitoriide miei), 


1) Tóte numirile acestea le-am auditů din gura Româniloră 
din Bucovina. 

3) G. Bariţiii şi G. Munteni: Deutseh-rominisches Wörter- 
buch. I. Bd. Kronstadt. 1853. II. Bd. Kronstadt. 1854. 

3) Tóte numirile acestea se află la Românii din Bucovina, si 
maï alesă la cel din ţinutulii Dorner, unele dintre dânsele sm Tran- 
silvania, 

*) Com. de Dlă Gr. Crăcrânaşă, dar se află şi prin vocabulare. 

€) Com. de Dlii los. Olariii. 

% B. Nanianù op. cit. p. 89. 


— 179 — 


ma de multă și Zăgani,) lat. Gypaëtus barbatus L. 
germ. der Bartgeier oder Lämmergeier. 

Vulturulă cu capăalbă, Vulturii albă 
Vulturi de pâtră, Vultură degâsce?, Vul- 
tură mohorîtii 2), numită altmintrelea și Pleșu v ùt), 
lat. Gyps fulvus, Vultur fulvus Gm. der Gânsegeier, 
der weisskâpfige Geier. 

Vulturuliă cenușii, Vulturi negru, 
Vultură de câmpii), Vulturi sură?) lat. 
Vultur monachus, Vultur cinereus Tem. germ. der 
Kutten- oder Mânchsgeier. 

Despre aceste trei speci de Vulturi, séu pâte 
ca numai despre Vulturulu din urma, care e celu mai 
respânditu în ţerile locuite de poporulu românu, esistă 
la Româui: din Bucovina o legendă, care, de și nu e 
deosebitu de frumósa și de înteresaută, totu-și credii 
că nu trebue s'o trecemu cu vederea. Este sciutii că 
char și lucrurile, cară la prima vedere ni se pură a fi 
ne'nsemnate, adeseon ne luminâza fârte multii într'o 
privinţa s6u într'alta. 


II. 


Legenda din cesțiune sună precum urmza : 
In dilele de demultă traă unu împăratu şi-o îm- 
păratu ei aveaii numul o fiică, pt care o iubiaŭ forte 


1) B, P. Hâsdti. Cuvente din bătruni t. Y, p. 811, 
2) La Românii din Bucovina. 

3) Dr. Cihac. Istoria naturală. p, 74, 

$) B. Naniani. op. cit. p. 39. 

*) Ubitate în Bucovina. 

*) Dr. Cihac. op. cit. p. 74. 


12* 


— 180 — 


și-o paziaii ca ochii din capu ca să nui se’ntêmple vre 
o nenorocire, 

Intr'una din dile a făcutii împăratulii o petrecere 
fârte mare şi frumâsă la cire a poftitii pre toți sfet- 
nicil, pre toți ómenif cei mai de frunte, may aleși, may 
învățați și maï cinstiți al împărăției sale. 

Pe câud împăratulii, împăratâsa și cu 6speţii lori 
se veseliaii la mésš mâncâudii, bendii și cântând, cum 
e datina la asemenea petreceri. mari, pe-atunci fica îm- 
p&ratului se duse în grădiua împărătescă ca să se ma 
preâmble și să se maï recorâscă puţinu, căci pregătirea 
peutru petrecere îi dăduse și ei fârte multi de lucru 
și de alergati. 

În grădină o cuprinse somnulii și ea se lăsâ pu- 
ţiuii pe érba cea verde si móle ca să dârmă. 

In somuii âtă că veni la dânsa o faptură forte 
gingașă, îmbrăcată tótă în albu, adică uni îngeri, 
carele a luat'o în braţe și urcându-se cu dânsa šu aerü, 
a dus'o mai multe sute de poste, și-apo: coborindu-se 
josii a puso 6ră-și pe 6rbă verde și lăsându-o totii 
dormindii se duse de unde a veniti. 

Nu multi după acesta fica împăratului sa tre- 
zită. Dar mare X-a fostii mirarea, spaima și gróza ce-o 
cuprinse, când a vëdutü că nu mai e în grădina îm- 
părătâscă, unde s'a fostii culcatii cu puţinii mai nainte 
ci'utrunii loci străinii și cu totulii necunoscuti. 

Departe de scumpiă sei părinţi, departe de toti 
ce-i eră cunoscută, într'o câmpie înstrăinată ca acâsta, 
nu scià acuma singură: ce să facă ?... cesănc6pă ?... 
în cotro să apuce ?... 


Şi pe când sta ea dusă pe gânduri, o cuprinsă 
o f6me încâti abia se pută ţină pe picidre... Dar 
Stă, când fâmea Y slabise puterile și-i înţelenise gân- 
durile, vede în departare unii mării pe care se aflau 
vro câte-va mere c6pte. Ea se duce deci, cum pută, 
până la pomii și luândă mere a începută a le mâncă 
co lacomie, care numai la cei flamângi se pâte vedè. 

Acuma o cuprinsă o sete mare, și nicăiri în totii 
împrejurulii acela nu se află unii stropă de apa să fi 
dată unii galbenu pe densulu. 


Trei dile și trei nopți dupa vlaltă a âmblată ea 
în colo sn eóce căntându apă, dar’ înzadară !... Abia 
în ajunul dilei a patra, când cugetă că se va aprinde 
de sete, ajunse la unu dâlu din a carui câste curgea 
unu riușorii de apa limpede ca lacrima. Tênëra dom- 
niti, vădândii apa, a uitati tâtă grija, se duse de grabă 
penă la riușoriă, se plecă la pamântii șia începutu a 
bă apa dintro urmușoră ce se află pe malulu riuso- 
rului, căci din riușorii se temă a bë, ca să nu cadă în 
nuutru și să se înece. 

Dar’ &tă, minunea minuniloră, cum a gustatii ea 
din apa, wa pretacutu într'o pasere mare cn pene ca- 
fenii, pre care 6menii aŭ numito Vulturi!) și Vul- 
tură a remasă pêne în diua de astă-qi,... se vede 
că așa 1-a fostii împărțită dela Dumnedeii,... aşa i-a 
fostii ursitu... Si acuma ca sa aibă, en ce se nntrl și 


1) Prefaceri de acestea provinit în poveştile nostre fârte adese- 
ori. Aşa, între altele, ni spune o poveste totă din Bucovina, că fiindă 
odată ună bătatii însetată şi bëndü apă dintro urmă de cerbă, în- 
dată s'a prefăcutu în cerbii. 


— 182 — 


vietu, a începută may Autáfi a rupi de pe la ómeniY 
din apropiere pm de găină și găini si cu acestea se 
nutriă, ér’ maï pe urmă a începută a rapi si miei si 
toti așa face ea si până în diua de astă-qi. 


TII. 


Alta legendă totu din Bucovina, care ni spune 
că Vulturii dintru începută au fostii pe ceealaltă 
lume, și numaï mai pe urmă aŭ veniti și s'aii în mul- 
titi sin acâsta, sună în modulu urmatorii : 


A fostii odată unu omii care avea unii teriorii. 
Şi fiindii că omului aceluia i-a fostii muritii muerea 
cea dintâi s'a însurat de a dóua 6ră și și-a luată 
altă soţie. Dar” muerea acesta, precum sunt may tóte 
vitrigele, urăă pre fecorulii barbatului sei și ubiă nu- 
maï pre pruncii sei, cacă și ea fusese văduvă și avea 
prunci dela barbatulii seu celu dintii. De-aceea dise 
ea mi de multe oră bărbatului eY să facă ce va face 
cu prunculii seü, să-lu ducă și sa-lu mistuscă unde-va 
că de nu, pâne și sare de pe unii talgeră cu elü nu 
va mâncă. 

Bărbatulu de o parte ca sa curme odata certa, 
care nu mai avea sfârșitii, de alta fiindu-i nevâsta, 
dragă, luâ într'o di pre prunculu seu, se duse cu dên- 
sulii într'o pădure pustie și acolo verindu-lii intro silhă 
désă și întunecâsă, ilü lăsâ singuri dicându-i să aștepte 
puţintelii, că elii še duce numai până colea să taie 
nisce lemne și îndata se va întârce. Dar" + eum s'a 
dusă, dusi a fostă, -. mai multu înapoi nu sa în- 


torsii, și prunculii a remasii iu scirea Domnului rătă- 
cindii prin padurea cea pustie şi strigândii îvzădari 
pre tatalŭ sei, 


Totu cam pe timpulii acela, când și-a lepădat 
barbatulii acesta prunculu, se află în altii locii o muere, 
care asemenea, remase văduvă și avea o pruncă. Muerea 
aceea încă' s'a maritatii după unii bărbatii, care, de gi 
eră f6rte avută și n'avea nică unii prunci ală sei, totuși 
ună forte tare pre prunca femeii sale. A poruncitii 
deci unui argată alii seii să Ya prunca, s'o ducă în pă- 
durea cea pustie si atolo s'o omóre, însa fară să scie 
maca e, și-apoi să-ă aducă ochii dreptii marturie că 
a omorit?o. 


Argatuli spuse stapâuei sale porunca bărbatului 
e. despre. copilă, 

Acâsta, cum a fostă,,.. cum n'a fosti,.., toti îi 
eră mamă și-i pară reu după fiica su. De-aceea gise 
ea argatului: 

~- Ascultă și împlinesce porunca stapânului teŭ, 
dar” pentru mine, îndură-te de copila mea şi n'o omori ! 
— Apoi arătându-i prunca și unii căţelii gise 6ră-și : 
„a prunca și finele acesta, du-te cu âmândof în pă- 
durea cea pustie și acolo lasă prunca în voia Domnuluy 
să facă elă ce va sci cu dânsa, ér tu taie cânele și-l 
adă ochii lui dreptii marturie stapânului ted.“ 

După ce rosti ea cuvintele acestea, luâ prunca 
în braţe, o sărută cu duleétš și-o dete apoi argatului. 

Acesta, luå copila și cânele, se duse cu dânșii în 
pădurea cea pustie, facă după cum l-a învățată stupâna 


— 184 — 


sa, și apoí se întârse a casă. Aică dete ochii cânelui 
dreptii mărturie, stăpânului sei, care nesciindii gire- 
tenia întâmplării, săltă de bucurie că și-a ajunsă 
scopulu. 

Ratăcindii acuina prunculă bărbatului dintro la- 
ture de pădure și prunca muerii dintr'altă lature, totii 
plângendiă și strigândă pre părinții loră, 6tă că, după 
unii timpi, se întâlniră la unii locă și, nesciindiă în 
cotro să asa la lume, remaseră amândoi în acela-și 
loci .. 

Dar ce să facă eï aic.?... Cum să trăéscă?... 
amâ doi eraii mici și nu sciuii cum să se hrănâsca, 

Insă Dumnedeii, care pârtă de grijă tuturori 
Gmeniloră, văqândii că acești prunci nu vor duce-o 
multi dacă nu li va întinde mână de ajutoriii, li tri- 
mise unii îngerii în chipulu VulturuluiY, care li 
aduse hrana în tóta diua. Și așa aü trăită er în pustia 
aceea,-eăutaţi de îngerii, până ce aŭ crescută mari. 

Atuna aŭ începută a se Xubi și-a se desmierdă, 
ca doi porumbei nevinovaţi. 

Daw’ acâsta ângerului nu Y-a placută, şi a ince- 
tatii cu totulii dea li mat aduce mâncare ca mai nainte 
lasându-ă să se hran6scă cum vor sci:,, 

Tinerii, văgendii că Vulturulii nu li maf aduce 
nemică de mâncare, s'au supărată fârte tare, și fiindiă 
că f6meu nu-i lasă sa stea în pace, aü începută a scóte 
rădăcini și alte erbură pentru hrana. 

Dar 6tă că pe când se puseră la mâsă și înce- 
pură a mâncă rădecinile şi erburile adunate, se rătă- 


— 185 — 


cesce din ceealalta lume o Vulturóyïé și trecându, 
din îutâmplare, pe acolo, da cu ochii de eopuí cel ră- 
tăciți. Ea se duce la dânșii si începe a mâncă cu et 
diu puţina lor hrană, pentru că nică Vulturdia 
sé Vulturiţa nu scia cum să se hrănâsca. 


Fiindii însă că’n acâsta lume ptuă atunci nu erai 
Vulturi, tiuerii noștri socotira ca Vulturiţa 
ce-a venită la dânșii, e Vulţurulii, care-i părăsise 
mai nainte; decă îi diseră : 

— În locù să ni aducă de mâncare ca maï nainte 
vreme, tu ne niânâncă acuma și ceea ceam adunati not Í 

Vulturiţa li respuuse: 

— Fiţi buni și nu më alungat, că eŭ uu sunt 
acela pre care îli socotiți voi, ci eŭ sunt rătacită din 
ceealaltă lume... Pe pământul acesta n'am maï fostii 
până acuma, și prin urmare nu sciu cum să më hră- 
nescii, deci lăsaţi-mă să mânâncii şi eii cu voi, și pentru 
acâsta ce veţi pofti vë voiu face!,.. 

— D'apoY ce fehii de pasere ești tu, ducă nu ești 
aceea, pre care o socotimă not? — o întrebară tinerii. 


— Eŭ — respunse paserea — suut o Vulturiţă 
séð Vulturóïe, cum vreți să më numiţi; barba- 
tulă mei se chamă Vulturii şi petrece în ceea 
lume. Eŭ sunt adusă aici de sócra mea, vare mwa 
pismuită forte tare, și fiindu barbatuli meă dusi la 
vânată, mwa amagitu s6cra să mergemii la alte nmuri, 
penă ce m’à scosi în lumea acâsta, și apoi ascunqedu- 
se de mine m'a lusată singura. 


Tinerii, audindii acesta, diseră y 


— 186 — 


— De ne vel scóte la lumea cu 6meni, noi te 
vom hrani până ce vei muri! 

Bucurându-se Vulturiţa respunse : 

— De unde vă aflaţi voi acuma nici într'uniă anii 
nu puteți eși la lumea cu 6meui, dacă aţi vol să mer- 
geți pe josi. Dar, pentru făguduinţa vâstră că mă 
veți ţină până la mârte, eñ vë volii se6tq cu multă 
mai de graba,... legaţi-vă de unii piciorii ali meii şi 
eŭ acuși voii sbură cu voi!,.. 

Tinerii, în bucuria lor, se legară de grabă de unii 
piciorii alu Vulturiţei. Când aŭ fostă gata de pornire 
Vulturiţa li dise 6ră-ș: 

—  Inchideţi-vă ochii ca să nu vi se întâmple 
m6rtea prin vederea celoru ne ma. văqute de voi! — 
Şi cum rosti cuvintele acestea se avântă în susü si se 
porni cu dânșii la drumu ca să-i sc6tă la lume. Dar 
scoţindu-i din pădure ea nu Y-a dusii chiar între ómení, 
ci i-a asedatü maï întâi într’o cetate pustie, care nu 
eră tocmaï departe de 6meni. Aici g'aii adunatu apoi 
Gmeniă din tóte părţile şi s'a întemeiatii p cetate fórte 
frumâsă, cum nu maï eră alta. ca dânsa. După ce sai 
înmulțită locuitorii; remaseră tinerii nostri multă timpă, 
până în urmă se făcură chiar elă împărat și ea îm- 
părătâsă, cacă, drepti să vă spunii, cu câtii crescură 
mai mari, cu atâta se făcură mai frumoși şi mai inte- 
lepp... 

Vulturóïa, care asemenea remase la curtea 
împëčrătésca și trăiă fórte bine, după dum Y-aŭ făgă- 
duitii tinerii că vor ţine-o a ouatii due 6ue și clo- 
cindu-le a scosii dor puf unulii de partea bărbătâscă și 


— 187 — 


altulii de partea femeâscă. Şi după ce Y-a scosii a înce- 
puti a-i invëtà să sbóre şi a li spune tóta istoria ei: 
cum a ajunsii pe acesta lume, cum a remasii tatălii lor 
în ceealaltă lume și de-atunci nu l-a mai vëdutü. 

Nu multă după acesta a muriti Vulturiţa și 
aü remasii pui singuri. 

Aceștia începură a sbură și-a se înălță maï susii 
decâtii tâte celealalte paseri ca dâră vor put? da cu 
ochii de tatăl lor, și de-atunci în câce âmblă mai 
multă prin locurile cele pustii, fiindă că mama lor în 
pădurea cea pustie a fosti ântâia-și dată. Totii din 
acești doi pui s'aii făcută apoi și ceialalii Vulturi, 
cari se află pe pămentulii acesta până în diua de 
astă-Qi, pe când mai nainte se aflau numai în ceea- 
laltă lume. 

Imp&ratulii celii tânără, la care a fostă V ultu- 
ri ţa, după mórtea acesteia, a făcută din picidrele 
e, spre aducere aminte, codarisce la biciulă sei celii 
de călărită. 

De-aică vine apoi că pëénën giua de astă-di unii, 
dacă se'ntâmplă să p6tă prinde vrunü Vulture, 
facă din picădrele lui codărisce la bicele cu cart mână 
caii de călărită séü și boii la plugii. Alţii facă fluerașe 
de cântatii, despre cară se dice că aŭ unii sunetii fârte 
frumosii şi plăcută. 

Acâsta-ă povestea cu Vulturi! și cu cei doi 
pruncă ratăciţă, dar” ce s'a întâmplatii maï în colo cu 
părinţii prunciloră, nu se scie. 

Și-am încălicatii pe-o sea și vam ëpus' așal!!) 

1) Acésta legendă mi-a com, Dli P. Ursulă din Căndreni. 


— 188 — 


IV. 


Până aici legendele Vulturului. 


Acum să trecemii la datinelă și credinţele Româ- 
nilorii despre acâsta, pasere. 

Vulturulii se mat numesce de cătră popo- 
rulii românii din Bucovina și Hulturi, Ulturi, 
Vultaniă, Hultanii și Ultanü 1) Eră unii vul- 
turi tenără, adică ună puii de Vulturii, se numesce 
Vulturașiă și Vultureli.2; Fememşca Vultu- 
rulu, după cum ne-am pututii încredinţă și din leganda 
de mai susii, se numesce Vulturdie, Vulturiţă 
şi Vulturâică. Numirea din urmă o aflami șin 
urmatoriulii pasagiii, pre care-lii sedtemii dintr”o 'po- 
veste din România: 

„Vulturdica ţinea în ghiare unii vitelü 
de doy ani și er, adică puii sei, luăndii-lu ilù hăpăiru 
pre data.“ 2) 





5) In Dicţionarulă Dlut A. de Cihae. t. II. Elem. Mag. p 
637, dăm peste numirea „Ultanii, care e înşirată în rândii cu 
Uliuli și esplicată prin Astur palumbarius. Eù credii 
însă, că de 6re ce avemü numirile Vultani și Hultană (pre- 
scurtate pâte din Vultura n ù) cu înțelesul de Vulturii, trebue 
ca şi numirea Ultani se arbă însemnarea de Vultur ü şi nude 
Ultă. „V“ dela începutulă cuvântului ,V nltan ü“ s'a prefacutii 
în „h“ = hultani, éră mat pe urmă s'a lăsată afară, ca şi din 
Vulturit = Ulturiă şi a remasă Ultani. Vultanuli = 
hultanulă == ultanulă însemneză una dintre paserile cele 
mal mari, cari sunt cunoscute Româniloră, nic decum însă unii 
Ultă ca Astur palumbarius. 


2) Tâte numirile acestea, le-am auqiti singurii din gura poporului, 


3) N. D. Popescu. Oomulii după tërémulü celalti, poveste publ. 
în Calind. basm. şi alii cânt. pop. Bucuresci, 1877. p. 44— t5. 


— 189 — 


Diu cuvântulii Vulturi sai formati în decur- 
sulii timpului si alte cuvinte, pre cari lentâluimii nu 
numai în vorba de tóte dilele, ci adeseori și'n poesia 
poporană. 

Așa sunt cuvintele vulturariii, vultu- 
rescii, vulturesce și ochi de vulturi. 

Vulturarii se dice unui omii răpitoriii si 
despoietonii ca unii Vulturii, ună omii care trăesce 
maï multii din sudârea și averea altora. 


Intro colindă dăm preste următârele versuri, în 
cari figurâză cuvântul acesta : 


Jocă în rată, tătcuță mar, 
C'at fostă forte vulturariă, 
Ce-ar văduti nu mat lăsat, 

In viță nat lucrată 

Și totii jude-a! fostii la sată, 
Pe sărac! tu greii I-a trasă, 
Pe avuţi urită Y-aY rasă, 

Satul de tin’ s'a temută, 

Nici ună bine may făcută. *) 


„Vulturesce“ adv. însemnâză atâta, câtă: 
fârte Xute, forte repede ; se avântă vulturesce = 
merge ca unii Vulturii. 

Unii omi, care are o căutătură fórte selbatică, 
care se uită ca si când ar voi să te sârbă într'o lin- 
gură de apă, se dice că are „ochi de vulturii, 
s6ii că are o căuţătură vulturâscă. 


1) At, M. Marienescu. Colinde, Pesta. 1859, p, 7b. 


— 190 — 


Totii dupa numele Vulturului se afia în România 
şi vro câte-va sate, precum: Vulturâncă, Vul- 
tureni, Vulturescisi Vulturul?) 


Ma: departe merita a fi însemnate aia și vr'o 


câte-va proverbe, pre cari le-aii tormatu Românii după 
apucăturile Vulturulu și anume: 


Vulturul stă'n locă, vighrază, 
Dar elii musce nu vân6ză. 2) 


Acésta se dice despre unii stapânii, ce are o su- 
pravighiare forte bună asupra supușiloră sei, care e 
totdâuna cu luare aminte și nu lasa să i se împrăscie 
averea, cum facă bună 6ră mulți alții. 


„Alți ochi are vulturulii 
Sr-alt( ocht are fluturulă, 2) 


sc (ice 6ră-și despre unii stupânii și despre supușii sei, 


Vulturul de arip! smulsit 
Nu mar pâte sbura ’n susü, 4) 


se dice despre unii stapânu, care n'a luati bine sama 
ce facii supușii se. cu averea sa, nu s'a prea interesatü : 
de-i sunt credincioşi on ba. In urma, fiindă din tâte 


1) D. Frungescu, op. cit. p. 582, 


) Antonă Pannü. Proverburi stii Povestea vorbei. Part. II. 
Bucuresci. 1853. p. 34, 


3) Idem de eadem. p. 34. 
*) Idem de eadem. p. 41. 


— 191 — 


părțile răpită și scursii de avere, a remasii la sapă de 
lemnii așa că, de si ar voi, nu se mai pâte aventă 
cum a fostă ma nainte, prin urmare e ca ună Vul- 
tură cărma i s'ai smuls aripele. 


In fine Vulturulu e consideratii de cătră poporulii 
românii și ca unii anunciatori alu tempestăţii, căa se 
dice: „când pare Vulturuli obositu și sbâră 
aprâpe de pământă, atuncă e unii semnü că în scurtă 
are să plâie.“ 1) 


V. 


Ku odatš dšmü in povestile nóstre poporane preste 
nisce paseri, cărora Românii le atril ue nisce fapte su- 
pranaturale. Așa am auditii mai de multe or, istorisându- 
se despre uni fehii de „paseri măestre“, cari 
se sciü preface în totă chipulă, sciù vorbi ca 6menii 
și-a cântă diferite cântece farmăcătâre, prin cară de 
multe oră descâptă din somuii pre Feţi-frnmoșii, ce-aii 
fostii fărmăcaţi și adormi de vro Babă-clânţă, 
s6ii prin cântecele lori cele plăcute și sonóre adormi 
pre unii Feţi-frumoși ca să-i pâtă mai lesne ademeni 
și prinde în laţurile sale séü a stapâniloră ser; toti 
prin cântecele lorii cele magice nu odată învie ele și 
pre unii morţi. 


Éră-ş ni maï istorisescii poveștile despre nisce 
paseri, can au o marime estraordinară și o putere 


supranaturală, precum sunt bună 6ră Pajurele séü 
—— a 
1) Cărţile sătenulut română. Gherla. 1880, p. 29. 


— 192 — 


Sgripsordicele, cari petrecă în ceealaltă lume, 
în lumea n6gră și cară, după credinţa poporului ro- 
mânii din Bucovina, sunt blăstămate ca să nu pâtă eși 
nică când din ceealaltă lume într'acâsta, ca nu cum-va 
eșindu, să facă cine sei ce grozăvii prin puterea lorü 
cea mare. 

Insă nu numai poveștile sunt acelea, cari ni isto- 
risescii despre asemenea lucruri, ci eŭ singură m'am 
încredințată, că „Românii de multe oră o întâmplare séü 
o arătare de altmintrelea fârte lesne de priceputi, dar” 
pre care ei neputându-și-o esplică îndată cum ar trebui 
să și-o esplice, fiindă că le lipsescii îndegetările și 
sciințele necesare, o ţinii de unii ce supranaturalii. 


Nu maï departe, dacă se întâmplă să se rătăcâscă 
prin părţile lorii o pasere, pre care până atunci n'o 
mai văduse nici odată și a cărei făptură și căutătură 
li-ă fârte bătătâre la ochi, ei, în mintea lorii, credii că 
aceea e o arătare, care aduce cu sine diferite calami- 
tăți, bóle şi f6mete, fără să mai cugete că paserea 
respectivă e o pasere, ce în călătoria sa dintro térš 
întralta prin diferite neajunsuri séü alte împrejurări a 
fostii constrinsă să se oprâscă pe vro câte-va dile sPn 
părţile locuite de Români, și-apoi să-și urmeze érš-g( 
calea în cotro sa pornită. 


Așa, între altele mai de multe ori am augitii pre 
Românii din Bucovina istorisindii despre unii feliii de 
„paseri cu rostuliă de terii“ numite altmin- 
trelea și „f6meţi“, cară vinii la noi în térñ numai 
atunci, când are să fie vr'o fómete mare, și spunii, că 


— 1% — 


ele aŭ mărimea porumbilorii, clonțulii séü rostulii li e 
negru, 6ră peuele vinete. 


Etă dec, că Românii noştrii aŭ vădutii paseri si 
cu rostuli de feri! 


Dar’ să nu ne mirămii de-acâsta, pentrn că multe 
pâte să-și închipuâscă omulii despre unii lucru; ce abia 
îl zăresce şi 6ră-şi îli perde din vederi. Să nu ne 
mirămii că credii așa ce-va despre nisce paseri străine, 
ce abia odată le-aii văqutiă în viéta lori... Esistă o 
pasere, care nu e tocmai rară sin ţerile române, dar” 
fiindă că petrece mai multă prin munţi, Românii 
dela ţâră spunii despre dânsa că e cu clonţulii 
de feri. 

„Acâsta pasere é Cilidia gé Vulturuli- 
d e-miej, despre care s'a amintitii mai susă. 


Românii din Transilvania, și'ndeosebi cei din 
ţinutulii Ciobăncuţei, credii maï cu samă că Cili6ia 
are clonţii de feri, și când dormii nóptea pe câmpă 
s6ii în pădure, fiindă cn vitele, vine Cili6Ya cu 
cu clonțulă eY celii de ferii şi-l infige în pele și prin 
acesta, li cansază mare durere. 

Dela acesta credinţă vine apoi și datina că, când 
se află mal mulți bănaţi cn vitele în câmpii séü în 
pădure şi adormindii unil dintre dânșii, băiaţii cei maï 
mari, voindii ca să-l sparie, Yeii unii gătejii a6i O nuea 
de alunii, îi scotii măduva g-o încăldescii la focii pêuë 
ce se înferbintă, éră după acesta, așa ferbinte cum este 
o punii celuriă ce dormii pe pidi6re s6ii pe mâni. Aceştia, 
trezindu-se și nesciindii ce-i cu dânșii, începii a se 

13 


— 194 — 


vaetă, 6ră cer ma mari li spună atunci, că Cilidia 
Y-a împunsii cu clonţulu e. celit de ferii, pentru că naŭ 
ținută o petricică în gură!) ca să fie asiguraţi 
în contra Cili6ieY.2) 


VI. 


Ce ge atinge de numirea Zš ga n ü a acestei pa- 
seri, trebue să însemnezii, ca ea în timpulii presinte 
nu se maï aude la poporii, ca mai nainte, s'a uitatii 
mai cu totulii. Dar cuventulu mai trăiesce în unele 
numiri locale, bună óra muntele Pâtra-Zăgani 
în Prahova, şin numele de familie Zăgănescu; 
care prin sensii nu diferă de Vulturescu.?) 

Eră în privinţa numirei „Ciahlăii“, regreta- 
tult meii amicii Petru Spenuli, fustă studinte la fa- 
cultatea teologică din Cernăuţi, mi-a scrisă, că îu 
Potana-Stampii, de unde a fosti elii de loci, sentre- 
buintézš mai multi în plurală ,C Ya hlš Ye germ. die 
Limmergeier. Totii în Poiana-Stampii și în împrejurime 
e fórte usitată și următârea sudalmă îndreptată de 
Români năcăjiți asupra viteloră, şi anume: „m ån- 
ca-te-ar CYahlšilé ca și „mânca-te-ar lupii“ 


t) Aice credă că e loculii să 'nsemnesă şi credința Românilor 
din Bucovina, cari! spunii, că dacă cine-va întreprinde o călătorie şi-a 
ajunsă întrună locü necunoscutii, unde n'a mar fostii până atunc', 
dacii voesce să-i mergă bine, să Yee o petricică şi s'o ţie în gură, ră, 
de nu va face acâsta, să scie, că nu i va merge bine, trebue săi 
se'ntâmple vre o nenorocire séü altă neplăcere, 


3) Com. de Dlü G. Crăctunaşiă, 
2) B. P. Hñsdšü. Cuvente din bătruni. t. I. p. 811. 


— 195 — 


Nusciii dacă muntele „Ciahlăii“ din Moldova nu 
e cum-va înruditii cu numirea acesta, mal alesii că 
atâtii pe densulii, cât sin apropierea lui trebue să 
se fi afiatii în vechime și să se mai afle încă și astă-i 
fórte mulți ,C Ya h ] š v“, 


13“ 


Cucoveica. 


I. 


Dintre tóte paserile, câte provinü în Dacia, cea 
maï urîtă, mai urgisita și ma: temută de Români, e 
fără îndo6lă Cucoveică, numită altmintrelea și 
Cucuveică, Cucubeică, Cucuvelă, Cucu- 
veucă, Cucuvaică, Cocoveică, Cucuvae, 
Cucuvea, Cucumâgă, Cucumâgi pl. Cucu- 
megi și Cucovetă!), 6ră în România în vechime 
şi Uture2) lat. Athene noctua, Strix noctua Retz. 
germ. Steinkauz, Leichen- und Todteneule. 

Dacă voescă să bagi pre vre unii Români, însă 
mai alesii pre vre o Româucă dela téră, în tâte reco- 


1) Tâte numirile acestea, se reducă la cuvântul lat. cucu ba, 
cucuma, cucumagia; it. coceoveggia; cucubo = a 
strigă ca Cucovelca. — Se numiă acesta pasere de cătră Romani încă 
şi „bubo“, De-aice provine apoi că mai toți poeţi! români o nu- 
mescă „buhă“ şi „buhnă“. Insă alta pasere e la popori „C u- 
covelca“ si alta „Buha“. Cucoveica e mică, pe când Buha e mai 
mare, mat buhutetă și cu ochi şi urechi mai mari decâtii cea 
dintâtă, 

3) B. P. Hüšsdšü. Cuvente din bătruni. t. I. p. 309.— Cuvân- 
tulü acesta, după cum ni spune Dlù Hasdšü, nu se află în dicțio- 
narele nâstre, ci a peritii, pâte, chiar din limbă, dar ni-a lăsată şi 
elü o urmă topografică în numele lacului Uturina din districtul 
Dolji. — 


— 19 — 


rile, e de ajunsii sa-l amintesc numai, că aY auditii o 
Cucoveică cântândii pe casa sa, s6i în nemijlocita, 
apropiere a acesteia, 


Și 6re de unde vine acâsta înfiorare?... Care să 
fie óre causa temere: sale de cânteculu Cuc oveï- 
ce1?... Şi de ce 6re uresce Românulii așa de multă 
pre acâsta pasere nocturnă ?... 


Șirele urmatâre ni vorii da unŭ respunsii destulii 
de esactu la aceste întrebări. 


Românulii are firmă credinţă, și nime nu en stare 
a-lu abate dela acâsta, că din casa pe care cântă vre 
o Cucoveică, trebue să mâră cine-va. C uco- 
veica, crede poporulii, e celii mai sigură prevesti- 
toru ală morţii. Nu i s'antemplată încă nică odată, 
afirmă elü cu t6tă seriositatea, ca să fi auditii vre o 
Cuepveică cântândii pe cutare casă și să nu f 
murit nime dintr'ânsa. Când strigă ea „cucoveaiil 
cucoveaii!“ atunci e semnulii celu mai sigură, că 
trebue să m6ră cine-va din casa aceea, unde strigă. 
Eră de cum-va nu mâre nime, apoi de bună samă 
trebue să pâră vro vită, séü altă vietate de pe lângă 
casă. Una din due trebue numai decâtii să se în- 
tâmple. 


Cum că Cncoveïca, după credința poporului, 
prevestesce prin cânteculi seii mârtea, se pâte fârte 
lesne cunâsce și din urmatârele versuri, cari le sc6- 
temii dintr'unii bocetii din Bucovina și anume din co- 
muna Crasna: 


— 198 — 


Trage, trage clopotelü, 

Că-ţ! mai vine-ună sufletelü. 

Trage, trage totă cu jale 

Să s'audă până " vale. 

Căci asa s'a întâmplati 

Dupii cum a fostii cântată 
Cucovetcacobitâre 

Și dereü prevestitâre))... 


Ecă de ce uresce Românulu Cucoveica și 
de te senfiâră elii când numai aude istorisindu-se 
de dânsa ! 


Credinţa acesta esistă nu numai în Bucovina, ci 
gn Muntenia 2), Moldova 2), Basarabia *), Transilvania $) 
și credii că ea va fi esistândii sPn celelalte provincii 
locuite de Români. 


Chiar și de cătră poeți e Cucoveica consi- 
derată cu o pasere prevestitâre de mârte. Câte-va 
esemple credii că vorii fi de ajunsii spre întărirea aser- 
țiunei n6stre. 


1) T, T. Burada, Datinele poporulu: românii la înmormântări. 
Jași. 1882. p. 141, 

2) G. Dem. Teodoescu. Incereări critice asupra unorii credin 
datine și moravuri ale poporului română. Bucurese. 1874. p. 92. 
„Audindii cine-va cânteculi Cucuvelef, e prevestire de mârte. 

3) V. Alecsandri. Poesii pop. p. 22. „In numiruli semneloră 
considerate de Români ca semne de morte, mat sunt căderea steleloriă, 
cânteculii Oacuvaei.i ete. — Convorbiri lit. an. X. 1876—77. p. 


4 . „Cucuveuca cântândă pe casă însciinţeză mârtea une! per- 
s6ne diu acea casă,“ 


%) Caval. Const, Stamati. Musa românâecă, t. L. p. 145. 

°) Com. de amiculă și conecolariulii mei Dli Pauli Bea. 
„Din cântarea Cucoveice pe vreo casă, ori fn vecinătatea unei 
case, îşi esplică poporul „o. mbrte grabnică“. 


— 199 — 


Cavalerăulă Const. Stamati în poesia sa întitulată 
„Gafiţa blăstămată de părinţi“ se esprimă 
astfel : 


Ér scârbâsa cucuvetcă ţinterimulă părăsesce 
Și că-alii seii fiorosii tipetü vaeti și mârte vestesce, !) 


D. Bolintinânu în poema sa ,A ndreYü sé ü 
luarea Nicopolei de Români“ cântă întruniă 
locii în următorăulii modu : 


Asupra cetăţi! senalții tristătore 

Vechi iu'nuri cu formă'uspăimântătâre : 
Ca geniuri triste cetatea domnescü ; 
Va loră tinereţe se pară că gândesc. 
Aici cucuveaoa, fu n6pte, cobesce: 
Poporulă, pe ziduri, adesea zăresce 
Făntasme ușâre ici colo trecndii 

Ce'n n6pte-adtucă #'audü suspinândii. 2) 


Vasile Cârl6vă în poesia sa „O n ópte pe rui- 
nele Targoviştet“ dice: 


Dar ce glusii întrerumpe astă tăcere sîntă! 

E glasulă cucuvai', ce plânge ală señ dori. — 

Asta e poetulii? pe alit vostru mormântă cântă, 

Acestii fii alii pustiei?,;. O glasij prea cobitori! 


Pe lângă cele înșirate pent aică maï au Români! 
încă și nrmătârele credințe despre Cucoveică, 
adică : de-o prinde cine-va și-o maltrăt6ză multii séü 


1) Musa românescă loc. cit. 
4) Poesir. Vol. L. Bucuresel. 1877, p. 182. 


— 20Q — 


o om6ră, omulii acela are multă pagubă în vite și întru 
tâte îi merge reii, și până çe nu va posti „Postulii 
Crucii“ !) nu pâte scăpă de pagubă. 2) 

Asemenea spunu Românii, și eredü a avea fórte 
bunii semnii, că dacă Cucovelca cântă multă în 
dóue s6ii tre. sem după olaltă, negreșitii se va face 
vreme ploi6să, €ră dacă vremea e ploi6să și Cuco- 
veica nu va cântă de fehu în dóue séŭ treă seri după 

alta, apoi se va face vreme bună. 3) Mai departe, când 

ipă ea pe cutare casă ca unii copilă de tš, nu e așa 

temută, caci atunci se crede, că în curândii ace să 

se nască unii copilii la acea casa. *) In fine cântecul 

Cucoveicei în unele împrejurari se maï consideră 

încă și ca unii semnii prevestitoriii a unui câștigii séü 
a unei călători din térš, *) 


Gâtlanulu séŭ gâtlejulii de Cucoveică iü între- 
buintézš vrajitârele spre diferite farmice, însă maï cu 
sama la „facerea pe ursită“.€) 


II. 


Cum că credinţele și datinele Românilorii despre 
Cucoveica, înșirate mai susii, sunt o adevărată mosce- 


1) Unir Românr din Bucovina, pe lângă cele patru posturi de 
peste anti, pe lângă Mercuri şi Viner, pe lângă unele ajunuri pre- 
scrise de biserică, mai poatescii încă şi-o kăptămână întrigă înainte 
de „lnălţarea St. Cruci, 14. Septemvre. Postulă acesta în 
limba poporului se numesce „Postulă Crucii“, 

2) Com. de P. Ursulă. 

3) Idem. 

4) Credinţa Româniloră din Siretiii 

*) Com. de Dsóra M. G. 

* Com. de. Dlă P. Ursului. 


nire dela stremoșii” nostrii, dela vechii Romani, ne con- 
vingemii ma ântâăi din istoria naturală a lui Pliniă, 
apoi si din alţi autor latini. Romanii încă socotiaii 
cântatulii aceste: paseri ea o prevestire de mârte. Dar” 
nu numai atâta, ci pentru dânșii erà f6rte mare neno- 
rocire și atunci, când ea numai li se arătă séü se punea 
pe vre o casă. 

Ecă ce qice Pliniu: 

„Funebra și mat cu samă la auspiciile publice 
urgisita Cucoveică se ţine la locuri deșerte, nu, numaí 
desolate, ci şi înfiorăt6re și nestrebătute, Unii monstru 
nocturnă, care nu se aude cântându, ci numai gemândi. 
De aceea, când se arată ea înorașe, și mai alesii diua, 
acesta împrejurare se consideră ca cea mal înfioratâre 
prevestire, Sciii însă destulu de bine, că ea adeseori 
Sa pusi pe case private, fără a predice mârte... 
Sub consulatulii lui Sex. Papeliu Histro şi L. Pedaniu 
ea a întratii chiar în sunctuarulu Capitoliului, din care 
causă în acela-și anii la nonele lur Marte {7 Martie) 
orașulii fu curăţitii.!) Asemenea s'a curăţitii orașulii 
și sub consulatulii lui L. Cassiu şi C. Mariu (LOT în. 
de Chr.) pentru că în acela-și anù încă fa arătatii o 
Cucoveica.“ 2) 


May departe toti Pliniu ni spune că: „picidre 
arse de Cucovecă cu érba plumpagine?j sunt 


9 Plinii. lib. X. e. XVI. 
2) Plinii. Bb. X. e. XVII, 


1) Numele românescă u aceste plante până acuma încă nu-mi 
e cunoscutii. 


— 202 — 


bune în contra șerpiloru. Nu voiu însă -— urmeză 
elii — nica la acâsta pasere se omitu unu esemplu de 
vanitate magică, de Gre ce, afara de alte neadevărun 
estraordinare, se afirmă și aceea, ca inima acestei pa- 
seri pusă pe partea stânga a peptului la o muere 
dorminda înfiuinţâză, ca acesta să descopere apoi tóte 
secretele, Afară de acâsta cine o duce cu sine în 
luptă se face vetézü. Asemenea se dice, ca oulu de 
Cucoveica e unii remediu pentru pări Cine însă a 
pututii când-va să véda oulii Cucoveice, de óre ce e 
o minune, când vedemii paserea singură ? Cine a pu- 
tutù așa dară se facă cu acesta încercare și maï cu 
samă la peru? De și se asigură, ca cu sângele de pută 
de Cucoveică perulu se face eretu. !) 

Din aceste citate, câti și din alte locuri toti dela 
Pliniu °) lesne ne putemü esplică credinţa Românilorii 
și despre maltratarea şi omorirea Cucoveicei, 
precum și întrebuinţarea gâtlanului seii de cătră vraji- 
târe la facerea pe ursită. Câtii pentru celelalte credințe 
ce le maï are poporulii nostru despre acesta pasere, 
precum ; profeţirea tempestaţi și nascerea unu copilu, 
apoi profeţirea unm câștigă și a unei călătorii credii 
ca încă trebue su fie o moscenire dela stremoșii nostri, 
de 6re ee nu totdtuna cântatulu si sburatuli paseri- 
lorii aveaii la denși una și aceea-și însemnătate, ci 
însemnatatea acâsta se orientă după anumite împre- 
jurără. Indata ce sburatulu și cântatulă păseriloru se 
luă de unii presagiii, însemnatatea lorii de ma: nainte 


t) Plinii. lib. XXIX. e. XXVI. 
2) Plinii, lib. XXVIII. e. LXVI. 


— 2993 — 


se schimbă, și așa puteai paserile cele norocâse să de- 
vină nenorocâse. Acâsta se mal póte conchide încă „și 
de-acolo, că Cucoveica la Athena ca paserea Minervet, 
se socotiă ca o solitre a norocului şi a învingerei. *) 


1) L. Fürstedler. Die Gâtterwelt der Alten, Pest, Wien, Leipzig. 
1866. p. 16. 


Ciuvica. 


I. 


Sunt multe paser, scari nu numai în privința 
mărimei și a făpturei corpului, ci chiar si" privința 
unoră apucături aü fórte mare asemănare una cu alta, 
de și nu se tinü de una și aceea-și familie! Insă cu 
atâta mal de grabă provine asemănarea acâsta, când 
paserile respective se ţinii de una și aceea-și familie, 


Imprejurarea acâsta de multe oră Y-aii adusi apoi 
chiar și pre cei mai destinși ornitologiști în rătăcire, 
făcându-i. să or6dă, că paserile ce s6nănă fârte bine 
una cu alta, Sar ţină nu numai de-o singură familie, 
ci chiar și de-o singură specie, 


Şi dacă acesta împrejurare chiar și pre ornitolo- 
giști îi aduce de multe oră în rătăcire, óre ce să maï 
dicemii de poporuli cel necultii, carele cunósoe pase- 
rile, și mai alesii pre cele selbatice, mai multă numai 
din vedere, care rarii când le prinde și le esamineză 
mai de aprâpe, 6ră de unele, în credința lut cea de- 
şârtă că ar fi prevestitre de reü, de multe ori nică nu 
se încumetă a vorbi, da decum să le maï prindă și să 
le studieze ?..+ Acesta apoi de bună samă, că'n ne- 


— 205 — 


sciința sa, pre atari paşeră, carı numai ci-și-ce-va sémena 
una cu alta în privinţa marime corpului și a colóreí 
penelorii, nu odată le confundă una cu alta, ţinându-le 
de una și uceea-și pasere și dându-le unulu și acela-și 
nume, 

ea mai buna dovadă despre acesta avemu con- 
fundarea C1uvicet cu Cucoveïca. 


Poporulii românii, mai cu sama, fârte adeseori 
confundă pre aceste d6ue paseri de nópte, ţinendu-le 
de una și aceea-și pasere, numindu-le schimbișii când 
Ciuvică, când Cucovelcă, și avândii mal 
acelea-și credinţe despre amând6ue. 


Se nasce acuma întrebarea : óre care sa fie causa 
acestei confundăni ? 


Causa, este fârte simpla. 


Confundarea acestorii paseri vine de acolo, pentru 
că ele la aparinţă s6mănă fârte bine una cu alta. Ba! 
nu numai atâta! aceste dóue paseri de multe oră, când 
sunt spăriete de catră cine-va, când alârgă după pradă 
s6ii și de alta dată, se audii strigândii scii tipándü în 
unulii și acela-și felu. Apoi mai vine încă și aceea 
împrejurare la mijlocii, că ele adeseori petreci mal în 
unul și acela-și locă, adică prin podurile și turnurile 
bisericelorii, prin ţinterime și prin ruine. 

Insă cu totulii altă pasere este Cucoveica, 
despre cere am vorbitu în studiulii precedentu, și cu 
totulii altă pasere este Ciuvica, lat. Glaucidium pas- 
serinum ; Strix passerina L. fr. la cheveche ; it. civetta ; 
germ. die Zwerg- oder Sperlingseule. 


— 206 — 


Ciuviea e ces mai mică dintre tóte buhele 
cunoscute Româuilorii. Mărimea eï e numai ca a unei 
vrăbii. Penele de pe spate i sunt mohorite și pătate 
cu albii, éră celea de pe pântece albe și vărgate cu 
trăsătură cafenii. Lumina ochilorii deschisă-galbănă, 
căoculii portocaliii și fârte îndoită ; picidrele scurte şi 
acoperite cu pene. 

Din coutră Çucoveïca e ce-va mai mare, are 
ochi maï mari și mai boldița, căocii mal dreptă şi de 
col6re galbănă-verdie. In colo colrea penelorii sale 
aduce fârte multi cu a Ciuvicei. 

Şi acuma, după ce am constătată că cu totuli 
altă pasere este Ciuvica și cu totulŭ alta C u c o- 
veica, să trecemii la celelalte numiri poporăne ce le 
mal are Ciuvica, precum și la datinele și credin- 
tele Românilorii despre dânsa. 


II. 


CYuvica se maï numesce de cătră poporulii 
românii încă şi Ciovicăt) și Ciomviaă.2) 

Tâte uumirile acestea, ca și cele ale Cuooveiceă, 
Huhurezului și ale altoră paseri, sunt onomatopoetice 
formate dela strigătuli ,eYuvitü%“ „ciuvicii“ și 
»„ciomvicii“ ală acestei paserele. 

Ce se atinge de credinţele poporului despre acâsta 
pasere, apoi trebue să însemnezii aice, că Românii din 
comuna Ohaba-mâtnicii, la carii se află si numirea din 





t) A. de Cihac. Dictionnaire, t. IL p. 56. 
2) Com. de Dlui I. Stoicescu. 


— 207 — 


urmă, credii -și istorisescă, că dacă cântă paserea acesta 
în apropierea casei vre unni omü, din casa accea de 
bună samă va murì cine-va, adică tocmai așa după 
cnm eredü și Românii din Bucovina despre C uco- 
velcă. 

May departe spunii Românii din snsü nnmita co- 
mună despre CYo m vie š sâii Ciuvică, că ea, când 
cânta, dice: 


Cromvicü, cromvică 
Pre “celă micii 

De burică, 

Pre celă mare 

De spinare! 


ceea „ce-ar însemnă atâta, câtii că pre prnncii cel mici 
mârtea îl va apucă de buricii, €ră pre cei mari de 
spinare și'ntr'acestă modă li va scurtă dilele. !) 

Românii din ţinntulii Gorjului în România ase- 
menea credii și spunii că dacă cântă Cïuvica pe 
vre o casă prevestesce pagubă între vite și mârte între 
6meni. 2) 

Cu alte cuvinte Românii aü totii aceea-și credință 
despre CYu vicš ca și despre Cu coveïcă. 
i—i 

1) Com. de Dli I. Stoicescu. 

3) Com. de Dlă I. Cornotă. 


—— 


Buha. 


I. 

Sub numele colectivă de „Buhe“ séù „B uf- 
n j te“ îuțelege poporulă românii tóte paserile răpitóre 
de n6pte. Are însă pentru fie-care specie a acestei fa- 
miliy de paseri și câte una séŭ și may multe numiri 
degsebite. 

Cea mai mare pasere, cunoscută Româuiloră, care 
se ţine de familia acâsta, este Buha, numită altmin- 
trelea şi buhnă, buhniţă, bufă, bufnă, buf- 
niţă. buhacă, buvnă și buhă-mare, lat 
Bubo ignavus; Strix bubo L, germ. Uhu, Schuhu, 
Buhu, Buhuo. 

Toti acestii soi de buhă se mai numesce în 
unele locuri încă și Joimăriţă!) și Boi-de 
n 6pte.2) 

Deci, lăsândii la o parte pre tâte celelalte paseră 
cari, se tinü de familia acestu, vom vorbi de astă dată 
numai despre „B u h ă“, 


1) G. A. Poliză. Vocabulară. 
3) B. Nanianti. op. cit. p. 91. şi la alţi autori. 


— 209 — 


II. 


Dintre tâte soiurile Buhelorii cea maï temută 
și maí urgisită de Român: este, după cum am arătată 
la loculi seii, Cucovetrca. 


Cu tóte acestea însă mal cu aceea-și înfiorare și 
temere audimü pre Româm forte adeseori vorbind şi 
despre Bu h š ca și despre C uco veYrcec š. 

Tipetulü séü strigatuli Bu hey în cele maï multe 
casură, maï alesii când se aude acâsta în apropierea 
unei case, prevestesce, după credinţa poporului românii, 
mârtea unui dintre căseni séü altă nenorocire neag- 
“teptată, 

Mare nenorocire prevestesce acâsta pasere si 
atunăă, când ţipetulii e celii înfiorătoriii se aude diua. 
Aşa se dice că, când cântă ea diua, e semnii de mârte 
şi de bóle rele, precum ; holeră, ciumă, séü o scumpete 
forte mare. Eră când cântă tâmna de timpurii prin 
sate e semnii de bătălie în téra aceea unde cântă. !) 

