Vasile Alecsandri — Poesii Populare Ale Românilor (1866)

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

POESII POPULARE 


ALE ROMANILOR 


www.dacoromanica.ro 


Ge Mertes Ao í 
3M tw. 4 
| POESIÍ POPULARE ! 


ALE ROMÂNILOR 


ADUNATE SI ÎNTOCMITE 
DE 


VASILE ALECSANDRI 


BUCURESCI 


TIPOGRAFIA LUCRĂTORILOR ASOCIAȚI 
12. PASAGIUL ROMÁN. 12 


M DCCC LXVI 


www.dacoromanica.ro 


MĂRIEI SALE DÓMNEÍ ELENA 


PREA INĂLŢATĂ DOAMNĂ, 


Intr'un gir de mat mulţi ant mam ocupat cu adu- 
narea şi coordonarea Poesiilor poporale din Terile Ro- 
mânesci şi am parvenit a forma o culegere preţidsă 
„de balade, de legende gi de feliurite cántice improvisate 
de poporulü Român în orele sale de suferință séi de 
veselie, de cădere séŭ de mărire. 

O parte din acele petre scumpe a comórit geniului 
Românesc aü fost scóse la lumină şi traduse în limbile 
francesă, englesă şi germană. Fiind pretutindene bine 
priimite si admirate, ele aŭ desteptat luarea aminte 


www.dacoromanica.ro 


i i III ii i À QY CV 


S andmenilor erudit şi aü contribuit mult a atrage sim- R 
| patir meritate asupra nație! uóstre de atipi secolt uitată 
| şi părăsită pe marginile Orientului, 

Complectând acum, precát mi-aü fost prin putinţă | 
colecţia incepntà şi dorind a face ca se contribue însuşi 
geniul poporului în folosul Asilului de copit-güsitY ce 
pârtă numele Înălţimei Vóstre, i6ă indrüsnélá a dărui 
acestul aşedământ manuscrisul meti de poesit culese din 
gura poporului. ` 

Ele coprindii glasurile intime ale sufletului sei , şi | 
merită de a fi unite cu glasurile de recunoscinti şi 
de biuecuvintare,ce resunii împregiurul numelut Înăl- 
timer Vóstre. Ele sunti copil-găsiți at geniului Ro-| 
mânesc, și dar aŭ dreptul a se bucura de imbrütisarea 
Înaltei Protectóre a Asilului Elena. 


Am onorul a fi cu cel mat adine respect 
al Înălţimei Vostre 


pré plecat şi supus servitor 
V. Alecsandri 


Octomvrie 1862. 


s 


www.dacoromanica.ro 


` că d i să “ „tu j > "e, , 
af CĂ D Ka Y phg um es 
SX să Ve + Y Tuy, z VER 

zf Kc kl kd ` de 
+ 


SCRISOAREA MĂRIEĂ SALE DÓMNED 


DOMNUL MEY, 


Nu voii se întârdiii mal mult a vë multemi pentru 
buna, şi marinimósa cugetare ce aţi avut. Am cetit cu 
plăcere scrisoarea prin care îmi dedicat! complecta 
ediţie a poesiilor nationale culese de D-vâstră. Vë 
multemese ca Română şi ca Dómná. 

Ca Română, căci aţă alăturat numele met la acâstă 
lucrare patriotică, la aceste cántice scăpate de uitare, 
multemit& serióselor vóstre cercetări, şi carele amin- 
teseii bucuriile, durerile, istoria şi simtimintele Teret. 
Fără a redica ceva din caracterul naiv al espresie! po- 
porale, ați mlüdiét cu o rară fericire forma acestor 
încercări inteitâre. De acum înainte aceste foi respán- 
dite ale trocutului nostru, suntii agedate pe o carte fru- 
m6să, şi orf cât de modest aţi fi la partea ce vi se cu- 
vine, Românii nu vor despărţi nici o dată de Dome, 
Balade şi Lăerimidre numele poetului care a aruncat 
o strelucire atât de vie asupra literature! nationale. 


www.dacoromanica.ro 


E 
ES N a 
Jä Ki NS Wie, 
Ban ER OK 
TE 220" haa E S. 
viij 
D 


Ca Dâmnă, vë multemesc că aţi dat ca desăvirşit: 
| proprietate rodul ocupărei vóstre de mat mulți ant, là 
| Asilul-Elena ce am fundat pentru pruncit-gásitt. Acâstă 
lucrare este o comór& adevărată pentrü tel met mi- 
cutt adápostitt, si o priimesce cu reeunoseintá. 

Vroesc ca ediţiile ce se vor face şi se vor vinde în 
folosul Asilului-Elena să fie demne de geniul poetic 
al Românilor. 

Void comanda doă, din carele una, ediţie de lucs, 
pentru admiratorii frumsetilor poesie! poporale; cea- 
laltă, ediţie tipărită cu caractere, fiind menită a se 
vinde cu preţul cel mat mie, va servi a duce cánticele 
nationale ale României, în sînul munţilor, în sate, în 
Monastirf, de unde le-aţi cules cu pietate. 

Dar mal mult în Asilul-Eleua acele poesif se vor 
păstra, ešer ole, puse pe musici, vor legăna, tinerile 
fiint adăpostite in el. — Miel copilaşi at Asilulu! 
meă le vor cânta şi atune voli fi îndeplinit acea gin- 
gaşă cugetare din serisórea vostră de a dedica pruncilor- 
găsiți din România aceste poesii pe care le numiţi 
«Copit-güsitY ar geniulul Românesc.» 

Priimiţi, Domnul meu, cu espresia recunoscințel pe 
acea a stimer mele particolare. 


Elena. 


Bueuresci, 10 Octomvrie 1862. ` | 


www.dacoromanica.ro 


CANTICE BATRINESCI 


LEGENDE BALADE 


WWW.dacoromanica.ro 


_) 


POESIA POPORALĂ 


Românul e născut poet! 

Inzestrat de natură cu o închipuire strelucit& şi cu o inimă 
simtitóre, el îşi revarsă tainile sufletului în melodii armo- 
nióse gi în poesil improvisate, - 

Del muncesce dorul, del coprinde veselia, del minu- 
n6ză vre o faptă mărétă, el îşi cântă durerile şi multemirile, 
îşi cântă eroii, îşi cântă istoria, şi astii-feliii sufletul seii e 
un isvor nesfirşit de frumósá poesie. 

Nimie dar nu póte ñ may interesant; de cát a studia ca- 
vacterul acestui popor in cuprinsul cánticelor sale, căci ele 
coprinde tóte pornirile inimei şi tóte radele geniului seii. 

Comori nepretuite de simtirí duióse, de idei înalte, de 
notițe istorice, de crederí superstitióse, de datini stremo- 
geseí şi mai cu sémă de fiumseți poetice pline de originali- 
tate şi fără seamen în literaturile streine, poesiile nóstre po- 
porale compnnü o avere naţională, demnă de a fi scâsă la 
lumină ca un titlu de glorie pentru natia Română. 

Aceste poesii se împartii in bei clase deosebite ` 

1? Cânticele pătrînesci saŭ Balade, 

2? Done, 

30 Hore, 


— 


www.dacoromanica.ro 


A Baladele suntii mici poemuri asupra întâmplărilor istorice 
şi asupra faptelor márete. 
Doinele coprindii tóte'cánticele de dorm, de iubire şi 


de jale. 
Horele suntii cânticele de veselie ale poporului. 
Pe lîngă aceste se mai află unile cântice numite Colinde 
carele aŭ un caracter religios, precum : Nascerea luă Hri- 
stos, Florile dalbe, Plugul , etc. ce se cântă în agiunurile 
Creciunului şi al anului noŭ. 
Tóte aceste poesit, fără dată sigură, şi fără nume de au- 
tori, sunt; ascunse de secoli întregi, ca nisce petre scumpe 
în sînul poporului. Ele suntü espuse a se perde; prin ur- 
mare e o sfintá datorie de a le căuta şi a le feri de noónul 
timpului şi al uitărei. 
| Datoria acâsta am cercat se o îndeplinesc. Agiutat de 
cáte-va persóne, ear mai cu sémá de D. A. Russo, am adu- 
nat în deosebite călătorii prin munţii şi prin câmpiile înflo- 
rite ale tereí nóstre, o mare parte din poeziile poporale, şi 
acum sevârşind coordonarea lor, le închin patriei mele ca 
cea maï dréptá avere a eï. 


Moldova 1852 


Nota. — Acâstă pretacia aŭ fost tipărită în brogura I, a balado- 
lor — 1852, 


www.dacoromanica.ro 


MIORIȚA 


Pe-un picior de plaiü , 
Pe-o gură de rain, 
Eatá vinü în cale, 
Se coborü la vale 
Trei turme de miei 
Cu trei ciobănei. 
Unu-i Moldovan 
Unu-i Ungurean 

Si unu-i Vrancean. ! 
Ear cel Ungurean 
Şi cu cel Vrancean. 
Mä, se vorbiră , 
Eï se sfütuirá 

Pe l'apus de sóre 
Ca se ml omóre 
Pe cel Moldovan 
Că-i mai ortoman , 
Ş'are of mai multe 


Mindre şi cornute, 


Şi cal învăţaţi 
Şi câni maï bărbați !... 
Dar cea Mioriţă 

Cu lână plăviţă 

De trei dile 'ncoace 
Gura nu-i mai tace, 
Érba nu-i mai place, 
<€ — Mioriţă lae, 
Lae, bucalae, 

De trei qile 'mcoace 
Gura nu'ți mai tace! 
Ori érba nu'tí place, 
Ori eşti bolnáviórá 
Dráguti Miór&? 

— Drăguţule bace! 
Dáti oile 'ncoace 
La negru Zevoi, 
Că-i érbà de noi 
Si umbră de voi. 


_) 


www.dacoromanica.ro 


E £C 
SON x 
Ze Kä " T 

Sa 


Kal 


A 


Stăpâne , stăpâne, 
Ttf chiamă g'un câne 
Cel maï bărbătesc 

Si cel maï frütesc 
Cá l'apus de sóre 
Vréŭ se mi te-omóre 
Baciul Ungurean 

Şi cu cel Vrancean ! 
— Oitá Bîrsană, ° 
De esci nisdravaná 
Şi de-a fi se mor ? 
In câmp de mohor, 
Se spui lui Vrancean 
Si lui Ungurean 

Ca se me îngrâpe 
Aice pe-aprópe 

In strunga de oi, 

Se fiü tot cu vol; 

In dosul stînii 

Se'mí aud cânii. 
Aste se le spui, 

Ear là cap semi pui 
Fluerag de fag , 
Mult dice cu drag! 
Flueraş de os, 

Mult dice duios! 
Fluerag de soc, 


Mult dice cu foc! 


a as mu 


dë 
s me a) „pt T 


os 


Vintul cánd a bate 
Prin ele-a resbate 
S'oile s'or stringe 

Pe mine m'or plánge 
Cu lacrimi de sânge! 
Ear tu de omor 

Se nu le spui lor. 

Se le spui curat 

Că m'am însurat- 
Cü-o mîndră Craésá, 
A lumei mirési; + 
Cá la nunta mea 

Aü cădut o stea; * 
Sórele şi luna 

Mi-aü ţinut cununa, 
Bradí şi paltinaşi 
Lam avut nuntaşi, 
Preoţi, munţii mară , 
Pasert, lautari, 
Păserele mii, 

Şi stele făclii ! 

Ear dacă-i zări 
Dacă-i întâlni 
Mâicuţă batrinà 
Cu.briul de lână, 
Din ochi lăcrimând. 
Pe câmpi alergând , 
De toti întrebând 


— 


6 


www.dacoromanica.ro 


c 


T 


Si la toți dicând : 
Cine-aii cunoscut 
Cine "mt aü vëdut 
Mindru ciobănel 
Tras pripti^un inel? 
Fecigóra lut 
Spuma, laptelui; 
Mustetióra lui 
Spicul grâului ; 
Perişorul lui 
Pâna corbului; 
Ochişorii lui 
Mura câmpului!... 
Tu, Mióra mea, 
Se te "nduri de ea 


Şi-i spune curat 

Că m'am însurat 
Cù-o fată de Craiü 
Pe-o gură de raiü. 
Ear lacea mifeutá 
Se nu spui, drăguță, 
Că la nunta mea 

A cădut o stea, 
Cam avut nuntaşi 
Bradi şi paltinaşi, 
Preoţi, munţii mari, 
Paseri, lăutari, 
Păserele mii 

Şi stele füclitt... 


1 Unu-i Moldovan 
Unu-ă Ungurean 
Şi unu-ă Vranceana 


Adică : unu-Y de pe valea Moldovei, unul diu munţii Vrancei şi 
unul din Ardeal. Din nesciinţă, poporul nostru confundă ades nu- 
mele de Ardelean cu cel de Ungurean , căci el âncă nu a agluns a 
eunósce întinderea pământului locuit de Români. El nu scie că 
dincolo de tóte hotarele Moldovei şi a Valachiei, peste Carpaţi si 
pînă la Tisa, peste Dunăre şi pină în centrul Macedoniei, peste piracle 
Milcovul şi Molna, şi peste rîul Prutului se află fraţi de ai lui, cu a- 


elaşi port, aceleaşi obiceiuri, aceleaşi credinţi, acecaş limbă, 
trecut de glorie şi de suferinţă, precum şi acelaşi viitor! 


www.dacoromanica.ro 


același 


>, 
P ud 


2 Oită Birsaná 
Birsa, în Ardeal. i 


3 Şi de-a fi să mor 


A 


Românul are mare plecare a crede în sórtá! El îşi imparto vieata 
în dile bune şi dile rele, in óre ce aducii cu ele fericire saŭ nenoro- 
ciro. Ast-fel întâmplările lumci îl găsesc tot de-auna, pregătit a prii- 
mi lovirile lor căci else întăresce în credinţa mingáetóre că aga 
i-a fost scris! aga ï-aŭ fost zodia! aga ï-aŭ fost se fie! etc. 


* O mândră cráésá 
A (une mirésá. 


Mórtea! Ea domnesce ca o regină asupra omenirel şi e tot o dată 
mirésa lumet. Tot omul e logodit cu mârtea din minutul ce el întră 
în vieaţă, 

Românul jubeşce-imaginele poetice, de pildă : 

Un om bun, e bun ca. sinn] mamei, saŭ e bun de pus pe rană. 

Un voinic, e Păunaş de codru. 

Un tîner cu părul alb, e nins în luna lui Man, 

Femeea frumós& e ruptă din sóre.... etc. 


5 A cădut o stea 


Stelele aŭ mare înriuriro asupra închipuirei Românului. El crede că 
tot omul are câte o stea în ceriuri ce este tainic legată de sórta lui, |. 
Aşa stéoa omului se întunecă când el este ameninţat de vre o cursă, 
si cade în vezduh când el se apropie de finitul vieţii. Pentru dinsul 
ün om însemnat e născut cu stea în frunte. 

Suntă stele carele, după crederea poporului se arată ca prevestiri 
de mari întâmplări pe pămînt, precum unele stele roşii ca de sânge 
ce apari înaintea resbóelor.... ete, 


° Mi-ai ţinut cununa 
Cununa de nuntă care se pune pe fruntea mirilor în ceremonia cu- 
| nuuiei. Sórele şi Luna ţină aici locul nunilor mart. | 


www.dacoromanica.ro 


; A rt , 
LAUS e. AM E Jess 
a Gi ki IT es 
SX ^A F X. 

En "ert F d Wa ZS 

o bs 
È 

A 

NELUCA 


Frunqă verde alunică! ! 
Mircea, sue pe potică 

Şi 'ntilnesce o fetică, 

Ce purta, cofiţă "m mână, 

Cu apă de la fontână : 

« Copiliţă, stăi sé bet, 
Recorite-ar Dumnegeü ! 

— Ba, báditi, ba, nu vreü 
Că mă tem de dragul met, 
É] mi-a dis se mé feresc 
De străini ce-i intelnesc, 
Cá de apă nu le-i sete 

Ci de sarutări de fete. 

— Nu te teme, fata mea, 
Că el de s'a mâniea 

Cu baltagul l'oiü lovi, 

Cu pămînt oii înveli. 

— Mergi în valea cu sulcină 
Că-i găsi o cofă plină 


Sc6să chiar cu mâna mea, 
Descalecă şi o bea, 

Bâ-o tâtă, dacă-i vrea, 
Dap fă cruce mai intet 

Si suflă pe façia ei ° 

Se nu fie descântată 

De baba cea blestemată , 
Se nu aibă vre-o nelucá , 
Tn pustii ducă-s'ar, ducă! > 
Mircea m vale se ducea 
Dar el cruce nu'şi făcea, 
Peste apă nu sufla 

Ci la ea năvală da. 
Înghiţia,, bietul, o dată 
Si'l lovía dorul de fată. 
Ínghitía de doă ori 

Şi-l apuca reci fiori. 
Înghiția ear de Det ori 

Si cădea, mort între floră! 


www.dacoromanica.ro 


1 Frunda verde alunică 


Vegi nota în balada lui Codrénul. 


P 
| NOTE 


Şi suflă pe façia e 


Românul a păstrat multe obiceiuri gi crederi din timpul paga- 
Wiem ont, perdénd simţul mitologie acelor datini. Aga, el fără a sc 
ghindi la libatiile vechilor Romani, erede că e de augur hun a sufla 
1n facta apei saü al vinului dintr'un vas, si chiar a vărsa o parte din 
b*uturi păn' a nu duce vasul la gură. Acest soïu de libatie, el o face 
pentru ca se alunge nelucile morților ce sboră prin lume şi se amc- 
stecii în faptele ómenilor. Asemine este în térá o datină vechic de a 
pune câte o mică monedă în mâna fie-căvui mort, când este a'lin- 
morminta, şi acesta poporul o face fără a se ghindi la antica oboli 
a lui Caron. 


"-— 


www.dacoromanica.ro 


— 


HI 


CUCUL SI TURTURICA 


CUCUL 
Dulce turturică, 
Dalbă păserieă! 
Hai se ne iubim, 
Se ne drăgostim 
La nouri, la s6re, 
În frungi la recóre , 
La stele, la lună 
Cântând împreună, 


TURTURICA 


Pentru Dumnéta 
Eŭ n'ag dice ba; 
Dar die şi die ba 
Pentru maica ta 
Că-i bánuitóre 

Şi fármecátóre ! 
Ea "mi a bănui 


| De te-oiu pré iubi 


Şi nra fărmeca 
De te-oiu dismierda, 


CUCUL 


Dragă turturicá , 
Pasere dălbică,, 
Nu'mi fii duşmănică, 
Vara că ne 'ndeamná 
Şi frunda ne chiamă 
Se ne drăgostim 

Şi se ne iubim, 


TUBTURICA 


Ba , cucule, ba, 
Nu te-oiu asculta, 
Dă'mi tu bună pace 


Că, de, m'oíu preface 


Azimidră "n vatră 
Cu lacrimi udată, 


www.dacoromanica.ro 


S= 


| Şi mi-a bănui 


Şi de foc uscată 
De toti lepádati. 


CUCUL 


Ori cum te-i preface 
Tot nu tí-ofu da pace 
Că şi eŭ m'oin face 
Un mic vătrărel. 
Frumos, subtirel 

Şi 'n foc ofu intra 
De te-oíu sáruta , 
Şi te-ofu coperi, 

De foc te-ofu feri 
Íncát chiar de silš 
Dacă nu de milă 
Tu me-i indrági 

Şi ne vom iubi. 


TURTURICA 


Eŭ n'ag dice ba 

Pentru Dumnéta , 

Dar cumplit mi-e teamă 
De cumplita ţi mamă, 
Că-i bánuitóre 

Și fărmecătâre. 

De cât m'a mustra 

Că te-oYu desmierda 


f A 
Ce " 
tr ig 
V uu uf KS 
aat ESA « 


Că te-oïu pré iubi. 
Motu face mai bine, 
Ca se scáp de tine, 
Trestiórá "n baltă 
Subţire gi 'naltă. 


CUCUL 


Ori cum te-i preface, 
Tot nu Dain da pace 
Că şi eŭ m'ofu face 
Un mie cíobánasg 
Din fluer doinaş, 
S'ofu esta prin baltă 
O trestie naltá , 

Si cât te-oiu vedea, 
Pe loc te-oiu tăia 

Şi n tine-ofu cânta 
Şi te-oiu săruta, 


TURTURICA 


Ba, cucule, ba, 

Nu te-oiü asculta, 
Porumbacule, 
Frumuşelule, 
Pestrişorule , 
Drăguşorule , 

Seiü că mi-ar fi bine 


Se fiii tot cu tine, | 


www.dacoromanica.ro 


a 
WË? - 


OMS mois Fa 
` df? 
Ld 


Şi decât cu ea 
M'oiu face mai bine 
Cu ghindul la tine 
Iconitá mică 

Into biserică. 


| Dar maicata-i rea, 


CUCUL 


Ori cum te-i preface 
Tot nu tí-ofu da pace, 
Cá şi eŭ m'oiu face 
Un mie dăscălag 

La cel sfint locaş. 

Si pe la icoane, 


V. 


Si le-oiu săruta, 

De luni care pică 
Până dumenică. 
Ear când te-oiu zări 
Astfel tí-oíu grăi : 
Sfîntă, iconică , 
Pă-te păserică 

Ca se ne iubim 

Se ne drágostim 
La nouri, la sóre , 
În frunjf la recóre , 
La stele, la luná 
În veci împreună! 


Şi m'ofu închina, | 


On duce plocoane , 


NOTE 


'Turturica figuréz& ades in cánticele poporale ca simbol de iubire 
gi de credinţă. Cucul, asemine in crederea Românului, o o pasero 
misteriosă ce are tainice legături cu sorta omului. Glasul seii me- 
nesce a bine când resună de-a drépta audului, gi din potrivă, me- 
nesce a refl când rosună în stinga. 


1 Că-ă füármecátóre 


Poporul crede in puterea farmecilor şi atribue babelor sciinta vră- 
jitoriilor de unde vine şi vorba că bebe? calul draculut.—In ochil 
lui un om cu mintea distrasă este un om fürmecat, un tinér aprins de 
Yubire e fărmecat de vre o baba Clânţa ce i-a făcut cu ulcica. Acel 
nenorocit; este espus a încăloca pe o prăjină gi a se duce prin vézduh 


www.dacoromanica.ro 


—— r M m o En e 


| Se numai privâscăla obrazedalbe, | Că sabie de foc vă bate! 


ulcică din vatră, chiamă necontenit pe iubitul ei. 

Suntii Amen? carii pretindă că aŭ vădut asemine călăreţi fanta- 
sticY trecénd ca săgâta prin aer. 

Nimica nu-i póte opri din călătoria lor, decât numai înfigerea unui 
cuţit în pămînt. 

Vrăjitorele sciù a face de dragoste cu óso de lilieci prinşi in agiu- 
nul Crăciunului şi îngropaţi de vii întrun furnicar. Din scheletul 
liliacului nu remáne decât un cârligel şi o lopăţică. Cel intâla servă 
a atrage pe cine ţi-e drag, ear lopăţica a depàrta pe cine ţi-e urât. 

Vrăjitorele aü putere a inchlega apa, a lega ploile, a ghici sorta 
ómenilor tragénd în 41 bobi de porumb, a vindeca de feliuri de bóle 
prin descântice şi prin apă ne'ncepută, 

Descânticele sunt fórte numeróse şi unele din ele pré originale» 
precum acela de muşcarea şerpilor, de diochiu, de sagetătură, de Iele, 
de urit, ete. Eată ca esemplu acel de diochiu şi acel de Iele: 


De diochtu. Descántice de Ide 
Fugi diochi Voi Ielelor măestrelor 
Dintre ochi Duginane ómenilor, 
Că te-agiunge-o vacă nâgră Stápinele vintului 
Cu córnele se te spargă. Dómnele pământulu 
Be te-asvirle peste mare Ce prin văzduh sburati 
In pusteiu, în depărtare. Pe érbá lunecaţi 
Acolo se pieri Şi pe valuri călcaţi, 
Ca dioa de ieri Ve duceti în locuri depărtate 
Ca roŭa de flóre În baltă, trestie, pustietate, 
Ca spuma la sóre. Unde popa nu tocă 
Ear capul cel diochiat Unde fata nu glócá. 
Se remâe luminat Ve ducef în gura vintului 
Curat, de bólă scăpat. Se vă loviți de tórta pămîntului. 
Ochii cei vătămători Eet din mână, trup, pickor, 
Şi de foc săgetători Şi se periţi sus intr'un nor. 


Inveliti se fie cu pordele albe Daţi omului sănătate 


www.dacoromanica.ro 


BALAURUL 


La mijlocul drumului, 

La putul porumbului 
Véquiü flórea câmpului, 
Dar nu firea câmpului 
OUT chiar ochiul górpelut, 
Sérpe lung eu solzif verdi, 
Nică sel vedi nici sel visedi. 
Cel Balaur din păcate 
Inghitise giumătate 

Trup cu arme ferecate 
Trupugor de voinicel 

Ce striga mereii din el: 

e Sai, bădiţă ortomane 

Că m'agiunge la ciolane! 
Sai, bădiţă, de mă scóte 

Că m'apueü fiori de mórte!» 
Fată 'n lungul drumului, 
La putul porumbului 

Că, venía, mări, venta 


(N 


| 


Pe Balàur de "ntilma 
Un viteaz de Ortoman 
Pe-un cal negru Dobrogeau 
< Măi Balaur ! striga el, 
Lasă trupul tinerel 
Că te cum pe gimnătate 
Se'mirescumpărdinpacate » ! 
Sérpele se svírcolia 
Şi eu gópte limbi grăia : 
« Ortomane 
Hotomane ! 
Bateţi negrul 
Pe de 'ntregul 
Şi te du, şi fugi de miue 
Că nu-i bine nici de tine. 
— Serpulitá, 
Dinţi de crit, 
Am un palos de oţel, 
Lasá trupul tinerel. 


J 


www.dacoromanica.ro 


pi 


xe 
2" wi" 


= Tae-mé, nu mé tăia, 
' Nu mé las de prada mea, 
, Ist copil chiar din pruncie 
' Maica sa mi l'a dat mie 
Că ades îl blástema 
Si-f dicea când îl culca : 
Culcă-te, alind-te 
Şerpele sugămite ! » 
Cel viteaz de Otoman 
Isbia negrul Dobrogean 
Şi cu pala luf cea non, 
Pe Balaur tăia 'n doă 


pie 


si 


Apoi trupul înghiţit, | 
Plin de rane, otrăvit, 

El în cârcă "1 redica, | 
Sus, la stiná se urca 

Şi în lapte mi'l scălda,, 

De venin il curăţia 

Şi cu viaţa `l dăruia, 

Apoi, mări cât trăia 

Fraţi de cruce se prindea ? 
Si'mpreuná voinicea 

Pe Balauri de stirpea! 


NOTE 


Românii aŭ multe eredert in privirea gerpilor, unele intemeiete pe 
ispită, altele născute din închipuire. Așa găsim în povestile şi în ba- 
ladele lor niste Binti fantastice sub nume de Balauri carii aŭ trup de 
gérpe şi graïu omenesc, şi carii, când se luptă cu vitejii Feţi-fru- 
most, se lovescü cu ei in buzdugane, ear când alungü vre o pradă, o 
alungü cu o falcă ’n cer şi cu una în pământiă. Însă ei suntii tot- 
deauna învinşi de către Feţi-frumoşi şi taieţi în multe RSC carele 
cércá a se împreuna până ce asfinţesce sorele. 

Acci Balauri se rudescá cu Dragonit popórelor Apusului. Ca gi 
acestii, ei suntii păzitori de comóre şi de fete mindre de tmperatt, 
răpite de dingt. 

Domän? credit âncă cà petrele scumpe se formézá diu spuma gu- 
ret şerpilor, şi că cuiburile lor suntii adeverate comóre de brilianturi 


şi de rubinurt. 


www.dacoromanica.ro 


13 


Supesstiţia popoială pretinde că do fie-care gérpe ucis, Dumne- 
deii értă un pacat. 

Suntii câte-va dile în an, începând de la sfintul Petru, în care se 
dice că esi gerpii la drum. Atunci se face mare ucidere de aceste 
reptiluri. Unii şerpi însă aü privilegiul de a fi respectaţi, de pildă 
acei de casă. Ei, ca şi barzele de pe coperişul casii, şi ca rindunelile 
de sub strşină, suntii Ospeţă neatinşi, fiind apăraţi de legea sfintă 
a ospeţiei co domnesce din vechime la Români. 


1 Beim? rescumpăn din pacate H 


* Frați de cruce se prindea 


A se prinde fraţi de cruce e o datină antică ce impune datorinta 
de a'şi da viéta unul pentru altul. Legătura acestei frütil se făcea 
prin amestecarea sângelui. Când doi bărbaţi se decidaii a se infráti, 
trebuia se-şi facă ei pe braţul drept câte o tăietură în formă de cruce 
şi se unească săngele lor. — Acest obiceiu mistic, carele în epoha de 
astădi e mai de tot cădut, se tine negregit de 6re care tradiţii de pe 
timpul eríceadelor, saii pote chiar de tainele introducerei Hristia- 
nismului la Români. 

Romanii vechi âncă avéü mare respect pentru şerpii de casă, pe 
care îi imblândiaii și-i priimiaii la masă de? hraniaii cu lapte. 


J 


www.dacoromanica.ro 


ERCULEAN 


Plecat-aü in dot 
Tei suvori la flori. 
Sora cea mai mare 
S'a dus în spre mare, 
Sora cea medină, 

Pe mal, în grădină, 
Sora cea mai mică 
Si mai selbățică 

S'a dus, mări, dus 
Pe Cerna în sus, ! 
Ear în urma lor 
Mulţi voinici cu dor 
S'aŭ luat cântând 
Zap venit plangând, 
Eată-un Capitan 
Capitan Rîmlean , ? 
Că mi se ivesce 

Pe mal se opresce , 
Cu Cerna grăesce ` 


« Neri limpegie 

Stăi de'mi spune mie 
Despre trei surori 
Plecate din díort. 

—- Sora cea mai mare 
S'a dus cătră mare 
Pe Dunărea "n jos 
La nn plaiu frumos. 
Sora cea megină 

S'a dus din grădină 
Peste noš munţi , 

În codri cărunţi. 
Sora cea mai mică 
Si maï selbăţică, 
Plânge colo 'n stîncă 
La umbră adîncă, > 
Ereul Erculean, 
Capitan Rimlean , 
Îşi răpede calul 


www.dacoromanica.ro 


` ` < Š 

Daaf Fa ^. wl PED 

PXW A JS + 
ai š ku í 


De resună malul, 
S'agiunge 'nti'un sbor 
La stînca cu dor. 
< Eet, fată, din peatrá 
Se te văd odată! 


— Cum se es din peatră 


Că sunt gólà tótà 
Si mé tem de s6re... 
Nu m'a sórbe óre? 


— Se n'ai nici o frică, 


Fată selbátict, 
CĂ te-oiu lua 'n bratá 


Se mai prind la vieaţă, 


Şi te-oiu coperi 

Şi mi te-oiu feri 

De vînt şi de sóre , 
De-a, lor sărutare, 
— Bădiţă, bădiţă, 
De'tí sunt drăguliță, 
Sotie de vrei 

De vrei se mă iei, 
Më scóte din stîncă, 
Din umbră adincă, 
Se't es la lumină 
Cu inima plină. » 
Ercul Erculean, 


Capitan Rímlean 
Calcă peste peatrá 
Si eată cá "n dată, 
Lumei se arată 

Q dalbă de DU 
Albă, góli tótà, 

Vie şi frumósi, 
Dulce , recorós& , 
Cu păr awit, 

Pe umeri leit. 

Cit o şi zăvesce 
S6vele s'opresce, 

Si façïa-ï saprinde 
Şi vaga-i se "ntinde 
Ca un sărutat 

Lung şi înfocat. 
Ear cel Erculean 
Capitan Rîmlean 
Mi-o apucă "n brat 
De prinde la vieaţă, 
Mi-o strînge la pept 
S'o légüni neck 
Şi-i face "n recóre 
Departe de sóre 
Cuib de floricele 
Ivite la stele. 


TEN 


www.dacoromanica.ro 


p 
é NOTE 


Acéstá legendă pare a cuprinde o alegorie ingeniósi şi poetică as- | 
supra descoperirci apelor minerale de la Mihadia in Banat. Numele l 
de Ercul Erculean repórtá ghindirca la timpurile domnirei Roma- 
nilor in Dacia pe când băile astădi cunoscute sub numele de Miha- 
dia purtaii numirea latină de : Pontes Herculi şi ad media acque 
sacre. Chiar acum âncă unul din acele isvâre minerale se chiamă 
isvorul lui Ercul, deul puterei, căcă apa lui este intáritóre. 

Sora cea mat mică gi mai selbaţică ce stă ascunsă într'o stincá şi 
plânge in umbră adîncă, represintă negreşit, sub o formă alegorică, 
un isvor limpide şi dătător de vieaţă. Temerea ei de a fi sorbită de 
radele sârelui, şi cuibul s&ü de floricele agedat la recóre, infitigéd 
imagina unui piriü de munte ce curge la umbra pădurilor, 

1 Cerna este numele piriuluY de munte ce curge prin Mihadia şi 
merge de se aruncă în Dunerea. Acest cuvint însemneză în limba sla- 
vóná un lucru negru; prin urmare se înţelege pentru ce Ercul Ercu- 
lean dice pîriului : Nerá limpegie. 


2 Capitan Rinlean 


În letopisitele nostre cele vechi se vede numele de Rimlean dat lo- 
cuitorilor din Roma, 


EIE 


www.dacoromanica.ro 


"ei" Lee WEE ra 
S» J 
s k IS o VE 
| | 
| | 
VI 
BLĂSTEMUL 
Pe cel deal, pe cel colnice -| — Nu ţi-e milă şi păcat! 
Trece-o pruncá gun voinic, | De la párintí nai luat, 
Voinicelul haulind Sin réf codri maï băgat! 
Si pe murgul netedind , Dare-ar Domnul Dumnedeii 
Ear pruucuta suspinând Se fie pe ghîndul mei! 
Şi din gurità dicând : Se te duci, bădiță, duci 
« Î6-mă, báditi , călare Pan D pica rob la Turcă, 
Că nu mai pot de picïóre. Cu picïórele "n butuci 


Drumu-f greü şi grunţuros | Si cu mánele'n cătuşi! 
Nu mai pot merge pe glos! | Se te-agiungă dorul meii ? 
— Pufeulitá, chip frumos, | Unde-a fi drumul mai grei! 


Eü te-ag lua bucuros, Se te batá jalea mea 

Dar mi-e murgul sprintinel | Unde-a fi calea mai grea! 
În pici6re subtirel. Murgul se se potienéscá , 
Murgu-i miegidrumu-Ygrelü | În creştet se te trintésci, 
Abié duce trupul mei, Mâna dréptá ae D sclintéscá 
Trupul cu păcatele, Mâna stîngă 

Mijlocul eu armele. ! Se ţi-o bing, 


"E 


www.dacoromanica.ro 


on A p "a zi ai, y 
18 š+ 
LA ^ 
i Se ţii deslogii cu dinţii, Ri se trecă guerànd ` Ñ 
Se mi te plângă părinţii, Când te-ar audi plaugâud, 
| Se te "nsorí de noá ori ? Ea în palme se-tí tot cară 
Ca se facă noi feciori, Apă turbure g'amará 
Se te mai însori o dată Tu se bei, se bei mereü 
Ca se faci numai o fată... | Ghindindla blăstemul mei! ! 
NOTE 


1 Mijloculă cu armele 


Pistolele, palogul saü eataganul se purtaü înainte intr'o chingă 
lată de enrea ţintuită ce se numia seleaf (cuvintturcesc) gi care cu- 
prindea mijlocul trupului. 


2 Se te-agăungă dorul med 
Unde-a fi drumul mai grei | 
Sé te bată jalea mea 

Unde-a fi calea mat grea ! 


Pentru cine înţelege puterea dorului, nu pote fi blăstem mal a- 
mar de cât acela esprimat cu atîta poesie in strofa acâsta, Dorul ce 
alungă pe călător şi jalea ce îi bate sufletul represintà imagine de 
o rară frumuseţă. 


? Se tensori de nod oră 
Ca se facă mod. fectort. 


« Mulțimea copiilor averea omului» dice Românul. 

Partea acésta a blăstemului e cu atit mal cruntă că ca atinge una 
din credinţele cele mai scumpe Románulnl, menindu-Y noá feciori 
nepăsători de suferinţele părintelui lor. — 

Românii aŭ multă dragoste pentru copii. Când un copil e singur 
la casa omului, el este numit unicelul; când suntù doi ef suntü chie- 


www.dacoromanica.ro 


? matt ochii capului; ear dacă more vre unul, părinţii dicii plangánd 


L că Pa îndrăgit Dumnedeii ) 
i * Ghândind la blástemul met. | 


În locul acestui vers, unii căntăreţi dici: 
Câte lacrimi am plins eii, 


C me 


www.dacoromanica.ro 


VII 


INELUL ȘI NAFRAMA 


H 


Fost'aüi, fost un Crăişor 
Tinerel, mândru fecior 
Cum e bradul codrilor 
Sus, pe vîrful munţilor. 
De soţie şi-aii luat 

O copilă din cel sat, 
Copilità Románeuti , 
Toţi vecinilor drăguță ; 
Cu chip dulce luminos 
Cu trup gingag mlădios 
Cum e flórea câmpului 
În lumina s6relui. 

Eată lui că Y aŭ sosit 
Carte mare de pornit 
La tabără de esit. 

El în suflet s'a mâhnit 
Si din gură a grăit : 


«Draga mea, sufletul mei, 
Tine tu inelul met, 

Pune'l în degitul teŭ. 

Când inelii-a rugini 

Se scil, dragă, e'olu muri!! 
— De me laşi plângând acasă, 
Nat naframa de matasă , 
Pe margini cu aur trasă. 
Aurul când s'a topi 

Se seil, frate, c'oiu muri! » 


u 


El pe cal a 'ncălecat 
Şi pe drum aü apucat. 
Mers'aii el pân’ la un loc 
S'aü aprins un mare foe 
În mijlocul codrului, 

La fontâna corbului. 
Mâna "n sîn el şi-o băga 


J 


www.dacoromanica.ro 


r 
asm s 1 ptio. J NT 
o va ^ š Si 7 wäi 
2 e Tugas A 
d ka Mus Wa D 


* La năframă se uita.... 

' Inima- se despica! 

«Dragii met, ostaşii mei, 
Puişoră viteji de zmei! 
Stati pe loc de ospătaţi 

Si la umbră vé culcaţi. 

Eŭ sunt gata de plecat, 

A casă că mi-am uitat 
Paloşul cel rotilat 

Pe-o masă verde-aruncat » 
Înderept el a pornit, 

C'un voinic san întelnit 
C'un voinic cu calul mic: 

« — Noroc bun, tîner voinic! 
Ce veste, de unde vii? 

— Dacă vrei, Dómne, s'o scit, 
De altul póte-ar fi bine 
Dar e re g'amar de tine! 
Tatăl teii că s'a sculat, 
Téra "ntrégá ne-a călcat 
Dän: ce nfindra ţi-a aflat , 
Si pe dîns' a aruncat 
Íntr'un tài adînc gi lat! 
—Na, volnice, calul meü 
Se mi'l duci la tatal mei. 
De-a 'ntreba unde sunt eŭ, 
Tu se-i spui că eŭ m'am'dus 


Pe malul apei, în sus 


Şi că "n apă m'am svânlit ? 
La copila ce-am iubit.» 1 


m i 
Tatăl seü té a sculat, 
Tàu 'ntreg de l'aŭ secat 
Și copiii sl-aú aflat 
Amîndoi tmbrátigatt, 
Pe năsip galben euleati 
Amândoi senini la faci 
De páréü că suntii în víeatá 
Atunci Craiul s'a cit, 
În matasă i-a "nvelit, 
Şi "n biserică ï-aŭ dus 
Şi 'n doă racle ï-aŭ pus, 
Racle mindre 'mpărătesci 
Purtând semne latinesci. ° 
Si pe dîusul Pa zidit 
În altar, la resávit, 
Pe ea "n tindă l'asfintit! 
Ear din el, frate-a egit 
Un brad verde, cátinat, 
Pe biserică plecat. 
Si din ea o viigórá 
Înflorită, mlădidră 
Ce din dot şi până "n sérá 
Pe bişerică s'a 'mtins 
Si cu bradul s'ait coprins! 


J 


www.dacoromanica.ro 


E Q<. Pow, ^ 5 
xe y UY E JU 
M mea” S, ec SZ 


5 22 Wes 
d Ë: 
š 


Dulcea dragoste "nfocatá 
De-un fecior si de o fată. 


4 Tuná, Dâmne, şi trăsnesce 
Tună "n cine despártesce 


NOTE 


1 Cândă inelit-a rugini, 
Se ştii, dragă, cour muri, 


In povestele, în legendele şi în baladele románesci se gàsescü o 
mulţime de idei poetice şi de imagini răpitore, precum inelul ce 
ruginesce, si aurnl naframei ce se topesce im agiunul mortel unuïom. 
Pe lânga minunile din povesti: palatuii de cristal zidite pe munţi 
de oţel, copaci crescuţi | ână în nuoră şi purtand în vîrful lor c iYbü 
de dini. erghelii d^ cat selbatici ce eet nóptea din sinul maiilor ca 
se pasca poenile codrilor, paseri măestre ce adi cii vesti de pe ceea 
lume, pajuii uriese a căror cuiburi suuti in fundul pănnntului, zmeï 
ce răpescii fetele de impăraţi, şerpi maï ce stau culeatí pe patmide 
petre scumpe, érba fernlui care deschide zevórele cetatilor, 6rba gér- 
pelui ce mie morţii vindecândule ranele, podmi de argint, cu copaci 
de aur în care crescü mere de rubin şi cântă paseni de briliant, etc. 
ete, gü-hn mere de aur carele, aruncate gios, se prefaciă m palatur 
împerătescă, furci de argint carele torcu singure, peatra de tecă a 
sfinte: Miercure, peria Sfintei Gioi, şi stergarul Sfintei Vineri, date 
de tustrele tineruluf Fet-frumos ca se-i tie de ajutor când l'ar ajunge 
Zmeii. Pétra de técá aruncată în calea Zmeilor se schimbă într'o 
stincă naltă pâră la cer, peria într'un codru des în care nici vintul 
nu resbate, stergarul intr'o mare lungă şi lată ca facia pămîntului. 
Zmeii trebue se macine stinca, se dobóre codrii, şi să sârbă apele mă- 
reí pentru ca se agiungă pe Fét-frumos. 

În nuiñerul s»mnelor considerate de Romani ca prevestiri de morte, 
maï suntü şi caderea stelelor, cânticul cucuvaei, urletul canelor, ara- 
tări de naluce, pocnirea lemnului iconelorii din casă, statutulü cailorü 
pe Joch când aŭ a pleca la drum, etc. 


www.dacoromanica.ro 


$ A a E o , P. 

si 
SS. Zë bbg” Y WË QA d 
Fe ar. T Ee ek 


ng UX M X A4 
g ss x. 
£ ` 
d ? Purtând semne latinesci. > 
| Adica inscripție cu litere latine, precum se obieimueses pe sarco- 

fagiuri. | 

O varianti a legendei sună asa : 

Trecu totă primavara, Vorba bine nu sfirşia . 

Trecu pe urmă şi vara, Si de cale se gătia 

Inelul nu ruginia, Pe-un cal ager s'arunea 

Nică naframa se rogia, Şi la taberă pleca. 

C'amindol eraf in vicaţa Calul sbórá ca şi veutul 

Ea cu lacrime pe facia, De cutrieră pămintul, 

El cu arma la resbol, Si când toca^n cer toca, 

Si se dor'aŭ amîndnï, Ea prin taberă âmbla, 

Eată că'ntr'o diminét&, Tot pe dragul ei căta; 

Inti'o gi cu négi£ câţă, Si'l găsia sermanul mort, 

Mindruliţa se scula, Întins vested sub un coit. 

Facia albă îşi spăla, Ea naframa'sl-o lua 

La icóne se'nchina, ` De trei ori o săruta, 

S'apoi la inel căta. ` | Capul facia'şi invelia 

Dar inclu'i ruginit ! Si pe loc mórtá cadea. 


« Val! diagutul mi-au mmit! 


c me 


www.dacoromanica.ro 


VIII 


PĂUNAȘUL CODRILOR 


I 
Pe cel deal, pe cel colnie 
Trece-o pruneá g'un vointc, 
Puleulitá biliiórá 
Cu eosita gülbiórá, 
Voinicel tras prin inel, 
Mult e mîndru tinerel! 
Şi-i tot dice voinicul : 
e Cântă'ţi, mindro, cântecul 
Că'mi e drag ca sufletul. 
— Eŭ, b&dità , Dot cânta 
Dar codrit s'or resuna 
Si pe noi ne-a "ntimpina 
Păunaşul codrilor 
Voinicul voinicilor! 
— Aurică drăgulică ! 
Nică ai grijă, nică aï frică. 
Se n'af grijă pentru tine 
Cât ii fi tu lângă mine. 


Se n'aí fiică pentru mine 
Cât oiu fi eŭ lângă tine! 
Puse prunea a cânta, 
Codrii puserii-a suna. 

Eată că-i întimpina 
Paunaşul codrilor, 

Voinicul voinicilor. 

< — Cale bună, Romănaş! 
— Multemim , mát Păunaş, 
— Më biete , báetele, 
Mii voinice , voinicele, 
Dă-ne noá pe mindra 

Ca se scapi cu vieața ta. 

— Ba, eŭ mîndra nu ţi-oiu da 
Dän ce capul sus mi-a sta, 
Că eü când o am luat 

În cosite i-am glurat 1 

Se n'o las de lângă mine 

Si s'o apăr de ori cine.» 


besse 


www.dacoromanica.ro 


x de ra 
SE fe ERO ru 
Pš 2" ec. . We dia a 1 


1I 
Eï de brie s'apucaü 
Si la luptă se luaii. 2 
Când in loc mi se 'nvirtiaŭ , 
Când în sus se opintiai. 
Nici unul nu dovedea , 
Gios nici unul nu cădea. 
Ear băâtul cam slăbia, 
Brâul i se descingea , 
Si Páunul mi'l stringea 
Trupuşorul îi fringea. - 
e Mindro. mindrulita mea! 
Vin dem? strînge briul meu! 
Apira-te-ar Dumnede'! 
Că mi slăbescii puterile , 
Mi se ducii averile. ? 
— Ba, nu, nu bădiţă frate, 


Că vei lupta pe dreptate, 
Ñi ori care-a birui, 


Eŭecu diusul m'otu inbi.. 


Voiniceii se isbiaü , 

Și mai tare s'opintíaü , 
Si mai tare se "nvirtfaü , 
Si maï tare se tríntíai. 
Din doi unul dovedía, 
Din doi unul gios cădea ; 
Cine că mi'g dovedia, 

Şi cu mândra purcedea ? 
Păunaşul codrilor 
Voinicul voinicilor! 
Cine "n luptă glog cadea 
Şi "n urmă-le remánea? 
Voinicel tras prin inel, 
Móre "n codru singurel ! 


— 


NOTE 


Páunag insemnézá un voinic Duer, mindru si misterios, mindrul 
ca păunul si misterios ca Pan deul codrilor. . 

In Románia plinide urme Romane, nu ar fi de mirare se se fi 
păstrat numele deulul Pan gi se se fi schimbat cu timpul in păunaş, 
precum s'au păstrat numele deilor paganismului, Joe, Mercur, Ve- 
nere, ce se vedü figurând în povesti sub chipuri de Sfinte creştine : 
Sfinta Jioe, Sfinta Mercure, Sfinta Vinere. Prin urmare e de credut 
că Păunaşul din acâstă baladă nu este altulü decât chiar Pan deul 
codrilor, 


www.dacoromanica.ro 


26 


Imagină graciósí gi espresie forte poetică. A giura credinţă in 
cositele fetelor este un vechii obicelu ce face parte din şedetorele 


H 

š 

i 1 In cosife vam gturat. | 
flecăilor si a copilelor noptea pe prispa*casei părintesci. | 


2 Ea la lupta se luati. 


Lupta eg la vechii Romani un ecsersiciü dilnic şi o petrecere, 
lucta : 

Aseinine la Romanii de astăgi lupta e un obiceiu care domnesce 
pretutindene la munți si la càmpl. Ea se urmedă în deosebite chi- 
puri cu deosebite numiri : de pildă, lupta votnicésca, lupta cioba- 
nescă, lupta ursăresca, lupta pe dreptate, (adică fără punere de 
pledica, şi fără ajutor străin). 

Cine asistă lu aceste lupte a flecăilor români de la Carpați şi depe 
inalul Dunărei, recunósce bine in ele apucăturile și pausele gladia- 
torilor din vechime. 


Mi se ducu averile. 


Pentiu sufletele viteze puterea e cea maï scumpă aveire 
, 


ED 


www.dacoromanica.ro 


Âmbla, frate, mândrul sóre 
Âmbla, frate, se se 'nsóre 
Noă al! 
Pe noă eai 
Care nóptea paseu în rau, 
Ambla, ceriul şi pamântul 
Ca săgeta şi ca vîntul, 
Dar tot eai at obosia 
Si potrivá on o găsa 
Ca sora sa Ileana 
Ileana Cosinzana , ? 
Ce-i frumsă ca o flóre 
Intr'o érnă fără sóre. 
< — Soriórá Ileano 
Ileano Cosinzano ! 
Hindeţ se ne logodim 
C'amîndoi ne potrivim 
Şi la plete şi la fece 
Şi la dalbe frumuseţe. 


SÓRELE si LUNA 


Eu am plete strelucite, 
Tu ai plete aurite, 
Eŭ am façia ardétóre 
Tu, facía mingáetóre. 
— Ala! frate luminate, 
Trupusor fír' de pacate, 
Nu se aflá-adeverat 
Fraţi se se fi cununat. 
Cata't tu de cerul tei 
Si eü de pămîntul meü 
C'aga vrut-a Dumnedeü. 
Sórele se 'ntuneeca , 
Sus, la Domnul se urca, 
Domnului se inchina 
Si din gură cuvinta; 

< Dómne sfinte, 

Şi parinte! 
Mie timpul m-a sosit, 
Timpul de căsătorit, 


www.dacoromanica.ro 


Bi potrivă n'am găsit 

Ca, soră mea Aleana 
Ileana Cosinzana. » 

y Domnul sfînt îl asculta 
Si de mână mi’l lua 

Şi prin iaduri mi'l purta 
Dór că l'ar inspiiminta, 
Si prin raíu încă '| purta, 
Dâră cá Dor incínta, 
Apoi Domnul Dumnedeü 
Cuvînta cu graiul sei, 
Ear când Domnul cuvînta, 
Lumile se destepta 

Si cu drag îl asculta. 
Cerurile strelucăa , 

Norii din senin peria : 

< Sâre, sóre luminate. 
Trupuşor D de pacate 
Raiul tu Vai petrecut 

Si prin Yad încă-ai trecută, 
Ce mai dice ghindul tei? 
— Dice că sufletul mei, 
Aleg Iadul "chiar de viii 
Numai singur se nu Dn, 
Ci se fiii cu Ileana 

Ileana Cosinzana ! > 
Sórele se coboría 

La sora lui se opria, 


í 
I 
| 
y 


Mindrá nuntă pregătia , ° 
Pe Ileana şi-o gatia 

Cu petâlă de mirésá 
Cunună de "mperatésá , 

Şi rochita neţesută , 

Din petre” scumpe bătută. 
Apoi mindri, el şi ea 

La biserică mergea. 

Dar când nunta se făcea, 
Vai de el. amar de ea! 
Candelile se stingea 
Clopotele.se dogea, 

Sfinţii façia jet ascundea 
Preoți în genuchi cid a. 
Ear mirésa, vaï de ea! 
Frig de murte-o coprindea 
Căci o mână se 'ntindea 
Şi pe sus o redica 

Si 'n mare mi-o arunca ! 
Valurile bulbucia, 

Ear ea "n valuri eum trecea 
Mréná de-aur se făcea. 
S6rele se 'nalta sus. 

Se läsa tot spre apus 

Şi "n mares se eufunda 

La sură sa Ileana 

Ileana Cosinzana. 

Eară Dumnedei cel sfint 


www.dacoromanica.ro 


Mâna 'n valuri că băga 
Mreana "n mână-o apuca 


d 
] Sfînt în cer şi pre pămînt, 
i Si "n ceriuri o arunca 


Si-'n lună plină-o schimba. 


Apoi Domnul Dunnedgeü 
Cuvinta cu graiulii seü; 
Ear când Domnul cuvînta 
Lumile se spiimînta 
Mările se tupila, 

Munţii se cutremura 
Ceriul se intuneca : 


wu M a, 


e Tu, Ileaná Cosinzană 
Sufletel fără prihană, 

Și tu, sóre luminate 
Trupusor Dr" de pacate! 
Cu ochii se vë záriti 
Dar se fiți tot despărţit. 
Di şi nópte plini de dor, 
Arşi de foc nestingător, 
Vecinie se vă alungaţi 
Ceriul se cutrieratí 
Lumile se luminaţi! 


NOTE 


Pintre remagitele de mitologiă antica ce mai esista la Romani 
legenda sorelm este una din cele mu poetice. Sorele e un deu fru- 
mos cu perul de aur carele, ca Apolou, cutrieră ceriil pe un car 
tias de cai. Asemiue Romanii crelü, câud tuneful vuesce, cá 
Sfintul Hie se preumbla eu carul p bolta de aramă a cevului. 


1 Noa m.. 
Adica uoa ani, provincialism din Moldova. 
2 Iliana Cosi izai a. 


Ileana Cosiuzana este mchipuivea cea maf poetica a geni du Ro- 
m:nese; ea personifica tiuereta, fruriuseta, neviuovatia virginali; 
suflet angerese, intr'un cuvint Do fecţia omenire sub chipul de copila 
gingasi şi rapitore, i 


Mulţime de povesti ecsista in carı Ileana Cosinzana gioca rolul 


www.dacoromanica.ro 


80 


cel mai ademenitor. In acele basme minunate prin originalitatea lor À 
adeseori fantastică, Ileana Cosinzana este represintatá cu perul de 
aur şi cu farmec dulce la privire. Ea-Y atit de strelucită că pe sóre 

d pott cata, eur pe dânsa ba; paserile cântă in calea sa canticele lor 
cele mal frumóse, florile se culci în câmpie ca sei facă covor, ba- 
laurii sc imblandescü şi vinii de se întindă cu dragoste la piciorele 
că, şi tot fiii de imperati âmblă se o Ya de soţie. 

Averile eï suntü nesfirşite; ea are trei îmbrăcăminte, una ca ce- 
riul cu luna şi cu stelele, una ca câmpul cu florile şi una ca marea 
cu spumele aurite de radele sorelui. 

Românii din Moldova dicu că Ileana Cosinzana personifica Mol- 
dova cu podobele şi avutiile pămîntului seŭ. cu farmecul răpitor care 
flutură pe campiile sale. 

A dice de o fumee că e frumosă ca Ileana Cosinzana este tot aşa 
ca şi cáud se dice că e rupta din sore, adica, e o ființă din ceruri. 

Între cațile vechi şi noie ce s'au tipărit pân'acum în terile Ro- 
manesci, cea nai populară este micul poem a lui Arghir și a iubitei 
luf Ileana Cosinzana. 


J 


www.dacoromanica.ro 


—— > — >u 


er 
Dem E 
de s ved 
Ga e Le 


SOIJUL si FLOREA FRAGULUÍ 


Sus, în vîrf de bridulet, 

S'a oprit un şoimuleţ, 

El se uită, drept in sóre 

Tot miseànd din aripióre. 
Gos la trunchiul bradului 
Cresce flórea fragulu. 1 

Ea de sóre se feresce 

Şi de umbră se lipesce. 

< Floricica de la munte 

Eŭ sunt gonn soimut de frunte 
Est din umbră, din tulpina, 
De ved fama la lumină, 
C'au venit până la mine 
Miros dulce de la tine, 
Cát am pus in ghîndul meu 
Pe-o aripă se te Yeü 


Si se mi te port prin sie 
Pán' tei face roditóre 

Si de mine iubitâre. 
--Somulet, duos la graiu, 
Fie care cu-al seu traíu. 

Tu ai aripi sburátóre 

Ca se te înalți la sóre, 

Eŭ la umbră, la recóre 

Am menire "nfloritóie. 

Tu te legăm sus, pe vint, 
kp me légan pe pamânt. 
Dute"n cale'ți, mergi cu bine 
Fur a te ghindi la mine < 
Cá e lumea 'ncapatore 
Pentru-o pasere go flóre! ° 


www.dacoromanica.ro 


L $2 P: 
NOTE ^ 


1 Gios la trunchiul bradulut 
Cresce [lovea fragului 


— 


t 
| In Carpați pădurele sunt pline de fragi ce crescii maï cu seama 
la rădăcina bradilorit. Acel sofu de fragı suntii lungárett, roşii şi 
forte parfumatt. 


2 Ca e lumea "neapátóre 
Puntrit-o pascre go flóre, 


Cugetare poetica şi de o filosofie adinca. 


C _) 


www.dacoromanica.ro 


è A 
XI 
DRUMÁRELUL 
al "a dinite sw 3: . m D 
Înti'o verde grădiniță Nici dină din ceriu picatá , 
Séde-o dalbă copiliti Ci sunt flóre garofiti ; 
Pe-asternut de calonfiri, Résüritá n grădiniță; 
La umbră de trandafiri. Dar tu , voinicele , spune 
Trece-un voinicel cu grabă, | Eşti insurat ori eşti june? 
Si din fugă o întrebă : — Eŭ sunt, dragă, Brumă- 
e — Spunemi, dalbă copiliti, | (firespunse voinicelul.)[relul, 
Cu rumena ta guritá Eü vin séra, pe recóre 
Eşti nevastă, oră eşti fată, ! | De mă cule pe sin de flóre, 
Ori dină din ceriu picată? | Si când plec voios cu sóre ° 
—Nici nevastă sunt, nică fată | După mine flórea móre!» 
NOTE 
1 Est nevastă ov. estt fată.. 

După datina, antică fetele portă capul gol, până când se mărită, 
car de cum se cunună ele p mă st +rgare pe cap. 

Cuvintul nevastă trage etimologia sa de la numele dineí Vesta 


câria feciorele erai inchinate in tiinpul Romanilor, Müritánduse, fata 


K... 


www.dacoromanica.ro 


y A "m à 
E pn i ind utr pr “e 
"d u ET x Ces EK? 
š 34 > 
E 


Č ese din rîndul vestalelor gi incetélá de a fi supusa cultului dinei 
Vesta. Ea se face nevesta, nevastă. 


2 Şi când plec voios cu sóre 
După mine florea more. . 


2 

| 

| 
Tabloŭ poetic, alegorie ingeniósă de perirea florilor bătute de bruma. 


Brumărel este numele lunei lui Octomvrie, când incepü a cădea 
brume mici. Românii daŭ lunelor numirăï potrivite cu timpurile an- 
nuluï; de exemplu : 

Imumie, se numesce Carindarii sai Gerariŭ, adică inceputul 
Colindelor anului şi a gerului. 

Fevruarie, Faur saŭ Füjrar, adică a familor de fer cari pregà- 
tescu ferele aratului. 

Martie, Martigor saü Gennünar (incoltitoi). 

April, Prier (deschidetor) sai Florarii. 

Maiü, Frundar saŭ Pratar (a erburilor). ` 

Innie, Cireşel (a ciregelor). 

Iulie, Cuptor (a ferbinţelelor). 

August, Măsălar, (a secerigulut). 

Septemvrie, Rapciune saŭ Vinicer şi Vinitel (a Vinului). 

Octonvrie, Brumarel. 

Noemwie, Brumar saü Promorar (a brumeï mai şi a Pr omo 01 el) 
Decemvrie, Andrea saü Neiog (a ninsorei). 


www.dacoromanica.ro 


XN 


| 
CIUMA 
Frundă verde salbă móle, 


Adus'aü un nor în póle 
Bóla cea mat rea din bóle! 
Noru "n térá s'a lăsat 
Peste 6meni a ploat , 

N'a ploat plóe curată 

Dar cu ciumá-amestecatà ! 
Unde-agiunge picătura, 

Se închidă ochii şi gura, 
Ochii se ım mai privâscă , 
Gura se nu maï grüéscá ! 
Plină'i téra, mult e plină 
De scaetí de már&cini ; 
Unde's tufe pin potici 
Suntii mormínturí de voinică, 
Unde's tufele mai dese 
Morminturi de giupănese, 
Unde's tufele maï ravi 
Morminturi de fete ma, 


L 


Unde's tufele mai vii 

Tot mormínturi de copii. 
Frundá verde porumbicá 
Stă volnicul la potică. 
Ciuma rea D ese "n cale, 
Voinicul dice cu jale : 

<€ Na tí calul cu armele 
Simi lasă tu dilele. > 

Ea' irespunde : Dragul mei! 
Cal şi arme nu volu eŭ, 

Dar pe tine chiar te vrei. > 
Frungă verde garofitá 
Trece `n câmp o copilitá 
Cum e crinul înflorit, 

Cum e bună de ïubit.` 

Baba cíuma cea păgână 
Mi-o apucă strîns de mână, 
Copiliţa/i dice: SO uzurii Í 
Nu'mi fii ciumă şi mi mu- 


www.dacoromanica.ro 


KK k d 
S. x `, 2 —— as 
8 x 
k: 
Na't salba eu florile Eatá-o babă, eată-o sócrá. 3 ? 
Si'mf lasă tu dilele. » Cum o vede Ciuma 'ndatá 
Ea-f respunde : «Drügulità! ! Dă la fugă spaimîntată, i 
Am o née? salbulită z Culegând în calea ei 
De cercat la ghitul teii, Pruncuşorii mititei, 


Care nu te-a prinde răi. > Nevăstuice tinerele , 
Frungă verde toporaş, Copilite gingăşele , 


Eatá-un dulce copilag „Fecioraşi cu mintea crudă 
Care-alungă-un fluturas. Şi bărbaţi voinici Ja. trudă. 
Unu-alârgă , unul sbâră ; Ducă-s'ar în pribegie! 


Ciuma-ă prinde şi-i omórá!  Ducă-s'ar în cea pustie, 
Prungă verde pâmă acră  Înderept se nu mai vie! 


NOTE 


Cuima a băntuit téra în mai multe rînduri, pe timpul când ho- 
tarele ef despre Dunărea şi despre Bugeac eraf espuse călcărei duş- 
manilor. De la aşedarea carantinilor însă. ea a fostii ferită de gro- 
zăviile acelei camplite epidemii. 


1 Numi fii Ciumă gP mă fit mumă, 


Splama respândită în térá de reutatea ciumei a născut mal multe 
legende si proverburi. Cel mai caracteristic din tóte este proverbul 
scos pe séma mamelor neomenóse, şi care dice : Cutare e ciumă nu 
e mumă. Asemine se dice de un om re şi dugminos că Paŭ fütat 
Ciuma. 


* Am o négrá salbulita. 


' Alusie la petele acele negre lăsate de bóla Ciumii pe trupmile 
victimelor sale. 


-— 


www.dacoromanica.ro 


? Eatá-0 babă, eata-o sócra. 


Un proverb poporal sună n următorul chip : 
Sócră, socră, 
Pomă acră ! 
De te-aă cóce cât te-ai coco, 
Pomă dulce nu te-ai face, 

Ideea satirică cuprinsă în aceste versuri e destul de aspră, insă ima- 
gina Ciumii spafinintindu-se la vederea, unct sócre şi fugind din térá 
numat că a intelnito, face a presupune că autorul necunoscut a lc- 
gendet a avut multe daune din partea mamei nevestii lui. 


3 
Š : 
| 
| l 


DI 


www.dacoromanica.ro 


A a PA Ti S 
Vui EA. ba^ bid 2.7 m us 
Sx ` 45 "2. wë 
s >> Di y "BC CR 
E, i Ass 
dë E 
i 2 
| | 
XIII 
HOLERA 


Gios pe malul Prutului, 
La casele Vilcului, 

Vilcul bea, se veselesce 

Cu trei fete se'ndrágesce, 
De holeră nică ghîndesce, 
Maică sa grija-i ducea 

Si cu lacrimă îi dicea: 
«Dragul mamei Vileule, 
Mindrule, voinicule! 

Tu tot bei şi veselescă 

De holeră nică ghindesct. 
Lasă-mi-te de beţie 

Şi de dabla veselie, 

Ca, holera-ă chiar la Prut ! 
Şi chiar dincóce-ait trecut !» 
Vileul ef se supunea 

Patru bof la car punea 2 
Și pe cal încăleca, 

Drumul la vale-apuca, 


Apuca'n călătorie 

Se facă negustorie. 

Când la cotul Prutului, 
Prin mijlocul câmpului 
El zaría, wärt, vedea, 

O clonțată ce ridea, 

O elontatá'nveuinatá 

Cu pelea pe trup uscată 
Si cu perul despletit 

Tot cu şerpi împleticit, 5 
Ea din log în loe săria, 
Spini în urmă-i resíría, 
Érba câmpului ardea 

Şi ómeniï morți cădea! 
«— Cale bună, măi drumet; 
Unde mergi aşa sumet? 
— Cale'nt6rsă clóntá fa, 
Unde-alergi curând aşa? 
— Merg la casa, Vilcului 


www.dacoromanica.ro 


ST "TEN y 
ai, MT X "éi i 
By E Te es Ou" E 
39 
De pe malul Prutului Şi neveste cu stergari, i 
Ca se-i ridic dilele Nu vreu nică carul cu boi 
Se me duc cu dînsele. Ci ve vreü pe toți pe vot, | 
— Alei! iazmă călttâre, Se ve imflu dilele 
Daa rea g'ucigátóre! Se me duc eu dinsele.» 
Na'tí calul şi armele Vilcul biet se oferta, 
De'mi lungesce dilele, Holera la el sët, 
Se'mi mai ved copilele Osele şi lentindea 


I ü ï ca s6rele. Și pe Vileu'] cuprindea. 
Ci'mí suntü dragi ca sórele. Şi pe Víleu'l cuprind 
Na'ţi şi carul, na'tí şi boi, Gură pe gură punea, 


Numai te du de la noi! Buze pe buze lipía, 

— Nu vreü arme ominesa  Dilelei le sorbia. 

Că eŭ am arme drăcescă. Apoi clónta ear ridea, 
Am trei cóse nevedute Cu dilele purcedea, 
Cu ciocan de foc bătute. 1 Si voinicul mort cădea 
Una pentru cei voimici, Gios la cotul Prutului 
Una pentru copii mică În mijlocul câmpului! 


Una pentru fete mai 


NOTE 


! Că holeva'ă chiar la Prut, 


De multe rele ce au venit de peste Piut decand Basarabia e in 
stapânirca Rugilor, precam holere, locuste, invasi1 de armate, vintur 
săcetose, cte., a egit în tai vorba Slut la Prut, si cunticul Prutu- 
lui carele începe astfel : 


Prutule, ir blăstemat, otc. 


www.dacoromanica.ro 


KEN / A 

d "Wu Voc 

"Á we i y ka Ba S 
$ 40 š 
d 2 Putru bot la car punea. Š 


Cam) a fost adus în Dacia de colonistii Romani. EY aveati deo- 
schite trăsuri. Acea de care se serviaii cetăţenii avnţă se numta biga. 
Trasura matrónelor se chiama carpentium şi era cu doă roți, însă la 
serbările publice ele se suiaii în alte mat mmt cu patru roţi, numite 
pilentum. Afară de aceste Romanii ască pentru térá o trăsură car- 
rueca. Vizeteul se numia carricarius, cürucier, 


3 Tot cu şerpi împletieit, 


Imagină antică. Puriile Yaduluf, după mitologia romană, poit 
plete de şerpi. 


1 Cu căoean de foc Liitute, 


Adeseori se vedit în basmele românilor figurànd arme şi unelte de 
foc. Îngerii aŭ m mâna dréptá sabie de foc; o calamitate publici e 
numită biciu de foe; vîutuile de la apus ce suuti ferbinfí suntu 
vinturi de foe, ete, 


www.dacoromanica.ro 


ze AN a 
Es Ki iw 
Pi SERES d 


XIV 


BOGATUL si SĂRACUL 


Frunqăliţă de dudei, 
La umbră, Ia făgădeii 
Dén saracul şi bogatul, 1 
Bei stapînul şi axgatul. 
Ear bogatul se míndría 
Sin glas mare poruucia: 

e Măi crigmar, 

Măi fiigádar! 
Adă-mă mie vin de uu ban 
Ca se beii cu ist serman. » 
| Ear săracul că ridea 
Şi din gură poruncía: 

< Măi crigmar, 

Mii fágidar! 
Adă-mi mie vin de-un zlot 
Se beŭ cu bogatul tot! 2 
— Mai sărace, sărăcilă 
De ce vrei se'mi facă în silă ? 


