Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
ACADEMIA ROMÂNĂ
DIN VIEATA POPORULUI ROMÁN
CULEGERI SI STUDII
XXII.
COLINDE DIN ARDEAL
DATINI DE CRĂCIUN SI CREDINȚE POPORANE
CULEGERE CU ANOTATIUNI ȘI GLOSAR
DE
ALEXIU VICIU
PROFESOR ÎN BLAJ
R. P. R.
фа! Pepntar ^1 Gapitalal
Bik :
SEDINTA DELA 27 MAIU 1913
ü
*
BUCURESTI
LIBRĂRIILE SOCEC & Comp. si C. SFETEA
LEIPZIG VIENA
OTTO HXRRASSOWITZ GEROLD & Comp.
1914 35.465
WWW.dacoromanica.ro
ACADEMIA ROMÂNĂ
SECTIUNEA LITERARÁ
SEDINTA DELA 26 MAIU 1912.
Presedinfa d-lui 7. Caragiani.
D-l А. Bârseanu ceteşte următorul raport despre manuscriptul :
Colinde din Ardeal, datini de Crăciun şi credințe poporane, cu-
legere cu anotafiuni și glosar, de Alexiu Viciu, profesor în Blaj:
D-l Al. Viciu, cunoscut prin glosarul său de cuvinte dialectale din
graiul viu al poporului român din Ardeal, tiparit în Analele Acad.
Rom., XXIX, Lit., prezentă o mare colectiune de colinde, făcute cu
ajutorul elevilor săi din Blaj. Colecţia cuprinde 191 colinde reli-
gioase, 121 sociale si 39 urari de ale colindătorilor, serioase sau
glumefe. Ea este precedată, afară de precuvântare, de o introducere
de 91 pag., în care se vorbește despre fiinţa si originea colindelor,
felul lor, despre refren şi invocatiune, despre însemnătatea colindelor
ca cuprins și formă, mai departe se arată câtevă obiceiuri de Craciun
din Ardeal, câtevă credințe poporale, relative la Craciun şi la Ajun,
și se vorbește despre colindat la celelalte popoare din Ardeal, afara
de Români. lar la sfârşitul ei se află un glosar al cuvintelor arhaice
și al provincialismelor cuprinse in colectiune si se dă literatura co-
lindelor poporului nostru, cunoscutá de autor.
Ce priveşte însăș colectiunea, cele 191 colinde religioase tratează
diferite materii relative la Naşterea și Botezul Domnului, la patima
și moartea lui Isus, la învierea si înălțarea lui, ne arată pe Dumnezeu
călătorind pe pământ întovărășit de Sán-Petru, descriu raiul si iadul,
și vorbesc despre greșeala lui Adam și despre judecata cea de apoi,
despre Sfinţii: Sân-Petru, Sân-Nicoară, Sf. loan și despre alte lu-
cruri și persoane sfinte.
WWW.dacoromanica.ro
1v
Unele din aceste colinde sunt create de popor, altele însă — si
anume о mare parte — sunt de origine literară. Asà sunt d. e. co-
lindele: 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 12, 13, 19, 26, 36, 37, 38, 39, 47,
50, 51, 86, 88, 89, 99, 109, 114, 118, 122, 123, 126, 130, 131,
135, 143, 144, 146, 147, 148, 149, 185 si 191.
Din aceste colinde de origine literará, unele sunt mai vechi, fácute
de dieci, cari la început înșiși umblau la colindat, cum se vede din
col. 4 («Cântarea pácurarilor»):
Noi acum, ortacilor, Cu păstorii dimpreună
Voi diecii, bunilor, Să ne facem voia bună,
Liudafi Că ni sa născut Hristos,
Si cántati Lumii spre folos;
Si vă Бисигајі!
altele (ca 9: «Iosif cu Maria»; 51: «Veselie»; 122: «Prinderea lui
Isus»; şi 191: «Patima lui Iosif») se par de dată cu totul recentă,
Ultima din acestea («Patima lui Iosif») se pare cá a fost alcatuită
de vreun școlar, care știă câte cevă din Istoria biblică, cum arată
versurile :
Asupra Egiptului, Rea veste l-a întâlnit,
Pe calea Eufratului.... Că fiul său a pierit,
— PE Care i-a fost mai iubit....
Jacob cel din veac numit
si încheierea :
Sfârşitul zilelor vin (2),
De losif am dor şi chin,
Rămân cu Beniamin,
Slavă Domnului. Amin.
Doua din colindele, despre cari e vorba, sunt reproduse din alte
colectiuni. Anume : col. 26 («Sculati, sculati, boieri mari») e «Florile
dalbe» din colecfiunea «Poezii poporale ale Rom.» de V. Alecsandri,
iar col. 99 («Pogorît-a Domnul sfânt») e «Avutul j săracul» din
colectiunea d-lui At. M. Marienescu, -
Colindele sociale, cuprinse in despártámántul B., in număr de 121,
sunt balade de voinicie, legende solare, mituri, traditiuni, romanțe
si urári impreunate cu laude la adresa acelora cárora li se colindá,
sau, cum le numește d-l Viciu: «madrigale» ( ?).
Aceste colinde sunt in genere de orizine poporalá si, deși în mare
parte cuprind teme cunoscute din alte colectiuni, totus sunt de
interes, infátigsándu-ne forme proprii Ardelenilor. Pe lângă adevă-
WWW.dacoromanica.ro
у
таїеїе colinde, în această parte s'a strecurat si о urare cu plugul
(No. 111 «Colinda plugarilor»), auzită la Ghimeş şi adusă probabil
din România, un bocet (No. 112 «Zăbava Zorilor»), 2 doine (No. 114
«Doi puisori de cuc», şi 118 «Мис cu frunză rară»), o strigătura cu
inceput de colindá (No. 120 «In robotá») si, la No. 121, cántecul
glumef al «Turcii» (Brezaiei).
In cátevà din cele 39 urări, mulțumiri si închinări cu paharul
ale colindátorilor, aflám diferite forme ale «Plugusorului» : astfel in
urarea 4 («Mulfámità feciorilor»), 27 si 36 («Urarea colacului»),
39 («Descântatul colacului la Turcă»).
Ce se atinge de chipul în care s'a făcut colecfiunea, observam
cá, fiind colectantii elevi dela gimnaziu, de multe ori mau fost în
stare a redă întreagă colinda, încât unele din colindele adunate au
ramas numai fragmente (ca d. e. piesele: 35, 150, 17 B., 23 B.,
44 B., 59 B, 71 B); altii тап infeles destul de bine cuvintele si
le-au redat in formă greșită, cauzând astfel numeroase neclarități şi
confuziuni (d. e. «flăcâi», în loc de «făclii», col. LI şi CLIII; «Că-s
mai sub* vizei» —juncii tinerei, — probabil in loc de «Că-s mai
subţirei», col. XCVIII ; ferică-mi Za noi», în loc de «fericá-mi (ferice)
` de noi», col. C; «Sade gazda, cest domn bun» poate fi, foarte ușor,
«cest d'om bun», col. CVIII, ca și în multe alte locuri; «Spica-mi
răteză, De pământ pică» — col. CXX — trebue să fie: «Chica-mi
răteză, Pe pământ pică»; «De-aninosul florilor» din col. CXLVII:
amirosul; sfârşitul col. CLXXIII — «Sân-Nicoară» — este lipsit de
înțeles, confundându-se corăbiile, pe cari le trece acest Sfânt peste
mare, cu fântânile ce le sapă; col. CLXXXII: «Da de beut ce i-a
dat? Datu-i-a mielul sugărel» ; col. Il B.: «Sub suliță brad înalt,
Sub stan viţă; Brad înalt» şi «Sub stan viță; Stan de piatră»;
col. V В,: «Şi £e-on veseleste, Voinicaş de arme», în loc de: «Si
te'nveseleste» ; col. XIII B.: «Cea oaie mioará — Cu lánita creatá
Dánd argint în ghia(á»(?); col. XIX B.: «Păşi prin casă, scrisă
masă — Pán' la curtea cu Aarcu» ; col, XXI B.: «cerbu-i fă/pior» si
col XXII B.: «cerbu-i sírüfior» trebue să fi fost: «cerbu-i tretior»
= de trei ani; versurile: «Virgus aducând — Virg de dușnic» din
col. XLIV B. trebue să fi fost în original: «Vigu-şi aducând, —
Vig (teanc) de durşinic»; cuvântul «логй» din col. XLVIII B.:
— «Bate vântul dihorit» — va fi fost, poate, «viforit» ; versurile:
«Batu-mi-se doi boi suri, -— Si-si fac nund din mănună — Prin cu-
nuna soarelui, -- Cam prin crucea bradului», din col. LIX B., sunt cu
WWW.dacoromanica.ro
VI
totul neclare ; cuvintele: «Nice miere-mi ocheséle», din col. LXVII B.
trebue să fi fost «Nici mioare ocheşăle», iar cuvântul «cocianului»
din versurile: «In vârful cocianului — Cleanga măghiranului» poate
să fi fost: «ciacáului» (chiverei ostășeşti); cuvintele «cunună» și
«incet» din versurile tolindei LXIX B.: «La fântână, la cunună,
—Unde cură apă bună ;—La fântână la Jincet, —Unde cură apá/ncet»,
încă trebue că au fost rău reproduse; ele nu pot aveă în nici un
caz înțelesul atribuit de d-l Viciu: «comună, sat» şi cuvântul compus
«lin-cet» ; versurile : «Plecati-vá vârfurile, —Sá v'ajung cu timpurile»
din col. LXXI B, încă mau nici un înțeles; în col. LXXVI B. vorba
«grámáticu» a fost prefăcută în «grămăditu», iar în loc de «Sare'n
vânt, ѕаге’п pământ», se zice: «Sai în vânt, sai în pământ» *); alții
iarăș s'au simțit datori a moderniză unele expresiuni sau chiar а
fabrică versuri întregi, ca astfel piesele lor să pară си atât mai in-
teresante.
Exemple: Col. VI se începe cu cuvintele: «In oraşul Vefleemu,
pe când se ştie că poporul pronunţă: Vifleem, Vifleim sau Viflaim ;
în col. ХПІ întâlnim versurile :
Si pán'la Egipt s'au dus
Cu dulcele prunc Isus...
Apoi iară s'au întors
In Nazaretul frumos. |
In col. XVI aflăm expresia nepopulară : «Tri zânioare mi-l apleacă > ;
în col. XLVII («Viflaimul»)—o povestire rimată, fără nici о poezie,—
aflam expresia, deasemenea nefolosită de popor: «ntre chinuri a
murit». — Col. LXIX se începe cu versurile: «Se preumblă Maica
sfântă» ; tot în această col. aflăm versul nu tocmai clar: «Nici de
vara, ce-i răcoare». In col. CXXII («Prinderea lui Isus») întâlnim
versurile :
Când Hristos gată cu cina, Când luda l-a sărutat,
Merse sub pom în grădină, . Sar Evreii,—l-au legat;
luda după el sa dus L-au purtat рат? la Pilat
Si Evreii prin ascuns. Şi la casa cea de sfat.
Col. CXXX («La grădina raiului») pare întreagă artificiali :
*) Nu trebue uitat însă, că si aceia, dela cari s'au auzit colindele, înca au
fost, partea cea mai mare, copii, așă cá nici ei nu erau în stare, în multe
cazuri, a rosti cuvintele în forma lor adevărată.
WWW.dacoromanica.ro
VIT
La grádina raiului,
La pomii iedemului
Ce veste 50 menunat ?
Și încheierea :
Stelele mai maruntele
Şi-acele plângeau de jele,
Stelele pe jumátate
Se făcură 'ntunecate».
In col. CLI («Judecata Iui Adam»), pe lángá expresia: «Pe Adam
îl judecheazd», care cu greu poate fi poporalá, aflăm versurile lip-
site de înțeles:
Nu te'nduri tu, raiu, de mine,
Cum ma indur eu de tine:
Ca un nuc într'o lumină,
Ca un brad într'o tulpină!
versuri cari sunt o aducere aminte întunecată din «Hora Unirii»
de V. Alecsandri :
Ca doi ochi într'o lumină,
Ca doi brazi intro tulpina.
In col. CLXXXV se folosește expresia arhaică «Maria-Vergura»,
reînviată în biserica română gr. cat., care cu greu cred ca se aude
în popor. In col. CLXXXVII («Făclia dalbă») întâlnim versurile:
D'așă joacă de frumos (faclia)
Si se'nfoarnă de voios
lutr'un fesnic luminos!
In col. III B. («Colinda cătanei») aflăm expresia: «Prințul îm-
párat»; în col. XIV («Văsâlie») se zice: «Si porni întru vânat» ; în
col, XVI («In grădina soarelui»):
Cu frâne cu ciocoţei,
Cu toate podoabe noi.
Col. XXVII ( Lupta voinicului cu leul») se începe cu cuvintele:
La floarea aca(ului,
La umbra gutâiului,
pe când varianta acestei colinde (XXVIII) are începutul cu mult
mai firesc:
Pe sub vita vinului,
La umbra gutâiului.
WWW.dacoromanica.ro
уш
Nepopulará mi se pare si expresia «ca-un bun vecin», din
col. XXXI В. («Junelul») :
Ci-am venit, ca-un bun vecin,
Sá mă lupt, leut, cu tine (v. 41 si 45),
ca si «drăguliță» din col. LIII B. («Mărie prin grădină»):
«Nu mă rupe, drăguliță» (zice ruja către fată,—v. 7), si mai de-
parte (v. 12 si 13):
De nu ti-oiu fi drăguliță,
Mi-i aruncà pe ulitá .
Tot în aceasta colindă din urmă (LIII B.) aflăm versul:
Fete mari cu salbe tari.
Expresia :
Dacá-aceste le gătaşi,
Cofa'n mâna d'apucasi,
din col. LXVIII B. încă nu poate fi poporală.
Inchinătura XXI din despărțământul «Urări» pare întreagă măie-
strită :
Faceţi bine si iertați, | Cu puținică înfelepciune,
Vorba să nu ni-o'mputafi, Sa ne facem haine bune.
Ca s'avem si noi folos Că haine-avem cam ponosite,
De Nașterea lui Hristos! Nici la domni nu-s prea iubite.
Noi umblăm să câştigăm ріне Sacu monolac, etc.....
De altfel la fiecare piesă se arată numele colectantului și comuna `
de unde este el, afară de piesa 40, unde lipsește indicarea comunei
în care a fost auzită această colindă.
Ce priveşte transcrierea textelor, d-l Viciu şi-a dat silinfa să re-
producă cuvintele așă cum е. rostesc în popor. De multe ori însă
51 dânsul va fi stat la îndoeală, cum să reproducă în scris cutare sau
cutare vorbă sau expresiune, care se puteă înţelege în mai multe
feluri. Astfel am amintit că în mai multe locuri cuvintele «cest domn
bun» puteă să fie foarte uşor «cest d'om bun»; tot astfel d. e. în
col. LIV («Zor de zor», sau, mai bine zis: «Zori de zori») cuvintele :
Da-Le'-dánsu-incá.i cu ei,
Da-Le? dânsu-i imbrácat....
în care d-l Viciu crede cá Le—Ler, se pot rosti si scrie foarte bine
si, poate, cu mai mult cuvànt:
D'ale dânswncă-i cu ei,
D'ale dânsu-i îmbrăcat...
WWW.dacoromanica.ro
IX
Cát peniru transcrierea versurilor, observ ca їп multe locuri emi-
stihele, cari rimeazá între sine, sunt transcrise în acelaş vers, pe
când in col. CLXXVIII («Ce soare rasare mai de dimineață ?») ver-
surile ar fi trebuit daspártite in emistihe de cáte 6 silabe.
Cu privire la gruparea pieselor (colindelor) trebue sa observ ca
adunându-se foarte multe variante ale aceleias colinde, acestea nu
Sau grupat totdeauna la un loc, ci multe din ele sunt împrăștiate.
Astfel d. e. col XCVII («Dumnezeu cu oile») seamaná foarte mult
cu col LXX («О chilie de tămâie») si prin urmare trebuiau grupate
la un loc; tot astfel trebuiau grupate la un loc piesele: CLIV («Joaca
Petru»), CLV («Petru în raiu»), CLVI («Petru in raiu») — variantá,
CLX («Sub poalele ceriului») și CLXII («Taica Petrului»), fiind
toate de acelaş cuprins; de altă parte, piesa CLXI («La mijlocul
ceriului») trebuiă aşezată lângă colindele CLVII, CLVIII, CLIX,
tratând toate aceeag materie. Dintre cele sociale: col. XLII (Joan
bun bărbat ) e aproape identică cu XXV («Colinda lui lon»);
col. XLVI («Pe sub meri si pe sub регі») e aproape асеғаѕ cu XLV
(«Meri şi peri»); col. LXXIII («Sora Solomie») seamana cu XXXIV
(«Sus la 7¿riglatx) şi cu XXXVI («Sor! si frate»); col LXXXV
(«Umblam colindánd») seamănă cu LXXVIII («Gazda nu-i acasă»);
piesele СУП («Sus la munte»), CIX («Trei pácurárasi») si CX («Trei
păcurarei») sunt variantele aceleias colinde si prin urinare nu tre-
buiau întrerupte prin col. СУП («Albu-i dealul ), col CXV B. si
CXVI B. («Bradul şi teiul») trebuiau grupate lângă CXC A., fiind,
cu deosebire aceste din urma, aproape identice.
De asemenea piesele XXVIII («Scoli, tu fiică») si XCVI («Pe sub
deal de pomişori») s'au introdus din greşeala între colindele reli-
gioase, pe când piesele ХУШ B. («in deal de Rusalim») si XIX В.
(«O fiară mândră»), introduse între cele sociale, sunt de cuprins
religios.
Ја «Introducere — cum am amintit la început 4-1 Уш dă un
studiu întreg asupra colindelor; multe însa din afirmările sale, ca
d. е. cele relative la numele şi originea colindelor, la refrenuri și
invocatiuni, la reminiscentele antice, cuprinse în colinde, pot să fie
controversate.
In «Glosar» nu s'au introdus toate cuvintele şi expresiunile ne-
cunoscute sau rar întrebuințate în celelalte ţinuturi locuite de Ro-
mâni (ca d. e. câtilin, col. 57; ferie, ibidem; iconar, col. 61; po
voras, col. 100; galileu, col. *126 (reminiscenfa bisericească); boj
WWW.dacoromanica.ro
x
col. 153; arghisit, dto; păstură, col. 168; brud, brudar, col. 174;
тй, col. 10 B. («Cujma sává toată tiri»); ciocofei, col. 16 B.;
cipcea, col. 26 B. (v. 6: «Sári ici, sári cipcea») ; bulzu márii, dto (v. 25 :
«Bulzu mării ne-o 'mbulzit) ; sulbuc, ibidem (v. 29: «Pe un sulbuc
mare de peste»); dihorit, col. 48 B.; mănună, col 59 B.; iișori»
col. 63 B.; sforcuf, col. 79 B.; domnutul peştelui, col. 82 B.;
Voimă vameşă, col. 83 B.; арӣ (urări ХШ); de altă parte, cátevà
cuvinte nu par explicate corect, sau sunt gresit explicate (ca d. e.
adálior, presupus in legătură cu germ. edel; sfrăfior, explicat cu:
mai mare, conducátor, sau — mai probabil — «care streche», care
stré», — pe cánd cuvántul acesta nu poate fi altcevà, decät o formá
coruptă dela źretior=de trei ani; zârnă, explicat cu «ziná», pe
când in adevăr e o plantă).
Pe temeiul celor arátate mai sus, párerea subscrisului este ca
colectiunea d-lui Viciu nu se poate publicà in forma ín care se aflà '
acum, ci trebue înapoiată autorului, ca s'o modifice în următorul
mod:
1) Sá deláture toate piesele a cáror origine literará e evidentá,
sau cari au fost reproduse din alte colectiuni.
2) Sá grupeze din nou diferitele piese, concentrând la un loc va-
riantele relative la aceeas temá si deláturánd cu totul pe cele fára
nici o importantá.
3) Să restitue în forma originală cuvintele rostite greşit sau stálcite
prin neinfelegerea colectantilor.
4) Sá omitá cu totul din «Introducere» studiul asupra colindelor,
márginindu-se numai la descrierea obiceiurilor de Cráciun si a fe-
lului cum se colindă la Românii din Ardeal.
5) Să introducă în glosar toate cuvintele necunoscute sau rar în-
trebuinţate, chiar si atunci când mar puteă da explicarea lor.
6) Să delăture din glosar explicările nesigure sau echivoce, cari
pot face ca valoarea întregului glosar să fie bănuită.
Făcându-se aceste îndreptări, colecţia d-lui Viciu s'ar puteà prim
în publicaţia: Din vieafa poporului român.
București, 25 Maiu v. 1912.
WWW.dacoromanica.ro
Xi
SEDINTA DELA 27 MAIU 1913.
Presedinta d-lui 7. Caragiani.
Se ceteste următorul raport al d-lui A. Bârseanu asupra culegerii
de Colinde, trimisă spre publicare de d-l Al. Viciu şi înapoiată după
revizuirea făcută, în urma arătărilor d-lui Bârseanu. După aceste
ndreptări, d-l Bârseanu propune publicarea culegerii, căreia să i se
facă îndreptările arătate :
«D-l Alexiu Viciu, profesor pensionar în Blaj, prezentă din
nou, revăzută conform propunerilor subscrisului din raportul din
25 Maiu v. 1912, colectiunea sa de Colinde, făcută cu ajutorul
foștilor săi elevi.
«Dânsul a ţinut seamă în deobste de observările cuprinse în acest
raport, omifánd din «Introducere» studiul său despre Colinde si
marginindu-se numai la descrierea obiceiurilor de Crăciun ale Ro-
mânilor ardeleni, delăturând colindele de origine literară prea pro-
nunfatá si cele două-trei reproduse din alte colectiuni, grupánd la
olaltá variantele aceloragi teme, restituind in forma originalá— unde
s'a putut — cuvintele rostite gresit sau stálcite prin neintelegerea
colectanfilor, şi în fine completând glosarul dela sfârşitul colectiunii
cu un număr însemnat de cuvinte neintroduse în prima redactiune
şi delăturând dintr'insul mai multe explicări nesigure sau prea în-
dráznete.
«In modul acesta extensiunea lucrării s'a redus ín cátvà, rămâ-
папа in despárfámántul A (Colinde religioase) 155 piese, în loc de
191, câte fusese mai înainte, iară în despărțământul B (Colinde so-
ciale) 112, în loc de 121. In partea a treia (Urări) a rămas acelaş
număr de 39 piese.
«Cu toate aceste ameliorări, totug au mai scăpat din vedere
unele îndreptări, pe cari le cred neapărat de lipsă, ca d. e. delatu-
rarea colindei religioase XXI («Vestea minunată»), de origine evi-
dent literară si de altfel prea cunoscută, ca să mai cuprindă loc si
în această culegere; gruparea la un loc a pieselor CII, CIV şi CV
din despártámántul B, cari sunt variantele aceleiaș piese, despărțite
una de alta prin colinda СШ («Pe sub deal de pomișori»), care,
deşi cu subiect tot din vieafa păstorilor, se depărtează mai mult de
celelalte, — $1 introducerea în glosar а tuturor cuvintelor arhaice si
provincialismelor, cum sunt d. e. cuvintele: povoras, băluf (LXXII),
WWW.dacoromanica.ro
XII
botezământ (XC), arghisit (CX), fericu (LXXXV B.), etc., cari lipsesc
Si acuma.
«Aceste îndreptări însă se pot face cu ușurință la ultima revidare
a manuscrisului sau chiar si in cursul tipáririi.
«Făcându-se şi aceste îndreptări, sunt de părere ca lucrarea d-lui
Al. Viciu să se publice în colecția: Din vieafu poporului român.»
— Propunerea d-lui Bârseanu se aprobă.
WWW.dacoromanica.ro
PRECUVANTARE
Literatura poporaná am îndrăgit-o la vatra părintească. Acolo am
învăţat, ca prunc, colinde, poveşti și gâcituri. Ca băiat de şcoală
mai de multe ori am copiat pentru fraţii miei: «Colăcăritul» (1) fra-
telui Benedict, apoi doine si hore, cari au ajuns în bune тап! la
profesorii mei de liceu în Blaj. In cursul carierei mele de profesor
la numitul liceu am intrat conștiu în arhiva cea bogată a neamului
nostru si am ieșit cu un tezaur de creafiuni ale Muzei poporane.
Am convins pe elevii mei despre însemnătatea productelor geniului
poporan si despre datorinfa ce o avem ca să le adunám, să le stu-
diem si așă să le transmitem posterităţii. Şi elevii m'au priceput.
Onoare lor! Ca albine sârguincioase s'au slobozit în câmpul în-
florit al literaturii populare. Dela Tulgheș până 12 Brad si din Ma-
ramurăş până la Olt, de pretutindeni au adunat şi însemnat con-
ştiincioşi tot felul de literatură poporaná : basme, tradiţiuni, istorisiri,
legende, anecdote, gâcituri, frănturi de limbă; doine, hore, colinde,
datini si credințe, însemnări despre portul şi tot ce priveşte vieafa
poporului român. Unele din acestea le-am publicat în foi. Dar ocu-
pându-mă de colinde am constatat că aceste ramășițe sfinte se pierd
pe încetul. Şi până acum am pierdut multe dintr'insele. Colindele
încep a se uită. Cultura modernă si împrejurările sociale schimbate
le amenință cu părăsire. Cel ce s'a ocupat cu colindele va fi experiat
că trebue să cetească multe variante ale aceleiaș colinde, ca să poată
află una mai completă şi mai aproape de textul original. De fapt:
unele colinde sunt un amestec din 3—4 felurite, sau si în cazul cel
mai bun, din 2—3 de acelaş fel. Temele nu sunt multe, dar mult
variate sunt colindele de асееаѕ temă.
Mulțimea variantelor necomplete ingreuiazá selecfiunea, mai ales
când colindátorul neinfelegánd cuvintele vechi le poceste si reci-
(1) A apărut acum si a III-a ediţie a Tribunei, la Krafft in Sibiiu.
Viciu, Colinde din Ardeal. 1
WWW.dacoromanica.ro
2
teazá vorbe fără rost, ca d. e. anglicei (1)==anglică, scorobéle-corá-
bioare; dalior—aurel(?) dujănel, dusalnic, 1. d. dusinic, arh. urşi-
nic, gaiu (cocoș—,) l. d. gaiu, karc, harcas=arc, lebenjoará le-
bedá, Zëtrior 1. d. stretior, páfrior, 1. d. páltior s. a. m.
Acest proces nefavorabil mi-a fost un îndemn să mă осир întâiu
de colinde si să public acele ce pán'acum sunt inedite, ca așă să
le păstrăm posterității.
Alt motiv pentru publicarea colindelor mi-a fost faptul că în
unele părți ale terii administratiunea le opfeste în parte (turca), sau
de tot, ori le mărginește în timp. Astfel se restrânge uzul lor si
se alterează obiceiul cu privire la timp. Azi în puţine locuri, ori
nicăieri, nu se mai colindă la Anul-Nou, cu atât mai puţin la Bo-
botează, ori la Paști. Colindatul cu turca a devenit obiceiu rar,
vasilca, plugusorul cu buhaiul e si mai rar; sorcova si pitáráii
(bizărăii) sunt locale, iar vifleimul, ca reprezentaţie, sta dat uitării
şi au rămas numai colindele cu vifleimul, de care abiâ ne știu spune
bătrânii cum eră.
Obiceiul de a aruncă copiilor poame pe horn (2), de acum nu se
mai poate practică, va ieși din uz, deodată cu cuptoarele vechi tš-
rănești, cu hoarne (coșuri) largi, cari răspund în tindă sub «ursoaie».
In locul acestor fel de cuptoare se introduc sobe de fier, ș. a. și
hoarne cilindre, înalte peste coperiș. Cultura modernă, împrejurările
sociale schimbate, contactul mai intim cu alte popoare, cauzează
părăsirea vechilor obiceiuri. Azi nu se mai varsă nuci, alune, mere,
prune pe horn, ca să se bucure copiii la Crăciun si la Anul-Nou,
ci se introduce, mai ales la orașe, obiceiul german «Pomul de Cră-
ciun», tot rest din cultul soarelui, dar care nu-i obiceiu românesc.
Cu toate acestea cucerește teren.
Asà asistăm la îngroparea obiceiurilor noastre străbune.
In fata acestor fapte mi-am simțit datorinta de a salvă ce se
poate.
Văzând că Onorata Academie Română dela începuta încurajat
şi ajutat publicarea literaturii poporane si a tot ce privește vieafa
poporului român, am îndrăznit și eu cu rugarea ca să-mi tipărească
în editura sa acest mănunchiu de colinde, rămânând ca în viitor
rând pe rând, să public o întreagă literatură populară dimpreună
(1) Nume de floare. Se foloseşte și în această formă.
(2) Ce există și în Sicilia.
WWW.dacoromanica.ro
3
cu descrierea portului románesc de dincoace. Aduc cálduroase mul-
fumiri Пиѕігеі Academii Române, cá m'a sprijinit in propusul meu.
Astfel am putut da poporului román «ale sale dintru ale sale», ca
54-51 vază intr'insele tot sufletul sáu ; iar învățații neamurilor în această
modestă culegere de datini şi credințe să aibă cu un criteriu mai
mult despre originea noastră romană, cum — pe dreptul — doriă
Sasul Schmidt, ca adecá: originea noastră romană să răsară din ro-
manitatea sărbătorilor, datinelor şi credințelor poporane, (în scrierea :
das Jahr und seine Tage in Meinung und Brauch der Rumänen
Stebenbürgens, Hermannstadt 1866).
Cát voiu fi contribuit la ajungerea scopului acestuia, va judecà
critica nepártinitoare.
Blaj, in Faur 1912, ALEXIU Viciv.
WWW.dacoromanica.ro
DATINE SI CREDINTE POPORANE.
А. Crăciunul.
. Introducerea sírbátorii dela Apuseni. Numele sárbátorii. а) Cráciunul filo-
logilor, ó) Crăciunul după colinde si legenda poporală.
In forma de azi, deosebit de alte sárbátori si in ziua de 25 Decemvrie,
a inceput a se sárbà Crácinul la noi, in biserica orientalá, numai
în secolul IV. Pâmatunci in Orient se obişnuiă a se sárbà Waste-
rea Domnului deodată cu Arătarea, (Epifania) la Iordan. Uzul bi-
sericii apusene eră întemeiat în natura lucrului, că dela 25 Martie
(Buna vestire) până la 25 Decemvrie sunt chiar nouă luni ; de aceea
l-au primit şi în Orient. Astfel sărbătoarea Crăciunului vesel la 25
Decemvrie este introdusă în întreagă biserica creştină acum de 16
secoli.
De mult ce serbăm Crăciunul, nu mai ştim însemnarea cuvântului,
cum mulți nu mai înţeleg astăzi numele sărbătorilor vechi ca Să:
văsiere (1), Sângiorz (2), Sânzâene (3), Sânicoară (4) ş. a. d
Sărbătoarea Naşterii Domnului tot Crăciunu o numesc si fraţii
Macedo-Români. Aceștia îi mai zic şi Cărciun, cum obişnuesc Megleno-
Românii; Românii istrieni îi zic Bojichiu.
а) Filologi străini şi de ai noştri au cercat să stabilească originea
etimologică a cuvântului Crăciun. Dar părerile invátafilor sunt
divergente şi chestiunea a rămas încă nerezolvită. Atât de grea este
explicarea ştiinţifică a cuvântului, încât ne aducem aminte de zisa
Stu-lui Augustin: Origines vocum sicut somniorum interpretatio,
asà sunt de nesigure originele cuvintilor, ca explicarea visurilor.
(1) Sf. Vasile (la Anul nou).
(2) Sf. Gheorghe.
(3) Sf. loan.
(4) Sf. Nicolae.
WWW.dacoromanica.ro
6
Cel puţin în cazul concret explicarea este foarte dificilă. Quot capita !
Dar să vedem etimologiile pe rând.
1. Părerea învățatului slavist Miklosich (1) este că numele Crăciun
se derivă din vechiul slav Krăcun. Eruditul filolog nu urmărește
însă mai departe originea cuvântului : de unde şi cum vine vorba aceea
în vechea slavă ? Oare nu Slavii au împrumutat-o dela Români (Cfr.
Jagié, Arch. für slav. Philolog. 11, 610). Nu se poate oare ca Slavii
şi Bulgarii, cari trăiau amestecati cu Românii în Dacia Aurelianá,
să fie primit deodată cu creștinismul roman și numirea sărbătorii ?
Dacă s'ar puteă dovedi această ipoteză, atunci cuvântul românesc
s'ar fischimbat la Bulgari in Kračun, la Ruși în Kerecunii şi Korocuni
(Cfr. si maghiar. Karácson ; slov, Krašun; mic. slav. Kerecunii. Astfel
avem numele sărbătorii comun cu Slavii, cum avem si obiceiul
colindatului şi numele colindă, care în vechea slavă sună: Ko-
leda; in mic. dial. rus. Kolida, Koljado, Kolenda (sârb). La
Neogreci Kolanton (pron. Kolandon) înseamnă : covrigei, covrigi,
colăcei, ce se dau copiilor cari umblă la colindat din poartă 'n
poartă strigând : «Christos s'a născut !» Tot la Neogreci : fa Kólianta
—ajunul Crăciunului, si: fa Kdlanta (pron. Kalanda) = cântec de
felicitare în seara de Anul nou; de aici verbul Kalantizo—lego ta
Kâlanta= colind (2).
2. Bazaţi pe aceste date faptice autorii Glosariului edat de Aca-
demia română, ráposatii Laurian-Maxim au crezut că originea cu-
vântului Crăciun, ca şi a colindei, este de a se căută în limba ro-
mâna. Ei au propus etimologia: Crăciun din Carnafione, (în)-car-
natione din incarnatio, Intruparea Cuvântului. Dar înșiși au recu-
noscut imposibilitatea deductiunii fonetice. De aceea hazardară altă
etimologie, (nu mai fericită) din vorba presupusă: Crescitione=
timpul în care încep a creşte zilele, însemnând paralel si creșterea
cuvântului întrupat. Autorii acestei etimologii înşişi văd cá deduc-
tiunea este cea mai grea de justificat prin regulele foneticei române.
Ei însa totus încearcă prin mijlocirea analoziei, Noi nu o mai re-
producem, fiind de tot neadmisibilă.
3. Marele nostru filolog Hasdeu, in Efimolog. Magn. Romaniae
1, deduce vorba chestionată (Crăciun) din latin. Crastinum ; iar pro-
(1) In opul: Die slav. Elem. im Rum. 26.
(2) După Miklosich, Die christliche Terminologie der slawischen Sprache.
WWW.dacoromanica.ro
7
fesorul Aron Densușianu (in Isfor. limbii si literaturii rom. ed. M,
pag. 111.) sustineà etimologia Crăciun < creationem.
Filologii nostri moderni lapădă aceste etimologii dimpreună cu
a lui Schuhard, care statorise rădăcina : Christi jejunium, (1) ca de tot
neadmisibilá. Ei cred cá cea mai aproape de adevár este etimolo-
gia desvoltată de Pericle Papahagi (2), anume Crăciun < ca/âtionem,
dela calatio = chemarea poporului român prin preut la l-a zi a
lunii, ca să-i vestească sărbătorile ce cad în acea lună, special în
Ianuarie, cam când se serbà la începutul erei creștine si Crătiunul,
“Cu această părere se uneşte și profesorul Sextil Pușcariu (3).
4. Faţă cu aceste etimologizări savante sunt cari susțin că cea
mai adevărată deductiune etimologică a cuvântului Crăciun este
din bulgărescul Kracuni, atât din punctul de vedere semantic cât
și din cel fonetic; iar etimologia numelui bulgăresc, dejă citat,
este din verbul bulgăresc: Kraci si= a face paşi,a merge; deci
vorba Krăčună coráspunde latinescului adventus, venirea, sosirea
(Domnului).
Dar să vedem ce ne spun colindele și legenda poporană ?
5) In colindele dela Crăciun sărbătoarea se personifică. Tradiţia
colindelor ne prezentă Crăciunul ca pe un boier таге, boier bătrân,
domnul bun, care mănâncă cu Dumnezeu si cu sfinții la masă. El e
-Mos-Crüciun.
Bună seara, Moş Crăciun,
Dă-mi sălaş după cuptor.....
.
se roagă Preacurata fecioară; dar Crăciun nu-i prea milos, o refuză
Si o îndrumă la ieslea vitelor. In casă mare loc pentru alti oaspeți,
pentrucă așteaptă colindátorii; iar aceștia sunt fetii lui Crăciun,
oaspeți buni, cu dânșii vine şi Dumnezeu, veseli, buni, colindători,
ospecioii lui Crăciun. Astiel S. Vergură naște pe fiul sfânt în ies-
lele boilor din staulul lui Crăciun, seara în zi de Joi. Așă ne spune
o colindă din Ceanul des, (Câmpie), că Fecioara Мапа:
Tot umblă din casă'n casă,
Si nimeni nu vrea s'o lasă,
(1) Literalblatt, VII, 154.
(2) In Convorb. liter. (XXXVII, 670—2).
(3) Etymol. Worterbuch der rumăn. Sprache, nr. 407.
WWW.dacoromanica.ro
8
4————————————
Până Joi de cătră seară
Intr?o poiatá (1) se aşezară,
Acolo, pe fân uscat,
Și-a născut Mare-Impárat.
Așă spune si tradiția poporaná, cum mi-a împărtășit elevul Laur
Radu din Uifalău (1. Aiud), după spusa Mariei Ciumbrudean, tot
de acolo.
Sărbătoarea Crăciunului este personificată în colinde și nume i s'a
dat după al persoanei legendare. Bucafele puse pe masă sunt în-
sus Crăciunul. Intr?o urare zic colindătorii :
Că nu intrară bine?n casă,
Şi Crăciun erâ pe masă
Cun rurcel fript lângă el.
Pare indispensabil purcelul, ca să facă sărbătorile vesele. Așă eră
si'n «Saturnaliile» Romanilor. Cfr. Epigr. lui Martial : «Iste tibi bona
faciet Saturnalia porcus». (VI.XI.).
Pe cum în timpul domniei lui Saturn curgeă lapte si miere, astfel
Crăciunul este dătătforul tuturor bunátüfilor. Intr'o colindă (din
Ighiu) așă gráeste Domnul cătră Sfântul Ion:
Măi Ioane, Sântioane,
lan iea-ti tu toiagul (2) tău
Si te sue sus, mai sus,
Şi iea тапа stupilor ;
Si te scobori mai in jos,
Si iea roada viilor
Si le adá foate *ncoace,
Să le dám la acest domn bun,
C'asá-i legea (3) la Crăciun.
B. Obiceiuri de Cráciun.
a) Colindele. — Intre datinile de Cráciun locul prim il tine mo-
dul cum învaţă tinerii colindele, textul si melodia lor.
Patruzeci de zile se pregătește cregtinul «cu post si cu rugăciuni,
cu mai multe "nchináciuni», ca să poată primi cu vrednicie pe oas-
pele ceresc. Tinerimea, ea tot veselă; ea si in post îşi află petre-
cerea, dar o petrecere demnă, pioasă: învaţă colinde, cu cari să
(1) = Staul, grajd.
(2) = Bátul.
(3 Obiceiul.
WWW.dacoromanica.ro
9
întâmpine pe Christos pe pământ. In scopul acesta, junii se aduna
seara Ја o «gazdă». Acolo un fecior mai stet, poate si un barbat,
care știe mai bine colindele, recitează din memorie textul, «vorbele»
colindelor, cum le-a învăţat si el dela altul și acesta iarăș dela
altul, şi cum s'a păstrat această moştenire, rămasă din mosi şi
strămoși. Unul cântă înainte şi ceilalți după el, până le învaţă.
Această școală de repetiţie se tine în fiecare an. Cu cât drag umbla
feciorii la această școală! Ei ştiu cá fac aceea ce au facut și pa-
гіп{іі lor: о datorinţă de pietate. Au și ei ambiția lor, Le-ar fi «ru-
şine de lume» să uite colindele, cari le-au auzit în copilarie răsu-
папа sub ferestile caselor si la uşi. Ar fi o dovadă de slăbiciune și
decadentá pentru juni, ca ei să nu colinde la Crăciun, cum au co-
lindat înaintaşii lor, «Aşă ne-am pomenit si аѕа-і legea din batrâni»,
isi zic ei. Cuin ar fi Crăciun fără colinde? Ar fi păcat. Cel ce le-ar
părăsi, ar fi un ludă, sau orice alta, numai nu Rumân, creștin ade-
vărat. Așă-i convingerea poporului român, care se leagă mortis de
cultul extern, de ceremonii. Acestea, înainte de toate, și făcute după
un tipic tradiţional, «cum ne-am pomenit !»
De multeori merge greu învățătura, pentrucă textul este asà de
vechiu, cât în unele locuri nu-l mai înțeleg. Atunci zic vorbe ne-
înţelese, ca odinioară Salii lui Marte, când cântau al lor «car-
“men saliare». Cuvintele neînţelese uşor se pocesc întru atâta, cât
numai cu greu sau de loc nu se pot recunoaște. De schimbat totuş
nu schimbă nimic în text. Chiar prin vechimea lor colindele au un
aer de sfințenie misterioasă. De aceea orice schimbare îu colinde ar
fi identică cu o profanare. Doamne apără!
Aşă învaţă junii a colindă. Colindatul junilor urmează așă:
Pân la miezul nopţii feciorii însoţiţi de lăutari, ori de fluerași,
petrec la «gazda» lor. După miezul nopţii pornesc la colindat sub
conducerea unui văfav, care cere permisiunea gazdelor ca să colinde
«feciorii satului». Toţi le dau voie să colinde la fereastă, ba unde-s
fete la casă, îi primesc și în casă, unde cântă colinda, apoi învârt
puţin fata la joc. Mulţumesc, urează, și se duc mai departe pe rând.
Inceputul îl fac dela popa, cu a cărui binecuvântare pleacă la birául
satului (primarul) si la alti oameni mai de cinste. In comunele mari
feciorii se împart în mai multe cete. Primarul desemnează părţile
satului pentru fiecare ceată, ca să nu se întâmple dezordine. Cetele
de colindători se împart apoi în câte două grupe. Astfel cântă al-
ternând, schimbându-se си rândul, asà că grupul I iu începe şi cântă
WWW.dacoromanica.ro
10
o páreche de versuri, ori numai un vers si refrenul (invocafial, iar
grupul al 2-lea continuă repetind mai întâiu versul din urmă si mai
adăugând unul, Аза urmează până la capăt. Strofa ultimă, sau ul-
timele 2 versuri le cântă la olaltă ambe grupele.
Colindele feciorilor sunt religioase în partea cea mai mare. Dar
ştiu feciorii şi colinde de cele lumesti (balade s. a.) ori sociale (ode,
madrigale s.a.) si le cântă potrivit după împrejurările gazdei la
care colindă şi după starea lui socială. Au colindă anumită pentru
popa, pentru primarul, vătavul, s. а, m. а, De asemenea au colinde
potrivite pentru gazda unde este fecior «јипіѕап», «junel», pentru
gazda «cu fată de măritat», cu «fecior de însurat, ori cu copil de
botezat». Tot după aceste împrejurări sociale şi familiare potriveşte
«vornicul» si «mulțămita» sau urarea.
Copiii învață colindele seara pe lângă vatră din spusa părinților,
cum învaţă ruzăciunile în poala mamei. Colindela copiilor sunt reli-
gioase. Uneori părinții sau bătrânii fac haz spunându-le parodia :
Colindiţă cu coditá,
Leaga baba de portiţă,
Si-o bate cu maiu,
Sa-i crepe rânza,
Sa manânce copii brânza.
Ori drept urare:
Dă-mi covrigu, că mi-i frigu,
Dă-mi colacu, că mi-i dragu!
Copiii de şcoală, cei mai deştepţi şi си darul cântarii, invatau
mai nainte vreme dela dascălul bătran, ori dela diacul troparul zilei :
«Naşterea ta Christoase»... Aceștia colindau în seara de Ajun cu
icoana Nasterii, umblând doi cu doi. Pe alocurea se obisnueste si
acum.
b) Lăturenii. — Este obiceiul feciorilor de a merge Jëiureut,
oaspeți, la joc în satele învecinate. Cu junii de acolo încheie un fel
de „hospitium“, legătură de ospitalitate, pe timpul cât fin sărbătorile
Crăciunului vesel. lată procedura junilor din comuna Gledin, cott.
Bistr,-Năsăud (1):
In prima săptămână din postul Crăciunului feciorii se împart în
două grupe, numite veri (bere) (2. Fiecare grupă îşi caută un
(1) După împartăşirile elevului meu Alex. Harsan, la anul 1909.
(2) Spun bătrânii că până [а 1818 Românii din părțilg locului in apropierea
sarbătorilor Crăciunului mai la toate casele fierbeau bere din bucate şi la pe-
trecerile obișnuite numai de aceea beau. Acum s'a părăsit acea industrie po-
porană.
WWW.dacoromanica.ro
11
bărbat jucăuș mare. La casa acestuia se adaná aproape în fiecare
seară și învață a colindă. Semn de adunare se dă cu Lucinul (corn
de bou). In acele întruniri se sfátuesc si hotărăsc, în care sat să
meargă spre a se focmi lătureni. In scopul acesta aleg o deputa-
ţiune de 5—6 inși, feciori cari merg іп satul care s'a hotărît.
Acolo trag la gazda feciorilor din acea comună. Acesta-i prime-
ste și-i omeneste cu de ale mâncării; beutură își cumpără feciorii
pe banii lor. După ce se ospătează, fac focmea/a, ca în sárbatorile
Crăciunului să meargá „lătureni“ unii la alții. De cumvă pe feciorii
din acel sat i-au tocmit alţii, isi caută norocul în altă parte, intr'una
din cele 12 comune învecinate, căci în celelalte nu au obiceiul acesta,
Dacă s'a făcut tocmeala de lăturenie, feciorii din satul acela invita
şi fetele şi joaca la olaltá în casa gazdei, páná'n zori de zi, când
oaspeţii se departă. După câtevă zile /üfurenii tocmiţi întorc vizita :
merg la ceia cu cari s'au tocmit lătureui și acolo asmenea ospa-
tează si joaca o noapte întreagă.
In seara de Ajunul Crăciunului feciorii se adună la gazdă și-și
aleg fisturile (тарћ. = oficialii) adecă : 2 vătafi, 2 colceri si 2 cáprari
(caporali). Vătafii, aupá gazdă, sunt conducătorii feciorilor ; colcerii
veghiază peste beutura de lipsă în timpul ospátului ; căprarii poartă
grijă de colaci. `
După ce și-au ales „tisturile“, amândouă ,berile^ (insotirile feciorilor)
merg mai întâiu la primarul satului. Aceasta, cu comitetul comunal,
le împarte casele la cari au să umble la colindat grupele de colin-
dători. Nu este iertat a-și colindă casele unul altuia. Colindatul
îl încep amándoua însoțirile dela casa primarului, de acolo merg la
preutul. Apoi se despart „berile“ $: merg pe la casele desemnate
de primărie. Dela fiecare casă capătă câte un colac mare, care nu-i
iertat a1 luă în posesiune, pâna nu-l a/duesc (ureaza ,multumita
colacului“ v. la urări). Dacă nu gată cu colindatul până în zori de
zi, continuă în ziua de Crăciun după înserat. După ce au terminat,
merg la gazda, unde-i asteapta fetele si lăutarii, si joacă cu toţii
până târziu.
A douazi de Craciun toţi feciorii din „bere“, imbracati sárbato-
reste, se adună încă înainte de amiazăzi la casa gazdei. Acesta impre-
ună cu ,listurile^ purtând pe umeri în „baltage“ câte un colac таге,
între chiuituri vesele şi între cântările lăutarilor pleacă la satul
prietenilor cu cari fácurá tocmeala in post. Cànd sunt aproape de
acea comună, dau semnalul cu bucinul. Prietenii li ies întru întâm-
WWW.dacoromanica.ro
12
pinare cu muzicanți si cu beuturá. Unde se 'ntálnesc, se oaspătă
mai întâiu bine, apoi pleacă mai departe. Ajunși în sat, merg la
gazda. Aici mai întâiu gazda feciorilor sosiți, apoi tisturile îşi predau
colacii cari i-au adus in băltage punând in ei câte 10—15 taleri
de argint pentru colegii lor. La predarea colacilor tisturile fac
cunoștința unii cu alții. Se prezentă unul altuia cu cuvintele: unde
se află soțul mieu vàtavul (Y)—colcerul,- căprarul, să se facă cu voie
bună la puțină cinste; cinstea-i mică, puțintică, (i-a mări Dum-
nezeu norocul. Prin această formulă se întărește legătura făcută
între ei. Predarea colacilor si a banilor de argint este un fel de
cauţiune depusă în mâna colegilor și la întoarcere acasă o primesc
înapoi dela colegi.
După împlinirea acestor formalitáti se începe ospátul vesel. După
ospăț ies afară iz liber si încep jocul, care tine până seara. Atunci
oaspeţii se împart în două părți și merg la vătavii berii din acel
sai. Aici se oaspătă vătavii pe cheltueala lor (a vătavilor) si con-
tinuá jocul toatá noaptea.
A treia zi încep jocul de dimineață, îndată după prânz (dejun).
De ale mâncării se îngrijesc feciorii din însoţire, iar cortel (sălaș)
peste noapte au oaspeţii 1а prietinii lor.
A patra zi după prânz mai joacă vreo două ore, apoi oaspeţii
lătureni se întorc acasă, însoțiți de prietenii lor între chiuituri ve-
sele și cu multă voie bună. Fiecare «láturean» își mai alege şi câte-o
fată, care asemenea îl însoţeşte până la un anumit loc.
Toată petrecerea si ceremonia ospefiei lăturenilor se repetă, când
vin «pe ospăț» prietenii unde au fost lătureni. Si aceștia vin dejà
a 4-a zi. Se oaspătă până la a б-а zi, atunci se întorc la vetrele
părintești şi cu aceste s'a terminat lăturenia.
In satele unde sunt două beri, se întocmesc așă că una merge
ca lătureni în comuna anumită, iar una rămâne acasă, ca în continuu
să fie joc in sat și să țină neîntrerupt din ziua a două până într'a
șasea,
Spesele ospetelor cu lăturenii se repartizeazá pe feciorii insofirii
din bere, însă asà cá vátavii şi ceilalți oficiali plătesc cevà mai mult,
In ziua de Anul-Nou, dupá iesirea din bisericá, feciorii se aduná
din nou la gazdá, unde-si platesc cota repartizatá. Dacá le-au mai
(1) Par'cá auzim formula romană: „Ubi tu Gajus“.
WWW.dacoromanica.ro
13
rămas din colacii adunaţi cu colindatul în Ajun, aceia ii impártesc
in schimbul speselor.
După acestea toţi feciorii însoțiți de lăutari se duc la primarul
satului, ca să-i dea înapoi colacul ce l-au primit dela dânsul (1). Se
reintorc apoi la casa gazdei, unde joacă până seara. Astfel cu ziua
de Anul-nou s'au terminat şi petrecerile obișnuite în sărbători.
In aceste datini inteligeatii români din părţile locului văd evolu-
fiunea petrecerilor romane cu joc, la cari au luat parte si Sabinii
cu fetele lor. La toată întâmplarea ospeţele dela Crăciun, cari sunt
în uzul general la Români, sunt o evoluare a Saturnalelor. (Despre
acestea vezi At. M. Mărienescu în «Familia», 1874, pag. 475).
Petrecerile aici descrise aiurea se fac fără lătureni, insofirea fe-
ciorilor are numirea de bute, la care contribue dejà de toamna o
anumită cantitate de must. După ce au pierit viile si unde n'au fost
si nu sunt vii contribuesc feciorii şi cumpără vin, vinars, si petre-
cerea urmează cu joc câte 4 zile.
Când invită feciorii fetele la joc, invitarea o fac după anumite
formule, şi anume pe la Cugir doi feciori chemátori cu ploste pline
de vin zic agà: intáiu cuvântul lui Dumnezeu! A doua: se roagă
feciorii satului, oaspeții Crăciunului, să faceți bine să lăsaţi, că
am auzit că aveți o fată frumoasă, la о petrecanie frumoasă, să
vă placă si dumneavoastră! Fetele toate duc cinste câte un colac
frumos împodobit cu mere, aluate s. a., care de aceea se nu-
meste măr.
Observ că a merge /ăfureni la joc în satul vecin este obiceiu în
multe părţi ale terii, chiar si în cursul anului Dumineca si în sär-
bători, fie vara, fie în alt anotimp. Feciorii unguri de pe Târnava
mică încă au obiceiul de a merge lătureni la joc în comuna în-
vecinată.
In satele unde junii se însoțesc la bere, băieţii feciorași isi
petrec aproape la fel cu junii, dar sub supraveghierea părinţilor.
Si ei se constituesc în beri si îşi aleg oficiali, ca şi junii, dar nu
merg lătureni, ci joacă furca (2). Despre turcă si jocul ei au scris:
G. Dem. Teodorescu, «Incercări critice asupra unor credinţe, datine
şi moravuri ale poporului român», București 1874, pag. 24—28;
(1) Colacul primit dela popa încă îl înapoiază, în ziua de Crăciun, când un
vătav îl duce la biserică, înfigând în el 40 fileri.
(2) In jurul Albei-luliei, pe Secaş s. a. se zice furcă, iar prin t. Haţeg cerb.
WWW.dacoromanica.ro
14
Mangiuca S., op. cit. pag. 39—40; Tibolt Schmidt, in «Transil-
vania», an. XLII, No. Il, pag. 135—146, cu ilustratiuni. Adaug obi-
ceiul din Cugir, cá in ziua de Anul nou turcaşii umblă cu turca
prin sat întrebând în glumă, cine s'ar află s?o ierneze, si fiindcă nu
se află nime, o pușcă în mijlocul drumului. O pun apoi pe-o scară
şi o târesc în casă, unde-o desfac și o strică (Comunic. d-l Nicolae
Muntean, st.).
Observare : .
E credinţa poporaná, cá pe acela care joacă furca, M părăseşte
îngerul păzitor şase săptămâni, şi în vremea aceea feciorul acela e
în stăpânirea diavolului. De aceea nu se prea îmbie jucători.
c) Petrecerea copiilor. In dimineaţa Ajunului (24 Dec.) copiii, de
6—10 ani, se scoală des de dimineaţă, ieau stráitile (tráistile) mari
în spate şi umblă de-a lungul stradelor strigând în gura mare la
porţile creștinilor: co-lă-cei ! Dela fiecare casă iese cinevà si le dá
câte un colácel (Gledin si jur).
In Munţii apuseni (Abrud, Bistra, Câmpeni, Sohodol, Воја) si
prin ţara Hațegului în dimineața Ájunului umblă copiii cu pifára
(pron. p£yifára). Ei îşi fac nişte bâte ghilăite (in rándeà) pe cari le
numesc colinde. Bâtele sunt pline de aschii albe din rândeă. Pleacă
în cete de câte 15, 20, 30 inşi. Când intră în casă, zic: «Bun aju-
nul lui Crăciun» ! Când ies: «Noi ieşim, D-zeu intră» ! (Bistra, Câm-
peni); prin Sohodol, când vin la uşă, zic: Dâ-ne-vefi a pifürà?
Când ies: «Noi ieşim»... Copiii capătă bănuţi și colăcei (Aur. Gligor,
din Bistra, studeni). Prin Boita umblă pitáráii din casă în casă. Când
intră în curte, strigă: «Bună dimineaţa lui Crăciun ! mziafa, mniafa
lui Crăciun.
Daţi-mi si mie un боѓ (colăcel),
Să fie vaca cu vițel,
Purceaua cu purcel
Şi cáteaua cu căţei !
La Haţeg pițărării (pizărăii) copii, femei, bărbaţi, când intră in
curte strigă: «Aici, aici !...» După primirea darurilor : «rod în grâu,
rod în gráu!!» Const. Muntean, st. Cu «Sorcova» umblă pe la
Zerneşti şi Braşov. Influență din România,
De nu capătă daruri, strigă:
Bureţi pe Gären,
Tot nevoi să-aveţi;
WWW.dacoromanica.ro
15
Bureţi pe раге{ї,
Bişoi (1) in coteţ!
Obiceiul pitáráilor, in aláturare cu Saturnalele Romanilor, le-a des-
cris 1-1 At, M. Márienescu în «Familia», 1874.
La {ага (Campie, Murăş, Tárnave) nu umblă copiii cu «pitára»,
numai se adună dimineața în ajunul Crăciunului intr'un deal din
capul satului. De acolo pleacă toţi la olaltá vestind Naşterea Domnu-
lui. Oamenii îi aşteaptă pe la porţi, dându-le câte un colăcel. (Lupu,
lângă Blaj). Aceasta-i petrecerea copiilor. Bărbaţii și bătrânii încă-şi
au petrecerea lor : Incepând din ziua de Crăciun, pân” la Anul-Nou, la
fiecare casă se pregătesc mâncările cele mai alese. Bărbaţii, ori-când
le place, învită la casa lor «pe ospăț», adecă la ospătat. Invitările
se fac mai ales când ies din biserică, sau când stau în jurul jocu-
lui. Nașul își invită finii, părinţii pe fii, verii unii pe alții. (Oledin).
d) Petrecerea bătrânilor. — In ziua а Il-a de Crăciun pornesc doi
bătrâni din comitet (reprezentanța) şi umblă pe la toată casa. Dela
fiecare gazdă capătă colac si carne de porc (muşchi). Toate daru-
rile adunate la un loc le vând şi banii îi varsă în lada (cassa) bise-
ricii. Seara fac o cină comună din colacii cápátati si din carnea de
porc ce au rezervat. Adună comitetul si se oaspătă. А$а se nce-
peau şi Saturnalele cu cină comună, dată în faţa templului lui Sa-
turnus. In legătură cu acest obiceiu de a se ospătă, însemn că si
Săcuii serbează tot cu mese întinse şi mâncări trei zile, începând
din seara Ajunului. Sârbii din Timiş îşi caută câte un oaspe bär-
bat, care două zile să petreacă la ei mâncând si Бапа cât poate.
A treia zi îl duc acasă, însoţindu-l cu muzică si cu multă veselie
(Hegyi Ödön in Tolnai Világlapja, 1911, No. 52, pag. 3229).
e) Butucul Crăciunului. Colindatul tine toată noaptea:
CÀ ne vin colindátori
De cu seară pânä’n zori,
zice colinda, După miază-noapte umblă feciori a colindă. Astfel oa-
ment adulti nici nu se mai culcă, ci pun de cu seara ип butuc mare
pe foc (unde mai sunt cuptoare vechi). Lângă acele stau povestind
şi ascultând colindele. Bătrânii se îngrijesc ca în seara de Crăciun
să nu se gate fünul din ieslea vitelor, nici să nu se stingă focul
în vatră. Obiceiul de a arde butucul Crăciunului se află doară şi
(1( Bigoiu = porc gras, gâscă grasă.
WWW.dacoromanica.ro
16
ia Francezi sub numirea ca/erdeau, chalendal, cum citează Man-
giuca după Grimm (Deutsch. Mytholog. Berlin 1875, I. 521—2.)
Dintre popoarele din patrie îl aflăm la Sârbii din Bácska, cari ard
butucul (budnjak) în timpul cinii si a prânzului în trei zile după
olaltă. A treia zi apoi copilul cel mai tânăr din familie îl trântește
de uştior. Câte scântei sar din rămăşița de butuc, atâţia pui vor
scoate galitele în anul viitor (Hegyi Ödön, 7. cit.)
f) Alte obiceiuri. Paie pe jos, pe faţa căsii, aştern oamenii în multe
locuri în părțile ardelene, cât si în Ungaria (Toracul M.) întru a-
mintirea că Isus Christos s'a născut pe paie în ieslea vitelor. Da-
tina aceasta о aflăm și la poporul maghiar (Hegyi Ödön, /. cit. m.
s. pag. 3227).
Colindatul, sau mai bine uratul cu pizgusorul şi cu buhaiul este
“în uz si prin Ardeal, d. e. pe Câmpie, în Chiciud (1), si Cott. Albei
inf. (2). Urările de aici însă rămân cu mult înapoia celor culese din
România de prof. Păsculescu și publicate de Acad. Rom. București
1910, pag. 19—36. Vasilica pe la noi nu-i în uz. Descrierea plu-
gusorului si buhaiului, cum și a Vasilcăi a se vedeă în «Incercári
critice» de G. Dem. Teodrescu și în «Sărbătorile poporului cu obi-
ceiurile, credințele etc. de C. Rádulescu-Codin și D. Mihalache, edit.
Academ. Rom. București 1909, pag, 13—14. Aceste obiceiuri se ra-
portă la vieata agricolă. Prin ele se urează roadă în câmpuri si пе
aduc aminte de carmen fratrum arvalium.
Pe alocurea, sub Munţii apuseni, este obiceiul de a colindă și în
seara de «Bobotează». Ceremonia se face ocolind grădinile cu mult
svon de clopofele, cu strigăte si vuiete. Pomii se leagă cu legături
de paie. Acest obiceiu își are fundamentul în Opalia.
Datina romană descrisă in notiţa descoperită de Du-Fresne
de a umblă mascaţi la casele oamenilor în noaptea de Anul Nou,
isi află expresiunea în obiceiul ce există pe alocurea (Târnăvi,
Arieş (Luna), Mureș, d.e. în Tâmpăhaza, |. Aiud) și în ziua de azi:
In Luna (Arieș) a 4-a zi de Crăciun se maschează feciorii și umblă
prin sat făcând haz și veselie (comunic. Nic. Hada, stud.).
In Tâmpăhaza un fecior se deghizează în haine femeiești, altul
în costum de Jidan, cu ochelari, cu barbă mare de fuior, al treilea
rămâne în portul obișnuit în sat, dar poartă De umăr o bâză, de care
(1) După împărtăşirile lui P. Suciu, student.
(2) Az also fehér v. megye român népe, 230.
WWW.dacoromanica.ro
17
alárnd o legătură de cenuşă. Insotiti de lăutari şi de multă lume
merg dela poartă la poartă, unde joacă şi strigă chiuituri vesele,
satirice, ca d. e:
Du-te ?n casă, tu rânjită,
Că tii vatra deslipită.
Du-te și ţi-o lipește,
Si apoi hai de te ránjeste! (1)
In veselia generală nimeni nu se vatámá prin astfel de glume
licenţioase.