Cum că strigătulii Buhei însemneză nenorocire 
séü chiar și mârte ni-arată în câti-va și qicala: „eră 
să-lii beye Buha“ sé „câtii pe ce de nu l-a 
băutii buha“, cari dicale se audii forte adeseori în 
Bucovina, si can Însemnâză atâta câti: eră să pâră de 
frigii, séü : eră să degere. 


Afară de acâsta se maï crede despre B uh š încă 
şi următârele ; 


1) Dictatii de V. Flocea, români din Câmpulungă. 
14 


— 210 — 


Când strigă Buha în faţă, adică spre resărită, 
va fi vreme bună; éra când strigă în dosii, adică spre 
apusü, va fi vreme rea.!; Séü : când ţipă B uha vera 
în amurguli serii, e ună semnii, că a dóua di are să 
se strice vremea, are să plóie; 6ră când ţipă 6rna, a 
d6ua di are să ninga. ?) 

Mar departe, când în lunile Augustiă si Septemvre 
va cântă de cu séra cum apune s6rele în faţa s6relui, 
e unii semnü de multa vreme bună; când cântă după 
ce a îns&ratii bine și anume josii la sesü, la térš, prin 
pari séu la dosii de padure, e semni de vreme rea, de 
plâie și recâlă, 6ră dacă se îutemplă acâsta la munte 
apoi clar și de brumă. 3) 

Totu acâsta credință o întimpinămii și la Românii 
din Transilvania. Aceștia încă credu ca când cântă 
Buha în cimiteriii (ținterimii), atunci va muri cine-va 
éra când cântă în alte locuri însemnâza că se va schimbă 
vremea, că în scurtă! are să ploile. 4) 


Buha e mu. departe considerată de o pasere 
cubitâre şi prevestitâre de reii nu numai de cătra po- 
porulu celu de josu, nu numai de cătră ţerani, ci chiar 
şi de cătră poeți. Unu semnii destulii de învederatiă 
cum că credința acésta trebue să fie forte respândită 
la poporulu românii din tâte ţerile, unde locuesce 
acesta. 


1) Dict. de G, Bâncășii, românii din Vatra-Dornei. 
2) Dict, de V. Ungureni, română din Tliseger. 

3) Dict. de V, Flocea şi alți Rom, din Bucovina. 
*) Com. de Dlă Gr. Crăctunaşiă, -— 


— 211 — 


Câte-va esemple credit că vorii fi de ajunsă spre 
întărirea aserțiune. n6stre. 

Diù V. Alecsandri în poemulit sei istorică „D u m- 
brava rosae între semnele de nenorocire, ce se 
arata regelui Albertii, când acesta năvăli cu stea sa 
în Moldova cu gîndulu de a stîrpi pre Români, înșiră 
și cântecul Buhei 


Eli qice: 


erei o buhnă ţipă în giua mare 
Și mârtea-și găti câsa în acea dl fâtală. !) 


Regretatulii poetă I Al. Lapădatiă, în poesia sa 
întitulată „N6ptea“ dice: 


Totulii acuma mârte şoptesce 
Murmură şi vântă ; 

Din stânci pustie buha cobesce 

Etă-mi pic'orulă lângă mormëntü ! 2) 


Cânteculii Buhei, may alesii diuu, e așa dară în 
credarea poporului nostru totd6una prevestitoriiă «le ne- 
norocini si r&utaţi. 


III. 


In anii cei dintăiii, dupa încorporarea Bucovinei 
la Austria, o mulţime dintre cele maï însemnate și 
avute familii române, ne voindii a sta sub o domnie 


1) Opere complete. Legende. p. 7, 
1) Incercăr fn literatură. Rraşovii. 1874. p. 85. 
14* 


— 212 — 


străină, își părăsiră vetrele strebune, își lăsară téra 
unde s'aii născutii și crescută si trecură în Moldova, 


Pe de altă parte, fiindii Bucovina o térš frmnósš 
şi mândsă, avândii câmpii întinse și bnne, pe lângă 
acâsta mai fiindă încă și acea împrejurare la mijlocii 
că pe acelea timpuri toți locuitorii câţi se aflaŭ în 
acâsta ţ6ră, eraii scutiţi de miliţie, începură a veni o 
mulţime de străini din tâte părţile, dar’ mai alesi jidovi 
şi ruteni din Galiţia, și a se uașeqă pentru totdâuna în 
Bucovina. 

Românii, carii remuseră pe lângă vatra părin- 
ț6scă, durându-i inima ca o părăsească, vădendii cum 
vinii străini cu dr6ia din tâte părțile și ocupă locu- 
rile cele mai frumâse, ba nn numai pre acestea, ci 
strebatii chiar si prin obirșiile munţiloră, unde sute de 
ani străinulii nu s'a putută înpământeni, îi cuprinse 
o întristare şi o jale fórte mare și din causa acâsta 
înprovisară cânteculi următorii, care până sin diua 
de astă-Qi se aude cântându-se maï alesii în părțile 
dela munte: 


Strigă buha din pădure, 
Că mare unde se pune, 
Sar pune pe délulü lată 
Bejenarit că-și facă sati, 
Sar pune pe-o luncă désă 
Bejenari îşi facii casă! 


Când a devenitii Bucovina sub scutulii Austriei, 
poporățiunea cea mai însemnată și maï mare la nu- 
mării aŭ fostii Românii, și Românii sunt în maioritate 


— 213 — 


pënë sin diua de astă-qi, macar dică cine oră te 
va dice! 
EX bine! dar străinii se facă a nu o sei acâsta, 
şi prin urmare eï ar voi să se facă mai marí și mai tari, 
Apoi maï dică cine-va că cânteculii Buhei nu e 
semniă reü | 


Ba, reü dei! 
Dar’ ce e de vină biata pasere, dacă nu e lăsată 
în pace de bejenart?... 's'o lăsămiă macar no, şi 


să trecemii maï departe. 


IV. 

Nevestele, dar’ mai alesii fetele, cari nu se gri- 
jescii cum se cade, car! nu se laŭ și pâptănă mai ade- 
seori, ci âmblă cu capulii. sborșită, înfoiată si dupurosă, 
sunt poreclite de cătră poporulă românii în regulă 
„Buh š“, 

O doïnă poporană din Transilvania ni spune ur- 
mătârele despre o otară fétă : 


De tânără më mă însurat 
Şi bâdă buhă luai, 

Nu sciù fită-i ort nevéstă 
Numai mătăhală'm casă, 
Seóte capulš de sub țoli, 
Fugi vacele din ocolă 
Viţeii se mat omorii, 

Că gândescii că-i bóla lorü. 
Ține, dâmne, ce mi-aY dată, 
Că bine pai cumpitată, 
Numai capylii nu mi-a! spartă! !) 


t) Com. de Dlă B. B. losofă. 


— 214 — 


Altă doină din Bucovina, și anume dictată de o 
româncă din orașulii Suc6vu, care ne descrie prin co- 
lorile cele mai marcate frumuseţa, îndămânarea, iste- 
ţimea și cumpêtarea unei fete, care se vede că în viéta 
sa prea puţinii s'a înteresatii de corpul sei și prea 
puţinii Y-a păsati de gura lumei, sună precum urmeză: 


Frungă verde mări domnescă, 
Mă dusei să logodescii, 
Logodii pe nevăqute 

Si-mf aduse némuri multe. 
Mă duse! cu nunta?n casă, 
Esă o buhn š pletisă 

Cu pictóre de cocostârci, 

Cu trupu dintruni butuci, 
Cu dinţii de chilimbarră 
Ascuţiţi ca nisce pari, 
*Nchide, matcă usa bine, 
Cănuă buhna după mine. 
Ori o'nchide, orf o lasă, 

Totū a întra buhna m casă... 
Dela frunte pân! lu nasă 
Septe poşte st-unü popasă. 
Fruntea lată ce eră 

Cu trei cotY o măsură. 
Frunqă verde petrinje 

Merge buhna la vitef 

Viţeir răcnescă de morii, 

Că gândescă că-i bóla lori. 
Frunqă verde delionii (?) 
Merge buh na ln ocoli, 
Vacile răunescii de morii, 

Că gendescă, că-l bóla lori... 
De puţinteli ce mâncă 


— 215 — 


Lumea tótš se miră : 
Şepte pite şi-unii pitotă, 
Trei cununi de usturotü 
Ñi-o cununiţă de e:pă 
La inimă să-i mat trecă, 
Si-o căldare de păsatil 
Ñi totu nu s'a sătrată, 


Românii maï Yeü în ris pre femeile, cart nu se 
grijescii nică odată, cum ar trebui să se grijâscă, încă 
și prin următârele versuri: 


Cruhă 

Buhă 

Din pădure 

Şepte ar 

De eând te lar, 
Netegioră nu erat] !) 


In înţelesii metaforică cuventulii buhă, bubhnă 
s6i butniţă se dice și de-o persóuă, cure se bosimflă 
ușorii, căreia cu greii se p6te întră în voie, și care 
stă retrasă de lume. 


V. 


De multe oră se ie cuvântulii b uh š și inintelesü 
de „capi“ Așa audimü adeseori dieéndu-se: „p ép- 
tănă-ţi buha!“ în lucă de: „peptănă-ţi ca- 
puli! și „ce ţi-ai sborșitii buha! în loci de 
ce ţi-ai sborșiți capulă! 





1) Dict, de o româncă din Crasna. 


= 216 — 


Bnhă dem. buhuţă însemneză încă și cucuiit 
sé moţii. Dela substantivulă buhă s'aii formatii 
adiectivele buhosii și buhuietii, cară însemnâză: 
cucuieti, moţatii, sborșitii, nepeptănatii, negrijitü, urâtii ; 
precum și verbulă „buhuïè“ cu înţelesulă de: a se 
sborși, a se negriji, maï alesii cu privire la capă. 

Totit în legătură cu bu ha credii că stă și cuvân- 
tul „buhașii“, care însemnâză unii arborelă, unii 
brădănașii micii, însă fórte rămuratit și âncâlcitii. 

Omeniy, ce aŭ ochi mari și înholbaţi, prea tare 
eșiţi din capi afară, încă se poreclescii „b uh el“ 

Mai pe scurti B uha în tótă privinţa însemn6ză 
ce-va urit, înfiorătoriii, respingătoriii. Si dacă numai 
numele acestei paseră e atâtă de uritü în ochii Româ- 
nilorii, cât de înfiorătoriăi trebue să fie pentru dânșii 
strigătul et? 

Pentru cei slabi de Angerü și superstiţioși, bună 
óră cum sunt babele, de bună samă că va fi forte in- 
fiorătoriii, dar’ pentru cei ce nu credu în d'alii de aste 
lucruri nu va fi însemnândă nici mai multă nică maï 
puţinii decâtă unii simplu strigătii de — Buhă. 


Huhurezuli. 


L. 


Ciue e acela, carea trecuti uóptea prin o pădure 
întinsa și desă, pe plasulu vre unui codru împănată cu 
totii feliulii de arboră seculari și cu alța diferiţi arborași 
şi tufay, cară, când se arată luna de după culmea vre 
unui munte séŭ de după vre unii noură, respândesciă 
telhurire umbre, ce se pară a fi de 6meni, de fiare sel- 
batice și de alte vietăţi; cine e acela, dicii, care, vě- 
Qoudii tâte acestea, n'a simțită trecendu-i fiori reci prin 
totii corpulu și nu și-a închipuitii, cu t6tă bărbăţia și 
uetemerea lui, că o dr6ie de hoţi, de Hare selbatice séü 
de năluciră rele îlă nrmărescii şi acușii voră să-lă 
prindă și să-l scurteze dilele ? 

Suut, uu-i vorbă, mulți ómenY tar de ângeri, 
carii nu se temii de nemică, de-ar trece nusciii prin ce 
codru pustiii. Dar mulți sunt, cari, cum se dice, şi 
pintro limbă de pădurice li e temă să trâcă -singuri, 
da de cum pintrunii codru. 

Și-apoi maï este, cum este, când omulii trece 
numai vădândii, dar” neaudiudü nemică. Iusă câud aude, 
buua ră, vre unii lupii urlândiă séŭ vre unit ursii 


— 218 — 


mornăindă in apropierea sa, atunci nu sciii Qeii de nu 
i se face părulu măciucă în vârtulii capului de frică, 

Dar nu uumaı umbrele cele fantastice ale arbo- 
rilor, nu numai fiarele cele selbatice poti să vâre pre 
călătoriulu, ce trece prin vre o pădure, în tâte recorile 
ci ma. este încă si o pasere de n6pte, cure, macar că 
de altmintrelea nu pâte nimeru nemică strică, tutu-și 
prin strigătulii ei celu înfiorătoriii, de care se resună 
văile, nu numai pre 6menii cei slabi de ângerii, ci 
chiar și pre cei may bărbutoşi și nefricoși de multe oră 
îi bagă tu tâte bólele!... 

Acâsta pasere de nópte, care se tine de familia 
Buhelorii, se numesce de cătră Românii din Bu- 
covina și Transilvania Huhureză și Buhurezi)), 
de cătră cei din Moldova Hurezi?) și Huhu- 
rezii2), 6ră de cătră cei din Mnntenia Ciureziţ, 
Ciuhureză, Cihureziă 5), CYufü6 și Huhu- 
rete U lat. Otus vulgaris; Strix otus L, germ. Wald- 
olifeule, Ohreule, 


II. 
'Țipetulă celii juinicii și totodată înfioratorii alü 
Buhelori, care se aude fârte adeseori n6ptea, când 


1) N. Măldărescu, în „Columnu lui Traian t, an. VII. 
t. I. Bucureser., 1876. p. 39. 


2) V. Alecsandri. Opere complete, Tentru. p. 656, 
3) N. Măldărescu. loc. cit. 

3) B. Naniunii. op. cit. p. 91, 

5) A. de Cihac. Dictionnaire t. II. p. 507, 

*) N. Măldărescu. loc. cit, 

1) Com. de Dlii 1. Cornoti, 


— 219 — 


întrâga natură e în cea maf mare linisce, a făcutii pre 
poporii a avea idei uperstițiose despre dânsele, 
luându-le dreptă paseri cobitâre și prevestitâre de ne- 
norociri. 

Si fiindii că Huhurezuli, după cum sa ară- 
tatii mai susii, e încă din familia Buhelori, credii Ro- 
mânii și despre ţipetulu seii că menesce n reti. Insă 
credința acesta predomnesce numai în anumite fm- 
prejurără. 

De multe oră ţipetulii Huhurezului insemuéz8 cu 
totulü altă ce-va. Asa când strigă elü pe la amurgulii 
serei prevestesce că a două di séŭ celi multii a treia 
Qi are să se schiiube timpul, că are să plâie,!) Ase- 
menea și atunci, când cântă tare multă n6ptea a d6uă 
di de bună samă se va schimbă vremea. 3) 

Când cântă séra în dosii, adica spre apusü, are 
să fie vreme rea, 6ră când cântă în față, adică spre 
resăritii, atunci va fi vreme bună. 2) 

Când cântă în Postulii celu mare, însem- 
n6ză că vorii fi omete târdii. +) 

Acestea sunt credințele Românilorii privitâre la 
cânteculii séü mai bine disii lu strigatulă celu înfiură- 
torii ali Huhurezului. 

Insă mai esistă lu poporulii română și alte cre- 
dințe despre acâsta pasere. Așa se dice, între altele, 


1) Cred. Rom. din Cândrent, com. de DIü P. Ureulă. 
3) Cred. Rom. din Frâtăuţit -vecht, 

3) Cred. Rom din Vatra-Dornei, dict. de G. Boncăşșă, 
+$) Cred. Rom. din Câmpulungi, dict. de V. Flocea. 


— 220 — 


că ducă va prinde séu va înpușcă cine-va ună H u- 
hurezii, îi va tăi pâtlanulă şi-l va useà bine, si 
după ce-lă va nscă va petrece pintrânsulă ună sin- 
gépü de holercă de nóue ori, și acâsta holercă va da-o 
apoi unui omü beţivii ca s'o bee, acelii omă în viéta 
su nn va bè may multă. 1) 


Maï departe credii Românii și aceea despre H u- 
hurezii, că elŭ dintru începută a fostă fecïorù 
de împăratii, 6ră mal pe urmă, nu se scie anume 
din care causă, a luatii chipii de pasere şi așa a remasii 
apor până sPn diua de asţă-di, după cum ni e cu- 
noscutii. 2| 


III. 


Numele aceste: paseri serveace Româniloră adese- 
on și ca ună cuvântii de batjocură, care se atribue în- 
decomunii 6meniloru celorii f6rte mici și diformi séü şi 
prunciloriă. 


O chiuitură din Transilvania sună astfeliii : 


Chiuire-ași chiui, 

De toţi, toți war audi, 

Dar mă temă de Huhurezii, 
Că-r la popa pe cotetü 
Huhurezu-i a fătă, 

Rei mă temi t'a lepădi. 8) 


1) Diet. de G. Bâncașii. 
3) După spusa luf V, Ungurânii din Ilișesăă. 
3) Com. de DIü B. B. Iosofă, 


— 221 — 


„Huhurezi“ se numescii' de catră Românii din 
Bucovina și acei 6meni, ce âmbla nopţile siugură. Ase- 
menea și Gmenii, ce truescu forte retrași, carii se as- 
cundu de fața lumii, înca sunt numiţi „H u h u r ez Y“, 

Ce se atinge de însu-și numele „Huhurezù“ 
ali acestef paser, spună Românii diu Bucovina, că 
elŭ viue dela strigătul eí celă înfiorătoruiă, care se în- 
cepe cu unii „puuu!* și se sfârșesce cu unii „hn- 
huhur“ și cu care se pornesce ea dupa prada sa. 

Eră dacă ni-e permisii a ne luă după următórele 
cimilitură, adică : 

Huhurezulă huhureză, 


Peste munţi înalți necheză 
Şi nimene nu cutéză... 


care însemneză „tunetului“, și: 


Créta huhureză, 
Peste délü necheză, 


care însemnâză „pușca, apoi a cântă, a strigă séü 
a ţipă ca Huhurezulu ar îusemnă atâta, câtu a 


huhură. 
IV. 


Dela numirea „Huhurezii“ aŭ formatii Ro- 
mânii în decursulii timpulu și-o mulțime de , numiri 
de munti, dâluri. rinri, sate și alte localitaţi. 

Etă ce ni spune Dlu N. Maldărescu în privinţa 
acesta ! 


— 222 — 


„Când deschide cine-va dicţionariulii topografică 
alii României, vede că în téra nâstră se află o mul- 
time de numiri de sate, de locun și de ape cw totulii 
curi6se, încâtii nu numal că nu scie ce însemnare aü 
în limba românâsca, dar” nică din ce limbă anume potii 
fi fie-care din ele și cum s’aŭ localisată la noi. Ast- 
feliu îndeșertii s'ar cercà unii Românii su afle ce inw 
semneză Ștari-chiojdu, Gemărtăluii, Hor- 
pază, Igoii, Corșorii, Lutsea, Ţichirişi 
Oteteliși, TetoYü, Orodelii, Lete, și tâte 
celelalte numiri de asemenea natură, dacă nu va cu~ 
n6sce limbele slavice, tătară, măghăară, turcéscă ete. 
dela carr se pâte crede că derivă, de nu tâte, mare 
parte din tr'ânsele. Pe lângă aceste numiri de pro- 
veninţă străină, mai sunt altele cari s'ar apropiă de 
limba română, séu cară pâte că sunt chiar românesci, 
însă cu timpuli s’aŭ schimbată în modii anevola de a 
le recundace, precum este numirea de II or ez ù, despre 
care-voiii a vorbi. 

Horezulu sé Orezulii, pare că ar vol să 
ni spună că în România sar fi cultivată când-va pliinta 
„orez“ Temperatura teri: n6stre însă, sâii pâte chiar 
lipsa de-o agricultură înaintată, face ca acâsta presu- 
punere să fie cu totulü ilusorie. Așa dară de unde și-aii 
luată numele de Orezi séñ Horezii atâtea lo- 
calităţi in România ? 

Intomplarea — scrie mai departe Dlu Măldărescu, 
— vol cg la 28 Junii 1870, cu veasiunea luăriy pla- 
nului muntelui Brăduleţuli, să vădii la moștenii 
Romani și Rimesci din playulš H orezului, județulii 


— 223 -- 


Vâlcea, vecini acelui munte, următoriulii chrizovii în 
vechile traducere, pre care mě grăbit a o copiă esuctii, 
credendu-o proprie a o deslegă cesțiunea : 

„Cu mila lui Dumnedeii Jo. Vladulii Voevodü și 
Domni. 

„Dat-um Domnia mea acesta poruncă a domniet 
mele slugilorii Domniei mele luf Romani și cumnatului 
señ Vludului și cu feciorii loră, ca să le fie lori la 
Huhurezii partea lui Romanii și la Rimescă partea 
Vladului, pentru că aŭ veniti Romani înaintea domniei 
mele de a înfrăţitii pe cumnatu-sei Vladulii peste 
partea lui, oră câte are Romanii la Huhurezi; așiș- 
derea și Vladulü €ră a înfrățită pre Romunii peste partea 
lui oră câte are la Rimescă, cu să fie frați nedespărţiţi 
peste aceste moșie, și domniei mele aŭ dată calulă. 
Pentru aceea am dati loră si domnia mea ca să le fie 
lorii întru moștenire și ohabnicie, și de nimenea să nu 
se clatescă, după disa domniei mele. Și ort căruia dintre 
dânșii i sar întâmplă mai înainte mârtea, vendare întru 
dânsele să nu fie, ci să fie moșiile celorii ce vorü remână. 
Marturii : jupânii Dragomirii alii Maner, jupanii Nengoie 
alii Borciy, jupănii Drăghică ală Stoica, jupânii Pârvu 
vel dvornicu, jupânii Ştaieu logofătul, Danciulă, co- 
misulü, Colțea paharniculii Vladislavi spătarul, Al- 
bulă stolniculă, Stateii Vistieriuli Négulü Irodea Po- 
steluiculii. Şi eŭ Stanii am scrisă la Rimnică în luna 
lui Septembre 5, anulii 6996 (1487: Indicţionulă VI“ 

„Acestii isvodii s'a scrisù pe limba românâscă de 
pe chrisovulii celă slovenescă de Lupu dascalulii slo- 
venescii la .sc6la domnâscă în Bucuresci.“ 


— 224 — 


„ISubserisu) Lupu dascalulu sloveneseu ispisahu 
1746.“ 

În chrisovu se vede numirea de Huhurezu 
dată unu locu, une: moșie. Huhurezu este o parere 
nocturna, care latinesce se numesce Strix otus, fran- 
tuzesce chouette, Munteni însa o numescu Ciufu 
şi CTuhurezu, TransilvanenitBuhurezu, éra Mol- 
doveni Huhurezii Cândsu serisu chrisovulu acesta, 
se vede ca și Munteni o numiau totu Huhurezu, 
ceea ce imitéza mun: bine cântetuluei. 

Dela acestu Huhurezu derivă (hara moșia hu 
Romanu din chrisovulu de mat susu, situata intro în- 
fundatura de vale, care, celu puținu pe. la 1487, fiindu 
mat padurâsa și mat deșertă de locuinţe omenesct de- 
câtă acum, eră cântata de Huhurezu. Descendenții 
lu Romanu formară apoi satulu Romanii de care se 
ține și partea aceea cese numă a Hurezaniloru, 
pe care Constantinu Brâncovanu o ocupâ pentru ca sa 
edifice pe dânsa la anulu 1690 o mănastire sub nu- 
mele de mănăstirea Hurezulu: séu Hu- 
rez1T, precum se mai numesce în inseriptiună şi acte 
vecht, Traditiunea spune că din josu de porta manas- 
tire, pe marginea riulețului Urezulu, cu timpulu 
începuse a se face târgu de septemâna in fie-care du- 
minica, sub numele de târgulu Urezulur, unde 
se vindeau obfecte de ântâra necesitate pentru terant 
şi ornaminte pentru femeile și fetele loru; dar” fiindu 
ca Turcii, cari cutrierau téra, raprau fete de acolo, ca- 
lugarii desfiinţara târgulu De asta data comereianţit 
cari! se înveţasera a veni să faca târgu, nu ma voira 


— 225 — 


su fie ambulanță, ci căutara a se stabili totă fu partea 
locului, pe moșia moștenâscă, mai spre apusii, nu de- 
parte de culmea dâlului, ce desparte moşia Rimescilorii 
de a măuăstirei, acolo unde și. astă-Qi se numesce ] o- 
culii târgului: dar nepermițându-le posițiunea, 
descinseră până josii, nude apa Urșanilorii este aprâpe 
a se uni cu a Rimescilorii pentru casă se verse în 
Luneaveţii, adică totii pe moșia Rimescilorii, și acolo 
fundară actualulă târgii, numindu-l 6ră-și alu U re- 
zului, de și acuma nu may erà eln niea la porta 
mănăstire, nică pe valea riuleţului Urezului. Fiindii 
apoi că mai totd6uua în siuulii acestui târgii se află, 
mai din nainte ca și acum, autoritatea loculă numită 
vătăjie, adică subprefectura plaiului, elu dete îm- 
prumutatulii seü nume și întregului plai ali Hur e- 
zului. 

Precun diu Huhurezi se prefaçù numirea în 
Horezii, asemenea astă-Qi se numesce riulii-Ho- 
rezului măuăstirea-Horezului; târguli- 
Horezului plutulă-Horezului; săteni însă 
dicii Urezii, avândii unit fehi de aversiune pentru 
sonwrile aspirate, astfeliii ca totdenua pronunţă Ris- 
tosi și Cristosii în locu de Ohristosi, 
Miaıŭ în loci de Mihatu, Meadia în locii de 
Mehadia, ărtie si cârtie în locă de hâr- 
ţie ete. 

Din cele espuse aică, este, evidentü că totii dela 
Huhureziă derivă numele satului Orezuliă din 
judeţulii Jalomiţa, Ho rezuli din Romanați, H o- 
rezulii din Dolji, Hurezuil și Horezulii 

15 


— 226 — 


din Gorju, Hurezulii, Orezuli și Orezanca 
din Teleormanu, pentru că și pe acolo vorii fi fostii 
când-va păduri secularie unde să cânte Huhure- 
zulii, ca și pe la loculu ce chiar astă-Qi se numesce 
Huhurezi și se află în județulii Succva.!) 


1) Columna lut Traiană, cit. p. 98—40. 


— — 


Clofuli. 


T. 


Uua diutre Buhele provenitóre în terile locuite 
de Români, care, diu luna lui Martie și put în Sep- 
temvre, petrece prin păduri, însă maï alesii prin locuri 
umedi6ee, unde stă diua ascunsă în 6rbă sé stulii, 
ră cum îuser6ză se pornesce a-și căutà nutrețulii seii, 
este și Ciofuli !), numită în unele locuri şi C Y n f ü 3), 
Ciuşii5) și Știorit), lat. Otus brachyotus; Strix 
brachyotus L. germ. die Sumpfeule. 


Acesti solii de buhă, după crediuţa și istorisirea 
poporului românii, e ună feliii de nepotii ali Lilia- 
eului, de óre ce dina vede fârte puţinii, 6ră pe la 
însărate sbóră ca și Liliacul, până la unii timpi 
de n6pte, și care este mâncarea și petrecerea acestuia, 
mai totii aceea e șia Ciofului, cu acea deosebire 





1) Numirea acésta este fârte lăţită în Bucovina. 

2) A, de Cihac. Dictionnaire. t. II. p. 56. 

3) La Românii din Ohaba-mâtnicti. com. de Dl I. Stoicescu. 

$) La Românit din tinutulü Gorjului! în România, com. de 
D1ü I. Cornoïŭ. 


10* 


— 228 — 


numaY că pe când aripele Ciofului sunt înzestrate 
cu pene, ale Liliaculni coùstaŭ numa dintr'o pe- 
liţă fârte fină. 

Era-șă spune poporulii, ca Ciofulü e văriă 
primare cu Cucoveica!) și ca atare prevesti- 
toriii de reü și nenorocire. 

Ce se atinge de descrierea CYofuluY, care am 
auito. dela Românii ce am consultatu în acâsta pri- 
vintš, trebue să marturisescii că ea consună fôrte multă 
<u ceea ce ne-o înfățoșazu gi ornitologiștii. 

„Penele Ciofului — mi-a spusă V.Flocea — 
sunt câuipii cu puncte negre și albe. In aripi are câte 
unu punctă albii ca omătulu așa de mare, câtii aY pune 
anù degetii. In c6dă are asemenea, când o reșchie, 
patru puncte albe ca și celea de pe aripi. Eli pare 
cubii, ci se óua pe pamântii.“ 

Asemenândii acuma acâsta descriere fârte scurta 
cu ceea ce se află în „Brehm“ Thierleben“?) 
îndată ne putemu convinge, că paserea despre care 
vorbesce Brehm e aceea-și ce ne-o descrie Flocea. 


II. 


Cïofulū are şi-o mulțime de câutece ale sale. 
Insă cele may multe dintre dânsele sunt astfelhu, că 
bunacuviință nu ne lasă ca să le reproducemu pre 


1) Dict. de V. Flocea din Câmpulungit, 
Y 3) Zweite Abtheilung. — Vögel. Zweiter Band. Leipzig. 1882. 





p. 


— 229 — 
tâte aice. Vom reproduce deci dara aice munar pre 
acelea, cari nu-su prea bătătâre la ochi. 


Unulii dintre cântecele lui se'ncepe astfelrii : 


Crofulă icY, ciofulii colea, 
Crofu'm braţe la lelea... 

— Clofule, mânca-te-ar bóla, 
La ce-ai stricată lelit 6la?,..1) 


E cunoscutii din istoria naturală, că Crofulă 
când sbórá, întinde aripele și bate dintwânsele așa de 
tare, că de multe oră pre Gmenii, dar’ maï alesii pre 
femeile cele slabe de îngerii le bagă în tâte recorile 
și bâlele. 


'Trecândii așa dară odată o femee c'a 6lă, în care 
avea și ea sermana ce-va sorbintură séu altu ce-va fu- 
tânsa, pe la amnrgulii serii prin apropierea unui 
Ciofă, âtă că Ciofulii de spaimă să mânie în- 
cepe de-odatiă a sbură și-a bate din aripi pe de'naintea 
ochiloru femeii. Femeea de spaimă scapă óla și se face 
tótš hirbură. Unii prașcăii însă, care se vede că încă 
trecea pe-acolo, și văd tâtă întâmplarea, înprovisâ 
cânteculu citată, luândii în batjocură pre biata femee 
pentru că a fostu așa de spariósa, și acâsta înprovisa- 
țiune, se vede că s'a [atiti așa de tare, că acuma e 
apr6pe mai preste tótă Bucovina respândită și se repe- 
tesce maï cu samă atunci, când eine-va voesce să Yee 
pre unii fricosii în risii. 


——— 


1) Dictatii de V. Flocea. — 


— 230 — 


Deosebitii că paserea din cesţiune are, după cum 
um aratatu, ma: multe câutece, mal are ea încă și ună 
jocii ali seii, care ascmenea se numesce ,C Yo fü“ și 
este forte usitută la Românii din Bucovina. 


Joculii „Ciofulu“ se jócă în regulă numai de 
cătră bărbaţi pe la o samă de petreceri, însă mai alesii 
la nunţă a dóna di după cununie, adică la „U n cro p îi, 
când fie-care este fârte bine dispusi. 


Cânteculii, ce se cântă lä acâsta, ocaslune, sună 
astfehii : 


Vine C3ofulii dela baltă 
Cu platica "mbăterată, 

Cu suduculă în pohodii 

Si carasulii în nevodiă, 

Ce caţi, ct ofule, la noi? 
Ce-ar venitii ca uni strigoYü ? 
Du-te, du-te la pădure 

Să nu pieri de vro secure, 
Du-te, du-te'n mărăcine 

Să nu pai vre o rușine, 
Că la not sunt cununii, 

Și la not sunt veselit. 

"Noi jucămiă şi tropăimii, 
Pământulă gă-lă netedimü, 
Bem, cântâmii şi veselimii 
Si din gură chiuimiă, 

Și sărimă în hopă și tropi, 
Că e giua de uncropii. 
Var sermanulit de strigorü | 
Ciofulă zace pe gunoră. 
Nime nu cată la elù, 

Că-! străină și singurel, 


— 231 — 


Preotesa mai milosă 

Je pe clofiă, flù dacen casă 
Şi-lă pune pe colții de vatră 
Ér cânit la dânsulii latră, 
Popa vine mâniosă, 

De pe vatră mi-lă dă josü. 
Preotesa mal du âsă 

Poftesce pre Co fii la masă. 
Popa-t dusă, ciofu-i în casă 
Crofu'n sină la preotâă. !) 


Acestii câutecă e în trei privinţe însemuutu. 


Antâău, și ceea ce e, cu privire la articululii de 
fața, mal însemnată pentru noi, elii ni dă o descriere 
fârte marcată a locului unde petrece maï cu sumă C Y o- 
fulü, adică prin bel stuf6se, prin mărăcint și prin 
paduri. 

Ali doilea, ni spune cu cea mai mare acuratâţă 
ce facii dănţuitorii când jócă „Crofulii“, că adică 
cântă, chiuescă, beii, tropotescii, ceea ce e fârte esactii, 
de 6re ce, după câtii sciù eŭ, tei ce jâcă „Ciofuli“ 
facii unii tropotü şi unii chiotii așa de mare şi resună- 
natoríü, că rară cine e în stare a sta în apro- 
pierea lorii 

In fine alu treilea, sub „Ciofuli“ din cânte- 
culu de faţă se pâte înțelege nu numai paserea nu- 
mită „Crofis, ci și unii omă, căci după cum vom 
vedè acușii, mulţi Gmeni sunt porecliți cu acestă 
nume. 


1) V, Alecsandri. Poesit pop. p. 384. 


— 232 — 


TII. 


Atâtă numirea „Ciufii« câtu și ,CYofü“ a 
acestei paserï lentrebuințeză Românii din Bucovina ade- 
seori și ca nisce cuvinte de batjocură și risu 
„Ciufi“ se numesce în Bucovina îudecominii unii 
omu de nemică, unii omii decădutii, depravată, demo- 
ralisutii, tără nică o vasă. Eră dela „Crufi“ sai for- 
mată verbele „ctufului“ și „ciufuli“ în înțelesii 
de a batjocuri, a lnà pre cine-va preste pictorii, a sudu), 
precum și iu înțelesu de a diformă, a sluţi, bună óră 
dacă unulii a tunsii reu pre vre unii băiatii, se dice ca 
l-a ciufuluitii, Dela „Ciofii« credă că sait for- 
matii substantivele cyoflegarrii, eyofl égš, oYo- 
flengariii, eYofligariIü,,caríinsemnézš : unii omu 
de nemică, unu târie-brâi, nnu perde-vâră séü unii 
sgurie-brânză, care păcatii numai că-lă ţine pământulii 
şi-l încalgesce sórele; si verbulii „ciofă e scii« cu 
înțelesulu de: a mâneă multii și uritü, a se hâlbări în 
mâncănă, 

Min pe senrtii cuvintele „Ciu fi“ și „Ciotus, 
fie ca pasere, fie ca omii, însemulză unii çe uritii si 
respingătoriu,. 

Totu dela numirea. Ciofii credii că derivă ur- 
miătrele numiri de localități din: România și anume: 
Ciofenii-boeresci şi Clofenii-rădesci, 
sate în judeţulii Vasluiu: Cioflani și Crofleey, 
sute în jndeţulu Argesu; Ciofleceii mai multe sate- 
și riură cu acestii nume în diferite ținuturi; Ciofli- 


— 233 — 


ceni satu în judeţulii Ilfovu; Ciofrângenir- 
pământeni și Ciofrângenit-ungureni, sate 
în judeţulii Argeșii; Ciofresci, moșie nelocuita 
în județulu Tecuci. Erä dela numirea „Ciugù“ e 
probabilă că va fi derivându numele satului „Ciușlek 
în judeţulii Putna, t) 





1} D. Frundescu. op. cit. p. 116 şi 121, 


—— < 


Striga. 


I. 


Despre Strigă, numită altmintrelea și B u- 
hă-cu-cârpă, lat. Strix flammea L, germ. Schleier- 
kauz, Sehleicreule, esistă la Românii din Bucovina ur- 
mătóreą legenda, care mi-a istorisito Iacobii Popo- 
vicii din Oprişeni: 

Dice că Striga dintru începutii a fostii îm- 
părătâsă preste tóte paserile din lume. Dar fiindii 
fórte rea, maï rea clar și de câtii oadevărată Strigă 
sé Strigdică, asuprindii din cale afară pre popo- 
rulii seii și nendreptăţindu-lii cu multe de tâte, popo- 
rulii, ne mai putândă răbdă, s'a sculatii asupra că și a 
voităi numai dacâtii s'o prindă și s'o omóre. 

Striga, de frică ca să nu dee cinstea pe ru- 
șine și să nu i se curme vi6ţa pentru totdâuna, a spă- 
lati de cu bună vreme putina, ascundindu-se de 
naintea poporului seü, și de-atunci în c6ce apoi nică 
odată nu âmblă qiua, ca mai nainte, ci numai n6ptea, 
temându-se și acuma că, dacă va Amblà diua, paserile 
voră prinde-o și voru omari-o. 


— 235 — 


Și a avută tâtă dreptatea să se ascundă, căcă 
până şin diua de astă-qi, când vëdü celelalte paseri 
pe vre o Strigă că sbóră diua, se Yeüñ după dânsa 
și nu se lasă până ce no prindii, 6ră după ce aü 
prins'o nu se lasă nici de cum pêne ce n'o scarinănă, 
cum se cade, 


Acâsta e resplata Strigei, pentru că pe când 
a fostă ea împărătesă, s'a arătutii așa de crudă 
și tirană față cu supnşii ser. 


II. 


De familia Strigei, precum și a celorlalte 
specii de Buhe, despre cari am vorbitu în studiile 
precedeute, se mai ţină încă și urmatârele paseră, cari 
sunt Românilorii cunoscute după nume, și adică: 

Bufuliă séu Buhii, numită altmintrelea și 
Huhureziă-micii, lat, Scops carniolica ; Strix scops 
L, germ. Zwerg-Ohreule. 

Bufi se numesce acâsta pasere de n6pte nu 
numai de cătră Românii din Moldova !), ci chiar și 
de catră ce: din Macedonia ?) şi Epirii. 3) Unii semni 
fârte învederati cum că numirea acâsta trebue să fie 
fârte vechie la Români. 

Eră Huhurezii-micii se numesce paserea 
acâsta de-aceea, pentru că ea atât la făptura cor- 
pului, câtti și la colórea penelorii semănă fórte multă 
——— 


1) Dr. Cihae, istoria nat. cit. p. 77. 
2) Laurianü şi Massimü, Glosartii. p. 98. 
3) Com. de Diù Iancu D. Hondrosomiă, 


— 236 — 


cu adevăratulu Hnhurezii, atâta numul că e cu 
multă mai mică. 

Ceca!), lat. Syrnium aluco ; Strix aluco L. germ. 
Baumkauz, Nachtkauz. 

Acestea sunt tote Buhele cunoscute Români- 
lori dupa nume! 


n Dr. Cinae, istoria nat, cit. p. 78, 


Privighitorea. 


I. 
Sórele se scobră incetü spre apusiü. 


Vuetulü qileï începe din ce în ce a se micșoră 
may tare, căci omenimea satulă de munca ce-a avut?o 
peste di se retrage incetișoru spre locașurile sale ca, 
aruncându-se pe vr'o câte-va óre în bratele repausului 
și a liniscei, să se odihnâscă puţinii și să-și recapete 
6ra-și puterile recerute pentru a d6ua qi. 

O tăcere adâncă și-o linisce binefăcătâre se res- 
pândesce peste tâtă întinderea pamântâscă. 

Mü şi miliâne de stele strelucitâre se ivescit pe 
câmpia ceriulm și ni anunţă că sórele a apusă deja, 
că diua cu tâte plăcerile și neplăcerile ef a încetată şi 
că sencepe n6ptea. .. 

In acestă restimpii, când, dupa disa poporului, 
semgână diua cu nóptea, când vâcea diler a amuţitii, 
când vuetulii a încetatii cu totulă, când mai fie-care 
vietate s'a retrasă spre loculii seü de odihnă și recreare, 
6re ce fehü de pasere să fie aceea, care de odată în- 
trernmpe tăcerea domnit6re și prin cântecul eX celü 
dulce și plăcutui, prin v6cea el cea sondră, fărmăcătâre 


— 238 — 


și atrăgătâre, pnne lumea abiu adormindă în mirare ? 
Ore ce felii de pasere se fie aceea, care prin cânte- 
culii seii nu odată chiar și pre celă mai împetritii omii 
l-a făcutii ca să se îndoloșeze și s?o admire; pre celu 
mat întristată ca să uite pe-unü momentii de tâte ne- 
ferecirile și neajunsurile ce-i amurescii viéta, éra pre 
celii norocitii să-lii transpue intr'o lume plină de visuri 
plăcute și ferecite ? 


Acea pasere este Privighitârea, numită de 
cătră Românii din Macedonia Berbiliii!) lat. Lu- 
sciuia vera ; Lusciola luscinia L. germ. die Nachtigall. 


Deci despre acesta măâstră cântărâță, care susu 
pe verfuli unui frasinii séü ascunsă între rimurelele 
unui tufariți verde începe încetii a cântă, a prelude 
pe când: 


Vântulii tace, frunda désă stă în aerii neclintită,.. 
Sub o pânză de lumină lunca pare adormită, 


Şin a nopţit linisoire divina et melodie 

Ca suflarea nnut geniu pintre frund( alină adie 

Şi toti cresce mat sonóră, mai plăcută, mai frumâsă 
Pân'ce âmplentrega luncă de-o vibrare-armonivsă. 


Gânditore și tăcută luncan cale-l se opresce, 
Sufletul en voluptate în estasii adâncii plutesce 
Şi se pare că Baude prin a ralului cântare, 
Pe-ale ângerilorii harpe lunecàndü mărgăritare, 





5 D. Fotianii. Cântece din Macedonia. pl. în „Albina 
Pinduluii, Bucuresci. 1869. p. 7, 


— 239 — 


despre acesta pasere forte plăcută, 


` + e s + care spune en uimire 
TTatnele inimel sale, visul eY de ferecire 


astteliu, că + 

Lumeantregă stă pătrunsă de-ală et cântecă fără nume, 
numai câtii o unică plantă, numai: 

Moaeuli singură, roșii la față, dirme dusi pe ceea lume! !) 


despre acâsta cântărâţă renumita voii să vorbescii eŭ 
acuma, înșirândii aice totii ce ui spunii și credă Ro- 
mâniă despre dânsa. 


Si'ncepemii așa dara mu întâi cu legendele ei! 


II. 


Prima legenda a Privighitârei e cea ur- 
mătore : 

A fostii odată, ca nici odata, că de n'ar fi, nu 
Sar povesti. 

A fostii odată unii împărati forte vestită și pu- 
ternicii, de care toți împărații de prin prejurii se temeati, 
caci când se supără sét se mâniă din te miri ce pri- 
cină, eră verga lui Dumnedeii nu ce-va!... tótá téra 
și tâte împărăţiile de prin prejuru tremuraii de 
frica lu. 


1) V. Alecsandri. Opere complete. Poesit. v. IIT. p. 56, 


— 240 — 


Impăratulu acesta avea o copilă, cure, dupa ce a 
crescută mare, s'a fucutii aşa de frumâsă şi arătâsa, 
așa de plăcută, că să fi âmblatii lumea de-a lungulu 
și de-a curmedișulii, alta ca dânsa maï mat fi aflatii. 

Și-apoi,... când e omulii frumosii, may frumosu 
de cnm suut celalulți 6meni, nu se pâte ascunde de 
ochit lumey ca să nu-l védă, și nimărui nu-i pâte opri: 
să-i placă, dacă-i place. 

Acesta a fostii adică ușa, că faima despre frumu- 
seța și gingășia acestei copile în curtii timpi sa lă- 
titü, cum merge verba, preste nóŭe terí şi preste 
nóue marï. 

Ce. mai voinic, mai vestiți si mat frumoși fe- 
olori de împărați, cum prinseră de veste că écù cum 
şi 6că câtă de frumâsă și funnăcătâre este féta cutarui 
împăratii, îndată alergara din tóte purţile cu felii de 
felii de daruri scumpe ca s*o peţâscă. Ñi cum ajun- 
geaii la împăratul, tatăl copilei, i se închina, îi să- 
ruta mâna și-i dicenü: 

=— Înalţate împărate ! avere-ai parte de sănetate 
și de-o viţă îndelungată !,.. am venitii la Măria ta 
sa-t ceremu domnita în cusătorie, “căci frumuseţa eï 
cea rară ne-a fărmăcati, inima ne-aii săgetată, și tótă 
ferecirea n6stră stu întrunii firii de pării, dacă nu vom 
pute-o câștigă! Și-apoi,... nica noi nu suntem nisce 
6mem de respinsă si alungatii afară !... Suntem fe- 
efor, de împărați avuti si puternică,,., lumea ne scie, 
lumea ne cunâsce!,.. 

Impăratulii, vădendii că aü venitu nisce peţitoră 
aşa de voinici, frumoși isteţi și avuţă, fí ridea inima 


— 241 -— 


de bucurie şi fala cea mare, şi resucindu-și mustâţu si 
netedendu-și barba, ună semnii că sosirea óspetilori îi 
este fârte plăcută, chiemâ pre fica sa la sine și ron- 
tindu-ă nisce cuvinte fârte alese, precumpenite, dulci și 
blânde, W dise: 

— Ascultă, copila mea l...a anii se strecură pe 
nesimţite, .., tu aï creâcutii acuma mare,... ţi-a sositii 
timpulu măritișului !.., Écă aice unii tenără, voluicii 
ca tuti Fttă-frumosii, unii feciorii de împăratii, ca şi 
mine, te cere de nevâsta, merge-vei dupa dânsul ?,, a 

Şi asfă-Qi așa, maï după ‘vro câte-va dile sí 
septămâni Gră așa, îi dise împăratulii în vro câte-va 
rânduri 

Dar féta, când audră ucâsta, sta ma! multe mi- 
nute ca împetrită locului, apoi încependii a plânge și-a 
se rugă parintelui seü, dicea: 

— Tată! 6rtă-me!... dar” eù nu poti să 
mergu după densulii, căci... nu sunt încă de mări- 
tată, ,, ma este încă vreme!.., 

Impâratulu, de câte ori o îutrebă, credeudă cmu 
că ceea, ce-i. spune fiica sa e adevăratii, wọ sihă multii; 
ci-l da bună pace, așteptând până ce și-a maí lui 
pe samă, 

Dar nå fosti așa, cum își închipuiă elù... Fiica 
sa Yubiă acuma demultă pre altii tânără, și din prieina 
aceluia, pre toţi feckorii de împărați, câţi sosiră şi voira 
s'0 iee de nevâstu, îi respinse de-a rânduli,” dicânda 
că: ba unulà nu-f place, ba altulii e prea urită, ba că 
altuia alta ce-va iY lipsesce,,.. mal în scurtii fia-că- 
rua îi află câte-o codiță. 

16 


— 242 — 


Imperatuliă, în urma nrmeloru, vădendii că fiica 
sa pre toți peţitori îl respinge, se mâniâ focii pe 
dânsa și întrebuinţă tóte mijlâcele ca să afle care 
este gândulii ei și din ce pricină nù voesce să se 
mărite, 

Tânăra domniţă, se vede că s'a priceputii ce 
voesce să facă tatălii señ, De-aceen, pentru ca să nu-i 
descopere secretulii, căută să sentâlnâscă cu iubitului 
seu numai n6ptea jurându-și unulii altua credință până 
la mórte. 

Intru una din nopți însă petrecendii asemenea 
t6tă nóptea în grădina împăratâscă, colea când ș'a re- 
vărsată de dori, luându-și feciorulii ferecitii remasii 
bună dela Xubita sa, îi dise : 

—  Scumpa mea! acuma a sosită timpulii ca să 
ne despărţiniii. Dar cum va trece diua de astă-qi si 
va sosi n6ptea am să vinii și am să te furii, și atunci 
nime pare să ni maï conturbe ferecirea, nime n'are să 
ne păzască, ci vom petrece fără tâmă t6tă vitţu!... 

șa cuvântă tenărulii și se despărți de iubita sa, 
care remase veselă și petrec tótă diua aceea totii 
cântândii și așteptândă cu doră sosirea nopţi ur- 
măt6re, 

Dar’ de graba !... Nu e așa cum vrea omulii, ci 
cum dă Domnulii !... Impăratulii dete de urma lorii 
și porunci la toţi curtenii ca în nóptea următâre să fie 
cu toții deştepţi d6ră vorü pută pune måna pre înșă- 
latoriulii fileei sale... Cine nu va ascultă ceea ce le-a 
poruncitii, acelwma să nu-i pară reii, dacă va fi pedep- 
siti cum n'a mai fosti altulă în lume. 


— 243 — 


Curtenil n'așteptara sâ li maï spue încă odată. 
EY sciaii destulii de bine ciue e Impăratulii și ce-i în 
stare să facă, dacă se mânie... Fie-care se puse deck 
la loculii sei și așteptă cu nerabdare dâră vorii pută 
pune mâna pe înșălătonii, 

Etă că colea, pe când începuse ase amurg! bine, 
tenărulii nostru, socotindu-se omulii celii mai ferecitii 
din lume, s'apropiâ pe Avortul degetelorii de curtea 
împărătâscă, de loculii unde scià elü că-lă va așteptă 
Yubita sa, voindii să o fure pre acâsta, şi ducându-se 
apoi cu dânsa cine sei unde în altă parte a împărăției 
s6i chiar şin altă țéră straină acolo să petrcă în 
linisce tâtă vi6ța. 

Dar s'a înșulati forte amarü în așteptările şi 
dorințele sale, căci abia s'a apropiată de curtea. îinpă- 
rătâscă, si curtenii, carii sta de pândă, prinqându-lii, 
ilü legară butucii și-lii duseră de'nainten împăratului. 

Impăratulii, cum îlii văqă, Iñ cuprinsă o mânie 
așa de mare și înverșunată, că îndată porunci să-i 
taie capulii. 

Şi cum a poruncită, ușa s'a şi făcutii. 