Că maï cămeşă pe tine, 
Nici nu aï turme de oi, 
Nici coşer cu păpuşi, 

Nici car mare'n patru boi 
Ca se poţi cinsti cu noi. ? 
— Măi bogate, bogatele! 
Dacă aï averi do-acele 
Nu'mi seste ochii cu elo. 
Că averile de frunte 

Sunt ca un isvor de munte, 
Astádf curge şi îneacă 

Si many scade şupoi seacă ! 
De ai turme mat de of 

Aï şi turme de nevoi, 

Că, pe unde's turme blindi 
Sunt şi lupi mereu flàmind. 
— Mă sărace, sărăcilă ! 
Face-mi-aşi de tine milă 
De n'ai fi tu om pismag 


Nu'ţi pune punga cu mine 


www.dacoromanica.ro 


i 


d la inimă vrăjmaş. 

| — Măi bogate, bogătele! 

j Nu fii duşman gurii mele 
Că nu-ţi vreii nică reŭ, nicbi- 
Nam ce împărţi cu tine. [ne, 
Tu at carre cu opt bot, 

Ai coşâr cu păpuşi, 

Eŭ un cal bun de nevoi! 
Tu ai bani de vinturat, 
Galbiní multi de semănat, 
Eŭ am numai un topor 
Care'mi e bun frütior, 


| Dar ce-aduni tu într'o vară 


Că toporul mi vrijit, 
Cu tăiuşul otelit, 
Şi când el se "ntórce "n. vint 
Cad bogatit la pămînt, 

Măi erigmar, 

Măi fagadar! 
Adă-o vadrá de Cotnar + 
Si de plată n'ai habar 
Că săracul când cinstesce 
Varsă sânge şi plătesce!» 5 


Tü adun numa "ntr'o sâră | 


NOTE 


1 Béü săracul şi bogatul. 


Carul ţerănese ce purta la Romani numele de carrum se mumia şi 
sarracum. Este dar de presupus fără amăgire că cuvintul de sărac 
adică neavut aü denumit din invechime pe ómenii însărcinaţi cu du- 
cerea carilor, 6meni cu simbrie şi lipsiţi de avere, 


? Adá-mi mie vin de-un zlot. 


Zlotul e o monedă de convenţie, precum leul, a cărie valóre e de 
30 parale. Obiceiul de a se numera in Zloturi s'aŭ perdut mai cu 


totul in terile Romanesct, 


3 Ca se poţi cinsti cu mine. 


Cuvintul cinste, 


de origină slavonă a fost reii 1nteles si intrebu* 


intat piná acum ca se esprime onorul. A se cinsti, vrea se dică a bea 


împreună la crigmá, sai cum dice francesii se traiter. 


www.dacoromanica.ro 


13 


í Adă-o vadră de Cotnar. 


— N 


| Moldova produce vinuri fórte bune, carele suntii menite a deschi le 
| un isvor de mare comerclu terif. Unele podgorii maï ales, precum ] 
Agiudul, Crucea, Socola, PancYul, Odobeştii, ete., suntü vestite pen- h 
tru cualitatea productelor lor. 
Cotnariul e însă vinul de frunte a Moldovil. În acea podgorie se 
găsescii viile Ini Stefan-Vodă. 


5 Varsá sânge şi plátesce. 


Espresia varsă sânge nu însemnâză aice că săracul ar fi ucigător 
de ment, Ea vrea se dică că ar vărsa sudori de sânge, lucrând, pen- 
tru ca se dee dreptul cui se cuvine. 

Nu e in firea Românului de a face morţi de om; el nu cunósce 
simţirea resbunărei, vendetta Italienilor. Crimele cu premeditare 
suntü forte rari în țéră; cele mai multe provină din furia mânici 
saü din causa beuturei. Gelosia âncă produce din când în când acte 
criminale. 


Finitul acestui cántie are o variantă care pune în gura săracului 
următorele cuvinte : 


< Tu aï galbeni la chimir, Tu ai casă gi ai masă 

Eŭ am un scleaf cu fir, Eŭ am lunca cea frumosă, 
Şi "n seleaf un catagan Şi ce-aduni tt intr'o vara 
Ce me scapa de alean. Ei adun numa "ntr'o seară.» 


www.dacoromanica.ro 


XV 


STEJARUL: $i CORNUL 


« — Frate, frate de stejar! | Se'mi fae prăjină de boi? 


Lasáme se tama un par — Frštióre Romănaş! 
Se'mi fac osie la car. Crénga lungă datí-o-ag, 
— Frăţidre Romănaş Ca s'o facă are de reshoi 
Votos parul dati-l'ag S'alungi Leşii de la noi. ? 
Dac'ai face tu din el Lasă boii, frátióre, 
Busdugan de voinicel, ! Si te dá la vinátóre, 
Ghigă mare nestrugită, Că nu-i timp de plugárie, 
Cu piróne tintuitá Şi e timp de vitejie. 
Si cu dinsa de-ai lupta — Codri, codri, mà gur cit 
Se aperi moşia ta. ? Se ucid cu braţul meü 
— Cormule, ce nu te'ndoi, De tot cornul uu dugman, 
De-o cuângă se te despot | De stejar un capitan» 
NOTE 


! Buzdugan de vowicel. 


Buzduganele suntii armele favorite ale vitejilor din bàlade, precum 


şi ale Zmeilor şi ale Fetilor-frumogt din povesti. ZmeiY când se intornü 


www.dacoromanica.ro 


la casele lor, aruncă buzduganele din depărtări fabulóse, şi aceste 
după ce lovescii în pârtă, mergi de se agendi în cuele de la păreți, 
Lupta între Zmei şi Feţi-frumoşi începe tot de-una cu lovirea buz- 
duganelor. 


7 Se aperi moşia ta. 


Moșia, stremogésci, patria! — Mindre timpuri eraŭ acele când 
féra represinta pămîntul tuturor, averea romasă de la moşi-stremoşi, 
şi când glasul codrilor chiema pe Români la vitejie! 


3 S'alungă Legit de la not. 


Acest vers lagá a presupune că balada e de pe timpul năvălirilor 
lui Sobieski şi altor regi Polont. 


e 


www.dacoromanica.ro 


XVI 


CĂLETORUL 


Trece-un călător şi cântă, 
Trece pe-o cărare frintá 
Prin câmpia înflorită, 

Cu inima vestejită. 

El se plânge ca'n cea lume 
Nime ştie de-al sen nume, 
Nime nu se îngrijesce 

De e mort, ori de tráesce. 
Sorióra Magdalină 
L'audía dintr'o grădină 

Si pe gînduri ea cădea 

Si de dor se aprindea: 

« — Cülétorule máhnit, 

Şi prin lume rătăcit! 

Tu eşti pasere străină 


Care cântă prin grădină 
S'apoí sbâră mai departe 
Lăsând inimi înfocate. 

— Sori6ră mîngăi6să 

Mult eşti dulce şi frumâsă! 
Ochi-tí ardü şi-ţi arde facăa, 
Ca garófa dimineața 

Când de roŭä-ï incárcata 
Şin lumină se arată. 

— Călătorule măhnit, 

Nu-ţi e calul obosit? 

— Nu, drăguță, nici de cum 
Dar e săturat de drum. » 
Cálétorul se opría. . . 

Nică că mai călătoria! 


NOTTIE 


Ecsistă o legendă a uncï călugăriţe ce a urmat in codri pe un om 
necunoscut, şi care a fost găsită mârtă sub poalele Ceahleului. 


Póte că balada, Cálétorulut se fie începutul acelui dram misterios. | 


www.dacoromanica.ro 


XVII 


FATA DE BIREU 


« Fată de Bireü! 
Fă pe dorul meii, 
— Ba, báditá, ba, 
Nu te-oiu asculta, 
Că met înşala, 

Şi nu me-i lua. 

— Giur pe míndrul sóre 
Ce sfirgit nu axe! 
Că eŭ vreii se'mi fii 
Mamă la copit.-» 
Fata'l asculta 

Şi mi'l săruta ; 

Ear a doa di 

Când ea se tredi, 
Prinsá-a lacrima 
Ş'a se blăstema. 

Ea, se tot bocea, 

El îi tot dicea: 


— Fată de Diren, 

Şi de teran rei! 

Ce plângi la pireü ? 
Rogi pe Dumnegeü 
Ca se te ton eŭ? 

Nu mai plânge, fa 
Că eŭ te-ofu lua 

De sotia mea 

Cánd se va vedea 
Ursul cu cercei 
Âmblând după miei, 
Lupul cu cimpoi 
Âmblând după oi, 
Vulpea cu mărgele 
Culegénd surcele, 
Sun epure schiop 
Inte an vîrf de plop, > 


www.dacoromanica.ro 


SES J 


w ii SET C 
> GË bag, d 
Kc Ge « 
Kat o a Sal ba 
NOTE Ye 
Bireii — Cioplitor de sare la Ocnă, | 
Tot acest subiect este cântat in Ardeal cu versurile urmatóre : Í 
Pe cea zare de colnie Când aü fost de către di 
Morge-un ttner de voinic. Unul g'altul sc trezi. 
Pe cea vale înflorită El se scula gueránd, 
Merge-o fată "'mbobocită. Clop de ronă seuturánd ; 
Când aŭ fost de către seară Mindra se scula plângând 
Eï în drum s'impreunará; Tot plângând şi blestemând. 
etc. ete. 


www.dacoromanica.ro 


STA dr ` 
oP > ç í 
ye khe ME E. n 2e. 
EN ss eu zl RCR 
ze A VI a a 
XVIII 


MÍNDRA din MUNCEL 


Colo gíos, pe lîngă Tisi, 
Merge míndra cam deseinsá 
Prin erbuta pàná^n bt, 

Si tine murgul de fiti, 
Murg voinic şi pintenog 
Care pasce busuioc. 

Ea se primblă'n poeniti 

Si tot dice din gnritš: 

< Busuiocul Das plivi, 

Me tem cá m'oiu zebovi, 
Dar Dot smulge şi mot duce 
Până dincolo de cruce, 

La marginea codrului, 

La stăpînul murgului, 

Tot pe culmea din Muncel, 
La haiducul voinicel, 
Cine-a vrea, ca se mé Yee 
Mârgă-a casă se mé cee, 


Mârgă-a casă la părinți 
Cu inima lui în dinţi; 

Ear pe când el mă va cere, 
Tu, murgutule'n putere, 
Du-me íute cà un zmeü, 
Du-me la stápinul teii » 
Mindra calu'ncaleca, 

Spre Muncel vesel pleca, 
Nóptea'n drum o apuca. 
Ea mergea, calea'şi perdea 
Si'nti'un ríü adiuc cădea, 
Vai de mîndra ! vai de ea! 
Sufletu'I sburánd dicea: 
Sermanul copilul mei! 
Cum remâne singurel, 
Fără pic de mîngăere, 
Fără mamă cu durere!» 


See 


www.dacoromanica.ro 


A * rs 
x v : 
uS deti a o e 
Ki ul cb & í N °` V. 
we 3 v UY 2 "ELT S 
š 50 x 
€) 
NOTE A 
1 Busutocul Das plivi. t 
4 Fetele Românce aŭ obicefu de a'g pune în për şi in sin snopurí de 


busuioc. Ele credi că acâstă plantă are o putere fürmecitóre ce a- 
trage inimele bărbaţilor. Un cântic poporal dice : 


Flovicea de busuioc 
Ce opresce mândru "n loc. 


Busu1ocul se inta cb üinféza la. térá in léeuri deosebite, şi 1n de - 
cántice de dragoste. 


www.dacoromanica.ro 


XIX 


La? " 
Zb "e 
xd. Vi Rd d Y Kr 
Vas e ` a " + 
$ 


ROMÂNII DE PE MALURILE DUNAREI 


< Fu, báditá, pétra'n dece 
La ist mal curând de-i trece, 
Cá suntem de soiu român, ! 
Nu suntem de neam pagâu. 
Despică Dunerea'n dod, 

Se facem dragoste noüa, 
Colea'n umbra istor nuci 
Pe braţenmni se mi te culcă 
„Se facem dragoste dulci. 
Baditá, la chip frumos, 
Fin pădurea cea din dos 
Că-i găsi uu păltinel 

Se durezi luntre din el, 

ȘI-L găsi doğ nuele 

Se durezi vîsle din ele. [veţi, 


— Face-ol, puică, cum mem- 


Face-ót luntre şi lopeţi 
Se despie Dunárea'n doi, 
Când a egi lună noŭă. > 


Eatí sórele-aü apus, 
Craíu noŭ se ivesce sus. ? 
Mîndrul trage din lopată, 
Trece Dunărea îndată, 
Ese'n valea înflorită, 
Vede puica, adormită. 

S'o deştepte-i vine milă 
Că-i gingaşă că-i copilă. 
Se o lase-i vine dor, 
Care facia de bujor. 

e Sc6lă, puică, se me vedi, 
Se me vedi şi se nu credi. 
— Ai venit ursitul mei? 
Norocije-ar Dumnegeü ! 
Vină'n braţe, vin’ bădiţă, 
Se'tí daŭ miere din guriţă, 
Miere de flóre de tel, 
De-i gusta-o se tot cei,» 


Se 


www.dacoromanica.ro 


X 
S> a PE y 
Wow Tng S 
v 2 < y z < NS CH 
52 
D E 
| NOTE ? 
i 1 Că suntem de soia român. d 


— 


Pe nfl drept a Dunărel sunt multe sate locuite de Romani pri- 
begiţi din Moldova si din Valahia. Asemine în Epir, Macedonia, Te- 
salia, Albania şi Bosnia se güsescü multe politii şi sate an care lo- 
cuescü Romani cunoscuţi sub denumirea de Cuto-Vlahí. Multi din 
eï suntü negustori ear cea mai mare parte păstori. 

Veţi în România literară publicată în Iaşi în anul 1855, statistica 
poporiinci Romane din Turkia Europei. 

* Craiu noŭ se îvesce sus. 

Cand ese Craiu noŭ pe cer, fetele gi flecăii Români ıl salută cu 
strigără de veselie şi si adreseză rugămință, dicénd : Cratu moii, 
Cratu noit scmă!'6s m'a găsit, sănătos se me lagi; fară bărbat 
maï găsit, cu bărbat sc me laşi... etc. 


i _) 


www.dacoromanica.ro 


e i Un S, 
Teen, E eene EH r s 
E, Sç P pa S v.d 
A Ë 2 ` ia 
Ps 


MUÍFRUSCA din BRASEÜ 


Sub tufe de Clocotel 
Zace-un tîner volnicel, 

Cu mindruta lângă el. 

e Sc6lă, se6lă măi bărbate, 
Nu mai tot dace pe spate, 
Că mi-am urit dilele 
Mutând căpătâele 

Când la cap când la picíóre, 
Când la umbră, când la sóre. 
— Oh! dragă inuferea mea! 
Nu pot, nu pot chiar d'as vrea 
Bóla mea nici că s'a duce 
Pán' ce tu nu mi-i aduce 
Mură-albastră şi amară, 


Slot de ohíatin mied de vară. 
— Oh! drăguţ bărbatul met 
Agtutati-ar Dumnedeii! 

Eŭ toți munţii am călcat, 
Mură-albastră n'am aflat, 
Sloiu de ghiață n'am găsit 
Că pămîntu-i încăldit. 

— Muieruşcă din Brazeii! 
Murá-albastrá't ochiul teŭ 
Care me ucide reü. 

Sloiu de ghíatá netopită 

E chiar inima-t1 recită 

Ñi de mine deslipită! 


www.dacoromanica.ro 


A. 


Pe câmpul Tinekiei, 
Pe zarele câmpiei 
Résárit-aü florile 
Odată cu doe? 
N'ai résárit florile 
San dus Costea oile 
De-aü aşegat stinele 
Pe tóte movilele. 
Adi e luni şi mânï e marti 
Plécá Costea la Galaţi, 

Se ïé sare 

La mire, 

Şi bolovani 

La cârlani, 

Și tărițe 

La oite, 

Si plugă mari 

La cel zărari, 


Şi opinci 

La cei voinici. 
Eará Costea cum mergea 
Cu Fulga se întâlnea, 
Fulga cel cu barba négrá 
Şi cu mintea, neîutregă. 
Necăjit şi obosil 
De treï qile flămînqit, 
« Alei! Fulgo, dracul meii, 
Se faci cum ți-oiu dice eu : 
Motet la stína mea cu bine 
Se-ţi fef un dar de la mine,! 
Trei mire de frigare ' 
Ş'âncă una de căldare 
Ca se-tí fie de prândare. > 
Fulga cel en barba négrá 
Dar cu mintea neîntrâgă, 
Sus la stînă se ducea 


www.dacoromanica.ro 


^ F AS AX 
MM și EN of D 
a gsr * ir 
UE: 9 v J , 2 708 a 
4 D 
$ Soile cât le vedea, La pămînt se întindea. 


A 
Cârduri, cárduri le rupea, 


Cu botául le mâna 

În codru la Pandina. 

Ear Costea când se'ntorcea 
Mare pagubă "et vedea 

Că lui, mări, nu-i venea, 
Nici laptele la mulsóre, 
Nică caşul la Inchiegătâre, 
Nică wda la "nvelitóre ! 
Costea mult nu se mgâima, 
El dulăii toţi chema, 

Un cag dulce desvălia, 
Opt-deci de fălii tăia, 
Patru-deci la pui de eâni, 
Patru-deci la câni bătrâni. 
Toţi în grabă le mânca 
Dar sama nici că şi-o da. 
(Când la urma tuturor 

Ean cá venta "ncetigor 
Schiopătând, schelăleind, 
Laturile cam tiind, 

Dolca, haita, cea bătrînă 
Ce sciea rîndul la stînă. 
Ea venía, nu prea venía, 

e Dolca fa, Costea "i dicea, 
Uude-mi e averea mea ?» 


"EE LEE, 


e Dolca fa, tu esci bătrîuă 
Tu sot rîndul de la stină. 
Eŭ pe tine te-am grijit, 
Tot eu lapte te-am hrănit, 
Dolcă fa, cum de-ai lăsat, 
Furii stiha de-ai prădat? > 
Gemea Dolca, se culca, 
Laba ruptă et arăta : 

e Dolca mea, Dolcuţă fa! 
Furii laba ţi-ai rănit 
Când la dinşii ai sărit? 
Dacă-mi esci tu pricepută 
Si nu te-arăţi prefăcută, 
Înainte se apuci 

Si la furi drept se mé duc 
Pe urmele oilor 

Prin pajistea florilor. > 
Dolca vesel se scula 
Câmpul de-alung apuca, 
Botul prin 6rbă virind, 
Urmele: tot mirosind. 
Urma-f icf, urma-i colea, 
Dolca nici c'o prăpădea, 
Dioa "ntrégii ea mergea 

Si 'ndesérá agiungea 

În codru la Pandina 


Dolca 'ncet schelăleia, | Ce de foc se lumina. 


www.dacoromanica.ro 


FA bou y S 
g WO A Y LEN d 
P séi (Cu "ELLE S y 
is D: 
D 
Când în codru se'ndesía Trei midre de frigare / 
Ü Bietul Costea ce ziría? Şâncă nna de căldare $ 
| Fulea masă că-şi gătia, Ca se-ți fie de prâudare, | 
Miei de pele că-i pia. Si tn "n loe de mnlțemită 
Care prin fricări frigea, Ca o férá flămîndită | 
Care prin căldiără ferbea ! Totă stina mi-ai răpit 
« Masă bună, veselie! » Şi pe Dolca mi-ai rănit! 
Striga Costea cu mânie. Stăi măi Fulgo barbă négrà 
Şi Dolca se rápegía, Se te fac cu mintea "ntrégá. 
La Fulga mereŭ bătea, Si cum sta sil gfudeca 
Ear Tulga cnm o zăria Inima, i-o despica, 
Crunt de spaimă tresăria. Si Dolcăi o arunca, 
< Alei Fulgo, barbă negra Bară Dolca n-o mânca 
Dar cu mintea neîntregă, Inima de vîngător ? 


Când la drum te-am întâlnit E venin otrăvitor! 
Eŭ, mări, ti-am dăruit 


NOTE 


1 e-ti Af un dar de la mine, 


(tenerositatea este una din citalităţile Românului, Inima lut blindă 
şi darnică îl îndemnă tot de-una a veni în agiutor celu nevoes. Lui 
if place a împărţi bucüfiea lut cu altul; de-acolo aŭ născut datina 
óspetiel, 

° Inima de vindétor. 
E venin otrăvitor ! 


Nerecunoscinta este in ochil Românului una din cele mai uiite 


patimi ominesc!, 


www.dacoromanica.ro 


AES Lon Ka Y zi pU E 

v Vi iau | 

Ga a M - aS es 
el 57 


E a 
i ú 
q "I-cun mâncat pánea şi sarea, nu pot sei plátesc cu rei, sl ne- 


5 
multemitorulut i se ie darul, suutii dicătore poporale carele arată d 
cât de frumóse se află în inima poporului nostru. | 


Acéstà baladă a Dolcăi precum si acea a Mioriţei le-am cules din 
gura unui baciu, anume Udrea, de la stîna de pe muntele Ceahleü. 
Acel păstor suna din bucium cu o putere estraordinară, în cât munţii 
se resunaii in mare depărtare. El cânta şi diu fluer maï multe cân- 
tice ciobănescă, ear maï cu sémà Doina, cu o espresie de înduioşire ce 
aducea lucrimi în ochii celor care îl ascultai. 

La anul 1812, intro frumosă seră de vară urcándume la stina din 
Cealleii unde audisem resunânul buciumul lul Udrea, am asistat la 
unul din celle mai sublime spectacole a naturcă, laminat de radele 
asfintitului sârelui; ear după ce nóptea preseră ceriul cu stele, me 
agedalu cu Udrea și cu alti păstori împregiurul unui foc, si petre- 
cuiu până 'n d'or eu cânticele de la munte. Udrea, iml spuse cá ta- 
tăl seü sciea mulţime de halade între care acele a lui Traian şi a lui 
Aurelian, dar din nenorocire el le luase cu dinsul în mormînt. 


www.dacoromanica.ro 


SUN în ar 
XM EN. Se 
` st 
Re we Y vw i 
% a S 
B nas C F - sas < 


XXII 


SALQA 


Sus pe malul Dunărei 

La perdéoa cu cáni rei 

A Şalghii a vădanei 

Este-o turmă de cárlani 
Păscută de opt ciobani, 
Turma Şalghii cea frumósá 
Ca Șoimul de inimósă. 1 

La perdea "mn miedul noptei 
Nemerit-aü haiducei, 
Nemerit-aüi, náválit-aü, 
Paloşele zinghenit-aü, 

Pe ciobani legatu-mi-aii, 
Dulăi 'mpuscatu-T-aü, 

Ear pe baciul cel mai mare 
D fereca şi mai tare 

Cu cotele là spinare 

De striga ca reu îl doare : 
e Capitan Caracatuci 

Vi djel peste haiduci ! 


— 


Peste cincă sute şi cinci 
Tot haiduci de cei voinici. 
De-ai făcut vr'o dată bine, 
Fă-ţi o milă şi cu mine 
Şi "mí deslégá braţele, 
heü me dor sermanele! > 
Căpitanul se 'mblîndia, 
Braţele-i le slohodia. 
Eará baciul cum scăpa, 
Mâna 'n sînu-şi o baga 
Bucium de aur căta,? 

Şi de trei oï bueiuma, 
Văile se resuna, 

Frungele se clátiua, 
Salga `n somnu-i laudia, 
Din somn Salga se treda, 
Lá sócra-sa se ducea 

Şi din gură aşa-ă dicea : 

e Maică, măiculița mea! 


www.dacoromanica.ro 


N'augişi tu bucfumánd 

Şi văile resunând? 

Nu stii, maică ciobanii 
Retácit-aü cărlanii, 

Om drumul aü retăcit, 
Ori haiduci Lan năvălit? > 
Baba s6era respundea ` 

« Mergi te culcă fata mea, 
De căobani nu te mgrijiu 
C'asa bucfumü ei cu dor 
Când le "i dor de casa lor. > 
Sócra bine nu sfirşia, 
Şalga ear cá audia 

Glas de bucium resunând, 
Pân' in suflet resbătând, 
< Hei! copii, copii argați! 
Somnul dulce voi lăsați, 
S'un cal iute'mi înşăuaţi, 
Puneti saña bărbătesce, 
Se încalec volnicesce. > 
Ea pe cal se arunca 

Si spre Dunăre-alerga 
Haulind şi chiuind, 
Buzduganul învârtind. 
Cât haiducii o záría 

Loc de fugă nu găsia, 
Eará Şalga-i urmàría 

Şi din gură-aşa răcnia : 


50 


[d "y 1 
dt e 
pis Za. 
aL T 
"VEN He & 
TT Apr 
7 


< Ean astépt' astépt' asteptă 
Se luptăm la luptă dreptă 
Căpitan Caracatuci, 
Vătăjel peste haiduci, 
Peste cincă sute şi cinci 
Tot haiduci de cei voinici! 
Sti pe loc se ne'ntilnim 
Doă vorbe se gráim 

Si'n arme se ne lovim, 

Că me giur pe Dumneden ! 
Se te "nvát eit, fétul mei, 
Cum se légá ciobanii, 

Cum se pradă cărlanii. > 
Căpitan Caracatuci 

Cetaş mare de haiduci? 

Se ducea, ducea, ducea, 
Nică capul nu-și întorcea. 
Salga-i ici, Şalga-i colea, 
Capul din fugă-i tăia! 
Capu "n urmă remánea, 
Trupu "nainte fugia, 
Sângele pîreŭ curgea, 
Drumul rog că se făcea! 
Ci-că, mări de pe-atunct, 
Când vinü cete de haiduci, 
Drumul lor nică că gresescii, 


www.dacoromanica.ro 


, SE, DAC 
v à M. Ke e 

sn, "Aan Mee UY sea po 

s x x Í Bha S Vx ve 
wA P š 3 K < ui, < Dag 
E 60 a 
^ . p" da y “a 
d Nică că, deu mar nimereseii, A Şalghiï a vadanel, ^ 
' La perdéoa cu câni rof De pe malul Dunărei 

NOTE 


1 Ca Șoimul de in’: ósa. 


Șoimul e pasere rápitóre, mai mare de cât uliul și mai mic decat 
vulturul, unsă forte indrisnef și răpide în sborul sep, El trăesce în 
munţii Carpaţi şi et face cuibul pe stînci înalte; 

Șoimul véneadá paseri mari precum ghiste selbatice, eucoare, dro- 
chiy, etc. carele treciă în cârduri pin Moldova şi pribegescü din térà 
la apropierea timpului de iarnă. Când el zăresce un cârd de a^ele 
paseri călătâre, își ïe sborul de se înalță mult deasupra lor, apoi se 
repede din senin ca o săgâtă si lovesce paserile cu osul peptulut, iu- 
cát aceste cadit ameţite şi se ucidii sdrobinduse de Stinet. 

În timpurile de demult, stremosii nostri av éŭ obicefu de a ñnbhndi 
şoimii şi ai deprinde la venat precum se face siastidi cu coroif, şi 
se vede că meşteşugul lor era forte vestit, de vreme ce Şoimii făcéŭ 
parte din tributul ce se plătăa s dtanilor după închinarea Moldoviï. 
Acest tribut ce p uta numele de dur spre semn de închinare se com- 
punea de 4000 galbini, 40 epe si 24 Som. 

Şoiiuul se vede ades figurând în balade ca imagină de vitejie şi de 
rapedime. Un voinic e Căpitan Korman şi arc ochi Gounuleti, Un 
cal spriuten shóră ca Şoamul. În balada luf Serb-Sarae , descrierea, 
alergărcă cailor pe campul de la Haidar Paşa e făcută m chipul col 
mal poetic : 


Alalah! eai arăpesci, Cum inigcai copitele 
Alalah! cai tataresci, Ca Şoimii aripele. 


? Bucaum de aur cata. 


In letopiseţele nóstre se dice că semnalul de resboiu se da prin bu- 


www.dacoromanica.ro 


"A WE SE He emos 


AC a. xb. X 
yet A shx + kc Xo 
d "aas t ( Bv "a 
kl Mus RN 


g^ 61 Z 


“crime. Domnii porunciau a buci ima cand ostea romana era gata ". 
e inclesta la luptă cu dugmamul, Est? due de pre ipis ea n ee 
de mainte bueiumnl nu era numa: o £evie de cireş, ca au In ai cioba- 
nilor de la munte, ci un instrument de metal, un soi de trinbita 
militară. 


— mn 


3 Cetag mare de haaduce. 


A lica : Căpitan de ccată. 


www.dacoromanica.ro 


Ki bd 
PCS Ye: d 
si ës XU Ma 7 ue 
S9 Mag Vus. SU 
> ^ au kg, "e "1 
| 
XXIII 


MIHU COPILUL 


La dealul Barbat, 
Pe drumul sápat 
Merge haulind 
Merge chiuind 

Milm eopilas 
AMindru Păunaş, 
Păunaş de frunte, 
Copilas de munte. 1 
Merge el cântând, 
Din cobuz sunând? 
Codrii dismierdând 
Din cobuz de os 

Ce sună frumos. 
Merge cel voinic 
Pe-un murgusor mic 
Pin me lul nopti, 
Pin codul IHertii.? 
Mult e frunga deasă, 
Nóptea 'mtunecoasă, 


Şi calea, petroasă ! 
Dar când se urca 

Şi murgul călca 
Peatra scăpăra, 
Nóptea lumina 
Nóptea ca don, 
Merge, miri, merge, 
S'urma D se sterge 
Pintre frungí cădute 
Pe cruci perdute. 
Merge tot mereu 


- Voinicelul men . 


Din frunde pocniud, 
Codrii veclu trezind 
Şi mereii gráind : 

e Hai, murgule, hai, 
Pe cóstá de plan. 

Ce laşi tu drumul 
Ş'apucă colnicul ? 


www.dacoromanica.ro 


Sai ` S 
d aet 
Kc 


Ori zéoa te-apasă,4 
Ori şaiia temdeasă, 
Om friul cu fluturí 
Oră senmpele rafturí, 
Ori armele mele 

Ce lucescii ca stele, 
De duci aga greii 
Trupuşorul meü ? 

— Zéoa nu me'ndeasá 
Saüa nu m'apasă, 
Friul nu me stringe 
Chinga nu me fringe, 
Dar ce me apasá 

Si'n dmm nu me lasă, 
Că s'atinü pe-aici 
Patru-decí şi cină, 
Cincă-decă fără cinci 
De haiduci Levinti? 
Dusí de la părinți 
De când eran mici 
La codru 'n potici. 
Şacunm se găsescii 
De benchetuescii 

La valea adinca, 

La muchie de stîncă 
La des păltiniş, 
Merunt alunig; | 


63 


În patru crăpată, 

Cu sirmá legată, 

Cu slove săpată, 

Cu slove de carte 

Cu aur suflate. 

Ear la masă şale’ 
Gata se te prade 
Ianug Ungurean 
Vechiul hotoman, 

Cu barba sburlită, 
De rele 'nvechiti, 
Până n bri lungită, 
Cu biu "nvelitá. 

El are, măi frate, 
Sübif lungă şi late 
Durdá ghintuită,? 
Inimă-oţelită. 

Si mai are âncu 
Pe'mpregiur de stincă 
Voinicei Levinti 

Cu armele "n dinți. 
Fecăori buni de mână, 
Căliță, tari de vână. 
Flecii groşi în ceafă 
Voinică Dr de leafă! 
Cu chivere nalte 

Cu codile late 


| La masă de-peatră, Lasate pe spate. 


www.dacoromanica.ro 


Mihu Copilul! » 


Eu te-ar audi 

Și s'or răpedi, 

Si amar de tiue 

Si amar de mine! 
— Hai murgule, hai 
Pe câstă de plai 
Lasă colnicul 
Şapucă drumul 

Că eser cu Mihul! 
Lasă n urmă-ţi teamă 
Că te ieii pe seamă, 
Tstor brațe gvóse, 
Grâse şi vénóse, 
Tstue pept lat, 

Lat s'infásurat, 
Istui pilogel 

Cu buza de-otel. 
Unguru” fălos * 
Nw primejdios, 
Cura, lui e mare 
Dar nu muşcă tare. 
Câţi suut eï? cincí-deci, 
Şâse-decă, opt-deă. 
O sută g'o mie? 
Ease `n cale'mi, vie 
Dacă, vrei să scie 
Cine e Mihul 


64 


S e 
"eh véi ei 
Ké By VE 
D m dex «e 


Murgul ca ghîndul 
Lasă colnieul 
Şapucă drumul. 

e Hai Murgule, hai, 
Pe cóstá de plai 

La poeana grasă, 
Dumbrava frumósiá 
Cu 6rbă "nverdità, 
Cu flori înflorită! » 


M 


Eată "n codru, eată, 
Ca lanuş de-o-dată 
Cum benchetuesce 
Şi se veselesce, 

Stă, încveminesce, 
Pe ghînduri pornesce 
Cá din când în când 
Aude sunând 

Codrii vesbáténd 

Un mândru cáutie, 
Cántic de voinic 
S'un glas de cobuz 
Dulce la auz 

De cobuz de os 

Ce sună duios, 

Și eată, si eată 


Că Ianug de-o-dată | 


www.dacoromanica.ro 


pa 
Zeit AUR 
à au 


Tresare şi sare 

Si dice m glas inare. 
« Voi vitejilor? 
Haraminilor! 

Ean staţi s'ascultatí 
S'armele-apucatt, 
Cá eŭ cam auz 

Un glas de cobuz 
Pintre frungí sunând 
Codrii dismmierdând. 
Deci voi ve grăbiţi, 
Curând ve porniţi 
Se-i eşiți în cale 

Pe deal şi pe vale, 
La pod, la hîrtopii, 
La lunca de plopi, 
La potica strâmtă, 
La cărarea frintá, 
La fontána lină 

Cu apă puțină. 

De-a fi vi'un viteaz 
Cu flori pe obraz 

Se nn mi'l stricati 
Ci se mi'l legaţi. 
Ear vre-un fármecat, 
De mueri stricat, 

O palmă se-i daţi, 
Drumul se-i lăsaţi! > 


65 


Ungurii pornescü 
Si calea-i oprescă. 
Ear cât îi záresce 
Mihu le grăesce : 
< Voi Voinicilor 
Haraminilor, 
Cine van mânat 


„Capul van mâncat! > 


Şi nică că sfirgesce, 
La harti pornesce +° 
Si se învîrtesce 

Toţi îi răsipesce. 
Apoi ear purcede 
Pin cel codru verde. 
Murgul se urca, 

Şi când el călca, 
Peatra scăpăra. 
Nóptea lumina 
Nóptea ca dioa. 
Ianug cum îl vede 
Din loc se răpede : 
« Vot, Vitejilor, 
Haraminilor! 

Daţi cu lăncele, 
Daţi eu flintele. 

— Lăsaţi fliutele 
Lăsaţi láncele 

Voi, Voinicilor 


www.dacoromanica.ro 


Haraminilor ! 

Că eŭ Mihu sunt, 
Şi vreii se ve cânt 
Un míndru cántic 
Cântic de voinic 
Cum va audit 
Cât veac ati trăit. > 


HI 


Eatí, mări, eatá 

Că Mihu de-o-dată 
Începe pe loe 

A dice cu foc, 
Începe uşor 

A diee cu dor 

Un cántic duius 
Alit de frumos, 
Munţii că vesunit,!! 
Şoimii se adunü 
Codrii se trezescü, 
Frundile şoptescii, 
Stelele clipescü 

Şi ^n cale s'oprescü ! 
Ear Ungurii mult 
Cu drag îl ascultii, 
$i Iang îndată 

Ca nealtá daiá 
Glasu'gí imblingesce, 


i MW LL 
"ant WNE 
Kou 9a 


Mihului grăesce, 
La masă "1 poftesce. 
«Vin tu, Mihule, | 
Vin’ voinicule 

Se benehetuim 

Şi se veselim, 

Ş'apoi amindoi 

Ne-om lupta noi doi. 
Ef cu toţi s'adunü 

La masă se punü 

Si benchetuescii 

Şi se veseleseü 
Ploscele cioenesci 
Vesel chiuescii. !? 

Dar când aŭ sfirgil 

De benchetuif, 

Masă de-ospătat, 

Vinul de gustat, 

Tanuş Ungureanu, 

Mihul Moldovean 

De-o parte se ducă, 

La, luptă s'apucii. 
Cruntá-e lupta lor 

Cá e pe omor. 

Cine c'a pica 

Nu s'a maï scula! 

Ear Ungurii toți 

Lui Ianug nepoți 


www.dacoromanica.ro 


Stai de mi-i privescü 
Cum mi se 'mvîrtescii, 
Cam mi se smucescü 
Cum mi se trintescü 
Ca doi zmei, ca lei 
Ca lei paralei. 1 
kat, mări, eată 

Că Mihu de-o-dată 
În loc se opresce, 

Pe Ianug sucesce, 
Sus il opintesce 

Gos âncă!] isbesce 
Şi n genuchi îl pune 
Si capu-f repune. 
Ear Ungurii toți 

Lui Ianug nepoți, 
Staü ineremiriti 

De mórte 'ngrozití. 
Mihu mi-i trezesce 
S'ast-fel le gráesce : 
« Voi, copiilor 
Haraminilor ! 

Care s'a afla 

De va redica 
Buzduganul met 
Cât este de greii, 
Durdulita mea 

Cát este de grea 


"i 


e 


Si zealele mele 

Cât îmi sunt de grele 
Acela se vie 

Cu mine ^n fràtie 

Ca se vitejeascá !* 
Numele se-i créscă ! > 
Ungurii se "ntrecü 
La pámint se plecü 
Si 'n zadar se 'ncerc! 
Nică unul nu poate 
Se redice 'n spate 
Armele culcate 
Cü-aur îmbrăcate 

Cu fer ferecate. 

e Voi miseilor 
Haraminilor! 

Codrul mi'l lăsați, 
Giugul apucați 

Că nu sunteți vui, 
Nu sunteți ca noi 
Omeni de mîndrie 
Buni de vitejie, 

Ci ment de gloatá 
Buni de sapa lată, > 
Si cum dive 'ndată 
Mihull ce volnie 

Cu degitul mic 


www.dacoromanica.ro 


Armele jet redică, 


» v 
Se TE E: Bb d i 3 S ` Ba WE 
da P ET ad cad Ë A s 

: 4 
ZS gd 
€' Pleacă pe potică | C'ntie de voinic, 5 
i Cu mureul votos De-nn glas de cobuz d 
d Pin cotul frngos. Dulce là auz, | 
Si m nrma-f vnesce | De cobuz de os : 
Codrul clocotesce Ce sună frumos! 


De-un mândru cántic 


NOTE 
1 Păunaş de frunte 
Copilag de munte. 


În locul acestor doă versuri o variantă dice : 
Pàwnas de codru 
Vătăjel de lotru. 

Înţelesul cuvintului lotru nu e bine cuno cut. Unii pretindă că 
însemnează bandă de hoți. 

Din cobuz sunánd. 

Cobuzul e un instrument oriental. 

3 Pin codrul Herţiă. 

Ace t codru se găsesce în téra de sus a Moldovi, El a fost mult 
timp locagul hoţilor celor maï vestiți. Asemine a fost şi Strunga, 
şi Telugul în distiictul Romanului, si Bordea lângă Iaşi, si Lunca 
Mare etc. 

* Ovi zéoa te-apasă. 


În secolul de mijloc ómeniY resboimici precum si caii lor erai co- 


periţi cu cămeşi de fer, numite zeale; prin urmare balada lui Mihu 


se pote presupune cu ar ecsista de pe epoca Crucédelor. 
Însuși caracterul cavaleresc a eroului baladei ne întăresce in a- 
câstă idee. 


www.dacoromanica.ro 


d k Dee HN 
Se a sod x KI ci GER 
ka €* 4 95 a Vç 
69 * 
5 De hatduct Levinţi. Š 


pio t ew un Levent trebue se fie de neam bun. 


—— ">. 


Levent insemné/X viteaz de soïu. Un voinic pote se fie de e 


9 Ear la masă şade. 


Sade un loc de sede, precum şapte in loc de septe, provincialismü 
diu Mol lova. A emine se dice az in loc de out, ce? in loc de ceri, etc. 
ete. În unele hirt a Români-i pronnacivrea cuvintelor, de gi maï 
puţin corecta, e maï dulce si chiar mai a1monio à. 


2 Durde ghintuita, 


Pica are deocebite numiiY. În munţii despre Ardeal e numită 
fiuta şi "n alte localităţi durdă, 


8 Unguru- falos. 


Românul e inze trat de natură cu un spirit de observare ce l'a fă- 
cut a caracteii a în puţine cuvinte neamnrile străine cu carele s'aü 
găsit in relaţii. Tvebue se adáogim însă că spiritul seü este tot o- 
dată înarmat de un ghimpe satiric ce îşi arată virful în multe din 
(icerile sale. 


° Vor vitejilor, 
Haraminilor ! 
Înţelesul cuvîntului Haramin este necunoscut. 
1 La harta pornescit. 


După letopi itele vechi harta era în timpul resbóelor inceputul 
luptei, ceea ce nume ei France iY escarmouches d'avant. garde. 
Ostele aveau hârăț sau hărțaşi carii faceai atacul dintei pentru ca 
se'l «Hésca pe duşman , a'şi desveli puterile. OmeniY 1nsitreinat cu 
harta ernü aleg printre că mai india nett şi mam Yubitorí de luptă, 
de-acolo vine euvinti harţagos pentru ca se esprime un om gata de 
cearta. 

În balada lu Miline-Vo là şi Radul Cilomfirecu se vede că harta 


www.dacoromanica.ro 


^ D Ab bei 
` SIN ua wo. 2 V s 


£u “A SR EA 2x 
QUIT a s" mos VAR 


d ee A 
^ . D "n M v 
è cra gi un gioc volnicescü în soiul acelor cunoscute sub numele D 


| ces de tournoi, Fraţii Buzesci gi Căplescă dici luf Radu Calomfirescu: À 
Noi an cale ţi-am esit Hat la harţă vofuicéscá 
C'avem dor de Imăţit. Şi la.gtocá resbosscă. Í 


etc. etc. etc. 


11 Munţiă se resunit, 
Sownit se aduni, 
Codri se trezescii, 
Frundile şoptescă, 
Stelele clipesci 
Și m cale s'opresci. 


Tabloü sublim de adevărată poesie. Una din cele maï încântatuie | 
creaţii a imchipuiref. Ar crede cinc-va că poetul ce a improvisat ba- 
lada lui Mihu e te acelaş care a dat vicaţă nemuritore Mioriţa , a- 
cela care a prefăcut Universul ut "on templu pentru nunta păsto- 
ruluf Moldovan cu mórtea, dicend : 


Socle şi luna Preoţi, munţii mari 
Mi-ai ţinut cununa. Paserï lăutani, 
Bragi şi páltina;t Paserele mii 

Lam avut nuntaşi. Si stele făclii! 


V Vesel chiuescii. 


Cliotul face parte din tote serbarile şi veseliile Românului; la 
nunți, la hore, la mese mari este obicelu a chiui intr'un ton puter- 
nic şi prelungit, 


13 Ca let paralet. 


Fiinţă fantastice carele figurează ades în povestel^ poporale. În lo- 
cul acestor doa versuri unii cântăreți dicil : 
Ca do vonnicei 
Puigors de zmer. 
Alţi schimbă compararea, şi spună : 
Ca doy negii tauri 
Şi ca doă balauri. 


www.dacoromanica.ro 


a Ë e Ge A. 

s k 

ef kba Y sg AI So 
Sech * Wes el VE 

" B "aei ( uS 

de ah KL. - 


$ " V 


£ 
e V. Ca se vitejeascá, 
| Numele se-i cereasca. 


Cant&retul care Ia inceputul baladei nunna pe Mihu, eatajci de 
lotru, cânta wu locul versurilor de mat sus pe ace £e următare : 
Ca se vitejească 
Si n fruudi. e hoţească! 
Tot acela dice mai depaite : 


Cu nu sunteți vol, Vreduicí de hoţie 
Nu sunteţ! ca nol Ci de sapa lată 
Buni de haiducie, Si de cea lopata. 


Dupe ideca mea balada Iu Mihu este de preferat aşa cum e te 
aice pre eist şi cum mi-ai cântat'o un venător de la Bicaz, pe ma- 
lul Bistiiţei, anume Stefan Nour. — Eroul baladei, e despolat de 


nuanțele hoţiei, si remâne eu nobila figura al unui cavaler din Se- 
colii degmijloc. 


www.dacoromanica.ro 


XXIV 


TOMA ALIMOS 


Departe, frate,. departe, 
Departe şi nică pre forte 
Sus, pe sesul Nistrului, ! 
Pe pamîntul Tureulm ; 
Colon zarea celor culmi, 
La grópa cu cine ulmi 

Ce resarü dintr'o tulpină 
Ca cinci frați de la o mumă, 
Şedea Toma Alimoş, 

Boer din téra de jos; 

Sedea Toma cel vestit 
Lângă murgu-i priponit, 
Cu terusul de arcint 

Bătut in negru pămînt ? 

Şi pe érbá cum şedea, 
Mîndră masă "st întindea 

Si tot bea gi veselia 

Si din gura-aşa dicea : 

e Ínchinare-ag şi n'am cui! 3 


Închinare-aş murgului 

Dar m-i e murgul eam nebun 
Si de fugă numai bun, 
Închinare-aş armelvr 
Armelor surorilor, 

Dar şi ele's lemne seci 
Lemne seci, otele reci! 
Tuchina-vofu ulmilor 
Urieşii culmilor 

Ca sunt gata se'mí respunde 
Cu frémet voios de frunde, 
Şi "n vezduh s'or clătina, 

Si mie s'or inchina! » 
Fata, mări, cum grata 
Cá'n departe audio 

Un nechez ce nechezia 

Și se tot apropiea 

Toma "neet, mi se seul 1, 
Peste câmpuri se uita 


www.dacoromanica.ro 


4 dir pr 
3 D 5X kb  w 
y" x m Y m M 


a" X A 
CN at k eur "i l 
78 $ 
Si zăria un hotoman Pe la furca, peptului, š 
Pe-un cal negru Dobrogén,* | La încinsul briului ] 
Un cal sprinten voinicesc,.. | Deasupra buricului l 
Plătăa cât un cal Domnesc. | Unde" greit voinicului. ° 
Hotomanul nalt, pletos ? Toma crunt se otería... 
Cum e un stejar frundos Manea "n scări se 'ntepema 
Era Mane cel spatos Dos la fugă şi punea. 
Cu cojoc mare, mitos, < Alelei ! fecior de lele! 
Cu enjoc întors pe dos, 9 Căci răpişi qilele mele! 
Si cu ghióga nestrugită, De te-aşpriude n mina mea, 
Numai din topor cioplită, Dile tu n'ai mai avea!» 
El la Toma "neet venia Şi eum sta de cuvinta 
Si din gurá-aga ï grăia : Matele şi le-aduna, 
— Ala! Toma Alimoş În coşun şi le baga, 
Boer din téra de jos, Pe deasupra se 'ncingea 
Ce ne cale. mogiele Si la murgu-1 se ducea 
Si ne strici fénetele ? > Şi cu murgu-asa grua 
Boer Toma Alimoş €  Alele! murgulet mic, 
bh da plosca eu vin rog : Alei! dragul meu voinic! 
— Se traescí, Mane fartate!?* | De-a putea la batrinete 
Dati maniea după spate Cum putea la tinerețe! » 
Ca se bem în giumatate, >ë | Murgul ochi et aprindea, 
Mane cu stînga lua, Necheza şi respundea : 
Cu drépta se înarma, — Fal coma sur pe mine, 
Palogul din sin scotea, Şi de-acum te tine bine 
Ş'aşa bine "1 nvirtea Se 'h arăt la bütrinete 
Q'asa bine mil chitia Ce-am plătit la tinerețe ! > 
Că pe Toma mi'l tăia Toma iute 'ncăleca, 


www.dacoromanica.ro 


=— v> 


2 
k: 


Dupe Mane se lua 
Si mereü, mereu striga, 
Alele! murgulet mie, 
Alei! murgul meu voiuic, 
Asternele drumului 19 
Ca şi érba câmpului 
La sufrea vîntulu ! 
Murgul mic se asternia, 
Mane "n laturi se zaria, 
Toma turba şi rácma ` 
e Táiatu-in'aí tâlhăresce, 
Fugitu-mi-ai mişelesce. 
De te-aş prinde n mâna mea, 
Dile tu n'ai mai avea. 
Stii pe loc se ne'ntilnim 
Doa vorbe se grüun, 
Doă vorbe otelite 
Cu paloşile graite ! > 
Mane m látun tot fugia 
Eia Toma 'l agiungea 
S'aga bine mil chita 
Că din fugă mi-i tăia, 
Guumatate-a trupul 


Cu tre1 cóste a negrului! 
Mane "n doă, jos cădea, 
Toma murgulu dicea : 

< Alele! murgulet mic, 
Alei! dragul meu voinic! 
Ochi'mi se paingineseu, 
Norii sus se în îrtescu. 
Te grábesce-alérgá, fugi 
$i ca ghindul se me due !! 
Colo'n zarea celor culmi, 
La gropana cu cincí ulmi, 
Că eŭ murgule-ofu muri 
Pe tine n'ofu maï sări! 
Ear când sufletul mi-o da, 
Când nu te-ofu maï desmier- 
Din copitase-ti facă sapa Ida, 
Lângă ulmi se-mifacío grópá 
Si eu dinţi se me-apuct, 
În tainiţă se m'arunci. 
Ulmii că s'or clátina, 
Frunda că s'a scutura, 
Trupul că mi-a astupa!» 


NOIL 


Sus, p. şesul Nestrulua 
Pe pamântul Tui culu. 


În partea Basarabiei de Jo», ce p utt numele de Bugeac 


www.dacoromanica.ro 


` ` % F j 
MN ips Tod SEH $ 


k p "RE EUM 
E 


75 


2 Bătut în negru pamint. 


Pămintul din ţerile locuite de Romani e vestit pentru cialitatea 
sa măndsă E un sou de pămint vegetal, negru şi gras care da rode 
inbfelsugate. De aceea Românii Taŭ sanctificat in gindul lor şi n 
den sfântul pamânt! cl te hrancsce, el te adapostesce, el te inve- 
lesce ! vechi: Romană da piimntului numele de mama. 


5 Inchinare-ag şi mam cut. 


Una din mulfemirile Románului e de a inchina pàn'a nu hea. Cu- 
vintele obicInuite la asemine inchinari sunt : Noroc se dee Dumne- 
deü!si la anul cu bine! voe buna cu belşug şi cu opt baila plug. ete- 


í Pe-un cal negru Dobrogean. 


Caii din Dobrogea eraii cunoscuţi pentru cualitatea lor ca şi acei 
din Bugeac. Eraŭ un solu de cai selbatici crescuţi în câmpiile pusti 
din Dobrogea, şi de sow tătăresc. ` 


5 Holomanul nalt, pletos. 


Pletele sunt un senm de bárbatie in ochii Romanilor. En le porta 
lungi şi se mindrese de dinsele. Una din cele mai adinci mahniri a 
flecailor ce sunt luatí la oste, este ca disciplina militara 11 ilesce a 
se desparti de podoaba firâscă a capului. 


* Cu cojoc întors pe dos. 
Se dice de un om aprins de manie cà gr-aü întors cojocul p. dos. 
7 S traesct Mane, fartate. 


Cuvmtul fărtat e compus din cuvintele făra şi tată gi 1nsenmeaza 
bastard. 


5 Ca se bem în giumatate. 


Adiea se deen. plo ca fie-care pe gIumatate. Anca o dovada de 
placerea ce are Românul a impărţi cu altul bunurile de care el se 
bucura. 


www.dacoromanica.ro 


ee — a. v 


? Unde-i greu vomiculut. 
Adică unde atiina greutatea armelor purtate la pept incingătore. 


10 Asternete diumulut 
Ca şi érba câmpulu 


La suflarea vintulut. 


Icoana vie şi admirabila de fuga calului. În tote baladele inde se 
pomenesce de alergari de cai, poeţii poporulif e intrceu i imagini 


de o sublimà frumscte. 


11 În povesti caii Fetilor-frumogi, 11 intiéba tot de una cum sea 


ducă? ca víintul oră ca ghindul? 


Uni: din cantăreţi numescu pe Toma Aline: Toma a lui Moş şi 
adaogă următorele versuri la finitul baladen : 


< Si se catf murgule "n dort 
Seu gasesc! vr'o deă Du? 
Şi la cap şi la pieiere 

Se un sădesci cate o flore, 
Una, flore de bujor 

Ce pare cá arde m dor, 

Şi alta de busuioc 

Ce opresce nundra'n loc. 
Apoi, dragă, semi nechezi, 
Apoi se te depărtezi 

Şi se mergi la câmp, la uoi, 
Unde-aim nascut anindoi. 


Niue fral se nu-ţi pue 
Nici pe tine se se sue. 

Ear de-i vedea tu p gio 
Un voinic tiner, fr unos 

Cu per lung şi gălbiur 

Se sein că'mă e frütior, 

Tu se'l laşi ca se te sue 
Mana ^n coma se ti-o pue, 
Si se'l po, murgule, bine 
Cum mai purtat gi pe mit 
Si el primblf aicea pc culm 
Tot la mnbra istor ulmi! 


www.dacoromanica.ro 


` e e 
Ok SCH a S 3404 abi" AJ pP 
5 g RAN K3 y ? 
s ° P sh kl Nud d + A 


— 


XXV 


ROMAN GRUE GROZOVANUL 


I 


Sus, pe câmpul Nistrului 
Sub pólele cenului, 

La códa lalpeului ! 

Unde fabu zmeúicele ? 

Si s'adunu zernórcele, 

Ñi s'adapit ledicele. 

Mulles frate, şi ma mulle 
Corturi mari, cortun mărun- 
Ear în chiar mijlăcul lor [te! 
Naltu-se-un cort de covor 
Un cort mare şi colat 
Poleit si narímzal, 

Cu tgrusi d'argiut legat 
Parcă 1 cort de imperat! ? 
Dar inuntru eine gede? 
Dar m el cine se vede? 
Oharat Hanul cel batrin * 


Cu hamger bogat la sin. 
Mulţi Tătari staü ingpregiur 
Cu ochi mici ca ochi de ciur, 
Şi staŭ toți îngenucmeți 

Pe covor cu perii cretu. 

Ear la usa cortului 

Sub stejarul morlulu ° 
Este-un buet Román legat 
Legat strîns şi ferecat 

Ca un mare vinovat. 
Román Grue Grozovanul 
Roman Grue Moldovanul 
Care-a saracit pe Hanul. 
Doi Tatari teapaai gatescu, 
Do amar mi] ehinuescu 
Dar el canta "un nepasare 
Par'ca-ar fi la masa mare, 
Şi dă semn de veselie 
Pur'că-ar fi la cununie !... 


www.dacoromanica.ro 


ê Eatá Mirzácitele Š 

Si eu Tatáritele 

Că la hanul nivülescü 

Şi cu tote-aşa-i grăescii : 

« Alei! Dâmne Han bătrîn 

Cu hamger bogat la sin! 

Fă cu Grue ce vel face 

Sufletul se ni se 'mpace, 

Că de când s'aü redicat 

Sin Bugeac Grue-au intrat 

Mulţi Tátari el Dan stricat 

Şi Tătarce-au veduvit, 

Fete mari aü bătrinit, 

Bugeacul Dan pustiit, 

Bugeacul pe ginmătate 

Şi Crimul a trena parte! 

Ghirai Hanul cel batrin 

Trage pala de la siu 

Si cu glas crunt de păgân? 

Dice lu Grue Român : 

e Ala! Grue viteaz mare! 

De la mine n'aí ertare. 

Spune "n calte-adeverat 

Multi Tatarı tu mi-ai stricat? 
Alei! Dâmne Han bátrin 

Lasa cel hamger la sin 

Că eu sunt pmu de Román 


De-i ertare sait de nu-i 

Tot cu dreptul vrei sei spu 
Că de când m'am redicat 
Si "n Bugeac eŭ am intrat 
Mulţi Tátart, dei! ţi-am stri- 
Si Tátarce-am veduvit, [cat 
Fete man am bštrinit 

Și Bugeac am pustiit 

De bahmeţ l'am sarácit 8 
Bugeacul pe giumătate 

Şi Crimul a treia, parte, 
Ear Nistrul când Pam trecut 
Pod pe dânsul am făcut 

Ca se duc se car la noi 
Averile de la voi; 

Se duc carre AMocănesci 

Cu copile Mirzácesa 

Si cu róbe Tătaresa. 

Alei! Dómne Han bătrîn 
Lasă cel hamger la sin 
Simi dă morte de Román, 
Nu'mï da mórte de păgân. 
Las’ se me marturisesc? 

Şi de suflet se'm grijesc 
La un popa erestinesc 

Care dice din psaltire 

În cea sfintă monastire, 

Că mult sunt eü vinovat, 


Şi nu'mí pasă de-un păgân! 


www.dacoromanica.ro 


Cam curvit cu sora ta 
S'am răpit pe fica ta, 

Ş'am ucis pe frate teu, !? 
Viteaz mare cât un leü 

C re-a fost dusmanul meü ! > 
Ghirai Haunl cel bătrîn 
Uta hamjerul la sin, 

Si cu glasul oterit 

Pe loc au şi poruncit 

La Mirzac de cei ma man 
Si h eiuai-deei de Tšlarí 
Pe Grue sel ducă 'ndata 
La cea Monastire naltá ! 


Le 
le, păcate încărcat ; 


11 


Tătărimea pureedea 
Şi pe Grue mil ducea 
La cel popă crestinesc, 
Sfmt cu chipul omenesc, 
Care dice din psaltire 
In cea sfinta Monaslire 
Dacă videa şi videa 
Grue vreme nu perdea, 
Doa cerută numan facea, 
Dónmne agiutá! el dicea 
Bardá 'n mâna apuca 
"Şi n Tàtan se arunca 


Ca un vînt înviforat 
Într'un lan de grîu uscat. 
Aman! ef cu toti vaema 1! 
Şi din facaa-i toti pena! 
Daca videa gi videa 

El in grabă se ducea 
Chiar la grajdiul Ianului 
Hanulu Tátavulu:. 

Cand li graj hu el ce záría? 
Un balimet ce tot săria, 
Un calut cam pătrărel, 
Eia "n vară cincarel. 

Grue mi'l apropiea, 

Mâna 'n cómá ci-1 punea 
Si ^n podele '1 asvirha 
Asa cal nu-i trebuia! 

Dar colo, cât colo 'n fund 
Eatá-un negru cam rotund 
Care sóre n'au vedut, 

De când musa, la facut, 12 
La el Grue se ducea, 
Mâna 'n coma ca-i punea 
Din loc nici ca mi'l elintia ! 
Aşa cal n trebuia. 

El afara mil scotea, 
Frumusel mil înşăua 
Ingaua si 7] mtriud, 

Şi pe ochi îl săruta, 


www.dacoromanica.ro 


SI 
EM Ap m ids =, nf” fa 
SH w r su a Kë 
w > < E Kus * 


Si pe dinsul s'arunca. 
Trei deshinuri că mi- da, 
da, 13 


vau 


Scântei vergi din ochiii 

Si de-odată s'arăta 

Chiar la usa cortului 

Sub stejarul mortulu 

Ghiral Han cât îl videa 

Ofta greŭ şi mi-i dicea : 
Alei! Grue, viteaz mare ! 

De la mine aï ertare, 

De vrei numai se te prindi 

Negrul meu se nu mil vind» 

Se nu'l vind la Ungurean, 

Nici la Ture Tarigradean. 

Se nul vindi nici la Litean 11 

Ca Liteanu-i om viclean. 

Ci sel vind la un Român 

Ca-1 om drept si bun stapân 

Si-de mână mai danos 

Si de suflet mai duos. +° 

El pe negrul de-a avea 

Tot de nunţi mi l'a tinea. 

Eu la dinsul Vom videa 

On la nunți oră la resboiu 

Când ne-om lupta noi cu vot. 

El că mi l'a darui 

Saŭ că i Tom cumpăni 

De trei on cu Venetici 


80 


Venetică de câte cinci. » 16 
Român Grue cam ridea 

Si din gură respundea : 

e Alei! mări Han Dátrin! 
Ori nu sci că sunt Román? 
Des Român, sunt fratebun ! 
C'orí ce cal viteaz nebun! 
Ear de a1 bahmeţi fugari 
Si de aï voinici Tatari, 
Bahmeţi iuți se me gonâscă. 
Tătari crunti se indrásnésea. 
Dă-le voe, dă-le stire 

După mine se se înşire 

Şi s'alerge se nvagiungu 

Pe câmpia asta lungă. 


ul 


Ghirai Hanul semn dedea, 
Tatarimea purcedea 

Pe cel câmp nemărpinit 
Cu negara învelit 

Ş cu troscot coperit. 
Tüturimea se mşira 

Şi fugénd se resfira 
Cate unul, unul, unul 
După negrusor nebunul, 
Negrigor fugia, fugia, 
Cum se fuge nu fugia, 


www.dacoromanica.ro 


Ci sária tot epuresce 
S'alerga tot ociăresce 
, Nechezând tot voinice ce. 
"Alei! voi Tătari păgâni, 
Vi sait stins dioa de mâni! 
Fată, Grue dă mapoi 
Si s'aruncá pintre voi 
Ca un vint inviforat 
Íntr'un lan de ei uscat; 
Si eu negrugor nebunul 
Ve fe unul cáte unul 
Şi din fugă vé cosesce 
Si ve taie chip snopesce 18 
Şi de-averí ve curátesce 
Si de bólá ve scutesce 
Si ve lasă "n urma lut 
Ca momî de-a câmpului! 
Apoi Grue se pornesce 
Si'n Moldova se ivesce 


Ca un sóre ce mculdesce 
Încăldesce şi rodesce, 
Cu mult bine 'n lume face 
Sufletul se ail împace. 
Crestineaza !? 
Și botează 
Dă de fin 
Câte-un tretin 
Și de fină 
O tretină. 
Şi cunună fete mari 
Fară grija de Tătani, 
Si vedică, Monastiri 
Pentru timp de nix alt, 20 
Ear pe negrul sprintenel 
D face frate cu el, 
Că Românu-i frate bun 
C'ori ce cal viteaz nebun! 


NOTE 


! La coda Ialp ulu 


lalpeü, nu din Ba arabia ce e varsă in lacul numit Ialpug, 


- Unde fatu Zieoicele, 
$t s'udunu Zernoceclc. 


Fiinti fantastice caiele giocii un mare rol în ba nele poporului. 


www.dacoromanica.ro 


* A POE e E 
Wäi Ltei Y Dad m 
wd ^ + Kë E 3» 
~ MË? f 4 yxa 
w Sb m S, 


Parca (cort de împ rat. 


În brosura ânter a baladeloi tiparite în Taşı la anul 1852, e dice: 
Un cort ware şi 10tat Cu fen albe de mata à.. 
Mult e mindru naramzat, Par'cii-1 cort de "mpeiatea a. 
De terusí de-argint legat 


+ Ghirai Hanul cel batrin, 


Hanul de Tátarf purta denumirea de Glieral, ca un titlu de u- 
veranitate, dupre numele celui ante1u şef al Tătmilo: care au liat 
Cymul. 


Sub stejarul mortulus. 


Tradiţia poporală pune de uu copac locuit de uflctul unui om ce 
fu ese spaudurat de cregile luf, Oil cine adormia la umbia acelui 
abore, făcea visuri de morte carele se impliniau pana imn trei dile. 
Pote cá stejarul mortului din balada se fie chiar acel din tradiţie, 


° Huta Mirzádcitele 
Și cu Tatarit le. 


Adică nevestele Miizacilor si a Tătanilor de/glota. MitzacY erau de 
sange hánesc şi foimaü o casta puternică între Tătari. Numele-lo 
era Myrza. 


* Şi cu glas crunt de păgân. 


Românii.da numele de păgân la tote némuiile ce nu eraü de rele- 
gea lu gi cu care se gásfaü în lupte, 


8 De bahmeţă Pam sărăcit, 


Bahmet sau bahamet, cuvînt de origină tătară, ce denumesce caii 
din Bugeac, 

O mare parte din Ba arabia porta numele de Bugeac, de pe timpul 
navaliie: Tatarilor în sînul e1, în urma mortel Iu Stefan-Vodu. Cam- 
piile Bugeacului hrămau mainte un ow de cai selbatici ce crau 


forte apreţuiţi de Turci şi de Tătari. Asemine și în Dobrogea, pe 


www.dacoromanica.ro 


83 


° inalul drept a Dunărei, în faciă cu Basarabia de glos, se găsiaii her- + 

1 ohelii de soíu bun. Caii cef mai buni însă, cei mai finmoşi la fap- 

tură şi mai sporuicf la pas era caii din Moldova. 

| Cantimir dice în deserierea Moldoviv că Turcii aŭ un proverb 
care pomenesce de frumsefa tinerilor Persiani şi de agerimea cailor 
Moldoveni. Acei cai eraf forte căutaţi de Unguri şi de Lesf pentru 
remonta cavaleiici, 


) 


— 


? Las! se me mărturisesc. 


Grue vroesce se'şi mărturisească păcatele înainte de a muri. Ro- 
mânii ţină forte mult la îndeplinirea datoriilor lor de crestini. 


10 Am ucis pe fratctcu 
Vitea. mare ca un leu 
Care-a fost duşmanul mei. 


Unii din cântăreți adaogü mult la faptele luf Gene, după cursul 
inspiră că şi cate o-data după nevoea rime. A. tfel în ediţia balade- 
lor din 1852, se cetesce următórele : 

Am curvit cu sora ta, S'am tăiat pe frateteu 
Şam ucis pe maica ta, Si am ars pe tatăl tei. 

Este însă de presupus că Ghira: Hanul ce efa bátrin nu mai avea 

nici tată nici mamă pe timpul lui Grue. ' 


11 Aman ! că cu toți racnia, 


Aman e strigătul Turcilor şi a Tătarilor când eï se află facti cu 
un pericol, Aman însemnează : Graţie! 


12 Care sóre nad vedut 
De când mása Paŭ făcut. 
Vedi nota din balada lui Serb-sarac, 
15 Seântei verdi din ocli fi da, 
Caii din baladele si din povestele poporale sunt hrauiţi cu jăratie şi 
scotii scantei de foc pe ochi şi pe nări când se aprindă la fugă. A 
scote însă scântei verdi 1nsemneazá à simţi o durere vie, 


www.dacoromanica.ro 


` E rh 
Nu BH di EEN A J N A D 


1 So BE PE d 

Lo ps wai s: 
j dd 84 k Le 
z s 
« fy 
4 1* Se nul vindi mică la Litean. A 
Litean sait Litfean, locuitor din Litfania. Desele resbóe co avură d 
Muldovenii cu Legi, daunele ce făcea acestii în tera când năvăliaii, | 

şi numerósele lor căleără peste tractatele de pace, aŭ dat cuvîntului 


y 


Litfă o semnificare forte uricïósă, Littă e sinonim de neun reü gi fără 
credință, 
15 Cj sel vindi la un Român 
vov d . ` ^ 
Că-i on? drept şi bun stăpân. etc. 
În ediţia baladelor de la 1852, cu greşală s'aii tipărit următorele 
versurt. 
Se nu'l vingi la vr'un Muntean 


Cá Munteanu-ă om viclean. 


Adevăratul cântie bătrinese, precum Tìm aflat de la un cântăreţ 
orb din satul Bohotinn, anume Neculai Nastasf, pomenesce de Lit- 
fean ear nu de Muntean. 


8 Venetici de cáte cinci. 


Galhini de Veuetiea, ducati mai de câte cinci unul ce se numescu 
lefti. 


11 Des Román sunt frate bun, 
Coră ce cal viteaz nebun. 


Admirabilă caracteristică a Românului de pe timpul vitejict. 
19 Si ve tae chip snopesce. 
Adică, 11 tae snopui, snopuri ca griól. 


19 Orestineazdá 
Şi botează. etc. 


Românii sunt fóvte bucuroşi de cumătrie găudecâ nd dapre marete 
numer de cumătie ce se găsesc în fie-care sat. Ceremonia botezului 
dă loc la serbări volóse cu mese mari şi cu hore. 


SN " 


www.dacoromanica.ro 


u £ ` dr n) 
XM AL UR 
si", Ci Ati a 
dur O ar SI 

s m Eg. m ZS 
85 E: 
?0 Si vedied monastiră A 
Pentru limp de năvălivă. | 

Monastiüiile ce se vidicaii în timpurile grele a luptelor nóstre Si 


vecinii, erai destinate a fi și templul lui Dumnedei şi locuri de a- 
dăpostire pentru bătrîni, pentru femei si copi, când năvăliait dug- 


manit în téri. 


De aceea, Mouastirile aveai ziduri mart ca nisce cetăți, basce bol- 
tile şi tainife pentru ascunderea sculelor, si erai mat mult clădite m 


locuri retrase, piin munt, si în fundul codrilor, 


www.dacoromanica.ro 


XXVI 


COPREANUL 


I 


Frundulitá de dudeü! ! 
Zap aflat la Movileü 2 

De Codreanul cela reii, 

Că se primblă pin ponóte, 
Pin potice fără sóre, 

Cu sarică bocsánésci 

Si căciulă tureinésci, 
Nime se nu mi] eunósci. 
Mult e míndru, sprintenel 
Cel voinic, cel votnicel ! 