Bucuria slugilor.
In timpul Saturnalelor la Romani încetă deosebirea de clase. S clavi
înșiși se bucurau de libertate (utere libertate decembris, Horat.),
stápánii le serviau la masá. Amintiri simbolice de etatea de aur din,
timpul domniei lui Saturn. Urmă de acest obiceiu aflăm în colindele
dela Crăciun :
In col. cu Vifleimul la început, este un îndemn la bucurie şi ve-
selie generală, că zice :
Acum voi, ortacilor,
Voi diecii bunilor,
Cántafi, láudati si vá bucurali!
Cu gazdele dimpreună
Să ne facem voia bună,
Că ni sa născut Hristos....
Dati cu toţii, de-om cântă (—sá cântăm),
Doar gazda colac ne-a da....
Sluga şi cu slujnica
Ei acum s'or bucură,
C'au ajuns si Naşterea!
C. Colinda la popoarele conlocuitoare.
Rămâne să cercetăm dacă în obiceiul colindatului suntem influen-
tati de popoarele conlocuitoare, ori întors, dacă noi am avut in-
fluentá activă asupra lor.
Cu privire la Maghiari, constatăm că ei peste tot n'au colinde.
Poporul maghiar nu colindă la Crăciun decât numai în satele cu
poporaţiune amestecată cu Români. In Agristeu (Târn. mică) d. e.
(1) Comunic. de Dumitru Popa, st.
Viciu, Colinde din Ardeal. 2
WWW.dacoromanica.ro
18
am auzit Maghiari colindând la Crăciunul lor dar, numai în seara
Ajunului (24 Dec.) şi numai cântece de Vifleim, asà dar de caracter
religios. Tot așă ai în Blaj-sat.
Colinda si colindatul la Maghiari este un împrumut dela alte
popoare, colindele ungurești.. sunt împrumutarea cea mai nouă,
zice Dr. G. Alexici. (Texte din liter. pop. rom. Budapesta 1899,
pag. 288.) Sunt date istorice sigure, că pe la mijlocul secolului al
XVI-lea, atât în ținutul de peste Dunăre, cât si mai vârtos în părțile
ardelene, eră în vigoare datina colindatului, care tineà, cum se pare,
o săptămână, că zice G. Heltai (pe la 1552) «în Ardeal îndată după
ziua Naşterii Domnului nostru Isus Hristos, se începe marele praznic
al diavolului : săptămâna colindárii» (1) «Nici o îndoeală că asupra
colindelor maghiare din Ardeal au trebuit să aibă mare influență și
colindele noastre» (2).
Au Maghiarii urări de Crăciun, cari le cântă feciori si fete la
fereastă. Si acele urări sunt numai de caracter religios (3).
Urările obişnuite la Anul- Nou, în versuri, sunt tot religioase. Cântă
începerea Anului-Nou si doresc ca acela să aducă gazdelor bogăţie
în vite, păsări, vin, bucate, bani s. a.
Anul-Nou aduce veselie și bucurie, căci vestește venirea Mesiei.
Pe acesta îl roagă în cântece să dea poporului său binecuvântarea
sa Si darurile: grâu, vin s. c. a. (4)..
Maghiarii au reminiscente de cultul soarelui d. e. focurile, cele
fac pe dealuri si sar peste ele in ziua de 24 Iunie, adecá în sol-
stitiul de vară; totus personificarea soarelui ce se întoarce iarăş
cátre noi, «dies natalis solis invicti», prin chipuri de animale, cum
avem noi Brezaia (turca, cerbul) si Vasi/ca, mo au nici Maghiarii,
nici celelalte popoare din patrie.
Sasii nu colindă la Crăciunul lor. Nu bucuroși primesc pe Ro-
mánii cari merg să le colinde. Pe la Blaj s'au văzut si auzit uneori
colindători feciorasi si fete de Sași din satele vecine, dar aceștia au
colindat niște cântece de Crăciun din cărțile lor de biserică. Ade-
vărate colinde nu au. Nu au nici numirea.
(1) Dr. G. Alexici, op. citat mai sus.
(2) Acelas, t. acolo. І
(3) У. Раібсг Népk. pag. 147. cit. d. Dr. Kis Aron, Magyar gyermek játék
gyüjtemény, Budapest 1801. pag. 456.
(4) v. Dr. Kis Aron, ор. cit., pag. 441—445.
WWW.dacoromanica.ro
19
Colindatul, cât bruma îl au Maghiarii, l-au luat dela Români,
ce se vede din faptul că n'au numire proprie pentru colindă și co-
lindat, ci poporul folosește cuvânt românesc ` Kántá/(—cántá, colindă),
iar colinda si în scris o numesc tot asà : Kolinda = Karácsonyi ének
== cântec de Crăciun (1).
Datinele Sasilor la sărbătorile Crăciunului mau nimic comun cu
ale noastre, afară de vergelatul dela Anul-Nou, când varsă plumb
topit, si calendarul de ceapă (2). /rozii (Craii) se pare cá au fost în
obiceiu si la Sasi, cum apare din opul: Herodes, Fin deutsches
Weihnachtsspiel aus Siebenbürgen, Hermannstadt 1855, de I, K.
Schuller, care la an 1860 a scris apoi un studiu despre Colinda (у.
€. m. S.)
In timpul mai nou si scriitorii maghiari au dat atenţiune colindelor
noastre şi obiceiurilor impreunate cu acele. Аза, d. e. în revista
„Ethnographia“, an. 1901. N-r 5 „az aradmegyei Kolindâlâs ёз turka
tâncoltatăs“, de Czârân Gy. (Colindatul și jocul Turcei în comitatul
Aradului), Interesant „essay“ a apărut tot acolo (an. 1904) din pana
cunoscutului arheolog Király Pál: „Bethlehemes játék Radnân “ —care
însă n'am putut-o aveă la îndemână.
De o influență pasivă din partea Maghiarilor. și a Saşilor nici
vorbă nu poate fi.
De Slavii de sud am fost influenţaţi, de sigur, cum dovedește
chiar numele sărbătorii „Crăciun“ şi unele datini, ca butucul
Crăciunului ş. a. Despre colindele Slavilor de sud scrie D-r. Mar-
galits Ede „Kolindâk a Délszlávoknál^ în aceeaș revistă etnografică,
anul, 1900. In schimb însă nu se poate ignoră influența romană
asupra Slavilor, căci toate numirile slave ale colindei sunt din Ca-
Jendae, cum recunosc marii slaviști Miklosich, Tomaschek şi M.
Drinov, apoi învățații germani, ca Grimm s. a.
Poporul nostru prin bunul său simț a îndeplinit procesul de
amalgamare a sărbătorilor păgâne solare cu elementele credinței
celei nouă venite din Palestina, așă cum în secolul al VI ordină
Papa Gregoriu cel Mare (590—604), ca adecă sărbătorile păgâne
să se prefacă în creştine. Poporul nostru a ţinut ceremoniile si
“timpul, și a schimbat obiectul cultului. Se stie cât de tare țineau
şi Românii la cultul extern, la formulele si modalitățile prescrise de
(1) v. Alsófehérvármegye român népe, néprajzi tanulmány, pag. 231 —239.
(2) Comunicat binevoitor prin D-r R. Huss, profesor, Bistriţa.
WWW.dacoromanica.ro
20
ceremonial А$а tare am ţinut la acele si noi Românii. ш modul
acesta au rimas in vigoare ceremoniile religioase din cultul soarelui
obişnuite la Anul nou (ce se sárbà în ultima săptămână a lui De-
cemvrie). Colindele noastre sunt perpetuarea acelor cermonii si datini.
Nu le-am împrumutat dela alte popoare, ci sunt originale şi proprii
ale noastre, agà cât, ce privește colinda, am putea potrivi cuvintele
lui Quintilian (despre satiră): colinda quidem tota nostra est.
WWW.dacoromanica.ro
COLINDE
A. Religioase:
Nașterea. Botezul Domnului, Dumnezeu pe pământ. Patima si moartea lui
isus. Invierea si Inălțarea. Raiul. Petru în raiu. Sfinţii. Varie.
I. Seara de ajun.
Asta-i seara de Ajun, | Sus la vârful munţilor
Mâne-i ziua de Crăciun, 15. La crucile brazilor;
Când Dummnezeu s'a născut A doua rază ce răzește?
Şi pământul La făcut, Jos la şes, la holde verzi;
5. Sus ceriul l-a ridicat, A treia rază ce răzeşte?
In patru stâlpi l-a răzimat, In casă la cest om bun.
Patru stâlpi tot de argint; 20. Om bun, să te veselești,
Mai frumos l-a 'mpodobit Pe noi să ne dáruesti
Tot cu stele máruntele, C'un colac de gráu curat,
10. Mai pe sus cu mai márele: Cu vin rosu strácurat,
Soarele cu razele, Cu doi galbeni románesti.
Luna cu luminele. Gazdo, sá te veselesti !
Intáia rază ce răzește?
Sácádate. Oct. Sumea, student.
II. Sara lui Ajun.
Variantă.)
Azi îi sara lui Ajun, Patru stâlpi l-a răzimat,
Domnului Doamne ! Patru stâlpi tot de argint;
Máine-i ziua de Crăciun, Mai frumos l-a 'mpodobit:
Când Dumnezeu s'a născut 10. Tot cu stele máruntele,
5. Şi pământul La făcut, Mai pe sus cu mai márele:
Sus ceriul l-a ridicat, Soarele cu razele,
WWW.dacoromanica.ro
15.
20.
Luna cu luminele.
Antáia razá unde-mi razá?
Sus la várful muntilor,
La crucile brazilor !
A doua rază unde-mi rază ?
Jos la șes, la holde verzi!
A treia rază unde-mi rază?
In casă la cest om bun!
Om bun să te veseleşti,
Urmează dialogul :
Oh, iubiții mei creştini,
Ce-am auzit în vecini ?
Că nu £unarárm(1) bine?n'casá
Si Crăciun eră pe masă,
. C'un purcel fript lângă el;
Noi bine că ne-am cerut,
Gazda nu s'o priceput.
Al 2-le: Feri, frate, în lături
Să-ţi spun şi io a?mele sfaturi:
* 10. То știu puţină carte,
22
25
30.
15.
Pe поі să ne dăruești:
C-un colac de grâu curat,
Cu vin roşu strácurat :
Cu doi galbeni románesti,
Gazdá, sá te veselesti !
Si de acum, pânä’n vecie,
Dumnii-Voastre bucurie
Şi nouă de veselie.
Amin Doamne, slavă Tie!
Nu minciuni, ca tine, frate;
Ne bat cu usile'n spate,
Impreuná cu tine, frate !
1-1: Eu bine văd si cred,
Că mi-i frig, de abià te văd,
Dar să stee punga gata,
Să ne dee gazda plata;
Si să mergem mai în jos,
Că ne-steaptá bucuros.
ш. Sara din ea(sta) sară,
Sara din ea sară,
Sara lui Ajun,
WNoaptea lui Crăciun,
Sfânt fiu s'a născut
5. Dintr'o Maică sfântă.
Doi îngeri din ceriu
Pruncul l-au cerut:
«Dă-ni-l, Maică, nouă,
Ca să-l botezăm,
10. Să-l încreștinăm !»
Spini (Таги. mică.)
(1) = Intrarám.
15.
Maica li l-a dat
Şi l-au botezat
La râul Iordan
Prin sfântul Ioan.
Scump nume i-au pus:
Hiristos Isus,
Ca să 'mpáráteascà
Şi să stăpânească
Ceriul ei pământul
20. Şi pe noi de-a rândul.
Silu. Simonetti, student.
www.dacoromanica.ro
IV. Ce sară-i?
Ce sará-i aceastá sará?
Sara-i mare-alui Ajun,
Mâne-i ziua lui Crăciun,
De-a născut și Fiul-sfânt,
. Fiul-sfânt pe acest pământ
Mitutel, înfăşățel ;
Fașa-i verde, de mătasă,
Scuticel de bumbácel,
Cârpe-s albe de fuior,
10. Legánél de piltinél.
Ploaia caldă de mi-l scaldă ;
Neaua ninge, nu-l atinge;
Vânt tragăna, de-l leagănă,
Tri zânioare(1)mi-l apleaca.
15. Dacă Domnul sfânt nășteă,
Mare lucru ce-mi făceă?
Face ceriul si pământul.
Face ceriul ?п două zile
Şi pământu "n alte două.
20. Intinse ceriul pe pământ,
Cum l-întinse, nu ajunse ;
Tare Domnul se ?ntristă,
Mâna stângă scutură,
Qt
Călanul mic.
Tri inele jos picà,
25. Tri ingeri le ridicà ;
Tri îngeri cu tri biciuri (2),
La tri cornuri de pamánt,
Tot trasnesc si tot plesnesc,
Sa ridice munții crunti.
30. Muntii crunti isi ridicà,
Vái adânci isi rămâneă.
Intinse ceriu-a doua oară,
Cum Pîntinse bin” s'ajunse.
Domnul tar' se bucură
35. Şi ceriul mi-l dáruià
Tot cu lună cu lumină
Si soarele cu razale,
Si cu siele ai márunfele,
C'o stea mai mare'ntre ele.
40. Din aceea se vedeă,
De pământul dăruiă
Tot cu frunza și cu iarbă
Si cu vifa vinului,
Şi cu roada grâului,
45. Cu izvoare curgatoare,
Pe pământ is mergătoare.
Міс. Georgescu, siud.
v. Sara de arjun.
Asta-i sara de arjun,
De arjunu?lui Crăciun.
De când Domnul s'a născut
In ieslele boilor,
5. Din grádéle, luminele
(1) = Záne.
(2) I. d. bice.
(3) Pociumbi, stálpisori.
(4) Расіі.
Din pociunchi (3) даса (4),
[aprinsă.
Faţă albă de mătasă.
Maica fiul și-l luara
Și se duse, cât se duse,
WWW.dacoromanica.ro
10.
15.
10. Si s'a dat a hodini,
La umbra de ploput verde.
Plopul umbrá nu-i tineà,
Maica ráu se odihnià,
Pe plopul şi-l blástemà `
15 «Sá fii, ploape, blástemat
De mine, de fiul mieu,
Si de domnul Dumnezeu.
Batá vántul, ori nu batá
Frunza ta sá se tot batá !»
20, Maica fiul și-l luară
Sonfaláu.
ут. Sara
Mare-i sara de-astá sará,
Domn din ceriu!
Că s'a născut fiul sfânt,
Mitutel, infágátel ;
Ғаѕа-і dalbă de mătasă,
5. Scutecel de dujánel (2),
Cápsoará de păioară (3).
Ploaia caldă de fni-1 scaldă ;
Neaua ninge, de mi-l unge;
Vântul bate, de-l adoarme.
Trec £ri zâne şi-l d'apleacá.
Cea maică Sfântă-Mărie
Fiu'n braţe şi-a luat,
Sus la munte şi-a plecat.
Când ѓи п poala muntelui,
Fiu din graiu agà-a gráit:
«Maico, maico, drăguţ
[maico,
Pune jos si hodineste
Si te uită jos la ţară,
Voila (Făgăraș.)
(1) Binecuvâută,
(2). Catifeà, purpură.
(3) Väl subțire,
24
25,
30.
|
20.
20.
35.
Si se duse, cát se duse,
Si s'a dat a odihni
La umbra de tisă verde.
Tisa umbră că-i tineà,
Maica bini se hodineă,
Pe tisă o alduià (1):
«Sá fii, tisă, alduită,
De mine de fiul mieu,
Si de Domnul Dumnezeu,
Batá, vántul, ori nu batá
Frunza ta să nu se bată».
Г. Copácianu.
mare.
De vezi, maico, ce-i ve-
[dea-rd 2»
Ea mai bini l-o d'ascultat,
Puse jos si-o hodinit,
Jos la fará si-o privit
Si nimica n'o văzut,
Numai aburi de pământ;
N'au fost aburi din pământ,
. C'au fost oastea lui Irod,
Lui Irodu d'impárat,
Foarte ráu s'a supárat,
Multi coconi mici s'au tăiat,
Patruspre[ze]ce mii de prunci
De doi ani in jos mai mici.
Tot in sus i-au asvárlit
Si "n sábii i-au sprijinit,
Ca să 'ntàmple Dumnezeu ;
Dumnezeu nu s'a ?ntàmplat,
Ca fost voia Tatălui
Şi mai mare a sfântului.
Dictată de Eva Gabor.
WWW.dacoromanica.ro
25
vir, Sara Náscutului.
Ce sară e astă-sară ? Sunt nuiele arginţele,
Domnului Doamne ! Fiul sfânt în făşiţele,
Dai sara născutului (1), 15. Scutecaş de bumbăcaș,
Că s'a născut un fiu sfânt, Legánag de păltinaş.
5. Fiul sfânt pe acest pământ. Trage-un vânt în deal senin,
In iesle de boi náscü Leagá fiul cu chilin.
Cel ce toate le fácü, Ploaie caldă
Pe paiele grâului, 20. Fiul scaldă,
Pe flori dalbe-a fânului, Neaua ninge,
10. Ce pari is prejur de iesle? Fiul plânge,
Sunt în pari făclii aprinse. Să fiți, gazde, sănătoși
Ce nuiele-s pintre pari? Si'ncá, gazde, veseloși !
Mogoş. Vas. Trifa.
үш. Ziua lui Ajun.
Azi e ziua lui Ajun, Dao rază unde rază ?
Dai Domnului Doamne (2), Razá'n vârful munților.
Si máne-i sfântul Crăciun, A doua rază unde rază?
De-a cinà si de a sta, Razä’n crucea brazilor.
5. De-a cină și-a se rugă, 15. D'a tria rază unde rază?
De-a rugă și pe tin? Doamne, Razá'n poarta acestui domn,
Lângă rugă și lumină Unde raza se răză,
Lungă, groasă, vederoasă Poarta două despică,
De ververi (3) şi-ajunge'nt: Ca să Zune (4) junii buni,
[ceriu, 20. Junii buni colindátori.
10. Cu razele peste ceriu.
Pároseni. Nic. Todoran, student.
IX. Colinda 1а use afará (noaptea).
Scoală, scoală, gazdă bună, Că-i vremea de 'mpodobit,
. Florile dalbe... Că buni oaspeţi cá vá vin,
Că nu-i vremea de durmit, 5. Oaspeți buni colindători
(1) Naşterii.
(2) După fiecare vers.
(3) Nam putut află însemnarea acestui cuvânt. Bănuesc cá ar fi dela Pâ/-
vori, (vâlvoare) prin pronunţă forțată, în graţia rimei. A. V.
(4) = Intre.
WWW.dacoromanica.ro
10.
Si cu dânşii Dumnezeu !
Dumnezeu e mititel,
Mititel, infágátel :
Fașă d'albá de mătasă
Si scutec de dușinic (1),
Felegioară(2) de puioară (3),
Mâna-i dreaptă cruce-aduce
26
Și cea stângă busuioc:
Busuiocul fetelor,
15. Trandafir nevestelor,
Grâu revarsă peste masă(4),
Să iasă răul din casă;
Sănătatea lasă?n casă,
Bogăția prejur casă!
Gledin. A. Harsan, student.
X. Colinda ziua la uşă.
Că-s în codri de-a vánare ;
5. Vânează pe Dumnezeu
Dumnezeu e mititel,
Mititel infágátél — şi con-
Noi umblăm și colindăm
Pe la uși de mari boieri,
Și boierii nu-s acasă,
tinuă ca cea de noaptea, apoi deschid ușa şi salută astfel:
«Bună vremea, bună vremea, jupâne gazdă! Mulţămim drag
Domnului, cam putut posti postul Crăciunului cu Dumniavoastră
dimpreună !
Observare : Colinzile nrii IX—X din Giedi (Bistriţa-Năsăud) le
cântă numai feciorii satului, cari după ce sfârșesc cu colinda
alduiesc (urează) astfel:
Tot să te faci cu voia bună, jupâne gazdă, pe-o (5) mândră co-
lindá, pe cum și-o putut aduce feciorașii noștri aminte. Tot ce-or
fi greşit, fă bine si iartă, ca o gazdă a noastră infeleaptá, că abiă
te vor greşi răurile (6) peste an.
хт. Dimineaţa de Crăciun.
Dimineaţa de Crăciun
Născutu-mi-a un domn tinăr,
Domn tinăr ca Dumnezeu,
Tinerel si frăgefel (Т)
5. Si mi-și face-un scuticel,
Scuticel de bumbácel,
(1) = Риғриғӣ.
(2) = Deminutiv din: feregeă, mantà.
(3) = Väl subtire de fachiol.
(4) E Obiceiu să verse grâu peste masa gazdei.
(5) = Pentru.
(6) — Relele.
(7) = Fraged, deminut.
WWW.dacoromanica.ro
Еа$ё dalbă de mătasă,
Negrior (1) de páltior.
Vântul tragănă,
10. De mi-l leagănă,
Si mi-și plouă ploaie caldă,
Ploaie caldă de mi-l scaldă,
Și mi-și ninge, de mi-l
[d'unge.
Vánt leagánul trágánà,
15, Domnul tare cá creșteă,
Lucru mare că-mi făceă:
Cib.
27
Fácü ceriul şi pământul,
Fácit сепи "n două zile,
Si pámántu "n noua zile.
20. Tinse ceriul pe pământ,
Cumu-l tiuse, nu-l cuprinse,
Domnul tare se "ntristà
Si din graiu așă grăiă:
Oi! Harhanghel Mihailă,
25, Bagă mâna "n buzunar
Si mi-și scoate-un biciu
[de foc!
(necompletată.)
Ar. Costea, student.
XII. Scoală, gazdă bună.
Sus te scoală, gazdă bună,
De scoală și slujnicile,
Să măture curțile
Cu vârful cositelor,
5. Cu călcâiul cismelor,
Si gunoiul sus să-l ièe,
In poala sugnei (2)elei verde !
la te scoală, gazdă bună,
De scoală și slugile,
10. Să "ntindá plugurile,
Să arăm, să sămănăm,
Grâu roșu să răvărsăm.
Am arat si-am sămănat,
Uroiul săcuesc.
XIII. De
Si te scoală, cest domn
[bun,
Leru-mi da, Leru-mi da!
(1) Probabil: /egănior.
(2) Sugná si sucnă = fustă.
(3) Observată, aflată.
Grâu roşu am rávársat,
15. La capul pământului
Este-o rece fántánitá
De Dumnezeu d'oblicită (3).
Dumnezeu s'a scoborit,
Ара rece a beut,
20. Mür de aur a máncat,
Roadá "n gráe și-a lăsat,
Roadš "n gráe páná "n bráe,
Si "i sácári până "n brățări,
Si "n ovese cát de dese,
25. Si ”n alace cum s'or face!
P. Balas.
sculare.
Scoală si pe feții tăi,
Fetii tái si fetele.
WWW.dacoromanica.ro
5. Fete mari lumini s'aprindá,
Feciori mari porţi să
[deschidà,
Să pornească plugurile,
La arat, la sămănat;
28
Să răstoarne rozor galben.
10. Facă-mi fetii şi-o fântână,
Să scoboare Dumnezeu
Cu lumini și cu prescuri
Si cu dalbe *nchinăciuni.
Spring. Nic. Popa, scrisă de En. Colbazi, student.
XIV. Sculati, mari boieri.
Sculaţi, sculati, mari boieri,
Florile dalbe,
De vedeti luminá ?n ceriu,
Cum răsare, ca şi-un soare;
5, Dar nu-i soare răsărit,
Că-i chilie de argint,
Chilie întunecoasă,
Pe din lontru-i cu mătasă.
Colo, col' spre răsărit
10. In chilia de argint
Nouă popi, nouă dieci
Si pe atáfa patrierci (1).
M.-Decea.
20.
Strigă popa ál mai mare:
«lesi, mái diece, afará,
. De dă "n toacă de trei ori
Si clápteste (2) clopot mic !»
Colo, col' spre rásárit
Este-un măr mândru ?nflorit,
Da la umbra mărului
E fiuta Domnului,
Scoli, fiutá de 'mpárat,
Са de cánd ai adurmit,
Florile s'au veștezit .
Otrava te-o otrăvit!
Em. Pop.
xv. Sculati, boieri.
(Variantă.)
Sculaţi, sculaţi, boieri mari,
Sculaţi voi, Români plugari,
Vă sculafi şi slugile,
Să "ntindá plugurile,
5. Să mergem la sămănat;
Să arăm, să sămănăm,
Brazda neagră să 'nturnám.
In capul pământului
Este o rece fântâniță.
Orăsia de Mur.
(1) == Patriarhi.
(2) = Clărin, clătesc, misc abiá.
10.
Da Dumnezeu ca şi-un sfânt
S'a coborit pe pământ,
Apă rece a beut
Măru roșu a mâncat,
La grâe roadă le-a dat,
. Tot prin grâu, până?n brâu,
Pin săcări păn'susuori,
Pin ovese, cel' mai dese,
Pin alace,—acum se face,
Liv. Anghel, student.
WWW.dacoromanica.ro
XVI. Sculati, sculati.
Sculati, sculati, mari boieri,
Cá nu-i vremea de-a dormi,
Că-i vremea de-a 'mpodobi;
Prea de noapte-afi mâne-
[cat (1),
Că nici domnul nu-i sculat,
Că nici noi n'am mai durmit
5, De-a sară, de-alaltă sară,
Din sara Ajunului
Spre ziua Crăciunului,
Si-am plecat la colindat
Si pe Domnul l-am aflat.
10, Veni doamna cestor curți
Si din graiu agà grăi:
«Ce stati, cete de feciori,
15. Cá el, de s'a pomeni (2),
El frumos via dărui:
C'un colac de gráu curat,
Cu ferdela (3) măsurat,
C'un pahar de vin curat,
20. Cu feria másurat.
"Ia, săriți în cea grădină
Si vă luaţi flori în mână
Si veniţi tot ráurind
$i pe Domnul lăudând !»
Cugir. Zon Munteanu.
xvii. He, Cráciune.
Vint-a'n casă,
Spus-a'n masă:
«Crăciuneasă, sfăpâneasă,
In coarnele ja doi boi
Ardu-mi doi luceferei ;
20. Dar nu-s doi luceferei,
Cá-s doi frátiori de-ai miei ;.
Și'nainte, la zábrele
Ardu-mi douá luminele ;
Dar nu-s două luminele,
25. Că-s două surori de-a’ mele !
Hei, Crăciune, hei stăpâne,
De tri ani şi jumătate
Te-am slujit in direptate !»
He, Crăciune, he, stăpâne. 15,
Asta-i sara lui Crăciun,
Lui Crăciun, boieriu bătrân.
Mână sluga cea mai mare
5, Să dé la boi de mâncare;
Vint-a'n casă,
Spus-a'n masă:
«He, Crăciune, he stăpâne,
Nu mă pot apropiă
10. De mugitul boilor,
De svonul albinelor !»
Mână sluga cea mai mică,
Ca să vadă
Si să creadă.
Ciutud (|, Blaj). О. А. Piciu, student.
(1) = Aţi pornit.
(2) = Deştepră.
(3) == Вата.
WWW.dacoromanica.ro
10,
15,
30
хуш. Dimineata lui Cráciun.
Bună-i draga dimineaţă,
Domnului Doamne,
Dimineaţa lui Crăciun,
Lui Crăciun celui bătrân!
. Cel d'om pe-afará se primblă,
Dintr'o curte'n altă curte.
Când fu la a treia curte,
Văzi Domnul scoborînd
Tot pe scări de luminări,
Pe scară dalbă de ceară.
Curse'n casă
Spuse'n masă:
«Fii veselă, jupâneasă,
Că ne vine-un Domn la
[casă !»
Cuvântul nu fu sfârșit,
Domnul din ceriu a sosit.
«Bunu-i prânzul, jupâ-
[neasă !»
«Dacă-i bun, hai, să-l prân-
[zim !»
Mogos.
5.
20.
25.
30.
35.
«N'am venit ca sá pránzesc,
Nice ca sá odihnesc,
Cam venit ca să întreb
De cel jig (1) de dușu/nic (2)
Ce stă'n culme nectoit.
Nui săbău (3), să-l săbă-
[easă (4),
ca să-l cro-
[ească !»
«Ba, de-acele sunt de toate.
Ştii, Doamne, când mi le-ai
[dat ?
Când mai mic m'ai botezat,
Mai mare m'ai cununat.
Rare-ori la zile mari,
La sfintele dumineci,
La dalbele biserici,
Tot cu sfinte prescurele
Si cu dalbe luminele !»
Sá fiti, gazde sănătoşi,
Si incá, gazde, veselosi !
Nici foarfeci
Vas. Trifa.
XIX. Zori albe,
Zori albe s'au revărsat
(bis),
Cocoş galbin şa cântat;
După zori ziuă se face,
După zi soare răsare,
Răsai, soare, cu tri rază!
Intâia rază ce rază-re?
Sus în naltul ceriului,
De-a direapta Tatălui,
(1) = Vig =val.
(2) = Porfiră purpură, catif ed.
(3) = Croitor.
(4) Croească.
10.
15.
А doua rază ce lază-re?
Jos în șesul câmpului,
In coarnele plugului,
In spicele grâului.
A treia rază ce rază-re?
Sus în vâriul munţilor
La sălașul sterpelor,
In staulul mioarelor,
WWW.dacoromanica.ro
In mijlocul mieilor,
In coadele strungilor.
Gazdo, sá te veselesti
20. Si la multi ani sá tráesti,
Sá trăeşti, să dobándesti
Tot binele ce-l doreşti,
Și binele cel mai mare,
Care sfârşit nu mai are!
Observare. Această colindă se cântă în ziua de Crăciun dimineaţa
în zori de zi,
Comuuic.
E. Dobrota. —
XX. Azi e ziua de Crăciun.
Azi e ziua de Cráciun,
Domnului domn din ceriu !
De când Domnul s'a născut
Şi pământul l-a făcut
Si ceriul l-a ridicat
2, Pe tri stâlpii de d'argint
Şi frumos l-a "mpodobit
Tot cu stele mărunţele
Şi cu luna cu lumina,
Soarele cu razele.
Mărgineni (Făgăraș).
10. Rază-mi, Doamne, unde-și
[rază,
Razá-'n cruce de fereastă,
Intră Dumnezeu în casă,
După masă grâu răvarsă,
Să fii, gazdă, sănătoasă,
15. Să ne primeşti bucuroasă
C'un colac de grâu curat,
C'o ferie de vinars!
Eut. Pandrea.
XXI. Vestea minunatá.
O, ce veste minunatá
In Vifleim ni s'aratá:
C'a náscut din Duhul sfánt
Ver gura curată ! (bis'.
5. СЯ la Vifleim Maria
Săvârşind călătoria,
Intr'un mic sălaş,
Láng'acel oras,
A născut pe Hristos,
10. Pe fiul cel din vecie,
Ce l-a trimes Tatál mie,
Să se nască și să crească
Să ne mântuească,
Năsăud.
Păstorii văzură?n zare
15. Din ceriu o lumină mare,
Ei îi flueră, îngerii cântă,
Cu toţii se bucură.
După o stea luminoasă,
Dintre altele aleasă,
20. Trei crai după ea mergeau,
Daruri aduceau.
Venifi si noi credincioşii,
Să cântăm cu cuviosii
Și în genunchi să cădem
25, Lui să-i-ne închinăm!
Stef. Dămian.
WWW.dacoromanica.ro
32
XXII. Mesia sosit în lume.
Azi în lume ne-a sosit
Mesia cel prea dorit,
Din fecioară sa născut
Şi cu lapte-a fost crescut;
Sălişte.
5. In scutece înfășat
Si în braţe-a fost purtat;
In chip de om a venit
Si pe noi ne-a mântuit.
Comunic. de Const. Popa, student.
XXIII, Patru păstori.
Patru păstori se ?ntâlniră
Lilioară trandafir !
Si agà se sfătuiră:
«Haideţi fraţilor, să mer-
[gem,
5, Flori frumoase să culegem
Si să facem cununiță, `
Cununiţă tot cu viţă,
Surduc.
Şi so ducem lui Hristos
Să ne fie de folos;
Că Hristos n'a vrut să nască
In palută (1) împărătească,
Ci "n ieslea dobitocească,
Ca pe от să-l mântuească
Din robia strămoșască !»
10.
Al. Pegtean.
XXIV., Cunună lui Hristos,
Variantă la:
Haidaţi, fraţilor, să mergem,
Raza Soarelui, sora soa-
[relui !
Pe est? ráturi (2) veseloase,
Sá culegem flori frumoase,
5. Sá "mpletim si noi cunună,
Jara?
„Patru pástori".)
Si noi cu a noastră mână,
S'o trimetem la Hristos
In orașul cel frumos,
Unde Hristos locueste
10. Si pe toți ne stăpânește.
Mih. Pop, clasa Il, B.
xxv. Naşterea Domnului.
Coborît-a, coborît,
Florile dalbe,
Tri îngeri pe-acest pământ,
La păstori a săluiț (3),
(1) = Palat.
(2) — Lunci.
(3) = A tras în gazdă.
5. Pástoriul da a'ntrebà
De fecioara Maria.
Tot-umblá din casă'n cas
Si nime nu vrea s'o lasă;
WWW.dacoromanica.ro
Până Joi, de către sară,
10. "Ntr'o poiată (1) se asezará,
Acolo pe fân uscat,
Ceanul deşert.
Mulfámità :
Puică neagră bagin sac,
Scoală, gazdă, dă colac;
Că colac de nu ni-i da,
(Ceanul des. Aceeas).
XXvI. Naşterea din
De cându-i ceriul
Si cu pământul
Na născut din fată,
Să fie curată;
5. Numai Precista
Făci aceasta :
Născă pe Hristos
Crăciunelul de sus. (Târnava m.).
xxvn, La chilie de
La chilie de tămâie,
Sade-mi sor! Sântă-Mărie
Cu soru-sa Solomie.
Sor! din graiu da și-o grăit:
5. — Soro, soro Solomie,
Ce lucru poate sá fie,
De bárbat nu mi-am d'avut,
Si tárhoasá (3) m'am gásit?
— Nu gándi, soro, nimica,
10. Că-i naște pe Dumnezeu !
(1) = Staul, grajd.
(2) = Cojocel.
(3) = Grea, îngrecată.
(4) == Vuietul, freametul,
Viciu, Colinde din Ardeal.
33
10.
15.
Şi-a născut mare împărat.
Da, zo, nume cum i-au pus?
Pusu-i-au «Domnul de sus».
Marişca Păteau.
La fereastră nu fi-om sta,
„Că ni-i scurtă Рола (2)
Si má tem c'om inghetà.
fecioará.
Lumii de folos.
Trei crai dela răsărit
In Viflaim au venit
Cu daruri gătite,
Lui Hristos numite.
Darul cel de-atuncia
Să fie pe-aicia !
I. Pop, siudent.
tamáie.
Preumblá "n jos, preum-
[blá?n sus,
Se luară, se duseră,
Sub dumbrava plopilor.
Se puse să hodineascá ;
Nu se putu hodini
De juhătul (4) frunzelor.
Ea din greu i-o blestemat:
— Plopi-mi, plopi-mi, dragi
[de plopi,
WWW.dacoromanica.ro
20.
25.
30.
Frunza voastra stare n'aibă,
Până calea nu mi-ti trece!
Se luară, se duseră
D'in £uristea (1) oilor.
Se puse să hodinească;
Nu se putü hodini
De rumegul (2) oilor.
Ea din greu le-o blestemat:
— Оі-ті, oi-mi, dragi de
[oi-mi,
Gura voastră stare n'aibá,
Până calea nu mi-fi trece!
Se luară se duseră
Agristeu.
10.
34
40.
ххуш. Luceafár
Aler, luceafár galbin,
Ho-Leru-leo, sfânt Doamne-
[leo, (4)
Ce te "nvàrti si ce te "ntorci
Ca "n chipu lui Dumnezeu ?
. Nu-mi ești fiu lui Dumnezeu !
Da mi-s nepotelul tau,
Da-mi fă bine, atâta bine,
De te abate pe la mine,
Să facem o cununiţă,
Cununitá din flori sfinte.
Sá umblăm, să 'ncunjurám
Da de Domnu să ne-aflăm.
Si-am umblat si-am cunjurat
Tilișca.
15.
25.
In ieslele boilor,
Se puse să hodinească.
eS Si
Boii ?ncep a pufii,
Ea mai bini se hodini,
. Şi-a născut pe Dumnezeu.
Mititel infágifel,
Scuticel de dorjánel (3),
Pânzători de flori de măr,
Faga-i dalbă de mătasă.
Din grádéle flori cresteà,
Din pociumbi făclii ardeà.
Noi d'umblám și-o colindám,
Frumos gazdii i-o 'nchinám !
loan Viciu, cantor.
galbin.
Si de Domnul am d'aflat
In iesle de boi culcat,
Mititel, infzsetel,
Scuticel de bumbácel,
Fase (5) dalbá de mátasa.
Unde Domnul se násteà,
. Pe sub boi roua cadeà,
Pintre boi flăcâi (6) ardeà
Si din coarne luminéle,
Luminà lumea cu ele.
Gazdo, sá te veselesti,
Si la multi апі să trăești.
Và cántám, vá colindam,
Vouă, gazdo, vo "nchinám !
Martin. Bratu.
(1) Se zice si /iu/iste, locul unde pasc oile; v. al meu, Glosar, tuliste,
(2) — Rumegatul.
(3) Din arh. urşinic = catifeà, purpură. In alte colinde găsim: du/anel, ne-
infelegánd vorba, au pocit-o.
(4) Dupá fiecare vers.
(5) == Pânză de înfaşat,
(6) = Faclii.
WWW.dacoromanica.ro
35
XXIX. Zori.
Zori-mi, zori,
Dalbe surori,
De ce nu zoriti
Mai de dimineaţă,
5. Poate nu puteti,
Ca ’n ielea dimineţii ;
Bouţarul de jos.
10.
(1)
Poate n'auzisi
On cocos dei(—de cei) gai (2)
Din mijloc de raiu2
Cá el mi se "ntoarce
Ca puiu "n ghioace
De jelea lu Moise...
Comunic. Cáinpian, student,
XXX. Zori de zori.
Fá-te vesel, domnu-i bun,
Са vá уши junii bunt,
Junii buni colindători,
D'uspăctoii lui Crăciun,
. Lui Crăciun ălui bătrân,
Da-leo dânsa (3) "că-i cuei,
Dale! dânsu-i îmbracat
Іп veşmântu-i mohorit
Lungu-i, lat prejur pământ.,
Pe la poale-i polárit,
Ре de margini mărgărit ;
Imprejur de mánecéle
Luce stele máruntele ;
Intre doi umeri d'ai lui
Luce-mi doi luceferei ;
Da din fatá si din dos,
Da din їа{й ce-i mai luce?
Luce soare cu razale;
Dar din dosu ce-i mai luce?
Luce-i luna cu lumina.
Cest domn bun а$а grăiă:
Qt
10.
20.
(1) == Samaná mai mult a bocet.
(2) = Negru.
(3) Crăciun.
25.
30.
35.
40.
Veniti voi, junii buni,
Venifi lin, mai cătelin, (4)
Ca soarele prin senin,
Si săriţi în cea grădină,
Că'n grădină-i și-o stupină,
Și ?n stupină-i o fântâna,
Da 'n fântâna-i apa lină.
Apă ?п vedre veţi luă,
Rupe-un fir de trandafir
Si-un sfropșor (5) de busuioc
Şi-mi viniti voi, junii buni,
Rouránd si práuránd, (6)
Ca vara mai greu plouând.
Că mi-s sfinții adurmifi
Si sfintii s'or deşteptă,
Portile vor descuià ;
Jupánese mese-o'-"ntinde,
Fete mari fáclii o[r]-aprinde,
Gazda n casa ne-a primi,
Cu bun dar ne-a dărui:
Cu colac de grâu curat
(4) = Incet; se zice în popor: câtinel; de aici catelin!
(5) = Putin, un strop.
(6) = Prourând, din plour.
WWW.dacoromanica.ro
C'o spatá de goghinat (1),
C'o ferie rasă (2) "n masă,
Cetea.
45.
Si cu taler unguresc,
Frumos daru-i boieresc !
Cornel Dărămuş, st.
XXXI. Fă-te vesel.
(Variantă la «zori de zori».)
Fă-te vesel, domnu bun,
Domnului bun!
Că ne vin da'junii buni,
Junii buni, colindátori,
D'uspáciorii (3) lui Crăciun,
5. Lui Crăciun ălui bătrân,
In vestmántu mohorít,
Lung-mi-i, largul în pământ.
Pe la poale-i polijit, (4)
Pe de margini mărgărit,
10. Jur prejur de mânecele
Lucesc stele máruntele ;
Intre doi umeri ai lui
Lucesc doi /uceferui (5),
Dar din față si din dos,
15. Dar din faţă ce-mi luciará?
Lucià soare cu cáldurá.
Dar "din dos ce mai luciă?
Lucià luna cu lumina,
Junii buni agà grăiă-ră:
20. — Si-am venit noi, junii buni,
Junii buni, colindători,
Noaptea pe la cântători,
(1) — Godac, purcel.
(2) — Pliná, ca banifa pliná rasá.
(3) Uspáciorii oaspeţii.
(4) Poate 2o/àrit (v. col. precedentă.)
(5) = demin. din luceafăr.
(6) = Lin, uşor, încet,
(7) = Stálpisor, prin metatezá si rotacizm,
(8) Doará: prouránd (?)
25.
30.
35.
40.
Si-am venit noic âfilin (6)
Ca soarele p'in senin !»
Cesti domni buni asà
[grăiră:
Domnului bun!
—la, ѕйгіў în cea grădină,
Сат grâdină-i şi-o stupină,
In stupină şi-o fântână,
In fântână-i apă lină.
Apá'n vedre veţi luă,
Rupe-un fir de trandafir
Si-un sfrăpșor(7) de busuioc
Si veniţi voi lin mai lin,
Rând în rând sd ploae Їп
[ránd (8)
Ca vara mai greu ploàn4,
Că mi-s sfinții adurmiti
Si sfinţii s'or desteptare,
Sfinţii porţi ne vor deschide,
Jupáne mese-'or întinde,
Fete mari fáclii aprinde,
Gazda "n casă ne-a primi,
Cu bun dar ne-a dărui:
WWW.dacoromanica.ro
37
C'un colac de gráu curat, Si cu doi tri d'argintei.
Co spatá de godinat (1) Rămâi, gazdă, sănătoasă.
45. Co ferie (2) rasă "n masă Cu colinda veseloasă !
Cetea. 1. Frâncu, student.
XXXII. Vesel, domn bun!
Vesel, vesel, domnu bun, Vine-un drag de Dumnezeu
Domnul, da D-lui Doamne(3)! 54-51 mărite, să-şi însoare
Cum să nu ne veselim, Mai departe
Când şi nouă că ne vin Prin olate (4)
5 Veseli, buni colindátori? 6. Mai aproape prin vecini,
Dar cu dânşii cine vine? Prin vecinii buni creştini,
M. Decea, Em. Pop, student.
XXXIII. Zori frumoase.
Doamne, Isuse Hristoase, Cei proroci mai de demult
Domnului Domnu ! Pentru tine, Moş Adame,
Tu esti nouă zori frumoase. Rabdă Domnu cuie 'n palme.
Dela ceriu te-ai pogorît, 15. Pentru-a noastră mântuire
Dela Tatäl ai venit. Rabdá Domnul rástignire.
5. Dumnezeu, Tatál ceresc, Că ne-a scos dela pieire
Poştă sfântă a trimes Si ne-a dus la mântuire.
Pe Arhanghel Mihail Si de-acum până "n vecie
La o sfântă fecioriță (5), 20, Mila Domnului să fie,
10. Sfânt lăcaș i-a fost gătită, Tuturor de bucurie
Pe' cum a fost prorocită (б) Si nouă de veselie.
Posaga de sus. (T.-Aries.) G. Boldea, student.
(1) =Godac, furcel.
(2) Ferie = vadră.
(8) După fiecare vers. `
(4) Oiatd, pl. o/ate si olaturi, se zice şi olete (v. al meu Glosar, sub
voc.) vorbă învechită, o găsim în Cronica lui Şincai — toate -edificiile din ju-
rul casei,
(5) Ca Românii istrieni: feciorif, fecioriză— copilu, copilitá.
(6) = Prorociserd.
WWW.dacoromanica.ro
38
XXXIV. Mândru-i ceriul!
De când Domnul s'a nă-
[scut
Şi pământul s'a făcut, 10.
Și ceriul s'a ridicat
Pe patru stâlpi de d'argint,
5. Mândru-i ceriu 'mpodobit
Tot cu stele máruntele
Și cu luna pintre ele. |
Refren: dupá fiecare vers:
Blaj.
In mijlocul ceriului
Scrisă-i mâna Domnului ;
In cea dreaptă și-o găleată.
Da ’n găleată ce mai este?
Busuiocul fetelor,
Trandafir nevestelor,
Măru roșu junilor,
15, Şi crucea bătrânilor!
«Domnului Doamne-o !»
Colect. 4. V.
XXXV. Măr si păr.
La cea măsuţă rotundă,
Cu tinte galbini bătută
Este-un măr
Și este-un păr,
5, Face mere roşioare
Cu frunzute rumegioare (1).
Nu știu, сіп’ sa 'ncumetat,
De merele le-a máncat
Si frunza o-a rumegat.
10. La trupina márului
Este-un pat albut de brad,
Da in pat cine-i culcat?
Da, záu, Domnul tinerel,
Tinerel si "nfágátel,
15. In fase dalbe de mátasá
Dela doamna preuteasá,
Cu cicíe (2) de bumbac,
Си tri pene'n cománac,
Cu tri pene din tri tári,
Filpis. mic.
(1) == Cam rumene.
(2) = Chichie (tichie) =ѕарсӣ, căciulă.
(3) Pronuntá vulg.—vinului.
(4) = Balcon, ?ridvor.
20. Din tri tári dela tri domni:
Una-i raza soarelui,
Una-i spicul gráului
Si-una-i floarea jinului (3).
Strigă popa cel bătrân
„La diacul cel mai mic:
— Іе-$і afară, mai diece!
El afará si-a iesit,
Clopotul l-a tingánit
De tárnaf (4) l-a rázámat,
„N casă bună veste-a dat:
Că vă vin colindători,
Noaptea, pe la cántátori.
— Treceti, voi juni, si sedeti!
— Noi n'am venit să sedem,
. C'am venit c'am auzit,
Са s'a náscut Domnul
[sfánt !
Jon Dredefan, student.
WWW.dacoromanica.ro
üt
XXXVI. Scară de argint.
De când Domnul s'a născut
Si pământul l-a făcut,
Ceriwn sus l-a ridicat
Si bine l-a rázámat
. Cu tri sfâlpuri de argint
Si frumos l-o 'mpodobit:
Tot cu stele miüruntele
Și cu luna cu lumina,
Ciunga,
XXXVII.
Сапа o fi mâne la prânz,
Asteptam pe Dumnezeu,
Să-l prânzim, să-l ospátám
Si pe Domnul să-l petrecem
Pan' la poarta raiului,
10.
15.
Mâne la
Refren: Domnului Doamne!
Sâncei, [l. Blaj].
Soarele cu razele.
Soare, soare unde raza?
Raza'n vârful muntelui,
La crucile bradului.
Este-o scară de argint,
Se coboară Domnul sfânt;
Se coboară-arareori
La sfintele sărbatori.
Jos. Bogdan, student.
pránz.
Pán' la poala cerului,
Unde-s pomii infloriti,
Picá toamna de roditi,
De roditi, de grámáditi.
G. Boidea.
XXXVII. In sesul cel frumos.
Colo'n josu, mai în jos,
Florile dalbe!
Colo'n şesul cel frumos
Este-o dalbă mânăstire
Cualtare *
Sus pe mare.
Slujba sfântă
Cine-o cântă?
Cânt-o, cântă
Синга.
10.
15.
Maica-sfántá
Si cu nouă popi bătrâni
Si cu nouă iconari.
Iconariul cel mai mic
El în toacă şi-a bătut
De cu sarăm vecernie,
Miez de noapte izru (1) sfânt,
Si de prânz în liturghie!
Zori de zi evanghelie !
Jos, Nicoară, student.
(1) = mânecatul, utrenia, slav. utro = dimineaţă.
WWW.dacoromanica.ro
10.
15.
20.
30.
XXXIX. Blestem si
Pleacá Maica Domnului,
Domnului Doamne,
Sá mi-și nască fiul sfânt,
Fiul sfânt pe acest pământ,
Sub creangă de plopu-și
[verde.
. — Ploape, ploape, nalte
[ploape,
Ian apleacá-ti c/oambele (1),
Sá ті-{і nască fiul sfânt,
Fiul sfânt pe acest pământ!
Plopul, dacă-mi d'auziă,
Tot mai tare fâlfăiă,
Maica prinde a-l blestemà :
— Fire-ai, ploape, blestemat
De mine, de Dumnezeu,
Mai tare de fiul mieu;
Bată vântul, ori nu bată,
Frunza ta să se tot sbată!
Munci grele mi-o d'ajun-
[geă
Si se da-ră, şi-mi plecà-rá
Pe acest plaiu, picior de raiu.
Сапа fu la mijloc de plaiu,
La grajdurile cailor,
Grái Maica Precesta
Din paiele gráului,
Din florile fánului
Stati voi, cai, de a roa-
[derea,
Să mi-ti nască fiul sfânt,
Fiul sfânt pe acest pământ!
Caii dacă-mi d'auziau,
Mai tare îmi голі йан (2)
Maica-sfântă-i blestemà
(1) = Crengile.
(2) = Rodeau, rouzăiau.
40
binecuvântare.
40,
45.
50,
60.
Si din graiu aşă gráià:
— Fire-aţi voi, cai, bleste-
De mine, de dumnezeu,
Mai tare de fiul meu;
„Şi voi, cai, să mn'avefi sat
Numa'n noaptea de Ispas,
Si-atuncia numai un ceas!
Munci grele mi-o d'ajun-
[geà,
Si se dará si plecará
P'acest plaiu, picior de raiu,
Când fu la mijloc de plat,
Sub creanga de tisá verde,
Maica sfántá se oprià,
Cătră tisă-aşă gráià :
— Tisá, tisá, creangá verde,
Ian apleacá-ti cloambele,
Sá mi-ti nascá fiiul-sfánt,
Fiul-sfánt pe acest pământ!
Tisa, dacá-mi d'auzià,
Cloambele mi le-aplecà,
Maica prinde-a se rugà:
— Fire-ai tisă, alduitá
Si in veci blagoslovitá
De mine, de Dumnezeu,
. Mai tare de fiul meu!
Munci grele mi-o d'ajun-
[geà
Si se dare şi-mi plecare
P'acest plaiu, picior de raiu,
La grajdurile boilor.
Grái Maica Precesta
Din paiele gráului,
Din florile fánului :
WWW.dacoromanica.ro
10.
— Staţi voi, boi, de-a roa-
/derea,
Sá mi-(i nască fiul-sfânt,
, Fiul sfânt pe acest pământ!
Boii, dacă-o auziă,
Cu rumegatul stăteă,
Jos la iesle se plecară
Si suflará deajutará ;
70. Si-aburirá, de "ncálzirá,
T. Hateg. „Cântată de Dan
XL. Blástemul
Primblá-mi-se, Doame,
[primblá
D'aleo, maica Domnului
Сип fiu micutel in bratá,
Cu cosita despletità,
. Peste fiu mic slobozită.
Maica-mi dede a plecà
Cam pe plaiu, picior de raiu.
Puse jos să hodinească
Sub tufa de ploput verde.
Ploput verde, dacá-o vede,
Cu cleoambele-o sbiciuià,
Umbrá buná nu-i fáceà.
Maica-mi dede-a blástámà:
— Fire-ai ploput blástámat
. De mine, de fiul mieu
Si de dragul Dumnezeu.
Bată vântul, fie cef, (2)
Frunza ta "n loc să nu stee!
Maica-mi dede a pustini(3)
20. Cam pe plaiu, picior de raiu ;
'Clopotiva, f. (Наќер.)
(1) Alduia == binecuvántà.
(2) — Liniste
(3) Pribegi.
41
Maica-sfántá-i alduià (1)
Si din graiu agà gráià:
— Fire-ati voi, boi, alduifi
Si in veci blagosloviti,
. De mine, de Dumnezeu,
Mai tare de fiul meu.
Si voi, boi, să aveţi sat,
De trei ori pe zi mâncări
Si de doua adăpări!
Hica, scrisa de Marian Hica, student.
Maicei
30.
35,
A0.
Domnului.
Da când ea că-mi ajungeă
La mijlocul plaiului,
La fântâna raiului,
Puse jos, să hodineasca
Sub tufa de tisă verde.
Tisa verde, dacă-o vede,
Cu cloambele-o cuprindeă,
Umbră bună că-i fáceà.
Maica-mi dede-a aldui:
— Fire-ai, tisă, alduită
De mine, de fiui micu,
Si de dragul Dumnezeu:
Fie vará, fie iarná
Frunza ta verde sa stè!
Maica-mi dede d'a plecà
Cam pe plaiu, picior de raiu.
Dacá ea cá-si ajungeà
La várvutu plaiului,
Gási fiul botezat
Tot de Ion Sântionu
Si de Pavel Apostolu.
A. Ionas.
WWW.dacoromanica.ro
XLI. Blestemul Maicei Sfinte.
(Variant
Maica-sfántá s'a pornit
Cu păr galben despletit
La plop verde şi "nfrunzit.
Maica-sfântă aşă-a grăit:
5. — Stai tu, plop, de kobo-
[nit (1),
Să se nască fiul-sfânt!
Plop ma stat de hobonit,
Nu s'a născut fiul sfánt,
Maica-sfântă agà-a grăit:
10. — Fire-ai tu, plop, blăstămat,
De mini şi de Dumnezeu,
Mai tare de fiul mieu!
Maica-sfântă s'a pornit
Seusa,
Cu pár galben despletit
15. La teiu verde înfrunzit,
Maica-sfântă așă-a gráit :
— Stai tu, teiu, de hobonit,
Sá se nască fiul sfânt!
Teiu-a stat de hobonit
20. Si s'a născut fiul sfânt
Maica-sfântă așă-a grăit:
— Fireai tu, teiu, fericit, `
De mine şi de Dumnezeu,
Mai tare de fiul meu:
25. Să se facă cruci din tine
La toate bisericile
Să se?nchine noroadele !
Şofron Moldovan. Comunicat de Emil Precup, student.
хыт. Maica Sfântă.
Scoborit-a, scoborit,
Florile dalbe,
Maica-sfántá pe pământ,
Ca să nască fiul-sfânt.
Se luară, se duseră
5. Chiar în curtea lui Crăciun.
— Cesă mă fac eu,Crăciune,
Grele munci că m'au ajuns !
— Du-te "n ieslea cailor!
Se luară, se duseră
10. Tocma "n ieslea cailor.
— Stati voi, cai, de-a roa-
[derea!
Cai n'o stat de-a roaderea,
Maica-sfântă-i blăstămă :
— Fire-ati voi, cai,blăstămaţi,
(1) = Zegănat,
15. De mine, de Dumnezeu
Si de cel биі al meu.
Voi sá nu vá sáturati,
Numa'n ziua de Ispas,
Si-atuncia numai un cias!
20. Se luará, se duserá
lar "n curtea lui Crăciun:
— Ce să mă fac eu,Crăciune,
Grele munci, сӣ m'au ajuns !
— Ducte?n ieslea boilor!
25. Se luară, se duserá
Tocma'n ieslea boilor:
— Stati voi, boi, de-a ru-
[тера !
Boii-au stat de a rumegă,
Maica-sfântă atunci năşteă,
WWW.dacoromanica.ro
43
30. Boii suflà de "ncálzià,
Maica-sfántá-i alduià :
— Fire-ati voi, boi, alduiti,
Si în veci blagosloviti
De mine, de Dumnezeu,
35. Si de ást? fiut al meu.
Cu voi să se folosascá,
Ibănești,
Cu voi să se hărănească
Toti Rumánii, toti creștinii.
Si pe voi să vá sloboază
40 'N toată ziua la amiază,
Să vă гирей colţi de iarbă,
Să vá udati buzele,
Buzele cu apele!
D. Fărcaş, student.
XLII. Maica Sfântă.
(Variantă.)
Cam spre ziua de Crăciun |
Maica-sfântă se duceă,
Plaiu de munte-o "ndireptà
La iesclia (1) cailor.
5. Maica-sfántá aşă ziceà:
— Stati voi, cai, de-a sdron-
[tă (2)
Pén sa naște fiul-sfânt,
Fiul-sfánt pe acest pámánt !
Cai de samă nu-și băgă,
10. Maica-sfântă-i blăstămă :
— Fire-aţi voi, cai, blăstă-
[mati
De mine, de fiul sfânt,
Car s'a născut pe pământ!
Si voi, cai, să n'avefi sat,
15. Numa-n ziua de Ispas,
Și-atuncia пита un cias!
Maica-sfântă se duceă,.
Plaiu de munte-o ?ndireptă
La iesclia boilor.
Maica sfântă asà ziceà:
— Stati voi, boi, de a ru-
[megà,
20.
(1) = Ieslea,
(2) = Ronţăi,
Dän s'o naște fiul sfânt,
Fiul-sfânt pe acest pământ!
Во] de samă că-și băgă,
. Maica-sfântă-i alduià :
— Fire-ati voi, boi, alduiti
De mine, de fiul sfânt,
Car' s'a născut pe pământ:
Toată ziua să arati
. Nemáncati, neadăpaţi !
Maica-sfântă se duceă,
Plaiu de munte o ?ndireptă,
La umbrufa plopului,
Maica-sfántá asà ziceà:
. —Stái tu, ploape, de-a te
[bate,
Dän se naște fiul-sfánt,
Fiul-sfânt pe-acest pământ !
Plop de samă nu-și băgă,
Maica-sfântă-l blástemà :
. —Tu, ploape, să te tot bati
Si de boare $i de soare,
Mai mult noaptea pe rá-
[соаге !
WWW.dacoromanica.ro
Maica- sfântă se duceà,
Plaiu de munte-o ?ndireptă,
45. La umbra de tisá verde.
Maica-sfántá-agà ziceà :
— Stăi tu, tisă, de а clšti!
Tisa "n samá cá-si bágà,
Cetea.
44
Maica-sfántá-o alduiă :
50. — Fire-ai, tisă, alduită,
Şi în veci blagoslovită,
De mini si de fiul sfânt,
Car! s'a născut pe pământ!
Corn. Dămuş, stud.
xLiV. Maica luminată,
Colo "n dealu, după dealu,
Este-o dalbă mănăstire ;
Іп mănăstire cine sede ?
Sede maica luminată,
5. C'un fiut micuf ig braţe.
Fiul plánge, nu mai tace,
Maica numai sti ce-a face.
Maică-sa din graiu grăiă:
— Taci, fiule, nu mai plânge,
10. Cá eu, maică, că ti-oiu da
Două mere, două pere,
Să te joci în raiu cu ele!
Nici си-асееа nu táceà,
Maică-sa din graiu gráià:
15. — Taci, fiule, nu mai plânge,
Că tie maica ţi-a da,
Ragla, Bistrița-Năsăud.
xLv. Maică
Luă maica fiu 'n braţe
‚ 51-1 duse, cât îl duse,
Puse jos să hodinească
Sub tufá de plopu-şi verde,
5. Plopu-i mare,
D'umbrá n'are
Că:s florile-a márului !
(1) = Vech. rom. judet, judecată.
Tot cheile raiului.
Şi raiul Lü descuiă,
Pe Dumnezeu Lu vedeà,
20. Mitutel şi "nfágátel
Cu fase dalbă de mătasă,
Legănuţ de páltinut !
Nici cu-aceea nu tăceă;
Maicá-sa din graiu gráià :
25. — Taci, fiule, nu mai plánge,
Са pe tin' te-or rástigni
Păgânii de Jidovii.
Dar si noi i-om rástigni
La capetul judeci (1),
C'acolo si noi vom fi
La capetul judecii.
G. Morariu.
cu fiu ?п brate.
Maica sfântă-l blástámà-re :
— Firea-i tu, plop, blăstămat
10. De mine, de Dumnezeu,
Mai tare de fiul mieu!
Luă maica fiu п braţe
Si îl duse cât îl duse; :
Puse jos să hodinească,
WWW.dacoromanica.ro
15.
20.
25.
Că-s florile-a márului !
Sub tufa de máru-si verde,
Măru-i mare,
D'umbrá nare
Cá-s florile márului !
Maica sfântă-l blástámà-re :
— Firea-i tu, már, blástámat
De mine, de Dumnezeu,
Mai tare de fiul micu!
Tie frunza sá nu-ti stee,
Nici cu vánt,
Nici fără vânt !
Luá-si maica fiu'n brațe
45
30.
35.
Chimitelnic de Câmpie, dela diacul bătrân.
Și-l duse, cât îl duse,
Puse jos, să hodinească
Sub tufá de (së verde.
Tisa-i mare,
D'umbrá-si are,
Maica sfântă o veliced(1)-re :
— Firea-i, tisă, velicitá,
De mine, de Dumnezeu,
Mai tare de fiul meu!
Tie frunza sá nu-fi pice
Nici cu vânt,
Nici fără vântt |
A. V.
XLVI. O chilie de anglie (2).
Colo'n josu, mai din jos,
O chilie de anglie
Sede'n ea Sânta-Mărie.
‚ Si sede să hodineascá,
10.
15.
| Pe Domnul cel sfânt să-l
[nascá.
N'a putut sá hodineascá,
Nici pe Domnul sfânt să-l
[nascá.
S'a luat maica, s'a dus,
Către Rusalim în sus,
La tuliștea (3) oilor
Si s'a pus să .hodineascá,
Pe Domnul cel sfânt să-l
(nască.
N'a putut să hodinească,
Nici pe Domnul-sfânt să-l
[nascá,
De rosura oilor,
(1) = Fericiă (?)
(2) In unele variante găsim: chilie de fămâie.
(3) = Turistea.
20.
25.
30.
De giereg mieilor.
— Fire-ati blástemate, oi,
Cazá lána de pe voi,
Mielutii de lângă voi!
Si s'a luat si s'a dus,
Cátre Viflaim Їп sus,
La tuliştea cailor.
Si s'a pus să hodineascá,
Pe Domnul cel sfânt să-l
[nască.
N'a putut să hodinească,
Nici pe Domnul sfânt
[să-l nască,
De rosura cailor.