Tânăra domniță, cum a vEdutii acesta, d6unu și-a 
perdutii mințile, că nu scià singură pe ce lume-i de 
scârba și durerea cea mare, Sim acâsta stare se duse 
ea la o vrăjitâre, căreia fi istorisi totă întâmplarea 
dela începutii până la sfârșitii, sPn urmă o rugă di- 
cându-i: 

— Draga mea vrăjitâre! dacă vrei tu să facă 
cuiva vre unii bine în lumea acâsta, dpoY acelă bine 

16* 


— 244 — 


mi-lu vei pută face numai mié, si dacă vre. să capeti 
o plută cum n'ai mai capătatii dela nime altulii pene 
acuma, apoi aceea vei capăta-o numaY dela mine, 
daca-mi vel asculti rugamintea și më vei preface intro 
pasere. . . 

Vrajitârea, cum sunt tâte vrăjitârele, vădându că 
Y-a sositii norocul în casă, nu së lăsă multă îmbiată 
și rugatu, ci luândii nisce unsori descântate și vrăjite 
și ungându-o pe fața, apoi maï rostindii şi nisce cu- 
vinte încurcate și ne'nțelesă, tânăra domniţă îndată se 
prefăcă intro păsăruică, carea de-atunăă şi până în 
diua de astu-i a remasii totii păsăruică și cântă dela 
înserate şi pene târdiu nóptea, éra deminâţa de cum 
se ziiresce de diuă și până ce resare s6rele, adică cam 
pe timpul acela când și-a luatu Yubitulii sei remusu 
hunii dela dânsa și pe când a avutu de gândi 
s'o fure, 

Dumnedeu, care o văquse câtù de reii, îi pare 
dupee iubitulu seii, câtu de multii îlu jšleseë ea, i se 
facă milă de dânsa, și pentru ca să nu mâră de do- 
rnlü lui, a prefăcutii si pre Yubitulii ef asemenea intro 
păstrucă și i l-a dati să-i fie în vecie de soții. 

De-atuna apoi, de când s'a întmplată acesta, 
petrecii că împreună maï tótă n6ptes cântândă și ve- 
selindu-se. Și fiindii că eY mai tóta nóptea privighiaza, 
de-aceea pea s'a numiti Privighitâre ră elii 
Privighitorori.') 





; 1) Legenda acésta B'a publicatii mar antárñ în versul sub 
fitluli „Povestea Prighitârer: în „Șegetbrea“, an, V. 
Budapesta, 1879. p. 66, 


— 245 — 


III. 


A dóua legenda a Privighitârei, istorisită 
de Jacobu Popoviciu, română din satulii Oprişeni séü 
Pauţiri, e acâsta : 

Fiindu odata [m păratuli paserilorii fârte 
bine dispusii și voindii să scie: carii dintre supnsiY și 
supusele sale cântă ma frumosu, mat plucutii și mai 
furmeocătoriii, a datii poruncă în întrega sa împărăție ca 
pe atunci și atunci să se adune la curtea împăratâscă 
cei mai vestiți cântăreți ca să-i tânte lu mâsă. 

Cum au auditu pasrile de acésta poruncă împă- 
rătescă dâuna s’aŭ adunată cu tâtele la unii loci, aŭ 
ţinută sesie între olaltă și aŭ alesu apoi diu mijloculù 
lorii pre trei, cari le-ai trumisii la curtea împărătâscă, 
Acestea trey au fostii Gauguruli, Mierla și Pri- 
vighitârea. Și ele cum sui alesii nu stătură multă 
pe gânduri ce ar fi să ineépš, ci se porniră de grabă 
spre curţile împăratesci, căci timpulii mergerei se 
apropiase. 

Ganguruli, ca unulă ce are îmbrăcămintea 
cea ma al6să și mai frumâsă. fiindii acoperită. cu pene 
aurii, cár strelucescii fârte frumosii la lumina s6relui, 
fu lasată sa mârgă înaiate. Ba! nu numat atâta, că-lii 
Jăsura, ci încă și elii singurii se puse în fruntea celor- 
lulte dóue şi nici pre una nu le lusă de felii să mérgă 
înaintea luă, 

Mierla merse după dânsuliă, Qicândii că ea, ca 
una ce are postu uuriii ca și penele Gungurului 


— 246 — 


şi îmbracaminte négră și strelucitâre ca mătasa, trebuea 
să mârgză după densulă. 

Privighitârea însă, fiindii mal mică la făp- 
tură şi avândii îmbrăcămintea cea mai simplă, remase 
în urmă si mergea cu capul plecati si umilită spre 
curtea împăratului, 

Cum ajunse acuma Gan guruliă la enrtea împă- 
ratâscă și întrâ, în nuntru, împăratulii, vădendu-li că 
e așa de frumosii împodobitii și are o statură forte 
atrăgătâre, îli primi cu cea ma mare cinste, iü puse 
în fruntea mesei și-lă pofti apor să cânte. i 

Ganguruli plinu de fala ineepü a cântă. 

Imperatulü, ascultându-lă cu luare aminte, fu fârte 
multamitii cu cânteculii seii și-l land, 

Intră apor Mierla. 

Impă&ratulu, cum o vëdü și pre acâsta, d6una în 
întinsă şi eY unii scaună, poftindu-o să ș6da lângă mésă 
și că cânte, 

Mierla începândii a cântă, cântă cu multă mai 
plăcută și mai frumosii decâti Gangurulă. 

In urmă sosi Privighit6rea și ântrândă în 
curte se plecă plină de umilință pent la pamêntù de 
naintea împăratului. 

Împăratului, văgându-o că e așa de mică, de pri- 
zărită, umilita și nebagată în sama, se miră ce tauta 
la curtea lui, și de-aceea o întrebâ cam restităi: ce-ï 
trebue, fără însă a o poftă su sédš; ca pre cesalalți doi 
6speţi ce întrase mai nainte, 

— Apoi da, înalţate împărate! -- respunse Pri- 
vighitârea de lângă ușa, nnde remase de cum a 


— 241 — 


întrată în nuntru, — să nu vă fie cu supărare și cu 
bšnatü, snnt al6să si trimisă de cătră n€murile mele 
la înălţimea vâstră ca si eu să vă cântă unii cân- 
tecii ! — 

— Cântă-m dară! — dise împtratulii zimbindă 
— să te vădii şi pre tine ce poți! 

Privighitârta, necntezândiă macar ași in- 
dreptă privirile spre împăratuli, își direse maï AntáYü 
rostul și upoi începă a cântă, dar colea... cum sci 
æa să cânte, nu cum cântară celelalte. ,. 

Impă&ratulu, când o audi cântându, remase wmiitii 
de frumuseţea cântecului seu. Uni glasi așa de duios, 
dulce, plăcutii și fărmăcatoriii n'a maï fostii augitii de 
când s'a trezitii pe lume... Privighit6rea, prin 
cânteculii el a băgatii sub covată pre celalalţi do! cân- 
tăreţi de mal nainte. Și după ce a sfârșitii ea acuma 
de cântată, împăratulii n'o lăsă să stele ma: multii la 
ușă, ci o puse pre densa în loculii Gangurului în 
fruntea mesei, dându-i totodată și prima, adica 
darulii celii mai mare, ma frumosi și maï preţiosii, 
care erà menită pentru celi mai bunii cântareţi, éră 
după ce s'a sfârşită acuma mâsa, după ce toţi óspetil 
câți aŭ fostu la acea mésă poftiți saŭ sculatii dela 
dânsa, ea a fostii aceea care s'a porniti mai AutáYü în 
fruntea celorlalți doi cânturețţi, macar că îmbrăcămintea 
eï e en multă mai simpla decâti a Ganguruluiși 
a Mierlejy. 

Mierla, care cântase ce-va mai frumosii de- 
câti Ganguruliă, sa dusi în urma Privighi- 
tórey. 


— 28 — 


Ganguruli, însă, cu tótă stamba lui cea 
domuâscă, cu tótă frumuseţea îmbrăcămentului seii, 
remase îndărăptu și eșindii umiliti și rușinatii deln 
împeratului, se duse acuma celii de pe urmă. 

Şi de-atunci apoi, de când aü fostii aceste trei 
paseră la împăratulu loră ca să-i cânte Ja mâsă, a re- 
masii Privighitârea cea mai renumită și ma 
măâstră cântărâță dintre tâte nemurile paseriloră, Fie- 
care pasere cântătâre trebue să-și plece capuli și să 
se închiue înaiutea el. 


IV. 


A treía legendă a Privighitârei, istorisită 
de-o Româncă din Siretiii, sună în urmatoriulii modii: 


A fostii odată unii împăratu. Şi împăratulii acela 
avea o fiică așa de trumâsu, că i sa dusii vestea peste 
nóue ţen și ndue mări. Și după ce a eresoutü fiica 
acesta și 1-a sositu timpulii să se despărțescă de pă- 
rinta, împăratulii a măritat'o, şi la nuntă à poftitü o 
mulţime de 6speţi din tâte părţile. 

Și acuma, după ce saii adunatii toți Gspeţii la 
unu locii, alese socrulii celii mare, adica tatălii 
miresei, dintre 6speţi de nuni mare pre uuii im- 
përatu a unei împtrăţi 6ră de nun ă mare pre o 
împtrătâsă a altei împărații și se porniră apoi cu toţii 
Ja cununie. Eră după ce cel tineri Sati cununat și după 
ce s'aii întorsu dela biserica, tota 6speţii se aședară la 
mésă și începură a se veseli șia șugul, spunendii unulii 
una, altulu alta, după cum e datina la nunți. 


— 249 — 


Étă însă că tocmai când toți meseni( eraii în 
culmea veseliei, când fie-care 6spe eră mai bine dis- 
pusă, nunulii celii mare, fie din ură, fie din pismă că 
wa fostu împărătesa sa al6să ca nună, séñ din ce pri- 
cină va fi fostă, nusciŭ, destulu că a începutii a luă, 
preste picworu pre nuna cea mare, înfruntându-o fna- 
intea 6speţilorii cu nisce cuvinte fórte prâste. 

Nuna cea mare, care erà o împărătâsa forte fru- 
mosă și înţelâptă și care se numă Privighitâre, 
nu dise nemică la acâsta, măcar că avea tótă dreptatea 
su nu taca, 

Nunulii celu mare însă nu se multami numa: cu 
atâta, ci elit mat dupa vro câte-va minute începi 
Gră-și maï din grosu a o înfruntă și a o butjocuri îna- 
intea 6speţilorii. 

Privighitorea și de astă dată mu-( respunse ne- 
mică ci, plecândi eapulii în josii, tăcă cu piticulu. 

Nunulii celii mare, vădândii că nuna een mure 
nu-ă respunde nemică la înfruntările sale de maï nainte 
şi voindii ca s'o batjocuresca și maï tare dise în urmă 
că ea ar fy furatu o pâne de pe mâsa și ar fi ascuns'o, 

Privighitorea, audindii cuvintele acestea, se supără 
usa de tare; încâtii a începută a se rugă în gândulu 
seii lui Dumnedeu și a dice, că dacă elu va afia-o că 
e cu ce-va vinovată s'o lese așa cum este, éră de nu 
va afla-o cu nemica vinovată s'o prefacă într'o pasere 
ca să potă sbură în cotro vorü duce-o ochii ca să nu 
ma fie de batjocura și de risulü lume, 

Dumnedeii, care scia prea bine că e nevinovată, 
iY ascultâ rugamintea gi o pretacù intro păsčrucă mica. 


— 250 — 


Privighitorea, cum a fostii prefăcută în pasere 
îndată s'a sculatii de liugă mir6să, unde ședuse până 
atuncea, și a începutii a sbură pintre 6speţi. Şi așa 
sburândii ea în colo și în câce vr'o câte-va minute, 
voindii să asă afară, dă de pñuea cea furată că e as- 
cuusă după spatele nunului celui mare. Și cum dete ea 
de pâne se sul pe umărulii celii dreptă alii nunului și 
începi a vorbi! în limba păserâscă și a dice: 

— Acesta, acesta à furată, a furati pânea, pânea, 
catați, cătați, ïute, iute, prinde, prindeți, tălhariulii, 
talhariulii, Xute, iute !,,. 

Ospeţi, carii remaseră înlemniţi, când vădura că 
nuna cea mare s'a pretacutii de odată în pasere și a 
sburatii de după mâsă, augindu-o acuma vorbindu și 
spunândii care e talhariulii, ce-a furată pânea, se scu- 
lară de grabă dela mâsă si începură a cercetă pre nu- 
nulii celii mare, și cercetându-lii aflară că pânea e as- 
cunsă la spatele lui, 

Socrulii celii mare, adică tatal mirese: cum vedă 
acsta, se făch foci și pară de mânie pre nunii una, 
pentru că a înfruntatii pre nuna cea mare fară ca acâsta 
să fi tostii câtii e negru sub unghie vinovată, éră alŭ 
doilea, pentru că prin acésta I-a necinstitù mésă și casa, 
și a poroncitii să-lii rădice de grabă din capulii cinste: 
și să-lă pue în fură, 

Şi cum a poruncitii, aşa s'a și întemplatu. 

Nunulii telii mare, măcar că eră împăratii, fu luată 
pe susii de după mâsă, scosii afară și spânzuratii în 
faţa tuturoru 6speţilorii, precum şi a altorñ ómenï, cariă 
se adunase să véda cum se faci nunțile împăratescă. 


— 251 — 


Nuna cea mare însă nu se prefăci 6ră-și cum a 
tostii maï nainte, ci ea a remasiă și >n diua de astă-(I totii 
pasere ; purtândii nnmai numele de Privighitâre, 
care l-a avută dela începută. 

Şi toti de atunci în eóce Privighitorea, măcar 
că e acuma pasere, inbescea trăi maï multă retrasa de 
lumea cea sgomotâsă și de gnrele cele rele si nespalate. 
Insă cu tâte acestea ea nici până în diud de astă-di 
nu pâte uită pre nunulü celii reutăciusii și pismătarețu, 
care a batjocurit'o și de aceea până sPn diua de astš-qY 
strigă, când cântă, să-lii prindă și să-l p6depsâscă pre 
tălhariulii, care a furată pânea și din pricina cărma a 
țrebuitii să se prefacă în pasere. 


V. 


Acestea sunt legendele Privighit6rei, cari 
le-am putntă pêne acuma descoperi. E însă fârte pro- 
babilă că ea va maï ñ avendu încă și altele. 

Privighitârba figur6za adeseori şin cânte- 
cele nóstre poporane ca simboli de Xubire, dornicie și 
privighiare. N 

Când doi tineri s'au îndrăgită, când iubirea lorii 
e nemărginită, când și-aă jurată unulii altua credința 
până la mârte, însă fie că parinţii sét n6murile lori, 
fie-că altă împrejurare neașteptată i-a desparțitu pe 
unii timpii mai îndelungată s6ă chiar și pentru tot- 
déuna, atunci, în supărarea loră cea mare, se adresază 
cătră Privighitâre rngându-o ca acâsta. să nu 
cânte, dnpă cum e datina eï, séra pe recóre, când ome- 


nimea ostenită de lucrulii de- peste qi merge la culcare 
ci ca să cânte pe la mâda-di, când totii omulii e deș- 
teptii, și atuncă să deplângă prin cânteculii eï celii plă- 
cutii s6rtea lorii cea plină de întristare, ca oră și cine, 
auindu-v, să scie câtii sunt de supărați,... eY dicii: 


Pasere Privighitore 

Ce cânţi séra pe recóre ? 
Càntă’n mâqă-qi cu s6re, 
Cântă?n glasulii cely mar mare 
Pentrii-a nostră supărare, 
Câută?m glasulă celii guptire 
Pentrii-a nóstră despărţire ! 


Fetele cele umorizate, carile privighiază seri 
întregi, cugetândii nentreruptă la aleși inimii loră, 
curile fu serile cele sunive și frumâse cântă doïne de 
Xubire şi dorii, sunt fârte adeseori asemeuate de catră 
poporulu români cu Privighitârea. 

Privighitori se numeseii de Români și 
aceles fete tinere si frumose, carile may totdéuua sunt 
fârte bine dispuse si voïóse, cărora nu li mai tace gura, 
ci atâtii diua câtii și nâptea, atâtii când se scâlă, câtù 
și când se culcă, cântă necontenitii. 

Și precum: 

Măcstra Privighitore 
Cântă noptea pe readre, 
Demincţa'n prândulă mare, 
Și de nime frică mare, «e 


totii așa si fetele cele purure vesele naŭ de pime frică, 
T. tóta lumea li se pare că e a lorii; şi precum Pri- 


— 258 — 


vighitâren prin cântecele e. cele placute pre 
mult Gmeni îi deștepta din somm și-i face vrândi 
nevrendii ca s'o asculte și s'o admire, totii așa si fe- 
tele cele viie si cântureţe iscusite pre multi inş, pre 
mulți tinen îi atragu si farmeca prin cântecele lorn 
cele frumóse. 

Cum că Românii asemenâza pre fetele cele amo- 
rizate și cântareţe cu Privit6reu se pâteîn câtit-va 
cun6sce și din următârea doma din Transilvania, care 
mi-a comunicat?o Dln Gr. Craeunasu : 


Câtii e noptița de mare 

Toti cânto Privighiture. 
De-abia-așteptit n6ptea să trecă 
Privighitoreu să tacă. 

Piua dalbă s'a făcut 
Privighitorea a tăcută... 


Era unii proverbu ni spune urnatârele despre 
Privighitore: „Ca Privighitârea ce eu 
cântarea eï ceadulce, pe vânatoriii la ea 
ilü adunce“!), — care, dupa cum lesne e de presu- 
pusii, se aplică la fetele cele isteţe, frumâse și atrugă- 
t6re, carile prin frumuseţa si gingășia lorn, prin apu- 
caturile și vorbele lorii cele dulci pre mulți tineri ñ 
atragii la sine. 

Altă proverb suna: „Bufnița nu elocesee 
Privighitori“2), ceea censemulză că unii omu, 


1) Convorbiri lit. an, VIII, laşi. 1874— 75. p. 74. 
3) P, Ispirescu. Legende şi Basme, Partea I. p. 12. 


— 254 — 


cure din nascere e uritù şi reutăciosii, nici când nu 
caută să facă bine, ci numai toti reii; ș€ă o muere 
urită, diformă, mutălaucă, nici când nu va nasce unii 
pruncii frumosii și înţeleptii, ci numai o sluţenie ca 
și dânsa. 

Afară de-acestea Românii din unele ţinutun ale 
Transilvaniei și Banatului, după cum mi-ati serisii Dnik 
Gr. Crăciunașii și I, Storcescu, spunii și credii, că celii 
ce va mâncă carne de Privighitâre, acela își 
perde somnulii, încâtă ori și câtii maï trăesce nu pâte 
dormi, ci numai privighiază câtii e nâptea de mare 
tocmai ca și Privighit6rea. 

Am disii la începută, că Românii din Macedonia 
numescă Privighitârea Berbili îi. Unü cântecă popo- 
rani ali acestori Români, în care provine numirea 
acâsta, sună precum urmâză : 


8 cântă unii berbilii pre salce 
Că vede dóue musate 

Ñ'amendole eraii cumnate, 

—— 'Nveste, tu ve sunt jonili ? 

— Jonili snnt tru xenetie 

Ca saminta aslani, fiorie, 


“Transerisii ; 


Cântă o Privighitore în salce 
Că vede doue frumâse 
ȘI-amând6ue sunt qumnate. 

— Neveste, unde vă sunt junit ? 
— Junit sunt în Ban ate 

Ca să căștige ler şi galbeni. !) 


2 
t) D. Fotianù, loe, cit. 


— 255 — 


In fine vol să mai însemnezii si aceea, că 
bărbiițelulii Privighitârei, după cum am vě- 
Qutiă și maï susii, se numesce de poporü Privi- 
ghitoroiu. 


Prigorea. 


Prig6rea, numita altmintrelea și Prihorii!), 
lat. Erithacus rubecula; Lusciola rubecula L, germ. 
das Rothkehlehen, e o păsărmcă mică de cincıspredece 
centimetri în lungime, d6uedeci și do! în luţime, septe 
în lungimea aripelorii și șese în lungimea codi. 

- Penele acestei paserele sunt de-asupra masliviă- 
închise 6ră de desupti suriy; fruntea, gâtlejulii și 
partea superidră a peptului galbanii-roşietice. Ochi mark. 
și castani, rostulii castoniu-întunecată ; pici6rele roșietice, 

Femeiușca e la colorea penelurii ce-va mai pa- 
lidă e barbăţelulii. Eră puif sunt pe spate pătați cu 
pete galbine-roșietice, 

Patria Prigora e întrega Europă. Ea petrece 
atâtă prin păduri și pădurele, câtii și prin lunci şi 
pomete, unde peste întregu anulu se aude séra și 
deminâţa cântândii cu w6cea ei cea sondră și plăcutăc 

Nutreţulii Prigorei constă mai cu samă din cobelei 
(melci), rime, precum și din fehurite pomiţe și fragi. 


) A. de Cihae. Dictionnaire, t, IY. p. 93, — S. P. Bar- 
danii. op. cit. 


Qi —— 


Codroșşuli. 


I. 


E multă putinu cunoscută cum că Românii de 
pretutindene îndatin6ză a numi pre vitele de casă şi 
maï en samă pre cele cornute nu numai după timpul 
când şi loculii unde sii născută, ci și după faptura 
corpului, după col6rea părului, precum şi după alte 
semne corporale, Așa îndătin6ză ea a numi pre viţeil 
şi boii, ù cărorii pării aduce la colóre cu părulii lupi- 
lori: lupani, lupănașiă, lupănelii, éră pre 
vac si vitele: lupană și lupănică; pre boii și 
viței, a căroră pă&rii s6mănă cu penele porumbilurii 
cenușii séü vineţi, îi numescii: porum bù, pop um- 
bénŭ și porumbeli, ră pre vacă și viţele: p o- 
rumbă, porumb nau, porumbică și porum- 
biţă; pre boii şi viței, ce aŭ o col6re roșietică: 
rujani, bujorii, bujore€ni și bujorelii, pre 
vari: rujană, bujorână și bujorică, Eră pre 
acelea vite „cornute, a cărorii c6dă, msi cu samă la 
verfu, e alba, ră în colo întregii corpulii cu totuliţ 
de altă coldre, îndătinâza îu genere a le numi, și 
anume pre viței, june, juncani si boi: codalbii, 

17 


— 258 — 


codălbsâni și codălbioru, 6ră pre viţele, ju- 
ninc și vacă: codalbu, codălbenă, codal- 
bi6ruși codălhbiţă. 

Totii cam în ucestii modii numescii ef și pre ear, 
oi și capre 

Deci, precum îndatineză Românii de pretutindeue 
a num! vitele de casă după timpulii când și loculu nude 
Sail născută, după coldrea părului, precum și după 
alte semne corporale, totii așa îndatin€ză eï a numi și 
pre o mare parte a paserilorü atâtă după colârea pe- 
nelorii sale, câtii și după faptura coculw; atâtu după 
loculii unde petrecii ele maï multii, câtii și după nutre- 
ţulii lori principalu. 


Uua dintre paserile numită în modulă acesta 
este și Codroșnli, lat. Ruticilla titys L. germ, 
Hausrothschwâuzcheu. 

Codroșulii e o paseruică de șesespredece 
centimeţyi în lungime, d6uedeci și șese în lăţime, ndue 
în lungimea, aripeloru si septe în lungimea codii. Co- 
lórea penelorii sale e négră; capulii, spinarea și partea 
înferi6ră a peptului ma multă cenușii ; pântecele albi- 
neţii ; aripele pătate cu pete albe; coda, afară de dóue 
pene castuuin-închise din mijlocu, e aprinsii-roșie. 

Codroșulii vine la noi cam pe la finea lui 
Mintii sPn Octoberii se duce 6ră-și în ţerile tele calde. 
In timpulu acela, câtii petrece. prin părţile nâstre, se 
ţine atâtăi prin pădury, padurele și tufișuri, câtii și prin 
pomete, Rlü é o păsărmcă fârte activă, deșteptă și 
viâie, care, de cum se zăresce de diua și până ce în- 


— 259 — 


serâză e necontenitii în mișcare și activitate. Éră cân- 
teculii Im e celii dintâiii pre care Jü auQimiă de- 
minţa. 

Nutreţulu Codroșulu' sunt însectele, însă mai 
cu samă muscele și fluturii. 


TI. 

De familia păsereleă, despre care am vorbită până 
aice, se mai ţine încă și alta pasericu, care în unele 
părți ale 'Transilvaniei și anume în Țâra-Bârsei ase- 
menea se numesce Codroșii!), 6ră în altele P Ye p- 
tănuși?), în munții Abrudului Codoroșii și 
Pepturașţii3), în Banati y și Bucovina C6dă- 
roșă, 6ră în Muntenia Nucșârăb, lat. Ruticilla 
phoenicurus L. germ. Gartenrothsechwânzehen. 

Fruntea, laturile capului și gâtlejuli Codro- 
s uluă acestuia, când e bătrânii, sunt negre partile 
cele superi6re Însă cenușii ; peptulă și códa ruginii- 
deschise séi mai bine disii roșii-intunecate ; ochii ca- 
stanii, rostulii gi piciorele negre. 

Marimea Codroșilorii e de patruspredece 
centimetri în lungime, d6uedeci și trei în lăţime, optü 
iu lungimea aripelorii și șese în lungimea coqii. 

Nu e mal nică o ţ6ră în tótă Europa, în care să 
nn provie CodrosiY. Codroșulii din urmă petrece 


paren 
1) Com. de DIà N. Barbu, şi de dot studințt din Brașovă, 
3) S. P. Barciană. op. cit. — A, de Cihac, Dictionnaire t, L. p. 204, 
3) Com. de Dlă Grigore & lut lonü Sima. 
+, Com, de Diă Ios, Olartă, 
5) Com. de DIü Gr. Stefanescu. 


— 200 — 


maï cu samă prin pădurele, luncă și pomete și se nu- 
trece cu musce, fluturași, omidi, rime și cu pomite 
de socii. 

Dacă Codăroşă séu Peptenușulii își face 
cuibulii seu în apropierea caselorii, atună, spunii si 
credu Românii din unele părţi ale Bucovinei, că e spre 
binele 6menilorii acelora, unde și-a făcută elii embuli. 
Ace 6meni voii fi totdcuna fereciţi și feriti de omide 
și alte insecte stricacióse. . e. 


Mărăcinariulă. 


I 


Mărăcinariuliă-mică, lat. Pratiucola ru- 
betra ; Saxicola rubetra L. germ. das Braunkehlchen, e 
pe partea superidră a corpului castaniu-îintunecată si, 
din cansa marginiloru celoriă ruginii ale penelori, pă- 
tatu, 6ră pe partea inferi6ră galbănu-deschisii ; bărbia, 
o pată de-asupra ochilură și mijlocul aripelorii albe. 
Ochii închiși-castanii, rostuli și picidrele negre. Lun- 
gimeu de patraspredece, lăţimea de d6uegeci și unul, 
lungimea aripeloră de nâue, 6ră lungimea codii de 
cinci centimetri. 

Mărăcinariulii se află în cele ma multe parți ale 
Europei. Eli vine la noi pe la finea Iu Prierii și pe- 
trece celit multă până la finea lui Septemvre. 


II. 


Altă pasăruică, care se ţine de familia pšsërelei 
descrisă mal sus și care portă acela-și nume, e M š- 
răcinariulăi-mare!'), lat. Pratincola rubicola; 
Saxicola rubicola L. germ. das Schwarzkehlchen. 


1) Com. de Dlă Gr. Stefanescu. 


— 262 — 

Mărăciuuriulă acesta e ce-vă mai mare și la co- 
l6rea penelorii mai frumosi decâtii celii precedentii, 
Partea superiră a corpulu și gâtlejulă sunt negre, 
părţile inferióre ruginii. N6da codi, partea inferi6ră a 
pântecelui și o pată de pe uripe curatii-albe. 

Loculu de petrecere ali Mărăcinariloriă 
sunt fenaţele percurse de riur, séŭ în apropierea ca- 
rora se află alte ape, precum și de-acelea, cari se află 
sub pólele pădurilor și sunt împânate ică-colea cu 
tofișură. 

Nutreţulu lorii consti mai alesii din carabuși, 
cosași, omidi, furnici și musce, pre cură ai că le prindu 
în sborii au că le caută și le culeg de pe pământu. 


Do — 


Sturguli. 


I. 


Mam încredinţatu, ca Românii at may despre 
fie-care pasere câte una séu ma multe legende, unele 
maï lungă și mai interesante, altele maï scurte și mal 
puţinii înteresante, dar numa întmplarea pâte să ni 
le descopere pre tóte, numai întâmplarea pâte să ne 
pue într'o posiţie așa de ferecită, de a le put? scóte 
la lumină din întunericulii, unde stau ascunse de seculi. 

Nu ma departe: uuii românii din satul Ilișescă 
în Bucovina, anume Vasile Ungurânii, mi-a spusù că 
elii a auditi cu vro câți-va an mar nainte dela altii 
românu totu din Ilișesei, o legenda forte frumâsa și 
înteresantă despre Sturdu, însă din tóta legenda 
acâsta numa! atâta a pututii să-și mai aducă aminte, 
ca adica Sturduli a fostu dintru începutii feciori 
de împăratăi şi mama lu ga chemată Minodora. 

Am âmblată unii anu întregii după românulu, 
despre care mi s'a disü cu scie legenda acâsta, dar 
înzădarii mi-a fostă tóta alergatura și căutarea, căci 
wavu norocii sa-lu mai potu află. 


— 204 — 


Intâmplarea póte cu mi-lu va seóte când-va ina- 
inte, și atunci... vom avè și acâsta legenda a S tu r- 
dulu, sențelege ca dacă numa nu va fi uitato și 
elu ca V. Ungureni. 

Penă atuncea însă vom vorbi aicea despre alte 
legeude ale Sturdului, și mai ântâuii despre una, 
pre care neobositulii cultivatoriii ali musicei și litera- 
ture. nóstre puporane Dlü T. T. Burada a cules'o dela 
Românii din Dobrogia 1), și care e de o frumuseță ne- 
contestabila, ma alesu fiindu compusă în venrsnri 


1. 

Legenda diu cestiune are fórte mare asemănare în 
privința cupriusului cu baladele „Cucul și Tur- 
turicae2) „Bărbatulù nritue8)si,Todorita 
simosnégulüs. 4) 

Pe când în balada primă figureză paserile C u- 
culü și Turturica, înti'a dâua unii barbati uritu 
și o femee frumâsă anume Chiralina, într'a treia 
unii moșnâgii betrânii și o fétš tânără, în legenda pu- 
blicată de Dlù Burada figureză Mierla şi Sturduliă. 

In tâte patru piesele acestea partea barbutescă 
voesce a câștigă iubirea parții femeesci, dara nu isbu- 
tesce nemică, căci e respinsa$ ustfehii resultatulu e în 
fie-care piesă maï acela-șt. 


1) O călătorie în Dobrogia. lat. 1880. p. 126. 

1) V, Alecsandri, Poesit pop. p. 7. 

3) S, FI, Marian, Poesiï pop. rom. t. I. Cernăuţi 1878. p.96. 
4) M. Pompiliă, Balade pop. rom. Iași. 1870, p. 16. 


— 265 — 


Not, de astă, vom lasă baladele amiutite la o parte, 
și ne vom ocupă numai cu legenda, alii cărei cuprinsă 
e urmatonulii : 

Intro Joi de deminâţă, pe când afară erà înou- 
rată și o câţă grâsă și negurâsă se respândisă pe su- 
prafața pământului, pe când mai tâte paserile sta ascunse, 
unele lângă cuiburile lorii, 6ră altele în alte locuri re- 
trase, că să nu se încarce de ură și să se Ample de 
frigu, pe când fie-care căută cum s'ar put? maï bine 
scuti de asprimea timpului, pastrândă cea mai adâncă 
tăcere, pe atunci, dintre toți acești locuitoră plăcută și 
veseli a. pidurilori și verdișului, numaï singure d6ue 
păserele, aşedendu-se față în față pe dóue rămurele, se 
aflaii întro cârtă fórte înfocată. 


Şi óre ce felii de paseri să fi fostii acestea? 
Eraŭ Mierla și Sturduli. 


Sturdului, se vede că Y-a cădutii Mierla 
la inimă, a îndrăgostit?o, și în foenlš Yubirer sale, uï- 
tându cu totulu de asprimea timpului si nesciindii sin- 
gurii cum #'ar da maï bine în vorbă cu densa, a înce- 
putu mai ântânii a se certă cu M Yerla și aï dice: 


»Mierliţă, Mrerlitš, 
Pasere pestriță, 

Glasă de copiliţă 
Ci-ochi de porumbiţă, 
Cu gușa pleviţă, 

La aripi jalnică 

La gură falnică 

A mea ibovnică ! 

Eŭ te-am învățată 


Și te-am şi rugati, 
Cuibulă să nu-ţi fact 
În crengi de copaci, 
In margini de drumă, 
In tufe de-alună. 
Cărucerii moră fuce 
Și pe drumü oï trece, 

Cu cară 

Cu povâră, 
Cu mărfuri aenescr, 
Aenesci şi domnesci, 
Érba că ne place, 
Conacii 1) că ne-om face 
Bo! oră dejună, 
Topârorii lu 
Jn codri-orii într 
Şi el oră tăth 

Rester 

Bolfer 
Și dalbe stremănări 2) 
Ca drepte luminări, 
Preste culbi ţi-oră da, 
Cuibulă tr-orü sfărmă 
Tu te-t mâniă 
Susă te-r ridică 
Și me-t blăstămă j 


Asu cuvânti Stur du lii şiaşteptà apoi cu nerăb- 
dare să védš ce X-a respunde alésa inime: sule ?... ce-i 
va dice ea?... 


Mierla, nesciindă singură de uude a ajunsii la 


unii complimentii așa de frumosi ?,:, cum și din ce 
aa a 

1) Locü de găzdnită, 

2) Nuele, 


— 267 — 


causă se laudă Sturqulii cu-i va strică embulii, de 6re 
ce ea nu-lii supărase mar nainte cu nemică, întrade- 
vără că se mâniă și privindii la densulă nu se pută 
răbdă de a nu-l înfruntă, numindu-l haramgiă, 
beșliiă și străinii în lume, şi a dice: 


„Sturge, Sturgule 
Haramgiule, 

Tu beșliule !) 
Străinii eşti pe lume, 
Tu sciY asta bine, 
Dă-mi tu mie pace, 
Că eñ motu preface 
In turtă frumâsă 

In cea vatră arsă 
De tine-oră scăpă 
Nu me-l mar cătă 1⁄4 


Dar’ cum să no cuute!,,., 

Sturduli, cum am disă, și-a pusu ochiulu pe 
Mierlă, căcı siréta, eră frumâsă, și-apor... cine © 
frumosii nu scapa aşa... numai cu una en due... 


Eli gise: 


„Ori cum te-i preface, 
Totii nu ţi-orii da pace, 
Că şi eW m'olü face 
Negru vătrărașii 
Ca unii cărbunașii, 
In spuziorii întră 
Preste tine-oră da 
In màn te-oră luă 

pp F 

1) Obrasnicule. 


— 268 — 


Şi te-oïŭ scuturi, 
Și te-olă fngălà 
Și te-otă sărută!“ 


Cugetă Mierla maï nainte, că dacă-i va spune 
Sturdului, că ea se va preface în turtă frumâsă şi se 
va ascunde în vatra focului, va scăpă de densulii, dar 
s'a înșalată. Şi acuma, vădendii că lui nu- pasă atâta 
de cuibulii el, ci mai cu samă ca să o înșele, să-i fure 
unii sărutată, apoi mai aducându-și aminte și de gura. 
cea rea a maicei Sturdului, de care nu maï scià sin- 
gura în cotro să apuce, deveni si mai înfuriată gi 


cuvânt : 


„Sturge, Sturdule, 
Huramgiule, 

Tu beșliule, 

Străinii ești pe lume, 
Tu sciY asta bine, 
Eŭ de gura ta 

Si de-a mamă-ta, 
Unde să mă ducii, 
Tn cotro g'apucü, 

In câmpie, 

In pustie! 

Eŭ mă votii preface, 
Pulbere nvotii face, 
Mot amestecă, 

De tine-olü scăpă 1 


Sturqului însă nică eš-Y păsâ de cuvintele acestea : 
Ba! din contră, voindu a-ă arătă, că nică într'acestii 
modă nu va pută scăpă de dânsulii, îi vorbesee: 


sMrierlitá, Mieniţă, 
Pasere pestriță, 

Şi eŭ mă vofü prefnce 
Ñi mă volů preface 
In vârtejii de norti 
Ta tine să sboră 
Preste tine-otă da, 
Pulbere-otă. luă, 
Susă morii ridică 
Și te-oră vânturi 
Preste tine-otù da 
Și te-or înşălă 

Și te-ofi pămtà ! 


Vădendii Mierlu ca nici așa nu-i modă să pâtă 
scăpă de dânsulu, maï cugetâ ce cuget... cum ar face, 
şi ce ar începe?.. și-i dise érš-sY: 


„Sturqule, Sturqule, 
Haramgiule, 

Tu beşliuie, 
Străinii ești pe lume, 
Tu scit asta bine, 
Preste ţeri străine 
Trestie măruntă 
Răchită!nfiorită, 

Pe margini de lacă 
Eŭ am să mă facă 
De tine să scapă !“ 


Dar’ înzădară îi eraŭ tóte apucaturile, căcă: 


Sturqulă o privi, 
Din gurš-Y grăi: 
»Mierliţă, Mierliţă,, 


— 270 — 


Dă-nu tu mie pace 
Că eŭ nvoiu preface : 
Negru nourașii 

Ca unii clobănașiă, 
Porci oYü adună 

In bălți ori băgă, 
Apa că ţi-orii bea 
Rachit'oră rimă, 
Trestia oră pasce 

Și ea n'a mat cresce, 
Fluere où face 

Și nu ț -oră da pace, 
Cu ele-oră cântă, 
Preste tine-olii da 

Și te-oră înșăl 

Și te-oră sărută !“ 


Acuma cugetă Mherla altmintrelea, ea cuget să- 
apue, că se va face o ieână într'o dalbă biserică, unde 
Şturdulu n'a cuteza s*o mai urmarâscă, de óre ce bise- 
rica e unu locașu sânti, în care nimeru. nu este ertatii 
să Antre cu gânduri lumesci, și cum cugeti așa i 
şi vorbi: 


„Sturde, Sturqule, 
Haramgiule, 

“Tu beșliule, 

Străinii esti pe lume 
Tu scii asta bine; 
Icónă nvrofü face, 

Si când eŭ nvolii duce 
In dalba biserică 

In strana cea mică, 
De tine-olu scăpă 
Nu me-t sărută! 


— 27] — 


Insa Sturquli nie acuma ma voitii să-l dee pace, 
căci elu -voră numar decâtii să-i fure ună sărutatii, deci 
uitându-se la densa îi disc: 


Mierliţă, M'erliţă, 
Pasere pestriță, 

Si eŭ când nvofii face 
La cen sfântă cruce 
In dalbă biserică, 

In strana cea mică 
Icónele ?n rândă 
Le-oră sărută pe rendă, 
Preste tine-orü da 

Și te-ori înşălă, 

Și te-orii sărută !“ 


Vădându Mherla că nici într'ună chipă nn se 
pâte mântui de Sturdu, că acesta numai decâtii voesce 
so înșele și s'o sarute, și aducându-și aminte de scum- 
pula ei frățioru, adică de Cucù, cu curele de mar 
nainte trămă în relațiuni intime, cugetâ în sine, că 
numa: cu ajntoriulii acestuia se va pută apără de în- 
drasneţulii seii curtenitoriu, deci “unu aerii triumfă- 


tomu dise : 


„Sturde, Sturqule, 
Haramgiule, 

Tn beșliule, 

Străină ești pe lume 
Tu scit alta bine, 
Pe cucii orü luă, 
De tine-orii scăpă, 
Că elü soră are, 


— 212 — 


Pe Privighitâre; 
Bine mi-a seden 
Susă pe rămurea |! 


Sturduli, în sumeţiu sa, la tóte sa fostii gån- 
ditü, dar una ca acâsta, să prefereze Mierla pre 
Cucù înaintea lui, nică nu 1-a trecutii macarii prin 
minte. La așa ce-va nu sa ușteptatii nici oduta!.., 
Deci vădându-se forte umarii înșalatii în dorintele și 
așteptările sale, până întru atâta s'a scârbitii, că îndată 
după acâstu: 


Eli că se cernea, 
Se călugăreu, 
Munţii stăpâniă. 


Ñi de-atunci în e6ce n'a maf cutezatu a se apro- 
pià de Mierliă și-oă şopti cuvinte de dragoste, cum 
făcuse mm naiute, ci-Y dete buna pace sa se Yubésen 
cu alesulă inimei sale, cu Cuculii, é” elu se prerdă 
în desișulii munţilorii, ca acolo să-și plângă s6rtea, care 
Y-a fostii atâtii de vitriga. — 


Ecă întregii cuprinsulu legendei „Mierla și 
Sturduli“ a Românilorii din Dobrogia, pe care Dlu 
T. T. Burada a fostii așa de ferecitu ca so pâtă scâte 
la lumină din întunericulă unde zăcuse până mai anü 
têrtù. 

Și acuma, după ce am arătată cuprinsulii acestei 
legende, să trecemii Ja a doua legeuda a Sturduhu, 
care se afla la Românii din Bucovina. 


— 213 — 


III. 


Legenda Sturdulu, care se afla la poporulii ro- 
mânu din Bucovina și pre care mi-a istorisit'o V. 
Flocea, e nrmat6rea ; 

Dice că pe când âmblă Domnulii nostru Ieusă 
Christosu și cu Sânu-Petru pe pămentii, trecândii eY 
întruna din qilele lui Martii pe lângă unii codru mare, 
vătlură tocmai pe verfuli celuy mai înaltă arbore pre 
unii Stur qii cântândii și fălindu-se, că elii face vâra. 

Sânu-Petru, cum îlii zăr! votitându-se și cân- 
tându așa de voïosú pe verfulu arborelui, îi dete buna 
demintţa gicându-i: 


— Bună deminâţa, Sturdele! 

— Nam când sa-ţi mulțamesca! — respunse 
acesta en ingánfare, 

— Da de ce, dacă este ertatii să temtrebii ? 

— De-aceea, că eŭ facii vâra! — respunse 6ră-și 


Sturqulu, rotindu-se pe verfulii arborelui, unde se află 
gi cântându : 


Astă-dí më'nsorü eŭ 
Mâne-unii frate-ală metí f 


Sânii-Petru și cu Domnulii nostru Isusă Chris- 
tosii andindu acâsta, nu statură maï multă de vorbă, 
ci se pornira și se duseră mai departe, lasándü pre 
Sturqu în pace ca sa facu vâra, după cum sa 
laudati. 

13 


— 274 — 


Etă însă ca totii imtr'aeeea di dupa améda-di dă 
Dumnedeii o plâie désą și rece, care a cursă ca din 
cofă și care a durată pêne în séră. Era după ce a în- 
stratii, da Dumnedeii unu ningăii și unii viscolii ca 
acela, ... și ninge si viscolesce t6tă nopticica, de ţi se 
pără că e în driculu erneă, și se face așa de frigit de 
maï că crepà și lemnele de gerii. 

A d6ua di de demincţă, după acesta întâmplare 
şi dupa ce aŭ âmblatu acuma pe unde ai avută să 
âmble, întorcându-se Sânii-Petru și en Dlii Is. Chr, și 
trecândii €ră-și pe lângă codrulii celii mae, aflară pre 
Sturdulü nostru celu fulosă pe una din cele mat 
de josii ramuri ale unui arbore tufosii stândii tupilitu, 
spuliti şi fârte întristată, trecându-ă toţii dorul de 
însuratu. 

— Bună demincţa, Sturdele! — dise Sânii-Petru, 
cuni a datii cu ochii de dânsulă, că stă așa de tupi- 
lată, tacutii și întristatii la trupina arborelui. 

— Mulţamimii D-vâstre ! *— respunse elii supăratii. 


— Da ce facă aice?,,, ce stai așa de sgulitii? 
— lu întreb 6ră-și Sână-Petru 


Ah? astš-dr moră eu, 
Mâni unii frate-alti meă | 


respunse elii, plecându-și rostulu în josii și sborșindu-și 
penele, ca d6ră sar putè mai bine scuti în protiva 
frigului ce-lă tă la inimă, 

De-atunci apoi, de când mal că eră să peră de 
frigă, Sturdulii nici odată nu se maï falesce şi 


— 215 — 


cânta în luna lui Marti, ca elit arii face vâra și vrea 
să se îns6re, ci striga cu îngrijire: 


Ci6reci şi opinci, 

Că de mâne ningi, 
Cioreci buni de pânză 
Si opinci de frungă 
De merșii la drăguță! 


Sturdin după cum fie-căruia, trebue să-i fie 
cunoscutii, se împreuna totdâuna primăvâra. De-aceea 
când l-a întrebatii Sânii-Petru 2 ce face, i-a respunsu : 


Astă-Qr mănsorii eŭ 
Mânt anit frate-alit mei! 


Şi fiindi că Sturquli și aeuma are gândii de 
însuratu, însă temându-se ca sa nu-lii maf apuce unii 
omătii fără de veste ea atuncea, în locii să se fulâscă 
şi să nu vree a sci de nime, strigă cu îngrijire că-i 
trebue cYórecı calduroși și opinci bune ca să pâtă merge 
la alsa inimei sale, la draguţa sa, cu care voesce să 
se însóre. 

Până aice legenda Sturgulu aflătâre la Românii 
din Bucovina. 

Să trecemii acuma la celelalte datine și credinţe 
cari. le mai aü Românii despre Sturqi. 


IV. 

Credii că fie-cărui români îi va fi cunoscută 
fiinţa daco-mitologică „B a b a-D o chia“ cure îşi s cu- 
tura cojâcele pe la începutulă lunet lui Martii. 

1+ 


t 


— 276 — 

Cele dintârii dile ale acestei lunY, adică dela ân- 
tâtu până la doispredece, le numescu Românii din Bu- 
covina în regulă „qilele Babei Dochienr. Dela 
12—24 Martii sunt dilele cele lăturașe sé în- 
prumutate. Cele dintâiu dile lăturașe sii înpru- 
mutate, adică dela 12—18 le numesce poporul „q i- 
lele SturduluYe pentru căntracestea dile vine 
Sturdqulii din ţerile cele calde la noi. Éra cele gese 
dile de pe urmă, adică dela 19—24 Martii le numesce 
„ļiłele Corbului“, pentru că, după credinţa Ro- 
mâniloriă, întmacestea dile crepă duele Corbului 
de frigu sub dânsulu, când le clocesce. !) 


V. 


Am vëdutu ma susu ca Mierla n'a voitü nică 
decum s'asculte declarările de amorii ale Sturqului, 
că ea l-a respinsă din resputeri, până ce în urma ur- 
melorii s'a dusă ca să se cernâscă și să se căluga- 
râscă, și ca atare să petrâcu departe de ale lumei 
ademeniri. 

Și 6re ce să fi fostu causa acestei respingeri ? 

Vom vedă îndata. 

Mai multe doine poporane se află respândite pintre 
poporulii românii, cari ni spună, ca Sturdulă e 
vării primare cu Mierla. 

O două poporana din Bucovina ni spune, între 
altele, și acestea : 


1) După spusa Românilorii din Siretrü. 


O săracii ochif mei, 

Multă lume vidă cu er, 

Nu maf vădit óment de-a¥ met, 
Numai negri străinet; 

Și mat străină decâtă mine 

Nu mai este omă în Inme, 

Numat Mierla din pădnre 

Este străiuă ca mine, 

Sine Mierla totii mat are 

Pe Sturdornlü vără primare.) 


Alta dom toti din Bucovina și anume din sa- 
tul Crasna, care ne arată cum că Sturdulii e 
vării primare cu Mierla și eñ soția su se 
numesce Sturq6ică, sunna precum urmeză: 


De-aşi cântă mândru ca Cucu 
Nu m'ast mai strică cu lucru. 
De-aşt cântă ca Mierlnţa, 
Cu lucru nu m'agr strică, 

D'așa câutit ca Cfocârlauu 
Si Imcrezii hogma cu anu 

Ñi m capeti nici unit bană 

Ci petrecă toti cu ulenii, 

Mai străină decătă mine, 

Nu mat e pe lume nime, 
Numa: Mierla din pădure. 
Da si, M erla încă are, 

CšJy e Sturdu veri primare 
SiSturdórea verigóri, 
Numat eñ, sunt străintâră. 

De străină ce-si străină 

Nice apa nu mă mână, 





1) Din coleeţiunea mea, inedită. 


— 918 — 


De săracă, ce-sii săracă, 
Nice apa nu măntcă! !) 


Pe când ornitologiștii, despre cari se presupnne 
ca aŭ o învăţătura estinsă, spunü că Mie rla se ţine 
de familia Sturqului, pe atuncı poporulii români, 
ţeranulii necultu, fară să fi âmblatii cu anii pe la scoli, 
fiiră să fi învățatu istoria naturală din scórță în scârță, 
întrebuinţeză unii cuvântii cu multi mai poetică și 
totodată destulii de semnificutivii pentru definițiunea 
genului Mierlei; elu dise, precum ne-am puţutii în- 
credinţă din doinele citate, ca Sturdnlü e vărulă 
eï primare, prin urmare aceste dâue pase sunt 
fórte de aprâpe înrudite. Deci, dupa legenda primă 
arătată mar susii, Mierla avea tøtă dreptatea să 
respingă declărățiunile de amoră ale Sturqului, 
caci, după credinţa poporului românii, e celii mai mare 
păcatii de-a se Yubl și a se căsători doï înși, carii snnt 
de-aprâpe- înrudiți. Éra unde sentâmplă una ca acesta, 
acolo nu-i nici odată D ó mne ajuta. 


Acâsta e causa, din care n'a vpitii Mierla 
su asculte cuvintele cele de dragoste ale Stur- 
dulu 

Și acuma sa trecemu mai departe, să arătămii 
pe rândii tóte paserile, carı sunt Românilorii cunoscute 
sub nume de S tur qü. 


Acelea sunt : 





1) Dictată de Măria BărLuţă, 


— 219 — 


Sturqulii, Sturdulii-maretj séu şi Co- 
coșariii?), lat, Turdus viscivorus L. germ. die 
Misteldrossel, 

Sturdulii acesta se nutresce cu bobiţe de Viscii 
(Viscum album) a caru seménta încolțesce în intesti- 
nele lui, și depunându-o pe arbori împreună cu escre- 
mentele sale, face ca să se propage astfehii acâsta 
plantă parasită,. 