Si tot catá-un căluşel 
Rofbulet, eu părul eret 
De-a, lui Codrean drágulet. 
Mult alérgà s'ostenesce, 
Cal pe ghînduri nu găsesce ; 
Câţi fugari i arăta, 

El de comă Y apuca, 


Peste tufe 1 arunca. 

Dacă videa si videa 

Că norocul mn slujía, 

În balta» se rezema, 

Colén vale se lăsa, 

Colé'n vale, la strînrtóre 

Unde tvecü mocani eu sare. 3 

Ear in drum cát se punea, 

C'un mocan se íntílnea, 

Și din gurí-aga-i grăia : 

e Cale bună, mï Mnntene! 

— Multemim, frate Codrene! 

— Mii, Mocane frátióre, 

Nu-ţi e rofbul de schimbare? 

Se-tí daŭ chebea din spinare 

S'un ear mare pliu de sare, 

Un ear mare cu opt boi 

Se merpi bogat de la noi? Ire, 
Nu'mi eroibul de schimba- 


www.dacoromanica.ro 


A AC A Ke 
Set, bn A WÉI Pi M Ss 
Pag PUO LEE: E J^ a MS 
1 > ^ n f De, d ta C 
w^ Kul y. EK 
$ y Le 
i x. 
š 
h 


Că cu mama roibului 
Plătesc valea Oltului, 

Și de-aş vinde pe roibul 
Aş plăti Movileul. 

— Alelei! Mocănaş dragă 
De mine dorul se leagă. 

| Fă şi tu pe dorul mei 

Că bun e cel Dumnedei ! 
Dă-mi pe roibul drăguleț, 
Că se cerc det şoiinuleţ. 
De-i mi-a plăcea, âmbletul 
Eŭ ţi-oiu da şi sufletul. > 
Mocănaşul se pleca, 
Codrenaşu 'ncáleca... 

Trei rugini el îi trăgea, 4 
Ast-fel roibul men fugía,.. 
Văile se limpegia! 5 

Se ducea hoţul ridénd, 
Fugea roibul nechezind, 
Ear Mocanul sta plângând 
Si din gur& tot dicénd : 

« Alelei! măi Codrenele ! 
Te ved depe sprincenele 
Că esci făcător de rele. 
Vin’ Codrene înapoi 

'| Dă-mi încalte cei opt boi, 


A 
M . wi Y Mi A 
i "mt e roibul de véndaie, 


Si chebea de priminelă. 
— Ba't fă cruce, măi mocan, i 
Di vai cinstit pe Codiean 
Cá de-oiu veni înapoi 

În loc de car cu opt bot 
Ti-ofu da niste pumn sgireití 
De tí-or părea bani găsiți.» 6 
Si s'aii dus, s'ai dus, s'ati dus 
Dän! ce sórele-aŭ apus. 


II 


Frundá verde de alună ; 
Codrenaş cu voe bună, 

Se urca în deal la stiná, 

Se urca şi chiuía... 

Toţi ciobanii că fugia! 
Numai unul remánea, 
Lângă foc se întindea, 
Bolnăvior că se făcea : 
Codrenaş îl pricepea 

Si din gură-aşa»i dicea : 

e Màncate-ar lupii cloban! 
La ce te mai faci viclean 
Că tí-ofu trage-un eartagan 
De-i sări ca un goldan! 
Scoal de'mi alege-um cárlan, 
Cânrlănaş de la Ispas? 


Câţi-va bani de cheltuslă, Tinerel, rotund şi gras. » 
ERE j 


www.dacoromanica.ro 


pr 
WP TT 

SCH TN Ka NE " [e 
E. "om ere. "E 


La căochine şi-l lega 

Si eu rofbul ear pleca, 
Si cu roihul se lăsa 
Colo'n vale la Santa, 
La Santa, la crigmárésá 


Lui 
| El cârlanul şi-l lua, 
d 


Bea Codrean, se veselesce, 
Cu Santa se drăgostesce, 

Şi de plată nică ghindesce. 
Bea Codrean şi poruncesce, 


Si porunea-i împlinesce. 

« Măi, báditá, mái erigmar! 
Adá-o ploscă de Cotnar 

Si una de Odobesei . 

Dacă vrei se mai tráesci! > 
Ploscele Codrean lua, 

La oblîne le anina, 
Crismarita săruta, 

Şi cu xoibul ear pleca 

-Şi cu roïbul se lăsa 
Deasupra Copoului, 8 

Colé "n rediul Breazului 
Locaşul viteazului. 

EI là umbră se punea, 
Cáxlanu 'ntreg şi-l frigea, 
Masă mindrá "si întindea, 


posee 


Cu ochi mat de puică-al6să.. 


Ear crigmaríu "ngilbinesee ` 


Şi mânca, bea, veselia, 
De potiri nici ghindia! 
Dar potira-l urwmăria, 
Potitá Arnáutéscá ? 

Cu érbá vânătiorâscă, 
Unde-a da se nu gregéscá ! 
Codrenaş cát o videa 
Plosca la gurii-aducea, 

Ear potira-i tot; dicea ` 

e Dăte, Codrene, legat 

Se nu te ducem stricat. > 
Codrenaş le respundea : 
«Mielu'i gras, ploscuta'igrea, 
De sunteti niscaiva frati, 
Eată masa si mâncaţi ! » 19 
Arnăutiï se isbia, 

Armele de foc scotea” 

Si "n Codreàn le slobodia... 
Peptul luf Corean săria ! 
Ear el rănile at stringea, 
Plumbit din carne 'gíscotea, 
Cu ei durda "ai încărca 

Si din gură-aşa striga : 

e Alelei! tâlhari păgâni! 
Cum o se ve daŭ la câni, 
Că de-atita sunteti buni! > 
Apoi durda "at întindea 

Şi n plin durda luf pocnia. 


| =) 


www.dacoromanica.ro 


Zu 
Jw 

ww? 

$ 

Potiraşii pios cădea, 

În sânge se vîrcolia. 

Ear Leonti-Arniutul, 

Inghiti-l'ar pămîntul! 

Nasturi de-argint că scotea! 

De'ncărca o guganea 12 

Si "n Codrean o slobozia, 

Pe Codrenag mi'l rinta! 

Voinicelul meü turba, 

| În duxdă se rezema, 

Baltagul srl redica, 

În Leonti '1 răpedia 

Şi capul îi retezía. 

Capul de-a dura săria, 

Sângele bolhorosía, 

Trupul metanii făcea, 

Dar Codreanul tot slábía, 

Pe genuchi bietul cădea, 

În palme se Sprijinia, 

Si potira mi'l prindea, 

Lega-s'ar mórlea de ea! 


AAA i N 


HI 


Frunqă verde de müctes, 
Pe Codreanu °l duci la Buji, 
La Domnul la llies. 15 

Şi mil ducu intr'un divan 
Unde Domnul cu caftan 


NM 


89 


"Și haine de priminélà. 15 


Si pe cap cu gugăuman 

Sta culcat pe-un buzdugan 
Láng'un grec tarigradean. +! 
e Măi Codrene, voinicele, 
Spune tu Domniei mele, 
Mulţi crestini ai omorit 
Cât in tér& aï hotit? 

— Domuule, Măria ta! 
Gun pe maica Precista, 

En crestini n'am omorit 
Cât in térá-am voinicit, 
Vre-un crestin de'l intilníam 
Averile-i impártíam. 

Cu doi cai del apucaan 
Unu-f dam, umu-i luam. 
Mâna n pungă de-i bagam, 
Giumáütate-o dogerbam. 
Unde videam săracul, 

Îmï aseundeam baltagul, 
Si-1 dam bani de cheltuială 


La 
Ad PR 
UT Š ei Ke 
Ka 
EN 
À) 


Ear unde zăriam grecul 
Mult îmi ardea sufletul 
Pàn' ce-i reteziam capul! 
În cap mâna că-i puneam 
La păiuint îl aduceam, 
Căpăţina 1-o tafam 

Şi la corbi o giuruiam ! » 


EE ^ 


www.dacoromanica.ro 


Ù P 
`x PN CN, f e 
WS Ae o rn 


90, 


4 Cel grec mîndru, coroiat, Se me 'mpae cu Dumnedei. A 


Ce şedea cu Domnu 'n sfat, 
Pe Codrean cât lauzía, ` 
La facii se “ngălbinia, 

Pe covor îngenuchia, 

Si din gură-aşa grăăa : 
«(De-a mai fi Codrean vr'ova- 
Îmi seste grecii din țéră) [ră 
Domnule, Măria ta ! 

Pe Codreanul oul erta 

Că el capul ţi-a mânca 

Si foe tirgului ti-a da 

Si pe Dâmna ţi-a fura, > 
Domunul că se spănea, 

Sem 1 exlíului făcea. 

Ear God emm pieepi tul, 
Priceputul şi pățitul, 
Semnul Domnului zărăa 

Si diu gură-axa grăia : 

« Domnule, Măria ta ! 

Tu pe greci nu asculta, 

Că ei vița ti-or scurta 
Green-t fiară duşmăn6să 
Grecu-i limbă veninósii, 
Grecu-f bólà lipieiósá 

Ce pătrunde pân’ la ósă! 16 
Ear de vrei tu se mor eii, 
Mai lungesce veacul mei 


-— 


De mórte se me gătesc, 

Si s'aseult slujba, cea mare 
Din gura popii Macare! » 
Domnul pe ghîndură cădea, 
Semn Armaşului făcea; 
Portile se desehi'lea, 

Ear Codreanu "n ghîndul seü 
Dieea : buu e Duinnedeü ! 


Las’ se me mărturisesc, | 


IN 


Frunda verde de bujor , 
La bi. eien n pridvor 

„ta Codreanul fr: Dor 

Cu butucul de picior. 17 
Popa slujbele-i cetía, 

De mórte mi-l pregátía. 
Codrenaş se umilía 

Şi popif, gemând, dicea : 
« Pürinte, sfintia ta ! 

-Maï deslégà-mi pe drépta 
Se'mí fac cruce cu dînsa, 
Se'mi fac cruce, se me 'nehin 
Ca se mor ea un crestin. > 
Popa drépta-ï deslega, 

El în sin mâna-şi băga 


www.dacoromanica.ro 


Š Dalb de palos că scotea 

: De butne că] și trîntăa, 

Si butucul deschidea; — 

< Alelet ! tâlhari | ăgâni 
Cum o se ve daŭ la câni 
Că de-atita sunteti buni! » 
Cum dicea asa făcea, 
Potira măcelărea 

Şi la curte se 'ntorcea 

Şi m glas mare-asa dicea :: 
« Domnule, Măria ta! 

Eau deschideti fevésta, 

Se ne videm fetele 

Se ne-audim vorbale. 

Se stii, Dâmne, se stii bine 
Că nu-l vrednic pentru tine 
Se omori voinici ca mine! » 
Domnul facía şi-aprindea +8 
Grecu 'n buciură s'aseundea. 
Curtenii cu toți sr, 
Pârta curței închidea. 
Codrenag dacă videa 
Paloşul şi” zinghenta 19 

Şi de-odatá chiufa ; 

e Alelef! cal rofbulet, 

De-a luf Codrean. drügulet! 
Unde estf, voínicule, 

Se'mi mai scapi tu dilele! » 


Bată rofbu 'l augia, 


Fată roihul nechezía, 


De la esle s2 Smuncfa, 

La glas de stăpin veia, 
Venta vesel ne'ngăùat 
Nengitiat si ne'nfrinat 
Sbura vesel pe pămînt 
Narea'n 1 întşi c6ma n vint. 
Codrenuş se "veselia 

Po el iute se-asvirlía, 
Pintre glontur vii trecea, 
Zid de peatră nalt săria 

Si, sărind, aga dicea : 

e Remâi, Démne. pe Domnie, 
Eù me duc în liaíducie! 
Uemät, Dómne, sănătos 

Că tu vrednic nu mi-ai fost. 
Tliég, remát cu bine , 

Că nică tu uu esti de mine 
Si nică eŭ nu sunt de tine!» 


Scăpatu-mi-ati voinicul ! 
Jü me nchin cu cánticul, 
Ca codrul cu freametul 
Că roibul cu âmbletul, 
Roibul sare zid în loc 
Scóte voinicul din foc. 


Codrul frunqa'gí iudesesce 


Bes 


www.dacoromanica.ro 


NÉS A Si Kéi 
wi P Kr ° - i - A "S 
4 Pe voinic îl mistuesce. Ca Codreanu n haiducie <$ 
Ttemáneti în veselie, Si "mi faceţi parle şi mie.20 4 
| | 
NOTE ] 


1 Frundulitá de dudei. 


Cele mai multe dintre cánticele poporale incepü cu frundá verde. 
Acesta provine din iubirea Românului peutru natura înverdită. Pri- 
măvara cu cerful ei albastru, cu duleca sa căldură, cu iusufleţirea ce 
ea aduce lumei amorţită de viforele eruit, nasce în inima Românului 
doruri tainice, poruiri entusiaste carele îl facă a uita suferinţele tre- 
cutului şi a visa dile de iubire, de vitejie, 

Lut if place, când vine primăvara, cea verdie, a se întinde pe érbá, 
a se retăci pin luncă şi codri, a cânta şi a poen? din frunde, a sescăl- 
da in lumina sórelui si în aerul parfumat al câmpului. Frunda cea 
noüá i1 îusuflă cántice pline de o melancolie adinc&, ce espiuná jalea 
unu) trecut de mărire si aspirarea către un viitor müet. 

Frunda verde ce încunună eáuticele poporale servi tot odată de 
caracteristică cânticului. Ast-fel, când subiectul este eroic, când el 
cuprinde faptele unnY viteaz, poetul alege frundele de arburi sat de 
floră ce sunt în potrivire cu puterea, şi cu tinerefa, precum frunda de 
stejar, frunda de brad, finuda de bujor, căci voimicii baladelor sunt 
naltf ca bragul, tari ca stejarul, şi rameni ca bujorul. — Cânticele 
de iubire se incopii cu frunqele de lacrintórá, de sulcină, de busuioc, 
pentru că aceste floră, după erederea poporului, aŭ o menire firme- 
cătâre. Când e cânticul de durere sait de morte, el preferă frungele 
de márieind. de molior, etc. : 

În legendele şi în baladele unde figurézi copile frumóse, aceste 
sunt întovărăşite de cele mai giugase flori ale câmpiilor, postal le 
ineununá cu ghirlaude mirositóre de frungi de viorele, de trandafiri, 
de miegunele, ete., şi ast-fel se pote eunósce subiectul unui cántic 
chiar de la cel àntétu vers, 


www.dacoromanica.ro 


Aud 
93 
H E 
Românii dovedescii prin acâstă formă poetică ule lawka Š 
lor, o şi maï strînsă rudire cu frati lor din ltalia, căci iu canticele 
poporale ale Umbrilor. ale Ligurilor, ale Picenilor, şi ale Piemonte- 
d zilor, franga e înlocuită prin flóre. De pildă : 
Fior de viole 
Li vostri ochietti furono le strale 
Che fece la ferita che mi dole, etc. 


Fior di cerasa 
E d'una siepe de mortella e rosa 
Io la vorré siepa "la vostra casa. 


Fior di mela 
Vattene a casa che mamma ti chiama 
Mamma ti chiama e lo mio core pena. 
ete., ete. 


? S'ait aflat la Movilcit. 
Oraș vechiu din Basarabia pe malul Nistrului. 
3 Unde treci Mocart cu sare. 


Mocanii de la mante, facă din vechime şi pana asta, cu carele 
lor mană inhiinate de herghelii mtregï de cat, transportu de sme 
şi de mărfuri pin térà şi la hotare, 

+ Tr vină el & trăguu, 
„ Adică il lovi de tre or cu varga ruginită a pusceï, saü cu muchea 
ruginită a palosulul. 
5 Ast-fcl murgul mci fugia... 
Vale se limpedta. 
Imagină minunată de repediinea calului. 


$ De ţi-o» parea bună găsiță. 


Ban găsit, ban vrajit. Comórá găsită, belea nesfirşită, prover- 
bună. 


www.dacoromanica.ro 


wat N d i) x R n vof 
pose LUN EE i i SIM w cë 
s > E ka gal Lu a 
d DI X 
A 
d T ` 
7 Câvlănaş de la Ispas, 5 
' Din dog Ispasului începe a se tăia mici pentru hrana poporului. 1 
De-aculo vine dicdtórea prin care cată a se mingăăa bátriuil : Primü- 


E DH ` v A v 
+ vara vede maï multe pică de miel de cât de ot. 
* Deasupra Copoului, 


Copoul e uu câmp frumos în capetul Iassilor, locul de primblare a 
societăţei fostei capitali, Diu-colo de acest câmp se găsesce rediul 
Bicazului, 


9 Pptiră Arná utéscd. 


Armiutii aŭ fost mult timp în serviciul Domnilor şi aï boerilor. 
La inceput ei formai o güardie domniscă îmbrăcată numai iu haine 
cusute cu fir, Mat pe urmă ef funi intrebuintati de Agie ca potiraşi 
in eontra hoţilor ce ținâii drumarile. Unul din setif lor cei maï ves- 
D aŭ fost Dimbasa-Sava. Tu fine de cînd cu formarea miliției române: 
eï au remas ca slugi de pmală la m lin boi. Mesoiia lor consistă 
numa: întru a fi înarmaţi ca nisce aisenalusi si a figura ast-fel din 
dereptul calescelor. . 

D Tată masa şi mâncaţi. 

Respuus caracteristice al unui diu cele mat nobile obiceiuri române, 
obiceiul ospeţiei. Ori când vede cineva o masă întinsă şi dice : Masă 
bună! Stăpînul mesiY respuude : Poftim la dînsa ! 


11 Nasturt de-avgint că scotea. 


Poporul crede că sunt zale vrăjite pe care numai glonţii de argint 
le pote strebate. 


12 inerea o guganec. 


Puşcă lungă Arnăntâscă, 
133 La Domnul lu Itiég. 


Este de presumat că balada pomenesce de Alexandiu Ihés carele a 
domuit in al XVII secol, 1666. 


www.dacoromanica.ro 


SEN p wem 
AMA A E ` < I R 
EFT Tay S 
Ga Ki DA kl CH Gë E Dag 


95 
5 
14 Lång un grec ţărigrădean. 3 


Adică grec din Fanar, unul din neet intriganță servili carii aŭ sc- ) 
dit în inimile Românului ură si dispreţ în contra grecilor, atit prin 
bintuirile ce aŭ causat terii în timp de mai mult de un secol, cât şi | 

prin corumperea năravurilor ce aü lăsat în urma lor! 


15 Si hafne d: primenélă. 

A se primeni iu haïne noue este un prilegău de a piiimi urără de 
fericire şi de sănătate din partea cnnosemților si a némurilor, Ace- 
stii dicii : se le porţi sănătos şi voios! 

16 Grecu-t bóld lipicădsă, 
Ce pătrunde påw la deg, 


Aceste versui aducu aminte pe acele diu Eneida : Timeo Danaos 
ct dona f rert: s; şi pe acel a poetului Italian : O cili, o superbi, 
ma infami sempre. Unii dintre euntárett pomenesce de Ture ın loc 
de gree, si min urmare Codrean diee : 

Donmule, Minia ta 
Pe străini nu'Y asculta, ete: 
Vedi partea I a baladelor, ediţia din 1852. 


U Cub wl de pictor. 

Pedspsu butucului obicinuită ın Orient, se ai ica culpagilor chia 
la Romani. Între ruinele oraşului Pompeia, saŭ găsit intr'o inchi- 
sóre osemintele a doi ómenï prinse intr'un mare'butuc de bronz. 

15 Domnul façia "at aprindea. 
Adică i se cupriuse obrazul de rogata mâniei, 
19 Paloşul sf! singhenia. 
- Adică cerca ascufitul'eu unghia ca se se încredinţege de sună a 
ami uginită saü otelità. 
?0 Să faceţi parte şi mie. 


Unele din balade se termină cu o urare adresată ascultătorilor, 


— a 


www.dacoromanica.ro 


£ 98 


e 
T y A ra TEN" ^ 
Stremoşii nostri iubea se audă, cântice de vitejie, si la mesele lor, a7 5 
! duceaŭ câutăieți ce Je spuneai faptele Domnilor vechi Cantarea, a- 
celor poesii se fácea întrun mod recitativ. Balada se dicea. Ast-tul 


j nita dis mie balada lui Codrean orbul diu Bohotin, Neculai'Nas- 


tasi. 


— J 


www.dacoromanica.ro 


N Pan 
A r` a E 
b D Xs" Y “a$ De 2 
A ai "er z En 
SCH ^ C 
Ki d Wet s Ka, ZC ZS 
A | : 
A 
| Í 
) 
i x 
XXVII 
VIDRA 
Şi mereii o dismierda 
1 


Frunqă verde pelinită, 

Pe cel deal pe cea colnită 
Primblă-mi-se-o cătăniță, 
Cu doi bani în puugulità. 
Si eu doi în buzunară, 

Cu doi-sprece lăutari, 

Şi cu doi, tret căluşei 
Încăreaţi de gălbiniă. 
Ear cu dínsa se afla, 

Tot pe lună se primbla 
Stoén Șoimul, popă vechi, ! 
Cu poteapul pe urechi, 

Ce s'aii lăsat de popie 

Si de sfinta leturghie 

De aan dat în haiducle. 
El de mijloc o tinea, 
Lângă peptu-i o stringea 


- 


Şi mereil o săruta, 
$i Lămtariă cânta, 
Câmpii de se resuna. 
Când fu cátrá diminétà, 
Popa se spăla pe factá 
Darbá négrá peptina, 
La baltagu-i se 'nchina 

Si pe Vidra mi-o trezía 

Si din gurá-aga-f grăia, : 

< Stii tn, Vidro, ce-am ghín- 
Stiï tu ce m'am socotit ? |dit, 
Suflecă mânice largi 

Si 'mpletesce la colaci. ? 

Fă colaci mari de dol şacă 
Pentru cumniăţei burlact, 
S'un covrig de un mertie 
Pentru cumnătel mai mic. 
Apoi haideţi amindoi 


— 


H 


www.dacoromanica.ro 


x EN S SEA SÉ 
"s "M ud E Du i "f 
98 X 
Li v 
Cu cotiga cu doi boi Eï prândia şı veselia ` 
Peste codri peste munti De nime grijă n'avea, 
La cei socri cam cărunți. > Dar păcatul mi-i páscen, | 
u Pe Stoén il zádirfa 
Amindot la drum pleca, Si Stoén aşa grăia : 
Sus, la munte, se urca e Oliolio ! mindruta mea! 
Şi mereü boi 'ndemna : De când eŭ mi te-am luat 
< Dat Plevan, hif Bourean, | Nici un cántic n'aă cântat. 
Giuncănaşi de-a lui Stoean.» | Cántá-ti, mîndro, cântecul, 
Opintia boii mere Că, mi-e drag ca sufletul. 
Opintăa şi sufla grei, — Alei! frate, dragul meii! 
Și cotiga scürtifa Nu may pofti se cânt eü 
Si calea se'ngreuía. Se-tí cânt cántic haíducesc 
Ear pe când sórele-1 sus, Cu viers dulce femeesc. 
Pe când şoimul stă ascuns, | En dacă ti l'ofu cânta, 
Pe când umbra e scădută Apele gor tulbura, 
Si se face nevădulă, Bradii mi sor scutura, 
Stoén popa se oprăa Munţii mi gor clátina, 
Si de prân el poposia Văile or resuna 
În mijlocul codrului Si pe nof ne-a "ntimpina 
Unde-i larg voinicului, Păunaşul codrilor, 
În poéna înflorită Vofnieul volnicilor, 
Cu frundaxí acoperită Iubitul nevestelor, 
Unde érba se 'mpletesce “Drăgălașul fetelor. 
Si 'n vîrf se găitănesce. — Las' se vie că nu'mi pasă, 
Vidra masă că "'ntindea, Jü că Yolu pofti la masă 
Şi la masă că şedea Si de-a maf vré altă hrană 
Cu Stoén aláturea. | I-ofuda trei baltagf pomană.» 


\— "— 


www.dacoromanica.ro 


Ue sad 
SR Di 

"ers ks" Y std Pa 

SS S ar i na, € Wë 
Se LM E Kat: "7? Ar 
D 99 X. 
E) £ 
` Se me scótá de la grei. 
t IT 


H 


Puse Vidra a cânta, 

Codrii a se destepta, 
Apele-a se tulbura, 

Bradii a se scutura, 

Munţii a se clátina 

Viile-a se resuna. 

Şi de-o dată sarăta 
Păunaşul codrilor, 

Voinicul voinicilor : 

e H! Stoene, bărbărie 

Ce te-ai lásat de popie 

Si de sfinta leturghie 

De te-ai dat în haiducie! 
Ce ne calci poenele 

Și ne pasci finatele? 

— Ce poene, măi Páune? 
Ce finate, mái nebuue? 
Doar pămîntul nu'i al teŭ, 
Nică al teŭ nu-i, nici al men 
Ci-ă tot a lui Dumnedeii. 
— Hei, Stoene, bărbărie, 
Vorbă multă sărăcie! 

Diuni giuncanii tei drept va- 
Şi TD eatá-apot de sémá. [mà 
-— Ba. giuneanii nu-ţi daŭ eŭ 
Că mi Lan dat Dumneqeü 


— Dămï pe Vidra ta de vamă, 
Şi îți eatá-apoi de sémi. 

— Da, pe Vidra nu 'tí-oíu da 
Pâr ce capul sus mi-a sta 
Că mi-aü dato sócra mea 
Ca se tin casá cu ea. 
—Dămi baltagultei de vamă 
ȘI îți cată-apoi de sémá. 

— Eŭ se'tí daŭ baltagul, eŭ? 
Vin del ïé tu, fetul mei, 
De ti-e sufletu 'ndrásnet, 
Cât ti-e graïul de sumet! > 


— A uw» 


IY 


Ei de bríe s'apucará 

Şi la luptă se luară 

Di de vară pân” în sérá. 
Cáud în loc mi se 'mvîrtia, 
Când la vale s'aducea, 
Nică unul nu dovedia,! 
Dar Stoén mereü slăbia, 
Briul lui se desciugea. 5 

« Vidro, pufeulita mea! 
Vin? de-místringe brîul mei, 
Apărate-ar Dumnedqeti, 
Că-mi slăbescii puterile, 


Mi se ducii averile! » 


— 


www.dacoromanica.ro 


100 
E 
Q 


Li Š 
Bară Vidra mi-i privia, e Vidro fa, nevastă rea! $ 
Ochişori-i strelucía, Când de mórte me luptam ) 
Tnimióra-ï se bătea, Şi pe tine te rugam l 
Ñi gurita-i respundea : Se vil iute làngit mine Tue, 
e Ba, nu, nu bădită frate. Ca se'mf sting? briul mai bi- 
Că veï lupta pe dreptate, De bărbat nu ti-a fost milă, 

Și ori care-a birui De păcat nu ti-a fost sili 
Rü cu dînsul moin nbi. > Și eu glas dulce, frătese 
Stoén popa s'aprindea Dis-ai cuvînt dugmánesc : 
Şi făcea el ce făcea Că ori care-a birui 

Pe Păun e£'l aducea, Tu cu dinsul te-i tubi. 

Si 'n pămînt că mil isbía, Aşa este Vidro fa? 

Cât pămîntul despica, . — Asa", Stoene, aga! 

Pán în briü că mil băga. | Am dis'o ş'âncă-o mai die 
Baltagi-apoi rediea Că mi-e drag cine-i voinic 
Capul lui Piun sbura; De se luptă, Dr" a cere 
Tipul pe brîncă se pleca | Agintor de la muiere. 

Lui Stoén se închina. ` — Stit tu, Vidro, ce-am ghîn- 
Ear Stoén se întorcea, Sti tu ce mam socotit? | dit? 
La Vidra 'ncet se ducea, Asti vară am cosit . 
Se ducea posomorit, Von cincă elăi dele-am clădit, 
De ghîndui negre muncit Patru mi le-am virfuit, 

| Ca un gérpe otrin it. Ear ung virfü a lipsit. 

Vidra nică că se clintăa, Şi mi-am pus în ghindul meü' 
Ochiă ^n ochii luf tintia, Se "i fae vîrf cu capul teù. 
Ochii căta bárbütesce „— Batu capul de mil tae 

Si pütrundea femeesce. Ca sel pui tu vif la clae 


Stoén popa mi-i dicea : Si te "nvatá de la mine 


www.dacoromanica.ro 


Ca se mori cum se cuvine !» 


— Eŭ pe Vidra mi-am lăsat ^ 
; 


Íntr'un codru depărtat 
Hotürind mogiele 
S'agedànd momiele 

Cu capul gi títele. > 
Bine vorba, nu sfirgía, 
Pe loc cerïul s'aprindea 
Si trei fulgeă răpedia, 
Pe Stoén popa "1 lovia, 
În cenuşă "1 pretăcea ! 


Crunt Stoén se repedía 

Si capul îi retezía. 

Si titele-Y le tăia 

Si pe câmp le "mprăstiea : 
Apoi singur purcedea, 

La socrii lui se ducea 

« Het Stoene, popă vechi 
Cu poteapul pe urechi 
Unde-i Vidra cea, frumâsă 
Fata nóstrá cea volósi? 


NOTE 


1 Stoén Botz, popă vechă. 


Acest Stoón care, după cum dice balada, s'aü lăsat de popie şi de 
sfinta leturghie de s'aü dat in haiducie nu a fost singurul hot esit 
din sînul clerului. Pe la 1820 s'aü mat ivit în térà un alt voinic de 
depmul mare anume Audrii Popa carele când se întîlnia eu potira, 
striga la tovavăşii luf : Daţi copit în numele Domnului ! El a hotit 
mai multi ani bătându-și gloc de Domnia lui Suţu, dar în fine a fost 
ucis în luptă de vitézul Mihai Cozoni carele priimise ordin do la Vodă, 
ca se prindà pe Andrii viii saü mort, Vedt în Tomte şi Lácrimtóre 
balada luă Andrii Popa. 


2 Sr "mpletesce la colacă. 


PUN 


A da şi a priimi colaci este una din vechile datini a terit. În tote 
împregiurările cele mai însemnate a vieţii omului, la nascere, la bo- 
tez, la îmormintare colacii nu lipsesc, gi Yeü proporţii de mărime 
potrivită cu starea omului. 


i 


www.dacoromanica.ro 


E E [d 
Sway - Kë Í wS 
Se EE er, £ t 
w 2 Í vot kaud au. CA 7 
102 ^ 


Când se nasce un copil si se hoteză, părinţii ducii colaci naguluï şi i 
acésta dăruesce finului saù finel ceea ee"? dă inána. . 
La îmormîntări se fac colaci mari ce întovărășescii pe mort, cu 
| pompă, pînă la mormînt şi acolo suntii împărțilă la săracă. 

Cuvîntul de colaci a agfuns cu vreme a fi sinonim de present, plo- 
con; Aşa, locuitorii de la térá aŭ obiceiu a merge la stăpînii moșii- 
lor cu colaci la dile mari, însă acei colaci snut representati prin ote, 
put de găină, faguri de miere, pâme şi miei. 

În agiunnl Sf. Vasilie, copiii şi flecăii plecii pe la casele ómeuilor 
ca se facă, urări de anul noii; ei so numesc atunci colaleri ce mergi 
cu colinda pin sat. 

Eatà una din acele urări numite plugul ce obicinuit se dice în a- 
gfunul Sf. Vasilie, împreunând cuvintele cu sunet de telincă si cu 
ciocniri de fere de plugü. 


Urare cu plugul, 


A ho! A ho!plugulbadei cu 12 boi. În córne 'nferaţi, 
Bol bourei | Pe pânteci bălani, 
În câdă cu dălbei, Pe spate plăvani, 
În frunte tintatY, Fie care de câte cincă ant. 
Mânaţă măi, hài, hài! 


Badea cu'n plug bine *mpáuat | S'aü apucat de arat 
Si tot cu fer forecat Di de vară 


Tras de boi bourei Pàxn' în sérà. 
Voinicei ca niste zmei Mânaţi mát, hăă, bäi) 


La luna, la septemána s'a dus Badea se vadă grîul de? resărit, dar 
era de secerat. 


Badea l'aü săcerat, Cu negrul, cu surul 

În giredt Vaii adunat | Şi multe carre-a încărcat 

A pot l'ail trierat Şi la móra din vale-a plecat 
Cu roibul, cu murgul Mánati măi, hài, hit! 


-———— 


www.dacoromanica.ro 


=. 


povară mare, 


Puse códa pe spinare 

Si fugi spre lunca mare. 
Ear morarful meşter bun 
Alevga ca un nebun 


Lui mn cojoc mitos, 
Si wl îmbrăcă pe dos 
Cu tăriţe, cu eojite, 
Prinse móra de cosite. 
Be apucă de cilcátu 
Bin puse pe căpătâiu, 


A scos o sită de sfară, 

Şi "f păru că prea rară. 

Ea s'a dus ear în cămară 

Si a scos 0 sită désà 

Tot cu firuvi de mătasă 
Mânaţi măi, hit, A 


Prămintat-aă g'aŭ dospit 
Si euptortul l'a âmplut, 
Si colacii aü crescut. 
Apoi lelea c'o lopată 


Unii maï adaog şi următorele versuri, 


Noi din suflet ve dorim 
Acum şi până muim 


d 
| Dar hófa de moră, ee pitseea bránduge pe eostige, dacă-a vedut asa 5 


Mánatt mit, hát, hay! 


Ear lelea Morăriţă, bună meşteriţă, suflecánd mânici gi catrinta : 


D 


Şi striga merei striga 
Na, morigea, na, na, na; V 
Móra tot hodorogea 

Și pin apă tot fugea. 


Lovi e un ciocan în gele 
De o dete pe măsele; 
Atunci móra s'a, pornit 
Rotile şi le-a 'mvirtit 
Si pe loc à măcinat 
Tot gríul cel săcerat 


Mànati mát, hài, hay! 


S'a sculat apoi nevasta bádica si s'a dus in cămară, 


Tras-aü unul mare ^n vatră, 
Un colac, rotund, frumos, 
Alb ca facia Ini Hristos, 
Şi mi l'a rupt drept in doğ 
Ca se ni'l dee tot noñ... 
De urat am mat ura 
Dar ne temem ca 'nsera, 
Si's cărărele 'neureate, 
Şi casele depărtate, 
A ho! A ho! plugul badei cu 12 boi 
Eată-ne sosiți la noi, 


Câte pae sus pe casă, 
Atitía galbiul pe masă, 


m 


www.dacoromanica.ro 


Mo Quee) A 
S SN Mb M d ^ a use 
x x EO j «i 


"A P SOR ` 

d "E Ki A 
SUC et dei NA, 
104 ` 
» ka 
Cát căvbuni în eel cuptori Câte fire in manta A 
AE mindri gonitoră, | Atite vacă a făta. d 
d Urare de diminéfa anului noii | 


Anul noii cu fericire 
Ve dorim si ca 'nflorire, 
Ca met 
Ca perii 
În mijlocul verit. 


3 Brâul i se dcscingea 
Românii ait obiceïu a'sY strînge mijlocul eu brie de lână roşii, saü 
cu chingi late de pele, {intuite cu bunbi de alamă. Ei pretindü că 
puterea omului e cu atit mai mare cu cât gelele sunt mai strîns lc- 
gate cu cingătovea. 
* Până in brâă că mil băga. 

În povestele poporale când Zmeil se apuci la luptă dr&ptă cu feti- 
logofetit, Zeii trîntesciă pe duşmanii lor ast-fel de tare că-i bagă 
în pămînt până la genuchi, apoi feţii-frumoşi, la rindul lor, bagă 
pe Zmei în pămînt până la bríü, etc. 


Balada lui Stoân are aseminare în unele pasagiuri cu acea a Păn- 
nagului Codrilor. Ele mi-ai fost amîndoă cântate de un lăutar din 
satul Mircestii, anume Didică, şi pote că aü acelaş autor. 


www.dacoromanica.ro 


i TER WM D 
k 8458 B cH Eé WË GE us + 
SECH ed S I s’ ux 
WU aol wa a * 


XXVIII 


SERB-SÁRAC 


I 

Pe "n mijloc de Țarigrad, 
La cegméoa lui Murad 
Primblă-mi-se Serb-Sărac 
Pe-un cal negru din Bugeac, 
Voinicel şi sprintinel 
Dar Sárac ca vai de el! 
Cu sala imbiirati, 
Cu galvarï de eforcá lată, 1 
Cotul cincă galbiui luată, 
Cu cămeşa, de mătasă, 
Vitele "mpletite 'n şase. ? 
Cu piciórele 'mcălţate 
În opinci tnhirzobate : 

Hirzobul 

Și galbinul, 

Nojita 

Şi leita, 

Curaita, 

Şi paraüa. 


| Primbli-mi-se'n sus gi'n etos 


Pe fugaru-i cel frumos. 
Unde negrul nechezia 
Tarigradul se trezia, 

Turcii toti cá alerga, 

Si pe Serbu "1 întreba : 

< Copilag de Serb-Sárac! 
Nu-ţi e negrul din Bugeac? 
De-tí e negrul vîndător 

Eŭ îţi sunt cumpărător, 

Că, vveii bine se'l plătesc! 
Cu aur se'l cumpănesc. 
—Nu'mie negrul de víndare, 
Nică "mie negrul de schimbare 
Căi voinic,şi Y puiu de zmei, 
Şi i fugar pe placul mei! > 
Nepóta Sultanului, 

Copilita Hanului 

Hanului Tătarului, 


Pe Serb eată cá "za | 


www.dacoromanica.ro 


STI a. * 
xac Xe" 
: Ka 
SN 
06 
2 1 


d Din saraiu, de la zebrea ? 

' Si din gurá-aga grăia : 

, < Copilag de Serb-Sărac, 

` Mult esti mindru si pe plac! 
Vin' eolea, làng& zebrea 
Se-ti daŭ iuzlucă cát îi vrea,* 
Negrul teŭ se'l priminesci 
Si pe mâni se'l potcovesci 
Cu poteóve de argint 

Ce sunt spornică la fugit. 
Că stii, frate, pe la noi 

Adi e mere, mâni e gioi, 
Mâni esti Turcii la halen, 5 
Sus, în Haidar-paga 9 

Si oră cine-a căstiga 

h6bă lui Hanul m'a da! 

— Floricicá din zebrea 
Resărită ir calea mea! 
De-ti sunt drag, de-tí sunt pe 
Mánivirtej am se mefac | plac 
Se vin Turcilor de hac! 
--CopilagdeSerb-sárae,[plae | 
Mult'miesti drag simi esti pe 
Dax eŭ, frate, mult me tem 
De căzlariul din harem ? 
Cel cu chipul de arap, 
Buzat, negru, ras pe cap 

Şi cu solzii mari de crap. 


GE 


El că et are-uu bidiviii ° 
Cu sânge de argint vii, 

Un fugar neintrecul 

Care sóre n'a vedut 

De când mása la făcut, 

— De ținut unde au! tine? 
— De trei ani e ţinut bine 
Înta”o boltă 'ntunecatà [tră.? 
Sub pămînt, în grajdiu de pé- 
, — De hrănit cu ce'lhránesce? 
—De doi ani îl întăresce 
Cu fären trifoiului 

Hrana, dulee-a, roiului. 
—De-adápat cu cel adapă? 
—'Tot cu lăpteşor de eapă, 
De el face lat pe sapit. 
S'aga, frate, mult me tem 
De cázlartul din harem 

Şi de minrdu-i bidivii 

Cu sânge de argint viii; 

Cà pe el de-a 'ncăleca 

Mâni la giocul de halca, 
Róbá lui Hanul m'a da! ° 
— Floricică, din zebrea 
Resărită "n calea mea ! 

Se n'ai frică 
De nimică 
Că nu-i cal împerătesc 


www.dacoromanica.ro 


? Ca negrul ist voinicesc! 
| Ori ce-alung 
Cu el agiung, 
Qri când plec 
Paseri întrec ! » 
H 

Trecea mercuri, venía got, 
Turcii mergea câte doi 
Ca se gíóce la halen ` 
Sus, în Haidar-Paşa, 
Şi de-odată toti pleca, 
La fugă se arunca, 
Pe câmp luciu se 'nşira, 
Ear sultanul, stând pe cal, 
Sub un verde cort de gal, 
Barbă négrá jet netedia 
Şi eu ochi urmayta. 
Alalah! cai arăpesci, 
Alalah! cai tătărescă ! 
Cum mişca copitele 
Ca Şoimii aripele! !! 
Dar căzlariul se 'norunta 
Bidiviu "et întărta, 
Pe toţi Turcii "i intrecea 
Şi "nainte se ducea. 
Vai! de fata. Hanului 
Hanului Tátarulut, 


Eatá, eată Serb-Sárac N 
Pe-un Solmut de la Bugeac | 
Că venía, mări, venía | 
Cuvinul de "et împlinia. ; 
Pe căzlariu '] agiungea 
Agiungea şi întrecea,! 
Ear căzlariu 1 viclenia, 
Si din urmä-ï tot rácnía : 
e Copilag cu cal de foc! 
Opresce negrul pe loc 
Că-i pică potcóvele 
Si-ti repune dilele. 
Serb-Sărac descăleca, 
Potcóvele cerceta... | 
Nică un out nu le cădea! 
Dacă videa gi videa, 
Biciu de sîrmă el scotea 
Şi pe negrul opintăa, 
Septe stînjini că săria, 
Pe arapu "| urmáría. 

Punea scară 

Lângă scară 

Şi obline 

Lângă oblinc 

Şi derlog 

Lângă derlog, 
Şi din fugă cum venta 


El în scără se 'nţepenia, | 


Nepâta Sultanului! 


www.dacoromanica.ro 


De cázlaríu s'apropeia 

Doá palme `n céfá-1 da, 

, De pe cal îl redica 

` Şi pe câmp îl arunca ! 

Se ducea, bietul arap 
Rostogolul peste cap, 

.| Şi pe câmp se restignia, 

Şi în urmă, remánea 

Buzat, negru, părăsit 
Tocanai ca un ciung pärlit! 
Ear Serbul se tot ducea 

De halca s'apropiea, 

$i din fugă asvirha 
Djeridul seŭ chíar princa. +? 
Apoi vesel se mturna 

La Sultan de se "nchina 


septe, ete. 


NOTE 
1 Cu salvari de ciórcá lută, 


Cidrcă-lată sai Cioreğlată, cuvint corupt ee insemnéză negresit 
o materie ecarlată, căci galvarii se facă de postav rogíu. 


? Vifele *mpletite "n gase. 


Şase iu loc de gese provineialism, aseniine se dice șapte în loc de 


* Din saraïu de la schen, 


Ferestrele de la casele Turcesel, mat cu súmà acule diu partea ha- 


Bei 
s "Et Voce 
ud deas < D 
: K 
Cu adîncă temena. 18 5 


Ear copila Hanului 
Hanului Tătarului 
Nepóta Sultanului d 
Cu ochiaua prin zebrea 

Pe voinicu °l urminăa, 

Şi când Serbul se "ntorcea 
Ea 'nainte-i se ducea, 

Cu nástrapa mil stropia tt 
Cu náframa '1 reeoría. 
Apoi nunta se fácea 15 

Şi la nuntă petrecea 

În cântări şi veselie 

Cum e rîndul la Donnie... 
Paceţi-mi parte şi mie !' 


E 


www.dacoromanica.ro 


Gs S 

d 109 x. 
Kg 

Z l See SEN NE 

€ remului sunt închise cu gratii împletite de lemn, sa zebrele-jâlu- > 

! gele carele optesch ochii de-a pitrunde în lăuntaul. | 


+ Se-ţă daŭ Tuzluct cát îă vrea. 
| Xuzlucul e o monedă turcâscă vechie, 


5 Mână esi Turcii la halca, 

Hulca, e cuvint turcesci ce insemnézá verigă, Giocul halcalci tre- 
bue se fi fost acelaş carele pórtà la Prancesi numele de jeu de bagues. 
După înţelesul baladei, gíocul consista întru a se repedi călare in 
partea unde se găsia haleaoa spindurată, şi asvirli djeidulast-fel in 
cât; se ti 6că pin cercul el, 


° Sus, în Haidar-Paga. 


Haidar-Paga este numele unui câmp lat si frumos ce se găsesce în 
Asia, lângă Scutari (Ischiudar) în faciă cu Stambulul. Pe acel câmp 
se fäceaŭ înaint6 giocurile favorite ale Turcilor, djeridul, halcaoa, ar- 
cul; şi pe dinsul astăţi se adună caravanele gi hagiii carii plecă pe 
tot anul la Meca, spre a duce presenturile Sultanului la mormântul 
lui Mohamed, profetul Islamismuluf., 


7 De cdzlaríul din harem. 


Haremurile Turcilor, adică locuinţa femeilor, sunt încredințate pa- 
zei cănucilor, arapi ce se numescii turcesce kăzlară. 


5 El că-şi are-un bidiviŭ. 


Cal tiner si sprinten la fugă... 


° Sub pământ în grajdiu de pétrá. 


A cresce caii la întuneric pentru a face Ynti gi maï frumoși este o 
credare orientală ce există şi la Români. Toţi caii cet mat vestiti din 
povesti, precum cal Graur, cal Vintes, şi alţii ce duci ca vintul şi ca 
ghindul pe Fet-Logofet cu părul de aur, sunt născuți şi crescuți în 
bolți intunecóse. Balada dice : 

Că, el sóre n'a eëdut 
De când misa l'a ficut. E 


Sas 


www.dacoromanica.ro 


KR 
10 Robă lui Hunul m'a da. ; 
i 


A 

| Adică: Hanul o va da luf de soţie. Se crede că femeile, chiar cele 

| măritate, sunt róbe la Turci. | 
: 


11 Cum mişca copitele 
Ca Șoimii aripele. 


Minunată gi mult poetică imagină de alergarea cailor, 


12 Şi din fugă asvtrlia, 
Djeridul luă chiar prin ea. 


Giocul djeridului a fost cel mai favorit al Turcilor, căci el da pi- 
legiu a arăta dihăcie şi în purtarea calului şi în aruncarea lancei 
plumbuietă la capete ce se numia djerid. Acel gioc era ca un soiu de 
tournoi cavaleresc în care luaii parte un mare numer de amatori, și 
se executa, ades sub ochii Sultanului, pe câmpul de la Apele dulci 
din Europa. Luptătorii se înipărțiaii în dot tabere, fie-care din că îşi 
alegea protivnicul sei; apă, la uu semnal ce se da din chioşcul îm- 
părătesc, toţi se repediai in fuga cailor şi aruncati djeridele. Dibá- 
cia consista întru a se furi de djeridul protivuiculul, a'l prinde din 
shor saŭ a'l culege de glos fără aet opri calul, şi a'l arunca indevept. 


13 Cu adincá temena. 


Cavınt turcesc ce însemneză închinăciune. Turcii facă multe te- 
menale când se întilnescii ; ei se plâcă până la pămiut unul dinaintea, 
altue, şi cu mâna dréptà, îşi atingi peptul, gura şi fruntea. Aceste 
semne inlocuescii la dingil scóterea pălărică gi stringerea de mână a 
Europeilor. 


! Cu nás'rapa 'lrecoría. 


Vas de aur sait de argint in care se vărsa ape mirositóre. Obiceiul 
mainte era de à stropi cu apă de trandafir pe visitatori la dile mart. 


15 Apoi nunta se făcea, 


În ediţia baladelor din 1852, s'aii tipărit alte versurY la finitul ba- 


Jade? lui Serb-Sirac. Eatà-le : 


www.dacoromanica.ro 


Eaf copila Hanului 
Nepâta Sultanului 

Cu ochiana pin zebrea 
Serbugorul $i'] zăria 

Si maintea lut săria, 

Cu năstrapa `l recoría, 
Cu menestergu `l stergea, 


— 


3 
d 


Şi ia sinu-i mi'l sttingea, 
Si "n etae că mi'l ducea, 
Nuntă mindră că făcea, 
Septemână, 
Lună plină, 
Com e rindul Domnilor 
Şi rindal vitejilor. 


www.dacoromanica.ro 


k EN o oe, o» x 
Ge Ki si i de 4d P e s 
f: Wow 4 Su, Vac 
E D MEUM" LJ "Sai EK 
C gd 
XXIX 
DONCILÁ 


Sub eel pár mare din sat 
Zace Donciul pe un pat; 
Noă ani si gtumitate 

De când zace el pe spate! 
Pentru dînsul nu e vară, ` 
Nu e dulce primăvară 

Ci numai viaţă amară! 

Pe de-o parte carnea-1 cade, 
Pe de alta vermi °l róde, 
El se rógă Lol, mere 

Sel slobódà Dumnedeii. 
Tótă lumea Don lăsat, 
Lumea tótá laŭ uitat, 
Numai soră-sa, Aneuta 
Anicuţa Románeuta, 
Lucétorul satului, 

Salba împeratului, 

Nică pe Donciu Faŭ lăsat 
Nici pe Donciu Pai uitat 


Mu 


No& ani ea l'a citat, 

Noi aut şi giumătate 

L'a cătat tot ea pe-un frate, 
Di $i nópte l'a. veghíat, 
Perne albe i-a mutat 

Când la cap, când la piclóre, 
Când la umbră, când la sâre! 
tro di el o videa 

Că de plâns se aseundea, 

Si cu jale-aga-Í dicea : 

« Ce-i, Ancuto, draga moa? 
Ochişoriă tei frumoşi 

Sunt ca doi luceferi roşi ; 
Póte că tíi-aü venit greü 

De când tu me cati mere? 
— Da, ferâscă Dumnedeü! 

b Nu-i asta, drígutul meü. 
Dar un plâns m'aü apucat 


Că, pe fotele din sat 


www.dacoromanica.ro 


Grea urgie aŭ picat! 

Că stil, frate, un Mirzae 
Aŭ sosit de la Bugeac 

Și pin térá face jac. ! 
Lângă sat el s'a, oprit 

Sub un cort mare píslit, 
Şi-ori ce vrea Tátarul cere 
Tot în silă şi m putere. 

De tot omul de pe-aici 
Dece galbini Venotici, 

Şi de fie-care casă 
Câteunimiel g'o giuncă grasă, 
Ear pe nóptea fie-care 

Cere câte-o fată mare! 

— Hei, Anento, draga mea, 
Facă Dumnedeü ce-a vrea ! 
Tu se n'ai nică o păsare. 
T'erbe lapte ntr'o căldare 
De-mi gătesee-o scăldătâre, 
Şi me frécá 'ntr'un noroc 
Cu flóre de busuioc 

Doar mi-ar potoli cel foc 
Apoi adă-mi haine dalbe 
Cusute cu Drum albe: 
Adă-mă gi armele mele 

Ce lucescii ca niste stele. 
Apoi chiamă din câmpie 
Calul meü de voinicie 


k 


Care plânge când me vede > 
Si de-ï dic că, mor nu crede! » ! 
El în lapte se scălda, 

Cu busuioc se freca, 

Haine dalbe îmbrăca, 

Calul si'1 încăleca, 

Și cât se videa călare 
Striga tot în gura mare : 

e Remát, soro, sánátósá 

Ca o viorea frumósi 
întrun păhărel pe masă! 
Şi tu Şoime ce nechezi 

Si de bóla mea nu ereză, 
Se te văd cnm te repedi 
Când în mine me ghindesc 
Se repun cap tătărose!» 
Șoimul vesel nechezia, 
Sborul iute jet răpedia 
Epuresce, ogáresce,? 
Păsăresce, fulgeresce, 

Si 'ntr'o clipă agiungea 

La cortul lui Crîm Hogea. 
< Bun sosit, ghiaur Doncilă!% 
De-mi aduci vre o copilă, 
Adă-mi tu pe soră ta 

Că nu dorese pe alta, 

— Îți aduc altă mirâsă, + 
Mai frumósti, maï al6să, 


eano 


a 


www.dacoromanica.ro 


^ 
VAS ° ae, S E 
d nr bs 
0 D 
P. D 
Care când te-a săruta, Dute cu dínsa 'napoi 
i . 9 m 
Malal de viața ta! Că eŭ plec adi de la voi. 
— Cine-i, hre Doncilă, cine? | — Ba uu! vreü se te cunun 


~ 


Unde, unde-i s'o véd bine? | Can ginrat se fiii ai nun.» 
— Eat-o, ică în bp la mine! | Pala "n aer fulgera 
Ean vedi cât e de frumósá, | Capul Mirzácese sbura! 


De subţire, de luci6să, Apoi Doncăul se "ntorcea, 
Ce gliüsut zinghenitor Anicuţei de dicea : 

Scóte când o prinde dor, e Bietul om! noroc nu are; 
Dar mănâncă om de viii I-am dus lui o fată mare, 
Şi tae cap de deliü. 5 Si numai dintr'un sărut 


— Ah! amar, amar Doncilá! | Capul lui gi Paŭ perdut ! » 
Nam cerut aga copilă, 


NOTE 


Subiectul acestei balade a fost tratat şi de poeţii poporali a Ser- 
biet, sub numele de Dojcin bolnavul. Vegi colecţia, cánticilor popo- 
rale ale Serbilor, tradusă in limba francesă de August Dozon, —(Dentu 
libraire-editeur Paris). I 

În Ardeal există asemine balada lut Doncilá, însă cu numele de 
Radu şi Cilug&rita. (Vedi colecţia tipărită la Pesta de Dr, Marin 
Marinescu). ` 


1 Şi pin térd face jac, 

În timpurile pe când Bugeacul era în stápihirea Tătarilor, acestit 
făceaă ades năvăliră pe pămîntul Moldovii şi căşunaŭ cumplite rele 
locuitorilor români, ardendule satele, prădândule vitele, şi răpindule 
nevestele şi fetele. Asemine Românii din partea lor da năvală in Bu- 


geac şi ei resbunali cu foc şi cu mórte. În balada lui Doncilă, Tă- 


www.dacoromanica.ro 


1 


câte o fată mare, 

În balada lui Român Grue Grozovanu, am vădnt că el intrase in 
Bugeac pentru ca se ducă în térà carre mocánescl pline de copile 
Mirzăcestă şi de róbe Tătăvescă. Tabloü viii şi spiămîntător de acea 
epohă de vrăjinăşie unde omul nu era sigur de adi până mână, şi în 
care el se găsia Dt "o Inptà necuumată en duşmanii din terile vecine. 

2 Epuresce, ogáresce, 
Páseresce, fulgercsce. 
Aceste patru cuvinte formâză un adevărat model de repedimea ca- 


lului. Ogarul e mai Yute de cát epurele, paserea mat iute de cât oga- 
rul.si fulgerul mai inte de cât paserea. 


3 Bun sosit, ghiaur Doncilá. 


Popórele ce urméz& preceptelor religiei lui Mohamed, daŭ Cresti- 


w 


nilor dennmirea de ghăauri, adică : necredincioşi. 
1 [ti aduc alid mirésd. 


Espresia poetică de mirésă întrebuințată pentru spadă, se gásesce 
gi în una diu cele maf frumóse poesi ale vestitului poet german Uhland: 
În bucata intitulatá : Spada, cavalerul dico : 

< Dar spada mea, dar, cù sunt un om liber, şi te iubesc din fundul 
inimel, te Yubese ca şi când mi-ai fi mirésá... ete. > 


5 Si tae cap de deli. 


Deliŭ insemnéz& în limba turc âscă un om voinic insă cam nebun, 


www.dacoromanica.ro 


K 


La Brăila "n vale 
Septe bolozale ! 

Şi septe sandale 
Descarcii la zambóle 
Ñi "nearcü la stanibóle, 
Descareü băcălii 

Și "ncarcü dimerlii 
Tot de griü mărunt ° 
Si de arnăut. 

Dar cine descarcă, 

Şi cine încarcă ? 

Un arap bogat 
Negru şi buzat 

Cu solzi mari pe cap, 
Cu solii de crap; 

Şi cu buze late 

Roşii şi umflate 

Şi cu ochi holbati 


Şi cu dinți smaltaff. 


XXX 


< Vr 
S y Be 
`. gas SR, e 
Ki AN 
LM 
£. 
^ 
? 
à 
è 
i 
A 


Dar pân" descărca, 

Şi pán' încărca, 

El ce mai făcea ? 
Tot pe mal şedea, 

Şi mânca şi bea 

Sub verde frundar 
De crengi de stejar. 
Eatá-o copilitá, 

Cu albà cofitá ; 

e Kiro, Kiroliná, 
Flore din grădină! 
Ghelaă tu cu mine? 
Că te-oiu purta bine; 
Bine te-oiu purta, 

Si ță-oiu cumpăra 
Rochitš cu zale 
Läsatä pe gale, 
Rochitá in bolduri 
Lăsată pe şolduri. 


LÀ 


www.dacoromanica.ro 


EN 


117 


Si paftale marí 

De mărgăritari, 

Şi paftale mici 

Tot de irmilici. » ^ . 
Kira tot ridea 

Şi îi respundea : 

« Alei! arăpilă, 
Alei! măi Buzilă! 
Unde san aflat 

Că s'a 'mpreunat 
Corb eu turturele, 
Serpt cu floricele. 
Ursi cu cáprióre 

Şi nouri cu sóre? » 
Eará cel arap 

Cu solzi marí pe cap 
Cât o audia 

Se şi răpedia, 

În brate-o lua 

În caic intra 

Si se depărta, 

Către Sulina. 

Ear fraţii Kirei, 
Hoţii Briilet, | 
Serpii Dunărei, 

La mal alerga, 

Pe Kira striga 

ŞI "n not mi se da, 


Si se cufunda, 

Şi când se ivia 

În caic săria, 

Şi pe cel arap, 

Îl da peste cap. 
Apoi se "ntorcea 
Şi Kirel dicea : 

e Borä ticálósá! 
Sorá păcătâsă 
Spune la, tustrel 
Care mórte vrei? 
Mórte luminată 
Ort întunecată ? 

— Frăţiorii mel! 
Ve gur Ja, tustret, 
Giur pe Dumnedeü 
Pe sufletul men ! 
C's nevinovatá 
Ca apa curată, 
Ah! drăguţii mel, 
Nu "mi fiţi duşmănei, 
Nu ve 'utunecati, 
Nu ve încruntaţi, 
Că's o biată fată, 
Dep ! nevinovată !» 
Ear fraţii Kireï, 
Hoţii Brăilei, 


Şerpii Dunărei, 


9 


www.dacoromanica.ro 


A casă-o ducea, 
Apoi ce făcea? 
O lega de-un par 


De-un par de stejar 


Şi pe lângă ea 
Vréscurí aducea, 

Si ce mai făcea? 
Trupu-i cătrănia, 
După ce 1 gola, 
Apoi foc îi da, 
S'ast-fel o mustra : 
e Soră ticilósá! 
Sorá pácátósá! 
Unde s'a aflat 

De s'a "mpreunat, 
Corhi cu turturele, 
Serpi cu floricele, 
Ursi cu cáprióre, 
Si nouri cu sóre? 
Ard în foc nestins, 
De noi trei aprins, 
Si te fă tăciune 

Şi te fă cărbune 
Cii-arapi de vroescă 
Ca se te iubesc! > 
Focul s'aprindea 
Vréseurile-ardea, 


ai se suia, 


118 


Kira vai de ea! 
Gemen $i plângea, 
Trupul îşi fiîngea, 
Si amar dicea : 

e Frăţiorii mei, 
Me rog la tustret, 
Faceti-vé milă 
De-o bíatá copilă, 
Ah! me dâre fórte ! 
Ah! me tem de mórte 
Fie luminată, 

Pie ^ntunecatà ! 

Val g'amar de mine 
Eatä mórtea vine, 
Vine, se răpede 

Si nime nu "mi crede! 
Miăiculiţa, mea, 

Ce pedépsă grea! 
Focul me cuprinde, 
Carnea mï-o aprinde ; 
Maică unde esti 

De me părăsesti ? 
Maică mor, ah! mor 
Şi la tine sbor! > 
Kira tremura, 

În foc se lupta, 

Si amar striga ; 

Apoi lin ofta, 


ref 


K: 
i 


www.dacoromanica.ro 


x 


* 
si W^ E MUN 


TOS 


p Vates t C oa ion Tawaf A y 
119 

Capul îşi pleca Osele stringea, kb 

Sufletul îşi da! Cenuşă-alegea | 

Ear trupu-i ardea, Şi "n vînt o svîrlia | 

Trupu-i se rosta Si ast-fel oräin : l 

Trupu-ï se "negria, e Óse picitóse, 

Carnea sfíriía, Pulbere de 6se! 

Osele trásnía Mánea-v'ar pămîntul 

Para pilpíia, Şi var duce vintul 

Fumul se 'nvívtia, Peste noà mări, 

Ear cánd trupul ars Peste noá tert 

Cenugá-a remas, În pustitu golit 

Fraţii câte trei Si nemárginit ! > 

Şerpii Dunárel, 


NOTE 


1 Şepte bolozale 
Gi şepte sandale. 


Negregit aceste cuvinte sunt numiri corupte de vase plutitore, căci 
Românii cam aü obiceiu a stropşi unele nume străine, precum aŭ 
prefăcut cuvîntul de canton în cardon, şi acel de diligianţă in diri- 
giancă, etc. 

3 Tot de grâu mărunt, 
Şi de arndut. 

Tabloi statistic de comerctul terilor nóstre. 

Moldova şi Valahia sunt vestite pentru pămîntul lor mănos, gi pro- 
ducii de mai mulţi ani, cătimi fórte insemnate de griü, popugolu, 
orz, oves, cte. ce se espórtá prin porturile Galaţi si Ibraila. Agricule 
tura este până acum singura industrie importanti a Priucipatelor- 
Unite, şi de când a încetat producerea cailor, şi s'aü stins ie: 


ae mata 


www.dacoromanica.ro 


120 ba 


numer în Anstiia. 


— 


5 Ghelat tu cu mine 
Cuvînt turcesc ce insemnézà : Vini tu cu mine. 
* Tot de irmilict. 


Monedă turcâscă de o valórá de 20 lei de Țarigrad. 


Unii cântăreți sfirşescii balada Kirel prin următóreľe versuri : 


Pulberea sbura, Si din sin scotea, 

La cer se 'nălța Trei fulgeri de foc 
Şi ^n cer aduna Cădute pe loc 

Nori îngrozitoră, Peste cei trei frati 
Nori resbunátori Crunţi şi ne'mpăcaţi. 


Care se 'nvirtăa, 


www.dacoromanica.ro 


RA D À 


La cea casă mare 
Cu feresti în sóre 
Multe buti de tóte 
Se lovescü în câte 
Buţi mari, ne'ncepute 
De câte cinci sute, ! 
S'altele mai mici 
De-o sută şi cinci. 
La cea casă mare 
Cu feresti în sóre, 
Vinu-i buu şi rece, 
Mult vinaţ se trece 
Că'1 vinde Rádita, 
Rada erigmárita 
SP] béü cazaclii ? 
Negustoră de vii. 
Ear unul din ei 
Căpitan Matei 
Cazacliŭ bátrin 


Si eu mórtea "n sin 
La Rada căta, 

Din suflet ofta 
Şapoi cuvinta : 

e Rado, Rádigórá 
Mindrá viigórá ! 
Ïé-me tu pe mine 
Că te-oiu tinea bine 
Si ti-ofu da eù tie 
Ruble chíar o mie, 
Papuci în badit 
Aduşi din Indij,’ 
Blană lungă, móle 
Cu samur în póle, 
Şi un agternut, 

Cu aur ţesut. > 
Rada mi'l videa 

Şi îi respundea : 

« Căpitan Matei, 


GE 


www.dacoromanica.ro 


Me 


Me viei, nu. me viei, 
Càt esti de bogat 
Nu mi-i fi bărbat 
Că ţi-e barba sură 
Si nat dinți în gură. 
Bărbat oiu lua 

Care s'a afla 
Dunerei se 'nóte 
Redicând din este, 
În pieiore stână, 
Buzdugan purtând. » 
Nime nu s'afla 

Care euteza 

Din cei eazaelii 
Negustori de vii. 
Ear un argátel, 
Tiner, voinicel 


de ; 

À ti SEL lo fe e 
xe a ks Së LEN. 
E „BP KA s wa 

p "wa y "I a 


Pe loc s'apuca 

De se încerca. 
Dunerea trecea, 

Si ear se 'ntorcea 
Din cóte 'notánd, 

În pieióre stând, 
Buzdugan pürtánd.. 
Rada "nveselía 

Si ast-fel grăia : 

« Vin' voinicule, 
Argütelule! 

Pe tine te vreü 
Bürbat se te iei, 
Că-i o dicátóre 

De însurătâre : 

Cine bate Dunerea * 
Nu mil bate muerea ! » 


NOTE 


1 De câte cincă sute. 


Adică fie-care bute era de 500 vedre, 


? ŞI béù cazaclit. 


Cazaclii se numescü unii negustori din Rosia carii cumpării în tot 
anul vin de la Odobesci şi'l ducii peste Prut. 


Adică diu India. 


3 Aduşă din Indii, 


www.dacoromanica.ro 


J 


* P 

a. 9.5 S 
fr, S MET 
pă A yd kaal "evi < W 


128 Vv. 
& ^f) 
. ` 
Cine bate Dunerea 
Nu nl bate muerea, 


Din cuprinsul baladelor : Păunaşul Codrilor, Vidra şi Rada, se 
pâte dobindi o idee ecsactă de caracterul femeelor românce. Ele sunt | 
vesele, glumete, şi aŭ o plecare mare pentru voinici. Un om vrednic, 
care rupe mija ^n dod, după proverbul poporal, plătesce mult în 
ochii Románcel, şi fie cât de sărac, el e preferat unui avut nevrednic. 
— Românul asemine își arată simtirele lui în urmátóren dicală : Mai 
bine cu un voinic la pagubă de cát cu un migel la cástig. 


o) 


www.dacoromanica.ro 


a ER 


XXXII 


BADÍUL 


Pe luciul Dun&rei, 

La scursurile ghiîrlei, 

La cotitura márel, 

Ean că se záría plutind 
Cu lopetile víslind, 

Cu pînzele filfiind, 

Un caic mare, bogat 

Cu postag rog imbrácat, 
Pe "n afară zugrăvit 

Si pe margini poleit. 

Da "n caic. cine era? 

Era Căpitan-Paşa, 

Bag Agaoa Turcilor, 
Mácelarul fráncilor ! 

Cu cinci-deci de brăileni, ? 
Si cinei-decí de bosnieni, 
Brăileni din Brăila, 
Bosnieni din Bosnia. 

Ei, mări, cu toţi venía 


Beste 


Si pe mal se coboría 

În cel sat mare, serbesc, 
Giumătate românesc, 

La casele Badiului, 
Badiului bulgarului, 
Frátiorul Marcului. 

e Dalbo, dalbă giupánésá! 
Cu ochi masă de puică-alâsă,; 
De'tí e Badiul teŭ a casă, 
Ri-ï degrabă ca se easă, 
Ear de-i dus în deal la vie 
Mergi de-i di se nu mai vie 
Că s'a trecut de glumie! 

— Nu-i la vie, şi-i în casă 
Cu paloşul gol pe masă. 
Badiului voinic nu-i pasă 
Nică de cursă dugmánéscá, 
Nici de óste 'mperátéscá! > 
Badiule, te tine bine, - 


www.dacoromanica.ro 


^ Că urdia 'ntrégă vine! 
Turcii vinu grămadă, clae, 
Capul teii se mi til tae 

Şi se'l ducă pe tipsie 

De pescheg la "mperátie. 5 
Eatá lupta, se 'nclegta ; 
Badiul singur se lupta, 
Chiar în sânge se scălda 
Şi de loc el nu se da. 

Dar când trupul obosesce, 
Când puterea se sfirgesce, 
Inima la ce-ţi slujesce! 
Badiul mei slábía, cădea 
“Turcii remaşi mil prindea 
Si] fereca peste tof, 

Sil lega strîns cot la cot 
Gos la stilpul hornului, 
"La dogórea focului, 

Cu fringhie de mătasă, 
Vitele "mpletite "n şase... 
Táia carnea pân” la dee (7 
Badiul “grei! se resucía 

Si din gură meet dicea : 

e Dádulésa mea frumósá ! 
De mi-ai fost tu credinciósi, 
Mergi degrabă la cămară, 
De ïé galbini din comórä. 
Ámple'tí póla plină, rasă 


W ) e 
du "T! S i d 
" h uf Nace 


Se CS » 
S'o revarsá-aici pin casă. s 


„Doar or vré ca se me lasá! » ; 


La bani Turen náyália, 
Si pe glos se tivălia, j 
Dar pe Badiul nu'l slăbia! 
Badiul anc? mai deen: 

e Bádulésa mea frumósá! 
Cu ochi mari de puică-al6să, 
Mergi degrabă în cea casă; 
Pune faciă la ghilială, 
Buze moi la ruminială 

Şi sprincene la cernélá; 5 
Apoi viná-aice m casă 
Doar or vrea case me lasă ! > 
Mindra cát se arăta 
Baş-Agaoa se 'mbáta, 

Dar de Badiul ce zăcea, 
Milá nici că-i se fácea! 
Badiul încă 'ncei dicea : 

e Bádulésa mea frumósá! 
De'mi esti sótá credineiósá, 
Fă la apă că purcedi, 

Şi ^n fugă se te repedi 

Pe la gura pivnitei 

Tot de-a lungul uliter, 

La casele Marcului 
Frátiorul Badiului, I 


Si dă lui pe loc de stire 


www.dacoromanica.ro 


Că me aflu la peire. » 
Bádulésa purcedea 

Dar la apá nu mergea 

Ci "nt'o fugă agiungea 
La casele Marcului, 
Marcului Bulgarului, 
Frátiorul Badiului + 

< Alei! cumnățica mea! 
Resárit-ai ca o stea. 

