ZAMFIRESCU, O. IV.ocr_pypdf2

DUILIU ZAMFIRESCU 


O P E R E 

Ediție fJnsrijild, 
ff«/«Mi nott, 
glosar d * 
MIHAI GAFITA 


IV 


LYDDA. SCRISORI ROMANE 
TEATRU 


SCRIITORI ROMANI 
EDITURA <«INERVA 
B ucuttfti, 197 4 


NOTA ASUPRA VOLUMULUI IV 
LYDDA. SCRISORI ROMANE — TEATRU 


Acest al patrulea volum din seria Operelor lui Duiliu Zamfirescu 
e singurul cu un caracter neomogen, sub raportul genului literar, căci 
cuprinde un roman — el însu>i cu o construcție neunitară: epistolar ji 
memorialistic — ţi cinci piese de teatru. 

Exista, cu toate acestea, o legătură, mai puţin organica, între romanul 
Lydda ji una din piese, Lumină nonă. care legitimează într-o măsură 
"anumită apropierea. 

Care e legătura între Lydda si Lumină nouă f 

Piesa aceasta a fost iniția! scrisă în 1895—1896 51 purta alt titlu: 
Hypnoticii, dar a îndmpinat opoziţia lui Titu Maiorescu, căruia în mod 
firesc i-a fost trimisă pentru lectură si, desigur, peniru apariţie în Con- 
vorbiri. Conţinutul observaţiilor făcute de critic nu-fl cunoaştem, dar ne 
sînt cunoscute cîteva explicaţii date de scriitor cu privire la modificările 
operate. In nici o alta lucrare Duiliu Zamfirescu n-a făcut atîtea trans- 
formări si atît de importante ca în Hypnoticii, pentru a ajunge la 
Lumină nouă. e€liminări si adaosuri care au rectificat chiar direcția ideo- 
logică a piesei. 

Scriitorul a primit sugestiile şi recomandările criticului, amînînd piesa, 
lăsînd-o „să doarmă", cum îi scria el lui Maiorescu, şi anume 15 ani. 
Insa în cursul convorbirilor cu fruntaşul Junimii au, intervenit probabil 
referiri dese la chestiuni filozofice, abordate într-o scena a HypnoticUor, 
fi scriitorului i se va fi demonstrat că are goluri, aproximaţii, inexac- 
tități în domeniu — in studiul psihologiei, al filozofiei — ceea ce 
Duiliu Zamfirescu a acceptat cu greu, sau nici n-a acceptat propriu-zis. 
Lydda începe sa fie scrisă chiar în momentul cînd eşuează Hypnoticii, 
atunci începe sa se publice în Convorbiri, fiind o insurecție a unui artist 


VII 


tînăr, aflat la Roma, inteligent si optimist, față cu scepticismul unui 
bâtrîn filozof, schoponhauerian mizantrop, rămas la ţară, în perimetru 
limitat de gîndire si de legătură cu viața. Romanul Ta relua, în forme 
noi, extinse, majoritatea problemelor eliminate din piesă, în scrisorile pe 
care le schimba tînărul Mircea M. cu bătrînul Filip A. si în jurnalul 
acestuia din urmă, care pînă la urmă recunoaşte falimentul poziției sale. 
Procedarea era inocentă pentru cititorii romanului şi chiar pentru nume- 
roşi prieteni, care nu ştiau ce conţine corespondenţa dintre Maiorescu si 
Duiliu Zamfirescu, nici obiectul discuţiilor dintre ei si nici opiniile cri- 
ticului despre piesa Hypnoticii. 

Aşadar, legătura dintre roman şi piesa Lumină nouă — mai exact 
în prima ei formă, Hypnoticii —  legitimează măcar parţial alăturarea 
lor în acelaşi volum al ediției. 

Ar mai exista încă o rațiune, de data aceasta exprimînd â rebours 
soarta comună a romanului Lydda şi z teatrului lăsat de Duiliu Zam- 
firescu. Dacă romanele sale principak exprimau un program social, iar 
poezia sa reprezenta o reacție lirică la problemele cele mai diverse ; dacă 
nuvelistica sa era cînd replică romantică si cînd literatura cu program 
social — romanul Lydda intră în seria eseului filozofic, a dezbaterii — 
deşt în cadrele largi ale epicei — în problemele teoretice, de conştiinţă, 
iar teatrul, prin O suferință, O amică şi Poezia depărtării, abordează 
cazuri de conştiinţă şi încearcă, în formele specifice genului, ispite filo- 
zofice, explorarea .abilului interior'. Ctteva nuvele — Frica, Alcssio, 
Singurătate,  Peltică, Furfanţo — aparțin acestei familii, în care Lydda 
şi Lumină nouă deţin întîietatea, iar piesa, în forma primă, a Hipno- 
ticilor (care, în eşecul ei, determină scrierea romanului Lydda), e prima 
reacție literară publică marcând începutul emancipării de tutela spirituală 
maioresciană. Celelalte etape principade ale acestui veritabil proces de 
conştiinţă vor fi ; articolul Literatura românească fi scriitorii transilvăneni 
(1903), discursul de recepţie Poporanismul în literatură (1909) şi comu- 
nicarea academică Metafizica cuvintelor fi estetica literară (1911). 


Aşadar, dacă nu raţiuni de felul grupărilor pe criterii de gen literar 
justifică alăturarea Lyddti de teatru — iară că apar şi argumentele în- 
rudirii prin geneză, prin gamă de preocupări. Am adăuga şi rezervele 
criticii, care sînt aceleaşi față de romanul Lydda ca şi faţă de piese, şi 
unul şi celelalte cunosciod o circulaţie foarte restrînsâ şi fiind cu timpul 
situate într-un sector de plan secund sau tert al operei scriitorului, ca 
lucrări mai mult ambiţioase decît propriu-zis literare, mai curînd experi- 
mente ji mai puţin roman, respectiv piese cu priză la public. 


VIU 


Opinia trebuie revizuită într-o măsură mult mai mare decît în cazul 
ajtor sectoare ale operei lui Duiliu Zamfirescu — acelea cunoscute sau 
recunoscute, în general, cu dimensiunile lor reale. Insă romanul, Lydda, 
tipării in Corn/orbiri în etape disparate, la distanță uneori de ani între 
ele, scos in volum şapte ani mai tîrziu, m [911, reeditat cu zgîrcenie, 
s-a impus greu, ba mai adevărat e să spunem că nu s-a impus, n-a fost 
nici urmărit cu seriozitate de critica noastră, seria din colecţia „Scriitori 
români" editată de Mariana Rarincescu-Zamfirescu nu l-a cuprins şi, prac- 
tic, de aproape jumătate de veac el nu a mai circulat decît la puținii 
cititori al bibliotecilor, nu şi !a publicul librăriei. Cit priveşte teairuJ, 
acesta n-a fost niciodată adunat în volum, nici măcar scos în broşuri,» 
ci a rămas în Liferator/ți de la 1882 şi în Convorbiri literare din 1912— e 
1914, aflate azi doar în cîteva biblioteci. De jucat, numai ultimele patru 
piese — Lumină nouă, O amică. Poezia depărtării ii Voicbiţa au fost 
jucate pe scenă, numai la Naţionalul din Bucureşti, fără sa treacă mult 
peste zece reprezentații şi, judecind după lista încasărilor scriitorului 
la rețeta spectacolelor —- pentru primele cinci spectacole Voicbiţa aducea 
cam 1500 lei — înseamnă ca sălile n-au fost niciodată pline, ba chiar 
se goleau pe măsură ce spectacolele se repetau. Erau ceea ce se numea 
atunci : „succese de stimă", cum va spune actorul Ion Livescu despre unul 
din elese, aşadar spectacole bine jucate, ale unor piese considerate mijlo- 
cii sau slabe, puse în scenă pentru autorul lor, din imposibilitatea teatru- 
lui de a face altfel, şi vizionate de un public care nu putea să nu vină, 
aplaudînd cu măsură nu arit piesa, cît efortul sau talentul actorilor. 


Totuşi, cită lume putea să vadă spectacolele ? Cîţi cititori are teatrul 
publicat intr-o revistă lunară ? 

E cert că epoca noastră aproape nu mai are cunoscători ai teatrului 
scris de părintele Vieţii la fară — decît rari, din corpul didactic şi din 
exegeţii de strictă “>ecialitate — iar cititorii Lyddei trebuie să fie nu 
numai foarte bătrîni, dar şi foarte puţini ! 


Duiliu Zamfirescu e insă cel dinţii vinovat de această situație — şi 
apoi e răspunzătoare o anumită neagră tradiţie a tipăririi literaturii odi- 
nioară, a teatrului, a prozei care nu era material de studiu in şcoli si 
nici roman de senzaţie, de aventuri. Această tradiție abia în epoca 
noastră o curmam şi tipărim, cum se vede, operele scriitorilor şi in afara, 
sau pe deasupra interesului comercial ! 


Astfel, grupăm în acest volum două genuri distincte — roman şi 
teatru — înglobînd lucrări unite şi de aceeaşi soartă vitrega a editărilor 
anterioare, deşi cu semnificații hoiăritoare în opera scriitorului şi în 
literatura noastră in general. Caracterul lor experimental — tehnica a 


IX 


compoziției, caracieristici stilistice — c numai o latură a valorii lor; 
altă latură, şi mult mai importantă, a volumului de față «te cea de 
dezbatere din unghi strict personal, de eseistică, am spune (dacă termenul 
n-ar limita aprecierea artistică), în orice caz de abordare în perspectivă 
mai acuzat teoretică decît primele trei volume apărute ale seriei. E lim- 
pede că romanul Lydda, aţa cum se va arata numaidecît — pe urmele 
unei demonstraţii pe care am făcut-o si în monografia dedicată scriito- 
rului (Duiliu Zamfireau, „Editura pentru literatură", 1969, p. 579—504), 
dar cu fapte mai apropiat urmărite, sub specia felului cum se coagu- 
lează ele şi se convertesc în materia romanului — reprezintă un mo- 
ment al biografiei scriitorului într-o măsura tot atit de mare cît unul 
al literaturii lui. Sensurile lui, sub raportul traducerii unor detalii de 
viață, de gîndire ale scriitorului — se va vedea în Notele fi comen- 
tariile consacrate textului — sînt excepţional de bogate în a numi rea- 
lităţi foarte concrete. Avem, ca şi în Lume nouă şi lume veche, dar 
la o treaptă literară superioara, un roman „cu cheie”, nu insa de în- 
fruntare în arenă cu adversari direcţi, dinafară, ci de autocxplicare, 
de polemică interioara ii numai cu proiecţii exterioare de nostalgii si 
programe, comunicate uneori direct, Jlteori „â rebours". 


Lucrul va sta, în măsuri diferite, la fel în teatru, cu deosebire 
în O suferință şi O antică dar şi în Poezia depărtării sau Lumină nouă. 


Experimentul mergea mai departe în piesa Prea tlry.iu — inclusă doar în 
Addenda, avînd paternitate incertă, cum vom arăta amă- 
nunțit — piesă reprezentind un stadiu intermediar în convertirea unui 


material  social-uman în substanța romanelor Viața la fară şi Tănase 
Scatiu. Putem spune ca Lydda este stadiul literar prim al unei polemici 
teoretice, cu privire la ana, la rolul artistului, la raportul între gîn- 
dire (filozofie) ji ană, între dragoste şi artă etc.; în acelaşi fel, putem 
spune ca teatrul lui Duiliu Zamfirescu — de la O suferință la Voicbiţa, 
înglobînd si /'rea fivziu, în latura care aparține sigur scriitorului, si 
Thargelia din Milet, din care se păstrează doar citeva scene — este 
o ilustrare, ce merge de la tragic la comic, a ideii sau iluziei scriito- 
rului despre puterea dragostei. 


Duiliu Zamfirescu n-a fost un scriitor al notației, al oglindirii epice, 
nici un liric exploziv, deşi aflăm în opera sa un roman social critic, 
nuvele întinse, cu tipologii esenţiale, sau poezii evocatoare, instantanee 
descriptive etc. 


Predominanţi: int la el meditaţia si dezbaterea unei problematici 
umane sau sociale, a unor cazuri de conştiinţă umană sau socială. No- 
tarea prea sumară a proceselor psihologice a considerat-o el însuşi o 


X 


deficiența a artei sale şi se va vedea în ce fel; în otice caz, Duiliu 
Zamfirescu nu face parte din categoria prozatorilor analitici. Dar el 
e un meditativ; el gîndeşte despre, el apreciază, face eseistică, folosind 
instrumentele specifice literaturii, definind deopotrivă cele două com- 
ponente ale structurii sale, parnasianul şi neoclasicul, deci, în ambele 
ipostaze, un temperament ce se bizuie mai mult pe forța de cerebrali- 
zare şl interiorizare decît pe sensibilitatea transmisă pătimaş. E un realism, 
dar al parnasianului, mereu conținut în el însuşi, de unde amploarea 
ciocnirii permanente de idei, Lydda, oricît roman, este mai întii un 
dialog — epistolar — amplu şi prelungit, între cei doi protagonişti, 
linam! Mirce* M. si bătrînul Filip A, ca între doi eroi de teatru, 
puțind să nu aibă nici nume (ca în O amică sau m primele forme ale 
piesei Poezia depărtării) deci reprezentând două ipostaze de principiu; 
în a doua pane, jurnalul bătrînului e un lung monolog interior, echiva- 
lent cu o tiradă, în mai mică măsură epică decît romanele „povestite" 
la persoana întîia. 


lată, prin urmare, si alte rațiuni interioare de natură să legitimeze 
gruparea romanului Lydda şi a teatrului într-un singur volum, dincolo 
de alte motive arătate. 


Maî mult decît la volumele anterioare, şi cu deosebire la piesele 
de teatru, sînt necesare un număr de explicaţii preliminare de ansamblu, 
în afara celor ce vor fi date în capitolul de Note ii comentarii, privind 
anume alegerea textelor de bază folosite în ediția prezentă. 


LYDDA. SCRISORI ROMANE 


Romanul s-a tipărit în volum în timp ce scriitorul se afla în 
țară. aşadar trebuind să presupunem, după practica de azi, că şi-a 
controlat singur ediţia şi că, prin urmare, îşi va fi citit şi corectura. 

Lucrul nu e sigur, ba e mai probabil că el n-a avut loc. Operația 
tipăririi duia atunci timp scurt, colile odată culese şi corectate se 
imprimau numaidecît, înainte ca alte coli să fie pregătite. Corectura se 
făcea în tipografie, cu obligația respectării „manuscrisului”, care ştim 
cît de riguroasă era Scriitorul nostru, jn .1911 cînd a apărut Lydda, 
se afla de obicei la Galaţi sau Odobeşti, ocupat cu Comisiunea 
Europeană a Dunării şi cu întreprinderea sa viticolă de la Faraoane, cu 
polemicile la Academie (acum ţine comunicarea Metafizica cuvintelor ji 
estetica literară, lucrare a cărei elaborare i-a cerut timp) şi cu cele de 


XI 


presă, extrem dc dure. Corectura era operaţie plicticoasă. Că va fi citit 
vreodată probele" e  îndoielnic, deşi exclus mu e. In general, tiparul 
„Bibliotecii pentru toţi”, care a scos si acest roman, ca şi pe cele an- 
terioare, era destul de rudimentar ţi neîngrijit. Avantajul tirajului mare 
— colecția era foarte ieftină - se plătea prin calitatea scăzută a ti- 
parului ! De aceea nu se poate gîndi nimeni în mod serios sa socoată 
drept text de baza 41 drept „ultima dorință a scrîitocului" textele din 
vechea- .Bibliotecă pentru toți", deşi meritele colecției sub raportul se- 
lecţiei sumarelor ţi al difuzării lor sint considerabile. 

Ca text de bază trebuie ales, ţi în cazul nostru, altul, Urmînd cri- 
teriul celorlalte volume, ajadar alegînd drept text de bază pe acela 
care a stat ultimul, cu siguranță, sub ochii scriitorului, ajungem şi aici 
la manuscris — căci forma din Convorbiri literare a fost lecturată tot 
de corectorii tipografiei, sau ai redacţiei, autorul fiind la Roma în pe- 
rioada 1898—1904 cînd apare romanul în bătrîna revistă a Junimii. 
Pentru întreaga pane l-a a romanului, subintitulată cu formula: „Sit 
tibi terra levis" (,„fie-ți țţărîna uşoară”), există manuscrisul autorului, 
cu excepţia unor pagini izolate — si deci acesta e textul de bază; pen- 
tru partea Il-a. însemnările bătrinului, nu avem manuscris. 

Cum de s-a rătăcit şi a dispărut restul de pagini manuscrise nu 
ştim. Pentru acestei, textul de bază e, normal, cel din Convorbiri, 
oricum mai aproape de manuscrisul lui Duiliu Zamfirescu decît cel din 
ediția „Bibliotecii penlru toți", care, în mod clar, s-a cules după re- 
vistă ji nu direct după manuscris — căci în acest caz, am fi avut 
manuscrisul întreg, nu s-ar fi pierdut numai o parte a lui! Diferenţele 
de grafie între forma din volum si cea din revistă, sau cele de pronun- 
ţii specifice, nu sîntem deci obligaţi să le atribuim autorului, ele pot fi 
datorite lecturilor grăbite ale zețarului şi faptului că nici corectorul n-a 
operat colaţionările necesare cu revista, ci a citit textul „U liber”. 


E de la sine înțeles, totuşi, că si deosebirile de text mai impor- 
tante, datorate vizibil zețarului sau  corectorului, se consemnează, în 
capitolul de Note fi variante pentru eventualitatea că o lectură „la lîber" 
putea fi făcută chiar si de Duiliu Zamfirescu. 


Deşi multe capitole sînt redactate la distanță mare între ele, nu 
întîlnim  inconsecvențe notabile, de felul celei constatate în cazul ro- 
manului îndreptări, unde intervalul de un an între scrierea capitole- 
lor VII ţi VIII a dus li a radicală modificare de atmosferă, de relaţii 
între protagonişti etc. Ca autorul să fi fost mai atent la un roman decît 
la celalalt, scris iot cam în acelaşi timp, e puţin probabil, cu atît maî 
mult cu cît fărîmițarea Lyddei pe spațiul a 5—6 ani, putea da naştere 


XII 


la discontinuități şi mai mari decît cea din Îndreptau. Mai sigur e că 
forma epistolară sau cea de jurnal din Lydda evită ea însăşi pericolul, 
sau face mai puţin vizibile, dacă nu chiar invizibile, variațiile de to- 
nalitate, şi permite cititorului sa atribuie totul inconsecvenţelor fireşti 
ale personajelor. Cu toate acestea, unde astfel de nepotriviri devin no- 
tabile, ele se menţionează în capitolul de Note si variante. 


PIESELE DE TEATRU 


In domeniul teatrului, Duiliu Zamfirescu a scris — sau a început 
să scrie — următoarele piese : 
A — O suferință, prezentata la concursul anual al Teatrului Naţional, 


nepremiată, nejucată; s-a publicat în Literatorul. 

t- — Pea tirziu (în colaborare cu Ştefan  Vellescii), prezentată la 
concursul anual al Teatrului Naţional, nepremiată, jucata o singură dată; 
nepublicată, 

—  Străbunii noştri, realizată numai sub formă de scenariu, sau plan 
amănunţit, transformată în nuvelă, cu acelaşi titlu. 

I* —- Bucea sau cSpățină, simplă şarjă de atelier, fSră intenția publi- 
cării, probabil. 

' — Tbargelia din Milet, trimisa  Convorbirilor si Teatrului Naţional, 
nejucată, nepublicată. Manuscrisul păstrat parțial. 

_ — Doctorul Vera, ulterior  Hypnoticii, cu modificări, apoi cu titlul 
definitiv Lumină nouă, jucată la Teatrul Naţional şi publicată în Con- 
vorbiri literare. 

'— O amică, jucată la Teatrul Naţional şi publicată în Convorbiri 
literare. 

— Poezia depărtării, jucată la Teatrul Naţional şi publicată în COJJ- 
i-orbiri literare. 

—  Voicbtța, publicată în Convorbiri literare şi jucată la Teatrul 
Naţional. 


Numai ultimele trei piese ale scriitorului au avut un regim calm, 
cu alte cuvinte, au fost scrise, citke, primite, jucate, publicate — sau, 
ca Voicbiţa, întiî publicată şi abia pe urmă jucată — fără istorii supli- 
mentare importante, fără alt zbucium decît acela inerent domeniului, 
aşadar oarecare adaosuri la reprezentare, cronici mai receptive sau mai 
rezervate etc. Primele piese — cu excepţia şarjei Bucea sau căpățină. 
care n-a fost destinată propriu-zis scenei — au avut parte şi de îm- 
prejurări nefavorabile, cu consecințe dintre cele mai funeste : două res- 


XIII 


pinse la premiu, una nejucată deloc (O suferință), alta o singură dată 
(Prea tirziu), dar fără să ni se fi păstrat manuscrisul doveditor, astfel 
incit paternitatea ei e controversat)ilă ; a treia respinsă de la publicare 
si reprezentare, ba încă şi pierdut manuscrisul în forma completă 
(Tbargelia din  Milei); a patra amînată cu aproape două decenii la 
publicare si reprezentare (Lumină nouă),  Hotîrit, zodia sub care se 
desfăşurase prima perioadă a dramaturgiei lui Duiliu Zamfirescu n-a 
fost de natură să-l stimuleze pe acest drum. E $i motivul pentru care. 
după 1898, cînd se consumă ultima lui încercare eşuată cu două piese: 
Tbargelia ji Hypnoticii — el nu s-a reîntors la teatru decît abia odată 
cu 1910, cînd e numit, la recomandarea Academiei, membru în Comi- 
tetul de lectură al Teatrului Naţional, unde a funcţionat pină la război. 

Prezența sa în repertoriu începe abia cu anul 1912 (Lumină nouă 
ți O amicii), totuşi pentru scurt timp, pîna în primăvara anului 1915, 
după care numai o singură piesă, Poezia depărtării, e reprezentată de 
cîteva ori, în 1920, şi nimic nu e tipărit in volum, pînă acum. 

Din toată această activitate, prezenta ediție reproduce numii cinci 
din piesele scriitorului, al căror text există, integral sau în cea mai 
mare parte, publicat sau în manuscris, şi anume: O suferință. Lumină 
nouă, O amică, Poesia depărtării şi Voicbiţa. 

— O suferință se reproduce după Literatorul, unde însă lipseşte 
din colecția Academiei o filă, astfel că lucrarea e trunchiată. Parte 
existentă c, totuşi, suficient de edificatoare, pentru a integra piesa în 
eJitia prezentă. 

— Prea tirziu piezmtă cazul complicat al dublei paternităţi, ea e 
semnată de Ştefan Vellescu şi Duiliu Zamfirescu. Dovezi sigure că lu- 
crarea aparține în atît de mare proporţie scriitorului nostru încît să 
poată fi introdusă ca atare în ediția sa de Opere, nu avem. Cele două 
manuscrise existente sint  caligrafiate parţial de  Vellescu, parțial de 
Duiliu Zamfirescu, numai cîteva pagini şi apoi mai multe intervenții 
— adaosuri,  eliminări,  reformulări — sînt efectuate în ambele de 
Duiliu Zamfirescu. Totuşi, schema primă a subiectului e a sa, construită 
după nuvela /eana, căreia i s-a adăugat tema socială şi politică, dez- 
voltată ulterior în Viața la fară şi Tânase Scatiu. La notele cores- 
punzătoare dîn volumele II şi III ale prezentei ediții se expun datele 
referitoare la raporturile piesei cu nuvela şi romanele. Cum iestul pro- 
priu-zis nml vom reproduce în cadrul operei dramatice a lui Duiliu 
Zamfirescu — ci într-o Addendă a capitolului de Note al volumului de 
față, se face si o expunere comparativă a materiei dramatice din Pren 


XIV 


târziu şi a felului cum ea provine din nuvelă, iar apoi cum se con- 
verteşte în substanța romanului; astfef, încercam să circumseriem, to- 
şjşi, atît cît se poate intr-o lucrare scrisa in colaborare, contribuţia pro- 
prie a fiecăruia dintre coautori şi reproducem textual o varianta, anume 
pe cea mai veche, varianta prezentată .n concurs, unde este clar că 
participaţia lui Duiliu Zamfirescu e mai mare decît în cealaltă — e, pro- 
babil, transcrierea unei dramatizări efectuate în principal de dînsul, pe 
baza convorbirilor cu colaboratorul său ; numai a doua versiune e in 
mai mare parte a acestuia. 


— Şarja Bucea sau căpăținS, destinată vizibil unei lecturi de ce- 
naclu, probabil în cadrul Junimii sau în cercul de prieteni ai perioa- 
dei 1887—88, nu şi-ar justifica prezența în ediţie, deşi are o oarecare 
amploare. E un pamflet fără destinație publicitară şi trebuie să rămînă 
ca atare. 

—  Tbargelia din Milet nu o cunoaştem decît din cîteva pagini ale 
unor manuscrise iniţiale, cel final trebuind, se pare, să-l socotim 
definitiv pierdut. Textul parţial pe care-l avem nu îndreptățeşte tipă- 
rirea ca lucrare dramatică autonomă. Scriitorul nu a publicat din această 
lucrare decît micul poem de dragoste Cintul Thargeiiei (voi. I, Poezii, 
al prezentei ediţii, p, 150 şi nota p. 497—503). însă, ca şi în cazul 
piesei Prea tirliuų, marcăm în Addenda prezentului volum situaţia piesei 
şi reproducem textul cit ni s-a păstrat. 

Celelalte piese: Lumină nouă (inițial Doctvrul Vera, apoi Hypno- 
ticii), O amică Poezia depărtării şi  Voicbiţa se reproduc integral. 

Menționăm aicî, pentru a epuiza inventarul scrierilor lui Duiliu 
Zamfirescu destinate scenei, că el a abordat genul şi prin intermediul 
traducerilor — odată realizind, in perioada 18/9—1881. traducerea în 
versuri a primului act şi a unei părți din următorul, ale dramei Hei- 
nani a lul Victor Hugo, a doua oară realizînd versiunea românească 
a libretului operei Haiducul (1884) de Frederic Dame şi (Cavalerul 
d'Ormeville, cu muzica de Oreste Bimboni. 


Prima dintre cele două traduceri s-a publicat în Literatorul (1882), 
cealaltă în Cimpoiul (1884). Asupra acestora nu mal revenim în ca- 
drul volumului de față, cititorul fiind rugat să consulte capitolul de 
Note fi comentarii al volumului I, Poezii, din prezenta ediție (p. 610— 
614), unde se dau lămuririle trebuitoare şi cîteva citate exemplificative. 


Totuşi, contactul lui Duiliu Zamfirescu cu teatrul mai include un 
sector ce nu are cum fi cuprins în acest volum al seriei Opere, decît 


XV 


în Nota de faţa. .Puţinele cronici dramatice pe care le-a scris vor fi- 
gura, fireşte, în volumul consacrat publicisticii sale. Insă este util să fie 
cunoscute cîteva din _ortiniile sale despre alte piese — acestea multe Ia 
număr — pe care le-a citit în calitatea sa de membru în Comitetul de 
lectură al Teatrului Naţional. Fiind de foarte mică întindere şi for- 
mulate lapidar, nu sub înfăţişarea unor referate — cum făcea, de pildă, 
Mihail Dragomirescu în aceeaşi perioadă — si care ar fi putut echi- 
vala cu recenzii, articole propriu-zise sau comunicări academice, opi- 
niile iui Duiliu Zamfirescu sînt expresia unui program, a unei con- 
cepții, pentru care nu găsim alt loc mai potrivit decît acesta, în cu- 
prinsul ediției, socotind că nu e bine ca ele să lipsească întru totul din 
sumarul ei. 


Duiliu Zamfirescu a fost propus ca membru în Comitetul de lectură 
în aprilie 1910, de către Academie. 

Colegii săi în forul teatral de apreciere a pieselor originale erau: 
Iacoh Negruzzi, scriitor în toate genurile, acum în faza memoriilor; 
prozatorul I. Al. Brătescu-Voîneşti; criticul şi profesorul D. Evolceanu ; 
actorii Vasile  Leonescu si Aristide Demetriad; criticul-profesor Mihail 
Dragomirescu ; dramaturgul George Diamandy. Compoziţie diversă, dar 
puternică, datorită în special celor doi actori şi celor doi critici, dar şi 
lui Duiliu Zamfirescu, care, împreună cu Mihail Dragomirescu, au par- 
tea cea mai tranşantă în formarea opiniei Comitetului, adică în res- 
pingerea veleitarilor neconcludenți — primul prin scurte formule, i! 
doilea prin pătrunzătoare articole de analiză, rămase inmormîntate în 
arhiva teatrului, necunoscute decît celorlalți membri. 


Vom nota un mare număr de opinii, tocmai pentru a se putea 
observa consecvenţa scriitorului în exigență, dar şi nuanțele aprecierilor 
sale, gustul etc. 

„Referatele" lui Duiliu Zamfirescu sînt scrise pe bucăţi de hîrtie 
de tot felul, uneori file smulse din caiete de aritmetică, dar caligrafia 
este aceeaşi — dreaptă, demnă, severă — de fapt, nu referate ci ex- 
trase de opinie, de regulă fară argumente, concluzii în genul judecății 
maioresciene. 

Iată o suită de aiari formulări : 

— Bunicul de A. de Herz: „Bună, cu oarecare modificări în fi- 
nalul actului al 3-a, spre a da caracterului bunicului logica necesară; 
idem, cu oarecare scurtimi în laudele sale erotice. Merită să fie re- 
prezentată." 


XVI 


ti — Hămâiţă, comedie in ttei acte de G, Diamandy ; „Nu judec lu- 


crările amicilor — prin urmare o restituiesc fără a o fi cetit". (Autorul 
:jî era si rudă prin alianța, însă piesa era slabi, probabil o citise, dar 


j'je eschiva de Ia comunicarea opiniei.) 


— Noaptea luminoasă, dramă în 3 acte de Const. Rîuleţ: „Lucrare 
patriotică, de actualitate, care merită să fie citită în Comitet”. 

— Gemenii de Radu Mircea: „Poezie dramatică in nenumărate 
acte şi tablouri. Atît de rău scrisă la maşină. încît mi-a fost cu ne- 
putință a o ceti." 

— Analiza con]uțali”:, tragicomedie în 4 acte şi 2 tablouri: „Nu 
se poate juca". 

— Rapsodul, un act in versuri de I. Th. Delamunte: „Nu se 
poate juca". 

— Bal mascat, u.i act în versuri de Oreste: „Versuri frumoase. 
Lipseite actul. Autorul ar putea găsi un conflict care să dea injeres 
acțiunii." 

— Femeia tot femeie de Şr. Dumitrescu şi Ion H. Georgescu: „Nu 
se poate reprezenta". 

— Copilul (Tout potir l'enjant) de  Eraclie Sterian, reprezentată 
la Teatrul „Antoine" (Paris): „Lucrare interesantă, care s-ar putea juca, 
dacă s-ar modifica scena 13 din actul al 3-lea, nejustificată”. 

— Boier Niţă de Lazăr Popescu : „Literatură ţărănească destul de 
buni. Nu însă pentru scena Teatrului Naţional." 

~ Seara de Anul nou de N. N. Hîrjeu: „O scena de ocazie, bine 
scrisa, cu exacte cugetări, care s-ar putea reprezenta la Anul nou”. 

— Dragoste de cioban de M. Polizu-Micşuneşti: „O bucăţică de 
scenă, foarte bine scrisă, care însă nu poate fi nici începutul începutului 
unui spectacol". 

— Spre fericire de M. Polizu-Micşuneşti : „Doi tineri, cari se că- 
sătoresc fără a se iubi şi cari se cuceresc în timpul acţiunei. Ideea at 
fi buna, dacă ar fi tractată cu o mai mare conştiinţa a scenei şi a 
vieţii. Oamenii care fac filozofie în noaptea nunţii sunt priviți de 
public cu neîncredere. Pentru a-i salva de ridicol, se cere o catastrofă 
Jnar de la actul I, ceea ce nu e admisibil. Cred că piesa nu se poate 
reprezenta, aşa cum e concepută." 

— O invenție de Eraclie Sterian : „Lucrarea aceasta a mai fost 
prezentata Comitetului de lectură. Cum nu cuprinde nici o schimbare 
radicală, după cît mi-aduc aminte, sunt de părere să menţinem vechea 
hotărî re." 


XVII 


— „Amîmdouă dramele d-lui Bodnărescu (scriitorul îi zice „domn”, 
dar  Bodnărescu murise de mult, n.n), Lăpuşneanu-Vodă si llie-Vadă, 
sc pot juca. Ele au calităţile >i cusururile timpului în care au fost 
scrise si, mai cu seama, ale autorului lor — în acest înţeles, că sunt 
gindite, dar greoaie. 

Succesul lor scenic va fi nu!, mai ales astăzi, cînd publicul aleargă 
după emoțiunj ieftine..." 


— Spioaiia de Emi! Drăghkescu: „O amabilă copilărie. Nu se 
poate juca." 
— Tirana de Cezar (pseudonim, n.n.) : „încercare interesantă; dia- 


log viu. Nu destul de motivată despărțirea între mamă si fiu. si cu 
iotul nemotivată depravarea mamei, care nu face nimic să-si găsească 
Inca. De la muntele Athos nu se poate fugi uşor. Negativ." 

— Veneticul de Titu Himara (Nimara ?, n.n.): „Lucrarea de față, 
interesantă, se întemeiază pe un conflict pasional foarte greu de sus- 
ținut : patriotismul. 

Autorul ar trebui să încerce subiecte omeneşti, reduse pe o scară mai 
mică. si să nu excludă femeia, fără de care pasiunile intră în categoria 
pr<judecăţilor. (Spencer consideră patriotismul ca o prejudecata.) Ne- 
gativ." 

— Fămcă Râduleano de G. Gologan : „Se poate juca". 

— Valsul fără nume de Alexandru  Viţianu : 
ee poate juca". 


„Lucrarea de  faiă 


— Amor de Petre C. Georgescu : „Amor este o încercare nevino- 
vată, tare nu poate fi jucată pe scena Teatrului Naţional". 

- Sutpriza de Vasile Pop: „Lucrarea unui om de talent. Se 
poate juca." 


— Jocul apelor de Alfred Mo>oiu : „Lucrarea de față, daca nu 
va fi imitată de pe vreo piesă străină, este una din cele mai bune în- 
cercări prezentate Teatrului Naţional in timpii din urmă. O recomand 
cu insistenţă." 

— Electra de Benito Perez Galdă, trad. de N. Filipovici: „Ori- 
ginalul foarte cunoscut în Spania, unde chestiunile religioase pasionează 
încă lumea. Piesa însă e bună şi independent de teza sa." 

— Cealaltă lege de A. Sobaru: „Teză interesantă în alte țări. La 
noi, preoții pe scenă, nu merg. Nu se poate juca, deşi autorul are 
talent." 

— Adevărul, dramă modernă de Constanța Hodos: „Limba foarte 
huna, dialogul viu, dar situaţiile neverosimile. Intervenirea d-nei Trifu 


XVIII 


SÎ iubirea dintre fiul aceştia şi Dora sunt false. Pentru mai mult con- 
trol, propun sa se citească în Comitet." 

— A fost un om... de Anton lonescu ji Leontin Iliescu: „Lucrarea 
de fața aparţine unui gen de literatură pe care eu nu-l admit. As fi 
prin urmare rău judecător al valorii <ak literare. Rog sa fie însărcinat 
alt coleg cu prezentarea raportului." 

—  Vrăjitoarea satului de Ştefan Mihăileanu-Stempo: „Lucrare in- 
teresantă. Nu cred insă că s-ar putea reprezenta pe scena Teatrului 
Naţional. De recomandat teatrului sătesc." 

—  Neisprăviţii: „Au prea multe reminiscențe din Dolorosa. Vina 
fundamentală a acestei lucrări este lipsa de subiect. Dialogul vioi." 

— 1916, poem alegoric în 4 părți, de A. Maior: „Fist, de necrezut 
ce sunt în stare să facă oamenii. Cu nici un preț nu se poate juca." 

— Lupii de I. C. Vîssarion: „Retorică si demagogie. Nu se poate 
juca." 

— Lycophron: „Personajul de căpetenie fiind Periandru. piesa ji 
fi trebuii sa poarte numele lui. Caracteristica tragodielor antice, 'des- 
tinul*, intervine în actul al 4-a si al S-a nemottvat. Vina fundamen- 
tală a lucrării este neglijenia complectă a dramei. O totală lipsă de 
gust în elocuţiune. Totuşi, propun să se citească în Comitet." 


Intre acțiunile importante ale sale, în calitatea de membru în Co- 
miletul de lectură, a fost si aceea, atribuită prin proces-verbal de > 
dinţă. sa ia contact cu mitropolitul, pentru a discuta dacă biserica 
ortodoxă autorizează apariţia lui Hristos pe scenă — aceasta în legă- 
tură cu piesa lui H. Lecca, INRI. Chestiunea îi sta la inima lui 
Duiliu Zamfirescu, de vreme ce părerea sa era că nici preoții ..mi pot 
figura în piesele de teatru”. Insă scriitorul însuşi nu ezita, in 
deci înainte de referatul amintit (opiniile citate slnt din perioada 
1913—16). să aducă în scenă o călugăriță ! 

Aşadar, rezumînd cele de mai sus. scriitorul cere teatrului subiect 
logic, scene si reacţii motivate, dialog viu, caractere puternice, seriozi- 
tate ;i gravitate a conflictului dramatic, dinamism scenic, verosimilitate 
a situaţiilor etc. Apare neîncrederea sa în teatrul tezist (dar Voich (a 
va fi comedie „tezistă" exact în sensul contestat de Duiliu Zamfirescu '.], 
în teatrul poematic (ceea ce va fi în mare pane Poezia depărtării). 
dar obligă piesa sa aibă cel puţin un personaj feminin central, angre- 
nat in conflictul de bază — adică numai cerințe ale teatrului realist, 
nu atit constituite ca o teorie a teatrului, cît mai ales observaţii re 


XIX 


zultate dra practica frecventării spectacolelor teatrale şi a propriei ex- 
perienţe — adică de bun-simţ. 


S-a menţionat că numărul reprezentaţiilor fiecăreia din piesele lui 
Duiliu Zamfirescu, jucate în perioada 1912—1915 a fost restrîns. Doar 
O amică, fiînd de mici dimensiuni, a însoţii: pe fiecare dintre celelalte 
trei şi chiar piese ale altor autori. Fapt e că, în şedinţa din 28 apri- 
ie 19(6, cînd se alcătuieşte un repertoriu permanent al Teatrului Naţio- 
nal, figurează în lista trei din piesele lui Duiliu Zamfirescu, şi anume 
O amică. Poezia  depărtării şi  Voicbiţa.  Hotărîrea aceasta trebuie s-o 
pnvim însă cu toată rezerva, ea însemna, desigur, şi o judecată de 
valoare, dar era, mai ales, un omagiu adus scriitorului. Trecerea în re- 
pertoriul permanent, aşadar în portofoliul care putea fi — sau tre- 
buia să fie — jucat în fiecare stagiune, nu a avut însă decît prea slab 
efect concret, căci stagiunea s-a închis curind, apoi a izbucnit războiul 
şi toaie deciziile anterioare au căzut, nereluîndu-se dintre piesele scriito- 
rului decît Poezia depanării, în 1920, pentru cîteva reprezentații. Moar- 
tea autorului a scos definitiv de pe afişe piesele sale. Astfel, dramatur- 
gia lui Duiliu Zamfirescu a rămas îngropată, n-a mai urcat pe scenă 
si nici n-a intrat în volume. 


Introducerea în repertoriul permanent a trei piese a fost însoțită, 
pnntr-o decizie, anterioară cu puţin, a Comitetului teatral, de premierea 
scriitorului. Avusese loc acordarea premiilor pentru dramaturgie, surprin- 
zâior de generoasă, din toamna anului 1915. Distincţiile acordate au privit 
piesele din ultimii cinci ani si lista a cuprins nu mai puțin de 23 pre- 
miaţi, „pentru întregul praduepilor literare" — suma totală distribuită 
fiind de 27100 lei, destul de apreciabilă. Premii ale teatrului se mai 
acordaseră şi înainte, de pildă, ia martie 1912 lui Caragiale, pentru 
Scrisoarea pierdută, şi acesta, care în ianuarie refuzase sărbătorirea a 
60 ani de viață, primea cu satisfacție premiul; şi răspundea printr-o 
frumoasă scrisoare, datata 22JHj/4.rV.1912, trimisă din  Berlm-Schone- 
burg, Insbruckerstr. 1. 


De data aceasta, în octombrie 1915, Comitetul recompensează — după 
A şedinţe de dezbateri, la care ia parte şi Duiliu Zamfirescu — un larg 
activ de autori dramatici, de fapt aceiaşi care, peste şase luni, vor fi 
autorii repertoriului permanent. Opinia lui Duiliu Zamfirescu, aşa cum 
jezuîtă din procesele-verbale ale şedinţelor ţinute, fusese ca premiile să 
se acorde numai autorilor care debutaseră, în cei cinci ani precedenţi, 
pe scena Teatrului Naţional. Criteriul a cunoscut mari extensii şi au 
fost premiaţi şi scriitori care nu mai erau în viață, cum au fost Ca- 


XX 


ragiale ți Anghel-îosif, dar care trăiseiă în spațiul 1910—1913. Aşa- 
dar, s-a avut în vedere, de fapt. mii tot patrimoniul teatral viabil din 
literatura română, excepție făcînd doar Alecsandri şi Hasdeu, dintre 
marii dispăruți. 

Duiliu Zamfirescu a beneficiat de premiul treptei a doua 


— 2500 lei — împreună cu G. Diamandy. Înaintea lor fuseseră numai 
Delavrancea şi Davila, cu cîte 3C00 lei, premiul de onoare — de 
2000 lei — fiind acordat postum lui Caragiale. Urmează, pe treapta a 


treia, Eftimiu şi A. de Herz cu cîte 1750 lei; pe a patra sînt 6 dra- 
maturgi, cu cîte 1000 lei, între cate Gcorge Ranetti. Caton "Hieodorian, 
AI. G. Florescu şi Petre Locusteanu ; vine treapta a cincea, cu alte 
6 premii, de cîte 500 Iei, şi abia aici apar Iosif-Anghel, şi ei premiaţi 
postum, iar alături de ei Zaharia Birsan, Corneliu Moldovanu şi 
M. Polizu-Micşuneşti, urmînd ca pe treapta a şasea, ultima, cu cile 
400 lei, sa întîlnim numele Claudiei Millian, aie lui I. Valjean şi 
Al. Kirițescu. 

Am notat numai scriitorii ale căror nume s-au menținut în lite- 
ratură, dar au fost şi premiaţi care au dispărut  numaidecit, ca 
G. Ursache, Em. Nicolau sau AI, Simionescu, după cum au fost şi re- 
fuzuri ofensate, ca ale lui Al. G. Florescu şi M. Polizu-Micşanești. 

Esenţialul din aceste informaţii e că, la sfirjitul lui 1915, un juru 
literar, învestit cu această atribuţie — în componența lui fund şi Duiliu 
Zamfirescu — îl plasează pe scriitorul nostru între primii patru drama- 
turgi ai momentului antebelic, urmînd ca, şase luni mai tirziu. acelaşi 
juriu (Comitetul teatral) să introducă trei piese din patru ale lui Duiliu 
Zamfirescu in repertoriul naţional permanent. Atît premiile acordate, 
cît şi lista repertoriului realizează o panoramă a dramaturgiei din epoci 
şi, în principiu, plasează valoric teatrul lui Duiliu Zamfirescu în con- 
ştiinţa acelui moment literar. Locul lui era, evident, în prunele rînduri 
ale ierarhiei care se stabilea atunci. In adevăr, daci epoca dintre cel; 
două războaie a revizuit această scară de valori, nu e mai puţin ade- 
vărat că, înainte de 1916, părintele Vieţii la țară, recunoscut drept prin- 
cipalul romancier al momentului, era nu mai puţin în pleiada fruntaşă 
a dramaturgiei noastre. Oricît a contribuit şi el însuşi la stabilirea 
acestui loc avantajos, prin prezența în Comitetul teatral, rSmme in- 
contestabil faptul că piesele sale se aflau destul de aproape de nivelul 
unora socotite între capetele de afiş ale anilor 1910—1916. 


Să mai adăugăm la acest capitol o ultimă informaţie: că premiile 
din octombrie 1915, cu ierarhia rezultată din cuantumurile sumelor 


XXI 


acordate — ierarhie din care lipsea un Mihail Sorbul cu Letopiseți, căci 
Patima roşie încă nu fusese scrisă, sau un Haralamb Lecca, iar Ronetti 
Roman nu era premiat după lunga discuţie din 1912, in jurul dramei 
sale Montase — a stirnit nemulțumiri, nu numai între laureați, dar şi 
in public. N. Davidescu, de exemplu (în Noua revistă romană, l—8 noiem- 
brie 1915), obiectase sever împotriva felului cum Naţionalul îşi repartizase 
premiile, menționînd si numele lui Duiliu Zamfirescu, atît in ce priveşte 
poziția lui ca membru în juriu, cît şi cea de premiat, ba chiar făcînd si 
:nevitabilele corelaţii între ele. Lucrul I-a iritat pe scriitor, care, nu mai 
mzîu de ianuarie 1916, publică un vehement articol, Literatura «viitorului 
(sub forma unei „scrisori deschise" către directorul revistei Flacăra pu- 
blicată în Convorbiri literare, din ianuarie 1916), anulînd cîteva poezii 
ale lui Barbu Nemţeami, F. Aderca si... N. Davidescu! Controversa îl 
face pe Duiliu Zamfirescu să-şi găsească în sfîrşit răgazul de a exam.na 
poezia modernă - simbolistă - el, care fusese în primul grup sim- 
bolist din 1880, înainte chiar ca Macedonski să fi publicat primele 
poezii simboliste proprii. Rezultatul împrejurării e lamentabil: obida 
acumulată din cauza reproşurilor primite, pentru laurii  dobîndiți în 
teatru, se revarsă vijelios asupra tinerei poezii, cu care intră în ireme- 
diabil conflict, mai întii de presă — Literatura viitorului si fnor 
prieteni tineri (Convorbiri literare, din aprilie 1916) — apoi de la 
tribuna Academiei (comunicarea: Citeva cuvinte critice, aprilie 19(6). 
Veritabila campanie e urmată de riposte nu mai puţin vehemente — j 
iotul ar fi ajuns la situație explozivă, ca în cadrul polemicii din 
1909—1910, în privinţa discursului de recepție, dacă n-ar fi izbucnit 
războiul. Chiar indirect, dramaturgia Iul Duiliu Zamfirescu. cu destinul 
e: în epocă, îl pune pe scriitor — subiectiv cum II ştim ţi gata de 
ofensiva — în opoziţie deschisă cu noua generație modernistă, cu care 
nu se va mai reconcilia cît va fi în viață. Este, nrlcîî de paradoxal ar 
părea, cea mai neaşteptată urmare a prezenței sale în teritoriul teatru- 
lui. Şi tocmai cunoscînd patimile care au mişcai totdeauna lumea sce- 
nei, putem afla, în astfel de conflicte, una dintre cauzele pentru care 
piesele lui Duiliu Zamfirescu n-au mai avut parte niciodată, în perioada 
care a urmat morţii sale neaşteptate, de luminile rampei. 


în privința editării teatrului, nu avem pentru O suferință, alt text 
decît acela din Literatorul, care se reproduce în prezenta ediţie şi de 
unde lipseşte fila amintită ; pentru O amică, de asemenea, nu există alt 


text decît acela din Convorbiri literare, pe care îl reproducem. 


XXII 


Pentru Lumină nouă există şi forma definitivă a manuscrisului din 


f 1911, şi cea din 1896, intitulată Hypnotuu, dar există şi forma din 


Convorbiri literare; la fel, pentru Poezia depărtării există două variante 
manuscrise ți forma publicată în Convorbiri. Pentru Voicbița nu avem 
manuscrise propriu-zis, dar avem Convorbirile — ji ni se păstrează, 
la Muzeul Teatrului Naţional, extrasul din revistă cu piesa, revizuită 
şi completată de mîna scriitorului. Cum piesa a apărut în primăvara 
anului 1914, iar repetițiile, şi deci modificările de text, s-au făcut în 
toamna acelui an, este clar că acest text e ultim ţi el e de bază pen- 
tru ediție. 

Insa existența  exemplarului din Voicbița, corectat si adăugat de 
scriitor, ne indică si în ce fel trebuie să stabilim textul de bază în 
cazul celorlalte două piese, Lumină nouă >i Poezia depărtării. Este acum 
în afara oricărei îndoieli ea, la repetiţie şi pe baza reprezentării — poate 
chiar în urma lecturii în Comitetul teatral — autorul a adus manuscrise- 
lor sale corectări ulterioare elaborării acestora. Deci, în Convorbiri, 
unde piesele Lumină noua şi Poezia depărtării s-au publicat după re- 
prezentarea lor pe scenă, ele au apărut în forma ultimă, dată de autor. 
Ca atare, textul din Convorbiri are valoare de manuscris ultim în ca- 
zul acestor două piese. 

Se pare ca au existat, la Teatrul Național — pînă la bombarda- 
mentul din august 1944, care a distrus o mare parte din arhiva primei 
noastre scene — manuscrisele celorlalte trei piese : O amică Lumină nouă 
si Poezia depanării. Ele figurează în nişte inventare. Deci, autorul Ie-,i 
transcris special pentru nevoia spectacolului — sau sînt exemplarele 
după care s-a tipărit textul din Convorbiri. 

Dacă s-ar fi păstrat, poate am fi aflat acolo, trecute de mina 
autorului, şi modificările datorate reprezentării. Cum astfel de diferențe 
există față de manuscrisele păstrate — şi nu sînt nici puține şi nici 
neglijabile, eonstînd adesea în eliminări sau adaosuri — trebuie să spu- 
nem că ele nu sînt erori tipografice, scăpări sau modificări dintre acelea 
care se Ivesc în toate textele ceva mai vechi, datorite zețarilor neatenți 
sau cu inițiativă, ci aparțin scriitorului. Iată rațiunea pentru care, la 
cele două piese, deşi avem manuscrisele lui Duiliu Zamfirescu — alegem 
forma din Convorbiri drept text de bază. 


în ce priveşte aspectele tehnice ale alcătuirii prezentului volum, cu 
alte cuvinte criteriile transcrierii teitului. acestea sint comune OJ ale 
volumelor anterioare. Aşadar, se păstrează numeroase forme de limbă 
specifice autorului, dintre cele care s-au consemnat la poezii, romane 


XXIII 


â nuvele, sc aduc unificările ortografice corespunzătoare cu practica 
actuală, se înlătură (notîndu-se în subsol, unde e cazul) scăpările evi- 
dente de tipar, se corectează tacit transcrierile eronate de nume, se no- 
tează numai variantele principale, care introduc deosebiri de sens (re- 


plici noi, episoade adăugate etc). 


Menţionăm in încheiere că, legat de documentarea în arhiva Tea- 
tralui Naţional, sprijinul dat de muzeograful şi istoriograful teatral 
George Franga, directorul Muzeului Teatrului Naţional, a avut un ca- 
racter deosebit de acela cunoscut, dat de muzeografi ţi bibliotecari în 
munca de documentare a editorilor pentru alcătuirea lucrărilor de felul 


celei de fală — pentru care i se aduc mulțumirile autorului ediţiei. 


LYDDA 


SCRISORI ROMANE 


„Sit tibi 


Urta Uvis" 


1° 


15 


20 


25 


PARTEA I 


SCRISORI ROMANE 


SCRISOAREA I 


Costierii, 189... 


Iubite domnule Mircea, 


Văd cu mulțumire că Roma iți face mare impresie. 
Nici nu putea fi altfel, dală fiind, pe de o parte, firea 
d-tale, iar, pe de alta, caracterul măreț al oraşului în care 
te afli. Nu te pot îndemna îndestul să vezi, să cunoşti 
de-aproape, să admiri toate frumusețele ce s-au păstrat în 
vechea capitală a lumei. 

Am fost şi eu în Roma, şi aveam şi eu, ca dumneta, 
30 de ani'. Minunate vremuri ale tinereții ! 

Te miri de ce îmi pare rău că îmbătrînesc. lini pare 
rău de multe lucruri. 

Mai întîi îmi pare rău că îmbătrînesc nu fiindcă 
îmbătrînesc acum, ci fiindcă, cu fiecare acum, bătrine- 
tea mea devine tot mai mare. Dacă m-aş putea opri 
aci ; dacă mi-ar fi dat să-mi pot păstra limpezîciunea 
minții de astăzi ; vederea, chiar slabă cum o am acum, 
sănătatea sufletului şi a corpului, aş fi foarte mulțumit. 
Dar cine începe să îmbătrînească, nu se mai opreşte. 
Nişte copii vin cu sănîele pe movilă: o jumătate de 
vreme o petrec urcînd la deal cu artevoință, iar ceelaltă 


scoborîndu-se cu repeziciune -— insă nici unul nu se 


opreşte pe culme, de unde vederea e minunată, orizon- 
tul întins, aerul curat. 


Şi îmi pare rău că îmbătrînesc şi pentru alte cuvinte. 


O parte din viaţă mi-am petrecut-o căutînd. o ex- 
plicare a Uimei, care iă nu se schimbe; dar toate s-au 
schimbat şi toate se vor schimba, lăsînd întotdeauna 
viaţa nedomirită. Un călător de noapte cade în fundul 
unei rîpi adînci. Dacă nu moare, aşteaptă ziua cu ne- 
răbdare ; cu cele dintâi licăriri de lumină începe să spere, 
dar tot cu ele disperă, fiindcă vede că nu e nici un 
mijloc de a ieşi din prăpastia în care a căzut. Aşa e 
inteligența : de la dînsa aştepţi scăparea sufletului tău 
şi de la dînsa îţi vine şi disperarea ; printr-însa înţelegi 
că ai putea ieşi din rîpă, şi tot printr-însa vezi bine că 
nu poți ieşi. lar călătorul se uită spre cer între cele 
două maluri vede trecînd nouri, paseri singuratece, foi 
luate de vînt ; vede limpezişuri de senin, zborul unui vul- 
tur pierdut în taina spaţiului ; şi iarăşi nouri, iarăşi cîte 
o pasăre pribeagă, iarăşi frunze pîîpîietoare în aer; şi a 
doua noapte vine peste dînsul, şi vine a doua zi; el, 
cu puteri slăbite, maî înalță ochii către cer: acelaşi pe- 
tec de senin, aceleaşi fiinţe, aceleaşi lucruri, pînâ ce 
cade... Astea sunt sistemele şi ăsta eşti tu. Aşa că, daca 
ai vrea să formulezi un aforism, ar trebui să zici: „Nu 
călători noaptea şi nu căuta sisteme, că dai în gropi; 
iar dacă eşti grăbit or ai un suflet neliniștit, mulțumeş- 
te-te cu ceea ce poţi vedea din fundul rîpei, şi puna-ţi 
în minte că inteligenţa este un incident supărător, pe 
care natura nu l-a avut în vedere şi de care nu ţine 
nici o seamă". 


Asta e filozofia mea de astăzi, rece, umedă ca o hru- 
bă, — dar asta e. Dacă aş trăi mult şi mai cu seamă 
daca aş trăi tînăr, poate ca aş vedea lucrurile altfel: 
desigur, altfel. Dar în care caz le-aş vedea drept?... 

Mă întrebi de politică. 

O, Doamne !... Se cuvine oare să ne ocupăm de ea? 
Fără îndoială, gospodăria unui popor e un lucru inte- 
resant, dar, chiar dacă e făcută cu conştiinţă şi îngrijire, 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


e o îndeletnicire curioasă. Naţiunile cresc, se dezvolta cu 
brutalitatea unei forţe oarbe, pina ce o forţă nouă, a 
unei alte naţiuni, sau propria lor caducitate le face să 
dispară. Asta, privind lucrurile dintr-un punct mai înalt. 
Luîndu-le însă terre â terre, omenirea dă o înlănțuire 
continuă de fapte atît de extravagante, încît nota domi- 
nantă a Istoriei e nebunia şi nestatornicia. Ceea ce te 
face să crezi că paginele prin cari Taine explică com- 
plexitatea geniului lui Shakespeare”, indicînd nebunia 
ca stare firească a omului, nu sunt atît de exagerate pe 
cît par. 


Ca să ajungi la vreo ispravă în politica, se cere 
a) să nu fi făcut niciodată prostii; b) să aibî sau să-ți 
agoniseşti starea; c) să nu fii însurat şi d) să cunoşti 
pe oameni şi sufletele lor. Prea multe condițiuni, pentru 
o enormă vanitate. De aceea însă, nimeni sau foarte pu- 
tini le împlinesc”. 

La noi (ţi cred de altminteri că la foarte multe alte 
națiuni), politica este un proces perpetuu ce se pledează 
înaintea unui tribunal anonim. De-o parte şi de alta sunt 
tabere de advocaţi, cari, pe cît timp nu vorbesc, îşi îm- 
plinesc toate celelalte funcțiuni ale vieţei animale cu 
destulă  onorabilitate. Dar să s-asculte unii pe alții !... 
niciodată. Şi aceasta din cauza unui postulat psihologic 
elementar : dumneta ştii că, cu cît un om are un nu- 
măr mai mare de idei apercepute şi cu cit aceste idei 
sunt mai precise şi mai bine determinate, cu atît pri- 
ceperea şi asimilarea ideilor noi se face mai lesne”. Oa- 
menii cu noţiuni vagi rămîn superficiali în asimilarea 
ideilor noi. Ideile vechi nu au o putere preponderentă 
întru asimilarea celor ce vin după ele. De fapt, imensa 
majoritate a oamenilor cari se ocupă cu politica, la noi 
ca şi în alte țări, nu au decît noţiuni vagi. De aceea, 
cînd se iveşte printre dînşii cîte un om cu vederi largi 
dar precise, un reformator, acesta e sigur dinainte că 
n-are să fie înţeles. 


Fii sănătos şi s-auzim de bine. 


Filip A. 


5 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


SCRISOAREA II 


Roma, 189... 


lubite domnule Filip, 


Vremea e minunata. De la răsăritul pînă la apusul 
soarelui, te poţi uita pe cer, cum te uiţi toamna la noi. 
fără să întîlneşti un fulg de nour. Ochiul străbate cu 
îndrăzneală pînă în fundul eterului, fără să se oste- 
nească, şi parcă îţi apare clară explicarea ideii de spa- 
țiu prin legile perspectivei. In adevăr, cupola albastră e 
atît de transparentă, încît îţi pare că descoperi straturi 
vizibile, a căror coloare se pierde din ce in ce şi ale 
căror distanţe se apropie necontenit, pînă ce totul se 
îneacă într-o ideală cloroformizare a conştiinţei, care nu 
mai poate percepe ce va mai fi dincolo de straturile 
contopite, dar rămine cu o puternică impresie de infinit. 

Am primit scrisoarea d-voastră astăzi, duminecă, pe 
cînd tocmai ieşeam din casă. N-am deschis-o într-adins. 
M-am dus să dejunez în Trctitoria toscana, în Piazza 
San Lorenzo, unde îmi spuneaţi că mergeţi şi d-voastră 
adesea şi de acolo m-am îndreptat spre Palatin. 

A vă arăta cu cită dragoste am scos scrisoarea din 
buzunar; cum am tăiat plicul cu grije, ca să nu se 
rupă nici o bucăţică de hîrtie; cu ce emoţiune am vă- 
zut începutul, cu literele de la /ubire domnule, îmi e 
greu. Mă aşezasem pe o bancă de piatră, în grădina ce 
domină ruinele palatului lui Galigula, cu o statuă ştir- 
bită alături, avînd în faţa Capitolul, la stînga Janiculul. 
iar la picioare un colț din Forul roman. Voiam să în- 
conjur  cetirea scrisorii cu  solemnitatea clasică a lumei 
aceştia. 

Ce bun sunteţi că voiţi să-mi scriţi Eu vă datorez 
mult ; dar poate asta n-ar fi îndeajuns ca să mă facă 
să vă iubesc, dacă nu s-ar adăoga, la sentimentele mele 
de recunoştiințâ, şi admiraţia cea mare ce am pentru 
d-voastră, 51 care este rezultatul superiorității ce vă de- 
osebeşte, în ochii mei, de restul tutulor oamenilor pe 
care i-am cunoscut. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Avep” dreptate în tot ce-mi scriți şi aş putea zice mat 
denainte că veţi avea întotdeauna dreptate, faţă cu mine, 
fiindcă e destul să văd slova d-voastră ca să mă con- 
ving. Şi cu toate astea, cînd sunt singur acasă, şi în 
pacea minţei mele răsar imagini despre lumea cum este‘, 
îmi pare ca aş avea cîte ceva de zis împotriva vederilor 
d-voastre. Dar nu îndrăznesc, nu ştiu cum să încheg 
gîndirile mele, nu pot găsi o formă destul de magistrală 
sub care să vi le prezint. De aceea e mai bine să le las 


fumurii în lungul vremei... 

Palatinul mă farmecă. Viu mai în toate duminecete 
(intrare gratis) — şi umblu singur prin mine, fără să 
mă pot sătura de măreaţa privelişte a celor ce mă în- 
conjura. Trandafirii se scutură în rondurile lor, iar foile 
parfumate le împrăştie vintul peste lespedele seculare 
palmierii cresc eleganţi în mijlocul  brazdelor de ver- 
deață, sub care se întind bolțile Casei de aur a lui Ne- 
ron ; un colț de zid din Basilica imperială stringe, între 
cărămizi negre, un brîu sculptat de marmură, pe a că- 
rui candidă față soarele aruncă o pulbere scînteietoare 
de raze. O descurajare blîndă mă coprinde. Conlucrarea 
sensurilor, cari îmi dau impresiele acestea, încetează şi in 
sufletul meu se  înfiripează 0 lume de sine stătătoare, 
ideală * 

îmi aduc aminte de impresiele de )a Alena, le com- 
par fără voie cu cele din Roma şi o întrebare firească 
îmi vine în minte: pentru ce antichitatea romană este 
mai sugestivă decît cea greacă ? 

îmi pun această întrebare mai cu seamă de cînd am 
făcut cunoştinţa unei domnişoare engleze, rare a fost, ca 
şi mine, la Atena şi care e de o părere cu totul con- 
trară. Fata e cultă şi serioasă; e fiica unui corespon- 
dent al celui mai mare ziar din Londra. Am cunoscut-o 
la Legaţiunea noastră, unde sunt poftit adesea de mi- 


nistru. Se numeşte Lydda. Se ocupă cu pictura. E un 
cap interesant, cu părerile sale asupra a o mulţime de 
lucruri. 

D-soara Lydda găseşte că nu e nimic pe lume care 
sa se poată compara cu Atena, mai in special cu Par- 
tenonul. 


10 


20 


25 


50 


Sfîrsind stagiul meu ta Paris prin mai, am vrut să 
urmez programului bursei si să plec numaidecît; eram 
liber să încep cu Italia, sau cu Grecia, după voie. Aveam 
de gînd să merg întîi în Italia, ca să leg inelele lanțu- 
lui în mod firesc; de la moderni la veacul de mijloc; 
de la acesta la romani, de la romani la greci. Cu alte 
cuvinte, Parisul, Florența, Roma şi Atena. Fiindcă însă 
un cunoscut al meu, francez, care tocmai obținuse o 
şcoala lor de Ia Atena, pleca în Grecia, 
mi-am schimbat itinerarul şi m-am îmbarcat la Marsilia. 


bursă pentru 


eu nu fusesem niciodată pe mare. 


într-atît, încît a tre- 


Am făcut o greşală 
Am suferit chinurile iadului, pînă 
buit să mă cobor la Napoli, şi să iau alt drum, ca să 
scurtez călătoria pe mare şi mai ales să înlătur Capul 
Matapan. Prin urmare, după poveţile căpitanului, m-am 
dat jos din vapor la Napoli (unde am stat o zi în pat 
să mă odihnesc) ; apoi am luat drumul-de-fier Caserta- 
Benevento-Foggia-Bari, trecînd astfel de la Marea Tyrrenă 
Ia Marea Adriatică, pe deasupra Apeninilor. La Bari 
m-am suit din nou pe vapor, unde am suferit cu mult 
mai puţin; a doua zi, pe la vreo 4, eram Ia Corfu, iar 
a treia zi, la 5 dimineaţa, ajungeam la Patras, în cla- 


sicul pămînt al Peloponesului"... 


Nu aveam voie să ne coborîm din vapor decît după 
un ceas. Astfel, deşteptat din somn de mîngiierea răco- 
scânteietor în faţa, 


roasă a dimineței, vesel, cu soarele 


îmi umbream ochii cu mîna şi mă uitam la Grecia... 


Desigur, comună.  Depărtaţi de 
uscat tocmai cît trebuie, ca să poţi prinde liniile mari 
— se deschidea înaintea noastră, pe o lăture, Golful de 
Corint, încătuşat de malurile pietroase ale Acarnanieî, în 
gîturile cărora se ascundea Mîssolonghi, iar în faţa, din- 
colo de muntele Olonos, simţeai că tresaltă Alpheul, udînd 
cîmpia Elidei, pe al pămînt strălucise Olympia. 
De-o parte Marco Botzaris şi 
dern, poezia şi romanticismul ; de alta, jocurile olimpice! 


şi Phidias — antichitatea şi clasicismul, 


priveliştea nu e 


cărui 
Byron — eroismul mo- 


începea bine. 


Ne deterăm jos. Paţras e un oraş de provincie, cam 
cura ar fi bunăoară Rîmnicul-Sărat, cu vreo 30 de mii 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


de locuitori, foarte comercial. Aci se grămădesc toate 


productele Peloponesului; strugurii de Corint, lămîiie, 
portocalele, rodiele, măslinele etc. Prin urmare un port 
grecesc tipic. In fața mării, vama, o şandrama de scîn- 
duri infama, sub acelaşi acoperiş cu o cafenea, cu gara 
drumului-de-fier şî cu dugheana unui pantofar. Pe 
tot malul, scaune şi mese de lemn ; pe fiecare masă cîte 
o tigăiță cu un cărbune ; pe fiecare scaun cîte o fusta- 
nea. De departe părea o trupă de balet în odihnă. De 
aproape însă, baletîstele aveau nişte mustăți teribile, sor- 
beau din cafea cu zgomot, iar de pe nări Ie gîlgîia fu- 
mul ca de pe un coş de locomotivă. Un grup de mo- 
dernişti, cu d-l nomarch în mijloc, puneau la cale afa- 
cerile portului. Vorba se urma cu o repeziciune extra- 
ordinară, sărind în aer de pe vîrful limbei, mlădioasă 
şi parcă mai inteligentă decît în alte părți locuite de 
greci. Mă aşezai şi eu la o masă, în societatea unui căr- 
bune stins, şi cerui O cafea. Un palicar mititel îmi da 
târcoale, cu un cos de smochine verzi minunate. Făcurăm 
împreună o symjonie (tocmeală) de vreo cîteva minute, 
eu în elinească clasică, el în grecească â plat, şi ne în- 
ţeleserăm să-mi dea 8 smochine pentru 15 lepta (bani). 
Eram sigur că m-a lucrat Ia preț şi de aceea îl urmării 
cu coada ochiului pe Ia celelalte mese. Auzii pe un vecin 
că-l bruftuieşte, iar pe băiat explicîndu-i Încet că prețul 
acela era zis cu glas mare în cinstea mea, xitios*¥ ; lui 
Ji dete 15 smochine pentru 10 bani. Cumpărătorul îşi 
întoarse capul spre mine, cu un surîs fin de mulțumire, 
trase din brîu o pungă în care îşi vîri mîna pînă în cot, 
şi plăti, zicîndu-i: „poly-kala kaymeni". Zîmbetul acela 
de mulțumire îmi făcea o plăcere nespusă, fiindcă îmi 
arăta că nota caracteristică a acestui popor, spiritul co- 
mercial, _traiul uşor şi disp rej;ul de străini, s-a păstrat în 
toată puterea ei. In sfîrşit, pusei smochinele într-o hîrtie, 
îmi cumpărai doi covrigi cu susan şt mă îndrumai apre 
tren, care venise încet ji se povîmise pe mal, fără să-l 
bage nimeni în seamă. 

Drumul era 


Pe la vreo 7i/, interesant, 


fiindcă şerpuia pe coasta mărei, de-a lungul golfului de 


plecarăm. 


» Xenos — străin (gr.). 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Lepanto, pînă la Corint. Din cînd în cînd ne opream la 
cîte o staţiune, ce părea mai mult un canton, albă, sim- 
plă, aşezată între vii, cu grădini de portocali în fund. 
Mai peste tot era lume, venită, se vedea bine, să pri- 
Nici o femeie. 


vească la tren. Bărbaţii vorbeau şi glu- 


meau cu o nespusă voioşie. Toţi purtau o 


curioasă : 


încălțăminte 
pantofi turceşti, fără toc, dar cu virful răsucit 

în sus, iar de vîrf un moţ negru. Glumele lor se făceau 

cu cuțitul în mînă. 

întîlnirăm cu un alt tren. In 


La una din staţii ne 


fața ferestrei mele, se oprise un vagon de clasa II, în- 
lăuntrul căruia putui vedea cel mai minunat cap bărbă- 
tesc ce am cunoscut. Era un bătrîn ca de vreo 60 de ani, 
cu părul blond, pe jumătate alb, căzîndu-i pe tîrople în 
bucle elegante; fruntea largă; ochii albaştri, tihniţi; un 
aer de măreție, o demnitate inconştientă în cea mai mică 
mişcare ce făcea; enorme dar 


proporţiile armonice ; 


capul mare, umerii 'largi, brațele  vînjoase, un fericit 


amestec de animalitate şi de putere creatoare, cum toc- 
mai mai pe urmă am 


regăsit pe Jupiter Orticoli din 


Vatican. Trenul porni. Eu rămăsei pe ginduri. 


La stația următoare,, o nuntă. Trenul se oprea foarte 
puţin ; de aceea, nu putui vedea decît trei cîmpoieri, trei 
decît altul, grăbiţi 
în tren, fără a înceta un minut din biîzîitul lor asurzitor. 


Cimpoile cît 


voinici, unul mai frumos urcîndu-se 


nişte oi, ţipau să-ţi ia auzul; locomotiva 


fluiera, strinsă de gît; nuntaşii chiuiau ca la cules: era 
o zarvă pînă-n slava cerului. Un domn care se afla cu 
mine în vagon, zîmbea. 

— Cest oun peuple tres magnifique, Musiu. 

Eu muream de foame ; de aceea răspunsei cam pie- 
ziş. El nu se turbură 


— Musiu est franchaîs ? 

li spusei că nu sunt francez. Dînsul se uita la mine, 
doritor de a afla ce sunt. Eu de asemenea mă uitam la 
el. După cîteva minute, ii fixai drept în ochi 

— Je suiş roumain, Monsieur. 
El sări copci. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


— Eşti ramun !... Ma bravos la mine ghaiduri, sa nu 


pritzepu ca csti ramun Se-nțeledze ca esti ramun 
Esti simbatriot la mine, frațiore... 

Şi astfel, româneasca lui 
mai opri. Mă întrebă de unde eram, îmi spuse unde 


fusese el în România, cum îl chema, de cînd venise la 


pornit pe scîlciată, nu «e 


Patras, pentru ce mergea la Pireu, cîți copii avea, cine 
i-i botezase şi altele şi altele. Uite frate, ce pacoste, îmi 
ziceam în mine tocmai începusem să prind firul iucru- 
rilor, să-mi explic entuziasmul lui Byron pentru haiducii 


revoluției din 1821, să înțeleg enigma istorică a legăturii 


trecutului cu prezentul, cînd acest pravoslavnic cobori- 
tor al hopliților se leagă de mine ca un scai. Dar cum 
foamea nu-mi da pace şi cum. în fond, omul râmîne 


om peste tot, adică un amestec de lumină şi de lut, mă 
deprinsei cu tovarăşul meu de drum. 


— Oare unde am putea minca Pe la gările astea 


nu prea-i mare belşug... 

— Cum sa nu fi muser!... Sa vezi dimineața la 
Corint lucanda : Esti asta... de la asta... Ala, xertodocas 
de la utel de 


nu aveți dimniavoştri nitzi la Bucureşti. 


la Angiida, care ţine lucanda... aţa cum 


Foarte bine. Mă uitam pe indicatorul mersului tre- 
nurilor numele staţiunilor mă făceau să vibrez de emo- 
Corintul, Atena |... Se 


ceva mai evocativ din trecutul omenirii ? 


țiune Megara, Eleusis', poate 


Pe la / după prînz ajunserăm cu voia lui Dumnezeu 
la Corint. Ce să vă spui Or că ai trece pe de mar- 
ginea Mizilului, or că ai trece pe lîngă Corint, tot atîta 


t.  Uscăciune, case clădite în fugă la gura canalului, 
grămezi de nisip, zgomot, o impresie generală de ne- 
statornicie... Asta e Corintul? Asta e cetatea heraciizi- 


lor, a bacchizilor, a prytanilor, care a umplut istoria 


veche cu numele său 


Pe cît coastele Peloponesului sunt de verzi pe atît 


Megarida şi Atica sunt de uscate. Vara nu întîlneşti un 
fir de iarbă. 

Intrăm în restaurant. Ce sâ vezi? Un fel de /dee 
de pe vremurile cînd ineazul era în floarea lui, cu feţe 


de mese pătate de vin; cu pilaf de oaie; cu ţărani în 


11 


10 


20 


25 


30 


35 


40 


costum național; cu evzoni în fustanele; cu domni 
foarte civilizaţi; — un amestec de lucruri şi oameni de 
cea mai curioasă originalitate. Vorba, săltăreaţă şi aici 
ca şi la Patras, se încrucişa pe deasupra meselor : 

— Dos mas ten katâlogon, bre ! 

— Paidi, den ehomen kohliâria ! 

— Ton logariasmon ! 

lar eu, care nu prea ştiam cum să cer, mă bătu 
Dumnezeu cu un pilaf de berbec, de l-oi ţin6 minte pînă 
la adînci bătrineţe. 

Cînd ne suirăm în tren din nou, tovarăşul meu de 
drum îşi netezea mustăţile ca un motan. Se vedea bine 
că găsise ceva care-i fusese pe plac, îmi veni pînă-n gura 
să-i zic: bine nene, asta îţi este ufe/ della Angiida ? 
Dar, văzîndu-l atîi de mulțumit, mi-i mai turburai di- 
gestia. 

Plecarăm în sfîrşit. După cîteva minute treceam peste 
canal. Aici, domnul din vagon aştepta să mă vadă că- 
zînd cu faţa la pămînt. Eu aş fi fost bun bucuros să 
cad cu faţa la pămînt de admiraţie : numai să am pen- 
tru ce. Dar. şi aici. tot cu trecutul mă mai luam, gîn- 
dindu-ma la zidul înălțat de greci, pe vremea invaziu- 
nii perşilor, spre a apără Peloponesul împotriva lui Xer- 
xes; la jocurile istmice ce se celebrau în templul lui 


Neptun! ; la Cesar, Caligula şi Neron, cari încercaseră 
să sape canalul menit sa unească golful de Corint cu 
golful Salonic — canal pe care astăzi onor. dn. gene- 
ral Tiirr era pe cale a-) isprăvi. Ce ciudat se leagă 
unele nume omeneşti : Cesar, Caligula, Neron şi Tiirr. 


Despre canal în sine nu pot spune nimic. O tăietură 
enormă de pămînt, văzut în fuga trenului; grămezi de 
nisip ; case ridicate în pripă şi iar uscăciune, iar praful 
galben de clisă. 

Intrînd în Grecia propriu-zisă, trenul părăsi coasta 
de miazăzi a golfului de Lepanto şi trecu pe coasta de 
miazănoapte a golfului de Egina, şerpuind cînd pe ma- 
lul mării, cînd printre coline pietroase, pe care creşte 
moliftul. Ici şi colo se iveşte apa albastra, înconjurată 
de toate părțile de uscat, ca pe lacul de Como. Nu-ţi 


dai seamă cum de a ajuns marea pînă aici. Dacă n-ar 


2 


10 


15 


209 


25 


30 


35 


fi aşa de cald, frumuseţea locului te-ar fura mai mult. 
Am pentru întîiaşi dată impresia unei naturi plină de 
grație, aşa cum a apărut lui Taine", din vremurile 
mari ale trecutului. îmi închipuiesc că iarna, cînd ma- 
lurile înverzesc, şi poate că atunci, din fundul a 2000 de 
ani, ajunge mai uşor pînă la noi ecoul vieţii poporului 
lui Pericles. 

Megara ! 


Aşa scrie în orariul drumului-de-fier. 

Unde-Î Megara ? Care-i Megara ? Grămada aceea de 
case de clisa ?... 

In stingă, pe o coastă arsă de soare, peste care s-ar 
părea că simunul a aşternut nisipul pustiului, se ascunde 
în pîcla verii o adunătură de cocioabe. Acolo fusese altă- 
dată capitala Megaridei, rivala Atenei, prima întemeie- 
toare a Bizanțului ! 

Megara !.. 

îmi vine lacrămile în ochi cînd mă gîndesc la ce a 
fost şi văd acum ce e. In firea mea vînjos optimistă 
pătrunde morfina gândurilor triste şi-mi vine să strig 
cu poetul: 


E jieramente mi si scringe il core, 
A pensar come tutto al mondo passa, 
E quasi orma non lascia. 


îmi întorc privirile spre mare. înainte !... Şi euviva 
Roma! Acolo totul stă drept in picioare, ca o făclie 
stinsă. 

Plecăm. Domnul din vagon tace. Are dreptate. 

Eleusis! 

Nu se vede nimic. Mai bine. Misterele rătăcirei lui 
Demeter, care căuta pe fiică-sa Proserpina, rămin un 
adevărat mister. E curios cum Demeter aceasta n-a reu- 
şit să se facă Demeter, cum ar fi fost şi drept. Dar oara 
vorba noastră românească Mama pămîntului să aibă ceva 


comun cu ghi-mitir” ? sau concepţiunea aceasta, în fol- 
clorul românesc, nu are nici un raport cu Cybele', ci 
este o pură imagine locală, ca Mama-pădurii ? 

Trenul trece. Glisa se ridică în grămezi enorme. Pra- 
ful e galben, cîmpia galbenă, munţii galbeni. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Ne apropiem de Atena. 

Mă coprinde o curioasă nelinişte. Atena! Sunt supă- 
rat pe mine însumi că mi-e cald şi nu mă simt destul de 
entuziasmat. lată munţii clasici. Care o fi Hymetta, care 
Parnasul, care Pentelicul ?' Trenul merge acum în sens 
invers. Nu mai înțeleg nimic. les pe platforma vagonului 
şi scot capul din linia trenului, ca să văd încotro vine 
gara... 


i - i S DPE v r , 
Liberează, Doamne, pe robul tău, că văzură ochii mei 


lumina feții tale. 

Pe fundul străveziu al cerului albastru, Partenonul îşi 
profilează liniele sale elegante, ridicate pe Acropole, ca 
şi cum o mînă nevăzută ar fi scos cu încetul la lumină. 

Niciodată pînă atunci un lucru ieşit din fantasia omu- 
lui nu mă mişcase atît de adînc. 

Trenul intră în gară, o mizerabilă baratcă de scînduri, 
aşezată în mijlocul nisipului. Un bun amic al meu de la 
Legațiune, tînăr, frumos, fericit”, mă aştepta pe peron, 
şi astfel, cu imagina strălucită a Partenonului în suflet şi 
cu deplina bucurie de a-mi revedea amicul, coborîi din 
vagon în țipetele ascuțite ale locomotivei, atmdmaxa, care 
părea înnebunită de fericirea de a fi ajuns. 

Prietenul mă lua repede în trăsura lui şi plecarăm spre 
oraş. 

Ce fericit mă  simțeam!... 


r 


Bunul şi veselul meu 
amic îmi apărea mai senin ca orcînd ; Partenonul îmi 
sta înaintea ochilor cu toată strălucirea frumuseții sale ; 
trăsura în care zburam era elegantă. Aveam înțelegerea 
clară a intensității estetice a momentului ; tinerețe în 
suflete, eleganță în viața imediată, clasicismul cel mai 
pur în liniele dimprejur. 

Dar aci se opri toată sugestiunea antichităței gre- 
cești. 

Astăzi, cînd îmi aduc aminte de impresia întreagă ce 
mi-a lăsat-o Atena, înțeleg parcă şi mai bine entuziasmul 


gentilei mele engleze : în ordinea «noțiunilor estetice, 


vederea Partenonului poate avea acelaşi efect pe care-l 
are o mare nenorocire sau o prea mare fericire în ordi- 


nea emoţiunilor morale, în acest sens că el statorniceşte 


14 


10 


15 


20 


25 


30 


deodată o opinie pe care nimic nu o mai întunecă în 
tot restul vieţii. 

Se poate însă trăi cu o singură impresie sau cu o 
singură opinie ? Desigur nu, şi mai cu seamă nu, pen- 
tru un optimist ca mine, care crede că viaţa e interesantă 
tocmai pentru că e variată, tocmai pentru că este, ca şi 
natura din care face parte, totdeauna nouă. 

Revenind la Atena — dacă se exceptează Acropolea, 
cu cefe trei temple ce sunt încă în picioare, Partenonul, 
Erechteion şi Propyleele; cu ruinele dezolate ale teatrului 
lui Dionysos, ce-i odihnesc pe flancuri ; cu templul tui 
Teseu, scund şi îndesat în pămînt; cu elegantele coloane 
ale templului lui Jupiter Olympianul'?. ce se înalță sin- 
guratice pe malurile triste ale clasicului Ilissos — tot res- 
tul e de oraş nou, în care nici un nex intim nu există 
intre lumea de acum şi lumea de atunci 
trecutului par a se fi retras departe de viața actuală, în- 
văluite în haina mohorîtă a vremii. In cîmpia uscată a 
templului lui Jupiter, o coloană prăvălită şi-a întins ro- 
tocoalele sale de marmură, una lîngă alta, ca nişte bucăţi 
rotunde de fildeş pe o masă de şah. Nimeni nu îndrăzneşte 
să le atingă, de teamă să nu se prefacă deodată în pulbere. 


Monumentele 


lată, în fuga, impresii din Grecia şi din Atena Attica. 
Aş vrea sa urmez cu impresiile din Roma, dar la pa- 
drona mă înştiinţează că domnişoara Lydda aşteaptă afară, 
ca să reîncepem excursiunile. Vă las dar, rămînînd 
Al d-voastră foarte devotat, 
Mircea M. 


SCRISOAREA III 


Roma, 189... 


lubite domnule Filip, 


Reiau firul impresiunilor din Roma. Amica mea mă 
aşteaptă sotto U portone. Nu pot să trec mat departe, fără 
a vă da o slabă icoană de Lydda. Cum să spun mai bine ? 


15 


10 


1:5 


20 


25 


30 


35 


i 
1 


închipuiţi-vă un fulg alb, care cade din văzduh, pe o zi 
de primăvară, încet, domol, cu firele moi prinse de nervul 
candid — şi veţi avea poate impresia fizică pe care o 
lasă Lydda. La moral, închipuiţi-vă sărutarea pe care ar 
trimete-o în vînt mîna delicată a unei fete, logodnicului 
ei ; închipuiţi-vă ceva vesel, naiv, ştrengăresc, contopite 
într-o personalitate hotărită, care nu merge indiferent la 
dreapta sau la stînga ci sau la dreapta sau la sringa; în- 
chipuiţi-vă, în fine, o fire sănătoasă, echilibrată, în pra- 
gul vieţei, privind lumea cu un ochi albastru, care se simte 
ca face parte el însuşi din armonia naturii. 

Lydda e femeie şi e engleza ; cu alte cuvinte uneşte 
farmecului pe care i-l dă sexul toată sinceritatea şi tot 
simțul de sine pe care i le dă rasa. 

Se înţelege foarte bine că un om care a cunoscut astfel 
de femei, ca Stuart Mill'', s-a hotărît să ia apărarea tu- 
turor femeilor. 

Ne îndreptarăm paşii către Palatin. Eram înţeleşi ca fie- 
care să aibă dreptul de a alege muzeul sau locul de plim- 
bare, pe rînd. Era ziua mea de alegere — prin urmare 
palatinul. Este ceva mai elocvent, în trista şi măreaţa sa 
singurătate, decît acest deal, ridicat pe ruine, acoperit de 
ruine ; la picioarele căruia se întinde Forul; de pe care 
se văd arcurile de triumf ale lui Septim Sever şi Titu, 
bazilica Iui Constantin şi Coliseul ?,„* Aici este inima Ro- 
mei antice, a Romei imperiale ; inima acelui colos ce stă- 
pînise lumea de la un capăt la altul. La dea Roma qui 
dorme, zice Carducci 


Poggiala il capo al Palatino augusto, 
Fra 'I Celio aperte e VAventin Ir braccia 
Per la Capena i jorti omeri stende 

A VAppia, via. 


Ridicam dealul de la intrare, repetînd versurile aces- 
tea. Lydda înțelegea tot, cu toate inversiunile lui Car- 
duccî ; numai per la Capena nu ştia ce vrea să zică. De 
aceea, neapărat, deschise Baedeker-ul''. Eu o apucai de 
mînă ; 


— Şi asta vrei s-o găseşti în Baedeker ? 


ie 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Ea ridică ochii ei hotărîți către mine 

— Da, negreşit 

— N-ai să găseşti. 

— Ba da. 

— Ba nu. 

Se aşeză pe un colț de ruină, la umbră, şi începu să 
răsfoiască Baedeker-ul. Ceti toate paginile privitoare la 
Palatin : nimic. Mai dete pe la Aventin: pace. Iar se 
întoarse la Palatin : iar nimic. Atunci se supară; auzi 
dumneta să-i facă aşa ruşine Baedeker-ul! Bătea cartea 
de genunchi, cu o furie comică nespus de graţioasă. Apoi 
păru a se gîndi 

— Mai spune poezia încă o dată! 

Eu repetai poezia. 

— La Via Appia trebuie căutat. 

Şi cu încăpăţînare căută la Via Appia. După un minut 
sări în sus 

— Am găsii ! Am găsit 1.. 

— - Ce-at găsit ? 

— la porte de  Capoue (porta Capena) d'ou partait 
la voie Appienne”. O carte făcută pentru noi trebuie să 
conțină tot. 

In adevăr, găsise ceva. Nu ştiu de ce, mă supăra orgo- 
liul acesta englezesc. 

— E fals. Capena şi Capua sunt două lucruri deo- 
sebite. 

Şi începui să-i fac un curs de istorie. Capua era ve- 
chiul Vulturnum. în sud; Capena era oraş etrusc din 
țara Veilor, astăzi Civitella, în apropiere de Roma. Prin 
urmare porta Capena a romanilor nu putea fi „la porte 
de Capoue" ci „la porte de Capene". 

Cînd mă reculeg în mine, aceste iritări de erudițiune 
mă supără ele dovedesc că autoritarismul firei mele băr- 
băteşti nu îngăduie o egalitate de inteligență şi de voință 
între bărbat şi femeie ; ceea ce este şi sălbatec şi absurd". 

Lydda se uita la mine cu mirare : ce fel de om puteam 
ft, ca să îndrăznesc să combat Baedeker-ul ?... Păru a se 
gîndi un moment, şi zîmbi, poate de milă, poate de mul- 
țumire că {Ham carte. Intrarăm pe drumul de lespede ce 


17 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


trece pe sub imensele boite ale palatului lui Caligula. Ea 
se opri in loc, ca stăpinită de o mare emoţiune : 

—  Citeodată îmi vine să cred că ai dreptate: parcă, 
în adevăr, Roma e mai sugestivă decît Atena. Deşi ma- 
sivul acesta de palate în ruine nu se poate compara cu 
Acropolea, totuşi e ceva atît de viu, atît de încilcit, atît 
de măreț şi de sălbatec în labirintul acesta, încît imperiul 
roman îţi răsare deodată ca imagina plastica a unei imen- 
sități informe. îmi pare că văd pe tiranii nebuni cari au 
mînjit numele ilustru al familiei lulia, îi văd din boitele 
acestea enorme, din chiliile şi ascunzătorile infame, din 
dinţii tociţi ai zidurilor: o icoană arhitectonică a mora- 
lului acestor monştri, ale căror gînduri nebuneşti se arun- 
cau ca aceste arcuri îndrăzneţe : ale căror suflete erau 
torturate ca ascunzătorile şi chiliile ; ale căror pofte erau 
brutale şi senile ca dinţii tociţi ai zidurilor !... 

Eu rămăsesem prost. 

—  Vorbeşti ca o carte, domnişoară Lyddo. 

Ea dete din cap, zîmbind. Ochii i se umpluseră de la- 
crămi. Pe mine lacrămile mă încurca de tot, orcare ar 
fi cauza lor. 

— Ei ! îi zisei : ce s-a întîmplat ?... 

Ea tăcu, îşi şterse ochii şi mă luă de braţ. Urcarăm 
scara de lingă micul muzeu al direcţiei. 

Deodată gravitatea solemnă a ruinelor dispăru într-o 
sărbătoare de flori. Brazde imense de trandafiri, azalee albe 
şi roşii, crăngi de iasomie, portocali înfloriţi — o orgie de 
colori şi de parfum, în mijlocul căreia palmierii îşi des- 
făceau frunzele, ca nişte evantalii enorme. 


In jurul brazdelor se scuturau rozele, trăgînd un chenar 
vesel pe nisipul de aur. Lydda luă o mînă de foi de tran- 
dafiri, se apropie de mine şi mi le suflă în obraz, rizînd. 

Eu aş vrea să fiți de faţă d-voastră, care socotiți că 


femeia e păgubitoarea neamului omenesc," ca să vedeţi ce 
graţie de muză e în ființa asta încîntătoare. Cînd o văd, 
cu pălăriuţa albă aşezată pe frunte, cu mijlocul ca un 
ramur, fraged, cu îmbrăcămintea uşoară ce-i cade în cute 
fireşti peste picioare, mă întreb dacă poate antichitatea 
întreagă să dea un model atît de perfect. In jurul ei res- 


piri liber, te simţi sigur, nu ai un moment din neliniştea 


18 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


sufletească ce pune în noi apropierea oricărei femei fru- 
moase. 

Ne aşezarăm pe o banca de piatră, în marginea dealu- 
lui. In faţa noastră se ridică turla Capitolului. în vale, 
templul lui Vespasian profila în lumina candidă friza sa 
elegantă. Dincolo, peste Tibru, se resfirau pe Janicul brazi 
uriaşi apărînd văzduhul cu umbrela ramurilor lor. 

Lydda părea că urmăreşte cu gindul şi ochii gîndurile 
mele. 

— Ce moment încîntător ! zise ea. In firea asta de 
miazăzi, primăvara e ca o simfonie îmbătătoare : aer, lu- 
mină, miroase, totul se contopeşte într-un abur dătător 
de viaţă, ce-ţi ascute şi înfrumuseţează simțul de a fi. Eu 
mă înțeleg pe mine mai bine decît orcînd... Dumnea- 
ta nu ?.. 

Eu răspunsei un „da" foarte nehotăriît. 

Nu doar că nu simţeam şi eu tot ceea ce simţea ea, 
— dar vorbise atît de bine, încît mi se păruse că avea 
frazele gata. 

Cînd mă reculeg în mine, singur, şi mă gîndesc la 
Lydda, o înţeleg şi o admir mai mult decît cînd sunt 
lîngă dînsa. Ea gîndeşte sigur şi exprimă elegant ceea ce 
gîndeşte, fiindcă la dînsa creierul are oarecum tradiţia me- 
canică de a funcţiona astfel, fruct al unei adevărate civili- 
zaţii de mai multe generaţiuni. Ea se îmbracă elegant, se 
mişcă elegant ; tot ceea ce face e firesc şi ales, pentru că 
e în sîngele ei de a fi aşa. Eu, ca să spun ceea ce spusese 
ea, trebuie să iau condeiul. Care sunt generaţiele culte din 
care mă cobor eu ? De cîte ori nu mă gîndesc la multe 
lucruri... Biata mama, simplă, duioasă, dacă nu găsea 
la d-voastră sprijinul vieţii, rămînea pe drumuri şi cu dînsa 
rămîneam şi eu... 

Trece un nour peste sufletul meu. A trecut. 

Lydda mă atinse pe mînă 

— Mă rog, să-ţi dau ceasornicul. Nu ştii ce mi s-a 
întîmplat cu el... 

— Nu. 

— Ştii că ţi l-am cerut ieri... ca să am ceva de la 
dumneta pînă astăzi. L-am pus în buzunarul jachetei. Cînd 


19 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


am ajuns acasă erau toţi la masă. Am aruncat haina şi 
mi-am luat locul. După un moment, mî-am adus aminte 
că ceasornicul sta aruncat cu haina. M-am sculat, m-am 
dus de l-am luat din jachetă, am lăsat pe al meu în cu- 
tioară şi am prins pe al dumitale de lanţ, ca să nu se dis- 
partă de mine. Dar, cum se întîmplă mai întotdeauna in 
asemenea cazuri, parcă o molimă stîrpîse toate ceasornicele 
celelalte. Şi toţi voiau să ştie cît e ceasul. Trebuia să mă 
execut. Scosei ceasornicul şi mă uitai liniştit la el. De 
unde ne vine hotărârea aceasta solemnă, de-a înfrunta to- 
tul cu cel mai sfruntat neadevăr... Intr-o clipă se sta- 
tornicise în spiritul meu că mi se stricase ceasornicul şi-l 
lăsasem la ceasornicar, luind un altul la întîmplare. Dar 
pe cînd atingeam clapa dedesubt, simţii relieful monogra- 
mei dumitale, şi în acelaşi timp tot sîngele mi se urcă 
în obraz. Ceea ce nu mi se întîmplase cînd mințisem, mi 
se întâmpla acum, când dovada minciunei mele devenea 
evidentă. Vezi ce perverşi suntem ?... Sora-mea se legă 
de mine : „In adevăr, e foarte grav să întrebi pe o domni- 
şoară cît e ceasul”. Mama începu să rîdă: „She is a 
giddy creature". Tata: „She is a very queer sort of a 
person". lar eu mă simţeam că ard în focul Ghehenei... 
In sfîrşit, furtuna trecu. Dar deîndată ce rămăsei singură, 
mă culcai, sub cuvînt că mă durea capul, şi începui prin 
întuneric opera mea de distrugere, care poate să te su- 
pere... 

Eu mă uitam la dânsa nedomirit : 

— Ce? 

— Am sfărâmat monograma cu dinţii. 

O nespusă simpatie mi se revărsă peste suflet. Aş fi 
sărutat-o ca pe o soră, dacă aş fi îndrăznit. Zimbii într- 
aiuri. Ea de asemenea zâmbea. 

— Va să zică nu te superi ? 

— Cum o să mă supăr ! 

— Ai dreptate : e uşor de înlocuit. Era mai greu de 
ridicat... Cred că mi-am sfărâmat şi dinţii. 

Şi zicînd astfel, îmi arătă o îndoită coroană de mărgă- 
ritare, o adevărată operă de arta a naturii. La un colț de 


sus, se vedea smalțul ticnit. 


20 


15 


20 


25 


30 


— Nu-i nimic, zise tot ea, rîzînd. Bine că n-am fost 
silită să mint... cel puţin cu fapta. Vrei să mergem la casa 
Liviei ? 

— Să mergem. 

—-Şi astfel, pornirăm mai departe, ea legănîndu-se ca 
o trestie in vînt, eu fericit. 

Al d-vstre, 


MirceaM. 


SCRISOAREA IV 


Costierii, 189— 


Iubite domnule Mircea, 


Intăia dumitale scrisoare îmi face cea mai mare plă- 
cere, fiindcă văd că te fură arta. îmi pare rău că nu 
pot să spun acelaşi lucru şi despre a doua, din care 
încep să înţeleg că englezoaica se substituie pe nesimţite 
Madonelor şi Venerei Capitoline. 

Se vede că tinereţea este, cu hotărire, menită să fie 
proastă, chiar în oamenii cei mai fericiţi organizaţi. Nu 
te supăra ca-ţi vorbesc, ca întotdeauna, fără fățărnicie. 

Cunoşti părerile mele” asupra lumei şi asupra naturei 
non val cosa nessuna i mod tuoi, ne di sospiri £ degna la 
terra. După cum ţi-am povestit adesea, eu n-am fost 
personal nefericit şi nici moda sau timpul în care am trăit 
nu m-au inrîurit: e o convingere a mea, liber şi cu în- 
cetul formată. 

Natura este imorala şi infamă, iar lumea, în genere, 
rea. TJn singur lucru e, în mijlocul naturei şi al lumei, 
încîntător : sufletul, care coprinde într-însul sîmburele ca- 
racterului moral al omului, adică acea stare în care voinţa 
e cu desăvîrşire subordinată raţiunii. 

însă natura şi lumea, luata în totalitatea sa, sunt amîn- 
două duşmanele caracterului moral, cea dîntîi prin fatali- 


21 


10 


l» 


"o 


25 


30 


m 


tatea si indiferența legilor saJe fizice ; cea de a doua prin 
senzualitate şi egoism. 

Cînd cineva are norocul să fie, ca dumneta, înzestrat 
cu un suflet nobil, e o crimă de a-l apropia de izvoarele 
senzualităţii şi ale egoismului lumii. 

Cum să-ţi spun mai clar că femeia este incarnaţiunea 
senzualităţii şi a egoismului ? Cum să-ţi spun că în femeie 
caracterul moral nu există şi nu poate exista? că orcît 
de cultă şi de liberală să fie o femeie nu va ajunge nicio- 

dată la o absolută independență de judecată, din cauza 
raportului de dependenţă ce există de la inteligență la 
facultăţile sale afective ? 

Ridicîndu-te pe scara intelectuală, bărbaţii dau din 
cînd in cînd, printre marii cugetători, exemple de asce- 
tism voluntar: femeile niciodată. Cele ce mor fecioare, 
n-au putut face altfel, din cauza religiunei sau a condi- 
țiunei lor fizice şi sociale. Şi e de observat că femeile care 
mor fecioare sunt de regulă ființe smerite, umile, de o 
condiţiune intelectuală foarte joasă ; bărbaţii, din contra. 

Dar prietena dumitale este engleză ; deci, neapărat, vii 
cu tot arsenalul lui Stuart Mill. Arme vechi, dragul meu, 
şuşanele cu amnar ! 

Şi mai întăi nu-miî place numele prietenii, spre a vorbi 
ca socialiştii. Ce va să zică Lydda ? De unde a descoperit 
corespondentul dumitale de ziare numele acesta pretenţios, 
spre a-l da fetei lui ? Am căutat prin toate mitologiile, 
dicționarele, enciclopediile şi calendarele şi n-am găsii 
decît : Lydd, unul din cele Cinci-Porturi ale Engliterii ; 
Lydda, vechea Diospolis a grecilor, astăzi oraş din Syria. 
Ce are a face ? Nu vezi că amicul dumitale corespondent 
e snob, goujat, sau, pe româneşte, mitocan boierit? 


Al doilea, Stuart Miil e spirit mediocru. Condiţiunea 
normală a femeii este aceea de a ocupa, în scara biolo- 
gică, locul rămas gol dintre maimuţă şi om. Fiindcă nu 
se poate admite ca bărbatul să se coboare de-a dreptul 
din goril, el se coboară din femeie. 

Rolul pe care l-a jucat femeia, de la apariţiunea spe- 
ciei noastre pe pămînt pînă astăzi, este acela de fiinţă in- 
ferioară bărbatului. De ce este aşa ? Probabil fiindcă nu 


23 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


poate să fie altfel. De ce maimuța nu este egală în in- 
teligenţă cu femeia? De ce elefantul nu esle egal cu 
maimuța? De ce papagalul nu este egal cu elefantul ? 
şi aşa mai încolo, pe scara coborîtoare a inteligenţelor ? 

Domnul Stuart Mill ne spune’? că, ridicînd femeii drep- 
tul de a face tot ceea ce face bărbatul, ridicăm omenirii 
jumătate din factorii progresului ; că le îngăduim să se 
ocupe de arte şi literatură, unde au dovedit că nu pot 
produce nimic, şi le împiedicăm de a se ocupa de politică, 
unde, or de cîte ori au ajuns, au dat dovezi de o specială 
aptitudine. Şi ne citează pe Elisabetha, pe Debora ţi pe 
Jeanne d'Arc, iar într-o notă îşi mai aduce aminte de re- 
gentele imperiilor asiatice. 


Fals ! 

Dintre respectabilele dame de mai sus. cea mai bine 
înzestrată cu facultăţi intelectuale a fost a patra : Cate- 
rina cea Mare. Pe aceasta, pudicul englez nu o citează. 
"ŞI se înţelege că nu o citează, fiindcă i-ar răsturna toate 
probele. Căci, dacă este adevărat că împărăteasa Cate- 
rina avea o minte destoinică, tot atita este de adevărat că 
dînsa era incarnaţiunea senzualităţii, de o lipsă revoltă- 
toare de sens moral, o inconştientă erotică în toată hidoasa 
accepţiune a cuvîntului. 

Iar cît despre cuvioasele regente ale împăraţilor asiatici, 
fericit cel ce crede în ele ! Noi vedem că aceste regente 
au adus China în halul in care se găseşte astăzi, de o bate 
Japonia, a cărei populaţie este de zece ori mai mică: că 
Indiele sunt cucerite şi exploatate de națiunea cărei apar- 
ține Stuart Mill. 


Femeile in literatură sunt nule, în artele plastice nule, 
în muzică nule. In politică sunt un dezastru. 

Conlucrarea lor la mersul înainte al omenirei a fost şi 
va fi mai mult stricătoare decît folositoare şi se poale mi- 
nunat compara cu un colegiu electoral de inculţi, a cărui 
acţiune politică se exercită de un ales, care, în cazul nos- 
tru, ar fi bărbatul dacă din întîmplare, alesul e om .su- 
perior, alegătorii săi îl vor enerva cu cereri meschine ; 
dacă e un nenorocit incult ca şi ei, nu va însemna nimic 
sau se va vinde celui ce va plăti mai mult. De aceea şi 
sunt eu contra acestor colegii electorale. 


23 


10 


15 


20 


25; 


30 


35 


40 


In fine, ultimul şi cel mai puternic argument împo- 
triva lui Stuart Mill şi al femeilor este puramente fiziolo- 
gic. Dacă femeia va intra în lupta pentru viaţă, aşa cum 
e înțeleasă astăzi lupta, individul femeie va cîştiga poate 
ceva — deşi e problematic — iar specia om va pierde 
desigur. Primejdia care ameninţă dezvoltarea omului mo- 
dern este intensitatea muncii intelectuale. Lipsa de cum- 
pănă între exerciţiul corpului şi exerciţiul minții duce pe 
individ la degenerescentă. luchipuieşte-ţi ce ar deveni spe- 
cia noastră dacă generaţiunile viitoare ar fi fructul unui 
tip de bărbat enervat, ţinut în picioare ca să gîndească 


.şi să speculeze, prin excitante, şi al unui tip de femeie 


ostenită, anemiată prin încordarea tutulor facultăților sale 
sufleteşti în lupta cu bărbatul. 


Fiindcă e copilăresc de a enunța uşurarea soartei noas- 
tre prin înmulțirea indivizilor. Soarta oamenilor este co- 
mună numai în ceea ce nu pot face şi este individuală în 
ceea ce pot face. Dar nefericirea noastră nu provine mai 
niciodată din ceea ce nu putem face, cî din ceea ce pu- 
tem face. Soarta comună tuturor muritorilor este de a muri. 
Din aceasta nu derivă nici o nefericire în individ, fiindcă 
moartea este singura cauză care îşi poartă efectul în sine. 
Soarta individuală este de a trăi şi, prin înmulţirea indi- 
vizilor, se obţine multiplicitatea soartei, care, unică în ne- 
gațiune, devine plurimă în afirmaţiune. Iar soarta fie- 
căruia nu numai că nu atîrnă de soarta fericită a altuia, 
ci este cu atît mai frumoasă, cu cît a altuia este mai 
urîtă. Acesta este conceptul tuturor legilor despre om, de 
la Hristos încoace ; de aceea morala creştină şi toate legile 
sociale şi politice caută să pună un frîu pornirilor noastre 
fireşti. Tot acesta este şi conceptul lui Machiavelli des- 
pre perversitatea oamenilor. 


Ascultă-mă, iubitule. Fiindcă natura te-a înzestrat bine, 
aibi puterea de a te servi de armele ce ţi le-a dat ea, 
spre a te ridica împotriva ei, în partea slăbiciunilor sale. 
Nu iubi. Tu te lăsa să te subjuge amorul. In schimbul unei 
licăriri înşelătoare, gîlgîie nefericirea. Nu îmbrăca niciodată 
cu purpura imaginelor tale trupul unei femei. Acelea sunt 
nemateriale, superioare şi eterne ; aceasta este o formă 
trecătoare a lutului, ieri munte, azi fecioară, mîine vierme. 


24 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Adu-ţi aminte de ce zice poetul 


Astfel fusi : acuma, aci înmormmtată, 
Schelet şi pulbere esti. Pe oase si noroi. 
In nemişcate zadarnic aşezat, 

Mut, privind zborul vremilor, 

Stă, păzitor al amintirei 

Şi al durerii, simulacrul 

Trecutei frumuşeii *. Acea dulie privire 
Ce dete fiori, dacă, după cum paie, adine 
Jn alta pătrunse ; buza aceea, de unde, 
Cum se vede, ca dintr-un ulcior plin, 
Deborda plăcerea ; acel gruma?., coprin? 
Deja de dorinţe ; acea fermecătoare mină 
Ce adesea simţi, cînd fu întinsă, 
Ingheţînd mîna pe care o stringea 

Şi sînul, pe care privindu-l, 

Mulţi îngălbeneau — 

Toate, au fost cîndva ; acuma 

Pămînt şi oase esti : priveliştea 

Tristă şi dezgustătoare o piatră o ascunde. " 


Asta, şi nu alta este. Aştept de la firea dumitale aleasă 
sa înţeleagă că libertatea lăuntrică, singurul bine de pe 
pămînt, numai oamenii fără pasiuni o pot dobîndi. 

Dacă eu aş fi optimist, aşa cum pari dumneta a fi, aş 
zice că nimic nu e mai uşor decît de a trai pe lume fe- 
ricit. In adevăr, orice bărbat, ajuns la 25 de ani, are un 
mijloc de a-şi cîştiga viaţa. Nu-i rămtne decît să se lase 
a trai mai departe şi a se bucura de priveliștea lumei dacă 
ea este totdeauna nouă. cum zici. Căci din două una — 
or lumea este în adevăr interesantă, şiatuncie zadarnic 
a te zbuciuma cu dînsa, ci e destul a o trăi prin cap; or 
lumea e seacă, tristă şi plicticoasă, şi atunci, pentru a nu 
te sinucide de urit, trebuie sa o activezi cu propriele tale 
patimi, să-ți arzi viaţa pe rugul ei, ca să-i măreşti flacăra. 
Şi-ntr-un caz şi într-altul pasiunile sunt deci dovadă ho- 
tărîtoare de prostie. 


* Leopardi: La panrelul unei femei jrumoiae, cioplit in monumen- 


tul de pe mormîntul aceleiaşi (nota D.Z ). 


25 


10 


15 


£0 


25. 


30 


S-auzim de bine şi lasă englezoaica. 
Al d-tale, 


Filip A. 


SCRISOAREA V 


Rama, 189... 


Iubite domnule Filip, 


Scrisoarea d-voastre din urmă m-a  neliniştit mult. 
După citirea ei, am rămas ca un copil care. voind să 
facă plăcere tatălui său, mizgăleşte un volum elegant cu 
literele sale gheboase şi, in loc de laude, primeşte de 
la tată mustrări. 


Bine, domnule Filip, se poate să aibă un om serios şi 
cinstit asemenea convingeri ? şi, mai cu seamă, se poati' 
să alcătuiască din ele regula vierii sale ? 

îmi permit să vă fac aceste întrebări, în urma unui 


n-am dormit 
toată noaptea, iar acum, de-abia sculat, trebuie să vă 


nou examen de conştiinţă ce mi-am impus 


scriu ca să-mi răcoresc sufletul. 


Platon, în Fileb, pune pe Protarc şi pe Socrate să vor- 
bească despre plăcere şi despre înțelegere : care dintr-amîn- 
două e superioară celeilalte ? Ceea ce se caută însă, este 
o stare sufletească care să facă pe om fericit. Dar nici 
una, nici alta nu sunt îndestulătoare pentru fericire, ri 
una se apropie mai mult decît alta de scopul definitiv al 
vieţii. 

Acest postulat platonician, d-voastră îl schimbaţi ast- 
fel : pentru a se apropia de stropul definitiv al vieţii, fe- 
ricirea, trebuie să fie omul fericit sau nefericit ? Şi aveţi 
aerul de a răspunde că, pentru ca viaţa să fie demna de 
a fi trăită, omul trebuie să fie nefericit. 


Iată un paradox ciudat, care, cu toate astea, este iz- 
vorul şi secretul esteticei pesimiste. 


26 


10 


15 


20 


30 


35 


40 


Luate in sine, atît fericirea cit şi nefericirea sunt amîn- 
două efecte, a căror cauză trebuie căutată în echilibrul 
sau dezechilibrul facultăţilor sufleteşti şi trupeşti ale in- 
dividului. 

Cum însă în energetica modernă, orce efect trebuie la 
rîndul său să devie cauză, fericirea se risipeşte în împlini- 
rea actelor vieţii generînd mulțumire sufletească în indi- 
vid şi armonie între oameni ; este, cu alte cuvinte, o cauză 
noua, care nu mai lucrează asupra unui singur propulsor, 
spre a determina o mişcare înainte, ct lucrează asupra 
unei infinităţi de detalii, hrănindu-le pe toate. 

Pe cîtă vreme nefericirea, devenită la rîndul ei cauză, 
lucrează puternic asupra sistemului nervos, ducind Ia sui- 
cid, scoțînd strigăte şi gemete, cari, îmbrăcate în forme 
literare, păstrează toată violenţa durerii. 

De aceea se şi întîmplă că suferințele adevărate, chiar 
cînd sunt povestite de un om mediocru, ne ating mai mult 
decît întîmplările fericite ale unui om de talent. 

Căci, pentru un om care iubeşte, care e întreg şt e 
sănătos, puterea emoţionantă a unei sărutări este tot atît 
de mare ca şi acea a unui ghebos pe care femeia iubită 
îl înşală. Dar la cel dintîi, cuantumul emoţionant se ri- 
sipeşte în împlinirea actului însuşi, pe cînd la cel de-al 
doilea el ia formula mecanică a forţei (masa înmulțită 
cu viteza) şi devine cu atît mai violent şi mai crud, cu 
cît este mai mare şi cade de mai sus. 

De aceea se şi zice că oamenii fericiţi, ca şi popoarele 
fericite, n-au istorie. Fericirea tace şi se. ascunde : numai 
nefericirea este militantă şi zgomotoasă. 


Pe cînd cea dintîi este ticnită şi face parte din trans- 
formarea armonică a naturei. cea de-a doua este eruptivă 
şi ţine de cataclisme. în media oamenilor şi in viaţa medie 
a fiecărui om, catastrofele sunt rari. Gheboşii, stilciţii şi 
criminalii sunt excepţiuni ; căci. dacă n-ar fi aşa. majori- 
tatea oamenilor ar trebui să trăiască în spitale şi puşcării, 
şi ar trebui să moară de glonț sau de otravă. 


Atunci pentru ce non val cosa nessuna i moti titoi ? 

D-voastră spuneţi că n-aţi fost personal nefericit şi 
nici moda sau timpul în care aţi trăit nu v-a îiirîurit. Nu 
mă îndoiesc. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Cred însă că. ia d-voastră, ca şi la toți filozofii specula- 
tivi, puterea divinalorie a geniului a fost lipsită de măsura 
rectificativă a ştiinţei. 

Şi, fiindcă va place să citați pe Leopardi, iar cu mî- 
nunatele lui versuri voiţi să întunecaţi chipul îneîntător 
al unei femei, să-mi daţi voie să vă spun ce gîndesc eu 
despre Leopardi, cu atît mai mult că el e astăzi din nou 
la ordinea zilei" în Italia, unde descoperirile manuscriselor 
sale rămase de la Ranieri", şi viitorul centenar“ al naş- 
terii marelui poet .(1898), au ascuţit penele pentru viitoa- 
rea luptă a pesimismului cu optimismul”. 

Las la o parte întreaga şcoală modernă a lui Lom- 


hroso'”' şi a urmaşilor săi, cari au amestecat sărmana 
viaţă a marelui poet cu necuviinţele cele mai grosolane, 
ajungînd la aceleaşi concluziîuni la care ajunge Nordau, 
cînd încearcă, în numele ştiinţei, să explice geniele' ; o 
las la o parte *— fiindcă îmi pare neonest şi imoral a 
statornici ca regula că oamenii de geniu, cu alte cuvinte 
toţi aceia care au ajutat societatea să facă un pas înainte 
spre bine, sunt nişte degeneraţi : concluziunea logică a unei! 
asemenea teorii ar fi că trebuie să îndrumăm omenirea 
spre tipul  brutei inconștiente. 

Cînd vorbesc de măsura rectificativă a ştiinţei; înțeleg 
prin ştiinţă acea sumă de adevăruri constatate, ce nu mai 
admite dîseuțiune şi contrazicere, ca frenologia şi critica 
psîho-antropologică a d-lui Lombroso. 

Prin urmare, vreau să cred în scrisoarea lui Leopardi 
adresată lui de Sinner (avânt de mourir, je veux pro- 
tester contre cctte invention de la faiblesse et de la rul- 
garite, et prier mes lecteurs de s'attacker ă retenir mes 
observations et mes raisonnements, plutot que  d'accuwr 
mes malaŭies) ; admit că pesimismul său nu izvorăşte din 
suferințele sale fizice, că nu este efectul unei psihopatii 
ereditare, ci că este „de pură şi solemnă origine intelec- 
tuală" cum îl numeşte un anonim italian, că este efectul 
unei stări a spiritului uman, care în Leopardi şi-a găsit 
harpa eoliană. 

Dar, făcînd această concesiune şi admițînd origina in- 
telectuală a pesimismului lui Leopardi, punctul său de ple- 


28 


10 


20 


25 


30 


35 


care este o eroare ; confuziunea dtnre natura fantastică 
fi natura siiiuji/ică. Noțiunea apriorică a naturei este 
întotdeauna autotelisiică, cu alte cuvine, izvorăşte din ra- 
țtiunea fundamentală a superiorității omului asupra na- 
turei : conştiinţa de sine. Natura, creat pentru trebuințele 
şi plăcerile omului, populată ca la ce: vechi, cu ființe ale 
închipuirii noastre, este cu totul altcsva decît natura în 
sine, oarbă, guvernată de legi fatale. Omul, centru al uni- 
versului şî omul, fir de iarbă, sunt cei doi termeni ai 
conflictului. în omul, fir de iarbă, conştiinţa se revolta: 
pentru ce soare ? pentru ce ziuă şi noapte ? pentru ce 
moarte şi viață?`’ Şi negreşitcă din acest punct de vedete, 
Leopardi este sinteza omenirii întreg:, care, de Ia tatăl 
cel dintăj pînă la cel din urma din fiii fiilor săi, va sta 


privind la lună şi se va întreba : 


Chr fai tu. Suna, in «ft?” 


Şi fiindcă luna nu va răspunde niciodată, iar oamenii 
se vor naşte şi vor muri pururea, aceeaşi întrebare se va 
repeta la infinit, llsind sufletul turburat şi nefericit. 

