Theodor D.Sperantia — Introducere in literatura populară română (1904)

Google 


This 1s a digital copy of a book that was preserved for generations on library shelves before 1t was carefully scanned by Google as part of a project 
to make the world's books discoverable online. 


It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 
to copyright or whose legal copyright term has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 
are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that's often difficult to discover. 


Marks, notations and other marginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journey from the 
publisher to a library and finally to you. 


Usage guidelines 


Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prevent abuse by commercial parties, including placing technical restrictions on automated querying. 


We also ask that you: 


+ Make non-commercial use of the files We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 


+ Refrain from automated querying Do not send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machine 
translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 


+ Maintain attribution The Google “watermark” you see on each file is essential for informing people about this project and helping them find 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 


+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countries. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can't offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search means it can be used in any manner 
anywhere in the world. Copyright infringement liability can be quite severe. 


About Google Book Search 


Google's mission is to organize the world's information and to make it universally accessible and useful. Google Book Search helps readers 
discover the world's books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web 


alhttpo://books.goodle.com/ 


TE Ze, 


Ka "Pv Ze ^ da $7 Prod PC 


INTRODUCERE po 


IN 


LITERATURA POPULARA 


ROMÂNĂ 


Që aa e e 


` 


STUDIU COMPARATIV 


DE 


TH. D. SPERANTIA 


DOCTOR ÎN FILOSOFIE SE LITERF 
MEMBRU CORESPONDENT AL AGADEMIEL ROMÂNE 
PROFFSOR 


BUCU RESCI 


Tipografia .CLEMENT A*, Strada Vestei, No. 13 
1904 


IN LOC DE PREFAŢĂ 


— — 


Lucrarea de faţă este numai o îndrumare pentru cercetarea 
principalelor puncte privitóre la Literatura Populară. 

Punctele atinse aci, le-am atins numai pentru a le pune ca 
chestiuni de cercetut. 

Materialul adunat aci e in mare parte numai ca specimen. 

Aşa cum este insă acestă lucrare e cea dintdiù cărare 
printr'o pădure neumblată. 

Clasificarea materialului şi caracterele diferitelor genuri şi 
specii sint cu totul nout. 

Exemple am dat in deajuns pentru cadrul lucrării. 


Un tratat de Literatură Populară va urma acestui 
studiii introductiv, dacă va vrea Dumnedei. 


AUTORUL. 


LITERATURA POPULARĂ 


$ 1. — A) Numirea ei. — Sub numele de Literatură Po- 
pulară se înțelege totalitatea acelor productiuni ale minţii 
omenesci, care se pástrézá prin traditiune oralá si sint 
produse de autori necunoscuti. 

Numirea de Literatura Populará este impropriü intre- 
buintatá alce pentru cá nu coréspunde exact cu ceea-ce 
voim a numi. Cuvintul /iferaturá e derivat de la littera, 
care propriü insemnézá semn de scris, ceea-ce din capul 
locului dá a înţelegea că literatura e ceva scris. Ceea-ce 
intelegem noi, însă, sub Literatură Populară, nu e scris, ci 
pástrat prin traditiune oralá, ori, mai bine dis, comunicat 
de la om la om si de la generatie la generatie, prin viü 
graiü, şi păstrat în mintea omenéscá, adecá in memoria 
omenéscá. 

Prin Literaturá in genere se intelege suma acelor crea- 
tiuni ale mintii omenesci care sunt plácute, care, adecá, 
represintá frumosul, ori, care, sînt creatiuni estetice si sint 
formate prin ajutorul scrisului. 

Când literaturii îi adáogim epitetul de populară atunci 
dăm a înţelege că vorbim de acele productiuni estetice 
ale minţii omenesci, care au fost formate prin scris şi aú 
ajuns populare adecă cunoscute de popor. 


| - p “= A 


Sub numirea de Literatură Populară s'ar înţelege, deci, o- 
literatură scrisă, devenită populară ; pe cånd literatura po- 
pulará, este tocmai nescrisá. 

Cuvintul literatură este deci propui întrebuințat aice, 
si ar puté fi întrebuințat propriú când am numi cu el ma- 
terialul adunat deja în scris. Póte numirea de Folk-lore 
să fie mai potrivită; noi insá vom întrebuința tot termenul 
de Literatură Populară, dar luându-l în înțelesul în care ne 
trebue nouč. 


8 2. — B) Cuprinsul ei. — Prin cuvîntul Literatură luat 
cu înțelesul de literatură scrisă înțelegem suma acelor 
productiuni artistice care aŭ fost formate prin ajutorul 
scrisului. Literatura deci este o artă. 

O rada din sóre, O fásie de lumină albă cad asupra. 
unei prisme. Prisma primesce acéstá lumină si ne-o trece 
la noi analisatá in sépte culori. 

Albina culege nectarul din flori si ni-l dá sub formă de: 
miere. 

Pictorul culege frumosul din natură şi ni-l dă prin aju- 
torul culorilor. 

Poetul se impresioneză şi el din natură și ne dă crea- 
tiunile lui poetice prin ajutorul cuvintelor. 

Căile pe care se formézá creatiunile artistice se pot 
reduce tóte la un singur tip psihologic al cárui substrat 
anatomic se numesce arc nervos si care fisiologicesce se 
reduce la ceea-ce se numesce acțiune reflexd. 


8 3. — Creatiunea artistică cuprinde doué stadii: a) 
stadiul de impresiune, in care subiectul este impresionat 
de natură si b) stadiul de expresiune în care subiectul îşi 
manifestă felul in care a fost afectat, tradându-ne nouă, 
prin arta lui, elementele naturale aşa cum aú fost modi- 
ficate de el, ori aşa cum au fost analisate de prisma lui. 

Ca să fim mai înţeleşi, luăm casul creatiünii poesieí lui. 


es 
4 


V. Alexandri, intitulate Concertul în Luncă. Stadiul de im- 
presiune al acestei poesii coprinde momentele în cari 
poetul V. Alexandri a fost impresionat de Luncă în aşa 
fel că Lunca în care cânta Privighetorea ajunge să i se 
pară lui ca o grădină publică în care Privighetorea e o 
cantáréfá renumită, iar florile, plantele, paserile, gân- 
dáceii, fluturii sînt spectatorii, publicul. Stadiul de expre- 
siune coprinde momentele in care V. Alexandri creézá 
şi fixază prin scris poesia Concertul în Luncă. Ast-fel Con- 
certul în Luncă este opera de artă, care ne arată ce fel a 
fost impresionat Alexandri de lunca lui; sau, dacă voiti, 
Conceriul în Luncă, ne presintă noué Lunca aşa cum a fost 
modificată ea de prisma lui Alexandri; ori, dacă voiti, 
Concertul în Luncă, este opera de artă care ne presintă 
Lunca védutá prin prisma lui V. Alexandri. 

In tot casul, Concertul în Luncă este o operă desăvărşitii, 
adecă ajunsă la punctul culminant al evoluţiunii, ajunsă 
tot ce putea să ajungă: deg a fost făcută şi așa remáne. 

Creatiunea unei opere populare va ave tot doué stadii, 
dar aceste stadii vor fi mult mai lungi. 

Luám de pildă urmátórea poesie, sai mai bine urmă- 
torele versuri dise populare : 

Și-așa 'ml vine mie 'n gând 
Carul si boii să'mi vind, 
Plugușorul să'mi aprind, 

Și din ferul plugului 

Să fac arme murgului 


Și din ferul cel mai mare 
Să'mi fac tecă la pistóle. 


Pentru ca poporul să formeze aceste versuri a trebuit 
să fi trecut printr'un lung stadiu de impresiune, adecă a 
trebuit să fi fost multă vreme impresionat de fapte hai- 
ducesci, precum şi de suferinti şi nedreptäti omenesci, 
până când a trecut la stadiul de expresiune, adecă până 
când s'a găsit un om cu darul de a versifica şi cu darul de 
a sintetisa şi analisa şi faptele haiducesci şi suferinţele şi 


nedreptátile omenesci, si a format poesia saú cáte-va ver- 
suri. Si aceste versuri formate de el aŭ fost audite de alţii. 
Acei alţii le-au ţinut minte si le-au spus şi ei altora si acei 
alţii altora şi aşa mai departe. Si unii le audíaú de la alţii 
si numai le spuneai altora; iar alţii mai adáugíaü şi de la 
dinşii câte ceva pe unde li se mai părea, şi apoi le spu- 
niaú altora aşa cu adaos cu tot. Si din cei ce le audíaü 
asa cu adaosul, unii le spuneaú aşa altora, iar alţii mai 
schimbau ori mai adăugiau si ei. Aşa, până ce aŭ ajuns, 
de pildă, versurile acestea la starea în care le găsim, cine 
scie câţi le-au mai schimbat si le-au adaos; si nu se scie 
încă de aci înainte câţi le vor mai adauge şi le vor mai 
schimba. Stadiul de exprimare pentru ele încă nu e 
sfârşit, ori, dacă voiti, e sfârşit numai pentru momentul 
de faţă, ori pentru forma actuală. Sau, mai bine, am pute 
dice că forma lor actuală represintă un moment numai 
din întrega lor evolutiune de poesie populară. 

Poesia scrisă, cum e de pildă Concertul in Luncă, a ajuns 
forma ei desăvârșită, sa fixat, am pute dice a murit; iar 
poesia populară nu more, nu se fixazá; stadiul de expri- 
mare al poporului nu are sfârşit pentru că nici stadiul de 
impresiune nu e sfârşit. Un poet óre-care, un individ se 
impresionézá de ceva şi apoi creézá, adecă îşi exprimă 
impresia prin opera de artă. Poporul se impresionézá si 
începe opera de artă, adecă începe a se exprima; dar 
înnainte de a sfârşi opera de artă, se impresioneză din 
noŭ si de aceea își modifică si opera de artă. Ast-fel 
opera de artă merge modificându-se din ce în ce, după 
felul cum se impresionézá poporul si după felul cum se 
exprimă. Un poet óre-care — individ — îşi exprimă im- 
presiunile prin mai multe opere de artă pe când poporul 
işi modelézá pe fie-care di opera respectivă, începută 
mai dedemult, căutând a o cresce iar nu a o ucide. O 
poesie populară numai atunci more când fondul ei nu mai 
corespunde de loc la impresiunile actuale. Poesia popu- 


9 


— — = — — =- — 


lará e vie. Formele pe care le îmbracă ea dilnic sînt ca 
şi formele pe care le iea omul în desvoltarea lui de la 
vârsta copilăriei până la bätrânetä. 


8 4. — Literatura Populară cuprinde prin urmare tote 
elementele vii ale impresiunii, şi continuă a se desvolta 
ca o fiinţă vie, Din acest punct de vedere Literatura Po- 
pulará s'ar puté numi Literatura vie, care cuprinde Opere 
artistice vil. 

Literatura scrisă, de Óre-ce e ajunsă la forma desăvâr- 
sitá se póte numi Literaturá mórtà. 

Sint casuri cánd o bucatá de Literaturá scrisá devine 
Popularä, adicá e luatá de popor si pusá in circulatie. 
Acésta Sar puté numi Literatură Învictă. 

Poporul punénd'o în circulaţie îi aplică si ei schimbările 
si adăugirile trebuitóre. 

Literatura Populará se maí deosebesce de Literatura 
scrisă si prin cuprinsul ei. Literatura scrisă cuprinde numai 
producfiunile artistice: tote felurile de poesii, roman, nu- 
velă, discurs oratoric, etc., şi lasă de oparte tote cele-l'alte 
productiuni ale minţii omenesci care aú un fond istoric 
sau sctinfific, sau chiar religios. Literatura Populară însă 
cuprinde tot felul de productiunt ale minţii omenesci, artistice 
și ne artistice ` poesii, basme, mituri, superstitiuni, legende, 
sfărămături de limbă, ghicitori, descântece, obiceiuri, rugă- 
ciuni, proverbe, prevederea timpului, dicétori, lécurí, etc. 1) 


1) Le Folk-Lore du Poitou par Léon Pineau, din «Collection de con- 
tes el Chansons populaires», cuprinde, de pildă: 

Premiére partie : Contes et Légendes. 

A) Contes merveilleux. 

B) » — d'animaux. 

C) Faceties et bons tours. 

D) Le diable. 
E) Loups-garous et sorciers; la chasse galopine: 
F) Divers: I) Le conte de Lansquenet, II) Jean Sans-Peur, III) Les 
deux auvergnats; IV) Tailleur. ourleur, brodeur, barlificoteur, V) Le 
conte du domestique qui a mangé son maitre. 

G) Randonnées. 


10 


—— e ———— 


8 5. — C) Forma. — Ca si Literatura scrisă, Literatura 
Populará se presintá sub forma proseï si a versului. 

Atát prosa, insá, cát si versul din Literatura Populará 
se deosebesc de prosa cát si de versul din Literatura scrisá. 


Sp — I) Forma prosei. — Prosa din Literatura Popu- 
lará se apropie de stilul familiar din Literatura scrisă. 

Dicţionarul Popular e bogat numai in termeni concreti 
şi sărac în termeni abstracti. Poporul cunósce numirile 
lucrurilor reale de care e încunjurat, şi în legătură cu ele 
cunosce numirile ideilor generale, dar cunosce forte puţine 
noţiuni abstracte. 


In Literatura scrisă, adecă în Literatura cultă se dice 
de pildă : 

Recunoscin(a este caracteristica nobleţei. 

Poporul insá, ori un om din Popor cum va puté exprima 
acéstá idee ? Poporul n'are cuvintul recunoscinfd, nici cu- 


A) Légendes locales: I) Les villes disparues, II) Les danseurs 
maudits, III) Les Fadets, IV) Le diable trompé, etc. 

B) Notre Seigneur et les saints: I) La légende de Saint Martin, 
II) Les Saints Chátiés, etc. 

Deuxième partie : Chansons. 

A) Rondes et bourrées. 

B) Pastourelles. 

C) Chansons d'amour et de mariage. 

D) Chansons Militaires. 

E) Ballades. 

F) Chansáns diverses. 

Troisiéme partie : Berceuses — Formulettes. — Devinetles, — Traditions 
el coutumes. — Miettes de Folk-Lore. 

A) Berceuses, Rondes et Rimes diverses. 

B). Jeux et Formulettes: I) Pour amuser les petits enfants, II) For- 
mulettes d'élimination au jeux. 

C) Devinettes. 

` D) Coutumes de mariage. 

E) Usages et coutumes se rapportant à des dates déterminées. 

F) Coutumes diverses. 

G) Pélerins et pélerinages. 

Hi Priéres populaires. 
I) Les oiseaux. 
J) Dictons sur le temps. 
K) Miettes de Folk-Lore. 


vintul caracteristică, nici cuvintul noblejă. In lipsa acestor 
termeni abstracti Poporul va întrebuința epitete şi ideea 
de mai sus o va exprima dicénd, de pildă : 

Un om cum se cade trebue să fie subțire de obraz. 

In loc de nobleță va pune, deci epitetul de: cum se cade, 
si în loc de: recunoscinfá, epitetul de: subțire de obraz. 
lar termenulabstract : caracteristică, vedem că se exprimă 
prin expresiunea verbală : trebue să fie. 

Mintea Poporului nu e obicinuită cu abstractiunea. Când 
are de spus ceva mai complicat, Poporul nu e obicinuit 
să abstragă numai principalul, ci caută să le spună de 
rând tote aşa cum au fost şi trebuitore şi netrebuitore. 

Poporul ori se exprimă laconic printr'un da sau nu, ori 
se exprimă de tot prolix. Si e de notat cá din causa lipsei. 
de abstractiuni, chiar în prolixitate intrebuintézá laconisme.. 

Poporul de obicei intrebuintézá constructiunea dreptă, 
oratia directă şi in naratiuni reproduce formele dialogale 
si intrebuintézá repetitiunea. 

Prosa populará cere insá un studiú mai aprofundat. 

lată un exemplu de prosá populară din: Le Folk-Lore 
du Poitou : 

8 1. Le Cure de Saint- Sulpice- Les- Feuilles. — 
Il y avait le curé de Saint-Sulpice-les-feuilles; il avait deux bonnes 
vaches; et, ayant ces bonnes vaches, il était joueur; et, ma foi, 
un jour, n'ayant pas d'argent, il met une de ses vaches au jeu. Perd 
sa vache. Lo voilà avec rien qu'une vache ; et comment faire? Et 
comment faire? Le dimanche à la messe, il monteen chaire ; il dit: 

— Mes fréres! Ceux qui auraient une bonne vache, ils pourraient 
bien l'envoyer chez moi, pendant quelques jours; peut-étre qu'aprés 
cà, au lieu d'une, ils en auraient bien deux. | | 

Il y avait un pauvre homme, qui était là, à la messe, et qui entendait 
Ça. Quand il a été rendu chez lui, il conte ça à sa femme. Elle lui dit: 

— Taise-toi donc, dis, vieux sot! N'avons qu'une vache, gardons-- 
la donc! I n'veux pas que tu la ménes chez le curé, tu m'entends ! 

El s’en va aux champs, aprés Vépres. Lui, pendant qu'elle était aux 
ond) Y prend sa vache et la méne chez le curé. Il dit: 

— Monsieur le curé, n'avons qu'une vache; mais i vous l'améne, 

arce que vous avez dit que ceux-la qu'avaient une bonne vache,. 
ils pourraient l'envoyer chez vous: que, peut-être, au lieu d’une, 


ils en auraient bien deux aprés. | 
— Vous avez bien fait, mon bon ami, que dit le curé. 


12 


Il le fit boire et manger. L'autre laissa sa vache et puis se rendit 
. chez lui. Et quand il a été rendu, sa femme était revenue des champs ; 
il lui dit qu'il avait mené leur vache au curé. | 

Ah! nom de Dieu! Elle lui flanque deux au trois rápées (volées 
de coups)! | 

He! ne me bats donc pas, qu'il dit! 

Ne dis donc ren! Il m'a dit que, d'ici cinq ou six jours, nous en 
aurions deux. | 

Et là-dessus la femme s'en va chez le curé. 

— Ah! qu'elle dit, i vas ben ou (le) savoir! 

Ah qa, monsieur le curé! Je veux ma vache. 

— Oh! qu'il dit, ma pauvre femme, voyez-vous, tout ce qui rentre 
. chez moi n'en sort pas. 

Elle retourne et fout encore guelques volées à son homme. 

— Ah là! qu'il dit, patiente donc! Ne me bats donc pas! Il n'y 
a encore qu'un jour de passé; il nous la rendra peut-être. 

C'était à l'époque des semailles; la terre était sèche ; le curé dit! 

— Tiens ! On ne peut point labourer aujourd'hui ; il faut mettre 
les deux vaches au champ. 

Voilà que la sienne devient taureaude; elle prend sa course, ah! 
et l'autre de la suivre; elles sautaient par dessus les buissons.... 

Lc bon homme, qui était a sa croisée, qui les voit venir: 

— Ah! qu'il dit à sa femme, vois-les donc qui reviennent! Elles sont 
deux ! 

Vite, il s'en va ouvrir la porte de son écurie et il les fait entrer 
toutes deux. 

— Ah, dit-il à sa femme, regarde donc, la bonne vache! Elle est 
encore plus forte que la nótre. 

Le curé vint bien chercher sa vache. 

— Non, non, que dit la femme, monsieur le curé, tout ce qui 
rentre chez nous n'en sort pas. 

Effectivement, le curé n’eut pas sa vache, et il ne peut pas faire 
. labourer, aprés. Il a été obligé de faire ensemencer à la bosselée. 


Conté par le père Biaizon, 75 ans. !) 


Alt exemplu de prosá Populará din Haute. Bretagne : 


§ 8. — La Goule és Fées. — Un sai (soir) que la mére Milie 
(Émilie), qu'était saige-femme (sage-femme) de son état, était assise 
su n'un berchet (escabeau) dans l'coin d'son fouyer, o ouit queuqur'un 
qui cognait à Phu (porte) de son hóté. 

O débarrit la porte, et o vit entrer sez ielle eune veille femme 
qui li dit comme héla de veni do ielle tout Cont! Saint-Leunaire, à 
cette fin d'assister eune créiature qu'était en ma d’éfant. 

Milie répondit qu'o voulait ben: o print ses solées, mint su son 
dos eune petite devantiére, rapport a la fret (froid) ; o cutit (cacha) 
son feu et sieuvit la veille qui cheminait devant-ielle et marchait 
par les sentés comme s'il avait été joú. 


1) Léon Pineau. Collection de Contes et chansons populaires, p. 
. 59—61. Paris, 1892. 


Py avait mézé (dejá) un p'tit d’ temps qu'iz étaint partis, quand 
Milie ouit le bru de la mé, qui menait tenant de ramaige cont! les 
roches de faláses. 

— Eioü qu'ous me menez? qu'o dit (dit-elle). Voul'ous me faire 
aller diqu'à (jusqu’à) la Goule-és-Fées, ousque n'en dit qu'ou vait 
fes fions d'aut' fais ¡les fées d'autrefois) ? 

— Vére (oui), Milie, que li repondit la veille ; j'allons directement 
là..., etc...., etc. 1) 


Alt exemplu de prosá Populará, ín limba valoná, cu 
traducerea în limba franceză : 


8 9. — La belle et la laide. — 1 gn'avé on kó on'fém 
k'avé deu koumér, on'bél è on'lét'. Sa fé ku l'bél avè on 
bo-n ami e l'lét'énn' ave pon. 

E lu mer s'è fáchéy ku P lêt’ nave pon d'bo-n ami è 
el sa métu on djou o lié él di kom sa a s' bel koumér, 

el li-y alich kèr du l'éw do P fontin-n'o twa liyon po: 
l'rugéri. Sa fé ku vla P bel pôrtiy. 

A s' tchumin fézan, él raskontur on viy féy ki li dmant : 
Doú vas'? 

— Dju m' va kèr du l'éw do P fontin-n' o twa liyon, 
po rgéri m’ mér kè malót'. I fé bin malójiy d'avér du 
l'éw do P fontin-n' o twa liyon. 

Lé liyon t'von mougné. Vin on pó m' grété din m'do,. 
djé tan dé peu ki m' mougnau. El a sti grété din s' do,. 


TRADUCERE: 


Il y avait un coup une femme qui avait deux commères, une belle 
et une laide. Ca fait que la belle avait un bon ami, et la laide n'en 
avait point. | 

Et la mére s'est fáchée que la laide n'avait point de bon ami et 
elle s'a mis un jour au lit et elle (a) dit comme ça à sa belle com- 
mére, qu'elle lui aille quérir de l'eau de la fontaine aux trois lions 
pour la reguérir. 

Ca fait que voilà la belle partie. "A son chemin faisant, elle ren- 
contre une vieille fée qui lui demande: Oü vas-tu? — Je me vais 
quérir de l'eau de la fontaine aux trois lions, pour requérir ma mére 
qui est malade.—Il fait bien malais2 d'avoir de l'eau de la fontaine 


1) Paul Sébillot. Litterature orale de la Haute-Bretagne, p. 19—20. . 
Paris, 1881. 


14 


aux trois lions. Les lions le vont manger. Viens un peu me gratter 


dans mon dos, j'ai tanl des poux qui me mangent. Elle a été gratter 
dans son dos, elle lui a dit. 1) 


In textul din urmá se vede repetàndu-se: aille quérir 
de l'eau de la fontaine aux trois lions... 

Ne márginim numai la aceste exemple luate din lim- 
bele stráine. 

In tóte limbele prosa populará are aceste caractere. 

Prosá Populará n'are formá artisticá, ea nu tráesce 
prin forma ci prin fundul eí. 

Imi pare réü că nam la îndemână o bucată de proză 
românâscă adevérat populară, adecá culesă chiar din gura 
Poporului. 

De şi ţara nóstrá e una din cele mai bogate in Lite- 
ratură Populară, totuşi nu ne putem mândri cu colectiuni 
de prosá adevérat populare. 


8 10. — Colecfiunile nostre de prosă populară sînt im- 
portante mai mult în privirea fondului, iar în privirea for- 
mei lasă de dorit, pentru că in genere forma lor aparține 
Literaturei Culte, adecá Literaturei scrise. Mai toţi aceia 
de la care ne-a remas scrieri populare în prosă ne-au 
lăsat o prosá mai mult sau mai putin máestritá; în tot 
casul nc-aü lăsat o prosă personală a lor, iar nu prosá 
populară. 

Când te gândesci la subiecte populare şi la prosă, fără 
de voe îţi vin în minte prosatorii: Creangă, Ispirescu, Odo- 
bescu, Eminescu. 

Când e vorba de subiecte populare fie-care din aceşti 
scriitori procedeză alt-fel. 

Creangă alege capetele din trei, patru saú mai multe 
basme, legă aceste capete uncle de altele si face un 
singur basm mare si lat. Dupá cât se vede, in privirea 


1) Questionnaire de Folklore, publié par la Société de Folklore 
. Wallon, p. 53—54. Liége 1890. 


15 


-—— — — ——— — 


fondului, idealul lui Creangă ar fi fost ca din toţi feti-fru- 
moșii să facă unul singur, și tote peripetiile sau pätaniile 
de la toţi feti-frumosii să le pună pe socotéla unuia. 

In privinţa formei, Creangă dă basmelor sale cea mai 
frumosă formă. Formă frumósá, măestrită, dar tocmai 
pentru acea ne-populară. Citind proza lui Creangă poţi 
să 'ti dai samă la ce frumusetà pote să ajungă limba po- 
pulară, dar limba prosei lui ori cât de prosă ar fi şi ori cât 
de moldovenéscá, tot nu e populară. E prosă măestrită. 

Ispirescu ne dă basme culese, dar stilisate. El revede 
stilul basmelor culese de el şi işi dă ostenelă de rotun- 
desce frasele, şi adese ori vâră termeni prea vechi ori 
prea noi. 

La Odobescu găsim lucruri frumóse dar nu populare. El 
vrea să scrie în limba poporului dar nu '| cunósce nici pe 
dinsul nici limba, de acea în acea frumusetà de stil 
măestrit găsim lucruri neexacte ca populare şi termeni 
populari intrebuintati improprii. 

Eminescu croesce un tip de basme şi îţi dă frumuseți 
omerice, şi frumuseţe ori chiar capo-d'opere de stil, dar 
stil măestrit, prosă cultă nu populară. 

Insumi eu, am scris subiecte populare in prosă, dar 
acestă prosă este prosa mea, nu prosa populară. 

Aceste pricini mé fac să dau aci mai la vale ca exemplu 
de prosă populară, o bucată pe care o íeü de la un únér 
care, fárá a fi colectionist, de productii populare, s'a apro- 
piat mai mult de prosa populară. lato : 


8 11. — Tóder Tutungiu. — A fost odată, ca nici odată 
cá, de n'ar fi fost nici nu sar povesti; a fost odată un 
om sărac. Dar omul ésta era sărac lipit pămintului, nici 
cenușă `n vatră n'avea, si pe asta i-o suflase vintul. Pe 
lângă asta, el mai avea si o mulţime de copii, dar multi, 
multi cáte borte, sorí gáuri la un ciur si cu trei maí multi. 

Copiii, la casa omului, cât de multi să fie, nar strica, 


16 


dar el sáracu n'avea cu ce i tiné, nici din mâncat nici din 
imbrácat, cá era sárac prápádit. Muncea el si cu femeea 
in cóce 'n colo, ba la câmp, ba la câte tóte celea, dar 
de-agiuns de cele lucruri care trebuesc la casa omului, 
ba sá aibá vre-odatá. 

Tórce femeea lui intr'o di, cum se 'ntimplá, la un fuior, 
si de pe torsul din fuiorul cela câştigă trei lei vechi — că 
era 'n vremea de demult treba asta — şi numai când îi 
câştigă ce'i vine lui bárbatu-séú în gând si dice : 

— Femee hăi, dă-mi mie cei trei lei să-i am de chel- 
tuclă pe drum, că, uite, ce mi-am pus în gând, sá mé duc 
la D-deú să mé rog de el si să vedem nu s'o milostivi sá 
mé däruéscä el cu ceva? Dă-mi-i| 

— Ce sá ti-i dau, bre bárbate, mai bine hai să cumpárám 
o banitá de făină să facem mămăligă la copii că naŭ mân- 
cat săracii de-o grămadă de vreme sis odárlití de fóme. 

— De, femee... 

— Si tu, sciù eŭ ? dacă ti Log da, te-í duce la vre-o 
crâşmă si i-éi bea. 

— Ce să-i beu, bre femee, tu socofí că ei suguesc, 
vreme de sagá-í acuma ? 

Se luase de ginduri bietul om de atáta muncá fárá spor 
si de-atáta calicie. 

— Eù ti-o spun curat, femee, cá mí-am pus de gánd 
să mé duc la Dumnedeú. lac'asa. 

— Ei, de, bárbate, cum credi că-i bine, aşa fă, eu 
nu-ţi dic nimica. Ti-i dau, dar gándesce-te... 

— Nai tu grijă, parcă eu nu mé gindesc? pe mine nu 
mé dóre inima ? Sciü eü cum se cástigá paraua. 

— Taman din pricina asta dic şi eŭ, că scii; dar, pe 
drum, ce iei la tine de mâncare? 

— Ce să iéü, du-te si tu aşa şi vedi nai găsi un pe- 
troiú? Pune-l în foc sá se încăldescă si după ce s'o încăldi, 
să-l pui in traistá, să fie acolo, sá dic şi eü cá am ceva la 


17 


AAA A A — —— ———— — 


Se duce femeea de gásesce un petroiú si dupá ce-l gá- 
sesce, il aduce acasá, il pune ín spuzá sá se incäldéscä, 
apoi îl pune ín traista românului. Tóder Tutungiul,—c'aşa 
| chema de pe dinsul — îşi iea traista si cei trei lei şi-o 
pornesce pe ici în colo, în drumul lui. Daca pornit, numai 
a mers el asa, a mers păn'a dat de-un pod. lacátá, numai 
la podul cela, dá peste doi uncheşi bétráni, cât lumea de 
bătrâni şi mai ceva încă. Cei doi unchesi îi esă înnainte 
şi-i grăesc de colo : 

— Măi române, încotro mergi tu? 

— Apoi încotro să merg, ia la Dumnedeú merg sá 
videm nu mo dărui cu ceva, că am o EES de copii acasá 
si nu mai am cap cu ce-i tiné : ; 

Unchesii ceia eran Dumnedeú si Sf. Petrea, dar ei 
n'aú vrut să se dea pe faţă ci au vrut acuma să-l pue la 
cercare si-Í dic iar : 

— Nai, bade, vre-o doué parale sá ne dai şi noué sá 
trecem podul ésta ? 

— Ba am, cum sá n'am, dice de colo Tóder, cá era 
bun la inimá si milostiv Tóder Tutungiu. 

Ca să trecă podul, pe vremea aceea, pentru trei ómeni 
se plătia, un leu, podărit şi el nu s'a dat în lături, a plătit 
pentru câteşi-trei: pentru el şi pentru cei doi uncheși. 

El, cum sar prinde, a plătit un leú si i-ai mai rémas 
doí—tocmaí asa. Dac'aú trecut podul numai Dumnedeú 
şi cu Sf. Petea aŭ apucat pe alt drum, încolo, şi lau lăsat 
pe Tóder, sapuce încotro îi era vrerea lui de dus. Du- 
cendu se asa Toder înainte, numai ajunge la alt pod 
peste o apă mare. Când colo, iacătă iar doi uncheși 
inaintea lui.... | 


D. Popa.!). 


um A AP ———— A — 


1) Revista Copiilor An. 1 No. 6, pag. 92—93. Bucuresci 1896. 


II. FORMA VERSULUI 


$ 12. — Versurile populare aú menirea de a fi păstrate 
in minte. 

Pentru a fi însă păstrate în minte trebue mai intáiú 
să fie invétate pe dinafară. 

Pentru a fi invétate pe dinafară trebue să fie usóre de 
invétat. 

Pentru a fi usóre de invétat, trebue sá fie: 

I) scurte, 

2) sá n'aibá inversiuni, ci sá aibá constructiunea dréptá 
a graiului obicinuit, a graiului de tote dilele. 

Deci : 

1) Scurtimea. 

2) Construcţiunea dréptá şi lipsa de inversiuni sint carac- 
terile destinctive ale versurilor populare. 

Ori unde vei întâlni versuri lungi adică mai lungi de 
cât opt silabe, si limbă măestrită ori constructiuni inverse 
să scii cá nu e vers popular ci imitatiune sau contrafa- 
cere. 

Contrafacerile se mai pot cunósce, se 'ntelege, si după 
termenii si dupá ideile intrebuintate pentru cá poporul 
are anumiti termeni si anumite idei, si nu i se póte pune 
in socotéla lui ori-ce, dupá voe. 

Principalele conditiuni ale versurilor populare, în tote 
limbele şi la tote poporele şi în tote timpurile sînt acestea : 
Scurtimea si Construcţiunea dreptă, fără inversiuni. 

O calitate însemnată a versului popular este şi limpe- 
dimea, ori claritatea, şi chiar precisiunea. Amintesc aci 
numai în trecăt de aceste calităţi, şi voiú reveni asupra 
lor mai încolo, de ore-ce ele nu sc raportă la formă, ci 
la fond. 

Amintesc aici insă mai ales de precisiune. Versurile po- 
pulare pot să cuprindă óre-care amplificări si repetitiuni 


49 


care le daŭ frumusetà şi farmec deosebit, dar nu coprind 
nici odată umpluturi sau lucruri netrebuitóre si fără rost. 

Nisce versuri ca să ajungă populare trebue să trecă 
printr'o mulţime de ciururi sau filtre, în care remáne ori- 
ce noroiü saú nămol sau imperfecţiune. 

Să ne închipuim că la o adunare veselă, populară, un 
sátén 6re-care meşter de stihuri, a făcut, adică a impro- 
visat oral cáte-va versuri, doué sau mai multe. 

Se "ntelege că aceste versuri nu pot să fie de cât: bune 
sau rele saú mijlocii adică între bune si rele. 

Dacă vor fi bune, adică dacă vor ave unele calităţi 
care să le facă plăcute ori interesante, şi dacă vor fi şi 
uşor de ţinut minte, atunci, dintre toţi cei de faţă, se va 
găsi .care-va în mintea căruia sá se intipáréscá. 

Acela sau aceia în mintea cărora s'au întipărit, le vor 
spune altă dată si la alţii, si aceia le vor spune mai de- 
parte şi ast-fel versurile acestea vor începe a trăi adică 
a se răsădi din minte 'n minte, din di în di si din loc 
în loc. 

Dacă vor fi rele, adică dacă nu vor fi nici plăcute nici 
interesante ori nu se vor pute tiné minte, atunci vor trece 
nebăgate 'n samă de nimeni, vor muri, saü mai bine di- 
când, nu vor trái, de óre-ce sau născut neviabile. 

Dacă vor fi de mijloc, adică dacă vor ave şi ceva 
bun, atunci ceea ce va fi bun se va întipări deocamdată 
în mintea cuiva, pentru a fi reprodus când-va oral, în 
audul altora. 

Dacă cel ce le va reproduce, le va reproduce deplin 
imbunätätite, atunci ele et vor continua drumul saú viéta 
ca şi cele bune ; dacă vor mai ave ore-care neajunsuri, 
atunci ori neajunsurile se vor îndrepta de alţii, ori versu- 
rile cu neajunsuri vor peri ca şi cele rele. 

De aci se vede că, pe când in literatura scrisă se pás- 
treză la un loc şi de-a valma si bun si réú; în literatura 
orală trăesce numai ceca ce este bun. 


90 


Se 'ntelege, dacă dic cá in Literatura Populară se pás- 
trézá numaí ceea ce este bun si desävärsit, acésta este in 
teorie numai, pentru cá în practică lucrurile se presintá 
alt-fel. In practică se întîmplă adese-ori să ne spună 
cine-va o poesie populară sati versuri populare de tot im- 
perfecte. Acesta se explică însă alt-fel. Acesta se explică 
nu prin aceea că apa isvorului nu este bună şi curată, 
apa e bună şi curată dar gura de isvor unde am nimerit 
noi nu e bună. 

Dacă avem noroc să dăm peste un om deştept şi înzes- 
trat cu o memorie bună, atunci vom audi de la el versuri 
populare sai poesii populare de calitate bună ; iar dacă 
vom da peste un om prost, ori peste unul cu o memo- 
rie ingrată atunci vom audi de la el versuri sau poesii 
mediocre. 

Să se scie însă că la versurile populare trebue să se 
ţină samă de buna-credintá a celor ce ne spun versurile. 

Sînt mulţi care spunéndu-ne versuri populare, se apucă 
şi ne improvisézá ei versuri, aşa că in loc să ne dea ver- 
suri populare ne daŭ improvisaţiunile lor proprii. Multe 
de aceste improvisatiuní se gásesce in colectiunea lui G. 
Dem. Teodorescu. 

La noi, si prin alte térí, dar mai ales la noi, de cánd 
s'a inceput a se da óre-care cáutare versurilor populare 
si Literaturii Populare s'aü iscat multime nu numaï de im- 
provisatori dar chiar de fabricatori de versuri populare 
şi de ori-ce fel de producţii populare, aşa că trebue să fim 
preveniti cá nu ori-ce marfă ni se debiteză este produc- 
tiune populará. 


S 13. — Dám aci maí jos cáte-va exemple de versuri 
dise populare, dar care în realitate sint făurite sau false. 

A) Din Sórele si Luna, dupá Petre Cretu Solcanu, co- 
lectiunea G. Dem. : 


a] Versuri populare române 


Foe de cicore 

In prundut de mare 
lată că 'mi resare 
Puternicul sóre !). 


Prunduf e un diminutiv care fórte des se intálnesce in 
versurile dictate de Petrea Creţu Solcanu, dar nu saméná 
să fie popular. Poporul intrebuintézá diminutive dar nu 
le intrebuintézá ori unde. Nu pot aduce, pentru moment 
altă dovadă de cât părerea mea, dar cred că dacă sar 
face un studiu special pentru intrebuintarea diminutivelor 
in Literatura Populară sar vede că am avut dreptate. 

Puternicul sóre, insă, e hotărît ne popular, căci e o in- 
versiune pe care poporul mo intrebuintézá; e o inver- 
siune de poesie cultá. 

B) Din Brumárelul dupá Petrea Cretu Solcanu, colec- 


tiunea G. Dem. : 

Foicicd ismd creță 

Intro Joi de dimineță, 

Tuturor le "i cu dulceţa, 

Numai unul are gréfá 

Voinicel bălaiii la faţă 
Foicică vine[ea, 
Voinicelul se scula, 


Drum d'a lungul apuca 
Polecuja că 'mi ţinea. 

Fóe verde pelini[à 

Sus pe verdea moviliţă 
Voinicelul se urca 

'N tôle părțile cáta 

Ochii rótá că 'și făcea. 
Foicică de lăptucă 

Când privia în jos pe luncă 
Colea "n verdea lunculiţa. 


Subt o mândră garofild 
Imi dormia do copili[d. 
Lin întinsă pe rázor 2) 


Numai unul are gré(á e nepopular pentru cá are grétà 


1) Pagina 410. 
2) Pag. 450—451. 


22 


e nerománesce : nu se dice románesce am gréjd, are 
grétä, cum nu se dice am frig, aŭ frig ori: am fóme. 

In aceste casurí poporul intrebuintézá vechea construc- 
tiune sintactică latină : mibi frigus est — mii frig, mi-i 
sete, mi-i grétä. 

Pe de-altá parte se vede cá acest vers e o umpluturá, 
de óre-ce e pus fără rost, aşa cá ar eşi că pricina care a 
fácut pe voinicel 

sá se scole, 
să iea drumul de-alungul, a fost gréfa, 
adică s'a sculat si a plecat la drum din pricina grefei. 

După cât se pare, Petrea Creţu Solcanu era un im- 
provisator de profesiune. Cunoscea forte multe versuri po- 
pulare, se familiarisase aşa de mult cu ele, şi acuma ajun- 
sese ca un caleidoscop, ca dintr'un numér restrins de bu- 
cáti sá facá un numér infinit de combinatiuni. De alt-fel 
acesta o fac toti lăutarii: încep un cântec, spun cáte-va 
cuvinte din el, apoi spun din altul si din altul si asa mai 
departe. Ei nu sint productorí ori creatori ci numai nisce 
reproducátori ori mai bine dis copiétori. Ei se interesézá 
óre-cum numai de numérul saü de mulţimea versurilor 
ori de lungimea bucátilor pe care intrun moment ar 
pute sá le debiteze; ei nu sciù să ţină samă de fond, 
căci ei nu sint creatori de fond, fondul nu represintă sim- 
timintele lor, ci simtimintele poporului de la care ci au 
luat versurile ca form si cu fond cu tot. E greşită ideea 
celor ce cred că lăutarii şi mai ales Tiganii sint creatorii 
poesiei populare. Aceştia sint numai reproducátori şi incă 
reproducători stângaci si neconsciintiosi, pentru că ei 
mânuesc un lucru străin, o creatiune străină. Tiganii si 
lăutarii nu crează ei poesiile populare pentru că nu sînt ei 
poporul si nici nu simt ei ce simte poporul. Vom arăta la 
locul cuvenit cine sint creatorii poesiei populare. 

Nu mai e nevoe, cred, să adaug cá si versul: luturor 
le “i cu dulceță nare nici un rost, nici un înţeles, si nici 


23 


nu se dice: lor le "i cu dulcéfd, ómenilor le “i cu dulceță. 

In : Sus pe verdea moviliţă şi colo “n verdea lunculifá, 
vedem iarăși inversiuni nepopulare: verdea moviliţă si 
verdea lunculi(à. | 

Poporul intrebuintézä adiectivul innaintea substantivu- 
lui, numai in anumite casurí. Poporul intrebuintézá adiec- 
tivul articulat innaintea substantivului, de obiceíú urmat 
de prepositiunea de, si anume acolo unde póte fi urmat 
de prepositiunea de, ex: nenorocitul de el, afurisitul de 
frate-séii, bogatasul de Gheorghe, prósta de Voichita amári- 
tul de tata, si mai dice poporul si: bietul tată, béta mamá ; 
săracul tată, săraca mamă. Când poporul dice: Popa 
Gheorghe, Maica Melania, Mátuga Zamfira, Monastirea Co- 
ia atunci cuvintele, Popa, Maica, Mătușa, Monastirea, nu 
sint luate ca adiective, ci ca substantive, nu sint epitete 
ci numc. 

In sfársit, nu voiü sá caut numaí de cát de unde provin 
aceste greşeli sau cine le-a introdus, ci afirm numai cá 
sint constructiuni nepopulare si că versurile ce le cuprind 
sint fabricate ori nepopulare. Se scie insă cá multi dintre 
culegétorii de poesii populare, se credeai si se cred si 
astă-di autorisati a mai corecta ori intregi ori, după cum 
diceaú ei, a mai întocmi poesiile ori versurile populare, 
ca să dea lumii ceva complect ori desăvârşit. 

Versul : Lin intinsá pe rdzor este arhi-falsificat: O 
copiliță lin intinsá pe rázor! Lin întinsă! 

In limba cultă, adică, mai bine, cărturarii ori omenii 
care vorbesc si limbi streine, dic şi chiar scriu : 

Bine *mbrácat, bine fript, pentru că sînt obicinuiti cu 
limbile străine: bien babillé, bien bátit, bien rôti; put ge- 
braten; poporul insá pune adverbul in urma participiu- 
lui : imbrácat bine, fript bine, copt bine. 

C) lată si o poesie de Anton Pann, trecută în colec- 
ţiunea G. Dem. ca poesie populară : 


24 


DRUMAREL 


Intr'o verde gradinifá 
Sede-o dalbá copilitá. 


Trece un voïnic in grabá | 
Și cu suspin o intréba : 

— Spune-mi, dràgd copililá, 
Cu-a ta singură gurifá. 
Dise dalba copiliță ni 
Cu-a ei singură gurifa: 
Dar ta, voïnicele, spune 

De ești insurat ori june 1). 

Am subliniat ceea-ce e mai săritor în ochi. Inversiunile : 
cu-a ta singură gurilá şi cu-a ci singură guriță. Şi singură 
gurifä! ... pare că sar fi aşteptat să aibă doué. 

Si cuvéntul june ? 

D) In poesia Cicórea culésá de d-l. L. Puscariu, colect. 
G. Dem. găsim : 


Dar o a védul 
Dràguf sfintul sóre ?) 


E) In Dobrisén dupá Petrea Cretu Solcanu, colectia 
G. Dem. : 


Dobrișen că i-a opril 
Si la el í-a poposil 
Si "n ciobani i-a strávestit 3). 


In limba poporului a strävesti ? şi încă a străvesti in 21... 
F) In Radu Calomfirescu după Petrea Creţu Solcanu, 
din colectiunea G. Dem. : 


In susul Pilescilor 
Multe corturi sînt întinse 
De pămînt cu lanţuri prinse.... 
Prinlre corturi märunfele, 
Este-un cort mare rotat 
Cu cregtetul naramzat *). 

1) Pag. 452. 

d Pag. 459. 

8) Pag. 474- 

4) Pag. 477. 


25 


Aci am subliniét inversiunile şi cuvîntul naramzat. Eu 
personal n'am intálnit acest cuvint in popor. Am audit 
intáca datá cuvintul naramzá de la un grádinar saú flo- 
rar al lui Petre Mavroghene, la satul Goesci jud. lasi, 
prin 1867/68. El se numia Nicolae Vasiliu. Apoi am mai 
audit cuvintul naramzá pe la oráseni, cam boerinasi. 

Pe cát sciú, de pe-acolo, se numesc naramze un fel 
de portocale, póte mandarinele. In popor, prin Moldova 
se audia de demult intre 1860— 1870, pe cât mi-aduc 
aminte, cuvintul narumgiii ca culóre, dar nu sciú ce cu- 
lore o fi fost accea. | 

Omenii din popor insà pe câti i-am intrebat n'aú sciut 
ce este naramzá. Lu socot că versul de față nu e popu- 
lar, pentru cá descriptiunea acésta a cortului nu e popu- 
lará chiar dacá din intimplare, ceea-ce nu cred, cuvintul 
neramzat ar D popular. In casul când ar fi popular atunci 
nar fi fost dat in forma asta, ar fi fost: nárámzuit, sau 
naramzià ori naramgtir, căci poporul nu dice argintat ci 
argintuil sai argintiú sai auri. Versul: Este un cort mare, 
rotat, nu e popular. Poporul nu intrebuintézá asa doué 
epitete sau atribute unul după altul, fără legătură; po- 
porul nar fi dis: mare, rotat ci mare si rotat. 

G) In Radu Șerban Basarab, după manuscrisul Aron 
Prejbenul, cumperat de stat. Colect. G. Dem.: 

Domnul 
Sta si iscodecce 
Ciobanul 
Le-aduce veste 
Păgăni 's daţi la beţie 
La jafuri, la tâlhărie. 


Ostirea şi-o ránduesce 

Nóptea 'n patru părți lovesce : 
Omor, junghie Turci, Tátari 
Pe-aí crestinilor tiraní. 

De pe Bársa mat la vale 
Táind celele ungare `). 


1) Pagina 479. 


26 


Enumerarea : la beție, la jafuri, la tdlbárie nu e popu- 
lará. Poporul ori ar fi pus vrun verb între părţile ei, ori 
vr'o conjunctiune. 

Constructiunea eliptică de-aci nu e întrebuințată de 
popor. Acest fel de constructie este un procedeú inrudit 
cu abstractiunea, de care poporul nu se servesce. 

Aceeasi observatiune asupra enümerárii din versu- 
rile : 


Omor, janghie, Turci, Tátari, 
Pe-aí creștinilor tirani, 


plus inversiunea ` pe-ai creştinilor tirani. 
Epitetul ungare, din cetele ungare e neologism şi prin 
urmare nepopular. 
H) In Mateíí Vodă Basarab, după manuscrisul Aron 
Prejbenul, cumpérat de stat. Colect. G. Dem. : 
) 
Sd ne gátim de resboit 
Cd sint mulți voinici la noi 


Ce doresc mortea mai bine 
De cât Domn Grec sá le fie 1). 


Domn Grec să le fie? Poporul dice: de cât să aibă, 
nu: Să le fie. 

I) Cântecul din epoca de la 1821, luat de la Anton 
Pann,— Colecţ. G. Dem., se vede cât de colo cà nu e 
popular, de óre-ce pe lângă altele, are si versurile cu 
rimă încrucişată. Dăm aci numai prima strofă din cele cinci : 

Bine este tot-de-una 
Sd bem sd ne ospelăm, 


Si cu toții din-preuná 
Sá ridem si să cântăm ?). d 


J) Povestea unui gdngav despre Zavera de la 1821, Co- 
Jectiunea G. Dem., face parte din poesia scrisă, neavénd 
nici másura scurtà a versului popular nici constructiunile 
limbii populare. lată prima strofă : 


1) Pagina 480. 
2) Pagina 484. 


27 


Fost-a in puterea primä-ve-ve-verii 
Cánd se ivi in [ard stégul za-ve-veril 
Vera-za-vera strigati 
$i boii iți dejugaü 1). 


L) In Arderea Iaşului, cântec dis popular, cules de d 


G. Missail, după incendiul din laşi de la 19 lulie 1827, 
colectiunea G. Dem.: 


v 


Frunză verde de ciregi ` 
Arde-un foc in sus la legi : 
Arde, arde nu se stinge 
$i poporul jalnic plánge. 
Unde tárg era mai bun 
Tragi cu cósa sá faci fân 
Unde târg era mai des 
Să pui boii să brazdezi 
Unde târg era mai rar 
Sa pui plugul ca sa ari. 
La al Domnului palat 
Mare foc s'a ridicat. 
Moldov' a ajuns la sapă 
Vor so ducä-acum ín grópd ! 

Fele románescí 

Róbe ovreesci 

Ccle boeresci 

Tol ca slugi grecesci ! 2). 


Jalnic plinge inversiune nepopulară. 

Unde tárg era mai bun, unde târg era mai des alte inver- 
siuni şi mai nepopulare. 

Rima : des cu brázdezí nu numai că nu e populară, dar 
nici nu e moldovenéscá cum ar trebui să fie, de ore-ce 
cântecul se dă ca din Moldova, unde a fost focul. Ba se 
vede chiar după acestă rimă că acest cântec e făurit de 
un bucurescian, ori cel puţin de un muntean, căci numai 
prin Muntenia si pc la Bucuresci verbul brăzdezi pote sá 
sune si se aude pronunţat aşa că sună: brázdes, aga ca 
sá potá rima cu des. 

Versurile : unde tirg era mai rar 

sá pui plugul ca să ari, 
e o umplutură. 


1) Pagina 440. 
2) Pagina 488—489. 


38 


La al Domnului palat, inversiune. Moldova a ajuns la 
sapă, nu se dice: în tot de-auna se dice: a ajuns la sapă 
de lemn. Numai la sapă fără lemn nare nici un înţeles. 
Dacă s'ar dice: «Popusoiul a ajuns la sapă» sar înţelege 
că: Popusoiul a ajuns la vremea prășitului sai. a săpa- 
tului. 

Acum e umplutură. 

Fete romdnesci nu se dice. Poporul în genere pote să 
dicá, de pildă, care românesci, în opositie, de pildă, cu 
carele rusesci; dar în Moldova nar dice românesci ci 
moldovenesci, deci caré moldovenesci, dar nici odată fete 
moldovenesci. 

Fete boeresci de-asemenea nu se dice. Poporul din 
Moldova dice fete de Român sai de creştin saú de Mol- 
dovan. 

De asemenea versul: róbe ovreesci nu se dice in Mol- 
dova. In Moldova se dice jidan de obiceiú în popor, deci 
ar trebui să fie: robe jidänesci, ori robe jidovesci. 

Cântecul de mai sus, deci, nu e popular. 

Despre acest cântec dic cá nu e popular. 

Nu urmeză, însă, de aici că ori-ce poesie, dacă vom 
găsi în ea câte-va versuri nepopulare, va fi totă nepopu- 
lará. lată, de pildă, în colecţia G. Dem., o pensie intitu- 
lată : Fulga, în care sint versuri nepopulare şi care cu 
tote acestea e populară, în fondul si în forma ei, în cea 
mai. mare parte, pentru că există diferite variénte din ca 
în alte colectiuní. Aşa ca variéntá a poesiei Fulga din co- 
lecţia G. Dem., este, uste poesia Dolca din colecçiunea 
V. Alexandri. 

. M) In poesia Fulga dupá Petrea Cretu Solcanu, colec- 
tiunea G. Dem. : 


Frunzuliță lemn uscat, 
Iată măre, s'a 'ntimplat 

Că pe drum l'a ’ntimpinat, 
Fulga Mogul, fulg belrân 
Moș cu barba pân la brân. 


P . € v e D e . e. 


29 


D'alet, Fulgo mos bétrán, 
Mos cu barba pán la brán. 


Si Togan cáne betrán. 
Tată la geï-deci de cáni 
Tine pe Fulga de brâni. 

In aceste versuri gásim cuvintul brán care nu e popu- 
lar, pus ca sá rimeze cu bétrán, si forma brdni, nu numai 
nepopulară dar si necorectá ca sá rimeze cu cdni. Brán, 
bráne sint forme archaice, care le mai intrebuintézá scrii- 
torii, mai ales poeţii, pentru nevoea rimei. Forma brâne 
se mai aude prin Muntenia iar în Moldova se întrebuin- 
tézà ` brde. In loc de brán, însă, la singular se intrebuin- 
tézá forma brdii, paralel cu grdii. 

Am adus aceste exemple de versuri nepopulare, nu 
pentru a face o alegere de poesii populare ci pentru a 
stabili ceea ce am dis mai sus cá : 

Poesia populară are versuri scurte, cu construc[1une dréptá 
fără inversiuni; are claritate şi precisiune fără umpluturi ; 
şi cuprinde numai termeni şi expresiuní populare. 


H Mórtea versurilor populare 


8 14. — Aceleași caractere le au si poesiile populare 
din alte limbi. 

La multe popóre insá inspiratiunea populará a íncetat, 
poporul in loc sá 'şi creeze poesii proprii, adoptă din poesiile 
culte. Acest fel de poesii nu mai sint poesii populare 
prin nastere ci poesii adoptive, adicá devenite populare. 

Obiceiul populatiunii de la sate de a imita pe orăşeni 
si pe cei din trepte mai de sus, nu se márginesce numai 
la modă, ci se întinde la tote ramurile activităţii ome- 
nesci, prin urmare si in literaturá. 

Cartea şi invétátura cărţii e, se înţelege, cel mai mare 
dar ce un Prometeu a putut să dáruéscá omenirii, dar car- 
tea şi invétätura cărţii omórá literatura populară. In lo- 


30 


cul literaturií populare poporul cántá bucátile de la teatru 
si de la cafée-chantant. 

Ce urături frumóse populare saü plugusóre, audiam, în 
copilárie, in Moldova, pe la 1864, ín ajunul Sfintului Va- 
sile | Imi aduc aminte şi acuma cu plăcere de frumósele 
bucăţi de satiră populară presărate în aceste plugusóre. 
Parcă aud si acuma câte un urător la feréstrá sunánd 
clopotul saü talanga şi dicénd: 


Fata mamei, cea bálae 

Bine face la mălae 

Că le pune cu lopala 

Si le scóte cu covata. 

lan mai indemnali, flăcăi. 
Há ! Hài ! 


Fata mameï gospodiná 

Pune pânza ín grădină. 

Fata mamei cea frumósá 

Pune pânza după casă 

Cine-a trece tot s'o fasä. 

Intre Ae si nire spală 

Pasce-o épá 'npiedecală 

Intre ile si fuscet 

Pasce-o scrófá cu purcei. 

lan mai indemnafi, fläcät. 
Hai! Hai! 

Si de pe la Sindiene 

Până la Blagovestene 

A [esut de-un fund de ismene ; 

Cánd a fost la croit 

De-un cot a mai trebuil 

lan mai indemnafí, flăcăi. 
Hát! Hài ! 

saü : 

Am mai ura, am mai ura 

Dar ne temem c'om ínsera 

C'avem sá trecem 

Nisce páráe glodóse 

La nisce fete frumose 

Cu din[ii ca grebla, 

Cu ochii ca stecla, 

Cu nasul ca cerciova : 

De frumóse ce era 

Si risul te umfla. 

laii mai îndemnați, flăcăi. 
Hài! Hä! 


Si in locul acestor frumóse uráturi, ce-am audit peste 


34 


vro dece ani? Un biet plugusor fácut de un condeias 
si publicat într'o carte de citire pentru clasa II primară : 


Mâine anul se 'nnoesce 

Plugușorul se pornesce 

Și incepe a colinda 

Pe la case, şi-a ura 
elc., elc. 


Ba, am audit spunénd ca urătură şi poesia: Movila 


lui Burcel : 
Intr'o di de serbátóre, 
Resári un mándru sóre 
Care lumea 'nveselia : 
Clopotele resunaii, 
Turnurile clátinaii, - 
Armăsarii spumegaú, 
Fráele si le muşcaii, 
Că de-odatá se ivia. 


Că alt sûre strálucia. 
Domnul Stefan cel vestit 


Domnul cel nebiruil. 
elc., elc. 


Si iată, deci, poesii culte introduse în locul celor po- 
pulare, care ese din modă, nu se mai comunică de la om 
la om şi mor. 

Dăm aci, de-odată câte-va exemple de adevărate poe- 
sii populare din alte limbi şi apoi vom da si câte-va exem- 
ple de poesii devenite populare. 


c) Adevérate poesii populare străine 


8 15.— A) Observăm că tote aceste poesii aŭ versuri 


scurte. 
DIN POITOU 


Pour couper l'arc-en-oiel 


Arc-en-ciel, mon fillou, 

Si j' Pattrape, j' te coupe le cou! 
Arc-en-ciel de Saint Michel. 

Si j le manque, reste au cicl ! 1), 


— — — — e —— + — 


1) Le Folk-Lore du Poitou par Léon Pineau, Paris, 1892. Pag. 465. 


32 


Quand il pleut 


Mouille, mouille, paradis ! 
Tout le monde est à l'abri: 
Mon p'tit frére 
Est sous les gouttières, 
Ma p'tite sœur 
Est sous les fleurs 1) 


Formulette d'elimination au jeu 


Petit oiseau d'or el d'argent, 

Ta mèr Ü attend au coin du champ, 

Pour y manger du lait caillé 

Que les souris ont barbole 

Pendant trois heures de temps 
Va-t-en ! 2). 


L'alouette et le Pinson 


L'Alouetle et le Pinson 
Tous les deux se mariont : 

Mon alouectle, 
Malourne, malurette ; 

Mon oiseau 

Tout lui faul. 


ø 


Ol est pn un gros chin : 
Au cou porle un gros pain. 
Mon alouelle 
elc. 


Du pain n'en ons bin 
D'la viande n'en avons point. 


Ol est vnu un corbeau : 
Au cou porte un gigol. 


Du fricol n'en ons bin 
A boir' n'en avons point. 


Ol esl v'nu un fourmi : 

Au cou porte un baril. 
Mon alouetle 
elc. 3), 


-) Idem. Pag. 467. 
2) Le Folk-Lore du Poiton par Léen Fineau. Paris, 1892. Pag. 475. 
3) Idem, pagina 441. 442. 


33 


DIN INSULA CORSICA 


Vóoéra d'una Pastóri 
In morti di lu so fiddolu 


Commé mé, la sfurtunáta 
Nun si n'è vidülu indócu ; 
E sarräia la mé porta, 
Ed è spintu lu mé fócu; 
La tinta desgraziála, 

E zappátu lu mé locu... 


. La corcia, di vint' ott' anni, 
Mi so ferma capi-múzza ; 
Nun si móri di dulóri, 

Nun si po móra d'indúzza, 

Nun si móri da lu pientu, 

Nun si móri di sugnúzza ! 
e 


Senza nimmu par aiütu 

Mera firmata qui sóla ; 

Nun avendu in cumpagnia 

Che Lionu e Pidióla 

E tu sólu di tre anni 

Ch'aval sé süpra la tola 1). 
elc. 


Bocetul unei Pástorite 
La Mórtea flului ei 


Ca mine nenorocitá 
Nu s'a uédul nici-cánd ; 
E inchisá usa mea, 
Si e stins focul meii, 
Nenorocita de mine ! 
E stricald casa mea. 

e 


Sármana la doue-deci si opt anl 
Am remas văduvă ; 

Nu se móre de durere, 

Nu se pôle muri de supérare 
Nu se móre de pláns 

Nu se móre de suspine ! 


Fără nime sá m'ajute, 
Am remas singurá ; 
Neavénd alți tovaräsi 
De cát pe Leu gi Pidéola {doï cáni) 
Si tu singur de trei ani 
Care stai pe patul de morte, 
elc. 


1) Les Voceri de l'Ile de Corse par Frédéric Ortoli. Paris, 
1887, pagina 62—64. 


34 


DIN PICARDIA 


L'áàne Martin 


La p'tite Marianne va au moulin (bis), 
C'est pour y faire moudre son grain (bis). 


Elle monta sur son ánne. 

La p'tite mam'zelle Marianne, 
Elle monta sur son áne Martin 
Pour aller au moulin. 


Le meunier la voyant venir (bis) 
De dire ne put se retenir (bis): 
Attachez-là vótre áne, 

La p'tite mam'zelle Marianne, 
Attachez-là votre áne Martin 

A la queue du moulin. 


Pendant que le moulin tournait (bis), 
Le meunier la belle caressait (bis) 
e loup a mangé l'áne, 
'tite mamzelle Marianne, 
pă A a mangé lâne Martin 
Ce la queue du moulin ]). 


DIN TARA BASCILOR 


Paserea 'n colivie 


Chorinnoak koyolan 

Tristerik du kantatzen ; 
Duelarikan zer yan, zer edan, 
Kampoa du desiratzen : 
Zeren... Zeren... Zeren... 
Libertatea zoin eder den 2). 


Traducere 


Pasere, 'n colivie, — cántá trist; — de si aí ce mánca, 


ce bé, — doresce afarä : — pentru cá... pentru că.. „pentru 
. ce frumósá e libertatea. 


1883, P Littérature orale de La Picardie par E. Henry Carnoy. Paris 


e Le e Folk-Lore du Pays Basque par Julien Vinson. Paris 1883 


35 


Prepelita la munte 


Mendian zoinen eder 
Epher zango gorri! 
Ene maiteak ere 
Bertzeak iduri: 

Niri hitz eman eta 
Sibelaz itzuli 1). 


Traducere 


La munte, cât de frumósá e prepelita cu labe roşiil 
lubita mea saméná cu altele: dupá ce mia dat cuvintul 
ei — imi intórce spatele. 


Adio iubita mea 


Adios, ene maitea 

Adios sekulako ; 

Nik eztut bertze penarik, 
Maitea, zuretako, 

Zeren utzi zintudan 

Hain bibio bertzendaco ?). 


Traducere 


Adio, iubita mea ;— adio, pentru totdeauna ; n'am alt 
necaz — iubita-mea, de cât de tine —cá te-am lăsat — 
asa de liberă pentru alţii. 


DIN ALSACIA 


Sebastopol 


Die Franzosen rücken an, 
Wollen über den Rhein, 
Sie wollen's frisch wagen, 
Sebastopol zu belagern, 
Sie bauen frisch auf 
Eine Schanze darauf. 


1) Le Folk-Lose du Pays Basque par Julien Vinson. Paris 1883, 
pag. 138. 
2) Idem pag. 152. 


36 


Der gen'ral rücket an 
Mit sechs hundert tausend Mann: 
Schauet dort wie sie laufen 
Die koschpeitel über Haufen, 
Sie begehren nichts mehr 
Von de Testungen hier 
etc. 


Traducere Franoesá 


Les Frangais s'avancent, 

Pour passer le Rhin; 

Le sort en est jeté, 

Jls veulent assieger Sébastopol, 
Ils Pentourent sans tréve, 
Pour se retrancher. 


Le général s'avance 
Avec six cent mille hommes: 
Voyez là comme ils fuient, 
Ces hordes de mendiants, 
Ils ne réclament plus rien 
Des forteresses d'ici !). 

etc. 


Ich und mein Hans 


Ich und mein aller liebschter Hans, 
Wir sin zwei schóne Leute, 

Wir küssen uns, wir drucken uns, 
Dies war mein grósste Fräide. 

Sagt ihr Leute, was fang ich an 

Dass ich der Hans bekommen kann, 
Und sagt ihr Leute was fang ich an, 
Dass ich der Hans bekomm zum Mann. 


Am Sonntag an der kirche Thür 
Da steht er im Parade, 
Mit schwarzen Hosen, Weissen, Strümpf, 
Er hat so schóne Wade! 
Sagt ihr Leute, ... 
etc. 


Traduoerea franoesá 


Moi. et mon Jean adoré. 

Nous sommes un beau couple, 

Nous nous embrassons, nous nous útreignons, 
C'était mon plus grand plaisir. 


1) Chansons populaires de L'Alsace par J. B. Weckerlin. Tom. I, 
Paris 1883, pag. 304—307. 


Dites-moi, mes bonnes gens, 
Que vais-je faire 
our avoir mon Jean pour mari? 
Que vais-je faire 
Pour avoir mon Jean pour mari? 


Le dimanche, mit comme pour une revue, 
Il se tient prés de la porte de l'église, 
Pantalon noir, bas blancs, 
Il a de si beaux molets! 
Dites moi . .. 1) 

etc. 


Les tras feys di pays 


Les tras feys di pays (bis) 
S'en revint ès bos di roi, 
Liron fé, lire lai lai, dridai 
O lai lire lai lai, dredire, 
O fé lire, lai lai dridai. 


S'en revint ès bos di roi (bis) 
Lai pus jeune les madechait 
Liron, etc. 


Lai pus jeune les madechait (bis) 
Lo fé di roi les écoutait. 
Liron, etc, 


So fé di roi les écoutait (bis) 
Laiquelle ast de vos tras 
Liron, etc. 


Laiquelle ast de vos tras (bis) 
Qué médit les bos di roi? 
Liron, etc. 


Qué médit les bos di roi (bis) ? 
Ce n'est ni moi, ni moi, ni moi. 
Liron, etc. 


Ce n'est ni moi, ni moi, ni moi (bis) 
C'est ma sceur que lai voilà. 
Liron, etc. 


C'est me sœur que lai voilà (bis) 
Prendez-lai et laichiez-moi. 
Liron, etc. 


1) Chansons populaires de L'Alsace, par J. B. Weckerlin. Tom. II. 
pag. 182—185. 


38 


Traduoere Francesá 


Les trois filles du pays (bis) 
S'en revint au bois du roi, 
Leron, etc. 


La plus jeune les maudissait, 
Le fils du roi les écoutait 
Laquelle est-ce « de vous trois 
Qui maudit les bois du roi? 

Ce n'est ni moi. ni moi, ni moi, 
C'est ma scur que voilà 


Prenez-la et laissez-moi !). 


DIN GASCONIA 


— 


Las Hilles de Lourdes 


Las hilles de Lourdes, 
Las de Cauterés, 
Prenguen, à la file, 

Lous galantz per trés. 
Las hilles de Lourdes 

E las d'Argelés, 

Las bouletz piucélos ? 
Las cau prengue au brés, 


Aqueres bieilletes, 
Aimen lou bin blanc, 
Coumo las joenetos 
N'aimon lous galantz. 


Traducere Franceză 


Les filles de Lourdes 

Et celles de Cauterets, 
Prennent, ă la file, 

Les n par trois. 

Les filles de Lourdes 

Et celles d'Argelés, 

Les voulez-vous pucelles ? 

Il faut les prendre au berceau. 


1) Chansons populaires de L'Alsace, par J. B. Weckerlin, Tom. II, 


pag. 132—135. 


39 


Ces vieillotes, 

Aiment le vin blanc, 
Comme les jeunettes 
Aiment les galants 1). 


La petairo 


Madamaisélo, 
Peto candelo, 
S'en ba a l'aigo, 
Peto dens l'aigo; 


S'en ba au bin, 
Peto en camin; 
S'en ba a la hount, 
Peto toutjour. 


Traducere Franoesá 


Mademoiselle, — Péte chandelle, — 

— Sen va à l'eau, — Pète dans l’eau; 

— S'en va au vin,—Péte en chemin; — 

— S'en va à la fontaine, — Péte toujours ?). 


——— 


DIN AUSTRIA (STIRIA) 

Versurile care le dám aci, fac parte din literatura cultá, 
de óre ce sint luate dintro cronicá scrisá. Factura lor 
insă este tocmai cea populară: autorul lor era familia- 
„risat cu versul popular, cultura lui era tot pe la nivelul 
poporului, ori, dacă am pute dice, era popor şi el. Cred 
că mare parte din aceste versuri trebue să fi ajuns po- 
pulare. Dacă nu se vor fi găsind în nici o colectiune lucru 
e explicabil: Aceste versuri dateză tocmai de pe la 1.300. 
Au avut deci tot timpul şi a deveni populare şi a ajunge 
uitate, fără să mai ajungă a fi prinse în colectiuni de 
folklor. lată câteva din aceste versuri: 


1) Poésies populaires de la Gascogne, par M. Jean-François Blade. 
Tom. II. Paris 1882, pag: 104— 107. 
2) Idem, Bladé. Tom. IL pag. 354—355. 


40 


Nu sant der herzog über walt 

Sine boten balt, 

Zuo dem Walachen 

Der an allen Sachen 

Herr ob den abdern was. 

Dem selben man vor las 

Und tet kunt von sinen wegen 

Er hete in sinen phlegen 

Gevangen ainen man, 

Der het dem laut getan 

Gros und schedlich tat 

Dié kron und die kleinat 

Die man dafür war 

Das des landes er daran lar 

Die hiet er verholn, 

Dem kunicrich verstoln !). 
etc. 


Traduoere 


Deci, ducele trimise peste munţi 
Pe solii s&i îndata 
La Valahul 
Care în tóte afacerile 
Era domn peste ceilalţi. 
Acestuia i s'a citit 

i i s'a comunicat ast-fel 

à va avé în îngrijirea sa 
Un om prizonier, 
Care ar fi facut tert 
Mare şi păgubitor lucru; 
Corona $1 odórele 
Care eraú privite (cumpéníaü) 
Cât si onórea ţării, 
Pe aceste el le-ar fi ascuns, 
Furándu-le din regat ?). 

etc. 


DIN GERMANIA 


Cităm numai: Luftelement 3), Babeli sicht den IVald vor 
lauter Bàumen nicbt*) si Doktor Eisenbarth 5). 


1) «Oesterreichishe Reimchronik» E «Românii in Monumentele 
“literare germane medievale», de Em. Grigorovitza. Bucuresci 1901, 


ag. 20. 
i 3) Ibid, pag. 21. 

3) Arnim und Clemens Brentano, Des Knaben Wunderhorn, II theil. 
Berlin 1857. Pag. 51. 

4) Ibid, pag. 59 

5) Friedrich Karl Freiherrn von Erlach: Die Volkslieder der Deu- 
tschen. V band. Mannheim, 1836. Pag. 517. 


41 


S 16. — Observăm cá bocetele din Insula Corsica (vedi 
pag. 33) ca tote poesiile populare, ai versuri scurte; în 
ceea ce privesce rima, însă, aŭ ceva deosebit. Intro 
strofă de şese versuri, numai trei versuri aă rime şi ri- 
mézá împreună, adică aŭ aceiaşi rimă. Aceste trei ver- 
suri sint : II, IV si VI. lată cum se exprimă autorul colec- 
tiunii de bocete din Corsica, Frédéric Ortoli : 

...«La plupart de ces lamentations sont en strophes de 
six vers dont trois riment ensemble tandis que les autres 
ont une terminaison différente ou ne se rapprochent que 
par une lointaine assonance. On remarquera aussi que 
parmi ces vers ce sont spécialement les deuxiéme, qua- 
trième et sixième qui prennent la méme finale... 

Acéstá regularitate a aşedării rimelor e ceva curios, 
pentru literatura populară, şi pentru a-i găsi causa ar tre- 
bui un studiu special şi aprofundat asupra întregii litera- 
turi populare din Corsica. Putem face însă, conjecturi. 

In poesiile populare, versurile sînt scurte, precum s'a 
védut, şi fie-care vers rimézá, de obiceiú cu cel următor: 
întâiul cu al doilea, al treilea cu al patrulea, al cincilea 
cu al séselea si aşa mai departe. 

Versurile sînt scurte pentru a se pute ţine minte, iar 
rima servesce a asigura inlántuirea versurilor, rima unui 
vers servind a rechema în minte versul următor. 

Dacă puterea de receptivitate a memoriei poporului 
ar fi mai mare, atunci nar fi nevoe de rime. Memoria 
populară ar prinde, ar înregistra versurile audite, şi le-ar 
păstra în ordinea în care le-a înregistrat, numai prin ajuto- 
rul ritmului şi prin succesiunea ideilor ce cuprind, sai pute- 
rea de receptivitate a memoriei fiind aceeaşi, dacă poporul 
ar pune mai mare interes pentru versuri, atunci, de ase- 
menea le-ar învăţa, le-ar păstra în minte şi le-ar reproduce 
numai prin ajutorul ritmului şi al seccesiunii ideilor. 


1) Les voceri de l'Ile de Corse p. XXXIV. 


42 


Aceste conditiuni subiective, insá, pot sá fie inlocuite 
prin una obiectivá. In loc ca puterea de receptivitate a 
memoriei sá fie mai mare, ori ca interesul poporului pen- 
tru versurí sá fie maí mare, se póte fórte bine ca versu- 
rile insile sá presinte un interes mai mare, si acest inte- 
res Obiectiv al lor sá destepte interesul subiectiv al po- 
porului. In casul acesta versurile s'ar impune memoriei 
si sar pástra numai prin interesul lor si fárá ajutorul 
rimei. 

Asa cred cá se póte explica pástrarea versurilor po- 
pulare fárá rimá. 

In Corsica, fara vendettei, cred cá interesul subiectiv si 
obiectiv e acela ce presidá la pástrarea bocetelor popu- 
lare, adicá a versurilor acestor bocete. Ca sá'sí pótá ex- 
plica cineva acest interes ar trebui să'şi pótá da sama de 
ceea ce este vendetta in Corsica. 

«Quand un homme est tombé frappé d'une balle ou 
percé par le stylet d'un ennemi, on transporte le corps 
tout sanglant à la maison, on le place dans la chambre 
mortuaire, on allume des torches de bois résineux et l'on 
pleure. 

C'est d'abord un grand tumult de lamentations et de 
cris, orage de douleur qui traversent, comme des éclai- 
res, de brülants serments de vengeance. 

Les femmes s'arrachent les cheveux, se dechirent le 
visage de leurs mains crispées, trempent leurs mouchoirs 
dans les plaies ouvertes du mort; les hommes sombres et 
muets, brandissent leurs poignards, visitent leurs cartou- 
chiéres ou font résonner sur les dalles de pierre les lour- 
des crosses de leurs fusils. Malheur, alors, au parent du 
qui serait reconnu dans la foule! Insulté de tous, criblé 
de coups, ce serait bientôt un cadavre piétiné par la 
famille en délire, altérée de sang, ivre de rage! 

Un morne silence succède à cette crise. Alors une 
femme couverte de deuil et les yuex rougis se détache 


du groupe des pleureuses ct vient prendre le baiser sv- 
préme. L'heure est solennele : chacun attend; les Voceri 
commencent ! 

C'est d'abord un sanglot déchirant qui sort du coeur 
foudroyé de la mére, de l'épouse ou de la soeur. C'est 
l'Evohé pathétique de ces bacchanales de douleur plein 
de haine et d'imprécation, terrible pour ceux qui l'écou- 
tent, mortel à qui il s'adresse. Chaque vers est une malé- 
diction, Chaque strophe un coup de poignard. 

On sent l'odeur de la poudre en entendant la funèbre 
complainte, et déjà l'on croit voir les stylets acérés sor- 
tir tout seuls de leurs guaines et jéter dans l'ombre des 
réflets sinistres» 1). 

Dupá aceste cáte-va aménunte se póte intelege de ce 
interes trebue sá fie versurile din bocete in Corsica. 

Pe de altă parte, aceste versuri nu sint chiar fără rimă, 
ci sint pe jumétate rimate. 

Părerea mea, însă, este că strofele acestea de câte 
sése versuri din ] 'oceri din Corsica, în loc să fie nisce sex- 
teturi sint nisce tertete, şi aparenta de sexteturi o au din 
causă că au fost scrise ca sexteturi. lată de pildă în formă 
de tertet strofa întâea din J’ocerul reprodusă de noi la 
pag. 33: 

Commé me. la sfurtunata, 
Nun si n'é vidútu indâcu; 
E sarráta la mé porta, 

Ed è spintu lu mé fócu; 
La tinta disgraziáta, 

E zappátu lu mé locu... 


Dacă strofele din /'oceri din Corsica sint tertete atun- 
cea interesul subiectiv si cel obiectiv nu aü alt rol de càt 
a stringe legáturile emistihurilor, adecá a stringe cesurile. 

In sfârşit, am stabilit aci conditiunile care pot sá inlo- 
cuéscá rima, in versurile populare, numai ca sá explic 


1) Les voceri de L'Ille de Corse p. XIV—XVI. 


44 


existenta versurilor populare fárá rimá, precum sint ver- 
surile din limba bulgará ; dar in privirea Vocerilor din Cor- 
sica trebue sá mai scim si următorul lucru : 

Ca si in vechime la Romaní, in Corsica existá astádi 
bocitóre sau pldngétóre, nisce femei care aŭ însărcinarea 
specială de a pldnge ori boci la morti. 

lată deci pe lângă interesul subiectiv şi obiectiv şi un 
al treilea interes, care ajută la păstrarea acestor poesii pe 
jumătate rimate. Acest interes este interesul profesional. 

Vra să dică, dacă strofele din Voceri în privinţa rimei 
sint nisce terfete, totuşi în mintea celor care le sciù şi le 
reproduc, emistihurile sint considerate ca versuri întregi, 
ast-fel că şi Voceri din Corsica sînt formati tot din versuri 
scurte ca ori-ce poesie populară! 

Mai rémáne o întrebare : 

Pentru ce se intrebuintézá tertete sau sextete ? 

Acesta o va explica un studiu aprofundat al folk-loru- 
lui corsican. 


DIN GRECIA 


NANNANTONHZ 


Mée: `Ay& «à xspiBóðr 
Ká0svat seul x dndón 
Kal yisvra vóv Ilarravróvo. 
„Zona, póvvo, x&vbpsié pe 
Zen rovomroxópepé pe. 

l'épov &vdpa pů pod Boys, 
"e Dozspa Dé peravousonc, 
Mát 6 yépos Tà Estálkur 
Ilobv d disp; xeðv € Aën: 
Hoðv zadyă thc óP—opáðag ; 
T` &xosofpouAx fc táflae; 
o 00 yépov Tà xaryviBro 
Là» vepofpacra xpepnóðia 
e ToU yépou «à xaváxux 
Làw vepófbpacta omaváxu. 
o 700 yépov Tà xoyvibóoxux 
Elvas pooyoxapubáxux. 


45 


Traducerea Francesá 
Pappantonis 1) 


Dan le jardin de PAga, il y a un rossignol qui chante 
ainsi pour Pappantonis : 

«Je vous l'ai dit, mère, mariez-moi; donnez-moi un 
«maitre au logis. Ne me donnez pas un vieillard, vous 
«vous en repentiriez ; car un vieillard regard à tout. —Oü 
«est la farine ? où est le sel? où sont les oeufs de la se- 
«maine et ce qui reste du souper ? — Que sont les amu- 
«sements d'un vieillard? comme des oignons cuits à l'eau. 
«Et leurs mignardises ? Comme des épinards bouillis. 
«Que sont les cajoleries d'un jeune homme? Ce sont de 
vraies noix muscades». 

Commentaire?). Pappantonis est chez le peúple grec, 
une sorte de personnage ridicule dans le genre de Pul- 
cinella à Naples ou de Karagueus en Turquie. Ici c'est un 
mari trompé à qui sa jeune femme, sous l'allégorie d'un 
rossignol familier, se plaint des miséres de l'amour des 
vieillards. 

Alt exemplu. Citám numai din priciná cá ne vine greü 
a reproduce: Kópa Mapropa 3). 


DIN BARDIÍ BRETONÍ, SECOLUL VI 


Citám exemple de poesii, cu formă populară, de la 
poetii celti: Aneurin si Taliesin din secolul VI, pentru cá 
multe din versurile acestor bardi, pe acele vremuri, eraü 
in mare parte dupá táetura versurilor populare, de óre-ce 
chíar ei, saü mai bine dis nivelul lor, intelectual si cultu- 
ral, trebuia sá fie cam acelaş ca al poporului. 


1) Chants du peuple En Gréce, par M. D. Marcellus. — Tom. II. 
Paris, 1851, pag. 334. 

?) Ibid. Marcellus. II. pag. 340. 

8) Ibid. Marcellus. II. p. 336—338. 


46 


DIN ANEURIN 


Er Gododin !) 

XXII 
«—Arv amkennull! 
«Amkeman dull! 
« Amkesgoget ! 
«Trac'heouet ! 
«Maour treigleset 
«Laouer Loegrouiz kiouet 
«Haiset ! 


Traducere Francesá 


« — Que les armes s'unissent! Que les rangs se for- 
«ment! Que tout s'ébranle! de l'ensemble! Que le chef 
«soit percé! Que beaucoup de l'armée de Loqriens soient 
«abattus! 

XXV 
Karedik, karadoui he klod, 
Ac'hube, gwarc, hadoue nod; 
Ledwigen ez tavel ken deuod 
Deiz sowec’hed ë gwebod; 
Ez deupo kar kerz kevnod 
E gwlad nev, azev adnabod ?). 


Traducere Francesá 
Karedik, dont la renonmée m'est chére, mérita, garda 
sa reputation. La larve est silencieuse avant l'arrivée du 
jour oú elle s'élance joyeuse vers le savoir; ainsi, à l'heure 
marquée, l'ami de la poesie arrivera dans le pays du ciel, 
séjour de (toute) science ?). 


DIN TALIESIN 


Din Kad Menao 


Ar un blenez 
Un enn darwez 
Swin ha mal ha mez, 
Ha gourhed digasez, 
Hag hef leouez-gorod ;— 
2) Poémes des Bardes Bretons du VI siecle, traduits par Th, 
Hersart de la Villemarqué. Paris MDCCCL pag. 282. 
2) Dc la Villemarqué, pag. 292. 
3) Ibid. 293. 


41 


Traducere Franoesá 
Le combat de Menas 


Cette année, un chef prodigue de vin, de piéces (d'or) 
et d'hydromel et de courage sans barbarie, a franchi les 
fontières 1). 


DIN BULGARIA 
Citám din poesiile bulgare (pentru cá nu putem repro- 
duce aci cu scrierea bulgară) pe cele cuprinse sub No. Ill, 
care încep cu titlul; Liubovni i smiasni, Sócra bürfitóre sau 
La Belle-Mère calomniatrice, adică No. 43 până la 562). 


DIN RUSIA 


Citám strofele de sub titlul: Objinki?) şi Parubok Vi- 
líni*); bucata No. 1355), cea de la No. 25), si cea de la 
No. 227). 


a) Poesii devenite populare, románesct 


S 17. Am spus mai sus (pag. 30) cum a ajuns popular 
un plugusor dintr'o carte de citire : 


Mâne omul se 'nnoesce 
Plugusorul se pornesce 
Etc. 


Tot acolo am spus că a ajuns populară şi poesia: 
Movila lui Burcel : 


Intr'o di de serbátóre 
Résári un mându sóre 
GUN DUMP EC Etc. 
1) Ibiad, 328. 
2) Auguste Dozon. Bálgarski narodni píasni (Chansons populaires 
bulgares). Paris. Pag. 75 $i 255... 
3) Elnograficini Zbirnic, Tom. XI, 1901. Pag. 31—33. 
d Idem, pag. 75—77- | 
5) Golova(ki- Narodni Pesni. Moscva 1878. Ciasti III, pag. 254. 
6) ldem, Galovafki, ciasti I, pag. 341. 
1) Idem, Galovatki, ciasti II, pag. 588. 


48 


Pe lángá acestea ne rémáne sá maí amintim, de pildá, 
de Arghir si frumósa Elena a lui Ion Barac: 


Arghir mi-a fost cráigorul 
Cel matí amárit cu dorul 


Pe la 1860, ce cucóná nu scia pe din afară Istoria lui 
Argbir şi a frumôseï Elene? Si acestă frumósá Istorie în 
versuri se invéta nu din citite, ci mergea din gurá "n gurá. 

De aceea o sciaü nu numai cucónele mari ci si cele 
mai mici de pe la mahala, si jupénesele de la curti boe- 
resci, si preotesele si dascälitele si vátásitele de pe la 
sate şi negustoresele de pe la târg, chiar care erau fără 
sciinfá de carte. Eu insumi am cunoscut pe la 1869 pe 
una cucóna Catinca Filipescu, care era mama cucânei 
Marghióla Popescu, care cucóná Marghióla Popescu era 
socra D-luí Dumitrache Timus, ín Tg.-Frumos. 

Acéstá cucóná, Catinca Filipescu nu scia carte, dar 
scia pe din afará tot Arghir. Mi l'a spus de atátea ori 
cál invétasem si eu. 

Tot ca Arghir, dar ceva mai putin se scia Leonat şi 
Dorofata. Din acesta se sciaú mai multe párti, saú bucäti. 
Imi mai aduc aminte si acum unele versuri invétate pe 
atunci din audite, ca: 

Leonat din Longobarda, 
Om ce se hrănia cu barda; 
Nu prea mare la statură, 
Dar născut spre b&utură; 
Cu nasul roșu și mare 

Si îi plăcea vinul tare 


át vin cheltuia în mafe 
Mai cà costa cu viaţa 


Cuiü cu cuiú se scóte afara 
Adá vin să mai beaü iară. 


Al téü gátlej sá plesnésca 
Si ca el sá nu se nascá 
etc. etc. 


49 


In Cuvinte din Bătrâni ale distinsului nostru filolog, D-l 
profesor emerit B. P. Hasdeu, se găsesc studiéte cărțile 
devenite populare. 

Poesiile devenite populare, naŭ însă viétä atât de 
lungă ca adevératele poesii populare. 

Poesia cea adevărată populară cuprinde ceva sau din 
suferinţele poporului, saú din dorinţele lui, ori descrie 
ceva de iubit, ori de admirat, ori de disprețuit pentru el; 
de aceea poesia populară cea adevărată se păstreză 
multă vreme pentru că idealul unui popor multă vreme 
durézá si câtă vreme dureză idealul, tráesce şi poesia 
care'i corespunde. 

Poesia populară cea adevărată cuprinde ceva organic 
din viața poporului si ea însăşi este ceva organic, ceva 
viu, un corelativ al vieţii poporului, un corelativ al vieţii 
psihice a poporului. 

Poesia devenită populară adecă poesia populară adop- 
tivă trebue să fi cuprindénd şi ea ceva care să aibă un 
resunet în organismul poporului, în sufletul lui, de aceea 
ajunge să fie adoptată de el; însă acest ceva este ceva 
exterior care caută să se introducă, să se asimileze în 
sufletul poporului, nu e ceva luat chiar dintr'ínsul. Cea ce 
cuprinde poesia devenită populară, e de obiceiă unul din 
deliciile momentane ale poporului, ceva de care el se a- 
morezézá pentru un timp, dar ceva de care cu trecerea 
vremei uită. 

Natural ar fi ca unele din poesiile devenite populare 
să incépä a fi tratate ca cele populare adáugindu-le 
mereü câte ceva sau tăind ceva din ele, fácéndu-le sá 
corespundă mereu la ceva din sufletul poporului. Des- 
pre acésta însă nu ne putem da sama în destul, pentru 
că la noi nu s'aú făcut colectiuní de poesii devenite popu- 
lare, ca să putem urmări evolutiunea acestor poesii, ca 
să putem vede ce schimbări aŭ suferit de când aŭ esit 
din scrisul unde erai fixate şi aŭ trecut în gura poporu- 

4 


50 


lui: In străinătate sint forte multe colectiuni de aceste 
poesii, pentru că mai mult cu de acestea trăesce acum 
poporul pe-acolo, căci adevératei poesii populare i-a se- 
cat isvorul în acele părţi unde sa întins sciinta cărţii. Dar 
nici în străinătate nu sa studiét evolutiunea poesiei, de- 
venite populare, de óre-ce nici evolufiunea adevăratei 
poesii populare nu sa studiat. 

Nu putem deci sci cum mor sati cum dispar poesiile 
devenite populare. Nu putem sci de pildă de ce a dis- 
părut Arghir si frumósa Elena. 

Dupá toate probabilitátile insá unele poesií devenite 
populare pot să ajungă organice şi sá tráéscá ; iar altele 
se bucură numai de o viétá efemeră, ca nisce articule 
de modă. 


b) Poesii devenite populare, străine. 


S 18. Véd că până acum nici un culegétor de poesii 
populare nu face deosebire între adevăratele poesii po- 
pulare, şi intre poesiile devenite populare. De îndată ce 
O poesie se găsesce în; popor, nu se mai întrebă dacă e 
populară. 

lată câte-va exemple din literaturile străine : 


DIN GASCONIA: 


Lou Duo D'Epernoun 


«Duc d'Epernoun, bos-tu te rende (IB) f 
Bos-tu te rende on tengue boun (bis): 

— Rende, jou non me boi pas rende (bis), 
Que jou non bejo lou canous (bis), 

Lous canous e las coulaumbrinos, 
L'artillerio tout don loung». 


Ia un sounlat sur la murraillo, 
Qu'es tout soul, e bo tengue boun. 
Au prumé cop de carabino, 

Soun capét es caijut au houn. 

Au cap dou canoun i a no agullo. 
I a uo agullo au cap dou canoun. 


51 


Au cap dou canoun, 1 a uo agullo. 
D'or e d'argent batudo qu'es. 
Au,cap dau canoun, i a ro agullo: 
Lou nom de sa mastresso i es. 

I es lou nom de sa mastresso, 

Sur l'agullo, au cap dou canoun. 


—«Sa mastresso es dounc damaisélo (bis), 
Qu'atau porte agullos d'argent (bis) ? 
—La mastresso es pas damaisèlo (bis): 
Es la neboudo d'un marchand (bis). 

Lou marchand, de tout que l'aimauo, 

L'i a croumpat agullos d'argent.!). 


“Traducerea Francesá : 


—«+Due d'Epernon, veux-tu te rendre (bis) ? 
Veux-tu te rendre ou tenir bon (bis) ? 
—Rendre, jè ne me veux pas rendre (bis), 
Que je ne voie les canons (bis), 

es canons et les coulevrines, 
L'artillerie tout du long». 


Il y a un soldat sur la muraille, 

Qui est tout seul, ct veut tenir bon. 
Au prémier coups de carabine, 

Son chapeau est tombé au fond. 

Au bout du canon il y a une aiguille. 
Il y a ure aiguille au bout du canon. 


Au bout du canon, il y a une aiguille. 
Elle est battue d'or et d'argent. 

Au bout du canon, il v a une aiguille: 
Le nom de sa maitresse v est. 

ll y est le non de sa maitresse, 

Sur l'aiguille, au bout du canon. 


—«Sa maitresse est donc demoiselle (bis), 
Qu'elle porte ainsi des aiguilles d'argent (bis) ? 
—Sa majtresse n'est pas demoiselle (bis): 
C'est la niéce d'un marchand (bis). 

Le marchand, tant il l'aimait, 

Lui à acheté des aiguilles d'argent (1). 


Acéstá poesie e publicată întovărăşită de doué note, 
una la început si alta la sfârşit. 


latá-le : 


I) Jean-Louis de Nogaret de la Valette, duc d'Epernon, né en 
Lang ue doc en 1554. Il fut nommé colonel-général de Pinfanterie en 


(1) J. F. Bladé. Litteratures Populaires de toutes les nations. Tom 
VI p. 10—13. 


aceste aoue note sint destinat 
poesia de mai sus e poesie popular. 
care se vorbesce in ele, a existat, : 
Persona care a dictat'o e o persói 
lectiunii, J. F. Blade, o numesce ` ma 
poesia nu e populará, ci a fost fác 
fost scrisá — e poesie care a fost s 

Observăm mai întâiu că acestă 
strofe regulate, lucru care nu se ir 
tele poesii populare. Poesiile popul. 
inceput modest, incep cu cáte-va v 
desvoltá, adáugànd aménunte làngá 
tári làngá cugetári, pàná cánd cut 
pétá o desvoltare deplină. Si aceste 
in ordine regulată; cel care adaugá, 
de acolo de unde a lásat predeceson 
put aú fost, de pildă, sése versuri, n 
cât că un altul va adáugi încă doué sa 
mai la urma acestora, ci se pote forte 
nisce versuri, să le vâre între celel. 
chiar la început. In felul acesta po: 
urma urmei să fie împărţită în strofe 
singură bucată. 

Sint casuri când o poesie populară 


ctrnfn ^A- ? 


53 
vérat populare rimele sînt aşedate in părechi alăturate 
adică in destihuri si în anumite împrejurări in tertete sai 
-quartete, ori am pute dice mai bine că versurile populare 
sint câte doué în rimă, adică în aceeaşi rimă, saú câte 
trei sau câte patru, saü sînt monorime, adică in rime la fel. 

Poesia de faţă presintă, însă, versuri cu rime încruci- 
sate, versul intáiú rimând cu al treilea si al doilea cu al 
patrulea ; ba, ceva mai mult, strofele fiind de câte şese 
versuri, versul al séselea este în rimă cu al doilea si al 
patrulea. 