Sturgquli-cântureţii?) séu Stnrqi- 
șorut), unumitu în Banati Brebenâcii5), lat. 
Tnrdus musicus L, germ. die Singdrossel, 

Corpulii acestui soru de Sturdu e acoperitu cu 
pene negre, 6ră rostulii și marginile ochilorii gulbine. 
Eli este o pasere stătatâre, de-aceea se ţine și prin 
colivia. 

Sturqulă-de-munte$), lat. Turdus pilaris 
L. germ. die Wachholderdrossel. 

Sturqulii acesta e o pasere călătâre, care trăesce 
véra prin muuţa, din care causă se numesce și S t u rdq ù- 
de-munte și se nutresce cu bóbe de :uniperii, 

Femeluscele ucestorii Stu r di se numescii Sturde 
sing. Sturqă; Sturdóïe sing. Sturdóïă și 
Sturd6ice sing. Sturdâtcă. Eră deminutivulü 
dela Sturdii e Sturgeli?), Sturdișorii, şi 


1) B, Nanianii. op. oit. p. 93. 

2) A.I. Odobescu, Weudo-xuvnyetvog p. 21 si ë 

i anianü. op. cit. p. 93. — Stamati. Vocab, 

d R 3 de Dlă Ë Taul, 

3) Com, de Dnit A. Oprea şi I Olarii. 

°) B. Naniani. op. cit. p. 93. 

3) Com. de Dlă P, Ispirescu. — Celelalte numiri se află în 
Bucovina. — 


— 280 — 


după cum am vëdutiü și din doina primă susii arătată 
și Sturdori. 

Totii dela numele acestei paseri credu ca vine și 
connumele de familie „S t u r a“, care e fârte respân- 
ditü atâtii pintre Românii din România, cAtü și pintre 
cet din Transilvania, apoi si numele satului „Sfur- 
da nt“ din judeţulii Diml ovita în România. 

In fine vom să amintescit si aceea, că Stur- 
duli e consideratii de catra Români ca o pasere, care 
prevestesce schimbarea timpului. Așa când âmblă elu 
tare ciripindu în colo sin câce, e unii semnu că în 
curâudii are să fie frigu ; când începe a flueră, atuna 
se'ncepe vreme rea, 6ră când cântă în glasi, atunci va 
fi timpii buni. 


— 


MYerla. 


L. 


E in revšrsatuli doriloru. 


Pădurea împănată cu totii felulii de arbori de 
diferite forme și mărinn, în a cărorii față verdie și 
rourată se oglindescii rudele rozii ale aurorei, devine 
din ce în ce maï placută și maï ntragëtóre. 

Din tâte părţile începi acuma 6speţii se. cel mai 
aleși, paserile cântatóre, a +e deșteptă din somnulu loră 
celii dulce de preste n6pte si a se ridică din cuiburile 
lori cele cu măestrie lucrate și aședate printre ramu- 
rile arborilorii și ale tufișurilorii. Din tâte parţile se 
vădii acești favoriţi aY libertăţii sculdându-și rosturile 
și aripirole iu r6uă, și apoi evântându-se pe ramurile 
cele maï înalte din apropierea cuiburiloră lori, întârse 
cu faţa spre resăritii, cu să îutoneze imnulu deimineţii 
spre lauda și premărirea cerescului părinte, care le-a 
dată darulii dulce i plucutu ală cântărit. 

Dar tă !... concertulu s'a începută ! 


Mii și mii de vocă, cari de cari mai plucute și 
maï încântătâre resuna. . . Mi. de cântareţi si cântureţe 


— 982 — 


unii maï iscusiți decâtu alți: se audă pe întrecute 
cântându. 

Insă vócea cea mai atrăgătâre, tare ca resunetulii 
dulce alu unei flaute, strebate de asta dată la urechile 
nâstre şi ne face vrându nevrândii ca g'o ascultimu 
şi so admirămii, ë numai a unei singure paseri. 

Acâsta e M í er l a, numita altmintrelea şi MYarlă, 
Mnierlă și Nierlă, la Românii din Macedonia, 
Agnirba!), éra la ce din Epiri Gairlă?), lat. 
Turdus merula L, ; Merula vulgaris; germ. die Amsel 
oder Sehwarzdrosscl. 

Deci despre ucâsta văduvă l6tră, după cum 
îndătin6ză a o numi poporulii română din unele părți 
ale Bucovincă, care prin apucaturile şi cântecele sale 
pre mulţi dintre conlocuitorii sei voesce aY fărmecă, 
vow să vorbeseii eŭ de astă dată, înșirânaii tâte celea 
ce le istorisesce şi credii Românii despre densa. 


SiPncepemu mai Antânii cu legenda, ei. 


II. 


Dice că dintru începutu Mierla nu erà pasere 
ca acuma, ci ea à fostu féta unui împărat, avea 
pării de auru si întrecea în frumseţe și istețime pe 
tâte fetele de impăratii de pe timpulă ef. 

Mulți feciori de impărată şi mulți feţă frumoși 
aŭ peţito și ea dintre toţi acestia și-a alesi numai 


1) Com, de unii stndinte macedonénü, 
2) Com. de Dlii Iancu D. Hondrosomii. 


— 283 — 


pre unulii, care eră ma trumosu și pre care tü rubra 
ea mai tare. 


Dar ea n'a avutu norocii și parte să trăcscă 
multi timpii că bărbatulu seii, căci acesta nu multă 
după ca s'a căsătorită sa bolnăvită și a murită, lă- 
sândii pre tânăra nevâstă în cea maï miare jele. 


Nevesta, văqândii că i-a perdută multii Ynbitulü 
señ bărbată, când îi eră maï dragă și maï scumpă 
himea și când i-ar fi plăcutu să totu trăescă, șa mah- 
nitii de mârte și-a începutu a se vaicără și-u plânge 
după dânsulii, că nime nu eră în stare so mângăic si 
să-i alina durerea, 


In urmă vEdându și en că nu-şi mai pâte stupâni 
plânsulii si că pe di ce merge se uscă vEdendi cu 
ochi, a rugati pre Dumnedeii ca so prefacă intro 
pasere gi întrucesti modu să schimbe viéta cea 
plină de amaruri și suspine. 


Dumnedeii ï-a asenltatii rugămintea, și-a prefăcut'o 
iuto Mierlă cu pene negre, cart însemnéză jelea şi 
întristarea ef cea mare, și cu rostulii galbănă ca c6ra. 
Si cum s'a prefăcută ea în Mierlă, d6una a părăsită 
curţile împărătescă, a sburati în pădure sin totii lo- 
cul dâră va pută da preste barbatulii señ, Ea încă 
ca fétă scià forte frnmoșii cântă, și acuma ca Mierlă 
încă nu înceteză de-a cântă cele mat frumâse versuri, 
d6ră. prin cânteculu eï va put€ deștepta pre sotulü 
seti, Totii din acâsta pricină se lasă ea oră și de cine 
să fie învățată a cântă, cugetândii că cu câtii va sci 
mau bine, na multe și maï frumose cântece, prin ele 


— 984 —- 


ilü va pută deșteptă pre soțulii señ și a-lii aduce din 
ceealaltă lume într'acâsta. 

Maï departe se qice, că totii din acesta pricina 
își face ea cuibulii seii may alesii prin tufișe și prin 
ţinterime, că fiindii mai aprope de pămentii sotul seu 
mai de grabă și mu lesne să-i andă strigătulu señ 
celii julnicii și să se deștepte. ') 

Acâsta e legenda M yerler... 

May departe urmézà celelalte datine și credințe 
ale Românilorii despre dusa, 


III. 


Mieria, după cum spuue si crede poporulii, se 
iubesce în ascunsii cu Cuculi. Acesta, dupa cum 
prea lesne ne pntemii încredință din o mulţime de 
doine poporane aflătâre în tote părţile unde locuesciă 
Româui, când se bolnăvesce Mierla, îndată alârgă la 
densa cà s'o mângăe și sa-i aline durerea. 

Mierla e considerată de catră doinele popo- 
rane ca sorióra Cucului. 

Hoţii cei tineră, umorezaţi fiindii de vr'o nevâsta 
tânără sii de vro f6tă mare, când îi ajunge dorulu 
de dršgntele lorii, se asemenâză pre sine în cântecele, 
ce le cântă, cu Cueulii, éră pre drăguţele loru cu 
Mierla.?) 

Totii astfelrii facă și mulţi alţi jună, eară sunt de- 
parte de téra loru, de n6mun, de umici si de toţi ce 


1) Accsta legendă m-a dictato o Ramâncă din Siretiu. 
2) Com. de Dlă P, Urauliă, 


— 285 — 


Y-ail cunoscutii și Y-aŭ iubită. Dar’ nu numar aceștia, 
ci maï fie-care românii, când jalea îl sfăşie inima și 
dorulii îli muncesce, dice că nime nu e străinii ca 
denşulii, numai Mierla din pădure, dar nică 
acâsta nu este străină, căci ea are unii frštiorü, care 
îi alină oră ce durere, ori ce supărare, și acelii trățiorii 
e Cuculi. 


Etă ce ni spune în privința acâsta o doina din 
Transilvania : 


De-aict ptnă la Brasăă 
Nime nu-l străinii ca eă, 
Numai Mie rla din pădure. 
Dar nici ea 
Nu-l singurea. 
Când e Mierla reŭ bolnavă 
Vine Cuculi și-o tutiébš : 
„Reit ti-r ţie măi soruță, 
Reii ţi-l ţie păsăruță ? 
— „Nu-mi e rei fără să moră 
De durere şi de dorii, 
Dară cine ma jeh 
Când străină vorü mun ? 
„Le-orii jel eñ, soră dragă, 
Voiii sbură din crengă'm crengă, 
ȘI-olii sbură din vie în vie 
'Te-orii jell cu bucurie, 
Şr-orii sbură din fagi în fagi 
Te-orŭ jel, soră, cu dragi! ?) 


Altă doina, totii din Transilvauia, în care se 
plânge: unii românii, că nu-i nime așa de străină ca 


1) Nicola, Cisca: ,Doine din Ardédl din jurulü Abrudului., 
publ. în „Șegetârea“ an. I. Budapesta,1875. p. 69—7o0, 


densuli, fără numai MYerlu, bu încă și acâsta are 
unii frate, pe când elii nare pre nime, sună : 


Frunqă verde de pelinii, 
Străinu-să, dómne, străinii ; 
Străinu-sit ca-ună puii de Cuc ă, 
Wim milă unde më ducii, 
Frundă verde de cetină, 

Da nici Cuculii nu-i străină, 
Cucut frate cu Mterla. 
Când este Mierla betégă 

Vine Cuculii şi-o fîntrébă : 
„Ce-ti e ţie, soră dragă? 

— „Eù; cucule, de-orii muri 
Tnveţă-mI pui-a cirip. 

Și-a sbură din créngă’n crângă 
Şi-a mâna frunqă şi érbă, 

Și-a mânca frunqă de-alunii 

Să cânte cut mi-a fosti buni, 
ȘI-a mână frunqă de fagü 

Și-a cântă cui mita fostii dragă. 5) 


In fine a treaa doina, prin care sa arată în ce 
fehii de referinţa intimă se află Mitrla cu Cuculi, 
e acâsta: 


Plânge Mierla ’n cuibă betâgă, 
Vine Cuculi și-o întribi: 
„Ce-ţi e ţie, soră dragă, 

De ești tu așa betégă ? 

_, „mă la amarulü 

Nu-mi amări sufletul, 

Că mi-t cutbuli lângă drumă 


1) Com. de Dlg Gr, Crăciunașii. 


— 281 — 


Sub o tufă de alunü 

Ñi câţi pe drumii își trecea 
Toţi în culbulă meii svârlia 
Puit mi-i sburătocea ! 

— „Nu te, soră, năcăj), 
Că de-i zăcea şi-i mui) 
Penele mi le-orü negri 

Și pe tine te-orii jeh!) 


IV. 


Tótă atenţiunea barbaţiloru erudiţi 2), cari au com- 
pusu nisce studii fârte interesante asupra baladei po- 
porane române „Cuculii si Turturica?), a fostii 
îndreptată pănă acuma numut asupra ucestoră due 
paseri. Nu sciù, waŭ avutii Domnialoră cunoseință de 
donele, can sau citată mar susu, și cari s'oru maï 
cità în decursulu acestui articulu, séu scopulit D-Sale 
aü fostii numai studiarea baladei române în compărare 
cu a altor naţiuni? 

Când cetimu balad din cesiune, vedemii ea C u- 
culii ni se înfäțişéză ca unu curtenitorm indrasnetu, 
care e gata a îutrebuință tote mijl6cele numa ca să fie, 
subită de Turturica. Insa Turturica îlu respinge neiu- 
treruptiă. 

Cu totulü altfehii stă referinţa între Cucù și 
Mierlă. Doinble ce trătâză despre aceste due paseri, 
ni-lă înfăţișeză pre Cucù acușii ca frăţiorii, acușii 

1) Com. de Dlii Gr, Crăcrunașii, 

3) B. P. Hâydsă. Cuvinte. din bătruny, séü Cărţile poporane 
ale Românilorii. t. II. Bucuresci, 1879. p. 501. — M. Gaster, Con- 


vorb. lit. an. VITI, Iaşi 1879. p. 229 și 822. 
s) V. Alecsandri. Poesii pop. ale Rom. p. 7. 


— 288 — 


ca veriș6rii ali Mierlei, éš pre Mierlă ca 
veriș6ră séú soridră a Cucului însă ma 
adese oră ca soridră. 

Balada „Cuculii și Turturica“ ne dă o 
descriere fârte fidelă a Cucului, înfățioșându-ni-lii 
astfelăii precum întru adevării și este, adică: îndrăsneții, 
superbiă, înfocatii, plină de Xubire. Pe când doinele, ce 
trateza despre „Cucù și Mierla“, ni-l înfățioșază 
mat multă compătimitorii de sortea soridrei sale, gata 
de-ași ncgri penele și a o jeli, în casă când acesta ar 
fi sa mâră. Eră pre Mierlă asemenea ne-o înfățio- 
sSiază compătimitâre pentru „puișorii Cuculu*, 
cari aü remasiă „orfani de parintele lori, dându-și tótă 
silinţa de aï scăpă de mârte, de a-i cresce, aducându-le 
nutremântulu necesaru cine scie de unde, până ce-i 
vede mărișor și scoși de-asupra nevoei. 

O doină poporană din Bucovina, care ni-arată 
cumpătimirea ce o nutresce MYerla pentru puișorii 
scumpit señ frățiură sună precum urmeză : 


Su dusă Cuculii celă bătrână 
Și-a lăsată puii de chinü, 

Şi-a lăsată puluţim pele, 

Da Mierluţit a fostă jele, 
Șr-a sburatii din vale" vale 
Şi-a strinsii puilorii mâncare, 
A strînsă pâne din ogóre 

Și apă de prin isvóre 

N'a lăsat puit să pâră 

Și-a datë Dumnedeü așa 

St-añ crescutii la puluţi pene !). ;, 


1) Din coleețiunea mea inedită. 


— 289 — 


Deci, merită a ñ băgată în samă și referinta dintre 
aceste dâue paseri: Cucului și Mierla, căc ea ni 
înfăţoșază unii obiectii fârte frumosi și totodată fn- 
teresantii de studiată. 


V. 


Maerla e considerata de catră popori și ca unu 
augur, care, ca și Cueulii, predice prin cantecul 
seii sórtea Gmenilorii, și de-aceea se numescii aceste 
d6ue paseri de catra români „fraţi. !) 

Cum că Mierla prevestesce prin cânteculii seü 
sârtea 6menilorii ne putemă încredință din următârea 
horă poporană : 


Pasere galbănă'n clocii. 

Reii mi-al cântată de norocii, 
De ţi-ar pică cioculă teŭ 
Precum mi-ai cântată de rei. 
Tra, la, la, la, ln, la, la. 

Nu vedea! inima mea 

Câtă de ferbinte iubi, 

Dar acuma»! slofi de ghiață 
Rece și fără de viaţă. 

Tra, la, la, la, la, la, la, 
Glasulü teă cu amărire 

Mi-a cântatii de despărţire 
Să mă ducii în cale grea 
Departe de puica mea. 

Tra, las în, la, la, în, ln. 

Căci nu sunt unit vânătortă 
Să phudescii când at să sborr 


!) Cred. Rom. din Căndréní com. de Diù P. Ursula. 
19 


— 290 — 


Și să-ţi daŭ eŭ ţie plată 
Cu unii fulgeriă de săgstă. 
Tra, la, la, lu, la, la, la.) 


Apoi şi din următârea doma, cul6să din Tran- 
silvania : 


Pasere galbănă’n ciocă 

Reă mi-at cântatii de norocă 
Că tâte dilele mele 

Aï cântată să fie rele, 

Și toţii tralulii meit 

AY cântată să fie rei, 

Și totă vióta men 

AY cântată să fie ren. 

De-aşt sci unde locuesei 

Să vëdü ce pasere eşti, 

Seiñ că tu nu est Cucu 

Că nu-ţ e-asa cântecu, 

Sciù că nu ești porumbiţă 
Nie ganguri, nic prepeliţă, 
Ci numai câtă o mierliță. 
Odată de te-ași vedea 

Cu arculü te-așI săgetă, 

Prin aripi te-ași înpușcă 

Nici să mori, nici să trăesci, 
Numai să te chinuesci. 

La fiere, în vizunit 

Remâte-ţi curbulă pustiră, 
Prin aripe săgetată 

Că mi-ar fostă fă” de dreptate. 2) 





1) V. Alecsandri. Poesil pop. ale Rom. p. 873, 


2 Com. de Dlü Gr. Crăctunaşii. —- Dořna acdsta, cu pucine 
modificări se află şi la Românii din Bucovina. 


— 291 — 


Dintre tóte paserile, câte li sunt Românilorii cu- 
noscute, nică una mare unii clocii așa de galbănii ca 
Mierla, ca să fie bătătonii la ochi. Rostulii Cucului 
încă e galbăni, însă nu așa de tare ca a Mierley 
Prin urmare, ei eredü, că doinele citate aice nu se re- 
ferescii la nici una dintre celelalte paser, ci numai la 
Mierla. 


Ma. departe spuuii românii, că atunci, când M Y e r- 
lele începii a cântă fórte desmierdatii, ca și când atuncă 
s'ar învăţă și se stringu mai multe la unii locu, atunci 
de bună samă se pornesce plâie cu omătii, sâii celii 
puţinu pl6ie parţială, după cum e adică si anutimpulü 
când se adună ele. !| 


VI. 


In modü desmierdatoriii se numesce M Yerla de 
catră Români: Mierluţa, Mierlușâră, Mier- 
liș6ră, Mieplușcă și Mierliţă. 

Tóte deminutivele acestea se află respândite și 
prin doinele poporane. 

Noi vom reproduce aice numa vr'o dóue esemple. 


O doina, în care dămii preste numirea Mierluţă, 
suna: 


Mai străină decâti mine 

Nu mat este nimem lume, 
Numai M'erluţa * pădure, 
Șimcă Mierla toti mat are 


1) Cred, Rom, din Căndrent. com. de Dlii P, Ursul. 
19* 


— 202 past 


CueusoruY vërü primare 
Rîndunica-l soribră 
Nu-i ca mine strñinYórš ! 1) 


Altă doină, în care dămii preste numirea Mitr- 
lușcă, sună astfeliii: 


Cântă pululă cuculuT 

Pe cârnele plugului. 

Cânto Mierlă pe teltgă 
Și de mine se totii légă; 
Cucul dice, Mierla dice: 
Nu-ţi be banit măi votnice, 
Că-ţi e carulü fărimati 

Si plugulă neferecatii 

Şi pământul nelucrată 1“ 
Cucule, jivină rea! 

Nu purtă de grija mea; 
Mierlușcă, pasere sură, 
Nu-mi tot bănui din gurii, 
Că-orii ven) cam tulburată 
Și-ori cădea intr'unü pšcatü 
Și volti sparge culbusorulü 
Ñi votii rupe pliscușorulă. 2) 

Bărbăţelulă Mierlei se numesce de cătră poporii 
Mierloiii. Despre acâsta ne putemii încredinţă, afară 
de vorba de tâte qilele, încă și din următărea doma 
din Bucovina: 

Legea ta măi purii de Cucăt 


Vera vit, vâra te duct, 
Mě mirii €rna ce mânânci? 





1) Dimitrie Danii; „Done şi hore din Bucovina“, publ, în 
„Şedetârea“ an. HI. Budapesta. 1517. p. 13. 


3) V. Alecsandri. Poesii pop. ale Ron. p. 298. 


— 298 -— 


»Mânâncii putregarii de fagi 
Şi n'am pre nime cu dragă, 
Am pre M ríerla din pădure, 
Mierla cea cu pene sure, 

Dar Mierlotuliă cânele 
Iş! tubesce Mierlele!!) 


VII. 

Afară de acésta pasere, despre care am vorbitii 
pêně acuma, mu: esista încă și alta, pre care atâtii Ro- 
mânii din Bucovina °), eñtü și cei diu Transilvania 3) și 
Moldova $) asemenea o numescii Mierlă. Insă spre 
a le deosebi una de alta, o numescii pre cea dintânii 
Mierlă-ngrâă, 6ră pre cea din urmă Mierlă- 
sură sé Mierlă-gulerată, lat. Turdus torquatus 
L; Merula torquata. germ. Ringulrossel oder Ringameel. 

Deosebirea între aceste due Mierle constă 
întru aceea, că Mierla-sură e la pene surie-cenușie, 
pe câud Mierla-ngriă é la pene nâgră ca Cor- 
bulii și cu căoculii auriu. La corpu îusă sunt asemenea 
de man. Mierla-n6gru e forte selhatică, ea nică 
când nu stă multi într'unu locii ca s'o poţi bine vedea. 
Bărbăţelulă séu Mierloiu li acesteia cântă de cătră 
séră până ce înoptâză și elii se sue şi cântă în vêr- 
falii celorii mai înalți arbori. Pe când M Yerla cea 
sură sé gulerată e cu multă mai blândă și 
cântă oră si unde. 5) 


1) Din colecţiunea mea inedită. 

2) Com. de Dlü. P. Ursulă. 

3) Com. de Dlă Gr. Crăclunași și Gr, a lur I. Sima. 
4) Stamati. Vocab. p 

5) Com, de Dlü P. Ursula şi Gr, Crăciunașă, 


— 294 — 


Cum că paserea Turdus merula se numesce 
de catră poporă nu numai simplu Mierlă, ci și 
Mierlă-ncgră, spre deosebire de Mierla-sură, 
se pâte vedea încă și din urmatórea doină : 

Puişorăi de Mierlu-ntgră 
Cântă? codru să s'alégă 

Câţi voinic) pe-aici să gédă 

De ședutii sedü destuti, !) 

Dar eŭ unuli scit că nu, 

Sci-mă florea cea de susă, 

Când suspinü, suspinü pe-ascunsi, 
Când grăescii nu potă de plânsi, 3) 

Afară de Mierlele înşirate până aic. se mai aflu 
încă una, a carei pene sunt albe și provine maï cu 
samă în Transilvania, Acésta specie de Mierlu se nu- 
mesce de cutră Român „MYerlă-albaz, 

In fine voju să amintescii încă şi aceea, că într'o 
comună din vecinatatea  Şomeontei-mari în Ungaria, 
după cum mi-a scrisù Dlui E. Popu, se află familii ro- 
mâne, cari se numeșii Mierlașu după numele 
Mierlei, ră în România, totii după numele aceste. 
paseri, se află ma multe sate, locuinţe isolate şi părie, 
precum: M Ye rlarăii, sati; Myerlesci, unii satu, 
o locuinţă isolata şi nnü pării; Mierlescir-de- 
josu, satii; Mierlescir-de-susă, satu; și 
Mierlicesciă, locuinţă isolata. % 

1) Licenţă poetică, în ldcù de „des tut, 


2) Din colecţiunea men. 
3) D. Frundeseu, op, cit. p, 290 —291, 


Păscăreluli. 


I. 


Doi bărbaţi in flórea vieţii, carii de pe arme și 
celelalte halatum ce le mai aveaii le siue se cunosceaii 
că trebue să fie venutori, sentâlniră intro di la respân- 
tiile unui drnmi și dupa ce-și dadură bună giua si 
sentrebară de sunătate, dise unulu dintre dânșii: 

— Sei. ce-va noŭ, fartate ! 

- = Vom sci, dacă-nu ver spune! — respunse ce- 
lalaltu zimbindu. 

— Astă-qh mi-a mersu forte reă!... de adi de- 
minâţa m'am dusi la venatu și, uitá-te la mine cum mă 
întoreii a casa,... nemică nu putu senpușeii. 

— Cum se pâte?... Dumnia-ta unii venutoriii 
atâtii de iscusitii și sa nu vânezi nemica ?... Asta nu 
e nicı de cum cu putință !... Di mai bine ca nu vii 
de la vânatu, ci cu totulu din altă locu 6re unde!... 

— Ba! deii dela venatu!.,. asculta-m& numa și 
îndata te vei încredință ca ceea ce-ţi spunii e adevă- 
ratii 1.., Tu señ fârte bine, ca eŭ sunt unu vânatoriu 
patimașii ; cum audii că o atare dihanie séü altă fiară 
selbatică s'a apropiatii de satulu nostru și a facutu danna 


— 296 — 


vre unui omu, îndată apucă pușca în mână, mă por- 
nescii la drumi și nu mă lasi până ce nu-i daŭ de 
urmă, €ră după ce-i daŭ de urmă nu mă lasă până ce 
wo aflu și-i curmii viéta. 'Totii așa facu și cu or care 
altă selbătecime, când sciu că-mi va fi de Gre-și care 
folosii. , . 

Mai alalta eri augii din uniă si alți că prin apro- 
pierea riului ce trece pe lângă satulu nostru sar fi 
lasatii nisce reţe selbatice. Cum audii de acâsta dcuna 
voi să më pornescii ca să înpușcu macar vr'o câte-va 
căci, drepti să-ți spunii, eram cam dorită de carne de 
rața selbatică, maï alesii că prin părţile nóstre numar 
rarii când se arată aceste selbătăcimi, dar” până astă-q 
nu mi-a fostu cu putință. Adı deminâţă însă luai straista 
de vânătorie de-a umerulă și pușca subsudră și mă 
pornii spre loculi, unde mi s'a spusă că se'nvârtescii 
mai tare reţele, cu gândulii ca celu multă pe la prânqu 
sa mě întorcu înapo și să aducii macar vr'o câte-vu 
rete cu mine ca sa-nu facă și eŭ o di bună cu dên- 
sele... Dar se vede că m'am porniti întruni césü 
reii, séu pe drumii nu-a eșitii cine-va cu golii înainte, 
căci când ajunsei la starea locului și dadui cu ochii de 
unii stolii de reţe, carile din câud în când sburaŭ din- 
tr'unü locii și se puneaii într'altulă, când më apropiaă 
pe nesimţite de densele cu pușca la ochi si voii +umai 
să slobodu cocoșulii, 6tă că iesă ca din pămenti unu 
Păscărelii înaintea mea și începe așa de tare a 
ţipă, că tâte retele se spăriară de glasuli lui celi tifli- 
torii, apoi se rădicară de-odată în susü, și mai nainte 
de a apucă sa slobodu pușca, sburară cine sel unde. 


— 297 — 


Eŭ nu bagu Păscărelulu în suma, mă Yeü éră pe 
urma rețelorii, dar” când ajunser aprâpe de dânsele și 
voi numai să întindu pușca si să li daŭ colbii, 6tă că 
Păscărelulii și de asta dată îmi ïesă înainte, éră 
începe a ţipă, și reţele 6ră o tulescu la fugă. 


Așa o paţii nentreruptu penă cam catră amâ6dă-qi, 
când reţele, vădendii acuma și ele că sunt nrmărite de 
mine, sburară și se cam mai duse. 

Încă așa ce-va, drepti sa-ti spunu, cănu mi s'a 
întâmplatu nici odată de când am prinsii pușca în mână. 


Fi lasă, mari Păscărelule, că tico veni eŭ 
ţie acuși de hacü ! qisei dupa ce perdui cu totulu urma 
retelorü, Apoi mă luai îndurăptă pe riu în sus, ca 
doră vorü da de dânsulă și më vor resbună asupra 
lui, pentru că mi-a alungată vânatulii de naintea na- 
sului... Nu merse: multu și numai ee-lë vëdu stând 
pe colţulii unui bolohanii și uitându-se în apă. Cum 
îlă vëdü punü pușca la ochi, ţintescă și-i dau focii. 

Na! satură-te, dihanie ţiflitâre, de-ami maï alungă 
și de altă dată vânatulii din gura pusceă! diseă, cuge- 
tându ca l-am loviti și l-am facută totă fărimi... 
Dar !... cum sa nu-lă lovescu!... Păscurelulii mei 
ca o sagâtă de iute se cufundå sub undele upei, si 
eșindii ca la vro câte-va sute de pași maï la vale, se 
puse 6ră-și, ca și când nu s'ar fi întemplatii nemică, 
pe muchia unul bolohanii și îucepă din noii a da din 
c6dă, a se roti în tâte părţile și a căută în apă. 

Eŭ, mâniosii pară de focii că nu-l putni nimeri, 
më apropii 6ră-și de dânsulu, voindu numar decâtu 


— 998 — 


să-l înpușeii, dar’ n'apucai bine a da focă, și elit ți- 
pândii, €ră-și se ascunse sub valurile apei. 

Şi totii așa dela amédü și până maï naiute më 
muncii că d6ră îlii potii inpuseà. Insă elŭ pare că 
anume mă lasă să më apropii de densuli, ră câud lü 
ţintiamii şi cugetamii că acu-ucu îlù mântuescii de 
dile, elu se făcea nevăqutii, ca și când ar ñ fostii o 
năluca. 

Ba! nu destulii atâta, în urma urmelorit voiudii, 
pe semne, să-și bată jocii de mine, se pune 6ră-și pe 
nisce vrâscuri și începe a se fnvêrti în colo sin e6ce, 
eŭ cră-și më apropii de deusulii, întindii pușca și-i 
daŭ focii. 

Aha! acuma ești alii meii! striga plină de bu- 
curie, vădendii că pe loculii unde a fostii elii se află 
o păsăruică nâgră mișcându-se în eolo sin cóce. Me 
repedii deci de grabă ca so prindii, dar când ajunsei 
la starea locului ce să vădii ?... eră untipuiii de ci6ră, 
mortii acăţatu de-unii gătejii, pre carele valurile apei 
ilü bătea în colo gin e6ce... 

— Da” Păscărelulii ? 

— Păscărelulii !... ilü zarii la vro câte-va mi- 
nute în urmă €ra-și sburândii pe de-asupra. apă, dar 
de astă dată îlii lăsa! în plata lui Dumnedei și me 
pornii spre casă, precum mă vedi, cu nemică... 

-— Nu-ţi spuneamii eŭ mar daună-qi! — dise 
acuma alii doilea venătoriii — că phserea ucâsta e celu 
mai mare dușmană ali vânătorilorii, că nime nu en 
stare s'o înpusce cu una cu due. Ba! nn numat atâta, 
ea chiar și pre alte puseri, ce ai voi să le înpusci, ti 


— 299 — 


le sparie și ţi le alungă demaintea nasulu, ușa e că 
acuma te-a încredințată și singurii !... 

— Aï avută dreptate !.,. asa este!... dintr'uni 
stolii de rete m'am ulesu unit pum de cidră mortă.. . 
Scii ca acâsta întâmplare nu von mtà-o câtă vori fi 
și vouă teal!,.. 


TI. 


Cu aceste cuvinte cei doi vénuatorf se despărțiră 
şi se pornira fie-care în trba-și. 


Eù, care me aflu din intémplare nu departe de 
dânșii! si ascultaı tótă convorbirea lorii, plină de curio- 
sitate sa sciu ce fehii de Pëscarelù anume e acela, 
despre care vorbira eY, cuci poporulu românii numesce 
„PEscărei“ pre mai multe paseri, mě luai de grabă 
în urma venatorului nostru si dupa ce-lŭ ajuuser și 
pornii vorba cu densuliă më încredinţai îndată, că P ë s- 
cărelnulii despre care a vorbitu elù maï nainte, eră 
Păscăreluli-negru, numitit altmintrelea în Bu- 
coviua şi P&scarti-negru, Păscărelii, P čs- 
cărelu-de-păreie, Păscărelii-de-pădure, 
Pescurelu-de-ghiaţa, Pasere-de-ghiaţă și 
Răţășcuţa; în Banati: Păscartiă-negru!, 
în Muntenia: Pruntărașu?), lat. Cinclus aquaticus 
Briss germ. Wassersehwiitzer oder Wasserstaan. 

Acestii Păscărelii, acestă dușmanii alu venu- 
toriloriă, dupa cum li place unora a-l numi, are făp- 


1) Com. de Dli Ios. Olari, 
2) Com. de Dit Gr, Stefanescu. 


— 300 — 


tura uuul Grauru, însa nutrețulii și modulă Im de 
vieţuire e cu totulii deosebită de a acestuia. E de dóue- 
deci centimetri în lungime și treideci centimetri în lă- 
time; aripele de nóue, éra c6da de șese centimetri. 
Capulii, céfa și partea de josii a grumazului ruginii- 
întunecate ; spatele negru ca murea, aripele și c6da 
negrii; gușa, gâtlanulă si grumazulu albe ca laptele; 
partea de josu a peptulm și pântecele cafenii închise ; 
partea de sus a peptulm rugiunie; rostulii scurtă și 
negru éră picidrele cafenii închise. 

Păscărelulu-negru se află în tótă Europa, 
prin urmare si" ţerile locuite de Româm. Se ţine în 
regulă pe lângă pareiele cele limpedi și murmurătâre 
și maï cu samă pe lângă cele din pădură și munți, în 
cară se află mulți pastrăv. Pe pareele acestea, cari iY 
placii fârte turc, se urcă elu până la ale lorii isvâre, și 
totii de dragostea lori se cobâră uneori pe dânsele 
pen departe la ţâra. 

Niitreţului de frunte ali Păscărelului-negru 
sunt diferite insecte de apa, óue de pesce și pescișon 
mici. Elă se pune îndecomuni pe-o pâtră, pe-o ramu- 
rică séü pe vr'o tișitură din apropierea pariului, care 
și l-a alesu spre păscuire, de unde pândesce prada sa. 
Eră cârd zaresce vre unii pescișorii, vr'o musculiță s6ii 
cărabușii miscându-se prin apă, îndată se arunca ca o 
săgâtu în nuntru și pringându-lă îlă mânâncă. De 
multe-ori îndtă și Ambla pe sub apă ca si oricare altă 
pasere pe uscată, cautându-și nutrețuliă favoritii, fără 
de frică că i se va întâmplă ce-va. 


— 301 — 


II. 


Numirile Păscăreli séu Păscariiă-negru 
a acestei păserele, spre deosebire de Păscariii- 
verde sii Pescuariii-vânătu, vinu de acolo, 
pentru că păsărmea acâsta, după cum mi-ai spusñ mai 
mulți Români din Bucovina, e la colórea peneloru de 
pe spate negra ca Mierla, și mm departe pentru că ea 
stă ca și Păscărelulii-vânătii pe-o pâtră séü pe 
vrunii vrâscii din apropierea parceloră pândindi prada 
sa, éra când vede vre unii pescișorii séu vre unit că- 
răbușii înotându priu apă, cao sagétă se repede asupra 
lui și-lu pesenesce. Numirile Păscăreliă-de-păree 
séð Păscăreliă-de-pădure vinu de-acolo, pentru 
că paserea acesta, mai al6sii vâra, se ține may multă 
numi pe langă păreele din pădură și munți, «și numai 
spre érpiš se trage la locuri. mar deschise. Numirile 
Ptscăreli-de-ghiață séñ Pasere-de-ghiaţă, 
dupa cum m-au spusă mai mulţi Români din Fra- 
tăuţii-vechi, vină de-acolo pentru că acestă Păscarelii 
nu se duce peste 6rnă, ca alte paser, dela noi, ci elú 
și 6rnu petrece pe lângă păree și mai alesi pe lângă 
celea ce nu-sii bine înghețate, pe lângă resuflatorile 
şi crepăturile de ghiaţa ale acestora, și tóta érna âmblă 
apoi pe sub ghiaţă prinqândiă pescișon, insecte de 
apă și unu felii de cobelcă mici ce stau lipi de pe- 
tricele. 


In urmă numirea de Răţășcuţă saa vie de 
acolo, pentru ca Pă&scăreluli acesta inóta prin 


— 302 — 


apă chiar ca și-o rățușcă și nică când nu se înéca nici 
nu i se uda aripele. 


TV. 


Mulţi Româui nn-au spusu că paserea acésta e 
celu mar mare dușmanu ulii venatorilorii, pentru că ea, 
dupa cum am vădutu și mai susii, când voesce vre ună 
venatoriii sa înpusce rete selbatice, găinușe de apa, oră 
alte paseri, séñ chiar și pre dânsa, căci si ea este bună 
de mâncatu, îndata se cufunda în apă și Yesă cine sci 
unde în altă lucă, séu sbâră repede în susii ʻi prin 
țipetulu ef celu ascuţitu și patrundetonii face apoi și 
pre alte paseri luătâre de sama, cari simţiudu, îndată 
fugii în tóte parţile, éra vânatorulu nu pote nemică 
înpușcă. 

In genere istorisescii vânătorii, cu P&scărelulu 
negru e forte grei de înpușcată. Mulţi și-a bă- 
tutii capulii dile întregi ca sa-lu înpusce, dar’ elii, pre- 
acută cum este, f-aŭ totii lasatii până ce s'aii apro- 
piatu de densulu, 6ră când cugetaii a că acuma nu li 
va maï scapà viu din mână și întindeait pușcă numai 
cu să-lă înpusce, Păsrăr?luli ţipândă se aruncă 
Yute în apa $i se ascundea și astfeltii își bătea jocii de 
vânători. !) 

De-aice apoi, dela acâsta isteţime a acestei păse- 
sele, s'añ născuti în decursulă timpului o mulţime de 
istori6re și credinţe la poporulu românii despre dânsa. 


1) Dict. de Vasile Deacü din Dorna, V. Flocea din Câmpu- 
lungă și alți Români din Bucovina. 


— 303 — 


Aşa, între multe altele, spunu o samă de vênatori, ca 
aceluia, care va pută înpușeă unu Pescărelă-negru, 
i se va îndreptă pușca, și în urma acâstu or ce selbă- 
tăcime ar voi elu so înpusce va pute-o înpușcă fară 
óre-si care greutate. 

Alţi venatori din contra spunu cu Păscărelulă 
negru nu e bine de înpușeatu. Cine ilu inpusea, ace- 
hua i se strica pușea.!) 

Untura acestui Păscarelu, dupa cum m-aŭ 
spusă mai multi Români din Fratauţii-veclu, e fârte 
buna de léeñ pentru cci ce au durere de peptu. Cine 
patimesce de peptu și va bé unu timpii anumitu untură 
de Pescarelu-negru se vindeca, și mat multi 
peptulu nu-lii dóre. 

Păscărelulii-negru, după eum mi-au spusă 
vr'o câți-va Román din Sucevita, e fârte bunü de lécù 
şi pentru vitele, can crușescii. Se înpușcă, se ferbe 
bine, şi. zama din carnea luy se dă apor vitelori bol- 
nave amestecata cu puţină slanină ca so bete. Facân- 
du-se ucesta de vr'o due séu trei ori după olaltă, vi- 
tele cele bolnave îndată se vindecă. 

Carnea acestui P ëscarelü, după cum am amin- 
titu și mai susii, e bună și pentru Gineni de mâncatu, 
dar’ mai nainte de acâstu trebue ținuta due dile 
în apa. 





1) După spusa Românilorii din Crasna. 


——eë 


impărățelulii. 


I. 


Adeseon intálnimú véra prin regiunile muntóse 
şi reci, în apropierea pareeloru, si beltilorü, éra érna 
pe şesuri si prin sate în apropierea locuinteloru ome- 
nese), o păseruca i6rte mică, istétš și indrasnétš, a 
cărei pene sunt pe spate ruginii, 6ră pe pântece roşie- 
tice, și eóda mică pe care o ţine în regula radicata 
în susil. 

Acésta păsčrucă, una dintre cele mai mici, câte 
provinii în Europa, care se ţine ma multă prin măra- 
cin, pintre vr&scuri si găteje, pe la rădăcinile arbori- 
loră si tufișelori, prin gardurile cele spin6se și prin 
seciură, se numesce de cătra Românii din Bucovina: 
Impărătușiă, Impărăţeli, Sofraeü, Šo- 
frăcuţiă, Gătejeli, Cioclejeli, Boureli 
şi Ochiuli-boului; în Moldova: Ochit-bou- 
lui); în Muntenia: Stredelcii, Sfredelași, 
Strediaciă, Sfredelusü2) şi Ochiuli-bou- 
lui 3) în Transilvania: Sfedeluşu, Sfredelușii, 

1) Dr, Cihacă, Ist. nat. p. 84. — Dr. T, Stamati. Vocab. p. 142. 


3) A. de Cihac. Dictionnaire, t. IL. p. 341. 
3) B. Naniană, op. cit. p. 94. 


— 305 — 


Imp&ăratulă-paseriloru, Ochiulii-boului 
și Piţimp&rătuși!); în Ungaria: O cehYulü- 
boului?); éra în Banati: Panciarușiă, Pa- 
rantușii3), Tantarusü*, Pănţăruși, Pit- 
împtrătuși şi Curtubeșii5), lat. Troglodytes 
parvulus Koch. germ. der Zaunkânig. 

Ce se atinge de numirea »„Ochiulă-bonlut«a 
acestea păserele, care, precum se vede, este cea maï res- 
pândită pintre Româm, credă că vine de-acolo, pentru 
că acâsta păsăruică într'adevării nu e mai mare de câtii 
unu ochiu de boii. Ba! când vom luă bine sama, chiar 
şi făptura și col6rea peneloră sale aduce fârte multă 
cu ochiulii unut boi. 


„Ochiulă boului“ se uumesce în Bucovina 
nu numai păseruca acâsta, ci și planta: Chrysan- 
themum leucanthemum, germ. Wucherblume, 
éra în Transilvania plantele: Chamaemelnm 
foetidum germ. Hundskamile, Potentilla rep- 


1) S. Petri. Vocab. — S, P. Barciani Vocab. — Polisii Vocab. 
— V. R, Buticescu, Poesii. DeegYü. 1881. p. 127, și com. de Dlă 
Gr. a lui L. Sima. — 

2) Com. de Dlit E. Popi. 

3) Diù Ios. Olarră, care mi-a comunicată aceste dâue numiri, 
scrie despre dânsele: „Panciarușulă si Parantușuli e 
cea mai mică pasere; âmblă mat multă prin garduri cu spini;... 
se crede că acâsta e regele paserilori, pentru că a înșălatii 
pre Vulturi de l-a suită în ceriu la Ddei“. 

+) Com. de Dli I. Stoicescu. 

*) Com. de Dnií Ilie Trăilă și A. Oprea prin Dlă Dr. At, 
M. Manenescu, Despre cuvântul „curtubegă“ Dliă Marienescu 
mi-a scrisă următârele : „Eŭ cunoscă cuvântulă „Curtubeș ü“ ca 
nume de batjocură, cu care, ca copii mici, ne batjocuriami unit pre 
altir. Cuvântulă e compusii din curtă și beși; în cesti din urmă 
consti, batjocura.“ 


20 


—— 306 —— 


tans, germ, Füntfingerkraut și Chrysanthenmm leucan- 
themum. +) 

Despre acésta pasărmea esista la poporulu ro- 
mânii o legenda fórte frumósa, care me ma multe 
variante, ce sunt respåndite atâtu pintre Români din 
Bucovina, câtu și pintre ce din Transilvania, Ungaria 
și Banati. 

Noi, în șirele urmâtâre, vom reproduce fiecare 
variantă, dupa cum ni s'a cominicatu. 


II. 


Prima varianta a legende: din cesiune, culâsa în 
Transilvania si comunicata de Dlu Gr. Craciunașu, 
suna precum urmâza : 

T6te paserile, câte se afla în qina de asta-q. pe 
fata pământului și câte se vor ma fi aflată, carı asta-i 
nu maï traescă, Sail adunatu nu multă dupa facerea 
lumei la um locii ca să aléga pre una dintre densele 
de Impărată, carele să aiba apor a le stapâni, ale 
conduce și a le purtă de grija. 

Dar’, ca și'ntre Gmeni, așa șintre paserile adunate, 
se iscâ dispută si certă mure: cine să fie alesii ? 

Care de care se'ngâmfă maï tare, care de care 
se'ndesă mai nainte, unele lăudându-și viţa și semânţa, 
altele penele, altele âmbletulu, altele cânteculii și ér 
altele sborulii, isteţimea, priceperea si îndumânarea. 





1) G. Bariţii, Vocabulariă de numele plantelorii transilvane, 
al ete. publ, în Calendartă pt. pop. rom. Brasovü. 1859. 
p. 22, — 


— 307 — 


C'unii cuvântii fie-care se simtia mat pre susú de câtă 
celelalte, fie-care ar fi voitii să fie al6să de împăratii. 

In urma urmelorii însă, văqendu că nn se maï 
potü înţelege în vorba, pentru că nică una nu cores- 
pundea cerinţei și dorinţei celorlalte, senvoiră cu tâtele, 
că numai aceea să fie al6sa și recunostută de tâte ca 
slmpăratii“, care în sborulii ei se va înălță maï 
susii decâtii tóte celelalte. 

După învoirea acesta se dete apoi semnii și de- 
odata începură tâte a sbură și a se înalță spre certu. 
Şi sburară, și sburară nu ce-va,.., şi senălţară care 
cum putea mai repede și maï susu, ne voindiă nică una 
să remâe în urma celorlalte. 

Intregii aerulii se'mpluse de-odata de pasen şi 
de vuetulă aripelorii... In tóte parţile s'audha unii 
clocotii şi-unu foșăitii din aripi, ca şi când sar fi por- 
nită nisce vêntóse... Unu cirepitu și unii ţipetă ca 
acela, de-ti luă audulu... 

Fiiadu însă că nu fie-care avea nna și aceea-și 
putere în aripi şi îndamânare în sburare, nu fie-care 
putea să sufere asprimea aerulw, peste puţină timpă 
începură cele ma multe a slabi și a se lasă în josü, 
trecându-le totii dorulii de împărăție si marire. 

Vulturulii însă, că unulii ce este maï puter- 
nicii în aripi, ca unulu ce-i place a semverti 6re în- 
tregi prin nălțimea aerului, și care se pâte avântă mai 
susii de câtii oră și care altă pasere, vădândii pre cele- 
lalte cum cadii una după alta ameţite, aventându-se cu 
mândrie de-asupra tuturora socoti în sumeţia sa, că 
elii va remânea acuma împăratu, și nu altulă... 

20 


— 308 — 


Dar’ éta că, toemai pe când se nità Vulturul 
Cunii Gre-și care dispreţu asupra semnilorii sef din 
înalțimea, în care se află, Ochiulii-boulni, as- 
cunsă fiindu încă de pe pămentiă sub o aripă a Val- 
turului, eșindii pe furișii din ascundișulu sei, sbnrâ 
mai susii decâti Vulturulii. Și pe când acuma si 
Vulturuliă, obosită ñindü de atâta sborii si înal- 
tare, se lăsâ, pencetulii în josă, Ochiuli-boulni 
începă a ciripi și a cântă plină de bucurie de-asupra lui. 

Celelalte pasen, vădendii că Ochiuliă-boulni 
Sa îualțată ma susă cmar și decâtă Vulturuli 
şi neseciindă prin ce felii de mesteșugire și apucătură 
Sa înalțatii el asa de susii, âunplură aerulu de glasuri 
stripându care de care mu ture: „Să trăscă 
Ochiuli-boului!... Să trăscă înălța- 
tuli nostru Impăratul... 

De-atunci apoi, de când a fostu acesta sesie mare 
a paserilorii, a remasii Ochiuliă-hoului impëratü 
preste tâte celelalte puseri din lume și de-aceea se nu- 
mesce elü până şin diua de astă-hi „Impăratulii 
paserilorii“, 

Insă fiindii că multe dintre paseri, si maï alesü 
dintre acelea, cari înca voiră să fie alese de împărati, 
Wi ţinii până şin diua de asta-Qi sâmbetele, adică îlii 
pismnescii și numai dacă ar putea l-ar sorbi într'o 
lingură de apa, de-aceea Imp&ratulii-paseri- 
lorii petrece mai multi prin gardurile cele spin6se, 
prin măracină, prin vréseurr, prin tufișe si pe la radě- 
cinile copacilorii, pentru că numai în aceste locuri are 
odihnă de dânsele. Când ar petrece prin alte locuri, 


— 309 — 


atunci pâte că s'ar află una séü alta, care i-ar repune 
viţa, și-apoi ce sar alege din t6tă împărăţia lui ?... 
nemică |... 


III. 


A d6iia variantă, totii din Transilvania care mi-a 
tramis'o Dlui V. R. Buticescu, e cea urmatore: 

S'au adunată odată tâte paserile de pe față pă- 
mântului la unii locii ca să-și al6gă și ele unii împă- 
rată, care să le conducă și să le facă dreptate, dacă 
Sar întomplă vre odată să fie nendreptăţite şi asuprite. 

Dar fiindu că mai fie care ar fi voitii să fie al€să 
Sa iscati cârtă între dânsele, și nu se pută nici una 
alege de împărată. 

In urma urmelorii însă, vedândi că nu e bine 
sa se desparțescă si să se întârcă 6ră-și îndărăptii de 
uude-aii venitu, tără să-și fi ajunsii scopulu, pentru care 
S'aii adunată, hotăriîră ca aceea dintre dânsele, care va 
sbură maï susu, să fie împărati. 


Și cum hotariră, așa și făcură ... Dându-se semnü, 
tote începură a sbură în susii din tote părțile; și care 
de care se avântă maï cu putere și se urcă maï susii... 

Insă Vulturuliă sa rădicatii mai susă de 
câtii tóte. 

Dar’ când eră să fie prochematii de împăratii, 
atunci Ochiuli-boului, carele cu vicleșugii se as- 
cunse sub o aripă de-a Vulturului, est de grabă 
de sub aripă și odihnită, cum eră, iucepü a sbură și 
a se înalță cu multă mai susii decâtă Vulturul. 