Ce vînt. dulce te-a, bătut, 
La noi de te-ai abătut ? 

— Am venit se-ți daŭ de scire 
Căi e Badiul la peire, 
Pe mâna Bosnenilor 

Şi a Brăilenilor! » 
Bádulésa nu sfîrşia, 
Mascul se şi răpedia, 
Buzduganul învîrtind 

Si din gură chiuind : 

e Măi Bosneni, măi Brăileni 
Mişei dușmani şi viclení! 
Ve-aruncaţi sută pe-un om 
Ca şi căorele pe-un pom. 
Ce veï robul vinovat 
Ast-fel de l'atí ferecat ? 
De veï robul de ertat, 

De vîndut saü de schimbat 
Mie "mi e de cumpărat. 


A IE 


— Nu ne-i robul de vîndut 3 

Ci ne-i robul de perdut. 

— Alei! frate Badiule 

Cum te calcă babele! » 

Cât dicea, se rápedía, 

Stilpul hornului smuncia, 

Pe Badiu că'l slobozia, 

Şi din gurá-i poruncia, : 

« Bate tu marginile 

Că e bat mijlócele 

Care-a scăpa de la mine 

Se nu scape de la tine! » 

Amîndoi turbatü răcnia, 

Vîrtejiu de morte făcea, 

Pintre Turcă se învîrtïa. 

Turcii sáría şi fugea, 

Dar picatu-1 agiungea! 

Care scăpa de stilpan 

Nu scăpa de buzdugan!... 
Nóptea négrá când cădea, 

Cláí de Turci în foc ardea, 

$i lumina se "ntindea 

Pe luciul Dunărei, 

Pe valurile mărei. 

Ear nevasta Badiului 

Cumnăţica Marcului, 

La cel foc grozav căta 


Şi cu jale cuvînta : | 


www.dacoromanica.ro 


A « Alei! frate Badiule! Cum mănâncă, deele? A 
Cumnitele Marcule!' Audiţi voi mamele 
Audiţi voi parele- Cum își plângi păcatele ?... 
NOTE 


Acéstá baladă se cântă pe o arie cam sevbâscă, en trăgănituri de 
glas orientale, şi lăutarii adaogii la sfirgitul ariei un solu de suspin 
pe cuvintele turcesel : Brut aman, aman! 


t Mácelariul fráncilor. 


Turcii dat numirea da Frânci la tóte popórele îmbrăcate cu haine 
europeane, si fiind că ei aŭ avut; multe resbóe cu Ungurii şi cu Nemţii, 
pote că versul de sus face alusie la unul din acele măceluri crâncene 
ce aŭ rogit en sânge de atite ori malurile Dunărei. Punem înainte 
acâstă presupunere, fiind că caracterul mai modern a baladei Ba- 
dinlui nu ne ingádue a o crede de pe timpul cumplitei desfaceri ai 
francilor sub zidurile Nicopolii. 


2 Cu cincă-decă de brăilenă. 

Înainte de reshotul Rugilor cu Tarkia, la 1828, oraşul Brăila, in- 
tărit cu ziduri, era ocupat; de o garuizoná turcéscá, Brăilenii din ba- 
ladă nu sunt de cât ostaşi din acea garnizon., 

* De peşchieş la "mpurăţie. 

Cuvînt turcesc ce insemnéd& present, dar. 

* Tae carnea pân la dee, 

Un lăutar din satul Foltestii ce se află la códa lacului Brategü, 
lângă Galatz dicea următorele versuri : 

Cu-o fringhie de mátasá Cât gi braţul meii de grosă. 
Împletită 'n trei, în gase Tăia carnea pân” la óse. 


www.dacoromanica.ro 


Sapt 
128 
j % 
Şi cu doà de fuïor, Numai latul de mătasă 5 
Cât un fluer de picior. Nu-i da drumul ca se easi, d 
Dar când Badiul se 'ntindea, Ci'l stringes, stringea cumplit, 
Cele doă se rupea. Ca un şârpe 'ncolácit, i 


5 Pune facăă la ghilialá, 
Buze mot la vuminăala, 
Şi sprâncene la cerntlă. 


Femeile iu Orieut aü uriciosul obiceiu de a-şi drege obrazul cu 
suliman si a-şi boi sprincénele cu nucuşoră arsă. Acel obicelu s'aü 
adoptat de tote femeile, fie mahometane, fie crestine ce locuescü în 
imperiul Otoman, si din nenorocire aŭ şi trecut peste Dunărea, şi s'a 
încuibat în satele Românesci de pe malul stîng al viului. 


www.dacoromanica.ro 


XXXIII 


GHEMIS 


I 


Frundá verde de-alunig; 
Tace cucul la răriş, 

La răriş, la cărpeniş 

De frica celui Ghemis, 

Că de-i mie şi ghemuit, 
Are facía de 'ngrozit, 

Si de-i mare cât un ghem, ! 
Turcii toți de el se tem, 
Cât a fost; vara de mare 
El a mas pe la cogare 

Cu vînăta, cea frumósá, 
Eapá scurtă şi vinósá 

Cu dungi negre pe spinare, 
Şi scântei de foc în nare. 
Ea-i ogarcá pe sub fóle ? 
Cât alérgá nu dămble, 

ŞI locustă siritóre... 


Unde-o vede Ghemig móre ! 
Înta'o di Ghemig punea 
Septe buti alăturea, 

Cu vînăta, le săria, 

Pe vínáta o spetia! 

Ear Ghemiş ca un nehun 
O lega, de un alun 

Şi treí dile o plângea, 
Nică că se mai mángáea! 
Apoi, mări, se 'ndrăcia 
Col&n vale se ducea, 

O falangă 'n drum scotea ? 
Pe drumeţi pe toţi bătea 
Ca se-Í spue de stiea, 
Dacă 'n lume cunoscea, 
Alt fugar ca vînăta, 

Se-i se dregă inima. 

Când la urma tuturor 
Eatá-un biet de cerşitor * 


——— AN 


www.dacoromanica.ro 


În spinare cu desag 

Şi în mână, cun toeag. 

Ear Ghemis cum îl videa 
La pämînt îl întindea, 

De falangá mi'l lega 

GU bătea şi tot striga, 

e Mart sărace, sărăcilă, 

De când âmbli cerând milă, 
Védut-ai în calea ta 
Vre-un cal bun ea vináta? 
— Stăi, giupâne, nu mai da, 
Că ti-ofu spune tot ce stiü. 
Eŭ cunoscii un bidiviü 

La cel paşă din Măcin 5 

1 Care bea rachiü şi vin! > ê 


Hi 


Ghemig iute purcedea 
Luntre micá el prindea, 
Latul Dunäreï trecea, 
La Măcin de se ducea, 
Sin cetate el intra, 
Ear de pitic ce era 
Nime m sémá nu'l băga, 
El la grajdiu şi alerga, 
Grajdiul Miralaiului ? 
În dosul savatulut, 


Şi la pîndă se punea, 


În gunofu se ascundea, 
Când fu despre cântătoni 
Pàu' a nu resări dot: 
Ghemig iute se trezi 

Şi "ncepea a nechezi 
Cum nechâză epele 
Epele sirepele ` 
Armisartul l'audía 

Se 'neorda şi nechezia, 
De la iesle se smuncia, 
Peste zid uşor trecea, 

Si sburánd voios venta. 
Ear Ghemiş îl viclenia, 
Pân' de cómá '] apuca, 
Apoi iute 'mcăleca, 

Si numai o fugă-i da 
Pân' la soră sa Manda 

e Bună gioa surióră ! 

De esti bună bunigórá 
Pm de inimă volósá 

Si de 6spe bueurósi, ° 

— Bun sosit, frate Ghemiş! 
Bine făcuşi că venişi, 
Dar mai bine, dei, făceai 
Dacă-aice nu veneaj, 

Că dugmanu-ti de cumnat 
Chiar pe cruce s'a giurat 
Se te dea la Turci legat 


ERE, 


www.dacoromanica.ro 


EI 


Pentrü-o palmă ce mi-ai dat 
Când cu el m'am cununat! 
— Se nai griji, soro dragă, 
Că cu mine nu-i de gagä. 
De mine care se Igă, i 


Sângele întrupi se'nclifagá.» 


Du 


Fată că se 'nainta 

Şi pe prag se arăta, 

Cel cumnat găurat, hain 
Ce venía de la Măcin. 

e Aferim, frate Ghemiş,? 
Bine făcuşi că venişi, 
Amândoi se veselim 

Ca frati buni se ne cinstim. 
Fa nevastă, dute, adà 

Vin de cel ce fierbe 'n cadă 
Se ne cinstim 6spele, 

Se recorim fratele. > 
Manda vinul aducea 

La beut ei se "trecea, 
Dän: ce unul se "mbáta 

Şi `n somn greü se cufunda, 
Ear cumnatul cel hain 
Tufecciul din Măcin 10 

Pe Ghemiş îl fereca, 

La seleafu-i se pleca, 


181 


Pistólele-i le-apuca, 

De érbá le descărca, . 

Cu cenuşă, le 'ncárca. 
Apoi iute alerga 

Si la Turci veste le da. 
Turcii casa 'ncungtura 

Şi "n casă buluc intra, +! 
Eará sora lui Ghemis 
Punea salbá gi benig 

Şi mtre Turci se arăta 

Si din gură cuvinta : 

« Turcilor, spahiilor, 

Nu daţi vînt sabiilor 
Pàn' a nu me plăti eŭ 
De Ghemis, fratele mei, 
Cu o palmá ce mi-a dat 
Când bárbatul m'a luat. » 
Bună palmá-atunci îi da 
Cât Ghemig se degtepta, 
Si pe Turci cât îi záría 
În picăâre drept; siría, 

Si pistólele 'ntindea, 

Dar nici unul s'aprindea ! 
Dacă videa gi videa 
Eartaganul apuca 

Pintre Turci se arunca, 
Pintre Turci cale at făcea 


Şi la grajdíu el se ducea, 


www.dacoromanica.ro 


a ES Rota , 
SW Ae i s. 


S L d E ES 
192 > 
Chiuind şi nechezind, Ghemig iute mcăleca, 
Eartaganul învîrtind, | Şi spre Dunărea pleca, 
4 Armăsariu "1 audia, Apa "n doă despica 
! Armăsaniul nechezia, Se sălta, din val în val I 
La Ghemis sburànd venía .| Pân' sosia la cela mal! 


Şi 'n genuchi el se punea. 


NOTE 
1 Si de-i mare cât un ghem. 


În povestele poporale ecsist& o fiinţă fantastică ce se numesce: Sta- 
tul palmă, barba cot, adică cu statul nalt de o palmă şi cu barba 
lungă de un cot. El trăesce sub pămînt şi âmblă călare pe un epure 
schiop. Ghemig, mare cát un ghem, a fi negregit rudă cu el. 


2 Ka-i ogarcá pe sub fóle. 
Adică are formă de ogar, făcută pe alergare. 
% O falangă "n drum scotea. 


Pedépsa barbară a falangăi s'a aplicat în ţâră în timpul domniei 
fanariotilor. Nenorocitul osindit la acestă pedâpsă priimYa lovituri 
de biciu saü de vergi pe tălpile picăârelor, în vreme ce pictârele lui 
eraă strîns legate de un drug numit falangá, gi redicato în sus. 


* Eatd-un biet de cerşetor, 


În terile nóstre e forte rar de a găsi un cerşetor Român, căci cer- 
getoria e considerată ca o meserie ruginósá. A agiunge pe'la ușile 
străinilor este cea maï mare nenorocire pentru uu om; prin urmare 
e o fórte crudă ocară cuvîntul de calic.— Cerşitorii din ţerile nostre 
sunt mai toti străini, şi cei maï mulţi din el Rugi porecliţi Rusnaci. 
| Cu tâte aceste, până la Domnia lui Ión Sturza calicimea diu térš 
era óre-cum privilighiată prin hrisov Domnesc, şi poseda în aşi un 


www.dacoromanica.ro 


foburg numit mahalaoa Calicimei. Ea avea dreptul a lua parte la 
cortegiul îmoimîntărilor. Brésla calicilor era representată la cole É 
triste ceremonii priu Amen? aleşi din sînul ef, gi care purta toóguri 
gróso de ceară zugrăvită cu flori şi polcită. Toégurile însă erai atit | 
de gróse că deabia doi ómenï puteaŭ se ducă câte unul pe umerile lor. 


° La cel paşă din Mácin. 
Oras mie aprópe de malul drept a Danäret, în Tarkia, 
$ Care bea rachiŭ şi vin. 
Legea lui Mohamed opresce beutura viaulul şi a rachiului, 
* Grajdiul Mivalcăuluă. 
Miralain insemnézii la Tarei rangul de Colonel. 
8 Și de óspe bucurósá. 


Datina ospeţiei e una din cele mai vechi şi mai sfint pidite la Ro- 
mâni. Când sosesce un străin pe pragul casif unui om, el dice până 
a nu mtra: Bucuroşă de óspeli? şi-ivespunde totdeauna : Bucuroşi! 


° Aferim, frate Ghemis. 
Aferim turcesce, sinonim de bravo. 

10 Tufeceiul din Măcin. 
Cuvint turcesc care insemnézá fabricant de arme. 

u SPn casă bulue intra. 


Adică da năvală in casă cu grămada. Buluc e un cuvînt turcesc 
care s'a pripăşit în térü de când cu năvălivile Turcilor, dar începe a se 
perde din limba nâstră ca multe alte cuvinte slavone gi grecesci lä- 
sate în urma lor de ocupările Rusesci şi de fatala domnire a fanario- 
tilor. 


T —: 


10 


www.dacoromanica.ro 


y UL 


I 


La gura Siretului, 

Pin postul sàn Petrulur, 
Ean, mări, că s'a ivit 

Un caic lung, poleit, 

Cu postav verde "nvelit. 1 
Dar în el cine "mt era? 
Era Suliman Aga 

Cu cinci-deci de Eniceri 2 
Care pórtá "n bríü hamgeri. 
Ei venía încet, încet 

De la Dunărea "n Siret 
Vadurile strebáténd, 
Malurile cercetând 

De-un Vulcan, de-un căpitan 
Duşmanul lui Soliman. 
Eatá, mări, cum venia, 

Că pe-un mal se întiluia 


E — 


XXXIV 


CAN 


Cu trei fete Moldovence 
Floricele Dunárence, 
Vorbitóre, cântătâre 

Si de pînză înălbitore. ? 

e Bună vremea la tret fete! 
De nu sunteţi voi girete 
Spuneti noă de Vulcan 
Unde-i aprigul Bogdan? 3 
Dacá-ti spune voi cu drept, 
Resări-v'ar flórí la pept, 
Plori cu facie de bujort 

Si cu ochi de pruncuşori. 
Lucrul vostru se sporâscă, 
Pinzele să se 'n&lbéscá 
Cum e cóla de hârtie 

Si flórea de iasomie. 

Ear de nu-ţi grăi cu drept 
Arde-v'ar dorul în pept, 
Lucrul se nu ve sporéscá 


www.dacoromanica.ro 


Pînzele se nu albescă, 

Ci la s6re se 'negróscá 

Si la vînt se putrezéscá. > 
Cele fete Moldovence, 
Floricele Dunirence, 

De la mal se depărta 

Si din gură cuvînta : 

e Atunce s'agiungetă voi 
Când fti afla, de la noi 
Unde-i Badea cel iubit 

Si de Turci nebiruit! » 
Turcii se posomoría 

Pe mal verde coboria 

Si de mers nu se opría 
Pàn' ce 'n cale nu záría, 
O sălcică rámuratà 
Pe-un isvor rece culcatá; 
Lângă salce o bábrini 
Cu trei caftane "nii'o mână? 
De sânge spalândule, 

De petre báténdule; 

Ear sub salce-un Căpitan 
Şoimul ager de Vulcan 
Stând la umbră gi dormind, 
„De-a lui viaţă ne'ngrijind 
Că de pază mi'l pázesce, 
Şi la capu-i strájuesce 


Pandelaş, un grec voinic 


5 
mam 
d Taga S < s 


š 
Cu pistóle sub ilic, 3 
Slugă vechie şi iubită | 


. De stăpînu-i dăruită, 


Soliman s'apropiea | 


Şi din gurá-asa grita : 

« Bre Pandele! de vrei bani 
Se nu-i poţi mânca doi ani 
Dăne pe Vulcan legat 

Că-i peşcheş de împerat. » 
Grecul lacom respundea :. 
«Daţi-mi banii g'om videa.» 
Solimau se bucura, 

Bani "n p6lă-i numera, 
Dece pungi de irmilică, 

Opt de rubiele mică, ° 

Şi vr'o trei de venetici. 

Ear Pandele ce făcea? 

La stăpînu-i se ducea 

Şi cu briu-i de mătasă, 
Driü cu tesetura désă 

Îi lega braţele 'n cruci 

SP] dăruia rob la Turcă. 


II 


Lángá malul redicat 

Sta Vulcanul resturnat 
Ca stejarul cel frundos 
În pădure-aruncat gios. 


www.dacoromanica.ro 


Sd m 
SW Ar MU Eod 


m. 


, ÍmpregYuru-Y adunaţi 
Sedea Turcii înarmați 

Si pe rînd se întreba 

Ca ee mórte i-ar afla? 
Unii dicea se'l omóre 

Cu lat de spândurătore, 
Alţii se'l eufunde "n apă, 
Alţii sel înfigă 'n tépá, 
Alţii sel tae pe loc, 
Alţii se'l arunce 'n foc. 
Ear Pandele "i asculta 
$i la rîudu-i cuvînta : 

< La cea mär? părăsită, 
De stăpînul mei clădită, 
Este-o pâtră de rîgnit 
Care âncă naŭ slujit, 

Şi e bună de-aninat 

De un ghit de vinovat 
Si 'n Siret de cufundat. > 
Turcii toti evet dicea." 
Pe Vulcan tute "1 ducea 
Si de pâtră mi'l lega 

Și "n Siret i) arunca. 
Apele se deschidea 

Şi pe loe se închidea 
Cum se "nchide pe-un mor- 
Gura negrului pămînt. [mint 
Apoi Turcii purcedea, 


x er 
ES 
Be AS Bach 
Kei £ i GES 
xu a SR; 


Lăsând indereptul lor 

Pe luciul apelor 

Vălurele usurele 

Si virteje 'n coreurele, 

Ear Vulcan se eufunda 
Până ce de fund el da. 
Când în fund el ce făcea? 
Brîul. eu dinţi '1 rodea, 
Mânä drâptă-şi desficea.. 
Din picïóre s'opintía 

La luminä de esta. 

Apoi, greii el inota 

Şi din gurá cuvinta : 

< Sărăcuț, amar de mine! 
Căci un agiutor nu-mi vine 
Se me scótá de la gveü 
Se-mi lungéscá vécul meii ! > 
Eat, mări, că de-odată, 

Îi vespunde-un glas de fată : 
e Voinicele, tine bine 

Că eŭ vin, alerg la tine.» 
Copilita sprintenicá 

Savia fntr'o luntricicá 

Si cu mánele visla, 

Pe Vulcan de mil scăpa. | 
Ear Vulcan o săruta 
Şi cu drag îi cuvînta : 


La Galaţi d se ducea | 


www.dacoromanica.ro 


` 
îs zë 
E di 
x< R 
EM ES NM 
EF ^ wA ol 
Í 


< Fire-al, dragă, fericită ! 
Că tu esti a mea ursită 5 
Ca lumina de iubită, 
Mergi acum Ia tine-acasá 
Si "ti 16 haine de mirésá 
Şi m'astâptă bucurósá, 

Că eŭ daci-otu isbîndi 
Cu tine m'oiu logodi, 
Dom face casă "mpreunii, 
Se trăim viată bună, » 


IIT 


El la tirg se îndrepta, 
Mamei lui se arăta, 

Ear bütrina läcrima 

Și tu jale cuvinta : 

« Alei! dragă, de esti viii, 
Spune mamei ca s'o stiü 
Ear de nu se te bocesc ? 
Trupul se ţi] pinzueso, 
Podurile se-ţi gátesc. 10 
— Nu sunt mort nu me boci 
Nici in pinzí nu me 'nveli, 
Ci în stremte me 'nvelesce 
De me schimbă calicesce. > 
Fücea misa eum dicea, 

În calic îl prefácea. 

E] pe uliti apuca, 


N 


137 


pa 
m d 
E pe 
" KE M Ky A v 


Crigmele de le cerca, - 
Cerca una, cerca doă 
Dän" împlinia câte noi. 
Când a fost l'a noălea 
El în untru náválía 

Că m läuntru el vëduse 
Pe Pandeli ce'l vânduse. 
Véndéborul sta culcat 
Tocma "n fund pe un marat 
Lăudându-şi faptele 

Şi bându-şi păcatele, 

< Noroc bun şi veselie 

Celor ees în avuţie 

Se-mi faceţi parte şi mie! 
Căpitane Pandelaş 

Tu ce esti un bogáütag ! 
Dămi o frintà de letcae 

Că fómea cumplit.me tae 
Şi pàn' la pămînt me "ndóe.. 
— Măi străine, mil sărace! 
De-t e fóme n'am ce-ţi face 
Că me tin eren ingelat 

De toti banii ce i-am dat 
Pe ist palog otelit 

Cu mánunchíul poleit. 

— Dil Íncóce fetul meii 

Ca se'l cercelez şi eŭ, 

Şi se-tí spun adevărat 


p 


www.dacoromanica.ro 


a 


Dac-ai fost tu înşelui, » 
Grecul beat paloşu-i da, 
Ear Vulcan eum îl lua, 
$ Ochin sânge "et inerunta 
S'apof aspru cuvînta : 
e Alelei! fecior de lele! 
Vinqétor dilelor mele! 
Nu te tinea ingelat 
De câţi bani pe el ai dat, 
Dar te tine înşelat 
Într'a cui mână Vai dat. 
Alei! fiară veninósá! 
Litfá rea, necredinciósá ! ++ 
Ce reù, spune, ţi-am făcut 
Turcilor de m'aí vîndut ? 
Oră la mine n'ai avut 
De mâncat şi de beut ? 
Haine bune de "mbrücat ? 
Cal frumos de 'mcălecat ? 
Aï vroit tu se mor eŭ 
Dar n'a vroit Dumnedeii, 
Că de mórte m'a scăpat 
Se te curăţ de păcat! » 


La 
Y 
of ku > „pie y 


AE 
Tugas I «i 


Cum dicea se şi isbía, 
Capul Grecului tăia, 
Apoi trupu-i tîriia, 

Fără popă nică prohod 
Pâr la capra unui pod, 
Şi podéoa redica, 

ŞI sub pod îl arunca. 
Apoi ear se întorcea 
Ear pe ulití purcedea 

Şi din Turci el căsăpia 
Câţi pe mână-i încăpea, 
Apoi iute alerga 

Si voios se cununa 

Cu cea, fată Modovancă 
Floricică Dunereaneá 
Care "mn haine de mireast 
L'astepta de mult acasă, 


` . ` E . . . . 


— 


Spusu-v'am cántie bătrin, 

Si mai am vr'o doă 'n sin. 
De-atí ave suflete bune, 

Si pe-acele vi le-ofu spune, 


NOTE 


1 Cu postav verde "nvelit. 


Colorul verde e purtat la Osmanlii numai de perséaele ce aü un 
caracter sacru, precum hogii, dervişiă, imamil, fiind-că stindardul lut 
Mohamed, sangâcul, e de colóre verde, i 


www.dacoromanica.ro 


£ ° IR „AR Ger 
E EN E "A Y E j PL S x^ 
* 2 KZ SS F. - Wio ES Da 


Ei 189 z 


? Cu cuncă-decă de Enicert. 


A š 
t Militia Eniceilora fost instituatà la 1362, sub sultanul T 
i către marele Vizir Kara Halil Basa. Ea era compusă de robi luati în | 

resbóe după ce Ornus Beglerberg de la Rumelia luă Ipsala şi Malgara. 
După formarea acestei vestite miliţie, un Seil anume Hagi Bektag o 
bine-cuvintă, dicénd : < Numele vostru se fie Tenghişehri (cuvint com- 
pus de englu, noŭ, şi chehri, soldat); înfăţişarea vóstià se fie vie şi 
mindră; mâna vostră se fie invinghétóre; sabia vostră ascuţilă, lan- 
cea vâstră tot de-auna gata de a Jovi capul dugmauulul, gi oră unde 
veţi merge se ve întârceţă cu chipul înflorit de sănătate. > 


3 Şi de pânzi îndlbitore, 
Viața patriarhală a familiilor române impune femeilor datoria de 
a tese în ease pinza trebuitóre pentru îmbrăcămintea bărbaţilor şi a 
copiilor. Ele aü perfectionat acâstă industrie şi a agiuns a face me- 
nesterguri şi stergare forte frumóse. 
Femeile de la munte pórtá stergare de mătasă lucrate de diusele, 
ce se deosebesc prin dihăcia tesiturilov. 


* Unde-i aprigul Bogdan. 


Turcii dag Moldovii denumirea de Bogdania, depre numele lui 
Bogdan, fiul lui Stefan cel mare, ce a închinat fóra sub suzeranitatea 
Sultauilor. EY le die Moldovenilor Bogdant. 


5 Cu tre caftane "nti o mână, 


Caftanul e o haină orientală ce servía înainte ca un semn de onor. 
Domnii când priimiait Domnia, şi boerii când priimiai boeria ; eraü 
investiţi cu caftaue. 


5 Opt de vubiele mici. 
Monedă turcéscá de aur. 


? Turci toti cvet dicea. 


Evet, cuvint turcesc ce însemnézà : aga. . 


www.dacoromanica.ro 


A 5 
LO 12 E 
Tw EA Ee PT ka si QN % 

TRUCO od Kë ES br 
P 10 & 
© OS tu estí a mea ursită, i 

Ursitul sai ursita insemnézá mirele sai mirésa hotăriţi de sórti, 

Flecăii şi fetele credii că norocul se ocupă de viitorul lor. Fetele mai 

$ cu sémá sunt în plecare de a'gi căta ursițiï în Beta apel de pin fon- 


tâni, in lucirea misteriósá a stelelor, în forma copacilor de pin pă- 
dură, etc. 


? Ear de nu se te bocesc. 


Bocitul e un obicetu ce ecsistă la Români de pe timpul vechilor 
Romani. Ca şi in epoha lui Trajan se află între femei, bocitore, ca- 
rele mergi de bocescii morţii pe la case, şi pomenescii cu un ton plán- 
gător, de tóte meritele lor, 


1 Podurile se-tí gátesc. 


Când este a se face vre-o tmormintare, obiceiul antic core de a se 
aseda poduri în calea mortului. Se întinde pe pragul porţii casei o 
pînză albă peste care trece cortegiul. O al doilea pinzi se pune ase- 
mine la giumătatea drumului, şi o al treile pe pragul portel de la 
biserică. Acele pînze se daŭ pe urmă de pomană la săraci împreună 
cu luminirile de câră şi cu monedile aruncate pe ele. 

Aceste poduri alegorice inclipuescii punţile ce are a trece sufletul 
reposatulul ca se agiungă la ușa raiului, ear monedile slujescii a plăti 
vámile pe astă lume (?) Afară de disele monede se maï pune şi câte 
o monedă, mică iu mâna mortului, pentru ca se aibi cu ce plăti pe 
ceca lume barca lui Carou. Românii însă aü uitat şi pe Caron şi riul 
Sties şi câmpii Elisei din Mitologia stremogóscii, de când Hristianis- 
mul a înlocuit relegea Păgânismului. 


1 Litfă rea, necredincădsă. 


“Cuvintul litfä carele la început servia a denumi pe Polon! din Lit- 
fania, a agiuns a insemna ném reŭ şi fără credință, Prin urmare 
el se aplică de Români la oră ce popor care (ap făcut daune rele. 


T 


www.dacoromanica.ro 


-« A SPURS > fe e 
sëch ua ba Y wë WË 
Sie QT AX d VER 
"s "frt, (ov "Six 
4 ual kd A 
F 
d 


-r 


Corbae zace la 'nchis6re 

De treï anï lipsiți de sóre, 
În oraş la Țarigrad 

În beciu la Sultan Murad. 
El oftézi şi jálesce 

Și pin gratii tot privesce 
Când la nori purtaţi de vînt 
Care ploă pe pămînt, 

Când la cârduri de cucóre 
Ce mereii sbor cătră sóre. 
Eatá, mări, că '"ntr'un nor 
El zăria un corbugor 

Ce pe sus tot cronconia, 

Şi din aripi tot bătea. 

e Alelei! Corbae dicea , 
Căci n'am durdă, pui de corb, 
Sângele se mi ti'l sorb! 

Ce tot sboră şi cronconesci ? 
Ori pe mine me jálesci 

Ori de mine tu-tí baţi gioc? 


M 


XXXV 


COR BAC 


Remánére-al fără coc, 

Si ti-ar cădea unghile 

Sé n'aeati eu dînsele ! > 
Corbul cát îl audia 

Din cel nor se repedia, 

Pe feréstá se läsa 

$i pe limbă-i euvínta : 

e Corbácele, dragul mei! 
Ce me blestemi aga re ? * 
Că àmblu de rîndul teii 

De trei ani fără "ncetare 
De când zacï la incliisóre. 
Maică-ta mi-a poruncit 

Se tot sbor neobosit; 

Pe spinarea vîntului 

În gïurul pămîntului 

Se te aflu, ca se stii 

De esti, mort, sait de esti vii. 
— Alei! corbi, de-i aga 
Tü nu te-ofu mai blástema 


www.dacoromanica.ro 


Dr 


ER 


3 e 


$ 


| 


| 


Ci eu laerimi te-ofu ruga 
Ca se faci pe ghindul meii, 
Se'mi aducă cu pliscul teii 
Cinc fui6re de mătasă 
De la mama, de a casă 
Ş'âncă érba ferului 1 

Din codrul Neferului. > 
Corbul iute 'n sbor săria 
Cât pe cerel se zăria, 

Mai întâiu ca un porumb, 
Apoi numai cât un plumb, 
Dàn' ee 'n zare agïungea 
Si din zare se stergea. 
Doă dile nn trecea, 
Corbuşorul se 'ntorcea, 

Şi cu pliscul aducea, 

Cinci fuíóre de mátasii 
Cea, mai bună şi al6să, 
Şâncă, érba ferului 

Din codrul Neferului. 

e Alei! eorbugorul mei! 


De-a vrea sfintul Dumnedeii 


În cea lume se scap eii, 
Giur se mi te infrátesc, 
Şi se mi te tot hrănesc, 
Nu cu carne păserâscă, 
Ci eu carne păgânscă, 


Nică cu sânge păseresc 


www.dacoromanica.ro 


^ uu 


SN 
GC 


142 


J wy 
ca 


Dar cu sâuge păgânesc! > 
Corbea timpul nu perdea, 
El mitasa o torcea ' 
Lungă funie-o făcea, 

Si de gratii o prindea. 
Apoi când nóptea cădea 
El eu érba-cea-de fer 
Alingea gratii de fer ; 
Gratiile, ca de foc 

Se topia tóte pe loc. 
Numai una remánea 
Care funia tinea. 

Dacă videa şi videa 
Corbac timpul nu perdea. 
Funia 'şi-o apuca,” 

Pe funie luneca, 

Legănat mereü în vint 
Până ce da, de pămînt. 
Apoi el se depărta, 

Si din gură euvinta : 

e Corbi, corbi, frátior 
Mergí la maica cea cu dor 
Şi-i du veste c'am scăpat 
De la, los întunecat, 


Şi de-acum ca se me 'mpac 


Eü din funie-am se fac 


a 


eV [n 


= 


= H 


= —-—A- 


sa 


Colan mîndru pentru Turci 


rei!» 


ser Ca se mi-i redic în furcă! 


a od D ga 
, > wol . xu) a < Y 
d NOTE 2 
| Acâstă baladă are multă aseuniuare cu acea a lui Novac si Coibul, A 


` 
ee ç WW Ms e y 
) şi pe cât presupun, ea este numai o parte din vre o alti baladă ce s'a i i 
perdut. 
1 S'âncă érba feruluž. 


În povestă se pomenesce ades deo érbá ce are putere a topi ferul 
de la zăvorele închisorilor, Ar fi de credat că éiba ferulul, nu e alta 
de cât érba de puşcă, dacă povestile poporale nu ar fi ecsistat înainte 


dle descoperirea prafului, 


O 


www.dacoromanica.ro 


> 


Zx P 2 Des 
NI ët d mee "e 


XXXVI 


NOVAC şi CORBUL 


I 


Fost-aii, cică un Novac, 

Un Novae, Baba Novac! 
Un viteaz de-ai lui Michai? 
Ce săria pe şâpte cai 

De striga Craiova val! 

El un fecioraş avea 

Si tot ast-fel îi dicea : 

e Fecioraş Gruiuţul meii! 
Ascultă de ce-ţi die eii, 

Se nu cadi la vre-un loc reü, 
La loc rett şi mult departe, 
În négra străinătate, 3 

Dacă sorții te-or purta, 
Terile de-a víntura 

Si "n Stambul de a intra 
Tu de asta nu uita : 

Vamă, dréptă se plătesci, 


Armele se-ti oțelesci, 
Hainele se-tí priminesei 

Ca se pari un biet sărac, 

Se nu semeni a Novac 

Că nu-i Turcilor pe plac. » 
Grue "n Țarigrad intra, 
Vamá dréptá al nu da, 

De haine nu se schimba, 

Ci pe ulití se primbla 

Tot în haine Novăcesci 
Cum e drag ca sel privesci! 
Turcii toți cát îl záría 
Între dingii se grăia : 

< Ista-i Gruea lui Novac, 
Lui Novac Cara-iflae!» + 

Şi pe loc eï s'aduna, | 
Şi de Grue s'anina, 
Şi cu Grue se lupta, 
Ñi pe Grue mi'l lega 


www.dacoromanica.ro 


DN "P; g^ ES 2 Ki ca 
s 5 Au C xu ES & 


Din ele se nu maï easá! 
Dar când Grue se 'nlindea 
Doă funii se rupea, 

Numai una remânea, 

Una lungă nodorósá, 

Cât un brat voinic de grósá! 
Turcii iute 7] cuprindea 

Și "ntr'un beciu îl închidea, 
Lumea se no mai privâscă, 
S6re se nu mai zăréscă ! 


P" 
| Cu trei fanii de mütasi, 
d 


II 


Grue zace la 'nchisóre, 

De trei ani lipsiţi de sóre 
Şi prin grati lung privesce 
Ceriul care strelucesce 

Şi de dinsul nu 'ngrijesce! 
Dor cumplit inima-i sâcă, 
Plâns de jale mi'l încă, 
Când záresce despre sóre 
Cârduri, cârduri de cucóre, 
Călătâre sburütóre, 

Si de el nepăsătâre. 

Eată, mări, cum plângea 
C& "ft departe, sus zăria, 
Un corb negru, corbigor 
Ce sbura încetişor 


uec 


Şi eu jale cronconia. 

Ear Grue se amüría 

Si din gurá-amar dicea : 

e Că wam durdi pui de corb 
Dilele se ti le sorb! 

Ce tot tipi şi cronconesci 
Oră de mine te gátesti? > 
Corbul se apropiea 

Pe ferâstriă, se punea, 

Şi din pliscu-i respundea ` 

e Gruigor, drăguţul meii! 
Ce me blástemi aga ren 
Când âmblu de rîndul teii ? 
— Alei! corbi, corbişor, 

De vrei tu semi facă pe dor, 
Tine inelugul meü 

Si du'l unde voese eü | 
În munţii Catrinului, . 

În pădurea Pinului 

La condacul lui Novac, 

Lui Novac, Baba-Novae. 
Şi me giur că de-oiu scăpa, 
Pe tine te-oiu adăpa 

Nu cu sânge păseresc, 

Dar eu sânge păgânese! > 
Corbul vesel cronconia, 


Inelu "n plise îl punea, y 


% 
Şi din aripi tot bătea | 


www.dacoromanica.ro 


Aripele “şi întindea, 

Şi pe cer el se zăria, 
Întâi ca un porumbaş, 
Apoi ca un lástunag, 
Apoi ca un bondăraş 

Şi "n zare dacă-agiungea, 
El din zare se stergea. 


III 


În munţii Catrinului, 
În pădurea Pinului, 
Odihnea Baba-Novac 
La umbra unui copac, 
Şi pin vis el tot videa, 
Pe feciorul seŭ Gruea. 
Tatá-un corb că se ivia, 
Si pe-o eréngá se punea 
Chiar de-asupra capului 
Capului Novaeului; 
Corbuletul ugurel 

Avea, "n pliscu-i un inel 
Care gíos cădea din el 
Chiar in barba lui Novac 
Lui Novac Baba-Novac. 
Adormitul se trezia, 

Şi inelul cât videa, 
Scotea, haine Novăcesci 


De punea călugăresci 


Scotea cuca de Novac 5 
Şi punea un comănac, 

Şi 'ncăleca, voinicesce, 

Şi purcedea vulturesce, 
Cu desagi, cu buzdugele 
Pline de Mahmudele. * 
El mergea şi ear mergea, 
În Țarigrad agiungea, 
La divan că se ducea, 

Şi din gură-aşa dicea : 

< Audit-am, audit , 
De-un voinic ce mi-ati robit 
Eatá me's că am sosit 

Se vi'] plătesc îndoit. » 

El desagii degerta, 

Turcii toți năvală da, 

Şi pe gios se tăvălia, 
Unul pe-altul se *mpingea, 
Ear Novae că alerga 

Pe Grue mi'l deleng, 

Un palos in mână-i da 

Si din gură cuvînta : 

« Bate tu marginile 

Eü se bat mijlócele, 

Că le stiü sorócele. 

Ei tăia la Turci, tăia 
Dän? ce bine ostenia, 


Apoi iute purcedea | 


www.dacoromanica.ro 


inchinaü Sultanului ca se priiméscá investitura. Obiceiul era ca până 


Amândoi de se ducea, Unde corbii locuescti 
În codrii Catrinului, Şi ca frunda se 'multescü — ` 
În pădurea, Pinului, Şi bine hălăduescii ! | 


"oa , e 

QU tu dei X, 

$ 147 * 
| 


NOTE 


1 2 Un Novac, Baba-Novac 
Un vitéz de a lui Mihai. 


Pintre generalii lui Mihai Vodă Vitézul s'a, deosebit Baba-Novac, 
om credincios al Domnului, şi carele a avut o mórte gloriósi de mar- 
tir, din ordinul lut Ciaki şi al Senatului Unguresc. 


3 În negra străinătate. 


Simţul de naţionalitate şi iubirea de patrie sunt aşa de adînc in- 
tipărite în inimile Românului cá pentru el străinătatea e nâgră, fără 
lumină. Sórele nu") încăldesce pe pămînt străin! 

Românii sunt supuşi tristei bóle a nostalgică când se află disteratt, 
De aceea în armia Austriacă unde sunt mulţi feciori din Ardeal si 
din Bucovina, legea de pedépsà în contra fugirei din óste, e mult mai 
puţin aspră pentru Români. Un cântic vechiu dice : 

Român în téra străină, 
Duce-dorul şi suspină. 


* Lui Novac Cara-Iflac. 


Turcii numescü pe Români Iflac, adică Valac, însă pe acei din Va- 
lahia îi chiamă Cara-Iflac, Románi negri, şi pe cei din Moldova , 
Ac-Iflac, Români albi. 


5 Scutea cuca de Novac. 


Cuca era un solu de coifură împodobită cu pene de Strut, cu care 
Domnii Moldovii şi à Valahiei eraü încoronați când că mergéü de se 


— 


www.dacoromanica.ro 


148 


H 


a F intra în sala de audienţă a Sultanului, Arzodaşi, cel întâiu user 5 
numit Capusilar Kiethudast, se îmbrace pe Domn cu caftan, şi Mah- 


zur Aga se" pue pe eap cuca Domnóscá. Maï era insă şi alte cuce e Í 
| maï mică pentru Solaki. | 


° Pline de Mahmudele. 


Monedă turesscă de pe timpul lui Sultan Mahmud, 


www.dacoromanica.ro 


" 
g 
$X€ A SES TM Wee 
Ge WÉI C" "oa Wa a e 


La grădină, la cerdac 

Lui Hagi Baba-Novac 

Care pórtá comanae, ! 
Lungă niasă e intinsá 

Şi de óspeti mulţi cuprinsă. 
Dar la masă cine sede? 

Pe 'mpregiur cine se vede? 
Sede bătirinul Novae 

Ce tritesce-acum de-un veac. 
Cu cincă-decă de finigon, 
Tinereí, mîndri bujoră, 

Si cinci-decă de finigóre, 
Tinerele garofióre. 

Toţi cu bine petrecea 

Pe Novae îl feyicea, 

Numai Huer) Yovità 
Copilas de Novăciţă, 

Nică nu bea, nică nu mânca; 
De la inimă ofta. 


3 


XXXVII 


FATA CADIULUI 


< Nepotele hăi, fovit& 
Copilag de Novăciţă, 
Șoimuleţ, puiu de român 

Ce nu scie de stápin! 

Nică nu bei, nici nu mănâncă. 
Ce stai pe ghindurí adinci? 
— Eŭ pe ghindurí am cáqut 
De când, mogule-am vădut | 
Pe fata Cadiului ? 

Din satul Odriului. ° 

— Fecăorâş puiu de român 
Ce nu scie de stăpîn! 

Dacă, este mări-aşa, 
Încetâză de-a ofta 

Si te dn în grajdíul mei 
De'tf alege-un puiu de zmeü 
Din cinci-deci de bahamett 
Dahamett cu perii ere, 
SPY fă singur isbînda - 


Sa 


11 


www.dacoromanica.ro 


f 


Ca se-tí capătă dobinda, > 
| Tinerelul se scula, 

Lui Novae se închina, 

Ý Mâna dréptá-Y săruta, * 

Şi la grajdiu se îndrepta. 
Ear la grajdíu dacă mergea 
El un minz îşi alegea, 
Minz de fugă sprintenel, 
Feta "n vară pătrărel, 5 
Minz ee fuge'ea goleanul 
De nu'l prinde nică areanul. 
Pe el iute cá săria 

Şi din fugă mi'l opría 

La o pórtà de grădină, 

De grădină cu flori plină 
Unde stai cadînele ° 

De se "ngánü cu florile, 

« Tu, fată-a Cadiului 

Din satul Odriului, 

Ghelaf, ghelai pân’ colea ? 
Ca se-mi dai o floricea 

Şi mi-o dă cu mâna ta 

Ca se-mi drégá inima. > 
Copila Cadiului 

Din satul Odriului 
Rumiórá se făcea 

Şi trei Dot ea ot alegea 

ŞI trei floră ea culegea, 


SQ == 


150 


"Apoi siugurá-o ducea, 


S'un fir de păr îşi smulgea 
Şi cu firul le lega 

Ş'apoi tainic ea le da 
Unei róbe míindrulitá 

Se le ducă la portitá. 
Voinicelul grei ofta 
Perigorul săruta, 

Şi din gură-cuvînta : 

< Tu, fatá-a Cadiului, 
Sorióra Crinului! 
Ghelai, ghelai pà'n colea 
Ca, se-mi dai o floricea, 
Dar mi-o dă cu mâna ta 
Ca se-mi drégá inima. » 
Copila Cadiului 

Din satul Odriului 
Bujorică se făcea, 

S'o garótá culegea 

O garófá ca gi ea, 


Celui mîndiu Novăcel 
Avere-ar parte de el! 
Fecioragul se pleca, 

De mijloc o apuca, 

La sînu-i o redica 

Si la fugă se-arunca, 

Si din fugá-o desmierdu 
Mii de sărutăr îi da. 


CPC 


www.dacoromanica.ro 


E EM ară îi "rw 

7 154 x 

; | i: 
Ear cea róbá mediórá Ea pe mínz cá se pleca 
Și de minte cam ugórá De urechie mil musca ° . d 
Spaimă singură "et făcea, Urechfuga sângera, | 
Şi "ntr'un suflet se ducea, Ear mînzul se oțeria, j 
La Cadiii, la cafenea Si sáría, săria, săria, 
Unde béü Turcii cafea. ` Q'asa bine că fugea, 
« Sai Cadiule, nu sta Intro clipă agiungea 
Can răpit pe fiica ta! » t În grădină, la cerdac, 
Cadiul se 'ngălbinea La Hagi Baba-Novac. 
Celmaoa pe ochi punea Cadiul âncă sosia, 
Pe-o tătarcă 'neáleca Š Eartaganul şi scotea, 
Si la gână se lua Ear Novacul cel bătrîn 
Eapa câmpii apuca, Ce nu scie de stăpîn, 
Urechiuşele "şi culca, Îşi redică genele, 
Urma mânzului călca. Genele .cu cârgele 
Jugen mînzul nechezind, Ca, se-şi vadă óspele : 
Eapa fugea renchezind, < Stăi, euscre Cadiule, 
Ş'aşa bine că fugea, Se ne-ascultăm vorbele, 
Mai că mai îl agiungea. Cá junii facii certele 
Dacă videa gi videa Şi bütrini pacele!» 
Fata mintea nu'și perdea 


NOTE 
1 Care pórtá comanac, 


VAN A ză nai z D 
Comanacul e cotfurk călugărâscă. — Este de credut că bătrinul No- 
vae din acesti baladă nu e tot acella din balada precedentă, căci nu 


se potrivesce comanacul seü cu hainele novăcescă, şi cuca vitezului 
ostaş şi prietin a Domnului Michat Vitezul. | 


www.dacoromanica.ro 


152 


2 Pe fata Cadiului. 
Cadiü, cuvînt; turcesc co însemneză giudecător. 
* Din satul Odriului. 
* Mâna dréptá-i săruta. 
Sărutatul de mână e unii semn de respect din partea celor tineri 
către cei mai bătrîni. Acest obiceiu ecsistă din vechime la Români, 
căcă eï aŭ mult respect pentru bitrinefe. 
5 Egia in vară pátrárel. 
Adică de patru ani. 
° Unde stad cadínele. 
Femeile turcescí porti numele de cadine. 
1 Ghelaă, ghelaă pân colea. 
Exspresie turcéscà ce insemnézá ` Viná până colea. 
8 Pe-o tálarcá^ncáleca. 
Adică : încăleca pe o épi de solu tătăresc, 
? De urechie ml mugca. 


v 


Acest fact se găsesce raportat în călătoria D-lui de Lamaitin in 
Orient. Un Arap furând calul altue, acesta se luă pe urma furului, , 
dar când era se'l agiungă, el însuşi îi strigă ca se musce calul de 
urechie, căci el prefera al perde de cât al vidé agiuns de alt cal. 


www.dacoromanica.ro 


XXXVII 


MOGOS YORNICUL 


În oras, la Bucuresci 

Tot se stai şi se privesci 
Pe cei septe voinicei, 
Mindri puişoră de zmei, 
Septe fraţi ca septe braqi 
Toţi de-a lui Mogoş eumuatt. 
Fi în capul podului 

În fruntea norodului 
Astepta pe sora lor 

Şi pe mîndru-i sotior, 
Mogoş vornicul bogat 

Ce glumesce ne'neetat. 
Ei la umbră se culca, 
Bea voios şi ospăta, 

Cu ploscuta închina, 

De cinci vedre go oca 
Vadra Tarigradulut, 
Mesura 'mperatului. 

Ear fratele cel mai mare, 


TO 


(Ci-Í mai mare minte n'ave) 
Pe drum ochi "et alerga 

Şi cu glas dogit striga : 

< Zăriţi voi ce zăresc eŭ? 
Eată vine ca un zmei, 

Vine Mogoş vornicul, 
Călare pe galbinul. » 

Praţii toți mi se scula, 
Peste câmpuri se uita, 

Şi videa, mări, videa 

Cum venía Mogoş venía : 

< Bună dioa, septe frați, 
Şepte frati ca septe bradi! 
— Bun sosit, frate cumnate, 
Ai venit pe ne-asteptate. 
Dar unde ţi-e sotióra? 

Ce ne-ai făcut sorióra? 

Ori póte c'ai şi uitat 

Cütrá noi că te-ai legat 


www.dacoromanica.ro 


" ` + 

gc l SECH fe s 
SC n o. E 
5 Dei a "IR 


^ Când pe Stanca ne-ai luat 
S'o aducă la fritiori 

Pe earná de no& ori, 

Că's mai multe serbiütori ; 
Pe vară de patru orf, 

Că's mai multe lucrători ? 
— Ba, măifiaţi, etin'am uitat 
Cütrá voi că m'am legat, 
Si eu Stanca am plecat 

S'o aduc la desfitat, 

Dar în drumul părăsit 
Turci, Tătari ne-ai întîlnit, 
Si pe Stanca mi-ai răpit, 
— Pe Stăneuţa ne-ai răpit 
Şi tu, Mogoş, ai fugit? 

Cu cei furi nu te-ai luptat, 
După ei nu te-ai luat 

Noă aui se-i tot alungă 

‚Şi eu mórtea se-i agiungi ? 
Mori dar, cáne blăstemat! 
Că tie nu tí-aü fost dat 

Ca se fii vrednic cumnat 
Cu-a Stăncuţei septe frati, 
Septe frati ca septe bradi! » 
Si cu toţii erunt turba 
Palogile redica. 

Ear fratele cel mai mare 
(Că-i mai mare minte n'are) 


Paloşul mi'l invirtía, 
În Mogoş îl asvirlía 
Dar nică că mil nimería. 
Palogu "n vînt víjiía, 

De-un zid mare se lovia, 

Şi "nderept se întorcea, 
Lângă Mogoş de cădea, 

Şi 'n pămînt se îngropa 

Şi până in mănunchiu intra, 
Ear fratele cel mai mic 
(Că-i mai mic, e mai voinic) 
Palogul mi'l învîrtia, 

În Mogoş îl asvirlía. 

Si prin inimă "1 giunghia,! 
Când de-odată ce videa, 

Ce videa şi nu credea ? 

O telégá zugrăvită, 

Pe din untru poleită 

Cu dol-spre-ce telegari 
Telegarí cu cóme ma, 

Si ^n tel6gă sora lor 
Înflorind ca un bujor! 

e Bună dioa, fraţii mei, 
Şepte puişori de zmei! 

Dar unde vet cumnatul ? 
Ce mí-ati făcut bărbatul? 
— L'am trimis în lad de-a 
Cuşeptepaloşe”npept, | drept ` 


| 


www.dacoromanica.ro 


153 
d 
Că nu-i vrednic se trăsscă Bine vorba nu sfirşia, í 
; 


Și cu nol să se rudâscă, Lacrimi diu ochi îi eşia, 
Cine ' n órdi păgânescă Lângă Mogoş ea cădea 
Nu stie se vitejéscá Cu braţele "1 cuprindea 
Si nevasta, se-şi pázéscá ! Îl bocea, îl dismierda 
— Vai de mine! ce-aţifăcut? Apoi sufletul sr] da, 

Vai de voi! mati priceput În capătul podului, 
Cum că Mogoş a glumit În ochii norodului! 


Când de mine va grăit? > 


NOTE 


Póte că legenda raportată aice se fie isvorul de unde se trage nu- 
mele podului Mogoşăcă din Bucurescă. 


www.dacoromanica.ro 


` q^ gata ge Cd E 
xe "N Ge Bis r^ kee 
VU `> gw? ane m KA 8 

Va > să ET iy Se a Dag 
# % 
A 5 

b 

H 
4 Í 

XXXIX 
B UJ ON 
i Bujor prinde-o sărutare! 
I 


Frundă verde de negará ; 
A egit Bujor in téri! ! 
Bale, pradă, nn oaórá 
Pe ciocoi îi bagă "n fiare, ? 
Se-i dea bani de cheltuială 
Si haine de priminéli. 
Dujor ese, Bujor dice : 
e Halal de tine, voínice ! 
Hiideți copii după mine 
CĂ stiti calea 'n codru bine, 
Si stii turme de berberi, 
Isvóre cu ape rect, 
Si neveste frumugele 
Si desagi cu rubiele! > 

Ici în vale, colé 'n vale 
Sună-un plas duios eu Jale, 
Glas trumos de fată mare, 


Icí în vale, la piriü 
Doà fete spală griü, 
Bujor le tine de bn? 

Tei în vale, la fontână, 
Doi fete spală lână, 
Bujor le stringe de mână! 

Let în valea lui Terinte, 
Dot, fete culeg linte, 
Bujor le seste din minte! 


LU 


Frungá verde de negară; 
La Focşani intre hotară, 
Este-un bordeiu cam plecat? 
De copaci ineungturat. 
Acolo-i Bujor culcat, 

La Anita veduvita, 

Cei dă vin tot cu vădrita 


www.dacoromanica.ro 


Si'l îmbată cu gurita : 
< Anitico, draga, mea! 
Mult mi-e dor de-o floricea, 
Floricică rumeórá 
Care-o porți in buzigórá. 
— Btefănică Bujoras ! 
Floricica, dati-o-ag. 
Na şi na gurita mea 
De-o sărută cât îi vrea. 
Ear de beut, nu mai bea 
Că potira-i cát colea, 
— las’ se vie că nu mt pasă 
Când mi-e palogul pe masă 
5i mindruta drăgăstosă. » 
Sürutatul n'aü sfirgit, 
Potira caii şi sosit, 
Lupiat-aü Bujor, luptat, 
De potiră n'a, scăpat! 


Ă 
| 


nt 


Frunqă verde de negavi, 
Pe Bujor mil duc pin térš 
Del arată ca pe-o féră ! 

Si mi'l pun la închis6re, 
Fără arme, Prä sóre! 
Oliolio! codru frundos 

Cât esti vara de frumos 
Eama putredescă tu gios! 


[M 


Ca tine Bujor in gros 
Sta culcat cu facia "n gos. 


IV 


Frundá verde de nepará, 
Pe Bujor mi'l găudecară, 
La Divan îl intrebará, 
Multi erestini de-a omorît 
Cât pin tér& a hotit? 

Ear Bujor cruce "at făcea, 
Şi cu dreptul respundea : 

e Mort de om eù n'am făcut, 
Dar căocoi multi am bătut! 
— Stefane Bujorule 

Unde-ti sunt averile 

Ca se-ți scapi tu dilele ? * 
— Le-am ascuns pelacopact, 
De-agiutor la cei săraci 
Se-şi cumpere bot şi vaci !»5 


Y 


Frundá verde de negará, 
Bujor se sue pe-o scară... 
Plâng săraci cu jale-amară, 
Că nu-i seara Domnilor 

Şi e scara hotilor, 

Calea négrá-a morţilor! 


J 


www.dacoromanica.ro 


NOTE A 

1 A egit Bujor ín tërë, 

Acest hof vestit, poreclit Bujor din causa colórei părului sch, a egit l 
în tér pe la începutul véculuf XIX. — El era focior boeresc la mo- 
sia unui boer pân'a nu se da la hofie; fiind însă reŭ bătut intv'o di 
de stăpînul seii, Bujor a apucat calea codrului, ca se'şi resbune în 


contra boerilor. Cânticul însuşi dice că el nu făcea morti de om, dar 
avea multemire a pune pe cfocot în lanţuri. 


2 Pe căocoi t bagă "n fiare. 
Fiare în loc de fere, provincialism. 
3 Este-un bordetu cam plecat. 


Bujor a fost; prins intr'un bordefu , aprope de Focşani, unde el se 
odihnia. 


* Ca sep soapă tu dilele. 


Dupe înţelesul acestor doă versuri, se vede că şi pe timpul lui Bu- 
jor, unii din giudecători erai suppuşi farmecului banilor, 


5 Le-am ascuns pe la copaci, 
De-agiutor la cei săracă, 
Se-şi cumpere boi şi vacă. 


Hoţii Români s'ait arătată maï tot-deauna cu îndurare pentru cei 
slabi şi săraci; de aceea şi poporul îi consideră ca pe niste eroi şi are 
pentru ei o dragoste plină de admirare. 

În cele maf multe balade hoţii sunt representaţi cu colóre vii şi 
mindre. — Voicu, un alt hoţ ce s'a arătat în térí după Bujor, res- 
punde ca şi acesta giudecătorilor ce'l intrebaü despre averile adunate : 
Averile nu v'otu da. Cu droscele îţi primbla, 

Că pe Voicu "ţi spindura. Cu muierile "D mânca. 
Si voi galbini ti lua, | L-am ascuns pe la copaci... etc. 
Cu cărţile iti giuca, 


E 


www.dacoromanica.ro 


N'ati audit de-un Jian 
De-un Jian, de un Oltén 
De un hot de cápitan 
Care âmblă pin páduri 
Cu doi-spre-dece panduri, 
Cu ghiebe şi eu poturi ? 
El ïé miei de la ciobani 
Avmăsari de la mocani, 
Fără plată, fără bani! 

Și pîndesce la strîmtoră 
De despóe negustori, 

Şi tot prinde la boeri 
De-i curăţă de averi! 
Toţi de dînsul că fugea, 
Toţi de el se jăluia 

La Domnul, la Caragea, 
Domnul potiră-aduna, 
După hoţ el o mâna. 
Iar Jianu 'ntelegénd 


TEN 


XL 


JIANUL 


Cele ce-i treceau pin ghínd 
Se 'ndrumia spre Olt fugénd. 
Când la Olt, Oltu-i umflat, 
Că la munte l'a ploüat : 

e Mii Române, măi podar, 
Trage podişea de car 

Se me treci la cela mal 

Cu vitézul ist de cal. 

Trage podul mai de-a drept 
Pân nu-típunun glonte'npept 
Nu'mifii duşman şi'mi fii frate 
De nuvreiun glonte'n spate.» 
Dar podarul se ghîndia 

Şi cu lene se 'ntindea. 

Dacă videa şi videa, 

Jian rostul nu'gí perdea, 

El se aruncă in not 

Cu suflet, cu cal, cu tot. 


Calu "n apă se lupta 


www.dacoromanica.ro 


Ear Jianul cuvînta : 


« De cât se me rog de prost 


Ca se dee podu m rost 
Mai bine cu murgu m not 
Că si el e puiu de Olt. 
De cât se me ciiciulese 
Mai bine se haiducesc! 
Hai voinice murgulet, 

Nu mai face perul cret, 
Hai la Slatina 'n judet. 
Unde gazda ne-om afla 
S'amindol ne-om resufla.! > 
Când la gazdă el sosía, 
Ce videa şi ce-auwlia? 


guvern. 


< Colea, maică 'n fügetel 
S'a ivit un voluicel 

Pe-un cal vinet porumbel. 
Me due, inaică, după el. 
— Nu te duce, fata mea, 
Că-i piti ruşine grea, 


Cel voinic cu calul mie 


Potira gazda lega 

De Jian o intreba. 

« Haide ear, murgule, hai, 
Hat la munte sus, pe plai, 
Se scăpâm de chiü de vai !» 
Fugea murgul cát fugea, 
Dar potira '| agiungea 

Pe Jianu mi'l prindea 

Srl ducea la Caragea. 
Vai! sermanul voiuicel! 
SÁrücut, amar de el! 

Căcă pe loc mil gíudecará 
Cu lanțuri mil încăreară 
Şi `n ocnă ml aruneará. 


NOTE 


Jianul era de némul sep boer. Ela hofit ca și Bujor, pe la ince- 
putul vecului XIX şi şi-a săvirşit dilele la Tergoviste, fiind ertat de 


Un alt cântic a Jianului sună asa : 


Iancu Jianul îi dic. 

E] pe câte le-a iubit 

Pe tote le-a amágit, 
Le-a lăsat şi a fugit. 

La Jiü pe unde-a îunblat 
Câte fete s'a mgelat 


După el de s'ai luat, 


www.dacoromanica.ro 


ks E ett ag A n Yo 
d b wënnt S WE NU ch wë 
P 101 
9 š 
LA 
€ Cu copii tot le-a lăsat. | Le-a lăsat plângând cu foc à 
La Olt, pin ori care loc De-ai remas fär? de noroc. 
Câte le-a luat la gïoc | 
í Se vede că Jianul, ea si Bujor, avea mare prestigiii in ochiă fete- 


lor, şi că era nu numai fur de averi dar si de inimi fectoresci, 


www.dacoromanica.ro 


Vestea "n térá a agiuns 

De un hoţ cu nume Tuns, 
Că pe "n codri a egit 

De gese 'ntovărăşit, 

Toţi voinici, aleşi panduri, 
Ospeţi ageri de păduri, 

Ce se port din eréng în créng, 
Câţi îi véd, de el se plâng. 
Că nică unde nu ghîndesci 
Cu dinsul te întilnesci 

SP] audi dicénd cu bine : 

« De unde vii, măi crestine? 
Din ce sat, din ce oraş? 
Luat-aí la drum revag 

Se nu pătimesci cevag ? 


Te giur eu pistolu "n pept, 
Spune mie tot cu drept 
De aï bani mai multicei 
Dămi giumătate din el, 
Că-ţi daŭ la mână revaş 
Se nu remâi págubag, 

Si cu vreme de-oiu trăi 


. Dän" intr'unul ţi-oiu plăti, 


Dar cumva, de-ofu muri eŭ 
Ti-i va plăti Dumnedeü ! > 
Vai! sermanul voinicel ! 
Sărăcuţ amar de el! 

Căci păcatul l'a gonit 

Cu mórte l'a pedepsit! 


www.dacoromanica.ro 


K a Bä Ti 
wM em f 

s A oai T Lu icd Taga YX că 

P4 

1 5 
| | 

XLI 
TUNSUL 


» 3 in Y ee ZE e 
168 d 

^ 

NOTE i 

Istora Tansului a fost scrisă de un autor rus şi tipărită intr'un j 
Calendar, după ocupaţia Valahiei de către ariile Rusescï , la 1828. l 
O parte din acea istorie anecdoticá, a fost tradusă de D. A. DonicY 
şi tipărită în Fóea sciințifică şi literară ce s'a publicat în Iassi la a- 

nul 1844. 


—————"r 


www.dacoromanica.ro 


K à G 79 

Sch kx Y "ec ^T Bt 

PR" wa SP t MES. 
EA DM" KA En ERS 
E 
i 
V 

XLI 
DRAGOȘ 


I 


Dragoş mindru ca un sóre 1 
A plecat la vânătâre. 
Ghióga şi săgeta lui 

Fac pustiiul codrului! 
Cerbul móre, urşii per 

Şi vulturii cad din cer. 
Fată că 'ntr'o dumbráviórü 
El zăresce-o cüpriórá, 
Fiară blindă de la munte 
Cu stelutá albă "n frunte. 
Şi cornite mititele 

Şi copite sprintenele. 
Cüprióra eum îl simte 
Lasă, locurile strimte, 
Fuge, saltă, sbórá, pere 

Ca un vis ca o părere, 
Bară Dragoş înfocat 


O gonesce ne'ncetat. 

Di de vará càt de lungá 
Vénátoriul o alungá 
Ş'amândoi se perd de vil, 
În codri meret pustii! 


TI 


Eati, mări, că de-odati 

O poéni se arată 
Înverdită, înflorită 

Şi de lume tăinuită. 

Ear pe érbá 'n poenitá 
Cántá-o albă copilitá 

Cu ochi dulci dismterdátort 
Si cu sînul plin de floră, 
Cüprióra cât o vede 

Sbóră vesel se repede 

Şi îi cade la piciore 
Pe-un covor de l&erimióre. 


www.dacoromanica.ro 


PV 
Ki Sx Vb in 
E M 
ES p sA Kad 
A 


Ki 

€ Cât vitózul o zăresce 

"Stă pe loc şi se uimesce! 
Uită blinda căpridră 
Şi săgâta ce omâră, 
Uită draga vénátóre, 
Uită lumea de sub sóre! 


IH 


< Copilitá! dice el, 
Rezeinat de-un stejărel : 
Esti tu zina istui plat 

Saü o flóre de la raiu? 

— Dragoş, Dragoş frátióre ! 
Nu sunt zină nu sunt flóre, 
Ci am suflet fecíoresc 

Și Moldova mă numesc., 
Mult e, inultde când te-astept 
Se-mi alin dorul din pept, 
Că de Domnul sunt menită 
Ca se fiù a ta ursitü! ` 

— O! Moldovo 'mcântătâre, 
Gingaşă fármecátóre! 

Eatá arcu-mi vitejesc 
Lângă tine '| resádesc ° 

Ca se dee până "n diori 
Créngi de frunde si de flori 
Și cu-acele crăngă frumóse 
Se 'mpletim cununi volóse, 


P ^.) S 
+ pr by 
Y us SR pi " x 
) PEG “A Ze 
Yat te 


Una tie, una mie 
Pentru-a nóstrá cununie! > 


IV 


Adoa di ei plecară 

Şi pin codri apucará 
Amindoi imbrátigatt 

Cu flori mîndre 'ncununaţi. 
Déluri multe ei suivi, 
Multe délur coboriră 

Până "n valea cea "nverditá 
De-un gg limped recorită. 3 
Copilita "ni eselia, 

Si din gură-aşa grăia : 

e Dragoş, Dragog frățióre ! 
Lasă ochii tei se sbóre 


| Peste enlme şi câmpii 


Páseute de herghelii. 
Peste văi, peste grădini 
Unde's roiuri de albini; 
Peste ape curgătâre 

Si dumbravi resunătâre. 
Cât pămînt tu vei vedea 
E euprius de zestrea mea! 
Şacea dalbă de moşie 
Totă "n veci a ta se fie 


| Când prin tine-a fi scăpată 


De o fiară 'nfricosatá, 


12 


www.dacoromanica.ro 


> "uai, V. 3 ZS 
d 166 u 
De un zimbru fioros + Si sărind, mugind, da zor P 
Care-o calcă 'nsusşi'n gios! | Peste míndrul vânător. | 
Eară Dragoş s'atinea | 
J Şi cel zimbru cum venía, 
Bine vorba nu sfirgía ; Ghiíóga'n frunte ï arunca , 
Din rîù eatá cá egia Fruntea'n doă-i despica! 
Zimbrul aprig ca un zmei | Apoi capul îi tăia 
Cu lungă cóme ca de leii | Íntr'o lance îl punea 
Si cu córne otelite Şi pleca în veselie 
Şi cu aripi la copite Pe frumósa lui moşie 
Fiară cruntă şi turbatà De păgâni se o feréscá 
Pleea fruntea lui cea lată Şi ea Domn, se o domnâscă ! 
NOTE 


Acestă baladă, de şi compusă de mine în stilul cánticelor bătrinescă, 
am găsit de cuviinţă a o coprinde în colecţia poesiilor poporale, fiind 
că ea amintesce una din legendele cele mai interesante a Moldovii. 

1 Dragoş mândru ca un sóre. 

După tradiţia poporali Dragoş a venit din Ardeal şi a poposit in- 
tro vale numită câmpul lui Dragoş între Bacăii si Pétra, Descăle- 
carea lui a fost pe la începutul vécului XIII. 


3 Fată arcu-mi vitejesc, 
Lângă tine 'l resádesc. 


În munţii Moldovii despre Ardeal am vădut un stejar bătrin de 
mai multe sute de ani, pe care locuitorii îl numia : Arcul lui Dragoș. 
El era cu trunciul îndoit ca un arc. 


* De-un rîu limped rccoritá. 
Riul Moldova, 


www.dacoromanica.ro 


Z ” š 


* De un zimbru fioros. 

Taadiţia vechie pretinde că bourul Molduvii represintă capul zim- 
brului ucis de Drágog când a descălecat în ţeră ; Istoria însă sustine 
că acel bour vine de la cetatea Caput Bovis redicatà de imperatul 
Traian în Dacia, 


www.dacoromanica.ro 


. 
| 


D ra - 
` puiu py 
x Je sS. Z us 
P. Mu ` kaa "ON MA < 
n "Lu "Le 
XLII 


MOVILA LUĂ BURCEL 


Intr'o Qi de serbštóre, 
Into di cu mîndrul sóre 
Care lumea "'nveselia 

Şi cu aur o "nvelfa. 
Kat miri se ivia, 

Ca ait sóre strclucia 
Domnul Stefan cel vestit, 
Domnul eel nebiruit ! 