Această asedare de rime presintă o artificialitate care 
nu pote fi de cât opera unui scriitor, si nici de cum a po- 
“porului. Când scrie cine-va versuri, se ajută la aşedarea 
rimelor şi de vedere : privesce cu ochii şi vede ce rimă îi 
mai trebue, iar când improvisézá versuri, fără scris, nu- 
trai mintal, e forte grei să facă acestă analisă. Din acé- 
stă pricină în versurile populare nu se găsesce o regulată 
-asedare de rime; poporul se interesézá numai să fie rimă, 
dar nu caută si unde să fie pusă, caută numai să fie cât 
mai aprope. 

Am pute observa şi în privirea conţinutului că e prea 
fin ori arată lucrurile prea pe subțire; aşa de subţire că 
nu sciü ce a contribuit s'o facă pe acestă poesie să tráéscá 
atâta timp şi să ajungă populară. 

In adevér, ducele d'Epernon a fost contemporan cu 
„cronicarul nostru Nestor Ureche şi cu fiul acestuia Grigore 
Ureche, şi a murit la 1642. Vra să dică de la mortea lui 
în 1642 şi până pe la 1882, data aparitiunii colectiunii 
Blade, aŭ trecut vr'o 240 de ani. Probabil că acest duce 
d'Epernon a fost nu numai un om ilustru, dar şi popular 
prin localitatea pe unde a trăit şi de aceea poporul a 
păstrat poesia în amintirea lui. Poesia însă n'a fost creată 
de popor ci adoptată numai de el. 

Intru cât privesce origina poesiilor populare trebue să 
adaug că există si poesii populare făcute în întregime 


(improvisate) de un singur autor (anonim), si numai co~. 
rectate ori lustruite prin trecerea de la om la om. In: 
acéstá categorie sint cántecele moderne populare. 


Lous Plases de la Henno 


Maridatz-lo, soun pai ) bis 
Per lou hé ben, per lou hé gai) 
En aquero hilleto 
Que lou cantera lou coumpai ) bið 
ansoun ta poulideto. ) i 


Parlatz-lou d'un marit, 
Camino d'un pas esberit, 
Hé sinne de la testo 
Helas! Diu sio benasit 
Douman sio la hesto 


Maridado sera 

De petitz plasés se beira, 
Petitz, més nou pas goaires 
Tant qu'estée hillo a marida, 
N'auouc pas tant d'afaires 


L'an nou sera acabat, 

Sampa que n'aura un mainat, 

Que sera tout plouraire. 
outo la nèit dringoulejat, 

Décho pas drome goaire. 


Calera laua a l'arriu 

Ta plan l'iuer coumo l’estiu, 

Deguens l'aigo tourrado. 
—«Quino peguesso ci heit, moun Diu, | 
De m'este maridado! 


Aura lous coutillous muillatz, 
Lou de dessus, lou de debat, 
La caho mau hicado: 

E malasira lou countrat 

Que l'a ta plan trabado. 


N'aura soun marit tout jalous, 
Beuet, beligant, rasounous, 

E mémo un pane trucaire 
—«Henno, james sourtiratz-bous, 
Sounco dab boste paire 


Quant enta lou soun pai sera, . 
A Pouro diura s'en tourna, | 

A huto coumo l'aire. 

Quant éro hillo a marida, 

N'auo pas tant d'afaires 


59 


— — = — 


E quant tournodo sera . 
De cops de pés au cu Tana B 
E més essauréillado. 

—«Helas! Qui pouiré debina bis 
Coumo soui mau maridado. 


Traducere : 


Los plaisirs de la femme 


Mariez-là, son pére. 
Pour lui faire du bien, pour lui faire paisir, 
Cette fillette. 
` Le compére lui chantera, ) bis 
Chanson și joliette. ) 


Parlcz-lui d'un mari, 
Elle chemine d'un pas alerte, 
Fait signe de la téte. 
Hilas! Dieu soit béni. 
. Que demain soit la fête. 


Mariée elle sera. 

De petits plaisirs verra, 
Petits, mais pas nombreux. 
Tant qu'elle fut fille a marier, 
Elle n'eut pas tant d'affaires. 


L'an ne sera pas fini, 

ue sans doute elle aura un enfant, 
Qu sera tout pleurard. 

oute la nuit bercé, 
El ne laisse dormir guére. 


Il faudra laver au ruisseau, 

Aussi bien Phiver que Pété, 

Dans l'eau glacée 

—«Quelle sottise ai-je fait, mon Dieu, 
De m'étre mariée! | 


Elle aura les cotillons mouillés, 
Cellui de dessus, celui de dessous, 
La coiffe mal posée; 

Et elle maudira le contrat 

Qui l'a si bien entravée. 


Elle aura son mari tout jaloux, 
Ivrogne, débauché, raisonneur, 

Et méme un peu frappeur. 
—«Femme, jamais vous ne sortirez, 
Sauf avec votre pére. 


bis 


56 


Quand chez son pére elle sera, 
A Theure elle devra s'en retourner. 
Vite comme le vent 

uant elle était fille à marier, 

le n’aväit pas tant d'affaires. 


Et quand revenu elle sera ) his 
Des coups de pied au cul elleaura ) 

Et méme les oreilles tirées 

—«Hélas! Qui pourrait deviner 

Comme je suis mal mariée. (1) 


Acestă poesie, pe motive arătate mai sus, socot cá e 
o poesie care a fost scrisă şi a devenit populară. Lăsând 
deoparte împărţirea în strofe şi agedarea rimelor, ea este 
după înţeles mai potrivită cu spiritul poporului. Poporul 
a început chiar asupra ei operaţia de transformare, aşa 
socot că cuvintele pe care le-am subliniat: d'afaires, patre, 
sînt introduse de popor, mai în urmă. De asemenea şi 
ultima strofă pe care am subliniat-o, trebue să fie întro- 
duse de popor, adecá adausă din noŭ, ori provenită din 
modificarea alteia. 


DIN ALSACIA 


Als ich ein jung Geselen war, ) yi, 
Nahm ich ein steinalt Weib: ) 
Ich hat sie kaum drei tage 

Ti, ta, Tage, 
Da hats mich schon gereüt. 


Da gieng ich auf den kirchhof hin, ) pig 
Und bat den lieben todt: 
Ach! lieben Todt von Basel, 
Bi, ba, Basel, 
Kohl mur meine alte fort (bis) 


Als ich wieder nach hause kam, bi 
Meine alte war schon todt; i 
Ich spannt' die Ross en Wagen, 

Wi, wa, Wagen, 
Un fuhr mein' Alte fort (bis) 


1) Idém. Blade Tom. VI pag. 32—37. 


57 


Und als ich auf den kirchhof kam, 
Das grab war schon gemacht: 
Ihr Träger, tragt fein sachte, 
Si, sa, sachte, 
Das d'Alte nicht erwacht (bis) 


bis 


Scharrt zu, scharrt zu, scharrt immer zu bi 
Das alte bóse Weib: m 
Sie hat ihr Lebestage, 

Ti, ta, Tage, 
Geplagt mein jungen Leib (bis) 


Als ich wieder nack Hause kam, bi 
All Winkel warn zu weit; es 
Ich warte kaum drei Tage, 

Ti, ta, Tage, | 
Und nahm ein junges Weib (bis) 


Das junpe Weibel das ick nahm, bis 
Das schlug mich alle Tag'; 
Ach! lieber Todt von Basel, 
Bi, ba, Basel, 
Ka ich mein’ Alte noch (bis) 1) 


Traducerea francesa : 


In j'étais un jeune compagnon ) bis 
e pris une femme vieille comme les pierres; ) 
Je eus à peine trois jours. 
Ti, tra, trois jours, 
Que je m'en suis repenti (bis) 


Je m'en allais au cimetiére, bis 
Et j'invoquai la mort: 
Hélas! bonne mort de Bâle, 
Bi, ba, Bále, 
Cherche donc ma vieille (bis) 


ger je rentrai chez moi, . 

a vieille était déja morte; ) 5 

J'attelai les chevaux à la voiture, 
Vi, va, voiture, 

Et jemmenai ma vieille (bis) 


Et quand je vins au cimetiére, bis 

La tombe était déjà creusée: 

Vous, les porteurs, marchez doucement, 
Di, da, doucement Å 

Pour que la vieille ne se ræveille pas (bis) 


') J. B. Weckerlin, Chansons populaires de L'Alsace. Paris 1883 
Tom. II pag. 156—161. 


58 


Comblez, comblez, comblez la fosse ) bi 
De la viele mechante femme ; Be 
Tous les jours de sa vie 

Vi, va, vie, 
Elle a tourmenté mon jeune corps (bis) 


quand je rentrai chez moi bis 
onts les coins me paraissaient trop grands; ) 
J'attends à peine trois jours, 


Ji. já, jours, 
Et je pris une jeune femme (bis) 


La jeune femmelette que je pris ) bis 
Me rossait tous les jours; 
Hélas! ma bonne mort de Bâle 
Bi, ba, Bále 
Que n'ai-je encore ma vieille (bis) (1) 


Acéstá poesie o găsim intoväräsitä in colectiunea J. B. 
Weckerlin, de nota urmátóre: 


La danse des morts qui existait autrefois au couvent des domi- 
nicains de Bále, a été reproduite, des 1649, par Math. Mériau, et a 
en diverses éditions depuis, ce qui n'a pas peu contribué à sa po- 
pularité. Toute l’Alsace connait d'oui-dire les danses macabres de 
Bâle ; il n'est donc pas étonnant que la chanson populaire s'en soit 
emparé, et d'une manière assez humoristique, pour une matière aussi 
sérieuse. Notre version, écrite d’après une diction orale, ne différe 
guère de celle de Kretschmer. 


Din acestă notă se vede părerea autorului colecțiunii, 
cu tote acestea însă, pentru motive pe care le-am arătat 
mai sus, nu e populară adevărată, ci devenită populară. 

Dám aci mai jos numai câte o strofă din alte doué 
poesii devenite populare și observăm că acest fel de 
poesii sint mai numcróse de cât cele adevărate populare. 

Mai adăugăm că mulţi dintre culegétorii de poesii po- 
pulare, cred că tote poesiile sati cântecile care sunt în 
limba populară, adică întrun idiom popular şi ne literar 
sînt poesii adevérate populare. Nu trebue sá se uite însă 
că si idiomele neliterare îşi aú poeţii lor, ca si cele lite- 
rate. Sint poeţi modestí, poeti ai poporului cărora le 


1) J. B. Weckerlin, Chansons populaires de L'Alsace. Paris 1883. 
Tom. II pag. 156— 161. ` 


59 


place sá cánte ín limba poporului. Se intelege cá ei fiind 
mai din popor, poesiile lor au mai multi sorti de a fi 
adoptate de popor si a deveni populare, totuşi acesta 
nu e un cuvînt ca să negăm acestor poesii, origina lor 
de poesii scrise. 

Chiar cele doué mari. colectiuní, cele cinci volume din 
Die Volkslieder der Deuschen de Friedrich Karl Freicherrn 
von Erlach 1834 ; si cele patru volume din Des Knaben 
Wunderhorn de I. A. v. Armin & Clemens Brentano. 
1857, sint pline in cea mai mare parte de poesii devenite 
populare. Ba sint de originá scrise chíar multe de cele 
însemnate cu termenul mündlich în Des Knaben Wun- 
derborn si cu termenul de volksweise in Erlacb. 

Da in Erlach gásesci chiar termenul : komponirt 1). 

latá acum si cele doué strofe : 

Din: | 

DER WACHTERRUF 


— 


Loset, was i euch will eage! 
D'Glocke het Zehni g'schlage ; 
Jetz betet und jetz góhnt in's Bett, 
Und wer e rüeihig Gwisse het, 
Schlof sanft und wohl! im Himmel wacht 
E heiter Aug die ganzi Nacht,?) 
etc. 


Traducerea francesà : 


Le orieur de Nuit 


Écoutez ce que je vais vous dire: 

La cloche a sonné dix heures; 

Priez maintenant et allez au lit, 

Et que celui qui a la conscience tranquille, 
Dorme doucement, 

Au ciel un oeil ouvert veille toute la nuit. (2) 


Acéstá poesie e intovárásità in text de urmátórea notá 
care o aratá cá e poesie devenitá populará. 


1) Erlach V. p. 114, 115, 117, 122 etc. 
2) J. A. Weckerlin op. cit. Tom. II pag. 72,73. 


latá nota: 


Seb. Baur cite quelques anciennes strophes du crieur de nuit, sans 
donte celle qui se chantaient en Suisse. Próhle donne ce chant beau- 
coup plus complet. Le poét Hebel s'est inspiré de cette vieille tra- 
dition pour composer l’une de ses plus belles chansons allémaniques, 
connues et devenues populaires en Alsace pour la plupart. C'est donc 
la version de Hebel que nous donnons. 


Din acéstá notá se vede cá poesia de mai sus e de- 
venitá populará, dar se mai constatá si faptul cá autorul 
colectiunii si a notei e convins că tote poesiile populare 
sînt devenite populare, adică stan luat nascere prin scris. 


DIN WEIHNACHSLIED 


MP was ist das für ein Brausen, 
Mehr als wundervole Sach? 

Alle Glocken hór ich sausen 

Was begiebt sich diese Nacht ? 
Was Getóss und für Getümmel 
Ist erstanden überall? 

Ja auch in dem hohen Himmel 
Hórt man einen Musikschall.!) 


Traducere francesá : 
Noël 


Mariette, quelle est cette rumcur, 
Chose plus que merveilleuse ? 
J'entends tinter toutes les cloches, 
ue se passe-t-il cette nuit? 
uel vacarme et quel tumulte 
'éléve de partout 
Méme dans les hauteurs du ciel 
On entend résonner la musique. (1) 


Nota care intovárágesce acéstá poesic dice : 


Ce Noël, écrit d’après la tradition populaire, m'a été communiqué 
par M. Ingold, ancien notaire à Cernay ; sa date ne peut guère étre 
portée au dela du XVIII-e siécle. 

Les rimes par simple assonance font reconnaitre sans peine l'ori- 
gine populaire de cette piéce. 


1) J. B. Weckerlin op. cit. Tom. 1 pag. 76, 77. 


61 


In acéstá notá autorul colectiunii dice cá asonantile 
arată cá poesia e populară, pe când noi tocmai observăm, 
că rimele acestea fie şi asonante, prin asedarea lor, ca 
rime încrucişate, rimând întâea cu a treia şi a cincia cu 
a séptea, de o parte, iar de altă parte a doua cu a patra 
şi a şesea cu a opta; arată tocmai cá poesia nu e popu- 
lară, ci devenită populară. 


CARACTERELE POESIEI POPULARE 


S 19. A) Caractere generale. — Am védut până aci 
că versurile poesiei populare : | 

a) Sint scurte ca măsură; 

b) Non inversiuni sintactice ; 

c) N'aà așegări de rime măestrite; 

d) Nu sint împărțite în sirofe, de cdt atunci cdnd aŭ refren. 

Un exemplu de poesie populară împărţită în strofe şi cu 
refren, să se vadă mai sus la pag. 37 Les tras feys di pays, 
poesie din Alsacia. Acestă poesie e împărțită în strofe, 
dar strofele ei sînt compuse, drept dicénd numai din câte 
doué versuri, pentru că cele-lalte trei versuri formézá 
refrenul. 

Aceste patru caractere sint conditiunile generale si 
necesare ale tuturor poesiilor populare. Ori-ce poesie 
populară trebue sá îndeplinescă tote aceste condițiuni. 


S 20. B) Curactere particulare. — Pe lângă caracterele 
generale şi necesare ale poesiei populare, mai sînt însă 
şi alte caractere particulare. Dicem particulare pentru că. 
nu fie-care poesie trebue sá le aibă pe tote, ci pot să le 
aibă numai pe unele sau pe nici unele. 

Din aceste caractere particulare unele se rapórtá la 
formă, altele la formă şi la fond. 

a) Curaclerele particulare privitóre la formă, sint: 

1) Trei versuri în rimă, 


-— — _—e —Ó — 


2) Patru versuri in rimá, 

) Vers mic intre versurí mari, 

) Vers in vers saü rimá de cesurá. | 
b) Caracterele particulare privilóre la fond sint: 
1) Aplificarea descriptivá, | 

) Repetirea de cuvinte, 

3) Intrebuintarea numérului, 

4) Enumérarea dilelor séptámànii, 
5) Expresiuni fractionare, 

6) Evaluári topice. 


c) Caraclerile parliculare privitóre la fond și la for mă 
sint : 


1) Intrebárile descriptive, 

2) Repetirea formulelor, 

3) Alternative de contrast, 

4) Acomodarea formulelor, 

5) Care si nici de contrast, 

6) Numai emfatic sau isolator, 
7) Ca narativ. 


a) Caracterele particulare privitóre la formă. 


S 21. Sa dis cá conditiunea principală a frumosului este 
unilalea in varietate. 

Calitátile particulare privitóre la formá, privesc va- 
rictatea formei. 

In poesia populará insá varietatea formei este un co- 
relativ al varietátii fondului. Poporul intrebuintézá schim- 
bare de formá acolo unde are nevoe de a apésa mai 
mult asupra unor idei, ori unde are nevoe de a pune mai 
mult în evidenţă aceste idei. 

Să cercetăm pe rând aceste caractere. 

Pentru románesce noi am analisat colectiunea de Poe- 
sii Populare románe a lui G. Dem. Teodorescu. 


63 
Pentru fie-care caracter am cercetat intréga colectie 
din scorţă 'n scorţă, alegând ceea ce gásiam. 
Dăm aci mai jos titlul poesiilor şi versurilor privitóre 
la caracterile ce studiem, impreună cu numérul paginii. 
Sá se sc.e deci cá numérul pagineí, pus aláturea, e din 
colectiunea G. Dem. Teodorescu, din 1885. 


1) TREI VERSURI IN RIMA 


a) In poesiile populare románe 


S 22. Sub numele de treí versuri in rimă înțelegem 
grupe de trei versuri avénd aceiaşi rimă. 

Aceste grupe sint un fel de figuri cari au de scop de 
a pune în evidenţă o idee ori a atrage atentiunea asupra 
ci prin o întreită arátare de atribute. 

Numérul trei: inceput, mijloc, sfârşit, e ceva organic în 
natura omenéscá, e o formá a cugetări minţii omenesci, 
un fel de rațiune suficientă pentru intelegerea saü. moti- 
varea unor fapte: a fost odată, a fos! de doué ori, dar ducă 
a fost de trei ori atunci s'a isprávit, nu mai e nimic de dis. 
De aceea numérul trei e consacrat în tote directiunile 
gândirii şi activităţii omenesci: Trei persone ale dumne- 
deirii, trei feciori sau fete de împărat, trei poduri, trei 
păduri, trei smei, trei dile si trei nopţi, trei pátanii, trei 
incercári. 

E póte acest /reí resultatul unor antropomorfisári a na- 
turei, e náscut póte din acéstá antropomorfisare printr'un 
procedeu de abstractiune, este însă in tot casul exprestunea 
unei trebuinfí organice a cugetării omenesci, expresiunea tre- 
buinti? de echilibru. 

Instinctul nostru de conservare a fácut sá ni se Gees 
in minte si apoi sá deviná organicá, trebuinta de echilibru. 
Instinctul nostru de conservare nu e satisfăcut de cât in 


64 


A — —— ——1 


fata echilibrului, fie acest echilibru manifestat prin număr 
sau prin simetrie. Prin acest echilibru înţeleg ori-ce desvol- 
tare regulată a unei acţiuni, ori-ce stare ce presintă du- 
rabilitate şi siguranţă, ori-ce ordine. Echilibru este cursul 
regulat al riului, echilibru este desvoitarea regulată a 
vieţii; echilibru este positia verticală şi ne înclinată a unei 
clădiri. Lipsă de echilibru ori rupere de echilibru este o 
inundatiune ; rupere de echilibru, mortea ; lipsă de echi- 
libru, positiunea înclinată a unei clădiri ; lipsă de echilibru 
este bola ; etc. | 

Numărul trei în sfârșit, cred că este pentru mintea nostră 
un simbol de echilibru, care satisface instinctul nostru de con- 
servare. 

Faptul cá numérul trei satisface un instinct aga de im- 
portant explică pentru ce numérul trei e aşa de între- 
buintat ca simbol. 

Acésta explicá de asemenea pentru ce figura pe care 
am numit'o frei versuri în rimă, e aşa de întrebuințată în 
poesia populară, si în tote poesiile populare. 

Pentru a ne convinge de efectul a trei versuri în rimă 
n avem de cât să citim odată numai doué versuri și apoi 
şi trei, şi vom vedea când sîntem mai satisfácuti, când 
simţim mai multă plăcere. 


lată exemple : 


` ` Cânii şi-au legat "a 
În Colindul Crăciunului P'alfií i-a certat i 
) e 
P'asta nópte "ntunecósá Ve S in casi nea- Dagat SS 
Pe cărare alunecósá 158 : 

Nemeriràm l'astá casă E In Colind de om cu trei feciori 
t . : : Cu covóre covorit "t 

n Colindul lui Christos Cu plocate stoborit : 

Si cu aur d'aurit S 


In brate te-am luat "J 
à mi te-am purtat 


i te-am ridicat o 
oimii 'sr-aü desláfat 3 
inilor ne-aú dat = 
'N gónå neaü luat © 


În Colindul Sfintului Ión 


Scrisu't jelturel 3 
Jelt de aurel E 
Cine sæde "n el? R 


Scrise's jelturele + 'unde le bătea 
Jelţuri márunfele à ângele curgea 
Sed sfinţii pe ele E Tot vin se facea 


i Crescutu-míaü doi meri înalţi 
n Botezul Dot merf nalţi si minunafí 
La vârfuri amestecati 


p.29 p.29 p.28 


'Mt-este un jeturel e 

Dres de aurel. 8 à In apa se limpedesce 

Cine'mi séde'n el : = "Nvestmint alb se primenesce; "' 
Toţi beau E Cu mir cá se miruesce E 
Se cinsteaú i Å | 

Si se ospétaü | à În Domnului nostru Isus Christos 
Sus gå 'mpáráfescí Sara mare a lui d'Ajun o 
Jos sa pass a Máàne-f diua luf Craciun > 
Si sá cregtinesct A Când s'a nascut Domnul bunj e 


Maíca de veste prindea 
Is. Christos, Cráciunu gi Sf. Ión Fiù în brațe cá-sí lua 


Cäraruea d'apuca, 


Beaú si ospétaú | 
h cánd ochií-sf d'arunca 


un 
Si se veselíaü » 
Nimic nu diceaú a, 'inapot matca vedea 
a în urma ei venia 
Voi betí şi mâncaţi 
Pahare'nchinafí 
Si nu vé 'ntrebaţi 


'N apă limpedescu-se 
^N vestmint primenescu-se 
Cu mir miruescu-se 


Mergi la raïü nejudecat 
Sedí la masa nechemat 


Domuul asculta © 
f 
Bé paharul ne'nchinat 


Și zîmbet zimbia 
ar Crăciun dicea 


p.29 P. 26 p.26 


p. 30 


Ín Christos și Apostolii În Colindul Sf. Vineri 


"und? le tintuï á 2: á 
ée EA Die y Genuchía gi mier plângea q 
Tot vin se facea, B i de Domnul se ruga T 
i din gura aga'mí gräia a. 
B de Boboteza 90 D b 'm( alerga 
nd preoţi boteza à a n 
Nord cregtinéza 1) | e SE da euis 
Si trásnetul d'a drépta a 
Ín Colindul lui Dumnegeü In Colindul Arhanghelilor 
Sfinţi nepricepufí oo lata Domnul cá venía en 
Ce ma ispitiţi à Și la masă se punea: a 
Ca voi bine sett a, áne, vin blagoslovea. En 


II Aceste versuri se vor întâmpina fórte dese ori, de si nu sint 
de origină populară ci cel mult improvizatie. Am luat ca exemple 
aproape tot ce am intálnit in colectia Ghedem, n'am ales numaí cu- 
rat popular. 


5 


Și în iad că le-aú cărat, en 
aiul de s'a ’ntunécat, ui 
Iadul de s'a luminat. a, 
Plécá Ión botezánd 

Sfint Ilie fulgeránd e 
Sfintul Petre ploi bătând a 


În Tóder Diaconul 


i cum se legaú X 

i cum se juraü í 
sa cá fáceaú £a 

Albă la pelitá 

Négrá la cositá 


Ea se apuca | 


Ea cälugäritä | 
» 


Lemne d'aduna 
Scânduri de lua 


În Colind de feréstrà 


Cocogeil că'mi cântară 
pon cântară de cu sară 
oeri mari nu se sculară. 


Sus, mai sus că se ’nältarä 


Îmi saltará girmí sburară 
2 
Jos, mai jos că se lăsară 


Ín Colind de linăr, anume lón 


i ce-ai mai umblat, a 
i ce-aú trepédat 
áná mi-aú d'aflat. 


Cal in fréü d'a stringe, 
Sábiór'a 'ncinge, 
Grele oști d'a 'nfrânge. 


y 


Sub zare 
de sóre 
in ostrov de Mare. 


Merg junií guieránd, 
nevestele prunci săltând 
fete mari tot hori jucând 


p. 54 p. 50 


c'anú, la Bobotéza 
când preoţi botéza, 
lumea crestinézä, 


D 57 


c'o nar'am suflat, 


la mal pe uscat, 
tóte le-am svéntat ; 


În Colind de feréstrá 


selati où 
ei'nfrénafí Si 
buni de 'ncaălicaţi, Pa 


Ín Ciuta 


A ciutá mieórá a 
e bot gälbiérä, E 
a për carunciórá a 


şi de n'am béut 
semn mi s'a făcut 


şi mě tot trudesc 
e mě tot gândesc 


oo 
un 
f 
dar, de n'am páscut 
si mé plánuesc | 


CAT 6rba'nvergită 
apa limpeditá 
valea récoritá 


Dar ciută mieórá 
la gât galbioră 
la për sfrintióra. 


pascefi, v'adápafi 
ei vé îngrâșiaţi, 
că nici nu visafi. | 


Drumul de le da 
ciutele 'ntâlnia 
si mi le gonia 


Ín Colind de fatá 


Or pune-o 'n portifä, 
n portifá boltifa ` 

jos de grădiniţă, 

șa de Bobotéza, 

când preoţi botézá, > 
lumea crestinézä. 


În Colind de tínér 


Tot cu fân tocat 
si cu orz pisat » 
de vint vinturat 


de toţi lăudat, 


la câmpul curat 
unde se tot bat. 


Murgul cá'gí lua 
drumul cu fuga 
de parcá sbura. 


În Cerbul Runcului 


Cerbul Runcului 
fiara câmpului 
ga pămîntului 


érba unde cresce 
fir gáitánesce, 
'n gése-se'mpletesce 


În Colindul Cerbului 


córne că % lua 
pielea’ jupuia 
ochii cà ' dedea 


În Colind despre diuá 
gi vé tot pripiti 
ca să-mi résariti 
că voi bine sciți. 


Ei că mi-am aflat 
acolo-am plecat 
și m'am aciót. 


p. 63 


În Sandul 
Unghiile la pähärari, g 
cornele la pepténari, Å 
lar pelea la tăbăcari. Ex 
si golmeil festeliti e 
ogăreii ciopartiti Å 
gl dulair nădușiţi ? Pa 

În Colind de tínër neínsurat 

di de varä en 
ânä’n sară D 
fară pic de nádugala p. 


În Colind de flăcăii 


dar nu's colpânei, 


negri colpánei ; 
ci sunt ciobánel. 


ciobanï le-or lua 
si le-or invirsta 


si de Bobotézä 


ce-or mai rémánea | 


D 75 


când preoţi botéza, 
lumea crestinézá 
În Colind de însurat 


papuci roşiori 
pe la toc cu flori 
mult sînt jucatori 


În Colind de familie 


si'n sus l'asvárlesce n 
'n palmă 'l sprijinesce B 
si se fericesce P 


Ín Colind de ínsurat 


s'a de Bobotéza, 
când preoţi boteză, 
lumea crestinézá 


În Colind de flăcăi 


la tulpine 'mpreunaţi 


Doi meri nalti si minunafí z 
la vârfuri amestecafi 


f 
În Colind de fetiță 
şi de Bobotézä | 


cånd preoti botézà 
lumea crestinézá 


p. 82 


Ín Colind de falá mare 


cu fir d'aur impletesce, 
cu mătasă isprávesce. 


de'mi cóse şi'mi letesce, | 
A 


În Colind de femee mărilală 


nu 'mi-e frăţior 
nu 'mi-e verigor, 
nici nepot de sor. 


În Colind de fată mare 


s'alte noué mori de vint 


noué morí de sub pämint 
măcinând tot la argint 


În Colind de fală logodilá 


o tu mândră qinisóra, 


— O tu, dalbă lebe'óra, 
stai să'mi fii de sofióra. 


În Colind de fală mare 


une-l-vei boltitä, 
oltita n portita, 
despre grădiniţă 


În Colind de véduvá 


tina de'mi cälcatt, 
roua'mi scuturafi ? 
Spuneti: ce cätati ? 


cóptà la récóre 
neajunsà de sóre, 
de fulg de ninsóre 


În Colind de năvodar 


e isvâde 


îmi împletesc pe isvóde X 
a návóde 


Ín Vicleim 


Dar în loc de óste mare 
Am plecat ca fie-care 
Dupá-o sfintá arétare 


Din Persida am plecat 
C'o stea ni s'a arétat 
Pe cerul înseninat 


De-o stea ne cáláuzim 
Pe Christos să dovedim 
Lumii să-l propovedim 


Dinsul domnul domnilor, 
Dinsul craiul crailor, 
mpératu-'mpérafilor 


Pe acest tiran sá-l ardă, 
Ca'n Christos gi el sá créda, 
Sa'l vedem cà se boteza 


Ce va fi seva 'mplini 
Din Iacov se va 1vi 
Si ca stea va stráluci 


Domnia ti-or párjoli 
Palaturi £í-or pustii 
Prai și pulbere c'or fi 


105 


D 


Réi şi barbari fár de minte 
Më ispitiţi prin cuvinte 
Când v'aș putea fi părinte? 


v 


Voi asa më destaimatí 
De loc nu vé rusinati 


De pedépsä nu visafi. 


105 


De cát de noú impérat 
De cát totí mai láudat 
Si de cát toţi mai înalt. 


II2 p. IIO p. 


Ce-í audi de la mine 
Sá nu ésa de la tine 
Si sá nu mal scie nime 


Si venim sá te intrebám 
Unde e ca sá-í urám 
Unde e să-l lăudăm 


p. 114 p. 


Ingerii s'aü speriat 
Dumnedeú s'a mániat 
Omenií te-aú blestemat 


v 


Ostasul cam uluit 
Drept la not a 'nemerit 
Si tateï La poruncit 


116 


118 p. 


Biata maicá-sa ce plánge 
Ochii de lacrámi igí scurge 
Si varsă oftárí de sânge 


VT KN y e as) w, s o, ca Sn pes a —, — — y 


p. 


Din Jocul päpusilor 


Ia di-pärinte Condacul | 9. 
Sa-l ¡ee mat iute dracul Ke 
! 


Cà nu ne ese colacul 


a 

Ba are pärintele 
De ale cu sése picere » 
Lipite de piele 

in Vasilca 
Toţi pe mine m'a 'ncolfit PS 
Dupà céfá m'aú lovit; = 
M'aü junghiat, m'aú jupuit | a 

Ín Plugugorul 
Deci cu plugul ferecat e 
Cu catení de fer legat E 
Cum este bun de arat. SG 


Ín Urare cn plugul 


Pe pântece bàlani i 
Pe spate plávant 2s 
Fie-care de câte cinci ani Jg, 


Puse códa pe spinare 


Dac'a vădut aşa povară mare | 
» 
Si fugi spre lunca mare 


Buna mesterifa, 


lar lelea moräritä, 
» 
Suflecánd mâneci si cátrinfá 


În Plugul 


Boi bourei, 
In códà codálbe:, 
In frunte fintáfef. 


K tótá a lucrat 
razdă négr'a răsturnat 


145 


£a 


Si prin brazde-a séménat 


Negru ca corbul, 
Iute ca focul, 
De oul prinde locul 


© 
=+ 
= 


[en 


Apoi carele 'ncárca 
1 pe tóte le căra 
i Jjired! nalte dura. 


» 


Epele .mereü fugea 
Funia se tot stringea, 
De par iute ajungea 


» 


acăii il vintura 
imerlia scutura 


lar hóta cea de mórá 
Când védu atâtea caré 
Incárcate cu povará 


Puse códa pe spinare 
CLS in fuga mare 
cea luncá de scápare 


» 
» 
» 
Apoi mama plämädia 


jus läsa pànà dospia 
poi colaci invértia 


147 


P 


văruite 
sindrilite 
Si cu feresci strélucite 


» 


| 
| 
| 
| 
es, | 
| 
| 
| 
| 


veltucite Ss 
si lipite m 
Si cu stuh acoperite D 


În Plugușorul 


pam fi venit mai de mult, ]& 
ar nof nu ne-am priceput: }” 
Ca copiif am fácut ; 


Boí bouret 
In códá codălbei 
In frunte tintätei 


Bucuros 
Veselos 
Ca egit griul frumos 


149 


P 


Cu asternutul de argint 
Cu ciucuri pána'n pămînt 
Cum n'am véqut de când sint 


> 


Le-a luat 
2l s'a 'nturnat 


o 
N 
Le 
i le-a dat. D 


A 
Sa gátésca secernici 
Secerí mari gi seceri mici ) > 
Cum mai bune de voinici 
De copile tinerele > 
De sama puicufei mele. 


Secerile s'au gătit 9 
Pe la toţi le-a împărțit = 
Si la lucru s'aú pornit D 
Îi mări, îmi secerará 
ntr'o di de primăvară 
Résturnánd un corn de ţară 


Apoi carele ’ncärcarä 
1 pe tote le cârară 
i girede mari durară 


A 
A 


Lan) 


lar badea, de bucuriá, 
S'a dat cu lelea 'n sfetie 
Unde aria sa fie. 


Le 


Qs 


» 


Zi cum sfatul și-a gátat, 
e un murg a "ncálicat 
La herghelie a plecat 


Şi-a ales cincí-spre-dece epe 
Tot sirepe 
Câte de dece ani sterpe 


A 


| 
| 

| 

| 
m 
| 

| 

| 

| 

| 

| 


Noué caré 
Cu povará 
Si porni apoi la móra 


EE la cercat 
cercat si la mustrat, 
Din gură La cuvintat. 


Dar acum te-ai bárzoiat 
Cu nárav te-ai învățat! 
S'apol cum i-a cuvintat, 


Cu mánicele "nvértite 
Cu mánele rumenite 
Ca garófele 'nflorite. 


Cu cămașa cu altiţă 
Cu flori roşii pe guriţă, 
Cu garófe la cosita. 


Bab'aceea a plămădit, 
Aluatul a dospit; 
Dupá ce a pregátit, 


à l'a pus la cutii din dos 

a să fie 'ndemănos 

Pentru alţi plugari de 
[scos. 


v 


Asa de "ncárcat e 
i impovérat e 
óra s'a speriat D 

Ce noi le uitarám iară ră 

Asară pe prisp'afară. R 

Si hoţii ni-le luară D 

Ca mert 8 
Ca perií e 
In mijlocul verii E, 


În Orafii de nuntă 


Cá-al nostru tinér impérat 
Odiniórá s'a maí preumblat 
Si "n aste locuri a aflat 


Ca s'o sádéscá 

In grădina 'mpărătâscă 

Ca mai frumos să 'nflo- 
[rescă 


LU 
p. 164 p. 163 


beem 


Tinérul nostru impérat 
Cà pe unde am umblat 
Este lucru cu-adevérat 


Dd 
vw 


70 


În Oraţii de nuntă 
Dumné-vóstra cinstiţi pä- 


nnti |$ 
Care de la D-deú sintett = 
[rinduiti à 

Ca şi pomii cei roditi 


Cà și părinţii mult se ne- 
[că:esc 

Până pe fii îi cresc 

Si de tóte îi feresc 


Cu munţii gi măgurile 
Impreună cu văile 
Intru care trăesc fiérele. 


S?o fea ca sá strălucâscă 
La curtea impératésca 
Unde locul sá-1 priéscá 


Saá créscá 
Sa inflorésca 
Odrasle sá odräsléscä 


Zugrávite 
Poleite 
In ele Dómne gátite 


Ca sá fac o vênätôre 
De p gálbióre 
De blánde cáprióre ! 


Cà "1 urmă de 2 Å 
Sá fie 'mpératulut grádina 
De frumóse roduri plină 


Ín Orafie de nuntă 


Sa facut 


Sócre mare, ce s'a fácut 
Nu mai e de desfäcut. 


Ín A doua variantá 


Crajul jute s'a sculat 
ȘI în scări s'a înălțat 
este Óste s'a uitat. 


Nu ne-1 frică d'éi cu máciuci 
[ferecate, 
Ne-1 frică d'éf cu gurile cás- ¿> 
[cate 
Cá ne-or mánca epele tóte, 


În Oralie de ertäciune 


LA destul de când máncaff | £ 
Mai sculatí s: 
De mai jucaţi. D 

u mirésa d'impreuná 
Si 'nvértitt o horă bună 


v 


Şi lea pe nuna de mână | 


În Orafie)) 


O suta de ani sá domnesci | + 
Pe dușmani să'i biruesct ES 
Pe vrésmasi sà'í pedepsesct 


f 
Pe Lehí si pe Cazací 

Sa-i dat la draci » 
Alta sá nu le fact. 

lar de nu te-1 pädi 

Chiar intro di » 
Multe' audi. 


În Rugăciuni de copii 
Către Sf. Cruce 


Cruce 'n casă să 
Cruce 'n masă x 
Cruce "n tus patru unghiuri m 


[de casá 
i nu-i casâ, ci'f cetate | 


u uşile ferecate, 
Cu ferestrele 'nzeuate, 


În Cătră îngerul păzitor 


Inger, îngeraşul men, ge 
Crucita luf Dumnegeü, = 
Apára sufletul meú. D 


Ín Cántece pentru animale, 
insecle, plante 


Lund noud 


Lună, lună nouă a 
Tae pánea "n doué 
Si ne dà gi nout: 


1) Versuri nepopulare. 


În Cântecul fluturelut 


Fluture, pune-te: Q 
Pune-te pe punte H 
Pune-te sub punte ! D 


În Insugirile unei vaci perfecte 


i fifósa S 
i laptósa = 
Şi de vreme-acasă. D 
Ín Cántecul erbei «sángerica» 
Sângerică 5 
ricá " 
Zamá de pisică A 
Sángerotü 

rofü » 

Zamá de cotoïü 


in Jocuri de copii 
a IV variantá 


Unde ouă rațele, e 
Unde fatá vacile, e 
bic, sáracele ! d, 


a XI varianlă 


Ala S 
Bala 
Portocala 


Cioc 
Boc > 


Án 
I^ 

Q 

E. 


În Jocul d'a baba órba 
Ce-ai mâncat asară 
Pâine cu paparä ! 
Esi pe usä-afarä ! 


În Varianta HI 


Fatá mare logodità 
> cu zestre pregatită. 
entru Lazăr podobita ; 


În Ghicitori 


Am o gäinusä o 
Gälbenusä o 
Cu minciunife'n gusä à 
(cântarul) 
Pe cea vale rourată d 
Vine-o fiară 'ncornorată N 
De meșteri străini lucrată. | c, 
(corabia) 
Chirchirita g 
Mirchirifa D 
Cârceïü toborifa. D 
(fasolea) 
La trup sint usor I 
Făra aripi sbor ` 
Dar nu sînt nici nor s. 
(fulgul) — `, 
Ciutä a 
Mohorità o 
Umblä sovaita D 
(fumul) 
Buturugá uscatá = 
O ridica încărcată N 
Si o dá jos descärcata D 
(lingura) 
Buturugutä uscata 
O ridici încărcată » 
Si o laşi jos usuratä. 
(lingura) 
Gáinugà a 
Ciusá o 
Stringe 'n nas cenusá Ð 
(luleaua) 
Dobitoc nu era: + 
Córne avea, q 
Boú nu era. E, 
(melcul) 
„In lume traii ls 
Si, cánd murit N 
In gunoiú mé pomenit la 
(óla) 
La miiloc 12 
E loc N 
De joc | D 


(plosca) 


Opt opintele 
Douë scârtâele 
S'un fufuiú dupà ele 
(plugul) 


Mé suii in scat 

Sá véd nisce cai 

Dar nu véqui cat 
(plugul gi fierul plugulul) 


Ínvérte casă 
Cu mátasá 
Pán'la mama -preotésa 
(résucitul fusulul) 


p. 242 p. 241 p. 240 


De la munte 
Pân'la munte 
Tot zare mărunte 
(stelele) 


Am o fată bubósa 
bubósá 
Séde cu vodà la masa 
(strugurele) 


Am doi saci de secară 
Care saturā o ţară 
(Eú pot sătura o ţară 


(tele) 


În Întrebări 


Cine de vii s'a îngropat Q 
Mormântul a umblat N 
Si mortul a cåntat 3 


(Ióna proorocul cánd era in 
pántecele chitulut. 


ése eraü me? 
oí staú e 
Si vorbiaú D 
În Poeme numerice 

Un-spre-dece stelele E 
Dece poruncile a 
Nou& lunile a 

În Probleme numerice 
Unde sunt sépte surorí 2 
Nici coji pe Pod et D 
Nici cálgi pe 'ncheetori. & 


en o an — —— 


Din Basmul vitézului cu mána 


de aur 
— Ce sunt dece 9 
— De dece i § 
Nu mai trece. Já 
În Glume 
Din Blasgonie popescă 
O ce nasca O 
Tasca N 
Da buná' budasca ! A 
În Popa gi poporanil 
Popa 
Cel ce scie 3 
Sa spue la cel ce nu scie ¿Y 
la carte aga scrie! ja 
Ín Popa si dascålul Slan 
Iordane e 
lordane a 
la sterge-l, mát, Stane ! 


Ín Popa gi dascálul Filip 


i in traistá o pusel D 


O sterset, o gtersel, b 
ar mé si fripsei ! 


a, 
Ín Popa si prolopopul 


Jumétate (ie Q 
Jumétate mie | à 
C'asa la carte scrie 


În Pascele figanilor 


Vădând Stanciü paraleú 
Cel maí mare archiereü 
Ca fiii ’l iubesc mereü 


SL végénd pe unul nalt 
egru si cam spráncenat 
Pe acesta l'a chemat. 


După ce i-a ascultat 
Și La bine cuvintat 
e giubea s'a desbrácat. 


In întru cum aú intrat 
Si la cfubér s'au uitat 
Fórte mult s'aú bucurat 


— Pascile sá se sfinfésca | 
» 


o 
p. 264 


Bine ca sá ne priéscá 
Inima ca sá ne créscä 


În Vindarea Ursului 


Intr'o intrată 2 
Maligi facuta 
Maligi mâncatä 


În Némjul vânător si Românul 
la intorcere 


La tumei casut 


— lo, frei patut, Lë 
q 
Und tumet berdut J A 


in Zínzarism 


Dárza MA 
Bárza o 
Cocárza à. 


in Cánlece de dor 
Fatá de máritat 


Foicicá bob de linte 
Copilitä far de minte 
Pi mati sá te marite 


În Mărilișul 


Când gândesci 
Sa te umbresci 
Atunce te dogoresci 


În După măriliş 


De secare 


Páne mare 
Mt-era fata ca o flóre. 


În După insuralóre 


u cin'me'ntâlniam în cale 


SE pe drum la vale |. 
QN 
Imí da galbení gi parale & 


272 


Dar de cánd mé insurat 
Grija casei că'mi luat 
De codru că mé lăsat 
În Doine 
Dorul grei 


Fóe verde de náut 
Tinerete ce-am avut 
Cu amar le-am petrecut 


Foicică mărgărit | 


P. 277 


Dorule, tiran cumplit 
De ce m'aí imbétránit ? 


Ín Dorul mándrei 


Suie mándra pe colnic 
Résucind la borangic 
Si pe fus n'are nimic 


p. 278 


În Duca 


Fóe verde avrámésa £ 
Inimióra nu më lasă q 
Sa "tí dic : «rémái sánátósa». J c 


f: 


Frunzulitá mër domnesc 
Më gándesc, dragá, gándesc 
Sa rémát, or sá pornesc ? 


Ín Dor de iubit 


De cánd neicufa s'a dus 


Fóe verde lemn de sus S 
N 
Trei garófe'n pórt'am pus. J g, 


Ín Stráinul sárac 
Crácile că-i fránge, ES 
Tulpióra-1 plánge We 
Cu lacrámi de sânge. la 


Ín Dor de fară 


Viéfa e amará at 

Departe de ţara N 

Si de sofióra. à 
În Copilul strâin 

Ca-i străinul eo 

Ca pelinul P 

Nu "ţi scie dorul și chinul Já, 


74 


În Naifá 
Frungá verde sálciórá SS 
La casa cu trestiórá fs 
Trage Nâiţă sá mórá D 


În Páminte 


Páminte face-te-ai os 
Ca tu 'nghiţi ce e frumos 
Si 'n lume mai drăgăstos 


Páminte face-te-ai tină ] 
Ca mi-ai luat din grădină |» 
O garófa oo verbiná f 


Páminte fie-"ţi de bine 
Tóte mi le-ai luat la tine, 
ci iea-mé "ncaí gi pe mine 


În Cântece sociale 
Doina haiducului 


Sa trag brasda dracului 2 
Din marginea satulut 
La usa bogatului 


În Blástemul 


2 iarna pe jumétate Z 
u armele nefrecate 
Nefrecate, nespélate 


În Birul 


De belele nu mat scap 


Unde merg si or ce fac, 9. 
Q 
Nicäiri nu mai încap. 


În Iancu Jianu 


Lasă "0 nebuniile 
Lasă "0 haiduciile 
Sa-ţi daŭ boeriile 


Sá mé ţiă pe la strimtori 
Pe la munţi în trecători 
In drum pe la negustori. 


În Bogatul şi săracul 


Frungulifa fagului a 

La casa fágadulut: d 

La cârciuma satului. D 
În Macoveiul 

Ca, la di de sérbátóre E 

Umbla si după cäldare N 

Ca să faca de mâncare. & 
Ín Isvoranul 

Nemugcatà, 2 

Nepigcatà, « 

De dinsul nesárutatá. J) ú, 


Ín Cántece erotico-bachice 
Dragostele 
Of, dragoste femeiégca 


Mat uscat, m'al făcut éch 
M'at dat in bólá cánésca. 


N 
Is 
er) 
a, 
În Sárutatul 


Fóe de sulfină 
Cine "mi tot suspiná 
De vale "n grădină? 


p- 309 


În Variantă (Argat) 


Când îţi văd gâtul spălat E 
Si márgénul révérsat e 
m'as bága la tine argat J D 


Ín Cánd toca 


Limba 'n gură de zahar, 
Dinţi mărunți mărgăritar, 
Ochişorii-ţi chihlibar 


În Leid Sáftifá 


— Lelita, lelita 
Lelifa Saftita 
Ia egt la portita 


Ca e mult d'asara 
Și d'a-Paltá sară 
e când stai p'afara. 


75. 


În Oltenese 


Vino, mándro, cá nu 's lup 
Nici vr'un câine să te rup 
Ci's voinic ca sá te pup. 


un 

seg 
I 

A 


Nu matí pune pe altul, | 


În Invéjul 


Cà altul umple satul 
Si m'aude bărbatul. 


p. 316 


În Hora 


—Fóe verde de trifoi 
S'a vestit lumea de noi 
Ca ne iubim amândoi. 


| ; 
—Lasá lumea sá vorbéecá 
Numai puica să-mi tráésca | > 
Si sá vrea să mé iubéscä 
| ; 


Fa 

vð 
I 

a, 


E 


Strig pe puica nu m'aude | 


Sa vie când o chem en 
şi mé jur pe Dumnedeú : 
e-oiú iubi, sufletul mei ! 


În Dugmánia 


Fóe verde de náut, 
De când maica m'a făcut 
Tot dușmani ei am avut 


i dușmanii m'aú párit 
ugmancile m'aú urit 
Tot la rele m'aú tárit 


În Foc la inimidră 


Q 
Q 
i, d'aude, nu-mi răspunde |“ 
ocul inima'mi pătrunde. Jg, 


În Ionică 


Ze sá pui murgul in not 
& mé tréca Oltul tot 
Cà cu luntrea nu maí pot 


Ín Mariórel 


— Frungă verde sälciérä, 
Ce-ai in gură balaióra, 


+ 
Q 
ec) 
Ce-ai în gură Mari6ra ? » 


76 


În Dina si boerul 


La cosarul dárámat 
Sta boerul rédemat, 
Numaí aur imbrácat. 


p. 326 


Sa-i dea dina buzele, 


El trimete slugile 
Buzele, naramzele. 


În Stráinul uril 


Ag trage la o vecina, 
Dar mi-e frică de pricină, 
Ca nu-i ca mine străină ; 


În Imbétránitul 


Frundulita érba verde, 
Numai cine scie 'mí crede 


D 
N 
e 
Patima'n care mé vede; 5 


I 


00 
N 
h 
a 
in Barbul 


| Å 

— Fóe verde barlaboí CN 
Ce catí, Barbule, la not ? ) ^ 
Aú nu sint fete la vof? J g, 

| | 


| 


Numaí cine a páscut dorul 
Scie cin mi-a albit pérul 
Si mi-a ofilit trupugorul 


În Puiculija mea 


Fóe verde márácine, 
Ám audit, puica, bine 
Ca tu m'aí uitat pe mine 


in Cumnatele 


Barbat mi-ai luat, 
Casa mi-ai stricat, 
Viéta mi-ai scurtat. 


Foicică ş'un burete 
Vine Barbul de la fete 
cu mijlocul plin de bete 


Cu ismene de fuior 
Cusute pe la picior 
Cum îi şade binigor 


În 6 Bachice 
Viéja 


D'o fi omul cát un munte, IS. 
Mórtea nu'l caută "n frunte, } ®© 
Ort cât i-ar spune de multe; J g 
Ci'l poftesce sá se ducă, 

Ca e viéfa o nálucá: > 
Călător gata de ducă. 


În Burlacul 
Lasá-mé să béú la vin, 


à la vin gi la pelin, 
à mé curät de venin, 


` 


> 
ja 

e 

a 


În Indemnul 


Pivnicióra' mititicá 
Carciumăriţa frumusicá 
Beaú voinicii până pică 


În Bordeiul 


Bordeiaș întunecos, e? 
Mult îmi ești tu drăgăstos }" 
Ca mé faci să vii pe Jos. Ja, 
Patru junci ei înjugam, 

Dar acum nici unul n'am. 


Apoi venii şi cu cal: 
Dacă banii mut mâncai, 
Numa'n câmașă plecat. 


Vat de mine "n ce 'ncápui 
Cam béut tot ce avui 
Si de basnu mé fácui 


» 
A 
> 


Intâi p'aict când veniam | 


În Variantă 


Cu rochifa gálbiórá 
Croitá pe tipigórá 
Cine-o vedé-o sá móra. 


p. 332 


În Jocul 


Asa joca fetele, 
Când le vine horile, 
Când înfloresc florile. 


|: 


Aga ee babele, a 
Când le cad maselele, sa 
Când se scurg ulcelele. D 


Ín Danful Linului 


Hop aga, hop, hop aga, 
Hop aga, vere asa 
Pánà ne vom ghebosa i 
Hop aga tot sá tráim, 
Hop aga tot sá sárim 
Pâna cánd imbétránim. 


Aga joc la noi în lin; 
Tuicá beaú gi storc la vin. 


Hop in loc, cat linu 'ngust 
Sart sus, jos sá curgă must 
Sa dea "n fiert sá! bem cu 


(gust. 
Dea-ne bunul Dumnedeú 


Când ne-o fi mal réú şi grei 
A ne fi c'acum mereü. 


» 
» 
» 
> 


Hop, sá mat uităm de chin | 


În Cántecul Sérbilor 
Hai, lelitá, hat, surata, | 


334 


La părul cu fóea lata 
Unde jócà Sârbii róta. 


p- 


În Nagul gi finul 


Batá-te crucea de fine, e 
De ce n'ai védut'o bine, e 
Ca n'avea să stea cu mine! 


. 


Q. 


Ín Rësbunarea 


Frunda verde tret bujort | 
După Pasci, in sërbätori, » 
Când e câmpul plin de flori | 


În Fata urttá 


şi le dà de béutura pA 
in, rachiú fár' de măsură An 
Ca sá nu mé cate "n gură Ja, 


in Chéla 


Ia vedi chéla cum se pórtá | tz 
Cu papuci de épa mórtà e 
Cu cercei numai do tórtà J) q, 


in Nijule de la Munteni 


— Foicicá trei coceni lá 
Nitule de la Munteni ES 
Ce-ai cátat la Moldoveni | g, 


in Marghiolifa 


Cu obrazul de buior Q 
Nu mé calca pe picior e" 
Ca sciù eŭ de ce ţi-e dor; | 4, 


Ín Rävas 


Si camasa I-am spălat'o E 
Pe máráciní i-am uscat'o, |" 
Cu báligar i-am frecat'o Fa 


În Necredinciosul 


i "ți tae páne pe masă 


Si te bagá tocma'n casá I 
a necasurí nu te lasa. 


În Cântece zoologice 


Cânta’mí doué turturele 


Jos, mat jos pe rámurele i 
Pe placul inimei mele. 


D 


in Cucul 


Ca, de mé vede pe mine, 
Tot ride si "i pare bine; 
Më semélue cu tine. 


bd 


p. 346 p. 345 


P'o rámurea 
Se punea 
Aprópe de puíca mea. 


Ín Cucul si corbul 


Ca puscute numa'n flori: 


Tu drept popi ai vânători |! 
Q 
Când te-or spovedi și mori J g, 


În Merla 


S'ar pune pe cámpul lat 
Dar e cámpul prefirat 
Cá's dușmanii la vânat; 


S'ar pune pe aräturä 
Dar copii cuibu'i fura 
S'o ucid c'o sburátura. 


já 
ei 
6, 
| | 
Ín Plante si arbori 
Din Ardé-te focul, pădure 
Ardé-te sá te párlésca | 


Murea sá se präpädéscä, 
Érba in locul ei sá crésca. 


Ín Teiul gi bradul 


— Tejule, teiule 
Scurtule, grosule 
Si burdufosule 


În Salciei 


Sa 'mpletesc cununa 


Sa te-apuc cu mâna 
S'o port tot-d'auna. 


Ín Descántece 


Descántec pentru bésica cea rea 


Sculatu-m'am 


Sánicatu-m'am 
Mánecatu-m'am 


00 
un) 
e 
a, 


Ín Descántec de bubá rea 


Buba cu săgetătură, 
Buba cu pocetură 
Buba cu 'ntálniturá 


În Descântec de albéfá 


Nu te tângui 
Nu te glăsui, 
Ca ei te-oi lecui! 


In genele ochilor 
In KE ochilor, » 
In lumina ochilor ; 


78 


Ín Descántec de deochiú 


Sa' crape sulacul, 
Sà'I curgă pisatul, 
Sà'l rigá tot satul. 


P. 369 


Din sgárciul nasulut 
Din fata obrazului 
Din creerii capului 


v 


Sa-i crape bósele, 
Sal ridà môsele, 
Sa nu `l lea fetele. 


Deocheturile, 
Sagetáturile, 
Uitáturile 


Sai cáprit 
Saú negril 
Si albaştrii 


Ochii să-i plesnéscá 
Sângele s4’l Gd See 
Sângele sä’) nábugésca. 


p. 372 p. 370 


v 


Ín Descántec de Iele 


La mărul tufos 
La mér rámuros 
Sa facá joc frumos 


12 
P 


În Descântec de Dinsele (lelele) 


Intru astă apă sfintä, 
Care mi se cântă 
Și mi se descântă, 


Sa rémáe sănătos 
i frumos 
1 voios 


Ca argintul cel curat 


umnedeú Pa lăsat 


Sa rémâi luminat 
Cum 


În Descântec de întârcere 
S'a mânecat 
i s'a sinecat 
i şi-a luat 


D 375 


Roua nu e scuturatä 
Apa nu e turburatá 
ana nu este luatá 


Pérul netegitu-și-o 
Mana dobânditu-si-0, 
Córnele bouritu-gi-0 1) 


În Descántec de mălrice 


Cu gura îl descântai 
Pe (cutare) de mátrice 'I cu- 


[rátat 
În Descántec de orbalj 
Maica sfîntă le-a audit 


Inainte le-a egit 
Si din gură le-a vorbit 2) 


Eú cu mátura l mátural | 


Q 
O0 
e 
| f 
În Desfacere de pagubă 


Ca răspântia sá se réspán- 
[désca 
Pe vint sá se risipéscá 

Pe drumuri să se cälätorésca 


Ín Descántec de pocilurá 


Din pétr'at crescut 2 

Cu nori te-ai batut <A 

Trei picături din tine-aú 
[cadut 7/2 


Este un mér de aur 
Sub mérul de aur 
Este un scaun d'aur 


În Descántec de mușcăluri 


de șerpe 
M'a mușcat m 
M'a topsicat "m 
La inimă m'a ságetat à 
În Descántec dc șerpoică 
Carnea şi de os; E 
Osul sánátos id 
Da veninul jos la 


1) In exemplarul de «Poesit 


79 


În Descántec de sérpe 
Pe drum la "ntálnit b 


a, 


érpele otrávit 
érpele ’ncoläcit 


Virful alunulut 
Radacina cornulut 
Si Rodul pămîntului 


În Versuri din Basme 


Pe când era lupul câtel o 
Si leul se fácea miel + 
e se jucaú copií cu el D 
Ín Din basmul cu e Tugunea 
feciorul mălușei» 
Tugunea 
Cum vrei sá ne mésurám? ) 8 
In eábií sá ne táem + 
Ori lupta sá ne luptăm E 
Ín Din basmul „Imperalul 
si Crivé[ul* 
Fét-frumos, fét-frumos š 


Cât te-aì urcat de voios + 
Si ce trist te scobori jos! Jg, 


Ín Din basmul »pápugica licárea" 


P sá ¡el de barbat 3 
'un impérat 
Mort gi réposat 


Petricicá de rébdare, E 
i cutit de junghetóre + 
i şteng de spénduratóre. |g, 


Ín Cántece vechi 
Solare si supersti[ióse 
Sórele si luna 


Vitéz dac'éí fi E: 
Și tei bizui + 
e mi-ei isprävi D 


opulare» (Ghedem), pe care il am in 


mână, in cóla 25 paginafia e greșită: după 384 urméza inca odată 375. 
3) Tot paginafie gregità, aci e seria II 382. 


Printre rámurele 
Dalbe Pásérele 
Cánta "n versurele 


—m o 


p. 413 p. 412 


Ca ei ne-ai lăsat 
Nu ne-aú botezat 
Nu ne-aú crestinat 


y at 


— Frate, frâtiôre 
Puternice sóre 
Spune mie: óre 


a ad 
v 


În Iovan Iorgovan 


Tot pe Cerna 'n sus 
Unde mulţi s'aú dus 
Și toţi s'aú r&pus 


'Ncet6za'ţi valu 
Sa'ti cunosc vadu 
Sa trec cu calu 


p. 416 p. 415 


i dacă "1 sui 
ân'tei osteni 
Cal tf-o poticni 


Fée go lalea 
Cerna cum dicea, 
Iorgovan, fácea. 


Și dac'o vedea 
ine CA părea, 
Ca’i înţelegea 


Fóía de lipan 
Tinérul lovan 
Fecior de Moran 


p- 417 w 


Aicí m'am pitit 
M'am sélbaticit 
Si m'am pedepsit 


Genele 'mí párlesce 
Faţa'mi inegresce 
Trupu'mí ingrozesce 


p. 421 p. 420 p. 418 


În Trei Lebede 


Fóe verde de náut, 
De cánd maíca m'a fácut » 
Tárg frumos eú n'am véqut 
N 
N 
M 
a, 


Nicí trei fete de'mpérat 
Ce aü plecat 
La mésurat 


Ce am aflat și ce svim nof 


Stati pe loc, cà nu scitf vor) § 
tr 
C'o veni vremea d'apot D 


A 


i vo lua florile 
lorile gi apele 
Cat omorît dilele 


În Holera 


Colo 'n fara muscailósca, 8 
Pe uliţa armenésca, + 
Este o gandrá figánéscá D 

án la Nistru c'ajunea 
lar la Nistru d'ajunea 


Colo "n tara muscäléscä 
Pe ulita armenéscá 
Tot la sandra figanéscá 


A 
Mesterul cá se gátesce 


ȘI potcóve zángánesce 
urgului că potrivesce 


434 


i mergea, máre, mergea | 


P 


În Gia năsdrăvană 


Sub póle de munte 
Pe déluri mărunte 
Prin crânguri tăcute 


Apa-1 récorósá 
Frunda e umbrósá 
Si érba pletósa. 


Apa de béut 
Frunda de sequt 
Érbä de pascut 


| 
- | 
| 
| 


p. 435 


i mi s'aú vorbit 

i mi s'aü goptit 
Ef trei Dorojani 
Feciori de Mocani 
Slugi de 9 ani 


Strunga oilor 
Jocul meilor 
Dorul bacilor 


La mire s'or strînge 
Pe mine m'or plânge 
Cu lacrámi de sânge 


Oile plángénd 
Câinii tot báténd 
Pe stápán chemánd 


p. 437 


În Blestemul 


Pérul ca’si smulgea 
Peptul cá'ei bátea 
Mórte câ-și ruga 
La umbra ştejarului 

La fântâna Dicului : 


p. 438 p. 437 


Ca tu maica când m'aí fapt 
În albie mai scaldat 
n scutece m'aí fásat 


> 


| 
În marginea drumului | 


În Ssrpele 


Foicicá trel granate 
Departe, máre, departe, 
Departe gi nu prea fórte 


După nimiedí in spre sară 
Fraţii câte trei plecară 
mi plecară de vánara 


Merisor că-l întindea 
Spre mâncare i-l dadea 
Să-și potolésca setea 


Frunzulitä měr sălcii 
Frăţiorul mijlocii 
Si de fire c'am sglobiú 


Jumătate e îmbrăcat 
jumătate desbrácat | 
Si "n fântână a intrat 


Dar nàuntru cum intra 
Scorpia că-l imbuca 


Lângă frate '| ageda 


Petricica tu s'o iei 
lar pustiil gálbinei 
Sa'1 impür[itf câte trei 


Nu e om, nu e bat 
Ci e sérpe 'nven nat 
Si de mamá blestemat 


Tot pustia mi-l'ar bate 
Sint opt ani şi jumétate 
Trei séptámání scäpätate 


-81 


Peire voíniculuí 
Morte călatorului 


Ce-mí sta in fundul un. 


Dar pe opt ne-ai înşelat 


Si pe opt ca ne-ai mâncat 


Numaí eü am maí scápat 


Na la tine cárligul 
Si adu la mine stréngul 
A S'apucâm procletul 


in Balaurul 


Mica turturea 
De veste prindea 
Din gura” dicea 


Zarea de-mí vedea 
Vreme nu perdea 
Murgu "sí repedia 


Pietre nestimate 
Si comorí bogate 
ub mine "ngropate 


Vremea c'a trecut 
Mare c'a crescut 
Voinic te-a facut 


Sus pe râmurea 
Mică turturea 
dalbă viéta ta 


Fóe de lipan 
Un tinér Husean 
Puiü de Moldovean 


Ia tinetí drumul 
N'apuca cámpul 
S'ajuţi voinicul 


Ca Pa blestemat 
Mie mi Pa dat 
Mása ce Pa fapt 


Ca greu mc ranesce 
Réü mé racoresce 
Si sóre sfinfesce 

2 arme bogate 

Ju mánere late 

Pe much: ferecate 


a 


E 


$ 
E 


p- 446 p. 449 p. 445 p. 444 


D HS p. 447 


p.449 ~ 


Ki 


x 


Ín Brumárelul 


Foicicá trei norele 
Gándu-í dice: «Voínicele» 
Bagá mána 'n sán la pele 


ym dé 


p. 452 p. 450 


Ci sint mándrul Brumärel 


Ca nicf eu nu-s voinicel 
Mor florile tot cu el 


Séra peste ele pic 
In pránd, máre, mé ridic 
Fetele la tóte stric 


oe) 
v 


Ín Brumarul 


lată d'un voinic călare 


Până sórele 'mi răsare 
Alb ca fulgul de ninsóre 


ag] 
N 
+ 
a, 


Cine sint ? Brumarul mare 
De cad diua "n prándul mare; » 
Ieaü mirosul de la flóre 


In Mierla si Sturdul 


Cine s'a intámplat 
Puií mí-a furat 
Cuibul mi-a călcat 


Ca un Kirigiú 
Cu tine sá fiü 
In braţ sá te ţii 


mm) si 
p. 458 p. 457 


In Cicórea 


In cas d'a intrat 
Ea i-a întâmpinat 
Si mi i-a 'ntrebat: 


p. 459 


In frageda flóre 
Flóre de cicóre 
Cu ochi după sóre. 


In Istorice 
Mesterul Manole 
In sus pe Argi E 
Prin al Carpenis ES 
Prin àl alunig c. 


Si Manole dece 
are ii gi intrece 
Sta inima-i rece | 


Cu opt telegari 
Cu 9 zidari 
9 meșteri mari 


El zid învechit 
Și neisprăvit 
e mult părăsit 


w 


Domnul de-mí pleca 
Mult cá nu mergea 
Si iatà-mi vedea 


Jurámintul mare 
Pe pâine pe sare 
Pe sfinte 1cóne 


w 


i nóptea trecea 
Si zid se surpa 
"așa Donnal va 
Un verde hätis 

Un mare stufis 
Si-un rug curmezis 


Copilasul téü 
Pruncugorul meú 
Védà'l Dumnedeú 


Zidul réü mé stringe 
Le ales curge 
opilaşu'mi plânge ! 


p. 467 p. 464 


v 


ss ga nn ad) 
p. 463 p. 461 


In Radu Calonfirescu 
şi cu stégul sus în vênt 


cu pripóne de argint 


E 
~ 
+ 
Tóte ’nfipte 'n pămînt | D 


Foicicá trei smicele | 
A 


E 
E 
Du 


E 
E 
& 


Ií bate, máceláresce | 
) 


La mijloc de corturele 
Printre corturí märuntele 


Sade un bétrán vestit 
u chip aspru gi smolit 
De care s'a pomenit 


In Hadu Serban Basarab 


Frungà verde lemn cánesc 
Págánit la Bran păzesc 
Nu visézá, nu gándesc 


Avufia le rápesce, 
Până 'n Hodova "1 gonesce 


In fancut Mare 


Fóe verde-a briiulut 9 
Strigá pasa-al Diiului + 
Din várful Mecetulut Di 
Turcesce-te lancule 
Turcesce-te belule, 
Beñule, Crestinule ; 


i'n várful cornifelor 
marandul hasnalelor 
Din darul Kadinelor 


E 
| 

se | 
| 

| 


p. 481 


Și Iancul dacă vedea 
in gură le r&spundea 


D'alet, pagá, dach vreți 
Turc, ca voi, să mé vedeţi 
la faceţi de-mi trimeteţi ! 


Ca s'astup ferestrele 
Numai cu ctalmalele 
Si cu iataganele 


Din gémie când egía 
La 'mpératul se ducea 
Cu toţii se jeluia 


p. 482 


In Kara-Ghiorghe 


Nici un turc de însurat A. 
Nici fete de măritat + 
Nici célmale de purtat D 


In Cántecul Bráilei 


Cát e vara diua mare 2 
éde pasa tot cálare + 
Pmi tot strigă "n gura mare | g, 


Foicicá de mër dulce | 
Sa’l pue să-și facă cruce » 
Din Brăila toţi s'ar duce J 


In Jancu Moruzi 


Iancu stă lungit pe masă Lë 
à gátit ca o mirésa + 
rafi, surori, lacráme varsă | g, 


Cántecul pandurilor de la 1821 


Uite mergem sá arám, 
Tarina sá despicám, 
á avem sá semánám 


In Bimbaga Sava 


Capitan Ghencea 
Ca sá bea, sá bea 
Ciubuc gi cafea 


a, nn 


— o 
p. 486 p. 485 


Ca sá vé tot dea 
Ciubuc si cafea 
C’ati perdut óstea 


In Bătălia Ruso-Maghiará 
din 1848 


Frundä verde lemn uscat, 
Unde-1 drumul la Banat 
Cu Ungurul sá mé bat? 


Spune-mi, spune-mí bäetas 
nde-1 drumul la oras ? 


Imbrácatt in haine verdi 
Nici că-i vedi 
Nici să-i visezi: 


Foicică ș'o lalea, 
Ungurul dacă vedea 
El din gură ce-mi dicea? 


Fóe verde artäras | 


In Cântece Haiducesci 
Miul Sglobiul 


Pe la mied de nópte 
Ce frundá se bate 
Cu fiori de mórte 


à molotruluí 
Si cu-a braduluí 


Murgul se opresce 
In préjmà privesce 
Din gură-i gráesce : 


Cà te-aí pocáltit 
Si te-ai schilodit 
e pláns te-aí pornit 


| 
Frunda codrulut | 
| 
| 


Cu căciuli motate 
Cu moturi vérgate 
Làsate pe spate 


O palmă să-i dati 
Calul sá-1 luafi 
Drum să-i arätatt 


as 


P. 498 p. 497 


Miul de-mi vedea 
Pe el Palegea 
Mai mare *l punea 


d 
v 


In Stefan- Vodă 


Betf, boieri, vé ospātați ! 
Mâine ’n zori să vé sculati 
Si frumos sá vé armatt 


Miul, unde-o audia 
Inainte cá-í egia 
Si din gură mi-i graia 


Mae 


S'apot codrul se "ndesesce, | 
stea nu-ţi mal trebuesce 
Ca prin codru nu résbesce ! 


— M. 


Ca sint voinic al védut 
Ca sint Maul nat sciut 
Dar la mână mi-ai cáqut 


p. 503 p. 502 p. 501 p. 500 


s d 


In Fulga 


Intr'o Joí de diminétä 
Mult e céta 
Neguréfá 


p. 509 


Și și-a pus perdelele 

e tóte välcelele » 
Să le vada sórele 

lata, máre, s'a 'ntâmplat » 
Ca pe drum l'a ’ntâmpinat 


Dolta, máre, cánd trecea 
Toti dulàif se stringea 
. Dupà Costea se ducea 


v) 

A, 
lar Dolfá, cáfea bătrână, à 
Ce scie séma la stână Ð 
Tine pe fulga de vinà À 
Mäncatorul oilor 
Frica negustorilor 
Si Bictul săracilor 


A 


Frunqgulifá lemn uscat, | 


84 


Cine la apá venia 


e 
Cine pe Fulga * vedea n 
Cruce cu drépta sí facea Já, 
Lumea bea S 
Se veselia z 

a, 


Si lui Costea-1 mulgumía 


In Corbea 


In temniţă mi-e legat 
Cu mâna "n butuc băgat 
La picióre závorat 


p. 527 


De-i fi mort sá te jelesc 
Cu popá sá te citesc 
Soróce cá-ti împlinesc 


Baboi, unde] augia 
Suflet parcá-i mat venia 
Si din gură ce-i dicea 


Corbea din adânc ofta 
zl pe mása o invéfa 
Si din gură ce-i gráia? 
Sépte stânjeni d'or săpa' 
rajdul corbii c'or afla 


Si 
Umbla, Corbeo, sănătos 


Ca un trandafir frumos 
Ca la bune mâini mi-ai fost 


e roșul că mi-or da 


In Badiu? 


Pe Turci dacă-i audia 
In cuvinte se 'ncredea 


Și din gură le dicea 


lar pe Badiul de'l lega 
Masă mare că 'ntindea 
Si la chefuri se punea 


Atunci Badiul le vedea 
Badiulesei semn facea 
Și din gură mi-i şoptea 


Vedí cá Turcii më muncesc 
ME muncesc, mé chinuesc 
Si de mórte mé gátesc 


Cu trei-patru Bráilence 
Cu cinci-sése Gaálátence 
Si cu dece Selinence 


— D'alelef cumnata mea 
Nu'fí mai fráminta firea 
Ca-i p'aicea Niculcea 


Ca sa-l i6i cu mine "n sat 
Sa-mi vi pep de argat 
Când ot fi gi io "mbétat 


Multi galbeni am cheltuit | 


o, 


549 p. 546 p. 544 


Mulţi buff am risipit 
Dar fie cá mt-a platit 


In Válcan 


De departe se záresce 
i-mi tot vine și-mi sosesce 
i la mal mi se opresce 


De-t E cu nedreptate 
De barbati sá n’aveti parte 
Dece ant si jumétate 


pP. 551 p. 550 


Pánza vi se ingálbinésca 
Florile vi se negréscá 
Péru "n cap vi se albésca 


Nici putin că nu căra 
Podul casei se umplea 
Turcii nu mai 'ncăpea 


w 


Iar Niculcea ce fácea 
Buná-giua cá-91 lua 
Si la pivnift se ’ntorcea 


Badiul dacá rémánea 
Puse Turcii d'a căra 
Si prin poduri dai urca 


p. 548 p. 548 


v 


Nict pun că nu căra 
Podul casei se umplea 
Turcii nu mai încăpea 


w 


In Stanislav 


Foicică ş'o lalea 
Umbla Turcii d'aiurea 
D'aiurea prin plaiurea 


Tóte fetele tácea, 
Numai una réspundea 
Numai una le spunea 


Unde Turcii o audia 
Dunărea 'n două täia 
Șintro clipă ajungea 


P. 574 P. 574 Pp. 573 


— a 


Turcii Dunărea tăia 
Acolo că-mi ajungea 
Si sub salcie zăria 


Şi din gură mi-i vorbia 
i cu bani mi-l ispitia 
Si Nedelea ce dicea 


p. 575 p. 574 


Nedelea dacă, vedea, 
Pán'la dînsif se ducea, 
P'él mai harnic c'alegea 


v 


— Ibovnic cát m'aí avut | 
Nici un réü nu ţi-am făcut: , r- 
De ce la Turcii mai vândut? 


Conăcelul racilor 
Si pránqul morunilor 


ecul tolänit | 
» 


— Sa fil masă pescilor | 


éde 
i la faţa rumenit 
e ibovnici ocolit 
In Doicil 
Tot de casă o 
Vacá grasá n 
Si sara fatá frumósa d 
O turmaca la frigare 


Ca să-i fie de gustare. 
Pán o veni prânqul mare 


A 


579 


Gánduri multe se gándesce 
Si din gurá mi-i gráesce 


Inselat 
Si infrinat 
Cum e bun de ’ncälicat 


» 


Sta Doicil de mí-o gindesc 


Merge negrul tot jucând |9 
Drumurile tot scurtând N 
Si Doicil mereú geménd A 
— Nimeni asa mare bine 
N'a maí fácut pentru mine 
Din câti sint vitejí pe lume 


581 


In Toma Alimog 


Nalt la stat' 
Mare la sfat 
Si vitéz cum n'a mal stat 


w 


«Inchinar'agí ei n'am cul 
Inchinar'ași murgului 
Murgului sirépulut, 


Inchinar'así armelor 
Armelor drágutelor 
Armelor surorilor, 


Dar si ele 's fire reci 
Puse 'n teci 
De lemne seci 


Savai, Toma Alimog 
Haiduc din ţara de jos 


Adí te jur pe Dumnedeú 
Sá mé porţi ca gândul men 
Si s'ajungí p'él cáne réü, 


Cà mi-a répus dilele 
b ca cánele 
entru tine, murgule 


Pâna Toma se gátesce, 
Murgul cóma'sf netedesce 
Si din gură mi-i gráesce: 


Ce-am gândit 
Am isbândit 
Dar şi cesul mi-a sosit 


| 
| 

| | 
| 

| 

| 

| 


Ín Golea Haiducul 


Inselat 
Si infrinat 
Cum e bun de incälecat 


La retedul pérului 

In potriva fesului > 
Unde-i păs voiniculuí 

— Voinici, staţi 

De nu mai datt, 

Pe mine nu mé stricati 


Blestemul pärintilor 
"E ca pétra munţilor 
Cade greü copiilor 


In Gheorghelag 
Gheorghelas nu se plángea, 


r a 
Dar gând réü, mare, Tpunea : ) 2? 
Sá prinda, când o putea, jg, 


Fóie verde cráci de tetü 
Macoveiü 
S'a dus la miei 


— Aleleí, moş barbă sură 
AI pe cine-va la stână, 
Sa nu facem vr'o pricină! 


Ie'mi calul, ie'mi oile | 


à 
vi 
As 
a 
Y) 
A 


Dar lungesce'mt dilele 
Ca sá-mi véd copilele ! 


» 


In casa sufletulut d 
Din josul buriculut N 
Unde-i pás voinicului à 


In Burulén 


Vro cinci-deci de cositori 2 
Patru-deci adunätori 

Sa-mi cosésca fân cu flori | à 
Mai du-te d'ast-dat'acasá 

De mi't vedi de jupunésa, 

Ca de tine nu'mí prea pasă! 


C'a ucis pe Burulén 
Tot un hof de cápitan 


8 


Merse vestea la divan | 


În Bolbocén Haiducul 


Fóie verde ş'un pelin 
La cárciuma luí Calin 
Bolbocénu bea la vin 


— Met, Vasile Bolbocene, 
Bolbocene 
Rómnicene 


E 
J 


De la Rómnicul-sárat $ 
Dincolo de Calafat 

Sin Brăila pe uscat D 
În Busuioc 


«Busuióce, busuióce, $ 
«Busuióce, nu te-aí cóce, 
«Nici sémêntä n'ai mal face! 


As 
Fóie verde siminoc 

Multă lume-1 cu noroc > 
Dar nimeni ca Busuioc 


De'sí uscă obielele » 


2 dilele 

ånd sosesc poterile g 
«Busuióce, busuióce, e 
«Busuióce, nu te-aí cóce, 

«Nicí sămânță n'ai mal face ! 


a 
În Petru Haiducul 

Pe Pétrul cá mi'l brodia, 

D'adormit ef mi'l gásia 

Rémát, Dómne, sânătos | 


Turcif, máre, cá mergea, | 


2 
a, 
Ca la mána eú ti-am fost o 
Si tu vrednic nu mi-ai fost] &, 


in Mosnégul 
Voinicelul d'audia, 
Lânga mos s'apropia 
Si din gurá ce dices 


'Imi sosia, sosia pe jos 
Cu cojoc de tap lâţos 
Pórtá-l vara tot pe dos; 


p. 620 p. 619 


Cu cáctulà nedubitá 
Din pielea neargásità 
De la tref oi inadita 


Masá intinsá si bogatá 
Tot de lemne incheétä 
Si de tineri conjurată 


y 


v 


În Ghiță Cálánujá 


Fóie verde mărăcine 
Ascultati, boer, la mine, 
Sa vé spui pe Ghiţă bine 


la să-mi dal tu mie samă 
la să-mi dai pe negrul vamă 
Ca sá nu te fac pastramă! 


Ea de mică m'a iubit | 
> 


C 
a 
ks 
a 
00 
Q 
© 
Len 


La mare m'a párásit 
Cu tine cá s'a "ndrágit 


În Iencea Sábiancea 


La piciôre’i agternea 


Stanchii milă i-se făcea 3 
In iatac unde dormía Á 


În Kira 


Dupa ce "mí tot bea 
Până se ’ncaldia 
Arap ce'mi facea? 


Şi te-oi îngriji 
i te-of podoli 
Alta cum n'o fi 


Ci Peí drágosti 
Bine cá-i trái 
Si te-f ferici 


Kira nu réspunde 
Ca n'are de unde 
Fár-cá mi-l aude 


Mult te-aí intristat 
Mult aí lácrámat 
Vorba nu mí-aí dat 


Cum de mí-aí plecat, 
Cu-Arapul buzat 
Tocma 'n Țarigrad? 


Din apă o scotea 
Si nu se "ntorcea 
`u tot ce avea 


Cinci-deci de becherí 
Feciorí de boerí 
Si de negustori 


in Nunul Mare 


Foicică mărăcine 


Ascultati boerí la mine 
Sa vé spui un cântec bine 


Care era mirile 
Mirile ginerile 
Nältia cu umerile 


Foicicä, foicea 


Nunta mare se'ntorcea 


Mirile gi mirésa 


Mergea, máre, ce mergea 


Dunáre pâna trecea 


In Bucuresci până sosia 


Mr 


p. 650 p. 649 p. 648 p. €43 


x D 651 v 


v 


p. 653 


p. 656 p. 655 


M 


În Nunta lui Jancu- Vodă 


De mergea gi iar mergea 
R de-mi ajungea 
etin, máre, ce-mí fácea ? 


lancu Voda d'audia 
lancu-Vodá c'amufia 
Si din umeri cà ’nälta 


AA d 


p. 657 p. 656 


in Negujfa 


Este o casá mare IS 
Cu ferestre ?n sóre © 
Cu usa spre vale | a 


Ín Drágufa insclatá 


La chip drágástósa 


Ca o fatá frumósá [à 
© 
La față duiósa D 


Somnul nu doresc 


Ba eú nu clipesc | | 
Ci staü si gándesc 


În Negufa 


Frunză verde sălcioră ^ 
La casa cu trestiórà © 
Zace-mí Néga balaióra c. 


În Nevasta rătăcilă 


Pe sub dél, pe sub pădure 


Fóie verde foí de mure 
» 
O nevastă dus'a "n lume 


În Maren! Vitézul 


P Turculuí 


Livda, muma Marcului 
urculuí bolénulut 


La betie se'ndârjia 


en 
© 
d 
E 
Ramasag dacá fácea S 
La béut cà se silía c. 


Si cu spirt să-l implinescí 


Cu catran să-l cătrănesci 
» 
Cu rachiü să-l intaresci 


În Tudorel 


Foie verde micsunea 
Pánà casa se zidea 
Tudorel ce-mí si facea? 


— Sà mé jeluesc 
Ca n'am sá tráesc 
De haraciü turcesc 


Femeí maí frumóse 
Pungile mai gróse 


— Tudorel mí-este departe 
Și să'mi vie nu se póte 


Ca sint oí mal grase | 
ocmaí pe la mied de aM 


Ca sórele a răsărit 
Si noué ni sa urit 


w 


Scól, Tudore, fi dormit 


În Mitul 
Ce ţi-e tie, fétul mei, 
Ce-a cädut pe capul tăi, © 
De te vaeti asa réü ? c. 
În Ju ganii 
— El arcanul isprávia z 
Dar juganif nu-mí venia © 
Rasna 'n câmpuri alerga & 
Nóptea acasă se'intorcea ]2 
Si, cu sarea ce lua € 
Taracióre-amesteca. a 
Dar p'atát nu mé lăsam A 
Cárciumarifa mi-o puneam }Ÿ 
Si unde cárciumáriam à 


b) In poesiile populare străine 


DIN GASCONIA 


In Segowndo pregario dow mattin 
(Seconde prière du matin) 


Lou paradis après ma bito. 
L'anjou es au céu que me coumbido. 
L'anjou es au céu que me goardo. 


Traducere : 


Le paradis aprés ma vie. | 
L'ange est au ciel qui me convie. 
L'ange est au ciel qui me garde !). 


In En s'embarqua 
(En s'embarquant) 


Bous pregan, Boun Diu puissent, 
ue nous bailletz un boun bent: 
ue nous goardetz de la dent. 


Traducere: 


Nous vous prions, Bon Dieu puissant, 
De nous donner un bon vent: 
De nous garder de la dent 2). 


In Enta Goari un Malau 
PREGARIO 
Qu'auétz bous tant a plaura ? 


— Éi pan rasoun de plaura. 
de suspira. 


Traducere : 
Pour guérir un malade 
PRIÈRE 
Qu'avez-vous tant à pleurer? 


— J'ai bien raison de pleurer 
Et de soupirer 3) 


1) M. Jean Francois Bladé. Poésies populaires de Gascogne. Tom. 


I. . 22, 23. 
d ídem: P 38, 39 
3) Bladé. Idem. Tom. I p. 334, 335. 


90 


= — — 


DIN TARA BASCILOR 


În L'oiseau en cage 


Kampoa du désiratzen : 
Zeren... zeren... zeren 
Libertatea zoin eder den! 


Traducere : 
— Il désire le dehors: — parce que... parce que... parce que... — 
combien est belle la liberté 1). 
In Reproches 


Luze iduritzen zaitzu : 
Amodiorik ertuzu. 
Orai zaitut ezagutu ! 


Traducere : 


(...le temps où vous êtes avec moi) — Vous parai! long — vous 
n'avez pas d'amour; je vous connais maintenant 2). 


Cred cá in literatura populará bascá, figura pe care 
am numit'o: Treš versuri in rimă trebue sá fie forte intre- 
buintatá. Imi pare réü cá nu am la îndemână mai multe 
texte din acéstá literaturá, cácí am putine texte, si mai 
mult traduceri. 


DIN ALSACIA 


In Weihnachtslied 


Schlaf Kind, un thu, 
Dein Augelein zu, 
Schlaf und gib uns die ewige Ruh' 3) ; 


Traducere : 
NOEL 


Dors enfant, — Et ferme tes petits yeux, — Dors et donne-nous le 
repos éternel ; 


= a 


1) Julien Vinson, Le Folk-Lore du Pays Basque. Paris 1883 pag. 126. 


2) Idem UE 141. 
3) J. B. Weckerlin Chansons populaires de L'Alsace Tom. I. 1883 
Paris, pag. 88, 89. 


91 


Ne márginim aci a da putine exemple din poesiile 
stráine. Pricina e: pentru cá nu gásim multe si nu gásim 
multe pentru că: 

In unele limbi poesiile populare n'aü rime. In alte limbí 
poesiile adevérat populare sînt forte puţine prinse in co- 
lectiuni. 

Mai tóte colectiunile de poesii populare stráine sint 
in mare parte pline de poesii culte devenite populare ; 
iar putinele poesii adevérat populare ce. mai cuprind, 
unele sint scurte, altele sint impártite ín strofe cu re- 
frene mari, adicá cu refrene mai marí de cát strofele, 
cáci strofele cuprind unul saü douë versuri pe cánd re- 
frenele cuprind cel putin trei. Se "ntelege deci că în- 
tro strofá de doué versurí nu putem gási frei versuri ín 
rimá. | 

Unele colectiuni, ca cea de Literatura Bascá, nu daú 
de cât puţine bucăţi de text si încolo traduceri. 

In studiul de față noi avem ca basá literatura populară 
română. Din studiul acestei literaturi am scos principalele 
puncte pe care căutăm a le stabili, în lucrarea de faţă. 
Studiul comparativ al literaturilor străine ne-a servit numai 
ca sprijin saú control, în călătoria nóstrá pe oceanul lite: 
raturei populare atât de vast şi atât de neumblat. 


2) PATRU VEBSURI IN RIMA 


a) In poesiile populare románe 


Grupa de patru versuri cu aceeasi rimá se intrebuin- 
tézä tot in descriptiuni ca si grupa de trei versuri ín 
rimă, numai cá grupa de patru versuri în rimă este pe 
lângă grupa de trei versuri în rimă ca un superlativ pe 
lângă un positiv. Dacă trei, sau numérul trei e un simbol 
de desăvârşire de suficientá, atunci numérul patru vine 
în acest cas ca un simbol de întrecere, de suprabondentä. 
Poporul, în felul séü de a vorbi ar explica însemnătatea 
numérului patru în modul următor: odată, de două ori, de 
treš ori, în sfârşit baide şi-a patra oră: las să irécà de la 
mine, colac peste pupăză. In acest cas, deci, grupa de patru 
versuri în rimă servesce tot pentru a pune în evi- 
dentá ori a scóte în relief, prin descriere, un lucru, un 
fapt saú o idee. Ast-fel este grupa urmátóre din a II 
variantă din Jocuri de copii |): 

Cu căruţa Radului, 
Cu cai ’mpératului, 


Cu biciul cumnatului, 
In mijlocul satului. 


Numărul patru e simbol şi de simetrie şi de echilibru si 
de stabilitate: stâlpii lumii, cei patru stâlpi; pămîntul 
aşedat pe patru pesci mari, care când daŭ din codă se 
cutremură pămintul; cele patru colţuri ale lumii cu cele 
patru vínturi; cei patru evangelişti. Cu acest înțeles grupa 
de patru versuri în rimă servesce numai a întregi ori a 


1) G. Dem. p. 192. 


93 
cuprinde óre-cum íntr'un singur tot, o idee cu pärtile ei 
saú o grupă de idei. Ast-fel e grupa urmátóre din Cerbul 
Runcului : 


Unde pétra 'mi sună 
Sună și resunä, 
Cerbii de s'adună 
Sa bea împreună !). 


Tot ca simbol de simetrie ori de echilibru, numărul 
patru mai pote fi privit şi ca un compus din doué perechi, 
ori dintro păreche legată si din doué unităţi libere, ori 
din patru unităţi libere. 

Intelegem prin páreche, ideea cuprinsă în două versuri 
consecutive, iar prin unități libere înțelegem ideile cuprinse 
în câte un vers. 

lată un grup compus din doué párechi: 


Sluga, măre, c'asculta 
Tot ce 'n casă se vorbia 
3 prin ugá cá vedea 

ot ce "n casă se fácea 1). 


latá un grup compus dintr'o páreche si din doué uni- 
táti libere: 


In casă când îi intra, 

Să te faci a mátura ; 

Bani prin casă că EI vărsa, 
Bani prin colţuri cà &i lăsa 3) 


lată si un grup compus din patru unităţi libere : 


i "n picióre cá săria, 
ána pe palos punea, 
De Marcul s'apropia *). 


Ši turcul mi se scula 
i 


1) G. Dem. p. 65. 

2) G. Dem. (Marcu Vitézul) p. 665. 
3) Idem: Badiul p. 541. 

4) G. Dem. (Marcu Vitézu) p. 665. 


94 


Jar grupele' mai distincte de patru versuri în rimă pe 
'câre le-am întâlnit ín colectiunea G. Dem.. Cifrele, de-ală- 


turea arată numărul paginei : 


În Colindul Sf. Vineri 


Cu cutitu taiatu-m'a 
In cázan bâgatu-m'a 


Prinsu-ma, legatu-m'a | 
'Si tret dile fertu-m'a 


Din cazan scosu-m'aü 
Apoi strecuratu-m'aü 
La gard aruncatu-maü 
In obraz scuipatu-m'aü 


În Toder. Diaconul 


Când a 'mbétránit | 
El s'a plânuit 


“Când a carunfit | 
Si el s'a vorbit 


De 34 


În Colind pentru familie 


Minunate 
Cu lanţuri de fer legate 


Aga "nalte | 
Cu porfile ferecate. 


Ín Colind de feréstrá 


us mai sus cà sá'nálfará 
Cu norí dalbí s'amestecará 


E sáltará, şi-mi sburará 
H 
Jos mai jos că se läsarä. 


Ín Colind de ogtén 


à norá párinfilor 
umnäticä fraţilor 


Dómna, mie curtilor 
Stapâna argatilor. | 


p. 55 


in Ciuta 


O ciutá mióra 

Pe bot gálbiórá 
La pér cárunciórá 
A mea surioră. 


| P. 59 


În Ciuta 


De bun cal călcată 
O sá fiü indatá 

De goimet muscatä 
De ogari mursicată. 


$i cánd ajungea 
rumul că le da 


Ogarul fugea 
Si goimul sbura. 


Ciutele páscea 

Si se adápa 

ar dacá vedea 
Din gurá dicea. 


În Cerbul Runcului 


Unde pâtra-mi sună 
Sună şi résunä 
Cerbii de-s adună 
Sa bea împreună. 


În Colindul Cerbului 


Cerbul cum şedea 
De se lăuda 
Cutare 'mi eşia 
Păseri de vina. 


Cerbul cánd fugea 
oimi că-l ajungea 
ânii că-l opria 

lará el de vedea. 


În Domestice 
Sandul 


Carnea pe la măcelari 
Unghiile la páhárari 
Córnele la peptänari 
lar pelea la tăbăcari. 


i cununa-í strălucia 
ar Sandul dac'o vedea 
Ibovnica le-o spunea 
Acasă c'o aducea. . 


p. 65 


Mai sedi murgule legat 
Înfrânat si nemáncat 
Nemâncat si neadăpat 
Cum stau si eú ne'nsurat. 


În Colind de tinèr neinsurat 
N 
r` 

P 
= Ín Colind de flăcăi 

P'o dalbă cráésá 

Cu cosifa trasă d 

Cu gână sumésá & 

Chip de jupánésa. 


in Vicleim 


Am umblat 
Am cercetat 
Sate-orage am colindat 
Dar nimicá n'am aflat. 


Culcándu-mé am visat, 
Un vis fórte ’nfricosat 
In care mi s'a arátat 

O schimbare de 'mpérat. 


lará Irod impérat 

Augind s'a turburat 

Pe crai în grab a chemat, 
Sin taină i-a întrebat. 


Dar al nostru impérat 
Tot mergénd pe la vánat 
Íntr'o sară s'a 'ntimplat 
Pe la nof de a inoptat. 


in Jocul pápugilor 


La pérul cu perele . i 
Unde-mi jócà Sérbele . ei 
S'alde Moldovencele 

'alde Craiovencele. 


Lume buná 


Q 

Si blajina bp = 

latre de pricină R. 

Miluiţi pe o bătrână. = 
Ín Plug uşorul 

à apoi mi-a plecat oo 

'a dus la arat Ki 

La cámpul durat, : 

La mărul ’nrotat. e 


Gráü mărunt 

Cu arnáut 

e dat domnul s'a fácut 
e la vará si maí mult. 


149 


P 


Și a arat cât a arat 

e lumea s'a minunat 
lar dacă a înserat 

Badea acasă s'a înturnat. 


