Tudor Pamfile — Jocuri de copii (1909)

ACADEMIA ROMÂNĂ 


“DIN VIEATA POPORULUI ROMÂN 
l CULEGERI SI STUDII 


VI. 


JOCURI DE COPII 


Urmare la memoriile publicate în Analele Academiei Române, 
Тот. XXVIII şi XXIX, Memoriile Sectiunii literare. 


DE 


ТЫЮ ОБРА M ЕЕ 


ŞEDINŢA 19 DECEMVRIE 1908. 


BUCUREŞTI 





1909 


DIN VIAȚA POPORULUI ROMAN. 


I. Hora dm Cartal, de Pompiliu Pârvescu, 1905. І. 
IL Cimilituri româneşti, de Т. Pamfile e xL ea 
III. Poezii populare din Maramures, de Tit Bud. 1908. 
IV. Cântece și urătuvi de Al. Vasiliu, 1909 


Institutul de Arte Grafice „Progresul“. — Ploesti. 


PREFAŢĂ 


Acest al treilea mănunchiu cuprinde jocuri de copii, frânturi 
de graiu şi obiceiuri copilăreşti, așezate în acelaş schelet ca şi ce- 
lelalte, ca întregiri sau continuări ; puțin material necunoscut, şi 
mai mult împrăştiat prin diferite colectiuni mixte, foi şi lucrări. 

Poate că mai sunt şi alte izvoare pe cari nu le-am putut a- 
Ва, poate că vor fi având şi puncte necunoscute їп colectiunea 
mea, dar de sigur cá puţine. Subiectele obişnuite le cunoaştem 
insá aproape pe toate, cred, si de ceeace nu se aflá in colecţia 
lui Ispirescu !, a d-lui A. Bogdan?) şi а mea — pentru Români 
din stânga Dunării — si a d-lui P. Papahagi?) — pentru cei din 
dreapta, — vor fi amănunte de cari ne putem dispensă cu puţine 
pierderi. Se înţelege, ar fi bine şi frumos să nu avem nimic de 
pierdut, dar aceasta este peste putinţă în ogorul literaturii 
populare. 

Isi vor aduce foloasele lor aceste colectiuni? De sigur. In 
răsfoirea lor, fiecare cercetător va găsi câte cevă; cei mai folosiţi 
unsă vor fi cei ce au grija educaţiunii fizice a copiilor de şcoală, 
a tinerilor de sub steagurile oştirii şi a celor în vrâstă, 

Firea şi ţesetura trupului de Român сег o hrană de care 


* conştiente că o avem, cer o educatiune ale cărei elemente se 
powivesc cu golurile — cu cerinţele — ce se nasc în ele. Această 


hrană ne este la îndămână; împrumutând-o din alte părţi, vom 

; pari, 
greşi, vom pune o formă nepotrivită întrun tipar cunosent, vom 
jigni orgoliul nostru etnic care simte în mod inconştient. 





1) P. Ispirescu, Jucării şi jocuri de copii. Sibiiu 1891. 

2) A. Bogdan, Cantece de copii gi jocuri. Brasov 1905. 

3) P. Papahagi, Din literatura populară a Aromunilor. Bucureşti 
1900. Vol, I: completarea colectiunii publicate în Analele Academiei Ro- 
mâne, XXV, Sect, lit. 


IV 


Vom purtà limba dară după graiul nostru, vom cântă si 
vom petrece ca la noi, vom munci şi ne vom munci cum cere 
firea noastră. 

Trupeşte ne vom educă cum natura a impus copilului no- 
tru să se educe. Vom folosi prin urmare si nai departe unele 
din aceste.jocuri, iar începuturile. pe cari le avem! le vom cu- 
ríti de tot ce-i străin şi le vom îmbogăţi tot mai mult, spre fo- 
losul nostru cel mare. 


Zorlenii Tutovei, în Octomvrie 1908. 


"Tudor Рае. 





1) Dim. Ionescu, Tratat de jocuri şcolare, pentru uzul tuturor gcoale- 
lor de ambele sexe. București 1895. 

Dim. Ionescu si Grig. Teodossiu, Jocuri școlare pentru uzul familiilor 
# al gcoalelor. Bucureşti 1905. | M 

Gr. Al. Tábácaru, Jocuri româneşti pentru copiii scoalelor primare. 
Bucureşti 1906. 


JOCURI DE COPII. 


I. JOCURI PROPRIU ZISE. 


1. De-a ascunsul (cucul). In Ardeal copiii l-au botezat de-a 
chituluşul (chitulus = paserea mică numită ochiul-boului). 1) 

In Bucovina, jocul de-a a se ascunde e foarte obişnuit, E o 
plăcere deosebită pentru copil, când a speriat pe cinevă. Se as- 
cunde pe sub paturi, pe după uşi şi strigă: boo sau bee! 

Cei mai mari fac posne şi mai mari. Ca să sperie, se fac 
matahale lungi, noaptea, întinzând mâinile în sus şi ţinând o 
oală intrun băț, în loc de cap; oala are două spărturi pentru 
ochi, în cari pun câte o lumânărică; iar dela oală în jos, e aco- 
perit corpul cu prostire. In loc de oală, alta dată pun numai 
câte un cap ca de om, care e tot atât de grozav. De multe ori 
se pot întâmplă şi nenorociri; altul ce-l vede, poate să-l ucidă. 
La copiii mici se fac foarte multe jocuri de speriat. Ii sperie că 
vine Barza, că vine Caua, sau că vine lupul să-i mănânce, mai 
ales când plâng sau sunt obraznici: „Тасі, c'amusi vine lupul şi 
te mănâncă (tiganul să teiea, popa să te taie, in Тери); iar altul 
cineva din altă odaie se face că-i lupul şi morăie. Băietul însă 
nu se cam sperie cu una, cu două; ascultă cu atentiune, apoi zice: 
„Să vie încoace, să-l văd“ ! 2). 

„Şi-am mai văzut la marginea târgului, şurile dărăpănate, 
pline de poloboace, unde ne jucam de-a ascunsul, noaptea. Cu cát 
fior căutam prin colţuri negre şi cotrobăiam prin poloboacele ră- 


1) Alexiu Viciu, Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al popo- 
rului român din Ardeal, Bucureşti 1906, p. 29. 

2) Elena Niculità-Voronca, Datinele şi credinţele poporului român. 
Mihalcea (lângă Cernăuţi) 1903, p. 652. 


Pamfile, Jocuri, 1 


2 
sunătoare si cercetam prin podurile în cari se furişiau dungi albe 
de lumină, pe tovarășii ascungi! Şi-mi aduc aminte că totdeauna 
trebuiă să mormăese singur, să spun câte o ghidugie, ca să iz- 
buenească în râs cineva... Numai aşă puteam da de-o urmă în 
pustiul acela!“ 1). 

Prin unele părţi, la jocul de-a prinsul. care se aseamănă cu 
de-a ascunsul, se zice „gata“, şi copiii se împrăştie până la un 
hotar înţeles mai dinainte: la jocul de-a ascunsul, când toţi sunt 
ascunşi, zic ре rând: „cueu?“ 

Sunt scápati acei cari pot scápà neatinşi şi lovesc cu palma 
locul unde a stat prinzătorul: este prins acela care trece hota- 
rul ori este atins cu palma de către prinzător. Prinsul devine 
prinzütor, iar dacá nu se prinde nici unul, apoi tot copilul cel 
dintáiu rámáne prinzátor. 

Jocul este hăzos, când se fuge mult si in una? “. 

Prin alte părţi, „după ce s'a hotărît cine se face, cel ce a 
pronunţat; recitativul (sortul, scuipă în palma stângă şi taie scui- 
patul cu muchea palmei drepte, 3) pronuntánd unul din următoa- 
rele jurăminte quasi-sacramentale, spre a-l obligă să nu se uite 
după jucători, şi să nu vadă unde se ascunde fiecare : 

— Cine s'o uită, să-i sară ochii mă-sei; 
sau: 

— Cine s'o uità, să-i sară ochii în patru, 

Cum sare scuipatul*. + 


2. Baba si uncheşul. In unele sate de prin Bucovina, pre- 
cum bună oară în Mihalcea, gospodarii primesc în ziua de Anul 
nou sau seara, pe moşneag şi ре babă, cari alcătuese malanca. 
Datina aceasta, sub alte forme de altfel, se întâlneşte şiîu Regat 
sub numele de: capră, brează, brezoaie, turcă, etc. „Moşneagul cu 
gheb, cu fuior în loc de barbă, cu o mască de pânză slută, unsă 
cu cărbuni, cu dinţi rari de sâmburi de bostan şi atât de urit, în- 
cât te sperii. Baba din contră, gătită ca o nevastă tânără şi fără 
mască pe faţă. Ea e foarte ruşinoasă şi tot ţine basmaua la gură 
— de multe ori pentrucă feciorilor cari figurează ca babă, le în- 
fiereazá mustata. Atunci fetele se păzesc să le fie tare curat prin 


1) M. Sadoveanu, La noi în Viişoara. Bucureşti 1907, p. 81. 
. 9) Grigore Alex. Tabacaru, Jocuri româneşti pentru copiii şcoalelor 
primare. Bucureşti 1906, p. 8. 
3) Vezi memoriul intáiu din aceste jocuri, B. II. 6, p, 92-3. 
4 G. Dem. Teodorescu, Poezi? populare romane. Bucuresti 1885, p. 195. 


3 


casă, căci ei poartă un hârb cu funingine şi dacă nu-i curat, tă- 
mánjesc tot. S'apucá de mătură, spală şi mai ales fac de-ajuns râs, 
spuind celor de casă o mulţime de adevăruri, pe cari alţi oameni 
trebue să le tacă, căci mosneagul se îmbizueşte în masca sa, 
Moşneagul se sfădeşte cu baba, descoperindu-şi secretele căsniciei 
lor, sau îl prinde mila şi o drăgosteşte cerând să i se dea pentru 
babă ba una, ba alta, din casă. Fetele şi copiii se atin să-i a- 
prindă moşneagului un fel de coadă sucită, din paie, ce o are la 
spate şi el trebue să se păzească necontenit. Malanca mai întâiu 
vine de urează la fereastră — un alt flăcău care-i însoţeşte spune 
cuvinte după o melodie acompaniată de fluier. In cuvintele dela 
malancă se tratează despre sămănatul busuiocului.* 

In Rosa, cu malanca umblă şi capra. 

Iu Camina, baba şi moşneagul sunt însoţiţi de un urs — 
copilul lor din păcate, făcut spre zile de sărbători. 

In Şcheia, malanca este însoţită de fester şi festerifa, ursul 
cu ursarul, turcul cu nevasta şi ţiganii cu tigancele lor, făcând 
apoi perechi, perechi 1). 


3. De-a barza. In alte părţi diu Moldova (jud. Tutova) se nu- 
meste cocostârcul, jucându-se tot pe la priveghiuri şi întocmai. 
Inaintea cocostârcului se pune un căuş cu gráunfe, spuindu-i: 
»gále, gâle“, adică îndemnându-l să se. apropie şi să ciupească 2). 

4. Baterea palmelor. Cunoscut şi prin alte párti?); variantă 
macedo-română 4). 


6. In bunghi (bumbi). In comuna Cărniceni, jud. Iaşi, se 
joacă in chipul următor: Se face o gropuşoară în pământ şi dela 
2 ori 4 paşi de dânsa, fiecare copil caută să svârle în groapă, în- 
tro ránduealá hotărîtă de mai înainte, bumbul său. Dacă întâiul 
şi-a băgat bumbul in groapă, toţi ceilalţi îşi lasă bumbii jos, pe 
locurile unde erau. Cel dintâiu, dacă bagă în groapă nasturii 
puşi Jos, din trei lovituri, cu degetul arătător sau mljlociu 
izbit de cel mare (fig. pag. 8), îi iea pe toti: dacă nu, îi іва pe 
cari i-a putut băgă, iar rândul datului (izbirii cu degetul vine 
celui de-al doilea în rândueală. 


1) Voronca, ор, cit., р. 108—4. 

2) Pr. Econ. Stavr. 1. Antonovici, Istoria comunei Bogdana. Bârlad 
1906, p. CLXXX. 

3) Gr. Tabacaru. op. cît. p. 11. 


4) Pericle Papahagi, Din literatura populară a Arománilor. Bucu- 
resti 1900, Vol. L, p. 85. 


4 


Dacă întâiul nu bagă nasturele lui în gropuşoară, dă (aruncă) 
după dânsul al doilea. Dacă acesta şi-l bagă, toţi cei rămaşi pun 
nasturii lor jos şi al doilea caută să-i bage în groapă luându-i 
pe toţi sau pe cei ce-i poate şi dând a- 
poi rândul celui de-al treilea, atunci când 
nu izbuteste. 

Dacă nici unul nu poate băgă nasturii 
lor în groapă, rândul datului este al ace- 
lui care are nasturele mai aproape de 
groapă. După dânsul vin următorii cari 
au nasturii mai aproape, în rândueală. 
Dacă cel puţin doi ingi îşi au nasturii 
lor deopotrivă depártati de groapă, nas- 
turii lor se numesc boi şi jocul se începe 
din nou 1). 





/ In Ardeal, jocul acesta se numeşte 


de-a zala, sau în părete; nasturele de metal se numeşte gulfa ?). 
Tot în Ardeal, „în jocul bumbii, fac copiii o gropitá în pă- 
mânt şi în aceea trei gáurele. Gropita şi găurelele se numeşte cucă''3). 


7. In busi. In unele părţi din Ardeal se nuw- pa 5 
meşte de-a borbonacii sau de-a borbonacul şi sunt D 
şase pietricele la număr. „Care are mai multe pie- © 
tricele, acela cirică, adică pişcă de mână pe cel care 
are mai puține, până ce vede o pasere sburând, când 
apoi îl lasă! Pietricica mică, albă, se numeşte cirică“!.4) 

Variante macedo-române 5). 

10. De-a calul. Cum vedem, în Moldova de sus, jocul ace- 
sta este îndătinat mai mult la Sf. Vasile, când un călăreț intră 
în casă pe un cal de lemn, împodobit frumos, jucând apoi şi 
suindu-se chiar pe masă. 

„In Cărăpciu pe Siret, jud. Storojineţului, se face de aseme- 
nea cal, dar calul il alcătuesc doi flăcăi ce se pun îndoiţi faţă în 
faţă. Pe spate acoper calul cu lăicere şi alt flácáu îmbrăcat 
ca un turc, cu coroană de hârtie pe cap, stă tot timpul călare şi 
joacă calul. Calul acesta face parte din malancă, €) care aduce cu 


1) Văzut la copiii păr. Gh. Botez, în Aprilie 1907. 
2) Al. Viciu, op, cit, p. 80. 

3) Loc. cit., p. 

4) Loc. cit., p. 21. 

5) Papahagi, op. p р. 161, 168—71. 

6) Vezi aici: A. I. 2 


5 


sine şi capra, de care se tine un băiet cu donita s'o mulgă,iarun 
ţigan cu pusca o împuşcă sau o loveşte cu securea şi ea cade 
jos, sângeră, etc. De asemenea vine şi ursul şi toate persoanele 
stravestite, între cari şi mai multe tigance cu copii de petece în 
braţe, aducând linguri, ace, ete., de vândut“ 1). 


12. In car (de-a carul) este cunoscut si de copiii Români- 
lor macedoneni 2). 


18. De-a domnul. Prin alte părţi, în loc de cele două lem- 
nigoare, se foloseşte un arșic care se surchidește, adică se aruncă. 
Jocul are aceleaşi regule şi se mai numeşte şi în armdsie 9). 

Variantă macedo-románá 4). 


19. De-a dubasul. Se mai numeşte şi de-amija, de-amijele, baba- 
mija şi câte odată are aceleaşi numiri ca şi A. I. 1. Peste Olt, 
în Banat, Haţeg şi Zarand se chiamă şi ajumitul, de-a jumitul, d'a 
ajumita, jumetcă, mijit, migit sau pitulicică 5). 

In Ardeal, verbul a miji = a јиті 9). 


21. Focul. Prin alte părţi se numeşte şi de-a fiipta”). 


22. Hoina. La acest joc, in Bocovina, „o figură“ poartă nu- 
mele de „сис“; probabil, halirea sau haleala 9). 


` 


1) Voronca, op. cit, p. 104—5; Asemànarea cu Brezaia este mai 
ales în unele părţi din Moldova; celelalte amănunte au părţi comune 
cu jocul de-a barza. A. I. 8. Iată o descriere a Brezaiei, din D. C. Ollănescu, 
Teatru la Români, Bucureşti 1898, partea І, р. 9—10: „Doi flăcăi acoperiţi 
cu toale sau cu sumane, se pun unul îndarătul altuia, inchipuind o vită 
oarecare. Cel dintâiu poartă ascunsă o oală în cap, iar cel din urmă o coadă 
de păr sau de cârpă, legată cu o sfoară de picior, astfel ca la cea mai mică 
mişcare să se ridice şi să se scoboare. Peste dânşii încalecă un al treilea 
flácáu, cu un biciu în mână, care sfichiuindu-i sau dând din călcăie, îi mână 
prin sat sărind şi jurând. La cârciumă se opresc şi cel călare, după ce cântă 
—în deobste, lucruri ugurele,—intreabá: dacă nu e nimeni mustiriu să-i cum- 
pere calul, boul, măgarul de sub dânsul, pe care-l tot joacă fel de fel, înşi- 
rându-i bunurile. Cei de faţă se prind însă a-l ponoslui, căinând ori luând 
pe stăpân în bătaie de joc pentru o aşă rablă de vită si spusele lor sunt 
atât de crunte, încât acesta, desnádájduit—si ca să scape haramul din gura 
lumii—il loveşte cu bâta in cap, până ce, spărgându-i oala, cad câte trei 
grămadă la pământ, in hohotele de râs ale tuturor. Apoi intră cu toţii in 
рва eau aldămaşul pielii cel puţin şi petrec ca în vremea cea bună“. 
2) Papahagi, op. cit., p. 184. 
З Gr. Tabacaru, op. cit, р. 14—6. 
4) P. Papahagi, op. cit, p. 185. 
b) Etymol. Magn. Rom., col. 609. 
6) Al. Viciu, op. cit, p. 55. 
1) Gr. Tabacaru, ор. cit., p. 9. 
8) E. N.-Voronea, op. cit., р. 450. 


6 


23. De-a hoţii este cunoscut şi de Românii macedoneni 1). 


26. De-a inelusu'n vártegus are variantă macedo-română °). 


27. Jocuri de flăcăi si fete mari. „Mai toate danturile Ro- 
mânilor din Macedonia sunt un fel de horă care se joacă însă 
în mod particular; se prind mai multe persoane de mână sau 
prin basmale, fără însă a formă un cerc încheiat, ci şirul este 
incolátícit са un culbec. Conducătorul dantului face toate figu- 
rele jocului, dántuind întrun mod expresiv şi cu mult foc: doi, 
trei de după dânsul îl imitează mai mult sau mai puţin, tot res- 
tul dănţuitorilor se mişcă liniştit în cadență, întorcând în diverse 
părţi invártiturele şirului“ 3). 

Jidoncuţa. 

Brâul jidănesc. 

Răguşita 4). 

Romana (în Ardeal) 5). 

Cărăşelul. Melodie din Tepu-Tecuciu : 














1) T. T. Burada, in Revista pentru istorie, archeologie şi filologie, 
an. I, vol. II, p. 428. 

2) Neamul Românesc, An. 1, vol. II, p. 168: „numele jocului Jidon- 
cuta (din Putna) La Moineşti se joacă un brâu românesc, numit, acum în 
urmă, brâul jidănesc. Scârbos nume. Adevărul este că brâul s'a lepădat de 
botez, între harhari, căci la noi în sat, unde nn este nici un Jidan, se nu- 
meste Rügugita". 

3) Ibidem, an. I, vol. II, p. 617. 

4) P. Papahagi, op. cît, p. 164. 

5) P. Papahagi, op. cit, р. 23—4. 


Alivencile. Melodie 1): 


Allegro, 























lelodie °): 


A 


Arcanaud, 
* 




































































ЕЕ ae 


IAN. 
> 


== 





sr E TR 


EST ЗУ AER «А ENT ЧЕЗ P 
E HI. 








„ сої. 898—909. 


8, culeasa din Bucovina. 


No. 18; cf. Etym. Magn. Rom 


T= 


„р. 149 


1) Vulpian. Jocuri de brâu, 
2) Etym. Magn. Rom 


8 


Ariciul, pentru ale cărui cuvinte, vezi B. П. 1. si Jon Creangă, an. II, р. 48. 


Băieţelul, are următoarea melodie 1): 
Allegro molto. 



































Băluță, are următoarea melodie °): 
Allegro agitato. 


























f) >. иі. — 
r | ег a LOLIO IT T ET m a ГҮ | PL J — T| 
t rE hr CLOR tere fr 





—— 44044-0 EL Po —— 


LL = PA FAL I 





1) Vulpian, Jocuri de brâu, No. 29. 
2) Acelas, 16. 


9 


Tiere, jocul ce se face la făgădău (cârciumă) în seara de prinderea, 
postului de Crăciun sau de Paşti, după cină (cfr. grec. TÉQ/tOJ(OL) 5, 
Barbunc?). 
Hufdneasca °). 
Ungureasca *). 
Corăbiasca, cunoscut si în Bucovina, la care se cântă: 
Hai la una, Hai la două, 
Bat-o bruma; Bat-o roua! 5). 
Căzăceasca, la care se strigă în Фери: 
Cine joacă cázáceste, | Şi-o ghileste la Crăciun, 





La nimica nu gândeşte; Când îi gerul numai bun! 
Vara pânză nu ghileste, 
Armăneasca (armineasca). 


Arnăutul. Cimpoiul. Hora de doi. 
Beracea. Ciamgea. Hora dela Bobeni. 
Bárlàdeanca. Ciobăneasca, ciobăneşte. | Hora moldovenească. 
Biru-i greu, Ciocáldul. Hora 'm două părți. 
Blănăreasca, blănăreşte. | Ciocârlanul, Ciocârlia. | Hora т dreapta. 
Ват оа. Clopofelul. Hora "n stânga. 
Bobálca. Cojocáreasca. Hora miresei. 
Boghiasca, Boghecufa. | Colomeica, Colomela. Hora peste picior, 
Boităneşte. Coşărelul. Hora {еѕиїй. 
Bra şovenește. Crăcăoanca. Haita. 
Bránza. Cráifele. Irmelicul. 
Brául de doi. Cucul. Jidanca, Jidáncu[a, Ji- 
Brâul de mână. Curdeasca, doveasca, jidoveşte. 
Brâul nevestei. De doi. Jocul de doi. 
Bráugorul Deleanca, Delencufa. Jocul de mână. 
Brustureanca, Brustu- | Drăguleţul. Jocul miresei. 
reasca. Drumul dracului. Jocul în basmale. 
Brutăreasca. Două părţi. Jocul nevestei, 
Bujorelul. Dura "n bătaie. Lăzeasca. 
Bulgăreasca,Bulgăraşul, | Elbasana. Legeasca, legegte. 
bulgăreşte. Epureasca, Mágurugul. 
Busuiocul. Fárliconda. Marghioala, Marioara, 
Calamandrosul. Floare albă. Marifica. 
Cala Preasna (preasna). | Fluieragul. Маңа. 
Bolovănelul. Gáláfeanca. Mocáncufa, mocăneşte. 
Cálinul. Giambaralele. Moldoveneasca. 
Căluşelul, Căluşarul, Că- | Ghimpele. Morogeveasca. 
luşăreasca, cálugáregte. | Gândul dracului. Moşneguţul. 
Cardagul. Gándul máfei. Munteneasca. 
Cüteaua. Greceasca, Greaca, gre-| Naframa. 
Ciaugul. cegte. Neam[ul, Nemţeasca, 
Ciardagul. Haiduceasca. Nemfigorul. 
Cerchezeasca. Hi cájeaua. Nuneasca. 
Cernita. Hâvlăoanca. Oleandra. 
Cetvarna. Hora de-a mână. Olteanca, Oltenagul, Ol- 
Chindia, Chindica. Hora de bráu. teneasca, olteneşte. 


1) Al. Viciu, op. cit., p. 84. 
9) Sezádtoarea, vol. V, p. 37. 
8) Ibidem, 100. 

4) Ibidem, 168. 

5) Voronca, op. cit., p. 1004. 


10 





Opinca. Sdlcioara. Tindechea. 
Ovrescu. Săltata, Tristenica, 
Ostroveanca. Sănătoriţa. Тғорса. 
Ovdsul. Sárbeasca, sárbegte, Sår- Tápoiul. 
Păhăvelele. bul, Sárbsca. Táráneasca. 
Pandelaşul. Scopiansca. Türdneste. 
Păpuşasca, păpuşeşte, | Slánicul. Tárugul. 

păpuşăreşte. “Sorocovaţul. Tiganca. 
Pânza "ncalcitd. Strioaneasca. Tinfarul. 
Pifigoiul. Sirto. Ги{йтеаксӣ. 
Priboiul. Sapla. $ Tuţueanca,. 
Pristandaoa. arampoiul. Ungureanul, Ungureasca, 
Procovanca. chioapa. ungureşte. 
Racul. stejarul, Vasilca. 
Rafa. $fiopa. Viddeanca. 
Restemul. Tanganica. Zangaraoa. 
Ruseasca, rusegte. Tesco. Zoralia. 1) 
Săbărelul. Ticvesul, 


Piperul. „Pe vremurile acelea se jucà la munte şi „piperut, un 
fel de brâu de se prindeau oamenii ca la horă de mâni. Cel care 
eră de purtă, ziceă din gură: 

Cine joacă piperu, 
Piperu, 
Săracu, 
Să se plece cu capu. 
şi apoi le spuneà ce să facă şi de câte ori să dea cu picioru 'n 
pământ. Ori le ziceă iară: i 
Cine joacă piperu, 
Sá-si lepede odoru. 

Şi atunci cu toţii se desbrícau de haina de pe deasupra de 
rămâneau uneori în cămaşe si aşă jucau. Până jucă, altul le luă 
hainele de le amestecă şi se făceă râs, de rádeà toată lumea“ 2). 

Bătuta: La acest joc, în jud. Suceava, se strigă: 


La pământ cu bătută, Cu fasole şi cu moare; 
Să moară ibovnicà; Şi să moară de vărsat, 
Şi să moară 'n postul mare | So mânâncitu cu pasat?). 


Pernifa. Luni „pe la şase seara, veniau lăutarii la ginere 
unde se făceă masa şi după masă eră joc. Atunci se jucà mai cu 
seamă pernifa, de ziceă la lăutari: „іа ziceti, măi, o pernitd". De 
altfel se jucà uneori si la pungá si la nun. Jucátorii, oameni si 
muieri se prindeau de mână ca la horă, lăutarii cântau şi hora 
se 'nvàrtià în dreapta şi în stânga. Unul dintre jucători eră 


1) Elena Sevastos, Nunta la Români. Bucureşti 1889, p. 280—2. 
2) G. I. Pitiş, Nunta în Scheiu până la 1830, în? Revista Nouă, I, p. 155. 
3) ezătoarea, IV, р. 236, 


11 


în horă, în mijloc, cu pernita în braţe şi se 'nvârtiă de două, trei 
ori, singur în loc şi după ce-şi alegeà pe unul din jucători, — de 
eră bărbat ori fecior, îşi alegea nevastă ori fată, — ziceă în cân- 
tecul lăutarilor: 
Cine joacă perinita, 
Să-i pupe neichii gurita! 
apoi aruncă perinita la picioarele celui ales şi inghenunchind pe 
ea, cel ales trebuiă să înghenunche şi el şi inghenuchiati se sá- 
rutau. Lăutarii {рап cu lăuta, plimbánd degetele pe coardă în 
sus şi în jos. Cel dintâiu se prindeà apoi în horă şi rămâneă cel- 
lalt de јаса регіпіфа şi fáceà si el tot ca cel dintâiu. Fetele şi ne- 
vestele nu se prea lăsau să le pupe; le umflau cu deaxila şi dacă 
jucau perinita, ele nu ziceau din gură nimic, şi numai oamenii 
când o jucau şi feciorii“ 1. 
Băieşanea se joacă in Tara-Oltului si se aseamana cu Ungureanca ?). 
Şincănească, cunoscuta in Tara-Oltului ; se aseamănu си polca ғ. 


Sabagul, cunoscut în Ardeal. 
Roata, 


In perechi, 

Tarina, 

Pe picior, 

Blánda, 

Posovaica, 

Ursa, 

Aomirul +. 

Romana. ajuns astăzi popular, e un fel de cadril, combinat 
în 1849 de I. Mureşianu în Braşov, cu colaborarea profesorului 
universitar din Iaşi St. Emilian. Are şase figuri: Roza, Octavia, 
Muresana, Augusta, Nimfa şi Amata ; un rondo cu care se termină 
fiecare parte. Melodia şi jocurile sunt luate din popor. Intáias 
dată s'a jucat la balul Reuniunii femeilor din Braşov în 18505). 

Împrejurările le aflăm în: Istoricul renasterii jocurilor (dan- 
furilor) noastre naţionale, Romana, Romanul şi Bătuta, precum şi 


a muzicei şi teatrului românesc în. Transilvania, descris de un mar- 
tor ocular. Iaşi 1886, 18 p. 





1) G. I. Pitis, loc. cit, р. 155. 
2) Revista Nouă, VI, p. 345. 
3) Ibidem, VI, p. 845. 


4) Timoteiu Popovici, Dictionar de muzicd. Sibiiu 1905, p. 80—1. 
5 Idem, ibidem, p. 198. 


12 


Márunjica, e un fel de sârbă, foarte repede. Iatá-i melodia 
culeasă din Tepu: 


r, Pa. ЕРТ a 
DER dă i ra ы, — 8-61 I С 1 
4 p еерее Dee | чакы sa: 









































Refeneaua. 

Mânâcuţă. 

Hora nouă. 

Ungurencufa з). 

Frumuşica °). 

Oleandra, se joacă în Bucovina. In Calafindeşti, în timpul 


jocului, se cântă: 


Cine joacă oleandra? 'N capătul tulpanului, 
Catineuta Munteanca, Piatra sulimanului; 
Cu cosiţe ascuţite, Sulimanul de ce-i bun? 
Cu tulpane mohorite: De umblat sara pe drum. 
IngCeohor se aude: 
Cine joacă oleandra ? Cu tulpane mohorite, 
Savetcuţa Munteanca, Cumpărate 
Cu cosite Din cetate 
Rescosiţe, Cu trei lei şi Jumătate. 





Oleandra sau răsboiul se numesc în Bucovina și cântecele 
cari se obişnuesc la nunţi, la scoaterea zestrei miresei din casă 3). 
Despre lucrarea de curând apărută: Pompiliu Pârvescu, Hora 
din Cartal, ed. Acad. Rom. 1908, vezi Jon Creangă, I, p. 156—7. 


1) Marian, Sărbătorile la Români, vol. І. Bucureşti, p. 261. 
2) Neamul Romănesc, TIL p. 814. 
3) Marian, Nunta la Români. Buc. 1890, p. 564—5. 


13 





Jocul sau Jocul miresei se joacă astfel în Transilvania: încă 
până nu s'au sculat oaspeţii dela masă (la ип crop), stegarul face loc 
în casă, scoțând afară mese, etc., apoi desvăluie steagul chiuind: 


Zis-a maica să mă'nsor, Câte-o dată 
Să-i aduc în casă nor, Şi de vatră, 
Să o bată de cuptor, | Să nu fie supărată. 


Tea apoi mireasa de mână, o învârte de câtevă ori şio dă la 
fiecare bărbat şi femeie, fără de alegere de tânăr sau bătrân ; câți 
sunt de faţă, în casă sau pe afară, toţi trebue să joace jocul miresei 
şi să plătească pentru el. Spre scopul acesta, se pune un tăier gol 
şi în acela aruncă banii de joc, care câţi va să dea, 

Stegarul bagă vină celui ce-a jucat cu mireasa, că mireasa, 
Sa şchiopătat şi trebue să o vindece, si aşă cel care a jucat tre- 
bue să plătească. Jocul acesta însă este scurt, numai de vreo trei 
învârtituri, şi când se opreşte mireasa, stegarul o şi prinde de 
mână, ca să nu o fure cinevă dela el, când apoi stegarul va fi 
silit să o cumpere. 