— Fireati voi, cai, blăste-
[mati,
Voi să nu vá sáturati,
Nice ziua, nici noaptea
WWW.dacoromanica.ro
10,
15.
20.
Páná'n ziua de Ispas,
Și atunci numai un ceas!
Si s'a luat şi s'a dus
Către Viflaim în sus
35. La ieslea dobitocească,
Spătac (Blaj).
XLVII.
Pe coasta cu florile,
Doamneleo, Domnului bun !
Dumnezeu cu опе.
Dumnezeu a fluerat,
. Oile şi-a adunat,
Luatu-s'a, dusu-s'a,
La turistea oilor
Si s'a dat de a odihni;
Nu s'a putut odihni
De rosura oilor,
De sbieratul mieilor.
El din graiu le-a blástámat :
— Fire-ati voi, oi, blăstă-
[mate,
Sá pierdeti láná de pe voi
Si mielutii de sub oi!
Luatu-s'a, dusu-s'a
La turistea cailor
Si s'a dat de-a odihni.
Nu s'a putut odihni
De rosura cailor.
E] din graiu i-a blástámat:
Sorostin.
46
40.
25.
30.
35.
40.
Pe Domnul cel sfánt
[să-l nască.
Si s'a pus şi-a hodinit,
Pe Domnul-sfânt La născut.
Din grádéle luminéle,
Din pociumbi făclii ardea-le !
Grg. Zdrenghea, comunic, de 7. Velicea.
Dumnezeu cu oile.
— Fire-aţi voi, cai, blăstă-
таў,
Sá nu vá mai sáturati,
Pănă'n noaptea de Ispas,
Si-atuncia numai un cias!
Luatu-s'a, dusu-s'a,
La ieslele boilor
Și s'a dat a odihni
Şi s'a putut odihni.
Dacă ziuă s'a făcut
Fiul-sfânt că s'a născut:
Din pociumbi, făclii aprinse ;
Din grădele, luminele,
Boii i-a blagoslovit:
— Pre ap, boi, blagosloviti t
Ziua cánd veti fi la jug,
Cánd plugariu va pránzi,
Voi încă iti hodini ;
Cánd plugariu o amiezà,
Voi iti sta?n loc şi-ţi máncà ;
Plugariul, dacá-a cinà,
Bâta'n mână va luă,
La pășune via mână!
Г. Bian.
XLVIII. Sub d'umbrele mărului.
Sub d'umbrele mărului
Sede Maica Domnului
C'un But micut în brati.
5.
Fiul plânge si nu'nceată,
Maica Sfântă, Preacurată,
\
In poală si l-a luat, )
WWW.dacoromanica.ro
10.
15.
20.
25.
Sus De plaiu cá și-a plecat.
Cánd pe plaiu cá se prindeà,
Maica plop verde-si vedeà,
Si la plop cá s'abáteà,
Puse jos si odihnià.
Plopul umbră nu-și dedeà ;
Maica greu mi-l blástámà :
— Fire-ai, ploape, părăsit
De mini şi de fiul sfânt,-
Pănă-i fi pe-acest pământ,
Bată vântul, ori nu bată,
Frunza ta săse tot bată!
Fiul plânge şi nu ?nceată,
Maica Sfântă, Preacurată,
Jn poală şi l-a luat
Şi pe plaiu că a plecat.
Când pe plaiu cá se prindeà,
Maica păr verde vedeă `
Si la păr că s'abáteà,
Puse jos si odihniă;
Părul umbră nu-şi dedeă,
Maica greu îl blăstămă :
— Să fii, pere-o, părăsit
Spring.
47
30. De mini si de fiul sfânt,
35.
40.
45.
50.
Pănă-i fi pe acest pământ,
Bată vântul, ori nu bată,
Frunza ta să se tot bată!
Fiul plânge si nuw'nceată,
Maica Sfântă, Preacurată
In poală si l-a luat
Și pe plaiu că şi-a plecat.
Când pe plaiu căse prindeă,
Maica viță isi vedeà
Si la viță s'abăteă,
Puse jos si hodiniă,
Vita verde umbră-și dete,
Maica bine-o d'alduià :
— Să fii, viță, d'alduită
Si în veci blagoslovită
De mini și de fiul sfânt,
Pănă-i fi “pe acest pământ!
Să dai, viţă, feria
Si strugurele copu
Si urechita (1) felea (2).
Si boboana sfărtariu (3) !
Nic. Strájean, comunic. de Em. Colbazi.
XLIX. Din aintea raiului.
Dinaintea raiului
Primblă-şi Maica Domnului
‘Cu mintia-i de argint,
Care razámá "n pământ
5. Şi de-aici mi se luă
Pe cel plaiu, picior de raiu,
Când fu plaiul jumătate,
Puse jos să odihnească.
Maica-mi rupse de-mi grăi:
(1) = Aripa de strugure.
(2) = Jumătate de «cop».
(3) = Pătrar (4%).
|
10. — Pleacá-ti, ploape, cleom-
15,
[bele,
De sá-mi nascá fiul sfánt,
Fiul sfânt pe-acest pământ !
Plopul samă nu-mi băgă,
Cleoambele nu-şi aplecă,
Fiul-sfânt nu se nășteă,
Maica greu mi-l blástemà :
WWW.dacoromanica.ro
— Fire-ai, ploape, blástámat
De mine, de-o maică sfântă :
Bată vântu, fie-și ceată, (1)
Frunza ta să se tot bată.
Şi de-aici mi se duceă,
Pe cel plaiu, picior de raiu.
Când fu ?n vârful plaiului,
Puse jos să odihnească
Sub umbra de tisă verde.
Maica-mi rupse de grăise:
— Pleacă-ţi, tisă, cleoambele,
De sá-mi nascá fiul-sfánt,
Fiul sfánt pe acest pámánt !
Tisa bine-o ascultà
Si cleoambele le plecà,
Fiul-sfánt incá-mi násteà.
20.
25.
30.
T. Hateg.
48
Maica bine-o alduiă:
| —Fire-ai, tisă, alduitá
Si în veci blagoslovită,
De mine, de Dumnezeu,
Mai tare de fiul sáu:
Fie iarnă, fie vară,
Frunza ta verde să stè!
Trei-izvoare-mi izvoreă :
Un izvor de lapte dulce,
Un izvor de vinuf roșu
Şi altul de mirul sfânt;
Cel de lapte-l aplecă,
Cel de vin mi-l boteză,
Cel de mir mi-l miruiă,
Fiul-sfânt incá-mi creșteă.
Si-o ?nchinăm cu sănătate !
35.
45.
Jon Medrea, student.
L. In poarta raiului,
Sus în poarta raiului,
Șade-m Maica Domnului
C'un fiut тісиё în braţă,
Dar fiuful nu mai tace.
5. — Taci, fiule,
Taci, dragule,
Cà m'oiu duce,
Sebes.
Ti-oiu aduce,
Douá mere,
10. Douá pere,
Toate patru auréle,
Cu cheifa dela raiu,
Sá te faci mai mare craiu!
Achim Arsu, comunic. I. Dâmboiu.
LI. La várful munţilor.
Sus la vârful munților,
Florile d'albe,
Este-o baie bălăioară,
Da'n baie cine sedeà?
Maica sfântă Precesta
5. Cu биќи lângă ea.
Fiuţu tare plângeă,
Maica-sfântă-l mângăiă :
— Taci, йи, nu mai plânge,
Că tie maica ţi-a da
(1) Cează=—vreme liniştită, linişte, cfr. cef, încet.
WWW.dacoromanica.ro
49
10. Două mere argintéle,
Să te joci, fiut, cu ele!
Fiutu asà ziceà:
— Nu plâng, maică, de aceea.
Uită-te, máicutá, "n jos,
De vezi fauri fáurind,
Mie piroane fácánd!
Si fiiufu tot plángeà,
Maica-sfântă-l mángáià :
15.
Blaj.
20.
25.
— Тасі, биі, nu mai plânge,
Că tie mama ţi-a da
Două mere aurele,
Să te joci, fiut, cu ele!
Fiufu, agà ziceă:
— Nu pláng, maicá, de aceea.
Uitá-te, máicutá, 'n sus,
De vezi bărdași (1) bárduind
Si mie cruce fácánd!
Corn. Bocan, comunic. Jon Duma.
LII. Pe feţele munţilor.
Pe feţele munţilor,
Linu-i vântul, vântule lin de
[vară !
Este-o dalbă manăstire.
In mănăstire cine cântă?
5. Cântă nouă popi bătrâni
Si cu nouă diecei.
Slujba sfântă cine-o ascultă?
Dascultă-o Maica sfântă.
Lupu.
10.
Stă pe-o piatră răzămată
C'un But micut în brati.
Fiu "ncepe de-a cránci (2),
Maica sfântă a-l opaci:
— Taci, fiule, nu crânci,
Că maica ţie ţi-a da
Două mere,
Două pere,
Două tife dalbe-a mele!
Nic. Benchea, student.
тїп. La cea piatră.
La cea piatrá rásturnatá,
Hoi da Lerui, flori
[de măr! (3)
Sede Maica 'ngenunchiată
C'un But micut în braţe.
Fiul plânge, stare n'are,
5. Maica sfântă-l mángaià-re:
— Taci, fiiule,nu mai plânge,
Că ţie maica ţi-a da:
10.
(1) = Dulgheri.
(2) = Scânci.
(3) După fiecare vers.
Vicin, Colinde din Ardeal,
15.
Două mere, două pere,
Două fite dalbe-a' mele.
Cu merele tei jucà,
Titele te-i desfatà !
Fiul plânge, stare n'are.
— Taci, fiule, nu anai plânge,
Că tie maica {іа da:
Şi cheile raiului
Si sugtariul de botez
WWW.dacoromanica.ro
50
Si scaunul de judet. Si peste an tot voioasá ;
Cu cheile-i descuià, Firea-i, gazdă, sănătos
Cu susteriu-i botezà, Si peste an tot voios.
20. Din scaun îi judecă! Voie buna şi-o colindă (1)
Firea-i, gazdă, sănătoasă Si-un сагпа{ legat de grindă !
Blaj. Colect. 4. Piciu.
Observafiune. Această colindă, mult variată, în Pusta-Camaras
(Câmpie) să începe asgà:
Pe marginea Dunarii
„Este-o piatră răsturnată...
apoi continuă cu puţine schimbari, dar după versul 11, variaza astfel:
Nici cu élea nu táceà, Máturice de argint,
Maica-sfântă-l alduiă : Să mături tu ceriul sfânt,
— Taci, fiule, taci, dragule, Ceriul sfânt de negurăle,
Că tie maica ţi-a däre: Pamântul de fine (2) grele.
Comunic. Z. Pop, student.
LIv. La cea piatră.
(Varianta.)
La cea piatră răsturnată, Fiul plânge, stare n'are,
Ziorel de zi! Maicá-sa din graiu grăiă-re :
Sede maica'ngenuchiată, — Taci, fiuie, nu mai plânge,
C'un fiut micut în braţe. 15. Că maica tie ţi-a da:
Fiul plânge, se scâncește ; Și cheile raiului
5. Maica sfânta-l opăceşte, Şi şuşteriul de botez
— Taci, fiule, nu mai plânge, Si scaunul de judeţ.
Că maica ţie ţi-a da Cu cheile-i descuià
Doua mere, douá pere, 20, Si pe Domnul lii vedeà;
Două (ie dealbe-a'mele ; Din. scaun ii judecà,
10. Cu merele te-i jucà, Din susteriu ii botezà!
Titele te-i rásrátà!
Scrisă de Petru Herte, student.
(1) = Colacul sau covrigul ce se da după colind.
(2) pl. din tină = noroiu.
WWW.dacoromanica.ro
Lv. Fiu di
Este-o piatră /ecovată, (1)
Leru-i, Doamne !
Sede Maica ngenunchiatá,
Să nască fiul din piatră.
5. Fiu din piatră s'a născut,
(Somfaláu Târn. m.).
n piatră.
Matura'n mâna i-a pus,
Sa măture pamântul;
Pământul de gozurele,
Si cerul de negurele (2).
Zenovia Copacían.
LvI. Este o piatră mármurata.
Colo josu, mai in josu,
Este-o piatrá mármuratá,
Maica sfántá-i razámatá,
C'un fiut. micut in brata ;
5. Fiul plânge, stare n'are,
Maică-sa din graiu graià-re ;
— Taci, fiule, taci, dragule,
Că tie maica ţi-a da-re:
Două mere, două pere,
10. Doua tite dalbe-a mele,
51 scaunul de judeţ
51 ciubăru de botez!
Ba, zo, mie nu-mi trebue,
Nici ciubaru de botezu,
15. Nici scaunu de judetu.
Far (3) cheile raiului,
Să descuiu raiul meu,
Sa vedem pe Dumnezeu !
Refren: Zuărel de zi, după fiecare vers.
Silvașul-rom.
G. Boldea.
туп. Maica sfântă cu pruncul.
Colo josu, mai în jos,
Ziuarel de ziua ! (4)
Colo'n sesul cel frumos,
Este-o masa de matasa,
Dar la masă cine sede?
5. Sede, sede Maica sfântă
C'un fiuf micut in brati.
Fiul pláuge, stare n'are,
'Maica-sa hodina n'are,
Ea din graiu așă-i graià-re :
(1) Intro variantă (ce urmează) se zice: «piatră marinurata». Mi se pare că
aceasta explica vorba neinfeleasá «lecovata», care în vreo limba veche va fi
însemnat piatră, cum avem d. e. sa/a-gura=gura-gura Cfr. şi leuca petra.
(2) Negurele, diminutiv din negură; înţelesul versului final ar fi: sa dea lu-
mina. De fapt este imposibil a nu întrevedeă în aceasta colinda un res din
cultul lui Mithras--Sol invictus, ce se sărbă, dupa datina Fenicienilor, la 25
Dec. «Mithras se numește ce/ ce s'a nascut din stânca, din Pestera adânca». S.
Justin Mart. în dial. c. Triphon, 70: «Deo invicto Mithrae et petrae genetricis,
Cit. dură Dr. At. M. Marienescu, Cultul págin, edit. Acad. Rom., pag. 250.
(3) = Nuinai.
(4) Se repeteazá dupá fiecare vers.
WWW.dacoromanica.ro
10. — Taci, fiule, taci, dragule,
Са tie maica {1-а da-re
Douá mere, douá pere,
Două фе dalbe-a mele;
Cu Giele te-i rásfátà,
Blaj,
5.
52
15.
Şi perele li-i тапса!
Si scaunul de judetu
Si gáleata de botezu;
Din scaun îi judecă,
Din galeată-i boteză !
О, A Piciu, student.
<
LVII, La o masă de mătasă.
La o masă de mătasă,
Ziorel de: ziuă
(după fiecare vers)
Sede-mi maica "ngenunchiatá
Сип fiut тісиў în bratá;
Fiul plânge, stare mare.
— Taci, fiule, nu mai plânge,
Că tie maica ţi-a da,
Sáncel.
10.
15.
10.
15.
Douá mere, douá pere,
Si titele dalbe-a'meie,
Si cheile raiului,
Si șușteriul (1) de botez,
Şi scaunul de județ;
Cu cheile-i descuiă,
Cu susteriu-i botezà,
Din scaun ii judeca!
I. Barbat.
LIX. Doi luceferi.
Rásárit au, rásárit
Doi luceferi gálbiori.
Nus luceferi gálbiori,
Са-1 o dalbá mánástire
. Cu páretii de tămâie,
Cu podu de sfántá ceará,
Cu ușa de sfântă rugă,
Sfânta rugă cine-o cântă?
Nouă popi, nouă dieci
51 pe-atáta patrierci,
Sfânta slujbă cine-o-ascultá 2
Dar ascultă Maica sfântă
Cu But micut în brati.
Fiul plânge, stare nare,
Maică-sa din graiu gráià-re :
— Taci, fiule, nu mai plânge,
(1) Sustariu.
|
20.
25.
30,
Са tie maica fi-a da:
Sustariul dela botez
Si cárja dela judef
Si cheile raiului,
In toarta șuștariului
Scrisá-i floarea raiului ;
De buza sustariului
Scrisă-i viţa vinului
Si "n fundul șuștariului
Doi porumbi şi-o porum-
[bitá,
Tot ascultă toaca "n ceriu,
Toaca "n ceriu si slujba ?n
[raiu,
Si De maica ţi-a da
Si cheile raiului,
WWW.dacoromanica.ro
Si raiul vei descuià,
Ce-i vedeà ti-i minunà :
Trupuri dalbe, inflorite,
De Dumnezeu dáruite
35. Si de popá spovedite.
Ti-i ţipă şi pân la iad;
Panade.
Numa-odată-i genunchiă,
adu ti s'a descuiă ;
Ce-i vedeă, ti-i minună :
40. Trupuri negre putrezite,
De popă nespovedite,
De Dumnezeu părăsite !
Vict. Săbăduş, st.
Lx. Mânăstire cu nouă altare.
Mănăstire cu nouă altare,
Cu uşile ^п jos pe mare,
Cu razele cátre soare.
La altariul cel mai mare
5. Slujba sfântă cine-o cântă ?
Cánt'o-un zău şi-un Dum-
[nezeu.
Dar de-ascultat cine-o as-
(cultă?
Dar ascultă Maica sfântă
C'un fiut micut pe brati.
10. Fiul plângeă, nu-mi tăceă,
Maica sfânta-l mângăiă :
— Tacio-mi, fiuf, tacio - mi
dragá,
Ca io ţie că ti-oiu da,
Douá mere, douá pere,
15. Sá te joci, fiut, cu ele!
Bucuresti (Zarand.)
Fiul plángeà, nu taceà,
Maica sfântă-l mângăiă :
— Tacio-mi, fiut, tacio-mi,
[dragă,
Ca io tie cá ti-oiu da
20. Douá tite dalbe-a mele,
Sá te joci, fiut, cu ele!
Fiul plângeă, nu-mi táceà,
Maica sfântă-l mângâiă :
— Тасіо-ті, fiut, tacio-mi,
(dragă,
25. Că io tie că fi-oiu da
Cheitele raiului,
C'alea Hau fost date tie,
Din dalba copilărie !
Si-o "nchinám cu sănătate
30. Pe la toti si pe la toate!
J. Fugătă. student.
LXI, Poala Ceriului.
Poala ceriului,
Poarta raiului !
De primblă-se primblă
Cea Sfânfă-Mărie,
5. Cu paşul păşiă,
Flori sfinte rupeă
Si m mâni le prindeà
Si "n braţ le puneà.
Si cele din brafá
10. Frumos d'înfloriă.
Și ea s'a uitat
Sus spre răsărit
Si ea şi-a văzut
O rază-mi de soare.
WWW.dacoromanica.ro
15. — Tu rază-mi de soare,
Tu esti d'umblátoare
Si esti vázátoare !
Dà de stire "n ceriu,
In ceriu la îngeri,
20. Că din mine s'a naște,
Din maică curatá
Ficut fără tată!
Si el şi-o luat
In mâna cea stângă
M.-Decea.
54
25.
30.
Da crucea cea sfântă,
Si ^п mâna direaptá
Susgtariu de botez
Si so botezat;
Bun nume și-a pus,
Dulcele «Isus»,
Domnul ceriului
Si-al pământului.
Şi noi ne 'nchinăm
Dalbă-i sănătate !
Em. Pop.
LXII. Sub roșu de răsărit.
Sub roșu de răsărit,
Domnului bun,
Este-un măr dulce '"nflorit.
Sub umbruța mărului
Sade-mi, Doamne, Maica
[sfântă
5. C'un fiut micut în braţe,
Cu cosifa despletită,
jos pe fue slobozită.
Dar de lucru ce lucreazá?
Tot de botez se gáteazá (1).
10. Dar? nănaș pe cine chiamă?
Pe Ionu Sántion,
Nánagul lui Dumnezeu.
Da, zău, nume cum i-or
[pune 7
Tot Isuse Hiristoase,
15. C'alea-s nume mai fruinoase,
Din toată lumea alese.
Fiul, dacă-l botezară,
^
(1) Prin analogie
ї |. d. se găfeşie.
20.
25.
30.
35.
In mari legi cá mi-l băgară:
In legea lui Dumnezeu,
Sá creascá da fiu-sáu.
Fiul din braţe-a sburat
Deste-o mare,
Peste-o zare,
La cea mánástire mare.
In mijloc de mănăstire
Este-o masă dalbă 'ntinsi ;
imprejur, Doamne, de masă
Sunt tot jituri de mătasă,
Dará "n jituri eine sade?
Sade-mi, doamne, fiul sfánt,
Cu arcutul incordat,
Sus spre ceriu îi ridicat,
Ca el ceriul să-l răstoarne.
Din ceriu tare mi-l rugară
Prea-sfântă Dumineca-re :
— Fiu ceriul nu-l rásturnà,
Că mai sunt și credincioşi,
WWW.dacoromanica.ro
Credincioși lui Dumnezeu
Si tuturor zilelor,
40. Mai vârtos Vinerilor !
Blaj.
10.
55
Si noi iară ni-o ?nchinăm
Tot în dalbă-i sănătate,
О. A. Viciu, student.
LXII, [п deal la Rusalim.
Sus їп deal de Rusalim
(bis)
Ho Lerui, Doamne,
Dupá-o tufá de mălin
Joacă o fiară foarte mândră,
. Da de mândră-i argintie;
Nime "n lume nu si-o stie,
Numa” sora soarelui.
Cum o vede, intră "n casă,
Intră "n casă, spuse ?п masă :
— Ciuda-i mare, ce văzui!
Soare arcu-și întindeă,
Intr'acolo se duceà
Linu, lin prin cest mälin, (1)
Sebeș.
(1) Майя şi melin—liliac (Prunus padus.)
15,
Incet, încet prin brădet.
Sub tufă de tisă verde
Intinse arcu s'o ságete;
Ea pripiră (2) si gráeste:
— Stăi, soare, nu sagetă,
Că nu-i cine-ţi pare ție,
20. Că-i, Doamne, Sfânta-Mărie !
Stam venit si am d'oblicit,
Că s'a născut fiul sfânt,
Şi am venit să-l botezăm,
Nume mare să-i punem :
. Doamne, Domnul ceriului
Doamne și al pământului!
Doamne al nost, al tuturor!
Mat. Pop, comunic. Z. Dimboiu,
LX1V..O fiară mândră.
Sus în deal de Rusalim,
După-o tufă de mălin,
Joacă, joacă-o fiară mândră,
Corinde, Doamne, corinde !
‚ Nime "n lume nu şi-o vede,
Numa Ion d'arcas таге;
Pági prin casá, scrisá masá,
Pán'la curtea cu Arcu, (3),
(2) Pripeste, grăbeşte.
(3) = Arcul.
(4) = Рапай.
Corinde, Doamne, corinde !
10. Luá harcu de-a stánga
Si săgeata de-a dreapta;
Luá ’ncet prin cest fáget,
Lui lin prin eest pelin
Si d'a lesu (4) se dădură,
15,Corinde, Doamne, corinde !
Sub tufa de tisá verde,
WWW.dacoromanica.ro
56
Trase harcu să sagete;
Fiara grăbi de-a grăi:
— Mă Ioane, d'arcaş mare,
20. Da nu da de mă strică!
Io nu-s fiară ce-ţi pare tie,
Corinde, Doamne, corinde !
Că-s doamna Sântă-Mărie.
Si Dumnezeu m'a lăsat
25, Să fiu fiara codrilor
Nouă ani şi nouă zile
Şi pe-atâte săptămâne.
Brad.
Dacă-acele plini-le-oiu,
Jos la țară duce-m'oiu,
30. Corinde, Doamne, corinde ?
Chiei in máná luà-mi-oiu,
Biserica descuià-mi-oiu,
Slujbă mândră face: mi-oiu.
Slujba mândră cine-o as-
[cultă ?
35. Ascultă-o Maica sfântă,
Corinde, Doamne, corinde !
T. German., student.
LXV. [оп Sântion.
Sculati, sculati, mari boieri, |
De vá sculati fetele,
а măture curţile,
Să aștearnă mesele,
я umple păharăle !
Că boierii-s duși de-acasă,
Da s'o dus în codrii verzi,
In codrii verzi de-a vánare.
Si vánará páná'n sară,
Silea m.
10. Prinse-un puiu de /ibi-
| [cioarä. (1)
Scos-au harcu să-l ságete.
El din graiu așă-a gráit :
— Pe mini nu má варе{й,
Са io-s Ion Sántion
15. Nánasu lui Dumnezeu.
Са pe mine m'a trimes,
Sá cunun și să botez!
comunic. T. flurghiş, student.
LXI. Vânători de-ai lui Pilat.
Coborít-au coborit,
Corinde-mi, Doamne,
[corinde-mi !
Vânători de alui Pilat
Cu ogarii pe pământ
Şi cu șoimii sus în vânt.
5. Şi vânară, cât vânară,
Zi de vară páná'n sară,
(1) = Lebejoard — din lebedă.
Si când fu mai lângă sară,
Au vânat un vultur sur.
Vultur sur din graiu gráià :
10. — Vânători de a lui Pilat,
Nu grăbiţi spre moartea
[mea,
ă voi nu ştiţi cine-s eu,
io-s Ion Sántion
CU
gx m
WWW.dacoromanica.ro
57
Мапази lui Dumnezeu.
15. Si má duc, c'am auzit,
Că s'a născut Fiul sfânt.
Si má duc ca să-l botez;
Da nu mă pot apropiă
Teius.
20.
De fumul tămâilor,
De-adunarea sfinţilor,
De sborul albinelor,
De mirosul florilor !
lon Beşcheri, student,
LXVII. Se primblă cea S-Márie.
Poala ceriului,
Poarta raiului,
De primblá-se, primblá
Cea Sântă-Mărie.
5. Cum pasul pásià,
Flori sfinte rupeà
Si "n màni le prindeà
Si "n brat le puneà.
Si ea s'a uitat
Sus spre răsărit
Si Ea şi-o văzut
D'oi razá-mi de soare :
— Tu, rază-mi de soare,
Tu esti umblătoare,
Dš de stire "n ceriu,
In ceriu la ingeri,
10.
15.
Decea.
20.
25.
30.
Cá din mini s'a naste,
Din maicá curatá
Ficuf (1) fără tată;
Si el si-o luat
In mána cea stángá
Crucea sa cea sfántá,
Si "n mána cea dreaptá
Sustariu de botez.
Si el s'a botezat,
Bun nume si-a pus:
Sânt Hristos Isus,
Domnul ceriului
Şi-al pământului.
Si noi ne ?nchinám,
Dalbei sánátate.
Mih. Stef, student.
LXVIII. Poarta ceriului.
Poarta ceriului,
Corindeo, corindeo !
Gura raiului,
De primblă-se, primblă,
Pe de-asupra ei
5. Vineţi porumbei
Ой aripi plesnind,
(1) = Fiut.
10.
Din gură grăind:
— Bucură-te, maică,
Că din tin” va naște
Un fiu fără tată
Si fär’ de păcate!
Nu s'a bucurat,
Mai rău s'a "ntristat.
WWW.dacoromanica.ro
15,
20.
25.
Câţi sfinți co chemat,
Toţi că și-au venit;
Numai n'a venit
Ion Sàntion.
Cánd Ion sosià,
Ficuíu nágteà
Si el 1-a luat
De palmele tui,
Dulci brafele lui,
Si el mi l-a dus
La rául de vin,
De şi-l-a scăldat.
Deci i-a luat
Pe palmele lui,
Dulci braţele lui,
Şi el şi l-a dus
Sorostin.
10.
58
30.
35.
40.
La râul de lapte,
De si l-aplecat.
Deci La luat
Pe palmele lui,
Dulci braţele lui.
Si el si 1-а dus
La rául de mir,
De La botezat
Si l-a crestinat,
Nume сй i-a dat:
Domnul ceriului
Şi-al pământului.
El să stăpânească
Ceriul și pământul
Si pe noi de-a rândul!
1. Bian, student.
LXIX. Măr dalior.
Jos in prundul márii dalbe
Este-un maru d'âlior. (1)
Nu știu la măr ce s'a 'nváfat,
Nu știu leu-i,
. Nu ştiu smeu-i ;
Câte mâncă,
Câte strică,
Câte pe mare le-aruncă,
Si frunza o rumegará,
Jos pe mare-o aruncară.
Toader, Toader ZAarcas (2)
]mare
Cicudiu (Cámp.).
(1) = Alor.
(2) == Arcas.
20.
Intinse arcul să-l săgete.
— Pe mini nu mi-i săgetă,
Că eu nu-s leu,
. Nice smeu,
Că io-s Ion Sântion
Nănașul lui Dumnezeu.
Io-s de Dumnezeu trimes,
Să fac văi 51 să fac şes,
Si din văi izvoará reci!
Cine din izvoară bea,
Tot pe Domnul pomeniă. :
Mih. Moldovan.
WWW.dacoromanica.ro
59
LXX, Se scoboară Domnul stânt.
Hei Linu-i, Linu-i Leru-i
Lin!
De când Domnul s născut
Si pământul l-a făcut,
Hoi Linu-i.,,
Si ceriul l-a ridicat
5, In trei stâlpi La răzimat,
Hoi Liau-i. ..
Si frumos l-a 'mpodobit
Tot cu stele máruntele,
Hoi Linu-i...
Cu luceferi printre ele
Ciuguzel
Si cu luna cu lumina,
10. Soarele cu razele.
Dar soarele unde rază?
Rază "n vârful munţilor,
La fântâna sfinţilor.
Este-o scara de argint,
15, Se scoboară Domnul sfânt,
Domnul sfânt pe acest pă-
[mánt,
Se scoboará-arareori :
La sfintele sărbători.
Silv. Man, student,
LXXI. De s'a pogorit.
De s'a pogorit, Doamne leo,
De s'a pogorit
Pe scară de ceară, Doamne
leo,
Pe scară de ceară
5. Cu tri sfinţi a lui, Doamne leo,
Cu tri sfinţi a lui
Si-unul l-a mânat, Doamne
leo,
Și: unul La mânat,
Că lor să li-și gate, Doamne
[leo,
10. Că lor sá-ligi gate
Cină şi hodină, Doamne leo,
Cină si hodină
Si-o bute de vin, Doamne leo,
Și o bute de vin
15, Care 1-а lucrat, Doamne leo,
Care l-a lucrat
Cu boi bourei, Doamne leo,
Cu boi bourei,
Că-s mai curáfei, Doamne leo,
20, Că-s mai curátei.
Si unul l-au mânat, Doamne
leo,
Si unul l-au mânat,
Că lor să li-şi gate, Doamne
leo,
Că lor să li-și gate
25. Cină şi hodină, Doamne leo,
Cină şi hodină
Şi-un colac de grâu, Doamne
leo,
Şi-un colac de grâu,
Care 1-а lucrat, Doamne leo,
30. - Carel-a lucrat
Cu junci tinerei, Doamne leo,
Cu junci tinerei,
Că-s mai subţirei, Doamne
, leo,
Că-s mai subfirei.
35, Si unul l-au mánat, Doamne
leo,
Și unul l-au тапар
WWW.dacoromanica.ro
Că lor să li-ş gate, Doamne
leo,
Că lor să li-și gate
Cină şi hodină, Doamne leo,
40. Cină şi hodină
Si-un miel sugărel, Doamne
leo,
Si-un miel sugărel,
Care el şi-a supt, Doamne
Măhaci.
leo,
LXXII.
Purces-o, purces-o
Domnul cu Sán-Petru
Ler oi, Ler oi, Doamne, (1)
Pe cale, pe vale,
5. Pe drumul cel mare.
Si ei se luau
Pe cale "nainte
Si ei se uitau
De lături de cale
10. Si ei mi-si vedeau
Tri-işi luminéle
La tri sălăşele,
Si ei s'abáteau,
Sălaş de cereau.
15. Povoras (Р) mai mare
Sálas nu le dare.
Si-apoi mi-şi porniau
Pe cale "nainte
Si ei se uitau
20. De láturi de cale
Si ei mi-si vedeau
Tri-isi luminele
(1) Repetat tot dupá al 2-lea vers.
60
Care el si-a supt
54. Nouă sáptámáni,Doamne leo,
Nouă săptămâni
La nouă mumâni, Doamne
leo,
La nouă mumâni,
Nouă primăveri, Doamne leo,
50. Nouă primăveri
La nouă miuări, Doamne leo,
La nouă miuări!
Susana Pop.
Purces-o..
La tri sálágéle.
Si ei s'abáteau,
25. Sălaş de cereau.
Povoraş de mijloc
Sălaș nu le da.
Si-apoi mi-si porniau
Pe cale "nainte,
30. Si ei se uitau
De láturi de cale,
Si ei mi-si vedeau
Tri-isi luminele
La tri sáláséle.
35. Si ei s'abáteau,
Sălaş de cereau,
Povoraş mai mic
Sălașul 11-1 da,
Cina li-o gătă:
40. Berbecuţ bäluț,-
Mândru-i ocăruz (2),
Cu lánufa creatá,
Cu cornife 'ntoarse.
Patul 11-1 fáceà:
(2) = Cu pete negre pe bot, încolo tot alb.
WWW.dacoromanica.ro
45. Trestie măruntă,
lederá ?nflorită.
Si-apoi se eulcau, —
Si-apoi se sculau
Des de dimineaţă.
Si ei se spálau
Pe fatá, pe brati,
Pe dalba-i pelitá.
Si-apoi mi-si porniau
Pe cale "nainte.
Povoraş mai mic
Oile-si pornià
Si el se uità
'Napoi peste oi
Si el mi-si vedeà
50.
55.
61
| 60. Berbecuti báluti
|
65.
70.
Obs. Tot la al 3-lea vers refrenul:
Mândri ocárufi (1),
Cu lânuţă creatà,
Creaţa márgáreatá (2),
Cu cornitá "ntoarsá,
Aurut imi varsá.
El din graiu gráià:
— Fericá(3) mi de noi,
Cine-a mas (4) la noi
Noapte-i astá noapte,
Că pe cât le-am dat,
Mai mult ne-a lăsat:
Sănătate ?п noi,
Sănătate ?п oi.
Ler oi, Ler oi, Doamne!
Teiuș.
Т. Beşcheri, student.
LXXIII. Domnul pe pământ.
Scoborît-a, scoborít
Dumnezeu pe-acest pământ,
Tot să vadă
Si să creadă
5. Ce fac domnii cu iobagii
Si bogatii cu săracii.
Se luară, se duseră
Prin oras, prin Făgăraș
La curtea bogatului.
10.
De nişte boieri ca noi!
Se luară, se duseră
— Gata-i prânzu, bogat
|mare?
— Prânzu-i gata, nu-i devoi,
15.
20.
25.
(1) = Diminut. din oacăr, oacără v.m.s.
(2) = Ca mărgăritarul.
(3) Ferică-mi = ferice.
(4) = Poposit peste noapte.
Prin oras, prin Făgăraş
La curtea săracului,
— Gata-i prânzu, sărac
[mare ?
— Prânzu-i gata din puţin,
Poftim aici să-l prânzim ;
De nu ne-om fi săturat,
Merg în sat la ?nprumutat!
— Sui, Petre, pe stángul
[mieu,
De vezi, Petre, ce-i vedeă ?
— Văd casa bogatului
In mijlocul iadului,
Bate ?n para focului.
WWW.dacoromanica.ro
— Sui,Petre, pe dreptul mieu,
De vezi, Petre, ce-i vedeà ?
— Văd casa săracului
62
|
| 30,
|
In mijlocul raiului,
Bate "n raza soarelui !
comunic, Roman Pop, elev cl. IH.
LXXIv Domnul pe pământ.
(Variantă.)
Coborít-a, coborit,
Coborít-a Domn din ceriu
Pe-o scară dalbă de ceară.
Sfântul soare răsăriă,
5, Sfânta. ceară se topià.
Dumnezeu şi soțul său
Se luară și plecară
Peste vii, peste moşii,
La mijlocul satului,
10. La casa bogatului.
Acolo, dacă ajungiă,
Dumnezeu din graiu grăiă :
— Bună sara, muncitori !
— Mulţam vouă, cersitori !
15. — Gata-i cina s'o cinam?
— Cina-i gata pentru noi,
Că-s mai mare domn ca voi !
Dumnezeu cu soţul sáu
Se luară şi-mi plecară
20. Peste vii, peste moșii,
La capătul satului,
La casa sáracului.
Acolo, dacă ajungeă,
„Dumnezeu din graiu gráià :
25. — Bună sara, muncitori !
— Mulfam vouă, călători !
— Gata-i cina, So cinăm?
— Cina-i gata, cam puţină ;
Hai cu tofi, s'o cinám
30. Dacá nu ne-om sáturà,
Bunu-i Domnul, mi-o mai da!
Cib.
40.
50.
55.
60.
Dumnezeu cu sofu sáu
Se luará si plecará
Pe dunguţa iadului,
„La casa bogatului.
Acolo, dacă ajungeă,
Dumnezeu din grait gráià =
— Uită, Petre, 'n stânga mea,
Spune-mi mie, ce-i vedeă !
— Ce văzui, mă spăimântai :
Văd casa bogatului
Chiar sub talpa iadului,
In cuțite ascuţite !
Dumnezeu cu soțul sáu
. Se luară și plecară
Pe dunguţa raiului,
La casa săracului.
Acolo, dacă ajungeă,
Dumnezeu din graiu gráià z
— Uite, Petre, în dreapta
[mea,
Spune-mi mie ce-i vedeà !
— Ce vázui má 'mbucurai |
Văd casa săracului
D'in mijlocul raiului
Stând cu mesele întinse
Si tot cu mâncări cuprinse !
Dumnezeu cu soțul său
Se luară și sburară,
Sus la ceriu se ridicară.
O cântăm şi-o ` colindám
Si la gazdă i-o 'nchinám t
Aron Costea, student,
WWW.dacoromanica.ro
63
LXXV. Piatră solovatá.
Piatră, piatră șofovată (1) | — Cina-i gata, nu-i de voi,
Lerului Doamne, Că-i de oameni ca și noi!
Sede-o maică "ngenunchiatá, — Haida, Petre, haide dragá,
Ca sá nascá fiu din piatrá. Haida la cel cap de sat,—
5, Fiu din piatră s'a născut, * 20. Nimerim la om sarac:
Mătura ?п mână i-au pus, —- Bună sara, om sărac:
Ca să măture pământul, Gata-i cină, s'o cinăm ?
Pământul de gozuréle, — Cina gata, n'o avem,
Si ceriul de negurăle, Batăr (2) de-om împrumută,
10. — Haida,Petre, haida, dragá, 25. Noi de ciná tot v'om da!
Haida la cel cap de sat,— Da casa bogatului
Nimerim la om bogat: | Arde ?n para focului,
— Bună seara, om bogat! lar casa săracului
— Mulţumim, calicilor ! Joacă "mn spuma laptelui.
15. — Gata-i cina, s'o cinám ?
Sebeș, Veron. Bălan, comunic. Jon Dimboiu.
LXXVI. Cóborit-a Dumnezeu.
Coborít-a, coborit, Săracui la prânz eră ;
Coborit-a Dumnezeu — Випи-і prânzul, om sărac !
La mijlocul satului, 15. — Bunu-i, numai pulinel,
La casa bogatului ; Ойт cu toţii p'ingá (3) el;
5. Bogatul la prânz eră. Că de nu ne-om sătură,
— Bunu-i prânzul, om bo- Dumnezeu mai mult
[gat ? [ni-a аа!
— Bunu.i, numai nu-i de voi, Dumnezeu s'a bucurat
Că-i de domni mari, ca 20. Si de-acolo s'a luat.
[51 noi! Se luară, se duseră,
Dumnezeu s'a supărat Pán' la tufa de măr dulce.
10. Si de-acolea s'a luat — Şezi tu, Petre, "n drep-
Рап?п capul satului, [ful (4) mieu,
La casa sáracului.
(1) So/ovatd, probabil că inseinneazá mărmurată, сит gasim in col. LV.
«Este o piatră mărmuwiată», De fapt, ungurescul sa/a==turmalină, o specie
de piatră cu fier. 2
(2) = şi dacă.
(3) = Pe lângä,
(4) La dreapta mea.
WWW.dacoromanica.ro
64
De vezi, Petre, ce-i vedeà ! De vezi, Petre, ce-i vedeà!
25. — Vai, Doamne, ce vázui eu, — Vai, Doamne, ce-am vä-
Ce vázui, intinerii ; [zut eu,
Da casa sáracului Ce văzui, imbátránii :
Tocma "n fruntea raiului, Da casa bogatului,
La scaunul Domnului ! 35. Tocma "n fundul iadului,
30. — Si sui, Petre, "o stángul In vápaia focului !
[mieu (1)
Ciunga. Jos. Bogdan, student.
LXXVII. Scoborit-a Dumnezeu.
(Variantă.)
Scoborít-a scoborit, Dumnezeu l-a cuvántat,
Scoborit-a Dumnezeu Sara bună și-a luat.
La mijlocul satului, Se luară, se duseră
La casa bogatului. 20. Păn? la ușa raiului,
5. —Bună cina, bogat mare! — Dă, te suie, Petre, suie
—Bună cina, nu-i de voi, Pe cest umăr drept al meu,
Că-i de boieri mari, ca noi! De vezi, Petre, ce-i vedeä !
Dumnezeu s'a supărat 25. — Văz casa săracului
Sara bună şi-a luat. —La mijlocul raiului,
10. Se luară, Cum stă în slava Tatălui;
Se duseră, Cum crește și mugurește,
Pănă n capu satului Dumnezeu i-o dăruește !
La casa săracului. 30. — Dă, te suie, Petre, suie
— Bună cina, sărac mare! Pe cest umăr stâng al mieu,
15. — Bună cina, nu-i de unde! De vezi, Petre, ce-i vedeà !
Mers-a "n sat la ?трги- — Văz casa bogatului
[mutat, La mijlocul iadului,
Pe Dumnezeu La cinat, 35. Arde "n para focului!
Sonfaláu. Zenovi Copácean.
LXXVIII. Domnul bun.
Cesta-i Domnul bun, | Сапа el si-a fácut
Doamne leo! Casa lângă drum,
Bun gând și-o gândit, | 5. Masa-i peste drum.
(1) Pe umărul stâng,
WWW.dacoromanica.ro
Câţi drumari treceà,
De toti îi pránzià.
Сапа fu mai 'napoi
Si şor nimerit
10. Negri cerşitori,
D'alghi-si (1) vânători
Si lor le-a belit (2)
Boul bourel,
Si le-a mai belit
15. Mielul sugirel,
Si sor d'ospátat
Tri zile deplin.
Şi'napoi s'o ?ntors
20, Şi și-o mai găsit
Boziaș (Târn. mică), ,
65
25,
30.
Boul bourel
La iesle zăcând,
Frumos rumegánd.
Și şi-o mai găsit
Mielul sugărel
La oaie sugând,
Cu coada bătând.
Şi-apoi şi-o văzut,
Că пи-5 cerşitori,
Că-i domn Dumnezeu
Cu Pătru-Sânpetru.
Noi o colindăm,
Gazdii i-o ?nchinăm.
I. Duma, student,
LXXIX. Tri mese a lui Hristos.
Colo jos, mai din jos
Sunt tri mese-a lui Hristos.
Dar la masă cine şede?
Sede Domnul Dumnezeu.
5. Da dofie corn de masă?
Sade Petru Sànt Sân-Petru.
Da triile corn de masă?
Sede Топ Sântion.
Da patrulea corn de masă ?
Sede gazia cest domn bun
Si închină c'un păhar,
C'un páhar galbin de aur;
Da ?n fundul păharului
Scrisă-i vita vinului ;
Dan coasta păharului
Scrisă-i floarea raiului ;
Dain toarta păharului,
Scrisu-i spicul grâului.
10.
15.
(1) D'alghi-si--d'albi-si.
(2) = A diat.
(3) = Grain.
Viciu, Colinde din Ardeal.
20.
30.
Domnu rupse din grăită(3) :
— Dalelei, jupâne gazdă,
Vinde-mi mie-acest păhar !
Ori mi-l vinde, ori mi-l
А [schimbă !
— Fii-ţi, Doamne, iertătoriu,
Nici nu-l vând, nici nu-l
schimb,
25. Că mi-i dat dela nănaşu;
Mai de mic m'a botezat,
Mai mare m'a cununat,
Si tot mie mi l-a dat!
Doamne, Doamne, drăguţ
[Doamne,
Fă-mi şi mie loc în raiu !
Domnu rupsă de-mi
[grăipsă :
— Nu-mi purtă de-acele griji!
WWW.dacoromanica.ro
З5.
Сапа or fi acele vremi,
Eu la tini trimete-voiu
Vreo doi-tri ingeri de-ai
[mei
Si pe tim luà-te-vor,
Sus ín ceriu aduce-te-or ;
Sus ín cer, printre d'ingeri,
Sorostin.
10.
66
Jos in raiu te-or slobozi.
40, Unde-i loc de a hodini.
Sá te, domn bun, veselesti,
Si-o "nchinám cu sănătate !
Refren: după fiecare vers:
Leru-leo Leru-i Поатпео!
I. Bian, student.
LXXx. Tri mese a Iu Hristos.
Colo josu, mai in josu,
Leru-leo, Leru-i Doamneo !
Sunt tri mese а lu Hristos;
Da la masá cine sede?
. Leru-leo, Leru-i Doamneo,
Sede Domnul Dumnezeu ;
Lal doilea corn de masă
Sede Petru Sfânt Sân-Petru,
D'al triile corn de masă
Sede Ion Sfânt-lon.
D'al patrulea corn de masá
Sede gazda, cest dom bun,
Şi închină cun păhar,
Cu păhar galbin de aur;
15. In fundul păharului
Sorostin.
20.
25.
30.
Scrisă-i vita vinului.
Da "n coasta păharului
Scrisă-i floarea raiului ;
In toarta păharului
Scris-îi firul grâului.
— D'alele, jupáne gazdă,
Vinde-mi mie acest páhar!
O mi-l vinde, o mi-Ischimbá.
— Fii-mi, Doamne, iertátor !
Nici nu-l vándu,
Nici nu-l schimbu,
Că mi-i dar dela nașu.
De micut m'a botezat,
Mai mare m'a cununat,
Si-atunci mie mi l-a dat!
1. Bian.
LXXXI. Maica supáratá.
Colo sus, Doamne, mai sus,
Flprile dalbe,
Sub cea cruce minunată
Sede maica supărată.
Trec trei sfinți și mi-o d'in-
[treabă :
5. — Ce ești, maică, supărată ?
— Aio! Doamne, cum
[n'as fi,
10.
Când Hristos născând im
[lume
Mai mare punându-i nume,
Cocosi negri au cântat,
Iuda ’n talpe s'a sculat
Şi din gură a cuvântat:
— Voi, păgânilor de viţă,
Dati-mi trizeci de arginti
Să vi-l dau, să-l restigniti !
WWW.dacoromanica.ro
15,
Restegneşte-l tu, Pilate,
Са la tine se vin toate,
Că de nu-l vei restigni,
Nouă 'mpárat nu ni-i fi!
Nici cuvântul nu-l răs-
[punse,
20. Pe Hristos pe cruce-] puse,
Mogos.
67
25.
Sfânt sânge si apă curse.
Ceriul s'a îngreunat,
Pământ s'a cutremurat,
Luna ?n sânge s'a "nchegat.
Să fiţi, gazde, sănătoși
51 псі, gazde, veselosi !
Vas. Trifa, student.
LXXXII. Umblá maica după fiu.
Umblă maica după fiu
Tot plângând si întrebând :
— N'aţi văzut ре fiul sfânt?
— Ba, noi, poate, l-am
[văzut
. Numai nu l-am cunoscut!
— A cunoaște l-aţi putut:
Că pe faţa fiului
Scrisă-i raza soarelui,
Densuş.
10.
15.
10.
15.
Şi în frunte luna plină
Străluciă ca o lumină !
— Maică, dacă-i fiu așă,
Noi slabă veste ti-om da,
Că-i la poarta lui Pilat,
Răstignit pe lemn de brad!
Maica plânge si se
[nfránge,
Inima-i inoatá 'n sánge.
Val. Paveloniu, student.
LXXXIII. Tri colindátori.
Tri colindátori
Tri colindátori,
Dai Domnului Domn !
Pe la toatá casa,
. Pe la toatá casa,
Dai Domnului Domn !
Ei so nimerit,
Ei s'o nimerit,
Dai Domnului Domn !
La Sântă-Mărie
La Săntă-Mărie,
Dai Domnului Domn !
Pe ei i-o "ntrebat,
Pe ei i-o 'ntrebat,
Dai Domnului Domn !
Tri colindátori,
20.
25.
30.
Tri colindători,
Dai Domnului Doma!
N'ati văst fiul mieu?
N'ati văst fiul mieu?
Dai Domnului Domn!
— Poate l-am vázutu,
— Poate l-am vázutu,
Dai Domnului Domn!
Nu Lam cunoscut,
Nu l-am cunoscuti,
Dai Domnului Domn !
— Lesne-i de a-l cunoaște,
— Lesne-i de a-l cunoaște,
Dai Domnului Domn!
Feţioara lui,
Fetioara lui,
WWW.dacoromanica.ro
68
Dai Domnului Domn!
Spuma laptelui,
35. Spuma laptelui,
Dai Domnului Domn!
Pusculifa luz,
Pusculifa lu,
Dai Domnului Domn !
40. Durdu-i (1) cerului,
Durdu-i cerului,
Dai Domnului Domn!
Sübiuta lui,
Sábiuta lui,
45. Dai Domnului Domn!
' Fulger cerului,
Fulger cerului,
Dai Domnului Domn!
Agrișteu,
LXXXIV. Catá
Catá maica după fiu,
Sora soarelui,
Raza soarelui, `
Tot plângând si d'întrebând,
5, Sora soarelui,
Raza soarelui,
— N'ati văzut voi fiul meu?
— Da noi si de l-am văzut,
Teius.
— Ba, noi l-am уйтип,
50. — Ba, noi l-am vázutz,
Dai Domnului Domn!
'N poarta lui Pilatu,
)N poarta lui Pilatz,
Dai Domnului Domn!
55. Pe cruce de brad,
Pe cruce de brad,
Dai Domnului Domn !
Dar? în tălpi şi "n pălmi,
Dar” în tălpi si 'n pălmi,
Dai Domnului Domn!
Cuie i-o bătutz,
Cuie i-o bátutz
Dai Domnului Domn!
Benedict Victu, notar.
maica.
10. Da noi nu l-am cunoscut.
— Ala-i lesne de a-l cunoaşte,
Că la el în frunte-i scris
Soarele cu razăle,
Sfânta lună cu lumină !
5. — Dar asà noi l-am văzut
In curţile lui Pilat,
Restignit pe lemn de brad.—
St. Pop, student.
LXXXV. Cam pe lângă mare.
Cam pe lângă mare (bis)
Pe drumul cel mare,
Suluri (2) de voinici
(1) = Durduitul = tunetul.
(2) = Stoluri.
Cu cai potcovifi.
5. Mama lui Ion
Si-alui Sántion
WWW.dacoromanica.ro
Stará (1) si "ntrebará:
— N'ati văzut, văzut,
Pe unde-aţi trecut
10. Drag fiut al mieu ?
— Poale l-am vázut,
Nu Гат cunoscut!
— Voi l-aţi cunoscut:
15. Chiváreaua lui
Cámpie.
69
20.
Trasă-i prin săgeată?
Cam pe ochi plecată;
Feţişoara lui
Spuma laptelui,
Ochişorii lui
Două mure negre
Dintr'un rugut verde.
I, Sâmpălean, student,
LXXXVI. Pe lângă lună.
Sus în ceriu, pelângă lună,
Florile dalbe,
Este-o dalbă de lumină,
Da, zo, ahaia nu-i lumină,
Că-i o dalbă mănăstire.
5. In mănăstire cine sede?
Sed doi popi si doi dieci
Si vreo patru patrie[r]ci.
Luna (Aries).
Patriarcul cel mai mare
lese seara'n preumblare,
10. Bate toaca de trei ori,
Si clopotu ’n trei stâmpări,
Co intrat jidovii "n ţară
Să prindă pe Hristos iară,
Să-l ducă la restignire
15. Pentru a noastră mântuire.
Elie Mazere, student,
LXXXVII. Vestea rea.
Umblă maica după fiu,
Raza soarelui,
Tot plângând şi întrebând:
— N'ati văzut pe fiul mieu?
„ — Poate cá noi l-am văzut,
Dară nu l-am cunoscut!
—- Dacă cumva l-aţi văzut,
A-I cunoaște l-aţi putut,
Că pe faţa fiului
10. Scrisă-i raza soarelui,
Surduc,
(Do Stătu(ră).
15.
Si pe frunte luná pliná,
Luná pliná cu luminá ;
lară pe-ai lui umerei
Strálucesc luceferei !
— Maică, dacă e agà,
Noi îți dăm o veste rea:
Cái la curtea lui Pilat,
Restignit pe lemn de brad!
Maica plânge şi se"nfránge,
20. Inima-i înoată ?п sânge,
AI. Peşteau, student,
WWW.dacoromanica.ro
10
LXXXVIII, La piatra răsturnată.
Colo ?п josu, mai în jos,
Este-o piatră răsturnată,
Dar la piatră cine şede ?
Sede-mi Maica Preacurată.
. Mergu-mi sfinţii şi mi-o
Pntreabă
— Ce stai, maică, supărată?
— Cum să nu stau supărată:
Trii cocosi negri-au cântat,
Iuda "n talpe s'a sculat,
10. Pe Hristos el l-a vândut.
Crăciunelul de sus.
Jidovii l-au răstignit,
Pe cruce de brad l-au pus,
Cu sulița l-au străpuns;
Pe cruce albă de brad.
15. Soarele s'a "ntunecat,
20,
Stelele 'ncepurá-a plânge,
Că se varsă-atâta sânge,
Luna 'n sânge s'a "mbrácat,
Muntii s'au cutremurat,
Pietrile sau despicat,
Apele s?au tulburat !
Jon Vălean.
LXXXIX, O cruce de măr dulce.
Colo'n josu, mai in jos,
Domnilor şi-a ’noştri domni!
Este o cruce de măr dulce,
Lángá cruce cine sede ?
5. Maica Sfântă răzămată
Сип fiut micut in brati.
Ibănești,
10,
Fiwn brafá i-a murit
Şi din gură aşă-a grăit:
— Măturiţa raiului, —
De cu ea vei mătură,
Fiuţu ti s'a sculà !
Dum. Fürcag student,
XC, Cé soare rásare ?
Ce soare rásare
Mai de dimineatá
Intr'un corn de casá,
La mijloc de masá
5. Sade Dumnezeu,
Sade si priveste
Si din graiu grăeşte:
— Ioane, Ioane,
lea ploscá din cuiu
10, Si-un colac de gràu
51-1 leagă la brâu,
Si noi să ieşim
15,
20.
Cam la Rusalim,
Și noi să vedem
Gráne nerodite,
Săcări ne'nflorite,
Si noi ne-om d'abate
De laturi de drum,
La lină fântână,
Jos că om şedeă,
Apă rece-om bea.
Si ?n jurul fântânii
Crescut-o, născut-o
Un paltin galbin:
WWW.dacoromanica.ro
71
25, Sus frunza măruntă, Sángele-'mi curgeà,
Jos umbra rotundă. Pe pământ cădeă.
La umbră şedeă 55. Si io nu-l lásanr
Domnul Dumnezeu. Asà pieitoriu,
Sade si priveşte Si io mi-l ve/iam (1),
30. Si din graiu gráeste: Vita vinului ;
— Ce mă ispititi ? Si unde má "ncingeà
Că voi bine știți, 60. C'un bráu de máces,
Bine ca si mine, Tare má strángeà,
Că noi să ieșim Carnea-mi c'o frángeà,
35. Cam la Rusalim ; Pe pámánt cádeà,
La lină fântână Şi eu mi-o veleam
Jos că vom sedeà, 65. Spicul grâului ;
Apă rece-om bea, Și unde că-mi puneă
Si vom hodini; Cununá de spini,
40, Dar ne-or d'oblici Pe cap mi-o puneà,
Cânii de Jidovi. Tare-o apăsă,
Toti că și-o scăpat 70. Chica-mi reteză,
Pe mine m'au prins Pe pământ pică,
Si pe тіп’ mau dus Si io по lásam
45. In poarta lui Pilat Așă pieitoare,
Si mau răstignit Si eu mi;o veleam
Pe cruce de brad. 15. Mir botezământ.
Si unde că-mi băteă Crestinii-or alergà
Cuie de otele De s'or botezà
50. Prin palmele mele, Si s'or creștină !
Prin palme, prin talpe, Si noi ne-o "nchinám
Tare le báteà, 80. La sfintii párintii,
Blaj. 1. Covaciu, student,
XCI. Vinderea lui Isus.
Pe Hristos сіп’ l-a gáfat ?(2) 5. L-a vândut la-alui dușmani.
Leru Lerului Doamne, — Dati-mi 30 de d'arginti,
luda ?n casă i-a intrat, Să vi-l dau, să-l răstigniţi !
Iuda, lácomos de bani, Hristos, dacă-a auzit,
(1) Simplul verbului înveli [?].
(2) = Dat gata, răpus.
WWW.dacoromanica.ro
72
A fugit de s'a ascuns
10. In grádiná sub un pom;
Si s'a dus de La adus
Pán' la casa lui Pilat.
Acoló dacá-au ajuns,
Ei sfatu l-au sfátuit,
Pe Hristos l-au răstignit:
Pe cruce de brad l-au pus,
Cu sulița l-au străpuns,
Sângele părău a curs;
Ingerii о ?nceput a plânge,
20, Că se varsă-atâta sânge;
Sângele nevinovat
E păcat că s'a vărsat.
Luna "n sânge s'a 'mbrácat,
Soarele s'a "ntunecat,
25. Muntii s'au cutremurat,
Apele s'au turburat,
Pietrile s'au despicat,
luda "n patru a crăpat,
15.
Ciunga. Jos. Bogdan, student.
хоп. Zori dalbe surori.
Zori, zori, zori dalbe su-
rori,
Nu grăbiţi cu zorile,
Cum vă pasc fânețele
Si vá beau izvoarele !
Fata talai? (1) a strigat,
10.
Dumnezeu cu oile,
Pe fânețe jidovesti.
Numa’ o fatá de Jidov:
— Sculaţi, Jidovi, nu dor-
[mifi,
Că voi nici nu bánuiti,
Cacova.
хош. Zori.
. Nime "n lume nu-l vedeă,
(Variantă.)
Zori, zori, zori,
Dalbe surori !
Nu 202101 (2) cu zorile,
Ca câmpu cu florile;
Dumnezeu cu oile
5, Pe fânaţe jidoveşti;
Nime ?n lume nu-l văzi,
10.
Jidovii sau adunat
Tot cu furci si cu topoare,
Pe Dumnezeu să-l omoare.
. Dar D-zeu, ca şi-un sfânt,
A trimes ploaie şi vânt
Şi-o ceață рап” în pământ,
Pe Jidovi i-a potopit.
Stef. Oniga student.
Fár o fatá de Jidov,
Ea cofa in mână-a luat
Si la apă-a alergat,
Faţă albă a spălat
Si "napoi că s'a "nturnat,
Acasá cum a sosit,
Ea din graiu agà-a gráit:
(1) = Tulai = tolvaj magh. = hoţii!) exclamatie de alarmă.
(2) = Grăbiti, Se zice și reflexiv: mă păzesc = grăbesc.
WWW.dacoromanica.ro
15.
— Nu vedeti, Jidovilor,
Nu vedeţi voi, orbilor,
Cum vá pasc fánafele
Si vá beu izvoarele?
Jidovii au alergat
Ciufud (Blaj.)
10.
73
20.
Cu securi si cu topoare.
Pe Dumnezeu să-l omoare ;
Dumnezeu, ca mare sfânt,
A trimes ploaie și vânt,
Pe Jidovi i-a potopit.
Vasile Morariu, student.
XCIV. Trei cocosi.
е
mândru-au
(cântat,
Zori de ziuă "n răvărsat.
Iuda din somn s'a sculat,
Pe Cristos l-a înşelat,
Trei cocosi
. Si la Jidovi l-a vândut
bani de-
(argint.
Jidovii rău l-au legat
Pe-o cruce albă de brad.
— Hai, Pilate, rástigneste-l,
Că de nu li-i răstigni,
Nouă 'mpárat nu nei fi!
Hai, Pilate, restigneste-l !
— Ba, io nu l-oiu restigni,
Că "n el păcat mam aflat
Cu treizeci de
Blaj,
15.
20.
Si-i sânge nevinovat!
— Hai, Pilate, rástigneste-11
— Ba, io nu l-oiu răs-
[tigni !
— Nouă "mpárat nu ne-fi !
Dar Pilat s'a supárat
Si răstignirii l-a dat.
Sângele pe stâlp a curs
Din ranele lui Isus;
Cu sulița l-au străpuns,
Pământ s'a cutremurat,
Stelele au lăcrămat,
Luna "n sânge s'a ^mbrácat,
Soarele s'a ?ntunecat,
Lumea toată s'a întristat!
D. Scurtu.
хсу. Dalbă mânăstire.
Colo jos pe prundul mării
Este-o dalbă mânăstire
Cu păreţii de tămâie.
În mănăstire cine șade?
. Septe popi, septe dieci
Si pe-atáfia patrierci.
Diecelul cel mai mare
Mándru clopot clátinà-re,
—
(1) Genetiv arAaic dela oaste.
10.
Mare oaste se-adunà.re :
Inaintea oştiei merg
Tri meşteri, tot mesterind
Cruce de brad ei făcând,
Să puie pe fiul sfânt.
Inapoia oștiei (1).
Merg trei fauri făurind,
Cuie de oţel făcând,
WWW.dacoromanica.ro
Să bată la fiul sfânt.
Când sus pe cruce-l suià,
Cuiele i le băteă
20. Tot prin mâini si prin pi-
[cioare
Si prin dalbe tifisoare.
Сапа сийе le băteă,
Ragla, Bistr.- Nás.,
10.
15.
20.
25.
T4
Sângele suroiu curgeă.
Maica sfântă si sosià;
Cu păharul de argint
Sângele l-a sprijinit,
Sá fie de miruit,
Cât om trái pe pământ.
G, Morariu.
XCVI. Intreabá sfinții.
D'intreabá d'intreabá-si,
[Doamne-o,
Sfinţi pe Dumnezeu:
— Din ce s'au făcutu
Miru și vinu,
. Vita mirului :
— Ce mă ispititi? !
En dai corindeo!