Ë 
lar după ce-a inoptat ` ` " 
Atunci mări s'a culcat : 
Cu lelica intr'un pat 
Mándru mare gi "ncingat 
Pe masä l’a despicat 

i din gurá a cuvintat 
á nu-i verde nici uscat 
Numai bun de secerat. 


Cum mi le-a apropiat 
In năsadă le-a băgat 

Noué dile le-a mânat 
Giredile a treerat. 


În Plugul 


oe maí márunfele 
u mánunchi de floricele 
Pentru fete tinerele 

Si neveste ochegele. 


În Plugugorul 


Cu copitele treeraü 
Cu nările vinturaü 

Cu urechile grániaü 

Cu códa il premeteaú. 


În Jocuri de copii 


Cu caii impératului 
Cu biciul cumnatului 


Cu cárufa Raduluï | 
In mijlocul satuluf. 


Sa-mi descui läditele 
Sá-mi scot cununitele 


Da-mi, Voico cheifele | 
Sá cunun fetifele. 


Pe ochi negri s'a spălat: 
Si lui Lazăr ce i-a dat ` 


Ma-sa de grab s'a sculat | 
Mână ma-sii-a sărutat. ` 


IN lapte dulce l'a scăldat 
Sus pe masá l'a asedat 
In fot de nuc l'a 'nfAsat 
Lăturile le-a vérsat. 


În Máritigul 


Rămâi maică sánátósá 
Daca n'ai fost bucurósá 
Sa ai fată mare'n casă 
San îngrijasca de masă. 


În Cântecul socrii 


la te scólá sócrá mare 
Și aprinde focul tare 

une pe foc o cáldare 
Ca sá ne faci de mâncare 


În Femei márilate 


Cât fusesi la máta fată 
Postiai săptămâna tóta 
Máncai vinerea odata 


v 


Foicică, fée lata | 


În După insurálóre 


Puneam mâna pe pistóle a 
z apucam pe drum la vale| & 
u cin? mé'ntálném în cale á. 


Imi da galbeni gi parale. 


În Doina haiducului 


i códa báltaculut 
ándul draculut 


gatului 


În Vânătorul 


á am 


Pus-am cruce satului g 
2 
Asupra 


Foicică peliniţă 
Daica, daică, dáiculita 
De aș avea o puiculifa 
Cu milă gi cu credință 


În Călugării 


De ce matt călugărit 
C'am fost de căsătorit 


De ce m'afi inzávonit g 
ls 
„Iar nu de călugărit 


În Burlacul 


Greú de betul voinicel, 
Cá rámase singurel 
El cu lumea, ea cu el. 


De treí dile beaú la bere 
Las sá beaú cá n'am muere, | : 


Fir de iarba firicel, | 


p. 300 


Las’ să beaü cà n'am belele 
Parcálabul biru'mi cere. 


În Dragostea la bálráneje 


Nu sciú vinturi le luará o 
Ort dugmanif le furarä S 
NU gárla le-aruncara Å 
de ele mé scäparä. e 
În Imbétránitul 

Mustációra-mí se lungesce ,,- 
Faţa mi se'ngálbenesce DR 
Péru'n cap mi se albesce à 
À, 


Si puterea'mi tot slábesce 


În Ibovnicá părăsită 


Fóe verde támáióra 
Copilifá balaióra 
Máritáte'n astá vará 
Cà pe mine mé insórá 


Sa dea Dumnedeú sá mâră 
Sáà'í mănânc din colivi6ră 
Sam beaü vin de nästräpiôra. 


v 


De' lua vre-o báláiórà | 


in Indemnul 


Câti voinicí de séma mea 
De dor, de inima rea, 


Maáicá, mäiculifa mea 
Intrá'n cârciumă gi bea. | 


p. 331 


În Stáncufa 


La bordeiú cu crucea 'naltă 
La stáncufa sprâncenată | 
Jócà hora incheétà Í 


. Curge lumea fermecatá 


În Variantă 


Sá mi-o pui pe prisp'afará 
Sá mi-o batà vint de vará 


Sa scot géua din cámara | 
Si s'o gtérgá o báláiórà 


În Plopul 


Fóie négrà de rogos 
Mult egti plopule falos 
Mult ești nalt gi albicios, 
Dar n'aduci nici un folos 


Póme n'at 
Umbră nu dai 
Pază mlaștinelor stai 


Fóe verde de sipică 
Vintul bate frunga’ti pică 
Veselia mi se stricä. 


Fóie verde de susaï | 
Sufletul mie plin de frică | 


Vai de sármanií voinici 
Cánd s'abat gi el p'aict 


Fóe verde clocotici  . | 
Staü sub plopi ca pe poticí 


Ín Descántec de mugcálurá de 
sérpe 


Sa pérá mușcătura Ss 
C'o feaii cu sburátura g 
Sa fugá umflátura 

Ca o descánt cu gura e 


În Sórelecu Luna 


Bine că'i párea 
In palme 'mí bátea 
Si pod îşi făcea 


Ce'mi cálátorescí 
De ne ispitesci? 

La ce te gândesci 
Si la ce poftesci? 


Lumea cát o fi 

Si s'o pomeni 

Nu vient întâlni 
Nici nóptea nici di 


Unde o auia | 


97 


Ín Iovan Iorgovan 


Tot pe Cerna "n sus 
Potrivà d'apus 
Unde multí s'aü dus 
De mi s'aü repus 


inet Ogarii 

i chemaţi goimif 

à, — eí cu dulaiï 
Mi-ai rupt obrajii 


Vremea nu perdea 
Ca mi-o logodia 
Si mi-o márita 


Cá Domnul nu vrea, 
Domnul nu erta, 
Fratele sá fea, 

Frate pe sor'sa. 


Apot ce'mi făcea | 


În Holera 


Dacá-asa mil audia 

Dar holera ce fácea? 
Milá i se cam fácea 

Si din gură "1 réspundea 


p. 434 


Apot, mári, ciocánesce, 
Ciocánesce, bocánesce, 
Murgulefu-í potcovesce, 
Stă holera gi'l privesce 


Ci pe cal se asvárlia, 
Cátra Nistru se ducea 
Dar, holera pustia 
Bat-o maica Precista 


^ 


În Óca Násdrávaná 


La 


picior de munte, in 
Pe deluri mărunte, 2 
Prin plaïuri tácute, i 
De vinturi bătute ES 


De trei dile "ncóce 
Gurifa oun tace 
Apa rcú îţi place 
Ori iarbă ’nu’fi place. 


Ín Óea násdrávaná 


La picior de munte 
Pe déluri márunte 
Prin plaiuri tácute 
De vinturi bátute. 


Cioban de o vedea 
Lângă ea se da 

i mi-o cerceta 
5 mi-o intreba. 


De trei dile incóce 
Guriţa nu'ţi tace 
Apa réü îţi face 


Ori érba out place. 


i de-aï audit 

um s'aü sfátuit 

i cum s'aú goptit 
i cum aŭ vorbit. 


Ei cát am trăit 
Oi am ingrijit 
Cânii am hrănit 

Pe ei i-am platit. 


Vint când o sufla 
Fluer'o cânta 
Oile or salta 
Si s'or aduna. 


Prin cránguri umblánd 


Din gurá cántánd 
Din ochi lacrámánd 
De mine întrebând. 


În Blestemul 


La vale de Prut 
Zace întins pe lut 
De vinturi bătut 
De om nevéqut. 


Ea mi-l tot cáta 
| Și mi-l tot striga 
ar nu mi-l gásia 


Pán nu-mi ajungea. 


Mihatü ce facea 

Sufletu'și tragea 

Și când şi'l trăgea 
in gură dicea. 


p. 436 


Ca tu când mat fapt sa 

2 tita mi-ai dat e 
reü m'aí bléstámat 

Bléstám cu păcat. e 


Ori cánd n'ét gándi m 
i n'éf socoti e 
lestem s'o 'mplini 

Greü te-o pedepsi. n 


În Blestemul 


Pérul din cap își smulgea 
Haïnele si le rupea 


Vat de dinsul, vai de ea 
Si pe şerpe 'l blestáma | 


Ín Sérpele 


Mai réü setea ’l cuprindea 
Si din gurá far vorbia 


Dar el, mári, del mánca | 
Fráfiorilor dicea : 


p. 440 


Ochii rótà cá'eí facea 
Jur-prejur cá se uita 


El pe loc că nu-mi sedea | 
Si o fântână că-mi zárla 


Intr'acolo se indreptaú 
Drumul cailor că-mi dai 
Si într'o clipă mi-ajungeai. 


2 


Dacă fraţii mi-o vedeai | 


În Bálaurul 


Murgul de audia d 
Cóma Tei resfira T 
Vintul despica < 


Si mereü sbura. 


Mi-te a infásat V 
Mi-te a legánat 3 
i mi-te a culcat 
îţă nu ţi-a dat. € 


Vremea c'a sosit ES 
$ te-a poticnit d 
a mine aí venit á 


Ca mi eşti dăruit 


lar pe cánd tipa 
à se väeta 
arpele fivia 


P. 447 


3 


Din gurá-1 dicea 


Pân’l înţelegea 
Pân se domeria? 


Trei dile asculta | 
Si-atunci ce facea ? 


Pân la jumétate 

Cà maí mult nu póte 
De arme încârcate 
La bráü infesate 


La sóre sclipind 
Ca focul lucind 
Din gura fivind 
Sín gură fiind 


Voinic de-l vedea 
Cu vorba-l ruga 
Din gură-i grăia 


După ce-l scăpa 
In brafe-1 lua 
Sin fugá pleca 
La Nistru "| ducea 


Atunci de vedea 
Ca sufletu-și da 
Cosciugu-și facea 
Si mi-l îngropa 


| 
| 
| 
| 


În Brumárelul 


Colo'n verdea lunculifá 
La mijloc de poenitä 
El vedea d'o grădiniță 
Cu tot felul de seminta 


Murgul dacă mirosia 
Incepea a străfida 
Incepea a stránuta 
Copilita-mi destepta 


i mai mult s'apropia 
i copilet réspundea 
i din gură mi-i gráia 
Nu mai plânge si ofta 
Ci te scola d'acolea 
n neichií gurita 
e tótá vina mea. 


Voinicelul d'audia | 


Copilifa l'asculta 

i din gurá'í réspundea 
atá-mi-te cáldura 

Tu aí fost ursita mea 


În Merla si Sturdul 


Merlifá, merlitä, 
Pasére pestrifá 
La gură plávifa 
La códà latifà 


În Cicórea 


N'am ven't s'odihnim 
SA ne veselim 
Ci-am ven't sá pefim 
Si să logodim 


Când olú résäri 
Ea s'o ’nveseli 
Când oii asfinfi 
Ea s'o ofeli 


În Meșterul Manole 


Prin ël cárpenis 

Prin él alunig 
Lungis 
Curmedis 


Domnul de-l vedea 
Vremea nu perdea 
Ci mi-l întreba 
Din gură-i dicea 


Dacă'l augia 

El se tot gándia 
i se socotia 
i mi-i réspundea 


Noias pis pe 

Noias se "ndemna 

` se'n dupleca 
u Vodá pleca. 


Lucra nu lucra 
Ca tótá diua 

Din ochi mésura 
Gándu'si fráminta 


Ea se speria 
Ea se impedica 
Bucate vérsa 
Si'napoi pleca 


Nicí prea mult trecea 

Și ea se ingriia | 
in ochi cauta 

Din gură gicea 

Ploi când or ploua i 

Pe el l'or scálda e 

Vint cánd o sufla 

Mi Po legána Ps 


Din ca 
Din suflet ofta 
Din gura’i dicea 


clatina | 
Si mi-i réspundea 


În Cántece Istorice 


Cruce se fácea 
i d'aláturea 
igmea isvora 


D Ji 
| 
Da 


lar unde'mi cădea | 


Dupá-ce ’ntreba 
Ei că mt asculta 
Ce mi-i învăţa 


În Radu Calomfirescu 


Cam din faţa cortului 
lar la stânga D-lui 


Stai la drepta D-lui | 
Domnului şi Banului 


În Radu Șerban Basarab 


Din sat de la Zârniesci 
Ori voesci 


Oile sînt Românesci f 
Sá le robesci ? 


Ungurii ne nácájesc 
Turcií vitele rápesc 
Tătarii ne jáfuesc 

Val de némul Románesc 


În Mateiü Vodă Basarab 


Frică'mi este să nu peiú 
Oi-leo-leo, Dómne Mateiú 


Frunzá verde cref de tetü | 
Esti nevinovat gi pel 


pP- 479 


100 


În Jancul Mare 


La impératul că scria 
Tóte cá i le dadea 


La vizirul că vestia | 2 
Iancul tot nu se turcia 


În Cântecul Bräilei 


Multe schele's cu noroc 
Dar Braila arde 'n foc 


Fóe verde siminoc | 
Si cu paga la un loc 


Cà Constantin impérat 
La cruce s'a inchinat 

La icóne s'a rugat 

Si el, máre, s'a jurat 


În Iancu Moruzi 


Ce întâmplare s'a întîmplat 
Cáprióra n'a vinat 


Frundá verde lemn uscat E 
lancu singur s'a impugcat. 


A, 


În Bălaea Ruso-Maghiară 
din 1848 


Frungà verde artäras 
Ce satt mai spuiü din oras A 
N'ai să mal treci prin oraş Í . 
De hoţii de păgubași 


În Cântece Haiducesci 
Miul Sglobiul 


Miul Sglobiul 
Frate cu leul 
Si vér cu șoimul? 


p. 497 


CA vol gi de-ati vrea 
Să DU n'éfí putea 
Nici de firea mea 


Nu scil că’! unul | 
Nicí de sama mea. | 


Ín Stefan Vodá 


Aü Vodä mi-te-a gonit 
Aü tie ţi-o fi sosit 


Aü haine ţi-ai ponosit 
Vremea de căsătorit | 


Safi vada fagu 'ncârcat 
Si de arme 'mbrebenat 
ar pe tine spénzurat 
Unde o fi fagul mai ’nalt 


9 
ts) 


Fagul de i-l aréta 
Ce vedea se spáimánta 
Ca Miul ce mist făcea? 


La slugile Turcilor 
S'ale arnäutilor 

Nu'n calea voinicilor 
Sin codrul haïducilor ! 


A 


La fagu, máre, d'ajungea | 


Ín Fulga 


Nu mi-e céfá 
Neguréfá 


Fóe verde ismá cré,à S 
já 
Ci mi-e numai d'o albé;aá es 


Domnul máre del vedea 
Tot lut Costea ’i mulțumea 
Cu podóbe-1 dăruia 

Si din gurá' tot dicea 


p. 512 


El la Domnul se ducea 
ee bună ca sá'si iea, 

ară domnul nu'l lasa, 
Ci din gura mit dicea. 


În Corbea 


deae Voda de'l záría 
slugile cä’si trimitea 

Pe babá că mi-o chema 

Si din gură mi-i d'cea. 


ȘI din pórtá ea privía 
ai aprope ea venta 


Muma corbii cum sedea | 
Si din gură ce gräia. 


Pán la dinsul se ducea 
Din légän cá mi-l lua 
z tapá cá mi-l punea 

pre feréstra cu faţa. 


În Badiul 


Maărăcine cu gherghine 
Ascultati boerí la mine 
Sa vé spuiú pe «Badiul» bine 


Frundulitä märäcine | 


101 


Inéuntru de intra 
Pe Bádulésa gásia 
Dar pe ea unde o găsia? 


Turcif dacá nimirea | 
Dar Céugul ce'mi fácea? 
Dintre Turci se alegea 
Badulesei cá'i vorbea 

Si din gură mi-o întreba. 
Turcii dac'o audia 

Céusul o ispitia 

n din gurá o "ntreba 

si cu vorba-f tot dicea : 


LI 


Më cásnesc, mé chinuesc 
La focurí mé dogoresc 
Si de mórtea mea vorbesc. 


In casá cánd ii intra 

Sá te faci a mătura 

Bani prin casă ca’i várs: 
Bani prin colţuri cá'i lăsa. 


Vedi că Turcii mé cásnesc | 

Badiul dacă așa vedea 

Semn cu ochiul îi facea 

Cu gurifa îi şoptia 

Si cu vorba mi-i dicea : 

Si cu roche s'a gătit 
urcii nu s'aú domolit 

Cum cu apa i-a minţit 

Si la dinsul c'a venit. 


Dupá-se mi-i isprävia 
Cu Neculcea se cinstea 


Dupá-ce mi-1 omora | 
Lui Neculcea * multumía. 


În Vilcan 


Si caic de mal lega 
ll lega ori oul lega 


Bine mări nu-mi sosia | 
Ca grámada se pornia 


Tot mésuránd Dunärea 
I-am védut pe maícá-sa 


I-am véqut ibovnica | 
Colo "n vale la cigmea 


Si ca plutele plutesce 
e stă omul si *l privesce 


El inótá ca un pesce E 
Sede în loc si se crucesce 


Pe Vilcan il părăsia 
Si "n orta că se bága 


Nedea, máre, ce "mi facea | 
ar fug-basa mi-i dicea 


i din fundul ládii scóse 
apte funii de mătase 


La caic apoi se "ntórse | 
Impletita vifa "n șase 


În Iorgovan 


Un caic împodobit 
In "nàuntru zugrăvit 

Cu postav verde învaălit 

Si cu sirma ingrádit 

O vadrà de vin scotea 
Tocma'n fund îi resufla 
Cercurile "i zarzonía 
Cârciumärita ii dicea. 


În Cântece vechi Haiducesci, 
În Stanislav 


Turcii vorba nu sfârşia Ý+ 
Și frumos mi-o dáruia E 
ar bétrána se 'nșela 

Si din gurá le dicea : P 


Cât pe mine mat slujit ES 
Ia spune-mi ce ţi-a lipsit | 
Simbrióra ţi-am plătit 

Ca pe un frate te-am hrănit ! 2 


In Doicil 


Foicică lemn cânesc 
In sat marele sârbesc 
Jumătate românesc 
D'a treia parte turcesc 


Ceaugul se supunea 
Indérát cá se ducea 
Tătarului că "i spunea 
lar a doua di "1 frigea 


p. 578 


102 


lar Doicil dac'o vedea 65 
Din gurifá mi-o intreba S 
Ilenufo sora-mea 

la spune neichei ceva Fa 


El pe cáte le záresce 
Cu privirea le ochesce | 
Cu ceausul le petesce 
Cu ele se logodesce ) 


Ilincufa sora mea 

Inima nu "ţi turbura 

Cà chiar eŭ Domp cununa 
Sá se ducá pomina 


Numa 'n aur ein argint, 
Face dirá pe pámint 


Si cioltarul mohorit | 
Cum n'am vădut de când sint 


Mort pe masă de'l vedea 

Impératul mi-l plângea 

> cu-alaiul ce 'şi avea, 
ån la grópa ’l petrecea 


lar Elena ce "mi facea 
mpäratul o intreba 
Si ca fatá mi-o lua 
zu visir o logodia 


În Toma Alimos 
D'oíü muri 
M'or tot umbri 


Cu frunda m'or inváli 
Cu frémétul m'or jali 


Ca sá 'mi fii de ajutor 

La nevoe si la zor 

Sá te întreci cu soimi în sbor 
Pân o fi ca să nu mor 


d 


p. 583 p. 582 


În Golea Haiducul 


Vorba'n samă nu-i băga 
Da pinteni şi mi-și pleca 
Maică sa se năcăjia 

Si din gurá'l blestema 


Ín Gheorghelas 


Bine vorba nu sfârsia 

Visterul că mi-l afla 

Și potera mi-l prindea 
at-o Maica precista 


p. 592 


Ín Burulean 


In câlimâri îl muia 
Cóla d'hârtie lua 


Mána pe condelú punea, | 
Si pe loc cá îmi scria 


Dupá-cum le poruncia 
Cositorii toți sosia 


Pe loc, măre, câ "i facea | 
Luí Burulén cá% dedea 


În Bolbocén Haiducul 


Bolbocean negustoria 
Dar bánet ce cástiga Å 
Cu săracii lu 'mpårtía | Å 
De se ducea pomina As 


| 2 


În Botea 


Potera mi-e spătărescă = 
Fuge să se prapadéscä 

Locul sa nu 'și mai gásasca | . 
Botea sá nu mi-o sosească 


Domestice 
În Mosnégu! 


Cu el via să săpăm a 
Struguraşii s'adunăm 5 
Vin prin cade cá turnám : 

A 


Tot in pivniţă il băgăm 
În Sócra și Nora 


Unde 'mi este mândruta 
Ca mi-a secat inima 


Maică Maiculita mea 
De dor de inimă rea | 


În Ghiţă Cătănuţă 


Unde Ghiţă mí-augia 
La inimă cà'l seca 

In suflet cà'l ságeta 

Dar din gură tot dicea 


Drept în casă că intra 
Drept la mása că trăgea 


Ghiţă dacă mi'și sosia | 
Si la mäsa s'aședa 


Ín Kira 


Pe arap sosia 
Vásla 'și opintea 
Aprópe 'mí venea | 
Si ce mi-și dicea 


p. 650 


Cine s’o incerca 
'N Dunărea sá dea 
Cobuz o avea 
Kira Po lua 


p. 652 


Ín Nunul mare 


Sépte butí alatura 
Sapte in capete punea 


El pe atát nu se lása | 
Si din gurá iar striga 


Câţi nuntaşi Letiní era 
El la masá cà 'í punea 


âti Letini îl petrecea M 
Şi frumos mi-i ospèta 


În Nunta lui Iancu Vodă 


Porţile că ’si incuía 

? závórele punea 

n foigor se urca 

lar din gură ce "mí dicea? 


Ináltía umerile 

Ca soimul aripele 
Când il bat paserile 
Tóte "n tóte părţile. 


Nicí p'atát nu se lása 

La pivnicer poruncía | 
Noué bufí de vin scotia 
Nous buff in gir punea 


A 


Ginerile d'audia 
Ginerile imármuria 
Mihnea voda iar dicea 
Stai fine nu te mira 


p. 658 


in Negufa 


2 nu mai lucrezi 
i visuri visezi 


Caci tot dormitezi | 
Si aiurea le vedi? 


Din ele se fac ex 
Frumos baibărac e 
Nunta să-mi imbrac 
Şi lui ca să-i plac EN 
În Dráguja înșelată 
Maica tot lucra, AS 
Mereú se "nvártia e 
Tóte le fácea f 
Iar fiica-i şedea P 
În Nevasta rătăcilă 
Fóe verde gi o lalea kÁ 
Bine vorba nu sfårsia e 
Pán' la doi-spre-ce venia i 
Si din gură ce-l dicea? e 
In Marcul Vitézul 
La cárciuma Marculut Sa 
Marculut Vitézulut = 
In drumul Tarigradulut A 


La schelea impératului 


Dará mama Marcului $ 
Ibovnica Turculuï $ 
Turculuí Bolinuluí 

Turcului Págánulut Pa 


Si Turcul mi se scula 
Si-n picióre cå sárea 
Mána pe palos punea 
De Marcul s'apropia 


Tot ce 'n casă se vorbia 
ȘI prin ușă că vedea 
ot ce 'n casă se facea 


Foicică solz de pesce 
Marcul bea se veselesce 
Má-sa ţipă și rácnesce, 


Slugá măre, c'asculta | 
Pacatele "ei ispásesce | 


In Tudorel 


De frumôsä ce "mi era 
Cárciumárifá co punea 


El pe atát nu se lása | 
Si, máre, 'mi cârciumăria, 


104 


Scria "mpérátesct 
Turme românesci 
Scria 'mpérátesci 
Turmele Turcesci 


Vorba bine nu sfársia 

Nástrápióra 'n mâna "i da 

à de grab o trimitea 
omnorósá cum era 


În Mitul 


De striga şi iar striga, 
Nimene nu-l audia 

Afară numai de mă-sa 
Ce din gură-l întreba 


Mijlocelul parcä-mi fránge 
Pán la inimä m'ajunge 
Si cu limbile mé impunge 


El pe glas lu'ntelegea 
Și a o o rupea 
ân la Mitul ajungea 


| 
Unde maicá, mi se stringe | 
Si din gură ’l întrebă | 


In Voinicul 


Murgul ce-mi fácea ? 
Murgul nu páscea 


Fóe gi o lalea | 
Ci-mí tot necheza 


In Juganii 


Märäcine cu gherghine 
Ascultati boerí la mine 


Frundulifá márácine | 
Sá vé spuíü d'un cântec bine 


Și din cap se scutura 
sl arcanul mi-si scăpa 


Când jugani se sátura | 
Ca sà'l tie nu putea 


105 


b] In poesiile populare stráine 


DIN GASCONIA 
In Oresowns de Glèiso 
(En Entra) 


Se jou diu arré au Machant Esprit, 
Men destourni, 
M'en desdisi 

Bailli moun amo a Jésus-Crit 1) 


Traducere : 


Oraison D'Eglise. En entrant 


Si je dois queque chose au Mauvais Esprit, 
Je m'en détourne, 
Je m'en dédis, 

Je donne mon áme A Jésus-Christ. 1) 


In Pregario dou sé 


Jou n'éi sounjat 
Que bous auon pres, e ligat 
Sou pé dou Maunti Carbat. 
— Ma mai, Mario, es ben bertat. ?) 


Traducere : 
Prière du soir 


J'ai songé 
Qwon vous avait pris, et lié 
Sur le pied du Mont Calvaire. 
— Ma mére, Marie, c'est bien vrai. ?) 


DIN TARA BASCILOR 


Intrun cântec de légan 


pad gaichua, lo eta lo! 
Lus ide on bat dago; 

orain eta nik gero, 

Biyok egingo degu lo! 


Bladé. Tom. I pag. 48, 49. 
d Baladé, Tom. . ote 


106 


Traducere : 


Pauvre enfant, dodo et dodo; — il y a une bonne envie de dor- 
mir; — Vous d’abord et moi ensuite, — tous deux nous ferons dodo! !) 


latá incá un exemplu de patru versuri in rimá, pá- 
cat numai cá nu aparţin poesieí populare, căci versu- 
rile din care le ici sint versuri devenite populare : 


Le mal d'amour 


Kantare bertsu bia nahi tut Kantatu, 
Suyet aski tristea baitzaku gerthatu : 
Urtzo kolomano bat tristeki baratu, 
Luma bat hegalpetik baitzayo faltatu 2) 


Traducere : 


Je veux chanter deux conplets d'une chanson, — parce qu'il nous 
est arrivé une assez triste aven:ure: — une petite colombe s'est 
tristement arrétée, — parce qu'il lui a manqué une plume de dessous 
l'aille 2) 


—— — — 


DIN ALSACIA 


In Wei'inachtslied 


Schweig Eselein still, 
Das Kind sch'afen vill ; 
Ey Ochslein nit brüll, 
Das Kind schlafen vill 3) 


Traducere : 
Noë 
Petit âne, tais-toi, — L'enfant veut dormir,—Petit bxuf retiens tes 
mugissements, — L'enfnt veut do.mir ; 3). 


1) Julien Vinson. Le Flok-Lore du Pays-Basque. pag. 196, 197. 
2) Julien Vinson. Idem pag. 142, 143. 
3) J. B. Weckerlin. chansons »opulaires d'Alsace. Tom. I, pag 


92, 93. 


107 


3) VERS MIC INTRE VERSURÍ MARÍ 


a] In poesiile populare románe 


De si versurile populare sínt de felul lor scurte, poporul 
gásesce adese ori ocasiune sá le varieze cu altele si mai 
scurte. 

Aceste versurí scurte cáte odatá ajungénd sá se repe- 
téscá, devin un fel de formule care fac serviciul de refren 
de si nu se repetá la anumite distante ca refrenele obici- 
nuite. Altă dată aceste versuri se presintá ca un fel de 
parantesá explicativá. In acest din urmá cas ele cuprind 
un fel de discriptiune repede si cáte odatá chíar bogatá. 
Altă dată însă in loc de parentesá explicativă aceste ver- 
suri sint emfatice si servesc a pune în evidenţă ori in re- 
lief, atributele, ideele sau faptele ce le înşiră. Emfasa e 
ajutată forte mult de scurtimeaversului, căci fie-care sfâr- 
şit de vers servesce ca o accentuare. 

Noi dăm aci mai jos, un numér de exemple de aceste 
versuri scurte, culese din colectiunea G. Dem ; Dar pentru 
ca să 'şi facă cineva o idee de rolul şi de puterea acestor 
versuri mici intro poesie populară trebue să le studieze 
chiar în poesia întregă alăturea de versurile cele lalte mai 
mari. lată, de pildă, în colectiunea G. Dem. pag. 20, Co- 
lind de tinér, o poesie presărată cu versuri scurte. Luám 
din ea o bucată: 

Și-a plecat la vánátóre 
Vánátóre 
' Nsurătore. 
Se 'ntâlni cu-o fată mare 
De samén pe lume rare: 
Era dins dinelor, 
lana, sora s6relui ; 
f-a gásit'o 
i-a luat'o 
In celar de mi-a bágat'o, 


In celar, 
In pàunar. 


Intáele versuri mici : 


Vânätôre, 


"Nsurátóre, 


se véd cá formézá o parentesá. Tot parentesá formézá 


si versurile: 


In celar, 


In páunar. 


lará versurile : 


Şi-a găsit'o, 
Şi-a luato, 


formeză o enumerare. 


lată exemple din colectiunea G. Dem. Cifrele arată 


paginile : 
In Colind pentru familie (pag. 39) 


Dalbá sofióra mea, 
nu şedea 
nu te uita 
intrá "n casá 
ntinde masá 
peste masá, 
gráü revarsá, 


In Colind de ferésträ (pag. 39) 


Cui sunt, Dómne, aceste case, 
Aga "nalte 
minunate 
cu porţile ferecate? 


In Colinde de Preot (pag. 41) 


La ostrov dac! ajungea 
Din guritä "1 cuvinta : 
— D'alet mict 
de gramaticí. 
voi ce stati 
de vé uitaţi? 


In Colind de Cocon (pag. 50) 


Sub zare 
de sóre 

in ostrov de mare, 
náscut-a 
crescut-a 


In Colind dc oslén (pag. 54) 


Cu frîul cu strágalie, 
Cu biciul cu măciulie, 
Sede "n apá 
Până "n sapă 
Şi 'n noroi până'n genunche 


In Colind de feréstrá (pag. 58) 


Státura, 
Bátura, 


In Ciuta (pag. 59) 
ráchita 
infloritá 
Prin al munti 
cärunti 


prin ăi bratt 
înalţi 


In Colind de Tinér (pag. 62) 


d'un cal 
d'un ogar... 
Acas! venía 

cántánd 

ciripind. 


In Colind despre Diud (pag. 68) 


fett 
si logofeţi... 
fetiţa 
cu cosifá 


Domestice 
In Sandul 


Dat am ochii 
la soimeï 
6sele 
la ogáret 
sîngele 
pe la dulăi 


(pag. 69) 


In Colind de flăcăii 


— taci domnifá 
împerătița 


(pag. 82) 


Stéua gi Vicleimul 
In Stéua (pag. 100) 


cu păpuși 
cu mănuși 


In Vicleimul (pag. 124) 


ha venit cu Vasilica 
frumugica 
cäpätinôsa 
cracánósa 
fologtinósa 


In Plugul (pag. 141—148) 


.cei mal tari 
la fete mari 
cei mat mici 
la mâmăligi 
fata kifigoilor 
inaintea cailor 


Lunca mare 
frunză nare 
Lunca mică 
frunza’i pică 


109 


Ajungând 
și ncepênd 
a abrásdat 
sa arat 
în lungiș 
ei "n curmezis. 


In plugugorul (pag. 154) 


S'a arata Joile 
vàile 
Vinerile 
piscurile 
Martile 
hirtópele 
cá-jí luai vederile 


In Oraţii de nuntă (pag. 173) 


SE 
e vinarám 
muntii 
cu bradil... 
válcele 
cu viorele 
si satele 
cu fetele 


In Orafíi de nuntă (pag. 177) 


Vaile 
cu firele, 
câmpurile 
cu florile, 
mărăcinași 
cu epuragi 
şi satele 
cu fetele 


In Rugăciuni de copii (pag. 189) 


El ne vede, 
ne prevede. 


In Cântecul Ariciului (pag. 191) 


cu mărgele 
cu surcele 
cu cercii 
de ghiocei 
cu salbă 


de noué lei 
si fea zestre 
noué teste 
S'un ogar 
dupá car 


Glume 
In Pascile Țiganilor (pag. 263) 


Si te rog 
pe noroc 
Sá viu Jot 
pân” la vot. 


In Vindarea ursului (pag. 264) 


L'aü vëdut 
l'a pläcut 
l'a cántat 
Pa jucat 

da la par 

pân’ la par 


Ín Cälugäritul (pag. 301) 


Sá-mi fac rasá 
de mătasă 
cu tolag 
de liliac 


Cántece Zoologice 
Ín Cucul gi Corbul (pag. 347) 


de isvor 
récoritor 
si de codru 
verditor. 


In Descántec de albéfa (p. 361) 


Nu mergeti 
nu vé ducett 
e curatá 
luminatá. 


În Descântec de deochiú (p. 367) 


din ochi 
dintre ochi 
dintre gene 
și sprincene 


În Șiefan- Vodă (pag. 502) 


Pân’ la fagul 
Miului 
Miului 

sglobiului 
Miului 
haiducului? 


În Fagul Miului (pag. 504) 


Eră calea 
fată mare 
cu cosita 
pe spinare 


În Doicit (pag. 577) 


nemerit'a 
oposit'a 
ah drumul 
Bucégulut 
dekul 
Tătarului 


În Gheorghelaș (pag. 595) 


Radului 
mocanului 

Rudului 3 
pândurului 


În Mognégul (pag. 612) 


tăia vita 
din mläditä 


Ín Mosnégul. (pag. 620) 


unii boi 
și alţii oi 
unii bani 
alţii juncani 
unii vii 
alţii moșii. 


411 


E de observat cá in colectiunea G. Dem. nu tot ce se 
presintá ca vers scurt e vers scurt. 

Nu sciü, din dorinta de a inmulti numérul versurile, orí 
de a mári volumul colectiunii, autorul a desfácut din ce- 
sură unele versuri, adică le-a rupt în emistihuri şi a scris 
fie-care emistih ca vers întreg. Se face lucrul acesta de 
unii poeţi ori de unii editori, când versurile sînt prea lungi, 
pentru a le presinta ochiului ca mai scurte şi deci mai les- 
nicióse de citit; intro colectiune de folklor însă nu 'ţi e per- 
mis să faci nici un fel de alteraţiuni, nici de formă nici de 
fond. lată un exemplu luat la EES de la pag. 551 
a colectiunii, din poesia Vulcan: 


La cisméua 
lui Bolan 
Sedea muma 

lui Vulcan, 
Din drugă 
tot îndrugând 
Si din gură 
tot cântând 
Bátaea 
voinicilor 
Impotriva’ 
Francilor 
Isprava 
aiducilor 
mpotriva 
urcilor. 


si mai departe la pag. 552: 


Ei la ea 

cu «bun sit» 
Ea la el gi 

cu «bun venit». 
Iar Ius-baga 

ce mí făcea? 
Drept la dinsa 

se ducea. 


si maí jos: 
Cu chicá 
pletita 'n códa 
Cu barbă 
ce’n bráú o'n6dă. 


112 


El cunósce 

Dunárea 

Pânâ 'n vale 

la Slina 

Și malurile 
urcesci, 

Si schelele 

bogdănesci. 


Tote aceste versuri ar fi trebuit scrise ast-fel: 


La cismeaua lui Colan 
Pre muma lui Vulcan, 
in drugá tot indrugánd 
i din gură tot cântând 
átae voinicilor 
Impotriva Francilor 
Isprava haiducilor 
Impotriva Turcilor 


EI la ea cu «bun găsit» 
Ea la et cu «bun venit» 
Iar fus-baga ce'mí fácea? 
Drept la dinsa se ducea. 


Cu chică fletitá 'n códà 
Cu barbă ce "n brâu o nódá 
El cunósce Dunárea 
Până 'n vale la Slina 

i malurile turcesci 

i schelele bogdánesci. 


Am subliniat aci unele cuvinte care aratá cá versurile 
ce le cuprind nu sint populare. 

Cuvintul frdnc sau frânci nu lam audit nici odată in 
popor, nicí nu cred cá se póte audi. 

Versurile cu «bun gásit si bun venit, se véd cát de colo 
cá sint nepopulare; sínt prea concise, si un fel de con- 
cisiune ne obicinuitá in popor, coprindénd o prea mare 
abstractiune. 

Pletitá si nódd in loc de impletitá si innódd, nu se dice; 
aci sint un fel de licente poetice prea licentióse, credénd 
că se pote pune pe sama poporului ori ce ţi-o veni la 
socotelă. 

Observăm tot odată că în versul; barba ce "n brdú o 


113 


nódá este o inversiune, iar relativul ce nu se intrebuintazà 
nici odată de popor aşa ca în versul de faţă. 

In colectiunea G. Dem., nu sciú iarăși pentru ce sfârşit, 
găsim transcrise ca versuri si descântece care nu sint în 
versuri. De pildă la pag. 368 in Descdntec de deochiii : 


Eet deochi 
Dintre ochi 
Din fata obrazulut 
Din creerii capulut 
din rinichí 
din bojoci 
din mate 
din pept 
din cap 
din picióre 
din tóte méruntaele 
din pele 
sá se spele 


b) In poesiile populare străine 


DIN GASCONIA 


In La Salulation de Diu 


— Que plouran 
Que suspiran 

Que besén' lou hoec de l'inher tout enflamat, 
Tout alucat 1) 


Traducere : 
— Nous pleurons 
, Nous soupirons 
Nous voyons le feu de l'enter tout enflammé 
Tout allumé?). 


In Pregario Dou sé 


Cinq anjouletz que trobi jou : 
Dus as pes, 
Tres au cabes 3). 


1) Blade loc. cit. tom. [ pag. 10. 
Idem, loc. cit. p. 11. 
3) Idem 26, 27. 


114 


Traducere : 


Priére du soir 
Cing angelots je trouve: 

Deux aux pieds, 

Trois au chevet 1). 


In Bito de Sento Margarido 


Sous tourtiers s’en ba cerca. 
Sous tourtiers, 
Tant expertz 
Tant dibers. 


Traducere : 
Vie de Sainte Marguerite 


Ses bourreaux il s’en va chercher. 
Ses bourreaux 
Si experts 
Si divers 2). 


Urmätôrele versuri mici tot din bucata întitulată : Bito 
de sento Margarido, fac serviciul de refren saú formula si 
le intálnim la pag. 104, 106 si 108. 

latá-le : 


— Jou me boi apera Margarideto, 
Brabo hilleto 
Crestiano 
Siriano 
Hillo d'un Jusiu 
Que n'a pas jamés boulut crese en nat Diu. 


Traducere : 


Je veux m'appler Margueridette, 
Brave fillette, 
Chrétienne, 
Syrienne 
Fille dun juif, 
Qui n'a jamais voulu croire en aucun Dieu. 


1) Bladé, p. 26, 27. 
2) Idem p. 104, 105. 


115 


DIN ALSACIA 


In Der gute Hirt 


Schăflein, 

Schăflein, 

Wo hast verkrochen dich ? 

Hafe mir, 

Helf selber dir 
Nicht lang lass suchen mich 
Hoff bald in Kurzer Weil, 

In jenem Thal 

Ich je zumal 
Es endlich dock ereil 
Nun bin ich allermat... 

Dem Warten hie, 
Noch Weichen je 
Will ich von dieser Statt 


Zu dir gewend, 
Empfehl ich meinen Geist). 


Traducere : 
Bunul Pästor 


Petit agneau, 

Petit agneau, 
Où est tu donc caché? 

Ah! Suis-mui 

Asde-toi toi-même, 
Ne mě laisse pas longtemps chercher. 
Jespère bientôt le rejoindre 

Dans cette vallée, 

St toutefois 


Je ne y ni demeurer, 
i m'en aller 
De cet endroit. 
Maintenant j'appelle surtout, 
Entre tes mains, 
Tourné vers toi, 
Je remets mon esprit 2), 


1) J. B. Weckerlin Chansons, populaires de l'Alsace. Tom. I, pag. 
50—59. | 
2) Idem, 


116 


4) VERS ÍN VERS, SAU RIMA DE CESURÁ 


—— 


a) In poesiile populare románe 


S 23. Ceea ce numim vers ín vers sa rimă de cesurá se 
asaméná cu versul mic între versuri mari, căci la urma armei 
sint tot nisce versuri imici ntre versuri mari. Deosebirea 
este însă că la vers în vers, améndoué versurile mici aŭ 
aceeaşi rimă ca şi versul mai mare care le precedézä, 
sau le urmeză, adecă sint de obiceiu trei rime la fel. A 
treia rimă se află in cesură, la sfârşitul emistihului intàiü. 

Exemplu: 


Și-a plecat la vânătore; 
vânätére 
nsurátóre. 


Cu alte cuvinte se adaugá o rimá mijlocie care impár- 
tesce un vers ín doué emistihuri rimate. 

Emistihul al doilea servesce ca parentesá, ca atribut saü 
ca o explicare a emistihului intáiú. Prin acestă rimă de ce- 
surá, poetul popular atrage atentiunea ascultátorului 
asupra atributului saú parenteseï sau explicării ce urmeză 
în emistihul al doilea. 

Dic că cu rima de cesură poetul popular atrage aten- 
fiunea ascultătorilor şi pote sar páré că exagerez dând 
aşa mare importanţă atragerii atentiunii ascultátorului. 
Cu tote acestea nu trebue sá perdem din vedere minunea 
prin care versurile populare trăesc în mintea popurului. 
Versurile populare nu sînt scrise, nu sînt fixate pentru 
totdeauna, ca ori cine sá le pótá găsi când voesce, ori să 
revenim asupra lor după voe; ele sunt libere, fugitive, 
sburătore şi de aceea trebue să cuprindă ele înse-le în 
ele ceva prin care să se fixeze în mintea ascultătorului, 


117 


trebue sá cuprindä un fel de organe de acätare, un fel de 
cárlige cu ajutorul cárora sá se pótá fixa ín mintea celui 
care le aude si apoi, acolo în mintea lui să servéscá ca 
nisce jalóne ori nisce puncte de orientare, pentru ca sá 
le pótá asocia in memorie si reproduce la nevoe. Si se 
ntelege cá aceste organe de fixare si de orientare trebue 
să fie de multe feluri, trebue să fie variéte, pentru că dacă 
ar fi numai de un fel sar pute confunda prin asemă- 
narea şi monotonia lor. De aceea la atragerea atentiunii 
servesc tote felurile acestea de figuri, adecă nu numai 
acestea pe care le numim vers în vers saú rimă de cesurá, 
ci şi cele ce le-am studiét mai nainte ca : versul mic între 
versuri mari, şi trei versuri în rimă şi patru versuri în rimă 
şi altele pe care le vom vedé mai departe. 

Poesia populară e ceva organic şi complex. Si intr'un 
organism membrele ce] compun ai si ele funcțiuni com- 
plexe. Câte servicii face limba, câte servicii face braţul, 
câte servicii face capul întrun organism! Câte organe 
diferite nu servesc a îndeplini împreună acelaşi scop! 
Câte funcțiuni nu se îndeplinesc printr'un concurs de or- 
gane | 

Dám aci mai jos diferite exemple din colectiunea G. 
Dem. şi însemnăm printr'o linie verticală locul unde se 
află rima de cesură. 

lată exemple de versuri mici si rimă de cesură : 


Colindul Crăciunului (pag. 16) Colind de om cu trei feciori _ 
(pag. 22—23) 


iati fir | de calomfir. 
Muiafi fir | de calomfir Comis mare | legân şi-are 


Stropiţi fett | de coconi creti leganel | de arginfel 


Colind de tinár (pag. 20) Trimisese | adusese 


S'a plecat in vánitóre, 
vánatóre | insurátóre 


Mis-a dori | cautätori, 
Lucéferi ispititori 


Colindul Sf. Ion (pag. 24) 


Jelt de chiparos 
Cu miros | frumos 


— M —MÀ —À 


D-lui nostru lsus Cristos (pag. 26) 


Cánd s'a náscut Domnul bun 
mititel | infafigel 


Colindul lui D-zeú (pag. 28) 


Si mé réstignira, 
'N cruce, | de mër dulce, 


Culindul Sf. Marii (pag. 31) 


Dete'n foc ca sá se ardá 
busuiocul | stinse focul. 


Dete'n sábii sá se tae 
Sabia, | mi se turtia 
Colindul Archanghelilor (pag. 33) 
luat-aú idolii sórele, 
sórele | odórele ; 

Colind pentru familie (pag. 39) 
Asia nalte | minunate ; 


Cu portile ferecate, 


Solul (pag. 45) 


Mi-este-un cal legat, 
legat | și 'nfránat. 

Colind de cocon (pag. 50) 
Sub zare | de sóre 

In ostrov de mare, 
Colind de feréstrá (pag. 58) 
tot din casá | n casă 


și din masă ['n masă 


Ciuta (pag. 59) 
(Cutare) hránesce 
hrănesce | 'ngrijesce 


Făcea | cum putea 
și fugea | fugea 


118 


Colind de fată mare (pag. 61—62) 


— lin, | mai lin 
cerbe stretin 


or pune-o "n portita, 
n portiţă | boltita 
jos de grădiniţă 


Cerbul Runculuï (pag. 64) 


Unde petra'mt suná 
suna | si rásuna . 
Sagéta | ságétà 
fire-ai blestemată. 


(pag. 210) 


Paparudá | ruda, 
Vino de mé uda ; 


cu gáléta, | léta 
peste tótà slóta. 


Paparudele 


(pag. 27€) 


Sá mé jeluiii vintului 
vîntului, | crivéjului ? 


Jelui-m'ași 


Jelui-m'aşi câmpului, 
câmpului | și drumului, 


Jelui-m'aşi drumului 
drumului | pustiului, 
Amoragului (pag. 286) 
Amoras tiran, 
tiran | și dușman, 
Dina si Boierul (pag. 326) 


El trimite slugile 
Säit dea Dina buzele, 
buzele | naramzele. 


O durere (pag. 327) 


si îşi ¡ea d'o balaióra, 
bálaiórà | florióra, 


119 


Cumnatele (pag. 328) | Ghiţă Cátánu|d (pag. 626 
Una mi-este grasă, | Imi pleca | mare, pleca 


grasă | si frumósa | Deadreptul la sócra 


Nunul Mare (pag. 654—635) 


Barbul (pag. 329) 


nu sciú zace | orí se face 
cà gurifa nu'í mal tace; 


Sa s’alégä din nuntaşi, 
din nuntagí, | din cálarast, 
Care era mirile, 
iril inerile 
Toma Alimog (pag. 581—582) minile peinerilg, 


la pólele muntelut, 


| 
| 
| 
| 
| 
muntelui | Pleşuvului ; | 


Marcul Vitézul (pag. 663, 664, 683) 


E cárciuma Marcului, 


Inchinar’asi murgului, | Marcului | Vitézuluf, 
murgulut | siripului, Rr Tiitórea Turcului ` 
Inchinar’asi arme!or, | Turculut | bolénulut 

armelor | drâguţelor, , Pahárelul Marcului, 
armelor | surorilor Marcului | voinicului, 
| Frunqulifá märäcine, 

Mosnégul (pag. 616) ` mărăcine | cu gherghine ; 

Se punea | măre, punea | Nepotul luf mos Drägan, 


Tóta viea de slutea mos Dragan | din Baragan. 


b) In poesiile populare străine 


§ 24. Din colectiunile de poesii populare străine, câte le 
am la disposifie până acuma nu pot cita nici un exemplu 
de vers in vers saii rimă de cesură. Lipsa lor in poesiile popu- 
lare străine arată că aceste poesii nu sunt tocmai de ori- 
gină populară, iar pe dealtă parte arată ce importante 
sint poestile nóstre populare. Mé gândesc în acelaş 
timp cá se pote forte bine ca rima de cesură să fie un 
caracter al poesiei populare mai vechi, şi pe care poesia 
nouă l'a perdut. 

Transformarea speciilor din lumea organică animală 
si vegetală trebue să aibă un corelativ în transformarca 


120 


speciilor din lumea organică intelectuală, morală şi este- 
tică. Poesia populară este un organism evolutiv şi ca 
atare trebue să'şi aibă fasele sale de desvoltare; si diferi- 
telor sale fase trebue să le corespundă diferite caractere. 
Ne apărat că unele caractere trebue să fie comune tu- 
ruror faselor, iar altele să fie speciale numai uneia sau cel 
mult unora. E forte posibil că rima de cesură să fie carac- 
teristica unei fase, în care poesia populară se găsesce 
astădi la noi, şi din care a eşit saú de care a trecut de 
demult poesia populară din térile unde ínvéfátura cărții 
a străbătut mai de demult şi s'a întins mai tare. Fie-care 
timp își are frumosul lui, poesia lui, şi poesia fie-cărui 
timp îşi are caracterele ei speciale, şi estetica sa. Totul 
se schimbă şi caracterile tuturor lucrurilor şi deci şi ale 
poesiei cu cât sint mai puţin generale cu atât se schimbă 
mai repede. 

Se ‘ntelege că 'n limbele unde poesia n'arerimă, navem 
să căutăm vers in vers sau rimă de cesură. 


— — 


b) Caracterele particulare privitore la fond 


S 25. Pentru a scóte cât mai în relief, pentru a face cât 
mai plastic fondul cugetărilor sale, poporul îşi presintă gân- 
durile óre-cum analisate, desfăcute în părţile din care se 
compun. Poporul presentându-ne cugetările sale analisate 
noi le primim, le înmagasinăm pe fie-care parte cu parte, 
aşa că insistând asupra fie-cărei părţi, noi înregistrăm cu- 
getările lui în întregime, şi Ore-cum le savurăm chiar. 
Nici nu pote fi alt mijloc mai potrivit de a plasticisa cuge- 
tările. A dese-ori cugetători mari ne presintă, ca poesii, idei 
märete, înnalte dar faţă de ele remânem ne miscati, ne- 
pesători pentru cá sint exprimate prin termeni prea ab- 
stracti, prea generali, prea închişi ore cum, aşa că nu 


121 


putem străbate cu uşurinţă innăuntrul lor ca sá le des- 
facem conţinutul care po:c sá ne inflácáreze mintea si să 
ne misce inima. De aceea multe din poesiile marilor cu- 
getätori, nu sînt poesii ci numai un fel de formule sa- 
vante care cuprind adevéruri estetice saü morale. Acest 
fel de poesii savante sint menite a se adresa numai la 
minte, si numai dupá ce mintea le primesce in total, sá 
le desfacá apoi ea şi sá împărtăşască şi inimei partea sau 
părţile ce pot sá o impresioneze. Adevérata poesie însă, 
cum e poesia populară, presintă minţii lucruri concrete, 
care trec de-a dreptul la inimă, parte cu parte; iar când 
mintea în urmă face sintesa acestor părţi, atunci acestă 
sintensă trece în întregime tot ca ceva concret asupra 
inimei și o mișcă, impresionând'o plăcut, dureros, duios, 
etc. Citim informatiuni de diare, că în Indii mor sute si 
mii de oameni din pricina fómetei şi nu ne impresionám, 
nu plângem ; citim dări de samă de morti din résbóe si 
nu plângem; citim statistice de morti şi rămânem nepé- 
sători ` dar ne înduioşem însă când ni se spune mai pe 
larg, când ni se descrie cum un nenorocit întinde mâna 
să cérá o bucată de pàne : cum mâna lui slabă tremură si 
de-abia se ţine întinsă ; şi ochii lui stinsi, şi faţa palidă... şi 
glasul de-abia se aude dicind: fä-ti pomană, si faţa începe 
a se insenina căci i se pare că i se dá páne, şi ochii încep 
a i se înviora privind la pàne, şi parcă începe sá înghiță... 

După ce am urmărit o descriere ca acesta pân aci, ori 
ce se va întimpla de aci înnainte acelui nenorocit ne va 
mişca. Dacă i se va dice: Pai, cará-te, vom fi loviți de 
mâhnire şi de întristare, ne vom rusina noi înşine si ne 
vom indigna de fapta neomenéscá; dacă i se va dice : 
fine sau na şi i se va da páne vom fi mulţumiţi, mai mul- 
tumiti pote de cât dinsul. 

Acésta explică faptele filantropice. Noi dăm ca să ne 
facem nouă plăcere, noi dám pentru plăcerea nóstrá ; de 
aceea sa dis că basa sentimentelor altruiste este tot 


122 


egoismul. Acest egoism insá este moral si noi nu cerem 
educaţiunii de cât sá ne formeze Omeni, cetăţeni cu ast-fel 
de sentimente. Căci numele sentimentelor nu ne intere- 
sézá, ci efectele lor numai. 

Ast-fel de sentimente deșteptă în noi adevérata poesie. 
Aşa fel de sentimente deşteptă în noi poesia populară. 
Cât de puţin te impresionézá, de pildă Glossa lui Emi- 
nescu, care e o poesie savantá şi ce puternic te afectézá 
: poesia Groza, a luí Alexandri. Aduceti-vé aminte versurile 
din Groza : 

Un mosnég atunce cu o barbá lungä 
La Groza mergénd, : 
Scóse doi bani netedi din vechea s'a pungă 
Lângă mort îi puse, mâna-i sărutând 
Mar fácu o cruce și dise plângând... 
Omení buni! A: erna, bordeiu-mi arsese 
Si pe-un ger cumplit 
Nevasta-mí cu pruncii pe drum rémásese 
etc., etc. 

Sint asa de induiosetorc aceste versuri | Chiar cuvin- 
tul pungá care de alt-fel nu e un termen poetic, aci de- 
vine termen de efect. 

Asa procedézà poporul pentru a da viétä fondului cu- 
getàrilor sale, pentru a-i da viétá si simtire. | 

Si ceea-ce se numesce selectiune naturalà se aplicá si 
la poesia populară. Prin acéstá selectiune se filtrézá 
poesia populará si aceea ce 'si presintá fondul plastic si 
concret tráesce, iar aceea ce nu-] presintá ast-fel nu ca- 
pétà viţă, piere. 


— — 


1. AMPLIFICAREA DISCRIPTIVĂ 


a) In poesiile populare române 


$ 26. Vorbele, ca ori-ce lucru din lume, se usază şi ele. 
Petricelele duse de apă se tot usazá şi se rotundesc şi se 
luciézá până ce ajung sá se asemene unele cu altele şi 


123 


să nu le mai poti deoscbi, ori săţi alunece cu înlesnire. 
Vorbele ca si nisce pctricele, duse de curentul între- 
buintärii, îşi usaze înţelesul si ’si perd plastisitatea. Cine 
nu scie cá a vedé este functiunea ochilor si deci cá 
verbul vedere se rapórtá la ocbí gi cu tóte acestea de 
câte ori nu dicem noi, de pildă: „Am vădut cum 
Alexandru eel Mare a cucerit Orientul». Verbul a vedé ca- 
pétá aci înţelesul de a audi, sau mai bine dicénd, ce în- 
teles capéta verbul a vedé aci? Intelesul verbului a audi 
.se póte considera ca format din părţile sau notele ur- 
mátóre: a informa + prin simţul + audului. Intelesul ver- 
bului a vede de asemenea format din: a informa + prin 
simțul A- vederii. Vra sá dică deosebirea de înţeles a 
acestor verbe stá numai ín nota a freia. De indatá ce 
acestă notă s'a sters ori sa usat, atunce si verbele nu se 
mai deosebesc între ele: dicem vădut cu înţeles de audit ; 
iar când voim să afirmăm că în adevér am végdut atunci 
recurgem la desvollarea sau amplificarea pleonastică : «am 
védut. cu ochii mete. 

Fiind că nu se pote întrebuința în tote locurile ampli- 
ficarea pleonastică directă, poporul intrebuintézá un alt- 
fel de amplificare pe care noi o numim descriptivă. 

Amplificarea descriptivă constă in adăugirea unui mare 
numér de atribute saú de predicate, pentru a caracte- 
risa un lucru saú un fapt. Cáte odatá atributele saú pre- 
dicatele acestea sint adevérate pleonasme pentru cá sint 
numai nisce sinonime ; totusi ele 'sí aü efectul lor. In 
cursul vorbirii mintea nu întrebă dacă atributul ce i l'ai 
presentat a adus chiar o determinare nouă sau e numai 
un echivalent ori un sinonim. 

Serviciul ce un atribut pote să aducă într'o cugetare 
se pote împărţi în doué părţi : 7) rechemă in minte, de 
pildă, pe subiect şi 2) îi adauge subiectului o nouă de- 
terminare. 

Când dicem : 


AAA es DES e o 


Casă veche, atributul veche, pe de-o parte, rechémá in 
minte subiectul casă, iar pe de altă parte, îi adauge 
acestui subiect determinarea saú nota de veche. 

Dacă dicem : 

Casá vecbe si stricatá, atributul stricatá pe de-o parte 
rechémá in minte grupa sulicctului casă veche, iar pe de 
altă parte îi adauge acestei grupe nota de stricată. 

In casul când atributul e un sinonim, atunce el numai 
rechémá în minte subiectul saú grupa subiectului, fără a 
adăuga vro notă noué. Dar şi acestă rechemare tot 
contribue la plasticisare, de óre-ce ea are cel puţin efec- 
tul unei repetiri. 

Când am dice, de pildă : 

Casă veche, stricată si deteriorată: 

Dacă atributul deteriorat este un sinonim al lui stri- 
cală atunci vine ca şi cum am dice : 

Casă veche stricată, stricată. 

Acestă explică pentru ce şi în vorbirea obicinuitá, si 
poeţii şi scriitorii si oratorii intrebuintézá adese ori sino- 
nime, în loc de adevérate atribute. 

Tote acestea însă ne explică şi rostul pe care il au 
amplificările descriptive în poesia populară. 

lată exemple de amplificări descriptive : 


În Colindul Crăciunului (p. 16-17) Colind de fereastră (pag. 18) 


L'astá casă, last domn bun, 
Domnul bun, jupân (cutare) 
C'un clondir plin de rachiu: 


Doi-trei chemători 
Juni colindatort...... 


Cu clondiru d'a drépta, 
Cu paharul d'a stánga ; 
Din clondir turnándu-ne 
Din gură grâindu-ne... 


La fântână, la isvorul lui Iordan... 


C'aga "i legea din bétráni 
Din bétránt, din ómení buni..... 


Sara mare a lui Ajun 
Sí a betrânului Craciun...... 


Fiulet de maïcä 
Fara léc de taícà .. 


Sus la ’naltul cer 
La párinte bun... 


Jos îl scoboraü, 
Jos la sfint Ion... 


Bunul D-deú 
Si Isus Christos. 


Colindul lui Christos (pag. 19) 


Sus la 'naltul cer 
Pe scaun de domn 
P'un jet d'aurel. 


Colind de linér (pag. 20) 


Se 'mtâlni cu-o fată mare 
De samán lume "n'are : 
Era dina dinelor, 
lana, sora s6relui. 


Florile dalbe (pag. 20-21) 


i v'aduc un dumnedeú 
vé mántue de réú, 
Un D-deü nou-născut 
Cu flori de crin invéscut. 


Lae adevérat 


re 'n rage luminat... 


Un lucéfér de 'mpérat, 
Sté comată stralucita 
Pentru fericiri menitä. 


Botezul (pag. 23-24) 


Icia in ceste curţi 
i 'n ceste domnii 


i 
Nalte impërátil. 
Colindul lui D-deü (pag. 29) 


Icía, máre, in ceste curti, 
Ceste curti, ceste domnii. 
Crescutu-mi-aă doi meri naltï 
Dot meri nalfi gi minunati, 
La vârfuri amestecați. 


Colindul sfintei Vineri (pag. 32) 


Sus pe slava cerului 

La pólele raiului 

La scaunul domnulut, 
La scaun de judecată 
Unde merge lumea tóta. 


Tóder Diaconul (pag. 34) 


Prin déluri cu stânci 
i prin vài adânci, 

rin scorburi de munţi 
Prin codri-cáruntt. 


125 


— mts ms, — M 


Colind de feréstrá (pag. 39 


Mi-este-un stol de porumbei 
Porumbei cam vineciori 
Si din pene sältatori. 


Colind de tinér (pag. 47) 
La spate de domn 
Cu paharu 'n mân, 
Cu chivera în brân, 

Colind de cocon (pag. 50) 


La zare de soare 
In ostrov de mare 


lar la rădăcină, 
La verde tulpină 
Pe câmp mohorât. 


Colind de linir (pag. 62-63) 


Intro séptámána 

Stă șoimul po rână 

Murgului dicând, 

Și ast-tel cuvintánd : 
u mänänci de géba, 
i-n zadar bei apa, 
aci nu poţi sá sbori, 

Sa plutegti pe nori. 


Cerbul Runcului (pag. 64) 


Cerbul strefior, 
Prin verde ogor 
Lângă sátisóre, 
`N résárit de sóre, 
Prin luncile verdi, 
i printre livegi, 
rin grâne cu lapte, 
Prin órze mai cópte, 
Ca el mi s'adapă 
Cu limpede apă. 


Colind de insurat (pag. 80) 
Jos la rădăcină, 
La d'alba tulpină, 
Masă de boeri, 
Danturí de curteni 
Şi de negustori. 


126 


————— — 


In cántece de stea (pag. 100) 


Cine primesce 
Steaua Írumósa 
si luminósá 
cu colţuri multe 
şi mărunte 


Steaua cu Vicleim (pag. 100) 


Cu păpuși, 
Cu manusi, 
Cu cibóte 
Incältate 
Aruncate 
Dupä spate 


In Vicleim (pag. 105) 


Dinsul domnul domnilor, 
Dinsul craiul crailor, 
Impératu împăraţilor, 


In Plugul (pag. 139) 


Cu plugul cu 12 boi 
oii dinnainte 
Cu cornele poleite 
Boii din mijloc 
Cu córnele de foc 
Boií de la róte 
Cu córnele belciugate 
Boii sträinel 
In códá cudálbei 
Sa aïba (cutare) parte de el 


La lună la septémáná 
Ne minunarám 
Când il găsirăm 
In paiü ca trestia 
In spic ca vrabia 
Sin bob ca mazărea 


Flugul (pag. 145) 
S'a apucat intro Joi - 
C'un plug cu 12 bol, 
boí bourel. 
In coda codalbei 
In frunte tintätel. 


| 


D | (pag. 146) 
7 din gradjd pe loc a scos, 
n alt cal mat násdrávan 
Cum îi place lui Traian, 
negru ca corbul 
iute ca focul 
De nu-l prinde locul, 
Cu potcóve de argint 
Ce sunt spornici la fugit 


Plugugorul (pag. 148) 


Bof, bourei 
In códà codálbel 
In frunte ţintăţei, 
Mici de statură 
Buni de trăsură 
Cu córnele belciugate 
Cu aur suflate. 


i-si luase bädisorul 
anjala gi plugugorul. 
Cet 12 boureï 
i 12 plugärei. 
2 mí-a plecat 
'a dus la arat 
La câmpul durat 
La méru "nrotat. 
Pe un deluf ascufit 
Ca o dungă de cuţit. 
Ajungând 
ȘI începând 
brăsdat 
Fá a arat 
n lungis 
Şi-n curmedig. 


Unde călca 
Scántel esia 
Și colb săria. 
intr'o clae 
Un odobae. 
Dintr'un snop 
Un oboroc. 
Dintr'un"spic 
Un mertic. 


(pag. 151) 


(pag. 152) 
Era fata dumnialor s 
Ca ş-o zinà a codrilor, 
Cu cămașa cu altiţă, 
Cu flori rosi pe gurifä, 
Cu garófá in cosijà. 


Rugáciuni, cántice şi jocuri de copii Femeia cuminte 


Cătră sf. Cruce (pag. 188) Frunzulitä avrámésa 

Am nimerit scurtă, grósa. 
Aoleo, ce pácátósà : 

Nicí cu asta nu fac casá, 
Nici cu asta nu fac rost, 
Cà nu am nict un folos. 


à nu-i casă, ci-1 cetate 
u ușile ferecate 
Cu ferestrele 'nzădate. 


Jocul d'a ascunsele (pag. 192) 


| Bärbalul uril . 27 
Talion, fecior de domn, ărbalul uril (pag. 273) 


Cu tichie De ţi-e barbatul urit 
De franghie lea pámint 
Cu pene De la mormint 


| 
| 
De ciocárlie. i-l presară in asternut, 
Cu cáruta Radulut, a se scóle surd si mut. 
Cu caii împeratului. Pune-í la cap un dovléc, 
Cu biciul cumnatului Sa nu-şi mai gásésca léc. 
In mijlocul satului. La picióre ifele 
Sa-i iea dracul mintelc. 
| 


Variantă (pag. 193) 


Vat de mine nu-s la mine 
Ci-s la popa din Popesci 
Sus in curtele domnesci 
Unde fată vacile 

Unde out rațele 


De oflal 


De of'at ce-am oftat tare 
Furca peptului mé dóre: 
Sufletul mi se aprinde 
Focul inima-mt cuprinde. 
De oftat ce-am oftat eü 
S'a mániat D-zeú : 

Nu mai ninge, nu maí plouc, 
Nóptea nu mai cade rouă. 


Cántece de dor 


Fată de márilat 


(pag. 270) 
Sa te dé de sérbätori 
Cánd e cámpul plin de flori 


Dor de iubit (pag. 279) 


Sá trimet pe sf. sóre 
Intr'ua di de sérbátóre. 
Sfintul sóre, rotunjor 
Nu-í o spune cà mí-e dor. 
Sfintul sóre-i cálduros 
Duce flori far de miros. 


După măritiș (pag. 271) 


Páne côptä că mâncăm 
Páne mare ` 
De secare 


Dorul de rude (pag. 284) 
Ú ADARE A2) Fóie verde de susaiú 
Ce vedui mé întristaí : 
Ca fraţii sau präpädit, 


Cu cin'mé 'ntâlniam în cale 
Imi da galbeni gi parale. 
Imi da galbeni venetici Surorile s'aú résnit, 

Ca să 'mpart pe la voinici Florile vaŭ ofilit, Å 
Imí da glónte arăpesci Parinciorit mi-aă murit 
Pentru poteri stăpânesci. . Dorul mi s'a isprăvit. 


blestemul (pag. 289) 


Ca m-ai blästemat 
S'am zăcut o vară tótà, 
Si iarna pe jumétate, 
`u armele nefrecate, 
Nefrecate, nespálate. 


Iancu Jianul (pag. 292) 


i gonia, máre gonía 

ână la Olt cá'mt ajungea 
Dincolo de Slatina, 
Până'n malul Oltului 
La capétul podului. 


Nevasta gi calul 


Nevasta mč primenesce, 
Mé spalá $i mé cárpesce, 
Cu gurifa mé "ndulcesce 
Inimióra "mi potolesce 
Sufletul imí récoresce. 


In Descántece 
Pelinul (pag. 352) 


Pelin béú, pelin mánánc, 
Sara pe pelin mé culc, 
Diminéfa cánd mé scol, 

Cu pelin pe ochi mé spăl. 
leii în gură mé clätesc, 
Dar mai réú mé amárésc. 
Ierí la gros gi adi la chin 
Dómne, cui sá mé mai ’nchin, 
Ca d'amar gi de pelin, 
Bietu'mi suflet este plin 


Merele (pag. 352) 


Fóe verde de náut, 

Doué mere, ce-am avut, 
Primávara 
Le-am plivit, 
Tótà vara 

Le-am pázit, 

Cánd fuse la párguit, 
Vint de sará 
Mi-a suflat, 

Merele mí-a scuturat 
Vint de vará 
Mi-a bátut 

Merit mi-1-a doborit 


128 


Cânlecul Teiului (pag. 352) 


Teiule cu fóia lată, 
Nici un vint sá nu te bată 
Ca bine mi-ai prins odata, 
Odatä "n copilärie, 
Când eram în haïducie, 
x acuma ’ncäruntit 

ot sub tine tábarit. 


Descántece de deocht (pag. 373) 


Sá rămână luminat 

Ca şi roua florilor, 

Ca lacrima ochilor 

Ca póla sánta-Marit, 
Sfânta maicá'n vecinicie, 
Ca má-sa cánd l'a náscut 
Când s'a nascut pe pămînt. 


Descântec de şarpe (pag. 396) 


arpele otrăvit, 

arpele încolăcit, 

arpele solzos, 
Șarpe fiioros. 


Din basmul cu fala de Dafin 

„ (pag. 401) 
Sa ésa fata curată, 
De sóre nevéduta, 
De vint nebátuta, 
Pe pămînt neumblata, 
De voinic nesărutată. 


Sórele si Luna (pag. 410) 


Ileana Sinziana, 
Doamna florilor, 
Fe garófelor, 
ora Sórelui 
Spuma laptelui, 
Test şi 'nchindesci, 
Fir verde împletesci, 
i mi-te zăresci 
mási să-mi gátesci, 
Si mi-te gräbesci 
Sa te logodesct. 


129 


r——Á—X—X ir — =». 


Trel lebede (pag. 421) Sarpele (pag. 439) 

Cà e Tárnova cetate, 

Cu treí turnurí ferecate, 

à cu trei crucí de argint, 
Zum n'am véqut de când sint. 

Pe crucite cine'mi sóde > 
edu'mi trei lebede albe, 
lbe'n pene gi frumóse, 


| 

| 

| Foicicá treí granate 

| 
La privire cuvióse, | 

| 

| 

| 

| 

| 

| 

| 


Departe, máre, departe, 

Departe si nu prea fórte, 

Colo "mn sat la Cátrunesci 

Si colo la Andräsesci 
untu-mí treí feciori de popa, 

Câte-şi tref citesc la carte. 


(pag. 439 

Fóe verde de trifoiú, E 
Cánd era sórele "n toiú, 
Fratiorul él mai mic 

El maí mic 

Si mai voinic 
Cà-1 cu statul 

De copil, 
Cu sfatul 
De om bétrán. 


Cu capul de diamant. 

i cu ochii de smarand, 
ar cu unghiile late, 

Si pe cruci cam "nclestate. 


In Cántece haïducesci 
(Legende gi Balade) 
Gea Näsdrävan à (p. 433) 


La picior de munte, 

Pe deluri mărunte, | 
Prin plaiuri tăcute, | 
De vinturi tácute, 


Balaurul (pag. 444) 


Urcă și scoboră, .  Fóe d'alunica, 

Si drumul mésóra, Cine se întunică, 
reí turme de of, , Joi de diminéfa 

De of tot tigäf : Pe nor gi pe céfa: 

Cu harnioï dular, Voinic tinerel, 

CH mándru cíoban 'Nalt si subtirel. 

Tinér Moldovan. El mi s'a sculat 


Nóptea pe 'noptat 
Å oirní câ şi-a chemat, 
Blăstenul (pag. 437) i i-a adunat, 


gari a chemat 


La vale de Prut, In grajd c'a intrat 
Zace "ntins pe lut, Cal şi-a infránat, k 
De vinturi bátut, Cal şi-a 'ncalecat 
De om nevéqut, Si el mt-a plecat, 
Plutagul Mihaiú, Tot la vánátóre, 
De 3o de ani. Pentru insurátóre, 
Vánat sá gásésca, 
Blăstemul (pag, 438) Masa sá gatesca. 


Fóe verde şi-o smicea 
Voinicelul pribegia, 


Noué téri cutreera Brumarul (pag. 453) 
Noué mări 
Ca r&sbatea, Supt umbră de rosmarin 

Cu străinu-i se ura, Pe scaun de calomfir, 

e el máre se "ntorcea due o tinérá Domnita, . 

sa vadă pe maică-sa. ù flori galbene "n cosifá. 


9 


Mierla si sturdul (pag. 457) 


Sus pe rámurele 
Dout pásarele, 
Cértà, mi se certă, 
Vorbele-sí inódá, 
Sturdul din pádurt, 
Mierla d'araturi. 


Mesterut Manole (pag. 460) 


In sus pe Argis 
Prin čl cärpinis, 
Prin čl alunis, 
Plimbä-mi-se plimba, 
Domnul Negru-Voda, 
Pe dalba-i mosic 
C'o verde cocie, 
Verde zugraávita, 
m aur poleità, 

Cu opt telegari 

Cu noua zidari 
Nóua mesterí mari, 
Si Manole dece. 
art min întrece 
Sta inima” rece. 

Pe Argeş în Jos 

Pe un mal frumos, 
Negru Voda vine, 
Pe d'albii moşie 


Radu Calomfirescu (pag. 


Foicicá trei smicele 

La mijloc de corturcle 
Printre corturí maruntele 
Masa mare mi-e intinsa, 
Tot de capitani coprinsă. 


Canlece vechi islorice 
Radu Şerban Basarab (pag. 478) 


De ostast e ocolit. 

De ostaşi tepení, virtosi, 
Români tineri si vinosi, 

Ni urca la munţi înalți, 
Printre petre, printre hradi. 
Pe plaiuri. muchie, del 

Sa soseasca în Ardél. 


Ostirea s-o ránduesce 

Nóptea ? n patru părţi lovesce : 
Omor, junghie Turci, Tatort, 
Pai crestinilor tirant. 


lancul mare (pag. 470) 


la sá-mí dati, dacá mé vreti 

Turc cu voi sá mé vedeţi 

Vr'o cincf-decí berbeci, 
berci, 

Cu córnele résucite, 

La gáturi cu petre scumpe, 

Si ?n vârful cornifelor, 

În chipul boldurilor, 

Câte-o pétra nestimata, 

De plátesce lumea tâta. 


Kara Gheorghe s'a jurat (pag. 482) 


Pe subia, pe másrac, 

Sá lase Giurgiul sárac : 
Nici-un Turc de indurat, 
Nici tete de măritat, 
Nicí célmale de jurat. 


Bimbaşa Sava (pag. 483) 


Ostea dela Diiu 

A perit intáiú 

O suta cincí mit 
De voinici delt, 

O stea de la munte 
Cu arme maárunte, 
A perit in frunte, 
N'acolo s'impute. 


Bátaía Ruso-Maghiará (pag. 480) 


Frunzá verde lemn uscat 
Unde’: drumul la Banat, 
Cu Ungurul sá mé bat 
Foe verde trei migdale, 
De la Sibiü mat la vale, 
Se ridic'o óste mare, 
Oste mare de Muscalí, 
Imbracati în haine verdi, 
Nicí sa-1 vedi, 
Nici at visedi: 
Dar cu glonful, nu ishesci 
Nicí unul 
Nu nimeresct. 


Stefan Vodă (pag. 500-503) 


In oras în Bucuresci, 
La casele mari domnescí, 


“An curte la Stefan-Voda, 
Mare masa mi-e intinsá 
Si de mari boeri coprinsá 

De boer? 

Sfatului 

Stálpif 
Tarigradului 


e 


Fée verde so lalea 
Miul mi se ciobànta, 
"Cu oifele 'mí pornía, 
Si In pășune le mâna, 
"Tot prin-albă 


Colelie, . 
Unde fir de iarbá 
Nu e. 
Fulga — (pag. 509-513) 


Adi e Luní si máne, Marti 
Pléca Costea la Galatí, 
Sá iea sare la míóre, 
Bolovani 
Pentru cârlani, 
Si opinci 
Pentru ciobani. 


El la stână se ducea, 
Prin perdele se ’ntorcea, 
Oisórele-aduna, 
De pe urma le mána, 
Si din tote ca-mi rapia 
jumatate 
A treía parte, 
 Fulgá, mare, le rápía, 
N'apuca 
De le ducea 
Tocmai colo la cerdac 
Ca an-a faca d'un conac. 


Cantece vechi haiducesci 
Stanislao 
umblă Turcii d'aiurea, 
d'aiurea prin plaiurea 
-dupa Stanislav vitézul (p. 573) 


ca mi-e diua 
cárcíumar, 
si mi-e nóptea 
macelar : 
diua cárciumar de 
buti, 


131 


nóptea macelar de 
Turci, 
mâcelarul 
Turcilor, 
hingherul 
Tatarilor (p. 573-475} 


Turci, p'aiurea de mt umbla, 
iuti, măre c'ajungea 
mai din josul vaduluf, 
vadului Venezului, 
und'ee stringe 
fetele 
de 'nalbesce 
pânzele 
si le bat cu pietrele 
albe ca lebedele (p. 374) 


— vol merci sa vé tot ducetf 
pén'étí vedé c'o saungeţi 
colo la Vadul surpat, 
cà muma luí Stanislav (p. 574) 


si "i curăţă 
armele 
tot de soia 
armenésci, 
de untura 
tatarósca, 
de stropurí 
ieniceresct 
si de sángiurí 
păgânesci. ` (p. 574) 
Dunárea 'n douc taia 
si "ntr'o clipa ajungea 
pina la Vadul surpat, 
la muma lui Stanislav, 
ér, pe mal déca saria, 
drept la baba se ducea, (p. 374) 


duce-vé-tí, agalelor, 
pe luciul Dunarii 
la scursorile morii, 
la o salcie pletósa 
pitulata si stufósa, 
ca pe dinsul Den afla íp. 574) 


Turcii Dunárea taia, 
acolo cá ‘mi ajungea 
si sub salcie zaria 
caicel impodobit 
tot cu zale de argint 
si pe apă priponit (p. 574) 


pél mai harnic c'alegea : 
gros 
la falcă, 
ras 
la céfa, 
mustátí dupá cap inóda ; (p. 575) 


Gr din cârciumă esia 
frumósa 
cârciumăresă 
cu vedrita 
pliná-rasa 
si spre Dunäre privia 
şi la dânsul se uita (p. 575-576) 


indárct mi-se "ntorcea 
péne'n josul vadului 
vadului Venezuluí (p. 576) 


Séde Grecul tolänit 
si la faţă rumenit, 
de ibovnicí ocolit: (p. 577) 


nuntă mândră cà fácea, 
de se ducea pomina 
dincolo de Braila (p. 577) 


Doicil 


Foicicá lemn cánesc, 
in sat marele sirbesc, 
jumétate románesc, 
d'a treia parte turcesc (p. 577) 


călare p'un puii de leú, 
cu ochii 'n cap ca de smeü, 
cu célmaua 
capuluí 
cát rotila 
pluguluf, 
cu gura cát beldia, 
cu trupul cát bütia, 
deste ca resteiele, 
mání ca putineiele (p. 577-578) 


ca sæ aibă čl deliú, 
deliul 
Tatarului 
din fundul 
Bucéguluf. 
e gazdul 
deliului 
din fundul 
Bugéculuí 


íp. 578) 


cu gura 
cát bèldia 
cu trupul 
cát bütia, 
cu degetul 
cát resteiul, 
cu mána 
cât putineiul. (p. 579;- 


si "mí gátesce 
pe negrul 
cu ochiul 
ca postavul: (p. 579)- 


si "mí scóte él busdugan 

care ’mi trage la cântar, 

cu máciucá si cu zale, 
peste cinci mil de ocale. (p. 580)- 


Pleca Ilinca plángénd, 
ér galben derépénánd, 
din ochi negri lácrémánd, 


(p. 580) 


Spre târgul Odriiului, 
la Porta 'mpératulut. (p. 580) 


Deliul 
Tatarulut 
din fundul 
Bugéculuí, 
unde vorba "i audia, (p. 580)- 


Busduganul repedia, 
după céfá mill lovia, 
la casa sufletului, 
undeit pés deliului. (p. 580): 


il trimetea 
în târgul Odriiulur, 
la Pórta 'mpératulut. (p. 580": 


Toma Alimos 


Foicica fagulut, 
la pólele muntelut, 
muntelui Plesuvuluí ; 
in miglocul 
câmpului, 
la putul 
porumbului ; 
pe câmpia verde, ’ntinsa 
șede Toma Alimos, 
haiduc din féra de jos, 


nalt la stat, 
mare la sfat 
- sr vitéz cum n'a mai stat. (p. 581) 


şi Cu murgul priponit 
An -pripône de argint, (p. 582) 


Manea, slutul 
si urétul ; 
Manea, grosul 
s'arfágosul; (p. 582) 
cu pérul lasat in vint, 

„cu máciuca de pământ. (p. 582) 


— D'aler, Toma Alimos, 
"haiduc din téra de jos, 
° nalt la stat, 
mare la sfat, 
«pe la mine ce-aí cátat? (p. 582) 


Apoi, măre, sá te duct 

drumu ?n codri sé apuci 

ên’la Paltinif trásniti, 
.unde’s fratif poposiţi! (p. 584) 


‘far d’un ténér spráncenat 
si cu semne de vérsat, 
cu pér lung si gálbior, 

. care'mí este fráfior, (p. 584) 


drumu'n codri c'apuca 

ai mergea, máre, mergea, 
pén'la Paltinií trásnitt, 

‘la voinicif popositi. (p. 584) 


Golea haiducul 
Pe munţi, vere, 
pe munţi, dragă, 
pe munţii de siminicí, 
"vine-uá cétà de voinici, 
de voinici 
şi de haiduci, 
tot voinici tomnatici 
vin pe cat sélbaticí, 
grasi 
la falcă, 
roși 
ls céfa. 


unde'í mai mare 
pásare 
la retedul péruluf 
in potriva fesuluf, 
runde'í pés voiniculuí. (p. 589) 


(p- 589) 


183 


[| m e ren 


ee EE E — M e a — ma... 


Gheorghelas 


Savaí, căpitan Gheorghiţă, 
feciorul luf Negoiţă, 
ce'mi umblă 
din stână 'n stână 
sa cerce brânza 
de bună, 
din perdea 
până'n perdea, 
sà'sí aléga 
d'o pielcea 
sæ faca cugmá 
din ea, 
cusmä négrà, mocänéscä, 
ca nimeni sé nu’l cunoscă. 

P. 591) 


Pe Plaişor mi-apuca 
tot la capul plaiului 
la stâna Visterului. (p. 591-592) 


cam la capul plaiuluf, 
la stána 
Visteruluf, 
pe calea . 
Vornicului 
'n vremea 
mituitului. (p. 592) 

máre, se bájenária 

tot pe Básca-fár'-de-cale 

far'de nici o supérare, 

pàáná'n capul Plajulut, 

la stána Visterului. p. 592] 


s'a dus la mieí 
tot la capul Plaiuluf, 
la stána Visterului. (p. 592) 


Macoveíü, cum îl zăria, 
tocma "n stáná 
cá "mi intra, 
saricá 
pe el lua, 
intre burdusí se culca, (p. 592) 


Ce-a fácut ? 
Lapte dulce c'a béut, 
de triguri s'a bolnávit, 
in strungă mí-adormit 
s'acum în stán'a intrat 
si 'nte burduși s'a culcat. 


(p- 593) 


134 


Frumusel tu mé legaï, 

pe Plaisor mé coborat 

si, când fuse la Cislaü 

si beam apá d'n Buzaü, 
tu îmi dai cu cisma "n céfa, 

de beam apá sángeratá 


cu mâsele-amestecată !... 
(p. 593) 


Luá juntul ghintuit, 
plin cu trei glónfe d'argint ; 
(p. 594) 


si cu glóntele '| sburá 
in casa sufetuluf, 
in tosul buriculuf, 


undeit pës vo:niculuf. 
(p. 594) 


Burulén 


purcedea 
tocma'n valea 
Vatuluf, 
la fóntána 
hotuluï, 
unde "i toiul 
fánuluf. (p. 601) 
mititel pistól scotea, 
mititel si ghintuit 
cu treí glontf in el d'argint. 
(p. 602) 


si, máre, cá mi ’l ochía 
la marginea fesului 


undeit grei ciocolului. 
(p. 602) 


Bolbocén Haiducul 


Frunda verde sälciôra, 
la Focganí, intre hotara, 


ese Bolbocén in ţară: — 
(p. 602) 


Fóe verde s'un pelin, 
la cárciuma lui Calin 


Bolbocénu bea la vin; 
(p. 602) 


de se ducea pomina 

de la Rómnicul-sárat 
dincolo de Calafat 

si "n Bráila pe uscat 


de Vasile Bolbocénul 
(p. 604P 


Bolea 


Botea dórme 
la stupina 
cu capul 
p'o rădacina, 
cu palosul 
pus la mână, 
cu durda 
pe lânga rână, 
cu flinta 
lângă tirsáná (p. 604» 


Busuioc 


Busuioc 
sæde la fac 
de sí usucă — obielele 
si numeră dilele 
cánd sosesc poterile. 
(p. 604} 


Pân'obielele 
usca 
și dilele 
socotia, 
iate potera sosia 


si potera l coprindea. 
(p. 604» 


Potera 
din Mehedinţi 
fuge cu iérba 
prin dinţi, (p. 605» 


otera 
de la Gomet 
fuge cu mána 


la piept, (p. 605} 


oi In poesiile populare străine 


— 


DiN GASCONIA 


In Petit Pater 


Petit Peter 
Digatz, que Diu Pa dit. 

„Au leuat, 

Au couchat, 
Bounos obros pousqueu hé 
Noste-Segne s'es leuat 
Per nau crampos es passat. 
Nau Marios a troubat. 
— Nau Marios, que hasetz-bous ? 
— Que batian low hill de Diu. 
— Nau Marios, que pourtatz-bous ? 
— Oli, crème, e lou sant rousit. 
Debat aquet aubre, las flouretos 

N'an d'oumbre, 

Ni coulowmbre 

De soumbre. 

etc. 1). 


Am subliniat aci părțile unde este amplificare descriptivă. 
Traducere : 


Petit Pater, — Dites, que Dieu a dit, — Au lever—Au coucher,-- 
Bonnes oeuvres puissions-nous faire. — Notre-Seigneur s'est levé, — 
Par neuf ehambres il est passé,— Neuf Maries a trouvé.— «Neuf 
Maries, que faites-vous ? Nous baptisons le fils de Dieu.—Nuef Ma- 
ries que portoz-vous ?—De l’huile, du chréme. et le saint rosier. Sous 
cet arbre, les fleurettes— N'ont ni ombre, ni couleurs—Sombre re, etc. Al 


In Countro L'Auratje (coutre l’orage) 


— Bèi-t'en, tempesto, 

En terro deserto, 

Oun low pout now canto, 
Ni henno n'enfanto, 

Ni lou boè nou lauro... 


Traducere : 


— Va-t'en tempête, —En terre déserte, — Où le coq ne chante, — 
Ni la femme n'enfante,—Ni le bouvier ne laboure 2). 


Ne márginim la aceste exemple pentru cá nu dispunem 
de texte adevérat populare străine. 

I) Bladé. Tom. I pag. 2—5. 

2) Idem p. 42, 43. 


136 


2) REPETIREA DE CUVINTE 


a) In poesia populară română 


X 27. Ori-ce schimbare în organismul omului are un re- 
sunet in creer. O anumitá modificare in organism se tra- 
duce prin oanumitá schimbare in creer. Schimbarea acésta 
din creer e óre-cum simbolul saú echivalentul schimbárii din 
organism. Acéstá schimbare din creer se traduce la exte- 
rior printr'un gest, printr'o mişcare de fiisionomie, printr'o 
interjectiune saü printrun cuvint orí printr'o frasá. In acest 
cas cuvintul sai frasa sai gestul represintă schimbarea 
sai modificarea din creer, precum modificarea ori schim- 
barea din creer represintă schimbarea ori modificarea în- 
timplată în organism. 

Vra să dică dacă cine-va repetă acelaş gest ori acelaş 
cuvint, acesta insemnézá că în mintea lui continuă a pre- 
domni aceeaşi schimbare, aceeaşi stare, corespundătore 
la o anumită schimbare ori stare a organismului. Un Ab 
repetat arată cá în organism persistă o stare sai o mo- 
dificare durerosă. Creerul servesce ca un biuroi central 
care înregistreză stările din neuntru din organism şi le 
comunică în afară prin diferite semne care pot fi mișcări 
de fisionomie, ori gesturi, ori cuvinte. Si noi sîntem obi- 
cinuiti a înţelege si interpreta aceste semne care se re- 
petă. Sintem obicinuti a le interpreta şi sintem chiar obici- 
nuití a ne mişca si noi faţă de ele. 

Poeţii şi oratorii în mod instinctiv aú simţit ce mare 
e rolul repetării cuvintelor, şi aú întrebuințat repetarea 
de cuvinte ca un mijloc de a îndupleca şi de a mişca. 

După dinșşii, retorii şi-au dat samă de puterea repeti- 
tiunii cuvintelor în discursuri oratorice si aü numit chiar 
repetarea de cuvinte figură oratorică. Si este in adevér 


137 


repetirea de cuvinte o figurá oratoricá pentru cá dacá un 
orator, apéränd pe un prevenit, repetă adese ori acelaşi 
cuvînt duios, judecătorii simt instinctiv că acest cuvint 
represintă o stare de duioşie a spiritului oratorului, simt 
că acestă stare persistă în sufletul oratorului şi prin sim- 
patie se mişcă şi ei, compătimesc şi adese ori pot să ho- 
tărescă chiar ertarea. Si repetirea de cuvinte este nu 
numai figură oratorică, ci este şi figură poetică, şi popo- 
rul în mod instinctiv simte puterea ei şi o intrebuintézá 
în poesiile sale. 

Poesia cultă intrebuintézá si refrenul al cărui efect e 
basat tot pe faptul repetirií, dar atât repetirea de cuvinte 
cât şi refrenul poesia cultă le-a împrumutat tot de la 
poesia populară pentru cá cel intàiü poet tot poporul a 
fost. Poporul a cântat mai întâiu şi a păstrat înregistrate 
în mintea sa mii de versuri vii până când a început să le 
inregistreze şi hârtia şi scrisul pentru ca să le păstreze 
morte. 

lată exemple de repetire de cuvinte: ` 


“Colindul Crăciunului (pag. 16)  ' Colind de Tiner (pag. 20) 
Astă sară "i sara mare | E un negru mic norel 
Sara mare a lui Crăciun. | Nu e negru, nici norel... 


S'a plecat in vânătore 


Nimerirám Pastá casă, 
l'ánátóre 'nsurátóre. 


L'astá casá, l'ast domn bun, 
Domnul bun, jupán cutare 
Stropiti feti de cocont creft: 


| 
| 
Florile dalbe (pag. 20) 
Coconi crett vor pomeni | 


Sculati, sculati, boerí mari, 


C'aga-1 legea din bătrâni 
: Sculati voi Români plugari. 


Din bétráni, din ómeni buni 
Stropiaú casă, siropiaú masă. 
p så, p | Bolezul (pag. 23) 
Colind de feréstrá (pag. 18) | Icía in ceste curţi 
A pot mi-l luai | Si "n ceste domnii 
De mi-l infasaü. Sus te-am ridicat, 
Sus la "naltul cer 
Colindul tui Cristos (pag. 19) Sus să 'mpărăţesci. 
nut SE pi Christos, Crăciun gi sf. Ion 
Cutare om bun | finit mai márunfi 
Om bun si bétrán. | finti şi mucenici (p. 25) 


D-lui nostru Isus Christos 


Infasefel (pag. 26—27) 


138 


Colind de ferésträ (pag. 58) 


Doi stolnici de mese 


Infágetel in fof de mcr 

Jidanf de veste'mi prindeaă, 
Mi-şi prindeaú de-l cáutaü. 
Cáráruia d'apuca 

Cáráruia drept la munte. 
Noi mai bun cu bună vremea 
Buna vremea in ceste case. 


Colindul lui D-zeú (pag. 28) 


Icia máre "n ceste curti, 

Ceste curti. ceste domnii, 
Crescutu-mi-aú dol meri naltt, 
Doi meri nalti si minunati. 
Riü de vin si riú de mir 
Fápt-am, Dómne, tar am fapt. 


Colindul sf. Vineri (pag. 32) 


La scaunul domnuluí 
La scaunu de judecată. 
Unde merge lumea tóta. 


Toder Diaconul (pag. 35) 


Légán se 'ntindea 
Légän de matasa 
Tot cu vita 'n sése. 
Domnul şi cu sfinţii 
Domnul şi părinţii. 
Bolovanii mari 

Mai mari si mal tari. 


Colinde tradiționale şi vänätoresci 


Solul (pag. 45) 
Ciucurt d'ibrisim, 
Ciucurt de argint. 
Dalbii coconagí 
Dalbt şi dragaálasí. 


Colind de Ostén (pag. 55—56) 


La stálpul din grajd 
Sta murgul legat 
Legat şi 'nfrânat 
Pasct murgule pasci 
Pusci să mi te 'ngraşi, 
Cu so de caí 

Toţi caí potcoviti. 


mese să-mi întindeţi 
faclii să-mi aprindett 
curând mai curând 


Din cés de la masa 


vin sá-mí pritocití 
vin de 9 butt. 


Ciuta (pag. 58) 


Ciute ciutaline 

Ciute fara spline 

Ca m'am si n'am unde 
Sa mé pot ascunde 
Pána la Pod'óse 

Ose noduróse 

Din óse márunte 

De cíute cornute. 


Ciuta (pag. 60) 


Tot ciute mărunte 
Tot ciute cornute 
Fácea cum putea 

Si fugea, fugea 


Colind de feréstrd (pag. 61) 


lumea crestinézá 
lumea $i pámintul 
si cu noí cu totul 


Colind de linăr (pag. 62) 


Tot cu păsărele 
Paseri mititele 
Paseri gálbióre 
Stápáue, stăpâne 
Drag stapáne al meü 
Dat de D-zeú. 


Cerbul Runcului (pag. 64—65} 


Arcul işi lua 
Arcul ságeta 
Sagéta, sägéta. 
Fire-at blestematá 


Domestice 
Sandul ` (pag. 70) 


Ia cátatí in busunar 
In busunar si 'n peptar 
Lal câtati in degete 
C'eţi pasi al lui inel 
(Pati schimbat inelele 
Ce lucesc ca stelele. 


Colind de flăcăi (pag. 71) 


La umbra merilor 
Zari hora fetelor 

Fetelor si dinelor 
Zinelur frumóselor 


Colind de familie (pag. 79) 


Ferice-mi ferice 
Ferice de mine... 
Paftale cu boldurí 
Lásate pe soldurí 
Paftale cu zale 
Lásate pe sale. 