In Selagiu, după mire, nánagi, socri şi nuntaşi, o joacă la 
urmă un frate de-al miresei care chiuie: 

Mă dusei pe-o vălicică Vino, mire, şi o iea, 
Şi-mi aflăi o miresuţă ; Că de nu, mă duc cu ea. 

In Tara-Románeascá, se numeşte danful miresei, iar datina 
aceasta există şi la Românii din Macedonia. Obicein asemănător 
se vede pân’ şi la Spaniolii din Castilia. !) 

Arăpeasca sau arăcheasca se joacă prin satele românești din Dobrogea). 

Sălcioara. 

Oisa. 

Valul, 

Arva. 

Oridinca. 

Rata.?) 

Agăndul este un fel de horă ţărănească care se mai joacá pe 
lângă Olt. „La agănâu, jucătorii se mişcă foarte iute din picioare. 
Se bate în loc, cu piciorul stâng, de trei ori, mai mulţi băieţi 
împreună numărând cu o voce prelungită : una—două—trei ! trei 
şi patru! trei, apoi ocolesc. De aici, iarăş bat cu piciorul. Şi asà 
înainte până ce sfârşeşte hora după voinţă. Agănâul n'are cântec 
din gură. Lăutarii cântă din vioară. Il joacă numai bărbaţii“. 
(Rájletul-Vieros, ОШ). 

1) Marian, Nunta la Români, Buc. 1890, p. 120 şi urm, 


2) Etym. Magn. Rom. р. 1471. 
3) Ibidem, p. 1180. 


14 


Agănâul face parte din horile аза numite bătute, foarte rás- 
pândite la toti Românii si cari se deosebesc prin apucăturile voi- 
niceşti ale jucătorilor. In Dolj, el se chiamă chiar bătuta, 

B. P. Hasdeu îl derivă dela grecescul буб» „lutte, débat, jeu 
public“, cunoscut de Romani puţin înainte de Traian, cánd se 
introduseseră „agones Copitolini“. Romanii mai avuseseră Ago- 
nolia, dies Agonales, Solii Agonenses, etc. 1 

Bavoboiul, în jud. Neamţ, cu strigarea : 

Frunzulitá baroboiu bârlaboi , 
Şi la dreapta câte doi. 

Nuneasea.?) 

Bănăţeanca. з) 

Hora, zice V.Alecsandri, е cea mai veche si cea mai naţio- 
nală din toate (jocurile). Ea-i simbolul unirii, a dării de mână 
intro singură familie, şi se reproduce în zilele noastre întocmai 
ca acele coruri ce se văd săpate pe marmora capiştelor antice. 

„Ноге“ se numesc şi ariile ce împreunează dantul precum 
şi versurile ce sunt improvizate în vremea jocului. Caracterul lor 
e vesel, glumet si mai adese iubitor. Ele sunt cântate de lăutari, 
ce stau în mijlocul horei sau chiar de dănţuitori, când sunt tran- 
sportati de plăcere. Unele sunt scurte, de 4, 6 sau 8 versuri şi 
exprimă sau vreo izbuenire a inimii, sau vreo cugetare glumeaţă, 
precum de pildă: 

Cât e omul de bătrân, Zace dracul şi-o muiere 
Tot ar mânca măr diu sân; Şi má 'nvatá să fac rele. 4) 
Sub potcoava cismei mele | 

Tarele. 

Simianea. 

Ca la baltă, jocuri românesti din părţile Doljului de jos; iar 

Rustenul, 

Polosca. 

Sârbele. 

Cazacul, sunt de origine străină și jucate prin satele româ- 
neşti din aceeaş parte. 5) 

„Hora le este lor ţăranilor cari nu şi-au schimbat din mosi- 
strămoşi nici graiul, nici portul (ci au păstrat neatinse şi jocu- 
rile moştenite dela dânşii) petrecere şi mângâiere. Mişcarea ei 


1) Etym. Magn. Rom., p. 490—1. 

2) Ibidem, p. 2415. 

9) Ibidem, p. 8189. К . 

4) V. Alecsandri, Poezii populare. Bucureşti 1908, p. 206 

5) Şt. St. Tutescu, Monografia satului Catanele-Dolj. Craiova 1908, p. 127. 


15 


trăgănată şi liniştită se împacă bine cu firea duioasă şi visătoare 
a ţăranului. Aleanul sufletului şi-l află prinzându-se alături de 
iubită; uitarea nevoilor, din priveliştea paşnică ce-i desfată ochii, 
o undeste; simţirea plăcută prin trup i-o furnică plápánda cân- 
tare... întreaga pornire, ce tainic îl mână să calce cu paşii pe-ace- 
eas măsură cu toti dimprejuru-i !... 1) 

Hárláoanca este, poate, cel mai vechiu dant moldovenesc 
după horă, a cărui origine se trage, precum se crede, din impre- 
jurarea dragostei lui Stefan cel Mare, cu nevasta unui pescar dela 
Hârlău, din care sa născut Petru Rareş. Se joacă pereche, câte 
doi flăcăi şi două fete, întorcându-se de mai multe ori împrejur, 
țiindu-se de mâni, faţă în faţă şi dându-se înapoi. Flácáii zic: 

Inainte şi 'napoi, 
Catrino, Catrino, hăi! 
Apoi pornind jocul indárát, de unde plecaseră. adaug: 
C'asà Joacă ре la noi: 
Şi 'nainte şi 'napoi... 

Hora-gălăţeunca, originară negreşit din Galaţi, se joacă de 
mai multi bărbaţi şi femei, tiindu-se de mână, roată. La un ocol 
al danţului, intră un bărbat în mijlocul horei şi c'o basmă prinde 
de gât pe un alt jucător, care intră la mijloc; apoi vine altul şi 
altul, până se desface roata, şi lanţul se urmează în doi, pentru 
a se încheiă ca la început cu paşi sáltüreti în horă. 

Jocul Ilangului (din munţii Hangului). 

Ilorodinca Malorosienilor din Bucovina şi 

Tutueanca (Mureseanca), au multă asemănare cu Arcanaua, 
pe când: 

Pristandaua dela Moldova se joacă ca si de brâu, bărbaţi şi 
femei la un loc. 

Pe sub poale de dugheană este iarăş un dant foarte vechiu, 
ce se joacă pe la târguşoare sau pe la sate de către un bărbat 
şi o femeie, ţinând de capetele unei basmale, pe sub care se în- 


1) Sulzer, în Geschichte des transalpinischen Daciens (t. II, р. 420—7) 
recunoaşte că hora, asÀ cum se joacă la noi. cu melodia ei trăgănată, du- 
ioasă, tristă, nu este numai un apanagiu al Românilor munteni ori moldo- 
veni, ci că dânsa se găseşte la Albanezi si la Slovacii din Transilvania si 
din alte părţi ale Austriei, precum cântecele Țiganilor nostri sunt luate dela 
popoarele de prin prejur, deși ni le dau ei ca ale noastre proprii. 

Trebue însă observat că Sulzer, ca si Rósler, cauta toate mijloacele 
pentru a dovedi că suntem slavi de origine si anume prin temei, precum 
slave sunt, după dânşii, cele mai multe datine, jocuri şi cântări ale noastre. 


16 


vártesc din când în când. Acest joc aduce puţin cu jocul grecesc 
TÒ TCELTCEQN. 

Rata e jocul soldaților, ca în chip de horă, bătătorind 
pasul. 

Zoralia este un fel de bătută, foarte sprintenă şi veselă, ai 
cărei paşi sunt adesea însoțiți de un fel de jájáit prelung al ju- 
cátorilor. 


Ruseasca este hora Românilor din Basarabia, 
Colomeica e dantul Românilor mazuri din Bucovina.!) 
Cárbuneasca. 

Răsteiul. 

Ceasul. 

Alunul. 

Cráifele. 

Dunăriuţa. 

Ungureanca, 

Dura şi 

Damul, se cunosc în jud. Gorj.3) 

Treiligegtile si 

Bătrâneasca, se joacă in Bucovina.*) 


29. De-a luna, are variantă macedo-română. *) 


32. De-a mingea. In Ardeal, mingea se mai numeşte hapăghiu 5) 
misd, mishie, iar în jocul cu mingea avem (?) orgo?u, orjan sau 
horjan.?) Bátul cu care se bate mingea se cheamă ciurcă, iar dacă 
este lat la un capăt, poartă numele de 24/0 sau leafd.") 

Tot mingea în alte părţi ale Ardealului se mai zice cocică, 
gócicd, gotcă 8), coică sau hapăc. „Locul und fug cei cari au 
bătut 107, se numeşte gàmburd °). Insuşi jocul de-a mingea nu- 
mindu-se de-a trialunga sau numai de-a lunga.) 


1) D. C. Olănescu, Teatru la Români. Bucureşti 1897, partea T, p. 50—1. 

2) Ic. І. Malaiescu, Monografia comunei rurale Băleşti-Gorj. Târgu- 
Jiu, 1906, p. 49. 

8) V. Litu, în Neamul Românesc. IIT, p. 1133—4: „Cu prilejul festiva- 
lului omagial pentru Impăratul Franz-Iosef al Austriei, la implinirea celor 
60 de ani de domnie, cortegiul Românilor din Bucovina a dat o serbare 
poporalá in Prater (Viena). Românii au jucat multe jocuri românești: hora, 
ааа. arcanul, corăbeasca, treilișeştile, sârba, moldoveneasca si bătrâ- 
neasca. Multi streini au fost de faţă şi au admirat jocurile româneşti. In 
raport cu celelalte naţionalităţi, Românii au fost cei mai bine reprezentaţi“ 

4) P. Papahagi, ор. cit., Б 106. 

5) Al. Viciu, op., cit. р. 49, 60. 

6) Ibidem, p. 64. 

To 5 p. 81, 88, 56. 

8) » p. 88, 84, 49. 


17 


Jocul mingii îl au şi Aromânii.!) 
34. De-a mingea "n eue. In Ardeal se numeşte mingea n 





glang; glang zicându-se şi despre Ac 
svârlirea pietrelor.?) Când wau minge а b 
se folosesc de o scándurice ab spri- ү 


jinită ре un dinte de lemn. La un capăt, b, se pune un lemnut 
rotund numit purecel sau 10} ?) sau poate chiar şi glință sau popic *), 
iar pe capătul a lovesc cu un bát, aşă că purecelul sare în sus. 

35. De-a mișca. Intocmai cum se joacă in Tepu,se cunoaşte 


şi în jud. Tutova, la Bogdana.*) Variante la Românii din Ma- 
cedonia. ©) 


49. De-a oile, se joacă şi copiii aromâni.?) 

43. De-a orbul. In Moldova de sus se cântă: 
Ma trimes orbul Pe cine l-oiu tăià, 
Să cosesc bobul; Să nu fie vina mea. 

în Ilisestià Bucovinei se adaugă: | 
Pe unde o fi mai mic, | Pe unde o fi mai mare, 





Să dau numai un pic; Să dau cu coasa mai tare.?) 


45. De-a paiul. Versuri asemănătoare cu cele din acest joc 
le rostesc copiii şi atunci când le-a amortit un picior şi vorsă le 
treacă amorţeala : 


Esi, bábá, din picior, Cel mai mare, 
Că ţi-a murit un fecior; | Cu cămeşe de fuioare, 
Care? Dă-i colac şi lumânare 
Care? Şi pânză de sufletul ce-l are!) 


46. De-a pânza. In Stefánestii din Vălcea, se joacă astfel: 
„Se strâng mai multi copii, se iau de mâni şi formează o horă; 
însă intr'un loc această horă este desprinsă, formând cu modul 


1) P. Papahagi, op. cit, p. 140. 

2) Al. Viciu, op. cit., p. 46. 

8) Ibidem, р. (2. 

4) Ibidem, p. 46. 

5) Pr. І. Antonovici, op. cit., p. CLXXX. 
6) Р. Papahagi, op. cit, p. 195 şi 167—8. 
7) Idem, р. 14. 

8) El. N.-Voronca, op. cit, p. 556. 

9) Ibidem, p. 862—8. 


Pamfile, Jocuri. 


18 


acesta un sir lung, incovrigat, ca hora. Copiii din amândouă ca- 
petele şirului sunt amândoi cei mai deştepţi şi cei mai mari din 
ceată. Ei stau faţă în faţă şi cel din dreapta (flancul drept)zice: 
— Hora, hora, morile! 
Cel din stânga (flancul stâng) răspunde, întrebând: 
— Ale cui sunt morile? 
Cel din dreupta răspunde: 
— Ale lui Ban-Catarara. 
Cel din stânga întreabă: 
— Ce dă vamă? 
Cel din dreapta răspunde: 
— Un căţel 
Si-un purcel 
Şi pe (cutare) de picior. 

Când zice „şi pe (cutare) de picior^ şi numeşte pe copilul 
din dreapta convorbitorului său, din capul flancului stâng. In 
acest timp, cel din capul flancului drept, împreună cu tot şirul 
după el, trece pe sub mâniie prinse ale celui din capul flancului 
stâng şi ale celui numit ca să-l ,iea de picior“. Cu modul acesta, 
acestui din urmă i se încrucişează brațele şi rămâne cu fața în 
afara horei, iar cu spatele înlăuntru, cu mânile ţiindu-se bine 
de cei de lângă el. 

Cel din flancul drept vine iar în faţa celui din flancul stâng 
şi iar începe: 

— Hora, hora, morile! 
Şi aşă se continuă, până ajunge iar la: 
..9l pe (cutare) de picior. 

Zicând aceasta, numeşte şi arată pe cel de lângă el, cu mâ- 
nile încrucişate. In acest timp cel din capul flancului drept, îm- 
preună cu tot şireagul după el, trece pe sub braţele celui cu ele 
împreunate şi ale celui numit а doua oară, Cu modul atesta, doi 
din dreapta celui din flancul stâng vin cu braţele încrucişate la 
piept şi feţele în afară. Cel din flancul drept începe din nou con- 
vorbirea şi operaţia până când se încrucişează braţele tuturor 
copiilor în horă, fiind toţi cu feţele în afară. 

Şi aşă se sparge jocul^.!) 

In Ialomița, un joc asemănător cu acesta pare a fi cel nu- 
mit „la argeă (rdsboiu) cáfeà". „Se iau de mână mai mulţi 


1) І. A. Zane, Proverbele Românilor, VI, р. 1133--4, 


19 


copii, formând un cerc întins. Unul se face mumă şi altul fată. 
Muma e cu un băț în mână şi sileşte pe fată la argeă. Fata trece 
printre copii, ete.“ 1) 

Copiii macedo-români au şi dânşii un joc asemănător, mai 
ales ca început. 2) 


47. De-a paserea sboará, variantă macedo-română. 9) 


51. Podul popii. Variantă macedo-română pentru întregul 
Joc €) şi pentru sfârşit. 5) 

52. Popicul. In Ardeal, jocul poartă numele de de-a simălul 
şi când se dá pentru întâia dată in popio—simăl—zic: „simăl“ ; 
a doua oară: „bist“; a treia oară: „lerciu“. In alte părţi se aude: 
simol’) sau țdvlic 7). 


53. De-a prinsul. In Ardeal se numeşte de-a prinsele sau 
de-a páteà.9) 

Două variante macedo-románe. ?) 

Acest joc prin alte părţi pare a se numi de-a pisicuta: „în 
fundul curţii lui Radu Băieţelu, o ceată de copii se joacă de-a 
pisieuta. Ce bucuroşi sunt! Uite-i cum sar şi cum fug, má! Se 
feresc să nu-i prindă ştrengarul cela, care e legat cu basmă albă 
peste mâneca zăbunului. . 

A! ha! am înţeles: Ala e písicufa şi ceilalţi sunt goriceii. 

Uite! uite! îl prinde p'ăla, mititelul ! 

— Aiti, aiti! Mai e un pas! Fugi mă, fugi! 

— Na! a scăpat. Bravo, mititelule, bravo! 

— Să-l mâncaţi sănătoasă, pisicutü-müriutá, că l-ai prins 
de... ţi-a scăpat! strigă aşă în bătaie de joc unul din soricei. 

Pisicuţa se face cá n'aude si chiteşte pe care să-l mai iea la 
fagă«.10) 


55. De-a pui-a-gaia. Altă descriere de Lambrior. 11) 
Variantă macedo-română. 12) 


1) Etym. Magn. Rom., р. 1514. 

2) P. Papahagi, op. cit., р. 89. 

3) Ibidem, p. 92. 

4) Ibidem, р. 81. 

5) Ibidem, p. 82. 

6) Al. Viciu, op. cit, p. T7. 

1) Ibidem, р. 83. 

8) Ibidem, p. 65. 

9) P. Paparaci op. cit, p. 112, No. 13. 74. 
10) Fl. Cristescu, în Viafa Literară, I, nr. 51. 
11) Convorbiri literare, IX, No. 5. 

12) P. Papahagi, op. cit, р. 117. 


20 


59. Sodronnl. Variantă macedo-română, 1) 


65. De-a turea. In jud. Botoşani se numeşte de-a geamba sau 
de-a rigca şi se joacă întocmai ca şi în Tepu.?) 

In Ardeal se numeşte şi de-a piul (cfr. ital.: piuolo; sicil.: 
piulu)?). 

E cunoscut şi la Aromâni. $) 


73. Gioalele (arşicele). In Ardeal, jocul acesta poartă numele 
de în borbonac, iar pietricelele se numesc sici. 5) 
Jocul este cunoscut şi de către copiii Românilor macedoneni.) 


T4. Zanga-Zanganeli. Pomenire mai veche în altă parte.) 
Variante macedo-române sunt mai multe. 9) 


11. Groapă cu pietre. Variante macedo-románe. 9) 
18. Capra cu paşi. Variantă macedo-română. 10) 


82. Bon-jurnal. Aproape întocmai este cunoscut prin alte 
părţi sub numele de de-a capra şi măgarul sau de-a măgarul. 11) 


83. Ciubetul. Variantă macedo-română. 12) 


90. Moara. „La morţi, putnenii practică seara la priveghiu 
un joc, numit cAicía, care constă în aceea, că doi flăcăi se pun 
pe o laiţă sau pe un pat lung, culcaţi cu fata în sus, aşă cá picioa- 
rele vin la picioare. Apoi se acopere cu o scoarță şi zăcând aşă 
bat din picioare, iar cu mânile bar ca nişte ciocănaşe, pe când 
alti doi flăcăi îi trag cu scoarţa încoace şi în colo, în nişte ble- 
hurele legate sub laitá, producând o bocănitură asemenea celei 
ce produce moara când picluiegte. 18) 


98. De-a ghicitele. Frânturi din recitativul jocului se în- 
trebuinteazá adesea de popor ca ghicitori. Iată o variantă : 





1) P. Papahagi, op. cit.; p. 166—7. 

2) Com. de camaradul meu, Sublocotenentul Neron Popescu. 

8) Al. Viciu, op. cit., p. 67. 

4) P. Papahagi, op. cit, p. 151—3. 

5) AL Viciu, op. cit, p. 21. 

6) P. Papahagi, op. cıt. p. 126—831. 

1) P. Ispirescu, Poveştile unchiagului sfătos. Bucureşti, 1907, p. 12. 
8) P. Papahagi op. cit, p. 111, 166, 121. 

9) Idem, p. 101, 110. 

10) Jdem, p. 156. 

11) G. Tăbacaru, op. cit, p. 9. 

12) P. Papahagi, op. cit., p. 115—7. 

18) D. Dan, Mânăstirea şi comuna Putna. Bucureşti 1905. p. 149. 


21 


— Іхаіхаѕ, | Се să auz! 
Ivaivas, Am văzut 
Unde-ai mas? Un cucoş 
— La un cap de oraş. S'o găină 
— Ce-ai văzut, | Cun puiu 


Ce-ai auzit? S'o puicá. 1, 
— Ce să văz, | 


99. De-a bostănica. Variantă macedo-română. 2) 


102. De-a poenitoarea. „Jocul copiilor de-a poenitoarea se face 
cu globuri de tină numite gugu. La mijlocul gugului se face o 
gaură şi se întreabă: 

— Gugule, ce-i mâne? 

— Poimâne, răspunde cel întrebat. 

Atunci cel dintáiu trânteşte gugul jos, aşă cât să cadă cu 
gaura drept în jos. 

— Spartu-i gugu? întreabă atunci al doilea. 

— Spart, răspunde al doilea, dă-mi vamă! şi rupe din al 
celuilalt atâta cât să-şi cárpeascá gaura gugului“. 3) 

Jocul acesta se mai numeşte şi prápuscd. 4) 


103. De-a ѕпра. Zece până la douăzeci de tineri se pun jos 
în cerc, îşi iau tundrele înainte, înnoadă o merindare şi unul se 
învoeşte să fie el supă. Se aşează în mijlocul cercului, iar cei din 
jur îl bat până când supa prinde merindarea dela cinevă. Acela 
intră în mijloc de şupă si aşă se continuă jocul. 5) 


104. Cu mingea de pământ. Doi băieţi se aşează faţă în faţă 
la un pas. Unul aruncă mingea cam până în dreptul pieptului 
tovarăşului său din faţă. Acesta o loveşte cu palma; mingea se 
izbeşte de pământ şi sare iar în sus, când cel ce-a asvârlit-o la 
început este dator s'o prindă şi s'o arunce din nou celuilalt ju- 
cător. După şase loviri, al doilea se trage de-o lăture, la şase paşi, 
iar întâiul caută să-l lovească cu mingea peste picioare. Al doilea 
se fereşte crăcănându-se, (crácindu-se, rüschirándu-si sau depăr- 


1) Lumina pentru toţi, Ш, 416—7. 
2) P. Papahagi, op. cit., p. 118—90. 
3) Al. Viciu, op. cit, p. 68 si 48. 

4) Idem, р. TO. 

b) Idem, p. 81. 


22 


tându-şi) picioarele. Dacă nu-l poate lovi, jocul urmează ca şi mai 
înainte ; dacă îl poate lovi, cei doi jucători îşi schimbă locurile!). 

105. Chipăruşul. „In ziua de Paşti, flăcăii şi fetele din Bros- 
cáutii Bucovinei, cu strigăte de „haideţi la сһірёгиѕ“ se îndeamnă 
unii pe alţii. Unul din jocurile acestea e că un flăcău să se suie 
pe umerii altuia şi ţinând un prapur în mână, să înconjure astfel 
de trei ori biserica. Pe lângă el stau alţi doi, cu nişte druci 
lungi, de cari el se ţine şi pe cari aceştia îl tot mută, iar în 
urma lor merge droaie. Mai demult, jocul acesta eră mai frumos: 
se prindeau şase flăcăi voinici în rând, iar alţii mai uşori se su- 
iau pe umerii lor, pe ai căror umeri se mai suiau trei şi astfel 
înconjurau de trei ori biserica, fără prapuri. Pe aceştia căutau 
să-i strice cei ce jucau chipăruş“(?). 2) 


106. Jocul draeilor se face tot în împrejurările lui A. I. 105. 
„Jocul acesta este astfel: se pun în şir la distanţă, unul la spa- 
tele altuia, dracii îngheboşaţi şi tupilati, şi alergând unul după 
altul, se prind pe la spate, de mijloc: cel din urmă pe cel dina- 
inte, acesta pe cel dinaintea lui şi astfel se tot alungă până 
ce ajung în faţa dracului cel mai mare. Acesta ţine în mână 
două bete cu câte două crăcane şi cu acestea îl loveşte în cap 
pe cel ce merge în frunte, ca semn că mai departe nu pot să 
meargă, şi cu aceleaşi bete le arată drumul, care iarăş au să-l 
apuce şi iarăş аза se alungă, până iarăş vin în faţa 101“ 9). 

Cam la fel cu jocul acesta pare a fi şi următorul: se ţin de 
dinapoi, unul de altul, un şir lung de flăcăi; cel din frunte are 
un biciu lung în mână şi când sunt la vreo întorsătură, cel cu bi- 
ciul din frunte arde pe cel din urmă strigând: „chipăruş!* 
Acesta caută să dea jos pe cei ce merg în piramidă (А. I. 105).%). 


107. Podul mânilor, In aceleaşi împrejurări са А.І. 105 6, 
se joacă în Crisceatec, un sat între stânci, în munţii Bucovi- 
nei, la marginea Galiției, mai multe jocuri, ale căror origini, 
slave sau române, nu se pot preciză. Satul e pe întregime ru- 
tenizat. 

Jocul se face astfel: Un şir de flăcăi de-o parte şi altul de fete 
din fata lor se apucă de mâini câte doi şi le tin întinse. Ei fac 


1) Vazut la şcolarii dela orfelinatul „Ferdinand“ din Zorleni (Tutova). 
2) E. N.-Voronea, ор. cit., p. 344. 
8) E. N.-Voronca, op. cit., p. 815. 
4) E. Х.-Могопса, ор. cit.. p. 845. 


23 


astfel un fel de pod, pe care merge o fată. Cei din şiruri cântă în 
acest timp mai multe cântece, între cari se aud şi versurile acestea: 
Imprumutati-ne un snop, 
Căci ducem joca la băieţi. 
Cuvântul joca, adică joaca din recitatia ruteană, este de si- 
gur românesc 1). 


108. Trecerea printre pietre. In aceleaşi împrejurări ca si 
A. I. 105—107, în locul dela A. I. 107. Pun trei pietre nu mari, 
în forma ce ştiu ei, la distante, apoi tiindu-se toti de basmale, şir, 
trec printre pietre strigând diferite cântece. Fac apoi o roată în 
Jur şi unul iea pe o fată şi joacă în mijloc, deşi hora nu se joacă 
pe acolo 2). 


109. Petirea fetelor. In aceleaşi împrejurări ca si A. I. 
105—108. Locul dela A. I. 107—108. Jocul este numai de fete, 
cari se pun în două rânduri, faţă în față. Rândueala este ca să 
ceară o fată dintr'un rând, ce face pe flăcăul, pe alta din celălalt 
rând, să i se vândă o nevastă. Mama întreabă cá la ce páne o 
duce, iar flăcăul răspunzând, începe cu cea de ovăz. La această 
pâne n'o dă. El vine de repetate ori şi înşiră tot felul de pâne, 
din ce în ce mai bună, până ce ajunge la turtá-dulce, şi atunci o 
prinde, iar mama i-o arată, că аза frumoasă cum i-o dă, tot aşă 
s'o ţină şi el 8), 

110. De-a taiu-mălaiu. Cu fetele învățătorului Cláitá : Li- 
via, Veturia şi Mili, se juca si Hutu cel poreclit ,Budulea-tai- 
chii“. ,Státeam doi câte doi tinándu-ne de mâni. Când (Hatu) 
el se puneà înnaintea noastră şi ziceà : 

Taiu-mălaiu în două 

Şi ne dă şi nouă, 
noi trebuiă să fugim unii la dreapta şi alţii la stânga, іаг ө] tre- 
buiă să prindă pe una din fete şi atunci se ţineă de mână cu 
dânsa, pentru са să-i iea locul(?) сө] се rămâneă singur. Când zi- 
ceà „taiu-mălaiu“, el priveà totdeauna pe Livia şi mai ales pe 
ea voiă s'o prindă, căci acum se jucă şi ea cu noi, iar noi râ- 
deam pentrucă nu puteă să o prindă decât foarte târziu, când, 
obosită de fugă, ea se lăsă moartă în braţele lui...“ 4), 


111. După curci. Este un joc de fete, care se face în chi- 


. N.-Voronea, op. cit, p. 345. 
. Х.-Уогопса, op. cit., p. 845. 
. N.-Voronca, op. cit., p. 845. 
. Slavici, Nuvele, Bucureşti 1907. vol. І, р 114—5. 


Haga 


24 

pul următor : fetele şed una în poala alteia. Una din ele le iea 
pe rând şi trecând peste picioarele celei dintâi zice: 

— Curcile mâncară. 

Tot aşă zice până sfârşeşte. 

Pe urmă se duce la cea dintâi şi-o întreabă dacă nu cumva 
i-a văzut curcile ei. Aceea spune: 

— Mâncară ici,—şi arată locul de lângă ea—, păpară ici, 
băură ici şi se duseră pe drumul oleacului 1) pe Ghidici 2) 8). 


119. După al doilea sau al treielea. I. Fac copiii horă rá- 
rindu-se: altă jumătate de copii se aşează în dosul lor. Doi 
fug în jur să se prindă, iar cel dinainte se aşează în dosul a 
doi. Cel din faţă este dator să fugă, să nu-l prindă: când nu 
bagă de seamă, este lovit cu palma de cel dintáiu ; atunci fuge 
el după cel ce l-a lovit. Se întâmplă că un copil slab să fugă 
fără a prinde pe cel dinainte, decât cu greu; atunci cel ce su- 
praveghează poate să-l înlocuească, 

II. Când sunt copii puţini, se face hora numai cu un rând; 
doi fug şi se aşează în rândueala de mai sus şi fără veste. 

III. Se poate schimbă jocul, fugind numai unul, şi în acest 
caz are în mână o cureà pe care o tine ascunsă si în fuga lui 
împrejur o pune la picioarele cuiva. Dacă în tot timpul n'a bă- 
gat de seamă că cureaua este la spate, atunci fugátorulo iea de 
jos şi-l loveşte încet+). 

Cum se vede, această parte din urmă se aseamănă cu jo- 
cul de-a mişcă, A. I. 85. 


113. Mánzuliea. In unele sate din Bucovina, de-a mânzulica 
se joacă opt flăcăi: fiecare tine în mână câte o carte. 1) e rege ; 
2) e comisar ; 8) e doctor; 4) pantir; 5) págubas ; 6) tâlhar; T) mán- 
zulică şi 8) ovariul, care arată 10 oare. Comisarul deschide cartea, 
sa şi întreabă: | 

-- Cine este pantir? 

Pantirul vine, bate la uşa comisarului şi zice că el este po- 
liţaiu, şi-i dă o сѓиѕѓе în mână. Comisarul iea ciuştea şi-i dă cinci 
la palmă zicând: 

— Asta-i leafa ta pe-o lună: dacă te-i purtă bine, dacă 
vei păzi târgul cum se cade, ca să nu fle nici o pagubă într'în- 

1) Oleac-drac. 

2) Sat in Dolj. 


8) Comunicat de d, St. St. Tutescu. invátator din Catanele-Dolj. 
4 Gr. Tabacaru, op. cit. р. 11. 


25 
sul, atunci ţi-oiu mări leafa, iarău dacă se va întâmplă vreo pa- 
gubă, să vii îndată şi să-mi spui. 

Pantirul iesă, 

Iată cá 'mtr'o Miercuri vin nişte Jidovi la târg cu marfă 
de vândut, şi cu o căruţă la care este inhámatá o mânzulică, si 
trag la piaţă. Peste un ceas vine şi stăpânul căruţei la Panţir 
şi-i spune că i-a furat cinevă mânzulica. Panţirul merge la co- 
misar şi-i spune cá i s'a furat jidovului mânzulica. Comisarul ii 
zice să meargă în târg şi să caute câte ceasuri sunt şi să iea tot 
deodată şi pe păgubaş ca să-i arate unde are prepus căi sar 
află mânzulica şi să-i caute numai decât mânzulica. Ii spune tot 
odată să iea sama că acuma e noapte, să nu se atingă de uşa regelui, 

Că uşa e pe din faţă E legată cu rogoz, 
Legată cu aţă, Cum pui mâna, pică jos. 
Iar pe din dos 

Păgubaşul merge pe la case, unde are prepus că sar află 
mânzulica, şi ajungând la una, bate să i se deschidă. Uşa îi arată 
10 ore. Se duce mai departe până dă de tâlhar. 

Pantirul iea pe tâlhar şi-l duce la închisoare şi spune comi- 
sarului că a găsit pe tâlhar. Comisarul spune să-l aducă dimi- 
neata, ca să-l tragă la răspundere, să-l bată şi apoi să-l iea la că- 
tane. Dimineaţa chiamă pe doctor ca: să-l cerceteze de poate sluji 
la oaste ori ba. Doctorul îl cercetează şi aflându-l că e bun, îl 
tunde, îl jură şi-l îmbracă cu un ceaun în cap, şi-i pune о coro- 
mâslă pe spinare: apoi îl scoate afară, îl pune la fereastră dina- 
intea casei şi-l învaţă să strige: „berdo“!), apoi întreabă pe oa- 
menii din casă 

— Cum stă? — Bine? 
— Ca un câne! 
răspund aceștia. Şi după aceasta se'ncepe jocul din nou 2). 