El pe cal încăleca 

Si cu multi voinici pleca, 
De la scara curtei lui 
La biserică 'n Vaslui. 1 
Clopotele resuna, 
Stâgurile-i se "nchiua. 
Armăsarii spumega, 
Friele şi-le mugca, 

Ear poporul tot striga : 
e Se triesci Măria ta!» 
Când aprópe de intrare 


Ce s'aude `n depărtare? 
Glas de om ehiuind tare : 
« Hai, ho, ta, bo, Bourean 
Trage brazdá pe tapsan. » 
Stefan Vodă se opría 

Si din gurá-aga grita : 

< Audit att, audit 

Glas de Român necăjit? 
Tutr'o clipă se'l găsiți, 

Si cu el aici se fiți. > 

Cinci pantiri se alegea, 

Pe Vasluiu în sus mergea 
Dän! zăria, int'o movilă 
Un Român arând în silá 
$i movila brizduind 

Si din gură chivind : 

< Hat, ho, ta, ho, Bourean, 
Trage brazdă pe tapgan! > 
Cet pantiri descăleca 


www.dacoromanica.ro 


nf 3 k Kl SZ 
2 169 x. 
M Li 


s": 
^ Pe Român îl fereca, | Multi păgâni am mai stticat! 


“La Vasluiu îl aducea 
) Şi la Domnul mi'l ducea : 

e Măi Române, se n'ai temă, 
Spune noă cum te chémá? 
— Témán'am cásunt Român! 
Temă nam că-mi estistăpân! 
Tu esti Stefan Domn cel mare 
Care n lume sémán n are, 
Si eŭ sunt Şoiman Burcel 
Puişor de voinicel! 

— Se trăesci dacă n'ai tâmă! 
Dá-ne noă bună sémá 

Cum de te-ai păcătuit 

Se te-apucí de plugárit, 
Toema 'n di de serbátóre 
Tocma'n timp deinchinare?? 


Şi me giur se-tispun cu drept. 
Pân' a nu-agiunge plugar 
Avem falnic harmăsar 

Si o ghíógá nestrugitá 

Cu piróne tintuità, 

Care cánd o invirtiam 
Prógcá prin duşmani fácíam, 
Câte opt pe loc turtiam ! 
Alelei pe când eram 

Om întreg de me luptam 


Ee 


-—Dómue, pun mâna la pept | 


Multe capete-am farmat 
De Tătari şi de Lifteni 

Și de falnică Ungureni! 

Ear în foc la Resboeni ° 
Mi-a cădut ghióga din mână 
De o sabie păgână; 

Dar n'a eädut numai ea, 

A cádut şi mâna mea 

Cu págánu-aláturea !... 
De-atunci nam cà se me fac 
C'am agiuus un biet sărac, 
Nici n'am casă, nicin'amplug 
Nici giuncani ca se-i înging! 
Tótá vara m'am rugat 

De bogatií cei din sat 
Se-mi dea plugul ca se ar... 
Mi-a fost ruga ín zadar. 
Atunci, Dómne, me'ntorseiu, 
La Tátarí că me duseiu, 
Un plug mare cá prinseiu 
Si cu-un boii il îngiugaiu 
Si de lucru m'apucaiu, 

Că săracul n'are sóre, 

Nică dile de serbátóre 

Ci tot dile luer&tóre! » 
Domnul Stefan asculta, 

Si din gură cuviuta : 


www.dacoromanica.ro 


— — ——À s 


E St "D z e AE 
pi 5 KC Ka " d RA < Y 
4 «Mi Burcele, fetul mei ! Cap intrat în ţera mea, 4 
Eată ce hotáresc eù : Tu se strigi cât ce-i putea : 
Íé-tf un plug cu gése bot Săi Stefane, la hotare 
Si mergi bogat de la noi. Ca intrat sabie ^n térd !* 
-| l6-ţi movila rezegie Atunci eŭ te-oiu audi, | 
Ca s'o ai de plugărie, Ca un zmeü m'oiu rápedi 
Dar in virfu't se te-aşedi Si nică urmá-a remánea 
Ca stejar se priveghezi, De Tátarí in téra mea! > 
Si Tütarii de-i videa 


NOTE 


Între Iaşi și Vasluin se află un deal gol numit Movila lui Burcel. 
Poporul însă îi dice : Movila lui Purcel, şi unii archeologi pretind 
că acest nume it vine de la generalul Roman Porcelus carele ar fi tă- 
bărit pe virful ei. Balada ne spune adevărata origină a numelui dea- 
lului. 


1 De la scara, curţei luă, 
La biserică ^n Vasluă, 


Sub Stefan Vodă cel mare scaunul Domniei a fost cât-va timp în 
oraşul Vasluiu; posiţia acestui oraş fiind mai îndemânatică pentru 
apărarea erei în contra năvălirei Tătarilor, Codrii Vasluiului erai 
pe atunci forte întinşi şi a mistuit multe órde de Tătari. 


? Tocma ?n di de sérbátóre 
Tocma ?n di de închinare. 

Cunoscut este din istoric gi din tradiţie că Btefan Vodă a fost fórte 
religios, El a zidit în térá 40 de biserici, spre pomenirea numeróse- 
lor sale isbindi asupra Legilor, a Ungurilor, a 'Fătarilor, a Turcilor 
şi a Cazacilor cu carea fost în luptă in tot cursul gloriósei sale Domnii. 


— — Ó 


www.dacoromanica.ro 


171 


* Ear in fos la Resboent. i 
2 


l 
Cráncena bătălie cu Turcii de la anul 1476 în care Stefan a avut 
a se lupta cu tâtă óstea lui Mohamed IT, în numer de 120,000 ostaşi, 
t Să, Stefane la hotare 
Ca intrat sabie "n térd. 
Istorie! — Tradiţia spune că în adevăr pe timpul lui Stefan Vodă, 
şedea un ostaş de-ai lui pe movila luy Burcel, cale de o posti şi giu- 
mătate de la Vasluiu şi că glasul séü era atit de puternic în cát agiun- 


gea pàn' în audul Domnului! 


www.dacoromanica.ro 


XLIV 


STEFAN VODĂ SI ŞOIMUL 


STEFAN 


Şoimule, soímnt uşor 
Füte r6tă sus în sbor. 
Ce se vede la hotare 
De s'aude sgomot mare ? 


SOIMUL 


Stefane! vitézul mei ! 
Dei! de altul ear fi rei, 
Ear de tine mult e bine 
Că tu esti Şoiman ca mine. 
De gur împregiurul teŭ 
Náváleseü duşmani mereü! 
Te calcii Ungurii făloşi 

Si Lifteni necredincioşi, 


Te calci hant tătărescă 
Si urdiele turcesci! 


STEFAN 


Las' se vie, las' se vie 

Sé se dee pradá mie! 
Mórtea-1 pasce ca o turmă, 
Păcatu-i mână din urmă. 
Mulţi aŭ maï venit la noi, 
Puţini sat dus înapoi, 

Că's Román cu patru mâni. 
Si am l6curi de păgâni : 
De 'Tătari am o săgstă, 

De Turci pala. mea cea lată, 
De Lifteni un buzdugan 

Si de Unguri un arcan. 


www.dacoromanica.ro 


—— - ta 


Stefan, Stefan Domn cel ma- 
Sémán pe lume nu are [re 
De cât numai mîndrul sóre! 


Din Suceva când el sare, 
Pune peplul la hotare 
Ca un zid de apărare! 


Bratul lui fără 'ncetare 
Bate órdele Tătare, 
| Bate cétele Maghiare, 


Bate Leşi din fuga mare, 
Bate Turci pe zmei călare 
Si'Í scutesce de 'ngropare. 


Lumea 'ntrégá stă `n mirare 


XLV 


CANTICELE LUÍ STEFAN VODĂ 


Téra-i mică, téra-1 tare 
Şi duşmanul sporiu nu are! 


ALTUL 


Stefan, Stefan Domn cel ma- 
În Sucéva eufbu 'şi are [re, 
Ca un Soím voinic şi tare. 
Din Sucâva când el sare 

Di şi nópte, de călare, 

Se bate "mn patru hotare. 

Pe Tătar îi căsăpesce, 

Pe Unguri îi pirjolesce, ! 
Si pe Turci îi răsipesce. 
Ear pe Leşi cu chica tare ? 
Îi avîută "n spánqurare, 

Si'Í îngiug i cu se are! ? 


— 


www.dacoromanica.ro 


Á 

e NOTE A 
1 Pe Unguri i$ pîrjolesce. 

| Alusie la bătălia, de la Baia unde o mulţime de Unguri aü perit 
în focul acelnf oras. 


2 Ear pe Legi cu chica tare 
Ii avintă ^n spândurare. 


Íntr'una din năvălirile Legilor iu Moldova, Stefan Vodă Y-aü sur- 
prins într'un codru, şi pe càti din eï a robit Lan spândurat de păr 
în copaci. După acea nenorocită espeditie Regele polon, întorcân- 
du-se în féra luf a dat un decret poroncind ca toti Leşii se pórte chica 
scurtă, (Traditie). 


3 Si însuugă ca se are. 


Alusie la dumbrava, roşie ce a fost arată de Leşi inglugatila plug, 
gi semănată apoi cu ghindă. 


Coo 


www.dacoromanica.ro 


XLVI 


BOGDAN 


Si de arc bun ságetar. 

I El în sală 'naintézá 
Lápugnénul cel cumplit 1 Şi la Domni 'ngenuchiază, 
Stă pe scaun poleit. Apoi dice : < Me rog tie 
Curtea-i plină de boeri, Taică Dómne din Domnie 
Vornici, hatmani, vistienă Voe dămi se ici soție 
Ce se 'nchină Domnului Ursita ce-mi place mie. 
Si se tem de ura lui Ea nu-i fată de "mperat 
Că ura Lápugnánésci Şi-i chiar de Litén bogat 
E peire boeréscá. ? : Si de lege lepádat, 
Eată, mări, că de-odatá Da-i fecără ca o stea 
Un 'lucâfer se arată Mindrá ca o páserea, 
Cu chip vesel si Domnesc Dulce ca o floricea, 
Si cu mersul voinicesc! Si sufletul meii o vrea! > 
Cine-i mîndrul tinerel, Lápugnénul se 'mblingesce 
Care-i tras printr'un inel? Şi din gură-aşa grăesce ` 
E Bogdanul cel glumeţ ` ` | «Dragul tatit, mergi cu bine, 
Si la luptă indrásnet, Voe tu at de la mine!» 
Si de carte cărturar Ast-fel dice ai! sărută 


Kees NOII ¿2 


www.dacoromanica.ro 


S " TES à 
"wo Y ba sapa "uh a 
SE WS ev) * BESTE. 
` P ke ` j f a Xe n 
d. 176 ` 
^ * 
y 


€ Ca pe-o flóre 'n sîn crescută, 
Şi poclónele "i gătesce 
Şi pe cale mi'l porncsce 
Cu o sută de nuntaşi 
Toti aleşi din tabaraşi. 


I 


Nuntaşii incáleca, 

Cu Dogdan vesel pleca 

Eï pleca pe la Sàn Petru ` 
S'agiungea pe la Sân Metru” 
La Liténul cel bogat 

Şi de lege lepădat. 

Bar Liténul de-i videa 
Porta curtet închidea, 

Şi lantuguri o lega 

Şi din gură-aşa striga : 

« Care este mirele. 

Mirele, ginerele, 

Sară el zidiurile 

Se deschidă porțile! » 

Cât Bogdan îl audio 
Desirg mi se răpedia, + 
Calul îşi inferbinta 

S'un ráped voinic îi da. 
Calul rîndunel sbura, 

Şi în curte că era! 


A 

| Ear în curte cum săria, j 

| Bogdan timpul nu perdea, ` 

' Pórta curtel deschidea i 
Si nuntaşii toti intra. 

Liténul cá se mira, 

Şi mustéta et resucía š 

Şi din gură ear gicea : 

« Care este mirele, 

Mirele, ginerele, 

Sará el téncurile 

Se-și ïé postavurile. > 


Cât Bogdan îl auqía 
Calul ear igi răpedia, 
Peste tâncuri el sbura, 
Apoi le desfăşura, 

Si le da pe la nuntaşi 
Care 'n lupte sunt fruntaşi, 
Cum era gi nuntaşul 
Aşa-i da şi postavul. 

De era el nàlligor 

Îi da postav roşior 

. Se fie strelucitor, 

De era el medior 

Îi da postav gülbior 

Ca sel prindă binigor. 
De era el mititel 

D da postav albástrel, 

Ca sé se mindréscá 'n el! 


www.dacoromanica.ro 


` % u 
3 IN ? I 

Daach E Ma y Kal + Arat 

"i ms? EN d NAR 
af ` au uu ki ES d 

A Pi d 
S Li 
y D ` . ei ` ^ 
i nm Din tacă do nică mişca p 
1 Liténul se bucura, Ear mirésa se pleca, j 
Elm casă că intra, Pe covor îngenuchia, 


Lut Bogdan că arăta, 

Trei copile tot de-un stat, 

Tot de-un chip asemănat, 

Albe gingaşe tustrele 

Ca Drei fiori de viorele. 

Domnul tîner le privía 

Cu ochi dulcă care steclia. 

Ear Litenu mi-i dicea : 

« Cave este mirele, 

Mirele, ginerele 

Cun6scă şi el mirâsa, 

Cunună-se cu dinsa! > 

Bogdan mintea nu-şi perdea, 
' Inel din deget scotea, 

Pe covor îl aruuca 

Si din gură cuvíuta : 

« Care "mt este mirésa, 

Se me iubesc cu dinsa, 

Culégà- mi ea inelul 

Inelul cu degetul, 

Căcă am sabie 'nsetatá 

Ce doresce eap de fată. » 


Ca o flóre se 'ndoia, 

Şi inelul eulegea 

Si "n degetel şil punea. 
Ochii mirelui steclía, 
Inima-i se "nveselia. 

El mirésa 'sf redica, 

Pe ochi dulce-o săruta, 
Si pe brate mi-o purta 
Si ^n rădvan că o punea, 
Si spre târă purcedea. 
După ei âncă venia 

Car mare eu druscele, ê 
Grădina cu florile 

Și o sută de nuntaşi 
Toti aleşi din tabaraşi. 
Eï pleca pe la Sân Metru 
S'agiangea pe la Sân Petru, 
Si pe loc cât agfungea 
Mîndră nuntă că făcea 
Vestele de se ducea 

La vecină şi 'n depărtări, 
Peste noă teri şi mări! 


www.dacoromanica.ro 


| 


NOTE 


1 Lăpuşnenul ecl cumplit. 


In ediţia baladelor, partea II, publicată, la laşi în anul 1853 s'a 
lunecat o greşală importentă, confnndănd pe Bogdan chiorul fiul lui 
Stefan cel mare cu Bogdan fiul lnf Alessandru Lăpuşnânul. După a- 
flările de la alţi cântăreţi, balada a luat schimbare la începutul et, 
şi se potrivesce chiar cu chronica Moldovei ce dice despre Bogdan 
fiul luă Lápugnénu că : de carte nu era prost, la călărime sprin- 
ten; cu sulița la hal nime nul întrecea; a săgeta din arc eva 
mare meşter; îă plăcea gíocurile copulăresci şi glumele, eto. 


? Că ura Lăpuşuănescăă 
E peire boeréscá. 


Aceste doă versuri fac negreşit alusie la uciderea celor 47 de boeri 
mari, în vreme ce benchetuiaiă la masa lui Alessandru Lápugnénu. 
Vegi descrierea făcută de C. Negruzzi. 


° S'agiungea la Sân Metru. 
Adică pe la Sfintul Dimitrie. 
+ Desirg mi se răpedia. 
Desirg, cuvînt vechiu ce insemnézá : degrabă. 
5 Si musté(a şi resucta. 


Resucirea musteţii e considerată ca un semn de plăcere. Românul 
când vede o nevastă frumosă, își resucesce mustéta cu multemire , si 
ast-fel îl dă a intelege că îi place. 


Š Car mare cu druscele. 


Drusce se numesc fetele, prietine a miresii, carele o intovárágesc 
şi o asistă la cununie. Eie sunt împodobite cu petélá de aur pe cap 
ca şi mirésa, 


www.dacoromanica.ro 


| 


1 


EM 


Mo QM ` 
KW E URS AS ud a” e 
SC 4 Z Wéi 

Ki + kx apt Wa a Zo 
D 
š 
j 
è 
XLVII 


IORDAKI AL LUPULUÍ 


I 


Gios, pe apa Prutului, 

În ținutul Huşului 

La casele Lupului ! 
Mers-aü ura Domnului! ` 
Mers-aü ura şi lovit-aü, 

| Pe Iordaki prăpădit-aiă ! 
El cu Domnul se 'nvrájbía 
Si călare pribegía 

Pe drumul Bugâcului 
Scăparea pribâgului, 

Şi cu bine el sosia, 
Adăpost el îşi găsia, 

La saraiul Hanului, 
Cumnatul Sultanului. 
Frunqă verde măcieş, 
Mare grózá-i sus, la Eşi 
De Iordaki ca se vie 


Se aducá grea urgie 

De Tătari cumpliti grămadă 
Se le dee téra 'n pradă! 
Boerii se adunará 

De la tîrg si de la térà 

Şi trei dile se vorbirá, 

Trei dile se sfátuirá 

Lui lordaki se'l înşele 
Tvimiţându-i măgulele 

Ş'un poclon de dece pungi? 
Patru galurí tot în dunpi, 
Doă scurte, doă lungi. 
S'unfugar frumos, Domnesc, 
De soiu bun, moldovenesc, 
Şi o carte mare "nchisá 

Ca de la Domnie scrisă, 

O hârtie 'nşelătâre, 
Poftitóre, rugátóre, 

Ca se vie-Iordaki-a casá 


E 


www.dacoromanica.ro 


A 
X JS 
JUST "ai Tf 

kA * LU. 
d 

e 


La Maria cea frumósi. 
' Ear de-i trebue Domnie, 
-o dă Vodă cu frátie, 
Între ef pace se fie... 
lordükel se "nveselia, 
Eará Hanul îi grija : 
e Dece dile mai astéptit 
Ca. se ai tu parte dréptá 
Căci am seris la "nperátie 


Pentru-un firman de Domnie, 


Ori de nu, fé-tí 6stea mea 
Si eu dinsa fă ce-i vrea, 
— Ba, eŭ 6stea n'oiu lna 
Că téra m'a blástema. 
Ciue-aduce Gate "n térà 
Sub blastemul terii pérá ! > ° 
Ast-fel dac-aü euvintat 
Cu Hanul sat sărutat 

Si spre târă aŭ plecat 

Cu Marin at eu Ciocan, 
Cu Lisandru cel bălau, * 
Si eu Zaria, bun vitéz * 
Ce-i cam negru pe obraz. 
Toţi cu inimile drepte 
Slugt viteze și "ntelepte ; 
Óment buni şi credincioşi 
Ce's la masă ruginost 

Dar la luptă hărţăgoşi! 


180 


Hu 
Vinerea spre Sîmbăta, 
El, Mărică-i s'arăta, 

Si en drag o săruta 
Multemind lui Dumuedeü 
Can sosit la locul seii... 
Dar în lume cine stie 
Adi si mână ce-a, se maï Dei. 
Eată-un Grec, nunl Zoilá 
Om de vrajbá şi de silă, 
Un trimis de la Domnie, 
(Negre dilele se-i fie!) 
Oliicesce se ducea 

Si la Domn știre făcea 
C'aŭ sosit Iordaki-a casă 
La Maria cea frumbsă ! 
Frundá verde alunică, 
Grea pulbere se ridică, 

De la Kat inspre Milesci 9 
Kar prinbw'insa ce zăresc? 
Armănţi cu şuşanele 

Cu argint pe la otele. 
Lefegii şi Darabani 

Ca-ai lor mîndri Cápitant. 
lovdikele te ferosce, 

Cursá rea ti se gătesçe ! 
Cof ce viuü călări la tine 
Nu vinü ca se se inchine, 


d 
| 


www.dacoromanica.ro 


e Ci vinu cu porunci Domnescă 
Si eu ghînduri duşmănescă. 
Frundá verde porumbicá ; 
Drăgălaşa de Marică 

Pe Iordaki mi'l trezía 

Şi din gurá-aga-1 gráia : 

< Hai, frate, la biserică 
De sfinta Duminicá, 

Că de când aï pribegit 
Sufletul uu ţi-ai grijit! > 
Iordákel se întindea 

Şi cu lene respundea : 

« Mergi Marico, Dumnéta 
Că eŭ nu mé pot scula. 
Drumul lung m'aü obosit, 
Calul greü maŭ ostenit ! > 
Eată, mări, cum vorbia 
Că feréstra se isbia, 

Si cădea gíos la pămînt 
Fără suflare de vînt. 7 

Ş'o ic6nă poleită 

Trăsnia fár' a fi lovită, 8 
Maria se 'mspăimînta, 
Iordaki se mtrista 

Dar pe ghíinduri mult nu sta, 
Cà Lisandru-i aducea 
Carte mare şi-i dicea : 


Lifegii şi amăuţi, i 
Aŭ sosit aici din sus d 
Şastă carte U-aü adus | 
Cu poftire boeréscá 

Se mergi lacurteaDomnéscá. 
Dar aseultá-mé pe mine 

Căci ce simt eil nu i-a bine. 
Tu esti mare cât un Domn 


“Bar de ai minte de om 


Hai eu toţi se 'mcălecăm 
Amăuţii salungăm 

Şi de drum se ne cătăm 
Spre Bugéc se apucăm, 

Pe Hanul se'l redicăm 

Şi foc Eşului se dăm. > 
Iordákel nu'l asculta, 

Si din gură cuvínta : 

« Ba, m'oiu duce la Domnie 
Că chiay Domnul me imbie 
Şi se giură că va face [pace! 
Tot ce-ofu vrea ca se me 'm- 


hii 
Frundá verde de negari, 


Pe cel drum în di de vară 
Ce se vede strelucind 


< O câtă de ómeni multi Şi spre Egi înaintând? 


18 


www.dacoromanica.ro 


m a 


Un redvan cu telegari, 
Sese negri armásart, 

Şi ^n redvanul boeresc 
Un lucéfer pimintesc. 

Cu chip dulce, femeesc, 
Ear pe lângă cel redvan, 
Călare pe-un násdrávan, ° 
Merge mîndrul Iordákel 
Cu slugile dupe el ; 

Slugí cu inimele drepte, 
Íutelepte şi deştepte 

Ce's la masă ruginóse 
Dar la luptă hártigóse. 
Apei venía dupe et 

Cétà de arnàuter, 

Lefegii şi Darabani 

Cù-aï lor mîndri căpitani. 
Ei la Egi cát agiungea,; 
Iordaki la Domn mezgea 
Ear Domnul cát îl videa 
De mánie s'aprindea 

Si striga, : « Gíos pe covor 
Tüiéti-Y capul din sbor. > 
Un cale se rápedta, 
Eartaganu-si netedia, 
Dar Iordaki '1 astepta, 

O palmă voinică-i da 
N caleul gios pica. 


"Pe covor îl întindea, 


N 


e 
lu A, pi 


5 
ES 


Apoi el se întorcea, 3 


La Lisandru de-i dicea: — ' 
« Tine tu sabia mea 

De'mi tae capul cu ea 

Că nicicum nu m'a durea.» 
Ear Lisandru, oftând greŭ, 
Respundea ` < Stăpînul mei! 
Pânea, sarea ţi-am mâncat 
Nu me virt Ja păcat!» ? 
Din noŭ Vodă poroncia, 
Arnăuţii se 'mbrîncăa, 

Pe Iordaki s'arunca, 

De păr lung îl apuca, 


Şi din sbor capu-i tăia, 
Capul se rostogolía 

În sânge se tăvălia 

Si pe scări se coboria, 

Şi 'n redvan apoi sáría. 
Ear Marica, vai de ea! 
Capu 'n brate apuca 

Si plângând la el cta, 

Si bocind îl săruta, 

Când pe frunte, când pe gură, 
Când pe ghít la 'merestătură. 
« Alei! Dómne! striga ea 
Facá-se pe vrerea mea! 


Dâmna ta se veduvâscă, ) 


www.dacoromanica.ro 


s ^ x N - Taga S d 
$ 138 $ 
Némul teŭ se calicâscă, Scânteile m Bürlinesd, $ 
Tîrgul teŭ întreg se ardă | Până pe la Ciocănesci, A 
Şi Domnia-tf sé sepârdă!»... | Si duc veste de "ngrozit | 
Frunqă verde siminoc Cá Tordaki a perit 
La Eşi arde mare foc. Si că focul a sbuenit 
Bate para pin Milesci, Din blăstemul cel cumplit! 


Sborü tăciunii la Látesct, 


NOTE 


În letopiseţul laï Ion Neculcea, se pomenesce de un Iordaki Co- 
staki Lupu, ce a fost vel stolnic sub Domnia lui Grigori Ghica 1727. 
El era fiul i Lupu Costaki Gavriliţă carele a glucat un rol insem- 
nat în resboiul lui Petru cel mare cu Turcii, 


! La casele Lupului. 


Trebue se presupunem că Iordaki al Lupului avea afară de Milesci 
ce se află în ţinutul Vasluiului, o altă moșie, pe malul Prutului, 
unde l'a agiuns urgia Domnâscă ce l'a silit a pribegi la Tatarï. 


2 Un poclon de dece pungi. 
O pungă cuprindea 500 let. 
8 Cine-aduce óste n térd. 
Sub blastemul terit pérd ! 
Cuvinte sublime! Model de patriotism ! 
* 5 Lisandru si Zaría în loc de Alecsandru şi Zaharia. 
° De la Est inspre Miesch, 


Acâstă moşie Milesci din ţinutul Vasluiului a fost poprietatea spá- 
tariului Neculai Kirnul, carele trăia, pe timpul Domniei lui Stefá- 


niti Vodă, fiiul lui Vasile Albanesul (1660—1662). Neculai Kirnul | 


www.dacoromanica.ro 


` 
it, fre 
`. vA KL Ë 


184 


era un om fórte învăţat, si cunoscea mai multe limbi precum Elinesce, 
Grecesce, Slavonesce, Latinesce, Nemţesce și Turcesce. El era bogat 
şi îi plăcea fastul. Când esta, avea un cortegiii Domnesc, si el purta 
tot-de-una un buzdugan şi o platoşă de argint, pe când caii lut eraii 
împodobiţi cu pene frumóse şi cu hamuri cusute cu fir de aur. 

Spatariul Neculai Kirnul, uitând bine-facerile şi amicia lui Ste- 
făniţă Vodă, începu o corespondint cu fostul Domn a Valahiei, prin- 
ful Basarab carele trăia retras în Polonia, gi'll îndemnă a stringe 
óste legéscá şi a intra în Moldova pentru ca se detroneze pe Stefi- 
nita, a cărui domnire era prea tiranicá. Basarab nu numai cà refusă 
propunerile spatariului Kîrnul dar le şi încunosciinţă lui Stefăniţă 
Vodă, Acesta, aprins de mânie, puse pe caleii sei tae nasul, faptă 
crudă de unde i se trase şi porecla de Ktrn. 

Dupe o aşa pedepsă spatariul Neculai părăsi Moldova gi se duse 
la Moskwa, lângă împeratul Alecsis Mihailovicz, tatăl lui Petru cel 
mare; şi cum sosi în capitala Rosiei, el fu instituat preceptorul tî- 
nerului Petru Alecsievicz. Ácéstá posiţie îi dobândi multă onóre şi 
mari avuţii. 

Împeratul îl avea de-aprópe credincios gi îl însărcină cu misil im- 
portente. Ast-fel el fu trimis ambasador în Hina, unde câstigând 
încrederea, imperatuluY Hinez, priimi dupe trei ani presentură mari, 
şi un talger plin de petre scumpe. Între aceste petre se afla gi un 
brilant de grosimea unui oii de porumb, carele astădi ge află în co- 
móra imperátéscà. 

Dupe mórtea lui Alecsis Mihailovicz, Petru suindu-se pe tron si 
aflând că preceptorul seü se găsia ecsilat în Siberia in timpul a- 
narhieY Strelizilor, îl adusă indatá la Moskwa, şi îl instituá consilierul 
seii cel mai de-aprâpe. Acolo el se insurá cu fata unui din cei mai 
mari nobili din Rosia, gi dupe un traíu îndelungat pe lângă Petru 
cel mare se sevírgi din viétà în timpul domniei lui Michai Racoviţă 
(1707—1709). 

Numele seü adeverat era Neculai Milescu. (Vedi : Fragments des 
chroniques Iloldaves et Valaques pour servir à lhistoirezde 


www.dacoromanica.ro 


(E "IM * 


185 


gw wig SÉ K 


! Cantimir et Constantin Brancovan, par le Major M. Cogalnicean). 


7 Că feróstra se isbia. 
Și cădea gios la pámint 
Fără suflare de vânt... 

° o icóná poleită 
Trăsnia făr a fi lovită. 


Pierre le Grand, Charles XII, Stanislas Leszczynski, Démètr mm 


Semne prevestitóre de mórte, dupe crederea poporului. 
? Călare pe-un násdrávan. 


Adică călare pe-un cal deştept. Îu povesti se ved figurând cai năs- 
drávanY, paseri násdvávane, şi óment năsdrăvani, care aŭ minte pă- 
trundătore gi prevădă viitorul. 

19 Pánea, sarea ţi-am mâncat; 
Nu me viri la păcat. 


Respuns caracteristic care axată cât de puternică e simtirea recu- 
noscintei în sufletul Românului. 


-—— 


www.dacoromanica.ro 


MONASTIREA ARGEȘULUI 


Y 


Pe Argeş in gios, 

Pe un mal frumos, 
Negru vodă trece 

Cu tovarăşi dece : 
Noă, meşteri mari 
Calfe şi zidari 

Şi Manoli dece ! 
Care-i şi întrece. 
Mergü cu toţi pe cale 
Se alégá "n vale 

Loc de Monastire 

Si de pomenire. 

Bată cum mergea ` 
Că "n drum agiungea 
Pe-un biet căobănaş 
Din fluer doinaş, 2 
Şi eum il videa 


Domnul îi dicea : 
e Míndre ciobănaş 
Din fluer doinaş! 
Pe Argeş în sus 
Cu turma te-ai dus, 
Pe Argeş în gíos 
Cu turma ai fost. 
Nu cumva-i véqut 
Pe unde-ai trecut 
Un zid părăsit 

Şi neisprăvit 

La loc de grindig 
La verde-alunig ? 


—Ba, Dómne,-am văqut 


Pe unde-am trecut; 
Un zid părăsit 

Şi neispăvit. 

Cânii cum îl vedü 
La el se răpedii 


—— 


www.dacoromanica.ro 


— 


e 


Şi latră-a pustiü 
Şi urlă-a mortiü. » 
Cât îl audia 
Domnu 'nveselía 
Si curând pleca, 
Spre zid apuca 

Cu noă zidari, 
Noă meşteri mai 
Şi Manoli dece 
Care-i şi întrece. 

e Eată zidul mei! 
Aici aleg ei 

Loc de Monastire 
Şi de pomenire. 
Deci voi, meşteri mart, 
Calfe, şi zidani, 
Curând vă siliţi 
Lucrul de'l porniti 
Ca se'mi redicați 
Aic se'mi durati 
Monastire naltá 
Cum n'a mai fost altă, 
Că v'oiu da averi, 
V'oiu face boeri, 
Ear de nu, apoi 
V'oiu zidi pe voi, 
V'olu zidi de vii 
Chiar în temelii! » 


Meşterii grăbia, 
Sferile 'ntindea, 
Locul mesura, 
Santu largi săpa 
Şi meret lucra, 
Zidul redica, 

Dar ori ce lucra 
Nóptea se surpa ! 5 
Adoa di ear, 

' Atreia di ear, 

A patra di ear 
Luera în zadar! 
Domnul se mira 
Ş'apoi îi mustra, 
Ş'apoi se "nerunta 
Şi-i ameninţa, 

Bei pue de vii 
Chiar în temelii ! 
Meşterii cei mari, 
Calfe şi zidani, 
'Tremura lucrând, 
Luera tremurând 
Di lungă de vară 
Dioa pân’ în stă; 
Ear Manoli sta, 
Nici că mai lucra, 


www.dacoromanica.ro 


—Q 


Ci mi se culca | 


M Geb. re 
el - 


Saya S < 


ht T 


Ñi un vis visa, 

Apoi se scula 
S'ast-fel cuvînta : 

e Noă meşteri mari, 
Calfe şi zidari! 
Stití ce am visat 


De când m'am culcat? 


O şoptă de sus 
Aevea mi-a spus 
Că ori ce-am lucra 
Nóptea s'a supa 
Dän" om hotări 

În zid de-a zidi 
Cea "niet sotíóri, 
Cea, 'ntei soriórá 
Care s'a ivi ` 
Mâni în dori de di 
Aducánd bucate 
La sof ori la frate. 
Deci daca vroití 
Ca se ispráviti 
Sfînta Monastire 
Pentru pomenire, 
Noi se-ne-apucăm 
Cu toţi se giurăm 
Şi se ne legăm 
Taina s'o păstrăm ; 


188 


Ori ce soridră 
Mâni în qiori de di 
intet s'a ivi, 

Pe ea s'o jertfim 
În zid s'o zidim! 4 


HI 


Eatá 'n dot de di 
Manea se trezi, 
Ş'apoï se sui 

Pe gard de nuele 

Si mai sus, pe schele 
Siu cámp se ulta, 
Drumul cerceta. 
Când, val! ce zăria? 
Cine că venía? 
Sotióra lui, 

Flórea câmpului! 
Ea s'apropiea 

Si îi aducea 

Dränd de mâncătură, 
Vin de beuturá. 

Cât el o zărïa 
Inima-i săria 

În genuchi cădea. 

Şi plângând dicea : 


s 
% 
| 


< Dă, Dómne, pe lume 


www.dacoromanica.ro 


Bot ce sotiórà 


EDS Kee ră en 


TN 


O plóe cu spume, 

Se facá pirae, 

Se curgă giróe, 

Apele se crâscă, 
Mindra se-mi opréscá, 
Do oprâscă "n vale 
S'o 'ntórcá din cale! » 
Domnul se 'ndura, 
Ruga-i asculta, 

Norii aduna, 

Ceriu 'ntuneca, |, 

Şi curgea de-odată, 
Plóe spumegată 

Ce face pirae 

Si âmfla giróe. 

Dar ori cát cádea, 
Miíndra n'o opría, 

Ci ea tot venia, 

Şi s'apropia. 

Manea mi-o videa, 
Inima-i plángea, 

Şi ear se 'nchina, 

Si ear se ruga : 
«Suflá, Dómne-un vint 
Suflă-l pe pămînt, 
Bradii se-Í despóe, 
Paltini se înd6e, 
Munţii se restórne, 


189 


Au 


Se mi-o 'ntórne 'n cale, 
S'o ducă de vale!» 
Domnul se 'ndura, 
Ruga-i asculta, 

Şi sufla un vînt 

Un vînt pre pămînt 
Paltini că "ndola, 
Bradi că despoía 
Munţii resturna I 
Bară pe Ana 

Nici c'o inturna! 
Ea mereü venia, 
Pe drum şovăia 

Si s'apropia 

Si amar de ea, 
Fată c'agiungea! 


IV 


Meşterii cei mari 
Calfe şi dat, 
Mult înveselia 
Dacă o videa, 
Ear Manea turba, 
Mindra-sí săruta, 
În brate-o lua, 
Pe schele-o urca, 
Pe zid o punea 


www.dacoromanica.ro 


5 


Mindra se-mi intórne, | 


e Stil, mindrufa mea, 
Nu te spăriea 

Că vrem se glumim 
Si se te zidim!» 
Ana se "neredea 

Şi vesel rîdea. 

Lar Manea, ofta 

Si se apuca 

Zidul de zidit, 

Visul de 'mplinit. 
Zidul se suïa 

Şi o cuprindea, 

Pân la glezniş6re, 
Dän" la pulpigóre, 
Ear ea, vai de ea! 
Nici cá mai ridea 

Ci mere dicea : 

« Manoli, Manoli, 
Mestere Manoli! 
Agiungă-ţi de gagá 
Că nu-i bună, dragă, 
Manoli, Manoli, 
Mestere Manoli! 
Zidul reü me strînge 
Trupugoru-mi fringe! > 
Ear Manea tăcea, 

Şi mereü zidea 


V 


é 
| Si, glumind, dicea, 


| 


Zidul se sula 

Şi o cuprindea 
Pân' la gleznigóre, 
Pân' la pulpigóre, 
Pàn' la costigóre 
Dän" la tíitigóre. 
Dar ea, vai de ea 
Tot mereii plângea 
Şi mereü dicea : 

« Manoli, Manoli, 
Meştere Manoli! 
Zidul reü me stringe, 
Tiţişora-mi plânge, 
Copilaşu-mi fringe ! » 
Manoli turba 

Si merei lucra. 
Zidul se sula 

Şi o cuprindea, 

Pân' la costigóre, 
Pân' Ia títisóre, 

Pân' la buzigóre 

Pâr la ochigort, 

În cât, yai de ea! 
Nu se maí videa, 

Ci se audia, 

Din zid că deen : 

« Manoli, Manoli, 
Mestere Manoli ! 


www.dacoromanica.ro 


we 
MA! va 


Si 
d 


A 
) Zidul vei me strînge 
! Viaţa mi se stinge! > 


| Y 


Pe Argeş in gios, 
Pe un mal frumos 
Negru Vodă vine 
Ca să se închine 
La cea Monastire, 
Falnicá zidire, 
Monastire naltá 


Domnul o privía 

Şi se veselia, 

Si ast-fel grăia : 

« Voi, meşteri zidart, 
Dece meşteri mai! 
Spuneţi-mi cu drept 
Cu mâna la pept 
De-aveţi meşterie 

| Ca sem faceti-mie 
Altă, monastire 
Pentru pomenire 
Mult mai luminósá 
Si mult mai frumósä ? > 
Ear cei meşteri mari 
Calfe gi zidari 

Cum sta pe grindig, 


ee 


Cum n'a mai fost altă. 


» A MONS GM, T 
EN eg EN, UR 
AXES A e Y ua 


191 


w. d 


* 
Sus pe coperig à 
Vesel se mindría 
Ñ'apol respundea : 
< Ca noi, megterí mari 
Calfe şi ziddri 
Alţii nici că sunt 
Pe acest pămînt! 
Află că noi stim 
Ori când se zidim 
Altă Monastire 
Pentru pomenire . 
Mult mai luminósá 
Si mult mai frumósă!» 
Domuu-i asculta, 

Şi pe ghînduri sta, 
Apoi poroncăa, 
Schelele se strice 
Scănă se le redice, 
Ear pe cel zidari 
Dece meşteri mari 
Se mi-i părăsescă 
Ca se putredéscá 
Colo pe grindig 
Sus pe coperiş. 
Meşterii ghindea 
Si ei îşi făcea, 
Aripi sburátóre 


De gindrili ugóre. 


www.dacoromanica.ro 


` zi 
SES 
Gë 


5 “a xi 


Apoi le 'ntindea 
Si 'n vesduh sia, 
Dar pe loc cădea, 
Şi unde pica 
Trupu-şi despica. 
Ear bietul Manoli, 
Meşterul Manoli 
Când se încerca 
De-a se arunca 
Fată c'audia 

Din zid cá esta 
Un glas nádugit 
Un glas mult iubit 
Care grei gemea, 
Şi mereü dicea : 

« Manoli, Manoli, 
Meştere Manoli ! 
Zidul reii me strînge 


192 


s a x 


Titigóra'mi plânge, 
Copilasu'mi fringe, 
Viola mi se stinge! » 
Cum o audie 
Manea se perdea. 
Ochi-i se'nvelía; 
Lumea se'ntorcea, 
Norii se'nvírtea, 

Şi de pe grindis, 
De pe coperiş, 
Mort bietul cădea! 
Bar unde cădea 

Ce se mai făcea ? 
O fontînă lină 

Cu apă puţină 

Cu apă sărată, 

Cu lacrimi udată! 


NOTE 


Dupe chronicele ferif Românesci, Radul Negru Voevod, domnia 
dincolo de Carpaţi, pre Almaş si pre Făgăraş, redicatus'aü de acolo, 
cu tótá casa In şi mult narod, şi pogorindu-se pe apa Dimbovifel 
inceput'aü a face térá nouă. Tnté aŭ făcut oraşul Cămpu-Lung unde 
a redicat şi o biserică naltà şi frumósá, Apot a descălecat pe Argeş 
unde şi-a pus scaunul Domniei zidind curţi de pétră şi case domnescă, 
şi o biserică mare şi mîndru lucrată. 


În Revista Română publicată la Bucuresci se găsosce descrierea a~ | 


www.dacoromanica.ro 


d 


`x de 
` CH ST , Se s 
Ka k $ A 
Gi VR Si "^u s Y% 


ans f 


193 
= 


H 
cestei biserică împreună, cu stampe litografiate ce represintà frumu- 


setile arhitecturei sale. 
! Şi Manoli dece. 


Acest meşter Manoli a remas în tradiţie un personagiü legendar. 
Poporul atiibue lui Manóli zidirea, tutulor monumentelor vechi din 
térà. 


2 Un biet ciobănaş 
Din ftuer, doinas. 


Toţi păstorii Români portii in bin un fluer mic ce se numesce 
fluer ciobănesc, şi sună din el deosebite arii, unele vesele, ear cele 
mai multe melanholice şi forte espresive. Un călător străin, music 
de mare talent, dice < că adeseori, când cineva Am bi în munţii ţe- 
rilor Române, el aude în depărtare un fluer păstoresc ce sună ca dul- 
cétà un cântec de dor. Atunci'el se opresce fără voc, dominat de un 
farmec necunoscut pentru ca se asculte mult timp aceste suspinurt 
ale muntelui. » j 

În călătoriele mele prin munţi după căutarea baladelor poporale, 
'am audit multe fluere resunând prin poenile codrilor şi am remas 
încântat de frumuseţea originală acelor sunete pátrundétóre; car mai 
cu sârmă, la Bicaz, pe malul Bistriţei am întîlnit un păstor anume 
Brânduşă, carele se înălța, la gradul unui adevărat artist prin talen- 
tul cu care cânta Dona din fluerul seă. 


3 Dar ori ce lucra 
Nóptea se surpa. 


Superstifile poporului în privirea zidirilor sunt multe, Aşa, el cre- 
de că o zidire nu pâte avé trăinicie dacă nu se îndeplinescii óro care 
datine mistice, precum de pildă îngroparea umbrei unui om în te- 
melie, Petraril aŭ obiceiu a fura umbra cuieva, adică a'ílua mesura 
umbrei cu o trestie şi a zidiapoi acea trestie în talpa zidirei. Omul 
cu umbra furată, móre până in 40 de dile şi devine stafie nevădută 
şi geniul intáritor a casi. 


www.dacoromanica.ro 


ia 


Fiind însă că acest obicei a produs adeseori nenorociri, spăriind 
' mintea, celor eu umbrile furate, si aducându-i ast-fella bóle grele, 
zidarii aŭ fost siliți a-şi schimba datina. Când dar este a se rodica 
$ vrc o casă nouă, până a na se ageda cea întâi pâtră a temeliei, se 
face aghinzmă cu care se stropescii santurile. Apoi se tae dol miei 
de se face masă mare pentru zidari, cart dupe ce ospătză şi închină 
în sănătatea stápinulul casei şi întru tăria zidurilor, ingrópA crucis 
capetele mieilor în doă colţuri a casit, ear în celelalte doă unghiuri, 
eï zideseil doă óle roşii pline cu apă ne'ncepută. 
Ear dupe ce lucrul sc sevírgesce Românii nu se mută în east până 
ce maï intéf nu ducii în lăuntru icónele, zahar, pinea si sare; şi după 
mutare ei daŭ masă mare de bună locuinţă. 


1 Pe ea so jertfi, 
Sin zid s'o gidim! 


Nenorocita este menită a-şi perde viéta pentru mintuirea zidirel 
şi a se face stafia bisericei. Vedi nota precedentă. 


Fiind că am pomenit mai sus de stafii ce sunt umbre casnice care 
locuesc mat cu sémà in beclurf intunecóse, aice credem că e locul se 
pomenim şi de alte crederi superstitiósc ale poporului Román. Ast-fel 
sunt Strigoii, Moroii, Rusaliile etc. 

Strigoit sunt morţii care se scoli din mormintură, şi moren în 
nóptea sfintului Andrei cu secriile pe cap, de cércà pe la casele lor. 
Romănii spre a se apăra, de asewine visite supărătore aŭ obicelu a freca, 
uşile şi ferestrile cu usturoiu în agiunul sf. Andreï, fiind usturoiul 
displăcut strigoilor. 

Moroii Sunt earăşi un soiu de strigoi miti ce vinii de ceri titá la 
mamele lor. EY sunt copii noi-născuţă ce mor până a nu fi botezați, 
Spre at împăca, mamele trebue se care cu gura, septe ani de-a rîndul 
în dioa de Bobot6ză aghiazmă mare şi se stropâscă ast-fel mormintele 
copiilor. 


Rusaliile suut trei fete de iinperat carele aü ciudă asupra ómenilor 
fiind că nu aŭ fost băgate în semă de dinşii in cursul vieţii lor. Ele 


www.dacoromanica.ro 


—— v, 


` d 
A E > 
pa Pad or 
i] 
195 ` 
K 


nascii furtuni ce descoper casele Românilor, vîrtegăuri ce redici pîn- N 
zcle nevestelor în vremea glilitului, şi le anină pe copaci. Se crede d 
cá Rusaliile fură şi copii de lângă mamele lor şi îi ducii peste ape si 
peste codri. De acolo vine vorba: Paš âmflat Rusaliile ! i 
Femeile Românce pizescü cu sfinţenie dioa de Rusalii, şi în vreme de 
noi septămâni ele nu culegii nici o buruână de lécii, credénd că în acel 
timp buruenile sunt pigcate de Rusalii şi nu aŭ putere do lecuit. Cum 
vine însă dioa Sinzienilor, tote Româncile alerg pe câmp la culesul 
de buruene, eredénd că in acea di tote aŭ darul vindecărei. Spre 
a se apăra de inániea Rusaliilor esté obiceiii, în agiunul dilei lor, 9 
pune pelinii sub căpătâiul patului, şi a purta adoadi pelinul la brtü. 


Subiectul acestei balade este cântat şi de poeţii poporului a Sir- 
biet, însă cu óre care deosăbiri. Balada sirbésci se numesce ` Fonda- 
rea cetátei Scadar(Scutari), ce este redicată de trei fraţi Merljawts- 
chewitsch, a nume regele Wukaschin, Vaivodul Ugljescha, şi tinerul 
Gojko. Mesterul cel mare se chiamă Rad in Joc de Manoli. Femeea 
zidită este nevasta luf Gojko. Din cuprinsul acelei balade se vede însă 
că aceeaşi superstiție ecsistă pe ambele maluri a Dunărei. 


www.dacoromanica.ro 


e 


a Jeu s pi E 


F 
3 
XLIX 
RADU CALOMFIRESCU 
Radul din Calom Dresch, 
š Zmeul terii Románesci, 
În oraş la Bucuresci, Cu sluga lui, cu Nedea 
În curți nalte şi Domnesci | Ce de mic îă tot dedea 
Mindrá masă e întinşă Agiutor bun de putere 
Ñi de mari boerï coprinsă, Si cuvînt de mîngâere. 


Dar în midloc cine gede? ! | < Domnule Măria ta! 
Mircea Vodă n mijloc sede, | Fie cum oiu cuvínta : 


Si la drépta lut se vede Tti aduc tie 'nchinare 

Doi Cáplegci şi trei Buzesci | Ca unui frate mai mare, 
Zmeit terii Románesci, Şi "ţi doresc mereü să fii | 
Purtătorii ostilor Cu isbîndi şi veselii. 

Şi fruntea boerilor. Dar sai, Dómne, ori nu seii 
Ei toți bea se veselia, Că Tătarii m'a lovit 

Şi pe Domn îl fericea, Şi Tătariă mi-a robit 

Dar când fu despre betie, Copilagii 

Despre dalba veselie, Drăgălaşii 

Eatá, nene, că sosia, Miăiculiţa 


Şi la Domn îngenunchia, Drăguliţa 
(III 


www.dacoromanica.ro 


2. 
A N EA? 
UM Swa rt 
KEN ^S ul 


^, H 

Reü me dóre inimíóra 
De copit, de sotióra 
Dar me dóre şi mai tare 
De miicuta ce me are 
Că-i exestină şi bátrini 
S'a se-agiungă-a fi cadînă, 
De risul cápcánilor 
Pin casa páginilor.? 
Rogu-te, Măria ta, 
De vroescă a m'agiuta, 
Dă-mi agiutor pe Buzescă 
Si pe cei tustreï Căplescă 
Purtatorii ostilor 
“Şi fruntea boerilor! » 
Mihnea Vodă 'l asculta, 
Si din gură cuvinta : 
« Alei! Radule mişel! 
Mai asteptă tu niţel, 
Până ce vom ospáta 
Până ce ne vom culca, 
| Până ce ne vom scula 
Se văd ce vis om visa, 
Ş'apoi agiutor tí-om da!» 
Radu buzele "ai muşca 
Si la facăă se schimba, 
« Se trăescă, Măria ta! 
Ear dacă te-oíu astepta 
Până ce îi ospăta, 


CERES 


ra 
»- o E 
Wäi S n T 
ee," Vă 
ku ao * "x ei 
V 
EN 


Si până ce te-i enlea 

Şi până ce te-Í scula 

Se veţi ce vis îl visa, 
Tátarii s'or depărta, 
Págubag ei m'or lisa!» 


YI 


Radul iute 'neàleca, 
După duşmani se lua 
Cu sluga lui, cu Nedea, 
Ce de mic îi tot dedea 
Agtutor bun de putere 
Şi cuvînt de mingiere. 
Gonia el, mereii goniu, 
Goufa, nu maï ostenia, 
Nebéut şi nemáncat, 
De dor mare frámintat. 
Când a fost a treía di, 
Pe Tătari el îă zári, 
Atunci Nedea că grăi: 
< Het! stăpîne Radule, 
Ascultă-mi povetile, 
C'acum e pe vitejie 

Pe vinceală saŭ robie. 
Tae tu marginele, 

Eŭ se taiu mijlocele ; 
Care-a scăpa de la mine 
Se nu scape de la tine! > 


14 


www.dacoromanica.ro 


`, SA dy FK " 
e SE P pu fa 
WI Ag kb x fom Y "ub AF M M 
Se NI iu vi 
vy => WË? L E ` Pa ES Ut 
Ra v 188 n 


În 'Tătari e se isbía, 
Virtej de mórte făcea 

Şi tăia, nene, Din 

Pe Tátart îi risipía, 

Si pe cel robiti scotea, 

Si pe-a casă-i trimitea. 
Dar pe maică-sa bătiînă 
N'o găsia 'n céta păgână, 
Radu "n scări se redica 
Ca vulturul se uita 

Peste câmpii Lăpuşnii, 
Peste câmpi mere? pustii, 
Şi cum sta şi cum ochia 
Eatà, nene, că zăria 

Un cort mare şi rotat, 
Cât un cort de imperat; 
Şi ^n cort záría pe-un Mirzac 
Un Mirzac de la Bugeac 
Care ^n bratele-1 stringea 
O crestiná ce plângea, 
Fulger Radu se făcea, 
Ca un fulger se ducea, 
Și la cort se răpedia, 

Pe Mirzae '1 retezia, 

Și în lance că'l lua, 
Mort în câmp îl arunca. 
Apoi vesel purcedea 


| Cu măsa şi cu Nedea, 


| 


Ce de mie D tot dedea 
Agíutor bun de putere ^ 
Şi cuvînt de mîngăere! 


IH 


Eată la mijloc de cale, 
La fontâna dintr'o vale, 
Tată bună 'mpreunare 
Cu cincă voinicei călare, 
Cu Buzesci şi eu Căplescă 
Zmeil terii Románesci! 

e Noroc bun, şi cale bună! 
Ce vînt dulce ve adună 
Şi cu mine ve 'mpreuni ? 
— Noi în cale ţi-am egit 
C'avem dor de hărățit. 5 
Şi la hartă vitejéscii 

Si la gïócă resboiască, > 
Ei la hartă se lua, 

Pe giurămînt s'apuca 
Stăpînii se hărățescă 

Si slugile ae 7 privésci ! 
Începea dar de călare 
Harta cea din fuga mare 
Paloşile zinghinind, 
Sulitele invirtind, 
Duzduganele eloenind 

Şi din gură chiuind. 


PE 


www.dacoromanica.ro 


wc X Ba 4 Ë ay 4252 
S APP ° `° VES 
Wow f yu, SET 
ws UY 4 "TU SR 
P $ 


Şi eu cef tustreï Căplescă 
Peste Radul nărălia, 

Cu cinci lăncă îl strepungea ; 
Apoi capul îi tea, 

Pe-o tipsie îl punea 

Şi la Domnul îl ducea 

Şi cu toți aşa-griia : Lee! 
« Alei! Dómne, Dómne Mir- 
Alei! Dómne mult voinice! 4 
Radul de-ar fi maf, trăit 
Scaunul ti-ar fi răpit! 

Fată eapu-i, dăl la corbf, 
Si copiii luf fă-izrobi! > 
Bine vorba nu sfirşia, 

Eatá, nene, că venia, 

Sluga vechie, moş Nedea 
Cu mifeuta Radului 

La scaunul Domnului, 
S'améndol ingenunchía, 

Si, plângând, maica dicea : 
«Alei! Dómne, Dómne Mirce 


E 
| Când de-odată cei Buzesci 


Alei! Dómne mult voinice! 5 
Fü-mi dreptate, DD dreptate i 
Radu că ti-a fost bun frate, | 
Că eii, Dómne, din păcate, 
M'am iubit cu tarea teŭ 
De-am făcut pe Radul meu!» 
Domnul Mircea grei ofta 
Pe bátrina o scula 

Mâna dréptá-i săruta 

Si pe loc dreptate-i da. 

El boer aduna: 

Şi de mârte-i gfudeca. 
Ghidele îi apuca, 

Sus, la scară-i aducea 

Un covor le asternea 

În genunchi îi tot punea, 

Şi mánica ot sufleca 

Şi pala şi-o rediea 

Şi capetele sbura, 

Sbura pe seit de-a, dura 
Când Buzese) peste Căplesci 
Când Căplesci peste Buzesci. 


NOTE 
1 Dar ^n mijloc cine gede? 


O dicătore ce trebue se ecsiste de pe timpul năvălirilor de limbi 
străine, sună asa ` se fiă tot-dea-una la mijloc de masă şi la colt 
de ër, 


s 


www.dacoromanica.ro 


Y a 
e "3 a a n A 
`. ke) 200 Sai Ü < Ras 
A De risul ecipeânilor. a 


Románit espust în vechime la necontenite năvăliră, de limbi stăine * 
ce lăsa foc şi sânge în urma lor, deterà barbarilot numirea de SCH 
Ant, adică, dihaniï cu trup de om si cu cap de cáne. 
În istoria lui Alecsandru Makedon se dice : De acolo merse Ale- 
esandru cinei-spre-dece dile şi agïunse la o ţâră cu ment cu sépte 
picăâre şi cu gépte mâni şi deteră fórte tare prin óstea lui Makedon; 
şi de aceea perirá multi şi multi prinseră vii, se-1 scótá la lume pen- 
tru minune. Şi trecu téra lor în dece dile şi mai merse înainte şi a- 
gíunse la o térá cu Amen? câteăuni (căpcâun!), dinainte cu obraz de 
om, ear dinderept cap de câine ce latrá cálnesce. > 


3 Cavem dor de hărăţit. 
Vegi nota 10 din balada XXIII a lui Mihu Copilul, 


* Alei! Domne, Dómne Mirce ! 
Alei! Mirce mult voiuice! 


Mircea cel bătiîn a ţinut multe resbóe cu Turcii si a fost pururea, 
învingător, El a domnit 29 ani, a zidit monastirile Cotmena și Kozia 
şi a fost îngropat la acesta de pe urmă. 

În tiactaturile sale de alianță cu regele Poloniei Vladislav, Mir- 
cea se întitula ast-fel : e Mircea, din mila lui Duwmnedeii Voevodul 
Valahiei, Duesul Făgăraşului şi al Omlagulut, Conitul Sereainalut 
Despotul Dobrodiciului şi Domnul Drăstiurului, etc. 


C J 


www.dacoromanica.ro 


d E 
a A e so s > A. s 
MAS B SEA + BA n ey 
SEN — "Om atf Su, ^ > 
LINA > VC? kl kuu SPG & Dog 
Q N 
| 
d L i 
OPRISANUL ! 


I 
Colon téra Muntenâscă, 
Térá dulce, Românescă 
Ca si cea Moldovenâscă, 
În oras, la Bucuresci 
Sunt curți nalte şi Domnesc, 
Ear în curți o sală mare 
Unde sede la prâudare 
Mihnea Vodă cel cruntat 
De boeri încungăurat. 
< Boeri mari, boeri de rînd! 
(Dice Domnul inchinànd)* 
Toţi mâncaţi, cu toții bet 
Şi cu bine petreceti ; 
Numai unul poftă nare 
De beut şi de mâncare, 
Cantar slutul, armag mare! 
Ori bucatele nu-i plac, 
Ori de noi nu-i este drag!» 
Boerimea 'mcet ridea, 


er. 


_ 


Ear Cantariul respundea : 
< Alei! Dómne Mihnule, 
Mihnule netihnule! 1 

Alei! tu stăpînul mei, 
Lumina-te-ar Dumnedeii! 
Bucatele tale "mi plac 

Şi de óspeti îmi e drag, 
Dar unde s'aii pomenit, 
S'aü véqut, şi audit 

Doă săbii inti'o técá 

Doi Domni în térá săracă ? 
Măria ta `n Bucurescă, 
Oprişanu 'n Stoenesci! 

| Ce-am véqut la Opriganul 
N'am véqut nici la Sultanul, 
Că el are 'n câmp, la sóre 
Mii şi sute de mióre... 

Esü în vară fătătore ; 
Berheci are sute 'ntregi 


Cu codile pe telegi, 


www.dacoromanica.ro 


AS Ke Ka Pa i XX 
7 ai Ae NES, 
° Si oba tot înarmaţi, Dar pe trup are caftan. R 
B postavuri imbricati Şi cârligu-ï de scutar 1 

De nu credi că sunt ciobani | Nu-i de-alun nici de stejar | 
ei chiar neaogí Cápitani, Ci de aur tot sápat l 


Nu-mi e ciudă de asta 
Cât mi-e ciudă de alta; 
Oprişanul âncă "ei are 
Herghelii în numer mare, 
Doă, trei, cinci mii de epe 
Tot alese şi sirepe. 
Pintenóge la picíóre 

Cu cergă albe pe spinare 
Şi cu doi mînzi fie-care. 
Nu mi-e ciudă de asta 
Cât mi-e ciudă de alta: 
Oprişanul are "n sat 
Ogari, căpoi de vânat, 
Cu sgárdi late, tintuite 
Pe la margini poleite, 

Şi mai are grajdiutí mari 
Cu cincă deci de armăsari, 
Giumătate arápescl 

Şi cei lalti Moldovenesci ! 
Nu mi-e ciudi de asta 
Cât mi-e ciudă de alta : 
Scutariul lui Oprişan 
N'are fata de teran; 

Pe deasupra-ă cu suman 


N D 


Cu petre scumpe lucrat, 

Si "n vîrful cárligului 

Sub mâna Scutariului 
Este-o pâtră nestimată, 

Ce plătesce lumea tótà ! 

— De-iaşa cum dici, Cantare, 
Lasă prândul, sai călare 
Si "ntr'o fugă se te duci 
Pe-Oprişanul se'l aducă 
Cu tóte podóbele 

Cu tóte averile 

Se-şi dea socotelele ! > 
Ast-fel Domnul poroncăa,! 
Cantar vesel se ducea 

La cel sat, în Stoenexci 
Unde sunt averi Domnescă. 
El acolo cum venia 

Cu scutaríul se 'ntilnía 

Şi poronca-i arăta, 

5i din gură cuvinta : 

e Mihnea Vodă "n Bucuresci 
Face praznice Domnescă ; 


Toţi boerii credincioşi 


Şi de pace bucuroşi 


www.dacoromanica.ro 


de r 
a. Ad, b 
Ta" m g^ Y 9u J FD 
Sue DENS y. M Su, si Wan 
x £ SEU, kd E < = 
f 7 aj y zi : ^ 
e Lângă Domn s'aii adunat Că am térà de domnit 5 


Şi pahase-aii închinat. 
Numai unul n'ait venit, 
Opriganul cel vestit! 

De-i vrăjmaş şi om de ceartă 
Mihnea, Vodă-acum îl eartá 
DUT poflesce ca se vie 

Ca un frate la Doninie! » 


II 


Oprişanul credincios 

Şi de suflet omenos 

Se pornia din Stoenesci 
Şagiungea la Bucuresci 
Nóptea pe la cântătoră 
Pân' a nu resări dion. 
Mihnea Vodă adormit 
Dormía pe-un pat aurit 
În camará "ntunecati 

Tot cu şalui îmbrăcată. 
Dar de-odatá se trezïa 

Şi la slugă aga grăia : 
«Slugi, aprodi, copii de casă! 
Voi dormiti şi nu vé pasă 
Sórele cap resărit 

Şi pe mine man trezit. 
Dar voi óre nu ghîndiţă 


un somn vé leneviti 


Gindecăţi de săvârşit 

Şi boeri de boerit? > 
Toţi aprodii se trezia 

Şi hu Vodă respundea : 
< Remâi, Dómne, liniştit ! 
Sórele n'aü resărit, 

Dar în locu-i aü sosit 
Oprişan din Stoenesci 
Cu averi împărătesci. 

El în curte aŭ intrat, 
De zebrea aŭ aninat, 

Un cárlig de imperat 
Cu petre scumpe lucrat, 
Ce lucesce ca un sóre 
Íntr'o di de serbătâre. > 
Mihnea Vodă se scula 
Fata albă îşi spăla, 
Barba négrá jet peptina 
La icóne se 'nchina, 
Apoi el se inarma 

Şi pe Oprişan chema : 

e Oprişan din Stoenesci ! 
Cu dreptul se ne grăiescă. 
Ce-ai făcut de-ai adunat 
Averi mari de imperat, 
În cât nu numa averi ` 
Dar aï şi scutari hoeri? 


www.dacoromanica.ro 


KAY Zu d 1 Ee 4M 
Dd A^ n J A 
c e Kl e [d NU ES 
Ki T S Kau kA ev S Ki 
PA 
f I A 


« — Dumnegeit mi-ai agiutat! 
Şi ep mi le-am adunat 
i Din darul Sfinţiei sale, 
Din mila Măriei tale! 
— Nu crede, Măria ta! 
(Cantariul atuncă striga.) 
El mie s'a lăudat 
Că avere-aü adunat 
Numai din puterea lui, 
Nu din mila Domnului, 
Dar wam căudă de asta 
Cât am ciudă de alta : 
Oprisanul mi-aü spus mie 
Că astâptă ca se-i vie 
Firman de la *mperátie 
Se te scâtă din Domnie. > 
Mihnea, Vodă se 'nerunta 
Şi din gură cuvînta : 
e Pâr a veni firmanul 
Pearš "nter Opriganul ! 
Gios la pórtá sel duceti 
$i capul se il tăieți! » 
De vrăjmaş ce mult era 
Armagul se bucura. 
Ca o fiară se-arunca 
Pe-Oprisanu ’l apuca 
Şi pe scii îl îmbrâncăa 
Şi la morte mi ducea! 


CENE 


P 


R 


Când la pórtă, frate, eat Š 
Un redvan că se arată | 
Tras de gese telegarí, i 
Negri, ageri armăsari” ` 
Cu codi lungă şi come mari. , 
Ear în untru o bátriná 
Cü-o icóná sfintă 'n mână, 

Si cu haine mohorite 

Si eu pletele albite. 
Pe-Oprigan cát ea "1 videa 
Sus, la Domnul se ducea, 

Si "ngenunchi trupu "f frin- 
Şi griind amar plângea: | gea 
e Alei! Dómne, fetul mei! 
Nu te erte Dumnedeii 

Se omoni pe Oprisanul 

Cá-Í peri până la anul. 

StiY tu, Mihneo, oră nu stiă 
Că ^n dioa Sâutei Marii 

Era, Dómne, ca se-tí vie 
Firmau de la 'mperitie 

Se te scótà din Domnie? 
S'avéi parte de firman 

Făr de bietul Oprişan 

Care "n cale Laf egit 

Si "nderept Tan napoit 
Dăruind chiar pe vizir 


Cu-armăsari de la misir, 


www.dacoromanica.ro 


B D La? 
Wo y a SS j, Se y 
SEW PU A RA zl em 
SAM Te ws o NE 
EN > dă As Y Xa a Ce 
A vl Kë af 


é 
Si cu pungi de bani o mie De păcat e alungat 
Se te lasă pe Domnie!» Si mr póte-a fi scăpat! 
Oprişanea nu sfirşia, Véndétorul de Armaş 
Mihnea "n curtea lui egia Fiară crudă, om pismaş, 
Poroncind la toti se sae Fost-aii gol legat la sóre 
Pe-Oprigan ca se nu'l tae. Şi de màn şi de picióre, 
Dar Cantar Armagul mare | Gol legat de codi de epe 
Își făcuse resbunare; De patru epe sirepe 
Şi capul nevinovat Care când se opintiră 
Zücea n ternă aruncat În patru părţi se isbirá 
Lângă trupul resturnat ! Si^n patru îl despărţiră! 
Vai de omul cu păcat! 


NOTE 


1 Alei?! Dómne Mihnule 
Mihnule netihnule. 


Acest cuvînt vechiu, netihnu, bebue se vie negreşit de la tihnä 
(odihnă) şi se inseinneze prin urmare nestemperat; frimíintat ae 
griji. 

Si in adevăr un chronicar româm face următorta, descriere despre 
Mihuea Vodă. 

"e Mihnea feciorul luf Dracu armagul, cum apucă Donmia, îndată 
se desbrăcă lupul de pelea cea de oae şi-şi astupă urechile ca aspida 
şi ca vasiliscul. Ear arcul gi'l încordă şi găti săgeți de a săgeta, și 
sabia şi-o fulgera, şi mana şi-u intáría spre rane ! şi prinse pe toti 
boer? cei mart şi aleşi, şi-i munci cu malte muncă şi cumplite şi le 
luă totă avuţia, şi se culca cu jupânesele şi cu fetele lor îndintea 
ochilor lor, De aci unora lc-aii tăiat nasurile şi buzele, pre alții Zap 
inecat si pre alţii Y-aü spàndurat, Ear el se imbugăţia si crescea ca 
cedrul până la ceri. » etc. 


- MEE 


www.dacoromanica.ro 


ch — 
"es Ue bu ` Te PE ae ud 
Ww i MG S z x 

£ Dë ° í Ewe EK 
Ga a ka k... A ps 
h 
d 
4 


STEFÁNITÁ VODĂ 


I 
Frundá verde met cretesci 
În oraş în Bucuresci, 
L'ale case ma domnesci 
De se vedii în Stoenesci 
Mindrä masă e întinsă 
Şi de mari boeri cuprinsă 
Tot boerí de-a ostilor 
Puterea domniilor 
Si gróza duşmanilor. 
Ear în capet cine gede? 
Stefänită Domn se vede, 
Dar nică bea nici veselesce 
Ci cu ochii lung privesce 
La copila Dihului, 
Sorióra Mihului 
Mihului voinicului 
Din valea Cobiului. 
Că e mîndră ca o flóre, ' 


— 


Şi de suflet; ïubitóre , 
Unde-o vede Domnul móre! 
«Copilita, drăgulită 

Cu sin alb de porumbiţă, 
Ímple cupa mea de vin 
Tie, dragă, s'o inchin 
S'apol cântă-mi viers de dor 
Cu glas dulce, rápitor. 
Cántá-ti, dragá?, cântecul 
Cá mi-e drag ca sufletul!» 
Copilita se înclină 

Ca o flóre de grădină 

Şi-i întinde-o cupă plină ; 
Apoi dice încetişor 

Un viers dulce , plin de dor: 
«Frundá verde stejárel , 
Am un frate voinicel 

Şi mé tem amar de el! 
Frunqă verde măr Domnesc , 


Şi de ochi farmecütóre Am un Domn care-l iubesc 


www.dacoromanica.ro 


Ú de Fa 
3 3. EN. ip 
zen 9° Š E n e E MN s 
SAU QST id v R P, XX 
w Š "ai LI, JA ea S ug 
e 207 v 
e ^f) 


Si de dínsul më 'ngrijesc. 
Vai de mine! cum se fac 
Pe-amíndol se mi-i impac, 
Se-mi fie traiul pe plac!» 
Copilita nu sfirşăa 
Si Domnul ast-fel gráía : 
e Copiliti, mindrulitá 
Cu sîn alb de porumbit& , 
Nu mai plinge că 'n curînd 
Împlini-voiu al téit ghínd. 
Voi boeri ce ospătați 
Stati şi numai închinată , 
Cuvîntul se-mi ascultați. 
Mâni în dot se vé aflați 
Toţi călăi şi înarmați 
Cu săgeți, cu buzdugane, 
Şi la brie cu arcane , 
Ca să mergem despre sóre 
Se facem o vénétóre 
Dupe urgi şi cáprióre, 
După paserí gálbióre 
Ce sunt bune de máncare 
Si plăcute la cântare !» 