Că voi bine ştiţi,
Bine ca și mine!
Dar noi să plecăm,
[Doamne-o,
La Ierusalim
Si să căutăm
Doamne-leo !
Gráne de rodit,
Săcări de "nflorit,
Oarzele de coapte,
En dai corindeo!
Coborîm la lină,
La lină o fântână
En dai corindeo,
Și apă să bem
Si să hodinim,
Pán am hodihnit,
Cânii de Jidovi
Toţi că și-au fugit,
Numa Ef, EE
Pe Domnul Isusu
Si ei mi l-au adus
La curtea lui Pilat,
. De l-a răstignit
Pe-o cruce de brad.
Si unde-i báteà
Prin tálpi si prin pálmi,
Cuie se-ajungeà,
. Sàngele pornià
Si-unde jos curà,
Ros vin se fáceà,
Lumea se-adună,
De se ospàtà ;
. Si unde-l încingeă
Pe sfánt trupul lui
Cu-un bráu de máces,
Pe unde ajungeà,
Carnea-i culegeà,
. Şi-unde jos cádeà
Ros gráu se fáceà;
Lumea se strángeà,
Bine se hrăniă, A
Şi unde-i puneà
. Pe sfânt capul lui
Cununä de spini,
De rái márácini,
Cánd se apásà,
Sudoarea curà,
WWW.dacoromanica.ro
55. Si unde jos picà,
Sfánt mir se fáceà,
Lumea s'adunà
Sorostin.
15
De se botezà
Si se *ncreştină.
1. Bian, s(udent.
XOVII, Jos, pe mare ’n jos.
(Colinda Inálfárii.)
Colo jos, pe mare ?n jos,
Domnu, dai, Domnului
[Doamne !
Vine-o neagră corabie
Incárcatá, *npováratá
5. Tot de cânii de Jidovi,
Aducánd pe Dumnezeu
Incuiat in stan de piatră.
Colo sus, pe mare "n sus
Vine o dalbá corabie
Băgău,
XCVIII.
La cea mánástire mare,
Ho, Leru-i, d'ai, Doamne!
Scrisu-i mare lucru tare(bis),
Scrise-mi-s nouá altare.
5. In altare
Jos pe mare
Slujba sfántá
Cine-o cântă ?
Cânt-o nouă popi bătrâni
10. Si cu nouă diecei.
Grăi popa cel bătrân
Cut.
10. Incárcatá, 'mpovoratá
Tot de sfinți si de îngeri,
Сапа de stan s'apropiat,
Stan in patru a crepat,
Domnu 1а ceriu sa "nàlfat !
15. Sa 'nàltat Domnul la ceriu
Printre sfinţi, printre îngeri,
Sus la poarta raiului -
De-a direapta Tatălui.
T. Feledean, comunic. Vct, Crișan.
Creștinii.
Către-un diecel mai тіс =
— Dă în toacă de tri-ori
Si "n clopot în tri stâmpări,
Să răsaie soarele
Pe toate hotarále ;
Să răsaie, să sclipească,
Pe Jidovi să-i potopească.
Să rămâie creștinii,
Că mai cred la Dumnezeu
Cu lumini şi cu prescuri
Si cu dalbe *nchinăciuni!
I. Карїїсо, student.
WWW.dacoromanica.ro
=
76
XcIX. Haida frate.
Haida, frate, haida, dragă,
Să facem casä de piatră,
Ca moartea să nu răsbată.
Că din casă luminoasă,
5. Duce "n groapa "ntunecoasá.
Dar’ acolo cini cetește ?
Maica-sfântă Preacuratá,
C'un But micut in brati.
Fiutu °псере-а scánci:
10. Maica-sfântă a-l opáci:
Craifaláu (Târnava mică.)
— Taci, fiufule, nu plânge,
Că s'au sculat păgânii
Să omoare creştinii !
— Dă-mi, măicuţo, cheile,
Să descuiu odăile,
Să-mi ieau măturicea "n
[mână,
Să mătur cu ea pământul,
Pământul de gunoitle
Si ceriul de neguréle !
Liv. Muresan, student.
с. Corábiile.
Colo'n susu, mai in susu,
Hoi Leroi Ler Doamne!
Vine-o neagră corabie
Incárcatà 'npovărată,
5. Tot de Jidovi de cei răi,
10,
15.
Dumnezeu încă "ntre ei.
Tot îl bat şi-l chinuesc
Și pe cruce-l răstignesc,
Tot pe crucea bradului;
Pun cunună ?n capul lui
Din clengile (1) spinului.
Colo jos, pe mare 'n jos
Vine o dalbá corabie
Incárcatá, *mpovărată
Tot de sfinti de cei mai
(sfinţi,
Și de negri călugări.
Chinces.
(1) — Crengile.
20.
25.
30.
Ferice de cei postelnici
Cari-mi postesc posturile
Si-mi ajuná ajunurile :
Posturile le postesc
Lăturghii încă cinstesc;
Lăturghii şi părăstase,
Cum se duc de veseloase
Inaintea Domnului
Ca firuţu grâului.
О, vai de cei nepostelnici,
Care postul nu-l postesc,
Lăturghii că nu cinstesc,
Lăturghii şi părăstase,
Cum se duc de obidoase
Inaintea Domnului
Ca si pleava gráului
Dinaintea vántului.
О, Florea, comunic, de Aron Jgrat, st.
WWW.dacoromanica.ro
CI. La masă.
Nimerim în astă casă
La-această cinstită masă,
Da la masă cine sede ?
Sede Domnul Dumnezeu,
5. Impreuná cu sfinţi de-ai săi.
In al 2-le corn de masă *
Sede-mi, Doamne, cine-mi
[sede,
Sede Ion Sántion ;
In al 3-le corn de masá
10. Sede-mi, Doamne, cine-mi
[sede,
Sede Petru Sân-Petru ;
In al 4-l2 corn de masă.
Sede-mi, Doamne, cine-mi
[sede,
Sede-mi da jupânul gazdă.
15. Tot închină c'un păhar,
C'un păhar galbin de aur,
Tot închină si primescu
Si pe Domnul ротепеѕси,
Spătac.
Petru din graiu îmi grăiă:
20. — Spune, Doamne, adevărat,
Că destul te-am întrebat
Cându-i coada veacului,
Sfârșitul pământului,
Concenirea (1) graului ?
25. Ага Domnul Dumnezeu :
— Lasă, Petre, că-ţi-oiu
* [spune,
Semne pe ceriu íti voiu pune ;
Si iacá, Petre, ti-oiu spune:
Când a da fecioru "n tată,
30. Fata mare "n maicá-sa-re,
Finu-so "n nănașu-so,
Finá-sa 'n nínaga,
Atunci ii coada veacului,
Sfârşitul pământului,
35, Luna se va ?ntunecă,
Stelele toate-or pică,
Soarele s'a 'mbrăcă ’n sânge!
Ingerii-or începe-a plânge,
Aur Aron, student.
сп. Vânătorii lui Crăciun.
Umblă, d'umblá, ce mi-și
umblă ?
Vânătorii lui Crăciun
Lerui Doamne!
Zi de vară, până ?n sară,
5, Si nimica nu vánará,
Lerui Doamne !
Cându-i colea cátrá sară,
Da vânară-un puiu de ludă,
Lerui Doamne !
(1) = Sfârşitul,
Da-l tot bat și mi-l întreabă:
— Spune, spune, puiu de
[ludă,
10. Cându-i coada veacului,
Sfârşitul pământului ?
Vine mama puiului:
— Ce-mi tot bateţi puiul
mieu?
— Da-l batem şi-l întrebăm :
15. Cându-i coada veacului,
WWW.dacoromanica.ro
78
Sfârșitul pământului ? Finu-so în nașu-so,
— Când a da fecioru "n tată, 20. Fină-sa în nașă-sa,
` Fata mare "n maică-sa-re, Atunci se gată lumea !
Ciuguzel, Eman. Irimie, student,
сп. Sfârşitul lumii.
O, tu Doamne, bine știi, Că-i ca firul paiului,
Cându-i sfârşitul lumii, Ca firul crepat în patru,
In patru cornuri de lume 10. Acolo să vezi păcatul!
Vii si morţii să se-adune! Omul care-i păcătos,
5. Să se-adune "n Vifleim, Cade de pe punte jos,
Unde-a fost Adam dintâiu, Cade pe ш stan de piatrá,
Pe la puntea raiului, Nu mai vede lumea 'ndatá.
Alămor, Eug. Puşcaş, student,
Сту. Návodasii.
Pe marginea márii (bis), Din picioare scíparánd
Lin vântule, lin vântule lin Si din gurá foc tipánd:
[de vară ! — Ce voi bateti fiul mieu?
Mergu-mi nouă năvodași 15. Că el îi mic, nu sti spune;
Impletind la năvod verde, Cându-i coada veacului,
Impletiră, nu-l gătiră, Sfârșitul vileagului ;
5. Pe cea mare-l aruncará ] Dar io vouá spune-voiu,
Si nimica nu aflară ; Сапа її coada veacului,
Fár un puiu de ludișoară, 20. Sfârşitul vileagului :
Tot îl bat și mi-l întreabă: Când a da ficior în tată,
— Cândur-i coada veacului, Fată mare'n maică-sa-re;
10. Sfârșitul vileagului Р (1) Finu-so'n nănașu-so,
Vine maica puiului Fină-sa în nașă-sa !
Comunic. At. Trif, student,
су. Nouă návodasi.
Colo josu, mai în josu, Impletesc năvoade verzi,
Colo'n sesul cel frumos, Impleti Luni simpleti Marți,
Suntu-mi 9* năvodași, Impleti Miercuri toată ziua ;
(2) = Lumii.
WWW.dacoromanica.ro
10
з ni >:
Cándu-i Joi in pránzul mare, Mare luda) s'a ivit.
Návoadele le gátará — Ce-mi bateti voi fiul mieu,
Si pe mare le-aruncară, 20. C'alai mic, nu vá sti spune,
10. Dar nimica nu-mi vánará, Dar eu vouă spune-v'oiu,
Le-aruncará a doua oará Cându-i coada veacului,
Şi nimica nu-mi vânară. Sfârșitul pământului :
Le-aruncará a treia oară Când sior pári frati cu fraţii,
Şi-mi vânară un puiu de ludă. 25. Ficiorii cu tătânii,
15. Uttein sus și uite'n jos, Fetele cu maicile ;
Uite'n sus spre răsărit, C'or fi vii pe toate văi
Uite'n jos cátrá sfințit, Si-or fi morti pe toate gropi!
Ciunga. Jos. Bogdan, stud.
сут. Nouă Năvodari.
Colo'n josu, mai în josu Sfârșitul pământului ?
Sunt doi codri negri mari; Vini mama puiului
Hoi Leroi, hoi da Leroi! Din picioare scăpărând
Şi cu nouă năvodari, 20. Şi din gură foc tipánd:
5. Impletesc înăvodesc. — Ce bateti voi puiul mieu,
Le'mpletiră, le gátirá, Că e lud (2) si e bolund (3)
Jos pe mare le-aruncară, Şi-i tinăr nepriceput.
Și nimica nu vânară. Că io vouă spune-v'oiu,
Le-aruncară-a doua oară, 25. Cándui coada veacului,
10. Si nimica nu vânară ; Sfârşitul pământului :
Le-aruncară-a treia oară, Când a da ficioru "n tata
Si vânară-un puiu de Iudá. Si ficuța in maicufa
Si tinerii mi-l băteau, Si finufu "п nánágutu
Bătrânii mi-l ispitiau: 30. Si finuta "n nánáguta,—
15. Spune, spune, puiu de Шай, Atunci îi coada veacului,
Cându-i coada veacului, Sfârşitul pământului !
Observ. refrenul se repetă tot la al 2-lea vers.
Vorbele: ficufa, finuțu, finuta se rostesc cu ci=fi: cicuta,
cinutu, cinufa.—
Teius. lon Bescheri.
(1) Iuda cel mare, tatál puiului.
(2) = Prostut, simplu.
(3) = Nebun, prost.
WWW.dacoromanica.ro
80
суп. De п'аг fi gresit Adam.
De mwar fi greșit Adam, | Mă scosesi din raiu afară,
In păcate nu eram; 10. Bucuros, Doamne, aş ieşi,
Da Adam, dacă-a greșit, Dar nu mă pot despărți
In păcate ne-am trezit, De mirosul florilor,
5. Rupse Domnu de-a grăi: De svonul albinelor,
— Mergi, Adame, dela mine, |` De para făcliilor,
Că n'ai făcut nici un bine! 15. De fumul tămâelor!
— O, Doamne, pentru:o
(greșeală,
Sonfalàu. 1. Copăcean, student.
суш. Scaun de judeţ.
Colo "n susu, mai in susu, 10. Máru-'n gură l-ai sfármat,
Sus în poarta ceriului, Rău trupu s'a ?nveninat!
De-a direapta Tatălui, El de-aici s'a luat
Este-un scaun de judeţ. Pe marginea raiului...
5, Dar! în scaun ciné sede? Dacă ?п raiu nu má 'ndu-
Sede moș-de-moş Айат, · [rai,
Cam pe cárjá rázámat, 15. Că io "n tine-am contenit (1)
De-l judecă Dumnezeu: Ca albina ?ntr'un oprit!
— Ştii tu, Adame, ori nu ştii :
Craifalău. Un fecior—scrisá de Liv. Mureşan, student.
O variantă începe agà:
Domnului mieu ! 10. Când ín raiu slobod te-am
Sus în poarta ceriului, pus:
De-a dreapta Tatălui, Nimica nu ţi-am oprit,
Jilţuri scrise (2), Numai pomul raiului,
5. Mese "ntinse; Din ăla să nu mănânci?
Da în jilturi cine sede? lesi afará-acum din raiu!
Sede Adam, mos bătrân, 15. — leşire-aş si nu mà "ndur,
Del judecă Dumnezeu : De dulceafa raiului, etc.
— Stii, Adame, ce fi-am spus,
Orásia-Mures. Liviu Anghel,
(1) Am avut bine ca întrun contenit (oprit) ; asemánareaxlela vitele duse la
pășune în confenit. Ca albina care areflori destule intr'un «oprit»,
(2) Frumoase «ca scrise», sau azugrăvite»,
WWW.dacoromanica.ro
10.
15.
81
cix. Judecata lui
A cui sunt aceste curţi,
Aste curți, aste pălufz (1),
Аза nalte, minunate,
De Domnul sfânt lăudate ?
. In mijlocul curților
Este-o masă de mătasă,
Spre desfătare aleasă. .
Da la masă cine şede?
Sede moşu nost Adam
In cárjá rázámat,
De Dumnezew judecat
Pentru greul său păcat.
În al doile corn de masă
Sede-mi Ion Sântion,
Nănaşul lui Dumnezeu,
In al 3-le corn de masă
Copand.
10.
20.
25.
30.
Adam.
Sede-mi Petru, sfânt Sân-
[ Petru.
Da "nal 4-le corn de masă
Sede gazda, cest om bun,
C'un păhar galbin de aur.
In fundul páharului
Scrisá-i raza soarelui;
In toarta páharului
Scrisu-i spicul grâului ;
In buza páharului
Scrisá-i floarea vinului ;
Si acest páhar frumos
Il cinsteste lui Hristos,
Care-acuma s'a náscut
Din veci fără început,
Val. Șandru, stucent.
cx. Raiule, grădină dulce.
Raiule, grădină dulce,
Dela tin! nu m'as mai duce,
De mirosul florilor,
De bojul albinelor,
. De fumul tămâielor,
De para flăcâielor! (2)
Grăi Domnul cu mănie:
— Du-te, Adame, dela mine,
Că te-ai scăpat de cel bine.
Meri din raiul cel frumos,
Pe pământu ?ntunecos !
Lasă raiul cu dulceaţă,
Ciunga.
(1) 26/uti—palute, palate.
(2) = fácliilor.
Viciu, Colinde din Ardeal,
15.
20.
Du-te pe pământ си cealí!
— Oh! Iová, poamă amară,
Să ieşim din raiu afară!
Oh, vai, serpe din pustie;
Ce-mi făcuşi acuma mie?!
Fire-ai, serpe, arghis:t :
Unde te-or găsi durmind,
Capul să-ţi fie sdrobit;
Si pe mine să mă "ngroape
La părăul Geanului,
Apa Iordanului.
Jos. Bogdan.
WWW.dacoromanica.ro
10.
82
схт. Joacă Petru.
Şi joacă, joacă Petru "n
raiu ;
Si strigă un frate de-alui
[Petru :
— Petre, Petre, frateal mieu,
Fă-mi si mie loc în raiu!
— Loc in raiu cu mine n'ai,
Că рап? ce-ai fost tu pe
[pământ,
Loc înraiu пи ў-аі gătit ;
Că mi-ai fost birău (1) sătesc,
Pe găzdaci (2) îi omeniai,
Pe săraci îi ocáriai !
Şi strigă o soră de-alui
[Petru :
— Petre, Petre, frate al mieu,
Fă-mi şi mie loc în raiu!
Silvaşul rom.
l
|
—- Locinraiu cu min'tu mai,
15. Până ce-ai fost pe pâmânt,
Loc in raiu nu ţi-ai gătit;
Că mi-ai fost toterâșmăriță,
Si mi-ai băgat apă "n vim
Şi-ai luat banii deplin!
20. Si strigă maică-sa lui Petru:
— Petre, Petre, fiul maichii,
Fă-mi si mie loc în raiu !
— Loc în raiu cu min’ tu ai,
Că pân’ ce-ai fost pe pământ,
25: Locu "n raiu ţi l-ai gătit.
Cánd erà Sàmbátá sara,
Lucrurile le lásai,
Si de prescuri te-apucai;
De prescuri si de lumini,
30. Si de mari închinăciuni (3).
I. Boldea.
cxi. Petru in raiu.
Primblă-se Petru prin raiu,
Primblă'n sus si primblá"n
[jos,
Raiul lui îi luminos,
Da nime nu mi-l vedeă,
5. Făr? d'o maică, ce-şi d'aveă,
Maica din gură gráià:
— Petre, Petre, Maică Petre,
Fă-mi şi mie loc în raiu,
Loc în raiu, lângă al tău,
10. Lângă-al tău e ca și-al tău!
Petru din graiu îi grăiă:
(1)= primar.
(2)= avuti, bogați.
(3) Rugăciuni.
— Cum, dragă maică, face-
[fi-as ?
Pán' ai fost pe ceea lume,
Crigmüritá fostu-fi-ai,
15. Cupe mici tinutu-fi-ai,
Loc din raiu pierdutu-ți-ai !
Primblă-se Petru prin raiu,
Primbli'n sus și primblă'n
Dos,
Raiul lui e luminos;
20. Nime'n lume nu-l vedeă,
Fär’ d'un tată, ce-şi d'aveă.
WWW.dacoromanica.ro
35.
40.
45.
Tatál din graiu ii gráià:
— Petre, Petre, taicá Petre,
Fá-mi si mie loc în гай,
83
Рап’ ai fost pe ceea lume,
...Vá mare fostu-ti-ai,
Garduri mari săritu-ți-ai,
25. Loc în raiu, lângă al tău, 50. Loc în raiu pierdutu-ti-ai !
Lângă al tău e ca şi-al tău! Primblá-mi-se Petrwnraiu,
Petru din gură grăiă: Primblă'n sus si primblá'n
— Cum, drag taică, face- [jos,
[ti-as, Raiul lui e luminos ;
Pán' ce-ai fost pe ceea lume, Nimen lume nu-l vedeà,
30. Biráu mare fostu ti-ai, 55, Făr” d'un frate, ce-l d'aveà,
Bani cu strámbu luatu-fi-ai,
Pe săraci hulitu-fi-ai,
Loc în raiu pierdutu-fi-ai !
Primblá-se Petru prinraiu,
Primblă'n sus și primbli?n
[jos,
Raiul lui e luminos;
Nimen lume nu-l vedeà,
Fár' d'o soră ce-și d'aveà.
Sora din gură gráià:
— Petre, Petre, frate Petre,
Fă-mi şi mie loc în raiu,
Loc în raiu lângă al tău,
Lângă-al tăue ca și-al tău!
Petru din gură gráià:
— Cum, drag soră, face-ti-as,
Clopotiva (Haţeg).
Frate din gură-mi grăia :
— Petre, Petre, frate Petre,
Fă-mi şi mie loc în raiu,
Loc în raiu, lângă al tău,
. Lângă-al tău e ca si-al tău!
Petru din gură grăia:
— Cum, drag frate,face-ţi-aș?
Pán-ceai fost în ceea lume
Ti-ai pus stâna lângă drum ;
. Câţi drumari cá şi-or trecut,
Toti la tin sor abătut.
Cu brânză i-ai hărănit,
Cu lapte i-ai adăpat,
Loc în raiu ţi-ai căpătat!
Si-o cântăm şi-o colindám
Si la gazdă ni-o "nchinám !
A. Ionag.
CXIII. Petrea'n raiu.
(Variantă.)
Petrea in raiu s'a rádit (1)
Bucinând si trámbitánd.
Nime'n lume nu-l aude
Numai singur tată-său.
— Petre, Petre, sfânt Sân-
[petre,
Du şi mine(2) n raiucu tine !
— Bucuros, tată, te-as duce ;
Dar cát în lume ţi-ai trăit,
5. Tată-său din graiu gráià:
(1) = plecat, pornit.
(2) — pe mine.
WWW.dacoromanica.ro
84
10. Loc in raiu nu fi-ai gátit,
Tot birău (1) sătesc ai fost,
Şi portia (2)-ai scos prea
[gros;
Dumnezeu că te-a văzut,
Loc în raiu nu ţi-a făcut!
15. Petrea'nraiu s'a ráduit (3)
Bucinând si trámbitánd.
Nime'n lume nu-l aude,
Numa” dulce maică-sa.
Maică sa din graiu gráià:
20. — Petre,Petre, sfânt Sánpetre,
Dusi mine”n raiu cu tine !
— Bucuros, maică, te-aş duce,
Dar! cât în lume ţi-ai trăit,
Loc in raiu nu ţi-ai gătit:
Ghirigul rom.
25.
30.
Tot lucrul ti l-ai lucrat
Cu săracele din sat,
Si plata nu li-o ai dat,
Făr' zăpsifele (4) din sáte '
Ѕі-аі zis, maică, că-s plătite,
Si poinile (5) de sub ciur,
Şi-ai zis, maică, că-i destul,
Dumnezeu, că te-a văzut,
Loc in raiu nu ţi-a făcut!
Raiule, grădină dulce,
. Dela tin” nu m'ag mai duce,
De-aninosul (6) florilor,
De fumul tămâielor,
De glasul păserilor,
De gersu (7) îngerilor !
A. Blaga.
CXIV. Sub poalele ceriului.
Sub poalele ceriului
De sede, Doamne, mai sede,
Sede-mi Petrusfánt Sánpetru.
Vine tatăl lui Petru:
5. — Petre, Petre, fiul mieu, |
Fă-mi şi mie loc in raiu!
— Loc ín raiu cu mine ai;
Cât ai trăit pe pământ,
Loc în raiu că ţi-ai gătit! |
10. Vine mama lui Petru:
— Petre, Petre, fiul mieu,
Fá-mi si mie loc în raiu ! |
(1) = primar.
(2) = darea.
(3) = rádil, v. m. s.
(4) == zăsite.
(5) — coadele, gozurile ce cad din ciur.
(6) — mirosul.
(7) = glasul, versul.
(8) = epistat de moşie domnească.
15.
20.
— Loc in raiu cu mine ai;
Cát ai tráit pe pámánt
Loc ín raiu cá ţi-ai gătit!
Vine fratele lui Petru:
— Petre, Petre, frate al-mieu,
Fă-mi şi mie loc Їп raiu !
— Loc in raiu cu mine n'ai ;
Cât ai trăit pe pământ,
Loc în raiu nu ţi-ai gătit.
C'ai fost tot birău
[domnesc, (8)
Pe săraci i-ai sărăcit,
WWW.dacoromanica.ro
25.
Pe bogaţi i-ai găzdăcit (1).
Vine soru-sa lui Petru:
— Petre, Petre, frateal mieu,
Fá-mi si mie loc în raiu !
— Loc în raiu cu mine wai;
Cát ai trăit pe pământ,
Ciunga.
5,
10.
15.
85
30. Loc ín гай nu ţi-ai gătit,
35,
C-ai fost tot făgădăriță (2),
Când ai dat vinu ?п credinţă,
Lemne strâmte aicrestat (3),
Măsurile le-ai stricat,
Banii deplin i-ai luat!
Jos. Bogdan, student.
cxv. Taica Petrului.
Strigá-&i taica Petrului:
— Petreo, Petreo, drăguţ
[Petre,
Fá misi mie loc in raiu!
— Locín raiu, cá tu nu ai.
Mult ai fost pe acest
[pământ ;
Jurat mare (4) cât ai fost,
Legiuri stâmbe ai ţinut !
Strigă-și maica Petrului :
— Petreo, Petreo, drăguţ
[Petre,
Fă-mi si mie loc în raiu!
— Loc în raiu tu, mamă, n'ai,
Mult ai fost pe acest pământ,
Lucru în sat că ti l-ai dat,
Şi plata п'о ai mai dat!
Strigă-și sora Petrului :
Petreo, Petreo, drăguţ Petre,
Fă-mi şi mie loc în raiu!
Sorostin.
(1) = îmbogăţit.
(2) = crigmárifá, birtăşiţă.
(3) = ai crestat fals pe rávas.
(4) Ajutor de primar.
20.
25.
— Loc їп raiu, cá tu nu ai
Mult ai fost pe acest
[pământ ;
Crismárifá, cá mi-ai fost,
Măsuri strâmbe ai ţinut
Şi ai băgat apă în vin
Şi-ai luat plata deplin!
Strigá-si frații Petrului :
— Petreo, Petreo, drăguţ
[Petre,
Fă-mi si mie loc în raiu ?
— Loc în raiu tu, frate, ai.
Mult ai fost pe acest
[pământ ;
Păcurariu la oi ai fost,
30. Ţi-ai pus stâna lángádrum ;
Cáti drumari pedrum
[treceau,
Toti la tini se dedulceau,
Si pe toti îi miluiai !
I. Bian, student.
WWW.dacoromanica.ro
86
CXVI. Sus in poarta raiului.
Sus in poarta raiului, Că pán' ai fost ре pământ,
De-a direapta Tatălui 25. Tot crişmăriță mi (5)-ai fost
Sede-mi /ovic (1) răzămat Si la bogați cá le-ai dat
Pe nouá scánduri de brad. Tot vin rosu pipárat,
5. Vine tata lui Iovic, lar la săraci cá le-ai dat
Mai departe "ngenunchind, Vin cu apă amestecat !
Mai de-aproape se rugând : 30. Vine-un frate alui Iovic,
— Măi, Iovic, fiufu (2) tatii, Mai departe, etc., (ca mai sus)
Fá-mi si mie loc în raiu! — Loc in raiu
10, — Loc în гаш Tu, frate, n ai,
Tu, tatá, n'ai, Cá pán'ai fost pe pámánt,
Că pán'ai fost pe pământ, 35. Tot cu bâta 'n drum ai stat,
Tot (3) birău la sat ai fost, Ce ai găsit,
Pe săraci tare i-ai tras (4), Ai omorit!
15. Pe bogat Vine sora lui lovic
Tu l-ai lăsat! ..[ca mai sus]
Vine mama lui lovic, — Loc în raiu
Mai departe.'ngenunchind, 40. Tu, soro, mai,
Mai de aproape se rugánd : Că pán' ai fost pe pământ,
20. — Măi, Iovic, ñutu mamii, Tot. . vá si da mi-ai fost,
Fă-mi si mie loc în raiu ! Garduri multe sárit-ai,
— Loc in raiu Locu'n raiu pierdutu-l-ai !
Tu, mamá, n'ai,
Cisteiu-rom. Nic. Marcu, preut.
охуп, Sus in poarta raiului.
(Varianta celei precedente.)
Sus in poarta raiului, Sade Jovis (б) rázámat
De-a direapta Tatălui, Pe nouă scânduri de brad.
(1) Diminutiv din Jovu, ca din Nonu, Nonic s.a. Intr'o variantă din Tâm-
păhaza găsim numele /ovis, ambele aceste se dau lui S. Petru.
(2) In pronuta locală: grufu.
(3) In pronunța locală : 27,
(4) Se zice a-/ trage (bani)=a-] pedepsi în bani, a-i stoarce bani.
(5) Dativ etic.
(6) In col. precedentă din Cisteiul român se zice /ovic, Care-i textul origi-
nal,—n'am putut află,
www.dacoromanica.ro
10.
15.
20.
87
. Vine tatál lui Iovis,
De departe "ngenunchind,
Si de aproape rugánd:
— lovis, lovis, dragu tatii,
Fá-mi si mie loc în raiu!
— Loc în raiu
Tu, tatá, n'ai,
Căci cât ai fost pe pământ,
Tot birău sătesc ai fost,
Pe săraci i-ai necăjit,
Pe gazde(2) i-ai bogățit,
Și iadul că l-ai găsit!
Vine mama lui lovis,
De departe ?ngenunchind,
Și de aproape rugând:
— Іоуіѕ, Iovis, dragu mamii,
Fă-i si mamii loc in raiu !
— Loc in raiu
Tu, mamá, n'ai,
Tâmpăhaza (Aiud),
5,
10.
CXVIII. [uda 'n
Sub ceriu-si de răsărit,
Domnului Doamne,
Frumoasă masă e "ntinsí;
Dar la masá cine sede?
Sede-mi Domnul Dumnezeu
Tot cu sfinti in jurul sáu.
Si de lume ei vorbiau,
De Sán-Petru pomeniau.
Nici cuvântul nu-l gătară,
Sân-Petru se arátará.
Cu paharul i-a intins,
Insá Petru n'a primit,
Că el a fost necăjit.
Dumnezeu din graiu grăi:
(2) = bogaţi, avuti.
25.
30.
35.
40.
15.
20.
25.
Căci, cát ai fost pe pământ,
Cu săracii ţi-ai lucrat,
Tárátá numai le-ai dat,
Și iadu că l-ai aflat!
Vine sora lui Iovis:
— Iovis, Iovis, frate-mieu,
Fá-mi si mie loc în raiu !
— Loc în гаш
Tu, soro, n'ai,
Căci cát ai fost pe pământ,
Nouá fete-ai otrávit
Si iadu l-ai dobândit!
Vine frate lui Iovis:
— Iovis, Iovis, frate-mieu,
Fă-mi $1 mie loc în raiu !
— Loc їп raiu
Tu, frate, ai,
Cáci cát ai fost pe pámánt,
Cu toţi bine te-ai avut!
Laurian Maior, student.
raiu.
—Ce esti, Petre, necăjit?
Și Sân-Petru răspundeă :
— Doamne, -Dumnezeul
[mieu,
Am scăpat de-am adurmit,
luda cheia mi-a furat
Şi în raiu că s'a băgat,
Multe lucruri și-a luat:
Luă luna cu lumina,
Soarele cu razăle,
Scaunul de 'mpărăţie
Si băţul de vitejie!
Dumnezeu din graiu grăiă:
WWW.dacoromanica.ro
88
— Cari din sfinţi se va află,
Lucrurile-a le "nturnà?
Atunci sfinții au tăcut,
Că de luda s'au temut,
Apoi Ilie-a venit,
Către Domnul a grăit:
— Doamne, Dumnezeul mieu,
Dă-mi mie ce-oiu cere еп!
Dumnezeu din graiu grăiă:
— Mergi, alegeţi tot p' ales !
Şi Ilie şi-a ales
Trăsnet, fulger tot p'ales.
Şi apoi că a plecat
Clopotiva (Haţeg).
30.
35.
40. După Iuda рап; la iad,
Tot trănisnd si fulgeránd
Si în sbiciu de foc pocnind.
Iuda, când îl auziă,
Sta în loc si amortià.
Dar Ше l-a luat
Si cu lanfu l-a legat,
Lucrurile i-a luat
Si in raiu cá le-a băgat,
De dreptii sau luminat
Si strámbii s'au supárat.
Şi-acântăm și-o colindám,
Si la gazdă ni-o"nchinám E
A. Jones,
45,
50.
cxix. [uda ’n raiu.
(Variantá.)
Sus la viţa vinului,
La umbra gutâiului,
Un” prânzeşte Dumnezeu
Cu toti sfinţii "n jurul său,
5. Vine Petru, sfânt Sânpetru
C'un cálut albut de flori ;
Dară nu-i albut de flori,
Ci e albut de sudori.
— Bun pránzu, Doamne, la
voi!
10. — Hai, Petre, la pránz cunoi !
— N'am vint, Doamne, sá
[pránzesc,
Cam venit să-ți povestesc
Abrud.
Ca intrat Iuda in raiu.
Luă luna cu lumina,
. Soarele cu razele,
Si găleata de botezu
Şi scaunu de judetu!
—Nu fii, Petre, supărat!
Care dintre sfiinti s'a află
Să se ducă, să le-aducă?
Grăi Ше, Sfânt Ше:
— Dă-mi, Doamne, armele
mie,
C'oiu trásni gi-oiu fulgerà,
Si Iuda s'a spáimántà,
25. Toate'n raiu mi le-a băgă !
N. Lazar.
20.
cxx. luda ’n raiu.
(Variantá din Sâncel I. Blaj.)
Sus la vița vinului,
La umbra gutâiului,
Ung’ pránzeste Dumnezeu,
Dumnezeu cu soțu-său,
5. Nimerì Petru Sân-Petru.
— Hai, Petre, cunoila prânz!
— N'am vint, Doamne, să
prânzesc,
WWW.dacoromanica.ro
C'am vint să má jáluesc,
Că mi-o tunat Iuda "nraiu ;
10. Ce-o fost bun, tot a luat,
Ce-o fost rău, tot o lăsat!
— Nu te, Petre, supără,
89
Că oiu lua biciuntr'o mână
Şi-oiu trăsni si-oiu fulgeră,
15. Iuda "n raiu so spăimântă,
Ce-o fi bun, tot o lásà,
Ce-o В rău, tot va luă!
Scrisă de G, Bo/dea.
CXXI. Iuda "n raiu.
(Variantá de pe Tárn.-mare.)
Sus la vifa vinului,
La floarea smochinului,
Un (1)pránzegte Dumnezo,
Dumnezo cu sofu-so,
Nimereste sfántu Petru
Cu cal alb, tot asudat.
Nu-i asudat de sudori,
Da mi-i 'mpodobit cu flori,
Tot cu flori si cu ghiori (2).
El din graiu cá mi-si gráià :
—- Bun prânz, Doamne, pela
[pránz !
— Haida, Petre, să-l
[prânzim !
— Numai, Doamne-ti
[mulțămim (3),
Că io mam vint (4) să
prânzesc,
Frâua Târn.-mar e.
|
|
Că io-am vint să tânguesc:
Iuda "n raiu cá a tunat,
Ce-a fost bun, tot a luat:
Co luat luna cu mâna, (5)
Soarele cu razele !
— Petre, nu te spăimântă,
Că ti-oiu da un biciu de foc,
Sá pognesti(6) cam la mijloc,.
Cá Iuda s'a spáimántà,
Ce-o luat, tot va lásà!
Si noi umblám şi colindám,.
Frumos gazdii i-o închinăm,
Lo închinăm cu sănătate.
Că şi gazda ne-a cinsti
С?ип colac de grâu curat,
C'o pecie de porc gras,
Si со gură de vinars.—
Scrisă din gura unui plugar de Z Dop, student.
(1) = unde.
(2) = viori, viorele.
(3) = mulțumesc, cum se aude în uzul vulgar, passim.
(4) = venit; formă obişnuită la poporul fárá carte.
(5) v. s. Z. cu lumina.
(6) Vulgar l. d. pocnesti.
WWW.dacoromanica.ro
10.
15.
90
сххи. La miilocul Ceriului.
La mijlocul ceriului
Mare halcă (1) adunată,
Tot de sfinţi da cei mai
[sfinti. `
Vine sfántu Harhanghelu
. Tot trásnind si fulgerând ;
De departe-a fulgerat,
Şi de aproape-a genunchiat
Si din gură a cuvântat:
— Bună halcă, sfinţilor,
Ce vorbiti şi sfátuiti
Si pe Domnul pomeniti,
Pomeniţi-l si nu-l ştiţi?
Tu şezi, Doamne, şi
[prânzeşti,
Si raiul nu ţi-l grijesti,
Juda "mn raiu că mi-a tunat,
Ce-a fost bun, tota luat:
Luă luna cu lumina,
Soarele cu razăle
Si scaunul de judeţ,
20. Si căldarea de botez
Si cheile raiului ;
Si în iad că le-a băgat
Si iadul l-a luminat,
Făget.
25,
30,
35.
40,
85.
Cumu.i legea raiului,
Şi raiul l-a ?ntunecat,
Cumu-i legea iadului!
Grăi Domnul Dumnezeu :
— Măi Ioane, Sântioane,
Mare-mi esti, puţin pri-
[cepi !
Mergi, iea sbiciul cel de
[foc
Si trăsneşte "n tri locuri,
In tri locuri, în tri chipuri,
Că luda s'a spăimântă
Şi ce-a luat, tot va da.
Da-va luna cu lumina
Şi soarele cu razăle
Şi scaunul de judeţ
Şi căldarea de botez
Şi cheile raiului ;
Şi în raiu că le-a băgă
Si raiul s'a lumină,
Сити-і legea raiului ;
Şi iadul s'a "ntunecà,
Cumu-i legea iadului!
Şi-o "nchinám spre sănă-
[tate !
Vas. Trif.
CXXIII. Fericea-mi.
Fericea-mi de el, Doamne
[leo !
Cum l'am ferecat
Mai bun loc i-am dat:
In mijloc de raiu
(1) Aalcá—sgomot, gălăgie.
(2) = айд.
5.
Már dulce "nflorit
Cu flori de d'argint,
Cu mere de aur.
Când boarea boriâ(2),
Merele cădeă,
WWW.dacoromanica.ro
91
10. Domnul le strángeà La frati, la nepoți, `
Si le d'impártià Pe la noi, la toti.
M. Decea. Em. Pop.
CXXIV. Ferice-om de el.
Merele-au cázut,
Dumnezeu a venit
Ferice-om de el-om,
Că l-ai fericit
Si Lat dăruit Din graiu şi-a grăit:
Co casă, co masă. ` — Cim te-a dăruit?
La mijloc de masă 15. — Drag Domnul Hristos,
5. Măru-i răsărit, Că și-o màn ecat
Frumos d'inflorit Pe grele ?ntunereci
Cu flori de d'argint, La sfinte bisereci,
Merele de d'aur. Tot cu luminele
10. Si-un vânt a bătut, 20. Si cu prescuréle !
Craifaláu (Tárn. mică.) Liv. Muregan, student.
схху. Ferecan de el.
Ferecan de el! 20, Plug vânăt cu boi,
Că bine Lo ferecat Plugari amândoi!
Si bun loc i-a dat: — Da tu ce ţi-ai dat,
La mijloc de raiu De ţi-ai d'apucat?
5. La masă galbină. — Da io că mi-am dat
Imprejur de masă 25. De mi-am d'apucat
Jinfuri (1)de mătasă ; O turmă de oi,
Deasupra pe masă Ciobanii-amândoi !
Un măr mărgărit — Da tu ce ţi-ai dat,
10, Vânăt d'înflorit, De ţi-ai d'apucat?
Boarea când borià, 30, — Da” io că mi-am dat,
Măru-mi clátinà, De mi-am d'apucat,
Merele-mi pică. La sfinte dumineci,
Boieriu le-adună, La albe bisereci,
15. Bioeriu se "ntrebà: Tot cu luminéle
— Da tu ce ţi-ai dat, 35. Si cu prescurele
De ţi-ai d'apucat? Si cu rugáciuni
— Da io cá mi-am dat, Si cu "nchináciuni !
De mi-am d'apucat,
Sebes. P. Maniu.
(1) L. d, furi = jeturi.
WWW.dacoromanica.ro
92 '
oxxvi, Domnul bun.
І. Când intră feceorii în casă,
Cesta-i Domnul bun,
Doamne-le-o !
Cesta-i Domnul bunz,
Bun gând şi-o gândit,
De el şi-o făcut,
Del şi-o fácutz
Casa lângă drum,
Masa peste drum,
Masa peste drum;
Câţi flămânzi îmi trec,
Pe toţi îi satură,
Pe toti îi satură;
Câţi sătoşi îmi trec,
Pe toţi îi d'adapà,
Pe toti ii d'adapă;
Agristeu, (Târn, mică.)
Câţi golași îmi trec,
Pe toti îi îmbracă,
Pe toţi îi îmbracă,
Cesta-i Domnul bun.
Rugăciuni rugat (1),
Rugăciuni rugat,
Dumnezeu i-a dat
Locul sfânt în raiu,
Doamne-le-o !
Locul sfânt їп raiu
Tot la mese "ntinsá,
La lumini aprinsă,
La lumini aprinsă,
Cesta-i Domnul bun!
Comunic, de Benedict Vicin.
O variantă, tot de acolo, continuă aşă:
La mijloc de masă
Pom şi-o răsărit,
Vânăt şi-o "nflorit.
Floarea-i de argintu,
Merele-s de aur;
D'unde cánd trágeà
Boarea raiului,
Pom se legănă,
Merele-mi pică,
Masa "mpodobià,
Raiu se veselià.
Comunic. de Jon Viciu, cantor.
П, Când des feciorii din casă.
Pe noi ne-o lăsat
Cea Sântă-Mărie
Troapa lui lordan (2).
Tu soaţă (sotule) vărtâgă(3),
Scoala-te "n picioare,
De le multumeste
(1) In gratia ritmului s'a elidat reflexivul si verb. auxiliar (s'a.)
(2) De a se întoarce,—cum s'a întors lordanul—ca să iasă. =
(3) Necunoscut. Infelege pe primul colindátor, conducătorul.
WWW.dacoromanica.ro
93
De (1) un colac de gráu, Pe uşă ne scoasă,
De-o сира de уйш! Tu, gazdă frumoasă,
Crucea (2) ni se "ntoarsá, Rămâi sănătoasă !
Agrișteu, Comunic. de Jon Ёїсїи, cantor.
CXXVII. Cest d'om bun.
Fericean de elu, | Despre raiu din sus
De cest d'om bun, Bura-mi d'aburà,
Cum l-ai fericiat, 15. Máruls găcină (4),
Drag Domnu i-ai dat Merele-mi picà,
5. Casa "n locu bun: Cest domn le stringeà,
D'in mijloc de гаш, Bine le puneà.
Unde-s mese ?ntinse, Са el bine stià,
Fáclii dalbe-aprinse, 20. Că ei si-or veni
Sus pe masă 'mi sta Feţii lui Crăciun,
10. Un măr mărgărint 51 el că li-a da
Cu flori de d'argint, La ficele lui
Cu merá(3) de auru. Si la fii lui.
Clepotiva (Haţeg). A, Jonaş.
CXXVIII. Om bun.
(Variantă.)
Gazda, cest om bun, 10, Câţi goli îi veniă,
Doamne leo, Toti îi îmbrăcă ;
Bun gând și-o gândit, Câţi desculți venià,
Casă şi-a zidit, Toti îi incáltà.
5. Pomi a răsădit, La mijloc de masá
Masa làngá drum. 15. Un pom d'aurit,
Câţi drumari treceà Frumos inflorit.
Si se abăteă, Din sus despre raiu
Toti ii háránià ; O boare băteă,
(1) — pentru.
(2) = alţi zic: froapa, în înţelesul de semnul, steagul sau crucea,
(3) Pe alocuria d. e. si pe la Urisiu, Gurghiu, se pronunță merd 1. d. meres-
(4) = Sgâfăiă = scutură,
WWW.dacoromanica.ro
94
Tot in măr lovià ; In sân le băgă,
20. Merele cădeă, La săraci le da,
Gazda le strângeă, Pomeană-și făceă !
Orăsia de Mureş, Liv, Anghel.
CXXIX. Domn bun.
Domn bun,ce te-ai bucurat, 10. Pintru cine te-ai gătat,
Florile dalbe, De nu te pui la cinat:
Mare masă-ai încărcat Ori ai fii de botezat,
Şi în sus şi mai în jos, | Sau feciori de insurat?
5. Cu pásturá(1)de matasá — Eu n'am fii de botezat,
Si pe ea máncare-aleasá ; 15. Nici ficiori de cununat ;
Sus pe masă, vas cu vin, Eu astept pe Dumnezeu,
Lângă el paharul plin; Dumnezeu cu soțul său,
Pe masă colac de grâu. Să-mi petrec cina cu ei!
Orásia de Mures. Liv. Anghel.
cxxx, Domnul bun.
Cesta-i domnul bun, | Da si-o d'oblicit,
Boierul bátrán, Frumos s'a gátit
Bun gând şi-a gândit, Şi că s'a luat
De prânz și-a gătit, Pe-o dalbă de cale,
5, La prânz a chemat 15. Pe-o rază de soare,
Tot vecini bătrâni Până şi-o d'ajuns
Si îngeri din сегіц, La lină fântână,
Toţi că şi-au venit. Unde iarba-i creatá,
Sfánta Duminecá In patru se ^mpleteste,
10. Cá ea n'a stiut, 20. Verde putrezeste.
Spring. Jon Săliştean, scrisă de Em. Colbazi.
CXXXI. Cel boier bogat.
Cel boier bogat, Dumnezeu i-a dat:
Domnului, domn, Masa "ngálbioará,
Pe cum s'a rugat 5. Galbiná de ceará;
(1) Păstură = merindare; aici: faţă de masă.
WWW.dacoromanica.ro
95
Pomu răsărit Pe feciori de craiu
Cu clenge de-argint. La Dumnezo "n raiu.
Vántu trágánà, Facá-si pominéle
Merele picà, 15. Pe la sufletéle
10. Gazda le-adunà Cát de putinéle.
Si le trimeteà
Silvasul rom. G. Boidea, student.
схххп. Umblám a colindă.
Noi umblăm a colindă, Mere-om doi dintre noi,
Oi, că dragu-mi-i! L-om aduce sus pe sus;
Noi umblăm a colindă, Sus pe sus, pe lângă lună,
Oi, că mi-i şi drag, Co mână {йпа de lună,
5. Dintr”o casă ?ntr'altă casă ; 15. C'una împletind cununa ;
Gazda noastră nu-i acasă, Da cununa a cui a fi?
Că-i în codru de-a vână. Fi-va, fi-va a gazdii !
De vânat, ce mi-a уйпа? Si te, gazdă, veseleste,
Mi-a vână un puiu de ludă! Că colindă nu mai este!
10. După el, саг’ l-om тапа?
Cetea. Corn. Dărămuş.
CXXXIII. Sfânta Duminecă.
Cesta-i domnul bun, 15. La mijloc de cale
Doame-leo ! Ea în loc şi-a stat,
Boieriul bătrânu In lături s'a uitat
Bun gând şi-a gândit, Şi ea și-o văzut
De prânz şi-a gătit, O lină fântână.
5. La prânz şi-a chemat. 20. La lina fântână
Câţi că şi-a chemat, Cele trei flori sfinte,
Toţi că şi-au vinit; Din raiu răsărite :
Numa' n'a vinit Ele se párià
Sfánta Duminecá, Si se-adeverià
10. Dalba besericá. Care-ar fi mai mare?
Dacá-o d'oblicit, Dumnezeu știind
Pe-o cale-o pornit, Şi pe-aici trecând,
Pe-o dalbă de cale, Le zise grăind:
Pe-o rază de soare. — Dragi florile mele,
WWW.dacoromanica.ro
30.
35.
40.
Ce vă voi рагі
Si v'adeveriti
Care-ati fi mai raare,
Cà voi mie-mi sunteti
Una ca si d'alta!
Floarea grâului
Ea şi-o cuvântat:
— Ba, eu sunt mai mare,
Că de n'as fi eu,
N'ar fi sat in casi,
Nici colac pe masá!
Floarea mirului
Lupu (Blaj).
10.
96
45
50.
Ea si-o cuvántat:
— Ba, io sunt mai mare,
Cá de n'ag fi eu,
N'ar fi botezare.
Nici ?ncreştinare !
Floarea vinului
Ea și-o cuvântat:
— Ba, eu sunt mai mare,
Că de n'aş fi eu,
N'ar fi veselie,
Nice bucurie. !
Nic. Benchea, student.
CXXXIV. Sân-Nicoară,
Gazda, cest domn bun,
Bun gând şi-o gândit.
De prânz şi-a gătit
La prânz și-a chemat
. Tot oameni bătrâni,
Vecini de cei buni,
Toţi boieri din sat.
Câţi că și-o chemat,
Toţi că şi o venit,
Numa” n'o sosit
Sfântu Sănicoară (1).
Lucru cá gi-o-avut
Jos pe cámpii seci
Silvasul rom.
Fácánd fántáni reci:
Saizeci crestinesti,
Cinzeci págánesti.
Celea págánesti
Bine le-o brodit
De le-o izvorit ;
Cele crestinesti
Marea le-a trecut
De le-o podobit.
Si noi o "nchinám
Dalbá-i sánátate
La jupânu gazdă!
I. Boldea.
CXXXV «Sfânta Simicoará»—S. Nicolae.
Deschide-mi, deschide-mi,
lai Domnului Doamne,
De (2) noi să-ţi /untrăm (3)
(1) S. Nicolae.
(2) = ca
(3) = întrăm în lduntru.
Si sá-ti colindám !
Cesta-i domnul bun,
5. Boieriul bătrân,
WWW.dacoromanica.ro
Bun gând şi-o gândit,
Bun prânz şi-o gătit.
Da la prânzul lui
Si la masa lui
10. Pe cini mi-o chemat?
Tot din ceriu, din ceriu,
Toti sfintii din ceriu.
Pe cáti mi-o chemat,
Toti cá şi-or venit,
15. Numa n'o venit
Sânta Simicoará (1).
Sezànd, așteptând
Cu prânzul pe masă,
Cu sfintii d'in casá,
20. El tot așteptă
Рап’ la prânzul mare.
Dacá el vedeà,
CÀ ea nu venià,
El cá mi se luă `
25. Pe o rare-cárare(2)
Pe o razá de soare,
Clopoliva (Hateg).
97
30.
35.
40.
45.
Până?n drumul mare. `
Pe drum ce-mi vedeà?
Micá o negurice
Bătând pulberice (3)
Si el tot cureâ(4)
Pân? o ajungeà;
Din gurá-mi gráià:
— Sfântă Simicoară,
De ce n'ai venit
Când ţi-am poruncit?
— De ce n'am venit?
De ce mam putut,
Că eu că mi-am fost
La brudar pe brud,
La brudari pe mare,
Lor cá s'o "necat
Nouá coroboale (5),
Nouă si cu două,
Cari se roagá nouá
Cu сира "nchinà,
Din fipău (6) táià,
А. lonag.
CxxxVI. Boieriul din sat.
Boieriul din sat
Bun gând şi-a gândit:
La prânz și-a chemat
Toţi 'boieri din sat.
5, Dintâiu și-a chemat
Sfântul Sânicoară (7).
(1) — Sfântul Niculae,
(2) == cărare, cfr. laur—bălaur, etc.
(3) = praf, deminutiv din pulbere,
(4) = fugiă, alergà.
(5) == corăbioare,
(6) = pânişoară.
(7) == Sf, Nicolae.
(8) = corăbioare.
Viciu, Colinde din Ardeal.
10.
`— Ce te-ai zábovit,
De mi te-ai gândit ?
— La vadul de mare
Eu mi-am înecat
Nouă corăbele (8).
Dintr” acele nouă
WWW.dacoromanica.ro
Numai mi-am scos două.
Una dintre ele
15. li soare când răsare,
Vara ?п prânzul mare;
Urican.
Una dintre ele
H luna cánd ii pliná,
Cam pe după cină!
E. Zugrav, student.
CXXXVII. Dalbá mănăstire.
Face-si domnu, ce-și mai
[face,
Face-şi dalbă mănăstire ;
Dar de mare cât de mare?
Nouă uși, nouă altare;
5. Slujba sfântă cine-o cântă ?
Cântănouă pochi (1) bătrâni,
Și cu nouă diecei (2).
Dar diacu cel mai mare
Ias&-afará ?п preumblare,
10. De triori toaca mi-o bate,
De triori in tri locuri :
De cu sară vecerneală,
Miez de noapte ¿tru sfânt,
Zori de ziuă vanghelie,
15. Pe la prânz îi liturghie.
Obs. După fiecare vers:
Florileom dalbe !
Silvasul rom.
Zice floarea grâului :
— Toate flori, voi sunteți
[flori,
Da io-s floarea grâului
Și sânt trupul Domnului !
20. Zice floarea vinului:
— Toate flori, voi sunteți.
[flori,
Da io-s floarea vinului,
Da io-s floarea vinului
Si-s sângele Domnului !
25. Zice floarea mirului:
Toate flori, voi sunteţi flori,
Da io-s floarea mirului,
Car’ miruesc oamenii
Şi-mi creștinesc creştinii! (3)
G. Boldea.
CXXXVIII. Drag soare.
Drag soare răsare
"IN toate laturile,
"N toate vadurile.
: Sus la aceasta curte
(1) Popi.
(2) Cantori.
(3) Increştinez.
5. Bun rându-i, frumos,
Dar dela Hristos,
Cà sunt mese "ntinse
Si fáclii aprinse. I
WWW.dacoromanica.ro
10.
20.
25.
30.
99
Imprejur de mese
Jițuri (1) îs direse,
Crucis peste mese
Sunt trei floricele,
Tri mohoriţele.
Ele se mustrà :
. Care sunt mai mari?
Drag Domnuţ din ceriu
Sade, le priveste
Si din graiu grăeşte.
Floarea gráului
Chiar bine grăiă
Si s'adeverià :
— Lángá Dumnezeu
Sunt mai mare eu,
Că unde nu-s eu,
Nu-s colaci pe masă,
Nici un sat in casă!
Floarea vinului
Chiar bine grăiă
Si s'adeverià :
— Lângă Dumnezeu
Sunt mai mare eu,
Că unde nu-s eu,
Nici о veselie,
Nici o bucurie !
Floarea mirului
Chiar bine grăiă
Si s'adéverià ;
— Lángá Dumnezeu
Cetea.
50.
Sunt mai mare eu,
. Că unde nu-s eu,
Nici o creştinare
Nici o botezare!
Drag Domnut din ceriu
Şade, le priveşte
. Chiar bine gráeste:
— Voi tri floricele,
Tri mohorifele,
Ce vă voi mustrati,
Cà, záu, voi tustrele,
Cà sunteti a mele.
Floarea gráului
Chiar bine grăiă,
Cá-i pelifa (2) mea.
Floarea vinului
. Chiar bine grăiă
Si s'adeverià :
E sángele meu
. Si a toată lumea.
Floarea mirului
. Chiar bine grăiă
Şi s'adeverià :
E botezul meu
Si a toată lumea.
Si ei se botezà
. Din păgâni creştini.
Oameni de cei buni.
Dalba-i sánátate !
V. Otoiu.
CXXXIX. Ce soare răsare.
Ce soare răsare mai de
[dimineaţă,
(1) = jeturi.
(2)
carrea, trupul.
D'ai Domnului, Doamne !
Mai de dimineaţă
WWW.dacoromanica.ro
Ici la ceasta casă (гер.).
5. Jilțuri (1) de mátasá.
Deasupra pe masá
Sunt tri floricéle (rep.),
Tri mohoricele (2).
Floarea mirului
Si-alui Dumnezáu
Sede si priveste,
Da chiar le grăeşte:
— Tăceţi, flori, táceti,
Surorile mele,
Nu vă tot mustrati
Si v'adevárati,
Cá unde nu-s eu,
— Nici о botezare (гер.),
Nici o "ncrestinare.
Floarea grâului
Și-alui Dumnezeu
Şede şi-mi priveşte,
Da chiar le gráeste:
— Tăceţi, flori, táceti,
25, Surorile mele,
10,
15.
20.
Cugir.
100
Nu vá tot mustrati
Si v'adevárati,
Cá unde nu-s eu,
Nici o cină "n casi (rep.),
. Nici-un prânz în masă!
Floarea vinului
Și-a lui Dumnezău
Dai Domnului, Doamne,
Sede şi-mi priveşte
. Da chiar le gráeste:
— Tăceţi, flori, táceti,
Surorile mele,
D'ai Domnului Doamne,
Nu vá tot mustrati
. $i wadevăraţi,
Са unde nu-s eu,
Nici o bucurie,
Nici o veselie !
Si vá veseliti
. Domnilor, boieri,
Că noi co "nchinám.
Daibă-i sănătate !
Nic. Munteanu, st.
CXL. Trei floricele,
La masa rotundă
Doamne leo,
Sunt trei floricele,
Ele se mustrau
5. Si s'adeveriau
Una pe alta
Care sunt mai mari?
Floarea mirului
Ea aşă ziceà :
10. — Cá eu sunt mai mare,
20.
Cà eu când rodesc,
Țări imi miruesc !
Floarea vinului
Ea aşă ziceà:
. — Сй eu sunt mai mare,
Са eu сапа rodesc,
Tári inveselesc.
Floarea gráului
Ea agà ziceà:
— Ba, eu sunt mai mare,
(1) = jet. Vorba z£ este răspândită prin ţară, d. e, si pe Tárnave,
(2) z cam mohorite.
www.dacoromanica.ro
Са eu cánd rodesc,
Tári imi háránesc.
Din mini fac prinoasá,
Orásia Mur,
101
Lăturghii frumoase,
Iară fără mine
Nu slujeşte (1) nime !
Liv. Anghel.
CXLI. Trei flori.
Ce soare-mi rásare,
Mai vârtos răsare
Des de dimineaţă,
Bumnește (2) "a fereastă?
5. IN fereastră bumniă,
Masa gălbiniă.
La un corn de masă
D'oi, sede-si mai sede
Floarea grâului.
10. L'al doilea cornu
Doi, şede.și mai șede
Floarea vinului.
L'al 3-le cornu
D'oi, sede-si mai șede
15. Floarea mirului.
Floarea grâului
Rupse (3) si răspunse:
— Că-s mai bună eu,
De voi de-amândouă ;
20. Că de n'as fi eu,
Nice nu ar fi
Nici colac în casă,
Nici pită pe masă!
Floarea vinului
25. Кире și răspunse:
— Că-s mai bună eu,
De voi de-amândouă;
Că de maş fi eu,
Nice nu ar В
Călanul mic.
(1) La altar.
(2) = bate, loveşte, izbeste.
(3) = prinse a gräl.
(4) = HIE = jet (fotoliu).
30.
Nici o veselie,
Nici o bucurie!
Floarea mirului
Rupse și răspunse:
— Das mai bună eu,
. De voi de-amándouá ;
Că eu de n'as fi,
Nice nu ar fi
Nici o botezare,
Nici o crestinare.
De-asupra pe masá
Sezdu (4)de mătasă,
De-asupra "n sezáu
Dragul Dumnezeu
Sede si priveste,
. Din gurá gráeste:
—- Ceste tri flori sfiinte
Dela raiu venite,
Ce vá voi рагі
Si v'adeveriti?
. Са voi mie-mi sunteti
Una ca Si alta:
Floarea gráului
Pelicioara mea;
Floarea vinului
. Drag sángele mieu;
Floarea mirului
Sudorile mele!
N. Georgescu.
WWW.dacoromanica.ro
10.
15.
20.
CXLII. Trei flori.
(Variantă.)
La o masă de mătasă, Le-
[ru-i Doamne (1),
Mese "ntinse, jifuri scrise.
La "ntáile corn de masă
Sede-mi, Doamne, cine-mi
[sede ?
Sede bunul Dumnezeu.
L'al doile corn de masá
Sede-mi, Doamne, cine sede?
Sede Ion-Sántion,
Nănaşu lui Dumnezo.
L'al triile corn de masá
Sede, Doamne, cine sede ?
Sede Petru Sânt Sân-Petru.
L'al patrulea corn de masá
Sede-mi, Doamne, cine sede ?
Sede.si jupánu gazdă,
Tot închină cun păhar,
C'un păhar mare de dar.
Dain fundul păharului
Scrisă-i floarea vinului ;
Da'n toarta păharului
Scrisá-i floarea grâului,
Dain buza păharului
Uifalău (Mureș),
45,
Scrisă-i floarea mirului.
Tot se scaldă(2) și se întreabă
De mărire, ce-i mai таге ?
Strigă floarea vinului
Din fundul păharului :
— De mărire io-s mai mare,
Cá io, Doamne, când rodes c,
Tara, lumea-o "nveselesc.
Totse scaldá si se'ntreabá
De mărire, ce-i mai mare ?
Strigá floarea grâului
Din toarta păharului:
. — De mărire io-s mai mare,
Că io, Doamne, când rodesc,
Tara, lumea-o hărănesc.
Totse scaldă şi se'ntreabá,
De mărire ce-i mai mare?
. Strigă floarea mirului
Din buza păharului:
— De mărire io-s mai mars,
Că io, Doamne, când rodesc,
Тага, lumea-o miruesc !
Sus la ceriu să le *naltám,
Jos la gazde le închinăm !
D. Gherman, st.
схі. Noi umblám la colindat.
Noi umblăm la colindat (3)
Dintr'o casă "'ntr'altá casă,
Doamna noastră nu-i acasă,
Că-i în vârful muntelui,
(1) După fiecare vers.
(2) Cele trei flori.
(3) După fiecare vers: Hoi linu, linu leru-i linu.
5.
Să facă scară de ceară,
Să se scoboare la ţară
Cu secerea su-suoară,
Să secere la săcară
WWW.dacoromanica.ro
103
Si la gráu de primávará, Sá ne facá prescuréle,
10. Sá ne facá colácei, Sá colindám pentru ele.
SÁ colindám pentru ei;
Silvașul rom. С. Boídea.
CxLIV. Mândră stea.
Despre dalbul răsărit (1) Рап’ la poarta ceriului,
Mândră stea mi s'a ivit; Si 'ndărăpt sa d'inturnat
Da nu-și merge, cum se 25. Si în grajd că s'o băgat,
[merge, Peste boi că s'o uitat.