Dar iată că din firul de iarbă, cin oamenii pitici şi 
neputincioşi, unul se lasă de a mai întreba luna în pustiu, 
nu vrea să se mai izbească de atotputernicia naturei, ci 
cu încetul începe a o observa, intră în cutele sale ascunse, 
îi fură tainele una cîte una ; le leagă laolaltă, şi deodată 
începe să zărească, dacă nu il perche delle cose, cel puțin, 
il perche di certe cose. începe să înțeleagă mai cu seamă 
că, înfipt pe malul mării, noaptea între stelele de sus şi 
stelele de jos, el va putea cel mai mu} aâ facă o frumoasă 


poezie, dar nu va afla niciodată de cc sunt stele sus şi 


de ce sunt stele jos. începe să înțeleagă cît de mare e 


farmecul de a şti, cît de imens este ceea ce poate şti- 
Acesta va rectifici ceea ce, în puterea divinatorie a 


geniilor, a fost lipsit de control. 

Pentru aceasta nu va mai fi în natură diavolul destruc- 
tiv care stăpîneşte totul spre paguba totului, il brutto poter, 
i-b.e, ascoso, a comun danno impera — aceeaşi idee din 
vis abdita a lui I.ucrețiu : nu va mai fi panteismul grecesc, 


în care omul este .J jucărie în mîna divinității. Va fi în 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


natură spectacolul serios al energiei universului, schimbin- 
du-şi necontenit forma actuală ; va fi în om dorinţa cin- 
stită de a cunoaşte cum se operează această schimbare. 

Negreşit că şi după el, se vor mai face poezii, mişcă- 
toare de inimi şi turburătoare de minţi, fiindcă acest con- 
cept despre om — o scurtă întrupare a energiei univer- 
sale —- nu numai că nu exclude arta şi frumosul, dar le 
implica, dimpotrivă, ca cea mai fulgurantă manifestare a 
armoniei lumei ; dar nu se vor mai face teorii lipsite de 
seriozitate, cari să îndemne pe oameni la distrugerea pro- 
priei lor conştiinți {deoarece suicidul fizic în energetică 
este un nonsens). 

Şi acuma, iubite domnule Filip, după ce am primit 
protestarea lui Leopardi către Sinner, după ce am dis- 
cutat „originea intelectuală" a pesimismului sau — să-mi 
dați voie să vă întreb: credeţi că se poate pune astfel 
chestiunea ? credeţi că se poate rezolva complicata, pro- 
blemă a pesimismului  leopardian numai prin explicările 
lui Lombroso sau numai prin ale intelectualiştilor P 

Eu socotesc că aci, ca de altfel în toate convingerile 
omeneşti, a conlucrat o întreagă serie de cauze. 

Leopardi se cobora dintr-o familie în care misoneismul 
era ereditar ; mama lui era atinsă de mania religioasă; 
tatăl lui era zgîrcit. Leopardi, personal, era rahitic'. O 
dezvoltare extraordinară a creierului în paguba restului or- 
ganismului şi o aplicare la studiu nemaipomenită, lac din 
el, la \fîrsta de 20 de 3ni, unul din cei mai învăţaţi 
oameni ai secolului. La Recanati’, tînărul murea de urit. 
Diformitatea lui trupească îl făcea respingător. Sufletul 
lui mare, plin de doruri şi de avînturi era cercuit între 
zidurile triste ale caselor părintești. Nici o femeie nu se 
uita la dînsul. Pe Giaconio nu l-a iubit nimeni, nimeni, 


36 


nimeni 


Putea să fie optimist un astfel de om ? Putea să nu 
erupă sufletul unui astfel de nenorocit ? 

Dar a căuta în melancolia lui contemplativă, în poezia 
lui, de cea mai desăvârşită perfecţiune a formei, argumente 
în contra iubirei omeneşti, este o faptă rea. îmi permiteţi 
să vorbesc liber. 


30 


10 


15 


20 


25 


30 


Este o faptă rea, fiindcă se cheamă, în sprijinul unei 
teorii nefireşti, autoritatea celui mai mare poet al durerii, 
care, cu toate astea, murea cu visul iubirii în suflet -. 


Fra cotanto dolort 

Ouaiuo aH'umaiux etj propose il fata, 
Se i-era e quale i! mio pensier ti pinge. 
Alean t'amasse in terra, a lui pur fâra 
Ouesto viver beato ; 

E ben cbiaro vrgg'îo siecome asiora 
Seguir loda e virtii qual ne'prim'anni 
L'amor tuo mi farebbe. Or nou aggiunse 
Il cîel indlo conforto ai nouri affanni ; 
E teta la mortal vita saria 


Simile a quella cbe nel cielo india 


Per le valii, a<r suom 

Del jatkoio agricoltore il cjillo, 

Ed io seggo e mi lagrio 

Del giovanile error cbe m'abbaiidona ; 
E per li poggi, ov'io rimembro e piagno 
I perduti deşiri, e la perduta 

Speme de' giorni miei; di te pensando 
A palpitat mi sveglia. E poteu'io. 

Nel secol tetro e in questo aer nefando, 
L'alta specie serbar; cbe dcll' imago, 


Poi cbe del ver m'e tolto, assai m'appaga 


Se dell' eterne idee 

L'una sei, tu, cui di sensibil forma 
Sdeg'u l'eterno seimo csser vfitita, 
E fra caduebe spoglic 

Provar g/i afjanni di funerex vita ; 
O s'altra terra ne'superni giri 

Fra 'motuii inmtmerabili t'aecogl'te, 
E piii vaga del Sol prossima stella 


T'irraggia, e piu bemgno etere Spiri ; 


31 


5 


Di qua dove son gli arini infausti e brevi, 
Ouc.to d'ignoto amante inno ricev'i*. 


D-voastră ați citat o poezie in contra femeii ; vă citez 


o alta, în care femela e ridicata în stele: „sau dacă, prin 


sferele înalte, printre lumi nenumărate, un nou pămînt 


te primeşte şi, mai blîndă decît Soarele, o stea apropiată 


Leopardi : Alia sua dornia (nota D.2.). 


In nemaiginita du icre 
Cita o rezervă făpturii omeneşti soarta 
Dacă, aidoma si întocmai cum gindul meu te zugrăvește, 
Cineva te iubeşte pe pîmînt, a lui va fi 
Această fericite de a trai; 
Şi vad limpede cum încă 
Duc mai departe gloria şi virtutea la care din cei dinții ani 
Dragostea ta mă îndemna. Dar n-a îngăduit 
Cerul nici o întărire în durerile noastre ; 
Şi cu line viaţa muritoare ai fi 
Aidoma celei pe care în cer ne-o închipuim. 


Prin văile unde vină 
Al harnicului plugar cintec, 
Şi eu stau si ml tîngui 
De tinereasca mea înşelare cate mă părăseşte ; 
Şi prin muncii pe unde îmi aduc aminte şt plîng 
Dorurile pierduie şi pierduta 
Speranţă a zilelor mele; gindind la tine 
Kremătînd mă deştept. Şi de-as putea 
în setol înfricoşător şi-n aerul acesta-riveninat 
Altă icoană să păstrez ; cu cea închipuilă, 
Cea adevărată pierindu-mi, m-aş îndestula. 


Dacă dintre ideile vedice 
Una ejti tu, căreia formei de-aievea 
Tu îi înlături esența veşnică să nu-i fie îmbrăcăminte 
Şi printre rămăşiţele trecute 
les în lumină vestejirile unei vieți funeste ; 
Sau dacă alt pămînt din înaltele cercuri 
Printre lumile nenumărate te întîmpinâ, 
Şi, mai tainic cea de soare mai apropiată stea 
Te luminează, ti încă mai moale aer respiri ; 
De aici unde sînt anii fiii speranță scuiţi, 
Acest imn, al unui îndrăgostit necunoscut, primeste-l. 


32 


10 


15 


20 


25 


30 


te luminează şi un aer mai dulce respiri: din lumea 
aceasta, unde anii sunt fără noroc şi scurţi, ajungă pîn'la 
tine imnul necunoscutului ce te iubeşte”. 

Trebuie să adaog că, cu cît înțeleg mai mult pe Leo- 
pardi, cu atît mai puţin îndrăznesc să-l traduc. Infinita 
delicateţe cu care glasul lui se ridică spre stele, coprin- 
derea vorbelor, absoluta lor suprapunere pe conturul ima- 
ginelor, mă fac sa nu mă ating de ele. Cum să traduci 
di qua dove son gli anni injausti e brevi ?... 

Căci ceea ce este hotărîtor în judecata oamenilor des- 
pre Leopardi şi ceea ce-l pune mai presus de toţi poeţii, 
mai presus chiar decît Goethe, e tocmai puterea farmecu- 
lui de a spune, cu cele mai simple cuvinte, înțelesurile 
cele mai întinse. 

Dar poezia de la no. 17, C'onsalvo, nu este ea icoana 
sufletului acestuia, care moare însetat de iubire, însetat 


de o sărutare ? 


...Elvira, im bacio 
Non vorrai tu ttanarmif un /'.:<(°> -olo 


In tutto il vher mia ț * 


Şi cînd Elvira se pleacă pe fața îndurerată a sărma- 
nului Consalvo şi ii sărută gura, rece deja de fiorii morți, 
Leopardi strigă ca pentru dînsul 


Cbe divenisti ailor ? guali appariro 
Vita, morte, sventma agii ocebi tuoi, 
Fuggitivv Consalvo ? ** 


Viață, moarte, filozofie, toate se topesc în căldura 
unei sărutări ; în imensitatea nimicului lumei noastre se 
aprinde un punct, un strop de diamant, amorul, pe care 
umbrele noastre, pururi trecătoare către neființă, îl privesc 
îndelungat, pînă ce scăpată devale. 


* Elvira, o sărutare 
N-ai vrea să-mi dărui ? o sărutare doar 
în toată viața mea ? 


** Ce-ai fost atunci ? cum se iviră 


Viața, moarte, nenorocul ochilor tăi, 
Fugarule Consalvo ? 


33 


10 


15 


20 


25 


Şi, mai departe, zice Consalvo : 


Due cose belle ha il mondo : 

Amore e morte. AU 'una il ciel mi guidd 
In sul fior deie etă; nall'ahio, assai 
Fonunato mi lengo. Ah, se una volta, 
Sob una volta il lungo amor, quieto 

E paga aveai tu, fora la terra 

Falia qnindi per setnpre un paradiso 

Ai cangiati ocebi miei. * 


„Ah ! dacă o dată, dacă numai o dată ai fi răspuns tu. 
iubirii mele lung aşteptătoare. pămîntul ar fi părut ochilor 
mei, încremeniți, un rai vecinie." 

Dar toate celelalte poezii scrise femeilor, al căror în- 
ceput curge ca o muzică în vis, simfonii de cuvinte ce 
te emoționează pînă la lacrămi, numai prin valoarea lor 
fonetică 


Torna dinanzi al mio pensiei talora 
11 tuo sembiante, Aspasia. ** 


Deodată intri in melancolia sufletului ce-ţi vorbeşte, 
Torna talora il tuo sembiante - revine cîteodată chipul 
tău... Parcă răsare o stea din noianul vremurilor. E o 
valoare de sunete, cu o nespusă putere evocativă. 

Sau La sera del di di festa : 


Dolce e cbiara e la none e senza vento, 
E queta sovra i tetti e in mezzo agU orti 
Posa la luna, e di lontan rivela 

Serona ogni montagna. O, donna mia, 
Giă tace ogni sentiero, e pei balconi 

Rara traluce la notturna lampa. 


* Frumoase, două lucruri are lumea : 
Iubirea şi cu moartea. Spre cea din urmă cerul mă călăuzeşte 
In floarea vieții încă ; în cealaltă îndestul 
Fericit am fost. Ah, dacă o dată, 
O dată numai, îndelunga dragoste liniştită 
Şi împăcată ai fi împărtăşii-o, ai fi făcut pămîniul 
Să se preschimbe pe totdeauna într-un rai 
Pentru uimiți ochii mei. 
** Se întoarce în ca'ea pudurilor mele uneori 
Chipul tău, Aspasia. 


34 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


„Dulce şi limpede e noaptea şi fără vînt, şi liniştită 
odihneşte luna peste acoperişuri şi prin grădini, şi de 
departe arată ochilor munții senini. O, draga mea, acum 
tace orce cărare, şi prin balcoane rar se iveşte cîte-o 
lumină..." 

Tabloul, astfel împinzuit, te simți deodată coprins de 
neliniştea aşteptării. Ea doarme în pacea odăilor sale, iar 
tu tremuri cu poetul, în liniştea deplina a firei, stăpînit 
de sentimentul dureros al zădărniciei, pe care-l lasă în 
sufletele suferitoare clasica indiferenţă a naturii. Şi parcă, 
in adevăr, îţi răsare în amintire glasul unui cărăuş ce cu 
încetul murea în depărtare : lontanando mărire a poco 
a poco. 

lată, iubite d-le Filip, ce şi cum gîndeşte Leopardi 
despre femei. Filozofia lui o fi avînd valoare, care este 
întemeiată pe un concept al naturii fundamental fals, 
precum şi pe un individualism exagerat, cum au fost 
toți poeţii veniţi după  revoluţiune, de la Bayron la 
Musset. 

Ceea ce însă are o valoare unică în toate literaturile 
este arta sa. De mijloacele lui de a exprima cele mai 
mari adîncimi ale simţirii nu s-a apropiat, pe altă cale, 
decît poate Beethoven, şi, în unele mici poezii lirice, 
Eminescu nostru”. 

Poate că idealul lui femeiesc mergea dincolo de va- 
loarea etică a femeilor din timpul lui. Dar, a veni cu 
una din cele mai puţin estetice poezii ale lui Leopardi, 
cum este poezia tradusă de d-voastră, spre a statornici 


ura lui împotriva femeilor, asta nu se poate. Leopardi a 


murit cu dorul de a iubi şi a fi iubit. 

Vă rog să mă iertați că am fost cam lung. Miine 
mai scurt şi mai vesel. Lydda îmi surîde într-un colț al 
amintirii. 


Al d-voastre, 


Mircea M. 


35 


10 


15 


20 


25 


30 


SCRISOAREA VI 


Costierii 189... 


Iubite domnule Mircea, 


înainte de a intra în vorbă despre Leopardi (pe care 
mi l-ai alcătuit cum ţi-a plăcut, pentru a-l pune în ser- 
viciul Lyddei dumitale), dă-mî voie să-ţi fac două ob- 
servaţiuni: una de formă si alta de metodă de a dis- 
cuta 38. 


întrucît priveşte forma. Pentru ce nu te dezberi de 
obiceiul de a întrebuința cuvinte nouă, cari îţi dau aerul 
unui învăţat de ocazie ? Cultura d-tale nu e scoasă din 
revistele franceze de ieri şi de alaltăieri. Atunci pentru 
ce  autotelistică,  Inisoneism, energetica şi alte asemenea 
vorbe procopsite ? Ce vrei să spui prin fraza, „noţiunea 
aprioristică a naturei este întotdeauna autotelistică ?" Da' 
vezi bine : ca orce noţiune aprioristică. Grecul avrozelis * 
însemnează făcut de sine însuşi. Prin urmare un pleo- 
nasm zadarnic. Dar cu misoneîsmul, ce vrei să spui? 
Ura de plăcere ? Atunci aveai cuvîntul exact misidonia. 
Sau poate ura de tot ce e nou. Sau nu e nici una, nici 
alta, ci pur şi simplu o întindere a înțelesului vorbei 
misos = ura de toţi şi de toate ? După cum vezi, pier- 
dere de vreme, tălmaci şi nici o ispravă. Dar cu ener- 
getica ? De unde ai mai scos-o şi pe asta? Ce vrei să 
înţelegi cu ea ; ştiinţa energiei ? Nu ţi se pare că sea- 
mănă cu racii ţiganului din scrisoare : bine că sunt în 
scrisoare, boierule, că în sac nici fir dă rac. 

întrucît priveşte felul de a argumenta. Dumneta ai 
în cap o mulţime de lucruri, pe cari nu le expui lim- 
pede şi în întregime, ci le arunci deodată în discuţie, ca 
şi cum eu aş fi fost de faţă la lucrarea de pregătire ce 
s-a urmat în spiritul dumitale. Aşa e cu puterea pesi- 
mismului literar”, pe care o scoţi din energia durerei ; 
tot aşa cu deosebirea dintre natura fantastică din operile 
lui Leopardi şi natura în sine sau natura ştiinţifică. Este 
ceva adevărat în ceea ce spui ; este mai cu seamă inte- 
resant. Dar spune bine şi limpede. Deprinde-ţi spiritul 


* A6toTe?.iis 


36 


10 


15 


20 


30 


35 


40 


cu expunerea metodică a chestiunilor. Nu-l lăsa să sară 
de la Leopardi la Nordau ; nu amesteca pe Lombroso 
cu Sinner, că nu e nici folositor, nici drept să stea ală- 
turi numele unui scriitor utilitarist cu numele celui mai 
mare idealist al veacului. 

lar acum, la subiect. 

Trebuie iarăşi să-ţi spun că acolo unde pari a avea 
mai multă dreptate, anume în expunerea iubirii lui Leo- 
pardi, eşti obscur. Crezi că Leopardi a iubit una, două, 
sau mai multe femei, pe Aspasia, pe Silvia, pe Elvira, 
şi a murit cu durere în suflet că nici una nu [I-a iubit? 
sau crezi că a iubit o femeie ideală, cu alte cuvinte că 
n-a iubit pe nimeni, ci că a plîns amorul ?... 

De crezi că a iubit o anume femeie, te înşeli. 

Din însăşi poezia reprodusă de dumneata, Alia sua 
donna, se vede lămurit că Leopardi vorbea imaginei sale 
ideale : se vera e quale U mio pensier ti pinge: „daca 
eşti aşa cum te încheagă gîndurile mele" ; che dell'tmago, 
poi che del ver m'h tolto, assai m'appazo: „şi fiindcă 
nu-mi este dat să mă bucur de tine, mulţumit sunt de 
imaginea ta". 

Cînd biografii şi criticii lui Leopardi încearcă să lege 
poeziile sale de umerii unor anumite femei, dau dovadă 
de cea mai revoltătoare necunoştiință a sufletului poeți- 
lor. Beatrice Portinari, Laura Teresa de Brunswick, Silvia 
sau Aspasia !... Au existat? n-au existat ?... Dante era 
înamorat de Beatrice la vîrsta de 9 ani ; Beatrice se face 
fată mare şi se mărită prozaic după un Simone Bardi ; 
Dante se însoară cu o Gemma Donaţi. Petrarca vede 
odată într-o biserica din Avignon pe d-nă Hugues de 
Sade, femeie măritată (care cu timpul avu 11 prunci), 
şi'ia cîmpii, aşa, gratis. Beethoven, dimpotrivă, intîlneşte, 
în posaca sa viaţă, pe cea mai delicată creatură, pe con- 
tesa Teresa de Brunswick, care, de la vîrsta de 16 ani, 
de cînd lua lecţii de pîano, pînă la moarte, rămîne 
credincioasa marelui muzicant; şi cu toate astea, cine 
poate şti în ce duios andante se ascunde chipul cu ade- 
vărat poetic al Teresei ? Se pare că Simfonia a patra, 
cea mai puţin însemnată dintre toate, ar fi cîntul lui 
Beethoven către aceea ce se cheamă Unsterbliche Ge- 


37 


10 


15 


20 


25 


30 


liebte. Leopardi vorbeşte de două-trei femei. Care din 
ele a existat cu siguranță ? Criticii moderni ne vorbesc 
despre Geltrude Cassi, vara poetului, de care d. Chiarini 
zice că Leopardi a fost înamorat cu tot dinadinsul ; 
despre o doamnă Carniani Malvezzi ; despre Teresa Fat- 
torini, fiica vizitiului familiei Leopardi, moartă în ade- 
văr de boală de piept, aşa cum moare Silvia, suava Sil- 
via. Ce este adevărat şi ce nu este? Se pare că Aspasia 
ar ascunde chipul unei doamne Fanny Ronchivecchi. 
frumoasă şi şireată, care, spre a chinui şi mai mult pe 
Leopardi, îşi sărută copiii cu o necuviincioasă aprindere ; 
poetul, naiv în asemenea lucruri, ca toți oamenii de gîn- 
dire, cîntă astfel dragostea ei pentru copii 


Ouanda tu, dotta 

Allettatrice. firvidi sonanti 

Baci scoccavi nelle curve labbra 
De'tuoi bambini, il niveo collo intanto 
Porgendo, c lor di tur cagioni ignari 
Con la man kggiadrmima stringcvi 
Alseno ascoso c desiato. * 


Ranieri, amicul lui Leopardi, un fel de bellâtre cu. 
noroc pe îîngă femei, îl îndeamnă să nu se fărîme cu 
firea, deoarece, mai curînd sau mai tîrziu, şireata Fanny 
va cădea. Asta e logica trivială şi din nenorocire logică 
a tuturor bărbaţilor care cunosc femeia. Dar asta nu pu- 
tea fi logica unui om ca Leopardi, al cărui idealism 
ridica lumea întreagă pe culmea pe care trăia el. De 
aceea, Leopardi se duce singur acasă, în limpezimea ima- 
ginelor sale, şi acolo uită pămîntul, pămîntul, cuib al 
obscenităţilor, de unde ecoul propriei sale nefericiri de- 
acum o oară, cînd sta lîngă Fanny, ajunge pînă la dîn- 


* Cînd tu, iscusită 
împătimită — arzătoare, şuierătoare 
Sărutări apăsai pe desfrînatele buze 
Ale copiilor tăi, gîtul de zăpadă asupră-le 
Arcuindu-l, pe ei neştiutori de gîndurile tale 
Cu inima alintătoare îi strîngeai 
La sînul tăinuit, frematăitor. 


(Aspasia) 


38 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


sul ca o amintire de demult: torna dinanzi al mio pen- 
sier talora U tuo sembiante, Aspasia. 

Femeile cîntate de toți marii poeți sunt ca grifonii 
lui Michel Angelo : fiinţe ce nu există în natură’ : corp 
dfe leu cu aripi şi cap de vultur. Non e cosa in terra 
che ti somigli, zice Leopardi aceleia pe care a chemat-o 
la sua donna. 

Trebuie să te încredințezi de asta. 

Dacă în fiecare mie de ani se naşte cîte o Tereză 
de Brunswick, aceea va fi victima propriei sale înălțimi 
sufleteşti, fiindcă pentru aceea trebuie să se nască anume 
un Leopardi sau un Beethoven. Et encore !... 

După cum vezi, nu sunt părtinitor nici cu bărbații. 

Revenind acum la pesimismul lui Leopardi, mă bucur 
că ai găsit în anonimatul dumitale italian expresia de 
„pura şi solemnă origine intelectuală". Nu se poate ceva 
mai frumos şi mai exact. Aşa este. Pesimismul său e de 
pură si solemnă origine intelectuală, cum a fost, în 
trecut, al tuturor marilor poeți. 

In Oedipe la Colona al lui Sophocle, cînd Oedipe 
cere lui Teseu să-l apere împotriva fiului său Polynice 
(scena în care Polynice se înfăţişează orbului, rugîndu-l 
să se întoarcă cu el în Thebes, spre a răsturna pe Eteo- 
clu, fratele mai mic), Corul rosteşte cuvintele urmă- 
toare : „Acela ce doreşte să-şi lungească viața peste du- 
rata ei obicinuită, dă semne de o vădită nebunie ; căci 
o viață lungă ne pregăteşte multe necazuri, şi bucuria 
nu e niciodată partea aceluia ce prea mult doreşte ; jar 
Ia urma urmelor vine moartea, tămăduitorul de toate, 
cînd se iveşte parca lui Pluton, care nu cunoaşte nici 
legăturile iubirei, nici cîntecele, nici danțul. A nu te 
naşte, este cea mai mare fericire ; după aceasta, vine fe- 
ricirea de a reintra cît mai curînd, cînd ai văzut lumina, 
în neantul din care ai ieşit; căci deîndată ce a sosit ti- 
nerețea cu dîra nebuniilor, cine poate scăpa neatins de 
nenorocire ? De ce rele e scutit? Ucideri, răscoale, dez- 
binări, lupte ; şi, spre sfîrşit, vine bătrinețea, odioasă, ne- 
putincioasă, tristă, părăsită de toți, punctul dc întlnire 
al tuturor mizeriilor omeneşti Aci a ajuns nenorocitul 
acesta, ca şi mine. După cum, iarna, malul despre mîază- 


39 


10 


20 


25 


30 


35 


40 


noapte este izbit, clătinat de valurile ce-l împresoară de 
toate părţile ; tot astfel valurile necazurilor vin neîncetat 
să lovească în bietul bătrîn: unele .vin de la apus; al- 
tele de la răsărit; acestea din țările pe cari le luminează 
soarele de miazăzi ; acelea din părţile unde suflă vîn- 
tul de miazănoapte." 

Admirabilă e, prin puterea de rezistenţă, viaţa gre- 
cilor, încredinţaţi ca Destinul cel orb şi Zeii cei cruzi 
se joacă cu existenţele lor, ei lupta înainte. A şti că nu 
ai sorți de izbîndă, că mergi la moarte sigura, şi totuşi 
a merge, e dovadă de cel mai mare eroism. în asta şi 
stă optimismul grecesc în aplicarea lor zilnică, a ţine 
piept fatalităţii, iar nu în conceptul ce aveau despre 
viaţă. 

Căci conceptul lor despre viaţă îl vedem mai sus 
care este ; e tocmai conceptul budist al bunului ţakya- 
Muni, cu deosibire că ascetul țakya pusese idealul său 
în căutarea cunoștinței absolute (bodhi) prin meditaţi- 
une. Doctrina budistă se poate rezuma în următoarele 
4 puncte : a) necesitatea de a trece prin cercul transmi- 
grațiunilor şi al naşterei alcătuieşte durerea : b) ne naş- 
tem numai fiindcă nu cunoaştem condițiunile existenţei 
c) odată cunOscîndu-le am suprimat cauza de a ne naşte, 
spre a intra în liniştea absolută, în nirvana d) în nir- 
vana se intră pe calea purificaţiunii, care purificatiune 
se obţine prin 8 perfecţiuni a văzului, a judecății, a 
cuvîntului, a faptei, a vieţii, a aplicaţiunii, a ţinerii de 
minte şi, în fine, a extazului. 

Cele trei din patru puncte ale budismului le găsim 
în cuvintele Corului din Oedipe la Colona şi în fond 
în toate tragediile sophocliane (în Oedipe rege, în Elec- 
tra, in Trachineene etc), iar din perfecţiunile cerute spre 
a intra în nirvana, grecii împlinesc pe cele 7 dintâi, dar 


nu pe a 8-a, cea esențială a extazului. 


p. cînd însă budiştii caută să se perfecţioneze spre a 
intra în nirvana, dimpotrivă, se  perfecţionează 
spre a fi plăcuţi zeilor, spre a se întări în lupta disperată 


grecii, 


cu fatalitatea. 


Aceleaşi cuvinte ale Corului le găsim, aproape tex- 
tual, în poeziile lui Leopardi. 


40 


10 


15 


20 


Zice Leopardi (în Gincstra) cu privire la lupta gre- 


cilor cu fatalitatea 
Nobil natura i quella 
Cbe a sollevar s'ardisce 
Gli occhi mortali incontm 
Al comun fato. * 
Şi mai zice, cu privire la glasul Corului din Oedipe 
la Cohna : 


După ce, ca şi poetul grec, Leopardi arată nestator- 
soartei noastre pe cît suntem tineri, face tabloul 
Sophocle 


nicia 


Nasce l'uomo a jatica, 
Ed e riscbio di morte U nascimento. 
Prova pena e tormento 


Per prima cosa... ** 


{Canto notrurno di uri pastore). 


D'intelletti immortali 

Degno crovato, estremo 

Di tutti i moli, ritrovâr gli eterni 
La vecchiezza, ove josse 

Incolume il desio, la sperne estima, 
Seccbe le fonti del piacer, le pene 


Maggiori sempre, e non piu dato U bene. 


(I tramonto della Luna) 


bătrîneţei aproape cu aceleaşi cuvinte ca şi 


„Născocire demnă de minţi nemuritoare, cel mai 
toate 


relele,  găsiră Zeii bătrînefca, în care 


* Nobilă natură e aceea 


Care să ridice se încumetă 
Ochii muritori împotriva 
Destinului comun. 


** Se naşte omul în durere 


Ş: cu primejdia morţii îi e naşterea, 
încercare îi sînt osteneala si suferința 
Dintru început. 


(Chitecul de noapte al unui Dastot) 


41 


10 


20 


25 


30 


mine neîmplinită, speranţa stinsă, seci izvoarele plăcerii, 
nevoile tot mai mari, şi fericire niciodată”. 

Asemănarea de cuvinte datorită asemănării de idei. 
Leopardi, mort la 39 de ani, nu avusese vreme să guste 
si din aceste ultime amărăciuni ale vieţii. Dar, după cum 
avusese intuițiunea pesimistă a tinereţii, tot aşa, şi mai 
mult, avea pe a bătrînețţii. 

Prin urmare, iubitule, un om care îşi adăpase su- 
fletul, ca Leopardi, la izvoarele clasicismului celui mai 
înalt, patrunzînd forma dinafară a lumei şi înţelegînd 
esența ei, nu avea nevoie de şiretlicurile femeieşti, de 
sărutările ce Fanny Ronchivecchi da copiilor săi, ca să 
fie pesimist. Dacă suferințele lui trupeşti, nevoile şi lip- 
surile ce le îndura, nu l-ar fi silit să se absoarbă în du- 
rerea sa personală, viaţa ar fi fost pentru dînsul un mij- 
loc de a asista la experienţa continuă făcută de alţii, care 
să confirme noţiunea sa aprioristică despre viaţă. 


Pesimismul lui Leopardi este dar de pură şi solemnă 
origine intelectuală. 

S-auzim de bine şi lasă englezoaica: de la Aspasia 
lui Pericles pînă la Aspasia lui Leopardi, tot Fanny Ron- 
chivecchi se ascunde sub toate îmbrăcămintele femeieşti. 

Al d-tale, 

Filip A. 


SCRISOAREA VII 


Roma 189 


Iubite domnule Filip, 


M-am sculat de dimineaţă, cu gînd de a răspunde 
scrisorii d-voastre din urma, crudă, dar, ca toate, miş- 
cătoare. Cînd am deschis obloanele de la ferestre, m-a 
năvălit soarele, iar în faţa mea, luna vapsită pe albastrul 


42 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


cerului ca o glumă uşoară, mi-a ridicat de pe suflet pîcla 
nesiguranţei. Ce să fac? Dacă aşa m-a lăsat Cel-de- 
sus!... înţeleg toate argumentele ; mă interesează şi mă 
atinge credința d-voastră că Leopardi n-a iubit nici o 
femeie ; că Fanny Ronchivecchi se ascunde în toate fiin- 
tele de sexul ei. Dar, nu ştiu cum, parcă au dreptate. 
Vă  închipuiţi ce trebuie să fie viața unei creştine, pe 
care natura a făcut-o întreagă şi sănătoasă, alături de un 
bărbat, autor de tragedii sau filozof pesimisM 2... Ad- 
miţînd chiar, cura credeţi d-voastră, că femeia este un 
animal cochet — cine vrea să şi-l alipească, să-l aibă 
credincios, trebuie să-l îngrijească. Ai un cal, ai un cîine 
de vînătoare, ai o pasăre într-o colivie şi tot trebuie să 
te ocupi de ei, dacă vrei să nu fugă cînd te-ar vedea. 
Dar mi-te o femeie !... Vă rog să-mi spuneţi dacă nu 
este mai interesant un canar, pentru vrabia lui, cînd se 
ucide cu firea să alcătuiască trilurile şi tereremurile cele 
mai minunate, decît un muzicant or un poet, pentru 
femeia lui, preocupat pururi de el, plin de amor-propriu, 
adeseori neîngrijit, posac şi pretenţios ? 

Negreşit că sunt femei, ca d-na Stuart Mill, ca d-na 
Gladstone, ca acele minunate creaţiuni ale lui Babac din 
La recherche de l'absolu ; dar aceste sunt sau în romane 
sau în poporul englez, popor demn, în care femeia este 
ridicată la nivelul bărbatului. încolo, femeile fericite ale 
poeţilor sunt excepţii, deşi adeseori bune şi cinsrite. Miss 
Millbank, soţia lui Byron, a plătit scump onoarea de-a 
purta cîtva timp numele glorios al marelui poet". Dacă 
chiar la englezi se întîmplă astfel de lucruri, ce trebuie 


să fie la celelalte popoare !... 


Pe cîtă vreme onorabilul bărbat al doamnei Targioni 
Tozzetti (Ronchivecchi) **, despre care istoria nu se ocupă, 
a fost probabil un cetăţean fericit, fiindcă, dacă nu fă- 
cea versuri, în schimb îşi îngrijea de nevastă. 

Pentru posteritate, un asemenea om n-are nici o în- 
semnătate. Ştiu. Dar îmi închipuiesc că şi el trata pos- 
teritatea cu aceeaşi măsură. Cine îşi vede de treabă, cins- 
tit, cine trăieşte în epoca sa, inteligent, cine este om 
al timpului său — acela este adevăratul element pe care 


43 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


se clădeşte viitorul. A fi acum botărit si voinic este a 
adăoga un inel puternic la marele lanț al Istoriei, care 
lanţ numai atunci are sorți de a se întinde departe în 
viitor, cînd fiecare acum este trăit din plin. Şi parca, 
dacă o preocupare trebuie să intre în viaţa actuală a 
fiecărui individ, ea se cuvine să fie mai degrabă pentru 
trecut decît pentru viitor. Numai aşa viaţa se poate des- 
făşura mai departe în mod logic. Căci viitorul, civiliza- 
ţia, se impune cu atîta putere ; uşurarea traiului se în- 
filtrează cu atîta şiretenie în popoare, încît chiar națiu- 
nile cele mai conservatoare nu se pot opune procesului 
acestuia de transformare. Dovadă, China, unde nici zidul 
legendar, nici tradiţiile de mii de ani nu pot împiedica 
prefacerea vieţii naţionale. 

[. schimb, statul roman, care a mers în fruntea lumii 
timpului său, şi după el religiunea catolică moştenitoare 
a mecanismului lumii romane, sunt singurele instituţiuni 
omeneşti cari durează de 2 600 de ani, fără un moment 
de întrerupere. Roma este piatra imensă şi intacta, pe 
care, zi cu zi, s-a scris istoria acestei minunate organi- 
zaţiuni. Şi ea se datoreşte geniului particular al rasei la- 
tine : echilibrul, a cărui cea mai strălucită personificare 
a fost, în lumea romană, Cesar şi Oraţiu, iar în lumea 
catolică St. Augustin şi Papa luliu al II-lea de la Ro- 
vere. lar echilibrul stă tocmai în această egală şi logică 
dezvoltare a tuturor facultăţilor noastre sufleteşti, cari, 
curgind din trecut, sunt actualmente. 

Dar dacă femeile poeţilor nu sunt, în general, feri- 
cite, cîte din ele nu se devotează fericirii bărbaţilor lor! 
Lăsînd la o parte cazul lui Beethoven, autentic, peste 
care d-voastră treceţi cam repede, sunt atîtea altele, fie 
necunoscute, în cari, ca in romanul lui Balzac, femeile 
se sacrifică pentru a îndulci traiul unor bărbaţi lipsiți de 
talent, fie cunoscute şi celebre, în cari femeile sunt mîn- 
gîiere a oamenilor de geniu. Să-mi daţt voie să adaos, 
pe lingă Teresa de Brunswick, pe Vittoria Colonna, amica 
lui Michel Angelo. Ce grea menire, de a iubi sau nu- 
mai a mîngiîia pe un Beethoven şi pe un Michel An- 
gelo !... 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


In fine, să lăsăm morţii in pace şi să venim la vii. 
V-am spus de la început că soarele umple odaia mea 
de căldura cea mai binefăcătoare. Adieri parfumate, gîn- 
duri trandafirii, curg din slava cerului... 

Prin urmare, fireşte, trebuie să vă vorbesc de Lydda. 

Ieri am fost împreună la muzeul din Termele lui 
Diocliţian. Muzeul U  cunoşteam şi eu şi ea; ceea ce 
însă nu cunoşteam eu era farmecul de a te primbla la 
umbra nesfîrşitelor galerii ale fostului schit cerfosian, ga- 
lerii ce dau pe o minunată grădină, şi a te primbla în- 
soţit de o persoană ca Lydda. 

încep să am o bănuială... Lydda scrie corespondențe 
în jurnalele englezeşti !... 


"vă aud ... Numai asta îi mai lipsea! Să se 


Parcă 
cheme Lydda; să se primble în libertate cu un june, 
fără ştirea părinţilor ; să facă pictură şi, spre culmea 
culmelor, să scrie şt în jurnale !..." 

Mărturisesc că şi eu am avut o curioasă strîngere 
de inimă cînd am văzut-o că disface un zmeu de foaie 
englezească şi-mi zice ; „Vreau să-ţi citesc ceva; o să 
traduc în franțuzeşte cum pot. Te rog să-mi spui fără 
nici o fățărnicie cum găseşti corespondența asta din 
Roma." Dar temerea mea de a asculta o banală des- 
criere a monumentelor, cum se întîmplă tuturor tinerilor 
scriitoraşi ce ajung în Italia, fu de scurtă durată. Cores- 
pondenţa era o elucubraţie îneîntătoare, parte în proză, 
parte în versuri, asupra lui Shelley. Eu, care am avut 
întotdeauna cea mai mare admiraţie pentru Shelley şi 
n-am înțeles cum de Taine îi consacră numai cîteva pa- 
gine în Istoria literaturii engleze, m-am simţit deodată 
ridicat pe aripi puternice de fantazia acestei fete mo- 
deste, care intrase cu atîta înlesnire în marele suflet al 
celui mai poet din poeţii veacului. „Frumos ca un în- 
ger, de o precocitate extraordinară, bun, generos, blînd, 
înzestrat cu toate darurile inimei, ale sufletului, ale naş- 
terii şi ale averii, Shelley îsi prăpădi viața parcă într- 
adîns, punînd în purtarea sa zilnica  imaginaţiunea en- 
tuziastă pe care ar fi trebuit s-o păstreze pentru versu- 
rile sale.” împotriva acestei afirmațiuni a lui Taîne se 


45 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


ridica Lydda. Cum? Un poet blînd, generos, care in 
splendida sa Sensitiva hotărăşte că iubirea şi frumuseţea 
nu pot să piară de pe pămînt; un poet care, în elegia 
sa asupra morţii lui Keats, Adonais, se ridică la cele mai 
înalte accente ale idealismului; un entuziast care, de la 
bogăţia imaginilor din Prometeu, ajunge la sobrietatea 
tragediei sale Cenci, cea mai sculpturală lucrare ce s-a 
scris în limba engleză de la Shakespeare încoace — un 
astfel de poet să nu merite decît regretul că şi-a prăpă- 
dit viaţa, punînd in purtarea sa zilnică închipuirea en- 
tuziastă pe care ar fi trebuit s-o păstreze numai pentru 
poezii ? !... Dar tocmai asta face că geniul lui Shelley 
stă mai presus de ai lui Byron şi al tuturor poeţilor en- 
glezi, tocmai năzuința sa către un ideal realizabil sau 
părînd realizabil, în lume, iar nu numai în versuri. Ce 
ar fi fost morala lui Christ fără jertfa vieţii sale ? 


Şi aci, o splendidă invocare la mormîntul lui Shelley, 
Ia simplul mormint din cimitirul de la Testaccio. Cel 
puţin dorul de a odihni în clasicul pămînt al Romei 
eterne i s-a împlinit... 

Eu eram subjugat. Cu toată greutatea traducerii, sim- 
țeam generozitatea gîndirilor, căldura cuvintelor, avîntul 
sufletului. Era un ceas de cea mai mare emoţiune ar- 
tistică. 

Ne primblam încet la umbra arcurilor galeriei, ea 
cetind, strînsă de braţul meu, eu ascultînd-o, cu mintea 
plină de evocaţiunile lui Shelley şi ochii fermecaţi de 
graţia arhitecturei şi de crăngile de trandafiri ce se în- 
doiau sub greutatea florilor. In mijlocul imensei grădini, 
cîțiva chiparoşi, plantați de mina lui Michel Angelo; 
peste tot numai statui, urne funerare, capiteluri, aşezate 
cu o nepăsare şireată de artist ; deasupra, candida boltă 


cerească. 


Cînd isprăvi de cetit, Lydda rămase cu ochii în pă- 
mînt. Ca în toţi adevărații poeţi, urma dorinţii de a 
spune şi altora simţirile sale, părerea de rău că le-a spus, 
teama că vorbele nu dau măsura vibraţiilor sufleteşti. 
Făcurăm astfel cîțiva paşi în tăcere. Eu o oprii. 


4fl 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


— Lydda, autorul corespondenței aceştia este un mare 
poet. Vino cu mine... Il cunoşti ? 

Şi intrarăm, printr-un coridor îngust, în chiliele din 
fundul monăstirei, locuite acum de statui. Pe ferestruile 
cu gratii se vedeau grădinițele călugăreşti, modeste. Nu 
era nimeni. 

—- Spune, Lydda, îl cunoşti ? 

Ea îmi luă mîna şi o Upi de inimă. Parcă în ade- 
văr, de acolo erau scoase toate accentele ce mă mişca- 
seră atîta. Fața ei devenise palidă. Apăsă cu amîndouă 
mîinile peste mîna mea, închizînd ochii... 

Ah, iubite domnule Filip, ce fermecător poet este na- 
tura care ne-a făcut ! Cînd aş putea eu spune ceea ce 
firea mea simțea ; limpezicîunea de fericire în care plu- 
team ; evidenta întindere a inteligenței mele din minutul 
acela, ruptă parcă din puterea creatoare a unui Prome- 
teu ; cînd aş putea spune ce desfăşurare de timp trecu 
într-o clipă ; cum lutul meu pămîntesc se pierdu deodată 
într-o pulbere de lumină, ca în raiul lui Dante ; dacă 
aş putea spune toate astea, şi altele, altfel, poate d-voas- 
tră ați pricepe ceea ce nu puteți simți. 

Venirăm din nou sub arcurile din grădina cea mare 
şi ne aşezarăm pe o lespede. Lydda îşi redobîndise toată 
seninătatea de mai înainte. Eu îi cerui jurnalul, ca să 
revăd versurile lui Shelley. Mulțumirea ei, ca a tuturor 
oamenilor cari au găsit un ecou în priceperea semenilor 
lor, părea că o face mai frumoasă ca de obicei. 

Pe cînd eu citeam, Lydda îmi atrase luarea-aminte 
asupra unei perechi ce rătăcea prin capătul galeriei, fără 
scop şi parcă fără a se înțelege între dînşii. 

—  Uite-te un moment la ei, îmi zise Lydda. 

Mă uitai la ei şi îi găsii, în adevăr, foarte ciudaţi; 
un domn şi o doamnă, amîndoi scurri şi graşi, amîndoi 
îmbrăcați din greu, amîndoi cu o notă de îmbiîcsire, ca- 
racteristică oamenilor mediocri ce trăiesc pururea îm- 
preună. Doamna mergea înainte, ostenită şi plictisită; 
domnul venea în urmă, plictisit şi el şi tot răsucind pe 
braț un boa. Cînd ajunseră în preajma noastră, doamna 
se aşeză pe un colț de urnă funerară, scoțînd un „Uf !"... 


47 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


foarte caracteristic. Eu mă uitam pe furiş la dînsa. Era 
evident că nu îndrăznise să şadă pînă acum din respect 
pentru antichități. Avea ceva inexplicabil de moşieriță 
româna. Uf-ul acela iarăşi era foarte românesc. 

Şi, în adevăr, erau români... 


— Nu mai pot, Hristache dragă... De acum aici ră- 
mîn. 

— Hai, soro, să mai vedem vreun Traian ceva... 

— D-apoi de Traiani sunt sătulă... Şi mă mai doare 
şi-o pustie de măsea ! 

— Atunci să mergem la un dantist. 

— Vorbă-i! Să mă dau pe mîna lor! Nu-i vezi că 
ăştia numai din hîrburi şi din cioburi trăiesc. 

Domnul, în picioare, da din cap nemulţumit. 

— Pînă n-oi avea pe Young, nu mă duc la dantist. 

— Ei, asta-i! O să aduc pe Young de Ia Bucureşti, 
cu depeşe !... Dacă nu vrei să mergi, eu mă duc să mai 
văd vreun Traian. 

Eu ascultam cu nasul în jurnal. Mă temeam să nu 
mă dau de gol şi de aceea priveam cîteodată spre gră- 
dină, serios. în fond însă simţeam o nespusă de comică 
veselie la auzul acelor doi creştini, ridicaţi fără nici o 
tranziţie de la moşia lor din Argeş or din Ilfov şi aduşi 
în Termele lui Diocliţian. 'Curios şi atingător era domnul 
Hristache cu dorul lui de Traian: „Să mai văd vreun 
Traian, doi”. 

In sfîrşit el păru hotărît să vadă, omul, muzeul. Ea 
îl chemă înapoi. 

— Hristache 1.. 

— Ce vrei, dragă ? 

— Mă doare măseaua. 

— Hai la dantist. 

— la vino încoace. 

El, plictisit, se întoarse. 

— Ce vrei ? 

— Mă doare măseaua. 

— Bi, ce-o să-ţi fac ?... Mai mult decît Ia dantist 


unde o să te duc? 


48 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


— Dumneta te-aî dus la dantist la Paris !... cu cine 
ştie ce pațachină ! 

— Taci, soro, că te aude lumea. 

— Da' ce lume ! Nu vezi ca-s tot nişte ăia, nişte 
nemți, nişte unguri... Ziceai că la Roma e bătaie cu 


flori. Pă dracu !... Piine nesărată şi cioburi. 

Lui i se muiaseră mînile. Prinse a zîmbi şi veni lîngă 
dînsa. Ca orce român ce se respectă, scoase tabacherea 
cu bectemis şi-şi răsuci o ţigară. 

*— Bine, soro, nu vezi ce aer curat, ce de mai flori, 
ce de alea frumoase !... 

Evident, el era un biet creştin, ca şi dînsa, dar era 
bun, cu o notă de entuziasm pentru lucrurile frumoase, 
pe care ea nu le pricepea deloc. 

— Mi-am murdărit jupa, zise ea sărind în sus. 

— Atunci  haidem. 

— Diseară plecăm. 

— Ba aia-i vorbă. 

Ea se întoarse şi îl fulgeră cu o privire teribilă, care 
păru a lăsa cu totul rece pe d-l Hristache. 

Şi astfel dispărură... 

Lydda se uita după dînşii; eu mă uitam în jurnal. 

Ce curios ! Nu puteam să-mi mai adun gîndurile îm- 
prejurul lui Shelley. Rugai pe Lydda să-mi mai traducă 
unele rînduri pe care nu le înţelegeam destul de bine. 
Ea simţea că se petrece în mine ceva neobicinuit, dar 
nu ştia ce. îşi explică lucrurile probabil prin greutatea 
limbei engleze. O rugai să-mi lase jurnalul. Ea mi-l lăsă 
cu plăcere. 

Ne  despărțirăm astfel pe deplin fericiţi. Eu mă du- 
sei să dejunez, hotărît de a reciti în pace corespondenţa 
asupra lui Shelley. însă nota comică lăsată de compa- 
trioții mei, pofta de mîncare, soarele ştrengar, primăvara 
ce se năruia peste mine cu viaţa ei intensă, mă făceau 
să fluier vesel şi să uit pe Shelley. 


Aşadar, veselie şi veste bună. 


Al d-voastre devotat, 
Mircea M. 


49 


SCRISOAREA VIU 


Coslirni, 189 ... 


Iubite domnule Mircea, 


îți scriu în fuga cîteva linii. Văd că englezoaica face 
progrese mari. Păcat. 

Scrisoarea din urmă ani cetit-o şi mamei d-tale. Par- 
tea I-a, cu Shelley. a rămas cu totul neînțeleasă, parcă 
ar fi fost în cliinezeşte. Partea a Il-a, în care pui cu 
şiretenie convorbirea moşierilor noştri, ca să-mi arăţi cît 
sunt de felurite impresiele vieţei, a fost pricepută minu- 
nat. Se cam ruşina bătrina de îndrăzneala d-lui Hristache 
de a veni pe aşa locuri europeneşti... Asemenea nu i se 
potrivea prefacerea schitului în teatru. 
tot un drac. 


Muzeu, teatru, 


Limba ! Vorba noastră veche. Cum să scrim ca să ne 
înțeleagă toată lumea ? 

Data viitoare lasă pe Lydda, vechea Diospolis a gre- 
cilor, şi vorbeşte-mi despre limba românească. 

Mă duc la datoria înainte dc 
toate, domnule ! că aşa e românul la sufletul lui... 


Am primit un nou volum de critici al d-lui Ghe- 


Bucureşti să votez 


reat şi vreo trei reviste didactice, plus vreo patru li- 
terare. 

Nu-i aşa ? Parcă aş trăi în Engiitera:  mergere la 
vot, critici literare, reviste, poezii — minunat, zău. 

Şi cu toate astea 


In fuga. Al d-tale, 


Ce departe suntem ! 


SCRISOAREA IX 


RPITM, 189... 


Iubite domnule Filip, 
Vă rog să mă iertați că nu răspund întocmai dorințe- 


lor d-voastre, scriindu-vă despre altele şi nu despre limba 


90 


SE BgWoARInRn 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


românească. Chestiunea limbei noastre e sau foarte uşoară 
sau foarte grea: e uşoară, dacă o privim din vechiul 
punct de vedere al formaţiunei şi scrierii ei, deoarece 
toată lumea e azi de acord că trebuie să scriem cum vor- 
bim ; e grea, dacă o privim din punct de vedere literar, 
deoarece fonetismul acesta, singurul posibil ca sistem, a 
dat loc la arhaisme dezgropate de prin cronicari şi la 
infiltrațiuni dialectale, cari cu nici un preț nu pot fi 
primite în limba vie a României libere. 

Vom vorbi despre toate acestea într-o viitoare scri- 
soare, sau poate nu vom vorbi deloc, ca să nu ne deose- 
bim prea mult în păreri. Astăzi să rămînem la Roma. 

La 10 ore dimineața mă primblam pe Capitol, aş- 
teptînd pe Lydda, pentru ca, împreună, să intrăm în 
muzeul de sculptură. începea să fie cald. Mă aşezai la 
umbră, rezemat de un stîlp, ca orice ghide care-şi oferă 
Sosea fel de fel de 
lume. Compania Cook descărca un transport de ameri- 


grațioasele sale servicii străinilor. 


cani, din nişte cloşcării de landouri, de socoteai că se 
năruiesc coviltiriie peste harcuri, harcurile peste osii, vi- 
zitiii peste cai... Şi ce vizitii ! ce cai! ce americani !... De 
la jobenurile celor dintâi, la picioarele celor de al doilea 
şi la mutrele celor de-al treilea, era o simfonie de o uri- 
ciune perfectă. Toate tipurile lui Bret Harţe din Califor- 
nia şi ale lui Marc Twain din restul Statclor-Unite erau 
reprezentate, dar cu o aşa fericită izbîndă în selecţiunea 
untului, încît deveneau demne de muzee. în obrazurile 
bărbaţilor, briciul părea că trecuse ca un ciclon, tăind 
pe apucate şi zmulgînd în modul cel mai nesimetric tu- 
leiele venerabile ale bătrînilor sau puful ştrengăresc al 
tinerilor ; capete rotunde, cu guşe sub barbă şi guşe la 
ceafă ; capete de maimuță, cu gura ca o spărtură de 
minge ; tărtăcuțe lungi, minunate de a sfirşi sub o pă- 
lărie buffato. Rasa germană, voinică şi umflată ; subdivi- 
ziunea ei anglo-saxonă, osoasă şi lungăreaţă; rasa nea- 
gră, stîlcită ; ici şi colo cîte un tip fără definiţie clară, 
francez degenerat de prin Canada vorbind ca pe vremea 
lui Francois I şi Rabelais. Cît despre femei, era o pa- 
coste întreagă... 


51 


Plăcerea de a-i vedea pe toţi alergînd ca o turmă în 
urma ghidului mă făcu să nu mai aştept pe Lydda şi să 
intru după dînşii. Voiam sa asist Ia întîlnirea Venerei de 
Cnido cu hîdele sale surori americane, dar chiar de la 
etajul de jos îmi tăiară pofta de a-i urmări. Cum intri 
pe poarta muzeului dai de un budalâ. de dumnezeu in- 
dian, slut, strîmb. aşezat într-o pozițiune indecentă, pe 
care nu-l poţi privi fără dezgust. Ei bine, înaintea aces- 
tuia se oprise sexul frumos, şi admira, şi se minuna, şi 
pocnea din miîini, aspirînd silaba lor afirmativă „yes" 
sub forma unei sorbituri dintr-o băutură ce frige ; aşa că 
ghidui nu putea să le mai dezlipească de-acolo. 

îi lăsai în plata Domnului şi mă urcai liniştit sus. 

Aţi fost probabil în muzeul de sculptură al Capito- 
liului. Dacă etajul de jos e ocupat de lucruri mai mult 
originale decît frumoase, etajul de sus e dimpotrivă păs- 
trat numai pentru lucrările ilustre ale antichităţii greco- 
romane. 

Ce minunată zidire ! în alte părţi, capodoperile sculp- 
turei şi ale picturei sunt expuse cu şiretenie, luminate de 
sus, luminate de jos, încinse în brîuri de catifea. Aci, 
nimic. Afară de Venerea capitolină, care primeşte lumina 
de sus, toate celelalte sunt lăsate să se arate ochilor în 
valoarea lor firească. Marmoră peste tot, ferestre mari, 
lumina Italiei, şi încolo fiecare este ce este. Ca tinere- 
ţea, care n-are nevoie de găteală ca să pară frumoasă, 
aşa şi statuile greceşti. 

îmi aduc aminte de impresiile mele, cînd am văzut 
pentru întîiaşi dată pe Venera capitolină şi pe Anti- 
nous !... Şi doar veneam din Grecia, din Franţa şi din 
Olanda. Văzusem pe Hermes, pe Venerea de Milo şi, la 
Amsterdam, la Ronde de nuit a lui Rembrandt, care pînă 
aci erau cele trei mari emoții artistice, .la cari reduceam 
pe celelalte. Dar la cîtetrele acestea, sufletul meu nu gă- 
sea plenitudinea frumosului absolut, întruparea aceea fe- 
ricită, în materie palpabilă, a unui ideal vag de frumu- 
sete omenească, ce răsare în noi mai mult decît din im- 
pulsul conservării şi îmbunătăţirii rasei, din însăşi natura 
fundamental optimistă a creierului nostru, care, în orce 
direcţie ar lucra, e totdeauna pe punctul de a mai urca 


52 


10 


20 


25 


30 


35 


o treaptă. în statuia lui Hermes, copilul Bacchus lasă o 
umbră pe formele bărbăteşti ale zeului ; Venerea de Milo 
are o gravitate tragică, în absolută contrazicere cu na- 
tura zeiţei de Paphos ; Rondul lui Rembrandt e o stră- 
lucită pagină de pictură, dar fără putere de evocaţiune, 
deoarece nu reprezintă nimic decît numai opoziție de 
efecte de lumină. 

Pc cîtă vreme Venerea capitolină e perfecțiunea de- 
săvîrşită a frumosului ; înfăţişează momentul acela, unic 
în creaţiune, cînd geniul artistic ajunge în periheliu. După 
cum o planetă, care îşi face evoluţiunea sa regulată, nu 
ştie cînd a ajuns în punctul cel mai apropiat de soare, 
tot aşa un artist, care se învîrteşte împrejurul perfecţiu- 
nei, nu are conştiinţa limpede a momentului absolut : 
o lovitură de daltă mai mult sau mai puţin, şi a trecut 
dincolo sau a rămas dincoace ; e prin urmare o fericită 
întîmplare cînd se opreşte exact în punctul cel mai înalt 
de creştere. 

Că Venerea capitolină poate fi un original. sau o 
copie, sau un tip derivat din Venerea de Cnido a lui 
Praxitele, sunt lucruri secundare. Importantul este că 
este. Din toată fericita epocă a marii sculpturi greceşti, 
nici un exemplar din cele ce ne-au rămas nu întruneşte 
atîtea calităţi de graţie, de pudoare, de feminitate, ca 
acesta. Armonia perfectă dintre idee şi operă, maturita- 
tea caldă a formelor, eleganța cu care îşi mişcă brațele 
şi mai presus de toate poezia cu care se desinează înainte 
linia coapsei drepte, nu pot fi scoase decît din imaginele 
acelor artişti ai veacului lui Pericles, pentru cari cultul 
frumuseţii omeneşti era singura adevărată religiune. Asta 
este Aphrodita, cu toate atributele sale: anadyomena, 
rotundă şi mlădioasă ca un val, albă ca spuma mării; 
genetyllidă, îndemnînd la iubirea vieței şi la reproduce- 
rea ei; uranie, curată şi ideală ca o idee platoniciană. 
Corpul plecat uşor pare că tremură de sfială. Privitorul 
e coprins de nelinişte. Simte parcă nevoie de a-i aco- 
peri umerii, sugestionat de puterea artistică cu care e 
exprimată graţia femeiască în toată slăbiciunea sa îneîn- 
tătoare. 


53 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Poate d. Brunetiere să reproducă texte din Pliniu cel 
Bătrîn, cît o pofti, ca să dovedească obscenitatea Venerii 
de Cnido. Acesta este şi el un fel de snobism literar. 
A cere statui îmbrăcate şi a cita pe Montesquieu. care 
nu da voie fiicei sale să răsfoiască propria sa scriere 
Lettres Persannes, este o aberaţiune a criticismului de- 
cadent 46. Omenirea a asistat la comedii şi mai mari 
s-au văzut papi ridicînd deasupra coloanei lui Traian un 
chip de sfînt, ca s-o creştinizeze, iar un altul poruncind 
lui Bernîni să îmbrace statua justiţiei de la mormîntul 
lui Paul al IH-lea Farnese, ca să nu se scandalizeze 


damele. 


Noi astăzi, oameni deplini stăpîni pe etica şi estetica 
noastră, ştim ce respect se cuvine unei asemenea critice; 
ştim la ce grozăvii îndeamnă ea, ce caricaturi produce 
arta aşa-zisă morală, care încearcă să dea probleme psi- 
hologice în grupuri plastice. Slavă Domnului, Europa e 
plină de statui moderne, buşteni de marmoră, îmbrăcaţi 
în surtuce, pieptănați după ultima modă, ce par că se 
dau pe gheață sau că se pregătesc la o balansea de 
cadril. Dar sunt morali, fiindcă sunt îmbrăcaţi ! 

Ceea ce este frumos în vremurile noastre e tocmai 
eclectismul la care ajungem noi în mod firesc, ştiind a 
prețui, pe de o parte, morala lui Christ, trăind dintr-însa 
zilnic, iar, pe de alta, admiţînd din toate puterile arta 
păgînă. Că se găsesc astăzi oameni care ar voi să în- 
toarcă pictura la sfinții strîmbi ai  prerafaelismului, o 
ştiu ; dar aceştia sunt gloata nefericiţilor, cari, maimu- 
țărind pe iubitorii sinceri ai lui Giotto, Beato Angelico. 
Sandro Botticelli, Memling şi alţii, se închină înaintea 
a tot ce e necunoscut şi urît. Din aceştia se recrutează 
simboliştii,  verlainianii, capuţiniştii şi alţi asemeni cara- 
ghioşi ai decadenţei moderne. 

Trebuie să vă spun că zilele astea mi-a căzut în mînă 
o broşură a d-lui Brunetiere, VArt et la Morale, care 
mi s-a părut nedemnă de autorul ei’ şi de care mi-am 
adus aminte văzînd pe Venerea capitolină „Mesdames. 
Messieurs, je vous dirai d'abord que je me suiş propose. 
dans cette conference. d'etre long, ennuyeux, obscur, et 


54 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


neanmoins banal". Rară sinceritate, pentru un om atît 
de sigur de sine ca d-nul Brunetiere. Ainsi soit-il ! 

Nu mă pot însă împiedica de a mă gîndi la entuzias- 
mul cu care un alt critic francez ţinea conferențe asupra 
Filosofiei artei în Grecia, Taine 

„înzestrați cu  încîntătoarea libertate a spiritului, cu 
un prisos de veselie inventivă, cu graţioasa aprindere a 
închipuirei cari îndeamnă pe copil să compună şi să pre- 
facă neîncetat mici poeme, fără alt scop decît acela de 
a-şi exercita facultăţile noi şi neastîmpărate ce se deş- 
teaptă deodată într-însul — grecii au fost cei mai mari 
artişti ai lumei. Cele trei calități principale pe care le-am 
găsit în caracterul lor sunt tocmai acelea ce alcătuiesc 
sufletul şi inteligenţa artistului. Delicateţe de percepţiune, 
dar de a pătrunde legăturile fine dintre lucruri, înţele- 
gerea şi intuițiunea nuanţelor îi permit să construiască 
unități de forme, de sunete, de culori, de întîmplări, în- 
tr-un cuvînt, de elemente şi detalii atît de strînse între 
ele prin legături intime, încît să alcătuiască un lucru viu, 
care să întreacă, în lumea imaginară, profunda armonie 
a lumii reale. Nevoia de a fi totdeauna limpede, senti- 
mentul măsurei, ura de tot ce e vag şi abstract, dispre- 
ţul de lucruri monstruoase şi enorme, gustul de contururi 
hotărîte, îl fac să-şi  mărginească  concepţiunile într-o 
formă ce se percepe cu înlesnire de imaginaţie şi de sim- 
țuri, şi prin urmare să producă opere pe care să le în- 
țeleagă toate rasele şi toate veacurile, şi cart, fiind ome- 
neşti, să fie nemuritoare. Cultul vieței prezente, senti- 
mentul forței omeneşti, trebuinţa de seninătate şi de ve- 
selie îl îndeamnă să înlăture reprezentarea infirmităţii 
trupeşti şi a boalei morale şi să ne înfăţişeze sănătatea 
sufletului şi perfecțiunea corpului, să  complecteze fru- 
musețea convențională a expresiunei prin frumusețea 
reală a subiectului. O privire aruncată asupra literaturei 
lor, comparată cu literatura Orientului, a veacului de 
mijloc şi a timpurilor moderne ; cetirea unei pagine din 
Homer, comparată cu cetirea Divinei Comedii, a lui Faust 
sau a epopeelor indiene ; un studiu asupra prozei lor, com- 
parată cu orce altă proză, din orce alt veac sau din 


59 


orce altă ţară, vă vor convinge repede. Alături de stilul 
lor literar, orcare altul este umflat, greoi, inexact şi silit; 
alături de tipurile lor morale, orce alt tip pare încărcat, 
trist şi bolnăvicios..." 

E o plăcere să-ţi răzbuni pe cineva cu aşa fraze! 
în fiecare scriitor se deşteaptă cîteodata „un poete mort 
jeune â qui l'homme survit", cum zice Sainte-Beuve. 

Şi e curios că d-I Brunetiere pretinde a fi, în critica, 
ucenicul lui Taine... 


Urmai a rătăci prin coridorul din mijloc, rece, so- 
lemn, plin de lucruri frumoase, de statui, de urne, de 
vase înflorate, pe care motivele aleargă, în basoreliefuri 
de crăngi fantastice, cu o eleganţă supremă. 

Intrai la stingă, în sala busturilor împărăteşti. Aci mă 
aştepta emoţiunea binefăcătoare a patriotismului. îmi 
aduceam aminte de un bust al lui Traian care mă impre- 
sionase, dar nu credeam că a doua oară avea să mă 
mişte atît de mult. 

In adevăr, cum intri, dai de chipul împăratului nos- 
‘>, aşezat pe polița de sus, la stingă. 

Ce minunat seamănă bustul acesta, cel mai expresiv 
şi mai inteligent din cîte am văzut eu, cu imaginea ce-mi 
făcusem din cărți despre marele nostru părinte. 


tru 


Luai un scaun şi mă aşezai în faţa pietrelor vorbi- 
toare. 

lată Traian : iată Plotina, femeia lui ; iată Marciana.. 
sora împăratului; iată Matidia, fiica Marcianei. Apoi 
Adrian, vărul şi urmaşul lui; apoi Sabina, femeia lui 
Adrian. 

Sfîntă este emoţiunea ce răsare în sufletul unui ro- 
mân, la vederea acestor capete, care au trăit din viaţa 
împăratului, l-au iubit, l-au înveselit şi l-au întristat ! Ce 
enigme, aceste obrazuri de piatră, această Plotină, la 
început demnă soţie a marelui om, apoi femeie rea 
această Marciana, singura lui rudă de sînge; aceasta 
Matidie, tînără şi cuminte, unică ramură a familiei Ulpia! 
Apoi, acest Eliu Adrian, mătăhălos la trup, fin la minte, 
iubitor al artelor şi frumosului ; demn de părintele său 
adoptiv în unele, nedemn în altele! Ce straniu moment 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


al istoriei romane, clipa aceasta de 18 ani, în care o 
lumină de geniu puternic, o mînă de suflet cu adevărat 
nobil, încearcă să oprească rostogolirea totului în pră- 
pastia depravării, a viţiului, a infamiei ! Şi ce mare ne 
apare omul care personifica într-însul clipa aceasta, omul 
al cărui caracter moral avea să lupte nu numai cu imo- 
ralitatea altora, dar cu chiar propriele sale slăbiciuni! 
Căci atîta era de adîncă stricăciunea, aşa se întindea de 
departe cangrena în clasele de sus, încît însuşi împăratul, 


figura cea mai nobilă din cîte au produs vremurile aces- 
tea, nu s-a putut strecura în paginde albe ale istoriei 
fără pată. Dar, ca şi cum bărbătescul lui suflet s-ar fi 
temut de el însuşi, Traian, dînd spada în mîna lui Sa- 
buranus, numit de el căpitan al guardiei, îi zicea: „Ține, 
mă vei apăra, dacă îmi voi face datoria ; dacă nu, în- 
toarce-o în contră-mi ; orce greşeală la suveran are mai 
puţină scuză". 

Şi ce bine oglindeşte bustul acesta, fără cunună pe 
cap, fără insemnele măririi, înălţimea gîndurilor, mări- 
mea sufletului ! Cu părul tras pe frunte, rămas puţin, 
ca la Iuliu Cesar ; ajuns prin urmare în deplină maturi- 
tate, cînd toate florile s-au scuturat de pe ramura vieții 
fără copii, aşadar fără ultima mîngiiere a oamenilor ce 
conduc pe semenii lor, şi cari, din slava în care trăiesc, 
par că pătrund şi mai adînc vanitatea celor pămînteşti ; 
cu ochiul trist privind drept înainte ; cu gura uşor ridi- 
cată de la o lăture — chipul împăratului e icoana însăşi 
a melancoliei. Acolo se răsfrîng grijile unui imperiu mare 
ca lumea ; acolo, năzuinţele unui suflet păgîn, în care, 


cu toate astea, sublimul martir de la Golgotha părea că 
aruncase sămînța. îndoielii ; acolo, luptele unei conştiinţe 
în care  blîndeţea iertătoare a geniului se  întîlnea cu 
disciplina rigidă a generalului din Germania de jos. Acesta 
e căpitanul din primul război dacic, care, după ce bătuse 


pe strămoşii noştri în pămîntul lor, se ruga de femeile 
dace să nu-şi caute singure moartea, „fiindcă Roma iartă 
pe cine se supune", cuvinte noi în gura unui popor ce 
nu iertase niciodată pe nimeni. 

Şi privind în ochii cuminţi ai împăratului mă gîn- 
deam că a fost o fericire pentru noi, coboriîtorii dacilor 


57 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


şi aî romanilor, că cele două popoare s-au «bit, s-au 
frint, s-au contopit într-un popor nou, tocmai in epoca 
cea mai curată a imperiului, sub privirea blîndă a divu- 
lui Traian. In adîncimea straturilor cu adevărat poporane 
de la noi, în munţii Oltului şi ai Vrancei ; prin Neamţu, 
pe la Suceava şi prin Bucovina; prin Transilvania şi 
prin Banat, acesta este tipul moral al ţăranului: omul 
cuminte care vede şi tartă cît poate, melancolicul care 
trăieşte pe corhane, cu portul dacic şi cu sufletul roman 
— pe cînd femeia lui, dacă în toată puterea cuvîntu- 
lui, a rămas vînjoasă şi încăpățînată ca surorile sale de 
altădată : „Bete de ură şi de durere, femeile nu vor s-audă, 
se smucesc din mâînile soldaţilor, nepăsătoare de moarte, 
gindindu-se numai să împărtăşească soarta comună". Aşa 
e şi astăzi românca în Transilvania, care, cînd intră în- 
tr-un neam străin, îl românizează. Marea lege fiziologică, 
care transmite pe cale generativă, în bărbat, prototipul 
rasei, calitățile neclintite ale tatălui celui dintîi, cînd mai 
cu seamă împrejurări dinafară nu le-au schimbat. 

Şi mă gîndeam la multe, acolo, în mijlocul sălii de 
marmura, în faţa familiei Ulpia... Mă gîndeam la tinerii 
noştri cu mijloace, cari năzuiesc toţi spre Paris ; la fami- 
liile care pot călători şi se duc numai la Paris; la artiştii 
noştri, din care foarte puţini trec pe la Roma, şi atunci 
numai în fugă. Şi cu toate astea, aici este obîrşia nea- 
mului nostru, aici şi la satu] Grădiştea ; aicea e coloana 
traiană ; în Italia, la Benevent, e arcul de triumf al 
împăratului. 

Şi la cîte altele nu mă gîndeam !... La aşezămintele 
noastre de cultură, cari nu au nici copiile în gips ale 
busturilor împăratului” ; la şcolile noastre, în cari copiii 
învaţă istoria romană fără să aibă un singur manual 
popular asupra lui Traian, o reducere a capitolelor din 
Dion Cassius” (deja traduse) sau a monografiei cu care 
preotul Brotier“ completează /sroriele Iui Tacit. Se vorbea 
cîndva, la noi, de aducerea unei copii a coloanei traiane 
şi ridicarea ei pe una din pieţele capitalei. Fericită idee, 
care însă a fost părăsită, sub cuvint că, din momentul 
ce coloana există la Roma, nu mai e nevoie să existe 


58 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


şi la noi, iar că in locul coloanei ar fi mai nimerit să 
ne ridicăm monumentul eroilor de ta Griviţa şi Plevna. 
Bine e să ridicăm monumente în amintirea războiului 
nostru din urmă. Dar faptele ce le vor rechema ele sunt 
în mintea noastră a tutulor ; nimeni nu se îndoieşte 
de existența lor. Pe cînd cucerirea Daciei, podul peste 
Dunăre, chipul împăratului, existenţa sa chiar, par basme, 
sunt legende fără nici o putere evocativă pentru popor şi 
pentru copiii din şcoală, mai cu seamă de cînd entuziasmul 
dascălilor transilvăneni a fost îndepărtat de ironia bonju. 
riştilor decadenti. Vai de poporul care îşi tratează mărirea 
trecută cu ironie !... Coloana traiană, înă]țîndu-se splendidă 
în capitala României tinere, ar fi axa pe care s-ar învirti, 
ca spirala antică, năzuinţele noastre ; ar fi dovada hotărî- 
toare, pentru munteanul din Vrancea şi cîmpeanul din 
preajma Bărăganului, că Traian nu e poveste ; ar fi do- 
cumentul nostru de nobleţe, adus la noi. Ar trebui să ne 
deprindem a fi serioşi cu minunata comoară de sentimente 
ce o avem în marele suflet anonim al poporului : s-o păs- 
trăm ca cea mai nestimată bogăţie ce ne-a venit, nouă. 
surtucarilor, fără nici o osteneală, ca de la un unchi din 
America ; so păstram, so mărim şi s-o venerăm. Legen- 
dele istorice, faptele mari din trecut, ce s-au strecurat 
prin naivitatea poporană, trebuie să le sprijinim şi să le 
întărim cu dovezi scrise în piatră şi în bronz. Destul am 
fost copii flecari, destul am rîs de entuziasmul bătrinilor 
profesori latinişti, de limba lor, de visurile lor. de idealul 
generaţiei de la paffopt, de constituţie, de liberdea, de 
sojragiu ; destul am maimuţit un scepticism pe care nu-l 
aveam. De la război încoace, parca muite s-au schimbat 
în bine. Ne-am cucerit neatîrnarea, avem o armată, ne-atn 
fixat o limbă, au răsărit doi-trei scriitori mai mari decît 
timpurile lor — prin urmare am avut mai mult noroc 
decît minte. Să avem şi puţină minte! Să fim serioşi! 


Ah, pustiu de condei, cum mâ iai Ia vale! pustiu de 
condei şi pustiu de suflet !... Aleargă înainte, mînă, go- 
neşte, sare de la una la alta, fără nici o regulă. Aveţi 
dreptate să ziceţi că nu sunt disciplinat. Aşa este. Pe de 
altă parte însă, ce plăcere de a da drumul vorbei !... Ve- 


59 


10 


35 


20 


25 


30 


35 


nerea, Traian, americanii, landourîle, Lydda. Ah, Lydda! 
O uitasem... 

Aşa c: uitasem pe Lydda; ceea ce probează că 
L'lisse avea dreptate şi că insula Ogygia se poate întîlni 
şi pe Capitol. De astă dată însă Calypso era de piatră.” 


Neştiind ce s-a putut întîmpla, ieşii din muzeu şi-mi 
îndreptai paşii către via Marguta, strada atelierelor, unde 
şi Lydda avea pe al său. Era pe la amiază. Stradele erau 
pline de lume. Din Piazza Venezia se vedea tot Corso, 
pînă la Piazza del popolo, inundat de soare, scînteietor de 
îmbrăcăminți femeieşti. Eu eram preocupat. Lumea umbla 
forfota, o lume sănătoasă, limpede Ia chipuri, ce părea 
fericită de a trăi, mulțumită de a merge spre casă, către 
care o mîna pofta de mîncare. Romane grase, cu părul 
negru şi fața albă; străine blonde, subțiratece şi vapo- 
roase ; trăsuri, în coşul cărora tremurau crăngi întregi 
de trandafiri ; viața de primăvară a unei mulțimi civi- 
lizate, alergind instinctiv după fericire. îmi treceau prin 
minte crîmpeie de idei, pete de imagini, un nas berbant 
al unei americane, chipul unui ofițer, un lupetto de pe 
capra unui birjar ce lătra după lume. Deodată mă oprii 
în loc, tresărind : e cu putință ca toată lumea asta să 
vorbească italieneşte, cînd creierul meu funcționa liber 
numai în limba mea? Şi atunci, printr-o solidaritate 
inconştientă, mă gîndii la d-I Hristache din termele Iui 
Diocliţian... Bietul om ! Ce cinstit grăia el în limba lui 
„Haide, soro, să mai vedem un Traian, ceva". 

Cînd ajunsei la Lydda, o găsii lucrînd Ia portretul 
unei doamne americane, care era de față şi poza. Ne sa- 
lutaram din cap cu un zimbet şi un semn. Ea îşi caută 
de lucru mai departe ; eu mă strecura! pe după nişte 
pînze pînă la un divan. Şi cînd îmi aruncai ochii mai 
bine spre americană, Doamne iartă-mă, îmi veni să poc- 
nesc din limbă, parcă ar fi muşcat cineva dintr-o lămîie 
în fața mea. Ce chip de diavol surizător !... 

După ce ieşi americana, Lydda veni spre mine, liniş- 
tită, şi îmi explică pentru ce fusese silită să lase pe de 
alta dată muzeul Capitoliului. Privirea ei îmi păru stra- 


60 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


nie.  Seninătatea caldă de totdeauna lăsase locul unei 
expresiuni reci. Vorbea, curaţind paleta domol, fără ho- 
tărîre, fără interes. Ce putea să aibă ? 

Americana lăsase, ieşind, un parfum  ameţitor de 
eleganță şi de bogăţie, ce părea că ne revoltă nervii. 
Ne învăluia pe amîndoi simțămîntul curios al individua- 
lităţii noastre, deşteptat deodată de aceeaşi cauză, dar 
cu efecte deosebite, precum ne erau firile: la mine, o 
încordare a voinței, mişcarea înainte a simpatiei; la 
Lydda, dimpotrivă, o depresiune totală, parcă s-ar fi 
simţit gata să leşine. 

Pentru întîia oară o vedeam astfel. îmi fu ruşine de 
gîndurile mele secrete, şi încercai să m-apropii de su- 
fletul ei revoltat, pe toate căile, făcîndu-mă mic, vor- 
bindu-i de muzeu, de artă. de tot ce ştiam că-i place 
şi o interesează. Fu în zadar. Atunci negăsind nimic, 
tăcui. Ea se sculase de la lucru şi se uita pe fereastra 
ce da pe Pincio. Eu priveam portretul. 

— Ce eleganţă, personală a d-tale, pui pe pînză 
Parcă modelul tocmai de calitatea asta e lipsit — zisei 
eu, ca să zic ceva. 

— Nu-i aşa ?... îmi răspunse ea repede. 

Nu era deloc aşa: dar deloc. însă ce să-i faci fîrei 
omeneşti, cu toate unghiurile sale ascunse ?... în naturile 
cele mai perfecte, vanitatea răstoarnă cîteodată armonia 
unei întregi vieți. 

Lydda zise ceva, printre dinţi, în englezeşte, satisfă- 
cînd astfel trebuinţa sufletească de a pune pe o situaţie 
cuvîntul exact, pe care numai limba în care gîndim ni-l 
da. După aceea veni către mine, înseninată ; mă duse la 
fereastră să-mi arate cum se vedea unda de lumină pro- 
pagîndu-se prin aer; mişcă perdelele atelierului ; apoi 
rămase în mijlocul camerei, gîndindu-se ; ce se mai în- 
tîmplase ? 


— Vrei să dejunăm împreună ? îmi zise. 

— Bucuros. 

Ea surîdea. Devenise îneîntătoare, Lydda cea de tot- 
deauna, stăpînă pe sine, simplă. 

Dejunarăm foarte cinstit, cu ouă, şuncă şi ceai. După 
aceea, îmi dete voie să fumez; îmi deschise fereastra şi 


fl 


10 


15 


20 


25 


30 


mă lăsă cu roatele mele de fum. Ea se întinse pe 
divan... 

Pe zidul de la Pincio, rozele cădeau pînă jos. Soa- 
rele bătea în toată puterea lui, pe acoperişuri şi prin 
grădini. Viaţa, oprită într-un moment de odihnă, părea 
că s-a lăsat, ca Lydda, în braţele încropite ale namiezu- 
lui. Doi grădinari dormeau pe pămîntul gol. Palii de lu- 
mină tremurau prin văzduh. O toropeală nespusă se 
apropia de mine : simţeam că adorm, fără să mă pot 
opune acestei năvăliri. Un pahar de vin îmi surîdea în- 
tr-un colț al închipuirii, rămas deştept. Ceaiu !... 

Şi hup !... Alunecai în neant simțind exact momentul 
trecerii. Admirabila maşină a conştiinţei înregistrase, ca 
un aparat seismic, pînă Ia ultima ondulaţiune a vieţii. 

Cînd deschisei ochii, tabloul era întocmai ca mai îna- 
inte. Pînă şi grădinarii stau tot la pămînt Mă uitai 
la ceasornic : dormisem poate vreo zece minute. Mă scu- 
lai binişor. Lydda dormea. Mă apropiai de dînsa, do- 
rind să văd ce impresie îmi făcea: ochii închişi îi dau 
aerul parcă şi mai candid. Corpul întreg, rezemat cu în- 
credere pe divan, îmi părea uşor ca un fulg. O mînă 
cădea pe coapsa dreaptă, albă ca o floare. O sărutai cu 
mare grije: trecu o adiere de fior prin degetele fine. 
După aceea închisei fereastra, să nu răcească ; îmi luai 
pălăria şi ieşii tiptil, lăsînd-o să se odihnească. Ştiu că 
se scoală de dimineaţă, că lucrează din zori de zi pînă 
seara, cu aceeaşi nestrămutată credință în bine: prin 
urmare repaosul ei trebuia respectat ca un lucru sfînt. 

Ce minunat lucru e o asemenea fire ! 

Demnitatea omenească e ridicată la înălţimea poeziei. 


Cred, iubite domnule Filip, că o idee noua se stator- 
niceşte în spiritul meu : aceea de a lua pe Lydda. Cu o 
astfel de femeie, viaţa mea se va desfăşura mai departe, 
limpede, ca pînă acum, şi sper că şi a ei va fi ferită de 
necazuri. 

Aşteptînd să-mi răspundeţi, rămîn al d-vstre. 


Mircea M. 


62 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


SCRISOAREA X 


Roma. 189... 


Iubite domnule Filip. 


O noutate curioasă : era cît pe aci să deviu pesimis- 
tru. închipuiţi-vă că de la fereastra deschisă a atelieru- 
lui, lîngă care am adormit, m-am ales cu nişte friguri 
năprasnice. Ce s-a întîmplat cu mine. timp de trei zile, 
nu ştiu. Se pare că am trecut printr-o perniciosa, din 
care nu scapă decît unul la o mie şi că salvatorul meu 
este doctorul Baccelli, care a făcut cu mine experiența 
supremă a injecţiunei intravenale a unui serum desco- 
perit de el. Eu nu ştiam nimic. îmi aduc aminte numai 
că, deschizînd ochii, am întîlnit cu privirea alţi doi ochi. 
pironiţi asupra mea, doi ochi adînci, de o intensitate de 
viață extraordinară, care păreau a pîndi scînteia de su- 
flet ce mai licărea în mine, păreau a-mi filtra, din pupi- 
lele lor arzătoare, focul eternității. 

Ce mare e omul !... 

Revenindu-mi în simţiri, căutai să-mi adun minţile. 
Cine era domnul acesta ? Cît ţinuseră frigurile, mă lup- 
tasem cu Kant. /mperativul categoric, numeni, ideile 
aprioristice, teoria spațiului si a timpului — o hălă- 
mostie de abstracţiuni, pe care le discutasem şt le com- 
bătusem cu o luciditate rară. Va trebui să vă istorisesc 
cîndva lupta această himerică. 

Deschizînd ochii, doctorul Baccelli mi se păru că e 
Kant. Vedeam că dincolo de umbra potrivnicului meu 
stă chipul palid al Lyddei, dar credeam că o visez, cum 
visasem aievea, timp de trei zile şi trei nopţi. O evi- 
dentă desfacere a personalităţii mele mă lega jumătate 
cu visul şi jumătate cu realitatea. Doctorul zise : 

— Come va, caro amico ? 

Mă trecu un fior de frică: 

— Brutto vecchlo ! sei diventato italiano ? 

Atunci vocea Lyddei răsună în auzul meu ca o mu- 
zică, şi legătura cu realitatea se statornici deodată. Ea 


63 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


mă lămuri că domnul pe care-l batjocorisem era salva- 
torul meu. Doctorul ridea, bufnea pe nări, îşi freca 
mînile 

e— Va bene, va benone. Dica pure... 

Apoi veni lingă mine, mă luă de mînă şi începu să 
mă mustre, rîzînd 

— Aşa, ha? Mă faci bătrîn... Ba încă bătrîn urit 
nu poate toată lumea să fie tînără, ca dumneata... 

Atunci mi se ridica negura de pe minte. Parcă o sfir- 
şală sufletească mă coprinse, un sentiment de mizerie şi 
de slăbiciune, de milă şi de ruşine. înţelesei într-o clipă 
că ceva grav se petrecuse cu mine; că omul acesta mă 
scăpase dintr-o mare primejdie. Şi cum el îmi ţinea mîna 
într-alc lui, o covîrşitoare putere de iubire şi recunoş- 
tință mă făcu să-i sărut mina... 

In sfîrşit, medicul plecă. 

Lydda îi luă locul, pe scaun. Ce minunată mi se 
păru ! Slăbise. Obrazul ei, de răstiră abia înflorită, era 
palid. Sub lumina lămpii, vedeam vinele albastre cum 
mîngîiau pielița. 

închisei ochii, deplin stăpîn pe mine, dar cu porni- 
rea către vis a omului care a umblat trei zile prin ne- 
fiinţă ;  închisei ochii, ca să nu mai pătrundă nici o 
imagine alături de a Lyddei, şi astfel să rămînă a sa. 
eternă, in sufletul meu. 

îmi puse mîna pe frunte şi mă chemă, cu un glas.,, 
cum n-am mai auzit. Redeschisei ochit, cu fondul de şi- 
retenie şi de plăcere de a o vedea suferind pentru mine, 
care de fapt nu era decît dovada slăbiciunii în care mă 


găseam, şi îi luai mîinile, le sărutai şi iar le sărutai, cu 
sentimentul de nețărmurită mulțumire fizică cu care co- 
pilul adoarme sub respirarea caldă a mamei. O uşoară 
roşeață j se urca în obraz. îmi zîmbi; jmi închise gura, 
fiindcă voiam să vorbesc ; îmi dete nişie doctorii şi mă 
pofti să adorm. Cum să adorm ! că doar pînă atunci mă 
luptasem cu toate lighioanele somnului. Dar nu: acela 
nu fusese somn, ci delir. Prin urmare ttebuia să mă 
supun. 

închisei ochii din nou, şi fie slăbiciune, fie lipsă de 
odihnă adevărata, adormii. 


64 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Cînd mă deşteptai din nou, se irigina de ziuă. Prin 
crăpăturile obloanelor se insinua lumina. Mă uitai prim- 
prejur. Intr-un fotoliu dormea cineva, o femeie. Cine 
putea să fie? 

îmi adunai gîndurile răzlețe. Capul îmi huia în gol. 
Cu ţoale astea, ideile îmi erau limpezi. îmi aduceam 
aminte de doctor, de Lydda, de vorbele decuseara ; apoi, 
mai din urmă, de visuri şi de Kant. Ah, iar Kant! 

Ce curios ! Vorbisem cu el, de-a binele ; îi dovedisem 
că se înşela în unele afirmări că nu există timp şi prin 
urmare nici idei aprioristice ; că filozofia energiei univer- 
sale răsturna labirintica sa zidire, care. cu toate astea, îmi 
fusese atît de dragă. lar el mă ascultase zîmbind. Asta 
era răspunsul său zîmbetul. O, afurisit bătrîn, maniac 
-— ce cîştigi zîmbind ? Răspunde, dacă ai ce! 

începuse să-mi fie foame. Aş fi vrut să chem, dar 
îmi era milă de ființa care dormea alături, căzută de 
osteneală. Ce straniu e corpul omenesc, desfăşurat în 
nepăsarea somnului ! 

Prinsei a răsuci nişte ciucuri de la învelitoarea patu- 
lui, gîndindu-mă în urma, departe. Cîte nimicuri dulci, 
din vremea copilăriei !... Viaţa noastră trecută stă în 
raport invers cu viața noastră prezentă, din punct de 
vedere al fericirii aceasta, fiindcă momentul actual este 
totdeauna coviîrşitor, în bine sau în rău. Şi iar adormii. 

Cînd mă deşteptai acum, o figură noua sta plecată 
spre mine. Îmi trecui mîna pe frunte, ca să mă simt 
bine : eram deştept. Recunoscui după îmbrăcăminte per- 
soana care dormea în fotoliu. O rugai să deschidă obloa- 
nele. Le deschise. O orgie de lumină se revărsă în odaie, 
aducînd parcă evident veste bună de 3a natura dinafară. 
Mă uitai la sora de caritaie ce mă îngrijea. Un obraz 
tînar şi curat. Il mai văzusem undeva. Unde? Printr-o 
grațioasă mişcare ce făcu din cap, îmi adusei aminte, 
ca prin vis, că în mijlocul aiuririi mele, avusesem o 
licărire de conştiinţă, în care realitatea mi se întipărise 
sub forma mişcării din cap a persoanei ce era de faţă. 
O rugai să-mi dea o oglindă şi un pieptene numaidecît 
închipuirea de sine îşi lua împărăţia. 


65 


Sora caută oglinda, dar n-o găsi; găsi însă pieptenele 
şi cu o îndemînare rară, se apropie de mine şi-mi îndreptă 
părul în cap. Un parfum de mînă vie îmi adie prin minte. 
Mă simţii mişcat de un resort sufletesc de gratitudine şi, 


mai mult, de dorinţă de a-i plăcea. Ea zîmbea. Rosti 5 — Starea mea civilă nu-i tocmai în regulă... Nu am 
cîteva cuvinte italieneşti, şi înțelesei după accent că era tată. 
engleză. Asta fu de ajuns casă mă recheme la acelaşi sen- Ea se plecă spre mine şi mă cuprinse cu brațele de 
timent curios ce avusesem în atelierul Lyddei, cînd poza gît. 
americana. Ce nepotriveală între ceea ce se cuvine şi ceea — Ştiu, îmi zise încet : am înţeles de mult... 
ce este ! 10 — Şi primeşti ? 
Ziua trecu repede. Veni doctorul, pufnind pe nări ca — Mai mult ca orcînd... 
de obicei, şi-mi dete dezlegare de a mînca şi a trăi mai 
departe. Spre seară veni Lydda, dete drumul surorii de Asta este, iubite domnule Filip, ziua hotăritoare. Ce 
caritate pentru un ceas şi ramaserăm singuri. s-o întîmpla de acuma cu mine puţin îmi pasă. Lydda 
Cum am văzut-o atunci, nu cred să mai văd nimic îmi redă un hicru scump : respectul anonim al lumei. 
asemuitor. Un menuet de Mozart ar putea spune mai 15 la care credeam că nu am drept să aspir. Prin urmare 
bine, cu eleganța sa glumeaţă şi melancolică, ce era înțelegeţi că singurul meu gînd de azi înainte este de a 
Lydda atunci. îşi ridică pălăria din cap, cu foşnituri de răsplăti prin cel mai mare devotament pe aceea ce va 
mătase moale ; o aşeză pe un scaun, fără a se uita în deveni femeia mea. Vă rog dar să faceţi prin tribunal 
oglindă, şi veni lîngă mine. Aţi băgat de seamă ce actul de consimțămînt al mamei şi să mi-l trimiteţi fără 
impresie de statornicie lasă o femeie care îşi pune sau 20 întârziere. 
îşi ridică o găteală, fără a se uita în oglindă ? Prinserăm Mă opresc, fiindcă sunt ostenit. Sper să vă scriu 
a vorbi de una şi de alta, de vremea frumoasă, de prim- mîine din nou. 
blările noastre *— pînă în sfîrşit îi spusei... că aveam să-i AL d-voastre, 
spun ceva. Ea mă privea nehotărîtă : Mircea M. 
— Ce? 
— In mintea mea s-a statornicit o idee... Cred că 
de acum nu mai pot trăi făr' de dumneta... Primeşti ? 
| Lydda îşi retrase puțin scaunul şi se uită la mine 25 SCRISOAREA XI 
ţintă, cu o privire luminată de bucurie. 
— Cred... aş crede că... altă dată. 
— Altă dată, daca vrei. înţeleg că poate n-ai destulă 
Roma, 189... 


încredere în hotărîrea mea de acum: toţi bolnavii fac 
proiecte mari pentru viitor, fiindcă astfel se înşală singuri. 
— Nu, Doamne fereşte. Primesc cu bucurie şi recu- 


*— Bine, Lydda. Cred însă că trebuie să-ţi spun unele 
mici neregularități din viaţa mea, de care e drept că 
nu sunt răspunzător, dar cari nu mai puţin există... 

— Te rog... 


Iubite domnule Filip, 


noştinţă. Viaţa mea e legată de viaţa dumnitale cu temei- Teoria spinoziană, care admite pe om ca o întrupare 
mea „NORII lăuntrice, care nu, SE Eme de Foa o 30 fugitivă a voinței lui Dumnezeu (personificat în substanță, 
stavilă şi de care nu am să dau seama decit: lui Dum- cii atributele sale : unitate, necesitate şi infinit) este, sub 
nezeu. Altfel, înţelegi că nu aş fi aici lîngă dumneta. o altă formă, teoria biologică modernă, care stabileşte o 


66 67 


'0 


20 


25 


identitate perfecta între energia vieţii cu energia univer- 
sului, şi anume cu una din formele acesteia: energia 
chimică. 

în ştiinţa modernă s-a dovedit că fenomenul vital, 
în imensul circuit al energiei universului, este totdeauna 
precedat de un fenomen chimic şi produce la rîndul său 
un fenomen caloric. Prin urmare, energia vitală îşi trage 
originea din energia chimică potenţială, grămădită în 
principiul constitutiv al organelor, iar la rîndul său ener- 
gia vitala produce energia termică. Căldura, care pînă 
acum era considerată ca o condiţiune generatrice a or- 
ganelor vieţii, este astăzi considerată, dimpotrivă, ca un 
produs al funcţionării organelor, şi. prin urmare, în or- 
dinea dinamică, ca un mijloc de eliminare a vieţii ani- 
male, după cum acidul carbonic este, în ordinea substan- 
telor, un material uzat şi, ca atare, dat afară. Deopotrivă 
cu energia calorică este considerată energia mecanică, 
energia electrică, fosforică : atîtea căi pe care energia 
chimică potenţială, introdusă în organismele vii, se în- 
toarce în energia universală. 

Se înţelege prin urmare că viaţa nu este altceva decît 
circularea energiei, care pornită din lumea fizică, se în- 
toarce în lumea fizică, după ce a făcut o scurtă trecere 
prin organismele animale. 

Prin urmare substratul teoriei spinoziane. 

Pentru Spinoza. omul nu este decît o formă fugară 
a voinţei lui Dumnezeu. Acest Dumnezeu se propaga în 
timp pe calea necesităţii, cu alte cuvinte după legile firii 
şi esenței sale. Acest Dumnezeu nu e nici bun, nici rău: 
el este. Şi cum el este, conform legilor esenței sale, tot 
astfel natura întreaga este, conform aceloraşi legi. Tot 
ceea ce este într-un asemenea Dumnezeu e necesar — şi 
acestea sunt legile energeticei. 

Printr-o curioasă contrazicere, Spinoza face o dis- 
tincțiune între Dumnezeu şi Univers, cu toate că recu- 
noaşte că fiecare atribut al lui Dumnezeu nu este decît 
o manifestare a naturii sale, care rămîne totdeauna simplă 
şi aceeaşi ; cu alte cuvinte, contestă părţii natura fun- 
damentală a totului, dînd astfel naştere teoriei ideilor 


68 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


inadequate, care şi este partea cea mai obscură a Eticei 


sale. 

Dar, ţinînd seama de timpul în care a gîndit el, Spi- 
noza a fost marele filozof al viitorului, cînd a pus, sub 
o formulă abstractă, temeliile energeticei. Căci ce alta 
este substanța, unică, necesară şi infinită, dacă nu energia, 
unică, necesară şi infinită şi dînsa ? Binele şi răul nu 
există în natură, ci este numai o noţiune omenească. în 
natură, tot ce există este perfect, prin chiar aceea că 
există, iar ceea ce există este ființa şi mişcarea. Totuşi, 
noţiunea binelui şi a răului, rezultind. pentru noi, din 
comparaţiune, trebuie păstrată, spre a ne forma idei 
asupra calităţilor oamenilor în general şi a-i îndemna 
să se conformeze intereselor speciei. 

Cu alte cuvinte, o vastă concepţiune unitară a unui 
circuit, care, fie că s-ar chema substanță, fie că s-ar 
chema energie, se regăseşte acelaşi, peste tot, de Ia siste- 
mele planetare cele mai depărtate, pînă la om şi pînă 
la viața lui complicată şi gînditoare. 

Se înţelege prin urmare că numenele sau lucrurile în 
sine, cari, după Kant, nu pot fi cunoscute, deoarece, 
fatalmente, noi nu putem cunoaşte decît propriele noastre 
facultăţi, sunt rămase departe înapoi faţă cu conceptul 
ştiinţei moderne. Astăzi, foarte puţine fenomene mai sunt 
numene şi, în urma descoperitei energiei universale, nici 
un fenomen nu mai are dreptul de a se ascunde după 
această misterioasă calificaţiune, afară decît poate ener- 
gia universală ea însăşi. Cum însă filozofia ştiinţei admite 
că acesta este substratul, esența însăşi a lumei, ea poate 
fi fenomen sau numen, după cum individul care o 
contemplează o înţelege sau nu. 

Teoria energiei universale răspunde concepţiunei kan- 
tiane a timpului, în acest sens că şi una şi alta neagă 
existenţa timpului, din punct de vedere obiectiv. Deose- 
birea esenţială stă în concepţia spaţiului. Pe cînd Kant 
pune spaţiul ca şi timpul prin formele pure sau noțiu- 
nile aprioristice, cari nu au nimic a face cu lumea exte- 
rioară, filozofia noastră îl confundă cu însăşi energia 
universală. Spaţiul nu este, din punct de vedere obiectiv, 


decît o lăture a energiei. Distanţele interplanetare sunt şi 


69 


se calculează; aceste distanțe iau forma energiei latente, 
fac parte din unitatea absolută a universului şi nu se 
pot despărţi de ea, cu noţiune de copHnzător şi coprins. 

Din definițiunea puramente subiectivă a noţiunii de 
timp şi de spațiu a lui Kant (cea dintăi ca intuițiunea 
schimbărilor ce se operează în noi, iar cea de a doua 
ca formă a fenomenelor externe), Schopenhauer a tras 
definiţiunea sa: timpul = raportul dintre evenimente ; 
spaţiul = raportul dintre lucruri. 

Pentru noi, o deosebire fondamentală se impune: 

a) din punct de vedere obiectiv, timp absolut nu exis- 
tă, energia fiind unică şi eternă : spaţiu există, dar el se 
confundă cu energia însăşi ; 

b) din punct de vedere subiectiv, noţiunea de timp 
trebuie sa se transporte în noţiunea de spaţiu, ca să 
devie posibilă; şi atunci avem : doua roanifestaţiuni si- 
multane ale energiei dau oamenilor noţiunea de spaţiu; 
două majiifestaţjuni succesive dau noţiunea de timp — 
dar amîndouă sunt în spaţiu, cu deosebire că cea dintâi 
implică ideea de simultaneitate, iar cea de a doua de 
succesiune. 


Rezultă prin urmare de aci că temelia însăşi a celei 
mai artistice filozofii de pînă astăzi este atinsă. 

Cele trei hipostaze kantiane ale spiritului uman com- 
plect sunt : sensibilitatea, înţelegerea şi raţiunea. Sensi- 
bilitatea produce intuiţi-uni ; înţelegerea reuneşte injui- 
țhinile prin judecată, iar raţiunea scoate din judecăţi 
idei. Dar fiecare din aceste hipostaze este condiționată r 
cea dintăi, sensibilitatea, de noţiunea de timp şi de spa- 
tiu ; cea de a doua, de legile universale şi necesarii ale 
înţelegerii, cari sunt conceptele pure sau categoriile, cum 
le numeşte Kant (de cantitate, de calitate, de relaţiune- 
şi de modalitate) ; cea de a treia, de principiul aprioristic 
şi inerent sieşi, al unificării sau sintezii, prin care se 
ridică la cele trei absolute : sufletul. lumea şi Dumnezeu. 


Cum însă timpul nu există din punct de vedere obiec- 
tiv, iar din punct de vedere subiectiv se reduce Ia spaţiu 
— unul din cei doi termeni între cari oscilează intuiţiunea 
kantiană lipseşte, şi lipseşte tocmai acela care, fiind aşezar 
Cu totul afară din sfera experienței sensibile, este născă- 


70 


10 


20 


25 


30 


35 


40 


torul apriorismului. Rămînc prin urmare spaţiul. Am 
văzut însă că spaţiul, din punct de vedere obiectiv, se 
confundă cu energia însăşi, că este prin urmare un atribut 
al substanței ; că, dîn punct de vedere subiectiv, e! este 
un raport de simultaneitate ; că fiind un raport, intră 
numaidecît în legile înţelegerii, prin urmare ale logicei. 

Atît este de adevărat aceasta, încît Kant, cînd se 
ocupă de formele judecăților noastre (care, după dînsul. 
nu se întemeiază pe experienţă, ci sunt legi universale 
şi necesarii), le pune pe toate în spațiu şi pe nici una 
în timp, deoarece toate : individualul, particularul şi uni- 
versalul ; afirmativul. negativul şi limitativul ; categoricul, 
ipoteticul şi disjonctivul ; problematicul, judecata de aser- 
ţiune şi necesariul — loate sunt atribute de spaţiu, timpul 
neavînd, chiar înțeles cum este astăzi, atribuie care să 
nu fie împrumutate spațiului, cu înțelesul de succesiune 
stabilit de noi. 

De acî decurge un bine imens pentru filozofie, prin 
anume dispariţrunea cunoştinţelor aprioristice, prin ur- 
mare a noţiunilor transcedentale, care au încurcat ome- 
nirea de cînd a început să devie serioasă pînă astăzi. 
Prin urmare, tot ce nu se atinge de om şi din ceea ce 
se atinge de el, somarologia, intră în cadru] ştiinţelor 
propriu-zise ; tot ce se atinge de suflet, intră în cadrul 
psihologiei, care, redusă la fiziologie cum este astăzi, 
devine în întregime experbnentală. 

Poate că adevărata greutate de aci încolo începe, in 
acest sens, că oamenii moderni, cercetători neobosiţi ai 
adevărului. studiază cu cea mai mare seriozitate psiholo- 
gia pe cale fiziologică, iar cînd ajung la sinteză, trec 
deodată în transcendental. 

Aşa bunăoară, Wundt,'' după ce face minunatele sale 
cercetări de psihologie fiziologică, ajunge, în ultima ana- 
liza, să se ralieze la teoria animismului, cu nehotărîre, 
este adevărat, dar cu mai multă simpatie pentru această 
teorie decît pentru toate celelalte. Cînd vrea să dea ceva 
de la sine, aduce următoarea ipoteză: „Ceea ce noi 
chemăm suflet este ființa internă a unei singure unităţi, 
care, în afară, se manifestă sub formă de corp”. Şi jpoi 
adaogă această presupunere, care, chiar sub forma mo- 


71 


10 


25 


destă sub care e prezentată, e de natură a pune anarhie 
în toate spiritele : „Acest fel de a pricepe problema co- 
relațiunii (dintre fizic şi psihic) ne îndeamnă cu hotărîre 
să presupunem că ființa intelectuală este realitatea lu- 
crurilor”. 

Va să zică ne-am zdruncinat atîta ca să ajungem din 
nou la teoria platoniciană a realităţii lumii prin parti- 
ciparea ei la idei. 

Ce se face cu toţi oamenii moderni, cari se muncesc 
să prindă o dovadă serioasă în sprijinul unei afirmaţiuni 
vagi ? Ce se face cu toate ramurile ştiinţelor pozitive, 
cari, toate, lucrează numai în domeniul realităţii fizice ? 
Ce se face cu convingerea lui Spencer că „în însăşi afir- 
maţiunea că orce cunoştinţă e relativă, se implică afir- 
maţiunea că există un nerelativ... Din chiar necesitatea 
de a gîndi prin relaţiuni, reiese că relativul nu se poate 
concepe dacă nu este pus în raport cu un nerelativ real... 
Ne este imposibil de a ne desface de conştiinţa unei rea- 
lităţi ce se ascunde sub aparenţe, şi, din această imposi- 
bilitate, decurge indestructibila noastră credinţă în reali- 
tate." 

Cu acest metod de a primi lumea şi pe om, ştiinţa 
devine imposibilă. Dacă este exact că ființa intelectuală 
este realitatea lucrurilor, adevărul fizic devine subiectiv, 
caracter fundamental fals pentru orce ştiinţă propriu-zisă, 
şi în special fals pentru astronomie. lată un exemplu 
între o mie. In astronomia siderală, o chestiune care a 
preocupat ştiinţa la cel mai înalt grad a fost determinarea 
caracterului nebuloaselor : dacă ele sunt formate din cor- 
puri stelare solide sau din mase de gaz. Herschel,” cel 
dîntîi care a manifestat oarecare îndoială asupra solidi- 
tăţii nebuloaselor, deşi aparenţa era contra lui. După 
cercetările lui Bond, cu marele refractor de la Cam- 
bridge ; după cercetările cu refractorul de la Washington 
şi apoi după cercetările cu cel mai mare refractor ce se 
construise pînă în 1877 al lui Lord Rosse, se hotărîse în 
mod pozitiv că nebuloasele sunt formate din stele. Prin 
urmare, iată un punct stabilit în intelectul nostru asupra 
realităţii nebuloaselor. Cînd deodată, vine Huygens şi do- 


72 


10 


20 


30 


vedeşte cu spectroscopul că nebuloasele sunt mase de gaz 
pur. 

Atunci, fireşte, se naşte întrebarea : dacă realitatea 
lucrurilor este intelectul nostru omenesc, valoarea reali- 
taţii este fluctuantă, după cum fluctuantă este reprezen- 
tațiunea ei în intelect. Dar este evident că reprezenta- 
ţiunea din intelect e, în cazul lui Bond şi Lord Rosse, 
reprezentaţiunea numai a aparenţei realităţii. Prin urmare, 
cu intelectul nostru substituit realităţii, este real ceea ce 
ne pare nouă real, iar nu ceea ce este real în sine. Du- 
cînd teoria ceva cam departe, un nebun nu mai este 
nebun cînd vede un cocostîre pe nasul vecinului, ci este 
bun întru atît, întrucît asta îi este revelat lui de repre- 
zentaţiunea sa internă. 

Dar nu. O realitate în sine există : ea ne este dove- 
dită de însăşi necesitatea facultăţilor noastre de a gîndi 
prin relaţiuni şi cum ştiinţa are de scop de a găsi tocmai 
nerelativul real absolut, orce filozofie care depărtează 
ştiinţa de la acest scop nu este serioasă. 

Şi punct. 

Al d-vstre, 


Mircea M. 


SCRISOAREA XII 


Costieni, 189. 
Iubite domnule Mircea, 


Scrisorile d-tale din urmă m-au zdruncinat sufleteşte 
atît de mult, încît eram hotărît să plec la Roma. M-am 
măgulit un moment cu speranţa că prezenţa unui român, 
a unui prieten ca mine, care se interesează de soarta 
d-tale fără nici un alt scop decît acela al binelui, te va 
scoate din încurcăturile în care pe zi ce merge te adin- 


73 


10 


15 


25 


30 


35 


40 


ceşti mai mult. A trebuit insă să mă las de ideea asta, 
ştiindu-te cît eşti de încăpățînat. 

Vrei să te însori. însoară-te. 

Numai, gîndeşte-te bine. Eşti pregătit de natură şi 
de împrejurări să fii un om în toată înalta accepțiune 
a cuvîntului. în renaşterea ţării noastre, în care nimic 
nu e încă definitiv clasat şi aşezat, un bărbat ca dum- 
neta era în drept să aspire la tot — cu o condiţiune 
însă : de a nu avea încurcături. Trebuie să-ţi spun, în 
momentul acesta, grav şi pentru mine şi pentru d-ta, că 
eram hotărît să-ţi asigur, din puţinul ce agonisisem, ne- 
atîrnarea materială. Eu nu sunt legat de lume prin ni- 
mic ; nu am pe nimeni. Pe d-ta team urmărit de mic 
copil, ştiindu-te fără familie şi fără mijloace, şi te-am 
urmărit, cu ideea, ceva cam romantică poate, de a face 
un exemplar omenesc perfect. Mi se părea că eşti înzes- 
trat de fire cu o admirabilă armonie de facultăţi. Chiar 
optimismul d-tale, spre deosebire de pesimismul meu, era 
o dovadă de echilibru. Dacă am insistat întotdeauna, şi 
fără să-ți spun resortul ce mă mişca, în sens pesimist, 
am făcut-o spre a te înarma mai bine : cine crede prea 
mult în oameni, va gusta din amărăciune. Acesta e unul 
din puţinele aforisme ce rămîn neclintite în toate tim- 
purile şi peste tot locul. 

în mijlocul acestor planuri de viitor şi cînd tocmai 
mi se părea că ai ajuns la liman, apare engleza... 

Ce să-ţi spun ?... îmi pare că eşti deja prea mult 
înaintat, şi un sentiment de delicateţe mă împiedică de 
a-ţi destăinui tot ceea ce gîndesc personal despre dînsa. 


Mai sper că poate vreo împrejurare neprevăzută, voinţa 
tatălui ei, dacă e om de omenie, sau deşteptarea dumni- 
tale din visul acesta de bolnav, să repuie lucrurile în 
starea lor firească. 

Nu înţelegi ce mare e omul singur; ce orizont se 
deschide in viitorul d-tale de fiinţă gînditoare ; ce farmec 
nespus e în viaţa solitară, concentrată în facultatea de 
a crea ? 

In ultima d-tale scrisoare mă laşi să întrevăd ceva de 
felul acesta. Pe drept sau pe nedrept, vrei să răstorni o 
teorie : îmi dai o dovadă de puterea de a gîndi, tocmai 


74 


10 


25 


fe 


atunci cînd vrei să comiți actul cel mai potrivnic vieţii 
unui gînditor ! 

înțeleg astăzi foarte bine disperarea unei biete mame, 
care îşi creşte copilul în atmosfera curată a familiei, şi 
îl vede deodată încăput pe mîna unei triste creaturi... 

Nu voi să te rănesc şi de aceea mă grăbesc să-ți spun 
că nu compar, ci numai dau un exemplu. 

Sunt foarte mîhnit. 

Te rog, dacă ţii cît de puţin la prietenia mea, să nu 
grăbeşti lucrurile. De e scris că trebuie să se facă o 
asemenea căsătorie, aşteaptă cel puţin să te îndreptezi 
bine. Nu-ţi trimit încă actul de consimţimînt al bătrînei. 
Cu toate astea, dacă nu vrei sau nu poți ține socoteală 
de rugămîntele mele, telegrafiaza-mi şi-l vei avea. 

Fii sănătos. 

Filip A. 


SCRISOAREA XIII 


Roma, 189.. 


Iubite domnule Filip, 


Cît rău şi cît bine mi-a făcut scrisoarea d-voastre ! 
Un strigăt îmi vine pe buze, dar trebuie să-l înăbuşesc, 
căci poate mintea mea slăbită de boală înţelege lucru- 
rile cum nu sunt în realitate. 

îmi pare rău că n-am putut să vă împlinesc dorința 
de a mai aştepta cu celebrarea căsătoriei. Vîrsta mă 
dispensa de actul de consimţimâînt al mamei. Astăzi Lydda 
este femeia mea legitimă. 

Ştiţi că pînă astăzi, deşi liber şi stăpîn pe soarta mea, 
nu v-am ieşit din voinţă. Sper, dacă voi trăi, că de acum 
înainte să fac tot astfel. 

Ceea ce s-a petrecut cu mine în vremurile din urmă 
îmi pare o întîmplare trăită de altul, deşi voinţa mea a 


75 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


avut rolul de căpetenie. Dar poate tocmai pentru că 
numai voința a fost pusă in lucrare şi a mers înaintea 
tutulor celorlalte facultăţi, am rămas cu restul ființei 
mele sufleteşti în urmă. Toate deprinderile de singură- 
tate, toate unghiurile, în care se retrage personalitatea 
morală a omului, toate nuanțele de gîndire mtimă, în 
care te regăseşti pe tine însuţi, cu secretele, visurile şi 
nevoile tale — toate îmi par astăzi deschise publicului, 
ca o casă veche scoasă în vînzare de creditori. 
Şi cu toate astea, ce fericit sunt! 


Lydda mi se revelează sub o altă formă. Cînd des- 
chid ochii şi o găsesc lîngă patul meu, cu cartea căzută 
pe genunchi, îmbrăcată altfel de cum eram obişnuit s-o 
văd, îmi pare că, în adevăr, un element nou s-a infiltrat 
în viața mea lăuntrică, şi orcît de enorm ar fi pentru 
cine nu îşi iubeşte singurătatea, imă simt micşorat şi umi- 
lit. E, desigur, o prostie, fiindcă înțeleg numaidecît ce 
sentiment înalt face pe oameni solidari în nenorocire. 
Ba, mai mult, uitîndu-mă lung la chipul serios al Lyddei, 
care acum îmi este cunoscut în toate detaliile fizice ce 
reprezintă personalitatea morală, imă gîndesc că dacă 
ea ar fi bolnavă în locul meu, nici eu nu m-aş mişca 
de la patul ei. 


Şi totuşi, aş vrea să mă deştept cîteodată singur. 
Cînd o văd, în haina ei de casă, cu mînicele largi şi 
braţul gol pînă la cot, umblînd de colo pînă colo, atin- 
sîndu-mi cărţile, scriind cu condeiele mele, schimbîndu-mi 
portretele, aşezînd mobilele altfel — un sentiment mize- 
rabil de gelozie mi se iscă în suflet, ca şi cum un tîlhar 
de o nouă speţă ar veni să-mi fure gîndurile. îmi înehi- 
puiesc că starea mea bolnăvicioasă e toată pricina. Cînd 
sunt mai bine lucrurile se schimbă. 


Ou sănătatea o duc aşa şi aşa. Trei patru zile sunt 
bine şi iar mă prind frigurile. Doctorul zice că trebuie 
să plec din Roma. Să mai vedem. Vă doresc şi vă îm- 
brăţişez. 

Al d-vstre, 


Mircea M. 


SCRISOAREA XIV 


Roma, 189.. 


Domnul meu, 


Vă rog să-mi daţi voie să vă scriu, ca să vă cer 
5 iertare de răul ce v-am pricinuit fără ca, totuşi, să fiu 
vinovată. înțeleg, din unele mici lucruri, că bărbatul 
meu s-a căsătorit fără consimțămîntul d-voastre. Ideea 
asta mă nelinişteşte. Aş dori să vă pot cunoaşte ca să 
vă încredinţez de ceea ce nu pot scrie, atît fiindcă limba 
10 în care scriu nu e limba mea, cît şi pentru că în nici 
o limbă nu aş îndrăzni să spun sentimentele ce mă leagă 
pentru totdeauna de bărbatul meu. îndrăznesc însă să 
cred că dacă m-aţi cunoaşte, m-aţi ierta; poate chiar, 
cu timpul, aţi binevoi a-mi acorda, dacă nu mai mult, 
15 cel puţin prietenia iertătoare cu care cei în vîrsta tole- 
rează sentimentele tinere, cînd ele sunt sincere şi trainice. 
Asta este singura mea scuză, şi m-aş simţi foarte fericită 
de a vă da o dovadă de temeinicia lor, fie chiar cu pre- 

tul unei jertfe. 


20 Primiţi, vă rog, domnul meu, încredințarea respec- 
tului ce vă poartă. 
Lydda M. 
SCRISOAREA XV 
Costieni, 189... 


25 Doamnă, 


Scrisoarea d-vstre mi-a pricinuit oarecare mirare. Nu 
am nici un drept de a îndemna sau de a împiedica pe 
bărbatul d-vstre să facă ceea ce-i place. Il povățuisem 
să nu se însoare, nu cu d-voastră, ci cu nici o femeie — 

30 dacă vrea să rămînă un om de gîndire. 

Acum, orce căință e tîrzie. 


77 


10 


15 


20 


25 


30 


Nu va voi ascunde că starea sănătăţii sale mă îngri- 
jeşte. Stă în putinţa d-voastre a micşora greşala amîndu- 
rora, şi mai tîrziu tot în mîinile d-voastre stă soarta lui. 

Eu sunt bătrîn şi sceptic. N-am crezut niciodată în 
sentimentele oamenilor şi cu atît mai puţin în ale femei- 
lor. Vă spun asta ca să înţelegeţi că poate, în alte con- 
dițiuni, scrisoarea d-voastre m-ar fi atins prin ideea de- 
licată ce coprinde. 