H 
Când de di se lumina, 
Boerii se aduna 
Şi pe cai încăleca, 
Şi cu Domnul toţi pleca , 


GE 


Inspre munţi, la vénátóre 
Dupe urşi şi căpridre 

Dupe paseri gülbióre. 

Şi mergea, frate, mergea 
Pàn' în munţi că agiungea ; 
Ear când sórele-apunea 
Eatá că se intiluía 

C'un cioban cu fluerag 

Şi cu port de Oltenas. 
Domnu ^n cale-i se opría 
Si din gură-aşa gráia : 

e Ciobănaş cu fluerag 
Puişor de Oltenag 

Cunosci calea codrului 

De pin munții Crişului ? 
Cunoscă fagul Mihului 

Din codrul Cobiului ? 

— Cunosc calea codului 
Până n fundul fundului. 
Sciü şi fagul Mihului 

Din codul Cobiului. 

— De scii locurile bine, 
Nu me-i duce tu pe mine? 
-—Da, te-ofu duce eü pe tine 
De-i lăsa, tu oştile 

Se-mi păzescă oile, 

Că de-oiu perde-o mielugea 


Ofu slugi un an pe ea, 


www.dacoromanica.ro 


` Gud uA 
ç Se n Ta d 
xe ON nx (0 Säi P d 
Suv E s? G v ` KEN 5 wu 
i R Se 208 Mero ST i Tes 
j : 


e Şi de-oiu perde un mielugel 
Oiu slugi doi ani pe el. » 
Domnul ostile lăsa 

Í Cu căohanul se lua, 

Singur, singur, singurel 

Pe o zare de muncel. 

Ear ciobanul se 'ndrepta 

Către munti şi mil purta 

Pe cărări şi pe potică 

Ce's călcate de voinici, 

Pin hăţiş, pin cărpiniş 

Unde nu-i loc de cirnig. 

El mergea, frale, mergea 

Dän! ce "n codru agiungea 

Drept la fagul Mihului, 

Locagul volniculul. 

Când de fag s'apropiea 

Ciobánagul se opría 

Şi din gurá-aga grăia : 

e Eatá fagul Mihului, 

Mihului voinicului ! 

Ear pe Mihul dacă 1] vrei, 

Cată drept în ochii mei! » 


1H 


Domnul drept la el căta 
Ochii luf se încrunta. 
Ear ciobanul se schimba, 


See 


Ñi cum sta şi cum dicea 


Gluga hú igf arunca, 
Şi-de-odală se-arăta 

Cu zelar, cu buzdugan, 
Cu haine de căpitan. 

Apoi drept la Domn căta 
Sin glas mare cuvînta : 
e Alei! Dómne din Domnie! 
Eri aï fost dat la beţie; 
Aatädt venişi la trezie, 
Dar maï prins la cumintie. 
Ce păcate te-ait împins 
Paloşul de ţi-ai încins? 
Fostu-ţi-aii silā de tine 
De te-ai luat dupe mine. 
Oif că nu te-ai săturat 
Pe-à mea soră c'ai furat 
Ş'ai făcut cu ea păcat 
Făr-a te fi cununat? 

Dar ghîndit-ai că păcatul 
Își urmeză vinovatul 

Si că n lume ot ce fapt 
Axe plată gi resplală ? > 


O frundá de fag smuncia 
Si ‘ntre buze o punea 

Şi suna hotig din ea. 
Frunga patru că plesnia, 
Codrul negru clocotia, 


—: 


www.dacoromanica.ro 


5 g^ SA 
"wer s Lee 
e M uU 
en p DNE UP 
2 
A 


De-un lung chiot chiotăa, 
De-un greü tropot tropolía, 
Ş'împregiyrule de-odată 
Se ivia o mîndră câtă, 

O cétà de votuicel, 

Lotri, puizori de zmei, 

Cu caciule stogoşate, 

Cu chiebe roşii pe spate, 
Si musteţi de varvaric 
Cum stă bine la voinic. 
Lângă el cât îl zăria 
Mihul ast-fel le grăia : 

e Fraţii mel, neferii mel, 
Lotri, puişoră de zmei! 

D vedeți voi pe ist om? 
Ele mare, căci e Domn, 
Dar cát e de Domn şi mare 
Minte cóptà âncă n'are! 
Hai, copii de mil luaţi 
Prin săbii se'l fluturati 
Dar nimic se nu-i strieft, 
Cale bună se-i lăsați 


C 


Că de-i Domnul priceput 
E destul câte-aii véqut 
Ca se afle, ca, se scie; 

Cu Mihul, nu-i de glumie! > 
Domnul pe ghînduri cădea 
S'apof ast-fel respundea : 
« Mihule, bujorule, 

Frate, frátiorule! 

Ei la mână ţi-am picat 
Tu de mórte maï scăpat. 
Când la mână mi-i pica 
Tü de mórte te-oiu scăpa. 
Viná mâni tu la Domnie 
Ca se vedi o cununie, 
Cununia, Domnului 

Cu sora voinicului, 

S'o fac mie sotiórá 

S'o fac tie Domnigórá! > 
Ast-fel Domnul cuvinta, 
Si din codru se 'nturna, 
Fam codrulresuna : ` 

« Se tráesci, Măria ta! > 


mm 


www.dacoromanica.ro 


E ej 39 
Sd "e E 
p n 
Vi PP AA: ud 
z 
| 
Ni Li 


Braneovanul Constantin 1 
Boer vechiu şi Domn crestin, 
De averi ce tot strîngea 
Sultanul se ingrijía 

Şi de morte '1 hotárta 

Căci viziru îl pina, 

nto gioi de diminétá, 

Di seurtărei lui de viéti 
Brancovanul se scula, 

Fata blindá el spăla, 
Barbă albă et peptina, 

La icóne se 'mehina, 

Pe feréstrá-apot cáta 

Şi amar se späïmînta ! 

< Dragii mei, coconi iubiţi ! 
Lăsaţi somnul, vé trezitt, 
Armele vi le gátiti 

Că pe noi ne-a 'ncongíurat 
Paga cel neîmpăcaţ.? 


Ci-Eniceri, cu tunuri mari 


CONSTANTIN BRANCOVANUL 


; c 
idis ^ je os 
SE Zë Ke 
"ZR KC 
T "S Ge 
% 
H 
t 


Cespargü ziduri cât de tari!» 
Bine vorba nu sfirşia 
Turcii "n casă iuruşia, 

Pe tuspatru mi-i prindea 
Şi "i ducea, de-i închidea, 
La Stambul, în turnul mare? 
Ce se malţă lângă mare 
Unde zacü fete Domnesci 
Si soli mari împărătescă. + 
Mult acolo nu zăcea, 

Că Sultanu "i aducea 
Lângă foişorul lui 

Pe malul Bosforului. 

e Brancovene Constantin, 
Boer vechiu, ghiaur hain! 
Adevăr e c'ai chitit 

Dän" à nu fi mazilit 

Se despartí a ta Domnie. 
De a nóstrá 'mperăţie ? 

Cá de mult ce estí avut 


D 


www.dacoromanica.ro 


Sa A $ En 
a Pt N y AX Bi — Zo d B. d 
mn ës 17 äi oi os 
sv 4 Vor T f "EL NS Ke 
CA ku ku, ` Dag 
$ 2 
, : 
Bani de aur ai bătut < Dómne! fie 'n voea ta!» $ 


Fâr aţi fi de mine temă, 
Fâr a vré ca se-mï dai sémá! 
--De-amfostbun,reiilaDom- 
Dumnedeii singur o scie; [nie 
De-am fost mare pre pámínt, 
Cată-acum de vedi ce sînt! 
— Constantine Brancovene! 
Nu-mi grăi vorbe viclene. 
De ţi-e milă de copii 

Şi de vrei ca se mai fit, 
Lasă, legea Crestinéseá 

Si te dš 'n legea Turcésci. 
—Facá Dumnedeii ce-a vrea! 
d Ear pe toţi de ne-ti tăia 
Nu me las de legea moa!» 
Sultanul din foigor 

Dete semn lui Imbrohor. 
Doi gelati venía curând 
Sabiile fluturánd, 

Si spre robi dacă mergea, 
Din coconi îşi alegea 

Pe cel mare şi frumos, 

Şi] punea pe scaun gios, 

Si cât pala răpedia, 

Capul iute "i retezia ! 
Brancovanul greü ofta 


We gură cuvînta : 


Cei gelați earăşi mergea — ' 
Si din doi îşi alegea, 

Pe cel gingaş mijlocii 

Cu păr neted şi gálbiü 

Si pe scaun îl punea, 

Si capul îi repunea,! 
Brancovanul greü ofta 

Şi din suflet cuvînta : 

ç Dómne! fie "n voea ta!» 
Sultanul se minuna 

Si cu mila se mgăna : 

« Brancovene Constantin 
Boer vechiu şi Domn crestin! 
Trei coconi tu ai avut, 

Din tref doi ţi i-ai perdut; 
Numai unul ţi-a remas! 

Cu dile de vrei se'l las, 
Lasă legea crestinéscá 

Si te dă n legea Turcéscá! 
--Mare'i Domnul Dumnedei! 
Crestin bun m'am născut eŭ, 
Crestin bun a muri vrei... 
Taci, drăguță, nu mai plânge 
Cà'n pept inima-mi se frînge. 
Taci şi mori în legea ta, 

Că tu ceriu-i căpăta!» 
Imbrohorul se 'nerunta, 5 


www.dacoromanica.ro 


` 
We tuu 
xd NN ga 
WAS 2 aX " A 
P. 
EJ 


kb Gelaţii se "nainta 

Ë pe blîndul copilas, 

4 Dragul tatii fecioraş, 
déi pămînt îl arunca 
Şi qilele-ă redica. 
Brancovanul eren ofta 
Ñi cu lacrimă cuvinta : 
e Dómne! fie "n voea ta!» 
Apoi el se "ntuneca, 
Tnima-i se despica, 
Pe copii se arunca, 
D bocía, îi săruta, 
Şi turbând apoi striga : 
e Alelei ! tâlhari păgâni! 
Alei! voi feciori de câni! 
Trei coconi ce am avut 
Pe tustrei mi i-aţi perdut ! 
Dare-ar Domnul Dumnedeii 
Se fie pe ghindul men : 
Se ve stergeti pre pămînt 


NOTE 


1 Bran covanul Constantin. 


Constantin Brancovanul a domnit 26 ani in téra Románéscá şi a 
fost ucis de Turci în 15 Avgust 1714 la virsta de 60ani. Şincai serie 
|n în chronica Românilor că odată cu Brancovanul a perit patru fecïorï 
aï lul cărora el le-ai grăit ast-fel in ora mortel: 


nb IO 
V we ur WE 
Maud a & AY 
š 


Cum se gerot norii la vînt 
Se n'aveti loc de mgropat ` ' 
Nici copii de sărutat ! > 
Turcii erunt se otería 

Si pe dinsul tăbăria, 

Haine mîndre-i le rupea, 
Trupu-i de pele jupea, 
Pelea cu pae-o âmplea, 

Pin noroiü o tăvălia, 

Şi de-un paltin o lega 

Si ridénd aga striga : 

« Braucovene Constantin 
Ghiaur vechiu, ghiaur hain! 
Cască ochi a te uita 

De'tí eunoscítu pelea ta? [ rea! 
— Câni turbati! Turci, lifti 
De'tí mânca şi carnea mea, 
Se sciți caii murit Crestin 
Braneovanul Constantin ! » 


« Eată! tote avu- 


A 


— 


www.dacoromanica.ro 


tiile şi oră-ce am avut, am perdut! Sá nu ne perdem incai sufletele... 
Stați tare şi bărbătesce, dragii mel! să nu băgaţi sémá de mórte. 
Priviţi la Hristos, mintuitorul nostru câte a rábdat pentru nol şi cu 
ce mórte de ocară a murit! Credeţi tare întru acósta şi nu vé migcati 
nici vă clátiti din credința vóstrá pentru viţa şi lumea acâsta, etc.» 

Apoi, adaogă Sincat, aceste dicând el, poronci împeratul de le tăieră 
capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel maï tîner, şi mai pre 
urmă a tăiat capul lui Constandin Brancovanu, şi aruncară trupurile 
in mare; şi crestini dup' acea, aflândule, le-a astruncat la Patriarhie. 


2 Paşa cel neimpácat. 
Mustafa Paşa, carele era Imbrohor. 
3 La Stambul în turnul mare. 


Prin turnul mare se înțelege negreşit cetatea numită de Turcă 
Edicale, redicată pe malul marei de Marmara în capetul oragulul 
Stambul, şi pe care Europeil o namescă septe turnuri. 


* Şi soli mari àmperátesci. 


Când născea vre-o neînțelegere seriâsă între Sultanul şi puterile 
Europeane, se închidea ambasadorii străini în cetatea Edicale până 
la sfîrşitul certei saü a resboiului. = 


5 Bani de aur aï bătut, 


Între pirele trimise la Portăîn contra Brancovanulut era giacésta : 
că bátuse monedă de aur în Ardeal, de câte doï şi până la dece gal- 
bent, una. 


ME 


. 15 
www.dacoromanica.ro 


LIII 


CÂNTICUL LUĂ MICHAÍU VITÉZUL 


Augit-aţi de-un Oltén, 


De-un Oltén de-un Craiovén | Câte osti aŭ mistuit 


Ce nui pasă, de Sultan? 


Audit-atí de-un vitéz 
Care vecinic gede tréz 
Cât e téra la necaz? 


Audit-ati de-un Michal 
Ce sare pe septe cai , 
| De strigă Stambulul vai? 


El e Domnul cel vestit 
Care ^n lume aü venit 
Pe luptat gi biruit. 


Spue rîul cel Oltén, 
Spue valul Dunárén 
Şi eodrul Cálugárén. 


— 


Câte lupte aŭ privit, 
Câte óse-aü înălbit 
Mulţi ea frundele de brad, 


Ca nisipul de pe vad, 
Ca gemetele din iad! 


Spue corbii munţilor 
Si fiarele codrilor 
Care-a fost nutretul lor? 


Fost-aü leguri tătăresci, 
Si Turcesci şi Unguresci 
Date-n săbii românescă! 


Alelei! Michaiu, Micha) L 
Căci de noi milă nu aí 
Se ne scapi de-amar şi vai! 


www.dacoromanica.ro 


Par 1 5S 
"E: vL, i SĂ Wa 


NOTE 


Le 
. Acest cântic l'am găsit scris într'o psaltire fórte vechie din biblio- 
teca Monastirei Némfuluf. De desubtul cânticului erai urmátórele 
cuvinte scrise cu slovă călugărâscă : Srceisus aŭ acest viers bătrân de | 
mine, ieromonahul Paisie, credincios rob a lui Dumnedeii, ear 
cù Pam audit şi Vam învăţat de la reposatul bunul meii, Stoén 


Jolde, armăşelul. 


e 


www.dacoromanica.ro 


VISUL LUI TUDOR VLADIMIRESCU 


« Tudor, Tudor, Tudorel, 
Dragul mamii voinicel ! 
De când mama ţi-ai lăsat 
Şi Olteni ti-af adunat 


Peciocoi se-i prindi în ghiară 


Şi s'alungi grecii din térá, 
Mult la faţă te-ai schimbat 
Si mi te-aă întunecat! 
Spune, maică, ce te däre 
Că m'oiu face vrájitóre 

De alén se te discánt 

Se calci vesel pe pămînt. 
— Alei maică! alei dragă! 
Curând visul mi'l deslégá 
Că stil, maică ? am visat 
Buzduganu-mi firimat ! 
Sabia-mi cea bună, noüá 
Am visat-o ruptă "n doüá 
Pugea mea cea ghintuitá 
Am visat-o ruginitá!- 


Maică! pistólele mele 
Le-am visat Dr de otele 
Apoi âncă-am mai véqut 
Sérpe galbin prefăcut 

Ce purta cârne de tap 

Şi créstă roşie "n cap. 

El avea ochiu vîndător, 
Avea graiu lingugitor 

Si me tot ruga mere 

Se me duc la cuibul get, 
— Ba, feréscá Dumnedeii 
Se nu te ducă, fétul men, 
C'acel şârpe veninos 

E vun duşman ticălos 
Vre un hoţ volintirag 

Si la inimă vrăjmaş. 

—- Maică, măiculiţa, mea, 
Cum se scap de cursă rea? 
Căci un glas prevestitor 


Îmi tot spune Cam se mor. 


C 


www.dacoromanica.ro 


(e EJ s J vx 
vs Dd (a kd Wis < 


Bach ce-a vrea Dumnedeü! | Calcă şerpi în picădre, 
Dar se stii tu de la mine Căci de-un şerpe "nveninat | 
Cá-un Român voinic ca tine | I se értá un păcat! l 


—D'aísémorf,drágutulmeü, | Pán' ce cade, pân’ ce móre | 


NOTE 


Cunoscut este că visul prevestitor a vitezului Tudor Vladimirescu 
s'a împlinit! Fiind mişelesc tras în lagărul lui Ipsilanti, şeful vo- 
lintirilor greci, Tudor a fost şi mai mişelesce ucis de diugif. Nu mai 
este dar indoélá că cânticul poporal desemnă pe Ipsilanti însuşi prin 
gerpele cu ochiul vind&tor, cu graiul lingugitor şi cu crestă roşie in cap. 


C 


www.dacoromanica.ro 


vw ` i 


HORA şi CLOȘCA 


HORĂ REVOLUȚIONARĂ 


Hora, Cloşca 's la un loc 
Ş'aŭ aprins un mare foc 
Si cântă voios în gioc: 


«Pe cel câmp pustii şi 'ntins 
Arde-un foc de noi aprins. 
Las se ardă gi se créscă 
Că-i în téra Unguréscá ! 
Trageti hora ca se gioc 

La lumina celui foc! 


Ungurén, mustétà lungă! 
Dis-am morteíse te-agiungă 
Dis-am parăï se te ardă, 
Dis-am crucei se te pérdá 
Trageti hora, ca se gioe 

La lumina, celui foc. 


Ungurén câne turbat! 
Multe n lume ţi-am rábdat, 
Dar venit-aii timpul mei 


Ca se mé resbun şi eŭ! 
Trageţi hora ca se goe 
La lumina celui foc. 


Cum rácnescü jivinele! 
Cum s'aprindü sláninele ! 
Cum ardü tóte satele 
De-şi curátü păcatele ! 
Tragetí hora ca se go 
La lumina celui foc. 


Mam suit la munte 'n dior 
S'am prins fulgerul din nori 
Si de sus din înălţime 
L'am isbit in Ungurime! 
Tragetí hora ca se gtoc 

La lumina celui foc! > 


Hora, Cloşca, Ja un loc 
Pürísit! de-a, lor noroc 
Ardi cântând voios în foc! 


www.dacoromanica.ro 


Ka S ` J Ka P 
d - 219 v k. X 


d 

NOTE 

Acest cântic, de o formă maf regulată si mat corectă, l'am pus în 
numărul baladelor fiind că are un caracter istoric. 

La anul 1084, Hora şi Clogca, doi viteză români din Transilvania, 
sătui de jáfuirile gi apăsările Ungurilor, resculari téra în contra lor. 
Două-deci mii de Români respunseră la chemarea lor, şi respindirá o 
groză atît de mare în Maghiarime cà acâsta fu silită a cere agtutor 
la Imperiul Austriac. Împeratul Josef II trimise o armie întrégă a- 
supra lui Hora şi Clogea, care dupe o luptă crâncenă, fură prinşi la 
28 Februarie 11785, şi aspru pedepsiţi cu morte. Tradiţia spune că ei 
aii fost închişi in curse de fer gi purtaţi prin tóte satele, şi că apoi 
aŭ fost arşi de vii în ocii poporului. 


— J 


www.dacoromanica.ro 


DOINE 


C 


www.dacoromanica.ro 


228 


Fe 
NOTE 
| Doïnele sunt cântite de iubire, de jale şi de dor; plângeri duïóse d 
a inimei Românului în tóte împregiurările vieții sale. i 
$ Un muzic de mare talent, D-1 Henri Erlich care a locuit câţi-va | 
ani în România, si a publicat un album de arif românesci, dice in 
precuvintarea acelui album : 

«Nationalitatea Românilor se arată curată şi necontestabilă atit în 
limba, si datinele lor, cât; si chïar în muzica, lor deosebită de orï-care 
alta. Negresit ariile Românesci vor pi ea, fârte cutiose popórelor Oc- 
cidentului pentru melodia, lor cu totul originală şi câte-odată putem 
dice selbatică, şi pentru companiamentul lor ce cuprinde uneori a- 
cordurile cele mat capricióse, cele mare bizare, si alte ori forte sim- 
ple şi monotone. Ele ai însă o espresie de melanholie dulce gi dyre- 
rosă chiar. Sunt mai cu sâmă unele pasage misterióse carele facii st 
se presinte dorinţă infocate şi ascunse în fundul inimei, şi core se 
manifestă printr'un soiu de plànset melodic. Aceste sunt ariile doï- 
uelor; cát pentru acele de dant, horele, ele resumă cu o veselie ne- 
bunatică, sgomotósà, cu acea veselie la care omul nenorocit se ded& 
în momentele sale de uitare şi de plăcere. » 

Vedi articolul întitulat melodiile românescă în România literară, 
fóe publicată în laşi în anul 1855. 

Doinele de la numărul I până la numărul XXXIII sunt din Mol- 
dova. 

Acele de la numărul XXXIII până la numărul LVI sunt din Va- 
lahia. 

Acele de la numérul-LVI până la numărul LXXX sunt din Ardél, 

Unele dofne portii şi numele de cântice voinicescă in Moldova, ol- 
tenescă în Valahia, şi haăducesci în Ardél. 


OI, 


www.dacoromanica.ro 


DOINA 


Doină, Doină, cántic dulce! 
Când te-aud nu m'ag mai du- 
Doină, doină, vierscu foc! [ ce. 
Când resuni eŭ staŭ în loc, 
Bate vînt de primăvară, 

Eŭ cânt Doina pe afară, 

De me 'ngân cu florile 

Si privighitorile. 

Vine érna viscol6să 

Jü cânt Doina 'nchis în casă 


C 


De'mi maï mîngâïu dilele 
Dilele şi nopţile. 

Frunda ’n codru cât învie 
Doina cânt de voinicie. 
Cade frunda gios în vale 
Eŭ cânt Doina cea de jale. 
Doina dice, Doina suspin 
Tot cu Doina me mai ţin. 
Doina cânt, Doina goptesc 
Tot cu Doina, vietuesc! 


J 


www.dacoromanica.ro 


F^ 
în CZ vn, i A p Ex 
OL T WE 
« wi w 
£ "i f x < Ge 
pi K. ka ai 
| | 
i I 
LUNCA TIPÁ, LUNCA SBÍARÁ 
Lunca ţipă, lunca sbiară Doru "n sufletul meü zace 
Pentrun puiu de căpridră. | S'inimióra-ml nu mai tace! 
Vai de bíata inimiórá Inimă, fit răbdătâre 
Ca şi lunca, geme sbíará Ca pămîntul sub pici6re 


Pentru-o puică bălăidră. Pân' ce puica bălăidră 
Frunda cresce, frunda cade | S'a întârce 'n luncă 6ră 
Cáprióra nii-o mat róde. Cu cel puiu de căpridră. 
Vai de mine! ce m'oiu face? 


SES 


www.dacoromanica.ro 


Of! urit, urât, urât! 

B6lă fár de credămînt! 

De te-ai duce "n codri, duce, 
„Ursu "n labe-i se te-apuce! 
Urîtul din ce se face? 

Din omul care nu-ți place. 


—— 


URÍTUL 


Urítul din ce- făcut? 
Din omul care-i tăcut, 
Cine-aü scornit uritul, 
Nu înghiţă pămîntul! 
Cà mie de mult urit 
Sufletu-mi g'aü amărit ! 


www.dacoromanica.ro 


BE 


IV 


CÂNTICUL REZESULUÍ 


Prundă verde de cireşii ; 
Lung e drumul pân' la Esü, 
Lung e drumul şi'bătut 
Din Siret şi pân” în Prut! 
Nu-i bătut de car cu boi 
Şi-i bătut tot de nevoi 

Şi de păcatele mele 

Cele multe, cele grele! 
Ard'o focul rezeşie! ! 

Eŭ chitém că-i boerie 

Şi-i numai o sărăcie ! 
Pentrü-o palmă de pămînt 
Dilele mi-am dat în vînt, 


Ani întregi mam giudecat 
Şi nimie n'am câştigat! 

Eŭ &mblam la giudecată, 
Copii 'mi plángóüi pe vatră, 
Nevásta "mt zăcea, lăsată, 
Dare-ar Domnul Dumnedeü 
Se fie pe ghîndul mei! 
Lăsam'oiu de rezegie 

Se apuc în haiducie 

Ca se'mi fac sfînta, dreptate 
Cu cea ghiógá de pe spate, 
Zem? aleg giudecătoră 

+ Cei stejari nestrîmbători ! 


NOTE 
1 Ardo focul rezeşie, 


Nenorocita clasă a rezeşilor pintre care se găsescii coborttorii celor 
maï mari familii din vechime, aŭ avut mult a suferi sub domnia lui 
Michail Sturza, de răpirea boerilor vecini cu moşiile lor, Multi din 
acei mici proprietari aŭ preferat a se desface de pămînturile lor şi a 


deveni clăcași pentru ca se scape de prigonirt. 


— J 


www.dacoromanica.ro 


Arde-te-ar focul pămînt ` 
Şi te-ar bate Domnul sfint! 
:| Căci îmieşti duşman cumplit! 
Ce-am semănat naù egit. 
Semănat-am griü de vară, 
Aŭ egit numai negari. 
Semánat-am orz, oves, 

Aü egit mohor de ges. 
Semănat-am popugotu, 

Aü egit 6rbă "n fügotu. 


CÁNTICUL PLUGARIULUÍ 


Staü în câmp şi me ghíndesc 
Cu ce o se vietuesc P 

N'am leteae la chimir 

Se me pot plăti de bir 

Si de foi şi de soldat 

Si de Iuda blástemat. ' 

Vai g'amar de biet Román 
Când e Domnul reü stăpân”! 
N'are loc în téra lui 

Şi-i ca pléva câmpului! 


NOTE 
! Si de Iuda blăstemat. 


În tóte satele Moldovii, erígmele sunt ţinute de Evrei, carii ca 
nişte lipitori, sugă avuţiile teranilor, îndemnându-i la beţie, 


— 


www.dacoromanica.ro 


Arqă-te focul pădure 

Sat cădea sub o secure! 
Arde-ar lemuile din tine 
Cum arde inima "n mine, 
Semi fac drum pán' la veci- 
Şi de sus, din Monastire [ne, 
Unde zac ín párásire 

Se ved cârduri de copile 
Care me sfirgescü de dile, 
Şi se ved, pe draga mea 
Care m'am iubit cu ea 

În copilăria, mea, 

N'ar avea loc în pămînt, 

Ri Var bate Domnul sfint 
Cine matt călugărit, 


CÂNTICUL CĂLUGĂRULUI 


Si de ea maŭ despărţit! 
Eŭ mam fost de pustnicie 
Căci am fost de volnicie, 
Nici am fost de Monastire 
Ci de lemne cu iubire. 

Că me ‘nchin pe la icóne 
Cu ochii pe la cocâne, 

Şi cetesc, întorc la file 

Cu ochii pe la copile. 
Unde ved o fată mare 
Rasa "mt tremură "mn spinare 
Unde ved puieufa mea 
Sb6ră sufletu-mt la ea 

Ca, rolul la floricea! 


J 


www.dacoromanica.ro 


Fost-am eü la părinţi una 
Precum e în ceru luna, 
De părinții mei iubită 

Şi de dînşii potrivită 

Cu luna, cu stelele, 

Salba cu mărgelele, 
Grădina cu florile 

Si dioa cu qiorile. 

Ei pămîntul at âmblat 
Se'mi gáséscá un bărbat. 
Birbátelul ce mi-aii dat 
Era, tîner şi bogat; 

Avea bani, avea inele 
De'mi âmplea mâna cu ele, 
Dar vedi frate, ce păcat! 


TNNT 


VII 


NEVASTA TÁLHARULUÍ 


Era tóte de furat, 

Nu trecu chiar septămâna 
Şi pe el puseră mâna 

Şi la ocnă "1 infundará 

Şi cu lacrimi me lăsară. 
De cât m'aş fi măritat 
Mai bine 'n foc m'ag fi dat 
C'am remas cu rod în sîn 
Si nu' rod de bun Román 
Ci e rod de om migel, 
Sărăcuţ, amar de el! 
De-ar fi fost el un vitéz 
Nu 'mí ar fi aga necaz, 
Dar a fost un biet tâlhar 
Si de-aceea mi-e amar! 


www.dacoromanica.ro 


VIII 

COPILA MURIND 
Cântă paserea pe-o flóre Ah! amar sufletul meü 
Pentrü-o fată care móre Tu plángéi de dor mereü 
Cântă, paseruica, 'n spin, Si pe flóre si pe spin 
Copila seóte venin. Şi pe porta lui Marin 
Cântă, paseruiea 'n salce Ah! amar sufletul mei! 
Copila de morte zace. Eşi curând se mor şi eŭ 
Cântă paseruica 'n pórtá . Se me ducă la cel mormînt 
Copilita dulce-i mórtá ! Se mo prefac in pămîut! 


n ADN RI E RE E ONE ""————————— RN O e 


i — 


www.dacoromanica.ro 


Ka EN XX 
bs G h : E EUN J VO 
> `. K kd d Sas KH 
| 
FLORICICA 


Frunqă verde de alună, 

Me duseiu nóptea pe luni, 
Se găsesc o floricicá 

Care mult inima-mi strică, 
Şi s'o "ntreb de ce 'n grădină 
Plécá fruntea şi suspiná? 
«Ei meplec, flóré'mivespun- 
Căcio jale me pătrunde [de, 
Arde sufletu-mi ei geme 


Căci me trec fără de vreme. 
Trei dile sunt înflorită 
Şapoi ead de vînt pălită. 
De-abie cresc şi me fac flóre, 
Abie me 'ncáldesc la sóre 
Si pe mine cade "ndatá 
Umbră négrá 'ntunecată, 

În cát nime nu me vede, 
Flóre sunt oră érbà verde.» 


www.dacoromanica.ro 


a elita Îi 
Ei ien Y std Rd 
| | 
A 
PRUTUL 


Prutule, rîù blăstemat! 1 
Pace-te-ai adine şi lat 

Ca potopul tulburat ! 

Mal cu mal nu se zărâscă, 
Glas cu glas nu se lovéscă, 
Ochi cu och] nu se agiungă 
Pe-a ta pînză cât; de lungă! 
Locustele când or trece, 

La ist mal sé se înece! 


NOTE 


1 Prutule, riù blástemat. 


Înainte de luarea Basarabiel de Moscali, chnticul dicea : Nistrule 
riù blăstemat, fiind că tóte relele vena de peste Nistru, 


Holerile când or trece 

Pe la mijloc să se "nece! 
Duşmanii terii de-or trece 
La cel mal sé se înece. 

Tar tu "n valurile tale 

Be? tot duci, se'i ducă Ja vale 
Pân! Ja Dunărea, cea mare 
Pân' în Dunărea şi 'n mare! 


www.dacoromanica.ro 


——s 
—MFy 


XI 

B 0 B I [Í 
Trage, míndro, cu bobii ! Se stii că eŭ sunt pe-aici; 
Nu'tí mai lăcrima ochii, De-or cădea bobií în doi 
De-a cădea bobií în dece ` Se stii că sosesc la voi, 
Se stii că dorul nu'mi trece. | Se ne iubim amîndoi, 
De-or cădea bobii in opt Ear de-a, mai remánea un 
Se stii că mi-e dor de tot. Be stii că eit vin nebun 


De-or cădea bobii în cinci Pe-o prăjină de alun, ? 


NO TË 


1 Trage mindro cu bobii, 


A trage in 41 de bobi este un obiceiu forte vespándit la Români. 
Bobii prevestescü viitorul fetelor gi a flecăilor, si când, după deose- 
bitele împărţăli în dece grămădi, şi în opt, şi în cinci, şi în trei, 
remáne unu pe din afară, bobul sositor, atunci negregit persóna do- 
rită vine, dorul se implinesce. 

Babele pin sate sunt fârte dibace în tragerea bobilor pe sită. Mai 
sunt insă şi Tigance vrăjitore care se pórtà din loc în loe şi spunü 
sorții cu oglinda saü cu cercetarea pahnei de la mâna dreptă. 


——— 


www.dacoromanica.ro 


ee "s = 
Vi H kj aud LN P k & af 
^ "uw 
2 235 
d % 


Românii ca şi stiremoşii lor aŭ mare plecare a crede în presagiuri 
şi păstréļă âncă unele din obiceiuri antice, atingitóre de aflarea, sórtet 

Pe timpul Romanilor, amorezii mai cu deosebire da, o mare însem- 
nitate unor crederi copilăresci. Lucrurile cele mai nedemne de băgat 
în sémá, le âmplea, inimele de bucurii saŭ de descuraglare. De pildă 
pocniai în mâne foi de trandafir sa de mac, saü de alun, şi dacă 
fóía plesnia, cu vuet, multemirea lor era mare, căcă ef considera poc- 
nitul frundelor de bun augur. Flecăii Români de astădi aŭ Auch 
obiceiul de a face se plesnâscă în pahne frunde de alun. 

In vechime, amorezii cerca 6ră se facă a sări pân” în podul casii, 
simburí de mer, strîngându'i între degite. Simburii de iner, cur&titi 
de cójà serviaă la părinții nostri ca un mijloc de galanterie către 
dame. La mese mart boerii presentaii cucónelor sîmburi de mer pe 
virfurile cutitelor. 

Romanii vechi consideraü ca presagiuri de fericire schinteirea lam- 
pelor sati a frundelor de laur iu foc. Unele mişcări a trupului, eran 
observate cu o luare aminte seriósi. Palpitările de inimă treceaü ca 
semne de trădare. Baterea ochiului și a sprîncenei drepte vestea a 
bine; insă amortirea degetului celui mic, şi a degetului celui gros 
de la mâna dréptà, eraŭ semne spăimîntătore. 

Tiuirea urechilor, ca şi sughitul din dilele nóstre, însemna că po- 
menta cine-va de dinşii. 

Ear mai ales strenutatul avea o importenţă nemürginità în ideile 
lor. Ei credéü că amorul strenuta când vroia se le insciinteze înde- 
plinirea, dorinţilor. Catul, pentru ca se esprime fericirea statornicà 
a doi tineri iusurati, dice că amorul le-aŭ strenutat în drépta si în 
stânga. Properciii ca sc arăte că amorul inzestrase pe Cyntia cu tóte 
darurile, o întrebă dacă acel deii a strenutat când ea s'a născut ? 
` Când amorezii eraf îngrijiţi unii de alţii, ef punea se le tragă în 
sorti cu niste mici tablete pe care se gásiaü scrise óre care litere. 
Tabletele se arunca într'o urnă, urna se scutura, se resturna, şi age- 
area, literilor cădute compunea un respuus euprindetor de secretele 
viitorului. Tragerea acelor sorti se făcea de către copil ce sta pe pia- 
tele publice din Roma şi din celelalte oraşe romane. 


Keen 


www.dacoromanica.ro 


Romanii credeai şi în puterea farmecilor. Adeseori o amorezá là- A 
sată de Yubitul ei, întrebuința farmeci pentru ca se'l intórne ear la 
Ee eï. Afară de descânteci, ea fabrica doă păpuşele, una de | 
cérá şi alta de lut, şi le apropiea de foc. Cea dintei se topia, ceelaltà 
se întăria ; ast-fel dar trebuYa să se topâscă inima necredinciosului 
pentru amoreza. Damrie romane credea, ér& că la caz, de neeredint& 
către bărbaţii lor, Darviedeul Olimpului, pentru ca se le pedepséscá, 
făcea se le ge noiţi pe unghii, sai pugchele pe limbă. La Româncele 
nóstre noiţele făgădnescii presenturl, şi puşchelele nu mai aŭ nici o 

relaţie cu necredinta. 


2 Pe-o prăjină de alun. 


Vedi nota 1 din balada Cucul şi Turtuica, 


D ei 


www.dacoromanica.ro 


Frundá verde salbă móle, 
Apucaiu pe drum la vale 


En călare, ea pe pios 

Cu gherdan de floră frumos 
Si cercei lungă de mărgele 
Be tragă ochii la ele. 
Calea mîndrei atinuiu 

O floricá de-i ceruiu. 
Ceruiu flórea sînului 

Ea "mt dă flórea Crinului. 
Cevuiu Dären din guritá 
Ea "mt dà flórea garofità. 
Ceruiu apă din isvor, 

Xa mi-o tulbură cu dor. 
Ceruiu apă neatinsă, 

Ea mi-o dă cu dor aprinsă. 


C 


LE 


Ş'agăunseiu pe Lena `n cale. 


NA 


Cât ain dat e-o am beut 
na, alta n tan părut, 
Mi-ai părut un toporas 
Resorit de-un isvoraş. 

De pe cal me deteiu pios 
Se ieŭ florea s'o miros, 

Ea sat prefáeut pe loc 
Într'un fluturel de foc. 
Vruiu se'l prind, el a sburat, 
Vruiu se beu, apa-aü secat. 
Vai de mine, ce păcat! 
Lena că m'aü fürmecat ! 
Firea-i Leno blăstemată 
De-a mea minte tulburată ! 
Se agiungi un negru nor 
Ca se ploi lacrimi de dor! 


EM 


www.dacoromanica.ro 


Frungă verde de grenate, 
Am avut un Tóder frate 
Ş'aŭ trecut în ceea parte 
Cu trei tencurele 'n spate. 
Ear Cazacii l'aü zărit, 

L'aü zărit, l'aá urmărit 

Si laŭ prins şi l'ai legat 
Şi n carantină Taŭ dat 

De mi'l tinü gios resturnat 
Nebéut şi nemáncat ! 
Legături i-ati pus de m 

Ca se'l ducă la Hotin 

Si se'] giudece rusesce 

Şi se'l bată cüzücesce! 
Bate vintul de la Prut, 
Inimióra mi s'aü rupt. 

Bate vintul despre gioi 

Şi me âmple de fiori, 

Bate vîntu 'n mied de nópte 
Şi-mi tot pare caud sópte : 


— 


SORA CONTRABANDIERULUI : 


"De cát in gelen ruséscá 


XIII 


< De cât mar băga la óste 
Mai bine-ag zace pe cóste, - 


Mai bine m cea românâscă, 
Domnică, drăguţa mea, 
Mult bine mi era la ea 
Că-mi asternia la recóre 

Si me "ntreba ce me däre, 
Vai! Román de capul teii 
Cum te agiunse césul ren, 2 
Şi n'avugi măcar un frate 
Ca se-tí cate de dreptate, 
Se &mble cu cáxtile 

Se-tí scótà dreptăţile. 

Dă, Domnico, pe murgul 
De'mi deschide butucul. 
Dá-ti, Domnico, rochita 
De-mi deschide temnita. 
Dă şi carul cu doi boi 

De me scapă de nevoi, 


www.dacoromanica.ro 


* 
"uer I" b xch. j voe 
) Tugas DER 


Ki 
239 
PF ` 
Si vin” soro, se me vedi Se mat ved pe bietul frate! A 
4 


Cum îmi fring trupu "n obedi, 
Se tot plângă şisenueredi!» 
Frundá verde de grenate, 
Căci mag duce "n ceea parte 


Da's o biată fată mare | 
Si la lume n'am credare 
Ci am numai ochi de plâns ! 
Şun suflet de dor aprins, 


NOTE 


1 Sora Contrabundieruluă. 
Acâstă doină este compusă de o tinerá terancá, anume Domnica 


din satul Crăiniceniă, 
2 Cum tc-agtunse césul reit, + 


Vedt nota 3 din balada Mioriţei şi balada intitulată Césul rei din 


Done şi Lácrimlóre. 


s 


www.dacoromanica.ro 


XIV 
STRĂINUL 

Frundá verde rozmarin, | Trece sate 'n curmezig 
Rei e de voinic străin! Şi dumbrávile 'n lungiş, 
Numai luna càl fubesce Vede-o mindrá fetigórá' 
Si sórele 71 încăldesce. Ca un puïů de cipriórá, 
Trece 'n gios, se duce n sus | El ii dice : dragă, stă. 

| Nime nut dă ur vespuns, Ea în lătună tot se dă, 
Nici îi dice : bun agtuus! El îi dice : vină "n cóce, 
Sue "n dél, cobâră "n vale, Ea-i respunde n'am ce face. 
Nici o mindrá nu-1stá'n cale, 


www.dacoromanica.ro 


` bs ia A: 5 
` SE = 
We "a zw Y zid p ge 
Ed S ELS sol — a 
| 
XV 
COPILA 


Taci, bădică, nu mai spune 
Că n'avem suflete bune, 
C'asta-1 téra ospetiei, 

Tera dulce-a veseliei. 

Taci, bădică, nu mai dice 
Cá noroc nu e pe-aice, 

Ca veni luna lui Mam 

De te-i crede chiar în rau, 
Ear de-i vré se mi te 'nsori 
Se ne facem sofort, 


Da-ţi-oiu dulce sărutat 

Si dulci póme de mâncat. 
Doă, mere n umbră cópte, 
Cu isvóre dulci de lapte, 
Care sóre n'ait vădut 

Şi vintul nu le-aii bătut, 
Rotundele amândoă 

Şi spălate tot cu rouă, 
Tot cu rouă de pe flori 
Culés& la cântători. 


www.dacoromanica.ro 


E ial pu s 


x wë 


XVI 


PUÍCA BĂLĂIGRĂ 


Frunqă verde sălciră, Vin' că dorul me omórá 
Pulculitá báldiórá, Si me arde ca o pară, 

Tu n'ai tată, eŭ n'am mamá, | Vai de mine! n'am credare! 
Amândoi suntem de-o sémá, | Puica 'mf dice 'n gura mare: 
Tu n'ai fraţi, eŭ n'am surori, | «Omoríte-ar dorul met 


Amândoi ca doi bujori, Că tu esti viclén şi ren, 
Vină, vină puiculiţă, Si tu vrei a me "ngela 
De m'adapă eu-o guriță Ear nu a me lua.» 


e 


— J 


www.dacoromanica.ro 


2 ud Du ei e d 
XVIL 
DORUL 

| Frundá verde mărăcine, Sapa 'mfiptă 'n curătură, 
Nimic se prinde de mine! Si las boii ca se pască, 
De cánd dorul m'aü lovit Plugul sé se ruginéscá, 
Mintile mí-aii retăcit; Si sapa se putredéscá. 
De când dorul m'aü cuprins | Alei! puico, dacai vra 
Sufletul mi satt aprins! Patru pluguri aşi dura, 
Sulu în dél, cobor în vale- Téra 'ntrégá aşi ara. 
Si'mf perd dioa tot pe eale; | Graiul dulce de muiere, 
Valea, suiu, délul cobor, Varsă "n suflet mîngăere 
Îmi trec viaţa tot; cu dor. Şi dă omului putere 
Puiculiţă, flóre 'm gură! Ca se facă tot pe vrere. 
Cànd te ved în bătătură Dar nu vrei, german de eŭ! 
Îmi uit plugu n arătură, Si eŭ mor de dorul teŭ! 


J 


www.dacoromanica.ro 


XS a 
SES No ca We ei Kë 
Ki 4 Xx "m" kayt E e a Pas 
9 1 
| E 
XVIII 
DRAGOSTELE 
Alelei! amar de mine, Man uscat, m'aii vestejit 
Frütióre Constantine ! Ca stejarul înfrundit 
Rele sunt frigurile, Când de brumá e atins 
Maï rele's dragostele ! Saŭ de mare foc cuprins, 
Frigurile te recescü Alei! diagă frátióre 
Dragostele te-ametescü Me trec ca roüa din flóre 


Si te-aprind,tescotdinmiute | Si ca spuma de pe mare 

Și te-agiung cu dor ferbinte. | Când le sórbe míndrul sóre. 
Vai de mine! ce păcat Fă-mi o grópá la recóre 
Ele că m'aü fármecat Că inima reü me dóre. 
Sin trei dile m'aü uscat, 


www.dacoromanica.ro 


Frundă verde de pelin, 

Ce'mi eştă, cucule hain, 

De cántí vara 'n giumătate 
Ş'apoi sbori în altă parte? ` 
Cuculeţ, pasere sură! 
Musca-ti-ag limba din gură , 
Cânticul se nu-tí mai dici 


Nici se mai colindi pe-aici. 
Vara vii, vara te duci 


A 


NOTE 


1 Cântă n drépta meu cu foc. 


Vedi nota din balada Cucul şi Turturica. 


Fii 
Es " ata ug 
SS a Tf "BL asa 
SW e Lk Vd Zi 
D % 
XIX 
CUCU L 


Când îs dragostele dulci. 
Cântă'mi mie âncă-o dată 
Că mi-e mintea tulburată, 
Cântă "n drépta mea cu foc! 
Se am parte de noroc. 
Cântă "n fata mea cu drag 
Că Dot da frunde de fag 
Se nu mai fii tot pribég. 


J 


17 


www.dacoromanica.ro 


£ ` * 
3 Ya [d 
S "aye NEE 
a ka E ZE? TZ Bag 
f | 
Xx 


Frungă verde de negară, 
Vai! sermaná biată térá 
Cum te-agtunse focul érá! 
Ruşii vini te calicescü, 
Nemţii te batgíocorescit 

Şi căocoii te hulescü! 

Nu mi-e ciudă de străini 
Cât de pămînteni haini, 
Cătu, dragă le-aă fost mumă, 
Si ei singură te sugrumá ! 
Nu mi-e ciudă de Muscali 
Nici de Nemţii bochîncari ! 
Cât mi-e ciudă de căocoi 
Că te lasă la nevoi 

De ţipă sufletu "n noi. 
Frundá verde de ueghină, ` 
Vai g'amar de-a ta grădină! 
Cea grădină cu flori plină , 
Cum 0 calcă, eum o strică, 


PLÂNGEREA TERIÍ 


Niste iezme fără frică! 
Cum îi smulge florile 

Şi-i pradă rodurile! 

Frungá verde de mohor, 
Vai de sinu'ti plin de dor 
Càt e el de hránitor 

Şi la epe căzăcesci, 

Si la câni lámingi nemţesci, 
Si la pilafgii turcescă 

Şi Ia rime ciocoescă ! 
Sărăcuţ de maica mea 

Cui a fi milă de ea? 
Sărăcuţ de locul met 

Când l'a scăpa Dumnegeü ? 
Hai copi la cei stejari 
Se taiem niscaí-va pari, 
Téra se ne-o tárcuim 
Şi de iezme s'o ferim! 


www.dacoromanica.ro 


Porecla dată soldaților austiriani care aŭ ocupat Principatele-Unite , 
în timpul resboiului de la Crim, şi care era încălțaţi cu botine gróse 


sai bochîncă. 


d. 
NOTE 
1 Nică de Nemţii bochincart. 


WWNW.dacoromanica.ro 


Din Siret şi până "n Prut 
Murgul apă n'a băut 

Érbă verde n'a păscut 

De-a păscut în câmp vre-o 
A păscut érbá uscată [dată 
Şa băut apă din baltă 

Cu glod negrii-amestecată. 
Tiü, tiü, ţii murgule sbórá 
Pân' la verde dumbráviórá 
S'agiungem încă cu sóre, 
La Florica, dulce flóre, 


-— 


f^ 
AR 
$^ "eil, Jovi "Six, 
i | 
XXI 
CĂLĂREȚUL 


Că, m'astéptá cu mâncare 
Şi cu dulce sărutare. 

Tiü, Hü, tiü murgutul mei, 
Fugi în sbor ca dorul meü 
Că eŭ, frate, bine-ţi vrei. . 
Calcă, murgule, lupesce 

Şi te-asterne epuresce 

Că zăresc in bátáturá 
Mindramea cu miere 'n gură, 
Se'mi dea mie flori din sin 
Se'ţi dea tie brat de fin. 


uU 


www.dacoromanica.ro 


XXII 


FONTÂNA CU DOÍ BRADÍ 


La fontána cu doi bradi 
Am ucis doi Unguri fraţi 
Pentrü-o puică Unguréncá 
Care nu'mi era duşmancă, 
O copilă din hotar 

Fată de boer Maghiar, 

La fontáná ea cum sta, 
Braçe albe "et arăta. 

Eŭ pe loc me fărmecaiu 
Bracele-i le sărutaiu, 

Şi copila se pleca 

Şi pe brage-i me culca. 
Ear cei fraţi cam tinerei 


c 


S'aprinserá ca doi zmei 

Şi de mine se legară 

Si pe mine s'aruncará. 

Eŭ măcăucam redicat 
Pe-amândoi i-am şi culcat 
Si sub bradi i-am îngropat, 
La crucele driimului, 

La recórea vîutului, 

Si la cap şi la picióre 
Le-am pus flori de lácrimló- 
Câte fete-or trece"n cale [re, 
Se le plángá-amar de jale. 


_ 


www.dacoromanica.ro 


XXIII 


Frundá verde barabotu, 

Me 'ntilnifu cu un ciocoiu : 
« Bună cale, mái Române, 
—Multemim ciocoi de câne, 
— Măi, mojice, tu eser bét. 
—Latrá, ciocoiu gulerat 
Că eŭ astădi n'am mâncat. 
—Mii, mojice, mojie ren, 
Las’ că mi te-oiu drege eŭ 
Când a veni birul greü. 


A 


-— 


CLIOCOILUL 


—Alelei ! puiu de ciocoiu! 
De te-aş prinde la zevoiu , 
Se'tí dan măciuci, se te motu, 
De pele se te despoiu 

Ca, se 'mbrae cu pelea ta 
Pistólele şi flinta , 

Vintul se nu le páléseá , 
Ploi se nu le ruginéscá 
Ochiul se nu le záréscá. 


J 


www.dacoromanica.ro 


Corbi, corbi, frátióre! 

Ce tot croncănesci la sâre ? 
O ţi-e fóme, ori ţi-e sete 
Ori ti-e dor de codru verde ? 
— Şi'mi e fóme, şi'mi e sete 
Si'mí e dor de codru verde. 
Aş mânca inimi din sin 


— 


^^ a La? 
v 
M e gu UNE. TR, Lee 
Zu m RER A Si JU wë 
ZS ans ° f Y Sta S SES 
pi -— bane E? Zeg 
| | 
| l 
XXIV 
CORBUL 


Das bea sânge de păgân. 
As mâneca vexunehi de cal 
Ş'aş bea sânge de moscal; 
Aş mânca foi de stejar 
S'ag bea sânge de tătar: 
Aş mânca fagurí de roiu 
S'ag bea sânge de ciocolu ! 


- 


www.dacoromanica.ro 


M ` x ra 
h. Lie pe ic e A ES s 
-E "Re wë 
2 "uer ( ) wa ES 
ku pd En 


— 


XXV 


COD RUL 


Arde-mi-te-ai codri des! A trái tot depărtat 

Ved bine că s'aü ales Si de lume "nstráinat. 
Din tine se nu mai es! Cüpriórá, soridră 

Am intrat Dr de mustétà Dor de lume mé omâră, 
Ş'acum arunc cáruntétà. Róde póla codrului 


Am intrat puiu de Román. | Se'mi văd fata dorului 
S'am agíuns mognég bátrin! | Si se merg la mîndra mea 
Alei! codri blástemat! Care m'am iubit cu ea. 
Më ţii de tine legat Din copilăria mea. 

Şi eü mult m'am săturat 


- - 


www.dacoromanica.ro 


, ER 3 

pă 5 VE kau Ec We KH 

; ( 

| | 
XXVI 


YOINICUL 


Cine-i tîner şi voinic Si la potiri se arată 
Ese nóptea la colnic Peptul gol, fata curată, 
Fără par, fără nimic. Şi cât seste un cuvînt 
Fără palos nică pistóle Cadü neterii la pămînt, 
Numai cu palmele góle! Cum se scuturii perile 
Cine-i tîner şi vitéz Perile şi merile, 

Bujori pórtá pe obraz, 


NNNM 


www.dacoromanica.ro 


í XXVII l 


DOINA YOINICÉSCA 


Frundá verde septe bradi, 
Fost-am nol vr'o septe fraţi 
Ban perit cincă intr'o marți, 
Şi remas-am numai doi 

De âmplem lumea, de noi, 
S'aü perit unu "ntr'o gioi. 
Si remas-am numai eü 

De arde sufletul mei. 
Frundá verde siminoc, 

De scárbá, de mare foc 
Stati in codru şi gândesc 
Ce se fac ca se trăesc? 

Se m'apuc de plugárie 

Ort s'apuc în haiducie ? 
Măiculiţă ce m'oiu face 
Plugăria că nu mt place, 
Că de când eram eii mie 
Av6m semne de voinic. 

În loc se mă leg de sapă 
Eŭ ducém murgul la apă, 


Ear când murgul nechezia 
Doru Im mine se trezia, 

Dor de codru inxerdit 

Cum e bur de voinicit. 
Gând eram de şepte ani 
Luam miei de la ciobani 
Fără plată fără bani, 

Când eram de opt-spre-dece 
Cercam vinul dacă-i rece 
Pivnita de-i recorósá, 
Crágmárita de-Y frumósá. 
Când eram de doué-deci 
Mélegam de Turci, de Greci 
Si de capete "1 scurtam 

Si alénu "mf uguram, 

Dar acum sunt om státut 
Si pátit si priceput 

Si ved bine că-i dat mie 

Ca se mor în haiducie. 


J 


www.dacoromanica.ro 


XXVIII 

À L T À 
Frunqă verde de cicóre, În calea ciocoilor, 
Când văduiu vara eu sóre, | În trecerea oilor? 
Cătat-am pădurea désá De cinci dile, frátióre 
Ca se tin cu dinsa casă, Staü pe murgul men călare 
S'am cátat galbint tăieți Tot eu mána pe pistóle 
Se fae zale la báetl, ȘI cu ochii tot pe vale. 
S'am cătat galbini uşori Më tot uit uitare lungă, 
Se fac rochii la surori, -Dór norocul se m'agiungă 
Dar găsiiu numai rubiele Şi norocul nu m'agiunge 
De făcuiu cercei cu ele | Şi mijlocul mi se fringe 
Şi salbe míndrelor mele. De greul păcatelor 
Bistrito , apă de munte ! De sarcina armelor : 
Bistriţo , şiroiu de frunte! Murgulet, copită mică! 
Ce te făcuşi Dunăre Ean mai du-mé la poticá 
Şi te umflagi turbure În poéna din pădure 
De nu pot trece prin tine Unde mîndra strînge mure , 
Cu baltagul la căochine ? Şi mé du în Valea-Sécá 
Se mai es, colo, pe vale, Se astept dioa se trécá 
Ca se mé ased in cale, Ear cánd à 'nsera de nópte 


www.dacoromanica.ro 


* r 
H Se 5 Mey J e 5 
SS xv or SS Q "vă 
pi ° E gal " up Wl < * 
$ 


i ge maï cerc durda ce póte. | Tot suind din vale 'n dél 
Oliolio! s6re rotund! Cu mâna pe értagan, 
De-ai apune maï curând, Coborînd din dél in vale 
Că mie mi s'aü urit Tot eu mâna pe pistóle! 
De suit, de coborit, 


l 


O — 


www.dacoromanica.ro 


XXIX 


Frunqă verde de susatu, 

Më "ntorseiu érá pe plaiu 
Cu mirésa pe sub straïu 1 
Se mai prind ceva de traiu! 
Pe mindruta se mi-o 'mbrac 
"Cum i-a fi mîndrei pe plac. 
De când plaiul am lăsat 
'Traíul bun ep Tam uitat. 
Arma 'n sin mi-aii ruginit, 
Nimic n'am agonisit. 

Me lăsaiu pe plaiu de-o parte 
Unde sóre nu strebate, 

Sub frungis de ciritei 

Unde trecü turme de miel 
Şi mocani bogaţi de vite, 
Cu chimirile ticsite, 

Nu sciù turmele lua-le-ag 
Ori chimirile smung-le-a3 


Sg 


ALTA 


| Că nu-i vreme de perdare, 


Că s'aude 'n depărtare 
Sgomot de potirá tare. 
Frungá verde de agude, 
Ean vedi, frate, ce s'aude? 
Graiul dulce-a mîndrei mele 
Ori sgomot de potiri grele? 
De-a fi puíca mea frumósá 
Ado sfintul sănătâsă, 
Sufletul se'mi recorâscă, 
Dilele sem induleéscá. 
Ear de-a fi potira grea 
Care pasce viéta mea 

Las’ se vie cá-am o flintá 
Pentru potiră gătită 

Bei? pun plumbul subsuórá 
S'o strebată 'n inimiórá! 


NOTE 


1 Cu mirésa pe sub straiu. 
Adică cu arma, vedi nota 4 din balada lui Doncilá. 


www.dacoromanica.ro 


e 
ES 
dot IM 
E "PS vm 
Ki >P ELO A 
4 


Frunqă verde clocotică, 
Haideţi, frate, de pe-aici 
Că nu-i bine la potic, 
Frunda 'n codru san rárit 
Satele san înmulţit 
Potirele s'aŭ pornit ! 
Haideţi érna la stápin 

Se cărăm merei la fin; 
Haideti érna la ciocoi 

Se cărăm fin pentru boi, 


<< 


XXX 


A L T Á 


Dän" ce-a da frunda "n cătun 
Ş'a cânta cucu "n alun. 

| Primăvara de-a veni 

Ear la codru ne-om porni, 
Și prin frundi ear vom cânta 
ŞI de grijă ne-a purta 
Plaiul cu pădurele, 

Pădurea cu murele, 
Seleaful cu armele 

Armele cu glóutele ! 


(IN INI 


www.dacoromanica.ro 


i ES 

d D 5 

bu 5 d 2 
uc ^ KN 


XXXI 


ALTA 


(A LUÍ ION! PETRÉNU)1 


Batë’l crucea om bogat 
Om bogat gi Dr de sfat! 
Tótá vara l'am rugat 
Se-mi dea bani pe adunat, 
Măcar doă, trei parale 
Semi cumpăr la copii sare, 
C'am făcut o turtă "n vatră 
Sam făcut'o nesáratá. 
Dacă văduiu gi védutu 

Îmi luaiu cósa din cuiu 

Si mi-o puseiu pe spinare 
Şi plecaiu la Lunca-mare. 
Trăseiu doă, trei pirlóge, 
Fómea la pămînt mé trage! 
Dacă v&duiu şi véquiu, 
Dog, trei cruci îmi făcuiu ; 
Luaíu cósa de picior 

Şin vesduh îi deteiu sbor, 


Zo isbiiu de-un păducel, 
Sări cósa din căţel. 

Euca stápinul călare 
Că'mi aduce demâneare, 
Miălaiu negru zguruit 

Şi uscat şi mucedit. 
N'apucaiu se'mbuc o dată, 
Ciocoiul îşi face plată 

Si mé ie la schingiuit 

Că nimic nu i-am cosit, 
Eŭ o palmă îi deteïu 

Şi toti dinţii că-i scosetu. 
Dacă văduiu gi văduiu 
Şoim de codru më făcuiu, 
Şi de când m'am haiducit 
Drag îmi e drumul cotit 
Când véd tabere viind 
Si ciocoii înalbăstrind, 


www.dacoromanica.ro 


A 


^ 
Si k X au d aul 
260 
` 


X Më fac bróscš la pămînt, Şi de dile se sfirgesce. 

Îmi aged durda spre vînt Las se mórá ca un câne — ' 
Si mi-i Yéü la căutare Că i-am dis ades : Stăpâne! 
De la cap pân' la picióre, Nuță tot bate gioc de mine 
Si chitese gi socotesc C'a veni vara ca mâine 

Pe unde se mi-i lovesc? De te-oiu prinde 'n Lunca ma- 
La retezul părului Se'ţi fac divan pe spinare [re 
Pe din dosul fesului ? Şi se te calc în picíóre 
Unde-i cald ciocoiului. Ca pe-un gérpe otrăvit 

Eŭ chitese durda pocnesce, | Cape-un duşman ne'mblân- 
Ciocoiul se vîrcolesce [dit. 

NOTE 


1 Doina lui Ion Peirénul. 


Acest Ion Petrénul, saüi Ion Petroriul dupe cum îl numescă unii 
dintre lăutari a hotit sub domnia lui Mihail Sturza, şi a Hunt dru- 
mul maï cu sémá în Lunca mare din téra de glos. Începutul baladei 
lui dice : 


Cine trece 'n Lunca mare? Cát o rótà de car mare. 
Ion Petrénul cilare, Cu trei rinduri de pistóle 
Cu celmaoa despre sóre S'un baltag legat de gale. 


Dupe ce a fost prins întâia óră, el a fost scăpat din strâng de 
Mitropolitul Veniamin carele îl şi luă pe lângă Sf. sa în curtea Mi- 
tropoliei, cu sperare că'l va aduce ast-fel pe calea pocáintel. Zadar- 
nică cercare. Ion Petrénul adeveri proverbul ce dice că : Năravul 
din născare léc nu are. Într'o primăvară, atras de farmecul vieţii 


e au 


eu o câtă de voinici. Haituit de potiră ca o fiară selbatică, şi prins 


www.dacoromanica.ro 


A £ Ki 
d r 901 Net Ji 


cal& pentru ca sp at scape viéta. 

Aice e locul se facem observare că nică o dată un Román nu sat 
dedat la trista meserie de calăă. Chiar din letopisite se vede că toţi 
calăii aŭ fost străini. Tomşa avea unul pe lângă el carele era ţigan, 
şi care, când venla boeril la curte să se închine Domnului, dicea : 
«Măria ta! s'aă îngrăşiat berbecil, îs buni de tăiat.» 


* Pe din dosul fesuluă 
Unde-i cald ciocoiului. 


d -— "T 
de-a doüa 6ră, el fu spándurat in câmpul de la Frumósá, de însuşi A 
tovarăşul sei, Gavril buzat, ţigan de solu, carele priimi a se face | 
4 


Boerii generaţiei trecute, carii purtati costumul bizantin, adică 
anteriă, giubea, işlic şi mestil, avea obiceiul a'şi rade céfa. — La 
anul 1821 când Tudor Vladimirescu a intrat in Bucuresct, mulţi din 
boer? înspăimîntaţă se sehimbaseră ın haine próste, ear Panduriflut 
Tudor dacă punea mâna pe vre unul, dicea : Cátat?l la Per mat, 
ca se videm de-i căocoiu. 


www.dacoromanica.ro 


P E Jj Ke 
N ap bi yep 
"c SD RT TRI 
XXXII 
À LTA 


Sub póle de codru verde ! 
O zare de foc se vede 

Si la zarea focului 

Staii voinicii codrului ! 

Nu sciii decesaü cinci-spre-ce 
Saü peste sută mai trece. 
Zon că béü vinate rect 

Şi că frigii vr'o cinci berbeci, 
Dar nu'i frigü ef cum se fri- 
Ci anină piu càrlige [ge 
Si'i intórce pin belciuge 

Se le facă carnea dulce. 


Ear cum sta şi ospăta 
Căpitanul guera, 

Ei ospátul şi'l lăsa 

Şi la luptă alerga; 
Lupta ei cât ce lupta, 
Potiraşii alunga, 

Dan codru când se 'ntorcea 
Nică un os nu mai găsia, 
Cin urma voinicilor ` 
Calcá céta lupilor 

De pin fundul codrilor, 


NOTE 
1 Sub pole de codru verde. 


Unii lăutari cântă acâstă Doină în următorul chip : 


Sub pole de codru verde 


O zare de foc se vede 


Ear la zarea focului 
Staü haiducii codrului, 


- 


www.dacoromanica.ro 


Nu sciù dece sa ü cincă-spre-ce, 
Ori peste sută maï trece, 
Ci mi'g frige un berbece; 
Dar oul frige cum se frige 
Ci'l infige in cárlige 

Sil intórce pin belciuge 
Ca se’ fie carnea dulce. 
Sub umbră de păducel, 
Voiniciă mănâncă din el 

Şi din gură dici ast-fel : 

< Codri, codri înfrundit 
Tine-me "n tine ferit 

Că nimic nu fi-am stricat, 


= 


În tine de când intraïu 
Numa o créng& tàïaïu, 
Armele dem? atîrnaïu. 
Le-ag fi pus, codri, pe gios, 
Dar pămîntu-i umedos 

Şi ferul e ruginos. 

Codri, codri, duşman escì! 
Tu voinici amăgesci, 

Şi de dugmani nu” feresci. 
Cât esti, codri, de frundos, 
Erna putredesci tu glos 

Şi voinici zacù la gros! 


f 
Si nu me simt vinovat. ` 


www.dacoromanica.ro 


XXXHI 
TURTURICA 

Amărită turturicá Sbórá, sbâră până cad? 

O! semana, vaï de ea! Si pe lemn verde nu şade, 
Cât remâne singuricá Kar când stă câte o dată 

O! sermana, vai de ea! Stă pe ramură uscată 
Sbórá tristă pin pustie Ori se pune pe o stincá 

O! sermana, vai de ea! Şi nică bea nică nu mănâncă, 
Mai mult mârtă de cât vie. | Unde vede apă rece, 
Cât trăesce tot jălesce, Ea o tulbură şi trece, 
Cu alta nu se 'nsotesce. Unde vede-un vânător 
Trece pin pădurea verde Către el se duce "n sbor. 
Dar ea pare că n'o vede. 


- 


www.dacoromanica.ro 


à uS A XX 
E di lu a Du w 
| 
j XXXIV 

CIOBANUL 


De mic, sărăcuţ de mine 
Crescuiu tot pe mâni străine, 
Sărăcuţ de maica mea! 
Me băgaiu la cioban slugă, 
Îmi deterá catá, glugă. 
Sărăcuţ de maica mea! 
Luaiu oile "n pornélá 
Se le duc la păgunlă, 
Sürácul de maica mea! 
Lupi 'n góná le luară 
Giumiătate le mâncară. 
Când vEduiu în cea din urmă 
C'o se remâiu fără turmă 
Plec spre bilci dupe tocilá 
Cu ghîndul cam pe teşilă. 
Cândtrecuiulacrîşmă "n vale, 
Crişmăr6şa "im ese "n cale 
Şi me strigă : Vin’ bete! 
Şi se gust vinul îmi dete, 


Gage 


Vinul bun, oeaoa mare, 

Băuiu vinul de gustare. 

Băuiu trei dile de vară, 

Strigând : scóte mereüi, cară, 

Cu lăutari şi cu glótà 

Déutu, nene, turma tótă. 
Sărăcuţ de maica mea 

Când véduiu că dupe tóte 

Încă şi dator mă scóte. 

O capră ce'mi remăsese 

Şi pin crânguri se dusese 

O luaiu la căutare 

Cât e diulica mare. 

Capra n dél, caprari în vale, 

Nică că vrea se'mi stee "n cale. 

Asvirlitu măciuca 'n sete, 

Capra peste cap se dete. 

Alergaiu cii-o rugiórá 

S'o giunghiu sub bárbiórá. 


www.dacoromanica.ro 


DIY „AT A > 
Sei 2 "a C aul " ai 722 KC 
E ` 
Măcelarii alergară, Mé lega vîrtos de cóte A 
Carnea 'ndatá-o cumpărară, | Cerând sâmă pentru tote 
Si pelea el tábácaril Sárácut de maica mea! 
Şi matele lăutarii. Şaşa, nene, din beţie 
Ecă veni şi Românul Me trezifu în puşcărie! 


Págubagul şi stăpînul ; 


DI 


www.dacoromanica.ro 


) 
| XXXV 


ALBA DE LA MUNTE 


«Albo, Albo de la munte! 
Ce-ai pus fescíorul pe frunte! 
Că ţi-ai eşit vorbe multe. 
— Las' se 6să că nu'mi pasă 
Inima-mi de dor e arsă 

Că, bádica-i dus de-a casă, 
Se'mi coséscà fin cu rouă, 
Fringe-i-s'ar cósa "n două 
Se vie la alta nouă! 

Se'mi coséscá fin, costrele, 
Facă-şi cósa bucățele, 

Se vie "n braţele mele! 
Se'mi coséscá fin cu flóre 
Ca se'mí fie de recóre 

La cap şi la títigóre. 

Dică lumea, căi daŭ pace. 
Eŭ m'oíu purta şi voiu face 
După cum lui Badea-i place. 
Dică lumea ce va dice, 

Ea n'a putea se ne strice, 


Sg 


Dragostea, se ne-o redice; 
Că mé tine Badea bine, 
Inima, lui e la mine, 

Şa mea o pórtii cu sine. 
Inima lui îmi grăesce, 

S'a mea lui âncă-i şoptesce ; 
Una de alta doresce, 
C'amândouă sunt legate 

Cu legături înfocate, 

S'una pentru alta bate. 
Acel lant ce le cuprinde 
Între ele când se "ntinde 
Cu mare foc le aprinde. 
Ear când s'adunii amendonă 
Atunce par’ cá le plouă 

O recorélà de rouă. 

Aşa le e giurămintul 

Îs legate cu cuvîntul 

Se le despartă pămîntul! 