— 310 — 


Tâte celelalte paser, ba cluar și însu-și Vultu- 
rulu, carele e celii mat ghibaerü în sborü, fiindiă fórte oste- 
nite de-utâta sburătură și'nalțare, nu-lă putura ajunge, 
şi așa Ochiulii-boului, fiindii că elij a sburată 
maf susă de câtă tâte, a deveniti Im pěra tù. 

Dar supușii ser îndată dupa acesta, bagară de 
sama înșulaciunea ce-o facă O c h Yu l ùŭ-bouluy, și de- 
aceea se pornira la fugă după dânsulii voindu sa-lii 
prinda și sa-lu omóre. 

Ochruli-boului însa, vădendă că nu- saga, 
a spulată de grabă putina sí sta ascunsă intro borti- 
cică de copaeu. 

Borticica aceea, în care a întratui elit, eră așa de 
îngustă, încâtit altă parere nu putea întră la dânsulu 
ca su-lu scâta la judecată. 

Der facură sfată și hotăriră sa-lu strajuescă la 
borticica aceea pene ce-lu va lovi fomea și va fi silitu 
să Yasa singură afară. 

Și cum se sfătuira, așa și facura, 

Fie-care pasere ttebul sa stee de strajă. 

Dar’ Ochiulti-b oului, sciindù prea biue ce-lu 
aștepta, nu se dete cu una cu dâue scosii afara, ci maï 
bine rabdâ fóme de câtu să fie prinsă și omoritü cu 
rușine, 

Etă însa că’ntr’o di a sositu réndulü pe Buhă, 
ca ea să stee de straja lângă borta, unde erà ascunsii 
Oehinlu-boului. Ea se puse deci lângă bortă, 
dar fiindu din firea ei somnorâsă, nu stete multă si 
adorm (usa, 


— 3il — 


Ochiuli-boului, cum simți că Buha 
dârme dusa, bucuria lui n'a fostu prósta, eși de grabă 
din bortă și câtă aï scăpără dintr'uuii amnariii se as- 
cunse pintre nisce rădăcini dese. 


Nu multi dupa acâsta, bšgàndü de samă cele- 
lulte pasen ce sa întâmplată, se âmplură de mânie și 
se porniră la fugă unele după Ochiuliă boului» 
cră altele dupa Buha. Dar înzadariă le-a fostu tâtă 
alergatura, caci nică pre Ochiuli-boului niea pre 
Buhă nu o putură prinde. 

De-atuna apoi și penă în diua de astă- qı 
Ochiuli-boului nu cutâză să asa din garduri si 
din radecim, temându-se ca sa nu dee cinstea pe ru- 
șine, Eră Buha nu cutâza să Amble qiua, căci pase- 
rile, unde-o vedu, alérga după deusa toti batjocurindu-o 
voindii ca so prindă și s'o omóre, pentrn că în locă 
să fie deșteptă și să pazască cum se cade pre 
Ochiulu-boului, ea a adormită și elii a scapatu 
ca prin urechile acului dela mórtea ce-lu așteptă.. . 


IV. 


Totu acâsta legenda se află si la Românii din 
Bucovina. 

Fiindu insă, ca legenda bucovinéna se deosebesce 
îucâtù-va de cele din Transilvania, figurându în ea 
alte numiri ale Impărăţelului şin loculă V ul- 
turului fiindu Pajura, voiii reproduce-o aice ast- 
feliii cum mi-a istorisitto Vasile Flocea, română din 
Câmpulung. 


— 312 — 


Dela începută, povestescu o samă de Român, 
S'aii adunati tâte paserile la unii locu și au sfatuiti 
că aceea, cure va shură mai susu decâtu tâte celelalte, 
să remâe împ&ratu preste tâte paserile din lume. 
Dupa ce sad înţelesu cu acâsta propunere s'a datu 
semuu și tâte câte erau de faţa au începută a sbură 
spre ceriu și-a se înalță care de care mai susu. 

Cioclejeluli stu Gătejelulii fusa, ca 
cea mai mica, mar spriutină, mai istéta și totodată 
mai viclénă paseruica, ma voitii să se ostin6scă cu sbu- 
ratulu, și de-aceea ma statü multă pe gânduri, ci se 
bagă și se ascunse de grabă sub o pana de pe spatele 
Pajurei, fără ca cine-va să fi prinsă de veste. Ba! 
nică chiar Pajura nu scià despre acesta nemică. 

Și dupa ce aŭ începutii acuma a sbură, tâte pa- 
serile senălțară în susü, care cum a putută și penă 
unde a pututii. 

Pajura, ca cea maf puternică šu aripă, s'a înăl- 
țatii maï susii de câtu tâte celelalte paser, adică penă 
aprâpe de vântulii-celii-turbatiă. Eră dupa 
ce a ajunsii ea acolo a disii cătră celelalte paseri, cară 
erau multu mai josii decâtii densa, că mai susii nimănu 
nu-i e cu putinţă să se urce, pentru că cine se urcă 
ma susii de vântulii-turbatii, acela îndata de- 
gera de fripii, căci... să te ferâscă Dumnedeii!...: 
Ventulii celii turbatu e ma rece și decâtii 
ghiaţa. Și apo... maï eră încă și alta la mijlocii, care 
o îndreptățiă pre Pajură sa le spue astfehü de cu- 
vinte, eră adică aceea, că la pornire vorba lorii a fostii 
care va ajunge mai întânii aprâpe de vântulii celii 


— 313 — 


turbatii să dee semnü, când a ajunsii, și apoi ea să 
remâe împ&ratii preste tâte celelalte. Si ñiudü că 
acuma Pajura ajunsese, unde a avută să ajuugă, a 
începută a da semnii și a saltă de bucurie, cugetândii 
că ea va remână mai mare preste tâte celelalte. — 

Dar’ n'a fosti să fie tocmai așa, dupa cum și-a 
îuchipuitii Pajura, căci Cioclejeluli, care, după 
cum scimii, eră ascunsii sub o pană de-a Pajurei,a 
eșită pencetișorulii din ascundișulii sei și sburândii cu 
multii mai susii de câtu Pajura a începută a strigă: 

— Ce!... ce!,.. vor aţi vol să fiți impëratü 
preste celelalte paseri!... voi să fiți maï mary și ma 
tari !... Da!... cum nu!... mai puneti-vë pofta în 
cui 1... Eŭ, eŭ am să fiu împăratulii vostru, pentru 
că eù am sburatii mai susii decâtii tote, chiar si de- 
câtă Pajura !... 

— Tu!... tu!... cea mu mică și maï nensem- 
nată dintre tâte ai voi su fiii împăratii preste nai!... 
A! acesta ar fi prea multu!... Dar staï numai, că 
îndată ţi-om da noi împărăție de te-i sătură de densa !. .. 

Așa strigară întruni glasii tâte celelalte paseri, a 
căroră dorinţă eră ca Pajura să le fie împăratii. Și 
cum începură a strigă se luară la gână după Cio- 
clejelii, pre care, numai dacă l-ar fi pututii prinde, 
l-ar fi scărmănatii de i-ar fi mersii peticele. 

Insă Cioclejeluliă, sprintenii și ajunsă de 
capă ca totdcuna, de frică ca să nu-lii prindă si să-lă 
omâre, se repedi din înălțimea, unde se află, ca unii 
plumbi în josă, și cum ajunse pe pămâutii, câtii aï 
bate în pălmă se ascunse în nisce cioclejei, și de 


— 314 — 


atunci în cóce petrece numai pintre cioclejă și 
gateje, adică pintre vrâscură, pintre crengă, prin tu- 
furi, din care pricină se și numesce eli Cioclejeliă 
sé Gătejelă, și cum aude vrunü glasii de altă 
pasere, îndată se ascunde pintre vr6scuri și gateje, 
temându-se ca sa nu dee cinstea pe rușine, adica sa 
nu-li prindă si să-lă ucida, pentru că a voită sa în- 
sele pre tâte celelalte paseri si sa se facu elu împă- 
ratü în locul Pajurei, 


V. 


După alta legenda, care se afla respánditš pintre 
Românii da pe lângă Şomcuta - mare fu Ungaria, nu 
Oehiuli-boului să fi fostii acela, carele s'a as- 
cunsii sub aripele Vulturului și prin apucatura 
acâsta a voitii să se facă Impăratu preste celelalte 
paser, ci Privighitârea. 

Etă si legenda respectiva așa, după cum mi-a 
comunicato Dli E. Popii. 

Tâte paserile, câte-sii în lume, s'aii adunată odată 
la unii locii si s'aii remașitu, că aceea, care va sbură 
maï susü, să fie împăratu tuturorii celorlalte. 

Ecă a sosită văd6ua când să se facă proba. 

Se adunară tóte din tâte părţile şi începură ași 
arată harnicia. 

Privighitârea însă se băgå pe nesimţite 
sub aripa Vulturului şi când acesta sburâ în 
sușii o duse și pre densa. 


— 315 — 


Când ajunse la punctulii până unde vru și pută 
se sbâre Vulturele, atuna Privighit6rea eși 
éră pe nesimţite de sub aripa lui si odihnită cum eră 
începi a sbură de-acolo în susu pe câtii i-a fostii 
puterea el. 

, Vulturulu nu scià nemica de acâsta și de-aceea, 
când văqă că nime nu-hu întrece fu sborii, se tobori și 
elii în josii. 

Vădându celelalte paser, tâte începura a i sen- 
chină si a-lii strigă pre eli ca pre împăratulu lori. 

Acuma tâte erau de față, numai Privighi- 
t6rea nu. 

— Dóra m va veni de-acuma înainte nemer- 
nicu aceea! — dise Vulturulii despre Privighitâre, când - 
vădă ca acâsta nù se mai arata. 

Şi €c/atuncă numui ce saude de-odată Privighi- 
t6rea venindii fu joșii totii cântându. 

— Eŭ am fostii cu multu mai susu decâtii tine! 
— dise ea cătră Vulturii, dupa ce se slobort josu. — 
Când tu te scoborai în josii, eu de-acolo am sburatii 
înca fórte multu în susii!... 

Audindii acâsta Vulturulii se făcă focii și pară 
de mâniosii ce eră pe densa. 

Privighitârea, văţândii mânia lui, o tuli la fugă, 
îndestulindu-se cu atâta, că tâte celelalte paseri îi re- 
cunoscură dreptulii eï și tâte întruni cugetii se unirà 
întru aceea, că de şi ea este maï mică decâtii altele, 
dară fiindi că versulii e este fârte plăcutu, se remâe 
ea Imperatii preste tâte celelalte. 


— 316 — 


Privighitârea însă până sin diua de astă-di 
se teme de Vulture, căci l-a înșălată, și de-aceea cântă 
ea mai multă după ce înser6ză și când se zăresce de 
diua, spunândii în cânteculii ei pățenia sa cu Y ul- 
turuiii. 


VI. 


Afară de legendele, can aŭ înșiratii penă aice, 
maï esistă la Românii din Bucovina încă una, a cărei 
cuprinsă diferesce cu totulu de a celor premergetâre, 
Priu urmare credu că nu va fi reu, daca votii repro- 
duce-o și pre aceea aice, 

Eta-o-a așa, după cum mi-a istorisit'o Constan- 
tinii Diaconescu, românii bătrânu din satuli Cala- 
findescı ! 

Dice cu Jidovii dintru începutu nu erai, ca 
acuma, plini de tâte bunataţile, pu se află tâtă averea 
creştinilurii pe mâna lori, ci eY eraŭ așa de nemernică, 
așa de rufundoși și — să mă ïertațť de cuvâutii prostii, 
— așa de încărcaţi de păduchi, că nică unii creș- 
tinii, nica unu omii de omenie nu eră în stare să se 
aproprie de dânșii, căci cum se apropiă, îndată se 
âmplea de pod6ba de care eraii eï plini. 

Ochiuli-boului vădendii acesta și voindii 
a feri pre ceialalţi Gmeni ca să nu se âmple de po- 
d6ba jidovescă, cum zără pre vre unii jidovii în apro- 
pierea vre unui creștinii îndată începea a strigă : 


Pitpăduchi | pitpăduchi ! 
Că la jidovi pe spinare 


— 317 — 


Facii păduchi! masă mare, 
Pitpăduchi ! pitpăduchi ! 


adica: păziţi-vă de paduchi, căa jidovil sunt 
așa de plini de denșii, încâtu că faeñ masă mare pe 
spinarea lori. 

Jidovii, ca jidovii, nu putură rubdă strigatele 
Ochiului-boulu:, măcarii ca acestea eraii destulii 
de drepte, ci e. mâniindu-se pre dénsulü, pentru că-ă 
face păduchioși, iü luară pe fugă, voindii să-l prindă 
şi să-lii omóre. 

Dar’ Dumnedeu nu i-a lusatii pre jidovi a să-și 
ajungă scopul, ci elă a făcută așa ca Ochiuli- 
boului acușii să se ascundă într'unii locii și acușiă 
sa iasă într'altulă, să Amble cum va vol pe lângă omiă, 
dar” nime să nu-l pâtă prinde, și dacă ar vrea să-l 
prinda să-i sară în oclu. Și Ochiuliă-boului nu 
numai atuncea, ci elă și acuma, când vede pe vre unii 
jidovu, strigă : 

Pitpăduchi ! pitpăduchi ! 
Că la jidovi pe spinare 
Faci păduchit masă mare, 
Pitpăduchi ! pitpăduchi! 


Si, va Dâmne! bine-ar maï fi, când, maï alesii 
Românii noștri, s'ar feri de Jidovi ca draculii de tămâe, 
căci aceștia într'adevării, după ce-i despóïe de tótü ce 
au, după ce-i aducii la sapă de lemni, trebue să sen- 
carce de tâte nevoile gi sa devile maï rel, maï cotren- 
țoși și mai flămândi, de cum aŭ fostii Jidovii la în- 
ceputii. 


— 318 — 


Acâstu e cea de pe urma legendă a Impă&ră- 
ţelului s£ Ochiuli-boului, care o sciù eu! 

Ce se atinge de celelalte numiri ale acestei păsă- 
rele mică, cari s'aă înșiratii maï susn, până acuma încă 
nu sciu nemică. Decă nic. nu mă vorii opri la dânsele 
ci voin trece la celelalte datine și credinţe, ce le ma: 
aŭ Românii despre Imptrăţelu. 


VII. 


Inima de Impărăţeli, după credința Ro- 
mânilorii din Câmpulungu, dice că este fârte bună de 
l6că pentru vacile mulgătâre ca să dee multu lapte 
și bună. 

Cine voesce ca vacile sale să dee lapte multii și 
bunu, prinde ună Impărăţelii, îi seóte inima, o 
frige bine și-apoi, pulberizându-o și amestecându-o cu 
tăriţe și cu sare, o daŭ vacilorii respective de mâncare, , 
şi vacile, can o mânâncă, qice că daŭ lapte cum maŭ 
may dată nic: odată maï nainte. 

May departe istoriseseu și maï cu sama vânatorii 
despre avésta păseruică, că atunci când o audi de de- 
parte ţipândii de-ţă ae audulu, să scii de bună samă, 
că numai așa înzadaru nu se sfarmă ea a strigă „tirrr! 
ţirrr! ci de vel cuută bine, îndată te vei încredința, 
că o vită séü altă Gre ce, fie pasere sii dihanie duş- 
mandsă, trebue să se afle prin apropiere, 

Toti așa resare și Mierla, când simţesce séu 
vede ce-va în apropierea sa făcândi schiamăti!) 


 —s—n 
1) Prin cuvântuli schiametii stă sciametü înţelege 
poporulii darea de scire despre apropierea vânatului, 


— 319 — 


ca unii câne, și atunce. poți sci de bună samă, că pe 
unde se afla ea trebue să fie în apropiere vro fâră 
selbatică séu altă vietate. 

Sehiamëtulü sâi sciametuli Mierle: și 
ţiriitulii Imp&răţelului adeseon le prinde vânătorilorii 
fârte bine. 

Dacă însă dai fură de veste peste Im p ëră- 
ţelu, séŭ dacă diu întomplare flu întâlnesc! AntñAiü în 
cale, atuncă, spunu vânatorii, că nu Ambli bine. nu ver 
avè norocu la vênată. 

In fine istorisesce și crede poporulii, după cum 
mi-a scrisă multă regretatulu meu amici P. Spenulu, 
că daca ună Imp&răţeli sbâră preste o vită, vita 
aceea se bolnăvesce reu, Și ma cu samă oile preste 
cară au sburatii vre ună Impă&răţeli sunt în cea 
mai mare primejdie, căcă ele wau nică unii lécă pentru 
bóla ce le cuprinde. 


Pitulicea. 


I. 


Sub numele de ,Pitulice% sunt Românilorii 
patru feluri de paserele cunoscute și anume : 

Pitulicea-ngră!) sei Pitulicea-cu-capii- 
negru?), numită în Banatu și Sucitâre?), lat, 
Sylvia atricapilla L. germ. die Monchgrasmiicke, Schwarz- 
plăttenen. 

Pitulicea acâsta este una dintre cântareţele cele 
maï talentate, maï plăcute și mai admirate ale păduri- 
lorii și pometelorii nâstre. Penele ei de pe de-asupra 
sunt negre-surii, cele de pe dedesuptu deschise-suriă, 
cele de pe gâtleji albineţe-suriă, ră cele de pe temple 
la bărbăţeii cer bătrâni cărbunii, la femeiusce și la 
bărbăţeii cei tinen ruginii. Ochii castaniă, rostulă negru, 
pici6rele vinete. Lungimea eï e de cincispredece, lă- 
ţimea de d6iiedecă și unu centimetri, lungimea aripe- 
lorii de șesedeci și cincă, éră lungimea codii de sese- 
deci milimetri. 


1) Bradescu. „Utilitatea paserilorii.“ publ. în „Trompeta Car- 
pațiloră“ an. XII. Bucuresci. 1874. No. 1167. 


2) In unele vocabulare. 
3) Com. de Dli Dr. At. M. Marienescu. 


— 321 — 


Pitulicea-n€gră provine în într6ga Europă 
și petrece mai alesu prin păduri, pomete și tufișuri 
unde, de cum înserâză și până târgiii n6ptea, cântă 
nencetatii. Nutreţulii ei sunt diferite insecte mici și 
pomiţe. 

Pitulicea, Pitulicea-sură, Pitulicea-de- 
grădină!), numită în Banatii, după cum mi-ai scrisu 
Dni A. Oprea și Ios. Olarii, Scerofiţă şi Purce- 
lușă, 6ră în Muntenia, pe lângă Pitulice, încă 
şi Pitulică, Jat. Sylvia hortensis Bechst. germ. die 
Gartengrasmiicke, Graemiicke. 

Lungimea acestei Pitulice e de șesespredece, la- 
ţimea de d6uedeca și cinei, lungimea aripelorii de optii 
ră a codi) de șese centimetri. Femeiușea e cu multă 
mai mică ca barbaţelulu, însa la colórea peneloră nu 
se deosebescii întru nemica unulii de altul. Penele de 
pe de-asupra atâtii la bărbăţelii, câti si la femeiușcă 
sunt maslinii, éra cele de pe dedesuptii deschise-surii ; 
gâtulii și pântecele albii. 

Pitulicea-cafenie, lat. Sylvia garrula 
Bechst. Sylvia curruca Lath. germ. die Zaun- oder 
Klappergrasmiicke. 

Pitulicea ucâsta s6mănă la colârea peneloru fârte 
multu cu Pitulicea-de-grădină, însa e cu multă 
mai mică decâtii acéstə. Penele de pe partea superióră 
a capulm señ sunt cenușii, cele de pe spate cafenii, 
cele de pe pântece albe, éră pe peptă gălbii; penele 
aripeloriă şi a cogii maslinii. Petrece cu mare plăcere 


1) Bradescu. loc. cit, 
21 


— 322 — 


prin livedi, prin huctură și prin tufișele ce se află în 
apropierea satelorii. 

Pitulicea-cenușie, lat. Sylvia cinerea 
Bechst. germ. die Dorngrasmiicke. 

Parţile superi6re ale corpului acestei Pitulice sunt 
rădăcinii ; partea superidră a capului, partea inferioră 
a grumazului și'mprejurimea urechiloriă vinete ; tâmplele 
şi laturile grumazului sure; bărbia, gușa și fălcile de 
desuptii albe; celelalte părți inferi6re cărnii; aripele 
masliniă, lumina ochilorii castanie ; picirele galbene. — 


LL. 

Tâte păserelele, înșirate până aice, după cum ne 
putemü încredinţă din vocabularele Dloră S. Petri, S. 
P. Bareianü, Dr. T. Stamati, G. Bariţii și G. Mun- 
ténü, precum și din istoria naturală a Dlui Ananescu, 
după cum am vëdutü mai susü, se numescii de cătră 
poporul românii unii simplu cuvântă „Pitulice“, 

In Dictionnaire daco-romane t. IL p. 259. ali 
Dlui A. de Cihacă însă dămii peste următârele numiri, 
şi anume: Pitulușii, (Chitulușii, Chiturlușii, Fusz. 
18.) și Pitulice, pre cari autorăulă opului amintiti 
le trăduce prin Troglodytes parvulus, ca si 
când tóte numirile acestea ar însemnă păstruica 
„Ochiuli-boului“sâi „Impărăţelulii“, căci pre 
acâsta păsăruică o înţelege poporulii românii din cele 
mai multe părți sub Troglodytes parvulus. 


In Zoologia Dlui B. Naniani la p.94 dămii peste 
numirea „Pituliciiă“, pre care și Dsa o trăduce 


— 323 — 


prin Troglodytes parvulus și-o descrie în următorăulii 
modă ; „Pituliciuli are pene 6cheșe și o čódă 
mică arădicată ; petrece prin tufișă, prin mărăcini gi 
prin gardun“, 

Din acesta descriere, de și fórte scurtă, resultă, 
că Pituliciulii Dlui Naniani nu e altă pasere, de- 
câtii păsăruica, care de cătră Românii din Bucovina, 
Transilvania și Ungaria se numesce „Ochiulii- 
boului“ sé „Impăraţeli 

De óre ce însă atâtii Românii din Bucovina, câtă 
şi cei diu Transilvania și Muntenia, ba chiar și însu-și 
Dlă Naniani înţelegii sub „Pitulice“ tâte păserelele, 
cară s'aii înșiratii mai susă, prin urmare credă eŭ, că 
Pituliciulă, Pitulușnliă, Chitnlușula séü 
Chiturlușuli nu însemnâză Troglodytes parvulus, 
ci simplu bărbăţelulă Pitulice!. 

Cum că întru adevării Pitulicea însemneză 
cu totulii altă pasere, și nu Troglodytes parvulus, după 
cum crede Dlii Cihac, se pâte cunósce încâti-va si din 
următârea doină poporană aflătâre la Românii din 
Muntenia ; 


Mută-ţi Pitulice cutbu, 
Că vină muntenii cu plugu. 
Mută-ţi Pitulce casa, 

Că vinii muntenii cu c6sa... 


E multă puţinii cunoscută din istoria naturală, 
cum că Ochiuli-boului, adică Troglodytes par- 
vulus, își face cuibuli seii mai cu samă pintre vrés- 

21* 


— 324 — 


cui şi gateje, prin borțile arborilori și a pamântului, 
unde cosașii mau ce căută ca să-ă strice euibulii cu 
câsele. Din contră Pitulicile își facă cubvrile 
loru nu numai prin tufișe, ci fârte adeseori și prin 6rbă, 
unde plugarii și cosași nu odata H strică cuiburile 
chiar și fara de voia lori. 

Dec și din doina citata se vede că Pitulicea 
nu este Troglodytes parvulus, ci cu totulii altă pa- 
sărumcă. 

Cu tóte acestea însa eu nu voii să afirmu cu 
siguritate, ca Românii diu unele parți War numi păst- 
ruica Troglodytes parvulus și Pitulicii séŭ P itu- 
lusü, mm alesii că Pitulictle sunt maï totuatâtă 
de mie ca și Ochiulii-boului:, aŭ ma acelea-și 
apucaturi şi petrecu ma toti prin acelea locuri, pe unde 
petrece și acesta. Dar’ până ce nu se vor adună tóte 
numirile poporane ale paserilorii din tâte provinciile lo- 
cuite de Români, până ce nu se va constată cu deplina 
siguritate ; carı paserele anume se chiamă Pitulice, 
Pituluși și Pituliciii, până atunci remâniila pa- 
rerea mea, ca Pitulciulii sé Pitulușulii e 
bărbaţeluli Pitulicei. 

Atâta în privinţa numiriloru acestorii păserele ! 

Acuma sa vedemii ce credii și istoriseseii Români. 
despre Pitulice. 


III. 
Poporulu românii din Muutenia, după „cum mi-a 
scrisă Dlu P. Ispirescu, spuue că Ptiulicea totdcuua, 
când voesce sa dârmă, are datină de-a se culcă pe 


spate. Și ea de-aceea îndatinâză a se culcă pe spate și 
cu piciorușele în susă, fiindă că-X e frică să nu cadă 
cerulii pe dânsa, și că la o astfeliii de întâmplare, fe- 
râscă Domnuliă, să-lu pótă opri cu piciorușele sale ca 
să n' turtâscă. 

Românii din unele părți ale Bucovinei spunii că 
atunci, când sbâră mai multe Pitulici de-odată dela 
apusă spre resăritii va fi timpi ploiosu și frigurosi, 
ră când sbâră întrunii numără mare dela resăritii 
spre apusă, atunci va fi vreme bună, 


—— — 


Aușeluliă. 


Cea maï mică dintre tâte păserelele, câte provinii 
în Europa, și totodată una dintre cele mai frumușele 
este Aușelulii !) numită în Bucovina Tartala cù, 
lat. Regulus cristatus Koch. germ. das W intergoldhăndchen. 

Aușelulii e de un6uedeci și șese milimetri în lun- 
gime, de-o sută cincideci și patru în lăţime, de patru- 
deer și optii în lungimea aripelorii și de treideci și 
optă în lungimea codi. Eli e pe de asupra masliniii, 
pe temple şi laturile grumazului castaniii; marginile 
frunţii şi o trăsătură de-asupra ochilorii deschise ză- 
belele și cerculii ochiloră albii; vârfulii capului gal- 
bănii ; părțile inferióre ale corpului galbănii-aprinse și 
pe de laturi ruginiii-castanii. Penele aripeloriă și a codir 
castanikcinchise și pe margini maslinil-deschise. Ochii 
castanii-întunecaţi ; rostulii negru, picidrele castanii. 

Aușelulii e respânditii mai preste tótă Europa. 
Eli petrece vâra prin păduri, 6ră primăvera și tâmna 
se arată și prin grădini. 

Nutreţulii Aușelului sunt diferiţi cărăbuși, musce 
şi alte insecte mic. 


1) Com. de Dlă Gr. Stefanescu, 


— Pri 


Codobatura. 


I. 


Trei specii de paseră suut cunoscute poporului 
românii cu numele de „Codobatură“ si anume: 

Codobatură, Codnbatură, Codoba- 
tură-albă, Codobatură-albăstrie,Cotoro- 
batură, Cotobatură, Coţobaie, Rindu- 
nica-Domnului, Pasere-ţigănâscă, Jumt- 
tate-de-pasere, astfeii în Bucovina; în 'Transil- 
vania însă pe lângă Codobatură încă și Codo- 
bâţă!); în Muntenia: Codobatura, Prun- 
darin?) și Bâţiit6re?); la Românii din Epirii: 
Cutrubătură și Codobateleit), lat. Mota- 
cilla alba L. germ. die Bachstelze. 

Părţile superidre ale acestei Codobaturi sunt sură, 
partea inferidră a grumazului și céfa negru-întunecate ; 
gușa, gâtlanulii și partea superidră a peptului negre; 
frnntea, zăbelele, fălcile, laturile grumazului și pânte- 
cele albe ; aripele negrici6se şi pătate cu pete albe-surii. 

1) Com. de Dlii N. Barba. 

3) B. Naniană. op. cit. p. 94. — A. de Cihac. Dictionnaire 
t. Å. p. 297. 

3) Com. de Dlă P. Ispirescu. 

) Com. de Dlii I. Hondrosomii. 


— 328 — 


Cotorobușcă, Codobatură-sură, Co- 
dobatură-cenușie, Codobatură-venătă, 
Codobatură-vineţie, lat. Motacilla sulphurea 
Bechst. germ. die Gebirgsstelze. 

Partea superi6ră a corpului bărbaţelului acestei 
Codobaturi e primăvâra cenușie, 6ră pântecele galbenü- 
albii ; gușa negra. Tómna sunt colorile penelorii atâtii 
la fememșea câtii și lu barbaţelii palide. Femetuscele 
cele betrâne semăna cu bărbaţeii. 

Codobatură-galbănă, Cotorobușca, 
Văcăriţă, Păstoreliă şi Păstoriţă!), lat. 
Motacilla flava L. germ die Kuh- oder Rinderstelze. 

Verfulă cupulu, zabelele, îinprejurimea urechiloriă, 
céfa și partea inferiGră a grumazului a acestei paserele 
sunt cenușii, celelalte pene de pe spate muslinii. Penele 
din códa închise-galbii; laturile capului si a gruma- 
zulu precum și penele de pe pântece galbene ca pu- 
ei6sa, afara de bărbie, care e albie. Invălișulii aripeloriă 
suriu Rostulu și picıórele negre. 

Acestea sunt tâte Codobaturile, can după 
eñtü sciu eŭ pene acuma, le cunoscii Românii după 
nume și despre cari aii mai multe credinţe. 


II. 


O legenda u Românilor din Bucovina despre 
Codobatură, care mi-a comunicato Dlu Orestü 
Lujanü, suna precum urmâză: 

1) In Bucovina și la Bradeseu, „Utilitatea paseri- 


lor Le a în „Trompeta Carpațiloră“ an. XII. Bneureser. 1874. 
No, 116., 


— 329 — 


Dice că Codobatura dintru începutii n'a 
avută de fehu e6dă, ci e6da care o are ea acuma a 
fostii a Ochiulu-hoului. 


Acesta s'a întâmplatu adică asa, că fiindii ea pof- 
tită la nunta Ciocârliei și fiindu-i rușine a merge 
fără códa la nuntă s'a dusă la Ochiuli-boului 
şi l-a rugată pe acesta, ca elii sa-i împrumute c6da sa 
pe vro câte-va dile. 

Oehiuli-boului, care avea trupă micii ca si 
acuma, dară c6dă forte lunga, nu se puse de pricină, 
el-Y împrumutâ bucurosii câda. 

Codobatura, când se vedà cu c6dă, bucuria 
a n'a fostă prâstă, se duse totii jucândă și zarindü 
întruni pictorii la nuntă, unde ujungându se petrecă 
i se veseli maï de hai decâtii or. care altă pasere. 

După ce s'a sfârșitu acuma nunta Ciocârliei, 
care a ţinută mai multe dile dupa olaltă, Ochiuli 
boului se duse la Codubatură și-și ceră códa 
înapoi. 

Dar Codobatura, care îi plăcea fórte multii 
códa, fiindă că i se şedea fórte bine cu dânsa, sa fa- 
cutii că nici nu-lă aude și nu-i dete códa. 

De-atunci apoi, adică dela nunta Ciocârlie, 
a remasii Oehtulii-boului fär’ de eódš, ră Co- 
dobatura cu códa. 


Dar temându-se Codobatura ca nu cum-va 
sa vie într'o di Ochiulu-boului și să-i Yee eóda pe fu- 
risi, de-aceea bate ea necontenitii dintr'ânsa ca să se 
încredinţeze de-o ma. are ori ba. 


— 330 — 


III. 


Altă legendă despre Codobatură, care seaflš totü 
la Românii din Bucovina și care mi-a istorisit'o C. 
Diaconescu din Culafindescă, e cea următóre : 

După ce a făcută Dumnedeii lumea și tâte vie- 
tăţile câte se află întrânsa şi la urmă pre omü, atâtu. 
Gmenilorii câtă și fie-cării vietăți, între cari firesce că 
se aflaii și paserile, li-a dati câte unii felii de hrană 
anumită ca să aibă ce mâncă și cu ce susținea. 

Toţi ómenit și tâte paserile, cum aŭ începutii a 
mânca hrana ce li-o dete Dumnedeii, s'au și săturati, 
numai Codobaturile şi Țiganiă, oră și câtă aü 
mâncatii, nu Saii mai putut satură. 

Vădândi Dumnedeii nesaţulu acestora s'aü supë- 
rată fârte tare și a disii cătră Codobatură: 

— Când se vor satură Ţiganii şi vor dice 
din tâtă inima, că nu sunt flamândi, atunci să te 
apropii tu şi totii nâmulii teii de sate! 

Eră "Țiganilor le-a qisu : 

— Când se vorii apropia Codobaturile de 
sate, atunci să vë sšturatt și voi! 

Dar fiindă că Ţiganii, ori și câtii ar mâncă, 
mai nică odată nu se potă sătură, chiar și atuncă când 
se duci la vre unii prasnică, unde tóte mâncările si 
băuturile se daŭ de gaba, de sufletulü morţiloră, ci «i, 
oră și câtă mânâncă, când se scólă dela mésă şi se de- 
părtâză numai vro câţi-va pași de casă, dică, ca si 
caii cum s'au sculat de josii, că maŭ mâncatii nemică, 


— 331 — 


că stiut flămângi de nu se mai. potă ţinea pe pici6re, 
de-aceea și Codobaturile nu se potii apropia nici odată 
de sate. 

Şi Codobatura de-aceea se numesce Pasere 
tigšnéseñ, pentru că ea numai atunci se apropie 
de vrunii sati, când uni ţigani, după ce a fostă la 
vre unii prasnică și dupa ce a mâncat, spune că șa 
săturatii. Dar fiindu că Țigani: mai nici când nu se 
potii sătură, de-âceea și ea mai nică când nu se pâte 
apropiă, ca alte paseri, de locuinţele 6meniloră. 

Eră Jumătate-de-pasere se numesce O o- 
dobatura de-aceea, pentru că tuturorii celorlalte 
paseri li-e ertatii ori și când să între prin sate, numay 
eï nu-i este ertatii, 

Acestea sunt legendele Codobuaturei! 


IV. 


Afară de legendele acestea ma aŭ Români. din 
Bucovina încă și următârele credinţe despre Codo- 
baturi. 

Codobaturile vinu la no pela Alecsii, 17 
Martă st, v. 

Dacă însă Codobatura vine înainte de Mie- 
dulă-păresei, nu-i bucurie, nu-i semnü bună, 
atunci trebue să fie venti, vicojü și omăti după densa, 
şi ea atunci prinde și se hrănesce cu muscele ce se 
află pe suprafaţa omătulu, 6ră daca vine după M ïe- 
duli-păreset, apoi va fi vreme bună, caldurâsă si 
trumâsă,., . nu va ninge mai multă. 


— 332 — 


Coslobatura vine din acele ten de unde vini și 
Rindunelele. Ea este cea dintâiu prevestitâre a. 
primăverii. !) 


Primăvera, când vinii Codobaturile, celü ce vede 
Antüia-sY datu numa: o singură Codobatură sbu- 
rându, preste totii anul va fi singuru, 6ră dacă vede 
maï multe Codobaturt de-odată, atunci va fi cu 
mai mulți la nnu loci, va petrece în societatea mai 
multora, 3) 


Acâsta credinţă se află și la Românii din munţii 
Abrudului în Transilvania. Aceştia spunu că, dacă vedi 
Antâna-și dată primăvâra o Codobatură în verfulă casei, 
e semniă că cânepa îu anulu acela va cresce fârte mare, 
înalta, pe când dacă o vedi unde-va josii, e semnii că 
cânepa va fi abia numaï de-o palmă de mare, Mai de- 
parte: dacă vedI Autâa-și dată primăvâra numa o 
singura Codobatură sburândă totii singurii o să te tre- 
zesci în tâte diumurile tale, Din contră, dacă ver vedè 
ma) multe de-odată, totdéuna ve avè tovarăși, nie 
când hu veï fi singurii. 2) 


Când se stringii ma multe Codobatura gal- 
bine pe lângă vite și bată mereii din c6da, e uni 
semnă că în curând are să se schimbe timpulii, are 
să plâie. 4) 





1) Dict. de V. Flocea din Câmpulungă. 

2) Cred. Rom. din Ilisgeser si alte sate din Bucovina. 
%) Com. de Dlii Gr. a lui I. Sima. 

*) Cred, Rom. din Frătăuţii-vechi. 


— 333 


V. 


Afara de credinţele insirate până aice merită a fi 
însemnată încă și următorulii joci de enviută, 
mai alesii că prin elii ni se descopere totodata și nu- 
mele barbateluluY Codobaturei, aunme Codobătu- 
roiti, precum și verbul codobături? eu înţelesulii 
de: a se bate, a se mânecă, care se atribue ucestei 
specii de paseri, 

Acelii jocu sună : 

>O Codobatura și-nnu Codobaturoiu au codobă- 
turitu o Codobatură și-unu Codobaturoiu“. !) 

Aceste cuvinte trebue sa se rostâcă fârte repede 
și tară de nici o erdre. Cu acestu jocii se producu mar 
alesii pruncii, invetáudu-se a rosti respicată cele mai 
grele și maY întortocate cuvinte ca să pâta fi on si de 
cine înţeleși. 

In Muntenia bărbaţelulii Codobaturei se numesce 
Codobatorii.2 

Jn fine voii sa mm amintesc și aceea, că nu- 
mele celă mai poporalii și ma lăţită alu acestui solii 
de paser, după câtă m'am putntii încredinţă pêne 
acuma, este Codobatnură. Celelalte provinii ma 
varii și numai în unele parți. 

Se ma dice încă că ferea de Codobatură e 
buna de oftigă. 





1) Com, de Dlă Gr. Crăctunașă. 
3) G. Baronzi. op, cit, p. 97. 


DID —— 


CTocârlanuli. 


I 


Mulţi dintre Români vor fi de părere, că numi- 
rile Cioocârlanii şi Ciocârlie corespundii unnia 
şi aceluia-și solii de paseri ca bărbăţelii și femelușcă. 

Totii de acâsta părere am fostii şi eii mai nainte, 
însă maï pe urmă m'am încredințată, că popornlii ro- 
mânii din Bucovina sub aceste d6ue numiri înţelege 
dóue deosebite soiuri de paseri. 

E sciutii din istoria naturala, că esistă mai multe 
soiuri de Ciocârlii și annme: unulii, care, cum se 
desprimăvăreză, începe a cântă și a se înălță în aeriă. 
Pre acestii soi de Ciocârlii, care numai rarii când 
remâne și preste érnš la noi, îlii numesce poporuli: 
Ciocârlie, 6ră pre bărbăţeli Ciocârloii, lat- 
Alauda arvensis L. germ. die Feldlerche. 

Pre acelii solii de Ciocârlii, care petrece mai 
multii prin pădun şi munţi dü numescii Românii din 
Bucovina Cioocârlie-de-munte, lat. Alauda ar- 
borea L. germ. die Waidelerche, Waldlerche. 

Pre acelii solii de Ciocârlit însă, care nu se 
duce nici odata dela nor, care afe unii cucuiii în vêr- 


— 335 — 


fulă capului si petrece, mai cu samă 6rna, prin sate, 
pe drumură și prin ocólele vitelori, Românii din Bu- 
covina îlă numescă în regulă Criocârlanii, 6ră pre 
femelușca lui Ciocârlăniţă, lat. Galerita cristata; 
Alauda cristata L. germ. die Haubenlerche. 

In unele părți ale Transilvaniei, precum de 
esemplu în ţinutulii Lapușului, Ciocârlanulii se numesce 
Ciocoiii!), în unele parți ale Ungariei M og u t ü 9), 
éră în Macedonia Pecurarti.?) 

Cele dâue numită dintâiu, după cum mi s'a scrisă, 
să vie de-acolo, pentru că acesta pasere are unii moță, 
căocii. ţucluiă séü cucuiii ascuţită de pene pe capi. 
Eră numirea din urmă să-i vie de-acolo, pentru că 
Ciocârlanulii, după credinţa Românilorii din Macedonia 
a fostă dintru începută pecurariii de oï si avea 
glugă în capi. 

Sub Ciocârlie, atâtii Românii din Transil- 
vania, câtă și cei din Ungaria, înţelegii aceea-și pasere 
pre care o înţelegi și Românii din Bucovina, adică 
Alauda arvensis, 

Unii Români, voindii ga face deosebire între CY o- 
cârlie și Ciocârlanii, o numescù pre cea dintâi 
Ciocârlie-de-câmpii sé CïYocârlie-de-ț é- 
rine, 6ră pre acestă din urmă Ciocârlanii-cu- 
cuiatiă t) sé Ciocârlanii-moţati.*) 


1) Com. de Dli Gr. Crăcrunașii. 

3) Com. de Dlit E. Popii din Șomcuta-mare. 

3) Com. de Dli Iónü Caragiani. 

+) Dr. T. Stamati. Vocab. p. 287. — S. Petri. Vócab. t. II. p. 255. 
5) 8. P. Barcianii. Vocab. — 





— 336 -- 


Acestea sunt numirile Ciocârliilori, câte 
le cunoscii Românii, a cărorii lamurire aflaY de bine a 
o înfuţișă aice spre seiinta fie-caruïa, 


Şi acuma sa trecemii la inse-si legendele, datinele 
şi credinţele Românilorii despre Ciocârlanii, res- 
pective Ciocotu, Mosutü sét Pecurarii. 


II. 


Despre moţulu sâii cucuulu Ciocârlanulu, respec- 
tive a Ciocoiului, esistă la Români) din ţinutul La- 
pușulu urmatârea legenda : 

Perqendu odată o nevâstă pre bărbatuli sei, care 
eră uasdrăvanii, și neputendu-lu află, a apucatii lumea 
în capii şi a început a-lu caută în tâte părțile. Așa 
âmblândii ea ună timpă îndeluugatii în colo şi'n cóce 
a ajunsă până la Sânta-Joie, care eră dâmnă preste 
a treia parte a paseriloru din lume. 

Cum a ujunsii nevâsta aice, a întrebatu de Sân ta- 
Joe cum ar putea ea da de urma burbatulu seii ? 

Sânta Joie, înduplicată prin rugămintele neveste 
chiemâ Ja sine pre tâte paserile, câte eraii sub stăpâ- 
nirea sa și le întrebi: de nu sciu unde se afla barba- 
tulu perdută ? Dar nici o pasere n'a sciutu să-i res- 
punda,... nic ună nu scia unde se află barbatulii 
neveste. 

Vădendu nevâsta, că nime nu scie de urma bar- 
batulu seii, își luå remasii bună dela Sânta Jore și se 
porni 6ră prin lume, și se duse, duse, până ce ajunse la 
Sânta-Sâmbata, care eră stăpânitâre preste jumă- 


— 337 — 


tate din paserile Inmei. Dar’ și dela acesta Sântu, ca 
şi dela cea de maï nainte, nemică nu pută află despre 
barbatulii sei, căci nici paserile, preste câte domniă ea, 
maŭ sciutii unde se află bărbatulii perdută. 

In urmă, mai mergândii nevâsta, câtii va fi mersă, 
ajunse la Sânta-Dumianică, care dommă preste 
tóte paserile lumei, și cum ajunse îi descoperi și aces- 
teia ce vântii o aduse pe la dânsa și-o rugă dórš-X va 
pută spune unde se află bărbatulii sei ? 


Sânta Duminică chfemâ îndată paserile la sine şi 
le întrebă. Dar’ dintre tâte puserile, numai unii sin- 
gurii Ciocoiu Y-a sciutii da respunsii unde se află 
bărbatulu nevestei. 


Sânta Duminică, cum a auditii acâsta, îndată a 
poruncitii Ciocoiului să ducă pre uevâstă până la băr- 
batulii seü. 


Crocoiulii a înplinită porunca... A luată pre ne- 
vâstă în cârcă și s'a pornită cu densa spre loculü, 
unde scià elii ca se allă bărbatulii perdutu, și por- 
nindu-se s'aii dusă, și s'aii dusu până ce aü ajunsi la 
unii munte de oïagă isteclă). Ajungândi la acestă 
munte, nu putură să trecă preste dânsulu pênč ce Cio- 
colulii nu s'a poteovită, căci muntele eră fârte înaltă 
și lunecosii. După ce s'a poteovitiă, a trecută cu mare 
greii muntele și a dusi apoi pre nevéstă la bărba- 
tulii seă. 

Yiindii însă că nevâsta, când trecură peste mnn- 
tele celii de oragă, se ţinea diu tâte puterile de penele 
cele de pe verfulii capului dela Crocutii, temându-se ca 

22 


— 338 — 


să nu cadă josü, penele se rădicară în susii, și astfel 
rădicate remaseră ele până si°n qiua de astă-i, și de-aceea 
e CYocoYulü cu pupuiii în verfulă capului. 1) 


III. 


Afară de acâsta legendă séü poveste se mai află 
la poporulu români încă și multe altele, in cari Cro- 
cârlanuli jocă unii rolă însemnată. 

Densemnati e, că. elii totdâuna îndrâptă séü 
duce singurii pre căletori spre loculii, unde dorescii 
aceștia, 

Voiii mai reproduce aice încă unu esempiu despre 
uni Ciocârlani, a cărui rolă s6mănă cu a celui 
de may susi, 

Etă-l-aă ! 

„Aŭ fostii odată dor frați: unii băiată și o fétš, 
amândoi săraci peste măsură: Părinţii lori nu le lăsase 
nemică alta, fără numai unii bordeiașii în care să se 
adapostâscă. Amândoi însă eraii harnici și vrednică și 
de fóme nu muriaii, caci pe când băiatulă lipsiă de-a 
casă, spre a pasce vitele săteniloriă, la cari se băgase 
văcariii, féta mătură, și deritică, prin casă, gătiă bucate, 
şi pe urmă luă furca în bráü si se punea pe prispă și 
așteptă întOrcerea frate-seii lucrândii, EX trăai astfeliii. 
Veseli si linisciţi, încâtii war fi schimbată viéta lori pe 
a unui craiii. 

Dar étă că'ntr'o di, pe când băiatul nu se află 
a casă, se apropie de bordieü Sila Samodiva în 


1) Com. de Diù Gr. Crăciunași. 


— 339 — 


chipii de pasere forte frumâsă, și ademenindii prin fru- 
museţea sa pre fâtă, o duce pe nesciute și pe nesimţite 
ptuă la curţile sale, 

Intorcându-se băiatul a casă și neaflândă pre 
soră sa a începută a o strigă şi căută în tâte părţile, 
dar’ nicăiri nu put da de urma ei. 

Așa a făcuti elii adi, așa mâni, așa poimâni, dar” 
de giaba! 

In urma, când nu maï avea nică o nădejde ca să 
afle pre sora sa, i searătă în vis unii bătrâni curiosă, 
cu barbă mare, care- gise : 

—- „AY plecati fiule să cauţi pre soră ta?... Nu 
facă reñ, mergi fără a te desnădajdui, merg: mereii spre 
s6re resare și într6hă de palaturile Silei Samodiva, 
căct acolo o vei află. 

După ce gise bătrânul aste cuvinte, peri, și bšYa— 
tulă se deșteptâ încredinţatii, că acesti bătrânii este uni 
Sântă trămisi de Dumnedeii ca să-i arete calea cea 
buuă spre îndeplinirea gândurilor sale. 

Fără a așteptă să se facă qiuă, și fără a băgă în 
samă obosala, bietuli frate porni în cale spre s6re resare 
şi se duse până ce ajunse în dreptul unei căsuțe. 

Aice află eli unii bătrânii cu barbă mare ghe- 
muitü pe vatră. 

— Bună diua, moșule! — qise băiatulă. 

— Să trăesci, băiete |... dar” ce vântii te-a abătutii 
pe la mine? 

Băiatulă îi spuse tâtă pricina din firă în pări, 
cum caută pre sora sa, apoi Hü pofti că dâră lü va 
pută îndreptă la palaturile Siler Samodiva. 

22* 


— 340 — 
— Eu nu seiii, — respunse bătrânulu, — dar’ 
poti să aflu, caci sunt împăratulii Ciocârla- 
nilor ü și supuși. mei resbescă pretutindena și colindă 
tótă lumea. Așteptă aci până de séra, când vinu toți 
aice ca să më vâdă și să-i întrebămu. 


Tenăruli primi bucurosu, întră în casa, se os- 
pătă en h&trânulu cu ceea ce găsira și așteptară 
până séra. 

Cum veni séra se âmplă văsduhulă cu o mul- 
time fără samă de Ciocârlani și dupa aceea bătă- 
tura și tâte locurile megiașe. 

Impăratulii lorii îi primi pe toţi cu bunatate și 
voie bună ; la toți le dete de mâncare cu însa-și mâna 
sa și după ce ospătă, îi adun pre top în juru- de 
naintea prispă și-i întrebă despre palutulu Siler 
Samodiva. 

Insă nime nu sciù, nimeni nu respunse nemicii, 
ci toți lasara ciocurile în josă şi nu gise nici cârcu. 

Văqendu-i bănatulii în astă stare, înțelese că i s'a 
tăiată oră ce nădejde și încep să plângă cu amaru. 
Dar’ tocmai când bătrânulii deschidea gura ca să-lii 
înbuneze și să-l încurăjeze, éta ca sburâ în batătură, 
coborindu-se din văsduhii, unii Ciocârlanii șchiopi, 
jumuliti și betâgii la o aripă, care cum sosi, se repedi 
la unii vasii cu apa și beù cu multă poftă. După ce 
se adapă și se maï potoli, bătrânulii se apropiá de elü 
şiAA făcă întrebarea următ6re ; 


— Unde-ai fostă fiule?,., de ce-a zăbăvită pêne 
acum, și ce îns6mnă halulă in care te afli? 


— 341 — 


— Oh! împărate! — respunse Ciocârlanulă sus- 
pinândi — am fostii acolo unde m'a rânduitii să 
stai... am intardiatü, că cuibulu îmi este forte departe 
și sunt în astă hală, căci prin grosnice locuri sunt si- 
litü să trecă ! 

— Unde-ţi este aședatu embuli teii ? 

— In grădinile palatului Silet Samodiva. 

Audindii astă respunsii bmatulă tresări de bu- 
curie, 6ră bătrânulu. i se lumină faţa și dise Ciocârlanului. 

— Poţi să duci pre astii flăcăiandru mâne demi- 
néta în prejma acelui palatii ? 

— Potu, dacă și dênsulŭ va pută să se ţie de 
mine și să trâcă pe unde votii trece ei! 