2) S. Fl. Marian, ZImmormántarea la Români, p. 911—9. 
1) Berdo, nemteste, wer da, cine (-i) acolo. 


II. SORŢI. 


Relatinni asupra sorturilor, în jocurile copiilor macedo-ro- 
mâni, avem ?). 

16. In Bucovina, versuri asemánátoare cu cele din acest 
sort se zio de copii si atunci cánd se dau in scránciob: 


Fá-mi cámesá de fuior, Cu caii 'mpáratului, 

Vine vremea să má'nsor, Pe deasupra satului, 

Să iau fata lui Bujor, Cu cuțite, 

Cu cercei, Răscuţite 

Cu salbă de nouă lei, Cu tulpane mohorite, 

Cu căruţa Radului, Cu steluti de cuisoare. 2) 
Si ursului i se cántá cam tot asà: 

Joacá bine, Cu cai 'mpăratului, 

Mái Martine, Cu wsciorii gardului, 

C'oiu da fata dupe iine; Cu cercei, 

Fata impáratului, cu ghiocei, 

Cu cáruta Radului, Cu salbă de nouă lei.?) 
Se mai găsesc apoi şi alte variante, cu prea puţine deosebiri.*) 
21. Unili, Şeşili, 

Donini, Şeptili, 

Triili, Optuli, 

Patruli, Nouli, 

Cincili, Zecili 5). 


1) P. Papahagi, op. cit., p. 97—100. 

1) Vezi ale mele Jocuri de copii, mem. II, B. П, 2. 

3) E. N.-Voronca, op. cit., р. 168. 

4) Gr. G. Tocilescu, Materialuri foleloristice, Bucuresti 1900, vol. I, 
partea I, p. 517. : 

5) x Lupescu, in Casa Rurală. An. I (1890) р. 242: cu îndreptări 
arátate de culegátor. 





94. Una mara, Socodon, 
Două para, Cinilita, 
Treià ruga, Podobita, 
Pogioruga, Gheorghieş, 
Solomon, Caut! 1) 
Variantă : 
Una mara, Socoton, 
Două para, Cinghilita, 
Trei ruga, Podoghita, 
Tuturuga, Jur, . 
Solomon, Clant ! 3 
28. Variantă din Teleorman : 
Opi sena, sena di, Tu avto belenger buf, 
Chistin boli na costi, Cioc, Boc, 
Tangár, mangăr, na cartof, Treci la loc 9). 
29. Aolele ce văzui! Să-mi văd coconitele. 
Văzui fata grecului -— Nu-s la mine, 
Pe malul petrecului ! Vai de mine, 
Vine grecul mánios Sunt la badea'n Bucureşti, 
Cu un dinte ruginos: Unde ouă rațele, 
— Аа’, fată, cheitele, Unde fată vacile 4). 
Să-mi descui láditele, 
40. Ahiele, Dintelas, 
Dădiele, Vameş, 
Călămări, Vămeşel, 
Călăpări, Sullete, 
Dinte, Du-te 5). 
41. Uni Rânca, 
Doni Stoghi, 
Tini Boghi, 
Pani Tuptenchi, 
Cinca, Pozovenchi °). 





1) M. Lupescu, in Casa Rurală. An. I (1890), p. 246. 
2) Gr. Tăbăcaru, ор. cit, p. 7. 

3) Gr. Tocilescu, op. cit. Vol. I. Partea I, p. 517. 

4) Ibidem p. 511. 

5) M. Lupescu, loc. cit, p. 246. 

6) Ibidem р. 246. 


43. 


44. 


45. 


46. 


47, 


28 


Bunuli, Mesále, 
Oile, Serpele, 
Miile, Scoptule, 
Impáratuli, Ouăle, 
Mincile, Berbecele !). 
Ca la már, Frumusicá, 
Ca la pár, Gheorghieş, 
Ca la dinte, Clant, 
Dintelas, Esi afară, 
Păpuşică, lepuraş 1). 
Trecut ca frământare de limbă: 

Dau, Sugulan, 
Miau, Sultan, 
Dau, Suliman, 
Piau, Ianicer, 
Dau, Ghirghivan, 
Sugu, Şi mi-l fă mocan?). 


Intrebuintat ca ghicitoare, pentru puşcă. 


Ununa, Hurduc, 
Dunuma, Burduc, 
Zaia, Sacalie, 
Paia, Pio, 
Chiciura, Рос 9). 
Cucura, | 

Una lia, Prinde jugul, 
Gâscâlia, Jugubet, 
Páulean, Aliute, 
Gáscelean, Du-te 8). 
Una, Mârli, 
Donă, Roto, 
Trena, Goto, 
Pana, Tava, 
Gárli, Cioc $). 








1) M. Lupescu, loc. cit, p. 242. 

2) Lumina pentru toti, IV, p. 918. . 

3) Artur Gorovei, Cimiliturele Românilor, Bucureşti 1898, p. 313, 
4) Gr. Tocilescu, op. cit, v. І, p. I, p. 518. 








48. Unilichi, Ghelnica, 
Şindilichi, Melnica, 
Şi decana, Oprica, 
Porocana, Clan 1). 

49. Enti, Ràpiti 
Tenti, Papiti 
Ture, "Nod 2). 
Cazac, 

50. Angumtutu, 

Maugumtutu, 
Drugulita, 
Furceulifa 2), 

51. Ana, Cu ciubuc 
Mana, Animal, 
Două, Căpitan, 
Pana, Starifa, 
Trei, Caprita, 
Hurlup, Telelenchi, 
Troscoi, Tenchi 2). 
Broscoi, 

52, Umilica, Mărar, 
Gástilica, Tátar, 
Gástipana, Hogea împunge cu acu, 
Panaite, Hai sâctiri la dracu'2). 

58. O târsână Tiririsca, 
Bacalău, Plisea, 
Geana la Tiriscoi, 
Cardău, Pliscoi ?). 

54. Unii nunii, Piciorugu, 
Doii spinii, Răsteu, 
Strugu, Ciusteu, 
Rugu, Siminoc, 


1) Gr. Tocilescu, op. cit, V. I. P. І p. 518. 
2) Din Tepu, Tecuciu. 


Cimipoc, 
Cimicalea, 
Berbecelea, 
Dantuspechii, 
Dantuspechi, 
Curcubate, 


30 


Bate, 

Pr'a cui mână cade? 
Curcubuş, 

Buş, 

P'a cui mână pus? 1) 


1) І A. Zanne, op. cit, IV, p. 801—8. 


ШІ. JOCURI CU PÁCÁLELI. 


11. Gologanii, cunoscut şi de copiii Macedo-Românilor. 1) 


16. Mână moartă, In timpul când bălăngănesc mâna, spre 
a-l lovi de cap, cântă: 


Máná frântă, Pagu, 
Mână frântă, Neagu, 
Cum ţi-a fránt-o Dă-i în cap cu toiagu.?) 


19. Musca "n groapă. Cunoscut şi de copiii macedo-románi.?) 


34. Subetul. In unele părţi din Moldova se joacă întocmai, 
sub numele de leuca. Ocolind împrejurul focului, copiii strigă: 
— Leuca, шй! $) 


B5. Postele. Posta este o bucată de hârtie san o frunză, însă 
cu răşină, pusă între degetele unui om ce doarme şi dat foc !... 
Câte ciufuri fac asemenea şotii altora mai metehui.5) 


39, Cu tevia. Unul are o tevie în mână şi zice către altul: 

— Іа, hai să ne uităm pe tevia asta ochiu în ochiu. 

Cel care nu stie pâcăleala, pune oghiul să privească, iar 
celalt pune gura la celalt capăt şi-l scuipá in ochi.9) 


40. Ridicare eu paiul. Un neştiutor se aşează jos cu fata în 
sus; altul iea o mână de cenuşă şi un paiu şi spune celui de jos 
să apuce cu gura de paiu, căci el îl va ridică în sus, numai prin 
puterea paiului. Increzătorul deschide gura să apuce de paiu, dar 
celalt în acelaş timp deschide pumnul şi-i toarnă cenuşa în gurá.") 


1) Per. Papahagi, ор. сії. p. 21 si 59. 

2) Din Tena Técueta: ad š 

8) Per. Papahagi, op. cit, р. 184. 

4) Ec. I. Antonovici, op. cit, p. CLXXX I. 

5 Sezüfoarea, V, p. 118. 

6) Din Tepu-Tecuciu. 

1) Comunicat de 4-1 M. Lupescu, directorul orfelinatului „Ferdinand“ 
din Zorleni-Tutova. 


32 


41. Degetul in obraz. Unul întinde degetul arătător în obra- 
zul unui vecin al său, care priveşte drept înaintea lui. Apoi re- 
pede îl chiamă pe nume. Cel ce privià înainte, întoarce iute ca- 
pul şi-şi izbeşte obrazul în degetul celuilalt.1) 

Şiriclic uzitat şi de copiii macedo-români,2) 

49. Lovirea palmelor. Mai ales la copiii de şcoală! Unul 
pune palma pe bancă şi zice altuia: 

— Dă tu cu pumnul cât ce-i puteà în palma mea, şi ai să 
vezi că nu mă doare de loc, 

Celalt încearcă odată de două ori şi când capătă încredere 
că-l poate lovi mai tare, celalt trage repede palma spre sine, aşă 
că lovitorul îşi izbeşte pumnul de bancá.?) 

Sirielie cunoscut şi de copiii macedo-románi.*) 


1) Din Tepu-Tecuciu. 

2) P. Papahagi, ор. cit., p. 55. 

8) Din Tepu-Tecuciu. 

4) P. Papahagi op. cit., р. 108--9. 


IV. JOACE. 


9. Cumpănirea verticală a unui băț, este cunoscută si la 
copiii Macedo-Românilor. 1) 


6. Cu hetele. Sub numele de de-a berbecii, în unele părţi ale 
Ardealului se joacă astfel : „Două partide de copii cu bâte : De-o 
parte 4, d. e., de alta alti 4. Unul dintr'o partidă îşi aruncă bâta 
în sus spre cealaltă partidă. De aici dă unul cu bâta după 
cea de sus şi dacă о nimereşte, zice că are un berbece. Acum în 
partida învingătoare aruncă unul bâta în aier, ca înainte, şi din 
partida, întâia dă unul după ea. Aşă mai departe, începând tot 
partida care a câştigat“.2) 


10. Calul este cunoscut şi de copiii macedo-români. 8 
15. Càu-bàu se cunoaşte si de copiii macedo-románi.*) 
21. Fluturii. Cu dânşii se joacă şi copiii macedo-româui.5) 


22. Роспібщ in frunze de teiu. Se cunoaşte şi în Macedonia 
de către Aromâni.) 


23. Intrecerea din fugă, Se face şi de către copiii macedo- 
români.7) 


15. Furca pntului se face şi de către copiii macedo-románi.5) 


27. Pe ghiati. In Ardeal, locul unde se dau сд ліі pe ghiatá 
L , g 
se numeşte сй'їйз sau dáddus?) si sdnius sau dániug.!9) 


1) P. Papahagi, op. cit, p. 158. 
2) Al. Viciu, op. cit., p. 19. 

3) P. Papahagi, op. eit, p. 174. 
i Ibidem, p. 80 şi 188. 

5) Ibidem, p. 182. 

6) Ibidem, р. 95. 

T) Ibidem, р. 86. 

8) Ibidem, p. 188. 

9) Al. Viciu, op. cit., p. 80. 

10) Ibidem, p. 89. 


Pamfile, Jocuri. 8 


34 


32. Mána-ratá, cunoştinţă macedo-română 1). 


39. Omătul. In unele părţi din Ardeal, bătaia cu bulgări 
de omăt se chiamă bătaie cu bruj (j«s) de neauă, iar verbul: a 
se îmbruji 2). 

43. Piatra care rade apa. Joaca se cunoaşte si în Ardeal, 
iar săritura pe care o face piatra se numeşte lutunoaie 3). Prin 
alte părţi, tot de pe acolo, se numeşte că se joacă cu pispirigd. 
„De câte ori sare piatra, atâtea mămăligi a mâncat cel care a 
aruncat-o“ 4). Se mai chiamă şi pifirigd, sau zic copiii că tese 5). 

Se cunoaşte şi de copiii macedo-români 9). 

48. Intrecere din sărituri. Se cunoaşte şi de copiii mace- 
do-români 7). 


49. Scaun de máni. Se face şi de copiii macedo-români 8). 


50. Tüváluc. A se da de-a tumba, se zice în Moldova de sus: 
cárciul-babei, curcea-babei san crucea-babei 9). 


94. Vârtea-casa, cunoscut si de copiii macedo-români 19). 

56. Chipuri cu aţa se fac şi de copiii macedo-români 11). 

61. Bu, Mamă! este şi la copiii macedo-români 12). 

68. Cu vârfurile degetelor. Aşează copiii, ca să-şi arate 
sprintenia şi dibăcia trupească, vârful degetului mare dela dreapta 
pe vârful degetului arătător dela stânga; roteşte apoi mânile 
până ce degetul arătător dela mâna dreaptă se aşează pe vârful 
degetului mare dela mâna stângă. Din această aşezare vine din 
nou la întâia şi aşă mai departe. Fala pentru un copil este, ca 


aceste schimbări să le facă pe cât se poate mai repede, dar 
exacte 18). 


69. Degetele întinse. Copiii se întrec în a tineà patru degete 





1) P. Papahagi, op. cit, p. 18. 

2) Al. Vicia, ор. cit, p. 22. 

3) Ibidem, p. 58. 

4) Ibidem, p. 61. 

b) Ibidem, p. 84. 

6) P. Papahagi, ор. cit., р. 94. 

1) Ibidem, p. 154 si urm. 

8) Ibidem, p. 118. 

9) E. N.-Voronca, op. cit.? p. 913. 
10) P. Papahagi, op. cit., p. 183. 
11) Ibidem, р. 119. 

12) Ibidem, р. 98. 

18) Din Tepu-Tecuciu. 


85 


dela mână întinse, ре când unul din ele este strâns. Greutatea 
cea mai mare este atunci când sgârceşte degetul cel mic, iar pe 
celelalte se sileşte să le ţină întinse 1. 


70. Călăritul. Când se întorc seara cu caii dela iarbă, co- 
piii se pun la întrecere, care poate fugi mai tare. Galopul-mare, 
marş-marşul ostăşesc, poartă numele de fuga-mare sau din putere. 
Alţii pot călări şi cu fata înapoi, iar alţii in picióare chiar, dacă-s 
buni echilibrişti. Au mare dragoste de cal şi în dorul lui, de-s 
mici, încalecă băţul, câinele, porcii şi caprele 1). 


71. Cu táciunele. Copiii apucă mai ales seara, când e întu- 
neric în casă, un tăciune din vatra focului şi învârtindu-l, fac 
felurite rotocoale cari par oable (continue). Mamele mai ales, si 
cei din casă, ca să-i ferească de primejdii, au scornit superstitia 
care zice că nu-i bine să te joci cu tăciunele, căci te scapi cu 
udul in pat!). 


72. Petica vrájità. — Măi cutare, zice unul mehenchiu, că- 
tre un neştiutor, na-ti petica asta şi dă-mi pe dânsa zece mere. 
Ţine-o la brâu trei zile şi pe urmă caută în ea, c'ai să găseşti o 
mie de franci. Ce, nu crezi? Apoi nici mie nu-mi veniă a crede, 
când mi-a dat-o o c&ldárüritá, pentru o sarcină de fân, da' la urmă 
tot am luat-o; din paralele acelea mi-a cumpărat tata un rând de 
straie. Na-ţi-o, nu mai sta la gânduri. 

Neştiutorul iea petica, dá în schimbul ei cele zece mere şi 
o ţine trei zile şi trei ndpti la cingătoare, după cari o desface 
ca să găsească într'însa o bucăţică de băligar uscată. 

Acest obiceiu se trage dela desele înşelăciuni ale tigancelor 
căldărăriţe, cari trec drept meştere în farmece, pentru a înşelă 
credința femeilor naive şi a căpătă apoi multe lucruri. 1) 


13. Roata m mâni. Copiii întinzând mânile în sus şi cam 
în lături, îşi fac vânt, cad într'o palmă şi apoi în cealaltă, cu pi- 
cioarele în sus, apoi ating pământul cu un picior şi cu celalt în 
urmă şi continuă аза cât vor, rostogolindu-se!. 


74. De-a caii sau de-a măgarii. Se scriu numerele dela 1 
până la 10. Sunt doi inşi. Fiecare iea câte un număr şi îl tine 
pitulat sub palmă, să nu se vadă; apoi îucep să taie pe rând (tre- 


1) Din Tepu-Tecuciu. 


36 


când cu creionul peste câte un număr) din numere. De se taie 
unul (numărul ce-l are altul), ci-că +a băgat un calsau un măgar). 

75. De-a "mboul. Asvârle unul ciomagul pe pământ, ca să 
meargă de-a 'mboişele, în capete. Altul aruncă cu al lui în el. 
De-l loveşte, zice cá +q băgat un bou.) 

Cum se vede, joaca seamănă cu A. IV. 3. 

76. Broască! Copiii strâng táráná pe picior şi saltă degetele 
în sus, zicând că e broască. !) 

77. Ineuiarea diavolului. Copiii adunându-se mai multi pe 
malul apelor, având cu ei grámezi de pietre, le aruncă drept în 
apă. Sgomotul pe care-l face apa, zic ei că-i strigătul diavolului, 
iar această aruncare o numesc încuiarea diavolului în apá.?) 


1) Comunicat de d. St. St. Tutescu, învățător în Catanele-Dolj. 
2) Din tinutul Sucevei. 


V. JUCĂRII. 


, 1. Ате şi săgeată. „Ca jucărie, arcul a rămas un fel de 
armă la copii. Băieţii macedo-români mai cu seamă, sunt mesteri 
а face si a intrebuintà arce, cu cari vânează păsările 1). 

despre aceasta, ştiri mai amănunțite ?). 
3. Besiea de pore se numeşte în Ardeal basedniet sau jascáu? . 


ә. Bice. In Ardeal, harapnicul se numeşte câmgie, gărbaciu, 
corbaciu ; el are plesne la vàrf*. 


7. Cárut cu vergi. Se cunoaşte şi de către copiii macedo- 
români 5 . 

18. Fluiere şi mijloace de cântat. Avem descrieri pentru Ro- 
mânii din Macedonia, complete. ; 

Buciumul, în unele pártiale Ardealului poartă 
numele de hurgoiu, hurnoiu, dárlá, drâmboiu, hot’, 
dâvloiu 8 sau dudoiu?): când e făcut din alun se 
numeşte futurez sau baciu 19). 

Prin alte părţi, tot din Ardeal, buciumul sau \ 
bucinul (а bucină = a suflă din bucium: lat.: buc- 
cinum) este un instrument de cântat compus din- 
trun tub lung de peste un metru şi jumătate, fă- 
cut din coajă de teiu, sau din doage subţiri de 
lemn de teiu,sau de paltin învelite cu coajă de ci- 
reş. La capătul de jos e binişor lărgit, iar în cel de sus e vâ- 





1) Etym. Magn. Rom., р. 1490. 
2) P. Papahagi, ор. cit, р. 118. 
8) Al. Viciu, ор. cit, p. 18. 

4) Ibidem, р. ?5. : 
5) P. Papahagi, op. cit, p. 174. 
6) Ibidem, p. 180—1. 

1) Al. Viciu, op. cit, p. 23. 

8) Ibidem, p. 99. 

9) Ibidem, р. 41. 

10) Ibidem, р. 81. 


38 


rîtă о feve strâmtă ce serveşte ca îmbucătură. Tubul întreg e 
ceva încovoiat. | 

Ca toate instrumentele de suflat, în forma lor primitivă, 
buciumul nu poate emite decât seria tonurilor armonice. Tonul 
e puternic, de un timbru melancolic, dulce. Ca şi la Romani, 
aşă şi la noi, în timpurile vechi serviă ca instrument de sem- 
nalizare în răsboiu : el mai eră întrebuințat si la festivități pu- 
blice. 

Astăzi abià îl mai găsim pe la păstorii dela munte (mai 
ales din România . 

Buciumul din Bucovina are tubul drept, fiind lung 
aproape de trei metri, întocmai ca tulnicul uzitat în Mun- 
ţii- Apuseni a Transilvaniei. 

Cel ce suflă din bucium se chiamă buciumas. 

Instrumente analoage sunt şi la alte popoare (Alp- 
f horn—Alpenhorn, uzitat de păstori din Alpii elvețieni) *. 

Tulnicul este un instrument de suflat ce seamănă cu 
buciumul: se întâlneşte la Românii din Muntii-Apuseni. 
Constă dintrun tub lung, conic, 1 m. 80—2 m. 30, cu 
un diametru de З cm., 5—4 cm., 5 iar jos de 10—18 cm: 

Tubul e făcut din două doage de lemn de brad 
sau paltin. Lemnul acesta din urmă e mai trainic şi pro- 
duce tonuri mai dulci. Poate să aibă mai multe doage 
precum şi numai una. Їп ţinutul Câmpenilor e folosit; 
mai ales de femei ca instrument; muzical. Se cântă din 
el mai ales primăvara şi toamna, seara, după ce se moaie 
în apă. Tulnicaşul se sue pe o movilă, îl apucă cu am- 
bele mâni şi suflarea se face cu jumătatea buzelor bine 
lipite de gura instrumentului. 

Fiind purtat cu dreapta în diferite direcţii, sunetul 
capătă asemănarea unui tril. Tonul e foarte puternic, pă- 
trunzător, melancolic, auzindu-se în direcţia instrumen- 
== tului la 10—12 km. iar în lăţime de 2 km. 

Melodiile poartă numele de Vidreana, Albăceana, Po- 
noreana, etc., fiind precedate de o încheiere. In 1848 a fost fo- 
losit ca instrument de semnal în garda lui Iancu’). 

Fluierul. In Ardeal, dacă e făcut din coajă de alun, fluierul 





1) Tim. Popovici, op. cit., p. 22. 
2) Ibidem, р. 158—4. 


39 


se numeşte durloiu 1), fiuieră sau flóerd?); dacă-i din coajă de 
soc, poartă numele de piscoânie 3), cel de salcie se zice pifigoaie, 
iar сп dupus sau dop la fund având şi 6 găuri, se numeşte fåpă $). 

Dacă-i de salcie, sunând pe două găuri de odată, se zice 
{аР sau tilincă 5). 

Când s'aseamáná cu cimpoiul, adecá n'are dop, se chiamă ti- 
пис şi titilincă °), titilig *) şi tulnec 5). 

Fluierele, la Românii din Moravia şi Silesia se numesc fu- 
iară; ele nu se găsesc decât la pastiri (mocani) cari cu toţii sunt 
Valahi. In timpurile mai vechi ei cântau din bucium şi din 
gaidă (cimpoiu), dar de mult răsunetul acestor instrumente nu 
se mai aude la munte. Două fluiere de ale lor, în figurile ală- 
turate ?). 

Cavalul. Cavalul sau fluierul ciobănesc este un fluier mai 
mare, constă dintr'un tub de lemn de paltin sau de alun, de 
70-— 80 cm. lungime, cu un diametru de 1 ст. 5—2 cm. La ca- 
pătul de jos este ceva mai îngust. 
In jumătatea inferioară are cinci sau 
şase găuri, împărţite în două grupe: 
8—8, 8—9. La unele tubul este îm- 
podobit cu crestături. La ambele ca- 
pete este învălit cu coajă de cireş 
sau în piele, ca să nu” crape. In 
Muntenia şi în Banat e numit şi 
[luierar 10). 

Cimpoiul. Cimpoiul it.: carna- Р 


ооо о о о 





muza; fr.: musette; germ.: Dudel- “=” 
sack, Sackpfeife) este un instrument 
de origine străveche, cunoscut de I 





Evrei, Greci, Romani, etc. 
Constá dintr'un burduf de piele de caprá, pe care 
Fiuierul lui 


lancu păstrat Cântătorul îl umflă suflând în el printr'o feve micuță. 


malis Sb. In burduf sunt împlântate 2 — 3 tuburi de lemn de 


1) Al. Viciu, op. cit. p. 42. 
2) Ibidem, p. 43. 
3) Ibidem, p. 67. 
4) Ibidem, p. 61. 
5) Ibidem, р. 83. 
6) Ibidem, p. 84. 
1) Ibidem, p. 85. 
8) Ibidem, p. 86. 
9) T. T. Burada, în Arhiva V, p. 272 
10) Tim. Popovici, op. cit., p. 59 9. 


40 


lungimi diferite, prevăzute la capătul dinlăuntru cu ancii (limbi . 
Unul din aceste tuburi se numeşte în România caravă (lat.: 
calamus, germ.: Schalmei) fiind prevăzut 
cu 8—7 găuri (eventual si 1 2 clape). 
dá o serie de 8-- 10 tonuri si serveşte la 
producerea melodiei. 

Celelalte tuburi numite hanguri (germ.: 
Summer, Hammeln) nu au găuri si dau 
numai cáte un singur ton (cel mai mare 
dă fundamentala, iar celalt cvinta . 

Burduful e strâns încet în braţe, pen- 
tru a produce o comprimare mai mare a 
aerului care, năvălind spre tuburi, le face să sune. 

In Franţa, eră într'o vreme instrument de salon, azi îl gă- 
sim mai ales în Spania, Italia ca instrument de distracţie al tá- 
ranului, iar la noi ca instrument poporal în unele ținuturi mun- 
toase, mai ales însă ca instrument de curiozitate în mânile vre- 
unui muzicant ambulant. Cimpoiul a dat idea inventárii organelor’). 

` In unele părţi din Ardeal, foalele cimpoiului se numesc 
butus 2). 

Țicnalul de salcie. In Ardeal ticnalul de salcie se numeşte 
drigană, bibolă, fistigoaie, fluieră (fluier) ; dacă-i mai mare, când poate 
aveă şi găuri 8), flişcoaie sau fliscoaie +). 

Cobuzul a fost un instrument de muzică, astăzi dispărut şi 
păstrat numai în poezia populară. Unii cred cá sămănă cu cobza, 
alţii zic că aduceă cu fluierul 5). 





22. Lăcustă. О fac şi copiii macedo-români 5), 


30. Pápusi. In Bucovina, fetele după ce să satură de Jucat 
cu păpuşile, le îngroapă ca să ploaie. 
Asupra păpuşilor, avem ştiri şi dela Românii din Macedonia ? - 


32. Proaşcă, cunoscută şi de copiii macedo-români $). 


33. Praştie, cunoscută şi de copiii macedo-români ?). 


1) Tim, Popovici, op. cit, p. 23. 
2) Al. Vicin, op. cit, p. 25. 

3) Ibidem, p. 41. 

4) Ibidem, p. 45. 

5) Tim. Popovici, op. cit., p. 88. 
6) P. Papahagi. op. cit., p. 172. 
1) Ibidem, р. 167. 

8) Ibidem, p. 95. 

9) Ibidem, р. 171, 118. 


41 


91. Puşcă de socru, cunoscută si de copiii Macedo-Románilor! . 


,Lemmn-nelemn e socul, căci el jumătate-i lemn şi jumătate 
măduvă seacă: iar din el nu se face decât pugcoaie, ori alte ju- 
cării copilăreşti“ 2). 

36. Rate de tipirig. „Se aşează pe malul pârâiaşului care 
trece prin mijlocul târguşorului şi aproape prin toate grădinile, 
se necăjeşte cu câteva pietricele să facă rățuste, cum a văzut pe 
alti băieţi mai mari“ 3). 

„Să ne punem aici, lăngă apă, facem şi răţuşte“ 4). 


38. Sanie. Bârgeica sau saina5) se mai numeşte şi Лаб în 
unele părţi din Ardeal, şi cu dânsa se sanie dă cu sania copiii 
iarna. Undeva datul cu sania e nuvelizat?). 


40. Seráneiobul. In Ardeal seránciobul mic, circumvolant, 
are numai o .prăjină la mijloc gârniţă. Prin acea gaură intră în 
stâlp un cuiu mare, rotund, cam ca cel din dricu! carului. La 
ambele capete ale .prăjiuii atârnă streanguri, legate în formă de 
huit, in cari şeade câte un băiat. La mijloc lipit, stă stárcit al tre- 
ilea băiat care mână învârte) şi cei din huituri se învârt repede“ $. 

Prin alte părţi tot din Ardeal datul în scrânciob sau scrá- 
ciom se numeste dăinure (a se dáinà)?, scrânciobul însuş mai 
numindu-se si ddinus, dăiniuş 10) hufut (à hututà sau leagăn!!. 

Prin alte părţi, în sfârşit. i se zice scárdon, svárdol, vár- 
tej, sau țâteică, aparat de învârtit ce constă dintr'un stâlp perpen- 
dicular pe care este aşezată o rudă orizontală ce se învârte în- 
tun cuiu la mijloc. La cele două capete ale rudei, şeade câte 
unul in huit, iar lângă stâlp, la mijloc stă în picioare un al trei- 
lea şi tot învârte scrânciobul sau chercheboala !2 . 

Sevânciobul este cunoscut şi de copiii macedo-români 19). 


1) P. Papahagi, ор cit, р. 95. 

2) Floarea-Darurilor, Ап. I, р. 265. 

8) M. Sadoveanu, Mormântul unui copil, 1906, p. 9. 
4) Ibidem, p. 28. 

5) Al. Viciu, op. cit., p. 18. 

6) Ibidem, p. 50. 

1) Fl. Cristescu, Таја literară, I, Nr. 51. 
8) Al. Viciu op. cit, p. 28. 

9) Ibidem, р. 89. 

10) Ibidem, р. 89. 

11) Ibidem, p. 52. 

12) Ibidem, p. 81. 

18) P. Papahagi, ор. cit., p. 108. 


42 


42, Sfâvâiacul, este cunoscut şi copiilor macedo-români !). 
43. Sfârâiacul de bumb, cunoscut şi copiilor macedo-románi ?). 
46. Titirezul, cunoscut şi copiilor macedo-români 8). 

49. Smeul, se cunoaşte şi de către copiii macedo-románi*). 


52. Morişcă. „Când cură apă, înfige de o parte şi de alta 
a pârăiaşului câte un par; pe ele pune un surcel prin care se 
leagă un cozrag de porumb, căruia і sa scos mijlocul moale; 
în ele se înfig nişte fdpárlui de trestie. Când curge apa, se 
învârte 5), 

51. Căruţ fac şi copiii macedo-románi $). 

60. Popelnicul este un lemn cu trei crăci micute, cu care se 
joacă copiii 7). 

61. Vitioara. „Apoi când (copiilor) li se ură cu impletitul, 
porniau la ghiatá cu zitioara, o sănioară aşezată pe oase si mâ- 
nată de cel ce sta în ea, cu ajutorul a douá bete în capătul că- 
гога e înfipt câte un cuiu spre a prinde bine pe ghiatá*?. 





1) P. Papahagi, op. cit., p. 178. 

9) Ibidem, p. 94. 

8) Ibidem, p. 123. 

4) Ibidem, p. 161. 

5) Comunic. de Şt. St. Tutescu, Cátanele-Dolj. 

6 P. Papahagi, op. cit., p. 116. 

7 Al. Viciu, op. cit., p. 69. 

8) C. Sandu.Aldea. Două neamuri, Bucureşti, 1906, p. 171—2. 


VI. DIVERSE. 


4. De-a poarea. In Ardeal poarca se numeşte în gogi şi se 
joacă în 4, 6 sau 815. Când nu au minge sau cotcă, se folosesc 
de un popic de lemn cilindric numit gulie.?) 

Jocul este practicat şi de: copiii Aromânilor.3) 

8. Gâdilatul. In Bucovina, ca să-i facă pe copii să râdă, acel 
ce se joacă cu copilul mai ales alt copil), umblă cu degetele 
sale, ca şi cum ar păşi, începând dedeparte şi zicând: 

Сап, сап, un’ te duci? 

La Cocuta s'o mánánci. 

Da' de unde s'o apuci? 

Ia de colo si de ici, 
şi-l gâdilă. 5) 

Obiceiul există şi la Aromâni. 5) 

20. Trántele. In Judeţul Iaşi, copiii înţeleg astfel trânta la 
bratá e): braţele se încrucişează si trânta se face cu piedică sau 
fără piedică. Meşteşugul la această trântă stă în a-l apucă pe 
celălalt bine, indepártándu-ti picioarele; a-l lásà pe celálalt să se 
sbuciume, cât timp tu îl strângi bine de mijloc, ca să-i iei pute- 
rea. Când duşmanul a ostenit, „te infortezi^ bine şi-l dai peste cap. 