Colind de falá mare (pag. 82) 


Cántecul nu-i mojicesc 
Ce-i cântec imperátesc 
Nu cânt de 'mpératul téü 
Ci cánt pentru dorul meú. 


Légdnul ` (pag. 83) 


Cá "mpératu'í la vânat 
La vánat la preumblat 
Vine vremea de 'nturnat 


à "turnatu-il pe-acolea 
e-acolea pe lánga ea, 


Fata Radului (pag. 84) 


Colo 'n sus cátre Solnoc 
Se vede-o pară de foc 
lar la para foculuí 

Cine séde loculuí? 

Séde fata Radului. 


Colind de logodnicä (pag. 85) 


Vamá va lua 
l'amá tără samă. 


— N E EE 
e mm ——_ —Ó —— — — — — — ——— de cm eme Æ 


Colind de fată (pag. 86) 


Si nu-și plecă la fântână 
a fântână in grádina. 

Când fântâna-i stoborâtă 
De trei junt mi-e ocolită. 


Colind de fată mare (pag. 86—88) 


Si de horá se gatia 
Si la horá se ducea 
In horá de se prindea. 


Colind de văduvă (pag. 91—93) 


Mi-a crescut un Ciparos 
Cipuros miros frumos 
Şi de-mi domnul mititel 
Mititel si 'nfasegel. 


Colind de návodar (pag. 94): 


[mi împletesc pe isvóde 
Pe isvode la návóde 

La návode de mátasá 
Cu vifa 'mpletita "n suse 
Frumugel ca-l judecaü 
Mi-l judecaú mi-l legaü. 


Colind de pescar (pag. 95) 


Dete o tónà, dete doua 
Când fu tona a d'intátü 
A tras sus a tras în jos 
Navodul la mal a scos. 
Dacá vedea si vedea 
Ca nimic nu folosía 
El p'atát nu se lása. 


Jocuri de copii (pag. 192) 


Trânti una trânti douc 
Tránti, vere, pàn'la nouë 
Tránti fata Greculuí 

Veni Grecul mánios. 

Bună diua blata fată (pag. 195) 
Ei nu sint o iată fată 


Oitile aú pornit (pag. 204) 
Oitile-aü flamândit 


Vint de vará mi-a bátut 
Copactul s'a clátinat 

Din copacii cá mi-a cáqut 
Lazár avea fret surori 
Trei surori pe trei cărări. 


"N lapte dulce Pau scăldat 
'N lapte dulce cu juniţa 
'C'a murit o fată mare (pag. 205) 


Fată mare logodită 

Si cu fuste pregătită 

Cu perdele puse'n cue 
La f cete cu gutue 

Cu perdele prinse 'n ace, 


Scaloianul (pag. 211) 


Ca sá curgá plotle 
Ploile ca gârlele 

Sá se ude gránele 
(iránele $i órdele 

-Sá dea drumul ploilor 
Ploilor gi apelor 
-lpelor bogatelor. 


Banita (pag. 
lu pădure nascurú 
Iu pădure crescuiü 


Cátece de dor 
Märilisul (pag. 270) 

Ca mila de la parintí 

Anevoe-o s'o mai utti :- 

Ca-i mila de la streini 

Ca gardul de märacini. 


După märilis (pag. 271) 


Foicică, Zoe lată 
l'óe lată de pe balta 


De oftat (pag. 272) 


De oftat ce-am oftat tare 
Furca peptuluí mé dore. 
De oftat ce-am oftat eü 
-Sa mániét Dumnedeú. 


———————— — — a 


Ursitóre 


(pag. 278) 


Drum la déi si drum la vale, 


Slrein si singur (pag. 283) 


Vat de vin 
Vaí de pelin 


Singurátatea (pag. 286) 
Inimióra mi-a répus 
Inimióra mi-a ranit 


Fericilul (pag. 
Nimenca nu mi-a venit 
La nimenea n'am cerut 
Am fácut cum am putut 
Am făcut cum am eciut. 


Birul greú (pag. 289) 


Pelin beu, pelin mănânc 
Cu pelin sara mé culc. 


Copiii haíduci (pag. 290) 
Fóe verde frei grutái 
Trei gutui si trei láàmát 


Ce sá mé fac? (pag. 311) 


Foicicá foi de mac. 

Nu maí sciü ce sá mé fac ; 
Cu nimicá nu mé ’npac! 
Cine 'mí place eú nu-í plac, 
Doru-i duc şi doru-1 trag. 


Ollenesc (pag. 315 
Faţa "n faţa sá privim 
Ochi cu ochi sá ne "ntálnini 


Numai (pag. 319) 
Foicică solz de peşte 

Sá vedi lumea cum trăesce 
Cum trăesce cum iubesce 


Mängäerea 


Foae verde s'o cráitá 
Am avut d'o puiculitá 
Puiculită balaioarâ 

Dar dusmanii mi-o luară 


Foae la inimioará (pag. 322) 


Arde făcul şi m'încinge 
Nimenia nu-l pote stinge 
De cât numai puicu(a 
Puicuta cu gurita. 

Foc la inimioara mea 
Cât ar arde Slatina 
Slalina si Craiova 


Sună, Sună, si résund (pag. 324) 


Sună sună si resună 
Sună petricica 'n vale 
Résturnándu-se pe cale 
Mândra mea plânge cu jale 
Plângre, plânge şi suspină 
Plânge plânge $i jelesce 


Trei lebede (pag. 421) 


Până "n diuă s'aü sculat 
S'aii sculat, san mánecat 
lată măre 3 coconi 

3 coconi feciori de domni 
Sá măsurăm pămintul 
Pämintu’ cu umbletul 
Feţi frumoşi gi 3 coconi 


Holera (pag. 433) 


Si pe murgul cd 'nșeua 
L'inseua, nu-l inseua 

Si megea máre mergea 

Ca cu Válcul imi sosta 

Imi sosta şi holera 

Vâlcul iarâși se ruga (pag. 434) 
Vâlcul iarăși îi dicea. 


Blestemul (pag. 437) 


Máicuja, măicuță 
Máicuja dráguta. 
Suge suge-mi-te-ar 
Serpii mánca-mi-te-ar 


Searpele (pag. 439) 


Departe, máre, de parte 
Deparle si nu prea fórte. 


Balaurul (pag. 444) 


Cal si-a infránat 

Cal şi-a inseuat 
Voínice, voinice 

Nu-mí maí face price 
Sugi maáicufá sugi 
Sugi sá nu mai plângi 
Suge-te-ar cánií 

Cánit si serpif 


lancu Mare (pag. 480) 


Turcesce-te lancule 
Turcesce betulle 

Beiule crestinulut 

De turcit eü m'as turci 
Cán cu voi m'as invoi 
Pasa bine Pasculta 
Pasa tóte i-le da 

A treia oră "| rugă 

A treia órá-1 cerea 

la sá-mi daţi 50 de epe 
Epe tinere, sirepe 

La conac că-i aducea 
La conac lângă gemea 
Ia "ncepeti agalelor 

Ia "ncepeti pagalelor 
Dacá vedeaú si vedeaú 
Turcii din purcei máncaú 
De lege se lepádaü 
Dintre so de agale 
Dintre 50 de pasale 
Care-mí este lancul Mare: 


bimpaşa Sava (pag. 485} 


Căpitan Ghencea 
Ca sá bea, să bea 
Ciubuc si cafea 

Şi mi se ducea 

Ca să-l dea să-i dea 
Paşa Kihaia 

Ciubuc si Cafea 

Dar o bea, n’o bea 
Ca pasa-1 dicea 
Ostea ceealaltá 


:Ostea de la balta 
Isbándi indata 
Pustia s'o bata. 


Badiul 


Frunzulifá márácino, 
Maräcine cu Gheorghine 
Fóe verde s'o lalea 
Imi umbla, măre, umbla 
Umbla Turcu d'aiurea 
D'aiwrea prin plaiurea 
Tot de Badiul cárcíumarul 
Tot de Badiul macelarul 
Dar ceusul märuntel 
Máruntel si ochesel 
Că turcii unde'l trăgea 
Cà Turcit unde'l ducea 
Ca Turcii unde'l lega 
Ce-mi stai neică de privescí 
Ý nimica nu 'ndrásnesct 
a nimic nu folosesci 

La nimica nu gándesci 
Vedi cá Turci! mé cásnesc 
M6 cásnesc mé chinuesc, 
Bani prin casà ca-i vărsa 
Bani prin colţuri îi lása 
Bant prin casa preséra 
Bant prin colţuri cá lasa 
Dar nimic nu folosia 

Una tace 

Alta face 

Una Il miscă 

Alla l piscá 
Una cu vin il stropesce 
Alla cu buze-f zambesce 
Una bea si chinuesce 
Allor sta de mi-l vorbesce 
Búdulésa del vedea 
Badulésa ce-mi facea? 
Dar Niculcea ce facea 
Ce fácea sí ce dicea: 


ms LS o? 
40 539 p. 538 538 


> 
e» 
— 


A A Y SS EEE 
541 


~À ms” 
544 


p. 


lorgovan (pag. 3588) 
Et trec pici, trec pe colea 19 
până trec si Dunarea dé 
Cutremura cárciumile 

Si tot cerca vinurile 

Cerca unul. cerca dout lc 
Cerca vinuri pân” la nouë fs. 


Doicil (pag 577) 
Si-mí cerea máre, cerea 

Cu tesala "1 tesalä 

Cu jeratic il hrania 

Cu gebreaua 'l gebraría 


Toma Alimog (pag. 581) 


Manea slutul si uritul 
Manea, grosul gi-arfágosul 
Venia, máre ca vintul 

Ca Vintul si ca gándul 
cu pérul lásat in vint. 


Golea haiducul (pag. 588) 


Pe munţi, vere, 
Pe munti, draga, 
Pe muntit de sminict 
Vine-o cétá de voinicí 


Stanislav 


mai din josul vadului, 
vadului Venezulut, 


(pag. 574) 


bună, diua, fetelor 
fetelor, suratelor ! 


(pag. 574) 


numai una réspundea, 
numat una le spunea 


(pag. 574) 


duce-vé-1t. boierilor, 
disce-vé-t1 agalelor, 

(pag. 574) 
cruci galbent de cap îi da: 
cinci galbent de câte cinci, 
de car. douë-deci si cinci. 

(pag. 575) 

Doicil 


La céus déca trăgea. 
céusul se speria : 


(pag. 578) 


143 


$i "mi cerea, mare, cerea, Stápánul 


(pag. 578) Manea. slutul 
ei uritul 


nouc coptóre de pâni. 
nouéc buff pline cu vin 


(pag. 578) 


Manea grosul 

s'arfágosul. 
venia, mare? ca víntul 
ca vintul si ca gándul. 


ni la umbră, (pag. 582) 


^i la sóre. 
ni la cap, 

^i la picióre, 
ni la slabe, 


si fugea nene. fugea, 
(pag. 583) 


=- =- = =- e m ms + 


bráfisóre ; ¡ nu fugi, cá nam dat vamă, 
(pag. 578) nu fugi, Co sâ'mi dai sama ! 


| (pug. 58 
sórele nu l'a védut. Pug. 303) 


nicí sórele, nicí luna. 


nici cámpul, nici pajistea ! „şi la murgul se ducea, 
! ŞI pe mury incalica 
(pag. 579) ` (pag. 583) 
i 
máüsdrácelul isi scotea, > peT oma P ajungea 
masdracul si sabia; mnortea negra, mórtea grea 


(pag. 580) (pag. 384) 


Si de vedeu si vedea ^ D''aleleí murgutule, 
(pag. 581). > dalelei, drágutule. 


(pag. 584) 
Toma Allmos 
ér la cap si la picióre 


la pólele muntelut Ú 4 - 
P p'ne-mi, Pune-int câte-o fióre ; 


anuntelui Plesuvului ; 
TASSE d (pag. 584) 


Inchinare así si mam eut | care "mí este frátior, 
Inchinare asi murgului. | fratior, de vitejie, 
mursului sirépulut, 

(pag. 382) 


(pag. 584) 


sb mergea, Mare, mergea, 
Inchinarc-así armelor 


armelor dragutalor, 
armelor surorilar, 


(pag. 584) 


(pag. 352) Gotea haiducul 


Pe munti, verc, 
Cà "mi venía. marc. TONI, pe muntii, draga, 


de munții de siminicí 
vine-o céta de 1'ofuict, 
de vvinici 
si de haíducí, 
(pag. 588) 


Gheorghelas 


din stână In stânca 
sé cerce bránza 


(pag. 591) 


din perdea 
până "n perdea 
(pag. 591) 


Ti-1éú calul, t1-1é4 oile, 
si "ţi curtez si dilele, 
că scit ore, au nu SCH, 


(pag. 593) 


Poterel aşa 1 gráía, 
puterei de pe Buzcú 


(pag. 593—594) 


la Ister cá 1-1 ducea. 
ér Visterul. 


(pag. 594) 


Con in cale lu'ntálnia 
câți la dinsul se uita. 


(pag. 594) 


Bolbocén haïducul 


— Mai, Vasile Bolbocene, 
Bolbocene, 
Rámnicene 

(pag. 603) 


si potera câ'mi sosia 
Cum sosia 


I-nconjura, 
(pag. 603) 


pelceluse cumpara 
Pelceluşe brumării 
le vindea la cazaclii. 
iceluşe mai de soi 
e vindea pe la c:ocoí, 
lceluse de mióre a 
e vindea pe la hotare. 


(pag. 604) 


Busut oc 


«Busuióce busuióce 
«buswióce nu tea-i cóce 


(pag. 604) 


iata potera sosia 
si potera 'l coprindea 
(pag. 604) 


mi-o umplea 
mi-o umplea şi mi-o "ncárca. 
că numai glónte băgă 
băga glónte cu mâna 


si iérba 
cu căciula 
(pag. 605) 
Potera lu'nconjura, 
potera mil căuta 
(pag. 605) 


de Busuioc Domenia 
şi lut Busuioc cânta 
«Busuióce, Busttóce, 
«Busutóce, nu te-ai cóce, 


(pag. 605) 


145 


2) REPETIRE DE CUVINTE 


b) In poesía populará stráinà 


DIN AUVERGNE 


Le Vieux Mari 


Moun pèr’ m'a bela eun mari, 
Jamais vous n'avez tant ri: 

Eou me l'a bela io lei pri, 

Io voulio tant rire,....... 

guana vinguait la proumera neuit 
Ne faguait re ma que dourmi. 
Pringuai oune épione, le piquei, 
Pringuait sas brayas, s'intugit, 
Et io mos gounios, le seguei; 
Dedien le jardin l'attrapei, 
Dedien son lit le ramenei, 
Devina ce quo me fagueit > 

O par ma fe ne,n soubrei gi. !) 


La Yoyette 2 


Bien le bonjour, beau-père, belle mère (bis) 
Bien le bonjour vous soit donné. 
A la Yoyette il m' faut parler. 


Ld 


Mais la A iiis elle est à la grand' messe (bis) 
A la grand' messe à Saint-Denis, 
Tardera pas à revenir 


S 28. Observám acicá repetirea este aşa de gustatá de 
popor cá el intrebuintazá cáteodatá ín acelas timp si re- 
petirea de cuvinte si repetirea versului chiar in care sint 
cuvintele ce se repetá. Asa vedem, ín strofele de mai 
sus, primul vers insemnat cu bis; ceea ce inseamná cà 
acest vers, in cántare poporul il repetá, si ceea ce mai 
insemneazá că grupele: Bien le bonjour si à la grand’ messe 


1) Din Litterature orale de L'Auvergne par Paul Sébillot. Paris 
1868. — pag. 265 — 266. 
2) Ibid. Paul Sébillot. pag. 267—268. 


10 


(N mr e mmm 


in loc de doué ori după cum se véd scrise, poporul le ros- 
tesce de trei ori. 

Cu cât nivelul cultural al unui popor e mai jos, cu atât 
el iubesce mai mult repetitiunea sub ori-ce formă, fie în 
musică, fie in ori-ce. A moi la vie; a dis Faust întrun mo- 
ment ; iar un popor mai aprope de starea naturei dice 
d moi la ori ce'i cade sub mână sii place: d moi le sucre, 
à moi le vin. Imi aduc aminte de un negru— Pai-pibri — 
de la Jardin d'acclimatalion. Acest negru—om ca de vr'o 
30 de ani, avea un instrument de musică, de ale lor — 
o cojă de copac,pe care erau întinse doué córde. In 
aceste două córde, forte réú acordate cânta negrul nostru. 
Adică ce cânta? Bătea în ele cu-o pană şi călca cu de- 
getele de la mâna stângă de scoteaú în total trei sonuri, 
care la el trebue să fi format o intrégá gamă. Si acestă 
gamă o repeta mereú. Intr'o di a cântat acest cântec timp 
mai bine de oră şi jumétate. Si cânta cu atâta drag, cu 
atâta lăcomie, că '| vedeai că in acel dráng-drádng-dráng el 
trăia cu întrega lui ființă; cânta şi parcă nu se mai sátura 
de cântat. 

Un copil e în stare să cânte cât e diua de mare: 


«Melc, melc, 
«Codobelc 

«Scóte córne 
«Boeresci 

«Si te du la Dunáre 
«Si bé apa turbure. 


Ca exemplu de repetitiune saü maí bine dis de ultra- 
repetitiune ori de repetitiune sélbaticá putem cita din In- 
sula Mauriciú doué bucăţi, adecá doué cântece: Cari lalo 
si Ramsamy Courtin. 

«Entre 1) nos chansons satiriques, il en est deux sur 
«lesquelles leur notoriété nous force à insister. La pre- 


— --— — K—. — 


1) Le Folk-Lore de l'Ile Maurice par, C. Baissac. Paris. 1888 pag. 444. 


147 


-«miere, Cari lalo, vient du passé le plus lointain; l'autre, 
«Ramsamy Courtin, plus récente, comme l'indique le nom 
«indien de Ramsamy, n'est pas moins populaire que son 
«ainée. Elles sont l'une et l'autre dans la mémoire de tous; 
«de là des variantes innombrables entre lesquelles nous 
«avons choisi de notre mieux. 

«Cari lalo, nous l'avons dit, date d'un autre âge. Nous 
«en donnerons le couplet, initial sur lequel tous les autres 
«ds à cent créations indépendantes entre elles, sont 
«venus se modeler tant bien qne mal. 

Acestea le dice autorul celectiuniide folk-lore din Je- 
Maurice. 

lată prima bucată de care este vorba : 


Carl lalo 


Cari lalo, milatresse. 
To pique sousoun:, 
Cari lalo, milatresse, 
To pique sousouna ; 
To pique sousouna milatresse 
o dire la liqueir, 
To pique sousouna milatresse 
o dire la liqueir. 
Cari lalo, milatresse, 
To pique sousouna 


Cari lalo, milatresso, 
To monte dans cariole (bis) 
To monte dans cariole, milatresse 
To dire dans caléce (bis) 
Cari lalo, milatresse, 
To monte dans cariolc, 
Cari lalo, milatresse, 
To porte chrysocale, 
To porte chrysocale, milatresse, 
o dire de l'or fin. 
Cari lalo, milatresse, 
To porte chrvsocale. 


Despre acestă bucată, autorul colectiunii mai adaugă : 
«Le lecteur le comprend maintenant, il n'y a pas de 


148 


«raison pour que la chanson finisse: To manze bambaras,. 
emilatresse, to dire camorons; To loui lagrains zaque mi-- 
«latresse, to dire triffes dé France, et les aménités succe-- 
dent aux politesses. 1) 

Despre bucata numitá Ramsamy Courtin, pe care o re- 
producem în întregime, iată cc dice autorul colectiunii:: 

e Ramsamy Courtin est aussi une chose à tiroirs; libre 
«à qui veut d'y mettre cequ'il veut. D'où nous vient la 
«chanson ? L'histoire ne répondant pas, nous en sommes. 
«réduits à l'induction, et voici la genèse que nous pro-- 
«posons au lecteur. 

«Un père, propriétaire d'un «immeuble» voudrait bien. 
«marier sa fille. ll a invité à diner un zéne homme qui 
» pourrait lui faire un gendre. Il donne à son domestique, 
e Ramsay Courtin, en l'envoyant au bazar, vingt-cinq sous. 
«et le menu pour le festin du soir. Cependant le zéne 
«homme arrive. Le pere, pour avancer les choses, veut 
«faire chanter sa fille ; la zéne vierge s'y refuse. Chan- 
«gement de tactique du propriétaire : c'est par l'ostenta- - 
«tion de sonluxe qu'il séduira son hóte ébloui. Etil énumére 
«avec une légitime fierté, les richesses de sa maison, les. 
«commodités de son mobilier, dont pas une piéce secréte, 
«pas un vase intime n'échappe à son inventaire. Entre 
«temps, on se met à table, et l'amphytrion, au dénoue- ; 
«ment de la pièce, commande à Ramsamy Courtin de 
«lui óter vite sa cravate: on verra pourquoi. 

« C'est nécessairement dans la revue du mobilier que: 
«la fantaisie créole se donne carriére; là, notre imagi- 
«nation folàtre se sent la bride sur le cou: Guette dans: 
«mo larmoire serviettes pour souye lipieds! Guette dans fond 
«zardin cacouse en bas banoir ! C'est interminable, et spi- 
«rituel Zisqu'à napas bon. 

ell nous suffit maintenant de donner le cadre du ta- 


——— —— 0 — 


t) Ibid. pag. 445. 


-«bleau; le lecteur est libre de brosser sur la toile ce que 
¿bon lui semblera. !) 
latá bucatá : 


Ramsamy Courtin 


Ramsamy Courtin 

Va-Pen au bazar: 

I:ne la téte cabri, 

Six sous mouroungue bâtons, 
Restant la monée 

Prend éne sous disel, 

Avlà vein-cin sous, Kamvamv, 
Napas blié massala. 


Ciantez donc ma fille. 

Ma fille ne vé pas ganté!.. 
Ciantez donc, ma fille, 

«Bel anze, 6 ma Lície '» 
Ciantez donc, ma fille, 

Et largue tout vous la vo x: 
Ciantez donc, ina fille! 

Ma fille ne vé pas çanté. 
Guette dans mo parterre 
Pied belsamine en fleir : 
Guette pans mo zardin + 
Zet d'eau qui hisse en l'air : 
Guette dans mon salon 
Portrait, Lapoléon : 

Guette en bas lilit 

Éne bande pódcambe doré. 


Guette dans mo grénier 

Páquet tambarins mirs ; 

Guette dans l'écairie 

Ene paire bel bourriquéts... 

Aioh, Aioh, Ramsamy, 

Mo gagne malad latéte: 

Tir vitment mo cravate, 
Ramsamv, 

Et laissé moi Ómi. 


1) Ibid 445, 446. 


150 


3. INTREBUIMTAREA NUMÉRULUI 


a) In poesia populară română 


<A — — 


$ 29. Numeralul are puterea de a multiplica notiunile pe 
care le intoväresesce, adicá servesce a determina notiu- 
nele presintàndu-le minţii nostre desfácute in exemplare 
de acelas fel. Acéstá analisare, ori desfacere ín exem- 
plare ne ajută mintea sé vadă lucrurile dintr'o dată, ca 
intr'un tabel sinoptic, concretisate ori plasticisate, ori in- 
dividualisate. O noţiune intovárasitá de. un numeral nu 
mai e ceva abstract ci concret, si mintea o pricepe aşa 
de bine pare că ar fi presentatá dinnaintea ochilor, căci 
numeralele se rapórtá:in deosebi la simţul vederii, care 
e unul din simţurile cele mai de incredere. Când ţi se 
spune o noţiune intoväräsità de un numeral, e ca si 
cum tí-ar pune dinnaintea ochilor un numér de lucruri 
reale. 

Acesta e rolul pe care numeralele îl ap în poesia po- 
pulară. 

Poporul e serios în sentimentul şi afecțiunile sale, el 
nu se mişcă de nimicuri saú de abstractiuni fade şi fără 
fond, de accea, după trebuintele si preferinţele lui, poe- 
sia sa, poesia populară a ajuns să intrebuinteze si nume- 
rul pentru a concretisa si plasticisa fondul cugetărilor ce 
presintă. 

lată exemple de intrebuintarea numérului, în poesia. 
populară română: 


Colind de bétráni (pag. 30) 


Crescutu-mí-aü noue meri 
La várf'eor de noué meri, 
Ardu-m noué lumînări. 
De la none luminart, 
Picà-mfí noué picături 
lar din nou? picâturi ; 
ruptu-mi s'au, 
trei riuri 
trel pâriuri 


Colindul Sf. Vineri (pag. 32) 
Cu cuţit taictu-m'a 

In cazan bâgatu-m'a 

Şi £rel dile ttertu-m'a. 


Colind de feréslrd (pag. 39-40) 
Sus mai sus se ridică. 
Cu doi nori s'amesteca. 


Colind de preot (pag. 41—42) 


Daţi 'n tócà de noué ort 
Si in clopot de trei orí— 


Sulul 


Si pe el mi-l tin 

re-o cinci voinici 
Vre-o cinc comisei, 
Dot de derlogei, 
Dot de dalbe scarí 
lar al cincilea, 


(pag. 45) 


„Colind de ferésträ (pag. 58) 


Vin să-mi pritociti, 
Vin din noué buti. 


Cinta 


(pag. 62) 
Ca am 3 frați 
La curte dati.— 

Cerbul Runcului (pag. (4) 


Fir gáitánesce 
In 6 se "mpletesce 


Sandul (pag. 64 


Càn'am fost a'cí 

De anisori cind 
Calea cam departe 
Departe de 9 dile 

El mí-o face ín 3 dile 
In 3 dile pe 9 cat 

La 3 dile cánd venia 
Marií boerí lu'ntre ba. 


v > v 


Colind de flăcăi 


(pag. 71) 


Verti hori de tret ori 
De trei ori de nou? ori 
De oft ori tot câte nou” 
Si fac sapte-dect si douc 


(pag. 120) 


Trei parale márunte 
Sa te pup pe frunte 


(pag. 121) 


Fácusem mamaliga cât nuca 
Si-o pázaü dof-spre-deco cu 
[maciuca 


(pag. 122) 


Din o sută dobor frei 
Când sint vrăbiile 'n mer. 


(pag. 130) 
Ba are párintele 
De-ale cu sése picere 


(pag. 130) 
Si nisce besticí 
ot cu câte cinci 
Urare cu plugul (143) 
Plugul badei cu 12 boi 


(Plugul 145—147) 


Si vre-o £rei babe bétráne 
ece epe, tot sirepe. 
Atunci ea impartía vre-o 5. 


Plugugorul (148—170) 


Cei doi-spre-dece bourel 

Si dot-spre-dece plug&reí 

N'afla fer de tret parale. 

zi a ales 15 epe, tot sirepe, 
áte de dece ani sterpe. 

Nouë saci luă várgatt, 

De la nouâ turme fapff. 


Oralie de nunlă (171—175 


Peste o sutá de déluri. 
Două sute Grâniceri, 

O sută feciori de boeri, 
Din cei mai mari. 

O suta cinci-deci şi cinci, 
De cei mai voinici. 


Vornicia (178) 


De si sîntem (ref saú dol. 


Orajie de ertácíune (183) 


De doi-spre-dece aní fiind uscat. 


Către Sf. Cruce (188) 


Cruce'n masá, 
Crace în tus y unghiuri de casâ. 


Lună Nouă (190) 


Lună, lună nouă, 
Tae pânea în dout, 


Cântecul ariciului (191) 


Cu salbă, 

De noué lel, 

Sa iea zestre, 

*Noué feste 

5 ogar 
upá car. 


Simple recilative (191) 


Unul a murit, 
Unul a perit, 
Unul in munte s'a suit, 
Cinci la munte c'aü vent 


Jocuri de copii (192) 


Trántiú una, 
Trântiiü dout, 
Trünti'í máre, 
Până la soué. 
Şapte pite (194—203) 
«n pitotú, 
'un gávan. 
De usturoïü. 
Una'í mara, 
Douÿi para, 
Trei e rugul, 
Piciorugul. 
Cánd tiganul tot fugía 
Con cimpoiü, 
C'un flueroitü, 
Cu tret pui de fepurof. 
Un catel 
wn purcel, 
i pe cutare 
D'un pictor. 
Tret, tret, 
Colácet. 
Restriglea (281) 


Dar carénd s'a istovit 

La 3 ant mi-a ei murit. 
Frumosí bradí, cá i-am cioplit, 
Cu 5 popí, cà Pam cetit. 


Fratele résne| (282) 


Nouë fraţi, pe noué cal, 
Te cătară now" al. 


fancu Jianul (291) 


Foicica 3 gutul 
3 gutui, 3 alámaí. 
Si cum sta, 

i cum vorbia, 
Bine vorba nu’mi sfársia 
Pinteni murgului, cà da 
Trei pistóle slobodia. 


Feti[ele (306) 


Sfânţişori si icosari 

Cu fetiţe din Focşani 
Numai de 1$ ani. 
Femee cu 2 bărbaţi 
fea-mi cuțitul din ficafi. 


Mariorei (312) 
Cu dragostea'n 4 pärti 
Na de la mine s sloti. 

Am iubil (315) 


Iubií fete si neveste 

O sutá si cinci-spre-decc. 
Iubii «na, iubii dous, 
Jubii o sută si noué, 

S'o sá mai fubesc vr'o oft. 


Oltenesc (318) 


Spune'mi mándro vreí nu vreí 
Ca colea mé râgă frei. 
Unde sint cu 2 cu 3. 

Barbul (329) 


Cu 12 boi la jug. 

Sa uită la 12 boi, 

Si'ef alege dintr'ingii dot. 
Resbunarea (335) 


Frunzá verde 3 bujorí. 


Fata urilá (337) 


Co buză de 5 oca. 


Nilule de la Munteni (338) 


Foicicá 3 coceni. 


Cucul (346) 


Vine cucul de 3 dile 
Peste vaii peste movile. 


Sórele si Luna (410) 


Mare 9 al. 

Tot pe cai, 

4 a ciumpávit. 

5 a omorit, 

ee a nimerit 
9 argele, 

9 feciorele. 


153 


———— —M— C — o — — ———M—— —— ————— —À— —— — MÀ — — — M —íÀ— — —— H— — — n — — 


Sfinți mucenici (412) 


Mai mari si mai mici, 
O sută şi cinci. 


lovan Iorgovan (415) 


ile de vara, 
e primăvară. 
La 3 páltiner. 
3 dile broscesce 
i 3 voinicesce. 
Jintr'acegti voinici, 
De 5 mit ori cinci. 


3 Lebede (121— 432) 


Tárnova e cetate, 
Cu 3 turnurí terecate 
Si cu 3 crucí de argint. 

e crucite cine'mí sæde >? 
Sedu'mi tret lebede albe. 
lata máre 3 coconi, 

3 coconf, feciori de domni. 
Cà nu sintem lebede albe 
Ci 3 fete de 'mpérat. 

Ne silirám de sburarâm, 
Ca trei nori. 

Feti frumosí si 3 coconí 
Fett frumoşi feciori de domni. 
Ca not sîntem dile mari: 
Una este Vinerea, 

A doua Sámbeta, 

A treia Dumineca. 


Oia Násdrávaná (435) 


3 turme de oí, 

De oi tot tigäi 

Cu 3 Dorojani, 
Fectori de mocani, 
De ; dile incóce, 
Gurita nu'tí mai tace. 
Sint 3 verí primari. 
Dar gura nu'mi tace 
De fret dile "ncóce. 
Ei 3 Dorojani 
Feciori de mocani, 
Slugi de 9 ani. 
Urca și scobórá 

Si drumul másóra 

3 turme de oi. 


Blestemul (437) 


Plutasul Mihaiú 
De 30 de ai. 


Sarpele (434) 


Foicicá 7 granate, 
Departe, märe departe. 
Sintu-mí nu 3 feciori de popă, 
Cáte'st 3 citesc la carte. 
Fraţii câte 3 plecară, 

Imi plecara de vinară. 
Gálbenasií sa-i luaţi, 
Impärtindu-i ca 3 frați 
Sint oft ani si jumétate, 
3 scptemâni scápate 
Fost-am si noi 9 fraţi 

9 fraţi ca 9 bradi, 

Dar pe 8 cà ne-a "nselat, 
Si pe $ cà ne-a máncat, 
Numaí eü am maí scápat. 
Patri ciasuri se lupta, 
Patri ciasuri se'ntrecea, 


Radu Calomfirescu (477) 


Foicica 3 smicele, 
La mijloc de corturele. 


Balaurul (444—455) 


> dile de varā, 

Din zori páná'n sara. 
3 dile audia. 

3 dile de vará 

Din zori pána'n sara. 
D'acum de 3 dile, 
De cánd stau la tine. 
; dile asculta 

Pân lu'ntelegea. 

O sutá soimel, 
Cinct-dect ogaret. 


Mierla st Slurzul (458) 
Vie lângă mare 
Cu 9 razóre 
Cicórea (459) 


Doi luceferei 
Petitorí ef. 


Manolea Lu oh 


Cu $ telegari 
Cu 9 zidari, 
9 mesteri mari 


Radu Şerban Basarab (479) 


Ostirea s'o rándueste 
Nóptea in patru rárti lovesce 


laneul-Mare (840—884) 


la, sà-mí daţi, dacă mé vreţi, 
Turc ca voi så më vedeţi 
Vre-o cincl-deci de berbeci berc 
la, voi Turcilor eäm-mi datt, 
Vre-o cinci-dect de boi balat 
Cu vergí negre pe spinarc 
Rotogóle £ sub póle. 

la, sa-mi dati, cinci-dect de epe, 
Tepe, tinere, sirepe, 

Cu dungí negre pe spinare 
Strânutând de câte-o mare. 
D.alet Pasa, dacă vreţi, 

Turc ca voi sá mé vedeţi, 

la, facetí-mí de-mi trimete-tí, 
Cam vre-o cinci-deci de agale 
Cam v:e-o cinct-dect de pasale ? 
Dar lancu ce mi-sf fácea ? 

La porcarí cà poruncia 
Cinci-deci de porci cà frigea. 
Dintre c?nct-deci de agale, 
Dintre ctuct-dect de pasale 
Care-mí este Jancic Mare? 


Bimbasa Sava (483) 


Ostea de la Diiu 
A perit intáiü ; 

O suta cruci mil 
De voinici delii! 


Povestirea unui om qángao (846) 


Si la Câineni si la Bran, 
Dece eran la un han! 


Bálaea Ruso-Maghiarà din 1848 
| : (459) 
Fóe verde (rei migdale, 

De la Sibiü maí la vale, 


Strigá bcíu in gura mare. 
A treia órà | ruga, 
A patra oră l cerac. 


Miul Sgiobiul (467) 


Cir.ci- dect fára ciuci, 
Patru-deci şi cinci, 
Străini de părinti, 
De când erai mici. 
Şi-Esti dol disagei, 
lint cu gălbinei. 


Fulga 1510) 


După Fulga se ţinea 

Si cu tot 'mi tot venia, 
Tocmai patru-deci si cinct 
Cinci-deci, măre' fără cinci, 
Tot voinici, si tot Levinti. 
Du-te neícán stána mea 
C'am un miel de off oca 
Numaí pentru sama ta. 


— pag. 51i—5320 -— 


Dar ei patru-dect at cinci 
Cânci-deci, măre, fără ciuci, 
Stana ’ntréga aŭ predat, 
Oile ca-aü adunat. 
Si eu. neicá, eu ţi-am dat 
Mielusel de opt oca, 
Numaí pentru sama ta, 
f-am dat lapte, ti-am dat cas 
entru «¿nci-dect de drumasi, 


— pag. i12 — 


Si Togan, cánc bétrán, 
Tata la sar-decí de cáni, 
Tine pe Fulga de hbräni. 
Cu Mocan, cáne bétràn, 
Tata la tret-decI de cânt, 
Care de unde’f prindea, 
Cam de vinä-f apuca 

Si la Costea mi-1 ducea. 
lar, după ce'i omora, 
Câte ctact mul "i aseda, 
Nouë grámedí ca facea 
Lemne 'n prejur le punea, 
Foc de patru părti le da, 
Si cine pc drum trecca. 


v-— 


Corbea (327 


Si pleca pe drumul mare 
Cu tref out 1r0sióre, 


— Pag. 530 — 


Muriaü unul, muriaü dol, 
Muriaú patru-dect si dot. 


— pag. :21 — 


Dete o rotă, dete dung, 
Dete, mare, până la nouë. 


Hadiul (338) 


lar roptea máceláresce 
Cu cincf-decf de măcelari 
Tot agale si Turc! mari. 


— pag. 240 — 


Sacum dórme intr'un rat 
Pe £rei perne resturnat. 


— pag. 541—548 — 


Tot cu galbeni venetici 

De câte o suflă st cinc. 

La câsuţa miti ica 

Care "ţi pare de nimică 
P'atará cu-o sută usi, 

Si "n pivnita mut de bufí. 
Taind cada la o bute 

De vre-o şapte palme 'n frunte, 
Cuta mare ea lua 

St cinct oca vin turna, 


Vélean (530—557) 


Vre-o céuct-dect de Ieniceri 
Groşi la cap, cárunti la perf. 
Na cinci pungi de irmilicí 

Na cinct pungi de galbânaşi. 


lorgovan (558—559) 
Vre-o ciuct-dect de lenicerí 


Groşi la trup, cáruntí la peri. 
Un caic e priponit 


156 


— pagina 575 — 


Si cu Turcií se tocmia 
Cinci galbeni de cap ii da, 

Ciuci galbeni de câte ciuci, 

De cap doué-ect si cinct. 

Si cinci galbeni câ'i dedea, 
e un cal incáleca, 


— pagina 573 — 

Ca'mi făcea 
Stréng in patru de mătasă, 
Stanislav la fund cadea, 
Trei dile si tres nop,i sta. 
lar, când mare sc trezia. 
Si chefuia 

u ibovnici, frei ce-avea. 


Doicil (pag. 577) 
Nouë coptóre de pànt, 


Noué bu,í pline cu vine 
Si bátlage cu rachiú. 


— pagina 578 — 
Cu cinct-dect de mání, de pâni, 
à bátlage trel cu vin. 
u mâciucă si cu zale, 
Peste cinc? mti de ocule. 
— pag. 580 — 
Sa’ti arát pe nunul mare 
De vre-o cinci-mit de ocale. 
Toma-Alimos (pag. 589) 
Floricele câ'i sadia, 
Cu trei lacrâmi le stropia, 
Golea haiducul (pag. 384) 
Ca e vàtaf de voinici 
Peste putru-Meck si ciuci. 
— pag. 588 — 


Până colo 'n Valea-Rea, 
Cu tret patru se'ntánlía, | 


— Pag. 589 — 


Cu baltac 
Patru | fácia. 


Gheorghelas (pag. 589) 


Sa'mí dai o sută de leí 
Cai ajuns vâtaf de oi 


— pag. 592 — 


Sépte aní la birurí da, 
dar de grózá. 

Apoí palo:ul scotea, 

Patru ciosvarii-l tacea. 


— pag. 593 — 


Alege'mí de-un mielucel 

La dot oi pleca,el, 

Lua juntul ghintuit, 

Plin cu trei glón;e d'argint : 


— pag. 594 — 


Trel dile acolo cá'mí sta, 
La el nimení sc ducea 
De la tret dile ’ncolea, 
Besg [lie se scula, 


Burulén (pag. 594) 


Vre-o cinci-deci de cositori 
Patru-dect adunátorí 
Sami coséscá fân cu flori. 


— pag. 601 — 


Sava-i, cinct-dect de voinici, 
Voinicí cu cóse lungi; 
Patru-dect d'atunätori 
Sá coséscä fan cu flori. 
Esia, ctact-dect 
brazde, numéra 
Dar Burlén, ce fácea 
Al doilea cà trágca. 


— pag. 602 — 


Mintitel şi ghintuit 

Cu tre? glontí in el d'argint, 
Pe douë lemne 

Si nu te mai lasi de rele! 


Isolbocén haiducul (pag. 602) 


Cas voinic cu cománac, 
Cu sépte potert mé bat! 


— pag. 603 — 


Cà's voinic cu cománac, 
Cu nouë zapcii mč bat! 
Numai o máciucá'í da, 

Cinci sute de leí scotea, 


Botea (pag. 604) 


Pána colo 'n Valea-rea, 
Cu fret poteri se'ntálnia, 
Şi după ce isprävia, 
Sépte sute lef ii da 

Ši la sarací impärtia. 


Bácul Haiducul (pag. 605) 


d pe pungi făgăduia, 
ri la cine se afia. 
Sépte pungi fágáduia, 
Dar nimení nu se afla 
Trei beslit 

Si trei delii 


Mognégul (pag. 616—622) 


Feciorasul s'a mărit 
Opt-spre-dece ant a împlinit 
Si lui vremea í-a sosit. 


Sucra si nora (pag. 623) 


Trece-mi diua 

Trecu-mi doué 

Trecu-mí, măre, până la 9 
De opt ori tot câte noue 
Facu-mi safte-dect şi douë. 


Miliţa si Ischreii (pag. 633—634 


Ba frámánta turta bună 

Tórnà vii gàlbutü in ploscă 
lea vre-o safte-deci la numér, 
Sépte-dect de sagetele 

Pontru sapte-dect tovarasi. 


157 


Ilincufa Sandului (pag. 635) 


In caic cine mi-sf sint 

Dusí pe apă, dusi de vint? 
Vre-o cinci-dect de Brâileni 
Sat-dect de Turci Gálatent 
Cu opt-deci de Tarigradeni 
Si vre-o sută Giurgiuveni. 


Kira (pag. 647—€sr 


Două, trei sandale 
Petru galióne. 
La cârciuma mică 
Mică și pitică, 
Cu so de buti, 
Co sută de usi, 
Butigóre dese 
D'o sutá de vedre. 
Harapul mai bea, 
Si a treia dicea 

áná ici colea 
De trei orí vâslia, 
In pisc il ixbía, 
Sin dou? | facea. 
Cinci-deci de becheri, 
Trei dile yo nópte 
Tret dile de vara, 
Trei dile de primá-vará. 


Nunul mare (pag. 654) 


Co sutá tot de care 
Incárcate de covóre. 
SL" buti alátura 
sépte 'n capete punea. 
Sépte fete camí gătia 
Sépte fete că-mi scotea. 


Nunta lui lancu Vodă (697—658) 


Nouă buti de vin scotea, 
Nou? buţi în şir punea 
Vinurile câ'mpărţia, 
Sépte butí pe la nuntaşi 
vu butí la calarasi 
Sépte fete cà "mbráca 


Negufa (pag. 660). 


Cánd li-í cununa, 
De tret ort aga, 
Aga, tot asa, 

De frei ori dicea 
Si mil blestema 


158 


— MÀ — — — — — em 


3, INTREBUINTAREA NUMÉRULUI 


b! In poesia populară străină 


DIN GASCONIA 


Petit Pater 


Noste-Segne s'es leuat, 
Per nau crampos es passat. 
Nau Marios a troubat 


Traducere : 
Notre Seigneur s'est levé, 
Par neuf chambres il est passé. 
Neuf Maries il a trouvé !). 


Pregario dou Sé 


Au noum de Diu me cauchi jou. 
- Cinq anjouletz que trobi jou: 
Dus as pés, 
Tres au cabes. 


Traducere : 
Priére du soir 


Au nom de Dieu je me couche 
Cinq angelots je trouve : 

Deux aux pieds, 

Trois au chevet 2). 


Pater noster, oredo 


Quoate libres qu'i a au ceu, 
Quoate tems, 

Quoate candeles d'argent. 

Per aqui s'en ban passant 

Lou Boun Diu e la Bierge Mario. 


Traducere : 
Quatre livres il y a au ciel, 
Quatre temps, 
Quae chandeliers d'argent. 
ar là s'en vont passant 
Le Bon Dieu et la Vierge Marie. 3) 


I) Balade, Tom. V. p. 2, 3. 
2) Ibid. p. 26, 27. 
3) Ibid. p. 36, 37. 


159 


DIN AUVERGNE 


Joli Capitaine 
(Puy-de-Dóme) 


À la premiere ville, 
Son amant l'habille' 
Tout en satin blanc. 


À la seconde ville 
Son amant l'habille 
Tout en diamant. 


A la troisieme ville 
Son amant l'habille 
En or, en argent. 


À la quatriéme ville 
11 lui dit: «La belle 
Faut nous marier 


Nous irons en France 
En toute assurance, 
Vivre en liberté. 


À la cinquiéme ville 
Son Galant la mène 
Sur son cheval gris, 


À la sixième ville 
Le brave roi de France 
Est trés o 1). 


—— - — — —— 


4. ENUMERAREA MIDERUR SEPTEMANEI 


a) In poesia populară română 
$ 30. Prin enumerarea si numirea dilelor séptémanei po- 
corul a găsit mijlocul de a concretisa timpul. 
Septemâna este o divisiune sati o mésurá de timp cu 
care mintea nostră e asa de familiarisată, încât și-o in- 
pa ca ceva concret, as putea dice chiar material; iar 


I) Paul Sébillot Littérature. orale de L'Auvergne. Paris 1898. Pag. 
355, 350. 


160 


dilele séptémànei sint părţi ale acestui tot, dar Gärt aşa 
de cunoscute, in cât pentru fie-care din noi ele îşi au 
locul lor anumit, la inceputul, la mijlocul sau la sfîrşitul 
séptémanii, sau acelui tot. 

E interesant a se studia ce fel îşi închipue poporul în. 
mintea lui séptémána cu dilele ei. De obiceiú îşi inchi- 
pue séptémána ca formată din sépte dungi sai vârste, 
din care Dumineca e cea mai grosă şi mai luminosă. 
Marti şi Joi sunt ce asemenea luminose, însă foi e mai 
luminôsä de cât Marţi pentru că Joi e mai grosă, ori mai 
lată de cât Marţi. Dilele de post: Luni, Mercuri şi Vineri 
sint mai intunecóse, mai ales Vineri e mai intunecósá 
de cât tote. Vineri insă e şi mai îngustă de cât Mercuri 
care de şi e mai intunecósá dar e aprope tot aşa de 
grosă ori de lată ca şi Joi. Luni, e îngustă cam aşa ca 
si Vineri. Sdmbeta e destul de lată, dară nu-i nici lumi- 
nósá, nici întunecosă. Sdmbäta mai e însă caracterisatá 
prin acea că e ajun de Duminică şi un fel de încheere de 
lucru; de aceea Sâmbătă parcă nu prea e di de lucru, 
ci mai mult o di de cârpitură sau di suplementară. Sâmbătă 
parcă e di de lucru până la amédá numai de şi poţi lu- 
cra şi până a doua di, Duminică. 

In mintea poporului dilele séptémànii sint aşa de de- 
osebite unele de altele în cât ele formeză părţile cele 
mai concrete ale timpului. Dăm mai jos exemple de e- 
numerarea dilelor séptémánii în poesia populară. 

Alăturea cu enumerarea dilelor séptémánii socotim la 
concretisarea timpului şi numirile de dile de sérbátori. 

Alăturea cu acestea pote merge şi enumerarea dife- 
ritilor sfinți. 
` lată exemplele: 


Ciula 
K de diminéta 19 
e nor gi pe cétä J c. 


Colind de liner 


Adt c Sâmbetă, ec. 
Mâne Dwminicá ls 
Sâmbeta trecea bo 
Si diua-mí sosia E 


Plugul 


Plecaràm in o sfintà Jož 
Mäsuraräm sil araram 
Joile 
váile 
Mercurile 
délurile 


Femeea márilalá 


Mâncai Vinerea o data 

Si Sâmbăta nici-o-data | 
Duminică ajunat | 
Pâna mi te câpatai | 


Cántece erolico-bacice 


Vará-ta 
Ba eú nu sint sluga ta lg 
Mal adastă /oile e 
Pân' s'or face horile. E 


Cânteci vechi solare si superti[ióse 
lovan lorgovan 
Jor de Ciminéta, 
e rouă, pe céta 
Trei lebede 


Ca sintem trei dile mari: 
Unaeste Vinerea 

A doua este Sâmbătu 

A treia este Duminica 


Șerpele 


Citi Vineri şi Sâmbătă, — ) 
Jar când fu spre Duminicá ) 


439 


Balaurul 


El cá mi-a plecat 
Joi de diminétä, 
Pe nor şi pe céfá 


—TT— 


P. 444 


Mauolea 


Jor de diminéta, | 
e nor şi pe cétá 


w S aur 


Gántecul Zaverei 1821—1822 


Jot, Jot, Jot, 
Sáracif de nof, | 
Ca ne duce ca pe bof, 
à ne tae ca pe of 3 

áracif de noi. 
Fulga 


Intr'o Jož de diminéta 
Mult e céta 
Neguréta 

Corbea 

Foicicà de cicóre 

In di de inta Jož Mare 

Vélcan 

In sfinta dia Vineret ) 

Pe luciul Dunareí ) 

largovan 

Pe lucişul Dunărei, 

In diua sfintei Vineri 

Burulén 

Fóierde ismá créja, 8 

Când pe Jož de diminéfa, © 

Cam pe 10uà, cam pe céfà] a, 

Cântece eslice 


MognégUl (pag. 616) 


Foicicá viorea, 
lata, mare, se'ntámpla 


11 


Cá Sâmbătu 
1 Logodia 
Duminică 
1 Si nuntia 


Luni uncropul 


Ca'% cânta 
Martí acasá maí sedea 


Firman Mercuri îi sosia 
Joi la óste ca’l pornia 
Ca intrat Taátarimea. 


In colind de insural (pag. 81) 


Numiri de dile de serbălori 


Ciorapi albisori 
Pantofí gálbiori 


162 


Și mi'í sciü purta 
ar la dile mari, 
Diua de Ajun 

Diua de Crăciun 
Si-a de Bobotézá 


In Corbea (pag. 532) 


In Vinerea ouelor 
Dinaintea Pascelor. 


i În Golea (pag. 584) 


In Jota Joi-marilor 
In Vinerea ouelor 
| In Sámbéta Pascilor. 


1. ENUMERAREA DILELOR SÉPTÉMÁNII 


b) In poesia popularà stráinà 


Traducere : 


Traducere : 


Ln EI 


DIN GASCONIA 


Par un jour de Dibés-Sant, 

Noste-Segne s'est bist en croutz. 

Sa praubo mai que lou cridec: 

— zLas! Moun hill, que bous èi-jou hèit? 


Par un jour de Vendredi-Saint 
Notre-Seigneur s'est vu en croix. 

Sa Pauvre mére lui cria : 

— «Las Mon flls, que vous ai-je fait ? 1) 


Au Lleit (Au Lit) 


Quant me couchi sur la dreto, 

Coum lou petit Jésus haséuo, 
Prengui lou Boun Diu per moun pai, 
La Sento Bierge per ma mai, 

Lous sentz per mous amics. 


Quand je me couche sur la droite 
Comme le petit Jésus faisait, 

Je prend le Bon Dieu pour mon père, 
La Sainte Vierge pour ma mére 

Les saints pour mes amis. 2) 


I) Bladé Gascogne. Tom. V. pag. 80, 81. 
2) Ibid. pag. 62, 63. 


163 


5. EXPRESIUNÍ FRACTIONARE 


a) In poesia populará romána 


— 


S 31. Ori-ce cuvint pus pe lângă altul mai substantial. se- 
-vesce a-l determina pe acel mai substantial si a-l face mai 
plactic ori mai concret Neculai Chioru e mai plastic de 
„cât Neculai, trei calici e mai plastic de cât calici, jumetate 
de porc e mai plastic de cát porc. 

Sint un numër de cuvinte care exprimă «efecte in 
| plus saü in minus, ca stirb, coifat, chel, bulbos, chelbos ná- 
.sos, precum si expresiunile de jumeétate, a atátea parle si 
termenul de intreg; acest fel de cuvinte au o deosebită 


putere de a concretisa. 


Din tote aceste feluri noi dám aci mai jos numai e- 
xemple de expresiuni fractionare. lată : 


Colind de preot (pag. 41— 92) 


-Ca sá'í erte din păcate 
Din păcate jumétate 
Din greşeli a trein parte. 


In jocul pápusilor (pag. 120) 
Trei lei şi jumătate 


Haiducul 


Fóe verde trei granate 
“Trecuiú Oltul jumătate 


Cântec de dragoste (pag. 326) 


Caci d'un an şi sépte luni 
Mé porţi puică cu minciuni. 


Fulga (pag. 510) 
- Oísórcle aduna 
De pe urmă le mâna 
Si din tote câ-mi răpia 
jumătate 
- a treia parte 


Doicil (pag. 577—579 
1n sat marele sérbesc, 
umtal? rumánesc 
. D'a treia parte turcesc 


De cáud ep m'am bolnavit 
De sépte ani si jumetate 
Ca mé cauţi di si nópte 


Catándu-te di si nópte, 
Sépte ant si jumeétate 


Toma Alimos (pag. 583 


Datt mânia la o parte 
Si bea ici pe jumetate 


li da plosca haiducescă 
Pe jumctate s'o golésca. 


Mosnégul (pag. 616) 


Dupa mine sá'mí oftati 
Si mereú să m'asteptafí 
Nouă ant şi jumetate 

Cu c;edinjà şi dreptate 


Marcul Vilézul (pag. 004) 


Marcul dacă mi-l lua 
Si la gură mi-l ducea 
Jjumétate ca ml bea 

Pe loc se cutremura. 


164 


b) In Poesia populará străină 


$ 32. In textele de care dispun, nam găsit exemple 
destul de potrivite. Totuşi cred că şi în poesia populară 
străină trebue sá fi existând expresiuni fractionare, intre-- 
buintate ca mijloc stilistic pentru concretisare. 


6. EVALUĂRI TOPICE 


a) In poesia populare română 


$ 33. Cum prin enumerarca dilelor septemânii poporul! 
concretisază timpul, aşa prin evaluări topice ori prin nu- 
miri de localităţi concretisază spaţiul. 

De aceste concretisări e nevoe adese ori în poesie, 
mai ales în poesia lirică, pentru a servi ca termeni de- 
comparatiune pentru evaluarea unui sentiment. De 
pildă, în cântecul: Arde foc in Bucuresci, se descrie un: 
foc grozav pentru a se înţelege puterea unui foc de 
dragoste, pe care nu-l pote potoli de cât iubita. lată. 


cântecul : 


Arde foc in Bucuresci 
Merg scánteele 'n Popesct 
Si dogórea la Plorsct, 

ar lumina'n Cámfina 
La Cucóna Zoita. 

Arde focul si se'ntinde 
Bucurescií nu s'aprinde 
Numaí inima'mí cuprinde 
Si cu flacari o incinde. 
Arde focul mé incinge 
Sep te județe nwl stinge 
Nici scripcarul cu scripca 
Nici cobzarul cu cobza 
Numaí puica cu gura 

If potóle arsura. 


Tot pentru concretisare popor ul intrebuintazä si nume: 
proprii de persone, cum aci e numele de cucóna Zoita, 

Asa sint si numele de Valcu, Golea, Corbea, Chira,- 
si altele. 

lată încă vro cátc-va exemple unde se intrebuintézá 
numiri de localităţi. 


165 


In Treš Lebede p. 421 


Târg trumos n'am mai védut 
Târg frumos ca'n Târnova 
Vestit an Cladova 

Ca e Târnova cetate 

Cu trei turnuri ferecute. 


In Holera p. 433 


Valcul măre, de'mi vedea 
Calu-afara ca’si scotea 
Deseuat l’incäleca 
Cáráruta apuca 

Si mergea, máre, mergea, 
Pén'la Nistru c'ajungea 


In Sérpele p. 439 


Colo'n sat la Cátrunescí 
Si colo la Andrăsesci. 


In Dobrosan p. 473 
In oras în Bucuresct 
In curtea lut Mihnea-Voda 
Nimerit'a 
Poposit'a 
Mare, trei muşnegi betrâni 
Unul e din Burdusant 
Altul e de la Cegant 
Al treilea din Lupsant. 


In Radu Culomfirescu p. 477 


In susul P:'escilor 
D'asupra Petrescilor 
>N lunca Cálinescilor 
Şi-a Cilimánescilor. 


= Dec asemenea In Iancu Moruzi p. 483 ; in Fulga p. 
509. In Gelip Costea p. 513; In Corbea p. 528 si in 


alte multe locuri. 
| Blbocén haiducul pag. 604 


De se ducea pomina 
de la Râmnicu! Sarut 
dincolo de Calafat 
an Brăila pe uscat 
de Vasile Bulbocónu 


166 


Milu Sglobiul pag. 499 


Din tara Moldoveí 
Pána'n susul Vranceí 
maí sus 
la Cobia 
maí jos la Vlasia 


6. EVALUARII TOPICE 


b) In poesia populará stráiná 


S 34. In textele de care dispun, n'am gásit exemple 
potrivite, cred însă că trebue sá existe şi în poesia populară 
străină acest fel de mijloc pentru concretisarea spaţiului. 

c] Caracterile particulare privitore la formă 
si la fond 

S 35. Caracterele acesteaprin natura lor ajută casi forma. 
să fie atrágétóre si fondul sá se pună in evidență ` sau 
făcend parte din fond ajută forma, ori făcend parte 
din formă ajută fondul. 

Unele din aceste caractere sint, insă, comune poesiei 
populare române şi celor străine, iar altele sint parti- 
culare numai poesiei populare române. 

Vom face observárile trebuitore asupra fie-cáror din. 
aceste caractere, la rándul lor. 


A. CELE COMUNE 
1. INTREBĂRI DESCRIPTIRE 


a) in poesia popularà románá 


$ 36. Cändintrebäm, intrebuintäm un anumit ton. Tonul' 
cu care intrebám e cu totul deosebit de acela ce 1| 
intrebuintäm când povestim. Tonul intrebátor ne atrage 
atentiunea sai de a căuta să dám réspuns sau de a. 
asculta ce réspuns va da altul. 


167 


—— — — —— 


Acestă proprietate a tonului intrebátor face pe ómcni 
să intrebuinteze acest ton, căutând să-l utiliseze şi acolo 
unde propriú-dis nar fi loc de întrebare. Mai a les în 
descriptiuni, care pot câte odată să fie prea lungi si 
nu destul de interesante, se intrebuintazá tonul intrebátor 
sau întrebările. Asa intrebuintazä poporul întrebările 
descriptive in poesiile sale. Si poporul chiar face multă 
intrebuintare de forma intrebátóre pentru că si are mai 
multă nevoe, fiind că poesia populară find orală si cu 
totul nestabilá ori fugitivá, are nevoe de un ajutor care 
sá atragá mereú atentiunea sá nu se pérdá nici un cuvint. 

Tonul intrebátor saú intrebárile descriptive se intre- 
buintazá in literatura populară a tuturor poporelor si este 
un caracter nu numai al versului ci si al prosei. Aci 
noi insá urmárim numai intrebárile descriptive din poe- 
sia pepulará, saü mai bine dis, numai intrebárile des- 
criptive din versurile populare. 

latá un numér de exemple din colectiunea G. Dem: 


Colind ds (ner 
Ce 'mi e sus pe lângä cer 1 1 Q 
Din guriţă ce-mí gräia? jg, 
Bolezul (pag. 23) 
Cine 'mi séde in el? 
Vorba ce l-era ? 
Colindul Sf. Ión (pag. 24) 
Cine géde 'n el? 


Christos, Cräciun gi Sf. Ión (p.25) 
Dar ce mi-a visat? 
Cine 'mi sæde "n el? 

Christos și Apostolii (pag. 28) 


Da "n cap ce mt punea: 


Colindul lui D-deü (pag. 29) 
In riü de vin cine mi-se scalda: 
Colindul Archanghelilor (pag. 33) 


De departe ce ’mi vedea ? 
Toder Diaconul (pag. 36 

Mare ce "mi facea ? 

Colind pentru familie (pag. 39) 


Dar in portă cine "mi sæde > 
Si din gura ce ’mi gräia ? 


Colind de feréstrà (pag. 40) 
Porumbelul ce 'mi facea: 


Colind de pástor (pag. 41) 


Dar merézul unde Pa pus: 


Colind de preot (pag. 41) 
Dar in el ce mi se vede? 
La ostrov cine că "mí vine? 
Colind de viléz (pag. 52) 


Dar pe unde datu 'mt-aú ? 


Colind de vitéz (pag. 53) 


Dar pe acolo cine "mí vine? 
P 


Ciuta (pag. 59) | 


Ce te "ntristezí ? 
Si mereü oftezi > 
Dar pe Olt cine vine? 13 
Dar în légän cine șede 


Colind de tinèr (pag. 62) 
Calul cum îşi ingrijesce 
Si cu ce-l ingrijesce ? 


w v v 


Colind de flăcăii (pag. 64) 


Cine își hránesce : 
Si-sí ingrijesce : 


Sandul (pag. 69) 


Ce ti-e calul asudat ? 
asudat gi ne-adapat ? 
Aí gonit orí te aü gonit? 
ai gonit orf ai fugit > 


Colind de liner neinsurat 


US 
Ja 


Hora mândră se spargía 
iar cutare cum pleca? 


Radul (pag. 73) 
Stavile cine le bate 


iar in légán cine șede: 
Radul (pag. 74) 


Cine 'n lume s'ar afla: 
pe murgul d'ar devéra ? 


fa 


168 


Colind de insuráfei (pag. 77) 


Dar in pat ce-i asternut ? 
Covor verde de mătase 
Capatâiă ce mi-este pus? 
Este o pernă pestricióra 
Dar îa pat cine "i culcat? 


Colind de flăcăii (pag. 80) 


Cine "n lume s'o afla? 
S'o afla si adevéra 
Merif de mí-o ságeta? 


Leagánul (pag. 83) 


Iar cutare de audia 
Ce réspuns if trimetea ? 


Colini de insurat (pag. 78) 


Dará dantul cine '1 trage ? 


Vicleim (pag. 104—103) 


Dar cine va cuteza 
Unul dintre Istrailiteni 
Capul a le sfárma 
Puternicilor Vitení ? 
Dinsul domnul domnitor 
Dinsul craiul erailor 
Impératul ’mpératilor ? 


Vasilca (pag. 135) 


Sus sint inalte mânästiri 
Mânastiri 
Nalte zidiri 
lar in ele cine séde > 
Séde maica si cu fiul 
i mi judeca pe Siva 
e ce "mí ești asa grasă 
Si frumósa ? 
Intrebánd'o, ispitind'o 
Ce a béut si ce a máncat 
De-are trupul aga "ncálcat ? 


Oralie de nuntá 


Cu ce trébà mare 
Ati venit la noí? 


Nam, a 
p.169 


Ce mé ’ntrebati d-vóstra 

In grab de venirea nóstra ? 
Ce este acéstá mulfime ? 

De ţinut ochi şi gură cască) 
Si se tem că le mănâncă? 
Dar ce, nu descálecati (172). 


(pag. 169) 


Oralie de pelit (pag. 172) 
Cum tráitf, cum vé aflaţi 


Ora[ie de nunlă 


Dar ce umblati. e 
Ce căutaţi ? > 
Ce umblam t 
Ce cautam E 
Cine sînteti d-vóstra |£ 
Sa ne luaţi Ls 
Sama nóstrà? | E, 


In ce vota vé aflatí (176). 


Rugäciuni de copii cátre sf. cruce. 


Demoni réi, neînbländiti — Vë 
Pentru ce më ispândiţi f: 


Ruga (pag. 273) 


S'acolo ce "mt audia > 
S'acolo ce îmi vedea ? 
Dorul greii (pag. 277) 


De ce m'ai imbétrarit > 
Ca să sciú sa te jálesc 


II Doine (pag. 280) 


Copilagií, mici 
Copii mérunfei 
Ca bobul de meí 
Ce ar fi facând et? 


288) 
Frunzá verde de mér dulce 


Pe Nae la grópa il duce. 
lar de plâns cine mi ’l plânge: 


Naifá (pag. 


169 


lancu Jianul (pag. 291) 


Din crestet până "n pámint? 


Hojul de caí (pag. 299) 


«Spune, spune, puíü de cuc 
«Caisorif und’ se duc? 


Militarul (pag. 300) 


Murgul mei cut sá rémáiü > 


Sárutatul pag. 309) 


Fóe de sulfina, 
Cine "mi tot suspina 
De-vale "n gradina: 


Cântece bachice (pag. 329) 


Fóe verde balaboiü, 
Ce catí Barbule la nor: 
Aü nu sint fete la vot: 


Fóe verde balaboiü 
lar vif. Barbule la noi? 
Ce, nu sint fete la voi? 


Barbul (pag. 329) 


Barbule din Résuceni, 

Ce cafí la noí in Strámben»> 
Ce catí Barbule la not, 

Ori nu-s fete pe la vof: 


Burlacul (pag. 330) 


De dor de inimá rea 

El in cárciuma intra 
i la béuturà bea 

Si din gura ce dicea? 


Ungurul (pag. 334) 


Ungurene vreme rea 
Ce-ai cátat in tara mea 
De mí-aí scumpit fáina 
De mi-ai mâncat slánina ? 


Nașul gi finul (pag. 334) 


Bá-te crucea de fine, | 
Dar-ce avea ténta cu tine? 


Fata u'ilá (pag. 337) 


Cine naiba sá te ¡ea 
C'o buzá de cincí oca? 


Nifule de la Munteni 


Fuicicá treí cocení x 
Nitule de la Munteni, e 
Ce-ai câtat la Moldoveni? | c, 


Tobosanca (pag. 539) 


Cu ce sburátor te-aí prins 
Ochisorií de ţi-ai stins? 
Cine mi te-a sárutat ? 
Buzele de tí-a muscat 

Cu ce tinér te-af iubit 
Fața de ti-af vestedit? 


Craii (pag. : 
Foe verde s'o lalea 
Ce cati neicá pe soseau: 
Varianta (pag. 340) 
Verde fóe papaláú 
Ce cati mándra pe colnie? 
Nasa si finul (pag. 342) 
— Frunza verde lemn uscat 
Nu ţi-o fi, fne, pác.t? 
Pitesténchii (pag. 343) 
— Garofița din Pitesc', 
alba esti, 


trumósa esti, 
In lume cum mai tráescí ! 


Cucul (pag. 344) 


Ce te plimbi pe batätura 
ü nu tí-e inima buna? 


Cucul (pag. 345) 


Dar din cântec ce "mí cânti 
Si din gurá ce-mi spuni? 


Cucul (pag. 347) 


Cucule, unde at ernat? 

De mancare, ce-ai mâncat? 
Pasărică ’naltä, 'nvolta, 

Ce mi "ţi stai trista la pórta? 


Sérpele (pag. 440) 


Pân sá scótà ce sá bea 
Până ce setea gl-or tăia 
Ochii-sf negrii de-arunca 
Şi când colo ce-'mi vedea? 


D'alei neicá neïculita, 

Cu ochii micf de serperijá 
Voinicel cu chip dragut 
Dintre furcá, dintre put 
Ce 'mi stai neicá tolánit 
Cu faja spre résarit ? 


Ochisorí de 'sí arunca 


Pe nâgarea a 
cámpuluí + 
Spre resarea Gë 
Sóreluí 2. 


Intr'acolo ce "mí vedea? 


Balaurul (pag. 442/ 


Fóe de-alunicä 
Cine se 'ntuneca 
Joi de diminé;a 
Pe nor si pe céfá? 
Focul de 'mí zària 
frigarea lua 

La foc cá mergea 
Si se apropia 

Dar cánd ajungea 
Ce grózà vedea? 
Voinic tinerel 
Nalt si subfirel 
Ce te socotescí 

Si mé tot privescí 
Tiind frigáruica 
De fript pâsäruica > 
Voinic tinerel 
Nalt si subtirel 


171 


Strain gi hogat 
De arme ’ntesat 
Ce asmutí soímeií 
Si ogâreii? 


Brumärelul (pag. 450) 


Voinicelul mi-o privia 
Somnul dulce cum dormia 
Si mereú se tot gándia 

i mereü se soco:ea 

'o destepte in grab, aú ba? 
Nunta unde mi-o facea 
Hora unde mi-o invertea ? 


Brumarul (pag. 433) 


D'alei tincra Domnița 
Cu flori galbene 'n cosi;à 
fir'ei fată 
ori nevas:á 
ori dina 
Din cer picata ? 
Dar tu cine să fif ore 
Voinicelule calare 
Alb ca fulgul de ninsóre ? 


Manole (pag. 400) 


Noias 

purcaras 
Ce mi "i réspundea 
Porcii tot pázind 
Murmura intorcénd 
Nu cum-va ai véjut , 
Pe unde at trecut 
Un zid invechit 
De mult parasit: 


Radu Calomfirescu 


In susul Pitescilor 
D'asupr* Petrecilor 
In lunca Calinescilor 
S'a Calimanescilor 
Sóre mândru a résarit 
Ort florile aü inflorit? 


(pag. 477) 


lancul mare (pag. 482) 


— Dintre cinci-gecí de agale 
Dintre cinci-deci de payale 
Cure "mí este lancul mare? 


Cánlecul Braileï 


Saracă Braila nóstra, 
Cine o sa te stapánésca? 


Bátaia Ruso-Maghiarä din 188% 
(pag. 489 


— Frunză verde lemn uscat, 
Unde "i drumul la Bänat 
Cu Ungurul sa mé bat? 
Frunză veide mcr sälciü, 
Unde "! drumul la Sibiu 
Unde a tost bataia intáiü 7 
— Foicică cäljunas. 
Ungur, ungur, unguras, 
Faţa de trundat ras 
La Muscal de ce te lasi: 
Foicicâ s'o lalea, 
Ungurul, daca vedea, 
El din gura ce "mi dicea : 


Cántece haiducesci 
Mihul Sglobiul (pag. 46t —300) 


Pe la med de nópte 
Ce trunză de bate 
Cu fiori de morte: 
Mihul se trezia 
Si ce mi "i dicea? 
— Murguletul meü, 
Calisorul men 
De ce mi-af cotit 
Si te-aí poticnit ? 
la spune "mr ce *tí pasa 
Si ce mi te apasä 
Aü seaua 
Orí zaua 
Ort dalbe plocate 
Orí scumpele arme, 
Ori trupu:orul men, 
Ti se pare greu, 
Ca "i necununat 
De nimic stricat: 
Calul Mihului 
Fiul codrului 
Sa móra de sete 


Si de érbá verde ? 

Murgul d'audia 

Se cam rugina 

Si ce mi "i dicea : 

Nu eciú cá-í unul Mihul 
Sglobiul 

Frate ca leul 

Şi ver cu soimul : 

Mihul se tredia 

La el se uita 

Si ce le graia ? 


Slefan Voili (pag. 500—503) 


—- Dar tu, surióra mea ? 
Neica nu te asculta ! 
La mine de ce af venit: 
Aü haine ti-ai ponosit, 
Aú Vodá mi te-a gonit, 
Aü tie ţi-o fi sosit 
Vremea de căsătorit: 
— D'ale: surióra meu, 
Nu sciù ca-s bóla de drac 
Si vii Domnilor de hac? 
— Spune-mi mie, flácaíag, 
Spune "mí mie, cíobánas, 
Scii tu drumul 
Codrului 
Pâna la fagul 
Miului 
Miuluí 
Sglobiuluf, 
iului 
Haiducului: 
La fag, máre d'a/ung2a. 
Fagul de "t-l arcta. 
Ce vedea ee *pármánta, 
Ca Miul ce m! sí facea > 


Corbea 
Mat aprópe se dadea, Á 
Maan ce mi 'í réspundea ? 


Suflet parcă "i mai venia 
Si din gură ce 'i dicen: 


Muma Corbii se "ntorcia 
Si la curte ce mi gasta? 


p.5 30 p.85 p. 528 


172 


Mai aprope cà venia 
Si din gurá ce gräia ? 


Tapa că și-o alegea 
poi, mare, ce "mí fácea? 


c. 
Raliul 

: NP Á 
Si "mí cáta, cát imí cáta ) e 
Er de cine "mí întreba: c. 
Dar céusul ce 'mí fácea i 2 
Dintre Turc! ve alegea e 
lar acolo ce vedea Cu 


Pe Neculcea mil gásia ? (p. 5391 


Badiulésa de '| vedea ) 7 
Badiulésa ce 'mí fácea ? 


se 
e 


Apoi mâre ce "mt facea? 
Mana pe cofa punea 


P.546 p 


7 


Slobozenie cá 'í la 
Si Neculcea ce 'mí fácea ? 


4 


- 
- 
` 


48 p. 


Apoi Badiul ce facea? 
Mána "n palose punea 


5 


lar Neculcea ce facea ? 
Bună diua că at lua 


) p.549p. 


Si cu ea se sfătui. 

Apot máre ce "mí fácea? 
Fóe verde s'o lalea 

Apoi Badiul ce 'mi fácea? 


4! 


> 
` 
` 


(P- 


Válcan 


Si de arme incárca;í? 


Pe Válcan il parasia 


Vá'cánés! se destepta 


Nedea, mare, ce "mt facea? ) x. 
$i, cánd colo, ce vedea?  ) 


lar mándrufa ce 'mí facea ? 


Il 

[e^ 

Bine vorba nu sfársia | LE 
Si Vâlcan ce îmi facea? e, 


Iorgovan 


Dar inauntru cine véde ? (p. 558) 


Slauislav (pag. 574) 


— Buná diua, baba grasá, 
Chip ales de jupánésa : 
Nu ţi-e flacajasu-acasá ? 


Doicil (pag. 578—579 
Aü haine 
Cai fi dorit 
Si flori 
Aí fi ponosit 
Ori tie cà ti-a venit 
Vreme de căsătorit, 
De estí tristă si oftezí, 
Din ochi negrii lácramezí, 


Toma Alimos (pag. 582 
Ochi negrif de 'şi arunca, 
Peste câmpuri +c uita 
Si departe ce 'mi zäria ? 
— D'âlei Toma Alimos, 
Haiduc din (arn de jos, 
Nalt la stat 
Mare la stat 
Pe la mine ce-ai cátat? 
Manea stánga 
Isi întindea ) 
Sa lea plosea 
Á sá bea 
ar cu drepta 
Ce 'mi facea ? 
Foicicá micsunea 
Vreme multá nu trecea 
Si pe Toma ii ajungea 
Mórtea négra, mórtea grea, 
De pe cal descálica 
Ochiul 
Se ’mpäejena, 
Capul 
I se invirtia 
i n des codru se pleca 
ar din gură ce "nf gráia? _ 
(pag. 584) 


pag. 553 


Gheorghelas ‘pag. 593) 


— Ba dic dën, pre legea mea 
Cà nu am pe nimenea 


ee AE EE Ee 


Dar asará, pe 'nserat 
Mânatorul ce-a făcut: 
— Fóe verde crăci de teii, 
Legea ce n'ai, Macoveiü, 
Cin” te scóse "n ochi-mei? 
ilele tale 

Sfárgite 

Păcatele mele 

Multe 
"TT feaú calul, îţi teáú oile, 
Si "ţi scurtez şi dilele 
Ca scil óre, aŭ nu scií 
Ca "n Ghisdita mé gasii? 


Burulean 


Fóe verde Ismà crétá 

Când fu Jot de diminéja, 

Cam pe rouă, cam pe cótá, 

Cadui iui Burulean gréta, 

Si gréta de diminéjà 

; scurtare de viaţă. 

lar el mâre, ce "ut fáceá ? 

(pag. 600: 

Multà vreme nu trecea 

Césul pránzuluí sosia 
cositorif înceta 


De cosit nu mai cosia 
De mámaliga că "mí punea; 
Altif luléña 
aprindea, 
La umbrà mi se culca, 
lar Burulean ce mi facea? 
(pag. OOI) 
— Burulene, om ciudat 
[o prin sat 
Nicí nu ţi-am dat, 
Puf de gainí nu fí-am luat: 
De ce dar m'ai înjurat? 
(pag. (02 


Bolbocean Haiducul 


Fée verde gun pelin 
La cárcfuma luf Calin 
Bolboceanul bea la vin; 


Fóe verde de susaiú 
Bea cu Creful 
Neculaiü ; 

S'apoí verde de hameíü 
Bea cu tinérul 
Mateiu. 

Bea vinul 

Cu vedrita 

Rachiul 

Cu ploschita. 
Dar maică-sa ce "mí grala, 
Si din gurá ce * dicea? 


(pag. 602—603). 


Busuioc 


Potera îl înconjura 
Potera mi l cansa 

Ca sá " scurteze vié;a 
Dar Busuioc ce fácea ? 


(pag. 605). 


Bácul Haiducul (pag. 605). 


Foicică de pe lac 

Cine 'mi sue la cerdac 
Mai in jos de Tarigrad? 
Ináltatul de impérat 

De eri nópte s'a sculat. 


Mosnégul pag. (616). 


Fo:cicá eo lalea 

Mogul, märe, ce fácea: 

Un pahar de vin lua 

Cu vin negru că l umplea 
Si mesenilor dicea : 


Despărțirea (pag. 622). 


lar Ghencea 

Ce 'mí fácea? 
Nevestica igí sáruta 
Douë lácrámí îi lăsa 
Diua bună că-și lua. 


Hieft Sandului (pag. 635). 


In caic cnc mi-sf sint 
Dusi de apa, dust de vint? 
Vro c'nci-deci de Bráilení 


174 


Sé:-decí de Turci Gulateni 
Cu opt-decí de Tarigrádent, 
i cu o suta Giurgíuveni 

dunati de besléga 
Besléga de Oréva. 
Dar ce e, ce s'a intimplat 
Lumea de s'a adunat? 


Sandulesa ce "mi fácea (p. 637) 


ilencea Sábiencen (pag. 639) 


Dará lencea ce 'mí fácea ? 

El din gură "1 réspundea : 

— Alet, soră Stáncuta, 
alei soră dragutä 

Afară mé îmboldia frica. 

In casă nu 'mí-e nimica! 


Domestice. Kira 
Dar cine le 'ncarca? (p. 64). 
Până le "ncarca. 
Vinul unde "ei bea? 
Vin cine ’mi vindea 
Si "mi Cârciumäria ? 
Kira'audia 
Ce mi "i réspundea ? 
Dinu ce îi gráia? 


(p. 648) 
(p. 650). 


Nunul mare 
à fata de unde o ica? (p. 633). 
“e verde yo lalea | 
Cu ce nuntă; și-o nuntea r 
Nunul mare ce 'mí fácea? (p. 656). 


Nanta lui lancu- Vodá 


Dar fata de unde o iea 

Linu, máre ce 'mí fácea ? 

lar din gură ce 'mi dicea? 

Si din gura ce ’migraia? (p. 657). 
Dar nasu séü ce "i dicea”? 

Si din gurá ce 'mí dicea? (p. 658). 


Nega 


Intr'insa cine se vede? (p. 660). 


Drägula inselala ` Tudorel 
In ea cine séde ? (p. 661). Tudorel ce mi 'și facea: (p 668). 
Ce tara doresci ? ( p. 671). 


Ce ţara poftesci ? 
Tara ungurésca 
facea? (p.662), Saü ţară Nemféscá : 
Par SOM SH k Tudorel ce mi sí făcea: (p. 672). 
Sócrá-sa ce 'i răspundea (p. 674). 


Negufa  : 


Nevasta rălăcilă ' Si din gurá ce "i dicea ? 
i din gură ce-i dicea? íp. 6631. 
3 5 9 Bra Tudorel 
Marcul Vitézul Dar cine mi le-a cladit? (p. 675). 


Dar unde cárciumaría ? 
i ea, máre, ce 'mi facea: (p. 664). 
1 cu vorba cet dicea ? (p. 663). - 
i din gură ce "mt dicea? (p. 666). | Juganii 
, nan S 
i e D'un arcan misi impletía (p.688) 
i din ce mi ’l tot fâcea : 


Marcul Vitézul ` i ef, măre, ce "mi lingea? (p. 689) 
Å . .— Atunci, máre, ce fac ea : 
Dar la masā cine șede? (p 667) ,  Foicica colilie (pag. 690) 
Cu paharul cin le da? , Cine "mf sbórá pe câmpie? 
Ea, măre, ce mi ai facea? (p. 667). ' ` Mos Dragan ce mai facea? (p. 691) 


Sluga, máre, ce "mf făcea: 
Dar la urma ce fácea ? (p. 668). | 


6) In poesia populară străină 


— ——— — — 


$ 37. In textele pe care le am la dispositie nu gásásc 
exemple destul de potrivite, pentru cá si poesiile in care 
le găsesc nu sint drept populare. Eú sint convins insă cá 
întrebările descriptive exista in toate poesiile adevérat po- 
pulare. 

Nu caut numai de cât a găsi acum exemple in poesia 
străină pentru că lucrarea de faţă are de scop mai mult 
dea anunţa unele lucruri de cât de ale trata aprofundat. 

In trécát putem cita ca exemplu de intrebări descrip- 
tive, mai multe locuri din bucata: Liebesprobe. !) 


1) Des Knaben Wunderhorn von Armin, und Clemens Brentano, 
Berlin Erster Theil. p. 70,71. 


176 


2. REPETIREA FORMULELOR 


a) In poesia populară română 

$ 38. Numim formulă o grupă de cuvinte care se re- 
petă de doué sau de mai multe ori în aceeaşi bucată de 
poesie şi chiar de prosă. 

Formulele fac mai multe servicii : se intrebuintézá : 

a) Ca mijloc de recapitulare, 

b) Ca conjunctive sau legătore, 

c) Ca atributive. 

Ca mijloc de recapitulare formulele servesc a reaminti 
óre-cum ceea-ce a fost vorba mai 'nainte. Reamintirea 
acesta insă, a ideilor de mai 'nainte pe lângă ideile noue 
de acuma, servesce ca un fel de legătură şi ast-fel for- 
mula devine conjunctivă. 

O formulă pote fi numai recapitulativă sati numai con- 
junctivă saú şi amindoué deodată şi acesta e casul cel 
mai obicinuit. 

In vorbirea obicinuită şi in frasă, poporul face legă- 
tura prin repetirea unor vorbe, de pildă : 

lar când ridică ochii în sus iaca'l vede pe Smeú. lar după 
cell vede pe Smeñ, merge tot innainte..... şi când ajunge 
aprope de dinsul, atunci dice: acuma ce-o da D-deü. lar 
după ce dice acuma ce-o da D-deii..: etc. 

Aci vorbele : vede pe Smeú şi acuma ce-o da D-deii ser- 
vesc ca legături. 

Când formulele cuprind însuşiri de fiinţe ori de lucruri, 
atunci sint atributive. 

lată formule din colectiunea G. Dem. : 

Repeţirea formulelor se găsesce şi in poesia celor- 
lalte popore. 


-— — - 


Colind de tinèr (pag. 20). 


Cântatori | = 
Lucefcri EE 
Ispititor Pa 
Colind de om cu treí feciori (p. 2a). 
Trimisese lot 
Adusese )9 & 


Colind de bèträn (pag. 30). 


Scalda-: e a 
B d v 3 9 
alaizá-"e Kë 


Colind de voinic străin (pag. 40). 


Voi sluga de domr hoz 
drépta 33 
și injelépta | e 


Colind de tinér anume Ion (p. 497. 


Da-mi'l taica, da-mi'l ly E 
Da-mi'l maica, dami! a 


Colind de ostén ( pag. 55). 


Pasci, murgule, pascí ) 
Pasci sa mi te'ngrasí ) 


Bicteim (pag. 107). 


Porunca prea inalte ja t 

Imparate 76 
— pag. 108 — 

O det at deilor x 

Ai cárturarilor o 

Ai Saducheilor » 

Si at fariseilor E 
— pag. 110 — 

Am umblat Jo 
Am cercetat Kb 
— pag. 112— 

Ce-i audi de la mine T 
Sa nu ésa de la tine s 
Si sá nu mai scie nime d 


„m 
11 


— pag. 115 — 


Am umblat 
Am cercetat 


Ju 


Jj 


2 orí 


Restristea (pag. 280). 


E 
© 
N 


9 


Frunză verde foi de nuc 
Nam o cale sà mé duc 
Sá mé duc din acest loc 
Cà e loc far de noroc 
Si o silicte 

Far de tri-te 


Me miram (pag. 203) 


Me miram, puica miram 


. H E 
Má miram de ce slabiam 3 9 
Si pricina n'o gasiam ] m" 


Marifica din Ploesti (pag. 316). 


Alba estí bag 
Frumósa esti y c 


Sórele si luna (pag. 410). 


Lumea "n lung si lat 
Tara romànésca 


Si moldovenésca 5 
Lungis ea 
Curmedis v 

"y 


Mare, nout ui 
Tot pe nout cai 
Néna Simziana 
Dómna florilor ) 
Si a gurotelor 
Jovan Iorgovan (pag. 419). 


Iovan lorgovan ) 
Fecior de Rimlén yo 


Trei lebede (pag (422) 


Cu capul de diamant ) 


o9 E 
| i 5 
Și cu ochii desmarand ¡97 


Gia năsdrăvană (pag. 435). 


Oij¡á, oijá 

Oi,à plávi;á 

Oiţa balaná 

Cu lána bârsana 


S, 
de 2 orí 


Sa le mai spui iar 
De n'o fi "n zádar 
Sa le spuí ása 

De te-or asculta 


Strunga oilor 
Jocul mieilor 
Dorul bácilor 


2 orí 


T 
E 


Sarpeic (pag. 43). 


D'aleí neicá fráfiori - 
D'aleí neicá vinatori © 
Ce grea sete m'acoprins cn 
Inimióra ca mi-a incins E 
Frundulitá mér sálciü | + 
Frâtiorul mijlociü 30 
Si din fire cam s+globiú | « 
Frátiorul cel maí mic 

Cel matí mic [^ 

Si maí voinic ` 
Ce-í cu statul de copil o 
lar cu sfatul de bëträn g 
Trecu un ces, trecu douë )4 E 
Trecurá pâna la noué rua 
El pe loc ce-a ascultat | r 
Jumétate e 'mbrácat 30 
Jumétate desbrâcat | el 
Ba cápestre mi-a nadit | c 
Friù de fríú a tot lungit 13 9 
Ca un lanţ a inchipuit | N 
Mai voinicule dragut T 
Dintre furcá dintre put o 


Ce e nu-mi prea pare bine (a 
Ca ved neica nu maí vine 


178 


Procletul dacá-l'audia | 
Proclet, máre, zimbia 

Cá luí bine cá-í párea 

Fata 1 se inveselia 

Ochii "n cap ií stralucia 
Limba i se deslega | 
Ü din gurá mi'í dicea 
"orbá dulce-i réspundea | 


de 2 ori 


Dalaurul (pag. 444). 


Délul Pisculuí E. 
Codrii Nistru.ui A 
„Câmpii Lesieí să 
Si-aí Sovedriet 5 
Voinic tinerele uE 
Nalt si sub; irel IK: 
Frigarea gásia Io E 
Pasária scotia e 


Soimí cá trimetea 
Ogarr 
Asmu;ia 


La sóre sclipind 
Ca focul lucind 


uns" "eu kein emeng 
de 
2 Orí 


de 
2 ori 


Un tincr Husan 
Puiú de Moldovan 


rs * 


de 2 orí 


2 orí 


Pasa de mé scóte 
Din gura de sérpe 
Din sudorí de mórte 
Cá tc-oíü prinde frate 


Ia lasá drumul 
Si-apuca cámpul 


Maí mult nu mai póte 


ds 
ke 
De arme bogate 5” 
La bráú intesate n 


Brumarelul (pag. 450). 


Nu mai plânge si ofta | Ge 
Ci te scólá de-acolea S? 
Si dá neichit gurifa | o 
Copilita mi-l privea Jo 5 
Si cu vorba” réspudea )? e 


N'mí mat cere guri;a 

'Cà ţi-o párea raú de ei 

Ei nu sunt de-o fata mare 
Sa dai gură lu ori-care 

Si voinicului cálare í 
Ci sint flóre | 
D pe mare | 
Cine mé miróse more: J 


Merla si Sturzul (pag. 457). 


Merlija, merliia 
Pasére pestrita 
La códa látita 

La cioc porumbita 
La gură p'avi;a 


Meşterul Mano!e (pag. 460). 
Var si cárámida 


'Ca-í pustie multă 
'Ca-f lucrare lunga | 


e 
3 ori 


'Ori-ce te-am rugat 
Tote mi le-ai dat 
Da Dómne si acum 
Sa jasá pe drum 


Na, AP 
de 2 ori 


Manole, Manole 
Meitere Manole 
Didul ca mč stringe 
LN Aşora îmi curge 
opilasu-mi plinge 


de 2 ori 


Janeul Mare (pag. 480) 
Turce3ce-te, lancule | c 
‘Turcesce-te beiule Bo 
Beiule, crestinule | ew 
Lisá-fi legea românescă ),, E 
Si te dan legea turcéscá )3 q 


Kara-Gherorghe (pag. 481). 


Kara-Gheorghe s'a jurat | x 
Pe sabie, pe másrac EE 
„Sa lase Giurgiul sárac | ca 


179 


Mial Sjlobía? pag. 49^ -3221. 
De un màn lu cântec 
Cántec de voinic 
Din cobuz de os 


Cu cue de tufa 5 
Inim itf ra ufa e 
Cu fundul de sticla bo 
Inima'tí despicá i 
Cu fire de sirmá 
Inima-+1 sfarima 
La Cobia | - 
Maí jo: 3s 
La Váslea | e 
La vale: = 
adánca T 


La poteca 
strimtá 


Doicil (pag. 878). 


Deliul | 
Tatarului 

Din fundul 
Bucégulur 


OF 


Tome Alimos (pag. 584). 


Bine vorh nu sfirsea (d2 2 orf 


Bolobocén haiducul (pag. 603) 


— Mar. Vasile, Boloboce 
Bolobocene 
Rimn!cene 


uri 


el 


ne | : 
7 


Kira (pag. 647). 


Un arap huzat 
Negru si ciudat 

Cu solzi dupæ cap 
Cu mustăţi de rac 
In spate cocosat 

Nu poji să-ţi ţii risul 


Kira Kiralina |z 
Frumusica diuá E 
Rumena M 
Calina E 
Flóre din gradiná 


Nunul mare (pag. 653). 


Care-mí era mirele x 
D D © 
Mirele ginerele y © 
Inâlţa umerile a 


Nunla lui Iancu- Vodá (pag. 057). 


Si s'alérgá mirele 
Mirele ginerele 


Maicuta, máicufi  ) 
In lume drägutä ) 


Kirá, Kiralianä 
Flóre din Grâdină 
Rumena, câlina 


Negufá (pag. €:8). Trei fraţi 

Å PA Kirit R 
Negu;à, Neguiä Hoitil 6 
Nu cum-va te dóre E Brailif y 
Pe la cingétóre 2 deeg o 
Pe la och'róre vs SC ? v 
Pe la cápusor [s KS 
AM sim,it vreun dor? | 


t- — o. 


b) In poesia populară stréiná 
_ 8 39. De și nu putem da aci exemple de repefire de 
formule in poes:a populară străină, totuşi credem că există 


3. ALTERNATIVE DE CONTRAST 


b) In poesia populará rominá 
S 40. [Intrebuintarca alternativelor de contrast e un mijloc 
de a accentua, de a întări ori de atrage mai mult aten- 
tiunea asupra unui lucru. Accentuarea capétá si mai mare 
putere cànd alternativa de contrast e pusá sub forma 
interogativá. 
` In forma interogativá, alternativa de constrast se pre- 
sintă sub ferma impunétóre a unui ultimatum: fi se cere 
un réspuns categoric, ingrijitor, care trebue neapărat sá'ti 
atragă atentiunea. Vra sá dicá allernalivele de contras 
sint incá un mijloc de a atrage atentiunea asupra fon- 
dului, rupénd monotonia povestirii. lată exemple de alter- 
native de contrast: 


Colind de feréstrá 38 


“Dormiti nu dormití 


-Scif ori nu scii: 


.Lacul rosü 
: Ce nu-i rosü 


‘Pânâ ’n pod de óse 
-Ce nu-í de fel d'óse 
Pán la pod de carne 
“Ca n'a tost de carne. 


Colin:l de flácáit 64. 
«Cine réü tot hránesce 
à mi-sí ingri'esce ? 
*Cutare isi hránesce 
-Şi nuiat ingrijesce 

Colindul cerbului 
Fiind-c'a;i fugit 
Pe dél Tube m 
Find-cà n'atf fugit 
Pe dél inverdit. 

Sandul 


Ai gonit orí te-ai gonit: 


Colin: de flăcăii 


"Vedeţi aŭ nu vede;í 
“Cele lungi! in verdi 
Acei munţi cáruntí 


Călre sfinta cruce 188. 


2 nu-i casă ci'i cetate 
u ferestrele ’nzauate. 


Jocul de a scaunele 193. 


Eú nu sint o biétàá fata 
"Ci sint o mátuga béta. 


Ollenesc 318. 


„Spune-mi mándro mergi nu 
mergi 
“Ori poteca sa'mi deslegi. 


A81 


Spune-mi mánd:o vrei, nu vre! 
D» mé ï:i de nu mé ter 
Ca colea mé rogă trei 
Dragostza la bátránefe 326. 
Nu sciú v:nturí le luară 
Ort dușmanii le furará 
Blestemul 438. 
Imi dormia ori nu-mi dormía 
Ca iata se pomenía 
Sérpele 439. 
Departe marc, departe. 
Departe si nu prea forte 
Mierla si Sturdul 


De vreí ori nu vrei. 


Meşterul Manole 460. 
Lucra nu lucra 
Dormía nu dormía 
lancu- Mare 481. 
Tote câ'i le dedea 
lancu tot nu se tu 
lancu Maruzi 443. 


Nu e sóre résárit 
Ci 'mí-e lancu împodobit 


Miul Sglobiul 499. 