Băratulii, plină de mare bucurie, respunse că pâte 
și după îndemnul Ciocârlanului și bătrânului se duse 
numai decâtu ca să se culce. 

A d6ua qi, cum începă să ciripescă Ciocârlia 
în revărsatii de zori, Ciocârlanulu deștept pre băiată 
și-ă dise: 

„„ Aude să plecamii până nu resare s6rele ca 
să ajungemu ma de vreme, caci lungă şi primejdi6să 
este calea, 

— Sa mergemii ! — respunse baiatul îmbrăcându-se, 

— Eŭ vou sbură din craca în cracă şi din mă- 
racine în marăcine, și Dta te ve. ţină cupă mine ca 
cum ai vre sa mă prindi; astfeliu vom merge mal fară 
sa bagămii sama și nu ne vom perde din vedere, 

— Așa să facemù! 

Așa făcură, îndatu ce și luară diua bună dela îm- 
peratulu Ciocârlanilorii și porniră în cale. 


— 342 — 


Astfehii merse prin stână, prin văă, prin pusti- 
Yurí si locuri prăpăsti6se câtă este diulita de mare, 
fără să se zărâscă pickorușii de ființă vieţuitâre séü o 
căsuţă oră colibidră, 

Dupre ce merse astfehii fără precurmare până la 
asfințitii, de-odată zări în depărtare o lumină vie și 
mai pătrundătâre decâtii tadele s6relui, apoi după ce 
ma. merse vădă înaintea ochilorii uuă palati cu totulii 
de aurii, în carele se resfrângeaii radele srelui si îm- 
pedică ochii muritorilorii de-a se îndreptă spre densuliă. 

Ciocârlanulii, apropiindu-se ma bine de acelii pa- 
lată strelucitorui dise : 

— Etă tinere palatul Siler, ântră într'âusulă fără 
de temă, căci ea este primiţâre de straini si pe tineri 
îi Yubesce mai cu prisosință. Sta. la pârtă și așteptă 
până ce ve. vedè unii omii măruntă, supţiraticii și cam 
căruntiă, acela este portariulu. Spune-i fără de sfiâlă 
pricina ce te aduce în aste locuri neâmblate și te va 
învăţă elŭ ce să faci... 

După ce dise aste cuvinte Ciocârlanulii 
sburâ în slava cerului și peri. Ér banatulii se uyta 
lungii după dânsulii. Atunci i se părù că în sboră 
Ciocârlanulă a luată chipulă bătrânului ce-lii văduse 
în visü. Apoi mergândii în palatii numai după multe 
şi forte grele muncă și lucruri, ce i le dete sfapâna 
acestui palatii ca să i le împlinescă, seóse cu mare 
greii pre sora sa din mânele Silei Samodiva.!) 





1) Vedi mat pe largii: Calendariulii basmelorii și legendelorii 
pop. rom. pe an, 1875. Bucuresci, p. 35 çi urmat. 


— 343 — 


IV. 


Altă legendă, a cărei eroii principalii e asemenea 
Ciocârlanuli si pre care mi-a istorisito Dlui 
Alecsie Rusu, învățătorii din Ilișescă, și P. Ursuli, 
cantorii bis. în Căndreni sună precum urmâză : 

Dice că demultă, demult, cine sci când va mai 
fi fosti și aceea, mergândii intro di de primăvâră unii 
omü cu plugulü în ţ6rină și începândii a ară unii ogorii 


ali sei dă după vr'o câte-va întorsătură de cuibulii 
unui Clocârlaniă. 


Crocârlanuli, cum îli vede că trece cu plu- 
gulii pe lângă dânsulii şi că nu va trage multe brasde 
până ce îi va strică cuibulă, dise: 

— Bădişorule ! fiy bunii și nu-mi strică cubul, 
că și eŭ ţi-oiii prinde când-va vre unii bine! 

— Şi ce bine poţi să-mi prindi tu? — întrebâ, 
omulii plini de mirare augiadu-li vorbind. 

— Fă numai ceea ce te rogii eü și lasă dacă vel 
bănui când-va, lasă dacă nu-mi veï ñ tâtă viţa múl- 
ţămitonii ! — dise mai departe Clocârlanuliă. 


— Bucuros -aşi împlini dorința acâsta, că nu 
e cel lucru mare, dar” mi-i t6mă să nu păţescii una 
câtii dece! 

- Şi ce poţi să paţesei? 

— Ce pati să paţescii?,.. Află că eñ amo 
femee fârte rea, care, dacă va veni și va vedè că n'am 
aratii ogorulă cum trebue să se are, o să mă bată de- 
mi va merge colbuliă. 


— 344 — 


— Cum se pote una ca acâsta ?. . Femeea să te 
bată pre D-ta?,.. D’apoï bine: nu ești D-ta băr- 
bată ?... Nu scii că femeea trebue sa fie supusă băr- 
batului și să se téma de dânsulu?... 

— Ba seiu!... Așa ar fi să fie, nu-i vorbă, dar 
ce e de făcută, după ce femeilorii li e dată să fie may 
tari de câtii nui barbaţi și să ne bată on și când li 
vine chefulu ?,.. 'Trebue să rabdaimii și să tăcemii!.,. 

— Ba, asta maşı ma. face-o nicı odată! 


— Si ce aí face, mă rogi, când aï fi tu burbatit 
în loculu mei ? 

— Ce aşi face?... Sciiieu ce-ași face,-ca?n viţa 
sa mwar mai pune mâna pe mine!... Și, dacă numai 
vre, eù poti sa tenvetü și pre tine, ca de astă-qi 
înainte femeea ta să nu te mai bată, ci s'o baţi numai 
tu pre dânsa. 

— Când mai îuveţă mure pomana ţi-a: maï face, 
și eu nu numat că ți-ași lăsă cuibulii cum este, ci încă 
$i-ași fi forte mulțanitoriu, că, vai domne! multă am 
mai avut sa suferă până acuma din partea femeii 
mele, multe batăi am trebuitii să mai mânâncă!.., 

— Ascultă dară! — qise Ciocârlanuli — 
când va veni femeea ta în térina și va voi să te bată, 
pentru că n'am arată loculii, unde se află euubulü mei, 
tu, în locii de respunsiă, să apuci de grabă o pră- 
jin š lunga, și cu prajina aceea apoi să începi a mi-o 
croi pe unde ver apucă, sui colea .. cum se cade, 
căci ea, neavându prăjinu, nu se va pută aprapiă de 
tine ca su te bata, si așa o su scapi cu obrazil curati, 


— 345 — 


fără să ţi se întâmple vre unii reü, nică macar câtii e 
negru sub unghie. Eră temeea ta, neavândii în cotr6, 
va trebui să înghită noduri, să tacă, și să se întârcă 
a casă de unde a venită... Asta-i una!... Alii doilea: 
după ce te veï întârce de s6ră a casă nevâsta, fiindii 
focii și pară de mânie pe tine, cum vei Ântră în casă 
are să sară cu o prăjină ca, să te bată. Tu însă nică 
de astă dată să nu te leși, să apuci unii băţii scurtu, 
dar” grosii și sănătosii, și cu acela să începi a mi-o 
măsură peste spate, señ colea.,. dela râte. Ea a voi să 
dee în tine cu prajina, dar” fiindii acesta prea lungă de bă- 
tutù în casă, nu ţi-a pută nemică face, pe când tu cu 
bštulü t&ă poţi s'o baţi câtii a încapea într'ensa, . Fă 
așa, aum îţi spunu eŭ, și lasă de ve: maï pati vre 
odata, ceea ce at paţită până acuma !... 

Omulu îlii ascultă! ÎIncepă mai departe a arà, 
éră loculii, unde eră cuibulii ciocârlanului. îlii încun- 
jură, adică îlă lăsâ nearată. 

Ciocârlanulii, de bucurie că și-a vëdutü cubul 
neatinsă, a începutu a se înalță în naltulii ceriulur totă 
învârtindu-se în cercuri și cântându de pare că tâtă 
lumea eră a lui. — 

Etă însă că nu multu dupa acesta vine și nevesta 
omului nostru c'o falca în ceniă și cu una în pamêntă 
și cum dă cu ochii de loculu unde se află cuibulii 
Cioeârlanului că e nearatü sare ca turbată la 
bărbatulii seii și, nicı una nici d6ue, vre nnmaı decâtii 
să-lu bată. 

Insă bărbatulii seii, care-i scia acuma prea biue 
naravulu, nu o lasâ până ce s'a apropiă de dânsulii, ci 


— 346 — 


apucândii de grabă o prăjină unde nu încep a mi-o 
croi peste capii, peste spate și pe unde apucă, de ţi se 
parea că îmblătesce păpușoi, nu alta, și dăi, și dày, până 
ce s'a săturatii de bătută, qicendi: 

— Destul sunt eŭ de ostenită și năcăjitii de 
multă lucru ce am, încă și tu vrei să më mai amă- 
resci ?.,. nu m'ai amărită destulă până acuma?,., 
Na ceea ce-ai căutată, căci dóră e vremea ca să-ţi iei 
și tu odată resplata!.., 

Femeea, (le durere și mânie, stupiă focii și pară, 
nu ce-va. Dar’ de giaba!.,. Nu putea nemică să-i 
facă... Si așa acuma întâia-și dată în viéta ei trebui 
să rebde și ea o bătae. Apoi, după ce numai de-abia 
cu chiii și cu va, scăpâ din mânele bărbatului, o luá 
îndărăptii la fugă spre casă toti blăstămândii și ame- 
ninţândă : 

— Lasă, mări mangositule, că-mi vei veni tu a 
casa !,,. Te-oYü învăţă eŭ pre tine abate de altă dată 
pre femeea ta, mavea tu grijă!... 

Bărbatuli, săltândii de tucurie, că a fostă și elü 
odată în stare ași bate nevâsta, îl dete pace să se ducă 
totii învârtindu-se câte qile-sii într'unii anii și-și păzi maï 
departe lucrulii. .. Érš după ce a însăratăi s'a întorsii 
a casă, ca si când nu s'ar fi întâmplatii nemică. 

Femeea, cum îlă vëdà că vine, apucă de grabă 
o prăjină cât diua de eri de mare și cu acesta pu- 
nându-se lângă ușă îlă așteptâ ca cum va întră în casă, 
d6una să încpă a-lă eroi. 

Bărbatulii întră în casă. 

Femeea sare la dânsul și voesce să-l bată, 


— 341 — 


Dar de ghiaba! ... Unde s'a maï pomenitii ca 
să se pótă bate cine-va în casă cu prăjină ? 

Bărbatulii sei însă, care asemenea se înarmase 
din cu bună vreme c'unii restei de carpănii grosă și 
vânjosii, mi-o biătă şi de astă dată de-i merse colbulă. 

Şi din qiua aceea apoi nici odată nn l-a maï bă- 
tutii temeea, ci totii numai elü a bătut'o pre densa, 
când o mâncă pelea și căută vre o pricină. 

Dela acestii bărbati apoi s'aii învățatii și ceralalți 
bărbaţi ași bate femeile, căci mai nainte nici ună băr- 
batii nu scia cum să-și bată femeea și s'o înveţe minte, 
ci numai femeile își bateaii bărbaţii. Eră dela târgo- 
veţii acestia, căci omulii ce și-a bătută ântâua-și dată 
femeea, eră târgovățiii, aŭ înveţatii și alţi Omeni de 
prin satele învecinute ași bate femeile. 

Femeile, vădândii dela unii timpi că sa întorsiă 
crângulii morii, că acuma nu-și maï potii bate bărbații 
ca maï nainte, ci din protivă că aceștia de multe oră 
le frig în bătaie, fără ca să se p6tă într'unii modü 
6re care apară de dânșii, s'aii strinsii tóte la unii locii 
la vornicul târgului, care eră o babă, și dimpreuvă cu 
acésta aŭ ținută apoi unii sfatü mare ; ce e de'nceputii 
şi de făcută ? Și după multă cnitâlă și chipzuâlă se 
puseră in cale ca tâte până întru una să-și părăsâscă 
bărbaţii şi să fugă peste Dunăre. 

Şi cum s'aii sfătuită, așa aŭ și făcută. 

Fie-care a luată ce a avută mai scumpi la casa 
sa, aŭ încărcată t6te lucrurile luate în mai multe cară 
şi apoi, lasându-și bărbaţii, s'aii pornitii să trâcă D u- 


— 348 — 


narea, mergândii vorniculiă, adica baba, înainte, érš 
nevestele după dânsa. 

Barbaţii, la renduli lorii, vâdeudu că femeile nică 
de cum nu șuguesciă, ci că i-aii parăsitii și aŭ apucatii 
lumea în capi, se porniră cu toţii ca nisce lupi turbaţi 
asupra omului care ï-aŭ învăţatii a le bate “voindii să-lii 
prindă şi să-lŭ omóre. 

Omulu, prindendiă de veste și scăpândii cum va 
fi scapatu din mânele lorii, apucâ la fugă spre térinšá 
şi mergândii drepti la Ciocârlanulii, cărma i-a 
cruțată euibulü, ñ qise tremurându ca vârga de frică: 

— Étă cum și tă ce mi-ai facută tu, mă C10- 
cârlane !, ,. m'at învățații să-mi batii nevâsta, și te-am 
ascultată. Dela mine s'a învăţatu și alți barbaţi ași 
bate nevestele, și acuma, purăsindu-ne și fugândă tâte 
nevestele dela noi, barbaţii loră vreii să mă prindă și 
să më omoră!... Ce sa facu eu acumă?... Cum să 
scapă de dânșii ?... 

— M&ăă! mě!... ce mai óment bătuţi cu 
leuca !.., să se téma, ca'ntr”o furie h vorii părăsi ne- 
vestele pentru totdéuna și că nu se vorñ ma întârce 
nică când înapoi!... Naba nică o frica, cau unde s'a 
mai vëdutu vre o femee să fugă de barbati !... Dar” 
dacă îți e frica să nu a vre o neplăcere din pricina 
mea, apoi... lasa-te numa pe mine, ca lentorcii eŭ 
pre tâte până întru una mai de graba de cum și-ar în- 
chipul cine-va!.. . 

Și cum rosti Ciocârlanuli cuvintele acestea se 
aventă de-odată iu naltulii cenulm și câtu aí bate în 
palme ajunse lânga Dunăre, în cotro i se spuse că 


— 349 


aŭ apucatu femeile. Şi tocmai când ajunse elit acolo, 
vonaii şi femeile să trâca Dunărea! 

Ciocârlanulu, cum le văd, începă a se învârti 
priu aerii de-asupra loru, si a cântă: 


Turlur, ţurlui, ţuriut, ţurlui ! 
Peste Dunăre bărbat nu-i! 
Turlur, ţurlui, turluy, turlur! 
Peste Dunăre bărbatu nu-i! 


Femeile, audindu-lu astfehii cântândii, dise una 
catră alta: 

— Audiţi voi ce cânta paserea, care sbâră pe de- 
asupra nóstrě ? 

— Da cum păcatele să no audimu!.,.. ci că 
peste Dunăre uu se afla nici unii bărbată! .. 

— E, dacă e asa treba trebiloru, maï bine să 
nentârcemiă înapo. la barbaţii noştrii, carii ni ï-a dată 
Dumnedeii și să suferimii bătae dela dânșii, decâtu, 
trecându Dunărea, să fimii tóta viéta nâstră fară de 
bărbațu. 

Și cum disera, așa și făcură. Tóte sentârseră 
înapoi la bărbaţii lori. Și de-atunci apoi nu mai batti 
femeile pre bărbați, ci numai bărbaţii pre femer. Si 
dacă sentâmpla sa bată vre o femee pre bărbatulu sei, 
apoi să sciți că bărbatulii acela nu e bărbatii adevărată, 
ci unu mămăligariu. 


V. 
Acestea sunt istorisirile privitóre la Ciocârlanii. 
Unü lueru bătătoriti la ochi însă ni se înfăţișază în 
acestea citate, care nu trebue trecutii cu vederea, și 


— 350 — 


anume, că/n tâte trei poveștile nicăiră nu,se face amin- 
tire de Ciocârlie, ci numai de Ciocârlaniă. 
Unii semnü destulii de învederatii acesta, că altă pa- 
sere este Ciocârlia si alta Crocârlanuliă. 

Afară de acestea istorisiri, precum și altele ase- 
meuea acestora, cari se află înprăsciate prin unele po- 
vești, maï esistă la poporulii românii încă si următârele 
datine si credinţe despre Ciocârlani. 

Așa Românii din Ciobancuţa în Transilvania ni 
istorisescii următórele : 

Dice că primăvâra, când Ciocoiulii, adică 
Cilocârlanulii, cântă și se înalţă în susă. ajunge 
tocmai lângă cerlii în aerulii celii turbati.?) 

După ce ajunge în acesti aerii turbă si cade 
jos. Unii câni, afiându-lă, iü mânâncă și de-aceea 
turbă şi eï. 2) 

Credinţa acâsta esistă și la Românii din Moldova. 
și la cei din Muntenia. Aceștia încă spunii că Ciocâr- 
lanulii ge sue cântândiă în aerii până ce ajunge la vèn- 
tulă celiă turbati. Acolo apoi, turbândiă și elù, 
cade josii la pământă mortă și aftându-lii cânii lù må- 
nâncă și apoi turbâză şi ey. 8) 

1) Poporulă română din unele ţinuturi ale Transilvaniei sus- 
ţine că lângă bolta cerului se află: o pătură de „aeră sti vé nt ü 
turbaţă“. Asemenea sin România se numesce eterulă de cătră 
poporă , vântă turbati“, (Vedi: G, Baronzi. op. cit. p. 124). 
Totă despre acestă vântii vedi şi la P. Ispirescu: Legende séü Bas- 
mele Românilorii part. II. fasc. I. Bucuresci 1874. p. 41. „Fecrorulă 
de împărată plecă înainte și ajunse la mama vântului turbată, 
plecă, şi de acolo şi ajunseră la mama vântului de primăveră“, 

3) Com. de Dlii Gr. Crăctunașiă, 


3) Com. de Dnir I, Fotea din Moldova şi Ghtorghiescu din Mun- 
tenia, amândoi ascultatori de teologie la universitatea din Cernăuţi. — 


— 351 — 


Eră-și se dice că cine mânâncă nu numai Ciocoi 
turbaţi, ci si carne de Coco: sănetoșă, acela încă ne-— 
bunesce. Unii pruncii din Ciobancuţa în Transilvania 
să fi mâncată cinci pui de Cioconii și nu multi după 
aceea aü nebunitii. Toți 6meniă, carii sciură despre 
acâsta întâmplare, eraii de părere, că prunculă numai 
de aceea a nebunită, pentru că a mâncată pui de 
Ciocoiii, 

Pruncii, când vădii pre unii Ciocoiii sburândii 
cătră aerulii celi turbatiă, strigă: 


De ești moșii 
Scobori josü, 
De ești babă 
Sur în slavă! 


Ñi eredü că, de este Ciocoiulii de parte bărbătâscă, 
se scobóră în josii, éră de este de parte femeâscă se 
sue Ja aeruli celă turbatiăi, !) 

Românii din Bucovina spunii că Ciocârlanulii 
atâtii vâra, câtii și €rna, când are să fie frigü, se tupi- 
léză josü, căoenesce cu cioculii în pământii și strigă séü. 
ţirie nencetati „ţuiii! punì, tullé anunţândi pria 
acâsta nemijlocita apropiere a frigului. Eră Românii 
dicü atunci că eli: 


Strigă ci6reci şi opinci 
Și-a obiele câte cinci, 2) 


=== 
1) Com, de Dlü Gr. Crăclunașii, 


2) Cred. Rom. din Horodniculii de josü, com. de Dlù P. 
Prelipeónü, — 


— 352 — 


Eră la sfârșitulii tâmnei, tupilându-se la pamëntü, 
iY face pre ómenY luatori de samă că se apropie €rna 
strigândiă : 


Lasă căruța 
Și Je săniuţa! 


Când are să fie vreme bună, moloșagii, atunci totă 
sbâră în susü și 6ră se pune josü, și cânteculu lui e 
mai schimbăcosii ca de alta dată.!) 

Când cântă Ciocârlanulu n6ptea, atunci prevestesce 
apropierea demineţii. 2) 

Maï departe e datină la Românii din Bucovina 
a poricli pre uni Gmeni „Clocârlanii“ și anume 
pre aceia, carii se amestică în tâte lucrurile ca și 
Ciocârlannlii prin tâte guniele, precum și pre aceia, 
cară aŭ nnă capi buhuiată, adică cu përulü radicatu 
în susii ca și penele de pe crescetulii Ciocârlanului. 


VI. 

In fine încă și vr'o câte-va qicale şi proverbe și apoi 
terminămi, 

„A prinsii Cyocârlanulii de câdă“ se 
dice despre unii omiă, care 8'a uitati prea multi în 
fundulă păharului, adică care a b&utu prea multii și este 
așa de ameţitii, că numai de-abia se pâte ţină pe picıóre. 

„Amblă ameţitiă ca ună C iocârlan îi“ 
se dice despre 6menii, carii âmblă tăhui de capu, carii 
nu sciù nemică ce facă. 

1) Dict. de Erm. N. Ghiuţă din Ilișescl, 

2) Com. de Dlă Gr. Crăciunașii. 


— 353 — 


„E Ciocârlanu, séŭ „e Qiocârlani de 
btu“, séð „cume ciocârlanulii de beti 
se dice unuia, care e așa de bâtă, că nu mat sci pe 
ce lume se află, și acâsta de-acolo, pentru că Ciocârla= 
nulii, când e frigii, stă ghemuitu, nu se urnesce mai de 
fehii diu locii așa, că ori şi cine pâte să-l prindă. 

„Sa cucuiatiă ca unii Ciocârlanui, se 
dice despre o fâtă, care își pune prea multe floră în 
capii, când merge la jocii séü la altă petrecere. 


———<— 


23 


Ciocârlia. 


I. 


Pe'ntinderea ceréscă nu se afla nici unii nourașii 
nici uni semnü de apropierea vre uneï furtuni. Numai 
stelele, acești ochi vighiatori aï nopţii, se vědu strelu- 
cindă în depărtare prin nemărginitulii spații. 

Toti astfehü e și pe'ntinderea pământâscă. Pre- 
tutindene domnesce și-aice cea mai adâncă linisce și 
tăcere... Nici ună semnu de vre o furtună séü altă 
neplăcere !.., Numai unde și unde se aude murmurulii 
vre unui riurelii.. , ră pânele cele albe, cari ca nisce 
mări întinse ce lăţescii pe șesurile ţ6rinelorii, și fena- 
tele cele încărcate de totă fehulii de floricele frumâse 
și mirositâre ne daŭ una din înfăţișările cele mai plă- 
cute si mai atrăgătâre. 

Totii să stai și să admiri ale naturei frumuseţe.. . 


Dar €tă!.,. timpulii linii se strecâră,.,. zorile 
se ivescii și cu dânsele dimpreună se deștâptă și-o pä- 
săruică din somnulii ei celii dulce de peste n6pte, care, 
scăldându-se în r6ua cea recoritâre și binefăcătâre a 
demineţiă, începe a senălță în cercuri spre ceriii și prin 
cântecul eï celi plăcuti a ne anunţă apropierea dilei. 


— 355 — 


Şi óre ce felii de pasăruică să fie acesta, si de 
ce se înalță ea în cercuri spre ceri cântândii pent 
ce o perdemii din vederi, și totii astfeliii se seobórš ea 
în josu, 6ră când e ca da vro due prăjini de susü 
dela pumenti ca o săgâtă se lasă în Josii spre cubu- 
șorulii şeii celii duratii pe suprafaţa pământului ? 


Acâsta păsăruică e Ciocârlia, lat. Alauda ar- 
vensis, L. germ, die Feldlerche, și causa înălţarii sale 
spre ceri, când cântă, n-o spunii mar multe legende 
poporane, dintre carı cea ma. frumâsa e fară îndoiala 
cea compusă în versun de ilustrul nostru poetă Dlü 
V. Alecsandri. 1!) 


Pe câtii însă de sonoră si atrăgetorui e cânteculii 
acestei păserele, pe câtii de plăcutu e timpulă când 
cânta ea, pe atâta și póte că încă multu ma atrăge- 
tóre si mai frumâse sunt legendele eï. 


Deci, lăsându la o parte legenda Dlui V. Alec- 
sandri, în bună speranţă că cei mai mulţi o cunoscu, 
și totii Românulii adevăratii, care sei numai ciș-ce-va a 
ceti, ar trebui s'o cunscă, voiii reproduce aice alte 
legende ale acestei paserele, despre care unu cântecii 
poporanu ni maï spune și urmat6rele : 


Lie, Lie 
Ciocârlie, 
Sbory în sóre 
Cântătore 

Și revină 
Din lumină 


1) Opere complete. Legende. p. 115. — 
23* 


— 356 — 


Pe pământiă 
Cu dulce cântă. !) 


II. 


Cea dintâtii legendă, care am audit'o dela o Ro- 
mâncă din Siretiu, e cea urmatâre: 

Aü fostii odata unii împăratii și-o împărătâsă 
fârte avuti, omenoși și cinstiţi de cătră toţi supușii 
loră și împărați. de prin prejurii. Aceștia, de cum se 
trezira și vëdurš lumina s6relu, petrecura totd6una în 
frica lu Dumnedeii, și de-aceea aveau tóte celea ce le 
trebmă, numai unii singuru lucru li lipsiă,... maveaŭ 
nică ună pruncii. Şi... Dâmne! ce mar fi dată ca să 
aibă și ei unii pruncii!.. Nu erà o di ca să nu îm- 
părţescă milosteni. și darun pe la sermani, nu eră o 
di să nu se râge lui Dumnedeu, dórš dóră li dăruesce 
și lori unii pruncu. . 

Dar’ trecură mulți ani la mijlocii şi dorinţa lorii 
încă totu nu li s'a împlinitu. . 

In urma urmelor, tocmai când perduse tótă na- 
dejdea că se voriă put? și ei numi când-va părinți, 
li-a ascultati Dumnedeii rugămintea și l-a dăruitii o 
fiică, pre care o numiră Lumină6ră. Și ei de-aceea 
o numira astfehii : una, pentru că ea eră fórte frumâsă, 
şi alii doilea fiind că eră pentru dânșii ca o lumină, 
ca lumina ochilorii, și unde se ducea ea, acolo se du- 
ceaii și eï. 

Lumini6ră traiă, ca și părinţii señ, în frica 
lui Dumnedeii, și cu câtii crescea ma: mare, cu atâta 


1) V. Alecsandri. loc. cit, 


— 357 — 


se facea mai frumâsă şi ma farmăcătâre. Și tocmai din 
pricina acesta nu eșiă ea nică odată la preâmblare, 
temându-se ca să mo dióchie cine-va séu să i se'n- 
tâmple alta nenorocire. 


Insă într'o di, ware maica sa ce face, și-o într6bă: 
de ce nu se duce șiea, ca alte fete de împăratii la 
preâmblare, de ce șede numai a casa ?... 


Lumimra respunse mwmei. sale și-i dise, că ea, 
numa! daca voescu parinţii ei, îndata se va duce la 
preâmblare. SPntr'adevërü ea, colea de catră scră, cam 
pe timpul acela când se seobórš sârele spre apusiă și 
e mai frumosi și ma! placutu de preâmblatăi, a eșitii 
și ea întia-și dată în grădina împăratâscă. In grădina 
acâsta a îimblată ea în colo sPn eóce pëuš ce-a datii 
de-o ușiță mică, carea ducea spre unii șesii întinsă și 
frumosi, și cum a dată ea de ușiţa acâsta a deschis”o 
și-a eșitii printr'ensa afară în șesii Pe șesulii acela 
apoi, preâmblându-se câtă sa fi preâmblatii, a începută 
ea a privi mať de aprâpe întrega fire, care i s'a înfă- 
ţișatii de'naintea ochiloră și nu se putea destulii mirà 
de frumuseţa ce-o vedea în tâte parţile. Insă ce 1-a 
plăcutii ei mai multă dintre tóte câte le-a vădutii, a 
fostă S6rele, curele se scoboriă încetii spre apusii. 


Multă timpă a statu ea și sa uitatu la S6re 
cum apune și multă timpii după apusnlu lui la radele 
sale cele luminâse, can ca nisce fire nemarginite de 
auru se'ntindeaii pe câmpig cerului. 


Așa, de tare îi plăcea ei cum apune s6rele, 
încât în tóta séra esà ca să priviasca apusulii lui, 


— 358 — 


Şi atâta ce a eșitii, și atâta ce a privită la densulu, 
până ce în urma urmelor s'a îndrăgostitii în elù. 

Eră după ce s'a îndrăgostitii acuma în s6re, a 
începutu din ce în ce a se supără și-a se uscă, până 
ce sa. bolnăvitii cum se cade, 

Parinţii sei, vădendu-o astfeliii, sentristară și-o 
întrebară : ce-i lipsesce de se usucă așa de tare?,.. 
ce durere are?... 

Ea dintru începutii nn vol sa li spună nemică, 
ră maï pe urmă, vădându că parinţii totii una o în- 
tr6bă, li respunse că trebue sa se despărţâscă de dânșii 
şi să mârga în lume ca sa-și caute noroculii. 

Parinti se, audindii ce şi-a pusii în gândii fiica 
lorii și avându-o numai pre densa, î.cepură a plânge 
și-a, se tângui ca nisce pruncă și-o îndemnară prin cele 
maï dui6se cuvinte ca să nu-i parăsâscă, căci cine sci 
ce pâte să i semtâmple în calea pe care voesce ea sa 
se pornscă, însă vădându dela unii timpi că numai de 
giaba li-Y tâtă vorba și sfatnlii că Lumini6ra numa 
decâtii voesce să plece în lumea largă ca sa-și caute, 
dupre eum spunea ea, noroculii, nu se maï încercara a 
o opr, ci o binecuventară și-i deteră tóte cele trebnin- 
a6se de drumii. 

Lumini6ra, luându-și remasii buni dela pa- 
rintit sei, sa pornită cu Dâmne-ajuta în lume ca sa 
caute palatulii celii strelucitonii și mareţiu, în care av- 
dise ea, acuma dela cine va fi auditii, ca locuesce ale- 
sulii imimei sale, adică S6rele. Dar în calea cea 
lungă și necunoscuta nulte nenorociri și neajunsuri o 
așteptara, 


— 359 — 


Dintrn începutii i-a mersu, cum Y-a mersii pentru 
că avea de tâte câte-i trebuiă, avea ce mâncă și cu ce 
se'mbrăcă, dar’ cu sfârșitulii lucrurilorii acestora s'a 
sfârșitii și totii binele eï. 

Şi așa mergtudii ea di dupa di, n6pte după n6pte, 
câiii va fi mersii și pe unde va fi mersi, destulii atâta 
că după o cale de mai multe dile a ajunsi într'o pustie 
t6rte mare, unde nu eră nica unu sufletii de omii de 
zăritii și unde i se sfârşire acuma şi merindea ce-a fostii 
luato de-a casă, 

Vădendu biată tétă că ware nemică ce mâncă 6ră 
fómea îi scurge tóte puterile, a începutii a culege rădă- 
cină de erburi și póme selbatice de pe unii pomișoru 
mititelii, care se află singurii în tóta pustia aceea, și 
cu acelea și-a stimpăratu ea f6mea. 

Astfehii călătorindu ea prin pustia aceea ajuuse 
într'unii târgii la unii locu, unde se aflaŭ o mulțime de 
Gmeni morți. Cum a vëdutü ea morţii aceștia așa de 
tare s'a spăimântatu, că a începută să tremure, cum 
tremură vârga, de frică, însă ducându-se ma: în colo 
și uitându-se maï bine în tâte părţile b’a încredințată 
că pe loculii acela a trebuitu să fie vre o batalie forte 
mare și cruntă, de-aceea sunt atâția 6meni morţi. Și 
fiind că acolo eraii f6rte multe vesminte de catane, — 
ce i-a picatii ei prin minte ?... să-și lee și ea unu ves- 
mântii de-acestea ca să se îmbrace cn dânsuli,... și 
şi-a luatu ună stranii huzărescii, s'a îmbrăcatii întrân- 
sulu și-apo. s'a pornitii 6ră-și mai departe. 

Mergându ea, acuma câtă va mak fi mersu, dete 
de unii cali tórte frumosu, și cum dete de densulii nu 


— 360 — 


stată multă pe gânduri, ci îlù prinse, se sui pe dânsul 
calare și plecâ mai departe t6tă diua aceea, pêne ce în 
urmă dete de-o mnlţime de 6mem vii, pre cariă îi euno- 
scu îndata pe îmbrăcamintele lorii că sunt ostași. 

Ostași: aceștia, cum o zăriră, dé-una se repediră 
asupra ei şi-o prinseră, socotindii că este vre unii spionji. 
Dară după ce se adeveri, că ea nn este șpionii, îi deteră 
drumulu, o luara apoi în slujba lorii și se duseră cu 
dânsa într'o bătalie. In batalia aceea fură ostașii de 
catră dușmanii lorii învinși, și carii voiră să scape cu 
vi6ţă începură a fugi în cotro fï duceau ochii și pieiórele. 

Luminïóra nâstră însă scăpându cu obrazii 
curată din prins6rea și învălmășăla în care căduse, se 
porni mai departe în trebă-și în drumnliă seii. Eră dupa 
ce se porni se duse, se duse, călare pe calulu ce la 
aflatii maï nainte, până ce ajunse întrun târdiii la o 
fântână, unde dete peste o babă bătrână-betrâna, care 
torcea păing ănișii. 

Baba aceea se numiă Intunecimea, și eră 
f6rte bucurâsă când cine-va o numiă astfehii, pentru 
că ea eră blustemată să pârte vesminte negre și la 
faţa încă erà fârte négră. 

Lumini6ra n6stră, eum a védut'o, a disü: 

— Va de mine și de mine ce babă négră ca 
In tunecimea! 

Babei Y-a placută forte tare cuvintele acestea, 
pentru că ea totdâuna, când o nnmiă cine-va Intune- 
cime sâii vorbii totii una de negru, îi eră fârte plă- 
cutii. De-aceea a primitii ea pre calet6rea nâstra fârte 


— 3i — 


bine, éra după aceea a intrebat'o: unde-i merge calea 
prin așa o pustietate ? 

Immini6ra i-a spusii totii adeverulu: de unde 
vine și în cotro se duce. 

Baba Y-a qisu: 

— Dacă mă ve: ascultà pre mine, și ve face ceea 
ce îți vor spune eŭ, apoi atunci de buna samă îți veï 
ajunge scopulu ! 

— Voŭ ascultà și vou face! — respunse Lu- 
mim6ra bucurâsa. 

— Dacă e asa, apoY mergi spre resaritii, — dise 
mu! departe Intunecimea, — până ce vei ajunge 
la unu dâlu f6rte mare și înaltă de steclu, și dacă te 

"vei putea sul pe vârfulă acelui délü, apoi poți să dică 
că ţi-ai ajunsii scopulii. 

Lumini6ra mulțăni fârte frumosii Intune- 
cimea pentru sfatulu ei celii bunii ce i l-a datn și-a 
luată remasii bunu dela densa și, încălecându pe calulii 
sei, a plecatu mat departe spre resăritu. 

D6uespredece dile nentrernptii a călătoritii ea 
până ce a ajunsu la dâlulii celu de steclă. 

Calu- slabise fârte tare de-atâta drumii câtii a 
trebuitii sa mérgš, 6ră délulŭ la care ajunse erà fârte 
înaltu, deci cum să se sue ea acuma pe vârfulu dâlului? 

Eta însă ca tocmai, când eră ea în cea mai mare 
nedumerire, când nu scià singură ce să facă și se se'n- 
câpa, vede nu departe dela dânsa unu omii. Omulii 
acela eră unii cuvahi. Dea, rugându-lii ea, cšvalhulü 
i-a potcovită calul cu nisce cue fârte mari si tari. 
Astfehii apoi, fiindu-i acuma caluliă poteovitu, s'a repe- 


— 362 — 


dită spre dâlu și câtii aY scăpără dintr'unii amnariă sa 
urcati de-asupra lui. 

Ajungendu Lumini6ra pe vârfulii dâlului a 
mulţămitii lui Dumnedei, că i-a ajutati a se sui, apor 
s'a dusă să vâdă ce este pe délulu acela ? 

De-asupra dâlulu eră unii șesii fórte mare și 
întinsu. 

Vădândi acâsta Lumini6ra sa suitii 6ră-și 
pe calulii seu și s'a pornitii mai departe, și-a mersu și 
a mersă, pënë ce-a datu de-unu palath forte mare și 
frumosu. 

In palatul acela locmaii tra fete. 

Vădendu fetele acestea, că cine-va vine la dânsele 
Y-aŭ eşitù întru întimpinare. 

Luminïóra, cum le-a zăritii, așa de tare s'a 
bucurată, ca si câud ar fi fostă surorile e1. 

Fetele însă ï-aŭ dis: 

—  Sufletu de omii ce ești! cine te-aduce pre 
tine în locurile acestea, căcı de când suntem nor aice 
încă nime până acuma n'a pututii sa vie până la 
nof,... și tu aï venită!,.,. 

După ce rostiră ele cuvintele acestea îi luara ca- 
ulii, îlii duseră întrun staulii şi-l deteră de mâncare, 
ră pre Lu minYóra o luară și se duseră cu densa, 
în încăperile cele frumâse ale palatului. 

Fetele socotiai în mintea lori, ca strainulii ce-a 
venită la dânsele, nu este fâtă, ci fecioru, pentru că 
Luminik6ra, dupa cum scimii, și-a schimbatii înbra- 
camintea. 


— 363 — 


După ce a petrecuti Lumini6ra maï multe 
dile în palatulŭ acela, étă că intro di vinii cele trei 
fete la densa și-. dice cea maï mare: 

— Nol am vol ca să te luării pre tine de băr- 
bată, căcă tare m-ai placută, dar nică una nu te pu- 
temii luă, căcă dacă ași voi eii bună óră ca să te Yeŭ 
apoi sar mâniă surorile mele pe mine, 6ră dacă ar” voi 
una din ele să te Yee, nu mi-ar veni mie la socotâlă, 
decă fii-ne mai bine fratele nostru ! 

— Nu frate, ci diceţi nai bine soră! - - respunse 
Luminidra, — căa și eŭ sunt fetă ca si vol!... 
Hainele bărbătesci, cu car. mă vedeţi înbrăcata, le-am 
luatii pe mine numai de-aceea, ca să fiii scutită de 
multe neajunsuri și ueplăceri ce mi s'ar fi pututii în- 
templă în calea mea cea lungă si primejdiósă!... 

Cum audgiră cele tre: fete respnnsulii acesta sal- 
tară de bucurie și qisera : 

— Dacă ești fâtă, cu atâta mai bine, căci de- 
acuma înainte vom fi patru, cu parechje. 

Din qiua acâsta apoi trăiră fetele dimpreună cu 
Lumini6ra fârte bine, și erah. totdânna fórte vesele 
și bine dispuse, căcă nu li lipsiă nemică, ce-ar fi pu- 
tutii sa h-aducă vre o supărare sâii altă neplacere. 

Nu așa însa își petrecea Lu minióra. Acesta 
din qi îni Qi ce mergea, totii mai tristă și mal dusă 
pe gânduri eră. 

Luândii sama fetele dela nnii timpi, că L umi- 
nYóra nu e așa, cum ar trebui să fie, vor6să și bucu- 
r6să, o întrebara de ce este ea așa de tristă și totii dusă 
pe gânduri ?.. Ce-i lipsesce?... 


— 364 — 


Lumini6ra li respunse suspinândiă: 

— Eŭ de-aceea sunt așa de tristă, pentru că mi-a 
sositii timpulă ca să më despărțescii de voi,... să vă 
lasă cu Dumnegei și să më ducă în drumul meii!... 

—  Fiindu că nu voesci să remâï mal multă cu 
noi, — diseră fetele — îți vomu da unii semnii de 
aducere aminte, că ai fostu când-va la noi, o sabie, 
care are o deosebită putere și anume, dacă se trage 
jumătate din tâcă, apoi atunci móre jumătate din 6stea 
dușmanului, cu care te baţi, €ră dacă sescâte tótą din 
tâca, apor atune! pică toți dușmanii, numai capitanuliă 
lorii remâne în viţă. — Și cum rostiră cuvintele 
acestea în deteră sabia, despre care aŭ vorbită. 

Luminióra, bucurâsa caacapetatu unu odoru 
așa de mare și de preţiosii, li mulțămi din t6tă inima, 
și-apoi se despărți de densele, își luă calulu, se sui 
calare pe dâusulii și scoborindu-se de pe délulŭ celi 
de steclă se porni 6ră-și spre resaritu și se duse, duse, 
până ce ajunse lao fântâna. Acolo lânga fântâna aceea, 
a aflată ea pe unii omu voinicii și fórte frumosii. Intre- 
bându-li ea: cine-i, și ce face acolo lânga fântână ?,.. 
omulii în respunse, că e unii căpitanii de 6ste, pre care-lii 
urmarescu dușmanii si nu scie în cotro sa apuce de 
reulu lori. Totodata îi mai spuse căpitanulu acesta, că 
bunulă sei împărat este fârte încunjuratu de dușmani 
și elă nu póte nemică să-i ajute. 

— Eu vou să ve ajută la toţi! - dise Lumi- 
nïóra. — Și după acâstu dete căpitanulm ce-va de 
mâncare, căcă, sermanulu, erà fârte flamându. Eră după 
ce a mâncatii și s'a saturatii capitanulii, după cea ma 


— 365 — 


prinsă puţinu la putere, ñ dise Luminïóra ca £o 
ducă la Impăratulu lui. 

— Te vom duce, de ce nu! — gângani capita- 
nulii — dar” e fârte greii și primejdiosii de ujunsii până 
la împeratulă meii!... Numa singură Dumnedeii ni 
pâte ajută ca să strebatemii până la densulă!,., 

Luminiki6ra îlu încurajă, spuindu-i să n'mbă 
nică o frică; și așa se porniră e spre împăratulu, și 
cu mare grei trecură prin mijloculii dușmunilori până 
ce ajunseră la împăratulii, pre care îl aflară fórte su- 
părată și dusii pe gânduri. 

Intrebându-lii Lumimbra de ce este așa de su- 
păratu, îi respuuse Impăratul dicendii : 

— P'apoi cum păcatele mele nu voiiă fi eŭ supt- 
rată, dacă megiașulii meii imi cuprinde mai tota téra 
şi-mi. omâră o mulţime de ste! 

— Eu vol să-ți ajutii a învinge pre ne'mpăca- 
tulu Mšrier tale dușmanii, numai daca mă vei ascultă! 
— dise maï departe Luminióra. 

Imperatul, bucurosii de acésta făgăduinţa neaștep- 
tata, i-a spus că v'a asculta-o cu mare plăcere numai 
de l-arii pută seóte din nenorocirea în care se află elii 
şi téra sa. 

Lumimira X-a disii atuncı să-i dee uuü cală și 
haine ostășesci. 

Impăratuli a făcutii ce-a făcutii şi'ndată i-a adusii 
unii calii și hainele cerute. 

Luminióra, luândii hainele s'a îmbrăcată de grabă 
într'ensele, apoi s'a aruncatu inte pe calulii adusă și 
fără a ma. vorbi ce-va se porni în protiva dușmaniloriă 


— 366 — 


împăratesci, se duse, duse, până ce ajunse la unii târgă 
mare, unde se aflaii dușmanii. 

Dușmanii, vedendu că vine unii ostașii așa de 
derzii în fuga calului asupra târgului, socotiră că e 
vrunu șpionu si eșindu-i înainte voiră so prindă pre 
Lumini6ra. 

Lumini6ra însă, vădândii și ea la renduliă seü, ce 
li-e voia dușmaniloră să facă cu densa, scâsă sabia, 
ce-a fostu capetato dela cele trei fete, pe jumetate din 
tâcă, și cum o sc6se toţi dușmanii câţi se porniră asupra 
er, căură morți la pamêntă. 

Vădendu acâsta întâmplare ceialali dusmani, carii 
se afla în târgii, eșiră cu toţii în frunte cu împăratul 
lor, ca cu atâta maï lesne s'o pâtă prinde pe L umi- 
nïóra și-apoi s'o facă mii și fărimiă, nu ce-va! 

Insă Lumini6ra, cum a vëdutü că vinü cu 
toţii asupra-i, bucuria eï nu eră prâstă !.,. seósš de 
grabă t6tă sabia din tâcă, și cum p se6se,... minumea 
minunilor !... toți dușmanii cădură morți, numai sin- 
gurii împăratulii lorii remase vii. 

Impăratuli vëdëndü și cunoscândii câ nici pre 
dânsul nu pâte să-li aștepte o sórte mal bună, pică 
în genunchi la picidrele Lumini6reil și-o rugă ca 
să-l dăruescă viéta. 

Lumini6rei i se facă milă de densulii, îi dărui 
vi€ţa, dicêndù-ï : 

—  Ecă-ţi dăruescii viéta, dar de astă-qI înainte 
să nu te mai încumeţi a întră în téra împăratului mei, 
Căci apoi... e vaï și amarü de tine!,.. Acuma du-te 
de unde-ai veniti !.,. 


— 367 — 


Impăratuli dușmanii îi mulțami din tóta inima 
pentru că 1-a dăruită viéta și plecâ îndarăptii de unde 
a venitii, éra Luminïóra, veselă că a învinsă asa 
de lesne pre dușmam, sa intorsu lă împăratul eY. 

Impă&ratulu, carele cu ajutorulii acestei fete a scă- 
patii de dușmani, Y-a eșitii cu cea mai mare bucurie 
înainte, mulțamindu- pentru binele celii mare ce i l-a 
facută, si spuindu-i totodată că ea pâte să sédš la cur- 
tile lui penă la mârte și nemică nu-l va lipsi. 

Impëratul scăpată de dușmeni nu scià, ca volni- 
enlü ce l-a mântuitii este fâtă ; elu cugetà că e tecioriă. 
Insă ma pe urmă, acuma din cine și prin cine, nu se 
scie, destulă atâta că a auditi că mântuitoriulii lui e 
téta, și cum a auditii a chemato la aine, Y-a dati haine 
mueresci și apoi a luato de soţie. 

Impăratuliă acesta, însă mal nainte de-a se căsători 
cu Luminidra, eră logodită en altă fâtă de împărat. Și 
féta aceea caută acuma tâte chipurile ca să strice Lu- 
minore, so nenorocâscă, dar nemică nu Y-a putută 
face. Și nici war fi trebuitii să caute a-l face reü, căci 
Lumimra nu Sa căsătorită din bună voie cu Impt- 
ratulii, ci numai din silă, şi de-aceea căută ea tóte mij- 
lócele cum ar putea scăpă de elü, cum ar putea maï 
de graba și maï lesne fugi, d6ră-și pote ajunge odată 
scopulii, ce și l-a propusii încă când sa pornită 
de-a casă. 

Și cum şi-a pusii în gândii, așa a și făcută. 

Intro qi, pe când Impăratulii, adică bărbatulii ei, 
eră dusu nusciii unde de-a casă, a esitü pe furiși la 
primblare, și cum a eșită nu s'a întorsă maï multii tn- 


— 368 — 


apoi, ci scapându odată din prius6rea, în carea fară de 
voia el a fost cădutii, a apucatii €ră-și drunulu spre re- 
sărită și s'a dusă, s'a totă dusă, până ce a ajunsu lu 
unu locu unde zacea unu omii fârte bătrână şi neputin- 
ciosu, neputândii vorbi bine, ci numa gânganea ca 
pruncii ce ce abia senvaţă a vorbi, 6ră perulu de pe 
capulii lui eră albii ca laptele și lungii până la glesne. 

Lumini6ra, cum a vëdutu pre acestii betrâuu, 
i Sa facutii milă de dânsul, l-a spalutii frumosu, 1-a 
tunsu părulu celă lungii de pe capu și apoi ï-a datu 
să mânânce. 

Betrânulă, după ce a mâncatii bine și s'a sătu- 
ratu, si dupa ce și-a ma. venită în or, a începutu a 
vorbi ca 6menii și-a întrebă pe Luminira : de unde 
vine sPn cotro se duce? 

Lumini6ra i-a spusii tóta istoria eï din firu în 
pării, cum și ce, că adică scopulii ei este să mergu 
penă la S6re, în care s'a îndrugitii și dea carul doru 
nu ma: póte rubdă până ce nu l-a vedè. 

Bătrânului, dupa acâsta marturisire sinceră, a în- 
cepută- a-Y descrie de-a m&runtuli t6tă calea pe unde 
are să mârga, dicéndu-Y : 

— De-aice merge drumulii drepti la S6re, elu 
este forte lungii, dară nu- nic: decum primejdiosii. 
Una însă totu-și trebue sa-ţi spunii. In calea ta ver 
întâlni un câne, acelui câne sa-ă dai bucăţica asta de 
pâne, ce ţi-o daŭ eu, și elii nu-ţi va face nemică, dară 
caută bine ca sa nu fie altă pâne, ci numai acesta, 
căcă alta nu are puterea, care o are acesta. Eră dupa 
ce-i trece de cânele de care îţi spunii, vei ajunge la 


— 369 — 


unu palatu fârte frumosi și strelucitoriă, înaintea cărma 
se afla o fântână. In pălntulii acela locuesce S6rele. 
Inainte însă de-a întră, într'âusulii să be: apă din fân- 
tână și apoi să îutri în nuntru. 

După acâstu iY dete bă&trânulu o făliâru de pâne 
și-l dori cale bună. 

Lumini6ra a mulțamită din tótă inima bătrânului 
pentru pâne și pentru sfatulii lui celi buni și părin- 
țescii, și-a luatii remasă buni dela dânsulii și apoï s'a 
pornitu €ră-și la drumii și sa dusă, s'a dusi, până ce-a 
dată de-unii Câne cu tre! eapur:i carele cum a 
vădut'o, dâuna a sariti la densa și-a voită numar de- 
tâtii s'o mânânce. Insă ea, cum a vădutii că se repede 
la densa, Y-a aruncată pânea, ce-a căpătat'o dela bë- 
trână. Cânele, fiindu pe semne fârte flămând, s'a 
repeditii la pâne, a mâncat?o œo lacomie nespusă, și 
apor s'a făcutu nevăqutu, ca și când nică mar maï 
fi fostii, 

De-aicea s'a luatii Lumini6ra și-a mai mersii o 
bucată bună de loci, până ce a ajunsii la unii pšlatü 
f6rte mare și frumosi, care streluciă așa de ture, încât 
nu te puteai wtă multă la elü, căcă îndata it luă 
vederile. 