Trântă mocănească sau moc(üneste se face astfel: cei doi, cari 
vroesc să se iea la trântă sau să se trântească, se apucă bine de 
mâni şi-şi ating picioarele: dreptul cu dreptul, stângul cu stân- 
gul, strigând: 

— Una mă, două mă, trei mă! 


1) Al. Viciu, op. cit., p. 47. 

2) Ibidem, p. 48. 

9) P. Papahagi, op. cit, p. 111 si 147. 
4) E. N.-Voronea, ор. сії, р 652. 

5) P. Papahagi, op. cif., p. 18—19. 


44 


Si tot aşă maj departe, până când le vine bine de se iau 
la braţe. 

La orice soiu de trânte, cei cu vârtute, а fală, se lasă să fie 
apucaţi de cei mai slabi de spinare, сагі nici aşă nu-i pot dobori. 

Alţii se prind rămăşag că ei nu vor fi trántiti, cu toate că 
nici nu se vor sluji de mâni. 

Tot prin Moldova de sus mai avem: 

Trânta dreaptă. când se cuprind în braţe crucis. 

Tránta ciobănească e cu piedică; sau: stând piept la piept, 
şi întind mânile peste spate, unul altuia, până la brâu, înapoi 
i prinzându-se bine de brâu se trântesc. 

Tránta pe furis e când s'apucă pe furis de mijloc, luând unul 
altuia toată puterea. 

Tránta de-a berbecul sau de-a berbeleacul, când, vànzolindu-se 
doi ca să se trântească, un altul strein, ce tine cu unul din ei, 
vine şi se pune alături în patru brânci ca să-i fie de ajutor şi 
acesta răzămându-se, îl trânteşte pe celălalt, pe deasupra priete- 
nului său, de-a vostogolul, de se duce de-a berbecul.!) 

La trânte, fiecare caută să fie de-asupra, căci „acela iea pe 
fata cea frumoasă“. °) 


i 
$ 


28. Bou bšltat, se face şi de copiii macedo-románi.?) 


29. Ce mănâncă copiii. Baraboiul, numit încă şi maranioi în 
Ardeal.*) 


31. Insectele si copiii. Cunoştinţe despre insectele şi jocu- 
rile copiilor macedo-români.5) 


35. Lăsarea si scularea cu mânile o fac copiii macedo-ro- 
mâni. 9) 
37. Dare peste eap, cunoscută şi de copiii macedo-románi.") 


43. Claia Domnului se chiamă atunci când mai multi copii 
în joaca lor se trântesc şi se răstoarnă unul peste altul.8) 


1) Vezi memoriul II, A. VI. 37, p. %. 
2) E. N.-Voronca, op. cit., p. 656. 

8) P. Papahagi, op. cit., p. 192. 

4) Al. Viciu, op. cit., p. 59. 

5) P. Papahagi, op. cit., p. 182 si 192. 
6) Ibidem, p. 165. 

1) Ibidem, р. 93. 

8) Al. Viciu, op. cit, p. 33. 


45 


45. Sărituri peste sfori sau butuci, fac copiii priu Ardeal; 
săritura se face din loc si cu picioarele lipite, numind aceasta: a 


sări în scripti!). 

46. Diseninarea numelor. Scolarii cari ştiu câte pulinticá 
slovă, scrijalá numele lor pe coaja nucilor şi-şi urmăresc apoi is- 
călitura toată vieata; pun şi anul. 


47. Fuga cu picioarele împleticite, adică aruncándu-le unul 
peste altul, dela încheieturi, încă o încearcă copiii. 


48. Gâcire. Când un copil se uită într'o parte, altul vine pe 
la spinare, îi pune palmele peste ochi şi nu-i dă drumul până 
când nu-l gáceste. Si-l tine într'atâta, că chiar dându-i drumul, 
cela vede stele verzi înaintea ochilor, din pricina strângerii. 


49. Várgutele, flexibile, îndoite, slujesc în mâna unora să 
plesnească pe alţii, peste ce apucă. 


50. Straie nouă. Când unul are straie nouă, altul se apropie 
de dânsul şi luându-i-le, cearcă postavul sau matiria (stofa, mate- 
гіа) so vadă de-i groasă. Când îl apucă de haină, îl şi pişcă, zicând: 

— Măi, da’ groasă matirie! 

51. Fugá săltată, Copiii mici fug a joacă, păşind şi apoi să- 
rind tot cu piciorul acela şi apoi schimbând şi pe celălalt. 


52. Iedesul. Iedesul este numele osului dela furca pieptului, 
la pasări. Copiii şi oamenii bătrâui au, relativ la acest os, două 
practici: 1) Apucă unul de un capăt şi altul de alt capăt şi trag 
fiecare să-l rupă. De partea cui se rupe capătul, acela va muri 
mai înaintea celuilalt. Dacă osul se rupe drept în două, vor muri 
amândoi cam în acelaş timp 2). Fără а mai avea în vedere acest 
lucru, pun rámásag pe cevà. 

— Dacă se rupe al tău, să aduci o sarcină de iarbă la porci. 

— Şi dacă se rupe al tău, să aduci tu o dăsagă de pepeni. 

Şi trag; sau: 

— Hai iedeş pe un sân de nuci: dacă-i rămânea tu (cu ie- 
deşul pierdut), să mi-l dai mie; dacă rămân eu, să-ţi dau eu tie. 

Dar se poate să nu se aibă în vedere al cui capăt se rupe, 


1) Al. Viciu, op. cit., p. 16. 


46 
ci numai trag şi-l rup. Pentru aceasta, unul dă capătul rupt ce- 
luilalt şi acesta zice : 

— Ştiu! Şi tot „ştiu“ trebue să-şi zică unul altuia ori de 
câte ori unul dă celuilalt un lucru. Când se întâmplă de unul 
nu bagă de seamă şi nu-şi aduce aminte, cel ce a dat zice: ,ie- 
des“ şi celalt rămâne păcălit şi dator să împlinească rămăşa- 
gul pus. 

Copiii mai au şi alte practici relative la prinsorile sau ră- 
măşagurile dintre ei: 1) dau mână; 2) dau degetele mari după 
ce-au făcut „ptiu!“ asupra lor. 1) 


58. Cine nu se teme, este cel căruia făcându-i cu degetul 
(amenintándu-l) spre ochiul lui, nu-l închide. Fricosul îl închide, 
cu toate că ştie că nu va fi lovit. 2) 

lată ce se rosteşte prin unele părţi din Bucovina cu acest 
prilej : 

— Ai fost în pădure ? 

— Am fost, 

— Ai văzut un lup? 

— Am văzut, 

— Te-ai temut de dânsul? 

De regulă celalt spune că „nu“, iar încercarea cu degetul 
arată dacă acela spune minciuni ori ba. 


51. Incercare de putere. In Bucovina obicinuesc tinerii a-şi 
încercă puterea în chipul următor : Un flăcău se întinde pe pă- 
mánt cu fata în jos şi altul se întinde oblu deasupra lui, cuprin- 
zându-l cu mânile de subsiori şi apoi aducându-le după ceafă, îşi 
încleştează degetele astfel că cel dedesubt, strâns ca în fiare, tre- 
bue să-l ridice. 8) 


55. De-a cârligul se numeşte când doi stând în picioare, faţă in 
faţă la oarecare distanţă si intepeniti bine în pământ, se prind ca 
în cârlige de degetele arătătoare, căutând astfel să se urnească 


1) In Muntenia se chiamă tadeg. 

ladegul îşi are originea in persanul iadesí—am ştiinţă, format şi el 
din iad—reminiscentá şi daşten=aduc aminte, 

Obiceiul există si în dreptul roman—sponsio (promisiune solemnă), un 
rămășag între doi, după care cel învins trebuiă să plătească ceeace datoră 
(Amicul poporului român, IX, p. 211—8). 

2) Astfel se încearcă şi vitele spre a vedea dacă nu-s oarbe, 

3) E. N.-Voronca, op. cit., p. 656. 


47 


unul pe altul din loc: însă dacă şi-ar da unul altuia drumul, ar 
puteă să-şi spargă capetele de pământ.!) 


56. De-a balanca. Balanca este un băț lung ca cele de mână, 
la un capăt mai subţire iar la celalt mai gros. Se aruncă cel gros 
înainte pe toloacă. Se cinchesc jos. aproape ca sezánd şi făcându-i 
vânt balancei, îi dau drumul. Ea se duce de cátevà ori peste cap 
şi apoi drept până la tinta ce au pus. Tinta poate să fie de 5—6 
stânjeni moldoveneşti. Acolo stă un báiet care se chiamă cá „o 
paşte“. Dacă a trecut de ţintă, mută semnul până acolo şi tot 
acolo trebue şi ceilalţi să o arunce, iar cel cea aruncat-o mai 
slab, vine la păscare şi merge cel ce a păscut până atunci. 

Tot astfel se joacă ciobanii cu cárligele lor ciobăneşti, arum- 
cándu-le din deal la vale. Astfel mai aruncă şi nişte bete ca de-o 
palmă ce merg ca săgeata. 2) 


57. Desfacerea palmei. Unul strânge palma şi o face pumn, 
iar altul îşi cearcă puterea, trudindu-se să-i desfacă degetele. 


POMENIRI DESPRE DIFERITE JOCURI. 


1. De-a bubutu'; bubutul—pumnul, lovitura cu pumnul.5) 


2. La leuca, jocul ce se face în Sâmbăta mare, noaptea spre 
Dumineca Paştilor în cimitir, în jurul unui foc făcut de cruci 
putrede şi uscate. Dacă cuvântul e de origine celtice, în sensul 
primitiv, înseamnă piatră, cfr. răd. celt. liag, leng, piatră miliară, 
„mensuras viarum nos milliaria, Galli leucas“ (Isidor. f. Inscr., 
cit. de Sulzer, p. 155). Dar pietrele miliare sunt monumente ; 
deci leuca — monument. Mormintele sunt tocmai monumente, 
mai ales pietrele dela morminte,—deci leuca ín uzul citat: „la 
leucă“ == la morminte.*) 


3. De-a bostănelul, în Bucovina.5) 
4. De-a cuiul, pare — A. IV. 6.9) 


1) E. N.-Voronea, op. cit. p. 656. 

2) Ibidem, p. 656—%. 

3) Al. Viciu, op. cit, p. 92. 

4) Ibidem, p. 96. 

5) E. N.-Voronca ор. cit., p. 789. 

6) Comunic. de d. Şt. St. 'l'utescu, Catanele-Dolj. 


48 


5. De-a leapsa.!) 
6. De-a porumbeii.?) 
7. De-a asurduea (Banat). 


8. Cureana roşie. Я 
9. Puişorii, š 


10. Doda nică cu furnică. (Banat) 
11, De-a masa (de-a measă). , 


12, Máta oarbă, y 
13. Cleanta. А 
14. Lopta?). » 


15. De-a brázdita. 

16. De-a bostanul (?). 

17. De-a halea-malea. 

18. De-a sáta cumetrei. 
19. De-a boul. 

20. De-a balanea. 

21. De-a tăncuşa. 

22, In dupi. 

23. In tarc.*) 

94. Drichia.5) 

1) P. Ispirescu, Poveştile unchzagului sfătos, Bucureşti 1907, р. 72. 
2) Ibidem, p. 19. 

8) Etym. Magn. Rom., p. 609. 


4) V. Alecsandri, Poezii populare, Bucuresti, 1908, p. 244. 
5) C. Sandu-Aldea, op. c?t., p. 225, 


CÂNTECE DE LUARE IN RÂS 
ŞI ALTELE. 


I. CĂTRE OAMENI. 


8. Către fete. Cântecul acesta se aseamănă de altfel aproape 
în întregime cu un cântec moldovenesc. Leverda, care urmează. 


Leverda picior de raiu, 


Şapte fete pe-un malaiu. 


Şi malaiul de mohor, 


Şapte fete pe-un topor. 


Şi toporul de oțel, 
Şapte fete pe-un vitel. 
Şi vitelul fără mamă, 


Şapte fete pe-o cârlană. 


Şi cârlana fără viță, 


33. In Bucovina se cântă: 


—Cum te cheamă? 
Zor de zeamă. 
— Cum te strigă? 
Mămăligă. 

— Cum te taie? 


Şapte fete pe-o căpiţă. 
Şi eápitü fără vârf, 
Şapte fete pe-un sovárf. 
Şi sovârful fără floare, 
Şapte fete pe-o ciucoare. 
Şi ciucoarea fără craci, 
Şapte fete pe-un copac. 
Şi copacul sa uscat, 
Fetele s'au măritat Т), 


Cu mălaie. 
— Cum te 'mpuşcă? 
—C'o g&luscá. 
Sau: 
— Hap! găluşcă?). 


Cântec asemănător cu acesta îl au şi copiii macedo-români?), 


31. In Bucovina: 


Măi baiete 


1) E. Sevastos, Cântece moldovenești. Iaşi 1888, p. 318. Despre aceasta 
vezi ce se mai află si in E. N.-Voronca, Studii în folclor, Buc. 1908, p. 201-208. 


2) E. N.-Voronca, op. cit., 


p. 655. 


3) P. Papahagi, ор. cit., p. 81 si 56. 


Ратуе, Jocuri. 


50 


Cucuiete, 
Mână roata pe părete!). 
39. Asămănări cu altele?. 


55. Unui Jidan ce umblă cu pantalonii peste turetcele (ca- 
râmbii) ciobotelor, ca să creadă lumea că are  ciobotele copiii îi 
strigă : 

Foaie verde de ciuperci, 
Pantaloni peste turetci, 
Ia-l drace de pe poteci. 


56. Unuia cu numele Trandafir: 
De departe trandafir, 
Iar d'aproape borş cu stir. 
Se aude şi ca proverb, însemnând o desiluzie care-ţi dădea 
o aparenţă frumoasă. 


57. Celor cu numele de familie sau cu porecla Furtună 
F ortună): 
Furtunaché cel nebun 
Strânge pietre de pe drum 
Si le pune 'n buzunari 
Şi-i pare că-s coarne de mari(?)? 
In Tepu: 
Şi-i pare că-s gologani. 
5S. In Moldova copiii se joacă spunând despre un Jidan pă- 
gubaş următoarele: 
Incă m'am dus la Doro- Când ies afară, 
[hoiu Iapa este, mânzul nu-i, 
C'un -căruţ de usturoiu; Am prepus pe dumnealui, 
arătând primarului că a prepus pe cutare sau pe cutare dintre 


ei са t&álharif. Acest cântec este probabil din ¿apa prăpădită 
(A. I. 24). 


60. Unui Nicolae: 
Nicolae, 
Pui de gaie5). 


1) E. N.-Voronca, op. cit, р. 85. 

2) Vezi în ale mele Jocuri, Mem. L, p. 100; Mem. IL р. 113. 
8) E. N.-Voronea, op. cit, p. 417. 

4) E. N.-Voronca, op. cit., p. 550. 

5) Gr. Tocilescu, op. cit, V. I. P. П, p. 1138. 


51 


Sau: 
Niculae Să nu te spuiu, 
Puiu de gaie, Că te pune mă-ta "n cuiu 
Dă-mi un puiu Şi te máncá cu fásui!). 


1) I. A. Zane, op. cit, VI, p. 295. 


П. CĂTRE VIETÁTI, LUCRURI, DIVERSE. 


Arici, 

Arici. 
Pogonici, 
Du-te la moară 
De te 'nsoară, 


Arici, 

Arici, 
Pogonici, 
Du-te la moară 
De te 'nsoară, 


Sau alta din Gorj: 


Arici, 

Arici, 
Pogonici, 

(Н ai la moară 


Mele, 

Mele, 

Codobelc, 

Scoate coarne boiereşti, 
Şi te du la baltă 


1, Cântecul ariciului. Variantă din Romanați : 


Şi iea fata lui Cioboară, 
Cu cercei 

De nouă lei, 

Cu mărgele 

De surcele. 


Şi iea fata lui Cicoare, 
Cu cercei 

De nouă lei, 

Cu mărgele 

De surcele. 


De te 'nsoară, 

Şi iea fata lui Cicoará 
Şi boii 'mpáratului 

Si ealeasca Radului. 1) 


3. Cântecul gálgüritei îl au şi copiii macedo-români.?) 


4. Cântecul melcului. Variante din Romanați : 


Şi bea apă caldă; 

Şi te du la Dunăre, 

Şi bea apă tulbure; 

Şi te suie pe bostean, 
Şi mănâncă leuştean. 


1) Gr. Tocilescu, op. cit, Vol. I. Partea I, p. 508. 
2) P. Papahagi, op. cit, р. 191. 


53 


Sau : 
Mele, Sá spálám cámesile. 
Mele, Pe-ale mele, 
Codobele, Pe-ale fele, 
Scoate coarne boieresti, Pe-ale lui nea Stan din vale. 
Şi te du la Dunăre, Şi mănâncă leuştean 
Şi bea abă tulbure Şi te fă cât un buştean.!) 


Şi ad'o de-a(ca? limpede, | 
Variante mai sunt încă. 2) 
In sfârşit, acest cântec se mai aude, schimbat însă, şi atunci 
când le intră copiilor apă în urechi la scăldat, ca la B. II. 9. 
Copiii iau două pietricele şi le pun la urechi zicând: 


Melc, melc, Că ţi-oiu da un ban vechiu 
Cotomelo, Si-o lingurá de curechiu 
Scoate apă din urechi, Şi-o palmă peste urechi.... 


apoi aruncă peste cap îndărăt pietricelele în apă zicând: 
Frigurile mele 
Pe cine-i în piele (Haţeg) 9). 
Cântecul îl cunosc şi copiii macedo-români. *) 


6. In Bucovina copiii scuipá în palmă, fac cruce pe tăişul 
celeilalte palne şi zic: 
Scoate, drace, cé-ai furat, 
Că te-oiu bate spânzurat 
Cu fiarele plugului 
Pe părţile dosului. 
Taie apoi, lovind odată, şi încotro sare stupitul, intr'acolo 
caută. 5) 
În judeţul Tutova se cântă: 
Scoate drace ce-ai furat, 
Că te-oiu bate spánjurat ; 
iar în Suceava : 
Scoate drace ce-ai furat, In mijlocul drumului 
Că te-oiu bate spânzurat Cu fiarele plugului. 9) 


1) Gr. Tocilescu, op. cit. Vol. I. Partea I, p. 507. 

2) G. D. Teodorescu, Poezii populare, p. 191; Albina III, p. 1152—3. 
8) Etym. Magn. Hom., p. 1218. 

4) P. Papahagi, op. cit., p. 192. 

5) E. N- Varonca, ор. cit., р. 550. 

6) Sezdtoarea, VI, p. 81. 


54 


O variantă a acestui cântec o cunosc şi copiii macedo-ro- 
mâni 1), 
7. Cântec către luna nouă, In Bucovina, la craiu-nou se cântă : 
Ptiu! ptiu! craiu vechiu, 
La duşmani nou, 
Da la noi vechiu! 
Şi sar în sus copiii. Dacă zici „nou“, blastămă morţii, zicând: 
— Dă doamne ţie craiu aşă de nou, cât îi trăi! 
Nici să zici că se vede, căci plâng morţii; e păcat şi ei te 
blastămă zicând: 
— Dă Doamne ţie, aşă să vezi cât îi trăi! 
Şi încă alte datine si credinfe.?) | 
Prin alte părţi, este credinţa că dacă ieşi afară şi vezi craiu 
nou, să zici: 
— Sănătate în casă şi plognitele afară. 
De ai asemenea podoabă în casa tu, ori de eşti bolnav, să 


zici: 
Crai nou, Dă-mi unul plin: 
Crai nou, Roş ca călina, 
Na un fideleş gol, Gras ca slănina. 


Asemenea se potriveşti totdeauna, când este craiu nou, să 
ai parale în pungă, dacă vrei ca toată luna să te joci cu ele.9) 

In Botoşani, este datină ca atunci când vezi craiu nou, să 
sari în sus şi să zici: 


Craiu nou, | Sau: Craiu nou, 
Craiu nou, Craiu nou, 
Sănătos m'ai găsit, Cu bani m'ai găsit, 
Sănătos să mă laşi; Cu bani să mă laşi; 


şi arucă o bucăţică de pâne către lună; sau zic cum se zice gi 
în Bucovina, lăsând la o parte cele două versuri din urmă. $) 


8. Istoria degetelor şi a iepurelui o au şi copiii Macedo- 
Românilor. 5) 
9. Ca să scoată apă din ureche, vezi mai înainte B. II. 4. 


11. Ca să treacă ploaia. Ca descântec, sau mai bine zis ca 


1) P. Papahagi, op. cit., p. 95. 

2) E. N.-Voronca. op. cit, p. 614—5. 
8) Sezátoarea, I, p. 191. 

4) E. N.-Voronea, op. cit, p. 816. 

5) P. Papahagi, op. cit, p. 17. 


55 


vrajă, acest cântec se pronunţă adesea, precum în jud. Neamţ, 
împotriva ploilor. El sună: 


Stái ploaie călătoare, Cu un maiu, 

Cá te-ajunge sfântul Cu sabia lui Mihaiu, 
[soare Cu cuțite: 

Şi-ţi taie picioarele Ascuţite, . 

Cu un maiu, Cu topoare ruginite. 


La vrăjire, descântătoarea iea trei topoare şi un cuţit şi stând 
în mijlocul curţii pune topoarele jos; luând unul, îl învârte peste 
cap amenințând ploaia cu toporul şi cu cuțitul. In urmă, inplántá 
toporul în spre răsărit; vrăjind cu al doilea topor, îl inplântă 
spre apus; pe al treilea împreună cu cuțitul le împlântă iarăş 
în partea din cotro vine ploaia.!) 

Prin alte părţi, cântecul se reduce la: 

Treci ploaie trecătoare, 
Ca brânza prin strecátoare! 


Variantă : 
Treci ploaie trecătoare, Cu căciula lui Mihaiu, 
Că te-ajunge sfântul Plină de coji de mălaiu. 
[soare, A do, moaşă, druga, 
51-1 taie picioarele, Sá lovesc pe murga ; 
Cu un maiu, Murga cufuritá, 
Cu un paiu, Ploaia risipită.?) 


In Moldova de sus: 
Stái ploaie, 
Că te moaie, 
Cá te-ajunge soarele 
Si-ti taie picioarele?). 

In Mahala, Bucovina, ca să stea ploaia, copiii strigă: 
Stái ploaie, călătoare, Şi nenica ghiocel (diecel ?) 
Că mămuca-i vrăjitoare Şi ţi-a face-un colácel 

Şi {1-а da de sufletel.*) 
Din Petia-Suceava, ca ,descántec de ploaie“: 


Fugi ploaie cálátoare, Cu un paiu, 
Cá te-ajunge sfántul Cu un maiu, 
[soare, Cu sabia lui Mihaiu. 





1) Gr. Tocilescu. op. cit. Vol I. Partea IT, p. 1519: cu prea putine 
schimbári si in V. I. P. L, p. 510. 

2) Albina, V, p. 11. 

3) E. N.-Voronca. op. cit., p. 980 

4) Idem, ibidem, p. 363. 


56 


Din Mălini-Suceava : 


Stai ploaie curgătoare, C'o bucată de mălaiu, 
Că te-ajunge sfântul Cu sabia Domnului, 
| [soare, Cu cuțitul orbului, 
Cu un maiu, Taie capul omului 
Cu un раі, Şi pune pe-al Domnului. 


După ce reciteazá aceste versuri, se pune in faţa casei un 
topor cu asenţitul în sus, o sapă, o cociorvă şi o lopată.!) In 
Tepu, se înfinge în pământ un topor, o secure, ori altă uneltá 
de fier, ca să nu ploaie cu piatră. 

Variante mai sunt? 


12. Istoria fetei, Variantă: 


Asta-i gura Asta-i geana, 

Gaugura, Cotofana : 

Ista-i nasul, lasta-i fruntea tăvăluc, 
Fârtănasul : Ista-i părul vălătuc, 

Ista-i ochiu, Tumba, tumba, tumba, tumba ! 
Bazaochiu, 


Zicánd „tumba“, freacă părul din frunte.?) 

„Şi mătuşa Anita zámboeà dulce si prindea a rosti moale, 
pe acelaş glas, mângâindu-i pe rând (copilului) cu două degete, 
degetul cel mare şi arătătorul dela mâna dreaptă, părţile rostite: 


Barbă-bărbue, Sprincene-cotofene, 
Gură-gurărie. Frunte-válátuc 
Nas-năsăluc, Hop de ftutuluc! 


Ochi-bazaochi, 

Şi-l apucă de cárliontul auriu de pe frunte: iar Ghiţişor 
dădeă capul pe spate şi începea a-şi tremură guşa întrun râs ar- 
gintiu, care răspândea, par'că, lumină împrejur”. * 

Variante macedo-romáue.5 

13, Istoria celor 10 numere. Prin unele părţi din Oltenia, 


începe cu versul: 
Una-ni este luna, 


şi apoi urmează restul. 
14. La scăldat, Prin unele părţi ale Ardealului, după ce-au 
ieşit din apa unde s'au scăldat, şi până să se 'mbrace, copiii cântă: 





1) Sezdtoarea, І, p. 186 1. 

2) P. Ispirescu, Pov. unch. sfat. p. 112. 

9) Din Tepu-Tecuciu. 

4) N. N. Beldiceanu, in Semănătorul, VI, p. 68. 
5) P. Papahagi, op. cit, p. 16—71. 


5T 


Frigurile mele, 
La Calie 'n piele. 
Vorba Calie ar arătă o fiinţă inchipuitá despre care cred co- 
pii cá poate rübdà frig cát de mare.!) 
15. Cánteeul poloboeului. In Bucovina, cu prilejul cinstirii, 
împreună cu alte cântece se aude şi acesta: 
Poloboc, Să-ţi citesc molifta ta, 
Poloboc, Până ne vom imbità.?) 
Ia mai stăi pe loc 
Iar prin alte párti: 
Prea cinstite poloboc, 
Ia mui stăi puţin în loc, 
Să venim noi уго câţivă, 
Inspre mántuirea ta!?) 


16. Când li se schimbă copiilor dinţii. Prin Botoșani se aude: 
Cioară, cioară, 
Na-ţi un dinte de fier, 
Dă-mi altul de oţel. 

Tot astfel le rostesc şi copiii macedo-români 4). 

Cu privire la dinţi, în Magia simpatică, iată ce aflai scris cu pri- 
lejul unei monografii engleze, Golden Rough de J. G. Frazer (tradusă în 
frantuzeste: Le rameau d'or, de R.Stiébel si J. Toutain): 

„Un salbatec nu înţelege decât foarte rar deosebirea dintre „natural“ 
i RR. pe care o face omul ntai civilizat. Pentru el lumea e con- 
usă din toate părţile de agenti supranaturali, de ființe personale cari lu- 
crând pentru motive asemenea celor cari-l fac ре el însuş să lucreze, pot fi 
ca si el miscate, prin apeluri de milă, la speranța sau 1а frică. Dar pe lângă 
idea, unei lumi pline de forţe spirituale, omul primitiv mai are şi o altă 
concepţie: că natura este constituită dintr'o serie de evenimente cari se pro- 
duc într'o ordine invariabilá. fără intervenirea nimanui. 

Din aceasta credinţă derivă „magia simpatică“, саге are o mare însem- 
nătate în cele mai multe sisteme de superstiție, şi care contine poate de fapt 
noţiunea modernă u legilor naturale. Desi aplicatiunile acestei filozofii sunt 
numeroase (căci aceasta este mai mult un sistem de filozofie decât o artă), 
principiile fundamentale pe cari ea se bazează, se pot rezumă la două. Pri- 
mul e, că efectul seamana cauzei ce l-a produs; al doilea, lucrurile cari au 
fost odată în contact si nu mai sunt acum, continuă încă a aveà influență, 
unul asupra altuia. ca $i cánd contactul ar persistà. Din primul principiu, 
sălbatecul deduce, că dacă îl urmează, el poate face tot ce doreşte; din al 
doilea el deduce, că poate să aiba influență departe, dupa voinţa, sa, asupra 
unei persoane, ori a unui obiect din care poseda o părticică. Acest din urmă 
fel de magie, bazată pe credinţa unui fel de simpatie ascunsă, stabilită în 
mod indisolubil, între obiectele cari au fost odată unite, se numeşte magie 
simpatică în adevăratul înțeles al cuvântului“. 

Un exemplu interesant de magie simpatica, zice traducătorul de până 


1) Al. Viciu, op. cit, p. 25. 

2) E. N.-Voronca, op. cit., p. 901. 

3) Arhiva, IV, p. 223; E. N Vorone op. cit, p. 139. 
4) P. Papahagi, ор. cit. р 190. 


58 


aici, găsim în credinţele si obiceiurile poporului nostru în legătură cu din- 
fii; el se află şi la alte popoare, după cum ne arată Frazer. 

Când un copil îşi schimbă un dinte de lapte, e obiceiul ca copilul să 
arunce dintele pe acoperişul casei, strigând : 

. — Cioară, cioará, na-ti un dinte de os (fier), dă-mi unul de oţel“ şi 
variantele deosebite. 

Afară de asta, oricine când isi scoate un dinte, trebue să-l păstreze 
într'o legăturică, la un loc ascuns sau aproape de sine, pentru ca să nu-i mai 
cadă şi alţii. 

Iată ce găsim în Frazer relativ la acest caz de magie simpatică: 

La, Australieni este obiceiul de a scoate tinerilor unul sau mai multi 
dinţi din față în timpul ceremoniilor de initiare, la care ei trebue să fe su- 
puşi, înainte de a fi admişi printre bărbaţi. Motivul acestui obiceiu e neex- 
plicabil ; ceeace ne interesează aici este credința unei relatiuni între tânăr 
şi dinţii săi, după ce i-a scos. 

„La câtevă triburi de pe râul Darling (Noua Galie de sud), dintele scos 
eră pus sub scoarţa unui arbore, aproape de un râu sau de o gaură plină 
cu apă. Dacă scoarţa cresteà pe deasupra dintelui, sau dacă dintele eră dat 
afară şi cădeă în apă, eră semn bun, totul va merge bine; dar dacă el rā- 
máneà la vedere şi dacă furnicile treceau pe deasupra lui, ei credeau cá băia- 
tul va suferi de durere de gură. In triburile din Victoria, arborele sub care 
dinții fuseseră pusi, deveniă oareşicum sacru. Numai cátivà membri ai 
tribului îl cunoșteau; tânărul nu trebuiă să ştie niciodată unde au fost us- 
cunşi dinţii săi. Dacă el muriă, părinţii cojiau tulpina arborelui şi făceau 
foc de jur împrejur, pentru a-l uscà complet ; asttel făceau un monument 
în memoria Jefunctului. Acest din urmă obiceiu arată bine credința rela- 
in dintre corp si dinții сагі au făcut parte din el. La Murringi şi in ce- 
elalte triburi din Noua Galie de Sud, dintele scos eră dintâiu încredinţat 
unui bătrân, pe urmă îl treceà dela un cap de familie la altul, până făcea 
ocolul comunităţii; reveniă apoi la tatăl tânărului si pe urmă la tânârul 
însuş. In nici un caz nu trebuià pus intr'un sac ce contine substanţe ma- 
gice, căci atunci proprietatea lui ar fi fost în pericol. D-l A. W. Howit 
adună odată, dinţii tinerilor iniţiaţi, dar bătrânii tribului îl rugară cu multă 
staruintá să nu-i pună întrun sac, unde ştiau cá el a pus fragmente de 
cuarţ, căci puterea magică a acestor fragmente ar fi trecut în dinţi şi ar fi 
vătămat pe tineri. Trecuse aproape un an de când d-l Howit primi vizita, 
unuia dintre cei mai însemnați membrii ai tribului, care parcursese aproape 
500 km., pentru a căută dinţii în chestiune. El povesti cá unuldintre tinerii 
oameni eră bolnav şi credeă că dinţii săi ar fi râu păstraţi, dar se asigură 
că dinţii au fost ţinuţi într'o cutiutá separată, la o parte de orice bucăţi de 
cuarţ, si îi luă cu sine bine inváluiti. In tribul Dieris (Australia de sud) se 
învălue dinţii scoşi în timpul de initiare în pene de cazuar. Tatăl, sau cea 
mai apropiată ruda a tânărului îi păstrează până ce gura se vindeca şi chiar 
mai mult timp. Apoi se procedează la o ceremonie. care are de scop a scoate 
toată vieata din dint: Tatăl, însoţit de cátivà bătrâni, rosteste câtevà cu- 
vinte fără sir, pe urmă clatină dinţii, îi scoate şi-i duce la o oarecare dis- 
tanță si îi îngroapă cam la 35 cm. adâncime. Dacă el n'ar fi făcut această 
ceremonie, tânărul ar fi avut răni cari i-ar fi strâmbat gura; nu numai cá 
el n'ar fi putut vorbi, dar şi figura sa ar fi fost strâmbată. Această ceremo- 
nie este interesantă, căci еа ne arată sforţările făcute pentru а rupe legă- 
tura ce uneşte pe om cu о parte separată din corpul său. 