Voi sciți 
Nu sá haiduciţi 
Nu sá biruijí 


Fulga (509—513). 
Foia verde isma crétá 
Ni "mí e cé;á 


Neguré,a 
Ci 'mí-e numai de o albé;á 


- om — 


4. ACOMODAREA FORMULELOR 


a) In poesia populará románá 


$ 41. Prin acomodarea formulelor, intelegem potrivirea. 
aceleiaşi formule pentru diferite persone si diferite 
imprejurări. 

Prin acomodare, formulele pe de-o parte ajung a se 
repeta de mai multe ori, iar pe de altă parte capătă şi 
ele un fel de nuantare care le scapă de monotonie. 

Acomodarea formulelor le mai deosebesce şi de refre- 
nurile obicinuite care sînt stereotipe. 

Formulele acomodate nu sint de cât tot formule însă 
nisce formule óre-cum improspétate. 

latá exemple de acomodare de formule din poesia ro- 
mână, colecţia G. Dem: 


Colind de linăr (pag 20! pascí sa ‘mi te "ngrrasi 
"P ` cam sa mi te vind 
Mis'a corí Ce ve;i dorí | . 
cantatori ca 
q nont 2. Pasci murgule pasci 
luccferi luceteri asci ua mit Le hpc! 
spitito: 1 is pititoi 1, Ven ata P 


cá eŭ nu te-oi vinde. 


Colind de om cu trei feciori( p. 22) R P 
| Cântecul sócrei (pag. 271) 
Alemesce limbi de soimí 


limbi dc goímí si grasi berbeci I. Fóe verde de secare 
° la te scóla fetá mare 

Trimese la limbí de soimi H 

limbi de goími si graşi berbeci 2. Foc verde de secare 


dá mai tute sócrá mare 
Colind de tinér (pag. 47) 
1. lar Lisand:u Vodă | Í istristea (pag. 271 
din gurâ-mi grâia | 
și ast-fel ii dicea: 


„Sa mé duc dintr'acest loc 
° | Ca e loc fár de noroc 
2. Domn Lisandru Vcda i yo siliste 
din gura-mí graia far de triste. — 
si ast-fel îi dicea. 2. Sa rémáiü tot intr'un loc 
singură fár de noroc 

p'o siliste 

tar de triste 


Colind de oslén (pag. 55-50) 
1. Pasci murgule pasci 


t3 


vun 


Lond 


Lond 


183 


Iubesc (pag. 303) 


. Jubesce, dragă, tubesce 
dar "nainte te gándesce 


. Iubesce, dragă, iubesce 


că vremea se vremuesce. 


Lelijà Sáftifa (pag.313) 


. Lelita, lelita, 
lelita, Saftita, 
ja est la portita 


. Leliţă, lelijä 


lelita, Saftita 
vino la portita. 


Váduvi[d grasă (pag. 315) 


. Vaduvitá grasa, 
tinérá rémasá 
rumená trumósa 
la ochi mángá'ósá 


. Vaduviţă draga 


tinára şi fraga, 
dragă copilița. 


Ollenesc (pag. 139) 


. Spune-mi, mándro mergi nu 
(mergi. 

ori poteca să-mi deslegí 

din doú'una sâ-mi alegi 

. Spune-mí,mándro,vreí nu vrei 

de mé iei, de nu mé iei, 

că colea mé rógá trei. 


Gràü mărunt (pag. 319) 


. Fóe verde gráú mérunt 


de amorezat ce sint 
nu véd luna pe cer sus 
nicí sórele la apus. 


. Fóe verde grâu mărunt 


de amorezat ce sint 

nu sciü luna pe cer merge 
orí puica la apá trece 
Sa-mi aduca apă rece. 


I. 


N 


kel 


wel 


2. 


Audi lele (pag. 325) 


Audi lele, audi draga, 
audí ;ele, ropa tóca 
esi afară de te 16ga. 


. Audi lele, popa tócà 


esi afara de te roaga. 


Craii (pag. 339) 


„Foc verde si-o lalea 


ce catf. nefcá pe sorea 


. Fóe verde s-o lalea 


ce cau,i leícá pe rosen? 


Só7c'e si luna (pag. 410) 


. Cà mi-a tot umblat 


lumea "n lung si "n lat 


„Ca eu mi-am umblat 


lumea 'n lung ci "n lat. 
g D 


. Puternice sóre, 


estí puternic mare, 


. Puternicul sóre 


ca puternic mare. 


. Printre râmurele 


dalbe pasarele. 
canta In versurele 
si nu prea cánta 
ci se gongânia 
din gurà-mí dicea 


. Printre ràmurele 


nisce päsärele 
cânta "n versurele 
dar nu prea cánta 
ci se vâeta 

din gurá grâia. 


„ De tot ce vedea, 


bine cu-i părea 

ci se mulțumea. 

De tot ce vedea 
mult réü câ-i párea 
nu se mulţumia. 


1. 


Lon] 


= 


Iovan Drgooan (pag. 422) 


Sus pe Cerna, sus, 
mulți voinici s'aü dus 
dar care s'aü dus 
Cerneí nu í-aü spus, 
si tosi s'au repus. 


. Pe mine in sus 


multi voinici s'au dus 
dar care s'aú dus 
Cerneí nu f-aû spus 
si toţi aŭ repus. 


. Si facá-mí sárea 


tot din stâncă "n stâncă 


. Si iacâ-mi trecea 


tot din stáncá 'n stánca. 


. Dalef, máre, (ei coconí 


trei coconi fecíorí de domni 
segefile nu ’nieglaii 
arcurile nu 'ncordafí 


. Atuncí, máre, trei coconf, 


trei coconí feciori de domni 
seze;ile că-şi lua 
arcurile cà-'s&í trágea. 


Holera (pag. 433) 


. Colo "n ţara muscáleascá 


pe ulifa armenéscá 
este o şandră figänéscä 


. Colo ?n tara muscáléscá 


pe ulifa armenéscá 
tot la sandra tigänésca. 


Sarpele (pag. 440) 


. Mai copile, mic de stat 


dar la minte infepat 
tie, vere, pará-fí bine 
cá nicí ésta nu maí vine 


. Mai, copile, mic de stat 


dar la minte intepat 
lucru nu-fí pará ciudat 


184 


Balaurul pag. (444) 


1. Voínice, Husan 
tinér moldovén 
e 


2. Voínice Hugan, 
vitéz moldovén. 


Radu Şerban Basarab (p.478-80) 


I. Frunză verde artäras 
vino 'n coace ciobánas 


2. Frunză verde artäras 
ian ascultă flácáías. 
e 


3. Frunză verde artäras 
ian ascultă ciobänas. 


Fu'ga (pag. 509-513) 


1. Adi e Luni si mâni e Marţi 
plecă Costea la Galaţi. 


2. Adi e Luni şi mánt e Marţi 
vine Costea din Galaţi. 


1. El la stâna se ducea 
prin perdele de 'ntorcea 


2. El la stâna de-ajungea 
prin perdele de umbla. 


Sanislav (pag. 574) 


I) pân” îţi vede co ajungeţi 
colo la Vadul surpat 
că muma lui Stanislav 


2. Si 'ntr'o clipă ajungea 574 
ână la vadul surpat 
a muma lui Stanislav. 


I. lată, máre c'ajungea 
mai din josul vaduluí 
Vadului Venezului. 


2. Pâna "n josul vaduluí 
Vadului Venezuluf. 


El cánd se simtia legat 
numaï din brate misca 575. 


El, legat de se simtia 
numaí brafele-sí misca 575. 


Doicil 


. Din drumul 
Bucéguluí 
deliul 
Tátaru'uf (pag. 577) 


2. deliul Tátaruluií 
din fundul 
Bucégulut 


. Cu célmaua 
capului 
cát rofita 
plugulut 
cu gura cát beldia 
cu trupul cát butiea 
deste ca resteile 
máni ca putineile 


. cu gura (pag. 579) 
cit MA 
cu trupul 
cát butiea 
cu degetul 
cát resteiul 
cu mána 
cát putineiul 


Toma Alimos (581) 


I. Séde Toma Alimos 
haíduc din Tara de jos 
nalt la stat 
mare la sfat 
gi vitéz cum n'a maí stat. 


2. D'aleí Toma Alimos, (582) 
haiduc din féra de jos, 
nalt la stat 
mare la sfat 
pe la mine ce-aí cátat 


3. Savaí Toma Alimos 583 
haiduc din féra de jos 
nalt la stat 
mare la sfat 
$1 vitéz cum n'aí mai stat 


1. Codrul se cutremura (582) 

ulmi si bradi 
se clatina 

fagi si paltini 
se pleca 

fruntea de í-o récoria 
mâna 
de i-o séruta. 


2. Codrul se cutremura (p. 584) 
ulmi gi bradí 
se clatina 
fagí si paltini 
se pleca 
frun'ea 
de i-o récoria 
mána 
de Lo séruta 


1. pán’ la Paltinií trásnití 
unde-s fraţii popositf 


2. pân’ la Paltinii trásnifí 
la vofnicif poposiif (p. 584) 


Gheorghelaş (pag. 592) 


I. tot la capul plaiuluí 
la stána visteriului 


2. cam la capul plaiulut 


la steaua visteriulur. 


1, Frumusel că mi-l lega 
pe Pläisor l'aducea 

In cisläü când cobora, 
se pleca ca sá bea apă, 

Macoveíü îf da în céfa 
de bea apá singerata 
cu másele-amestecata. 


2. Frumusel tu mé legaí 593. 
pe Plái:or mé coborai 
si, când fuse la Cislaú 
si beau apă din Buzcú 
tu-mí daí cu cisma "n céfa 


‘2. Mai Vasile Bolbocene 603. 
Bolbocene 
Románcene 


de beam apă singerută 
cu másele amestncată. 


Burulén (601) 
I. Vr'o cinci-decí de cositorí 


patru-deci adunátori 
sá-mí coséscá fân cu flori 


| f. Nu's femee, conciü port 603. 
| ca sá dici că ep nu pot. 
ci-s vofnic cu cománac 
savai, cincí-deci cositorí 601 | 
patru-deci d'adunatori 
sá cosésca fan si flori. | 


cu gépte poteri mé bat. 


2. Nu sint femee cu conciü 
sá dic cà "n luptá nu pociú,. 
ci-3 voinic cu cománac 
cu noué zapcil mé bat, 


Bolbocean haiducul 


1. Mat Vasile Bolbocene 603. 
Bolbocene 
Romnicene 


b] In poesia populară străină 

X 42. De şi nu dai aci exemple, totuşi cred cá si în 
poesia populară străină se intrebutézä acomodarea for- 
mulelor. 


D. CELE NECOMUNE 


5. Care şi nici de constrat 


S 43. Aci e vorba de care cu înţelesul de: unir, alții, 
ca in: 
Care vin 
Cure se duc 
si de care ce se repetá de mai multe ori. 

De asemenea si despre nici care se repetă. 

lam numit care şi mici de contrast de si pote mai 
bine ar fi fost a se numi care si nicí descriptivi. 

Care si nicí de contrast saú descriptivi sint proprii 
poesiei populäre române. 

Poporul adese ori in loc de care intrebuintézá prepo- 
sitiunea de, spre pildă: cel de vine, in loc de: cel care 
vine. 

latá càteva exemple din Colectia G. Dem: Å 


Ollánesc (pag. 315) 
Vino, mandro, cá nu-s lup, 
Nici vr'un cáne să te rup. 
Arde foc in Bucuresci (322; 


Nici sciipcarul 
Cu scrinca 
Nic? cobzarul cu cobza 


Mama si Tala (323) 


Cà n'af baní ca s'o platesci 
ict lacrămi ca so jelescí 
-Nici popie ca s'o grijesci 


Puisorul men (328) 
Nică bine, nici reú nu-mi pare 


Numaí la ficaţi mé dore. 


Barbul (329) 


Cu mici nici n'am ce vorbi 
Nici nu pot a mé iubi. 


Bulacul (330) 
Aict muere, nici copii 
Nici un fel de capétáiü. 
Hora Ciuciului (341) 


Nici c'audf si încă vedí 
Nici cá sufer nu mé credi. 
Narámea cea frumósá (405) 


Nici sub lume, nici sub sóre. 


Sorele si luna (414) 


Nict n'a cunoscut 
Nic? n'a pomenit. 


Ivan lorgovan (418) 


Nici cá-mai vorbia 
Nici cà mai gândia 


— — 


Oc násdrávand 


(435) 


Nici iarbă páscea 
Mici apă nu bea 
Nici umbra-i plăcea 


Balaurul (450) 


Nici că se oprea 
Nisi ca-o acculta 


Brumarul 


(453) 


Da nu-s fata 

Nici nevastă 

Nut dina 

Din cer picata. 

(460). 


Manole 


Nic se "mpedica 

Si nici se "ntorcea 
Nick voíú sá maí fie 
Vici vorú sá se scie 


Kara Gheorghe (482) 
Sá lase Giurgiul sărac 

Nici cadiná cu barbat 

Nict un Turc de însurat 

Nici fete de măritat 

Nici célmale de purtat. 


Jär, tot Ruso-Moghiará (1848-48) 


Imbrácatí in haine verdi 
Nici sa-i vedi nici să-i visedü 


Mihul Sglobiul (406). 
De loc numi apasă 

Nici seaua 

Nici zaua 

Nici dalbe zarpale 

Nici scumpele arme 

In noí sá nu daí 

ict så nu ne tai 

Nici sá nu ne strici 

Nimic så ne dicí 


Stefan- Vodá (pag 5) 
Nict haíne n'am ponosit 
Nici Voda nu m'a gonit 
N¿-1 mie nu mi-a sosit 
Vremea de căsătorit. 


Stanislav (576) 


Nici un réü nu ţi-am facut 
De ce la Turci ne-ai vândut. 


Docil (578) 


Nici haine n'am ponosit 
Nici mie nu mi-a venit. 
Nici luna nici sorele 

Nici câmpul, nici pajistea 


Golea Ilaiducul 


Nici fierul 
Nici oţelul 


(589) 


Stunisluv (576) 


Da sluga lui Nedelea 
Care bea 
Si chefu'a 
Gheorghelast (393) 

Care focurí c'aprindea 

Care mâmăligi facea 

Dar el máre, nici vorbia 

Nici vreme nu zábávia 


158 


——— —— — — —— 


| 
| 
| 
| 
| 
| 


Pelcul Haidacul (609) 
Care máre se afla 
Care de se aduna 


Agus al lui Tonalà 
Nici mai mut cá nu trecea 
Nici mai mult nici mal putin. 
lencea Sabiencea (639) 
Nici murgul nu m'a trântit 
Nici haine n'am ponosit. 
Kira (643) 


Nici colo la noi 
Nici aicí la voi. 
Neguja (659) 


Nici la subauori 
Nici la ochisori 
Si mici la cápsort. 


Tudorel (672) 
Nici tara Nemiéscä 


Nici pa Románésca. 


Milul (683) 


Nici juncani( n'am perdut 
Nicí sub fag m'a doborit. 


6. NUMAÍ EMFATIC SAT ISOLATOR 


S 44. Acest numai, in poesia populară şi mai ales in 
cántece réspándesce un aer deosebit de melancolie. Cànd 


cantá poporul : 


Tóta lumea réü cu mine 
Numai Dumnedeú cu bine... 


Acest numai te face sá simtistarea de isolare in care 
se simte cl. Pentru acest motiv il numim isolator. Il mai 
numim si emíatic pentru cá prin el se pune mai ín evi- 


dentá starea de isolare ori imprejurárile exceptionale in 
care se simte poporul si care "i pricinuesc mcmentele de 


melancolie. 


Si acest numai este caracter deosebit al poesiei ro- 
mânesci pentru cá corespundétórele din celelalte limbi 


pare cá naŭ atâta putere. 


lată câteva exemple din poesia română Colecţia G. 


Dem: 


Cánlece de lume (Doine) 
Singur pe lume (pag. 283) 


Numai mie n'are cine 
Dureiile sa'mi aline 


Se ?* e e 


Numaí pentru mine nu e 
Inimiére "mí ca să-i spue. 


Cántece Erotico-Bahice 
Tolă lumea (pag. 314) 


Numai puica mé iube:ce. ... 
Numai puica mé primcsce. 


Totă lumea mé urásce 
Numaí puíca mé fubesce. 


Imbelránilul (pag. 327 
Frunquli;a érbá verde 

Numai cine-mi scie, crede 
Patima'n care mé vede .. 


Numai cine-a păccut dorul 
Scie cin'mi-a albit pérul. 


Stanislas (pag. 574) 


Numat una réspundea 
Numat una le spunea 


El legat de se simt'a 
Numai braţele ’si mişca. 


Cânlece domestice 


Nincuja Caudului (pag. 635) 
Dar feciorul de 'mperat 

Numai capul de-l vedea 

Pe hanger mâna punea ... 
Numai pentru llinca. 


Marcul Vilézul (pag. 667) 
Si la vînt ca-l arunca 

Numai pulberea-i mergea 

Şi numai atunci mai bea 


Tudorel 


(pag. 


Numai unul nu-mi pleca 
Numai unul rămânea 


Tudorel (vanäntä) (pag. 680). 


Numan ie se scula. .... 
Numai voíca se scula. 


190 


7. CÁ NARATIV 
S 46. Pe acest că il numim narativ pentru cá nare altă 
intrebuintare de cât susţinerea sirului naraţiunii, fiind din 
punct de vedere sintactic, de altfel, netrebuitor. 
Acest ci de obiceiú se construesce cuimperfectul, de 
pildà : 


In Brumărel (pag. 451) 


Drum de-a lungul apuca 
Poticufa cá 'mí tinea... 


Pér din cap dárapéna, 
Fir cu fir cá şi-l smulgea 


P d 


P'améndot ii cununa, 
Mândra nuntá câ făceu. 


Se construesce însă şi cu perfectul, de pildă: 


Cot la cot că i-a legat 
Și la sorţi că i-a luat. 


lată câteva exemple de întrebuinţarea acestui ca 
in poesia populară română. Colecţia G. Dem : 


In Dobrisan (pag. 474). 
Dobrisan cá 1-a oprit 
Si la el f-a poposit. 
In Stefan-Vodá (pag. 503). 
Mâna dréptä 
că punea 
Din tulpina 
cal scotea. 

In Fulga (pag. 511). 
Toţi cioban'i că 'ntreba 
Dar nici urul nu scia. 

In Vălean ipag. 558). 


Apoi nunta cá fácea 
Cu popă se cununa. 


191 


In Stanislav (pag. 574) 


Turci p'aiurea de "mí umbla 
lată, máre c'ajungea 


In Ghiţă Cätänufi (pag. 630) 


In dél, máre, cà '1 chemá 
Pâna Ghiţa cá prea. .. . 


Până masa se 'ncheea 
Toit vecinii cá chemă 


Atunci socrá-sa "f dicea 
Si din gură că "i gráta 


In Marcu-Vilézu (pag. 665) 


Si turcul mi se scula 
Si "n picióre că sárta 


Sluga, mare, c'asculta 
Tot ce "n casá se vorbía, 
Si prin usa cå vedea 
Tot ce "n cusá se facea. 


CELE TREÍ CARACTERE CUNOSCUTE 


S 47. Sint vro trei caractere ale poesiei populare, care 
au fost observate innainte de studiul de faţă, dar maŭ fost 
explicate. 

Aceste sint : 

1) Intrebuintarea lui de, 
2) U final sunátor, 
3) Rima asonanticá. 


1. Intrebuintarea lui de 


$48. S'a observat mai de mult in poesia populară prc- 
senta unuí de, adaos fárá nici un rol altul de cát póte 
pentru eufonie, servind câte odată ca articulatiune iniţială 
unei vocale ori unci silabe ce începe cu o vocală. 


102 


Acest de insá nu e un caracter al posiei populari 
pentru cá nu se gásesce ín tótá tará, nu e general. Ba 
chiar si in colectiunea G. Dem. il gásim in vro cáteva 
cántece dictate de Petrea Cretu Solcanu läutarul Bräilei ; 
intrun càntec la inceputul cáruia G. Dem. pune notita : 

Scris parte la 1870 dupá repausata mea mumá, parte la 
6 August 1883, după Petrea Creţu Salcanu la Lacul-Sărat. 

In vro câteva cântece adunate de la deferi[i lăutari ;. 
si intrun căntec reprodus de la Anton Pann din Spitalul 
Amorului 

Se pare că acest «e este numai un provincialism, care: 
dacă se gásesce în mai multe locuri e forte posibil sá fi 
trecut de la láutar la lăutar. E forte posibil ca Petrea Creţu. 
Solcanu lăutarului Brăilei să-l fi avut din origine comună 
cu Anton Pann care a trăit pe la Galaţi. 

Si Petrea Creţu Solcanu la câţi na putut el să-l dă-. 
ruéscá impreună cu cântecele şi improvisárile lui! In tot 
casul nu putem primi fără dovedi îndeajuns ca fiind ca- 
racter al poesici populare un lucru al cărui rol nu se 
simte, ori al cărui rol e aşa de mic. lată ctâeva exemple: 
din colectiunea G. Dem: 


I. Foicicá de bujor 
Dar un hof de vánátor 
Smulse trei fire de ptr 
Si fácu d'un lâtisor 


tv 


. Si mé duse la domnie 
ca sa fiu d'a lor soţie. (p. 280). 


3. La Trandafirul al mare 
Sa tacut d'o adunare :p. 297). 


4. Vestea, máre, se ducea 
Vestea, mare, d'ajun;rea 
Tocmaí de la Bucurescí 
La Chiajna si la Giulescí, (p. 298). 


. Catarúá érba cáte-un fir 
Sa gasesc d'un trandafir. (p. 304). 


SL 


6. Foicicá verde, fóe 
D'ar da D-geü do plóe (p. 305). 


7. Otíü iubi d'o nevestica 
Sa stai nóptea fára frica. (p. 315). 


8. Fóe verde și-o cráifA 
Am avut d'o puiculifá. (p. 319". 


9. Sá dea D-deü sá móra, 
. Sá mé fac do vrábióra 
Sa'i mánánc din coliviórá (p. 328). 


In exemplele: 1, 2, 3, $ si 9, se vede cá acest de 
pote să aibă inteles de ca, adică: un fel de: 
- 1. Si fácu ca un läfisor sau un fel de látisor; 

2. Ca sá fiú ca a lor sotie; 

3. Sa fácut ca o adunare, saú un fel de adunare ; 

8. Am avut ca o puiculitá, ori un jel de puiculità ; 

9. Sá mé fac ca o vrábiórá saü un fel de vrăbidră 
O pasáre Ore-care. 

In exemplul 4, de are intelesul obicinuit de: in cát: 

Vestea se ducea, in cd! ajungea tocmai de la Bucu- 
resci la Chiajna. 

In exemplele 5, 6, 7, de are inteles de vre din 
vreun, vro: 

vrun trandafir; 
vr'o plóe ; 
vro nevesticá. 

In aceste trei exemple din urmá (5, 6, 7), de acesta 
e aprópe fárá inteles, si dacá ar fi sá fie el un caracter 
al poesiei populare — adicá al versului popular, ar 
trebui ca ast-fel, fără înţeles să he intrebuintat pre- 
tutindeni. In acest cas am dice cá e pur şi simplu eu- 
fonic. 

Pote că acest de să fie de final de pe la gerundiile 
care în versuri au fost urmate de un sau o, mai ales 
in cesurá, şi apoi sa generalisat şi in locuri unde nu 
era gerundiú. de pildă de la: 


13 


19 


Cátaíü érba cáte-un fir 
Si gásind un trandafir 


sa putut face: 


Catatü érba cáte-un fir 
Si gásitú d'un trandafir. 


Si acésta se póte cu atit mai mult cit intrebuintarea 
gerundiilor este mai obicinuitá la cárturari, cáci láutarii 
tin mult sá imiteze pe cárturari. 

Ast-fel acest de ar fi de originá cárturáréscá, tre- 
cutá prin láutari; deci cárturáresc, láutáresc, iará nu 
popular, ori cel putin încă nu popular. 


2. U final, sunátor 


S 49. Se scie că articulul'enclitic sai postpositiv masculin 
I, in vorbirea populară sa perdut, adică nu se mai aude 
la nominativ ‘si acusativ. Poporul nu dice a venil stă- 
pinul sau am văzut pe stăpinul, ci a venit stăpinu sau 
am vădut pe stăpinu. In locul articulului, adică, la urma 
cuvîntului a remas numai acel u, acel vechii u, la care 
in vremuri sa fost lipit prin postpunere articulul /u. 
Ast-fel cuvintele acestea masculine, in limba poporu- 
lui, când trebue să fie articulate, sînt terminate ín u, 
la singular şi anume întrun u sunátor. In cântec, însă 
în multe casuri, când sint în rimă atunci de asemenea 
capătă un u fiind sunător. Acest u sunător, ritmic -— 
căci e provocat din causa ritmului—se intilnesce la 
urmă, adică în rima acelor versuri care după pronun- 
tarea literară sint in mésurá de sése silabe şi pe care 
poporul le cântă ca şi cum ar fi de sépte silabe şi 
fiind-cá mai tâte cântecele, în rominesce, sint, adică 
se cântă pe măsură de şepte sau opt silabe, de aceea 
mai tote versurile, care ar fi să fie terminate în con- 
sonă, sint terminate în u sunător Si fiind-cá cele mai 


195 


multe versuri sint terminate ast-fel, de aci resultá cá 
sunetul caracteristic al rimelor populare romàne este 
u, adică u sunátor. 

Cred cá nu e nevoie sá mai amintesc cá la plural 
poporul dice: stápdni, nu stápdnii adica cu un í sunátor 
nu cu îi. 

Din acest punct de vedere versurile din colectia G. 
Dem. sint gresit transcrise, cáci in loc ca cuvintele sá 
fie scrise aşa cum le pronunţă poporul, ele sint orto- 
grafisate după ortografia de pe atuncea a Academiei 
Románe. latá de pildá, un cántec, care dupá cum e 
scris, nu scim cum ar trebui să fie cântat ca sá nu 
i-se strice accentul románesc. In colectie e tipárit cu 


u scurt, ast-fel : 
Arda’lü foculú bárbatú 
Cum mé bate turbatú 
Mé pisazá ca merü 
Si mé smulge de perii! °). 


In cântare ar trebui sá fie accentuat ast-fel : 


Arză-l focul bărbat 
Cum mé bate turbat 
ME pisézà ca mër 

Si mé smulge de păr; 


insă în cântare poporul pronnntá aşa, cu u sunător, si 


fâră Í: 
Ardä-l focu bárbatu 
Ca mé bate turbatu, 
Më pisézá ca mru, 
Si mé smulge de peru 1). 


U sunátor este un caracter al poesiei populare ro- 
máne. 


*) pag. 274, Gh. Dem. 

1) Cantecul acesta de il citez ca exemplu din colectia G. Dem. 
totuşi nu e chiar popular ci e tâurit de Anton Pann. Vezi colecţia 
G. Dem. pag. 274: Femeea Bátuta. 


196 


3. Rima asonanticá 


$ 50. Când doué versuri se termină in aceeaşi silabă, 
atunce acea silabă comună aménduror versurilor consti- 
tuesce ceea-ce se numesce rimă. Rima este o păreche 
ori o ingeménare de silabe alăturate în paralel, si în 
cuvinte deosibite. 

Rima este o particularitate a poesiei moderne, de 
si sint limbi a căror poesie sau mal bine ale căror 
versuri nau rimă. 

In vechime nu era rima şi nu se scie cât vă trăi 
in viitor, totuşi pentru diua de astă-di noi judecăm 
rima aşa : 

Rima in românesce incepe cu silaba accentuată. Si- 
laba accentuată formeză capul rimei. Când accentul e 
pe ultima, atunci rima are numai cap, fără picióre. 
Acesta sa numit şi rimă masculină. Când accentul e 
pe penultimă atunci rima are şi cap şi picióre. Acesta 
sa numit rimă feminină. Când accentul e pe antepe- 
nultimă atunci rima are cap şi piciore şi mijloc. 

După cum vocalele si consónele corespundătore sint 
ori nu acelési, rimele se numesc: bogate, sărace şi a- 
sonante. 

1. Rime bogate: 


. ( inchi-de-te 
De trei silabe: | qeschi-de-te 


De dous silabe: impar-te 


( despàr-te 
: . ( ná-sós 
De o silaba. ( o-sds 
2. Rime sărace: 
| m . ( dà-càá-se 
De trei “silabe : ( rü-pé-se 
( cár-te 
De dous silabe: ) păr-te 
( de-sàr-te 


(nor scèt pus 
De o silaba: ) mor tôt sus 
(vor bot rús 


| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 


197 


In rimele numite bogate atát vocalele cát si con- 
sónele corespundétóre sînt tocmai acelési. 

In rimele numite sárace numai vocalele corespundá- 
tore sint acelési, iar dintre consóne trebue sá fie a- 
celeasi numai acele din silaba ultimá; si anume cele 
ce urmézá vocala. 

Rimele bogate se mai numesc si rime perfecte ,de 
si noué ni se pare cà perfecte si chiar bogate mai 
degrabá ar trebui sá se numéscá rimele cele-l'alte care 
de obiceiü se numesc sarace. 

Rimele sárace cuprind o frumósá varietate de con- 
sóne, pe cánd cele bogate sint chiar monotone. Se 
pare cá cei-ce au impártit rimele in bogate si sărace 
aü aseménat bogátia rimelor cu bogátia economicá. 
Un om cu dare de máná isi face tótá mobila la fel 
si nu e monotonie ci bogátie; pe cánd un om cu 
mijloce mai restrinse ísi pune mobilă de câte feluri 
ii dă mâna, pentru că nu-i dă mâna să facă la fel. 
Audul însă nu scie să facă acestă alegere. audul se 
vede cá e mai pretentios de cât vederea: vederea se 
simte mulţumită întrun salon cu totă mobila la fel, pe 
când audul nu se simte satisfăcut numai de acelési 
sunete. | 

Deosebirile acestea, insá, vin si se duc cu timpul, 
ca si gusturile ómenilor ca si aprecierile criticilor saü 
stilistilor, retorilor, etc. 

Astá-di s'a schimbat si moda cu mobila la fel. 

3. Asonanje se numesc acele rime care fac servi- 
ciul de rime, dar care nu indeplinesc conditiunile ce- 
rute pentru a fi rime. latá exemple de asonante din 
colectia G. Dem. pag. 311, 512. 

Cine mi place eŭ nu "i plac 
Doru "1 duc si doru îi trag 


Fóe verde sálciórá 

Cât fine diua de vară 
Gráu * mic şi diua "i mare 
N'ét fi maí puténd de sale 


198 


Ba secera n'oiü lása, 

Vorba nu ti-oiú asculta 
Marióra dintre bălți 

Cu dragostea "n patru parti 
Na de la mine cinci slott 
Si nu te tubi cu toft. 


Marióra din Potlogi 
Tu te mânii, tu £e 'n£orci 
Tu iar de neïca te rogi. 


Cánd toca la Radu- Vodá 
Eu stam cu puica de vorbă, 


3i Portam de drague. 

In aceste exemple vedem asonante de una, doud si 
trei silabe. 

In poesia cultă rimele cu cât s.nt de mai multe si- 
labe cu atât par mai frumóse, asa că pentru ca o 
rimă să he perfectă parcă ar trebui să fie de cel putin 
trei silabe. In poesia populară insă lucru se petrece 
alt-fel. Poporul işi cântă poesiile, şi in cântec, de o- 
biceiú in melodiile populare, resună numai una sau 
doué silabe de la urmă, ori am putea dice mai bine 
nna saù două bătăi de tact de la urmă. Ariile popularu sînt 
de obiceiú tăete pentru rime cu doué silabe şi de a- 
ceea o rimă de trei silabe e pronunţată în cântare ca 
una de doué, de pildá rimele de trei silabe, adică a- 


sonantele : 
Pa-je-ste 
Dra-go-ste 


Sint pronuntate : 
Pàje-ste 
Drago-ste 
Pe de altá parte rime ori asonante de o singurá 
silabá sint pronuntate in cántare ca si cum ar fi de 
doué silabe căci li se adauge la sfârșit un u sai 1 
ritmic, sau tot din pricina ritmului cântării li se lun- 
gesce vocala finalá. De pildà, in cántare in loc de: 


199 


Dee ) de o silabá 


poporul pronuntà : 


jedes | in douë silabe 


De asemenea in loc de: 


balfí 
Pod | de cáte o silaba 
toti 


poporul póte sá pronunte in cántare: 
bal-ti 
pM | cu doué silabe 


zlo-fi 
to-ti 


` 


In felul'acesta vedem cå ín poesiile populare cele cån- 
tate, asonanfele nu mai sint asa de asonante ci ajung 
sá fie a própe rime, si am puté dice chiar rime, de 
óre-ce in cántare partea cea mai resunátóre, vocala 
saü vocalele finale, sint la fel si sunátóre, iar consó- 
nele care diferă sint nisce articulatiuni care trec aprópe 
ne bágate 'n samá. De pildá, din asonantele. 


plac 
trag ! 
balti, 
parti 
zloti 
toti 


in cântare se aud rimele: 


à—cu 
à—gu 
a—ti 
á-—ti 
o—ti 
o—ţi 


Se vede dară că din causa cantării poesiile popu: 
lare nu perd nimica prin accea că intrebuintézá aso- 
nante în loc de rime proprii dise. Ast-fel asonantele 


200 


pot sá fie intrebuintate ín tótá libertatea si constitu- 
esc un caracter al poesiei populare. 

Poesiile populare care nu se cântă, de obiceiü se 
recitá, si recitativul popular este tot un fel de cántare 
in unison 1). 


ø 


—— . —— —— 


I) Eram faţă într'o di când cine va își dădea ostenélä sa convingă 
pe un ţăran ce frumóse sint poesiile lui V. Alexandri. Ii dadu un 
volum din biblioteca Minerva şi puse pe un báét sá citésca, 

Báétul citi: Mándrulitá de la Munte, Teranul ascultă o bucata 
apoi dice: 

— Ei, Domnule, asta'i fuumósa, dar fára diblà (vi6ra) nu faci 
nimica. | 

Téranulut îi place poesia dar cântată. 


ORIGINA LITERATURIÍ POPULARE 


o. 


CONSIDERATIUNI 


§ 51. Apele cele mari se formézá din cele mici, din 
isvóre, din picáturi; dar trebue mai nainte de tóte sá 
fie apá de unde sá viná si picáturile si isvórele. 

Ca sá gásim origina literaturii culte, pentru timpu- 
rie moderne ar trebui sá mergem páná la inventiunea 
tiparului si a hârtiei, iar în timpurile vechi la origina 
scrierii. Pentru ca sá gásim insá origina literaturii po- 
pulare ar trebui să mergem până la origina limbii sau 
a vorbirii sau a celor dintâiu mijloce prin care Omenii 
se puteau intelege intre ei pentru a "st comunica ideile 
si sentimentele. 

Nu mergem însă până acolo. Nu întrebăm pentru 
ce s'a născut literatura populară pentru că scim că 
omul precum are nevoe de hrană, de imbrăcăminte, de 
adăpost, aşa are nevoe şi de a gusta frumosul şi de 
de a-l exprima. Nu vorbim nici despre felul cum şi-a 
exprimat omul frumosul la început, ci am voi să scim 
numai cum şi-au luat nascere principalele genuri lite- 
rare care constituesc literatura populară cea nescrisă 
cea orală. 


202 


Ca sá putem ajunge la acest lucru, sintem nevoiti 
sá incercám a face o schitá de clasificare a materia- 
lului literaturii populare orale. 


Clasificarea literaturii populare 


$ 52. Până acuma sau făcut doué feluri de clasificări 
in materialul literaturii populare. 

De-o parte diferitele clasificări speciale pe care di- 
feritii folklorişti le-au făcut în colectiunile lor asupra 
materialului adunat de ei; iarpe dealtă parte clasifi- 
cările generale in care fokloriştii aŭ căutat să cuprindă 
intregul material de folklor- 

Clasificările speciale putem dice că sint tote bune 
de óre-ce nu ne interesézá de cát ca să ne servéscá 
de indreptar intro colectiune óre-care specială. Cla- 
sificárile generale, insá, nu par destul de reusite, de. 
óre-ce diferentele specifice ale claselor nu sint destul 
de hotárite, materialul dintr'o clasá trece si in altele. 
marginile logice ale claselor nu sint respectate. 

Greutatea cea mare ce s'a intimpinat a provenit de 
acolo cá nu s'aü márginit, ca in literatura cultá, nu- 
maí la productiunile estetice, ci aü càutat a cuprinde 
in clasificare intregul material de folklor adecá tóte 
productiunile populare. 

Altă greutate resultá de acolo cá nu sa luat ca 
punct de vedere al clasificării caraterile naturale de 
formá si de fond ci s'a luat cáte un caracter putin de- 
finit, cum e, de pildà, scopul. Asa din punct de ve- 
dere al scopului s'a împărţit intregul material de folk- 
lor in: literatura copilăriei, a tinereții, a bárbád[iel şi a 
bëtrdnetil. 

In clasificarea nóstrá noi impártim intregul material 
de folklor, dupá jormá in trei clase: 


203 


A. Productiuni populare in prosá, 

B. Productiuni populare in versuri, 

C. Productiuni populare in prosá cu versuri, 
Conţinutul acestor clase il impärtim după fond si 


anume. 


204 


C 
PRODUCTIUNI POPULARE IN PROSA CU VERSURÍ 
SA 


OBSERVATIUNÍ ASUPRA CLASIFICARII 


S 53. La productiunile populare in prosá, am des- 
pártit de-o parte pe cele cu fond narativ, adică pe 
acele în care predomină fapte petrecute în timp; şi de 
altă parte pe acele cu fond descriptiv, adică pe acele 
in care predomină lucruri ce se află în spații. 

La productiunile cu fond narativ am întrebuințat nu- 
mirea de povestiri superstifióse pentru tot felul de po- 
vestiri despre stafii, strigoi, fee si ori-ce finti fantas- 
tice şi mitologice. 

Cele cu fond descriptiv de şi sar páré că sînt lu- 
cruri care se întâlnesc numai în practică, totuși atât 
obiceiurile cât şi prevederile şi lécurile poporul le des- 
crie întrun mod deosebit al seu, am pute dice întrun 
mod stereotip, cu anumite expresiuni şi cu anumiţi ter- 
meni Ore-cum tecnici, aşa în cât aceste descrieri for- 
mézá Ore-cum un gen aparte. 


205 


Productiunile pe care le-am numit religióse, de si 
astă-di numai sint religióse, ci aparţin în cea mai mare 
parte la obiceiuri, totusi le-am numit religióse pentru 
cá credem cá prin origina lor se rapórtá la cult. Pe 
de altă parte, de si aceste productiuni se rapórtá mai 
tote la obiceiuri totuşi ele formézá un gen aparte, un 
fel de formule, un fel de material oral, ritual care 
intoväräsesce practica diferitelor obiceiuri. 

Am numit productiuni dramatice pe acele produc- 
tiuni practice care intovárásesc Ore-care exibitiuni ma- 
teriale, ca: jocul pápusilor la vicleem; jocul irodilor la 
irodi; stéua si lucéférul la cântecele de stea; capul de 
porc la Vasilca. 

Póte că aci ar trebui clasat si jocul caprei sau bre- 
xaci sau turcei sau furceï sau mulangei ; precum si ca- 
loianul şi paparuda. | 

Tote acestea sint, in felul lor, exibitiuni dramatice care 
in cursul vremilor s'aü alipit de rugáciuni saú rugáciu- 
nile sau alipit pe lăngă ele. Acesta se va dovedi in 
viitor prin studii speciale aprofúndate. 

Productiunile a cáror formá este prosa amestecatá 
cu versuri, ori mai bine, póte, a cáror formá e neho- 
táratá, cáci unele sint in versuri altele de acelas fel 
in prosá cu versuri ori numai în prosá, nau de comun 
intre ele de cât acestă formă nehotărâtă ori ameste- 
cată, în fond însă mai tote sint nisce formulc, fie didac- 
lice ca ghicitorile, proverbele, gicătorile şi fränturile de 
limbă; fie sociale ori satirice ca glumele şi parodiile; 
sau amusante ca jormuletele de la jocurile de copii, ori 
privitore la lécuri, cum sint descdntecele. 


A) PRODUCTIUNILE POPULARE ÍN PROSA 


—— 


DESPRE BASME 


Numele Basmelor 


S 54. Revenind la chestiunea originii literaturii po- 
pulare, dintre tóte productiunile in prosá începem cu 
origina basmelor. 

Forte tárdiú aŭ început învățații sá bage in samă 
literatura populară şi ca dovadă avem faptul că d'abía 
pe la 1812 apare prima colectiune sistematică de basme 
din Europa, acea a fraţilor Grimm. 

Ca să găsim origina basmelor e natural să ne în 
trebăm mai întâiu dacă nu cumva numirea basm ne 
pote da vre-o lămurire. 

Cuvintul basm, însă, la noi îl găsim alăturea cu cu- 
vintul poveste; iar unii au mai alăturat si cuvintul mit 
şi pe acel de fabulă. 

Trebue deci mai înnainte de tote să vedem în ce le- 
gáturá se află toţi aceşti termini şi dacă nu cumva, 
aflându-se în vr'o înrudire, am pute din acestă înrudire 
trage vre-o incheere în privirea originei basmelor. 

S 55. In privirea terminilor: basm, poveste, mit fa- 
bulă, iată ce dice Dl. B. P. Hasdeu, autoritatea supe- 
riórá de la noi în materie de folklor : 

«Cuvintul nostru basm ") este de originá slavicá insá 
«numai ca material brut. 

« Românii imprumutará pe cale cárturáréscá pe palco- 
«slavicul basni «fable» care nici o dată nu insemnéza 
«la slavi basmul propriú dis «conte», ceea ce se chemă 
«rusesce «skazka», polonesce «bajka» bohemesce «bagka» 


*) Rev. Nouá an VI, No, IO p. 369—390. 


207 
«bulgáresce si sérbesce eprikazka». In limba literará, sub 
«formele basnă si basnu, cuvîntul cel paleo-slavic a pás- 
«trat la noi tot-d'a-una sensul seu primitiv de «fabulá» 
«sau «apolog» cu nuanţa cea obicinuitá de «minciuná». 
S 56. «Pe acest basn graiul poporan la prefăcut fone- 

«ticesce în basm si i-a dat sensul precis de econte» fá- 
scändu-l ast-fel să nu se mai confunde cu noţiunea de 
«fable» şi mai cu samă cu aceea de «mensonge», căci 
«téranul, dupá cum vom vedé mai la vale, crede n 
«posibilitatea si chiar in realitate celor povestite an 
«basme, încât pentru dinsul basmul e departe de a fi 
«minciună, iar când recunósce si el că e minciună, 
«atunci nu este basm férünesc, ci basm din lume, 
«ca în oratia de nuntă din lalomita : 

«Nu gândiţi că vorbim glume 

«Ori niscai basme din lume. 


(G. D. T. poes. pag. 172). 


«Din dată ce nu' vine a crede intro naraţiune ce 
«i se presintá sub numele de basm, téranul caută ai 
«da un epitet, prin care so inláture din sfera basmelor 
«propriu dise. Aşa este basmul cu cocoșul roșu, nu- 
«mele unei glume copilăresci ajuns a fi o locotiune pro- 
«verbialá cu sensul de o flecărie fără sfârşit. Ast-fel 
«e mai cu deosebire, aşa numitul basm cu minciu- 
enile, al căruia însuşi numele arată că pentru popor 
:cele-l'alte basme nu sint de loc cu minciuni. In acel 
«basm cu minciunile (Fundescu p. 93) un herghe- 
«legii îşi perde herghelia întrun dovléc sai întrun 
:pepene şi o tot caută în zadar trei dile, apoi pe capul 
«unei albine, injugate la plug cu un boi, cresce un nuc 
«etc..., adică nu se povestesc lucruri supra-naturale ci 
«se indrugá nisce absurditáti, iar poporul face tot-d'a-una 
«o mare deosebire intre supra-natural şi între absurd. 
«In absurd el nu crede, în supra-natural da. 


208 


> Transitiunea logică a poleo-slavicului bassi «fable» 
«la românul basm «conte» se explică prin strinsa în- 
«rudire a ambelor genuri de naratiune. Latinesce, ca 
«si grecesce, ele purtaú unul si acelasi nume: fabula, 
« pÜ0oc. 

«Fabula nici nu este alt-ceva de cát o aplicatiune 
«didactică sau etică a parcularitätii luate din basm că 
»dobitocele vorbesc ca şi Omenii, adică este un pro- 
«dus al basmului, o micsorare a lui, o efabulla» din «fa- 
«bula», după cum o numesce Quintillian ` Aesopi fabullas, 
«quae fabulis nutricularum proxime succedunt (Inst. I, 
«9). Este probabil că, din latinul fábula, Românii, după 
«legile fonetice cunoscute, îşi vor fi format din capul 
«locului făură, care insă ciocnindu-se la noi cu omo- 
«fonele fáur «ferar», si fáur «Februarie» a căutat sá 
«dispară din graiú, înlocuindu-se mai tárdiú prin basm 
«si prin poveste care nu provocau nici o confusiune. 

e Sinonimul poveste întrebuințat mai cu deosebire în 
« Moldova, este de asemenea palco-slavic: povâsti ; la 
«Slaví insă el insemnézá naraţiune in genere, chiar o 
«relatiune curat istorică, uneori roman, nici-odată basin. 

«Deja in vechile texturi basnád şi poveste figureză câte 
«o dată alăturea ca sinonimi, dar nu cu sensul de 
«conle» şi cu acela de «legende», «récit. fabuleux», de 
«exemplu la Urechia, Letop. I, p. 96: «ca niste ómeni 
«neaședați şi mai mult proşti şi necárturari, ce şi ei añ 
«scris mai mult den basne și den povești...» 

«Pentru a diferenţia cei doi sinonimi, cuvintul poveste 
«trebue luat, cum se şi iea până la un punct în popor, 
«cu înţelesul de ori-ce fel de naraţiune, fie legendă, 
«fie snóvá, fie anecdotă, fie «povestea vorbei», după 
«cum dicea forte nimerit Anton Pann, în cari nu ne 
«întâmpină nimic miraculos saú supra-natural, pe când 
«basm este şi remâne numai «conte bleu» numai « Mábr- 
echen....» 


209 


«Ast-fel, de exemplu. «Pácalá» nu este un basm, e 
«numai o poveste, căci tote păcâliturile lui sint forte 
«firesci, afară de singurul episod al fluerului celui ma- 
«gic, care însă este împrumutat dintr'un deosebit basm 
«cunoscut mai pretutindenea şi publicat în versiunea 
«germană sub titlul: «Der Jude im Dorn» în colec- 
«fiunea fraţilor Grimm. In poveste, element supra-natural 
«nu există de loc; în fabulă sau apolog elementul cel 
«supra-natural al vorbirii dobitocelor este o simplă 
«conventiune, o stravestire care nu înşală pe nimeni, 
«pe care nimeni no iea adlitteram, şi care, de şi năs- 
«cutá din popor, totuşi sa făcut mai acasă în litera- 
«tura cea cultă; numai în basm supra-naturalul con- 
«stituá un element esenţial.» 

Din aceste citate de la D-l B. P. Hasdeu se vede 
înțelesul ce se dá terminilor ` basm, poveste, fabulă, mit. 

S 57. Termenul poveste, însă sinonim cu basm se în- 
trebuintézá în Moldova şi cu înţelesul de narațiune, le- 
gendá, snóva, anecdotă, istorie chiar, dar şi cu înţelesul 
absolut de basm, de óre-ce în Moldova termenul basm 
nu este cunoscut de popor. Ast-fel povestea in Moldova 
are şi înțelesul de «conte», iar epitetele întrebuințate 
de popor pe lângă termenul basm se intrebuintézá în 
Moldova tot așa de bine şi pe lângă termenul poveste 
in loc de basmul cu cocoșul roșu în Moldova se 
dice: povestea cu cocos-ros, şi în loc de basmul cu 
minciunile în Moldova se găsesce ` povestea nevédutà şi 
neauditá 1). Epitetele însă le intrebuintézá poporul nu 
pentru a deosebi un basm fărănesc sau poveste [éránéscá 
de un basm minciunos sau de o poveste minciunósd, ci 
numai pentru a deosebi un basm de alte basme sau 
o poveste de alte poveşti. Poporul intrebuintézá epi- 
tete dicénd : basmul cu cocoșul roșu sati povestea cu cocoș- 


1) Vedí Prosa de Th. D. Sperantia, 1890. Bucuresci. 


210 


ros tot aşa cum ar pute dice basmul saü povestea cu 
imperatul verde; însă nu dice, sau dice forte rar — bas- 
mul sau povestea cu impăratul verde, pentru cá basme 
sai povești cu impératul verde sînt torte multe si va- 
riate ; dară dice basmul sau povestea cu cocoșul ros pentru 
că basmul acesta e unul şi acelaş, cunoscut pretutin- 
denea. 

Epitetul din versurile de mai sus, unde se dice 
basme din lume, nu trebue luat în consideratiune, 
pentru că aceste versuri nu sint de proveniență po- 
pulară, asa că vorbele: dim lume, nu sint puse acolo 
ca notă distinctivă pentru a determina sfera noţiunii 
busm, ci sint puse, curat numai ca umplutură, din ne- 
voea mésurií si a rimei. Dacă însă versurile acestea ar 
fi în adever populare şi dacă poporul ar fi dis: basme 
din lume, atunci sar fi înţeles chiar basme, adică chiar 
basme [éránesci, basme ca tote basmele; pentru că mai 
din lume ca basmele, adică mai réspándite, ori mai cu- 
noscute ca basmele nu mai e altă. Prin basme din lume 
poporul n'ar fi inteles basme minciunóse sau basme false, 
căci din lume nu e nota caracteristică a minciunii 
minciuna plecă de la unul sai de la puţini; prin basme 
din lume poporul ar fi înţeles: basme de acelea de 
care circulă prin lume, adică basme. | 

Basmul cu cocog-roy si mai ales basmul cu minciunile 
este un fel de parodie in care miraculosul e dus la 
absurd. 

Paleo-slavicul basm saú poveste pote sá h înlocuit in 
románesce pe latinescul fabula, însă înlocuirea nu sa 
făcut pe basa particularitálió luate din basm cá dobitócele 
vorbesc ca si ómentí. 

Acéstá particularitate n'a fost nici caracteristica in- 
telesului terminului fabula, care insemna in general 
narafiune, povestire, vorbire (din latin: fabula, din fari, 
a vorbi), si nicí caracteristica basmului. Caracterul bas- 


211 
muluí, sa dis, e supra-naturalul. Vorbirea animalelor din 
basme, nu c de loc ceva surprindétor pentru popor, 
cácí poporul admiténd posibilitatea supra-naturalului, in 
acest supra-natural cuprinde astá-dí si vorbirea anima- 
lelor. 

Pe de altá parte se scie cá poporul crede cá ani- 
malele pot sá vorbéscá in anumite dile ale anuluí, de 
pildä la Cráciun saü in ajunul Sf. Vasile. Si dacá vor- 
besc acuma la anumite dile, de ce n'ar fi vorbit si altá 
datá in imprejuräri importante, in imprejurári in care 
trebuiau sá servéscá pe un fét frumos? 

Cu tóte aceste noí nu afirmám cá poporul crede cá 
animalele chiar vorbíaü. Ca sá putem afirma acesta ar 
trebui sá scim dacă animalele din basme erau chiar 
animale, şi dacă nu cum-va sub numele de animale 
trebue să înţelegem altă-ceva, adică omeni. 

Termenul bassin, deci, n'a intrat în limbă cu inte- 
Je ul fabulei de asta-i; nici fabula asa cum se înţelege 
astá-dí, nu este un produs al basmului: cel putin nici 
una, nici alta nu sa dovedit. Ceca-ce credem noi despre 
fabulă vom aréta mai departe. 

Faptul însă că atât termenul basm (fable) din Mun- 
tenia cât si poveste (naraţiune), (istorie) din Moldova sau 
Introdus din paleo-slavică pentru a denumi unul si acelaş 
lucru, vine în sprijinul părerii nostre că basm si fabula 
ca şi poveste aŭ avut înţelesul de : naraţiune, «conte». 

Acestea le dicem în privirea raportului dintre basm 
si fabula. 

S 58. Intru cát privesce raportul dintre terminii 
basin si poveste, vedem că termenul basm, în Muntenia, 
sa ales cu înţelesul precis de «conte-bleu» si a rémas 
numai in Muntenia; pe când poveste căpetând înţelesul 
de «conte-bleu» in Moldova sa întins si in Muntenia cu 
intelesul de narațiune in general, pe care îl arc şi în 
Moldova. Aşa se explică faptul că Anton Pann isi alege 


———————————q[—ÜÅTÅ =a. e 


212 


titlul de Povestea vorbei. Cu acelaşi înţeles de nara/iune, 
istorie este întrebuințat în Moldova terminul poveste în 
basmul Poivs'ea Povestilor 1), în locul unde tatăl gásin- 
du-si pre fiul séú perdut îşi povestesce povestea vrefii lui. 

Dacă urmăm exemplul lui Anton Pann, atunci putem 
numi poveste si Istoria isprdvilor lui Păcală. 

Ar ti folositor, pentru clasificarea sciintificá, dacă sar 
admite în literatura cultă termenul basm pentru econte- 
bleu», adică pentru naratiuni care cuprind supra-natural, - 
naratiuni cu I2/-/rumos; şi termenul poveste pentru na- 
raţiuni mai fără supra-natural saú cu un fel de supra- 
natural care se gásesce la tipul Päcala, cum e de pildă 
Sotia- Dabei ?). 

Am întrebuințat aci expresiunea de: un fel de supra- 
natural, pentru cá in adevér nu e usor a fixa anume 
până unde merge, până unde se scoboră, unde ince- 
tézá supra-naturalul. E destul sá intálnim cel putin ur 
fluer magic şi am si esit din sfera intimplárilor firesci. 

S 59. Intru càt privesce mitul, sa mai dis cà mitul 
este un basm individualisat, adică deosebirea între «basm 
«şi mit, c că basmul are un caracter general; câ mitul 
«cunósce persone anumite şi locuri anumite, pe când 
«basmul sc invértesce întro regiune ideală, căreia îi 
«sint străine noţiunile de individ, de timp si de spaţii. 
«(Basmele Romane de L. Saïnénu al: 

Acesta se [otrivesce pentru astă-di, dar nu se ¡o- 
trivesce pentru tóte timpurile, adicá nu se potrivesce 
si pentru începutul basmului si al mitului; na fost in 
tot-da-una basmul cu caracter general si mitul indivi- 

*  dualisat. 

Noi credem că basmul ca şi mitul la inceput, adică 

la nascere, a fost individual, adică şi unul şi altul a 


1) Prosa Th. D. Sperantia. 1890. Bucuresci, 
2) Idem : Prosa. 
3) Buc. 1895, pag. 61, 62. 


fost individual si local. Caracterul general l-ai căpătat 
focmai în urmă, atât basmele cât şi unele mituri, căci 
poporul nu putea să incépá cu abstractiuni, a trebuit 
deci să începă cu particular individual. 

In popor însă ceea-ce e individual tinde şi pote ajunge 
să se generaliseze, şi ceea-ce e general pote din când 
în când să sufere încercări de localisare. Poporul si 
astă-di chiar are obiceiul de a localisa şi individualisa 
faptele care i-se par posibile. Forte adese-ori mi s'a ín- 
timplat ca cine-va sămi povestéscá o anecdotă cu- 
noscută ca veche, saii scrisă de mult chiar de mine, 
ori chiar originală a mea şi cu toate acestea să mé 
asigure că faptul sa petrecut în cutare loc si a fost 
sâvârşit de cutare persóná cunoscută lui sai unui 
prieten al lui. O domnă betrână, din laşi, îmi povestia 
nisce lucruri pe care eú le sciam că sint din isprá- 
vile lui Diogene din vechime, dar ea me asigura că sau 
petrecut in laşi, în Păcurari, si cá ea a cunoscut pe 
acel cutare care le-a făcut. Dacă acestă domnă ar fi 
scris ceea ce 'mi povestia mie, firesce că ar fi pus şi 
nanmele locului. Păcurari (laşi) şi numele persónel şi timpul. 

Negreşit apoi, câ cei din laşi şi mai ales cei de 
prin Păcurari, care ar fi credut ca posibile ori adevé. 
rate aceste lucruri povestite ori scrise de acea I)omnă, 
povestindu-le si ei la rândul lor, ar fi continuat unii 
din ei, de a spune cá sau petrecut în Păcurari; lar 
alții de prin alte locuri, si mai ales după trecere de 
vreme, ar fi inceput ori a le localisa pe la dingii prin 
satele ori târgurile lor, ori a spune că sau intimplat 
întrun sat ori târg anumit. 

Dar indată ce nu se mai fixazá locul şi timpul, e 
deja generalisare. Şi la acestă generalisare puteai să 
ajungă chiar din prea multă localisare; căci dacă în- 
cepéú să audă că acelaş lucru sa petrecut şi in Pă- 
curari la laşi si intro mahala din Podul-lloei si in 


Tàgul Frumos st în Vaslui3 si in Botoşani, se 'ntelege 
cà trebuiaü in loc de a mai fixa locul sá dică numai 
că a fost undeva sau a fost odată. 

Ast-fel o povestire, un fapt, cât se márginesce a 
trăi numai în aceeaşi localitate şi in același timp, con- 
tinuá a hi individual; iar când începe a se réspándi, 
a se depárta în spaţiu şi a trece în alte timpuri, atunci 
incepe şi a se generalisa. 

Dacă cine-va ar fi fixat prin scris acea povestire ca 
localisatá, ca ar fi r&mas localisată cel puţin în scris, 
dar nar fi putut-o impedeca de a se respândi mai de- 
parte și a merge până la generalisare. Un exemplu 
de localisire este dicătorea: «ea din gardul Rázóci 
«(la Iaşi) şi Zeg din gardul Maäntuleseï (Bucuresti). 

Miturile vechi in cea mai mare parte aŭ fost din 
intimplare prinse ori fixate prin scriere de diferite 
persone care credeai: incă in realitate sai posibililatea lor 
şi ca atare le-au localisat si individualisat. Adeca voim 
să dicem că ceea cc numim noi astădi mituri sint nisce 
fapte care sau fixat prin scris. Prin urmare se pote 
să mai h fost fapte de acestea, dar care nu sati fixat 
prin scris, şi ne fiind fixate sau generalisat, şi aga aú 
remas până astádi; căci astădi nu se mai pote loca- 
lisa de ore-ce nu mai par posibile. Asa basmele de 
astádi coprind lucruri care nu se mai par posibile astádi 
şi care deci nu se mai pot localisa nici individualisa. 

Miturile dacá n'ar fi fost fixate la timp, prin scriere, 
ele ca si basmele ar fi ajuns să capete un caracter 
general, sá se invértéscá intro regiune ideală careia 
săi fie streine noţiunile de individ, de timp si de 
spațiu cum Ya şi intimplat de sigur ca unele mituri, 
care nau fost fixate si care, din acestă pricină rémá- 
nând iibere, au fost luate de curentul viu al basmelor 
si amestecate în acest curent în care se mai găsesc 
si astădi 


Nu urmézá deci de loc cá generalitatea este carac- 
terul permanent al basmului, nici că individualisarca 
este caracterul permanent al mitului: nu urmeză adică 
neapărat cá ori-ce basm se nasce eu caracterul de ge- 
neralitate. Si basmul si mitul sau născut cu caracterul 
de individualisare şi atit basmul cât şi mitul tind a că- 
péta caracterul de generalisare şi il si capetă când nu 
sint fixate şi chiar în afară de fixare. 

Termenul mit, 1700. insemnézá ca si fabula: pove- 
stire naraţiune. 

Prin urmare termenii basm si poveste in literatura 1.0- 
pulară insemnézà același lucru și se deosebesc astådi 
si de fabulă si de mit. Personajele din mituri, de 
exemplu, din causa fixării lor prin scris aŭ ajuns sá 
devină din ce in ce mai concrete si mai proprii şi să 
se deosebescă din ce în ce mai mult de cele din basmc, 
cu care pote odată au fost identice. Basmul sau po- 
vestea sint altă ceva de cât mitul şi vom vede cà sint 
și altă ceva de cât fabula. 

Atât mitul însă cât si fabula sint nisce isvóre de 
ale basmului; dar nu singurele isvore. 


CE SE DICE DESPRE BASME 


S 60. Dintre tote productiunile populare cele mai inte- 
resante aŭ fost cele ce erau mai in strinsă legătură cu 
credinţa sau religiunca, ori am puté dice cele care 
erau un produs al religiunii. In acâstă categorie sai 
găsit povestirile despre dei si despre isprávile deilor, 
acele povestiri care se cunosc sub numele de mituri. 

Dintre tote productiunile populare, miturile aŭ fost 
cele mai favorisate, ele au fost cele mai de timpuriu 
studiéte. In timpurile din urmă când sa simţit nevoea 
de a da o explicare şi basmelor, atunci pe motivul că 


si ele sint un produs popular, s'aü apropiét de mituri 
si sa legat origina lor de origina miturilor. lar acéstá 
apropiere intre basme si mituri s'a pástrat ca dogmá si 
se pástrézá şi in diua de astădi. Si astădi incă cei 
mai multi invétati identifică basmul cu mitul, védénd 
in unul si ín altul aceleasi personaje. 

Aü fost si páreri deosebite dar cu putini sustinétori. 

In general putem dice cá explicarea basmelor s'a 
cáutat pe trei cái, si anume : 

1. Prin derivarea basmelor din mituri; 

2. Prin derivarea basmelor din visuri ; 

3. Prin derivarea basmelor din literatura cultá. 


1) DERIVAREA BASMELOR DIN MITURI 


A) Sistemele de interpretare 


8 61. Cei care derivă basmele din mituri se împart 
în patru categorii, după felul cum îşi explică formarea 
saú origina miturilor : 

a) Unii care in personajele din mituri věd perso: 
naje istorice ; 

b) Alţii care in personajele din mituri véd personi- 
ficarea corpilor ceresci ori a fenomenilor ceresci. 

c) Alţii care véd în personajele din mituri, nisce 
alegorii ori simboluri sub care se ascund forţele naturii 
ori diferite adevéruri religioase, morale, politice, sciin- 
tifice, etc. şi 

d) Alţii care véd în mituri interpretarea naivă pe 
care mintea ómenilor primitivi o dădea diferitelor eve- 
nimente. 

a) Dupé cei din prima categorie toti deii şi semi- 
det? şi eroi care se întâlnesc în mituri sint personaje 


istorice, prinții sau filosofii, Omeni însemnați pe care . 


posteritatea i-a idealisat şi poetisat pină ce a ajuns 


217 


— 


sá-i diviniseze; si diferitele fapte si isprávi atribuite 
personagelor mitice sint evenimente istorice idealisate 
si poetisate. 

Acest fel de interpretare datézá din secolul III a. 
Chr. şi e datorit lui Evbemer de la care şi-a luat si 
numele de evbemerism. 

Un continuator al lui Evhemer in dilele nóstre este 
filosoful englez Herbert Spencer, care in teoria despre 
cultul străbunilor imbrátisazá evhemerismul !). 

După Spencer ómenii distingeaú pe stràmogii lor 
iluştri cu diferite porecle («sobriquets») corespundătore 
gradului de distinctiune ce voiaü a le acorda, potrivit 
cu meritele şi cu felul isprávilor ce făcuseră în viaţă. 
Ast-fel de porecle erau ca: Sure, Fulger, Cer, etc., şi 
urmaşii saú supușii unor ast-fel de strămoşi ori şefii 
distinşi purtaú neapărat nume de Fiul Cerului, Fiul 
Fulgerului sai Supuşii Cerului ori ai Fulgerului. 

Cu trecerea vremei însă, stergéndu-se din memoria 
urmaşilor înţelesul ori însemnătatea acestor numiri, 
aceşti urmaşi atribuiră Cerului, Fulgerului, Sórelui, etc. 
diferitele fapte ale strămoşilor. Astfel de la ómeni şi 
fapte omenesci se ajunge la personificarea lucrurilor 
naturii, se trece de la natural la supranatural, se trece 
de la Istorie la Mitolgie. 

b) După cei din a doua categorie toti deii şi semi- 
dei? si eroii care se întâlnesc in mituri sint de origină 
solară si născuţi prin o confusie de limbă. 

In Rig-Veda, de pildă, Sórele se numesce .4mantul 
Aurorei şi Aurora — Amanta Sorelui, din causá cá Aurora 
precedeză pe Sóre; sai Aurora se numesce Sora Só- 
relui şi Sórele— Fratele Auroreï din causá că şi unul si 
altul aă de autor comun — părinte — pe Indra-Cerul 
Omenii în loc săl numescă pe Sóre cu un termen 


1) Essais sur le progres. trad. par Burdeau. 


218 


propriu, lau numit figurat cu termenul comun de frate 
sau amant, şi pe Aurorá, de asemenea soră sau amantă. 
Ast-fel pentru a spune că Sorele urmăresce Aurora 
diceaú că Amantul urmăresce pe Amantá. De ase- 
menea descriind fasele dilei, adică peripetiile prin cari 
trece Sórele si Aurora de diminétä si până sara sau de 
diminéfá şi până iar diminétä, ómenii intrebuintaú tot 
termeni figurafi ori metaforici. De pildă pentru a spune 
că după résárirea Sórelui Aurora a dispărut, ei diccaü 
că Amantul a ajuns pe lubita lui si a râpito sau a 
luato cu dinsul; tar pentru a spune cá la apus Aurora 
a rémas în urma Sorelui, diceaú că Amantul a fugit 
sau a murit şi iubita a rémas singură. 

Cu trecerea vremei, insă ştergându-se din memoria 
Omenilor înţelesul acestor termini figurati, acestor me- 
tafore ` adică ómenii uitând, de pildă, cá e vorba de 
Sire si de Aurorä, au ajuns sá crédá că e vorba chiar 
de un amant si o amantă, de un tinér si de o fată 
si astfel din nisce figuri poetice, din nisce cuvinte aŭ 
ajuns să facă nisce persone istorice. Resultatul e cá 
deitátile nu sint de cât nisce nume: e Numina nomina.» 

Acéstá teorie este datorită eminentului sanscritist 
de la Oxford Max Maler 1) după care legendele mito- 
logice resultá din fenomenele regulate şi periodice ca 
résáritul şi apusul Sorelui şi la care pincipalul rol il 
jócà Sorele şi Aurora. 

Urmând aceiaşi cale de interpretar Adalbert Kubn?) 
dă o mai maie importanţă fenomenelor trecátóre ca fur- 
tuna şi plóea, care iéü locul Sorelui si al Aurorei. 

c) După cei din a treia categorie miturile ori sint 
nisce expresiuni simbolice ale forţelor naturii (Dupuis?) 


1) Essais sur la Mythologie comparée Paris 1859. 

2) Die Herabkúnft des Feúers und des Gottertraukes, II ed Gü- 
tesloh 1886. 

3) Origine de tous les cultes, 1795. 


219 


ori sint diferite adevéruri morale si religióse acomo- 
date de preoţi ori poeti sub forme simbolice care sá 
potă fi înţelese de popor (Creuzer !). 

Alegorismul si simbolismul au avut multă trecere, 
de o parte din causa inclinatiunii omenilor spre misti- 
cism, iară pe de altă parte si din pricina lesniciunii de 
inteles, de ore-ce puterea fantasiei pote să ţină loc 
cercetărilor anevoiose. «In secolul XVI, cei mai mari 
«representatí ai sciintei și ai tilosohei nu es din in- 
«terpretarea alegorică care, în minele unui Bacon, de 
«exemplu, duce la resultatele cele mai stranii. Astfel 
«istoria Sânxului sí a lui Odip lui ii pare o fabulă ele- 
esantá şi instructed, inventată pentru a representa sciinta 
«unită cu bunul simț. Figura compusă a Sfinxului arată 
«varietatea subiectelor pe care sciinta le imbrátisazá ; 
«formele femeesci ce i:e atribuesc, insamná că sciinta 
«este atrăgătore până si in probleme, aripele cu care 
«este înzestrat, insemnézà cá ideile trebue sá'si iea 
«sborul in lume; ghiarele indoite ale monstruluí sint 
«axiomele si argumentele care se prind in spirit. Enigma 
«propusá n'a fost deslegatá de càt de un om schíop 
«pentru cá parabola are de scop să înveţe că numai 
«cei cuminţi si nu cei ce se grăbesc a conchide, gă- 
«sesc deslegările cele bune. (Bachelin introduction gé- 
«nérale 2)». 

d) După cei din a patra categorie miturile in loc 
de a fi nisce abstractiuni alegorice ori simbolice, sint 
din contră nisce concretisári produse spontaneú de 
mintea naivă a omenirei primitive, care isi explica 
ori-ce eveniment în modul cel mai naiv. Aşa, de pildă, 
din faptul că o colonie grecă, din Tesalia, plecă, după 
sfatul lui Apolon şi se stabilesce în Libia, poporul for- 
mézá mitul sau mai bine dis formézá istoria in care 


V) G. Fr. Creuzer, Symbolik und Myth. der álten Vcelker, beson- 
ders der Griechen. Leipzig 1810— 1812. 
2) Jules Brun. Sept Contes Roumaine. Paris 1894 pag. XVII— XVIIT, 


220 


se spune cá Apolon a rápit pe o feciórá din Tesalia 
anume Cirena si a dus'o ín Libia. 


Representantul acestei teorii este eminentul elenist 
Ottfried Müller!). 


B) Sistemele mitologice aplicate la nol 


$62 Teoria admisă de Max Müler si Kuhn fusese 
aplicatá deja de cátrá fratii Grimm la interpretarea 
miticá a basmelor. 

In resumat : 

«Fraţii Grimm, iniţiatorii acestei noue sciinte a lite- 
«raturii poporale, consideraü basmele ca nisce ultime 
«ecouri din vechi miturí comune némului indo-european 
«(wunderbarc letzte Nahklánge uralter Mythen)». 

«Ei compară elementele mitice din basme cu «frag- 
«mentele unui diamant sfărămat, împrăștiate pe solul 
«acoperit cu érbá şi flori şi numai ochii cei mai ageri 
«le pot descoperi. Insemnarea lor sa perdut de mult, 
«dar se simte încă, şi ea dá basmului valorea sa, sa- 
«tisfácénd tot deodată plăcerea naturală pentru mi- 
«raculos 2). 

«lar despre analogia incidentelor mitice în basmele 
«popórelor diferite : 

«Se aflá situatiuni care sint asa de simple si de na- 
«turale, cá revin pretutindenea, precum se aflá cuge- 
«tári, care se nemeresc de la sine; saú putut dar 
«forma independent si in térile cele mai diverse basme 
«identice saü cel putin fórte analóge. Ele se pot com- 
«para cuvinlelor isolate, putin deosebite saü perfect 
«concordante, pe care limbi chiar neinrudite le-aú produs 
«prin imitarea sunetelor naturale (LXII). 

«Teoria fratilor Grimm, de si contine o mare dosá 
«de adevér, posedá insá doué lipsuri fundamentale : 


*) Prolegomen. zü einer Wissenschaftlichen Mytholog 1825. 

2) (Kinder und Hausmärchen, 3 ed. Göttingen 1856. Vol. III, p. 409; 
cf. Hahn Griechische und albanesische Märchen, Leipzig 1864, vol. I, 
Introducere). 


221 

«1. Ea nu are în vedere de. cát poporele indo-eu- 
«ropene si cu totá acéstá circumscriere intr'o singurá 
«familie etnică, ea identifică credinţele popórelor arice 
«cu ale umanitátii primitive. 

«2. Exclusivá ca punct de plecare, ea este ín apli- 
*catiune de o exageratá rigurositate, excludénd cu 
«desevârşire rolul tantasiei creatóre si al istetimii po- 
«porale. 

«Ne védénd in tóte basmele absolut de càt mituri 
«si reminiscente mitice, ea dá povestirilor celor mai 
«naive o gravitate silitá, care nu-i departe de ridicul. 

«Acésta se póte constata in mai multe din inter- 
«pretárile fraţilor Schot, cari aplică basmelor române 
«vederile ilustrilor intemeitori ai folklorului europén. 
«După dinşii nu numai copii cu pérul de aur din po- 
«veşti represinta mitul deului solar, dar chiar în aven- 
«turile lui Pâcală se pot afla urme de vechi traditiuni 
«divine. (Auchin diesen niedrigen Eulenspigelgeschichten 
«sind Spuren alter Góttersage zu finden !). 

«Teoria fratilor Grimm a gásit la noi un partisan 
«entusiast ín persona venerabilului folklorist bänätan, 
:D-I Dr. Al. Marienescu, care a publicat acum vre-o 
«trei-deci de ani, sub titlul «Descoperiri mari» o serie 
«de interpretárí mitice ale basmelor románe. Ast-fel 
«DT Marienescu vede in «fata din Dafin» pe chiar 
«deita Dapbne, in «Fet-Frumos cu pérul de aur», pe chiar 
e Phaeton, in <Dafin Impérat» pe «Apollo Dapbneos», in 
«Delia Damian», pe «Apollo Delios», in cei «Doi feti 
«logofejíi», pe «Dioscurii», in «Arghir si Iléna», pe 
«Apollo Argyrotox şi pe Diana» in «Urga-Murga» pe 
«Hermes Demiurgos şi pe Mercur» Cu un cuvint, pentru 
e DI Marienescu: «Povestele sint miturile religiunii pă- 
«gàne.. In povești impèratii sau feciorii de impérati 


1) Schott Walachische Märchen, Stuttgard 1845 p. 360. 


«sint de regulă dei pâgâni, degradati la ómeni, sint 
«fenomene naturale, fisice, etc., personificate dupá si 
«stema mitologicá veche, sint continuarea religiunii de 
«2— 3000 ani (Arghir sí Iléna Cosinzéno p. 23). 

«latá si seria povestilor comentate de D-l Marie- 
«nescu in Albina VI si VII (1871—1872): «Fata din 
«Dafin» după Fundescu (No. 16), «Fet-Frumos cu părul 
«de aur» după acelaşi (No. 17), «Dafin Ímpérát» după 
«acelasi (No. 48), «Delia Damian» cules de autor (No. 
10 din 1870),»Doi Zeit logofeţi» (id. No. 68 din 1871), 
«Seran si Dioran» (No. 98 din 1872). Apoi «Piticoti» 
ein Familia din 1871 (No. 34), «Psyche» în Federafiunea 
«din 1872 (No. 64) si brosurile: Arohir si Iléna Co- 
«sinzénd» (Schott, No. 16) si Uriasul cu ochii in frunte 
«(Ausland din 1851). 

«In fie-care din comentariile sale, I)-l Marienescu 
«studiază basmul sub raportul filologiei, mitologiei, 
«astronomiei si fisicei, aventurându-se in domeniul in- 
«finit al ipoteselor subiective» (L, Sainenu) 3). 

Teoriile lui Max Müller si Kuhn aù fost aplicate 
basmelor române de către D-l Léo Bachelin in Introdu- 
cerea. generală ce face la traducerea francesă «Sept contes 
roumains», a D-lui Jules Brun si în prefata fie-cárui din 
cele sépte basme. 

lată o apreciare a lucrării D-lui Léo Dachelin : 

«D-l L. Bachelin adoptă întru tote interpretările so- 
«lare si atmosferice şi le mànuesce cu o rară abilitate. 
«Citirea introducerilor sale la mai multe basme románe, 
«atât de frumos scrise, îţi fac impresiunea unor curate 
poveşti, aşa că nu scii ce să admiri mai mult: fan- 
«tasticul basmului ori broderia ingeniosului comentator. 
Ce să dici întradevăr când DI Bachelin te asigură cu 
«o gravitate magistrală, cá în poveştile românesci 


1) Op. eit. p. 50—52. 


«porcul «ne saurait. étre autre chose qu'une forme zos- 
emospbique de la brune matinale, de la nuée orageuse ou 
«de la nuit», că Sfintele: Mercurea, Vinerea si 
«Duminica «sont évidemment des déesses aurorales» cá 
«impératul «c'est le ciel répandu partout», că fetele 
«sale sont des divinités crépusculaires, aurores du soir oti 
«du matins că până si argatul din grădina împeră- 
etéscà «n'est. autre que le soleil», ba chiar figanca le- 
«gatá de coda unei epe, cu un sac de nuci «il ne s'agit 
«évidemment de rien autre que de la mort de la nuit, qui. 
«liée d la jument solaire, s'en va en lambeaux, tandis que 
«les. étoiles — les noix tombant du sac — se perdent une 
ed une dans la clarté du grand jour venu, où Tét-frumos 
«épouse l'idurore». 

«¿Cu un cuvint, 1)-1 Bachelin intrevede pretutindenea 
«in basme numai mituri, dei şi dine, sore şi crepuscul, 
«acolo unde noi simpli muritori, nu putem zări altă 
«ceva de cât pure productiuni ale fantasiei, in care 
«s'aü amestecat ici si colca reminiscente din alte epoce. 

«Teoria solară şi cea atmosferică, sint parţiale si 
«nu ating de cât suprafața: ele nu ne explicá nici 
cuascerea miturilor nici asemănările lor suprindétóre la 
<«tătea némuri deosebite prin origină si graiú (ceea ce 
«exclude o radiare dintrun centru unic). Apol ele lasă 
cu totul la o parte asa numitul element absurd şi irațional, 
«acele incidente obscene şi monstruósc (familiare în mi- 
«turile Grecilor ca şi în ale Hotentotilor). Ele sint in- 
«capabile a explica mctamorfosele, intima legătură între 
«om şi restul creatiunti, precum şi tendința de bersoni- 
«ficare universală». (L. Sainénu 1). 

Faptul cá D-l Bachelin mánuesce cu o rară abilitate 
interpretárile solare si atmosferice este fórte adevérat: 
DT Bachelin e maestru desévársit în mânuirea lor. 
Pentru ingeniositatea interpretărilor n'ar trebui să-l in- 


1) Op. cit. p. 54—55. 


224 


vinovátéscá muritorii simpli, de óre-ce interpretarea 
depinde de teoriile pe care D-l Bachelin le-a adoptat 
si pe care le cunósce şi scie să le aplice. In adevăr 
după aceste teorii poţi să explici până şi faptele cele 
mai nemitologice ori mai puţin solare. Poţi să găsesci 
de pildă, cá lón Pipa !) este un eroi solar şi anume 
că lón Pipa e sorele; cârciuma pe care o urmărea e 
nóptea pe care o urmăresce şi o învinge sorele. Banii 
pe care îi fură de la cârciumă sînt stelele, pe care só- 
rele cu lumina sa le ascunde, etc., etc. 

Intru cât privesce chestiunea aseménárilor ce se gá- 
sesce între basme la diferite némuri reproducem de la 
D-l Bachelin câteva pagini, aşa de bine scrise şi atât 
de plăcute la citire. lată ce dice DI Bachelin: 

«C'est chause comme de vieille date que touts les 
«contes populaires se ressemblent. Non seulement ils 
«ne différent guére d'un bout à l'autre de l'Europe, 
«chez les peuples de méme race, mais on peut dire: 
«chez touts les peuples du monde, à quelque famille 
«ethnique qu'ils appartiennent. Cette analogie univer- 
«selle s'explique d'ailleurs aisément et par plusieurs 
«raisons. 

«Si capricieuse, si abondante que puisse être l'ima- 
«gination humaine, elle a ses lois et ses limites. La 
«fantaisie elle-méme — surtout celle qui crée sponta- 
«nément, sans artifices voulus de style, et de compo- 
«sition — invente et conçoit selon une logique secrete 
«qui se trahit jusque dans les contes bleus les plus 
«extravagants; de sorte qu'on peut les considérer, 
«dans leur ensemble, comme une flore intellectuelle 
«qui, le terreau cérébral où elle pousse étant à peu 
«prés le méme partout est partout la méme. De la 
«ces concordances générales si frappantes entre les 


1) Un cunoscut criminal minor, care ataca pe cârciumari. Procesul 
lui s'a judecat de cáji-va ani înainte pe când scrieam aceste rânduri. 


225 


— ——- io 


«mythres, et les fables, les proverbes et les chants po- 
«pulaires, chez les nations les plus distantes les une 
«des autres. 

«Si l'anthropologie suffit à rendre compte d'un grand 
nombre des similitudes que l'on rencontre dans le folk- 
«dore, une autre cause non moins plausible les moti- 
«vera encore mieux, c'est que les contes et les mythes 
«roulent tous sur un téhme commun, puisqu'ils ne font 
«que narrer la vie et la mort des jours, la lutte quo- 
«tidienne de l'ombre et de la lumiére, la lutte annuelle 
«de l'hiver et de l'été, la périodique succession de la 
«belle et de la mauvaise saison. Dramatisés ou ro- 
«mancés comme ils le sont, ces récits merveilleux oü 
«figurent tant de personnages, du monstre à la béte, 
«de l'homme au dieu, ne sont, aprés tout — si multi- 
«ples et si divers qu'ils nous semblent à premiére vue, — 
«que la transposition poétique des phénoménes mété- 
«orologiques ou naturels s'accomplissant dans le ciel ou 
«sur la terre. 

«Pour les épisodes qui les composent, ils reprodui- 
«sent eux-mémes, encore ou des mythes condensés ou 
«des phases du mythe général. Reduis par l'analyse 
«à leur plus simple expression ces incidents qui, re- 
«lies entre eux, constituent un conte, se raménent 
«à un petit nombre de formes primitives. M. M. 
«Loys Brueyre, Hahn et Baring Gould, dans les ta- 
«bleaux qu'ils ont dressés, en comptent tout au plus 
«de quatre-vingts à cent. Aussi bien, la variété qu'on 
«remarque dans ces récits ne provient-elle que des 
«différentes combinaisons possibles entre ce petit nombre 
«d'épisodes qui les composent, auxquels s'ajoutent, 
«selon les temps et les lieux, des souvenirs historiques, 
«des influences religieuses et l'accent local particulier 
«à chaque pepule. 

«Ce que nous venons de dire des aventures fabu- 

15 


226 


«leuses, sapplique également aux personnages qui, eux 

«aussi, quoiqe innombrables, peuvent étre ramenés á 
«quelques prototypes universels, représentant le soleil, 
«la tempête, le jour, la nuit, le crépuscule, l'aurore, la 
«vie végétale, la nuée orageuse et d'autres événements 
«naturels. C'est donc à de l'histoire naturelle et à de 
«la météorologie mises en action que nous avons af- 
«faire. De là Pélement fataliste qui apparait dans tous 
«les contes, sous forme de sorts jetés. de charmes 
«rompus, de métamorphoses inévitables qui marquent 
«la durée, le passage ou l'évolution des phénoménes. 

«Aux ressemblances résultant des facultés inventives 
«de l'homme, ou provenant des éléments constitutifs 
«des mythes, il convient d'ajouter les analogies qui 
«sont dues à la communauté d'origine; car il est des 
«contes qui sont le patrimoine commun d'une groupe 
«ethnique, au méme titre que les langues et les cou- 
«tumes. 

¿ll wy aura des lors rien d'étonnant à ce que ces 
«contes-là, chez tous les peuples indogermaniques par 
«exemple, ne divergent guère de nation à nationi 
«que par certains details de couleur locale, ou par de 
«fortuites interpolations historiques ou religieuses, qui 
«Sy sont glissées au cours des âges. Mais ce qui sur- 
«prend toujours dans l'étude du folklore, cest moins 
«les variantes introduites dans la version primitive que 
«la pérennité méme de cette version, que l'on retrou- 
«vera telle quelle chez toutes les nations soeurs, pour- 
«tant géographiquement fort éloignées les unes des 
«autres et absolument diversifiées désprit, de langue 
«et de culture. Il taut au fond que l'homme soit fort 
«peu inventif littérairement et ait avant tout une excel- 
«lente mémoire pour avoir gardé si fidélement le sou- 
«venir de ces récits, parfois trés longs, que se racon- 
«talent déjà ses plus lointains ancêtres. 


«On sait, en effet que la plupart des contes de fée 
«ne sont que des débris d'anciennes cosmogonies. À en 
«croire les savants, ils auraient tous la méme origine: 
“ells seraient venus du plateau de l'Iran, d'où les tribus 
»aryennes les avaient emportés dans leurs migrations 
«vers l'Orient et l'Occident. Mais tous aussi se seraient 
«modifiés et enrichis au cours des siècles, en se loca- 
«lisant ga et là. Ainsi s'expliqueraient avec les ana- 
«logies, aussi les variétés quils oftrent de nation à 
«nation, variétés dues à des influences de temps, de 
« «race et de milieu. 

«Assurement, il n'est pas besoin d'étre un grand 
«clerc pour sapercevoir que les contes populaires ont 
«des traits, des personnages, des affabulations analo- 
«gues; qu H y a entre eux des affinités comme entre 
«les langues issues de le méme souche. Or, comme on 
«peut retrouver dans un mot actuel — malgré tous les 
«changements qu'il a subis à travers les àges — la 
«racine ancienne dont i| n'est qu’un derniér rejeton ; 
de méme on peut aussi découvrir dans le conte mo- 
«derne, si enjolivé, si romancé qu'il soit, le mythe 
«primitif dont il n'est que la dernière pousse '). 


2) DERIVAREA BASMELOR DIN VISURI 


S 63. Acestă teorie se datoresce astăzi ilustrului nostru 
alele, d. B. P. Hasdeu. 

Pentru a explica originea basmelor, d. Hasdeu caută 
să explice originea supranaturalului care se gásesce in 
basme. Acest supranatural d-lui îl gásesce în vis. De 
aceea tot în vis pune şi originea basmelor. 

lată după d. Hasdeú trăsăturile comune fundamen- 
tale ale basmului şi visului *) 


1) Sept. Contes Roumaine. p. XXVI—XXXI. 
*) Revista-Nouà, Bucuresci anul VI. 1894 p. 374—375. 


228 


«1. In vis totul capétá forme mai mult de cát iper- 
«bolice... aceeasi ultra-exageratiune in basme. 

«2. Ceea-ce visazá omul poate sá se adeveréscá 
«in starea-i de veghere.... visurile dará, ori cát de ciu- 
«date in aparentá, pot fi credute, pot fi ceea-ce Vir- 
«giliu numia «vera somnia», pot descoperi ceea.ce nu 
«se vede saü nu se scie; de aci ori-ce popor crede 
«in vise, şi tot aşa el crede in basme, pe care — la 
«noi şi pretutindeni — le începe mai tot-d'a-una prin a- 
«firmativul «fost'a-fost», ba in limba sanscritá insusi 
«basil se chémà itibasa = iti ha sa «adică» asa a 
»fost... 

«3. In basm ca si in vis spațiul se şterge; dormind 
«in Bucureşti omul se visazä la Paris, şi peste o clipă 
«la New-York, tot asa precum eroul basmului străbate 
«ca ságéta până la buricul pământului peste noué 
«mări si noué téri în lumea alba si in lumea-négrá, 
«fără a se prea plânge de obosélà. 

«4. In basm ca şi în vis, se şterge nu numai spa- 
«tiul, dar şi timpul: în cáte-va minute visátorul tráesce 
«mai multi ani; eroina basmului umblă atâta încât îşi 
«tocesce toégul şi papucii de fier, totuşi ajunge la tel 
«tânără si frumosă ca sin diua plecării. 

«5. In basm ca şin vis, sborul este un mijloc forte 
cindemânatec de locomotiune. 

«6. In basm ca şin vis, omul vede dei saü dine si 
«petrece cu sfinții. 

«7. ln basm ca sin vis, ne întimpină monştri, cu 
«care ne luptám si pe care mai tot-d'a-una íi invingem. 

«8. In basm ca şin vis, deosebirea de limbi nu există, 
«toti se înţeleg unii cu alţii, ba vorbesc omenesce până 
«şi dobitoacele. 

«9. in basm ca şin vis, metamorfosele cele mai ex- 
«travagante sint ceva forte normal. 

«10. In fine, în basm ca sin vis, suferinţele si ne 


229 


«norocirile cele mai cumplite sc inchce sistematic prin- 
«trun bun desnodámánt, printr'o nuntá, printrun ban- 
&chet, cáci cosmarul in ipnologie este o exceptiune. 

«Nu se póte gási un singur element al basmului 
«care sá nu'si aibă obirgie in vis **)... 


3. DERIVAREA BASMELOR DIN LITERATURA CULTÁ 


S 64. Tooria dupá care basmele derivá din literatura 
cultă, anume teoria migrafiunií are ca representant pe 
filologul german Benfey, 

Sustinétor al acestei teorii la noi a fost d. dr. M. 
Gaster*) care se exprimá ast-fel : 

«Benfey explicá atát originea càt si asemánarea bas- 
«melor intre dinsele, prin migraliune ; căci sustine cá 
«aü venit din India in Europa abía pe la secolul al 
«X al erei nostre, impreună cu celelalte cărți popu- 
«lare... 

«Noi din parte-ne — urmează d. Dr. Gaster — în- 
«clinăm spre teoria migrafiunii, dovedită până la evi- 
«dentá, pentru o parte însemnată a literaturii popu- 
«are moderne. Nu admitem însă terminul pus de 
«Benfey şi nici nu credem că au venit tote în forma 
«de basme, ci noi voim să dovedim că o mare parte din 
«basmele actuale, dacă nu cea mai mare parte, € ai des- 
«voltat din novele şi povesliri, pe care poporul cu în- 
cetul le-a schimbat în basme, înzestrând pe eroii acelor 
«pevestiri, cu trăsuri fantastice şi cu facultăţi suprana- 
«turale luate, sau din credintile vechi saú din cercurile 
«literaturii apocrife şi romantice. 

«...cercetarea istorică, mai dice: D-l Dr. Gaster, 
«ne arată că cea mai mare parte din aceste elemente 


**) B. P. Hasdeu. Revista-Nouâă, anul VI. p. 375. 
*) Literatura populară română. 1883. Busuresci. 


2:30 


«pretinse mitologice, şi prin urmare forte vechi, sint din 
«contră de origină literară şi prin urmare relativ forte noi 1). 

Noi în locul lui Benfey, am lăsat să vorbâscă repre- 
sentantulséú, DI. Dr. Gaster dar observăm că chiar după 
D-1 Dr. Gaster teoria lui Benfey singură nu e sufi- 
cientá pentru a explica originea basmelor. Insusi D-l Dr. 
Gaster cată să completeze teoria lui Benfey, anume 
că cea mai mare parte din basme gan desvoltat din no- 
vele şi povestiri pe care poporul le-a schimbat in basme 
inzestránd be eroi cu trăsuri fantastice şi cu facultăţi su- 
pranaturale... 

In acelaş timp mai observăm că nici D-] Dr. Gaster 
nu explică în de-ajuns origina basmelor, de ôre-ce, 
cum chiar D-lui spune, poporul trebue de la el să mai 
adaugă eroilor acele trăsuri fantastice şi facultăți supra- 
naturale. Si dacă acestea le adaugă poporul în basme 
atunce ce mai r&mâne din literatura cultă, pentru 
basme ? 

In studiul de faţă însă ne mărginim numai a expune 
somar diferitele teorii, fără a le combate nici a le: 
susţine. Tot somar vom expune şi părerile nostre. 


CE CREDEM DESPRE ORIGINA BASMELOR 


LL — Í 


a) Origina fabulei 


S 65. Pe lângă cele ce sau dis până acuma despre 
origina basmelor adăugăm si noi óre-care consideratiuni. 

La începutul societăţilor omeneşti, când ómenii trăiau 
cu păstoria si cu vinatul, totă sciinta omenésca se măr- 
ginea la distingerea animalelor şi la cunóscerea apu- 
căturilor lor, atât pentru a se pute apéra de ele cât 
şi pentru a le pute ataca sau învinge saú vâna. Omul. 


1) Dr. Gaster Op. cit. pag. 545. 


231 


cel mai invétat din acele vremuri era acela care scia 
mai mult despre animale. In tóte ocasiunile principalul 
obiect de conversatiune atuncea era despre animale. 

Omenii de atunci întru atât cunosceaü de bine ani- 
malele, in cât chiar când voiau să caracteriseze un om, 
ii dádeaü tot note de ale animalelor, il comparaü cu 
un animal: cutare era, de pildá, 0e, cutare epure, cu- 
tare leii sai lup sau vulpe ori sacal. Mai ales când: 
aveau nevoe sá vorbéscà de cei mai mari din trib, 
de aceia de care se temeaú, intrebuintaü ca pscudo- 
nime numiri de animale. 

Prin acesta se explică originea fabulei. 

Sa dis de mult că fabula a fost un protest contra 
tirăniei sali a dispotismului, si cei ce aŭ dis'o acesta se 
pare că aú avut dreptate. 

Fabula este un gen literar care are menirea de a 
vestedi faptele rele. 

Acésta explicá pe de-oparte intrebuintarea pseudo- 
nimelor, adică ncvoea de a intrebuinta psendoninime. 
lar obiceiul de a întrebuința ca pseudonime nume de 
animale se explică prin faptul că pseudonimele acesta, 
adică numele de animale, le erau la dispositie, ca cei 
mai potriviti termini de comparatiune. 

Tot acésta explică pentru ce în fabulă animalele 
vorbesc ca Omenii: pentru că în fabulă se vorbia nu 
de animale care nu pot vorbi, ci de ómení care vorbesc. 

Incá un lucru care dovedesce cá acésta este originea fa- 
bulei, după părerea nóstrá, e existenţa moralei de la fabuld. 

Teoria despre originea fabulei se datoresce lui Édé- 
lestand du Méril si noi am utilisat'o de mult în lucrarea 
nóstrá Fabula in genere si fabulistiz romdni in specie !). 
Din acéstá teorie noi insá deducem acuma considera- 
tiunea despre graiul animalelor şi despre morala fabuleï. 