Vă rog să mă iertați. 

Filip A. 


SCRISOAREA XVI 


Roma, 189... 


Iubite domnule Filip, 


Sunt fără friguri. O minunată dimineaţă de octombre 
bate în geamuri. Lumina răsfrînge pe oblonul dinăuntru 
al ferestrei umbra horbotei de la perdele. Pare o fanta- 
zie arabă. Mintea mea, uşurată parcă de greutatea nă- 
zuinţelor vieţii, e gata să se întoarcă în lumina din care 
a purces. 

Lydda a ieşit, în urma stăruințelor mele, să mai vadă 
lume şi să ia aer. Lupt cu ideea morţii, numai pentru 
dînsa. Mă simt cîteodată biruit de durere, de durerea 
mea omenească de a părăsi viaţa, care mi-a fost atît de 
dragă. Altfel, însă, nu sunt zdruncinat în nici una din 
credinţele de altădată. Mă întorc în energia universală 
în care s-a întors şi maestrul meu Spinoza, sub o altă 
formă de perfecţiune. 

Cînd aţi şti cum mă deştept cîteodată din piroteala 
frigurilor, cu un nespus dezgust de mincinoasele alcătuiri 
ale tuturor teologiilor, cuim mă supără Pascal, cum uneori 
îmi închipuiesc că aş fi eu însumi un cap din acele ce 
cred cu putere în nemurirea sufletului şi că de 3a fereastra 
mea din etajul al 4-lea, privind în stradă, aş pierde 


78 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


echilibrul şi aş cădea: ce ar zice oare eul meu gîn- 
ditor între ipotetica nemurire a sufletului său şi evidenta 
lege a căderii corpurilor ? 

Am încercat de atîtea ori să conving pe Lydda !... 
Ea surîde şi se uită la mine. Cîteodată mă supără, fiindcă 
îmi pare că trebuie să fie cineva lipsit de inteligenţă ca 
să nu priceapă evidenţa ştiinţifică a filozofiei spinozîane. 
Cînd vorbesc Lyddei de intuițiunea genială a lui Spinoza. 
într-un moment în care nu putea cunoaşte decît Dioptrica 
şi Geometria lui Descartes şi poate ceva din descoperirile 
mistico-astronomice ale lui Kepler, dar cînd desigur nu 
cunoştea legile gravitaţkinii universale ale lui Newton, şi 
totuşi pune temelia întregului determinism modern ; cînd 
mă trudesc să-i arăt ce nex intim există între Dumnezeul 
spinozian şi energia universală, cel dintîi personificat în 
substanță, cu atributele sale, unitatea, necesitatea şi in- 
finitul, iar cea de a doua în transformarea perpetuă a 
fortei, cu aceleaşi atribute de unitate, necesitate şi infinit, 
ca şi cel dintîi ; cînd vreau să-i dovedesc că un asemenea 
Dumnezeu răspunde conceptului modern de absolută jus- 
tiţie şi că rezistă tuturor criticelor ştiinţei ; că un asemenea 
Dumnezeu, nu e nici bun, nici rău, ci numai este, şi, prin 
chiar aceea că este, e perfect ; că binele şi răul nu există 
în natură, ci sunt numai o noţiune omenească, rezultînd 
din comparaţiune ; că restrîngînd cercul de judecată, 
noţiunea binelui şi a răului trebuie păstrată, spre a ne 
forma idei asupra calităților oamenilor şi a-i îndemna 
să sc conformeze intereselor speciei; că, prin urmare, 
pesimismul este exagerarea unui termen de comparaţiune 
omenească, cu care natura n-are nimic de împărţit, ea 
fiind, prin chiar esența ei, fondamental optimistă; — 
cînd astfel îi vorbesc despre Spinoza, ea ridică ochii în 
unghiul nehotărîrei mistice şi-mi răspunde 


— Era jidan. 

— Ei, şi dacă era jidan !... Isus nu era jidan ? Dar 
cine a dus o viață mai demnă, mai nobilă, mai neinte- 
resată decît Spinoza. Ce om s-a putut vreodată ridica 
pînă la jertfa desăvîrşită a egoismului, cu atîta simpli- 
tate ?... 


79 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Lydda mă înveleşte şi parcă vrea să mă apere de 

pedeapsa cerească, cu vorba sa blinda : 
Eu cred. Asta îmi ajunge. 
în ce crezi 

— Cred pentru mine şi pentru dumneta. 

— în ce ? 

—- în Dumnezeu. 

— Şi eu cred. 

— Nu cum crezi d-ta, în substanţă sau în energie, 
ci in Dumnezeul tutulor creştinilor, care vede toate, stă- 
pîneşte toate şi pe toate le îndreaptă pe calea lor; în 
acela ce ne este revelat de nevoia sufletului nostru de 
a ne ruga şi a spera... 

— Aşteaptă, Lydda 
căzuți de pe la etajul al 4-lea şi al 5-lea, trei bieți co- 


dă-mi un jurnal. Iată trei copii 


pilaşi nevinovați, care şi-au frînt craniul pe pietre. 

— Vina părinților, vina oamenilor Dumnezeu nu 
ne-a făcut ca să trăim în case cu 7 rînduri. 

— Bine, bine, dar copiii sunt nevinovați: mamele 
lor nu-i pot păzi, fiindcă sunt sărace şi trebuie să mun- 
cească. Dar, nu-ți place exemplul, să luăm altul, tot din 
faptele diverse ale aceluiaşi ziar: un muncitor venea de 
la cîmp, ostenit, necăjit, cînd, lîngă ponte molie, cade 
trăsnetul dintr-un bleg de nour, şi-l carbonizează. Ziarul 
spune că muncitorul Iasă 5 copii orfani, că bietul om 
era cinstit, bun, ba mai adaogă şi această împrejurare 
mişcătoare, că de cîteva zile îi murise o soră vădană şi 
lăsase alți doi copii, pe care îi luase țăranul să-i crească. 
Nu înţelegi ce revoltătoare şi cinică este ființa aceea su- 
premă care stăpîneşte vînturile şi permite unui vagabond 
de nour să ucidă un astfel de om ?... Căci din două 
una : or Dumnezeu se amestecă în treburile noastre, şi 
atunci se cuvine să fie drept cu noi ; or nu se amestecă, 
şi atunci este Dumnezeul acesta despre care îți vorbesc 
eu, în fața căruia trăsnetul de sus şi omul de jos au 
aceeaşi valoare, adică sunt două perfecțiuni absolute, 
amîndouă fatale şi necesare, fiindcă sunt. Frecarea nou- 
rilor, transformată în electricitate şi căzută pe pămînt; 
omul mort, prefăcut în cărbune, sunt întrupări trecătoare 
ale energiei universului. Noi, oamenii, alcătuiți în so- 


80 


10 


15 


20 


25 


36 


35 


40 


cietate, ne apărăm cît putem perfecțiunea formei noas- 
tre actuale, ridicînd împotriva trăsnetului, bunăoară, pa- 
rafulmine. Ceea ce este hotărîtor în formarea convingerii 
tale, e tocmai faptul acesta, că pentru a ne pune la adă- 
post copiii de cădere şi pe noi de trăsnete, trebuie să 
cunoaştem mai întîi legile naturei în virtutea cărora cor- 
purile se atrag, iar nourii produc electricitate. Din punct 
de vedere curat omenesc, dacă tu simţi nevoie de a te 
ruga, roagă-te, după cum cînți cînd simţi nevoie de a 
cînta, fiind acestea atribute subiective ale perfecțiunii noas- 
tre organice. Dar nu încerca să te aperi de trăsnet cu 
rugăciunea, fiindcă nu te vei apăra. 

Lydda se uita la mine ; avea ceva de spus dar, cu 
delicatețea ei obicinuită, părea a nu voi să mă încurce. 

— Văd că eşti convins. Cu toate astea... dacă zici 
că tot ce există e perfect, trebuința sufletească de a mă 
ruga se cuvine sa fie şi ea perfectă, fiindcă există. 

—  Negreşit. Numai, aci intrăm în psihologie, ştiinţă 
atît de nouă încît de-abia acum începe a deveni serioasă, 
de cînd adică a fost legată de anatomie şi fiziologie. Să 
nu intrăm într-însa, decît pe portița experimentală şi cu 
mare sfială. Ştiinţa este cinstea. Ea descopere şi constată. 
Cînd poate explica, explică; cînd nu, tace. Iată un 
exemplu : cea mai mare lege găsită de oameni, care stă- 
pîneşte timpurile, căci este independentă de timp, aşa 
cum e înțeles astăzi, e legea  gravitaţiunei universale. 
Prima sa ipostază este următoarea: toate părticelele de 
materie de univers se atrag, în raport direct cu masa 
lor şi în raport invers cu pătratul distanţei. Ar urma de 
aci ca fiecare moleculă a unui corp care militează către 
altul să se desfacă şi să meargă a se confunda cu acelea 
ale corpului ce o atrage. Cu atît mai mult cînd corpurile 
sunt sferice, din cauza acţiunii forţei centrifugale. Dar 
vine ipostaza a 3-a şi constată: cînd două corpuri sfe- 
rice se atrag, atracţiunea se exercită ca şi cum masa în- 
treagă ar fi reunită în centrul sferii şi prin urmare ca 
şi cum fiecare sferă în parte n-ar fi formată decît de o 
singură moleculă. De ce ? Nu ştim de ce. Poate din cauza 
coeziunii, a cărei natură nu ne este cunoscută. Dar ur- 
mează de aci că trebuie sa recurgem la mîna unui Dum- 


81 


ID 


15 


20 


25 


nezeu supranatural, or de cîte ori nu ne putem explica 
un lucru ? că trebuie să avem slăbiciuni sufleteşti ca ma- 
rele Newton, care afirma că, dacă forţa centrifugală şi 
forța centripetalâ ar fi egale, s-ar distruge mişcarea ce- 
rească ; iar daca ar fi neegale, s-ar produce haosul ?... 
Newton, orcît de imens a fost geniul său, era şi el om, 
adică un instrument perfect de înregistrare, care se uza. 
îmbătrînea şi se transforma. Vor explica alții ceea ce 
n-a putut explica el -— dacă lucrurile sunt omeneşte 
explicabile... 

— Va să zică admiţi că sunt şi lucruri inexplicabile... 
îmi ajunge atîta, zise Lydda, învelindu-mă din nou. 

Eu sării în sus. 

—- Nu poate să-ţi ajungă atîta. 

— Ba da. 

*— Ba nu. Trebuie să mă asculţi. 

Lydda îmi acoperi gura cu mîna sa drăgălaşă, 

— Destul. Lasă-mă să cred. 

—- Te las, dar în schimb lasă-mă să vorbesc. Numai 
pentru voi este totul explicabil, deşi, ia urma urmei, cînd 
mă tot întrebi cine a făcut forța, cine i-a dat proprie- 
tățile ce k are. aş putea să-ţi răspund şi cu, întrebîn- 
du-te : dar pe Dumnezeul vostru supranatural cine l-a 
făcut ? Vezi bine însă că astfel pusă chestiunea, devine 
copilărească. Ţi-am spus că ştiinţa este cinstea şi dovada. 
Da-mi, te rog, un creion şi hîrtie... lată o linie AB şi 
o altă linie CD. 


Inchipuieşte-ţi că din punctul fix B ai duce o a 
treia linie pînă în E. Mai închipuieşte-ţi că punctul acesta 


62 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


E ar alerga pe linia CD la infinit. Este evident că orcît 
ar alerga de mult, linia BE nu va deveni niciodată pa- 
ralelă cu CD. Acum, prelungeşte linia BE din punctul B 
pînă în punctul F: cu cît punctul E se va depărta mai 
mult pe linia CD, în direcţiunea D, ou atît punctul F 
va tinde să se apropie de punctul A. Dar orcît s-ar de- 
părta E, alergind în vecia veacurilor, F nu va ajunge 
niciodată la A. Inchipuieşte-ţi acum un sistem de miş- 
care, FA. şi presupune că tu, Lydda, ai fi pe o planetă, 
care, în sistemul acesta de mişcare, ar milita continuu că- 
tre A : crezi oare că ai şti către ce te mişti şi unde te 
afli ? Nu, desigur. Tocmai aşa stăm noi cu unele din do- 
vezile noastre : pentru înţelegerea omenească, putem ajunge 
pînă a presupune că sistemul nostru planetar merge către 
ceva, că suntem undeva, dar către ce mergem şi unde stăm 
nimeni nu va şti niciodată : ochiul şi mintea noastră este, 
faţă cu unele margini, cum ar fî ochiul şi mintea ta 
din punctul F față cu punctul A. Aşa stînd lucrurile, 
înţelegi. Lydda, că noi, oamenii de pe pămînt, suntem 
infinit de mici şi infinit de mari. Suntem mici, fiindcă 
eternitatea întreagă nu ne este îndeajuns ca să des- 
coperim şi să cunoaştem necontenit legile naturei; şi 
suntem mari tocmai pentru că înţelegem că am putea să 
ştim tot, dacă organele noastre ar fi, față cu energia 
universului, cum sunt ale taie, acum, față cu raportul 
dintre F şi A, iar nu cum ar fi cînd tu te-ai afla pe 
o planetă care ar bate infinitul dintre F către A. 
—" Prin urmare ?... 


*— Prin urmare, dacă sufletul tău simte nevoia de a 
crede şi a se ruga, lasă-l să creadă şi să se roage, dar 
aceasta ca o satisfacţiune dată facultăţii obscure, din care 
izvorăşte misticismul, şi care stă totdeauna în raport in- 
vers cu cealaltă facultate sufletească: judecata. Vei şli 
însă că niciodată ruga ta nu va avea nici un rezultat 
obiectiv, ci, poate, uneori, subiectiv : ea te va linişti pe 
tine, poate, dar nu va schimba mersul lucrurilor din 
natură. Trebuinţa de a găsi acel bine secret, către care 
năzuiesc toate religiunile, toate credinţele şi toate cul- 
tele, şi care rezultă din însăşi esenţa firii noastre opti- 
miste, nu se satisface decît pe calea ştiinţei. Pe calea 


83 


10 


15 


20 


aceasta, adevărul moral, care este fondamental omenesc, 
se acordă cu legile naturei, atît în teorie, fiind legile na- 
turei numai perfecţiuni absolute, cît si în practică, fiind 
descoperirea oricărui adevăr cosmic, oricît de mic, tot- 
deauna spre binele oamenilor. 

— Va să zică... dacă vom avea copii, aşa o să-i 
creşti ? 

— O să-i creşti tu, draga mea, şi o să le dai toate 
minunatele daruri cu cari firea te-a înzestrat pe tine. 
lar dacă te vei încredința, cu timpul, că am dreptate, 
după cum sper, atunci o să cauţi să le deschizi ochii 
către adevăr. Un singur lucru îţi cer chiar de acum: 
să-i păzeşti de iarba veninoasă a pesimismului ; şi pentru 
aceasta, să-i creşti în lumină, să laşi să se dezvolte într- 
înşii puterea fizică şi sănătatea, să te arăţi lor aşa pre- 
cum eşti: echilibrată şi dreaptă şi, mai presus de toate, 
să dai fiecăruia un mijloc de a crea, chiar dacă fantazia 
lor ar fi mediocră sau nulă, în care caz să-i faci mese- 
riaşi : într-un şoarece încrustat pe un vas japonez este 
mai multă fericire decît în toată compilaţiunea Pandec- 
telor. 

Al d-voastră, 


Mircea M. 


PARTEA II 


ÎNSEMNĂRILE BĂTRÎNULUI 


Roma, 189... 


După atîţia ani, iată-mă-s din nou la Roma. Dacă 
sufletul meu n-ar fi plin de necazuri, mi s-ar părea că 
mă întorc spre alte timpuri. Timpuri !... Vorbe. Numai 
vremea de azi are valoare, vremea de azi şi, din ceea 
de ieri, durerea, care rămîne ca o făclie la capetele tu- 
tu lora. 

Ce nestatornică e firea omenească ! 

Am petrecut aproape toată viaţa hrănindu-mă numai 
din abstracţiuni. şi a fost destul ca un singur fapt să mă 
izbească pentru ca tot farmecul celor dintăi să dispară. 

Băiatul meu a murit. 

Eu sunt cu mintea întreagă. Ştiu că toţi oamenii mor. 
Ştiu că am să mor chiar eu, care, cu toate astea, în 
formula abstractă a individualităţii mele, îmi pare că nu 
pot să mor. Dar ceea ce, mai presus de toate, îmi pare 
cu neputinţă, este faptul morţii fiului meu. Mă mun- 
cesc zi şi noapte ; lupt cu mine însumi ; vreau să mă în- 
credinţez că este aşa — şi nu pot. Bine, dacă este aşa, 
ce sa făcut cu perfecțiunea morală a ființei aceleia ? 
Aceea nu era nici cap, nici mînă, nici obraz. Era o ar- 
monie încîntătoare, purtată, în afară, de un trup. Ştiu 
că trupul se prăbuşeşte în mizeria nesimţirii. Dar fiul 
meu unde e ?... 


85 


Ah, nebuni ce suntem ! Rîdem de spiritişti. Aceia sunt 
suflete necăjite, pentru cari evidenţa dovezilor omeneşti 
nu poate coviîrşi evidenţa dovezii lăuntrice. A crede cu 
tărie într-un lucru ce nu există pentru alţii e o putere, 
şi o putere mare, pe care se sprijină mai cu seamă bătri- 
neţea. Oamenii nepăsători, tinerii, fericiţii, toţi acei care 
sorb din plin seva vieţii, nu pricep disperarea bătrînilor, 
cari, ca pomii uscați, se mai simt legaţi de lume prin 
cîte un lăstar ce creşte alături, sau prin cîte o creangă 
rămasă verde pe virfuri : tăiaţi lăstarul sau ramura, şi aţi 
lăsat un buştean. 


Vorbe. Am spus că sunt vorbe. 

De departe, ca dintr-un vis frumos de care nu-ţi mai 
aminteşti, răsare o nehotarită dungă de lumina. E oare 
cu putinţa ? 

Lydda. Acesta este numele curios al unei femei pen- 
tru care am fost nedrept şi care, cu toate astea, s-ar fi 
cuvenit să-mi fie dragă. Pe Lydda am urît-o, cu toată 
puterea pe care o dă idealiştilor himera fericirii abstracte. 
Lydda reprezenta pentru mine lumea reală, cu înţelesul 
cu care Ahriman reprezintă, în religiunea lui Zoroastru, 
geniul răului. 

După moartea băiatului. o scrisoare, ajunsă din Roma 
la mine la ţară, mă turbură atît de mult. încît mă hotărî 
să plec. Iată scrisoarea : 

„Domnul meu, astăzi cînd nimic nu mă mai leagă 
de lume şi cînd singura mea dorinţă ar fi de a mă duce 
după bărbatul meu, o împrejurare nouă mă sileşte să-mi 
întorc iarăşi privirile către d-voastră, rugîndu-vă cu căl- 
dură să-mi permiteţi a vă vedea. Dacă nu puteţi veni 
d-voastră la Roma, voi veni eu în România...” 


Deodată îmi străfulgera prin minte lumina unei idei 
în care era mai multă nebunie decît speranță, dar care 
mă făcu să visez cu ochii deschişi ceasuri întregi. Ce 
voia de la mine Lydda ? Rostii în gînd numele acesta, 
pentru întîia oară fără să mă supere. La urma urmei, 
ea era văduva fiului meu. Şi nu aveam eu oare nimic 
de îndreptat faţă de mort ? Aşa cum alcătuisem lucrurile, 
în mintea mea de vizionar, n-aveam nimic de îndreptat. 
Voisem să fac din fiul meu un om unic. De aceea nu-l 


86 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


adoptasem, ca să nu fie legat prin nici o afecţiune de 
lume : ca să crească liber, stăpîn pe soarta lui: ca să 
nu datorească nimic, nimănui, nici chiar tatălui său. Şi 
ce rău au ieşit socotelile mele ! Aşa se întîmplă ori de 
cîte ori indivizii deprinşi a lucra numai cu idei încearcă 
să lucreze cu materialul viu al patimilor omeneşti, 

în sfîrşit plecai. 

Ce drum curios !... închis în valea mea. ca un pusnic, 
mi se părea că asist la mersul înainte al omenirei. Sunt 
aproape 20 de ani de cînd n-am ieşit din ţară. Cîtă 
schimbare ! Pe drum, pe la gări, prin vagoane, numai 
lume pripită. Trenuri nesfîrşite, locomotive monstruoase, 
călătorie otova, grabă, grabă peste tot. Or încotro iţi 
întorci ochii, fabrici, fum, trudă, parcă o întrecere de 
activitate ar îndemna pe fiecare să ajungă înaintea ve- 
cinului său. MHotăritor, în vremea noastră nu se mai 
poate judeca omenirea de pe scaunul de acasă. 


Am intrat în Italia cu sentimentul complicat al omu- 
lui ce se apropie de o catastrofă. îmi fusese dragă Italia, 
ca o carte frumoasă, ca o statuă, pe care o ştii că stă 
pururea albă într-un colţ de muzeu ; iar acum îmi era 
dragă ca un ţintirim, în pămîntul căruia odihnea copilul 
meu ; ca un loc de jale şi poate «—— cine ştie — de spe 
ranţă. Deodată, liniele arhitecturei, în care se oglindeşte 
geniul armonic al Renaşterii, îmi apărură, redîndu-mi 
un fel de linişte intensă, în care ideea morţii fiului meu 
nu-mi mai rodea inima ca pînă acum. De la Pontebba Ia 
Mestre şi de la Mestre la Bolonia, prin grădina provin- 
ciilor venețiene, cîmpia verde, presărată cu aguzi şi viță 
de vie, trecea prin lumina ferestrei de la vagon ca un 
tablou de viaţă de ţară ; la Veneţia, laguna tăcută, în 
care bătea soarele tîrziu de toamnă, îmi amintea îneîn- 
tătoarea singurătate a tinereţii mele, cînd, ieşind din ca- 
nalul della Giudecca, rătăceam spre Murano ; de la 
Bolonia la Florenţa, prin văile Apenninilor; de la Flo- 
renţa la Roma, prin furnicarul de orăşele, vile şi gră- 
dini de pe malul Arnului — apoi pe valea Tibrului, prin 
sălbateca Maremma unde castelele moderne şi ruinele 
medioevale stau părăsite pe creasta munţilor. In fini;, 
campania romană !... 


87 


Ah, cu cită sfîntă emoţiune am revăzut pămîntul aces- 
ta, martor al atîtor glorii, lăsat astăzi să poarte pe clinu- 
rile sale melancolia apeducturilor şi a ruinelor ; pămîn- 
tul acesta, prin care trecusem tinăr, visînd Ia străbunii 
noştri ; pămîntul acesta, în fine, în care se odihnea sin- 
gura fiinţă ce mi-a fost dragă în lume !... 

Cînd trenul se opri în gară, mă simţii ca istovit de 
puteri ; mă durea capul, mi se tăiaseră picioarele. Co- 
borîi din vagon, nesigur dacă trăiam sau visam. Un ha- 
mal se ţinea după mine, cu valiza în spinare. Cînd să 
ies pe peron, o doamnă îmbrăcată în negru îmi veni în- 
tru întîmpinare. Intr-o clipa o recunoscui, printr-o reve- 
laţie lăuntrică, ca şi cum o aşteptam. Era Lydda — 
blondă, naltă, cu ochii ei albaştri, aşa cum mi-o închi- 
puisem pe-cmd o uram. îşi ridică vălul negru de pe faţă 
şi, cu o nespusă delicateţe, îmi sărută mîna. Nu pot 
spune cum se petrecură lucrurile ; numai atîta ştiu, că 
o amintire vagă, ca de parfum cunoscut, îmi adie prin 
minte, parcă aş fi mai întîlnit-o cîndva sau parcă o 
rază de simpatie de Ia fiul meu ar fi învăluit-o. Mă îne- 
cau lacrămile. Ea mă luă binişor de braţ şi mă duse 
la o trăsură ; plăti hamalului ; apoi plecarăm. 

Despre toate astea îmi aduc aminte acum, şi cu cîtă 
infinită tristeţe ! Sunt, desigur, mai bătrîn decît mă cred, 
sau moartea fiului meu a slăbit resorturile sufleteşti ce 
pînă astăzi erau în deplina stăpînire a voinţei mele. 

Lydda mă duse la un otel Marini din Via del Tritone 
nuavo. Aci, voi să mă lase, spre a se întoarce după un 
ceas. Eu o rugai să stea ; simţeam o absolută trebuinţă 
de a o cunoaşte numaidecît. O rugai să se urce cu mine 
sus. 

De îndată ce ramaserăm singuri, veni lîngă mine, îmi 
luă mîna din nou şi, în genunchi, plînse cu capul pe 
brațele mele. 

Trecură cîteva mari minute. Lydda îşi căuta batista, 
ridicîndu-şi astfel fruntea de pe mîna mea. O rugai să-şi 
scoată pălăria ca s- cunosc mai bine. Ea se grăbi să mă 
asculte. Atunci apăru capul frumos, cu părul galben ca 
florile dc rapiță, strîns pe creştet în unde, ca la Venerea 


8s 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


de Capua. O pornire neînfrînată mă făcu să mă plec spre 
dînsa şi so sărut. Ea ridică ochii către mine. 

— Vă sunt din tot sufletul recunoscătoare că aţi ve 
nit, îmi pare un vis, cum de altfel vis îmi pare toată 
viaţa mea din urmă... De cînd a murit bărbatul meu, 
gindul meu a fost pururea către ţara lui şi către... d-voas- 
tră. Singură, părăsită de toţi, începusem a crede că, în 
adevăr, nu mai este dreptate nicăiri. 

„Părăsită de toţi !"". Ce înseamnă vorba asta ? 

— Dumneata ai familia aici... 

— Da. 

— Atunci 

Ea plecă ochii in jos şi tăcu. Era evident: familia 
ei făcuse ceea ce făcusem eu, lăsîndu-i pe amîndoi să 
trăiască sau să moară singuri !... 

— Unde şezi ? 

— în casa noastră. 

— în casa părinţilor ? 

— Nu. în casa mea şi a bărbatului meu. 

La cuvintele astea, simții că mă îneacă plinsul crud 
al disperării : remuşcarea de greşala ireparabilă ce făcu- 
sem mă strîngea de gît. Mă sculai de pe scaun şi mă 
dusei către fereastră. Ea rămăsese în picioare, nedomi- 
rită. 

Cînd mă crezui mai liniştit, venii din nou spre dînsa. 
O neînfrînată simpatie mă făcu să-i deschid braţele. Ea 
alergă spre mine, înviorată. 

Cum aduce viaţa lucrurile ! Dacă ar fi fost fata mea, 
n-ar fi putut să-mi fie mai dragă. 

— Eşti bine, Lydda ? 

— Acuma da. 

— Dar altfel, eşti bine ? 

— Foarte bine. Sunt bine şi aproape fericită... 

— Nu ai nimic să-mi spui ? 

Ea se uită la mine lung. Apoi îşi ascunse capul pe 
pieptul meu. Inima bătea să mi se rupă; aşadar era 
adevărat ! Era adevărat că viaţa mea, pe care de acuma 
o credeam menită să treacă zadarnică spre neființă, mai 
putea fi folositoare. 


10 


Era adevărat că de la fiul meu îmi rămînea moşteni- 
rea cea mai scumpă ; că eu, acesta, vizionarul şi vino- 
vatul, puteam trăi încă destul pentru a îndrepta, cel pu- 
țin în parte, greşala din trecut şi pentru a mă dezbăra 
de toate nebuniile, şi triste şi vane, ale teoriilor L. 

Rămasei în mijlocul camerii şi mă uitai la dînsa. Nu 
o cunoşteam decît de o jumătate de oră — nu o cunoş- 
team parcă decît de un minut, de cînd îmi lăsase să în- 
teleg taina scumpă sufletului meu, şi cu toate astea îmi 
era dragă, atît de dragă, încît mă simţii neliniștit, vă- 
zînd-o cît era de delicată. La ideea că poate suferise 
lipsuri materiale, mă trecu un fior rece prin inimă. Mă 
apropiai de dînsa, îi luai mîinele şi o întrebai: 

«— Pauvre enfant, tu as du souffrir tous les martyrs... 

Ea dete din cap. Vorbea franţuzeşte cu accent străin, 
ceea ce i se potrivea de minune. 

— Am avut oarecare greutăţi... Le-am biruit însă pe 
toate. 

— Cum? 

— Am vîndut tot ce aveam gata. Am lucrat cîte 12 
ore pe zi, cît ținea lumina, şi am plătit încetul cu încetul 
toate rămăşiţele... Numai, drept să vă spun, începea să 
fie peste puterile mele lupta asta cu neajunsurile. A face 
artă, cînd sufletul nu mai vibrează la nici o notă, e un 
chin fără seamă. 

O priveam ca un aiurit. Ea se uita în jos. îmi aduc 
aminte de cărarea netedă, ce se pierdea în valurile line 
ale părului ; de nasul fin, ce părea că urmează linia că- 
rării : totul era transparent, şubred, şi neliniştea de mai 
nainte mă cuprinse din nou. 

— Draga mea, vrei să vii cu mine în ţară ?... Lucruri 
mari eu nu am. Dar am aer sănătos, cîmp de zăpadă, 
iarna ; de verdeață, vara ; am o casă de burlac, în care 
tu vei fi stăpînă, vei face ce vei vrea. Iţi cer cam mult. 
Numai gîndeşte-te că eu atîta aveam: pe bărbatul tău; 
el mort, nu mai am pe nimeni. Poate că m-ai judecat 
rău. Dacă m-ai judecat aşa, ai avut dreptate, însă nu- 
mai în unele privinţe. Cînd vom fi mai de aproape prie- 
teni, îţi voi spune... 

Ea voia să mă întrerupă şi nu îndrăznea. 


90 


10 


35 


25 


30 


35 


— Vă rog. Nu v-am judecat niciodată. 

e— Nu vrei să-mi vorbeşti fără solemnitate 

Ea zîmbi, cu chipul luminat de bucuria lăuntrică a 
speranţei. 

— Nu pui nici o solemnitate... Propunerea ce-mi fa- 
ceţi trece dincolo de tot ce puteam nădăjdui. Dacă, în- 
tr-adevăr, nu vă sunt prea mare sarcină, sunt gata să 
merg cu d-voastră. 

—* Minunat. Lasă-mă să te văd bine... 

Ea se uită la mine, cu liniştea intensă a sufletelor 
hotărîte să se jertfească. Privirea ei mă turbură. 

— Voiam să-ţi spun... ca nu am destul curaj. Dacă 
m-ai ajuta puţin, aş îndrăzni să cred că natura care a 
luat pe fiul meu, mi-a dat in schimb o fiică... 

—— Poate şi mai mult... 

Ce vorbă plină de farmec! „Poate şi mai mult.” 
Poate. 

Rugai pe Lydda să rărnînă cu mine la dejun. Ea îmi 
răspunse că rămîne cu plăcere, dacă ţiu, dar că spera 
să merg eu la dînsa. Primii numaidecît. 


Roma, 16 noiembrie 189... 


Am fost la dejun la noră-mea sau mai bine la fiică- 
mea. După aceea am fost la cimitirul de la Testaccio. 

Cîte şi cîte impresii ! La fiecare pas mă întîmpină un 
lucru rămas pe urma lui, o amintire, un semn. Atunci 
disperarea cea mai crudă îmi frămîntă sufletul, dispe- 
rarea neputinței noastre omeneşti, faţă cu puterea covîr- 
şitoare a naturei. 

Şi cît suntem de mici! O privire de la Lydda e de 
ajuns ca să mă cheme la viaţa actuală... 

Am mers la Lydda, îndemnat de curiozitatea vinova- 
tului care se simte atras către victimă. 

îmi tremurau picioarele pc cînd urcam la dînsa. Mi 
se părea că mă duce să-mi arate locul lor de suferinţă. 
Şi cînd colo, intrai într-o casă omenească, în care or- 


91 


20 


25 


30 


35 


40 


dinea, curăţenia şi gustul cu care toate erau aşezate ar 
fi putut trece drept lux. 

Lydda mă introduse într-un salonaş plin de lumină, 
iar ea se făcu nevăzută. In faţa uşei. un porlret al fiului 
meu, care părea că vrea să iasă din cadru. 

Cu cită iubire fusese mîngăiată pînza aceea, o spunea 
fruntea, pe care geniul morţii pusese un suflu de incom- 
parabilă poezie ; o spuneau ochii gînditori. plini de no- 
bleţe ; o spuneau înfăţişarea întreagă a omului, care, om 
fiind, avea ceva de., arhanghel. 

Cît voi fi stat aşa, muncit de gînduri, rătăcit ca 
într-un vis neclarificat, nu ştiu. M& deşteptai numai cind 
simtii respirarea caldă a Lyddei. Ea veniie încetişor lingă 
mine şi se uita la portret. 

— Seamănă, nu-i aja ? 

Eu nu puteam vorbi. Ea luă un scaun şi se aşeză în 
spatele meu. Portretul mă hipnotiza. Vedeam pe fiul meu 
venind din fundul tabloului, senin, iertător, gata parcă 
să-ini deschidă braţele. Iluzia aceea mă fermeca, îmi um- 
plea pieptul de vibrații generoase şi totdeodată îmi sfîşia 
sufletul. Ce limbă omenească poate spune amărăciunea 
remuşcării, faţă cu ceea ce nu se mai poate îndrepta. 

Mă întorsei spre Lydda : sta rezemată de masa de 
scris, uitindu-se in jos. Ea nu făcuse nimănui nimic, 
îşi iubise bărbatul şi sfărîmase toate legăturile cu lumea, 
ra să devie femeia lui. Soarta oarbă îi despărţise. Mai 
credea ea în ceva î In ce putea să mai creadă ? 

Mă sculai de tinde şedeam, îmi ştersei ochii şi atinsei 
pc Lydda pe umăr. 

— Numai geniu] iubirei şi al durerei poate să se ri- 
dice pînă la atîta frumuseţe. 

Ea se sculă, tăcută, şi mă lua de braţ, rezemîndu-şi 
capul de mine. Mi se părea că întineresc, că durerea de 
mai nainte îmi purificase sufletul de orce urmă de trivi- 
alitate omenească. Urmai vorba mai departe : 


— Căci din nenorocire, fata mea, iubirea şi durerea 
sunt pururea împreună... 

Ea zise încet un „da" atît de straniu, încît mă puse 
pe gînduri. Nebun ce eram ! Parcă nu ştia ea mai bine 
decît mine că aşa este ! 


92 


20 


25 


30 


35 


Schimbai numaidecît îndrumarea convorbirei, amintind 
despre dejun. 

Lydda mă rugă să trecem în camera de alături. 

Redeveni deodată senină, liniştită, ca şi cum pînă 
atunci am fi vorbit de lucruri indiferente. Inii păru rău 
aşa prosteşte. Cântai însă să-mi stăpinesc pornirea mea 
de tiran gelos. Eram vindecat sau cel puţin voiam să mă 
vindec de bănuieli. Dînsa era demnă, încerca să-şi as- 
cundă Ttemîngiîierea tragica în care se simțea că pluteşte. 

Sala lor de mîncare era îngrijită ca tot restul casei. 
O faţă de masă curată, două tacîmuri fine, o sluga Ia 
locul ei... 

Cum se poate să trăiască lumea cu puţine mijloace 
atît de bine ? 

Mă gîndeam la mine la ţară, pe ce fel de faţă de 
masă mîncam cu, cine mă servea, cum o duceam de azi 
pînă mîine. râu îmbrăcat, rău îngrijit. Ce-o să zică Lydda. 
cînd o vedea Belgia. Orientului... şi pe belgieni ? Pentru 
întiiaşi dată în viaţă mă preocupară asemenea lucruri, 
îmi veniră în minte nişte bibiluri de horbotă de pe mo- 
bile, în care mi se încurcau mîinile ; cozile de păun de 
pe soba ; chiseaua cu tutun : îmbrobodeala bătrînei... 

Trăind prin cap, niciodată nu mă gîndiîsem că trăiesc 
prost. Hotărîi în minte să schimb toate. Lydda mă ob- 
serva : eram. se vede, preocupat. 

— Nn mincaţi ? 

— Ba da... Mă gîndeam la mine la ţară : crezi, Lydda. 
că ai să poți trăi în singurătatea cîmpului ? 

— Pot trăi orunde. 

— Vezi, draga mea. să mi-ţi faci iluzii. La noi, viaţa 
de ţară nu e ca la d-voastră şi mai ales la mine nu e 
deloc ca la d-voastră. Eu îmi iubesc pămîntul ca un ade- 
vărat român ce sunt, dar asta nu mă împiedică de a 
vedea lipsurile... Ştii ce ? Să-ţi înebipuieşti că ai fi emi- 
grat undeva, departe, într-o ţară nouă. Vet fi stăpină 
a tot ce am eu: vei schimba, vei dărîma, vei zidi şi 
dacă, totuşi, îţi va fi urit, vom merge la Bucureşti. 

Ea se uita în taler. Ridică ochii către mine: 

— Mie nu mi se urăşte nicăiri... 


93 


10 


15 


20 


25 


30 


— Mă gîndesc că am o odaie mare, pe care vom 
transforma-o numaidecît în atelier, iar la primăvară vom 
zidi, din temelii, un altul, plin de lumină. Aş putea să 
plec eu înainte, ca să pregătesc toate cele trebuincioase. 
Numai, mă tem să nu le fac pe dos... 

— V-aş ruga, dacă se poate, să nu mă lăsaţi singură... 

Glasul ei tremura, iar sufletul meu era plin de mul- 
țumire. Nici nu bănuia cită plăcere îmi făceau cuvintele 
ei. Mă temeam, ce e drept, de gospodăria de la Cos- 
tieni ; pe de altă parte însă mă gîndeam că, aşa cum 
era, gospodăria mea putea fi interesantă pentru Lydda. 
Afară de asta, hotărisem să cheltuiesc orcît ar fi trebuit, 
ca să îndulcesc surghiunul fetei inele. Fata mea! Ce 
curioasă imagină |... 

Simţeam o nespusă voluptate de a şti că am două- 
trei parale agonisite, pe care să le risipesc acum pentru 
a înfrumuseța viața ei, a Lyddei. O rugai să-mi spuie 
dacă mobilele erau ale lor; ce voia să aducă în ţară şi 
ce să lase ; cînd ar fi fost dispusă să plece. 

Ea se uita la mine, nehotăriîtă, cu simţul pătrunzător 
al oamenilor ce au suferit mult şi nu mai au curagiul 
să creadă în bine. 

e— Eu aş fi gata să plec orcînd. Tot ce vedeţi aici 
este al nostru. Pot să iau numai ceea ce-mi trebuie şi 
ceea ce costă mai puţin, ca transport, iar restul să-l las 
undeva... 

O atinsei pe mînă, mîngăind-o. 

— Daca nu ai alte cuvinte decît ale economiei, să lai 
tot. Ştii, Lydda: 


tele noastre... cum să zic ?... economice. Eu, avere mare 


e bine să regulăm numaidecît rapoar- 


nu am, dar cred că am destul pentru noi... Şi tu trebuie 
să ştii că tot, tot ce am este al vostru. 

Ea mă privea serioasă, cu ochii parcă înnodaţi î” 
lacrămi. 

e— Ne mai rămîne... 

Eu văzusem mîna ei transparentă şi gîndul mă purtă 
deodată spre lucruri triste. O auzii ca prin vis. 

— Ilartă-mă, fetiţo : ce ai zis ? 

— Ne mai rămîne bărbatul meu... 


94 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Aşa era. Eu, nebunul, uitasem. Cînd ziceam „este al 
nostru, este al vostru" mă gîndeam la altcineva. 

— Aşa este, rămîne el, care ne este scump amîn- 
durora... Numai, el se odihneşte în pămîntul sacru al 
Romei. Dacă ţara mea de departe nu mi-ar fi atît de 
dragă, aş voi ca şi eu să fiu îngropat aici. Pare că la 
Roma, mai mult decît orunde, firul vieţii urmează a se 
depăna şi dincolo de viaţă : sunt aşa de numeroşi morţi 
aici Vom veni cît de des şi ne vom pleca genunchii 
la mormîntul scump nouă şi vom învăţa şi pe... 

Cuvintele mele mă înecau de emoţiune. Pe ce nete- 
meinică pajişte alergau gîndurile noastre ! între un trecut 
dureros şi un viitor nesigur, sperarea omenească rămîne 
neclintita. 

Hotărîrăm cu Lydda să cumpărăm locul la cimitir, să 
punem o urnă pe mormînt, iar la întoarcere în Roiria să 
zidim ceva trainic. 

Dar gîndul meu zbura către viitor, către necunoscutul 
ce trebuia să sosească. 

Pornirăm la cimitir. Stradele erau aproape goale. Lu- 
mina curgea din văzduhul albastru, atît de curată încît 
parcă înlesnea minţii desfăşurarea a tot feluri de planuri 
generoase. Trecurăm pe sub Capitol, pe sub Aventîn şi 
ajunserăm pe Tibru. Vasele, ancorate la mal, lăsau apa 
să treacă domoală spre liniştea depărtării. 

Era, în toate cele dimprejur, o pornire pe statornicie, 
un învăţ bun de neschimbare care parcă nu se potrivea 
cu mergerea noastră la cimitir. Şi cu toate astea !... 

Intrarăm pe poartă ca în vis. îmi aduc aminte de 


molifţii ce stau la rînd, printre morminte, cu solemni- 
tatea îndurerată a unor soldaţi biruiţi în război; de in- 
scripţiunea de pe o urnă funerară cu numele lui Shelley 
de imagina curioasă ce-mi răsări în minte, văzînd pe 
Lydda îngenunchiată lîngă o mînă de pămînt, a fru- 
muşeţei ideale cîntată de Shelley în Epipsychidion. ` 

Ce se petrecea atunci în mine? Cum de nu mi se 
rupea inima de durere, găsindu-mă acolo, alături de 
țărîna ce nu se aşezase încă bine pe trupul copilului 
meu ?... Ah. mizerie omenească! Mîna dc lut, mînjită 


de zădărnicie, ce tremuri faţă cu moartea 1 


93 


Mi se împainjeniseră ochii văzînd pe Lydda căzută 
pe huma rece a mormîntului. O ridicai de jos aproape 
cu sila şi o dusei la trăsură, vorbindu-i aspru: ea nu 
avea drept să se frîngă de durere, după cele ce-mi 
spusese. 

în sufletul meu se făcuse lumină, răsărise aurora unei 
vremi bune, încolţise speranţa şi firea mea crudă nu 
primea ca dînsa. Lydda, sâ-şi iubească umbra bărbatu- 
lui mai muh decîl viaţa viitoare a unei noi fiinţe. Cît 
eram de nelogic faţă cu mine !... 

Mă gîndesc, îmi întorc mintea pe toate filele, caut 
să înţeleg cum de s-a schimbat întreaga orientare a 
vieţii mele, şi nu găsesc nici o explicaţie. Durerea de a 
fi pierdut pe singura ființă ce-mi fusese dragă pînă acum 
face parte din sufletul meu de ieri — fiindcă sufletul 
meu de astăzi e altul. Dar e oare cu putinţă, un aseme- 
nea lucru ? Dacă e cu putinţă atunci nimic nu mai c 
statornic în lume. Sau poate că toate convingerile mele 
de pînă astăzi au fost falşe... 


Roma, ianuarie 1K9... 


înainte de a pleca în ţară, am vrut să duc pe Lydda 
Ia teatru. 

S-a petrecut între noi o scenă curioasă. Dînsa mă 
privea ca pe un exemplar omenesc nou, a cărui durere 
căuta parcă lumina şi veselia, spre a rămînea neador- 
mită. 

— Asculta-mă, fata mea : nu s-ar cuveni să mergem 
la teatru, că suntem doar în doliu, avem sufletul cu ade- 
vărat cernit. Eu unu] însă vreau să mă las de teorii şi 
de reguîe. Am trăit toată viaţa după un sistem, care 
poate este cel mai bun, dacă sistemele filozofice, aplicate 
vieţii reale, sunt bune la ceva. Dar după sisteme pot 
trăi numai temperamentele reci, pe cari patimele ome- 
neşti nu le ating. Pe mine m-a atins durerea, şi parcă 
aripa ei rece, în loc să mă depărteze de viaţă, m-a 
apropiat de ea mai mult. 


9S 


10 


20 


25 


30 


35 


40 


Lydda se uita la mine lung. 

Eu, tot omul teoriilor rămîn : pentru fiecare incon- 
secvenţă, am cîte una. îmi dam seama că fata mă înţe- 
legea, şi poate tocmai de aceea voiam so încredinţez 
că nu mai fac teorii. 

— O singură năzuinţă a sufletului nostru se cuvine 
să ne călăuzească : poezia. într-însa, bătrîni şi tineri gă- 
sim steaua ce ne duce la țărm —* bătrinii alergînd în 
spațiul ideal al timpului, tinerii în spaţiul real al mo- 
mentului. 

Lydda mă privea mereu. Mă simţii turburat. 

— în sfîrşit, haidem, dragă, la teatru. E vorba de 
muzică. Muzica înalță gîndurile... dacă e frumoasă. 
Mergi ? 

— Merg. 

— Se dă Mejistojele"". Hai să vedem dacă s-a găsit 
un compozitor să înţeleagă pe Goethe. Gounod a făcut 
din Faust un Don Juan de mahala, iar din biata Marga- 
reta o cusutoreasă, abandonata de ingratul june. Nu-ţi 
mai vorbesc de Marta, bătrîna cu gîdilici, nici de Me- 
fisto, drac de carnaval, care nu mai simbolizează nimic... 
Te întrebi ce caută ţeasta de mort, imagină a misterului 
vieţii, în această orgie de afrodiziaci. 

Lydda zîmbea. 

— Cu toate astea, zise dînsa, muzica lui Gounod e 
plină de... spațiul real al momentului, cum ai definit d-ta 
tinereţea. 

— Rîzi de mine 

Ea se făcu coşie. 

— Nu rîd. Găsesc numai că domnia-ta ai un fel de a 
vorbi care e foarte frumos, dar care turbură deprinderea 
minţii de toate zilele. 

— Felul preţios al oamenilor cari vorbesc din cărți. 

— Nu. 

e— Ba da. Mergem ? 

Era o seară de abonament. Cînd ajunserăm noi, cam 
tîrziu, se termină actul I-iu. Teatrul era plin. De sus şi 
pînă jos, numai lume elegantă; străluciri de pietre 
scumpe pe sînuri tinere ; bucle prinse în diamante ; lu- 


mină ; colori în îmbrăcăminte ; orgie în pictura de pe 


97 


10 


15 


20 


30 


35 


plafon — o scăpărare de voinţă colectivă, care te prindea 
în intensitatea dorinţei de a trăi din plin, de a fi bogat, 
de a rîde şi a iubi, de a gusta din glorie, de a fj tînar, 
pururea... Cu alte cuvinte, Faust. 

în fuga impresiilor îmi aruncai privirile spre Lydda. 
Ea se aşezase în fotoliu, liniştită, cu umeri lăsați înapoi, 
cu pălăria elegantă pe parul blond, privind cu ochiul calm 
la lumea plină de patimi. Parcă, în adevăr, ea era făcută 
dintr-un aluat străin, polen de floare, rouă şi lumină. 

Actul al II-lea din Mefisto trecu fără să ne scoată 
din ohicinuitul rost al gitidurilor: grădina Martei, cu 
Faust tînar şi amorezat e° apoi un colţ de mitologie ger- 
mană, sălbateca vale de Schirk sub munţii stafiilor”, o 


peşteră spăimoasă, luna încremenită ca în vis. 

Veni actul al 3-lea. Margareta în închisoare, nebună. 
Muzica începe să semene cu marea înaintea furtunii 
mişcări largi şi adinei. Sensibilitatea, ca o pasare, se 
nelinişteşte. Te simţi prins de o putere străină ; sufletul 
vibrează în  răsunetul acordurilor. Margareta a otrăvit 
pe maică-sa, şi-a înecat copilul; a iubit, a păcătuit —e 
pare că sentimentul şi conştiinţa s-au contopit într-o stare 
de voluptate a durerii, ce este comună atîtor muritori ră- 
tăciţi |... 

Faust o roagă să fugă, să fugă cu el într-o insulă 
pustie de pe ocean, în pacea seninului, în razele amo- 
rului. Nebuna pare că înțelege ; vraja iubirei îi încălzeşte 
din nou gîndurile. Atunci muzica se înalță, pe cîteva 
note, într-o lume atît de curată, încît idealul devine tan- 
gibil. Ei cîntă amîndoi 


Lanterna, lontano. lontano. 

Sui jtutti d'un ampio occeâno, 

fra i taitdi ejjlum del mar, 

Fra l'iJghe. fra i /lor , fra le palme, 
11 porto dell'intime calme, 
L'azzurr.i isoletta m'appar. 


Nebuna însă pînă în cele din urmă nu fuge. 

Remuşcarea o chinuieşte. Ispitele nu mai au putere. 
Ea îşi înalță ochii către Domnul, cere iertare şt cade pu- 
rificată de suferință. 


98 


5 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Vine apoi partea a 2-a din Faust, aşa cum l-a creat 
Goethe ; în actul al 4-lea apare Elena. Faust uită pe 
blinda copilă pămîntească şi-şi întoarce privirile către 
forma ideală a frumuseței eterne : Grecia, clasicismul şi 
amorul. 

Dar apoi vine şi pentru el ziua răfuielii... cum are să 
vină şi pentru mine şi pentru noi toți. Ce duşmană e 
soarta ! Trebuie să murim în adevăr toți, toți? ! 


Cammina, (jmrnina, 
Superba pentier. 

La morte e viema. 
La morte s'avanza 
Per buto Ħtnt'ter. 


Iar bătrinul Faust, treiuurînd, îşi face catagrafia vie- 


ţii : „am cutreierat lumea, alergînd după himera feri- 
cirei ; am prins din zbor dorința fugară ; m-am scăldat 
în întuneric şi în raze". Mefistofele : „Ai dorit din răs- 
puteri, ai sorbit din plăcere şi din nou ai dorit, dar n-ai 


zis încă clipei trecătoare : opreşte-te, eşti frumoasă !" Fa- 
ust : „Cunoscut-am toate tainele muritoare, realul, idea- 
lul, amorul fecioarei şi amorul zeiței. Da. însă realul a 
fost durere şi idealul vis..." 

Şi muzica, sfioasă, se înalță în sfera poeziei celei 
mai pure, cînd bătrinul pare a-şi da sufletul în ultimele 
note : 


Giuiuo sul passo estremo 
Della piu estrema eta 

In un sogno suprema 

Si bea Fanuna gia. 


Vogiio che questo sogno 
Sta ia sania poesia, 

E /'uittino biiogno 

Dell esistenza mia. 


Se zbuciuma tot suflelul în mine, cînd bătrinul sfîşia 
aerul cu ţipătul său din altă lume r vogiio che questo 
sogno sia la sânta poesia. Mi se părea că aud pe Goethe 
dintr-un amvon de lumină, spunînd omenirei, de care se 


99 


10 


15 


20 


25 


30 


33 


despărțea îndurerat : „atîta ai tu nepieritor şi mare: 
<cla sânta poesia *". 

La sânta poesia! 

Ieşirăm de la teatru. Eram bolnav de emoţiune. îmi 
venea să strig lumei proaste şi deşarte că atîta are omul : 
sfintele emoţiuni ale poeziei. 

Lydda mă luă de braţ şi merserăm tăcuţi spre casă. 
Ea rostea încet din cînd în cînd: lontano, lontano, lon- 
tano... 


Costieni, ianuariu 189... 


Iată-mă din nou la mine acasă. 

Dar sunt oare la mine acasă ? 

Sunt eu, scepticul, acela care a călătorit cu Lydda, 
păzind-o de toate vuiturile, purtînd-o pe brațe, ca pe un 
copil ? Se pare că da. 

Am făcut acelaşi drum, la întoarcere, pe care îl fă- 
cusem la ducere. Şi ce minunat drum ! Iarnă în toată 
puterea, cu munţii Carintiei şi ai Stiriei acoperiți de 
ghețuri, păduri de brazi întroienite — o solemnitate în 
natură, căreia pare a răspunde munca încordata a oa- 
menilor, lupta lor cu nevoile. 

Cînd am trecut astă-toamnă pe locurile acestea, totul 
era blînd şi senin, numai eu eram înnorat; astăzi totul 
e posomorit — dar astăzi eu sunt senin ! 

Lydda mea sta liniştită la fereastra vagonului, cu mî- 
nile în manşon, fină ca un desen. îmi aduc aminte de o 
staţie de frontieră, unde un hamal răsturnase cărucioara 
cu cuferile noastre, ceea ce mă supărase grozav. Pusesem 
mîna să ajut omului la încărcat şi mă umplusem de ză- 
padă şi de cărbuni. Mă scuturam pe haine, bombănind; 
cînd un surîs încîntător de la geamul vagonului mă îm- 
buna deodată, răsplătindu-mă de toate supărările. E cu 
putință să fie atîta farmec într-un surîs, atîta poezie, 
atîta veste buna ? 

Şj cum stam acolo, pe loc, îmi străfulgera prin minte 
amintirea unei scrisori a fiului meu, în care îmi povestea 


100 


10 


primblarea lui cu Lydda în muzeul termelor lui Dio- 
clețian. Cît de bine îl înțelegeam acum ! Cînd părinţii 
împiedecă pe copiii lor de a iubi cinstit, de a se însura 
sau mărita după inima lor, sunt totdeauna vinovaţi, sunt 
vinovaţi chiar atunci cînd împrejurările de pe urmă le 
dau dreptate. Fiindcă, între un bărbat tînăr şi o femeie 
tînără, care se plac pînă a hotărî despre viaţa lor viitoare, 
ae încheagă taina cea mare a firei i devenirea. Totul se 
rostogoleşte spre viitor : bulboaca din apa rîului, mugurul 
copacului şi amorul. 

Hotărît, eu am întinerit. 


Ce frumos trăiam noi în vagonul drumului-de-fier! 
Iarna, lumea vine spre Italia, iar nu pleacă. Noi plecam, 
aşa că eram stăpîni pe un compartiment de patru per- 
soane. Cumpărasem toate gazetele de prin gări, italie- 
neşti, nemţeşti, englezeşti, mai cu seamă englezeşti. Lydda 
zîmbea, înclinînd capul pe un umăr, cu nespusa graţie 
a mişcărilor sale ; îmi mulțumea astfel, fără cuvinte. Eu 
mă uitam la dînsa, fericit, gîndindu-mă la noi amîndoi. 
Deodată îmi veni în minte un aforism a lui Leopardi: 
„La natura, benignamente come suole, ha ordinato che 
l'uomo non impari a vivere se non a proporzione che le 
cause del vivere gli s'involano”'. Mă trecu un fior rece: 
învăţam să trăiesc tocmai la bătrineţe. Lydda citea liniş- 
tită. Pusei mîna pe sacul de drum, în care aveam cîteva 
cărţi, şi scosei volumul lui Leopardi, 7 pensieri, cu încă- 
pățînarea omului fricos, care se duce înaintea primejdiei. 


Volumul se deschise la aforismul 101 : „„Mărturisindu-şi 
propriele sale slăbiciuni, chiar cînd ele sunt evidente, 
omul compromite adesea stima şi prin urmare şi afec- 
ţiunea, pe care i-o poartă şi cei mai de aproape ai săi: 
atîta e de mare trebuinţa de a se susţine fiecare pe sine, 
cu braţ puternic şi în orce împrejurare şi în ciuda orcărei 
lovituri a soartei, de a avea despre sine o înaltă părere, 
dind astfel exemplu celorlalţi şi aproape silindu-i să-l 
stimeze"!. 


In adevăr, parcă aşa era. Volumul se deschise la o 
altă pagină. Aforismul 106 : „Lumea rîde de lucrurile 
pe care ar trebui să le admire, şi calomniază, ca vulpea 
lui Esop, pe cele ce invidiază. Un mare amor, chinuit 


101 


dar şi cu multe mîngiieri sufleteşti, e pizmuit de toată 
lumea şi tocmai de aceea calomniat CAI mai mare aprin- 
dere ; dar oamenii, dacă ar admira, mai ales pe cei de 
o seamă cu dînşii, s-ar crede umiliți ; de aceea, în loc 
de a admira, rîd. Lucrul merge atît de departe, încît, 
în viaţa de toate zilele, e bine să punem mai multa grije 
a ascunde ceea ce e nobil în acţiunile noastre, decît ceea 
ce e josnic.” In adevăr, parcă şi aici era aşa. Dar intre 
amîndouă gîndirile e o evidentă contrazicere. Căci, or 
te lupţi din toate puterile sA te impui semenilor tăi, 
silindu-i să te cunoască şi să se închine calităţilor tale. 
şi atunci te loveşti de aforismul 106 ; or iți ascunzi ca- 
lităţile şi-ţi dai pe faţă slăbiciunile — şi atunci te loveşti 
de aforismul 101. 


înţelepciunea proverbelor : ziua bună se cunoaşte de 
dimineaţă ; toamna se numără bobocii. 

Proverbele şi aforismele sunt ca nişte lumînarele sub 
bolta întunecoasă a cerului ; dacă sunt departe una de 
alta. pot lumina cercul restrîns al fiecărui drumeț ; dacă 
lc pui pe toate la un loc, faci o înmormîntare jidovească. 

Avea dreptate fiul meu : viaţa are o singură lege: 
aceea a armoniei. Cu măsură, lucrurile îşi capătă adevâ- 
rala lor valoare. Ca în natură, aşa şi în viaţă : nimic nu 
este absolut. Toate filozofiile au un sîmbure de adevăr, 
dacă nu se depărtează de natură. Şi esenţa naturii este 
prefacerea, care, pentru cei trişti, se cheamă nestatornicie, 
iar pentru cei veseli, devenire. Cea dîntîi stea ce răsare 
în apusul unei zile de vară pare un neadevăr estetic ; 
peste două ceasuri, steaua tremură în adîncul spațiului, 
încîntătoare, fiindcă şi-a căpătat adevărata ei valoare de 
lumină. 

Lydda ţine cu mîna stînga un jurnal. Nu e nimic 
mai nobil decit o mină frumoasă. 

Veni vremea să ne ducem la prînz. 

Cînd intrarăm în vagonul restaurant, lumea era deja 
aşezată pe la mese : fel de fel de chipuri nemțeşti, dur- 

dulii, uscăţive, drepte, strîmbe, cum le lăsase Dumnezeu 
— dar în general cu un fason de pălărie pe vîrful ca- 
pului care le da un aer ciudat. Pene de răţoi şi flori 


10Z 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


de munte la ceafă, o ţigară de mahorcă în gură, şi lumea 
a lor. 

Nu ştiu de ce, mă gindii la felul cum eram îmbrăcat 
eu. Mă văzui într-o oglindă, cu cămaşa mea de drum, 
fără guler scrobit şi mi se păru că sunt prea fără de 
jenă, faţă cu Lydda. Mă sculai numaidecît, rugai pe 
Lydda să mă ierte şi trecui în vagon, unde mă schimbai ; 
apoi mă întorsei. Simţindu-mă vinovat de fudulie, eram 
stîngaci, nu-mi găseam loc şi o privire gentila a Lyddei 
mă făcu să mă roşesc. Pentru ce ? Un tînăr de la o masă 
de alături era îmbrăcat ca o paiaţă, cu nişte pantaloni 
numai petece şi bunghi ; cu o haină de piele, parcă ju- 
puise un berbec ; cu o pălăriuţă de pislă. răsfrimă la 
deal, de socoteai că i-a căzut pe cap din planeta Marte. 
Şi cu toate astea el nu se roşea. Mînca din taler ca un 
surugiu, intingind în sosuri cu labele, îmbucînd cîte o 
ciosvîrtă întreagă, rîzind cu gura plină, şi totuşi părea 
foarte la locul lui, ba avea chiar un fel de eleganţă 
brutală, ce şade bine la unii bărbaţi. Pentru ce ? Probabil 
pentru că ceea ce făcea el acuma, era deprins să facă 
în toate zilele : în toate zilele era servit de mai multe 
persoane, în farfurii scumpe, cu mîncări bune. pe cînd 
eu mîncam toată viaţa pe un colţ de masă. cu o carte 
alături cu bătrîna care mă hrănea cu cei plăcea ei, 
fără să mă gîndesc că lucrurile s-ar putea petrece şi 
altfel. 


Şi lucrurile se pot petrece şi altfel, desigur. 

Lydda avea un mod de a ţine cuțitul şi furculiţa care 
da acestor unelte o viaţa aparte, parcă ele ar fi fost mai 
de sînge decît celelalte cuțite şi furculiţe. 


După ce prînzirăm, ne întoarserăm în vagonul nostru, 
care începea acum să-mi fie drag, ca o casă în care te 
simţi fericit. Lydda deschise un săcuşor de drum şi scoase 
o cutie cu bomboane pe care mi-o întinse. Luai una, gîn- 
dindu-mă că eu ar fi trebuit .să-i dau acesie bomboane. 
Descopeream pe fiecare minut che ceva din lipsurile creş- 
tere! mele. Iată pentru ce unii oameni, pe cari noi îi 
socotim mediocri şi cari sunt în adevăr mediocri din 
unele puncte de vedere, au trecere pe lîngă femei, sau, 
dacă se însoară, sunt fericiţi şi în general nu sunt înşelaţi. 


10 


Negreşit, viaţa a două fiinţe pedepsite să trăiască pu- 
rurea laolaltă devine un infern dacă arta concesiunilor 
nu-i ajută. 

Tot gîndindu-mă, scosei o perna din sac şi făcui 
semn Lyddei să se odihnească. Ea îmi mulţumi, cu zîm- 
betul acela pe care părea a-l fi moştenit de la un înger. 
Se întinse pe canapea, învelindu-şi vîrful picioarelor în 
rochii, cu o mişcare în care graţia şi pudoarea deveneau 
artă adevărată. 

Trecui în compartiment la mine şi mă întinsei şi eu 
pe canapea. îmi veni în minte ceaslovul meu cu note şi 
aforisme şi-l luai să-mi arunc ochii pe el. Subt un titlu 
pretenţios, mă legam geaba de oameni şi mai cu seamă 
aveam ce aveam cu femeile. Hai să înşir aici crîmpeile 
de gînduri din trecut, pe care nu le mai recunosc drept 
ale mele. 


MĂSURA DREAPTA A VIEŢII” 


Dacă vorbind cu un om, care te ascultă şi te priveşte, 
îl vezi ducindu-şi mina Ia legătură or îndreptîndu-şi părul 
în cap, fii sigur că legătura ta e strîmba sau părul vilvoi. 

Nu aştepta să ţi-o spuie, fiindcă nu ţi-o spune, dar 
îndreaptă-ţi-o şi uită-te în egoismul lui ca în cea mai 
bună oglindă de acasă. 


II 


De ţi so întîmpla să intri în vorbă lungă cu o femeie 
inteligentă şi s-o prinzi spunînd prostii (ceea ce e cu 
putinţă) — dacă femeia îţi place şi vrei să te impui ei, 
rizi de dînsa fără milă şi în faţa altora. 

Dacă acelaşi lucru ţi se întîmpla cu un bărbat, de 
care ai interes sau pe care vrei să ţi-l faci prieten, taci. 


104 


10 


15 


Intre fiinţele de acelaşi sex, superioritatea este o ca- 
litate care respinge; între fiinţele de sex contrariu, un 
defect care atrage. 


m 


In căsătorie toate teoriile bune sunt zadarnice, cînd 
femeia este rea ; dar nu toate teoriile şi exemplele rele 
sunt zadarnice, cînd femeia e bună. Observînd cu băgare 
de seamă, tot bărbații cinstiți au mai multe şanse de a 
nu fi înşelați. 


IV 


Ca să ajungi la vreo ispravă în politică se cere : 

1) Să nu fi făcut nici o greşală în viața publică; 
2) să ai sau să-ți agoniseşti stare ; 3) să nu fii însurat 
sau să ai o femeie nulă; 4) să cunoşti pe oameni şi 
sufletul lor. 

Prea multe condițiuni pentru o enormă vanitate.“ 


A4 


Toți oamenii sunt linguşitori, fiindcă la toți oamenii 
le place să fie linguşitți. 

Naturile al căror fond este bunătatea izbutesc mai 
lesne prin linguşire, fiindcă par mai sincere. 

Proştii cred mai iute ; dar aşa de iute sunt dispuşi să 
creadă şi ceț inteligenți, încît, din acest punct de privire, 
mai toată lumea e proastă. 


VI 


Intre simțimîntele şi ideile noastre pe de o parte şi 
manifestarea lor pe de alta, trebuie să fie totdeauna un 


1% 


nex real: un om care vecinie face spirit e fatalmente 
fals şi ostenitor. în general, el este un rău advocat şi, 
mai cu seamă, un rău diplomat. 


VII 


Dacă vei face vreodată curte unei femei bine născută 
şi cu inima la locul ei, caută a o ridica totdeauna într-o 
sferă mai înaltă decît cea obicinuită, fie prin convorbire, 
fie prin purtare. Dacă mijloacele nu te ajută întru aceasta, 
atunci aleargă la stratagema următoare : ieşi cu dînsa 
călare. Nimic nu aprinde mai mult închipuirea unei 
femei: e un mijloc fizic de a o desface de pămînt. Dar 
cînd femeia e deprinsă a ieşi des călare ? Atunci e in 
regidivă şi toate mijloacele sunt bune. 


VIII 


Egoismul este legea comună şi cea mai infamă a na- 
turei omeneşti ; ea are un singur coresponsif : moartea. 
Deşi ştiinţific moarte nu există, în ordinul moral, această 
din urmă e tot atît de infamă ca şi cea dintîi şi mai 
puternică, fiindcă dă pe faţă vanitatea netrebnică a pri- 
mei. 

Egoismul este reflex şi raţionat. Cel din urmă e un 
calcul ca oricare altul, care, după forța inteligenţei in- 
dividului, poate fi cîteodată folositor omenirei şi scapă 
legei generale. Cel reflex este cel mai interesant de ob- 
servat : în virtutea acestei legi, toţi oamenii cu oarecare 
cultură au un secret dispreţ pentru semenii lor ; cei ce 
produc, între dînşii, mai mult decît cei ce consumă; 
femeile mai mult decît bărbaţii ; artiştii mai mult decît 
femeile. Şi, curios ! Este logic că, cu cît omul e mai 
egoist, cu atîta sentimentele sale afective sunt mai atro- 
fiate şi cheamă mai puţin pe ale altora — şi vice-versa. 
Cu toate astea, între un producător oarecare, o femeie 
şi un artist (proporţia creseîndă a egoismului), cel dîntii 


10 


15 


25 


30 


va iubi mai mult pe cea de-a doua ; cea de-a doua pe 
cel de-al treilea; iar cel de-al treilea un ideal sau pe 
sine. 


IX 


A desprețul din fundul inimei şi în tăcere este ultima 
armă a oamenilor sfioşi şi aceea care, cînd e descoperită, 
face mai mult rău dispreţuiţilor. 


Cine se crede om cuminte şi cu răbdare sa fie sigur 
că din 365 de zile pe an, 340 va fi nenorocit sau cel 
puţin nemulțumit. Şi iată de ce. 

Orce om cuminte şi cu răbdare are în viaţa lui un 
scop ; dacă e militar or funcţionar, de a înainta; dacă 
e agricultor, or bancher, or industriaş, de a se îmbogăţi ; 
dacă e acriitor, de a fi tipărit şi citit etc. etc. Apoi toți 
aceştia mai pot fi : părinţi de familie, trăind cu speranța 
de a-şi vedea copiii isprăvind învăţăturile, or judeeîndu-se 
spre a cîştiga un proces, or înamoraţi de femeia altuia 
etc. 

Alături de aceste scopuri, importante şi mediate, viața 
zilnică are o mulţime de alte scopuri, neînsemnate dar 
imediate, cari de regulă sunt în luptă cu cele dîntii. Aşa 
bunăoară, un părinte al cărui scop principal este creş- 
terea copiilor, or un ofiţer al cărui aceluiaşi scop e inain- 
tarea, doresc să se ducă la băi. Această dorinţă nu se poate 
îndeplini. fiindcă cel dîntîi n-are mijloace, iar cel de-al 
doilea fiindcă nu-i dă voie colonelul. 

Tu, tînăr, cuminte şi studios, vrei să sfîrşeşti Dreptul 
sau Literile şi cîtă sărăcie nu înduri în toate zilele celor 

patru ori cinci ani de Universitate ! Ţi-ai luat diploma 
ji te-ai (făcut magistrat or profesor — cîte umilinţe de la 
cei mai mari şi plictiseli de Ia şcolari, fiindcă eşti cu- 
minte şi ai scopul de a înainta. Şi aşa vecinie.“ 


107 


10 


15 


20 


25 


Daca în loc de a fi cuminte şi OU răbdare, omul cu- 
minte şi-ar pune un singur scop, acela de a fi simplu 
şi făxă ambiţiune socială, e probabil că cele 340 de zile 
nefericite, din 365, s-ar reduce la 200, ceea ce e enorm! 


XI 


Orcît de cultă şi de liberală să fie o femeie, ea nu 
va ajunge niciodată la o întreagă independenţă de ju- 
decată. Aceasta, din cauza raportului de dependenţă ce 
există de la inteligență la facultăţile sale afective. 

Ridicîndu-te pe scara intelectuală, bărbaţii dau din 
cînd în cînd, printre marii cugetători, exemple de asce- 
tism voluntar; femeile niciodată. Cele ce mor fecioare 
n-au putut face altfel, din cauza religiunii sau a condiţiei 
lor fizice şi sociale. Şi e de observat că femeile care mor 
fecioare sunt de regulă fiinţe smerite, umile, de o con- 


„diţiune intelectuală foarte joasa; bărbaţii, din contra. 


XII 


Cercetează cît s-o putea mai mult şi crezi cît s-o 
putea mai puţin. Aceasta, fiindcă în ordinea morală, lu- 
crurile ce nu sunt evidente de la prima ochire, sunt sus- 
ceptibile de o îndoită soluţiune. Rareori un om cuminte 
din veacul nostru se rosteşte cu putere asupra unui 
lucru, fără să vadă imediat tăria părerei contrarii. De 
aceea asemenea oameni se rostesc foarte rar. II n'y a que 
les francais et les journalistes qui ne doutent de rien. 


XIII 


Dacă te simţi fericit, nu te gîndi la aceasta şi mai 
cu seamă nu te analiza. 


108 


10 


15 


20 


25 


XIV 


Nimic mai nefolositor în lume decît sinceritatea; ni- 
mic mai degradator decît minciuna ; nimic mai înțelept 
decît tăcerea. Sunt însă împrejurări în cari semenii noş- 
tri ne silesc să le spunem fot adevărul în chestiuni care 
îi fac să sufere. Atunci oamenii se împart în trei ca- 
tegorii : a) cei buni devin mincinoşi din compătimire ; 
b) cei răi devin sinceri din răutate ; c) restul (în care 
intra marea majoritate) sunt şi sinceri şi mincinoşi, vor- 
besc cu subînţelesuri, ne plîng şi ne rid ; aceştia sunt 
cei mai infami. 


XV 


Nici un om cu mintea sănătoasă nu se poate gîndi 
serios şi mai cu seamă nu poate pricepe posibilitatea 
morții sale — pricepînd în acelaşi timp foarte bine pe 
a altora. Noţiunea abstractă a individualităţii noastre he 
face să ne socotim eterni. 


XVI 


Eroismul aplicat la faptele zilnice ale vieţii este o 
infirmitate a naturilor alese. 


XVII 


Cu oamenii înguşti la minte nu trebuiesc făcute teorii 
generale, fiindcă ei le aplică numaidecît la persoana lor 
— şi rişti adesea să-ţi găseşti beleaua din senin. 


XVIII 


E mai uşor adesea de a fi de acord cu alţii, decît 
cu tine însuți. 


109 


XIX 


A fi şi a părea. 

în -lume se confundă adesea a fi simplu cu a fi na- 
tural. Un om poate fi simplu, şi atunci Simplu şi natural 
e totuna ; un om poate părea simplu şi atunci simplu şi 
natura] sunt două lucruri deosebite. 

Un om poate fi natural, si atunci pare poseur, dacă 
firea sa e complicată şi superioară, şi dimpotrivă, pare 
simplu dacă firea îi este simplă, dar în amindouă ca- 

10 zurile e natural, deşi în primul nu e simplu. 

In fine, un om a cărui fire e complicată şi superi- 
oară poate rămînea natural pentru sine şi poate părea 
simplu pentru alţii, dacă se studiază pe sine şi felul său 
de a fi. 


15 XX 


Toți oamenit aşteaptă să le vie norocul, şi la toți Ie 


vine. Nu se pot însă folosi de el decît cei ce-i ies înainte. 


XXI 


Caracterele oamenilor sunt ca vinurile închise ; te 

20 găseşti totdeauna înaintea unei etichete, şi în general, 
e bine să nu bei butelia pînă în fund, fiindcă, chiar 
atunci cînd vinul corespunde cu eticheta, dai de drojdie. 


XXII 


In toate împrejurările mari ale vieții tale. sa hotă- 
23 răşti tu singur şi să nu pui temei pe nimeni, decît pe 
tine însuți şi pe tatăl tău, dacă-l ai. 


110 


10 


15 


20 


25 


XXIII 


Natura a făcut două lucruri mari : amorul şi moartea. 

Omul a făcut un singur lucru : arta. Nici o mîngăiere 
nu e mai trainică decît aceasta, fiindcă orce durere, pe 
calea artei, iese din noi sub formă emoţionantă şi se per- 
sonalizează atît de mult, încît devine mai sugestivă şi mai 
puternică decît însăşi durerea noastră. 


XXIV 


Nimeni nu zice: „s-a născut în fine un mare poet", 
dar poți auzi pe cîte cineva zicînd : „ a murit un mare 
n 
poet”. 


XXV 


Pentru un bărbat cumpătat şi în întregimea facultă- 
ților sale sufleteşti, vîrsta cea mai frumoasă este de la 
40 de ani înainte. 

Atunci gustă el farmecul iubirei trecute, sau, dacă 
este destul de cu noroc ca să fie iubit în prezent, simte 
tot prețul tinereței pe care amorul o poartă cu sine la 
toate vîrstele. 

Aceasta, poate, tocmai fiindcă el se depărtează tot 
mai mult de lumina crepusculară a dimineții. 


XXVI 


Cu voluptate binefăcătoare în a putea da acelora pe 
cari îi iubim ! 


XXVII 


Tiparul ridiculizează prostia şi înnobilează gîndirea 
adevărată. 


111 


In primul volum din manuscrisul rămas de la Leo- 
pardi, e dată, în facsimile, o sentenţă asupra folosului 
de a cunoaşte mai multe limbi. După ce icoana manus- 
crisului te-a emoţionat adînc — cînd vrei să intri în 
înţelesul acestor semne, scrisul de mînă dă gîndirii un 
caracter de intimitate, care-i micşorează valoarea. De 
îndată însă ce-ţi arunci ochii pe pagina tipărită, din 
faţă, aceeaşi idee devine deodată solemnă. 

Poate să fie şi O chestiune de mecanică cerebrală: 
în manuscris, atenţiunea e împărţită între cetire şi pri- 
cepere «— pe cînd în tipar înţelesul merge de-a dreptul 
în conştiinţă. 

De asemenea cu prostia. 


XXVIII 


E o particularitate a spiritului omenesc cult de a nu 
ajunge la simplicitate decît după multă truda. De aceea 
scriitorii tineri nu sunt mai niciodată clasici. 


XXIX 


Timpul batjocoreşte toate pasiunile şi mai cu seamă 
toate excesele — probabil fiindcă toate pornesc din ego- 
ism. Pe cele patriotice, dimpotrivă Ie înalță, fiindcă în 
cazul acesta excesele individuale iau proporțiile sacrifi- 
ciului făcut spre binele altora. 


XXX 


Răsfringîndu-ți gîndurile asupra ta însuți, niciodată 
nu eşti mai mulțumit decît atunci cînd te găseşti bun. 
Dar care e semnul sigur că ai fost bun ? Amorul tău 
propriu : cînd acesta e îndestulat, ai rănit pe alții; cînd, 
dimpotrivă, e dînsul rănit, sunt îndestulați ceilalți. Astfel 
încît, fericirea sufletească stă mai totdeauna în raport 


invers cu firea noastră crudă. 


112 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


XXXI 


Superioritatea omului asupra întregii creațiuni stă în 
sentimentele lui. Judecata pare a fi un atribut mecanic 
al tuturor lucrurilor din natură, în acest sens că fiecare 
planeta, fiecare corp se mişcă sau stă în virtutea unei 
logice imanente, fără de care ar împărați nebunia şi 
haosul. însuşi instinctul dobitoacelor este mai aproape 
de judecată decît sentimentul, deoarece instinctul este 
totdeauna de o logică perfectă. 

Numai sentimentul este uneori nelogic şi totdeauna 
independent de legile naturei sau ale societății. Cînd el 


corespunde cu acestea, ie ridică şi le înnobilează ; cînd 


se exercită în contra lor, le sfarămă. 


XXXII 


Muzica lui Beethoven are o aşa de mare noblețe în 
uncie fraze, încît literatura, din toate timpurile şi din 
toate tările, rămîne, ca mijloc de exprimare al sentimen- 
telor, mai prejos de muzică. Ceea ce văd poeții în de- 
părtarea visurilor lor şi ceea ce nu ia formă în literatură, 
pare a se putea exprima în muzică. Şi ceea ce exprimă 
muzica e uneori atît de aproape de sufletul nostru, încît 
suntem induşi a crede că unele senzații auditive pornesc 
şi deşteaptă partea cea mai intimă, cea mai specifică a 
sufletului omenesc, care este o ficțiune şi ca atare fatal- 
mente metafizică. De aceea şi zice Platou în Phetlan că 
sufletul are formă de armonie (părerea lui Simmia). * 


Admirabilă e figura pe care, în dialogul din Phedon, 
o întrebuințează Socrate, ca să dovedească lui Simmia ca 
sufletul nu se poate compara cu armonia : „Intîi naşte 
lira, nasc coardele şi sunetele, la început nearmonice — şi 
cea din urmă se încheagă armonia şi moare cea dîntîi”. 
Pe cînd sufletul este nemuritor, s-a născut înainte de 
corp şi trăieşte după el, crede Socrate. 

Pentru un cap modern, nimic mai frumos şi mai just 
decît comparaţia de mai sus ; sufletul se naşte, ca ar- 


113 


10 


20 


25 


Vi 


tnonia, din liră şi din coarde (din corp şi din nervi), şi 
de îndată ce s-a născut s-a şi imaterializat, ca armonia. 
Şi tot ca armonia, sufletul moare înaintea corpului, ca 
fiind cea mai delicată funcţie metafizică a lui. ” 


XXXIII 


Minunata steluţă ce mai toată vara străluceşte în ze- 
nitul nostru. Vega din constelația Lyrei. stă de noi la o 
distanţi de 42 de mii de miliarde de ieghe, cit alte 
cuvinte, e cu un milion de ori mai depărtată decît soa- 
rele nostru ; la această depărtare, „Soarele, izvorul vieţii 
pămâînteşti, ar fi pentru noi de 47 de ori mai puţin 
luminos decît Vega. Ce strălucire incomparabilă trebuie 
să fie deci in steluța nopţilor de vară. 

lar primăvara, în amurg, răsare deasupra munţilor 
o stea ce se fărîma cu firea, tremurînd din lumini, ca 
un diamant- Este Spicul din constelația Fecioarei. De- 
părtarea ei de noi este incalculabilă. Şi cu toate astea 
se depărtează tot mai mult. pînă ce, probabil, nu se va 
mai vedea. 

In preajma ei se încheagă o mulțime de nebuloase. 
sămînță de lumi viitoare, ce-şi vor lua însuşiri pătimaşe. 
vor atrage şi vor respinge, vor lumina şi vor încălzi, vot 
zămisli pe ele poate şi oameni ! 

Şi atîta ai tu. fiinţă făcută din cărbune, om vanitos 
şi lacom, atîta ai : seînteia ce licăreşte în tine, conştiinţa. 
sufletul, pe care le-ai moştenit, atomic, din împărăţia 
luminoasă a cerurilor, în care Spicul şi Vega tremura 
din lumine. Nu le mînji, că te întuneci şi te stingi înainte 
de vreme. 


Costierii, aprilie 189... 
Am fost la Bucureşti, cu treburi plicticoase (un pro- 
ces pe care l-am pierdut).“ Ce de lume pătimaşe 1 ce 


de oameni şireţi, cari aleargă după ban, ca jidovii 1 ce 


114 


10 


13 


20 


25 


30 


35 


40 


de vulgarităţi, cită trivialitate în viaţa de toate zilele, 
la birt, la hotel, pe stradă !... 

Cum am putut eu trăi atîta vreme, în aşa hal, cînd 
e atît de lesne a trăi frumos şi demn. 

Am pierdut procesul numai fiindcă am voit cu orce 
preţ să mă judec în ziua aceea şi n-am primit aminarea. 
D-nii magistrați erau grăbiţi şi, ca să mă înveţe minte, 
m-au ras. 

Prea bine. Le eram aproape recunoscător că m-au lăsat 
să plec mai curînd. 

După ce mi-am isprăvit aşa-zisele treburi importante, 
am mai stat o zi, ca să mă ocup de cumpărături. Lydda 
făcuse cîteva observări discrete dar foarte drepte : stupii 
erau aşezaţi în nişte ştiubeie vechi, trunchiuri putrede ce 
de-abia se mai ţineau în picioare, pe cînd lumea civilizată 
are ştiubeie sistematice ; trăsurile mele de la ţară, nişte 
harabale de pe vremea eteriei, omorau caii ; ciubotele lui 
Ion vizitiul erau o poemă, scîlciată şi pesimistă la cel mai 
înalt grad, şi trebuiau deci înveselite. 

Pe cînd mă duceam la caretaş, îmi treceau prin minte 
toate grozăviile sălbatece din viaţa mea de la ţară, necu- 
răţenia, risipa, imbiîcseala tuturora într-un fel de pasivi- 
tate orientală... Cum se poate să aibă un popor constituţie,! 
parlament, telefoane, muzee, artă, poeţi. sentimente şi ide- 
aluri, cînd n-are apă, nu are canaluri de scurgere, nu are 
drumuri, cînd nu se spală, nu îngrijeşte de vite, cînd prin 
sate mor copiii mai râu decît dobitoacele, cînd toată lumea 
se ţine de minciuni politice, aleargă după slujbe, se însoară 
şi se desparte de cîte trei ori !... 

Mă întorsei la mine îs. (ară, cu un sentiment nou de 
dragoste pentru singurătate. 

Pc cînd intram în sat, văzui de departe vălul negru 
al Lyddei care fîlfiia in vînt. îmi ieşea înainte. 

Se vede că în adevăr eu am trăit foarte rău, deoarece 
lucrurile cele mai fireşti, atenţia cea mai mică datorită 
vîrstei şi poziţiunei mele, îmi fac o plăcere nespusă. 

Lydda se urcă în trăsură. Avea ochii albaştri, mai al- 
baştri ca oreînd, parcă printr-inşii iradia sufletul lumina 
lui lăuntrică. Foşnetul hainelor sale, parfumul ticnit ce 
aduce cu dînsul rostul vieţii îngrijite. profilul clasic al 


115 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


obrazului Lyddei, îmi îndreptară deodată gîndurile, astfel 
că pornirea mea statornică spre critică dispăru. 

Eu simt zilnic cum noră-mea mă schimbă. Spiritele 
ironice sunt acele pe care viaţa le adapă cu amărăciuni, 
mai mult decît spiritele blajine. A critica pururea este 
o durere. S-ar zice că în echilibrul perfect al naturei, 
îmboldirea criticei este respinsă înapoi de elasticitatea 
vieţii, care nu-şi poate comprima volumul. 

Uitai Bucureştiul şi frărnîntările locuitorilor săi şi mă 
simţii deodată bun. Lydda îmi luase binişor o mînă şi 
mă întreba dacă nu-mi fusese frig pe drum. 

— Ce lungă mi s-a părut vremea şi ce bine că te-ai 
întors curînd !... 

— ţi face plăcere că m-am întors ? 

— Foarte multă. 

— S-au mărit zilele şi acum o să poți lucra mai bine. 

— Da. Am lucrat şi fără model. Sunt foarte neliniş- 
tită de ceea ce vei zice. 

Lydda începuse un portret al meu, care, în adevăr, 
devenea o lucrare extraordinară. Era portretul meu, dar 
oarecum integrat prin evocaţiunea portretului bărbatului 
său. Nimic nu putea să mă mişte mai mult decît sforțările 
sufletului ei nobil, care păreau a desprinde din misterele 
cauzale, evidenta legătură a efectelor. 

Cînd intrai în atelier, îmi veni să strig, atîta prefacere 
luase pictura. Eram eu. nu cum sunt, ci cum aş fi putut 
să fiu, dacă aş fi reprezentat o serie de ascendenți din 
familia mea ; eram sinteza unui neam. Mi se părea, vă- 
zîndu-mă, că îmi aduc aminte de fătă-meu, că seamăn 
cu fiu-meu, şi, dacă s-ar fi născut copilul lui, şi cu el. 

Cît de mult mă interesa femeia asta, care, ca o floare, 
purta în sînul ei viitorul rasei mele, şi al cărui creier avea 
atîta putere de idealizare !... 

Se vede că dînsa pricepea ce se petrece în mine. 

— Am prins ceva. 

— Ceea ce faci dumneta e o minune. la şezi să vor- 
bim. De unde îţi vine puterea asta de pătrundere a fru- 
mosului absolut ? 

Dînsa zîmbia fericită. 

— Să zic să ne dea ceaiul şi viu. 


116 


10 


15 


După cîteva minute intra un fecior, curat, cu guler 
alb la gît şi cu mănuşi în mînă, care aducea o măsuţă 
cu tot felul de bunătăţi pe dînsa. 

Era Dumitrache, omul din curte. 

Mă bufni rîsul la vederea argatului meu, dezmăţat şi 
murdar, prefăcut deodată în om civilizat. 

Lydda se uită la mine, serioasă şi parcă îmi luă cu 
mîna pofta de rîs. 

— la spune-mi, rogu-te, urmai eu mai departe : pă- 
rinţii d-tale sunt engleji, sau mama e greacă ? 

1— De ce ? 

— Fiindcă nu pot să-mi explic idealismul d-tale. Ai 
cetit mult pe Platon ? 

— Nu. Cred chiar că nu l-am cetit deloc — decît 
numai prin ceea ce au luat poeţii noştri de la el. îmi 
pare foarte bine că vine vorba despre asta, fiindcă tocmai 
vream să-ţi spun că am găsit într-un volum nou asupra 
Tui Keats povestirea unei întîmplări din viaţa lui, care 
m-a mişcat. 

Vorbind astfel, îmi turna ceaiul cu o graţie de muza. 
Apoi se aşeză cu o carte pe braţe şi îmi istorisi: 

— S-a publicat acum de curînd corespondenţa poetu- 
lui Keats. Mai toate scrisorile sunt adresate logodnicei 
lui, Fanny Browne, de care se despărţise la plecarea în 
Italia. El venea spre sud să caute sănătate şi linişte. Era, 
sărmanul, bolnav de piept şi gelos. Fanny Browne era 
pe atunci o fată cumsecade, sănătoasă şi echilibrată. Se 
petrecea cu bietul Keats ceea ce se petrece pururea, în 
asemenea împrejurări — adică : bolnavul iubea pe femeia 
sănătoasă şi o ura. Plecase din Englitera fără so vadă, 
dar scriindu-i scrisorile cele mai disperate. Fata răspun- 
dea, însă răspunsurile ei erau menite, din cauza greutăţii 
drumurilor, să fie remise poetului numai la Roma. în 
adevăr Keats ajunge Ia Roma prăpădit de boală şi exa- 
sperat de gelozie. Aci, pe patul de moarte, primeşte trei 
scrisori de la Fanny Browne ; dar fie că nu mai avea 
putere să citească, fie că în hîrtia închisă poetul spera 
să păstreze gîndurile calde ale femeii iubite, scrisorile 
rămaseră nedeschise. Keats ceru ca ele să fie puse lîngă 
dînsul în sicriu, ceea ce se şi făcu... Aşa că astăzi, dacă 


117 


10 


15 


20 


30 


35 


40 


s-ar deschide mormîntul lui Keats, s-ar găsi acolo scri- 
sorile de amor ale tinerei Fanny. Nu-i aşa că e mişcător? 
— E admirabil. Parcă mi-ai fi cetit o poezie. 
— Realitatea e cîteodată atît de nouă şi neprevăzută ! 


— Şi unde e mormîntul lui Keats? 5 
Lydda plecă capul pe o parte, şi uitîndu-se în jos, 
răspunse încet 
—" Lîngă al lui Shelley. 
— La Testaccio ? 
— Da. 10 
Acesta era cimitirul nostru. Trecu un moment umbra 
unei aripi negre, iar inima mi se strînse în piept ca de 
spaimă. 
Lydda ridică uşor firul convorbirei 
— Aşa că, dacă oarecare aplecare către idealitate există 15 
în mine. o datoresc poeţilor noştri, de la cari mi-a rămas 
ca ecoul unei muzici divine. 
— Care poeţi ? 
— Cowper, Keats şi Shelley — poeţi adevăraţi, poeți 
în poeziile lor, în gîndurile lor şi în viaţa lor: „Au zburat 
spiritele, şi rămîne numai urma trecerei lor, ca glasul ag 
inspirat al unei muzici ce ar muri departe, lăsînd în adîn- 
cul labirint al sufletului răsunetul unui ecou prin infinite 
caverne !" 
— Cine vorbeşte astfel ? j 
5 


— Shelley în Prometeu. 

— Cine te-a învățat să înţelegi pe Shelley ? 

— Nimeni. Dorința mea de frumos şi setea de un 
ideal realizabil în viață, care sa înfrumusețeze traiul şi să 
ridice pe om din noroi. Aceştia sunt adevăratele genii ale 
bietei omeniri, cîntătorii ca Shelley, artişti în formă, poeți 30 
în suflet şi în viața lor, capabili de a muri pentru idealul 
pe care l-au urmărit, iar nu făuritorii de minciuni rimate, 
cari devin rentieri vînzînd la volume. Orcît s-ar schimba 
părerea oamenilor asupra acestui punct, adevărul rămîne 
unul singur : că frumuseţea nu e creată pentru a inspira 35 
poezii, ci pentru a ridica sufletul în vremuri mai bune. 

A intra în frumuseţe cu minuta de acum a vieţii şi a 
năzui către dînsa cu minuta de mîni — iată scopul exis- 
tenţei. 


118 


Eu mă uitam la dînsa mirat. 

— Bine, dragă, asta e Platon curat. 

Lydda zîmbea, neştiind cum să ia lucrurile. 

— Dă-mi voie un moment. Toarnă încă o ceaşcă de 
ceai, că viu. 

Mă întorsei, în adevăr, cu nişte note ale mele asupra 
lui Platon. 

e— Iată, draga, un dialog al lui Platon, cunoscut sub 
numele de Symposion, tradus în alte limbi cu numele de 
Banchet, dar în realitate însemnînd Vorbă după masă. 
Subiectul convorbirei este Eros, amorul — vei vedea insă 
în ce sens. Vorbesc pe rînd Fedru, Pausania, Erissimac, 
Aristofan, Agaton şi în fine Socrate. Acesta povesteşte 
că ceea ce ştie el asupra Amorului i-a fost istorisit de o 
femeie, Diotima din Mantinea. Diotima spune că la naş- 
terea Afroditei zeii se adunară la un banchet, la care 
luă parte şi Poro, care, îmbătîndu-se de nectar, concepu 
amorul cu o cerşetoare, anume Penia, în grădina lui Joe. 
Zice Diotima 


„Amorul urmează peste tot pe Afrodita, fiindcă a 
fost zămislit în ziua naşterei ei şi e din firea sa iubitor 
de frumos, fiindcă şi Afrodita e frumoasă. De aceea, fiu 
al lui Poro şi al Peniei, Amorul avu menirea asta: că 
mai înainte de toate e sărac, şi nu cum îl cred cei mai 
mulți, gingaş şi frumos, ci, dimpotrivă, rău, ofilit şi des- 
culț, neavînd unde să-şi plece capul, pururea tolonit pe 
jos, dormind pe la uşi şi pe drumuri, — întocmai ca 
maică-sa — şi în vecia veacului prieten cu mizeria..." 


— Da' bun băiat ! zise Lydda rîzînd. 

„lar pe de altă parte — moștenind de la tată-său — 
e primejdios pentru cei buni şi cei frumoşi, fiindcă e 
plin de curagiu, îndrăzneţ, neînfrînat în porniri, vinător 
destoinic,  învîrtind mereu la planuri şi dorind să pri- 
ceapă tot, şi plin de şiretlicuri, născodtor toată viaţa, 


vrăjitor, scamator şi sofist: şi nu e născut nemuritor, 
nici nu e muritor, dar adesea răsare şi trăieşte în aceeaşi 
zi, dacă îi merge bine — altă dată moare şi apoi trăieşte 
din nou, ca urmare a firei lui tată-său ; tot ce cîştiga 


risipeşte, aşa că nu-i niciodată nici bogat, nici sărac, ci 


119 


numai nu are. Cu ştiinţa stă în mijloc, între ştire şi ne- 
ştire. Că doar făptui este ăsta: că nici unul dintre zei nu 
face filozofie şi nici nu doreşte să devie învăţat ; fiindcă 
este deja, sau, dacă nu este, nu vrea să fie altceva decît 
ceea ce este. Căci asta are rău ignoranţa, că unul care 
nu e nici cinstit nici deştept, pare sieşi om cumsecade. 
Se-nţelege : cine nu se crede în lipsă de ceva, nu doreşte 
aceea ce crede că nu-i lipseşte." 

Mai departe, Socrate întrerupe pe Diotima din Man- 
tinea, întrebînd-o la ce mai poate servi oamenilor Amo- 
rul, dacă este aşa pjamă. Diotima, răspunde: 

„Amorul, născut precum ştim, este iubire de frumu- 
seţe. Acum, dacă ne-ar întreba cineva: —- la spuneţi-mi, 
Socrate şi Diotima, cel ce iubeşte frumusețea, cc iubeşte 
el oare ? 

—  Stăpînirea ei, răspunsei eu. 

—- Răspunsul, zise dînsa, are nevoie de o altă în- 
trebare : Cel ce va intra în stăpînirea frumuseţei, ce va 
stăpîni el oare ? 

— Aici, zisei eu, nu ştiu să răspund nepregătit. 

— Dar dacă cineva, adaose ea, ar schimba şi ar 
pune binele în locul frumosului şi le-ar întreba 
Socrate, cine iubeşte binele, ce iubeşte ? 

—  Stăpînirea lui. răspunsei. 

— Şi cel ce va stăpîni binele, ce va avea ? 

— Aici, zisei, îmi pare ca răspunsul e uşor: va fi 
fericit. 

— Aşa şi este, zise: prin stăpînirea binelui sunt fe- 
riciţi fericiţii ; şi nu e nevoie să mai întrebi : ce vrea cel 
ce vrea să fie fericit. Răspunsul e cuprins în întrebare. 

— Aşa este, zisei eu. 

— Acum, crezi tu că voinţa aceasta şi amorul acesta 
sunt comune tuturor muritorilor şi că toţi doresc să aibă 
întotdeauna binele ? sau cum crezi ? 

— Comun tuturor, răspunsei. 

— Atunci, pentru ce oare, Socrate, nu zicem despre 
toţi că iubesc, deoarece toţi iubesc întotdeauna, ci des- 
pre unii zicem că iubesc, iar despre alţii nu ? 

—- Mă mir şi eu. zisei. 


120 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


— Să nu te miri. Noi, desfăcînd o parte din amor, 
o chemăm cu numele întregului, dîndu-i numele de a- 
mor ; pentru celelalte părţi întrebuinţăm alte nume. 

— Cum aşa? 

— lată cum. Tu ştii că poiisis e ceva foarte com- 
plicat. Orce act face ca un lucru oarecare sa treacă din 
neființă în ființă este poiisis ; aşa că meşteşugurile ce 
atîrnă de o artă sunt poiiseis, iar meşterii, toți. poiita'. 

— Adevăr grăieşti. 

— Şi cu toate astea, tu ştii — zise — că nu se 
cheamă toţi poiilai, ci au numiri diverse. Numai o mică 
parte din poiiseis, desfăcută de celelalte, şi anume aceea 
ce are drept obiect muzica şi metrul, se cheamă cu nu- 
mele întregului : numai aceasta prin urmare se cheamă 
poiisis, iar cei ce stăpînesc părticica poiisis, poiitai. 

—" Adevăr zici tu. 

— Tocmai aşa este cu amorul: alcătuiesc întregul 
toate dorinţele de bine şi de fericire : dar acei ce merg 
spre dînsul pe una din nenumăratele căi ale cîştigului, 
bunăoară, sau ale gimnasticei or filozofiei, nu se zice că 
iubesc sau că sunt amanți ; pe cînd cei ce ţintesc către o 
parte numai a întregului şi la aceasta îşi închină inima 
iau numele întregului: cota ze kai eran, kai erastai.” 

Diotima ajunge la încheierea că amorul este iubirea 
de a avea pururea binele cu sine. Şi urmează către 
Socrate 

„Acesta fiind amorul, ai putea tu să-mi spui în ce 
chip şi prin ce mijloc s-ar chema amorul năzuinţa omu- 
lui de a alerga după dînsul ? 

— Nu te-aş admira atîta, Diotima, zisei, pentru înțe- 
lepciunea ta, dacă aş şti de la mine asemenea învăţă- 
turi. 

— Să-ţi spun eu, zise: chipul şi mijlocul este gene- 
rarea în frumos, atît a corpului cît şi a sufletului. 

— Ce vrei să zici ? Nu înţeleg. 

— Să te lămuresc mai bine. Toţi oamenii, zise. ză- 
mislesc şi cu corpul şi cu sufletul, şi ajunşi la o anumită 
vîrsta firea noastră năzuieşte către naştere. Insă naştere 
în urît nu e cu putinţă, ci numai în frumos. Asta este 


121 


partea divină din noi: în ființa noastră muritoare, a 
zămisli şi a genera este nemuritor. Dar una şi alta nu 
se pot petrece în dezarmonie. Şi este dezarmonic uritu], 
pe cînd frumosul e armonic. Astfel că frumuseţea este, 
pentru generare, Moira şi Eiiehhyia.” 

Lydda mă întrerupse 

— Ce însemnează 7... 

— Concept grecesc complicat. Moira este zeiţa naş- 
terii şi a morţii, sau, mai strîns, a Devenirei; pe cînd 
Eileithyia este propriu, zeiţa naşterii. Kalloni, frumuse- 
țea făcută zee, este Moira. întrucît pregăteşte ora conce- 
perii (deoarece, pentru a concepe, trebuie să apară întîi 
individualizarea frumuseţei într-un corp sau suflet), şi 
este Eileithyia întrucît  liberează de durerile  naşterei. 
Acum urmez mai departe învăţăturile Diotimei: 

„De aceea, cînd creatura pornită pe naştere s-apropie 
de frumos, se bucură şi rîde, iar bucuria desfăcînd ză- 
gazurile vieţii, face că dînsa, creatura, generează; cînd 
s-apropie de urît, din contră, se încruntă şi. de durere, 
se strînge în sine, şi se zbiîrleşte, şi nu naşte ; dar, fiindcă 
fructul nu poate ieşi la lumină, ea sufere. Şi tocmai asta 
c cauza că ființa pornită pe naştere se bucură la vederea 
frumosului, tocmai pentru că frumosul liberează de du- 
rerile creaţiunii, pe cel ce-l are în stăpînirea sa. Fiindcă, 
o. Socrate — zise — amorul nu este năzuinţa către fru- 
mos, cum crezi tu. 

— Dar ce este ? 

— Năzuinţa către a genera şi a naşte în frumos. 

— Fie şi aşa. 

— Desigur. Dar pentru ce oare către a genera? 
Pentru că a genera este faptul care n-a avut început ji 
nu poate să aibă sfîrşit, şi, pentru muritor, nemuritor. 
Prin urmare, dacă, după cum am hotărît, amorul este 
năzuinţa de a avea pururea binele cu sine, urmează că 
amorul trebuie să simtă dorinţa de nemurire în stăpînirea 
binelui. Astfel încît e nevoie ca amorul să fie amor şi de 
nemurire." 

După aceea. Diotima întreabă pe Socrate dacă stie 
cauza pentru care toate fiinţele de pe pămînt sunt apu- 


122 


25 


30 


35 


40 


cate ca de friguri, atunci cînd doresc să genereze. Şi. 
fiindcă Socrate nu ştie, explică dînsa 

„Dacă tu crezi, prin urmare, că amorul este aşa cum 
l-am înțeles noi, nu te mira. Natura muritoare caută, 
pe cît poate, să fie şi nemuritoare. Şi ajunge acolo nu- 
mai pe calea asta, pe calea generării, fiindcă lasă un nou 
în locul vechiului. Chiar pe timpul cît animalul crede 
ca este ei însuşi, neschimbat, din copilărie pînă la bătrî- 
nețe, nu păstrează în sine aceleaşi lucruri, ci parte din 
ele se reînnoiesc pururea tinere, parte se pierd, ca părul, 
carnea, oasele, cu prefacerea întregului corp. Şi nu nu- 
mai se prefac toate in corp, dar şi în suflet: deprinderile, 
părerile, dorințele, plăcerile, durerile, frica, toate porni- 
rile sufleteşti nu sunt niciodată prezente toate în fiecare, 
ci care naşte şi care moare. Şi, lucru mai ciudat încă: 
cunoştinţele noastre, nu numai că unele nasc şi altele 
mor, şi prin urmare nu suntem totdeauna aceiaşi nici 
chiar față de ele, dar încă fiecare cunoştinţă este ea în- 
săşi supusă Ia aceeaşi lege. Căci ceea ce se cheamă me- 
ditare se întîmpla numai fiindcă dispare cunoştinţa. Ui- 
tarea şi este, de fapt, plecarea cunoştinţei ; meditatea, 
din contra, generînd o cunoştinţă nouă în locul celei 
dispărute, lasă iluzia că cunoştinţa este aceeaşi. Cu mij- 
locul acesta, tot ce este muritor scapă, nu rămînînd pu- 
ruri acelaşi, ca divinul, ci lăsînd cel ce este bătrîn şi 
moare un altceva nou ce-i seamănă. In felul acesta, 
Socrate, muritorul, ia parte din nemurire, corpul ca şi 
sufletul său." 


Şi fiindcă Socrate se miră şi pare a se îndoi, Diotim* 
îi explică prin aceleaşi cauze goana oamenilor după glo- 
rie, suferințele şi pericolele pe care le înfruntă pentru 
amorul renumelui. 


Şi, mai departe, urmează astfel : 

„Cel ce a crescut în disciplinele amorului, contem- 
plînd unu] după altul şi cu măsură lucrurile frumoas?. 
ajuns acum la liman, va descoperi deodată un frumos, 
minunat prin natura sa, acela anume, o, Socrate. pen- 
tru care atîta se lucrase înainte, un frumos care este 
pururea, şi nu se naşte nici nu moare vreodată, uu 
creşte, nici nu scade, şi nu este frumos pe o lăture iar 


123 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


pe altă lăture urit, «ici acum da, iar acum nu, nici fru- 
mos într-un înțeles şi urit în alt înțeles, nici frumos ici 
ți urit colo. Şi acest frumos nu se va prezenta închipuirei 
sale sub forma unui obraz, sau a unor mini, sau a orcărei 
alte realităţi corporale, şi nici ca un discurs, sau ca o 
anume ştiinţă, şi nici ca întrupat in altceva, într-un ani- 
mal, spre exemplu, sau în pămînt sau în cer, ci va sta 
de sine însuşi potrivit sieşi pururea, şi celelalte lucruri 
frumoase toate se vor raporta la dînsul, în aşa fel încît 
ele se vor genera şi vor pieri, pe cînd el nu va deveni 
nici mai mare, nici mai mic, nici va suferi. Aşa că unul, 
cînd.a iubit un corp lînăr, dacă se ridică de la lucrurile 
pămâînteşti şi începe a vedea acest frumos, atunci se ponte 
zice că a ajuns ţinta. Căci asta este important în disci- 
plinele amorului: a fi bine călăuzit de alții. Pornind de 
Ia frumosul senzual de pe pămînt, a te ridica mereu, me- 
reu către frumosul din urcînd ca o scară, de 
la unul la două corpuri şi de la două la toate corpurile 
frumoase ; şi de la corpurile frumoase la instituţiile fru- 
moase ; şi de la instituţiile frumoase la legile frumoase ; 
şi de la legile frumoase în general, la acea lege, care nu 
este altceva decît legea frumosului absolut. Acesta şi nu 
altul este punctul vieţii demn de a fi trăit de om... O! 
ce fericire pentru acel ce îlduce soarta să vadă frumo- 
sul în sine, sincer, curat, neamestecat cu nimic, divinul 
frumos, cu de la sine eternă putere, iar nu umplut cu 
carne umană şi cu colori şi cu altă multă mizerie muri- 


înalturi, 


toare ! Şi crezi tu oare că este de despreţuit viaţa omu- 
lui care ţinteşte către frumosul ideal, care se pierde într- 
însul şi dintr-însul trăieşte ? Nu înţelegi că numai acolo 
va putea el să genereze, nu imagini de virtute, fiindcă 
nu atinge imagini, ci virtutea adevărată, fiindcă atinge 
adevărul : şi generind virtute adevărată ji iubind-o, ajunge 
cu timpul amicul Zeului şi nemuritor şi dînsul." 


Cosueni, aprilie 189... 


Lydda rămăsese cu ochii mari, plutind parcă în atmo- 
sfera munţilor înalţi. 


124 


5 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— S-a sfîrşit ? 

— Da. 

— Ce mai vine după asta ? 

-— Vine Alcibiade, susţinut de un flautist fiindcă eta 
cam beat... 

— Vail. 

— Erau oamenii după masă. 

— Păcat de atîta frumusețe de gîndire. 

e— Nu uita, draga mea, că aceştia erau greci din epoca 
cea mare, cu alte cuvinte genii subtile, pentru care ab- 
stracțiunile cele mai ostenitoare formau o deprindere zil- 
nică a creierului ; nu uita că vorbeşte Platon în numele lui 


Socrate, prin Olimpiadele 99 sau 100, adică prin anii 
380—370 înainte de Christos. 

"m — Ceea ce ai cetit e atît de frumos, încît ar fi o ade- 
vărată nenorocire dacă oamenii cari gîndeau astfel se 
îmbătau 


— Socrate nu. El lua parte la toate plăcerile vieții, dar 
cu măsura unui suflet cumpătat. El este personificat de 
Platon ca geniul armoniei. 


Pe cînd vorbeam astfel, ochii mei întîlniră portretul, 
admirabila întocmire iluzionară a colorilor, ce mă apropia 
de fiul meu, în lumea reală a neexistenței -— şi îmi ră- 


sări în minte prima întîlnire cu Lydda, în otelul „Marini"' 
din Roma. Acum o aveam aici. 
frică, şi acum ca şi atunci, de sănătatea ei nesigură, de 


lîngă mine, şi-mi era 


vîntul ce trecea pe lîngă dînsa. 

*— Cum te simți, Lydda ? 

Ea se uită la mine, nedomirită : întrebarea nu se lega 
cu restul convorbirei. După un moment de gîndire păru 
a mă înțelege, şi-mi răspunse, dînd din cap. cu o infinită 


nuanța de mister. 

— Bine, foarte bine. 

— îţi aduci aminte de ceea ce ţi-am spus odată, la 
Roma, că poate va veni vremea să mă înţelegi mai bine, 
cînd ne vom cunoaşte ? 

— Da. 

— Eu vream să fac din bărbatul tău o creatură gîndi- 
toare la cel mai înalt grad, ceva care să se apropie de 


concepțiunea platonicianâ a omului, s-o ajungă şi s-o în- 


125 


10 


15 


20 


25 


treacă. Pentru aceasta, voiam mai întîi să-l ajut a creşte 
în cultul ideii, şi de aceea luptam cît puteam să-l ţiu de- 
parte de atingerea veninoasa a patimilor. 

— E foarte frumos, zise ea încet, numai, poate, ceva 
cam greu. De altfel, a iubi, în toată curăţenia inimii, tm 
mai este o patimă. 

— Atunci ce este, Lydda ? 

— Q lumină,, ce vine din cer să se răsfrîngă în dia- 
mantul sufletului. 

— E o comparaţie poetică, dar nu o dovadă. 

— Mie mi se pare ca da. Daca ai aşeza sufletul ome- 
nesc în pustiu, el ar fi ca diamantul in întuneric: n-ar 
reflecta nimic. Pe cînd raza amorului pune pe fiecare su- 
flet în adevărata sa valoare, după cum lumina pune pe 
diamant. Şi, afară de asta, crezi d-ta, zise ea cam tristă, că 
noblețea noastră, a oamenilor, stă în inteligenţa sau în sen- 
timentele noastre ? Dacă stă în inteligenţă, atunci totul m 
natură este mai nobil decît noi, fiindcă totul ne este su- 
perior, printr-o inteligenţă imanentă, de la planeta care 
se învîrteşte în spaţiu pînă la atomul clvimic care se com- 
bină cu alt atom. 


— Cu singura deosebire ca acelea nu au conştiinţă. 

— Eu nu ştiu : şi nu ştii nici d-ta. 

— Ba da, căci dacă inteligenţa dumnitale imanentă, cu 
care înzestrezi lucrurile neînsufleţite, ar exista, atunci ar 
trebui ca pămîntul nostru să nu stea, ca un prost, la aceeaşi 
ctemă depărtare de soare, ci, de îndată ce o începe să 
simtă ca-i e frig, să se apropie de foc. 

Lydda începu să rîdă. 

— Eu nu ştiu... înţeleg numai că simţirea noastră face 
noblețea noastră. 

Apoi se uită lung la mine, drămuind parcă o imagine 
ce-i fîlfiia prin minte : 

— Ce simt eu cîteodată, ce lumină de Auroră se înfi- 
ripează în lumea mea lăuntrică, numai Shelley ar putea 
so spună. 

Eu mă apropiam de dînsa, mişcat. 

— Ce, dragă ? 


126 


25 


30 


40 


— Aştept pe cineva dintr-o vreme trecută şi viitoare, 
care parcă a zburat peste capul meu şi m-a adormit. lă- 
sîndu-ini în auz răsunetul vocei celei mai dulci. 

— Are să vie. 

Ea se uită la mine, blajină. 

— Se poate să vie, dar se poate să nu vie. 

Nu mai înțelegeam nimic. Ea mă privi îndelung. 

— Vream să spun că ceea ce e frumos, e îiilâuntml 
nostru sufletesc. A aştepta pe cineva... Eu nu mai aştept 
pe nimeni. Aş putea să repet despre mine ceea ce zicea 
Shelley despre el însuşi, cînd publica pe Epipiychidio» : 
autorul versurilor ce urmează a murit la florenţa, tomui 
pe cînd se pregătea să meargă în una din insulele cel'- 
mai sălbatice ale Sporadelor, unde voia să înceapă o viața 
nouă, posibilă poate în lumea eternă în care a intrat, ijr 
în cea de aici imposibilă. Eu am murit tocmai cînd era 
sa ajung în insula Sporadelor. 

Vorbea încet, cu privirile în. pămînt. Niciodată n-ani 
auzit un accent mai pătruns de nefericirea supremă a 
lipsei de speranţă. Şi eu. nenorocitul, care credeam că-i 
îndulcesc viaţa !... 

Mi se lăsă o ceaţă pe ochi şi-mi sprijinii fruntea pe 
mîna, ca să nu mai văd neantul operei mele. 

Lydda se sculă, mişca masa la o parte şi se apropie 
de mine. Li simţii capul pe genunchi : 

— Te rog. zise încet, iartă-mâ. 

Mă uitam la dînsa : 

— De ce să te iert ? Nu mi-ai făcut nimic. 

— Suntem cruzi cu toţii, cînd e vorba de fericirea 
noastră pierdută. Ar trebui cu toate astea să înțeleg că 
era frumos idealul pe care-l urmăreai d-ta cu bărbatu- 
meu : a trăi numai din flacăra ideii este purificarea de- 
plină a sufletului. Am venit eu, femeia, şi am muuiecil 
raza de lumină... Aşa este. 

Şi fiindcă eu tăceam, adaose tot ea : 

— Cu toate astea, parcă şi eu simt valoarea ideali- 
tăţii absolute. Negreşit, trecuta prin lumea mea. 

Se opri un moment. 

— Asta este răul. 

Apoi deschise braţele cu disperare : 


127 


— Ce să fac ? către cine să-mi îndrept ochii ? de la 
cine să cer ajutor? Dacă l-am iubit, nu e vina mea! 
Dacă-l simt trăind în mine, umplîndu-mi tot sufletul, 
toate colţurile ascunse ale gîndurilor, nu e vina mea! 
Nu e vina mea dacă ce-a fost frumos s-a dus! Şi ce pol 
să mai doresc eu, decît odihna de veci. 

Eu îi apucasem amîndouă mînile si se vede că i le 
strîngeam aşa de tare, încît o făcui să se oprească 

— Mă doare ! zise ea, pe jumătate supărată. 

-— Tot ce doare trece. 

Ea zîmbi trist, apoi îşi rezemă iarăşi capul de braţele 
mele 

— Trece şi recheamă pe femeile rătăcite la înţelesul 
datoriei. Ştiu că eşti bun şi mă ierți. 

Apoi se sculă, uşoară, se uită la mine lung şi mişcă 
din cap, parca ar fi zis : „Ce de zădărnicii !" După aceea 
se aşeză înaintea tabloului, se plecă pe o parte, pri- 
vindu-mă cu ochii pe jumătate închişi şi zise 

—— Poate are dreptate Platon „Natura  muritoare 
caută, pe cît poate, să fie şi nemuritoare, nu rămînînd 
pururi aceeaşi, ca divinul, ci lăsînd cel ce este bătrîn şi 
trece un altceva nou ce-i seamănă”. 

La aceste cuvinte, mă sculai repede de pe scaun, cu 
braţele deschise, iar dînsa se aruncă la pieptul meu, tă- 
cută şi parcă aproape fericită. 

o P''*** într-însa, nu ştiu. Probabil, voia 
să îndrepteze cele ce zisese înainte. Ştiu însă ceea ce se 
petrecea în mine: mila, durerea şi speranţa. Mai cu 
seamă speranţa |... 


Costierii, mai 189... 


Am trăit cîteva zile, de cari aş vrea să nu-mi mai 
aduc aminte. 

Pe Lydda au prins-o frigurile. Din ce cauză — nu 
pot să-mi dau seama. Casa noastră e aşezată pe culme; 
nici bălți primprejur, nici ploi prea multe... 

Probabil că a răcit, stînd seara tîrziu în grădină, pe 
care o schimbă în întregime. 