„De asemeni la Indienii de pe râul Thomson (Columbia britanică, Ame- 
rica) dacă un copil pierde dinţii, tatal său îi iea şi-i pune într'o bucăţică de 
carne, îi învălue aşă până nu-i mai vede зі ре urmă îi dăla un сапе care-i 
înghite. Autorul care descrie acest obiceiu, nu dă alte lămuriri; noi am pu- 
teà crede că aceasta se face ca copilul să-și recapete dinţii tari ca ai cáne- 
lui. In Sussex (Anglia) sunt aproape 80 de ani, o servitoare se opuneà fap- 
tului de a aruncă dinţii copiilor, sub cuvânt că, dacă un animal îi găseşte 
şi-i roade, copiii vor aveă aceiași dinţi са acel animal. Ea a istorisit cum 
un oarecare Simmons aveà dinţii din falca superioară asemănători cu din- 


59 


gi unui porc şi aceasta din cauză cá mumă-sa ar fi aruncat din nebágare 
e seamă dinţii săi de lapte în mâncarea preparată pentru pore.^ 

La Arabi, când un copil pierde un dinte, îl iea între degetul cel mare ві 
cel arátátor şi-l asvârle către soare zicând: „Dă-mi unul mai bun"; noii 
dinţi cresc atunci drepţi, bine uniti şi tari. „Soarele, zice Tharafah, dà mi- 
cului copil un dinte alb şi lucios, ca o piatră de grindină“. Se aruncă deci 
dintele către soare, pentrucă de acolo vine grindina si în consecinţă soa- 
rele poate trimite dinţii albi si lucitori ca grindina. 

In alte teri, dinții scoşi sunt puși intr'un loc unde ar puteà fi găsiţi 
de un sobolan sau vreun oarece, în speranță că dinţii noi vor aveà tăria 
dinţilor de rozători. Aproape în toate părţile în Germania traditiunea popu- 
lară recomandă, când cineva scoate un dinte, să-l pună într'o gaură de şoa- 
rece; dacă se urmează astfel cu dinţii de lapte ai unui copil, apoi el nu va 
алтей niciodată durere de dinţi. Se mai poate, de asemenea, са să se pună 
copilul îndărătul unui cuptor şi să arunce dintele său înapoi pe deasupra ca- 
pului său zicând: „Şoarece! dă-mi un dinte de fier, eu îţi dau dintele meu 
de aur!“ Atunci ceilalți dinți nu se vor mai strică. Pe unele locuri se zice: 
„Şoarece dă-mi un dinte nou“, sau: „Şoarece! eu iti dau un mic os, dă-mio 
mică piatră“, sau încă: „Şoarece, iată un vechiu dinte pentru tine, fá-mi u- 
nul nou“. In Bavaria se zice că dacă se respectă această tradiție, dinții 
de al doilea rând ai copilului vor fi albi ca dinţii şoarecelui. Slavii de sud 
isi învaţă copiii a-şi arurică dinţii intr'un colt intunecoszicánd : „Șoarece, goa- 
rece, iată un dinte de os, dă-mi în loc unul de fer“. Departe de Germania, 
în Rarolonga, în Pacific, când se scot dinţii unui copil, se cântă: 

Mare şobolan, mic şobolan, 
Iată dintele meu cel vechiu, 
'Te rog, dă-mi altul nou! 

Cineva strigă în acelaş timp: „O şobolan! Iată dintele său! dă-i unul 
de aur!" La Ilocans de Lucon (Philippine) când dinții copiilor încep să se 
miste, îi scot cu ata şi-i pun în locurile unde sobolanii ar puteà să-i găsea- 
sca. In Mexicul vechiu, când unui copil îi iegià un dinte nou, părinții săi 

uneau dintele de lapte intro gaură de şoarece; fără aceasta. credeau ei că 
intele cel nou n'ar îi putut creşte. Altă aplicaţie puţin diferită, dar mai 
barbară, există în руза, unde în timp ce copilului îi cresc dinţii, îi atârnă 
la gât capul unui şoarece, pe care-l rupsese cu dinţii încă pe când trăiă. De 
altfel trebue să aiba grijă a nu face noduri la siretul de care eră legat ca- 
pul şoarecelui ce eră atârnat la gâtul copilului. In Bohemia acelaş obiceiu 
există, dar şiretul trebue să fie roş şi pe el trebue să fie atârnate trei ca- 
pete de şoareci in loc de unul. Dintü sunt aruncaţi si pe acoperişul casei, 
pentrucă şi acolo pot fi găsiţi de şoareci şi se învoacă şobolanii, pentrucă 
ei sunt recunoscuţi că au dinţii tari. In Arhipelagele Serangao şi Goron 
între Noua Guineie si Celebes, când un copil pierde dintele sau de lapte, í 
aruncă pe acoperiş zicând: „Şoarece, iti dau dintele meu, da-mi-l ре а] ац“, 
In Ambogna obiceiul e acelaş, iar cuvintele sunt: „Lea acest dinte şi da-mi 
altul mai bun“. In insulele Kei, la sud-vest de Noua Guinee, când un copil 
| aproape să schimbe dinţii, se urcă pe acoperiş pentru a oferi şobolanilor 
intii săi. 

"Interesant e de altfel pricina, pentru care toate popoarele învoacă soa- 
recele, ре când noi şi fraţii Aromâni, cerem dinţii dela cioară (А si G. Mur- 
goci în Sămănătorul, VL, p. 110—4. 

De alfel idea despărțirii dinţilor ca parte din organismul omenesc, 
de corp, aşă cum se arată mai sus, se aplică şi la alte parti ale corpului. 
Părul care rămâne în pieptene la pieptănat nu se aruncă pe foc sau în gu- 
noiu, ci se pune in gard, să putrezească sânguri. Unghiile, când omul si le 
taie nu se aruncă în gunoiu, ci se pun întrun loc curat, sau sunt suflate 
în vânt. Tot astfel scăldătoarea copiilor mici si goile dela diferite feredeie 
de leac se varsă tot în locuri curate, Chiar urma, lăsata de picior pe pă- 
mânt, nu-i lucru tăra пісі un rost; tot astfel {йаза dela mormânt, hainele, etc. 


Sau: 


60 


20. Când un copil plânge. Cântecul acesta se întrebuințează 
şi ca proverb". 


21. La sughit. In Botoşani, se spune o vorbă, asà în vânt, 
fără a i se ști însemnătatea: 


Chef si bucurie 


In deal la bostănărie?). 


26. Cântecul soarelui. O frântură din cântecul pomenit, în 
altă parte 3). 


27. Cântecul oii. In Bucovina, in loc de oaie avem cucul: 


Cucule maria ta, 

Am venit la dumneata, 

Să-mi dai calul şi iapa, 

Să mă duc la soră-mea, 

Cam auzit c'a făcut trei 
[feti 


Logofeti 

Cu părul de aur cret, 

Să mă imbrae cu straie verzi, 
Cu cai 'mpüratului, 

Cu biciul vátavului 4). 


Pentru asemănări, vezi şi A. II. 16. 
Aceste cântece se aud întrebuințate si ca gdácitori. Tată ре 
cea a lupului: 


У 


Ат о oaie coacăză 
Se roagă la cuc: 
— Cucule, maria ta, 
Să-mi dai caii cu căruţa, 
Sá má suiu la Măriuţa, 
C'am auzit c'a fütat 
Trei iezi 

Logofeti 


d 


Am o oaie oacheșă, 
Şade jos si deapănă, 
Şi se roagă robului, 
Şi se "nchin& cucului: 
— Cucule mária ta, 
Am venit la dumneta, 


Zanne, op. cit.. II, р 699. 
-Voronea, op. cif. p. 189. 
irescu, Fov. unch. sfat., p. 


1) I. A. 
2) E. N 
3) P. Is 
4) E. N.-Voronca, op. cit, p. 168. 


Cu párul de aur cret. 
Unul a pierit, 

Unul à murit, 

Unu "n munte sa suit 
Cu cei sotului, 

Cu căruța 'mpăratului, 
Cu biciul vătavului. 


Să-mi dai căruţa 
Cu streşinuţa, 
Să mă duc la soră-mea, 
Cam auzit c'a făcut 
Doi feti 
Logofeti, 


Cu părul de aur creţ: 
Unul şade cu matele 'n pahar 


Ca ghicitoare peutru untiscd: 
Am о oaie rapănă, 
Şade "n deal şi deapănă 
Şi se "n chină rugului 
Şi se roagă cucului: 
Cucule, măria ta, 
Am venit la dumneata, 
Sá-mi dai calul dumitale 
Să mă duc la socru-mare, 
Cam auzit c'a fătat: 


Sau: 


Este o babă hreapănă, 
Şade jos şi deapănă 

Şi se roagă lupului 

Şi se 'nchină cucului: 
— Cucule, măria ta, 
Am venit la dumneata. 
Să-mi dai calul şi căruţa, 
Sá mă duc pân' la măi- 


[cuta, 
C'am auzit ca făcut 
Trei feti 
Logofeti 


61 


Şi unul cu sângele 'n zahar 1). 


Sub un munte rotunzat, 
Şi-a făcut trei feciori, 
Trei frátiori! 

Unul a murit, 

Unul a pierit, 

Unu "n munte s'a suit 
Cu sângele 'ntr'un zăhan, 
Cu matele "ntr'un pahar. 


Cu părul de aur cret: 
Unul a murit, 

Unul a pierit, 

Unu "n munte sa suit 
El în munte cu ciocanul a dat, 
Muntele s'a cutremurat, 
Fetele sau măritat, 

Eu bacşiş am căpătat. 
leşi fetiţă 

La portitá 

Cá te-asteaptá Daleon, 
Daleon fecior de domn ?). 


Altul, cu foarte puţine deosebiri, sună: 


Cucule, măria ta, 

Venii până la dumneata, 

Să-mi dai un cal po- 
[rumbae, 

Să mă duc până la Novac, 

C'am auzit, 

Fi-mea a făcut 

Doi feti 

pentru care vezi şi B. II 27. 


Logofeti, 

Unu "n munte sa suit, 
Muntele s'a sudumit, 

Mă dusei la musca mare, 
Musca mare treieră 

Şi a mai mică vântură, 
Cu pană de ciocárlie, 
Hi! Marie, hi!?) 


1) Artur Gorovei, Cimiliturile Românilor. Bucureşti 1898, p. 216. 


2) Ibidem, p. 881—2. 


9) Gr. Tocilescu, op, cit. V. I. P. I, p. 516. 


62 


Dar numărul variantelor nu se încheie 1). 


29. Cântec către ciori. In Bucovina şi prin Moldova de sus, 
copiii de jucărie pun mânile una peste alta, se ţin cu degetele 
de pielea mânii deasupra şi zic: 


Câr, cioară, 
Dela moară, 
Cu făina "n poală! 


Cu mânile de aluat, 
Că buzele ţi-ai spurcat, 


Câr! Câr! 


Si zicând aşă împrăştie îndată mânile ca şi cum ar sburà 
cioarele 3), 


30. Variantă din Teleofman: 


—D'undevii,măi Nuţule? Dela vale pân' la deal, 


—Dela pârâu repede, 


— Ce-ai văzut, mái Nu- 


[tule ? 
—Doi pui de scripete. 


— Cum făceau, măi Nu- 


[tule? 


Pán' la pomii lui Drágan. 
Floricică nu cădea, 

Nu e nean'-tău să te iea, 
Şi e dus la Dobrogea, 

Să iea bani cu secera, 


Să plătească dajdia. 
Dajdia 'mpáratului. 
Drumul Tarigradului 9). 


—Chitai, chitai, banita, 
Dă-i cu stremuralita, 


44, Cântec către cocostâre. Când copiii văd pentru întâia 
dată cocostárc, îi cântă: 
Călăuzu, Ca popa "n biserică. 
Buzu, Ca porcii prin feregă, 
Intoarce-te, Ca vitel 'n stologol, 
Invárte-te, Ca vacile 'n munte gol. 
Stologolul este un loc închis cu târşi (crengi verzi), unde 
bagă gospodarii viţeii4). 


45. Cuvinte cari se rostese de copii când fac pe negustorii: 
—Un'(-de) te duci: — Unde m'as duce, m'as 
La Tecuci), [duce, 
Ori la Necoresti, Dar mi-i cá n'am ce aduce; 
Ca să târgueşti? 


1) Gr. Tocilescu op. cit. V. І. P. L p. 512-18, cuprinde alte patru 
cântece. 

2) E. N.-Voronca, op. cit., p. 189-40. 

3) Gr. Tocilescu, op. cit, V. I. P. I, p. 516. 

4) Al. Viciu, op. cit., » 80. 

5) Capitala judeţului Tecuciu; Necoresti (ofic.: Nicoresti) si Podul Tur- 
cului, (pron. pop,: Po'-Turcului) târguşoare їп județ. а 


Unde aș plecă, aş plecă, 


Dar mii că n'am се cenm- 


[párà, 
Cá io-s negustor greu, 
Să ieu marfă de-un leu 1). 
— Du-te la Podu-Turcului, 


La tot crigmarul, 

Umpli buzunarul ; 

La tot crismarul, 
Chisaua?) si amánarul ; 
Iar la hanul dela nuc, 
Cinci lulele şi-un ciubuc. 


Că găseşti marfa pământului: 


46. Când tuná şi trăsneşte, copiii sburdá şi aleargă zicând: 
Doame ajunge 
Pe cel ce fuge 8). 


47. Când plouă. In Moldova de sus copiii cântă: 
Plouă, | Intro casă nouă; 
Plouà, Fetele dumică, 
Babele se ouă | Flăcăii mânâncă +). 


48. Când în mijlocul unei roate de copii vine altul străin, 
copiii îi cântă, precum am auzit în com. Copou, jud. Iaşi: între- 
bările şi răspunsurile, le zice acelaş: 


—Nemţişor, Care má stuche (scuipă) 
Gotofintisor, Şi în buzunar 
Ce-ai in sânişor ? Un tántar, 
— А un páduche | Lăutar. 
49. Către soldati: 
Cápitan, Colonel 


Cap de bostan : Cap de purcel 5). 


1) T. Pamfile,. M. Lupescu, L. Mrejeriu, Carte pentru tineretul dela 
sate, p. 130: ,Un om se duce la un ciobotar sá cumpere niste papuci pen- 
tru nevastá-sa; şi se întâmplase cá ciobotarul cela n'aveà decât o singură 
pereche de papuci, şi si-aceea proastă. 

—„Cât cei ре dânşii? întreabă omul. 

—„Zece franci; dar pentru dumneata las cu nouă şi jumătate. 

—yHei, hei! oftă omul, 

Negustor greu, 
Cu marfă de un leu! 

Si ieşi afară!“ 

2) Vas, adesea de lemn, cu capac, în care ţineau bătrânii mai înainte 
tutunul. 

8) El. N.-Voronea, ор. cit., p. 185. 

4) Ibidem, p. 980. 

5) Comunic de cáp. Em. Popp din Bârlad. 


50. Cântecul berzei : 


— Barzá, — О căpuşă, 

Barză, | Vino la noi după uşă. 
Ce ai în cioc? Dar în ghiare? 

— Un boboc. — Râşchitoare !). 


— Dar în guşă? 
51. Cântecul caprei, folosit adesea si ca sort, in Válcea: 





Sis capră cu mărgele, Busuioc, 

Că-s mai multe viorele. Ranturile, 

Bonciş Branturile, 

Bonciş Cuscudia, 

După casa lui Tiviş. Veselia, 

'Tivison, Іа- mâna V'acia. 

Variantă din Romanați : 

Sare capra din argele Berbecana, 

Cu mai multe ghiocele. Ranturile, 

Rontis Branturile, 

Bontis, Cuscudia, 

Dupá casa lui Tivis. Veselia. 

Tivieana, Spâre Mándia. 

A doua variantă tot din Romanati: 

Şişi capră cu mărgele, Tivicana, 

Cá sunt mai multe sán- Berbecana, 
[cele Ranturile, 

Si mai multe ghiocele. Banturile, 

Roncis, Cucutia, 

Poncis, Veselia, 

Pe la casa lui Tivici; Spáimántà mánia ?). 


2. Părinţii sau fraţii cântă copiilor mai mici, fraţi sau su- 
rori, са să stea în picioare, să stea pop sau popuWjor: 


Popusor, | Păpuşică 
Popusor, Mititică, 
Că-ţi dă mama un опвог; Că-ţi dă mama o floricică. 


53. Cântecul cocoșului, răspândit prin cărţile de scoale pri- 
mare: constituind asà numitul „basmul cocoşului“ prin Muntenia» 


iar în Moldova şi „povestea cucoşului“.?) 


1) Gr. Tocilescu op. cit. V. I. P. I, p. 517. 
2) Ibidem, yp. 509. 
3) Vezi: d. Şăineanu, Basme, p. 950; Per. Papahagi, op. cit. p. 26 si 


urm. cu alte teme. 


Si eră un mos, 
S'avea un cucos, 

А, ce mai cucos, 
Cum cântă la moş! 
Ta cântă, cucoşule, 
Sai de joacă, mosule! 
Si eră o vulpe. 

Si-a mâncat cucoşul, 
А, ce mai cucos, ete. 
Si ега un câne 

Şi-a mâncat cucosul, 
Vulpea pe cucos, 

A, се mai cucoş, etc. 
Si eră un lup, 

Şi-a mâncat pe сапе 
Cânele pe vulpe, 
Vulpea pe cucoş, 

А, ce mai encoş, etc. 
Si eră un urs. 

Si-a mâncat pe lup, 
Lupul pe câne, 
Cánele pe vulpe, 
Vulpea pe cucos, 

A. ce mai cucos, etc. 
М ега un par, 

Și-a ucis pe urs. 
Ursul pe lup, 

Lupul pe câne, 
Cânele pe vulpe, 
Vulpea pe cucoş, 

A, ce mai cucos, ete. 


) 


Ti 





Şi eră un foc, 

Şi-a ars pe par, 
Parul pe urs, 

Ursul pe lup, 

Lupul pe câne, 
Cânele pe vulpe, 
Vulpea pe cucos, 

A, ce mai cucos, etc. 
Si erà o ploaie, 

Şi-a stins pe foc, 
Focul pe par, 

Parul pe urs, 

Ursul pe lup, 

Lupul pe câne, 
Cânele pe vulpe, 
Vulpea pe cucoş, 

A, ce mai cucoş, etc. 
Şi eră un vânt, 

Şi-a sbicit pe ploaie, 
Ploaia pe foc, 

Focul pe par, 

Parul pe urs, 

Ursul pe lup, 

Lupul pe câne, 
Cânele pe vulpe, 
Vulpea pe cucoş, 

A, ce mai cucos, 
Cum cântă la moş! 
Ia cântă, cucoşule, 
Sai de joacă, moşule! 


94. Când se face o nuntă, cam авй: 


Bate toba 
La Moldova, 
Că-şi mărită Stroe fata; 


La mâncat cotoiul urda, 
N'are cu ce-i face nunta.! 


39. Cântec care se foloseşte şi ca sort: 
Hei Lunaie, Мает bate, 
Hei Plăvaie, Buciu bate. 


1 I. A. Zanne, op. cit, VI, 285. 


Pan 4&, dceuri 


66 





Câte vaci sunt adunate: Doi pui de сеѓей. 

Şi-ale mele, Cum făcea, 

Şi-ale tele, Cum făcea, 

Si-ale ragei din pădure: Tiri-tiriatita. 

Ragea rágea, Pe coadá sofranita. 

Tiganii fugeà, Unde joacá Ivánus 

Cu cimpoaie. Cu cununa de páius. 

Cu drámboaie, Eşi, Stane, din celar, 

C'o fi cofeă, C'uite popa măcelar, 

Па ce mai ега: Cu sângele 'ntr'un gávan.!) 





1) I. A, Zanne, op. cit, VI, 112. 


I. JOCURI DE CUVINTE, GLUME, FORMULE DE 
PÂCÂLELI. 


45. — „Та dimineaţa Crăciunului umblă pizărăii (pitárdi, bi- 
zărăi) cu pizără (sorcova). Cui nu le dă nuci, ori mere, cântă: 
Bureti Tot d'ele mărunte 
Pe păreţi, De aici pân'la punte“. 1) 
Tot nevoi s'aveti, 


4S. — Şi Ja Macedo-Români?). 





67. Variantă macedo-română ?). 
69. — In Botoşani: 
Nici nu-mi pasă In văgăună 
De Nastasă: Nici nu tună. 
Sau: 
Nici nu-mi pasá, Nici atâta; 
De Năstasă: De Hurjui, 
De Nichita, N'am grija lui. 
70. — Broaştele când cântă spun аза: 
— Dat-ai pânza, dat-ai pânza ? 
— Am dat, am dat, am dat. 
— Cu cât, cu cât? 
— Cun ort, c'un ort. 
— О, câ-câ-câ-câ mult ai dat; o câ-câ-câ-câ mult ai dat! 
sau: 


— Pus-ài pánza? 


1) Al Viciu, op. cit, p. 61. 
2) P. Papahagi, op. cit, p. 57. 
3) Ibidem, р. 163-4. 


68 


— Pus, pus. 
Da tu? 
— Șieu, şi eu. 


Sau: 
— Unde te duci? 
— In târg, în târg. 
— Ce să cumperi? 
— Ога, orz, orz. 
Sau: 


— Cât ai dat pe tatăl-tău, cât ai dat pe tatăl-tău? 

— Un ort, un ort, un ort, un ort! 

— О tu, tu, cá mult ai dat! О tu, tu, că mult ai dat!!!) 

84. — Când un copil strănută, ceilalți din casă sau din to- 
vărăşie îi zic, 

-- Moas'ta ?п pod. 

Se obisnueste a i se zice tot аза şi când sughitd sau i seră- 
sare (când i-a intrat ceva pe gâtlej). Aceasta se obişnueşte de 
altfel şi între oamenii mari. 

85. — Copiii între ei: 

— Ce faci? 

— Colaci! 


87. — Când un copil se uită la masă cu căciula în cap, 
altu-i zice: 
— Mă, da nu iei ѕапа de pe măgar nici aici? 
88, — Când unul iea în râs pe altul: 
— Mă iai în râs? 
— Cine te-a luat în râs, 
Să poarte blană de urs! 


94, — Când unul n'a băgat de seamă ceva: 

-~ Ce măi? 

— Ce-a fost, a sburat, — cu acelaş înţeles ca proverbul: 
„popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă“. 

95. — Unul mai mic înghie (îmbie, învită) pe altul: 

— Hai, mă, 

— Tea sama, că pe mine nu má chiamă Найти! (nume jido- 
vesc; adecă vrea să-i spună că lui nu-i place săi se zică mă de 
unul mai mic decât dânsul). 


1 E. N.-Voronea, op. cit, p. 985. 


69 





96. Măi Gheorghe, mă! 
— Ce-i, mă? 

— Na, câne! 

98. Jurământ : 


— Să dea Dumnezeu să intru în pământ... “un picior până 
la glesnă. 





99. — Pentru iarnă, ciobote am, suman am, numai căciulă 
îmi mai trebue; halal de mine! 
— Halal să-ţi fie, 
De cap să-ţi rămâie! 








100, Unuia care spune sau face un lucru neaşteptat. 
— Ce, eşti nebun ori te faci, 
Ori te-ai spăriet de vaci? 

101. La jocul de-a lupul si oile, de-o pildă: 


— Cine s'o face lup, să nu-mi jumulească oaia. că mă bate tata. 
— Dacă nu se face Ion, apoi má fac eu. 
— Măgar de te-ai face tu, măgar de s'ar face el, eu vă spun 
dinainte: să nu-mi jumuliti oaia. 
103. Când doi băieţi se sfádesc, ceilalţi de prin prejur, 
ca să-i întărâte încă mai mult, le cântă: 
Chiperiu (piper) între voi, 
Să râdem şi noi! 
Aceasta este de altfel şi credinţa: când verşi pe masă sarea 
sau piperul, faci a sfadá şi chiar a bătaie. 
In Bucovina se zice: 
Mai încet cu dantul, 
Să se ţie şi schiopii. 





Ori: 
Mai încet cu dantul, 
Că ti-i rupe clobantul. 


103. — Intre doi, pe drum: 
— Unde ai fost (un! ti'eicunde te duci ° 
— In sat 
La pásat. 
Sau: — Unde te duci? 
— In lume 
Să-mi pun nume.! 





101. 


1) Toate din Tepu-Tecuciu. 


II. INTREBĂRI, PROBLEME. 


19. Variantă macedo-rămână.!) 


24. Tot cam astfel se fac şi cele cinci noduri de aţă la o nuntă, 





precum se obicinueşte în județul Botoşani: al nasterii, al creş- 
terii, al nuntii, al vieţuirii şi al morti: trăgând de nodul 


1) P. Papahagi, op. cit, p. 19. 


71 
morţii, adică de capetele aţei, celelalte noduri se desleagă.!). 
Variantă macedo-română.2) 
38. Un om prăşiă cu o femeie. Un alt om, trecător pe drum 
ca de obiceiu le zice: 
— Bună ziua, omule, cu femeie. 
Dar femeia, părându-i rău, a zis: 
Bagă de seamă, omule, că nu-i omul cu femeia, că mama 
acestui om e soacra mamei mele. 
Cine erau cei doi prăşitori? (Tatăl cu ficá-sa).?) 


39. Măi, zice unul, hai că nu-i mânca tu un pepene întreg? 

— Te prinzi? 

— Mă prind rămăşag). 

Şi cel ce secrede voinic, mănâncă pepenele întreg. 

— Iacă, l-am mâncat; dá-mi juruita (ceeace mi-ai juruit; 
pron. pop.: giuruit, făgăduit). 

— Crezi tu, da! sámántele şi corjele de ce nu le-ai mâncat ? 


40 Cine poate zice: știucă, rac şi lin întrun cuvânt: 
— Stiucaracalin. 


41. — Zici tu cá el nu vine? Eu ştiu că vine. 
— Da, tu știucă vine. 


13. Un flăcău întreabă pe-o fată de câţi ani este. Ea-i rás- 
punde: 

— Am atâţia câţi am: mama are de două ori pe atâţia, iar 
tata cu zece ani mai mulţi decât mama. 'l'ustrei avem o sută. De 
câți ani erau fiecare? (Fata aveà 18 ani, mă-sa 36 şi tatá-sáu 46. 
Adică: 

‚ x З 90 
х--92х (2х --10 —100; 5x4-10—100: ӧх==90; x= 5 ==184, 

43. Се-в două şi nu vezi decât una? Dealul şi valea 5). 


H. Erau doi tati şi doi feciori cari se puseră la masă cu 
trei ouă. Cum se face că le-a ajuns de fiecare câte un ou? Erà 
un om cu fiu-său şi cu nepotu-sáu .9) 


1) El. Sevastos, Nunta la Rom., p. 312 8. 

2) P. Papahagi, op. cit., p. 119. 

3) Culeasa din Zorleni-Tutova; vezi À. Pan, Opere complete, 1904, I, 
р. 251 si urm, 

4) Tud. Раш Ше, M. Lupescu, L. Mrejeriu, Carte pentru tineretul dela 
safe, p. 264. 

9) Ibidem, р. 201. 

6 Ibidem, р. 206. 


72 

45. Cum se împart două paie la trei măgari? (unul se dă 
la un măgar, altul la alt măgar, iar cel de-al treilea rămâne îm- 
părţitorului.1) 

46. Un om aveà de trecut peste puntea unei ape un lup, o 
capră şi o varză. Pe punte nu puteă trece decât el singur, ori 
cu lupul, ori сп capra ori cu varza. Dacă luă lupul, rămânea ca- 
pra саге máncà varza : dacă luă varza, rámáneà lupul şi mâncă сара. 

Dacă ducea capra, trebuiă să iea apoi şi varza, ori lupul, 
lucru greu si аза, şi ава. Cum trebuiă să facă? Să iea capra si 
so ducă peste apă; să iea apoi lupul, şi întorcându-se, să vină 
cu capra; să iea varza şi s'o ducă la lup şi apoi să vină, să-şi 
iea şi capra),—cunoscuta fabulă, din care face parte şi proverbul : 
„e greu să împaci si сарга şi varza. 2) 

47. Trei tovarăşi stând la un sfat intr'o sară (noapte) lungă 
de iarnă, îi păleşte pofta să mănânce mere. Ei trinet pe unul 
dintr'înşii să cumpere mere (se vede treaba cá grà n) la târg, cá 
la ţară fiecare gospodar trebue să aibă din pomii lui câte puţine 
roduri pe iarnă). Tovarăşul dus la cumpărătură záboveste mai 
mult şi când vine, îşi găseşte prietenii dormind. El, fără să-i stâr- 
nească, împarte merele în trei părţi, îşi iea partea şi se duce. 
Mai târziu se trezeşte unul din cei doi şi dă de mere; el neşti- 
ind cum îi treaba, le împarte iar în trei, îşi iea partea lui şi se 
duce. Celalt când se scoală, de asemenea împarte imerele în trei 
şi îşi iea partea lui. A doua zi când se întâlnesc, igi împart me- 
rele între ei şi le vine deopotrivă. Câte mere erau? (Erau 81. 
Impártit 81 în 3, vine câte 27; o parte o iea cel dintâiu şi rá- 
mân 54. Impártit 54 în З vin câte 18; o parte o іва cel de-al 
doilea si rămân 36: împărţit 36 in 3, vin câte 12); o parte iea 
cel de al treilea şi rămân 24; împărţit 24 în 4, vin câte 8). 

48. Sá se adune (?) numerele 1, 2, 8, 4, Б, 6, 7, 8 şi să dea 
9999. (1+8, 2--7, 84-6, 4+5). 

49. De ce latrá cánele? (Cá nu poate vorbi).*) 

50. De ce duce cánele osul in gură? (Că nu are traistá unde 
să-l pună 5). 

1) Tud. Pamfile, M. Lupescu, L. Mrejeriu, Carte pentru tineretul dela 
sate p. 202. 

2) Ibidem, p. 202. 

8) A. Pan, op. cit, 1004, 1 р. 252. Vezi şi Tudor Pamfile, Cimilituri 
románegti (ed. Acad. Rom.). 1908, p. 9. 

4) A. Pan, op. cit, p. 252. 


5) Ibidem, р. 252; Gr. Dem. Teodorescu, ор. cit, p. 249: , Perehe cosa 
i cani rosegano volontiera gli ossi ? (Perche non gli possono imghiottir intieri)". 


(Б; 


51. De ce roade cânele osul? Că nu poate să-l înghiţă.! 

59. De ce se culcă boul? (Cá nu poate să sează .? 

53. De ce curg boului balele? (Cá nu poate să scuipe .? 

51. De ce fuge iepurele la deal? Că nu poate să intre sub 
deal 4). 


55, Când stă iepurele si nu fuge? Când е în frigare)?. 
56. De ce şade cioara în par? Cănu se poate înțepă în el .° 


57. Când stă parul cu amândouă părţile în pământ? Când 
e oala pusă în el". 


58, Când e noaptea mai mică? Când те culci seara târziu 5 
59, Când e ziua cea mai lungă? Când n'aice sá mănânci ? 


60. Când e ziua cu noaptea tot una? (Când se îmbată gazda 
dimpreună cu oaspetii)!9). 


61. Cari bucate sunt mai cu gust? Cari se mănâncă cu 
foame 11). 


62. Ce este mai dulce decât toate in lume ? (Limba, când 
vorbeşte vorbe dulci)!?) 


63. Ce este mai amar decât toate? Іагӣѕ limba, când vor- 
beste vorbe amare)!?) 


1) A. Pan, op. cit, І, p. 252: G, Dem. Teodorescu, ор. cif, p. 249 
»Pourquoi gist la vache au pré? (Pour ce qu'elle ne s'v pet seoir)*. 