') Bucuresci 1892. Edit. Acad. Român. pag. 16, 


ACESA VESLE pulea Sa ama douce. N 
Lir adica nisce iubi, avean de vand s. 
Ol. SAU CÅ misce óment pe care n numi 
de lupi, aveaü de gánd sá ucidá pe 
acéstá priciná, cánd era vorba de óme 
spunea vestea, dupá ce o povestia ma 
si in gura mare apoi mai la urmá ad: 
métate de gură: «Dar să sciți că nu-i 
de oi, ci e vorba de ómeni. 

Acest adaus făcut de povestitor e « 
acésta e tocmai morala fabulei. 

Obiceiul de a face acestă morală 1 
nasce dacă fabula nu ar fi vorbit de 
acei care erau de temut. 

Vra să dicá numirile de animale din 1 
pseudonime omensci care represintă ch 
cretí. Voiú sá dic că animalele din fabu 
fabulei nu sint abstractiuni ci persone c 
bula este un gen literar independent 
adică nu derivă din basm nici din a 
născut singur dintro necesitate socială. 

Acésta este origina fabulei. 


b) Origina basmuluí 


233 


supuse altora; cele supuse incep a se teme de cele dom- 
nitóre ca si ori ce supus de tiranul séú. 

In acest cas de supunere a unuí trib orí a unei se- 
minţii la alta, aú trebuit să se nască nisce pseudonime 
care sá cracteriseze tribul sai semintia domnitóre si 
asupritore. Ne greşit că trebuiau se intrebuinteze psen- 
donime pentru a se feri de spionajul care este o apu- 
cătură primitivă. Noi credem că în aceste vremuri au 
luat nascere pseudonime ca: Mama-pádurii, médá-nópte 
şi alte numiri de finti réutációse si de monştrii care 
se întâlnesc în basme. 

S 67. Cu numele de Mama-pádurii sar fi putut numi 
forte bine un trib sau o seminfie puternică. de prin 
nisce locuri páduróse, şi pote care stápánia de mult 
acele locuri. Cu nume de Médä-nôpte, un trib, care era 
chiar la medă nopte. Tot aşa pote chiar şi numirile 
de: Statu-palmá barba-cot pentru vr'un trib de ómeni 
mici ori scund, pitici, care făceau prădăciuni; numiri 
de monstri ca: Bala, Balaurul, Mistreţul, după cum se 
întâlnesce în basme: Tara sai pămîntul Baleï sau a 
Balaurului, a Mistrefului, etc., pote să fi servit a de- 
semna tara sai pămîntul unor anumite triburi cu ore- 
care anumite calităţi sau defecte sau apucături sau cu 
anumiţi şefi. Se pote forte bine ca un trib intreg să 
se fi numit balaur pentru că şeful séú se numia astfel. 
Tot aşa smeii vor fi fost nisce triburi puternice şi do- 
minátóre sau apésátóre şi aceste numiri se pote sá li 
se fi dat tot după şefii lor. 

In tot casul aceste numiri care se întâlnesc astădi 
în basme noi credem cá la început au fost nisce pseu- 
donime, în cele mai multe casuri colective, desemnând 
popore sau triburi sai seminţii domnitóre saú apésá- 
tore, în tot casul réü-fácétóre. Acele care nu eraú réü- 
fácétóre, ori pote care nu eraú nici dominátóre se 
numiaü indeferent după numele șefului lor, de pildă, 


impérätia impératului ros, Impératul Ros, Impératul Verde, 
etc., Pote in unele casuri sá fi avut si pseudonime. 

Tóte aceste pseudonime, insá, de si colective totusi 
representaú colectivitási sau fiinte concrete. 

Acésta credem noi cá este originea personajelor din 
basme, cu alte cuvinte aci gásim noi originea basmelor. 

Basmul se asaménà in origine cu fabula : 

Fabula, insá, este un protest al individilor contra 
tiraniei altor individi, pe când basmul este un fel de 
protest al unui trib ori semin(il, popor. comunităţi, contra 
altui trib, seminții, popor, sau comunități. 

Basmul, ca si fabula, începe cu numiri de fiinti con- 
crete si negresit si cu numiri de localităţi concrete, si 
cu date precise, astfel că la început basmul ca şi fa- 
bula a fost o simplă povestire sati naraţiune de lu- 
cruri concrete sau adevérate ori individuale. Cu vremea 
insă prin trecerea acestor povestiri prin alte locuri si 
în alte timpuri, fintile sau lucrurile concrete îşi perd 
individualitatea si încep a însemna altă ceva, o fintä 
abstractă ori altă ființă deosebită de aceea ce însemna 
la început. 

S 68. Făt-Frumos. Asa la 'nceput, de pildă, ce 
trebue sá fi fost Fét-Erumos ? Negresit că la ’nceput 
l'ét-Frumos era câte un erou care se distingea in 
luptă cu vre unul din triburile inimice, cu Méda-Nópte 
ori cu mama-Pădurii ori cu vrun Smei, şi care eşia 
biruitor sau prin forță, prin indèmdnare, prin vicleșug, 
ori prin ajutorul norocului. 

Am numit aceste patru lucruri căci de obiceiú acestea 
sint mijlócele care ajută pe Feti-Frumosii din basmele 
tuturor poporelor ; şi acestea sint mijlocele ideale de 
reuşită ale tuturor poporele. Tôte poporele cred în 
ele si le doresc şi încă doresc să le capete prin mi- 
nune, sá le vină ca dar de la o ființă supranaturală. 

Fét-Frumos la 'nceput a fost un eroii național, iar 
cu vremea a ajuns să fie un fel de ideal popular. 


235 


l'et-Frumos din basmele de astădi este idealul pe 
care il visază poporul. Vrei să scii ce fel ar dori să 
he un popor óre-care? Cercetézä-i basmele şi vedi 
cine si ce fel e Fét-Frumos si fii sigur că intreg po- 
porul vre să he ca acest Fét-l'rumos. 

Ca să caracterisám pe Fét.lrumos trebue făcute 
studii speciale şi aprofundate, totuşi in trécét putem 
«pune, de pildă, ză la Români: 

Poporul este credincios, si crede în bunătatea şi mi- 
lostivirea dumneqeescă, de aceea Fét-I'rumos de obiceiú 
e dăruit printr'o imprejurare óre-care cu putere. Ajunge, 
de pildă, Fet-l'nimos asa de puternic că asvârle buz- 
duganul până la cutare innältime. Mai e dăruit l'ét- 
Frumos şi cu diferite lucruri sau talismane, ori este 
ajutat de finti supra-naturale ori chiar de animale. 

Şi Fét-Frumos e ajuiat pentru că el insusi umblă cu 
dreptate, şi însuşi face bine si dă ajutor pe unde pote: 
el e bun, e milos, e drept, e cavaler, dar e şi réesbunálor. 

El e bun căci ajută pe fraţii lui, care în urmă caută 
să-l perdă, dar e résbunätor când descopere miselia 
sau trădarea. Din felul cum fraţii lui let-Frumos se 
portă cu el, căci mai în tot-de-a-una îl trădeză, se vede 
că poporul a fost pátit, a suferit de trădarea fraţilor 
in vremuri, —- fraţi tot colectivi, triburi ca losif — 
dar cu tote acestea nu se teme de trădare: frica 
de trădare nu împiedecă pe Fét-Frumos de a-și 
căuta de drum, el merge inainte ca un vitéz si la 
nevoe pedepsesce pe cei nevrednici şi pe trădători. 
Poporul despretuesce pe trădători, poporul e vitéz. Fét- 
Frumos nu crutá nici pe mama lui. Când o află cá e 
vinovată, când află că ea dându-se în dragoste cu un 
smeu a voit să-l pérdá pe dinsul, atunci no mai crutä 
de si îi este mar:â. No atinge el de-a dreptul cu 
arma, ci de obiceiú o chemă afară aruncă in sus o 
ságétá şi dice: Acuma, mamă, care din noi doi e vi- 


UC accea sp animalul n va aráta recun 
ajutor miraculos la vreme de nevoc. S 
fi tot ceva colectiv, vre-un trib. 

Fét-Frumos e cavaler si drept cáci 
respectá drepturile altuia. 

Sint însă eroi populari, adică un fel « 
care reuşesc prin siretenie. Da, sint si 
chiar si Fét-frumosul cel mai cavaler g 
cà e bine sá intrebuinteze siretenia fatà 
porul intelege sá fie cavaler, insá caval 
Cu cel réà, réú sá fi. 

$ 69. Părinţii lui Fét-Frumos pot fi d 
tiune, de la impérat páná la porcar; 
un merit pentru popor. Fét-Frumos pót 
de Impérat saü de porcar, dar in tot-de 
cel mai mic, si de obiceiü cel de-al ti 
gurul fiù şi în acest cas născut printre 
porul crede mai superiori şi mai bine c 
cei mai mici. 

S 7o. Fraţii de obiceiú nu iubesc peI 
trădâză. Intre fraţi dragoste nu există 
fratele mai mare uresce pe cei mai mic 
insă, care e Fét-Frumos iubesce sincer p 
până când îi află vinovaţi. Sora insă iut 
1 . at Po, e . z 


- À a 


237 
însă nici odată nu trádézá pe soră. Faptul că sora 
crede în reînvierea fratelui, în reîntruparea lui, arată 
că femeea crede în puterea de viéfá a poporului ei. 
La dinsa se aplică dicetorea poporului: 

Vita de vie 

Tot invie, 

De obiceiü părinţii, tata si mama iubesc mai mult 
pe fiii cei mai mari, iar pe cel mai mic nu-l bagă in 
samá. 

S 41. Mama vitrgä de obiceiú e roa cu copiii bärba- 
tului. Fórte multe mame vitrige se intálnesc in basme, 
dar tati vitrigi nu se întâlnesc. | 

Cine scie dacă nu cumva tote aceste numiri de fa- 
milie ca tata, mama, frati, surori nu sint pseudonime 
colective de triburi ori semintii cu care se gásíaü intr'un 
grad de rudire ca fraţii între ei, ori ca fiii cătră pá- 
rinti? Chiar legendele din istoria veche pot sá ne pre 
sinte nume de triburi sub nume de persóne, de pildá 
numele Iosif pote sá fie numele unui trib pe care cele- 
lalte triburi de istraeliti îl găsesc in Egipt. Numirile 
celor sépte regi legendari dela inceputul istoriei Ro- 
manilor, pot fi numiri de generatiuni ori perióde. Dar 
legendele acestea nu sint de càt basme care incà din 
vremea de demult aú avut ocasiune sá De fixate prin 
scriere. Vechele legende care aü fost fixate prin scriere 
au rémas óre-cum localisate, a rémas óre-cum fixat 
cá cei sépte regi aü fost la Roma si cá losif si cu 
fraţii lui au fost istraeliti şi au mers în Egipt din Me- 
sopotamia. O mulțime însă de alte legende, adecă 
tote celelalte legende care maŭ fost fixate, si-aú 
perdut cu vremea terminii sau cuvintele care puteaú 
să le fixeze întrun loc şi ast-fel aú ajuns să fie lipsite 
de ori-ce semn de loc şi de timp. Aceste legende 
istorice nu sînt altă ceva de cât basmele de astădi. 
Cu alte cuvinte basmele de astádi sint legende istorice,- 


noa uot anus gud. AMECA treneratiuned 
in. vremele de demult ómenti au pau 
mite cu Luna ori amant st amantáa -— 
Rig-Veda — de ce palria ori pámintul 
fi numit mamá, mamá adeverată; iar patri 
vitrigá € 

Pentru ce de pildá geaeratiunile tir 
tatá, si persecutate de mama vitrigá - 
cu numele de copiii talätuf sau fala ta 
rile acestea de membri de familie « 
frati, etc., insemnézá negresit numiri de 
singe; dar se pare ca si celelalte tri 
numiaú cu pseudonime ca Aédá- Nópte, 
nu eraü de singe deosebit de óre-ce i 
întâlnesc deosebiri de limbă, nu se sj 
că nu sati putut înţelege în limbă. In 
sonele vorbesc aceeaşi limbă, toţi dar, 
de acelaşi nem: Mama-Pádurii de acel 
şi cu fraţii lui ét Frumos. Singurul | 
ném care se întâlnesce în basme e 
care intrun moment vré sá iea locul 
Tiganul insá nu e luat ca stráin ci e 
îndeplini rolul dramatic de traitre. Tig: 


în urniá în basm. 
Q^: Paha IT -...!- . e + 


239 


impératuui pe care mama vitrigá, impérätésa a cáutat 
so pérdá din priciná cá era frumósá. In basme baba 
este le traitre din piesele cu intrigă ale teatrului mo- 
dern, un fraitre, am puté dice fără sex. Baba trebue 
så fi însemnând generatiunea bélrdnd sau veche dintr'o 
ţară cucerită. In casul unei cuceriri, populatiunea tinérá 
indigenă a térii cucerite ori se supune ori se revoltă 
pe faţă contra cuceritorilor, iar populatiuneá bétràná 
perdindu-şi ori-ce ideal si ori-ce ilusii devine egoistă, 
fárá scrupuli şi e gata a face réü, si dacă pote il si 
face atát cuceritorilor stráini cát si indigenilor care 
sufer jugul. | 

In casul acesta, impérátésa, adicá mama vitrigá care 
isi urmáresce propria sa fatá, sub cuvint cá e mai fru- 
mósá şi pote plăcea bărbatului — împăratului, pote in- 
semna chiar pe patria cucerită care caută sá'si exter- 
mineze generatiunea tinérá care arată supunere ori 
simpatie pentru cuceritor. 

S 72. Deóre care însemnătate este si Calul din basme, 
calul cel înaripat al lui Fét-Frumos. 

Noi credem că acest cal pe care îl intâlnim în basme 
nu e ceva alegoric ci insemnézá tot cal. Că acest cal 
e înaripat şi ceva deosebit de ceilalţi cai, lucrul se în- 
telege uşor : imaginaţia poporului l'a idealisat căci nu 
putea sáí dea lui Fét-Frumos un cal ordinar. . 

Important, însă, e faptul că acest fel de cai nu se 
găsesc ori unde. Ca să capete un cal de felul acesta, 
în multe basme Fét-Frumos e nevoit sá se ducă peste 
noué térí şi noué mări la o babá-smeóicá ce avea o 
épá care in fie-care nópte féta cáte un mánz. Si baba 
lua inimile de la toti mánzii si le punea la unul, si 
numai acela era cal cum ií trebuia lui Fét-Frumos, cal 
înaripat si násdrávan. 

Acéstá imprejurare se pare cà amintesce nisce vre- 
muri cànd ín tara lui Fét-Frumos nu eraú cai, saú cel 


240 


putin nu erau cai buni si Fét-Frumos trebui sá se ducă 
in altă ţară, la alt trib ca sá'gi găsescă un cal bun. 

Pote printrun studiu serios asupra calului din basme 
sar putea descoperi grupul etnic de pildă din care fac 
parte basmele Românilor cu acel cal năsdrăvan. 

După cât mi-aduc aminte, istoria pomenesce de un 
résboiü in care Egiptenii pentru întâiaşi dată au cu- 
noscut calul !). 


1) Ca să nu mé îndepărtez ep însu-mi în cercetări laterale, am 
rugat pe doi d-ni profesori: D-l C. A. Ionescu și D-l Vásile Maniu, 
care mi-au dat urmátórele notițe in privinţa calului. lata-le: 

G. Maspero «Histoire de V Orient» t. I p. 9. 

Deux au moins des espéces animales qui vivent à présent sur les 
bords du Nil, le cheval et le chameau, ne sont pas figurées sur les 
monuments des plus anciennes dynasties et paraissent n'avoir été 
introduites que longtemps aprés la fondation de l'empire. 

(Fr. Lenormant «Sur l'antiquité du cheval en Égypté si 

G. Taper «Histoire de l'Orient». t. I p. 334 ch. VIII. 

«Enfin la race chevaline füt émportée par les Pasteurs aux bords 
du Nil, s'y était aclimatée et y avait prospéré gráce aux soins que 
les Pharaons et les noblees avaient pris d'elle. La plupart de villes 
de la moyenne et de la basse Égypte, possedaient des haros célébres. 

Maspero «Histoire de Orient» t. 1 p. 489. ch. XI. (La Médié). 

In Media se cunoscea calul, chíar inainte de nävälirea Pástorilor 
in Egipt. 

Marius Fontane »L' Egypte» p. 452 (Indep.). 

Le cheval, récent. Son introduction coinciderait avec l'invasion 
des Hyksos. 

Gustave de Bon. «Les premieres civilisations» p. 191. 

Calul a fost adus in Egipt, de către Hicsogi, în timpul dinasetii 
a XIII-a. 

Van den Berg «L'Orient» p. 14. 

Le cheval et le chameau ne figurent pas sur les monuments de 
l'ancién Égypte. 

Ch. Normand. «L'Orient:, p. 130. 

Les anciens égyptiens ne connurent qu'assez tard le cheval. 
Seignobos Ch. «La civilisation orientale», p. 12: 

Calul a fost adus de Hycsosi. El apare în monumentele dinasteí 
a XVII-a. 

C. A. Ionescu, Profesor. 


Equideile din oarí o speţă e oalul 


Equideele şi-au facut aparatiunea in epoca terfiará, atât în lumea 
veche cât ci in lumea nouë. Astfel in America, care astádgí nutresce 
numa: caí originari din Europa, se gásesc prin óre-care terenuri 
resturi fosile deosebite de ale celor originari din Europa. Aceste fo- 


241 


Dacá basmele nóstre isi trag originea lor de la po- 
porele Indo-germane, se pote forte bine cá pe când 
sau inceput basmele, Indo-germanii sá nu fi avut cai, 
ori cel puţin să nu fi fost găsit cai la toţi Indo-Ger- 
manii și să fi fost nevoiţi cei mai mulţi Indo-germani 
să'şi caute cai pe la popore de alt nem, póte pe la 
cele de nem Semit, ori cel puţin pe la alte triburi de 
Indo-germani care se mutaseră în lucuri mai depărtate. 

$73 Sa observat în basme ca miraculos faptul că 
animalele vorbesc. D-l B. P. Hasdeú in ingeniósa D-sale 


sile sunt proba irecusabilá a existenţei equideelor (in America) cu 
mult mai înnainte de stabilirea omului. 

In Europa, «dice C. Gervais (in cartea intitulata Historia mami- 
ferelor, și publicată la Paris în anul 1855), eraú mai multe specii 
printre caii fosili, şi în specia care se apropie mai mult de calnl ac- 
tual, se afla diferite rase caracterisate prin diferenţa de talie gi pro- 
porţiune ; scheletele vechilor animale aŭ unele forme grâie întocmai 
ca cele ale cailor alsacieni sau bulonezi, altele ósele fne ale cai- 
lor arabi. 

Cum zu este posibil a demonstra legăturile de rudenie cari legă 
caii actuali cu aceia cari eí-aü lăsat 6sele în straturile diluviane, în 
caverne, etc., nu se póte asigura cá Europa nu a fost într'un timp 
Gre-care privată de aceste animale, dupa ce mal înainte nutrise un 
numâr cu mult mare de cât astăgi». 


Idea lui Gervais (un naturalist distins) 


Cuvier (alt mare naturalist) dice că în unele părţi ale Germaniei, 
se găsesce un enorm număr de dinţi de cai fosili. 
rehm spune că afară de regiunile polare tâte celelalte părţi ale 
pámintulut aü fost locuite de equidee. 


Calul 


Nimic nu ne póte lumina asupra chestiuneí cánd s'a inccput a se 
intrebuinta alu precum si asupra täref ín care s'a domesticit pentru 
prima 6rä. Se crede însă cà popórele Asiei Centrale fură cele d’intiü 
cari fácurá din cal un animal domestic, si că de aci s'a exportat de 
O parte în extremul orient si China, de alta la Miagá-Zi şi Occident. 

omnul Brehm spune cà chíar si filologia vine aci in ajutorul 
Zoologiei, dovedind că diversele nume date calului, în limbile occi- 
dentului, derivă din Zendá și Sanscritá (auică din limbile Asiei Cen- 
trale); deci din acest antic focar al vechii civilisafiuní ne-a veni 
speța acesta. Ori-ce ar fi istoria gásesce mai intáiü, aceste animale, 
în Egipt. In ruinele Persepolis, pe hieroglyfele cele mai vechi, se 


16 


eat Fe cord basto sie dot 
xu E M EE Ee 
deja obieinuii a intrebuintà psci 


vede caí purtând ómeni si tragánd care. 
fost de asemenea, chiar de la origina tin 
omului. Chinezif, cari lau primit din st; 
expedițiile militare cu 2000 an: înaintea e 
cai de cât din epoca lui David si Soiom 
avéü măgari, cămile si of, însă nu avem 1 
cabil că în cártile ebreexcí nu se men:ior 
din epoca lui Iosef; trebue dec: a crede 
noscinjí de cai de cát din timpul intórce 

Domnul Gervais ne spune câ: în Epo 
se serveaú de cai și câ legislatorii lor 
frică de caii si cáru;ele inimicilor cu car 
Solomon, însă, Ebreii intrebuinjaü caii, 
spune ca: Solomon a adunat un mare nu 
a avut 1400 căruțe 1200 ómeni calarí pe 
că refinu o parte pentru a sta pe lânga 
Tot în aceiași carte ni se spune si prove 
ei veneau din Egypt şi Coa. Patru cai îl 
de argint. 

Tot Domnul Gervais ne spune câ in I 

se urcă mai înainte de timpurile eroice : 
Iliada vorbesce de hergheliile lui Priam 
cum se constată din baso reliefurile mon 
cailor din Asia minoră era forte frumósa 
adus cai in Grecia, cai ce se întrebuința 
jocurile olympice. 
* Legenda care ne arată pe Neptun där 
Minerva îi dá o ramură de máslin face, 
se admite origina stráiná a cailor. Din. 
Tvr si Svdon. 


243 


Astfel animalele vo:bitóre din basme sint tot ani- 
malele vorbitóre din fabulá. Si cánd incep a se nasce 
basmele, atunci printre pseudonimile de popóre saú 
triburi se amestecá si pseudonime de persóne. 

Să presupunem de pildă că un erop national, Fet- 
Frumos, merge contra unui popor apésätor, de pildă, 
contra lui Mâji-Nâpte si în acestă intreprindere Fé:- 
Frumos e ajutat şi de vro câte-va personage puternice 
din tribul lui, de pildă de un personaj care se numia 
Cerb sau de unul care se numia Epure sau Urs sau 
Lup. In acest cas nu e nimic mai natural de cât ca 
basmul să spună că Fet-Frumos ducendu-se in contra 
lui Médä-Nôpte sa întâlnit cun cerb, cun cpure, cun 
urs, cun lub şi a vorbit cu dinşii. E forte natural să 
fi vorbit, adecă pentru Omenii de atunci era forte na- 
tural ca Fét-Frumos sá fi vorbit cu aceste animale de 
óre-ce aceste animale aveau numai numele de animale 
iar incolo erai ómeni ca si Fét-Frumos. 

Astfel graiul animalelor din basme póte fi ceva mi- 
raculos pentru astádi, dar pentru ómenii de atunci a 
fost ceva natural. 

S 74. Ceea lume sai Jumea cealaltă sau tărâmul celalt 
care se intâlnesc in basme şi unde trece Fet-Frumos 
trebue să fi însemnând [ara depărtată unde locuesce 
vrun trib pe care Fét-Frumos il supune si pote il iea 
in robie. Si acel trib trebue sà fie de acelag ném cu 
Fet-Frumos de óre-ce vorbesce aceeaşi limbă. Ideea 
de lumea cealaltă în înţeles de ţară depărtată trebue 
să fie luată din mitologie, după mersul sorelui care 
după ce apune trece în timpul nopţii prin celalt tărâm 
ca să résará diminéta iar aci la noi. 


244 


ne ce À— AA 


Originea armáriilor si a blasonulul 


S 75. Chipurile acele de animale care se gásesc pe már- 
cile diferitelor téri si ale diferite'or familii vechi si 
ilustre, e forte posibil după noi sá fie datorite unor 
obiceiuri tot aşa de vechi ca şi basmele. 

Un fläcaü din Moldova dacă ucide un sérpe, îi iea 
pielea şi şi-o pune la pălărie. 

O regină a Scitilor, mi se pare Tomiris, lua capul 
regelui Cirus şil aruncă întrun vas de singe. 

Alte dät capul invinsului era purtat intr'o lance. 

Mai în tot-deauna cu spoliele scumpe luate de la 
invinsi se impodobiaú invingétorii. 

De ce dar invingétorii nu si-ar fi fácut un fel de 
podobă si din chipul invinsuiui, sápàndu-sí mai ales 
chipul lui cel alegoric, chipul care representa pseudo- 
nimul: O pasére, un balaur un elefant, o semi lună, un 
delfin, un zimbru, etc? 

Si scutul invingétorului se pástra cu sfintenie de 
cátrá familia si de cátrá supuşii sau urmaşii lui. Si 
càmpul scutului se imbogátia cu chipurile saü alego- 
riile noilor invingi. Si urmaşii care se scoboraü din 
doué familii ilustre puteaü să'şi figureze pe scutul lor 
chipurile celor doué scuturi ale familiilor din care se 
scoboraú; aşa ca pe un singur scut să fie săpate alte 
doué scuturi, fie-care cu podóbele lor, etc. 

Astfel ni se par nouă lucrurile. Cadrul lucrării de 
faţă ne opresce însă de a mai continua cu conjicturile 
in privinţa acestor lucruri care cer un studii aménuntit 
şi aprofundat. 


METAMORFOSA 


$ 76. In basme şi în mituri întâlnim forte adese ori 
metamorfosa, saú am pute dice că o intálnim aşa de 
multe ori in cât metamorfosa se pote lua ca unul din 
caracterele comune basmului şi mitului. 


245 


Pe lângă explicárile câte sau dat metamorfosei, 
adăugăm si noi următorele: 

Metamorfosa din basme şi mituri trebue sá'si aibă 
origina in travestirea obicinuită adecá in schimbarea 
de haine. 

Se scie cum diferite triburi selbatice de astădi obici- 
nuesc a se schimba în haine când merg la vânat de 
diferite animale. Vânătorii la aceste triburi se îmbracă, 
adică se travestesc în animale, isi pun córne, se îm- 
bracá cu piele de acele animale, etc., pentru a se 
putea apropié mai mult de ele, ori pentru a nu le 
sperié sá fugá. | 

Apoi precum travestirea se intrebuintézá pentru a 
insela nisce animale, tot asa se intrebuintézà si pentru 
a insela un om, un inamic. 

In vremile vechi travestirea trebue sá fi fost forte 
întrebuințată. Si în vremele de demult când se pove- 
stea că cutare sau cutare sa făcut cerb, totă lumea 
inţelegea că el numai sa travestit ca cerb. Mai în 
urmă însă, cu schimbarea obiceiurilor, travestirile ajun- 
génd mai rari, Omenii când audiau că cutare a făcut 
cerb, începură a înţelege că el de-a binele sa trans- 
format chiar în cerb, adică sa făcut chiar cerb. 

De aci înnainte se ’ntelege forte uşor că dacă cineva 
se pote transforma în cerb, atuncea, negresit se póte 
transforma si în câne şi în lup şi în pasére cât de 
mică ; în vrabie, în rândunică, etc, sint multe basme, 
in care eroul pentru a scăpa de Sineú se transformă 
in muscă. 

lată deci în scurt calea naturală pe care sa des- 
voltat ideea de metamorfosă. 

Studiul aprofundat al acestei chestiuni e unul din 
cele mai bogate în resultate. 

S 77. Milul.— Luăm aci vorba despre mituri nu pentru 


246 


a defini acest fel de productiuni populare ci pentru a 
defini mai bine basmul. 

Din lupta individului contra individului, a omului 
contra omului, contra despotului, a resultat genul literar 
pe care lam numit fabulă. 

Din lupta grupelor de ómeni contra altor grupe, din 
lupta dintre colectivităţi, a resultat genul literar numit 
basm. Si acest basm a fost antemergátorul genului 
literar numit epopee care sa născut mai în urmă din 
lupta dintre popore. 

Precum din lupta Omenilor intre ei a resultat lite. 
ratura, aşa din lupta ómenilor contra naturii a resultat 
religia cu corelativul ei literar numit mil. 

O deosebire dintre mit şi basm privite ca produs 
literar, e că numirile de persone din basme represintă 
popore sau triburi, colectivităţi concrete, pe când nu- 
mirile de persone din mituri represintă ca individi 
corpuri si fenomene ceresci sai puteri naturale. Altă 
deosebire e câ materia basmului e formată de peripe- 
tile prin care trece Fét-Frumos până să ajungă la 
isbândă, pe când materia mitului e dată de schimbă- 
riie diferite prin care trec lucrurile din lume până să 
ajungă la o anumită stare sau formă, ori de impreju- 
rările în care se produce ori sa produs un fenomen 
sau un fel de fenomene. 

O împrejurare care a făcut ca in decursul timpului 
basmul să se deosebéscá de mituri este fixarea. 

Miturile fiind in strinsă legătură cu credintile reli- 
gióse, din causa interesului ce presentaü, aú ajuns, mai 
curând, mai de timpurii, cele mai multe din ele, să fie 
fixate ori prin scriere, ori prin forma mai mult ori mai 
putin fixă a epopeei. Se 'ntelege că acele care aŭ fost 
odată fixate aú fost astfel garantate contra schimbă- 
rilor şi aü continuat de a păstra caracterul individual 
şi al persónelor şi al locurilor şi al timpurilor; pe când 


247 


basmeie care aŭ rémas nehxate sá circuleze liber din 
gurá 'n gură și-au perdut cu timpul ori-ce caracter de 
indiv.dualitate si aŭ cápetat pe acel al generalitätii 
sau abstractiunii. 

Caracterui de generalitate laŭ cápétat de asemenca 
st miturile care naŭ apucat a fi fixate nici prin scriere 
nici prin versurile epopeei, si sau amestecat, dacă nu s'aá 
perdut, in masa cea marea basmelor; si caracterul de 
individualitate lau căpătat si basmele care din intimplare 
ati fost hxate ori epopee ori prin scriere, sí din acestă 
pricină multe din ele aú trecut in rândul miturilor, iar 
altele au rémas numai ca legende. 

8 78. Legenda.— Un fel de productiuni populare mij- 
locii intre basme şi mit, adecă care se puteau cu uşu- 
rintá alipi indiferent o:i pe lângă basme, ori pe lângă 
mituri, au fost un fel de povestiri ca cele de pildă, 
despre fondarea unei colonii, ori fundarea uni oras, 
de pildă fundarea Atenei. Din aceste povestiri, acele 
care sau intimplat de au fost fixate ori prin epopee 
ori pria scris, si-aú păstrat individualitatea şi aŭ ajuns 
legende istorice ori sau alipit cătră mituri; iar care aú 
rémas nefixate si-aú perdut caracterul de individualitate 
şi sau confundat in masa basmelor. 


Evolutiunea basmelor si studiul lor 


S 79. Pán acum studiul folklorului se face in condițiuni 
forte rele. Inchipuiti-vé că cineva ar voi să studieze ce este 
arborele cu părțile şi viaţa lui şi n'ar ave la dispositie 
ca material de cât un numer de frunze, nisce bucăţi 
de cójá, bucăţi de lemn, bucăţi de rădăcini, tote res- 
letite. Cum ar pute să reconstituéscá arborele intreg? 
Cum ar pute sá'si dea samă de rolurile ac=stor părţi? 
Cum ar pute sá'si dea samă de viéta arborelui, când 
nici o legătură nu se vede? Poţi să afli care e ele- 
mentul principal al formatiunei? Scii ce este celula ? 


248 


Ce este un fascicul fibro-voscular ? Ce este seva? Ce 
este pătura liberiană ? Cum se desvoltă păturile lemnóse ? 

In aceste conditiuni se face incá astádi studiul lite- 
raturii populare. În tote părţile, adică în tóte ţările 
se fac numai colectiuni de material, dar ce fel sint 
aceste colectiuni ? Pentru studiul literaturii populare chiar 
colectiunile cele mai bogate nu sint suficiente, fiind-cá 
chíar cele mai bogate colectiuni de astädi nu ne pot 
da de cát pártí disparate saü reslete din arborele de 
care vorbiam mai sus. Sá ne inchipuim, de pildá, cá 
colectiunea de poesii a lui G. Dem. si cea a lui Ispi- 
rescu, de basme, sînt complecte, adică améndoué 
aceste colectiuni cuprind tóte productiunile populare 
càte circulézà astádi. Ce ar presenta intreg acest ma- 
terial de cât părţi, reslete din arborele nostru? Se pre- ` 
supunem cá ar representa chiar tóte pártile arborelui, 
dar cum am putea noi sá reconstituim arborele si sá 
ne dám samá de viéta lui, cánd páná acuma n'avem 
idee ce este un arbore? Cànd n'am mai védut pànà 
acuma astfel de organism ? Ca sá cunosci un organisin 
trebue să-l cunosci funcționând, să-l cunosci trăind, să-l 
cunosci durând ín timp, să-i observi schimbările care 
le iea din moment in moment. 

Ca să putem studia literatura populară şi să ne dám 
samă de viéta ei in total si de viéta ori evolutiunea 
fie-cárui gen în particular, ar trebui să avem colectiuni 
care sá coprindà diferite fasc din acelaș gen. Ar trebui. 
să avem colectiuni asa formate ca sá putem vedé, 
de pildă, acelaş basm, basmul cu Mama-Pádurií ce a 
fost acuma un an, acum doi ani, trei ani, dece ani, 
cinci-deci de ani, o sută de ani, etc. Numai cu aju- 
torul unor ast-fel de colectiuni am pute să ajungem a 
trage óre-care conclusiuni despre ceea ce a putut sá 
fe basmul în vremurile de demult. 

Am mai spus cà literatura populară este un orga- 


249 


nism viú care tráesce asa precum tráesce si limba si 
sufere modificári din moment in moment. Fie-care gen 
din literatura populará se schimbá din moment in mo- 
ment si fie-care gen are párti mai resistente, un fel 
schelet care se schimbà mai cu greú si párti mai putin 
resistente ori mai putin durabile care se schimbà mai 
cu inlesnire. 

Să'şi inchipuéscá cineva ce idee ar pute să'şi facă 
despre viéta basmului, din simpla citire numai ori 
audire a unui basm cu Mama-Pădurii; şi ce idee ar 
pute sá'si facă cineva din citirea unei colectiuni ale 
basmului cu Mama-Pádurií asa cum se gásesce el în 
tote satele din ţară. Dar încă dacă am ave basmul 
acesta in colectiune completă din totá tara si in dife- 
rite fase de câteva decenii de ani in urmă? adică 
dacá am avé o colectiune completà din tótá tara de 
acum un an, altá colectie de acum doi ani, alta de 
cinci ani, alta de dece, alta de doué-deci, etc. ? O co- 
lectiune de felul acesta chiar numai a unui singur basm. 
ar puté sá ne dea despre desvoltarea saú evolutiunea 
acestui gen literar o idee mai lámuritá de cát tóte 
colectiunile de basme cáte existá astádi. 

Dacá am lua tote colectiunile de basme cáte sint 
astádi in Europa, ele ne-ar da numai o idee despre 
ceea ce devin basmele în urma réspándirii lor in spaţii, 
dar nu şi despre ceeace pot să devină in urma du- 
ratei lor în timp. 

S So. Basmele, ca si totă literatura populară, ca şi 
tote organismele vietuitóre, variézá după loc şi după 
timp. 

Presupunem că un basmu noŭ sosesce astádi la Fo:- 
şani. Páná peste un an de dile acest basmu chiar la 
Focşani se va modifica şi va diferi de ceea ce este 
astádi. Se va modifica din an in an si din moment in 
moment asa cá dupá o trecere mai mare de vreme 


250 


va cápéta modificári mari. Dar basmul acesta se va 
modifica și mai mult trecénd din Focșani, de pildă la 
Rämnicul-Sürat, Odobesci, Tecuci, Brăila, Galaţi, etc. In 
fie-care localitate se va modifica in mod deosebit pro- 
priü. aceleí localitáti. Se va modifica in mod deosebit in 
diterite regiuni. Altfel de modificári va lua la munte, 
altfel la ses, altfel in regiugile deluróse, altfel lánga 
Dunăre, altfel lângă Mare. Si in fie-care localitate se 
se va modifica şi după timp, adică din di in di, şi din 
moment in moment. 

Până acuma nu sa fâcut încă nicăeri o co.ectiune 
sciințifică de basme, dar dacă sar face undeva — şi 
dacă nu se vor face atunci nu se vor pute studia -— 
ar trebui să fie făcută in modul următor: 

Ar trebui mai intáiú un om cu pricepere, saú de 
pildă Academia Română, după cum a încercat Kahn), 
să reducă tote basmele la un numër de prototipuri. 

După aceste prototipuri apoi în intervale de un 
an, cinci ani, dece uni, etc., să se facă colectiuni in 
totă ţara, adică in tote comunele. La aceste intervale, 
adică, să se culégá tote basmele din tote comunele, 
fie-care basmu purtând un titlu corespundétor proto- 
tipului cu care samenă. 

Tóte aceste colectiuni apoi, să fie adunate, de pildă, 
la Academia Română ori la alt centru, să fie clasifi- 
cate ori împărţite după prototipuri s dupá loc (comuná, 
judet) precum si dupá timp. 

Colectiunile fácute in felul acesta, negresit cà ar fi 
mari si ar cere óre care munch, pôte un intreg ser- 
vicii, dar ar fi un admirabil material sciintific asupra 
cáruia sar pute face importante studii asupra litera- 
turii populare şi asupra Etno-psihologiei. 

Aceste colectiuni ar presenta adeverata fotografie a 


1) Griechische Märchen. I, 45. 


291 
sufletuluí poporului, adevérata sa oglindá. Din studiul 
acestui material s'ar puté constata cát de apt e po- 
porul de a primi schinbăriile civilisatiunti, cam ce direc- 
tiune ar h folositor sá i se dea si ce fel de legi i s'ar 
puté aplica mai cu folos. 


Variantele Basmelor 


S 81. Gàndindu-ne numai la aceste colectiuni ne putem 
inchipui cât de mult variază literatura populară: de 
pildă, cât de multe variante se formézá mere, 

Pricinile acestor variante sint doué: 

1. Pe de o parte basmele, ca si intéga literatură 
populară, variază din pricina modificării ideilor şi cu- 
noscinfilor poporului. In vremile de demult arma de 
vânătore a lui Fét-Frumos era arcul şi ságéta; în vre- 
mele de astădi incepem a întâlni puşca. Aşa intrun mic 
basmu întitulat Păcală și Tandald pe care il dám la 
urmă in apendince întâmpinăm pușcă si glónfe. Tot in 
acest basm intâlnim si Turci, nație stréiná, cum nu se 
obicinuesce in basmele vechi. 

Dăm in apendice mai multe basme importante din 
acest punct de vedere. 

Aşa în Basmul cu Jupdn Lupilă, Crucilă, Cânilă, Cio- 
rălă şi Coţofănilă întâlnim numele oraşului Paris. 

In basmul Vrăjitorul si Impératul, povestit de un elev 
de la Pirotecnia Armatei (Bucuresci), întâlnim numirile: 
soldat, casarmă, ofițer, princesă. 

In Impératul Fermecat întâlnim cuvintul: bilefel scris, 
apoi vapor şi căpitan de vapor pe când în basmele din 
vremuri se intálniaú numai corăbii. 

In fie-care mediu basmele se modifică după ocupa- 
tiunile şi ideile ómenilor. Aşa de pildă in casarmă. Prin 
1881—82 în laşi aveam un fecior in casă, ori logofét 


252 


pe un Gheorghe, care era soldat cu schimubul. Acest 
Gheorghe imi spunea multime de basme, saú povesti, 
dupá cum se dice in Moldova. Dar tóte povestile lui 
Gheorghe eraü localisate pentru viéta de casarmá. 
Fét-Frumos al lui Gheorghe era de obiceiă sm recrut, 
iar smeul era sergentul major saü vacmistrul. Imi aduc 
aminte de un basm al lui Gheorghe, in care Fét-Fru- 
mos adicá recrutul, nu sciú prin ce minune, cápétase o 
putere asa de mare, cá întrun moment de supérare 
l'a scuipat pe sergentul major cu atâta putere că i-a 
crăpat capul si i-a sburat creerii. Aceste lucruri le-am 
verificat apoi şi prin alţi soldaţi şi se pot verifica ori 
când: casarma localiseză basmele. 

Am dis că basmele variază după mediul social, dar 
nu trebue să uităm că basmul variază după timp şi 
după loc. 

2. Pe de altă parte basmele variază din pricina in- 
fluentii celorlalte genuri literare. 

In vremele de demult basmul a primit în el, ca un 
fel de afluenţi, unele legende şi unele mituri care erati 
ne fixate, ba chiar şi unele din cele fixate. Apoi a 
primit si a intercalat in el o mare parte de material 
din literatura cultă, şi astădi continuă de a primi mul- 
time de bucăți sau episode sai scene din literatura 
cultă. Acest material din literatura cultă, intercalat în 
basme a făcut pe Benfey să stabiléscá teoria cà bas- 
mele sînt nisce productiuni din literatura cultă deve- 
nite populare şi că au venit din India in Europa prin 
secolul X d. Christ., împreună cu celelalte cărţi po- 
pulare. .Benfey trebuia să ţină samă însă de aceea că: 

I) Precum o naraţiune sau episod care sa scris, nu 
e impedicat prin nimica de a se şi popularisa, adică a 
- se povesti şi de către popor; 

2) Tot aşa o naraţiune sai episod popular, care o 
bucată de vreme sa povestit numai oral, pote de la 


253 


o datá óre-care sá fie scris, adicá póte ca o variantá 
din el sá fie fixatá prin scriere. 

De pildá, relativ la punctul intáiú avem cazul cu Ar- 
ghir si frumósa Elena. Arghir si Elena a fost o na- 
rațiune scrisă, apoi sa popularisat, invéfándu-se ver- 
siunile pe din afară si in sfârșit a rémas in popor, se 
ntelege, cu multe schimbári, numai naratiunea in prosá. 

In casul acesta trebue sá admitem că Arghir cel in 
prosa e luat din literatura cultá. 

Relativ la punctul al doilea: Basmul cu Surea in bu- 
cate există şi se povestesce in popor. Intro vreme Is- 
pirescu a fixat prin scris o variantá din acest basm. 

Fixarea acestui variant insá n'a impedecat intru 
nimic circulatiunea in popor a basmului, adică a dife- 
ritelor sale variante. Si, când un Benfey ar susţine 
cá aceste variante fac parte din literatura cultá, adicá 
sint derivate din Sarea in bucate a lui Ispirescu, atunci 
acel Benfey ar trebui să dovedéscá cel putin saü că 
nici un variant din basmul cu Sarea in bucate n'a cir- 
culat în popor înnainte de variantul scris de Ispirescu 
variantul scris de Ispirescu e cel mai vechiu de cât 
toate celelalte variante care circuleză in popor. 

Ceva mai mult fondul basmului Sarea in bucate e şi 
in piesa lui Shakespeare: Regele Lear, şi cu tote a- 
cestea nu putem sustine că basmul românesc: Sarea 
in bucate e derivat din Regele Lear al lui Shakespeare, 
ci rémáne, cum si este, că Regele Lear al lui Shakes- 
peare e tras dintro variantă a unui basm vechiu, din 
care a fost derivat şi variantul românesc Sarea in 
bucate. 


‘De ce s'aü păstrat basmele 


S 82. Basmele sau păstrat in popor pentru că ele 
sint un produs esteric al mintei omenesci, asa dar 
sati păstrat precum se păstreză ori-ce produs artistic. 


254 


Causele care aŭ favorisat păstrarea basmelor au 
fost mai multe. 

La începutul formării lor ele aŭ fost de un interes 
deosebit, căci conţineau povestiri de acele fapte so- 
ciale care privia fericirea, viața şi existența tribului din 
care făcea parte de obiceiü şi povestitorul si ascultá- 
torul. Pe aeele vremuri basmele ţineau loc de istorie, 
de filosoñe a istoriei si de sciintä a istoriei sau de 
sociologie. 

Acest mare interes ce presentaü basmele, le-au fá- 
cut să ajungă aşa de iubite de popor in cât aŭ de- 
venit o necesitate organică suletéseá a lui. Oamenii 
au ajuns sá se nască cu inclinafiune cătră basme, aú 
ajuns sá le guste, sá le iubescă in mod instinctiv. 

Cu acéstá inclinatiune organică, instinctivá, Omenii 
intrebuintézá basmele : 

a) Pentru a'si ocupa timpul liber. 

b) Pentru a amusa si óre-cum a instrui pe copii, 
din care causá in vechime, la Romani, se credea că 
fabulele sint numai pentru copii: fabulae nutricularum 
(Quintillian !) si în dilele nostre in clasificările litera- 
turii populare după vrástele omenesci, basmele aú fost 
lăsate la vrâsta copilăriei. 

c) Pentru a întreţine starea de veghere în timpul 
unei munci migăloase, adică pentru a ţine pe omeni 
să nu adoarmă, de pildă la clacá de desfăcut porumb, 
la sedétóre de scărmănat pene, lână si la alte lucruri 
migálóse şi monotone care se fáceaú mai cu sémá 
sara, in timpul noptii. 


1) Inst. 1. 9. cit. de d. Hasdeu in art. despre Basm. 


Variantele si circulatiunea basmelor 


$ 83. Negresit că la inceput basmele at fost in numër 
restrins, pentru cá ele povestiaü fapte istorice, intim- 
plate. Cu timpul însă ele, trecénd din gură m gură si 
din trib în trib, se modificará intratâta, in cât cel care 
a povestit cândva un basmu, peste o bucată de vreme 
il întâlnia asa de modificat în cât credea că e un 
altul. Astfel aú început sá se formeze variantele chiar 
din cele de'ntáiú timpuri si în urmă sau înmulțit din 
ce in ce mai mult si se înmulţesc incă. 

Basmele circulézá. Ele trec nu numai din gură 'n gură 
intre granitile aceleeasi téri, ci trec si graniţele şi cir- 
culeză de la popor la popor. 

Sint basme pe care le gásim astádi la Români, la 
Ruși, la Italieni, la Franeezí, la negrii din Africa, la 
Indienii din America etc. Neapărat că le găsim mo- 
dificate sub forma de variante, dar fondul e acelaş. 

Fondul acesta insă, este el antropologic? adică sa 
născut el, independnt la fie-care semintie ori la fie- 
care popor, la care il întâlnim? Ori unele semintii, 
unele popore laŭ imprumutat de la altele? Acesta nu 
o putem hotári din ceea-ce scim şi din materialul ce 
posedăm până acuma. Sciind însă că basmeie sint un 
produs popular circulator şi mai sciind că multe basme 
sunt produse similare antropologice, trebue să admitem 
că dintre basmele comune la mai multe semintii, unele 
sint proprii rasei lor iar altele sint împrumutate. 

S. 84 Specimene de basme din causa lipsei de spaţiu 
nu dăm nici chiar in resumat. 

La nevoe se pot consulta diferitele colectiuni cunos- 
cute precum si lusrarea d-lui Lazăr Seinénu: Basmele 
Române 1). 


1) Buc. 1895. 


anecdote: pt uncie care sint ni 
care se pote Sa se D intimplat 
tate, dovedite. b) Altele cari s 
cute cu scopul de a ridiculisa, ¿snow 

Cele de felul intâiu sar pute 
iar cele de felul al doilea anecd 

Anecdotele istorice noi le-am 
basmele, intre productiunile pop 
rativ şi in prosá; Snóvele însă le 
cu glumele intre productiunile po 
amestecate cu versuri. 

Noi distingem in desvoltarea 
In fasa intâea basmul se presint: 
in fasa a doua cănd, adică, a fo 
bogátit ori poetisat de imaginaţiu 
sintă ca legendă istorică; iar in f. 
perdut caracterul de individualisa 
precisările de spaţii şi timp, atunc 
desăvârşit. 


Descripţiuni de obiceiuri, 1 


S. 86. Aceste descriptiuni naü 
deb de aceea la ^^---3-- 


201 


Läsänd deci la o parte fondul literar al obiceiurilor po- 
pulare, spunem aci numai in trécát cá aceste obiceiuri 
sint de mare interes etnografic. Asa de pildá, in obi- 
ceiurile de la nuntá se gásesc urme de réscumpérarea 
femeci de la un trib, de pildă de la tribul căruia apar- 
tinea. Obiceiul numit Vadra, in Moldova, cred cá e o 
urmá de réscumpérare de acest fel. Tot asa cred cá 
e si cinstea de la Réspuns, din Moldova; si cinstea si 
impártirea de pdne, după nuntă, prin jud. Argeş. ` 

In obiceiurile de la morti, după cât cred, şi după 
cum voii aréta altă dată, sau după cum va constata 
ori-cine, se găsesc urme de cremafiune sau arderea ca- 
davrelor şi urme de antropofagie. Aşa de pildă foégul 
de la mort e urmă de ardere: iar coliva, praznicul, 
pomana, etc., urme de canibalism. 

Se ’ntelege că tote aceste obiceiuri selbatice au fost 
indulcite de cátrá religia creştină care le-a innecat şi 
le-a dat un alt înţeles. 


B. PRODUCTIUNI POPULARE IN VERSURI 


a) Religióse 


§ 87. Divisiune. Productiunile populare în versuri se 
pot împărți în dou€ grupe: religióse şi poetice. 

Am dis (pag. 205) că productiunile religióse sunt un 
fel de formule, un fel de material oral, ritual, care 
intovárágesce practica deferitelor obiceiuri ale cultului, 
fie acel cult actual saú vechiú si aprópe párásit de 
mult. 

Nu intrám aci in aménunte care nu pot intra intro 
introducere in literatura populará, dar ca sá dám o 
pildă cum obiceiurile vechi ale cultului san schimbat, 
spunem numai că creştinismul şi-a pus sérbátorile lui 


17 


253 


— —— — - — 


tocmai in locul celor corespundétore págàne: de pildá 
la Crăciun in loc de Nascerea sorelui sa pus Nascerea 
lui Christ după soistiţiul de érná, iar in primăvară, după 
echinoxiul de primávará, in loc de invierca naturii saú 
a sorelui, sa pus Invierea lui Christ. 

In loc de a analisa, ori de a aráta ce cuprind fie-care 
fel de aceste productiuni populare, noi dám aci numai 
in resumat continutul bucátilor din colectiunea G. Dem. 


I. Rugáciuni 


S 88. Aceste productiuni populare sint de obiceiü ru- 
gáciuni fácute pentru copii. 

Mamele învaţă pe copii sá dch aceste rugăciuni 
când se culcă, când fac semnul crucei, când fac semnul 
crucei pe perina de culcat, etc. 

Considerafiuni asupra acestor rugăciuni sá se vadă 
in colectiunea G. Dem. Teodorescu pag. 186. lar la 
pag. 188-89 sá se vadă si rugăciunile de copii. 

Din tóte noi dám aci numai urmátórea : 

Inger ingeragul meü 
Rogâ-te lui Dumnedeú, 


De cu di și pána'n nópte 
Pána'n césul cel de mórte. 


II. Mos-Ajun 


$99. Asupra Mos-Ajunului sá se vadă în colectiunea 
G. Dem. la pag. 10, cáte-va consideratiuni. 

Bucátile spuse la Mos-Ajun sint un fel de formulete 
scurte, pe care ín ajunul dilei de 24 Decembre, in 
unele localităţi, ca de pildă in Bucuresci, copii umblànd 
de la casá la casá, le cántá pe la ferestre. lar din 
casá li se daü: covrigi, saü mere, nuci, un gologan ctc. 

Cea mai scurtá variantá este acésta : 

Buná dimincta 
La Mos-Ajun 


Ne daft 
Ori nu ne dat: 


259 
Pentru cele-Palte variante a se vedé colectiunea G. 
Dem. pag. 11 şi 12. 


III. Colindele 


S 90. Consideratiuni asupra colindelor sá se vadá 
in colectiunea G. Dem. p. 14 şi 15. 

In Moldova se dice: colindă, colinde; în Muntenia: 
colind, colinde. 

Observație. Noi trimitem de o cam-datá la colectiunea 
G. Dem. numai să se vadă ce sa dis până acuma. 

Noi avem asupra acestor lucruri părerile nostre care 
sint în multe părți deosebite si pe care le vom spune 
când le va veni rândul. 

lată resumate de colinde: 


I. Colindul luz Christos (p. 19.) 


Sus la naltul cer, p'un jet d'aurel, şade Iesus Chiris- 
tos cu Maria si Iosif. Iosif spune că după ce sa născut 
Isus sau dus cu el in [ara Uugureascá, dar Ungurii 
i-aù luat la góná cu cdinii. Atunci ei venirá in Romdnia. 
Aci au fost bine primiţi şi gásduiti la (cutare) om bun 
care i-a băgat în casă şi i-a ospătat. Până ap mâncat 
ei Isus sa făcut mare, până aú mai béut, el sa urcat 
la cer să-l boteze lón şi i-a pus numele Christos, d-nul 
tuturor si al Románilor. 


2, Colind de tinër (p. 20.) 


(Cutare) tinér a incálicat p'un cal galben grăngorel 
Séua-í luce "n aurel 
cárile-f in argintel 
sa plecat la vánatóre si a gásit pe Zina Zinelor. 
ICna sora Ssrelui, 


El a luat-o si a ascuns-o in celar, in päunar. Só- 


rele a trimes so caute luceferii ispititori. 
Tinérul le-a spus sá nu caute în celar, cáci do 


260 


scápa un páun íiiea sórelui un cal bun, iar d'o scápa 
o páunitá, iea pe sora sórelui de soţie. 
Tinérul cu părinţii şi cu noi sá fim sănătoși. 


3. Florile dalbe (p. 20.) 


Sculati boeri mari, că vé aducem un D-deü noú 
născut, e luminat cu raze. Sculati Români plugari că 
s'a arătat pe cer o stea strălucită pentru fericiri menită. 

Pămintul intincresce, cântă turturelele şi un porumb 
a adus o flore dalbă şi vă dice să trăiţi. 


Mulţi ani şi fericiţi 
i ca pomii sá ’nfloriti 
i ca ef sá ?'mbétránift 


4. Colinda (p. 21.) 


Sculati boeri că v'aduc un prunc născut in Résárit 
si invèscut in scutec alb. E luminat de rade cu o 
pétrá nestimata pe frunte. Sculati boeri sá-i aducem 
tămâeri. O cometă ne-a spus cà e inpárat mare şi cá 
va aduce fericire. Turturelele cántá si un porumb a 
adus doué ramuri şi le-a lăsat la cápátàiü. Porumbelul 
vé dice să trăiţi 

Mulţi ani fericiţi 


Precum pomii sá "nflorifi 
S'ajunpeţi sá'mbétrániji 


5. Colind de om cu trel feciori (p. 22.) 


Ferice de Get om cu trei feciori toți cu meserii: 
Cel mare, comis mare; cel mijlociu prepară berbeci, 
si soimi şi cel mic e vinäriciü. 

D-deü se duse la comis şi-i puse masa; trimise la 
cel mijlociú si aduse grasi berbeci, trimise la cel mic 
si aduse vin si se ospétará. 

Omul intrebá pe D-deú cánd se sfárgesce pámintul > 


261 


D-deü îi spuse că atunci e sfârșitul pámintului, când 
fiu va bate pe tatá-séú, fica pe mamá-sa si fina pe 
nasá-sa. 

6. Botezul (p. 23.) 


In curti impárátesci sint mese impárátesci intinse 
si în mijloc e D-deú întrun jet de aur, lângă el séde 
bétránul Crăciun si Sfintul Ion. Cu toţii beau si os- 
pătau. D-deú dise că el e mai mare. Crăciun de a- 
semenea. 

Ión dise cá el e mai mare, cáci D-deü e mai mic 
de dile, căci când sa născut D-zeú, el l-a ţinut in pâlă 
i-a dat numele de Isus si l'a urcat la cer. 

Sus să'mpărâţescă 


Jos sá inteleptésca 
Si sa creștinesca. 


7. Colindul Sfintului Ton (p. 24) 


In nisce curţi domnesci sunt mese întinse şi făclii. 
aprinse. D-deú séde întrun jelt de aur; Crăciun șede 
într'un jelt de argint; Ión şede intrun jelt de chiparos. 


Cu miros frumos. 


In jelturi mai mici sed sfinţii. Ei beau şi se desfátaü 
Atunci se întrebară care e mai mare? 
lón dise că e mai bătrân căci ela ţinut in pólà pe 
Isus si tot el i-a pus nume si i-a dat un toiag de 
argint ca să stăpânescă. 
Cerul și pământul 


Lumea gi norodul 
Şi pe noi d'a rândul. 


8. Jisus Christos, Crăciun şi Sf. Jon (p. 25) 


O variantă a precedentei de care diferă prin aceia 
că tot ceea ce vorbesce Crăciun, Sf. Ion, lisus este un 
vis al stăpânului, că in curtea sa sunt acele mese îm- 
pérátesti si mai era un drum spre hesărele. 


262 


9. D-1 Nostru Iisus Christos ‘p. 26) 


Astá-sará sa náscut Domnul bun, mititel, infágátel. 

De cànd s'a náscut, crángul a infrundit, cámpul a 
inverdit. Jidovii atunci il cáutará, din casá ín casá, din 
masá in masá; dar nu-l gásiaú. Maicá-sa fugi cu el la 
munte si fu ajunsă de In ce-i dise: sá mergă înainte 
că e un riu de vin, altul de mir si altul de apă. In 
vin îl boteza, în apă îl scălda şi în mir miruia pe lisus. 


IO. Christos şi Apostolii (p. 27) 


Apostolii intrébá pe lisus din ce e făcut vinul, mirul 
şi grâul? lisus le spune: Jidovii maŭ prins in Rusalim 
in casa lui Cráciun si m'aü restignit; mi-aü bátut cue 
prin tălpi si palme si curgea sânge ce se fâcea vin. 
Maŭ imbrácat cu urzici ce corpul básica; mau încins 
cu mácesí si mi-a curs sudóre ce s'a prefácut in mir. 
Mi-aü pus cununá de spini pe cap si aü curs lacrámi 
ce sai prefăcut in gráú. De atunci sa dat vinul la 
bătrâni, grâul la norod, mirul la preoţi. 


II. Colindul luz D-deŭ (p. 25) 


O variantă a precedentei în care sfinţii întrebă pe 
D-deú din ce sa făcut vinul, mirul şi grâul. 
Explicarea lor e ca in precedenta. 


12. Colindul luz D-deü (p. 29) 


In aceste curţi domnesci aú crescut doi meri cu vâr- 
furile impreunate. In ei ard două lumânări; din ele 
pică trei picături şi se face un riú de vin de mir si 
de apă limpede. In rii se scaldă D-deú și se mirue si 
se primenesce. Mai jos e Crăciun şi lón se scaldă se 
premenesc şi se miruesc. Mai jos se scaldă sfinţii. Mai 
jos se scaldă acest om bun (cutare). D-deú întrebă cu 


263 
cine se potrivesce? El spune cà nu se potrivesce cu 
nici unul, ci cu binele ce a fácut; cáci a ospätat pe 
toti, a fácut poduri, puturi si toti ii muitumesc. D-deü 
ii dise sá se ducá la raiu ncjudecat 


Sá stea la masa nechemat 
Sa bea puhure n'irchinat 


Sânătate in altă casă, la anul si la multi ani. 


13. Colind de bètrant (p. 30) 


In aste curţi impárátesci sunt noué meri în vérf cu 
noué lumânări ; picând noué (lumânări) picături se face 
un riü de vin, altul de mir şi altul de apă. D-deú se 
scală, se premenesce şi se miruesce. Mai jos e lón 
ce se scaldá, se premenesce si se miruesce. Mai jos 
sunt Sfinţii si mai jos Domnul (cutare). D-deú il intrébá 
cu cine se egaleză? El spune că cu nici unul din ei; 
ci a fácut bine la frigurosi, flámandi; a fácut puturi, 
păduri. D-deü îi dise sá se ducă in raiú, că-l gásesce 
descuiat si luminat 


Intră in el ne'udecat 
Sedí la masá nechemat. 


14. Colindu: Sfinte! Marit (p. 31) 


Pe dinnaintea curtii domnesci se plimbá Sànta Maria 
cu furca in bráú, cu caer verde. Ea tórce faga lui 
Christos co sá'l boteze, însă il botezase Ion. Santa 
Maria se supérá şi voi să se ardă, dar busuiocul stinse 
focul ; dete să se inece dar sânta cruce no lăsă. 

Vo: sá se taie in săbii dar se turtiră. 

Ion dise Sântei Marii sá nu fie supărată ci să fie 
lisus al amândoror. 


"el —— 


264 


I5. Colindul Sf. Vineri (p 32) 


Sfinta Vinerí a ingenuchiat la scaunul D-lui. Ea 
dicea: Dómne m'ai trimis sá botez. Cei din Cetatea 
Irodului nu s'aü creștinat ci m'aü prins, mau legat, man 
tăiat, în cazane map băgat, scăpând am venit să-mi 
dai în ajutor îngerii. D-deú dise lui Petru să-i trăsnescă 
cu sete; dise lui Ilie să-i trăsnescă cu mânie. Ilie trăsnia 
dracii şi pămintul se tremura ; dracii botezului să dea. 

mirului 


botezului 
și crestinatäiilor. 


16. Colindul Arhanghelilor (p. 33) 


La o masă şedea D-deú cu Sfinţii ca Ion, Ilie, Petru. 
Ei mâncau. Atunci vine Arhanghelul Gabriel şi Mihail 
şi ingenuchind spun; după ce ap plecat Ilie, Ion si 
Petre, idolii au venit în raiú şi aú luat cununa, 

Luna cu lumina 

Zorile cu razele 

Stelele cu florile. 
aú mai luat scaunul de judecată. Atunci Arhanghelul 
Gabriel şi Mihail cerură ajutor. D-deú trimete pe Ion 
botezánd, pe Ilie fulgerând si pe Petru ploi bătând. 

Idolii se spáimántaú si botezului se dau Mihail si 
Arhanghelul Gabriil iau cele răpite si le duc în raiü 


17. Zoder diaconul (p. 24) 


Toder diaconul şi diaconésa se jurará a pribegi la 
călugărie prin văi adânci, prin scorburi de munţi, prin 
codrii cárunti. Diaconésa se duse la călugărie prin 
pustii, ca sá nu vadă voinic, pasăre sburând, să n'audá 
popă tocând, cocos cântând ci numai vintul bătând si 
ape curgând. Când fu aprope să moră D-deú chemă 
pe lón, Ilie, Petru, Mihail şi Gabriel şi le dise: In 


265 


pustie e o călugăriţă care sa gândit la mine tótá viaţa 
Si acum e aprope sá moră; duceti-vé şi faceti-I un légán 
de mátasá in care să se odihnéscä. Sfinţii se duceau 
îi luau sufletul fi da aripi si o trimetea unde îi plăcea 
caşa Domnul vrea. 

Trupul îl luau, il infágeaü, legăn îi fáceaü şi in virf 
de paltin o ingropaú. Apoi plecară la cer şi spuserá 
Domnului, acesta se bucură şi se dete jos pe pămint. 
Ajunge la légán şi suflă peste călugăriță care învie. 
Ea începu să se închine şi D-deú îi dete dile multe. 

Toder diaconul a plecat şi el in pustie să nu mai 
audă de frate, de rudă. El a trăit până a cäruntit si 
când la bătrâneţe a perdut calul ce-l căuta cu anul. 
La întâlnit Domnul cu Sfntii si l'a intrebat: Ce caută? 
El spune că 'si caută calul cu anul. D-deú îi dise că 
dacă vré să trăiască mult să postescă si o să-şi gá- 
siască calul, el jură că va posti şi 'şi facu o chilie 
la care îi ajută şi sfinţii. Bolovanii după cuvintul lui 
D-deú se fáceaú munţi. Din nisip făcea ómeni. Tóder 
se rugă să-i iea viaţa, D-deú îl luă în cer. 


I8. Colind de familie (p. 39) 


Ale cui sunt aste case minunate cu porţile ferecate, 

In pórtá séde jupán....... el vede peste casă multi 
porumbei vineti şi dice nevestei să i să întindă masa 
in casă să reverse grâu, să pună un colac; porumbeii 
vor intra in casă şi vor mânca gráú, după aceia se vor 
urca până la nori şi la Domnul se vor ruga. 

Colindătorii de vor fi juni vor intra în casă şi or 
cânta, colacul si-l-or lua. 


19. Colind de ferestră (p. 39) 


Ale cui sunt aceste case minunate, cu lanţuri de 
fer legate cu stresini de busuioc? 


266 


In várful caselor un stol de porumbei. Din ei ese 

unul cu gusa verde, cu pene zugrávite, 
Capu'í baten aurel. 
Ciocu-i bate'n argintel. 

Porumbeiul sbórà pànà la nori, se lasá in prundul 
mârii de unde ea petriceie, se ridică in sus si se lasă 
pe casele (cutárui) Acesta vrea să sâgeteze porum- 
belul. Porumbelul dise sá nu-l sâgete căci nu e porumb 
alb, ci e Sf. Lan trimes de D-deú, cu legile sfintei 
cruci cununiei şi botezului. El dise cá la trimis D-deú 
sá măsore pământul si a aflat munţii inalti, vài adânci, 
câmpul cu ogorele 

Livedea cu forile 


20. Colind de feréstrá (p. 40) 


Cocoseii că-mi cántará, boeri mari nu se sculará. 
Cântară a doua Oră, boeri mari nu se sculară. Atunci 
se ridicară şi se lăsară în prunturile mării 

și luară 
apșoră'n guri:órá 
petricele'n degetele. 

Se ridicară în sus şi se lăsară la feréstrá şi cántará 
a Il-a Oră, boeri mari se desteptará. Aprinserá lumà- 
nare scóse un colac, o vadră de vin caşa se dá la 
Crăciun. Boerul să fie sănătus la anul şi la mulţi ani. 


21. Colind de păstor (p 41) 


Pe munţii cu ficrile 
Pasce Nica oile. 

Le strânge si le duce la meréz, care e în vârful 
muntelui sub un paltin gálbior. Ventul scutura frundă 
şi se intărâtară oile; atunci D-deú se scobori pe pá- 
mânt si grăi: Nică ale cui sunt aste oi ce sbiará asa 
de frumos? Nică dice: 


267 


—— 


sint ale tale 
cu ale mele 
eü le pasc 
tu le pázesci. 
Eü le mulg 
tu le'mul:escí, 
Eü le tund 
tu mi le crescí 
D-deü i le dete lui tote, ca un părinte fiului seu. 
Bine! dar Nică säit dea: 
La Sinzene doué mie!e 


La sánjos un miel frumos 
La ispas un bulz de cas. 


22. Colind de preot (p. 41) 


O bisericuţă e lângă ostrov. Către ostrov vine o 
corábiórá in care e párintele (cutare) cu preotésa si 
coconasii. Preotul dise copiilor séi sá ia tóca in stánga, 
ciocanul d'a drépta si sá se urce in clopotnitá sá tóce 
si sá tragá clopotul ca sá vie lumea la bisericá si sá 
se róge luí D-deú, sá le erte pácatele de jumétate, 


Din greseli a treia parte. 


Apoi intră popa în biserică cu evanghelia în mână 
si copii lui se suirá în turlă, traseră clopotul, iar po- 
porul veni la biserică se rugă lui D-deú si le ertă din 
păcate jumătate, din greşeli a treia parte. 


23. Colind de preot (p. 42) 


Pe un ostrov e o mică bisericuţă in care ard nouă 
lumânări şi cântă nouă càntátori şi slujesc nouă preoţi 

Ei věd o corabie şi in ea era preotul (cutare). Vén- 
tul o aduse la mal şi preotul (cutare) eşi din corabie 
cu vanghelia in stânga, 


Si cu crucea d'a drépta. 


El intrá in bisericá si dete ordin sá se sue in clo- 
potnitá sá dea'n tócá de trei ori 


268 


In clopot de nouä ori 


Să vie norodul sá se róge. Grămăticii deterá in tócá 
de trei ori si'n clopot de nouá ori si norodul veni, se 
rugá lui D-deú sä-i erte din pácate jumétate, din gre- 
seli a treia parte. 


24. Colind de preot (p. 43) 


Intro bisericutá de pe ostrov slujeaü noué preoti cu 
noué logofeti. Preotul cel bétrán dise logofátului celui 
mai tânăr sá se sue în clopotniţă si să tragă clopotul. 
El esi afară şi védu o corabie ce venea către mal. 
Din ea eşi preotul (cutare): 

Papuci negri incálja 
Toiag în mână lua 
şi venea la biserică să cânte aghios Isus Kristos, ca 
să vină poporul sá se 16ge. 
Poporul veni și se rugă 
D-deú că-i erta 


Din pacate jumetate 
Din greșeli a treia parte. 


25. Colind de preot (p. 44) 


Sus în vârful munţilor, la tulpina bradilor e o mâ- 
năstire cu trei turnuri; in ea slujesce preotul (cutare) 
cu mătănii da stânga 


Cu toiagul d'a drepta 


El începu a ceti evanghelia. Asculta Maica precista 
şi Sfânta Duminica. Fiul Maicei preciste începu a-l 
plânge. Maică-sa îi dise: Să nu mai plângă căci jidovii 
sau sfătuit să-i facă o cruce înaltă, împărătescă. 

Fiul dise má-sei; lasă-i să-mi facă, că le-am găsit 
ei loc la talpa Iadului. 


La válvórea focului 
Und's viermit neadormifi 
Si cu dinţii ascuţiţi 


269 


Maica blagoslovi pe preot si se innáltá la cer. 


26. Solul wp. 45) 


In curtea lui Mircea Vodă e un cal priponit cu pri- 
pon dargint; pe cal il tin cinci argati; 
Doi de därlogi 
Doi d'albe scări 
lar al cincelea il bate pe spate şi mi-l netezesce şi 
îl gătesce cu cioltar de fir, 
Ciucuri d'ibrisim 
Ciucuri de argint 
Lungí pánà'n pământ 
Mircea védénd calul intrebá al cui e? Un voinic ii 
spuse cá atunci când era comis, a fost trimis de Mircea 
sá tae capul unui boer; acesta insá la pus la masá 
si ţi-a dăruit cioltarul de fir. 
Coconaşii Gap dăruit ciucurii de fir, d'argint 
lungí pánà la pámant. 


Pe boer nu l'am táiat si ti-am adus darurile. Mircea 
dete calul cu tóte ale lui comisului. 


27. Colind de voinic streim (p. 46) 


(Cutare) voinic sulujesce de mic la Domn Constantin, 
cu clondirul in stánga, cu paharul in drépta. El umple 
paharul dar oftánd il varsá peste bratul Domnului. 
Constantin ii dice: ce ai gând réú să-mi iei Dómna 
şi Domnia ? 

Voinicul spuse că se gândesce la părinţii lui care 
nu pot prândi de jalea lui. Apoi mai spuse că sa 
gândit la fraţii ce nu'si pot încura caii de jalea mea. 
Domnul Constantin îi dise să slujescă numai până la 
Sân-Văsii. Sa gândit la surori ce fac cununi si se ves- 
tejesc pentru că nu le pot purta de jalea mea. Domnul. 


270 


Constantin îi dise sá slujascá numai până la Sân-Văsii, 
când îi va da un cal cu mândru caftan si 12 cai si 8 
secerasi, negri tigänasi si se va duce acasá la dragii 
părinţi sá pránzéscá cu ei, sá íncuri caii cu fraţii tei 
Si sá porti cununile impreuná cu surorile tale. 


Vcinicul sà fe sănătos 
Cu frati surori 


Si cu noi toti juni colindátori. 


28. Colind de tânăr (p. 47) 


La spatele Domnului Lixandru Vodá slujesce cu pa- 
haru'n mână, cu chivára'n bráú, un tinér. El a vérsat 
paharul pe spatele Domnului. Lixandru Vodá dise lui 
fét-frumos, cá i-a gàndit réü la capul lui. 


Si la trupul luf. 


Fet-frumos dise, că nu ia gândit réú, ci gândit la 
părinţii lui care nu pot prándi de doru-i. Se gándesce 
la frati ce nu-şi pot îucura caii de focul lui. Surorile 
de dorul lui, nu pot purta cununile care se vestejesc. 

Lixandru Vodá dise sá-i slujéscá fát frumos numai 
până la Sán-Vásii, când lo face ban la Craiova. El s'o 
pune credincios si so duce la părinți cu care o prándi, 
or dichisi fraţii lui caii si surorile lui vor purta cununi 
tot în cinstea ta, | 

Si in fala mea. 

La Crăciun si la Boboteză când preoţii botézä si 

lumineză creştinii. 


29. Colind de voinic (p. 55) 


(Cutare) séde in noroi până in genuchi, în apă 
până'n sapă şi se luptă cu Turcii ce ieaü caicele, si 
cu Frdncii ce iai vadurile. Aceştia incepurá a robi; 


271 


robirá fete mari cu bani pe cap; robirá voinicei; ro- 
birá neveste de cáte un prunc. 

Tànérul (cutare) védu o fată cu o brățară la mână, 
cu cercei in urechi si pieptul bátut de lei. El ii dise; 
hai la mine si nu te voi face róbà, ci Dómnàá peste 
argati, nurora părinţilor si cumnática fratilor. 


La mulţi ani cu sânătate 
Şi cu bine'n ceste case. 


30. Colind de oytén (p. 54 


Murgul păscea. Stăpânu-i dise să pască sá se în- 
graşe spre all vinde, să'și facă nuntă cu ce o lua pe 
el Murgul ii dise să-l véndá dar să-şi aducă aminte 
cum, când răsboiul cu Turcii şi Frâncii, unde a fost 
bătut, murgul sa aruncat în Dunăre si la adus pe mal 
nevétámat. Stăpânul îi dise să pască fără grijă ră nul 
va vinde, şi că numai l-a amágit. 

Murgul urmă : m'ai mai pus la încercare anul trecut 
la Bobotézá cu 50 cai potcoviti si cu nepotcoviti ; 
i-am intrecut pe toti si ti-am fácut falá tie de voinic. 


Si mie de cal bun. 


Făt-frumos fie-mi sănătos cu frati, părinţi si cu toţi 
ai lui. 
31. Colind de tiner anume Ion (p. 49) 


La marginile térei sunt trei paltini; Sub ei sunt 
osti lesesci, care au domn şi altele românesci, ce nau 
Domn. Ele au audit că cutare boer are fiù Ion ce 
ar fi bun de Domnie. 

Ostile se duc şi * cer másei sá le fie Domn. 

Acesta spune că e mic şi nu scie să incalice calul, 
să incalte cisme, sá încingă sabia, să înfrângă osti. 
Ostile il cerură si lui tátá-seú şi acesta le spuse că-l 
vor invéta cei betrâni sá cârmuiască. Ei ii deterá pe 


212 


— —— 


[ón care se duse cu ostile şi-i făcu o haină lungă 
panä la pámint: cu sórele si luna pe spate, duoi lu- 
ceferi pe umeri si stelele pe póle. 


Tinér fét-frumos 
Fie-mi sánátos. — 


32. Colind de Cocon (p. 50) 


Sub zare de sóre, in Ostrov de Mare a crescut 
un Cálin si la umbra luf se odihnesc ostí de Moldo- 
veni şi de Craioveni si de Munteni. Cele muntenesci 
cautá din sat in sat, din vad ín vad, cá aü audit cá 
cutare boer are un cocon ce ar fi bun de Domnie. 

Ei | găsesc si ' cer tatălui sën Acesta PI dă dar 
muma lui dice cá e mic si nu scie a domni si impá- 
ráti. Muntenii spun cá e uşor a impäräti, căci stai si 
impärtesci la lefegií lefile la armásei armele şi stai 
la masă şi călăresci. 

Tinérul să-mi fie sănătos cu fraţi şi cu surori si 
părinţii să trăiască. | 


33. Colind de Vitéz (p. 51) 


Prin ceí noué bradi, prin cei noué munti se plimbá 
noué fratí si cel d'al decelea (cutare) e vátaful lor. 
Mibnea-Vodá ii poftesce la masă. 

Ei se duc, dar Vătaful îi sfătui să nu dea armele 
si caii la armăşei ; însă ei nu-l ascultară şi deteră ar- 
mele caii şi papucii. Vátaful nu le dete şi béu şi ospáta 
cu calu de frâu. 

Mihnea Vodă porunci să tae, Vátaful incalecá, scóse 
paloşul de la bráú şi omori pe cei noué pártasi si 
scápá pe fraţii sei. 

Mihnea dise să nu-i tae slugile că o să-i trebuiască 
la Crăciun şi la Boboteză. 


ok: 


-— — — -- _ — 


34. Colind de copil (p. 55) 


Muma (cutárui) esi inaintea ostilor si le dete rachiü 
si le dise: asceptati cá am gătit pe (cutare) i-am tăcut 
vestmint lung pàná la pámint, care are cámpul cu flo- 
rile in pept; luceferii pe umeri; pe polc e marea tur- 
bure cu multe coralii; cu căpitani care ascéptá pe 
(cutare) să-l iacă să împartă lefile là lefegii, gálbe- 
nasi la boerinasi. 


35. Colind de Vités ip. 53) 


Pe lângă mare *) se vede tinérul (cutare), venind 
cu un stol de mari boeri şi le dice: grăbiţi că o fată 
zidesce o cetate în ispita Turcilor şi în pofida frán- 
cilor *). Turcii o bat de pe uscat și Frâncii de pe 
Marea Négrá şi no pot lua. Grăbiţi să mergem so 
luăm noi. 

Fi se duc, dărâmă zidurile şi fata-i dice să intre pe 
portă boeréscá, cá el va fi Domnul cetăţii ea va fi 
Dómna lui. 


36. Colind de flăcăii (p. 53) 


O fatá zidesce o cetate in pofida Fráncilor si ín 
ispita Turcilor. Turcii o bat pe uscat si Fráncii de pe 
Marea Négrá, dar oo pot lua. Atunci tínérul (cutare) 
intră in grajd iea pe Lidvul ce fugea iute, il tesála, il 
înşela lua intro mână sulița 

Şi paloşul întralta 
si il frânse în zidul cetăţii şi surpă turnu cu sulița. 
Atunci fata-i dise să nu mai strice zidul ci să vină pe 
pórtá boeresce şi sá se asede la masă domnesce. 


lar cutare fct-frumos 
El sa-mi fie sanatos. 


*) Am avut mare pe vremea Frâncilor! (G. Dem). 
18 


27 


— ———M— — 


37. Ciuta (p. 56—96) 


Lángá Grozesci sa fácut din plóe un lac unde eraú 
mai multe ciute. 

Pásccaú tote afară de una care nu páscea de loc. 
Un cerb (care cra fratele ei) o vede si o întrebă de 
ce nu pasce... Ea atunci réspunde, cá nu pasce din causà 
că mâine cutare o sá vie cu cal, cu ogar si cu soiman 
si o sá le dec drumul sá apuce valea fiului până la 
ele, o sá le sonéscä până la Lacul roşu (rogit de sîn- 
gele lor) st până la Podul de dee tácute din ósele lor) 
ceca-ce sá si intimplă. 


38. Colind de Jată (p. 61) 


Oltul vine mare si pe el bradi, molifti si un cerb 
innotánd, avénd pe córne un légàn de mátasá si în el 
o fatá mare care cosea si nu tácea ci mereü dicea 
să "note mai lin sá nu-i strice cusătura căci apoi face 


lin mai lin 
cerbe stretin 


furtuná, si se rugă tot mai lin că au fraţi şi vinători si 
te or impusca şi cu carnca ta mi-or face nuntă, apoi 
din pielea ta mi-or acoperi casa, iar cu sîngele imi 
vor zugrâvi casa, din unghiile tale mi-or face pahar 
ca să beau in dile mari. 


30. Colind de tindr (p. 62) 


Un tinér isi hránesce calul cu ce crede cá e mai 
bun, isi hránesce de asemenea si șoimul, 
Tot cu fin tocat 
Si cu orz pisat 
De vint vinturat 
Cu apá 
Din nastrapa. 
Intro di soimul dice cátrá cal, cá mănâncă degéba 
si nu pote sbura ca el. Calul il spuse la stăpânul seu si 
acesta ii spuse cá Duminicà o să-l pue la incercare. 


275 


. — - m 


La acea incercare, calul dupá ce alergá veni cu un 
cias mai degrabá ca soimul. Soimul cere a fi pedepsit 
el căci a intárdiat. Calul se pune pe lângă stăpânul 
seu să-l erte căci se va folosi măcar la dile mari, ca 
de Crăciun si Bobotézá, când va merge la curte călare 
pe murg si cu soimul pe umér, fácéndu-i bucurie Dom- 
nului de la care va căpăta mulţumire. 


40. Colind de flăcăi (p. 64 


Ca si colindul de tinér. Flácául isí ingrijesce de cal, 
de soim si 'ntro di de primávará pornesce la drum. 
Calul spune stápánuluí cá soimul alérgá pe sus si el 
pe pámint si cum sa lăudat, dacă ma întrece să-mi scotă 
vinile si dacă Ton întrece eŭ, să-i tai aripa ca sá nu 
mai fie mândru. 


41. Cerbul Runculul (p. 64) 


Cerbul Runcului se lăuda cá nimeni nu scie unde 
mănâncă cl, unde dorme, unde bea apă si nici unde 
sede. Un tinér însă audindu-l se duce acasă, ica calul 
(murgul) vine acolo cu o ságétá, trage in cl. Cerbul 
acuma numai pote fugi, si dice cà de ce na văjiit 
ságéta ca să audă şi cl şi sá sară in virful muntelui. 
Si încheie cu sănătatea voinicului. 


42. Colindul cerbului (p. 65) 


O variantà a celcí precedente cu deosebire cá cer- 
bul e in Muscel si se laudă ca si cele-lalt că nu scie 
nimeni unde sæde, insă un vinátor il aude, și-l săgetă. 
Cerbul ne mai puténd fugi îi disc: Din córnele lui 
sá se facá bucium, piciorele lui, pentru cá nu a putut 
fugi, sá le dea la Copoi, ochii pentru-cá n'a védut sá- 
géta să-i dea soimului, iar pielea slugilor şi carnea voi- 
nicului. 


43. Colind despre diud (p. 68) 


Un voinic rátácise cinci ani pe la Mérul rotat, pe 
la câmpul rourat, pe unde védu pe doi vulturi, cá se 
bat. El a intrat pe acolo prin umbrele de fag. In timpul 
acesta ii scápà fulgul şi-l prinse, il duse pe la un jupén 
care avea fată mare, ca ea să-l pórte la dile mari. 

L'a jupán cutare 
C'are fatá mare 
Fata sa mi-l pórte 


fetifà 
"n cositá 


44. Sandul (p. 69) 


In sara de Sf. Vasile toţi boerii se adună la curte, 
numai Sandu vine numai dupá 3 dile, cu calul asu- 
dat st obosit. Boerii il întrebă că de ce a asudat, 
l'a gonit cine-va? Spuse el, cá nu, ci cá a fostla vinat 
si i-a esit o ciutaliná în cale si l'a necájit mult până 
a omorit'o. Insă alţi boeri il pâresc, dicendu-i cá nu e 
adeverat, ci dic că are o ibovnică la care, când se 
duce jea trei cai, cu unul sá duce la ea, cu altul stă 
la ea, iar cu al treilea vine de la ea. Apoi i-au mai 
dis că, dacá nu crede, să-l caute, că va găsi la el odóre, 
inele si chiar cununia. Bocrii il cáutará şi gásirá scumpe 
odore, inele si cununia. Sandu védénd acesta îşi a- 
duse ibovnica si se cunună cu ca acolea. 


45. Sandu (p. 70) 


Varlantá precedenteí. 


46, Colind de flăcăi tp. 71) 


Spune cum se lăuda marca, cá cine sar afla sá sară 
in ca. Un oner ascultándo se repedi acasă îşi luă 
murgul si cu cl se bagă in mare si esi in vad isi 
aruncă ochii spre cer, veda o horă de fete, de dine. 


Cum le védu le dete buná diua. Nicí una nu réspunse, 
afară de una care dise ca sá vie cu ele în horă... Se 
apucá la joc, páná cánd calul incepu a necheza, atunci 
el ii spuse murgului să mai stee, cá el e neinsurat 
şi îi va da érbá din Valea Argeșului. 


Cine "n lume s'ar afla Sari 'n vint 
S'ar afla gi-adevera Sari 'n pămînt 
Sa dea 'n mare Sari in mare 
Ca o flóre Ca o flóre 

Sa ésá 'n vad Si nu esi 'n vad 
Ca un brad a un brad 

Cu ciotlar Cu ciotlar 
Neasudat Neasudat. 


47. Colind de tinèr neinsurat (p. 72) 


Variantă ca si precedenta numai cu deosebire că 
flăcăul la urmă plecă cu dina (miresa) împreună. 


48. Radul (p. 73) 


In prundurile Mării Negre, doué vinturi aú rupt doué 
stave de jugani galbeni pe care le bate, un cal negru 


Ce-i cu coma 

Viforita 

Şi cu coda 

bicí făcută 

Cam în coda 

C'am în comă 
legănă un légán unde se afla o fată cu ochi negri, 
care cosea şi din gură dicea cá: cine sar găsi să în- 
calece pe negru fără scări, fără şea... Nimene nu se 
găsia, afară de Radu, care se rugă lui D-deú şi în- 
cercă de se încăleca şi reuşi... Dacă reuşi îi fu partea 
ei şi stăpânul calului. 

| 49. Colind de fldcdil (p 75) 


La un colt de grădină lângă o fântănă stau 3 fete 
de grec. Un voinic spune cátrá una sá mérgá cu el. 
Ea spune cá nu se póte, cá nu sá potrivesce cu cl, 


278 


căci ea are câmpii inälbite de flori si până nu le va 
purta nu se va mărita. El ii spune din noü cá si el 
are munţi plini cu oi gi sor duce prin acele flori si 
le vor imprástia, nerámánànd de cåt puține pe care 
tu le vei purta de dile mari. 

(....) e mat înalta 

Si mal sprincenatá 


Cu sprinceana trasá 
Chip de jupänésa. 


50. Colind dn flăcăi (p. 76) 


Un voinic trece cálare spre drumul Giurgiului cu 
săgeți şi voesce să ságcteze o păsăruică, însă ea il 
opresce şi-i spune ca să nu dee că-i spune ceva si 
anume să se ducă mâne la casa cea mare că acolo 
e soţia lui. 

51. Colind de om însurat (p. 77) 


La umbra a doi meri, crescuţi dinaintea unor curţi 
dormia domnul si domna. Numai iată că sá tredesce 
domna şi scolă pe domn dicend că a nins şi a viforit. 
Domnul ii spune sá se liniştescă câ na nins, ci bate 
vint de vară si sa scuturat florile de mer pe ei si 
pare ninsore. 


2. Colind de însurat (p. 78) 


"zi 


Inaintea curţii crese doi meri, la a căror tulpini sá 
intind mese de bocri. Domnul cu tocgul ínvirtesce si 
sc fericesce cà are părinți buni şi domnă frumosá si bine 
si frumos se portă. Apoi in legânul ce se află in a- 
cesti meri, sede dómna care impletesce si sc fericesce 
câ au părinţi buni si domnel frumos ce sá portá cu: 

Came:á de in papuci verdigorí 


Cusutá cu fir pe la toc cu florf. 
Si cu basbafir Mult sint Jucatorf. 


219 


53. Colind de flăcăii (p. 81) 


In fata unor curti cresc doi meri inalti páná la cer 
cu mere de argintel. Mere face, nu le cóce de duhul 
Mării Negre si Marea se lăudă cá cine se va găsi sá 
le ságeteze. Nimene nu putu de cát un tinér care 
porni cu ságéta si voi sá le ságeteze, dar merele ii 
vorbirá ca sá nu le ságeteze cáci ii vor da: 


Surióra sorelui 
Nepotica dinelor, 
Frumósa frumóselor 


El asa fácu si porni inapoí. Cánd se uitá indérét 
vědu si se minuná. Era dina dinclor pe care o lua de 
nevastá. E | 


54. Colind de fa:d mare (p. 82) 


Intr'un nucet e un légán in care se aflá o fatá mare 
care cóse si impletesce si din gură aşa imi vorbesce, 
boii noştri, cerbilor resfiratí cornele să 'ntind sangulicle 
sá resará sórele. Când audi impárátésa ast-fel vorbind 
veni la ea şi-i spuse să tacă sá no audă impératul, 
care trece pe aci şi pote să se indrágéscá de ea si 
pe impárátésa so urescă. Fata respunde că nu caută 
de asta căci ea e logodită de mică si nunta e adi a 
o să se ducă de aci la alti părinţi. 


55. Colind de femee măritată (p. 84) 


Séde femeea pe malul mării tinénd pe bărbatul sti, 
Voinea culcat pe braţe. In acest timp vin nisce greci 
şi o întrebă cine e? Ea spune că e Voiniul ei şi să 
tacă: din gură să nu-l trezascá căci apoi vé iea vamă 
şi le mai dice să trecă inainte numai cu condiţie să-i 
dea sovon unguresc ca să se gátésci de dile mari. 


280 


56. Colind de fatá mare (p. 86) 


Un domn are o fată. O cere un porlar mare so 
dea dupá el si maí cere si ca destre: 


Cam'un plu 
Cu vineti Bot 
Cu cornici 
Cu pogonict. 


Părinţii se intristará mult iar fata sá 'mbrăcă frumos 
ca să-l potă fermeca pe portar care când a véduto 
cere calul din grajd să merg lângă ea şi să facă fală 
părinţilor şi fraților. 


57. Colind de fată mare (p. 87) 


Variantă ca şi precedenta cu deosebire că pe fata 
o ceru un spàtar mare. 


58. Colind de fală logodită (p. 89) 


O dalbă lebejoará a câdut la fát frumos si el voi sá 
o ia de nevastă. 

Ea îi pusc condiţii să-i aducă cununa raiului şi să-i 
cânte păserile cerului la nuntă. Fět frumos se duse 
să caute a se întâlni cu Sf. Vasile şi-i spuse; si lui 
i se făcu milă şi-i dădu ce ceru Fer Frumos, si el se 
întoarse indérét şi făcu nuntă. 


59. Colind de fată mare (p. 91) 


O fată isi ingriji grádina sămănând flori de rosma- 
rini. Un pesce de mare veni si páscu. lata puse o 
mréjá si a doua di veni și-l gåsi prins. Pescele ii gise cà 
din carnea lui va face nuntă si din ose casă, iar capul 
sâ-l pue in portità. 


60. Colind de vcàdued (p yi, 


O ceată de voinici umblaú nóptea [e drumuri. li 
intâlni o veduvitá : 
Draga vaduvi;a 
Alba la peliţă 
Negră la ccsifa; 


281 

Sti intrebá de ce umblá. Ei réspund cá sá vadá care 
Omeni is réi si care buni. Véduva intrébà dacă n'aü 
védut pe bărbatul séü luat de Dumnedeú. Ei îi cer 
semnele si ea le spune tóte. 

Apoi ei spun cá l'aü védut in máririle cerului. 


61. Colind de văduvă (p. 93) 


Intr'un légán atârnat de-un ciparos şade mititel Domnul 
Christos si întrun jet de argint séde văduva. 
Ea intrebá pe Domnul Hristos cànd va fi sfársitul lumei. 
El réspunde cà atunci când se vor scula copiii 


contra părinților, finii contra nasilor şi multe altele. 


62. Colind de návodar (p. 94 


Un Jupén făcu un návod şi-l aruncă în mare si prinse 
pe [uda cel mic şi-l bátu. Atunci esi luda cel mare 
si se rugă sá null bată căci el nu scie fundul mării. Pescii 
sint ca {runda si ca érba pe pámint. 


63. Colind de Pescar (p. 95) 


Variantá cu deosebire cá prinse un puiü de vidrá si 
la urmà veni vidra cea mare. 


IV. Plugusorul 


$ 91. Consideratiuní asupra plugusorului sá se vadă în 
colectia G. Dem. p. 138. 

Aceste Consideraţiuui sint însă mai mult ca insufi- 
ciente. Cadrul scrierii de față nu ne permite, totuşi 
trebue să ne oprim puţin asupra Plugusorului. 

La pluguşor se deosebesc doué lucruri: 1) Partea 
literară, sau formulele şi 2) Partea materială. 

I) Partea literară c un recitativ, de obiceiü in ver: 
Suri. Acest recitativ e o naraţiune epico-alegoricá, 


precum se va vedea ín resumatele ce dám mai Lus 

2) Partea materială constă : 

a) Din sunarea unui clopot mai mic sau mai mare, 
sau a unei talange, sau a unei cârcei de fer. Sunarea clo- 
potului saú cârceii, sau talangei intovárágesce recitativul. 

b) Clopotul, saú talanga si recitativul pot sá fie in- 
továrásite si de bubaiu care imitézà rágetul boului, si 
pot fi intoväräsite si de tobă, sau ddird, care pro- 
babil e de origine mai nouá; 

c) Tóte acestea pot fi intoväräsite de urs, de cal 
saú de caprà. 

Ursul, Calul si Capra nu se fac insá in tóte localitátile 
ci preserat ici si colo in tótà tara. 

Ursul, Calul si Capra sint nisce intruchipári care 
represinta aceste animale. Un fel de costume cu care 
se imbracá un om, de obiceiú un flácáü, si ast-fel im- 
brácat jocá după cântecul de fluer, de cimpoíú, de cla- 
rinet, de vioră, etc. 