128 


10 


15 


20 


fts.25 


30 


35 


40 


N-am dormit trei nopţi de-a rîndul, în care timp am 
trăit viața cea mai intensă. Era evident că dacă Lydda 
ar fi murit eu nu mai aveam nici un cuvint să trăiesc, 
decît numai ca să urmez a fi mai departe instrumentul 
de gîndire pe care l-a creat natura. Dar niciodată nu mi-a 
apărut mai puternic, mie idealistului, argumentul pozitivi- 
ştilor : dacă este adevărat că lumea obiectivă nu există, 
ci numai cea subiectivă a fiecărui individ, atunci Lydda. 
murind, trebuia să se plîngă numai pe sine că moare, 
deoarece ea era lumea, iar eu, obiectiv ; nu aveam va- 
loare pentru dînsa decît ca reprezentare in creierul ei ; de 
asemeni, pentru mine, dînsa murind, se petrecea ceva în 
lumea obiectivă, iar în lumea mea subiectivă nimic, cu. 
atît mai vîrtos că reprezentaţiunea anterioară despre dînsa 
mi-o păstra în amintire. Aşadar, trecînd din reprezenta- 
țiune în voinţă, nici un afect nu este logic între două 
fiinţe ce se iubesc şi se despart prin moarte. 


|Şi cu toate astea, cît de interesantă este omenirea pe 
calea asta, a voinţei, adică a durerei şi a plâcerei! 

De cînd e Lydda bolnavă, stau statornici în casa mea 
un medic şi o îngrijitoare. Datoria acesteia ar fi să se 
odihnească ziua şi să vegheze noaptea. Ea însă. biata fe- 
meie, se odihneşte şi ziua şi noaptea. într-însa, arcul de 
oţel al sufletului, care întinde coarda nervilor, nu există. 

Eu, care de atîta timp nu dorm, văd tot din cele ce 
se petrec împrejur, şi cele ce se petrec în mine. Am dat 
la o parte pe femeia nevoiaşă, care îşi cîştiga pîinea cu 
atîta trudă, şi m-am aşezat eu în locul ei. 

Ce linişte intensă s-a făcut deodată în mine! Linişte 
sufletească şi putere fizică. 

Mi-am aşezat o măsuţă joasă şi o lampă cu apără- 
toare la picioarele patului, şi am vegheat trei nopţi de-a 
rîndul, fără să simt. în gîndul meu o singura imagină 
trăia : aceea a Lyddei. Atît am privit-o, încît şi acum, dacă 
închid ochii, o văd ca aievea. Pe cît timp dormea liniştită, 
ceteam. Vechiul meu obicei de a mă afunda în cele mai 
grele abstracţiuni şi a le înțelege cu uşurinţă, tocmai 
cînd mă simt nenorocit, mă ajută şi acum: Fedon din 
Platon, Critica raţiunii pure din Kant, Principiile mate- 
matice ale filosofici naturale de Newton se luminau la 


129 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


focul meu lăuntric, cu bizare sensuri estetice, părîndu-miî 
rău, bunăoară, că pe nemțeşte Kant se cheamă Immanuel, 
sau găsind în vorba Fedon eleganța abstractă a lui / peri 
psychis. 

Lydda din cînd în cînd aiura. 
fiori reci. In tăcerea cc urma, simțeam parcă în mod pi- 
păit tragedia sufletului meu, în ceasul adînc al nopții, 
alături de corpul fraged ce murea. Unde e scăpare ? cine 


Atunci mă treceau 


mă poate ajuta ? 

Lydda îşi descoperea brațele şi sînul, forme divine, 
poezie, simbol de frumusețe, ce ascundea taina vieții mele 
viitoare. Nu, nu era cu putință ca dînsa să moară! 

O înveleam uşor şi îi luam mîna în mîna mea, cu cre- 
dința şi cu voința de a atrage în fluidul vieții mele căl- 
dura ce-i ardea sîngele. 

Treceau nopțile lungi şi pline de gînduri. Răsărea luna 
tîrzie. De multă vreme nu mi se mai întîmplase să fiu 
de față la priveliştea naturii, în ceasuri ca acelea. De la 
fereastra mea se vedea spre răsărit dunga buimacă a 
unei lumini himerice. în fundul orizontului umblau de-a 
valma umbre de nouri, forme spăimoase, pe care, cu 
încetul, le coprindea pe dedesupt văpăi ca de jeratec. 
Se umplea tot cerul de nelinişte. începeau să se zărească 
vîrfurile copacilor ieşind din pîcla întunericului. Un vînt 
uşor trecea prin ramuri, înfiorînd nervura frunzelor, ce 
se clătina parcă, cu de la sine putere, ca la plopi. Apoi 
deodată apărea luna, uriaşe statură de mort, ce se ridica 
din neant către judecata din urmă. 

Mă coprindea groaza şi-mi plecam capul pe margina 
ferestrei. Ce mai puteam fi eu, părticică de atom, cc 
guvernam un gînd şi o voință, cînd întinderea nemărgi- 
nită a spațiului era plină de asemenea spăimoase arătări, 
planete colosale, lumi de lumi, zădărnicite în legile lor. 
mii de milioane de stele, sublime şi nefoiositoare, ce as- 
cuitau, toate, de porunca zdrobitoare a fatalității. Gîn- 


dul şi voința mea !... Neputință şi ironie. 


Uitasem tot şi mă gîndeam Ia nimicnicia mea, fără 
să văd că luna se urcase sus. 

Şi cînd prinsei din nou înțelesul oarei prezente, totul 
în natură se îndreptase. Luna îşi recăpătase idealitatea 


130 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


sa, iradiind pe lume o atît de profundă melancolie, în- 
cît punea din nou în conştiinţă frumosul durerii ome- 
neşti, realitatea sufletului. în grădină se deschideau cele 
dîntîi flori de tei, iar mirosul îmbătător se urca în văzduh 
pe drumul de raze. 

Pe cînd rătăceam cu gîndul departe, mi se păru că 
aud zgomot în odaie. Mă lîntorsei. 

Lydda se sculase din pat, luase lampa de pe masă şi 
trecuse în atelier. Umbla ca în somn. Pe uşa rămasă 
deschisă, o vedeam cum s-apropie de tablou, punea lampa 
pe un scaun înalt ce servea la păstratul culorilor, se 
aşeza pe un alt scăunel şi privea lung la pînză. Eu de-abia 
respiram de groază. Desigur, visa. 

După cîteva minute, îşi trecu mînile pe umerii goi 
îi era frig. Atunci nu mă mai gîndii la nimic, şi intrai 
binişor după dînsa. 

Cînd mă văzu, păru a se feri de privirile melc. 

— Nu dormi ? îmi zise. 

Va să zică era deşteaptă. 

— Cum se poate, dragă, să te scoli din pat şi sa 
umbli goală ? 

Ea mă privea lung, cu capul plecat pe o parte. 

e— Dă-mi o haină... şi stai aici. Mi se pare că nu pot 
prinde înțelesul misterios al asemănării. 

Nu mai era de aşteptat. 

e— Scoală, să te acopăr, îi zisei. 

Ea se sculă, fără a se sfii. Atunci, cu o putere de 
care nu-mi dam seamă, o luai în brațe şi o dusei în ca- 
mera ei. Ardea ca focul. O aşezai în pat, apoi adusei 
lampa şi venii din nou lîngă dînsa. Ea se uita la mine 
lung, cu ochii mari. îmi întinse o mînă. 


— Eşti dumneta, da ? 

— Eu sunt, dragă. 

— Să nu mă laşi. 

— Nu te las. 

Tremuram de frică. 

e— Dar ceai ; ce te doare? 

— Nimic. Mîna d-tale e rece. Am fost foarte rău, 
nu-i aşa ? 

— Ai să te faci bine. 


131 


5 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Ea se plecă mai jos, pe pernă 

— Oare nu se poate întîmpla nimic ? 

Eu mă uitai Ja dînsa, turburat: 

— Nu cred. în toate cazurile, viaţa ta ne este mai 
scumpă decît orce. 

Ea zîmbi lung. răsucind marginea unei batiste 

e— Viaţa mea E foarte gentil ceea ce spui. Cînd 
eşti bolnav şi nu vrei să mori, se întinde aşa de departe 
priceperea, încît nu ţi se poate ascunde nimic. 

—- Ce vrei să zici, draga mea ? 

— Nimic. Eu citesc în gîndul d-tale ca într-o carte. 
Aş putea să şi-l desenez ; o dungă albă, fosforescentă, ce 
fuge în zigzag prin întuneric şi dincolo, Endimion.” Şi 
Keats şi Shelley au murit tineri, fiindcă cei buni mor 
tineri, iar cei ce au inima ca pulberea drumului de seacă, 
aceia ard pînă la sfeşnic. Cel puţin aşa zice poetul. 

Mă uitai în jos, fără să îndrăznesc a mai ridica ochii 
către dînsa. 

Ea înălţă un deget 

— A prinde asemănarea a doi oameni într-un ta- 
blou, revine a face să semene tabloul numai cu unul, 
dacă oamenii se aseamănă între . dînşii. Dar cînd se 
aseamănă, fără să semene unul altuia ? Dacă ai vrea 
d-ta să-ţi deschizi inima, ca să te cunosc şi să te iubesc, 
aş putea face o lucrare completă. Sau poate că inima e 
ca pulberea drumului ? 

îmi \ene3U lacrămile în, ochi. 

Ea se întoarse pe partea cealaltă şi tăcu. Păru că 
adoarme. 

Sosise cu încetul lumina zorilor, puterea cerească cea 
adevărată şi dătătoare de viaţă. Mă simţii deodată re- 
cunoscător naturii, care purta de grije nevoiaşilor. Ce 
farmec nespus este în răsăritul zilei, pentru cei ce nu pot 
dormi ! 

Acum îngrijitoarea putea să-mi ia locul. Mă dusei 
să mă culc. Mi se învîrtea capul de atîta nesomn şi parcă 
simţeam o nepăsare completă pentru tot. 

O dată întins pe pat, mi se păru că mă desfac de la 
încheieturi şi că ceva cald mă învăluie din toate părţile. 


132 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


îmi umblau prin minte nişte crîmpeie de Versuri, car, 
ca păsările de apă, nu găseau loc. să se aşeze. Şi adormii. 

Cînd mă deşteptai, lumina limpede sc imbrumase. 
Desigur, se înnora. Ridicai O perdea : cerul era senin, dar 
soarele nu se mai vedea. O nespusă pace în natură pre- 
gătea parcă odihna viitoare. Ce se petrecuse cu mine" 
Mă uitai la ceasornic : era 8 şi jumătate.. Dar cînd ? Di- 
mineața sau seara ? 

Deschisei geamurile şi rămasei la fereastră nedomirit. 
Dormisem aproape 16 Ceasuri! Era oare cu putință ? 
Mi se părea ca de-abia închisesem ochii. Cu toate astea 
mă simţeam odihnit. 

Trecuseră 16 ore, fără nici o urmă de reprezentatiune 
în lumea mea lăuntrică. Ar fi putut să treacă 16 ani. sau 
16 veacuri, sau totdeauna. Aşa ceva trebuie sa fie moarlea. 

Va sa zică nu fuge nimic, nicăierea ? Atunci sufletul 

Avea oare şi aci dreptate fiul meu, cînd 2icea că su- 
fletul condiţionează viaţa numai pînă la marginea con- 
ştiinţei ? Dar apoi lumea dinafară ? Aceea, desigur, n-a 
existat pentru mine timp de 16 ceasuri. Sau dacă somnul 
meu ar fi durat 16 ani sau 16 veacuri, neexistența lumii 
ar fi durat tot atîta... Ce de frămîntări zadarnice! 

în  limpeziciunea minţii mele odihnite, răsăriră ver- 
surile de dimineaţă. Erau ele o convingere filozofică, sau 
erau numai rezultatul estetic al unei speculaliuni inte- 
lectuale ? 


Þi orțicîi, de te gîndeşti, 
Cu steaua asemuitor, 
Din toate cele omeneşti 
F. sufktul nemuritor. 


Că orcît i-ai tăgădui 
Seînteia lui de nemurire, 
El iot urmează a mai fi 
Şi dincolo de cc e fire. 


Depune, peste fund de mări, 
Pest£ coclauri şi pripoare. 
Prin vremuri ţi prin depanări. 
Pe unde lot ce este, moare, 


133 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Se cerne sufletul, purtînd, 
Ca cel din urmă adăpost, 
în depărtarea unui gînd, 
Fiorul dulce de-a fi fost. 


La urma urmelor, cînd toate cad, totul te înşală, ră- 
mâîne vorba lui Faust : poezia. 

Mă îmbrăcai încet, nedomirit, cu marele punct de 
întrebare asupra sufletului în gînd. Dar dacă n-o fî 
existînd nici un fel de nemurire a acestuia, ci există nu- 
mai energie ? Atunci, desigur, omul, înzestrat cu toate 
acele însuşiri ce alcătuiesc sufletul (care, pe cît timp 
individul trăieşte, desigur că există), este o aşa de mare 
frumuseţe în natură, încît nimic nu poate sta mai pre- 
sus de el. Aşa ca divinul n-ar trebui să fie altceva, pentru 
om, decât însuşi sufletul lui, în devenire spre mai bine. 


Costieni, mai 189... 


Lumea începuse să facă zgomot pe la uşa mea, cre- 
zîndu-mă adormit pe veci, dar neîndrăznind să intre. 
Lydda dorea să-mi vorbească. 

O  găsii pe jumătate îmbrăcată, cu lampa lîngă pat. 
cetind. Cum mă văzu, întinse braţele către mine şi, de 
îndată ce mă apropiai, îmi luă o mînă şi mi-o sărută. 

a—. Te-ai odihnit ? 

— Foarte bine. Am dormit 16 ceasuri, ca după exa- 
men, pe vremea cînd eram student. 

— Ce bine-mi pare ! Poţi să stai cu mine un mo- 
ment ?| Aş avea să-ţi spun ceva. 

Era aşa de curioasă, încît mă uitai lung la dînsa: 
oare nu cumva aiura din nou ! 

— ezi aici, aproape de mine. Aşa... 

Părea a-şi căuta cuvintele. 

— De cînd ai primit să vii la Roma, şi de atunci 
încoace, pe fiecare zi ce trece, eu simt că deviu lucrul 
d-tale. înţeleg că eu reprezint pentru d-ta viitorul. în- 
teleg foarte bine. Cu toate astea, atîta generozitate am 
găsit în colțul acesta de pămînt, încît niciodată nu voi 
putea să mă plătesc de tot binele ce mi-ai făcut. 


134 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Eu vream să protestez. Ea mă opri. 
— Degeaba 1 D-ta mi-ai dat nu numai sprijin şi afec- 
ţiune, dar m-ai învăţat să gîndesc, mi-ai deschis secretul 
sufletului. îţi voi spune numaidecît în ce chip. Deocam- 
dată ţiu să adaog că recunoştinţa nu este pentru mine o 
povară. Nu protesta. Nu numai nu este o povară, dar este 
o facultate pare îmi dă un fior de fericire nespus de 
dulce, cînd pot s-o întrebuinţez. Prin urmare eu sunt 
lucrul d-tale şi ca atare nu pot să-ţi ascund nimic. lată 
aici o lungă corespondenţă cu tatăl meu. în două cu- 
vinte, el cere să [mă întorc la casa părintească şi, fiindcă 
eu nu vreau, mă amenință să intervină prin ambasadă. 
După legile noastre, femeia nu-şi pierde naționalitatea 
nici chiar cît timp trăieşte cu bărbatul său; eu atît mai 
mult cînd rămîne văduvă. 
Mi se părea că se prăvăleşte pămîntul cu mine. 
Lydda se uita fix în ochii mei: 
.— Nu ţii să mă duc de la d-ta? 
— Eu?! 
— Foarte bine. Atunci mi se pare că lucrul e simplu. 
Am fost o nebună de m-am chinuit atîta. 
— Mă rog, Lydda, d-ta eşti majoră. 
— Tocmai asta vream să spun. Eu sunt majoră. 
Principiul de libertate individuală este la noi sfînt. 
Dînsa se opri. Ne uitam unul la altul, ca loviți de 
paralizie. Negreşit că pe calea legală tatăl său nu putea 
să facă nimic. Cu toate astea era foarte displăcut ca dînsa 
să stea la mine contra voinţei părinţilor. Fata mă privea 
lung, înţelegind toate gîndurile mele. 
-— M-am măritat fără consimţămîntul părintesc. 
Apoi, atmgîndu-mă binişor pe mînă şi zîmbind 
—- Şi fără al d-tale. Frumos mă aranjai într-o scri- 
soare |... 
— Atunci nu te cunoşteam ; pe cîtă vreme părinţii 
d-taie te cunosc de mult. 
— Nu tocmai aşa da mult, zise ea, rîzînd. 
— De cînd te-ai născut. 
— Nu eşti bun de complimente. 
Ea mă 


Ce curioasă libertate de spirit !... înţelegea. 


135 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Nu găseşti că e oarecare voluptate să te joci cu 
primejdia ? 

— Nu ştiu. Eu emoţiuni d-astea n-am cunoscut. 

— Aşa este. 

Mişcă lampa după masă ; apoi, tot gîndindu-se, rosti 
încet : 

— Tatăl meu este un om modern în toată puterea 
cuvîntului : corespondent de jurnale şi englez, cu alte 
cuvinte acțiunea dusă pînă la delir. Fapte şi iar fapte. 
Este un personagiu al lui Dickens din romanul Hard 
Times, d-1 Thomas Grandgrind, care seamănă foarte 
bine cu tată-meu. Pentru dînsul, orcine se întreabă de 
poate să mal fie ceva dincolo de fapte, este nerod : prin 
urmare eu, din copilăria mea, am fost, pentru tata, o ne- 
roadă. Dar ce pot să fac eu, dacă faptele nu mă in- 
teresează ? 

— Ai dreptate. 

— Nu-i aşa ? Şi poate greşesc cînd definesc pe tatăl 
meu ca om modern. Greşesc, deoarece tocmai în oamenii 
moderni se găsesc contraste ca mine, de voință şi de sen- 
timent vag de melancolie. 

Se opri deodată, nehotărîtă şi parcă tristă : 

—* Mă rog, da' ia spune-mi: crezi d-ta cu since- 
ritate că există ceva dincolo de fapte ? 

Eu mă uitam la dînsa, mirat : 

— Bine, dragă, socoteşti ca e momentul sa vorbim 
despre asta ? Mi se pare ca scrisoarea tatălui d-tale e 
mult mai importantă. 

— Vezi? Nici d-ta nu eşti totdeauna idealist. 

— Negreşit că nu. Sau mai bine sunt întotdeauna 
mediant: dar, ca să poți gîndi, trebuie să te hrăneşti j 
ca să fii om liber, trebuie să-ți agoniseşti stare. Nu înțe- 
leg însă ce are a face una cu alta. 

— Are a lace foarte mult. In deplina sinceritate în 
care am trăit pînă acuma, vreau să trăiesc şi de acum 
înainte. Dacă nu-mi luminezi calea, n-am nici un cuvînt 
să stau la d-ta. 

Eu mă uitam la dînsa trist. 

— Cel puţin dincolo de oarecare margină. Genero- 
zitatea d-tale deşteaptă generozitatea mea, şi pe calea 


138 


15 


20 


25 


U 30 


35 


W “H 


asta sunt gata la orce fel de sacrificiu. Ţi-am spus că 
sunt lucrul d-tale. Eu însă vreau sa te pot iubi. Vreau să 
găsesc în d-ta călăuza vieţii. De aceea trebuie să-mi 
dezvăluieşti misterul care te face să trăieşti în pace de- 
plină cu gîndurile. 

Curioasă fiinţă ! 

Căutai să abat convorbirea din drumul ăsta. 

— Altă dată, dragă, cînd te vei face bine de tot. 

— Sunt bine. Am luat hotărîrea de a răspunde lui 
tată-meu că nu mă supun voinţei sale, şt acum nu mai 
am nimic. 

— Ai avut friguri. 

— Mi-au trecut. 

— Mă tem să nu ai friguri de ale noastre. 

Ea începu să rîdă. 

— Nu am nimic. Aşa e firea mea ; cînd mă mun- 
ceşte ceva, mă simt ca un om bolnav. 

— Cu căldură Ia 40 de grade ?! 

— Şi asta. Te-ai speriat ? 

Se uita la mine şi zîmbea : 

— Fii sigur ca am să-mi împlinesc datoria. Par şu- 
bredă, dar cînd vreau ceva, trebuie să se untîmple aşa 
cum vreau eu... Dacă n-ar fi decît pentru a-ţi face plă- 
cere. 

— De ce vorbeşti aşa, draga mea ? Parcă tu nu ţii 
deloc la copilul tău. 

— Ba ţiu. Dar aşa de mult ţii d-ta, încît nu mat e 
nevoie de mine. 

Modul ci de a vorbi mi se păru pentru întîiaşi dată 
lipsit de ştiinţa intimă a tactului. Avea poate dreptate, 
dar, orcum, brutalitatea nu se potrivea cu dînsa. Ea păru 
că înţelege gîndurile mele. 

— Te rog să mă ierţi, zise încet. Am răspuns lui 
tată-meu cu un refuz categoric: asta mă nelinişteşte 
şi oarecum mă doare. Aş voi să găsesc în d-ta scuza pur- 
tării mele. îmi închipuiesc că ai înțeles: am iubit pe 
bărbatu-meu tocmai pentru acele calităţi pe care el le 
ascundea. El era tînăr şi vesel. Dar veselia lui nu-i ve 
nea din temperament, ci din judecată : alcătuise un sis- 
tem de a explica tot şi găsise astfel pacea sufletească. îţi 


137 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


semăna întocmai în felul de a fi -— numai sistemul era 
altul, adaogă ea zîmbind. 

— Prin urmare ? 

—* Prin urmare ar trebui să-mi spui ce gîndeşti. 

— îmi ceri un lucru foarte greu. 

— Dece? 

— Fiindcă nu ştiu nici eu ce mai gîndesc. 

a—. Asta nu se poate. 

— Ba se poate. Pe cît timp trăia el şi pe cit timp 
nu te cunoscusem pe d-ta, gîndeam limpede şi eram fe- 
ricit. 

Ea zîmbea. 

— Nu urmează de aci că de cînd te-am cunoscut 
nu mai sunt fericit. Dimpotrivă, sunt fericit. Dar ferici- 
rea mea de astăzi este directă şi pozitivă, pe cînd cea 
din trecut era reflexă şi negativă. Ca să fiu mai precis, 
dar mai abstract, ar trebui să zic că fericirea mea de 
astăzi e în voinţă, pe cînd cea trecută era în înțelegere. 

Ea se ridică pe pernă. 

— Cum adică? Ce însemnează fericire negativă şi 
fericire în înţelegere ? 

— Fericire negativă este lipsa de durere şi aceea este 
totdeauna în înţelegere. Ea nu se apropie de fericirea 
pozitivă pe nici o cale, nici chiar pe aceea a emotivităţii 
artistice, care, cu amorul, este cea mai înaltă expresiune a 
fericirei pozitive, dar, totuşi, inferioară, deoarece e sen- 
zorială. 

— Cum ! arta produce fericire inferioară ? 

— Dragă, nu te neliniști. 

Ea se mişcă, zîmbind: 

—- Nu mă neliniştesc. Dimpotrivă,' sunt mulțumită şi 
vreau să înțeleg. Urmează. 

— Da, arta produce fericire inferioară ; şi cu cil 
produce mai multă fericire pozitivă, cu atîta este mai 
grosolană. Cu cît un om o fi mai mişcat în fața unui 
tablou sau la auzul unei muzici frumoase, cu atît este 
mai inferior. Un critic de artă, ai cărui nervi sunt de- 
prinşi cu toate combinațiunile de sunete şi de culori, nu 
se mai excitează. în cel mai bun caz, el se poate ridica 


la un fel de emoţiune intelectuală“, care însă este fals 


138 


10 


20 


25 


35 


chemată emoţiune, deoarece intelectualitatea nu e emo- 
tion abilă. 

— Atunci care e fericirea în care trăiai d-ta altă- 
dată ? 

—" Fericirea negativă a înţelegerii. 

— Nu pricep. 

— ŞAi dreptate să nu pricepi, căci aceea nu este fe- 
ricire, ci numai negaţiune a durerii. Un om sănătos, pe 
care-l excită frumosul sub una din formele sale, îşi simte 
inima bătînd mai tare, simte fiori prin şira spinărei, i se 
moaie ochii în lacrămi ; pe cînd un om care a înţeles 
ce este imperativul categoric rămîne rece ca mai nainte. 
Cel mult a biruit o greutate, a făcut să înceteze o durere. 
Dar aci stă idealul, căci dacă, din punct de vedere mo- 
ral, arta impersonalizează imediat, ea roade şi omoară, 
fiindcă impersonalizarea nu durează, iar emoțiunile mis- 
tuiesc substanţa nervilor. Pe cînd impersonalizarea inte- 
lectuală este constantă, căci ea este argumentativă şi lo- 
gică, iar exerciţiul intelectualităţii nu numai nu consumă 
decît în mod trecător substanţa cerebrală, dar încă o 
ajuta să se reproducă cu înlesnire. Dar ce vorbim noi de 
impersonalizare în efectele artei !... Asta este o explicare 
a oamenilor civilizaţi, cari simt că nu pot trăi fără dînsa. 
Adevărata cauză pentru care arta atrage, stă în însăşi 
firea noastră muritoare, care, după cum explică Platon, 
tinde către devenire : prin artă, noi poetizăm sentimen- 
tele noastre, afective, şi mai cu seamă pe cel mai puternic 
dintre ele : amorul, a cărui condiționare este frumosul. 
Pe scurt, noi facem artă numai fiindcă iubim. Dar toc- 
mai de aceea, din punct de vedere pur idealist, arta este 
inferioară. 


— Nu mai înţeleg nimic. 

— Şi, cu toate astea, e aşa. 

Ea păru a se gîndi. 

—- Foarte bine. Să presupunem că e aşa. Spune-mi 
ce este fericirea înţelegerii. 

e— Să încerc. Cînd ceteam mai acum cîteva zile pe 
Fedon, m-ai întrebat cum începe textul grecesc. Şi ţi-am 
spus : „Avtos, o Phaidon, pareghenou Sokrâtei etc". Ţi 
s-a părut ciudat şi n-ai înţeles nimic. Cu alte cuvinte 


139 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


toată desfăşurarea gîndirei platoniane era pentru d-ta ca 
şi cum n-ar fi fost. Inchipuieşte-ţi că ar repeta cineva 
pe acest „avtos" de o sută de ori. Tot nimic n-ar spune 
pentru d-ta. lata o durere ideală. Dacă insă acel cineva 
ar rosti cuvîntu!  „autosugestiune”", nu-i aşa că ai pri- 
cepe numaidecît ce însemnează „auto" ? Nu e de nici 
un folos să-ţi spun prin ce proces psihologic ai prins sen- 
sul vorbei. Faptul e că l-ai prins. Parcă un văl s-a ridicat 
deodată şi ai dat de lumină. Aşa e cu înțelesul întregei 
gîndiri omeneşti ; imediat, încetare de dureri ; imediat, 
o înălţare continuă către abstract. 

— Puțin. 

— Puțin din punct de vedere al fericirei active ; foarte 
mult din punct de vedere idealist; a gîndi pentru a 
gîndi. fără nici un scop utilitar, ci numai desfăcînd din 
principiul vieţii năzuinţa către abstracțiune — iată ţinta 
existenţei. 

— Va să zică budhismul, Nirvana. 

e— Nicidecum. Aceasta este idealul omului viitor, cînd 
vor dispărea toate nebuniile de astăzi; cînd amorul va 
deveni o funcţiune ; cînd proprietatea va fi o zădărnicie ; 
cînd legile comunităţilor se vor reduce la conştiinţa in- 
dividuală. 

—- Ideal socialist. 

— Nu, dragă ; idealul'lumei viitoare adevărate.“ Ce să 
vorbim degeaba !... Fă prin sinteză grîu, după cum a ajuns 
chimia să facă indigo, şi at zădărnicit proprietatea pămîn- 
tului ; dă omului 10 mii de ani de experiență de azi îna- 
inte, ca sa ajungă prin sens; atavic a se păzi de nefericire, 
şi ai făcut din amor o funcțiune somatica ; cercetează con- 
ştiinţa d-tale individuală şi vezi dacă chiar astăzi ai ne- 
voie de cod penal. 


Ramaserăm amîndoi pe gînduri, eu nemulțumit de ex- 
plicările mele, ea neconvinsă. 

— Zece mii de ani!... E cam mult, zise dînsa. 

— E mult. Şi, mai rău decît atît, e aproape inadmisi- 
bil pentru oamenii de astăzi. De aceea au şi împărțit ei 
rațiunea în pură şi practică, pe cînd ea, prin natura ei, 
nu poate fi decît pură. Tot ce alcătuieşte astăzi podoaba 
vieții, dispare. Emoțiunile, amorul, arta, chiar şi sfînta poe- 


140 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


zie, în forma ei, vor cădea, pentru omul viitor, cum au 
căzut pentru noi eresurile primelor timpuri şi cum tind 
să cadă instinctele. 

— Mă simt încurcată şi aproape nefericită. Ce e 
atunci sufletul, după părerea d-tale ?. 

— Sufletul este complexul tuturor fenomenelor min- 
tei. sentimente, dorințe, cunoştinţe, raționări, hotăriri etc. 
Lumea dinafară exercită jmpresiuni asupra ființei noastre 
corporale, iar corpul nostru reacționează asupra lumei 
dinafară. Sufletul este acel „ceva" ce se interpune între 
impresiunile primite de la lumea dinafară şi reacțiile cor- 
pului nostru. 

— Nu prind bine înțelesul. Ce va să zică acel „ceva"? 

— Cu toate astea mi se părea că l-ai prins, cînd 
acum cîteva zile pretindeai că noblețea noastră stă în 
sentimentele noastre, iar nu în inteligență, deoarece zi- 
ceai că totul în natură este animat de O inteligență, 
imanentă, de la planeta care se învîrteşte în spațiu, pînă 
la atomul chimic care se combină cu alt atom. Atunci 
ţi-am răspuns că dacă ar fi aşa, pămîntul ar trebui să 
se apropie de soare treptat cu răcirea sa; ceea ce nu 
se întîmpla, tocmai fiindcă pămîntul nu e însuflețit. Un 
alt exemplu, ceva cam american : dacă pui pilitură de 
fier în fața unui magnet, toate firicelele fierului se mişcă 
în aer şi merg de se lipesc de magnet ; dacă între magnet 
şi pilitură aşezi o foaie de hîrtie, firicelele fierului vor veni 
să se lipească de hîrtie acolo unde ea atinge magnetul. Nici 
una însă dintre firicele nu face înconjurul hîrtiei ca să 
meargă de-a dreptul la magnet. Să trecem acum deodată, 
de Ia magnet şi fier, la Romeo şi Julieta: Romeo e atras 
către Julieta, ca fierul către magnet. Dacă între dînşii vei 
pune un zid, ei nu vor sta lipiți fiecare de partea zidului 
unde se găsesc, ci vor căuta să ajungă unul la altul, prin- 
tr-o infinitate de mijloace. Iată deosebirea între ceea ce 


d-ta chemi inteligență imanenta şi între suflet : aceasta 
năzuieşte către finalitate ; aceea, nu. 
— Am înțeles — e convingător, dar e foarte ame- 


rican, zise Lydda cam supărată. 
-— E un exemplu clasic. 


141 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Ea se uita la mine cu ochii mari ţi cu o încordare, a 
muşchilor figurei care mă făcu să cred că se simte rău. 


— Te doare ceva ? 

— Da... O să-mi treacă. Aş dori să-mi explici mai 
limpede ce este abstracţiunea şi idealul. 

— Grele lucruri îmi ceri. 

*— încearcă. 

— Tu nu eşti bine, dragă. 

— Nu sunt tocmai bine, dar încearcă. 

— Inchipuieşte-ţi, draga mea, că ai avea aci, l'ingA 
tine, două cercuri. Pentru a le pune unul lîngă altul, 
spre a vedea care este mai mare dintr-amândouă, ai ne- 
voie de ?... 

— Mai întîi de cercuri, zise ea, încercînd să ziin- 


bească. 
— Da. Apoi? 
— Apoi de spaţiu. 
— Foarte bine. Apoi ? 
Lydda se gîndi : 
e— Apoi de mine, ca să le observ. 
— Bine. 
e— Ia acum două cercuri în gînd. 
.— Leiau. 
— Pentru a le pune unul lîngă altul, spre a vedva 


care este mai mare, de ce ai nevoie ? 

— De două imagini. 

— Foarte bine. Apoi 

— Ştiu eu ?... De nimic. 

— Ba mai ai nevoie de ceva. Dar deocamdată im 
mai al nevoie de spaţiu. Cercurile reale consumă spațiu, 
pe cînd cele nereale, nu. 

— înțeleg. 

— Dacă admitem chiar că imaginile cercurilor ne vin 
din experienţă, care cere totdeauna spaţiu şi timp pen- 
tru a se produce, rămîne totuşi o lucrare, născută în 
structura minţii noastre : comparaţiunea. 

— Esle o facultate a sufletului, ca memoria, închi- 
puirea şi celelalte. 

—- Negreşit că este o particularitate a minții noastre 


dar nu ea memoria şi închipuirea, care sunt condiţio- 
143 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


nate de spaţiu şt de timp. Raportul de asemănare şi de 
deosebire între lucruri este absolut şi liofăritor în afară 
de spaţiu şi de timp. Pe temeiul lui ajungem adesea să 
dovedim ca lumea externă se aseamănă cu rezultatele 
lui subiective, cum dovedesc matemaiicele pure. iar nu 
rezultatele lui cu structura lumei. Prin urmare, dacă apli- 
căm acest raport de asemănare şi de deosebire unor 
termeni experimentali sau unor construcţii ale îninţii noas- 
tre, ajungem să dobîndim adevăruri ideale de compara- 
dune. Cu acestea apoi clasificăm. Aci se pare că stă cea 
dintîi bucurie estetică a minţii noastre, care nu are nimic 
comun cu artele, aci în ruperea ordinei experimentale... 


Pe cînd eu vorbeam, expresia de durere pe chipul 
Lyddei devenea tot mai mare. O mînă i se încleştase de 
marginea patului, iar alta de haina mea. încercă să-şi 
ridice bustul de pe pernă şi să vorbească : 

*— Raportul de asemănare... şi de deosebire... 

Apoi căzu la loc, scoțînd un gemăt sălbatec. Eu viu- 
sei să mă retrag cu un pas, dar dînsa mă ţinea de 
haină aşa de tare, încît nu mă putui mişca. întorcea 
ochii către mine, mari şi îndureraţi ; îşi strîngea corpul ca 
o floare ce se închide ; voia cîteodată sa se scoale şi ră- 
mînea ca de piatră Apoi iarăşi gemătul sălbalec. 


Cînd păru a se mai linişti, încercai din nou să mă 
retrag. Ea se uită la mine lung: 


—— Du-te... însă nu te depărta mult. Cine ştie ce m 
poate întîmpla f 


Costieni, iunie 139... 


Şi ceea ce se putea întîmpla. s-a întîiuplat. 

Ilată-mă cel mai buimac, cel mai nefericit, cel mai 
mizerabil dintre oameni ; iată-mă între un mormînt şt un 
leagăn : cu inima sfiîşiată de durere şi de milă ; nestiind 
ce să mai cred, ce să mai fac ; chemat de ei doi. di' 


fiu-meu şi de Lydda, în lumea senină a neexistenţei. şi 


ținut în pulberea pămînteasca de mîna şubredă a unui 
copil. Ce să fac ? 


143 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Costierii. iulie 189... 


Ara fost la Bucureşti, unt'e pentru a treia oară ne-am 
întrunit cu prietenii mei.“ Experiențele au mers minunat. 
Lydda mi s-a arătat într-o feerie de lumină, cu care ni- 
mic din ce e pămîntesc nu se asemănă. Ea s-a lăsat bi- 
nişor către mine, mi-a luat mina şi mi-a sărutat-o ; apoi, 
s-a depărtat cu încetul în ideal. Era o infinită cale, de 
mii de poşte, înlăuntrul spaţiului în care se retrăgea, parcă 
o raza .colosală ar fi sorbit-o în lungul firului său, de- 
venit deodată gol. Lydda dispărea, privindu-mă şi zîmbin- 
du-mi pînă ce raza, pe care se ducea ea, păru a se 
stringe, ca un ochean, iar în medalionul ce rămînea plu- 
titor în aer, flutura zîmbetul ei. Simt că văd şi înțeleg 
lucruri atît de nouă! Am pornit noaptea tîrziu, pe lună. 
şi am ajuns acasă tocmai despre ziuă. Am călătorit toată 
vremea, cu impresia că Lydda era lîngă mine. îmi mîn- 
gîia mîna cu degetele ei fine. şi-mi vorbea, cu ochii rătă- 
ciţi în jocul străveziu al tuminei. îmi vorbea încet 
„Viaţa noastră e în vis, şi tot ce este alunecă în ne- 
existență. Cine prinde înţelesul vremii curgătoare, acela 
ascultă muzica despărţirei unui minut de minutul ce 
trece. Ceea ce este nu durează, aşa că este cu adevărat 
numai'ceea ce nu poate fi. In mîna mea mă simți pe 
mine ; dar eu nu mai simt." 

De-a lungul drumului întuneam care cu lemne ce 
mergeau spre OTaş. Trăgeau boii din greu, pe cînd oa- 
menii dormeau cu capul pe zăbunuri. Ce deosebire este 
între lemn, între bou şi între om ? 

Pe heleşteu se oglindea luna. 

Ce farmec în frumusețea nereală a luminii de pe 
ape ! Intre două înfiripări ce sunt şi deci nu durează, 
luna şi lacul, prinde ființă ceea ce nu poate fi, iluzio- 
narea lor, şi acolo ele sunt eterne. 

In noaptea în care am dus pe Lydda din odaia de 
alături, în patul ei, viața mea a prins poezia sufletului, 
aşa precum lacul prinde lumina lunei. Lac, în adevăr 
mocirlă, mecanică şi meditaţiune — trei m; iar ea 
lumină, lună, Lydda — trei 


144 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Aceste sunt literile cu care invoc pe Lydda. cînd spi- 
ritele nu răspund. îmi adun gîndurile împrejurul unui 
punct cenuşiu, ce stă tocmai în centrul conştiinţei ; iipoi 
încrucişez litera 1 de trei ori. Atunci se iveşte luna. care 
trece, în întunericul minții mele, din răsărit în apus şi după 
dînsa vine Lydda. 

Viaţă pierdută ! Viaţă mizerabilă ! Mi-ze-ra-bi-lă. 

Şi cîteodată mi se pare că desăvîrşita mea neferjure 
îmi întinde puterea înţelegerii atît de departe. încît p.i- 
cep foarte bine că dacă, bunăoară, eu m-aş împuşca, 
n-aş muri, ci aş vedea corpul meu jos, iar en aş prinde 
să gîndesc la Lydda. 

Eu ( Dar eu sunt nemuritor. 

Durerea m-a lovit, însă, în loc să mă doboare, m-a 

ridicat. 

Începea să se lumineze de ziuă. Lăsai trăsura să se 
ducă acasă, iar eu urcai dealul pe jos. îmi vedeam um- 
bra alături, muncindu-se în urcuş. Suferă! infamă mi- 
zerie pămîntcască ! 

In culmea dealului mă oprii. Aci. Ia doi paşi. erau 
plopii sub care înmormîntasem pe Lydda. Aci, veneam 
ziua la umbră, să cetesc. Ființa mea păcătoasă se apropia 
de țărna fetei mele. pe cînd sufletele noastre, ale amîn- 
durora, zburau pe vale. Urmăresc adesea cu privirea un 
stol de porumbei ce se lasă către apă, ți simt aiît de evi- 
dent că dacă nu m-ar ține pulberea meschină a oaselor, 
aş zbura. 

în lumina plumburie a zilei ce năştea, luna rămăsese 
mai sfioasă ca orieînd. Sfioasă, singuratecă, solinga, cum 
ar zice poetul. Şi vorba aceasta îmi flutură prin minte 
ca un acord muzical, care deşteaptă versurile de mult 
uitate ale divinului poet : 


Pur tu, solinga, eterna peregrinii, 

Cbe A pensosti set, tu forse intenții, 
Questo viver terreno, 

II patir nostru, il sospirar, che sia ; 
Che sta questo morir, questo suprema 
Scolorar del sembiante, 

E pertr dalia terra, e venir meno 

Ad agm usala, amante compagnia. 


145 


10 


15 


20 


25 


L tu cert o comprendi 

I perthe delle cose, e vedi il jrutto 
Del matlin, della sera. 

Del tacito, infinita andar del tempo. 


Ma tu ceuo comprendi il perche delle cuse ! 


Tu, care atît de gînditoare eşti, singuratecei, pururi 
călătoareo, tu poate pricepi ce mai e şi viața asta pă- 
mîntească, suferința şi suspinul nostru : suferința, suspi- 
nul şi moartea ; moartea, această supremă decolorare a 
imaginei, această infamie, ultima degradare a mizeriei 
omeneşti ! Ah, dacă tu pricepi în adevăr rostul lumei ; 
dacă tu cunoşti cauza acestei tăcute, nesfîrşite curgeri a 
vremei. grăieşte, spune pentru ce s-a rupt inelul care mă 
lega de lanțul infinit al trecerii timpului ? Unde este 
Lydda ? unde este fiul meu ? Ce s-au făcut convingerile 
şi credința mea, de am ajuns, buimac, să umblu după 
vedenii ! Este esența universului fructul unei inteligenți 
raționale ? sau este o pură şi simplă faptă brutală ? Daca 
este fructul unei inteligenţi raţionale, atunci sufletul nu 
poate muri, şi eu îmi voi regăsi copiii; dacă este o simplă 
faptă externă brutală, atunci blestem pe neamul ome- 
nesc, pe mine şi pe nefericita mlădiţță ce tremură în 
leagăn ! 

Mi se potmoliseră izvoarele vieţei, şi, nevrednic, mă 
apropiai de mormîntul fetei. Se legase ţărna împreuna 
şi începea să crească iarba. Creşte deja iarba! Creşteau 
bălăriile peste sărmana floare căzută, peste dulcea mea 
Lydda ! Corpul de muză ce purtase in lume cel mai no- 
bil suflet, era acum prada gîngăniilor pămîntului! 

Mi se rupea inima de milă, milă copilărească, care nu 
mai vede scăpare în nimic, care sfişie şi dărimă tot. 
Căzut pe genunchi, tremuram lîngă huma rece. 

Şi, în cele din urmă, am avut putere să mă scol şi 
de acolo, să plec. către casă — că doar sunt laş. Mi sc 
pare că nu am drept să fac nimic cu mine, pe cit timp 
minunatul instrument al sufletului funcţionează încă. 

Sufletul ! Eu cred într-insul, fiindcă trăiesc într-in- 
sul, fiindcă printr-însul îmbrăţişez infinitul, ceea ce este 
şi ceea ce a fost, soarele care răsare acum şi pe Lydda! 


146 


10 


15 


20 


25 


Ah, glob uriaş de lumină, la care privesc ochii fermecaţi 


a Amilioane de ființe ; ce străbaţi în fund de valuri şi 
sorbi oceanurile ; tu ce deştepţi frunza în mugur şi firea 
întreagă o reînviezi cu puternica ta rază caldă: tu eşti 


izvorul a toate pe pămînt, dar tu nu ştii ce-a fost ieri ! 
Pe cînd în mine, ceea ce nu mai este, mai este încă. 

Glorios şi nepăsător, se ridică soarele din ce în ce 
mai sus, iar vietăţile pe pămînt se mlădiau, ca atîtea fe- 
mei la sosirea unui monarh tînăr şi frumos. Eu însumi 
mergeam către casă cu plăcere. Se vedea acoperişul de 
sticlă de Ia atelierul Lyddei, strălucind în lumină. Mi se 
strînse inima, la gîndul că totul era de acum zadarnic. 

Cînd intrai în curte, bătrîna se plimba de colo pînă 
colo, cu copilul în braţe. 

Fui izbit de modul cum ţinea bătrîna copilul, ghemuit 
şi cu obrazul în soare. Dacă ar fi trăit Lydda, desigur, 
nefericitul acesta, care venise în lume atît de tragic, ar 
fi fost altfel îngrijit. 

Trebuie să mărturisesc că de o lună de zile mă lupt 
cu mine însumi sa nu-l văd. L-am aşteptat atît de mult, 
iar el a venit atît de crud !... 

Să-l crească bătrîna cum o şti! Eu nu vreau să mă 
mai gîndesc la dînsul. 


Costieni, iulie 189... 


LTmblu de colo pînă colo, singur, străin şi nedormit. 
Aş vrea să lucrez. Zădărnicia orcărei sforțări îmi apare 
atît de evidentă, încît lumea cealaltă care lucrează îmi 
pare nebună. Mai cu seamă nu pricep pe bătrîna. De 
cînd există, face exact aceleaşi lucruri, cu acelaşi interes, 
cu aceeaşi bucurie sau displăcere copilărească, dînd va- 
loare în sine tuturor nimicurilor. Poate că, la urma urmei, 
aşa e mai bine să trăieşti. 

Eu, desigur, sunt un om care înţeleg multe, care si 
ştiu multe, care sunt în drept să mă cred mai presus de 
mulțime. Am avut de la început intuițiunea secretă a 
mizeriei, ce curge asupra capetelor noastre, din senti- 
mentele noastre. De aceea m-am păzit de dînsele şi am 


147 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


voit să trăiesc numai din farmecul înțelegerii. Dar împre- 
jurările au făcut astfel încît să am un copil şi să-l iu- 
besc — cu toata că nu voiam să am copii şi nu voiam să 
iubesc pe nimeni. Fiul meu a murit. Tot împrejurările 
m-au dus către văduva acestuia, pe care, cu încetul, am 
iubit-o, eu care nu iubisem nici o femeie. Noră-mea a 
murit şi dînsa. Astăzi tot împrejurările mă duc către 
copilul ei... De astă dată însă nu mă mai supun îm- 
prejurărilor, îmi ajunge ! 

Vreau să trăiesc mai departe singur; să mă afund 
în cotiturile cele mai ascunse ale sufletului, însoţit de 
umbra Lyddei, cu care să căutăm urmele fiului meu. 
Vreau să mă cobor, ca Dante, în adîncimile unui infern 
şi ale unui paradis, ce, desigur, se află în noi înşine. 


Costieni, august 189... 


Am fost iar la Bucureşti. Iar ne-am întrunit împreju- 
rul mesei. 

Parcă mi-e ruşine cîteodată de ceea ce fac. Dar, ca 
morfinomanul care ştie că are să moară de doctorii, iar 
nu de boală, şi totuşi se morfinizează mai departe, tot 
aşa şi eu, mă cufund din ce în ce mai mult în spiritism. 
Mi-e urît cuvîntul acesta, fiindcă poartă în sine oarecare 
urmă de şarlatanism — iar eu caut numai să revăd pe 
Lydda. 

Cea din urmă dată cînd mi s-a arătat era în vremuri 
bune. Ce minunată e lumea ideală! 

Unul din prietenii noştri citise cu glas mare descrie- 
rea Cîmpurilor Elizee de Fenelon”, pe cînd dintr-o ca- 
meră vecină se auzea o vioară cîntînd Oricui lui Gliick. 
Peste imaginele limpezi ale prozei franceze se aşezau 
acordurile divine ale muzicii celei mai poetice. închisei 
ochii, şi fără nici o greutate îmi apăru pajiştea Cîmpiilor 
Elizee. Pe iarba moale a unui rai plin de visuri se mişcau 
umbre elegante. Din corul muzelor se desprinse Lydda. 
Ea veni drept la mine, mă luă de braţ şi mă duse în- 
lăuntrul gradinei. Cîntau păsările ciripiri maestre, într-o 


148 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


răcoare de primăvară eternă. Fata se strinse de mine 
şi-mi vorbi încet: „Ce bine că ai venit !... Ştii că noi 
aici trăim in realitate. Aci este viaţa comună a eterni- 
tăţii. Cel ce s-a fost desprins din eternitate şi a funcțio- 
nat ca om, s-a întors aici în lumea sufletului. Iată 
acolo, în aer,” Briseis între Achille şi Agamemnon : iată 
mai jos Aspasia, Pericles, Socrate şi Alcibiade ; dincolo, 
priveşte ochii cu care Tha'fs se uită Ia admirabila figură 
a lui Alexandru cel Mare. Acum anină-te de braţul meu 
şi saltă-te uşor în sus ; deasupra noastră este infinitul. 
Iată Shelley şi Măria Godwin, Byron şi Clara Clairmont ; 
parcă se iubesc. Sufletul lui Shelley şi-a regăsit pacea 
ideală. II vezi însă cum străluceşte. Alături de dînsul 
cîteva umbre estompate. Thomas Medwin, Taaffe şi tî- 
nărul Mavrocordat, acesta, fiu al unui domnitor român. 
Iar dincolo... vezi ?... fiul d-tale." 


întinsei braţele în gol şi deschisei ochii. 

Unul din prietenii mei îşi pregătea un pahar cu 
ceai. Acordurile muzicii lui Gluck urmau admirabile. 

Eram uimit de îneîntătoarea lume prin care trecu- 
sem, dar mai cu seamă eram preocupat de toate numele 
proprii ce auzisem. Mi le aduceam aminte de la cel dîntiîi 
pînă la cel din urmă, deşi pe cele mai multe nu te cu- 
noşteam. 

Spusei prietenilor mei ceea ce văzusem şi cerni un 
creion spre a nota cuvintele rostite de Lydda. La numele 
lui Mavrocordat mă oprii. De unde şi pînă unde Mavro- 
cordat cu Shelley ? 


Această îndoială a mea făcu pe stăpînul casei (cel 
mai convins dintre noi) să zîmbească. El afirmă că aşa 
trebuie să fie ; că chiar dacă istoricii lui Shelley nu au 
înregistrat numele lui Mavrocordat, spiritele nu se în- 
şală, şi un Mavrocordat a trebuit să fie amestecat în viața 
lui Shelley. Şi, astfel zicînd, el deschise minunata biblio- 
tecă ce avea la îndemînă, căută, ceti, dar nu găsi nimic. 


Parcă eram chiar mulțumit că nu găsise nimic. A 
vedea ca aievea pe cei ce i-am iubit poate să fie un 
efect de autosugestiune ; dar a reține nume proprii, de 
cari niciodată n-ai auzit vorbindu-se şi care se dovedesc 
apoi ca fiind fost reale, e un fenomen extraordinar. 


149 


Pe cînd eu stam astfel pe gînduri. stăpînul casei se 
apropia de mine zîmbind, cu ochelarii ridicați sus pe 
fruntea lut enormă, şi-mi dete să citesc o ediţie com- 
plectă a operelor lui Shelley, unde se vorbea de un Ma- 
vrocordat (şi anume Alexandru Mavrocordat, strănepotul 
lui Nicolae, domn al ţărilor române), care fusese amicul 
lui Shelley la Pisa, împreună cu Medwin, cu improvi- 
zatorul Sgricct şi cu alţii, şi care jucă un rol însemnat 
în revoluțiunea grecească. 


Era prin urmare adevărat ! 

Mă uitai lung la prietenul meu, pe cînd acesta 
triumfa. Mărturisesc că începeam să mă răcesc față de 
spirite. Intre dorința neînfrînată de a revedea pe Lydda, 
pe de o parte, şi esenţa critică a firii mele, dc pe alta, nu 
ştiam pentru ce să mă hotăresc. 

De unde a răsărit acest Mavrocordat ? 


Costiem, septemvrie 189... 


Sunt aproape două luni de cînd rătăcesc ca un cîine 
fără stăpîn. Nu mai merg pe la prieteni cu spiritele, din 
cauza lui Mavrocordat; dar pe la Bucureşti merg de? 

Fac Lyddei un mormînt nou, afară din pămînt, afară 
din umedul şi oribilul pămînt. 

Pe cînd eram într-o zi la Bucureşti, m-am dus sa iau 
o baie la stabilimentul cel nou, unde mi se spunea că 
totul este numai marmoră, tu adevăr, e multă marmoră, 
dar niciodată n-am avut impresia de a fi pus în sicriu ca 
atunci. Steiul de piatră în care trebuia să-mi iau baia, era 
înfundat în pămînt pînă în margină. Cînd mă întinsei în 
apă şi-mi rezemai capul de piatra rece, mă trecu un fior. 
parcă n-aveam să mă mai scol de acolo. 

Sărman de tine ! Pămîntul imens te vrea, te cheamă, 
te soarbe în masa lui plină de singurătate, pe cînd ad- 
mirabila maşina omenească năzuieşte pururea către lu- 
mină 

Biata Lydda ! Nu se putea s-o las în hidoasa umezeală 
în care zăcea acum. 


îmi adusei aminte de mormintele Scaligerilor. de la 
Verona. 


150 


15 


20 


30 


35 


Ah, Verona! 


Mă surprind, în mijlocul gîndurilor celor mai triste, 
redevenind romantic. Ce bine e să poţi aluneca pe lingă 
realitate, cîteodată ! 

Mormintele  Scaligerilor, al lui Mastino N-a şi Can 
Signorio della Scala, sunt ridicate în aer, înconjurate de 
horbota de zăbrele, pe care o mina naivă a lucrat-o din 
fier, prin anii 1300. Eroilor acelora nu le era frică de 
moarte, dar le era groază de pămînt- 

Am pus meşteri să zidească un templu, in muchia 
dealului. Aci se va odihni pururea Lydda şi lîngă ca 
voi aduce pe fiul meu, şi lîngă ei voi merge să dorm şi 
cu somnul cel lung. 

Somnul lung... 


Cestieni, fevruarie 189... 


Au trecut aproape şase luni de cînd n-am mai scris 
nimic ; iar acum cred că scriu pentru ultima oară. 

Era să-mi moară copilul, şi l-am scăpat eu, eu. voința 
mea, hotârîrea mea absolută de a-l smulge din ghearele 
morţii. 

După ce am isprăvit mormîntul Lyddei şi a venit 
iarna, tn-am strîns din nou în casă. Pot zice că am pe- 
trecut o bucată de vreme aproape fericit : cînd mi mai 
aştepţi ji nu mai speri nimic, se coboară în suflet pacea 
desăvîrşită a nepăsării. 

Cu cele dîntîi adieri ale frigului, m-am apropiat de 
sobă şi de cărţi. Vîntul dealurilor noastre suflă cu în- 
verşunare, aducînd de departe neguri şi pustiu. Îmi veni 
în minte Ossian. Cît de mult semăna viaţa mea dc acum 
cu a bardului caledonic ! Fost odată un rege puternic, 
iar la bătrîneţe rămas singur şi orb, el avea drept mîn- 
găiere poezia. De la unicul său fiu Oscar. mort în răz- 
boi, moştenise afecțiunea nurorii sale Malvina, divina 
făptură ce umple versurile poemii cu muzica harpei şi 
cu armonia iubirei sale pururi credincioase : .,Adu, Mal- 
vina, adu-mi harpa, ca lumina ciutului să străbată su- 
fletul meu, ce se aseamănă cu ţărmul mării, cînd in- 


151 


15 


10 


25 


30 


35 


tunericul acopere toate dealurile dimprejur, iar umbra 
cu încetul să ajungă spre Soare'”. Atîta mai avea Ossian. 
pe MaJvina. 

Iar la urmă muri şi Malvina"... 

Cînd nu eşti creator de cuvinte îmbătătoare, cu alte 
vorbe cînd nu eşti poet, ţi se pare că limba omenească 
ce vine din aţa mare depărtare poartă cu sine o melo- 
die nouă. 

Stăm astfel într-o noapte, tîrziu, ascultînd cum fluiera 
vîntul prin ramurile plopilor şi încercind să-mi explic 
obiceiul caledonilor de a căuta glasul strămoşilor lor în 
zgomotele vijeliei — cînd se deschise uşa, prelung, şi 
intră bătrîna. 

— Mă rog. vino pînă dincolo, că parcă nu e bine 
băiatului. 

Mă  simţii deodată înfiorat ca de frică, la vorbele 
bătrînei, şi trecui numaidecît în odaia copilului. Ne apro- 
piarăm încet de patul lui. 

— Doarme sau e deştept ? întrebai eu. 

Bătrîna dete din cap. 

— Nu doarme, că nu e bine. 

în adevăr, la lumina slabă a candelei văzui ochii stră- 
lucind parcă tocmai din fundul sufletului. 

— Aprinde o luminare. 

Bătrîna aprinse lumînarea si se apropie binişor de 
noi, upărînd flacăra cu mina. 

Atunci îl văzui bine, şi parcă-l văzui pentru întîiaşi 
dată : părul negru, deasupra minunatei frunți a lui tată- 
său, şi ochii albaştri, ochii mă-sii. Cînd mă recunoscu, 
surise cu e.vpresiunea sfîşietoare pe care o au copiii 
bolnavi. 


îmi lipii obrazul de fruntea lui: ardea. Se auzea ră- 
suflarea grea ce-i apăsa pieptul. Tşi ţinea pumnii amîn- 
doi, strinşi mititei, sub bărbie. 

Era bolnav. 

Cum ? Va să zică şi acesta era bolnav şi trebuia să 
moară ? 

tmi simţii. în adevăr, toată energia mea de altădată 
revoltîndu-se împotriva unei lumi atît de neputincioase 
şi de mizerabile. în care întîmplarea guvernează eveni- 


13 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


mentele cele mai mari şi microbii rod corpurile cele mai 
frumoase. Toată indignarea mea sufletească luă forma 
unei hotărîri violente de a smulge pe copil din ghearele 
boaiei. Il sculai numaidecît din pat şi-l luai în brațe, li- 
pindu-l de mine cu capul pe umărul meu. ca să răsufle 
mai uşor. Parcă această apropiere de corpul meu răspun- 
dea unei nevoi de al încălzi de căldura mea, a-i da pu- 
tere de!a mine. 

Trimisei în toate părțile după doctori, telegrame la 
Bucureşti. 

Acolea, în pripa, nu era nimic de făcut. 

Petrecui toata noaptea primblîndu-mă prin odaie, cu 
copilul în braţe.” 

Cine a petrecut nopţi de acestea, şi nu a rostogolit 
în minte lumile prezente şi viitoare, viaţa lui şi pe a 
altora, binele şi răul, uitînd deodată totul, la simpla miş- 
care a fiinţei ce sufere ! 

Ce farmec, cita poezie e în viaţa şubredă a unui co- 
pil! Cum se poate să fie omul crud. cînd are alături 
copilăria ? Şi parcă mai mult: cum poate omul să de- 
vie pesimist, cînd este fructul amorului ? 

Mă gîndesc cit sunt de inconsecvent. Ce eram in ti- 
nereţe şi ce sunt acum. lInfinită este vanitatea părerii! 

Mi s-a părut atîtea lucruri !... Şi au fost atît de pu- 
ține ! în realitate, eu n-am trăit, ci numai mi s-a părut. 
Cu părerea am voit să guvernez viaţa mea şi pe-a altora, 
şi n-am guvernat nimic. Nu numai n-am guvernat ni- 
mic, dar încă viaţa altora m-a guvernat. Lydda m-a în- 
tors către poezia realităţii, iar copilul ace«ta către poezia 


suferinţei. 


Cnitidiii, mj.ru: 189... 


Plouă. Stau cu băiatul la geam şi ne uităm la un 
cîrd de rațe. ce se scaldă. 

Copilul, sănătos acum, zhnbeşte. îl văd in imaginea 
depărtată a geamului şi mă văd şi pe mine alături. Sunt 
cu, iluzionar şi foarte departe. 


TEATRU 


O SUFERINȚĂ 


Scenă dramatică într-un act si două tablouri 


în versuri 


Sc 


PERSOANELE: 


ALEXANDRU 
EMIL 

MAR IA 

BEI LA-ROZA 
LINA 


A 


ALECSANDRINI 


. în timpurile- noastre 


15 


20 


TABLOUL I 


înfăţişează interiorul utilii chioşc. în fund, o fereas- 
tră deschisă pe o terasă. în mijloc, o masă de mar- 


moră albă, pe care stau aruncate cîteva volume. 


dreapta, o masă mică de lucru. Scauue de bambu. 


Vase cu flori. laterale. 


SCENA I 
EMIL, la maia din mijloc ; mai pe urroî LINA 


EMIL 


Din pragul vieţel mele zăresc în depanare 
O luntre clătinată de valuri şi de vînt, 
Acea luntre e viaţa cc astăzi îmi apare, 
Iar valurile tulburi sunt lumea asta mare 
In care mă avint. 
Iluziuni, speranţe, juneţe, fericire, 
Vă văd zburînd cum zboară un pai uşor in vittt, 
Ş-un dor nebun în urmă lăsaţi, o amintire 
Pe care o voi duce. ca rest scump de iubire, 
Cu mine în mormînt. 
Această parte-n lume destinul mi-a făcut-o... 


(Sculîndu-se.) 


159 


10 


15 


25 


30 


O L.. da, credeam c-ara cunoscut-o ! 
Credeam că mintea poate să cugete în pace 
Şi inima să bală, să simtă cum îi place. 


Visam lumea un popol, iar Arta o regină 


lumea |... nebunul, 


La care şi poetul şi regele să-nchina, 

Precum să-nchină orbul la raze dulci de soare, 
Precum raza să-nchină la raza care moare. 
Atunci în liniştire, eu, nici poet, nici rege, 
Mergeam să-mi duc prinosul ; iar ea, a mă alege 
Părea... Un vis poetic cu tristă deşteptare ; 


Lumina ce apune de-ndată ce răsare! 


(Pe ufa din stẹg<t iniră Lina. VSz'indu-i că vorbtfie singur, fuge 
speriată.) 


Ş-acum cînd .-tău şi cuget la gîndul meu nebun 10 
De-a fi artist, eu însumi zîmbesc de milă! 


(Cu vioiciune.) 


Bun 
E numai ce e mare. A trece-astfel prin lume 
Necunoscut de nimeni, sărac far' de renume ; 
A nu purta pe frunte o floare din cununa 
Cea mare-a nemurirei... ; a fi mic... e totuna 
Cu-a nu mai fi deloc ! Dar, ce vreţi, aşa-i lumea ; 
Cînd ai aripa-ntinsă şi vrei s-ajungi la culmea 
Mărirei, nu-ţi dă aripi. Ai aripi ?... lumea vine 
Geloasă, hulitoare şi, surîzînd. în tine 
Deodată îţi infige inveninata-i gheară... 


15 


în urmă-ţi lumea, neîmblînzită fiară, 


Tu mori. 
Privind, rîde cu hohot şi-şi zice „O să moară 20 
' 


Sărmanul, pot fi-n pace ; de-acuma nu mai zboară". 


SCENA II 
25 


MAKIA, EMIL, UNA 


Măria şi Lina intră vorbind încet 


160 


MĂRIA 


(care) 


Nu-ţi fie frică, Lino. îşi face şi el rindul. — 
Emil ! 
(Ciitir Emil.) 


EMIL 
(fără a auzi; continuă) 


Oh. daţi-mi aer ! Am aripi lung) ca gîndul! 


O scena — un colț de scenă... 


J.LARIA. 


Emil! 


EMIL 
(întordndu-se repede) 


Mă iartă, mamă... 
MARIA 
Copile ! iar cu visuri ? Tu nu-ţi dai încă seamă 
De ce doreşti. Vrei scenă! Să pui lumea-n mirare L 


Ai mintea încă mică şi inima prea mare. 

O... nu, să nu te superi. Cînd vei avea în ştire 

Ce lung, ce trist e drumul ce duce la mărire, 
Atuneea îmi vei spune. Cunosc eu vîrsta voastră— 
— Ştii tu ce e viata de-artist în ţara noastră, 


Emil ?... Nu ştii. 


(Scofi»d de subt corsagiit un portret.) 


Priveşte. Era şi el ca tine. 
Frumos... frunte senină... ochi mari... priveşte hitte : 
E chipul tau, întocmai. Avea sufletul mare 


Şi inima nebună! El, însă, n-avea stare, 


161 


N-avea ca tine-o mamă pe-al cărei braţ să-şi plece 
Ingreuiata-i Irunte... Curata ta gîndire 
Acuma cată numai spre glorie, mărire ! 
Copilul meu... cuvinte deşarte ! Căci a-şi trece 
Juneţea-n sărăcie, viaţa în durere 
E trist. Durerea-i ploaie de care-adesea piere 
Frumoasa floare-a vieții : juneţea mult iubită... 
Şi azi gloria este durere aurită! 
Ascultă-mă Ştii bine că visul meu de aur 
Eşti tu. Aş vrea din tine, să fac pe lume-un rege ; 
Aş vrea să văd pe frunte-ţi cunune mari de Jauri ; 
Aţ vrea... cr- n-aş vrea oare ? Dar mamei a alege 10 
Ursita nu-i dă voie. Atunci ar fi pe lume 

Xumai poeţi sau regi! 


Emil, spune-mi ce-alegi ? 
De vrei, uite. fă Dreptu ; îţi poţi dobîndi nume. 
La noi, advocatura e drumul ce conduce 15 
La totul...’ 
EMIL 
Nu pot... mamă... 
20. 
MĂRIA 
învaţă medicina. 
EMIL 
(repede) 
O! Nu! 
MĂRIA 
Ingineria. 
EMIL 
30 


D 


> "“*-mi poate aduce ? 
f*-am capul pentru cifre. 


162 


(Dupe o pauză.) 


Ştii, mamă, cînd lumina 
Gonind 
„întreaga omenire rămîne-n admirare !... 


întunecimea cu zorile apare, 
Tot astfel şi cu Arta : azi publicul nu vede 
Trăind vreun mare viţiu, vreun suflet arzător, 
Nimic ! Actorul joacă... ; el rîde... dar nu crede 
Că rîde de-a lui artă, el rîde de actor. 

Veni-va însă vremea, cînd inimele-or bate, 

Cînd laerămi dulci vor curge din ochii ce-or privi, 
Cînd oameni mici la suflet, cînd conştiinți pătate 
Jos fruntea-şi vor pleca-o ! şi nu se vor cai 

Decît ducînd cu dînşii, pe scena lumei mare, 
Dispreţul de ei însuşi, dezgustul, disperarea !... ° 
Acel ce-a şti să deie poporului privirea 

Virtuţii, fericirei, durerii omeneşti, 

în schimb, o să-i cîştige şi stima şi iubirea... 

lar stima unui popol, azi face cît mărirea 
Coroanelor regeşti ! 


MĂRIA 


O... ce frumoase vorbe ! Tu eşti abia în vale 


Şi ochii tăi stau tintă spre piscul înverzit. 


Emil, dar pin-acolo... cîți spini îţi stau în cale ! 
Cîţi oameni vor să vadă al tău nume minjit ! 


LINA 


Dar, pentru lumea-ntreagă, noi nu vrem decît bine ; 
De ce ne vor ei răul, mamă? 


EMIL 
(supărat) 
Nişte pigmei. 
A căror hule nu pot s-ajungă pin' la mine 


Nici mă gîndesc la dînşii ! 


163 


MĂRIA 


O ma copiii mei, 
Acelui ce voieşte a-şi dobîndi renume 
Li trebuie talente, căci numai cu un nume 
Chiar publicul de astăzi cu greu se mai înşeală ; 
El a iertat adesea, azi nu mai vrea spoială. 


EMIL 
Dar cine-nşeală, mama ? 
MĂRIA 
1y- pag ">"; o Ştiu prea bine, 


lu nu mşeh pe alții, dar te înşeli,. tine 
Crezmd că ai talente, crezînd că eşti menit 
A devem artistul poporului iubit. 


EMIL 


(uimii, pare a-si vorbi lui tnsuji) 


Şi eu, cu loate asiea... îmi simt sufletul mare, 
îmi simt inima plină de-un foc dumnezeiesc, 
Te rog, aşteaptă, mamă... să facem o-ncercare. 


MARIA 
Să facem o-ncercare, vream tocmai să-ți vorbesc 
Tu ști, Emil, că omul care-ţi doreşte bine, 


In care ai credinţă, mai mult ca în orcine, 
Că tatăl tău e astăzi ajuns celebritate. 


EMIL 


Da, mamă, ştiu. 


14 


10 


30 


MĂRIA 


El poate să judeec-n dreptate 
De ai vocaţiune ; lui îi vei declama 
Şi cum va zice dînsul, noi astfel vom urma. 
Primeşti, Emil ? 


EMIL 


Da, mamă, primesc cu bucurie. 


Haidem, Lino, Ia dînsu. 


(Apatic.) 
El singur gindu-mi ştie. 


(hmil si L1114 ies.) 


SCENA UI 


MARIA 
(singură) 


O... mame biete mame, de visuri înşelate ! 
Voi mîngîiaţi în taină speranţe depărtate, 
Uitaţi dureri, necazuri, şi-mpodobiţi cu flori 
Un leagăn ce coprinde a voastre dulci comori... 
Dar mame, mai nici una din voi nu vrea să ştie 
Că puiul face aripi şi zboară tot uitînd ; 
Atunci... adio visuri, adio bucurie, 

Ei plec prin lumea mare, voi rămîneţi plîngînd. 
E poate o lege sfîntă... Orcum, însă-i nedreaptă ; 
Pc ce! ce dă iubire, durere îl aşteaptă. 

Emil, cîte speranţe le văd zburînd cu tine, 

Cîţi ani de fericire-i îngrop în urma mea l... 


Alergi după mărire... tu pleci... dar iei cu tine, 
Copile, chiar speranța de-a te mai revedea. 
Mărire |... O... ce lampă cu raze-nşelătoare ! 


Spre dînsa, fluturaşii, cîţi se încerc să zboare, 
Las toţi aripi, drept plată a îndrăznelii lor; 


16 


10 


15 


20 


25 


30 


Eî nu. ştiu că lumina nu-i dată tutulor. 
Artist... ji ce e Arta ? Mizerie cumplită! 

Un spectru cu ochi lîngezi, cu lața-ngâlbenită, 
Purtind pe buze vecinie un zîmbet făr' 
Cu inima de piatră., cu sufletul de gheaţa. 
E nalt... e trist... e palid... şi totuşi... 
Fugiţi, copii., de dînsul, fugiţi 


de viaţă, 


e frumos 1 


(Intră un itrvitat aduând o scrisoare. îndată ce o dă iese.) 


E curios... 
Eu n-aşteptam scrisoare... şi nu ştiu de la cine. 


(Vrea s-o deschidă; şi se opreşte.) 
Dar poate-i pentru altu. 


(Se uită la adresă.) 


Ba nu, e pentru mine. 


(Citefte.) 
10 
Un prieten al familiei crede de datoria sa, doamnă, 
a vă jace cunoscut că fiul d-voastră îşi trece viața lingă 
o femeie al cărei nume şi meserie vă poate arăta îndestul 
nenorocirea ce vă aşteaptă dacă nu veţi căuta a pune sfir- 
şit acestor vizite; riscă a se bare pe toată ziua cu cîte 
un curtezan şi ştiţi că duelul e o jucărie primejdioasă. Ea 15 
sc numeşte  Bclla-Roza. 
Emil, curtezani... duel ! O L. femeie blestemată! 
Şi tu îmi vrei copilul, şi tu eşti însetată 
De dtllcea lui privire ? Dar, spune-mi, cine eşti ? 20 
Poţi tu să-i dai mărire ? Ştii tu ca să-l iubeşti ? 
Orcine-i fi, te blestem ! 
(S-aşează In mm* din mijloc ; Stă citva timp cu capul în mini.) 
Ş-acuma... iarăşi singuri ! 
Da, vecinie, vecinie, singuri... întotdauna singuri ! 
De-acum... Dar cine ştie. sa iau bine aminte 
Scrisoarea-i anonimă... Să văd, poate că minte... 25 
(lese.) 
166 


TABLOUL II 


lln buduar elegant mobilat. în fund, un pat pierdut 
în perete; se vede numai galeria aurită si perdelele, 
în dreapta, un piano. Scaune Ludovic al XIV. Dea- 
supra pianului, un portret de femeie. Lumină slabă. 


SCENA IV 


BELLA-ROZA în haină albă de seară ; bine gătiia. 
La ridicarea pinzei stă rezemata cu braţele ;i capul de un 
EMIL îmbtăcat în negru. Se uită într-un album. 


BELLA-ROZA 


lubire,,, vrei iubire ? In ochii mei priveşte. 
Copil fără credinţă, şi vezi de te iubesc ! 
Priveşte... spune însuţi, vezi tu cum înfloreşte, 
tn inima mea moarta, o floare ce trăieşte 
Prin tine, pentru tine ?... O... da, eu te iubesc! 


Departe... mult departe... şi Unguri, vrei ? răspunde. 
Acolo-n umbra lumii iubirea ne-om ascunde 

Tu, rege-a cărui ţară va fi inima mea, 

fericită de fericirea ta. 


Emil... şi îmi uit ţara, las totul pentru tine 


Eu, însămi 
Renume, oameni, scenă... 


EMIL 


Gîndeşte-te ce zici. Uiţi scena, Bella-Roza ? 


BELL A-ROZA 
(aparte) 


El nu iubeşte-n mine decît numele-mi mare. 


167 


scaun. 


(Către Emil.) 
O... voi nu ştiţi! 
(Ducindu-şi mina către inimă.) 
Aici, 
Aici trăieşte mintea femeii iubitoare ; 
Noi cînd iubim dăm totul; viaţă, gînd, onoare ; 


Ne dăm sufletul, pacea... ş-adesea dăm chiar moarte. 


Dar voi ? Voi răi cu toţii, laşi, egoişti în toate, 
Stăpînitorii lumei pe voi vă socotiți... 
Narcişi de ziua de-astăzi, iubind chiar, vă iubiți ! 
Tu taci. Aşa-i ? răspunde. 

Emil, eu nu sunt dreaptă; 
Tu eşti frumos, eşti tînăr... nu ştii să amăgeşti. 
Mă-nşel... O... da ! văd bine! şi inima-mi n-aşteaptă 
Decît o vorbă ; spune-o... răspunde-mi, mă iubeşti ? 


EMIL 
(răsfoind albumul) 


Da... cine-i doamna asta ? 


BELL A-ROZA 


(continumd) 
lubeşte, da, iubeşte... 
Din anii fericirii tot sucul să-l sorbim. 
(S-aşează în genunchi lingă scaunul lui.) 


Eu sunt încă frumoasă, sunt tînără, priveşte... 
Şi sunt a ta... cu totul. 


(/ sărută.) 


O... da ! să ne iubim. 


EMIL 


Ce gingaşă figură ! 
(O scoate din album.) 


Ce ochi, ce negre gene ! 
Privirea ei se pare că rătăceşte-alene 
Prin lumile din spaţiu. 


168 


BELLA-ROZA 
(tund portretul) 


E ea, e iarăşi ea. 

(II rupe jurioasă.) 
Nedemn de-a mea iubire, nedemn de stima mea 
Eşti laş, eşti fără milă ; n-ai inima în tine... 


Atît dispreţ ajunge 1 Te du! 


EMIL 
(aparte) 


Atît mai bine. 
(Tare.) 


Vă las... Adio, doamnă. 


(Vrea să iasă.) 


BELLA-ROZA 


15 Emil, Emil, aşteaptă... 
Te rog ramîi. Gîndeşte şi spune ce vei vrea 
Pe-o inimă ce doarme, iubirea de-o deşteaptă, 
Cu greu o readoarme. Şi inima-mi dormea. 
Tu i-ai vorbit în taină, uşor ai legănat-o 

20 Cu visuri dulci de aur, pîn' ce ai deşteptat-o. 
Ş-acum cînd ea se mişcă după voinţa ta, 

Tu pleci. O... fie-ţi milă : rămîi. Voi asculta 
De tot ce îmi vei zice ; cuvîntu-ţi va fi lege ; 
Dorinţa ta poruncă... şi nu vei auzi 

25 Un murmur, o căință... Mă poţi tu înţelege, 

Voi răsplăti cu viața iubirea-ţi dintr-o zi. 


EMIL 
(aparte) 


Iubire e sau milă aceea ce simt eu ? 
30 (Către BeUa-Roza.) 


Mă iartă, Bella-Roza ; o recunosc : sunt rău. 


(li întinde rruna.) 


169 


20 


25 


30 


SGENA V 


MĂRIA 


(cu o maniilă aruncată pe spate, apare la n5a din stînga.) 


BELLA-ROZA 
(se retrage cu citiva paşi.) 


EMIL 


([ămîne în mijlorul camerei.) 


MĂRIA 


E el ! Cum, el? Se poate ? O... soartă blestemaţi! 
Prin cîte triste locuri iubirea lui mă poartă... 

E degradat, priviţi-l, priviţi pe [iul meu! 

El timpul şi-l petrece spunînd cu umilire 

Aceea ce nu simte, bîrfind, mințind mereu ! 

îşi da cu bucurie viața-i pe-o zîmbirc, 

Ascultă, plirige, rîde, cum ea îi porunceşte. 

îşi pîngăreşte graiul spunîndu-i c-o iubeşte, 

Şi crede încă-n bine, şi-i încă fiul meu !... 

Destul ! leşi, fugi de dînsa ! 


EMIL 


Da... Nu. 


MĂRIA 


Te du .' O vreu! 


(CStre Bella-Roza.) 
lar tu, ce ai drept lege a n-avea nicio lege; 
Ce ai drept conştiinţă un interes meschin ; 
Tu, ale cărei gusturi ar ruina p-un rege, 
Ar speria prin viţii pe-un mare libertin ; 
Fiinţă degradată, crescută-n umilire... 


BELLA-ROZA 


O... doamnă-acum insulte !... Dispreţul nu v-ajunge ? 


170 


20 


25 


MARIA 


(conlmulnd) 


Urînd pe cel ce rîde, rîzînd de cel ce plînge, 
Rea pînă-n fundul vieţii, cu suflet, cu simţire, 
Făcînd răul din fire, chiar fări-a cugeta ; 

Ce eşti despreţuită de însăşi umbra ta, 
Răspunde, căror scopuri... 


EMU. 
O, nu, nu, eşti nedreapta, 


Nu ştii, nu poţi să judeci. Te rog, mamă, aşteaptă: 
Eu numai sunt de vină. 


MĂRIA 


Te văd. Eşti înjosit. 
Şi vii să-mi ceri iertare, aşa-i ? Ţi-am poruncit 
Să ieşi. leşi dar Z 


BELLA-ROZA 
(cu o nuscare de zap superbă) 
Vă pierdeţi... Citaţi, doamna, se vede 
Câ-11 casa mea eu numai am drept de-a porunci. 
Mă credeţi rea... Prea bine ; sunteţi liberă-a crede 


Orce poftiţi, dar vocea, vă rog, a v-o îndulci. 
Aici eu sunt stăpînă. 


(Către Emil) 
Emil, te rog să stai. 
MĂRIA 
Emil, să pleci. 
BELLA-ROZA 


Nu astfel. Emil rămîne. 


171 


20 


25 


30 


MĂRIA 
Zyepezindu-se către Bella-Roza) 


Vv 


Infamă creatură ! Blestem ! 


ai, 
Blestem ! O... 


(Cade pe un fotoliu.) 


EMIL 


Mă duc... Asculta, mamă. 


(Către 


In 


Mamă ! 


Bella-Roza.) 


adevăr infamă ! 


Oh... fugi ! Să pici din față-mi. 


(Către Măria.) 


Sunt eu, e fiul tău, 


Deşteaptă-te... De-acuma ca şi pe Dumnezeu 


Te-ascult. 


(Către 


O ! Vino, Roză, te iert. te iert, vin' iute. 


Bella-Roza.) 


BELLA-ROZA 
(aparte) 


Mă iartă !... El, mă iartă... 


(S-apropie de scaunul Măriei ; către el.) 


Acum... ascultă, du-te. 


Eu voi găsi cuvinte s-o fac sa mă iubească. 


Am învățat pe scenă durerea omenească 


Ş-o ştiu aşa de bine... 


(Vişinii.) 


Durerea... da, o ştiu... 


Cu ochii plini de sînge... 


O ştiu! 


Cu 


(Către 


graiul scurt şi viu... 


Emil.) 


Ascultă, du-te. Eşti tînăr ; e păcat 


Să plîngi. 


171 


EMIL 


O, uiţi ? Mi-e mama! 


BELLA-ROZA 


O... da. Te-am supărat ? 
> Sărută-rnă şi du-te. 


(U întinde fruntea.) 


EMIL 


(aparte) 


Scandal ! Vrea s-o sărut... 


10 BELLA-ROZA 


Ce zici ? Vorbeşte tare. 


EMIL 
Nimic... Mi s-a părut.. 
(O simtă) 


15 Ş-acum te rog, fii bună cu ea ca şi cu mine, 
M ă duc. 


(Merge pînă la ue. Se-ntoarce.) 
Te rog, ascult-o. E bună. 
BELLA-ROZA 
20 (zimbind) 


Bine, bine. 


(Emil iese.) 


173 


10 


15 


20 


25 


30 


SCENA VI 


MĂRIA, ci mai nainte, BELLA-ROZA 


BELLA-ROZA 


(vorbeşte încet) 


Aşa 1... Credeam că firea lucrează în neştire, 
Dînd unora durere, dînd altora mărire; 
Făcînd pe lume clase de oameni rătăciţi, 

lar altele de nobili avuţi şi fericiţi. 

Dar nu... căci firul vieţii la toți îl împleteşte 
Cu lacrămi şi pe nimeni ea nu nedreptăţeşte. 


(Arâtind pe Măria.) 


Priviţi : ici mama plînge pe-un fiu în rătăcire, 
Copilul colo piere mărire aşteptînd, 
Săracul vrea avere, avutul fericire, 
Şi toţi, pînă Ia rege, toți sufăr !... 

Omenire ! 
Oglindă fără formă în care-ades privind 
Iți vezi faţa diformă... ocean cu ape-adînci, 
Brăzdat în loc de valuri cu colţurate stînci, 
De care barca vieţii uşoară, se sfarmă... 
Şi-n urmă-i ce rămîne priviţi ! 


(Arată pe Măria.) 


Sărmană mamă ! 
Sătulă, sunt sătulă întocmai ca şi tine 
De relele vieţii, de lacrămi, de suspine. 
In drumu-rni nici o floare eu nu am întîlnit; 
Chiar inima-mi, de groază, în piepru-mi a murit... 


Dar el ?... 0... mă-nşelasem. Da ! inima-mi trăieşte, 

O simt... Şi el mi-o spune, el care mă iubeşte. 

Dar, oare, mă iubeşte ? O... dacă ar minți... 
MĂRIA 


(să deşteaptă ; îşi ridică capul de pe fotoliu) 


Tu ? Fugi! 


174 


10 


15 


25 


30 


BELLA-ROZA 


Iertare, doamnă. Voiam a împărţi 
Durereaîmpreună. 


MĂRIA 
(scuUndu-se) 


Ai degrada durerea 
De-ai vrea a o cunoaşte ! O... de-aş avea puterea 
Destinului în mînă, v-aş înfiera pe frunte 
Ca mumele să fugă, iar lumea să se-ncrunte 
Văzînd că vreţi să ştergeţi, s-ascundeţi în zadar, 
Sub masca cea frumoasă, obrazul cel murdar. 


BELLA-ROZA 


Vai ! Cît dispreţ... Ajunge. 

Ba nu, spuneţi mereu, 
Mai spuneţi, spuneţi, doamnă. Paharul voi să-l beu 
întreg, pînă la drojdii. Apoi, am a vă spune 
Că lîngă orce floare, răsare-un mărăcine, 
Şi orce suferinţă ne vine după-un bine. 
Cînd vine suferința... o ştiţi, doamnă *— apune 
Şi glorie prezentă, şi visuri viitoare, 
Şi nume, şi speranţă... tot piere, totul moare, 
în urma ei rămîne un fier călit de foc, 
Pe care nici rugina, nici timpul nu-l atacă, 
Dar flacăra, vai ! poate în zgură să-l prefacă 
De-l mai încinge-o dată... Ş-aceasta-n orce Ioc 
Şi-n orce timp. Da, fierul e inima. Rugina 
t : i i i i x ; ; T 


ALECSANDRINI 
(lăssndu-se pe un genunchi, spre figura el, o recunoaşte) 


Şi zici că o iubeşte 
Emil? 
MĂRIA 


Da, o iubeşte : da, el se pierde. 


* Aid lipsa pagina de text din Literatorul, exemplarul aflat 


colecția Bibliotecii Academiei. 


179 


15 


20 


25 


ALECSAN DR INI 


(fără a asculta) 


Moartă ! 
Ea, moartă ! Numai astfel voit-a trista soartă 


S-o mai revăd. 0... visul de tinereţe zboară 


Ca rindunica. 


MĂRIA 


(continuind) 


Arta e dulce, e uşoară 


Cînd este... ; dar cînd nu e ? 


ALECS ANDR INI 


ca mainainte, 
(e 2) d 


Ce foc, ce strălucire 


Pe scena !... 


MARIA 


Umbră tristă de dor- 


ALECS ANDR INI 15 


Cîtă iubire 


in suflet... 


MĂRIA 


Suferinţă... 


ALECSANDR INI 


20 
Dar m-a iubit ea oare 


Vreodată ? 


MĂRIA 
(către bărbatul său) 


Alecsandre ! 


17fl 


ALECS ANDR INI 


(sculîndu-se) 


Respect celui ce moare ! 


MĂRIA 


Ascultă, Alecsandre : 
Să-I fac să uite Arta. 


Eu am găsit mijlocul 


ALECS ANDR INI 
Dar nu-i aicea locul 
Să discutăm. 
MĂRIA 
Nu-i locul ; dar el poate să vie, 


Ş-atunci... 


AL ECSANDRINI 
(indiferent) 


Care-i mijlocul ? 


MĂRIA 


Descurajarea. 


ALECSAN DR INI 


Fie, 
Dar nu-nţeleg, de ce vrei să-l dezgustezi. 


MARIA 


De ce vreu! 
De ce ! Au tu uitat-ai de chinul meu ş-al tău 


Din tinereţe ? Artă ? Mizerie ! 


177 


ALEGSANDRINI 
Ei bine ? 
MĂRIA 


El are să-ţi declame... sau falş, sau drept ; în fine, 
Orcum ar fi, să cauţi a-i arăta că n-are 

Talent, că n-are suflet pe scena : inspirare 

Că nu poate să aibă, cînd n-are suflet... Ce zici ? 


ALECSANDRINI 
Zic, tot ce zici. 
10 MĂRIA 
Promiţi dar ? 


ALEGSANDRINI 


Promit. 


MARJA 


13 Haidem de-aici. 


ALEGSANDRINI 
Incă-un moment. 


(Se pleacă spre figura Rozei; o sărută pe frunte.) 


Adio. 


20 EMIL 


(apare din umbră si se repede spre Bclla-Roza) 


Cadavru de şopîrlă, 
Mă-nveninaseşi! Astăzi, te înțeleg. Din gîrlă 
De murdării ieşită, în gîrlă vei muri | 
25 Şi-n gîndul meu, cadavru, tu vei înmărmuri ! 
A... corp !... Şi ea e încă frumoasă. 


(Pune un genunchi in pămint.) 


178 


15 


20 


25 


30 


35 


E tot ea! 
Sunt tot aceleaşi raze, ce-n juru-i răspîndea 
Figura ei!... O... Roza, cerească creatură ! 
O... gură dulce, dulce, fermecătoare gură 1 


In minte-mi semănasem sămînța unei flori 

Ce creşte, sub lumina voioasei Aurori, 

Dar care creşte, numai ca să ne-nşele viața 
Căci, răsărită seara, apune dimineaţa. 

Aşa e făcut omul. El crede pînă moare 

Că n-o să se despartă în veci de sfîntul soare : 
O pasăre ce-i prinsă de uraganul mării 

Şi-i dusa peste valuri, în voia întîmplării, 
Cînd vede de departe un vas care pluteşte, 
Nu-şi ia mai iute zborul, nu speră, nu doreşte 
Să-l prinza mai degrabă decît cum doream eu, 
Cînd ai ieşit voioasă în tristul drum al meu. 
lubito ! Bella-Roza ! durerea mă-mpresoară, 
Durerea mă apasă, durerea mă omoară! 

Eu te-am iubit ! Iubire... Dumnezeiască rază... 


(Alecsandrini face cîțiva paşi către Măria.) 


Iubire ?... Nu ! — Blestemul pe capul tău să cază 1 


Reptilă-ai fost în cuget, reptilă eşti şi-n trai! 
Tu porţi numele dulce al florilor de mai ; 

Tu nu înşeli pe nimeni, aşa-i ? Nu m-ai iubit... 
Tu n-ai făcut pe lume decît ai suferit... 
Reptilă, minţi ! Priveşte pe însuşi tatăl meu, 
Pe tatăl meu !... 


(Se scoală si o loveşte cu piciorul.) 
Mi-e scîrbă să te mai văd! 


(Vrea să plece.) 


ALECSANDRINI 
(către Măria) 


Nu, 
Găsesc că-i admirabil ! Orcine se coboară 
în lume, fără Artă, mai bine e să moară! 
Şi inima, Mărio, fugind de datorie, 
îmi spune să-l las Artei. 


179 


eu 


EMIL 


O... cită bucurie 
Mi-ar încăpea în suflet să te revăd trăind! 
Aj vrea să ai simţire, ca astfel tu, simțind, 
5 Să-ţi spui că-ţi doresc moartea, din suflet ! 


(Lăsindu-se pe un genunchi, se plecă spre dînsa.) 


Te urăsc ! 


MARIA 
Oăclnd un pas înapoi; cu minile întinse) 


10 Sunteţi actori cu toţii ! 


BELLA-ROZA 
(deşteptindu-se de lovitura de picior suferită ;i simțind pe Emit 
lîngă dinsa, T ia de git) 


Emil, eu te iubesc. 


PERSOANELE : 


DOCTORUL DLMITRIE VERA 
SYLVIA 

GRIGOR.ru 

CĂPITANUL CÂNTA 

DOMNITA ZOE 

PREOTUL SATULUI 

PRIMARUL 

SĂTENI. VETERINARI. CĂLUGĂRIŢE 
STOICA 


ACTUL I 


La ţară. Casa veche boierească. Odaie boltiră, 
dată cu var. Vedere pe cerdac ţi grădina, 

O masă de scris. Masa acoperită, în mijloc. Mese 
mai mici împrejur. Peste tot cărți. Tablouri vechi. 
Un portret de femeie, în alb, mărime naturală. 


Pe planul al 2-lea, o gură de beci. 


SCENA I 


DOMNIȚA ZOE, 45 ani; SYLVIA, fiică-sa, 25 ani. Amîndouă 
10 în doliu. 


DOMNITA 
(rididndu-şi ochii de pe jurnal) 


Nu pot să mai citesc. Orîncotro dau, tot acolo mi 
se duce gîndul. Tu ce faci ? 


15 (Se scoală.) 
SYLVIA 
Citesc. 


DOMNITA 


Poţi să citeşti ? Iar bine. Eu nu înţeleg nimic din ce 
20 citesc. Aj vrea să mă duc Ia oraţ. Ai văzut pe doctorut ? 


SYLVIA SYLVIA 


Da. Cred că da. 


DOMNIȚA DOMNIȚA 


Cum ţi separe? De unde ştii ? 


SYLVIA 5 SYLVIA 
Tot aşa. : 3 i x z a ; 
Am auzit că spunea lui Radu să pregătească odaia. 
DOMNITA DOMNIȚA 
(oprindu-sr, se tfiideste) 
TREE fo Da ? 
Poate că ar fi bine să plecăm de aici. 
SYLVIA 
10 SYLVIA 
(ridicindu-şi ochii din cant) 10 Da. 
Crezi ?... DOMNIȚA 
DOMNITA Ţie îţi pare bine că vine ? 
Ştiu şi eu. Nu ştiu ce să mai zic. Aici, tot ce ne în- SYLVIA 
15 conjoară, ne aduce aminte de dînsa'. Mi-e drag şi mi-e 
frică să stau aici. Poate că dacă ne-am duce undeva, in Da. 
străinătate, ar veni şi el. 
15 DOMNIȚA 
SYLVIA Parcă nu prea eşti încîntată. 
Poate. 
SYLVIA 
20 DOMNITA încîntată, e cam mult. îmi pare bine. Atît. E un prie- 
Tu ce crezi ? ten vechi... 
SYLVIA 20 DOMNIȚA 
Eu nu cred nimic. (Tac amîndouă.) Prieten vechi şi logodnic. 
DOMNIȚA SYLVIA 
25 Doctorul a aflat că vine căpitanul ? Şi asta, dacă vrei. 


184 185 


DOMNIȚA DOMNIȚA 


Cum „dacă vreau". Dacă vrei tu. Parcă nu-i totuna. 
SYLVIA SYLVIA 
Bine, mamă. însă mi se pare că nu e vremea înneme- Poate că nu. Cuvintele sperie uneori mai mult decît 
5 rită să vorbim despre asta. 5 înțelesul lor. 


DOMNIȚA DOMNIȚA 
(uittndu-se la dtnsa) 


Aşa este, fata mea. Dar ce să fac? Am pierdut pe una, 


trebuie să mă gîndesc la alta. Crezî ? Au poate faci si tu... experiențe ? 
SYLVIA SYLVIA 
10 Bine, mamă. 10 Eu ?... Cîteodata... dar nu cred. El crede si încearcă. 
DOMNIȚA DOMNIȚA 
Studentul a ieşit ? încearcă, ce ? 
SYLVIA SYLVIA 
Cred câ a ieşit cu doctorul. încearcă s-o vadă. 
15 DOMNIȚA 15 DOMNIȚA 
Cine-i studentul ăsta ?... Ție îți place? Pe Mărie ? 
SYLVIA SYLVIA 
De, ştiu şi eu... Nu-l cunosc îndestul ca să-l judec. E Da 


un mediu. 


DOMNIȚA 
20 DOMNIȚA 20 (care voia .Tt iasă, se întoarce, făcindu-si cruce) 
(mirata) i 
Doamne fereşte ! Era să mă duc. Tu mă faci să-mt 
Da ?... Doctorul face spiritism ?... uit treburile. Să vadă pe Mărie ! ? 
SYLVIA SYLVIA 


S 7 Da, de ce te miri ? 
Doamne ! Spiritism, nu. Face experiențe. 


18? 
166 


DOMNIȚA 


DOMNIȚA 
(ie uită la ea lung, jăcîndu-şi cruce din nou) Da ? 
a? 
Doamne fereşte ! 
(Apare doctoiul în cerdac; vorbeşte cu cme-.n din curie.] DOCTORUL 
Bisericeşti. 
5 SYLVIA 
Te rog, nu te mai închina, că te \ede doctorul. Dacă DOMNIȚA 


te duci la oraş, să-ți dau două scrisori. Aşa ? Foarte bine. Eu mă duc Ia oraş şi apoi trec pe 


la schit. Ai ceva ? 


DOMNIȚA 
Mă duc. Dă-mi-le. (Sylvia se duce să caute scrisorile. DOCTORUL 
10 Intră doctorul.) Nimic, mulțumesc. Dacă vine maica starița, aş dori 
10 să-i arăt altarul criptei. 
n : SIR si SI 
SCENA II “Intră Sylvia cu scrisorile fi le dă Domniței.) 
DOMNIȚA. DOCTORUL... (4) de ani. Pare mai bătrân decît e. DOMNIȚA 
Poartă baibă întreagă. în doliu ca 51 ceilalii) Am să-i spun. (Domnița iese.) 
DOCTORUL 
15 Sărut mîna, Domniţo. SCENA III 
DOMNIȚA 15 DOCTORUL, SYLVIA, PREOTUL 
Dună ziua, doctore. (îi dă mîna să i-o sărute) Ce mai Pe cînd Sylvia dă scrisorile mame-si, doctorul deschide un saltar 


faci ? Unde ţi-e studentul ? şi scoate un vraf de hirtii. 


DOCTORUL DOCTORUL 


20 Ce să fac... mulţumesc, sunt bine. Am fost prin sat Sylvio, ia vino. (Sylvia se apropie.) Asta este psaltirea 
să dau de popă. Studentul ?... Grigoriu vrei să zici — e 20 pe care am făgăduit-o popii. 
în odaie la el. 


SYLVIA 
DOMNIFA Da? (Deschide cartea.) Ce fel de psaltire! Vad ca 
Da ce ai cu popa, pe căldura asta ? e un manuscris. 


25 DOCTORUL DOCTORUL 


Aveam să-i dau nişte cărți... 25 Da. A trebuit să copiez tot volumul. 


188 189 


SYLVIA 


Nu era tipărit? 


DOCTORUL 


Ba da. lată-l alături. Insă pe cel tipărit erau îndreptări 
făcute de Mărie. Ce minunaţi sunt psalmii lui David !... 
Cheamă, te rog, pe popă. (Syluia se duce spre cerdac 
cu manuscrisul. El tsi pune ochelarii si citeşte cu glas 
mare, în volumul tipărit.) 

„Şi va fi ca un pom răsădit lîngă izvoarele apelor: 


carele rodul său va da în vremea sa... (se opreşte, re- 
petă) carele rodul său va da în vremea sa: şi frunza 
lui nu va cădea, şi toate, orcîte va face vor spori." (Ui- 
find-u-se pe margină.) Mărie a îndreptat; „carele rodul 
său va da la vreme". (Reperă.) Şi va fi ca un pom 
răsădit lîngă izvoarele apelor, carele rodul sau va da la 
vreme." (Intră preotul. Doctorul se uită la el peste oche- 
lari.) 
PREOTUL 


Cu plecăciune, taică. 


DOCTORUL 


(arătindu-i un scaun) 


Poftim, părinte. Domnița s-a dus la oraş. Ia şezi. Ai 
pus vasele cu flori cum ie-am rugat ? 


PREOTUL 


Dară, taică : le-am pus roata, împrejur, lîngă celelalte. 
Portretul răposatei rămîne la iveală. E înăuntru un miros 
ca în rai. Numai Domnul sa vă binecuvînteze, ca mult 
ați mai făcut toate după dorința răposatei! Că-i erau 
dragi florile, nevoie mare !... 


DOCTORUL 


Nu prea e lumină în altarul criptei. Mă tem să nu 
îngălbenească. 


190 


PREOTUL 


Nu, taică: e lumină destulă, şi de sus şi de la uşe. 


DOCTORIA 


Sylvio, dă-ne manuscrisul. (Sylvia vine încet pe la 
5 spatele popii, răsfoind manuscrisul.) 
SYLVIA 


Unde e psalmul pe care-l citeai ? 


DOCTORUL 


La început. (îsi ridică ochelarii si se uită la dînsa.) 
*0 „Şi va fi ca un pom răsădii lîngă izvoarele apelor, carele 
rodul său va da la vreme." 


SYLVIA 


(opr'mdu-se la spatele preotului, se uit% lung la doctor fi fact 
semit că nu) 


15 lată-l. {Dă manuscrisul preotului.) 


DOCTORUL 


Poţi să citeşti, părinte ? 


PREOTUL 
{deschizând manuscrisul) 


20 Pot, taică. E scris curat. 


DOCTORUL 


Ia încearcă. Ţi-am spus că pe celalalt nu ţi-l mai dau. 


PREOTUL 
/cetind) 


25 „Către tine am ridicat ochii mei, cela ce locuieşti în 


cer..." 


191 


DOCTORUL DOCTORUL 


Citeşti făr' de ochelari ? Prea bine. Prin urmare aşa, părinte. Voi veni mîine 
dimineață. 
PREOTUL 
Păi fac. PREOTUL 
5 (iculindu-se) 
DOCTORUL 
Ay Bine, taica. Da' mai aveam o vorbă... 
Vezi ? 
PREOTUL DOCTORUL 
Cum dă Dumnezeu. Spune, părinte. 
DOCTORUL PREOTUi, 
10 la mai zi. 10 Vream să mă rog de d-l doctor... cu stafia ceea a 
noastră din beci... 
PREOTUL 
Ire tind) SYLVIA 


„lată, precum sunt ochii slugilor în mînile stăpînilor 


a SARSA P es Aleea i sfinția-ta cu stafia, părinte ? 
lor, precum sunţ ochii slujnicei în mînile stăpînei sale: Ș i BE 


15 aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, pînă 
ce se va milostivi spre noi"... „Miluieste-ne pre noi. Doam- DOCTORUL 
ne..." 
15 Mă rog, mă rog... Ce-i cu stafia ? 
DOCTORUL 
(întrerupind) PREOTUL 
20 Citeşti bine. Da' ce-o fi vrînd să zică. părinte: „ochii Apoi ce să fie... De cînd a fost d-l căpitan pe aici, 
slugilor în mînile stăpînilor" ? cînd cu îrrmormîntarea răposatei, nu mai putem trăi de 
ea. De cum înnoptează, iese la răspîntie. Că nu-i mai 
PREOTUL 20 duce nimeni demîncare. 
(nedumerit) 
Păi... e vorbă adîncă... Adicătelea ochii slugilor să DOCTORUL 
25 fie în mîna stăpînilor, ca aşa se cuvine. 
Rău. Ar trebui să-i ducă. 
SYLVIA 
(zîmbind) PREOIUL 


la lasă, doctore, nu mai descoase lumea. (Către preot.) D-1 căpitan a dat poruncă dorobanţilor să pună mîna 


Aşa e, părinte : să fie slugile cu credinţă ; să asculte ! 25 pe cine o afla că-i dă cîte ceva. 


192 193 


DOCTORUL 


PREOTUL 
Şi dorobanţii ascultă ? | Ă 
Pentru ei, taică. 
PREOTUL DOCTORUL 
Păi ce să facă: le e frică de stafie, dar le e frică Sate $ ȘI i Ă i 
: PPR Aaa Du-te, părinte, că o să le găseşti acasă. 
si de îtăpînire. 
5 SYLVIA 
SYLVIA 
Ce prostii!,.. Pentru coana preoteasa. (Preotul vrea să iasă. Se răt- 
gîndeşte.) 
DOCTORUL 
(către Sylvia) PREOTUL 
Te rog. (Cite preot) Fii liniştit, părinte : voi îngriji Şi mai aveam o vorbă... pentru locul de la grind.* 
eu să-i ducă de la curte cîte ceva de mîncare. 
10 DOCTORUL 


PREOTUL Foarte bine. Du-te... 


Bine, taică. Ştii, ne mai rugăm noi să ne păzească 


Domnul de duhuri rele, da' n-ai ce-i face, că lumea-i SYLVIA 
proastă. g T E , LEN 
Că o să-l găseşti acasă şi pe el. 
{Preotul iese.) 
DOCTORUL 
Mergi sănătos, părinte. 
(Preotul se duce pină la uţe. Se întoarce.) 

15 SCENA IV 


PREOTUL 


DOCTORUL, SYLVIA 
Da' mai aveam o vorbă. 


DOCTORUL DOCTORUL 
(după ce însoţeşte pe preot pînă la ufe) 
Ce este ? 
Da, cred că aşa e bine. 
PREOTUL 


20 SYLVIA 
Poate au mai rămas de la răposata niscareva haine... 


Cum e bine ? 


DOCTORUL 


p 5 * Replica lipsețte din Conv. lit. Socotim că c o greşeală de tipar 
t ă i? : a r 
iai E SEAS ți restabilim textul după manuscris. 


194 195 


10 


13 


20 


25 


DOCTORUL 
(iezind') 


Să-i dea să maninee. 


SYLVIA 


(Venind lîngă dînsul) Bine, 


Demetre, nu 


se poate să-mi explici si mie ce sunt contrazicerile astea 


în spiritul tău ? 


DOCTORUL 


Da. Sa-i dea să mănînce. (Uifîndu-se lung la 


Pentru tine, Sylvio, a vorbit David: „Şi va fi 
pom răsădit lingă izvorul apelor, carele rodul său 
la vreme". 


SYLVIA 
Te rog scuteşte-mă de ironie. întotdeauna m-ai 


ca un nevîrstnic. Nu mai sunt copil, ştii ? 


DOCTORUL 
Da. 


SYLVIA 


De mult nu mai sunt copil, foarte de mult. 


DOCTORUL 
Ştiu. 


SYLVIA 


De cînd vorbeai cu soră-mea 
mine mă trimiteai să mă culc. 


lucruri înalte, 


DOCTORUL 


Aşa se cuvenea. 


196 


dînsa.) 
ca un 
va da 


socotit 


iar pe 


10 


15 


20 


25 


SYLVIA 


Acuma soră-mea a murit. 


DOCTORUL 
Sylvio ! 


SYLVIA 


Te rog să nu mai fii ironic, asta-i ! 


Cu cine mai vorbeşti ? 


DOCTORUL 
Sylvio, cum vorbeşti tu astăzi... Parcă nu mai eşti tu. 
SYLVIA 
Ba eu sunt. 
DOCTORUL 
Bine, nu ţi-e milă să vorbeşti astfel... de sora ta?... 
de tovarăşul tău de copilărie ?... de Mărie ?... Ai cunoscut 
tu pe cineva mai bun, mai drept ?... Ţi-a făcut Mărie 
vreodată ceva ? 
SYLVIA 
Nu. 
DOCTORUL 


Atunci de ce nu ţi-e milă de dînsa ? 


SYLVIA 


Ba mi-e milă. Mi-e aşa de mila, că dacă s-ar fi putut 
să mor eu şi să trăiască ea, aş fi murit fără cea mai mica 


părere de rău. Dar, 


cu tine, te rog, lasă ironia la o parte. 


DOCTORUL 


Bine, 


197 


fiindcă n-am murit, şi 


fetițo, n-am avut nici un gînd rău. 


trăiesc, 


aici, 


SYLVIA 

Nu sunt fttijă. 
DOCTORUL 

E 1... eşti supărată pe mine... Te las. (Se scoală.) 
SYLVIA 


(apucîndu-l de mină şi silindu-l să şeadă) 
Nu sunt fetita ! Să ştii şi să fii pătruns. Sînt femeie 
în toată mintea : te rog sâ-mi vorbeşti cu încredere. 


DOCTORUL 


Cu încredere ji-am vorbit întotdeauna, Sylvio. 


SYLVIA 


Şi fără ironie. 


DOCTORUL 


Şi fără ironic. Nu e în firea mea. 


SYLVIA 


Şi să laşt pe David. 


DOCTORUL 


Vorbele lui David mî se păreau frumoase ca să spun 


un lucru drept. 


SYLVIA 


Care lucru drept ? 


DOCTORUL 
Că tu eşti tînără, voioasă; că ai să te măriţi şi ai să 
fii fericită : atîta tot. 


198 


10 


20 


25 


SYLVIA 


Nu e adevărat ! 


DOCTORUL 


Cum „nu e adevărat" ? (Gîndindu-se) Adică, ce e 
drept, voioasă nu mai eşti tu ca mai nainte, dar asta e 


şi firesc pentru acum. 


SYLVIA 


Pentru acum şi pentru totdeauna. 


DOCTORUL 


De ce „şi pentru totdeauna" ? 


SYLVIA 


Asta e treaba mea. 


DOCTORUL 


Văd că astăzi eşti supărată, or poate nu mă mai iu- 
beşti ca pină acum... 


SYLVIA 
{uitlndit-se lung la el) 


Nu... ca pînă acuma. 


DOCTORUL 


Atunci ce să fac ? 


SYLVIA 


Să vorbeşti cu mine cum vorbeai cu Mărie : să-mi spui 
tot ce gîndeşti şi să-mi răspunzi la tot ce te-am întrebat. 


DOCTORUL 


Sugestiune ! 


SYLVIA 


Nici o sugestiune. 


DOCTORUL 
Sugestiune îti spui !... Ai auzit pe Mărie, şi crezi câ 
5 gîndeşti tu. 
SYLVIA 


Eu nu gîndesc, ci simt. Au bătăile inimei mele sunt 
sugestiune ?... 


DOCTORUL 
10 Cine ştie !... mai nimic nu-i personal al fiecăruia dim 
noi. 
SYLVIA 
Inima mea, nu este a mea ! ? 
DOCTORUL 
15 Este a ta, şi este a mea, sau a orcui ar putea să o- 
mişte. 
SYLVIA 
(zîmbind) 
Asta e adevărat... Dar, în fine, tot n-ai răspuns la ce- 
20 te-am întrebat. 
DOCTORUL 
Ce m-ai întrebat ? 
SYLVIA 
Te-am întrebat să-mi spui : pentru ce contrazicerile 
25 astea în spiritul tău ? 
DOCTORUL 


Ce contraziceri ? 


200 


SYLVIA 
Alitea şi atîtea : nu crezi în Dumnezeu, şi te îngrijeşti 
de cărţile popii.... 
DOCTORUL 
5 Chestie de literatură; as vrea să audă țăranii, Ja bi- 
serică, o limbă bună. 
SYLVIA 


Da ?... Să presupunem că e aşa. Dar cu stafia? Te 
plîngi că lumea noastră e proastă, neştiutoare — şi pe de 
10 altă parte hrăneşti în mintea ei irezuri. 


DOCTORUL 


Mă plîng eu că lumea e proastă ? 


SYLVIA 
Da. Cel puţin te plîngeai cu Mărie. Eu am auzit tot, 
15 cu toate că mă trimetea! să mă culc. 
DOCTORUL 


(ttitînduse la ea cu interes) 


Bine, dragă Sylvio, de ce te muncesc pe tine astfel de 
gîndiiri ? de ce nu vrei să ramii sănătoasă, senină, să fii 


20 fericită, fără să te întrebi de ce eşti fericită ?.... 
SYLVIA 
Ştiu şi eu... Mă întreb, prin urmare trebuie să găsesc 
răspuns. 
DOCTORUL 
25 Răspunsul e : să te măriţi, să-ţi iubeşti bărbatul şi să 


fii fericită. Pe mine lasă-mă cu contrazicerile mele. 


SYLVIA 


lar începi ? 


201 


DOCTORUL 
¿cu  blindeţe) 


Nu încep nimic. încredințează-te că nu încep nimic 


SYLVIA 


Bine, Demetre, tu nu vezi, cu toate astea, că eu am 
nevoie de tine ? Trebuie să mă luminezi; trebuie să-mi 
scoţi sufletul din negura în care trăieşte. Vorbeai atîtea 
cu Mărie !... De ce nu vrei să vorbeşti şi cu mine ?... 


DOCTORUL 
[către sine) 
lar sugestiunea !... (Către Sylvia.) Mărie era altceva. 
Nu înţelegi ? 
SYLVIA 


Nu. Mărie era sora mea, era din aceeaşi familie cu 
mine. Ce pricepea ea, pricep şi eu. Tu ai o îndatorire 
faţă de mine : ai aruncat sămînţa îndoielii peste tot: tre- 
buie sau s-o îngrijeşti sau s-o stîrpeşti. 


DOCTORUL 


Eu?! 


SYLVIA 


Da. Ai vorbit de Dumnezeu, de suflet, de credinţă şi 
necredinţă. 


DOCTORUL 


Am vorbit cu Mărie. Ea era femeia mea: vream s-o 
luminez, eram dator s-o luminez. Cu tine e altceva: tu 
eşti chemata să fii fericită — altfel. 


SYLVIA 


Mărie nu era fericită ? 


202 


10 


15 


20 


25 


DOCTORUL 


Nu ştiu. Poate că da, în felul ei, sau, mai bine, în 
felul meu. 


SYLVIA 


Mărie a murit. 


DOCTORUL 


De ce vorbeşti aşa Pentru mine n-a murit. 


SYLVIA 


Cum se poate ? ! 


DOCTORUL 


N-a murit. Mărie era atunci în ființă Astăzi e în 
minte : o idee. 


SYLVIA 


(buadu-i mina) 


Te rog, Demetre, vorbeşte ! Ce vrei să zici? Nu vezi 
ca eu nu mai pot trăi în negura asta? E o lume nouă 
ce se deschide sufletului meu : care e ? Eu o simt, o bănu- 
iesc, însă nu o înțeleg cu lîmpeziciune. Am ascultat crîm- 
pei din vorba ta cu Mărie; am cetit cărțile tale, pe 
apucate, cu temere că o să mă aflați... Mărie a murit, 
s-a rupt ceva în mana mea. Necunoscutul din lumea 
viitoare mă atrage şi mă înspăimîntă. Te rog, vorbeşte, 
spune-mi ce ştii. Te văd că eşti liniştit — şi cu toate 
astea o adorai, nu-i aşa ? 


DOCTORUL 


Bine, fetiță, întreabă-ma : ce vrei să-ți spun ? (Sylvia 
tace.) Iţi spun cu plăcere. 


203 


SYLVIA 


Ciudată e viaţa....! 


DOCTORUL 
Cam ciudată. 
SYLVIA 
(emdindu-se) 


Ai zis ca o iubeai ca pe o idee ?... 


DOCTORUL 


Am zis că Mărie este acum o idee. Ca o iubesc nu 
mai încape îndoială : mai cu seamă lumea reală simpatica 
trece în lumea ideală. Simpatia este cea dintăi condîţiune 
a transformării. 

SYLVIA 
Cum? Dar mai întăi te rog să-mi lămureşti alte ne- 


dumeriri : pentru ce nu crezi în Dumnezeu ? 


DOCTORUL 


Protestez. Eu cred. 


SYLVIA 
După aceea, de ce, dacă nu crezi, îndemni pe alţii 
să creadă? Apoî, de ce ţii să se păstreze staliele ? 
DOCTORUL 
A crede cu convingere într-un lucru ce nu există, eo 
putere. 
SYLVIA 
In ce crezi ? şi ce este ideea în care s-a prefăcut 


Mărie ? (Doctorul se uită în pămînt ji nu răspunde. 
Intră un fecior cu o depeşă.) 


204 


20 


SCENA V 
Aceiaşi, FECIORUL 


Feciorul aduce depeşea Sylviei. Aceasta a deschide încet, o ce 
tejte şi o pune lîngă dînsa, pe masă. 


SYLVIA 


(către doctor) 


Aştept... (Către fecior.) Bine. 


DOCTORUL 
Soseşte ? (Sylvia îi întinde telegrama.) Foarte bine 
doreai răspuns — iată răspunsul. 
FECIORUL 


Domnița merge la gară? 


SYLVIA 
Nu 
FECIORUL 
Nici d-l doctor ? 
DOCTORUL 


Ba da, ba da. Merg şi eu, merge şi domniţa. 


SYLVIA 


Trebuie să merg ? 


DOCTORUL 


Desigur, 


SYLVIA 
(către fecior) 


Avem toată vremea să ne hotărîm. 


FECIORUL 


M ai este şi d-l primar. 


SYLVIA 


Ce vrea ? 


DOCTORUL 


Sa poftească. /Feciorul iese.) 


10 SYLVIA 


Iar cu stafia, or cu cerşitul !... 


DOCTORUL 


E aşa de simplu sa-l ascultăm, înainte de a-l 


SCENA VI 
15 Aceiaşi, PRIMARUL 
PRIMARUL 
Sărutam mînile. 
DOCTORUL 
Ce-i, primarule ? 
20 PRIMARUL 
Ce să fie, bine. 
206 


bănui.. 


DOCTORUL 


Bine să dea Dumnezeu. Ce doreşti ? 


PRIMARUL 
Dorim sănătate. 
DOCTORUL 
Şi altceva ? 
PRIMARUL 
Altceva nimic. 
DOCTORUL 
10 Ce tc-aduce ? 
PRIMARUL 
Păi, ce să m-aducă... Noroc. 
DOCTORUL 
(iimbwid) 
15 Ia ascultă, primarule, afară de noroc trebuie să 


mai aducă ceva... Spune ce te-aduce. 


Păi, ce să m-aducă... 


20 Care vorbă ? 


Stafia ? 


Taman ! 


PRIMARUL 


Vorba aia a noastră... 


DOCTORUL 


SYLVIA 


PRIMARUL 


207 


te 


5 


10 


15 


20 


25 


DOCTORUL 
Ce-i cu stafia ? 
PRIMARUL 


lar a ieşit la răspîntie. Dacă nu-i mai aduce nimeni 
dernîncare... 


SYLVIA 


Linişteşte-tc, primarule, a regulat d-l doctor cu preo- 
tul. 


PRIMARUL 


Aşa ?... a regulat cu popa ?... 


SYLVIA 
Cu preotul. 


PRIMARUL 


Numai să n-o mănînce el... 


SYLVIA 


Ce să facă ? ! 