2) A. Pan, op .cit., I, p. 252. 

3) Ibidem, р. 952. 

4) Ibidem, p. 252; G. Dem. Teodorescu, op. cit, p. 219: „Comment 
faire pour attraper un liévre sans courir? (Attendre quil soit à la broche)“. 

5) A. Pan, op. cit, p. 252. 

6) Ibidem, 

1) Ibidem. 

8) Ibidem. 

9) Ibidem. 

10) Ibidem; G. Dem. Teodorescu, ор. cit.. p. 250. „Quel est le meilleur 
repas à prendre? (C'est celui qui ne coüte rien). 

11) А Pan, op. cit., І. p. 253. 

12) Ibidem, p. 253; tema cunoscutei fabule cu bucătarul care a avut 
poruncă sa facă cele mai bune si apoi cele mai rele bucate, când elle-a pre- 
gatit pe amândouă cu limba. Tr. fr.: Quel est la meilleure et la pire des 
choses? (La langue); Quel est un petit morceau de chair qui est incontinent 
levé ei offence plus qu'un coup de couteau? C'est la langue)". 

13) A. Pan, op. cit, p. 255. G. Dem. Teodorescu, ор. cit., p. 250: „Quel 
est l'homme qui n'a pas eu de mére? (Adam) Quel est lhomme qui est 
mort sans être né? (Adam). Wer gestorben und nit geboren sey (Adam und 
Eva) Nun nasciu, nun addaton, senza nasciri muriu (Adamo). 


4 


64. Cine nu sa născut şi а murit? (Adam strámosul ! . 


65. Cine la moartea lui a intrat în pântecele maică-sei? 
(Tot Adam strámosul).?) 


66. Cine a fost corăbierul cel mai dintâiu in lume? Noe 
care a scăpat de potop .9) 


67. Ce cocos a cântat si sa auzit în toată lumea? Cocoşul 
din corabia lui Noe .*) 


6S. Cine de viu sa îngropat, 
Mormântul a umblat, 
Şi mortul a cântat? Ionà Proorocul, când eră în pân- 
tecele chitului.)5). 


69. Cine a murit si nu s'a îngropat? Muierea lui Lot, care 
“a prefăcut în stâlp de sare. ° 

70. Cine s'a născut de două ori şi a murit odată? Tot Iona 
Proorocul, care s'a născut al doilea din pântecele chitului.?) 


71. Cine sa născut odată si a murit de două ori? Lazăr 
cel înviat a patra 21.8) 


12. Cine sa născut şi încă n'a murit? Eu mam născut şi 
încă n'am murit .9) 

13. Care este întâia poruncă a lui Dumnezeu ? Postul, când 
a poruncit lui Adam să nu mănânce din pomul oprit .'? 

74. Un om aveă trei pluguri cu boi: seamănă trei obroace 
de grâu, bagă doisprezece secerători, patru treierători si ieşiră tot 
trei obroace de grâu. (Omul este Dumnezeu: trei pluguri, sfânta 





1 A. Pan, op. cit, p. 255. 

2) Ibidem. 

B Ibidem; G. Dem. Teodorescu, op. cit, p. 250: „Dans quel endroit 
l'àne cria-t-il assez fort pour étre entendu de tout le genre humain et des 
tous les animaux (Dans l'arche de Noé) Wenn hat der Esel so laut ge- 
schrieen, dass alle Menschen hörten (In der Arche Noahs. Wer geschriven 
hat das die ganze Welt hört. (Der Esel in der Archen Noe”). 

4) A. Pan, op. cit, p. 259. 

5) Ibidem. 

6) Ibidem ; б. Dem. Teodorescu, op. cit, p. 251: „Quelle est la femme 
qui est morte sans laisser de cadavre? (La Тетте de Loth ". 

1) A. Pan, ор. cit, p. 255. 

8 Ibidem. 7 

9) Ibidem, б. Dem. Theodorescu, ор. cit, p. 251: „Qui est-ce qui est 
né sans être mort? (Tous les etres qui sont encore vivants * 

10) A. Pan, op. cit, р. 255. 


75 


treime: sămânţa, cuvântul lui Dumnezeu ; doisprezece secerători, 
apostolii: şi patru treierători, evanghelistii) 5. 
75. Sase erau, Şi vorbiau 


Doi stau $1 doisprezece se mirau. 


(Ceasurile din zi, Domnul Hristos cu Samariteanca, Apos- 
tolii .2) 


16. Ce sfânt n'a avut suflet şi face minuni? (Sf. Cruce)? 


17. Unde e buricul pământului ? (Aici unde sez eu: 
De nu crezi, 
Măsoară şi vezi, *) 
78. Unde e dealul mai mare? (Unde e valea mai adáncá 5). 


19. Ce este mai alb ca laptele? (Ziua, cá laptele nu lumi- 
neazá 9). 


50. Un bărbat cu nevastá-sa si cu doi copii voiau să treacă 
о apă cu pluta, care nu рифей duce mai mult de 50 de осі. Tatăl 
şi mama cântăriau fiecare câte 50 de oci, iar copiii amândoi tot 
50 de oci. Cum puteau trece ei apa? (Trec amândoi copiii si se 
întoarce unul, trece tatăl şi se întoarce celalt copil; trec amândoi 
copiii şi se întoarce unul; trece mama şi se întoarce celalt copil; 
trec la urmă amândoi copiii)”). 


А. Pan, op. cit, p. 256. 
Ibidem. 
Ibidem. 

4) Ibidem; G. Dem. Teodorescu, ор. cit., p. 251: „Ой se trouve le cen- 
tre du monde ? (Le centre du monde le voici, là oii je suis; si vous ne vou- 
les le croire, mesurez-le)'. Această întrebare este o ghicitoare vedică. Vezi 
Haug. Vedische Raethselfragen und Raethselsprüche. München 1816, p. 43 
apud Rolland. 

5 A. Pan, ор. cit, p. 265. 

6) Ibidem. 

7) Tud. Pamâle, M. Lupescu, L. Mrejeriu, Carte pentru tineretul dela 
sate, p. 205. 


озун 


II. FRĂMÂNTĂRI DE LIMBĂ. 


Asupra frământărilor de limbă, şi în altă parte! . 


4. О sapă lată, două sape late, trei sape late, ete. °). 
Б. — “аге, stârcea-gâsc, mai stárciogátül niţel. 
13. — Aseară, alaltăseară, mari boieri veniră la noi: da' caii 


de ce-i legară? De соате, de coade, de cuiele podului proto- 
popului?. 


11. Nu e anevoie a zice bou breaz-bárlobeaz, dar e ane- 
voie a dârlobârlobrezi dárlobárlobrezitura din oile Dárlobárlobre- 
zeanului *), 

16. — Păsărică sură 'n gură: pică pila n pungă, punga 'n 
pilă, pila'n pungă’). 

Variantă. Tălălângă pilă lungă, pilă în pi, pilă n pungă 
(Vâlcea)* . 

18. — Am o purceà chiolopană, cu purceii chiolopani, vin 
sug, fug în tufă (bis)?). 

Variantà. Am o purceă cu doisprezece purcei; fug, sug, fug 
în tufá5) 

19. — Vânturai vara mălai, pe câmpul lui pungă lungă 
(Pungă-lungă?) lungă, pungă lungă, populticu cu pila'n pungă”). 

Variantă. Vânturai vara malai, vántu rungă, pungă lungă, 
tarapi cu pila în pungă 1°). 


1) Gr. Tocilescu, op. cit. V. I. P. L p. 536. 

2) Gr. Tocilescu, op. cit. V. I. P. П, p. 1199. 

8) Etym. Magn. Rom., p. 1191. 

4) Gr. Tocilescu, op. cit. V. T. P. П, p. 1202. 

B) Gr. Tocilescu, op. cit. V. L P. II, p. 1202. 

6) Ibidem, р. 1199. 

7) Ibidem. 

8) Comunicat de Locot. Sámboteanu din Bârlad. 
9) Gr. Tocilescu, op. cit. V. I. P. II, p. 1200. 

10) Ibidem. 


(ini 


Variantă. Pe un codru de luncă, sa găsit o şi o pungă. 
Când punga "n pilă, când punga 'n pilá?). 

Va iantă. Vântu гапой, pungă lungă, piripic si-o prună "n 
pungă. 

22, Bodaprostea a d'aseará, dati să vă bodaprostim, hai 
să vá bodaprostim ?). 

24. Veniră niste oameni d'aseară, d'alaltüieri seară, la 
popa descălicară, da caii ce-i legară? De coame, de coade, de cu- 
iele podului popii (bis ?). 


26. Plecai p'o ulicioară, Drept in chismá o sărutai; 
Mă "ntáluii c'o lelioară: In chismă şi п chismişoară, 
O ’ntâlni i) In ismá şi 'n ismişoarăt. 


ЕТ 
О "ntámpinai, 


28. Eu umplu poala popii de trei ori cu prune rosii; 
popa umple poala mea de trei ori cu prune roşii5. 

Varianta. Umplui, umplui poala popii de trei ori cu prune 
roşii 9). 

29. Treci pârciu puntea, puntea pute-a párciu, párciu' 
pute-a punte ?). 

31. — Intrebuintatá si ca gâcitoare pentru pisică: 

a) Fuge purea pe cuptor, 
De-a purea, purea "napoi. 


b) Suie pierea pe cuptioriu, c Suie sura pe cuptoriu, 
Na puri purea 'napoi. N'a suri sura "napoi?). 
32. — Colea pe mosuroiu este o codăbătură c'un codăbătu- 


roiu; când codăbăturoiw sare peste codăbatură, când codábatura 
sare peste codăbăturoiu si se codobăturau amândoi ° 
Aceleaşi teme folosite ca gâcitori pentru cioara si porcul: 


1) Gr. Tocilescu, op. cit, v. I, p. II, p. 1200. 
2 Ibidem, p. 1202. 

3) Ibidem, p. 1199. 

4) Ibidem, p. 1202. 

5) Ibidem, р. 1200. 

6) Ibidem. 

7) Ibidem. 

8) Art. Gorovei, op. cit, p. 291. 

9) Gr. Tocilescu, op. cit, V. I P. П, p. 1201. 


78 


a) Totoiu, 
Motoiu 
Duce pe toata, 
Moata: 


b) Artira, 
Pártira 
Incalecă pe artoiu, 
Pártoiu: 
Dar artoiu 


c) Danta, 
Manta 
Sede pe dántoiu, 
Mănţoiu, 


d) Gârza, 
Bârza, 

Şade pe gârzoiu, 
Bârzoiu ; 


Ca gâcitori pentru coțofana pe 
a) 'Litirişea, 
Frisca 
Sare pe tántoiu, 
Bânţoiu ; 
Dar tántoiu, 
b) Titirisca, 
Prisca 
Se poatesui pe titiriscoiu, 
Prişcoiu; 
c) Titirişcă, | 
Frişcă 
Se pune pe titirişc, 
Frise; 
d) Mie, 
Pestric 


Se suie pe moc, 
Mondoe ; 


1) Art. Gorovei, op. cit., p. 82-8. 


Dar toata, 

Moata, 

Nu duce pe totoiu, 
Motoiu. 


Pártoiu, 

Nu poate să "ncalece 
Pe artira, 

Pártira. 


Dar dàntoiu, 
Mántoiu 

Nu sede pe danta, 
Manta. 


Dar gárzoiu, 
Bárzoiu 

Nu sade pe gárza, 
Bârza 1). 


porc: 
Bânţoiu 

Nu poate sări 
Pe titirişea, 
Frisca. 


Dar titiriscolu, 

Prişcoiu 

Nu se poate sui pe titirişea, 
Prisca. 


Dar titirisc, 

Frişe 

Nu se poate pune pe titirisca, 
Frisca. 


Dar moc, 

Mondoc 

Nu se suie pe mic, 
Pestric. 


e) Angheluşca. Dar angheloiu, 
Menghelusca Mengheloiu 
Sade călare pe anghe- Nu poate sedeà călare pe an- 
оти, [ghelusca, 
Mengheloiu : Mengheluşca ! . 
34. Capra neagră calcă 'n piatră, cum o calcă п patru 


crapă: crăpe capul capre 'n patru, cum crapă piatra "m patru?) 
Versuri asemătoare cu vorbele de mai sus revin şi întrun 
colind dobrogean: 


..Gheorghies cá mi-l Şi răsare, 

[numesc Сапа sare "n piatră васӣ, 
Călare pe un cal domnesc, Piatra sacă 
Peuncal galbăn smerdios; 'N patru crapă 3. 


Galbăn sare 


38. Păsărică lămnicică, plămnicică pis — copălnicică ca 
şi tasai (tatăl-său e? lamnicu, plamnicu, pis (—) copalnicu, ca şi 
mă -sa lămnicica, plămnicica, pis ( ) coplămnicica, ca şi puii 
lămniceni, plămniceni. pis ( ) coplămniceni 4). 


40. Cinte. cintenezoiu, cine cin' te-a netezit? Un cine 
cintenezoiu, din фага cinte-muntenească 5. 


11. Putin pritocitoare cu douăsprezece pritocitori, tot 
intr'o pritocitoare 9). 

Variantă. Ce vas bun, ce varză bună, ce pritocitoare bună ; 
optsprezece pritocitori tot într'o pritocitoare 7). 








43. Ceapá albá tocátoare. 
Putiná ргіќосіќоаге $. 

Variantă, întrebuințată ca gâcitoare (sdculetul si capra): 
Putiná pritocitoare, 
Puiu de cochirnicitoare? . 


47. — Am o prepelitá pestritá cu doisprezece pui prepeliti 


1) Art. Gorovei, op. cit, p. 110. 

2) Lumina pentru toti, IV, 811. 

3) G. Coatu-Cerna, în Floarea Darurilor, V, Il, p. 314. 
4) Gr, Tocilescu, op. eif. V. I. P. II, p. 1203. 

5) Ibidem, р. 1199. 

6) Ibidem, p. 1201. 

T) Ibidem, р. 1902. 

8) Ibidem, p. 1208. 

9) Art. Gorovei, op. cif.. p. 828. 


80 


pestriti: e pestriță prepelita pestriță, dar îs mai pestreti puii pre- 
pelitei decât prepelita pestritá!). 

48. — Tap pe punte, tap sub punte; puntea "n tap, tapul 
pe punte?. 


19. — Straste in gáste, greață în rate, primejdia in ţiganii 3), 
50. Dârza, Cu ciubuc, 

Bârza, Treanca. 

Cocárza, Fleanea, 

Daraburne Mere асге +. 
51. — Ce-ai zis tu, cam zis еп, с'а zis ăla nu stiu ce a- 


tunci cum şi-cuşi si acusi) de ce când ati zice iar ai zice, са să 
ştii cam zis c'ai zice5. 
Variantă. Tot am zis “am zis c'oiu zice, când oiu zice, tot 
oiu zice, ca să zic cam zis c'oiu zice). 
92. — Păsărică sură Păsărică pe cuptor 
Pură Svârlă paiul în tocător 7). 
C'un fir de păr în gură; 


53. Poponeţ pe vârful culmii, 
Fata-i moartă "n capul gârlei $). 

54. — De gospodărit Dar de desgospodărit, 

Mam gospodărit, Nu mă pot, desgospodări? 
55. — Capră albă Calcă capra, 

Chiatră albă; Crap& chiatrá !9 , 
56. — Ast bàt!!) bun, bun bát fu 12), 
51. — Intr'o pădure p'o cărare, alergà un coropişniţoiu după 


1) Tud. Pamfile, M. Lupescu, L. Mrejeriu, Carte pentru tineretul dela 
sate, p. 141. 

2) Lumina pentru toţi, IV, 817. 

3) Ibidem. 

4 Ibidem, p. 818. 

5 Ibidem. 

6 Ibidem, p. 255. 

1 Ibidem, p. 818. 

S) Tud. Pamfile, M. Lupescu, L. Mrejeriu, Carte pentru tineretul dela 
sate, p. 141. 

9 Ibidem. 

10 I. Nenitescu, Dela Románii din Turcia europeand, p. 241. 

11 Bát. 

19) Comunicat de Locot. Sâmboteanu din Bârlad. 


81 


o coropisnitá ca s'o coropisniteascü. Până să coropigniteascá co- 
ropişniţoiul pe coropişniţă, coropisnita coropisniteà pe coropişni- 
toin (Bucureşti )1), 


58. — Păsărică sură, Trecu vara 'n curáturá, 
Pură Cun maldár de pui în gură. 
Variantă. Păsărică sură Trecu valea 'n sburătură 
Pură C'un maldár de pui în gurá?). 


59. — Ást mát, mát, mát mic, mát mic ө 8). 

Variantă. Ást mát mic, mát mic fuse; mai rugă-miţi, rugru- 
luti mai rumegá-miti *). 

60. — Cărămidarul cărămideşte pe cărămideasă, da cárámi- 
deasa nu poate să cărămidărească pe cărămidar?). 


61. — Bute pritocitoare, cot croitoresc, ilichiá bucurestenesc?). 
62, — Hárb frânt, hârb fript ?). 


1) Gr. Tocilescu, op. cit. V. I. P. IT, p. 1183. 

2) Ibidem. 

9) Ibidem. 

4) Ibidem. 

b) Ibidem, p. 1901. 

6) Ibidem. 

T) V. Alecsandri, Poezii populare, ed, 1908, p. 243, 


GLOSAR 


A. 


Aganău, s. joc cu láut. p. 18. 
Ahiele? p. 28. 
Ai! interj. haiti! că acuşi îl prinde! 
Ajumit, s. ajumitul, joc, p. 5. 
Alivenci, s. pl joc cu láut. p. 7. 
Aluite? p. 28. 
Alun. s. alunul, joc cu láut. p. 16. 
Amija, s. de-a алыўа, de-a amijele, 
joc, p. 5. 
Ancie, s.; pl. ancii, p. 40. 
Anghelo?u, s. Anghelugca, s. 
Anghel, p. 19. 
Angumtutu ? р. 99. 
Apă, в. apa de sapă vin. 
Apuc. v.: aveà niste haine frumoase, 
că te apucau (se mai zice: ciupiau, 
muscau) de ochi. 
Arăpeasea, s.; pron. pop.: arăchea- 
sea, S, joc cu laut. p. 18. 
Arătos, adj. frumos, chipeș. 
Are, в. are şi săgeată, joc, p. 3x. 
Arcana, s. arcanaua, joc cu laut. p. 
1, 15. 
Arged, в. la argeă, cdted! joc, p. 18. 
Aviczu. s. ariciul, joc cu Tas. p. 8 
Armdáneascd, s. = arinineascd, з. joc 
cu làut. p. 9. 
Armăşie, s. ın armágie, joc, р. 5. 
Arnaut, s. arudutul, joc cu laut, p. 
9. Arnáut-Árnauti, grâu arnaut; 
intrun plugusor: 
Grâu marunt, 
Cu arnăut, 
Ce-a, dat Domnul, 
Sa făcut, 
Аготехе, s. atipesc de somn. 
Argic, s. p. 5. argice, joc, p. 20. 
Ar[oiu? artira? p. 18. 
Arta, s. joc cu lautari, p. 13. 
Ascund, s. de-a se ascunde, joc, p. 1. 
Ascuns. з. de-a ascunsul, joc, p. 1. 


dela, 





| Astupuş, s. dop. 


Asurduca? de-a asurduca, joc, p. 48. 

Afá, s. chipuri cu aţa, joc, p. 94. | 
afacerea asta e cusutá cu atá albà 
(i se pricepe lesne taina. 

Арій, s. о atipita de somn, un puiu 
de somn, somnisor. 

Avram, s. i-a luat Avram sporul a 
murit). ca тп sânul lui Avram 
(bine, plăcut). 


B. 


Вай, s. baba şi uncheşul, joc, p. 2. 
| Daba—mija, joc, p. 5. сатте 
curcea, crucea babei, joaca, p. 94. 

Bacalău ? y. 99. 

Bahniţă, s. o bahnita de babă, coto- 
roantà. 

DBüieganca,s. joc cu lăut. p. П. 

Băietel, s. băieţelul, joc cu laut. p. 5. 

Balanca ? de-a balanca, p. 41, 48. 

Baltă, s. ca la baltă, joc cu laut. 
p. 14. 

Вал, s. Ban-Catar am, p. 18. 

Bănăţeanea, s. joc cu laut. p. 14. 

Banţoi ? р. 18. 

Banturi ? pl. p. 61. 

Baraboiu, з. joc cu laut. p. 1Ь p. 44. 

Bărbuie, adj. p. 56. 

Bárbunc в. bdrbuncul, joc cu laut. 
p. 9. 

taii S. p. 14. 

Burlădeanea, s. joc са l&ut. p. 9. 

Barlobreaz? şi: a darloburlobrez, 
darlobariobreziturd, Darlobarlobre- 
zeanu, p. 76. 

Bargeică, s. p. 41. 

Barzá, s. ființa mitologica, poate 
Borză. de-a barza, joc, p З. , 
Barză, adj. p. 80.; poate barzoiat-d. 
Barzoiu ? bârză, p. 718. | cu părul 

bárzoiu cu părul in sus (de 


81 


spaimă) — cu părul măciucă, de 
unde si vorba: bărzoiu-măciucă 
(sai pe el, inhatà-l !) 

Bádsgcánief, s. p. 81. 

Basmă, s. jocul in basmale, joc cu 
làut. p. 9. | nu stie cum să iasă din 
basmă (incurcáturá). 

Bat, s. cumpănirea verticală a unui 
băț, | cu befele, p. 88. | stă bát (in- 
cremenit). | se dá prin băț (ca câ- 
nele) de obraznic ce e! 

Bát, s. p. 80. 

Bătaie, s. dura 'n bătaie, joc cu làut. 
р, 9. | bătaia-i ruptă din raiu (e 

ună de multe ori). 

Bătuta, s. joc cu lăut. 

Bátráneasca, s. joc cu 

Вам ? càu-bàu, р. 88. 

Bazaochiu ? p. 56. 

Berbec, s. de-a berbecii, joc, p. 88. | 
trânta de-a berbecul, p. 44. | de-a 
berbecul de-a berbeleacul, р. 44. 

Berbecana ? p. 80. 

Bereacea, s. joc cu láut. p. 9. 

Berdo, interj. p. 25. 

Begicd, в. begted de porc, joc, p. 87. 

Besmétec, adj. năuc, capiu, zăpăcit; 
besmetecie, cápialá. 

Bibold, s. р. 40. 

Biciu, в. juc. p. 87. 

Biet, ad. si eu, biet de mine ce mă 
fac ? 

Bir, 8. biru-i greu, joc cu lăut. p. 9. 

Bisdiganie, s. básdágamie; şi cum 
mergeam prin pădure, iaca o bâs- 
dâganie de lup! | Bâsdâc: i-a să- 
rit básdácul (tandára) numai decât, 
s'a 'nfuriat. 

Bist ? p. 19. 

Blănăreasca, s. joc cu lăut. p. 9. 

Blănăreşte. adj. joc cu láut. p. 9. 

Blánda, s. jee cu lăut. p. 11. 

Blaznă, s. fiinţă mică, arátánie, chir- 
citură: o blaznă de om. 

Bleau, inter). n'a zis nici bleau (cárc) 
mácar. 

Bobálca, s. joc cu láut. 

Bobeni, s. pr. hora dela 
cu láut. E 9. 

Bobesc, s. le bobesc (potrivesc) bine. 

Boblét, adj. prost, nátáng. 

Bodaprostesc, v. a bodaprosti, p. 18. 

Bogheasca, s. joc cu láut. p. 9. 

Boghecufa, s. Joc cu lăut. p. 9. 

Boităneşte, adj. joc cu lăutari, p. 9. 

Boiu, в. fel, chip, felesag: neamul 
Mândreştilor e boiu bun de oa- 
meni. 

Bojogar, &dj. t&lhar, care fur& de ici 
Si de colo, lucruri neînsemnate; 


Ë 10 
ăutari, p. 16. 


p 9. 
obeni, joc 





ESNEA 


subst.: bajogărie care înseamnă si 
afaceri necinstite. 
Bolovănel, s. bolovănelul, joc cu laut. 
С 


Bon ? Bon-journal, р. 20. 

Boncig ? p. 64. 

Bontig ? p. 64. 

Borbonac, s. de-a borbonacul, de-a 
borbonacii, joc, р. 4. | în borbonac, 


joc, p. 20. 
Bosmă, s. i-a făcut bosmaua (posna, 
soţia). 


Bostan, s. de-a bostanul, joc, p. 48. 

Bostănică, s. de-a bostănica, joc, p. 
21. 

Boştean, s. bustean, p. 52. 

Bou, 8. p. 8. | bou-bülfat, p. 44. | de-a 
boul, p. 48. 

Branfuri ? pl. brànturele, p. 64. 

Bránza, s. joc cu láut. p. 9. 

Brasdifa, s. de-a brdsdifa, joc, p. 48. 

Brasoveneste, adv. joc cu làut. р 9. 

Brâu, s. brâul jidănesc, joc cu làut. 
р 6. brâul de doi, brâul nevestei, 
râul de mână, jocuri cu lăut. p. 
9. | hora de brâu, joc cu lăut. 
P. 9. 


Bráugorul, s. 

Breaza, s. p. 

Brezoaia, s. p. 2. 

Broască, в. joacă, p. 86. 

Bruftueald, з. pământ negru, aproape 
numai apă, cu саге se lipesc casele. 
| ocară (i-a tras o bruftueală bună); 
dela а bruftu), care are deasemeni 
două înțelesuri. 

Bruj, s. p. 34. 

Brustureanca, s. joc cu lăut. p. 9. 

Brustureasca, s. joc cu lăut. p. 9. 

Brutărească, s. joc cu lăut. p. 9. 

Bu! interj. (cum face boul-de-baltă). 
би-тата p. 84. 

Bubut, s. de-a bubuţul, joc, p. 47. 

Bubă, s. cu mine să umbli ca cu o 
bubă coaptă (cu binisoru:) | Nico- 
lae e om bun să-l pui la bubă 
(foarte bun). | îi pricep eu buba lui 
(intenția). | să nu mă loveşti peste 
bubă (unde nu-mi convine). 

Bucăţică, в. borş cu bucățele, (carne) 
| mi-a luat bucática din gură (hra- 
na, averea). | te taiu bucáti-bucá- 

le. | taie bucática şi fugi de el 

lasă dela tine). 

Bucin, v. bucium, cânt din bucium, 
p. 87. 

Bucin, в. p. 81. 

Buciu ? p. 65. 

Bucium, s. juc. p. 81. 

Budand, s. vas de lemn pentru vin. 


joc cu lăut. p. 9. 


85 


Bujorel, s. bujovelul, joc cu lăut. p. 9. 
Buh, s. nume rău; i-a ieşit buhul ca 
de popă tuns. 
Bulgárag в. bulgăraşul, joc cu lăut. 
9. 


Bulgdreasca, s. joc cu lăut. p. 9. 

Bulgdreste, joc cu lăut. p. 9. 

Bwmnb, в. — bunghiu, în 
(bunghi), joc. p. 3. 

Bümbán, adv. doarme bumbăn (bu- 
tuc, neîntora). 

Burdios, adj. neastâmpărat. 

Burduc, interj. p. 28. 

Burduhoaie, в. vas de lemn pentru 
vin. 

Витіас, в. vas de lemn pentru vin. 

Burzoiesc, v. má— —răştesc; mă a- 
габ intepat: ia nu te mai burzod 
la mine; ў а se бшшш, 

Bug, в. în bugi, joc, p. 4. 

Bulus, 8. p. 4D. ; R 

Вигӣ, s. cutare e un: buze moi si 
palme goale. 

Bùzw ? p. 60. 


bumbi 


C. 


Ca, adj. am să-l bat ca pe el (cum 
numai bine se cuvine). 

Cdinie, adj, unul care veşnic se tof 
căinează, se plânge. 

Cal, s. de-a calul, joc, p.4 | boul ară 
şi calul mânâncă (cine munceşte şi 
cine foloseşte). pusca, calul si fe- 
meia nu se împrumută. joacă, p. 
33.) de-a caii, pag. 35 | este o săr- 
bătoare a cailor. 

Călărit, s. călăritul, Joacă, p. 85. 

Căldură, s. de mare căldură, mi-au 
ajuns genunchii de gură! 

Calie, s. p. 51. 

Călin, s. càlinul, joc cu láut. p. 9. 

Cálugel, s. călușelul, joc cu láut. p. 9. 

Cáluger, в. căluşerul, joc cu laut. p. 9. 

Cdluseregte, adv. Joc cu lăut. p. 9. 

Cămgie, s. p. 87. 

Când, adv. l-astept să vină când de 
când (din clipă în clipă). 

Candriu, adj. afumat de beţie, cher- 
chezit, tămâiat. 

Cápefel, в. colivă care se duce la bi- 
serica pentru morti. 

Càpiste, s. căpetenie. | porcan, por- 
coiu sau basalic de fân, paie з. a. 

Capră, s. datiná, p. 2 | capra cu pagi, 
joc, p. 20. 

Car, s. în rar, de-a carul, joc, p. 5. 

Cárd, s. cutare se tine de câra mea 
(mă urmăreşte). 

Cărăşel, s. cárdgelul, Joc cu lăut. p. 6. 


| 
| 


Caraulă s. streajă de noapte prin 
sate. 

Cărăuţesc, v. plec cu carul la drum 
(mă-). 

Сататй, в. p. 40. 

Cárbuneasca, s. joc cu láut. p. 16. 

Cárciu? cárciul-babei, joacá, p. 84. 

Cárcotas, adj. cel care cârcoteşte, 
care cárteste, care e veşnic nemul- 
tumit. 

Cardaş, s. cardagul, joc cu láut. p.9. 

Cardău ? p. 29. 

Cárlig, s. de-a cárligvl, joc, p. 46. 

Căruţ, s. cáruf си vergi, p. 91. | p. 
42.|Ion are el uu cârlig (taină) 
pe undeva, de vine întotdeauna 
târziu acasă | зсо vorba dintr'însul 
cu cârligul. 

Casă, s. vârtea-casa, joacă, p. 34. 

Căţea, s. hi! cățeaua, joc cu lăut. 

.9. la атдей cățeà! joc, p. 18. 

Cáfelandru, s. căţel mărişor. | copiilor 
în glumă. | unuia care se vâră în 
toate cu lingusiri.| puiul de vulpe. 

Catran, s. negru. | cu înţeles de su- 
perlativ. catran de urit, scump, 
etc. | cătrănesc, cătrănit, supărat, 
mâhnit. 

Саи, в. cău-bău, joacă, p. 88. | p. 43. 

Caud, s, p. 1. 

Căuş, s. un vas în formă de lingură, 
cu care se cară apă dela fântână 
(nu dela put). ` 

Сата, s. juc. p. 89. 

Cazăc, s. cazacul, joc cu láut. p. 14. 

Ce, pr. caută să ade ce (ce-i) $81 cum 
(cum e). 

Ceafá, s. gros în ceafă зі tare'n chicá. 

Ceted, s. o vietate, p. 66 

Cetvàrna, в. joc cu аав р. 9. 

Cherchezeasca, s. p. joc cu lăut. 9. 

Chichifa, s. prilej, nod (în papură), 
cárciob. 

Chiclă, s. joc, p. 20, | platou acoperit 
cu tufărisuri. | se mai zice si chi- 
clău. 

Chiciura ? p. 98. 

Chindia, s. joc cu láut. p. 9. 

Chindica, s. joc cu lăut. p. 9. 

Chilopàn? р. 16. 

Chipürug, s. chipárugul, joc cu láut. 
p. 22; dela chiper piper=ardeiu. 

Chisdgesc, v. sfărâm, pisez, pisdgesc. 

Chişcă, P 63. 

Chismă? chismişoară, p. 18; poate: 
pismă. 

Chituluş, adv. de-a chitulugul, joc p. 
1; dela a chiti, a piti, a ascunde. 

Ciamşu, s. joc cu lăut. p. 9. 

Cianac, s. castron. 


Ciardag, s. joc cu lăut. p. 9. 

Ciat? ce mai ciat-pat (ciac-pac) pe 
la târg (ce mai e nou)? 

Cias, s. ciasul, joc cu lăut. p. 16. 

Сіаиу, в. cîauşul. joc cu làut. p. 9. 

Cimicólea ? p. 30 

Cimipoc? p. 30. 