De'naintea palatului aceluia eră o fâutână fórte fru- 
mâsă. Lumint6ra, urmândă sfatulii bătrânului, a 
băutii apă din acâsta fântână, și cum a bëutü îndată a 
pututii să se uite la palată, pe când maï nainte nu-i 
eră nică defeliii cu putinţă, căci i se'ntunecaii vederile, 

După acestu a mersii ea spre palatii, s'a băgatii 
încet în nuntru, și cum a întratii cesă véda ?... vede 

24 


— 3⁄0 -~ 


pre multu doritulu si căutatulu seu Yubitü, pre 5 ó re, 
stându la mésa și strelneindu ușa de tare, cum adica 
nemai singuru S6rele și nime altulă pâte să stre- 
lucâscă așa de frumosii. Și cum l-a vëdutü că e așa 
de tëénërü, de gingașit și frumosii așa de tare sa în- 
drăgită într'ânsulă, că singură nu scià ce-a face maï 
Antâiii 9... să-lă stringă în braţe si să-l sărute cu 
înfocare ? ,. să-i descopere totu alcnulii și foculu ini- 
mei sale ?.. séu ce să facă, ce să dirégă?... 

Dar las că nica S6rele nu eră de għhață. Și 
elii cum a vădută pre Luminira, îndată șa fu- 
drăgitii întinsa, caci și ea nu erà o fétă, 6cașu... de 
rendii că tóte fetele, ci eră o fétă așa de frumâsă și 
fărmăcătâre, că să fi căutatii în lumea întregă, alta ca 
dânsa n’aï fi aflati... 

Mama S6relut însă, o bătrâna, bătrână de 
când lumea și fârte reutăci6să, aflându-se asemenea în 
casă și vëdéndü pre Lumint6ra că se apropie de 
fecăorulii seii, care nu scià ee păcatulii, și cunoscân- 
du-o după vorba ef că trebue să fie fét și nu feciorii, 
după cum eră îmbrăcată, și temându-se ca să nu-l 
ducă în rătăcire, să nu i-lii răpâscă prin frumuseţa eï, a 
începută a o blăstămă și-a dice: 

— Tu fiica păcatului, care ai cutezată să strebațı 
până în acesti pălată și aY voitü să ademenesci prin 
frumuseţa si vorba ta cea dulce pre fiulă mei celii nevi- 
novatiă, blăstămulii meii pice asupra capului t&u!... 
De aqi înainte sa te prefaci în pasere și să 
sbon în tâtă diua în susu, plângendii pre fiulu mei, 
pre frumosnlu și nepătatulii S6re, pentru îndrăsnâla 


= a = 


ta cea mare, că ai venitü pêne aice si ai vorbiti cu 
densulă! ,. 

Șintradevării că ?ndată, după ce a rostitii baba 
cuvintele acestea, Lumini6ra sa prefăcutii într'o 
păsăruică mică, pre care 6menii de-atunci și până în 
diua de astă-qi o numesc Ciocârlie, si care maï 
în t6tă diua sbâră forte susu în aerii cântândiă și plân- 
gândi după alesulu inimei sale, dupa scumpulii seü 
S6re, pre care tocmai atunci, când l-a aflată dupa o 
cale așa de lunga și primejdi6sa, a trebuitii să-lu pârdă 
pentru totdâuna. 

Eră sabia, ce-a capetat?o dela cele trei fete și ce- 
lelalte lucrură ce le-a mai avută Lumini6ra au re- 
masii în palatulii S6relui. 


III. 

A dâua legendă a Ciocârliei, totii din Bu- 
covina, sună astfeliiă : 

Aŭ fostii odată în parţile resuritului ună împt- 
ratii și-o împăratâsă. Imperatulu acela se chiemă Ti- 
tusi, 6ră împăratâsa Ghiorghina. 

Acești doi domnitori trăraŭ în pace, linisce, unire, 
dragoste și aveaii de tâte bunătăţile ; numai un singură 
lucru li lips:ă,... maveaii nic uni pruncii. 

Ce maŭ făcutii?... întrebataă pre toți 6menii 
cei maï învățați aï împăraţiei de statii... Nu erà unii 
doftoriă, pre care să-l fi trecutii cu vederea si să nu-lü 
fi întrebatii : cum ar putea căpătă și e unii fü... Ba! 
în urma urmelorii, când vădură că nime nu li pâte 
ajută, alergară şi pe la vrăjitâre după sfată. 

24* 


— 312 — 


Dar de giaba! 

Intro di, după ce perdură acuma tâtă nădejdea 
că vori avè și ey când-va unii pruncii ca tâtă lumea, 
a făcutu împăratulii acesta o petrecere mare, la care s'aă 
adunată toți sfetnicii, bătrânii și mal marii împărăției 
sale dimpreună cu soțiile lori. 

Tâte mamele, câte se adunară lu petrecerea acâsta, 
se bucurati și-și legănaii prunci: în braţele sale,, numai 
împărătesa Ghiorghina eră fârte tristă, pentru că 
eu nu avea nici un pruncă pre care să-l striugă și ea 
în braţe și sa-lii desmierde. 

Etă însa ca?ntr'o n6pte, după petrecerea avută, 
i s*a arătată împăratului Titusiă o babă bătrână 
în visă, care 1-a spus următârele cuvinte : 

— Inalţate Impirate ! nu te supără, ci te bucură, 
căci împărătâsa Ghiorghina va nasce de buna samă 
unii pruncă, numai ducă va merge la pariulii care curge 
prin pădurea cea verde dela capătul împărăției tale si 
va bă apă dintr'insulă. 

Imp&ratulii trezindn-se din somnii şi-a însemnată 
fórte bine cuvintele babei, și cum s'a zăritii de qină 
Sa şculatii şi s'a dusă de i l-a spusu din firă în pënü 
împărătesei. 

Ghiorghina, să-lă fi prinsă pre Ddeii de-unii 
picior nu sari fi bucuratii așa de tare, ca acuma când 
auditii ceea ce Y-a spusii împăratulii, şi fără a perde 
mnltu timpii înzădari s'a pornită și s'a dusi la pă- 
riulii din pădurea cea verde și-a băutii apă dintr- 
ênsulù, 


EEE i. Sa 


Nu multă timpii după acesta, étă tă împărătâsa 
Ghiorginu și-a vădutiă visnlu cu ochii,,.. a nascutii 
adică o copilă fârte frumâsă. 

Copila acesta trescea intr'o di ca alta întrunit anü, 
€ră întruni anii cu alta în qeceani... Cine o vedea adi 
mână no mai cunoscea, căci cu câtii crescea maï mare, 
cu atâta se facea ma. voinică şi mai frumâsă. 

Dupa ce a crescutu acuma copila acesta mare şi 
a devenită fâtă'nfl6re a începută a eși în tóta 
deminéta și séra la preâmblare ca sa privâscă resari- 
tuln și apusuli S6relui. 

Eșindu ea așa în mai multe daţi și privindu -cu 
Grele întregi cu n resare și apune S6rele, așa de tare 
Y-a plăcută acesta, ca în urma urmeloră sa îndrăgitu 
într'6osulii. 

Dupa ce sa îndragitu nu ma eră nici o pla- 
cere pentru dânsa pe acestu pamâutii, si prin urmare 
într'o buna deminâţă își propuse sa caletorâscă spre 
S6re, să afle palatulii lui, și-upoi, câtu va fi şi-a trai 
sa nu se mai-despărţâsca de dânsulii. 

Ca o copilă buna a spusu acesta dorinţă. a sa si 
maicii sale. Dar maia sa ma voitii so lese nicăire. 
Ea a spusă apor și împăratulu dorinţa sa, dar’ nie 
elii ma voitii s'o lese nicăire să se ducă, pentru că 
amândor o Yubiau fOrte tare, și nu sciu ce-ar fi făcutu 
de scârbă, dacă unica loră fica 1-arŭ fi parăsitu și sar 
fi dusu cine sci unde, 

Copila, de supărare că parinţii sei nu vor se 
lese, a îhceputii a se uscă și'n vro câte-va dile așa de 
tare a slabitü, ca de-abia se pntea urni din locii. 


— 314 — 


Vădendii acesta împeratulii și-a călcat pe inimă, 
1-a datu binecuvântarea părinţâscă și tâte cele tre- 
buinci6se de drumu, și-apol a lusat'o să se ducă în 
tréba-sY, 

Copila, Iuându-și acuma remasă bunii dela pă- 
rințiă sei s'a pornită spre resaritii și s'a dusu, s'a dusă 
unii timpu forte îndelungată, până ce a ajunsii la o 
apă fârte mare, ce curgea fârte repede. 


Ce sa facă ea acuma ?.., cum sa trâcă ea apa 
acâsta ? căcı podu peste dânsa nu eră şi a înotă nu 
scià, și macar de-ar fi și scitii, eră peste putinţă s'o 
trâca de-a'notulu, caci erà forte mare, 

Etă însă că pe când sta ea așa, bătându-și ca- 
pulu ; ce e denceputu ?..,. vede că Yesă din apa aceea 
o fétă fórte frumâsa îmbrăcată tâtă îv albi, 
care-i dise : 

— Tu-ţi vei ajunge scopulu teii, dară lungu timpii 
acolo nu-tY este îngăduit să stai... Multă placere nu 
vei gustă !... 


Și cum rosti féta cea frumâsă cuvintele acestea, 
îndată Ba făcutii unii podii peste apă cea mare pe care 
a trecută féta de'mperatii de ceealalta parte. 

După ce a trecutu acuma fâta de împeratii apa 
aceea a culetoritii €ră-și ma. departe și s'a dusi, s'a 
totii dusi, până ce-a ajuusu la o Babă bătrână, 
care păscea unii cârdii de gâsce. 

Baba, curi6să ta tâte babele, cum a vădut:o în- 
data a întrebat?o de unde vine șim cotro se duce? 


— B75 — 


Fâta împtratulm, respundându-i, 1-a istorisitii tâte 
din firii în pării: cum și ce?,.. de unde vine și'ncotro 
se duce!,., 

— Eš, draga mătușei, — dise mai departe baba , 
— potă să-ți scurtezii fârte multii calea. 

— Dacă mi-al scurta-o, matușică, mare bine mi-ai 
mat face, și, Dâmne! cum p-ași mai mulțămi pentru 
fapta D-tali! 

Buba, mugulită prin cuvintele fetei, îi dă în mânu 
drâptă unii pomișorii, 6ră în mâna stângă uni 
inelii fârte micii și-i dice să facă cruce cu po- 
mișorulu, că apoi îndată va vedè ce se va întemplă 
qu densa. 

Feta o ascultă, face cruce cu pomișorulii și... ce 
sa vda ?... vede că de-odată se rădică în aerii si 
cine-va o duce pe susii, dar” cine-o duce nu scie, 

Așa se duse ea prin aeră, pare că ar fi fostii de 
cine-va vrăjita a călări pe-o prajină de alunu, şi câtă 
a clipi din ochi ajunse de'naintea palatulu S6relui. 

Pe de'naintea palatului acestma curgea unii rii 
limpede ca lacrima. 

Spre a trece preste riulii acesta, oră și cine arii fi 
fostu acela, care ar fi voit să trâcă, trebmă sa plă- 
tésca un argintii, ori de nu, să Amble unii anü 
ratacindii prin lume. 

Lângă rit sta ună omü forte bătrânii, care trecea 
de ceea parte pre toți ce. ce plštiañ argintulii, ori de 
nu rătăcaii unii anii întregii prin lume. 

Călătârea nâstra, ca sa nu mm âmble rătăcindii 
prin lume, luâ inelulii ce l-a fostii cupatatu dela baba 


— 316 -- 


cea betrâna, și i-lii dete moșn6gulu ca s'o trâcă de 
ceea parte. 

Betrânulii, luândă inelulii, a trecut'o de ceea parte 
de riii fără sa mai întindă multă vorbă cu densa. 

Acuma a sositii ea la pârta palatulu séü a curţii, 
prin care a întratii încetulă în ograda si de-aice su 
dusii apoi până la ușa curţii, 

Lângă ușa curţii se uflă uuŭ câne fârte mare 
cu dóue capuri. Cânele acesta, cum a zarit'o dé- 
una a începutii torte tare a lătră şi a da la densa, 
numai, numai 80 apuce în dinți. 

Mama S6relui, căci s6rele avea o mama fórte 
bătrâna, și palatulii acesta eră palatul S6relui, deci 
mama S6relu, cum audi cânele celŭ cu dâue capu 
batâudu, a eșiti afara și cum a vădutii pre caletârea 
n6stră a întrebat'o mâni6su : 

— Pre cine cauţi tu aice și ce vrei? 

Calătârea uóstra nesciindu cine- betrâna, care a 
întrebat'o așa de restitii, și ce are su se'ntâmple dacă 
X-a spune ceea ce i-a spusă, póte ea i-aru fi respunsu 
cum arii fi trebuitu să-i respunda. Așa însă, în nevi- 
novăţia sa, nesciindii ce-i prefăcătoria și minciuna, și 
câtii de bine potu să-ţi prindă și acestea câte-odata, 
dise bătrânei : 

— Eu caută pre multă fubitulu și doritulü mei 
S6re, dupa care multu timpu am alergatii și numai 
abia acuma am pututii ajunge la palatulu lur!,,. 

Audindi Mama S6relui aceste cuvinte s'a 
făcutu focü de mânie și-a începutii a o blăstemă qi- 
cêndù : 


— 3⁄7 — 


— Blăstămată să fii tu, că at îndrăsnitii a veni 
până aice să amăgesci cu frumuseţa ta pre fiuli 
mei !,.. In pasere să te prefaci, șin tâtă dina să 
soră spre ceri !... 

Șintradevării, că'ndată ce-a rostitii baba cuvin- 
tele acestea, tânăra copilu mai nainte de-a da cu ochii 
de Yubitulii seii, maï nainte de-a apucă macar aY spune 
câtii de tare îl Yubesce, s'a prefăcutu într'o parere mică, 
pre care 6menii o numescii Ciocârlie, și care, de- 
` atuna şi până în diua de astă-q totdâuna, când e 
frumosi și săninii afară, se'nalță cântând“ spre ceriu 
spre Yubitulü seŭ. 


IV. 


Acestea sunt legendele Ciocârlieă, cari le-am pu- 
tutù adună până acuma. 

Dar Românii nu le aŭ numai pre acestea, ci eY 
mai istorisescii încă și altele despre acâsta puseruică. 

Așa dicii er că atunci, când Ciocârlia sbâră 
fârte deminétš și fârte susň în aeru, însemnâza că'n 
aceea di nu va plouă defeliii. 

Eră când se sue în susu și când se scobóră în 
josii spunii că ea ar cântă: 


Turtitii, turtită, turtită, turtitii, 
La Dumnedei m'am suită, 
Dumnedei cum mwa zărităi 
De-unii picăoră m'a apucatii 

În aerñ wa scuturatii 

Și de pământă m'a isbită ! 
Turtită, turtită, turtită, turtită! 


— 818 — 


Și când rostesce „ ma is b it ù“, atunci sfârșindă 
cânteculii, se lasă în josii ca o săgétă și se ascunde pe 
suprafața pământului. 

Ce se atinge de rentârcerea Ciocârliilorii 
diu ţerile cele calde, spunii Românii, că ele se'ntorcă 
îndecomunii pela „Baba Dochie“ și de-atunci în- 
cepii apoi a se'nălță cătră ceriii și a cântă, 


DQ 


Presura. 


I. 


Sub numele de „Presura“, mase. „Presuri, 
sunt Românilorii mai multe păsărele cunoscute, cari ge 
tinü de una și aceea-și familie. Păsărelele respective 
sunt următârele : 

Presura-de-trestie, Presura-vnitâre- 
de-stuhă, Yrabie-de-stuhii!), lat, Emberiza schoe- 
niclus L, germ. die Rohraminer. 

Capului, bărbia și gâtlejuli până la mijlocul gușek 
a acestei Presure sunt negre. Penele aripelurii asemenea 
negre, însă cu trăsături ruginii si albe, Are mărimea 
unei vrăbii ordinare. Ea provine în tótš Europa prin 
stuhuli Yazurilorii, lacuriloră și a riuriloră. Se nutresce 
cu insecte și cu semânţă de cânepă, trestie, pipirigii și 
€rbă, precum și cu multe alte semiuţe 

Presura-sură sâii Presura-mare, lat, Embe- 
riza miliaria L. germ. die Grauammer. 

Partea superi6ră a corpului la acâsta Presură e 
palidă-ruginie, €ră pe pântece gălbie, ică-colea presurată 
cu pete cafenik-inchise. Vine la noi de-odată cu Cio- 


1; Vedi Vocabularele de Barcianii, Polisii și Stamati. 


— 380 — 


cârliile cu cară și petrece ma. cu samă pe mirișt! și se 
nutresce cu insecte și seminţe. 


Presura-galbană, numita în unele locurt, 
precum de esemplu iu Banati Pasere!), 6ră în alte 
locuri și Scatiii2), lat. Emberiza citrinella L. germ. 
die Goldammer. 


Capul și pântecele aceste. Presure sunt aurii, 
peptulu înpestriţatu cu colori cafenin, verdi si galbine ; 
spatele galbănii-suriu ; códa negrie cu dâne pete albe. 


Presuru acâsta petrece pretutindene atâti pe dé- 
Juri, câtii și pe va; atâtă prin păduri, câtu și prin 
ț6rine; tâmna adeseon pe miriști de ovësü, 6ră érna 
pe drumuri, prin ograd și pe de naintea șureloru, Nu- 
treţulă eY de frunte se compune din ovësň, cânepă, 
malană-marunţelii, parincă și multe alte seminţe, precum 
și din insecte, 

Presura-de-grădină, lat. Emberiza hortu- 
lana L. die Gartenummer. 

Capulu și grumazulu aceste Presure sunt mas- 
lini, gușa gălbie, coculii și piciorele carni, spatele 
roșu-suriu și punctutu cu negru, peptulu și pântecele“ 
deschise-rugini:, 6ră aripele și códa negre. Se afla pre- 
tutinde în Europa prin gradim și tufișuri dela începu- 
tulu lui Maŭ și până la finea lu Septemvre. Cântă ca 
şi Presuru galbună, însa ce-va maï curată și maï 
apăsată, decâtii acesta. 





t) Com, de Dlü Ios. Olartăă, 
MA, de Cihac. Dictionnaire, t, II. p, 595. 


— 381 — 


LI. 


Despre Presura-galbănă care, dintre tâte 
celelalte Presur1, câte li sunt Românilorii cunoscute 
dupa nume, petrece mai multă în apropierea lucuinţeloriă 
omenesci, istorisescă Români din Transilvania următârele: 

Dice că nu e bine să lași cıóreciï și mănușele, 
până ce nu-i vedè pui de Presura, pentru că Pre- 
sura scóte pui ma de cu primavâră decâtu tote cele- 
lalte pase. Când vei vedè pui de Presură să scii de 
siguru, că mai multă n'are sa fie de felii frigu, ci din 
Qi în di totu ma: caldu și mai frumosu.?) 

Românii din Bucovina totu despre acesta pasere 
spunii că atunci, când 6rna se adună mai multe la unii 
locii prin ograqi, prin oc6lele viteloru, pe turiștele oi- 
lorii și pe de naintea șuriloru, când âmblă cu neastâm- 
perii în colo sin cóce sburându și ţiriindu, se scie că 
în curândii dupa aceea are sa sosâscă vreme rea, are 
să ningă și va fi perii. Er’ când nu se strîngii multe 
Presuri Ja unii locii, când nu se batii în ruptulii ca- 
pului dupa wuutretü, atuncă timpuli are să se mâic, va 
fi frumosi şi căldurosii. 


1) Com. de Dlui Gr. Crăciunașii. 


— er 


Cintiţa. 
I. 


Una dintre paserile, care, prin cánteculü eï celü 
resunătoriă și plăcutii, înveselesce atâtii padurile, câtii 
și pometele n6stre și maï alesii încependii de prin luna 
lui Marte înainte, este Cintiţa, numită altmintrelea 
de cătră Românii din Bucovina și Cinteţă, masc. 
Cintetü, de cătră Românii din Transilvania: Cin- 
tiţă, mase. Gintizori!),și Cimpiţă2); decătră 
Românii din Banată și anume de cătră cei din jurulă 
Ohaba-mâtnicului: Cintiţă și Cinchiţă3), éră de 
cătră cei din jurulă Oraviţei: Cinghiţă 4); de cătră 
Românii din Muntenia: Cinteză, mase Cintezii 
şi Cintezolii 5), sin fine de cătră Românii din alte 
părţi încă și Penchii séŭ Pentiii 6), lat. Fringilla 
coeleps L. germ. der Edel- oder Buchfink. 


1) Com. de Dlü Gr. Crăctunașiăi. 
2) Com. de Dlă Gr. a lur I. Sima. 
3) Com. de Dli L. Stoicescu. 

*) Com. de Dlù Ios. Olarii, 


5 A. T. Laurian şi I. C. Massimi, Glossartă. p. 146. — B. 
Nanianŭ. op. cit. p. 95. — și Com. de Dlù P. Ispirescu. + 


° A. de Cihac. Dictionnaire. t. IL p. 591. 


— 383 — 


Cintiţa are în lungime o sută șesedecă și cinci, 
în lăţime dâuesute șeptedeci și optă, în lungimea ari- 
pelorii optdeci și optii și în lungimea codii șeptedeci 
și cinci milimetri. E pe frunte negru-întunecată, pe 
tâmple si pe c6fă albăstrie, pe spate verdie. Zăbelele, 
împrejurimea ochiloră şi gâtlejulii runginii deschise; 
gușa și pepţii cărnii; mijloculii peptului roșu-albiă; 
pântecele si partea de desuptii a codii albe; penele cele 
lungi ale aripelorii spre rădăcină negre, spre vârfii albe, 
ră cele mai scurte galbene și albăstriă. 

Cintiţa se află pretutindene în Europa și se 
nufresce cu diferite semințe si însecte. 


II. 


Altă păsăruică, care se ţine de familia celei pre- 
cedente și e cunoscută Românilorii după nume, este: 
Cintiniţa sé Sfinteţa, și Săghieși, numită 
de cătră Românii din Banată: Cinciţă!) de cătră 
Românii din Muntenia : O it š, masc. Oiţoii?); 6ră 
în alte părți și Penchii-pestriţi?), lat. Frin- 
gilla monti-fringilla L. germ. der Bergfink. 

Lungimea acestei păsărele e de o sută gese deer, 
lăţimea de dóuesute șesedeci, lungimea aripelorii de 
n6uedeci 6ră cea a codii de șesedeci și șese milimetri, 
Capului, céfa, învălișulă aripelorii și părţile superi6re 


1) Com, de Dlù A. Oprea, 

3) Com. de Dlù Gr. Stefanescu gi de nisc6 păserari din Bu- 
curesci, — 

3) A. de Cihac. Dictionnaire t. II. p. 521. 





ale grumuzului i sunt negre-întunecate bătândii în al- 
băstriii. Penele codii la mijlocii albe, ră pe de latură 
negre; gâtlejulii si peptulii gălbii ; zăbelele, bărbia si 
pântecele galbene-albir punctate cu negru. Aripele negre- 
surii, umerii ruginit. 


Nutreţuli de frunte alii acestuY soli de Cintiţă, 
care se află maï pretutindene în Europa, consti din 
seminţe oloi6se de diferite plante, precum și din dife- 
rite insecte mici. 


III. 


Aceste dóue specii de păserele, dupre cum am 
vedutu mai sustii, sunt pretutindene cunoscute. Cu tâte 
acestea însă, Românii, după câtă sciù eù până acuma, 
aŭ numai fârte puţine credinţe despre densele. 


Românii din ţinutulii Câmpulungului în Bucovina, 
după cum mi-a spusă V. Flocea, istorisescă despre 
Cintiţă şi maï alesii despre a -dóua specie, că ea 
vine la noi din ţevile cele calde totdâuna înaintea C u- 
cului, şi cum sosesce se respunde că îndată 
după venirea eí are să vie și primăvâra. 


Maï departe totii Români din ţinutul Câm- 
pulungului spună că câtă va strigă Cintiţa „tinci! 
fincù! să nu maï tragă nime nădejde de vreme 
bună nici să nu se încumete a così, căci apoi o pă- 
ţesce reii. Când nu strigă „finci! finci!“ atunci 
e semni a vreme bună. Când strigă „orrr, orrr fi! 
orrr, orrr fi!“ atunoi va fi totdâuna vreme bună, 


— 385 — 


sănina și frumâsă. Când însă se cobâră dela munte spre 
şesii nu e vreme buna nici odată. 

Eră 6rna dacă se strîngă mai multe Cintiniţe 
la unii loci pe lângă case, atuncă, după spusa Româ- 
niloru din Crasna, e ună semnii că €rna aceea va fi 
mare și f6rte grea. 


25 


Paserea omătului. 


Paserea-omătului,lat. Moutifringilla nivalis, 
Fringilla nivalis L. germ. der Schnee- oder Steinfink, e 
o paseruică mică de d6uedeci centimetri în lungime, 
treieci și șese în laţime, unspredece în lungimea ari- 
pelorii și optü în lungimea codi Partea superiora a 
capului seu, partea inferi6pă și laturile grumazului sunt 
deschise-cenușii ; învelișulu aripeloră cafenii ; penele eodü 
la mijloc negre éra pe margini albe; gâtiţă și gâtle- 
julă negre; pepţi. galbeni cenușii; barbia, peptulu şi 
mijloculu pântecelu albi-întunecaţi. Ochii inchiși-suriă ; 
rostulii negru, 6ră tâmna și 6rna galbënü ca céra; pici6- 
'rele negre. 

Paserea-omătului provine pretutindene în 
Europă dar mai cu samă în munti Carpaţilorii se 
află într'unu număru fórte însemnatu. Ea petrece numa! 
în munţi și numai în casuri estreme se cobóră la șeșii, 
când nu mai pâte nemică ce află de mâncati, 


— < 


Florintele. 


Florinteledem.Florinţelă!) și Floranţă?), 
numitu astfehu în Muntenia : în Transilvania îusă Flo- 
ranti) éra în Banati: Verdoniiit) şi Pău- 
ni6riă5)lat. Ligurinus chloris, Fringilla chloris L. germ. 
der Griinling, Grünfink, e o paseruica de o sută d6ue- 
dea și cina milimetri în lungime, de d6uesute șesedeci 
în laţime, de optdea si trei în lungimea aripelorii și 
de șeședea în lungimea codii. 

Fruntea, împrejurimea ochiloră, bărbia și gușu 
acestei paserele sunt gălbii; împrejurimea urechiloră, 
câfa și eda cenușii; partea inferióră a peptului și 
pântecele alămâii. Colrea principala a penelorii însa 
e maslinie. 

Florintele se afla pretutindene în Europa. Nutre- 
tulu seă de frunte sunt diferite seminţe de plante, chiar 
şi de plante veninâse, însa ma: aleşii semințele cele 
oloi6se. 

1) Com, de Dnit Gr. Stefanescu gi P. Ispirescu. 

2) Bradescu. Utilitatea paseriloră. publ. în „Trompeta Carpa- 
țilorii“. an. XII. Bucureset 1874, No. 1167. 

3) S. Petri. Vocabulariiăi. t. II. p. 244. — 

$) Com. de Dlü Dr. At. M. Marienescu. 

s) Com. de Dia Ios. Olarlă. 

>S 
25* 


Scatiuli. 


I. 

Sceatiulü1) dem. Seatiasü °, numitu altmin- 
trelea și Cisü3) Cijü, Cizu, Cintezu, Cintizolii, 
Țintizoiut) și TTintizoru5); la Români: din Macedo- 
nia: Pola-li Sta-Marie€) lat. Chrysomitris spinus ; 
Fringilla spinus L. germ. Zeisig, este o păstruică forte 
vi6ie. Eli e de o suta dâuedea milimetri în lungime, 
de dóuesute dâuegeci în latüue, de cinadea și cinci în 
lungimea aripelorii şi de patrudea şi cina în lungimea 
codii Penele de pe spate i sunt galbine - verdi și cu 
trăsatun neprii, 6ră cele de pe pântece albe-gălbi. Ari- 
pele sale cele negre sunt la mijlocii galbene; e6da cea 
înfurcată e pe de-asupra galbenă, éra la vêrfu négră ; 
creștetulii capului și gâtlanulu negrii. Petrece vâra prin 
brădihișură și se nutresce mai alesii cu seminţe oloióse. 


II. 
Nu me potu reţinea de-a nu reproduce aice o fa- 
bulă adunată și versificată de neobositulii adunutoriu 


1) A. de Cihac. Dictionnaire t. IL p. 696. 
) Com. de Diù P. Ispirescu. 

3) B. Nanianii. op. cit. p. 95, 

+) A, qe Cihag. Dictionnaire, t. II. p. 52—58. 
) Com. de Dia Gr. Stefanescu. 

° Com. de Dlù I. D. Hondrosomii. 


— 389 — 


de literatura poporana, Dlu P. Ispirescu, si acâsta cu 
atâta mai multu, de re ce în fabula din cesţiune se 
cuprinde nu numa: numele paserelei despre care m-e 
vorba, ci și numele poporanu ali altorăi păserele 
precum şi unele datine și credințe ale Românilor 
despre dânsele. 


Etă si fabula despre care am amintită și care e 
întitulată: ,PitigoYulü și Scatiuliă“. 


Omulă strigă când W pure c'hre cine "li asupresce, 
Și pe totii ce-lii încunjoră îndirjitii elii mi-ţi robesce. 


Una dice at-alta face 
Și nu stă de locii în pace. 


Când elù boulii miţi înjugă si pe cală în chingi mi-ţi stringe, 
Paseri lanchis6re ţine, pentru ce mi se mat plânge? 
Asuprirea-i este seóla din a lui copilărie, 

Nici văsduhă, nicY focă, nici apă în protivat sta nu pote; 
Eli repune vieţi multe, şi e plinii de reutate, 

Si când află câte vrunulii binele saducăn lume, 

Prigonitii de-ali set elă piere, de si lasă frumosi: nume. 


Păserartulii pus'odată 
Intro strimtă prinqătore, 


Puni Seatiü ușoră de minte, cursă pentru sburătâre. 
Eli făcă din păserică, cugetului señ undltă, 

Si cu glasuri prefăcute, dup'unii copactă stândit ascunsă, 
Zidăria bietulă Scatiii să mi-l dea câte-unii respunsii. 


Cintezi, petrușel, sticleţi 
Si florinţi de cet semeț', 
S'amăgise 
ȘI-o păţise 


— 890 — 


Piţigotuli cu tubire ală seu cântecii $ë cântă : 


„Cinci 
Opinc! 
Intrună pictori 
Și totii stă călecâtulă goli“, 


Cugetândi cu hiirnicie d'ale hranei aşi cătă ; 
Când pe šstü Scatiu nude dutosii cum mar ciripesce. 
De folosii voindii să- fie la elñ Yute şi pornesce, 


Ñt-acolo mi se punea 
Lângă densulii pe-o smicea, 


Ascultândi a lut chemare. „Ce totir stat de-mi vorbesci tu ? 


Egy, în dise, si te du 
Să muncesci, 
S'agunisesci, 


Victa liberă s'o petreci ; şi în dulcea primăviră 
Printre pomii înverdiţi, de cu qQiuă până sâră 


Intro dragoste, unire 
Să întindemi preste five 


Vestlia și amoruli, urmândiă dupre-a nâstră sórte 


Tirisü, 
Gršpisü 
Pên’ la mârte !* 


„Nu putii, respunse Scatiulii, încutatii sunt cu zăvor', 
Piţigotuli meñ se duse 
Mat aprope ca să cerce de at da vre unii ajutorù ; 


Dar’ sentâmplă de se puse 


— 391 — 


P'unü betisorü ce ţinea prîndătârea bine'"tinsi. 
Ueclora se'nchide Yute. Pasetea remâne prinsă, 
Indesertü cercă, se bate, ca să iasă Winchisre. 
Mângăerea o gonesce şi cu ochii ţintăn sâre, 
Capulii îşii viri în grile, puse unghiilen gâtii, 

Ñi mat bine vol mârtea de câtă ună traiu amărită,!) 


1) Pilde şi ghicitori. Bucuresci. 1880. p. 3. 





— +€ 


Domnișoruli. 


I. 


CAtš ferecire și bucurie maŭ simțitu cea mai mulți 
dintre noi, când, ca prunci mici, cu ajutonulu unorii 
laţuri făcute din pării de calii, cu covăţele răzimate 
de-unü beţișorii, cu diferite cusce durate dia bostani 
séŭ din rămurele de socii, în timrulü erne, nu odată 
am putută să prindemu diferite păserele, cari aveaii 
neferecirea să-și caute nutreţuli în apropierea locuințe- 
lorii părinţilorii noștri și cu carı apoi aŭ că ne jucamu 
pâue ce li repuneamii viéta, au că le închideamii într'o 
căsuţă, unde le ţineamu ună timpii ma îndelungatu, 
până ce, din prea puţină îngrijire sâii altă causă, tre- 
bmă să móră. 

Ei bine, una dintre păserelele, care nu odată a 
trebuitii să ni cada în mână si nu odată nï-a causatiă 
cea ma mare bucurie este și Domnișoruli, nu- 
miti altmintrelea de cătra Românii din Bucovina încă 
şi Stigleţii și Scăieriii, de cătră cei din Mun- 
tenia Sticlete?) și Domnișorii2) de catra ce 

5) B. Naniani. op. cit. p. 95. — P. Ispirescu, Pilde si 


ghicitori. p. 9. 
3) Com. de Jos. Olariţi. 


— 393 — 


din Banată Logoceliă și Turculeţi!), și în fine 
de cătră ce din Transilvania: Domnișori?) și 
Stiglete?), lat. Carduelis elegans; Fringilla car- 
duelis L. germ. der Stieglitz. 

A descrie pusăruica acâsta credu că e de prisosii, 
de 6re ce fie-curma dintre nor credii cu-i este prea 
bine cunoscută. 

Vom vorbi asa dara numai despre ceea ce istori- 
sescu și credă Românii din Bucovina despre densa. 


II. 


Dlu Amfilochiu Turturénu, juristu, mf-a comuni- 
eatit urmatârea legenda despre acâsta pasere : 

Dupa ce a facuti Dumuedeu pre tâte paserile, 
câte se afla pe pamëntü și a împartit fie-căreia dintre 
densele hrana cu care are să traâscă în lume, intro 
di le-a chiematii 6ra-și pre tote la sine auume ca sa 
li boiâscă penele, să nu fie tâte într’o col6re, căci dintru 
începutu penele tuturoru paseriloru aveaŭ numar o sin- 
gură col6re, 


Tóte paserile, dela cea mu mare și pêne la cea 
mii mică, cum uudiră acâsta veste înbucuratbre, se 
adunară de'naintea lu Dumnedeu și Dumnedei pre 
tâte le-a boitu. 


1) Com. de Dnit Dr. At. M, Marienescu, Tos. Olaru, T. Stoi- 
cescu şi A. Oprea. 

2) Com. de Dli Gr. Crăciunașii. A 

3) S, Petri. Vocab. — S. P. Barcianii. Vocab. — Poliză 
Vocab, lit, S. — 


— 894 — 


Etă însă cxntrunii târdiu, după ce a gătatu 
Dumnedeii acuma pe tâte paserile de boitii și voi sa 
le dee drumulu ca să se ducă fiecare în trebă-și de 
unde a venită, vine toti întrunu sufletii și D om n i- 
șorulii, și n'apuca bine a sosi, napucă bine a se 
resuflă si se și rogă lu Dumnedeii sa-lii boi6scă și 
pre dânsulii. 


Dumnedeii cum îlu vëqàƏ ilü întrebâ: 


sD'apof bine, Domnișorule! unde mi-ai fostă 
până acuma ?... De ce n'a. venită și tu de-odata eu 
celelalte sburătâre ?. .. 


„Apa dă!... ce eră să facu, pecatele mele!... 
Nainte de-a fi augitu porunca ta, Dâmne, m'am, fostii 
vâritii prin nisce scai ca să-mi. caută și eŭ puțină 
semnânţă de rândulu traiului, și când prinsei de veste 
și voii sa më pornescii și eu de-odată cu celelalte pa- 
seri ca să vinu uice,. . nevoe mare!,,. mă'mpleticii 
pintre scai și atâta ce mă munci atâta ce me sbuciu- 
mai de nn mai sciamii acuma singurii ce să më maï 
facă d6ră scapu mai de graba din încurcătura în care 
întrasemii. Eră dupa ce scapat totu întrunu sufletü 
alergai până aice, .. 

Văqându Dumnegeu că Domuişorulu séü 
Scăleriuli nu din lene sau din nebagare de samă 
s'a întârdiată, ei din pricina scailorii, iu cari s'a fostă 
încurcatu, a luată peniţa și întingândii cu dânsa în tóte 
ólele în cari fusese colorile și” cari ma remasese câte-o 
țiră de tolâre, l-a împestrițatii și pe densulii en mai 
multe fehuri de colon, precum: mohoritiă, albii, 


— 395 — 


negrii, roșii și galbănu și de-atunci apoi penele 
Domnișorului: aŭ mai multe flori. Totü de-atunci 
i-a remasü şi numirea de Domnișorii, pentru că 
așa l-a avorbită Dumnedeu, éra Scăieriii pentru 
că may multu cu semenţă de sea se nutresce, 


Oe — 


Cânepariuli. 


I. 


Cânepariulu, numită altmintrelea în Buco- 
vina și Paserea-cânepe:!), în Transilvania C å- 
nepuriii?), în Banati Cânepidră3), 6ră în unele 
parți ale Moldovei Petroșeli-cânepiut), lat: 
Cannubina linota; Linota cannabina L. germ. Blut- 
oder Rothhiinfling, e o puserica de o sută treideci mi- 
limetri în lungime, de dóuesute treiqecă în laţime, de 
şeptedļecı și trei în lungimea aripeloră și de cineideci 
și cinci în lungimea codi. Penele sale sunt pe de- 
asupra castani: ; fruntea și peptulu roșii ; tâmplele, céfa 
și laturile grumazului cenușii ; penele aripeloru negrii, 
ale codi negre, însa atâtii cele dintânii, câtii și aceste 
diu urma pe margim albe; pântecele si gușa albe; 
rostulii închisii-albastru, éră picidrele roșii-suriă. 

Cânepariulii se afla pretutindene în Europa. 
Petrece preste vera mm multu prin locurile cele mun- 
tâse, 6ră preste 6rna maï multă prin térine. 

1) Com. de Dlii P. Ursulă, 

3) S. P. Barcianii. Vocab. — Polizii, Vocab. lit. C. 


3) Com. de Dlii A. Oprea priu Dlü Dr. At. M. Marienescu. 
+) Dr. T. Stamati, Vocab. — S. Petri Vocab. t. IL. p. 958. 


II. 


Cânepariuli se nutresce eu *eminte de dife- 
rite plante, însa maï cu sama cu seménta de cânepă, 
de nnde se vede ca- vine la Român: și numele de 
Cânepuriii, Cânepidră, Pasereu-cânepei 
și Petroșelii-cânepii. 

Deci spre a apară gânepiștele de acésta 
specie de pase, precum și de muite altele, carf le 
strică adeseori forte tare, Românii îndatinéză de multe 
on a împlântă în mijloculu cânepișteloră unu paru, 
pre care îlu îmbracă cu haine cotrenţâse și-i punu în 
vârfii o cacıulă sâi o pălarie urita. Când se apropie 
Câneparii de cânepa și vědu acesta mamilă, cugetă 
că e atare omii și spariindu-se fugii de dânsa. 

De-aice, dela acesta datină vine apor și dicalu 
cea fârte respândita în Bucovina: „e buni de pusă 
în cânepa“ scie bunii de pusii în mazere, 
căci sin mazere se punu asemene mamile, care se aplică 
unul bărbatii s6ă nne: femei, ce âmbla f6rte rufosu și 
cotrenţosii îmbrăcată, nrîta, nespălata și nepeptenata, 
de trebue să te sparii când te uti la dânsa. 


Inárita. 


Inarita, numita de catră Români. din tinutulü 
Dornei încă și Puserea-inului!), lat. Linaria 
rubra; Fringilla linaria L. germ. der Leinfink oder 
Flachsfink, e o păsăruică de treiecă de centimetri în 
lungime, dóuedeer și dot în laţime, septe în lungimea 
aripeloru și de sese în lungimea cogis. Marginile frunții 
și peniţele din jurulii narilorii sunt castanii-îutunecate 
zubelele și o pată lungărâţă pe barbie și pe partea su- 
peridră a gâtlejulu castunii-negre; fruntea și tâmplele 
roșii-deschise, eéfa și spatele ruginii ; pe pântece albincţă. 

Inariţei îi place să mânânce seminţe olo6se, 
şi mai alesu seméntu de inu, de unde se vede că-i vine 
la Român și numirea de [năriţă séu Paserea- 
inuluy. Ea petrece ma cu sama prin păduri, unde 
se afla mulți mestecini și ariu sPn apropierea cânepiș- 
teloră, unde se află multă cânepă și inii semănatu. 


1) Com, de Diù P. Ursulă, 


Vrabia. 


L. 


Din cele ma departate timpuri şi pêne nu de nmltit 
a fostu Vrabia ţinută de catra omenime ca mna dintre 
cele maï duunacă6se paseri. Cansa acestei ţine a fostă 
împrejurarea, ca acâsta pusere se nntresce mul cu s6mă 
din pâne albă, făcendu prin acâsta multa stricaciune în 
semnaturile Gmeniloru, și mai alesi tâmna, când tâte 
pânele sunt cópte. Dreptit aceea, în multe eri, i s'a 
dechieratii resboim de mârte și totala nimicire. In multe 
locuri s'a hotăritii prin o lege parţiala ca fie-care eco- 
nomii sa prindă o sumă anumită de Vrabii, éră 
acela, cure nu se va supune acestei legi, sa fie pedep- 
siti. Și așa din tâte partile au începutu ómeni, maï 
alesñ ţeranii, costrinșă fiindii prin lege, a prinde cu miile 
și a le nimici. 

Şi care a fostii Gre urmarea aceste: nimici? A 
fostii aceea că, înpuţinându-se Vrăbiile, începură 
a se înmulți toti sorulu de insecte, precum: carăbuși, 
paduchi de pomi, omidi. vermi și multe alte gângănii, 
cară începură a róde maï alesn pometele astfeliu că 
rarii unde se putea află vre unii pomătă nemâncatu de 


— 400 — 


omidr și paduchi. Cei ce făcura legile, prin cun su 
decleratu nimicirea Vrăbiiloru, se vede ca au 
luatii în considerare numai stricăciunea ce-o facii acestea, 
mau cugetatii însă, dupre cum prea lesue se pâte pre- 
supune, de locii și la folosuly celii mare ce ni-lu aduciă 
aceste paserı mâncaci6se. E dreptii că Vrabiile facù 
mare stricăciune în pânele cele albe, nimicindii une oră 
holde întregi. Dar’ daca vom luă în considerațiune că 
totii aceste puseri primavâra prindu și mânânca mil çi 
mii de omide, carăbuși, verm și alte însecte cu multi 
mai daunaci6se decâtu dânsele, curăţendn prin acâsta 
pometele și punându-le într?o stare de-a putea produce 
fructe îndestulutore, trebue sa concedemii cu ele sunt, 
cu tóta dauna ce ne-o faci in pân, de mare folosă 
pentru pomete, ba chiar și pentru pân. Acésta împre- 
jurare s'a cunoscutu maï pe urma, și Vrăbiile au 
fostii apoi nu numa. lasate în pace, ci încă s'aii cau- 
tatii diferite mijl6ce spre înmulţirea loru. Și acuma fie- 
care omii intelegentii sci ca dacă uarfi Vrăbii, nime 
n'arii fi în stare sa cultive pometele din causa omide- 
lorii,cirăbușilorii, vermiloru și a altoru insecte strica- 
ci6se, căci, neavendii cine le curaţi și nimici, Sar, în- 
mulți preste măsură, 

Poporulu românu, semţelege dela sine ca celii 
necultii, adică ţeranii, a tinutu și le mai ţine încă și 
până în diua de astă-qh pre vrăbii ca pre nisce pa- 
seri, ce li face multă și mare stricăciune în pâne. Du” 
elii nică când n’a întrebuințată nià nu întrebuinţeză 
atari mijl6ce, prin cară sar putea nimici Vrabiile, 
ci mijl6cele ce lentrebuințeză elu spre apararea pâne- 


— 401 — 


lori sale de cotropirea acestoru paseri nesatióse sunt 
cu totulii de altă natura. Elu sin privință acâsta, ca 
şin multe altele, și-a luati și-și maï Ye îucă și acuma 
refugiulu la mijlóce superstitióse, cugetândă că prin 
acestea va depărtă Vrăbiile de la pânile sale, fără 
ași mai ga silinţa de-a le prinde și-a le curmă viţa. 
Despre mijlâcele prin carı cugeta elii a putea de- 
părtă Vrăbiile de pânile sale, și despre cari crede 
că aŭ o urmare îndestulătâre, precum si despre alte 
datine și credințe, cari le mai are poporul nostru despre 
Vrăbii, volii să vorbescii eŭ în liniile urmatóre. 


II. 


Ca să nu mânânce Vrăbiile holdele, spune și 
crede poporulii români din Transilvania, că e hine în 
lăsatuliă secnlui de carne a adună tâte sfăr- 
măturile, tóte 6sele şi celelalte remașițe dela mâsă într’o 
față de mâsă și a dâuă di, vra să Qică în Antia di din 
Postului Crăciunului si din Postulu mare 
a le duce afară și aruncându-le spre resăritii a qice: 
»„paserile ceriului! eŭ vă daŭ v óüe hrană 
din mésa mea cu cure să fiţi îndestulite 
și dela holdele mele opritek!, 


Românii din Bucovina spună ca omului aceluia; 
care va ujună tótă diua în ajunulii Crăciunului, 6ră din 
ajnnulii Crăciuuului și până în ajunulii Bobotezii nu va 
mâncă ce felii pe afara, în anulă acela Vrăbiile 
y Dat, şi Cred. Rom. din Ciobancuţa şi jură dict. de Ilie 
Mânzati și com. de Dl. Gr. Crăctunașiă. -— 

2; 


— 402 — 


nu i voru mâncă nică de cum pânele cele albe, ci le-a 
da bună pace. !) 


Când ducă saci: cu gràü la semenatiă, spunu maï 
departe Românii din Transilvania, gura sacilorii să fie 
întârsă cătră eóda carului. Eră când Yer sacii din carii, 
să-i întorci cu guru în josu, și numai după acâstu să-i 
întorcă 6ră-și cu gura în susii și să-i deslegă. Să iei apot o 
mână de grâu dintWunii sacii și stândit cu picidrele pe 
pamântu-ți, adică pe ogorulii teu, 6ră grâuli din mână 
afara de pămentulu teii să-l aruncă și să Qică: „Dâmnă 
sântă, Marie, matcă sântă! eŭ grâulii 
acesta îlii daŭ mâncare la paserile ce- 
rlului, 6ră deistalaltiă grâiali mei să 
fie oprite, nădușite și gurile lor legate! 
Dupa ce vei face acâsta să arunci grâii pe pămentulii 
teii, dar’ când li vei aruncă să fii cu ochiă închiși și 
să dici: „Dâmnau sântă! Mariă maï că sântă! 
așa sa nu vâdă paserile holda mea, cum 
nn vădii eŭ acuma nemică!“ Și după acâsta, 
când ţi-i deschide ochiu, să te uiţi pe culmea unui délù 
sét pe-o pădure din apropiere. 

Când prindu paserile a mâncă holdele e bine să 
se ducă la densele unii om ü medinii, adică acelii 
omii, care e ma! micii la părinţi sei în privinţa etăţii, 
şi ajungând, să lepede tâte vesmintele de pe sine, 
să-și lege bine ochii co năframă séñ cu altă îuvăli- 
târe, și-apoi să lee o lumină cu care a murită unii 
omiiaţinându-o šu mână, precum și pă&ru din capului cu- 


2) După spusa mat multorăi Români din Bucovina. — 


— 403 — 


tarm omii mortü, și cu lumina apriusă să încunjure 
holda sa, și pe când o încunjură pe din tâte partile 
sa dică: „cum nu vădiieii acumașicumnu 
vede mortuli, aşa să nu védš paserile 
holda acésta, și așa să fie luată mintea 
paserilorii dela holda acâsta, cum e 
luată mintea mortului dela lume! Eră 
câad ajunge în cele patru parți ale holde, să lege în 
fie-care parte câte vr'o câte-va spice cu părulu din ca- 
pulu mortului, ce-lu are la sine, și legându-le să dică: 
„Ed nu legu holda acesta, dar legii gura 
paserilorii dela dânsa, și așa să nu o 
pâtă mâncă ele, cum nu póte mâncă 
omulii morti; șiașasă nu védă ele holda, 
cum nu vede mortului lumea!!!) 


Atara de aceste datine și credințe deșerte mai 
întrebuinţeză Românii încă şi-o mulțime de alte mij- 
l6ce spre apărarea holdeloră de cătră V r ñb iY, cari 
nică decum nu poti fi condemnate. Așa, între altele, facii eY 
unii felii de moriscă mititele de lemni, numite „morisct 
de ventii“, pre carı le pună în locurile cele may 
cercetate de V ra bit. Când suflăși celii mai linii vântii 
moriscile acestea se'nvertescă și făcândii vueti mare 
Vrăbiile se sparie și fugii, lăsândii holda în pace. 


Uni împluntă unul séü şi mai mulţi pari în 
holdă, dupre cum adică e și holda de mare, acaţă pe 
dânșii nisce haine cotrentóse, 6ră în vărfulii lorii punti 





1) Dat. și Cred. Rom. din sa şi jur. diet, de Ilie 
Mânzati şi ella de Dlă Gr. Crăclunaș 


26* 


— 404 — 


o căcăulă séu pălarie vechie, ca ușa sa aibă chipulii unu 
omü și de care apor paserile se sparie și fugii de holda. 

Eră-și se dice că Vrăbiile âmblă de-avalma 
cu fOmetea, căci ori în cotro sentorci ele totu strică. 
Când sunt multe V r áb iY, atunci e f6rte puţină pâne. 
Este însa o di anumită peste anu, și dacă:omnlu, ce 
are săm&nătuă, va nimeri să pustâscă diua aceea, atunei 
nică o Vrabie nu se apropie peste toti anulă de 
pânea sa; ele vorii mâncă pânele invecinute ale altoru 
6meni, dară pre ale lui nu le mânâncă.!) 