PRIMARUL 


Să mănînce demîncarea. 


SYLVIA 


Mîncarea stafiei! ? 


PRIMARUL 


Păi ştii cum e omul : mai dă şi stafiii, mai ia şi el... 


SYLVIA 
[TÍzJnd) 


Va să zică stafia e persoană de înțeles... 


208 


10 


15 


20 


25 


DOCTORUL 


Primarule, da(ă numai pentru asta ai venit, e lucru 


regulat. Du-te de-ţi caută de treabă. 


PRIMARUL 


Păi, cum ziceţi şi dumneavoastră... 
încet,  răsucindu-şi pălăria. Se opreşte.) 
o vorbă... 


DOCTORUL 


Spune, primarule. 


PRIMARUL 


Poale au rămas de la răposata... 


SYLVIA 
(întrcrupîndu-l) 


Niscareva haine... 


PRIMARUL 


Ştii, pentru săraci... 


SYLVIA 
(ca  inienţie) 


Da. Le-am trimis preotului... 


PRIMARUL 


Al dracului popă ! 


SYLVIA 


Să le-mpartă la săraci... 


PRIMARUL 


Le vinde şi le bea. 


209 


(Se duce către uşe 
Da' mai aveam 


SCENA. VII 


DOCTORUL 
Nu vorbi aşa, că şade ruşine. Daca vrei haine, am Awiap (tară primar) 
să-ți trimit şi dumitale... 
SYLVIA 
PRIMARUL (ride uitindu-se Ut doctor) 
5 Să fie de sufletul răposatei... Dar de locul de k grind, b Ei, doctore? !... 
domnule  doftor Ştii, domniţa, Dumnezeu s-o ierte, 
mi-a botezat un băiat, şi zicea ca să-i dea zestre nişte DOCTORUL 
pogoane de pămînt... 
Ce este ? 
DOCTORUL SYLVIA 
10 Locul de Ia grind îl cere obştea. (inutind pe primar) 
10 Ce să fie, bine. 
PRIMARUL 
D-apoi obştea ce nu cere |... DOCTORUL 
(ii cm) 
DOCTORUL Bine să dea Dumnezeu. Ce doreşti ? 
II cer şi veteranii. 
SYLVIA 
id 
15 PRIMARUL 15 (aem) 
Şi ei cer cit nu li se cuvine. Dorim sănătate. 
DOCTORUL 
DOCTORUL 
OCTORU (idem) 
Li se cuvine, că s-au bătut. 
Şi altceva ? 
PRIMARUL 
y SYLVIA 
20 S-au bătut o dată şi cer de o sută de ori. Parcă dacă-i ; A i A du x : 
p Ă Și i . A Dorim nişte pogoane la grind... (Lwnău-i mina.) Şi 
vorba aşa, mie nu mi-a murit un cumnat în război... Şi 
E suat Veeran dacă se poate, sa nu mergem la gară- 
SVEVIA DOCTORUL 
(gindmdu-ic) 
Prin alianță. . A 
25 Ai văzut ce ciudat vorbeau... 
25 (Primarul inc) 
211 


210 


SYLVIA 


Unul ca altul. întocmai. 


DOCTORUL 


Nu-i aşa ?... O curioasă sugestiune la distanţa. 


SYLVIA 
Crezi ? 
DOCTORUL 
Sigur. 
SYLVIA 
10 De ce la distanţă, şi nu la circiumă ? 
BOCTORUL 
La distantă. 
SYLVIA 


La circiuma, doctore. Au vorbit împreună si au ris 
15 denoi. 


DOCTORUL 


Cine rîde de semenii săi pe asemenea motive, are 
sufletul depravat. Ei nu rîd, ci, ca atîta lume ce se so- 
coteşte pe sine superioară, nu ştiu ce să creadă... 

20 /Sylviet se uita lung la el ;i da din cap,) 
SCENA VIII 


Ac=iaji. FECIORI.L. OBŞTEA, VETERANII 


FECIORUL 


A venit obştea satului. 


213 


10 


20 


SYLVIA 


Foarle nostim. 


DOCTORUL 


S-a imîlnit cu primarul ? 


e FECIORUL 


Nu, că primarul a ieşit pe din dos. 


DOCTORUL 
Să poftească. 

FECIORUL 
Sunt şi veteranii. 

DOCTORUL 


Să poftească şi veteranii, (lese feciorul. Intra mai 
mulți săteni.) 
SĂTENII 


Sărutăm mînile, cucoane. 


DOCTORUL 


Buna vremea, oameni buni. (Se aşează obştea de o 
parte, veteranii de altă parte.  Recunoaşte pe Stoica.) 
Ce-i, Stoico? 


STOICA 


Ce să fie, boierule, bine. 


DOCTORUL 


Bine să dea Dumnezeu. Ce doreşti ? 


213 


Dorim 


sănătate. 


Ce te-aduce ? 


STOICA 


DOCTORUL 


STOICA 


Veneam pentru vorba aia... 


Stafia ? 


Ri... 


Am regulat. Dar nu vii pentru ea, Stoico. Vii pentru 
locul de la grind. (Oamenii se foiesc între ei si rid. Către 
veteram.) Ş> d-voastră tot pentru locul de Ia grind veniţi 


DOCTORUL 


STOICA 


DOCTORUL 


Or poate pentru stafie... 


Tot. 


Dacă locul de la stat I-a scos Ia lecitaţie şi noi n-am 


VETERANII 


UN VETERAN 


DOCTORUL 


Cînd s-a ţinut licitaţia ? 


la. 


ieri 


s-a 


ținut. 


VETERANUL 


Primarele 


2U 


a 


ascuns 


poblicaţiele. 


15 


20 


DOCTORUL 


Şi cine l-a luat ? 


VETERANUL 


Cumnaţii primarului. Ai de Oprişenii. 


DOCTORUL 


Cine sunt ăştia? Sunt plugari or sunt tîrgoveţi? 
(Obştea se împarte în două : unii strigă că Sunt plugari; 


alții că sunt firgoveți). 
DOCTORUL 
Stoico, vorbeşte tu : cine suni Oprişenii ? 
OBŞTEA 


(O parte.) Negustori, boierule. (Altă parte.) Plugari. 


STOICA 


Tăceţi, mă. Cucoane, unul este brutar, de ăia de umblă 
cu trăsura pe la circiume ; altul are fabrică de fifoane, ăl 
de-al 3-lea a luat pe fata popii ; Ioniță, al 4-lea, e profesor 
în comuna Şindriîita ; Gavrilă e hoţ de cai ; Ştefan e jan- 
darm. Ei !... (Se gtndeşte.) Care mai s'unt, mă ? 


DOCTORUL 


Da' citi sunt, oameni buni? 


OBŞTEA 


Sunt mulţi, cucoane. 


STOICA 


Mai este al de Petrache. Ala-i veteran. 


215 


VETERANUL 


Nu se pomeneşte. 


OBȘTEA 


Ba e veteran. A fost gardist de noapte. 


STOICA 


Să-i dea loc în Dobrogea.” 


VETERANUL 
N-a fost in război. 
OBŞTEA 
A fost. 
VETERANUL 


N-a fost. (Se face mare zgomot. Stoica strigă la ei.) 


STOICA 


Tăceţi, mă, că ne dă afară boierul. (Se liniştesc) Cu- 
coane, să ne dai locul de la grind... 


VETERANUL 


Să ni-l dai nouă, cucoane. 


DOCTORUL 


Dar ce are locul de la grind, oameni buni? (0 


ny i s R : amenn 
se uită unii la alții) E pămîntul mai bun ? 


STOICA 


Ba nu, cucoane. 


216 


10 


15 


20 


25 


DOCTORUL 


Atunci de ce-l cereți ? 


STOICA 
Păi şi veteranii tot la grind se trag. 
DOCTORUL 
(către veterani) 


De ce vreţi grindul, oameni buni ? 


VETERANUL 


Păi şi primarul tot la grind se trage. 


DOCTORUL 
Primarul zice că i l-a făgăduit domniţa, cînd i-a bo- 
tezat băiatul. 
VETERANUL 


Păi cum zici şi matale... 


DOCTORUL 


Eu zic să vă duceţi să vă înțelegeţi, şi apoi să veniţi 
la mine. Mergeţi sănătoşi. (lesă toți.) (Către Sylvia.) Ei, 
vezi cum se formează curentele !... (Sylvia dă din cap cu 


neîncredere.) De ce dai din cap ? 


SYLVIA 


Fiindcă te laşi să te fure lumea cu o nevinovăție... 


curentă. 


DOCTORUL 


De ce „să mă fure". Nu vezi că nu ştiu ce vor. Cer 
locul de la grind numai fiindcă-l cer veteranii, iar aceştia, 
fiindcă-l cere primarul, iar primarul fiindcă-l cere popa. 


217 


SYLVIA 


Iar popa ?... 


DOCTORUL 


Nu ştiu... Fiindcă-i trebuie. 


SYLVIA 


De trebuit, pămîn! trebuie la toata lumea. 


DOCTORUL 


Dar de ce pămîntul de Ja grind, care e cel mai prost ? 


SYLVIA 


Eşti sigur că e prost ? 


DOCTORUL 
Sigur. 
SYLVIA 
Eu mă îndoiesc... 
DOCTORUL 


Sugestiune, Silvio : ia unul de la altul. 


SYLVIA 


Şi toți de la dumneta. (Virmdu-se pe gîntfuri la el.) 
Ce fericit eşti că poţi să explici toate lucrurile printr-o 
formulă !... 


DOCTORUL 


Se explică ele singure... Dar nu mergem la gară? 
Cred că a venit vremea să mergem. 


213 


15 


20 


SYLVIA 


Sa mergem. Mă duc să-mi iau o haină şi sunt gata. 
(Se  îndreptează spre use.) 


DOCTORUL 


Sylvio... (Se apropie de dinsa.) Dă-mi voie... (li ia o 
mină.) Cu adevărat, dreptate aveai tu cînd ziceai că se- 
meni cu Mărie. Mai cu seamă mîna ta seamănă cu a ei. 


SYLVIA 


DOCTORUL 


Foarte mult. Persoana fizică a unor făpturi alese pare 
cîteodată un lucru aşa de nepămîntesc, că i«e din materie 
şi devine suflet. Lumină nouă.’ 


SYLVIA 


(uitlndu-se la mîna ei, o pune pe masă, 
. Sub ochii doctorului) 


Aşa? 
DOCTORUL 
Aşa. 
SYLVIA 
Vrei să nu pun mănuşi. 
DOCTORUL 


Da, te rog. 


SYLVIA 


N-am să pun. (ese) 


219 


SCENA IX DOCTORUL 
Pentru tine a vorbit Mărie. lată scris aici cu mîna ei. 


DOCTORUL (Citeşte.) 
Şi nopţile, ca zilele de calde, 
(vine la maia de scris, ia psaltirea jăra a o deschide, sade, îji Şi luna rătăcită-n calea ei 
reazemă capul de spatele scaunului) Se duce, visătoarea, să se scalde 
In apa sclipitoare de seîntei. 
„Şi va fi ca un pom răsădit lingă izvoarele apelor, ca- 
rele rodul său va da la vreme”. (Vorbind) îl va da? Ca luna e viaţa muritoare : 
(Deschide încet psaltirea.)  „Miluieşte-mă, Doamne, că fără Răsare şi se urcă şi-a pierit; 
putere sunt ; vindecă-mă, Doamne, că s-au turburat ros- 10 Se scaldă în sclipirea ce o doare 
10 turile mele. Şi sufletul meu s-a turburat foarte ; şi, Doam- A propriului vis nenfăptuit. 
ne, pînă cînd!... (Răifoind mai departe) „Spre Domnul 
am nădăjduit ; rum veţi zice sufletului meu : mută-te în Dar visul ce n-a fost înfăptuire 
munți, ca o pasăre ?" E singur adevărul cel de-apoi 
Şi sunt fâgăduinţi de fericire 
15 în mugurul ce n-a dat încă foi. 


Tu nu-ţi închipuieşti că fericirea 
SCENA X E numai în speranța de a fi, 
Că doară tu pricepi că te-a scris firea 


15 DOCTORUL, SYLVIA Spre-a fi ou-adevărat şi a iubi. 
Su A ai TE TE aa da 20 Iubeşte dar. Femeia-i pururi nouă, 
ylvia s. 1veşte In u,C, cu o i aina pe rat sı cu palaria in cap. Ca pasărea ce tremură în crîng, 
Aude ultimele cuvinte; Şi e ca mierea florilor pe rouă : 
Mai dulce cînd petalele se strîng. * 
SYLVIA SYLVIA 
: i poz su ata CNE: $ 25 se uită lung la el 
Cine să zică sufletului tău „mută-te în munţi" ? , PIE | î ) 
Şi crezi că-i scrisă pentru mine ? 
20 DOCTORUL 
DOCTORUL i 
Desigur. 
(repetă) 
z SYLVIA 
„Că s-au turburat foarte." îi , 
30 Ia întoarce pagina. 
ta il DOCTORUL 
(răsfoind — psaltirea) 
Sufletul tău este al nostru, este al meu. Nu găsesc nimic. 


220 221 


10 


15 


20 


25 


30 


SYLVIA 


Găsesc eu. (ti ia cartea din mină. Citeşte.) 


A pornit Domnița Albă 
Din castel de la Izvoare 
Către Vineş împărat, 

Şi cu lefții ei din salbă 
A plătit numărătoare 
Preţul Murgului rotat. 


Cînd îl scot din grajd, feciorii, 
Şi îi pun zăbala-n gură 

Şi dîrlogii la oblînc, 

Din înalt se pleacă norii 

Să-l privească cum se-ncură 
Pe întinsul lor adînc. 


lar Domnița cea vitează 
Cum îl vede scos afară, 

II alintă din cuvînt; 

Murgul din văzduh nechează 
Şi se lasă drept la scară 


Cu genunchiul la pămînt. 


Ea, prin coamă, mîna-i trece 
Şi de frîu uşor îl prinde, 
Aruncîndu-i-se-n şea, 

Şi îi face semn să plece, 

Iar el aripa destinde 


Şi se duce în nori cu ea. 


Cum o poarta fără frică 
Dulce doamna hii măiastră 
De la Vineş împărat, 

Şi-o ridică şi-o ridică 

Pin! ce dau de-o stea albastră 


Vremilor ce-au înserat ! 


22? 


Dar domnița strînge friul ; 
Murgul prinde iar să zboare 
Tot mai sus şi tot mai sus, 
Pince dau de-o stea, cu briîul 
Luminat de-un vîrf de soare 
Ce răsare în apus. 


Doamna, friul iarăşi strînge ; 
Murgul sforăie şi zboară 
Peste naltul tuturor, 

Pîn'la steaua cea de sînge, 
Unde Sorii vin să moară 

în văpaie de amor. 


Şi se năruie deodată 

In puterea arzătoare 

Ce îi bea în para ei, 
Cal şi doamnă vinovată. 
Pulbere ascultătoare 
Năzuinţei lor de zmei. 


Asta-s eu. Şi sunt ca mine 
Mii de suflete trudite 

Ce s-adăpostesc în vis: 
Imboldirc spre mai bine, 
Ura celor împlinite, 

Dor de ce ne este scris ; 


Nimeni n-a-ndrăznit să spună 
Ce ne arde, ce ne doare, 

Ce văpăi, şi-n care vînt : 

Tu te-nchipui, ceasul sună, 
Omule, eşti ca o floare 
Răsădită-n alt pămînt 


Fericire — val ce piere ; 
Glorie — zădărnicie ; 

Trist şi singur, rind pe rînd, 
Ţi-a rămas ca mîngiîiere 
Rima dintr-o poezie 

Şi iluzia din gînd." 


223 


10 


15 


20 


25 


(Se apropie de el, h pune mina pe umăr.) 
Ei, ce zici ? 


(Doctorul îi ia mîna după umăr si i-o sărută.) 


DOCTORUL 


Ah, Sylvio, cit de mult îi semeni !... Aşa de mult, în- 


cît mă întreb cîteodată dacă nu eşti tu Mane, dacă ideea 


nu s-a făcut din nouă făptură... Eşti tu, Sylvio ? spune-mi ! 
răspunde ! 


SYLVIA 


(zîmbind cu bunătate) 


Sunt eu... 


DOCTORUL 


lartă-mă, Sylvio. Iți par nebun, şi nu sunt decît ne- 
fericit. Ah, cit sunt de nefericit !... 


SYLVIA 


Doctore, atunci ce să cred ?... Mi-ai spus că ai găsit 
mîngîiere în filozofia d-tale, tocmai fiindcă acolo nu moare 
nimeni... Mi se pare, în adevăr, foarte frumos... 


DOCTORUL 
(se repede ia Syhia şi o apucă de braţ) 


înţelegi ce însemnează a muri !... A te şterge de pe 
fața pămîntului ; a te îngropa in huma rece pentru vecia 
veacurilor !... A rămînea singur... singur... fără a mai re- 
vedea vreodată pe ființa care era tot pentru tine !... E 
grozav !... 
SYLVIA 
(bla'fma) 


Atunci... ce să cred, doctore ? 


22\ 


10 


20 


25 


DOCTORUL 


Să crezi ce ţi-am spus înainte. Acela este adevărul. 
Dar sunt om şi am iubit-o aşa de mult !... Cîteodată, cînd 
slăbiciunea ființei mele materiale mă biruie, tu, Sylvio, tu, 
care atîta semeni cu dînsa, îmi eşti mai dragă decît aceea 
din sufletul meu — dar numai cîteodată... A trecut, Syl- 
vio. A trecut. Putem să mergem. 


SYLVIA 
îmi pare rău. 
DOCTORUL 
Ce? 
SYLVIA 


(zîmbind blajin) 


Că a trecut. 


DOCTORUL 
(oprîndu-se fi uitindu-se ia dînsa) 


Sylvio, slumeşti ? Dă-mi braţul şi să mergem. 


SYLVIA 
(pune haina pe o masă şi ia un scaun) 
Presupune, doctore, că eu sunt in adevăr Mărie şi te 


iubesc. 
DOCTORIL 


Ce să presupun lucruri imposibile... 


SYLVIA 


Cu toate astea presupui că Mărie n-a murit. 


DOCTORUL 


Asta nu-i o presupunere, ci un adevăr absolut. 


225 


SYLVIA 


Pentru d-ta. E o nevoie a sufletului d-tale, care îți dă 


puterea de a crede lucruri absurde. 


DOCTORUL 


Sylvto ! 


SYLVIA 


Nu te supăra. Pentru lumea d-tale lăuntrică este un 
adevăr. Ce sa fac eu. acum, cu mine, care tc iubesc şi 


n-am murit ? 


10 DOCTORUL 


Să-ţi iai haina şi sa mergi la gară. 


SYLVIA 


Chiar dacă te iubesc ? 


DOCTORUL 
15 Mai cu seamă dacă mă iubeşti... Eu am să-ți arăt dru- 
mul fericirii adevărate — vine căpitanul, să-i ieşim îna- 
inte. 
SYLVIA 
Eşti liniştit acum ? 
20 DOCTORUL 
Foarte liniştit. 
SYLVIA 


Şi vrei să iau pe căpitan, chiar daca te iubesc ? 


DOCTORUL 15 


25 Eu nu te iubesc. 


228 


SYLVIA 


Sigur ?... 


DOCTORUL 


Foarte sigur. Dă-mi braţul şi nu mai spune nerozii. 


ACTUL II 


Acelaşi decor, seara 


SCENA I 


DOMNIȚA, SYLVIA 
DOMNIȚA 
(litcAnd) 


Unde sunt oamenii noştri ? 


SYLVIA 
(edind) 


Cred că fumează. 


DOMNIȚA 


Studentul ăsta nu se mai duce de aici? 


227 


SYLVIA 
Te supără ? 
DOMNIȚA 
Nu mă supără — mă îngheaţă. 
SYLVIA 
Da ? (Ceteşte.) 
DOMNIȚA 
(după  pjuză) 
Ce faci ? 


SYLVIA 
Citesc. (Pauză.) 
DOMNIȚA 
Ai văzut pe căpitan ? 
SYLVIA 
Da. 
DOMNIȚA 


Eşti mtiltumitâ că a venit ? 


SYLVIA 


Sunt... indiferentă. 


DOMNIȚA 


Ai văzut ce drăguţ a fost ?... Nu se poate mai corect. 


SYLVIA 


228 


15 


20 


25 


DOMNIȚA 


Ia vino-ncoa. 


SYLVIA 


(ia un scaun şi St apropie) 
Ce este ? 
DOMNIȚA 
lar o să facă experienţe studentul ? 
SYLVIA 
Cred că da. Dacă te supără, retrage-te. 


DOMNIȚA 


Nu mă supără... mă nelinişteşte. De cînd am văzut masa 


aceea mişeîndu-se, îmi pare că nimic nu mai sta locului. 


SYLVIA 
Părere, mamă. 
DOMNIȚA 
Căpitanul ce zice ? 
SYLVIA 
Nu crede. 
DOMNIȚA 


Dar doctorul Doctorul crede ? Se-nţelege : cum e 
ceva nefiresc sau nepriceput, el e gata. Aşa făcuse şi pe 


biata Mărie. 


SYLVIA 
Nu tocmai aşa. Doctorul crede o parte : ceea ce este 


interesant şi ceea ce nu se poate tăgădui. 


229 


5 


10 


15 


20 


25 


DOMNIȚA 


Aş vrea să-l văd în faţa căpitanului... 


Ce-ar fi? O să-i 
înaintea unei păpuşi. 


Cum ai zis? 


SYLVIA 


vezi numaidecît. 


DOMNIȚA 


SYLVIA 
(cîmbind) 


Ţi-ara atins căpitanul... 


DOMNIȚA 


Nu te prea gîndeşti ce spui... 


Da. 


N-am obicei 


SYLVIA 


DOMNIȚA 


Ai 


să vezi 


un om 


Îmi închipuiesc că dacă te-ai gîndi, ai vorbi altfel. 


SYLVIA 


DOMNIȚA 


Atunci foarte rău gîndeşti. 


SYLVIA 


E chestie de apreciere. 


Da ?.. 


Frumos ! 


DOMNIȚA 
(iritată) 


230 


să vorbesc decît după ce mă gîndesc. 


10 


15 


20 


25 


De ce ? 


SYLVIA 
(zîmbind) 


DOMNIȚA 


De cîtva timp ai nişte apucaturi care nu-mi plac... care 


nu se potrivesc nici cu vîrsta, nici cu creşterea ta. 


Da' ce-am zis ? 


SYLVIA 


DOMNIȚA 
(iculindu-se ) 


Ce-ai zis, ce n-ai zis, te poftesc să fii cu mai multă 


judecată. 


SYLVIA 


Mamă, te rog să vorbim liniştit; ce vrei de la mine? 


DOMNIȚA 
Vreau să nu uiţi nici un moment respectul ce mi-l 
datoreşti. 
SYLVIA 
Nu-l uit niciodată, 
DOMNIȚA 
Şi pe acela ce ţi-l datoreşti ţie... şi numelui pă>inţi- 
lor mei. 
SYLVIA 
Respectul ce mi-l datorez mie ? !... Da' cînd l-am uitat? 
DOMNIȚA 


Eu atîta îţi 


amîndouă... 


spun... : 


adu-ţi aminte de cine suntem... 


231 


SYLVIA 
(sculîndu-se şi tăindU-i drumulj 


Te rog să stai. Ce sunt cuvintele astea ?... Ce vrei de 
la mine ?... 


DOMNITA 
(şezind) 


Doreşti să ştii ce vreau ?... Vreau să te porți cu demni- 
tate, să nu semeni cu tatăl tău. 


SYLVIA 
10 Cum?! 
DOMNITA 
Da... Eşti logodită cu un om cumsecade, un om bine 
născut, serios... Purtarea ta cu dinsul e neînțeleasă: îl 


contrazici în toate, rîzi de el... Nu şade bine. 


15 SYLVIA 


Eu ?... De-abia l-am văzut o clipă. 


DOMNIȚA 
E destul o clipă să judeci unele lucruri. De altfel am 


băgat de seamă de rîndul trecut... 


20 SYLVIA 
(ghidindu-se) 


Şi, prin urmare, ce trebuie sa fac ? 


DOMNIȚA 


Să fii demnă : e viitorul tău bărbat. 


25 SYLVIA 


Viitorul meu bărbat... Mamă, ştii ceva ?... Fiindcă îmi 
vorbeşti mereu de demnitate, cred că în adevăr e demn 
să-ţi spun lucrurile cum sunt: eu nu ma mărit. 


232 


10 


15 


20 


de 


DOMNIȚA 


Ce face ?... 
SYLVIA 
(lămurii) 
Nu mă mă-rit. 
DOMNIȚA 
A 1... nu te măriți !... Cum aşa 
SYLVIA 
Aşa. 
DOMNIȚA 


Nu te măriţi!... 


? 


(privind-l lung) 


SYLVIA 


Şi de cind a ra ? 


De acum. cic ieri, de totdeauna. 


Da ?... 


Doamne, mamă, 


ce vorbesc 


DOMNIȚA 


Eu mă ara îndoiesc. 


crezi 


nebună ? 


SYLVIA 


de ce mă tot 


DOMNITA 


SYLVIA 
(umbind) 


233 


Iţi dai bine seama de ce spui ? 


întrebi 


de-mi dau seamă 


Doar sunt in mititele întregi. 


10 


15 


20 


25 


DOMNIȚA 


Ştiu eu ?... 
beşti... 


judecind după cum te porți şi cum vor- 


SYLVIA 


Cum, mamă? o tată care spune drept ce simte, cînd 
e Vorba de toată viaţa ei viitoare, e o nebuna ? 


DOMNIȚA 


Da, în lumea mea. Aşa am văzut cu la părinţii mei. 
O fată nu ştie cc simte la vîrsta ta — şi cînd e crescută 
cum te-am crescut eu, simte cum simt părinţii. 


SYLVIA 


Ce sa fac ? Ţiu să nu-ţi ies din voie, dar m-ai crescut 
cu ideea că trebuie să spun întotdeauna adevărul: îl 
spun. 


DOMNIȚA 


Ce adevăr ? Care adevăr? 


SYLVIA 


Pe care l-ai auzit: că nu ma mărit... afară numai daca 
socoteşti că eşti în drept să ceri de la mine jertfa de a lua 


pe un om pe care nu-l iubesc. 


DOMNIȚA 


Da, sunt în drept... Sunt în drept să-ţi spun că aseme- 
nea lucruri nu sunt de vîrsta ta: îl vei iubi după ce-l 
vei lua. 


SYLVIA 


Mamă, nu mă sili să fiu nesupusă... Am 25 de ani, nu 


mai sunt o copilă... 


234 


10 


15 


20 


25 


DOMNIȚA 
(sctitindu-se) 


Sylvio, mă mîbneşti. Lasă-mă. 


SYLVIA 
[luindu-i mina) 


Mamă, te rog. 
DOMNIȚA 
Lasă-mă !... Singe străin 
SYLVIA 


Mamă, te rog, uite te la mine, şi lasă pe bietul tata 


în pace. 


DOMNIȚA 
!privind-o) 


Ce este ? 
SYLVIA 


Mama, nu-l iubesc. 


(Se ivesc in cerdac doctorul, căpitanul „i Grigoriu, unu! după altul.) 


DOMNITA 


Destul. 


SCENA II 


DOMNIȚA, SYLVIA, DOCTORUL, CĂPITANUL, GRIGORIU 
(cei doi din uiraă în fiac) 


GR1GORIU 
(intrind) 


Lucruri vechi. 


CĂPITANUL 


Vechi, dar adevărate : nu pot să cred- Chiar dară or 
fi existind. natura nu ni le-a dat pe față... (înaintează spre 
Domnița, ti sărută mîna) 


DOMNITA 
Ai mîncat bine ? şezi. (îl pune să sadă lingă d'tnsa.) 


CĂPITANUL 
Foarte bine. 


DOMNIȚA 


Nu eşti ostenit de drum ? 


CĂPITANUL 


Deloc. M-am odihnit bine, am prînzit bine : mă simt 
fericit. Ain discutat prost. Dar asta nu e treaba mea; 
intru în vorbă, fiindcă mă silesc d-lor, cu teorii după lu- 
mea  ceelaită. 


DOCTORUL 
(apropiindunse, blind) 


Căpitane, ai discutat foarte bine ; mie îmi face plăcere 


sa văd oameni ca d-ta : eşti sănătos, eşti fericit — nici nu 
poţi vorbi altfel. 


CĂPITANUL 
(arălînd ipre Grigoriu) 


Da' dumnealui nu-i sănătos ? nu-i fericit ?... ce are? 
de ce im mănincă ? 


(Domnița aprobă din cap. Grispriu se învirtefte prin camerei ji iese 
in cerdac, vide rămine, uitindu-se ia cer.) 
DOCTORUL 


Să'l lăsăm pe dumnealui. Vorbeşte cu mine : crezi că 
trebuia să urmăm, orbeşte, natura, în tot ? 


236 


10 


20 


30 


CĂPITANUL 


S-o urmăm şi so silim să ne dezvăluiască secretele 
sale : altfel omenirea n-ar mai merge înainte. Natura e 
admirabilă, în tot, în tot, şi aici nu ne înţelegem: ce 
alt fac toţi oamenii de ştiinţă, şi chiar Edison, cel mai 
mare geniu al veacului, dacă nu să fure secretul 
naturei ?'... 


DOMNIȚA 


Bravo !... 


DOCTORUL 
(melancolic) 


Cel mai mare geniu al veacului !... E cam mult. Dar. 
în fine, să presupunem că e aşa. Ce dovedeşte asta, pentru 
noi, oamenii cu noţiuni morale ?... A făcut minunate apli- 
cări ale ştiinţei, pentru binele omenirei : asta ar dovedi, 
cel mult, că natura ascunde tot ce ne poate îmbunătăţi 
soarta, şi că, din veac in veac, trebuie să se nască cite 
un om cu pătrundere, care să fure cîte ceva din tainele ci. 
Astfel că ceea ce vorbeam noi la masă rămîne tot nedes- 
luşit : „natura cosmică e morală sau imorală ?" Eu afirm 
că e o şcoală de imoralitate. 


CĂPITANUL 
(mirat) 


DOCTORUL 


Negreşit. Pentru d-ta, tot ce există e legitim ; tot ce 
predomină este just: asta este norma evoluționistă. Ei 
bine, asta e scandalos. Cu o asemenea teorie, tipul mora- 
lităţii şi al imoralităţii se reduce la cine biruie şi cin 
cade : Binele corespunde cu cel ce biruie, Răul cu cel 
ce cade — cu alte cuvinte, ceea ce este e Binele, ceea 
ce ti fost e Răul. (Către Sylvia.) Asta se cheamă inorniă f 


237 


CĂPITANUL 


Pardon, pardon, 


natura nu este aşa de nepăsătoare 
cum zici d-ta : 


ea răsplăteşte unele virtuți... 


(Grigoriu se întoarce, solemn.) 


GRIGORIU 


Minunată seară pentru spirite ! 


CĂPITANUL 
(se uită la el si bufheşte de As) 


Ia taci, domnule, cu spiritele. 


DOMNITA 


Adevărat, zău ; lăsaţi-le în plata lui Dumnezeu. 


DOCTORUL 


Bine, 
supără. 


Domniţo, ne-om duce în altă parte, dacă te 


CĂPITANUL 


Ba nicidecum. (Către Domniţă, făcîndu-i 


semn.) La- 
sâ-i Domnijo, mă rog matale. 
DOMNIȚA 


Găcîndu-şi cruce) 


Doamne fereşte... Cîte mai vede omul cît trăieşte !... 


(Syhia ji Grigoriu se asază împrejurul unei mese mici, la o parte.) 


DOCTORUL 
(către căpitan) 30 


Prin urmare ? 


23a 


CĂPITANUL 
Aşa. Natura răsplăteşte virtuțile şi pedepseşte viţiul 
prin înflorirea rasei sau prin degenerescentă: un om 
cumpătat, virtuos, trăieşte mai mult şi mai fericit decît 
un risipitor. Nu lată Domnița, minte sănătoasă, su- 
flet înalt (îi sărută mîna), cît e de senină şi de fericită... 

DOCTORUL 

Da?... (Revenind.) Da, aşa este. 

CĂPITANUL 

Atunci ? 
DOCTORUL 
(lenat) 


Dar aş vrea să ştiu unde este sancţiunea în natură 
pentru unele virtuţi pentru noblețea de 
caracter, pentru aproape, pentru jertfa de 
sine ?... Un soldat, în război, cu mintea plină de imaginea 
patriei, se duce la moarte cu fruntea sus. Un glonț orb îl 
culcă la pămînt şi o mînă de țarină îl 
nu va şti nimic despre dînsul — şi cu toate astea era 
un erou. Un bărbat violent, viţios, mizerabil, 
cumsecade. El o 


fundamentale, 
iubirea de 


acoperă. Nimeni 


are o femeie 
chinuieşte ; 


ea plînge şi suferă, suferă, 
suferă pînă ce moare — moare nefericită şi neînţeleasă. 
Un... 
GRIGORIU 
D-le doctor ! s-a mişcat, se mişcă ! 


(Toţi se întorc spre măsuţă.) 
CĂPITANUL 
(speriat) 


Ce s-a mişcat ? 


DOMNIȚA 
Pustia IOT de masă. 


239 


SVLVJIA 


Am ridicat-o în sus, uite ! uile ! 


(Se duc spre masă.) 
CĂPITANUL 
(apropiindu-se repede) 


Cum ați ridicat-o ? sa văd si eu. 


{Masa cade pe podele.) 


SYLVIA 
(disperată) 


A căzut |... 


GRIGORIU 


E cineva între noi duşman al spiritelor. 
CĂPITANUL 


Cred şi eu ! duşman al spiritelor şi al spiritiştilor. 


GRIGORIU 
[supărat, scoate din buzunar un magnet ţi vine repede către căpitan) 


Căpitane, cunoşti ce-i asta ? 
CĂPITANUL 
(înclinindu-se ţi zimbind) 


îmi închipuiesc : un magnet. 


GRIGORIU 


Dar asta ? 


CĂPITANUL 


Un condei. 


GRIGORIU 


Dumneta, care explici toate, explică şi asta. (Apropie 


condeiul de magnet.) 


CĂPITANUL 
5 Marc filozofie !... O bucată de oţel magnetizat care 
atrage un fier dulce. 
GRIGORIU 
Adică ?... 
CĂPITANUL 
10 Adică... aşa. Negreşit că dacă-mi ceri să-ţi explic ce 


este magnetismul, îmi ceri un lucru imposibil. Fizica se 
mulţumeşte să-l constate şi să-i determine legile. 


SYLVIA 


Va să zică admiteţi că sunt în natura forţe pe care 


15 nu le cunoaşteţi... 
DOMNIȚA 


Sylvio 


CĂPITANUL 


A ! Şi d-voastră !... Admit, negreşit. 


20 GRIGORIU 
Atunci pentru ce nu vrei să admiți că pot fi şi alte 
forţe, mai puțin determinate, nesludiate încă, dar cari 
totuşi există ? 
CĂPITANUL 
25 Bucuros, numai să mi se dovedească. 
241 


20 


GRIGORIU 


Apoi asta voim şi noi. 


CĂPITANUL 
Să vedem. 
DOCTORUL 
Bun. Va să zică iată-ne înțeleşi. (Către Grigoriu.) 
D-le Grigoriu !... (îi face semn să înceapă,) 
GRIGORIU 10 
Foarte bine. Vă rog să daţi ordine să se stingă lâm- 
pile. 
SVLVIA 
Le sting eu. 
GRIGORIU 15 


Şi să mi se aducă o luminare. 


SYLVIA 


Numaidecît. (Sylvia stinge repede lămpile şi 
o luminare, pe care o pune pe masa din mijloc.) 


aprinde 


GRIGORIU săi 
Cu cine începem ? 
DOCTORUL 
Cu orcine... Cu Domnița, bunăoară. 
25 


DOMNIȚA 
(uitindu-se la căpitan) 


Ha ?.. Ce zici ?.. 


242 


CĂPITANUL 
Da. 


(Grigoriu se aşează pe un tcaun, la masa acoperită, cu spatele către 
portretul alb din perete, iar Domnița pe un alt scaun în fața 
lui. Ceilalți iau loc împrejur, la distanţă.) 


GRIGORIU 


Vă rog să aşezaţi mînile pe genunchi, 
să vă uitaţi la flacăra luminării. Da? 


sub masă, şi 


DOMNIȚA 
Da. 


GRIGORIU 


Pentru ca un experiment să reuşească, cea dintâi con- 


diţiune este credința. Credeţi în Dumnezeu, nu-i aşa? 
DOMNIȚA 
Da 
GRIGORIU 
Atunci credeţi în existența sufletului, deosebită de 
corp r 
DOMNIȚA 
Da. 
GRIGORIU 


acum nu sunt decît 
sufletului nemuritor, cari 
a se arata celor ce le 


Spiritele pe cari le invocăm noi 


nişte  seînteieri trecătoare ale 
îmbracă forme pămînteşti, spre 
cheamă cu putere. 


CĂPITANUL 


Asta-i Allan Kardec ! 


243 


10 


15 


20 


25 


30 


GRIGORIU 


Vă rog să nu întrerupeţi. Dacă nu vă deschideţi inima 
întreagă la credinţă, totul e zadarnic. 


SYLVIA, DOCTORUL 


Sit |! 
CĂPITANUL 
Bine, bine. 
GRIGORIU 
(repetă) 


Spiritele pe care le invocăm noi acum nu sunt decît 
nişte  scînteieri trecătoare ale sufletului nemuritor, cari 
îmbracă forme pămînteşti, spre a se arăta celor ce le 
cheamă cu putere. Fiecare din noi are un Spirit frate. 
Vă rog să priviţi în flacăra 'luminării. Spiritul frate sau 
Spiritul protector al acestei case este Domnița Măria.’ 
Priviţi în flacăra luminării, drept, fără să clipiţi. Dom- 
nița Măria se va arăta mamei sale. Va veni îmbrăcată 
în alb şi vă va atinge pe mînă. (Cu putere.) Va veni. 
(Rar.) Dom-ni-ţa Ma-ri-a vine ! lat-o! (Toți zac, Dom- 
nita Zoe rămîne cu ochii mari, ţintiţi spre flacără. După 
un moment, Grigoriu se ridică de pe scaun, dînd o 
lovitură puternică cu magnetul în mînă.) S-a dus !... 


DOMNITA 
(scofîndu-ţi mîinile cu greu de sub masă, se freacă la ocb.) 
S-a dus !... (Privindu-şi mîna.) M-a atins pe mînă... 
CĂPITANUL 


Cum se poate, Domniţo !... 


DOMNIȚA 


Lăsaţi-mă |... (Se scoală)  Daţi-mi un scaun. (Toţi 
o ajută să şadă.) Lăsaţi-mă, duceţi-mă la mine. (Docto- 
rul şi Sylvia o însoțesc pînă la uşe. Sylvia iese cu Dom- 
nița.) 


244 


SCENA III 
DOCTORUL, CĂPITANUL, GRIGORIU 


DOCTORUL 
Căpitane, ţi-a venit rîndul. 
5 CĂPITANUL 


Bucuros. Numai vă previu că d-lui (arăfînă spre Gri- 
goriu) face hypnotism. Dar să poftească şi cu mine. (Se 
aşează în fața lui Grigoriu.) Cheamă spiritele, domnule ! 


GRIGORIU 
10 Dacă nu credeţi, de prisos facem încercări. 
CĂPITANUL 
Nu cred. 
GRIGORIU 
(sculindu-se) 
15 Atunci totul e de prisos. 
CĂPITANUL 
Aha !... (Către doctor.) Să poftească daca-i dă mîna! 
DOCTORUL 
(către Grigoriu) 
20 D-le Grigoriu, încearcă... Mulţi necrezători şi-au schim- 


bat părerile după experienţă. (Către căpitan.)  Căpitane, 
d-ta n-ai pe nimeni la care să fi ţinut mult şi care să fi 


murit ? 
CĂPITANUL 
25 Ba da, am pe maică-mea, am fraţi, am surori... 
DOCTORUL 


La cine ţineai mai mult ? 


245 


15 


20 


25 


30 


CĂPITANUL 
Ţineam la toţi... Negreşit, ţineam la maică-mea mai 
mult ca la ceilalți. 
DOCTORUL 


Foarte bine. Şezi din nou în poziţia de mai nainte, re- 
culege-ţi spiritul, adună-ţi gîndurile împrejurul imaginei 
mamei d-tale şi încolo... fă ce-ţi va zice dl. Grigoriu. 


CĂPITANUL 
(impresionat) 


Crezi, doctore, că s-ar putea cu adevărat să văd pe 
maică-mea ? 


DOCTORUL 


Nu ştiu... Poate că da, poate că nu. încearcă. (Căpi- 
tanul, emoționat, se aşează în fața lui Grigoriu şi pare 

numaidecît  hypnotizat de flacăra luminării. Pe cînd Gri- 
goriu se mişcă, răsturnat pe scaun din ce în ce mai mult, 
căpitanul face o _ sforțare şi sare în sus, nervos) '. 


CĂPITANUL 


Nu pot, astea sunt fleacuri şi nerozii. Dumnealui să 
zbate pe scaun ca un luat din iele, numai ca să mă poată 
atinge cu vîrful piciorului pe mînă. (Din ce în ce mai 
agitat.) Are noroc că eu sunt un om liniştit. (Făcînd 
explozie.) Sunt liniştit, dar dumnealui e un şarlatan, care 
încearcă să mă hypnotizeze. Eu cred în hypnotizm, dar 
nu cred în minciunile spiritiste... (Pe cînd  căpitan-ul 
strigă şi se agită, Grigoriu vine încet către dinsul priî- 
vindu-l fix in ochi. Căpitanul urmează.) Vă voi dovedi 
eu ca arc de virful piciorului o mănuşe de piele, cu 
care, pe sub masă, atinge pe mînă pe cei naivi şi-i face 
să creadă că-i ating spiritele... De asta şi poartă pantofi 
scobiţi... Asta e cursa ia care a căzut şi Napoleon Ill-a... 
(Pare oborit, emită un Scaun. Grigoriu îi dă scaunul şi-l 
atinge pe umăr) Mă simt ostenit... (Grigoriu îi pune 
mîna pe frunte. Căpitanul carie pe scaun şi adoarme.) 


246 


SCENA IV 
Aceiaşi, SYLVIA 
SYLVIA 
(miră  alergînd) 
5 Ei?... L-aţi convins?... Unde-i căpitanul?  (Văzîndu-l 
adormit; nedumerită). Da' ce s-a întîmplat ? 
DOCTORUL 


Fire nervoasa. Ar fi un minunat mediu... 


SYLVLA 
10 A adormit ? 


GRIGORIU 
(emfatic) 


Aşa se intîmplă tuturor nccrezatortlor... lată-l acum la 


discreția noastră. Aş putea să-i sugerez orce... 


15 SYLVIA 
(veselă, către doctor) 
Adevărat?... /Doctorul afirmă din cap.) Fără nici un 
pericol ?... 
DOCTORUL 
20 Fără pericol pentru dînsul. Pentru ceilalți, atîrnă de 


ce i s-ar porunci să facă. 


SYLVIA 
(Gi mai vesela) 


Adevărat, d-le Grigoriu ? 


25 GRIGORIU 


Foarte adevărat... Voiţi să-l pedepsim de fanfaronada 


sa cu ceva nostim 


247 


DOCTORUL DOCTORUL 


la să lăsăm Salpetrieră... 


SYLVIA SYLVIA 
(sărind de bucurie) 


Ba nicidecum. (Cu hoiîârire.) D-le Grigoriu. dumneta 
Ba da, ba da, cu ceva nevinovat... 5 poţi să-mi faci un mare serviciu, un serviciu pentru care 


sunt gata să dau orce... 


GRIGORIU 
Bunăoară să pună tacîmurile de la masă în buzunar DOCTORUL 
şi sa mănînce cu mînile... Svlvio l.. 
SYLVIA SYLVIA 
Bravos pdas 10 Orce... (Către doctor.) Te rog să mă laşi să vorbesc. 
(Către Grigoriu.) D-lt Grigoriu, te rog să m-asculțt : nu 
DOCTORUL cer nimic care să facă vreun rău cuiva, ci numai un lucru 
(liniştii) 


care să mă scape pe mine de la... moarte. 
Nu, Sylvio, nu se cuvine să batjocorim pe nimeni. 


(Fixînd-o.) Cu atît mai puțin pe căpitan. DOCTORUL 
15 (supărat) 
SYLVIA 
Ce vorbă !.., (Se întoarce de la Sylvia gesticultnd.) 
Da! de ce nu ? O glumă... (Devenind serioasă, se apro- 
pie de Grigoriu.) îmi trece prin minte o idee ciudată. SYLVIA 
(Sc gîndeşte) D-le Grigoriu, poţi, în adevăr, să-i porun- , | i 
ceşti orce, şi te ascultă ? Am dreptul să vreau să trăiesc... Căpitanul îmi cere 
mîna. De asta şi e aici cu noi. Toată lumea e gata să 
GRIGORIU 20  consimtă... atit Domnița eit Stee: (aratînd spre doctor) 
domnul. Eu însă nu consimt. Dacă d-ta poți să sugestio- 
Cred că da. 


nezi căpitanului să sc lase de gîndul ăsta, nu faci nicî 
un rău nimănui şi redai liniştea unei familii întregi. 


DOCTORUL 
(părlnd că înțelege gindurilr Sylviei) DOCTORUL 
Mă rog, orce, nu. Dacă i s-ar sugestiona ceva care să 25 {revenind cu grjbă) 


vină în luptă cu interesele propriei sale persoane, nu. D-le Grigoriu, te zog să deştepţi pe căpitan, Te rogi 


îți ordon ! 
GRIGORIU 
Ba eu cred că da. La Salpetrieră s-au văzut hysterici GRIGORIU 
hotărîţi să-şi taie un deget, numai fiindcă li se sugestio- (nedumerit) 
nase că era cangrenat.! 30 Gui doriti. 


248 249 


10 


15 


20 


25 


SYLVIA 


Doctore, mă rog, mă rog în genunchi... (Se duce 
ipre el şi-i apucă mhiile.) Doctore, gîndeşte-te Mă 
jertfeşti unei nebunii... Nu-l iubesc şi nu pot să-l iau... 

DOCTORUL 


Foarte bine. Nu-l iubi şi nu-l lua. Dar pe calea dreap- 
tă, nu cu asemenea mijloace neoneste. 


SYLVIA 
(aitindu-se lung la dl mu!) 


Eşti crud, ca întotdeauna... N-ai nici cel puţin cuvinte 
blajine... Gîndeşte-te că dacă nu-l iau trebuie să plec din 
casa asta. Cunoşti pe mama. Te rog, doctore 


DOCTORUL 


Ce pot să fac eu, Sylvio Ceea ce-mi ceri e cu 
neputinţă, cu neputinţă, e o infamie !...  (Desfăcîndu-i, 
de mîinile ei.) Eu infamii nu pot face. (Către Grigoriu.) 
Deşteaptă-l, domnule ! (Grigoriu sujlă pe fruntea  căpita- 
nului şi-l deşteaptă.) 


CĂPITANUL 
(uitîndu-se împrejur, aiuri:) 


Unde-i Domnița ?... 


DOCTORUL 


Era ostenită, căpitane, şi s-a dus să se culce. Dum- 
neata nu eşti obosit de drum ? n-ai vrea să te odihneşti ?... 


CĂPITANUL 
Sunt foarte obosit... Sunt obosit şi neliniştit. Parcă 
nu ştiu ce mi s-a întîmplat... (Se scoală cu greu.) 
250 


10 


15 


20 


25 


DOCTORUL 
(dindu-i braţul) 
Nimic... Dacă-mi dai voie. le însoțesc în camera du- 
mîtale, să mai vorbim, da ?... (les amîndoi.) 
SCENA V 


SYLVIA, GRIGORIU 


SYLVIA 
(vine încet şi se ajază la o masă) 


D-le Grigoriu, şezi, te rog. (Grigoriu vine si el încet 
şi se aşază în fața Sylviei.) Dommrle Grigoriu, împreju- 
rările au voit ca dumneta să intri în cunoştinţa unor 
întîmplări din viața noastră ce erau menite să rămînă 
numai între membrii familiei. Cred însă că putem avea 


toată încrederea în dumneta... Ştiu că doctorul te iu- 
beşte... 
GRIGORIU 
Mă rog... 
SYLVIA 


Eu nu numai că nu regret împrejurarea asta, dar 
încă o să te rog să mă ajuţi mai departe... 


GRIGORIU 


M-aş simţi foarte fericit... 


SYLVIA 


Vezi, domnule Grigoriu, credeam pînă acum că am 
şi cu, ca toată lumea, noţiuni limpezi de ce e binele şi 
ce e răul, şi mi se părea cu neputinţă ca mințele ome- 
neşti, cari, luate fiecare in parte, sunt sănătoase, puse la 
un loc şi legate de un interes comun, să piardă drumul 
drept. De cînd însă am intrat eu personal în joc; de 


251 


cînd văd că ceea ce era înainte şi în sine drept, astăzi 
e nedrept ; de cînd libertatea fiinţei mele e ameninţata, 
mi mai am încredere în judecata mea. De aceea, te rog 
să mă ajuţi. E adevărat că somnul hypnotic” poate fi 
primejdios ? 


GRIGORIU 


Depinde. Pentru uncie persoane, da : pentru altele, 
nu ''. Pînă astăzi, în medicină, sugestiunea hypnotică se 
întrebuinţează foarte rar şi pe deplina răspundere a me 
dicului, deşi în realitatea de toate zilele noi nu facem 


decît să ne sugestionăm unii pe alţii. 


SYLVIA 


întreb asta, fiindcă tot nu m-a părăsit nădejdea de 
a face pe căpitan să-şi mute gîndurile de la mine. (Scu- 
lîndii-se.) Ce se petrece în mintea unui asemenea om, 
care ştie foarte bine ce fel de sentimente am pentru 
dînsul şi care cu toate astea stăruie sa mă ia Cu ce 
am greşit eu, ca să fiu astfel pedepsită ? Ce am făcut? 
Numai fiindcă m-am născut ?.. 


GRIGORIU 
(mifcat) 


Domniţo, pot să vă fiu bun Ia ceva ? 


SYLVIA 
(urmînd) 


Numai fiindcă m-am născut şi am crescut, fără voia 
mea, pe placul unui om (Se plimbă agitată.) 


GRIGORIU 
(utlindu-se după dînsa) 


E tot un fel de sugestiune... Dar, dacă îmi dați voie, 
eu nu înțeleg de ce nu tăiați scurt. Cînd liniştea, feri- 
cirea noastră, viaţa noastră chiar e ameninţată de alţii, 
fără vină din parte-ne, nici o lege nu ne sileşte să ne 
jertfim pentru ei. Numai cînd cauza ar porni din noi... 


252 


15 


20 


25 


30 


SYLVIA 
(u hinduse ling la el) 
Atunci ?.. 
GRIGORIU 
Atunci e ceva mai greu. Dumneavoastră nu iubiţi pe 
căpitan... şi nici pe altcineva... (Sylvia zace.) Prin ur- 
mare... 
SYLVIA 


(după o pauză) 


Domnule Grigoriu cum să-ţi vorbesc ca să înţelegi 
bine gîndurile mele, fără să te umilesc pe d-ta şi fără 
să mă umilesc pe mine ? Aş putea să te fac fericit, dacă 
ai consimţi să mă ajuţi... N-ai vrea să mergi in străină- 
tate, să sfirşeşti studiile de medicină într-un oraş mare, 
în care talentul d-tale să găsească un cîmp mai întins de 


observare ?... 


GRIGORIU 


Cum sa nu vreau 


SYLVIA 


Eu sunt gata să te ajut. 


GRIGORIU 


Ce trebuie să fac pentru asta ? 


SYLVIA 


Să faci ceea cc voiai să faci astăzi: să te foloseşti de 
cea dintăi împrejurare, cînd vei fi singur cu căpitanul, 
ca să-l adormi şi să-i sugerezi să nu se mai gîndească la 
mine... (ApTopiindu-se dc el şi luîndu-i mîinile.) Nu e 
o crimă să vrei să-ţi aperi libertatea şi sentimentele... 
Altfel sau trebuie să-l iau şi viața mea devine un chin 
cu el; sau trebuie să-l refuz şi viaţa mea devine un chin 
cu mama... Te rog. tc rog, ajută-mă şi voi fi a dumitale 
pentru totdeauna. 


253 


10 


20 


25 


30 


GRIGORIU 


Sunt gata... Sunt... sunt gata... 
SYLVIA 
Terog!... 
GRIGORIU 
lartă-mă, Domniţo, ca n-am înțeles... sau mai bine 


Sylvia se re- 
Şi cu toate 


că n-am îndrăznit... (Vrea să-i ia mîinile. 
trage cu un pas, speriată) N-am îndrăznit. 
astea, de cînd am venit aici, nu mai am linişte, 
dorm, nu mai gindesc... (îi cade în genunchi.) Mă atrage 


ceva misterios către d-ta, Domniţo, şi trebuie să vorbesc !... 


nu mai 


SYLVIA 
(căzind pe un scaun) 


Dumneta ?... către mine ?... 


GRIGORIU 
(timid) 


SYLVIA 
(izbucnind într-un tis nervos) 


Scoală-te, domnule... (Rîde.) Scoală-te... (rîde) şi du-te. 
(Grigoriu se scoală încet si rămîne în picioare.) 


GRIGORIU 
De ce mă umiliți ?... 
SYLVIA 
Du-te, domnule. 
GRIGORIU 
E o nenorocire. Am greşit de v-am spus un vis... 


s-a părut că-l înțelegeți... Dar credeți-mă, nu 
îmi pare că mă îndeamnă o putere 
nesocotite pe care le-aţi 


fiindcă mi 
urmează voința mea. 
spun cuvintele 


străină să vă 


auzit... Mă duc. 


10 


15 


SYLVIA 


Du-te. d-le Grigoriu, Ai 


umilesc, şi-ţi cer iertare... 


GRIGORIU 


Mă duc. (Jese încet.) 


SYLVIA 


dreptate. 


Nu vreau 


(singură, ridicîndu-şi capul din trăim) 


In cîte feluri se chinuieşte 


asta sugestiune ?... 


ACTUL III 


omenirea |... Să 


Acelaţi decor, ziua 


SCENA I 


să 


fie 


DOMNIȚA ZOE, SYLVIA, DOCTORUL, STARIȚA 


DOCTORUL 


Va să zică a plecat de bună voi 


DOMNIȚA 


a lui. 


Negreşit. Cum era să plece altfel ?... 


259 


te 


şi 


DOCTORUL 
Fac întrebarea asta, fiindcă mi se părea, Domniţo, 
că nu-ţi era tocmai simpatic. 
DOMNIȚA 
Nu-mi era simpatic, însă, pe cîtă vreme se găsea în 
casa mea... 
DOCTORUL 


Cu tine, Sylvio, de asemenea nimic, nu-i aşa? (Syl- 
via face semn din cap că nu.) Cu căpitanul, de aseme- 
nea, n-a putut avea nici o explicare, fiindcă de aseară 


pînă acum căpitanul n-a ieşit — prin urmare s-a dus 
de bună voia lui. De altfel, scrisoarea pe care mi-a lăsat-o 
Grigoriu e simplă, lipsită de emfasul lui obicinuit... (Se 


gîndeşte.) Foarte bine. Mă duc să văd ce face căpitanul 
şi după aceea o bună primblare pe jos. Cine vine ?... 
Sylvia ?... (îi face semn să vie.) 

SYLVIA 


Da. (Se scoală să iasă.) 


DOMNIȚA 
(iritată) 


la mă rog să stai. Avem de vorbit amîndouă. 


DOCTORUL 


(către  nariţă) 
Maică Evghenio, dumneta... primblare pe jos... ceva ? 


STARIȚA 
Nu, dragă. Mie mi se cuvine primblare pe sus, ca 


îngerilor... 


DOCTORUL 


Cam voluminoasă pentru situaţia asta cerească. 


256 


10 


20 


25 


STARIȚA 


Hei, dragă, dacă mi-aî da braţul tău, poate am zbura. 


DOMNIȚA 


Vine popa Alcxe, Evghenio. 


STARIŢA 
O să zbor cu el. 
DOCTORUL 
Nu la rai. 
STARIŢA 


Dragă, eu cînd m-oi hotărî să fac călătoria asta, nu- 


mai acolo mă duc. 
SYLVIA 
Atunci o să umbli singură, maică Evghenio. 


STARIȚA 


Sunteţi guri rele. Părintele Alexe c sărac şi plin de 


nevoi. Ajutaţi-l şi nu-l judecaţi. 


SYLVIA 


Ii cam place aghiazma. 


STARIȚA 


Umblă în cuvîntul Domnului. 


SYLVIA 
Dar se urcă la ceruri. 
STARIȚA 
Tinereţe-tinereţe !... care nu ştii să ierți greşelile al- 
tora !... 
257 


DOMNIȚA 
Şi-ţi ierți aşa de uşor pe ale tale !... 
ST AR IȚA 
(imnd pe Domnița de braț, upjrie) 


5 Măria-ta, blîndeţe şi îndurare, că am fost tineri cu 
roții. (Tare.) Şi ce vrea părintele Alexe ? 


DOCTORUL 
Să-ţi arate cripta. 
STAR IŢA 
10 Aşa ?... Cu mare dragoste. 
DOCTORUL 


leşim împreuna, maică ? 


SIARITA 


Bucuros. 


15 (Doctorul fi scărița i'i) 


SCENA II 
DOMNIȚA. SYLVIA 


DOMNIȚA 


Convorbirea noastră de aseară a fost întreruptă de ve- 

20 nirea bărbaţilor şi de scena studentului... Bine că s-a 

dus !... Mă rog, s-ar putea să-mi explici ce înțeles avea 
vorbele tale de ieri ? 


SYLVIA 


Care vorbe ? 


258 


10 


20 


25 


DOMNIȚA 
Adu-ţi aminte bine. 
SYLMA 
(gindindu-se) 


Nu-mi aduc aminte. Dumneta probabil le ţii minte 
mai bine decît mine, fiindcă îini ceri o explicare solemnă, 
parcă cine ştie ce s-ar fi petrecut între noi. 


DOMNIȚA 


Nu-ţi aduci aminte. Mă bucur, fiindcă asta mă face 
să cred că ai vorbit în neştire. 


SYLVIA 
în neştire ? ! 
DOMNIȚA 
Cel puţin nădăjduesc... 
SYLVIA 


Doamne, mamă, ciudată fire părintească ai dumneta 
de la o vreme... Ţii cu orce preţ să mă faci nerăspunză- 
toare de faptele şi vorbele mele, ca şi cum n-aş fi copilul 
dumitale. Declara-mă nebună şi închide-mă într-o casă 
de sănătate. Cel puţin aşa te scapi de mine... 


DOMNIȚA 


Nu te teme, fata mea, că dacă vei urma aşa, o să 
ajungi pe urmele lui tată-tău. 


SYLVIA 


Iar tata !...  (Ştergîndu-şi ochii se scoală.) Da' pentru 
ce, mă rog ?... fiindcă nu vreau să iau pe un om pe 
care-l urăsc ?... II urăsc! (Zare.) îl urăsc din toate pu- 


terile spune-i-o, s-o ştie. 


259 


DOMNIȚA 


La asemenea cuvinte nu am decît un răspuns: te rog 


să ieşi. 
SYLVIA 
Să ies !... Eu, marnă Nu ies. 
DOMNIȚA 
(sărind in picioare fi arătiildu-i uşa) 
leşi |... (Se reazemă de un fotoliu ; sade.) 
SYLVIA 
10 (icnind spre Domniţă, îi cade in genunchi) 
Mamă !... Nu mă umili aşa... lartă-mă că îndrăznesc 
să-ți răspund... Am putut greşi, pot greşi, însă te rog, 


mamă, nu mai vorbi aşa de tata... 


DOMNIȚA 
15 Fugi, fugi, că-mi scurtezi zilele... 
SYLVIA 
Mamă, iartâ-mă... Ce vrei de la mine ? Ce vorbe am 
zis ieri ?...  (Gindindu-se.) Ce am xis alta decît că nu-l 
iubesc... Asta nu se poate schimba, după cum nu se 


20 poate schimba sîngele din mine... 


DOMNIȚA 
Ştiu că nu se poate schimba, sîngele acela de tiran, 
care m-a chinuit o viaţă întreagă (Ridică de pe ge- 
nunchi capul  Sylviei şi-l sărută.) Nu se poate schimba 
25 moştenirea, sîngele şi obrazul aceluia ce m-a îngenun- 
cheat şi m-a umilit întotdeauna, întotdeauna... Şi eu am 


suferit, eu, fiică de domn ; l-am iubit, pe ei, un străin 
de rînd, fără nume şi fără avere... ofițeraş german, ră- 
tăcit prin ostile ruseşti... 


260 


SYLVIA 


Mamă |. 


DOMNIȚA 


Da, numai fiindcă era frumos, fiindcă mă îmbăta cu 
vorbele şi nebunia lui dc visător, pe care v-a dat-o vouă 
ca moştenire. Sylvio. latâ-mă să-ți deschid ochii: fugi 
de vorbe neînţelese, fugi de farmecul şi primejdia visu- 
rilor ; lupta cu firea ta căutătoare de necunoscut şi bi- 
ruieşte-o fiindcă ea te arde, te ucide, cum a ucis pe 

10 tatăl tău şi pe Mărie''!... (Domnița îți ascunde ochii 
şi plinge ;  Syloia de asemeni. Domnița reia încet.) Am 
avut doi copii. Am luptat cu unul, şi ni-a biruit. Mărie 
a vrut să ia pe doctor, şi l-a luat, fără voia mea. Docto- 
rul e o fire îneîntătoarc, o recunosc, dar, tocmai de 

lj aceea, periculoasă. E un om drept, bun, inteligent cît 
vrei, dar atins şi el de nebunia primejdioasă a vedenielor. 
Fugi, Sylvio, de asemenea lucruri. Ţi-am scos înainte pe 
Cântă într-adins. E om bun, cu nume. cu avere, şi, mai 
presus de toate, cu mintea sănătoasă... Groaza de a te 

20 vedea căzută pe mînile unui... bolnav, mă înspăimîntă 
şi mă face poate nedreaptă. Insa eu îţi doresc binele, 
numai pentru binele tău mă lupt; lupt cu împrejurările, 
cu voinţa ta, cu însăşi firea mea, Sylvio... 


(Se ivesc în u;e doctorul cu căpitanul.) 


SCENA III 
DOMNIȚA, SYLVIA, DOCTORUL, CĂPITANUL 


CĂPITANUL 
Aşa e, doctore : vă exploatează pe toţi... (Văzind pe 


domnița ţi pe Sylvia agitate, se opreşte.) 


30 DOMNIȚA 
(şlergindu-şi ochii) 


Intră, intră, căpitane. (încearcă să  zimbească.) Des- 
pre ce vorbeaţi ? 


261 


10 


15 


20 


25 


30 


CĂPITANUL 
(sămtindu-i mina) 


Vorbeam despre d-l ...student. Doctorul mă întreba 


de am avut vreo explicaţie displăcută cu el. Ce pot 


avea eu cu un asemenea om? (Dind mîna Sylviei.) 


Pentru mine e un biet nenorocit. îmi pare rău însă că 
n-a stat, să fie de față la izbinda unui spirit... ce locu- 
ieşte în beci. 


DOMNIȚA 
Ce spirit ?... Iar spirite ?... 
CĂPITANUL 
(rizind) 


Nimicuri, Domnițo. Soldatul meu a stat asta-noapte 


la pîndă, şi azi-dimineață a ieşit din beci cu stafia de 


păr... 


DOCTORUL 


Căpitane, dacă vrei să vorbim, vino la mine. 


DOMNIȚA 
(uitindu-se la amindot) 
Aveţi de vorbit Stați aici. că ne ducem noi. Şi 


eu am de vorbit cu Sylvia... Dar ce e cu stafia, mă rog ? 


CĂPITANUL 
Ce să fie ? Ia, un țigan, cu pletele pînă la brîu, care-şi 
alesese meseria de stafie, ca să mănînce bine. L-a scos 
Petre al meu de chică... şi cred că l-a făcut să-i treacă 
pofta de o asemenea carieră... 


DOMNIȚA 
(scultndu-se ij insă) 


Ei, bravo !... (Uitîndu-ie Ja doctor, cu bunătate îi 
întinde mina.) X u te întrista, doctore... S-o găsi altcineva 
să ia locul ţiganului, în consumarea mîncărilor ce tri- 
miți stafiei. (Doctorul dă din cap, trist). Haidem, Sylvio. 
Cînd veți sfîrşi, trimiteţi să ne cheme. (les amîndouă.) 


262 


SCENA IV 
DOCTORUL, CĂPITANUL 


CĂPITANUL 
Fără supărare, doctore. 
DOCTORUL 
(inițiind din umeri) 


Ce. încape supărare, căpitane ? Fiecare cu părerile sale. 


Tiu numai să stii că nici eu nu cred în stafii. 


CĂPITANUL 
10 Atunci ?... 
DOCTORUL 
Ce să-ți spun !... Ar fi prea lung şi poate zadarnic 


să-ți explic ce m-a făcut să schimb ordinele date de d-ta 
dorobanților din sat... 
15 CĂPITANUL 
în adevăr, am văzut că s-au dat alte ordine de la 
curte. 
DOCTORUL 


Eu sunt de vină. 


20 CĂPITANUL 
E curios că te ocupi şi de disciplina soldaţilor mei. 
DOCTORUL 
(te unu la el lung) 


Găseşti ?... Aş putea să răspund că e mai curios că 

25 disciplina dumitale se ocupă de cele ce se petrec în casa 

noastră... Insă trec peste asta, şi sunt gata să-ţi cer ier- 
tare. 


263 


CĂPITANUL 


Nu încape nici o iertare. /Doctrorul tace. îşi face o 


țigară O aprinde şi se uită la căpitan.) 


DOCTORUL 
5 Cu ce te pot servi, căpitane ?... Aveai să-mi spui ceva, 
da ? 
CĂPITANUL 
Da... Dar înainte de a intra mai adînc în vorbă, mă 


ierţi că am îndrăznit să-ţi deranjez stafia... 


10 DOCTORUL 
(zîmbind; 


Te iert de o mie de ori. 
CĂPITANUL 


Ba nu, da', ştii, e bine să vorbim fără supărare. 


> DOCTORUL 
Făr' de nici o supărare. Sunt hotărît să nu mă supăr 
pe d-ta... 
CĂPITANUL 
A !... Prea multă generozitate ! 
20 DOCTORUL 
Nesfirşită... 
CĂPITANUL 
(luînd un scaun ţi venind alături de el) 
D-le doctor, să vorbim lămurit: ce ai cu mine? 
25 DOCTORUL 
(intrat) 
Eu?... 
264 


10 


20 


CĂPITANUL 


De ce te miri aşa ? dumneta. 


DOCTORUL 


Mă mir, fiindcă îmi faci o întrebare la care nu mă 
aşteptam. Ce pot să am eu cu d-ta. decît, cel mai mult, 
raporturi prietenești. 


CĂPITANUL 


DOCTORUL 


De ce te îndoieşti ? 


CĂPITANUL 


Fiindcă îmi pare că faptele nu se potrivesc cu vorbele. 


DOCTORUL 


Cum aşa? 


CĂPITANUL 


Aşa. D-ta ştii că eu sunt logodnicul Sylviei. 


DOCTORUL 


Ştiu că aşa vrea Domnița şi probabil... şi dumneta. 


CĂPITANUL 


Şj că dumneta nu vrei. 


DOCTORUL 


Eu ? ! Da' ce interes am eu. casă nu vreau ? 


CĂPITANUL 


Ştiu şi eu... 


265 


10 


15 


20 


25 


DOCTORUL 


Poate că, în adevăr, sunteţi două firi nepotrivite. Eu 
insă am îndemnat întotdeauna pe Sylvia să treacă peste 
oarecari deosebiri de caracter... 


CĂPITANUL 


Va să zică v-aji ocupat de mine. 


DOCTORUL 


Da... Insă iii mărturisesc, căpitane, că numai în trea- 
căt... şi totdeauna în bine. 


CĂPITANUL 
(imlinindu-se) 


Prea multă onoare !... (Doctorul se înclină fi el) Cu 
toate astea, nu ştiu cum se face, doctore, că nu prea ai 
succes în misiunea asta de vorbitor de bine. cînd este 
ştiut de toată lumea ce mare succes ai pe lingă Sylvia 
şi chiar pe lîngă Domnița, în impunerea voinţei d-tale. 


DOCTORUL 


Mă rog... nu pricep. 


CĂPITANUL 


Cu toate astea e simplu. 


DOCTORUL 


Se poate, dar nu pricep. Din momentul ce suntem 
amîndoi de faţă, e bine să nu ne pierdem vremea dez- 
Icgînd rebusuri. Vorbeşte limpede, căpitane. Ce este' 


CĂPITANUL 


Toată lumea ştie, doctore, cît de mare înriurire ai 
dumneta în casa Domniței. 


266 


DOCTORUL 


Ca orce om în casa lui. 


CĂPITANUL 
Mai mult decît orce om în casa lui. Casa lui... e o 
5 vorbă. 
DOCTORUL 
(nedumerit) 
Cum : o vorbă ? 
CĂPITANUL 
10 (miscindu-se pe scaun) 


Vezi, doctore, sunt lucruri delicate... Dar cred că a 


venit vremea să vorbim lămurit. 


DOCTORUL 


Te rog... 


15 CĂPITANUI 


Dumneta ai făcut din casa Domniței casa ditmilale... 
(Doctorul vrea să protesteze.) Te rog... lasă-mă să urmez. 
Ştiu că ai oarecare drepturi de afecțiune, că aici ai mor- 


mîntul răposatei... Insa astea poate că nu legitimează 
20  îndestul stăpînirea sub care ţii pe Domnița şi pe Sylvia. 
Te rog... nu mă întrerupe. Dumneta nu mai profesezi 
medicina... 
DOCTORUL 
Nu. 
25 CĂPITANUL 


Copii de la domnița Măria nu ți-au rămas. 


DOCTORUL 


De ce mă întrebi ? Ştii bine că nu. 


267 


CĂPITANUL 


Atunci... înţelegi cred. 


DOCTORUL 


Ba nu, nu înțeleg. Ce este ? 


5 CĂPITANUL 
firitat, se scoală) 

Dacă nu înţelegi, ce să-ţi fac! (Se întoarce şi se 
apropie mai mult de doctor.) Lumea zice că d-ta n-ai 
avere... 

10 DOCTORUL 


Nu, n-am avere... Adică am avut ceva... cu care am 
îmbunătăţit moşia...  (Uitindu-se la el şi zimbind) Da, 
mă rog, căpitane, ce însemnează asta ? 


CĂPITANUL 


15 Mi-ai zis să-ţi vorbesc limpede.., 


DOCTORI'L 


Despre afacerile dumitale. 


CĂPITANUL 


Afacerile mele se întîlnesc cu aJe dumitale, doctore... 


20 DOCTORUL 


Da ? Cum aşa ?.. 


CĂPITANUL 
Aşa. Lumea zice că dumneta eşti cauza că Sylvia nu 
vrea să se mărite... A cerut-o unu şi altu. şi n-a vrut 
25 să i, pe nimeni. Şi lumea zice că d-ta ai un interes... 
DOCTORUL 
E Căpitane, eşti cam nedrept în ceea ce spui... 
2fiR 


15 


20 


25 


30 


CĂPITANUL 


Nu spun cu, lumea spune. 


DOCTORUL 


Asta e un fel de a vorbi. 


CĂPITANUL 


Ba nicidecum. Şi lumea mai spune şi altele... 


DOCTORUL 
[zâmbind, blajin) 


Da' poate să spună lumea ce-o pofti. 


CĂPITANUL 
(mirai) 

Bine, doctore, nu te mişcă lucrurile astea? (Serios.) 
Doctore, crede-mă ca nu vorbesc eu... Pot chiar să 
adaog că împiedec pe alții de a vorbi. Am început cam 
iritat, însă acuma sunt liniştit, gata chiar să-ți cer ier- 
tare de tonul cu care am început. Eu te cunosc, doctore, 
şi ştiu că nu eşti în stare să faci un lucru necorect. însă... 
e o parte din firea noastră omenească, în care naturile 
cele mai alese nu se mai diferențiează pe cinste sau ne- 
cinste. Asta este... cum aş spune ? pasiunea. 


DOCTORUL 


Te înțeleg foarte bine. Numai, cred că şi acolo intră 


cinstea şi necinstea. 


CĂPITANUL 
{uitîndu-se U el, zlmbeslc) 


Curios om eşti, doctore !... Nu mă înţelegi. Uite, ca 
un prieten bun, am să-ţi vorbesc clar, cu punctele pe i, 
ca să atrag atenţiunea dumitale de vizionar asupra lu- 
crurilor pămînteşti... Doctore, în puţine cuvinte: lumea 
zice că d-ta n-ai avere; că nu mai practici medicina; 
că ai pus mîna pe averea Domniței şi a Sylviei, şi o 
administrezi pe socoteala dumitale ; că din cauza asta 
te opui la măritarea Sylviei... 


269 


15 


20 


25 


DOCTORUL 


Am înțeles. Dar, dragă căpitane, lumea pentru mine 
n-are decît o valoare relativă. Dacă adevărul c altfel, 
ce vrei să-mi pese de ce zice lumea * dacă iar adevărul 
ar fi cum fi spui d-ta, întru ce ar putea lumea să-l 
schimbe ? Eu nu fac judecător de faptele mele decît 
mimai conştiinţa mea. 


CĂPITANUL 
Curios om !... Bine doctore, lumea spune şi mai mult: 
că pentru a-ţi ajunge la scop, întrebuinţezi mijloace pe 
cari le prevede şi le pedepseşte Codul Penal. 
DOCTORUL 


Cum?! 


CĂPITANUL 


Că faci spiritism, hypnotism ; că sugerezi Sylviei voința 


dumitale... 


DOCTORUL 


Nu e adevărat! 


CĂPITANUL 


Că faci spiritism am văzut-o eu... 


DOCTORUL 


Fac spiritism... Nu. încerc a face unele experienţe... 
Sunt lucruri interesante. 


CĂPITANUL 


Ba faci spiritism, doctore. Studentul dumitale face 
hvpnotism... Ce, crezi că eu nu am conştiinţă că m-a 
adormit aseară ?... Toate astea sunt lucruri urîte, nefireşti, 
iar studentul dumitale e un şarlatan vulgar... 


270 


10 


20 


25 


DOCTORUL 


Să-mi dai voie... De ce e şarlatan şi de ce sunt lu- 
cruri nefireşti, de vreme ce te-a adormit .! 


CĂPITANUL 


lartă-mă, doctore — eu sunt hotărît să nu îmbrăţişez 
credinţele dumitale ; vreau numai să-ţi atrag luarea-aminte 
asupra numelui ce-ţi faci în lume. 


DOCTORUL 


Bine, căpitane, îți mulțumesc, însă n-am nimic de 
schimbat. 


CĂPITANUL 


Ăsta-i cuvîntul dumitale cel din urmă ? 


DOCTORUL 
Asta. 


CĂPITANUL 
I[primbuUttdu-se, sf gindeflr) 


Ascultă, doctore : îți dai bine seamă de ceea ce faci ? 


DOCTORUL 
(zimi//înd) 


Cred... 


CĂPITANUL 


Şi ţii cu orce preţ să compromiţi pe Sylvia ? 


DOCTORUL 


Eu, să compromit pe Sylvia ! 


CĂPITANUL 
(venind in jița lui) 


Da, dumneta. O compromiţi. 
compromiţi pe Sylvia, da. 


(Repetind.)  Dumneta 


271 


DOCTORUL 
(te uiţi lung la căpitan ji pare a-şi aduce aminte de ceva. Repetă 
încet fi rar) 


Eu compromit pe Sylvia... (Se gîndeşte cu capul în 
5 mini. Se uită din nou la el.) Poate ai dreptate... 


CĂPITANUL 


A 1... In sfirsit !... 


DOCTORUL 
Numai, te rog, căpitane, fă-mă bine să-nţeleg care e 
10 sensul cuvintelor dumitale... 
CĂPITANUL 


Bine, doctore, nu înţelegi cîte lucruri se leagă împre- 
ună : cum ai luat pe domniţa Măria; ce înrîurire ai 
asupra domniţei Zoe şi a Sylviei ; ce viață duceţi cîtetrei 

15 aici la ţară, singuri ; cum Sylvia nu vede decît prin ochii 
dumitale... Lumea vrea să-şi explice situaţia asta. 


DOCTORUL 


Dumneta crezi asemenea lucruri ? 


CĂPITANUL 


20 Eu nu cred, fiindcă atunci n-aş mai fi aici. Dar toc- 
mai fiindcă nu cred, mă simt în drept a-ţi vorbi lămurit. 


DOCTORUL 


Atunci... eu trebuie să părăsesc casa asta. 


CĂPITANUL 
25 Nu, nicidecum. 
DOCTORUL 
Cc să fac? 
272 


CĂPITANUL 
Să răttiîi şi să îndemni pe Sylvia către caiea cea dreap- 
tă, cea sănătoasă şi cea omenească. 
DOCTORUL 
(dînd din cap) 
Cînd ai şti I. De cînd a murit Mărie nu fac decît 
sj?.ta. 
CĂPITANUL 


Poale nu cu destulă energie... şi prin toate mijloacele. 


10 DOCTORUL 


Prin toate mijloacele. 


CĂPITANUL 
(priviitdu-l fix) 
Eşti sigur ? 


15 DOCTORUL 


Ce înţelegi prin : toate mijloacele ? 


CĂPITANUL 


Bunăoară prin mijlocul de aseară. 


DOCTORUL 

20 (prkuindu-î) 
Prin hypnotism şi  sugestiune ?...  (încremenit.) Dum- 
neta mă îndemni la aşa lucru !... dumneta !... (Sculîn- 


du-se.) Asta-i prea, prea !... Bine, căpitane, parcă adineaori 
era la mijloc Codul Penal... 


CĂPITANUL 
(rece) 
Cum .socoteşti. Sau mă ajuţi în împlinirea scopului 
meu, cinstit, de om care iubeşte şi vrea să facă fericită 


pe o ființă demnă, dar slabă, nervoasă... /Se aude bă- 
30 frid la uțe) 


273 


VOCEA DOMNIŢEI 


Aţi isprăvit ?... Putem intra ?... 


CĂPITANUL 
(apropiindu-se ie doctor) 


„„sau rămîi sub bănuială că exploatezi două persoane 


nenorocite, ce ţi-au căzut în mînă... (Face un pas către 
uşc să deschidă Domniței ; către doctor.) Alege... (Des- 
chide.) 
SCENA V 
10 DOCTORUL, CĂPITANUL. DOMNIȚA, SYLVIA 
CĂPITANUL 


Tocmai bine, Domniţo. Va aşteptam, te aşteptam ca 
să ieşim împreună. Doctorul ne dă afară... pe mine şi 
pe d-ta. Dar ne întoarcem numaideciît. 


15 DOMNIȚA 
(privind la amindoi) 


Da ?... Atunci să mergem... (hirorcindu-se către doc- 
tor, încet.) Mă rog, doctore, mai spune-i şi dumneta 
(eşind cu  căpitanml.) Ne ducem La Şiret, Voiţi să vă 

20 trimitem trăsura? 


DOCTORUL 
Bu 
SYLVIA 
(încet) 
25 Dacă s-ar putea să-l pierzi pe acolo... 


(Domnița si căpitanul ie,.) 


274 


15 


20 


25 


SCENA VI 


DOCTORUL. SYLVIA 


SYLVIA 
(ducifidii-sc in virfid picioarelor si ascultind la Mjr) 
Au plecat !... (Către doctor.) Dacă s-ar putea să-l 
ia Şiretul !... 


DOCTORUL 
[în picioare, cu mîna la gură) 


Ciudate lucruri !... 


SYLVIA 
(venind spre el, îl priveşte lung) 


Doctore... ce ți s-a Tntîmplat ? 


DOCTORUL 
(vorbind cu sine) 


Are dreptate ? n-are dreptate ?... Cine ştie !... (Gîn- 


dindu-se.) Dar dacă eu, spre a face ca tine şi spre a 


mă apăra pe mine. aş zice ca neasemănarea este lucrul 
cel mai asemănat din lume... (Ducîndu-ie către o cana- 
pea, către Sylvta.) Sylvia, şezi. (Sylvia şade în fată.) 
Sylvio, ai găsit în biblioteca părintelui tău pe Phileb al 
lui Platou ? 


De 


cu 


SYLVIA 
(uitîndu-se lung la dinsul) 


Doctore, ți s-a întîmplat ceva astăzi.(După o pauză.) 
ce mă întrebi de Platon ? 
DOCTORUL 


Ca să încerc a te încredința că plăcerile noastre, orcît 
înalte ar fi ele. sunt lucruri tăgăduite, fără valoare : 
atît mai mult cînd sunt plăceri de rînd... 


275 


SYLVIA 
Adică ?... 


DOCTORUL 


5 ta. Ce frumoasa frunte ai !... Poate aici să fie scăparea 


Din ce în ce mai clar SYLVIA 


DOCTORUL 


Ce aţi vorbit cu Domnița ? 


10 SYLVIA 


Ce vrei să vorbim, decît tot acelea ţi iar acelea. D-ta 
însă pari a fi avut o convorbire mai interesantă. 


DOCTORUL 
O convorbire... ciudată. 
15 SYLVIA 
Da ? 
DOCTORUL 


Niciodată neadevărul nu pare mai aproape de ade- 
văr decît cînd este mai departe. 


20 SYLVIA 
(gîndindu-se) 


Nu înțeleg. 


DOCTORUL 
(după o pauza) 
25 Căpitanul e un om cu mult mai interesant decît ÎI 
credeam. 
276 


10 


15 


20 


25 


SYLVIA 


Da ?... Cu toate astea, tot ar fi bine sa-I ia Şiretul. 


DOCTORUL 
(zîmbind) 


Ar fi mai bine să-l iai tu. 


SYLVIA 


Doctore !... faci jocuri de cuvinte !... 


DOCTORUL 


Bine, Sylvio. ce scop vrei tu să dai vieții tale ?... Nu 
înţelegi că mai la urma urmei nimic din ceea ce e ome- 
nesc nu e trainic... decît poate ideea. încolo, şi iubirea 
şi ura se duc, şi nu rămîne decît starea asta de scepti- 
cism melancolic, la care am ajuns eu, şi care mă ajută 
sa privesc toate cele omeneşti cu tocmai atîta bunătate, 
cît trebuie ca să nu fiu prea des înşelat. Tu ce doreşti, 
Sylvio ? Ce scop urmăreşti ? 


SYLVIA 
Nici un scop. Vreau să trăiesc liniştită şi să mă bucur 
de înţelegerea lumei. Dumneta ce scop ai dat vieţii d-tale ? 
DOCTORUL 
Foarte bine. Crezi însă că dacă ai lua pe un om care 
te iubeşte, ai fi împiedecată de a te bucura de aceleaşi 
bunuri ? 
SYLVIA 
Un hysteric !... (Se scutură ca de o impresie urilă.) 
DOCTORUL 
(se gîndeşte) 


Ce curios, ha !... A adormit ca prin farmec... 


277 


SYLVIA 


Doctore, nu-mi mai aduce aminte. Ai fost crud, crud... 


DOCTORUL 
(urmărindu-şi ideea) 


E ciudat că noi n-am încercat niciodată. Ridică-ţi pă- 


rul de pe frunte. (Se uită fix la dînsa.) 


SYLVIA 
/natural) 


Da' bine, parcă aveai să-mi spui ceva... 


DOCTORUL 


Eu ?... A, da !... Aceeaşi poveste. Trebuia să te con- 
ving să-l iai. Văd însă că eşti mai hotărîtă ca orcînd sa 
nu-l iai... 


SYLVIA 

/vesela) 
Va să zică n-o să mă mai chinuîeşti şi d-ta !... Ah. 
ce bine !... îți spun drept, doctore, că asta era singura 


mea părere de rău: că nu-ţi puteam împlini dorinţa. 


DOCTORUL 
Să lăsăm... Văd şi înţeleg că e degeaba... Vrei să şezi 
lîngă mine ? 
SYLVIA 
Vreau. (Vine lingă el.) Dacă doreşti, şi mîna. 
DOCTORUL 
(sculindu-se, se uită la ea fix) 


Ar fi curios să încercăm şi noi experiența lui Grigoriu... 
la şezi. Reazămă-ţi capul de canapea... 


278 


10 


15 


20 


25 


SYLVIA 
(rezămtndu-se) 


Bucuros. 


DOCTORUL 


Numai, ar trebui să am toată voinţa lui Grigoriu. (îi 
pune mîna pe frunte.) 


SYLVIA 
(sărind de pe canapea, il apucă cu amindouă minile de braţe) 
Doctore, ce vrei să faci !... Vrei să mă adormi şi să 


mă sugestionezi |... 


DOCTORUL 
(încurcat) 
Vreau 1... Nu pot zice că vreau... încerc. (Cu bună- 
tate.) E interesant. 
SYLVIA 


O idee !...  (Schimbînd deodată tonul.) E foarte in- 
teresant, foarte, foarte... încearcă, doctore. (Se aşază 
ca mainainte.) 


DOCTORUL 


Dacă aş avea magnetul, ar fi poate mai uşor... 


SYLVIA 


E pe masa cea mică. 


DOCTORUL 
(ia magnetul şi se întoarce) 


Sylvio, uite-te la punctele oţelului, fix. (Apropie mag- 
netul binişor ; îl depărtează şi iar îl apropie.) A adormit !... 


279 


20 


25 


30 


35 


(Şade pe un scaun si o priveşte.) Da ? (Plecîndu-se spre 
ea.) Sylvio, da?... (O atinge pe umăr.) Sylvio! (Se uita 
la dînsa cu temere.) Deja ?... Sylvio !... (Se depărtează.) 
Şi zicea că numai Cântă e hysteric !... Aţa suntem toți. 


numai cauza determinantă lipseşte.  (Gindindu-se.) Ei. 


acuma ?... /Se apropie de Sylvia şi-i ridică un braț, care 
rămîne in aer) Doarme !... (Se depărtează cu cîțiva paşi.) 
Ce-am făcut 1... Cel puţin dacă nu încercam s-o adorm, 
aveam un cuvînt... Pot eu să leg libertatea unei ființe, 
în contra voinţei ei, a voinţii ei hotărîtoare de a nu-l 
lua?... (Se întoarce către Sylvia şi-i lasă braţul în jos.) 
Doarme |... (Se depărtează din nou.) Ah, căpitane, ce 
mizerabil eşti !... Mi-ai picurat veninul infamiei în suflet... 


Auzi, eu, om să trăiesc din averea a două femei singure !.,. 
să mă folosesc de  înrîurirea mea asupra unui suflet 
delicat ca acesta ca să mă bucur de starea lor!... (Ră- 
mîne cu ochii în pămînt. Se vede Sylvia  ridicînd capul 
şi privindu-l. Doctorul urmează.) E limpede : trebuie să 
plec de aici... Mărie, Mărie, cum să mă despart de pia- 
tra sub care dormi !... (Revine încet către Sylvia.) Şi 
atîta mă stăpînea ideea de a o adormi, încît aş fi făcut 
orice ca să izbutesc. Mi-a infiltrat voinţa lui, ca o pri- 
vire de şarpe într-un ochi de pasăre fricoasă... Ce este 
asta ?... Un hypnotic, care cade sub pupila neagră a 
studentului, şi la rindul lui sugestionează pe un om con- 
ştient ca mine ; acesta, care adoarme pe o ființă sănă- 
toasă ca dînsa (arăfînd spre Sylvia), în contra voinții 
ei |... Suntem noi o generaţie zdruncinata pînă în temelia 
vieții noastre fizice, sau o lumină nouă şi misterioasă 
(Vitîndu-se la 
Sylvia.) Ce mult îi semănai Atît de mult, ca mi se 


arde în fundul sufletului omenesc ?'... 


părea cîteodată că Mărie n-a murit sau că s-a înfiripat 
din nou in candida ta ființă. (i ia mîna binişor.)  întoc- 
mai ! Acelaşi chip senin, transparent ca o zi de toamnă... 
Se pricepe sufletul din limpeziciunea armonică a linieloi 
acestora, cum se pricepe cerul din mlădieiea străvezie a 
albăstruiul de toamnă... Se plecă spre Sylvia şi o sărută 
pe frunte. Braţele Sylviei îl cuprind de git. El se luptă şi 
se desface de diînsa.) Ce este asta !... Sylvio, nu dormeai ?... 


230 


10 


20 


25 


30 


SYLVIA 
(trechidu-şi mina pe frunte, cu voce prefăcută) 


Nu ştiu.., Cred că da... Ai suflat pe ochii mei, nu? 


LXICTORUL 
(repede) 


Da... am suflat, ca să te deştepţi (Se apropie de dînsa, 
vorbeşte repede.) Ce impresii ai ?... Cum e? 


SYLVIA 
O impresie de mare slăbiciune... Lasă-mă un moment 
să mă odihnesc. (îi ia mînile între-ale ei.) Ciudat !... (Zim- 


beşte.) Ştii? M-am deşteptat cu o impresie de slăbiciune, 
dar în acelaşi timp de neatîrnare fizică, de libertate, parca 
mă simt mai uşoară... Ce e ?... Nu-mi pot aduce aminte... 
Da... (Se gîndeşte.) Da... Cred că asta e: primesc să iau 
pe căpitan... 


DOCTORUL 
Ce face ? ! 
SYLVIA 
Da, îl iau... Parcă o viață nouă a luat locul vieții 
mele vechi''... E fără îndoială o prefacere întreagă... 
DOCTORUL 
Prefacere ?! Ce va să zică asta ?... (Ca pentru sine.) 


Să fie oare aşa de puternică trecerea voinţii de la o 
persoană h alta, incit să nu mai fie nevoie nici chiar de 
a o exprima (Către dinsa.) Sylvio, nu mă bănuteşti 


că... 


SYLVIA 
(blajina) 


Să te bănuiesc eu Doctore, eşti cel mai bun su- 
flet de pe pămînt, sprijinul şi singura legătură dintre mine 


şi viață... îl iau, fără temere şi fără iubire... dar îl iau. 


281 


10 


15 


20 


25 


DOCTORUL 


(iris/) 
Bine, Sylvio... îmi faci o adevărată plăcere. Te simţi 
bine ? 
SYLVIA 


Bine, uşoară. Dă-mi mînile din nou să mă scol. (/fi 
lipeşte fruntea de miînile lui.) 
DOCTORUL 
Foarte bine. Mă duc să văd dacă a venit trăsura 
(ese.) 
SYLVIA 
(uiihtdu-se lung după fl) 


Du-te, du-te, visător nevinovat; du-te, zboară, că pă- 
mîntul nu te merită. 


SCENA VII 


SYLVIA 
(singura) 


O adevărată scenă de comedie !... O femeie tîtiăra, 
o psaltire şi un militar. S-ar cuveni să biruie militarul 
sau cel puţin femeia. Şi va birui psaltirea !... (Deschide 
psaltirea, îşi pune ochelarii doctorului şi încearcă a ceti. 
Apoi îi scoate şi îi sărută.) Se naşte la o sută de ani o 
dată, cîte un om ca acesta, care mîngiie viaţa de toate 
nevoile ei... şi de toți oamenii ceila.!ţi. 


SCENA Vili 


Se întoarce DOCTORUL; SYLVIA 


DOCTORUL 


N-a venit trăsura. 


282 


10 


15 


20 


SYLVIA 


Foarte bine a făcut. 


DOCTORUL 
Am trimis să caute pe căpitan. 
SYLVIA 
Foarte rău ai făcut. 


DOCTORUL 


De ce am făcut rău? Parcă ziceai că te-ai hotărît 


SYLVIA 


Tocmai de asta. Şezi. Am de vorbit cu d-ta. (Docro- 
rul şade.) Fiindcă m-am hotărît să-l iau, pot să-ţi vor- 
besc în libertate. (Vine lingă el şi se aşază pe brațele 
lui cam cu de-a sila.) Le rog să mă laşi. Ti-am spus că 
te iubesc, în glumă. Acuma pot să-ți spun de-a binele : te 
iubesc cu adevărat. 


DOCTORUL 
(sadîndu-se) 


Se poate, dar eu nu te iubesc. 
SYLVIA 


Eşti sigur ? |.. 


DOCTORUL 


Mă zdruncini degeaba. 
SYI VIA 
Vezi Va să zică nu eşti sigur. 


DOCTORUL 


Sunt foarte sigur. Sunt mai cu seamă sigur că sunt 
un biet om trudit. (Vrea să iasă.) 


15 


20 


25 


SYLVIA 
fit ia de braț ţi-l aduce înapoi) 


Doctore, noi suntem rude, nu-i jişa ? 


DOCTORUL 
DJ 
SYLVIA 
După lege. ai putea să mă iai? (îi acopere gura cu 
mânile.) Nu răspunde !. Ai sa zici vecinicul „Nu”. 
10 
DOCTORUL 
Ceea ce se cuvine să zic. 
SYLVIA 
Nu e vorba de ce se cuvine. De atîta timp de cînd 
trăim amîndoi, aici, în umbra singurătăţii noastre, m-ai 15 
învăţat să te cunosc, si m-ai învăţat să fiu sinceră, şi, cu 
adevărat, am ajuns la 25 de ani, fără să simt povara vieţii, 
ca ceilalţi oameni, numai fiindcă nu am avut nimic de 
ascuns. De cîtva timp, de cînd am început să te iubesc, 
am avut de ascuns, pînă astăzi, taina asta... Nu pot s-o 
ascund mai departe. Ce să fac ? 
DOCTORUL 
i 20 
Nu te-am învăţat asta. Te-am învăţat să nu ai gîn- 
duri ascunse despre alții... gînduri rele şi părerile ne- 
justificate. Dar altminteri, cînd ai porniri vinovate, cari 
să facă pe alţii să sufere, te-am învățat să le smulgi din 
suflet, sau, dacă nu poţi, sa le afunzi acolo, în tainiţa 


cea mai ascunsă... Ar fi prea comod altfel... 


SYLVIA 


Porniri vinovate ? 1... care să facă pe alții să sufere... 


Dar ce porniri vinovate am eu, şi pe cine fac să sufere ?... 


2B4 


DOC FORUL 


Pe căpitan... şi pe mine. 


SYLVIA 


Pe căpitan, nu. Pe d-ta... nu ştiu. Tocmai aici stă 
taina. (Se apropie de dinsut.) M i se pare cu neputinţă 
să nu simți pentru mine nimic ; pentru mine, care mă 
gîndesc la d-ta, ca la o bucurie viitoare, ca la lumina zilei 


şi la farmecul existenţei. Se poate să nu simți nimic ?!... 


DOCTORUL 


SYLVIA 


Atunci nu mai înțeleg... Cu toate astea, adinioare cînd 
credeai că dorm, spuneai lucruri atît de dulci... 


DOCTORUL 


Oum ! Nu dormeai ? !... 


SYLVIA 
Nu 
DOCTORUL 
Cu atît mai bine ! 
SYLVIA 


(apucindu-i mînile) 


Vezi, vezi ! 


DOCTORUL 
(desjăcbidu-se de dînsa) 
Mă turburi degeaba. Am zis cu afit mai bine, în alt 
înțeles, în înţelesul de a nu face pasul ăsta silită de voinţa 
altora... (Se gîndeşte.) Atunci cum te-ai hotărît să iai pe 


căpitan, dacă ai auzit tot ? 


285 


SYLVIA 


[încurcaţi) 


Ca *ă te ascult... şi să-ţi fac plăcere. 


DOCTORUL 
Nu se poate. 
SYLVIA 
Atunci ce să fac ? 
DOCTORUL 


Să nu-l iai, iar eu să plec de aici. 


SYLVH 


Cu mine ? 


DOCTORUL 


Nu mai spune copilării. 


SYLVIA 


Bine, nu ziceai că samăn cu Mărie, că sunt întocmai 
„zi de toamnă"... Nu rosteai atîtea lucruri dulci, pe cari 
acum nu vrei să le mai rosteşti ? 


DOCTORUL 


Le ziceam, şi sunt adevărate, însă le ziceam pentru 
mine... nu pentru tine... Ce ai făcut, nu şade frumos. Ai 
surprins îndoiala şi nedomerirea mea... Poate chiar slabi- 
ciunele melc. La ce ți-ar folosi să ştii că te-aş iubi într-o 


formă bizară de vizionar, înalta şi absolut ideală — ca 
o suprapunere de imagini — cînd aş iubi în tine pe 
Mărie... şi mai cu seamă că sunt hotărît să plec de aici. 


286 


SYLVIA 
(luindu-i mhuU) 


Mi-ar folosi să pot suporta viaţa mai departe... A 
răsărit în mine o lumină nouă î. Cred într-însa şi vreau 
5 s-o pătrunz. 
DOCTORUL 


E veche ca lumea. 


SYLVIA 


E nouă. E lumina mea ! E reînvierea mea sufletească. 

10 Cum aşteaptă plugarul ploaie de la lumina nouă de pe 

cer ; corăbierul, pace pe ape — aşa aşlept eu tot de |4 
dînsa. 


DOCTORUL 


înşelăciune, veche ca lumea. 


15 SYLVIA 


Şi ca dînsa pururi nouă. De altminteri, şi d-ta crezi 
într-o astfel de înşelăciune... 


DOCTORUL 


Eu cred într-o evidență lăuntrica a mea. 


20 SYLVIA 


Oare iubirea mea nu este o evidență lăuntrică ?... Fie- 
care din noi crede că evidența sa lăuntrică este cea mai 


evidentă. 
DOCTORUL 
25 A mea nu face rău nimănui. 
287 


SYLVIA 


Şi... a mea... îţi face rău ? (Doctorul vrea sâ-si retragă 


mînile.) Ai zis că m-ai putea iubi... într-o formă de 
vizionar, înaltă şi ideală ?... (îi lasă mînile deodată, şi 
izbucneşte în  lacrămi) Ah ! cînd ai şti cit dc adînr. 
răsună vorba asta în sufletul meu (Se aude un zgo- 


mot de trăsură) Vine mama şi căpitanul. Aşteaptă-mă. 
Inii dai cuvîntul de onoare că nu pleci ? 


DOCTORUL 
Da 
SYLVIA 
Aţteaptă-mă. 
SCENA ]X 


Intră CĂPITANUL si DOMNIȚA ; DOCTORUL 


DOMNIȚA 


Mi s-a părut că am văzut trăsura de la srhit... Nu 


ştii, doctore, dacă s-a întors maica stariţă ?... 


DOCTORUL 
Cred că da. 


DOMNIȚA 


Mă duc un moment să-mi las haina. (Jese.) 


DOCTORUL 
(călre  căpiliin) 


Cum ţi se par locurile noastre, căpitane ? 


288 


Ur 


10 


20 


29 


Foarte frumoase. 
blare, din cauza neliniştei prințesei. Zice că nu 


gîndul de 


la prințesa 
dentului. A atins-o pe mînă! 


prințesa Măria... 


Cc fericită e |... 


Fericita ? 1... 


CAPIT ANUL 


Numai n-am înțeles nimic de prim- 


Măria, 


DOCTORUL 


CĂPITANUL 


Pentru ca a atins-o un mort !... 


DOCTORUL 
Moartea e o vorbă. 

CĂPITANUL 
Da? 

DOCTORUL 
Da. 

CĂPITANUL 
Lucrul cel mai pozitiv din lume — poate 

pozitiv — o vorbă !... 

DOCTORUL 
Da. 

CĂPITANUL 
Fericit om eşti ! 

DOCTORUL 


Sunt 


atît de 


aproape fericit. 


atins de 


soartă, 


nenorocit, încît, pe laturea asta, 


Şi 


se vede că d-ta, căpitane, 


nu ai 


pierdut pe cineva care 


289 


de cînd cu experienţa 
E încredințată că a atins-o 


i se ia 


stu- 


singurul 


sunt 
nu ai fost 
să-ți fi 


10 


15 


20 


25 


umplut gmdurile şi inima — ca să nu pricepi nevoia asia 
a sufletului omenesc de a nu crede în moarte !... Toată 
ordinea morală a lumei este creată de o serie de ne- 
cesități ale sufletului nostru, căpitane... De cîte. ori văd 
pe Sylvia, eu mă simt mai bun şi mă liniştesc.' Şi e bine 
că vine vorba, ca să lămurim situaţia dintre noi. 


CĂPITANUL 


S-a lămurit, in fine ? 


DOCTORUL 


Da. D-ta nu mai iai pe Sylvia. 


CĂPITANUL 


Bine ai lămurit-o ! 


DOCTORUL 
(fără a băga de seama) 


lar eu plec din casa asta. Plec. Sacrific ordinei mo- 
rale despre care îţi vorbeam, liniştea şi fericirea mea. 
Fiindcă, printr-o substituire stranie de persoane şi pe 
nesimţite, începusem să iubesc pe Sylvia, crezînd că iu- 
besc pe Măria... De aceea, plec. 


SCENA X 


DOCTORUL, DOMNITA. CĂPITANUL, SYLVIA, CĂLUGĂRIŢE 


Se deschide o use si intră trei călugărițe, din car' una e Sylvia. 
Din partea opusă intră Domniia. 


SYLVIA 
(înaintitid încet către domnița Zoe, cu o carte in mină) 
Măria-ta, îți prezint pe maica stariţa şi pe maica 


Eupraxia. 


290 


10 


15 


20 


DOMNIȚA 
(încremenită,  uitîndu-se ia Sylvia) 


Da! ce este a>ta, Sylvio ? 


SYLVIA 


Măria-ta, maica stariţa şi maica Eupraxia îți vor 
spune că Sylvia nu mai e printre vii. Dc azi înainte eu 
sunt sora Magdalina. Te rog, măria-ta, nu încerca să 
mă intorni de Ja hotărîrea ce am luat. Sunt vîrstnicâ şi 
în toate minţele. Eu port în suflet o lumină, care este 
suferinţa şi mîngiîierea mea. Mă duc să le închin xnîn- 
tuitorului, aceluia ce este numai îndurare şi iubire, ace- 
luia ce înțelege şi iartă. (Deschide încet psaltirea. Trece 
spre uşa din fund, cetind.) 

„Miluieşte-mă, Doamne, că fără putere sunt; vin- 
decă-mă, Doamne, că s-au turburat rosturile mele." 

„Spre Domnul am nădăjduit : cum veţi zice sufletului 
meu : mută-te in munţi ca o pasăre ?" (ese.) 


DOMNIȚA 
Sărmana fata mea L. A înnebunit... (îi wine rău. 
Doctorul o ajută.) 
CĂPITANUL 


încep să cred că dacă mai stau în casa asta, înne- 
bunesc şi eu. înapoi, băiete, la regiment şi la club !... 


COHTINA 


O AMICĂ 


Comedie într-un act 


SCENAT 


ISARBATUL (la masa de scrii, înlăturat în tartan) 
FEMEIA (citeşte, iim-un fotoliu) 


BARBATUF 
h) Ce vreme frumoasă ! Nu ieşi, dragă ? 
FEMEIA 
Vreme frumoasă ? !... Plouă. Stă să ningă. 
BĂRBATUL 
Să ningă in septembrie !... Asta-i adevărata vreme pen- 


10 ini sporturi... la vezi, barometrul ce zice. 


FEMEIA 


fie duce, în silă, să v<tdă barometrul) 


Variabil. 


BĂRBATUL 


15 Ca o femeie. 


295 


Fh.ME.IA 
(ui. 'indu-ie lung la dinsul) 


Dumneata zici asta Are haz. 


BĂRBATUL 


Loveşte sticla cu degetul. 


FEMEIA 10 
(sunind in barometru) 
Se urcă. 
BĂRBATUL 
10 Ca un bărbat... 
15 
FEMEIA 
Prc7umtțios. 
BĂRBATUL 
(după o pauză) 
15 Ei, ce zici ? Ieşim ? 20 
FEMEIA 
Amîndoi, da. 
BĂRBATUL 
(picând țapul pe o parte) I" 25 
20 Tare mă mai iubeşti !... Bine, dragă, am de lucru.... 
FEMEIA 
Lucrează. Te împiedec eu? Stau acasă, aici, dupe 
biurou, şi citesc. 30 


296 


BĂRBATUL 


Mare lucru e amorul !... (O pauză. Se aude o viespe 
zbîrnîind.) Şi afurisita asta de viespe, de un ceas mă 
trudeşte. (Se uită roată, după zborul viespii.) la vezi, 
dragă, nu poţi s-o prinzi ? (Femeia îşi ridică salul de pe 
umeri şi începe să vîneze viespea. Se urcă pe un Scaun, 


„are jos, loveşte cărțile din bibliotecă)  Tii-i-i !...  Ridici 
tot praful !... (Femeia urmează, li aruncă manuscrisul 
de pc masă) Ajunge !... lart-o, că nu mai face! (Fe- 


meia se opreşte, uitindu-se spre tavan, după zborul vies- 


pii.) 


FEMEIA 
N-am ajuns-o. 
BĂRBATUL 
Nu-i nimic. Las-o. 
FEMEIA 
(exciiztă) 


Nu pot s-o las. (Aruncă şalul în podele, după viespe.) 


BĂRBATUL 
Las-o, pentru numele lui Dumnezeu ! 
FEMEIA 
(apropiinduse de el) 
Nu pot s-o las... că te muşcă... (// ia de gît si-l sărută.) 
Şi sunt geloasă... 
BĂRBATUL 
(bufnind de plictiseală) 
Uf !... Tare mă mai iubeşti !... 


FEMEIA 
(adunindu-i foile de pe jos) 


Ce scrii ? 


297 


BĂRBATUL 


O dramă conjugală în 7 acte. 


FEMEIA 
Nu se poate. 
BĂRBATUL 
Dece? 
FEMEIA 
Fiindcă de la actul al 2-lea bărbatul a părăsit do- 
miciliul. 
10 BĂRBATUL 


(riznd) 


Ai dreptate. Aşa o să se întîmple cu noi. 


FEMEIA 
(ml'igiindii-!) 
'5 Nu se poate. Noi nu trăim o dramă, ci o idilă con- 
jugală. 
BĂRBATUL 


Bine, dragă. Dar de trei ani de cînd trăim idila asta., 
am putea s-o mai slăbim... 


20 FEMEIA 
(răsfoi ndu-i manuscrisul) 


Ce scrii ?... Nu vrei să-mi spui şi mie ?... Parcă odată 
ziceai că eu sunt peste tot... Or nu-ţi mai plac, 
fiindcă nu sunt destul de... rotundă, ca văduva de peste 

25 drum. 


BĂRBATUL 


De, dragă, ca să umpli tot, trebuie să fii ceva mai 
grasă. 


298 


10 


15 


20 


25 


FEMEIA 
/dezolată) 


îţi plac femeile grase !... 


BĂRBATUL 


Nu mie. E legea alracțiunei universale : orce părticică 
de materie din univers atrage la sine orce altă părticică, 
cu o putere cc merge in raport direct cu masa (face 
semnul lucrurilor rotunde şi voluminoase) şi în raport 
invers cu pătratul distanţei ce le desparte. (Face semnul 


dăpărtărei.) 
FEMEIA 
(repede) 
Vezi : în raport invers cu pătratul distanței. Va să 


zică trebuie să ne apropiem mereu. 


BĂRBATUL 


Nu. draga. Tu judeci in spaţiu. Eu judec în timp : sun- 
tem însuraţi de trei ani. în anul întîi pătratul distanței 
a fost de 1 multiplicat cu 1, egal 1 ; va să zică foc mare. 
în al 2-lea, pătratul distanţei a fost 2 multiplicat cu 2. 
egal 4 ; ceva mai moderat. In anul al 3-lea, a fost 3 
multiplicat cu 3, egal 9 ; linişte. 


FEMEIA 
Se poate. Eu sunt în spaţiu şi rămîn în spaţiu. 


BĂRBATUL 


Din nenorocire eşti şi în timp : îmbătrîneşti. 


FEMEIA 


Nu-i adevărat!. 


BĂRBATUL 


Ai să îmbătrîneşti. 


299 


FEMEIA 


Vom vedea atunci. 


BĂRBATUL 


Deocamdată îmbătrîneşti pe alţii. 


FEMEIA 
Se poate una ca asta?! Sa-mi spui că te îmbătri- 
nesc !... 
BĂRBATUL 
Nu mă laşi să scriu. 
FEMEIA 
Iaca te las. Mă ascund după biurou. Citesc. Nu mă 


vezi ţi nu mă auzi. (Se aşază, ca mai înainte, în fotoliu. 
Bărbatul, exasperat, înalță din umeri. Reia condeiul si în- 
cearcă să scrie. După cîteva minute, se aude viespea zbîr- 


năind din nou.) 


BĂRBATUL 


Şi mizerabila asta de viespe iar începe !... (Se uită 


amîndoi în tavan.) Adu revolverul ! 


FEMEIA 


Mai bine şalul meu. 


BĂRBATUL 


Adu revolverul, îţi spun ! Dacă nu înnemeresc viespea, 


poate să-mi servească mie: sunt 


cînd suicidul e singura scăpare. 


împrejurări, în viaţă, 


FEMEIA 
Am să mă îngraş. 
BĂRBATUL 


25 
Da. Dar pătratul distanței... 


el.) 


(Femeia vine  binişor lîngă 


300 


FEMEIA 


Vrei cu tot dinadinsul să plec ?... 


BĂRBATUL 


Aş dori să mai ieşi, să umbli... îţi face bine. 


FEMEIA 
Slăbesc dacă umblu. 
BĂRBATUL 
Pe răspunderea mea. 
FEMEIA 
(tristă) 


Va să zică ți se urăşte cu mine... 


BĂRBATUL 
Nu, dragă. Nu mi se urăşte niciodată cu tine. Dar am 


de scris... 


FEMEIA 


Ce scrii ? (încearcă să-l ia de gît) 


BĂRBATUL 
(sculindu-se) 
Uf 1... O scrisoare de dragoste. Scriu unei femei blonde, 


cu ochi de peruzele şi cu nasul cîrn. 


FEMEIA 


Ceva ca mine. Nu face să-i scrii. 


BĂRBATUL 


Foarte bine. Am s-aleg una brună. 


FEMEIA 


Să mă consulți. (Bărbatul fuge după o mobilă.) 


301 


biULIOTBCA Jj 


10 


20 


25 


30 


BĂRBATUL 
(cu miinile unite ca de rugăciune, uitindu-se în tavan) 


Venerabilă muscă, credeam că ceva mai plicticos decît 
tine nu poate să existe. îţi cer iertare. Există : nevastă-mea. 


FEMEIA 
(se uită lung la el si dă din cap) 


Eşti un infam... Mă duc. 


BĂRBATUL 


Sunt tot ce vrei, numai du-te. 


(Femeia iese.) 


SCENA II 
BĂRBATUL (singur) 


BĂRBATUL 
(înaintează către rampă) 


Mare lucru e amorul... în căsătorie! Parcă ai pune 
tutun în supă. Tutunul e o plantă foarte plăcută. îi 
dai foc, arde : rotocoale de fum, puţină ameţeală. Amor. 
— Supa, de asemeni. E o mîncare bună: poţi s-o faci 
mai picantă sau mai dulce. Temelia familiei. Dar 
tutun în supă! (Se aude biziitul wiespei. Bărbatul ridică 
ochii în podele, după dinsa. Către viespe.) Mizerabilă 
şi legitimă soţie !... (Viespea pare a se cobori. Bărbatul 
aleargă după ea s-o prindă. Se loveşte de scaune. Se su- 
pără si strigă la slugi) Panaite ? Leanco? (Se duce 
furios şi sună. S-aude soneria prin toată casa.  Aleargă 
slugile.) Ce va să zică asta de nu veniţi? Sun de un 
ceas... Daţi-mi ceva să prind dihania asta. (Slugile ies. 
El se vită după viespe. Intră slugile : feciorul cu o apă- 
rătoare de muşte, femeia cu 2 prosoape.) Puneţi-le pe 
biurou, lîngă mine. (Se aşează din nou la masa de scris, 
se înveleşte cu tartanul pe picioare. Slugile ies.) Aşa !... 
Acuma sunt în regulă. De nevastă m-am scăpat. Viespea 
am s-o prind. lar pofta de scris, la Zăbăuceanu ! 


20 


25 


Se poate r 


BĂRBATUL 


Se vede că da. deoarece ai intrat. 


FRATELE 
Ce mai faci ? 

BĂRBATUL 
Trăiesc... de-a minunea. 

FRATELE 


Cum „de-a minunea" ? 


BĂRBATUL 


Ca să văd ce-o să se mai întîmple... (După o mică 
pauză.) Ştiu că n-o să se întîmple nimic nou, dar tot 
speram să vină vreo epidemie, vreun cutremur, un ca- 
taclism de spirit, care să ne curețe de imbecili şi de 


plicticoşi. 
FRATELE 
O 1... Ce enormitate !... 
BĂRBATUL 
Pentru ce ? 
FRATELE 


Noroc că glumeşti. 


303 


BĂRBATUL 
Ba nu glumesc deloc. Dacă nu vine nici un cataclism, 
mă lac jidan or mitropolit. 
FRATELE 


De ce ? 


BĂRBATUL 


Fiindcă jidanii mai aşteaptă pe cineva: un Messia, 
un copil, or un faliment. Pe cînd eu ce aştept ?... să mă 
calce un automobil, să mă aleg deputat, sau să mă 
înşele nevasta. Şi nici de asta nu sunt sigur. 


FRATELE 
(salutind) 
Soră-mea. 
BĂRBATUL 
15 Soră-ta. Voi sunteţi un neam de oameni cinstiţi. Tu 


ai să porţi coarne la sigur. 


FRATELE 
(riiind) 


Foarte mulţumesc. Şi mitropolit? 


20 BĂRBATUL 
Ca să ies din canoane. Viaţa e plină: te canoneşti 
acasă, te canoneşti la club, cu hârbaţii, cu femeile, cu 
animalele. E un canon perpetuu. (Se aude zbirntind 
viespea.) Iată acum şi mizerabila asta de viespe. (Se 
25 uită amindoi după dinsa.) 


Iar tu, cu ce veneai să mă onorezi şi să mă plictiseşti ? 


FRATELE 


In urma teoriei ce mi-ai făcut asupra familiei mele... 


304 


10 


15 


20 


BĂRBATUL 


Ce-am spus ? că sunteţi un neam de oameni cinstiţi. 


FRATELE 
Dar... că am să port... 
BĂRBATUL 
coarne 
FRATELE 
la sigur ... 
BĂRBATUL 
(întărind) 
La sigur ! 
FRATELE 


Nu mai îndrăznesc să vorbesc. 
(Fratele nevestei se aşează pe o canapea. Bărbatul st uită la el, 


ca la o dihanie rară.) 


BĂRBATUL 
Vrei sa te-nsori ! ! ! 
FRATELE 
Vream... 
BĂRBATUL 


Dobitocule ! Idiotule ! Cămilă! Antropofagule ! 


FRATELE 
(rizînd, jenat) 


Da. Toate astea. 


305 


10 


15 


20 


25 


BĂRBATUL 
(disperai) 


Vrei să te-nsori, nenorocitule ! ! 