J 


www.dacoromanica.ro 


£ ` s 
KONES PLE e Po 
ww ie d ud re 
SAU wai Vu, £^ 00 WX 
> Le kd Ka ea ZS 
288 
` š 
NOTE 
1 Ce-ui pus fescăorul pe frunte. ) 
Romàncele de pe malul Dunărei şi o parte din acele de la munte ! 


portii fesuri mică roşii pe cap, Cucónele bătrîne din generaţia trecută, 
purtaü fesuri albe, şi pe deasupra, fesurilor, testemeluri subțiri de 
Tarigrad împodobite cu bibilurf. 


-— — J 


www.dacoromanica.ro 


m £t aS om. e 5 
xe ba Y xe ad 
Sou Q^ WESS d VC 
sé SZ ae | 1 "nef ES 
Ge - Kg % 
| | 
XXXVI 


Spune,míndro,merginumer- 
Din două-una se-ti alegi. [ gi? 
Spune, míndro, vrei nu vrei? 
Cà colea mă rógà trei. 
Aidetí, mindro, se fugim, 
Unde-om putea se trăim 

Că satul ni s'a mărit 

Si nu mai e de trăit. 

Unde sunt cu trei, cu doi, 


EN 


SPUNE MÍNDRO,,. 


Vorba le e tot de nol, 

Si fac sfaturi pe ascuns 

Se ne facă-un neagiuns. 
Vină, míndro, mai curând 
Că de nu, te las plângând, 
Si me duc peste Muscel 
Unde n'am duşmani de fel, 
Că nam ce "mpărţi cu el. 


www.dacoromanica.ro 


XXXVII 


BURUÉNA DE LÉC 


Aoleo! mamá Il6nă! 
Cată'mi vre o buruână ! 

Şi eu mine "tí fă pomană. 
Mergi în câmp de-alege-un 
Tot de mac şi busuioc, [smoc 


Dragostele tinerele 

Nu se facii din viorele 
Ci din buze subtirele. 
Blăstemat se fie locul 
Unde mi s'a aprins focul 


Semi stingi inima, de foc. 
Ca fi adi o septemână 

Am véqut pe la fântână 

O puicuţă de Română, 

Şi de-atuncă dorul me fringe, 
Sórele din cer mi'l stinge, 
Si la grâpă mé împinge 


Dein tot plâng acum noro- 
Blăstemat se fie câsul [cul. 
Când i-am urmărit eŭ pasul, 
Şi Y-am audit eŭ glasul, 

Cu pasul m'ait retácit, 

Cu glasul m'aü ameţit; 
Liniştea mi-am prăpădit! 


NOTE 


1 Aoleo ! mamá Ilénd 
Cată mă vre o buruénd. 


În tote satele sunt babe catele aŭ specialitatea de a lecui bolnavii 
cu burnene culese mal cu sâmă în dioa de Sinziene, după Rusalii, Ele 


— 


www.dacoromanica.ro 


de 
` BH d. ide abr ^) M 
X x x wx 


271 


Intrebuintézš cu destulă dibăcie unele lécurï ce se numesc : doftorii 
băbesci; dar mai tot-dea-una acele l6curi sunt intovirágite cu des- 
cántice. În notele baladei : Cucul şi Turturica am dat două des- 
cântice, acela de diochiu şi de tele; mai adăogim aice trei altele. 
Acele de pociturá, de săgetătură şi de mușcătura gerpilor: 


Descántic demugcatul gerpilor 


Descântic de pocitură, Sub o tufá "n poenità 
"AES " Este-o fontànità 
r calpa Si "n fontână-o petricică 


Cu aripa, albă! Rece, vineţică, 
Din pâtră-al crescut Şi sub pétrá-un gerpurel 
Cu nori te-ai bătut Cu dinţi de oţel. [carnea de os 
Trei picătură din tine-ad cădut. Dinţitapucdepele,peleade carne, 
Una de lapte, una de vin Şipin trup trece un fulger veninos. 
Si una de venin 
Cel ce-a băut laptele s'a săturat, 
Cel ce-a bënt yinul ide EE Aşa se 6sădin os,din carne, din pele 
Ear cel cu veninul a crăpat. Muşcăturele rele 
Aga se pâră pocitura din pocit, De dinți de oțel 
Pân' intr'o clipă se fie lecuit şi 
Şi se remàe ca pomul inflorit ! 


Dar cum ese dintre nort 
Fulgerii strelucitori, 


Celui şerpurel 

Ce stă sub petiicică 
În fontána mică 
Sub tută selbăţică. 


Cu aceste cuvinte se descântă o cofità nouă cu apă ne'nceputà, în 
vreme ce vrăjitârea tulbură apa cu trei verguti de alun. Apoi se de- 
gartá cofita descântală pe rana muşcăturei. 


Descântic de săgetătură Maica Domnului le-aü intilnit 
Plecat-aü noă fete fecióre Şi din carul ei de aur ast-fel le-aü 
Pe cale, pe cărare. < Unde mergeţi pe recóre [giüit : 
Şi "ntr'o mîndră vale Voi noă fete feciore? 


La mijloc de cale — Mergem la biserica cea mare 


www.dacoromanica.ro 


Se stergem icónele, 
Ne-am luat stergarele 
Se curăţim stranele 
Ne-am luat máturile 
Se măturăm scările, 

— Voi, noà fete feciore 
Luati tóte câte o flóre 


£ 
Cu trei altare, 
Ne-am luat niframele 


L 


De sub a mele piclóre, 
Si ve ducetf colo ^n sat 
La cel bolnav ságetat, 
Cu ochii sel mîngăeţi 
Ca florile se'l stergeti 
De giunghieturi 
De ságetüturt, 
Ca se remâe curat luminat, 
Cum Dumnedei l'a lăsat. 


www.dacoromanica.ro 


Vine cucul de trei dile 
Peste văi, peste movile 
Si loc n'are să se pue, 
Se cânte, focul oe ai spue 
Pune-s'ar pe-o rámurea 
Aprópe de casa mea, 


Şi séra gi diminétà, 
De-ar fi cucul voinicel 


NN 


"De-ar fi cucul un vitéz, 


Se mi tot cânte, cânte m fată, 


* F^ " 
"ye Ee age Í pr E 
S Kë v 
P "SL "udi" 
| | 
XXXVIII | 
CUCUL 


Mi l'ag prinde argățel 
Şi cămeşă subțiri Lag tórce 
Şi l'ag purta cum îmi place. 


El mi-ar trece de necaz; 
Dar e cucul păsărea, 

El cântă pe rămurea 

Şi sbâră pe unde vrea, 
Nu-i pasă de jalea mea! 


EU 


www.dacoromanica.ro 


XXXIX 

ALTUL 
Unde-aud cucul cântând Ear mai gios pe-o rămurea 
Si mierlele guerând Cântă şi o turturea 
Nu me stiü om pe pămînt! | Tristá ca inima mea, 
Eŭ die cueului se tacă, Cucul dice de pornire, 
E] se sue sus pe cracá Turturiea de jálire 
Si tot cântă de me séch, S'al meü suflet de peire! 


"WENN 


www.dacoromanica.ro 


XL 


TRANDAFIRUL 


Am iubit un trandafir; C'a fost putugorul mei, 
Dugmanit Vai pus la bir! Dar m'oíu duce şi eŭ, duce 
Nu Pai pus ca pe-un copil | Unde-i drumul in rescruce 
Şi l'aü pus ca pe-un Mazil. | Trandafirul se'l gásesc 


El de frică s'aü resnit ` | Şi de sînu-mi se'l lipesc, 

Şi s'a dus la haiducit, Că de sin de s'a lipi 

S'a dus, nene, m'a lăsat, El maï biue-à înflori 

La toţi pare bine 'n sat Şi şi-a plăti birul set 
Numai mie "mi pare reü Versánd roüá "n sînul mei! 


s 


www.dacoromanica.ro 


XLI 


MORMÍNTUL 


Fost-am pe unde-am iubit, | Erba neet se clütina. 


Pe mindruta n'am găsit Sürácut, amar de mine! 

Şi mam lăsat dupe vînt De-aş simţi mórtea că vine 
Si am dat de-un Mormínt. | Aş lăsa cu glurámínt 

Vîntu "mpregtur suspina, Sé me 'ngrópe'ncelmormint! 


K J 


www.dacoromanica.ro 


XLII 


DRUM LA DEL... 


Drum la dél şi drum la vale! 
Îmi fac vécul tot pe cale, 
N'am în lume sérbátóre 
Nici n'am partea mea la góre. 
Bat'o crucea, ursitóre 

Care m'a ursit pe mine 

Sé n'am nică o di cu bine! 
Ostenit mereü de ducă, 
Nóptea 'n codri më apucă, 


- 


Copacilor sunt nelucă ! 
Ochi'mí nu se maf usucă! 
Unde merg, în orí-ce parte 
Dragostele 'mi suut degarte. 
Aolică, lică flóre ! 

De n'aí fi fărmecătâre 

Nu m'aí abate din cale 

Sé cale pe urmele tale! 


SE 


www.dacoromanica.ro 


19 


TT) arte 
Ké J DEE 
àY Af FANI 
kd v 


XLIII 


FLORICICÁ 'N POT ALBASTRĂ 


Floricică ^n fof albastră ! 
Pécat de dragostea, nâstră 
Că e lumea rea şi hótà, 
Âmblă m fată se ne-o scóti. 
Toti strig şi fac gură largă 
Dragostea, ca să ne-o spargă, 
Of! draga mea ^n lume una 


C 


Maï frumósä de cât luna 
Cu fetigóra ca crinul 

Şi cu ochii ca seninul, 
Din mână daca, m'a perde 
Cine o să te desmierde? 
Cine-o se'mi apuce locul 
St-şi fericéscá norocul ? 


MM 


www.dacoromanica.ro 


Dag A NU Ki S Jj y 4 
s>? Ca XE 
pi > KM? C ou - "NS M 
| k: 
l XLIV 


AOLICĂ, DAOLICĂ | 


Aolicá, daolică ! Cresce, fă-te mürigórá, 
Mult mi-e drăguliţa mică! | Së trăim cát avem viță 
Aş lăsa-o de-ar mai cresce, | Cu iubire gi dulcéti; 
Dorul erunt mă prididesee, | Sé trăim cât a vré sfintul, 
Ah! fetiţă, fetigórà! Sé ne despartă pămîntul! 


VEMM J 


www.dacoromanica.ro 


XLV 


FRATELE RÁSNET 


Aoleo, frate Rásnet! 

Ce ne treci ca un drumeţ 
Si nu vil sé ne mai vedi? 
Ori ne ştii morţi între vii 
Pe la noi de nu maï vii? 
Ori ce-va te-am amürít , 
Inti'atit de ne-ai urit? 

Ce ţi-am făcut sé ne uiti, 
La nof se nu te maï uiţi? 
Ce te-a tras sé te răsnesci 
Şi se nu ne mai iubesci? 
Vină, vin’ íneaí acum, 

Te mai abate din drum 
Cá de când mi te-ai rásnit 


Si la noi n'ai mai venit, 
Potecele îţi privesc, 
Urmele ti le jálesc, 

Că pe unde tu călcai 
Când veneai şi când plecaă 
Eŭ mereu le méturam 
Şi cu flori le presăram, 
Tar acum de când nu vii 
Aŭ crescut tot bălării, 
Că, de când ne-ai părăsit 
Cărările aü înverdit, 
Sufietu-mi s'a amărit, 
Fata mi s'a vestejit, 
Sórele s'a inegrit. 


GR 


www.dacoromanica.ro 


E potu. PN 


| 


XLVI 

BOLNAVUL 
Scólá, sufletele, scólă, Că de când nu-ţi este bine 
Sedlă sé vedem ce b6lă, Nu te-ai mai uitat la mine; 
Ce bólá te impresórá, Ci te uită, dragul met, 
Te dobórá, te omâră ? Sé privescă cum te plâng et, 
Scólá, un cuvînt îmi spune, | Cum te bocesc, cum te plâng 
Nu tăcea, nu mé repune, Şi de jale eum mă fring ! 


EE 


www.dacoromanica.ro 


£ 2 € P a 
S» í e 
SC "ai LL. "ON d ZS 
A 
b 
XLVII 
DESPĂRȚIREA 


Unde te duci bárbátele 

Si cui mé laşi sufletele? 
Cum de nu te 'nduri de mine 
Si laşi sé plâng după tine? 
Te întârce gi te uilă 

Ca sé&'mi vedi jalea cea multă, 


Coo 


Vai! nu maï pot, cad pe cale. 
ME sfirşesc amar de jale. 
Stăi drăguţul meŭ cel dulce, 
Stăi, nu grăbi de a te duce; 
Stăi ori mă ie şi pe mine, 
Sé fiii la un loc cu tine! 


— 


www.dacoromanica.ro 


Ka 
WË Lee We AE 
y k "ud KE 
XLVII 


SUNĂ PETRICICA 'N VALE 


Frungá verde de alună, Frunqă verde de alun& 
Sună, sună şi resuná, Duce-se lelea nebună, 

Sună petricica "n vale Blăstemând érba şi pirul 
Resturnăndu-se pe cale. Şi căutând'o cu firul 
Mindra mea plânge eu jale; | Sé'gi găsâscă trandafirul ; 
Frunqă verde de sulfină, Frundá verde de susal, 
Plânge mîndra şi suspiná, | Leleo, nu maï dice vai, 

Că pe deal, pe colnicele Din ochi lacriminumai stórce 
Şi a perdut sermana lele Cà ce sboră nu se 'ntórce, 
Dragostele tinerele. Firul rupt nu se mai tórce. 


TL 


www.dacoromanica.ro 


XLIX 


0 L T U L 


Oltule, Oltetule! 

Secaji-ar piraele, 

Së créscá dudaele, 

Së trec cu piciórela. 

Oltule, re blăstemat 

Ce vii aga tulburat, 

Şi te răpedi ca un zmei 
De'mi opresci pe Nitul meü ? 
Schimbăţi, schimbăţii apele, 
Slăbesce-ţi vîrtejele, 

Se-ţi văd pelricelele; 

Când trocù fetigórele, 

Se le speli piclórele. 

Eaca Neica, nu e Neica, 


Nu e Neica, plânge Leica! 
Dacă mi-ar fi fost Neicuţa, 
L'ar fi cunoscut Leicuta! 
Vîntule, dute de-i spune 
Cà zábavele nu's bune, 

Că Leicuţa-i duce dorul 
Şi i-a 'nțelenit ogorul! 
Vino, Nitule, băete, 

Ce facă puica să te-aştepte? 
Busuiocul a "negrit, 
Rozmarinu-a "ngálbinit, 
Leica plânge, tot jălesce 
Şi ca ei se vestejesce! 


www.dacoromanica.ro 


(A JIANULUÍ 


Frunqă verde mër cretesc, 
Staŭ în drum să me ghindesc 
Ce s'apue, ce se muncesc, 
Pánea să'mi agonisesc, 
Copilaşii semi hrănesc ? 
Cum gedém pe ghinduri dus 
Më uitaiu spre munte "n sus 
Şi mă luaiu spre apus. 

Când pe munte mé urcaíu 
Râtă "n giuru-mi mé uitaíu. 
Më uitaiu in gíos spre lunci, 
VEduiu 6meni, muieri, prunci 
Cu plugurile la munci. 

Ei brăzduiaii tot mereii, 
Numai pluguletul mei 

Lia 'ntelenit Dumnegeii. 

Că doi boi ce-i avuseiu 

De vremi rele "i repuseiu 

Si de sapă remâseiu. 


SX v 
D a Les m SS p^ ee e 
S3 Mu T d a We EX 
| 
L 
DOINA OLTENESCĂ 


Tot avntul din bordetu 
Mi-e pe vatră un coteiu 
S'un tăciune stins de teiu 
Şi cennşă 'ntr'un uletu. 

Am âmblat, am alergat 
M'am mileuit, m'am rugat 
De sărac şi de bogat; 

Nică on sémá man băgat! 
Am cerut boi intr'un cés 
Ca se'inf at şi eñ de-un pas, 
Nevoei sé nu má las, 

Dar milă n'a mai remas! 
Atunci mă 'ntorseíu gi eŭ 
Si disefu in ghíndul mei : 
« Dare-ar bunul Dumnedeü 
Se âmble şi plugul mei! 
Din baltag se'mi fac ei plug, 
Pistólele sé le 'ngiug, 

Ca se brázduesc ales 


www.dacoromanica.ro 


286 


Se trag brazda dracului Drept uşa bogatului 


ee 
Unde-a fi crîngul mai des; | Pân' în capul satului. k: 
Chiar din culmea délului Şi prispa făxtatului ! | 


C Se 


www.dacoromanica.ro 


Mult; mi-e dor şi mult mie 
sete 
Sé văd frunda n codru verde, 
Sé mai string vr'o gépte cete! 
j Primávará, muma nóstră, 
Saflă bruma din feréstră 
Şi zăpada de pe cóstă, 
Sé văd ear verdind în cale, 
Sé mé las ear în cea vale 
Cü-o pereche de pistóle. 
Frunda "n codru cát se tine 
Toţi voiniciă tráesc bine, 
Iară funda dacà'] lasă, 


Kaes 


` CH * 
n gta Bos A A e 
SN GA SÉ rf ëm 
Să N Ki " Mes 
p MESS jd u vul 98 Sa 
| | 
Ll 
ALTA 


Toti voinicii merg pe-a casă 
Şi la para focului 

Zacü de dorul codrului! 
Frunqă verde de susaiu, 
De-ar veni luna lui Maiu 
Sémi aud ceriul tunánd, 
Se văd norii fulgerând 
Erbulita "n şesuri dând, 

Se mai văd focuri pe afară 
Copilaşi cu pelea gólá 

Cai în câmpuri nechezind 
Si voinici pe plaiu suind. 


_ 


www.dacoromanica.ro 


LII 

ALTA 
Lumea, 'ntrégá ocoliiu, Ce-oiu căştiga tí-otu da tie. 
Ce căutaiu, nu găsiiu. Ţi-oiu anina doi cercei 
Căutaiu şir de mărgele Doi cercei de brebenet, 
Sé-1 aduc mindrute mele, Sé tragă ochii la eï, 
Dar cine cât mă videa, Si pe sinuti, drept mărgele, 
Averile 'şi ascundea. Om lipi buzele mele 
Puiculitá fa, Marie S&ţi pară că's rubiele. 
Hai cu mine 'n haiducie; 


= 


—.. 


www.dacoromanica.ro 


>. 


LII 
ALTA 

În nóptea sânteă-Mării | De striga Craiova vai! 
S'aü vorbit vro trei copii Şepte ani am haiduci, ` 
S'apuce n codrul de tei -| Pe căocoi am îngrozit, 

Sé cerce de's voinicei. Dar pe când ne luptam noi 
Pe unu '1 chiema Ciocan An perit doi într'o gioi 
S'avé 'n mână-un buzdugan, | S'am remas eŭ singurel 
Pe-al doile Busuioc Ca pe cámp un stejerel. 

Si tinea potera 'n loc. Singurel eü am remas 


Ear eŭ me numiam Mihai Dar de codru nu mă las! 
Si săriam pe septe cai 


Coo 


www.dacoromanica.ro 


: ra 
A Mus Br jy" ` ae 
QE "ri ME 
SA kd LU: af 
f k: 
| LIII oi» 
AL TA 


Frunduliţă érbà négră, 
Taica, maica tot mé ntrébá 
Care muncă'mi e maí dragă? 
Munca cea de haiducie, 
Pistóle de Venetie, 

Ñi cal bun de călărie. 
Geaba bett, geaba mănânc, 
Geaba mijlocul îmi string, 
Dacă n'am arme se ucing 
Si cal bun se mi'l înching. 
Voinicelul nearmat 


— 


E ca ştiuca pe uscat, 
Voinicelul fárá cal 

E ca, pescele pe mal 

Şi ca mărul lângă drum, 
N'are pace nici de cum, 
Câţi treci îl sburutaescü. 
Şi de crăngi îl sărăcescii, 
Dax voinicul înarmat 

Şi pe-un zmeŭ încălecat 
Drăgălaş e şi frumos 

Ca lucéfer luminos. 


www.dacoromanica.ro 


* ow di x 
(e "e P s 
Y us PAR 
kaa 


LIV 


OLTEANUL 


Astă vară am vărat 

Colo 'n muntele cel nalt, 
Cu luna, cu sórele 

Şi cu cápriórele, 

Că din nascere 's muntén 
Ear din botez sunt oltén. 
Cáprióre sorióre 

Seulatí in doă picióre, 
Ródetí póla codrului 

Se véd matca Oltului. 
Oltule! pe malul teü 
Créscá-ar érbá gi dudeü 
Ca se pascá murgul mei, 
Oltule! cáne spurcat, 

Ce vii mare tulburat 

Şi eu sánge-amestecat ? 
Aduci plághif gi butuci 
Si cápestre de cai murgă 


NN 


Şi chiar trupuri de haiduci! 
Oltule! riü blástemat! 
N'avust grijă de păcat 
Se'nghiti trupuri de voinică 
Care-aü haiducit pe-aici ? 
Secati-ar isvórele 

Si tóte piraele 

Ho remáe petrele , 

Së le calce fetele, 

Că tu n'ai ținut cu noi 

Şi te-ai vîndut la căocoi! 
Pe-unde-a trecut luntrea, 
Înalţă-se pulberea,, 

C'ai fost reü de Oltenaşi 
S'af fost bun de poteraşi. 
Oltenaşi ai înghiţit, 
Poteraşi aï recorit;!, 


- 


www.dacoromanica.ro 


a RA > 
2 m rd X788 n" Pa 
Zä watt vw, 6 PCA 
x E LM Vd En E De 
| | 
LV 
MEHEDINTÉNUL 


Frundá verde magheran, 
Voinicel Mehedintén, 

Sunt născut pe frungi de fag 
Ca se fiü la lume drag. 

Si's scăldat de mic în Olt, 
Sé mă fac vitéz de tot, 

Sis frecat cu busuioc 

Se am dile cu noroc. 

După ce am mai crescut 
Din ochi maica m'a perdut, 
Cam fugit de la páriuti 
Tot în munţi, la Mehediuţi, 
Apoi m'am lăsat, în vale 

Cu trei rînduri de pistóle 
S'am agiuus un voinicel 

Cu inima de oţel. 

Aoleo! ce foc de dor! 
Veni-va badea Tudor t 


(INI 


Se mai strîngă din păduri 
Cete mindre de panduri 
Ca s'alunge de la noi 

Si pe Greci şi pe ciocoi. 
Frundă verde păducel 
Cine-a merge după el? 
Un şoiman Mehedintel 
Care scie se chitéscá, 
Rîndurica eo lovéscá, 

Si maï scie de călare 

Sé se lupte 'n fuga mare, 
Şi mai scie se îndte 
Vislind Dunerea din câte. 
AÀoleo! me arde focul 

Ca s&'mí cero şi eŭ norocul, 
Aoleo! de reü, de bine 
Tipá sufletul fn mine! 


» 


www.dacoromanica.ro 


` "j x * Pa x 
"4 PASSEN d ' 
a Ki ^ PAS 
Ze S Vo - - us < De 


Ys 
W 
NOTE 
| 1 Veni-va Dadea Tudor. | 


A 
|. În Valahia mică, peste Olt, mulți eredü că Tudor Vladimirescu 
şeful Pandurimei de la 1821, n'a murit, şi îl astâptă së se întârcă la 
munţi, ca st mai organiseze o nouă góni de Greci şi de cTocot vin- 
dutt la străină. 


20 
www.dacoromanica.ro 


^ d PN 
8. Dr iz 
Ee Gg x y- tz D 
c] Ay Q / E 
Se Daf ° - WX B "eS 
LVIII 
ÎMPERATE, ÍMPERATE! 


Împerate, împerate ! 
Respunde-mí tu cu dreptate 
Unde ducă catanele ? 

Ear la foe sirmanele? 

Nu le duce asa tare 

Că se strică la picădre. 

Îs catane tinerele, 


C 


Nu's dedatí la drumwï grele. 
Împerate, împerate ! 
Lasá-te, nu te maï bate; 
De când focul ai pornit 
Multi voinici s'ait prăpădit, 
Fete multe aŭ bátrinit, 
Şalt nimic n'af isprávit! 


Gg 


www.dacoromanica.ro 


gi Aë ç; £ 

E "e BTE 1 
Be "uA A d at GER 
D š 
5 

| 

LIX 
CUCUL 


Perit-ai fi, puiu de cuc! 

Tu mi-ai cântat sé mă duc. 
Mi-ai cântat mie de cale 

Si mindref de lungă jale! 
Eŭ mam dus din térš n térà 
Tot cu inima amară, 


Bees 


Am âmblat din sate "n sate 
Tot ca puşea grea în spate. 
Ea nii-a ros umerile, 

Sabia şoldurile 

Cât de-abie mé tin pe loc 
Şi n'am parte de noroc! 


J 


www.dacoromanica.ro 


LX 

ALTUL 
Cântă puiul cucului Cucule, jivină rea! 
Pe cârnele plugului. Nu purta de grija mea; 
Cântă-o mierlă pe telégi Mierlugeá, pasere sură 
Şi de mine se tot l6gă; Nu'mi tot bănui din gură 
Cucul dice, mierla dice : C'oiu veni cam tulburat 
e Nu bea banii, măi voinice | S'olu cădea intr'un păcaj, 
Cá-ti e carul fárimat Si volu sparge eufbugorul 
Si plugul neferecat Si vofu rupe pliseugorul. 
Si pământul nelucrat ! > 


SERRE 


www.dacoromanica.ro 


LXI 


ALTUL 


Cântă putul cucului 

Pe crucea molidvului. 

« Cucule, vin' lângă mine 
Cá mă giur să te tin bine 
Cu vin dulce strecurat 

Cu pâne de grîù curat. 

— Bü maï bine m'oiu tinea 


< 


Cu hrana ce 'mi a plăcea, 
Ş'oiu sbura pe-unde ofu vrea 
Ofu mânca, frunde de fag 
Ş'oin cânta lumei de drag. 
Oïu bea apă din isvor 

S'ofu cânta lumeï de dor! 


www.dacoromanica.ro 


— 


D Le? 
3 £ A a ZB a 
KW kba^ Y ^g H ITIN 
Ss ` Eé: (T e 2 Kä 


LXII 


D 0 R UL 


Vine dorul despre sérá ; Dorul ride şi se duce 
Despre diori el vine éră, Bate-mi-l'ar sfinta cruce! 
Şi mi grăesce şi me 'ntrébá | De-ar fi dorul vîndător 
De ce sunt cu fata slabă? Și Badea cumpărător, 

Eü dic dorului cu jale Eŭ pe dorul vindel'ag 
Cam iubit fără de cale, Pe Badea cumpăral'aş 

Eü dic dorului plângând Ca să'mi fie de-agiutor, 
Cam ïubit fără de rînd. Se mé apere de dor. 


O _) 


www.dacoromanica.ro 


`. * 
NM 
T SR ^ iens Ge „pt s 
Zei E H E pU ue 
x S MM ud ) "wë va, 
P: TT s Bug 


LXI 


FATA ARDELENCĂ 


Cât e téra Ungurésvá, Cand ved peru-1 de mătasă 
Cât e téra Románésci, Cunplit dorul mé apasá ; 
Nu e flóre pămentencă Când véd faţa-i rumiórá 

Ca fetiţa, Ardelâncă ! Dorul aprig me omór&. 
Ea-i năltuţă, mládióri, Ear când trece şi zimbesce 
Ca o verde trástiórá, Câmpu 'n fată i înfloresce, 
Şi frumósá, vorbitóre Şi când ea se prinde'n gíoc, 
Si de suflet Tubitóre. Se tot l6gănă în loc 

Când văd sinu rotundior Si "n feciori aruncă foc. 

Më agiunge foc de dor; ! 


NOTE 


1 Me agiunge foc de dor. 
Vedi nota 2 din balada Blestemul. 


L J 


www.dacoromanica.ro 


* 
a VÀ A ANN, X o 
Xr KC? Wa Ma Ke EE 
KA 
3 v aal "ra, y 
| 
LXIV 
DUSU-SAU BADITA 

Dusu-s'aü bšdita, dus Doă oi ţigăi, birsane 
Pe valea Bistriti 'n sus. Si copile năsdrăvane, 
El san dus ca să gáséscá, Dar el ori cât ar àmbla 
Pofta lui să'şi implinéscà, Ca mine nici ca afla, 
Doă vacă cu córne largi Oiţică blindisórá 
Şi copile care's dragi; Şi nevastă bălăădră, 


c 


www.dacoromanica.ro 


LXV 


MÎNDRA PITA 


Frundá verde alunică, 
Am avut o mîndră mică 
Şam lăsat'o sé mai eréscii, 


Dar de când o am lăsat, 
Aü crescut, s'aii măritat, 
Vai de mine! ce păcat! 
Mi-ar fi, nu mi-ar fi bánat 
Daca s'ar fi măritat 
De-aici al treile sat, 
Dar ea s'a făcut mirésá 
De la noi a treia casă. 
Es afară, o zăresc 

Şi de dile mé sfirşese. 
Intru ^n casă, o aud 

Si m'apucá dorul crud. 
Vai! mămucă Yubitóre 


= 


Minte "n cap së dobândâscă, 


Inimlóra reü më dóre, 

Si tu nwmi dal vindecare 
Ci-mi tot dici că lumea ï ma- 
Şi că "n lume's fete multe [re 
Care-ar vrea sé mé asculte 
Şi sé facă tot ce vrei 

Ca s'aline dorul mei. 

Ah! mămucă draga mea! 
Nu pricepi tu ce aş vrea! 
Esci bătrînă şi nu credi! 
Lumea-i largă şi nu vedi 
Că din sută şi din mie 
Numai una 'mí place mie, 
Uert mare, stele's multe 
Si mai mari şi mai mărunte, 
Dar cât sunt de lumin6se 
Nu's ca Lita de frumóse! 


NNNM 


www.dacoromanica.ro 


LXVI 


ÍUBIRILE 


Dragele iubirile Se atinü pe là potici. 

Cântă, ca paserile Treci prin nä, nu se 'ntină, 
În tóte colțurile De voinici tineri s'aniná, 

Si p'in lunci şi pin câmpii | Daü p'in apă nu se 'nécá 

ŞI p'in munţii cei pustii, De copile se tot légă 
Lubirile care's mari Trecă pin foc, nu se topescii 
Staü la drumusă ca tâlhari, Ci maï tave-àncá hotescü ! 
Tubirile care's mică 


—' 


www.dacoromanica.ro 


Floricicá, floricea! 

Când eram pe vremea mea 
Câte trei míndre avém, 

Cu tustrele mé iubém; 
Una "n dél şi una n vale, 
Una la mijloc de cale. 

Ear de când m'am bátrtuit 
Fetele m'aii părăsit 

Suïu în dél, cine mé chiamă ? 
Mârtea care "mi cere sémi. 
Dan în vale, cine "mi ride? 
Mórtea care më cuprinde. 
Pomul dacă 'mbátrinesce 


-— 


` FA e fu I 
E PPSA nA 
Si ës CY "séi ae 
ËM Wai ° í Y ag f v 

kl kd 
"y 
Í 

LXVII 

HÂRTUL BÄTRÎN 


Pune-i paie del pirlesce. 
Omul dacă 'mbátrinit 
Fă-i secriii de odihnit. 
Vai de dinsul! vai de el! 
Când e omul tinerel 
Lesne "i vine a ghindi 
Cât pământul c'a trăi, 
Si dilele omului 

Sunt ca flórea câmpului. 
Diminéta înfloresce, 


"Peste di se vestejesce 


Şi spre sérá nu maï este! 


www.dacoromanica.ro 


LXVIII 


FRATELE 


(CĂLUGĂR) 
Vai de mine, amar de mine! | Sé mat uit cele copile. 
Fugit-am, mîndro, de tine, | Dar ce-otu face ca se scap 
De treï luni gi de trei dile | În nevoe să nu "neap? 
Së găsesc pace şi mile, Că drumul ce-am apucat 
Că tu rëü mat fármecat Më duce drept Ja păcat. 
Cu trei paie de la pat, Drügulitá eŭ văd bine 
Cu o schiţă din portitá Că nu am sé scap de tine. 
Şi cu fire din cositá. 1 Fă-te 'mcalte-o monastire, 
Mă duseiu 1a Monastire, Şi'mi dá gura de cetire, 
Puseiu mâna, pe psaltire Si mé lasá se mé 'nchin 
Si citiiu cáte-va dile La, icónele-ti din sin. 
NOTE 


1 Şi cu fire din cosi(e. 


Românul dice că nu e mai tare legătură de cât acea făcută cu fire 
de păr femeesc. 


(II 


www.dacoromanica.ro 


LXIX 
OMUL URÎT ` 

Vai de mine! ce moin face? | Ca se'mi aflu mormîntul. 
Ce iubese mamei nu'i place. | De cât vu uritu n casă 
De-ar plăcea mamei ca mie | Mai bine cu bóla 'n 6să. 
Duce-m'aş la cununie, Din bólá vraciul te scóte 
Şi m'ag duce ca vintul Eará din urit nu póte, 
Când spulberă pămîntul; Că uritul n'are vad 
Bar de-a fi sé mé mărit De cât scándura de brad, 
Cu omul ce'mí e urít Uritul n'are sfirsintš 
Duce-m'ag ear ca vintul De cát cu trei cotí de pinzá!! 

NOTE 

t De cát cu trei copi de pinzd. 
Pinza cu care se invelesce mortul când se agédá tn sieriü. 


J 


www.dacoromanica.ro 


LXX 


NEVASTA! 


La mama pe când eram 
De lucram, de nu lucram 
Mamei tot dragă eram. 
Ear de când m'am măritat 
Nici un bine wam aflat. 
De eu dioa mâtur casa, 
Aprind focul, gătesc masa, 


Şi furca, n'o las din mână, 
Laŭ copilul, îi daŭ Di 

Şi mulg vaca la portiti. 
Tacă'ţi gura, mif bárbate, 
Că, deii, cugetul îmi hate 
Din străin semi fac un frate 
Ca se'mi cate de dreptate. 


Aduc apă din fontână 


NOTE 


! Nevasta. 


Un călător străin dice în relaţia voiajului se p'in terile nóstre, că 
nu cunâsce pe lume femei mai harnice ca nevestele Românce ; şi in 
adevăr, dacă vom tinea sémá de tot lucrul ce'l facü ele afară de lu- 
crul pământului, vom împărtăşi lesne opinia, călătorului străin. 

Nevasta, româncă tine casa, cresce copii, facc de mâncat bărbatu- 
lui şi il duce la câmp în ori-ce depărtare s'ar găsi, inulge vaca, în- 
grijesce de grădină, de vite, de paseri, etc., tese pinza trebuitóre pen- 
tru îmbrăcămintea femiliei, stringe cânipa, o topesce, o bate, o pre- 


www.dacoromanica.ro 


ta S Yn 
vi ; à 
ws 2 "e Se "2 S. SS 
709 
š 1 


d vum D y 4 š A 
| face în călți, o tórce, o tese; apoi pinza o ghilesce, etc. şi în vremea `> 


asta, ea mai face gi boerescul, seceră, prăgesce cu copilul ei de tit ! 
alăture. Copilaşul e ascuns sub o tufá de brusture, la recóre, şi plânge; 
mama lui alârgă de'] hrănesce, apoi iar se apucă de lucru în câmp 
sub argita sórelui. 

Şi cu tóte aceste nevestele Românce sunt vesele, glumofe gi tot- 
d6-una gata la oră ce trébà. Soiul lor este frumos, însă frumuseţile 
lor se perd de timpurii din causa lucrului erop al pământului! 


C _ 


21 
www.dacoromanica.ro 


P^ son D 
n "E sh x nu is sad j o "j 
SAT ww If NL LU 
5 kd s M 


LXXI 


NEVASTA BOLNAVÁ 


Plugurile intră 'n sat, 
Nevestele zacü în pat, 

Mé duseiu la mine-a casă, 
La nevasta'mi cea, frumósá 
Ca să prind un sărutat, 

Ea mt diee : «De esci bărbat 
Si aï suflet eu durere 
Adü'mi o cupă de miere 
Si "mi adá-o cupă de vin 
Durerea sé mi-o alin 

Lë şi cea sită din cuiu 

Şi fariná din buduiu 

Şi "mt fă, iute-o turtă lată 
Së nu "neapá pe lopată, ` 
Ah! drăguţ bărbatul mei, 
Sé faci euin ţi-oiu dice eŭ. 
Câuipa mi-am semănat 


C 


Dar când fu pe adunat 
Bóla 'n trupu-mï a intrat! 
Îs bolnavă şi mat mórtă, 
Cânipa cade de cóptà. 

Jè tu cósa de-o cosesce, 

De bólá mé mintuesce, 

Şi Yë grebla de-o adună, 

Si de b6lă mé resbună, > 
Vin eu miere i-am adus, 
La cânipă eü m'am dus 
Dar nimic nam agiutat 
Că nevasta. m'a lăsat 

S'a luat, luat eu ea 
Sérmana inima mea! 
Asta-i lumea, ard'o focul! 
Când chitesci să cercă norocul 
Nici cán lume "1 afli locul! 


www.dacoromanica.ro 


LXXII 


DOÍNA HAÍDUCÉSCÁ 


Murgule, cómá rotat, Si de hoţi sé mintuéscá 
Mai scóte-má "n déi o dată | Téra lui Ardelenâscă ! 

Së mi fac ochişorii rótă Asta nu-i térá de câni 

Sé mé uit la lumea tótă. Şi e térii de Români, 
Veni-ar timpul, sé vie Nu-i pământ de Ungureni 
Ca Românul iar sé 'nvie SPY de néost pământeni ! 


Coo 


www.dacoromanica.ro 


s 
S J' wë 
Ti aas Y Sta. $ à 
x WAS Y A ana. UN S 
L % 
| 
LXXIII 
A L T À 

Argă-te focul răchită Si s'apuc în codrul mare 

Ce esci négrà gi pirlitit, Pe când mugurul resare. 

Si nu esci încă "nfrunzitá, Mngurul a resárit, 

Ca st'mi fae curea la flintă | Mie timpul mi-a, venit 

Din cója ta nedubită ; În codru de haídueit ! 


SÉ mí o spinzur la spinare 


— — J 


www.dacoromanica.ro 


LXXIV 


ALTA 


Mindrá mămucă am avut, 
Frumos copil a făcut, 

Min 'nfăşat; cu floră de munte 
Ca s'agiung vitéz de frunte, 
Gura totí sé mí-o asculte, 
Mîndrele sé n-o sárute. 
Di-le, maică, sé se stringá 
Ca oitele la strungá, 
Mie-acum cá mi-a veuit 
Mi-a, venit timp de iubit. 
Striga m capul satului 

Pe fata fărtatului 

Mîndra vine alergând, 

Eŭ îi die cu glasul blând : 
e Copiliti, Lit, fa 

Mai dat-ai gură cuiva? > 
Ea prinse a se giura : 

e Sé mă bată anaftema 
De-am mai dat gură cuiva 
Afară de dumnéta ! > 


Tar de drépti ce era 

Sórele se noura, 

De-atunci, vere-am pribegit 
Si m'am dat la haiducit, 

Cá "mi e sufletul amar 

ŞI "ml e traiul in zadar! 
Vai de mine şi de mine! 
Nu mai scili cei réit ce'i bine, 
De când mama m'a făcut 
Tot p'in codri am şedut 

Şi lumea n'am mai véqut 
De cât numai sórele, 

De cât căpridrele. 

Căprisră a codrului 

Du-mé "n valea Oltului 
Dór ofu mai zări o dată 

Pe gerpótca cea de fată, 
Care amar m'a înşelat 

Şi în codri m'a băgat! 


J 


www.dacoromanica.ro 


` £ ` " £ x e 
WI SON E S A A Vw and j Deg 
SA Sv Vu uf NAA 
x. > Lo kal EN a 
ALTA 


— Eŭ, vere, te-aş întreba 
Dacă, nu te-ai supăra, 

Cu ce hrană te hrănesc 
De nică vara nu muncescă 
Nică érna nu ămblătesci ? 
—Nuscii, vere, spune-ti-otu 
Ori o palmă trage-tí-otu. 
Când e vază, primăvară 

Leii cu mine merinqiórá 

Si mé suiu pe plaiu la munte 
Unde's oile mai multe. 
Merg la stîne, le petrec 

Şi de acolo âncă plec 

Gios, pe valea Oltului 

La stéva Ungurului, 

Sé mé rog la Dunedeii 

Sé facă pe ghîndul mei, 

Sé dee plóe cu sóre 

Ce îndâmnă la culcare 

Së adórmá stevarii 

Sé le fur armasarii. 


Nu 


~ 


Apoi singur îmi fac parte, 
Aleg stéva 'n giumătate 
Şi mé due, vere 'nti'o ducă 
De se pare că's nelucá 
Drept la tirg, la Brancovet 
Unde's caii mai cu pret. 
Tepele care's cu minzi 
Facü cinci sute de florinzi, 
Iar de soru Moldovenesc 
Cu galbini se cântăresc. 
Apoi, vere, âncă plec 

La Aniţa de petrec 

Viétá bună "ndestulatá 

Cât mi-e punga nesecată, 
Si petrec înta”o "ntinsóre 
Totla umbră, la recóre, 
Cu trupul pe frundi cădute 
Cu gura la cep de bute, 
De-aud vinul ghílgáind 

Şi mindrutele alergând 

Ca să le sărut pe rînd. 


www.dacoromanica.ro 


~ s im TI" 

KR kta Y KEN Cd 
Zeg Ka | mg s’ KG 
i CA "uu "Zi, 
: š 
LXXVI 
HAÍDUCUL RANIT 


Pe cel dél indelungat 
Sue-se-un car ferecat 

Cum haiduc de el legat. 
Tar aprópea carului 

E mama haiducului, 
Mama plânge gi iar plânge 
Şterge ranele de sânge 

Si tot diee la cel bol: 

« Rogu-mé, plângând, de voi 
Duceţi caru "neetigor 

CAT rănit bietul fecior! » 
Boii mersu et legána 

Tar voinicul suspina ` 


« Dute, mamá, cu norocul 
Si mé lasă-aici cu focul, 

Că de-acum nică mama póte 
Sé mé scape de la mórte! 
Cât am fost eŭ neatins 
Multe curse am învins, 
Mulți săcui am secerat, 

Ca së'm fae pământ curat, 
Dar acum mi-a venit rîndul 
Së mă duc şi eŭ ca ghîndul 
Sé mé due din acest loc 
Unde-i robota de foc! » 


www.dacoromanica.ro 


LXXVII 


VOÏNICIÍ BUCOYII 


Sus, la origma Sucevit 
Bâii vomien Bucovii. 

Tată că vine călare 

Udrea căpitanul mare 

Şi le dice : « Dragii mei! 
Hai sé ne 'mpártim în trei 
Si în patru, şi in cinci, 
Apoi sé 'ncălţăm opinci. 
Iarna, grea ne năpădesce 
Frunza 'n codru se váresce, 


UEM 


Hat sé coborim în térá 
Pàr la mîndra primăvară, 
Ca sé 'mblácim la secară 
Şi ca să Diäm la fagi, 
Fagă subțiri de hadaragi. 
Ear cum a "nverdi pe-afará 
Om esi la codru iară 

În capetul lanului 

În calea arménulul. > 


_ 


www.dacoromanica.ro 


ww Dag "` A 
H 


LXXVIII 


Vrăbiuţă, de pe dél 

Sbori degrabă în Ardél 

Si te "ntórce de îmi spune 
Ori vesti rele, oră vesti bune. 
Dute, vedi dacă maï sint 
Frați de-ai mei pe acest pä- 
Saü dacă i-a omorît [mint 


— 


YRÁBIUTA 


Ungurénul cel urit? 

De-or fi vii së mé ríped 
Înta'o fugá ca săi ved. 
De-or fi morti să mi-i resbuu 
Cü-o măciucă de alun 

Cei bună de descántat 

Si morții de resbunat. 


D 


www.dacoromanica.ro 


LXXIX 


FLOREA SCHÍOPAN 


A perit Florea Schiopan Plángeti'l şi voi opt boi 
De-o mână de Unguréu Căci &mblà streini cu voi. 
Dar pân” a nu fi perit Pe de-asupra de oraş 
Unguri mulţi el a stirpit A sburat un porumbaş 
Cântaţi păserele m pom Urmărit de alţi doi, trei 
De jalea bietului om. Ce tot plâng ca vai de ef, 
Plânge-l, nevastă remasă, Că sunt căinici copilaşi 
Caţi ținut frumósá casă, Copilaşi de-ai lui remaşi ! 


- 


www.dacoromanica.ro 


LXXX 

LELEA VITEZĂ 
Frundá verde pălămidă Scótä-mi'l la foc de sóre; 
Plină-i téra de omidă, Cine are bardá micá 
De onidă Unguréscá Facá-1 buza subtirici, 
Şi de ghirgără Sáséscá! Când s'a răpedi pin glóte 
Măi copii, copii Români, Sé dee sărut de mórte. 
De aveţi suflet, de aveţi mâni | Fü n'am flintá, n'am secure 
Hai cu Lelea la plivit Nici am ghiógá din pădure 
La plivit, la curăţit; Dar câţi dinţi ep am în gură 
Cine are flintă grea, Ís făcuţi pe muşcătură ; 
Pue sépte glonti în ea; Câte degete am la mâni 
Cine axe topor mare Ís tot léturí de păgâni! 


e D 


www.dacoromanica.ro 


HORE 


www.dacoromanica.ro 


teristice, precum : danh de bréit scii mocântsca, corabieasca, 
wungurésea, rusesca, oltenésca, [tura sad ca la uşa cortului 
(Acesta maï cu sâmă îl gYócá țiganii) şi in sfirgit. dantul cdlugdilor 
gl kora. 

Hora este cea mai vechie şi cea mai naţională din tote. Ea-i sim- 
bolul Uniret, a dărei de mână, intr'o singură familie, gi se reproduce 
în dilele nóstre întocmai ca acele coruri ce se vădii săpate pe mar- 
mora capiștelor antice. : 

Hore se numesci şi ariile ce împreunâză dantul, precum şi versu- 
rile ce sunt improvisate în vremea gïoculuï. Caracterul lor e vesel, 
glumet şi may adesea Yubitor. Ele sunt cântate de lăutarii ce staü 
în mijlocul horcă, saŭ chiar de dănţuitoriă când sunt transportaţi de 
plăcere. Unele sunt scurte de patru, sése saŭ opt versuri, şi esprimă 
sai vre o isbuenire a inimel, saŭ vre o cugetare glumâţă, precum de 
pildă : 


é 
NOTE 
Românii sunt forte amatori de gïoc si aü deosebite dantur! carac- 


Cât e omul de bátrin 
Tot ar mânca mër din sin! 


sai, 


Sub potcóva cismei mele 
Sede dracul go muiere 
Şi mă 'nvăţii a face rele. 


Horele de la nuinărul I până la numărul XXIII sunt din Moldova. 

Acele de la numărul XXIII până la numărul XXXVII sunt diu 
Valahia. 

Acele de la numărul XXXVII până la numărul L sunt din Tran- 
silvania. 


www.dacoromanica.ro 


I 
ILÉNA 

« Hai Iléná la poénà —Cumn'aş merge "n poenitá 
Dënn, Iléná! Báditá, báditi! 

Sé săpâm o buruéná Dar nu pot după vrointá 
Tléná, Tlénà! Bădiţă, báditi! 

Buruéna macului Că bărbatul réü mé teme, 
Dén, Iléni! Nici de-un pas el nu'mi dă 

Ca s'o dăm bărbatului vreme 
Déng, Tléná! Mai stii, stăi pân’ s'a culca 

Sé tot dórmá, dórmá dus, Si eocogul a cánta, 

Pán' ce sórele a fi sus De la sînu-i got scăpa 

Si sé dórmá somnoros Buruéna “om săpa 

Dän ce sórele a fi gios, Şi ' vom pune'o'n locul me 
Ilénà, Iléni! Ca să dârmă somnul greii 

o Báditá, báditš! 


-— 


www.dacoromanica.ro 


Merge Tita la fântână 
Tita, mindra Tita! 

Cu eofita intr'o mână, 
Tita, mindra Tita. 

Şi tot merge ea cântând 

Floricele culegând, 

Floricele lepădând ; 

Când voinicii le-or culege 

De ei dorul sé se lege. 

Când or da se le miróse 

Sé le intre doru 'n óse! 

Tito, Tito copiliță 

Cu sin alb de porumbiţă, 


lesce. 


EN : 


II 


NOTE 


1 Cu marghăolul cel din sat. 


Marghiol insemnézá un tînăr, inghimpat şi vânător do inimi fe- 
meogti. Se dice de o persână ce e mindri de sine că se marghio“ 


TITA 


Nu da foc inimilor, 

Dă pace voinicilor 

Că tu “i da peste-un păcat 
Cu marghiolul cel din sat!! 
Tita ríde şi nu crede, 

Dar marghiolul să repede 
S'o urmează cát colea... 
Vai de dânsa, vai de ea! 
Tito, Tito, nu mai plânge 
El in brate mi te stringe 
Cu tot dorul satului, 

Cu focul bărbatului! 


22 


www.dacoromanica.ro 


XX 
nr BY d 2 S 
s N D k kaal - yy 5 "2 
| E 
n 
MOŞ BÁTRÍN 

Na pácatul! ce védutu Nică ect copil mititel 

Pe colnic, lângă Vasluiu? ! | Ca sé mi te giocă cu el. 

Fată mare, mos bátrin — Tu n'aí minte, fata mea! 

Cerénd felt mer din sin! Ochii văd, inima vrea. 

e Fugi la naiba, ghiuj bátrín | Copilu '1 copiláros, 

Nu "ţi daŭ nici un măr din sîn. | El arnncá mărul gíos 

Chiar de géba ti Tag da, Şi nică scie-al desmierda, 

Că nu ai cu ce '] mugea, Nică cu el a se giuca! 

NOTE 


1 Pe colnic, lângă Vasluiu 


Acâstă horă se cântă şi în Valahia, însă ea începe ast-fel peste 
Milcov : 


Aoleü! ce mai văduiu 
Colo'n déi, la Călmăţuiu ? 


o) 


www.dacoromanica.ro 


A 
Beat, ba^ Y Së e 
S aps "e Zë 8 


D kao Er Zë 


OO 


FRUNDĂ VERDE DE ALUNĂ 


Frundá verde de alună; Si le-aduce "mn gura ei 

De cât cun tată go mumă | De-o sárutí pe când le bei, 
Mai bine cii-o mîndră bună. | Ear de vede că ti e bine, 
Ea de vede äeren Te strînge "n braţe la sine 
"Ti face lcu mereü Det ride inima "pn tine! 


www.dacoromanica.ro 


š INE YES 
o ^ e AE „fu 
xe zik "| nr d 
cp j A 
ww Wa a l. 
Wë 
Y 


FRUNDĂ VERDE DE PIPERIÜ 


e Frundá verde de pipert, 
Haideţi puică "n dealla peri 
Së te 'ntreb ce-ai fácut jet ? 
— Am dat apă Ia nefert; 
Am dat apă de spălat, 
Buze dulci de sărutat; 


— Şi la mine n'aí ghindit? 
De păcat nu te-ai ferit? 

— Decât sfintă, cun migel 
Mai bine c'un vomic2l, 
Voinicul are noroc 

Şi cu dânsul trecă p'în foc !» 


www.dacoromanica.ro 


E 

wee ` ^ 

SCH er sf 
k. 


« Frundá verde de căpşune, 
Di mătei să te cunune, 

Că, de mine esci lăsată, 

Cu foc mare blestemată ! 
— Îns6ră-te dumnéta 

Së văd pe cine i lua? 

De "i lua una ca mine, 


NOTE 


1 Sé % mânânc din coliviórd. 


În mitologia Romanilor sufletele ce avâii a trece in lumea umbre- 
lor, trebuia să împace mai ântâi pe cânele Cerber, dându'i o turtă 
de griù făcută cu miere, Coliva morţilor se face aseminea cu griù şi 
cu miere, gi dar este de presupus că ea represintă la Românii de 


astădi turta, lui Cerber, 


L 


VI 


FRUNDĂ VERDE DE CÁPSUNE 


A s 
Well wë 
d "vi a 


Dumnedeü s'o tie bine; 

De "i lua'o slutiórá 

Dee Dumnedeü së mâră 
Se mănânc din coliviórt ; 1 
De "i lua una frumósá 
Dumnegeii s'o facă grósá 
Sé nat pótá intra în casă! 


seg 


www.dacoromanica.ro 


B! d 
`ç £ < Yx [d 
Ki Ex v — LA 
SSC . eX 
pi WM L kal Tuwa « 
d 
VII 
UNGURÉNUL 
Ungurén eu suman scurt, Ca s'o aperi de strigoi. 1- 
. Moghior, Moghiorlan! . | Fugi departe peste dél, 
Nu şedea 'n Moldova mult | Peste del peste Ardéi 
Moghior, Moghiorlan ! Că de când eşti pe la noi 
Si te du în téra ta S'aü scumpit brinza de oi, 
Dep mănâncă, slănina, Şi de când tu te-ai ivit 
SPH fă casă pe gunotu Tóte oile-aü stirpit. 
S'o frécă eu usturoiu 
NOTE 


1 Ca so aper de strigoi. 


Vedi nota de la balada ` Monastirea Argegulut. 


Coo 


www.dacoromanica.ro 


YII 


PULUŞORUL 


PFrundă verde de bajor, 

Am avut un pufugor. 

Puiu, puiu, puiu, puiu, puiu, 
puiu, 

Vină "mn eusch sé te puiu, 

Puiuşorul a sburat 

Si cu lăcrimi m'aü liísat. 

Puiu, puiu eto. 

Cum aş face ca sé '] prind 

Inimióra sé "i aprind? 


Puiu, puiu, puiu, ete. 

De aş prinde puiuşorul 

Pe loe i-aş fringe piciorul, 

Puiu, puiu, puiu etc, 

Şi Lag face cuib in sin, 

Sé nu "mi mai fie hain. 

Puiu, puiu, puiu, puiu, putu, 
puiu, 

Viv’ la sînu-mi Së te puiu! 


www.dacoromanica.ro 


s "d * ^y Ka 
S. 11. ză 
MN kbar Y i $a n” ag 
Sxe OM, ^A Ç w 

7 » A d T. x. "S < Taf 
E $ 

`> 

j 


IX 


'RÍNDUNICA 


Rindunea eu albă créstá 
Nu mai bate la feréstrá 
Că nu's fată şi's nevastă. 
Când eram la mama fată 
Ori ce vrem făc6m îndată, 
Ear dacă m'am măritat 
Bürbátelul m'a mustrat. 
Cui e voia, sé Tubéscá 


Vie 'n pórtá sé'mi gráíascá ; 
Nu trimâtă pe altul 

Că altul âmple satul. 

Vie singur furigat 

Si "i daŭ dulce sărutat, 

Și "1 daŭ guriţă tăcută, 

Së facem dragoste muti. 


www.dacoromanica.ro 


— 


Ilenuto de la Pétrá 

Cu percica retezatá, 

Ce ai fermecat lumea tótü, 
Vin' sé te sărut odată, 

Sé mé farmeci şi pe mine 
Ca sé mă iubesc cu tine, 
De ţi-e bărbatul urit 

1à ter'n& de la mormint 


"V"-———— 


ILENUTA DE LA PÉTRA 


| Si'1 presare "n agternut 
Sé se scóle surd si mut. 
Sii dă 'n mână o vergutà 
Sé se apere de mitá. 
Sermanul bărbatul prost! 
Bun odor la casă-a fost! 
Ori ce vede el nu crede, 
Ori ce crede el nu vede! 


_ 


www.dacoromanica.ro 


XI 


HORA ȚIGĂNESCĂ : 


Arde-mé şi frige-më, De mëi bate cu gardul 
Pe-un cărbune pune-mé! Tot m'oiu iubi cu altul! 
De më" pune pe-un cărbune | Asa "mt cere sufletul 

3 
Ibovnicul nu ti-oiu spune. Aşa "mt este âmbletul. 
De mëi pune mta'o frigare | Via n vară înfloresce 
Ibovnicul vină ware! Iar în tómná cum rodegce, 
De măi bate cu o vergutá Vine graur:de-0 cïupesce. 
Peste ochi şi peste titi Eŭ de ieri am înflorit; 
Tot m'oiu duce la portiţă Sînu'mi âncă n'aü rodit 
Sé dap altuia gurità. Si îl arde-un foc cumplit, 

NOTE 


1 Hora ţigănâscă. 


Vestitul poet rus, Puschin, a tradus acestă horă din Românesce 
şi a introdus'o în poemul săă întitulat Tiganit. 


L — J 


www.dacoromanica.ro 


M e ry 
AM Pi, Er s 
Sg ` r "Ba el wë 
dl LJ A V 
XII 
BARBU 


< Ce eati, Barbule, là nof? 
Nu sunt fete pe la voi? 


— Ba sunt, da's cam mititele 


Nu mă pot iubi cu ele. 

La voi sunt mai nültigióre, 
Şi de chip mat báliióre, 
Mi le-aü făcut Dumnedei 
Tocmaï de pe placul mei! 
— Barbule de la Munteni 
De-ai venit la Moldoveni, 


Ca 


Potóle-ti dorinţele 

Şi nu "D perde minţile. 
— Mi-oiu semăna numele 
P'în tote cărările 

Se resae flori de dor 


` Cu miros pătrundător. 


Sé le pórte fetele 
Fetele, nevestele 
Sé le mârgă vestele ! » 


www.dacoromanica.ro 


SE 


XIII 


Sub răchită rămurată 
Séde-o babă supărată 

Şi 'mpregiur érba "i uscată ! 
Ce-a fost verde a vestejit, 
Ce-a fost dulce a amărtt, 
Ce-a fost vesel s'a măhnit ! 


C 


BABA si FATA 


Pe sub lunca înverdită 
Trece-o fată infloritá 
Şi de fluturi urmărită. 
Ce-a, fost veşted înverdesce, 
Ce "i amar se îndulcesce, 
Ce “i măhnit se 'nveselesce. 


www.dacoromanica.ro 


E EN d 
SH was e 
mă ° E bad 

K, 


XIV 


LELITELE 


Dragă "mt e lelita 'naltá 
Și la mers cam legănată. 
Dragă mi-e lelita "n gíoc 
Când se légănă cu foc, 
Unde'şi pure piciorul 

Se aprinde mohorul. 
Unde-aruncă-un ochigor 
Arde sufletul de dor! 
Dragă "mi e lelita mică, 
Si de trup eam gingăşică, 
Că se sue pe opincă 


Şi da gură subtiricá ; 
Câte fete cu mărgele 
Tóte's drăguţele mele. 
Câte fete en bondità 
Pórtà miere pe gurità. 
Câte fete resările 
Tâte'mi par flori înflorite. 
Cum aş face, cum aş drege 
Că pe tóte le-ag culege, 
S&mi fac traïul şi se mor 
Legănat pe sînul lor! 


www.dacoromanica.ro 


XV 


BABA si MOSNÉGUL 


— Post-ai, leleo, când aï fost 
Ş'ai remas un lucru prost. 
— Fost-ai, badeo, om voinic 
Ş'ai remas om de nimic. 

— Avuşi, leleo, floricele 
S'acum aï sbirceli la pele 


— Avuşi badeo, ochii dirji 
S'acum eşti cu trupu'n cârji. 
— Fost-ai, leleo, cu lipici 
S'aí remas cu fugi de-aici, 
— Fost-ai, badeo, om vioiu 
Ş'aiagiunschiar un strigoiu. » 


J 


www.dacoromanica.ro 


XVI 


FUGÍ ÍN COLO 


Fugi în colo, vină "ncóce; Vrei o flóre, nu-ți daŭ flóre, 
Sedi binigor, nu'mi da pace. | Na'ti guritá 'ndulcitóre. 

Lasá-mimána,uu'míofringe | Vrei ce vrei, eŭ vreii nu vreü 
Ïe-mě’n braţe de mă strînge, | Si-tf daŭ tot sufletul meii! 


c 


www.dacoromanica.ro 


By X š "s P wë 
wy» ^ CM SE -- k: 2 a 
| 

XVII 


FLOREA DIN PÎRLAZ 


Leleo roşiă la obraz Mindrá el? şi sprincenatà 
Lelito, lelito fa, Dar la buze cam âmflată. 

Floricicá din Pirlaz Eşti ca florea, cea de nalbá 
Lelito, lelito fa, Dar împletişi códa albă 

Ce folos că eşti frumâsă Stringetl, leleo buzele 

Şi la cap cápátinósá. Că le pişcă muscele. 

Eşti dragă flăcăilor Stringeti lipitorele 

Ca buha găinilor. Că se védü fasolele. 


www.dacoromanica.ro 


XVIII 


BUSUÍOCUL 


« Busuióce, Busulóce 

N'ai mai cresce nici te-aï có- 
— Dar de cesé nu më coc [ce! 
Că mé portii fetele "n gioc. 
— Trandafire n'ai maï fi 
Nică în cale-at înflori! 

— Dar de ce sé nu maï fiii 


Că më pârtă, lelea viii. 
--Tuesci viii dareii sunt mort, 
Si de-abie 'n lume mé port. 
—Mergi în horă, saltá'n gioc 
S'ai parte de busuioc. 

Viv la horă iei în şir 

S'aí parte de trandafir. 


23 


www.dacoromanica.ro 


XIX 


EAN SUI LELEO... 


< Ean sui, leleo 'n cel mër | — Vin' báditá înapoi, 
I dulce | Mai vin" dragă pe la nof, 
Sé vedi Badea cum se duce | Chica peptinați-oiu 
Cu chica nepeptinată, Naframa spălaţi-oiu 
Cu naframa nespălată, Facía sărutaţi-oiu, » 
Cu facia nesărutată 


c NN 


www.dacoromanica.ro 


A 
XX 
FEMEEA TEMUTĂ 
«Frundá verde de agude, Cu doá pistóle pline, 
Strig la puica, nu m'aude; Când de când se dee'n mine. 
Şi de-aude ea s'ascunde, Unu "n mine, unu "n tine; 
Eas'aseunde,nu'mirespunde. | Se dee 'n nof amândoi 
— Da te-aud, báditá-aud În noi, săracii de noi! 


Dar n'am gura së respund, | C'aga ne-aii slujit norocul 
Că-i duşmanul lângă mine .| Së 'mpártim amândoi focul. 


c _) 


www.dacoromanica.ro 


XXI 


SULTAN À 


Frundá verde cardama Lelito cn alunet 
Sultánico, fa, Nu càta la doi, la trei 
Ori tu mi-ai făcut; ceva Şi catà la ochii mei 
Sultánico, fa, Cü's albastri ea gi-aï tef. 
De nu te mai pot uita? Hai, lelità, la prisacă 
Când mă uit la casa ta Timpul dulce sé ne trécá 
Mi se rupe inima. Sé mâncăm miere de roi, 
Alunica-tí de la ghit Sé ne iubim amândoi ; 
M'aü aprins, m'aü omorit. | Sé bem apă dintr'un loc 
Aluniea-'ti de pe braţe Şi sé ne iubim cu foc! 
A să mé scótá din vieatà. 


J 


www.dacoromanica.ro 


"ew pate ză 
AW AS ANI NH 
KÉ "d Ki Wa x. "m. ust WW 5 SS 


XXII 
LELITA DE LA MUNTENÍ 

Lelito de la munteni Că, ep sufletul Dan da ; 
Lelito, lelità fa, Tu egtí mándrá la privit 
Vin colea la Moldoveni Eŭ voinic, bun de iubit. 
Lelito, lelità fa, Peră dracul dintre noi, 
Sé ne prindem soţiori Sé fim una, amândoi 

Së 'nflorim ca doi bujoră. Tot uu trup g'uu sufletel 
Hai în horă de "i gtuca Ca un deget gun inel! 


-— EP 


www.dacoromanica.ro 


A si Perd 
5Y fsi Q5 / KA 
Ed Gë Wee eut V 
d i 
E 
| 
XXIII 


Pe mine ce m'a mâncat ? 
Septe fete dintr'un sat 
S'o nevastă cu bárbat ; 
Ear nevasta dracului 
Më spuse bărbatului 

Mà făcu rîs satului ; 

Şi fetele m'aü lăsat, 

Că tóte gan măritat 

La inimă man secat! 
Una-i Visa, una-i Musa 
A treilea e Drándusga 

A patrulea "i Angheluşa. 
A cincelea "i Catinca 


ees 


SEPTE FETE 


A şaselea e Voica 

A şeptelea, Ilinca. 

Tóte-aü fost mîndrele mele, 
Şi cât m'am iubit cu ele 
Le-am dat salbe şi inele ; 
Dar cea puică de nevastă, 
Da cu spuză pe feréstrá 

Da cu spuză să mă ardă 
Când trecém ca sé mă vadă. 
Ce-a fost verde s'a uscat, 
Ce-a "nflorit s'a scuturat, 
Ce-am iubit et n'am uitat! 


www.dacoromanica.ro 


La bordeiu cu crucea naltă, 
La Stáncufa sprincenată 
Gică hora încheiată, 
Curge lumea, fermecată, 
Vinu "1 bun, ocaoa mare 
Béü voinici pe secare, 

Nu se 'ndur ca sé se ducă, 
Nóptea la dînsa "i apucă, 
Cine trece, se opresce, 

Cât o vede nebunesce, 


SG 
A SH A pe "3 
qx prn f S 
w 2 e KL. d AS Y 
d | 
XXIV 
STÁNCUTA 


Bea vin, punga et cheltuesce 
Şi, det, că nu se căesce, 
Cine vine 'n patru boi 

Se "ntórni numai cu doi; 
Cine vine de călare, 

Pleacă cu gaoa 'n spinare, 
Ear pe glos ori cine vine 
Își bea tot de lângă sine 
Si se duce gol cu bine. 


EE 


www.dacoromanica.ro 


XXV 


MARIOARA 


«Mariórä dintre bălți — Remái tu en banii tei, 
Cu dragostea 'n patru părți | Eü cu prietinii mei. 

Na de la mine doi zloți Banii ştii sé-Y cheltuese 

Si nu te iubi eu toți. Dar pe bani nu mă iubese.» 


U e 


www.dacoromanica.ro 


XXVI 
DOMNICA 

Astăgi bură, mâine buză, Sé placă altor şi mie. 

Leliti, lelitá, Sé pue la ghiît mărgele 
La Domnica "n bătătură, Şi la degete inele, 

Leliţă, lelità. Paftalute şi cordele 
Ca, să, créscă de-o resură Numa "n floră şi fluturele ` 
S'o pue la legătură; S apot së s'arunce "n gïoc 
Sé se priminâscă `n ie Ca un trandafir de foc, 


Şi "n rochiti lilichie 


J 


www.dacoromanica.ro 


Nevasta care iubesce 

Spală nóptea şi cârpesce 
Şi dioa se priminesce 

Of, of, of, si hop, hop, hop, 
Of ce foc şi ce potop! 

La horă dacă se prinde 
Inima ei se aprinde, 

Şi dautul mereü 'ntinde. 
Of, of, of, si hop, hop, hop, 
Of ce foc şi ce potop! 


c 


NEVASTA CARE ÍUBESCE 


XXVII 


Sare, pasurile 'ndési. 
Plángü copiii, ei nu" pasă 
Nică de casă nici de masă, 
Of, of, of şi hop, hop, hop, 
Of ce foc şi ce potop! 

Tar bărbatul ei săracul, 
Cară la mórá cu sacul, 
Pe-amândoi lua-i-ar dracul! 
Of, of, of şi hop, hop, hop, 
Of ce foc şi ce potop! 


www.dacoromanica.ro 


XXVIII 


OMULE, BOULE 


AU uu vedi unde mé duc 
Omule, boule ? 

Cu'n condur si cu'n papuc 
Omule, boule. 

Cu papucul tîrşiind 

Cu condurul tropăind, 

Că, de când m'am măritat 

Şi te-am luat de bärbat, 

Nu te-ai mai trezit din prost 

Şi de necaz mi-ai tot fost, 

Te-am mânat sé ari la plug 

Cu cef patru boi la gtug. 

Plugu "mi lăsaşi la nevoi 

Si "mí perdusI sermanit bof! 

Apoi âncă te-am mânat 


c 


Şi cu puşea la vânat, 

Pusca "o doi mi-o frínsesi 
Şi nimic nu aduseşă, 

Ti-am dat cofa sé te ducă 
La put, apă s&mi aduci. 
Căduşi, cofa mi-o spársesi 
Nici dogele n'aduseşi. 
Te-am mânat apoi pe loc 
Cu hirbul semi aduci foc; 
Hirbul mi Pai bucátit, 
Sprincenile tí-aí pîrlit. 

Te mânaiu së mt taf un lemn 
Până când se ceru unsiemn ; 
Toporul l'aí năpustit, 

Sub lemne ai adormit! 


J 


www.dacoromanica.ro 


Xa ertt iy I RRA 
2 ku K ka 2.12 € y 


XXIX 


Aoleo ! ce fuse asta ? 