Cimpoiu, s. joc. cu lăut. p. 9.|juc. 

. 89 


Cinca ? p. 27. 

Cinch (a se) v. p. 4T. 

Cinsten ? p. 30. 

Cinte ? şi cintenezoiu, s. a. p. 19, 
Ciobüneasca, s. joc cu láut. p. 9. 
Ciobăneşte, adv. joc cu lăut. p. 9. 
Ciocaláu, s. ciocalăul, joc cu lăut. 


€ 


Ciocárlan, s. ciocárlanul, joc cu lăut, 


Cibcárlie, s. joc cu láut. p. 9. 

Ciolan, s. umblă după ciolane (os de 
ros) | umblă cu ciolane'n brâu (cu 
сета care să înfricoşeze pe alții). 

Ciopăţesc, v. ciopártesc, ciopártesc, 
taiu fárá socotealà. 

Ciorovină, s. dela cioard; porecla, 
tiganilor. 

Ciogmolesc, v. gust cáte puţin de ici 
şi de colo. | nu te mai ciosmoh 
(codi) ci, hai, hotaraste-te! 

Ciric, v. pisc, p. 4. 

Ciricd, s. p. 4. 

Cirta, s. bucată: am tăiat si eu o 
cirtă de vieatá mai bine. 

Ciubet, s. joc, p. 20. 

Ciucă, s. tel, felesag, chip; ciucă de 
oameni buni. 

Ciudesc, v. mă ciudesc 
dez, prind ciudă. 

Ciur, s. trecut prin ciur si prin dâr- 
mon (dârmoiu ciur cu borticele 
mari) (bine ales, experimentat). 

Ciurcă, s. p. 16. 

Ciugte, s. p. 24. 

Ciuvaie, s. pl. tot ce-i de nevoie la 
o cramă (vase, cofe, pâlnii si altele). 

Civilita ? p. 27. 

Claie, s. claia Domnului, joc cu l&ut. 
р. 44 | claie peste gramadă (unul 
peste altul). 

Clapcă, s. a căzut în clapcá (capcană). 

Cleanţă, s. cleanta (de ușă). | tacá-ti 
cleanta (gura) | verbul: a clențăt 
şi a clántáni, 

Clinteală, 8. te adăpostesc eu, să nu 
suferi nici o clintealá; dela a se 
clint. 

Clobanf, s. cioc. | gură, p. 69. 

Clopofel, s. clopojelul, joc cu lănt. 

9. 


р. 


má jnciu- 


86 





Coacăză, adj. ? р. 58. 

Coadă, şi-a várit dracul coada, se 
vede! (nu-i lucru curat). | cutare şi-a, 
várit coada şi aici. | coada-i grasă! 
(şi de cel din coadă e adesea biue). | a 
plecat cu coada "ntre picioare (nu 
i-a mers). | caprei îi cade coada de 
râie, dar tot sus şi-o ţine. împle- 
teste cozi albe (fată bătrână). | ti- 
oiu pune mânan coală (păr) (a- 
menintare femeii), 

Coastă, s. l-a lăsat la trei coaste (bă- 
tut greu). 

Cobuz, s. p. 40. 

Cocânăt, adj. nas cocâvjat (aquilin). 

Cocârză ? p. 80 

Cochirnicitoare 

Cocică, s. p. 16. 

Cocostáre, s. de-a cocostárcul, joc. p. 4. 

Codămnel, в. om mic, de coadă. 

Codârlaş, s. codas dela: codárld sau 
codirlă, leasa de dinapoi а unui 
car sau trăsuri, 

Codobele, adj. bere de coada, p. 52. 

Codobătură, s. si codobăturoiu, a co- 
dobatura, cu ü în loc deo: codăba- 
tura, p. 78. 

Codrean, adj. 
lángá codri. 

Cóicd, s. р. 16. 

Cojocdreasca, s. joc cu lăut. p. 9. 

Colomeia, в. joc си lăut. p. 9. 

Coloineica, s. јос cu lăut. p. 9 si 16. 

Colf, s. l-am prins la colt (la stràm- 
toare). | da n colţ si nu stie cum 
să iasă cu fata curată. | dă iarba, 
colt (incolteste) | să má 1ea în colt 
şi mai mult nu (asupra mea, mâ- 
nios) | te dau afară са pe-un colt 
rău (măseă stricată). | colțul (un- 
ghiul diedru, si unghiul plan. | un 
colt de pământ (puţin). | a prins la 
colţ (s'a obráznicit). 

Cománzi, v. a— a purtà comándul 
cuiva, 

Comisar, 3. p. 24. 

Conac, з. popas. | curtea proprietátii 
(fermă sau curte boierească la ţară). 

măsură de lungime cam de două 
poste. 

Corăbiasa, в. јос cu láut. p. 9. 

Corbaciu, s. p. 37. 

Corhána, в. coastă, de deal mare si rå- 
poasá. 

Corn, s. asta-i prea cu coarne, (min- 
ciună). 

Coromásid, s. p. 25. 

Coropişniţă, s. şi altele, p. 80. 

Cog, s. acu nu-i rând să-mi torn si eu 
in cos (să mă rásbun de ceva). 


? p. 79. 


om care tràeste pe 


87 


Coşărel, s. cogárelul, cogerelul, joe cu 
&ut. p. 9. 

Cot, s. nu coate-goale. | mi-a arătat 
cotul mi-a întors coatele (rás- 
plată rea). pân” să-i măsor cu (со- 
tul, el mi-a luat cu totul. 

Cotcă, s. p. 43, 

Cotomelc, adj. p. 58. 

Cotrean[d, в. trenjd, streantd, sdream- 
fă; adj.: cotrentos, trentos, trem- 
tos, stremtos, sdremtos. 

Cofroj?snifd, s. şi altele, om de ni- 
mica, fleac, 

Covrag, в. curmeiu de bostan sau pe- 
pene după ce sa întins; vrej. 

Crăcăoana, s. joc cu làut. p. 9. 

Crăcâne, s. pl. trei bete puse ca un 
»tripied^ pentru a legă de sus cea- 
unul în care, prin ajutorul focului 
ce arde sub el, ве face mămăligă 
la moară şi pe câmp. 

Стӣсйтег, v. crăcesc, rüschir (inde- 
pártez unul de altul) picioarele, p. 21. 

Crăiţă, s. crüifele, joc cu laut. p. 9 
si 16. 

Ста mpifd, в. neînțelegere, bucluc. 

Creme, s. cremene. 

Crosnă, s.—crosnie, sarcină, maldur 
(de lemne, d. p.). 

Cruce, s. după cruci, joc, р. 28. | 
crucea-babei, joacă, p. 84). 

Crucis, adv. să-l cauti crucis si cur- 
mezis şi tot nu-l găseşti, 

Cuc, s. de-acucul, joc, p. 1. (interj. 
p. 2, 9) | de-a mingea ° cue,—p. 11. 
| joc cu láut. р. 9. | cát (-u-i, e) cucul 
—niciodată. 

Cucă, s. p. 4. 

Cucură ? p. 28. 

Cucutia ? p. 64. 

Cuiu, s. de-a cuiul, joc, p. 47. 

Cumătră, 8. nu se uită la el cu ochi 
de cumátrà (ochi buni) 

Curce, s. curcea-babei, joacă, p. 47. 

Curciturd, s. corciturá; verb. a se 
сиге}. 

Curcubătă, s. planta numită si curcu- 
beţică, 

Curcubate ? p, 30, 

Curdeasca, 8. joc cu lăut. p. 9. 

Ситей, в. cureaua-rogie, joc, Ë 48. | 
nu-l mai tin curelele de fudul, gras 


s. a). 
Cuscudia ? p. 64. 
D. 


Dădăcesc, v. conduc pe cineva ca pe 
un copil mic cu dădacă (doică, 
mancá). 

Dădăuş, s. p. 88. 


Dădiele ? р. 27. 

Düfinufa, s. o foare, 

Deinez, v. dela: a se ійіпо, p. 41 
dáinare. 

Ddiniug, в. p. 41. 

Daleon ? y. 59. 

Dăinuş, в. p. 41. 

Damal, s. joc cu láut. p. 16. 

Dălcăuciu,s, conducator, mentor, dàl- 


căuş. 

Dănţoiu ? аш p. 79. 

Danf, s. danjul miresei, joc cu liut. 
p. 13 


Dantuspénchi ? y. 30. 

Daraburüc 2 p. 80. 

Dârdări, v. a dudui (când lârdură 
pamântul de lume. 

Darlă, в. joacă, p. 87. 

Dârloagă, s. slugă la dârloaga (din 
rău în mai rau), 

Dárloiu, s. juc. p. 37. 

Dárza ? p. 80. 

Dan ? p. 28. 

Decindeă, adv. dincolo. 

Deleanca, s. joc cu láut. p. 9. 

Delencufa, в. joc cu lăut. p. 9. 

Deschelmesc, v. deosebesc. . 

Diavol, s. încuierea diavolul (1, joc, 
p. 86. 

Doctor, s. p. 24. : 

Dodd ? dodă nică cu furnică, joc, 


Doi, num. de doi, două părți, hora 
de doi, jocul de doi, jocuri cu láut. 
p. 9. а 

Domuş, в. de-a domus, joc, p. 5. 

Dor, s. de dorul lelei (umblà-e ză- 
păcit, fără rost). | nici o boala nu 
te strică, ca dorul de mămaligă. 

Doză, в. doxie, glagóle, minte. 

Drac, s. jocul dracului, joc cu láut. 

. 22. 
Drăguleţ, s. drágule[ul, joc cu laut. 
9 


p. 9. 

Drámboiu, s. juc. p. 87. 

Drie, s. p. 41. 

Drichia, s. joc, p. 48. 

Drigană, в. juc. p. 40. 

Drum, s. drumul dracului, p. 9. | cine 
fuge de drum, e bucuros mai pe 
urmă să găsească si cárarea. 

Dubas, s. de-a dubasul, joc, p. 5 

Dudoiu, в. juc. p. 31. 

Dugheană, s. pe sub poale 
gheană, joc cu làut. p. 15. 

Dumuna ? p. ?8. 

Dumnezoaie, в. Zeiţă. 

Dunáriufa, в. joc cu láut. p. 16. 

Dupi ? pl. în dupi, joc, p. 48. 

Dupus, 8. joc, p. 39. 


de du- 


88 


Dura, в. joc cu lăut. p. 16. | dura "n 
bătaie, joc cu láut. p. 9. 

Duriţă, s. roata: duriţă de unt. 

Durloiu, joc, p. 39. 

Dus, adj. nebun: mă ieau eu după toţi 
duşii! asà-mi trebue. 


E, 


Ecavet, в. acaret. 
Elbasana, s. joc cu lăut. p. 9. 
Enti ? p. 99. 


YF. 


Făgăduesc, v. şi reflexiv: mă făgă- 
duesc—făgăduesc. 

Fârlicondă ? p. 9. 

Гатійпаѕ ? p. 56. 

Füsui, s. pl. fasole, p. 51. 

Füfávese, v. făţărnicesc, mă fac fă- 
farnic. 

Fegter ? p. 8. 

Fegterità ? p. 3. 

Pinică, s. dim.: finişoară, finutà. 

F me din fir în aţă (cu de-amărun- 
tul). 

Firav, adj. gingas, plăpând. 

Firimiturd, s. fàrmáturá, fărămătură. 

Pistigoaie, s. juc. p. 40. 

Fite, pr. fie, fieste; fite-cine, fite-care. 

Fleanca ? p. 80. 

Flioancă, s. una cu gura flecüreatà. 

Fliscoaie, s. juc. p. 40. 

Flişcoaie, в. juc. p. 40. 

Floaierd, s. juc. p. 39. 

Floare, s. floarea albă, joc cu làut. 
p. 9. | copil din flori. 

Fiocan, adj. flocos. 

Fluier, s. fluiere şi mijloace de cântat, 
зе P. 37 fierul ciobănesc, juc. 
uier, eun fluieră-vânt, marfafoiu. 

Fluieră. s. juc. p. 89, 40. 

Fluierar, s. juc. p. 89. 

Fluşturatec, adj. nestatornic, = fliug- 
turatec; femeia e fliugtură. 

Fluture, s. fluturii, p. 33. 

Polos, в. unii trag folosul şi alţii po- 
nosul. 

Foc, в. joc. р. 5. | má pune pe foc să 
merg. 

Foaie, 8. te dau pe foaie (bat). | o in- 
torc pe cealaltá foaie (má schimb 
după cum te porti şi tu). 

Frecus, s. i-am tras un frecus (bătaie). 

Frigeá ? frigcoiu ? p. 18. 

Friptà ? de-a fripta, juc. р. 5. 

Frunză, s. câtă trunză si iarbă (mult). 


Fugă, s. întreceri din fugă, p. 33 | 
fuga mare, p. 35. | fuga săltată, р. 
46. | fuga, p. 45. | tuga-i rusinoasá 
dar e sănătoasă. | o rupe de fugă. 

Fuioard, s. juc. p. 39. 

Fulg, s.l-a bátut de i-au mers fulgii. | 
usor ca un fulg. | cum se blastámá 
tálharul de pásári: sá-i umple car- 
nea trupul si fulgii (penele) cámpul 
cui ţi-a furat güinile. _ 

Furcă, s. furca puţului, joacă, р. 33. 

Fuvcărie, s. şezătoare, clacá. 

Furlandisese, v. mă furlandisesc, fu- 
dulesc; subst.: furlandiseală. 


в. 


Gáde, з. călău. 

Gádilat, s. gâdilatul, p. 43. 

Gàdind, в. Jigànie. 

Gaibărace, s. pl. am tpántit lupul cu 
găibăracele în sus (picioare). 

Gaibe, в. pl.—găibărace. 

Gaidă, s. juc. p. 39. 

Gaie, s. de-a pui-a gaia, joc. p. 19. 

Gaiţă, s. se tine gaitá de mine (nu 
mă mai slăbeşte). 

Gălăţeanea, s. joc cu lăut. p. 9. 

Gále, înterj. astfel se chiamă gâştele 
la mâncare: gâle-gâle; când se 
mână dinapoi la păscut ori altă 
parte, se zice: hale-hale. : 

Găluşcă, s. a înghiţit găluşca şi-a 
tăcut, că nu mai aveă ce zice. 

Gàmburd, s. joc cu lăut. p. 1T. 

Gánd, s. gândul dracului şi gândul 
máfei, jocuri cu lăut. p. 9 | gând la 

ând, într'un gând am fost. | gân- 
ul omului nimeni nu-l stie. | dă- 

mi Doamne ce n'am gândit, să mă 
mir ce m'a găsit. 

Gangura ? р. 86. 

Gărbaciu, в. р. 81. 

Gărbiţă, в. trufie, і оз. 

Gárza ? gávzoiu ? р. 18. 

Gâscălia ? р. 28. 

Gástilica ? р. 29. 

Gágtipana. ? p. 29. А 

Gái, s. îmi stă în gât fericirea lui 
(nu-mi convine), | rupe-ţi-ai gâtul 
(blástám). | potriveşte si el cu lupul 
din gât (e lacom). 

Gátifá, s. gâtlej. 

Gaurd, s. nu te mai trudi, cá n'aisá 
faci gaurá in cer. 

Ghelnica ? p. 29. 

Ghiafd, s. pe ghiafà, joacă, p. 93. 

Ghieita, s. de-a ghicitele, joc, p. 20. 

Ghimpe, в. ghimpele ; joc cu láut. p. 9. 

Ghiocel, s. p. 55. 


Ghiol, s. lac (Dobrogea). 

Ghiold, s. junghiu; se aude rar, dar 
a rămas verbul a ghioldi sau a 
ghionti, a da un ghiont (cu pum- 
nul în coaste, spinare sau piept); 
adv. ghioldiş. 

Ghirghivan ? р. 28. 

` Giamba, в. de-a giamba, joc, p. 20. 

Giambarale, s. pl. giambarălele, joc 
cu laut. p. 9. 

Gioale, s. pl. joc, p. 20. 

Giang, s. p. 11. 

Gliuţă, в. p. 17. 

Gocică, s. p. 16. 

Gogi, s. pl. în gogi, joc, p. 39 

Gologan, s. gologani:, joacă, p. 91. 

Gotcă, s. p. 16. 

Gotofinţişor ? p. 63. 

Greaca, s. joc, cu lăut. p. 9. 

Greceasca, s. joc cu lăut. p. 9. 

Greceşte, adv. joc cu lăut. p. 9. 

Стоараӣ, s. groapa cu pietre, joc, р. 20). 
musca "n gaură, joc, p. 81. 

Gros, adj. spune tu una groasá (go- 
gonatá, minciună). 

Gugu ? р. 21. 

Gui ? gui, ne-gui, nici una, nici do- 
uă, (să sara la bătaie cu parul). 

Gulie, s. p. 48. 


H. 


Hăbăuc, adj. smintit, pierdut, zăpăcit. 

Haiduceasca, s. joc cu lăut. p. 9. 

Haita, s. joc cu lăut. p. 15. | o haită 
(noajă, mai multi lupi. o haită de 
cáne cáne rău, în sens despre- 
tuitor.) 

Hale, inter]. vezi: gále. 

Halea ? halea-malea, joc, p. 48. 

Ное р. 40. | hangul, joc cu lăut. 

5 


p. 18. 

Нарис, s. p. 16. 

Hapuşhiu, s. p. 16. 

Hara ? hara-para (hâr-mâr): că-i ha- 
ra, că-i para, tot nu s'a 'nvoit. 
toată noaptea câinii hara-harà (s'au 
dat, au bătut, au lătrat). 

Harhár, s. jidov. | joc cu 1406. p. 6. 

Hárldoanca, s. joe cu lăut. p. 9, 15. 

Hârsesc, s. mă hârsese muncind si 
cald tot nu mai mă văd (muncesc 
din răsputeri). | hársit, priceput, de- 
prins. 

Hasnă, s. chin, trudă, greu. 

Hâţă, s. juc. p. 41. 

Наи, s. nu se face el om de treabă, 
cát e hăul (niciodată). | eu duc in 
casa aceasta hăul si greul. 

Hauie, v. pers. 3-a sing. huieste, huie. 


89 


Hăzos, adj. cu haz, glumet, p. 2. 

Hem ? hem tu tràesti, hem tu mori. 
tot una-i. 

Hi, interj. hi cálutule, hi. | hi edfeaua, 
joc си làut. p. 9. 

Hoina, s. de-a hoina, joc, p. 5. 

Hora, в. hora demână, hora de brâu, 
hora de doi, hora dela Bobeni, hora 
moldoveaeascá, hora "n două părți, 
hora "n dreapta, hora "m stânga, 
hora miresei, hora peste picior, hora 
fesutd, jocuri cu lautari, p. 9. | hora 
nouă p. 12, 14. 

Hot. s. p. 81. 

Hof, в. de-a hoţii, p. 5. 

Hreapănă, adj. р. 59. 

Ни, в. juc. p. 41. 

Hurgoiu, s. juc. p. 81. 

Hurduc ? y. 28. 

Hurnoiu, s. p. 91. 

Hugti! tásti! tusti! tustiu! 

Hufdneasca, joc cu làut. p. 9. 

Ни, s. juc. p. 41. 

Hufuja, (a se), v. p. 41. 

Huzur, s. bine, belang: verb: а hu- 
zură, a huzuri: huzureşte de bine 
(nu mai ştie ce să facă). 


I. i. 


ladeg, s. p. 46. 

lasmá, s. zànà, stimă, duh rău. 

lepureasca, в. Joe cu lăut. p. 9. 

Imald, в. lut amestecat cu paie pen- 
tru lipitul caselor. 

mbizuesc, v. mă îmbizuesc — má 
bizuesc, p. 8. | 
mboisele, adv. de-a îmboisele, joacă, 


рой, adv, de-a 'mboul, joacă, p. 36. 

Îmbrovodesc, v. om imbrobodit, | de 
femeie) — cu cornite. 

Ímbruji v. a хе imbruji, p. 34. 
mbunez, у. împac. 

mplinesc, v. cu mine ai să ţi-o îm- 
plinesti (ai в'о pütesti). 

mpulp. v. má — Indes, rávnesc. 
ncaibür, v. mă incaibür (incaier)la 
bátaie. 

ncârduesc, v. incárduiu. 

ncolfesc, v. mă incoltesc, mă încleş- 
tez. 

Ínfurcit, adj. drum infurcit, bifurcat. 
nghenunchiu, v. p. 11. 

nghiiu, v. p. 68. 

nhorjobez, v. mă —, mă îmbrac cu 
fel de fel de haine excentrice. 
nierbez, v. pod inierbit (minat cu 
iarbă de puşcă). 

Inimoşie, s. vrednicie, bárbátie. 

Introlucare, s. intrunire. 


Ínvártejesc, v. apele se invártejesc 
la coturi. 

Isminit, adv. ismenit, ticnit. 

Isnoavá, &. deisnoavá din nou. 


J. 


Jared, s. tescá, sáculet. 

Janghinos, s. parvenit, fudul, sec. 

Japcá, s. hotie şi înșelăciune; avere 
tăcută cu japca. 

Jăpean, s.  jăpeaş, care umblă cu 
Japea. 

Jăruesc, v. scurm jarul 
sau din vatră. 

Jaşcău, s. p. 3i. 

Jidanca, s. joc cu làut. p. 9. 

Jiddnceuta, в. joc cu lăut. p. 9. 

Jidoveanca, s. joc cu làut. p. 19. 

Jidoreşte, adv., joc cu làut. p. 9. 

Joc, s. jocul de mână, joe cu lăut, 
p. 9. jocul miresei, joc cu lăut. p. 
Э. şi 13. jocul $n basmale, jocul 
nevestei, jocuri cu lănt. p.9. jocul 
hangului, joc cu lăut. p. 15. jocul 
acel, jocul, jocuri cu lăut. p. 
22. 

Joca, s. p. 28. 

Jucăreie, s pl. jucării. 

Jumesc, v. mijesc. p. 5. 

Jumetcă, s. joc, p. 5. 

Junit, s. de-a jumimitul, joc, р. 5. 

Jurubiid, s. jibiuţă, jághiutá. 

Jitruitd, s. fágáduintàá. 


de pe foc 


L . 


Lüámnicicd, $i altele ? p. 19. 

Lânică, s. ,canvà". 

Lafe, s. pl. lati de pár, mite. 

Lüutar, s. face din tántar, lăutar. | 

mà duc la lăutari (la horă). 

Lăzeasca, joc cu lăutari p. 9. 

Leafă, s. р. 16. 

Leahotă, s. adunătură sau mulțime 

de oameni răi, ticăloşi. 

Leapşă, s. de-a leapşa, joc, p. 41. 

Leotă, s. leaotă, mulţime, adunătură, 

Legeasca, s. Joe cu làut. p. 9. 

Legegte. adv. joc cu lăut. p. 9. 

Letin, ad]. catolic, catolnic. 

Leucd, s. joc, p. 81. | de-a leuca, joc, 
„41. lovit cu leuca (ticnit, ne- 
un). 

Leverda, s. p. 48. 

Limbă, s. subţire (pânză) s'o tai (rupi) 

cu limba. 

Lip, s. rapân, murdărie pe piele. 

Lipici, 5. pl. are lipici, are drăgă- 


90 


nele, are pe „vino “n соа(се)“. e 
simpatic. 

Lopatd, s. nu e cu lopata, ci e cu 
judeeata. 

Loptd, s. p. 48. 

Luceafür, з. luceațăvul boului, o stea 
strălucitoare ce rasare catre ziuă, 

Lumină, s. lumânare. lună; în casă 
nu se pomeneşte numele de lună, 
ci de lumină, ca să nu se spargă 
oalele. 

Типа, s. de-a luna, joc, p. 16. 

Lunasa, s. nume de vacă (adesea gi 
de copila înainte de botez) năs- 
cută Lunia. 

Lutunoaie, s. latunoiu la pânză. o 
scândură, lata. 


M. 


Măgădău, adj. postărnac, vläjgu. 

Măgar, s. de-a măgarul. joc, p. 35. | a 
baga un măgar, joc, р. 36. 

AMágárugul, s. Joc cu laut, p. 9. 

Maimuferesc, v. imit. 

Malanca, s. p. 2, 4. 

Málcá ? tac mâlcă, ca chiticul. 

AMálcesc, v. tac chitic. 

Malea? vezi halea. 

Mână, s. hora de mână, jocul de 
mană, jocuri cu lăut. p. 9. | podul 
mánilor, joacă, p. 22. | mână moar- 
tà, joacă, p. 31. mâna rață, Joacă, 
р. 84. | scaun de mâni, Joacă, p. 
34. | roata^n mâni, joacă, p. 35. 

Mândruța, s. joc cu laut. p. 12. 

Mándréte, s. ibovnic, iubit. 

Mânecă, в. a băgat-o pe mânecă (a 
pátit-o aci). 

Măntoiu ? mantàá? p. 18. . 

Mânzulica, s. de-a  mánzulica, joc, 
p. 24. 

Maranioi, s. p. 44. 

Marghioala, в. joc cu láut. p. 9 | nume 
de femeie. А 
Marghiolesc, v. ma—, fac marghio- 

lii, nuzuri, motturi. 

Mărime, 8. om mare. 

Marioara, s. joc cu 1406. p. 9 | nume 
femeiesc. 

Матеа, s. joc cu láut. p. 9. | nume 
femeiesc. 

Marţi, s. Martia încuiată, o sărbă- 
toare în popor. 

Márunfica, s. joc cu lăut. p. 12. 

Măseă, s. spăl, ud măseaua beau 
sdravàn. 

Máfd, s joe eu láut. p. 9. | mâţa 
oarbă, joc, p. 48. 


Mage, s. pl. un mafe-fripte, afurisit, 

abràs. 

Mativie, s. materie, stotă, pânza, p. 
45. 

Mátrágesc, у. dau afară. 

Mearţă, в. o meartá de om, arátànie, 
stárpiturá. 

Mengheloiu ? тепдћеіиуса? p. 

„Meşteresc, v. fac, durez ceva. 

Metru, s. mă duc la metri, la taiat 
stánjeni de lemne din pádure. 

Miercuri, s. un spurcá-Miercuri, pà- 
gân, catolic, catolnic. 

Migit. s. joo, p. 5. 

Mijit, s. Joc, p. 5. | mijit de zi = ra- 
vărsat de zori. 

Milă, s. mi-i milă detine, dar de 
mine mi se rupe inima. de mine 
iii milă, caţiganului de pila. am să 
te bat, până ti-oiu plânge de milă. 

Mimii? p. 80. 

Minge, s. de-a mingea'm cuc, joc, p. 
17. | eu mingea de pământ, joc, 
р. 21. 

Mireasă, s. hora miresei, joc cu laut. 
p. 9. | danful miresei, joc cu lăut. 
р. 18. | jocul miresei, Joc cu làut. 


19. 


TA 
Miged, s. de-a mişca, joc, p. 17, 24. 
AMládoacá, s. mlada, mlădița, cracă, 
ramură. 
Moc ? p. 18. | prost, 
moacă. 
S adj. &ránta | mocáneascd, 


nátáng; fem. 


-Mocánegte, adv. joc cu lăut. p. 6. 

Mocárfan, s. mojic, dela ţară. 

Mohorăsc, v. mà— =mă intunec, su- 
păr, intristez. 

AMoldoveneasca, s. joc cu lăut. p. 6. 

Mondòc ? р. 18. 

Morigcd, в. juc. p. 42. 

Morndiu, v. mornáesc, mürmdesc, 
mormăiu, p. 2. 

Morogeneasca, в, joc cu láut. p. 9. 

Mogneguful, joc cu lăut. p. 9. 

AMoţoiu, moata ? dela mof, p. 78. | nume 
de familie. 

Muciu ? dela muci, p. 65. 

Muiat, ad. straie scumpe, toate mu- 
iate numai (cusute, facute din) aur. 

Munteneasca, s. joc cu láut. p. 9. 

Muruesc, v. cu murueală dau față 
sau rapuere; casa de-abià cu ра. 
retii de lut grosolan aruncat, se 
murueşte cu lut galbăn făcut 
terciu; malaiul se murueste cu få- 
ină muiatá în apă, iar pasca se mu- 
rueste cu gálbánus de ou. 

Mitsai, adv. măcar; numai de mi-ar 


91 





da ce-i al meu, să mă duc şi să-l 
las. 

Muscă, s. musca'n gaură, joc, p. 31. 

-Muscozu, s. muscă mare. 

Muşiu, v. miros, adulmec. 

Mustaţă, s. trage sau duce la mus- 
tata bea in lege! 


N. 


Năboiese, v. dela năboiu, puhoiu, gi- 
voiu—invadez, ma napnstesc. 

Хартата, з. joc cu lăut. p. 9. 

Nagodă, s. poveste, minciună, istorie. 

Năsgovenie, s. jitie. taclă, glumă, a- 
necdotă. 

Nătăflete, s. nàtáfleatà, un fleac de 
om. 

Neamţ, s. neamful, joc си lăut. p. 9. 

Nedomesnic, adj. salbatec, sperios. 

Ne-frate. s. frate cu ura: ne-trate- 
meu, n'ar mai fi, sà nu mai fi^! el 
m'a sărăcit! 

Neghină, s. răutatea oamenilor (cei 
mai răi şi mai primejdioşi din lume). 

Xegriu, adv. negricios. 

ANegustorese, v. negot, negotesc, caut 
să cumpăr şi sa vând. 

Nel-cătinel, adv. încetul cu încetul. 

Хет{еаѕса, s. joc cu laut. p. 9. 

Nemţişor, s. nem[igorul, joc cu lăut. 

B 


Neted, ad. mie mi-i neted, mii in 
voie, la îndemâna. 

Nevasta, в. joc cu làut.p. 9. calul, 

uşca şi nevasta nu se împrumută. 

Nică ? Dodà nică cu furnică, joo, 
p. 48. 

Nosteacăn, s. mesteacăn. | 

Nuneasca, s. joc cu lăut. p 11. 


0. 


Oaie, s. de-a ойе, joc, р. 17. 

Oarecum, adv. mi-i oarecum (cam 
ruşine) să-l ocárásc. 

Oblu, adv. p. 46. 

Obroceală, s. orbire, în înţeles figurat. 

Obrocesc, v. orbesc, în înţeles figurat. 

Ochiu, s. ochiul-boului, pasere, p. 1. | 
mà priveste pe sub ochi (urit). | as- 
ta-i cu ochi şi cu sprincene. 

Odătică, num. odată. 

Ogoiesc, v. potolesc, moiu, induplec. 

Oierie, s. oierit, cresterea oilor. 

Oisa, s. joc cu làut. p. 13. 

Oifd, в. bâr-oiţă, joc cu làut. p. 9. 

Oliolio, interj. | eu îs mai oliolio de- 
cát tine (mai al dracului). 

Oleac, s. drac, p. 24. 


Oleandra, s. joc cu lăut. p. 9, 12. | 
cántecul scoaterii zestrei din casa 
miresei, 

Olteanca, s. joc cu lăut. p. 9. 

Oltenaş, s. oltenaşul, joc cu lăut. p. 9. 

Olteneşte, adv. joc cu lăut. p. 9. 

Omăt, s. joacă, p. 84. 

Omegă ? vezi иие 

Opinca, s. joc cu lăut. p. 10. 

Oprica ? p. 29. 

Orariu, s. p. 24. 

Orb, s. de-a orbul, joc, p. 17. 

Orbis, s. pron. pop.: orghis, orbește. 

Orceag, s. harpacicd, ceapă márun- 
ticá din întâiul an, crescută din 
sămânță. 

Oridincă, s. joc cu lăut. p. 18. 

Os, s. ştiu eu ce-i poate osul=cât ii 
pluteşte osul (ce putere are). 

Osárdios, adj. cu tragere de inimă, 
harnic, érudnic. 

Ostiat, adj. potolit, domolit, muiat, 
impácat. 

Ostroveanca, s. joc cu lăut. p. 10. 

Ovăsul, s. joc cu 140. p. 10. 

Ovreescul, s. joc cu lăut. p. 1. 


P. 


Paci? eră cát p'aci (pe 
prindá. 

md s. păhărelele, joc cu láut. 

рий ? p. 28. 

Paiu, s. de-a paiul, joc, p. 17. 

Palnd, s. baterea palmelor, joc, р. 8. 

Pământ, s. din pământ, din iarbă 
verde (de unde ştii) să mi-l scoţi 
acum. 

Pâna ? р. 98. 