FRATELE 
Da. 
BĂRBATUL 
(se scoală) 
Adevărat că este insondabilă nerozia omenească |... (Se 


înmrteşte prin cameră Se apropie de cumnatu-său.) Bine, 
măi băiete, de ce vrei să faci şi tu măgăria asta ?... Măi! 
Să-ţi înstrăinezi tu libertatea ! Să-ţi dai pacea şi odihna! 
Să-ţi vîri capu sănătos la evanghelie ! Să-ţi aduci stăpîn 
în casă, care să nu te lase să ieşi cînd vrei, să intri cînd 
vrei, să mănînci cînd îţi place, să dormi cu ferestrele 
deschise ; care să-ţi pună mîna pe condeiul cu care scrii, 
pe briciul cu care te razi; care să vrea să ştie ce gîn- 
deşti, ce fumezi, ce fluieri... 


FRATELE 


Se .poate însă să iubeşti şi să fii iubit... 


BĂRBATUL 


Se poate, nenorocitule ! Şi tocmai de asta e truda 
aşa de mare. Ăsta e cazul meu cu soră-ta. O iubesc şi 
mă iubeşte. 


FRATELE 
Atunci ?... 
BĂRBATUL 
Să nu iubeşti !... 
FRATELE 
Dar dacă iubeşti ?... 
306 


15 


20 


25 


BĂRBATUL 


Să iai trenul şi să pleci în Siberia. 


FRATELE 


Te-ntorci. 


BĂRBATUL 
Să iai alt tren şi să pleci în Congo, unde să aibi no- 


rocul de a fi mîncat de guzgani, or atins de friguri gal- 
bene. 


FRATELE 
Acum glumeşti. Dumneta, dacă ai avea un copil, nu 
l-ai însura ? 
BĂRBATUL 
(aşezîndu-se din nou la masa de scris) 
Măi băiete, eu dacă aş avea un copil I-aş însura, fiindcă 
vanitatea speciei mele tresaltă în egoismul meu. Dar dacă 


l-aş iubi pe el mai mult decît pe tine, l-aş face mai bine 
călugăr, schivnic, mucenic ; orce, numai om însurat nu. 


FRATELE 


Glume. Lumea trăieşte de mii de ani măritată şi în- 
surată... 


BĂRBATUL 
„şi chinuită. 
FRAIELE 


Poate şi chinuită. Dar trăieşte. Cu sistemul dumitale 
n-ar mai trăi deloc. 


307 


20 


25 


BĂRBATUL 


Penlru ce ? 


FRATELE 


Penlru că schivnicii şi mucenicii nu se reproduc. 


BĂRBATUL 
Păi asta-i nenorocirea ! Sc reproduc grefierii, vacmiş- 
trii, toptaugii, arendaşii — mincinoşii, pungaşii, brutele, 
canaliile — toți nesimţitorii, cari nu mor de ruşine cînd 


trebuie să ceară ; cari nu-şi petrec nopţile căutînd rime ; 
cari nu sunt roşi de ambiţie — aceia care mănîncă bine, 
care mistuiesc şi dorm. 


FRATELE 


Dacă îmi dai voie, eu fac parte din aceştia din urmă. 


BĂRBATUL 


Din cei care mistuiesc şi dorm? 


FRATELE 
Gena) 


BĂRBATUL 


Eşti, cu hotărâre, un dobitoc. 
FRATELE 
Fiindcă mănînc ? 


BĂRBATUL 


Vream să zic că eşti un animal. 


FRATELE 


Varianta e măgulitoare. 


308 


1" 


20 


25 


BĂRBATUL 


Nu e măgulitoare, dar e logică. Omul este un animal 
care mănîncă, doarme şi se însoară; tu eşti om, deci tu 
mănînci, dormi şi te însori. Dar eşti şi animal. (Zblrnîie 
viespea prin apropiere. Amîndoi se feresc.) Dar infama 
asta de bestie, ce mai vrea ?... Vezi ce produs zmintit e 
pămîntul şi toate cele după dînsul ? !... Şi cînd te gîndeşti 
că Dumnezeu s-a odihnit 24 de ceasuri, după ce a fabricat 
un tip ca tine, care vrea să se însoare, şi o dihanie ca 
asta, care mîrîie de un ceas, fără nici o treabă !... Să 
zicem că tu ai chemarea ta: sa porţi coarne. Dar bestia 
asta ?... 


FRATELE 
Eşti rău dispus astazi. 
BĂRBATUL 
Fireşte. 
FRATELE 
Ce ţi s-a întîmplat ? 
BĂRBATUL 


Nimic. Sunt un om nenorocit. Am o nevastă care mă 


iubeşte... şi un cumnat care mă respectă şi mă consultă. 


FRATELE 
(ie scoală) 


Te rog să mă ierți. 


BĂRBATUL 
(îmbUlzin du-se) 


Te iert. Şezi. (Se răstoarnă în scaun. După o pauză.) 
Va să zică te însori... 


309 


FRATELE 


(sade din nou) 
Da. 
BĂRBATUL 
5 De !... Cu toată stima ce am pentru tine, eşti un ani- 


mal. (Deodată sare de pe scaun.) Ai !... ai-ai-ai !... M-a 
împuns viespea !... (Se uita la mîna stingă.) Ai !... ce 
durere !... Fugi după un doctor! (Cumnaru-său vrea să 
iasă.) Stai; cheamă pe nevastă-mea. Ai!... Sună, te rog. 

10  Ai-ai-ai!... Ce durere!... (Sună cu putere.) Leanco! Să 
vie  nevastă-mea ! (Intră slugile; toată lumea aleargă 
forfota.) Vezi unde-i conița. Să se ducă cineva cu trăsura 
s-o caute. 


FRATELE 


15 Eu alerg Ia doctor. 


BĂRBATUL 


Aleargă. Ai !... ce durere !... Mi se umflă mîna. Pa- 
naite ! Unde-i coconita ? !... (Slugile aduc sticle cu doc- 
torii) Nu vreau doctoriile voastre ! Să vie nevastă-mea. 

20  Leanco, unde-i cuconiţa? ! 


SCENA IV 
BĂRBATUL, FEMEIA, SLUGI 


FEMEIA 
(intrind, speriată) 


25 Ce este ? Ce-i? 


BĂRBATUL 


Nu mai pot de durere. Ai-ai-ai !... Mizerabila !... (Se 
lasă pe scaun.) 


310 


10 


25 


FEMEIA 
(speria la) 


Iorguje ! dragă ! Daţi-mi repede ceva să scot acul 


viespei din rană. (I-i apucă mîna, îşi lipeşte gura de rană.) 


BĂRBATUL 
AL. 
FEMEIA 
(către slugi) 
Aduceți-mi cutia de farmacie din cămară. (îşi lipeşte 
gura dc rană.) 
BĂRBATUL 
A 1... Parcă-mi mai trece, cînd aspiri sîngele... mize- 
rabila ! Ai !... (Se uită lung la nevastă-sa.) Da' tu nu 
ieşiseşi ? (Intră femeia cu cutia de farmacie.) 
FEMEIA 
Leanco, scoate un bandaj de tifon şi moaie-I în sti- 
cla cea verde, care miroase a amoniac. 
BĂRBATUL 


Uf !... ce durere, ce durere !... (Nevasta îi leagă rana 
şi îi pune brațul într-o fişiie neagră, atîrnat de gît) Dacă 
nu m-ar durea aşa de tare, te-aş săruta. Ai-ai-ai !... 


FEMEIA 
(plecîndu-se către el cu obrazul) 


Sărută. 


BĂRBATUL 


Unde-ai învăţat aşa de bine să bandajezi ? 


FEMEIA 


Nicăieri. 


311 


BĂRBATUL 
(se uită lung la dinsa) 


Parc-ai plins! 


FEMEIA 
5 Am plîns. 
BĂRBATUL 
Nu era vorba să ieşi ?... Ai 1... mă doare, mizerabila !... 
De ce ai plîns ? 
FEMEIA 


10 Fiindcă m-ai gonit. 
Bărbatul se uită lung la femeie. Apoi îsi scoate mina din bandai 


ți întinde amindouă brațele către nevastă.) 


BĂRBATUL 
Eşti adorabilă ! Ai!... Vino, că nu te merit. (Femeia 
15 se arunca în braţele lui.) 
FEMEIA 


Pune repede bandajul la loc. După ce ţi-o trece, să 


nu uiţi exercițiul ăsta. 


BĂRBATUL 
20 N-am să-l uit. Mizerabila !... 
FEMEIA 
Care ? 
BĂRBATUL 


Mizerabila de viespe 1 


25 FEMEIA 
(cam încet) 


Deşteaptă ! 


10 


15 


20 


BĂRBATUL 


Cum aizis? ! 


FEMEIA 
(tare) 


Inteligenta ! Adorabila ! 
BĂRBATUL 
Fiindcă m-a muşcat ? !.. A lL.. eşti o infamă ! 


FEMEIA 
îmi pare foarte rău că te-a muşcat. Dar dacă nu se 


putea altfel... 
BĂRBATUL 


Ce trebuia să se poată? 


FEMEIA 


Să te întoarcă către mine. 


BĂRBATUL 


Va să zică solidaritate între viespi. (îi întinde din nou 
brațul liber fi o strînge la piept) Vino, adorabilă ființă 
ce eşti, vino şi iartă-mă, că nu te merit. 


SCENA V 


Aceiaşi, CUMNATUL, DOCTORUL 


Intră încet cumnatul şi doctorul. Bărbatul şi femeia nu-i aud- 


FRATELE 
(tuşind) 


Cubu cuhu. 


313 


BĂRBATUL 
(îi vede) 


. odiți, poftiți. 


FRATELE 


Mă bucur de aplicarea teoriilor. Iacă, doctore, bol 
navul... 


DOCTORIJT 
Muşcatul de viespe ?... 
BĂRBATUL 
în persoană. 
FEMEIA 
(desfăcind jana) 


O amica a mea, d-le doctor. /Desface rana.) 


DOCTORUL 
(observind) 


A fost tratat minunat... Vă mai doare ?... 


BĂRBATUL 


Cu mult mai puţin. 


DOCTORUL 


Poate să se umifle. (Scoate hirtie din buzunar şi scrie.) 
In care caz să puneţi alifia asta... 


BĂRBATUL 
(arătind spre nevoita) 


Sau pe asta. 


314 


10 


20 


25 


FEMEIA 
(încet) 


Infamiile. 


DOCTORUL 
(zîmbind) 


Glumeşte. S-a făcut bine. 


(Doctorul iese. Cumnatul îl însoţeşte pînă la uşe. Apoi se bitoarie.) 


SCENAVI 
Aceiaşi. Mai puţin DOCTORUL 


FRATELE 


Ei !... Acuma ce zici : mă însor or nu ? 


BĂRBATUL 
Treaba ta. Dacă eşti prost, te însori ; dacă nu, rămii 
burlac. 
FRATELE 
Si acuma : | 
Ii AR li ATOL 
Mai ni seamă. Dacă veneai cu un minut mai înainte, 
poate că-mi smulgeai consimţâmâîntul. 
FRATELE 


De cc „cu un minut mai înainte" ? 


BĂRBATUL 


Fiindcă mă durea. în suferință, femeia este o poetică 
necesitate ; în pace şi linişte, este o povară. (Rizinâ) 
Dar apoi, eşti tu sigur că o să mai găseşti un scai mi- 
nunat ca ăsta, în lumea întreagă ? 


313 


FEMEIA 


Infamiile ! 


BĂRBATUL 


Da, infamiile cît vrei, dar adevăratule. Să mă laşi 
sa scriu 1 să nu mă bănuieşti! să respectezi coiful sin- 
gurătăţii mele sufleteşti şi îți jur să te iubesc neîntrerupt 
tot restul vieții mele. (li întinde brațul) Vino în sin- 
gurul braţ ce mi-a mai rămas. (Către cumnaru-său.) O 
sa fiu paralizat complect. Dacă ţi se pare că ai nevoie 
urgentă de o asemenea dambla, însoară-te. 


PERSOANELE : ACTUL I 


DOMNE VALE ANU 20 ds că La Domnul Valeanu. Cabinet de lucru elegant. 
DOAMNA VALEANU 30 de ani 

DOMNUL HANKE 60 de ani 

DOAMNA HANKE 50 de ani 

DOCTORUL VALEANU J5 de ani SCENA I 

HANKE, FIUL 30 de ani 


Servitori, Servitoare 
DOMNUL ţi DOAMNA VALEANU 


D-1 VALEANU 


Frumos a fost la Tribuna], dar e mai frumos Ia noi 


acasă. 


D-na VALEANU 


Mare lalenl are. 


10 D-l VALEANU 


Mare — canalia. (Ajută pe nevastă să-si scoată blana.) 


Dna VALEANU 
De ce „canalia"”! ? 


319 


D-l VALEANU 
(cu blana pe braţ, o săruta după gítj 


Ce minunată făptura e femeia |... 


D-na  VALEANU 


Toate — sau una singură ? 


D-l VALEANU 


Una. Dar asta e atît de mult femeie, incit nu mai c 
femeie, ci femeia. 


D-na VALEANU 


De ce ai zis „canalia" ? 


D-l VALEANU 


Aşa ne cinstim noi, oamenii politici, cînd ne respec- 
tăm, îmi face o opoziţie in Camera, straşnică. 


D-na VALEANU 


Ar trebui să ţi-l apropii. 


D-l VALEANU 


Ar trebui — dacă n-ar fi la mijloc procesul. 


D-na VALEANU 


Care mi se pare ciudat. 


D-l VALEANU 


Zi „nedrept". 


D-na VALEANU 


Nu înţeleg cum te-ai despărţit, dumneata, de tovarăşul 
de acum 20 de ani, fără să vă răfuiţi. 


320 


20 


25 


D-l VALEANU 


lată. dragă : în tinereţea mea, am fondat o fabrică cu 
dobitocul de Hanke, tatăl tînărului de astăzi. El avea 
două-trei parale ; eu aveam studii bune şi toată pofta ne- 
bună de a mă îmbogăţi. Lucrurile au mers bine. La scurt 
timp am agonisit un capital frumos, cu care eu am vrut 
să cumpăr o moşie. Simțeam de atunci unde vor ajunge 
lucrurile cu agricultura în ţara noastră.' Hanke se opu- 
nea. Eu insistam. In cel din urmă n-am mai ţinut soco- 
teală de dînsul şi am cumpărat moşia. EI s-a supărat. 
După cîtva timp mi-a propus să ne despărţim, să rămîn 
eu cu moşia şi el cu fabrica. 


D-na VALEANU 


Dar administrate în devălmăşie. 


D-l VALEANU 


Nu. Fabrica mergea admirabil, iar moşia, pe atunci, 


mergea rău. în asta se deosebesc oamenii deştepţi de oa- 


menii proşti. 


D-na VALEANU 


In ce? 


D-l VALEANU 


Proştii sunt actuali, iar deştepţii sunt viitori. 


D-na VALEANU 


Va să zică eu şi toată lumea de astăzi suntem nişte 
nerozi. 


D-l VALEANU 


D-na VALEANU 


Foarte-ţi mulțumesc. 


321 


D1 VAI EANLĂ 
N-aî pentru ce. 


D-na VALEANU 


Parcă adineoarea găseai că femeia e o făptură mî- 


5 nunată. 


D1 VALEANU 


să-(i explic, era să înţelegi. Fe- 


Fireşte. Dacă mă lisai 
actual, iar 


meia este totdeauna, pentru sine, un lucru 
pentru bărbatul care o iubeşte, un lucru viitor. 


10 D-na VALEANU 


Ca şi bărbatul pentru femeie. 


D-l VALEANU 


Nu. Femeia doreşte totdeauna să facă dintr-un bărbat 
viitor, un bărbat actual şi, dacă se poate, al sau şi per- 


15 manerit. 


D-na VALEANU 
Paradoxal. (Vine la joc, încet; sade într-un fotoliu.) ° 
Dar mare talent! 


D-l VALEANU 


20 (ie apropie de ea ; li ridica obrazul către el) 
Ţi-a plăcut. (la un fotoliu si sade şi el la foc.) Fi- 
reşte. Asta este fondamental în viaţă. 
D-na VALEANU 
(zîmbind) 
25 Ce? 


D-4 VALEANU 
Tinerețea. 


322 


Dna  VALEANU 


Spui prostii. Am zis că are talent. 


D-1 VALEANU 


Talent poate aş avea şi eu. 


D-na VALEANU 


Doigur. Şi foarte mare. Dar la tine nu mă surprinde. 


Tu eşti 


născut să fii puternic, 


=i stăpîneşti şi să îndrep- 


tezi greşelele altora. De aceea, te admir şi te iubesc. 


D-1 \ALEANU 


10 Eşti sigură că mă iubeşti ? 


Ce copilării !... 


Cîteodată mi se pare ca numai 


15 şi asta — dar 
mîna.) Ah ! Cînd 


Ştiu. 


20 Ştii? 


Desigur. 


Atunci, eşti 


D-na VALEANU 


D-1 VALEANU 
mă admiri. E ceva 


nu-i destul.  (Apropiindu-se şi luîndu-i 


ai şti ce mare lucru e să iubeşti !... 


D-na VALEANU 
D-I VALEANU 
D-ni VALEANU 

D-1 VALEANU 


geloasă ? 


323 


D-na VALEANU 


Pentru ce să fiu geloasă ? Sper că nu-mi dai nici un 


motiv. 


D-l VALEANU 


Cine ştie l... 


D-na VALEANU 


Sunt foarte liniştită. 


D-l VALEANT] 


Vezi. Liniştea asta mă exasperează. lata, eu. care cred 


10 în tine ca într-o sfîntă, sunt chinuit. Toată fiinţa ta mă 
face să sufăr, ochii, gura, părul, surîsul ; gînduriîe cari 
zboară după cine ştie ce himere ; îmbinarea sprincenelor. 
ce par a se săruta fără voia mea ; tot ce alcătuieşte 
făptuirea asta adorabilă mă doare şi mă întristează. 

15 D-na VALEANU 

Pe nedrept. 
D-l VALEANU 
Cunoşti de mult pe tînărul Hanke ? 
D-na VALEANU 
20 Ce idee !... 
D-l VALEANU 
II cunoşti de mult ? 
D-na VALEANU 
Ştiu eu... 
25 D-l VALEANU 


Poate că ştii. 


324 


10 


15 


20 


D-na VALEANU 


Ca şi cum m-ai întreba de cînd cunosc pe 


D-l VALEANU 


Ţi-a cerut mîna. 


D-na VALEANU 


Odată cu dumneta. 


D-l VALEANU 


Şi m-ai ales pe mine. Sunt foarte onorat. 


D-na VALEANU 


Balzac. 


Sper. 


D-l VALFANU 


Dar aş fi preferat să-l alegi pe dînsul. 


D-na VALEANU 


Poate că. in adevăr, era mai bine. 


D-l VALEANU 


Eşti fără suflet. Cînd zic că ar fi fost mai bine să-l 
alegi pe dînsul, nu vreau să te rănesc, ci vreau să spun 
că fiind femeia lui, te-ai fi gindit la mine, cum te gîn- 
deşti astăzi la dinsui, fiind femeia mea. 


D-na VALEANU 


Eşti bizar. 
D-l VALEANU 
Sunt om. 


325 


15 


20 


25 


D-na VALEANU 
Du-te la Cameră. Găseşte pe Hanke şi scuutră-l. 


D-l VALEANU 
(sculîndu-se, se uiti lung la dinsa) 


Adevărat ? 


D-na VALEANU 


Foarte adevărat.  (Gîndindu-se, vine către el.) Eşti si- 
gur că nu ai dat chitanţă că administrai moşia în soco- 
teala tovărăşiei cu Hanke ? 


D-l VALEANU 


Sunt foarte sigur. Nu am dat-o şi nu puteam s-o dau. 
Hanke vrea să se scape de mine şi să rămînă cu fabrica, 
care era creaţiunca mea şi mergea admirabil. 


D-na VALEANU 


Tocmai de aceea: d vrea să se desfacă, dar poate nu 


voiai dumneta; şi atunci, ca să-ţi păstrezi drepturile în 
fabrică, ai afirmat dreptul lui Hanke în moşie. 


D-l VALEANU 


Nu se poate. Hanke era un dobitoc, şi este inadmisibil 
să-mi fi lăsat eu părul în mina lui. Cînd nc-am despăr- 
tit, ne-am despărţit cu desăvîrşire. El, în 20 de ani, a 
distrus fabrica, iar eu am mărit moşia. 


D-na VALEANU' 


Bine... 


D-l VALEANU 


Nu crezi în cuvintele mele ? 


D-riA VALEANU 


Cred, dar e de mult de atunci: poate că ai uitat. 


326 


10 


20 


25 


30 


D-l VALEANU 


Să crezi. Un om care iubeşte ca mine, îşi dă tot su- 
fletul şi toată inima. Nu-ţi ascund nimic, nu fac nimic, 
nu gîndesc la nimic care să nu-ţi fie cunoscut. Aş vrea 
să fiu tînăr, ca să fiu curat ; să-ţi aduc o viaţă lucie, fără 
prihană şi fără pată — să ţi-o întind la picioare, ca un 
covor dc zăpadă, pe care tu să calci şi in care să-ţi păstrez 
urmele... 


D-na VALEANU 
(rizind) 


„„„pină la cel dintîi vînt de primăvară. 


D-l VALEANU 
Vînt de primăvară ! Ce trist e să iubeşti tîrziu !... S-ar 
zice că mizerabilul de amor se hrăneşte, ca puii de curcă, 
din păpădie şi din urzici ; îi trebuiesc muguri, fleacuri şi 
nimicuri ca să-şi ducă isprăvile mai departe ! 


D-ru VAI EANU 


Nu se poate nedreptate mai strigătoare. Eu te-am ales 
pe dumneta tocmai fiindcă nu pot suferi bărbaţii prea 


tineri. 


D-l VALEANU 


Ce urît vorbeşti 


D-na VALEANU 
Pentru ce ? 
D-l VALEANU 
Sunt exasperat. Aşa este: nu vorbeşti urît. (îşi ia 


kaina.) Adio, dragă. 


D-na VALEANU 
La revedere. 


(Vălearm iese.) 


327 


D-na VALEANU 


SCENA II 
Mie? 
Dna VALEANU, D-na HANKE, O SERVITOARE 
D-na HANKE 
SERVITOAREA D 
a. 
Cuconiţă, d-na Hanke întreabă dacă puteţi s-o primiți. 
b D-na VALEANU 
5 D-na VALEANU ce tu bl ai 
Găsiţi că mă îner ? 
Unde-i ? 
D-na HANKE 
SERVITOAREA 
In odaie Ia mine. Grozav. 
D-na VALEANU D-na VALEANU 
10 Vrea să vorbească cu mine sau cu domnul ? 10 Deocamdată va înecaţi d-voastră... Vă rog să vă li- 
niştiţi... Scara mea este o nenorocire... 
SERVITOAREA 
Cu d-voastră. Aşteaptă să plece conaşul. D-na HANKE 


Sunt în viaţa nenorociri mai mari decît o scară. 
D-na VALEANU 


Să poftească. D-ru VALEANU 


15 (Servitoarea iese. Intră d-na Hanke.) 
i"! Linijttţi-vă. 
D-na HANKE 
(e înclină) D-na HANKE 
V-am cerut voie... îmi bate inima... Am suit scara Bărbatul d-Noastră este... 
cam repede... 
D-na VALEANU 
20 D-n* VALEANU (tămdu-i cuvintul) 
(dindi'i un scaun) 
20 ...Ministru. 


Vă rog... Este grozavă scara noastră. 


D-na HANKE 
D-na HANKE 


Asta-i trecător. Ceea ce este, statornic şi sigur, e alt- 
V-am văzut la proces... Mi-aţi inspirat simpatie... Vin 


Ne MIRA ta : 3 $ ceva : o perfectă canalie. 
25 să vă întind o scindură de scăpare... 


329 
129 


D-na VALEANU 


D-na VALEANU 
(sculindu-sc) 
Vă rog, doamnă, liniştiţi-vă. Dacă s-a găsit un act 
Doamnă ! = ; Paes 
care dovedeşte că aveți dreptate, eu voi îndemna pe 
bărbatul meu să vă restituiască partea ce vi se cuvine. 
D-na HANKE 5 fără proces. 
3 M-am liniştit. (Repetă) O canalie, cu vîrf şi îndesat. 
D-na HANKE 
D-na VALEANU Acum nu mai avem nevoie de îndemnul nimănui. 
Ne vom face dreptate singuri. 
Dacă urmați astfel, mă retrag. 
D-na VALEANU 
D-na HANKE ; si . 
10 Atunci, ce voiți de la mine ? 
Nu trebuie să va retrageri d-voastră; mă retrag eu. 
10 Dar vă rog să fugiţi din casa asta, făcută cu bani de fu- D-na HANKE 
rat ; să vă depărtaţi de omul cinic, imoral şi infam... 
Nu vreau nimic. Am venit să vă dau un sfat. Cît 
D-na  VALEANU mai e timp, părăsiți casa asta infamă. Mîine, domnul 
ministru va fi arestat. 
Doamnă, nu vă permit să urmați ! 
15 D-na VALEANU 
D-na HANKE Şi cc trebuie să fac ? 
15 De altfel, mîine are să fie arestat... Are să se sfîr- 
şească cu el. 
SCENA lill-a 
D-na VALEANU 


Pentru ce să fie arestat ? Aceiiii, HANKE, deputat 


D-na HANKE HANKE 
20 Aha t... 


_ . . g 20 (intră, ie opreşte la uşe, uitindu-ie la amindoiiâ femeile) 
Nu vă mai retrageți I.. Are sa fie arestat, 
pentru că a jurat fals. Chitanța s-a găsit! Ea este în Căutam pe d-l ministru. Mi s-a spus să intru aici... 
mîna fiului meu. S-a găsit !... Bărbatul d-vstre este un 
mizerabil, care s-a îmbogățit din banii noştri, şi, după 
= : AȘ 4 ză D-na VALEANU 
aceea, ne-a lăsat pe drumuri. Cu banii noştri a cumpărat 
25 


moşia, iar nouă ne-a lăsat un putrigaî de fabrică. Bărbatu-meu e la Cameră. 
330 331 


15 


20 


25 


HANKE 
(uitindu-se din nou la fie) 


Mă voi duce la Cameră. (Către mamă-sa.) Sunt cu 
trăsura —* te rog să o iai. (Către d-na Văleanu.) Înainte 
de a merge la Cameră, aş dori să vă spun un cuvînt. 


D-na VALEANU 


Dacă vrei sămă trudeşti şi dumneata ca mama dumi- 
tale, iți spun dinainte, domnule, că nu mai am putere 
să te ascult. 


HANKE 


Un singur cuvînt. (D-na Văleanu face semn din cap. 
Salută pe d-na Hanke, care iese.) 


SCENA IV-i 
HANKE, tîaârul, D-na VALEANU 


D-na VALEANU 
(aratlnd un scaun) 


Ascult, domnule. 


HANKE 


Am venit, doamnă, să vă restituiesc actul acesta. (îi 
întinde o hîrtie.) 


D-na VALEANU 


Ceact? 


HANKE 


Actul despre care, probabil, v-a vorbit mama. 


D-na VALEANU 


Chitanţa lui bărbatu-meu ? ! 


332 


15 


20 


25 


30 


HANKE 
Da. 


D-na VALEANU 
Şi mi-o restituiți mie ? 


HANKE 
Da. 


D-na VALEANU 
Atunci nu are nici o importanţă, 


HANKE 
Nici una. 


D-na VALEANU 
(respirind) 


Ah ! Mulţumescu-ţi ţie, Doamne! 
HANKE 


Sau, mai bine, are una foarte mare, care dovedeşti* 
perfecta onorabilitate a soţului domniei-voastre, deoarece 
dintr-însa reiese limpede că, la împărţirea ce s-a făcut 
acum 20 de ani, d-l Văleanu şi-a rezervat moşia, iar 
tată-meu fabrica. Dacă aceasta din urmă a mers rău, e 
vina numai a noastră. 


D-na VALEANU 


Atunci, pe ce se întemeia d-na Hanke cînd zicea că 
bărbatu-meu va fi arestat ? 


HANKE 
Pe nimica — sau, mai bine, pe patimi omeneşti. 
D-na VALEANU 
Nu înțeleg. 
HANKE 


E penibil să lucrezi o viaţă întreagă şi să rămîi sărac 
—. pe cînd tovarăşul tău ajunge la cea mai înaltă treaptă 
socială, bogat, sănătos şi fericit. Fiindcă e şi fericit, nu-i 
aşa ? 


333 


5 


D-nx  VALEANU 


Cred. 


HANKE 


După aceea, mama nu ştie să ierte. Cînd s-a găsit 
chitanța d-lui Văleanu, am crezut că-şi pierde cumpătul 
de bucurie... Nici n-a avut răbdare s-o examineze... A 
propos... Chitanţa poate fi încă primejdioasă. D-1 minis- 
tru a jurat ca nu există. Ea există. Pentru mine e o 
fericire că există, fiindcă am văzut ce coprinde şi am 


10 încredințat şi pe tată-meu sa încetăm procesul. Dar pen- 


20 


tru codul penal ea constituie dovada materială a unui 
jurămînt fals. 


D-na VALEANU 


Eşti foarte bun, d-le Hanke. 


HANKE 


Nu, doamnă. Sunt numai un adversar leal, sau şi mai 
puţin decît atît. Chitanţa asta ar putea să facă mult 
rău d-lui ministru; pe cînd mie, dacă aş vrea să duc 
procesul înainte, mi-ar face unul coviîrşitor. 


D-na VALEANU 


Cum însă eşti hotărît să nu duci procesul mai departe 
ar face rău numai bărbatului meu. (la telefonul în mină.) 
Alo, alo. Daţi-mi Camera. D-1 ministru al Justiţiei. (Că- 
tre Hanke.) Ce bine că mai există şi oameni cu sufletul 


25 curat ! (In telefon) Alo. Tu eşti, Constant ?... Da ?... Ai 


30 


auzit fraza din urmă ?... Cu atît mai bine. (Face semn 
lui Hanke să asculte. Vorbeşte în telefon) Te rog. vino 
numaidecît. E aici d-l Hanke, adversarul nostru... Lu- 
cruri foarte grave şi foarte importante... 


(În timpul acesta Hanke se apropie de d-na Văleanu si, pe furi,;, 
aspira din părul ei. Apoi se dă la o parte, cu mina la ochi, amețit.) 


334 


D-na VALEANU 
(întorct ndu-se) 


Ce este ? 
HANKE 
Nu ştiu... Am ascultat în telefon muzica cea mai 
divină... 


D-na VALEANU 
(ironica) 


Da, bârbatul-meu are timbrul foarte plăcut. (fi arată 
10 un scaun) Tocmai mă întrebam astăzi, după proces, 
cum se poate să fiți atît de neîmpăcaţi duşmani... 


HANKE 
„„.politici. 
D-na VALEANU 
15 Se înţelege, ° cînd aveţi amîndoi un aşa de frumos 


talent. Nu stai ? 


HANKE 
Mulţumesc. 
D-na VALEANU 
20 Nu vrei să înmînezi în persoană actul acesta ? 


HANKE 
E mai bine să-l înmînati d-vtră. 
D-na VALEANU 

(nehotărita) 


25 Nu înțeleg încă de ce d-na Hanke era atît de înver- 
şunată contra bărbatului meu, cînd trebuia să ştie că el 
era în regulă. 


335 


10 


20 


23 


30 


HANKE 


După atiția ani, este iertat cuiva să uite. Cea mai 
bună dovadă e însuşi d-l Văleanu, care uitase de exis- 
tența chitanței. 


D-na VALEANU 

(unnîndu-si gîndul) 
Şi după aceea, nu înțeleg cum poți dumneta sa re- 
nunți la o armă puternică, împotriva unui adversar şi 


mai puternic, fără să ceri nimic în schimb. Ceea ce 
faci e frumos, dar e prea frumos ca să nu dea de bănuit. 


HANKE 


Vă cer voie, doamnă, să mă retrag. Dacă aş comenta 
fapta mea, ea şi-ar pierde din puținul merit ce are. 


D-na VALEANU 
(îi întinde num) 


Imi pare rău. (Hanke îi sărută mîna Ji iese.) 


SCENA V 
D-na VALEANU, singură 


13-a VALEANU 
(se apropie de o lampă ĝi cilețte) 


„Prin care subsemnatul, Const. Văleanu, inginer, co- 
proprietar al fabrice! Aurora, declar asociatului meu, d-l 
Wilhelm Hanke că renunţ la partea ce mi se cuvine 
din drepturile mele asupra fabricei, rămînînd d-sa sin- 
gurul proprietar, după cum eu rămîn singurul proprietar 
al moşiei Stroeştii-de-sus din judeţul Roman, moşie cum- 
părata din avutul comun. Această chitanță provizorie 
va servi pînă la actul de împărțeală definitivă. 


Bucureşti, 5 mai 1891" 


(Vorbeşte.) Cinci mai 1891 !... Aveam tocmai zece 
ani... 


336 


9) 


LA 


30 


SCENA VJ 


Domnul şi Doamna VALEANU 


D-l VALEANU 
(intrînd repede) 


Ei, unde-i Hanke ? 


D-na VALEANU 
S-a dus. 


D-l VALEANU 
Uf ! Deschideţi ferestrele, să iasă mirosul de gene- 


rozitate .! (Se duce ji deschide o fereastră.) 


D-na VALEANU 


Ce faci, Constant ? 


D-l VALEANU 
Să intre mirosul de afară, al iernei şi al zăpezei, aspru, 
cum e viața, iar nu dulceag ca generozitatea. 
D-na VALEANU 
Bine, dar mie mi-e frig... 


D-l VALEANU 
(se uită lung la dinsa) 


Ţi-e frig |... 


D-na VALEANU 
Mi-e frig. închide. 


D-l VALLANU 
(închide fereastra) 
Vino, să te încălzesc la focul ce arde în sufletul meu 


pentru tine. 


337 


10 


15 


20 


23 


D-na VALEANU 
(tremurind) 


Ai răcit toată casa. (Se duce către el şi se lasă a fi 
îmbrăţişată.) 


D-I VALEANU 


Fără convingere. 


D-na VALEANU 


Mi-e frig. 
D-l VALEANU ih 
Ţi-e frig în brațele mele? L. 
D-na VALEANU 
Cite grade sunt aici ? 
15 
D-l VALEANU 
In brațele mele ?,.. 150... la umbră. 
D-na VALEANU 
(zîmbind) 
Spui prostii. 
D-l VALEANU 
20 
Şi cu cît suntem mai la umbră, cu atît e mai cald. 
D-na VALEANU 
(şezind într-un fotoliu, lîngă masă) 
la vezi mai bine actul ăsta... 25 
D-1 VĂLEANU' 
(amneînd actul) 
Nu vreau să ştiu de nici un act. Cel mai dulce, cel 
mai generos, este acesta. (fi săruta mtnile) Tu nu simţi 
cită frumuseţe, ce poezie a pus natura în humele noastre, 30 


dacă numai la atingerea unei mîni se deschid orizonturi 
întinse, se face primăvară, răsar zorii zilei... Nu simţi ?... 


338 


D-na VALEANU 


Ba da... Dar nu te osteneşti cu aceleaşi lucruri, ve- 
cinie 


D-l VALEANU 


Aceleaşi lucruri !... (îi cade în genunchi). Dar lucru- 
rile astea sunt pururi nouă, sunt îneîntătoare şi adora- 
bile ; printr-însele rîde şi se propagă viața. Mîna asta, 
care, după doctorii cei mari, e făcută să înlesnească hra- 
na gurii, este cea mai minunată poezie a vieţii ; e poezia 
făgâduinţii, cînd uneşte două degete, aşa (cu mina ei) şi 
trimite o sărutare în vînt; este expresia lealităţei, cînd 
„trînge cu credință altă mînă ("ti stringe mina) ; este co- 
lanul dragostei eterne, cînd braţele acestor mîni se unesc 
după gît... Ce ai de eşti aşa de rece? Ti-e frig cu ade- 
vărat ? La ce te gîndeşti ? 


D-na VALEANU 


(cu capul rezemat de fotoliu) 


Mă gîndesc că trebuie să fi fost teribil în tinereţe... 


D-l VALEANU 
(scuUndu-se) 


A!... în tinereţe! (se primbla.) Te interesează tine- 
reţea !... Dar eu acum sunt tînăr, acum, de cînd te iu- 
besc ; de cînd simt că arde în sufletul meu flacăra mis- 
terioasă a vieţii eterne ; aceea pentru care a tremurat 
omenirea de la zămislirea primei fiinţe ; aceea care a 
făcut pe părinţii tăi să se arunce unul în brațele altuia, 
ca să plăzmuiască, din iluzii şi din muzica sufletelor lor, 
trupul tău adorabil. 


D-na VALEANU 
(ca mai sus) 


Mare artist eşti ! 


339 


D-! VALEANU 


(disperat) 
Detestabilă creatură !... Dacă nu te-aş iubi atîta, 
sugruma ! 
5 D-na VALEANU 


(ca mai sus) 


Cum ai fost în tinereţe ?... îmi aduc aminte ceva... 
La 10 ani, cînd veneai Ia noi, te iubeam pe ascuns 51 


Ia nebunie, aşa cum mă iubeşti dumneta acuma... 


10 D-l VALEANU 


Femeie, eşti detestabilă şi infamă... 


D-na  VALEANU 


La 20 de ani, doream să mă iai... 


D-l VALEANU 
15 Şi la 30? 


D-na VALEANU 


La 30, cînd m-ai luat, socoteam că eşti un naiv. 


D-1 VALEANU 


Pentru ce ? 


20 D-na VALEANU 


Pentru că puteai sâ mă iai cu zece ani mai nainte.. 


D-1 VALEANU 
(rlzînd) 


Eşti hidoasă. 


340 


10 


20 


25 


D-na VALEANU 
...Cînd aş ii răspuns şi eu la definiția extravagantă 


pe care o dai astăzi minelor. 


D-1 VALEANU 


Mă exasperezi. Va să zică nu înţelegi nimic din zbu- 
ciumul meu sufletesc... 


D-na VALEANU 


D-1 VALEANU 


Atunci nu mă iubeşti. 


D-na VALEANU 
Ba da. 


D-1 VALEANU 


Banu. 


D-na VALEANU 


Eu îți spun că da. Nu văd însă nevoia de a mă trudi 
degeaba şi a împovora viața cu suspine şi cu bănuieli 
proaste. 


D-I VALEANU 


Nu înţelegi nimic şi nu meriți să mă chinuiesc pentru 
tine aşa cum mă chinuiesc. /Wiolent.) Unde este actul 
tinărului dumitale ? 


D-na VALEANU 


Actul tînărului meu este acolo... Ţi l-am dat în mînă, 
şi ai avut bunul-gust să-l arunci. (Îl caută.) Iată-l. Ci- 
teşte-!, ca să pricepi ce va să zică generozitate adevărată. 


341 


D-l VALEAN" D-1 VALEANU 


(dhid trist d'ni j $ a i 
Ah, cum să te fac să pricepi că nu sunt discursuri! 


Generozitate adevărată |... Va pia do Dea E o duce 

Dă A ii H 4 i i) <A e ep rr Date 
închinată je ` toate: visurile şi spf L » P | D-na VALEANU 

5 pe un surîs al gurii tale ; toate as|>"* Ca E all pt 
plăcea şi a te cuceri - toate n-t* 2 ” Este sau nu slova dumitale, aici ? 


cu şiretenia unui tinăr l... 
D-I VALEANU 
D-na VALEAN" 


: ; Da, este. 
Şiretenia unui tinar! Etemi’ (SITES actulgeneros 
10 al unui om care îți redă onoarea ?.- D-na VALEANU 
D-l VALEAN!' Ai jurat sau nu, la Tribunal, că chitanța nu există ? 
(violent) 
; D-I VĂLEANU 
Onoarea !... mie ?... 
'0 Am jurat. 
D-ua VALEAN! 
A i i . j ă istă ? 
15 Citeşte. E actul pentru care ai piat il exusta D-na VALEANU 
Prin urmare, fiindcă chitanța exista, ai jurat fals. 
D-1 VALE ANI 
ERNES . j, -~ pauza) 
(titejie in lacere ; Jupa D-1 VALEANU 
E foarte grav. (exasperat) 
15 Cine te-a învățat logica asta de precupet? Tînărul 
D-na VALEAN Hanke ? 
20 Nu-i aşa? 
D-na VALEANU 
D-I VALEANI (enervata) 
(violent) Da 
Nu 1 E grav, fiindcă e cea > îndrăzneață tîlhărie 
sufletească ce-şi poate închipui ci °, ^A"; '"J*TM 20 D-1 VALEANU 
25 dumneata eşti femeie -- cu alte cu>“> °, ^orsatara ca- 
pricioasă a naturii, care alergi du ^ * “g> to teti N Va să zică îl iubeşti. 


cine nu te cheamă, doreşti pe cine, J P+ — 
D-na VĂLEANU 


D-na VALEANI (idem) 


Iar discursuri !... 


342 343 


nu 


pe 


10 


20 


D-l VALEANU 


Şi îndrăzneşti să mi-o spui mie? !.. 


D-na VALEANU 


Dumneta mi-o spui de dimineaţă pină seara, şi eu 
mă supăr. 


D-l VALEANU 


Eşti nebună. Eu îţi spun că te iubesc pe tine, iar nu 
altă femeie. 


D-na VALEANU 


Prea mult. 


D-l VALEANU 


Aşa este. Am să caut să mă schimb. 


D-na VALEANU 


Poftă bună. 


D-l VALEANU 


Mulţumesc. Asemeni. 


D-na VALEANU 


De prisos. Nu-mi lipseşte. 


D-l VALEANU 
(se repede şi o apucă de braţ) 


Cum ai zis?! 


D-na VALEANU 


Dă-mi drumul! 


344 


15 


20 


25 


D-l VALEANU 
(o stringe mai tare) 


Repetă încă o dată ! 


D-na VALEANU 


Dă-mi drumul că mă doare. 


(Bărbatul ii face vint. Femeia cade. După o clipă o ridică de Jos.) 


D-l VALEANU 
(lipind-o de pieptul lui) 


Sunt blestemat de cineva să te trudesc, cînd te ador, 
lartă-mă şi compătimeşte-mă. 
D-na VALEANU 
(ridicînd ocbii spre el) 


Iert tot. Chitanţa. 


D-l VALEANU 


Grozav te-a fermecat!... Şezi să-ţi explic. (Şed amín- 
doi.) Chitanţa n-are nici o valoare, sau dacă are vreuna 
e numai şi numai pentru mine. Ea dovedeşte cu îndes- 
tulare buna mea credinţă şi dovedeşte, mai cu seamă, 
că împărţeala a fost şi că la împărțeală moşia mi-a ră- 
mas mie. 


D-na VALEANU 


Am înțeles. Chitanţa. 


D-l VALEANU 


Ţi-am spus ; n-are nici o valoare. 


D-na VALEANU 


Atunci pentru ce ai jurat că nu există, cînd ştiai că 


există ! 


345 


D-l VĂLEANU 


Nu ştiam. Are aşa de puţină valoare, încît eram în 
drept să uit câ am serjs-o, 


D-na VALEANU 
5 Da, dar codul penal nu uită, 


D-l VALEANU 


Sunt încremenit. T«-mi vorbeşti aşa? A l., înțeleg 
acum : tinărul pretendent a venit să-ţi spună că dacă 
se găseşte actul acesta, eu sunt pierdut. Şi, ca să-ţi do- 

10  vedească mărinimia sa, ţi l-a dat. Aşa este ? 


D-na VALEANU 
Aşa. 


D-l VALEANU 


D-na VALEANU 
Strălucită idee !... 


D-l VALEANU 
îl voi depune eu. 


D-na VALEANU 
(stringind repede chitanţa) 
Numai să ai ce. 


D-l VALEANU 
(se repede si smulge chitanţa) 


25 Vom vedea. 


D-na VALEANU 
(violentă) 
Dă-mi actul ! 


348 


D-l VALEANU 
Dovada generozităţii ? (// rupe. lată ce preţ pan 


eu pe-o asemenea dovadă. 


D-na VALEANU 
5 (rece) 


Acum proba e definitivă: te jena şi l-ai rupt. Asta 
vream şi eu : să-ţi salvez numele. Dar generozitatea omu- 
lui care l-a adus este infinită. 


D-l VALEANU 


10 Tu, să-mi salvezi numele tu, şopîrlă mizerabilă !... 
lată : am să-l scriu din nou. (Adună bucăţite de hîrtie.) 
îl scriu întocmai, întocmai. Ia-l şi du-l amantului, care 
te aşteaptă... 


D-na VALEANU 


15 Injurie grosolană... Eu nu am amanți. 


D-l VALEANU 
(uiundu-se lung la dinsa ; se scoată) 


Ah, din ce aluat eşti plăsmuită ca să poţi face atîta 
rău şi atîta bine. 


20 D-jia VALEANU 


Eşti bolnav. 


D-l VALEANU 


Adevărat. (5c apropie de ea şi ii ia ininile.) Sunt 
bolnav... de nesiguranţă... şi de iubire.. Va să zică tî- 
25 nărui Hanke nu te interesează. 


D-na VALEANU 


N-am zis asta. 


347 


D-na VALEANU 
D-1 VALEANU 


Ai A îi iu Asta nu e un răspuns. 
unci ce ai zis ? 


D-1 VALEANU 
D-na VALEANU 


(primblîndu-se  turburat) 
Am zis că nu am amanți. 


5 Nu se poate să te intereseze Hanke. 
D-1 VALEANU 
D-rti VALEANU 
Dar Hanke te interesează ? 
Atunci am să spun minciuni. 
D-na VALEANU 
(încet) D-l VALEANU 
Da. Repet că Hanke e singurul om care nu poate şi nu 
10 trebuie să te intereseze. Înţelegi? 
f D-1 VALEANU 
ARRES RE koria a dă UTET D-na VALEANU 
Şi îndrăzneşti să mi-o spui mie ? 
înțeleg. Dar ce pot să fac, dacă tocmai el mă inte- 
D-na VALEANU resează ? 
Ți-o spun fiindcă mă sileşti. D-1 VALEANU 
apropiindu-se de dinsa 
D-l VALEANU 13 (aprop 9 
ia Nu se poate ! Nu se poate. 
D-na VALEANU 
D-na VALEANU 
i Pentru ce ? 
Cu toate astea, m-ai învăţat pururea să nu am gîn- 
duri ascunse. 
D-l VALEANU 
D-l VALEANU 20 Pentru că nu se poate. 
-0 Nu se poate ! 
D-na VALEANU 
D-na VALEANU Mă osteneşti... 
n 9 
De ce „nu se poate" ? D-1 VALEANU 
duînd-o de braţ) 
D-1 VALEANU 
zi S 2i 
Fiindcă nu se poate. 


înțelege cînd îți spun ! 


349 
348 


D-na VALEANU 


Nu spui nimic. 


D-l VALEANU 


Iţi spun ca nu poate sa te intereseze Hanke, 
fiul meu. 


D-na VALEANU 


O 1... ce enormitate !... 


(Cortina) 


ACTUL II 


La domnul Hanke. Casă modeitâ, cu mobile greoaie 


SCENA I 
Domnul HANKE si Doamna HANKE 


D-l EIANKE 
(îmbiăcat curat, cu guler ţi cravata; fa loc de jachetă, halat, 
pe cap, cu beretă neagră. Citeşte : „Neue Freie Presse”) : 


A ajuns un sca.ndal. Pfui 


D-na FIANKF. 


(la o mai.;, cu tavă si toate cele trebuitoare pentiu pregătit cafea): 


Ce mai este ? 


350 


caic este 


D-l HANKE 


Greve în Anglia. Toată lumea se 
Greve la drumurilc-de-fier ; 
docuri... 


pune în grevă... 
greve la poştă; greve in 


F5 D-na HANKE 
Țara libertății. 
D-l HANKE 
Tocmai la asta mă gîndeam eu, Margareta. 
D-na HANKE 
10 Te gîndeşti şi d-ta la ceva! ?... Lucru nou. la să 
vedem. 
D-l HANKE 
Adică ziceam aşa în mine : englejii ăştia, cari sunt oa- 
meni practici, de ce şi-or fi pierzînd vremea cu certuri şi 
15 bătăi, cînd ar putea să lucreze... 
D-na HANKE 
Ăsta ţi-era gîndul ? Puteai să amîni operaţia de a gîndi 
pe altă dată. 
D-l HANKE 
20 De ce, Margareta ? 
D-na HANKE 
Pentru că nu-i pentru dumneta. 
D-l HANKE 
Cu toate astea e aşa: cine-şi pierde vremea cu vorbe 
25 rămîne la coadă. 


351 


D-na HANKE 


bine era să-ţi aplici înţelepciunea asta, dumitale! 


DI HANKE 


Vezi cum eşti, Margareta. Faci chestiuni personale din 
toate. Nu se mai poate vorbi cu dumneta. 


D-na HANKE 


Fireşte. Englejii au marele drept al libertăţii indivi- 
duale, pe care l-au cucerit palmă cu palmă şi la care nu 
pot renunța... 


D-1 HANKE 


Au să-i înghită germanii. 


D-na HANKE 
(riii/id) 

A i haz. 

D-l HANKE 
Pentru ce ? 

D-na HANKE 
Aşa. 

D-l HANKE 


Pentru că n-am reuşit eu ? 


D-na HANKE 


Pentru asta şi pentru alteîe. 


D-l HANKE 


Dacă n-am reuşit, poate că vina nu e numai a mea. 


353 


D-na HANKE 


Ba o fi a mea. 


nl 11ANKE 
Să lăsăm. Este a mea... 
5 D-na HANKE 
lar bine ! 


D-1 HANKE 


.. fiindcă ţi-am permis să te amesteci în lucruri pe 


care nu le înțelegeai... 


10 D-na HANKE 
Iar începi ! 


D-I HANKE 
Eu nu încep nimic ; dumneta începi, cu ambiția ne- 
înfrîntă ce te stăpîneste pînă !a nebunie... 
15 D-na HANKE 


Adevărat: a trebuit să am ambiție pentru doi. 


D-1 HANKE 


Pentru paisprezece 


D-na HANKE 


20 (răiiuniind o ctrzfej) 


Mă faci să-mi ard mînile... 


D-1 HANKE 
îmi pare rău că-ți arzi minile. Ar fi mai drept să-ți 


arzi limba. 


353 


10 


+5 


20 


25 


D-na HANKE 


Isteţ eşti pe ziua de astăzi !... 


D-l HANKE 


Sunt plictisit de a discuta cu dumneta vecinie, vecinie 


— mai cu seamă cînd nu ai dreptate. 


Dna HANKE 


Poate iar revii la chitanţă. 


D-l HANKE 


La asta şi la altele. 


D-na HANKE 
(disperată) 


Bine, omule, nu mi-ai cintat, timp de 20 de ani, că 
este o chitanță aşa şi aşa, şi că de la ea atîrnă dovada ho- 
tărîtoare a dreptăţii noastre — iar astăzi, cînd chitanţa 
este găsită, cînd ţinem în mină pe infamul care ne-a să- 
răcit şi ne-a umilit, vrei să renunțăm la ea !... Eu nu mai 
înțeleg nimic. 


D-I HANKE 


Aşa doreşte Fritz. 


D-na HANKE 


Şi eu trebuie să mă iau orbeşte după Fritz ? 


D-l HANKE 


Da. Aşa doreşte el, şi aşa e drept. 


D-na HANKE 


Cum e drept ? 


354 


10 


20 


25 


D-1 HANKE 


Cînd te înşeli, e drept şi e cinstit să recunoşti că te-ai 
înşelat. Eu am crezut că chitanța vorbeşte de moşie, ca 
fiind cumpărată în devălmăşie. 


D-na HANKE 
Aşa era cumpărată. 
D-l HANKE 
Aşa — dar la despărţire moşia a rămas numai lui, 
după cum fabrica a rămas numai mie. De altminteri, ce 
zice Fritz e sfînt pentru mine... Şi să-mi dai voie să-ți 


spun că, dacă mulţumesc de ceva lui Dumnezeu, care m-a 
nedreptăţit în multe, este de asta, că băiatul seamănă cu 
mă-sa la duh. dar seamănă mai cu samă cu tată-său la 
suflet. 


D-na HANKE 


Să-i mulțumeşti pentru asta ? 1... Să-l blestemi! 


D-l HANKE 


Pe Dumnezeu ? 1... Nesocotită vorbă vorbeşti. 


D-na HANKE 
(sculindu-se) 


Ah 1... Willi, ce talent ai de a spune prosti t 


D-l HANKE 


Eu nu spun prostii. 


D-na HANKE 


Ba spui cuvinte de spirit. 


355 


D-l HANKE 


Nu spun nici cuvinte de spirit. Asta e zestrea dumitale. 


D-na HANKE 


Asta şi altele. 


D-1 HANKE 


Bunăoară prevederea. 


D-na HANKE 
Prevederea, fireşte. Fabrica era mai bună decît moşia, 


dacă ştiai s-o duci. 


D-1 HANKE 


Eu n-am ştiut s-o duc ? î... Dumneta n-ai ştiut. Te-ai 
amestecat şi acolo, cum te amesteci in toate, şi am mers 
tte mal. 


D-na HANKE 


Va să zică eu sunt cauza tuturor nenorocirilor noastre... 


D-1 HANKE 


Nu zic asta... 


D-na HANKE 


Pentru ce m-ai lăsat să mă amestec ?... 


D-1 HANKE 


El, vezi, aicea ai dreptate. E vina mea. De azi înainte 
să-y cauţi de treabă. 


D-na HANKE 


Foarte bine. 


35a 


10 


15 


20 


SCENA II 


Aceiaşi, O SERVITOARE 


SERVITOAREA 


Cuconiţă, d-l ministru Văleanu. 


Văleanu la noi ! 


Ce vrea ? 


Nu pot să ştiu. 


întreabă pe 


Pe d-voastră. 


Pe mine ? 


Văleanu.) 


Ce faci ? 


Ştiu şi eu l.. 


cine caută: pe domnul 


(Se 


D41 HANKE 


D-na HANKE 


SERVITOAREA 


D-na HANKE 


SERV IIOAREA 


D-I HANKE 
(ititelegînd rău) 


scoală, turburat, 


D-na HANKE 


D-1 HANKE 


357 


să 


sau pe mine? 


iasă 


înaintea 


lui 


SERVITOAREA 


A întrebat de cuconiţă. 


D-l HANKE 


A întrebat de cuconiță? (Către d-na Hanke.) Atunci 


5 ii primeşti dumneta. 


D-na HANKE 


Eu nu-l primesc. Primeşte-l dumneta. 


D-l HANKE 


Eu îl primesc — numai nu ştiu ce să-i spun... 


10 D-na HANKE 


(feşind ; încet, cu mânile la gură) 


Că e un mizerabil. 


D-l HANKE 


Să poftească. 


15 (Servitoarea iese pe unde a venit. D-na Hanke iese la dreapta.) 


SCENA IU 


Domnul HANKE, Domnul VALEANU 


D-l VALEANU 
(intrind) 


20 A Willi dragă !... Ce mai faci. bre omule ? 


D-l HANKE 


Ce sa fac... Ce m-ai învăţat. 


35S 


10 


15 


II 


20 


25 


Ce te-am învățat 


Margareta ? 


umblînd prin noroi, 


de. 


Cred că e 


dincolo. 


D-l VALEANU 


eu ?... Atunci 


D-l HANKE 


D-l VALEANU 


Nu mă pofteşti să stau ? 


D-I HANKE 


Pururi mă înveți cîte ceva. 


D-l VALEANU 


(luînd un scaun) 


cîştigi parale. 


pe rînd dumneta umbli 


Nu cîştig parale, ci... 


Unde-i 


reumatisme, 


în automobil. 


Lucrurile ce şi le poate face omul singur nu trebuie 
să Je aştepte de la alţii... Şi, va să zică, umbli prin noroi... 


Lucrezi cu Fritz ? 


Da. Ajut pe 


Atunci 


D-l HANKE 


D-l VALEANU 


D-l HANKE 


fiu-meu. 


D-l VALEANU 


cîştigi parale. Poate cu 


Bancă... 


Iţi stă 


pe suflet. 


D-l HANKE 


359 


încetul 


te 


liberezi 


şi 


10 


20 


Fireşte. 


pe asta. 


D-1 V 


Am garantat, şi 


D-1 


ALEANU 


n-aş vrea 


HANKE 


„Şi pe asta" e foarte generos. 


Willi, voi deveniți un neam de oameni romantici. 


D-1 VALEANU 


D-1 HANKE 


Ce vrei să zici ? 


Vreau să zic ceea ce zic: 


şi pe asta". 


Am înțeies, şi îți spun că eşti un bărbat generos. 


A 


Devine 


EA 


D-1 VALEANU 


D-1 HANKE 


D-I VALEANU 


devii ironic. 


D-1 HANKE 


omul ce poate. 


Cînd zici 


s-o mai plătesc şi 


„n-aş vrea s-o mai 


că nu vrei 


plătesc 


să 


mai 


plăteşti st pe asta, ai aerul de a spune că ai mai plătit 
şi altele. 


Dar cum încă l... 


Ai 


plătit 


D-1 VALEANU 


D-1 HANKE 


angajamentele 


360 


fabricei. 


Nu „am aerul", ci o spun curat. 


10 


20 


D-1 VALEANU 


Angajamentele fabricei dumitale. 


D-1 HANKE 


Care au fost şi a dumitale. 


Care a fost.. 


D-l VALEANU 


dar care era numai 


a dumitale cînd 


ai contractat angajamentele pe care le-am plătit eu... De 
altminteri, faimoasa chitanță limpezeşte lucrurile... 


D-l HANKE 


Noi nu vrem să profităm de dînsa, şi de aceea ţi-am 


trimis-o. 


D-l VALEANU 


Nu profitaţi in linie colaterală, ci în linie descendentă. 


SCENA IV 


Aceiaşi. Doamna HANKE 


D-na HANKE 
(care deschisese uşa şi auzise ultimele cuvinte) 


l-aţi dat chitanţa ? !... 


I-a dat-o Fritz. 


Aţi făcut 
lasă-mă cu... 


D-I HANKE 


D-na HANKE 


şi nerozia asta ? 


domnul. 


361 


(Către Hanke.) Te 


rog, 


SCENA V 
Doanna HANKE, Domnul VALEANU 


D-na HANKE 
IȘnaintind încet către Văleanu) 
5 Va să zică ai făcut şi infamia asta !... 
D-1 VALEANU 
(Uniftit) 


Grele cuvinte !... Deveniţi o familie de artişti... 


D-na HANKE 


10 Am fost la şcoală buna... 


D-1 VALEANU 


V-aţi făcut studiele la circ... 


D-na HANKE 


Unde am avut drept dascăl un clovn. 


15 D41 VALEANU 
Pe care aţi încercat să-l imitaţi şi, fiindcă n-aveaţi ta- 
lent, aţi vrut să-l stringeţi de git, ca să-i luaţi locul... Ar 
trebui să scuteşti de şcoala asta pe băiat... 
D-na HANKE 
20 Vorbeşte încet, pentru numele lui Dumnezeu ! 


D-1 VALEANU 
(urmind) 


„„care mă interesa... 


D-na HANKE 


25 Şi pe care l-ai conrupt. 


362 


10 


20 


25 


D-4 VALEANU 
Eu?! 

D-na HANKE 

(apropiindu-se) 


Vorbeşte încet... L-ai conrupt... L-ai ameţit cu vorfce 
sforăitoare, de otioare, de dreptate, de noblețe, şi i-aî 
smuls actul din mîni... 


D1 VALEANU 
(Titnd silit) 


I-am smuls actul, eu 1.. (Scofînd bucățele de hîrtie.) 
Iată actul. E rupt în bucăţi. Dar sunt gata să ţi-l îna- 
poiez şi să ţi-l mai scriu o dată. Sperai să mă vezi în 
puşcărie... 


D-na HANKE 


Şi sper încă. 


D1 VALEANU 


Ah, Margareto !... Sperai să mă vezi în puşcărie !... 
E un lucru josnic, dar omeneşte explicabil să vrei să-ţi 
răzbuni pe cineva... Insă acel „cineva” trebuie să fie vj- 
novat... Cu ce ţi-am greşit eu ?... Aventura noastră de 
acum 30 de ani... 


Dna HANKE 


O numeşti aventură ? ! 


D1 VALEANU 


Cum s-o numesc La 20 de ani. amorul este tot- 


deauna o aventură. 


D-na HANKE 


Pentru oameni lipsiţi de inimă. 


363 


D-l VALEANU 


Pentru toată lumea. Amorul este pasiune la 50 de 
ani, pasiune, suferință, martir... 


D-na HANKE 


Iar bine. 


D-l VALEANU 


Nu înţelegi nimic. 


D-na HANKE 


Şi nici nu vreau să înţeleg. 


10 D-l VALEANU 
Eu am 50 de ani... Sufletul meu este trudit, zbuciu- 
mat pînă în temelii... şi viu să te rog să m-ajuţi... 


D-na HANKE 


Egoist fără margini ce eşti !... Uiţi cine sunt eu !... 
15 şi ce vîrstă am... 


D-I VALEANU 


O femeie, la vîrsta dumitale, nu mai poate fi decît un 
izvor de mîngiiere... 


D-na HANKE 


20 Pentru tinerii de vîrsta dumitale. 


D-l VALEANU 


Da, pentru tineri de vîrsta mea. Pentru nefericiţi care 
nu mai au farmecul tinereţii, dar au tot focul ei... 


D-na HANKE 


25 Şi de ce m-ai ales tocmai pe mine pentru inconştiența 
asta ? 


364 


10 


15 


20 


25 


D-l VALEANU 


Pentru că stă în mîna dumitale să-mi redai pacea... 


D-na HANKE 


In mîna mea : 


D-l VALEANU 


Şi pentru că te cred destul de nobilă să o faci. 


D-na HANKE 
Te înşeli. Dacă stă în mîna mea să-ți dau pacea şi 


bucuria vieţii, îţi voi da trudă şi chin: ochi pentru ochi, 
dinte pentru dinte. 


D-l VALEANU 
(privind-o lung) 


Eşti rea, dar eşti aproape frumoasă... 


D-na HANKE 


„Aproape" L. 


D-l VALEANU 


Margareto, e mult ceea ce-ţi spun eu, eu, care nu mai 
spun minciuni. Şi, fiindcă eşti încă frumoasă, poate că 
eşti şi bună. 


D-na HANKE 
Nu. 


D-l VALEANU 


Totuşi, numai două ființe pot să-i spună adevărul. 


D-na HANKE 


Cui? 


365 


fO 


15 


20 


25 


D-l VALEANU 
Fiului dumitale. 


D-na HANKE 


Ce are a face fiul meu cu fericirea dumitale ? 


D-l VALEANU 


Fiul dumitale are talent; e tînăr şi plăcut; şi mai e 
şiret şi infam. S-a strecurat în sufletul femeii mele, cu 
mizerabila asta de chitanță (violent), pe care eu v-o arunc 
în față la toţi, şi astfel a ajuns să-mi răpească liniştea şi 
fericirea. Şi, totuşi, lucru e cu neputința ! Dumneata jtii 
bine că e cu neputinţă... 


D-na HANKE 
Eu nu ştiu nimic. 


D-l VALEANU 
(dînd ca pumnul în masă) 


Ştii! 
D-na HANKE 


Nu fi brutal. 


D-l VALEANU 


Vei spune fiului dumitale adevărul. 


D-na HANKE 


Nu! 


D-l VALEANU 


II vei spune ! 


D-na HANKE 


868 


15 


20 


D-l VALEANU 
A, nu?! Atunci M voi spune eu. Mă duc la Cameră 


sa-l caut şi să-l aduc aici. 


D-na HANKE 
(tăindu-i drumul) 


Du-te la Cameră şi adu-l aici. Dar dacă-i vei spune 


un cuvînt, te împuşc ! (Dîndu-se la o parte.) Acum du-te 
la Camera. 


(Văităm iese.) 


SCENA VI 
Doamna HANKE, O SLUGA 
D-na HANKE 
(sună; intră sluga) 
Dă-mi un pahar cu apă. (Sluga iese. D-na Hanke 
rămtne cu mînile pe masă.) Credeam că răzbunarea e mai 


dulce !... (Intră sluga, cu paharul de apă.) Spune dom- 
nului ca-l rog să poftească. 


SLUGA 


Domnul este în biurou, cu cucoana d-lui ministru. 


D-na HANKE 


Da ?... (Bea.) Fii bună şi ridică tava. Unde sunt? 


SLUGA 


In  biurou. 


(D-na Hanke dispare fi revine imediat cu d-na Văleanu.) 


367 


SCENA VII 


D-na HANKE, D-na VALEANU 


D-na VALEANU 


Viu să vă întorc vizita de ieri şi, vă mărturisesc, viu 
5 cu aceeaşi emoţiune... 


D-na HANKE 


Cu care am venit eu la d-voastră. 


D-na VALEANU 


Mai puţin scara... 


10 D-na HANKE 
(o aşează) 


Vă rog, doamnă. (li ia manşonul,) 


D-na VALEANU 


(urmează) 
15 Recunoscând că sunt în viaţă împrejurări mai greu de 
înfruntat decît o scară. 
D-na HANKE 
Va pot oferi ceva ? 
D-na VALEANU 
20 Nimic. Vă rog să-mi acordaţi cîteva minute. 


D-na HANKE 


Cu cea mai mare plăcere. 


D-na VALEANU 


Şi să-mi permiteţi să vă spun o istorioară... 


368 


10 


13 


20 


D-na HANKE 


D-na VALEANU 


închipuiţi-vă că o femeie măritată s-ar interesa de un 
tînăr... în mod cu totul platonic... 


D-na HANKE 


Da. 


D-na VALEANU 


Dar cu totul platonic... 


D-na HANKE 


Fireşte. 


D-na VALEANU 


Şi că tinărul acesta ar avea un suflet nobil, generos, 
şi ar da dovadă de cea mai mare dezinteresare, restituind 
icmeii un act, care ar compromite situaţia bărbatului... 


D-na HANKE 


Da. 


D-na VALEANU 


Ar putea femeia să-l primească fără ştirea bărbatului ? 


D-na HANKE 


Actul ? sau pe tînăr? 


D-na VALEANU 


Doamnă !... Actul. 


369 


D-na IIANKE 


Eu cred că nu. 


D-na VALEANU 


Atunci am făcut rău. 


D-na HANKE 


Nu ştiu. 


D-na VALEANU 


Dar dacă lucrurile ar fi mai grave ; dacă bărbatul ar 
iubi pe femeie la nebunie... 


10 D-na HANKE 


Femeia ar trebui să nu creadă... 


D-na VALEANU 


Presupunînd că ar crede... 


D-na HANKE 


15 Ar fi o naivă : toți bărbaţii spun minciuni. 


D-na VALEANU 


Să presupunem că acesta n-ar spune minciuni. 


D-na HANKE 


Ar fi un lucru nou şi atît de extraordinar, încît ar 
20 trebui pedepsit. 


D-na VALEANU 


Pentru ce ? 


370 


10 


15 


20 


25 


D-na HANKE 


Pentru că ar strica armonia mindunelor celorlalți. 


D-na VALEANU 


Admir, doamnă, libertatea de spirit cu care vorbiţi... 


D-na HANKE 


Fiindcă am ghicit tot restul poveste!. 


D-na VALEANU 
Da? 


D-na HANKE 


Negreşit. Bărbatul e— care spune minciuni — spune 
cel mai ruşinos şi mai scandalos dintre neadevăruri, afir- 
mind că tînărul, pe care soţia ar putea să-l iubească, este 
fiul lui — fără să se gîndească că acesta are o mama, 
pe care cl, bărbatul, o dezonorează. Eu, dacă aş fi mama 
aceea, aş striga tinerii femei: „iubeşte în pace, iubeşte 
pe tînăr, ia-ți partea ta de fericire ; viaţa e o mizerie in- 
finită, prin care bucuria trece ca un fulger de seceta”. 
Mizerie infinită este viața, doamnă. Mizerie, mizerie... 
(0 îneacă  lacrămite.) 


D-na VALEANU 


Va rog, doamnă... 


D-na HANKE 


Un lung şir de ani, al cărui început este deja în mor- 
mint şi al cărui sfîrşit n-a purces încă din necunoscut. De 
firul acesta s-au aninat visurile, zdrenţe de purpură şi de 
aur, pulbere scîntei'etoare de raze.., Şi au trecut, au trecut, 
inşclînd pururea. 


371 


SCENA VI]I 


Aceiiiii, DI HANKE 


D-1 HANKE 
(grăbit) 
Margareta, iată automobilul : Fritz cu d-l ministru !. 


(lts cu taţii.) 


D-na HANKE 
(disprețuitoare'. 


Dom-nul mi-nis-tru |... 


10 SCENA IX 


DI VALEANL", HANKE, tînărul 


D-l VALEANU 


(intrind) 
Dacă ai cîteva minute... (încuie uşa.) Mă ierți că nu 
15 te duc la mine... Aş vrea să nu ştie nevasta... 
HANKE 


Cu totul la dispoziţia d-voastre. 


D-l VALEANU 


Cred că banuieşti ceva... 


20 HANKE 
(rîzînd) 


îmi oferiţi un loc în minister ? 


D-1 VĂLEANU 


Nu. Iți ofer o Legaţiune în străinătate. 


373 


10 


15 


20 


HANKE 
Mie?! 
DI VALEANU 
Da. 
HANKE 
Serios ? 


D1 VALEANU 


Foarte serios. 


HANKE 


Sunt aşa de primejdios ? 


D-) VALEANU 
Teribil. 


HANKE 


Cu toate astea, grupul meu e neînsemnat. 


D-l VALEANU 


E foarte însemnat. 


HANKE 


Ce-au să zică ceilalţi ?... 


D-l VALEANU 


lată ce-au să zică: Livezeanu zice deja că Justiţia a 
ajuns o turpitudine şi nu e decît o armă în mîna partide- 
lor. Pentru a-l întări in credința asta am să-l numesc con- 
silier la Curtea din Craiova... 


HANKE 


Nu primeşte. 


373 


D-l VALEANU 


Primeşte. Antoniu a anunțat mai multe interpelări asu- 
pra scandalurilor administrative : am să-l numesc în Con- 
siliul superior administrativ. 


HANKE 


Acela e om cu avere... 


D-l VALEANU 


Cu avere, dar primeşte. Martinescu merge rău cu pre- 

fectul : am să i-l schimb şi, pentru a continua tradiţia 

10 unei rede administrații, am să numesc prefect pe fiu-său... 
Cine mai e în grupul dumitale ? 


HANKE 


Eugen Butescu. 


D-l VALEANU 


15 Acela e om de treabă — nu-i dau nimic. 


HANKE 


Tristă opinie aveţi de noi .' 


D 


1 VALEANU 


Tristă. 


20 HANKE 


Atunci cum credeţi că o sa primesc oferta ce-mi 
faceţi 


D-l VALEANU 


Am aceeaşi opinie şi de mine. înţelegi că daca n-ar 
25 fi miniştri care să ofere locuri, n-ar fi deputați care să 
le ceară. 


374 


HANKE 


E trist. 


D-l VALEANU 


E trist, dar c aşa. 


HANKE 


Eu sper c-au să se schimbe lucrurile. 


D-l VALEANU 


Peste două mii de ani. 


HANKE 


10 Cu mult mai curînd. 


D-l VALEANU 
Acum două mii de ani, la Atena, tocmai aşa se pe- 
treceau lucrurile. 
HANKE 
15 O să le schimbăm noi: votul universal, care este pri- 
mul punct al programului nostru, are să îndrepteze tot. 
D-l VALEANU 
(dindu-se cu un pas înapoi, se uită lung la dinsul) 
Ascultă-mă, Hanke, nu-ţi mai ofer nimic... 
20 HANKE 
(rîzînd) 
De ce? 


D-l VALEANU 


Fiindcă te credeam demagog complicat, cu chichiţe 
25 şi portițe, dar, în fond, om deştept — şi văd că eşti nu- 
mai demagog sadea. 


375 


HANKE 
Adică ? 


D-[ VALEANU 


Adică speța cea mai proastă de oameni. 


HANKE 


Prin urmare ? 


D-] VALEANL! 


Prin urmare aştept să ştiu ce Legaţie îţi alegi. 


HANKE 


Logica e bună. (Devenind serios.) Nu pot primi. 


D-l VALEANU 


Pentru ce ? 


HANKE 


Pentru o mulţime de cuvinte. 


D-l VALEANU 


Le cunosc pe toate, le-am cintărit — ştiu cît cîştigi ca 
avocat, ştiu ce ai pierde, părăsind grupul din Cameră; 
dar ştiu şi ce ai cîştiga trăind cîţiva ani într-o lume 
mare — ştiu ce servicii ai aduce ţării, şi mai cu seamă 
ştiu cu ce prestigiu te-ai întoarce în Parlament... (Se 
apropie de Hanke.) Ascultă-mă. Eu cred că dumneta ai 
un Suflet curat... 


HANKE 
(rizbid) 


Aşa cred şi eu. 


37a 


10 


15 


20 


25 


So 


D-l VALEANU 


Mai mult : că ai putea să fii generos, dacă ai vedea 
de aproape mizeria inirnei omeneşti... Taci ?... Mă înşel ?... 


HANKE 


Tac, fiindcă nu înțeleg. 


D-1 VALEANU 
(uitindu-se lung la dînsul) 


Te-ai introdus in casă la mine, cu o îndemînare rară, 
şi-ai turburat sufletul unei femei. (Hanke vrea să pro- 
testeze.) Nu protesta. Ştiu că am fost cîndva rivali. E o 
expresie trivială, dar e aşa. Şi dumneta şi eu aspiram la 
mîna aceleiaşi femei. Dumneta, cu cei 30 de ani, cu 
farmecul viitorului, reprezentai poezia ; eu cu cei 50 de 
ani, cu numele şi poziția mea reprezentam prezentul — 
prezentul gras şi ostenitor.' Femeia m-a ales pe mine, 
dar A rămas cu gîndul la dumneta... Nu protesta... Prin 
ce neonestă prefacere ajunge instinctul să îmbrace forma 
sentimentului adevărat ? Nu ştbi. Ceea ce ştiu pozitiv 
este că femeia mea nu m-a iubit niciodată, cu taina 
divină a abstracțiunei noastre sufleteşti, cu poezia, cu 
dorul, cu avîntul lăuntric al amorului... Pe cînd eu 
ah, eu !... (îşi ascunde obrazul în mîni) Eu nu am alt 
cuvînt de a trăi, decît suferința asta adorabilă, mizeria 
asta infamă şi profundă, care mă face să uit regulele 
şt înțelesul lumei, să cerşesc mila unui tînăr, care... ar 
putea să fie fiul meu şi care are dreptul să zîmbească... 


HANKE 


Protestez din toate puterile... 


D-1 VALEANU 


Nu protesta. Durerea adevărată nu se cunoaşte la 
30 de ani. 


HANKE 


Eu nu zîmbesc... 


377 


D-l VALEANU 


Nu  zîmbeşti. 
nu... iubeşti pe femeia mea... 


HANKE 


îmi faceţi o întrebare 


D-l VALEANU 


De ce? In loc să te provoc la duel, 


un om de treabă. 
HANKE 
10 Cred că nu. 
D-i VALEANU 
Eu sint sigur că nu. 
HANKE 
Nu 
15 D-l VALEANU 
Atunci fii generos. 
HANKE 
Ce să fac ? 
D-l VALEANU 
20 Du-te. 
HANKE 
Să dispar ? 
D-l VALEANU 


Sa^dispari. (/, ia mîna.) Dispari 

A poetica a depărtării... 
Dar va fi un rău sigur... pe 
ma chinuieşte, mă degradează... 


378 


(După o pauză.) Spune-mi... 


în viitor, în 
Poate va fi mai rău pentru mine... 
cînd nesiguranța de 


dumneta... 


îţi vorbesc ca 


10 


lumea 
20 


astăzi 


HANKE 


Plec... Dar nu pot primi tîrgul... 
D-l VALEANU 
Atunci nu pleci. 
HANKE 
Plec. 
D-l VALEANU 


Nu pleci. Cunosc laşitatea omeneasca,. 


HANKE 


Foarte bine. Primesc. 


D-l VALEANU 


îmi dai cuvîntul dumitale de om cinstit * 


HANKE 


Vă dau cuvîntul meu. 


D-l VALEANU 


Va să zică poţi fi cu adevărat generos., 


HANKE 
Nu ştiu... 
D-l VALEANU 
Atunci nu eşti banal... şi ai putea să fii 


poate că ai şi merita... lată unde stă primejdia. 


rai) Dar, în fine, pleci... 


379 


iubit... 
(Exasj 


HANKE 
Plec; 


D-l VALEANU 


Poţi să pleci, că eşti tînâr. Dacă as fi eu lînăr!.. 


(Cortina) 


ACTUL III 


Decorul din actul I. Seara 


SCENA I 


Domnul VALEANU, singur 


20 D-l VALEANU 
(iinjjH-r Iu imita de scrii) 
E noapte şi adine repaos, 
E taina şi nepriceput, 
Cum au ieşit toate din haos 


15 In vremea dintru început. 

Ce curioşi sunt poeții Printre nenumăratele puncte 
strălucitoare de pe bolta cerească, unele seînteiază cu 
lumina lor proprie — stelele ; altele luminează depărtă- 
rile, cu lumina împrumutată ~— planetele De ce 

20 poeții „steluță mult iubită a sufletului meu" şi nu 
„planetă mult iubiiă a sufletului meu ?" (După a pauză.) 
380 


10 


15 


20 


25 


30 


„Tu, care eşti pierdută în neagra vecinicie, stea dulce 
Foarte adevărat. Pierdute 


" 


şi iubită a sufletului meu... 
sunt în neagra vecinicie, şi orce mijloc de a le vedea, 
orcît de puternic, nu le poate mari, fiindcă nu le poate 
apropia. Şi atunci ele devin poezie... Puncte geometrice 
de pe firmament, ce par a se mişca neîncetat împrejurul 
unei Unii ideale... (Lund o carte de pe masă) Nenoro- 
cirea apropie pe oameni de poeți... Ce bizar e şi Oscar 
Wilde !... „Oh, o pianistă, o minunată pianistă şi poate 
chiar o mare muzicantă ; foarte discretă, foarte onestă 
şi înzestrată cu o mare dragoste pentru dobitoace." Aşa 
e viața noastră: un lucru înțelept şi trei aberațiuni. 


Cînd trăieşti ca toată lumea, trudindu-te să-ți agoni- 
seşti existența, oamenii ţi se par logici ; de îndată ce te 
opreşti din luptă şi te dai la o parte, aceiaşi oameni îți 
apar în lumina adevărată a nebuniei lor. Şi atunci vezi 
că nebun ai fost şi tu. Dar ceea ce este tragic în exis- 
tența noastră e tocmai constatarea necesității acestei ne- 
bunii. Căci dacă oamenii n-ar fi uşurei şi nebuni, cimi- 
tirile ar fi pline de sinucigaşi. Aşa e viața noastră: nu 
un lucru înțelept şi trei aberațiuni, ci patru aberațiuni 
complecte. Şi nimic nu e mai demn de dînsa decît ironia. 


SCENA Ir 
D-l VALEANU, D-na VALEANU 


D-na VALEANU 
(intrînd) 
Vorbeşti singur ?... 
D-l VĂLEANU 
(uiiindu-se lung la dinsa) 


Ce adorabilă esti !... 


Dna  VALEANU 


Căutam o carte. lar începi ? !... 


381 


D-l VALEANU 


Nu încep — urmez. 


D-na VALEANU 


Continuez, Comte Oscar...'* /Trece pe partea opusă 


5 a scenei si iese.) 


10 


15 


20 


25 


SCENA III 
D-l VALEANU, singur 


D-l VALEANU 
(urmînd) 


Patru aberaţiuni: ambiția, aurul, arta, amorul (re- 
petă de palm ori litera de la început), a, a, a, a. (Ex- 
clamă.) A |... Ambiţia. Întreabă pe o cioară dacă a zbura 
e înălțător. Tot ceea ce omul nu poate face, este frumos ; 
tot ce e departe, e poetic. Aurul. Un bust de aur şi 
unul de bronz pot reprezenta pe acelaşi prost, iar Rocke- 
feller este vegetarian. Arta. Sunete şi văpseîe ; nefericire 
rimată ; Gioconda şi tîlharii care au furat-o. Amorul!... 
tăcere. 


SCENA IV 
D-l VALEANL?, D-na VALEANU 


D-na VALEANU 
(intrînd din nou) 


E adevărat că vorbeşti singur ! 


D-1 VALEANU 


Discuţiunile contradictorii sunt banale 


A A şi nu conving 
pe nimeni. 


3B2 


10 


20 


25 


D-na 


VAIEANU 


Monologul e primejdios pentru... sănătate. 


D-l VAI.F.ANU 


Despre partea nebuniei ?... Nici un om nu e singur 


în sine. în cei mai cuminţi, 


şi un nebun. (Amabil) Căutai ceva ? 


Căutam o carte. 


D-na 


D-1 


VALEANU 


VAIEANU 


La recherche de l'absolu ?* 


D-na 


VALEANU 


Nu. O carte de Oscar Wilde. 


D-1 


VALEANU 


trăiesc cel puțin un înțelept 


Teatru ?... Comedia este un lucru trebuitor vieții cum 


sunt sarea şi ochelarii. 


Poetic şi logic. 


D-na 


D-I 


Foarte logic. Dacă ai 


are copilul acesta?", 


VALEANU 


VALEANU 


întreba pe cineva: „ce vîrsta 


iar el ți-ar răspunde: 


jumătate", ai crede că e zevzec, nu-i aşa ? 


Fireşte. 


Cu toate astea, 


11 ore şi jumătate... 


D-na 


D-1 


dacă 


VALEANU 


VALEANU 


copilul ar fi 


383 


născut numai 


„ll ore şi 


de 


D-na VALEANU 


Hotărîtor, monologul e primejdios. 


D-I VĂLEANU 
Ce carte căutai ? 


D-na VĂLEANU 


Mi se scrie din străinătate că a apărut o 
nuvele de Oscar Wilde, printre cari 
santă... 


serie de 
una foarte intere- 


D-l VALEANU 


A |... iî se scrie din străinătate |... 


D-na VALEANU g 


Mă rog. Respectează convenția! Ţi-am spus 


că nu- 
mai aşa rămîn. 


D-1 VALEANU 


Şi ce zice convenția ? 


D-na VALEANU 
Libertate absolută pentru amîndoi — cu condiția unei 
depline încrederi... 
D-1 VALEANU 
Foarte bine. Şi cum se cheamă novela lui Oscar 
Wilde ? 
D-na VĂLEANU 20 
Nu ştiu. Ceva cu un tînăr care trebuia să dea o roză 
logodnicei sale. 
D-1 VALEANU 


Se numeşte Privighetoarea ji trandafirul. * 25 


364 


D-na VALEANU 


O cunoşti ? 


D-1 VĂLEANU 
Da. 


D-na VALEANU 
Şi nuoai? 
D-1 VALEANU 
Nu. Dar pot să-ţi spun ce e într-însa. 
D-na VĂLEANU 
Terog. 


D-1 VĂLEANU 


Ce-mi dai în schimb ? 


D-na VALEANU 


Orce... O roză adevărată. 


D-1 VĂLEANU 
Să mă laşi să te sărut pe buclele părului. 
D-na VALEANU 
!nehotărila) 
Cred că asta... nu se poate. 
D-1 VALEANU 
(izbucnind) 
Nu se poate să-ţi sărut părul, eu, bărbatul tău 


D-na VALEANU 
(voit/d să plece) 


Dacă urmezi, plec. 


385 


D-l VALEANU 
(blind) 


Râmii. Primesc roza. 


D-m  VALEANU 
(luind un scaun) 


Se numeşte Privighetoarea şi trandafirul ? 


D-l VALEANU 


Da. O fata făgăduise unui student înamorat de dînsa, 
să joace cu el. la un bal, dacă-i \a aduce un trandafir 
roşu, la fel cu rochia ei. In vara aceea însă, nici un 
trandafir roşu nu înflorise în grădina studentului. Tinâ- 
rul se tînguia, întins pe iarbă. Dintr-un stejar, îl auzi 
o privighiioare. — lată glasul iubîrei adevărate, zise 
ea. Tot ce eu cînt, el sufere ; tot ce este pentru mine 
bucurie, pentru el durere. Amorul este, desigur, un lucra 
minunat, mai rar decît zmaraldele şi mai scump deci!, 
mărgăritarele. Şi, zburînd ca un vis, prin umbra gradinei, 


se duse Ia a tufă de trandafir şi îi îise: — Dă-mi o 
floare roşie, şi îţi voi cînta. toate cîntecele mele. Dar 
tufa ii răspunse: — Bucuros, nomai... florile mele sunt 


albe ; dacă vrei, iată colo o altă tufa ; încearcă. încercă 
privigbitoarea, zburind ca o umbră şi făgăduind să cînte. 
Dar şi tufa a doua răspunse ca cea dintâi: — Bucuros 
numai... florile mele sunt galbene ca părul de sirenă; 
dacă vrei, iată colo, sub fereastra studentului, o tufă de 
trandafir roşu. Zbură privighitoarea pînă la dinsa şi-i 
ceru o floare : — Rozele mele sunt roşii, draga, răspunse 


tufa, dar cu nu mai pot înflori. — De ce ? întrebă pri- 
vighitoarea. — Fiindcă m-a îngheţat iarna. — Numai o 
roză. — Nu pot. — Cum să facem ? — Dacă vrei cu 


orce preţ im trandafir roşu, să-t plăzmuieşti tu, din mu- 
zica, la lumina lunci, şi să-l colorezi cu sîngele inimei 
tale. Toată noaptea vei cînta pentru mine, pe cînd spinii 
met îți vor străpunge inima. — Privighitoarea se gîndi Ia 
student : — Fii fericit ! îi strigă ea; am să-ţi dau tran- 
dafirul roşu. îl voi plăzmui din cîntecele mele, la lumina 
lunci, şi-l voi colora cu sîngele inimei mele. In schimb, 


386 


£" 


23 


30 


îți cer un singur lucru : să iubeşti cu adevărat, că doar 
iubirea este mai cuminte decît înțelepciunea, mai tare 
decit puterea ; aripile sale sunt ca flacăra, trupul său 
ca jăratecul. 

Şi cînd luna strălucea in ceruri, privighitoarea zbură 
la tufa de trandafiri şi îşi lipi pieptul de spini. Cîntă 
toată noaptea şi cu cit cînta mai tare, cu atît mai mult 
o străbăteau ghimpii şi curgea sîngele. In cele din urmă 
înflori o roză — dar era albă. Atunci tufa strigă către 
privighitoare : — Păsărică, apasă pe ghimpe că se face 
ziuă şi floarea nu mi-i gata. Privighitoarea apasă mai 
tare, şi floarea începu a se roşi. — Mai tare, păsărică! 
strigă tufa. —° Privighitoarea apăsă atît de tare, încît 
un ghimpe îi atinse inima. Atunci se ridică la ceruri 
cîntecul sfiîşietor al amorului care ucide, şi pasărea căzu 
la pătnînt.,. (CM ultimele cuvinte, cade fi el. Cade pe 
genunchii ei, sărutîndu-L) 


D-na VALEANU 
(sărind dc pe scaun) 


Nu mă atinge 


D-l VALEANU 
(retrăgindu-se  Impăirrănlai) 
Să nu te ating !... Va să zică îţi inspir ură şi dez- 
gust ? 
D-na VALEANU 


Nu zic asta, ci numai te rog să te ţii de cuvînt. 


D-l VALEANU 


Ce ai în sîn ? 


D-na VALEANU 
(pipaindu-se) 


N-am nimic. 


387 


D-l VALEANU 
Ai. 

D-na VALEANU 
Nu am nimic. 

D-l VALEANU 
Ai... Scrisorile... din străinătate |... 

D-na VALEANU 
Ţine-ţi cuvîntui 

D-l VALEANU 
Nu vezi că mă ucizi ? |... 

D-na VALEANU 
Ţine-ţi cuvîntui ! 

D-l VALEANU 


Să-mi ţiu cuvîntui, cînd tu trăieşti sub acoperămîntul 
meu, visînd Ia altul, iubind pe altul, respirind numai 
pentru el !... Ce lege omenească mă poate sili să res- 


pectez o asemenea învoială ? 


D-na 


Cuvîntui dat. 


D-1 


VALEANU 


VALEANU 


N-am dat asemenea cuvînt. 


D-na 


VALEANU 


388 


D-1 VALEANU 


D-na VALEANU 


` ` iş, iiindcă n-avea mai 
Nu ți l-am cerut in scris” 


5 valoare. 
D-I VALEANU 


Injurii?!... Deşi nu le merit, mă ating... 
pauza.) Cu toate asiea, vreau să ştiu adevărul: 


m sin 
TES D-na VALEANU 
Scrisori... 
D-1 VALEANU 
Nvi e adevărat '. 
D-na VALEANU 
15 De ce ? 
D-1 VALEANU 
Fiindcă o spui. 
D-na VALEANU 
/voind să pltce) 
20 Grosolănii nu vreau să ascult. 


D-1 VALEANU 
(tamdu-i drumul) 


Ce ai in sîn? 
D-na VALEANU 
25 Lasă-mă să trec. 


389 


10 


15 


20 


25 


Ce ai în sîn? 


Dă-mi drumul ! 


Vreau să ştiu cu 
o mică luptă. Văleanu 


mine să nu te ating? 


Să nu mă atingi ! 


Nu te ating, viperă; 


D-l VALEANU 
(apucîndu-i mînile) 


D-na VALEANU 


D-l VALEANU 


orce preţ ce 


rupe  nasturii 


D-na VALEANU 
(strigînd) 


D-1 VALEANU 


ai în sîn. 


(Se urmează 
de la haina femeii 
fi-i scoate din sîn o fotografie) Fotografia lui !... 
va să zică aşa îţi ţii cuvîntui, dumneta, 


care ceri 


A L.. 
de la 


dar mutra asta de neamț su- 


lemenit am s-o pun în țintă şi să trag cu pistolul în ea; 


am s-o batjocoresc şi 


s-o arunc în 


în bucăți (rupe fotografia) aşa 


caic în picioare... 


D-na VALEANU 


Un carton. 


D-1 VALEANU 


Cu imagina lui. 


D-na VALEANU 


La aceea nu ajungi. 


390 


noroi ; 
(o aruncă) 


am 


s-o 


şi 


să 


rup 
o 


10 


15 


20 


D-1 VALEANU 


Intră feciorul.) Să cheme cineva pe frate-meu. 


391 


Aceea e ascunsă în fundul inîmei, nu-i aşa In 
inima infamă şi plină de turpitudini... Crezi că la aceea 
nu se poate ajunge, spăimoasă făptură ce eşti? l.. 

D-na VALEANU 
Omorîndu-mă. 
D-1 VALEANU 

Da, omorîndu-te. Cît îţi plăteşte pielea ? 
D-na VALEANU 

Va rămînea în suflet. 
D-1 VALEANU 

Daca l-ai avea. Dar nu ai suflet. 

D-na VALEANU 

Lasă-mă 'a Irec... 

D-1 VALEANU 
/dhidu-se la o parte) 
Treci... pentru totdeauna. 
(D-na Văleanu iese.) 
SCENA V 
D-l VALEANU, Un LECIOR 
D-1 VALEANU 
(singur) 
Sau îl împuşc pe el... sau pe ea... sau pe mine... (Sună. 


FECIORUL 


Am înţeles. 


D-l VALEANU 


Cine e în salon ? 


FECIORUL 


5 1Umeț CU SCamă 


să vă Să. ™'' 


D-l VALEANU 


Nu primesc pe nimeni. 


SCENA VI 
D-I VALEANU, D-na HANKE 
D-na HANKE 
fiiiid pe fecior la o parte ţi intrind) 
Pe mine, da. [închide uşa.) 
15 
D-l VALEANU 
Ce doreşti ? 
D-na HANKE 
Nu doresc — cer. 
D-l VALEANU 
20 ; 
(mirat) 
Serios ? 


D-na HANKE 


Cît se poate de serios. 


39a 


d pp na 


Hana A 


TM * 


20 


D-l VALEANU 


Şi ce ceri ? 


D-na HANKE 


Să aduci pe fiu-meu în ţară. 


D-l VALEANU 


Ai un mare jpirit de â prop™- Mă rog, toate femeile 


sunt ca dumneta ? 


D-na HANKE 


Nu am poftă să glumesc. 
D-l VALEANU 


Cînd ai stî cît de puţină am eu 


D-na HANKE 


Prin urmare ?.. 


DI VALEANU 


Ce doreşti ? 


D-na HANKE 


Ara spus : să aduci pe fiu-meu în ţară. 


D-l VALEANU 


Nu se poate. 


D-na HANKE 


Pentru ce ? 


D-l VALEANU 


Pentru că nu se poate. 


393 


D-na HANKE 


Asta nu-i un cuvint. 


D-l VALEANU 


Nu cred că trebuie să-ţi dau un cuvînt. 


5 D-na HANKE 
(luînd un scaun) 
La miniştri, politeţea s-ar cuveni să fie cel puţin ca 
la ceilalți oameni... 
D-l VALEANU 
10 Mă rog. N-am timp să mă ocup de fleacuri. Ce do- 
reşti ? 
D-na HANKE 


Să vede că începe să te părăsească şi memoria. Iți 
spun pentru a treia oara că doresc să aduci pe fiu-meu 
15 în țara. 


D-l VALEANU 


La asta am răspuns : nu se poate. 


D-na HANKE 


Cu ce drept ţii pe un copil departe de părinţi? 


20 D-1 VALEANU 


Aha ! Are haz ! Un copil... minor... 


D-na HANKE 


Minor sau major, pentru noi este copilul nostru. 


D-1 VALEANU 


25 „Pentru noi" este foarte bine găsit. Ai auzit vorbin- 
du-se de Antigona ? 


394 


Dia HANKE 
N-am nevoie de cursuri. 


D-l VALEANU 


Totuşi, e bine să-ți aminteşti pe fijhiOţj 


fund 


D-na HANKE 
ițmbtinzindu-st) 


10, ° Eşti nenorocit. 


D-1 VALEANU 


Atît de nenorocit, încît fac greşeli de politeţe elemen- 
tară Ia un fotoliu, te rog. (Vrea sa-i ofere un fotohu.) 


D-na HANKE 


15 Adu pe fiu-meu în ţara. 


D-l VALEANU 
(oprindu-st) 


lar începi |... 
D-na HANKE 


20 Scurtezi distanţele. 


D-l VAIEANU 


Tocmai asta nu vreau. N-am nici un interes să-i 


apropii. 
Dna HANKE 
25 Ai un interes foarte mare : depărtarea poetizează pe 
oameni. 


395 


10 


15 


20 


D-l VALEANU 


Vorbe. Depărtarea desparte pe oameni. 


Dna HANKE 


Şi-i face să se dorească... 


D-l VALEANU 


Pînă se uită. 


10 
D-na VALEANU 
(sculindu-se) 
Atunci... nu mai am nimic de zis... îți mulțumesc că 
ai tăcut. 
D-l VALEANU 
Cînd ? 
D-na HANKE 15 
Cînd amenințai să-i spui adevărul. 
D-l VALEANU 
Ar fî fost riscant. 
Dina HANKE 20 
Cum ai zis? ! 
D-l VALEANU 
Adică... aş fi riscat prea mult. (D-na Hanke salută.) 
D-na HANKE 25 
(de la uge) 
Adu-1 în țară... şi micşorează poezia depărtării... (ese.) 


399 


SCENA VII 


D-I VALEANU, singur 


D-l VALEANU 
[înăl'i'id din umeri) 


Lumea se compune din nebuni, filozofia din paradoxe, 
iar viaţa întreagă din caraghiozlicuri. 
om care iubeşte: 
mai departe ?"... 
neşti sunt nepătrunse... 
famă? Doar atît: 


Cum o să zici unui 
„cu cît iubeşti mai mult, cu atît du-te 
Este adevărat însă că tainele inimei ome- 
Ce este sigur în lumea asta in- 
că cimitirele sunt pline de morminte. 


SCENA VIII 
D-l VALEANU, Doctorul VALEANU 


Dr. VALEANU 


Bună-seara, excelență. Cc mai faci ? 


D-l VALEANU 


Ce să fac... Uite, trăiesc. 


Dr. VALEANU 


Foarte bine. Asta e lucrul cel mai inteligent ce-l poate 
face un om care s-a născut. 


D-l VALEANU 
Eşti sigur ? 
Dr. VALEANU 


Absolut. 
ți nu bea apă cu gheaţă, e stăpînul lumei. 


Un om care nu se însoară, nu face filozofie 


D-l VALEANU 


Eu fac toate astea: 
apă cu gheaţă. 


m-am însurat, fac filozofie şi beau 


397 


Dr. VALEANU 


De aceea eşti stăpînuJ numai al unei țări. 


D-l VALEANU 


Cu numele. 


Dr. VALEANU 


Cu fapta şi cu cugetul. Dar... de ce m-ai chemat? 


D-1 VALEANU 


Ca să te rog să-mi dai un hap de stricnina. 


Dr. VALEANU 


Ai vreun cline... bolnav ? 


D-l VALEANU 
Foarte bine zici : am un cîine... bolnav. E şi cline şi 
bolnav. 
Dr. VALEANU 
Atunci îngrijeşte-], nu-l omorî. In toate cazurile, chea- 
mă un veterinar. 
D-l VALEANU 
Şezi te rog. (Doctorul şade.) Eu nu sunt bine. 
Dr. VALEANU 
(riznd) 
Prin urmare nu era caz de veterinar. (Cu interes.) 
Ce ai, dragă ? 
D-l VALEANU 


Mă simt ostenit, descurajat. Am intrat în viaţă, piua 
în adîncurile ei cele mai ascunse şi vreau sa ies dintr-insa. 
Dar vreau să ies, dacă s-ar putea, curat, cum am intrat. 


398 


10 


15 


20 


25 


30 


Dr. VALEANU 


Ce vorbe vorbeşti !... Nimic nu-i mai interesant decît 
viața... 


D-l VALEANU 
Altora... 


Dr. VALEANU 


Viaţa, în sine... 


D-l VALEANU 


Ascultă, doctore : nu filozofie. Nu vreau să-ţi vorbesc 
de toţi oamenii, ci numai de unul: de mine. Eu am in- 
trat în viaţă curat, am trăit curat şi vreau să sfîrşesc tot 
aşa. împrejurările vieţii mele, pe care tu nu le cunoşti, 
sunt atît de  încîlcite, încît, dacă aş trăi mai departe, 
m-aş murdări. 


Dr. VALEANU 


Cum se poate ?!... 


D-l VALEANU 


Se poate. Tu eşti mai mult decît fratele meu: eşti, 
oarecum, opera mea. Te-am crescut, te-am învăţat carte, 


te-am urmărit cu dragostea unui păruite... Mă crezi cînd 
iți vorbesc... Ca să trăiesc mai departe, cu desfăşurarea lo- 
gică a caracterului meu -— violent şi intolerabil — ar 


trebui să comit o îndoită crima, să omor două persoane. 
Ceea ce nu se poate. Pe una nu trebuie s-o omor; pe 
alta nu pot s-o omor. 


Dr. VALEANU 


Ce grozăvii ! ! 


D-1 VALEANU 


Nu sunt grozăvii. E desfăşurarea logică a unei pro- 
bleme. 


399 


Dr. VALEANU 


Nu se poate. Să omori pe alţii sau să te omori pe 


tine, nu e niciodată logică. 


D-l VALEANU 


Absolut logic. Eu iubesc pe o femeie, care iubeşte pe 
altul. Iubirea mea pentru dînsa este viața mea însăşi. Să 
trăiesc şi să asist la amorurile lor este mai presus de pu- 
terile mele... De altfel, nu tee-am chemat ca să discutăm. 
Eu nu am alți moştenitori legitimi decît pe tine. Te pre- 

10 viu că voi lăsa averea mea împărţită în două: o parte 
neveste-mi, iar alta ţie. In lotul tău voi pune o sumă de 
bunuri pe care să le vinzi, iar cu produsul lor să plăteşti 
datoriele lui Hanke bătrînul, fără explicaţii şi fără vorbe. 
Atît. Acum, fiindcă nu poţi să-mi dai stricnina, întinde-mi 

15 mîna... Adio. 

(Cortina) 


ACTUL IV 


Decorul din actul precedent. Vara. 


SCENA I 
20 Doamna VALEANU, Doctorul VALEANU (amîndoi în doliu) 


Dr. VALEANU 


S-ar zice, dragă cumnată, că de la moartea lui frate- 
meu, eşti înamorată de dînsul... 


400 


10 


15 


20 


25 


D-na VALEANU 


Sunt nenorocită şi nemîngîiată. 


Dr. VALEANU 


Ce fericit ar fi el, sărmanul, dacă te-ar auzi!... 


D-na VALEANU 


Doctore, cunoşti ceva mai grozav decît ireparabilul ? 


Dr. VALEANU 


Cunosc : reparabilul în amor, 


D-na VĂLEANU 
Nu vorbi copilării. Reparabilul, în amor sau în altceva, 
este un mare act de dreptate. 
Dr. VALEANU 


In amor ? 1... Act de dreptate ? !... Amorul este, prin 
firea sa, un tiran zăpăcit şi scandalagiu... Adevărat enfant 
de boheme. 

D-na VALEANU 


Literatură. 


Dr. VALEANU 


Cel mult muzică. 


D-na VALEANU 


Ce-i vrea. însă nu adevăr. 


Dr. VALEANU 


Amorul este, între sentimente, ceea ce era Neron în- 
tre împărați : un nebun superb, care viola cele mai in- 
violabile legături ; omora pe Seneca; da foc Romei; se 
cobora de pe tronul lumci pe arena circului ; se credea 


de geniu... 


401 


10 


15 


20 


25 


D-na VALEANU 


Literatură. 


Dr. VALEANU 
(nzirtd) 


Cum vrei... 


D-na VALEANU 


Amorul este un lucru divin... dulce şi dureros... făcut 
pentru sufletele nobile... pe care nu-l gusta, în toata vo- 
luptatea lui, decît cei ce s-au călit în durere. 


Dr. VALEANU 


Asta e literatură... Dar, în fine, eu venisem pentru 
altceva... Venisem să-ţi spun că nu e chip să găsesc o 
privighitoare. Unde n-am căutat-o fi pe cine n-am însăr- 
cinat cu misiunea asta delicată !... 


Hanke. 


A propos : s-a întors 


D-na VALEANU 


A propos de privighitoare ? 


Dr. VALEANU 


Nu. A propos de misiune. 


D-na VALEANU 


L-am văzut. 


Dr. VALEANU 
Deja? 


D-na VALEANU 
Ce vrei să zici ? 
Dr. VALEANU 


Nimic. Dezleagă-mă de privighitoare, sau altfel trebuie 
să mă duc în străinătate, la un muzeu de ornitologie... 


10 


15 


20 


D-na VALEANU 


Linişteşte-te. Am găsit-o eu. 


La cine ? 


Dr. 


VALEANU 


D-na VALEANU 


La un 
brele sunt 


(căutata s-o 


Ce dihanie mititică 


țăran. Iat-o. 
acoperite cu 


Dr. 


(ti arată o colivie ale cărei ză- 


hirtie  cenuşie.) 


VALEANU 
vadă) 


Asta cîntă de umple dumbrăvile ? 


Dnna VALEANU 


Asta. 


Dr. 


VALEANU 


Mult zgomot... din nimic. 


D«ia VALEANU 


Zgomot ? 


Pardon *— muzică. 


Dr. 


VALEANU 


D-nta VALEANU 


Poezie. 


Dr. VALEANU 


Poezie. Dar c o poezie dresată în libertate. 


D-na VALEANU 


Da. Nu cîntă în colivie. 


403 


Dr. VALEANU 


Atunci ? 


D-na VALEANU 


Am să-i dau drumul. 


Dr. VALEANU 
(uitîndu-se ia dinsa mirat) 


Pentru asta trebuia s-o caut prin lumea întreagă ? 


D-na VĂLEANU 


Pentru asta. Şi te rog s-o cauţi mai departe. 


Dr. VALEANU 


Ca să-i dai drumul?! 


D-ma VALEANU 
Da. 


Dr. VALEANU 


Frumoasă logică. 


D-na VALEANU 
Perfectă. Inchipuieşte-ţi un mare poet căzut în mîna 


unor sălbateci. Nu s-ar organiza expediţii să-l pună în li- 
bertate ? 


Dr. VALEANU 


Ai haz... Şi cît plăteşti dc privighitoare ? 


D-na VALEANU 
Orcît. 


404 


10 


30 


25 


Dr. VĂLEANU 


Atunci am să organizez eu o potira după privighitoare, 
ca să-ți ofer ocazia de a le pune în libertate... Şi cu asta, 
mă  închin. 


D-na VALEANU 


La revedere, doctore. Iți mulțumesc de osteneală, şi 
nu uita că plătesc orcît... 


(Doctorul iese.) 


SCENA II 


DOAMNA VALEANU. singură 


D-na VALEANU 


(după ce a insofit pe doctor, st întoarce la colivie) 


Pasăre privighitoare, 
Ce cînţi noaptea pe răcoare, 
De ce clipeşti cu atîta temere ?... şi nu cînţi ?.. 


(Repeta.) 


Pasăre privighitoare, 

Ce cînţi noaptea pe răcoare, 
Uinple-ţi guşa cu suspine, 
Şi suspină pentru mine ; 
Vino azi şi vină mîni 

La priveghi de săptămîni, 
Să ne spovedim la lună 

Şi să plîngem împreună, 

Tu din glasul tău de foc, 
Eu din ochi fără noroc. 


Chită, dragă !... cîntă, păsărică l.. 


SCENA III 
HANKE, lînărul, D-na VALEANU, Un FECIOR 


FECIORUL 
(aducind o carte de vizita) 


întreabă domnul ăsta dacă-J primit!. 


D-na VALEANU 
(luînd cartea, se ginde;le) 


Spune-i că tocmai acum a ieşit doctorul de la mine... 


FECIORUL 
10 Am înţeles. Tese.) 
D-na VALEANU 
(către colivie) 
Mîine te duci... mă laşi şi tu... pasăre cu dor în glas 
ji viaţă de pripas... 
15 FECIORUL 
(reinltînd) 
Domnul roagă pe cuconiţa să primească pachetul 
asta .. 
D-na VALEANU 
20 Pune-l pe masă. 
FECIORUL 
Şi întreabă dacă are răspuns. 
D-na VALEANU 
(cercetind pachetul) 
25 Scrisorile mele !... (Se gîndeste. Către fecior.) Spune-i 


să se urce. 


(Fech'nl it-ie. După puţin timp, intri Hanke.) 


406 


HANKE 


(foarte elegant, se închină) 


Prima mea dorința este, doamnă, să mă trataţi 


ca şi 
cum ministrul ar trăi. 


5 D-na VALEANU 


îmi pare rău, domnule, dar cred că asta nu se mai 
poate... 


HANKE 


Adevărat ? Pot oare spera ? 


10 D-na VALEANU 


Să .-peri ? Ce ?,,. 


HANKE 


Ceea ce soarta n-a voit altădată... 


D-na VALEANU 


'5 Şezi. (Hanke ia loc.) Ceea ce soarta n-a voit 
dată, astăzi o vrea şi mai puțin. Şi 


altă- 
e bine că ai stăruit 
să te primesc, ca să ne explicăm... 


Mi-aî înapoiat scriso- 
rile... Va să zică clişeul cel vechi... 


HINKE 
20 


Credeam că nu sc cuiirie să le mai păstrez după moar- 
tea ministrului. 


D-na VALEANU 


Cum se poate !... Cît trăia el, credeai că poţi să le 
păstrezi aceste mizerabile hîrtii, care constituiesc un furt 
25 şi care îi sfişiau inima — iar acum, nu? !... Da' 


ce fel 
de suilct ai dumneta ?.- 


407 


HANKE 


Vă rog... Cît nu aveaţi libertatea de a hotărî de soarta 


d-voastre, puteam să le ţiu la mine, aceste dovezi... 


D-na VALEANU 


Dovezi, de ce? 


HANKE 
Astăzi, lucrurile sunt schimbate şi trebuie să vă reluaţi 


libertatea. 


D-na VALEANU 


Dovezi, de ce? 


HANKE 


De un sentiment curat şi adînc... 


D-na VALEANU 
Curat, nu, domnule! Adînc... poate. Dar adine de 
prăpastie. 
HANKE 


Cu toate astea, nimeni nu ştie mai bine decît d-voastră 
cît au fost de curate relaţiunile noastre... 


D-na VALEANU 
Glzînd fals) 


Relaţiile noastre !... Drept cine mă iai dumneta, dom- 


nule ? 


HANKE 


Drept o persoană demnă de tot respectul şi toată com- 
pătimirea. 


408 


20 


D-na VALEANU 


Demnă de compătimire, da ! De respect, nu !... 
văzut de două ori în toată viața mea ; nici nu 
bine cum eşti la chip şi la suflet şi cu toate astea ţi-am 
în scris, o sută de dovezi... de literatura 


HANKE 


De „literatura amorului" ? ! 


D-na VALEANU 
Cu care am omorît un om... 
HANKE 


Şi cu care răniţi adînc pe un altul... 


D-na VALEANU 


Domnule Hanke ! Nu mă iubeşti şi nu m-ai 


odată !... 


HANKE 
Protestez. 


D-na VALEANU 


Şi nici eu nu te iubesc şi nu te-am iubit. 
HANKE 
Protestez din toate puterile. 


D-na VALEANU 


Nu protesta. Suntem într-un moment serios 
noastre. Să ne coborîm în adîncul inimelor şi să 
acolo adevărul. Nu m-ai iubit. 


409 


Te-am 


te cunosc 


amorului. 


iubit nici- 


al vieţii 


găsim 


HANKE 


Poate... la început... 


D-na VALEANU 


Dacă m-ai fi iubit, nu plecai. Şi nici eu nu te-am iu- 
bit... Daca te-aş fi iubit, plecam cu dumneta. 


HANKE 


Acesta este amor de teatru. în realitatea vieţii, doam- 
nă, o mulțime de lume iubeşte şi tace, sau pleacă. 


D-na VALEANU 


10 Nu 1... Sau iubeşte, cum cîntă, or visează; ca un dar 
frumos al sufletului, ce simte nevoia să zboare. Cine iu- 
beşte cu adevărat, rămîne cînd lumea îl sileşte să plece; 
pleacă, dacă trebuie să rămînă; dărîmă, arde, rupe ză- 
gazurile... (apropiindu-se de el) şi adesea moare. 


15 HANKE 


Teatru. 


D-na VALEANU 
ăcînd un pa; înapoi 
P Ip 


Ah !... cită ironie !... Tocmai aşa vorbeam eu bărbatu- 
20 lui meu, cînd îmi spunea că mă iubeşte. 
HANKE 


Cu deosebire că d-voastrâ spuneţi că nu mă iubiţi. 


D-na VALEANU 


Nu te iubesc. Este adevărul cel mai necesar sufletului 
25 meu, pe care trebuie să-l strig, ca sa-l audă cerul, înge- 
rii şi arhanghelii, pentru mîngiierea celor morți... 


410 


HANKE 


Nu mai înțeleg... Atunci cum aţi putut să scriți pa- 


ginile acelea atît de frumoase, pe care nu vi le cerea ni- 
meni : în care se simte atîta sinceritate, atîta căldură ?. 
D-na VALEANU 
Nu ştiu, domnule, nu ştiu. Trebuia să le spun bărba- 
tului meu şi, printr-o încăpățînare  bolnăvicioasă, ţi le 
scriam dumitale... Erai departe... mi se părea că eşti jertfa 
geloziei... Cine mai .poate înțelege inima omenească ! 


10 HANKE 


Poezia depărtării... 


D-na VALEANU 


Poezia depărtării... (O îneacă lacrimile) Poezia, du- 
rerea sfişietoare a celor ce nu se mai pot îndrepta. E atît 
15 de departe bărbatul meu acum !... 


(Se aude zgomot în anticameră.) 


SCENA IV 


Aceiaţi, D-na HANKE 


D-na HANKE 


20 (intrînd repede, se opreşte un moment şi se uită la amindoi) 


Am urcat... scara... 


D-na VALEANU 
(ieşindu-i înainte) 


Scara noastră cea grozavă... 


411 


D-na HANKE 
(LI:K  fili-său) 


Am trăsura jos. Dacă vrei să profiți de dînsa... si să 
mi-o trimiți înapoi... 


5 (Hanke se Închina ji iese.) 


SCENA V 
D-na HANKE, D-na VALEANU 


D-na HANKE 
(ingrozilă) 


JO Am venit prea tîrziu ? |... 


D-na VALEANU 


Pentru ce? (O duce la fotoliu.) Vă rog sa şedețţi. 
N-aţi venit nici prea tîrziu, nici prea de vreme. Am vor- 
bit cu fiul d-voastre ca două persoane ce nu vor să se 
inj mai înşeîe una pe alta. 


D-na HANKE 
Ah !... Răsuflu. 


D-na VALEANU 


Şi nu cred că vă rănesc in sentimentul d-voastre de 
20 mamă, dacă vă voi mărturisi că nu l-am iubit niciodată... 
V-aduceţi aminte de ziua în care am venit să vă întreb... 


D-na HANKE 


Mi-aduc aminte. Asta mă aduce. (îi cade în genun- 
chi) Am fost o mizerabilă... Am minţit... Am minţit, de 
25 disperare şi de răutate... 


D-na VALEANU 
(vrea s-o ridice) 


Vă rog.. 


412 


10 


15 


20 


25 


30 


D-na HANKE 


Viu în genunchi să vă rog să mă iertaţi. Puteţi să mă 
iertaţi ?... Puteţi să înțelegeţi ce însemnează a suferi 30 de 
ani, a trăi în necazuri, a simţi bătrîneţea care coprinde 
încetul cu încetul toate zăgazurile vieţii, ca bălăriele care 
umplu o grădină !... Şi a rămîne cu inima încă tînără... 


D-na VALEANU 
Va să zică... d-voastră... l-aţi iubit pe bărbatul meu... 
D-na HANKE 
(ascunzindu-şi fa'a in m'ini) 


V-am furat comoara vieţii... (Ridicînd fruntea.) Pu- 
teți fi liniştită. El nu mă iubea. El vă iubea numai pe 
d-voastrâ. Ah, doamnă, cît de mult vă iubea !... O ase- 
menea simţire ridică pe oameni pînă la jertfă — ideal pe 
care eu nu l-am cunoscut. 


D-na VALEANU 


Fiul d-voastre este prin urmare... 


D-na HANKE 


Da... Sunteţi femeie. lertaţi unei femei că n-a avut 
curagiul să se dezonoreze, mărturisîndu-şi singură vina... 


D-na VALEANU 


Ridicaţi-vă, doamnă. Eu nu am nimic de iertat. Viaţa 
este atît de surprinzătoare, iar inima omenească o tainiță 
cu atîtea ascunzători, încît numai cei ce sunt cu totul fără 
iniraă judecă repede şi pedepsesc. 


D-na HANKE 


Nu, doamnă, nu. Inima noastră este în adevăr o tai- 
niță ; dar ea seamănă cîteodată cu o închisoare, în care 
zac făcători de rele, falsificatori şi incendiari. Dacă am 
deschide toate puşcărielc !... 


413 


10 


D-iu VALEANU 


Ar rămînea goale... Lucrul cel mai spăimos pentru o 
inimă omeneasca... D-voastră, doamBă, aveţi un fiu... Eu, 
ce am ?... 

D-na HANKE 


Mîngîierea de a fi rămas curată ca o floare. Cea mat 
mare, cea mai binefăcătoare dintre mîngiîieri, pe care să 
nu o daţi pe nimic. Cirtd veţi ajunge, ca mine, pe pra- 
gul unei alte lumi, veţi înţelege ce preţ are cugetul curat, 
chiar cînd greşeşte... 