Că-şi merge într'altă parte, Văzi boul bourel
5. Intr'altá parte pe departe, Tot 1а iesle rumegând,
Tot prin cânii de străini | Mai frumos de cum a fost;
Şi prin negri de creștini, | 30. In poiatá şi-o tunat (3),
Рап? la poarta ceriului. Peste oi cá s'o uitat,
Nimeri la cest d'om bun. | Văzu mielul sugărel
10. Cest dom bunsălași-a dat, | Tot la mamă-sa sugând,
Da de cină ce i-a dat ? Mai frumos decum și-a fost,
Datu-i-a bou bourel; 35. Si in casá si-o tunat,
Da de beut ce i-a dat? Peste masá s'a uitat,
Datu-i-a mielul sugárel ; Vázü covor de mátasá
15. Asternutul ce i-a dat ? Mai frumos de сит şi-a fost;
Datu-i-a covoru de mătasă ; Peste calme (4) s'a uitat,
` Coperisul ce i-a dat? ' 40. Văzu vidră înflorită
Datu-i vidra (2) ne'nflorită. Maifrumos de cum și-a fost!
Dacă ziua s'a făcut, Fii veselă, jupăneasă,
20. Cest d'om bun l-a petrecut Că pe сіп’ аі sălășluit
Tot prin cânii de străini Mai frumos te-a dăruit,
Și prin negri de creștini, 45, Mai frumos de cum ţi-ai fost I
Sorostin. 1. Bian.
(1) Refren: Doamne leo, Domnului бип. după fiecare vers.
- (2) O plantă de apă.
(3) Intrat.
(4) Culmea cu haine,
WWW.dacoromanica.ro
CXLV. Se scoboară Dumnezeu,
Se scoboará Dumnezeu,
Márul lui Dalion,
Pe scará dalbá de ceará
Si pe cuie (1) de tămâie,
5. Si pe praguri de Zoiaguri (2),
Pe fânețe jidovesti.
Jidovii l-au doblicit
Si nainte i-au ieșit,
51-1 prinseră și-l: Терага
Ciunga.
CXLVI.
— Ía scoală, {а scoală
Cest d'om bun din scaun,
Са ti-o poruncit
Drag Domnul din ceriu,
. De tu să te duci
Рап’ la Dumnezeu!
— De dus eu m'oiu duce,
Da nu má pot duce,
Са lui Dumnezeu
. Multe-i trebuesc ;
Cá-i mai trebueste
Gráu de nouă ani,
Sá fie lucrat
Si neblástámat !
. — a scoală, ia scoală
Cest d'om bun din scaun,
Са ti-o poruncit
Drag Domnul din ceriu,
De tu sá te duci
10. Pe la mâni cu pletosële (3),
Pe la genunchi си curele.
— Du-te, maică, du-te, dragă,
Du-te, maică 'ntârg în raiu
Şi-mi cumpără măturele,
15. Că am să mătur cu ele:
Pământul de gozuréle,
Si ceriul de neguréle !
Jos. Bogdan, st.
la scoală.
— De dus eu m'oiu duce,
Dar nu má pot duce,
Cà lui Dumnezeu
Că-i mai trebueste:
. Vin de nouă ani,
Sá fie lucrat
Si neblástámat !
— la scoală, ia scoală
Cest d'om bun din scaun,
. Că ţi-o poruncit
Drag Domnul din ceriu,
De tu să te duci
Рат la Dumnezeu!
— De dus eu m'oiu duce,
. Dar nu má pot duce,
Cà lui Dumnezeu
CÁ-i mai trebueste:
O cupá de vin
Si-un fipáu de grâu.
20. Рап’ la Dumnezeu ! | 40. Din tipáu de grâu
(1) Fusgteii dela scară.
(2) Lumini de ceară galbenă.
(3) Doará diminut. din plează, păr împletit [?], ori funii împletite în mai
multe plete.
WWW.dacoromanica.ro
Să ne sămănăm 45. Să ne slobozim
Roada câmpului, Pe est? câmpuri seci,
Meana (1) grâului; Tot izvoare reci.
Din cupa de vin
Clopotiva. А. Ionas.
CXLVII. La poarta ceriului.
Sus la poarta ceriului 5. In braţe cu Fiul său;
Este-un scaun de mătasă, lar la mâna de-a stânga
Dar pe acela cine șade? Sade-mi Maria-Vergura,
Sade-mi Domnul Dumnezeu, Cu Fiul alăturia.
Borș (1, Turda). Jul. Mureşan, comunic, de En. Hochman.
CXLVIII. O, Isuse!
O, Isuse Hiristoase, Să 'mpene (2) raiul cu ele.
Tri stele-s prea luminoase: Raiule, grădină dulce,
Una râde, una plânge, Dela tin” nu m'as mai duce
Una floricele strânge, De mirosul florilor,
5. Floricele gălbinăle, 10. De sbonul (3) albinelor !-
M. Decea. Em. Pop, st.
CXLIX. Făclia dalbă.
Sub roșu de răsărit, Ea se 'ntoarnă cam voioasă,
Florile dalbe ! Cătră frate așă zise:
Subt o tufă de molid, 10.—Soare,soare, domnu-si mare,
Joacă-mi d'o făclie dalbă. Nu știi tu ce-am văzuteu:
Aşă joacă de frumos, Sub roșu de răsărit
5. Intrun feșnic (4) luminos, Joacă d'o făclie dalbă ;
Nime'n lume n'o vedeà-re D'agà joacă de frumos
Fără sora soarelui ; 15. Intr'un feșnic luminos!
(1) = mana, roada.
` (2) = sd umplă.
(3) = svonul.
(4) = Iuminar, sfesuic.
WWW.dacoromanica.ro
106
Soare, dacá-si d'auzià, 25. — Soare, soare, domnu-si
Mándrá razá slobozià, [mare,
Cet (1) încet cá se luă, Nu grăbi cu moartea mea,
Cet, încet prin cel nucet, Că io nu-s joc de făclie,
20. Linu, lin prin cel melin. | Asà cum iti pare tie,
Si cum mergeă el agà, Cá io joc de bucurie,
De fesnic s'apropià, 30. Cá s'a náscut fiul-sfánt,
Scoase arcu să-l ságete; Fiul-sfánt pe-acest pământ !
Da fesnicu din graiu gráià:
Obreja. Sim Mărginean, student.
CL. Cocos galbin.
Cocos galbin şi-a cântat, 10. Nu-i mai bun ca plugul bun,
Florile-mi dalbe (2), Că răstoarnă brazda neagră,
Jos la mare s'a lăsat, Și pe brazdă grâu răsare,
Apă 'n arepi şi-a luat, Ce la paiu îi trestios,
Sus la ceriu s'a ridicat, Si la spic îi luminos!
5. Casă facă un feredeu (3), 15. Nu-i mai bun ca omul bun,
Să se scalde Dumnezeu, Că se “scoală "mn dimineaţă
Dumnezeu si soțul său (4). Si el se spală pe față
Totse scaldă si se 'ntreabá : Si mere la bisericá
— Ce-i mai bun pe-acest pá- Cu flăcâi şi cu lumini,
[mánt ? 20. Si mai multe rugăciuni!
Luna (Aries). Nic. Hada, student.
cLr Mănăstire cu 9 altare.
Face Domnul, ce mai face, Cátre cel diac mai mic:
Face Domnu-o mánástire, . — Maicurând si mai degrabă
Nouă soapre, nouă-altare, Tu рап” afară să ieşi,
Nouă popi, nouă dieci 10. Clopot galbin să-mi clăteşti,_
5, Şi pe atáfa patrierci. Să meargă rásunetul
Grăi cel preot bătrân Patru cornuri de pământ,
(1) = Zn.
(2) Se repetá dupa fiecare vers.
(3) Magh. = baie, scaldă.
(4) — S. Petru.
WWW.dacoromanica.ro
107
Sá-| audá norodul, Si sara [a vecernie,
Să vie la sfânta rugă, Miez de noapte п utrenie !
15, Zori de zi în lăturghie,
Chinces. Nic. Ignat, st,
сілі. Mare-i vorbă şi adunare.
Sus la poarta raiului, Ei măhniţii cá vor merge
Hai Leru-mi, da Leru-mi Dinaintea Sfántului
[Doamneo ! (1) Ca pleaua páringului
Mare-i vorba de adunare Inaintea vântului !
De săteni, 20. Ferice de cei postelnici,
5. De poporeni, Care-mi postesc posturile
De negri-și călugărași ; Şi-mi dajuná-ajunurile
Tot vorbesc și-o gomonesc Si misi tin duminecile!
Si pe Sfântul pomenesc: Fi voiosi cá mi s'or duce
De unde este si cum este, 25. Inaintea Sfântului
10. 'N ce margini de pământ Ca gráuntul grâului,
[este, (2) Noi umblám
De judecá sufletele Si-o colindám,
Cele bune, cele rele, Frumos gazdei i-o "nchinám,
Vai de ei de пероѕіе!пісі, 30. Ca sá fie sànátoasá
Cari nu-si postesc posturile, Cu dalba-i de jupâneasă!
15. Nu-si ajuná ajunurile (3).
Agrișteu, Benedict. Viciu, notar.
сип. Bradul si teiul.
Colo'n jos, Doamne, mai | `° Se mustră teiul cu bradul:
i [jos, . —. Măi, teiule, frate-mi esti,
Este-o masă de mătasă: Cu mine ce te sfádesti?
Da la masă cine sede? 10. Că eu зип ип lemn de brad,
Маїса sfántá, de ceteste, La toti oamenii li-s drag.
5. Si pe domnul pomeneste. Meşierii má tárguesc,
Da "n doile corn de masá ?
(1) Se repetá dupá fiecare vers.
(2) O variantă:
Ce lucru poate să fie,
Ce margini de'mpărăţie.
(3) Aceeaș variantă: Nu mia țin duminecile.
WWW.dacoromanica.ro
Icoane má curuesc (1),
Cu argint má zugrăvesc,
15. In biserică mă bagă,
Tot poporul mi se roagă,
In biserică m'or duce,
Ceanul des.
Tot poporu-si face cruce.
De cu sara în vecerne,
20. Miez de noapte ¿ros sfânt,
Zori de ziuá-evanghelie,
Pe la prânz ii leturghie !
A. Porut, student.
CLIV. Bradul si teiul.
(Variantă.)
Colo?n jos, Doamne, mai
[jos,
Lilioará si a'nost' Domn (2),
Este-o masă de mătasă,
Da 1а masă cine șede?
5. Maica-sfântă, de cetește,
Si pe Domnul ‘pomeneşte.
IN al doile corn de masă
Se mustră teiul cu bradul:
— Măi, teiule, frate-mi esti,
Cianul des. (Câmpie).
10. Cu mine ce te sfădești,
Că eu sunt un lemn de brad,
La toti oamenii li-s drag;
Meşterii má tárguesc,
Icoane má curuesc (3),
15. In bisericá má bagá
Si tot omul mise roagă.
Si "n biserică m'or duce,
Tot poporu-si face cruce !
Jonas Pătean.
сту. Bradul si teiul.
(Colindà «de záurif» in presara Anului nou.)
Colo 'n várful muntelui,
La poalele codrului
Sunt-îmi două lemnișoare:
Bradul verde, teiu d'alb.
Zise bradul către teiu:
— Măi, teiule, teicios,
Tu nu ești nicide-un folos!
— Ba io-s de mare folos.
Pe mini meşterii mă taie,
10. Mă taie, má gheluesc (4),
gt
(1) = croesc.
(2) Dupá fiecare vers.
(3) — croesc.
(4) — dau la rándeà.
In patru fete má cioplesc,
Cu aur má poleesc,
In biserici cá má bagá,
Toti oamenfi mi se roagă ;
15. In bisericá má pune,
Oamenii să mi se ?nchine !
Zise teiul cátre brad :
— Mii, bradule, brádios,
Tu nuesti nicide-un folos !
20. — Ba, io-s de mare folos:
WWW.dacoromanica.ro
Din mine fac sindila,
De-acoper biserica,
Са de n'ar fi sindila,
In biserică ar plouă,
Si-ar fi vai de cinstea ta!
Asta-i bradul cel stufos,
Asta-i domnul cel frumos ;
Asta-i tufa cea stufoasă,
25, Aurul ţi l-ar spálà. 30. Asta-i doamna cea frumoasă,
Voila (Olt). A. Şerban, st.
B) Sociale.
Balade de voinicie, Legende solare, Mituri, Traditiuni, Romanfe, Madrigale.
Varie.
I. Soare rásárit.
Soare-mi pare cá rásare, Mesce-le, gráeste-le :
Soarele Domuului nostru, — Bett, boieri, si /ăcuiți(2),
Da di ce si-o rásárit? Si rugati pe D-zeu,
Soarele Domnului nostru, 15. De să-mi crească Ion mare,
5. Da di ce sunt mese'ntinse ? Să-l văd cu junii junind(3),
Soarele Domnului nostru, Cisme negre încălțând,
Dar la mese cine sede?... Grele arme încingând,
Sedu-mi, zău, boierii ţării, Pe bun cal încălecând,
Boierii Țării Moldovii ; 20. Mândră oaste d'infrángánd;
10. Vin pe masă cin” le meșce(1)? Cum fráng junii fetele,
Mesce muma lui Ion ; De le ieau inelele.
Sorostin. 1. Bian, st.
II. Brad înalt si Stan de piatră.
Țipă-un voinic dintr'un С'ип cal albu-i pintenog
[munte Sub suliță brad înalt,
C'un cal negru-i pintenog, | Sub stan viță. — Stan de
Sub suliță brad înalt, [piatră :
Sub stan viță. Brad înalt: 10. — Eu cutine mă voiu bate.
Ei dădură, se bătură
Zi de vară pân sub sară,
— Cini cu mine se va bate d
Tipáaltul,dintr'alt munte,
(1) == mestecă.
(2) == trăiţi bine. *
(3) == trăind vieală de june,
WWW.dacoromanica.ro
Сапа eră mai lângă sară,
Caii jos îngenunchiară,
15. Sulitele se frângară(1)
Si ei încă se 'ntrebară,
Care .din cini s'a născut?
Rude-aproape s'au găsit;
Sorostin.
110
Rude-aproape, frátiori ;
20. Dar anume cum ii chiamá?
Da N. si cu N.
Ei să fie sănătoși
Șin sărbători veselosi(2).
Г. Bian, st.
їп. Colinda cătanei.
Ferica de elu,
Dai Domnului
De fiu de nășteă,
"Ntró lună creşteă ;
5. Când luna împliniă,
Armele'ncingeà,
Cá pe el il ceru
Tri de 4ri daturi;
Unul cá mi-l cere,
Tifras (3) Unguras ;
Altul cá mi-l cere:
Inásel (4) lui Craiu ;
Altul cá mil cere:
Fecior de"mpárat.
Сапа taica îl аа, .
Maica nu mi-l da;
Cánd maica mi-l da,
Taica nu mi-l da.
La vremea de-apoi
Da-l:or amândoi,
Când taica-l incálfà,
Maica-l învăţă :
— Fiule, fiule, ficioru maicii,
10.
15.
20.
(1) = frânseră.
Doamne !
Dacă tu t'ei duce,
In cele ţări străine,
In cele limbi păgâne,
Ceia domni mai mari
— Tu prinde-i tătâni ;
Cele doamne mari,
Prinde-le mumâni :
Cei ficiori de domni,
Prinde-i frátiori,
Celi fete de domni
Prinde-le surori !
Dragă maica lui,
Că de jalea lui
Si de bănat(5) mare
Ce foc sá se facá,
Dort sá-i mai treacá.
Ea cá se fáceà
Neagrá negureà
In lunca Oltului,
In vatra Motrului,
Doará-si va vedeă
Drag биќи ei,
Sau cu cai la apă,
25.
30.
40.
45.
(*) După fiecare- vers refrenul: Hoi Leru-mi, dai Leru-mi, Doamne.
(3) = chitit.
(4) = fecior in casă.
(5) = supărare, intristare, părere de rău.
WWW.dacoromanica.ro
Sau ca să şi-i раса,
Și ea nu-şi vedeă
Drag fiutul ei,
50. Nici cu cai la apă;
Nici ca sá-i mai pasci.
Ea de jelea lui
Si de bănat mare
Ce foc să se facă?
55, Ea că se făceă
Neagră negureă
In lunca Jiului
In vadul Diului,
Doară şi-o vedeă
60, Drag fiutul ei:
Sau cu cai la apá,
Sau са să-i mai pasci;
Romos (Orăștie).
111
65.
10.
15.
Dar ea nu-şi vedeà —
Drag fiutul ei,
Nici cu cai la apá,
Nici ca să-i mai pascá?
Ea de jelea lui
Si de bánat mare
Ea cá se fáceà
Pasere máiastrá
La domni în fereastră.
Si ea se uită
In casă pe zăbreă
Si ea mi-si vedeà
Drag fiutul ei
La masă şezând,
Cărţi dalbe scriind,
In lume trimefánd.
frații Order,
тү. Stoluri de voinici.
Mergu-mi mici, mai mici
Stoluri de voinici,
Cu cai pogünici (1)
Nainte le sta
5. Si mi-i întrebă
Мита luí Ion
Si-alui Sàntion:
-— N'aţi văzut, văzut,
Pe unde ati trecut,
10. Doi fiuti ai noștri ?
— Noi de i-am vázut,
Nu i-am cunoscut !
— Lesne-i de a.i cunoaste :
Fiul cel mai mic
Ciuguzel.
15.
20.
25.
(1) = £ogani, ad. avani, neastámpárati.
Cu inel de argint ;
Fiul cel mai mare
Cu inel din soare.
Chiváreaua lui
Spuma laptelui,
Tăiată "n săgeată,
Cam pe ochi plecată.
— Ba noi i-am văzut
In curtea lui Cráciun
Biserici sfinfind,
Apostoli cetind ;
Mai mari cunună,
Mai mici boteză !
Em. Irimie.
WWW.dacoromanica.ro
10.
15.
112
v. Născut-a, crescut-a.
Náscut-a, crescut-a
Fiu mic fár? de tatá,
Din maică curată.
'Ntr'o lună nășteă,
. 'Ntr?o lună creșteă.
Si el se duceà,
Slugá se bágà,
Arme-si cumpárà.
Dragá maica lui
Ce, fu sá se facá,
Ca de dor să-i treacă ?
Ea cá se fáceà
ledere '#bubitë (1),
Iedere "nflorità.
Câţi cocisi (2) treceà,
Caii-si adápà,
ledere-si гирей,
20.
25.
30.
In {уеге (3)-si puneă.
Dragá maica lui
Ce fu să se facă,
Ca de dor să-i treacă ?
Fa că se făceă
Mică-i păsăreă.
Și ea că-mi sbură,
Pin pomii lui craiu,
In fereastă la craiu,
Si ea că-mi vedeà
Drag fiutul ei
La masă șezând,
Cu craiu petrecând,
Păharul umpleă,
La craiu-"nchinà.
Și te-onveseleşte (4)
Voinicas de arme.
Cib.
Dará Ion bun voinic,
El bun cal cá mi-si d'aveà.
NL Ion bun voinic.
Aron Costea, student.
10. Și nu-i place cum se "ntoarce.
Şi-l бой, cát îl tini,
De tinut cu ce-] tineà ?
Cu grâu roșu vânturat,
. Cu ferdela (5) măsurat.
Din ajun până în Crăciun,
Până ’n zi de Bobotează
Si il strigă vânzătoriu.
De adăpat cu ce-l adăpă?
Cu vin roşu străcurat,
Cu feria măsurat.
Cum l-adapă, în grajd îl bagă
15. — Si-ai, mă vinde, doamne,
[vinde,
Numa-mi cere prețul mieu :
Nouă cară cu săcară,
(1) Scriitorul colindei, Ar. Costea, din Cib, afirină că așă se pronunţă pe la
€i: edere nu iederă; «inbubilà» = împupită.
(2) = vieifiu, surugiu.
(3) = chivere.
(4) Sa scris fidel cum a rostit colindátorul cântând l. d. și te ?nveselește.
(5) = banifa.
WWW.dacoromanica.ro
113
E
Nouă but cu bani mărunți,
Nouá vii culegátoare,
20. Nouă moristi umblátoare !
Ѕі-аі, má vinde, Doamne,
[vinde,
Numa-ţi adă, Doamne-
[aminte, |
Micăsasa.
Când cu Turcii ne-am bătut
Ne-am bătut şi ne-au bătut
25. Si'n mare ne-au aruncat,
Și nimic nu ţi-ai udat,
Far! un corn de chepeneag
Siam suflat si l-am uscat!
Vas. Idu.
vir. Junelu tinerel.
°
De rugat se roagá
Junelu tinerelu, |
Dai Domnului Doamne,
Ca el sá mi-si batá
5. Toate vârfurile
Si toate gestrele.
Mai vârtos să-mi bată
La piatra mușată,
La vadul cerbilor.
10. Toţi cerbii-mi veniă,
Toti mi-l gorgoniâ.
Mai pe urmă-mi vine
Sirun cerbuț murgut,
Si tu să te-arunci.
15. D'in coarnele lui
Leagăn de mátasá ;
Si tu sá te arunci,
Cá el mi te-a duce
T. Hateg.
t
VIII.
Cam pe lângă mare,
Jos pe drumul mare,
De lături de cale,
(1) == romonitd.
Viciu, Colinde cin Ardeal.
Sus la vârfuri nalte,
20. La livezi mai verzi,
La izvoare reci.
Vin fete de Greci,
Si tu să-ți d'alegi
Fata Grecului
25. Cea mai mitutică,
Cea mai frumuşică ;
Dinainte în chică
Fir de ruminică (1);
Dinapoi în brâu
30. Spicuţel de grâu;
Dinainte "n faţă
Fir de iarbă сгеајӣ !
Si te veseleste,
Junelu tinerelu,
35. Că noi ţi-o 'nehinám
Dalbăi sănătate !
Comunic. Тота Vagit, student.
Văsiiu tinerel.
Crescut-o, născut-o
5. Verde-un vişinior,
Galbán păltinior.
WWW.dacoromanica.ro
10.
Sus frunza-i măruntă,
Jos umbra-i rotundă ;
Da sub frunza lui
Si la d'umbra lui
Cine se d'umbreste
Si se hodineste?
Vásiu tinerel,
Voinic gingásel.
30.
35.
Eu de însurat
Că mi-s însurat
Si mi-s cununat.
Tu, când mi-i vedeă
Jupáneasa mea
'N zori de dimineatá
In rochitá creaţă,
Jar in тигр de sará
15. Pe drum imi treceà IN sumná pestricioará.
Totii (1) cu negotu. Náltatul'mpáratu
Mai vártos treceà 40. Din gurá gráià:
Náltatu "mpárat ; — Dacá-i treaba așă,
Pe drum imi treceà Hai, noi sá schimbám
20. Din gurá-mi grăiă : [jupánesele,
— Văsiiu tinerel,
Voinic gingásel,
Tu când ti-i însură
Eu te-oiu cunună.
H
45.
Са eu fi-oiu mai da
Сага cu comoară,
Вий cu bani márunti ;
La nouá cumnati
25. Visiiu tinerelu Nouă cai gátati,
Din gurá-mi gráià : La nouă surori
— Nălţate "mpárate, Nouá cingátori,
Fii mai iertátoriu 50. La nouá cumnate
Si cuvântătoriu (2); Nouá potilate (3).
Clopotiva. Andr. Ionas.
X. Junii buni.
Ce te, gazdo, veselesti, Mi-as alege doi din voi,
[Junii buni! Doi din voi, cei dinapoi.
De masa-ti impodobesti? Si-or sări în cea grădină,
Peste masă grâu răvarsă 10. In cea grădină "n stupiná,
Si pe masă vadra rasă, Si "n stupină-i şi-o fântână,
5. De veți fi voi junii buni, In fântână apă lină,
Junii buni colindători,
Rupe-un fir de ca/afir (A).
(1) = Táw[i (Таш) = Slovac.
(2) = să-i de cuvánt.
(3) = învelitoare de cap la femei.
(4) = calonfir = calapăr.
WWW.dacoromanica.ro
115
Si-o sfibld (1) de busuioc Si pe voi vor dárui
15. Si-fi muià-o in fântână 20. Cun colac de grâu curat,
Si veţi mere rourând, Cu vin roşu strácurat,
Peste mari boieri stropind, Cu doi galbeni románesti.
Mari boieri s'or pomeni Gazdo, să te veselesti !
Săcădate. Ana şi Safta Roman; comunic. Осі. Sumea, student.
х. Pârşovan loan:
Umblá Pársovan Ioan Şi ne scoate "n primăvară,
Pin pădure de scumpie, Рат’ ieşim la câmp afară,
Cu fluer mare ferecat, C'apoi noi te-om dărui
Stă pe bâtă rázámat : 15. La Pastile luminate
5. — Ptriu, ptriu, ptriu, Ghioabele (3) pline de
[oile mele, [lapte ;
Că de când nu v'am La Ispas un vraf de cas;
[ptru-ptruit, La Sângiorz un miel frumos,
Eu tot bine c'am albit! La Sfântă Mária-mare
Grái oaia bălăoaia : 20. Un balmoş mare?n căldare,
— Domnul nost, stăpânul Coioc bun, până "n pământ,
nost’, Cujma sură toată tirá,
10. Nu ne /dsà la focu (2), Cujma creatá toată
Ci ne iarnă "n astă iarnă [sdranță (4).
Lupșa, Comunic. P. Saba.
xI. Trei jocuri.
Colo sus, Doamne, таіѕиѕ, Pinteni galbeni sbârnăiă
Florile dalbe, Si din gură cuvântă:
Aude-se, ce se aude, — Но, ho, ho, murguful meu,
Sunt tri jocuri in tri locuri. 10. Rabdá-te tu nemáncat,
Da "n tot jocul cine joacă ? Nemáncat, neadápat,
5. Joacá Ion, fecior bun. Cum má rabd eu ne'nsurat !
Peana dalba.i flutură, Că eu de m'oiu însură,
(1) = crenguză, cotor, mănuchiu.
(2) = nu ne părăsi.
(3) = putinele.
(4) = trenfe.
WWW.dacoromanica.ro
Bună doamnă ţioiu luă,
15. Doamnă tie, gazdă mie.
Si pe tine te-o tineà:
Cu grájdutul máturat,
Cu apá rece adápat;
Si pe mine m'o tineà
Mogos.
116
20,
Cu colac de grâu curat,
Cu pátutu *mperinat !
Si Ion sá creascá mare,
Că-l cântăm și-l colindám,
In mila Domnului îl dăm!
Vas. Trifa, student.
XII. Vânătorii.
D'oi, cerufa-mi cerii (1),
Dai Ler,
Negri-si vânători
Ei mi-si d'oblicià,
La iest vârf de munte
5, Sunt fiere márunte,
Suntu-si mii si sute.
Ciuta cea mai mare,
: Ea cá mi-si d'aveà-re
Cerbu-i stretior,
10, Gura-i păltior;
Brad.
15,
20.
Fa din graiu grăiă:
— Eblen (2), fiu cu mine
Colo jos, mai jos,
La livezi-mi verzi,
La tarini întregi,
Ca noi sá ne dám
Maná cámpilor,
Roadă holdelor !
Noi s'o veselim,
Dalbăi sănătate,
La gazde, la toate!
Romul Rimbaş, student.
хш. Negri-şi vânători.
De roagă-se, roagă
D'oi la Dumnezeu,
Da-Lerui Doamne!
Negri-şi vânători,
5, Să-i sloboază jos,
Pe poale în jos,
- Jos cu negura.
Fi şi-au d'oblicit (bis)
Aici la D-voastră,
10. C'aveti livezi verzi,
(1) Fierufa fierei. (?).
(2) = blem, vino. `
(3) = fretior (?)
(4) = mdásádrifd, fază de masă,
20.
In mijloc de livezi
Cerbu-i stretior (3),
Gura-i páltior.
In coarnele lui
„ Cununá de flori; :
Pe salele lui
Arme voinicesti ;
Pe spatele lui
Masá (4) de mátasá,
D'îndoită'n şasă,
D
WWW.dacoromanica.ro
117
De Lam puteà prinde, De l-am putea prinde,
Cununa-am luà-o, Masa am luă-o;
D'în dar cui vom da-o? D'in dar cui vom da-o!
Da noi cá i-om dao Da noi cá om da-o
25. Tot la fata gazdei. 35. Jupánesei gazdei !
. De Lam putea prinde, De Lam puteà prinde
Armele le-om luă ; Cerbul cu totul
D'in dar cui le-om da? D'in dar cui I-om da?
Tot noi cá le-om da Tot noi cá Гот da
30. Feciorului gazdei ! ` 40. Jupânului gazdă !
Sebes.- Romul Dimboiu, comunic. Z. Dimboiu.
XIV. Negri-si vánátori.
(Variantă.)
De roagă-se (1), roagă Brâu lat ferecat.
Negri-şi vânători Dar noi şi-om vână
La jupânul gazdă, _ Covor roşior ; »
De (2) pe ei să-i lase 20. Dar noi cui l-om da?
5. D'în braniştea lui, Da-l-om cestui gazdă.
Ei şi-o d'obricit (3) ` Dar noi şi-om vână
D'o droaie de ciute. Bráu lat ferecat,
Dará printre ciute Dar noi cui l-om da?
Cerbu-i făfrior, (4), 25. Da-l-om ficior (8) вагай ;
10. Gura-i pătrior (5), р Da noi si-om уйпа
Соагпе ciugárele (б). Băierel de bani,
Pe grumazii lui Da noi cui l-om da?
Băierel (7) de bani, Da-l-om fetii gazdii,
Pe spatele lui ` 30. Cântând, colindând,
15. Covor rogior, Gazdii i-o "nchinánd. (9)
Pe salele lui
Agristeu. Ioan Viciu, cantor.
(1) Azi se obisnueste supinul: de rugat.
(2) = ca, pentru ca.
(3) = au observat, L. d. doblicit, oblicit.
(4) = schimbare din tretior = in anul al 3-lea.
(5) Doará: incepe anul al 4-le [?]. Intr'altele: 2à/fior.
(6) N'am putut aflà explicarea; de nu cumvà e din magh, sugár, sudar =
subfirel, svelt.
(7) = baierá, colan, cordeà, legătură.
(8) — feciorului.
(9) = inchinándu-i-o.
www.dacoromanica.ro š:
118
xv. Ruga vânătorilor.
De roagă-se, roagă, Poarte-o veseloasă ;
Negri-si vânători 20. Da'n spatele lui
De jupânul gazdă, Arme voiniceşti ;
De (1) el să-i sloboadă Da noi cui le-om da?
'N livezile lui, Cinstea lui [N.: feciorul
Că și-o d'oblicit, gazdei]
Că sunt fiere multe, Că e d'om de ele,
Multe si mărunte ; 25. De-a si le tineà;
La mijloc o fiară: Tiná-le sănătos,
10. Cerbu-i zrefior, Poarte-le veselos! “
In coarne gálbior ; Da "n genunchii lui
Da "n coarnele lui Tăiere (3) galbine.
Cunună de zârnă (2); 30. Dar noi cui le-om da?
Da noi cui om da-o ? Cinstea,la gazda,
15. Da-om [ietei gazdei], Са е dom de ele,
Cài doamnă de ea, De a-și le tineà.
De a şi-o tineà; Fie sănătos,
Tiná-o sănătoasă, 35, Fie veselos !
Sorostin. I. Bian, st.
` xvi. Ruga vánátorilor.
(Variantă, t. Hațeg.)
De rugat se roagă 10. Gura-i páltior.
Dai Leru-i Doamne, Ler, Pe spatele lui
[jupáne gazdă ! Covor de mătasă:
Negri vânători, In coarnele lui ,
De tu să ne lași Cununá de zârnă;
In codri de-ai tăi, 15. In pintenii lui
5. Că ne-am auzit, Păhar de argintu.
Că ai fiere multe, Covor de mătasă
Multe și mărunte. Mai bine ar sta
Printre fericéle In masă la:dumnia-ta ;
Cerbu-i strătior (4), 20. Cunună de záná `
(1) — ca.
(2) = o plantă.
(3) — farfurii.
(4) = mai mare, conducător (?) poate: tretior (?).
WWW.dacoromanica.ro
Mai bine ar sta
In cuiu la Dumneata ;
Păhar închinat
Tot spre sănătate !
Scrisă de fraţii Ordean din Romos.
хуп. Doi frati,
Fericean de el,
De cest domnu bun,
Cum l-ai fericiat,
. Doi fii mici i-ai dat;
5. La oi i-a mânat,
Oile să-mi pască,
Lin prin chiar sănin,
Pin verde pelin.
Strunga le eră
Cel cercut de lună;
Focul le eră
Cea rază de soare.
Frate cel mai mare
La foc se culcă-re,
15. Frate cel mai mic
La foc imi şedeă,
IN flueră-mi trăgeă,
Din gură-mi gráià:
10
20. La noi si-or venit (1)
Lotri, sá ne fure
Cea oaie mioará,
Cu lánifa creatá,
Dën d'argint, in ghiafá ! (2)
25. — Lasă, frate, lasă,
Eu, când m'oiu sculă,
Jos i-oiu depártà !
„La livezui verzi
Vin fete de Greci
30. Şi tu ti-i d'alege
Fata Grecului
Cea mai micuceà,
Cea mai frumușeă :
Dinainte'n viţă
За. Fir de romăniță (3),
Dinapoi in pár
Fir de calapăr (4) ^
— Scoalá, frate, scoală,
Clopotiva (Hateg). A. Jonas.
XVIII. Vásálie.
Pe coastele Lotrului,
Pe luncile Jiului.
Şi vânară, cât vânară,
10. Zi de vară până?n sară.
Văsâlie, bun bărbat,
Ler Doamne leo!
Tună'n grajdiu ferecat,
Scoate murgul înşelat,
5, Inşelat, bine gătat
Și porneşte la vânat
(1) == au venit.
Când fuse mai lângă sară,
A vânat o ciută-lină.
(2) = cu lâna albă ca argintul şi străvezie ca ghiaţa.
(3) = musàálel.
(4) = calonfir.
WWW.dacoromanica.ro
15.
20.
25
Ciuta dede jos de vad,
El o гйїа (1) fără vad.
Se "ntálni cu mari boieri;
Mari boieri îl întrebară :
— Văsâlie, bun bărbat,
Ce ti-i murgul asudat,
Şoimii-s vinefi festelifi,
Ogari dalbi is obosiţi!
Văsâlie, bun bărbat,
El așă do cuvântat:
— Се mă, voi, da ispititi,
C'am vânat o ciută-lină :
Ciuta dede jos de vad,
Eu o făiaiu (2) fără vad,
De-aia-i murgul asudat,
Soimii-s vineţi festeliti,
Ogari dalbi îs obosiţi!
^
30. Strigá fata Giurgiuleancá :
— Nu-l credeţi voi, mari bo-
[ieri,
Teius.
10.
120
40.
45.
Că-are o dragă ibovnicá
Şi-i cale de nouă zile,
El o calcă ?n două zile.
. De aia-i murgul asudat,
Soimii-s vineti, fesieliti,
Ogari dalbi-s obositi.
Vásálie, bun bárbat,
El asà Фо cuvántat:
— Taci tu, fatá Giurgiu-
(leancă
Din vârful Giurgiului,
Că de m'oiu sui la tine,
Zo că nu-i păţi-o bine.
Eu cosita ti-oiu tăiă-o,
Sus in vârf ti-oiu ridică-o,
De ti-or bate-o vânturile
Ca pe ficiori gândurile,
Сапа li-i vremea de "nsurat,
La fete de măritat!
I. Begcheri, spusă de tatá-so.
XIX. Trei feciori.
Ferice de cest domn bun
Că mist are tri feciori.
P'ál mai mare cum și-l
[chiamá ?
Dar il chiamă Umblă-lin,
. Vii-mi păzeşte,
Grâu pândeşte.
Mijlocelul cum şi-l chiamă ?
Da și-l chiamă Micşanel;
Micşunelu oi pázeste,
Oi păzeşte, miei pándeste.
Pe cel mai mic cum şi-l
[chiamá?
(1) = apucă s. Zate fuga,
(2) V. m. s.
(3) Diminut. diu gangur.
15.
20.
Da si-l chiamá Grangurel(3).
Grangurel caii-mi pázeste!
Cai pázeste, potcoveste,
Poruncit-a Dumnezeu,
Dumnezeu in sfatul sáu,
La ficiorul d'Umblá-lin
Sá trimeatà bufi cu vin,
Bufi cu vin, cará cu gráu.
Poruncit-a Dumnezeu,
Dumnezeu in sfatul său,
La ficioru Micşunel,
Să trimeață berbeci graşi»
Berbeci graşi si miei sugaci.
WWW.dacoromanica.ro
25. Poruncit-a Dumnezeu,
Dumnezeu în sfatul sáu,
La ficioru Grangurel,
Micásasa.
10.
15.
20.
121
Să trimeatá cai hrăniţi,
Cai, hrăniţi si potcoviti.
Marian Cosma.
Xx, In grădina soarelui.
Colo josu, mai ín josu,
In grádina soarelui,
Joacă-un june calul bun;
Da nu-l joacă, cum să-l joace,
Că-l întoarce curcubeu
In chipul lui Dumnezeu.
Nime "n lume nu-l vedeà,
Für o dalbă 'mpáráteasá
Pe-o jebruică (1) din
fereastrá.
Curse'n casă,
Spuse "n masá,
Spuse "n masă la "mpáratu:
Ciudă (2) taicá, ciudă dragă,
Ciudă taică, ce văzui:
Colo "n josu
Mai in josu,
In grádina soarelui,
Joacă-un june calul bun;
Dar’ nu-l joacá, cum să-l.
[joace,
Са-1 întoarce curcubeu
„In chipul lui Dumnezeu !
Călanul mic,
25.
30.
35,
40.
Impárat, dacá-auzià,
Curse "n grajdul ferecat,
Scoase murgul înşelat,
Inşelat, bine "nfránat
Cu frâne cu ciocotei,
Cu podoabe toate noi.
Saltă ici, saltă coleă,
Рап’ ре june-l ajungea:
— E bun jocu, junelas? (3)
— Dacă-i bun, hai, să-l ju-
[căm!
N'am vint, ca să-l jucăm,
Cam vint caii să-i schim-
băm!
— Ba, "mpárate, mii iertă,
Că eu calul n'oiu schimbă !
Că-al tău e murgu mai mare
Sii stá bine sub om mare;
Al mieu e murgu mai mic
Şi-i stă bine sub voinic!
Si te june, veseleste,
Co 'nchinám cu sănătate f
М, Georgescu.
XXI. Doi voinici.
Pe cea luncă mândră ’n jos,
Domnului Doamneo ! (4)
Grele neguri Sau slobost (5);
(1) = zăbreă.
(2) = minune!
(3) Diminutiv din june.
(4) După fiecare vers.
(5) = slobozit, lăsat.
5,
Dar prin neguri cini se
primblă ?
Da Todică cu Costică
WWW.dacoromanica.ro
Pe cai negri 'mpodobiti ;
Da nu-s podobiti cu flori
Spring.
122
Cá-s podobiti de-asudori.
Dictatá de Florea Marcu, scrisă de Em. Colbazi, st.
XXII. Trei pene.
Pare soare, cánd rásare,
Lerunda Leru-i Doamne,
Da nu-i soare răsărit,
Că-i lon împodobit
5. Cu trei pene (1) "n cománac:
Iclod.
XXIII.
. Nimerim la cest domn bun,
Forile dalbe de már,
Da'cest domn bun cá nu-i a-
[casá,
Că-i în codru а уйпа,
. După el cine-(3) om mână,
Merem (4) doi dintre noi,
Cari-om fi cu cioareci noi;
L-om aduce sus, pe sus,
Sus, pe sus, pe lângă lună,
Bistra.
D
Una-i peana crinului,
Una-i a bujorului
Ce pun fetele ?п cosite
Si ficiorii "n cAiverifd (2).
V. Barna, st.
А vànà.
10.
15.
C'o mână ţinând de lună,
Cu una 'mpletind cunună.
Dar' cununa cui om da-o ?
Da i-om da-o gázdei nouá,
Că bine ne-a dărui:
La Ispas
C'un bulz de caș;
La Crăciun
C'un purcel bun.
Sepi. Simu, st.
XXIv. Pe sub meri si pe sub peri.
Dinaintea cestei curti,
Hoi Lerui, mürului!
Crescutu-mi-o,'nfloritu-mi-o
Vreo doi merisi vreo doi
[peri.
5. Pe sub meri si pe sub peri
Primblá-mi-se o copilitá ;
Se tot primblá si se roagá:
D
Sorostin.
(1) Pene — vráste, buchete.
(2) Cujma.
(3) = pe cine?
(4) Vulgar mergem,
10.
— Pomii, pomişorii miei,
Plecati-vá ramurile,
Să-mi culeg vreo două flori !
Si să-mi fac o cununitá !
Dar anume cum o chiamá?
e... Тай dalbă,
Să şi-o poarte sănătoasă
15. Fi 'n sărbători veseloasă !
1. Bian, student.
WWW.dacoromanica.ro
123
xxv. Scoli tu, ficá.
La umbruța pomului, Că nu-i vremea de-a durmi,
Haia Ler si flori de măr! Că-i vremea de-a 'mpodobi,
` Scrisu-i patul domnului ; Pe la uşi
Dar în pat cine-i culcat? 10. Cu flori de ruji,
5. Dao ficá de *mpšrat. La feresti
Scoli tu, ficá, nu durmi, Cu flori domnesti.
Sáncel (Blaj). Vas. Corbean, st.
XXVI. Fica mamei.
Are maica numa'o fică! Că cer ciurde mari de vaci,
Fică, Leru, йсй! Ficá, cu ciurdariu cu tot;
Fica гірѕе de-a grăi: 25. Si mai cer, fică, cu tine,
— Ce-mi-i, maicá, acest bo- Că cer stave (2) mari de cai,
[rit (1), Ficá, си stávariu cu tot!
5. Bate vântul viforit? Si mai cer, ficá, cu tine,
Maică-sa din graiu gráià : Că cer turme mari de oi,
— Fica mea şi draga mea, 30. Ficá, cu cioban cu tot!
De cu sará bate-afará, Fică-sa din graiu gráià:
*N miez de noapte la fereastă, — Lasă, maică, lasă, dragă,
10. "N zori de ziuă întră 'n casă ! C'or veni nedeiele (3),
Fica rupse de a grăi: Nedeiele cu jocurile
— Ce mi-i, maică, acest bo- 35. ŞI eu frumos schimbà-m'oiu
. [rit ? Si la joc io duce-m'oiu,
Bate vântul viforit ? Nu m'oiu pune lângă el,
Maicá-sa din graiu gráià : Cá m'oiu pune drept cu el;
15. — Fica mea si draga mea, Si el bine uità-s'o,
Nu e vántul viforit, 40. La statul mieu, făcutu/ (4)
Cà aceia-s cuscri tăi, [mieu,
Vin la min'te cer pe tine Si din plug vánát de boi,
Si mai cer, ficá, cu tine, Lásà-vor numai cu doi ;
20. Că cer plug vânăt de boi, Si din ciurde mari de vaci,
Ficá, cu plugariu cu tot; Lásà-vor pe două vaci;
Si mai cer, ficá, cu tinc, 45. Si din stave mari de cai,
(1) Boare(?)
(2) = erghelii.
(3) Sărbători, petreceri de vară.
(4) = făptură, talie.
WWW.dacoromanica.ro
=— U
Numai murgul să il dai;
Și din turme mari de oi,
Romos (Orăştie).
Lăsă-vor pe zece oi!
Fraţii Ordean.
XXVII. Pe luncile soarelui.
Pe iuncile soarelui,
Flori vinefioare de măr!
Grele ploi plouatu-mi-au,
Luncile s'au noroit,
5. Prin noroiu flori au ieşit;
Fete flori au d'oblicit
Si la ele dusus'or.
Tot aleg
Si imi culeg,
10. Numai Stanca, ochii-si negri,
Tot alege
Si culege,
Si de loc nu mai alege.
Feciori fete-au d'oblicit
15. Si la ele dusu-s'or,
Le tot prind si le slobod ;
Numai Stanca, d'ochi-și ne-
[gri,
Romos (Orăştie).
20.
25.
30.
` Al ălula-i talerul ;
Cum o prind, n'o mai slobod.
Si o tot saltá si-o intreabá :
— Stancá, Stancá, d'ochi-ti
[negri,
Ce ti-s ochii d'argintati
Si spráncene d'aurite ?
Stanca din graiu imi gráià :
— De aceea's ochii-argintafi
Si spráncenele-aurite :
Am tri frati
51-5 cam bogaţi:
Unul spală aurul,
Al ăluia-i galbinul:
Unul bate argintul,
Unul umblă cu plugul,
Al ăluia-i colacul !
Frații Ordean.
XXVIII. Voinicul de asará.
După lună, după soare,
Este-o dalbă de chilie;
Dain chilie cine sede?
Da... ta, fată dalbă.
5. Tot coase şi chindisește
La guleru tată-său,
La năframa frate-său ;
La gulere bărbătești,
La năframe voinicesti.
10. — Tu... fá, fată dalbă,
Coase-mi si mie-o náframá ;
Blaj.
Că Rom da oi si ti-oiu da
š [boi,
Ti-oiu da buti cu bani
[márunti *
— Ba, záu, mie nu-mi trebue
. Nice oi si nice boi,
Fár' de voinicul cel de-a-
[sará,
Ce sta "n poartă răzimat,
Cu păr galbin rátezat,
Cu palosu ferecat !
D. Scurtu. stud, lic.
WWW.dacoromanica.ro
XXIX, Dinaintea cestor curti (1).
I. Dinaintea cestor curti,
Flori dalbede măr!
D. Dinaintea cestor curți
Este o masă de mătasă,
5, Flori dalbe de már!
l Este-o masă de mătasă;
‚ După masă cine-mi sede?
Flori dalbe de măr!
П. După masă cine-mi șede?
10. Sede-mi (N. N.) fată dalbă,
Flori dalbe de măr!
I. Sede-mi (N. N.) fată dalbă,
Da de lucru ce lucrează ?
Florile dalbe demăr !
15. II. Da de lucru ce-şi lu-
[crează ?
Ouleras tătâne său,
Florile dalbe de măr !
1. Guleraş tătâne-său
Și năframă frate(lui) său.
20. Florile dalbe de măr !
II. Si năframă frate-sáu.
Da zău, dánsei ce i-om da?
Florile dalbe de măr!
L Da'zău, dânsei ce i-om da?
Iclod.
XXX. Ana
Pleacá.si d'Ana prin grá-
[dină,
Cunună de vineféle! (2)
Prin grădină la fânt-nă,
Cu cismele tropotind,
1
25. Da-i-om buticu bani mărunți!
Florile dalbe de màr!
II. Da-i-om buți cu bani mărunți,
Da-i-om cară eu coimoarji,
Florile dalbe de măr!
30. I. Da-i-om cară cu comoară,
Da, zău, dânsei nu-i trebue,
Florile dalbe de măr!
Da, zău, dânsei nu-i trebue
Nice buți. cu bani mărunți,
35. Florile dalbe de măr!
І. Nice buţi cu bani mărunți
Nice cară cu comoară,
Florile dalbe de măr!
П. Nice cară cu comoară,
40. Numa! cel voinic de-asară,
Forile dalbe de măr!
I. Numa cel voinic de asară!
Că-i cu părul retezat,
Florile dalbe de măr?
45. IL, Că-i cu părul rátezat,
Voinic ca el nu-i în sat.
Florile dalbe de măr!
I-II. Voinic ca el nu-i în sat!
—
IL.
Victor Barna, student,
prin grădină.
5. Cu rochita vânt trăgând,
Mâneci largi boare făcând,
Cercei galbeni sbárnáind ;
Cu mânile ca rujile,
Cu botele ca florile.
(1) Obs. Se cântă în două grupe, 1-р,
(2) Repet. după fiecare vers,
WWW.dacoromanica.ro
10.
15.
20,
Sácádate.
10.
La fântână a sosit,
Apă ?n botă şi-a luat:
Si "n botitá si "n vedritá,
Si "ndárápt s'a înturnat,
Си tri juni s'a "ntámpinat,
Cu tri juni ca tri peuni,
Ruja-i arde in cosifá,
Apa-i joacă în vedrità.
Unu-i ceră măr din sân,
Unu-i ceri inelușu,
D'altu-i cerü cununita.
Àl c'a cerut már din sán
Ea din greu l-a blăstămat,
25.
30.
35,
Și din gură-a cuvântat:
— Putrezire-ai ca dânsu,
Ca dânsu, ca măr roşu!
А! ca cerut inelușu :
— Petrece-te-ai prin dânsu,
Prin dânsu ca degetu!
А1 c-a cerut cununita,
Еа din greu îl blăstămă:
— Cunună- te-ai cu dânsa,
Cu dânsa, cu doamná-sa !
Fii tu (N.N.) sănătoasă,
Cum ești dalbă si frumoasă,
Să dai лиѕоѕи(1) bucuroasă ! `
Comunic. Oct. Sumea, student, dela Ana şi Safta Roman.
XXXI. Mărie prin grădină.
Pleacă -mi Mărie prin
(grădină,
Ficioritá d'ochesitá (2),
La dalba-i bisericuță.
Ea văză o rujulitá,
Tinse mána ca s'o rupá,
Кија gráind îi gráise:
Nu má гире, Măriuţă,
Da' má lasá "n tri dumineci,
Са maifrumoasá m'oiu face,
Si mi-i rupe si m'ii pune
Coroiu.
Dinainte "n cununitá !
De nu ti-oiu fi drágulitá,
M'ii aruncă pe uliţă,
Si mor cálcà mari drumari,
15. Mari drumari cu mai bunicai,
Iară junii cu cáltunii,
Fete mari cu salbe tari,
Bătrânele cu sucnele (3),
Babele cu labele !
20. lar Mărie cea frumoasă,
Ea să fie sănătoasă!
Jos. Comes, student.
XXXII. Grădina cu florile.
Grădina cu florile,
Suntu-mi flori de toate flori,
Da ca una nu-i nici una,
(1) = sfanț = ban de argint.
(2) Repet. după fiecare vers.
(3) — fuste groase.
5,
Ca Mărie, fată bună!
Da pe tin, Mărie, hăi,
Cine mi te-a "mpodobit
WWW.dacoromanica.ro
10.
Aşă mândru si gătit,
Cu argint pănă п pământ
Si cu aur pănă "n brâu?
Doi părinţi, cari te-au băiat,
Lapte dulce te-o scăldat,
Flori de măr te-o 'nfásurat,
Să fii dragă pruncilor,
Spring.
127
Ca otava juncilor,
Ca chiperiul (piper)Grecilor,
15. Ca sarea berbecilor,
Vin roşu boierilor,
Măr roșu copiilor,
Ca tămâia popilor!
Mărie Mătieş, comun. Em. Colbazi.
XXXIII. Cunună finului.
- Grădina cu florile,
[Leru-i Doamne!
Printre flori cine se primblă?
Primblă-și Апа cu Mărie;
Tot alerg și îşi culeg
. Din vinete, mohorite,
Din alghioare (1), rosioare,
Ca să facă-o cununioară,
Să-şi cunune un finişor.
Finu-i mare, daru-i mare;
Coroiu (Târn. mică.)
10.
10.
Dar cu ce l-om dăruire?
Dărui-l-om cu doi boi,
Cu doi boi, mai multe oi!
Finu-i mic şi daru-i mic,
Dar cu ce l-om dărui?
. Dărui-l-om cu doi junci,
Cu doi junci cu coarne lungi!
Fie-şi Ana sănătoasă
Şi Măria cea frumoasă !
Jos. Comes, student.
XXXIV. Ferice de-un boieriu.
Ferice, ferice !
De cine-i ferice ?
De un boieriu bătrân,
Că el cá-mi-gi d'are
, Fică mândră tare;
De frumoasă ’n lume
Ea soaţă nu are,
Numa sfántu soare.
Dalb pácurárelu
Că el şi-o cerut-o.
După el n'a mere (merge),
(1) — albioare.
(2) = tantos, mândru.
(3) = codru.
15.
20.
Că-are oi prea multe,
Câtă frunză "n munte,
Si ei ise ureste
Untul alegánd
Si oi eiobánind.
D'un voinic fifras (2),
Tifras d'Unguras,
Că el mi-o cerut-o;
După el ma mere,
C'are vii prea multe,
Câte frunze ^n munte (3)
WWW.dacoromanica.ro
128
Si ise ureste
Vinul crşimărind,
Spátac.
25. Banii numărând. .
Aur. Aron, student.
XXXV. Fica frumoasă.
(Variantă la «Ferice de-un boieriu».)
Dalbă jupâneasă,
Cea ficá frumoasă,
De frum oasá tare,
Soatá "n lume mare;
5. Ba ea că-şi mai are:
Sora soarelui
Şi-a pământului.
Că pe ea mi-o cere
Multi din multe părți
10. Şi ea așă-mi zice,
Că ea nu s'a duce,
Că pe ea mi-o cere
Dalbul păcurariu.
Și ea așă-mi zice,
15, Că ea nu sa duce,
Că ei i-i urit
Sara, dimineata |
In strungă bătând,
Oi multe mulgând.
20. Si pe ea mi-o cere
Ficior de 'mpárat,
Cá-i mai bun bărbat.
Si ea agà-mi zice,
Cá-acolo se duce,
25. Că ei cá i.i drag
Sara, dimineața
Hinteie (1) chichind (2),
In târguri mari mergând.
Da "n târg ce şi-o luă?
30. Haine de mătasă
Ca Po "mpáráteasá,
Iar ia împărat
Un bât (3) ferecat.
Auzită in Hob. Uricani (Jiu), dela Jon Șerban, băneş, comunic. С. Fireza, st.
XXxvI. Corinda fetei,
Fică mândră de *mpărat, `
Dimineaţă te-ai sculat
Si pe cap te-ai pieptănat
Şi mândru mi te gătiai,
5. Mai mândru te împletiai
D'în cositá 'n sasi viţă,
Din şase п douăsprăzece,
Dacă aşă mi te gátasi,
Cofa "n mână d'apucași
(1) = trăsuri, caleste.
(2) = chi = găti frumos, impodobi.
(3) = băț.
10. Si la mare alergasi,
Apă "n cofá d'apucasi,
Si "napoi te înturnaşi
Si te 'ntálnisi cu d'un june.
June măr roşu-apucă,
15. Dar fica din graiu grăià :
— Dă-mi tu, june, mărul
[roșu,
WWW.dacoromanica.ro
20.
25.
Că dacă nu ті-1- da,
Eu din greu te-oiu blăs-
[tămă,
Putrezească-ţi d'inima,
Ca măr roşu d'aista!
Da-înainte cum mergeă,
Cun alt june se "ntálnià.
June d'inelu-apucà
Si fica din graiu gráià:
— Da dă-mi, june, d'inelu,
Că dacă nu mi Lii da,
Io din greu te-oiu blástámà,
Până-ce t-ii covrigà,
Lugasul de sus (Bihor).
120
30.
40.
Ca d'inelul d'aista !
Da înainte cum mergeă,
C'un alt june se "ntálnià.
June apucá cununa,
Si fica din graiu gráià:
— Da dá-mi, june, cununa,
35. Cunună-te-ai cu dânsa,
Cu dânsa, cu doamná-sa !
Si-ai fi, ficá, veseloasá,
Sá plátesti corinda noastră,
Cu tri sute de florinti
Si p'atátia bani mărunți.
xxxvir. Colinda la fată mare.
Nimerii la cest om bun,
Cái cu casa lângă drum
Si mi-și d'are-o fată mare
Si mi-o cer la poartá mare.
5. Ce mai cer pe lángá dánsa?
Ceru-mi cinzeci de berbeci,
Toti berbecii dela Beciu(1),
Cu coarnele rásucite
T. Olt.
Si cu aur poleite.
10. Tot maicer pe lângă dânsa:
Ceru-mi cinzeci de mioare
Primăvara fătăfoare (2).
Și mai cer pe lângă dânsa:
Ceru-mi pe murgu din grajd
15. D'înșelat si d'infránat,
Cumu-i bun de "ncálecat.
Eug. Crigan.
xxxvii. Colinda unicei fete.
De roagá-se, roagá
Dalba feciorifá
Dalba de (N. N.)
Bio învrednicească
. Jos la drum de ţară,
Unde sé petrec (3),
Greci negutátori.
(1) = Viena. `
(2) Cari au să fete. .
(3) = trec.
(4) = pestrit, împodobit.
Viciu, Colinde din Ardeal.
10.
Câţi Greci că trecurá,
Peana mi-i văzură;
Dar un Grec bogat
'Napoi sa uitat,
Șatra-a luminat;
Jur in jur de sattá
Țifră(4)-mi cománac :
WWW.dacoromanica.ro
130
15. Că, záu, că mi-o ieau, P'o mándrá colindá,
Că, zău, că n'o ieau! Dela Domnul po izbândă.
Dalba fecioritá Lo "nchinám.de sănătate,
Dalba de (N. N.) Că-i mai bună decât toate.
Fie-mi sănătoasă, 25. Dela noi, dela vreo doi,
20. Fie veseloasă Mai vârtos dela Hristos!
Oledin. š Al. Harsan, student.
XXXIX, Colinda fetei frumoase.
Tie, Ano, ti-o fácut, Ea să fie sănătoasă,
Ler, Ano, leo! 10. O cântăm și-o colindrám,
Cine fie ţi-a fácut Vouă, Ano, vio 'nchinăm.
Stat (1) înalt ca de voinic, Să fiti, Ano, sănătoasă ;
5. Faţa dalbă şi frumoasă, Unde-i Ana сёа frumosă?
Ochii negri mángáiosi Ea să fie sănătoasă !
Pe din sus cu firuri trase, 15. Şi părinţii să trăească,
Unde-i Ana cea frumoasă? Ca să și-o căsătorească.
Tilişca. Martin Bratu.
XL. O murgă priponită.
Colo'n grădina cea mică, Vine micu grămăticu (2)
Hai Linu-i Lin, Leru-i Lin! Cu pintenii zuráind,
Este o murgá priponită. Cu peana de-argint clătind.
Strigă fata de împărat: Sare'n vânt, sare'n pământ,
5. — Cine "n lume s'ar aflà, Sare'n соата murgului,
Să-mi preumble murguța, Sare n mare de trei ori.
Trei sute de zloți i-ag da!
Spusă de 4r Ciungan.
хы. Fica gazdei.
Da, zo, fica gazdei, Rume- Si pe cap s'a pieptenat,
[nele ochi-si negri! 5. La fântână-a alergat,
Dimineața s'a sculat Cofe ?п mâni a-apucat.
Si pe față s'a spălat Dar fántána-i tulburată,
—
(1) = statură
(2) Grămătic = scriitor.
WWW.dacoromanica.ro
De voinici incunjuratá ;
Unu-apucá inelu ;
10. — Dă-mi, voinice, inelu,
Ruginire-ai, ca dánsu,
Gr. Cristur.
131
Unu-apucă măr din sân;
— Dă-mi, voinice, márufu,
Putrezire-ai, ca dánsu!
Nic. Racovifan, student.
XLII Susana, fată dalbă.
Pe cel ses, pe cel luncet,
Legánel de castan verde,
Dar in leagán cine sede?
Da Susana, fată dalbă,
5. Ea nu sede șisă-și tacă,
Că ea-si trage-un firicel
51-51 incepe-un cântecel :
Cántecu-mpáratului.
Impáráteasa-o d'auzià
10. Si din gurá-agà gráià:
Iclod.
— Tu, Susano, fată dalbă,
Ce cánti tu agà frumos
Cántecu-^mpáratului,
Cà 'mpăratul nui acasă,
15. Că-i în codru la vânat
Sie vremea de "nturnat
Si-ii drumul cam pe aci
Si pe tine te-a auzi
Si pe mine mio uri
20. Si pe tine te-a 'ndrági!
I. Barna, st.
XLIII. Doi meri adáliori.
Florile, flori dalbe-s de
[mär ! (1)
la, ieşiţi voi, de vedeţi,
Cum răsaru-şi doi iișori. (?)
Da nu-s aceia doi iişori,
5. Că-s doi meri adáliori. (?)
Da la d'umbra cestor meri
Сіпе-ѕі, Doamne, că-şi mai
[sede?
Sede asta-i fată dalbă ;
Da de lucru ce lucrează?
Tot învârstă (2) la cunună ;
Cât învârstă, nu-i de-ajuns.
Ea se roagă mărului,
Cib.
10.
(1) După fiecare vers.
(2) = împleteşte.
(3) = crengile.
(4) = împletească
Mărului şi soarelui (?),
Să-şi aplece vârvurile,
15. Vârvurile şi sfâlpurile (3),
Să-şi rupă niște” mlădiţă,
Să-mi vârste (4) o cununitá,e
Cununa de cununie,
Astăzi, mâne, ziua-mi vine.
Ziua mea Dumineca,
C'avem fii de-a boteză,
Fete mari de-a mărită ;
Prea departe nu le-om da,
Făr' prin străini şi vecini ;
25, Pe la oameni de cei buni!
20.
A. Costea, student.
WWW.dacoromanica.ro
132
XLIV. Feciorita (1).
— Fecioritá-mi d'ochesità, Io am fost mică zăbrăluică(3),
Ce {1-1 fața rumenità, Focu "n față mi-a sărit
Cu-ochișorii d'auriti 15, Si fața mi-a гитепії 1
5 Și sprâncene — Că de-ai fi tu fată bună,
j D'argintene? (2) Tiai mutà pasiinainte
— Am tri frati Cu cheitá la líditá,
` Din doi bárbati Să ne scoţi câte-o grositá !
Si toti trisunt buni bărbaţi: 20. Bagă mâna până 'n cot
Unu frate aur face, Si ne scoate cáte-un zlot.
10. Unu frate shinteiază, Fii, fată, cu voia bună,
Unu frate d'argint face, Că ţi-am spus câte-o miciună.
Mai pe sus cu 'firu-i tras.
București (Zarand). comunic, Z. Fugătă, st.
XLV. Strat de busuioc.
Colo susu mai din susu, 10. Dain leagăn cine-i culcat ?
Hai Leroi Ler Doamne ! Ana fată de 'mpárat,
Este-un strat de busuioc — Scoală, Ano, nu durmi,
Cu cárare pe mijloc Că doar” de-asará ţi-a fi!
Da' cárarea cine-o face? Că de când ai adurmit,
Face-o, face-o boul sur, 15, Florile te-au năpădit .
Cu copite potcovite, 7 Şi pe gurä şi pe nas,
Cu coarnele "ntraurite. Si pe dalbu-ti de obraz,
Dar’ în coarne ce mi-şi poartă? Și prin sân D s'au băgat,
Poartă-un leagăn de mătasă, Scoală, fată de 'mpárat!
Broșteni. Nic. Secăşan, st,
-
XLVI. Strat de busuioc..
(Variantă.)