Lupii mí-aii mâncat nevasta, 

Când suiam amândoi cósta. 
Trecuiu balta, 
Luaiu alia. 

Aoleo! ce bătăi6să,! 

Âmblă tot năbădăiâsă ; 

Nici cu asta nu fac casă, 
Nică cu dínsa 
Nu fac strinsa. 


c 


AOLEO! CE FUSE ASTA? 


Când îmi ámblán bátáturá, 
Chiar Rusalii par” eo fură... 
Şi când dă câte o gură 
Vaca fuge, 
Boul muge. 
Ho, baltato! na boïastră! 
Stati că nu e bóla vóstrá. 
Și e chiar nevasta nóstrá. 
Mi-e perechie 
Nu ve-i streche! 


www.dacoromanica.ro 


7 dy 
€ e erf an Ben, n " s 
Xx " E RUE Ede Jj" wei 
a 4 MU S j nga EN 


Éca mîndra de pe vale! 
Cu rochita în paftale 

Cum mé 'ntimpiná în cale. 
Of, of, of şi aoleii, 

Arde sufletelul mei! 

Ea alérgá 'n fuga mare 
Secerá orz de prândare, 

Şi "1 usucă "ntr'o căldare. 
Of, of, of si aoleü 

Arde sufletelul meü! 


- 


XXX 


NEVASTA HARNICÁ 


Până un copil se sugă 
Se asvirle ca virlugá 

Și rîşnesce tot în fugă. 
Of, of, of şi aoleŭ, 

Arde sufletelul mei! 
Întro clipă ea frământă, 
Se roşesce, se 'nferbintă, 
Şi de bucurie cântă. 

Of, of, of şi aoleu, 

Arde sufletelul mei ! 


EMEN 


www.dacoromanica.ro 


XXXI 


NEVASTA BĂTUTĂ 


Aoleii ! mé-má dóre spata, 
Cá m'a bătut cu lopa-pata 
Sufletelul cát colea. 
Aoleii! mé-mé dóre ghitul 
Că m'a bătut reŭ urîtul. 
Sufletelul cât colea. 
Aoleü! mé-mé dóre mâna 
Că m'a bătut cu prá-prájina. 
Sufletelul cât colea, [rul 
Aoleü! mi-a-mi-a frínt picío- 


L 


Că m'a bătut cu to-toporul 
Sufleţelul cât colea. 
Aoleü! mé-mé dóre şoldul 
C'a dat în mine cu-cu boldul 
Sufletelul cât colea. 
Aoleii ! mé-mé dóre cotul 
C'a dat cu lemnul ne-netotul 
Sufletelul cát colea, 
Aoleii ! mé-má dóre capul 
Că m'alovit cu pro-protapul. 


www.dacoromanica.ro 


RESBUNAREA NEVÁSTEÍ 


Ici e térin& cu glod 
Hop odatá, sus. 
Ici e bărbatul nerod 
Hop odată, sus, 
Ici e tocmai unde gioc 
Ca sé mă alin de foc. 
Ică dórme cu mâni la pept 


- 


XXXII 


"Dormi tu, bárbítelul met 


S'o sé gioc să mi'l deştept. 


aere A" 


Dax de cât l'otu degtepta 
Otu giuca s'otu tot cânta. 


Erte-mi-be-ar Dumnegei ! 
Dormi, dormire-ai somnul 
lung 
Că multe-am tras şi 'mi a- 
giung! 


www.dacoromanica.ro 


De cât ruda şi vecinul 
Lelito, lelitá, 

Mult mai bine cu sireinul, 
Lelito, lelità 

Ruda că te necăjesce 

Şi vecinul te vorbesce. 

Iar streinul te agiută 

Şi face dragoste mută. 

De cât un tată g'o mumă, 

Sé te certe pentrü-o glumă 

Maí bine c'un bárbátel 

Dacă '1 blind şi tinerel, 


- 


XXVIII 


DE CÂT RUDA SI VECINUL 


CAD spune dot, trei glume 
Cum îţi e mai drag pe lume 
Şi "ti aşedă-o pernioará 

Pe prispă serile-afará. 

De cât un bărbat urit 

Mai bine-un strein iubit. 
Cât sedi cu el împreună 
Nu te 'nduri de vorbă bună, 
Fie nóptea cât de mare, 

Că tot mică ti se pare. 
Trece 'n grab ca o nelucă, 
Dioa "n brate-Í te apucă! 


www.dacoromanica.ro 


Către mino te ginrai, 
Dorule, odorule! 

Cá pe nimeni nu mát ai, ' 
Dorule, odorule! 

Maï făcut de te crequtu, 

Dar eu altul te vëdut 


DORULE ODORULE 


KÉN z 22 
ee ve 
Maud [E € w 


XXXIY 


S'acela "mt e frate bun, 

Nu "mt vine se mé resbun. 
Poti s&'mi fii de-acum cum- 
Că de mine esci lăsată [nată, 
Cu foc mare blestemată 

Și de mine "n veci uitată! 


J 


C 


24 


www.dacoromanica.ro 


ESTE BINE, NU E BINE 


Este bine, nu e bine 

Sé Tubesci de lângă tine, 
Că te vede oră gi cine 

Şi te face de ruşine; 

Ci sé Yubesci maï departe ; 
Ducele nu sunt deşarte. 
Ori şi când doru "0 abate, 
Te vepedi ca la un frate. 
Barbatu-Í cu bunătate 

Te "ntrébá de sănătate; 
Ear nevasta, de iubesee, 
Se preface că bolesce, 
Geme, zace, se bocesce 

Şi bárbatu 'şi amágesce. 
El alérgá go fntrébá : 


c 


XXXV 


Nu ştii, soro, vre o babă, 
Ca s'alégá vre o érbà, 

S'o pun la foc ca sé férbá? 
Fa'irespunde : Mergilamórá 
La făina, de sacar. 

El se duce, ea se scólă, 

Se giitesce "mbracá tólá, 
Apoi masa cá agédi. 

Cu neicuța ospátéqi, 

Si din gură tot urédá : 

< Dee Duinnedeü o plóe, 
Grüuntele sé se móe 

Sé nu pótá-a mácina 

Nici a casă-a se "nturna! 


o J 


www.dacoromanica.ro 


e Aolicá, Dodo, fa! 

Au tu mi-ai făcut ceva, 

De nu te mai pot uita? 

— Ba, nu ţi-am făcut nimic 
Dar mi-e vorba cu lipic 

De supun pe-ori ce voinic, 
— Hai, mîndro, pe déi în sus 
C'a făcut fuseiul fus 

Şi nici haragf nu í am pus. > 


XXXVI 


AOLICĂ, DODO, FA 


Hai, míndro, să ne suim 

Së mergem, sé hărăgim, 
Numai amăndoi să fim. 

Eŭ sé hărăgese din dél, 
Către vale 'n gios, spre mal 
Si tu, mîndro, către dél. 
Faciă n facíá sé privim, 
Ochi cu ochi sé ne 'ntilnim, 
Unul spre-altul sé venim ! 


s 


J 


www.dacoromanica.ro 


^w 5 
EA 


< 


Dis-a, badea, c'a veni 
Luna când a resări. 
Es afară, luna "i sus 


Bade-a venit şi s'a dus! Sub réchita cea pletósá. 

Es afară, luna '1 gíos, — De-ai venit, bine-ai venit, 
Badea, nici că s'a întors! Trandafirul meü iubit! 
Unde eşti, Bádità frate, Că cu tine mă mai ieü 

De më laşi pe asteptate ? De 'mí alin necazul gre! 


kyd RN 


XXXVII 


DIS-AU BADEA 


— Taci, lelito, cam venit 
De eum luna s'a ivit. 
Si te-astept pe dupe casá 


_) 


www.dacoromanica.ro 


* < 
Zem tt d mă 
"e ai (C y Iu & 
$ 
i 
XXXVII 


ARDÉ'L FOCUL DE BĂRBAT 


Arqë'l focul de bărbat! N'ai inchis ocólele 

A venit asérá beat, Nici al închis vitele 

Si de mine sa legat. Ş'un buhai s'a deslegat, 
Bü i-am dis: Videte-aş mut! | Tóte vitele mi-a spart, 
Că nu eşti om priceput. Ş'ai venit lupii în sat 
Cum te-arăţi, cum lenevesci, | Si pe tóte le-aü mâncat! 
De nimicá nu 'ngrijesci. 


m-—— 


www.dacoromanica.ro 


XXXIX 


LELITICO, DRAGA MEA 


Lelitico, draga mea, Si mi'l seóte pe feréstă. 
Guriţă de floricea! Gând olu veni se te-astept 
Când a veni Sâmbăta, De mătasă-oiu trage 'ncet, 
Legă de codita ta Tu pe-afară cá "Y egi 

Un fir galbin de mitasá Ş'amândoi ne-om drágosti. 


C 


www.dacoromanica.ro 


È run 
EC "n Y P J piei d 
EN 


XL 


ÎN SURA-M'AS ! 


[nsura-m'ag insura, Că de capră 

Nu ştii sócra ce'mi a da? Lesne crapă, 
Cogarea cu fusele, Şi de oae 
Costretal cu mitele ? Se despoae 
Însura-m'aş însura, Şi de tap 

Nu stiü ce fată-aş lua? Îţi sare "n cap! 
Se fie de om bogat, Aş lua o de Birgái, 
Rei mi-e tâmă de-un păcat! Mě tem c'a fi lucru răă, 
Ea mi-a cere lumea tótă Ofu lua o sermáneutá 
Für a se ghîndi la plată, Care pórtá opincutá 
Şi mi-a cere piei de zmeü Şi cămeşă cu altiţă, 


Se 'nealte piciorul sei, Si pe şolduri o catrință. 


NOTE 


1 Insura-m'ag însura, 


Însurătârele pentru Români sunt un prilej de mati vescli, căci 
nunțile tinü mai multe dile şi bancheturile nu contenesc. Obiceiu- 
rile sunt păzite cu rigurositate de la most stremogi în asemine cere- 


www.dacoromanica.ro 


ki £ N "9 Zo 
CHE 8 I sf KE dt 2 ur 
SA d sr I ` 2 DE 
s, B A 86 y ur & 


` 


monii de familie si sunt fóite interesante de observat. Etă de pildă, 
datina împeţirei cum se practică in munții Viancei. 
Vornicelul tiind o năframă cusutá în mână, merge intovardsit de 
alţi doi Ament la părinţii fetei, si dice : 
pa Buna vreme la cinstita Adunare! şi la cinstiţi soot) mari! cum 
e trăiţi? cum vë aflaţi? > 
Socrii respundü : e Mila Domnului, ne aflám bine; dar si dumné- 
< vâstră sama, vë datt, pe la nol ce căutaţi? > 
Vornicul se inchină gi dice: « Noi cum âmblăm şi ce cautăm, sama 
< bine ne dăm, frica nimărui nu purtăm. De unde venim scim, si 
< unde mergem cunóscem că noi suntem soli impărătesci. ómeni buni 
< dumnegeesci, şi avem poroncă împărătâscă, nime să nu ne oprescă. 
< Deci d-vostià sunteţi rugaţi bine sé ne ascultați, când om cuvinta 
< şi sama ne-om da : Al nostru tînăr împărat decusâră ne-a chiemat 
e și acâstă poroncă ne-a dat : să stringeti cete de voinici, cu topóre 
< mari gi mici, ca sé fac o vén&tóre, de paseri gălbisre, de blinde 
< c&prióre. Noi cu toţii ne-am supus, la vénátóre ne-am dus. Ear îm- 
< păratul in desérá, zări o urmă ugórá de sprintenă fiară. Unii diseră 
< cà I urmă de pasere de ratu, să fie împăratului bună de train, Alții 
< diseră că”! urmă de zină, să fie împăratului grădină, de frumóse ro- 
< duri plină. Atunci tînărul nostru împărat, în scări de aur s'a re- 
e dicat, peste mîndră óste a cătat şi a dıs : Cine-a fi în stare, se prin- 
< de afiură, si pe urmă'i să se ducă, şi respuus apoi s'aducă? Atuncă 
< noi ne-am ales şi pe loc am purces din urmă în urmă ta păstorul 
< dupe turmă. Si viind not trei voinici, şi agiungând pe aici cu su- 
< florea vintulut, pe facia pămîntului, am zărit cádénd pe casa o stea 
< mândră, Iuminósá, g'am mai vădut o floricea maï mindră de cât o 
< stea, care "n flori infloresce, dar de rodit nu rodesce. Împăratul no- 
« stru o vrea şi ne-a trimis după ea, ca săi o ducem mirésá, să'şi o 
< facă 'mpărătesă! > ` 


_ 


www.dacoromanica.ro 


` € E A UO d 
5 JA 1 sie ză 
5 WI WI 
kl k a & 


———<o[s 


XLI 


PE SUB POLE DE PĂDURE 


Pe sub póle de pădure Venit-a plóe cu vânt 
Mergii copilele la mure; De le-a tipat la pământ, 
Nevestele 1a alune Eü am fost băet milos 
Şi ridü ca niste nebune, M'am lăsat, cu ele gos . 
Eü m'am dus sé tafu nuele | Si le-am mâncat; murele 
Şi pin huciii am dat de ele. | Şi le-am muşcat gurele. 


——— 


www.dacoromanica.ro 


* 
^4 k^ A SP A vu A. pe o 
SCH Se? Bis JU E 
2 GA We €" Wë 
^ E ul kl D 
A 
XLII 
FA LELITÁ ROTILITÁ 

e Fa lelitá rotilitá El se plée& de eşti mică 

Dămi gura peste portitá. Şi in brate-1 te redică 

— Ba, eŭ gura nu ţi-oiu da | Dar bádica mititel 

Că asa tu méi mugea. Mi-e urít si fug de el, 

Drag îmi e bădica nalt Că cu nasu 'n bríü te'mpunge 

Că sărută dismierdat. Şi cu gura nu te-agiunge! 


Ci 


www.dacoromanica.ro 


XLIII 


PENTRU MÎNDRA CARE MI PLACE 


Pentru mîndra care mi place ` En m'as face vânt de vară 


Nică părinții n'aü ce'mi face, | S'ag veni la tine-ndată 

Nică giudele satului, Sé te věd cum eşti eulcatá ? | 
Nică chiar Domnii sfatului. | Cu facia către părete, 
Domnii gedü şi sfátuese, Cu gura ardénd de:sete ? 

Eŭ cu mindra mé fubese, Facia, vintura-ti-o-ag 

Si cu dragoste "i soptesc : Gura sárutati-o-ag! 

e De ţi-ai face pat afară 


O - 


www.dacoromanica.ro 


: d Ax 
ER x^ K Kë d wes 
A. wë Van 
$ "mE o, "T EE a 


XLIV 


TRECUÍU VALEA 


Trecuiu valea ş'o puntitá Dar fuiorul cum s'a tors? 
La fata de dáscálità : Coborind pe scară gíos, 
«Dragă mindrá, mindrulitá! | Cu trei oué de gălină 

Nu ştii tese, nu ştii câsă, Si cu sacul de farină. 


Dar te ştii că eşti frumósá. | Ori cum fie, aga fie, 
Podu "D tesá pinza grósá Eşti frumósá şi'mi placi mie! 
Puiorul gióeá pin casă. 


— J 


www.dacoromanica.ro 


XLV 


e Bade Trandafir frumos ! 
Vrut-ai së te-arăţi duios 
Dar te-ai arătat ghimpos 
Si din minte nu mat scos. 
— Vai! lelitá din cel sat! 
Ce-ai cerut şi nu ţi-am dat? 
Cerut-aí faguri de miere, 


BADE TRANDAFIR 


Eù ţi-am dat buzele mele ; 
Cerut-ai o viorea, 

Ti-am adus inima mea, 
--Dacá vrei dragoste-aprinsá 
Adi'mi gura neatinsă. 

Şi o inimă feci6ră 

| Ca apa de la isv6ră. 


J 


www.dacoromanica.ro 


id KES eY) x 
w eh Va Vote 
p ow V IB S N 
j > ET sd Sa " SW: <Ë As 
XLVI 
MĂL BĂDIŢĂ PER SUCIT 
Măi bádità, păr sucit! În farel nalte de nuele 
Sedi la noi daca” venit. De-asupra cásuteí mele. 
De cát sé véd cá te duci Vintul se te recorâscă, 
Mai bine te-a videa "n furcă, | Ochii mei se te privâscă. 


= 


_) 


www.dacoromanica.ro 


Pin . 
` Zei Am AR A. P 
KE e E 
I d "EM qe y 
A 
| 
XLVII 


Poroncitu-mi-a mîndra 
Së mă duc pân' Ia dinsa. 
Duce-m'ofu ea un nebun 
Pe-o frunditá de alun. 
Trec în vale, mor de sete, 
Më 'ntilnesc cu doă fete, 
Amândoă `n berte noii, 
Süruta-le-ag pe-amândoă, 
Ear pe una tot de-auna 


C 


PORONCITU-MÍ-A MÍNDRA 


Căi frumósá ca şi luna. 
Copilità de boer! 

Catá colo "n fund, pe cer, 
Vedi cel nour, vedi cel dél? 
Vin cu Badea la Ardél. 
Fata 'mi dice * Eşti nebun 
Mergi pe-o frundá de alun 
Că te-astéptá óre cine 

Si ride m braţe străine, 


p 


www.dacoromanica.ro 


XLVIII 


TRANDAFIR CU DOÀ FLORI 


Trandafir eu doà flori, Alta merge la fântână 
Mama ï cu doá nur, Cu cămeşa sócri "n mână 
Una "i ruja maculuj S'o întinde 'n apă-o dată :. 
Una i ruja dracului, Na'tí-o, mamá, căi spălată 
Una "i pune láutóre S'o acatá pe-o nuea, 

Ca sé'1 fie-op&ritóre. Cânii htríe la ea! 


- J 


www.dacoromanica.ro 


Lua 


"E 


"enn, P 
> 


de 
hs Y ES 


"a "i 


Ed j EN 
Kl "Wei 


RS 
v SS 


| 


XLIX 


Pasere galbini "n cioc 

Réü mi-ai cântat de noroc, 
De H-ar pica ciocul t&ü 
Precum mi-ai cântat de réü! 
Tra, la, la, la, la, la, la, 
Nu videi inima mea 

Cât de ferbinte Yubía, 

Dar acuma- slofu de ghiaţă, 
Rece şi fără de viaţă, 

Tra, la, la, la, la, la, la, 


Oooo 


PASERE GALBINĂ 


Glasul téü cu amărire 

Mi-a cântat de despărțire. 
Së më duc în cale grea, 
Departe de puíca mea! 

Tra, la, la, la, la, la, la, 
Căci nu sunt un vânătorii 
Sé pindesc când aï sé bot, 
Si sé'ti daŭ eŭ tie plată 

Cu un fulger de săgétă ! 
Tra, la, la, la, la, la, la! 


J 


25 


www.dacoromanica.ro 


x 
"y ne^ 
am MEUS E 
L 


e? 
hu fe S 
EEN 2 zi Ed 
"D Aa E 


REYAS PUICX ... 


«Revaş puică, revaş dragă, 
Nu'ti pară lucru de gagà. 
Revaş de la Împăratul 
Cit vine-a casă hărbatul. 
— Arqë’l focul de revaş, 
Şi 'n cenuşă vide-l-aş! 

— Gată-te, nevastă, bine 
Că bărbatul éti'l vine. 

— Las sé vie, dracul ştie! 
Calea mărăcini săi fie. 

Eŭ cămeşa i-am spălat, 
Cu urzici 1-0 am frecat 


Şi pe spini i-o am uscat. 
Şâncă i-am gătit de cină 


< 


Doà labe de galiná 

Cu smîntina din fóntàni. 
— Gată-te, nevastă bine 
Étá că drügutul vine. 

— Las' sé vie, Domnul ştie! 
Calea trandafiri săi fie. 

Bü cămeşa, i-am spălat, 

Cu sulciná-o am frecat, 

Şi pe flori i-o am uscat. 
Şâncă i-am gălit de cină 
Un puiu tînăr de galină, 
S'o uleică de vin plină. 

Că'i sunt dragă, got ce-oiu 
El mg dice că îi place! [face 


www.dacoromanica.ro 


SUPLEMENT 


s 


www.dacoromanica.ro 


Vine Magdul de pe vale 

Şi 'ntilnesce-o fată "n cale : 
« Magdule din Resuceni 

Ce cali la noi la Strimbeni ? 
Ce cati, Magdule, la noi? 
Ori nu's fete pe la voi? 

— Ba sunt ele dax îs mici; 
Nu sunt âncă de voinici, 
S'am venit sé cerc pe-aică 
De-oiu găsi una mai mare 
S&'mí fie de insurare. 

'— Ba, sunt fete măricele 
Câte floră şi câte stele ; 
Dar nică una nu-i ca mine. . . 
— Te aleg dar eŭ pe tine, 
Aménduof să trăim bine» 
Vine Magdul de la plug 

Cu doisprece boi la jug. 


K 


M AG DU 


(BALADĂ) 


Duşmanii calea-i pîndesc, 
În calea lui se ivesc, 

Catá la doisprece bol 

Si "i aleg doi câte doi. 
Magdul că se incrunta 
Voinicesce se lupta, 

Ear duşmanii '1 năvălia, 

Şi de mórte mil rănia !.. 
La casa cu trestiórá 

Zace un voinic sé mâră. 

Nu ştiii zace ori se face 

Că guriţa nui mai tace. 
Nică la umbră nică la sóre 
E] odihna nū maj are 

Ci se bute di şi nópte 

Şi varsă sudori de mórte!.. 
Cântă buha Intro cruce, 
Pe Magdu la grógá 'i duce, 


—— 


www.dacoromanica.ro 


o 


£ Dardeplànscinemi'1 plânge? 
Si'n braţe cine mi'l strînge ? 
Plânge mama cât ce póte 
Si surorile luf tóte. 

Ear logodnica-i cánd plànge 
Varsá lacrime de sânge, 

Si de doru-i şi de jale 

Së despică frunda ^n vale : 


DU x° 
KH 
* 
s 


« Oh! drügute Magdule! 
Semăna-ți-ag numele 
Pin tóte poenile 

Sé resae florile. 

Care fată le-a culege 
De ea dorul să se lege. 
Care-or vrea ca 86 le pórte 
La pământ së cadă mórte !» 


7 
E 


— 


www.dacoromanica.ro 


H 


T 


= 


e Frundă verde páduret, 
Oliolio! frate răsleţ, 

Ce nu vil sé ne mai vegl? 
Că de când te-at răsleţit 

Pe la nof n'ai mai venit 

Sé veqí cât eşti de jălit! 
Cum te plânge maica ta 
Cum te plânge nevasta, 
Cum te plâng surorile 

De cu diori ca florile, 

De plâns ochii li se strică, 
Frunda 'n codru se despică. 
De dor mare nesfirşit 

Fata lor s'a vestejit 

Ca frunda stejarului 
De-atinsul brumaruluf. 

— Alei! Surori ce-am avut 
Cât din ochíeü vam perdut 
Multe rele-am pătimit 


e o SW 
ai 


"ea "^A 
di esent 
Á 


BH 


GE 


— s 


FRATELE RÁSLET 
(DOINĂ) 


Mult amar am înghiţit! 
Că mama când m'a făcut 
Atunci bine i-a părut, 
Ear când naga m'a scăldat 
Atunci réü m'a blästemat, 1 
Că cu plânsul nu 'ncetam 
Şi din somn o degteptam, 
Mama `n braţe mă lua, 

Şi la sin má legána, 

Si cu lapte m'adápa, 

Dar cumplit mé blăstema 
Să fiii în lume de chin, 

S8 tráesc ca un străin 

Şi de viaţă să n'am parte 
Si de ea se fii departe, 
Ghíndul et s'ati împlinit 
Şi de vof m'am reslátit 
Cu sufletul amárit !» 


EN 


www.dacoromanica.ro 


Când se scaldă copilul după nascere, obiceiul este de a se pune în 
scăldătâre zahar, griü saü orz, viu si sémintà saü flóre de bujor, dacă 
copilul e de paste bărbătâscă, şi atunci naga îi menesce s&"1 fie viëta 
dulce ca zaharul şi mánósá ca griul; së aglungă a fi mindru ca un 
bujor, şi precum vinul se intáresco cu cât se învechiesce, asemine fi- 
nul să tot créscá în putere, cu cát a iuainta în vîrstă, 

Dacă însă copilul e de parte femeéscà maga îi pune în scáldátóre za- 
har, o pană de păun saü de porumb, şi foi de trandafir, menindu'i 
să aibă traïřu dulce şi îmbelşugat, şi să agiungă ugórà la mers ca 
pana, şi fiumâsă la chip ca flórea trandafirului, 


, 
NOTE 
1 De"cánd naga mwa scăldat 
Atunci răi ma blástemat ! 


E 


www.dacoromanica.ro 


` 
oa k 
PAR 
3 a T A 
"Le 


Nani-nani copilaş 
Dragul mamei fecioraş ! 
Cá mama te-a legána 

Şi mama te-a căuta, 

Ca pe-o flóre drigilagá 
Ca pe-un ángerel în fagi. 


Nani-nàni cu mama 
Că mama te-a descânta, 
Sé te faci un vitéz mare 


Ca Domnul Stefan cel mare. 


Sé fif verde la resbot, 
Sé scapi téra de nevoi! 


Nani-nani, puiul meii, 
Fericite-ar Dumnedeii ! 
Së fil ócheg şi frumos 
Ca un sóre luminos. 


III 


NANI-NANI 


(CÁNTICE DE LEGĂN) 


Fetele sé te 'ndrăgescă, 
Flori în calea, ta, sé crescă! 


ALTUL 
Nani-nani, eopilitá 
Draga mamei garofiță 
Că mama te-a legána 
Si pe fatía te-a spăla” 
Cu apă de la isvóre 
Ca sé fii ruptă din sóre. 


Nani-nani, drăguliţă, 
Cresce-ai ca o garofità. 
Sé fii naltă, trestiórá, 
Alba ca o lăcrimidră, 
Blândă ca o turturea 
Şi frumósá ca o stea ! 


"—————— — 


www.dacoromanica.ro 


GP 
5 NOTU 
În Italia mamele obicínueseü ca şi Româncele a leg&na copi! lor 
cu un soiu de nani-nani. Ele càntü urmátórea strofă : 
Dormi, dormi, nel mio seno. 
Il mio cuor culla sata, 
Fa la nina, nana, na. 


m J 


www.dacoromanica.ro 


IV 


(CÁNTIC DX 


Frunqă verde lácrimiórá, 
Lado, lado, soriórá! 

Dute `n haine de mirés& 
La bărbatul t$ü a casă. 
Lasă mamă, lasă tată 

Că de-acum eşti măritată, 
Lasă fraţi, lasă surori, 
Lasă grădina cu flori 

Că tu singurá-al se fii 

O grădină de copii. 


NOT 


ca să se ducă la casa mirelui, 


C 


LADOLADO 


Acest cántie se cântă 1niresil cand plecă ea de la casa părinţilor 


NUNTĂ) 


Lado, lado, nu mai plânge, 
Mijlocelul mu D maï fringe 
Că a casă te'i întârce 

Când pe strat inul s'a tórce, 
Si la maică-ta, te-i duce, 
Chiar atunci şi nici atunce 
Când bondariü-a face miere, 
Când a face plopul pere | 
Şi rachita vişinele 

Săi alini pofta cu ele! 


E 


_ 


www.dacoromanica.ro 


Top 


Vine cioful de la baltă, 
Cu plătica 'mbăirată, 

Cu suducul în pohod 

ŞI carasul în nevod. 

Ce cati, ciotule, la noi? 
Ce-ai venit ca un strigoi? 
Du-te, du-te la pádure 
Să nu peri de vr'o secure, 
Du-te, du-te n mărăcine 
Së nu pafi vre o ruşine. 
Că la noi sunt cununii, 
Şi la noi sunt veselii. 
Noi gíucám şi tropăim, 
Pământul sé netedim, 
Bem, càntám, şi veselim 
Si din gurá chiuim, 


c 


| UNCROPUL 


(CÂNTIC DE A DOĂ DI DUPE CUNUNIE) 


Si sărim ín hop şi 'n trop 
Că e dioa de uncrop. 

Vai! sermanul de strigoiu! 
Cioful zace pe gunoiu. 
Nime nu cată la el 

Că "i strâin şi singurel. 
Preotâsa mai milósá 

Ía pe dot, îl duce "n casă 
Şi 'l pune pe colţ de vatră, 
Ear cânii la dinsul latrá. 
Popa vine mánios, 

De pe vatră mi'l dă gíos 
Preotésa mai dui6să 
Poftesce pe cïof la masă. 
Popa "Y dus, ciofu "Y în casă, 
Ciofu 'n sîn la preotâsă ! 


www.dacoromanica.ro 


ç NOTE M 


Acest cántic bizar se cântă, a doă di după cununie, la masa cea 
mare, uude se obicinuesce a se bea vin fert cu miere. La acea masă, 
| fie-care din óspett este dator a cânta un cántic care-i va plăcea, când 
il vine rîndul se bee partea de viu fert. Alte multe datini isi aŭ lo- 
cul lor în dioa uncropulut, însă nu putem a le espune aice. 


www.dacoromanica.ro 


A Kä e j S Y 
X D WTA - Ww "hg f a Dag 
VI 
CÂNTICUL ORBULUI 
(DOINĂ) 

Frundà verde márácine, Nu trécă cu nepásare 
Vais'amar!amar de mine Că lumea-i amigitóre 

Nu ştiii dioa când se face, Ca o flóre trecátóre, 


Cá'n mormintlumina'míza- Ca o apă curgütóre. 
Păräsit, ęŭ staŭ în drum, [ce!  Óment buni, mé tînguiță 
Nu věd lumea nică de cum; — Óment buni! mě miluițí 


Nu văd lume, nu věd sóre, Căci cu-atit vă folositi. 
Nu văd mîndre fittágóre. Lumea asta-i o părere 
Încotro dan sé më’ntorc, De avere, de putere 
Ochii met de plâns se store; Ear cuvîntul orbuluf 
Încotro mé învîrtesc, Sue ^n naltul cerului. 
Întuneric tot giisese | Şi ruga sârmanului 


Cine tiece pe cărare Stă là drepta Domnului. 


ee 


www.dacoromanica.ro 


ki e 7" d Lei 
"on i Wi Ae i 2 d pr ES x s 
Y; ch WT -— uu» hg $ vă 
d 
PLUGUL 


Aho, aho, copii argati, 
Statí puţin si nu mánati 
Lângă, boi valăturaţi 


S'a sculat mai an 
Bădica Troian 1 
Şa încălicat 
Pe-un eal învățat, 
Cu nume de Graur ` 
Cu şaoa de aur, 
Cu Dn de mătasă 
Cât vita de grósá. 
Şi n scări el s'a redicat, 
Peste câmpui sa uitat 
Ca s'alégá-un loe curat 
De arat şi semănat. 
Şi curănd s'a apucat 
Câmpul neted de arat 


-— 


COLINDĂ) 


Şi cuvântul mí-aseultati : 


În lungig 

Şi 'n curmezig 
S'a apucat intr'o gioï 
Cu'n plug eu doisprece boi 

Boi bouerei, 

În c6dă cudalbet 

În frunte tintatet 
Mânaţi, copii, hei, hei! 


Dioa tótă a lucrat, 

Brazdá née a resturnat, 
Şi pin brazde a semănat 
Din mărunt şi ein de vară, 
Dee Domnul sé răzară | 
Mánatf, măi, hii, hát! 


Şi cât lucrul a sfîrşit 


Eatá, mări s'a stîrnit 


NNNM 


www.dacoromanica.ro 


. k 
E E s? i 
PE D m 


Un vint mare pre pámént 
Şi ploi multe după vint, 
Pământul de-a recorit 

Si séminta-a încoltit. 
Mânaţi copi, hài, hát! 


La luna, la septemána, 

Îşi âmplea cu apă mâna, ? . 
Şi se duse ca se vadă, 

De-a, dat Dumnegeii r6dă,. 
Şi de-i gríul resárit, 

Si de-i spicul aurit. 

Era "n spic ca vrabia, 

Era 'n pai ca trestia! 
Mänaft, măi, hii, hài! 


Troian iute s'a întors 
Şi din grajd pe loc a scos 
Un alt cal mai năsdrăvan 
Cum D place lui Troian 
Negru ca corbul 
Tute ca focul 
De nu prinde locul. 
Cu poteóve de argint, 
Ce sunt spornici la fugit 
Mânaţi, copii, hát, hài ! 


El votos a 'mcălecat, 


388 


Y ws AI MC 
Ke LA E KE 
Xu 4 E» < ps 


La Teghina-a apucat, 
Si otel a cumpérat 

Ca să facă, săceri mat, 
Pentru săcerători tari, 
Si sé facă săceră mici 
Pentru copilaşi voinici, 
S'altele maï máruntele 
Cu mărunchi de floricele 
Pentru fete tinerele 

Si neveste ochigele. 
: Mánatt, măi, bit, bäi) 


S'a strîns fine 
Si vecine 
Si toți finit 
Şi vecinii 
Si vr'o trei babe bătrîne, 
Care ştii rîndul la pâne, 
Si pe câmp i-a dus, 
Şi pe toți i-a pus, 
La lucrul pământului, 
În vecârea vintului. 
Mânaţi copii, hät, hài! 


Eï cu stînga apuca 
Şi cu drépta sácera, 
Şi pin lan înainta, 
De părea că inota. 


a) 


www.dacoromanica.ro 


pi 
Z Alţii n urma lor lega, 
Snopuri nalte aduna, 
Si eli! mindre redica 
Ce la sóre se usca. 
Mânaţi, mil, ha", hi! 


Apoi carele 'ncărca, 
Si pe tote le căra 
Si djiredi nq] à dara, 
În capul pimântului 
În sterita vîntului. 
Apoi ària ei făcea 
Şi din grajdiü mai aducea, 
Dece epe 
Tot sirepe. 
Si de par că le lega, 
Si pe tóte le mâna 
Împregiurul parului 
De-asupra fatíarulut 
Mánati, măi, hát, hài! 


Epele mereü fugea, 
Funia se tot stringea 
De par iute agiungea! 
Şi griul se triera, 

Şi flecăi îl.vîntura, 
Dimerlia scutura, 
Harabale încărca 


Şi la mórá le pleca, 
Mânați, copii, hi, hái! 


Eará hóta cea de mórá 
Când véu atíte carre 
Ínciüreate cu povară, 
Puse códa pe spinare 
Și plecă în fuga mare 
La cea luncă de scăpare. 

Lunca mare, 

Frundá n'are ; 

Lunea mică 

Frunda-i pică, 
Ear morariul, meşter bun 
Zäria móra pin cătun, 
Şi "şi lua cojoc mitos 
Şi mi'l imbrácà pe dos. 
Şi "gi luă clocanu "n bn, 
Si mai luă şi un fríü. 
Apoi iute alerga 
Móra cu friü-o lega 
So apuca de călcâtu 
De-o punea pă căpătâtu 
Şi da cu cíocanu "n gele 
De-o aşeda pe măsele. 
Mânaţi, măi, hät, hát! 


El o lua de lăptoc 


20 


www.dacoromanica.ro 


f o da ear în vad, la loc. 

Ñ turna deasupra m cog 
Giiü máüruntel de cel rog 

Gríul s'aşeda pe vatră 


—— 


De sub pâtră în covată, 
Curgea făină curată 
Mánati, copii, hii, hăi! 


Troian mult se bucura 
Deciuialá morii da, 
Pe morariü îl dăruia, 
Apoi călare suía 

Şi voios se înturna, 

Cu flecăii ce mâna. 
Ear bot se opintăa, 

Şi roțile scirtifa 
Mánati, măi, băi, hii! 


v 


Fată mîndra gíupánésá, 
Dochiana cea frumâsă 
C'auqía tocmai din casă 
Chiotul flecăilor 
Scirtiitul carelor ; 

Şi n cămară că mergea 
Şi din cui îşi alegea 
Sită mare şi cam d6să, 
Tot cu pinza de mătasă, 


390 


Si din cog cădea, sub pâtră. 


Sufleca ea mănici albe, 
S'arita braţele dalbe, 

Si cernía, mări cernía, 
Ninsórea se asternia. l 
Pe sus tobele bătea 

Negurile gios cădea. 2 
Mânaţi, măi, hat, hi! 


Apoi mama plămădia, 
Şo lăsa până dospia; 
Apoi colac invírtia, 

Pe lopată mii culca 

Şi 'n cuptor îi arunca! 
Apoi eară cu lopata 
Rumeni îi scotea, şi gata, 
Atuncă ea "mpártía vi'o cincă 
La flecăii cei voinic. 

Şi "mpărţia trei colácel 
La copiii mititei 

Bară mîndrului bărbat 
Îi dede un sărutat ! 
Mânaţi, măi, hái, hăi! 


Cum a dat Dumneqeü, an, 
Holde míndre lui Troian, 
Ast-fel sé dea şi la voi, 
Ca s'avem parte şi noi. 

Së vé fie casa, casă 


www.dacoromanica.ro 


Sé vé fie masa, masă! 
Tot cu mesele întinse 
Si cu feţele aprinse, 
Fot eu casele grijite, 
Cu buni 6speţi locuite, 
Şi la anul sé trăiţi, 
Sé vă găsim infloriti 
Ca meri 
Ca, perii 
În mijlocul verit. 
Mânaţi, măi, hif, hăi! 


De urat, am mai ura 
Dar ne '1 că vom însera, 
Pe la curtea dumnévóstrá 
Departe de casa n6stră, 
Dumnévóstrá avetí parte 
De eut nalte, luminate, 


"LN y 
"sad um s 


dc 4 H? 
Ñ 
Văruite, şindrilite, 
Şi cu ferestă stecluite, 
Noi avem bordee mică 
Bune de plugari voinici, 
Veltucite şi lipite 
Şi cu stuh acoperite, 
Dar câte pae 's la noi 
ADD bani fie la voi! 
De urat am mai ura 
Dar ne "i cá vom insera 
Şi avem a trece 'n cale 
O dumbravá rea din vale, 
Unde suntü féte nebune 
Ce asvirlă cu alune 
Şi se légá de feciori 
Ca albinele de flori, 
Şi le "neurcü cărările 
Tot cu dismierdárile!.. 


NOTE 


Cea, mat însemnată -calendă la Romani era calenda anului noŭ, 
când se felicita şi se dáruiaü cu presenturi, şi când era obiceiul a 
se cânta, pe la case, De acolo se trage colinda nâstră, adică urarea 
de anul noii, şi de creciun, Colindătorii mergi pe la case se oprescii 
sub feresti şi începi a dice urarea numită plugugorul , împreunân- 
du-și cuvintele cu sunet; de clopoței, saii de fere de plug, saü de un 
instrument ce'i dicü bog şi care consistă tutr'o sită de pelo petrecută 


www.dacoromanica.ro 


AM Qt ied rr 


Mb "A Ee 
SX fe < / NEP 
vu P WI? Kg " Meu a voy 

302 ^ 
$ š: 
cu un fir gros de păr de cal. Tragerea firului pin pelea sitef produce 
un raget snrd ea de boă depărtat. d 


. 1 Bădica Troian. | 

Troian in loc de Traian. Valul lui Traian ce trece ţările române 
este numit Troianul. Asemiue şi iuinele podului de pe Dunere lângă 
Turnul Severinului se numesce podul lui Troian. 

š Îşi åmplea cu apă mâna. 

În oră ce întreprindere facă. fie un drum, fie o speculație, fie o căsă- 
torie, fie un resboiu. Romanii găsesc de bun augur dacă le ese ìna- 
inate cine-va cu un vas plin de apă saü de vin. Ei dicii atunce cu 
mulţemire : Mi-a egit cu plin, în plin së’ mi mérgá. De aceea ne- 
greșit; Troian işi àmple mâna cu apă când are a se apuca de cules 
holdele. 

Asemine cand ese Cruiu-noă pe cer, Românii il închină cofite pline 
cu apă saŭ cu vin şi după ce "Y adresézá rugămintele lor varsă cofi- 
tele peste cap. 

3 Pe sus tobele batea 
Negurile qos cadea. 

Aceste doă vers irf compună una din cimiliturile obicinuite Ia ge- 
dătari. 

Când flecăii şi fetele se adună nóptea la clăci eat la şedători, îşi 
petreci timpul cu tot soiul de gíóce; uni spună poveşti, alţii pro- 
pună frinturi de limbă saü cimilituri carele nasci hohote de 1esună 
casa. Kati câte-va din aceste frase, numite fiînturi de limbă, şi care 
trebue dise Tute şi de multe of, 


1 Hub frn. 
Hrib Ditt, 
2 Capra calcă, 'n petrá, 
Petră crapă 'n patru 
Crape capul capri ^n patru, 
Cum crapá pétra 'n patru. 
3 Veniră asérà óspetií la nol 
Legară caii de cóme, de códe, de cuele podului, etc. 


www.dacoromanica.ro 


x mt. 
Ki ] 
S 
398 
^ Fată şi câte-va cilimitură : 
1 Doă mergi, doă stai \sórele şi luna 
Doă dușmănie şi aií [focul şi apa 
d 2 Pe cea vale nourată 
Vine o fiară "ncornoratà, 
De meşteri streini lucrată. corabia 
Suflet n'are, suflet, duce, 
De pământ nu se atinge, 
8 Ros e, mër nu e din" 
Paturí suntă, plăcintă out, E 


4 Limbă dulce sai amară 


Y Vou fb ut Sorisórca 
(ărăosce la résiiit şi s'aude la apus, | 


5 Am doă petre nestimate, en it 
Íncotro le-aruncii, acolo se ducit. 


6 Dai de pétrá nu se strică, |] 


Was Aa Se hartia 
Dai in apă se despică. 


7 Cimilicá mititică 


SC Ge : schinteia 
Nici de vodă nuit e frica. 


—— 


8 Pe cea gură de vale 
Vine-o mătăhală mare, 
Cu 5 capete, 4 suflete şi 100 degete. 


9 Ostea unui craíu . | acu 
Íntr'un virf de patu. Í 
etc. etc. etc. etc. ete. 


< 


2 


mortul dus pe năsele 
de patru ciocli. 


Giocurile copiilor români suntii forte diverse ; el ese numescü : de-a 
mijórca, de-a brazdiţa, de-a puta-gaía. de-a! bastonul, de-a halea- 
malea, de-a sita cumătrei, de-a boul, de-a balanea, de-a dracul, 
de-a baba-órba, de-a tencuga, de-a, inelug-invirtecug. Eï se mai 


giócă şi în după, în tarea. cu mingea saü cu zmeit. 


www.dacoromanica.ro 


VIII 


FLORILE DALBE 


Sculaţi, sculati boeri mari 
Florile dalbe, 


Seulatí voi, Români plugari, 


Florile dalbe 

Cá vé vină colindiători 
Florile dalbe 

Nóptea pe la cântători 1 
Florile dalbe 

Şi v'aducü un Dumnedeii 
Plorile dalbe 

Sé vé mîntue de ren, 
Florile dalbe, 

Un Dumnedeü noü-niseut 
Florile dalbe 

Cu floră de crin invásent, 
Florile dalbe. 

Dumnedeü adevărat 
Florile dalbe 

Sóre 'n rade luminat, 
Florile dalbe. 


Sculaţi, seulatf boeri mari, 
Florile dalbe, 


Sculaţi voi, Români plugart, 


Florile dalbe. 

Că pe cur s'a arătat 
Florile dalbe 

„Un lucéfer de "mpérat, 
Florile dalbe, 

Stea, comatá strelucită 
Florile dalbe 

Pentru fericiri menită. 
Florile dalbe 

Eată lumea că "nfloresce, 
Florile dalbe 

Pământul că 'ntineresce, 
Florile dalbe. 

Càmtü pin luncă turturele, 
Florile dalbe 

La, feréstrá rîndunele 
Florile dalbe. 


www.dacoromanica.ro 


of 


BC MT, ° , Trei ⁄ E 
395 d a 
4 gun porunb frumos, leit El vé dice sé trăiţi A 
Florile dalbe, Florile dalbe 
De spre apus a venit, Întru multi ant fericiţi | 
Florile dalbe Florile dalbe ) 
Flóre dalbă a adus Si ea pomii se 'nfloriti 
Florile dalbe. Florile dalbe 
Si la căpătâiu s'ail pus Si ca el sé "mbátriniti 
Florile dalbe. . Florile dalbe. 
NOTE ` 


Colinda Florile dalbe, se cântă în agiunul Crăciunului, pe sub fe- 
restrile caselor, de către flecăi şi băeţi ce portii o iconiță represen- 
tând nascerea lui Hristos, Tot atunce ci âmblă si cu stéoa, o ste, 
mare de bártie poleită şi luminată pe dinuntru. 

1 Noptea pe la cántátori. 
| Romanii împastii dioa şi nóptea în urmàtorul chip : 

DIOA 

Resărirea, (sóre resare), 
Prándisorul, când e sórele de tret suliță. 
Prándul când stă sórele în cruce, la amiadi. 
Kindia când e timp de tócà şi apusul. 
Eară nóptea se împarte în amurgul, în a treia strajă, pe la culcate. 
La cântătoriă când cântă cocoşii in mied de nópte. 


La mánccate. 
În gioră, când se îngină dioa cu nópte, saii se migesce de di. 


CC) 


www.dacoromanica.ro 


l HORA UNIRII 


Hai sč dăm mână cu mână 
Cei cu inimă română, 

Se 'nvértim hora frátiel 
Pe pământul României 


Érba rea din holde pérá! 
Pâră duşmanii din tér , 
Între noi se nu maï fie 
De cât flori şi veselie! 


Măi Muntene , măi vecine! 
Vină să te prindi cu mine 
Si la viaţă cu unire 

Şi la mórte cu "nfritire. 


Unde-i unul nu-i putere 
La nevoi şi la durere. 
Undu's doi, puterea cresce 
Şi duşmanii nu sporesce! 


Amândoi suntem d'o mamă, 
D'o fapturá şi do samă, 
Ca doi bradi intr'o tulpină, 
Ca dot ochi într'o lumină, 


Amândoi avem un nume 
Amândoi o sârtă n lume. 
Eü ţi's frate, tu'mi esti frate, 
În noi doi un suflet bate 


Vin' la Milcov cu grübire 
Së] secăm dintr'o sorbire 
Ca sé trâcă drumul mare 
Peste-a nóstre vechi hotare, 


Si sé vagă sfintul sóre 
Într'o di de sérbàtóre 
Hora nóstrá cea fritéscá 
Pe câmpia Romanéscá! 


www.dacoromanica.ro 


` S r 
Va A 5 SR Ar e 
SH ke" Nn pU ex 
a 4 Wow f KS S EA 
Ys SĂ ka N ` ` < Da 


j 


NOTE A 


Am credut de cuviinţă a pune hora unirei ntre cánticele poporale, ! 
fiind că e cântată tn tóte unghiurile pământului românesc, gi a a- 
giuns a fi chiar Marseileza, Unirei: Românilor, ) 


www.dacoromanica.ro 


fl bba 
SS 
h as 


HORA DE LA MIRCESCÍ 


— Leleo, ce tot zábovesct 

Prin lunca de la Mircesci? 
Leliti, lelità. 

Că e lunca numai flóre 

Şi de minţi fermecitóre 
Leliţă, lelitá. 

Ori ţi-ai perdut cărăruşa 

Prin vale pe la Brânduşa ? 
Leliţă, lelitá. 

Ort ţi-ai frint vre un picior 

În desig la Perişor ? 
Lelitá, leliţă. 

— Ba, c'am fost, mii frăți- 

În valea cu láeriimióre, [óre, 
Bădiţă, báditá 

S'ascult o privighitóre 

Si së'mï pun la sin o flóre 
Bádità, báditá. 

— Lângă vale, sus pe-un fag 


Mec 


Cântă-un gangurel eu drag, 
Lelit&, lelitá. 

Nu eum-va l'ai ascultat 

Şi el mintea ţi-ai furat, 
Lelitá, lelitá. 

— Ba, cam fost, măi frați- 

La Fantul cu trestiâre [6re, 
Bádità, báditá. 

Bam rupt trestie din el 

Se alung cel gángurel 
Bădită, bádità 

— În cea baltă de la Fant 

Este-un gérpe cam berbant 
Lelità, lelità. 

Nu cumva tu l'ai călcat 

Şi de pulpă te-ai muscat 
Lelitá, leliti. 

— Ba, cam fost în aluniş 

De-am rupt vargă din desiş 


www.dacoromanica.ro 


En. % E . 
eM feb Se 


d m E b Kë 
P ert, 5o. e^ vă 
A  padibi, báditi. Nu te-ai întâlnit cu el. — 2 
E cu ea m'am apărat Lelitá, lelità? 
De cel gérpe blástemat — Ba, báditá, Pam zărit 
Bădiţă, báditá. Şi pe loc i-am dăruit | 
— Prin desig cu frunda verde Dáditá, bádità. 
Unde urma nu se vede Vürguta şi läcrimïóra 
Lelitá, lelità. Trestia, gi inimlóra, 
Séde-un míndru păunel Bádità, bădiţă! 
NOTE 


Poéna lăcrimidrelor, valea Brânduşiă şi Perişorul suntü nume 
depoene din lunea de la Mircescă ce se ntinde pe malul Siretului. Fan- 
tul este o ripă selbaticá, plină de trestii nalte, şi umbrită de cren- 
gile unor plopi wiest ce se plecă pe malurile lui. 


Le 


www.dacoromanica.ro 


— 


XI 


SURORILE 


Frunqă verde Herimtórá 
Am avut o soriórà 

Iubitóre, eántátóre, 
Născută la foc de sóre. 

Vai de mine! vai de ea! 
Din copilăria mea 

Ochi eu densa n'am mai dat, 
Timpul grei ne-aü apăsat! 
Dar de-a fi oră ce ar fi 

Noi soríórá tot vom fi. 

Că 'n noi dorul nu maitace, 


Sângele-apă nu se face. 
Doă inimi sorióve 

Suntit ca radele-argétóre 
Ce din sóre vesel plecü 
Si prin negurí dese treeú 
Sin văsduh se rátácescü 
S'apoi ear se intélueseü, 
Glas de sorá, glas de frate. 
Treci hotare depărtate 
Şi s'adună, se'mpreuná 
Ca doă rade de lună. 


NOTE 


D-1 G. Vegezzi-Ruscalla din Turin a scris o disestare forte intere- 
santă asupra acestei poesil, intr'o epistolă adresată cavalerului C. 
Nigra, actualul ambasador italian in Paris, şi întitulată Italia e Ro 


menia. 


www.dacoromanica.ro 


CANTICE DIN BASARABIA 


www.dacoromanica.ro 


= 


Frundă verde de oves 
Floricică de pe şes! 

Te-am îndrăgit de pe mers 
Cá-tí e mersul legănat 

La inimă man secat! 
Floricicá, flóre-albastrá 
Resărită "u calea nóstrá, 
Niültigórá, subtirea 

Toemaí de potriva mea, 


Cărăuşii te-or călca, 
Te-or călea şi te-or strica, 
La inimă, m'or seca, 
Florieicá, floricea 

Vină pe inima mea, 
Lángá mine se 'nfloresci, 
De pas reü se te feresci, 
Sufletul se'mi recoresci ! 


SEM 


www.dacoromanica.ro 


A e ~ wë 
pi mT a PU 2 6» 
D 

Frundă verde baraboi, (Mai bine-am muri de bólá!) 
Ne-a făcut maica pe doi Moscălesce sé 'mvățăm 

Unul mercari, unul giot, Si la Gate se intrám ! 

Sa âmplut lumea eu noi. Moscălesce-oiu învăța, 
"Dam avut o soriórá Când eŭ limba mi-oiu uita 

Ce-a âmplut lumea de pară! Când a cresce griü n tindă, 

Maira s'a luat prin térá S'a agiunge spicu 'n grindă, 

Së ne strângă grám&qfórá. Când a cresce griü "n casă 


SÉ ne dee 'n Bălți la scólà! Ş'a agiunge páne 'n masă! 


NOTE 


Din causa greutáfe* relaţiilor între Moldova şi Basarabia, nu am 
putut să mt procur alte cántice peste Prut de cât aceste XVI bu- 
cáti, din care unelesuntă numai fragmente, Sunt însă convins că s'ar 
putea descoperi multe balade şi doine minunate la Românii ce se a= 
Bš sub stăpînirea ruséscá căci şi-a păstrat Site bine pân” acum da- 
tinile, limba şi tipul stremogesc. 


1 Sé ne dee "n bălți la scólá 


Bălţile suntii un sat mare de pe malul Prutului în Basarabia, 


www.dacoromanica.ro 


& ` ru 
ETT - se PSAL p SS 


Ee Sé EN /[ o 
aS AT artt a — XS 
d LS». ka ei 
^ š 

IH Í 
d 
; l 
Di şi nópte vicolesce Časa ta e deslipită , 

Nevastii, nevastă ! Mie "mt pare poleită. 

Dorul tëü mé prăpădesce Când më uit la casa ta 

Novastă, nevastă ! Mi se rupe inima, 

Casa ta "i deseuperită Când îți zărese àmbletul 
Mie "ni pare gindilită Răi îmi arde sufletul! 

IV 
Prungă verde de maslinà - Co şi "m téra mea strebună, 
Trecuiu Nistrul, apă lină Tic dulce ca şi mierea 


Sé vedem pânea de-i bună ` Mie ud pare căi ca fierea, 


V 
Prundă verde pómá oä nä Și biditf nu maï vine. 
Ast érná era érná Or de mine "i s'a urit 
Si ningea şi vieolea, Ori cazaci l'a omorît, 
DBiüdita la noi venea. Argdăi focul la un loc 
Dar acn "i senin şi bine Cum arde peptumi în foc! 


www.dacoromanica.ro 


Plâre, floricea 

Mai di, puica mea, 
Cum diceai asâră 

Pe din gios de moră, 


Cine vede şi pricepe 
Dragostea de unde 'meepe 
Cine vede şi cun6sce 
Dragostea de unde nasce? 


Când eram la mama fată 
Purtam rochii de bucată 
Dar de când m'am măritat 
Cu'n moseal din cela sat 
Nici n'am fustă de purtat 
Nici papuci de încălţat! 


VI 


Cum diceai, diceai, 
Inima "mi rupeaf, 

Mat di âncă-o dată 
Si "mí o rupe tótà ! 


VH 


De la ghítul eu mărgele, 
De la buze ruminele 

De la graiü cu drăgănele 
De la tite bourele. 


VIT 


Inima'mi e en lacată, 
Când aş discuia odată 
Ar cunâsce lumea Lët, 
Cât amor şi cât venin 
Bea inima la strein. 


www.dacoromanica.ro 


sr 
$ Sf 
# 


Frundš verde de hămeiu. 
Ce gándescí de nu mé iei? 
Giudecată póte vrei? 

Hai la popa din Orheiu! 

« Protopópe luminate 
Giudecá şi fă dreptate. 

— Giudecata "ti-e făculă | 
Ie'tí vadana gi fa nuntă. 


— Ba, vadana n'otu lua 
Chiar de mă vei blestema 
S'ofu lua o fată mare 

De peste cele hotare 
C'acolo suntii Moldovence 
Şi mai culo swntü Muntence 
Cu viers dulce femeese 

Şi cu suflet românest.» 


NOTE 
Hai la popa din Orheiu. 


Tinutul Orheiului era unul din cei imal tari pe timpul Dumnilor 
vechii, Ohoienii avéit veste de vitejie pe când Moldova se gasta în 
lupte necurmate cu puterile vecine, 


— — 


www.dacoromanica.ro 


£^. 
d S 

SR Mas? 

SZ WË -[ 


Frunqă verde de pelin, 
Tu străină, eŭ străin, 
Amândoi ne potrivi. 
Hai în codru sé trăim, 
Haide "n codrii Bîcului ! 
Pe marginea Prutului, 
Së ne facem bordeleg 


NOT 


Y> ef 
^e A N pr 
"Be ci Vx 
Xu: d GEI EN 


Cu usoril de cireş, 

Ñi cu patu de măcïeg 

Când om vrea ca să dormim 
În departe saudim 
Bucăumele pistoresci 

Din câmpii Moldovenestă. 


E 


1 Haide n codrii Biculuă. 


Codri mii ce se gasescii pe dramul de la Seulemi la Kişineii, capi- 


tala Ba arabief. 


www.dacoromanica.ro 


X 
` vk 
T 2 XX kaa 


Tonel din Kisineü 

Drag îmi e numele teŭ! 
Dei trái së fif al mei, 
Det mmi së te 'mgrop eŭ. 
S6 le mgrop Ja capul meü 


Ah! amar şi vai de viéti ! 
Nică o dragă diminéti, 

Sé nu vers lacrimi pe fatiá 
Nici o dragă de cu sérá .. 
Lumea sé nu "mi fie-amară ! 
Mare lumea, eŭ nu "ncap, 


Si mé mir ce réü le fac? 


- 


XI 


d e Led 
Ru éi 
Y | ae? D 
i 37a S 
kat È 


Ca să te visez mereii, 

Së dorm pe mormântul teŭ 
Până ce-a vrea Dumnedeii 
Ca să mé sfírgese şi eit. 


XII 


„Nică averea nu le ieii, 

Nică iubirea nu le vrei, 

Ci tot plâng, jelese mereü 

La mormânt, la soţul ne, 
Pe mormântu'i érba cresce, 
În mormânt el putrezesce, 

Inima, mi se topesce ! 


i 


www.dacoromanica.ro 


Frunqă verde peliniţă, 

Pe cea verde moviliţă 

Se rolesue-o păuniță 

S'un păun cu chica scurtă, 
Lat, badiţă, del ascultă; 
e Asculla-l'ar pustia 

Că mi-a luat soţia, 


Fă-ue, domne ce met face 
Sutletul sé mi se "mpace 
Fă-mă hulubas de-argiut 
Cu aripele de vânt, 


ERN 


. Ghitul cu mărgelele 


NI "i D 
ku NI ñ "8 < ex 
5 
XIII i 


Ochii cu sprincenile 
Mâna cu inelile, 


Gura, cu mindrelele 
Și mi-a luat dilele 
De-a âinplui movilele. > 


XIV 


Pan’ la maica pe mormint. 
$i sé stati, să m'odihnesc, 
Sé plâng şi să më jălese 
Şi de bune şi de rele 


SE maf shor de pe pământ | De aleanul vieţii mele! 


J 


www.dacoromanica.ro 


TI 


Fu 
A m, A Dette EEN e 5 
y X RGE 4 Wäi P! oM 
5 nas SS - ege Sa 
$ 
3 
XV 


Prunqă verde elocotict 

La tot plopul câte cinel, 
Ear la plopul cel mai mare 
Sede un voinic calare 

Si tot dice cu oftare : 

« La fontóna cu cerdac 
Este-un trandafi de leac 


Cum ag face sé nu'l scap, 
SÉ mi-l pun séra la cap. 
Dain nóptea să-mi visez 
Mindrulita ea sé văd 

De ghindesee ca la mine 
Orf de âmbli'n căi străine! » 


XVI 


Drag mi-a fost drumu "ntra- 
cóce, 
Si n'am pentru cine "1 face! 
Pufculita ce-am iubit 
Dice că m'am moscălit 
Simi vorbesce duşmăniesce, 
De pe mal când mé privesce, 
Si'mí tot dice : fugi departe 
Cá de mine tu n'ai parte! 


Când erai Român curat, 
Sufletul men ti lam dat 
Dar de când te-ai căzăcit 
Eşti ca dracul de urit. 
Prutu 'Í mare şi nu pot 
Dän" la ea së' trec în not. 
Prutul vine cà un zmeü 
Când sosesc pe malul sei! 


www.dacoromanica.ro 


= 


e k A 5 
ag A Meu Se mi e 
P * Aa f M V3 
uu ka É & Deg 


—— 


| SCARA 


POESIA POPORALÁ 


Dedicatia Mirie Sale Dâmnei Kleng... Pag. v 
Serisorea Mărici Sale Dómnet e — vij | 


BALADE | 


CĂNTICE BÁTRÍNESCI 


Pag. 

Poesia poporală a Românilor xj | XV Stejarul şi Gamm... 44 
I Miorița ............. 1 | XVI Călătorul ......... 46 
JINeluca............. 5 | XVII Fata de Bireü...... 47 
III Cucul şi Turturica.... 7 | XVIII Mindra diu Muncel. 49 
IV Balaurul........... 11 | XIX Românii de pe malurile 

V Eveuloan............. 14 | Dunăre .......... 51 
VI Blástemul........... 17 | XX Muferugea din Braşeii. 53 
VII Inelul şi udframa, . . , . 20 XXIDoen............ 54 
VIII Păunașul Codiilor... 24 | XXII Suen, ,, 58 
IX Sórelegi Luna. ..,... 27 XXIII Miha Copilul..... 69 
X Șoimul gi Bien fracului. 31 XXIV Toma Alimos..... 72. 
XI Brumirelul , 233. XXV Doman Grue Grozovanul 77 
XII Ciuma... "n 55. XXVI Colrónul......... Su 
XII Holerà ........... 88 | XXVII Vilra..;.,...... 07 


„XIV Bogatul şi Săracul,.. 41 | XXVIIISerb-sirae ...... 105 


www.dacoromanica.ro 


2 es 
; Waas ana E d 
Š aud " "P ad? 
Pug Pag. Š 
XXIX Doncilà........... 112 | XLV Cânticele lui Stefan cel 
XXX Kira............. 116 Mare. cc... 173 
XXXIRada........... 121 | XLVI Bogdan.......... 175 
XXXII BadYul.......... 124 | XLVII Iordaki al Lupului. 179 
XXXIII Ghemis....... „129 XLVIII Monastirea, Argeşu- 
XXXIV Vulcan......... 134 Ita. sinus 186 
XXXV Corbac.......... 141 XLIX Radu Calomfirescu., 196 
XXXV] Novae şi Corbul.. 144 | L Oprisanul........... 201 
XXXVII Fata Cadiului.., 149 | LI Stefăniţă vodi....... 206 


XXXVII Mogoş Vornicul. 153 


XXXIX Bujor.......... 156 
XL Jianul............. 159 
XLI Tunsul............ 162 
XLII Dragog......... s. 164 


XLIII Movila lui Bureel . . 168 
XLIV Stefan vodă şi gofinul 172 


DO 
Pag. 
Notele, cc... 225 
L Dong... 224 
II Lunca tipi, lunca sbiară 225 
HI Uritul. aaeeea 226 


IV Cànticul rezeşului .... 227 
V Cânticul plugarului, . ., 228 
VI Cânticul călugărului. .. 229 


VII Nevasta tâlharului ,. , 230 
VIII Copila murind...... 281 
IX FPloricica............ 232 
X Prutul cc. 233 
XI Bobil............. 234 
XII Lena.......... es. 237 


pu 


LII Constantin Brancuvanul 210 
LIII Cânticul lui Mihai Vi- 


tél... llus. 214 

LIV Visul lut Tudor Vladi- 
mireseu,.......... 216 
LN llora si Closea,...... 218 

INE 

Pag. 
XIII Sora contra bandierului 238 
XIV Străinul,. cc... 240 
XV Copila ............ 241 
XVI Puica bàlilórà ..... 242 
XVII Dorul........... 243 
XVIII Dragostele ........ 244 
XIX Cucul............ 245 
XX Plângerea Lët... 246 
XXI Càlàreful.......... 248 
XXII Fontàna cu doi bragi 249 
XXIII Clocoful. ........ 250 
XXIV Corbul ,. s. 251 
XXV Codrul........... 259 


www.dacoromanica.ro 


"ur Q. pui ferm. AE 
d ZS war udi PR WÉI à VAS 
eg Lal Sl Zei 
ky Y 
. Pag Pag. 4 
XXVI Voinicul,........ 253 | LIII Idem ............ 289 
XXVII Doina voinicâscă .. 254 | LIII (bis)idem......... 290 
XXVIII Idem... ....... 255 | LIV Olténul. .......... 291 
XXIX Idem... 957 | LV Mehedinténl ....... 292 
XXX Idem.,.......... 258 | LVI Catana ........... 294 
XXXI Idem...,... LL. 259 | LVII Dorul de ţâră...... 295 
XXXII Idem .......... 262 | LVII Împărate, Împărate . 296 
XXXIII Turturica....... 264 | LIX Cucul........ 297 
XXXIV Ciobanul....... 265 | LX Ilem ............. 298 
XXXV Alba de la munte.. 267 | LXI Idemn............. 299 
XXXVI Spune mindro. ... 269 | LXI Dorul...,........ 800 
XXXVII Buruéna de léc .. 270 | LXII Fata ardeléncá .... 301 
XXXVIII Cueul........ 278 | LXIV Dusus’aŭ bádita, dus. 302 
XXXIX Idem.......... 274 | LXV Mindra Lifi....... 303 
XL Trandafuul......... 975 | LXVI lubirle.......... 304 
XLI Mormintal......... 276 | LXVII Hătrul bătrin. .... 305 
XLII Drum la déi şi drum la LXVIII: Fratele călugăr. , . 306 
WEE esie 277 | LXIX Omul urít........ 307 
XLIII Floricică `n foi alba- LXX Nevasta.......... 308 
Bira ca ce E aree 218 | LXXI Nevasta bolnavă... 310 
XLIV Aolică-daolică...,. 279 | LXXII Doina halducisci.. 811 
XLV Fratele risnet. ...., 280 | LXXII Idem.......... 312 
XLVI Bolnavul......... 281 | LXXIV Iden ..... .... 918 
XLVII Despărțirea. ...,. 282 | LXXV Idem........,.. 914 
XLVIII Suuă petricica ^n LXXVI Haidacul rimi... 815 
vale...... s... 283 | LXXVII Voinicii Bucovii . 316 
XLIX Oltul............ 284 | LXXVIII Vribiufa...... 317 
L Doina Oltenéscá, ... ... 285 | LXXIX Florea Sehiopan .. 318 
LIIdem.............. 287 | LXXX Lelea vitézi...... 319 
LI Idem.,........... 288 


b — J 


www.dacoromanica.ro 


v "m x D 
HORE 
Pe Pa. 
Notele. ...... ie atăt în 398 XXIX Aoleü! ce fuse asta? 352 
Illéna............... 324 XXX Nevasta harnică ,... 353 
JI Tifa. cc... 325 XXXI Nevasta bătută, ,., 954 
III Moş bătrm ,. 326  XXXIIRBesbunarea nevăstei 355 


IV Frunqă verde de aluuă , 327 
V Frunjá verde de piper .. 328 
VI Erunda verde de căpşune 329 
VII Ungurénul......... 830 
VIII Puyusorul......... 331 
IX Rindunica.......... 332 
X Ilenufa de la Petra .... 383 
XI Hora (iginéscit. ...... 334 
XII Barbu............ 335 
XH Baba şi tata....... 336 
XIV Leliţele. .......... 337 
XV Baba şi Moşnegul ..... 338 
XVI Fugi n colo vin "ncoce 339 
XVII Florea din pirlaz. .. . 340 
XVIII Busuiocul........ 341 
XIX Eau sui, Leleo "n cel măr 
dulce, ss sarnana 342 
XX Femeca temutá. ..... 343 
XXI Sultana .......... 344 
XXII Leliţo de la Munteni. 345 
XXIII Şepte fete. ....... 346 
XXIV Stănciţa......... 347 
XXV Miriora.......... 348 
XXVI Domnica. ......., 319 


XXVII Nevasta care Yubesce. 350 
XXVIII Omule boule..,., 351 


XXXIII De cat rnda şi veci- ` 
856 
XXXIV Dorule odorule... 357 
XXXV Este bine, nu e bine 358 
XXXVI Aolico, Dodo fa. . 359 
XXXVII Dis-aii badea c'a 


veni.......... 360 
XXXVII Avdil focul de 

barbat ........ 361 
XXXIX Lelitico, draga mea 362 
XL Ínsura-m'ag insura. . . . 863 


XLI Pe sub pole de padure 365 
XLII Fa, lelitá rotilit& . .. 366 
XLIII Pentru nundra care 


mu place... e... 367 
XLIV Trecuï valea. ..... 368 
XLV Bade Trandafir. .... 369 


XLVI Mat bădiță, păr sucit 370 
XLVII Poruncitu-mï- š 


mindra.......... 371 
XLVIII Trandafir cu doă 
floră. cc... 372 
XLIX Pasere galbină ın 
Gl06; cere EXC 378 


L Ravag puică, răvaş dragă 374 


www.dacoromanica.ro 


wn Z kl ad Woa ZS 

416 š 

^ SUPLEMENT 3 
Pag. Pag. 
IMagdu........ es 987 | VII Plugul, e, 887 
II Fratele 1áslet........ 379 ' VIII Florile dalbe. ...... 894 
III Nani-nani, càntice de IX Hora Uniret. .. ...... 896 
légán 4. c ann 381 | X Hora de la Mircești. ... 398 
IV Lado, Lado .......:. 883 | XI Surorile, ,........., 400 

V Uneropul............ 384 

VI Cântecul oxhului ..... 386 | XVI Căntice din Basarabia. 408 


TIPÁRITE CU SPESELE 


ASILULUX ELENA DOAMNA. 


www.dacoromanica.ro