PERSOANELE 


ACTUL I 
DOCTORUL FINGAL 40 de ani O sală cu tot felul de aparate de gimnastică. 
D-1 COSTOIU 60 de ani 
D-l NIEMENE 45 de ani 
D-l GUTA PRUNCU 35 de ani 
VOICHIŢA CÂNTA 25 ani SCENA I 
MĂRIA CÂNTA 30 ani 
D-na NIEMENE D-na VERULESCU, D-na PRUNCU, D-na NIEMENE, D. COS- 
D-na PRUNCU 35 de ani 5 TOIU 
D-na VERULESCU 60 de ani 


Fecior, Fată de casă D-na PRUNCU 


Aşa bună metodă are !... După cîteva şedinţe te simți 


uşoară ca o copilă. 


D. COSTOILU 


10 De !... Am venit să încerc şi eu. 


D-na VERULESCU 


Cu piciorul d-tale ? 


D. COSTOIU 
Da. 


15 D-na VERULESCU 


Tot nu ţi-a mai trecut, vere lorgule ? 


D. COSTOIU 


Nu, verisoară. 


D-na VERULESCU 


Parcă ai fost pc Ia băi... 


5 D. COSTOIQ 


Da' unde n-am fost: la Mehadia, la Pucioasa, Ij Oîă- 
neşti... 


D-na VERULESCU 


Dar la Elopatak n-ai fost? Mi-aduc aminte cînd mer- 
10 geam eu, cu tată-meu, la Elopatak cu trăsuri, cu fecior, 
cu surugiu... Ei. marr lucru e avuţia !... 


D-na NIEMENE 


Da! ce ţi s-a întîmplat, madame Verulescu ? 


D-na VERULESCU 


15 E |... o greşală a mamei. 


TOATE d-nel- 


O greşală a mamii !... 


D. COSTOIU 


Povestea cu ghinda ?... 


20 D-na VERULESCU 


Fireşte. 


TOATE d-nele 


Noi n-o cunoaştem. 


418 


D-na VERULESCU 
Nici n-aveţi de unde s-o cunoaşteţi... 
Toţi Veruleştii se nasc cu o ghindă pe... cum să 
zic pe... 


D. COSTOIU 


La miei s-ar zice pe jigou. 


D-na VERULESCU 


Da. Pe jigou] stîng. 


TOATE d-nele 


10 Pe jigoul stîng ? 


D-na VERULESCU 


Da. O ghindă de toată frumusețea. Şi soră-mea lui 
Ilie Ba'loş, şi soră-mea Dudeasca şi soră-mea Viişoreanca. 


D-na NIEMENE 


15 De Ia născare ? 


D-na VERULESCU 


Vezi, asta-i pozna. Nu de la născare. La fete de la 
14 ani, iar la băieţi de la 19. 


TOATE d-nele 
20 Ei? 


D-na VERULESCU 


Cînd am împlinit 14 ani, tara a cerut să vadă ghinda. 

Ia-o de unde nu-i. „Asta nu-i Verulească". Ba este; ba 

nu este. Poate să-i iasă mai tîrziu. Poate samănă cu bu- 

25 nică-sa, care nu era însemnată... în sfîrşit, ce să vă mai 
lungesc lorba, tata m-a dezmoştenit ! 


419 


10 


15 


20 


D-na PRUNCU 


Era gelos... 


D-na VERULESCU 


Turc, nu altceva. 


D-na PRUNCU 


Grozavă boală e gelozia. 


D-na VERULESCU 


Grozavă. 


D-na NIEMENE 


Eu aş fi în stare să strîng de gît pe bărbatu-meu. 


m-ar bănui. 


D-na PRUNCU 


Nu zice vorbă mare, dragă. 


D-na NIEMENE 


Nu zic — dar e aşa. Să fie d-nul 
meu şi să vezi cum 3-aş tămădui. 


D-na PRUNCU 


TM dau... 


D-na NIEMENE 


Mulţumesc : am pe al meu. 


D-na PRUNCU 


Care nu-i gelos ?... 


D-na NIEMENE 


Cît trebuie să nu fie indiferent. 


420 


dacă 


Pruncu bărbatul 


15 


20 


25 


D-na PRUNCU 


Al meu e grozav. 
D. COSTOIU 
Poate că-i dai prilej, cuconiţă !... 


D-na PRUNCU 
(rizind) 


Ce haz ai, domnule Costoiu... 


D. COSTOIU 


Cucoanele din ziua de azi fac atîtea minuni, că 
mai ştie bietul bărbat ce să creadă. 


D-na NIEMENE 


Să nu creadă nimic ! 


D. COSTOIU 
(calm) 


nu 


Merg la dentist, merg la Bon-Gout, merg la Papagal, 


merg la hidroterapie... 


D-na VERULESCU 


...la masseur, la cărturăreasă... 


D. COSTOIU 


„„„La Ateneu, la spital, să înveţe sa tămăduiască 


nile... 


D-na VERULESCU 


„„Ja garaj, să se facă şofeze. 


D. COSTOIU 


„„„la Băneasa, să ia cîmpli prin văzduh.! 


421 


ră- 


D-na VERULESCU 


„„Ja gimnastica suedeză... 


D-na PRUNCU 


Bine, dacă suferim toate de migrenă... 


s D. COSTOIU 


Cîte boli au mai ieşit la cucoane !... nici vița ameri- 
cană n-are atîtea metehne. 


D-na NIEMENE 
Dragă madame Pruncu, vrei să te scap eu de gelozia 


10 d-lui Pruncu ? 


D-na PRUNCU 


Cum sa nu vreau, dragă— Mă urmăreşte peste tot: 
la dantist, la croitoreasă, chiar aci. Acum vedeți dv. dacă 
are dreptate... 


15 D. COSTOIU 


He ! Doctorul ăsta de nervi are nişte ochi !... 


D-na NIEMENE 


Cum e la chip d-l Pruncu ? 


D. COSTOIU 
20 E otova peste tot. Un balon, pe două tălpi de sanie. 
(Către d-na Pruncu.) Mă ierți, cuconiță. 
D-na PRUNCU 
(rizind) 


Calomnie. E ceva cam gras, dar nu cum spune d-l 
25 Costoiu... Sunt sigură că peste un ceas e aici — la ora 
consultațiilor gratuite. 


422 


10 


20 


25 


D-na NIEMENE 
(silind pe d-m Pruncu să se scoale) 


Dă-mi voie să văd cum eşti îmbrăcată... (D-na Pruncu 
se scoală) Ei, dar ştii ca arc de ce fi gelos d-l Pruncu... 


D-na PRUNCU 


Eşti drăguță în toată puterea cuvîntului. 


D-na NIEMENE 
Vreau să văd dacă pot semăna cu d-ta... Eşti ceva mai 
scundă ca mine, dar bărbații sunt aşa de orbi... 
D. COSTOIU 
IcSlre d-iia Pruncu) 


D-ta n-ai vreo ghindă pe trup, cuconiţă!! 


D-na NIEMENE 


Arc o fragă. 


D. COSTOIU 


Dacă e vorba pe legume de astea, poate o fi avînd 


două. 


D-na VERULESCU 


Vere Iorgule, cu ghindă pe trup se nasc numai Veru- 
leştii — şi, după cîte ştiu despre tata, n-a. avut amante. 


D-na PRUNCU 


Dumnezeu să-l ierte. Dar răposata mama matale tre- 
buie să ti fost de altă părere, fiindcă mata te-ai înnemerit 


fără ghindă. 
D-na VERULESCU 


M-am aruncat spre bunică-mea. 


423 


D-na NIEMENE 


D-na PRUNCU 
Am să-mi pui un văl gros. la umblă, te rog, dragă ma- 


Cu toate astea bărbatul matale e tot un Verulesc... 
dame Pruncu... 


D-rta VERULESCU D-na PRUNCU 


Văr al doilea... 5 Să umblu ?... 


D. COSTOIU D-na NIEMENE 


Ver-Ulege al 2-lea. Da. Fă-te a intra. 


(D-na Pruncu iest fi reintri după un moment, umblind legănat.) 
D-na VERULESCU 


Cu ghinda şi el. D-na VERULESCU 
D. COSTOIU 10 Merge în buestru. 
Bine că n-ai avut copii, verişoară. D. COSTOIU 
Ce  buestru, verişoară ! Pasăre, nu altceva. Parcă-i o 
D-na VERULESCU 
codobatură. 


De ce, vere lorgule ? 
D-na NIEMENE 


D. COSTOIU 15 (umblind ea d-na Pruncu) 


Se năştea fiecare cu cîte un codru de stejar pe trup... Umblu bine ? 
(Către d-na Pruncu.! Da' pînă una alta, maia, cuconiță, 


ai un pufuşor pe guriţă... TOŢI 
D-na VERULESCU Perfect. 
„„pe botişor. 
SCENA II 
D. COSTOIU 
..de parcă eşti o chersică. 20 AcEiaji, VOICHIȚA 
VOICHIȚA 


D-na VERULESCU 
(cu un ghiozdan la subțioară, îmbrăcată ca o studentă, uşor cam 


D-1 Pruncu nu se gîdilă. 
gheboasă. Intră) 


D. COSTOIU Ce sfat frumos !... Doamnelor şi domnilor, credința 


CIE 25 dv. vă face onoare... Sărut mina, d-nă Verulescu. 
Nu s-o fi gîdilînd, dar vede. 


425 
424 


10 


15 


20 


25 


D-na VERULESCU 


Bună ziua, fetițe De unde vii aşa aprinsă ? 


VOICHIȚA 


De la spital. Am asistat Ia scena cea mai caracteristică 
pentru triumful ideilor noastre. 


D-na VERULESCU 


Ia povesteşte. 


VOICHIȚA 


Un bărbat îşi adusese nevasta s-o arate doctorului. 


D-na VERULRSCU 


Doctorului nostru ? 


VOICHIȚA 


Nu. La secția de nervi. Femeia era o frişca de alea de 
albeşte pe dracu. Se plîngea de dureri bizare : o durea 
o pulpă, apoi vîrful nasului, apoi un genunchi. Dar ce-o 
durea pe dînsa nu era nimic pe lîngă ce-l durea pe dîn- 
sul. Toata ziua îl cicălea : că n-o duce Ia doctor, că nu 
vine la vreme acasă, că plouă afară. S-a hotărît, bietul 
om, s-o aducă Ia doctor. Aci, nu voia s-aştepte. Să plece 
acasă şi să plece acasă. In sfîrşit, ce s-o mai fi petrecut 
nu se ştie *— fapt este că a răsunat deodată o pereche de 
palme, de s-a cutremurat pămîntul. A ieşit lumea de prin 
toate sălile să vadă ce s-a întîmplat... Femeia se ținea cu 
mîinile de obraji şi surîdea. A venit doctorul, i-a îuat 
înăuntru, i-a cercetat... Ei, ştiţi ce se-ntîmplase ? Ii trecuse 
boala. Fără să-şi dea seama, bărbatul îi făcuse gimnastică 
suedeză... 


D-na VERULESCU 


Ei, nu mai spune !... 


428 


VOICHIŢA 


Ii pusese sîngele în circulaţie, 


D. COSTOIU 


Bravo 


5 D-na VERULESCU 


Aşa faci, vere lorgule ?... 


D. COSTOIU 


Vezi d-ta, verişoară, cum se întoarce roata lumei 1.. 
Gimnastică de asta suedeză făceau şi părinţii noştri. 


10 VOICHIȚA 


Mîe, ar trebui să-mi pună un tun în spinare şi să-mi 


îndrepte cocoaşa... 


D-na VERULESCU 


Ia lasă, dragă, că nici nu se vede. 


15 VOICHIȚA 


Eşti foarte gentilă, d-nă Verulescu, dar se vede... 


D-na VERULESCU 


Ar fi mai trist dacă ai avea-o pe... 


D-NELE 


20 „..jigou. 


D-na VERULESCU 
Am găsit cuvîntui : pe coapsa stingă. Jigouri aveţi dv., 


d-nele mele. 


427 


D. COSTOIU 


Nişte biete oițe... 


D-na NIEMENE 


Nervoase. 


D. COSTOIU 


Fără stăpîn, dragă... Haide că ne dă afară neamţu... 


Aceiaşi. FECIORUL 


FECIORUL 


D-I doctor a ieşit un moment, înainte de ora consulta- 
țiilor gratuite- D-nele care n-au avut rînd sunt rugate să 
poftească după orele 6. 


D. COSTOIU 
Dar domnii ? 

FECIORUL 
Tot asemeni. 

D. COSTOIU 


Or, zi, domnii, aici, numai cînd îşi urmăresc nevestele. 


FECIORUL 
D-1 Costoiu, pe ale d-lor sau pe ale altora ? 


D. COSTOIU 


Bravo, Frantz ! (les cu toții) 


428 


10 


20 


25 


SCENA IV 


FECIORUL, singur, aşezind scaunele. Mai pe urmă, FATA din 
casă 


FECIORUL 


De 15 ani mă mir şi tot n-am sfîrşit. Cum se poate, 
d-le, să dea lumea buzna, orbeşte, la un om care nu le 
spune nimic !... O maşină electrică, două scuipători sue- 
deze şi atîta tot. (Cîntă încet.) 


Din Predeal pînă-n Vîlcele 
Numai glasul dragii mele. 


Ei, aş ! Afară numai dacă n-o fi locomotivă. 


FATA 
(deschizînd o usc încet) 


Vorbeşti singur ? 
FECIORUL 


Decît să vorbesc cu tine... 


FATA 


Eşti un modoran. Vezi mai bine c-a-nceput să vie 
lume... (Se retrage, se aude sunînd.) 


FECIORUL 


Gata... pe degeaba... (Se aude sunînd din nou.) Viu !... 


SCENA V 


FECIORUL, GUTĂ PRUNCU, ma! pe urmă NIEMENE 


GUTA PRUNCU 
(enorm, hărțăgos, intră încet) 


Olio !... Şi ce sunt spînzurătorile astea, domnule ? 


429 


FECIORUL PRUNCU 

Tot felul de dracii... Duţimal... Maşină de cusut. (Dînd 
de  halteruri.) Pentru nevricale : te doare în dreapta? 
rădici cu stînga ; te doare în stînga ?... 


Gimnastică suedeză. 


PRUNCU 
(st uită împrejur) 
5 Ai dracului nemți ! Nu ştiu cum să mai stoarcă banul NIEMENE 
omului ! ...rădici cu dreapta. 
FECIORUL D. PRUNCU 
Sunteţi la consultație gratuită. Te doare în gît ? 

PRUNCU D. NIEMENE 

10 Păi vorba-i !.., Nu plătesc vizita, da' plătesc docto- I 'O ...înghiți în sec. 


riile îndoit. 
D. PRUNCU 


FECIORUL E VEA T 
„faci injecțiuni. 
Noi nu dăm doctorii. 
D. NIEMENE 
E UN CU „..inhalaţiuni. 
15 (uitîndu-se lung la el) 
15 D. PRUNCU 


Dai si d-ta? 
Inhalațiuni. (Mtrgînd încet spre Niemene.) Cu cine am 


FECIORUL oare ? 
Dă d-l doctor. Eu sunt la d-lui de 15 ani. 
D. NIEMENE 
PRUNCU Dumitrache Niemene. 
20 Da' nu se pre îmbulzesc clienţii. 
2<1 D. PRUNCI: 
FECIORUL Glumeşti ? 
Dacă nu se plăteşte scump, omul nu vine... Şi cu toate D. NIEMENE 
astea tot avem prea mutfți — după părerea mea — mai 
Deloc. Iar eu ? 


cu seamă dame. (Se aude sunînd) lacă alt boier la 
25 consultație pe degeaba. (Se duce să deschidă. Intră Du- 
mitrache Niemene. Gută Pruncu umblă printre aparate 
ca un mare cunoscător. Niemene se aşează pe o bancă.) 25 Gută Pr 


D. PRUNCU 


430 431 


10 


15 


20 


D. NIEMENE 


Acum 50 de ani. 


D. PRUNCU 


Auzi idee ! Să te numeşti „Nimeni"!... 


D. NIEMENE 


Ce să-i faci ! 


D. PRUNCU 


Eşti singur de tot ? 


D, NIEMENE 
Ba am un frate. 

D. PRUNCU 
Unde-i ? 

D. NIEMENE 


într-un borcan, la muzeu. 


D. PRUNCU 


Taci, bre omule... Era cu două capete ? 


D. NIEMENE 


Cu patru picioare. 


e+. PRUNCU 


Bine că nu eraţi gemeni. 


D. NIEMENE 


Norocu mamii. 


432 


15 


20 


D. PRUNCU 


Şi unde şezi ? 


D. NIEMENE 


în strada Mikelet. 


D. PRUNCU 


în MikeQet ?... îmi pare bine. Acolo şed şi eu. 


D. NIEMENE 
Pe ce ? 

D. PRUNCU 
Cum „pe ce"? 

D. NIEMENE 


Adică pe ce temelii soţiale ? 


D. PRUNCU 


Arendaş. Domnul ? 


D. NIEMENE 


Arendaş şi eu. 


D. PRUNCU 


Ne-au omorît ploile. 


D. NIEMENE 


La mine plouă şi-n curte. 


D. PRUNCU 


Semeni grîu şi la secere prinzi crapi. 


433 


D, NIEMENE 


Eu semăn crapi şi prind grîu. 


D. PRUNCU 


Adică cum vine vorba asta ? 


5 D. NIEMENE 


Nu vine vorba ci vine apa, care-ţi umple heleşteele cu 
snopi de grîu. 


D. PRUNCU 


Lumea pe dos, domnule. (Vifindu-se la ceasornic.) Da' 
10 de ce n-o mai fi sosind doctorul ăsta... Consultaţii gratuite. 
Vax ! De la 5 Ia 6. Sunt şase fără un sfert. 


D. NIEMENE 
(privtndu-t lung) 


Şi de ce suferi d-ta ? 


15 D. PRUNCU 


Apă la stomah. 


D. NIEMENE 
Dă-ţi cep 
D. PRUNCU 
20 Nu se poate. Cică să fac gimnastică suedeză, c-am să 
mă subţiez. 
D. NIEMENE 


Şi eu tot aşa. Cică să fac gimnastică suedeză c-am să 
mă-ngraş. 


434 


10 


20 


25 


D. PRUNCU 


Prostii nemțeşti, domnule. (Misterios.) Şi să-ţi mai spun 


ceva : eşti însurat ? 


D. NIEMENE 
De trei ori. 

D. PRUNCU 
Cum se poate ? 

D. NIEMENE 


Adică am fost însurat de trei ori. 


D. PRUNCU 


Ei. (Misterios.) Aici, ia doctorul ăsta, vine fel de fel 
de lume. Mai ales cucoane. (După o pauză.) Şi mi se 
pare că vine şi a mea. 


D. NIEMENE 

Parcă a mea nu l... 
D. PRUNCU 

Frate Niemene !... (îl Scutură de mînă.) 
D. NIEMENE 


(reculegîndu-ie) 


Mă rog, mă rog ! E foarte firesc să vină. 


SCENA VI 
Aceiaji, DOCTORUL 


DOCTORUL 
[imrind din camera de lucru, grăbi.) 


Ei, cine-i întii ? 


435 


D. PRUNCU SCENA VIII 


Eu. domnule doctor. 
Ac=iai, DOCTORUL 


DOCTORUL 
DOCTORUL 
Poftiţi ! 
A cui e rîndul? (Văzind pe Aiaria Cântă şi pe Voi- 
5 chita, devine galant şi merge de sărută mîna Măriei. Către 
Niemene.) A trecut ceasul consultaţiilor gratuite. Sau dacă 
SCENA VII voiţi să mai aşteptaţi... 
D. NIEMENE 


NIEMENE, mai p; urmă MĂRIA CÂNTA i VOICHIŢA 
Aştept. (Doctorul şi Măria Cântă dispar.) Mare p«- 


D. NIEMENE 10 hlivan! 
(singur) 
Marc bestie !... Aşa prubă de idiot ar trebui păstrat VOCALA 
30 într-un bloc dc gheaţă la 200 grade. Pentru ce ? 
(Intră Măria Camă fi Voicbița. Un moment de tăcere. Se aude D. NIEMENE 
un răget din cabinetul doctorului.) (uitindu-se la dînsa mirat) 
15 Nu, drăguță. Aşa vine vorba. 
D, NIEMENE 
Ce plăcut guiță ! VOICHIȚA 
s Fiindcă a rămas singur cu cumnată-mea ? 
15 D-na MĂRIA 
(zîmbind) D. NIEMENE 
Probjfiil o dcescărrătură electrică. Nu.... 
D. NIEMENE 20 VOICHIȚA 
Păcat că nu e de tun. Tot aşa rămîne şi cu mine — probabil şi cu soţia 
d-tale. 
20 D-na MĂRIA 
D. NIEMENE 
E vreun om rău ? 
Eu asta nu vreau. 
D. NIEMENE 25 VOICHIŢA 
Nu e un orn. ci un hipopotam. Soţia d-tale e gheboasă? 


438 437 


D. NIEMENE 
Nu, deloc. 


VOICHIŢA 


Atunci ce caută aici ? 


D. NIEMENE 


Nervi. 


VOICHIŢA 
Ei. vezi, asta mă strînge de gît. Să fii drept ca o lumi- 
nare, sănătos, voinic —- şi să aibi nervi !... 
10 D, NIEMENE 


Cumnata d-tale ce are ? 


(Scenj mata. Voichița diî di cap, disperată. Niemene de asemeni.) 


VOICHIȚA 
Nervi. Mă rog, domnule — îmi dai voie, cum te nu- 


la meşti d-ta ? 


D. NIEMENE 


Niemene. 


VOICHIŢA 


Serios ?... Va să zică. eşti colegul de laborator al lui 
20 frate-meu. Eu, Voichiţa Cantâ. 


D. NIEMENE 


Eu, domnişoară, mă numesc Niemene. 


VOICHIŢA 


Rus ? 


438 


15 


20 


Leah, cred, de origina. 


VOICHIŢA . 


Fluviul Nicmen e rusesc şi german. 830 kilometri lun- 
gime ; trece prin oraşul Grodno şi se varsă în marea Bal- 
tică. 


D. NIEMENE 


Grozavă memorie !... 


VOICHIŢA 


O fată gheboasă ce să facă alta decît sa tot învețe ? 


D. NIEMENE 


Aşa c. 


VOICHIŢA 


Va să zică găseşti şi d-ta. (Se învhteste.) Sunt ghe- 
boasă tare ? 


D. NIEMENE 


Nu zic asta, domnişoară. 


VOICHIŢA 


Sunt gheboasa. Dar vezi, domnule, nu am nervi. 


D. NIEMENE 


E mare lucru. Şi cu toate astea vii şi d-ta aici. 


VOICHIŢA 


Viu, fireşte. Viu să-mi îndrept gheba. 


439 


D. NIEMENE 
Cu gimnastica ? 

VOICHIŢA 
Cu gimnastica. 

D. NIEMENE 


Credinţa te va scăpa. 


VOICHIŢA 


Şi uite acum. (Se în- 
că tot printre 


Ce credinţă ! Aveam o cocoaşe ! 
vîrteşte. Niemene dă din cap.) Vrei 
dromadere mă număr... 


să zici 
10 
D. NIEMENE 


Nicidecum, domnişoară. 


VOICHIȚA 


Lasă, domnule, că nu mă supăr. Sunt gheboasă, cum 


aş fi... blondă. D-tale îţi plac femeile blonde ? 15 


D. NIEMENE 


Foarte mult. 


VOICHIȚA 


Soţia d-tale e blondă ? 20, 


D. NIEMENE 


Nu. Nevastă-mea e brună. 


VOICHIŢA 


Eram sigură. 25 


D. NIEMENE 


Pentru ce ? 


440 


VOICHIȚA 
Pentru că, altfel, ţi-ar fi plăcut brunele. 
D. NIEMENE. 
Nu înţeleg. 
VOICHIȚA 
Totdeauna altceva decît ceea ce ai. 
D. NIEMENE 
Ei, comedie !... 


VOICHIŢȚA 
Lupta vecinică între o civilizație intelectuală foarte se- 
rioasă şi o animalitate foarte veche. 
D. NIEMENE 


Asta o ştiu eu. Dar mă mir că o ştii şi d-ta. 


VOICHIŢA 


Adevărurile formulate bine de 
lată, domnule Nie- 


Ţi se pare că o ştii. 
alţii par găsite de din noi... 
mene, vrei să-ţi mai spun ceva ? D-ta îţi închipuieşti că 


fiecare 
vii aici pentru că eşti blonav. 


D. NIEMENE 


Sunt bolnav de stomah. 


VOICHIȚA 
Nu. Eşti gelos. 
D. NIEMENE 
(protestând) 
Da! ce-are-a-face !... 
VOICHIȚA 


Crede-mă. Eu sunt doftoriţă. 


441 


SCENA IX 
VOICHIŢA, MĂRIA CÂNTA, NIEMENE 


D-na MĂRIA C. 
(ieşind din cabinetul doctorului) 


5 Voichiţo, te aşteaptă doctorul, vrei să vii? 


VOICHIŢA 
(către Niemene) 


Crede-mă şi îngrijeşte-te. E păcat să bănuieşti 
drept... şi să suferi. (Către Măria Cântă.) Viu, 


10 (Intră amîndouă în cabinetul doctorului.) 


pe ne- 
Mărie. 


SCENA X 
NIEMENE, GUTA PRUNCU 


D. NIEMENE 
(încremenit îşi face cruce) 


15 Isuse Hristoase !... 


D. PRUNCU 15 
(intră grăbii, venind la Niemene şi luîndu-l de mînă) 


Frate Niemene. Sunt un om nenorocit. Nu mă lăsa. 


NIEMENE 


20 Ce este ? 


D. PRUNCU 20 


Vine nevastă-mea. 


D. NIEMENE 


Va să zică tot a fost adevărat... 25 


442 


D. PRUNCU 


A fost. Te rog nu mă lăsa. Uite-o la fereastră. 


cu feciorul. Are să între acum... 


Vorbeşte 


D. NIEMENE 


Şi ce să-i fac ? 


D. PRUNCU 


Ce-i şti. Să vezi cu cine mă trădează... 


D. NIEMENE 


Taci, omule, că nu te trădează cu nimeni... 


D. PRUNCU 


Mă trădează. 


D. NIEMENE 


Cel mult cu doctorul. 


(Gută Pruncu iese pe o uşe laterală.) 


SCENA XI 


NIEMENE, O DOAMNA 


Doamna intra foarte discret şi se aşează pe un scaun. Obraiul 
acoperit cu un voal des. Niemene se face că citeşte într-o revistă. 


D. NIEMENE 
(către sine) 


Subțire 
Doamnă, vă rog 


Are 
să mă 


lucru !... noroc dobitocul. 


iertați 


(Către  dînsa.) 
libertatea de a 
vă vorbi, fără înconjur şi fără să vă fiu prezentat. O în- 
tîmplare ciudată făcut să ştiu că bărbatul 
vă urmăreşte, şi vă aduc serviciul... 


că-mi iau 


m-a d-voastra 


443 


DOAMNA 


De a mi-o spune... Eşti un amic sigur. 


D. NIEMENE 


D-I Pruncu nu-mi este amic. 


DOAMNA 


Este. ca M d-ta. un bărbat. 


D. NIEMENE 
Gelos. 


DOAMNA 
Ca şi d-ta. 


D. NIEMENE 


Eu nu sunt gelos. 


DOAMNA 


A 1... cu toate astea văd după inel că eşti bărbat în- 


surat, şi specia acestor bărbaţi ar trebui să se constituie 
într-o societate de apărare mutuală... în contra grindinii. 


D. NIEMENE 


Noi trăim de fapt în cooperativă. 


DOAMNA 


Sătească. Cei însuraţi cu cei neînsuraţi. 


D. NIEMENE 


Neîmuraţii de astăzi vor fi însuraţii de mîine. 


DOAMNA 
Eşti filozof. 


444 


10 


15 


20 


25 


D. NIEMENE 


Sunt fatalist. Ce are să i se întîmple omului ii stă scris 


în palmă. 


DOAMNA 


Atunci de ce mă previi de urmărirea lui bărbatu- 


meu ?... 


cu 


D. NIEMENE 


D-ta nu eşti obligată să mă crezi. 


DOAMNA 


Poate chîar o doreşti. 


D. NIEMENE 


Din lot sufletul. 


(a un scaun fi se apropie de dinsa. Doamna se retrage, el 
o urmăreşte cu S<MJ*îd.) 


DOAMNA 


Mă rog, domnule, suntem în sala de gimnastică, dar 


urmez un alt tratament. 


D. NIFMENL 


Electric. 


DOAMNA 


Electric. 


NIEMENE 


Cu idiolu'l asta de neamţ. 


DOAMNA 


Cu el. Nu am nevoie de un altul. 


445 


D. NIEMENE 


(aparte) 
M-a făcut idiot. 
DOAMNA 
(după o pauză) 
5 
Dar dacă eştt fatalist si mai cu seamă dacă eşti cie 
minte, pot să-p citesc în palmă. 
D. NIEMENE 
(către sine) 
si Are haz. 
DOAMNA 10 
Eşti însurat, evident. 
D. NIEMENE 
Da. 
19 DOAMNA 
Şi i(i iubeşti nevasta... 15 
D. NIEMENE 
Peuh !... 
DOAMNA 
20 Nu se poate. Un om de spirit nu se compromite nicio- 
dată. Vezi, tiu ştiu cine eşti. . 
20 
D. NIEMENE 
(recomandindu -se) 
Epaminonda Marinescu. 
25 DOAMNA 
Mă rog... 
25 
446 


D. NIEMENE 


...profesor de gimnastică... norvegiană. 


vină şi la mine bulucul ăsta de cucoane. 


DOAMNA 
Ai nevoie ?... (Citind în mină) O femeie 
tînără, se gîndeşte la d-ta cu mare interes. 
D. NIEMENE' 
Naltă, scurtă ? 
DOAMNA 
Naltă. 
D. NIEMENE 
Ca d-ta ? 
DOAMNA 
Cam aşa. 
D. NIEMENE 
Serios ? 
DOAMNA 
Foarte serios. 
D. NIEMENE 
Imj dai voie ! (încearcă să-i sărute mîna.) 
DOAMNA 
dăsíiidu-i mîna) 
Bagă de seamă... 
D. NIEMENE 


Ah ! ce mătase ! ce căldură parfumată ! 


447 


Poate aşa să 


brună, 


DOAMNA 


pp 9 (CUindu-i în mînă) Femeia brună te 
iubeşte. 
D. NIEMENE 
Serios ? 
DOAMNA 


Foarte serios. N-o părăsi. 


D. NIEMENE 


Nu mă gîndesc cîtuşi de puţin s-o părăsesc. 


DOAMNA 


Vad că sufere. Din liniile mîinei d-tale reiese că această 
femeie îţi este ceva foarte de aproape... soră sau nevastă. 


D. NIEMENE 


Soră n-am. Nevasta, vai ! da. 


DOAMNA 


„Vai" de ce? 


D. NIEMENE 


D-ta n-ai bărbat ?... Gută Pruncu e un om foarte de 
treaba, dar nu poţi toata viața să rămîi în pruncie cu el. 


DOAMNA 


Baga de seamă. 


D. NIEMENE 


Să mă ierţi, dar aşa prubă de bestie, mai rar. 


448 


DOAMNA 
Bagă de seamă, cl este bestie, dar d-ta îţi înşeli ne- 
vasta. 
D. NIEMENE 
5 Cu cea mai incomensurabilă plăcere, 
DOAMNA 


îmi dai voie să-mi scol mănuşa de la mîna dreaptă... 
ca să ţi-o dau şi pc asta. 


D. NIEMENE 
10 Dacă o fi tot aşa de parfumată ca .cea stingă. 
DOAMNA 
(dindu-i o palmă formidabilă, î;i ridică voalul încet) 
Ia uită-te la mine, Epaminonda Marinescu. 


D. NIEMENE 


15 Nevasta-mea 


SCENA XII 
Aceiaşi, DOCTORUL, VOICHIŢA, D-na CÂNTA 


DOCTORUL 
(apărînd din cabinetul său) 


20 Cc este ? 


DOAMNA 


Nimic. Domnul se impacienta şi a bătut din palme 
să vină feciorul... E, poate, rîndul meu ? 


DOCTORUL 


25 Da, poftiţi. (Către Niemene.) Aveţi sonerie acolo. (Doc- 
torul şi d-na dispar.) 


449 


SCENA XIII 
NIEMENE, VOICHIŢA, D-NA CÂNTA 


VOICHIŢA 
Yațropându-se încet de Niemene y. dind din cap) 


Vezi, d-le Niemene !... 


D-na MĂRIA C. 
(rind sa iasă) 


Vii, Voichițo ? 


VOICHIȚA 
10 [către d-na Canto) 


Du-te, că viu. (Către Niemene.) Vezi, d-le Niemene... 
Ai mîncat o palmă formidabilă... 
D. NIEMENE 


Da. Dar era de la nevas(5-mea... In familie lumea pe- 
15 trece cum poate. 


VOICHIȚA 
Suferi si faci glume. 
D. NIEMENE 
Ce să fac ? 
20 VOICHIȚA 
Să te schimbi. 
D. NIEMENE 
Aşa dintr-o dată ? 
VOICHIȚA 
25 Iți iubeşti nevasta şi nu vrei să i-o spui. Eşti gelos 


şi te ascunzi. Eşti fanfaron, cinic, şi cu toate astea cred 
că eşti om de treabă. Acum eşti chinuit mai mult ca 
oricînd. 


450 


D. NIEMENE 


Pentru ce ? 


VOICHIȚA 

Pentru că d-na Niemene e acolo, singură, cu doctorul. 
D. NIEMENE 
(plecind capul) 


E adevărat, domnişoară. 


VOICHIȚA 


Am sa încerc să te ajut. Mă duc sa asist ia şedinţele 

10 lor. Dar schimbă-te. Fii curat în gînduri, şi nu te teme 
de simțirile adevărate. Spune nevestii d-tale oo iubeşti 

şi, dacă greşeşte, iart-o şi ajut-o să nu mai greşească. Fii 


sincer şi vei fi fericit. 


ACTUL II 
15 Cabinetul de luciu al doctorului. 
SCENA I 


Docioiul FINGAL la birou, MĂRIA CÂNTA într-un fotoliu 
cu spatele la doctor. 


MĂRIA 


20 Adorabilă scenă pentru două persoane ce se iubesc. 


451 


DOCTORUL 
(răsfoind o carte) 


Ai zis ceva ? 


MĂRIA 


5 (scoate o oglindă mică, din sacul de mînă, ji se uită Într-insa) 


Am zis. (O pauză.) 
DOCTORUL 
(distrat) 


Fireşte că ai zis... /Măria nu răspunde) Te uiţi în 


10 oglindă... Ai dreptate. 


MĂRIA 
Ca să te vad. 
DOCTORUL 
(mirat) 
15 Te uiţi în oglindă ca să mă vezi pe mine ? 
MĂRIA 


Dacă al [fel nu-mi dai voie. 


DOCTORUL 


Eu, nu-ți dau voie ? l... 


20 MĂRIA 
Xu m-ai pus să stau aici, cu spatele la d-ta, ca să nu 
ne găsească Voicbița 
DOCTORUL 


Fireşte. Vreau să nu ne găsească fata, gură în gură. 


25 MĂRIA 


Te preocupă mult... fata. 


452 


mi e 


10 


15 


20 


DOCTORUL 


Pentru d-ta. 


MĂRIA 
Şi pentru d-ta... 
DOCTORUL 
Şi pentru mine, dacă vrei. Dar eu nu sunt cumnat 
cu dînsa. 
MĂRIA 
Eu sunt cumnată. Ai grije să-mi aduci aminte ți 


astăzi că sunt măritata şi-mi înşel bărbatul... 


DOCTORUL 


Nici nu mă gîndeam. 


MĂRIA 


Mi-o spui în toate zilele. 


DOCTORUL 


Nu o spun eu, ci împrejurările, viaţa care curge, su- 


fletul şi conştiinţa noastră... 


MĂRIA 
Atunci să ne lăsăm. 
DOCTORUL 
Dacă s-ar putea... 
MĂRIA 
Dacă s-ar putea — ai dori ? 
453 


DOCTORUL SCENA II 


Din toată inima. Acelaşi, FECIORUL 


MARIA 
(scutindu-se ţi icnind spre fi) FECIORUL 


d at AP Si. E nara Í D-1 Niemene întreabă cînd poate fi primit. 
Va să zică, mă iubeşti fără voia d-tale... 


DOCTORUL 


DOCTORUL (glndindu-se) 


Ca o necesitate organică. A A 5 ; 
5 Cine-i domnul ăsta ? 


MARIA MĂRIA 


Prin urmare fără amor. a 4 ” 
Bărbatul cu femeia geloasă. 


DOCTORUL 
9 CGI RU 10 DOCTORUL 
Ştiu eu !... Îmi închipuiesc ca da. Cel cu palma ? 
MĂRIA MĂRIA 
Atunci nu ştii ce este amorul. Da. 
DOCTORUL DOCTORUL 
15 D-ta ştii ? 15 Mai pe urmă. Să aştepte pe Voichiţa. 
MARIA MĂRIA 
Cum să nu ştiu !... Este toată viața mea, prezentul şi Vrei să-l dai pe mîna Voichiţei ? 
viitorul ; toate aspiraţiile, nădejdea şi visurile mele. Cînd 
eşti departe, te doresc; cînd eşti aproape, te trăiesc, DOCTORUL 
20 închid ochii şi te văd sub pleoape, ca un portret binecu- 
vântat... (Se apropie de dînsul îl ia de gît) Cînd mă U n alcoolic. (Către fecior.) Să aştepte. 
săruți, mă înfior din creştet pînă în tălpi ; simt că făp- 
tura mea de lut se topeşte ca o făclie de ceară... Mă 20 FECIORUL 
pierd... Mă risipesc... Adună-mă, plăsmuieşte-mă din nou. 
25 (Bate cineva la uşă.) Inteligentă persoană ! Am înțeles. 
454 455 


SCENA lll 


S A Eşti fericită ! 
DOCTORUL FINGAL, MARIA CANTA 


MĂRIA 
DOCTORUL (mirdiă) 
E foarte greu... Sunt fericită că nu mă mai iubeşti ? 
MĂRIA DOCTORUL 
Ce e greu ? Eşti fericită că ştii despre mine ceea ce eu nu ştiu. 
DOCTORUL MĂRIA 
De a ne înțelege. Chiar mai mult decît crezi. 
MĂRIA 10 DOCTORUL 
10 Mi se pare că ne înţelegem foarte bine. Foarte. bine. 
DOCTORUL MĂRIA 
In a face rău. Bunăoară că iubeşti pe Voicbiţa. 
MĂRIA DOCTORUL 
15 (rizînd) 
începi să te gîndeşti că facem rău. Cam tîrziu. 
Ai haz. 
15 DOCTORUL 
Mă gîndesc de mult... SCENA IV 
MARIA Aceiaşi. VOICHIŢA 
Am înţeles. 
VOICHIŢA 
DOCTORUL 20 (bădnd lt u-ji) 
20 Ce bine 1.. Cînd înţelegi, ştii ce să faci. Se poate ? 
MARIA DOCTORUL 
Am înțeles că nu mă mai iubeşti... Intră, Voichiţo... Auzi ce spune amica asta a noastră. 


459 457 


10 


20 


VOICHIȚA 


Ce spune ? 


MĂRIA 


Prostii. Eu vă las... cu adorabila dv. clientelă. 


DOCTORUL 


Vokbiţo, aşteaptă d-l... Niciunul. 


MARIA 


D-l Niemene. 


DOCTORUL 


Ţi-l dau în primire... Auzi nume !... 


VOICHIȚA 


Mai întîi, doctore, este domnişoara Vbichiţa Cântă, 
care are o cocoaşă de îndreptat... Să-mi dai voie. De 6 


ori. Am îndoit braţele de 6 ori, doctore. 


DOCTORUL 
Mai îndoieşte-le. 

VOICHIȚA 
Nu mai pot. 

DOCTORUL 


Fă puţină electricitate. 


VOICHIŢA 
Nu. Vreau să mă odihnesc puţin. 


(Măria Cântă iese.) 


458 


SCENA V’ 


DOCTORUL si VOICHIŢA 


Un moment de tăcere. Rezemata pe un cot, Voichiţa « uită 
lung Ia el. 


VOICHIŢA 
(sculindu-se) 


Ce lume încîntătoare trebuie să fi fost lumea veche, 


doctore ! 


DOCTORUL 


De ce? 


VOICHIŢA 


Sănătoşi, drepţi. Bărbaţi voinici, femeile nalte şi sprin- 


3 


tene... 


DOCTORUL 


Aşa pare întotdeauna trecutul. 


VOICHIŢA 


Mai frumos. 


DOCTORUL 


Mat frumos decît prezentul. 


VOICHIȚA 


Pare şi este. Ce lucru mai minunat decît o femeie 
sabină, mergînd la fîntînă, cu vasul pe cap. 


DOCTORUL 


Sau cu amforele de must m mînă. Must, must. 


4?i 


10 


15 


20 


25 


30 


(sculindu-se ia două 


VOICHIŢA 
ulcioare.  Primblindu-se cu două ulcioare, 
pul drept) 


Uşor se mişcă tinăra fecioară 


Purtîndu- 


şi crupul drept ca o făclie ; 


Cu amforele vine de la vie 


Şi vinde 


must ca-n vremi de-odînioară. 


Must, must, aicea la gheboasa !... 


DOCTORUL 
(ieşindu-i înainte, glumeşte) 


Copilă albă, vina ta să fie, 
De te-o-ntîlni Polibus, bunăoară : 
Cum mînile-ţi sunt prinse de ulcioară, 


O să-ţi s 


ărute benghiul din bărbie. 


(încearcă >-o sărute.) 


VOICHIŢA 
(ştergindu-şi obrazul) 


M-ai sărutat |... 


Nu eu, Polibus : 


Fluture. 


Floare. 


DOCTORUL 


aşa zice la poezie. 


VOICHIŢA 


DOCTORUL 


VOICHIŢA 
(comic sentimental) 


Fluture, fluture, fluture, 

Aripa vintul ţi-o scuture, 

Craiule tînăr al florilor, 
Crainic al zorilor. 


460 


cor- 


10 


20 


25 


Muşce-te-ar dragostea, fluture, 
Friguri de dor să te scuture ; 


DOCIORLL 
(sceptic) 


VOICHIȚA 
(idem) 


Plînge-te-ar roua cu zorile ; 
Ride-te-ar florile. * 


Vorbeşte corect româneşte. Nu se zice 


ci „muşcă-te-ar"... 


Să te muşce... 


DOCTORUL 


VOICHIȚA 


(continuind) 


„„muşce-te-ar" 


> 


(Alintiitdu-seA Da' cine-i Polibus acesta, 
care mi-a sărutat benghiul din bărbie ? 


DOCTORUL 
Un polip. 
VOICHIȚA 
(alintat) 
O 1... Singura dată cînd te-am găsit 
o dai prin polipi. 
DOCTORUL 


Draga, ăştia sunt bărbaţii care sărută. 


Polipi ? 


Caracatiţe. 


VOICHIŢA 


DOCT ORUL 


461 


şi 


eu 


sentimental, 


10 


15 


20 


25 


30 


Te-a lămislit blinda natură 
Ca pe-o floare de pe plai 
Din carminul rozei de mai 


VOICHIȚA DOCTORUL 
(jără a auzi, se primbla elegant prin faţa lui) 
Sigur. 
Da! ce frumos spui versuri L. 
VOICHIŢA 
DOCTORUL 
(se uită lung la dinsa în admirare) Vorbe... 
la sa vezi ce bine ţi se potriveşte. DOCTORUL 


Eu nu vorbesc în vînt. 


Ţi-a zugrăvit rotunda gura, VOICHIŢA: 
Iar din albastrul de cicoare De milă... 
Ţi-a-nduiosat privirea vie, 
Aşa că bine nu se ştie DOCTORUL 
De eşti femeie, ori eşti floare. 
10 Nicidecum. Te vei îndrepta aproape complet. 

La briu te-a strîns ca pe-un mănunchi 
De ramuri tinere de crin, VOICHIȚA 
Şi nu Ştiu ce ţi-a pus în sîn, 
Şi de la sîn pîn' Ia genunchi, Aproape: 
Că parcă-ai fi un vis croit 

DOCTORUL 


După simțirea mea nebună, 
CAI sufletul ca alba lună 
Cu trupul cald şi liniştit. 


In trista mea singurătate, 
Au răsărit, colo şi colo, 
Vedenii cu cap de Apollo 
Şi ochii plini de bunătate ; 
Dar dacă tu ai şti anume 


Şi chiar dacă nu te-ai îndrepta cu totul, nu pricep de 
15 ce te necăjeşte o uşoară deformare a umărului, cînd na- 
tura te-a înzestrat cu atîtea alte daruri. 


VOICHIŢA 


Ţi le dau pe toate, în schimbul a doi omoplaţi fru- 


moşi. 
Cît farmec e-n făptura ta, 
Ai face aripi şi-ai zbura 
aa JE: EPA é 20 DOCTORUL 
Căci prea eşti singură în lume. 
Copilării !... Vanitate femeiaseă !... în cele mai nobile 
VOICHIȚA şt mai delicate — tot închipuirea de sine stăpîneşte... 
Ce frumos spui !... Dar nu-s pentru mine... O biată 
A cr isa ) g A fa VOICHIŢA 
cocoşată lar mă întind pe jos să fac gimnastică... (Se 7 
lasă pe genunchi.) Şi crezi oare, doctore, că o să se-ndrepte Fireşte !... Parcă d-ta ai primi să fii împodobit cu toate 
vreodată cocoaşa asta infamă ? !... 25 darurile — dar ghebos 


462 463 


DOCTORUL 
Dacă m-ai iubi tu, as primi. 


VOICHIȚA 


Vezi, asta-i: cred că nu te-aş iubi, dacă ai fi ghebos... 
5 Şi nu-i vorba de mine, ci de toate femeile care-ţt fac 
curte. 


DOCTORUL 
Le detestez pe toate. 
VOICHIȚA 
10 Allez donc ! 
DOCTORUL 


Ce rău îți sade, cînd te strîmbi. 


VOICHIȚA 
Strîmba mai mult, strîmbă mai puțin — totuna. 
DOCTORUL 
15 
Pregăteste-te să dai o consultație d-lui Niciodată... 
VOICHIȚA 
(rizînd) 
D-lui Niemene. 
z0 DOCTORUL 
Si I«S umerii în pace. Fii cuminte, cu echilibru su- 
J.. "u-t /fericirea vine cum vine sănătatea 
la ecT'ce au o bună circulație a sîngelui !... Scoala-te. 
VOICHIȚA 
2D Dă-mi mina. 


DOCTORUL 
(ducîndu-se la ca şi sCtdind-o de jos) 


Sus ! 


VOICHIȚA 
Gînîndu-i mina) 


Pentru cineva care a învățat medicina ca mine şi a 
disecat atîtea falange, ar trebui să nu găsească Sntr-0 
mînă omenească, farmec şi poezie. Şi, cu toate astea, 
cît farmec e în mîna asta, doctore !...7 


10 DOCTORUL 


Hai, fetica mea. Tu eşti îngăduitoare. 


VOICHIȚA 


Nu, deloc. ifinindu-i mîna) E calda şi sănătoasă. 
N-are cocoaşe. 


15 DOCTORUL 
Dă-i drumul... şi treci la consultație... cu d-l Tot- 
deauna. 
VOICHIȚA 
(răsti:) 
20 Niemene !...  (finind mîna doctorului) Răul este că 


prea ai multe încurcături. Nu ştiu niciodată care este... 
norocita cea din urmă ; cînd să te cred şi cînd să nu te 


cred. 
DOCTORUL 
25 întotdeauna... La revedere... Vezi de tînărul alcoolic. 
(lese pe uşa din dreapta. După un moment, intră Nie- 
mene.) 


465 


SCENA VI 


VOICHIŢA, NIEMENE 


NIEMENE 
(intrînd) 
5 Salutare, domnişoară, domnul doctor nu-i aici? 
VOICHIȚA 
Bună ziua... (După o pauză) la poftim, stai. Doc- 


torul a ieşit. Dacă ai încredere... Eu îl înlocuiesc. 


NIEMENE 
10 Am toată încrederea. 
10 
VOICHIȚA 
Ce te aduce ? 
NIEMENE 
Nevoile : o durere de stomah nebună. 
15 VOICHIȚA 
(luîiid un scaun fi apropiindu-se de el) 15 
Ia să vedem. Te doare ?... 
NIEMENE 
Nu mă doare cînd apeşi. 
20 VOICHIȚA 
20 


Te doare aşa, surd, cum te-ar durea un dinte... 


NIEMENE 


Aşa. 


466 


VOICHIŢA 


Şi nu prea ai poftă de minrare.. 


NIEMENE 
Deloc. 

VOICHIȚA 
Dar totuşi măninci... 

NIEMENE 
Păi ce să fac? 

VOICHIȚA 
N-ai nimic... grav. 

NIEMENE 
Dar am ceva... 

VOICHIȚA 


Fireşte. Ai chiar mai mult decit ceva. 


NIEMENE 
Serios ? 

VOICHIŢA 
Foarte serios. 

NIEMENE 


Şi ce este acel ceva ? 


VOICHIŢA 


Ai doi ceva. 


467 


NIEMENE 
VOICHIŢA 
Doi!!! 
Foarte bine. Fii bun şi spune-mi cum trăieşti. 


VOICHIŢA 
NIEMENE 


Da. Mai întîi eşti alcoolic. 
Ca orice om: mă scol, mă culc, mămne, fumez.. 


NIEMENE 
VOICHIŢA 
Eu ? N-am lost beat t!e cînd sunt. 
Nu aşa. La cîte te scoli-? 


VOICHIŢA 
NIEMENE 


Al doilea, eşti gelos. 
La 6 1/2. 


NIEMENE 
VOICHIŢA 


M-a ferit Dumnezeu. 
A Foarte bine. Ce ici dimineaţa ? 


VOICHIŢA 
NIEMENE 


S?. caracterizăm. Eşti alcoolic. 
Ca orce om : un ceai. 


NIEMENE 
Se i VOICHIȚA 
Dacă vă spun că nu m-am îmbătat de cinci sunt. 
Cu lapte, ori cu lămîie ? 


VOICHIȚA 
15 NIEMENE 


Nu e nevoie să te îmbeți. ca să fii alcoolic. 
Cu lămîie. 
NIEMENE 
VOICHIŢA 


Dar cum ? Să joci chegle ? 
Şi pui şi o picătură de rom. 


VOICHIȚA 
A A NIEMENE 
Nu. Ce ocupaţie ai d-ta? 
20 Ba o să beau apa goală !... 
NIEMENE 
VOICHIȚA 
Profesor. 
Fireşte. Pui cu linguriţa, ori de-a dreptul din sticlă ? 
463 


469 


10 


15 


20 


NIEMENE 
Din sticlă. 

VOICHIŢA 
Cart) cît să fie ? 

NIEMENE 
O picătură. 

VOICHIȚA 


Cam vreo 30 de grame ?... 
NIEMENE 


Să zicem 30 de grame. 


VOICHIŢA 


(KT) 


Treizeci de grame... Şi după aceea la ce ora mănînci! 


NIEMENE 


Ca orice om : la 12. 


VOICHIŢA 


Înainte de masă, un aperitiv, ceva ? 
NIEMENE 

Niciodată. 
VOICHIȚA 

Aşa, cînd iesi de la şcoala, o ţuică ? 
NIEMENE 

Cîte o ţuică, da. 


479 


10 


15 


20 


VOICHIȚA 


Una, ori mai multe ? 


NIEMENE 


Ca orice om : una, două. 


VOICHIȚA 


Cînd eşti cu prieteni, dă unul, dă altul. 


NIEMENE 


Ca omul. 


VOICHIȚA 


Fireşte. (Scrii) Să fie cam la 100 de grame. 


NIEMENE 


Da' nu sunt, domnişoară. Tîlharii ăia de băcani 
dau sticluța de un deget de groasă in doagă... 


VOICHIŢA 
Să fie 80. 

NIEMENE 
Nu sunt. 

VOICHIȚA 
60. 

NIEMENE 
Cu păcat. 

VOICHIȚA 


Am pus 60 de grame. După aceea ? 


471 


î 


t 


i 


NIEMENE VOICHIȚA 


Viu la masă. Va să zică d-ta bei 750 grame. 
VOICHIȚA NIEMENE 
Cc bei la masă ? Cam aşa. 
NIEMENE V 5 YOICHITA 
(scrie) 


Ca orice om : vin. 
Vin, 750 grame. După masă iei cafea ? 


VOICHITA NIEMENE 
O sticJă. 
Ca toata lumea. 
NIEMENE 10 VOICHIȚA 
o sticluță... Dată 
Cu un păhăruț de ceva. 
VOICHIȚA NIEMENE 
De Bordeaux. Niciodată. Nu-mi dă mina. 
NIEMENE VOICHIŢA 
Glumeşti. O picătură de rom. 
VOICHIŢA NIEMENE 
Nu calitatea, ci cantitatea. Asta, da. 
VOICHIŢA 
NIEMENE să 
(icrie) 
Luăm un litru de vin Ia fiecare masă. 
20 Pînă seara nu mai iei nimic? 
VOICHIŢA NIEMENE 
ît ? 
Gite persoane Nici anafura. 
VOICHIȚA 


NIEMENE 


Eu şi cu nevastă-mea. Cînd e cald... un pahar cu bere, ceva ? 


472 473 


NIEMENE 


Asia, da. Cînd e cald, un pahar cu bere. 


VOICHIŢA 


Un tap sau o halbă ? 


NIEMENE 


După cum se întlmplă : o halbă sau doi tapi. 


VOICHIŢA 
Sau două halbe... 
NIEMENE j 
Şi asta. 0 
VOICHIȚA 


înainte de masă, un aperitiv... 


NIEMENE 
V-am spus că nu iau niciodată. 15 
VOICHIȚA 
O ţuică. 
NIEMENE 
O ţuică, da. 
20 
VOICHIŢA 
Una, două. 
NIEMENE 
25 


ŞI două dacă se întîmplă. 


474 


VOICHIŢA 
/scrie) 


Alte 60 de grame. Seara, la masă, iar un litru de vin. 
NIEMENE 

Ca toata lumea. 
VOICHIŢA 


lar cafeluţă... cu o picătură de rom. 


NIEMENE 


VOICHIŢA 
Seara după masă ieşiţi undeva ? 
NIEMENE 


Cîteodată. Mergem la o grădina, mai vezi un prieten... 


VOICHIŢA 
„mai bei o bere. 
NIEMENE 
Şi o bere. 
VOICHIŢA 
Două. 
NIEMENE 
Fie şi două. 
VOICHIŢA 


(«I'IIWB-I^ /««g ia diurni) 


Va să zică... (Face socoteala.) D-ta înghiţi, în 24 ore, 
100 grame de rom, 120 grame de ţuică, un litru şi jumă- 
tate de vin, doi litri de bere... (După o pauză) Ai fost 


vreodată la muzeu ? 


475 


NIEMENE 
Eu ? 
VOICHIŢA 
D-ta 
NIEMENE 
Am fost. 


VOICHIȚA 


Ai văzut cum se păstrează monştrii î, alcool ? 


NIEMENE 


10 Am văzut. 


VOICHIȚA 


Asta faci d-ta, Bifrecul pe care-l mănînci la prînz, se 
păstrează in stomahul d-tale. ca vițelul cu doua capete 
in boca). De aceea te doare stomahul. Şi din nenorocire 

15 eşti ji gelos: izvorul ce[ mai sigur ai dispepsiei. 


NIEMENE 


Protestez. Nu ştiu ce însemnează gelozie. 


VOICHIŢA 


Vorbe. Eşti gelos. De altfel, ca toată lumea. 


20 NIEMENE 


Doamne fereşte ! 


VOICHIȚA 
(ukindu-se lung la dînsul) 


Eşti iigur ? 


476 


15 


20 


25 


NIEMENE 
Foarte sigur. 
V OICHIŢA 


N-ai bănuit niciodată pe femela d-tale ? 


NIEMENE 
Niciodată. 

VOICHIŢA 
Nici chiar în gînd t 

NIEMENE 
Cum adică ? 

VOICHIŢA 
Aşa. Să te gîndeşti că s-ar putea să-i placă un alt 
bărbat. 

MPMENE 


Asta nu admit. 


VOICHIŢA 


Cu toate astea d-Utle îţi plac şi alte femei. 


NIEMENE 
E altceva. 
VOICHIȚA 
Cunosc teoria. Bărbatul gelos de femeia lui şi alergsmd 


după toate femeile altor::.. 


NIEMENE 
(în îp'id) 
Vezi, asta-i asta !... D-ta care eşti doctor, spune-mi ce 


să fac. Aşa este : îmi plac toate femeile. 


477 


VOICHIŢA 


Şi eşti gelos de-a dumitale. 


NIEMENE 


De femeia mea sunt sigur. 


VOICHIŢA 


Eşti iigur, dar tot îi cauţi .prin saltare. 


NIEMENE 
De unde ştii ? 

VOICHIŢA 
Se vede. 

NIEMENE 
Cum se poate 1.. 

VOICHIŢA 
Ba o şi urmăreşti. 

NIEMENE 
O urmăresc. 

VOICHIȚA 


Va să zică eşti gelos. 


NIEMENE 


Nu sunt gelos, domnişoară. Vreau numai să nu port, 


ştii, marca Moldovei în frunte. 


VOICHIȚA 


E»ti gelos, domnule. Şi cu asta îţi _, i A : 
* măreşti dispepsia. 


47* 


10 


20 


25 


NIEMENE 


Ce mă-nveți să fac ? 


VOICHIȚA 


Gimnastică suedeză. 


NIEMENE 


Ca să-mi treacă gelozia ? 


VOICHIȚA 
Da. 
NIEMENE 
Nu pricep. 
VOICHIȚA 


Foarte simplu. Toate boalele omului vin dintr-o rea 


circulație a sîngelui. 


NIEMENE 


Care va să zică dacă mă înşeală nevasta, vina e a cir- 


culației sîngelui meu... 
VOICHIŢA 
Pozitiv. 


NIEMENE 


Mai las-o, domnişoară. Astea sunt de-ale doctorului 


d-tale. 


VOICHIȚA 


Deloc. Să-ţi explic : Dacă sîngele ar circula liber in 
vinele d-tale, ar fi un echilibru perfect în funcţionarea 
organelor. Atunci stomacul ar secreta cantitatea de acid 
clorhidric necesar, iar biftecul s-ar digera fără greutate, 


prin urmare n-ai fi hursuz şi plicticos. 


479 


NIEMENE 


Eu, hursuz? 


VOICHIŢA 
Mă rog !... Dacă sîngele ar circula liber, n-ai avea du- 
5 reri la încheieturi, n-ai avea zbîrcituri pe obraz, n-ai fi 


nervos si ostenit... 


NIEMENE 


Eu ostenit ?... 


VOICHIȚA 


10 Fireşte... Ai 
senin, cu 


ochi 
atunci ai 


umbla voios, ai vedea lumea cu 


libertatea sufletească a tinereţii... Şi 
trage, în loc de a respinge... 


NIEMENE 10 


Sunt şi respingător?... 


15 VOICHIŢA 


Nu zic tocmai asta... 


NIEMENE 


Dar cam pe-acolea... 


VOICHIȚA [E 


20 Ai fi plăcut soției d-tale... care, între noi, e adorabilă... 
Mi se pare că vine împreună cu doctorul. 


NIEMENE 
(grăbit) 
Ce să fac ? 20 


25 VOICHIŢA 


Să te ascunzi cu mine în odaia asta, ca să te încre- 


dinţezi ce fel de om este doctorul. 


480 


NIEMENE 


Eşti sigură ? 


VOICHIŢA 


E cea mai nobilă natură... Vino ! (Dispar.) 


SCENA VII 


DOCTORUL, D-na NIEMENE 


DOCTORUL 


Sper că n-aţi aşteptat. 


D-na NIEMENE 


Foarte puţin. 


DOCTORUL 


Luaţi loc. (Se spală pe miini) Merge mai bine? 


D-na NIEMENE 


Ştiu eu... N-am înțeles ce trebuie să meargă mai bine... 


DOCTORUL 


Toate. Trupul şi sufletul. E un cerc viţios. Trupul să 
fie într-un echilibru perfect, pentru a ţine sufletul în fă- 
gaşul datoriei. 


D-na NIEMENE 


Aşa se numeşte plictiseala în medicină ? 


DOCTORUL 
(uitindii-se lung la dinsa) 


Vă plictisiţi ? 


481 


2 


25 


Grozav. 
cunoscut şi 


meu mă înşală, 


Atunci puteţi 


Ma înşală, 


10 


Şi 
de 


D-na NIEMENE 
nu e numai plictiseala, ci dorinţa de ne- 
primejdie. De cînd am aflat ca bărbatu- 


îmi face aproape plăcere. 


DOCTORUL 


fi mulţumită. 


D-na NIEMENE 


nu-i aşa ? 


DOCTORUL 


Nu zic eu ; dv. o spuneți. 


Atît de mult, 


D-na NIEMENB 


încît era să mă înşele cu mine însămi, 


numai fiindcă mă lua drept alta. 


15 


E poate 
aduce soţiei sale. 


DOCTORUL 


omagiul cel mai nepretacut ce un bărbat 


înşelăciunea ? 


0 


In gînd. 


pla/dv 


mamar 


Cu nevasta-sa. 


A 


D-na N3EMENE 


DOCTORUL 


D-na NiEMENB 


DOCTORUL 


- adi « s-a întîm- 


483 


5 


10 


20 


25 


D-na NIEMENE 


Infamul 1 


DOCTORUL 


Vă rog să luați loc. (D-na Niemene se aşează pe un 
scaun, cu spatele la public.) Trebuie să urmați cura 
cu credință şi veți vedea că are să vă meargă bine. 


D-na NIEMENE 


Ştiu eu ! Parcă ceva mai bine. Femeia care m-a masat 
are mîna destul de uşoară. Dar nu se apropie nici pe 
departe de modul cum m-ați masat dv. ...mai cu seamă 
pe vinele gîtului. Toată ziua m-am simțit uşoară ieri. 


DOCTORUL 


Să reîncepem. Desfaceri-vă la haină. 


D-na NIEMENE 
(desfăcîndu-se) 


N-am crezut sa fie o artă aşa de mare, masagiul. 


DOCTORUL 


(luind un icaim fi afexindu-se în spanie ei, după ce ii acoperă 
buslul cu o haină uşoara de maiasc) 
Cîteodată şi plăcută. 


D-na NIEMENE. 


Credeţi ? 


DOCTORUL 


Cînd e gîtul aşa de frumos. 


D-na NIEMENE 


Pentru medici gîtul e un simplu organ. 


483 


10 


15 


20 


urmări 


DOCTORUL 


Care poate să fie frumos sau urît. 


D-na NIEMENE 


Mai gras sau mai slab. 


DOCTORUL 
(muindu-şi degetele in apă de colonie şi hicepind masagiul) 
Sunt atîtea condițiuni, pentru ca un gît să fie frumos .' 


D-na NIEMENE 


(în extat) 


Ah ! ce bine mă simt !... 
DOCTORUL 10 
(după o pauză) 
Se restabileşte echilibrul in circulaţie. 
D-na NIEMENE 
(pantă) 
E o senzaţie de întinerire.. 15 
DOCTORUL 
Da, o uşurare a vieţei. 
D-na NIEMENE 
tptuiz.) 
Parcă m-atn născut ieri. 20 
DOCTORUL 
Ar trebui să descoperim umerii mai mult, ca să pot 
nervii. 
D-na NIEMENE 
25 


Descoperiţi tot ce decenţa permite... Decenţa si estetica. 


434 


DOCTORUL 


Cu estetica am ajunge departe. 


D-na NIEMENE 


Pentru ce ? 
DOCTORUL 


Pentru că rai se pare că totul e frumos. 


Dna NIEMENE 


Un medic e ca un duhovnic, care poate cunoaşte 


DOCT ORUL 


Cu măsură, doamnă, cu măsură. 


D-na NIEMENE 


Cu măsură, fireşte. (Pauză) Ah! ce delicios 


DOCTORUL 
Medicul e om, şi poate găsi şi el că 


D-na NIEMENt 
(intordndu-se) 


Serios ?... Va plac atît de mult? 


DOCTORUL 


Sunt adorabili. 


D-na NIEMENE 


Atunci să-i învelim. 


DOCTORUL 


Foarte logic. După ce vom isprăvi. (O sărută 


pe umeri.) 


485 


tot. 


sîm- 


e foarte dulce 


uşor 


D->» NIEMENE 
(ca in vis) 


E o fericire nețărmurită, o întindere a înțelegerei pînă 
dincolo de margmele fireşti ale lucrurilor De ce nu-mi 
dă aceeaşi senzaţie femeia care mă masează ? 


DOCTORUL 


E un alt punct de vedere. Probabil că nu e bine 
pregătită. Trimiteţi-o la mine — sau să viu eu la dv. 
...Am terminat. 


10 D-na NIEMENE 


Păcat!... Dar daca veniți la mine, vom urma.. (Se 
scoală, se incite te la git încet.) La cîte puteţi veni? 


DOCTORUL 


Cînd vine femeia care vă masează ? 


15 D-na NIEMENE 
La 5. Ați putea veni la 4. 


DOCTORUL 
E logic. 
D-na NIEMENE 
20 Vot informa-o şi pe dînsa... (Punîndu-si mănusele.) La 
ora asta bărbatul meu are curs... de mecanică... cereasca. 


(Gahndu-sc.i Dar, doctore. îmi dai voie să-ți vorbesc Ia 

singular şi să le întreb un lucru... Mi s-a părut, la urmă 

ca masagiul era mai uşor şi mai cald... p. umărul sting .' 
25 L vreun sistem nou ? 


DOC TORUL 


Nu e nou, dar e sigur. 


48i; 


SCENA VIII 


Aceiaşi, FECIORUL 


FECIORUL 
A venii d-l Munteanu. Zice că are ceasul fixat la 
5 la ora asta. 
DOCTORUL 


Pofteşie-l în salonul albastru. Viu. 


FECIORUL 
Am înțeles, (lese.) 
10 SCENA IX 
D-na NIEMENE 
La revedere, doctore. (H ține mîna) E domnul Mun- 
teanu ? sau doamna Munteanu ? 
DOCTORUL 
15 Domnu, domnu. 
D-n» NIEMENE 
Este o doamnă Munteanu tare drăguță. 
DOCTORUL 
Se vede că stă bine cu nervii. 
20 D-na NIEMENE 


De aia stă rău el. 


DOCTORUL 


Se poate. La revedere. (Ies amindoi.) 


487 


SCENA X 
VOICHIŢA. NIEMENE 


NIEMENE 


(deschide uşa prelung şi apare în scena, umflai de ris şi indignat; 
urmează  Voicbiţa) 


Ei, păi, domnişoară, ce mai zici ?... 


VOICHIŢA 
Nimic. 


NIEMENE 


Trebuie să zici ceva, că doar ăsta e maestrul d-tale. 
omul adorabil, doctorul de suflet, cari îndreaptă cocoaşele 
şi conştiinţele... Ei, nu zici nimic ? 


VOICHIŢA 


NIEMENE 


Asta e apostolul medicinci viitorului, hahamul cucoa- 
nelor cu nervi, bărbatul cinstit care aduce pace în familii... 
Nu zici nimic ? 


VOICHIŢA 


NIEMENE 


Zi ceva, că eşti doctoreasă !... (Se plimbă furios.) Am 
să-l împuşc !... Uite, mă duc la armurărie să-mi cumpăr 
un revolver, calibru mare, ca să-l fac ferfeniţă. Cînd l-oi 
plesni o dată. acolo să încremenească... La orele 4, ha ? 
că tocmai am curs eu, de mecanica cerească... Ruşine !... 


4B3 


10 


15 


20 


25 


VOICHIŢA 
Cine a spus asta ? 
NIEMENE 
Ai dreptate... Ea a spus. Am s-o împuşc şi pe ea. 
VOICHIŢȚA 
împuşc-o. 
NIEMENE 


Auzi ! auzi ! curs de mecanică cerească |... 


VOICHIŢA 
E revoltător. 


NIEMENE 


li împuşc pe amîndoi. La revedere, domnişoară. 


SCENA XI 
VOICHIŢA, singură 


VOICHIŢA 


E o adevărată mizerie !... în cine să mai crezi ?.. 
Dacă un om ca doctorul e în stare să-şi piardă mințile 
pentru umerii unei femei — atunci adio !... (Se uită hi 
oglindă.) Umerii !... Ai mei sunt strîmbi... (Se desface la 
gît.) Umărul drept, mai cu seamă !... Umărul drept e 
strîmb... Atunci şi umărul strîmb e drept... Are haz să 
fac joc de cuvinte. Mizerie a sufletului nostru !... (Şade 
pe scaunul liber, cu coatele pe genunchi şi cu capul pe 
mîini) E oare cu putinţa ca doctorul să mintă !... (Se 
duce la maşina electrică, ia un miner de lemn şi-l trece 
în sus şi în jos pe umărul drept.) Cel puţin maşinele nu 
mint, ca oamenii. 


439 


SCENA XII 
VOICHIŢA, DOCTORUL 
DOCTORUL 


(intra repede) 


Da' ce faci, Voichiţo ? 


VOICHIŢA 
(rece) 
Electricitate. 
DOCTORUL 
10 Minunat. la să văd cum mai merge umărul. Şezi, 


să-ţi fac un masagiu straşnic. Sunt bine dispus. 


VOICHIȚA 
(şezînd) 


Spală-ţi mîinele. 
15 DOCTORUL 


N-am lucrat cu mîinele. Am dat o consultaţie unui 
domn, Munteanu. 


VOICHIŢA 
Dar mai înainte ? 
20 DOCTORUL 
A mai înainte am masat nişte umeri frumoşi şi 
parfumaţi. la miroase. (îi apropie mîna de obraz. Voi- 
chita îl muşcă.) Ai |... Ce faci, femeie ?... Bine, da' eşti 
nebună în toată puterea cuvîntului... Muşti ca un cîine. 
25 (Se uită la mină.) Dă sîngele... 
VOICHIŢA 


(sculîndu-se îşi ia pălăria) 


Nu îndestul. 


490 


15 


20 


25 


DOCTORUL 


(se uită lung la dînsa) 
Eşti ţicnită. 
VOICHIŢA 


Adevărat. Sunt o proastă, care de zece ani cred în 
d-ta, şi d-ta de zece ani mă înşeli. 


DOCTORUL 
(rar) 


De zece ani te înşel ?... Cum asta ? 


VOICHIŢA 


îmbătîndu-mă cu vorbe sforăitoare, onoare, echilibru 
intelectual, farmecul datoriei împlinite... 


DOCTORUL 
Ei, şi?... 


VOICHIŢA 


Şi d-ta eşti un comediant. 


DOCTORUL 


Eu sunt un comediant... la ascultă, Voichiţo, visezi sau 
ai înnebunit ? 


VOICHIŢA 


Nici una, nici a'lta. 
DOCIORUL 
Atunci cine-ţi dă dreptul sa-mi spui asemenea cuvinte ? 


VOICHIŢA 


Adevărul... Şi, mai întîî, eu nu mai pot crede in 
ştiinţa şi filozofia d-tale. 


491 


DOCTORUL 


Liberă... da' de ce nu mai crezi ? 


VOICHIŢA 


Fiindcă nu se poate să existe în om numai „circula- 
există şi la animale, la 


la hiena care dezgroapă 


ţia sângelui”. Circulaţia sîngelui 


tigrul care mănîncă un vițel, 
cadavre... 


DOCTORUL 


La cîinii care muşcă... 


10 VOICHIȚA 


Da, Ia cîinii care muşcă... Pe cită vreme eu am suflet, 


am cuget curat, am aici, sub cocoaşa asta, o biată inimă 


care bate şi care vrea să creadă în ceva... (izbucnește în 


plins) şi nu mai pot crede. 


15 DOCTORUL 
(mişcat, ducindu-se spre dinsa) 


Ce ai, femeia lui Dumnezeu ? 


VOICHIȚA 


Ură şi silă de lume. 


20 DOCTORUL 


Ce ai tu cu lumea ? 


VOICHIŢA 
O urăsc. 
DOCTORUL 
25 Da' cine-i lumea pentru tine ? şi pentru mine ?... Ade- 
vărul şi ştiinţa. 
492 


zi e 


20 


25 


VOICHIŢA 


Şi umerii cucoanelor cu istericale... 


DOCTORUL 


Fiindcă ţi-am spus că am masat nişte umeri parfu- 
mați ?... (Pauză) Cît eşti tu de Voichiţo, şi 
tot ai slăbiciuni femeieşti... Eşti geloasă. 


minunată, 


VOICHIŢA 
Eu geloasă ? 

DOCTORUL 
Se vede... 

VOICHIŢA 


Poate... Dar nu e gelozie, e scîrbă de murdărie, de 
batjocura sufletească. Mi-e groază de a descoperi, în oa- 
menii cei mai de treabă, ticăloşie şi prefacere. 


DOCTORUL 
(uîtindu-st lung la ej) 


Şi dacă ar fi aşa, Voichiţo ? 


VOICHIŢA 


Dacă ar fi aşa, ar fi foarte urît... 


DOCTORUL 


Ar fi urît... (Merge la masa de scris şi se aşează în 
fotoliu.) Ai dreptate. Ar fi foarte urît. (Se uită la rană.) 
Fii bună şi dă-mi sticluța cu sublimat. 


VOICHIŢA 
(st uită, dt diparte şi cu sfiala, la rana. Aduce sticla şi st apropie 
Cu ttamS.) 
A dat sîngele... 
AN 


10 


15 


20 


DOC'iORUL 


A dat. Ai muşcat cu credinţă. 


VOICHIȚA 
(cade în genunchi înaintea doctorului, şi-i acoperă mina cu så- 
rutări) 


Cer... iertare... de o mie de ori iertare. 


DOCTORUL 


Fireşte că te iert... 


VOICHIȚA 


Trebuie să mă ierţi, că n-am făcut din răutate, ci din 


durere şi din neştiinţă. 
DOCTORUL 


Te iert. Pace între noi, îngere ! Tu eşti îngerul meu... 


VOICHIȚA 


Fără aripi fi cam ghebos... 
DOCTORUL 


îngerul păzitor, care mă întoarce Ja calea adevărului. 


VOICHIȚA 


Şi «are are să-ți facă o rugăminte... 


DOCTORUL 


Scoală-te. 


VOICHIŢA 


Lasă-mă aici, că mi-i bine. 


434 


». 


10 


15 


20 


DOCTORUL 


Ce rugăminte ? 


VOICHIȚA 


Să mergi să vezi un bolnav. 


DOCTORUL 
Merg. 

VOICHIŢA 
In consultaţie. 

DOCTORUL 
Da 

VOICHIȚA 
îmi făgăduieşti ? 

DOCTORUL 


Mai încape îndoială ? Mă duc 
tcaptă in salon, şi sunt la dispoziţie... 


VOICHIȚA 


să 


văd cine ni^i aş- 


Consultaţia e fixată pentru orele 4. Dr la 4 la 5. 


DOCTORUL 
Cu plăcere... Adică nu. De l,i 


VOICHIȚA 


De la 4... la 5... ai treabă... 


să nu te duci acolo unde ai treabă ? 


DOCTORUL 


Te-aş întreba ; pentru ce ? 


495 


2. 


i ia j am 


Şi 


dacă te-aş 


treabă- 


ruga eu 


VOICHIŢA SCENA XIV 


Pentru a veni la bolnavul meu. 
MARI* COTA. VOICHIȚA 


DOCTORUL 
f MĂRIA 
Cu plăcere : înainte de 4 sau după 5. A 
Ce consultaţie ? 
VOICHIŢA 
VOICHIȚA 
Nu. De la 4 Ia 5. (aşteaptă sa se asigure că doctorul nu se întoarce) 
DOCTORUL Nu vreau să-l duc la consultaţii cu de-a sila, ci vreau 
să-l împiedic de-a merge la o consultaţie... primejdioasă... 
Nu se poate. 
VOICHIȚA MĂRIA 
E Ce mister ! 
Trebuie să se poată. 
DOCTORUL VOICHIŢA 
(se opreşte) Nici un mister. 
Iar iei tonul poruncitor (Bate ta use.) 5 
MĂRIA 
E boală molipsitoare ? 
SCENA XIII 15 
VOICHIŢA 
Aceiaţi, MĂRIA CÂNTA Foarte molipsitoare ! 
MĂRIA MĂRIA 
Ce furnicar de lume !... Glumeşti ! 
DOCTORUL VOICHIŢA 
Bine că ai venit, să convingi pe fata asta. I 20 INfu glumesc deloc. 
MĂRIA MĂRIA 
Ce este ? în zilele noastre nu mai sunt asemenea boli. 
DOCTORUL VOICHIȚA 
Vrea să mă duc la consultaţii cu de-a sila. (Zese.) Sunt. E pericol de moarte. 


40 497 


MĂRIA VOICHIȚA 


Linişte5te-te. Poate fi împuşcat. 
VOICHIŢA MAR IA 
Eu îți spun că e pericol de moarte. Doctorul împuşcat ? 
MĂRIA VOICHIȚA 
Spune ce este ! Da. 
VOICHIŢA MĂRIA 
îţi repet. De cine ? 
MĂRIA VOICHIŢA 
10 Mă sperii. Voichiţo ! 10 De domnul Niemene. 
VOICHIŢA MĂRIA 
Astăzi între 4 şi 5. Doctorul trebuie să stea acasă... Pentru ce ? 
sau în toate cazurile să nu meargă la doamna Niemene. 
E VOICHIȚA 
MĂRIA 
Pentru că... domnul Niemene e gelos. 
15 Doctorul vrea să meargă la... d-na Niemene ? 
15 MĂRIA 
VOICHIȚA 
Ce cuvînt are să fie gelos ? 
Da. 
MĂRIA VOICHIȚA 
p Umerii d-nei Niemene !... 
De unde ştii ? 
20 VOICIIIȚA MĂRIA 
. 20 Umerii d-nei Niemene ?... 
Ştiu. 
MĂRIA VOICHIȚA 


Şi ce i se poate întîmpla la d-na... Niemene ? 


498 499 


10 


15 


20 


25 


MĂRIA 


Atunci toţi bărbaţii a căror soţii vin aici ar fi în drept 


să împuşte pe doctor. 
VOICHIŢA 
Mai 


tutulor doamnelor de aci. 


mult sau mai sărută umerii 


puţin. Doctorul nu 
MĂRIA 


Şi pe ai doamnei Niemene îi sărută ? 


VOICHIŢA 
Da. 
MĂRIA 
10 
De unde ştii ? 
VOICHIŢA 
E treaba mea. 
MĂRIA 
(luindu-î întinde) 15 
Te rog, Voichiţo ? 
VOICHIȚA 
Iți spun că-i sărută. 
MAR IA 
(încredinţata) 
Nu se poate! 20 
VOICHIȚA 
Se poate. 
MARIA 25 
(rar) 
Doctorul... sărută... umerii... d-nei Niemene ? 


500 


VOICHIȚA 


Şi ce ar fi aşa de extraordinar ? 


MĂRIA 


Ar fi monstruos, infam şi mizerabil. 


VOICHIȚA 
(rece) 
Eşti sigură ? 
MĂRIA 
Mi-ze-ra-bil ! 
VOICHIȚA 
(ironic) 
Credeam pînă acuma că doctorul e liber, nefiind în- 
surat... 
MĂRIA 
(uitîndu-se lun% la dinsa) 
Fireşte că e liber... Fireşte. E liber să sărute umerii 


cui o vrea, poate şi pe ai d-tale... 


VOICHIŢA 


Ai mei nu meriiă o asemenea onoare. 


MĂRIA 
Umerii noştri sunt publici — cum să nu-i sărute !... Ii 
decoltăm seara, îi arătăm ziua prin stofe străvezii, îi dez- 
brăcăm la masă, la croitoreasă, la fotograf — şi prin 
toate alcovurile... E îneîntător şi foarte moral... De ce ne-a 
lăsat Dumnezeu cu umeri ?,. Umeri albi şi rotunzi ?... 
(Se apropie de  Voichița, care se retrage) Ca să-i ară- 


tăm. Ştii ce sunt umerii ? Reclama... 
Poate că n-o ştii. 


vitrina magazinului... 


501 


VOICHIŢȚA 
Nu la mine. 
MĂRIA 
S-o ştii. 
5 VOICHIȚA 
Iți repet că eu sunt magazin fără vitrină. (Măria 
Cântă sc întoarce de la Voickifa şi rămîne pe gînduri. 


Voichiţa se duce către vorbindu-i blajin.) Cumnată, 


ajută-mă >ă scăpăm pe doctor. 


ca, 


10 MĂRIA 
(iMordnd'i-se către  Voicbiţa) 10 
E adevărat... Eu uitasem că tu eşti cumnata mea... 
VOICHIŢȚA 
Cumnată şi soră... 
15 MĂRIA 
Da... omul îşi pierde sărita pentru toate nimicurile... 
15 
VOICHIŢȚA 
Ajută-mă. 
MĂRIA 
20 Cc să fac? 
VOICHIŢȚA 20 
Să împiedicăm pe doctor de a merge la d-na Nic- 
MARIA 
25 Lasă-l să meargă ! 


VOICHIŢA 


n împuşca. 


MĂRIA 


Lasă să-l împuşte. 


VOICHIŢȚA 


Va să zică e mai grav decît credeam. 


MĂRIA 


Ce credeai ? 


VOICHIȚA 


Că ai încurcături cu doctorul. 


AURIA 


Nu e adevărat. 


VOICHIȚA 


Acum văd că-1 iubeşti. 


MĂRIA 
Absolut fals. 
VOICHIȚA 
Ei, eu îl Iubesc — şi vreau cu orice preț să-I împiedic 


a merge la d-na Niemene. 


MĂRIA 


împiedică-1. 


VOICHIȚA 


Eu nu pot. D-ta poți. 


503 


MAR IA 


Eu nu pot nimic. 


VOICHIȚA 


Poţi. Vino la 4 şi instalcază-te aici. 


5 
MĂRIA 
Viu şi mă instalez — iar el pleacă. (După o pauza.) 
Dacă te interesezi aşa de mult de doctor, e un alt 
mijloc... 
VOICHIȚA 
Care ? 
s 10 
MĂRIA 
Du-te la d-na Niemene şi spune-i să-i scrie dînsa... 
VOICHIŢA 
Să nu mai vină ?.. 
MĂRIA 
Fireşte. 
VOICHIŢA 15 
Atunci trădez pe Niemene. 
MĂRIA 
Da, trădează pe Niemene !... Mare lucru e Niemene. 
VOICHIȚA 
E un om înşelat. 
MĂRIA 20 


Unul mai mult. umil mai puţin... 


VOICHIŢA 
(uilindu-se lung la dînsa) 


Cumnata dragă — unul mai puţin e mai bine. 


MĂRIA 


[fâră a auzi. Vine către dinsa încet) 


Te interesează doctorul... Inima fecioarei se rătăceşte 


repede... Vorbeşte-mi cu încredere... îl iubeşti. 


VOICHIŢA 


li iubesc... Cum îl iubeşti şi d-ta... şi d-na Niemene. 


MĂRIA 


Asta face parte din tratament... Masagiul şi cataplas- 


mele. (Se aude zgomot la uşe.) Du-te mai repede. 
VOICHIŢA 
Mă duc. 
SCENA XV 


DOCTORUL, MĂRIA 


DOCTORUL 
(intrînd) 
Cine a ieşit? 
MĂRIA 
O pereebe de umeri. 


505 


ca ai ue. N 


o 


DOCTORUL 
dliniştit) 
Cei nevinovați ?... 
MĂRIA 
Cei strimbi. 
DOCTORUL 


MĂRIA 
Reci... 
DOCTORUL 
Şi frumoşi. 
MĂRIA 
„Şi" e de prisos. 
DOCTORUL 


Adevărat. Frumoşi, calzi... 


MĂRIA 
Eşti siirur ? 
DOCTORUL 
Cred că da. 
MĂRIA 


Cu oarecare aproximaţie... 


DOCTORUL 


de apropie de ea. îi ia mina) 


Frumoşi şi calzi, Mărio. 
Sărute pe gtt) 


506 


îmi dai voie să-i sărut. (Vrea 


MĂRIA 
(dîndu-se la o parte) 


Astăzi nu sunt disponibili... 


DOCTORUL 
(mirat) 
Legitima ? 


de marmură.. 
MĂRIA 


Ar mai fi partea sufletului. Dar nici aceea nu-i pen- 


tru d-ta. 
10 DOCTORUL 
Ţi-ai schimbat testamentul ? 
MĂRIA 
Nu. Sunt bunuri între vii. 
DOCTORUL 
15 Bunuri... cu o credeam o comoară... 


MĂRIA 
(ilhid din cap) 


Eşti ceva care n-are nume... Un monstru, o aberaţie 
a naturei... Fiindcă eşti sigur că Voichiţa nu se întoarce, 


20 te agăţi de mine... 
DOCTORUL 
Ce vorbă urită |... 


4 MĂRIA 


lar eu sunt destul de slabă, ca sa-mi facă plăcere cu- 


25  vintele asica viclene, pe care le spui la toate femeile !... 


507 


DOCTORUL 


îți jur, Mărio, ca te înşeli... 


MĂRIA 
Jură-mi, convinge-mă !... Spune-mi că nu cunoşti pe 
5 nici o femeie decît pe mine ; că nu m-ai înşelat niciodată, 5 
că eşti un copil nevinovat... 
DOCTORUL 
îți jur că sunt nevinovat... 
MĂRIA 
10 Eşti în stare !... Ai atîta îndrăzneală şi eu atîta slă- 
biciune, încît mi-ar trebui foarte puțin ca sa te cred. 10 
DOCTORUL 
Sunt gata să-ți dau orice dovadă... 
MĂRIA 
15 Va să zică... nu mai doreşti să ne lăsăm — cum zi- 
ceai acum cîteva minute. 15 
DOCTORUL 
A !.. asta-i altceva... 
MĂRIA 
20 (încremenită) 
Cum se poate 1... Pe de o parte mă chemi, iar pe de 
alta mă goneşti ? 
20 
DOCTORUL 
Nu... Viaţa e mult mai complicată decît atît. Pentru 


25 ființe ca noi, minciuna este o adevărată suferință. A în- 
şela pe un om cu care te întîlneşti în toate zilele e 
monstruos... 


508 


Ceri nişte definiţii !... 


Nu, mă rog. A 


MĂRIA 


înşela însemnează a făgădui 


şi 


a nu 


tc ţine de cuvînt. Cui ai făgăduit d-ta să nu mă iubeşti ? 


DOCTORUL 


Dacă pui aşa chestiunea... 


MĂRIA 


Sau poate... ai făgăduit Voichiţei... 


DOCTORUL 


Lasă pe Voichiţa în pace. 


MĂRIA 


E mai presus de noi, pămîntenii. 


Nici mai presus, 


Atunci ? 


Las-o în pace. 


O aperi. 


DOCTORUL 


nici mai prejos... 


MĂRIA 


DOCTORUL 


MĂRIA 


509 


DOCTORUL 


Nici n-o apăr, nici n-o acuz... (Enervatr.) Dar vezi ce 
lipsă de odihnă are spiritul d-tale. Vrei sa pătrunzi în toate 
tainele cugetului meu, în care nu pot pătrunde nici eu... 


5 MĂRIA 


Va să zică recunoşti că Voichiţa te interesează... 


DOCTORUL 


Recunosc.,. Voichiţa şi alte femei... 


MĂRIA 


10 Vezi cc infam eşti... 


DOCTORUL 


Dă-nu voie... în fundul sufletului d-tale, nu-ţi pare rău 
că-ţi înşeli bărbatul ? 


MĂRIA 
15 lar acolo ! 
DOCTORUL 
Nu Mano... (Şade pe un scaun fi o atrage pe brațele 
esale.) Nu se poate sa nu-ți pară rău... Că doar în asta sun- 
tem noi mai presus de toate făpturile lui Dumnezeu — în 
20 puterea asta lăuntrică, ce nu ne dă pace, ne mustră ne 
trudeşte, atunci cînd trudim pe alţii... (O atrage către 
sine.) 
MĂRIA 
(îl ia de gir si-/ sărută lung) 
25 


Cît e de adevărată o sărutare |... 


(Cortina) 


510 


5 


10 


15 


20 


ACTUL M 


La Doamna Niemene. Un salon obicinuit. 


SCENA I 


VOICHIŢA, D-na NIEMENE 


La ridicarea cortinei, Voichiţa priveşte îndelung un portret al 
d-nei Niemene. 


D-na NIEMENE 


(intrind dintr-o cameră laterală, se opreşte o clipă) 

Vă interesează ? 

VOICHIȚA 
(intorc'tndu-sc repede) 

Sărut mîna, doamnă, mă interesează foarte mult. (Vrea 
Să-i sărute mîna, d-na Niemene sc opune.) E greu de găsit 
ceva mai frumos... 

D-na NIEMENE 

Şedeţi, vă rog... (Privind-o.) Are dreptate lumea să 

zică că sunteţi îneîntătoare. 
VOICHIȚA 

Lumea e totdeauna lipsită de măsuia... O diată ghe- 

boasă ! 
D-na NIEMENE 
Eu aş zke că lumea e întotdeauna dreapt!î în judecatii 


sa anonimă... (Pauză) Aţi dorit să mă vedeţi... 


511 


5 


10 


15 


20 


25 


VOICHIȚA 
Genată) 


Da... o însărcinare foarte delicată... pe care nu ştiu 
cum s-o împlinesc. Mă gîndeam să vă scriu... Mi s-a părut 
că e mai prudent să vorbesc... Iar acum vad că e foarte 
greu... 


D-na NIEMENE 
(Îngrijorată) 


Din partea cui ? 


VOICHIȚA 


Din partea mea. 


D-na NIEMENE 


Vorbiţi... 
VOICHIŢA 
Dv. o să vedeţi astăzi — acum — pe doctor. 
D-na NIEMENE 
Da. 


VOICHIȚA 


Eu vă rog să nu-l primiţi... 


D-na NIEMENE 
(mirată) 


Să nu primesc pe doctor ? 


VOICHIȚA 
Da. 


D-na NIEMENE 
(fi mtii mirată) 


Să nu primesc... pe doctor... la mine acasă ? 


513 


VOICHIŢA 
(sfioasă) 


Da... Vedeţi ce greu e... 


D-n» NIEMENE 


5 E imposibil. 


VOICHIȚA 


Vedeţi ? 
D-na NIEMENE 
Fiindcă e injurios. 


îs VOICHIȚA 


Vă rog, doamnă! Nu am venit cu asemenea gîndun.. 
Sunt gata să mă umilesc înaintea dv. ... 


D-na NIEMENE 
(privind-o) 


15 II iubiţi. 
VOICHIȚA 
Nu eu. 
D-na NIEMENE 
Altcineva... 
î 20 VOICHIȚA 
Da. 


D-na NIEMENE 


Şi dv. aţi primit misiunea asta apostolică romana. 


513 


VOICHIȚA 


Ortodoxă... Văd truda omenească sub atîtea forme !... 


D-na NIEMENE 


E... o persoană geloasă ? 


5 VOICHIȚA 


O femeie. 
D-na NIEMENE 


Atunci ar trebui să fie geloasă de toate celelalte femei 
care vin la doctor. 


10 VOICHIŢA 


Nu au toate umerii si farmecul dv. ... 


D-na NIEMENE 


Gentil... îmi cereţi însă un lucru foarte greu... 
VOICHIŢA 
9 A... îl iubiți şi dumneavoastră ? 


D-na NIEMENE 


Nu. Dar mi-e foarte simpatic. Şi după aceea e foarte 
bun doctor. E medicul ideal al femeii nepricepute... îmi 
pune nervii în linişte. (Voichița tace.) Dv. poate nu în- 

20 țtelegeți ce este nervul neliniștit... 


VOICHIȚA 


Adevărat. Nu înțeleg. 


D-na NIEMENE 


Vezi, asta-i ! 


514 


5 


10 


15 


20 


25 


VOICHIȚA 


Pe mine, Dumnezeu m-a făcut slrîmbă... Pentru mine, 
idealul eite o persoană dreaptă. A fi întreg şi sănătos — a 
nu avea ghebă — mi se pare o fericire atît de mare, încît 


nu pot pricepe pe cei ce doresc altceva... Cît despre 
nervi... 


D-na NIEMENE 


Nu credeţi în nervi ? 


VOICHIŢA 


Cred in nervii adevăraţi ai trupului nostru, dar JIU 
depravarea cugetului, ce se confundă cu nervii. 


D-na NIEMENE 


Nu se poate vorbi cu o fată despre asemenea lucruri... 


VOICHIȚA 


Doamnă, sunt doctor în medicină. Ştiu tot şi cu- 
nosc tot. 


D-na NIEMENE 


Din cărţi... 


VOICHIŢA 


Am disecat viaţa în toate felurile. 


D-na NIEMENE 


Pe cadavre. 


VOICHIȚA 


Pe cadavre şi pe oameni vii. 


D-na NIEMENE 


Aţi iubit ? 


515 


VOICHIȚA 
(tresare) 


Nu... cred. 


D-na NIEMENE 


Atunci nu se poate vorbi cu d-voastră. 


VOICHIȚA 


încercaţi, doamnă... în toate cazurile, aţi spus că dv. 
nu iubiţi pe doctor... 


D-na NIEMENE 


Nu. E aşa de greu de a iubi !... Poate de aceea e şi 
foarte rară o iubire adevărată. 


VOICHIŢA 


Dacă nu-l iubiţi, lăsaţi pe femeia care-l iubeşte cu o 
rană mai puţin. 


D-na NIEMENE 


Nu-l iubesc, dar mă interesează... Sunt pe puntea tre- 
cătoare de la glumă la aventură ! 


VOICHIȚA 


Atunci, doamnă, trebuie să vă spun că dacă doctorul 
intră aici, viața lui e în primejdie ! 


D-na NIEMENE 


(sărind) 
Aici?! 
VOICHIȚA 
Da 
516 


15 


20 


D-na NIEMENE 


în casă la mine, doctorul e în primejdie ? 


VOICHIŢA 


Da. 


D-na NIEMENE 


Alergaţi la sperieturi de copil... 


VOICHIŢA 


Doamna e prea grea situația mea, ca să vreau s-o 
prelungesc cu glume... 


D-na NIEMENE 


Şi de unde vine primejdia ? 


VOICHIȚA 


De la soţul dv. 


D-na NIEMENE 


De la bărbatul meu ?... 


VOICHIŢA 


D-na NIEMENE 


Dar dv. de unde ştiţi ? 


VOICHIŢA 


Din întîmplare. Cînd aţi fost astăzi la doctor, soțul 
dv. şi cu mine eram în camera de alături. 


517 


D-na NIEMENE 


Bi, şi? 


VOICHIȚA 


Şi am auzit tot. (Cu sfială, încet) Domnul Niemene 
5 trebuie să fie pe undeva pe aici... hotărît să împuşte pe 
doctor, dacă va veni. 


D-na NIEMENE 


Bărbatul meu sa împuşte pc doctor!... (Rizînd fals.) 
O dramă zguduitoare pentru Universul. 
10 (Se aude sitrund.) 


VOICHIȚA 


Doctorul ! 


D-na NIEMENE 


Probabil doctorul. D-ta, domnişoară, treci în odaia mea 
15 şi lasă uşa întredeschisă, ca să auzi tot şi la nevoie să vii 
în ajutorul doctorului. 


(Voichița trece in camei a de alături.) 


SCENA II 
D-na NIEMENE, DOCTORUL 


20 DOCTORUL 
(Jiitrind) 


A ! credeam că n-o să mai ajung ceasul consultaţiei !.. 
(li sărută mîna.) Toata lumea contra mea ! 


D-na NIEMENE 


25 Şi contra mea. 


518 


DOCTORUL 


Da, contra d-tale. (Se învirteste prin cameră.) Ce pri- 
mejdie e în casa asta ? (Se duce către <uşa întredeschisă.) 


D-na NIEMENE 


5 Nu ! Acolo nu se intră. 
DOCIORUL 
Nu intru, ci numai întreb. E primejdie ? (Arătînd 
camera.) 
D-na NIEMENE 
10 Da. 


DOCTORUL 


Atunci aş vrea să intru. 


D-na NIEMENE 


E camera mea dc culcare. 


15 DOCTORUL 


A ! Cuibul poeziei. 


D-na NIEMENE 


Şi al halatelor... 


DOCTORUL 
20 O! 


D-na NIEMENE 


„„„femeieşti. 


DOCTORUL 


Aşa mai merge. 


519 


D-na NIEMENE 


Soţi:! meu locuieşte peste drum. 


DOCTORUL 


Cu cit mai departe, cu atît mai bine. 


D-na NIEMENE 


Eternul egoism bărbătesc. Da' de unde ştiai că e pe- 


ricol să vii la mine ? 


DOCTORUL 


De la mine. 


D-na NIEMENE 


De la congresul femeiesc cc face anticameră la d-ta? 


DOCTORUL 


Doan)JM, dă-mi voie Să-ţi spun un aforism : cînd cinci 
bărbaţi se adună la un loc, vorbesc totdeauna de femei; 


cînd cinci femei se adună, nu vorbesc niciodată de băr- 
baţi. 


D-na NIEMENE 


E adevărat. Pentru ce ' 


DOCTORUL 


Pentiu că bărbaţii sunt lăudăroşi, iar femeile practice. 


E>-ni NIEMENE 
Calomnii. Dacă am scrie noi istoria (a un scaun 


şi-l aşează în mijlocul scci'-ti.) Mă .simt atît de bine după 
fiecare masaj ! 


DOCTORUL 


Fireşte.  Sîngele circula mai liber, inima pompează 
mai uşor... 


$20 


10 


20 


25 


D-na NIEMENE 


Toată ziua astăzi am fost mulțumită. Şi dacă n-ar f: 
fost vorba de a arăta femeii mele cum să maseze aş fi 
putut sa nu te mai deranjez... 


DOCTORUL 


Mi-ar fi părut rău. 


D-na NIEMENE 
Sigur ? 


DOCTORUL 


N-am nici un cuvînt să mint. 


D-na NIEMENE 
Eşti sigur ? 


DOCIORUL 


Foarte sigur. 


D-na NIEMENE 


Eu nu mai înțeleg nimic. D-ta nu ai nici o legătură 
serioasă in viață ?... (Apropiindu-se de el) Pînă va veni 
femeia mea, dă-mi o lecție de psihologie. 


DOCTORUL 
(luîndu-i mîna) 
Doamna, toată filozofia se rezumă in asta. (ti sărută 


mina.) 


D-na NIEMENE 
Cam puţin... 
DOCTORUL 


Cu toate astea dacă ai şti cum îmi bate inima acum ; 


cum văd departe şi poetic ; adine şi albastru ca în fundul 
cerului de toamnă. 


521 


D-na NIEMENE 
(retrăgitidu-ji mîna) 


Ştiu. Dar asta ji se întîmpla ori de cîte ori îți place 
o femeie. Cazul e totdeauna nou; pentru dv. bărbaţii. 
5 DOCTORUL 


Ce să fac ?... E aşa şi nu pot schimba nimic din ceea 
ce este. 


D-na NIEMENE 


Dă-mi voie... D-ta ai reputaţia unui om plin de succes 
10 pe lîngă femei. Nu iubeşti pe nici una din ele? 


DOCTORUL 


Asta e altceva... 


D-na NIEMENE 


Nu vreau să fiu indiscretă — dar aş putea cita nume... 
15 D-na Cântă... Se zice că este o veche pasiune... D-na 
Pruncu... D-na Lazu... Fără a mai vorbi de o tînără care 


mî se pare pierdută de dragoste... 


DOCTORUL 


Vorbe de-ale lumei. 


20 D-na NIEMENE 


Vorbe... Dar unele din ele pot suferi... 


DOCTORUL 
Vorbele ? 
D-na NIEMENE 
25 Ce libertate de spirit sălbatecă !... Nu vorbele — fe- 
meile. 


522 


DOCTORUL 


îmi pare rău pentru cele care suferă. Mai cu seama 
de una îmi pare rău... 


D-na NIEMENE 
S-o ghicesc ? 


DOCTORUL 


N-ai nevoie s-o ghiceşti. Ţi-o spun eu. 


D-na NIEMENE 
D-ra Voichiţa ? 


10 DOCTORUL 
Voichița. Multe femei m-au interesat în viaţă —- dar 
ceva mai cald, mai nobil, mai demn nu cred să existe 
în lume... Dar s-o lăsăm. 
D-na NIEMENE 
15 De ce s-o lăsăm? 
DOCTORUL 


Fiindcă nu e momentul să vorbim despre asta. 


D-na NIEMENE 


De ce nu e momentul să vorbim despre asta? Ţi-am 


20 spus că astăzi doresc o consultaţie teoretică iar nu prac- 


tică... 


DOCTORUL 


Atunci să vorbim despre circulaţia sîngelui. 


D-na NIEMENE 


25 Despre a sufletului dacă se poate. 


523 


D-na NIEMENE 


D-ta... 


DOCTORUL 
(sculîndu-se) 


Eu n-am pătruns nimic. (Venind din nou către dînsa.) 
lată doamnă : sufletul penlru mine eşti d-ta ; pentru d-ta 
sunt eu ; iar pentru amîndoi e pornirea asta de afec- 
țiune... 


D-na NIEMENE 
(negind) 


Pentru d-ta sufletul e Voichiţa- 
DOCTORUL 
(rămas locului) 


Poate să fie adevărat... 


D-na NIEMENE 


Şezi şi vorbeşte-mi de Voichiţa. 


DOCTORUL 


Ce să spun despre Voichiţa ?... E sau foarte lung — 
sau foarte scurt. Ea e pentru mine ceva nou şi aparte. 
E îngerul meu păzitor, conştiinţa mea, mîngiîierea şi oare- 
cum  întristarea mea... Dacă n-ar fi gheboasă, mîine aş 


lua-o. 


D-na NIEMENE 


Ce are a face — 


524 


15 


25 


DOCTORUL 


Mă tem de ridicol... (în acest moment, se aude un 
fipăt şi un corp care cade în odaia de alături) 


D-na NIEMENE 
(sărind) 


(Aleargă în camera de alături.) 
(Doctorul aleargă) Apă. A  leşinat. 


S-a întimplat ceva 
Ajutor, doctore 


{Scena rămîne un moment goală. După puțin timp apare Voichiţa 
susținută de doctor si d-na Niemene, Voichița pe jumătate leşinată, 
cu o rana In jrunte.) 


D-na NIEMENE 


Fetița mea dragă !... (Către doctor) S-o aşezăm pe 
canapea. 


DOCTORUL 


E rănită la frunte. 


D-na NIEMENE 
Rănită... (O uşemă pe canapea.) 
DOCTORUL 

(in genunchi) 


Voichiţo Sunt eu... doctorul... Amicul tău... (Către 
d-na Niemene.) S-a lovit tare... Puţină vată şi sublimat. 


D-na NIEMENE 


Numai dacă o fî în casă... 


DOCTORUL 


Să se ducă repede cineva... Mă duc eu. 


523 


D-na NIEMENE 


Mai bine. Farmacia e în faţă. 


(Doctorul iese în dezordine.) 


SCENA M 
VOICHIȚA, D-na NIEMENE 
D-na NIEMENE 


(în genunchi, Ungă canapea) 


Fetiţă dragă ! Domnişoară Voichiţo ! 


VOICHIŢA 10 
10 (deschizind ochii) 
Doamnă... 
D-na NIEMENE 
Te simți mai bine... 
VOICHIȚA 15 


15 Mă simt... bine. Dar îmi pare râu că nu pot muri. 


(Duce mîna la frunte.) A m căzut... şi... m-am lovit. 


D-aa NIEMENE 
Ai căzut, dragă... 
VOICHIȚA k 20 
20 (luîndu-t mîna) 4' 
Dv. sunteți atît de fină !... t/j 
D-na NIEMENE 


De ce vrei să mori ? 


526 


VOICHIȚA 


Pentru că sunt o nefericită. 


D-ru NIEMENE 


E aşa de uşor să mori !.. E mai greu să trăieşti. 


VOICHIȚA 


E foarte greu să trăieşti ! Unde-i doctorul ? 


D-na NIEMENE 
Vine numaidecît. Ai auzit ? 
VOICHIȚA 
Am auzit. 
D-na NIEMENE 
(încet) 
Te iubeşte, dragă. 
VOICHIȚA 


(dînd trist din cap) 


Nu mă poate iubi !... 


D-na NIEMENE 
Cu toate astea ai auzit. Vorbea ca pentru sine, 
să ştie că erai acolo. 
VOICHIȚA 
Nu mă poate iubi. (Izbucnind.) Sunt gheboasă... 


ia pe o gheboasă ?... Ai auzit. 
D-na NIEMENE 
Te rog, fetițo 
527 


fără 


Cine 


VOICHIŢA 


I] acopăr de ridicol... 


D-na NIEMENE 
Linişteşte-te. 


VOICHIȚA 


Ridicolul.,. Sau înşelăciunea... Asta mă aşteaptă. 


D-na NIEMENE 


Deocamdată te rog să te linişteşti... 


VOICHIŢA 
(după o pauză) 


Unde-i doctorul? 


D-na NIEMENE 


Vine, dragă... 


VOICHIŢA 


15 


De ce a plecat ? 


D-na NIEMENE 


S-a dus la farmacie. 


VOICHIȚA 


Am leşinat... ca orce femeie s 
i 9Eee CIC care se respectă. 


20 D-na NIEMENE 


Ca orce ființă. 


528 


15 


20 


25 


VOICHIȚA 


„„„cu nervi. Ce mi-a fost mai urit pe lume. (Se ridică 
pe un cot) D-ta înţelegi ce grozav e ! Să ştii că ai putea 
fi fericită şi cu toatea astea să vezi bine că nu e cu pu- 
tinţă...  (Privindu-şi batista plină de sînge) Un fel de 
dramă... cu leşin şi sînge... E o ruşine pentru mine atîta 
slăbiciune sufletească !... 


D-na NIEMENE 


Linişteşte-te, dragă !... (Se aude sunînd.) lată doctorul. 


SCENA IV 
Aceiaşi, DOCTORUL 


DOCTORUL 
(intrhid) 


S-a deşteptat ? 


D-na NIEMENE 
Da... 


DOCTORUL 


O  farfurioară. (Desface pachetul de vată. D-na Nie- 
mene dispare. Doctorul se pleacă în genunchi lîngă ca- 
napea şi se uită lung la ochii închişi ai fetei) : Voichiţo, 
sunt eu. (Braţele fetei îl cuprind de gît. Se întoarce d-na 
Niemene. Braţele se desfac.) 


D-na NIEMENE 


lată  farfurioara. 


DOCTORUL 
(spăl'md rana) 


S-a lovit de colțul vreunei mobile. 


529 


D-na NIEMENE 


Să vede... 


DOCTORUL 


De nu i-ar râmînea semn. 


VOICHIȚA 
(ca ochii inchiji) 


Atîta îmi mai lipseşte : o cocoaşă în spate şi un corn 


în frunte... 
DOCTORUL 
10 (voiai) 
A Va să zică aţa stau lucrurile: nu vrei corn în 
frunte... 
VOICHIŢA 
(dischizind ochii) 
15 Cu nici un preț. 


DOCTORUL 


Vom îngriji să nu-ţi crească. 


D-na NIEMENE 


Dacă ai nevoie de mine, doctore, bate lauşe. (Trece in 


20 odaia de alături.) 


SCENA V 


DOCTORUL, VOICHIŢA 


VOICHIŢA 
(deichizind ochii ţi arătind spre d-na Niemene) 


23 Ce adorabilă creatură !... 


530 


DOCTORUL 


VOICHIŢA 


Recunosc că ştii să alegi. 
5 DOCTORUL 
Te simţi bine ?... 


VOICHIŢA 


Ostenită... De ce ai plecat? 


DOCTORUL 
10 Ca să aduc sublimat. Nu vrei să rămîi cu semn... 
frunte. 
VOICHIȚA 


Nu... O cocoaşe e prea de ajuns. 
DOCTORUL 
15 Nu se cunoaşte... 


VOICHIŢA 


Îndestul ca să facă pe cineva ridicol. 


DOCTORUL 
Vorbe... 
20 VOICHIȚA 
Vorbele d-tale. 
DOCTORUL 
imirat) 


Vorbele mele ? 


531 


în 


VOICHIŢA 
N-ai zis ca... m-ai lua... dacă nu ţi-ar fi teamă de 
ridicol... 
DOCTORUL 
5 Voichiţo dragă, n-am zis nimic care să nu fie icoana 


adevărului, a adevărului din sufletul meu, a iubirei celei 
mai curate,.. Vrei să fii femeia mea? 


VOICHIȚA 
(incercind să se icoale) 


10 Aş vrea... dacă s-ar putea... 


DOCTORUL 
(iiiind-o să se culce) 


Nu-i voie. De ce nu se poate? 


VOICHIȚA 


15 Fiindcă mi se poale. 


DOCTORUL 


Nu ai pentru mine nici un fel de simpatie ? 


VOICHIŢA 
(lulndu-i mina j; seringindu-i-o la piept) 


20 Imensă !... Simpatie e prea puţin... Devotament, cre- 
dință, adoraţiune... 


DOCTORUL 
Atunci ? 
VOICHIȚA 
25 Mi-ai făcut cel mai marc bine cînd ai spus că m-ai 


lua de soţie dacă n-aş fî gheboasă... 


533 


15 


20 


DOCTORUL 
Nu eşti. 
VOICHIŢA 
(oprindu-l cu un gest) 


Zadarnic !... 


DOCTORUL 


La urma urmei e treaba mea. 


VOICHIȚA 


E mai cu seamă a mea. Nu pot primi rolul de soţie 


părăsită... 


DOCTORUL 
Voichiţo, îţi jur... 
VOICHIȚA 
Nu jura... Ai atîtea încurcături... Chiar dacă ai vrea 


să fii om de treabă n-ai putea... 


DOCTORUL 


Sunt calomnii... 


VOICHIȚA 
De ce vrei să dovedeşti imposibilul ? Aşa cum eşti 
acuma te iubesc ca pe o plăsmuire a închipuire! mele 
fără să cercetez mai departe... Dacă ai deveni bărbatul 
meu aş avea dreptul să cercetez... 
DOCTORUL 


N-ai găsi nimic... 


533 


VOICHIŢA 


Ascultă, doctore... D-ta eşti amantul cumnatei mele, 
care înşală pe fratele meu minţîndu-l în toate zilele, de 
dimineaţă pînă seara, Nu protesta... Pe ea o înşeli d-ta 
cu d-na Pruncu. Pe d-ta te înşală d-na Pruncu cu pre- 
fectul de Vlaşca ; pe acesta îl înşală nevasta cu locote- 
nentul de jandarmi... E o turpitudine nesfirsită, un lanţ 


de minciuni care mă dezgustă pînă în fundul sufletului... 


DOCTORUL 
Exagerezi... 

VOICHIŢA 
Or nu-i asa ? 

DOCTORUL 


Nu. A înşela în amor e o prostie. 


VOICHIŢA 


Nu pricep. 


DOCTORUL 


Omul sau femeia care iubeşte cu adevărat nu înşală 
—- sau dacă înşală nu mai iubeşte: nu e loc pentru 
două iubiri într-o singură inimă... 


VOICHIŢA 
Aşa zic şi eu... 
DOCTORUL 
Atunci ? 
VOICHIŢA 
M a încurci... 
534 


DOCTORUL 
Nu vreau sa te încurc — vreau sa te descurc, dim- 
potrivă. Tu crezi că eu iubesc pe toate femeile care se 
uită la mine ? 
VOICHIȚA 


Nu ştiu... 


DOCTORUL 


Pentru nune astăzi exişti numai tu... Tu eşti Voichița 
mea, îngerul meu, lumina şi viața mea... 


VOICHIȚA 
Ce dulce vorbeşti !... 
DOCTORUL 
Femeia mea... 
VOICHIȚA 
(repede) 
Asta nu !... Nu — cu nici un preţ! 
DOCTORUL 
Cu nici un preț... E oare o necinste să porți numele 
meu îi 
VOICHIȚA 
(xînd'imtj 
Fingal... Ce frumos !... Ca in poemele lui Ossian... 
Doamna Fingal... Voichița Fingal... Cam nepotrivit... (Gm- 
dinduse.) Nu, doctore, nu !... Ia să chemăm pe d-na 
Niemene... 


(7n momentul acesta se deschide o u;e din camera din stingă, iar 
Niemene apare, cu un revolver in mină, "îndreptat asupra doctorului ; 
dinlr-o săritură, Voichița il acoper'i cu persoana sa.) 


535 


SCENA VI 
DOCTORUL. VOICHIŢA, NIEMENE, D-na NIEMENE 


VOICHIȚA 


(ca un răcnet de indignare) 
NOTE ŞI VARIANTE 


înapoi, mizerabile !... 


NIEMENE 
(încremenit) 
Voichiţa... şi doctorul... la mine ! 
D-ra NIEMENE 
10 (alergînd) 
Ce este ?... Ce găseşti aşa de extraordinar ? 
NIEMENE 


Nu... Dar era vorba să vă împuşc pe amîndoi. (Arăfind 
către doctor şi către d-na Niemene.) Cum sa explică 
15 teatrul ăsta ? 


U-iw NIEMENE 


Foarte simplu... Doctorul fiind ocupat a trimis pe d-ra 


Voichiţa în locul său... 
NIEMENE 
20 Şj după aceea s-a răzgindit şi a venit şi el... 


D-na NIEMENE 


Deloc. Pe cînd d-ra Voichiţa mă masa, a alunecat şi 
a căzut — dovadă rana din frunte. Atunci am trimis să 


cheme pe doctor. 
25 NIEMENE 
Va să zică se explică... 


D-na NIEMENE 


Totul se explică în lume. 


Cortina 


LYDDA 
SCRISORI ROMANE 


Conv, Ut, XXXII, 10—12, oct.-dec. 1898; XXXIII, 1—2, im. 
fVbr. 1899; XXXIV, 1, ian. 1900; XXXVII, 10—12, oct.-dec. 1903; 
XXXVIII, 1—, ian.-apr. 1904. 

In volum: i'd. I, col. „Biblioteca pentru toți", nr. 678—679, Ed. 
„AlcaUy*, 1911. 


Variante 


p- 3, r. 3—4 — Națiunile cresc, cu brutalitatea... (Conv. Ut, 
îi voi.). 

p- 6, r. 10—11 — sa încep cu Italia, ca să leg inelele... (Conv. 
lit. si voi.). 

p- 15, r 3 — dreapla sau la siinga; închipuiți-vi... (voi.). 

p- 16, r. 5 — pace. Atunci se supără; (voi). 

p- 16, i. 30 — zîmbi, poate de mulțumire... (voi). 

p' 22, r. 24 — au dovedit că nu produce nimic (voi.). 

p' 33, r. 8 — ceea ce-l pune mai presus chiar decît Goethe... 
(voi). 

p- 37, r. 2 — ce spui ; Deprinde-ţi spiritul... (voi.). 

p- 44. r. 26 — de 2000 de ani... (vul.). 

p- 48, 1. 7—8 — ţoala sinceritatea dr mai înainte... (voi.). 

p- 56, r. U --12 — un om atît de sigur ta d-nuL. (COIUL-, 1U). 

p- 37, r. 17 — fals pentru astronomie... (voi.). 

p. 87. ,. 21--22 — sl-i creşti în lumina, w te arăţi lor... (voi). 

p- 95, r. 13--14 — incomparabilă poezie ; o spunea înfăţişarea... 
(voi.). 

p lB.r.l — si pentru noi toţi. (voi.). 