Pâiu ? p. 27. 

Panfir, s. p. 21. 

TE s. pânză'ncâlcită, joc cu láut. 
. 10. 

Pipit ? p. 29. 

Păpuresc, s. umplu spațiul dintre 
oagele unui poloboc cu papură, 
care, udându-se, se umflă şi nu 
lasă să curgă lichidul din vas. 

Păpucaş, s. papuc. 

Păpuşă, să nu-ţi pară lucrul păpuşă 
(fără nici o noimă). 

Pápugeasca, s. joc cu láut. p. 18. 

Păpuşereşte, adv. joc cu lăut. p. 10. 

Păpuşeşte, adv. joc cu lăut. p. 10. 

Păvete, s. perete; în părete, joc, p. 8. | 
crescut-au sămănăturile părete (in- 
alte şi frumoase). | te scriu pe pă- 
rete (te izbesc de părete şi rămâi 


ce) să-l 


92 





acolo lipit, mut). | se uită pe pă- 
reti (nu ascultă). 

Pârşă, s. un fel de jupeală a pielii 
de pe fatá si membre. 

Parte, s. оне раг, hora în două 
părți, jocuri cu lăut. p. 9. | n'ai a- 
veà parte de ce doresti (blástám). 

| cine "mparte, parte-si face. | par- 
tea leului. 

Pârţoiu ? pârțira ? р. 98. 

Pas, s. capra cu paşi, joc, p. 20. 

Păscâre в. p. 47. 

Pasere s. de-a pasărea sboară joc,p.19. 

Pastir, p. 89. 

Păsuesc, s. urmăresc pe cineva cu 
răsbunare. 

Pâtea ? de-a pâtea, joc, p. 19. 

Pernifd, s. o perină mică, perinufd, 
тойа. | joc cu láut. p. 10. 

Pestrie? p. 78. 

Petric, s. p. 21. 

Piatră, s. groapă cu pietre, joc, p. 
20. | piatra care rade apa, joacă, 
p. 34. 

Piau ? p. 27. . 

Picior, s. hora peste picior, pe picior, 
jocuri cu lăutari, p. 11. | cu gura 
m a sculat забот picioare (s'a a- 
larmat toată lumea). | se usucă pe 

icioare, zace pe picioare (fără să se 
деа căzut). 

Piciorugu ? p. 30. 

Picluesc, v. plieuesc, p. 20. 

Piele, s. n'as vrea să fiu în pielea 
lui (în locul lui, cu norocul lui). | ştiu 
eu cât îi poate(trage, plăteşte) pielea 
(ce putere are). 

Pierciune, s.mălimă, moarte, epidemie. 

Piper, s. piperul, joc cu lăut. p. 10. 

Pişcoanie, s. p. 39. 

Piscopalnic ? şi altele, p. 19. 

Pispirigd, 8. p. 84. 

Pitigoate, s. p. 89. 

Pitigoiu, s. joc cu láut. p. 10. 

Plámnicicd ? $i altele, p. ЧӨ. 

Pitulicică, s. Joc, p. 5. . 

Pizără,s. pizărăi, pițărăi,bijărăi, p.61. 

Plăvaie, adj. p. 65, nume de vacă, 
cu păr piăvân, plăviu, plári[ sau 
plăvaiu. 

Pleasnd, s. sfichiu, sfichiu la vârful 
biciului. 

Pliuf, interj. pligchi. 

Pligca? pligcoiu, p. 29. 

Ploştă, s. plognitá. 

Poală, s. ре sub poale de dugheand, 
joc cu lăut. p. 15. 

Poarcă, s. de-a poarca, joc, p. 43. 

Pocáltesc, v. cohâltesc, lihnesc 
foame. 


de 


95 





Pocinog, в năpaste, nefecirire, pa- 
coste. | las’ că-i fac eu lui pocino- 
gul, nu te teme! 

Doc bt s. de-a pocnitoarea, joc, 
р. 41. 

Podobiţa ? р. 2T. 

Podoghiţa ? 27. 

Pod, s. podul popii, joc, p. 19. | po- 
dul mánilor, joacă, р. 22. 

Pogonici? p. 52. 

Pojidic в. mulţime de c^pii obraznici. 

Polca, s. joc cu lăut. p. 11. 

Polosca, s. joc cu lăut. p. 14. 

Pomăt, s. pomét, livadă cu pomi. 

Ponoreana, s. p. 88. 

Popelcu[d, s. un soiu de ciupercă 
tormnatecă. 

Popie, s. p. 17, 19. 

Popultic ? p. 16. 

Porc, s. besică de porc, juc. р. 37, 

Porocana ? р. 29. 

Ж s. de-a porumbeii, joc, 


Pogidie, s. mulţime de copii obrasnici. 
Posovaica, s. joc cu lăut. p. 11. 
Poştă, s. poştele, p. 81, 40. 

Potcoavă, s. şi-a lepădat potcoavele 
(a murit). 

Potcovesc, v. înşel, fac un rău pe 
neştiute şi neaşteptate. 

Potcâş, adj. dela potecă, om al dra- 
cului, pezevenchiu. 

Poticălesc, v. pedepsesc, răsplătesc, 

Pozovenchi ? p. 27. 

Prag, s. partea de sub coaste a ab- 
domenului. | cine se loveşte cu ca- 
pul de pragul de sus, vede si pe 
cel de jos. 

Prăpăstuire, prăpădire, istovire 
sufletească, 

Pragtie, s. juc. p. 40. 

Preasnă ? ca la preasna, joc cu 
làut. p. 9. 

Prejmete, s. in prejmete 
nátate, in imprejurime. 

Priboiul, s. joc cu lăut. p. 10. 

Prins, в. de-a prinsul, joc, p. 2, 19. 

Prinsele, s. pl. joc, p. 19. 

Priscă ? p. fa. 

Pristandaua, s. joc, p. 15. 

Proaşcă, в. joc, p. 40. 

Procovanca, s. joc cu láut. p. 10. 
Profdpese, v. má protopesc — în- 
tepenesc. | protápesc gură (tac). 
Prunigte, s. prunárie,livadá cu pruni. 
Prutigor, s. pâne soldáteascá, pes- 

mete. 

Puigor, 8. puişorii, joc, p, 48. 

Puiu, s. de-a pui-a-gata, joc, p. 19. 

| de-a puiul, joc, p. 20. 


8. 


în veci- 





Pură ? p. 80. 

Ригей ? p. 18. 

Purced, s. a luat purceaua de coadă 
(sa îmbătat), 

Durcel, s. p. 17. 

Purtàref, adv. haină purtüreatá, care 
tine ia fdvdlealà si nu se rupe 
curánd. 

Puşcă, s. puşcă de socru, joc, p. 41. 

Pugcoaie, s. joc, р. 41 

Putere, s. din putere, ү. 35. 


R. 


Răbun, v. izbesc de pământ ceva, 
trântesc. 

Rac, s. racul, joc cu lăut. p. 10. | se 
bate inima "n el са 'ntr'un rac mort. 
| tot înapoi ca таси]. | cu un rac 
tot sărac. 

Radu, s. Radu l-a chemat (a şters-o, 
a fugit pe furis). 

Ragea ? р. 66. 

Răguşita, s. joc cu láut. p. 6. 

Rânca ? р. 21. 

Rànturele, pl. p. 61. 

Hapana ? p. 59. 

Răsare, s. mi s'a răsărit (când imi 
intră ceva pe gât, de nu mai pot 
respiră ic: curg lacrimile. | om 
răsărit (de seamă) | . cutare lucru 
seamănă cu cutare; seamănă, sea- 
mână dar nu răsare. | aluatul a 
răsărit (crescut, umflat). 

Răsboiu, s. joc cu lăut. p. 12. | cân- 
tecul zestrei când se scoate din 
casa miresei. 

Răsteiul, s. joc cu lăut. p. 16. 

Rüsten, s. joc cu láut. p. 14. ? p. 80. 

Rata, s. joc cu lăut. p. 10, 13, 15. | 
mâna rață, joacă, p. 34. | rațe de 
țipirig, joc, p. 41 | 

Răţuşcă, s. pl.: rdfugte, juc. p. 4l. 

Răvăşesc, s. rástorn, cotrobăesc, caut. 

Refeneă, в. joc си lăut. p. 12. 

Renghiu, 8. i-a jucat reghiul (i-a fă- 
cut-o pe pielea are 

Restem, s. joc cu láut. p. 12. . 

Ridiche, s. îi frec eu ridichea lui! 
(am să-l bat). 

Rişcă, s. de-a rigca, joc, p. 20. 

Roată, s. joc cu láut. p. 11. 

Romana, s. joc cu lăut. p. 6, 11. 

dd s. romăniţă, (plantă). 

Rontis ? p. 64. 

Roto ? p. 28. 

Rotocol, s., adv. p. 85. 

Ruseasca, s. joc cu l&ut. p. 16. 

Rusegte, adv. joc cu láut. p. 16. 


s. S. 


Săbărel, s. săbărelul, joc cu lăut. 
n. 10. 

Sábas, s. sdbasul, joc cu laut. p. 11. 

Sacalie ? p. 28. 

Saleie, s. fignalul de salcie, joc, p. 40. 

Sălcioara, s. joc cu làut. р. 10, 18. 

Săltată, s. joc cu làut. p. 10. 

Sănătoriţă, s. joc cu láut. p. 10. 

SSáncele ? pl. р. 64. 

Sángerez, s. îmi curg. sânge din nas; 
dacă-mi curge din gură. se zice: 
mă ímeruntez. 

Săniu, v. mă săniu, mă dau cu sa- 
nia. 

Săniuş, s. p. 88. 

Sapla, s. joc cu lăut. p. 10. 

Sarampoiu, s. joc cu láut. p. 10. | 
şarampoiu de pod (picior de lemn, 
de telegraf (stâlp). 

Sârbească, s. joc cu lăut. p. 10. 

Saârbele, s. pl. joc cu làut. p. 14. 

Sârbeşte. adv. joc cu làut. p. 10 

Sârbsea, s. joc cu láut. p. 10. 

Surbul. в. joc cu lăut. p. 10. 

Süriturd, s. intreceri din sărituri. 
joacă, p. 84. р. 45. stă la o să- 
ritură departe de mine (aproape. 
Nărit ticnit. 

Sart, s. spune minciuna cu Sart, rost, 
frumos, că pe jumătate о crede si 
el). 

Sâtă. з. sită; de-a suta cumetrei. joc, 
p. 48. 

Satiat, adj. saturat; sdtios nu se în- 
trebuinteazá decât pentru  ali- 
mente: pâne sdf?oasd, (pâne de care 
te saturi curând. mâncând puţină 
din ea ; nesățios, unul care nu se 
mai saturá. unu! cicalitor. ,aga- 
sant“. 

Său, s. seu: om cu său (еп vază, bine 
vazut în lume). 

Scaun. s. scaun de mani, joacă. р. 84. 

Sehioapa. s. joc cu laut. p. 10. 

Seopianea, s. joc cu laut. p. 10. 

Acoverci, s. pl. un fel de plăcinte. 

Seripete, s. p. 60. 

Sertpţi, s. pl. p. 45. 

Seciu, в. gard vechiu. 

Senin, s. caută sfada din senin 
seaba ; i-a venit rau din senin. 

Sete, з. hatutu-l-au cu sete тоа. 
amar). 

Sfintesc, s. las'ca nu-i dau гарал să 
se sfinteascá nu-l mai îngăduim). 

Angripsor, s. unui bătrân uricios 

Sici ? p. 20. 

Si Чесата ? p. W. 


de 


94 


Simăl, s. de-a simălul, joe, p. 19. 

Simianca, joc cu lăut. p. 14. 

Simol ? p. 19. 

Şincğneasca, s. joc cu lăut. p. 11. 

Nindilichi ? p. 99. 

ivetenie, s. povestire, glumă, min- 
ciuna. 

Sirto, joc cu làut. p. 10. 

Nişi ? p. 94. 

Slănic, s. Slănicul, joc cu lăut. р. 10. 

Smerdios, adj. p. 19. 

Smeu, s. juc. p. 49, 

Socodon ? p. 9T. 

Socoton ? p. 27. 

d в. soc.; puşcă de socru, jue. 


Sodron, s. joc, p. 90. 
Aofranifá, s. p. 66. 
Solomon, s. p. 27. 

Soroc,s. hac, vadeă, hotarire 
pomenile morţilor. 

Sorocovülul. s. Joe cu làut. p. 10. 

Sosele, з. pl. cu sosele, cu тотеіе, 
cu minciuni, fágáduinte. 

Sotie, S. posna, comédie, p. 15. | adj. 
got?os. 

Apaiu, в. spariu. 

Spăl, s. imi spăl gâtul (beau. mă 
spal pe mâni (ca Pilat. când te-oiu 
ааган “ eu, nu te mai spala cu- 
răţa nici cânii Dunarea, Bárladul. 
Berheciul, o apă cunoscuta). 

Spare. interj. р. 64. 

Аата ? p. 29. 

“ате şi altele ? р. 16. 

Sfarcesc, в. mă Sfarcese, p. 41. 

Afioapa, в. joc cu làut. p. 10. 

Ntiucaracalin ? p. 71. 

Stoghi 2 p. 21. 

Sfologol, s. p. 60. 

Atratu. s. haină; straic noi. p. 45. 

Străoneasca, s. joc cu laut, p. 10. 

Străresc, s. de când am pe cutare de 
vecini, nu mă mai pot stravi (ve- 
deă, apucă) cu nici o poene prin 
ogradà (căci toate mi le papă). 

Stremuraliță 2 p. GO. 

Stufitd, s. o floare. 

Subet, joc, p. 81. 

Sucman. s. suman, (pânza, si haina). 

Suflu, s. suflul vântului (suflare, ba- 
taie). 

Аири ? р. 28. 

Sugulun ? p. 23. 

ANulfd, s. p. 4. 

Suliman. s. p. 29. 

Sultan, s. p. 28. 

Supă, s. de-a gupa, joc, p. 21. 

Aurehideald, s. bataie, frecus, .aga- 
sare", 


soroace, 


Surchiaesc. s. p.5, plictisesc, má tin 
de cineva, îl sâcăesc. | bat pe im- 
fundatele. 

Sracnet, s. svâcnire. 

Seardol, s. juc. р. 41. 

Svárdon, s. juc. р. 11. 


T". T. 


Тас, v. tacu-te má chiamă. tacu-mă 
ma chiamá (tac . 

Tăter, s. taler. | fund de lemn si ta- 
ler de lemn, p. 13. i 

Taiu, v. de-a taiu-mălaiu. joc, p. 23. 

Tald, s. umblu cu tala „mulţime, 
droaie)de copii dupa mine. galàgie. 

Tălălungă, p. 16. 

Tl, s. p. 17. 

Talhar, s. tâlhar de zi, negustor de 
oameni. 

Tama, v. tămâiez, bat. 

Tămăânjesc, s. p. З, mânjesc, festelesc. 
când ti-oiu tamânji una, ai să zici 
са n'ai noroc (când ţi-oin arde o 
palmă...) când ti-oiu manj, unge 
una... 

Tancugd, з. de-a {апсиуа, joc. p. 4. 

Tun gd, S. neajuns, tánguire. 

Tanganica, s. joc cu laut. p. 9. 

Tantot ? p. ЧЫ. 

Táparlui, s. p. 42. 

Tapohul, s. joc cu làut. p. 9. 

Jürdneasca, в. joc cu làut. p. 9. 

Türduegfe, adv. joc cu laut. p. 9, 

Tdrágdnese, у. tărăyitesc. trágánez. 
tot amân, 

Тате, s. in tare, joc, p. 48. 

Tarele, s. pl. joc de laut. p. 14. 

Tarhon, s. jidov. nume de plantă, 

Türina,s. joc cu lăut. p. 11. 

Targ, s. p. 62. 

Türug. s. farusul, joc cu laut. p. 10. 

Tarzielnic, s. care tot întârzie. 

Taf, s. p. 17. joc, p. 39. 

Tateicà. 5. joc, p. И. 

Tăvălue, s. joc. p. 19. 

Tavlic, s. p. 19, 

Teferig, s. loc neted, 

Tele, prou tale, ale tele. p. 53, 66. 

Tetelench?, s. p. 29. 

Telelei, s. unul care umblu tară nici 
un căpătâiu: fem. f£eleloaica. 

Tent, s. ma teme bărbatul (ma gelo- 
zeste) matem că (mi se pare) са 

nu mai vine. dece tetemi nuscapi. 

Tenchi, s. p. 20. 

Tent, s. p. 29. 

Terciu. interj. p. 19. 
manáligá. 

Teseo. в. joc cu laut. p. 9. 


terciu de mà- 


Тіспа!, s. {тупа de salcie, joc, p. 40. 
T'ücves, s. ticvesul, joc cu làut. p. 9. 
Tiere, з. p. 9. 

Tifld, s. i-a dat cu tifla'n nas (palma 
cu degeteleráschirate si degetul cel 
mare rázámat pe nas). 

Tigancă, s. joc cu láut. p. 10. 

Tilinca, s. joc, p. 39. 

Tiliufe, s. pl. a-şi luă tiliutele а 

orni cát mai de grabă Jintr'un loc: 
hai, ia-titilintele: drumul si omega 
сата poteca! 

Tindeche, s. joc cu lăut, p. 9. | apa- 
rat la răsboiu, 

Tini ? p. 27. 

Tintar, s. joc cu lăut, p. 10. 

Tipirig, s. rate de [ipirig, juc. p. 41. 

Tir ? tir cá beau, tir că nu beau. 
tot însetat sunt огі де... ori de nu... 

Titilic. joc, p. 39, 

Titilig, s. joc, p. 89, 

Titilincd, s. joc, p. 89. 

Tütirez. s. joc, p. 42. 

Titirigcd şi altele ? p. 

Tivicana ? p. 64. 

Tüvison ? p. 64. 

Toană. s. o toană de vrabii (cârd). 
nu-i in toane (dispoziţie) bune. 

Toată. fofoiu ? P 18, 

Toba. s. bat toba (indiseretie) de- 
geaba bati toba la urechea surdului. 

Toc. v. toc avere. бос la vorhe 
locáesc. 

Тостезе, v. când am aflat aceasta 
veste. mi-am tocmit (îmbucurat) i- 
nima n mine, pe vremea aceea s'a 
tocmit (întâmplat sáfiesi o ciumă 
în lume, 

Toloacă, s. p. 4t. 

Torbăceală, s. tarbăceală. tărbăceală. 
bataie: dela ѓалраей, 

Toroipănesc. v. bat sdravan, dela: 
toroipan, arma veche, 

Torseoi ? p. 29. 

T'ovosese, v. toroesc, iti toroseste (to- 
roeste gura la vrute si nevrute, 
lucru mare! 

Torfoale, s. pl. zorzoane. 

Tvuntă, в, trantele, tranta la brate, 


16. 


р. 45. — frantá mocănească, p. 43. 
frantd dreaptă. trántd ciobă- 
neascá, truntă ре Грит, trantă 


de-a berbecul, de-a berbccul, p. 41. 
Treilisegtelc, s. p. joe cu làut. p. 16. 
Trena ? p. 25. 

Trepăd, v. am diaree. umblu mult; 
de aci frepádare si trepădug Фі 
care nu mai arestare locului, ju- 
decător ambulant). 

Trialinga, s. de-a trialanga, joc, p Li 


Trialunga,s de-a trialunga. joc, р. 17. 

Tristenica, s. joc cu lăut. p. 9. 

Tropca, s. joc cu láut. p. 9. 

Tuiculesc. v. mă tuiculesc, f'uicáresc, 
cinstesc cu cineva, ţuică. 

Tulnec, в. p. 89. 

Tulnie, s. p. 38. 

Tulnicag, s. p. 38. 

Tumba, ѕ. de-a tumba, joc, р. 84. 

juca, s. de-a furca, joc. p. 2, 20. 


"wririgca ? p. 29. 

Turlu-burlu, adv. erà cu párul turlu- 
burlu (sbárlit) de frică. 

Turlac, adj. beat, verb: măturlăcesc ; 
turlăceală, turlăcie. 

Титій, s. stă peloc, caturta "n foc. | 
trage spuzá pe turta lui (se apără). 

Turuiu, v. îi turuie gura са o moară 
hodorogită. 

fund s, joc cu lăut. p. 10, 15. 

uturez, з. juc. p. 9f. 


U. 


Uitucie, s. uitare lesne, din slábiciu- 
nea minţii. 

Umedează, v. picură de ploaie, cerne. 

Umăr, s. de-a umărul (pe umere). 

Una, num. în una, într'una, fără 
curmare, p. 2. 

Uncheg, unchiag; de-a baba gi un- 
chiasul, joc, p, 2. 

Unghie, s. am să-ţi mai taiu din 
unghii (din unghioare) (din nas, 
apucáturi, obráznicie). 

Uugurean, s. ungureanul, joc cu 
láut. p. 10, 16. 

Ungureanca, s. joc cu l&ut. p. 10, 11. 

Unqgurencu[a, s. joc cu láut. p. 12. 

Unilica, ? p. 29. 

Untigcd, s. p. 59. 

Опита ? р. 28. 

Urduz ? a căzut pe зара meu ur- 
duz-beleà (a căzut beleă pe capul 
meu). 

Ureche, s. tă-te urechi (ascultă cu bă- 
gare de seamă). 


96 


Urmă, s. acum îşi numară urmele 
(se cáeste cá a scăpat prilejul. 

Urs, в. ziua ursului (o sărbătoare în 
popor). 

Ursa, s joc cu láut. p. 11. 

Ursuzluc, s. beleà, posná. 


Y. 


Vae, s. veac, secol; in vacul vacului 
(veacul veacului) | si-a trăit vacul, 
şi-a mâncat colacul (şi-a trăit tra- 
iul, şi-a mâncat mălaiul). 

Val, s. valul, joc cu lăut. p. 18. 

Vâjlă, s. p. 16. 

Vánt, s. &i vânt (dă-l afară), 

Vânturângă şi vănturungă ? p. 16, 
77 


Vântură-fară, s. fără căpătâiu. 
Văpseă, s. nu ştiu cum ai să ieşi la 
văpseă (socoteală). _ 
Vargd, s. căruță de vergi, joc, p. 37. 
|р. 45. 
Vârtea-casa ? joc |; 84. 
Vasilca, в. joc са lăut. p. | nume 
de femeie (Siva sau Vasilca (datină). 
Vidreaua s. p. 38. 
Vitioard, s. p. 42. 
Țlădeanca, s. joc cu láut. p. 10. 
Vlog, s. ploaie pânzișă (generală). 
Vrajnă s. vrajbă. 
Vulpenie, s. şiriclic, ingelátorie. 
Ze 
Zahau ? р. 59. 
Zaia ? p. 28. 
Zală, в. za, zea, de-a zala, joc, p. 4. 
Zangaraoa, s. joc cu làut. p. 10. 
Zanga-zanganeli ? joo, p. 20. 
Zavistnic, adj. zavistios, cel саге Varsă 
zavistia intre oameni. 


Zoralia, s. joc cu láut. p. 10. 
Zovon, s. văl (la morti). 


CUPRINSUL 


Prefaţă. 


. De-a RES зЬоага. 
. Podul 
2. Popicu 
. De-a prinsul . 

5. De-a pui-a-gaia. 

. Şodronul 

. De-a turca. 

. Gioalele (arşicele) . 
. Zanga-zanganéli 

. Groapá cu pietre . 
. Capra cu pasi 

3. Bon-jurnal. Es А 
3. Ciubetul . . . . . .* 
. Moara. . . A » 
. De-a, ghicitele 

. De-a bostánica . 


Jocuri de copii. 
I. Jocuri propriu zise, 


. De-a ascunsul (cucul) 
. Baba şi uncheşul . 

. De-a barza I 

. Baterea palmelor . 

. In bunghi аш 

. In busi . 

. De-a calul š 

. In car (de-a carul). 

. De-a domnul. 

. De-a dubasul. 

. Focul i 

. Hoina 

;. De-a hoţii . à 
. De-a inelusu 'n vártegug . 

. Jocuri de flácài şi fete mari. 
„De-a luna . ru" 

. De-a 
. De-a 
. De-a 
2. De-a 
. De-a 
. De-a paiul. 


mingea. n 
mingea "n cuc . 
mişca, 
oile . 
orbul. 


De-a pânza 


popii . 





ш. 
102. De-a pocuitoarea 
103. De-a şupa 
104. Cu mingea, de pământ 
105. Chipăruşul . i 
1 | 106. Jocul dracilor . 
2 | 107. Podul mânilor. А 
З | 108. Trecerea printre pietre 
п | 109. Peţirea fetelor. А 
» | 110. De-a taiu-mălaiu.. 
4 | 111. După curci . 
p 112. După al doilea sau al treilea 
113. Mánzulica 
» 
» II, Sorti, 
» 
„| 16,91... 
6 24, 98, 99.. ЧЫ 
» 40—54 21 
n 
16 III. Jocuri cu pâcâleli, 
» 
11 11. Gologanii. 
» 16. Mână nevasta 
Е 19. Musca, n гара. 
у 34. Завеі 
ў 35. Poştele 
^ 89. Са’ tevia . 
19 10. Ridicare cu paiul 
n 41. Degetul in obraz. 
» 42. Lovirea palmelor. 
» 
u IV, Joace. 
20 
p 5. Cumpănirea verticală a unui 
n bát. 
р 6. Са betele 
» 4, 10. Calal. 
> | 15. Càu-bàu. 
» | 21. Fluturii. А 
* фк 92. Pocnitul în frunze de tein. 
San „+23. Intrecerea din fugă 
Tampa. Furca putului 
21 ! 21. Pe ghiatá . 


=! 


2. Mâna rață. 

. Omătul . ; 

. Piatra care rade apa. 
. Intrecere din sărituri 
. Scaun de máni . 

. Távàluc. 

. Vártea-casa 

. Chipuri cu ata . 

. Bu! mamá! . 5 
. Cu vârful degetelor : 
- Degetele întinse 

. Caláritul 

. Cu tăciunele . 

. Petica yrăjita 

„ Roata m mâni . š 
. De-a caii (de-a magarii) 
. De-a "mboul . 

. Broascá. К Ă 
. Incuiarea diavolului š 


Y. Jucării. 


. Arc si sageată. 
. Besica de porc 


Bice 


. Carut cu ver 
. Fluiere si шо оасе de cântat 
2. Locusta ` 

. Pápusi 

2. Proascá 

B Prastie 2 š 

; Puşcă de socru . 

. Rate de tipirig 
„Sanie. . 

. Seránciob . 

. Sfârâiacul . 

. Sfâriacul de bumb. 
. Titirezul 

. Smeul 

2. Morişcu. 

. Cárut ; 

. Popelnicul. 

. Vitioara 


VI. Diverse 


. De-a poarca . 
. Gádilatul 

. Trántele. . 

. Bou baltat . 


Ce mânâncă copiii . 


. Insectele Şi copiii . 
2. Lăsarea şi scularea cu 
„ Dare peste cap 





mânile 


ser an 








Pag. 
43. Claia Domnului 44 
45. Sărituri . um 45 
46. Insemnarea numelor . . . . y 
4%. Fuga . ........ , 
48 Gácire . . . . , + + + + h 
4) Vàrgulitele. . . . . . + + , 
50. Straie nouă . . . . . + . 
51. Fugă săltată . T. | 
52. Iedesul . . . She e Д Уу 
58. Cine nu se teme 2.5. 46 
54. Incercare de puse ha Tia Q ET, sp 
55. De-a cárligul Beer © eh 
56. De-a balanca 4 


. Desfacerea palmei. 
Pomeniri despre diferite jocuri, , 


Cântece de luare în 
râs şi altele. 


I. Către oameni. 


8, 38, 37 . 


Я 49 
39, 55 58, 60. 


50 


П. Către vietáti, lucruri, diverse. 


1, 8, 4. 52 

58 
7, 8, 9, 11 54 
12, 13, 14. 56 
15, 16. . 5T 
20, 21, 96, 27 60 
29, 30, 4 55 . ` 69—65 


III. Jocuri de cuvinte, glume, for- 
mule de pâcăleli. 


45, 48, 67, 69, 10 zs Ç 67 
84 104 . . . . . . 6S —69 
IV. Întrebări, probleme. 
19,94 . 10 
88. 39—80 `11—15 
V. Frământări de limbă. 

4, 5, 18, 14, 16, 18, 19 . . T6 
29, 24, 96, 98, 29, 81,82. . 77 
84, 38, 40, 41, 42 "e . "79 
47— 62. К T9 81 
‚ Glosar . 83 96 





DIN--PUBLIGATIUNILE ACADEMIEI ROMÂNE. 


Crăiniceanu Dr. Gh., Igiena ţăranului român, Locuinta, incültàmin- 
tea si îmbrăcămintea; alimentatiunea în diferite regiuni ale 
terii si în diferite кари ale anului 1895. . u s: 
Gorovei Artur, Cimiliturile Românilor. 1898... n t 
Grigoriu Gr. Medicina poporului. I. Boalele oamenilor. Апа, Acad, 
AXN Dit. А 
— II. Boalele vitelor. — Anal. Acad, XXX Lit.. 


Jearnik Dr. L U. si A. Bârseanu, Doine Şi strigături din Ardeal, eu 


un glosar complect de Dr. "Т. Ú. Jarnik. Buc. 1885. . 

Lupaseu D. P., Medicina babelor. Adunare de descântece, rețete de 
doftorii şi vrăjitorii băbeşti. Cu un raport de Prof. 7: Bianu. 
` Anal. Acad. XII Lit. 

Manolescu Dr. N., Igiena ţăranului. Locuinta; iluminatul, si încăl- 
zitul ei. Imbrăcămintea, pe оаа alimentatiunéa ys 
nului. 1895. AM ai 5 

Marian S. Fl, Cromatiea poporului Yomán. —Discurs de receptiune, 

—@u răspuns de B. P. Hasdeu.—Anal. Acad. IV. 2 . 

Descàntece adunate de G. Sáulescu. Raport.— Anal. Acad. y, 2. 

Vráji farmece si desfaceri.—Anal. Acad. XV Lit. 

Insectele in- limba, credințele si obiceiurile Românilor. 1905 

Legendele Maicii Domnului. 1904 . . 

Nastoe Jh. la, Români. Studiu ош 1899. 

Nunta la Români. 1890... 

Imimormântarea la Români. 1899. IONS ESAE е 

Sărbătorile la Români: j ЖА, 


Vol. If. — Păresimele, 1899 
Vol. LII. — Cineizecimes. 1901. 
"Obedenaru Dr. M. G., Texte. macedorománe, basme si poezii | opo- 
rale dela Crusova. Publicate după manuscriptele origina e; eu 
un glosar complect, de Prof. ZL Bianu, Buc. 1891. i 
Otteseu 17 Credintele ţăranului român despre сег şi. stele. Anal, 
XXIX Lit. 5 
Panfile "ados “Jocuri de copii, adunate din satul Tepu (jud. Теспе). 
= Anal. Acad. XXVIII Lit. 
— Jocuri de copii, adunate din satul Тери (бча. Tecueiu). Mem. II. 
— Anal. Acad. XXIX Lit... 
Papahagi- -Yurduná P. N., Jocuri copilür esti culese dela Românii din 
Macedonia. — Anal: Acad. XXV Hit. i 
—  Megleno-Románii Studiu pla filologie. Partea I. — 
Anal. Acad. XXV Lit. di apt MES SE 
== Partea IL Amal, ym bee F Tit. ° 
— Graie aromâne. — Anal. Acad, XXVII Lit. 
‚ — Basme aromâne si glosar. 1905, . . 
Săineanu Lazăr, Rasmele române în com paxaţiune « eu "egendele an- 
tice clasice si în legătură, cu basmele popoarelor “învecinate 
şi ale tuturor popoarelor romanice, 1895 . . . 


S E RISE 


sy 


Sevastos Elena, Nunta la Români. Studiu istorico- etnografic compa-, 


rativ. 1889 . (Sfârşit). 
Tiplea Alexandru, Poezii Populare din Maramiureg. — Anal, Acad. 
XXVII Lit. ; 
Viciu Alexiu, Glosar de cuvinte dialectale din. gfaiul viu al Popo- 
rului român din Ardeal. — Anul. Acad. XXIX Lat. . ; 


Vol, e ОРОВ За тр атар ааа u ci zale 


BÉSB 


5.— 
8.— 


1.60 
==:50 


1.90 ' 
1,50