G. Dem. in colectia sa nu vorbesce despre acestea 
si până acuma nici nu le-a studiat nimene, de si sint 
de un mare interes, si póte chiar cele maí interesante. 
In modestul inceput de Musen Etnografic tăcut în .Ru- 
curesci prin iniţiativa mea în 1901, si sub auspiciile 
Ministerului Cultelor si Instrucțiunii Publice, am reuşit 
să adun o colectiune de specimene de Capră numită 
după localități si Brezae. La acestă Capră sau Brezae, 
am constatat si urme evidente de Lupercale. 

Spaţiul însă ne silesce a ne opri aci. 

Trebue să spunem insă câ aceste lucruri de origine 
păgână sint FCD védute de relivia creştină de aceea 
ele se râresc si dispar pe fie-care di. 

Nu incheiü însă fárá a mai atrage incă odată luarea 
aminte asupra lor, până cc vom avé ocasie să inche- 
gam un studiu despre ele. 

latá resumate din recitativele plugusorului : 


283 


— —— — ——ÓMMMM —9 


1. Plugusorul (p. 139) 


Plugusorul cu doi-spre-dece bot 

Hat-hài 

Plesnitf maí 

Haí-hat 

Au esit intro joi cu plugul cu doi-spre-dece boi, cu 

plugul ferecat, cu cateni de aur legat, la cámpul mare 
si au arat Joile văile, Miercurile gropile, şi ai semănat 
grâu de vară fárá sacará sá răsară pn primăvară. La 
lună, la s&ptămână sau dus să vadă cum merge se- 
mánátura şi au găsit grâul în paíú ca trestia, în spic 
ca vrabia şi 'n bob ca mazărea. Au mers la târg şi au 
lăcut săcerele pentru noué nepotele, si unii sáceraú alţii 
făceau snopi. După ce 7 săcerară, il treierará cu 8 
jugani jugánití toti suflànd de osteniti. După ce 7 tre- 
ierară şi À vinturará îl pusără in saci si 1 duserá la 
moră. Spélarä petrele morii şi apoi îl mácinarà si * 
incărcară, şi sosirá la acestă casă pe care belșugul no 
lasă. Am mai ura, dar sintem de pe la munţi, unde 
sint fraţi multi, unde paiul grâului e mic si Românul 
mai voinic. 


Pamintul este cam uscat 
Si tiérele ni s'aú máncat. 


2. Plugusorul (p. 145) 


Aho, a ho copii argati, stati si-mi ascultati cuvintul. 

S'a sculat mai an bádica Traian, a incálecat pe cal, 
sa uitat peste càmpuri, a ales locuri si a pus la arat 
un plug cu 12 boi: 


Bot boureí 

In coda codulbei 
n frunte fintatei 
Manatí, copii 
Hii, hi1! 


Totă diua a arat şi sámánat gràü şi cât lucrul a 
sfârşit, sa stárnit vint mare şi ploi multe după vint 


284 


şi-a incoltit semánta. La luna, la septämäna, se duse 
să vadă de-i gràul răsărit: 


Era "n spic cât vrabia, 
Era 'n paiú ca trestia! 
Mânaţi, mai! 


3 

lraian iute s'a íntors, a incálecat pe un cal nés. 

drávan cu potcóve de argint sa dus la Tighina si a 
cumpárat otel se facá seceri. 

Apoi a strins fine si vecine si vre-o trei babe si le-a 
dus la câmp şi le-a pus la secerat. Ei iute seceraü 
apoi carele incárcaü si giredi nalte duraü în capul pá- 
mintului. Apoi fáceaü aria, aduceaü epe si treeraü 
grâul, îl vinturaú si la moră il porniaú. Hoţa de moră, 
când védu atâtea care, puse coda pe spinare si o plecă 
în cea luncă de scăpare: 


Luncă mare 
Frunzâ n'are 
Lumea micâ 
Frunza"! pica 


Er morarul meşter bun, luă un ciocan, prinse mora 
si o aşedă la loc, turna grâul in cos şi curgea făina în 
covatâ. Traian se bucura, dáruia pe morar şi acasă se 
inturna. 

Dochiana, jupânâsa cea frumósá, audia scârtitul ca- 
relor, sufleca mânicele, lua sita şi cernea făina. Apoi 
mama plämädia, făcea colaci si impártea la flăcâi. Cum 
a dat D-zeü lui Traian, ast-fel sá ve dea si vouë, 


Sá vé fe casa casa, 

Sa vě fie.masa masă: 

Si la anul sa traip1, sa vé gasim inflorifr, 
Ca ment 

Ca peri 

In mijlocul verii. 

Mänati, mai! 

Hài, har! 


985 
. De urat am mai ura, dar ni-i că insérám departe de 
casa nóstrá. D-vóstrá aveti curti luminate 


Váruite 
Sindrilite 


noí avem bordeie micí, bune pentru voinici, 


Veltucite 
Si lipite 
si cu stuh acoperite, dar cáte pae la noi, atàti bani 
fe la voi. 
Sam mai ura dar ni-i cá inserám şi avem de trecut 
o dumbravá unde sint fete nebune, ce se leagá de 
feciori, ca albinele de flori 


Si le ’ncurc cărările 
Tot cu desmierdarile. 


3. Variantă din Bucovina (p. 148) 


Bună vremea, bade gasdă, odihnesci ori numai ne 
amágesci. 

Noi ne-am luat de cu sérá sam făcut ca copii, dar 
si de-acum íi bine cá máni e Sántul Vasile. 

Intro Joi de diminétä sa sculat Badea, sa spélat 
cu straiü noü s'a imbrácat, la icóne s'a 'nchinat si apoi 
a poruncit slugilor sá scótá boii si aü scos 12 boi: 

Boí bourei 

În códa codalbet 

În fruntea tintatei 
Mici de statură 

Buni de trăsură 

Cu córnele belciugate 
Cu aur suflate 
Mânati bàefet ! 

Hat, Hai! 

A luat badea boii si plugul si sa dus la arat la 
méru-] rotat. À arat si révérsat grâu pe brasdá si sara 
sa întors badea acasă 


Bucuros 
Veselos 


280 
ca esit grául frumos. După ce a înoptat sa culcat cu 
lelica în pat mândru cu asternutul de argint si a visat 
Diminéta sa rugat Domnului să-i împlinescă visul. 

Apoi a poruncit săi aducă calul, ce era negru ca, 
corbul şi cu potcóve de argint. Badea sa rézámat in 
suliță a incálecat şi a plecat la vénat. De vénat el 
na venat 

De sbieretul oilor 

De ragetul vacilor 

De cántecul mierlilor 

De tipetul ulilor 

De vuetul váilor 

De sosetul frundelor, 
dar sa dus sá vadá grául cel negrápat. Era mándru 
si frumos ca si fata luí Christos. Atunci el a smult 
trei spice si le-a dus lelicái. Ea l'a pus pe masá si sa 
luminat casa şi copii sau bucurat. Apoi a dis că-i numai 
bun de secerat. 

Bădica sa dus la Resnávan si a cumpărat fer şi otel 
si la dat la Lionte tiganul să facă seceri. Secerile 
făcute, le-a împărţit la voinici si au secerat. Apoi a 
ales o ariă de aramă cu otgonul de (rien. Badea 
sa dus şi a dus 15 epe sirepe cu potcóve de argint. 
a trierat si pornit la moră 9 care. Móra a fugit în 
luncă dar morarul a asedato la loc şi a turnat grâul 
in cos si curgea fâina in covatá. 

Dadea dáruia pe morar si pleca cu carele acasá. 
Lelica trimise pe fata ci sá iea sita din camarà şi să 
cérná până sara. Copila aduse o sită rară si atunci 
mása se duce singură şi aduce una désá şi pune pe 
fată la cernut. Fa cernea si făcea cu ochiul la flăcăi. 
O Babá făcea colaci mari si mici dar unul mai frumos 
uns cu miere şi preserat cu zachar. Când Ia scos din 
cuptor si la pus pe masă sa luminat casa apoi l-a 
rupt si a dat la plugari. De urat am mai ura dar mai 
avem si in alt loc de urat si ni-s drumurile incurcate. 


4. Plugusorul (p. 154) 
(Colect. Burada! 


À arat lupàn Vasile Joile Väile, Vinerile piscurile, 
. Martile hârtopele si a sáménat. Apoi a venit acasă la ju- 
pânâsă si şedu o lună. Pe urmă plecă pe cal să vadă 
de-i bun grâul. De bucurie că era frumos se duse 
drept în târg şi cumperă fer şi oţel şi il dete la Stan 
tiganul să tacă seceri. Pe urmă împărţi seceri la fini 
si fine şi la nepoti si îi scose in ghéta vintului la se- 
cerat si pe urmă cărară cláile la arie. Jupàn Vasile se 
ducea in sat la Cegai si aducea opt cai 


Cu córne cánite 

Cu unghii potcovite 

Cu codí biciú fâcute 

Cu copitele treieraü 

Si cu nárile gránaü 

C'urechile vinturaü 

Cu códa il primeteaü (alegeaü de pae) 


Ist jupán încărca si se ducea la moră la Cápétan. 
Mora s'a speriét când a védut atâtea care si a fugit 
în luncă. Jupán Vasile însă o amăgi cu tárite si o 
prinse, o puse la loc si începu a mácina. 

Dar cea gasdá nu prea frumósá cànd védu carele 
cu fâină viind, suflecă mânele-i negre si pàrlite ca nisce 
tänjeli, şi cernu făina tótá, făcu între alţii un colac 
mare de gràü curat si vru sá-l dea in cámará dar noi 
de atará l'am cerut. 

Rémài jupáne sănătos. 


V. Sorcova (Vedi G. Dem. p, 158) 


VI. Oratii de nuntà (p. 163) 
( Vedi considentit la G. Dem. p. 102 — 109. Aceste oratit sînt însă 
de origine literară, de si le fntrebuintés& poporul) 
$ 92. Dám aci resumate de conăcării. Mai nainte obser- 
văm cá în colecţia G. Dem. se dice coläcerul (de la colac) 
in loc de condcarul (de la conac). Drept e conac si conácar. 


288 


AA KA ———— - —— 


1. Orafie de nuntá 


Conácarul dice la casa miresii : 

Am venit sá ne arátati gasda solilor ca sá-i dám soliele. 

Tinérul nostru impérat a plecat cu óstea la vinat 
si a dat de urma unei fiare, care i-a pus în mirare pe 
toti si au ţinut sfat. Impératul ne-a ales pe noi să-i 
gásim fiara. Noi ne-am luat dupá stéua care s'a oprit 
d'asupra acesteí curti, si acum sá ne dati fiara saú sá ne 
arâtati urma ei. Impératul a mai fost prin aceste locuri 
si a aflat în grădina d-vóstrá o flore mândră si ne- 
rodind. Apoi a făcut siat ca so cérá şi so sádéscá în 
grădina impárátéscà ca sá inflorescă şi se rodescă. lar 
nouë sá ne dati semn ca să vadă de departe impératul 
nostru că-i lucru adeverat pe unde am umblat. Să-i 
wätiti conac şi să nu vé speriaţi când sar lovi obusu- 
rile (danturile). 

Vornicelul trimis de mire cu daruri la mirésá dicc 
cam urmátorele : 

Fii veselă jupánésá mirésá cà jupàn mirele sa dus 
la Țarigrad, a cumpérat tot ce a védut şi lea încărcat 
intro corabie, s'a inecat insá corabia pe drum si numai 
unul a scăpat, care a inscintat pe mirele. Acesta a 
incálecat, sa dus la Tarigrad iar si a cumpérat tot 
marfă alésà; poftim icu-o. 

Când mirii îşi iau ertare de la părinţi stând în ge- 
nunchi, un tiner dice: 

Ascultaţi nuntaşi, noi ne-om ruga şi părinţii vor erta 
pe fu lor. Cinstiţi părinţi sá bine-cuvintati pe fii voştrii, 
căci asa a făcut si D-deú dicând lui Adam şi Evei 
cresceti si ve inmultiti Si acum a venit vremea de 
cásátorit și fiilor D-vóstre. Amin si mie un pahar cu 
vin. Inainte de a-l bea urézá : 

D-deü se vé dăruiască hrană, bogăţie, tárie, inte- 
lepciune, stemă crăescă si sá tràiti si să faceţi fii si fete. 


289 

Cànd vornicelul primesce darul de nuntá dice: Bu- 
cură-te jupáne mire si jupànésá mirâsă cá fraţii D-vóstre 
vi (aduc), se inchiná cu colaci. 

Sara la masá vornicelul bea in sánátatea nunilor si 
dice: Bucurati-vé nunilor că iată finii vostri vi se în- 
chin cu colaci si vin si vé rógà sá le primiti daral. (Co- 
lacii si vinul). 


2. Orafie de nuntă (p, 169) 


(Urziceni, Ialomiţa) 


După ce-și dau bună diminéta, conăcarul dice cătră 
socru: .\cum dacă ne-ai întrebat vom spune dar să 
ascultați. Ce e acestă mulţime: Pe unde am umblat 
nu ne-a întrebat nimeni ce căutăm si de vreţi să vé 
spunem umblati cu blàndete. Impératul nostru sa dus 
la vinat cu óstea si a păsit o urmă de fiară lângă fân- 
tână, iar unii diceaú cá-i de dină. Atunci el a plecat 
să gásésci dina, a ajuns aci si a védut o flóre care nu 
rodesce si a hotárit să o iea la curtea împărătescă să-şi 
dea rodul la ivélá. Dupá aceea se intórse acasă şi ne 
trimise pe noi. laca si carte de la el, chemaţi popa 
să-o citéscá, că el scie latinesce, dar să fie unul care 
scie suge că cartea nostră e o ploscă cu vin. Poftim 
betí şi ne dati dina so ducem la impcratul. Gátiti de 
primit pe impérat, care vine cu rédvane. 

Socrul: De ce nu descálecati ? 

Colácerul: Vrem sá ne dati réspunsul. 


3. Orafie de pefit (p 172) 


Noi sintem soli impărătesci, impératul găsind o urmă 
de fiară la o vénátóre, ne-a trimis pe noi să i-o găsim. 
Si ajungénnd noi pe aici, am véduto stea câdend pe 
o casă si am védut o flóre mândră fără rod, imperatul 
o vrea şi ne-a trimis sá 1-0 aducem mirésá. 


19 


iul 


4. Orare de nulă p. 173) 
P: d. 


Esie o variantă cu mici «dcoschiri de precedenta 
oratie de nuntă. Aci vorniecii sá laudă cis ghinárari. 


s. «dtd orafre (p. 176) 


Dupá ce intrébà colácerul miresii pe coláccrul mi- 
relui, acesta respunde : 

Noi sintem nisce osteni Rómleni si vé cáutám peste 
tot, cáci impératul nostru a plecat la venâtore cu óste si 


Venară munţii cu epuraşi 
cu ur#il, si satele 
vâile cu fetele 

cu fiicrele, si vénara 
cámpurile cát vénara 
cu florile, urmá de fiéra 
marácinasí aflara. 


Urmă de fiérá insă nu era; unii diceaú că-i de dina 
iar alţii că-i radá din raiü. 

Imperatul ne-a ales pe noi și ne-a trimis dar la pod 
ne-am poticnit si pànà ne-am ridicat am perdut urma 
iar o babá ne-a indreptat aici. 

Oratia ni sa sfarsit si sá ne dati respunsul dinpreună 
cu ciuta motatá si càte un colac si un pahar de vin. 


6. Fornicia (y. 178) 


Ce veselie, ce multi adunati. Trei luni de când umblàm. 
incă nam védut asa lucruri. Afară flăcăii jucând si in 
casă fetele plângând, insă plang de desfátare. Noi 
vedem porta legată si lumea gata sá ne sae în cap. 
Noi ve siátuim sá fiti blandi cu noi cå noi nu ne temem 
si in urma nóstrá vine o cetà armată, dar nu vé te- 
meti câ nau ganduri rele. 


Urmézà o variantă in care sc repetă iar povestea 
venátorei si care mai la vale e ca si precedenta. 


201 


7. Altă vartaută ip. 1801 


Acesta se asamáná cu cea de mai sus, cu singura 
deosebire că soli sint trimisi si-si iac datoria numai 
pentru simbrie. 


8. Orafia Pintenului (p. 180) 


— Bună diminéta. Mulţumim. Dar de ce n'ati plecat: 
Nu ne-am putut duce câci ne-ati dat o sarcină grea 
si o cáláusá nebună care ne-a dus prin gropisuri. Si am 
dat peste un del care sa rèsturnat peste carul impc- 
ratului, carul legat cu pae de málaiú sa fárimat, popa 
sia frânt bräcinarul, naşul o mână. Sá ne dati bar, 
dasul satului sá dregă carul si sá dregem si brăci- 
narul popei, cá alt-fel el nu mai merge cu noi si un- 
tură sá ungem pe nun la mană. lar dómna miresă 
a uitat o mahramá la masá si ne-a trimis sá nc-o dati. 
Dar acum sà luám cáte un pahar de vin. 


9. Orafie de ertáciune (p. 181) 


Vedend D-zeu cà nar fi bine sá fie mos Adam singur 
fácu si pe Eva din costa lui si toţi ómenii din ei se 
trag si obicciul insotirii a remas páná cànd a venit 
vremea si la acestí insotiti. Sá-i crtati socrii si nuni si 
sâ-i blagosloviti. 


10. Orafte la incoronarea Domnilor (p. 184) 


Sá tráesci o sutá de ani, sá biruesci pe Turci, Tà- 
tari, Lehi, ete., dar cu Moldovenii tei să fii bun Măria ta, 
că fara-i cam nebună si nu scii ce se pote intâmpla 
si întrun ces. 


B. PRODUCTIUNI POPULARE IN VERSURI 


Clasificarea productiunilor poetice 


S 93. Despre poesie, adicá despre poesie privitá ca 
artá, nu pot face alt-ceva mai bun de càt sá amintesc 
cele dise de d-1 Titu Maiorescu in Critice. 

Aci d-l Maiorescu a stabilit condifiunea materială şi 
condiliunea ideală a pocsiei, in genere, si cu prilejul apa- 
ritiunii colectiunii de poesii populare a lui V. Alexandri, 
a stabilit in general, intru cát privesce fondul, deose- 
birea între poesia cultă si poesia populară !). 

Aci insá ne oprim putin numai asupra clasificárii fe- 
lurilor joesiei. 

Poesia in general ne presintá lumea ca védula prin 
prisma sentimentului : adică poesia ne presintá lumea nu 
asa cum este ea, ci asa cum o vedem când suntem 
stápànití de un sentiment. Poesia ne presintá lumea 
schimbatà in bine saü in réü, dupá cum si sentimentul 
e un sentiment plácut saü dureros. Cánd sintem ve- 
seli lumea ni se pare frumósá, cánd sintem tristi, din 
protivá. 

Poesia deci este un produs din douí factori: 


ai Sentimentul 
si bì Lumea. 


Am puté dice cå in poesie senlimentul pe làngă lume 
este ca, în matematici, coeficientul pe lângă un numër. 


ln matematici avem : 


Cocficient ^ numer = produs. 


ij Titu Maiorescu, voi. 1, Bueuresci 1502. p. 7—115 51 117—133. 


In poesie avem : 
Sentiment X lume — poesie. 


De pildă fie numérul y, coeficientul ; si produsul 15, 
adicá : 


3X3= 15 


In matematici, numérul este raportul între produs si 
coeficient, ast-fel : 


rodus GE „ 15 
i E es Numër sau —^--— 5. 
coeficient 3 


De asemenea coeficientul este raportul intre produs si 


numër, ast-fel : 


produs . 13 
E —— = coeficient sau = ð. 
numër 3 


Cu alte cuvinte, dacá din produs (13) scótem coefi- 
cientul (3), se înţelege, prin impártire, gásim numeral (51. 
Dacă din produs (15) scótem prin impártit numerul (5), 
gásim coeficientul 3. 

Tot ast-fel la poesie : 

Lumea este raportul intre poesie si sentiment : 

poesie 


i . = lume 
sentiment 


şi sentimentul este raportul intre poesie si lume. 


poesie . 
pee — sentiment. 
ume 


Cu alte cuvinte, dacă din poesie vei scóte sentimentul 
— adică dacă vei reduce proporţiile date de prisma 
sentimentului — atunci vci găsi Jumea, adică îţi va re- 


204 


mânca numai partea privitóre la lume, sau natură sau 
realitate ; dacă din poesie vei scote lumea, natura sau 
realitatea, atunci vei afla sentimentul, adică vei afla pro- 
portiile date de sentiment. 

Se intelege cá in casul cu poesia, operatiunea nu 
se lace asa de lesne cum se face in matematici im- 
pártirea luí 15 prin 5 saü prin 3. Totusi e un mijloc 
de a face acestă operaţiune, sai mai bine dis acestă 
analisă. 

Prin experienţa nostră de tote dilele, noi cunoscem 
proporţiile obicinuite ale lucrurilor si din dată ce vedem 
că cine-va ni le presintă sub alte proporții, noi inte- 
levem numai de cât că acel cine-va e stăpânit de un 
sentiment. lar după felul proporţiilor intelegem si de 
ce fel de sentiment e stâpânit. 

Când poetul Eminescu, de pildă. îl plânge pe codru 
cá remáne singurel, cà tote pâserile se duc si îl pà- 
rásesc ; noi intelegem cà nu e vorba de codru, ci e 
vorba chiar de el ide poet) cà rémàne singur pentru 
cà au sburat si 1 sau dus tote ilusiile. 

Sentimentul insă nu € numai de un singur grad. 
Sint sentimente mai puternice si sentimente mai slabe. 
Dacă e asa atunci vrea să dicá si poetul in poesia lui 
pote sá ne presinte lumea mai mult saú mai puţin 
schimbată. 

Pe de altă parte poctul in poesia lui pote să co- 
prindă mai multă sau mai puţină realitate saú Tume. 

Vrea sá dicá améndoi factorii care formézá poesia 
sint variabili, si sentimentul sau coeficientul si lumea 
sau realitatea. Prin urmare putem avé trei casuri: 


[. Sentiment =: redlilate sau lume 
2. Sentiment == rcalitaie sau lume 
3. Sentiment = realitate saù lume. 


3 


dk 


Insemnăm gradele sentimentului si ale realitàtii cu 
cifrele până la 10. 
In casul avem sentimentul mai mare de cât realitatea : 


sentiment realitate. lume 
(o 9] 
| 
IO. 81 4504 i ; 
t lirică propriu disá 
(o 7| 
10 ól 
IO 5} 
LO m lirică filosoficá 
TEM 
IO 2] 
ro Lf lirică religiósa 
LO al 
In casul acesta sentimental find mai mare de cat 


lumea, hind predomnitor, poesia se và numi sentimen- 
tală sau lirica. 

Dupà gradual realtátii saw lumii însă, poesis lirica 
pote lua si ca diferite numiri. De pilda: 

Cand gradul realitagf ce mai mare poesia e lirica 
propriu disa, sentimental, cmenesca; 

Cand gradul realităţii e mijlocii poesia e lirica /iiosofica. 

Când vradui ralitâtii e mic de tot sai chiar zero, 
poesia e lirica religiosa. 

In casul H, când sentimentul este egal cu reaitatea 
atunci poesia este firico-epica. 

In casul III, când reaiitatea intrece sentimentul poe- 
SIA este epică. 

Trebue sá facem act o observafiune. 

In schemi Geneck de mai sus am mărginit până 
unde se intinde, de pildá, poesia Inten propriu disàá : 
lirica filosoticá ` lirica religiosá: dar acestă mârginire a 
nostră este cel puţin aproximativa, ca sá nu dic prea 


296 


liberá. Este aproximativá pentru cá si aci la clasificarea 
poesiei ca si la orí-ce clasificare de lucruri organice 
nu póte sá existe limitá naturalá de demarcatiune. Tóte 
clasificárile sint fácute pentru intelegerea nóstrá, deci 
tote clasificárile trebue să aibă o basá logică si nimic 
mai mult. 

Ceea-ce numim realitate saii lume ca material ce intră 
in poesie se pote împărţi în două părţi: 

a) fapte omenesci, 

b) restul lumei, afará de fapte omenesci. 

Faptele omenesci se 'mpart si ele in fapte bune si rele. 

Poesia care descrie fapte omenesci este poesia epică 
narativá. Poesia care descrie restul lumii — afará de 
faptele omenesci— este poesia epică descriptivă-pastel, etc. 

Poesia epicá narativ care descrie fapte omenesci bune 
este cpopeea. 

Epopeea descrie faptele omenesci bune, láudànd in 
mod direct meritul, virtutea etc. 

Poesia epică narativă care descrie fapte omenesci rele, 
biciuind, sfatuind sai ridiculisdnd, este poesia numită 
didactică. Acest fel de poesie biciuind faptele omenesci 
rele şi in mod indirect lăudând prin urmare virtutea, 
meritul, etc. e o poesie cu scop moralisător védit, cáu- 
tând nu numai a plácé ca artă ci și a imoralisa, de 
aceea sa numit didactică. 

Din poesia epică didactică fac parte: salira care bi- 
ciuesce, apologul sai parabola care sfátuesce şi anecdota 
care ridiculisézä. 

Fabula este un gen indirect de poesie didactică. O 
numim gen indirect pentru cá de si descrie tot fapte ome- 
nesci, însă intrebuintézä pseudonime nume de animale, etc. 

Fabula pote fi si ca satirică, apologicà sau anecdoticà 
după tonul ce’l iea. 

Epigrama, pamfletul, sint un fel de satire. 

Poesia lirică unindu-se cu cea epică ne de poesia 
dramatică. 


297 

Sentimentul din poesia liricá se transformá in 
fiune în poesia dramatică, insufletind faptele omen: 
din poesia epică. 

Faptele bune omenesci virtuțile si meritele pe c 
le cântă epopea, aú dat, in vechime, în poesia dramat 
tragedia ; iar astădi, când tragedia cu personagele : 
a murit, faptele bune omenesci ne dau drama modei 

Urme din vechea tragedie astădi numai în feerie d 
au mai rémas. 

Faptele rele omenesci în poesia dramatică dau 
comediei, cu felurile sale. 

Restul lumei fără fapte omenesci, care formézá for 
poesiei epice descriptive, in poesía dramatică sat 
teatru formeză decorul. 

In aceste margení credem că intră tote felurile 
poesii care chiar sint poesii. 


b. Producţiuul Poetice Populare 


$ 94. Sa vedut in clasiticarea nostră câ am desfé 
aceste productiuni ín trei grupe: D Lirice, ID Epic 
III) Dramatice. 

I. Liricele 

In acestă grupă intră: 

a) Cântecele de copii; 

şi b) Cântecele de lume. 

a) Cântece de copii 


Aceste sint un fel de imnuri sau rugăciuni adres 
unor animale, unor plante, unor corpi ceresci, : 
Exemplu : 

La Luna Nouă 


Luna, luna nouá 
Tae pánea "n douc 
Si ne da si noué: 
Tie jumétate 
Mie sánatate 

ete. )) 


II A se vedea G. Dem. 100. 


b) Cântece de lume 


Asupra acestora a se vedé consideratiuni in colectia 
G. Dem. pay. 268—269. 

G. Dem. impärtesce aceste cântece in patru grupe: 

a) Cântece de dor; 


b) 3 sociale ; 
c) , erotico-bachice ; 
d) , zoologice. 


In acéstá ordine le dám si noi aci in resumat. 
I. Cântece de dor (p. 270) 


Mireser. laci mirésà nu mai plânge cà la mă-ta te-om 
duce când so intórce gárla, când o face plopul mere 
si tànjala viorele, când o cânta știuca în baltă atunci 
te-ci mai face iată. 

Dupri Andre, Dine mai irăan la mama că mâncam 
pane coptă, dar cand me márita:ú luaiü grija casei sá nu 
mé mustre bárbatul. 

După insurátóre. Când eram flácáàü incálicam calul si 
umblam pe unde vream, cu cine mé intalneam imi da 
galbeni si parale sá dau vomicilor. De când mensuraíú 
luai grija casei si lásai codrul. Nam nici durdă, nici 
cal si numai nevasta mé mai indrágesce. 

Femera cuminte. Nevasta mea puse òla sá se lea si 
crescu crba sub ea. Puse pescele pe foc dar inteleni 
pe loc. Când o cresce nuci in teiu şi alune in plop si 
no fi apă la scoc 1-0 veni minte. 

A doua insuratóre. Lupii mi-au mâncat nevasta si eu 
trecui balta si luai alta mai lenósá. Tot peste sărăcie dau. 

Ruga. Dómne, fá-me buleáras de teíü şi maruncă intre 
femei saud cum isi :anmecá bărbatul... D-zeu il asculta : 
una pe alta se imvóta +1 nevestei lui dicea să ica pă- 
mint de la mormint sá i-l puna in asternut, să se scóle 
surd si mut. Sâ-i puc la cap dovléc să nu-și gásesca 


299 


léc. La piciore itele ca să-i ica dracu mintele si florea 
macului ca să dórma dracului. 

Jelire la mormânt. Scolă sufletele şi-mi spune ce bólà 
ai ca să-ţi cat doctorie. Cà de când nu-ti este bine la 
mine nu te-ai mai uitat. Scolă să vedi suspinul cum ese 
din peptu-mi cu sughituri dese. 

Jelirea bărbatului mort. Oh! sufletele, spune-mi unde 
fugi de mine, sá alerg să viu si cü. Ori vino de me 
omoră nu mé lăsa in chin si in dor. 


2. Done y. 276, 


Dud. Doinà sciù si doinà dic: cu ea me plătesc 
de bir. de boeresc si de podvedi. Doinà, cine te-a scos 
in calea mea? cà mi-ai secat inima, batá-te pardalnica 
si mi-ai scurtat victa, sárácut de maica mea. 

Dorul. De cine dorul se legă nu-i pará lucru de saga, 
cá de mine dacă sa legat m'a bágat in iad si in cu- 
gete cu păcate. 

Dorul de voínic sarae Sede in loc si lézá Fob 
Ca fasolea pe arac (comparaţie, Şi-i lasa inima foc, 

De oftat. De tare ce-am oitat me dore. iurea pep- 
tului, sufletul mi se aprinde si :ocul imi cuprinde inima. 

Când am oftat D-deü sa maniat cà nu mai plouc, 
nu mai ninge, nu mai cade rouă. 

Oftatul. Omul cu cât oiteză cu atât se usureză, de 
oftat bucuria mi-am stricat. 

Dorul grei. Tinereta am petrecut-o cu amar si cu 
oftat, cu dor si cu suspinat. Cine Ware dor sá vie sá-i 
dau cu. 

Verde, verde. Ce am iubit nu se vede nicácri. Nam 
nici un cápátàiü si-s flàcáü nam nevastă nici copii. 

Càin[a. Inima mi-e rea. Părăsii casa, nevasta. Co- 
pilaşii mei ce or fi tácend: Mult. sint strámi, sármanii 
de ei. 

Minţii. Batá-te pustia minte că nai ost sá me in- 
veţi sâ-mi dai povete in tinerete. 


300 


Asteptarea. La fântâna din fáget ingenuchiai sá te 
blestem că mai fácut să te aştept de giaba si am 
perdut o di de lucru de gíaba. 

Norocul. Eu voinicel n'avuíü parte pe lume. Noróce, 
de te-aşi prinde, Ca pun cdne te-ași întinde; că la toti 
le-ai dat noroc, pe mine mé ardi în foc. 

Capul şi inima. Taci inimă că tu tote le faci şi bune 
şi rele. Ba capul le face şi inima le trage că nare 
ce-i face. 

Duca. Inima nu me lasă să-ţi dic erémái sánátósá», 
că fără tine nu pot. Më gândesc sé rémái or să por- 
nesc. De cât să plec mai bine sá mor că tu te-ai ruga 
și D-deù mio erta păcatele. 

Dorul de iubit. De când sa dus neica am pus trei 
garófe in portă şi câte trele s'au prins, aŭ imbobocit, 
au inflorit, neicuta n'a mai sosit. Una sa uscat cá nei- 
cuta ma lăsat. 

Nam pe cine trimite. Sf. Sore pote nu-i spune că 
mi-e dor. Sf-ta Lună e pe jumétate nu i le spune pe 
tote. Vintul sbórá sueránd nimeni nu-i dă credémint. 

Jelui-m'as. Jelu-m'as vintuluí dar el arde câmpul; 
jelui-m'as câmpului, el e pustiit de jalea mea. Jelui-m'as 
drumului, pustiului, dar el nare putinţă. Codrului, el 
are frunza verde şi nu me crede. 

Dor de ducă. Bate murgul din picior cam să plec 
departe, unde mi-e dor : 


Pe la fraţi pe la surori 
Pe la gradina cu flori. 


Sări(i frati. Când eram în florea mea, Sburam ca o 
păserea, numai un hot de vinător puse latul si me 
apucă de picior, sárití nu mé lăsaţi, scápati-mé de la 
morte. 

Privivhetôrea prinsă. Privighetórea cânta in crângul 
verde când trei insi o prind si o închid intro colivie. 


301 


Ea nu voia sá cânte de cât când o duceau în grădină, 
unde începea a plânge: 

Amar de cine a remas fără soţie. amar privighetorii 
despărțită de crángu-i. 

Restristen. Când mam măritat maica sa supérat dar 
eú mándru mire mi-am luat. Inelele cánd am schimbat 
munţii sau cutremurat, bradii sau scuturat, dragostea 
sa inflăcărat. Flacăra se topesce. Bărbăţelul m'a oropsit 
şi a plecat. 

Din nou când mam logodit m'a iubit bărbatul, dar 
la trei ani a murit, si am rémas singură cuc. In bordei 
e o mátá si un cotei, o scrófá cu purcei, dar sint ai 
socră-mea, ca tors pe ei. Nam nimic. 

Fratele răsneţ. De când te-ai resnit ne-am fácut 9 fe- 
ciori si te-am căutat pretutindeni, dar nu te-am aflat 
nicăeri. Noué fraţi te-au căutat si nu te-au găsit, ce 
te-ai făcut? 

Străinul sărac. Voinicul străin, Ca merul din drum, 
cine trece il sburăturesce. Bogatul străin nici un chin 
nare cá D-deú i-a dat minte in cap si are bogăţie. 
Dacă inoptézá în vrun sat e băgat in samă, bine odih- 
nesce, bea şi chiuesce. Săracul străin nimenui nu-i drag 
că na alergat, că na câştigat, că nare minte în 

Când a inserat în vrun sat este lătrat de câni. 
Nici se odihnesce, nici se veselesce şi singur tráesce 
ca D-ne feresce. 

Stráin şi singur. Bat-o crucea ursitóre, cá mi-a ursit 
cu urit să fiù singur pe lume. Pe câţi i-am iubit sá le 
sciu numai de nume, din toţi ce mé iubeau sá nu tráéscá 
nicí unul. 


Vai de voinicul stàin 
Ca un mér singur la drum 


câţi cáláresc il sburáturesc, crángile 1 le fráng si tul- 
pina-i plânge. 


1) Mkr MER blk Tet 
va AV da TEE sbate de stremátate, pana LL Nne 
acasă e o negură desá, pană la mine 'n ţară lanuri de 
secară. 

Dorul de străinătate şi ducă. Un voinic incáleca calul 
si-i dicca má-sei: Rémai sănătosă cà mé duc departe 
in străinătate de ea să am parte. 

Dorul de rude. Me swi pe munţi să-mi véd frati si 
surori, să-mi ved mamă să-mi věd tată. Ce védui* 
Frati-mi sau prápádit, surorile sar răsnit. Părinţii au 
murit, florile sau oflit. Dorul sau isprávit. 

Aya imi vine. „Aşa imi vine, să mè sui pe munţi să-mi 
fac ochisorii rotă să-mi ved mamă, să-mi ved tată. 
sâ-mi ved mândra cum se portă. Dacá-or fi cu toții 
bine, gândul sá mi se aline; dor fi rčů sá mé rog la 
D-deú sá me due acolo si cü. 

Copilul stdin. Me muncesc de un an să fac pelinul 
zahăr dar el e tot amar. Me muncii o vară sá fac 
străinul tată dar stáinul ii 

ca felinul 
nu-ţi scie dorul si chinul. 

Me muncesc de o lună să fac mumă o străină si imi 

făcuiu curată ciumă 

cå stráina-i 

ci neghina 
nu-ti scie dorul si mila. Më muncese să-mi iac prictin 
si surioră din dusman si dusmancá, dar dusmanií-s tot 
dusmani. Dusmanul si dusmanca mi-or fi frate si soră 
cand no mai fi pe apá móra. 

Basarabénul. Trecui Prutul in térá. străină si bcuí si 
máncai. Voinicii se tin de mine parcă am atâta bine. 
Dar fi pánea cât de bună tot se face cleiú în gură, 
dacă c n ţară strámá. Mai bine pàne prostă sá se 
dicá in tera nostrá. 

Instrainatul, “Lrecui Prutul in ţară strâină, cercaiü 


pànea de-i bună si mi se páru cà e tiná. Fie pânca 
cât de bună tot se face clisá in gurá; fie pánca cài 
de rea, dacă sint in ţara mea, cu iaica si maica, € 
mai dulce ca mierca. 

Surorile mau cáutat in tote pártiie și nu mau aflat. 
Ele mé plâng cu foc, mai cu semă a mică plânge de 
despică frunza în codru. Vai de mine ce am fácut, am 
perdut părinţii si surorile. 

Singurătatea. Erna vine, vara trece şi nam cu cinc 
petrece, cá cu cine am petrecut sa dus si na mai 
venit, inima mi-a rănit. A pus spatele la pămirnt si fata 
la résárit si a lăsat cu jurămint să-i facă cosciug de 
argint şi să-l pue mai afund ca să putredă curând. 

Dragă băeţele. Du-te, nai mai fi, sá nam de cine 
dori, cà de cinc am dorit, sa dus, sa făcut negru 
pămînt. 

Fericitul. Viéta cât mi-am petrecut, réü la nimeni nam 
tăcut. Am făcut cum am putut de am plăcut lui D-deú. 
La nimeni dator nu sint. Că D-deú sa indurat si victa 
mi-a îndulcit şi am trăit bine pe lumea asta. 

Lume, lume, soro lume. Mi-i drag să trăesc bine, frică 
mi-e cà mor ca måne, că aşa-i lumea trecátóre de 
voinici amágitóre 

Ca o apă curgétore : 
Unul nasce $1 altul morc. 


Eu moi sătura de tine, lume, când mi-o face coliva, 
când mi-o suna scândura, când o curge téràna, când 
mi-o descânta la cap popa cu cádelnita. 

Nu voti lume. Voi sá mor, nu vreu lume, cá nam 
parte de amor. De cât sá ard in dor mai bine sá mor 
intrun cés. 


Ca pe care ocht-am pus 
Ca un sóre mi-a apus 


lumea mía intunecat si inima mí-a secat. Noróce, tu 


304 


mi-aí luat fericirea si ai bucurat pe altul, cu un cuvínt 
adi hotárésc sá intru in mormint. Suflete iubit, vin de 
vedi cât sint de scârbit, vin de vedi cum am sá mor 
ofticat si plin de dor. 

Nüijà. La casa cu trestioră Näitä trage sá moră, 
nici nu more nici se scolă. Māsa ii dice: Scólá-mi-te, 
máiculitá, ca ostenit màicuta mutändu-ti pernita : ni la 
umbrá, ni la sóre, ni la cap, ni la picióre... Pe Nae 
il duce la grópá şi-l plânge mă-sa si sorá-sa mai cu 
foc ibovnica care plànpge şi varsă sânge... Ibovnica lui 
Nae sa făcut călugăriţă şi-l tot catá in nescire colo 
sus la mănăstire. Si-l tot chemă şi-l tot plânge vársànd 
lacrămi și sânge. 

Päminte. Páminte, face-te-ai os că ce e mai frumos 
si mai drágástos tu tot înghiţi. Face-te-ai tiná cá mi-ai 
luat o garófá si o verbiná din grădină. Päminte fie-ti 
de bine dacă la tine mai lua şi pe mine cum le-ai 
luat tóte. 

Pamintuiur. Arde-te-ar focul pámint, că ce am pus 
na résárit. Am pus ismá, trandafir şi na esit. Am pus 
busuioc, a esit pará de foc. 

Mănăstirii. Bucură-te mănăstire că frumosă flóre îţi 
vine. Nu vine să imbobocéscá ci sá se odihnéscá ; vine 
sá mucedéscá si n tine sá putredésca. 


3. Cantece erotico bahice (p. 501—330) 
I) /nceputul dragosteï 


Dragostea incepe de la ochi, de la sprincene, de la 
buze subtirele si se nasce de la gâtul cu mărgele, de 
la sin cu drágáncle. 


2) Ochi şi sprincencle 


Ochii si sprincenile fac tóte pácatele, te bagá 'n 
holà siti leva dragostele. 


305 


De n'ar fi ochi si sprincene n'ar mai fi păcate grele, 
nici dragoste tinerele. 


3) Martora 


Lele Marie, sprincenele tale mé mángáe şi ochi-ti ca 
struguri de vie me băgă in bóle. De mi te-ar da mă-ta 
mie cu ochii tei masi màngàia si sub sprincene masi 
umbri. 


4) Dragostea 


Păcat de dragostea nóstrá cá lumea e rea si hôtä, 
face gura largá, dragostea vrea sá ne-o spargá. Pentru 
cel indrágostit, dragostea e grea ca plumbul, dar pentru 
cei care ii cunosc miedul e usórá ca pléva si ca fulgul 
ce sborà in vint. 


5) Dragostile 
Dumnedeü sá ferescă pe om de dragoste femeéscá, 
cà vine cu dor, cu arsurí si cu junghiurí pe la in- 
cheeturi. Te usucă de te face iască si te dà in bolă 


cânescă, te slábesce, ti se duc minţile din cap si pi- 
ciórele nu te maí tin, parcá n'ai fi fácut de plin. 


6) Dogorul 


Dragostea réü mé chinuesce. Noptea pui mâna sá 
te gàsesc si imi trag plapoma sá mé "nvelesc, unde 
string perinele, cred cà-tí sint titele si când fi sărut 
colturile cred cá ití sárut buzele. 


7) Zubesce 


Dragá, sá iubesci pe cine iti place, sá nu astepti 
nici o rugáminte cá iubirea e din pará si te arde de - 
te omórà, dar inainte de a iubi'.să bagi de samă sá 
nu te rupi, câ nai petic cu care sá te cârpesci. 


20 


2 a4 4029 € tl lll 


Cel ec ni e amurezat pote sá n 
păcat. Cine nu crede amorului sá « 
mint uscat sá scie cá e blestemat. 

Amorul ori te bucurá ori te ^n 
impreuná amorul pare cà bei vutcá d 
se desparte parcà bei paharul de n 


IO) Amuresarea 


Pe credinţă spur, dragă, cá de s 
amurezam. 

Amorul téú ma cfticat, ma fácut 
m'a uscat ca pe un pom. 


11) Dlestemat 


Fire-ar blestemat locul unde mi s 
césul unde ma ajuns necazul sí téràr 
tins tu mána. 

Biestemat sá fie si norocul, cá nur 
incóce, cáci numai ea scie sá mé m 


12) Să fie al mett 


Aşi dori ca tot ce voiü iubi sá fie 
când voiü vrea. să mé "ngrópe unde v 


? ke 
DIM es" 


307 


14) Sabarul 


Argeşul e mare, totuşi el nu are haz ca Sabarul, 
care de si e mai mic el are o apă dulce si nu inghétä. 
Aci când věd Săbărencele cu titele desvelite, cu ro- 
chitele ridicate si cu piciorusele góle imi pare cá mé 
apucà frigurile. 

Sá vedi Sábàrencele incinse cu fotite de mátasá si 
cu lea numai cu fluturi poleitá, te-ai topi de pe picióre. 


I5) Móbdrelul 


Este o variantá a celui precedent cu deosebire cà 
indrágostitul se rógá lui D-deü dicànd: sá vie Sabaru 
mare sá iea puntea şi părugenii sá se innece Sábárenii 

Sat râmâe o Sâbarenca 
Care i-a fost lui mai dragá 
Cu càmasa in altitä 
Cámaga ca lebada. 

Se vede tifa prin ea. 
ides ţiţei rosior 


SE de fuior 
mí cade legin sá mor 


16) Visul 
Adi nópte pe la o vreme visam cá nisce stoluri de 
rândunele treceau pe deasupra casii mele, pe urmă 
rândunelele se schimbară in nisce fete tinerele cari 


veniaü sámi spună cà mé iubesc. 
Sfinta cruce să'mi ajute sá mi se "mplinéscá visul. 


17) Cine 
Cine imi va spune cá va veni Nitá, eü am sá 'i daú 
un galben din sälbita de la gát, rochita de pe culme 
si pantoful din picior. Fárá el nu mai poci, mi s'a urit. 


18) Fetifele 


Haide, murgule, sá mergem, dar sá scii sá te opresci 
da fetița de pe Jiú cu bordeiu in bălării. 


308 


Cu gârliciü drept spre vii 
Cu cercei portocalii 
Cu buzele naramzii. 


Aci avem să mâncăm să bem şi să dormim. Taica 
si maica de mor intreba ce mi-am fácut murgul, am 
să le spui că lam véndut in sfanti, icosari şi galbeni 
de àia mari. 


19) Lelea cu codele lungi 


D-deü so batá pe lelea cu códele lungi, cà aea mi-a 
uscat inima, arde-o-ar focul, 


20) /ubitul 


O fată iubuesce pe un voinicel, tinerel, parcă e tras 
printrun inel. 


21) Raul Puscii 


Un tânăr blestemá malul Buzcului sá se dărâme si 
să crescă apoi érbà si dudáü să o pascà murgu lui; 
apoi ‘si indémnà calul sá fugă mai iute ca sá ajungă 
la mándra in munte la isvóre, inainte de sfintitul sórelui. 


22) Pünd cand ? 


Tinérul se plânge iubitei sale, cà de iubit ei se 
iubesc, dar cc folos cá nu se véd mai nici odată nici 
nu pot sá se särute. 


23) l'ermecätorca 


Un tinér se adresezà cătră o flore dicándu-i sá nu 
he fermecătore si sâ-l facă sá umble nemáncat cu dă- 
sagii la spinare, bătut de vént, ars de sore si cu básici 
la piciórc. 


309 


24) Fácutul 


Tinérul se rógá de iubita sa, săi desfacă ce i-a 
fácut cá si-a perdut mánile si norocul. 


25) l'emcea cu 2 bărbaţi 
Bărbatul amorezat se rógá de o femee säi scótá cu- 
titul din ficati, cá .cutitul e ruginit si ficatii sint in pe- 
ricol de a se putredi. 


26) Filaretul 


Amantul spune iubitei sale cu vorba de «Soro» vino 
să ne umbrim pe delul Filaretului că acolo e râcore, 
să ne umbrim si amendoi să ne iubim. 


27) Bobocel de la Ferésträ 


Amanta spune iubitului séü să plece acasă, ca se 
ivesc zorile si 'l aşteptă mamá-sa. El nu voesce spuindu-i 
cá 1 e dulce gurita. 


28) D'ay mal trage 


Tânărul nu voesce sá se despartă de iubita sa dacă 
ar sci cá are sá patá si mai mult de càt a pátit. 


29) Firicel de éród néxrá 
O tinérá intrébá pe un voinicel de ce pórtá cámasa 
négrá. 
El îi ráspunde cá e iubita bolnavă si na putut spéla 
de o luná. 
Ea îi spune să o iubescă cá 'i va spála cámasa dacă 
o va iubi. 
30) Firicel de crbă négrád 


O variantá cu acelas inteles ca precedenta. 


310 


— — -. 


e 31) Zubitul täinuit 


Mama întebă pe fică-sa, care ii este iubitul? Fata 
nu voesce sàl spue că 'i-e frică că i-l va lua alta. 


32) Sărutatul 


O tinérà fată, fiică de isprávnicel suspinând, rógá 
pe părinţi să nu o mai bată, că va spune pe acela 
care a sârutat-o. 

C'un tânăr innalt şi sprincenat 
Fetisóra luf, spuma laptelui 
Sprincenele lui 

Pana corbului. 

Ochisorií lut 

Mura câmpului 

Mustacióra lut 

Spicu grâului 

Innalt şi sprincenat 

Trans ca prin inel. 


33) Saicele 


Un tinér pescar plecă cu saica la Cladova sà'si vadă 
iubita, o femee véduvá, de care se indrägostise din 
copilărie. Ajungénd la dinsa, Maria `i spune că nu pote 
să esă afară sål vadă, pentru cà are de dospit pànea 
apoi maí are si o usà care scártáe si o cátea látra- 
tore. | 

Pescarul o sfátuesce sá ungå ¿sá cu untură, sá dea 
lapte boldeicii ca sá nu mai latre şi apoi sá vie afară. 


34) Sacele 
O variantă a celei precedente. Aci spune cà nu- 
mele pescarului este Evraim. 
35) Gandul 


Aci ne descrie pe un tinér amorezat, care dice cá 
nu are nici o tihná de máncare, de culcare si nimic 
nu se lipesce de el. 


311 


36) Argatul 


Fôe verde matostat. dice un tinér. Undeţi ved gâtul 
spălat, m'as băga la tinc argat 


Ce fel de argat sa'tí nú, 
Numa "n brate sa te tiü. 


37) O variantă a celel Precedente 


35) Päräsirea 


Un tinér povestesce iubitei sale, cum cà în curând 
o va părăsi. si se va duce la alta, pe care a iubit-o 
din copilărie. 


30) Despărțirea 


O variantă a părăsirei. 


40) Ce sd mal fac? 
Aci un tiner ne spune, cá nu scie ce să mai facă, 
de vreme ce nu pote iubi pe cinei place. 
41) JMariuta 
Maria, fata unui negustor, secerá la cámp. La ea 
vine un voinicel sii spune să lase secera şi sá se asede 
améndoi la umbra. 
42) .Mariorel 


Niţu, un flăcăi tinér. dáruesce 3 sloti unei fete din 
Potlogi, numai sá nu se iubescà cu toti. 

rata dice cà nui trebuese banii cáci banii se chel- 
tuese si prieteni nu mai gásesce sá se iubescă. 


43) Cand toca 


Un tinér spune cà şedea cu iubita sa de vorbă toc- 
mai cánd toca de liturgie la biserica Radu-Voda. El 
o ntrebà cine a fácuto asa trumosà: 


Limba in gurá ca zahar, 
Dinti maruntí margaritar, 
Ochisori-t1 chihlibar, 
Fata alba de tulpan. 


Tocmai cum ii place lui. 
44) Cand toca la Radu-Vodá 


Spune ce fácea cánd toca la fie-care bisericá si spune 
cà la urmà sa mániat puicuta pe el. 


Å 45) Mititica 
Un băiat spune cå ar vrea so prindá in cring pe o 


fată mititică de stat, ca so sérute si so stringá de 
mijloc cá i-e tare dragă. 


46) Lelipá Sáftifà 
lubitul Sáftichi i bate la ferestră si o rógá sâi dea 
voe ináuntru că de asará de când stå patará a in- 
ghetat. de frig, strésina 1 pică si giubeaua ï se strică. 
El o destéptä si o rógá sá iasă afară sâi dea o 
sárutare si apoi sá plece. 


47) Mustrarea 


Un tinér spune iubitei sale că nu ‘ mai iubesce, 
căci iarna pe frig se 'ntálneaú in cráng si acuma e 
vara s! nu se intálnesc. 


49) Parcălab de Odobesci 


Parcălabul de Odobesci spune că a bèut banii Dom- 
nesci cu fetitele dupá gát. 


49) Domnica 


Să dea o burá de plóe sá créscá rásurá sá ‘mi-o 
pun in leyátura. 


50) „dorului 


Amorul e blestemat sá ajungă cálugár cu mâna pe 
psaltire. cu ochii dupc copile. 


313 


51) Aolica d'aoltcá 


Un amorezat se plánge cá'i este ibovnica micá, si 
ar lăsa-o să mai créscá, dar nu pote, cá dorul il pri- 
didesce. El dice: 


Of! cà mult e frumusicá, 
Par'ca e o floricica. 

Unde "i věd ochii ca mura 
Mc apuca in piept arsura. 
Unde ' ved fata ca crinul 
Mi se adaogá suspinul. 


Si se rogă mai departe să'i ajute Dumnedeü să 
crescă mai mare sá'i potă stinge dorul, cununándu-se 
cu densa. 


52) Zotă lumea 


Unul spune cá tótá lumca il urésce, numai puica il 
iubesce. 


33) Luica 


Este o variantá a celei precedente. 


54) Oltenesc 


Tinérul propune iubitei sale aal insotéscä in deal cà 
sa făcut fasolea de hârăcit si sá'i ajute putin. El sá 
cobore pe şiruri la vale, iar ea sá se urce pe sir in 
sus si asa sá hârâcescă unul in fata altuia, privindu-se 
necontenit. 


33) Am iubit 


Cine-va spune cá a iubit si fete si neveste O sută 
si cinci-spre-dece si are dreptul sá iubéscá, câ vládica 
dei vlădică si tot are ibovnică. el ‘si pune în gând 
să se amurezeze și de o fată de protopop, sâi stea 
inima la loc. 


314 


56) Cat totii fi 
Altul spune cà in veci n'are så iubéscá fete mari, 
căci dacă ‘ va prinde cine-va, i-o dá în spinare zálog. 
37) Váduvija grasă 
O védeviórà frumuşică e rugată să se spele, sà se 
peptene, să'şi lase hainele cernite şi sá se apuce de 
iubit, că mai are de tráit. 
$8) Pärbat n'ai 
Maritica spune cá dá gurita aceluia, cui o iubesce 
si in veci nu o párásesce. 
59) Inweful 
Aici avem o convorbire intre voinicelul din Cretesti 
si femeia cu bărbat. Dénsa | rogá sá vină in persóná 
săi vorbéscà de iubit ai să nu mai trimétá pe altul că 
aude intrey satul. 
60) JMariftca din Ploescă 
Maritica spune cà tráesce réà ca bărbatul, find-ca 
mereü o bate. 
61) .Marrfica. din Ploescă 


O variantă a celei precedente. 


62) EI plecat 


Neica plecă la ţară sí nu mia spus dasară, sâi fac 
o azimiórá, so dospesc la tétisóre, so coc la inimioră. 


63) Hera 


Un flacán strizá in horă ca de obiceiú: 


315 


Haide asa s'asa 
Säruta-ti-as gurifa 
Séra si diminéta 
Peste di si tot-deauna. 


64) Dusmanit 
O fată plânge si blestémà că nu pote iubi de lume 
si de dusmani. 
63) Dugmantlor 


O variantá a precedentului. 


66) Dusmänia 


Este o a 3-a variantă. 


67) Lacrämile 


Aci se vorbesce de o fântână cu trei isvóre, cari 
'şi au inceputul din lacrámile ce curg din ochii tinerilor 
si fetelor cari nu se pot iubi de lumea dusmänitôre. 


68) Lacrámile 


Este o variantá a celei precedente. 


69) Gardul 


Aci se vorbesce de un gard cu nuele care desparte 
casa unui băiat de a unei fete. Băiatul dice, sá dea 
Dumnedeü un vént puternic sá cadá gardul la pàmént 
si sá rémàe numai parii ca tàmàe dușmanilor. 


70) Oltenesc 


Un tinér voinicel “si incalecá calul si pornesce in 
Muscel spre Cámpu-Lung, unde sedea mándra lui cu 
care se iubise de demult. 


Două personagii vorbesc de lumea, 
morul lor, caută sá le destacà iubire 


73) Mángaerea 


O fatá care iubea mai inainte pe un 
acum se máritá si ia pe un altul. 


74) Numar 


Nu sciù cum se face, dice un tinéi 
se iubesce si nimeni nu o dovedesce. 
di iubesc si Omeni: numai de mine vor 
ani intregi si.cheltuesc averi mari nur 
ciute de fete; eu cheltuesc numai o leit: 
o mică porumbità: 


73) Oltul 


Oltul vine mare şi turburat, parcă e 
tecat. 


76) Oltul 


Este o variaztá a precedentului. 


317 
78) Dragă bäcfele 


O tinérá fatá spune amantului ei sá o viziteze mai 
des, cáci a murit acela de care ibovnicul se temea. 


79) Fá-me Dómne 


Un tinér voinicel se rogà lui Iden sål facá un po- 
rumbel sá se inalte in aer d'asupra satului Branistea, 
si sà'si-vadá ibovnica cum o bate maică-sa. Iden i 
ascultă ruga si I face porumbel, el se innaltà in sus. 


50) /bownicul : 


O fată ne spune cà avea de ibovnic pe un băct 
neinsurat, care de frica zapciului a trecut apa Jiului. 


S1) Alba de la munte 


O femee măritată spune că scie ea cum să se pórte 
cu bărbatul seu, de si lumea dice cà s'aud vorbe rele 
despre ea. 


$2) Foc la inimiórd 
Unul spune cá i arde inima cu un foc asa mare cà 


ar arde cu el Craiova si Slatina. Pe focul acesta, spune 
el, nul pote stinge de càt ibovnica sa. 


83) Arde foc in Ducuresci 


Aci focul amorului e comparat cu arderea Bucures- 
ciului, de unde ar merge scántei tocmai la Popesci si 
lumina in Cámpina, la cucóna Joita. Numai puica póte 
să-l potole cu gura. 


94) Mama şi fata 


O fatá rógà pe mamá-sa sá o lase sá se ducà dupá 
iubitul sën, Miul, care acum trece Dunärea si se duce 


318 


cu inima ei. Mamä-sa nu o lasă, spuindu-i că Miul e pui 
de Jian, care a iubit fetele de pe Jiu şi le-a lăsat cu: 
copii. 


85) Zontcá 


lonicá plecă peste Olt la ibovnicá, că alta ca aceia 
nu mai gásesce din Ploesci in Slatina si chiar dincolo 
de Cerna.: 
86) Jonea 
Un tinér se rógà de iubita sa lonica, să'i dea o sá- 
rutare. i 
87) Martóre? 


Un tinér cântă frumusețea Mariei. 


88) Sd slujesci pe toți, să iubesc? pe unu 
Acesta e un cántec sérbesc in care o tinérá fată 
servesce vin la mai mulți tineri. 
89) Marrora 
0 

Amorul usucă pe om si | face ca un pom neroditor. 
90) Jarier 

O variantá a celei precedente. 


O1) Sund, sună y? résund 


O tinérá fată plângend, blestémä érba şi pirul, cà 
'şi-a perdut dragostele si nu le mai gäsesce. 


92) Sund, sund 


O variantä a celei precedente. 


319 


93) fine Dómne 
Cine-va se rogă lui D-deú sá tie luna in nor s: în 
cétá, sá se sature de amor si de dulcéta. 
94) Zrandafir 
O fatá plànge cà iubitul ei, un tinér trandafir, a. 
plecat cà se temea de bir. 
95) Aud! lele 


Lelea iese afară sá se róge săi moră bărbatul sá 
se márite cu altul. 
196 Putca 


Puica mea se portá cu fusta albá si cu cordea négrá. 


07) Poteca din pădure 
Mândra 'mi spune căi place sá mé vadă călare prin 
pádure pe drumul pardosit cu alune. 
OS) Dina şi boerul 
Un boer bogat şade răzimat de coşar si trimete 
slugile sat dea Dina buzele. 
99) Stráinul urat 
Un strein streinel se plânge că nu are unde să tragă. 
Ar trage, dice, la o vecină, dar 'ie frică de pricină. 
100) Cántec de drogoste 


Unul cântă dragostele vecinii sele. 


101) Dragostele la bétränefe 


O femee 'si descrie intémplarile din tinereţe. 


102) Mosul betrân 


Un bétràn cere fetei merele din sân; ea nu voesce 
sà i le dea. 
103) Zmódtránitul 
Bărbatul in tinerețe iubesce fete si la bătrâneţe ne- 
veste. ` 
104) O durere 
O fatá spune mumei sale cà o dóre la inimiórà, cà 
amantul i se "nsórà. 
105) Z6ovnica părăsită 
lbovnica se rogă lui D-deú sá mórà nevasta iubitului 
ei ca sà o ia pe dénsa. 
106) Purgorul mei 


O variantă a celei precedente. 


107) Putculifa mea 
Tânărul reprosézá iubitei sale, cà a audit cà ea dă 
gurita altuia. 
105) Hora 
Când un tànér juca in horă cu iubita lui, `i strigá cá 
a aflat cá ea mai iubesce pe altul. 
109) Cumnatele 


Doué cumnate se certaú plángándu-se prin tàrg bár- 
batului. Una dice celei l'alre cà ia luat bărbatul, iar 
ea spune cà nu la chemat sài bată la portă cum a- 
cesta o face ca de obiceiul. 


331 
si il si duce acolo, dupá ce Domnul íi fágádui de tot 
mascárul, galbénul. 
Ajuns la locul cáutat, Mesterul Manole il gásesce 
bun, domnul îi dădea: 
Var şi cărâmida 


Ca-i pustia multa 
Ca-i lucrare lunga. 


Manole începe să zidescă, dar ce zidea diua, se surpa 
noptea. Asta dura trei ani. 

Manole stă pe gânduri şi totă lucra, nu lucra, dar 
totă diua se gândia; sorele când asfintia, acasă nu 
pleca ; nóptea abea atipea pe zid. Intro di visa cá 
indesert lucra până no zidi o dalbă soţie. Meşterul 
Manole tinu sfat cu cei 9 mari meşteri şi jurară cu 
toţii pe pâne pe sare şi pe icone, care mândrişoră, 
so zidescă. 

Care sotióra 
Intár c'o veni 

Joi de diminétä 
Pe nor şi pe céfá 
Aici in departare 
S'aducá bucate. 

Cei noué zidari însă scriserá pe la neveste să nu vie 
Joi diminétä. Manole scrise la dalba Caplea să-i tae 
un bou bălan să-i facă mâncare şi să i-o aducă Joí de 
diminétä. Caplea se scula Joi diminéta : 

Cu roua in spinare 

Cu bruma în picióre 
táia boul, fácu bucate si porni. Manole o zári, oftá 
adânc şi dise ; 

[atà cá-mí vine 

Sérmanu! de mine! 


iși făcu cruce si se rugă lui Dumnedeü sá créscá in 
drum | 

Un verde ha;is 

Un mare stufis 

Si un rug curmedis 


22 


338 


dor şi dor nu va putea sá vie. Domnul îi indeplini 
ruga, dar ea întorcându-se acasă luă alte bucate şi 
veni din nou. El iar se ruga lui Dumnedeú ca să-i 
iasă înainte o lupoică, sá o sperie; ruga indeplinindu-i-se 
Caplea fu nevoită si iee alte bucate, dar venind iarăși 
il esi inainte o scorpie 


Cu gura cáscata 
Cu limba "nfocata 


care o sperie iarăşi îi esi îna'nte care o sperie iarăşi 
iși versă bucatele (după ruga lui Manole) dar pe urmă 
invinse pedica, ajunse la zid. Manole se uită la cer 
oftă din suflet, dar trebui să şi îndeplinescă jurămintul 
făcut. Meşterii incepurá s'o didescă, ea crezu că glu- 
mesc, pe urmă se îngriji 


De vé e de gluma, 
Gluma nu e buna. 


pe urmă dise: 
Zidul ren mé strânge 
Táti:óra-mí curge 
Copilasu-mí plânge 


Manole, după ce ea fu diditá dicca: 


Copilasul taŭ.. 

Tu cum Dat lasat 
In pat destäsurat, 
Zinele vor trece, 
La el s'or intó:ce 
Si l'or apleca, 
Faţa, cà i-or da: 
Ninsóre d'o ninge 
Pe el mi l'o unge: 
Plot, cánd or ploua 
Pe el l'or scálda 
Vént cánd o sufla, 
Mi Po legána 
Dulce legánare 
Pá: s'o tace mare. 


Plânsu-l inécá. Lucrarea mânăstirii inaintézà. Dar 
necontenit se audea : 


Zidul réü mé stránge 
Țâţisora .... 


330 


Domnul soseste, cánd o isprávi, e multumit si laudá 
meşterii. Ei spun cà ar putea cládi si mai frumóse. 
Domnul atunci dete poruncă sá se tae schelele şi-i lá- 
sară sus. Mai apoi ei săriră jos si se prefăcură in stánci 
de péträ. 

Zidirea Cetifel Scádaru 

Trei frati Merliavcevici zideaü de trei ani fárá să 
pótá pue temelia, cáci se surpa iar, acestia eraü Vu- 
casin, Uglesa, Goico. Ei trimet pe Desimir cu saci cu 
aur sá gáséscáà dout fraţi gemeni Stoian si Stoiana, pe 
cari sá didéscá, acesta nui găsi. Zina Voha continua 
să distrugă, ce ei dideaü si dice lui Vucasin, că dacă 
vor sá zidescă Scutarii apoi trebue mai întâi să di- 
descă soţia celuia, care va veni întâi. Fraţii jură să 
facă acesta Vicaşin si Ugleşa spun însă nevestelor să 
nu vie, singur Goico, nu spuse. Femeia acestuia veni, 
fu îngropată, i se lăsă o ferăstruică în dreptul ţiţei şi 
una în dreptul ochilor. Mamele când maŭ lapte pentru 
copii lor vin aici săi adape. 


Dobrisneanu (dupa P. Solcan) 


Trei. moşnegi béträni vin in Bucureşti şi-i spun lui 
Mihnea, cá in Ttoenesci e un alt domn mai mare ca 
el; casele lui Dobrisén nu-s ca tote casele, ci zăresc ca 
sórele, spânzură pe cine vrea, primesce pe boerii pri- 
begi şi-i îmbracă ca pe domni, are berbeci cu cornele 
intórse, cu virful poleit, lungi de câte 7 palme, ciobanii 
lui sint boeri cu caftane, bacii lui au cârlige de argint 
cu vârfurile de diamant si mai are încă: 

Vr'o cinci sute de mióre 
Ce es vara fátátóre, 
Bufí cu vin 

Si stupi cu miere 


Mult banet 
Si grea avere. 


Mihnea poruncesce lui Ghinea armasul să-l aducă: 


340 


Cam cu oi 
Cam cu odă! 
“Cam cu odolâcul lui. 
Mihnea primind fitmanul de la Ghinea pornesce cu 


ciobanii lui. 

Dar mocanul 

Ca táranul, 

i Nu 3cie ce e gofranul 

Ca de-l vede pe tarabá 

El dice că-i tot iarbă 

Buna pentru nici-o treba. 
ei se culcă pe iarbă, cu cârligele lor de argint şi în 
capul cârligelelor cate o pélrá pre[iósá de pătrunde zarea'n 
casă. Mihnea se scolă şi vede lumina asta, crede căii 
diuă, dar servitorul il asigură cà nu sa făcut diuă ci 
e lumina cârligelor. Mihnea se incredintá şi când se 
ivi sorele convocă divanul. Apoi se prezintă Dobrisén 
cu ciobanii, domnul il judeca. El însă-i réspundea cá 
Mihnea Vodă ii e frate, acesta réspundea : 


De când maica m'a fácut 
Cioban frate n'am avut. 


Dobrisén se rugă cu glas dulce 


O Mihneo Maria-Ta 
Nu sili la Cap tăiat 
Ca e lucru cu pacat! 


Dar ce védurá : 


Ua cocia faurità 
. Numa-n verde zugrăvită 

Numa-n aur polertä 

Ear intiánsa cá-mi era 
O dalba cálugari;à 
Alba, alba la pelitä 
Négra, négra la cosita 
Sor cu voda Stefánifá 


Cälugärita dete firman domnului, prin care acesta 


recunoscu pe fratele séü, pe Dobrisén. Domnul il duse 
la bae, desbrăcându-l ce găsi : 


Isi găsea mare la brâu 
Scris prejur un spic de grâu 


341 


Si la pept de se uita 

Scris pe 'lânsul ce gasea? 

Ii găsea domnescí odóre ; 

Sfânta luna, sfântul sóre, 

Iar. în cei dof umerei găsea doi luceferei. 


După asta domnul împărţi Goran doué si îl puse si 
pe fratele séú să domnescă. 


Radu Calonfirescu (Dupa P. volcan) 


Oastele au tăbărât: 


De pläesi 
i de panduri 
a de soimi 
Şi de vulturi 


aŭ întins corturi mari, în mijlocul lor e unul şi mai mare: 


Cu crescetul nărâmzit 
Cu fáruse de araina 
Cu cârl'ge de alama 


Aü intins masá mare la care staú: 


Cu bárbile resfirate 
Si cu pletele 
Lasate 

Cu armele 
Lustruite : 

Cu paloge 
Zugrávite 


loti boerii Oltului, Banul, Buzescii şi Cáplescii : 
Capitanii oștilor 
Si gróza págánilor 
si mai stă si un bátrén : 
La pomana 
Da năvala 


La răsboiu 
Da 'napoí 


Radu Serban Basarab 
(Dupa un láutar din Comarnic) 
Şerban trecea cu óstea de voinici până la Pasărea, unde 
întâlnesce pe un păstor care i se plânge de suterinta 
românilor de dincolo. 


349 


Oleo leo Mária-ta 

Ce potop in tara mea! 
Ungurii ne necájesc 
Turcii vitele rapesc 
Tătarii ne jefuesc. 

Domnul il numesce cápitan. Oránduesce óste in 
tóte pártile, contra Turcilor, Tátarilor gi contra Un- 
gurilor; toti is invinsi si in cele din urmá e primit cu 
sare pàine si vin. 

Mater Vodá Basarab 
(Publicat de d. Tocilescu) 


Să nu pleci, domne, la Țarigrad, că boer sau unit 
cu Grecii şi au dat jalbă, cum că tu ai pus biruri 
grele căci: (Asta o spune Constandin) 


Grecul e vidrá spurcată 
Este fiara înveninată 


Inarmeză mai bine tótá tara că: : 


Ca sint multi voinicí la noi 
Ce doresc mórtea maí bine 
De cát domn grec så le fie. 


lancul Mare 
(Dupa soldatul Stefan Musat 


Pasai strigă : 
Dá-te in legea turcéscä 
Ca-i de Dumnedeú lasata 
Si mai mult indestulata 
Je aur si de argint 
Si de miere si de unt 
Turceste-te lancule 


lancu ceru insá 50 de berbeci cu córnele terminate 
cu diamante, cererea fu indeplinitá, el ceru 50 de boi 
báltati, Pasa iar ií dete, dar tot nu se turci si ceru 
să-i vie vro 50 de pasale, ii făcu sá deslege säbiele, 
si apoi ii sili sá mánánce carne de purcel, cànd se 
duserá inaintea Sultanului réspunserá : 
Sa traestí Mária-Ta 


Nof pe el nu Pam turcit 
El pe noi ne-a románit. 


343 


3. HAIDI CESCI (p. 503-3385 


Fagul Miulul 


La curtea domnescă din Bucuresci se dá masă mare, 
la care laú parte 


boer 

sfatuluf, 

sfatului :1 Domnului 
caimacanií 

tárguluf, 

sfetnicii 

divanului. 


Stefan-Vodá spune boerilor ca a doua di sá vie 'nar- 
mati, ca apoi să plece la venâtore. | 
Venătâre de plimbare 
Pán' la fagul Miulur, 
Miului 
cohiiului, 
Miiului 
sglobiuluf, 
Miiuluf 
voinicului, 
Miului 
haiduculuf. 
Sa'1 vedem fagu 'ncărcat, 


Incárcat si zorzonat 
Tot cu a:m” ferecat. 


Boerii voiau sá dărâme fagul si sá spânzure pe Miiul. 
Calea, sora Miiului, care servea la masa domnescă, 
audind planui lor, le dete vin pàn' ce'i imbétá ; plecă 
apoi in pădure să caute pe frate-séú. Găsindu.i, îi spuse 
cele ce se pregăteau pentru el. Miiul nu se ’nspäimäntä, 
ji dise să se ducă acasă säi vada de trébá, dar o 
slâtui, cå atunci când va servi, sá se facă cái scapă 
cafeua, ca ast-fel boeiii sá mai intârzieze. 

Miul schimbă hainele lui cu ale unui cioban si luă 
meseria acestuia. Venind Ştefan cu suita şi oştire si 
întâlnind pe prefácutul cioban il întrebă dacă cunósce 


344 


fagul Miului. Acesta réspunse că nu cunósce fagul dar 
scie drumul care duce acolo. 
După ce Stefan lăsă oștirea sá pázésca turma, in 


locul ciobanului ; 


ei plecará amândoi cäläri câtre fag. 


Ajungând aci Miiul desbrăcă hainele ciobánesci si 
imbrácá haine domnesci, se prefăcu că voesce să o- 


more pe Ştefan. 


Stefan-Vodá 
De vedea 

La fuga 

Ca mi-o tulea 


Dar ín tugá 


N'o brodea: 
De mácesi 
Se'ncurca, 
Maäräcinif 
Il intepa 
Hainele 

lí sfásia 
Zarpalale 
lí rupea 


lar haiducul cát colea 


Se facer 
Mare facea 
Cá vrea 


Sufletul sá "i ca 


In timpul ăsta vine Calea, care rugând pe fratele 
stii scăpă pe Stefan de morte in urmă Ştefan luă pe 
Calea de soţie, se fâcu nuntă domnéscá 


lar in capul dantului 
E cumnatu! Domnului 
E stapânul fagulut: 


Fulga 


Costea, un baciu forte bogat, care avea oi multe 
plecá 'ntro Marti la Galaţi. 


Sa ‘ea sare 

La more 
Bolovaní 

Pen ru cârlani 
Si opincí 
Pen:ru ciobani: 


345 


In cale, intálni pe Fulga, hotoman bétràn, insotit incá 
de 45 de voinici. Fulga'i spuse cá avea de gánd sá 
gásduiascá la el; Costea'l trimese la stână şii dete voe 
sá iea un miel cu care sá se ospáteze el, si cas pentru 
ceilalţi. Fulga nu se mulţumi numai cu atât ci luă mai 
multe oi cu care se ospátá céta. In timpul ăsta se'n- 
torse Costea de la Galaţi ; el védu că lipsesc oi, vedea el 

Ca nu'i laptut 
La mulsóre 
Nicí casut 
La'nchegatóre 
Nici falii la táfetóre 
Intrebând ciobanii de cele ce se'ntâmplase, aceştia 


nici unul nu spuse nimic. Costea cercetă câinii 'ncepánd 


cu Dolfa 
Caâţea 
Bëuâna 
Ce scia 
Sama la stâna 


Dolfa duse pe Costea la locul unde se ospáta Fulga 
si céta. 
Dolfa si Togan 


Cáne bătrân 
Tata la 30 de cáni 


tin pe Fulga, iar Costea'] mustrà. 


Mocan, 
Cáne bétrán 
Tata la 30 de cáni 


şi cu ceilalţi dulái nhâtarä pe cei 45 de voinici sil 
aduserá la Costea; el le tăiă capul la toti, iar pe ai 
luí Fulga il duse la domnie, Lumea tótá multumia 
lui Costea, iar Domnul, drept résplata 1 insurá. Costea 
mi se'ntorcea 
La cornul 
Buzeului 
Din susul 
Calnáuluí 
Stána de si-o ridica 
Turmele dc'sí aduna 


346 


Si la :munte le pornea 

zu Togan ei cu Dolfa 

lar pe urma lor Costea 
Calare cu Mándru;a. 


Ca s'arate multimea oilor pe care le avea Costea, 


poporul se exprima prin aste versuri : 
Intro Joí de diminéta 
Mult e céjà 
Neguré,à 
Foe verde ismă créj;à 
Nu 'mi-e cé;a 
Neguréta 
Ci 'mi-e inima d'o albéta 
Can cornul 
Buztuluí 
2 susul 
âlnâului 
Scos-a Costea oile 
Oile, odaile 
D'a umplut cámpiile 
Sa le pasca florile 
Si s'a pus perdelele 
Pe tóte válcelele 
Sa le vadă sórele. 


Gelip Costea 


Este o variantä a celei precedente (Fulga) cu cáte-va 
deosebiri de fond si multe de formă. 

1. In «Fulga» se spune cà Costea sa întâlnit cu 
Fulga pe când trecea la Galaţi, aci in «Costea Ge- 
lip» Costea lăsase vorbă la stână că dacă va veni 
Fulga sál ospăteze. 

2) Aci se spune că Fulga a mai furat si o die forte 
scumpă lui Costea : 

Mióra rucârea 

Draga lui Gelip Costea 
Calta 'n turma 

Nu era 

Mai isté a 

De cât ea : 

Cánd simtea 

De vremuri "ee 
Tragea 


347 


Oile "n perdele 
Când simţea 

De vremuri bune, 
Trägea 

Oile 'n pasune. 


3. In «Fulga» Costea omórà si pe ceilalti tovarási 
ai lui Fulga ; aici nu, cii bagă slugi la el. 

4. In «Gelip Costea» oile sînt iar aduse la stână, 
pe când în «Fulga» nu se mai spune nimic ce sa mai 
făcut cu oile furate de Fulga. 

Aci, în «Gelip Costea» mulţimea oilor lui Costea se 
arată prin versurile : 


CPavea Costea turme multe 
Coborite de la munte, e 

Avea Costea 

Mielusele 

Cât is vara 

Brándusele 

Avea Costea 

Mielu-eí 

Cát sint vara 

Brebenei 


5. Aci nu se mai pomenesce nimic de domnie si 
de căsătoria lui Costea. 


Coróea 


Corbea, haiducul, zace de 27 de ani 'n temnitá ; 
viéta de aci | schimbase cu totul, el fusese osándit 
pe nedrept la inchisore: 


Pentru un palos ferecat 
Numai aur îmbracat, 
De nu sciú cine furat; 
Pentru "n rogiú bidiviú 
Ce-a fost prins de prin pustiú 
Intro di de Sámbéta 
Maiculita Corbii 
Fugita 'n ţara Moldovii 

baba 

slabà 

si 'nfocată 

dar la minte 

"nfeléptà 

la cuvinte 

propiatä 
și ?n zarafir îmbrăcată 


348 


luă vre-o 4 oué roşii, căci era Sâmbăta Pascelui si se 
duse la temnita lui Corbea 


Cänd Corbea o audía 
din gura' réspundea: 
maică, mäïculita mea 
maică, parcă tot sunt viu 
dar numai sufletu-mf tiú 
In temniţă m'am uscat 
Ca "n ea de când am intrat 
din chica ce'mi a crescut 
mi-am făcut 
de asternut 
cu barba m'am învelit 
cu mustáti m'am stergarit. 
Aicea când am intrat. 
Ce-am v&dut când m'am uitat: 
Bâlbâiai 
serpóicele 
si era? 
ca acele 
bróscele 
ca nucile 
nápárcí ca undrelele, 
Acum sunt gerpóicele 
maicá sunt ca grindele 
bróscele 
ca ploscile 
si nápárci ca botele 


Má-sa se duse la cárciumá, cumpárá 15 oca de vin 
si le aduse. El o sfătui să ésá Duminecá 'naintea Dom- 
nului sá se róge de el cá pote so 'ndura sál erte. 
Má-sa nu maí asteptá ci chiar atunci plecá si esi in 
calea lui Stefan, iar el drept réspunsii spuse cá o sá 


'] insóre cu: 


jupánésa 

Carpena 

adusa din Slatina 

numai din topor cioplita... 


Fárà sá'si dea sémä ce 'nsemnaú aceste cuvinte veni 
repede si spuse. lui Corbea cele ce se 'ntâmplase. El 
pricepu tot. O trimese la grajdul de sub pámint unde 
era'nchis Rogul lui, să'l aducă de acolo şi apoi să trecă cu 


349 


el pe la Domn ca sàl vadă. Baba scóse Rosul din 
grajd ; Rosul cánd se uita : 
tó'à tara cuprindea 
si "n tafturi 
de se umfla 
pàmintul 
cutremura 
si 'ncepea 
de rincheza | 
carele câ 1ésturna 
casele «e dáráma 
numai stălpii rămânea 
râncheza 
“1 se uita 
cáta, máre pe Corbea 


Când baba trecea cu Rosul prin oras toţi negustorii 
şi boerii o 'ntrebaú dacă voesce sá vindá sau sál 
schimbe. 

Nu'mí e Ro:ul de vindare 

Nu'mí e Rosul de schimbare 
Ci "mí e de dăruială 

Cui o da pe Corbea afara. 

Când a védut Vodă pe roibul i-a plăcut forte mult 
si voind säi vadă mersul a pus pe slujbas sà’l incalice, 
dar care cum incálecaú erau departe aruncaţi, unde 
cádeaü morti. Scoserá apoi pe Corbea sá incalece el 
pe rosul. Prin siretenile séie Corbea făcu să'i tundá 
barba, sá'l imbrace cu haine domnesci, dicând cá alt-fel 
nu pote incáleca, nu-l cunosce calul. Incălecând luă pe 
mă-sa pe cal, sári peste zid şi pe aci 'i fu drumul lă- 
sând cu gura câscată pe Ştefan şi pe boeri. Se 'ntorse 
apoi, omori pe temnicer de la care suferise multe şi 
pe boerii ce erau adunaţi la sfat la curte. 


Corbea (Varianta I) 


Acelaş fond ca şi 'n precedenta cu câte-va deosebiri : 
1) Aici în variantă Corbea a stat 21 de ani în 
temniţă ; 


350 


— — A — 


2) Mama lui Corbea aduce cele 3 oué si le dá: 
unul portarului, altul temnicierului si altul lui Gheor- 
ghitá vétaful de curte; ca ast-fel sá potă vorbi cu 
Corbea ; 

3) Aici baba nu se mai rógá de Stefan; | 

4) Baba dà calul lui Stefan fárà sá scie Corbea ; 

5) Corbea pune in tapa pregátitá pentru el, pe co- 
pilul din légán, al lui Stefan. 


Corbea (V rianta Il) 


Cu acelas fond ca si cea dintáiú forma este putin 
diferità. 

Si aici se adaogá scena cu copilul din légän pus ín 
tépi de Corbea. 


Osánda 


In partea intáiú poesia spune că bágarea in tem- 
nitä a unui tinér, probabil Corbea, este urmare a pe- 
depsei cuvenitá faptelor tatálui séü, care fusese hot. 
Tinérul incá de mic fusese bágat in temnitá. Acésta 
sa intámplat pe timpul lui Stefan. 

In partea a doué spune că trebue să fie spânzurat fiul 
unui hot vestit. Aducéndu-i-se calul, tinérul încălecă, 
fură pe fata prinţului, fugi cu ea şi de aci înainte trăi 
in fericire, bucurându-se de tote multumirile vieții. 


Badiul (p. 538—578) 


Turcii căutau si întrebau de Badiul, cárciumarul 
Frâncilor, 
| mácelarul Turcilor, 


spatiiul Ovreilor 
şi gasda holteilor. 


Ei nemeresc la casa Badiului gi gásesc pe Bádulésa 


cu port de cârciumärésä., 
cu stat ca de jupânésä, 
cu ochii mari de puic'alesă. 


351 


Turcii spunând cau venit cu gând bun, ca să se 
sfátuéscá cu Badiul, Bădulesa le spune că e culcat, cà 
se îmbâtase diua trecută şi acum dorme inconjurat de 
arme. Turcii se duc la camera lui de culcare, fac o 
sforă de mătase, apucă de gât pe Badiul sil legă de 


piciorul hornului, 
la dogorul focului. 


Turcii se pun la bèut. Bădulesa presară banii prin 
casă spre a atrage pe Turci, dar în zadar. Bádulésa 
se îmbrăcă cu hainele de la Pasci, plácu Turcilor, dar 
ei nu deslegară pe Badiul. Atunci ea se făcu că plecă 
la apă, dar se duse la Neculcea sr] rugă să scape pe 
Badiul. Neculcea trimise pe cumnată-sa înainte, apoi 
se duse şi el, tăe sfora şi deslegă pe Badiul. Amándoiú 
măcelăriră pe Turci, ii puseră în podul casei şi le de- 
teră foc; luară osele r&mase şi scrumul negru şi le 
aruncă în Dunăre. Turcii însă résárirá şi se duse po- 
mina până în Bagdad că Badiul i-a tăiat. După aceea 
Badiul sa dus cu nevasta-sa la Neculcea şi sau pus pe 
béuturá. 


l’alcan 


Intro di se vědu pe Dunăre un caic cu vre-o cinci- 
deci de leniceri, care intrébá de Válcan: 
Otoman voinic de frunte. 
Nalt ca bradul de la munte 
Cu mustata "n barbaric, 
Cum stá bine la voinic. 
Cu chicá 'mpletită 'n coada 
Cu barba ce'n bráú o inóda 
lenicerii căutândul věd nisce fete spálànd ei le în- 
trebă de Vâlcan; ele spun cà nu lau mai védut de 
un an. La cişmeaua lui Bolan gásirá pe mama luf 
Vâlcan. Ei ii spun cá Vâlcan le-a fost tovarás în hai- 
ducie, că a aflat că Lipovenii din Galaţi sunt bogaţi 


352 


si ar vrea ca Válcan sále fie Cápitan. Baba credu si 
le spuse cà e acinat in sălcii la Vadul Scápáului. Ie- 
nicierii i| gàsirá làngà salcie dormind si làngá el, 
Nedea. Ei ademenesc pe Nedea, care legă pe Vâlcan 
cu funii de mătase, îl dă în mâna Turcilor si fuge cu 
banii dati de Turci. Turcii legă pe Vâlcan de o pétrá 
mare şi-l aruncă in Dunäre. Vâlcan réstórná piatra pe 
piept, se pune pe inotat sil vede mândra lui, care spune 
fratelui seu, Sandu, sá scape pe Vâlcan, care a găsit in 
Dunăre nisce pungi de bani. Acesta plecă cu soru-sa 
pe o luntre, il ajunge, tae streangul sil scapă. Vâlcan 
se iea după Turci îmbrăcat cálugáresce, îi gásesce la 
o cârciumă si fi tae pe toti. Pe Nedea il găsesce 
intro válcea sil tae in 50 bucâţi. După aceea luă pe 
sora lui Sandu de soţie. 


/orgovan 


O variantă a precedentei în care lenicerii caută pe 
. lorgovan : . 

Puiulet de hotoman 

Ce fuge iute ca riul 

Si'ncinge barba cu brául, 

Jumatate ’si-o încinge 

Jumătate "sí-0 aşterne 

Cu mustăți in mulie părţi 

Ca vrejul de castraveți. 

lorgovan, ca si Vâlcan, e vindut de Nedea, aruncat 

in Dunăre şi scăpat de ibovnica lui, lana; se face că- 
lugăr, omoră pe Turci, omoră pe Nedea, il arde si 
cenuşa i-o aruncă in vint. 


Stanislav vitésul 


E tot o variantă a precedentei în care vin 50 Dri- 
sturieni, 60 Gäläteni si 80 Giurgiuveni; in capul lor 
era feciorul lui Ciupágel 


De ţipă Giurgiu de el. 


- 393 


Ge ———yw— — 


Ei întrebară de Stanislav vitézul 


Vitezul şi haiducul 
Ca" vitéz si voinicel 
De sa dus vestea de el. 


Gásirá nisce fete spălând si le întrebă de Sta- 
nislav voinicul. Ibovnica lui Stanislav le spuse cá a védut 
pe mama lui la potmolul Dunării spălând anteriile, hai- 
nele lui Stanislav si armele pline de sánge turcesc si 
tátáresc. Gásind pe mama lui Stanislav, ii spuserá cá 
le a fost căpitan si ar vrea sál vadă. Turcii îi dau 
galbeni dar ea nu spune nimic; o legă, dar in zadar; 
ii crapă tátele şi le presară cu sare şi atunci ea spune 
că el e de trei conace departe de aci sub o salcie 
plecată. Turcii il gásirá culcat și lângă el sluga lui Ne- 
cula grecul. 

Turcii deteră banii lui Necula, care legă cu strean- 
guri pe' Stanislav, ii atârnă de gât pétra din invárti- 
tura schelei in tara Moldovei, şi îl îmbrâncesc în Du- 
năre. Turcii omoriră apoi pe Nicola şi îi luară banii. 

“Stanislav státu trei dile în apă cu gura în nisip, 
apoi résturná pétra pe piept şi incepu să inote. Tocmai 
atunci se plimba pe lângă Dunăre: 


O copilá rumeóra 
Si la fata smed'óra 
Cu cosifa galbiórá 


Era ibovnica lui Stanislav; ea il vede, vine cu tatàl 
sën pe o luntre, tae sfora si cade pétra la fund. Sta- 
nislav scapá, ajunge la casa ibovnicei sale, mánánca, 
trece Dunárea innot la Dristol, isi cumpérá un palos 
de otel, tae Turcii de prin cafenele, îi face grămadă 
si le dă foc. Apoi trece Dunărea, se cunună cu fata 
unchésului, aduse pe mama sa si se asedará in Mol- 
dova, mai jos de Rahova. 


23 


394 


Stanislav 


Turcii cautá pe Stanislav ce diua e cårciumar de buti, 


Nóptea măcelar de Turci 
Macelarul Turcilor 
Hengherul Tatarilor 
La Vadul Venezului intálnesc fete ce inálbesc pán- 
zele si le întrebă: de Stanislav. Ibovnica lui Stanislav 
le spune cá mama lui e la Vadul surpat; ei o gásesc 
st îi spun cá vrea sá împartă bánetul cu el, ea le 
spune cà e cu Nedelea la scursorile morii, pe luciul 
Dunárei. Turcii deterá lui Nedelea banii; acesta legá 
cu mătase pe Stanislav, îi atârnă o pétrá de moră şi-l 
imbrâncesce în Dunáre. Stanislav mută pétra pe burtă, 
inotă pană la term, îl vede cârciumăriţa, aduce pe 
tată] seu si cu el scapă pe Stanislav. Acesta se duce 
in Brăila, omoră pe Turci, dă foc Brăilei; de aci trece 
la Vadul Venezului la ibovnica lui, o unge cu păcură 
si îi dá foc. De aci se duse la masa sa şi o aruncă 
in Dunăre ; gásesce pe Nedelea cu trei ibovnici si ii 
tae capul. După aceea se intórce la Gherghina cár- 
ciumáriza care "| ascepta cu masa pusă. El se cunună 
Gherghina si făcu o nuntă de se duse pomina 


dincoio de Brăila. 


Doïcil (p. 577 615) 


In marele sat sârbesc, jumătate românesc, da treia 
parte turcesc, a poposit deliul tătarului, 


călare p'un puíü de leü, 

cu ochii "n cap ca de smeü, 
cu célmaua capuluí 

cát rotila plugului, 

cu gura cât beldiä, 

cu trupul cât butia, 

destele ca restele, 

mâinile ca putineele. 


El trăgea la céus, căruia ii poruncia să'i aducă din sat: 


De casá 
vacá grasá, 
si sara fata frumósa. 


Satul i-a tot dat si de prândit si de cinat : 


nouë cuptóre de pâini, 

noué burt pline cu vin, 

mai báltace cu rachiü ; 
insá el nu se multumía: orí ce fatá vedea pe drum 
poruncia céusului sá i-o cérá de nevastá. 

Intro di trece si surióra lui Doicil pe drum. Tátarul 
cum o vede si poruncesce céusului ca sá i-o cérá lo- 
godnicá. Acesta ii implinesce voia si vorbesce cu He- 
nuta, sora lui Doicil. 

Ea ducàndu-se acasá, ofta intr'una si schimba perina 
frateluí séü care era bolnav, 

ni la un:bra, 
ni la sóre, 
ni la cap, 


ni la piciore, 
ni la slabe bráfisóre. 


Doicil intrebànd-o de ce nu e asa veselá ca mai nainte, 
ea îi spune cá céusul satului, tinc in gasdá pe deliul 
Bugécului, căruia trebue să'i dee fie-care casă, 

pe lângă vácuta grasă 
şi câte-o fata frumósa. 

El pe câte i le-a petit, 


tote mórtea şi-au gasit 
şi acum spre râul téü 
mi-a venit si rândul men, 


Nu te turbura sora mea, îi dice Doícil; l-oiă cununa 
eu pe tătar de so duce pomina. Du-te si'mi gátesce 
pe negrul si sá'l aduci incóce. Ea făcu cum îi disese 
frate-séú, apoi îi aduse busduganul, care cu măciucă si 
cu zale, trăgea peste 5000 de ocale. 


356 


Doicil trimite pe sorá-sa, bine gátitá, cu câte-va care 
„pline cu zestrea ce i sar fi cuvenit, iar el ducându-se 
la impérat in tárgul Odriului, iea poruncá sá facá cu 
deliul ce-o vré. 

La moment sá face la acesta, cáruia ii dise: 

facà vine mirésa 
sorá-mea, llenufa 

si tótà destrea cu ea; 
dar páná ea mí-o sosi 
puseí gándul a veni, 
sët arét pe nunul mare 
de vre.o 5000 de ocale. 

Doicil il omora si capul i-l trimetea la 'mpărat in 
târgul Odriuluf, si sosind si sora sa, ii indoia destrea 
si se intorceaü acasá. 

Hei... suriórá! Dise Doicil, blestemat am fost de maică- 
mea ca sá nu mor pàn' n'oiü birui un cap mare pà- 
gânesc : 

Pe pagán l'am biruit 

pe deliu l'a ciocärtit, si decí 
césul mi-a sosit. 

— Du-te ’n satul românesc 
ad'un popă crescinesc 
pácatul sa'mi spovedesc 

cu Domnul sá mé grijesc. 

llenuta a adus pe un popă creştinesc, si după sà- 
virsirea slujbei, Doicil şi-a dat sufletul. A venit şi im- 
pératul de la Odriul si védànd pe Doicil mort, sa in- 
tristat tare, cà vitéz ca dânsul nu mai véduse; iar ca 
résplatá că il scăpase de deliu, iea pe Henuta la curtea 
impárátéscá, unde o logodesce cu vizirul sën, 


Toma Alimos 


La putul porumbului, la pólele muntelui Plesuv, sta 
haiducul din tara de jos, numit Toma Alimos. 