III. 


Despre Vrabie esistă la Românii din Bucovina 
și următârea legendă, care mi-a istorisit'o Jacobii Popo- 
viciu din Oprişeni: 

Demultii, demultii, cine sci când va mai fi fostă 
și aceea, a resăritii în mijloculii unei păduri nnü ste- 
jereli, carele începă a cresce pencetișorulu și a 
privi cu dragote la celalalț stejeri de tótă mâna, carii 
se aflaŭ în jurul seii, 

Étă însă că, nu multă după ce a resăritu stejă- 
relulu acesta, vine o Vrabie și se pune pe dâusulu, 
macar că avea unde se pune și'n altii locii, căci pădurea 
eră destulii de mare. 

Stejerelulii, vădându acesta obrăznicie din partea 
Vrabie se mâniă focii pe densa și-i dise: 

„Mă Vrabie! nu vedi tu că eŭ abia acuma 
de vr'o câte-va dile am resaritu, nu vedi câtă sunt de 


1) Diet. de C. Diaconescu din Calafindesci. 


= 30522: 


tereră, de erudü și de slabu, may avută tu nicăin în 
altă locii unde te pune, numui de câtu pe mine?,.. 
Nu e destula pădure în prejurulii mei ?... Ian du-te 
de-aicea și pune-te pe altii copaciu, căci dâră pădurea 
e destulii de mare și de largă, ai unde şedea cât îţi va 
placea !... 

Vrabia, simțindu-se fârte atinsă prin cuvintele 
acestea ale stejerelului, respunse dicându: 

Éta ca mă ducă cum qică tu, dar’ voii veni la 
tine când vei fi pe patulii morţi. si atunce vei trebui 
sa-mi dai sama pentru tâte cuvintele tale de astă-qı ! 

— Bine! bine! — respunse stejerelulu — du-te 
şi mai de grabă să nu vir, de cât numai atunci, când 
vonii fi eŭ pe patulă morţii, precum at qisu ! 

Vrabia a sburatu și s'a dusi... Dar muliii a 
trebuitii ea să aștepte până la mortea stejerelului, căcă 
fie-care stejari trăesce ndue sute de ani, și anume 300 
de am cresce nentreruptii, 300 de am stă locului și 
se odihnesce, éră dela 600 de ani înainte prin 300 în- 
cepe a da înapoi, a-Y putredi inima dela rădăcină, a 
se gauri pe din nuntru, a se uscă așa, ca, când ajunge 
de 900 de anı se resipesce cu totulii. 

Şi Vrabia n6stră a trebuităi să aștepte până ce 
stejerelulii, pe care s'a pusu ea, când acesta a fostii tê- 
neru, a ajunsă de 900 de ani. 

Când a ajunsu acuma stejerelulu de 900 de ant 
s'a dusă Vrabia la dânsulii și Y-a disü: 

— "Ți-aduei aminte când eram tânără si mam fostă 
pusii pe tine cum m’aï batjocuritii de giaba de gebuţa?... 
tu ai cugetatii atunci cu, dacă te vei face mare, veï 


— 406 — 
trăi câtii lumea și ca tine nu va mai altulă!.,. Dar’ 
6tă că acuma te-ai resipitii si eŭ mă scaldn în colbulü 
teu!... Tu din mare, ce-m fostu, te-a făcutii 6ră-și 
micii, 6ră eŭ totii trăescii și totii așa sunt, cum am 
foștii și atuncea !... 

Așa a disu Vrabia, și după ce s'a scăldatii în ce- 
nușa stejarului, sburâ și se cam mai duse într6bă-și de 
unde a venitu. 

De-atunci apoi, de când s'a întemplatu acâsta, 
Vrăbiile, dacă nică ómeniY, nică mâţele și nică ulii 
nu le prindu și le omâră, trăescii mai multă decstu or. 
și care altă pasere,... trăescii cu sutele de am, de unde 
se vede apoi că vine și qicala cea forte respândită 
pintre român: 


Vrabia e pulii, 
Dar draculü sci de càndu-Y! 


care se dice despre Gmenii cel mici de stătură, însa 
mari de ani. Și Vrăbiile, când sunt fârte bătrâne, 
captta pene albe, însă forma lori toti de Vrabie 
renâne. 


IV. 

Alta legendă despre Vrăbii totii din Buco- 
vina, care mi-a comunicato Dlii O. Lujană, suna pre- 
cum urmâză : 

Dice că Vrăbiile dintru începutu erau cu 
multă mai mari, de cum sunt acuma, 

Dela restignirea Doronului nostru Is. Chr. însă în 
câce trupulă loru sa făcută cu multă mai micii. 


— 407 — 


Acâsta a fostii adica așa că, pe câud se află Dom- 
nulii nostru Is. Chr. restignitu pe cruce și suferiă cele 
maï mară si mai crâncene dureri: o mulţime de Vrăbii 
veniră la dânsulii si sburândi împrejurulu lu: începură 
a cirip și a strigă: 

— diviu! jiviu! adică: e viu, e viu! 

Atunci Isus, care se luptă cu mórtea fiindii ca 
nu-lii lăsară să móră în linisce și pace, ci-li năcajiru 
spunându că e viu, a suspinată şi le-a blastămati qi- 
cându ca să se nutrâscă numa. din farmaturile și go- 
zurile, ce le voru află pe drumuri, și totu copilulu sa 
le prindă en hţulu. Eră când va trece unulu sâii ultulii 
pe drumiă, pe unde se voru află ele, să le plesniască 
cu bicăulii, şi ele îndată sa péră. 

Blăstămuli acesta a Im Is. Chr. sa împlinită, caci 
Vrăbiile pe lovii se făcură cu multii maı mică și mai 
neputinciose, de cum au fostu ma nainte, și părasindu 
apoi pre Is. Chi. sburară spre drumuri ca să-și cante 
nutrețulii. Și de-atunci în cóce apoi aŭ devenitii ele 
jucaria copiiloru și a tălatoriloră, prindându-le cet din- 
tAYü cu laţurile și jucândii-se cu densele, 6ră isty din 
urmă plesnindu-l cu sbicele séu omorindu-le cu petricele. 


V. 


Deosebită 4ă Românii din Bucovina înţelegi sub 
cuvântulă „pas re“, ceea ce înțelegeau Romanii sub 
„saves“, totu-și aplică e. ma deseori cuventulu acesta 
la Vrabia-dezasă séu Vrabia-de-câmpi, Vra- 
Dia-de-ţeră, ht. Passer domestiens; Pyrgita dome- 


— 408 — 


stica L. germ. der Haussperling, Spatz, și la V ra b ia- 
de-pădure séu Vrabia-de-munte, lat. Passer 
montanus ; Pyrgita montana L. germ. der Feldsperling, 
Waldsperling 

Fie-care românii din Bucovina, când îi vei spune 
ca a vădutu o mulțime de paseri se va gândi mai 
întâi șintâuii la Vrabii. Cu tâte acestea când îi 
dai în mână séu îl areți vre unii felii de pasere și-lă 
întrebi: „ce-i acâsta % eli îţi respunde: „anii felii de 
pasere, dar’ cum se chiamă nu sciii “ Eră de-o cunâsce 
și sci cum se chiamă, atunci îndată o numţsce pe nume. 

Sub cuvântulii „pasere“ înţelegi așa dară pe 
de-o parte tâte sburătrele fără abatere, &ă pe de altă 
parte numai „V răbiile“, și spună în ldcă de „V ra- 
bi e-de-casă“ ṣi „V rabi e-d e-m unte“ înca gi „P a- 
sere-de-casă“ și „Paser e-d e-m u nt e, 

Cum că sub aceste dóue numiri „paser e“ şi 
„Vrabie“ înţelegă românii pe una și aceea-și pasere, 
se pâte deduce și din urmatórele proverbe: 


Paserea e puli, 
Dar’ draculă sci de cându-t! 


séu „vrabiatotdunae puii“! sti „vrabia 
pnhii șieambredebătrână“ séu: 


Vrabig e pură, 
Dar’ draculă sci de cându-i! 


1) Antonă Pannii. Proverbe. t. HL p. 15, 
2) P. Ispirescu: Legende s6i Ba-me. etc. I. p. 178. 


— 409 — 


carı se aplică la ómenü cei închierciț, cară sunt de 
stătură mică si arată tâneri, dar e. sunt cu multii mai 
bătrâni de cum arată. 

Românii din Transilvania, după cum ne putemă 
încrediuţă din cele ce s'aii arătatii mai susii, se vede 
că încă intelegü sub pasere pre vrahbie. 


Vrabia-de-casă se numesce de catră Românii 
din Bucovina încă și „paserea malaiului“, éră 
bărbaţelulii ei vrabioiii, ali paserei păsăroii, 
Deminutivele dela vrabie sunt vrubidră şi vră- 
biuţă; dela pasere: păstrea pl. păstrele; 
păstrică pl. păsărici; păsăribră pl. p ñ s &- 
ri6re; păstruică pl. păsăruici și păst 
ruice; ră mulţimea o însemnâză prin cuvântulii 
păstrime. 

In Muntenia se numesce vrabia pe alocurea și 
Vrăbeteti, stii Brăbete, tem. Brăbeţdâică?) 
în Banată și anume în ţinutulii Ohaba -mâtnicului: 
Brebaţă, pl. Brebeţe?), în ţinutulu Oraviţei: 
Brabeţit), înalte parți însa: Vrăbete pl. V r š- 
beţi:); în graniţă dintre Banati și Transilvania: 
Hrăbete; în unele părți ale Moldovei: Brăbete?) 
în Epiră Sporghite și Cincione?) şi în fine în 





1) A, I. Odobescu: Weu3o-xuwferirbs p, 81. 
2) In județul Gorji, com. de Dli I. Corno'ă, 
3) Com, de Dlă I. Stoicescu, 

+) Com. de Dlă los. Olartă. 

5) Com, de Dnii A. Oprea şi Gr. a lui I. Sima. 
Com, de Dlă Gr. a lui I. Sima. 


1) A. T. Lauriană și I. C. Magsimü, Glossariii. p. 147 si 164. 


— 410 — 


Macedonia vrabioiulu se numesce Cionii €ră vrabia 
Cionă.!) 


VI 


„Sângele nu se fave apă“ dice unii pro- 
verbü românii. Unu mare adevără e acesta. Românulii, 
ori unde se află uruncatu de sârte, își tramite 1ubirea 
frațiloră ser pe aripele gândulu, pe rîndunele, pe cuci, 
pe turturica și pe undele ventulu. Si dacă cruda sârte 
nu a voitii ca patria lui să fie unita, afinitatea natio- 
nulă nu o pâte uită. Elu continuu se înteresază de sórtea 
fratilori sei din alte parți. Și daca vede o păsăruică, 
fie aceea char și o Vrabinuţa eln adresându-se catră 
densa o tramite la frații ser cel departaț cântându : 


Vrăbiuţă de pe délů 

Sbâră de grabă ’n Arddlü 

Și tentorce de ne spune 

Ori veşti rele, ori vești bune, 
Și ne spune de mat sunt 

Fraţi de-ai noşti pe-acestii pământiă : 
De-ori fi vit să më rejediă 
Ca'ntr'o clipă să mi-i văqă ; 
De-oriă fi morţi să mi-l resbuni 
C'o măcincă de aluni, 

Ce-Y bună de resbunată 

Pre ce morţi de înviatii.2) 


Vrăbiile sunt considerate de catra poporul 
românii și ca nisce prevestitor de schimbarea timpulum. 


1) Com. de D1ü I. D. Hondrosomiă. 
2) V. Alecsandri. Poesii ale pop. rom. p. 317. 


— 411 — 


Așa, când se aduna multe Vrăbii la unii locă și ci- 
ripescii fOrte tare, mai alesii primavâra, atunci e unii 
semnii că în curendii are să plâie, €ră când se adună 
tâmna în scurtu timpii are să ningă. !) 

Toti acâsta credinţă se afla și la Românii din 
România Aceștia spunii: 


Paserilen bătătură 

Când vorii sări și-oră jucă 

Ca când ne spună făr de gură, 
Că timpulă se va schimbă. 
Vrăbiile când sadună 

Pe garduri și se sfădescii 
Timpul séŭ vremea cea bună 
Că se va, strică vestescii, 2) 


Când cânta Vrăbiile de cum se erépa de qiuă, 
e unii semnii că érna va fi timpurie. 3) 

Eră-pă se qice că cine va mânca came de Vrabie 
în diua de Crăciunu, séŭ acela, care a postită unii 
postii, va mâncă ântâia-și dată după postii carne de 
vrabie, acela va fi ușoră preste toti anulă. 4) 

Acestea sunt datinele și credințele Româniloriă 
despre V rš b iY séu Paseri, câte le-am pututii adună. 

Vine acuma să mai aratamu încă și diferitele cu- 
vinte, proverbe și dicale, can s'au formatii dupa nu- 
mele şi dela datinele acestei sburatâre forte lăţitu si 
pretutindene cunoscuta. 





A Credinţă comună în Bucovina. 
2) Pronost. din „Calend. Babelori“, Calend. pe an. 
1848, de Antonă Panni. p. 32. 

3) Cărţile săt. rom. an. III. 1880. p. 34. 

4) Com. de DIü Gr. Criăciunașă şi C. Diaconescu. 


— 412 — 


VII. 


„ăriciulă cu meșteșugă se prindeși 
vrabia cu menii“!), adică on și pre cine poţi să-lii 
adimenesci cu ceea ce-i place lui, cu ve- este dragii, 
nică decum însă prin alte apucaturi. 


„Flămândulii codrii viséză și vrabia 
m ej ii“ 2), adică fie-care ceea ce-i este în gândii, despre 
aceea vorbesce, și ceea ce n'are totii de aceea doresce. 

„Decâtii o septemână vrabie, maï 
bine o di som iü“), adică decâtii a fi o septă- 
mână întregă unii omü nebugatii în samă, ca fie care 
sa se uite la tine cu dispreţii, mai bine o di a fi omij 
însemnatii, omii vădutii și respectati de toți. 

„De câtu o mie de vrăbii pe gardă, 
mai bine una în mână, sé „de câtii o mie 
de vrăbii pe gardă, maï bine una în fri- 
gare“, adică nică odata nu e bine ca omulii să dee 
din mână lucrulu seii, fie acela on și câtă de nensem- 
nată, pe nisce promisiuni, cari cu anevoe se poti. îm- 
plini, căca ma: dice și altă proverbu: 


Ce-i în mână 
Nu-i minctună. 


1) A. Panni. Proverbe. t. III. p. 125. 

3) A. Pann. Proverbe. t. I. p. 129. 

3) P. Ispirescu. Legende gi Basme. t. I. p. 165, 
3) A. Panni. Proverbe. t. III. p. 117. 

5) P. Ispirescu. Legende şi Basme. t. L. p. 168. 


— 413 — 


Ñi până ce nu vei pută, cum se dice, pipal pro- 
misiunea cu måna, pêne atunce Incrulă teii să nu-l 
dm din mâna, caci apoi de nulte oră te alegi cu nemica. 


Vrăbiile se gàleevescü. 
Pentru meiulii omenescii. !) 


Acestu proverbii sa aplica 6meniloru, car. sente- 
resaza mai multă de lucrurile straine, şi nu-și caută de 
treburile și neajunsurile sale, 

Dela cuvântulu „pasere“ suii formatii cuvintele 
şi proverbele următóre : 

Păstrescu, adj. d. e. meiă paserescă. 

Păst&resce, adv. se ie în înțelesu de „fârte 
iute“ sé „iute ca paserea“, prin care se esprima 
íuțimea unui calu f6rte sprintenii și ușoră, care cala- 
resce ca o pasere de iute. Adeseori andimü Qicendu-se 
despre atarı caf că „sb6ră păsăresce“ séü „al6rgă 
păstresce“, 

Păstresce, adv. în locii de: ne"ntelegibilü. 
„Vorbesce pustresce“, adică astfeliii ca nime 
să nu-lu pâtă înţelege. „Nu vorbi păseresce:— 
nu vorbi ca să nu te înţelgu nime, vorbesce omenesce. 

Unii cântecă poporanu din satuli Putna în Bu- 
covina, care ni esplica fârte bine acesti cuvéntü, sună 
precum urméza : 


Frundš verde mării domnescii, 
După cine mă topescă ? 


5 A. Pann. Proverbe. t. III. p. 23. 


— 11 — 


După fectorii ungurescii, 

Că-i cu casa lângă vale 

Și cu pinteni la picrâre, 
Când pășesce 
Zurăesce, 

Inima mi se topesce 

Ca untura cea de pesce, 
Şi-mY vorbesce 
Piisăresce, 

Si se primblă marghiolegce. !) 


„limbă păsărescă“, In Bucovina adeseori 
audimii vorbindu, mai alesii pre o samă de băiaţi, unii 
felii de limbă încurcată cu să nu-i pâtă nime pricepe. 
Acésta vorbă aduce încâti-va cu ciripituli paseriloră 
(vrăbiilorii) si de-aceea se numesce „limbă pš së 
r és e, 

„L6tă paserea pe limbaei pere“, adică 
cum își face omul singurii, nime altulii nu pote să-i facă. 
dia Mtz 


1) Din colecțiunea mea, inedită, 


——+— 


Petroșeluli. 


Petroșelulu, numitii în Transilvauia: Pe- 
trariii!), în Muntenia: Peţraritii 2), Petroșelu si 
Petrușelii2), lat. Petronia stulta; Pyrgita petronia 
L. germ. der Steiusperling, e de o suta șesedeci mili- 
metrii în lungime, de dóuesute n6uedeai în latime, de 
nóuedeeY îu lungimea aripeloră și de cincădea și șese 
în lungimea codij. Obrajil sură, de-asupra ochilorii o 
trăsatură albă; gâtlejulii pătatu cu pete galbene ; partea 
superioră a capulu castaniit- întunecată ; c6da sură; 
celelalte pene de pe corpu în coldrea penelorii Crocârliei. 

Petroșelutii e o păseruică fórte precaută și spă- 
riosu, care petrece mai cu samă în munți pe stâncele 
cele ma înalte, facându-și embulii decomunii pintre 
petrișură, de unde se vede ca-l vinii şi numirile de P e- 
iroșelu, Petrariii şi Petrușela la poporulii 
românu. 

1) S. P. Barciani. Vocab. — Polisi Vocab. și com, de Dlă 
N. Barbu. 

2) Bradescu „Utilitatea paseriloriă“ publ. în „Trom- 
peta Carpaţilori“, an. XII. Bucuresei 114. No, 1167. — 


A. I. Odobescu. op. cit. p. 214. 
3) Com. de Dli P. Ispirescu. 


— —>+-%+< 


Cireşariuliă. 


Cireșariuliă, numitu altmintrelea în Bucovina 
încă și Botgrosu, Clouţarii și Simburaruii: 
în Banati Botgroșii!); în Transilvania și anume în 
Ţera-Bârsei: Puingroșii; 6ră în Muntenia în ţinu- 
tulü Argeșului Crocgrosi?), lat, Coccothraustes 
vulgaris Pall. germ. der Kernbeisser, e o pasere, care 
provine în tâte ţerile locuite de Români, și petrece 
atât prin lived, câtu și prin păduri. Elu are gușă 
n€gră, capu roșieticii și cu galbănit-mohoritii, céfa cas- 
tanie și aripi negre, 6ră pe spinare o pată albă. E de 
optspredece centimetri în lungime, treidecă și unul în 
lăţime, qece în lungimea aripeloră și șese în lun- 
gimeu coqii. ` 

Numele de Cireșariii, care este fórte respân- 
ditü în Bucovina, îlŭ are paserea acâsta de-acolo, după 
cum mi s'a spusă, pintru că ea despâie cireșele de carne 
şi apoi mânâncă medulü din simburii acestora. 

Numele de Clonţariii, Botgrosii stă Croc- 
gros îi, care, mal cu samă celii dintâtii, este fârte res- 


1) Com, de Dlii A. Oprea prin Dlă Dr. At. M. Marienescu. 
2) Com, de Dlă N. Barbu. 


— 417 — 


pânditii nu numai în Bucovina, ci șin celelalte ţeri 
locuite de Român, vine de-acolo, pentru că paserea 
ac6sta are unii cocă scurtă, dreptii, grosit și fârte tare, 
cu care pote, fără mare ostin€lă, sparge și cel may 
vârtoși simbură aï cireșelorii. 

Eră numirea de Simburariii îi vine de acolo, 
după cum mi-a spusu unii, pentru că se nutresce maï 
multă cu simburi de cireşe, 

In fine se crede că dacă pe timpulii mugurului 
se arată mam mulți Cireșari prin livegi, atunci pri- 
mavâra va fi forte rea și ploíósă. 


pre 


27 


Inărița verde. 


Inăriţa-verde, lat. Serinus hortulauus: Pyrr- 
hula seriuus L. germ. der Girlitz, e o pasăruică mică 
de o sută d6uedeci și cinci milimetri în lungime, de 
d6uesute dece în lăţime, de șesedea si septe în lun- 
gimea aripeloriă și de cinciqecă în lungimea cogit. 

Col6rea, principală a peneloru sale e verdele. Cefa, 
spatele și umerii i sunt galbem-verqii și desemnați de-a 
lungulii cu pete negrii. Frunteal o trăsatură de lânga 
ochă, e6da și părţile inferire palide-aurii. Gușa gal- 
băna; peptulii și laturile pântecelu galbi și pătate cu 
pete negre-întunecate. 

Inariţa-verde e o păseruică forte placută și vide, 
care viñe în parţile nâstre pe la finea lu Marte séü 
la începutulii lui Prierii și petrece până târdiu tâmna. 
Se ţine mai cu samă prin pomete, în a căroră apro- 
piere se află multe leguminari. 


Căldărașuli. 


I. 

Caldărușulă sét LugaeYuli!), numită 
astfehii în Bunatii; in Transilvania Botrosă?); éră 
în alte locui Pasere-domnesca?) și Ghimpet), 
lat. Pyrrhula europaea; Pyrrhula vulgaris Naum. germ. 
der Gimpel, e pe crescetulii capuli, pe gâtlejii, pe aripi 
și pe códă negtu-întunccatii; pe spate cenușiii; n6da 
și partea inferi6ră a pântecelui albe ; celelalte parți ale 
corpulu însa roșit-aprinse. E de șeptespredece centi- 
metri în lungime, de douedeci și optü în lățime, de 
n6ue în lungimea aripeloră si de sese în lungimea codii. 

Caldarașulu provine în tótă Europa si petrece 
peste véra maï alesu la munţi prin brădinișură şi fă- 
gunișuri, 6ră 6rna se cobâră și le ţ6ră. 


II. 
Despre puserea descrisa mai susu Dli Orestii Lu- 
Janu mi-a comunicatu urmatârea legendă : 


1) Com. de Dnit A. Oprea şi L. Trăilă prin Dlă Dr. At. M. 
Marienescu. 

3) Lauriunu şi Massimii. Gloasariñ. p. 146—147. 

3) A. de Cihac, Dictionnaire, t. I, p. 197. 

*) Com. de Dlă N. Barbu. 


— 420 — 


A fostii odata unii bacanii, unii adevăratii Burtă- 
verde, carele în viéta sa alta grijă n'a avutu, fara 
numai aceea: cum»ar putea înșălă si scurge de bam 
pre toți Gmenii, ce veniaŭ la dânsul ca sa cumpere 
câte ună alta, 

Şi dacă sar fi mulțămitii numai cu atâta ar fi 
tostii cum ar mai fi fostu, da” elu nu numai pre cum- 
părători îi înșălă, ci și pre mulţi alţia, pre carii h înpingeau 
păcatele să împrumute când-va bani dela densulii, cuci 
clu adeseori da și bani în împrumutu. Pre acești din 
urmă mai cu sama așa de bine mi ţi-i îmbracă prin 
cametele sale cele man, ca pre mulţi dintre dânșii, în 
locii să-i seótš dela nevoe, în scurti timpă îi aducea 
la sapă de lemnii. 

Dar’ bine-a qisu, cine a disii, că tâte-sii numa 
până la o vreme... Omulii până ce nu patesee nu se 
pocăesce !... 

Așa a paţită și bacanulu nostru! 

Vegândii Dumnedeii, că elu, în locu sa se poca- 
6scu și să se mulțumâscă cu ceea ce are, de ce merge 
de ce se face mai mare cămătariu, înșălatoriu si des- 
poictornii, și voindii a scăpă pre ómenii cei nevoieși, a 
carorii plângeri și tânguiri strobăture demultii pene la 
dânsulu, din gharele acestui omu fara cea ma mica 
mustrare de cugetii, l-a prefucutii intro pasere, pre care 
noi o numimü Ghim pe, și-lu alungâ apoi în lumea 
largă. — 

Și findă că bacanulii înșălatoriu și cămătariu 
avea um capu câtu unu bostanu de mare şi-o gura 
forte lata si dubălazata, de-aceea și Ghimpele a re- 


masu cu capii mare si cu botă grosi. Eră roșulii de 
pe gușa și burta sa se dice că e sângele, ce l-a suptii 
prin cămătarie și înșalăciune dela creștini, éra negrulii 
din capii este cușma de mielii, ce-o avea și-o purtà 
el încă când erà bacanii, 

Daca cine-va prinde pre vre unii Ghimpe si 
voesce să-lŭ ţie în casă, nu pâte, căă Ghimpele, 
cum cade în mâna cui-va, îndată își mușcă limba și 
pere, nevoindu să fie de risulii și batjocura acelora, pre 
carii 1-a înșalatu și despolatu 6re-când, 


Acâsta e legenda Ghimpelui. 


III. 


Românii din 'Țâra-Bârsa în Transilvania, dupa 
cum mi-a istorisitu Dlit N. Barbu, tntrebuintéza G h i m- 
pele ca medicamentă în contra morbului numită de 
denși „foci-viu“ s6ă scurtată „fochiu“!), pentru 
ca paserea acâsta, după spusa și credinta lorii, are pu- 
tere de a trage totu fochiulii în sine. Dreptu uceca, 
când unulu séü altulii patimesce de fochiii, nu se 
lasă pene ce nu prinde vro doï pêne la patru Ghimpr, 





l „Fochiulii,“ scurtată din „foc ŭ-vi ü,“ este, dupa cum 
spună Românii din téra Bârsei, unii felii de niorbiica Orbalţulii, 
care se capătă din recdlă, şi omulu, ce-lă are, se dice că arde ca și 
când ar fi pusii întrunit cuptoriă de focii. 

„Focul ă-vi ii“ este cunoscutii și Româniloră din Bucovina, 
însă într'altă înţelesii. Et înţelegii adică sub cuventulii acesta foculu 
ce se produce prin frecarea a dâue lemne uscate de-olaltă până ce 
acestea se aprindă și începii a arde. Acesti feliii de foci îndătindză 
Românii a-lii produce la mai multe ocasiunt însemnate qi spunü tot- 
odată că e de mare Idei. 


— 422 — 


s6ii dacă nu este elii în stare să-l prindă, atunci pune 
pre altulu de-i prinde, éra după ce X-a prinsă îl ţine 
în odma, în care locuesce clù. 

Ghimpi», după ce au trasă într'ânșh, totii 
fochiulii din omulii morbosii moru, 6ră omulii se însant- 
toșaza. 


Do 


Forfecuța. 
I. 


Pretutindene uude se aflu păduri întinse de brad; 
și molid provină unu felii de pasărele, cari se nu- 
trescii mat multu cu semințele ucestorii copaci. Şi fiindu 
că în terile locuite de Româm se află destule padură 
întinse, cară, în cea maï mare parte a lorii, sunt impë- 
nate mal numai cu brad si molii, precum sunt bună 
6ră Carpaţii, se?nţelege de sine, că pasărelele, despre 
carı ni-e vorba, adese ori se afla întrunu număru fârte 
însemnată și'n aceste ten, 

Pre acestea păstrele, can fórte lesne se potii cu- 
nâsce dintre alte pase după rostul loră celii încru- 
éisatü, Românii din unele parți ale Bucovinei le nu- 
mescii „Forfecuţe“, éră în alteparţi, Forteceles, 
mase, Forfecei, Forfecărei și Forfecărași, 
sing. Forfecuţă, Forfecea,Forfecelii, For- 
fecărelii și Forfecărași.!) 

După făptura și marimea corpului și dupa colGrea 
peueloră Forfecuţele sempuartii îu patru specii, 
și anume: 


1) Com, de Dlă P. Ursulù. 


— 424 — 


Forfecuţa-roșie, lat. Loxia pityopsithacus 
Bechst. germ. der Kieferkreuzsehnabel. 

Capulii, gușa, gâtlejulu, peptulu și pântecele acestei 
Forfecuţe sé Forfecele sunt deschise roșii; 
penele de pe spate sure-roșii; în colo penele sunt may 
multă cenușii, negre și suri. 

Forfecuţa-gălbie, lat. Loxia curvirostra 
L. germ. der Fichtenkreuzsechnabel. 

Penele acestei forfecute, când e tânără, sunt maï 
multi sure, éra daca îmbătrânesce galbine-verdii scii 
simplu gălbiu, a forfecelului însă roșii-aprinse, 

Forfecuţa-surie, lat. Loxia rubifasciata, 
germ. der Rothbindenlkreuzsehnubel. 

Fortecuţa acâsta se deosebesce de cea gălbie nu- 
maï prin aceea, că are unii cercii suriii pe céfă, umeri 
negri. și impestritatY cu roșu. 

Forfecuţa-roșietică, lat. Loxia bifasciata, 
germ. der Weissbindenkreuzschnabel. 

Acâsta e cea mai mică dintre tâte forfecuţele. 
Col6rea principală a penelorii sale e roșietica. Verfulü 
penelorii de pe aripe însă precum și a celoră de pe 
umeri e albi. 


II. 

Numele de „Forfecuţă“ stii „Forfecea“u 
acestei famalii de paseri vine de-acolo, dupa cum 
spune poporulii românii dela munte, pentru că tâte 
păsărelele acestea aŭ unii rostu fórte curiosu, și anume 
când îlă închidă treci fălcile una pe lângă alta ca și 
taușurile fOrfecelorii. Rostulu lorii e forte tare, că potii 


— 425 — 


cu dânsulii să-i sfarme și să-Y macine chiar și pre cel 
mai vârtoși cucuruzi de bradă si de molidu, din carii 
scoti apoi semânţa și o mânâncă. 

Românii din ținutulă Dorne: spunit despre pasc- 
rile acestea că atunci, când se aduna ma: multe la unu 
locii și suindu-se pe vârfulii copaciloru începi a cântă, 
e unu semnă ca celii multă peste vr'o câte-va óre se 
va schimbă timpulu, ca va plouă. Eră când se seobóra 
din pădure la stâne și târle, când se asédš pe sub 
streșinele acestora și începii a linge locurile cele góle, 
pe unde nu se aflu nici unu picii de 6rba, atunce asc- 
menea e unii semni că se va schimba timpulii, cu va 
ploua, însă nu îndata, ci abia peste dâne, trei séu 
patra qile. 21) 


— 


1) Com. de Dli P. Ursulii, 


ri 


28 


Grauruliă. 


I. 


Precum pre tóte vietštile cele cu patru picóre, 
așa și pre paseri Românii le împartă în curate, 
mâncătâre s6i bune de mâncare și în ne- 
curate, nemâncătâre sâi spurcate. 


Uua dintre paserile, care nu numai că e de catra 
Români ţinuta de curată sâi bună de mån- 
care, și înca, pentru carnea a cea gustuósă, e 
fârte cuutată și preţuită eşi Grauruli, dem.Grău- 
relu și Grăurașiă!), fem. Grauriţă?), numită 
de catră Românii din Epirii Garăvelii séš G ăr ë- 
velint, lat. Sturnus vulgaris L. germ. der Staar. 

Graurii, aceste pase fârte bune de mâncare, 
se potii cunósce de pe următrele semne. En aŭ pene 
neprici6se și presurate cu pete alhe și sure. Penele de 
pe capù și cele de pe spate ale Graurului strelu- 
cescii vâra ca penele de pe capuli răţoinlua, éra 
penele Grauriţei sunt porumbace-cenușii. 


1) In Bucovina şi Muntenia com. de Dlă P. Ispirescu. 
2) In Bucovina si Transilvania com. de Dlŭ Gr. Crăciunași. 
3) Com. de Dlù I. D. Hondrosomi. 


— 421 


Graurii trăescu pretutindene în Europa, — din 
fundul Șvediei penă în insula Malta, și char în Africa, 
până la capulu Buuei-speranţe. — Dupa ce îu luna lut 
Iunie și-aii clocitii Guele lorii cenușii in cuiburi străine 
séu în scorburi de copaci, se adună de petreci în sto- 
lui, dormu nóptea în stufu, se ciorovaescú séra și de- 
minéta, se seólă de odată cu mare volbura și trecii re- 
pede ca unu norit negru îndesatu. De multe on se 
amestieă pintre Porumbei! și pintre Ci6re, cu 
cari sb6ră apoi pintre vite cocoţindu-se și căutându-și 
mâncarea. !) 

In restimpulu acesta sunt (ăraurii fórte grași si 
prin urmare f6rte bunı de mâncare. 


IL. 

Romáui au despre acésta sprecie de paseri înca 
şi urmatorele datine și credinţe : 

Se dice adica ca ace pu de G raurü, carii nu 
sbâră diu euibü pe la „Iléna Grauriluru“ adica 
în diua de ss. inip. Constuntinu și Iléna, 21 May, se 
sue furnicile în cubu și-i omâra. De-aceea Graurulu 
8éü Grăuriţu în diua de Il éna Gruuriloru își 
aruncă puii afara din euibu, ca ga nu-i Ample furnicile. 2) 

Pre prunci: de ţiganii, cari, dupa cuni fie-carua 
în este prea bine cunoscutu, sunt fârte îndrăsneți cu si 
parinţi loru, Românii îf asemănă cu puii de Grauru, 
Qicendu-le ca sunt ca ; 

AI. Odobescu. op. cit. p. 29. _ 

3) Com. de Dli Gr. Crăciunașă. 


— 428 — 


Nisce pui de Graură 
Din luna lui Faurii, 


In poveștile române adeseori dămiă peste cat năs- 
drăvam, cară pârta numele de „Graur îi“, 

Totu dela numele aceste: paseri derivă şi nnmele 
a dâue localitati isolate din România, aunme: Gi ranri, 
locniuța isolata în judetuln Vaslum plasa Funduri, gi 
Grauri, locuinţă isolata în judetnlii Dolju plasa Jiulu- 
de-susù. ?) 

In fine spunii Români din Bucovina, că prima- 
vera, când vinii mulţi Gruuri de-odata și îmblă prin 
gardun, nu va fi timpu bunu, ci timpii ploíiosi si en 
multe polidie. 2) 


1) Frungesen. op. cit. p. 223. 
2) Diet, de G. Bâncăşii din Vatra-Dornel. 


Adausi. 


Paserile, a cărorii nume poporanii l-am audită în 
decursulii tipărirei acestui tomii din Ornitologie, precum 
și acelea cari nu le putul până acuma defini latinesce 
aflai de bine a le înșiră aice sperând că cu timpul 
și acestea se vor pută defini. 

Paserile, despre cari ni e vorba, sunt următârele. 

Prigoruiuli. — Dlui Iosifii Olarii, învăţă- 
toriă din Domanii în Banatii, mi-a scrisii următdrele 
despre paserea care p6rtă numirea acâsta : ,PrigoruYulü 
se ţine de paserile carnivore, are căocii strimbii, pene 
tărcate albe și brune, pici6re frumâse galbene. Vera, 
când e secetă mare, se'nalță fórte susii în aerii și ţipă 
a plâie.t 

După nume s'ar părea că paserea acâsta ar fi 
aceea-și, care în unele locuri se numesce Prigore 
éră în Bucovina Albinăreli (vei p. 58.) după 
descrierea ei însă s6mănă mą de grabă a ñ Gaïa 
(vedi p. 164) séü altu óre care pasere din familia Găil: 

Totii despre Prigoruiii Dli Ios. Olarii mi-a may 
comunicati încă și următdrea legendă din Banati: 

Când a făcută Dumnegeii lumea a poruncitii tutu- 
rorii paseriloriă ca și ele să lucreze împreună cu dên- 

29 


— 430 — 


sulă, și maï alesă să îndrepte și să curățésca tóte isv6- 
rele și riurile de pe faţa pământului, pentru ca apa din 
ele să fie raat limpede și să curgă maï linii. 

Tóte paserile ascultară porunca făcătoriului lorü, 
numai singură Prigoruiulii nu vol să asculte, numai 
elă nu voi să lucre, dieéndü că nu-și va întină păpucii 
luerándü și curăţindi isvârele... Are elŭ destulă apă 
când pl6uă, nu-I mai trebue încă și alta !.,. 

Dumnegei, vădândii acâsta, neascultare și îndă- 
r&ptnicie a Prigoruiului, l-a blăstămati dieéndü că atatü 
elù câtii și într6ga lui seminţie să n'aYbš dreptă de a 
bea apă din riuri, ci numai cu apă de plâie să-și stêm- 
pere setea. Érš de se va încumetă vre odată să bere; 
atunci îndată să pâră !... 

Așa a disü Dumnedeii și aşa a și remasiă. 

De-aceea Prigoruiulă de-atunci și până în qiua 
de astă-qi, când e mare secetă vâra, senalță în aerü 
şi strigă nencetati „chiu! chiu!“ pentru că atunci 
cere plóie ca să-și stâmperea setea. 


* 


Sărăţeluli. — Acesta e o păsărică mică din 
ordinea cântăreţelorii (oscines). Penele sale cele de pe 
gușa și pântece sunt galbene-surii, cele de pe capii și 
spate la rădăcină vineţe érš la vârfă galbănii-întune- 
cate. Aripele pe de-asupra gălbii, 6ră pe de desuptii albiy, 

Sărăţelulă, după cum mi-a spusă Dli P. Ursulii, 
petrece pretutindene prin păduri unde sunt butucă şi 
şi arbori resturnaţi, precum și prin coșerele sâii nim&- 
tele oiloriă. In locurile din urmă însă mai alesii numai 


— 431 — 


t6mna, când are să cadă omătii. Erna se apropie și de 
locuinţele ominesci. Nutreţulii seii const mei multă din 
musculiţe și vermișori. Cuibulii ilü face în regulă prin 
frundele ce se află sub butucii cei putregăroși. 

Sărăţelulii cântă numai séra când e s6rele aprâpe 
de apusii. Peste di nu cântă mai nică odată, fără numay 
atuncă când plóuš și nemijlocitii după aceea se însăni- 
n6ză si se face frumosii și căldurosii. 


* 


Ţintariuliă. — Acesta e de mărimea unei 
vrăbir. Are o ţintă de pene roșii pe frunte, de unde 
se vede că-i vine și numirea, care am audit'o AntáYa-s( 
dată dela nisce păsărari din Bucuresci. Pe pântece e 
albineţii, ră pe spate aduce la colóre cu vrabia de 
casă. Femelușea e pe peptii roşietică 6ră pe pântece albă. 

Țintarăulii se ţine de ordinea paserilorii cântătâre. 
Sâmănă a fj o specie de Cintiţă, 


* 


Urzicariulii. — Acesta, după cum mi-ai 
spusii vro câti-va Români din satele Frătăuţii-vechi 
Si Crasna în Bucovina, e una dintre păsăruicele cele 
maï mici, cari se află în Furopa; se dice ră e ce-va 
maï micii chiar și de câtii „Ochiulii-bouluYr“ Pe- 
trece mai multă prin buruene şi prin urzici, de unde 
se vede că-i vine și numirea. Se bagă de multe ori 
chiar şi prin borți de sóreci. Eră nutreţulii lui constă 
din muscuţe. 

Eŭ nu cunoscii păsăruica acâsta din vedere. Fre- 
supunii însă că va fi o specie de Pitulice, pentru 


— 432 — 


că, afară de Ochiulii-boului, mai cu samă Pituliceie aŭ 
datină de-a âmblă și aşi căută nutreţulii prin mărăcini, 
urzici și alte buruene. 


* 


Macalendrulii. — In privinţa pšsëruicet, 
care pârtă numirea acésta usitată, după câtii eciii ei 
pent acuma," numai în Moldova, Dlù V. Alecsandri 
mi-a scrisii următârele: „Macalendrulii e o păstrică 
cu peptulu roșii, fârte sprintină în sborulă ei. Cânte- 
culii seii e veselii și armoniosii. Ea dispare €rna din 
térñ și.revine în primăvâră de-și face cuibulii chiar 
prin grădini.“ . 

Ore nu e enm-va păsăruica, care în unele locuri 
se numesce Prig6re stă Prihorii germ. Roth- 
kebhlchen ?? (veqi p. 256). După descrierea Dlui V. 
Alecsandri ar semănă să fie acâsta. 


* 


Gelatnlü. — Acésta numire din Banatü mi-a. 
comunicato Dlü A. Oprea prin Dlă Dr. At. M. Ma- 
fienesen icândii că se numesce germ. Fliegenfinger. 
Sunt însă mat multe specii de Fliegenfinger lat. Mus- 
cicapa. Nusciii acuma care specie anume se'nțelege sub 
Oelatii, sé pote că tóte?... 


* 


Cioica cu accentulii pe i din urmă. Numirea, 
acésta e usitată în era Bârsei în Transilvania. Mi s'a 
spusii, că păstrica ce-o pórt e de mărimea vrăbiei, 
are însă rosti ce-va mai lungii și mai supţire; cântă. 


— 433 — 


ciuic, ciuic, ca și când s'ar văetă, de unde se pare 
că-Ă vine și numirea. 
* 


Scorușa. — Numirea acâsta, care mi-a comu- 
nicat'o Dlii Gr. a lui I. Sima, e usitată la Românii din 
munţii Abrudului în Transilvania. Sémënš că paserea 
ce-o pârtă, se ţine de familia Sturdiloriă, pentru 
că o specie de Sturqii se nutresce mai multă numai cu 
bobiţe de Scorușii (lat. Sorbus aucuparia). 


* 


Giutiţa. — ln unele părţi ale Bucovinei, pre- 
cum d. e, în ţinutulii Solcei Cintiţa (vedi p. 382). se 
numesce și Gintiţă. 


* 


Minun6ua. — Minunéua séšñ Mninunéua, 
după credința poporului români, este o pasere miste- 
ri6să, care nu se arată nici odată Gmenilorii. Mulţi o 
cunoscă numai după nume, éra aceia ce pretindă că 
aü vădut?o, când îi întrebi cum arată, nu sciii cum să 
ţi-o descrie. Unii spună că ar fi de mărimea Gra u- 
rului, alţii de mărimea unul porumbiă şi ér alții 
dieü că ar fi numai ca Ochiuli-boului. Unit spună 
că ar avea pene ruginii, 6ră alții v.rdii și albe. Mai 
pe scurtii nime nu e în stare s'o descrie cu de-umărun- 
tul, căcă numai rară când și rară cine o pâte vedea. 
Bunii omii la Dumnedeü trebue să fie acela, care o vede! 


Atâtă după spusa Românilorii din Bucovina, câtă 
și a celorñ din Transilvania vecini cu Bucovineni), 


— 434 — 


Minunua trăesce mar cu samă la mnnte, prin 
codrii seculari, prin pădurile cele mai dese pintre crengi 
si vr6scuri, și nnmai atunci se scobóră în apropierea 
satelorii, când are să cânte. 

Minundua cântă forte rari și numai n6ptea între 
ungpredece si d6uespredece s6ă dela medulă nopţii. 
până ?n revărsatulii zorilorii. Cânteculii eï este felYuritü. 
Unii spună că elă sâmănă uneori en plânsetuli copii- 
loră, alteori cu sb6ratulii caprelorii séü cu cânfeculiă 
altorii paseri. Eră când gată de cântaţii, atunci face ea 
în vr'o câte-va restimpuri nu, nu, nu, nu! séü mi, 
mi, mi, mi! séñ ţu, ţn, ţu, tu! Alţii Cră-și spunü 
că ea cântă în mai multe modnri şi cânteculii ei să fie 
fOrte frumosi și plăcută. 

Câte odată se aude Minunâua și dina cântândii, 
însă numai la locuri umedióse, la lacuri, piutre frestiă 
şi răchiţi. Când o audă Românii pe locurile acestea 
cântând și mai alesii tómna dică: „Xan ascultă cnm 
cântă Minunâua, 6ră va fi anulii ploïosù!“ 


Cânteculii Minunelei atâtii după credinţa Români- 
loră din Bucovina câtă și a celoră din Transilvania, 
menesce totdéuna a re. Asa spunii eï, între altele, că 
atunci când cântă ea în scurti timpii aŭ să urmeze 
bóle, bătălii, scii o fâmete mare. De câte ori cântă ea, 
atâţia fiorini are să fie corețulii de păpușoii. 


Despre Minunea se face amintire încă și intro 
doină poporană, însă și'ntracâsta așa de scurtii, că nu 
se scie cu siguritate maï nemică despre acâsta pasere 
misteri6să. 


— 435 — 


Étă si doina respectivă: 


Pe-o crângă de răchiţea 

Este-unü puă de Minunea 
Trasam pușca la obrazü.., 

— Hohoho! nu më 'npușcă 
Ptn'ce nu me~ întrebă .., 

Că nu-si puii de vidră négră, 
Ci-sii drăguța ce ți- dragă, 
Numa'sii cu cămeșă négră 

Să nu mă cunâsca casă,.,, 


Din tótă doina acésta atâta se pote deduce, că 
Minundua e nâgră la pene, ma. multă nemică. 
* 


Mninuniţu. — Românii din ţinutulii Dornei 
şi a Rădăuţiloriă în Bucovina cunoscii o pasere pre care 
o numescii Mninuniţă și-o deseriii asttelii: „Mninu= 
nita e ce-va ma mica de câtă ună porumbu și aduce 
la col6rea penelorii cu pupăza, pe sub pântece e cam 
albă, pe spate cam pestriță vânătă, 6ră pe frunte, când 
sborşesce penele, se formâză o cruce albă, Eu vine 
fórte rari în Bucovina la începutulu primăverii si pe- 
trece mai cu samă prin muuţi. Cânteculii eY, care sună 
lilili! lilili! îns6mnă, după credinţa poporului, apro- 
pierea unei bătălii. 

Pâte că Mninnniţa și Mninunéua e una 
şi aceea-și pasere? 

* 


Unintua. -— Românii din Frătăuţii-vechi cu- 
noscii o pasere cu numele „Uninea“ și o descriii în 


— 436 — 


următoriulii modu: „Unin6ua e așa de mare ca unii 
oii de curcă s6ii ce-va și mai mare, e la făptură rotun- 
dă, capuli și picidrele fórte mici, la pene înpuiată (în- 
pestrițată) cu albii și eù galbănii ; aripele scurticele. Pe- 
trece în codru. Cântă de cu n6pte înaintea tuturorif" 
celorlalte paseri. Cânteculit ei e cam acâsta lu, lu,lu,lu! 

Despre Uninea se spune că vine la noi ca să 
spargă om&tulu, și cum vine om&tulii îndată se Ye. Nu 
ernéză nici odată la noi. Vine de-odată cu Sturdulii 
și cu Mierla. Nu se apropie nică câud de sate, ci pe- 
trece numai prin codrii și păduri. Sborulit ei e ca al 
vrăbiei. Când sbâră nu i se vădii de felii picidrele. 

x 

Canaruli, dem. Cănărașiă, fem. Cănă- 
rit, lat. Fringilla canaria L. germ. der Kanarienvogel. 
Acâsta păsăruică nu e mai de feliii cunoscută Româ- 
nilorii dela téra, ci numai celorii de prin orașe, carii 
o ţină prin colivii. Prin urmare numirea eY de-ocamdată 
nu pâte fi admisă ca poporană. Causa însă de ceo în- 
șiră aice este, că cu timpulii are să se lăţ6scă și acâsta 
în poporii ca și multe altele. 

* 

Buligaia. — Paserea, care pârtă acestii nume 
usitatii în Téra Hațegului, după cum mi-a spusă Dlă 
Nic. Densușiani, e ună felii de vulturii care-şi face 
cuibulă prin munţi. Dar’ nu petrece numai la munţi, 
ci peste di se cobâră fórte adeseori și la ţâră unde-și 
caută nutreții, 6ră spre séră se retrage cră-și spre 
munți... In aerii mat multii plutesce, de câtii sbâră. 


——< 


Pag. rêndù. 
13 28 
51 Nota 3 
70 16 
75 4 
75 25 
89 10 
109 5 
122 12 
JA 18 6 14 
166 25 
178 12 
179 22 şi 23 
185 1 
195 — 97 și 28 
188 2 
188 9 
188 Nota 3 
193 19 și 20 
200 9 
200 10 
200 10611 
213 18 
229 14 
245 10 


Erori de tipariii. 


tipărită, 
și-ă 
diu 
lăţilă 
facă 
séü 
miscă 
moldavă 
Paură 
sărete 
Pleşusulii 
şi-o împărati! 
ceealalta 
ascunqtdu-se 
datinel& 
leganda 
Oomulii 
Cu cu 
altă 
ipă 
așa temută 
më mă 
sorbintură 
pasrile 


cetesce, 
şi-a 
din 
Ixțită 
facă 
seü 
miscà 
moldavü 
paserí 
Pajură 
sărate 
Pleșuvulii 
și-o imperătâsă 
ceealaltă 
ascunQându-se 
datinele 
legenda. 
Omulii 
cu 
olaltă 
ţipă 
aşa de temută 
më 
sorbitură 
paserile 


30 


— {438 — 


Pag rêndă. Miărită, cetesce, 
249 17 cu ca 
253 8 Privit6rea Privighit6tea 
260 8 voă voriă 
269 3 preface face 
282 17 istorisesce istorigescă 
287 9 crudiți erudiţi 
295 3 le sine la sine 
302 16 şi 17 preăcutii prefăcutii 
302 23 şi 24 păsesele. păserele 
308 2 semnilorii semeniloră 
824 21 Pituleulu Pitulien li 
329 15 i şi 
345 12 face face 
354 10 ce luţeacii se lăţescii 
358 14 î cepură începură 
374 11 scitii sciută 
409 Nota 7 să se schimbe cu nota 1 de pe pag, 410. 
426 q şi încă ci încă 
427 9 amestieă amestică 


NB. Afară de acestea erori mai lipsesce în unele esemplare i gcurtū 
la mijloculii și mai alesii la finea unorii cuvinte din poesii și 
note, Pre acela lectori: vor binevoi a-lŭ adauge singuri.