Colo susu, mai în susu, Este-un strat de busuioc,
Leru-mi da, Leru-mi Cu cărarea prin mijloc.
[doamne ! 5. Da cărarea cine-o face?
(1) Se colindă numai unde este fată mare la casă.
(2) = argintii,
(3) Zablae= încă nu fată mare.
WWW.dacoromanica.ro
Da o face boul sur,
Cu copite de d'aur,
Cu coarnele de d'argint ;
Da íncoarne ce mi-si poartă?
10. Poartá-un leagán de mátasá ;
Da in leagán cine sede?
Da... fată dalbă,
Tot coase si chindisește
La năfrămi împărăteşti,
15. La gulere bărbătești.
Băgău,
133
20.
Tu... fată dalbă,
Coase-mi şi mie-o năfrămă,
Că ti-oiu da buti
Cu bani márunti,
Ti-oiu da cará
Cu comoará
Si voinicul cel de asará,
Ce stă ?n poartă răzămat,
Cu păr galbin rătezat!
Siet, Rogian, st.
XLXII. Un strat de busuioc.
Colo'n josu, .
Mai in josu
Este-un strat dn busuioc
Cu cărare pin mijloc;
5. Da’ cărarea cine-o face?
Da o face boul sur,
Cu copite potcovite,
Cu coarnele“ aurite.
Da, zo, 'n coarne се d'St
[poartă?
10. Poartă un leagăn de mătasă.
Da în leagăn cine şede ?
Da Măria, fată dalbă.
Tot coase si chindisește (1)
La năfrămi împărătești,
15. La gulere voinicesti.
— Tu Mărie, fată dalbă,
Coase-mi şi mi-o năframă,
Silvas.-rom.
(1) Brodeaad.
(2) Poate: ciacăului, (chiverii)?
`
Că-ţi dau buti
Cu bani márunti
Si-ti dau cará
Cu comoară!
— Da, zo, mie
Nu-mi trebue,
Nice cará cu comoará
25. Nice Бий cu bani mărunți,
Nici mioare-mi ochișoară,
Făr pe voinicul de-asară,
Că stă "n poartă rázemat.
In vârful cocianului (2)
Cleanga măgheranului,
In mijloc,
Pară de foc,
Pe margine busuioc.
Refren: «Ristos Domnului
[nostru».
С. Boldea, student.
WWW.dacoromanica.ro
134
XLVIII. Printre meri si printre peri.
`
Florileon dalbe ! — Ja-ti tu, Алӣ, bota "n mână
Printre meri si printre peri 10, Si te cară la fântână,
Primblă-mi-sc mari boieri, La fântâna ai de piatră,
Mari boieri cu caii buni, Unde cură apă 'ndată,
Să-şi caute vinurile, La fântână, la cumund, (1)
5. Vinurile-de vinoase Unde curá apá buná;
Si fetele de frumoase. 15. La fântână la Jincet,
Nu.și gásià fată să-i placă, Unde cură apa "ncet!
Fár' pe Ana, fată dalbă.
Spring. Maria Matieş, comunic. Em. Colbazi, st.
XLIX. Pe dealul cu stánijinii.
Pe dealul cu stânjinii (2), | Dor m'a ajuns!
Doru m'a ajuns! 15. Să se gate'n sărbători,
Doi mândri plugărei, Lumea mea !
Lumea mea! Doar” i-or veni petitori,
5. C'o máná plugul fineà, Doru m'a ajuns.
Doru m'a ajuns! Când florile s'au uscat,
Cu una flori culegeă, 20, Lumea mea !
Lumea mea. Peţitorii i-au picat (3),
Cununitá le^mpletià, ` Doru m'a ajuns?
10. Doru m’a ajuns ! Florile s'au vestejit,
| La vale le trimeteà, Lumea mea!
Lumea mea! 25. Petitorii i-au venit,
Da ficufa cestei gazde, Doru m'a ajuns!
Filpís. I. Dredejan, st.
L. V'o doi meri si v'o doi peri.
Vo doi meri și v'o doi регі, Dar printre ei cin' se plimblá?
Florile dalbe, lemn de măr ! 5. Se primblă Sfânta Mărie.
Si printre ei visinei ; Se tot primblá si se roagá :
(1) = comună, sat.
(2) = planta Iris germanica.
(3) = au nimerit, аи sosit,
WWW.dacoromanica.ro
135
+ Pomi-și, pomişorii miei,
Plecati-và vârfurile,
Să v'ajung cu fimpurile (1),
10. Că-s mai mici de-a'"ncrestinà
Si mai mari de-a mărită!
M. Sâncraiu,
— Dar lacei maricele-om da?
— Le-omdaoişile-omdaboi!
— Dar la cei mici ce le-om da?
15. — Le om da miele ochișăle,
Le-om da buti cu bani mărunți.
Dictată de avel Raf.
Lr Marea Mare.
Vine marea cát de mare,
Már d'aur! (2)
Dar de mare margini ware;
Margini bat in várf de
munti,
5. Stropii sar in nourei.
Dar de mare ce-și aduce?
Aduce brazi incetinati
Cu molizi aláturati.
Printre brazi, printre molizi,
Noată "noatá.un bou-si ne-
[gru.
Da "ntre coarne ce mi-si
poartă ?
Poartă un leagăn de mătasă.
Dar în leagăn cine sede ?
10.
Da Märuta d'ochi-si negri.
15. Ea sade si chindiseste
La gulere voinicesti,
La prapori împărăteşti.
Si-mi cántá d'un cántecel,
Jelnicel si frumusel.
Nime "n lume n'o-auzià
Numa' d'impáráteasa ;
Ea aude și-mi răspunde:
— Ho, ho, ho, Măriuţo, ho!
Nu mai cântă-așă frumos,
Că "mpáratu-i la vânat
Şi-i aproape de'nturnat,
Si pe tine te-o-auzi
Si pe tin? te va "ndrági
Si pe min? má va uri!
20.
25.
Scrisă de Aur. Bulicrea, st.
LII. Vine marea.
(Variantă.)
Vine marea cât de mare,
Ler, d'Ano!
Dară marea ce mi-şi duce?
Duce spini si márácini |
. Si brazii din rădăcini.
Sus în crucea bradului
Este-un leagăn de mătasă;
сл
(1) Doar cu tâmplele (?) capului.
(2) Se repetă după fiecare vers.
Dar în leagăn cine șede?
Sede N., fată dalbă.
. Ea coase si chindiseste
La altite femeiesti,
La steaguri împărătești,
La gulere voinicesti.
— (Aná, Апа) fată bună,
WWW.dacoromanica.ro
136
15. Aná sá se veseleascá, De masá sáo tránteascá
O cununá sá gáteascá, Si la mulți ani să tráeascá !
T. Он. Ion Olariu, st.
LIH. Colinda lui Ion.
lon si-a d'avut, Ea şi-o poruacit
Dai Domnului Doamne, La Ion sí viie
Tri ibovnicele : La holdele lui,
Pe una o chemară Cá s'o prins a coace,
5. Dalbă Mureşană. 25. Şi vin păsărele
Pe una o chemară Si duc spicuréle.
Romana-i Romară (1), Vine corbu negru,
Pe una o chemará Duce spicu "ntregu.
Neagră Târnăveană. Neagra Târnăveană
10. Dalba Mureşană 30. Еа şi-o poruncit
Ea şi-o poruncit La Ion, să уйе
La Ion să viie La viile lui,
La oile lui, Că s'o prins a coace
Ço prins а fátà Si vin păsărele
15. Berbecuti báluti, 35, Si duc bomboréle (2) :
Miele ochiséle ; Si vin gráurei
Si vin vulturei i Si duc strugurei ;
Si duc mielusei. Vine coarba neagrá,
Si vin fär’ de ei. Duce vița ?ntreagă.
20. Romana Romană
Ciunga. Jos. Bogdan.
LIV. lon bun bărbat,
Топ bun bărbat, Una cum se chiamă?
El s'a lăudat, Romana-i Romană ;
Că el cá mi-şi are Alta cum se chiamă?
Trei ibovnicéle, Alba-i Muresaná; .
5. Ca trei floricéle. | 10. Alta cum şi-o chiamă?
(1) Din numele bărbătesc Roman, ce şi azi este în uz [cunosc Grant cu
acest nume], s'a făcut femeninul Romana, ca lon, Ioana, Oana, Todor, To-
dora, Sandu, Sanda, etc.
(2) Boaue, boabe.
WWW.dacoromanica.ro
15.
20.
25,
Neagra-i Tárnoveaná.
Ea şi-o poruncit: (1)
Vie Ion, vie,
Vie de un'sá vie,
Că oile lui
Prins-au a fătă,
Și vin vâlturei
Si ieau mielusei
Si se duc cu ei!
Alba-i Muresaná
Ea si-o poruncit:
Vie Ion, vie,
De unde-i, sá vie,
Că holdele lui
Prins-au a se coace,
Si vin păsărele
Bistra.
10.
15.
137
30,
35.
40.
$1 ieau spicurele
Si se duc cu ele
Si vin fárá ele!
Romana-i Romaná
Ea şi-o poruncit:
Vie Ion, vie,
De unde-i, sá vie,
Са viile lui
Prins-au a se coace.
Si vin válturei
Si ieau strugurei
Si se duc cu ei;
Vine mierla neagrá
Si iea vita "ntreagá
Si vine si lupu
Si iea si butucu!
Sept. Simu, student.
Lv. Calul lui Ion.
Băgă-şi loncalu "n grajd
51-1 ţină, cât și-l ţină:
Din ajun, până "n Crăciun;
Scoate calul să și-l joace,
. Doamne leo, Domnului bun !
Sări ici, sări cipcea,
Sări "n curtea soarelui ;
Nu-i plácü cum şi-l jucă,
larà'n grajd că mi-l băgă
Şi-l ţină, cát îl fini,
Până în zi de Boboteazi..
Când fu zi de Bobotează,
Scoate calul să și-l joace.
Sări ici, sări cipcea,
Sări ?п curtea soarelui ;
Nu-i plácü cum îi jucă;
(1) A trimes vorbă.
20.
25.
Vânzător si l-o făcut.
— De vinde-mă, doamneo,
[vinde,
Numa, prefu să mi-l cei;
Ceru»i buti cu bani mărunți
Ci-incá cară cu comoară.
Di-ti adă, doamne, aminte:
Când cu Turcii ne-am bătut,
Ne-am bătut-şi ne-au bătut,
Bulzu mării ne-o 'mbulzit,
Multi voinici s'o prápádit;
Multi voinici cu mulți cai
[murgi.
Numai eu m'am poticnit
Pe un sulbuc mare de peşte
WWW.dacoromanica.ro
15.
20.
25.
30. Si pe tine te-am stropit
Pe cornul daláchiei(1),
Sorostir.
138
Pe fureacul (2) cismii,
Si pe teaca săbiii.
I. Bian.
Lvi. Lupta voinicului cu leul.
Sus la viţa vinului, junelui
[bun !
La umbra gutâiului
Şede-un voinic, odihneşte
Şi calul și-l potcovoste.
‚ Maică-sa la el priveşte
Şi în lacrimi jăluește
Si din graiu asà gráieste:
— Се gând, june, ţi-ai gândit
Doar {1-і gând de cătănit,
Ori dor de căsătorit?
El din graiu aşă-i grăiă;
— Maică, măiculeana mea,
Nu mi-i.gánd de cătănit,
Nice de cásátorit ;
Dar má duc. că-am auzit,
Са sus, in várful muntelui,
La poalele bradului, :
Este-un leu, un cáue rău;
Eu mà duc, maicá, la el!
Bine vorba nu sfârşiă,
Si pe drum cá se luă,
Pán' in várful muntelui,
La poalele bradului.
Leul, dacă mi-l vedeă,
El din graiu așă-i gráià:
— Ce-ai venit, voinicule?
Ti-ai smintit cárárile,
10.
40.
45.
Ori ti-ai urit zilele?
Voinicul din graiu gráià,
. Cátrá leu asà ziceà:
—N'am 'smintit cárárile,
Nici n'am urit zilele,
Ci-am venit, că-am auzit,
Cá esti leu, un câne tău;
Sá ne-alegem de viteji :
In luptá sá ne luptám,
О "n săbii să ne tăiem,
O "n pușcă sá ne 'mpuscám !
Se luará, se luptará
Zi de vară, până "n sară;
Când fu soare la sfințit,
Puse voinic pe leu jos;
Leul din graiu îi gráià
Si cătră june zicea:
— Nu grăbi să-mi iei vieata,
Ci mă leagă °п cureă neagră
Si mă scoate jos la ţară,
Jos la ţară "n târgul mare,
Pe ulița Grecilor,
, De-ti fă fală fraţilor
Şi cinste părinţilor,
C'ai prins leu nevătămat,
Nici de sabie tăiat,
Nici de puşcă împușcat,
. Numai în luptă luptat!
Romos, Orăştie, Fratii Ordean.
(1) = dulămăi.
(2) Cárámbul.
www.dacoromanica.ro
10.
15,
139
пуп. Lupta voinicului cu leul.
(Variantă.)
Pe sub vifa vinului, ju-
[nelui bun,
La umbra gutâiului,
Un voinic calu-și gătiă,
51-1 gătiă şi-l potcovià
. Cu potcoave de aramă,
Cu cuie de sârmă 'ntoarsá ;
Nime "n lume nu-l vedeà,
Fără (1) dragă maica lui,
Pe-o zăbreă de-abiă-l zăriă,
De lacrămi de-abiă-l vedeà.
Fa din graiu așă gráià:
— Lio, Lio, dragu maicii,
Ce calul asà-1 gátesti,
H gátesti şi-l potcovești
Cu potcoave de aramă,
Cu cuie de sârmă "ntoarsá ;
Ori ai pus gând de "nsurat,
" Ori ai gând de prăpădit?
20.
— N'am pus gánd de insurat,
Nici gândul de prápádit !
Nici vorba n'a isprăvit,
Şoroștin:
5.
30.
35.
|
ЕІ pe cal a ?ncălecat,
Sus la munte-a alergat,
S'aducá leul legat,
. Ne'mpușcat, neságetat,
Numai viu, nevătămat.
Găsi leul adurmit ;
Stato "n loc, s'a socotit:
Săgetă-l-va, ori puşcă-l-va?
Si calul a rânchezat,
Şi leul s'a desteptat.
Ei în luptă s'au luptat.
Zi de vară, pán' sub sară.
Când eră mai lângă sară,
Latu "n cap că i-l fipară(2)
Şi-a scoborit jos la ţară,
Cine ‘п lume îl уеде,
Cu mirare îşi ziceă :
— О, ce maică l-a băiat,
De-aduce leul legat,
Ne 'mpuşcat, nesăgetat,
Numai viu, nevătămat!
I. Bian.
пуш. Lupta junelui cu leul.
Poruncit-a împăratul,
[Domnului Doamne,
Cine ?п lume s'a d'aflare
S'aducă pe leu legat,
Leu legat nevătămat?
Nime "n lume nu s'aflare,
Numai Petru, bun junelu.
(1) = numai.
(2) = aruncă.
|
| 10
|
Petru dacă-mi auzià-re,
Типа "n grajdiul ferecat,
Scoate murgul d'inselat,
D'ingelat, bine gátat,
D'inchingat cu două chingi.
Pe murgut încălecă-re,
Incepe murgul de a sáltà-re
WWW.dacoromanica.ro
15.
20.
30.
Saltá-mi ici,saltă-mi coleare,
Saltá-n vârful munţilor.
Subt un spine d'înflorit
Găsi leul d'adurmit,
D'adurmit, zepomenit (1).
Petru din graiuimi gráiare:
—Scoalá, leu, fratele mieu,
Si-oriin puşti să ne puscám,
O "n săbii să ne tăiem!
Leuldin graiu imi gráiare:
— Nici în puști nu ne puscám,
. Nici în săbii ne tăiem,
Dar' în luptă să ne luăm,
Că lupta e mai direaptă
Şi-i de Dumnezeu lăsată !
Si-mi luptará-ozi de vară,
Când fu în cea(2) cap de sară,
Aduse leu pe Petru;
Cum Гайиѕе, jos mi-l puse.
T. Hajeg.
140
35.
40.
45.
Si luptară-a doua-oará,
Cánd fu ín cea cap de sarà
D'aduse Petru pe leu;
Cum l-aduse, jos mi-l puse,
Mi-l legă, nu-l vátámá,
Peste (3) тигр încălecă.
Câţi pe Petru mi-il vedeare,
Toti pe Petru-mi fericeare :
— Ferice de tine, Petre,
Ce máicufá ţi-ai d'avut,
Te-a scáldat, te-a aplecat,
Co mână titá ţi-a dat,
C'un picior te-a legănat.
Împărat ţie ţi-a da-re
Din cetate-a tria parte
Şi din ţară jumătate!
Si-o'nchinám cu sănă-
[tate,
?
Comunic. de Ben. Suciu.
LIX. Lupta junelului cu leul.
(Variantă.)
` Sub ceru-si de răsărit,
[Junelu bun !
Mândru-i pomu' d'inflorit !
Sub poalele pomului
Sede-un june hodineşte
. Si murgutu-si potcoveste
Cu potcoave de molotru (4),
Cu cuzie (cuie) de sârmă
[intoarsá,
Ce la drumu-s ghimpu-
[roase.
(1) = netrezit, nedeşteptat.
(2) Acord. cu sará.
(3) = ġe.
(4) = melilothus, chimin.
(5) = simplă, proastă.
10.
15.
Până june potcovià,
Maică-sa la el venià,
Si din gură aşă gráià:
— Се rând, june, d'ăst rând
De tu murgu-ți. potcovesti
Cu potcoave de molotru,
Си cunie de sârmă "ntoarsá,
Ce la drumu-s ghimpu-
[roase ?
June din gură gráià :
— Maica mea, bolundă(5)eşti
WWW.dacoromanica.ro
141
Se luptară-o zi de vară;
Când își fu în тигр desará,
D'aduse june pe leu.
Cum Paduse,
50. Jos mi-l puse;
Bágá mána'n buzunariu,
Scoase o sfoară de mătasă,
Impletitá in cinci, in sasi,
Sin grumazi cá mi i-o {тазе
Si-apucá pe plaiu ín vale.
Cine "n lume mi-l vedeă,
Toti pe el mi-l fericeà:
— Fericean de tine, june,
De tine, de maicá-ta,
Ca scăldat şi-o infágiat !
Cà-i aduci un leu legat,
Mare esti, pulin pricepi, |
20. De nu mi te nădăiești (1),
Dă eu mi-am îndoblicit (2)
Peste várful munţilor.
Prin crucile brazilor,
In foriştea (3) sterpelor
25. Este un leu, îi câne rău,
Duce-m'oiu, d'aduce-l-oiu !
Páná june cuvántà,
El pe murg si "ncálecà. 55.
Saltá ici, saltá coleà,
30. Peste várful muntilor,
Pin crucile brazilor,
In toriştea sterpelor.
Găsi leul adurmit, 60.
D'adurmit, mepomenit (4).
35. Páná june se gándià,
- Leu din somn se pomenia(5)
Si din graiu agà-mi gráià:
Leu legat, nevătămat!
Leu din gură şi-mi grăiă :
— D'alele, stăpânul mieu,
Slábeste-má din curele,
Cála drumnumai pot mere !
Pe june mintea-l trágeà,
Om mirean de pe pământ! Din curele-l mai slábià,
Sau în puşti să ne?mpugcám, Leu din gură agà gráià :
Sau in săbi să ne tăiem, 70. — Rămâi june, sănătos,
Sau în iupte să ne luăm! Că eu la mână ţi-am fost,
45. — Ba în lupte, că-s mai Tu stăpân de mini n'ai fost !
[drepte !
— Ce rând, june, de-ásta rând, 65.
De la mine ţi-ai venit;
40. Că la mine n'o venit
Clopotiva (Haţeg), A. lonas.
LX. Junelul.
Strigá'n lume, strigá'n {ага,
Le junelu-i tinerel! (6)
Cine s'a puteà d'afloară (T) `
Să ne-aducá-un leu legat,
(1) = Bricezi, bagi samă.
(2) = observat,
(3) = locul unde se dă mâncare la oi.
(4) = nedesteptat, nu trezit,
(5) = se trezià, se deştepră.
(6) După fiecare vers.
(7) Pronuntá ca Zsfro- Románii pe a tonic ca oa, deci află-re.
=
WWW.dacoromanica.ro
10.
15.
20.
25.
30.
35.
‚ Leu legat, nevátímat?
Nime "n lume nu s'aflà,
Numa-un junel ne?nsurat,
Curse (1) "ngrajdul ferecat,
Scoase murgul înșelat,
Inselat, bine gătat
Cu podoabe toate nouă.
Maicá-sa aşă-i grăiă:
— Ce {1-1 gândul, junelas?
D'o (2)ţi-i gând de cătănie,
D'o ţi-i gând pe 'nsurá-
[ciune?
Si junelu-asà-i grăià :
— D'alez, dragă maica mea,
Nici una nu-i de-acelea,
Mie vestea m(i)a venit,
Să mă duc la oi, la munte,
Că toate le mánc'-u' (3) leu,
Leu, leu îi câne rău!
Sus pe murg încălecă
Și la munte se luă;
Sus la munții Glajului,
Pe sub poala bradului,
Vede urma leului.
Tot pe urmă se luă,
Se luă și se duceă,
Până pe leu mi-l d'aflà.
Sub un spin mândru 'nflorit,
Aici leu sta-adurmit,
Florile l'or năpădit.
Junel sta si se gândiă :
Da puscà-l oiu,da táiàl-oiu?
Páná junel se gándià,
Si leul se desteptà
Brad.
(1) = alergă.
(2) O — ori
(3) = L d. un.
142
40.
45.
50.
55.
60.
65.
70.
Și din graiu așă gráià:
— Ce-ai cătat, junel, pe-aicia?
O? zile d'urítu-fi-ai,
O’ moarte voitu-fi-ai? !
— Nici (4) zile nam d'urit,
Nici moarte n'am voit,
Ci-am venit ca-un bun vecin,
Să mă lupt, leuf, cu tin!
Se luară, se luptară
Zi de vară, până "n sară.
Când îi Joi de cătră sară,
De luptă iar? s'apucară,
Si luptă leu pe junel,
Si luptă si mi-l purtà.
Dede leu a se 'nmuià
Si junel se ^mbárbátà:
Cum îl prinse, jos mi-l puse ;
Sgarda m cap că i-o ţipă
Şi-așă bine mi-l strângeă !
Sus pe murg încălecă,
Jos la ţară coboră.
Câtă lume că-l vedeă,
Toată lumea-l ferecà (5),
Ferecă pe maică-sa,
Că ce fiu ea şi-a scăldat,
De ne-aduce-un leu legat,
Leu legat nevătămat,
Nici p'on loc nu-i puscat,
Numa d'în luptă luptat!
Si fii vesel, junelas,
Ca la Paşti, ca la Crăciun,
Ca la sfinte dumineci,
Ca la dalbe bisereci.
Comunic. Rom. Rimbas, student,
(4) Pronunţă cu £ întreg, două silabe: si-ci.
(5) = fericiă = felicită.
WWW.dacoromanica.ro
LXI. Leu ?п curte.
Până-i Ion la vânat, Hai
Lerui Doamne,
Leu ?n curte și-a tunat.
— Hoi le-leu, un câne rău,
N'ai văzut ип fiual mieu?
5, — Ва, io, záu, ţi l-am văzut,
Cái în codru la vânat!
Și-a vânat, cát a vânat,
Zi de vară pân’ sub sară.
Când a fost mai lângă sară,
10. Şi-a vânat o mândră fiară.
Fiara lui din graiu grăiă:
Broşteni.
LXII.
Colo jos,
Mai in ios,
Hoi leru-i Doamne,
Este o turmă de oi dalbe.
5. Oile cine le paste?
Da le paste sfántul soare
Cu soru-sa cea mai mare;
Soru-sa din graiu grăiă-re:
— Frate, fratigoru mieu,
Silvasul rom,
LXIII. Sus
Colo -sus la Táriglat
Este-un fecior de "mpárat
Tot in lance rázámat,
Cere-o fatá de craiu mare:
5. — Hai tu, sorá, dupá mine,
(1) Tarigrad — Constantinopol.
(2) Pisiril ca poru mbelul.
— Eu nu sunt cine gândești,
Că sunt Ion-Sántion,
Trimes dela Dumnezeu,
15. Să mai măsur pământul,
Pământul cu umbletul
Şi ceriul cu stânjinul.
Unde-a fi pământ mai mult,
Să fac deal şi să fac vale;
20. Să fac coaste oilor
Si luncile boilor,
Văi adânci, izvoare reci !
Nic. Secăşan, st.
Colo jos.
10. Hai să ?nturnăm oile,
Că grei nuori s'au ridicat !..
— D'aceia nu-s nuorii grei,
Că-ăia-s petitorii tăi.
Vin la mini, te cer pe tini ;
15. Ceru-mi turma jumătate,
Eu le-oiu da a 3-a parte;
Ceru-mi car cu 6 boi,
Eule voiu da numa' doi!
С. Boldea, st.
la Tariglat (1).
Cam tri cai ca si tri crai;
Unu-i roşu ca focu,
Unu-i negru ca corbu,
Unu- sur ca porumbul (2),
10. — Atunci, frate, ti-oiu viri,
WWW.dacoromanica.ro
Când tu mie-mi vei aduce
Sfântu soare nănaș mare,
Şi lunuta nănășuță,
Luceferii ficiorii
15. Si stelele fetele !
S'o luat pe luncá "n sus
Si pe toate le-au adus.
Si s'o dus în cununie.
Silvas rom.
144
20.
25.
Popa prinse-a cunună,
Icoanele-a suspină ;
Și icoana Precestii
Din fundul bisericii :
— Lasă, las”, popă sârbesc,
Că si Dumnezeu te-a bate,
Să cununi пп sor (1) cun
[frate *
1. Boldea, st.
Lxiv. Sora Salomie.
La poartála Tarigrad
Este-un ficior de 'mpárat,
Tot în lant pănă n genunchi
Si "n curele pănă "n sele,
5. Cu tri cai dela tri crai:
Unu-i roșu ca focu,
Unu-i negru ca corbu,
Uniri sur ca porumbu.
El pe soru-sa "ntálnià,
10. Câtre dînsa-așă grăiă :
— Soră, soră Salomie,
Pune cartea ?п vanghelie,
Tipá-ti cárja pe chilie,
Hai cu тіп’ la cununie!
15. — Ba io, frate, nu m'oiuduce,
Până tu, frate, mi-ii face
Pod de-aramá peste vamá,
Pod de argint peste pământ !
Nici din loc nu se clătiă,
20. Pán' acéle le fáceà
Si din gurá-asà grăiă:
— Soro, soro Salomie,
Pune cartea 'n vanghelie,
А
Calanul mic.
(1) =o soră.
(2) Fusteii, o constelatiune,
25.
30.
35.
40.
45.
Hai cu тіп’ la cununie!
— Ba io, frate, nu m'oiu duce;
Până când nu mi-íi aduce =
Sfântul soare nănaș mare»
Sfânta lună mare nună,
Stelele fetele,
Luceferii feciorii
Şi fusteii (2) starostele.
Nici din locnuse clătiă,
Pán' acele le fáceà.
Și de mână se luară
Si "n biserică intrará,
Toti sfinții se aplecară,
Icoanele lăcrămară ;
Dar icoana Precestii
Din fundul bisericii
Tot plângeă si lácrámà
Şi din gură cuvântă:
— Alelei, popo Ignate,
Popo, nu-i cu direptate,
Să cununi soră cu frate.
Şi la Dumnezeu e vamă,
Unde dai sufletu ’n samă t
М. Georgescu, st.
WWW.dacoromanica.ro
10.
145
LXV. Un frate si o soră.
Colea jos, pe-un șes frumos,
Grea turmă de oi imi paste.
Da la oi cine păzește?
Da un frate și o soră!
‚ Grăi sora cătră frate:
— Frate, frátioru-mieu,
Mulge-ţi două, slobozi nouă,
Si te uiti la răsărit,
Ce nuori grei ni-s'au ivit!
El din graiu asà gráià:
— Soră, sorioara mea,
Da, zeu, ăia nu-s nuori grei,
Dă-ăia-s peţitorii tăi ;
Vin Ја тіп’, te cer pe tine,
Blaj.
10.
15.
20,
25,
Si cer murgul de sub mine ;
Cer cinci sute de oi sute
Şi o sută de berbecăi,
Să te duci, soră, cu еі!
Ea din graiu agà gráià:
— Eu atuncia cá m'oiu duce,
Сапа ei mie mi-or aduce
Sfántul soare nánag mare,
Sfânta lună nună bună,
Si stelele fetele,
Și luceferii feciorii,
Si tot haine de anglie
Din crestet páná "n cálcáie !
D. Scurtu, st,
LXVI. Sor şi frate.
(Variantă.)
Sunt trei cai dela trei crai,
Hoi, Leru-i, Doamne!
D'unu-i roșu ca focul,
D'unu-i sur ca porumbul (1),
. D'unu-i negru ca corbul.
Hoi, Leru-i, Doamne!
D'in poartă la Teligrad
Este.un fecior de 'mpárat,
Cu păr galbin rátezat ;
Multă carte o d'invátat
Cu alui soră d'ingă el.
El din eran cá şi-o grăit:
— Sorá, sorá Salomie,
Hai cu mine "n cununie !
(1) = porumbelul.
(2) = constelația .
(3) = bucătăreasă.
(4) = constelație.
Viciu, Colinde din Ardeal.
15.
20.
— Ва io, frate, n'oiu venire, -
Păn tu, frate, nu-i chemă
Sfântul soare nănaș mare,
Da şi luna nănașa,
Găinușa (2) socdqifd (3),
Ba fusteii (4) starostei,
Luceferii feciorii
Si stelele fetele !
Hoi Leru-i, Doamne!
Nice vorba n'a sfârșit
5. Si el toate le-a 'mplinit,
Si din gură așă-a vorbit:
— бога, soră Salomie,
Hai cu mine ’n cununie !
10.
www.dacoromanica.ro
146
—Ba io, frate, n'oiu veni-re, Da icoana Precestii
30, Pán' tu, frate, nu mi-ii face Din fundul bisericii
Pod de-aramá peste vami, 40. Suspinà si lácrámà
Pod de-argint peste pámánt ! Si din gură cuvântă:
Bine vorba по sfârşit — Alele, popă bătrân...
Şi el toate le-a "mplinit, Da nu vezi tu,popă, n carte,
35. Si de mână o-a luat De cununi tu sor cu frate,
Si n bisericá-a intrat, 45. Cá si Dumnezeu te-a bate,
Icoanele-au lácrámat. Când străine sunt рораѓе(1) °
Girisul rom. Aur. Blaga, student.
LXVII. Sor si frátior.
Colo josu, mai în jos, flo- 15. -— Sorá, sorioara mea,
- [rile dalbe (2) Că nu-s nori de ploaie grea,
Pe cel rât verde frumos C'ăia-s petitorii tăi;
Pascu-mi-se, adapă-mi-se ` Vin la mini, te cer pe tini,
O turmă mare de oi. Şi cer mult pe lângă tine:
5, De păzit on le păziă? 20. Cer 500 de oi şute
Dar "un sor şi-un frátior. Şi pe-atâte oi cornute
Dar? pe nume cum îi chiamă? Si 70 de berbeci
Da Maria cu lon. Si-un plugut plătit (3) de boi
Ei de păzit le páziau, ` Si murguful cel din grajd,
10. Cátrá strungá le strángeau. 25. Inşelat si infránat,
Soru-sa din graiu gráià: Cum e bun de "ncilecat!
— Frate, frátiorul mieu, — Acela, frate, mi se cade
Mulge douá, slobozi nouá, Cam de fala fratilor,
Că grei nori de ploaie vin! De cinstea părinţilor !
Micásasa. Isidor Raica, st.
хуш. Un sor cun frátior.
Colo "n josu, mai ín josu, Paşte-o turmă de oi dalbe.
Colo ?n râtul cel frumos, Da la turmă cine d'umblă?
[Leru-i Doamne ! 5. D'umblă-un sor cu-un frátior
(1) == multe.
(2) Dupá fiecare vers.
(3) = plăviu, plăvan.
WWW.dacoromanica.ro
10.
15.
Огаї sorá cátrá frate:
— Dă, frate, cu bâta ’n ob
Cà vin nuoride ploaie grei !
Fratele din graiu grăiă:
— Nu te, soro, spáimántà,
Cá nu-snuoride ploaie grei,
Că-ăia-s petitorii tài!
Vin la mini, te cer pe tini
Si cer multe p'ingàá tine,
Si-mi cer sute de oi sute
Si ceru-mi zeci de berbeci;
Uioara.
10.
e
147
20.
25.
Ceru-si mii de mioréle,
De care-s mai ocheséle !
Soru-sa din graiu gráià:
— Nu te, frate, spáimántà,
Că nu mă pun lângă el,
Că m'oiu pune dirept el
Faţa dalbă (cât) ce-o vede...
Uită sute de oi şute,
Uită-mi zeci de berbeci,
Uită-mi mii de mioréle,
De care-s mai ocheséle!
Baciu, student.
LXIX. Două stele.
Colo jos, în prundurele,
Răsărit-au două stele ;.
Ba, zo, acele că nu-s stele,
Că mi-s două suroréle.
Una râde, una plânge.
Ai ce râde (1), mese-întinde,
Ai ce plânge, mese strânge.
Dai ce râde-aşă ziceà :
—Taci, tu dragá sora-mea,
C'am auzit de (2) tata,
Са pe noi, soro, ne-a da (3):
Desmir (Cámpie).
Pe una la rásárit,
Unde-i grâul cel rodit;
Pe una la scăpătat (4),
15. Unde-i grâul cel curat.
—Noi, soro,-atunci пе-от
[vedeà,
Cánd o face plopul pere
Si ráchita vişinăle,
Máfásorul (5) mere dulci,
20. Sá ducem, soro, la prunci!
AL. Pop. st,
хх. Două stele.
(Variantă.)
Cold 'n josu mai în jos
Răsărit-au două stele,
Două stele luminoase.
(1) „Ai ce râde“ = aceea "care râde.
(2) = dela.
(3) == mărită.
(4) == Apus, Vest.
(5) =salcia.
Dar nu-s stele luminoase,
`5. Că-s două surori frumoase ;
Una râde, una plânge,
WWW.dacoromanica.ro
148
Ai ce râde asà zice: Pe mine, soro, m'or duce
— Taci tu, soră, nu mai plânge, Colo 'n sus la răsărit,
Că şi nouă ne-or veni, 15. Unde-i locul mai vestit;
10. Ne-or veni de ne-or peti; Si pe tine, soro, te-or duce,
Peti-ne-or doi diecei Colo'n jos la Bălgărad,
Şi ne-om duce după ei. Unde-i locul mai bogat!
Cântată deo femeie din Petroșeni. Scrisă de /os. Comes, student.
LXXI. Două stele.
(Variantă.)
Colo "n jos pe prunduréle, — Da io, soro, cum n'as
Florile dalbe, [plánge,
Răsăriră două stele ; C'am auzit pe tata
Nu-s stele ca stelele, 15. Gomoninu-şi (1) cu mama,
5. Că-s ca două suroréle: Că pe noi să ne despartă:
Una râde, una plânge. Una "n sus, cătră Apus;
Cea ce ráde, Una "n jos spre Răsărit.
Focu-aprinde ; Noi atunci să ne "ntálnim,
Cea ce plânge, 20. Cânds?o "ntálni deal cu deal,
10. Focu stánge. Când a creşte jugul mugur,
Grăi una cătră alta: Şi tânjala frunză verde ;
— Da tu, soro, de ce plângi? Nici atuncia nu-i nădejde!
Cetea. Corn. Dărămus.
LXXH. Două surori.
Colo'n sus, ре prunduréle, Că noi de mână ne-om duce,
Răsărit-au două stele ; Una'n sus la Răsărit,
Da, zău, cele că nu-s stele, 10. Опа *n jos cătră Sfinţit;
Că-s două surori de-a mele, Si-atunci, soro, ne-om întâlni,
5, Una plânge, una râde, Când a face plopul pere
Ceai ce râde, agà zice: Si răchita vişinele, +
— Taci tu soro, nu mai plânge, Să mâncăm, soro, din ele!
Ragla, Bistr.-Nás. G. Morariu, st,
(1) = şoptindu-şi.
WWW.dacoromanica.ro
10.
149
LXXIII. Doi frati.
Colo ?n dealu de cel dealu
Rásáritu-mi-o doi sori.
Da nu-s doi sori,
Că-s doi frátiori,
5. Vin dela domnie,
Se duc la 'mpárátie.
Dar ei nu vin cum se vine:
Cai din guri muscándu-se,
Frátiori jucándu se.
10: Grái frate cátre frate:
— Noi acoló duce-ne-om,
Caii scumpi luà-ni-i-or,
` Câmpie, Ardeal.
In grajd de piatră băgă-
[ni-i-or ;
De máncare ce le-or da?
15. Da gráu rosu vánturat,
20.
Cu feldera (1) măsurat!
Dar de beut ce li-or da?
Da vin rosu strácurat,
Cu feria (2) măsurat!
Da, zeu, nouá ce ni-or da?
Un colac de gráu curat
Si o ferie rasă 'n masă!
Rămâi, gazdă, sănătoasă.
A. V.
LXXIV. Mirelu-i tinerel.
Cel mirelu-i fânărel,
Dai Ler!
Mirel murgu şi-l gátià,
Să mi-şi plece de-a vánà
Sus în munţii Nistrului,
5. In pământul Turcului,
La fetele Grecului.
Grăi-şi fata din polară: (3)
— Unde, mirel, ţi-ai d'um-
[blat,
De {1-1 murgu-așă asudat?
Și mirel din graiu grăiă :
— Taci, fată, nu mánià (4),
Că dacă m'-ii mánià,
Brad.
(1) = baniţa.
(2) — vadra
(3) = palat
(4) Fără pronumele mă.
15.
20.
25.
Murgwn pinteni strânge-
[l-oiu, `
Sus, la tine, sári-oiu,
Cosita tăiă-ţi-oiu,
Sus în turnuri pune-oiu,
Să ţi-o bată vânturile,
Ca pe mirel gândurile !
Sărbători după Crăciun,
Atunci îi vremea dé "nsurat
Şi fete de măritat,
Da'nsurà m'oiu;
Da lăsă m'oiu?
Şi fii veselă, fecioară,
Cu vreo dalbă de colindă!
Romul Rimbaş, student.
WWW.dacoromanica.ro
150
LXXV. Gazda nu-i acasă,
Noi umblăm la colindat Să facă pita rotundă
Dintr'o casă ?п altă casă, Și colacicasă ne-ajungă ;
Gazda noastră nu-i acasă, Să bage la slugă 'n glugă,
Că-i în vârful muntelui, Să-l mâne cu vacile
5. Să reteze stupii lui, 15. Pe coasta cu fragile;
Să facă scară de ceară, Să-l mâne cu oile
Să scoboare "n jos la ţară, Pe coasta cu florile;
Cu secerea sub suoară, Să-l mâne cu viteii
Să secere la săcară Pe coasta cu dedeteii.
10. Si la grâu de primăvară.
Sibiiu. Oct. Simtion, stud.
LXXVI. Umblám colindând.
Noi umblăm tot colindând Să coboare'n jos la ţară
Și pe Domnul lăudând, Cu secerea su-suoară,
Noi d'umblăm din casá'n casă, 10. Să secere la săcară
Gazda noastră nu-i acasă, Și la grâu de primăvară,
5. Că-i în vârful muntelui, Tot în paiu ca trestia
Să urzască (1)stupii lui, Sin grüunf ca mazărea,
Să facă scară de ceară,
Cacova, (Aiud). Stef Oniga, student.
Obs. Intro variantă din Spini (Târn. mică,) vers. 6 sună agà: Să
iè ceara stupului ; iar într'alta găsim acelaş vers: Să răteze stupii
lui. In textul reținut de noi vorba zrzască poate însemnă : să le facă
ursita = ucidă. In Lexic. Bud. aflăm zrsesc, constituo, destino,
decerno ; végezni, rendelni, etc.
LXXII. Colinda popii.
Colo’n josu, mai în jos, 5. Da nu-i luciu luceafăr,
Linu-i Linu, Leru-i Linu ! Că-i o sfântă dalbă rugä(1),
Colon sesul cel frumos Dar’ în rugă cini se roagă?
Joacă un luciu luceafăr, Roagă nouă popi de ţară
(1) = oratoriu, loc de rugă.
WWW.dacoromanica.ro .
151
Si cu nouá egumei (1) Că nu-i luna, nici soarele,
10. Și cu nouă diecei 30. Nici doi galbeni lucefere,
Și cu nouă preuti sfinți. Că sunt doi sforcufi(?) din
Dar diacu cel mai mic [ceriu,
Lasá cartea d'a cetire Si cu doi fiuti de-ai lor,
Si din rugă cá ieșiră. Cari vin la sfânta rugă,
15. Dánd în toacă "ntiia oară; S'asculte vecernia,
Când a "ntors a treia oară, 35. Miez de noapte-ifroasele(4),
Ochii-şi negri ridicară, In zori de ziuă slujbe grele.
Catá ^n sus si cată "n jos, Dare-ar domnul Dumnezeu,
Catá "n sus spre rásárit, Ca si domnul de párinte
20. Văzii luna şi soarele El să-mi fie sănătos,
Și doi galbeni /ucefere (2); 40. Sánátos si veselos
Dar diacu cel mai mare Pe d'o mândră de colindă
El în rugă se'nturnará : Dela Domnul pe-o izbândă,
— Ciudă(3)mare, ce-am văzut! Lo "nchinám de sănătate,
25. Văzui luna şi soarele Că-i mai bună decât toate,
Şi doi galbeni lucefere! 45. Dela noi, dela vreo doi,
— Alei, ludă ne'nfeleaptá, Mai vârtos dela Hristos!
Mare eşti, puţin pricepi ;
Gledin. Al. Harşan, student.
LXXVII. Colinda primarului.
Dar a cui-is este curţi, Şi cu jupânul birău,
Linu-i, Linu, Leru-i Linu !(5) 10. Sed în poartă rázimati
Aşă nalte minunate ? Intr'un băț albuf de brad.
De departe-s holburate, Da si stând si gomonind (7)
5. De d'aproapes poleite, Ochi-si negri ridicánd,
Pe din lontru-s zugrávite Catá "n sus si catá "n jos,
Tot de Zräie si de şăi (6). 15. Catá "n sus spre rásárit,
Dará Domnul Dumnezeu ` Vázü stol de porumbasi (8)
(1) = egumeni.
(2) Plur. dela luceafăr.
(3) = minune.
(4) = utrenia, s. mânecalul .
(5) După fiecare vers.
(6) — frâne şi sele.
(7) = povestind încet, soplind.
. 8) = porumbei.
WWW.dacoromanica.ro
20.
25.
30.
Mestecaţi cu gangurasi,
La picioare rosioaie,
La-unghisoare rotunjoare,
Si tot din unghile lor
Picá-picá spic de gráu
Sub tufa de iarbă nalbă,
Să se facă /ăcrăzău, (1)
Lăcrăzău şi feredeu, (2)
Să se scalde Dumnezeu
Si cu jupânul birău.
Ei se scaldă si se "ntreabá :
— Ce-i mai bun pe acest
[pámánt?
mai bun ca boul
[bun,
Cà munceşte zi de vară,
Zi de vará páná "n sará,
Neadápat si nemáncat!
Ei se scaldă și se'ntreabá :
— Ce-i mai bun pe-acest
[pământ ?
— Nu-i
Gledin.
40.
45,
. 90.
. Nu-i mai bun ca calul bun, ,
Cá mi-si duce cap de om;
El mi-si pune el mi-si scoate,
Eise scaldă si se 'ntreabá :
-— Ce-i mai bun pe acest
[pámánt?
Nu-i mai bun ca omul bun !
Са bine ne-o omenit,
Omenească-l Dumnezeu
Си darul sființii Sale !
Dare-ar bunul Dumnezeu,
Ca şi jupânul birău
El să-mi fie sănătos,
Sănătos si veselos,
Pe d'o mândră de colindă,
Dela Domnul p'o izbândă.
Lo ?nchinăm de sănătate,
Că-i mai bună decât toate,
Dela noi dela vreo doi,
Mai vârtos dela Hristos!
Al. Harşan.
. LXXIX. Colinda gazdei.
(la care învaţă feciorii a colindă.)
Sub umbra de lemn de
[teiu,
Flori din toate flori !(3)
Mândre mese sunt întinse,
P'ângă mese sunt scaune;
5. Dar la masă cine sede?
Sede Domnul Dumnezeu,
Da Val doile corn de masă?
Sede Petru, sfânt Sán-Petru.
Lal treilea corn da masă?
(2) == base, scaldă (magh.)
(3) După fiecare vers.
(1) = loc de osgátare, (maghiarism).
10.
Sede Ion-Sântion,
Nănașul lui Dumnezeu.
Lal patrulea corn de masă?
Sede da jupânul gazdă.
Da de lucru ce-și lucrează?
. El. închină cu-un páhar
Si păharu-i gálbior,
Gálbioru-i, cá-i de flori,
Dam gura păharului
Scrisă-i raza soarelui ;
WWW.dacoromanica.ro
20.
25.
30.
35.
Da'n toarta páharului
Scrisu-i spicul grâului ;
Dain fundul păharului
Scrisă-i poama vinului.
Dar ei bând şi gomonind (1)
Și ochi negri ridicând,
Cată "n sus si catá "n jos,
Cată "n sus spre răsărit,
Văzi sluga cea 'ncrezutá
Viind tare ca vântu,
Si sosiră ca gándu.
Cum sosirá-asà grăiră :
— Bun pránzulla d-voastrá !
— Dacá-ibun, haida la el!
—Că n'am venit d'a pránzire,
Cam venit a jăluire:
Iuda 'n raiu cá si-a intrat,
Tare raiul La prădat.
— Dar anume ce-a luat?
— Da șuștariul de botez
Gledin. `
10.
153
40.
45,
50.
Si scaunul de judeţ!
— Nu gândi, slugă, nimica,
Na (2) tunu şi fulgeru;
Că cu tunu tu-i tună,
Cu fulgeru-i fulgeră,
Iuda ?п raiu s'a spăimântă,
Toate jos că le-a lăsă:
Si șuștariul de botez
Si scaunul de judeţ!
Dare-ar Domnul Dumne-
[zeu,
Ca și jupânul de gazdă,
El să-mi fie sănătos,
Sănătos si veselos.
P'o d'o mándrá de colindá,
Dela Domnul pe-o izbândă !
„l-o "nchinám de sănătate,
Că-i mai bună decât toate.
Dela noi, dela vreo doi,
Mai vârtos dela Hristos!
Al. Harşan, student.
LXXX, La, gazda feciorilor.
(Dupá ce ies din bisericá.)
leni (3) rásari, soare !
In toate laturile,
Dai Domnului Doamne !
In toate laturile,
. In toate vadurile !
Soare răsăriă,
Fereasta lovià,
Casa "ngálbinià,
Masa d'auriă ;
Jur prejur de masă
(1) = veselind şi povestind.
` (2) = fine.
(3) = ia! interj.
20.
Jituri de mătasă.
Si ?ntrun corn de masă
Cine cá mai sede?
De sezut mai sede
. Floarea grâului;
In al 2-le corn
Cine cá mai sede?
De sezut mai sede
Floarea vinului ;
In al 3-le corn
WWW.dacoromanica.ro
30.
35.
40.
Cine cá mai sede?
De șezut mai sede
Floarea mirului ;
La-al 4-le corn
. Cine cá mai sede?
De sezut mai sede
Dragul Dumnezeu.
Sed si se privesc
Si se-adeveresc.
Floarea grâului :
— Ba-s mai mare eu,
De voi de-amândoauă ;
Că unde nu-s eu,
Sat în casă nu-i,
Copii nu se cresc!
Floarea vinului :
— Ba-s mai mare eu,
De voi de-amândouă.
Că unde nu-s eu,
Veselie nu-i,
Ospăţ nu se face!
Floarea mirului :
Romos (Orăstie).
154
— Ba-s mai mare eu,
De voi de-amândouă,
. Că unde nus eu,
Cununie nu-i,
Botez nu se face!
Dragul Dumnezeu
Sede si priveste
. Si chiar le gráieste:
— Voi, trei floricele,
Trei mohoricéle,
Ce và tot páriti
Si v'adeveriti ?
. Cá voi toate trele,
Una ca si alta:
Floarea gráului
Dragu saf al meu;
Floarea vinului
. Drag sángele meu;
Floarea mirului
Sudoreaua mea !
Si te veseleste
Ler, jupáne gazdă !
frații Ordean.
LXXXI. Colinda vátavului (feciorilor).
Tipà marea n' gura mare,
Vătav de mare! (1)
Cine 'n lume s'ar d'aflare,
S'o ?nnoate în ceea parte?
5. Nime ?п lume nu s'aflare
Fără (N. N.) bun viteaz.
Dimineaţa s'a sculat,
So Zăut (2), so .pieptánat,
De ştiri la сотеісі (3) o dat:
(1) După fiecare vers.
(2) = spălat.
(3) = servitori,
15.
10. — Comelci, comelci, dragi
[comelci f
Gătaţi-mi voi murgul meu,
Cel de dar dela nánas!
Si-un comelciu fráu-i puse,
Al doile şaua-i puse, `
Al treile nainte-l duse.
lar (N. N.) e bun viteaz:
In suliță se răzămară
WWW.dacoromanica.ro
20.
25,
Si pe murg se aruncará.
Murgul prinde a sárire.
Sări "n vânt, sări 'n pământ
Sări "n јегтиге de mare
Si nimica nu-mi d'udare,
Fár un corn de eăpeneag
Si-o sfercuşă (1) de palosd,
Cá murgul se poticnirá
De domnujul (?) peştelui ;
Cà nu-i mândru, cum să fie,
Cá-i cu solzii de d'auru
Gledin.
10.
15.
30.
35.
Si cu ochii de taler
lar (N. N.) e bun viteaz,
C'o sărit şi-o innotat,
El sá-mi fie sánátos,
Sánátos si veselos
Pe d'o mândră de colindă,
Dela Domnul p'o izbândă!
Lo 'nchinám de sănătate,
Că-i mai bună decât toate,
Dela noi, dela vreo doi,
Mai vârtos dela Hristos !
Al. Harşan. І
LXXXII. Colinda unde este fecior si fată.
Vine marea cât de mare,
Linu-i, Linu, Leru-i linu(2),
Da de mare margini mare ;
Marginile bat luncile
. Și stropii stropesc nuorii.
Dain agesturi (3) ce-mi
[aduce?
Brazi înalți, incetinati,
Cu molizi aláturati.
Prinfre brazi, printre molizi
Noată, noatá boul sur,
Cu copite "ntraurite
Si cu coarne "ntrargintite,
Da'ntre coarne ce-mi
[aduce?
Este-un leagăn acátat
Cu frâi roşii răsucite,
Cu cănaci (4) pànà'n pământ.
(1) Diminuf. din sfârc==vâr/ul.
(2) Se repetă după fiecare vers.
(3) — latin aggestus, din ad-gero, aduc; deci. ceeace aduce apa.
(4) = ciucuri, canafi.
(5) = bolnav.
(6) = iveste.
20.
3
25.
30.
\
Da'n leagán сіпе-і culcat?
(N. N.) mort de beat,
Mort de beat, mort de be-
[/eag(5)
Da la capu-i cine sede?
Sede-mi dalba feciorifá
Cu dalba de (N. N.)
Da de lucru ce-mi lu-
[crează ?
Ea îmi coase și-mi ceșește(6).
Ea cosându și ceşând,
Negri-si ochii ridicând,
Cată'n sus şi cată'n jos,
Cată?n sus pe mare'n sus,
Văzii nouă sánioare
Și cu nouă Greci bogați,
Viind tare ca vântu,
Sosind iute ca gându.
WWW.dacoromanica.ro
35.
40,
Сит sosiră-aşă gráirá:
— Ce ţi-i fata ceast voi-
[nicá,
Soră-ţi-i, ori frate ti-i?
— Nici mi-i soră, nici mi-i
(frate,
Făr mi-i Voimă vameșă.
Ea din somn de s'a trezi,
Cât de greu va vămui,
Tot de măji (1) si de mătăsi
Si de valuri de gio/dan(2)
Side viguri (3) de postavuri !
Nice vorba nu sfârșiră
Şi din somn că se treziră,
Gledin.
10.
15-
156
45.
50.
55.
Si din greu mi-i vámuirá,
Tot de máji si de mătăsi,
Si de valuri de postavuri.
Dar (N. N. feciorul) e bun
[viteaz
Si N. N, (fata) îi fată dalbă.
Ei să-și fie sănătoși,
Sănătoși și veselosi.
Pe Фо mândră de colindă,
Dela Domnul p'o izbândă,
Li-o 'nchinám de sănătate,
Că-i mai bună decât toate,
Dela noi, dela vreo doi,
Mai vârtos dela Hristos!
Al. Harsan, student.
LxxxiH. Colindá la oricare om din sat.
Cesta-i Domnul bunu,
Bun gánd si-o gánditu,
Tot din tinerete
Până "n bătrâneţe,
‚ Ca el să mi-şi facă
Rugă pe pământ.
Şi dacă-o gătiră,
"Ntri'nsa si іостігӣ :
Nouá egumei,
Nouă diecei,
Nouă preuti sfinți.
Si el se "mbrácará
Intr'un cafton (4) dalbu
Lung рап? in pământ,
Bine mohorít ;
In spate si 'n piept
Luna cu soarele,
(2) = giulgiu (jolgiu).
(3) = valuri,
(4)
ca ftan.
` 30.
20.
25.
Galbini lucefere ;
Jur în jur de mâneci
Tot sfinte Dumineci,
Jur în jur de poale
Stele máruntele.
51 el cá mi-gi merse
Tot la ruga lui
Si se inchinará
Si se poclonirá
Si din graiu gráirá :
— Voi, slugile mele,
Slugifi-mi cu drept,
Рап? io oiu trăire;
Cá dacá-oiu murire,
Vouá voiu lasàre
Tot sufletul mieu
Pe pálmile voastre,
(t) = vechi măsuri de pond—100 punti, ca 50 kilogr.
WWW.dacoromanica.ro
35.
40.
45.
Dragi braţele voastre;
Dar voi să-l suiti
In poala ceriului,
In poarta raiului,
Unde se petrec
Toate sufletele
Si drepte si strámbe.
Sufletele drepte
Mergánd revársat,
Ca gráu vánturat ;
Sufletele strámbe
Gledia.
10.
15.
157
50.
Merg imprástiate,
Ca pleava pin vânt.
Dar jupânu gazdă
Fie sănătos,
Fie veselos:
Po’ mândră colindă.
Si-o "nchinám de sănătate,
Că-i mai bună decât toate,
Dela noi, dela vreo doi,
55. Mai vârtos dela Hristos!
Al. Harsan, student.
LXXXIV. Ferica-mi.
Ferica-mi de el,
De-acest boierel,
Bim La ferecat
Si bun loc La dat:
. In mijloc de raiu
Tot la mese 'ntinse,
La făclii aprinse.
Dar de l-ai vedeă,
Tie Dar păreă,
Că-i-și sfântul soare,
Cam prin prânzul mare;
Dar de ţi-ai vedeă
Dragă doamna lui,
Tie Dar páreà,
Cá-i-si luna plină,
Cam pe lângă cină;
Dar de ţi-ai vedea
Dragi ficiorii lui,
Tie Dar páreà
(1) = frumos gătați.
(2) = diminut. din /ebedă.
(3) = bouleni.
(4) == várfuri.
20.
30.
35.
Peunii jofafí (1),
La nuntá-s chemați ;
Dar de ţi-ai vedeà
Dragi fetele lui,
Tie ti-ar páreà
Dalbe-si /ebejoare (2)
Pe termuri de mare;
Dar de fi-ai vedeà
Dragi боѓ (3) ai lui,
Tie ti-ar páreà
Cerbu-i strătior,
Să-mi fie păscuţi
Pin cei vársi (4) de munți,
Prin cei brazi mărunți;
Dar de ţi-ai vedeà
Dragi vacile lui,
Tie ti-ar páreà
Ciute-s mohorite,
La lunci scoborite,
WWW.dacoromanica.ro
158
Să-mi бе păscute; Prin celi-ierbi înalte,
‚40. Dar de ţi-ai vedeà 45, Nalte, necălcate ;
Dragi oile lui, Să-mi fie adăpate
Tie Dar páreà In celi-izvoare calde.
Sá-mi fie páscute
Teius. І, Begcheri, auzită dela tatá-sáu.
LXXXV, Fericu.
Fericu, fericu-i, Doamne, Cu flori de d'argint ;
De cine-i fericu? Pintre flori si mere,
De-un boieriu bătrân! 15. Pe-o gurá de raiu
Ce locut mai este Boare îmi trăgeă,
5. Mijlocuţ de raiu, Máru-mi legánà,
La masá gálbioará, Merele-mi picà,
Galbină de ceară. Masa-mi grumură (1),
Jur prejur de masă 20. Boieriu le-alegeă ;
Sunt jituri frumoasă. Carele-s mai mari,
10, Scrisu-mi-a, mai scris Da(2)-le la domni mari;
Măru-i mărgărit, Carele-s mai mici
Mândru d'înflorit Da-le la voinici!
București (Zarand). Jon Fugătă.
LXXXVI. Scoală gazdă.
(Colindă de gğurit de pe Olt.)
Scoală, gazdă, nu durmire, Am găsit un fir de d'aur,
Cá nu-i vremea de-a durmi, 10. Sá mi-l duci, taicá, la faur,
Că-i vremea de-a 'mpodobi ! Ca să-mi facă-un băierel (3).
Gazda sus că se sculară, Ce va rămâneă din el,
5, Mătura "n mână-și luară, Să împărţeşti la săraci,
Curțile îşi máturará, Să ne facă parte "n raiu,
Când eră la isprăvit, 15. Că şi raiu-i luminos, S
lată, taicá, ce-am găsit! Ca şi poala (4) lui Hristos !
Voila. Vict. Şerban, student.
(1) = îngrămădiă.
(2) = le dádeà.
(3) Diminut. din bater.
(4) Poala hainei.
WWW.dacoromanica.ro
159
LXXVII. In jur de
Jur de jur de таза
Covor de mătasă,
La mijlocul mesii
Măru-i mărgărel,
10.
masá.
Ingeri le-adunà
In raiu le bágà.
— Da tu ce ti-ai dat,
De ti-ai adunat?
— Plug cu şasă boi,
Pogănici (1) sunt doi;
Și-o turmă de oi,
Pácurari sunt doi.
I. Dancu, st-
D Vânăt înflorit,
Mere de d'argint;
Vántul clátinà, 15.
Merele cádeà,
Ungurej.
LXXXVIII. Doi boieri bogați.
Doi boieri bogati, 10. Merele picà;
Domnului Domnu, Ingerii veniau
De cum s'au rugat, Si le culegeau,
Dumnezeu le-a dat: Și le trimeteau
5. Masă gălbioară,
Lumină de ceară, 15,
Pomu rásádit,
Cu mere de-argint.
Vántu trágánà,
Desmir (Cámpie).
Pe fatá de craiu,
Pe poartá de raiu
Sus la sutleféle, ,
Sá mánánce si ele
Cát de putinële,
AI. Pop, st.
LXXXIX, Doi boieri bogaţi.
(Variantá.)
Domnului nostru !
Doi boieri Борай,
De ce s'au rugat
Dumnezeu le-a dat: 10.
. Masá gálbioará,
Cu lumini de ceară;
Spring.
(1) Băiatul care mână бөй.
Da-n mijlocul mesei
Pom îi răsăriă
Și poame făceă
Si în raiu le duceà
Pe la guriféle,
Ре la sufletéle !
Mărie Mëttes, comunic. de Em, Colbazi, st.
WWW.dacoromanica.ro
160
хс. Domnul bun.
Cesta-i domnul bun, 10. Cáti drumari treceà,
Doamne Leo! La masă-i puneă;
Bun gând şi-a gândit; Vântul trăgănă,
Pe cum a gândit, Merele pică,
5. Agà-a și făcut: Ingerii veniau
Саза lângă drum, 15. Si le culegeau
Masá peste drum Sile trimeteau
Si-un pom rávánat (1), Pe poartá de raiu
De mere ?ncărcat. La fete de craiu.
Ceanul des. О. Іѕаіс, student.
XCI. Domn bun.
(Variantă.)
Nimerim (2) la cest domn Rupe (4)-om doi dar dintre
[bun, ` [noi.
Dar domn bun n’a fost Care-or fi cu cioareci noi.
[acasă, Domn bun acasă-a sosit
Fost-a 'n codru a vánare, Si un prânz mare si a gătit,
După el cine (3) om mână-re?
Refr. «Domnului Domnu» după fiecare vers.
Belioara. С. Boidea.
хоп, Tatál cu trei fii.
Fericean de elu, Unul l-a invátat
Domn La fericatu Să fie popă "n sat.
Hai Leromi Doamne, 10, Unul l-a ?nvátat
Domn 1а fericatu, Plugărel de câmp.
5. Trei ficiori i-a datu, Altul l-a ?nvăţat
Trei ficiori i-a dat, Păcurariu de oi.
Bine i-a învăţat. ХІ ce l-a "nváfat
(1) = răcănat, (Cistelec) crăcănos, rámurat.
(2) Sosim.
(3) — pe cine?
(4) = despărţi, detagà.
WWW.dacoromanica.ro
15.
20.
25.
30.
35.
40.
Sá fie popá "n sat,
El cá а venit
Si el s'a ivit
La táicutul lui
Si la máicuta lui.
Cà ei sá mi-si viná
Si el sá le spuná,
Câţi pruncuti în sat
El a botezat,
Câte fete mari
A dus 1а altariu.
Câte sufletéle
A scos din munci grele.
Cel ce l-a 'nvátat
Plugărel de câmp,
El că a venit
Si el s'a ivit
. La tăicuţul lui
Si la máicufa lui.
Că ei să mi-si vină
Pán' la cea grădină
Si ei să mi-si vadă
Cum mai stau grămadă
Stoguri peste stoguri,
Vrauri (1) peste vrauri,
Holde sămănate,
Livezi câștigate (2);
D
lar cel de apoi,
Păcurariu de oi,
El că a venit
. Si el s'a ivit
La táicutul lui
Si la màicuta lui.