Murgul séú era priponit, iar el bea vin din burdusel 
si se gàndía cà e singur si n'are cui inchina. Sculán- 


357 
du-se in sus, iată vede pe stâpânul moșiilor, Manea 
slutul si uritul, Manea grosul si arţăgaşul, venind spre 
dinsul şi grăindu-i : 


Buna diua veriscane ! 
— Mulfumescu-f1, frate Mane! 


D'alei, Tomo Alimos, haïduc din tara de jos, pe la 
mine ce-ai cátat ? 
Copile mi-ai înşelat, 
florile mi le-ai calcat, 
apele mi-ai turburat,. 
livedile mi-ati încurcat, 
pădurile mi-ai dărimat... 
la să'mi dai pe murgul de vamă. 
Toma ascultă apoi dice : 
Ce-am câtat, om matí vede 
Ce-am fácut om judeca. 
Pân'atunct mat fartate 
dà'tí mânia la o parte, 
si bea ici pe jumétate 
ca sá ne facem dreptate. 


El ast-fel îi vorbesce şi-i întinde plosca cu vin. Manea 
iea plosca, dar scóte si un palos, cu care lovesce peste 
pântece pe Toma ai varsă mafele; încalecă pe cal 
şi fuge. 

Toma Alimos nu-şi perde cumpetul ci pune mâna pe 
rană şi gráesce : 

d'alelef, fecior de lele 
si vitéz ca O muere, 


nu fugi cà n'am dat vamă 
n: fugi ca sa mf dai samă. 


El isi aduná matele, isi incinge mijlocul cu briul séü 
lat, incalecá pe cal si ajungénd pe réutáciosul mosier, 
strigá : 

Maneo, Maneo, fíérá rea 
vitejia ţi-e fuga; 

de m'ai junghiat hojesce 
mi-ai fugit si miselesce ; 


Ja mai stål ca să'ţi vorbesc 

pagubele sætti platesc: 
agubele cu taisul, 

aptele cu ascufigul. 


El il ajunge si lovindu-l cu sete, capul ii cade in 
pulbere. | 
Peste cât-va timp Toma Alimos, plecându-şi capul 
in érbá, spune murgului, cá ciasul morţii a sosit; säi 
sape grópa. Intr'insá să'i aşterne fin; săi pună: 
la cap flóre de bujor 
să i-o lea mândra cu dor; 


la picióre busuioc 
ca să plângă mai cu foc. 


Apoi poruncesce murgului să se ducă la soţii sei, 
care sint popositi in codru la Paltinil trásniti; sá le 
spuná cá nu mal tráesce si, pe nici unul din ei sá oul 
asculte de cát : 

pe un tinér spráncenat 


si cu semne de vér:at 
cu pér lung si galbior, 


care i-a fost: frátior de vitejie, 
tovarasi de haïducie 
Abia Sfârşi şi-şi dete sufletul. Codrul intreg il plánse. 


Murgul jalnic necheză, ii sapă gropa făcend tot ce 
îi poruncise stăpânul sei, şi apoi plecă către 


s Paltinif träsniti 
la voínicit poposiji 


Golea 


In Joia Joimarilor, in Sâmbăta Pascilor, Stan al Bratei 
` sa sculat 


cu capul de somn umflat 
si la minte cam turlac 
så facá d'un bairak 

sá vie la Turci de hac. 


359 


El isi stringea vre-o 45 de voinici, porniti toti pentru 
pricină. li stringea dar n'avea barabaciŭù. De aceea Stan 
al Bratei nu perde vreme multă, si-adunà voinicii si 
cu toți merg la muma lui Golea ca săi céră pe acesta 
sã’l aibă harabaciü, bun la minte si dibaciü. 

Ajung acolo: i se închină cu cinste : 

Bună diua muma Golif, 


tocmal din tara Moldovit 


Ea le rěspundea : 


Iţi multumesc tie, Stane 
si tie si ceteí tale ; 
sciú, din tara Moldovei 
fecior al matugií Bratet. 
Pe la noi ce cáutati, avéti nevoie de ceva? li pof- 
tesce in 'n casă. | | 
— Stan ii intorce ca réspuns cá de nimic n'are 
nevoie, numai sá le dea pe Golea 


ca sá? aibă harabaciü 

bun la minte si dibaciü 
pentr'un puiú de bairak 
sa vinà la Turcí de hac. 


Baba ascultá, insá nu-i prea era cu voie, cáci mai 
avusese incă 7 feciori si toti au murit: 
care de Dusch 'mpu:catí 
care de subie täé,1 
si afară de asta se aştepta şi ea la Golea, sâi aducă 
o norá, care 
säit aprindă focu 'n vatrá, 
säit faca sub firida 
câte-o turta nedospita. 

Golea, care se prefăcea că dorme, când aude pe 
Stan, se scolă, iese afară, merge la grajd şi incàlecànd 
pe roibul său merge la mă-sa, careia-i spune că nu 
pote să r&mână de cei 43 de voinici. 


300 


El nici réspunsul mă-sii nul mai aşteptă şi dând 
pinteni calului ajunge pe cei 45 voinici ai Oltului: 
Unii pe cai ingelati, | 
Alţii pe caf deşelaţi: 


Care mat bine ’ntoliti 
C ire rup;í si jerpelift. 


Baba e făcu cruce şi '| blestemă: 


Goleo maicá, sá n'apucí 

Mai departe sá te duct 

De cát numai pân' la Turci: 
Nici mai mult sá hatducesct 
Nici maf mult sá zábovescí, 

De cât sése săptămâni. 


Golea cu toti ai séi încep să Jefuéscá, să omóre pe 
Turci, Greci, Lesi, tot ce era strein. 

Plecă o óste numai din Turci si din arnäuti ca sá 
prindă pe Golea. 

Golea si cu tovarășii séi erau acum dincolo de Valea- 
rea, la Nedelea-văduva, unde beau. 


vinul cu vedrile 
pelin cu -ocalele 


până se îmbătau toti, asa că sosind potera, nici unul oo 
mai simtesce afară de Golea, care prăpădesce pe 
Turci: numai unul scapă ducend vestea la Sangiac că 
nu-i şagă cu Golea. 

Sangiacul trimite o altă óste, dar.pe acâsta Golea 
o prăpădesce. 

— Se 'mplinesce blestemul mumii lui Golea, căci 
după şese s&ptămâni lui i se urésce, lasă haiducia si-ia 
diua bună de la tovarăși şi se intorce acasă. 

Potera venind din noi, inconjurá gasda unde erau 
aceşti voinici; dar nu mai era Golea acolo, ast-fel cà 
toti pàn' la unul fură táéti de turci. 

Ast-fel Golea scăpă după urma mâni-sa. 


361 


El ísi ica o fată, care săi fie má-sii de ajutor: 


í-aducea o norá "n şatră 
să'i aprinda foc pe vatră 
si să-i faca sub firida 
câte-o turta nedospită 


Golea Hatducul 
(Variantă) 


O cétá de voinici căutau pe Golea, care era vätaf 
peste 45. L-au aflat şi l-au rugat să mérgá cu ei în 
haiducie, că dor or câştiga ceva: ce-o câștiga intro 
vară, sá bea cu mándrele 'ntr'o sară si să le mai ré- 
mână şi de cheltuială. | 

Golea îndată ce-i audia, lăsă băutură, mâncare, încă- 
lecă pe negrul séú si era gata să plece. 

Mă-sa vorbesce, să nu se ducă, că: nare tot ce 
trebue pentru călătorit, iar pe dinsa o lăsa 

pe mâna stréinilor 
pe códa taciunilor 

Golea nici naude ce vorbesce mă-sa, care nécájin- 
du-se îl blestemá : 


Goleo, Goleo dragul meú 
Sa dea Sfintul D-deu 
Potera sa te 'ntálnésca 

e tine sá te topésca. 

à mori, maică, împuşcat 
de poterí incon'urat. 


Merse Golea innainte, pàná'n Valea-rea, unde il in- 
tâlnesc 3 poteri, care-l inconjórá şi-l omorá. 
Când audi mă-sa grài: 


— El singur si-o cauta, 
dar si cú sint cu pácat 
cá cu foc l-am blestemat. 
Blestemul parintilor 

e ca péira muntilor, 
cade greú copiilor, 


302 


— e — 


Gheorghelas 


Savai, cápitan Gheorghitä, fecior al lui Negoitá 


umbla 
din stána'n stána 
sá cate brânza de-i bună 


si vre-o pielcea să'şi facă cuşmă din ea. 

Apucá pe Plaisorul Istriței, către stána visterului. La 
stână găsi pe Mos Radu; cerându-i vre-o sută, el dise 
că nare. | 

Nu ispráviserá bine de vorbit, cá visterul audind 
despre Gheorghiţă, trimite potera carel prinde srl legă 
bine. Din toti ómenii potert, cel carel chinuia mai 
mult era Macovei, vătaful poterei. | 

Il bátea, dar Gheorghitá nu se plángea, numai gánd 
réú li pus. Fiind dus la vister, acesta la pus la mare 
bir, dar i-a dat drumul. 

Gheorghiţă prinde odată pe Macoveiú la stâna vis- 
terului, şi cu totă rugămintea lui Moş Radu, ii lea su- 
fletul. 

După acesta strigă câtre baciu, carel mintise cá nu 
se află Macoveiü la el: 


Mos Radule, barba sura.... 
sa nu plec cu supérare 
dá-mí ceva de mâncare; 
alegem d'un mielusel 

la douc of plecâţel 

un berbece de caldare 

o mióra de frigare 

si-un cásiu; din chegâto:e 
sá ne fe de prándare. 


lea acestea si sc duce in Poiana lată unde! aştepta 
ceta sa. 

Acolo prândiră cu toţii; dar potera carei urmária 
dă peste ei aci. Il ochesce unul din poteraşi şi Gheor- 
ghitá gráesce: 

Un inel ţi-am daruit 

ei cu el mat prapadit 

dar să mor eú pâna mâine 
de nu mânânc carne din tine. 


363 


Cel care dedese intrinsul fusese Stefan, cápitanul 
poterei, de alt-fel un fost prieten al lui Gheorghitá. 
Acesta si-iea si el flinta la ochi gi Stefan nu mai miscá. 

Trei dile a mai tráit Gheorghelas dupá acésta, cánd 
i sa táiét capul de unul din Amen poterei. 


Gheorghelas 
(Variantă) 


Causa ce făcuse pe Gheorghiţă să prindă ură pe 
Macoveiú, se vede din convorbirea sa cu Mos Radu, 
barbă sură, când dice : 


lo de copil l-am slujit 
cu credinţa cu cisit 
si, câţi ant l-am tot slujit 
avere mi-am întocmit: 
el la mine c'a rivnit 
la mine s'a lácomit. 
De tinér m'a însurat 
co nepótà ce mi-a dat 
si tot el m'a cununat. 
Arda-1 focul, om spurcat 
cà si destrea mi-a máncat 
si nevasta mi-a luat 
si cu fif-su mi-a plecat 

’aicea s'a aciót. 

ar patât nu s'a lasat, 
ci de bani m'a jefuit: 
m'a lăsat sérac lipit 
de umblu pe la perdele 
de tot caut la pielcele. 
Qi sa fac cusma din ele. 


Cătând Gheorghiţă, lână la moş Radu, vede pe Ma- 
covei invéluit acolo. Scia cà treLue să fie acolo. 

Il chemă la judecată. Se rógá Macovei să'i lase 
viaţa ; numai când 1 sa dat 3 ulei cu bani, pe care 
Macovei le ascunsese la moş Radu, numai atunci l-a 
lăsat în pace. 

Va să dică deosebirea de variantă este că na omo- 
rit pe Macovei şi nici el na fost omorit de poteră. 


364 


Burulén 


Intro Joi de diminétä, nu era in tone bune. De 
diminétä-i cáduse grétà si, 


gréta de diminéjà 
e scurtare de viata 


Se scolă de pe sofà, Burulén, incalecá pe cal si se 
opresce la pórta ispravnicului de Caracal, trágénd din 
pistóle. 

Ispravnicul boer mare 


de grab se scólá "n picióre 
gândia cá'í rescóla "n ţară. 


Burulean îi dá bună diua, iar ispravnicul multumindu-i, 
il chémà la masá. Burulean, uitándu-se crunt la el, íi 
réspunde : 


Ei la tine n'am,venit Eú la tine am venit 
cu vénátul ostenit tu, máre, mie să'mi faci 
sa te véd de egtí frumos de voesci ca sá mé 'mpací, 
sá te 'ntreb d’esti sanatos. : vr'o 50 de cositori, 


patru-decí adunători 
să'mi coséscá fân cu fori. 


Ispravnicul trimite numai de cât pe zapcii, care string 
ómenii de care avea nevoie Burulean. 


Lui Burulean cat dádeaú 
$i cu dénsul purcedeaü 
tocma "n valea Vajului, 
la fântâna hotului, 
unde-i toiul fánuluf. 


Au cosit pàn' la vremea prânzului, când Burulean 
dă ocol livedilor, şi 


védénd iarba şleuită, 
de cósa nepotrivită, 
grozav cà se "nfuria 
pe "niuráturi ze punea 
váile de-mí résuna. 


Dicénd el acestea, Bălan, căpitan de hoţi, cum vede 
pe Burulean ii dice: 


Buralene, om ciudat, 

:0 prin sat nici nu "ţi-am dat, 
pui de gaini nu ’ti-am luat: 
de ce dar m'al în'urat: 


Cánd aude Burulean asa, trage cu pusca in el de 


2 ori, dar nici o dată nu iea toc. Dàlan il ochesce 
pe el. si 1 lasá mort. 


Merse vestea la Divan 
c'a ucis pe Burnlean 
tot un hof de cápitan. 
Unde Divan audia, 
mare ziafet facea, 

ca de denrul se scápa. 


Dbolbocean hatducul 


Bolboceanu era in tará aprópe de Focsani, la cár- 


ciuma lui Cálin, unde bea vin cu Cretul Neculaí si cu 
tinérul Mateiü. Maicá-sa ii dise : 


ta bea maica nu prea bea 
ca vinul e imbatator 
puitor de cap de om, 

cá nu sciù: +a mi se pará 
ori potera vé 'mpre:oră! 


Bolbocean cánd aude, ií réspunde cam réstit : 


— Taci, máícu;à, gură rea 
las” sá vie potera : 
Nu-s femee, conciú nu port 
ca sá dicí cá eú nu pot, 
Ci-s voinic cu cománac, 
cu 7 poterí mé bat! 


. . 3 A . M e 2 . e 
Indată veni potera si '| inconjurá. Zapciu strigă: 
mäi Bolbocene : 


Ce nu te lasí tu de rele 

sa nu morí in chinuri grele, : 
ce nu te lasí de furat 

ca sá nu mori impuscat. 


306 


Si réspunde Bolboceanu : 


Cum o sá mă las de rele 
cá-s de mic dedat cu ele: 
relele sint pentru voi, 
iar bunele pentru noi. 


Zapciul dice ca sá se dea legat, dar Bolboceanu pune 
mâna pe baltac şi-l doboră jos de pe cal, iar potera 
stá inmármuritá. Bolboceanul iea calul zapciului gi pe 
aci îi e drumul. Nu departe "n cale întâlnesce p'un ji- 
dan, căruia îi iea 500 de lei si aşa făcea cu toti. 


Bànetul ce cágtiga 

cu săracii 'l impartía, 
de se ducea pomina 
de la Rámnicul-Sarat 
dincolo de Calafat 

si 'n Braila pe uscat, 
de Vasile Bolboceanu 
de Vasile Rámniceanu. 


Botea 


Pe Botea il urmária potera. Se intálnesce in Valea- 
Rea cu trei poteri care le birue. 


Din poterasí era VW 
numaí unul s'alegea 

si cu Botea se vorbía 

si dupá ce se "nvoía 

sépte sute leí îi da 

si la săraci le ’mpartia. 


Pusutoc 


Multă lume-i cu noroc, dar nimeni ca Busuioc. Făr' 
de veste se pomenesce cu potera, şi el nu ‘si perde 
cumpétul : punea mâna pe durdă, numai 2 focuri si 


Potera din Mehedinţi 
fuge ca érba prin dinţi, 

otera de la Comet. 

uge cu mána la piept 

şi care cum rémánea 

de Busuioc pomenía 
si luí Busuioc cânta: 

«Busuióce, Busutóce, 

Busuïoce de te-aí cóce 
nici séminfà n'aí mai face!» : 


Dacul hatducul 


Impératul de ,Tarigrad, aflase cá Dáàcul haiducul, 
. - . , . e ^ 9 po 
pusese straja drumului, din délul Odriului până "n préjma 
Diului. De actea in ciuda sn fâgăduesce pungi de 
bani, aceluia care'i va aduce pe Bácu. 

Nimeni nu se gásia, fár de numai 3 beslii, care 
ţineau raiaua `n dii, Aceştia se duc la Țarigrad si 
ingenunchind innaintea impératului, jură cå ei pot să-i 
aducá pe Bácul haiducul. La acéstá veste impératul, 
le dà 10 pungi ín loc de 7, dar cu conditia : 

Sa "TI aduceti: 

dar nic! de côte legat, 
nici de palose crestat 
ci om vii nevätamat, 


sal pot pune la "ncercare 
sá ved de e vitéz mare. 


Cei 3 beslii plecă da dreptul la cerdacul Bácului, 
pe care găsindu-l culcat, il ieaü cu tot ce se afla acolo 
st] pun întrun iatac, legat de calul séu, si se fac cu 
el la Tarigrad. Cànd se desteptá el repedindu-se la 
beslii, le dice : 

Cine aicea m'a adus 
Capul luí si l-a repus. 

Când se restia el băga in groză haremul întreg, iar 
Turcii alergau la el şi-i spuneau că Sultanul vrea să 
vadă cât de vitez este. 

El nascultă si trece da dreptul la 'mpérat pe care 
il întimpină cu vorbele: 

Impérate, inältate 

m'aí furat ori m'at chemat 
Cu oştire sá mé bat 

Ca sá cunóscá si Turcul 
Cine e Bácul haiducul: 

ll pune la vre-o trei incercári, pe care le indepli- 
nesce ca si cum n'ar fi fost. Atunci impératul coprins 


L'ONU FUORI Ut 


Dedese imperatul veste ca sá i se 
Petru, care se alla in dealul Märväriul 
trinului. Nimeni nu sa găsit, de cât 
care ţineau raiaua in dii. Aceştia se « 
şi ii incredintézá sarcina, da i-l aduce 

S'au dus Turcii la Petru haiducul pe 
casi pe Bácul adormit, insá Petru se de 
dintándu-se de ce au venit ca sál iea, 
şi merge singur la impératul din Tari; 

Ca si pe Bácul il pune la incercare 
vitejia, si la urma urmei ii umple desagii 
intórce acasă. 


dgug al lur Topalà 


Agus al lui Topală, care bágase gr 
plecat la 'nsurătore 
să iea fata lui Carale 
cu cinci chile de parale 
cu cinci sute de cutane 
şi incă pe atât beslii. 
lea fata lui Carale cu care face nunt 
de Domnul la Bucuresci ca sài facă cu 
titlul de mare boer. După acesta este 


, 309 


Grutan 


Gruian, Gruia, Pazavan Gruian, umblând pe culmea 
Ardelului vede un puii de corb pe care'l întrebă. 

— Savai puisor de Corb 

ce tipí neica şi livescí 

si 'mpreiur nu te rotesci 

şi pe plóie si pe cé.a 

si ?n sară gi "n diminéfa 

si la prándurile mari 

pe ramure de ciolpani? 


Puisorul de Corb ii réspunde : 


Savai mare capitan 


Gruio, Pazavan Gruian imi este dor de codru verde 
si mi sa fácut sá manánc carne de cuc si sá beaú 
sânge de Turc, etc. 

Gruian trase de 3 ori cu pusca in el, dicénd că 
puişorul il cobesce şi-l ursesce réü; dar nu la ne- 
merit si puisorul de corb se punea pe altá cracá si 
tot ca mai nainte repetà. El ii prevestea nisce lupte 
pe care avea sá le ducá cu potera. 


4. DOMESTICE (p. 616—653) 
AMosgnégul 


Era un mosnég, balbă albă până la brâu. Ast mos- 
nég, na avut nici un copil până la bétránete. La negre 
bétránete îi dà D-deü un copil. Crescea Get copil si 
se fácea mare. Cànd ii a venit vremea de insurat, 
mosnégul a petit o fatá buná. 


Sámbata il logodia, 
Dumineca l şi nuntea, 
Uncropulu Luni ca îi cânta, 
Marţi acasa mai şedea 
Firman Miercuri îi venea, 


şi îl pornea contra Tátarilor. Moşul se váicara. 
Fiul séú ii spunea că el se duce la óste, săl aştepte 
până la 9 şi jumătate ani, când o porni pe al decelea 


24 


310 ° 


sá ii mărite nevasta. An trecut 9 ani si jumétate si 
feciorul mosnégului nu venea. Cánd s'aü implinit 9 ani 
si jumétate şi au védut cá el nu mai vine, îi au mă- 
ritat nevasta. 
Când se intinsese masa, moşul luă un pahar de vin 
il dete peste cap, şi apoi spuse că nu va mai bea vin. 
'Si luă târnăcopul la spinare şi se duse ín deal la vie 
să tae. 
Taie măre 
strugurei 
albi ca nisce 
mielușei 


taiea negrii strugurasi 
ca şi negrii tiganasi. 


In vremea asta trecea feciorul mosnégului si dacá 
vedea via tăiată, chema pe mos si îl intreba de ce o taie. 
Mosnégul nu'si cunoscu feciorul. li spusà tótà intimplarea 
din fir în per. El se rugă de mosnég să'l ducă acasă. Moş- 
négul il duse. El se ascunse dupá usá. Cánd veni vre- 
mea la dăruit, dărui si el un inel ce avusese la nuntă. 
Mirésa cunoscu inelu si spuse mesenilor sá chefuiascá 
inainte cá fí a venit mirele. | 

Eü mé inchin cu cántecul 
Ca si lupul cu mielul 


Când D il nemeresce 
Scóte blana şi platesce. 


Despärfirea 
Un flăcău tinár sa insurat nici mustata nu-i a dat, 
şi după puţină vreme ii a venit hârtie sá se ducă la óste. 
Când a plecat a spus má-sei să îi ingrijéscá de ne- 
vastă. 
Na apucat să trecă dealul si nevasta i-a murit si 
a ingropat-o în grădină, 


Mi-o jalesce florile 
Florile garófele. 


371 


El a audit de la óste si a venit acasá. Intreba pe 
má-sa de sotie. Má-sa ii spusá unde e ingropatá, el se 
duse, o scóse din pământ, şi incepu a o plânge că sa 
dus si pe el l'a lásat singur. 


Sócra şi Nora 
(Prahova Valea-Lungä) 


. Ghenea sa insurat de tinár, fără voia mă-sei. 


Se insura se cununa 
Mândră s6ţă câ'și lua 
Ca o soră a sórelui 
Ce sta 'n pórta raiului 
Şi da loc sufletului. 

El de abia se cunună si îi veni carte să se ducă la 
Oste că aŭ intrat Tátarii în ţară. Ghenea spunea mă-sei 
să-i gătescă şi să-i hrănescă nevasta cu 

Vin vechii de la Pitescí 


Cu páine de la Ploesci 
Cu haine din Bucuresci 


Mă-sa îngrija de noru-sa 


Cu cojite de málaiü 

Uscate de 9 ani 

Cu apsóra ploilor 

Tot din tróca boilor. 
şi o certa, că la fermecat ca sá o iea nedomuit. 

Socra, o bătea, o certa si a închis-o întrun beciü 

de piatră. Venea Ghenea în vremea asta si întreba pe 
mă-sa ce i-a făcut nevasta. Mă-sa îi spune câ a fost 
ciumă si a murit toti tinerii şi a murit si ea. Ghenea 
ruga pe mă-sa să îi spună unde a ingropat-o. Mă-sa 
îi spunea că au dat ploi si sai şters urmele. Dacă a 
audit aşa, el îi spune că îi e inima pustie 

De însurat m'oíü insura 

Cu poteca din válcea 


Mi-o fi codrul frätior 
Și mierla mumă cu dor. 


Dar înainte ca să plece cere mă-sei să îi dea săcurea 


mana sá io sárute; dar napucá sá o 
geta se coborá si se iniipse in cresteti 
luă mandrutfa si plecă la codru. 


Ghiţă Cátánufd 
Fée verde máracine 
Asculta;í boerí la mine 
Sa ve spun pe Ghiţa bine. 
Ghiţă se ducea la sócrá-sa cu mândr: 
intro pădure, se asedaú pe iarbă si « 
petrecere. Ghità prindea chef si dicea 
îi cânte un cântec. 
Mándrá surióra mea 
De la costiróra mea 
Mándra ií spunea cà ea are glas ha 
sàl omóre Aram-Başa si cu Grue cápi 
ar fi, sá ii cânte dice Ghiţă. Ea dí 1 
Aram-Basa a fost ibovnicul ei când e 
ea l'a părăsit. Pe Cátánutàá il ságetaú vc 
îi dicea : 
Cânta Ca mi-o fi cântecul (en 
Drag ca sute;elul meu. 


Mândra incepea să cânte: 


Codri verdi se scutura, 


378 _ 


Si esa 'nainte. Il inntreba pe Cátánutá cine l'a în- 
demnat să îi strice fánetele. Ca sá scape Aram-Pasa 
fi cere pe mándra lui, cu care se iubise cánd era ea 
mică. Atunci Cătănuţă nu vrea să-i o dea cii spune 
că se va bate cu el 3 dile şi 3 nopţi. In toiul luptei 
Ghiţă chiamă pe mándruta lui ca să-i ridice brăcinarul 
care se desfăcuse de lângă el, ca să nu se încurce 
în el şi să-l omore turcul. Ea fi réspunse că ori care 
ar muri tot cu un bărbat va rămânea. El, Ghiţă, se 
opintesce odată si tae pe Aram-Paşa, pe urmă înca- 
lecă pe negrul si se duce la s&cră-sa. Mândra lui se 
luă după el şi îl ajunse. El o omoră şi îi tae cositele 
şi le bagă în pozunar, iar capul i-l pune în loc de că- 
pătâiu la o cápitá. Se duse, în urmă la sócrá-sa şi ii 
spuse că i-a ucis fata, pe urmă încalecă negrul si pe 
culmea ardelenească 

Pe cárarea vofnicéscá 
Catre ţara Ungurésca 
Acolo sa'mi hafducésca. 

După o variantă spune că Ghiţă sa bătut cu Co- 
dreanul. 

Ghiţa o numesce, haine lungi 
minte scurtă, póle în dungi 


Cine in mintea-i s'a lasa 
Aiba-1 portu "n viaţa sa. 


Milita şi Iskren 
(Variantă tradusa din Bulgáresce) 


Iskren spune Militei sá íi facă páine albă, sá tórne 
vin galben in ploscá, si sá mérgà pe la sócrá-sa. Mi- 
lita fi spune cà nu póte merge cá are sá-i intálnésca 
pe cale Voevodul Pârvan si are săl omóre si o sá o 
iea pe ea, Iskren îi spune să pună 75 de săgeți pentru 
Haiducii lui Pârvu şi una pentru el. Când ajunge ia 
Codru Iskren o pune să cânte, ea nu vrea, el o si- 


374 


lesce si ea cántá. Párvu audi glasul Militei si eet 
inainte. Iskren trase cele 70 de ságeti si ráni pe cel 
70 de haiduci, dar când sá dea si în Pârvu n'avu sá- 
geatá. Milita nupusese si pentru Párvu. Párvu fi spuse 
că, ori îi dă pe Milita ori capul. El nu i-o dete si se 
luará la luptá. Luptándu-se ei, se desfácu cingátórea 
lui Iskren. El se rugă de Milita să ii strângă cin- 
gátórea. Ea fí spuse cá ori care ar muri tot bárbat 
va fi cel de o rámàne. Milita luá cingátórea si o dete 
lui Párvu care legá pe Iskren si il puse lángá un co- 
paciü. Párvu adormii in pólele Militei. Un cioban des- 
legá pe Iskren. El luá busduganul si omori pe Párvu 
$i porni cu ea mai departe. Ajunserá in celar, aci el 
o omori, scrise pe un bilet tote câte îi făcuse ea lui 
şi astă hârtie o puse la capul ei. Trimise la tatăl ei 
că a născut Milita un copil. Când veni ta-sáú, trecu 
prin celar, védu capul fie-sa şi biletul, ceti şi se în- 
torse înapoi. Iskren o luă şi o ingropă. 


[lincufa Sandului 


La Sandu cel bogat de pe malul Oltului sa adunat 
lume multă şi măruntă pe piciore şi călare. Sandu are 
fată mare pe care o chiamă Ilinca, séch turcilor inima 


De frumosă ce'mi era 
Se ducea vestea de ea 
De la Olt la Orava 
Din Orava în Țarigrad 
La feciorul de impérat. 

Feciorul de impérat spunea tatá-séú şi tatá-seú po- 
runcea să o aducă. Ilinca se scula de diminétä, "et lua 
cobilita cu donitele şi pleca la Dunăre. Când ajungea 
la Dunăre ea vedea un caic cu turci. Turcii ajungeau 
la fântână şi vedeau pe Ilincuta. Ea pleca acasă turcii 
se luară după dinsa. Dacă ajungea acasă măsa o 
ascundea, şi ieşea înaintea turcilor. Turcii începeau să 


se răstescă la Săndulesa sá le de pe fie-sa. Sándulésa 
le spunea cá e mórtá, si se duse cu ei la un mor. 
mânt. 

Ei nu o credurá si o legară, ii tăiară tàtele şi le 
presărară cu sare. Sándulésa ce fácea Săndulesa cea 
frumosă. 


Cu statul de jupánésca 
Cu ochi mari de puică alésa 

Ea ingenuchia la mormânt si se jelea. Turcii o lá- 
sau şi plecau şi scotoceaü pretutindeni până găseau 
pe llincuta intr'o ladă, o luai, o legau si o puneau 
în Caic. Pe drum ea se ruga de Turci să o deslege 
că a ofilit-o sorele. Dupá ce o deslegaü ea sárea in 
Dunăre. 

Turcii o cáutaú până o gásead mortă. Ii táiaü capul 
si il duceau la feciorul de împerat. Asta cum vedea 
capul, işi făcea sama. Capul il ingropa în grădina îm- 
peratescă. 


Kira 


Incárca in vadul Brăilei 20 caice cu postav si fr, 


Un Arap buzat 
Negru si Ciudat 

Cu soldí dupa cap 
Parcă sunt de Crap 
Cu soldí maí pe burtà 
Parca sunt de stiuca 
Si când 'mí stranută 
Câinii ca întarita. 


Când incárca el, bea vin de la Kira Kiralină. 


Flóre din grádina 
Rumena cálinà 
Féta Chi(ului 
Din Kara-giucele 
Nume f:umusele. 


Arapu se indrágosti de Kira. Kira rise de el. El ii 
dicea, ea iar il ridea. El se repedi la ea o luà in brate 


376 


ta ———— $ —" 


si o duse la caic si acolo o legá. Si porni cu caicele 
pe Dunăre 'n sus. Fraţii ei auzirá şi porniră după el. 

El, arapul, cánd íi védu sári in Dunáre. Unul din 
frati îl prinse. Il judecará si il tăiară si bucățele le a- 
runcará la cáni, insá cánii nu le máncará, atunci le 
aruncará pe foc. O duserá acasá pe Kira. Mä-sa ii 
fácu o nuntá mare si ii spuse sà-si alégá dintre toti 
flăcăii care îi va plăcea. Ea işi alese: 


Unul voinicel înalt 
Inalt şi sprâncenat 
Având semnigor 
Numit Nenigor. 


şi se cunună cu el. 
a Kira (Variantă) 


lată în ce se deosebesce acesta de precedenta: 


Un Arap buzat 

negru şi ciudat 

Cu soldí după cap 

cu mustäti de rac 

în spate cocosat 

Când te uiţi la dânsul 
" Nu port sá'tí tif râsul 


Ea dice Arapului: Când sa pomenit sá se impáre- 


cheze : 
Porumbijà alba 
Cu porumbä négrà: 


Nunul Mare 


Foicicá márácine 
Ascultaţi boerí la mine 
Sá vé spun un cántec bine. 


In oraş in Bucuresci. Zinca insoră un fecior care ie 
pe o fată din Hârşova. 


Pe fata Letnului, 
Pe fata hainuluf, 
Savaf, Letinul bogat 
i de lege lepadat, 
a cuvinte dzspicat 
G la zestre cam ciudat 
'a tocmit de la Sánpetru 
S'a isprávit la Sámedru. 


377 

De nas aveaú pe lancu Vodá. Nuntasii plécà cu 
halai mare si merg până trec Dunărea; 

Letin dice: «Masala». Letin când vede nunta o 
opresce, apoi zăvoresce porţile si dice gineriului să 
alégá un nuntaş care sá sae zidurile şi să descue por- 
tile; iar de nu va găsi, îi va táé capul. 

Mirele ínáltá din umeri, dar nunul isi repedi bidiviul, 
sări zidul si descue porţile. 

Letinul nu se mulțumi ci dise să alégá pe cine-va 
care sá sae 7 buti puse in capete şi apoi să alégá 
mirésa din 7 fete la fel. 

Nunul singur putu face tote acestea, şi nunta plecă 
la ginere. Acolo nunul imbátá pe toti Letinii, tăie coma 
şi codile cailor, apoi ii legă cálare si ii trimise la Letin. 
Acesta védéndu-i dise: «cine-o face ca mine, ca mine 
sá pátéscá». Nu trebue sá te pui cun nun mare. 

Apoi nunta se sférsia, Zinca- mi'í blagoslovea. Dupá 
o variantd, ginere erea lancu Vodá, nas era Mihnea 
Vodá, iar Letinul erea din Rasova. 


Negufa . 
Spre rásárit de Mures este o casá mare. 


Cu ferestre'n sóre 
Cu uşa spre vale, 
Cu var váruita, 
Cu gard ingradità 
Sin jur cu grădina 
De creite plina. 


In casă şedea o mumă cu fica ei Neguta. 


la lume dragu;a. 
Cu fata duiósa 
La chip dragástósa. 


Fiica nu mai lucra ci sedea tot pe gánduri. Mama 
sa o intreba ce are si ea 'i spuse c'a avut un ibovnic 
pe care l'a trimis la Braşov săi cumpere : 


378 


Pánzeturi de in, 
Fir sí ibris'm; 
Postav de celbun, 
Sculuri de mătase 
Impletite ii sése, 


ca să'i facă baibarac pentru cununie. El s'a logodit cu 
alta si acum o chemă sá'i cunune. 

De se vor cununa, eü voi peri de dor dice fata. 
Mama sa o învaţă sá se duch säi cunune şi când popii 
vor cânta ea sá dch de trei ori: - 


«Fina drágufa 
Uri-o-ar lumea, 
Finul dräguiul 
Intôrca’si gândul, 
Intórca*si dorul 
Si inimióra 

Tot la Neguţa». 


La masà sá inchine la fin cu pahar cu vin, iar la 
aná cu venin. | | 

Neguta fácu precum a 'nvátato mama sa si dupá 
putin timp, finul lăsă pe fina si se 'ntorse la Neguta. 

Dupà o variantă, mama a invátat pe Neguta sâi 
cunune si sá nu mai ducá dorul; dupá alta Neguta a 
fost invátatà sá 'nchine finii cu vin si finului cu venin, 
iar după alta Néga se rogă lui D-deü să ajute aman- 
tului seu dacă o lua vre-una frumosă ca ea, lar de-o 
lua vre-una uritá să moră sá'i mănânce din colivă. 


Nevasta rătăcită 


Pe subt o pólà de pădure, o nevastă se duce cun 
copil în brațe. Copilul ţipă, hoţii o aud, vin la ea si 
ii dic sá 'ngrope pruncul şi să vină cu ei la iubit. Ea 
nu vrea dar ei il ieaú si vreaü săl ingrópe. Ea îi rugă 
så'l lase să'i facă un légán in virf de stejerel. 


Când plóía o cade 

Pe dinsul l-o scálda ; 
Cánd vintul o sufla 
Pe dinsul l-o legana 
De máncare cá 1-0 da 
Numai Maica Precista. 


379 


Marcul Vitézul 


In drumul Tarigradulut 
E cárciuma Marculuí 
Marculuí vitézulut 
Voinicul voinicilor 
Táetorul Fráncilor 
Macelarul Turcilor. 


De cârciumă îngrijea Livda muma Marculuj, tiitórea 
Turcului. Acolo se intálnesce Marcul cu Turcul si béú 
si se veselesc la nimica nu gândesc. Béú vre-o trei 
dile si vre-o trei nopţi fără sá se imbete. Védànd 
Marcu că Turcu tine cu el la béuturá, rugă pe mama 
sa sá viná sá facá pace ca sá 'nceteze betia. Ea insá 
ii indemná la rémásag. 

Si bea Turcul cu papucul 
Si bea Marcul cu carámbul . 

Marcul se furisá si rugă pe mă-sa sá cătrănâscă pa- 
harul Turcului si săi pună spirt, iar paharul lui sai 
indulcéscá cu mere. 

Mama sa însă schimbă paharele de trei ori şi Marcul 
se imbátá şi adormi pe braţul ei. 

Livda védèndu-l adormit aduse aminte Turcului de 
rămăşag. Acesta insă nu vru de o camdată sá'l omóre 
dar Livda intetia mereu. Marcu avea o slugă credin- 
Clóså care audi ce se făcea 

Si el máre de'mi vedea 


Zá se ’ngrôse réü gluma 
Usa cu picior spárgea, 


si intrând inăuntru strigă: 


Turcule bolenule 
Nu pripi la cap tăiat 

N Ca e lucru cu păcat. >- 

Sluga de vedea că Marcul dorme se ruga la icone 
şi dise: lartá-mi domne gresala sá trag palmă Mar- 
cului căci nu mi-a plătit simbria. 

El dă Turcul la o parte şi apoi trage o palmă lui 


380 


Marcu în cât il deşteptă si 'i spune cele intimplate. Marcu 
trimise sluga de aduse o funie cu care legă pe Turc. 
Pe mama sa o legă de un copac, o unse cu catran şi 
îi dete foc. 

O aruncă apoi împreună cu Turcul intro grópà cu 
foc unde arseră amândoi. 

Marcu apoi se însură și luă o mândră soţioră. 

Dupá o variantă Turcul a fost tăiat cu paloşul si 
numai mama sa arse. 


Tudorel : 


In satul Ciundea se zidesc case mari parte romå- 
nesci, parte turcesci si parte sárbesci. Ele eraú ale. lui 
Tudorel. 


Flácaü tinér, frumusel 
Mor fetele dupa el 
Tóta vara pe rézor 
Càt e luna lut Cuptor. 


Până se zidea casele, Tudorel se'nsurá si luă o 
mândră dalbă cu numele Voica pe care o pune cár- 
ciumárésá. 


Cine pe drum câ'mi trecea 
La cârciumă s'abătea 
La cârciumă se oprea 
De bea máre si iar bea, 
Pelinul cu ocaua. 
Si vinul cu vedrita 

achiul cu cofita. 
Béü si Turcii 
Célmalele, 
lenicerii, pistólele, 
Arnâu;ii, hangerele 
Rámán dór cu tecile 
Réü le curg lacrimile 
Bei plugarií, plugurile, 
Croitorii fórfecile, 
Negustorii averile, 
Lăutarii viorile, 
Si ciobanii turmele 

i ţiganii fólele 

ëü le curg lacrimile. 


381 


Tudorel se 'nbogáti tare si fácu multe mori. 
Turcii il puserá la greú haraciú. 

Da pe luna, punga plina, 

Si pe aní tot sací cu baní 

Nu'i ajunge însă banii si vindea totul de rămânea 

sărac. Intr'o diminétà strigă Voichii : 

Scól Voico, voi fi dormit 

Sórele ca ráxarit 

Scutura hambarele, 

Matură cosarele, 

Bate'n sită sin covatá 

Framintá faina in dată 

Sa'mi gátescí merindele 

Sa'mi umpli t,4 stiorele, 
căci am să plec in saigie ca să mé scap de haraci. 
El plecă si se duse la Țarigrad unde după trei dile 
il vědu impératul sil intrebá ce la adus pe acolo. El 
ii spuse Ca sărâcit şi ca venit după sagt, Impératul 
ii dete Turcia unde saigie totul. Sultanul îi dărui ago- 
nisitul și el plecă acasă. Acasă nu voiră sá'i dca drumul 
nóptea. El sări zidul şi cáutá la beci care era închis 
şi il deschise cu érba ferelor: apoi béu până se in- 
bătă şi adormi. 

Mama sa visà un vis urit si trimise pe nora sa săi 
aducă vin din beci. Nora sa când se duse se 'npedecă 
de corpul lui Tudorel; ea spuse acesta măsi dar ea 
credu cà este un ibovnic al Voicht si luă un scul şi pe 
ntuneric il gátui sil aruncă după butii. La diuă cio- 
banii veniră cu turmele. 

Atunci mă-sa câtă pe mort, vědu căi Tudor si de 
năcaz se omori singură. Voica şi luă inima in dinţi, 
dete simbrie ciobanilor şi apoi se cunună cu cel mai 
frumos dintre ei. 


Mitul 


Mitul păzea turmele sale de junci cari 


Pasc iarba necâlcată 
Si cu rouă presărată. 


382 


Cum sta culcat pe iarbà un balaur intrá in sán si 
începu sál strângă. Mitul începu a striga del audi 
mă-sa si veni del întrebă ce are. El ii spuse şi o rugă 
să-l scape. Ea îi spuse cá nu pote căci o muşcă sar- 
pele şi fără mână nu pote trăi pe când tără el pote. 

Mitu începu a striga din noú şi veniră tatăl seu si 
sora sa de la care căpătă acelaşi réspuns. Mitu strigă 
din noi aşa de tare câl audi dráguta şi veni la el, 
băgă mâna gólá în sân şi scóse în loc de sérpe un 
brâu lat de aur, pe care Mitul îl dete să'l pórte în 
ciuda mă-si şi sori-sa. : 


Voinicul 


La umbrä de nuc 
Dórme un haiduc 
Dórme un voinic. 

De o cracá de nuc stá legat murgul séü; acesta 
nechézá sil descéptá. Haiducul certá pe cal cáci toc- 
mai atunci visa cá se logodesce cu fata lui Mizil Craiul ; 
calul îi dise sá 'ncalece pe el ca să'l ducă la fata lui 
Mizil. Mergánd ei védurá un mocan cu un car; se luará 
după el sil ajunseră la Rosiorii-de-vede. 

In car erea fata unui crai cu care voinicul se cununá. 


Zuganil 
Pe la putul-lui-Cioropiná pasc trei jugani. 


Trei jugani cam gälbiori, 
Trei juganí cam tretiori, 
Cu dungi negre pe spinare 
Pintenogi de trei picióre. 

Nea Stan din Piersica, nepotul lui mos Drágan din 
Bărăgan îşi face un arc săi prindă. Juganii insă nu 
mai veníaü ; atunci cumpàrá sare de la Ocna si táráte 
si presárá pe cámpie. Apoi umplu trei uluce cu apá, 
si el se ascunse dupá furcá. 


383 


Juganti dach pásceaú se insetaú si venéú sá bea apá. 
Stan le aruncá arcanul dupá gát dar neputéndu-i tine, 
ii legá de furcá dar ei o rupserá si plecará ca vintul. 
El se luă după ei at ajunse intro tiná de unde ii 
scóse şi îi duse la bâlci la laslovef unde'i vindu. Ve- 
nind de la bâlci se întâlni cu unchiul seu care 1 în- 
trebá de-a védut juganii sei. Acesta 'i spuse ca audit 
că i-a furat hoţii si i-a dus la laslovét. Unchiul îi dà 
o pungă de bani si pe Fulga mama juganilor, ca să 
se ducă sá'i gàséscá. Stan se duse şi vindu si pe Fulga, 

Căci muma juganilor 

Era fruntea cailor 

Scáparea haiducilor 

Idoma nálucilor. 
Venind, spuse lui Drágan cá l'a legat si i-a luat épa 
sub cuvint cá e furatá. Nea Stan se duse in Moldova 
si cu banii de pe jugani cumpérà moșii si pe Drăgan 
il făcu scutar. 

Mai târdiu Vodă îl boeri si când muri îl ingropará 
in curtea împerătescă. 


B) PRODUCTIUNILE POPULARE IN VERSURI 


b) Poetice 


III. Dramatiee 


In acestă grupă intră: 
. Vicleemul ; 
. Cántecele de Irodi si de sten: 
Cântecele de la: Vasilca, Paparuda, Caloianu, si 
de la Capra saú Brezaca. 

Cântecele de la Capră sau Brezae se deosebesc de 
pluguşor. Aceste cântece, cari sint mai mult un fel de 
formulete, nu s'au colectat încă până acum, ba nici nu 


UL t9 = 


384 


le-a băgat incă nimeni in samă. lată un exemplu din 
Moldova : 
Ta, Ta, Ta ! 
Caprita 
, Bine 'mi place 
Mazérea 


lar la bob 
Fac potop. 


lată resumate din aceste productiuni dramatice. 


Violeemul (p. 102) 
(A se vede consideratiuni ín colectia G. Dem. p. 98—101) 
Vicleimul gi steaua sint de originà relativ noué 


Personage: Irod, ofiţerul, trei oral, prunoul palata gi 
mogul, 


Ofiterul spune lui Irod cá a prins trei Amen! streini. 
[rod poruncesse să'i aducă la el, at intrébá cine sunt. 

Ei réspund cà sunt filosofi si Crai, si că au venit 
să caute pe Mesia, care este cel mai mare impérat, 
ca sá se închine lui, şi spun si lui Irod ca să se 
inchine. 

Irod nu voesce sá se inchine si atunci Melchior ros- 
tesce urmátórele cuvinte : 

| Astronóme Valtasare 
Varsá din cer foc si zare 
Cu catran si cu puciósa 
Pe acest tiran sal arda 
Ca'n Christos gi el sa créda 
Sa'l vedem că se botează 

Irod chemă pe ofiţer sit poruncesce să pue pe Magi 
in temniţă. 

— Gaspar cere de la părintele ceresc să trimită 
peste Irod tunet, trăsnet, catran, smólá şi puciósá, ca 
să credă şi el in Christos. 

— Irod prefăcut spune magilor că aŭ dreptate, să 
mergă să afle pe lisus şi pe urmă säi spue si lui ca 
să mergă să se inchine şi el. 


3*5 

Irod poruncesce ofițerului săi aducă un copil mai 
mic de 7 ani spre a afla de la el despre lisus. 

Copilul cade in genuchi cu mânele la pept înaintea 
lui Irod. 

Irod il întrebă din cine se va nasce Mesia, cât va 
trái pe pámint, ce bine-voitori va avea si ce duşmani. 

— Copilul: se va nasce din Maria Fecioră, va trái 
33 de ani, va avea prieteni pe cei 4 Evanghelişti iar 
duşmani pe Irod, pe Farisei şi Cárturari carel vor 
omori, dar el va învia a treia di. 

— rod: nu va invia. 

— Copilul: va invia. 

— Irod: nu va invia, si tăie capul copilului apoi po- 
runci ca sá omóre totí copii, ca din séminta jidoveascá 
sá nu se mai nascá vrun Mesia. 


Vicleimul (p. 199) 


(Varianta din Moldova) 


] 


Personag:: Irod Impárat, doi ángeri, stratiote (ofițer), 
Cralul irodeso trei orai, an cioban, un arap. 


(Trupa întreaga cântă la început un imn) 


lrod strigă pe stratiot şii poruncesce să aducă pe 
ostaşul insárcinat cu aflarea noului impérat. 

Ostaşul, cere iertare că na putut afla pe noul îm- 
pârat şi spune să intrebe pe Farisei despre nascerea lui. 

Irod catre ostaş. Incálecati pe cai şi prin Rusalim 
plecaţi si pe cine'ti întâlni, tineri, bătrâni şi copii în- 
trebati de noul impérat. 

Trupa întrega (cânta în cor) 


Că Mesia li sa arătat în chip de rob smerit, si pe 
ei "i-a mántuit. 


— — — A — 


II 
Ciobanul 


Het, hei! Ce ar sá mai fie 
Si cu alta impará;ie 


Ce are să facă [rod, când are sá vie cel-l'alt împărat, 
Ostasul I 


Intrébá pe cioban dacă nu! résvrátitor, ori póte'i 
sărit din minte, de vorbesce de crai şi impérati la 


săbii invápáiati. 
Ciobanul 


Hei fratilor! Sá nu perdefi ca máne cetatea ce o 
aveţi căci sa născut un alt impérat mai intelept. 


Ostaşul II 


Cum de ai aflat de acel noú impérat? 


Ciobanul 


Povestesce cum páscia el turmele sub munte, védu 


un riulet ce curgea ca un sérpe sri spunea cá viét ` 
lui este fericitá. 


Ostasul I 


Nu vedí cá e sarit din minte 
câ n'are nici sir la cuvinte 
Aga sunt ei toţi neciopliti 
si d'aceea sunt si fericiţi. : 


Trupa 


Cântând spune ciobanului să se ducă la oi, că mor 
de fóme şi sá nu vorbéscá de impérati. 


II] 


Irod 


Chemă pe stratiot şii spune cá a visat o schimbare 
de împărați, şi sá mérgá sá ispitéscá pe Christos ce 
putere are. Poruncesce să primescă bine pe Crai. 


Trupa 
Cântă trei crai de la résárit. 

Irod 
Intrebă pe crai ce caută pe aice. 

Crai: 


Am venit să căutăm pe Christos ca să ne închinăm 
lui. Lumea s'a mâniat de atâtea omoruri ce ai făcut. 


Arapul 


Povestesce cum un impérat venind pe la ei a luat o 
róbá a tátá-séü pe care voia să o iea de soţie, sin 
urmă tatá-séú more de supărare, iar el insurándu-se 
a avut un copil şi "l-a ucis împăratul. Irod spune că 
dacă ar fi fost în locul lui ar fi înfipt hangerul fn îm- 
pérat. Arabul réspunse că lrod este acela care i-a 
ucis copilul, şi că e vrednic de moarte. 

Irod poruncesce stratiotului să pună pe arap la în- 
chisóre, şin urmă il iertă. 

După acésta stratiotul aranjază trupa pe două rânduri, 
iar impératul sculándu-se de pe scaun si trecând prin 
mijlocul casei rosteste un fel. de felicitare. 


STE A *) 


Cántarea I 


Stéua strálucesce la résárit si vestesce nascerea lui 
Christos din Maria Feciórá. Magii o védurá si se luará 
dupá ea si a aflat pe Mesia càruia se inchinará, adu- 
cindu-i, aur, smirná si tămâe. Bucuria lor să he si la 
D-vóstrà. 


Cántarca V 


O priciná minunatà 

Din vecie insemnată 

Ca e lumea in:elátóre 

Si forte amagitôre 
cá se amágesce, si mai ales cei bogati se amágesc, 
ne sciind cum sá mai moșştenesză lumea, fără a se 
gándi la mórte care le curmá viéta fárá a vré sá scie 


de bogátiile lor. 


Vasiloa (p. 133) 


(A se vedé consideratiunt ia clocctia G. Dem. f. 134). 


Sus in nalte monastiri sta Maica Domnului si judeca 
pe Siva, ce a făcut de sa incálat asa de tare. 

Siva réspunde cà a máncat jir si ghindá de la munte 
si a béut apá rece, apoí a sárit in grádiná si a páscut 
cépà verde si a stricat cáte va verde. Cánd aú simtit 
românii au sărit cu topórele, ciubotarii cu intinsorile, 
láutarii cu arcusele, tiganii cu barosele si aú bátut-o, 
aŭ junghiat'o si au impértit-o. 

Românii au luat slánina si ţiganii cäpätina, pe care 
o impodobesce cu cercei si cu márgele, si o aduc s'o 
dăruiască cu doi-trei galbeni inflorifi şi un colac de 
gràt curat. 


G. Dem. p. 988—102. Corsiderafiunt. 


380 


Vasilca (p. 135) 
(Variantă) 


Conţinutul ca şi cel de sus. 
Variază. 


Românii cá m'aú vcdut 
dupa mine s'au luat. 
Românii 
cu tópórele 

tiganií 

cu barósele 
cobzarii 

cu cobzele 
lautarif 

cu diblele 
Casapit 

cu masate'e 
Oltenii 

cu palanteie 
Danciucii 
cu copâile, 
Bucâturii 
cu clestele 
Flámándit 
cu gurile. 


Românii au luat slánina şi boer carnea bună, iar 
iganii cápátàna. 
S | 


Paparuda si Caloianul 
(A se vedea considentiuni la G. Dem. pag. 208—209) 


Obiceiul e urmátor in Moldova : 

Douá, trei, patru fete saü báeti de tigan, imbracá 
pe unul sau una cu boji verdi şi apoi umblă jucénd pe 
la case si lumea aruncă în ea cu apă. Paparuda sau Da. 
páluga e aceea care jócá si sufere sá 1 se arunce apá. 


Resumuat de cântec 


Raparudă, 1udă, vino de ne udă 
ca să "ncépá plóe sá curgă giróe 
cu gáléta, sá crésca malaíul, etc. 


390 


Caloïanul 


E un chip de om pe care fetele il fac din lut si 
apoi il ingrópá ca pe ómeni. Acésta tot pentru plóe. 

Cántec: Caloene, ene, du-te in ceriú si deschice por- 
tile sá slobodä ploele, ca sá créscá gránele, etc. 


C) PRODUCTIUNI POPULARE IN PROSÁ CU VERSURI 


S. 95 In acéstá grupá intrá diferite formule care se 
spun din gurá si anume: 

I. Pentru lécurí: Descántece ; 

2. Satirice: Glume, snóve, parodii. 

3. Didactice: Ghicitori, proverbe, dicétori, sfărâmă- 
turi de limbă ; 

4. Amusante : Formulete la jocuri de copii. 


1) Desoántece (p. 355—368) 


(À se vedea consideratiunt asupra descántecelor G. Dem. p. 356—357) 


Descantece de a buba 


Baba invócá puterea Maichii Precisteí ca sá ajute sá 
alunge buba, so arunce până la Maroga. 


Descäntec pentru cârtiță 


Să se topéscá cârtiţa ca céra, si să se sgârcâscă 
cartitele ca pérul de foc. 


Descantec de albéfà 


Un cutare se imbolnávise de albétá. Maica Dom- 
nului îi ajută si el scapă de astă bolă rea. 


391 


— 


Descântec de aplecate 
Voi, plecációse, sá vé duceti la fata lui Raiü-Impérat. 
Descántec de apucat 


Unul se vaitá că lupul, ursul, ursóica, smeul şi smeóica 
i-a sorbit sângele. Dar Maica Precista l-a audit si i 
sa fâcut milă de el si intrebându-l ce are el i-a spus 
tótá páfania. Atunci ea il mántue. 


Descántec de apucătură şi intalniturà 


O strigoică védànd uşa deschisă la un creştin a 
intrat si i-a sorbit tot sângele. Maica Domnului l'a 
audit din cer, l-a vindecat pe el, iar pe strigóicá a 
blestemat-o. | 


Descántec de bube dulci 


Un om a fácut o datá peste mare o masá si a 
chemat bubele, udmele, plágile, sgaibele, ulciórele si 
tóte bólele. | 

Descántec de brancà 

Am aprins o cârpă si am descántat bránca de sa 

dus unde popa nu citesce, unde câinele nu latră. 


Descántec de Deochïi 


E o invocare, ca la un om, säi iasă deochiul din 
ochi. 
Farmec de desfăcut 


E tot un farmec prin care baba il desface pe betég 
de tote relele, invocând puterea Maichii-Precistii, a 
Domnului şi a tutulor Sfinţilor. 


392 


Din cartea de desfăcut farmectle 


Se invócá luna de pe cer, ca sá ia faptul si far- 
mecul de ori-ce fel de la omul de curànd ínsurat, care 
n'are odihná din causa lor, si sá le ducá departe unde 
nu locuesce nimeni, sá rámàe omul curat, luminat ca 
argintul strecurat, ca sórele senin. 


Din de vint 


Se blestemá dorul de vint din de vint, ca sá se 
ducá pe pámint, cu vintul a venit cu el sá se ducá si 
sá lase pe cutare, luminat ca argintul strecurat, ca póla 
Mach Precistii. 


Farmec de dragoste 


O fatá mare esind ín drumul mare, se rógá in sine 
dicend ; ca sá fie plăcută de flácái, fírá ca să nu pótá 
juca iar cele-l'alte fete sá pará pe lángá dànsa, ca nisce 
cióre conofáite. 


Descántec de dragoste 


Un flácáü, rogă pe balaurul cu solzii de aur, cu noué 
limbi, cu noué codi isbitore ca sá se ducá sá caute pe 
fata cutare şi unde o gási-o s! cum o gási-o sá o aducă 
la dànsul. 


V rajd de dragoste 


Cere ca bránisorul sá se facă balaur cu 24 capete, 
cu solzi de aur si sá se ducá la ursit sá-l aducá de 
unde sar afla şi sá nui dee pace până nu o veni la 
cel care | rógá. 


393 
Descántec de gânduri rele 


Se invocă gândurile si cugetele cele bune sá vie la 
cutare.si cele rele sá piérá din capul lui $1 sá se ducá 
ín pustiú, in páduri, in vái. 


Descántec de galcl 


Se dice: asa sá piérá gâlcile de la cutare, gâlcile 
ca macul, ca fasolea, ca mazárea, ca lintea, etc. cum 
a perit feciorii Simcei in oste. 


Descántec de tele 


Se blestemá ielele, dugmanele ómenilor, stăpânele 
vintului, sá se ducá, sá piérà din máni, din picior, etc., 
sá se ducá in pustietate, in baltá, acolo sá se ducá 
unde popa nu tócá, unde fata nu jocă. 

O variantă spune că ielele să dee sănătate omului, 
căci alt-fel Sf. Michail ie bate cu sabia de foc. 

O altă variantă e mai complicată, spune cà : ielele 
întâlnind pe cutare în drum lau luat, au rácnit la dinsul, 
i-au înnodat perul, iaŭ turburat creerii, Pau surdit, lau 
pocit, apoi lăsându-l văicărându-se plecară ; dar în drum 
se intálnirá cu Maica Domnului care singură scia de 
asia şi le ameninţă cu ploea, cu zăpada dacă nu-l vor 
lăsa şi nu l-or vindeca pe cel nenorocit, de care 
si-aü bătut Joc. 


Descántec de intórcere 


Maria istéta, ducéndu-se cu vaca la păşunat, întâl- 
nesce o femee slabă, cu ochii holbati; ea avea in mână 
o donitá si o strecurátóre. Femeea descántá vaca 
căreia ii peri laptele şi smântâna si chiar córnele-i 
cădură. Maica Domnului audind blestemá pe moróe 


394 


si strigóe că le va străpunge cu aculle va täé cu cu- 
fitul dacá nu se vor duce la Ler impáratul unde aú 
sá picră ca sá lase vàcufa omului curată, cum a lăsat-o 
Dumnedeú. 


Descantec de lehusá 


Cutare femee a născut un copil: ea visá intro nópte 
trei femei despletite si se sperie tare. Maica Domnului 
aflând îi spuse să nu se temă de ele căci le trimite 
in pădure de unde aŭ venit. 


Moliftå la femee lehusă 


Se invocă Dumnedeú să apere pe lehuză de duhurile 
rele de slăbiciune, de deochi, să o erte de greşelile 
făcute cu voe saú fără voe, iar pe copil să'l apere de 
fermecătură si duhurile rele. 


Legătură şi deslegáturá 


Se spune: cutare să fie legat cum leg 9 noduri si 
cutare sá vie deslegat cum desleg y noduri, cutare sá 
fie legat si deslegat cum se inchide si se deschide un 
lacăt. 


Descántec de mátrice 


Se spune cá Mátricea sa făcut oi şi suindu-se pe 
munte le mâncară lupii; cum periră oile aşa sá peră 
mătricea din corpul omului bolnav ca să rămâe curat, 
ca steua din cer. 


Lipitura si sburătorul 


Se invocă puterea leuştenului, avrămesei, mătrăgunei, 
sângelui de 9 fraţi, muma pădurii ca să facă să se 


895 
spargá farmecile si lipitura si sburátorul cum se sparge 
oborul cum se sparg ólele cum se réspándesc rés- 
pântiile. 


Descántec de ndjit 


Se blestemá nájitele sí iésà din corpul celui bolnav 
şi să se ducă la Moroja, să piérà, să rémae acela curat 
ca stéua din cer. 

O variantă spune că să se ducă năjitele, să petrécá 
prin genuchile lupului, prin corpul cerbului. 

O altă variantă (spune că) Preotul invocă pe Dum- 
nedeü ca să-l ajute să gonéscá nájitele în pustii unde 
să stea până la sfârşitul vecului si să remână omul 
curat si să pótá sá umble. 


Descántec de orbalf 


Maica Domnului intálnind 9 fete curate, luminate 
care mergeau inarmate in munţii Galileului le intórse 
ai le porunci să se ducă la cutare bolnav si să'l isbá- 
vescă de bola lui. 


De obrintélà 


Cum ciobanul a stat de fluerat si oile de păscut 
aşa să stea rana cutăruia să nu obrântescă, nici să 
dogorescă cum nu dogoresce cerul şi pămîntul. 


Oranduelă 


Se invocă A-tot-puternicul sá gonéscá spiritele rele,» 
duhurile necurate de la casa cutáruia: asa sá piérà + 
acestea cum piere céra înaintea focului, cum se stinge 
fumul înaintea apei 


396 


Oránduélá de vite 


Preotul chémá puterea lui Dumnedeú sá inmultéscá 
vitele cutäruia precum a inmultit turma lui Avraam si 


sá le pázéscá 
de asuprirea diavolului 
de prádatorit cet de alte némuri 
de sfada Satanei 


de farmecile fermecátorilor 
de zavistia diavulésca 


Desfacere de pagubă 


Cum silitra sparge cetăți, fierul sparge, străpunge 
pámintul asa să se spargă farmecile, descântecile de 
la cutare, si cum copilul nu pote trăi fárá OO aşa 
lumea să nu pótá răbda lárá acela ce face descântecul. 


Desfacere de cel perit 


Cine-va mergénd pe un drum il intalnesce cel perit 
si ise pune pe tote părțile corpului si nu-i dá pace, 
el váicárindu-se e audit de Maica Domnului care-i spuse 
să tacă căci il va scoate dintrinsul si ast-fel va rè- 
mâne curat. 


)esfacere de poctturi 


Cum pásárica dalbá prin 3 picáturi de lapte, vin si 
venin ce aú cádut dintrinsa, a fácut ca cel ce a béut 
vin sà se imbete, cel ce a béut lapte sá se sature, 
cel ce a luat veninul a crápat, aga sá pérá pocitura 
din pocit ca sá rémáná lecuit. _ 

O variantá spune cá: Maica Domnului a intánit pe 
pocitasi si ciumasi, pe strigoiú eari se duceaú la cutare 
şi le spuse sá se ducă unde cocosii negri nu cântă 
unde Omenii nu umblă si să rémàe acel curat cum l-a 
lăsat Dumnedeiu. 


297 
Desfacere de purici 


Cum se trag pescií la lésa 
Asa så fuga puricii din casa. 


Rugăciune pentru casa superatá de duhuri rele 


Se cere puterea lui Dumnedeú ca sá se scape casa 
cutáruia de duhuri necurate, de nálucirile satanei, de 
frica de nópte de ságéta ce sboră diua. 


Rugăciune pentru muribund 


Se invócá puterea Treimii sá erte pácatele cutárui 
bolnav fácute cu voe si fárá de voe. 


Rugăciune Sf. Mucenic Trifon 


Sf. Mucenic Triton blestemà in numele lui Dumnedeü 
ca tote gigànille, insectele, tote vátémátore holdelor 
să picră, să se ducă peste hotarul ómenilor celor a 
căror holde au fost bántuite. 


Descántec de Samcá 


Cine-va plecànd d'acasá pe drum il intálnesc smeoicele 
leii cu leoicele, Samca cu Sàmcoiul si lau isbit de pă- 
mânt, iau sfirâmat ósele.... el plángánd e audit numai 
de Maica Domnului care-l indémná sá se duch la cu- 
tare să-l ungá cu unt de vacă neplénä, el face asa si 
se vindecă iar smeoicele si cele-l'alte au fost bleste- 
mate sá se ducă peste mări si téri până unde o în- 
tâlni codri cu cerbi cu córne'n frunte si alte animale; 
pe acestea sá le impungá, sá le strivéscá. 

O variantá spune cá; Archanghelul Michail pe drum 
intálnesce pe diavolul care se ducea în Vicleemul Judeii 
ca să facă reú Sf. Feciore care avea să nască pe lisus 


Christos, îl opresce sid pune“ să: spună tote mestesu- 
gurile sale şi numele sub care se ascunde. După acesta 
Archanghelul il jură să nu aibă putere asupra robului 
cutare şi să se ducă în. pustii. 


Desfacere de sàgetdturd 


Noué fecióre pe cánd mergeaü la bisericá sá ingri- 
jescă de dânsa intálnesce pe Maica Domnului care le 
opresce si le spune sá iea o flóre de sub piciorul ei 
si să se ducă la omul de săgetătură şi să-l ştergă ca 
să rémâe curat cum l-a lăsat Dumnedei. 


Descântec de mușcătură de sérpe 


Cine-va mergând prin grădină din nebăgare de sémá 
călcă un sérpe si tipénd omul, e audit de Maica Dom- 
nului şi-i dá un léc prin care se scapă de venin şi ré- 
mâne ast-fel curat, luminat ca argintul strecurat. 

O variantă spune că sérpele a fost descântat cu 
alun şi muscátura a fost vindecatá. 

O alta spune că mușcătura a fost vindecată cu apă 
(descântată) din fântâna lui lordan, descântată cu un 
cuţit găsit. 

Intr'o altă se spune că se descântă dicând: cum 
apusul sôrelui iea puterea sérpelui aşa descântecul cu- 
tăruia să jea veninul seu. 

In alta se spune că virful alunului si rădăcina cor- 
nului au vindecat mușcătura de sérpe. 


Descántec de sóre-sec 


Se invócá noué sori pe rind descrescénd până la 
unul, ca sá facá sá trécá cutáruia durerea de cap. 


399 


Prognostice populare 


Când cântă cocosii vine plóe saú nori numai. 

Cánd pisica stá cu spatele la foc prevestesce nin- 
sóre saú frig. 

Cánd pásárile se jócá in bátáturá prevestec schim- 
bare de vreme. 

Cánd vrábiele se aduná si se sfádesc prevestesc 
stricarea vremei. 

Când sórele e ardétor si muscele piscá réú, pre- 
vestesc plóe. 


OBSERVATIUNE 


Imi pare réü cá partea acésta privitóre la fondul 
produc[iunilor populare n'a putut esi aga cum as fi dorit. 
Am fost nevoit ca fondul să-l dau numai în resumate, 
si încă in resumate forte pe scurt. Isi pote închipui 
ori-cine cât perde o poesie dacă o dai in resumat. 
Am fost însă nevoit să fac acest lucru ca să daŭ cât 
de pe scurt o idee despre fondul productiunilor popu- 
lare. Cred că fâră acesta, lucrarea ar fi fost ca ne- 
isprávità. 


INCHEERE 


— —— 


S 96. Ne oprim aci cu lucrarea nóstrá de óre ce cele- 
lalte grupe de productiuní populare si anume cele sa- 
lirice, didactice si amusante nu se pot da in resumat. 

In corpul acestei lucrări şi anume acolo unde a fost 
vorba de formarea poesiei populare, as fi voit să mé 
opresc mai mult. Nu sciú cum sa făcut însă, dar am 
trecut cam prea repede. 

Voiü spune dar măcar în trécát că poesia popu-. 
lară de obiceiú se face de flăcăii si de fetele din 
popor. Flăcăii adecă bărbaţii le fac, ori le potrivesc, 
sau chiar, am putea dice, le crcézä, iară fetele le în- 
vatá de la ei, le cántá, le propagă si le pástrézá. 

In Bulgaria, după cât aflu 1), poesia populară isi da. 
toresce fetelor chiar formarea și crearea ei. Fetele din 
popor, în Bulgaria, găsesc prilejuri să se adune im- 
preună ca să jóce, să cânte şi sá improviseze cântece, 
adică poesii. 

Literatura populară se desvoltă și trăesce acolo unde 
ómenii la muncă sint liberi să vorbéscá. In fabrici unde 
nu e voe a se vorbi, nu se pote forma nici păstra 


poesia populară. 


1) Auguste Dozon. Op. cit. Introducere. 


402 


Forma de clară si de sedètôre întrebuințată aci la 
noi pentru unele lucrări, este forte potrivită pentru 
crearea, propagarea şi păstrarea literaturii populare. 

Literatura privitore la copii şi anume versurile, se 
bucură de un fond forte sărac, dar în schimb e forte 
bogată in variante. Acest fel de productiuni este da- 
torit mamelor tinere. 

Scopul lor e de ordinar: 

a) De a adormi pe copil; 

b) De al amusa la jocuri; si 

c) De al face să inceteze de plâns, când e su- 
perat, ori când e bolnav şi "| dóre ceva. 

Forte stranie mi sa părut ideea emisă de cátrá au- 
torul unei colectiuni de productiuni populare pentru 
copii 2), care dice cá unele cántece si unele jocuri de 
copii, cum e de pildă cáláritul pe genunche, ar fi făcute 
cu scopul de a destepta pe copil din somn, adicá cu 
scopul de a-l face sá inceteze de a dormi. 

Multe din acest fel de jocuri aú de scop nu de a 
destepta pe copil, ci de a-l amusa si a-l face să uite 
un necaz ori o durere, cu alte cuvinte a-l face sá nu 
plângă. 

De plânsul copiilor vrea să scape mama, de aceea 
inventézá distracţii; iar când copilul dórme îl lasă să 
dormă în pace, nul destéptá pentru nimic în lume. 

Cu acésta incheem. 


„æ. en rn md 


*) Din Les Liiteratures populaires de toutes les nations 


403 


Memorieï lui Gh. Dem. Cheodorescu 


—— A 


Sa intimplat ca în acestă lucrare să fac unele obser- 
valiuni asupra colecţiei lui Gh. Dem. Theodorescu. 

Am făcut acest lucru pentru că n'am putut face alt-fel. 

Sá nu se crédà, că as fi avut măcar un moment gândul 
de a face să se scadă ceva diu meritele lui. 

Gb. Dem. Theodorescu a muncit si a făcut tot ce a 
putut face, față cu împrejurările în care s'a găsit si cu 
mijlócele pe care le-a avut. 

Nu putem invinoväfi pe Digieniştii vechi că naŭ avut 
vederile lui Pasteur. | 

Fie-care a fost un Pasteur la limpul sep, 

Gh. Dem. Theodorescu in vremea lui a fost tol ce putea 
să fie. 

Recunosc dar meritele lui Gb. Dem. Theodorescu ca au- 
tor al colecțiunii de Poesii populare române. 

Am tôtà pietatea pentru memoria lui, și dic: 

Fericilă să fie Memoria lui Gb. Dem. Teodorescu. 


SFÂRŞIT 


Spre solintá. Pe lânga greșeli de tipar, în partea resumatelor 
s'aú strecurat si greşeli din causa copierti greşite a manuscrisului 
deci să se consulte la nevoe colecţia Gh. Dem. 


ADAUS 


Modele de basme noue 


PĂCALĂ ŞI TANDALÁ 


———— 


A fost odată doi frați: Tândală şi Păcală. După 
mortea părinţilor lor Tàndalà a rémas acasă pentru a 
îngriji de lucurile ce le mai r&măseseră, iar Păcală sa 
băgat slugă la preotul satului. Păcală, băgat slugă se 
pune pe trébá; dar fünd-cà lucrurile îi merg réü, 
popa se sáturá de el si voesce sál goniască. Nu putea 
insă să'l goniască, de ore ce le fusese vorba ca să 
plece când va voi Păcală. Atunci popa il trimese în 
pădure ca săi aducă lemne, credend că-l va mânca 
fiarele sălbatice. Cu acesta credea popa că o să se 
curețe de Păcală. Pacalá gásesce nisce urşi, îi prinde cre- 
dénd că sint boi, îi injugá la un copac pe care il 
găsise trântit de vint şi plecă spre sat. Când ajunse la 
portă, începu a striga la preotósá, care nu sciú ce tot 
robotea : 

— Preotâsă, deschide porta că-s juncii neinvätati. 

Preotésa a inlemnit de frică, védénd cu ce vine Pà- 
cală şi împreună cu popa aŭ început a striga, să nu 
bage urşii în ogradă. Dar aveau cui spune? El şi-a 
descărcat lemnele şi sa dus cu urşii în pădure, dicénd 
că sá pască săracii că sint osteniti. Védénd popa că 


406 


cu chipul acesta na scăpat de Păcală, i-a dat un rând 
de haine dicéndu-i că sá se ducă prin pădure, căci are o 
turmă de porci şi porcarul n'are cu ce se îmbrăca; 
„de-i va găsi să îmbrace pe porcar si s'aducá porcii 
acasă, fără porci să nu vie. Primind Păcală acestă po- 
runcă pornesce şi se tot duce până ce dă de o turmă 
de porci sălbateci care páscéú. 

lar pe alături un lup tot ascepta de a fura un purcel. 

El credend că aceştia sînt porcii unde l'a trimes pópa 
si lupul e păstorul, il prinde il îmbracă, apoi iea porcii 
şi pornesce spre sat. Păcală umplu ograda popii de 
porci sălbateci. 

Ce să facă popa cu atâţia porci? A pus pe Păcală 
să-i tae şi carnea s'o ducă în beciú. Insă mai nainte 
sa îngrijit de a adus în beciú şi vr'o cáte-va cäruti cu 
lemne, un hârb si foc. Când mai avea de dus vr'o trei 
slánini popa închide uşa beciului şi pune o stâncă mare 
în uşă. Trei ani a stat Păcală acolo fără ca să scie 
cine-va de el. După trei ani veniră Turci!) în ţară si 
Domnitorul dă ordin, ca fie-care gospodar sá trimétá 
pe cine-va la résboiü. Popa se duce la Pácalà, dá stánca 
la o parte si deschide usa. — Ce párinte? Te-a ajuns 
iar nevoía de mine? Mai am vro trei slánini si am 
stat sá le mântui. Dar ce veste? — Ce să fie! A 
venit poruncá sá te duci la bátálie cäci aü venit Turcii 
in tará. — Mé duc, párinte, dacä mi dai pe alba. — 
Ti-o daŭ, numai sá te duci. 

Cäpétänd pe alba, Pácalá o tesalá, pune o sláninà pe 
ea in loc de sea si pornesce. Ajungénd pe càmpul de 
bátae se pune între armatele inamice, adună cáte-va 
vreascuri si incáldi puţină slănină, căci tlămândise de 
atâta drum. 


1) Turct. In basmele vechi nu se intálnesce nume de popore 
străine, 


407 


Turcii încep a da cu pușca !) in el. Glônfele 2) îi aruncau 
tăciunii cât colo. Dar in noptea aceea era un vint pu- 
ternic care i-a împrăsciat focul asa că nu-i mai rémá. 
sese nici o scântee. Atunci se sui intrun copac să 
vadă dacă vede pe unde-va vro zare de foc. Nu 
departe de acolo védu un foc mare. 

El se dá jos si se duce spre foc. Acolo se întâlnesce 
cu un vânător care mai avea încă doi fraţi. Păcală il 
rugă să se ducă să'i aducă putin foc. Imprejurul focului 
sta un balaur încolăcit care védénd pe vânător il 
trebă cá ce caută. Vinátorul spune cá a venit să iea 
puţin foc. Balaurul spune căi dă dacă va spune o 
minciună despre tatăl sën si al lui; iar de nu îl legă 
de un copac şi îl mănâncă diminétä. Vânătorul nepri- 
cepéndu-se fu legat de un copac. Nu după mult timp, 
se trezesce si cel mijlociu, dar pátesce ca şi fratele 
cel mare, căci este legat şi el de un copac, pentru 
a fi màncat la amédä. Despre diuá se trezesce si fra- 
tele cel mic, care nevédénd pe fraţii sei pe nicáirea, 
el se sue ín copac, pentru a cáuta pe unde-va luminá. 
Apoi se dá jos, ica toti caii şi pornesce la focul cel 
mare. Aici gásesce pe balaur incolácit şi pe frații lui 
plângend fiind legati si ameninţaţi cu morte. Ce cauţi 
aici mé? H întrebă balaurul. Am venit să iéü putin 
foc. Iti dau foc dacă vei spune o minciună despre ta- 
tăl men si al ren: iar de nu te leg si pe tine si te 
mănânc disară. Vânătorul a spus: Tată-tu plecase cu 
ole. Tata a vrut să cumpere si el şi fünd-cá nu-i 
plăceau, sa luat cu tatá-tu la certă si in cele din urmă 
se luará si la bátae, cáci tata a spart tóte oalele de 
capul lui tatä-tu. 


1) Pusca e ceva cu totul noi în basme, adaus în dilele noastre. 

In basmele vechi nu se intálnesce puşcă, de óre-ce aceasta armă 
e de tot nouă, faţă de vechimea basmelcr. 

2) Despre glonte dicem acelaş lucru ca $i despre puscá. 


408 


Balaurul audind acestea crapá de ciudá ; iar Vàná- 
torul şi-a deslegat frații si au stat la foc, fără frică 
de balaur. A doua di aŭ plecat dupe vinat şi dupe ce 
au vinat destul sau dus acasă. Ei se ducéú mai mult 
prin pădure după vinat căci nu e nimic prin: pădure 
de care să le fie frică. Odată, ducénd-se acasă, au 
găsit pe tatăl lor mort. Atunci ei rémascrá acasă 
pentru a îngriji de averea rémasà de la tatăl lor ; iar 
la vinat nu se mai duceau de cât rar câte odată si 
atunci numai pentru una sau doué dile căci acum avéú 


grijă de treburile casei. 


Davidescu Al. Orest 
Clasa [l-a a Liceului Matci-Basarab. 


„Acest basm este spus de Eftimiu S. Nicolae in 1901. Profesiunca 
pirintiior: Perceptor, domiciliat! in comuna Copuzu, jud. lalomita. 
Eftimiu l'a audit in satul Mavrodin Com. jud. Ilfov. 


M ——— [e ee 


BASMUL CU JUPÂN LUPILĂ, CRUCILĂ, CÂNILĂ, 
CIORILĂ ȘI COTOFÉNILÁ 


A fost odată ca nici odată, pentru că dacă nar f, 
nu sar mai povesti. Á fost odată un mos şi o babă 
care aveau doi feciori. Intro di se întimplă să morá 
moşul şi baba şi nu le rémase feciorilor nimic de cât 
doi boi. 

Cel mai mare dintre fraţi era însurat. Fratele cel mic 
se duse odată la cel mare sil întrebă dacă "| lasă să 
vindá boii? Acela 1 dise: du-te dei vinde şi iea alţii 
mai mici; iar pe banii rémasí să cumperi un car. 

Plecând fratele cel mic la târg şi mergând pe drum 
dă peste o cruce de pétrá. 5e opresce làngá ea si 
dice: — Bună diua jupân crucilá. Mulţumim Dumitale 
réspunde tot el. — Unde ai plecat cu boii aceştia se 
întrebă el? Më duc la târg să-i vind réspun:e tot cl. 
Mii vindi mic? Bucuros réspunde tot el. — Dar când 


499 


imi dai banii jupán Crucilă? peste vro doué saú trei 
dile. 

Ei bine! iacă mé duc acasă, si după ce legă boii 
de cruce plecă. Ajungénd acasă, il întrebă fratele seu 
cel mare: ce-ai fácut cu boii frate? iam vindut lui. 
ju ån Crucilă réspunde el. — Cine e acela jupán Crucilá 
il întrebă fratele cel mare. Acela de la hotarul moşii 
nostre, cu a vecinului. Fratele séú sciindu-l că-i cam 
prost din fire, îl lăsă. 

Trecend cele trei dile, se duse să-şi primescă banii 
de la jupán Crucilă. 

Ajungénd la jupán Crucilă, ce sá vedi! acolo era 
prasnic mare de nu se putea apropia de Crucilà; l'a 
pus pe gonă jupàn Lupilă, Cánilá, Ciorilă si Coţofenilă. 
La lăsat să ispráviascá prasnicul şi sa întors acasă. 
Ducéndu-se după alte trei dile ei správiserá prasnicul şi 
nu mai era acolo de cât jupân Ciorilă si Coţofenilă. 
Bună diua jupán Crucilă dice dinsul Má! da, mare 
prasnic avusesi. Jupán Crucilá nu dice nimic. 

— Ce mà ! jupàn Crucilă, după ce ai isprăvit prasnicul 
nu mai vrei să vorbesci cu mine? Vedend că jupán 
Crucilă nu vorbesce, se necáji si după mai multe lovi- 
turi ce-i dete cu un ciomag, trânti crucea jos. Ce sá 
vedi. La rădăcina crucii era un cazan de galbeni. Vé- 
dénd el galbenii se intorce la fratele séü, ca să-i cérà 
căruța. Fratele stú cel mare i-o dădu ca să scape de 
cl. Ducàndu-se la jupán Crucilá ii dice: nu era mai 
bine, să-mi fi dat banii, sá nu te fi omorât? Punénd 
banii in car, veni acasă la fratele seu si îi dădu lui 
toti banii, luă si el cát a putut să ducă. Végéndu.l fra- 
tele séü l'a intrebat cá unde se duce cu ei? el i-a ré- 
spuns cà se duce la Paris si după ce isi luă diua 
buná de la fratele séü, plecá. Mergénd el inainte, dádu 
cl peste un lac si dise: iată Parisul meu; aici ep pot 
invéta fcl de fel de limbi. Ce sà vedi! acolo cra fel 


de fel de brósce care cântaii; unele diceaú : ric, ric, 
ric si altele rac, rac, rac. 

Sedénd el pe marginea lacului, a invéjat limba bró- 
scelor. lar când fu să plece dise: lacă fiind-cá am 
invétat ast-fel de limbi, vé dăruesc aceşti bani si aruncă 
banii in lac. 

Plecánd mai nainte ajunge la un oras, unde audi cá 
impératul are o fatá bolnavá de cánd era micá, de o 
bróscá pe care o avea întrinsa. Se cáutase cu toti 
doctorii din lume şi nu putea să-și dea de léc. Cum 
audi cá impératul are o fatá bolnavá el voi so vadá 
si el. Trecénd prin fata palatuluí incepu sá strige : 
Doctor bun, Doctor bun. Audindu-l impératul l-a chemat 
si l’a întrebat dacă este doctor. Da Măria-vostră rés- 
punse el. Arătându-i fata el îi spune cá o face bine 
in trei dile. Impératul se obligase cá cine o va face 
bine, i-o dà de soţie sil face impérat. Apoi Doctorul 
a cerut o camerá separatá si s'a pus s'asculte la gura 
fetii şi incepu sá strige: rac, rac, rac, ric, ric, ric. Brósca 
ii réspundea din fată. Doctorul întrebă brósca, dacă íi 
place mâncările pe care le mănâncă fata împeratului. 
Brosca îi réspunde cà numai acritură şi sărătură nu-i 
place. Impératul îi dădu fetii să mănânce numai acri- 
tură şi sărătură. După cáte-va dile, Doctorul o întrebă 
pe broscă, că cum îi mai este? Brósca nu-i mai rés- 
punde nimic. De atunci fata se făcu bine. Impératul 
după cum se obligase trebui să i-o dea de nevastă; 
dar acesta nu primi nimic de la impérat de cât să-i 
dea iscălitura ca să aibă dreptul să fie impératul muscelor. 
Impératul i-o dădu. Din întîmplare o muscă se asedá 
pe fata impératului. El ca impérat al (lor) muscelor si 
fiind-cá avé voe sá le omóre ori pe cine ar fi, ii dádu 
impératului o palmà si omori si musca. | 

Davidesou A. Manole 
Cl. II. A liceală 

Acest basmu mi l'a povestit bunica mea. Profesiunea pärintilor 

Perceptor. Domiciliaţi in Com. Copuzu, Jud. Ialomiţa. 


411 


VRĂJITORUL SI ÎMPERATUL 


A fost odată un Impérat forte puternic care stă 
|ânia féri multe, întinse şi bogate. El era forte mâhnit 
că nu avea vre-un copil care săi mostenéscá tronul. 
Intro di esind la câmp sá se mai plimbe, calul se opri 
si la cáti-va pași esi din pámint un om pitic cu barba 
până la genunchi si cu mânile până la pámént şi începu 
să ridá la Impérat, şi sá dicá: Impérate, intórce-te 
acasă cà are sá fie réú. Impératul voi sá dea cu biciul 
in pitic, atunci cl începu să ridă si mai tare şi sá dicá : 
eu nu îmi iéú vorba indérét, în curând vei avea o fată 
care nu va vorbi până la 20 de ani, iar in diua când 
va implini 20 de ani va vorbi, iar sara va muri. Aşa 
se şi întimplă. Imperatul avu după cât-va timp o fată 
care fu mută. până în diua când împlini 20 ani, în 
acea di ca începu să strige: Tată vino că ei vorbesc. 
Atunci Impératui, alergă cu braţele întinse, dar ea încep u 
să gemá, să strige si să cârtescă împotriva lui Dumnedeú, 
câci necuratul intrase in trupul ei. Când vědu cá pu- 
terile o părăsesc, chemá pe Impérat şi dise: jurá-mi 
că ai sá' mi faci ce-’ti-oi spune. Atunci Impératul în- 
genunchià si jură, după aceea prinţesa dise: Véd cá 
mórtea mi se apropie, când oiü muri sá mé ingropi în 
biserica cea mare din mijlocul oraşului si in fie-care 
nopte să pázóscá un soldat la capul mei. Apoi ea 
muri. Impératul o aşedă întrun cosciug de argint, cáp- 
tusit cu mâtasă, si o îngropă. În fie-care nópte era 
dus în biserică un soldat înarmat până in dinţi, cum 
era pe vremea aceea, dar diminéta era găsit sugru- 
mat si cădut jos. [n fie-care di 1 se aducea Impéra- 
tului un vas de argint saü de aur, cu biletele pe 
care era scrise numele soldatilor. Impératul inchidénd 
ochii si scotind un greü oftat, bága mána si scotea un 


412 


bilet apoi îl dedea unui ofiţer care il ducea la casarmă. 
Când suna deşteptarea se vcdeaü pe ici colea, soldati 
care diceaú, adi o fi rândul meu, altul, ba al mei. 
Ofiţerul citia biletul, dar numai vedeai pe soldatul care 
căduse la sorţi, că se bocia mai réú ca o muere că 
scia că viu nu se mai intórce. Intro di veni la casarmá ”) 
vestea despre un soldat tinér care trebuia să se ducă 
să păzescă la mormint; el se duse să se mai plimbe 
prin nisce coline, când de odată eşi ca din pămnit 
piticul acela care se arâtase înaintea Imperatului şi 
dise: fir om cu curaj, tu să te duci la Impérat, şi să 
spui: Eu vreu să pădesc pe fiica ta, dar când césul 
cel mare al bisericii va fi aprope să bată 12 ore să 
te sui sus pe altar şi să stai acolo. El făcu tocmai 
asa cum il invétase piticul, se lăsă de voe bună sá 
fie închis in biserică. Când césul din perete scártia 
aprope să bată 12, el se sui sus pe altar, si pétra 
de pe mormânt incepu să se ridice in sus de patru 
mâni negre, iar pe la mijloc esta prinţesa care da să 
apuce de pât, dar nu avea pe cine. Atunci esi afară 
si începu să asvárle cu crucile, cu iconele, dar când 
dări pe soldat care stringea crucea in braţe şi căruia 
ii clántáneaú dinţii dise: acolo te-a pus tata pe tine să 
pădesci? apoi intră in morm'nt si se fâcu linişte. Di- 
minéta când veniră omcn cu targa sál ica, el se dete 
jos si istorisi Impératului cele petrecute. Impératul dise 
să te mai duci si in nóptea viitore sá pádesci că tu 
esti protejat de Dumnedeú. El se duse tot pe acele 
coline, şi-i esi iar in cale piticul acela si ii disc: Sá astepti 
până so deschide bine pétra şi sá sări ináuntru. El 
se duse în nóptea viitóre in biserică şi când pétra de 
pe mormânt se ridică destul de bine sări înăuntru, 
dar se petrecu ceva ingrozitor: el simtia că calcă pe 


*) Casarmă cuvint nou, care nu se afla în basmele vechi. 


413 


n 


nisce corpuri de draci, care se nápustiaú peste nisce 
giamurí sparte si esiaü afară, iar prințesa care nu 
era mórtá ci numai vrájitá esi cu soldatul acela si 
stătu în biserică până când venirá Amen cu targa. Atunci 
ei strigară: Chemati pe tata să serbeze nunta nóstrá aci. 


Dumitrescu V. Demostene 
Clasa II A. Liceul Matei-Basarab. 


Acest basm mi Pa povestit fratele meú mai mare Dumitru, Elev 
în clasa III-a Pirotecnsei armatei în luna lulie in 15, 1901. 

Tatăl mei este Revisor la Regia Monopolurilor Statului, locuesce 
în strada Orzarí No. 3, Culórea de Negru din Bucuresct. 


IMPERATUL FERMECAT 


A fost odată ca nici o dată şi dacă n'ar fi nu sar 
povesti. 

A fost un Impérat care avea o fată. Acestă fată 
se ducea ca să se plimbe prin grădină şi o päséricä 
ii spunea mereu la ureche: Bărbatul téú e mort. Ea 
spuse părinţilor acésta. 

Atunci ci se pregătiră de plecare, luară bani şi 
merinde multe ca să aibă pe drum. Aŭ mers ei, ap mers 
până când aŭ dat de nisce porţi mari şi s'aü oprit acolo. 

Se dădură jos dim trăsură, ca să deschidă porta, dar 
cu tote silintile puse, porta nu se deschise în nici 
un chip. 

Se dădu si fata jos din trăsură să împingă în portă, 
dar de odată porţile se deschiserá si o apucă pe fata 
inéuntru şi se închiseră iar. Atunci părinţii ei, asvâr- 
liră fetei bani si'si luară bună-diuă de la ea si plecară. 

In fundul curţii era un castel mare cu forte multe 
odăi. Ea se urcă sus sise plimba prin odăi. In odaea 
din urmă era un cosciug, în care era un Impérat fer- 


414 


mecat, căruia îi ardeaú la cap trei luminäri si la pi- 
cidre tôt trei luminári si un bilefel **) in care scria: Cine 
mé va pázi trei dile si trei nopti fárá sá dórmá, mé 
va lua de sot. | 

Fata la păzit trei dile şi doué nopţi, şi când mai 
avea a treia nópte i sa făcut urit, si de cu diua a 
cumpérat o róbá ca să-i mai tie de urât. 

Fata îi spuse ca să 'i caute in cap că e ostenită. 
Stánd in póla róbci, adormi. Atunci Impératul se 
sculă, luă pe róba de gât, dicéndu-i: tu mai păzit trei 
zile si trei nopti. 

In tot palatul incepurá musicile sá cánte si servitorii 
sá servéscá. Impératul védénd pe fata de 'mpérat în- 
trebá pe róbá: Cine e acésta? Este o róbá care am 
cumpérato sá'mi tic de urit; sá o punem si pe ea 
gáinérésá. 

Impératul se duse pe la toţi servitorii, să-i întrebe 
ce sá le cumpere? Ajungénd cu intrebatul si la gáine- 
resă, o întrebă si pe ca: ce să-i cumpere? Ea îi spuse 
săi cumpere un bricég, un stréng si o păpuşă, si i 
mai spuse că de va uita să îi le cumpere să dea Dum- 
nedeu o furtună mare, şi să se cufunde vaporul ***) cu 
care va merge. 

Plecă Impératul la târg să cumpere cele cerute de 
servitori. 

Cumpără tote ce-i spuse servitorii şi plecă iar cu 
vaporul. | 

O furtuná mare se fácu pe mare si vaporul incepu 
sá se cufunde in mare, dar deodatá Impératul isi aduse 
aminte de cele spuse de găinărâsă. Spuse cápitanului****) 
de pe vapor sá opréscá vaporul, si se dete jos sá 
cumpere cele spuse de gáinárésá, si se urcá in vapor. 


**) Biletel, termen noŭ. 
**) Vapor, Termen noi care nu se gásasce in basmele vechi. 
°-°) Capitan de vapor, termen noŭ in basm. 


- — — — 


Furtuna se potoli si merse linistit pânä acasä. 

Cum ajunse, împărți lucrurile la servitori si fu curios 
să vadă ce are să facă gáinárésa cu lucrurile. 

Sara când fu gata de culcare, ea puse păpuşa pe 
masă, şi O întrebă: păpușă, pápusica mea, eú am 
păzit trei dile şi doué nopţi si când mai aveam o nópte, 
róba m'a înşelat, şi acuși spune-mi: cu stréngul să mé 
spânzur ori cu bricégul sá mé tàiü? Si când voi să'şi 
pue stréngul de gát, Impératul care asculta la usá, 
sparse usa cu piciorul si o opri de a se sugruma di- 
céndu-i: tu eşti sofia mea, care mai păzit. 

Si fácu nunta cu ea, lar pe tigancá o puse pe un 
cal cu doui sací de nuci si unde cádea nuca, cádea 
şi bucática şi unde cădi sacul, íí cädù si capul. 

Iacovesou A. Vasile 


Clasa Il-a licealä 
Strada Verdetei No. 4. 


Profesiunea părintelui, cofetar. Audit in anul 1857, de la mame 


(SFÁRSIT).