Că ei să purceadă (3)
Și ei să mi-și vadă
„ Câte flori pe munte,
Atâte oi de multe;
Câte-s vioréle,
Atâte-s mioréle.
- Câţi-is anglicei (4)
. P'atáta-s berbecéi ;
Mii de mioréle,
Berbeci printre ele.
Oile-s frumoase
Si foarte lànoase.
. Is foarte lánoase
Si-s tare láptoase!
Dar tăicuţa lor
Si máicufa lor,
Er s'au veselit
Si au multámit
Domnului prea bun
Sántului Cráciun.
Răchita (Bănat). Scrisă de Jon Blidariu, învăţător, la an. 1896, cum dinsul
a auzit-o dela tată seu, cu 46 ani, mai înainte în comuna Petroasa,
хош. Ce-i mai bun ?
Sus imi picá,
Jos imi cade,
(1) = vrav = vraf.
(2) — erijite.
(3) = să meargă.
Dacă cade, ce se face?
Da se face-un feredeu (5),
(4) Diminutiv din anglici, |. d. aglici, din agtică == Primula veris.
(8) Feredeu = baie, scaldă.
Al. Viciu, Colinde din Ardeal. 11
WWW.dacoromanica.ro
5. Un' se scaldă Dumnezeu,
Dumnezeu cu fiul său ;
Si se scaldă
Si se "ntreabá :
162
15.
— Ce-i mai bun pe-acest pă-
[mánt?
10, Nu-i mai bun ca boul bun;
El igi trage brazdá neagrá
Si mi-ti face pâne dalbă !
Sebes.
— Ce-imai bun ca calul bun?
El calea de nouá zile
Ti-o calcá in douá zile!
— Ce-i maibun pe acest pă-
[mànt?
Ce-i mai bun ca viea bună,
Cá vara mite "ndulceste,
Și iarna mite "ncálzeste!
Mar. Gh. Pop, comunic, Z. Dimbotu, st.
хош. Colinda judelui (1).
Sus în munți îmi ploauă,
La câmp cade rouă,
O jupâne jude!
Cea rouă din câmpi
5. Cu ploaia din munti,
O jupâne jude!
Ea s'o d'adunat
Jur prejur de lac,
О jupâne jude!
Si ea s'a făcut
Trestie măruntă,
Iederá ?nflorită,
О jupâne jude!
Dar cine şi-o paşte?”
Cerbu /restior (2),
Muma cerbilor,
O јираӣпе jude!
Dar cine-l pándeste?
Manu, bun voinicu,
O jupâne jude !
Manule, Manule,
10.
15.
20.
Nu má ságetà,
Nici nu m'alungà,
Са eu ti-oiu ша
. Cele douá coarne,
Cele două rază,
O jupâne jude!
Te-oiu purtă cu caru
Peste munți mărunți,
. Cu brazii cărunți,
O jupâne jude!
Peste munţi mai mari
Și cu brazi mai rari,
О jupâne jude !
. Unde apa pică,
Pietrele despică,
Unde apa cură,
Nime mo tulbură,
O jupâne jude !
Unde iarba creşte,
In patru se^mpleteste,
Nime n'o "ncálceste,
(1) Jude—primar. Obs. feciorii, când pleacă la colindat, merg intáiu la ju-
dele şi-i colindă aceasta.
(2) = stretior(?).
WWW.dacoromanica.ro
168
O jupâne jude! : O jupâne jude !
Dar cine şi-o paşte? Si noi ne'mchinăm
45. Cea ciutá vânătă, Dalbá sănătate!
Mama cerbilor,
Ẹ. Olt. I. Olariu, st.
xov. Ziori de ziori.
(De zăurit.)
Vai ziori de ziori! Vai ziori de ziori !
Ce vá rávirsati, Vinete-s brádete,
Vai ziori de ziori ! Dalbele făgete,
Asà de dimineaţă (bis), 15. Fulgulet de d'aur
5. Vai ziori de ziori! Cin” l-o d'apucat
Noaptea de astă noapte (bis), Și s'a mânecat?
Vai zioride ziori! . Gazda, cest domn bun
Putinsomn somzai (1) (bis), Cu lumini in máni,
Vai ziori de ziori. 20. Cu prescuri în braţe
10. Frumos vis visai (bis), La dalbe dumineci,
Unde io erai (bis), La sfinte biserici,
In vársz (2) munţilor (bis),
Voilă (Făgăraş). Dict, de Eva Gabor.
xcvI. Мо doi meri şi v'o doi регі,
Dinaintea cestor curți Cu scânduri dalbe de brad;
Cresc florile mărului ! Dar în pat ce-i așternut?
Crescutu-mi-o, náscutu-mi-o Cresc florile márului !
V'o doi meri si v?o doiperi, 15. Ismá creafá (3), márgáreatà !
5. Cresc florile márului ! Căpătâiu ce este pus?
La várfuri apropiaţi, Cresc florile márului !
La trupini mai depártati, Busuiog si mágheran.
Cresc florile márului ! Dar in pat cine-i culcat?
La vârful la vo doi meri | 20. Cresc florile márului !
10. Este un pat mare'ncheiat, Este gazda, cest domn bun,
Cresc florile márului ! Cu dragă jupáneasa lui,
Loes GE
(1) = durmii.
(2) == vá rfurile.
(3) = Mentha crispa.
WWW.dacoromanica.ro
Cresc florile márului !
Ei durmirá, cât durmiră,
25. Până ei se pomenirá,
Cresc fiorile márului !
Grăi unul către altul:
— Dormi tu, Voino, dormi,
nu dormi?
Cresc florile mărului !
Voilă (Fagăraș).
164
30. Că eu nu mai pot durmi,
Că mi-o căst (1) inele grele,
Cresc florile mărului !
De nu pot durmi de ele.
Bate-mi boarea raiului,
De doboară flori de măr,
35, Flori de măr şi cu de păru,
Cresc florile mărului !
G. Gabor, st.
xcvi. Un măr si un păr.
Colo josu,
Mai în josu,
Este-un măr
Şi este-un păr;
5. In várfufu părului
Sunt doi pui de turtureă.
Tot ascultă toaca ?п ceriu,
Toaca ?n ceriu și slujba 'n
[raiu.
Slujba-i sfântă cine-o cântă?
Cânt-o nouă pochi bătrâni
^ 10. Şi cu nouă diecéi,
Grăi popa cel bătrân
La diacu cel tinăr,
Să dea ?п toacă detri ori,
De tri ori pe tri lături,
15. Ca să-mi cânte cocosii,
Să se scoale fetele,
Să-şi pieptene cozile,
Să măture curțile. —
După fiecare vers: Lerui doamne“!
Silvasul rom.
С. Boldea, st.
xcvi. Doi boieri bătrâni,
Roagá-ti-se, roagă
Doi boieri bătrâni;
La ce se rugă,
Dumnezeu le da:
5. Masa "n gălbiori,
Galbenă de flori.
Máru "ntr'aurit,
Cu mere de-argint ;
Ragla, Bistr.-Nás.
(1) — cázut.
Márul se clătiă,
Merele curà,
Gazda le strángeà
Si le trimeteà
Pe-un ficior de-a lui
La usa de raiu,
La o fatá de craiu.
10.
15.
G. Morariu, st.
WWW.dacoromanica.ro
165
xcix. Sculati boieri.
Sculati boieri, nu somnati(1),
Cá nu-i vremea de somnat,
Că-i vremea de colindat,
Că cocoșii şi-au cântat,
5. De tri ori până "n ziuări,
Cu tri raze (2) în tri lături.
Intâia rază unde-și rază?
Rază'n vársii (3) munţilor,
Pe poalele brazilor;
Boian.
10. Și-a doua rază d'unde rază?
Rază ?п șes
La grâne verzi ;
Şi-a tria rază unde-mi rază ?
Rază jn cruce de fereastă,
15. La fereastă ?п asta casă.
Să fii, gazdă, sănătoasă,
La anul mai veseloasá !
I Scumpu, st.
c. Floare cu trei rázisoare.
. Cocos gaiu mi-a cântat,
Florile-mi dalbe !
Flori albe s'au revărsat
Şi din flori floare răsare,
5. Floare cu trei răzişoare.
Intáia razá ce-mi razá-má?
Razá "n várful muntilor,
Pe.poalele brazilor !
A doua rază ce-mi rază-mă?
10. Rază ?n cruce de fereastă,
La fereastá "n asta casă,
A treia rază ce-mi rază-mă?
Rază ?п şes
La holde verzi,
Tilișca.
15. De le coace, le ráscoace.
Si v'alegeti doi din voi,
Macar (4) sotii amándoi
Si plecati la rourat
Ca vara,
20. Ca primăvara.
Câţi cu rouă ajunge-s'or,
Cei bátráni sfinti-se-vor,
Cei mai mici mai face-s'or !
Gazdá, sá te veselesti,
25. Si la multi ani să trăești.
Cà noi umblám si colindrám,
Vouă, gazde, vio închinăm.
Scrisă de Martin Bratu,
CI. Colinda pácurariului.
Dalbul pácurariu
EI s'a lăudat,
(1) = durmiti somn,
(2) Zorile, cu 3 raze în 3 lături.
(3) — vârfurile.
(4) — fie.
Cá are oi multe,
Multe și mărunte,
WWW.dacoromanica.ro
166
5. Câte flori pe munte;
Cáte-s floricele,
Atáte-s mioréle ;
Câţi is d'aglicei (1),
Atáti berbecei !
Pácurariu mai mare
Chiamá oi nainte ;
Pácurariu mai mic
Dă "n oi
Dinapoi.
Păcurariu mai micu
Din graiu imi gráià:
— Pácurariu mai mare,
10,
15.
Romos, Hateg.
20.
25.
Intoarce oi "napoi,
Că nouă ni-a fátat
O mieoará fiastrá (2)
Un berbecel oàches
Cu coarnele ?ntoarse,
In aur suvoalse (3),
Cu /afá (4) de-argint,
Razimă ?п pământ.
Si te veselesti, dalbe pă-
[curariu,
Că noi ne "nchinám în albă
[sănătate !
Fratii Ordean.
сп. Colo jos pe după deal.
Colo "n jos pe după deal,
Florile dalbe,
Este un biet de păcurariu.
El cu fluera ziceă,
5. Oile toate zăceă,
Numa’ o beată de mieluță
Cetea.
Sedeà "n coate și п genunche,
Se rugă la Maica Sfântă,
Să-o scoată din iarnă "n vară,
10. Că ea bine a cinsti-o:
La Sângiorz c'un miel frumos,
La Ispas c'un drob de cas.
Corn Dărămuş, st.
CIII. Pe sub deal de pomisori.
Pe sub deal de pomişori,
Ler, o Ler, Doamne,
Mare cárd de oi imi paste.
Pácurariu cine le este?
5. Da, zo, Petru bun voinic.
Mare vánt cà si-o bátut,
Florile s'au scuturat,
Oi mai bin? s'au săturat,
(1) = aglici = Primula officinalis.
(2) = de doi ani.
(3) Rdsfránte.
(4) Loloz, flac, smoc.
10.
15.
Mare sbier cá şi-au sbierat,
Dumnezeu s'a îndurat,
Jos la ele-o scoborit ` `
Si din graiu agà-a grăit:
— Petre, Petre bun voinic,
Ale cui sunt ceste oi?
— Ce mă, Doamne, ispitesti,
D'ale tale şi-ale mele:
WWW.dacoromanica.ro
167
Eu le pasc si le grijesc, Un miel frumos ;
Tu le reet şile multesti ! La Ispas
— Fie, Petre, toate-a tale, Un brunj (1) de cas,
20. Numai tu mie să-mi dai: 25.Sá 'mpárfim pe la săraci!
La Sángeorz
Coroiu. Jos. Comes student
civ. Ruga mioarei.
(Variantă la CIL)
Colo'ndealu, dupá dealu | Ca s'o scoată'n primăvară,
Esteun tinár păcurariu. Că bună plată-i va da-rí:
Pácurariu ziceà'n /rișcă (2), La Ispas
Оше ’ncepură-a plânge ; 10. Un bulz de caș,
5. Numai miaua mioreă La Sângeorz
Lui Dumnezeu se rugă, Un miel frumos.
Ragla (Bistr.-Násáud.) G. Morariu, st.
cv. Ruga miuării (miorii).
(Variantă.)
Colo'n dealu, după deal S'o scoatá'n primăvară,
Este-un biet de pácurariw Că ea frumos o va cinsti:
Tot ziceà c'o fluereâ, (3) 10. La Sângiorz c'un mielfrumos,
Toate oile-mi sárià La Ispas c'un bulz (4)de cas,
5, Numa-o biatá de miuará La Rusăle-o lână mare,
Șede?n cote sin genunchie | La Crăciun un suman (5)
Şi se roagă Maicii sfinte, | [bun.
Poiana (Aiud). Aur. Deac, st.
сут. Sus la munte.
Sus la munte, pintre văi Și cu opt păcurărei.
Sunt opt turmuţe de oi Da pe unul mi-l mânară
(1) = bula = rug, codru.
(2) = fluer.
(3) Diminutiv din werd.
(4) — bot de cas; cocolos.
(5) Suman si sucman = ţundră, ghebă,
WWW.dacoromanica.ro
168
5. 5й-51 întoarcă oile. 85. Ingropati-mi-o ^n pământ
Când ойе le'ntorceà, Cu doputul cátrá vânt.
Lui grea Zege (1) îi fáceà : Când vântul o trăgănă,
О să-l puşte,o să-l taie. Toate oile-or jucà.
— Pe mine nu má puscati, Câte oi mándre, bălăi,
10. Fără capul mi-l luaţi, 20. Toate m'or plânge pe văi;
Si pe mine má'ngropati Cáte oi mándre, cornute,
In strunguía oilor, Toate m'or plánge pe
In jocutul mieilor; [munte?
Dragă fluerița mea
Ceanul des, A. Porut, st.
суп. Trei păcurăraşi.
Tri păcurăraşi pe munte, Si pe mine má 'ngropati
Hoi Leru-mi Doamne! 15. In staulul mieilor,
Cei mai mari îs veri primari, In strungufa oilor;
Cel mai mic îi stráinel, Pe mine pământ nu puneţi,
5. Ca şi-o lună de inel (2). Făr' scumpă gluguţa mea
Toţi pe elcă mi-l mână, Şi fluera la cureă.
Să bată oile "n sat. 20. Când vântul va trăgănă,
Pâuă oile báteà, Fluerita mi-a cântă :
Mare lege ij fáceà: Oi, oi, oi mándre cornute,
ТО. O să-l puşte, o sál taie. Mândru mi-ţi cântă pe munte?!
El din graiu agà grăiă: Оі, oi, oi mándre motate,
— Pe mine nu má puscati, 25. Mândru mi-ti cântă pe sate!
Fără capul mi-l luați.
Ciunga. Ios. Nicoară. st.
суш. Trei păcurărei.
(Variantă.) .
Trei păcurărei pe munte „Ca şi-o lume (3) de inel,
Şi toţi trei mi-s frați de cruce, 5. Tot pe el că şi-l mână,
Numai unu-i singurel, Oile de le "nturnà.
(1) = judecată.
(2) = piatra (scumpă) ce este în inel, se zice /ună, passim.
(3) = piatra din inel.
WWW.dacoromanica.ro
Pán' mergeà si рап” vinià,
Legea lui cá i-o fáceà:
O să-l puste, o să-l taie.
10. El din graiu agà gráià-re:
— Pe mini nu mi-fi impuscà,
C'am o glugă cu cureă,
Fluera-i băgată în ea;
15. Când vântul va trágáni,
Fluera va răsună,
Oile s'or înturnă !
Nici capul nu mi-ți tăiă,
Bistra. Sept. Simu, student.
CIX, Albu-i dealul.
— О, mâncă-v'ar lupii, oi,
De când umblu după voi,
După ele cine-mi umblă ? Sunt mai alb eu decât voi?
Dumblá-mi Petru, făt fru- Vă pasc în fànafe verzi,
[mos. 10. V'adáp ín izvoare reci!
Albu-i dealul, de ce-i alb?
Tot de vite şi de oi.
5. EI din graiu agà gráià:
Refren: Vifa-i verde si arde, dupá fie care vers.
Vale (Sibiiu). Scrisă de A. Savu.
cx. La luncile soarelui.
Colo jos, 10. Rupsei doamna florilor ;
Mai în jos, Doi pe sus că mi-o duceă,
La luncile soarelui, Doi pe jos că mi-o ispitià ;
Grele ploi cá mi-o plouat, Ceesti, floare, asà frumoasă,
5. Vántcusoare-o sgAiciulat(1) De esti dragá junilor,
Zi devará 15. Ca laptele pruncilor,
Până 'n sară, Ca vinul boierilor,
Până ’n flori cá se băgară; Ca pita săracilor ?
Rupsei una, rupsei două,
Silvașul rom. Гоп Boldea st.
~ CXI. Blestem de mamá.
Hai Linu, Linu-i, Leru-mi Un drumariu pe drum treceă,
[Linu ! 5. El la serpe se duceà
La marginea drumului, Cátre $егре agà ziceà:
Mâncă-un şerpe pon voinic. — Lasă, serpe, pe voinic!
(1) = séici.
WWW.dacoromanica.ro
— Pázeste-ti tu drumul tău,
Că maică-sa mil-a dat
10. C'un picior l-a legănat,
“Cu gura La blăstămat:
Mänce D șerpii trupul tàu,
Asinip.
170
15,
Cum mi-ai rupt tu pieptul
[meu ;
Mânce-ţi șerpi matele,
Cum mi-ai rupt tu braţele,
Chiar în ziua de Rusale,
C'atuncia-i ziua mai mare!
Tul. Gruită, student.
cxi. Sus la drumul mare.
Sus la drumul mare,
Ler, da Ler, nevastă !
Cam pe lángá cale,
Crescut-o, náscut-o
5. Verde-un verzigor,
Galbin păltior.
Si dacá-o slujit
La mari ca la mari
La domni de cei mari,
Băița.
10.
15.
Si lui cá i-au dat
Murgu de "nvátat.
Pe murgu "nvátánd,
Virgus (1) aducánd,
Virg de dusinic.
Si te "nveseleste
Cinstită nevastă
Si-o închinăm cu sănătate !
Colindă din Hărţăgani. -
С. Urări.
т. Urarea dela îereastă.
10.
Astăzi avem o zi mare,
Noi creștinii fieşte-care,
Ne veselim prea frumos
De Naşterea lui Hristos,
5. Care a fost mult dorită
Nouă lumii cei(celei) greşită.
Pentru aceea noi umblăm
Si pe Domnul lăudăm,
Cu glas mic, copilăresc,
Vestind darul cel ceresc.
Agristeu (Târn. mică).
15.
Poftind la toti sănătate:
Lacei deaproape si departe,
Ca Nașterea lui Hristos
Să vă fie de folos.
Şi sfântul Anul-Nou
Să-l ajungeţi sănătoși,
Sănătoși si veseloși !
Să fii gazdă sănătoasă
Si găzdoaia veseloasă !
A. V.
(1) Virgug si virg, cel dintâiu diminutiv din vig (val), magh. vég.
WWW.dacoromanica.ro
171
п. Multámita feciorilor.
(Urare їп саза.)
După се au colindat la fereasta preutului, acesta-i sloboade în
casă, îi pofteşte să şează și-i omeneşte, Feciorii sed în jurul mesei, apoi
cântă colinda : «Cesta-i Domnul bun, Doamne leo, De el şi-a făcut casa
lângă drum» s. c.]. Când termină aceasta, la un semn al «vătavului»
toţi se ridică cântând:
Scoală-te ?n cicioare (1),
De le multámeste
De-un colac de grâu,
De-o cupă de vinu!
Agrişteu (Târn. mică).
Troapa (2) ni se "ntoarse,
[tofi ies]
Pe ugá ne scoase;
Tu gazdă frumoasă,
Rămâi sănătoasă !
4. V.
ш. Multámita feciorilor.
(Variantš 1-а).
Dela jupán gazdá din pod.
Nouă nu ni se pare soldu-
[bold,
"Vátavul: Acum ai nostri 15. Cá ni se pare cá-i porcul tot.
[frati ! Dar de-ar fi intreg porcu,
In picioare vá sculati, Cu ochii ne-ar vedeă,
Cu urechile ascultați, Cu urechile ne-ar ascultă,
Că ne dărueşte jupânul- Cu nasul ne-ar râmă,
[gazdă : 20. Cu unghiile ne-ar dărâmă,
5, Сип dar mare, Cu coada sus la cer ne-ar
Mândru tare, (aruncă,
Ca Delia lui Hristos, Numa pe тіп’ și pe gazda
Să-l primim toți bucuros: [ba !
C'un colac de grâu curat, lar se "ntoarce jupánu
10. Intre Sántámárii sămănat, (gazdă
Pe sama noastră gătat. De-a sară,
C'un soldu-bold (3) 25. De alaltá sará,
Mai vârtos din eastă sară,
Co comoară crăiască,
Dumnezeu să-l zi/ească (4),
(1) Aşă pronunţă numai în colinda aceasta; în uzul cotidian гіс: chicioaye.
(2) = frópos = comandă,
(3) = şold, coapsă, de porc.
(4) = să-l fină multe zile,
WWW.dacoromanica.ro
172
Intru multi ani sá tráeascá ! S'ajungá, sá ne mai cin-
30. De unde Dumnealui de- Steascá,
seartă (1), Intru multi ani cu pace
Cu miea si cu suta să do- Si cu sánátate
[bándeascá. Sá trăească !
Dumitra. Sim. Marcu. student.
Iv. Multámita feciorilor.
(Varianta II-a.)
Stati, frati, si-ascultati, Gráu cu mâna-a răvărsat,
Că bine s'a priceput jupâ- 15. Dumnezeu de mare mană
[nul gazdă [l-a ?ncárcat !
Cu dalba de jupáneasá Din fir їп рай,
5. Dela luna la sáptámána, Din paiu în mánunchiu,
Mai vártos de acuma, Din mánunchiu їп snop,
C'a prins 12 boi bourei Din snop in claie,
Cu coarnele lungi 20. Din claie "n stog,
De aici pân’ la Turci, Din stog pe arie
10. Heghese (2) pân' la Mândră si frumoasă.
[amiaz, Să trăiţi Dumnia-voastrá t
Cecaie (3) după amiaz. (Toti :) Mare multam, Mare
lesind in cámpul cu florile [multam ! }
Brazdá neagrá a rásturnat,
Decea. Em. Pop, student.
v. Multámità.
(Se cântă după colindă.)
Sculaţi, frati, si nu mai ben, 5. Dăruească-l Dumnezeu,
Leru-i Doamne ! Sus în poarta raiului,
Sila gazdă-i mulțămiţi, De-a direapta Tatălui!
Din ce dar ne-a dăruit,
Băgău. T, Feledean, agricultor.
11) = іва, goleste.
(2) = ascutite.
(3) = plecate s. întoarse în afară.
www.dacoromanica.ro
173
ут. Mulţămită,
(Urare după colindă. Vurianta L)
Acest praznic luminat Dintr'o fecioritá
Noi cu drag l-am așteptat, Piină de credinţă,
S'auzim îngerii cântând, 15. Ca să ne sloboază
Magii cu steaua călătorind. Cu strălucită rază
5. Astăzi se vestește Din munca cea de tot mare
Și se prăznuește La-a raiului desfătare.
Zi veselitoare Poftim, să trăiţi,
La toţi pe sub soare: 20. Să vá veseliti,
Ingerul sfatului, Vietuind in buná pace,
10. Fiul Tatălui Cum si lui Dumnezeu íi
La noi a venit, [place !
Si s'a omenit (1)
M. Decea. Sim Stef, student.
vit. Mulţămită.
(După colindă. Varianta IL)
Eu sunt popă săriman, Să-mi cumpăr nádragi de-an-
Să-mi dte gazda un ban, [glie.
Sá fie gros la dungá Să-i croim pe pulpe,
Si cu sporiu la pungă. 10. Sá fugim dupá vulpe;
5. Să-mi dée vr'o septe, opt, Vulpea ii poamă vicleană,
Să-mi umple punga de tot. Eu sunt ficior de cătană.
Să merg în târg la Orăștie,
Silvașul rom, Dictată de T. Bodea, plugar.
үш. Multámitá,
(Urare.)
Astăzi se vestește | 5, Astăzi s'a născut
Si se preamăreşte Cel far’ de "nceput.
Zi veselitoare : Fiul cel frumos,
Lumii pe sub soare. La noi a venit
(1) = sa făcut om.
WWW.dacoromanica.ro
174
Si sa umilit.
10. Dintr'o fecioritá
Plină de credinţă,
Ca să ne sloboază
La strălucită rază,
Din munea cea tare
15. La raiu în desfătare f
Poftim să trăiţi,
Să vá veseliti !
Chimitelnic de Câmp. Dictată de diacul octogenar, 1885, scrisă de A. Piciu.
IX. Urare.
Această bucurie sufletească |
Tot omul bine s'o cunoască,
Că nu poate să târguească (1),
In asta vieatá lumeascá.
5. Acest praznic luminat
Noi cu drag lam asteptat,
S'auzim îngeri cântând,
Pe copii bucurând,
Vestind la toti voie bună,
10. La tot omul dimpreună:
Dela mic, páná la mare,
Rusor.
Pe cum si Dumnii-tale !
Dumnia-voastrá, gazde,
liertati,
Samă ra (2) pe noinu luați,
15. Pentrucá facem amintire
Despre nasterea cu mărire !
Darul care ni-li-ti da,
Noi cu drag il vom luà,
Pecum Hristos si Maria
20. Aur, smirná si támáia.
Jon Bárle, st.
x. Multámitá.
Colea peste drum
La acest gazdá bun
Bánd si máncánd,
Gazdei mulfámind
5. De dar, de păhar,
Ciufud (1. Blaj).
De colac frumos,
Crucea (3) ni s'a "ntors, `
Pe use ne-a scos. `
Tu gazdă frumoasă,
10. Rămâi sănătoasă !
Vas. Morariu, st.
xi. Mulţămită.
Rămâi, gazdă, sănătoasă,
Cu colinda veseloasă,
(1) Tâlcuească (?)
(2) — rea, pronunţă din Munţi apus.
(3) = steagul, comanda.
Dela noi dela vreo doi,
Dela doi colindători.
WWW.dacoromanica.ro
10. Strigam «tulai», vai de mine!
5. Câţi cărbuni în vatră,
Atáfa boi în poiază (1);
Câte paseri sburătoare,
Atâtea vaci mulgátoare !
Scobori, cocos, jos din pod,
10. Lasá acolo al táu norod,
Să te tragem în frigare,
Să te presărăm cu sare!
Poiâna (Arieș).
15.
Cum stau cioarecii pe pulpe,
Lesne-aş fugi după vulpe;
Că vulpea e cam vicleană,
Dar” io-s fecior de cátaná (2).
Că la acest praznic mare
Chisăliță (3) cinste ware,
Numai colac si cárnaf,
20. Că ăla tine bine sat!
Aur. Deac, st.
хи. După colindă.
Slobozi-ne, gazdă, ?п casă,
C'afară plouă de varsă,
In tindă ninge de frige!
Blaj.
5,
Si noi suntem ciricuși,
Nu putem umblă desculți E
A. V.
Observare: Insinuarea este hazlie. Vorba: «ciricugi» este defor-
mată inadins, din latinescul: clericus, «clericus», cum se ziceà mai
demult la clericii seminaristi.
XIH. Urare hazlie.
Bagá mâna,
Scoate punga,
Scoate banii groşi cu dunga :
Si pătacu si susfacu, (4)
5. Să-i impártesc cu ortacu.
Nu gándi, mii frate,
CÁ io nu stiu carte.
Căci când da dascălu in mine,
Má lovià tot peste vine,
(1) = grad.
(2) = бип de luat in cátane — militie.
(3) = borşul.
(4) Ban vechiu de aramă —4 cr.
(5) — gaitan.
20.
Grecii cu minciunile
Isi vând stră măturile ;
Pe deaproape, pe departe,
Să "nvátim puţină carte.
. Putinicá ?nțelepciune,
Sá ne facem haine bune:
Subá cu șinor (5)
H fácutá cu mult dor,
Subá cu cománac,
larna-i greu comanacu "n cap.
WWW.dacoromanica.ro
176
Nu vă uitaţi c'asta-i аЁй(1), Hulpea, fiară vicleană,
Că şi pe la noi îi de trea- 30. A văzut că-s fecior de
[bà (2). [cătană (3),
Pe cum stati si ascultați, Si s'a ascuns dupá-un
Banii asà să mi-i dati: ° [butucag de viie,
20. Mâinile sä se intinzá, Ca pe gazda D-zeu să-l tiie,
De pungă să se prinză, Punga gata,
Să scoată câte-un leu, doi, 35. Zece binuti plata !
Să ne facem nădragi noi.
Гоп Moldovanu, student,
Blaj.
XIV. Urare,
Bună sara, sara lui 10, Sä cântăm,
[Crăciun ! Să colindăm,
Noi suntem niște prunci Pe Dumnezeu să-l lăudăm !
[mai mici, De ni-ți da un cârnăţăl,
Adunăm la grămădici ! Inchepe (4) in mátusál (5)!
Ingerii cántau, 15. Sai, cocos, din pod pe vatră!
5. Apostolii jucau, A dat o spatá de porc
Nouá ne spuneau In oala dela foc.
Cuvinte sfiinte, Dar tu, oalá, ce gándesti,
Sá le tinem minte. | De nu mai forfotesti (6)?
Noiam venit la jupánul 20. Gazdo, sá te veselesti
[gazdă Si la mulți ani să trăești!
Cifaláv. lac. Brad, din Tâmpăhaza, comunic Laur. Radu.
xv. «Multámita banilor». "
(Urare dupá ce au primit bani.)
lastati, frati, si ascultati, De coaste si de cârnaţi,
Vedeă-v'aș unflati Şi de coceni degerati !
(1) —abà, se zice si habá, pánurá albă mai fină.
(2) — de folos.
(3) = de luat la cátane.
(4) = încape.
(5) = sacul mărişor.
(6) == fierbi cu clocot, ca varza.
WWW.dacoromanica.ro
177
5. S'a sculat jupánul gazdá, Mie nu mi separe că-s
La lună, la săptămână, | [doi-tri aspriligori,
Cu datu în de mână, Cá mie mi se pare comoará
Cu tri asfrilisori (1) [ntreagá,
Grosi in dungá, Ca Dumnezeu să-l tráeascá,
10. Sporiu la pungă; | Multi ani !
Silvas. rom. Spusă de Zndrei Boldea, plugar.
xvi, Multumita pentru bani.
(Variantă.)
Ne mai cinstește jupânul gazdă şi cu 12—13 galbini de aur, ăia
încă (—nici aceia) nu se ieau, cum nouă o vouă vi se pare: să iei
bâta susuoară, să ei (—mergi) pe la școală, să tipi pe la moară, си
tundra ruptă su-suoará, că ăia (galbinii) se ieau din muncă și din
pungă. Că jupânu gazdă punga şi-a golit şi pe noi ne-a cinstit.
Dumnezeu să-l cinstească cu mila sa cerească, cu masa raiului, cu
bunul pământului !
Dela jupânul gazdă este dat, dela noi binecuvântat, dela toată
(întreaga) masa: mare multam!
Toti: Mare multam ! !
Blaj. О. A. Piciu, st.
хуп. Multámita pruncilor.
Aist praznic luminat Stogul cát casa,
Cu mult drag l-am asteptat, Colacul, cát masa,
S'aud îngerii cântând Covrigul nici mai mare nici
Și craii călătorind, | [mai mic,
5. La Dumniavoastrá, gazdá Numai cát rottta plugu-
[buná, 10. [lui,
Si la tot neamul de a'mpre- Țipă(2) n straifa pruncului.
[ună :
Ceanul des. Vasile Pătean, plugar.
(1) = asprişori (bani mărunți de argint).
(2) Aruncă-l.
Viciu, Colinde din Ardeal. 12
WWW.dacoromanica.ro
178
хуш. Multámitá (urare) mare.
Grecii cu minciuni le
Isi vând strămăturile,
35. Să vă fie de folos!
Acest praznic luminat Cei cu dulcefurile
Noi cu drag l-am asteptat, 20. Tàn cetátile.
S'auzim îngerii cântând, Intrai la jupánu gazdă“
Pe magi cu steaua călăto- [casă,
[rind. Văzui Crăciunu pe masă.
5, Călătorii dau veste bună La jupânu gazdă і s'ar cádeà,
La tot neamul dimpreună, Să bage mána'n pungulitá,
Pe cum sunteţi și Dumnia- 25. Să scoată o roajbă (1) de
(voastră, [grosità (2).
Fete cinstite, de limba noas- Să bage mána'n buzunariu,
[trá. Să scoată o roajbá de cre-
Faceti bine si iertati [tariu.
10. Si vorba nu mi-o "mputati, ' Că si eu pán'am învăţat,
Ca s'avem si noi folos Multá bátaie-am rábdat,
De naşterea lui Hristos ! 30. Cá má báteà jupânu dascát
(Indatá zice altul, dupá el) : [peste vine
Hop, jupâne gazdă, frate, Şi io strigam «vai de mine !»
Să-ţi spun şi-ale mele fapte, Să rămâi, gazdă, sănătoasă
15. Că şi eu am învățat Cu colinda veseloasá.
Ca si tin” la carte, Anul nou, sfántul Botez
|
|
Bágáu. T. Feledean, comunic, Vict. Crişan.
XIX. Multámita (urare) mare.
(Variantă.)
Vornicul : Bună sara, sara, 5. Ca Dumnezeu să te ţie.
[jupâne gazdă! Pre de acum intr'un an
Bine că ţi-a adus D-zeu sara Să fii mai vesel și mai voios
din ia-sară ! Cu o miie de părţi!
Ziua sfántului Cráciun de Aveţi frati, ficiori, gură de
[mâne [а mulfámi,
Cu mai multă bucurie, cu 10. Că ne dárueste jupânul
[mai multă veselie, | [gazdá
(1) = slab, amárát.
(2) = ban vechiu = 2 crejari = 4 fileri.
WWW.dacoromanica.ro
179
C'un colac de grâu curat, Vorn. : Si iar aveţi, frati, fi-
Dintre Sántá-Márii sámánat, [ciori, gură de a multámi,
Pe a noastră samă gátat ! Că ne dăruește jupánu
Tofi: Mare multam ! [gazdá
15. Vornicul : lar aveţi, feciori, 25. Cu-un dar după al doile
[gură de a multámi, [dar.
Că ne dăruește jupânul gazdă După al treile dar:
Cu-un dar, cu al doile dar: Cu 12 floreni.
C'o pecie de godinat (1), De unde Dumnialui degeartá,
Din ziua [ui Ignat 2) Cu miia, cu suta, sá nu se
20. Pe a noastră .samá gátat ! [cunoască !
Tofi: Mare multam !! Toti: Mare multam ! !
Presaca (Sácas). : Al. Pop.
xx. Multámita feciorilor. Urare.
In diminaefa Crăciunului.
Vornicul : Bună vremea, Cum nu-i dar mândru
[bună vremea ! [frumos
Mulţămită milostivului, Că-i peliţa lui Hristos:
C'am ajuns ziua nașterii C'un colac de grâu curat,
[Domnului cu pace, cu Pe cum Dumenzeu i-a dat.
sănătate ! 15. Dar ăl mai mult la gazda
Să ajungem și sfântul Botez [în cos;
5. Тоёси bucurie si cu veselie ! Să-l mânce cu căsenii D-Sale
la, sculafi, feciori, sculati, [sănătos,
Că si jupânu gazdă s?a sculat Da şi nouă ne-a dat,
De-o lună, de-o săptămână, Cât s'a "ndurat.
Mai vârtos în asta zi bună. Toţi avem mâni să primim
10. Ne cinstește jupânu gazdă 20. Şi gură să-i multámim !
[си-ип dar mândru frumos, Toţi: Mare multam !
Cetea. lon Frâncu, student.
(1) = muşchiu de porc.
(2) = în zo Dec. (2 lanuarie).
WWW.dacoromanica.ro
180
XXI. Multámitá (cu glume).
S'a sculat jupânul gazdă
De-o lună, de-o săptămână,
Mai vârtos cu asta zi bună.
Da noi încă așteptăm dela
[Dumnia-lui
5, Un colac de gráu frumos,
Ca pelita lui Hiristos,
N'am gândit că-i un colac
[de grâu frumos,
Cam gândit că-i stogul cu
[Beartă cu tot.
A luat jupân gazda două:
lemne hodolemne,
Azi face cioc, mâne face boc,
Pán'a 'mblătit stogul tot,
Si dupá-ce l-a gátat,
Cu vântureaşca (1) la luat,
In felderă (2) La băgat.
Din felderă ?п saci,
Sacii i-a pus în car,
Măhaci.
10.
15.
XXII. Inchinare
De pe scaun mă sculai,
C'un páhar galbin ti-inchinai,
Intr'un várf de paltin,
Din vârful várfárilor,
5. Din trupina florilor,
De unde sughitá
Fata feciorità
Cu mâneci pestriță : ,
Sá tráesti, vere, báditá,
Că de mi-i sti mulfàmi (4),
Paharul l-ii dobándi.
Seusa.
10.
(1) = lopata de vânturat grâul.
La car a prins şasă junci
De cei cu coarnele lungi,
Si a pornit la moară.
Da, zeu, morile
'S pe coasta cu florile.
Dar morariul intr'un cias
[си noroc,
20.
S'a dus
Si le-a adus,
Le-a luat de cioc
Si le-a pus la loc,
Si-a fácuttri táráte si o fáiná
Dintr'o litrá-o mămăligă.
Da noi nu vrem sá ne mancám
[toatá multámita,
30. Cum si-a máncat Tiganul pita:
Sâmbătă şi-a căpătat-o,
Duminecă şi-a mâncat-o,
Luni a fost hăl mai flămând,
..tu-l în comând (3).
Sim. Párduf, student.
25.
cu páharul.
Coin închină la váru
[dincoace,
Cá cu ochiu-mi trage
Si cu mâna-mi face,
Dumnisale de mine-i place.
Troscofel de Ging? drum,
Voie buná cui inchin !
Troscofel de p'ingá cale,
Cinste 'si dragoste'n fata
[Dumnitale !
15.
20.
Comunic. Em. Precup, st.
(2) = veche másurá de capacitate, c. 25 1.
(3) = pomană.
(4) = Inchină, salută.
WWW.dacoromanica.ro
XXIII Multámitá la o închinare.
P'ingă ias (1) fántáná
Paște oaia bătrână;
Un fir paşte,
Unul creşte,
5. Unu "n patru se "mpleteste,
Dumnitale-ti multámeste
Seusa.
10.
15.
10.
Pentru casá,
Pentru masă,
Pentru dalba jipâneasă,
Pentru noi, pentru amândoi,
Pentru-un car cu şase boi!
Em. Precup, st.
cet, Urarea colacului dela fereastră.
Bună sara, bună sara, ju-
[pâne gazdă !
Pare-mi bine cam ajuns sí
[sara din ia'sară cu pace, cu
[sănătate !
la stati, frati, si ascultați,
. Bine sama so luaţi,
Cà jupánu gazda de loc
Dee-i D-zeu noroc, cinsti-l-ar
D-zeu cu darul șicu mila lui,
Că dânsul încă ne cinstește :
C'un colac de grâu curat,
Dintre Sântămării sămănat.
Ori cát de voinici ne ținem,
Pe statu stăm,
Pe pălmi toti îl luăm,
De dupăcolac abià ne vedem,
Pe gura sacului abiă-l
[băgăm !
Ne-a cinstit jupânu gazdă
[c'un cioloboc de porc;
Nouá nu ni se pare cá-i
[un cioloboc de porc,
Nouá ni-se pare, cii un
[porc intreg.
20. De ar fi un porc intreg,
25.
30.
35.
[cu nasu ne-ar râmă,
Cu gura ne-ar mușcă,
Cu coada ?п ceriu ne-ar
aruncă,
Porcu întreg îi la jupânu
[gazdă în pod, să-l mănânce
[cu copii sănătos !
Ne-a cinstit jupânu gazdă
[cu vreo 3 4 asprişori ;
Nouă nu nise par —
[3- 4 asprisori ;
Nouă ni se pare că-i o cb:
[moară cráeascá.
Ca jupánu gazdá, multi ani
[sá tráeascá.
Să-şi cunune finigori
Cu cai foráitori,
Cu ciocote, cu clopote.
Pe la câte văi or trece, toți
[or zice:
Ferice de voi şi сіп’ via fe-
[ricit pe voi,
(1) Scurtat din aiasta = aceasta; fe lângă aceasta.
WWW.dacoromanica.ro
182
Ferici-l-ar Dumnezeu pe ju- [gazdă toti să-i mulţumim ;
[pánul gazdă * Dea fi de cálti, s'o tragă
In poarta ceriului, [prin dinti!
In poarta raiului ! Amin, şi-o cupă de vin,
Ne-a dăruit jupânu gazdă Si una de vinars,
[co merindare de in! S'o tragem pe sub nas!
40. De-a fi de in, la jupánu
Pánade. Vic. Sábádus.
xxv. Urarea colacului in casá.
Vornicul : Stati, frati, gi ascultați
Bine sama să luați:
Jupânu gazdă de dimineaţă s'a sculat, ре faţă s'a spălat, grâu
'rosu "n saci a băgat, sacii i-a înțăpoșat, pe car i-a fipat; a prins
patru tulunci cu coarnele lungi; s'o suit in câmpu câmpiilor, brazdă
neagră răsturnă, grâu roşu răvărsă. A vint jupânu gazdă acasă, a
adunat toţi nepoteii, toti cârligeii, toate nepotelele, toate cárligelele, la
holdă s'a dus și din paiu în mărunchi a pus ; din marunchi în snopi,
din snopi în claie, din claie "n stog. S'a apucat cu două lemne
hodrobele cu grumazi de piele, vai de cin se hărănește cu ele; azi
«ciac, mâne bac», păn din pleava le-a ales. Jupânu gazdă de dimineaţă
s'a sculat, pe bratá, ре faţă s'a spălat, prin ciur l-a luat, prin ciur
o *mprejurat, în saci 1-а băgat, pe car i-a tipat, la moară i-a dus.
Moara n'a găst-o la loc, с'а fost în párlog; şi-a luat-o de cioc și-a
pus-o la loc, tot leață de leafá, рап Joi dimineaţă. Dimineaţa au
fost tri táritá și-o făină si o mierfá de mămăligă. Jupâneasa gáz-
doaie de dimineaţă s'a sculat, prin sită o luat, prin sită o "mprástiat
și "n troacă l-a băgat. S'a apucat cu două mâni uríte, ca două
tânjeli pârlite şi ne-a făcut un colac, noua gazda ni-l-a dat. Ne-a
cinstit jupânu gazdă cu-un păhar de vin; nouă nu ni se pare un
pahar de vin, că ni se pare butea deplin. Bem și ne îmbătăm, butea
să i-o stricăm; cu cercurile să umplem bercurile, cu doagele pâr-
loagele, cu fundurile prundurile, cu dopurile cioncurile. Amin !
Pánade. Vict. Sábádug. st.
XXVI. Urarea colacului.
Vornicul: Hoi, după un Ne-a dăruit cest domn bun
[dar şi al 2-le dar: Cu doamna Dumnialui
WWW.dacoromanica.ro
10
715.
20.
C'un colac de grâu frumos,
. Pelita lui Hristos!
Pe tălpi stăm, pe palmi îl
[tinem,
De dupá el abià ne vedem!
Cât e dela sămănat рап? la
[secerat,
Multe ploite l-au plouat :
Ploaia a plouat de l-a udat;
Neaua a nins de l-a lins;
Vântul a bătut de l-o
(scuturat,
Multe păsărele peste el au
[sburat ;
Dar mai multe nu l-au vázut.
Cest domn bun la el se duceà,
Cu douá secerele si mi-l táià
Si acasă-l aducea
Şi pe patru crăci îl puneă
Și pe el se puneă
Cu doud lemnusele
Cu grumazii de piele (1),
Ca vai de ele,
Si báteà, báteà,
Clopotiva.
5.
183
25.
30.
35.
40,
Si grául cureà,
Ele cioco — boco, (2)
Grául ciuru — buru.
Cest domn bun ЇЇ strángeà,
Intr'un burdulas de oaie-l
[băgă și-l ducea
La moară la Vâlceă,
Unde chichirezul se'ntorceà
Fărina mai márunfeà se făceă,
Cestdomn bun binestrângeă,
Si acasă o duceà,
Intr'nn burdulaș de pământ
[o bágà
Si se coceà,
Si уша vremea şi-o scoteà
Si bine o puneà,
Cá sgtieà cá vin fefii lui
[Cráciun.
Dăruească-l Dumnezeu
In poarta raiului,
In poala ceriului,
Unde o fi, şi bine-o trăit
Mulţi ani!
A. lonas, preut.
xxvm, Urarea banilor.
Ni-o dăruit cest domn bun
Şi doamna Domnului
C'un florint de argint
In Buda-nouá (3) făcut.
Da banii cine-i făceă?
Doi Tigani motăntani.
Cu ciocanele da,
(1) = îmblăcii.
(2) = onomatopee, imitând sunetul imbláciilor.
(3) — Budapesta.
(4) = stricate.
Banii-i făceă,
Scânteile săriă,
10. Pe Tigaui îi frigeà,
Cestdomn bun bine-i stringeà
Si bine şi-i puneà:
Pe două roate rămburare (4)
Și puneă 12 muște înjugate
WWW.dacoromanica.ro
184
15. Si le da pe-o ulitá rea, 20. Са ena cá vin fett lui
Roatele se frángeà, [Cráciun,
Mustele murià, Dăruească-l Dzeu în poarta
Banii rămâneă. [raiului,
Cest domn bun bine-i strin- In poala ceriului, unde-a
[geà, [fi si bine a trái!
Clopoti va (t. Haţeg), А. lonas.
xxvii. Urarea bránzii.
Ni-o dăruit cest domn bun | 10. Cest domn bun bine o strin-
Și doamna Dumnialui [geă,
Cu brânză dela oi, Căștiă că vin fefii lui Cră-
făcută pe dinapoi. [ciur
5. Da brânza cine-o fáceà? Dăruească-l D-zeu
Doi ciobani motântani In poarta raiului,
Cu măcioacele (1) mari ; In poala ceriului,
Ei cu măcioacele da, 15. Unde-a fi şi bine a trăi?
Oile brânză fáceà,
Clopotiva (f. Hateg). A. Ionaș.
XXXIX. Urarea rachiei.
Ni-o dăruit cest domn bun Sau pănă mai apoi.
Si doamna Dumnialui 10. Cercurile apucară bercurile,
C'o bute de vin crăească, , fundurile prundurile,
Ca gazdele căsei să trăească. Eu mă dau cătră cep,
5. Butea cu tri cercuri, C'asà mă pricep.
Să ne fie până Miercuri ; Şi gazda căsei să trăească
Cercurile cam moi, 15. La mulţi ani!
Să ne fie pănă Joi, | |
"Clopotiva (t. Hafeg). A. Jonas.
XXX. Uratul peciniei (cărnii).
Hoi, după-un dar şi al Ni-o dăruit cest domn bun
doile dar! Cu doamna Dumnialui :
(1) = máciuci.
WWW.dacoromanica.ro
185
Cu-un puiu de godinac (1) Că urechile dacă-ar fi,
5. Viu, nevătămat, Cu ele v'ar auzi,
Insă-i vătămat, 15. Cu ochii v'ar vedeà,
Că de-ai sta a căută, Cu picioarele v'ar dripu (2),
Multe cele n'ai află. Cu coada peste ochi viar lovi.
Că nu-s urechile, Ce plată (3) de voi, feciori
10. Nu-s ochii, [făloşi,
Nu-s picioarele, Să umblati cu ochii scoși!
Nu-i coada,
Clopotiva, Haţeg, A. Jones, preut.
XXXI. Plata colindei.
(Urare.)
Nu gândi, gazdă drăguță, Făr pe-o ferie de vinars!
Că ţi-om colindă 'z cre- Când om întră поі în casă;
[dinfà (4), Feria să fie pe masă!
Nici pe muşchi, nici pe câr-
[nati,
Ragla, Bistr. Nás. G. Morariu, st.
XXXII. Vornicie.
(Uurare.)
Ficiori, ficiori colindători ! Din luna lui Cuptoriu secerat,
Până voi aţi stat, De fată mare frământat
De-ati colindat, Si de gazda nouă dat,
Cinstitul gazdă bine s'a gătat 10. De noi primit,
5. Cun colac de grâu curat, De D-zeu blagoslovit!
Dintre Sântămării sămănat,
După un dar şi al doilea dar:
Ne mai cinstește gazda
Сип poşolog (5) bun de porc,
15. Nouă ni se pare că-i porcu "ntreg,
— pt `
(1) = goaac.
(2) = călca.
(3) = folos.
(4) In credintë = pe credit, în aşteptare.
(5) Dărab, bucată mare.
WWW.dacoromanica.ro
186
macarcá ştim bine cá porcu îi la cinstitul gagdă în pod. Să-l mă-
nânce sănătos, cu fetele, cu ficiorii si cu copii D-sale; dará voi toti
S'aveţi gură de «Mare mulfam !»
Toţi : Mare mulfam !
Mare multam !
Dupá un dar si-al doile dar
Vine al triile dar:
Ne cinsteste gazda cu doisprece, trisprece galbini de aur, nouá
nu nise pare, cá-s doisprece, trisprece galbini de aur, ci ni se pare
că-i comoară cráeascá, ca cinstitul gazdă întru mulți ani să tráeascá.
Dará voi toti să aveţi gură de mare multám, mare multam, mare
mulțam ! !
După un dar si al 2-leşial 3-leșial 4-le dar: Ne cinsteşte gazda
čun buciumaş (1) de vin; nouă nu ni-se pare că-i un buciumas de
vin, cá ni se раге că-i butea deplin; macar știm bine cá butea
întreagă-i la cinstitul gazdă în pivniţă. Sá-o bée sănătos si veselos
cu fetele, cu ficiori, cu sotia-sa si cu copii! Dară voi {ой să aveţi
gură de mare multam, mare, mare mulțam!
Toti: Mare multam ! !
Uifalău, Comnnic Zac. Radu.
xxxi." Multámite.
a) Pentru bani: Luaţi seama, feciori ai nostri, că aici se scoală
un boieriu de cinste si de omenie, ca Dumnezeu să-l fie; cinstește
feciorii noştri cu şaisprezece galbini de aur; nouă nu ne pare că-s
şăisprăzece galbini, da ne pare că-i o comoară "ntreagá crăească, ca
Dumnezeu să-l tie şi să-l zileascá /(2) De unde dumnialui s'o cheltuit
de-a golit, D-zeu să-i umplá cu sute nenumărate, cu mii zesocotite (3),
cu 70 de părți mai multe! Să-i prindeti bucuroși, să-i petrecefi să-
nátogi! Aveţi urechi de a auzi si gură bună de-a mulțumi!
Toti: Îi multam !
b) Pentru vin: După un dar şi alt dar! Cinsteşte feciorii nostri
co cupă de vin. Nouă nu ne pare că-i o cupă de vin; ne pare că-i
butea deplin. De unde Dumnialui so cheltuit de-a golit, D-zeu
(1) Ploscufà.
(2) Să răcească multe zile (timp).
(3) Ce nu se poate calculà.
WWW.dacoromanica.ro
187
să-i umplá cu sute nenumărate, cu mii nesocotite, cu 70 de părți
mai multe! Să-l prindeti bucuroşi, să-l bett sănătoși!
Aveţi urechi de-a auzi si gură de-a mulfámi! To: Îi multam!
Cetea. I. Frâncu.
хххгу, Urare (umor).
Ia stati, frati, şi ascultați, Unde macină táráta.
Vedeà-v'as unflafi 25. Tárta-párfa nu-i acasă,
De coceni (1) degerati, Nice draga-i jupáneasá,
De pită prăjită, Că-i pe coasta cu florile,
5. De găină friptă, Părăsindu-şi morile.
De cocoşu roşu să vă scoată Luă două ciocánéle bocănăle
(ochii, 30. Si сй tot cioroboc-boc,
Numai mie și la gazda Ба, Dänz ce a mers moara la loc.
Jupánu gazdá bine ne-a dáruit Dintr'o miertá şi-o pátráritá
C'un colac de grâu curat, Máciná tot tri fáini si-o
10. Intre Sántámárii sámánat ; [táráfá,
C'o pecie (2) de porc gras, Din tri tárátá o fáiná,
Nouă ni se pare că-i porcu 35. Din tri тіегіе-о mămăligă.
[ntreg. Si in sac lea bágat
De ar fi porcu întreg, Si bine La legat.
Cu nasul ne-ar râmă, Dacă a sosit acasă,
15. Cu picioarele ne-ar călcă, Il dádü la a sa jupâneasă.
Cu părul ne-ar intápà, 40. Jupáneasa gázdoaies'a apucat,
Cu coada'n ceriu ne-ar aruncă, Făina ?п sită o-a băgat,
Numai pe mine şi pe jupânu S'a-apucat cu nişte mâni smo-
[gazdă ba. [lite
. МЯ uitai pe-o ferestuică, ` Ca nişte tânjeli pârlite
20. Văzui pe jupânu gazdă Si "n cuptoriu l-a băgat,
Prinzând patru junci, 45. Nouă la colindători ni l-a dat.
Cu coarne lungi, La multi ani, multi ani
Să meargă la moară la Târ- Să trăească,
[{а-раг{а, Să se veseleascá !
Spálnaca. Spusá de Jon Podariu.
(1) = coceni de varzi,
(2) = mnugchiu.
www.dacoromanica.ro
188
xxxv. Urarea colaculul.
Hei, dati si mánati plug
[си 12 boi,
Boi boureni; în coarne cu Zei,
| Perechea си 500 de lei.
10.
15.
20.
25,
(1)
Boiidinaintecu coarne polite,
. Boii dinapoi cu coarne de:
[cusutoriu,
Boii dela roate cu coarne
[mpreunate.
Asará la jupânu gazdă am
[inserat,
Si nu ne-am închinat;
Astăzi om ínserà şi ne-om
[inchinà.
Când o fost Joi dimineaţa,
A strâns jupânu gazdă 24
[de plugurele
Si s'a dus in coastele Ieru-
[salimului
Si 'ncepurá a brazdă:
Cát lungis, cát curmeziş,
Cát cu ochii n'a cuprins.
Si dádurá cu plugul într?o
[rádácinutá
51-1 fácurá nimic şi fárámutá.
Si s'a dus la un 77gánas (1)
Si i-a dat un gălbinaş.
La tocmit, l-a ferecat,
Pe brazdă l-a aruncat,
Brazdă neagră a răsturnat,
Grâu roşu a aruncat
Si cu grapa l-a grápat.
Colbu'n ceriu s'a ridicat,
Dumnezeu cu picuri îl pi-
[curà
(2) = de corn (lemn tare).
30.
35.
40.
45.
50.
Si grául tot mai mándru si
[mai frumos erà.
Cánd erà la luna la sáptá-
| [mána,
Se coceà holdina.
Dar' jupánu gazdá tot mai
[meșter fusără :
Se duse la un grajd de piatră,
Si-a ales un cal graur
Cu şaua de aur;
Pe cal а "ncálecat,
La holdá a alergat.
Vázü holda de departe:
Din paiu spic, din spic măr-
[gărit,
Și rupse tri spice de grâu
[curat
Si "n buzunariu le-a băgat,
Acasă s'a înturnat
Și la jupâneasa găzdoaie
[le-a dat.
Jupârieasa gazdoaie tot mai
[mesterá fuserá :
Alergă la un grajd de piatră
Si-a ales un cal gráur
Cu saua de aur,
Cu frául de cusutoriu,
Sá fie iute si umblátoriu,
S'a dus la târg la Bănăţăi
Și cumpără 9 оса de fier
Și nouă de oţel,
Să facă secerele,
Cu mănuchi de cornurele (2),
Să secere nepoti și nepoţtle
Și copile tinerele,
meşter faur, cum sunt de obiceiu la sate si azi.
WWW.dacoromanica.ro
55, Vai si amar cine-a secerà
[cu ele,
Că rău l-a dureà peste sele !
Jupáneasa gázdoaie se'ntálni
[pe cale
Cu-un Tigan mare,
Cu doba "n spinare,
Si c'o babă bătrână
Cu secerea pe máná,
Pe unde mergeà,
Mare polog fáceà:
Unde mánunchiu puneà,
Snopul il legă;
Unde snopu il legà,
Claia o fáceà,
Căruța o ?ntorceă
Si-o furculice, burculice
In snop o împlântă
п cíárutá-] aruncă,
Cu sulu tare! legă,
La cele două suri a jupânului
[gazdă-l adună,
Jupânu-gazdă tot mai me-
[ster fuseră :
Strânse finii şi vecinii
Cu două lemne hodolemne,
Cu grumazi de piele
Si "ncepurá a ciocáni,
A minte ca cum ar îmblăti
Si din toate Legumele (1) -l
[scoteà,
Numai din una nu-l puteà,
Anume din pleavă.
Dar jupânul gazdă aveà
[nouă iepe suriepe (2),
60,
65.
70.
75,
30.
(1) = gozurile,
(2) = sirepe = aprige.
189
85. De noua ani si 9 zile sterpe,
Cu coamele "ntraurite,
Cu cozile 'ntrargintite,
Сапа din jos se "nsáninà,
Jupánu-gazdá-mi vánturà,
Cu cozile felezuià (iepele).
De nári vänt trágeà,
De colb il alegeà,
Cu urechile în sac îl puneà,
De nici cšus nu-i trebuià.
Jupâneasa gázdoaie tot mai
[mesterá fuseră :
Că 'ncárcá nouă cară mocá-
[nești
Si-o dus la moară la Ibă-
[nesti.
Auzind hoata de moará
Atátea cará cu povará,
100. Carăle scártáind
Boii rácnind,
Pogănicii 'n sbiciu pocnind,
Puse coada pe spinare
Si o luă la fuga mare
105. Pe coasta dealului a frágári,
Pe cum îi treaba ii (ei).
Dar morariul, tálhariul,
Cu ciocanele ?n mână,
Cu cioarecii "ncretiti,
110, Cu luleaua în dinți;
Morăriţa, talhàrita
С?о scáfità de gráunfá,
Si cu una de tárátá:
Ptriu, ptriu, ptriu! si, na,
[má, na !
115, Moara sta si se uità,
90.
95.
WWW.dacoromanica.ro
Si-o apucă de rästoc (1)
Si-aduse moara la loc,
Si puse o piatrá peste alta
Si dádü fárina gata.
120. La moara lui Covrig
Nu-i fáriná nici un pic.
Eu má suii in sus la cos
Si má'mbie cu cármoji.
Și “n loc de lapte-mi dau borş.
125. Intr'un vârf de plop
Un iepure schiop
Treieră la bob.
Paiele "n crengi se acăţau,
Grăunţele jos рісац,
130. Slugi carăle le incárcau
Si acasá inturnau.
Jupáneasa gázdoaie tot mai
[mesterá fuserá :
Gledin.
Mână slugă în cămară
După-o sită rară de năgară,
135. Pentru a noști feciori de
[afară ;
Sluga de tâlhariu mare,
Aduse o sită deasă de mătasă
Pentru a nosti feciori din
„casă.
Și-a făcut acest colac minunat,
140. Pe piatra morii măsurat,
Taie-] în două,
Dă-ne şi nouă;
Taie-l în trei,
Dă și lui Indrei;
145. Taie-l în patru,
Dă la colceriu (2) săracu ¥
A. Hársan, student.
XXXVI. Urarea copiilor.
(In Bistra, Muntii apus.)
Dupáce intră ?n casă, un copil pășeşte în frunte si zice:
Acest praznic luminat
Noi cu drag l-am așteptat;
S'auzim îngerii cântând,
Magii după stea călătorind,
Aducând o veste bună,
La tot neamul dimpreună,
Și dumnitale, gazdă bună!
Are gazda șase boi
La coarne auriţi,
Marsă n câmpu Rusalimului,
Trasă brazdă 'mpáráteascá,
Ca Dumenzeu să vă, trăească.
Faceţi bine si iertafi,
Pe noi sá nu ne alungati,
Ci în casă ne chemaţi,
Să trăiţi zile senine
Si mult ani în fericire,
Să aveţi mare folos
De Nașterea lui Hristos?
Scrisă de Aur. Gligor, st.
(1) Lemnul dela gârlă. Altcum rágtoc-ul este germanism din кайа mili-
tară a grăniţerilor: Ladstock.
(2) = celce poartă sacul cu colaci.
www:dacoromanica.ro
191
хххүп. Urarea pitáráilor.
Buná ziua lui Ajun, Si cu cuie de cárnat;
Că-i mai bună alui Crăciun, 10. Dă-ne poame,
Că-i cu miei şi cu purcei, ` Că ni-i foame,
Cu păstorii după ei. Dă-ne nuci,
5, Scoală, gazdă, nu durmi, Că-s mai dulci,
Că nu-i vremea de durmit, Dă-ne alune,
Trebe calul potcovit 15. Că-s mai bune.
Cu potcoave de colac,
Reşiţa. Corneliu Frentiu, st.
XXXVII. Urarea pizărăilor (1).
Bună dimineaţa lui Crăciun !
Apoi dacă le dai nuci, mere, alune, etc., urează aşă:
Să trăiţi,
Sá 'mbátrániti,
Să trăiţi ca nişte boieri!
Dacă nu capătă poame pentru urat, ies descântând :
Bureti pe páreti, Tot d'ele márunte (3)
Tot nevoi (2) s'aveţi ; De aci pân la punte!
(Băița cott. Huniad.)
XXXVIII. Urarea „bizărăilor“.
(Variantă.)
Bună dimineața, пеаѓа lui Miei, miei cu purcei!
[Ajun ! 5. Fuge baba după ei.
Că-i mai bună a lui Crăciun, Alune,
Şi a lui Domnul cel mai bun ! Că-s mai bune!
(1) Piedrd se numește o vergeà, ca sorcova, си care umblă copiii Іа colin-
dat în Ajunul si în dimineaţa Crăciunului ; de aici se numesc ei fizărăi (Abrud,
Băița, Haţeg) ; pe la Clopotiva (t. Haţeg) se numesc pifără;, pe alocurea si bi-
zărăi. La intrare în curte strigă :
(2) = epilepsie,
(3) = nevoi rele.
WWW.dacoromanica.ro
192
Nuci, Colácuti
Că-s mai dulci; De cei molcuti !
“Gazda căsei le imparte alune, nuci, colaci, prune uscate, mere, pere s. a.
Bizărăii mulțumesc, zicând:
Câte şindrile la gazda pe casă,
Atâţa galbini la gázda pe masă!
Comunic, Silv. Bichicean, st.
xxxIx Descântul colacului la turcă (1).
(Urare custurca.)
Vătavul colindătorilor cu Când eră la mijlocul pă-
turca strigă vesel : [nântului (3),
Hei, ho, ha, ho! Statt, 20. Se rupse fierul plugului.
Stati, frati, si-ascultati, | Mánati mái, etc. c. m. s.
Vedeà-v'as umflati Se uitará jupânu gazdă
De coaste si de cârnaţi [inapoi
5. Side сосепі (2) dege- Sisocotirácá destulă arătură
[rati, | [fácurà.
Că de cocoș fript Și 'ncepură cu mâna dreaptă
Ochii v'o sărit; 25. Grâu roșu a răvărsă,
De pită cu sare Cu gura pe Dumnezeu rugă !
...gura, ce vă are !.. 'Mánati măi!.. c. m. S.
10. Vara ѕ’о desprimávarat, Dă, Doamne, ploaie şi soare,
Văile so desghetat, Să crească grâul mare:
Cumu-i mai bine de-arat. 30. Paiul ca trestia;
Apoi: Mânaţi băieți! Spicul, ca vrabia;
Тигсаѕй (in cor): Hei, ho, Gráuntul, ca mazerea !
[ha, ho! Mánati mái! c. m. s.
15. Seluará jupánul gazda şi La luna, la săptămâna,
[se duserá 35. La anul, la jumătate
In câmpul Ierusalimului Ja Se luară jupânu gazdă,
[arat Se duseră şi-l cătară grâul
Şi arară, cât arară, 91-1 găsiră "n pârgă de copt,
Zi de vară pănă "n sară. | Se luără jupânu gazdă
(1) Țăranii noștri numesc descánfec orice versuri recitate nu cântate. Prin
Serbeni (Gurghiu), de unde am această urare, se zice şi /rurazu la turcă,
(2) == cocean de varză.
(3) = locului ce-l ară.
WWW.dacoromanica.ro
40.
45
50.
60.
65.
Se duserá in tárgul lerusa-
[limului
Să cumpere бег si oţele,
Să facă nişte cárligátele,
Cari să taie bine grâu cu ele.
Dará surdini (1) si neste
[nepotele,
tüe bine cu ele (cu
[cárligátelele).
Se duserá jupánu gazdá si
(le puserá
La capu pámántului(locului),
La jelița vântului.
Una cu mâna dreaptă tăiă,
Alta cu stânga polog făceă.
Drăstea, rástea (2), drâştea,
râştea,
Cari
Din marunchiu în mărunchiu,
Din márunchi în snop,
Din snop în claie,
. Din claie ?n car,
Din car in stog,
Din stog їп arie!
Mánati măi! c. т. s.
Dar ауй jupânu gazdă si
[12 iepe-hotoiepe
Cu potcoavele de-argint,
Cari bat bine la pământ:
Una cu potcoavele ?mblátià,
Alta cu nările vântură
Şi-alta cu urechile'n sac băgă,
Pe cară-l încârcă.
(1) — scoase la lucru.
_ 19
70.
75.
80.
85.
90.
(2) Onomatopee imitând sunetul secerilor.
(3) = canat.
(4) Piscoiu t= mic canal la moară, pe care curge făina în albie.
(5) 1. d. dárlog.
Viciu, Colinde din Ardeal,
Mánati măi !.. c. m. s.
Dar mai are jupânu gazdă
Si doi boi mocánesti,
Cu cari duce la moară la
[Ibánesti,
Boii rándásei,
In trup numai ca ei,
In coarne de 25 de lei,
De se mirá toti de ei,
Cá-s chiar ca niste smei!
Mánati măi!.. c. m. s.
Se duserá la moară,
Dar с... a de moará
Văzând atâta povoară,
Auzánd carále scârțâind,
Birisii mánánd,
Tare s'a spáimántat
Si de fricá mare
Puse coada pe spinare
Si-o luă pe соё (3) la vale.
Dar morariul, mester mare,
Știind rândul, dé când pă-
mântul,
Și-o apücá de piscoze (4),
Moara de loc se mai moaie,
O luă de Zárdoc (5)
Si-o ţipă iar la loc.
Puse o piatră pesté cealaltă
Si scoasă o tărâță lată,
De când foametea băgată.
Da hucuiră fărină cum se cură,
Că cură aur $i mărgăritariu
18
WWW.dacoromanica.ro
194
95. ш curțile dumnii-voastre,
[boieri mari.
Mânaţi máil. c. m. s.
Dar jupáneasa gázdoaie
Auzind carále scárfáind,
Birișii mánánd,
100.Cu fárina venind,
Dimineafa se sculà,
Mánuri albe sufulcà (1)
Si apucà o sitá rará
De năgară
105. Si una deasá
De mătasă,
Si foi face ciuru-buru, ciuru-
buru,
Ca toti £urcasii (2) să pupe
[fruntea.
Mânaţi măi!c. m. s.
110. Fácü о covatá de fărină
Și se băgă ?n aluat pănă
Pn unghii,
Cu neşte mâni soponite,
Ca neste tânjeli párlite,
Ca neste leuci cárnite,
Să facă un colac de grâu
[frumos
Ca faţa lui Hiristos,
Unul de grâu de vară
Să ni-l dèe nouă, la turcagi
[afará,
Mánati mái!.. c. m. s.
120. Dati-ne, ce ni-ti da,
Ce vi-ti indurà,
(1) O variantá zice:
Cu neşte mâni soponite (albe)
Ca neşte tánfeli pâriite.
(si acele-s albe).
(2) = colindátorii cu turca.
(3) = sold mare.
125.
130.
135.
140.
145.
Că ştiu cá nu ni-ți da:
Marea
‚Си sarea ;
Nici nu ni-ti da
Ca párintii Dumnii-voastre :
Мате potcovite,
Gáste 'mbrobodite,
Vaci cu vitei,
Scroafe cu purcei.
Mânaţi mäi l.c. т, s.
Ne dáruirá jupânu gazdă
C'un colac de grâu frumos,
Ca fata lui Hiristos;
Dar nouă nu ni se pare cá-i
[colac,
Ne pare că-i stogulcu totul.
Cu adevărat, că de-ar fi
[stogul cu totul,
Cu paiele ne-ar împiedecă,
Cu plevele toate
Ochii ni i-am scoate.
Mánati mái! c. m. s.
Ne dáruirá jupânu gazdă
Si cun cioldoman (З) de
[porc ;
Dar nouă nu ne pare că-i
[cioldoman de porc;
Ne parecá-i porcul cu totul,
Cu adevărat, că de-ar fi
[porcul cu totul,
Cu nasul ne-ar râmă,
Cu picioarele ne-ar călcă,
WWW.dacoromanica.ro
195
Cu coada "n ceriu ne-ar Nu mai pociu,
[ridică, Márzac (1)
150. Numa pe mini şi pe gazda 155. Na şi-l bagă ?n sac!
[ba ! Opriti feciori !
Si аза, Mârgociu, Ha, ho, ho, ho, ho, ho!
Ibănești (Gurghiu), Comunic. D. Fărcaş, student.
(1) = căpetenie la Tătari. Nume dat în glumă celui ce poartă sacul cu colaci
după colindătorii cu turca. O tristă reminiscență de jaful Tătarilor.
WWW.dacoromanica.ro
GLOSAR
de cuvinte arhaice şi provincialisme.
Nr. roman. indică colinda, cel arabic rândul, B. indică colindele sociale,
U. urările. x
A.
аб@ = аба, pănură albă mai fină,
U. XIII, 21.
aburez, «vântul a aburat» —a tras о
boare.
adălior, «doi meri adăliori». Sá fie
din aZor, d'alior, adálior? Expli-
care n'am aflat.
afloă-ră, află, pronunţă istro-rom.,
obişnuită sporadic şi prin Munţii
apuseni, B. LX, 3.
agest, pl. agesturi, ce aduce apa,
râul, când vine mare. Din lat.
аррего, gessi, gestum, aduc, B.
LXXXII, 6.
aldui, maghiarism foarte comun,
mai ales prin Tara Hațegului, =
binecuvántà.
alghioare, = albioare, cu ghi =
bi, B. XXXIII, 6.
aghicei, anglicei, diminut din an.
glică 1. d. aglică, floarea: pri-
mula veris, B. XCII, 54. B. СІ, 8:
acáti-s d “aglicei».
anglie, se zice mai mult despre haine
frumoase de materie din Anglia,
— aici despre odaie: «chilie de
anglie»==frumoasă.
aninos, |. d. a-miros = miros, pro-
nuniá dela Ghiriş-rom., CXIII, 8.
argintene, ,Spráncene—", В. XLIV,
4-5, ca argintul [?].
qrjun, pronunţă locală. Şonfalău,
Târnava-mică, A. V. 4. = ajun.
aspriligori, diminut. din aspri, bani,
mică monetá de argint, U. XV, 8.
B.
băizrel, diminut d. baier, legátoare
legătură, colan : ,ódierel de bani",
B. XIV, 13.
băneş, = báies, саге lucrá în baie,
B. 35 fine.
bănat, întristașe, magh. bánat, B.
IJI, 37.
bărdaş, dulgher, maiestru care lu-
cră cu barda; deci: a ódrdui a
ciopli cu barda, LI, 26,
bát, bát, B. XXXV, 33.
batăr, magh., si dacă, LXXV, 24.
beli, à—, a tăiă, d. e. oi, boi, porci
$. a., se aude şi în uzul familiar,
ТУШ, 12.
beteag, maghiarism tare răspândit
în părţile ardelene, — bolnay, В.
LXXXII, 19.
biráu, magh. biró, primar, jude în
comună, CX VI, 23 ; —qe curte=epi:
stat de moșie domnească (boie-
rească) CX, I8, CXIV, 22.
bizărăi, v. pizárá, pizárái si piță-
rái.
blen, (cu sufixaen—em, cum conjugă
Istro-Románii zicând d. e. puten=
WWW.dacoromanica.ro
putem) —l.'d. blem (Criş) mergem,
aidem, vino, B. XII, 12.
bomboanó, cu reduplicațiune din
boaná, boabă, XLVIII, 51.
bogat, in uzul vulgar (pe Somes,
eic.) se aude: bogät, mult, destul,
B. LXVI, 46.
фот, bouleni, B. LXXXIV, 28.
boj, «— ul albinelor», onomatop.
CX, 4. — svonul.
bolund, magh. bolond, nebun, sim-
plu, prost, se aude și în uzul vul-
gar, passim, B. LIX, 18.
bomboràile din boambă 1. d. boaná
sa diminutivat==mici boane, gră-
. unfe, LIII, 35. i
bondită, bundiţă, cojocel , XXV«Mul-
țămită», 5.
bori, a—, a trage boare, vánt uşor,
adie, CXXIII, 8 de aici: borit
vânt, В. XXVI, 4.
brud, pod; brudar, podar cu «pod
umblător».
brunj, bruş, bof, un codru de cas,
de páne, etc., СШ, 24. Cuvântul stri-
cat din buig, cum îl găsim în col.
B. CIV, 10; CV, 11.
buciumag, butucas, în glumă |. d.
viţă de vie, care se zice si Bucium,
ploscufá, Ur. X XXII.
“bula, v. m, S., B., XXIII, 16.
bumnesc,bumneste, bufneste, izbeste,
loveste, onomatopee, CXLI, 4.
с.
cafton 1. d саап, |В. LXXXIII, 13.
calafir, calonfir; in graiul viu nu-
mai calapár, B. IX, 13.
calapàr, în graiul, viu numai asà,
calonfir, B. XVII, 37.
Cănac, canaf, ciucure, B. LXXXII, 16.
căst, pronunţă vulgară foarte ráspán-
ана 1. 'd. căzut, B. XCVI, 31.
câştigă, a—, a griji, «livezi cásti-
gate»—grijite, B. XCII, 41. Cuvân-
tul este in uz general in Munţii
apuseni.
198
cátelin, în graiul viu: cátinel (Tár-
nave)—íncet, XXX, 23; XXXI, 23.
ceată, «bată vântul, fie-si ceată» ==
vreme liniştită, linişte, cfr. în-cet,-ă, -
XLIX, 19 v. şi mai jos: cef.
cecâie, vită—, cu coarnele plecate
sau întoarse în afară, U. IV, 10,
şi în uzul vulg. passim.
cerufà, diminut. din ceară, |. d.
fiară, fiară mică, fieruţă, B. XII, 1.
— pronunţă destul de frecventă
în Ardeal, ce==fe.
сеѕеѕс, «ceşeşte»==tiveşte, В. LXXXII,
24.
cet, adj. si adv.—]in, în-cet, CXLIX,
18; subst. linişte: «Bată vântul,
fie cet», XL, 17.
chichi, pron. vulg.. І. d. сіі, impo-
dobi, B. XXXV, 27.
chichie, 1. d. tichie, se pronunţă şi:
cicie (v. col. «Măr şi păr», XXXV,
17, din Filpişul mic.
chindisi, brodă; în uz genetal, B.
XLVII, 13.
chiveriță diminut. d. chivără, şapcă,
B. XXII, 9.
cioco-boco onomatopee și joc de cu-
vinte imitând sunetul îmblăciilor,
cum e şi „ciuru-burui“ imitând su-
netul cernutului cu ciurul, U. XXV,
25 —26.
cioldoman, pronunţă localá,—soldo-
man, şold, coapsă mare de porc,
U. XXXIX, 143.
ciricuş vorbă pocită în glumă din
latin. clericus, pronunțată pe ungu-
rie clericăş з de aici: ciricus, teo-
log, cleric, U. XII, 4.
ciudă, vechiu slavonism în înţelesul
de minune, B.XX, 13.
ciugărel magh. sugár, sudar—sub-
йге], B. XIV, 11.
clăpteşte 1.d. clăteşte, clătină, mișcă
lin, XIV, 16.
clengi pl. din cleangă, creangă, C.
11.
cloambà, pl. cloambe, se zice si
WWW.dacoromanica.ro
cleoambă (Blaj) = creangă, — pas-
sim, XXXIX, 6.
cociş, vizitiu, magh., in uzul general,
B. V, 15.
colcăriu, scurtat din colăcer, care
poartă sacul cu colaci, U. XXXV,
146.
colindă, colacul, covrigul, ce se dă
' colindătorilor drept răsplată pentru
colindat, LIII, 25.
colindrà,a —,a colindă, găsim numai
odată în col. B. c. 26. «floare Cu
trei rázigoare» din Tilișca (Sibiiu).
comând, comándare, pomană, U.
XXI, 34.
comelci, servitori, slugi, B. LXXXI,
9, 10.
concinirea, sfârşitul, capetul, nimi-
cirea, CI. 24. '
vconteni, а —«CÀ eu bine am contenit,
' Ca albina ?ntr'un oprit». Vorbele
contenit si oprit sunt substantive
sinonime: pásunatul oprit până
crește bine iarba; deci înţelesul
este: am avut bine, mi-a fost bine,
ca albinei care are flori destule
întrun oprit s. contenit, CVIII,
15-—16.
corăbile, mici corăbii, corábioare,
v CXXXVI, 11.
cornuréle, mănunchi de —, din lemn
de corn, U. XXXV, 52.
coroboale, pocit din corăbele, corá-
bioare (v. m. s.) mici corábii,
CXXXV, 43.
veránci, d se —,ase scânci, a plânge
suspinánd, LII, 11.
"eredinià, şi în graiul viu pretutin-
deni, — credit, U. XXXI, 2. «pe
așteptare» cum se mai zice.
creştinesc, L d. incregtinez, CXXXVII,
29.
cruce, steag (cu cruce în evul mediu
şi mai încoace), comandă, U. X, 7.
“crucerâi, diminut. din cryceriu, crei-
tar = micá monetá de aramá in
valoare de 2 fileri.
cuiu, la scările cele simple = fugtel,
CXLV, 4.
cumună, pron. popor. 1. d. comună(?],
B. XLVIII, 13.
cură, imprf. din forma poporală:
a cără, a curge, B. XCIV, 37.B.
XCVIII, 10. în înţeles de a pică.
сиғей, imprf. verbului a cüre, a
alergă, a fugi, prf. cursei, curse,
P. LX, 8.
curuiesc cu epentezá, l. d. croesc,
CLIII, 13; CLIV, 15..
custà, a—, a trăì, a existà, a fi.
cuvântă, 1. d. binecuvántà: «Dum-
nezeu l-a cuvántat», LXXVII, 18.
cuvântător, «Fii mai iertátor şi
cuvântător» = grațios de a da
cuvânt, B. VIII, 29.
D.
da, a — după cinevà, a mărită, B.
LXIX, 11.
dalior, poate cá: d'alior, aurel [?],
măr—, LXIX. v. si — adálior [?]
dárdoc, dárlog, U. XXXIX, 88.
de а) ca conjunc(iune finală = ca,
col. sf. Simicoará, CXXXV, 2. B.
XIV, 4. (b) ca prepoziţiune =
dela: «C'am auzit de tata.
«CÀ pe noi, soro, ne-a da!»,
B. LXIX, 10.
descántec, rostirea (nu cántarea) ver-
surilor, versuri rostite: «Descán-
tecul colacului», U. XXXIX.
diecél, diminut. din diac, cantor la
bisericá, XCV, 5, 7.
d'oblici, d'obrici, a oblici, a băgă
de samá, a vedeà, aflà, v. col.
Negri-si vánátori, B. XIII, 6; B.
XIV, 6.
drâştea-râştea, Ónomatop., care imi-
teazá sunetul secerii, U. XXXIX, 51.
dripui, dripi, strivi, călcă, U. XXX, 16:
dujánel, duşalnic si duginic, arh. ur-
sinic, purpură, catifeà; q'wrgisic, /
VL, 5; IX, 10.
WWW.dacoromanica.ro
dulăchie, mantà, dulamá, сомий? «ii,
cornul mantalei, B. LV, 31.
durdu,-i cerului, durduitul, tunetul,
LXXXIII, 40.
F.
făcutul, făptură, talie, stătură, B.
XXVI, 40.
făgădărita, cárcimári(á, birtšsita,
CXIV, 31.
Јат, 1. d. fără; se foloseşte şi în
graiul vulgar (passim) în înţelesul
de numai, LVL, 16 (col. din Spring),
fătăloare, mieoare—, ca un particip
futur dela a fătă — cari au să
fete, B. XXXVII, 12.
fecioriță, mică fecioară, copilijá, —
aşă zic Românii istrieni: feciorit ë,
copil, copiliță, XXXIII, 9.
fele, magh., 1/2 cupă; uz general
la noi.
felegioară, diminut. d. feregeà.
felderă şi ferdelă, B. VI, 5.
ferdălă, XVI, 18. germanism în gra-
iul viu până astăzi, veche măsură
de capacitate pentru solide, cam
25 L., baniţă, B. LXXIII, 16; U.
XXI.
ferecà, a—, a felicità, fericl, ca ín
Tetravang. lui Coresi. De aici: fe-
recan, ferică, ferecat, CXXIII, 2;
CXXV, 1—2; B, LX, 60.
fericu, aceeas, B. LXXXV.
fericean, fericiat, = ferice, fericit,
B. XVII, 1, 3. fericit, C. LXXXV.
feredeu, magh., baie, local de băi,
de scalde, CL. 5, B, LXXVIII, 24.
ferie, vadră, B. LXXIII, 19.
Jegnec,—ic, luminar (si în uzul vul-
gar, passim), sfeșnic, CXLIX, 5.
. fiastră, mieoard —, de doi ani, B.
CI, 20.
їсиў, fiuţ, se pronunţă pe alocurea
şi cicut, LXVII, LXVIII,
Гійсӣі, metateză din făclii, V, 6; CX,
6; XXVIII, 21.
200
fiuereă, diminut. d. flueră, В. CV,
3., CII: fluerá; pe la Sácádate se
aude : floierá (Oct. Sumea, st.).
forfoteşte, oala—, fierbe cu clocot,
U. XIV, 19.
frâie, pl. din frâu, В. LXXVIII. 7.
frângară, |. d. fránserá, B. II, 15,
fuştei, constelaţiunea care seamănă
cu fușşteii dela răsboiu, constă din
două linii paralele ` din câte trei
stele, B. LXIV, 31. B. LXVI, 20.
G.
gaiu, cocog--, negru, XXIX. 8, B.
C. 1.
gat, dau gata, rápun, XCI, 1.
gătează, a gátà, găteşte, LXII, 9.
gazda, stăpânul căsei,— este în uz
general.
găadâc, magh., avut, bogat; de aici
a găzdăci, a se—,a se îmbogăţi;
toate sunt în uzul general, col.
CXI, 9.
gers, pronunţă locală l. d. vers =
glas, d. e. pe la Ghirişul rom.,
CXIII, 39.
gestre, B. VII, 5: «Toate vârfurile
«Si toate gestrele»
mam putut află însemnarea.
ghelmesc, magh., dau la rândeă,
CLV, 10.
ghioabă, se zice si dioabă, steand,
putină, B. X, 16.
gioldan, giulgiu, B. LXXXII, 41.
godinat, purcel, godăcel, godac, U.
XIX, 18; se pronunţă si zoghiwac,
XXX, 43. А
gomoni, а petrece vorbind, а ро-
vesti, şopti, В. LXXI, 15. B.
LXXVIII, 13.
gorgoni, «Toţi cerbii-mi yinià,
«Toţi mi-l gorgoniă
fugiă de el, B. VII, 10.
gráita, graiul, LXXIX, 19. .
grămădit si erămădic, stálcitá din
grámátic.
Grangurel, L d. gangurel, diminut.
WWW.dacoromanica.ro
din gangur, nume de cal, in col.
«Trei frați»,
&ráunul, se zice şi grăunță (fem.),
gráunte, B. LXXVI, 13.
groşită, veche monetă mică de aramă,
са la 4 fileri, U. XVIII, 25.
grumură, încărcă, ingrámádi,
LXXXV, 19; cfr. lat. grumus, ital.
grumo, groma.
halcd, sgomot, gălăgie, In graiul
viu se aude Zola, cum este si
intr'o colindă din Agrișteu (Târn.
mică) «mare-i holcă şi adunare»,
CXXIL, 2.
harcu, arc, de aici arcaș mare,
LXIV, 8; arcaș m., LXIX, 11.
hegheş, magh., cu coarne ascuţite,
U. IV, 9.
hinteu, magh. caleascá, butcà, B.
XXXV, 27.
hoboni, a se legánà, a se cláti, XLI, 5.
hurat, urat, prin Serbeni (Gurghiu,
U. XXXIX, nota.
husoş, vechiu ban de argint, sfant,
B. XXX, 35.
I.
federe, iederá, B. V, 13.
iesclie, iesle, se pronunță mai mult
sescle, (Tárnávi) XLIII, 4; v. şi V,
4: «iesclele».
tisori, «Cum răsaru-și doi iişori»,
B. XLIII, 3 (?).
îmbubit, A, impupitá, îmbobocită,
B. V, 13.
intbána, umpleà, CXLVIII, 6.
împoivană, a—, acoperi cu foale.
îndşel, fecior in casă, servitor, B.
III, 12. Я
închepeă, provincialism, încăpeă, U.
XIV, 14.
închinăciune, rugăciune, CXI, 30.
indoblici, v. doblici, oblici.
îngă, dingă : «diugă el» В. LXVI,
201
11. = lângă, de lângă; «P'ingi»,
U. XXXIII, t, 1. d. pe lângă.
învârstă, impleteste, face «vrásti»
(buchet), ori cunună de flori, B,
хып, 10.
îsmă,—creaţă, planta : Mentha crispa,
B. XCVI, 15.
sspiti, întrebă, B. CX, 12.
itros, itru, din slav. utro, dimineaţa,
deci slujba mánecatului in bisericá,
«Utrenia», CLIII, 20.
J.
Jebruică, mică zăbreă, B. XX, 0.
Jig, pronunţă locală j—v. vig, magh.
vég-val, XVIII, 22.
Jilt, jets jing, pl.—uri; jif, pl.—uri,
germ., Jet, CXXXVIII, 10.
Jotat, frumos, B. LXXXIV, 20.
judecii, «la eapetul judecii,
C'acolo si noi vom fi», XLIV,
29; presupune Nominativ. judecă,
judeţ, judecată.
Juhăt, onomatop., vuit, vuiet, XXVII,
16.
Junelaş, dublu diminut. din june,
B. XX, 29.
Jur dejur, jur împrejur,B.LXXXVII,.
jurat mare, ajutorul de primar, —
e în uz general, CXV, 6.
L.
läerăzău, magh. lakmározó, local
unde se oaspătă, B. LXXVIII, 23,
lăcui, «lácuiti» = trăiţi bine, B. I,
13. (magh. jól lakni).
Jat, pl.—¿, lolot, smoc, floc, B. СІ,
24.
dëng, spălat, B. LXXXI, 8; este si
in graiul viu, in Munţii apuseni, etc.
lebenjoará, diminut. din /ebedă, B.
LXXXIV, 25.
Jecavată, probabil: mărmurată, cum
„este în altă colindă; cevà vorbă
străveche (сїт. celt. leuk — leuka,
piatră.
lege, judecată, osândă ; cfr. expresia
WWW.dacoromanica.ro
poporană: merg la lege; i-a făcut
legea $. a., В. CVI, 7.
legumă, pl. — e, gozuri prin grâu,
buruieni, U. XXXV, 80.
Jegumei, stâlcitură a vorbei nein-
telese: egumeni, B. LXXVII, 8.
Jes, magh., pándá, LXIV, 14.
dibicioard, dimin. din lebedá, lebe-
joará, LXV, 10.
lincet [2]. Sá nu fie o compozitiune
din lin si cet; (încet), cari ambele
înseamnă aceeag; deci lin? B.
XLIII, 15.
Jucefàre, pl. din luceafár, B. LXXVII,
20; tot а$а: /wceferel. pl. lu-
Iucefferóle; lucoferui, diminut. din
luceafár, la pl, XXXI, 13.
Jud, simplu, prostut, СУТ, 22.
luntrà, a —, cluntrăm», întrăm în
lăuntru; contras din lăuntrăm,
CXXXV, 2.
lună de inel, se numeşte piatra
(scumpă) ce este în inel, B. CVII,
5; СУШ, 4, lume.
măcioace, pl. din тасіоас (2), mă-
ciucă, M. XXVIII, 7.
жалп, pl. din majă, veche măsură
de pond (= 50 КІ, 100» fonţi.»), B.
LXXXII, 40.
mălin şi melin, planta : liliacul, LXIII.
mărgărel;—ă, ismă a = isma creafá,
Mentha crispa. b—ca mărgăritarul :
«Cu lánufa creatá, Creafá măr-
&@йтеа{й.»
märieş, vechiu ban unguresc.
mârzac, tătar, cel ce poartă sacul cu
colaci după colindatorii cu turca,
U. XXXIX.
mas, din arhaic, mânere, am —, ат
poposit, LXXII, 68.
masă, față de masă, măsăriţă, B.
XIII, 17. С
mâțâşorul, ráchita, ѕаїсіа,В. ХІХ ‚19.
mătuşel, în glumă: sacul în care
colindători adună colacii $. c. 1;
202
sacu-i márigor, incápátor, de acea pe
сит іа o sticlă mare îi zic în glumă
măluşă, aşă-i zic si la sacul cel
mare, U. XIV, 14.
meşce, mestecă, amestecă, B. I, 10.
meană, 1. d. mană, roadă, CXLVI, 43.
mine, ca şi cine, la Acuzativ fără
prepozitia ze, CXIII, 7.
mohorîcel, cam mohorit, CXXXIX, 8.
molotru, melilothus, chimin, B.LIX, 6.
mulțămi, а —, în înțelesul de a
salutà s. de a ráspunde la o salutare,
U. XXII, 10, 12 şi XXIII, titlul:
«mulfámitá (= răspuns) la o în-
chinare».
N.
na, tine, primeşte, B. LXXIX, 42.
nădăiesc, mă —, înţeleg, pricep, B.
LIX, 20.
năframe, pl. dela năframă, care în
uzul vulgar face pluralul : năfrămi,
maramă, B. XXVIII, 9.
născutul, arh. (la Coresi), naşterea,
VII: Sara náscutului — nașterii.
năvodaşi şi nàvodari, pescuitori cu
năvodul, CIV—CVI.
nedée, sărbare, petrecere de vară cu
joc, obișnuită in fara Hațegului,
şi pe Jiu, XXVI, 33,
nepomenit, nedeşteptat, netrezit din
somn, B. LVIII, 18.
nesocotii, „miile“ —, necalculate.
Urarea din Cetea (Teiuş).
nevoie, este şi în uzul general, epi-
lepsie, U. XXXVIII. «Tot nevoi
d'éle (=de cele) mărunte», —rele.
nici, 2 silabe: ni-ci, B. LX, 42.
nimerì, а — , a sosi pe neașteptate
si ca din întâmplare. А$а si în
uzul vulgar, B. XCI, 1.
o.
о, ori, B. LX, 14, 15.
ocáruf, diminut. d. oacăr, cu pete
negre pe bot, încolo tot alb, LXXII,
41.
WWW.dacoromanica.ro
olată, pl.—e şi olaturi; în uzul vul-
gar se aude si o/efe (V. al meu
Glosar de cuvinte dial. sub voc.),
vorbă învechită, O găsim si in
` Cronica lui Șincai, passim,—edi-
ficiile din jurul casei, XXXII, 10.
omeni, in înţelesul de a cinsti, os-
pătă, este în uz general; în infele-
lesul de: s'a făcut om, in U.
VI, 12.
or, «La noi şi-or venit»—az venit»,
В. XVII, 20.
ostiei, Genitivul de formă arhaică
dela oaste, XCV, 10,
P.
$alogd, palos, B. LXXXI, 24.
pălută, pl. páluti, palat, CIX, 2.
jésturá, este în uz si în graiul viu de
pe Târnava mică, in înțelesul де:
merindare în col.—másáritá, faţă
de masă. Pe alocuria păstură se
numește crătinţa
pătac, veche monetă ung. de aramă
ca la 7 cr.—14 fileri.
păzesc, mă —, grăbesc, este și în uzul
vulgar (Gherla).
Ре, pentru, X. Observ, B. LXXVII, 40.
Ёёсїпє, in uzul vulgar la țară; pecie,
XX, 17; U. XIX, 18; M/XXX:V, 11;
pe la Haţeg si pe Jiu: pecine, U,
XXX, titlul.
elită, trup, CXXXVIII, 53. Cfr. si
zicerea: «drac Za äeliiain = în-
trupat.
pene, pl. din feară, buchet, flori în pă-
lărie, şi în uzul vulgar, В. XXII,5.
petrec, se —, trec. Cfr. zicerea «toate
trec şi se petrec», B. XXXVIII, 6,
pică, au picat —au nimerit, sosit pe
neaşteptate, B.XLIX, 21.
piscoiu, mic canal la moară, U.XXXIX.
Zifărăi, pizărăi, copiii cari în ajunul
Crăciunului colindă, urează cu «pi-
zára» s. sorcova, U. XXXVIII,
XXXVIII
203
ait, plávan, B. LXVII, 23.
plată, folos, dobândă, U. XXX, 18.
Zociunchi, pronunță locală inSonfaláu
(Târnava mică) 1. d. pociumbi, stál-
pisori; remarcăm chi = ghi = бї;
V, 6. «Sara de arjun».
pogăniciu, a) pogoniciu, servitor mic
care mână boii prinşi în jug. B.
LXXXVII, 14; b) ca adjectiv: avan,
neastâmpărat, L d, pogani, B.IV, 3.
Ёоїаїй, grajd, staul, XXV, 10. U.
ХІ, 6; e in uz general la Românii
ardeleni.
Pâine, «coade» de grâu, gozuri, ce
cade sub ciur, СХШ, 30.
foivan, magh. tol de cai.
polărit, XXX, 10, doară (?) poleit?
folată, XXXI, 8, palat, B. LXXII, 7.
foli jit, v. polărit.
pomeni, a —, a desteptà s. trezi din
somn, si in uzul vulgar, passim,
B. LIX, 36.
ponosit, frecat, tocit, uzat; tare uzi-
tat si in graiul viu.
porție, dare, CXIII, 12; este si în
uzul vulgar, pe Câmpie.
porumbaşi, porumbei (paseri), B.
LXXVIII, 16.
Borunci, a —, a vesti, trimite vorbă;
este în uzul vulgar în întreg Ar-
dealul, B. LIV, 12,
фоѕоіоо, posomog, bucată,
mare, U. XXXII.
potilat, (pron. pochilat), magh. pa-
tyolat, — învelitoare pe cap la
femei, B. VIII, 51.
povoraş, om de rând, iobagiu саге
poartă poverile (contr. nobil, ne-
mes) (?), LXXII.
prânzesc, transitiv = îi dau de prânz,
este și în graiul viu, în uz general,
XXXVII, 3.
refur, „prejur masă“, fără pre-
` poziț. de = în jurul; „bogăția pre-
Jur casă“, IX, 19. E
proură, «prouránd», cu r=}, =
ploură, XXX, 33.
dărab
WWW.dacoromanica.ro
Buioare, văl de fachiol, IX, 11.
pulberice, deminut. d. pulbere, praf,
CXXXV, 30.
фиғсей, plec, merg, LXXII. «Purces-a,
B. XCII, 48,
zustini, pronunţă dela Haţeg, pustii,
în înțelesul de a pribegi, XL, 19.
R.
rüdi, rădui, apocop. din arádui
(magh. ered), a plecă, porni, CXIII,
1, 15.
rămburat, stricat, roate —e, stricate,
U. XXVII, 13.
răştoc, germ. Ladstock, lemnul dela
gârlă, U. XXXV, 116.
rât,pl. râturi (magh. rét), este general
în graiul viu, = luncă, livadă,
XXIV, 3.
rău, pl. răuri, rele, X. observ.
răvănat, rácánat, rámuros,
cános, B. XC, 8.
răză, a—, a revărsă гате, a radiă,
I, 13, «rüzesgte».-
roajbă, despre unelte rele: rău, ho-
dorogit, învechit, de nimic, U.
XVIII, 25.
románild, mușăţel, în uzul general,
B. XVII, 35.
ғонійиї, a roade cu sgomot, a ron-
Di, XXXIX, 29.
rugă, in înțelesul de local: loc de
rugăciuni, capelă, orator, В.
LXXVII, 5.
rumegul, rumegatul, XXVII, 25.
rumegior, rumenior, cam rumen,
XXXV, 6.
rup, „rupse a gräì“=prinse, începu,
CXLI, 17.
ruminică, probabil
VII, 27.
crá-
romonifá, B.
săbău, magh., croitor; de aici: să-
buesc, croesc; substantivul 520и
e frecvent în graiul poporan, ver-
bul însă nu-i în uz, XVIII, 24.
204
sbier, B. CIII, 9. sbíere sizsórerat,
cum gásim їп LXVII, 11. sij in
graiul viu, passim.
501, pl. din sea, B. LXXVIII, 7.
sălui, a=, a trage în gazdă, XXV,
4.
sbonul, svonul, CXLVIII, 10.
scăpătat, apusul, vestul, B. LXXII,
14.
scoc, canal, U. XXXIX, 83.
scris, ca —, frumos ca scris, ca pic-
tat, este si în graiul viu, СУ}П,
in adaus.
sdrantà, treanfa, — este în uzul vul-
gar general, B. X, 23.
sdroniáni,onomatop., rontái, XLIII,6-
sezdu, jet, «jilt», CXLI, 41.
sfărtariu, 1], dintr'un întreg, {/, cupă,
XLVIII, 51.
Sfercuşă, dimin. din sfárc, B. LXXXI,
24.
sgăcină,a sgátái, scuturà, CXXVIII,t5.
sghiciulă, sbiciulă, a sbici, — despre
vânt, BCX, 5.
Simicoară, «Sfânta —», Sfântul
Nicoară, S. Niculae, CXXXV.
şinor, gaitan, U. XIII, 17.
sluji, a — a face slujba sfântă (li-
turghia) în biserică, în uzul ge-
neral, CXL, 26.
socăcită, magh., bucátáresá, B. LXVI,
19.
şoldu-boldu, joc de cuvinte, cuvinte
gemene, (coapsă) mare, U. III, 12.
solovată, piatră (2), potecă: măr-
murată, din magh. sala = turma-
lină, piatră cu fier, LXXV.
ѕотид, a — somn, a durmi, a trage
un somn, BXCV, 7. B. XCIX, 1;
«nu somnati»—nu durmifi.
stálpurile, stâlpările, ramuri, B. XLII,
15.
sfánjin, floarea: Iris germanica, В.
XLIX.
sfăpâneasă, XVII, 17. = stăpână,
doamnă.
stat, státurá, B. XXXIX, 4.
WWW.dacoromanica.ro
stavă, erghelie; e în uz “general,
B. XXVI, 26.
știblă, steblá, cotor, mánunchiu, B.
ІХ, 14.
storcuf, B. LXXVII, 30: «Cá sunt doi
storculi din сеги, Si cu doi Butt
de ai loru»; n'am putut află in-
semnarea; doară germ. Storch,
barzá (?).
strâmb, în înţelesul de fals, este in
uz general la popor: so jurat
strâmb», CXIV, 33.
străpşor prin metateză si rotaci-
zarea |ui Z din stâlpşor, crengutá,
XXXI, 33.
strătior, probabil din: tretior (= de
trei ani).
siretior, B. LXXXIV, 30; B. ХШ, 10.
siropsor, diminut. d. strop, = pu-
tintel; dar mai probabil că o
vrut să zică 57702507, (V. mai sus
— crengutá, XXX, 31.
su, l. d, so, (ca Sicilianii) din său,
pronume poses.
sucua, B. XXXI, 18, sumnd,— în uzul
vulg. gener. suovz, fustă.
Sulbuc, un: mare de peşte, grămadă,
Este si in graiul viu pe la Brad
şi jur. Comuni cat prin Virg. Pe-
rian, st, B. CV, 13.
suman, tundrá, ghebá,—des în graiul
viu, B. XV, 13.
supărat, trist, întristat, CX.
surdini, a scoate la lucru, U. XXXIX.
Şuriep, aiepe —e» sirepe, iuți, aprigi,
U. XXXV, 83.
şuştaç, veche monetá de aramă, c.
4 fil. U. XI, 4.
Suvols, coarne in aur suvoalse, rás-
fránte, B. CI, 23.
T. T.
făier, pl. —e, farfurie, B. XV, 29.
taiu, «o taie» = iea fuga, taie fuga,
B. XVIII, 13.
Tariglat, |. d. Țarigrad, Constanti-
nopol
tárnat,magh, pridvor,balcon,XXXV,
29.
#ifra, chitit, împodobiţ, B. III, 10; B.
XXXVIII, 14
Hfras, mândru, tantos, B. XXXIV,
17.
tind, simplul verbului intind, XII, 20.
«Tinse cerul». .
11, pron. 12}, provincíalism general
în Ardeal, = arunc, BXXVII; B.
LVII, 35.
lipdu, (pron. fâpău), magh., pâni-
goará, CXXXV, 47.
Zivără, pron. loc. chivără şapcă, B.
V, 18.
toiag, lumină de ceară galbenă în
mâna mortului, s. pentru morţi,
CXLV, 5.
toriste, turişte şi fuliste, locul unde
se dă de mâncare laoi, XXVII, 22.
Tofii, Tăuţi, Slovacii, B. VIII, 16.
treabă, cá şi pe la noi îi de treabă»=
de trebuintá; de folos, U. XIII, 22;
„cfr. zicerea poporană: «nu-i de
treabă», «nu-i de folos.
treştior, cuvânt stricat din strefior,
iar acesta, probabil, din zretzor,
B. XCIV, 15.
tretior, al treile, B. XCIV, 15.
froapa, trópos (la Alecsandri), co-
mandă,poruncă, semn, cruce, steag,
col. CXXV, p. П, cfr. grec. троп
întoarcere, U. П.
tuliştea, identic cu toriştea, turistea,
cu 1=г, XLVI, 10.
tulai,interject., exclamare de spaimă,
de alarmă, din magh. tolvaj =
hoţii, XCII, 11.
fun, intru, П, 33; VIII, 19 si în
uzul vulgar, foarte comun.
turcas, colindátorii cu turca, U,
XXXIX.
tureacul, — cismei, provincialism în
întreg Ardealul, cărâmbul cismei,
B. LV, 32.
WWW.dacoromanica.ro
U.
w = un, u? leu, B. L X. 21.
un’, maì ales înaintea dentalei t =
unde, se aude si în graiul viu.
urechifà,—de strugure, mică aripă
de —, XLVIII, 50.
uspăciorii, derivat din oaspeţii, cum
se zice şi în graiul vulgar pretutin-
deni: оѕресіої, XXXI, 4, si us-
Băcioi, XXX, 4.
wurzesc, decid soartea, fac ursiia, pun
capăt, sfârșesc, ucid, B. LXXVI, 6.
In lexic. Bud. sub voc. aflăm: ur-
szsc, statuo, constituo, destino, de:
cerno: toate însamnă aproape a-
сееа$: urzesc.
v.
vântureaşca, lopata de vánturat
grául, U. XXI, 14.
vârşi, 1. d. várfi, vârfuri, B. LXX,
XIV, 32.
várst, impletesc, invrást, fac vrástá
(buchet) din flori, fac cununá, B.
XLIII, 17.
206
vártápà,
cátor (?).
păst, pronunță poporană aproape
generală în Ardeal = văzut, passim.
ververi VIII, 9. poate flacără, vål-
vori (?).
veli, (?) simplul verbului : inveli.
velici, a—, probabil din slav. velik
== mare; deci: a mări, ferici, XLV,
33.
vidra, о plantá de ара, comunic.
Lud. Munteanu, st., Haţeg,
virgus, diminut. din vig, acesta e
din magh. vég val.
Z.
CXXV. p. I, (2) condu-
săbrăluică, în graiul уйт aăblae, fe-
tiscaná, В. XLIV, 13.
gäpsite, zásite..
gărnă, о plantă, numire în uzul ge-
neral, BXV, 13
săuri a—,a colindă a 2 zi de Crăciun
dimineaţa, obiceiu în Tara Oltului,
CLV.
Sil, a—, v. act. trans. a-i da zile
multe, U. III, 28.
WWW.dacoromanica.ro
LITERATURA COLINDELOR
1. Sulzer, Dr. losef, Geschichte des
Transalpinischen Daciens, Wien
1782 (special t. H, 403: turca).
2, Pann, Anton, Cántece de stea
şi de Vicleim, Bucureşti 1830.
3. Marienescu, Dr. Atan. M., Co-
linde, Pesta 1850.
4. ldem, Saturnalia si pitfáráii, Fa-
milia, 1874.
5. ldem, Cultul păgân şi creștin, Bu-
cureşti 1884.
6. Schuller,loh. Karl, «Kolinda.»Eine
Studie über românische Weih-
nachtslieder, Hermannstad 1860,
7. idem, Herodes, Ein deutsches
WeihnachtsspielausSiebenbürgen.
Hermannsiadt 1859.
8. Schmidt, Wilhelm, Das Jahr und
seine Tage, in Meinung und Ge-
brauche der Rumänen Siebenbür-
gens, Hermnanstadt 1866.
9. Theodorescu, G. Dem., Studii,
Românul 1869—1874 (25 Dec. 1860).
10. ldem, Noţiuni despre colindele
române, Bucureşti 1879.
11. ldem, Încercări critice asupra
unor credințe, datine si moravuri,
București 1874.
12. ldem, Poezii populare, București
1885.
A3. Bänçilä, Petru, Colindele Cră-
ciunului si ale Paştilor. Sibiiu 1875.
14. Burada, T. Teod., O călătorie in
Dobrogea, laşi 1870.
15. Mangiunca, Sim., Călindariu pe
1887, Oraviţa 1881.
16. Gaster, M., Literatura populară
rom. Bucuresti 1883.
17. Jarnikb-Bárseanu, Doine şi stri-
gături din Ardeal, Braşov 1895,
col. I-V, pag. 418—429,
v-18. Bárseanu, Andreiu, Cincizeci de
colinde, Bragov 1890.
ж- 10. Sbiera, Dr. Ioan, Colinde, Cer-
năuţi 1888.
20. Daul, Tcodor, Colinzi si cântece
popor., Arad 1888.
21. Alexici, Dr. G., Texte din lite»
ratura poporană rom., Budapesta
1899, pag 139—172, note: 286-290.
22. Ciura, Alex, Colinde, Orăștie
1908.
23. Rădulescu-Codin, C. si D. Mi-
halache, Sárbátorile poporului ro-
mân, Bucureşti 1909, ,
24. Vasiliu, Alex., Câtece, urături
și bocete (pag. 173—189: urături
la S. Vasile.)
25. Păsculescu, Nic., Literatură popu-
lară rom. Bucureşti 1910.
26. Ollánescu, C. Dim, Teatrul la
Români. P. |. Datini, náravuri,
jocuri, petreceri. Bucureşti 1897.
27. Densuşianu, Aron, Revista critică-
liter. 1.
28. Ducange, Glossarium mediae et
infimae latin. Parisiis 1840-1850.
29. Cadrân Gyula, in «Ethnographia»,
1901. «Aradmegyei kolindálás és
turka táncoltatás».
30. Király Pàl, ibid., «Bethlehemes
játék Radnán», an. 1904.
31. Moldovan, G. Dr., Alsófehér vár-
megye román népe, N. Enyed
1899, pag. 231 —239.
32, Schmidt, Tibot, «Etnografie :
Turca în comitatul Hunedoarei», în
«Transilvania», revista Asociatiu-
nii pentru literatura rom. si cultura
poporului román, Sibiiu 1911, an.
XLII, II, pag. 135 — 146, cu 6 ilus-
tratiuni.
WWW.dacoromanica.ro
CUPRINSUL
Pag.
. Precuvántare .. . . . ... 1
Datine și credinţe poporane.
A. Crăciunul.. . . . . .. 5
B. Obiceiuri de Cráciun.. . 8
a) Colindele .. ... .. »
b) Lăturenii. . . .. .. 10
c) Petrecerea copiilor. . 14
d) a bătrânilor.. . 15
e) Butucul Crăciunului. . >
J) Alte obiceiuri. . . . . 16
C. Colinda la popoarele conlo-
cuitoare. ........ 17
COLINDE
A. Religioase.
Sara de ajun... . 21
Sara lui Ajun (variantă) >
Sara din easară . .
Се sară-i?. .. ...
Sara de arjun. . . . »
Sara mare, . . . . . 24
Sara născutului (naşterii) 25
Ziua lui Ajun.. ... »
Colindá la ușă afară,
hoapiea + ..... р
Colindá la usa afară, ziua. 26
Dimineața de Crăciun. >
Scoală, gazdă bună.. 27
De sculafe....... >»
Sculati, mari boieri.. 28
Sculafi boieri (var.) . >»
Sculati, sculați,.. . . 29
He, Crăciune.. . . . »
Dimineaţa lui Crăciun 30
XIX.
XX.
XXI.
XXII.
XXII.
XXIV.
XXV.
XXVI.
XXVII.
XXVIII.
XXIX.
XXX.
XXXI.
XXXII.
XXXIII.
XXXIV.
XXXV.
XXXVI.
XXXVII.
XXXVIII.
XXXIX.
XL.
XLI.
XLII
хип.
XLIV.
XLV.
XLVI,
www.dacoromanica.ro
Zori albe. ..... 30
Azi e ziua de Cráciun 31
Vestea minunată. . . >
Mesia sosit in lume .
Patru păstori. ... p
Cunună lui Hristos (var.
la «Patru păstori») >
Naşterea Domnului . »
Naşterea din fecioară
La chilie de tămâie.. >
Luceafăr galbin. . 34
TAa) E EO EE . 35
Zori de zori. . . . . »
Fă-te vesel! (var. celei
precedente). . . . . 36
Vesel, domn bun.. . 37
Zorifrumoase . . . »
Mândru-i cerul.. . .
Măr şi pár.. . . .. »
Scará de argint.. . .
Mánelapránz. . . . »
In sesul cel frumos.. »
Blestem si binecuván-
lat. vor. 40
Blestemul Maicii Dom-
nului .. .... 41
Blestemul Maicii Sfinte
(var).. . . 42
Maica Sfântă. . . . , 43
» » (varianta
precedentei). . . . >
Maica luminată. . .
Maica cu fiu ?n braţe »
O chilie de anglie. . 45
Pag.
XLVIL Dumnezeu си oile. 46
XLVII. Sub d'umbrele märului »
XLIX. Dinaintea raiului. . 47
L. In poarta raiului . . . 48
х1. La vârful munților.. . a
LII. Pe feţele munților 49
LIII. La cea piatră .... >
LIV, > » » (variantá) 50
LV. Fiu din piatră . . . . 51
LVI. Este o piatră mármuratá >
Lut, Maica Sfântă cu pruncul >
LVII. Lao masă de mătasă... 52
LIX. Doi luceferi . . . . . »
LX. Mănăstire cu 9 altare . 53
LXI. Poala cerului . . . . . »
LXII. Sub roșu de răsărit . 54
LXIII. In deal la Rusalim 55
LXIV. O fiară mândră . .. >
LXV. Jon Sántion ' К 56
LXVI. Vânători de ai lui Pilat >
LXVII Seplimblá cea Sântă-Mărie 57
LXXII. Poarta cerului . .. »
LXIX. Măr d'alior š 58
LXX. Se scoboară Domnul Sfánt 50
LXXI. De sa pogorit ... >
LXXII Purceso ...-... 60
Lxxrr Domnul pe pământ . 61
LXxiV. Domnul pe pământ
(variantă). . 62
LXXV. Piatră şolovată 03
LXXVI. Coboriît:a Dumnezeu . `»
LXXVI Scoborit-a Dumnezeu(var.)64
XXVII. Domnul bun Qs VM
LXXIX. Tri mese a lui Hristos 65
LXXX. Tri mese alui Hristos
(variantă) €6
LXXXI. Maica supărată . . »
LXXXIL Umblà maica dupá fiu 67
хіххш. Tri colindátori. . . »
LXXXIV. Catà maica . . . 68
LXXXV. Cam pe lângă mare , >
LXXXVI. Pe lângă lună . . . . 69
LXXXVII. Vestea rea . . . »
XXXVII. La piatra răsturnată . 70
LXXXIX- O cruce de măr dulce. >
Vicit, Colinde din Ardeal.
209
LXC.
XCI.
хси.
XCIII.
XCIV.
XCV.
XCVI.
XCVII.
XCVIII.
XCIX.
CXV.
CXVI.
CXVI
CXVIII.
CXIX.
CXX.
CXXI.
CXXII.
CXXIII
CXXIV.
CXXV.
CXXVI.
CXXVII.
CXXVIII.
CXXIX.
CXXX.
CXXXI.
CXXXII.
Pag.
Ce soare răsare? . 70
Vinderea lui Isus. . 71
Zori, dalbe surori . 72
Zori (variantă) . . >
Trei cocogi 73
Dalbá mánástire »
Intreabá sfinţii . 74
Jos, ре mare ?n jos. 75
Creștinii. ..... >
Haida, frate . . .- 76
Corábile ..... »
La masă. .... . TI
Vânătorii lùi Crăciun. »
Sfârșitul Imuii.. . 78
Năvodaşii . . . . . »
Nouă năvodași . . »
Nouá návodari . 79
De mar fi greșit Adam 80
Scaun de județ. . »
Judecata lui Адат. 81
Raiule, grădină dulce »
Joacá Petru 82
Petru in raiu . H
Petreainraiu|variantá) 83
Sub poalele cerului . 84
Taica Petrului 85
Sus ín poarta raiului 86
Sus in poarta raiului
(variantă) . . . .. »
Juda 'n raiu. 87
[uda ’n raiu (var. 1) 88
» » » (var. 2). »
» > » (var.3) 89
La mijlocul cerului. 90
Fericea-mi. . . . . »
Fericea-mi de el. . 91
Fericean de el!. »
Domnul bun 1-2. . 92
Cest дот bun . . 93
Om bun ..... >
Domn bun 94
Domnul bun . ` D
Cel boier bogat »
Umblím a colindà. . 95
CXXXIIL Sfânta Duminecí. .
14
www.dacoromanica.ro
CXxxIV. Sán-Nicoará
cxxkv. Sfánta Simicoará (S.
Niculae). . . . . "E
CXXXI Boierul din sat.. . 97
схххуп. Dalbá mânăstire . . 98
CXXXVII. Drag soare. . . . »
CXXXIX. Ce soare răsare? .. 99
CXL. Trei floricele. . 100
CXLI. Tiei flori. ..... 101
CXLIL Trei flori (variantă) 102
схі. Noi umblăm la colindat >
CXLIV. Mândră stea. . . . 103
CXLV. Sescoboará Dumnezeu 104
CXLVI. lașcoală! . . .. . >
CXLVIL La poarta cerului. . 105
CXLVIII O,lsuse!. .... »
cxLix. Făclia dalbă... . »
CL. Cocos galbin. . . . 106
CLI. Mánástire cu 9 altare »
сш. Mare-i vorbá si-adunare 107
сып. Bradul şi teiul. . . >
CLIV. » > » (уаг.) 108
CLV. » > »(dezáurit) >
B. Sociale.
I. Soare răsărit. . 109
Ik Brad inalt Stan de
piatră... . . »
ш. Colinda cátanei. 110
IV. Stoluride voinici. . 111
у. Náscut-a, crescut-a. 112
VI. Ion bun voinic. . . »
VII. Junelu tinerel.. . 113
уш. Văsii tinerel.. . . . P
IX. Junii buni.. . . . . 114
X. Pârşovan loan. . . 115
XL Trei jocuri. - . . . >»
XII. Vânătorii .. . . . . 116
XIII. Negri-si vânători. . >
XIV. » » (va-
riantá) . . e. 117
ху. Ruga vánátorilof . . 118
XVI. Ruga vânătorilor (var.
din t. Haţeg.) .. >
XVII. Doi frati. . . . . ° 119
хуш.
XIX.
XX.
XXI.
XXII.
XXIII.
XXIV.
XXV.
XXVI.
XXVIL
ххуш.
XXIX.
ххх.
XXXI.
XXXIL
XXXIIL
XXXIV.
XXXV.
XXXVI.
XXXVIL
XXXVIII.
XXXIX.
XL.
XLL
XLII,
XLII.
XLIV.
XLV.
XLVL
XLVIL
хуш.
Vásdlie ..... 119
Trei ficiori . . . . . 120
In. grădina soarelui . 121
Doi voinici: .... »
Trei pene ..... 122
Avánà. . ... . . . H
Pesub meri și pe sub
регі. .... ИМ
Scoli, tu ficá. . . . 123
Fica mamei . . + . »
Pe luncile soarelui.. 124
Voiniculde asará. . »
Dinaintea cestor curti 125
Ana prin grádiná. . >
Márie prin grádiná. 126
Grádina cu florile. »
Cununá finului . 127 .
Ferice deun boieriu »
Fica frumoasá. . . 128
Corinda fetei. . . . »
Colinda la fatá mare 129
Colinda unicei fete. >
Colindafeteifrumoase 130
О murgá:priponitá . >
Fica gazdei.. . . . >
Susana, fată dalbă. 131
Doi meri adáliori. . »
Feciorifá. . . . . . 132
Strat de busuioc. . . >
> > » (Variantă) >
Un strat de busuioc 133
Printre meri si. pintre
peti. 69 ла
Pe dealu cu stánjánii >
V'o doi meri si vo
doi peri
Marea таге. . . .
Vine marea . . . . »
Colinda luilon. . .
Ion bun bárbat. . . »
Calul lui lon. . . 137
Lupta voinicului cu leul 138
» » H H
(variantă) .... 139
Lupta junelui culeul >
WWW.dacoromanica.ro
Pag.
LIX. Lupta junelui cu leul
(variantă). . .. . 140
LX. Junelul. ...... 141
LXI. Leu n curte. . . . 143
LXII. Colo jos ..... »
LXIII. Sus la Táriglat . . »
LXIV. Sora Salomie. . . . 144
LXV. Un frate si-o sorá. 145
LXVI. Sor si frate (variantă) >
LXVI. Sor şi frátior. . . . 116
хуш. Un sor cun frăţior >
LXIX. Două stele. . . . . 147
LXX. » » (varianti) »
LXXI. » » ( » а
Il-a). 148
LXXI, Două surori. . . . >»
LXXII Doi frati. . . „. . 140
LXXIV. Mirelu-i tinerel. . . »
LXXV. Gazda nu-i acasă, . 150
LXXVI. Umblăm colindând. >
LXXVU. Colinda popii... . . »
LXXVII. Colinda primariului 151
LXXIX. Colinda gazdei .. . 152
LXXX. La gazda feciorilor 153
LXXXI. Colindavătavului (fe-
ciorilor) . . . . . 154
LXXXI. Colinda unde este fe-
cior si fată. . . 155
LXXXII. Colinda oricărui om
din sat . . . .. 156
LXXXIV. Ferica-mi.. . . . . 157
LXXXV. Fericu. . , . . . + 158
LXXXVI. Scoalá, gazdá!. . . >»
LXXXVII În jur de masă. . . 159
LXXXVIII. Doi boieri bogați. . >
LXXXIX. > » » (va-
riantă). . . . . ›
хс. Domnul bun. . . . 160
XCI. > » (variantă) >
SCH, Tatăl cu trei fii. . >
XCIII. Ce-i mai bung, . . 161
XCIV. Colinda junelui . . . 162
XCV. Ziori de ziori. . . 163
XCVI. V'o doi meri si v'o
doi регі... . - + >
XCVII.
XCVIII.
XCIX.
Pag.
Un măr şi-un păr. . 164
Doi boieri bătrâni. . >
Sculaţi boieri. . . . 165
Floare cu trei răzișoare >
Colinda pácurariului >
Colo jos, pe dupá deal 166
Pesubdealdepomigori >
Ruga mioarei . . . . 167
> miuării (mioarei)
(variantă) . . .. »
Sus la munte . . . b
Trei păcurăraşi. . . 168
Trei păcurăraşi. . . p
Albu-i dealu.. . . . 160
La luncile soarelui.. »
Blestem de mamă. . »
Sus la drumul mare 170
C. Urări.
Urarea dela fereastră >
Mulfámita feciorilor,
urare în casă. . . 171
Митна feciorilor,
varianta 1-а... »
Multámita feciorilor,
varianta 2-a.. . . 172
Mulţămită, cântare
după colindă. . . >
Mulţămită, rare după
colindă, var. l-a . 173
Миті, urare după
colindă, var. 2-a.. >
Muliámitá, urare. . >
Urare .. s.. e. 174
Mulţămită, urare. . 3
D D a a H
După colindă, umoris-
сй... .... 175
Urare hazlie.. >
р > .... 176
«Muljámita banilor»
(—pentru bani). . >
Mulfámita pentru bani 177
Multámita pruncilor. »
Mulţămită (urare mare) 178
WWW.dacoromanica.ro
XIX.
XX.
XXL
XXII.
XXII.
XXIV.
XXV.
XXVI.
XXVII.
XXVIII.
XXIX.
Pag.
Mulţămită, urare mare
(variantă) ....
«Mulfámita feciorilor»
(urare) în dimineața
Crăciunului .. . . 179
Mulfumita (cu glume) 180
Inchinare cu páharul »
Muljámitá la o închi-
nare (ráspuns). . . 181
Urarea colacului dela
fereastră. . 7. . >
Urarea colacului ín
casă .
Urarea colacului. . . ^»
Urarea banilor (pen-
178
tru bani) . .... 183
Urarea brânzii. . . 184
Urarea rachiei. . . »
WWW.dacoromanica.ro
212
XXX.
XXXI.
XXXII.
XXXIII.
XXXIV.
XXXV.
XXXVI.
XXXVII.
XXXVII.
XXXIX.
Glosar.. . . .
Pag.
Uratul peciniei (==căr-
nii— pentru carne) 184
Plata colindei (urare) 185
Vornicie (urare) . .. »
Multámite a) pentru
bani, b) pentru vin. 186
Urare (umor) . . . 187
Urarea colacului . . 188
Urarea copiilor . . . 190
» „Bitărăilor“ . . 191
» »pisdráilor,,
—ybizărăilori. . . >
Descántecul colacului
la «turcă» (Urare cu
turca). . . . . . . 192
a. Briet Ae SGS 197
Literatura colindelor. . . . 207
ху.
XVI.
XVII.
DIN VIEATA POPORULUI ROMÂN:
. Hora din Caríal, de Pompiliu Párvescu, 1908 .
. Cimiliturile románesti, de T. Pamfile, 1908
„ Poezii populare din Maramureş, de Tit Bud, 1908
. Cântece si urături, de Al. Vasiliu, 1900 .
. Din literatura populară, de N. Păsculescu, 1909
. Jocuri de copii, de T. Pamfile, 1909 4
. Sărbătorile poporului, de C. Rádulescu-Codin si
D. Mihalache, 1910 4 А
. Industria casnică la Români, de T. БАЕ
Premiul «Neuschotz» din 1909, 1910
. Hore si chiuituri din Bucovina, de S. Fl. Marian, 1911
. Legende, tradiții si amintiri istorice, de C. Rádulescu-
Codin, 1910
. Sărbătorile de vară la Români, de T. Partile, 1911
. Cântece de fară, adunate de T. Pamfile, 1913 .
. Boli si leacuri la oameni, vite si păsări, după da-
tinile și credințele poporului român adunate din
comuna Тери (Tecuciu) de Т. Pamfile, 1911
. Cântece poporale româneşti din Coinitatul Bihor
(Ungaria), culese și notate de Bela Bartók, 1913
Vremuri înțelepte. Povestiri si legende românești,
culese de D. Furtună, 1913
Agricultura la Români, de T. Pamiile, 1913
Ingerul Románului, poveşti si legende din popor,
culese de C. Rádulescu-Codin, 1913
XVIII. Povestea lumii de demult, după credinţele poporu-
XIX.
XX.
lui român, de T. Pamfile, 1913.
Sărbătorile la Români. Sărbătorile de toamna si
Postul Crăciunului, de T. Pamfile (Sub presă).
Sărbătorile la Români, Crăciunul, de T. Pamfile.
(Sub presă). .
XXI. Superstitiile GE român, e G. Eé Сш.
Premiul Adamachi din 1913. (Sub presá).
WWW.dacoromanica.ro
»