539 


p- 109, r. 19—20 — să ai o femeii: care  ie fină la o pane de 


mărirea ta ; 4) să cunoşti (voi.). 
p. 109, r. 26 


p. 110, r. > 


— Naturile alese izbutesc mai lesne... (voi.). 
— desface de pămînt (în voi. urmează aforismul 
VIII). Egoismul este legea... 


p- U8, r. 10 — însujiri pătimaşe şi vor încălzi... (voi.). 
p. 144, r. 3 
p. 149, r. 10—11 


— Sau mai bine sunt; dar ca să poți gîndi (voi.). 


— bine înțelesul. — Cu toate astea (voi.). 


Cea mai veche mențiune care poate fi pusă în legătura cu romanul 
lydda e din 25 iunie/7 iulie 1898. Pregătindu-se de plecare către fru- 
moasa localitate Tivoii din împrejurimile Romei, Duiliu Zamfirescu scria 
semnificativ următoarele către Titu Maiorescu: „Noi, la Tivoli, ca 
ii anul trecut. Sa vedem ce o mai aduce Anienul." Se vede că Maiorescu 
ştia limbajul de acest fel şi că-l ceruse detalii, căci poetul revine, la 
5/17 septembrie, cu explicații: „Ce am făcut la Tivoli... O să vedeți 
în curînd : o comedie pe perete, un fel de zahariseală pesîmistro-opti- 
misiă, din care nu se înțelege decît că Lydda e femeie, iar nu cetate, 
şi că romanul „ir vrea să fie scris în formă epistolară. Sper sa vă pot 


trimite pe la sfirjiiul luneî partea l-a pentru Convorbiri... Lucrarea se 
cheamă ; 


LYDDA 


(Scrisori romane), 


ceva cu două titluri, A la Ştefan ce! Mare sau jwtuna marelui >ău, 
nagodie de dl. Ardel-anu." 

Trei sapiămim mai tîrziu trimitea criticului începutul lucrării : „Vă 
trimit aci alăturat 64 pagini din viitorul roman. Nu ştiu de veți putea 
înțelege ceva din. ceea ce e scris pînă acum. Gîndurile mele sunt multe 
şi sucite, si numai cînd lucrarea va fi întreaga se va vedea ce am vrut 
să fac şi ce pornie morale va avea. 


V-aş ruga deocamdată să nu schimhați nimic - decît numai erori 
de date si de fapte, dacă veți găsi. încolo, toate curiozitățile mele să 
rămină cum sunt. Ce spun eu acolo, şi mai cu seama ce voi spune în 
urmarea scrisorilor romane ale tînărului, este o convingere a mea, pu- 
ternică şi definitivă, ca /ndreptariu al vieții. 

iPaneaa. II -a,_careje va prezenta sub forma unor însemnări zilnice 


ale batrînului de la Costîeni, va fi urmarea logică, în fapte, a celor 
eniinciate în partea 7-3. 


540 


Deocamdată atît, aşteptînd să vină vremea congediului” (Scris, din 
28 sept/10 oct. 1898). 

Şi numaidecît, ca un memento cu sens de imputare, deşi anunțată 
ca o veste oarecare, informația ca .vara asta am prefăcut încercarea 
de piesă de acum 5 ani, Tbargelia. si MI trimis-o lui Gradişteanu, prin 
Ollanescu. Vom vedea de se poate juca." 

Tbargelia fusese, în 1894, la Convorbiri, se citise — sau urma să 
se citească -- într-o .junime", după cum reiese dintr-o scrisoare a 
Anei Maiorescu către scriitor (din sept. 1894) 


— ți nu întrunise apro- 
barea de publicare. Dacă îi aduce acum aminte de piesă, fără îndoială 
e numai penlru a-i atrage criticului atenţia că nu mai acceptă si pentru 
noul roman tratamentul piesei. De altfel, începutul scrisorii din 28 $ept./10 
oct. are caracterul unei notificări fără a se lăsa putinţa refuzului: 
„Toate curiozităţile mele să rămînă cum sunt" — deci sa se publice si 
alt nimic ! 


O lună mai tîrziu, la 30 oct./1l nov., p nouă scrisoare către critic, 
de data aceasta cu a solemnitate festivă : scriitorul împlinea 40 de ani 
vi simţea nevoia unei declaraţii oarecum programatice, pe care o şi 
face, fixînd pentru Maiorescu şi penlru posteritate citev.i fraze memo- 
rabile despre viaţă, vîrslă matură, familie, copii, rasa latina, împlinirea 
datoriei de a fi lăsat urmaşi, cultul tradiţiei, aprecierea drumului parcurs 
etc. Scriitorul simte nevoia să se adreseze lui Maiorescu şi nu altcuiva 
„în ziua aceasta solemnă pentru mine“, pentru a-şi afirma încă o dată 
stima pentru critic — de fapt pentru a netezi asperităţile începutului 
de roman, în care era cu neputinţă să nu se fi recunoscut modelele. 
După introducerea cu ziua „solemnă înire toate”, numai omagii lui 
Maiorescu şi judecăţi apodictice despre sine însuşi: „am rămas acelaşi, 
cu fondul sufletesc moştenit de la părinţii mei, români* ; acest fond 
sufletesc „cred, hotărît, că a fost bun, fiindcă m-a păzit de greşeli care 
mînjesc bolta lăuntrică a conştiinţei ; ...a fost violent în unele năzuinţi, 
iubitor de sine şi vano-glorios"' etc. — dar nici o menţiune despre roman. 
Insă formulele în care se autodefineşte sînt, vizibil, anticipări că nu 
va modifica si nu va retra.ua nimic din ceea ce era scrii în roman, 


aşa cum fusese nevoit să consimtă la 7 război. 


Omagiul se asociază şi cu o nedelicateţe faţă de critic atît de 


rară la Duiliu Zamfirescu, încît nu ne-o putem explica decît ca pe un 


supliment cinic la pilula amară administrată prin trimiterea începutului 
de roman. Anume, îl roagă pe Maiorescu să nu se opună la numirea 


lui Nicolae Petrascu la Universitate. 


541 


Situaţia in care se afla criticul era de mai multe od grea. Mai 
întîi. era nevoit să publice romanul, deşi era indiscutabil polemic faţă 
de sine ; apoi, Petraşcu fusese de-i dreptul ostil lui Maiorescu începînd 
din 1$92, scrisese despre el un articol negativ in volumul Figuri 
Intrare contemporane  (1B94), scosese revista literatură ji artă română 
(nov. 1896), unde se consiimîse, chiar din primul număr, în opoziţie 
amimaioresciana şi antijunimistă, avusese polemică aspră cu Convorbirile 
şi chiar alimentase cu iscusinţă o supărare a lui Duiliu Zamfirescu în 
ianuarie 1897 împotriva Junimii fi a lui Maiorescu. Criticul le ştia toate 
acestea, iar scriitorul avea cunoştinţă si el de opinia lui Maiorescu, care 


vorbea despre „mişelul de Petraşcu”. 


Dar el mai ştia că Maiorescu avea cîteva principii intangibile, între 
rire o corectitudine excesivă, si mai era convins că, aflat într-o situaţie 
de incompatibilitate morală, criticul va da urmare solicitării — ceea ce 
a ţi făcut, si adversarul său declarat, iPetraşcu, a fost numit la catedra 
de Istoria literaturii române moderne ! 

în alre momente, anterioare, ale relaţiilor dintre ei, este clar că 
Duiliu Zamfirescu ar fi evitat să-i creeze lui Maiorescu atare imposi- 
bilitate de a refuza. Intr-un fel e o supralicitare maliţioasă a neplăcerii 
pe care urma să i-o pricinuiască, tot atunci, criticului romanul Lydda. 

De aîci în continuare se desfăşoară o lungă corespondenţă despre 
jornan, din care nu avem decît partea care-i aparţine scriitorului si din 
tare vom consemna doar fazele mai importante. 

Maiorescu citeşte cele $4 pagini pe la jumătatea lui noiembrie si 
notează cîteva observaţii, din care o cunoaştem numai pe aceea privind-o 
pe Catenna Il-a, a cărei menționare în roman îi crea acesteia o situaţie 
dezavantajoasă faţă de alte figuri feminine (Hisabeta, Debora, Jeanne 
d'Arc). Scriitorul acceptă observaţia, dar nu si modificatea! — şi, în 
continuare, cere „să nu se publice deodată prea multa materie din 
Scrisori”, pentru că autorul lor nu e prea avansat cu lucrul la restul 
romanului, tniî la îfirsitul anului (de „Crăciunul nemțesc 1898"), partea 
l-t eia gala toată si era anunţată ţi partea a 1l-a. unde „se va desfăşura 
adevăratul roman", la care scria neîntrerupt. 


începutul de an 1899 fl petrece în ţară, pînă la jumătatea lui mar- 
lie, deci lucrul la roman se întrerupe, şi se întrerupe si apariția lui în 
Convorbiri, odată cu numărul pe februarie, după ce întreaga parte primă 
apăruse timp de 5 numere, începînd cu octombrie 1898. 

Nu e clar dacă partea a I-a, Însemnările bătrlnului, a fost pre- 
dată acum, nici dacă aceasta era încheiată. Din tabăra convorhiristă nu 


răzbate nici un ecou, decît o negare globală din partea lut Maiorescu, 


542 


Sţhiat la sosirea scriitorului in concediu la Bucureşti: „Eu credeam, la 
„ început, că erau bune. D-voastră mi-aţi spus astă-iarnă, la Bucureşti, că 
(iu va plac; ji, cum eu am încredere în judecata d-voastră personală. 
I n-aţi pus la grea încercare, cu atît mai muli că mă şi osteniseră prin 
încordarea minţii la lucru” (Scris, din 21 iul.'Z aug. 1899). 
Insă, la sfîrşilul Ini iulie 1899, „generaţia tînătă” de la Convorbiri 
— de fapt numai 1. A. Rădulescu (Pogoneanu) — trimite iui Maiorescu 
—- dîn Leipzig, unde era plecat să-şi pregătească doctoratul — o sceri- 
soare foarte prielnică romanului. Criticul o transmite scriitorului la 
Roma, pricinuindu-i acestuia o vie satisfacţie („Crîmpeiul din scrisoarea 
lui Rădulescu e foarte bine venit, pentru a mă scoate dîn îndoiala în 
care mă aflu cu Scrisorile romane”) si prilejuindu-î o interesanta expli- 
caţie cu privire la esenţa unora din referirile filozofice. Duiliu Zamfitescu 
declari romanul drept o dezbatere originală de morală, avînd la bază 
.etilica.”, lui. Spinoza. .Inchipuiţi-vă că eu credeam, nici mat mult, nici 
mai puţin, că am scos o umbră de idee nouă cu privire la ştiinţa mo- 
ţa lei. umbra numai, nebuloasă, încurcată, dar care, cu timpul, s-ar li 
luminat. Temelia ei este în ethica lui Spinoza, pe care eu o văzusem 
I. atît de apropiată de datele ştiinţei moderne. In aceasta ţi stă umbra 
de idee nouă, în expunerea unor noţiuni morale, de cel mai pur oprimism, 
care să se lege de o parte cu intuiţiunile lui Spinoza, iar de alta cu 


dovezile experimentale moderne. Dar ce-i faci omului prost si nervos 
Observaţia d-voastre era ca ecoul propriei mele îndoieli: ce le apuci 
iu. scriitor de poezele si romane, să plicliseşii lumea cu necazuri de 
astea!... Este adevărat că întreaga mea viaţa aciuală este guvernată de 
ideile expuse în prima parte a Scrisorilor romane, şi că acest fel de 
îndreptar m-a liniştit şi m-a aşezat în scaunul de a trăi pentru tot 
restul zilelor. Aşa cred, cel puţin” (Scris, din 21 iul./2 aug. 1899). 


Cîteva adaosuri lămuritoare la rindurile de mai sus sînt absolut 
necesare. 

In adevăr, există în prima parte a romanului, mai exact: în ultima 
scrisoare a lui Mircea M., care e şi ultima a primei păru, °” trimiwre 
largă la FErka lui Spinoza, care ar consta. în esență, in ideea că divini- 
tatea e în fiecare om, o convingere umană despre existenţa unei forţe, 
însă departe de Dumnezeiil creştin, pe care-l admite Lydda, într-o formă 

| simplă, neintelectuală. Insă ideea ca Dumnezeu e o proiecție a omului, 
[° o creaţie a lui, Duiliu Zamfirescu o afirmase încă în anul 1880. înainti 
T' de plecarea la Hîrsovi. Intr-o scrisoare datată 16 august îi explica prie- 
tenului Duiliu loanin, cu vădite împrumuturi chiar din Spinoza, însă 
tălmăcite copilăreşte, amestecate — ca şi în Lydda — cu darwinism, 


543 


că „un Dumnezeu care nu poate să fie perfect nici înaintea creaţiunilor 
sale nu mai este un Dumnezeu. Dumnezeu sufere! sufere de cea mai 
mare boală a omenirii, sufere de egoism !* In continuare, sînt negare 
atotputernicia, eternitatea divinității, puritatea ei, seninătatea ei perfectă. 
„Este un Dumnezeu sfiiţii, supus la aceleaşi legi dureroase ca si ome- 
nirea, este o ființă neper/ectă. Tu vrei să crezi că Dumnezeu a făcut 
pe om după chipul 51 asemănarea sa; eu cred tocmai dimpotrivă, că 
omul a făcut pe Dumnezeu după asemănarea ţi chipul sau, deci l-a 
făcut imperfect, precum însuşi este. 

Cu religiunea mea, mi se pare că poţi mai lesne ţi mai bine să-ți 
explici si pe om ţi puterea creatoare... Sper să ie fac ateu." 

Evident, intre Duiliu Zamfirescu din 1880 ţi între Mir/cea M. din 
1898 e o deosebire mare, însă nici Mircea nu c un credincios din seria 
Lyddet, care e creştină, ci un liber cugetător spinozian sau cartezian, 
un raţionalisi. 

Oare Duiliu Zamfirescu se iluziona, în adevăr, că descoperise a 
umbră de idee noua cu privire la „ştiinţa moralei”, cum afirma, sau e 
numai o formulă pentru a atenua senzaţia neplăcută ce o va fi avut 
Maiorescu, descoperind cum i se contestă afirmaţiile, abil puse în scri- 
sorile lui Mircea, in răspunsurile bătrînului, cum se dau la iveală con- 
troverse rămase pînă atunci doar în corespondenţa, se fac aluzii la 
situaţii cunoscute numai de el şi de scriitor etc. ? 

Tezele pe care le expune Mircea in scrisoarea sa ultimă aparţin 
părţii a cincea din Frica lui Spinoza. Acolo se vorbeşte despre .impo- 
sibilitatea pesimismului, argumentată prin faptul că orice idee care se 
raportează la ideea de Dumnezeu, se leagă în ultima instanţa de ca- 
pacitatea umană de a acţiona, iar acţiunea esle dovada libertăţii omului, 
deci a  ne-dependenţei de divinitate. Bat rinul Filip, om al rigidităţii 
geometrice, logice, e combătut în roman pe propriul lui rcren, de o etici 
lot spinoziană (cea a lui Spinoza era „ordine geometrica demonstrata” 
— demonstrată după ordinea geometrică, deci rigidă, mecanică, însă 
dinamică, o etică optimista, a acţiunii, a dragostei). Aici ar apărea 
„umbra"' de inovaţie la care face aluzie Duiliu Zamfirescu, dar de fapt 
totul e o întorsătură subtila pentru a sugera lui Maiorescu închistarea 
sa de gîndire într-un cartezianism nu teoretic, ci rigid, diformat — căci 
ţi Spinoza se depărtează de cartezianism, o spune ţi Mircea M.! 


Scrisorile lui Duiliu Zamfirescu către Maiorescu — cele veritabile, 
nu ale lui Mircea către Filip — par să declare o totală dragoste ți 
admiraţie, neştirbită de nimic, ncumbrită de vreun nor. In fapt, scriitorul 
se emancipa net de modelul său, de turela intelectuala a criticului, ţi 


544 


toate faptele din această serie, atît din roman, cît ţi din corespondența 
propriu-zisă, sînt, în forme diverse, manifestările unei preocupări unice. 
Atunci cînd îi declara lui Maiorescu că el, scriitorul, se conduce după 
„îndreptarul"” din Scrisorile romane, e clar că atesiă încă o dată ruperea 
definitivă de catehismul criticului. O spune indirect în aceeaţi scrisoare 
din 21 iul./2 aug. 1899: „Ce te apuci, tu, scriitor de poezele ţi romane, 
să plictiseşti lumea cu necazuri de astea)...” Merită să notăm că finalul 


discursului de răspuns al lui Maiorescu, la primirea scriitorului la Aca- 
demie, în 19C9, se compunea dintr-o dezvoltare chiar a acestei idei a 


lui Duiliu Zamfirescu, ea însă preluată din articolul lui Maiorescu, 


Poeți si critici (1886): ca scriitorii să rămînă la locul lor, scriind li- 
teratură, lăsînd criticilor sarcina de a judeca şi aprecia creaţia. Este 
neîndoios că disputa aceasta avusese loc de multe ori între scriitor şi 
critic, de vreme ce ea apare ţi în corespondenţa lor, ţi în roman, şi în 


răspunsul la discursul de recepție. 


Odată clarificat, în sfîrţir, faptul că romanul are audienţă la mai 
tinerii cărturari, deci poate interesa publicul literar al epocii, in timp 
ce-îui Maiorescu, personal, îi displăcuse — Duiliu Zamfirescu reia partea 
a Il-a, la care îl îndemna şi o scrisoare ncsemnată. pe care el o atribuie 
aceluiaşi I. A. Rădulescu: „Am primit de la dl. Rădulescu (îmi închi- 
puiesc) o foane gentila rugăminte de a continua Scrisorile romane. Vă 
rog să-mi daţi adresa sa la Lipsea."” (Adaos din 8/20 septembrie 1899, 
pe scrisoarea din 21 iu!./2 aug., care fusese remrnată, destinatarul Ma- 
iorescu fiind intre timp plecat de la adresă.) 


De aici începe o ciudată tăcere în jurul romanului şi interesul scri- 


itorului pentru el paie a fi scăzut de tot. Tncepuml părţii a Il-a se 
publică în Convorbirile pe ianuarie 1900, apoi continuarea nu o mai 
înrîlnim decît după aproape patru ani, în octombrie 1903, cînd pu- 
blicarea urmează iar, în porţiuni mici, timp de 7 luni. între timp, se 
scriu Îndreptările, de asemenea articolul — care a luat autorului destul 
timp de documentare ți elaborare — Literatura româneasca si scriitorii 
transilvăneni (Revista idealistă, sept. 1903), alie nuvele ţi poezii. Deci, 
Lydda nu prezenta atracţie, detî rămînea o piesă de suflet pentru scri- 
itor, un strat spiritual superior, faţă de care îndreptările erau de o 
tensiune diferită. „Noul meu roman este altceva decît Lydda’, îi va 
scrie el criticului la 10 dec. 1901. Era expresia unui program național, 
în timp ce Lydda era traducţia unei chestiuni inzime, de etică. 


La această dată, din romanul început nu mai avea scrise decît 
puţine rînduri („Din Lydda am vreo zece pagini rămase în canoane”), 


545 


dar lucrul mergea greu, din motive pe care azi le putem aproxima — 
dacă urmăm explicaţia pe care am propus-o în rindurile de mai sus, cu 
privire la substratul romanului — ca fiind determinate in primul rind 
de preocuparea de a compensa si recompune (prin Îndreptări) ceea ce 
se deteriora prin celălalt roman, în planul relaţiilor cu criticul. Îndrep- 
tările aduceau un elogiu nelimitat lui Maiorescu, numindu-l „cel mai 
frumos produs al renaşterii vieţii noastre româneşti”. .De la începutul 
veacului pînă astăzi, România nu a avut un bărbat care să reunească 
toate calităţile fondamentale ale rasei la un mai înalt grad" — afirmă 
preotul Moisc Lupu, erou al Îndreptărilor. 


Contradicţia între cele două romane e numai aparentă ; îndreptările 
creau portrete ideale, ca efect al unei încercări de pedagogie socială, un 
deziderat de viitor, în timp ce Lydda era o expresie mult mai directă 
a unor convingeri proprii. 

Ca si lui Maiorescu, i se face un foarte favorabil poitret lui D. A. 
Siurdza în Îndreptări („D-nîî Sturdza şi Carp sunt două adevărate ca- 
ractere, cel dintîi prin patriotismul său ridicat la cea mai înaltă ex- 
presie, prin munca sa fără preget, prin puritatea vieţii sale...” etc), însă 
Duiliu Zamfirescu îl detesta pe jefui partidului liberal („un român 
născut boier, cu instincte de ţîrcovnic, făţarnic, înzestrat de la natură 


cu o încăpăţinare de măgar, neavînd nimic din calităţile ji cusururile 
rasei, fără nici un fel de talent,.,” etc, etc). Deci, iestul romanului 
Îndreptări nu exprimă totdeauna ţi exact opinia intima a scriitorului. 
El vedea perfect cu putinţă să ridice pe soclu înlr-un roman pe critic, 
ţi în alt roman, scris concomitent, să-l arate eşuînd în formula proprie 
de viață. Dacă trebuie să admitem că numai una din cele două păreri 
e cea cu adevărat proprie scriitorului, alunei e clar că numai cea din 
Lydda poate exprima convingerea lui. Totodată, însă, trebuie să privim 
cu relativă circumspecţie fi prețuirea pe care el o acordă acestui roman ; 
criticul îi comunicase despre partea l-a că nu-i place; era deci de resort 
ca autorul să-i sporească importanţa, pentru a atrage ji pe această 
cale Iui Maiorescu atenţia că trebuiesc căutate semnificaţii mai adînci 
în Lydda, decît ale unei istorii complicate de dragoste. „Mă tem însă 
că nu voi fi în stare a urma deocamdată proza atît de îngrijită (din 
punctul meu de vedere, adică al migălkurii) a acestei Lydda.' Că scri- 
itorul îi traduce criticului, pe diferite căi, coordonatele romanului, fap- 
tul că acesta conţine o poveste cifrată ai cărei eroi sînt lesne de iden- 
tificat, rezultă chiar din scrisoarea datată 10 dec 1901, de unde sînt 
extrase ultimele citate de mai sus. Căci, ştirile despre mersul celor două 
romane (îndreptări şi Lydda) sînt amestecate cu imputări ţi chiar acuze 


546 


grave: „Despre politica făcută de alţii sunt dezgustat... Ca să prind 
interes de dînsa, ar trebui s-o fac eu... Acum doi ani, cînd eraţi La 
guvern, cînd prin urmare pmeaţi şi trebuia sa mă numiţi ministru, nu 
m-aţi numit." Bănuind o supărare a criticului, ți pentru reproşurile din 
scrisori, şi pentru ce se aşternuse în Lydda, scriitorul îi cere un cuvînt 
de răspuns, mirindu-se asupra cauzelor care ar fi putut produce tăcerea 
lui Maiorescu r „Sunteţi rănit în ceva de mine? Este iar vreo zînzanic 


literaro-socialo-funcţionărească la mijloc?" 


Zînzanîe nu era, ci doar o dispută pentru felurite necazuri mai 
vechi. Criticul avea să nege şi „rănirile” presupuse de scriitor şi orice 
alte umbre în raporturile lor — act de mărinimie şi de superioară trecere 
peste convulsiile cîmpului literar. Scrisoarea lui, din 29 aprVI2 mai 1902. 
s-a pierdut, dar conţinutul ei îl cunoaştem din răspunsul lui Duiliu 
Zamfirescu, care-şi reafirmă cu acest prilej asiguraiea despre „încrederea 
ce trebuie să aveţi în calda mea prietenie pentru d-voastră, în care se 
confundă admiraţiunea pentru scriitor, respectul pentru caracterul omu- 
lui, simpatia de persoana morală în tot complexul ei" (Scris, din 28 
mal//10 iun. 1902). Sînt declaraţii din seria celor cuprinse în romanul 
îndreptări, si nu se poate spune că scriitorul nu credea în ele, dar în 
acelaji timp el construia şi un edificiu contrar de argumente, cu privire 
la care il cerceta mereu pe critic, iar acesta se prefăcea că nu observă 
adresa, întrucît totul se petrecea în planul literaturii- Cînd însă polemica 
a devenit publică în articole (cel din Revista idealistă, 1903), în Dis- 
cursul de recepție (1909), abia atunci Maiorescu s-a formalizat şi a luat 
act, dînd o replica severă, în care avea să implice, deşi fără să le 
numească, şi antecedentele din Lydda. 


Nu mai puţin, corespondenţa care urmează este calmă, chiar măr- 
turisind o adîncă afecţiune reciprocă, scene de mare şi delicată prie- 
tenie (scrisori din 9 aug. şi 14/27 nov. 1902), o vacanță în patru a 
celor două familii — şi Lydda din ianuarie 19C0 rămîne mereu între- 
rupta, aproape şi uitată, cu tot ceea ce o astfel de carte putea scormoni 
între doi oameni, fiecare cu un accentuai amor-propriu. Totul durează 
pina în toamna şi iarna 1902, dnd scriitorul prrzinlă romanul /n război 
la Academie şi un nou diferend izbucneşte, caii Maiorescu era hotărît 
să voteze pentru povestirea istorică Din bătrîm, a lui Slavici. Oricum, 
momentul era al transilvănenilor, chestiunea provinciei de peste munţi 
era acută, întregul semănatorism alimenta oficial mişcarea şi povestirea 
lui Slavici merita fără discuţie premiul, ca si Zn război, dar Duiliu 
Zamfirescu nu socotea la fel şi, în Revista idealistă, execută lucrarea 


cu o violenţă care ar dovodi opacitate literara, dacă n-am şti că e de- 


547 


terminală de un moment de mînie cu lotul personal. Aceasta în sep- 
„terabrie 1903; iar în octombrie reîncepe Lydda, cu continuarea Însem- 
na/dor bâtrinului, cate, putem deci presupune, a fost scrisă sub influența 
mînici declanşate de concrovena epistolară iu criticul, ca si articolul 
Xiteratura româneasca fi scriitorii transilvăneni. 

Ca scriitorul să fi scris urmarea romanului numai sub impresia 
supăraţii din iarnă — cum s-a întâmplat evident cu articolul — c o 
ipoteză pe care nu o putem accepta; el o scria oricum. Dar că o aci- 
dulare de substanța a intervenit, aceasta este lesne de presupus, şi bă- 
trînkil Filip a fost pus să expieze ruai acut, sa duca la un mai evident 
eşec direcțiile maioie^ciene de gindire. Maiorescj a votat la Academie 
penvu romanul Jn război, prilejuindu-i scriitorului cileva cuvinte pro- 
tocolar-recunoscătoare („Sunt mişcat de cuvintele ce aţi rostii în Aca- 
demie pentru mine"... ; „intervenirei d-voastră în discuţiune încălzise at- 
mosfera şi ridicase dezbaterile la înălțimea cuvenită" (Scris, din J] 1⁄2+ 
mai 1903), dar o distanță, o răceală stăruie mereu, cînd subteran, cînd 
în lumină, demorrstrînd iminenţa und rupturi, pe care o si vestește către 
finele lui 1903 : „Am încă doi ani pînă ce afacerile mele se var pune 
la cale, aşa ca să pot părăsi cariera in orce moment. De acolo înainte 
n-g să vă mai ascult în toate, dar o să vă iubesc poate şi mai mult" 
(Sens. din 25 oct./7nov. 1903). „Afacerile* nu erau altceva decît marca 
ÎTiiiepimileie viticolă de U Faiaoant: plantate cu doi ani înainit, viile 
intrau din plin pe rod abia peste alți doi ani, permîţindu-i scriitorului 
să poală renunța, eventual, la salariul de diplomat, pe oare să-l înlo- 
cuiască lesne cu. veniturile viei ;i pivniţelor. Adică exact aia cuin con- 
diționa de două ori în Lydda, in secvența a 4-a din Măsura dreaptă a 
vieții, dar şi in prima scrisoare a lui Filip, care inaugurează romanul ; 
„Ca să ajungi la vreo ispravă în politică se cere: ... 2) să ai sau să-ți 
ag<jnish)ii stare" — deci să ai independenţă materială, si nu fii redus 
la condiţia de funcţionar salariat. Momentul e al elaborării ultimei părți 
din Lydda, lucrul îl atestă chiar Duiliu Zamfirescu într-o scrisoare tri. 
misă criticului la 6/19 dec. 1903, cînd apărem în Convorbiri capitolele 
de la mijlocul piftii a ll-a a romanului 


Scriitorul alcătuise o lungă epistolă, în care-şi fixa opiniile despre 
rege, despre partidul conservator, care acceptase „integrarea" — reuni-, 
fioarea *— cu junimiştii, despre Carp, Sturdza etc, iar la sfi'şir îl 
prevenea pe critic că scrisese nu pe o hiîrtic specială, ci pe aceeaşi pe 
care se elabora, în chiar acel timp, romanul: „Forma acestei scrisori 
se explică prin trecerea de la manuscrisul Lyddei la răspunsul scrisorii 


d-voastre. E bine înţeles că lom! csie personal. După ce veţi citi pe 
Lydda. vă rog să-mi scrieţi ce credeţi." 

Aşadar. în decembrie, romanul Încă nu era gata, ci înainta deMul 
de greu şi, pe măsura ce se scria, era trimis şi se tipărea în revistă. 
Finalul avea să se amîne pînă în februarie 1904, cînd scriitorul îl 
vesteşte pe critic: „Eu sper să sfîrşesc zilele astea pe Lydda” (Scris, 
din 11/24 febr. 1°04) — dar textul a fost trimis revistei peste cel 
puțin o lună, căci iată ce-i scria lui Maiorescu la 5/18 aprilie 1904: 

„Cu numărul din aprilie al Convorbirilor se sfirşeşte partea a 
Il-a din Lydda. începe cu no. 1 al anului 34, apoi sare la no. 10 al 
anului 37, şi de acolo urmeară neîntrerupt pînă astăzi. Aştept cu ne- 
răbdare să cunosc părerea d-vofsire asupra ei, cu acit mai mutr că, a- 
priori, ai trebui să nu vă placă, din cauza prea multor lungimi şi teorii. 
Si e probabil ca nu va va plăcea. Eu socotesc însă că dezvoltarea logica 
a caracterelor admite ca demonstrate şi posibile toate teoriile şi toate 
extravaganţele, dacă ele sunt în nora indivizilor. Aş dori mai cu seama 
să-mi spuneţi daca, închisa cartea la ultima filă, aveţi impresia unei 
opere de artă sau nu, precum şi dacă se simte suflul de idealitate ce a 
hrănit şîndurile mele de atunci." 

Pe colţul acestei scrisori, Maiorescu a nour: „Răspuns la 24 mai/6 
iunie, ia discutăm oral" — despre ce? se pare că nu despre roman, ci 
despre complicatele probleme politice abordate de scriitor, privind în 
continuare dificila reunificare a conservatorilor „bătrîni” cu junimiştii, 
acum SJ ei sosiți bine la pragul băuîneţii (criticul avea 64 de ani, 
Carp 67 !). 

Despre Lydda criticul a trimis o scrisoare, pierdută din păcate, însă 
lesne de reconstituit în sensul ei principal din răspunsul scriitorului, în 
care se face o interesantă preciiare a substanței romanului. Interesanta 


de două ori — o dată pentru că, ;n adevăr, traduce unele din intențiile 
lui Duiliu Zamfirescu, dar a doua oară pentru ca scrisoarea uzează 
mereu de ambiguități şi perifraze, care îndreaptă pe cititor — de fapt 
pe critic ! — spte înțelegerea cărții cînd ca o pura fantezie, fără le- 


gătură cu raporturile cu Maiorescu. cînd ca o interpretare şi stilizare 
a acestora. 


„Îmi vine sa zîmbesc văzîndu-ma obligat a vă asigura că nimic — 
nici cineva, nici ceva — heterogen nu m» stăpîneşte. Omogeneitatea între 
felul d-voastre de simțire artistică şi felul meu de simțire artistică 
urmează şi mai departe •— neapărat, cu diversificarea ce derivă din 
inşii noştri, cari sunt doi, iar nu unul. Eu, cel puțin, mă onorez a crede 


549 


ca sunt — artisiicamente — omul cel mai apropiat de d-voastră din 
toate milioanele de români ce trăiesc pe glob. 

Aş fi gata să fac o prinsoare: că aş putea adnota, acasă la mine, 
Convorbirile, întocmai cum le-aţi adnotat d-voastră. 

De atunci nu am lăsat la o pane ceea ce ştiam că nu place? 
Pentru că unitatea concepţiunii romanului meu cerea ca el să se des- 
făşoare aşa şi nu altfel — şi aici intervine insul, cu acea parte endo- 
cardiaca (cuvînt pretenţios, dar just), care trebuie să rămînă a lui şi 
să nu o schimbe pentru batirul nimănui. Aşa, bunăoară, platoniada şi 
observările asupra lui Shelley vă par d-voastre imposibile pe cînd ele 
stau acolo tocmai ca să facă posibilă idealitatea Lyddei. Cine sufere 
devine posac şi hănăgos în practica zilnică, iar în teoria vieţii pesimist, 
Chiar dacă este equilibrat de natură în facultăţile sale sufleteşti. Pentru 
a nu murmura în contra soartei, credincioşii au religia, iar mințile su- 
perioare au refugiul în ideal. .Pentru asta însă se cere mai cu seamă 
o deprindere a facultăţii noastre abstractive de a lucra cu materialul 
sufletesc în aţa chip, încît acesta să se simtă într-o continuă devenire 
către mai bine. 


Acum, că lucrarea e terminală ţi nu mă mai interesează, Lydda îmi 
pare une bonne action, în înţeles că poate rectifica unele conştiinţe fe- 
meieşti şi ajuta pe altele să se ridice şi sa se consoleze. 

Şi, pentru Lydda, Platon si Shelley erau condiţionarea absolută a 
binelui abstract* Scris, din 28 mai/IO iunie 1904). 

„Rectificarea conştiințelor* era o preocupare a scriitorului încă de 
la romanele anterioare, In război şi Îndreptări, un program în ordinea 
gheristă cea mai autentică, nu în cea maioresciană. Totuşi, în cazul 
Lyddei, această intenţie de asanare a conştiințelor femeieşti e atît de 
slab slujită de substanța romanului, încît afirmația scriitorului ne apare 
doar ca o încercare de a abate atenţia criticului spre zone mărginaşe, 
în interpretarea simbolurilor sau fabulelor utilizate. 

Testul scrisorii citat mai sus e plin de atari simboluri ţi fabule, 
aluzii cînd mai străvezii, rind mai învăluite. Astfel, cind scriitorul se 
preface că nu a înțeles ce vrea să spună criticul prin „cineva" sau 
„ceva" beterogen care-! „stăpîneste" pe Duiliu Zamfirescu, aceasta e 
mai puţin decît o cochetărie: e o încercare destul de ostentativă de 
a-l provoca pe Maiorescu să declare el însuți ca s-a recunoscut în roman. 
Elementul eterogen este distanța intervenită intre eî, diferența dintte 
ei, modul diferit de a gîndi in probleme diferite, de la cele politice 
pînă la cele literare, şi chiar modul deosebit de a se comporta al 
scriitorului tață de fostul său magistru ÎI model. Maiorescu ie recunos- 


950 


cuse o vreme în discipolul său, poetul şi romancierul ; de la o vreme nu 
se mai recunoaşte — in cauza lui Duiliu Zamfirescu, desigur. A face 
din asta o vină unuia din ei ar fi greşit, şi disocierea aparţine chiar 
scriitorului, atunci cînd vorbeşte despre Jnfii noştri, care sunt doi, iar 
nu unul", despre „acea parte endocardiacă" a insului, .care trebuie să 
rămînă a lui şi si nu o schimbe pentru hatîrul nimănui". Acest nimănui 
îl vizează voalat pe critic: al lui e „hatirul" ! In fond, la cei patruzeci 
de ani cînd se zămisleşte ideea romanului şi apare chiar începutul lui, 
scriitorul declară că îşi dobindise clar insul, personalitatea, ca pe critic 
avea s5-l asculte mai puţin şi să-l iubească - poate — mai mult etc. 
Procesul e firesc, numai procedura e neobişnuita şi, întrucîtva, neloială 
față de critic. înttucîtva, dar nu de tot, căci şi acesta îşi manifestase 
In diferite forme iritarea în fața emancipării fostului discipol, voise să 
o oprească, îi lovise prietenii, ii negase unele activităţi liierare sau ma- 
nifestări -din sfera vieţii literare. 


Răspunderea pentru „diversificarea ce derivă din in/u noştri” era 
astfel împărțită şi, cum spuneam, de aşteptat să se producă. Scriitorul îl 
regreta pe Don Padil, înăbuşii în el odată cu inirarea definitiva în 
Junimea, poate chiar la sugestia criticului. în orice caz după modelul 
lui. încît, trebuie să ne întrebăm daca afirmaţia despre cei ce devine, 
„în practica vieţii”, posac şi arțăgos cînd sufere, iar „<în teoria vieții 
pesimist, chiar daca este equilibrat" interior - se referă la critic, sau 
la scriitor însuşi ? Ambii îndeplineau toate condiţiile de mai sus — erau 
deopoirivă „equilibiați" sufleteşte, amîndoi se iritau şi deveneau posaci 
şi arțăgoşi în relațiile reciproce, mimai că Filip A. este singurul pesi- 
mist, pe cită vreme Mircea M. este optimist chiar în pragul morţii. 

Că  loată desfăşurarea romanului era descrierea stilizată a rapor- 
turilor cu oriticul, pe care Maiorescu se prefăcea că nu o observă, rezultă 


şi din textul aceleiaşi scrisori din 28 mai/10 iunie 1904: „E curios 
cum noi ne înțelegem, în fond, asupra mai tutulor impresiilor literare, 
şi cum în formă adesea ne despărțim”"  - si aduce a foarte severa, 


contestare a unor opinii ale criticului, nu formulate dc acesta, ci presu- 
puse de scriitor. I le atribuie, deci, şi apoi i le neagă, atribuindu-şi 
sie o dreptaie pe care, la urma urmei, putea sa n-o aibă, opinia reală 
a criticului fiind eventual diferită de cea presupusă de Duiliu Zamfirescu. 


Lydda continua să-i preocupe însă pe amîndoi. O scrisoare a cri- 
ticului, probabil din 24 nov./7 dec. 1904 (după cum se deduce dinlr-o 
adnotaţie a lui Maiorescu pe scrisoarea lui Duiliu Zamfirescu din 18 
navJl dec. acelaşi an), formula întrebarea dacă scriitorul nu simte 
cumva nevoia .să se dezbare" de Lydda. (Lydda-croina, sau Lydda- 


551 


romanul ? După sensul ulterior al frazei, pare că e vorba de Lydda- 
romanul.) Ce anume trebuia părăsit din seria de atitudini ți procedări 
din roman, pe care criticul le vedea reluate în nuvela Petrică? Poate 
o anumită admiralie a scriitorului pentru bormii ? Poate motivul dra- 
gostei unui artist pentru o femeie, sau a mai multor bărbați pentru 
aceeaşi femeie ? 

„D-voastră mă întrebaţi dacă nu mă dezbar de Lydda. Eu primesc 
scrisori din ţară, în cari mi se spune (negreşit, cu multă exagerare) că 
literarurile tuturor ţărilor nu au creat un tip ideal mai frumos ca 
acesta. E o -vorbă umflată, si nu v-aş cita-o, dacă n-ar dovedi diver- 
sitatea judecății omenesli. E imltil si adaug eu pun pe a d-voaslre 
mai presus de toate." 

Ce va fi fost în continuare intre scriitor si critic după aceasta 
scrisoare, privitor la Lydda, nu mai avem mărturii, decît în violenta 
ciocnire directă, publică, din incinta Academiei, în 1909, apoi, tot acolo, 
în 1911, cu prilejul discursului Metafizica cuvintelor ji estetica literară. 
Chiar în aceste prilejuri, ecoul înfruntărilor determinate de roman nu 
e direct, dar drojdiile lor sînt implicate. 


Vom consemna, în continuare, deşi ele s-au consumat înaintea aces- 
tui final epistolar cu criticul, mărturiile scriitorului către I. A. Răclulescu- 
Pogoneanu, acela care, mai întîi din Bucureşti, apoi din Leipzig, trans- 
misese o bună părere despre Lydda. Pedagogul şi filologul, care debnia 
la 1904 cu un volum despre Problemele culturii româneşti, era un om 
de vaste cunoștințe, deşi îndeletnicirea lui la Convorbiri, în ultimul 
deceniu al veacului, era să execute corectura paginilor tipografice, za 
Junimea era însă membru activ şi publica în revistă, din al cărei ţomi- 
te — tînăr — făcea pane, alături de P. P. Negulescu, D. Evolccanu, 
Mihail Dragomirescu şi alții. 


Maiorescu îl vestise pe scriitor, la Roma, de buna impresie ce 
avusese I. A. Rădulescu privitor la Lydda, apoi cei doi luaseră legătură 
directă pentru a discuta despre felul cum va arăta partea Il-a a ro- 
manului. Deşi scrisoarea de răspuns lui I. A. Rădulescu e relativ lungă, 
despre substanța prnpriu-zisă a ceea ce urma îă cantină această a doua 
pane din Lydda, practic nu se spune nimic. Amabilităţile sau maximele 


introductive („discreta dar foarie gentila atențiune de la Lipsea"; »vă 
mulţumesc de sprijinul sufletesc ce daţi încercării mele" - „pe mine. 
landele mă supără, după rum mă supăra tăcerea" — în jurul literaturii 


şale) mărturisesc încă o dată sensibilitatea scriitorului faiă de tot ceea 
ce se spunea pe seama cărților ce publica. Maiorescu declarase, cu fran- 


552 


chețea lui severă, că Lydda nu-i place, şi poate că această exprimate, 
nelă a opiniei, poate chiar o anumită rczeiva sau îndoială proprie asupra 
a ceea ce trebuia să conțină mai departe romanul, i-a înttetupt scri- 
itorului lucrul la carte. Acestea se simt deopotrivă din scrisoarea către 
I. A. Rădulescu, dar nici un element epic nu se comunică; .Partea 
a H-a din Lydda e începută şi vă făgăduiesc s-o urmez mai departe, 
îmi veți spune, personal, ce credeţi despre dînsa, după cum vă rog 
să-mi spuneţi ce ați găsit nepotrivit în partea l-a. In general eu nu 
prea schimb uşor,- aceasta nu din amor-propriu prostesc, ci din nevoia 
de a lăsa lucrării unitatea sa integrală..." Si tot aşa despre rolul fiecărui 
cuvînt pe cate-l scrie, despre faptul că romanele sale se publica în 
revistă, pe măsură ce se scriu, că la apariţia lor în volum e dispus 
să facă „toate schimbările ce mi se cer" — dar făcea extrem de puţine 
astfel de schimbări (Scris, din 30 octill nov. 1899). 


Nici următoarea scrisoare, din 11/25 dec. acelaşi an, nu e mai 
explicită. Dincolo de afirmaţia că .ji aici (adică în Lydda, n.n.) năzuința 
rămîne mai prejos de ţinu, ca si cum a licărire cerească ar tremura pe 


orizontul  himeric al vieții..." etc, sau de promisiunea că .oreum, am 
să încerc al sfirji (romanul, n.n.), cu această adaogăre, că d-voastră 
ați contribuit a mă reînsufleți la lucru..." — nu avem nici de astă 


dată vreo precizare despre ce putea fi partea a doua a cărții. 

Trebuie $5 admitem că nici scriitorul nu avea foarte clare coordo- 
natele noii desfăşurări, de după moartea lui Mircea M. Poate că, iniţial, 
epica trebuia să aibă ah curs — singurul luciu pe care-l putem afirma 
cu certitudine t că unde episoade cu rol esenţial erau rodul chiar al 
momentului dnd se scria cartea, nu transcripţii ale unei elaborări mentale 
mai vechi. E cazul capitolului despre Faust. 

Bătrinul Filip A. vede, împreună cu Lydda, la Operă, transpunerea 
celebrei lucrări a lui Goethe, si înțelegem, arit din telaiările lui, cît şi 
dincr-o scrisoare a lui Duiliu Zamfirescu către Mihail Dragomirescu, că 
nu e vorba de opera lui Gounod, ci de Mephistopbelles al lui Arrigo 
Boito : „Asistam mai zilele trecute la reprezentarea operei Mepbisto de 
Boiio" (Scris, din 2/14 dec. 1899). Se confirmă existenţa celor 11 pagini 
din roman, declarate şi lui Maiorescu. (.Cele 11 pagine ce sunt scrise 
de mult mă emoţionează încă şi acum”), dar îşi constată dificultatea 
de a reintra în atmosfera lor (.Nu ştiu de voi mai regăsi atmosfera 
caldă din trecui, spre a le continua"). După cît însă cunoaşiem modul 
de lucru al scriitorului, putem spune mai curînd că nu chestiunea rein- 
trării în atmosferă îl împiedica la lucru, ci nepreciziunile epicii ce 
trebuia dezvoltată în continuare. Dovadă că, după cele U pagini, pe 


953 


care le avea scrise ți care conțin întilnirea lui Filip cu Lydda si apoi 
dramul lor împreuna la cimitirul Tesiaccio — reluarea romanului are 
loc chiar cu descrierea serii în care Duiliu Zamfirescu însuți vede pe 
Mephistophelles al lui Boiia. Aici se clarifică pentru personalul roma- 
nului ideea că unica realitate în viaţă, neînfrîntă, este poezia, deci ana, 
aia cum ea fusese pentru Mircea M.. nu ţi pentru Filip. Acesta se 
rătăcise în filozofie. însă Faust descoperă, odată cu Goethe — în ver- 
surile operei lui Boito, şi Duiliu Zamfir«cu citează amplu — că idealul 
suprem posibil este „la » n» poesia" * : 


Giunto sul passo estremo 
Deliu piu estrema eta 

In un sogna suprema 

Si bea l'anmia gea. 


Volio cbe ijuesto sogno 
Hia ia sânta poesia. 
E l'uhimo bisogno 


Dell esisten-a mia. " 


Turburarea lui Filip (.Eram bolnav de emoțiune") trebuie să fie 
aceea a lui Duiliu Zamfirescu însuți, care descoperise axul părții a Il-a 
a romanului. lo adevăr, Filip va ajunge apoi să scrie el însuți o poezie. 


„La urma urmelor — va exclama el, cu fiorul din «ara operei Mephis- 
tophelles — cînd toate cad, totul te înțila, rămîne, voiba lui Faust: 
poezia." 


Concluzia e a lui Duiliu Zamfirescu, nu a lui Maiorescu, dar efec- 
tul scontat e din seria „îndreptărilor” dorite de scriitor, în acest moment 
al evoluţiei sale, îi pe care le propune nu doar publicului, ci ţi fostului 
său magistru N-ar fi exclus ca această poezie să fie dintre jerlea tri- 
mise anterior Convorbirilor ți refuzate de critic cu sentințe de felul: 
„M-ai făcut arbitru, am hotărît; alăturata trimite-o la Ateneu sau la 
orice altă colecție de maculatură” (Scris, din 13/25 mai 1894). 

Un alt corespondent, in epoca, al scriitorului, căruia putea -ă-i 
comunice dale despre roman, este Mihail Dragomirescu, acum înlocuitorul 
lui lacob Negruzzi la redacția  Convorbirilor, dar nici în scrisorile 
către el nu aflăm mai mult decît în cee trimise lui I. A. Rădulescu- 
Pogoneanu. O acceptare de a figura într-un număr festiv al revistei 
(Scris, din 17/29 nov. 159), o oieriă de a trimite cele It pagini din 


* „Ajuns Ia ultimul pas / Al celei mai din urmă vîrste, / Intr-un 
vis suprem / Se strînge sufletul acum. // 


Vreau ca, «cest vis / Să fie sfinta poezie. / Este cea din urmă 
nevoie / A existenței mele." 


554 


Lydda, pe care le avea scrise, ți mereu promisiunea că „ceea ce am 
voit să fac din acest roman se va vedea numai cînd va fi sfirsit" 
(Scris, din 2/14 dec. 1899), ne spun toate ca proiectul părţii a Il-a era 
corvfigiliat în general, dai | concretiza greu in scene propriu-zise. 


O interesantă apreciere a eroinei din Lydda o face scriitorul într-o 
scrisoare ulterioara către Simkm Mehedinți. Mulţumindu-i acestuia că-i 
oferise soției la "lectură romanul mai vechi hi război. Duiliu Zamfirescu 
recomandă ţi celălalt roman, Lydda, apărut recent. „E acolo multă în- 
curcătură filozofică. Dar aţa cum e, tot merită să fie citită de femeile 
tinere. Nu ştiu nimic de Ta publicul cel mare — ți e firesc sa doresc 
a ivea o impresie sinceră, de cititor neprihănit, fără patimă ţi fara 
ticuri literare — fiindcă eu pusesem multe năzuințe de suflet curai în 
creațiunea acestui chip de femeie. 


A idealiza în lumea reala, creînd tipuri .vii ți posibile, mi se pare 
scopul cel mai înalt al artei. 

Ceea ce era Milescu, sub învelitoarea lui scorțoasa de bărbat, este 
Lydda, în haina delicată a adevărului feminilității " (Scris, din 20 mart.'2 
april. 1905). 

în ce se puleau compara şi apropia delicata Lydda, întruchiparea 
discreției ji „feminilităţii", cum spune scriitorul, mereu interiorizată, mereu 
leprirnindu-se, retezîndu-şi elanurile, şi furtunosul Niculae Milescu, de o 
impetuozitate debordantă, trăind mai ales exterior, în evplozil specta- 
culoase, mereu neaşteptate ? Probabil că nuraai în latura purității ideale, 
pilduitoare prin sinceritate şi dăruire totală unei pasiuni — ea dragostei 
maritale ți materne, nevoii de familie ţi de copii, el familiei constituite şi 
patriei, Deosebirea lor totală în latura temperamentală, situarea lor la 
poli absolut opuşi, îî aseamănă însă, îi unifică, în ronsiimţa scriitorului, 
atunci cînd ei sini examinați in perspectivă idetdă, adică, asa cum spune 
Duiliu Zamfirescu, îub raportul preocupării de ^a idealiza în lumea 
reală, creînd tipuri vii şi posibile”. 


Mcergînd în direcţia comparaţiilor stabilite de scriitor, vom puica 
descoperi, la rîndul nostru, apropieri între Lydda ţi dinamicul John 
James, acesta de un temperament la fel de vulcanic ca al lui Milescu. 
John James, eroul a două schițe din volumul O muţi (prima intitulată 
chiar cu numele lui. iar a douj: O partidă în trei; a se vedea volumul 
III al prezentei ediţii), este, ca ți Lydda, pictor, corespondent al unor 
Aziare. de o „idealitate" ca să păstrăm terminologia lui Duiliu Zam- 
firescu *— la fel de pură ca şi eroina romanului. Şi dacă e neîndoios 
că Milescu are mult din comportamentul 'lui John Jjmeţ — care însă 


55S 


e mai rafinai, chiar întrucâtva mai iezuit decît Milescu — atunci admitem 
că si Lydda, replica feminină a acestuia, îşi trage oarecare componente 
din originalul american, coleg de diplomaţie al scriitorului li începutul 
stagiului său roman. 


Ceea ce n-a reieşit din înşiruirea de date istorico-literare de pînă 
aici, e încercarea de a determina, pe cît e posibil un asemenea lucru, 
momentul propriu-zis al genezei romaniilui, faptul concret care a de- 
clanşat punctul de plecare. Raporturile cu criticul sînt numai magma 
din care s-a extras substanța cărţii ; care poate fi, insa, impulsul iniţial, 
de la care s-a ajuns apoi la roman ? 


împrejurările legate de prima variantă a piesei Lumină nouă, scrisă 
în 1895—1896 şi apoi refăcută în 1897, în primele luni, par să fie 
acest punct de plecare. 

In forma primă a piesei, Hypnoticii, scriitorul avea mai multe in- 
cursiuni ale sale în domeniul filozofiei, care, la lectură, au fost, se vede, 
aspru cenzurate de critic. Momentul era al unei vii încordări între ei, 
în principal din cauza insistenței cu care se preciza noua grupare, 
„Amicii literaturii şi artei române", organizată de doi dizidenţi junimişti : 
N. Petraşcu şi D. Ollănescu-Ascanio şi care atrăgeau tot mal mulți 
participanți aj Junimii şi colaboratori ai  Convorbirilor, între ei şi 
Duiliu Zamfirescu. Scriitorul era prieten apropiat cu amîndoi, numele 
său figura în scriptele noii grupări, dar în Convorbiri îi apăreau Tănase 
Scatiu sau poezii. Maiorescu prevedea o nouă dezeriţie posibilă, căuta s-o 
oprească, dar nu-şi călca peste principii şi, cu toate că lăsa colabora- 
torilor revisiei o largă libertate, în acelaşi timp nu lăsa fără aprecieri 
producţiile sau atitudinile lor. Astfel, piesa Hypnoticii avea, în actul 
I, felurite consideraţii teoretice, reziduuri de lectură, disocieri ale scri- 
itorului fața de literatura şi filozofia citita, încercări chiar de con- 
semnare a unor meditații şi teoretizări proprii în domeniu. Criticul nu 
le-a acceptat, aşa cum, cîteva luni mai tîrziu, avea să amputeze în 
romanul In război două ordine de zi şi cîteva poezii — documente pe 
care scriitorul le învestea cu un rdl notărilor in crearea de atmosferă. 
Pasajele de speculații filozofice aveau acelaşi rol în piesă, ele sînt 
anterioare disputei prilq'uite de romanul In război, de fapt o preludează, 
fac parte din aceeaşi serie de controverse între scriitor ji critic, mareînd 
două poziţii ce începeau să se diferenţieze în privința procedeelor mo- 
derne din proză şi din teatru. Romanul „de idei”, piesa „de idei" în- 
cepeau a fi la ordinea zilei în Europa, în timp ce Maiorescu era adeptul 
unei estetici clasice, pe care poezia filozofică a lui Eminescu nu o 


556 


zdruncinase. El cerea literaturii în continuare „idei în materie sensibilă", 
nu simple „idei* nude, cum erau cele care umpleau piesa Hypnoticii 
O împrejurare i-a dat criticului cîştig de cauză mai lesnicios — apariția 
pe scenă, la Roma, a unei comedii de Victorien Sardou, Spiritismul, 
care l-a determinat pe Duiliu Zamfirescu să elimine din drama sa 
speculaţiile teoretice — destul de puţine, totuşi, prin raport cu ceea 
ce va fi în Lydda — şi aceasta numai ca să nu se poată stahili para- 
lelisme, pe calea acestor consideraţii voile filozofice, cu piesa france- 
zului. Insă şi-a propus, totodată, să nu renunțe la materia însăşi i 
meditaţiilor, de vreme ce, aşa cum s-a văzut, îşi presupunea, prin in- 
termediul lor,  conjribuiţii originale de ordinul eticii si, desigur, pă- 
trunderea în domeniul filozofiei. De aici a pornit, putem fi încredințaţi, 
ideea de a scrie un roman „filozofic”. Forma epistolară şi cea de jurnal, 
combinate, permiteau ca epica să fie un pretext de conexiune neforţată 
a unor componente, de fapt foarte eterocLte -. note de călătorie, descripţii 
de peisaj roman, consideraţii despre probleme liierare, sociale, morale, 
filozofice, întîmplări de dragoste, comentarii la cărţi etc, etc. Intr-un 
fel, deci, ideea romanului a rezultat şi — sau în primul rînd — din 
discuţiile cu Maiorescu, din opoziţia sa la o formulă de teatru, sau 
de ltteraiură în general, în care epica, istoria evoluţiei personajelor e 
inlocuită cu comentariul „de omni re scibile", cum e Lydda, Scrisori 


romane. 


Plasăm, aşadar, momeniul genezei romanului propriu-zis, al inven- 
ţiei subiectului şi a suitei de materii teoretice, în lunile ianuarie-aprilie 
1897, cînd are loc discuţia capitală cu criticul despre piesa Hypnoticii 
M cînd se elimină din cuprinsul ei majoritatea elementelor din ordinea 
comentariului teoretic, care vor intra apoi, în forme diferite, în scri- 
sorile celor doi protagonişti din roman. 


întrucît detaliile asupra acestei chestiuni sînt mai legitime în le- 
gătura cu lucrarea care le-a generat, le dăm o singură dată, în cadru! 
notei la piesa Lumină nouă (iniţial: Hypnoticii), în volumul de faţă, 
p. 600—62C. 

Neîndoios, substanța romanului păstrează o totală autonomie față 
de a piesei, de aceea o si discutăm separat; însă doritorul de a cunoaşte 
mai apropiat modalităţile de convertire în materie de roman a paragra- 
felor la care s-a renunțat în piesă, poate găsi aceste semnalări in nota 


menţionată la Lumina nouă. 


1 — Cînd a văzut prima oară Italia şi Roma, Duiliu Zamfirescu 
avea, în adevăr, ca îi eroul din Lydda, 30 de ani — era în 1888. 
557 


2 — Convingerea ca Maiorescu îmbatrinea — în sensul că nu mai 
era un om modern, în ritm cu cerinţele epocii — e desăvirşită acum W 
Duiliu Zamfirescu. Ideea fusese dezbătută în corespondența sa cu iPeirascu, 
preludîdd apariţia revistei Literatură si artă română, criticul, mai tînăr 
decît Maiorescu cu aproape două decenii, îl socotea definitiv depăşit pe 
corifeul Convorbirilor : „Bine, omule, crede-mă, e cu totul altceva în aer, 
nu mai e ce a învăţat X ţi Y la Teresian, acum 40 de ani. X şi Y au 
o poetică veche, au dogme răsuflate, au pateri adeverite pînă în capăt 
[deci epuizate, terminate — înţelegem noi]. Trcbuiesie ceva nou" (Scris, 
din 1 april. 1896). 


Că Duiliu Zamfirescu împărtăşea — chiar dacă în altă măsură — 
această opinie, lucru! e clar încă mai demult. In formele unei perfecte 
mondenităţi, i-o spusese el însuşi lui Maiorescu, în 1893, cu prilejul 
unei controverse epistolare în legătura cu poezia Pe Acropole, Criticul 
fusese nemulțumit aici de o anumită construcţie sintactică, pe care scri- 
itorul ţi-a aparat-o, adueîndu-i ocolit aminte că o face în numele unui 
spirit modern, reprezentat de tinereţe. „E minunat că tinerii intră la 
Convorbiri — exclamă el, referindu-se la noua echipă adusa la con- 
ducerea revistei. ...Bat-o pustia de tinerime şi tinereţe, ea singură este 


" In continuarea scrisorii 


izvorul a orice poezie, prin chiar aceea că es 
este executat Tli. Serbănescu pentru o poezie recentă din Convorbiri 
(„la vedeţi pe Todiriţă Serbăneseu...") si se sugerează că Maiorescu nu 
mai e la curent cu progresele recente în artă, care sînt, numai ele, 
măsura tinereţii artistice. .Cultura şi arta este singura scăpare în con- 
tra matufirii, asta mai cu seamă, arta altora..." - deci, doar ele menţin 
prospeţimea gustului. După care ocoluri, problema .învechirii” criticului 
e formulată direct, pentru a nu se lăsa nici o îndoială asupra substra- 
tului spuselor de pînă acum : „îmi vine să rîd de vorba marufire, fiindcă 
d-voastră o întrebuinţaţi cu atîta haz (criticul îi scrisese, Ja 7/19 martie 
1S93 astfel, tocmai în legătură cu amintita construcţie din poezia Pe 
Acropole : «...Poate mă matufesc şi eu. Doamne, de as simţi-o din vreme, 
ca să nu ajung ca balerinele cele bărrîne, care tot mai ambetează pu- 
blicul stăruind a se prezenta pe scena cu fustele scurte !»). Fiţi pe pace. 
Afecţiunea mea pentru d-voastră merge foarte departe şi ar putea să mă 
orbească asupra unui declin eventual" (Scris, din 14/26 martie 1893). 


Criticul cocheta cu cuvintele, aştepiînd o dezminţire din partea 


scriitorului, în privinţa îmbătrînirii, dar acesta, cum se vede, accepta 


deschis alternativ* „eventualului declin" al lui Maioreţru. 


Din astfel de drojdii se aduna concluzia sa că pontiful Junimii 


era un om bătrîn şi vechi —  artisticeşte vorbind — concluzie pe care, 


în roman, o pune chiar în gura personajului care-l încorporează, sti- 


lizat, pe Maiorescu. 


3 — In Histoire de la Utterature anglaise (tome Il-eme, ehapitre IV), 
Taine vorbea, chiar în preambul, despre „la folie clairvoyante" a lui 
Shakespeare şi adăuga că, în acelaşi timp, .sa vie est ordinaire, et les 
irregularites, les traverses, les passions. les succes qu'on y rencontre, sont 
ă peu preş ceux qu'on trouve partout ailleurs", ca „tout vient du dedans 
de chez lui" etc. 

Ideea, în forma ei nudă, din roman, o va formula însă mai tîrziu 
chiar cu textul lui Taine, într-o scrisoare către Maiorescu: „A pro- 
prement parler, lliomme est fou, comme le corps est malade, par 
nature : la ralson comme la sânte n'est en nous qu'une reussite momen- 
ranee et un bel accident. E vorba despre Shakespeare şi despre genii 
in general" (Scris, din 22 febr. 1693). 

Taine era între lecturile preferate ale scriitorului, îndeosebi în Phi- 
losophie de l'art (şi, respectiv, Philosophie de l'art en Grece şi Philosophie 
de l'art en Italie), dar la sugestia criticului. Drumul lui Duiliu Zamfi- 
rescu către Taine este călăuzit clar de Maiorescu. 


4 — Paragraful acesla făcea iniția! pane din ciclul de maxime 
şi aforisme Măsura dreaptă a vieții, adunate de scriitor într-o condică 
speciala, pe care o inaugurase odată cu sosirea la Roma. A intitulat-o 
Varia. Cuprinse în acest ciclu şi în condica Varia, cele patru condiții 
ale reuşitei în politică se referă mai curînd la scriitor însuşi decît la 
Filip A. 

In forma din Varia apăreau însă şi cîleva nuanțe în plus: „prostiile" 
de la punctul a erau acolo specificate ca .greşeli în viața publică", 
condiția celibatului avea şi o alternativă: „sa aibi o femeie nulă"; 
punctul d era socotii „cel mai greu", ceea ce explică mai bine concluzia 
din roman, că „nimeni sau foarte puțini" ajung să corespundă tuturor 
condițiilor, concluzie pe care forma din Varia nu o menționează. 

Nu este exclus ca teiralogul acesta să fi rezultat în vreo discuție 
cu Maiorescu — şi putem chiar aproxima cînd: în octombrie 1885, 
cînd se împăcase cu Maiorescu, după răceala intervenita intre ei în 
iunie 1884, cînd Duiliu Zamfirescu publicase în /L'/ndipendance rou- 
maine ^eria de trei articole Le Domaine de ia Couronne, condamnînd 
legea prin cate se atribuiau casei regale pămîntuii şi proprietate veş- 
nică, lege susținută în Parlament de Maiorescu, deşi împotriva pro- 
priei convingeri. Că discuția aceasta lămurise problema „greşelii în viața 


publică" a cdlui ce vrea să facă politică, e clar. împrejurarea declan- 


559 


şase împotriva scriitorului ostilitatea factorilor liberali supremi (I. C. 
Brătianu, D. A. Siurdza), care i-au si făcut imposibilă ascensiunea 
politică intenționată. 

Ciudat e că acest cvadruplu aforism figurează şi în .îndreptarul 
moral", Măsura dreaptă a vieții din partea a Il-a a romanului, în- 
semnările bătrînului, acolo cuprinzînd si frînturile de fraze pe care le 
omisese atunci cînd transcrisese textul în prima scrisoare a lui Filip 
către tînărul Mircea. Nu este exclus ca scriitorul să fi uitat, pur si 
simplu, că-l utilizase mai înainte, astfel încit l-a reprodus în suita unde-i 
era locul firesc, din partea a Il-a — căci care poate fi explicaţia testării 
lui Filip, către Mircea, a unui învățămînt în ordinea politică, de 
vreme ce tînărul nici nu se gîndea să apuce pe drumul politicii! Se 
gîndisc însă Duiliu Zamfirescu — şi cel care-i va fi explicat acestuia 
că greşise în cele patru privințe, ratîndu-şi, probabil definitiv, după 
opinia lui, perspectivele unei afirmări în acest domeniu, era criticul; 
lucrul se petrecuse, pentru prima oară, în toamna 1885. Poate că v- 
de aceea aforismul cu pricina e pus de scriitor încă în primele pagini 
ale romanului, ca să traducă exact pentru Maiorescu sensul a ceea ce 
avea să urmeze. In tot începutul de an 1897, cînd presupunem că a 
fost generată ideea acestui roman, în cursul discuţiilor despre piesa Hyp- 
noticii, sau curînd după aceea, va fi venit vorba încă o dată şi de 
„erorile" lui Duiliu Zamfirescu.  Scriirorul stătuse aproape trei luni 
în țară, ca să încerce plecarea din diplomaţie şi intrarea în politică. Nu 
reuşise, exact din cauza adversităţii iui Sturdza, şi Maiorescu îi va fi 
adus aminte concluzia lui din 1885, obsedantă pentru scriitor. Romanul 
debuta, prin urmare, chiar cu aluzii directe la raporturile cu criticul. 
(A se vedea şi nota la piesa Lumină nouă, volumul de față.) 


5 — iPrincîpiul e reprodus aproape aidoma din Logica lui Maio- 
rescu, tipărită în 1876, pe baza cursului ținut la Universitatea din laşi. 


6 — Filip A. este un filozof schopenhauerian, iar Maiorescu pre- 
zentase publicului intelectual român lucrarea lui Scbopenhauer despre 
lume ca „voință şi reprezentare" (Die Welt als Wille unâ VorsteUung) 
— acestei concepții idealiste tînărul Mircea M. îi opune viziunea realistă 
despre lumea „cum este”, bază de la care porneşte controversa w cu 
bătrinul filozof. Duiliu Zamfirescu urmărea să dea disputei întreprinse 
prin roman o temelie filozofică foarte adîncă şi solidă. Faptul că ru 
dezvoltă acest punct de plecare va fi avut raţiunile sale: criticul con- 
testa altora, deci şi lui Duiliu Zamfirescu, licenţiat numai în Drept, 
competența în filozofie! E cu neputinţă ca, în discuţii anterioare, tînătul 


560 


Zamfirescu să nu se fi aventurai in dezbateri de filozofie — EmmrKii 
lipsea din Junimea, bolnav, cînd intra aici scriiiorol nostru, oricum 
dmtre cei mai cultivați pînă la ivirea generaţiei tinere — şi e tot atit 


de cu neputinţă să nu fi căzut în inexactități sau simplificări, pe care 
Maiorescu nu le îngăduia. De unde, în roman, reținerea ironică a tînă- 
rului Mircea de la discuţii, sub pretextul formulat înadins — probabil 
— agramat, că nu va putea găsi „o formă destul de magistrală”. Destul 
de magistrala '* 


7 


— Această stare se concretizează în poezia De Sa Vilta Tusculana, 
prima poezie .romană" a lui Duiliu Zamfirescu, publicaia în Convorbiri 
literare : 


Plin de un dor fără seamăn de lumea vremilor duse, 
Timpul şi forma de astăzi mă lasă rece ca gheaţa, 
loate sunt încă-n ființă şi totuşi toate sunt moarte. 


Lui Maiorescu îi comunicase la puţin timp după sosirea la Roma: 
„La mine, înnurirea culorilor, a liniilor arhitectonice... s-a preschimbat 
in linişte, în citeva crîmpeiuri de idei senine, în nişte arcuri lungi ca de 
curcubeu..." etc. (Scris, din 20 ian. 1889). 


8 *— E clar că, începînd cu plecarea din Napoli, drumul descris e 
Chiar acela străbătut de Duiliu Zamfirescu însuţi, în vara lui 1892, cînd era 
mutat la legația din Atena. Parisul, întoarcerea de la Paris la Napoli, 
sînt doar consemnate, ca etape ale călătoriei; odată cu debarcarea pe 
pămîntul Eladei, încep descrierile care dau o puternică impresie de „văzut". 


9 —- O geografie ji o istoric care apăruseră în lirica lui Duiliu 
Zamfirescu inca din primii săi ani, fascinaţi de minunile pămîntului 
grec. Mai întîi, poemul Levante si Calavryta îşi plasa acţiunea în Mis- 


solonghi, pentru care se va evoca nomenclatura aferentă : „Missclonghi, 
unde-i timpul cînd pe zidurile tale / Surizînd mureau toți grecii ca 
eroii din poveşti ?" ; .Spune, Zante, unde-î timpul cînd Byron, în liniş- 
tire / Pe-ale marei tale valuri dorul Un ş-A legăna.. ?" ; „Unde-i Bot- 


zaris «oul ?" etc. 


Insă Golful de Corint, Jocurile olimpice (.Primele Olimpiade de 
prin anii şapte sute”), imaginile clasicismului — amic — acestea apai- 
țineau noii poezii a scriitorului (Pe Acropole, Către Cleobul etc). Ro- 
manul sintetizează un decor preferat, recreînd atmosfera poeziei lui 
Duiliu Zamfirescu, care va fi argumentul artistic al lui Mircea M. în 
controversa cu bătrinul filozof. 


561 


10 — Penlru legătura directă a romanului cu lirica lui Duiliu Zam- 
firescu, iată o «rulă. anterioară cu un deceniu : 


Ah! ajută-mă acuma, iu, Minervă înţeleaptă, 
Să găsesc printre atîtea lucruri nouă ce mă mint, 
Drumul către Salamina ţi navarcul ce asleaptă 
Să mă-ntoarcă la Megara, Eleusis şi Corint. 


(Către Cleobul) 


11 — Ca şi în poezii, scriitorul utilizează adesea nomenclatura 
latină a zeilor, chiar in peisaj elen ; aici era vorba, normal, de templul 
lui Poseidon. 


12 - în Ph'âoiopb'ie dr l'art en Grece (1869). 


13 - Demeter (la roman '* Ceres) era zeiţa pămîntului, a roadelor 
lui ; fiica ei, Persetona (numită si Core la greci, iar la romani Pro- 
serpma], fusese răpită de H.idei, zeul Infernului, şi dusă sub pămînt. 
Manii sa o căuiă şi. găsind-o, izbuti să o aducă iar pe pănunil, dar, 
fiind soţie a hu Hades şi devenind astfel zeiţa Infernului, ea trebuia 
să se ducă periodic şi la soţul ei, stăpînul Infernului „de dedesubt" 
(„apud inferos", cum spuneau latinii). Cum zeiţa, fiică a lui Zeus, era 
stăpina culturii pămîntului, şederea ei in Infern echivala cu iarna, cînd 
ogoarele se odihnesc şi culturile stau îngropate aşleplînd revenirea în 


lumină. Misterele Eleusine —. la Eleusis erau templele Demetrei — erau 


deci iniţierile tainice în cultura pămîntului. 


Alăturarea făcută de scriitor între Demeter, zeița pămîntului, şi 
Gbi-mitir (cimitir) este, desigur, interesantă. Chestiunea îl  preocupase 
şi in finalul lui Tănase Scatiu, unde moşierul legat de satul strămoşesc, 
Dinu Murguleţ, rîmînea să gîndeasca, după năprasnica moarte a par- 
venitului Scatiu, Li pamîntul „care-i fusese atît de drag, în care se 


Crise 


nî>tU5r. pe care irăise ş> '” avrj să se odihnească pe veci, cu 
credința că acolo îi va fi bine, că în aieaslă gbi-mitir va găsi, ca cei 
vechi, nemurire, răsplată şi pedeapsă". 

In Tănase Scatiu, cuvîntul gbi-mitir fusese transcris de Duiliu Zam- 
firescu direct cu litere greceşti, pentru a sugera mai direct legătura cu 


Dem eter = Ghe-m eter=pămînt-mamă. 


1% — Cybele era zeiţa fecundității ; aici scriitorul o suprapune De- 
metrei şi Persefonei (Proserpina) în acelaşi timp. 


li — Din nou ne aflăm în geomeiria liricii lui Duiliu Zamfirescu; 
muntele Hymetta decorează graţioasa idila Glyceria (1893), iar Penielicu! 


apare în Pe Acropole (Partenonul era, pentru poet, „...toată poezia 


562 


omenirii gîndiioarc / Scrisă init-un bloc de albă marmoră de Pentelic”) 
lacob Negruzzi obiectase că Pentelicul prea seamănă cu Penieleui nostru, 
iar scriitorul explicase cu răbdare ironică de ce are nevoie de acest 
decor :  „Pentelicul (în greceşte  Pentelikon, explică Duiliu Zamfiresui) 
a dat marmura carierelor sale tuturur monumentelor clasice din Atena... 
e muntele cel mai important al Ancei, pe care o apară despre nord. tu 
Hymeua despre răsărit, Parnasul despre apus...' Meniicoaiea .icestor nvmt 
are in roman subtile rosturi polemice : să aducă aminte criticului de ne 


fericitele discuiţii iscate de literatura sa la Junimea. 


16 — E vorba de D. C. Ollănescu-Ascanio, Ia 1892 ministrul român 
la Atena, prieten apropiat scriitorului. Despre acelaşi moment, al zilelor 
petrecute cu Ascanio în peisajul elin, ivea să scrie in 1914; „Trăiam 


în cea mai delicioasă prietenie cu încîntărorul Dimitrie Ollănescu ji cu 


soția sa" (Prefaţa la ediția a patra a romanului Viața la țară). 


17 — O nouă ironie la adresa lui Maiorescu care JIM exan cil de 
„fericit" fusese scriitorul de mutarea intempestivi — punitivă! — la 
Atena. Duiliu Zamfirescu ii reproşase în 1892 că nwl sprijinise de=ul 
ca transferul să nu se producă, iar criticul îl „consolase”, cu prileiul 
poeziei Pe Acropole, de necazurile episodului : „Asta într-un fel, ii 
Partenonul îniwh fel sunt efectul cel mare ce ţi l-an făcut cele doui 
priviri adînci în lumea antică, din Roma şi din Atena., şi iacă la ce a 
fost buna greaoa strămutare vremelnică în căldura Aticei (Duiliu Zam- 
firescu se plînsese şi de zăpuşeala verii eline!). Dar în definitiv, ce e 
mai bine: să răneşti scoica pentru a avea mărgăritarul? sau să ie 
lipseşti de mărgăritar, dar sâ fii lipsit şi de răniri'. După ce J trecut 
rana, e bun mărgăritarul” (Scris, din 1/13. iunie 1893) — adică poeziile 
de inspiraţie ateniană. 


Paragraful acesla din Lydda are deci şi rolul unui nou .mărgăritar' 


— aciu prin ironia lui — in sensul replicii maiorescienr din 1892. 
18 — Din nou un transfer de terminologie: Templul avut aici in 
vedere era al lui Zeus — nu Jupiter Olimpicul. Nu e mai puţin adevărat 


că suprapunerea aceasta nu e daioriiă unei erori propriu-zise, ci inei 


practici mai frecvente în epocă. 


19 — E aceeaşi idee, dezvoltată însă, din poemul Către Cleobul, 


unde spunea : 


Căci Atena cum e astăzi prin nimica nu răspunde 
Celeia ce-o am în minte. 


Sl 


20 — Scriitorul se referi la faptul că Stuart Mill e cel care a 
ridicat in Camera Comunelor problema dreptului de vot al femeilor, 
demonstrat şi In lucrare-* sa The Subieaion of Wetmen (Suputitrea fe- 
meilor), din 1869. 


21 —. Scena e imnteiiva livresca, o stilizare după o strofă de 
Carducci, a cărei traducere a încercat-o Duiliu Zamfirescu, chiar in 
versuri cu ritm şi rimă. cum nu e poezia italianului. De fapt. manuscrisul 
are două strofe, dar numai a doua dintre ele e cea adaptată de scriitor, 
lată-le : 


între Aventin ii Celiu, norii negri fug grămadă, 

Din Campania uitata de atîţia mari de ani 

Vîntul umed se-mlldie ; iar în fund, albi de zăpadă, 
Străjuiesc munţii Albani. 


Turtind \3lul sus pe limple şi c-un deget dus la guiă. 

O străină într-o carte [cuvinte lipsa] mister 

Ce-s aciste vii ruine te cu spata lor cea sura 
Ameninţa timp şi cer? 


Originalul e încă mai apropiat de scena lui Duiliu Zamfirescu. 
Carducci spune ; .nel libro una brirana cerca...”, iar Lydda era „britani” 
de origine. 


12 e— E o aluzie: Maiorescu nu admitea „o egalitate de inteligenţă 
şi de voinţa intre bărbat si femeie". Cu două decenii mai înainte, cînd 
Dmlîu Zamfirescu incă nu debutase în Convorbiri, în 1882, criticul 
ținuse o conferirfiă la Ateneu, în rare afirmase ca nu pot fi încredințate 
roluri politice femeii, nu li se por da funcţii în stat, întrucît capacitatea 
lẹr craniană este mai mica decît a bărbaţilor. Sofia Nădejde îi dăduse 
o amplă replică în Contimporanul, dovedind între altele că, propor- 
ţional cu greutatea corpului lor, femeile au o cantitate de creier supe- 
rioară bărbaţilor. Polemica ne apare azi destul de hazlie, cu întreaga ei 
argumentare — dar în epocă a ținut cîteva luni la rînd afişul. Duiliu 
Zamfirescu li aduce aminte semnificativ lui Maiorescu de această pagină 
jenantă dîn activitatea si. Tot do aceea ţi referirea anterioară la Stuart 
Mill, apărător al drepturilor femeilor. 


23 — De data aceasta, referirea e directă, reproşul e cu adresă 
clară la vechea poziţie a Ivii Maiorescu in privinţa femeii. 


24 — Sînt, după cum rezultă din polemica Sofiei Nădejde din 
Contemporanul, prelungiri ale punctelor de vedere ale lui Maiorescu, 
«puse în conferinţa de la Ateneu (nota nr. 22), insă caricaturizate in 
acelaşi timp. 


564 


25 — Ideile lui Mill despre femeie sînt expuse în lucrarea sa The 
Sub)ectit>n of Women ; pe acesta Sofia Nădejde, în polemica aminiilă, i) 
invocă mereu in sprijin, cu argumentele lui. Expunerea lui Filip A., din 
acest punct al romanului, urmează în mare pane suiia demonstraţiei 
făcute de Sofia Nădejde, desigur însă în chip polemic nu pe a lui Maio- 


rescu ! 


26 — Poezia întreagă, şi nu numai expresia semnalată în nota de 
subsol de către Duiliu Zamfirescu însuşi, aşa cum poate s-ar înţelege, 
aparține lui Leopardi : Sopra il ritratto di una belia donna, dar poetul 
nostru n-a tradus din ea — şi fără să le publice în altă parte — decît 
cele 20 de versuri citare aici. A făcut-o însă cu destul de mult înainte 
de romanul Lydda, căci le găsim în caietul Varia, alături de notele din 
care va reproduce mai multe în partea a doua. ditpi cugetările bătrînu- 
lui Filip. Destinatara acestui Cint al lui Leopardi este Paollna Ranieri, 
pe al cărei mormînt se află săpate versurile indicate de Duiliu Zamfi- 
rescu. Frumoasa poezie face parte dintre Crmur'de funerare ale lui Leo 
pardi. 


27 — Antonio Ranieri era istoric, prieten apropiat al lui Leopardi 
— de sora sa, Paolina, poetul se va îndrăgosti ^i-i va dedica versuri. 
Insă, în acelaşi timp. femela îubită de Leopardi şi cîntată sub numele 
Aspasia (pe numele adevărat Fanny Targioni Tozzetti) era în secret 
legată de Ranieri — care a publicat, în 1880. o biografie foarte con- 
troversată despre prietenul său (Sette anni di sodalizio con G, Leopardi), 
însă plină de date necunoscute despre poet. Acelaşi Ranieri publicase, 
în 1845, la opt ani după moartea lui Leopardi. o ediţie lărgită şi co- 
rectată (de poet şi de el însuşi) a Ciuturilor, dar păstrase numeroase 
manuscrise, parte din ele leşite la iveală numai după ce autorul lor 


murise. 


28 — Putem cita data cînd a început să se scrie Lydda ; cel mai 
tîrziu 1897, deci aproximativ cînd se scria şi articolul Romanul si limba 
româna (destinat să fie prefaţă la romanul /n război), în care se pun 
pentru prima oară jaloanele teoretice ale disputei publice cu Maiorescu. 
adică ale emancipării scriiiorului de tutela inielectuală exercitată de 
ctitîc. 


29 — Pesimismul lui Leopardi e manifestat mal ales în dialogurile 
din Operette morali (1826—27), primele cunoscute de Duiliu Zamfirescu 
din opera italianului jî rămase departe de inima sa: „Eu, din Dialoghi 
nu eram entuziasmat deloc pentru Leopardi," (Scris, către Titu Maio- 
rescu din 18 mal 1889). Leopardi însuşi spusese despre sine, în perioada 


565 


cînd compune Dialoghi: „Sînt un mormînt ambulant si port în mine 
un cadavru”. Optimismul este al Ciuturilor (Canti), scrise după plecarea 
din Italia, dar, după cum nicî pesimismul anterior nu este total, tot 
astfel nici optimismul ulterior nu este integral. In această cîntărire a 
pesimismului si optimismului lui Leopardi stătea miezul controversei 


semnalate de Duiliu Zamfirescu. 


30 — Celebrul creator al şcolii „lombroziene" — studiul antro- 
pologiei, influenţa fizicului asupra psihicului, rolul mediului în formarea 
caracterului, toate cu aplicație la criminali — Cesare Lombroso (1835— 
1909) fusese preocupat larg şi de oamenii de geniu (La pazzia del 
Cardano, 1855 ; Genio e foilia sau L'uomo di genio, 1864), la care 
descoperise deformări şi degenerescente de aceeaşi natură ca şi la asasini 
(figurile „lombroziene"). Ostilitatea lui Duiliu Zamfirescu faţă de Lom- 
broso venea după un întreg congres, cel de la Bruxelles, din 1892 (cu 
puţin timp înainte de a veni el însuşi ca diplomat acolo), şi unde se 
condamnaseră vehement teoriile medicului italian. Nu mai puţin însă. 
teoriile lui intraseră adînc în public, care le acceptase cu uşurinţă —e 
cum se va întîrnpla curînd cu alte teorii celebre, ale lui Freud — după 
cum constatăm, de exemplu, din O făclie de Paşte (1888), unde cei doi 
studenţi sosiți la hanul lui Leîba Zibal îl îngrozesc pe hangiu discutind 
Intre ei despre tipurile de criminali descrise de Lombroso. 


31 - în lucrarea sa ŒEntenung (Degenerescentă), Max Nordau se 
dovedea un succesor al lui Lombroso, explicînd la fel geniul, ca o mal- 
formaţie sub raport antropologic. Problema preocupa intens epoca, mai 
ales după romantism —— şi Eminescu dădea o altă interpretare, artistică, 
în materie, în Luceafărul, făcînd din Hyperion simbolul nefericim ge- 
niului, a unei sublimări a condiţiei umane supreme, nu degenerate, ci 
desăvîrşite. Teoria maioresclană a geniului nu se întîlnea cu aceea emi- 
nesciană, ci, mai curînd, naviga în aceleaşi ape cu ale celor doi savanţi. 


Maiorescu însă nu era un artist, ca Duiliu Zamfirescu ! 


O subtilă polemică apare şi aici, cu materia gîndirii lui Maiorescu. 


cu logica lui, cu principiile lui „geometrice”. 


12 — Polemica întreprinsă aici de Duiliu Zamfirescu e întemeiată 
pe lecturile sale filozofice, citate anterior de Mircea sau de bătn'n ; exa- 
minate însă minuţios, frazele apar ce sînt: parafraze, menite să contra- 
rieze de fapt tot pe Maiorescu, deoarece evoca subtil expunerile sale, vor- 
bite sau tipărite, despre filozofii pesimişti germani. 


33 — Primele cuvinte ale poemului Canro notturno di un pastor 
errante dell'Asia (83). tradus şi de Duiliu Zamfirescu (Cîntecul de 


566 


noapte al unui păstor rătăcitor din Asia), publicat în Convorbiri literare 
(XXVI, 12, apr. 1892). 


34 — Multe din datele biografice ale lui Leopardi, folosite de 
Duiliu Zamfirescu, se datorează cărţii lui Ranieri (vezi nota 27 de mai 
sus) şi propriilor afirmaţii ale poetului italian, acceptate in epocă, dar 
corectate în pane ulterior. 

Astfel, Monaldo Leopardi, tatăl, pare să fi fost numai nepriceput, 
nu >i într-aiît de zgîrcit, dar în schimb un scriitor orgolios, deşi mij- 
lociu, un nobil plin de el, dar tot mijlociu, atitudini greu acceptabile 
pentru firea sensibilă a viitorului poet. Mama lui. pictată acid de Leo- 
pardi cînd avea numai 23 ani (Zibaldona, 1820), era mai curînd ener- 
gică decit bigotă, ea a decis cu mai muhă energie decît era necesară 
asupra destinului copilului, care ajunsese matur în gînduri înainte de a 
avea vîrsta adolescenţei, însă penlru polemica împotriva maiorescianului 
Filip A., tiranizarea lui Leopardi de către părinţi (iar Filip A. se va 
dovedi că este chiar tatăl tînărului Mircea) legitima propria lui insu- 
recţie faţă de tutela bătrinului. 


35 — La Recanati era domeniul familiei Leopardi, unde poetul şi-a 
trăit copilăria, pînă la 1822, după ce în 1819. cind avea 21 de ani, 
încercase zadarnic să fugă de acasă. 


36 — Că Leopardi nu a fost iubit, o spune el însuşi. Cu toate acestea, 
cele patru mari iubiri ale lui: Gertruda Cassi-Lazzari (1817), Teresa 
Fattorini (aceeaşi epocă), Fanny Targioni Tozzetti (1830) şi Paolina 
Ranieri (1833) i-au împărtăşit cel puţin în parte sentimentele, dar l-au 
părăsit ori au fost părăsite. Strigătul personajului Mircea e prea patetic, 
însă, ca să nu cuprindă ceva din obida scriitorului însuşi — afirmaţie 


care nu e adevărată, ca şi cea asemănătoare despre Leopardi. 


37 —— Intr-o scrisoare către Maiorescu (din 18 nov. 1889), Duiliu 
Zamfirescu era cu mult mai entuziast: „E între Leopardi şi Eminescu 
o afinitate atît de extraordinară, încît se pare că simplitatea 
durerii unuia a fost izvorul pe sub pămînt, care în vadul străin a lui 
Eminescu a ieşit Ia lumină... La amîndoi, cînd ne vorbesc, cuminţi şi 
senini, de durerile lor, accentele au o putere sfişietoare. Care este mis- 
lerul acestei înrîuriri ?" 

Maiorescu avea în mare stimă pe Leopardi — o dovedeşte scri- 
soarea trimisă lui Duiliu Zamfirescu la Roma (a 16/28 nov. 1889), 
după ce acesta îl vestise că s-a hotărît să traducă un număr de Cinturi. 
(...Bucuria ce o am că te-ai gîndit să iraduci din poeziile lui leo- 
pardi. E o veche dorinţă a mea, dar greu de realizat.) Totodată se 


567 


îndoieşte de posibilitatea reproducerii îa româneşte a nuanţelor origina- 
ului italian — căci, spune el, în limba noastră „mu e rafinerie sim- 
lului ital l limb tră , fi , 54 

plicitatea e in pericol de a deveni prea trivială". La această îndoială 


cue se va fi manifestat si mai concret, să dea replica oare tinirul 
Mircea M. ' 


38 — O admirabilă pagini de parodie, puțin înțeleasă dacă nu o 
raportăm la substratul polemic antimajorescian. Criticul avea această 
pasiune sau manieră : adesea, în controversele cu preopinenții, el omitea 
fondul chestiunii, pentru a-l desființa pe adversar prin raportarea U o 
formulare a Iui, mai puțin fericită, la o confuzie de termeni considerați 
în semantica lor originară (refuzînd din principiu să admită că unele 
cuvinte sînt acceptate şi citeuii într-o limtă cu sensuri diîerite de cele 
avute în limba din cate provin), la o eroare de dată istorică. 


Articolele de răspuns la riposta Revistei Contemporane, în urma 
pamfletului maiorescian Beiia de cuvinte, sînt susținute aproape numai 
în acest mod. 

Este exact ce face aici Filip A. cu tînărul Mircea M., chiat anun- 
țîndu-I r „Dă-mi voie să-ți fac două observatiuni: una de forma şi 
alta de metodă de a discuta" - după care urmează aceea dizertație 
despre neologisme (.cuvinte nouă") şi semantica termenului autotelistică, 
apoi despic „expunerea metodică a chestiunilor". Aluzia la Logica lui 
Maiorescu este absolut certă si, probabil, chiar la unele întâmplări de 
acesr fel, petrecute la Junimea. 


39 — Formula e apropiată de a Iui Maiorescu, după care .răul lui 
Eminescu" — deci pesimismul lui — era de natură morală. Deosebirea 
de textul criticului e pentru necesități de parodiere, nu pentru a ascunde 
analogia. 


40 — Această leza a inexistenței unor modele reale pentru femeile 
adorate şi cîntate de poeți e împărtăşită parțial — dar numai parțial 
— de Duiliu Zamfirescu, în sensul că atari modele pot să fi existat, 
dar că revelarea lot rămîne inexpresiva pentru cititor, astfel ca nici 
nu mai ttebuie să preocupe istoria literară, 

Intr-o scrisoare din 1905 adresată revistei Luceajarul, care ceruse 
djte biografice, scriitorul spunea : „Admirând în literatură inriueirea 
totdeauna probat - - aş vrea să ştiu ce câştigă omenirea prin raportarea 
lucrărilor literare la motivele lor* — şi urma referirea chiar la exemplul 
Teresei Fat'orinî şi Ia Leopardi. 


568 


41 — Despre ^pesimismul literar” scrisese Gherea sub titlul De- 
cepționismul ;i literatura, iar în studiul consacra: de el lui Eminescu 
problema revine. Atunci cînd Gherea scrie .unii cred", „alții sint de 


părere", aceşti unii sau aljii se întîmpla a fi şi Maiorescu. De ex.: 
„Alții, cu mult mai mare aparență de adevăr, dau următoarea explicație 
cauzei pesimismului lui Eminescu. Această cauză ar fi caracterul intim 
al poetului*. (Studii critice, 1, ed. 4-a, p. 114). 

In primul dintre cele două articole, Gherea se referise pe Urg şi 
la Leopardi. Lucrurile se vor fi discutat la Junimea. Duiliu Zamfirescu 
nu c de acord cu determinismul lui Gherea. dar nici nu acceptă tezele 
maioresciene şi, în orice caz, în problema pesimismului eminescian. Ma- 
iorescu fusese departe de a fi avut o victorie în controversa cu Gherea. 
Amintirea acestei dispute, în roman, nu putea face plăcere criticului! 


42 —  Anna-lsabella Milbanke a fost soția lui Byron timp de un 
an, între 2 ianuarie 1815 şi 24 aprilie 1816. — dar încă de la jumă- 
tatea lui ianuarie 1816, lînlra femeie, care avea acum si un copii, îşi 
părăseşte soțul, pentru că acesta răipîndise el însuşi zvonul că ar avea 
relaţii incestuoase cu Augusta Leigh, fiica din prima căsătorie a tatălui 
poetului. După divorţ, care l-a înstrăinat de toată lumea lui, Eyron a 
părăsit Anglia pentru totdeauna. 


43 — Este soțul Fannyel, modelul Aspasiei. 
44 — Poezia lui Duiliu Zamfirescu La mormîntul lui Shelley apăruse 
in Literatura fi artă romană (IIl, lun-, 1898] — nu în Convorbiri. Să 


o fi prezentat criticului, şi acestuia să nu-i fl plăvut? Nu e exclus, 
dată fiind colecţia de aluzii din această parte a romanului. 

45 — Volumul III din Siudidr critice ale lui Gherei apăruse în 1897. 
?i după alte indicii, partea întîii a romanului Lydda a fost scrisă 
în 1897, iar continuarea ei, deci restul scrisorilor lui Mircea şi Filip, prin 
1898. Probabil ca, in adevăr, Duiliu Zamfirescu primise chiar aiunci 
volumul lui Gherea. 


46 — încă o aluzie : Maiorescu respinsese de la publicare graţioasa 
poezie Glyceria, pentru motive pe care le ironizează atei Duiliu Zamfi- 
rescu (vezi poezia ţi nota, voi. I al prezentei ediţii, p. 359. respectiv 
6C2). 


4] — Pe Ferdinand Brunetiere, scriitorul nostru il cunoscuse în 
1900. cu care prilej i-l categorisise lui Maiorescu drept .marele om... 
în fond sceptic ca toți latinii etudi(i, devenit apostolul catolicismului” 
(Scris, din 18/30 Un. 1900). 


569 


48 — in scrisoarea lui Duiliu 7amtircscu către Nicolae Petrecu, 
din 18 sept. 1888, e*isiă materia primă a tuturor acestor considerații 
despre împărații romani, adesea cu aceeaşi tonalitate din roman. Tran- 


scriem ciieva din numeroasele formulări echivalente : „lată-l (pe Trăiau, 
nn.) în siînga. sus. intre Cocciu Nerva, si femeia sa Plotina. cuminte 
ca peste toi, dar aici cu o rară espresit de blîndețe" ; „expresia figurei 


e mai tînără. trăsăturile sunt mai melancolice şi de o simplitate severă”. 


49 — La un an după plecarea la Roma. Duiliu Zamlirescn începuse 
o acţiune în chiar acest sens: propusese Ministerului de Externe, deci 
lui Maioiescu — atunci ministru — să creeze cîteva burse pentru stu- 
denţii in iSloric, care „sa siudieze cu degetu pe rană vremea de colo- 
nizare a Daciei — şi mai puţin; să înveţe istorie romană la fața 
locului. ...Coloana traiană, arcul de triumf al iui Seplim Sever, siita lui 
Adrian de la Tivoli, statuele marelui nostru împărat, busturile. pietrele 
de la Capiiol cu mulțimea inscripţiilor etc, etc. suni atîtea lucruri, 
care dacă nu pot da o lumină particulară în discuţiunile ştiinţifice, pun 
însă ianrazia istoricului în coloarea timpului..." Şi mai departe: „Pe 
scurt, lată ce vream (ă vă spun: n-ar fi bine, ațieptînd timpuri mai 
fericite in care să putem comanda copii ît gips ori marmură, si foto- 
grafiem busiurile împăraţilor de Ia Capitol, de Ia Traîan pînă la Aure- 
lian. cu alte cuvinte epoca dominaţiunii romane în Dacia (1C4—274) ? 
Parcă e o datorie pentru Academie, ori pentru ministerul nostru, să 
aibă deocamdată arita lucru" (Scris, din 8 apr. li 


50 — Dion Cassius a lăsat în capitolele 67 ii 68 ale I/sutiri sale 
romane o amplă relaiaie a războaielor lui Ţraian in Dacia, păstrată 
însă nu în original, ci în povestirea unui urmaş, loan Xiphilinos. 


51 — Dintre cei doi Erotier — unchiul şi nepotul — este vorba 
de prmml. Gahriel Brotier [1723—1789), savant, membru al Academiei 
de inscripţii şi de literaiurâ, cerceiămr al numismaticii antice — căci 
el e cel ce a editat pe Tacitus, mai îniii în 4 volume (1771), apoi l-a 
„completat* — deci i-a întregit ediţia, în 7 volume (U74&). 


Nepotul, Ahatele Andre-Charles Brot'er (1751 — 1798) l-a continuat 
n editarea lui Plutarh. a lui Epiclet. Aristofan, nu insă şi a lui Ta- 
citus. 


52 —. Homer în Odiseea aşează locuinţa nimfei Calipso în insula 


Ogşgia din Marea loiuartâ; aici a rămjs LUse zece ani, reținut d: 
pătimaşa nimfă. 


570 


53 — Wilhelm Wundt (1832-192C), filozof şi fondator a] psiholo- 
giei experimentale, 
54 — Sint doi astronomi britanici Herschel. tată şi fiu, cnre s-au 


continuat unul pe altui în cercetări: Sir William H. (1S — 1522) si 
John H. (1792—18?]). 


55 — Intre altele, tifaise Pascal (162}—16b?) a studi.it şi legile 


presiunii atmosferice, deci şi ale căderii corpurilor. 


56 — Poemul lui Shelley cu acest titlu, compus in IS21. i;i reve- 
lează substanța prin traducerea litlului — cuvint compus, pare-se. de 
poet însuşi. „EpjpsychidiOn" ar însemna aproxîmaliv ; „suflet pe suflet", 
deci o suprapunere, a fuziune a două suflete. Poemul are o geneză cu 
multe semnificaţii în substanța romanului Lydda şi se leagă de biografia 
lui Shelley însuşi: el a vizitat-o la pensionul din Pisa, undi; era ţinută 
de talii ei, pe frumoasa Teresa (în poem: Emilia] Vriiani şi sa 
îndrăgostit de ea, închinîndu-i veisunle din Eprpsycbidlon, care celebrau 
frumuseţea eternă a femeii şi clamau dorința unei vieţi în umbra ei. 
într-o insulă din arhipelagul grecesc, deci în cadru feeric n-itural ji 
legendar.  Gîndindu-se la poemul englez, Filip A. trăia primul impuls 
al dragostei pentru lydda. în care va eşua — sau va triumfa —* in 
cele din urmă. 


57 — Duiliu Zamfirescu are în vedere opera compozitorului Arrigo 
Boilo (1S42—1918), Mepbistophelles (1867), in p.uru acte, cu tui prolog 
şi un epilog. Libretul, care se îndepărtează mult de textul lui Goetile, 
deşi ii păstrează epica, aparține tot compozitorului. Ceea ce atrage pe 
spectator în această operă — cu care italienii l-au concurat mereu pe 
Charles Gounod — este marele număr de arii, între ele cea pe care o 
ciiează prima Duiliu Zamfirescu, e de o admirabilă poezie. El o uti- 
lizează A mult mai tînm, într-o scrisoare cure fiul său Alexandru- 
Duiliu, în legătură cu volumul de versuri Pe Marea Nejgră („Cest 
unc paiivre pocsie loinlaine, des bords de l'ocean. comme dit P.nist : 


Lantano, lontano, lontano 
Sui flutti d'un ampio occeanc..." 
(Seri-., din 2S iulie 1918). 
Era, de fapt, \-orba de culegerea de poezii care conținea şi actul 


poeiic pe care l-am numii „episodul Malvina", ciclu de dragoste. 


58 — E vorba de valea unde se întinde azi localitatea Schirke din 
Munţii Harz, la poalele vîrfului Hrocken. Acesta e „muntele stafiilor", 
locul dr intîlnire al vrăjitoarelor iu nopțile valpiirgice. 


571 


59 — Cu acelaşi titlu — Măsura dreapta a vieţii — ţi de o com- 
poziţie foarte apropiată, grupajul de maxime si cugetări din roman se 
află într-o condică a scriitorului, de format mare, ca de arhivă sau 
regisuaiură, ţi purtînd pe coperta specificația : Varia. In condica Vana 
se află mai nuilte texte, între care, de exemplu, si o mare parte a 
capitolului din Symposionul lui Platon — plasat mai departe în romanul 
Lydda — anume expunerea Diotimei. 


Secvenţele din condica amintita sînt si ele nctiumerotate. I—XLV, 
însă unele din ele lipsesc, necompletate de scriitor, anume cele care ar 
fi trebuii să poarte numerele II, IX, XXIX, XXX XXXI, XXXVIU. 
In afară de acestea, una a fost decupată de fiul scriitorului, Alexandtu- 
Duiliu, si dăruita cuiva. 

Sub nr. XXVI figurează încă o secvența, referitoare la Nietzsche, 
de proporțiile unei pagini, neterminată si intercalată apoi de autor in 
textul piopriu-zis aî romanului. 

Cîteva secvențe, existente în condica Varia, au fost lăsate la o 
pane atunci cînd ciclul a fost introdus in roman.; în schimb, sînt adă- 
ugate altele irei; ordinea este pe alocuti schimbată, față de forma din 
Faiij, există si cîteva modificări de text, de mai mică însemnătate, 
iar la Trei (VI, XXII ţi XXXIV) în Varia există si cîte o completare, 
la care scriitorul a renunţat în forma din roman. 


Deosebirile esenţiale intre aforismele din roman şi forma lor primi 
din condica Varia sînt următoarele : 


a) Secvenţele care nu figurează în condica Varia, ci au fost in- 
troduse direct în roman sînt următoarele trei: II, XXII, XXIII. 

Celelalte figurează toate, în majoritate tu numere îi locuri diferite 
5: anume (între paranteze se notează numărul avut de secvența res- 
pectivă în condica Varia): 


1 (D; I (ID; IV (IV); V (V); VI (VD; VII (VIT); VII] 
(XII); IX SUD); X (XVI); XI (XVII); XII (XIX); XIII (XX); 
XIV (XXI); XV (XXII); XVI (XXIV); XVII (XXV); XVII 
(XXVI)j XIX (XXHI); XX (XVII); XXI (XXVII); XXIV 
(XXXII); XXV (XXXVI); XXVI (XXXVII); XXVII (XXXIX); 
XXVIII (XLI); XXIX (XLII); XXX (XLII); XXXI (XLIV); 
XXXII (XLV). 


La ultima secvență, finalul: .induşi a tiede că unele senzaţii." 
etc. nu figurează în condica Varia. 

b) Secvențe figurind în condica Varia ți nefolosite de scriitor în 
ciclul din roman {numerotația este cea din condica Varia) : 


— secv. VII: „Lin om de geniu are rareori spirit; un om de spirit 
niciodată geniu. S.e. Taine si Taîleyrand : amîndoi explică cauzele 
Revoluțiunii, unul în Les oti%ines de la France cont. [emporaine], 
celălalt in Mimoires (voi. I). Dar Talleyrand se citeşte mai uşor 
decît Taine. Concluziune ?... Trista pentru cititori.' 


—secv. X : .Unul dintre puținele idealuri ale românilor este Dacia 
Viitoare. Cu toate astea nici un român pînă astăzi nu-l incarnează 
Într-Insul. Asta dovedeşte că ideea nu are încă puterea fenomena- 
lității — ceea ce c grozav de trist." 

— secv. XI : .Ceea ce se poate învăța cu prisos din Istorie este faptul 
sufletesc că obiectivirate absolută nu există : toți istoricii omenirei 
sunt părtinitori". 

— secv. XIV: „O caracteristică în straiele de sus ale societății româ- 
neşti este lipsa totală de naiviute sufleteaica. Lucru comun tututor 
popoarelor de vița latina, şi mai comun încă colonielor grecești. 
Această mare calitate se întilnejie numai la popoarele noi, în spe- 
cial la germani şi la ruşi şi, din fericire, si la poporul nostru. Ceea 
ce face că societatea românească e foarre banală, iat poporul 
foarte original." 

— secv. XV : „Un roman boier în străinătate este omul cel mai închi- 
puit de sine şi mai sceptic. Am văzut airmenca ființe disprejui'nd 
monumente şi locuri faimoase. ciuRui din secreta pornire de a nu 
se recunoaşte că sunt lucruri p; care mica sa persoană nu 1l» 
cunoscuse." 

— secv. XVIII: .Omenirea dă o înlănțuire continuă de fapte atît de 
extravagante, incit nota dominantă a Istoriei e nebunia şi nesta- 
tornicia. Ceea ce te şi face să crezi că paginele prin care Taine 
explică complexitatea geniului lui Shakespeare, indicând nebunia 
ca stare firească a omului, nu sunt atît de exigente pe cît 
par." 

— secv, XXXIII: „O observațiune în treacăt: Limba franceză este 
astfel făcută, încît exprimă imaginele sensibile cu mai mare uşu- 
rința decît gîndirea abstractă. Sa fie acesta o cauză ca în Ftancia 

literatura propriu-ziiă şi eloquen(a au fost totdeauna superioare 
filozofiei î" 

— secv. XXXIV: „E mai greu să fii om cunisseade cînd eşti fericit, 
decît cînd eşti nenorocit. 

Cînd ai cunoscut pe înțelepții şi pe nebunii dintr-un oraş. nu ai 
cunoscut pe toți cetățenii. Rămîne o clasă mijlocie, cea mai nu- 


573 


meraasă, in care intră aceia cari, fiind nebuni, nu vorbesc ți nu 
se ocupă decit de lucruri ce-ar trebui să fie lăsate înțelepţilor. 


(Platon, Cri ton” 

- scev. XXXV: „Sufletelor entuziaste li se întîmplă cîtcodată să fie 
Izbite de realitatea vieţii cu atîta putere, incit să devie deodată 
sceptice. Orice deziluziune aduce după sine amărăciuni... dar şi 
bu n-simţ." 

- secv. XI.: „In dorința mea de a face cunoscute românilor operile Iui 
Machiavelli, m-am hotărît a le ceri pe toate şi a le traduce direct 
din original (mai cu seamă // Principe.) Le-am cetit — pe unele 
le-am recitit. Socotesc însă că viaţa e prea scurta pentru a pierde 
un an cu o astfe! de lucrare. 


// Principe mi-a lăsat o impresie de imoralitate atît de mare, 
încît a stins în mine dorinţa de a pune în lumină celelalte calități 
ale lui Machiavelli. 

Desigur, lumea modernă e îmbunătăţită. Eroul lui Machiavelli 
(Cezar Borgia, numit curent Duca Valentino) era un bandit ordinar, 
care, dacă ar fi trăit in popor (sau daca, acolo unde a trăit, nu 
ar fi avut de tată pe Papa Alex. VI Borgia), ar fi murit în 
spînzurătoare. In descrierea lui Machiavelli, De! modo tenulo dai 
Duca Valentino  nell'ammazzare  Vitelhzzo Vitelli,  Oliverotto da 
Fermo etc, nu ştii de ce să te revoltezi mai mult: de infamia cu 
care Valentino atrage în cursă şi omoară pe Vitellozzo, Oliverotto, 
Gravina Orsini şi Pagolo, sau admiraţia ce se simte în scrisoarea 
lui Machiavelli către magistratul Florenței (Machiavelli fusese trimis 
ca Legat pe lingă Duca Valentino). 

Lipsa de orce fel de onorabilitate a acelor timpuri pline de 
oameni de geniu te izbeşte ca a contrazicere sufletească ţi o de- 
gradare a speciei. 

S-a zis de Fismarch că nu era cu totul străin, în procedeurile 
sale politice, de metoda lui Machiavelli. E o calomnie." 

c) Părți din secvenţe care figurează în condica Varia ți nefolo- 
site de scriitor în ciclul din roman : 

secv. VI (în roman secv. VI), ultim paragraf ; 
„Poate de aceea francezii Republicii sunt aşa de rău prezentaţi”, 
secv, XXII (în roman secv. XV), ultim paragraf: 
„Noi vorbim de anatomie mai în toate zilele, ţi inima unui om 
care a încetat de a mai bate e un lucru firesc. Dar cînd, din în- 
tîmplare. ne culcăm noi înşine cu înima pe o mînă şi o simțim 
batînd, mişcarea ei ne lasă o nelinişte vagă şi parcă oarecum un 


574 


regret că individualitatea noastră alîrnă de un muşchi, care din 
nefericire nu se poate schimba şi care e pedepsit si bată de 70 
de ori pe minut, de la naştere pină la moarte." 


în manuscrisul iniţial, din condica Varia, secvențele XXIII. XXV— 
XXVIII, apoi secvența XXXIX sînt datate — primele: Atheiia, $2. 
ultima : Roma, 1902 febr. ; la secvenţa XXIV se specifică numai: Roma, 
nu şi data. 

Intercalarea celei scrise la Roma între cele daiate şi localizate Athena. 
92 poate sa sugereze că au fost numai transcrise în condica Varia, iar 
prima lor formulare s-a pierdut. 

In orice caz, ţinind seama de faplul că această condică a început 
a fi ţinută odată cu sosirea scriitorului la Roma, ne dăm seama cu cîtă 
parcimonie introducea Duiliu Zamfirescu, intre meditaţiile sale de suflet, 
mici texte trudnic elaborate. 

C<m se vede in ultimul paragraf, care precede în roman ciclul de 
cugetări Măsura dreaptă a vieții, autorul le atribuie bătrînului Filip 


deci indirect lui Maiorescu, care în adevăr publicase — îu Convorbiri, 
mai întîi — aforisme ji maxime. După modelul lui, alți convorbiri'sti 
practicaseră genul, coborîtor din clasicism — între ei şi Duiliu Zamfirescu. 


care, sub titlul Unde de vară, introduce o parte a celor publicate în 
România liberă chiar in primul său volum, Fără titlu, poeme şi nw.rle 
mni). 

Textele din condica Varia neintroduse în roman au. cel mai adesea, 
referiri la chestiuni istorice sau politice ; în Lydda, ciclul cuprinde numai 
observații din seria psihologiei sociale, a comportamentului în vla'tă etc. 


60 — Este, probabil, meditaţia cea mai direct legată de situația 
proprie a autorului (de aceea o reproduce şi la începutul romanului şi 
aici). El însuşi făcuse „în viața publica" greşeala de a-l ataca pe rege 
ţi legea liberală a „doiației” (183+), faptă care i-a consolidat adversiratea 
partidului liberal pe toată viaţa. A fost probabil principala cauză, dacă 
nu unica, pentru care scriitorul s-a văzut nevoit să renunţe la planurile 
prime de a intra în viața politică şi s-a resemnat sau s-a retras în 
corpul diplomatic. 

Apoi, condiţia a doua, a averii, era tot atît de îndepărtată: fa- 
milia scriitorului nu poseda avere; tind, în jurul .inului 190C, el îşi 
cumpără via de la Faraoane, (acea primul act pentru crearea indepen- 
denței materiale; Duiliu Zamfirescu intenționa să se lanseze în politică, 
aa cum îi şi comunică într-o scrisoare lui Maiorescu: „Am încă doi 
ani. pînă ^e afacerile mele se Vor pune la cale. aşa ca să pot părăsi 


573 


cariera în orice moment" (Scris, din 25 oct./7 nov. 1903). Prezenţa în 
continuarea salariat, care-l făcea de- 
pendent si de partidele politice adversare, restrîngîndu-i capacitatea de 
mişcare politică. 


diplomaţie însemna condiţiei de 


Condiţia a treia, a celibatului sau a soţiei .nule" (într-o altă ver- 
siune : „o femeie care să se țină la o parte de mărirea ta*), a fost 
rezolvată de scriitor piin căsătoria cu o italiancă, fără nici o legătură, 
prin rudenie, cu viața politica si cu oamenii politici de la noi. O soţie 
din familiile cu încrengături între politicieni îngrădea, ca ţi lipsa averii, 
libertatea de mişcare în arena politică. 

.Enorma vanitate" e ambiția politică, de a participa la guvernate, 
sau c chiar vanitatea proprie a scriitorului 1 


fii — Din nou aluzii autobiografice, referiri directe la propria situ- 
aţie : Duiliu Zamfirescu sfirşise Dreptul (începuse ţi Literele dar cu 
lipsuri destule, căci, de exemplu, la 1880 cerea să fie scutit de plata 
taxei de licență, motivînd cu lipsa mijloacelor materiale), apoi fusese 
magistrat timp de nouă luni (substitut de procuror la Hîrşova ţi la 
Tîrgovijte), avusese un timp ii post de profesor suplinitor la Focşani, 
(1882) 51 Bucureşti (1883—1885); umilințele sînt cele inerente, si co- 
respondenţa cu Duiliu loanin, cu Macedonski, atestă nemulțumirile care 


au ecou în această meditaţie. 


62 — Simmias se folosise de comparaţia cu sunetele unei lire. In 
argumentarea lui, sufletul era ca un acord armonic, ţinînd de domeniul 
inteligibilului (abstractului), căci el nu poate fi nici văzut, nici pipăit; 
dacă lira e sfărîmată, atunci ți acordul, armonia se sfirşeşte. Prelungîn- 
du-şi comparația, Simmias stabileşte corespondențele ; suflet-acord armonic 
(putem spune chiar: melodic), corpul omenesc-lira. 


63 — Să nu fi gîndit scriitorul la operele cu o durabilitate care 
să depăşească existența materială a creatorului lor? Cu neputinţă! 
In acest caz, demonstraţia făcută de Socrate e acceptată de Duiliu Zam- 
frescu numai în mod ironic, poate chiar gîndindu-se la ecoul propriei 
opere. 


64 — Filip A. îl copiază tot mai mult pe Maiorescu, căci ți cri- 
ticul era avocat. Totuşi, e neverosimil ca un astfel de om al barei să-ți 
exercite meseria de la Costieni — care, după cît înțelegem, e un orăşel 
neînsemnat — ţi să fie un atît de fervent schopenhauerian, retras ţi 
sceptic. Avocatura cerea prezenţa zilnică .în cetate" ! 


578 


65 — Iubit de Selene (zeul nopții, identificat cu luna), ciobanul 
Endimion a fost cufundai de Zeus într-un somn etern, pentru a-l păstra 


veşnic tînăr si frumos. El simbolizează tragedia morții în floarea vîrstei. 


66 — Aici se parafrazează ironic afirmaţiile lui Maiorescu despre 


„emoţiunile impersonale", caricaturizate ți de (Caragiale In articolul O 


ironie, consacrat lui Eminescu. 


67 — In literatura lui Duiliu Zamfirescu exista pagini de neascunsă 


ostilitate față de grupul socialist din epoca sa, în special Gherea-Nă- 
deide-Morţun-Sofia Nădejde — c vorba de romanul Lume IK>U5 fi lume 
veche... (1892) — datorite ţi faptului că Gherea îi criticase pînă la 


desființare romanul In fața vieții (1884). Insă, în acelați timp, în co- 
respondenţa scriitorului avem o impresionantă mărturie. „...Si je pouvais 
renailre, je deviendrais l'spoire du socialisme le plus effrene. Car le 
motide est mal fait" (Scris, către Margareta Miller-Verțhy, din 5 îan. 
1900, — 


drept că partea a doua, cu profesiunea de credință despre zădărnicia 


aşadar chiar din perioada cînd se scria romanul Lydda); e 


proprietății şi legile comunităților omeneşti înlocuite cu perfecţia con- 


ştiinţei, se scria ceva mai tîrziu, prin 1903. 


Insă, în scrisoarea din 1 aprilie 1890, el îi scria următoarele lui 
Maiorescu, despre „socialismul radical", identificat de el cu comunismul: 
„In socialismul radical, în comunism, există o idee sublimă: ştergerea 
noțiunii de proprietate, care va ridici de pe capetele omeneşti pîcla 
preocupațţiunii celei mai meschine şi, ca un Imens sac de lest aruncat 
dintr-un balon, va sălta inteligența omenească cu trei mii de metri în 
văzduhul înalt". 

Continuitatea între acest text şi cel din roman, ulterior cu peste 
un deceniu, este evidentă. Încă din 1891, Duiliu Zamfirescu îi vorbea cu 
interes lui Maiorescu despre socialismul economic al italianului Loria, 
pe care el îl opunea lui Gherea, adversar literar, în principal, nu so- 
cial-politic. Chiar faţă de grupul de la Contemporanul el îţi manifesta 
rezerva, din punctul de vedere al formulei lor umane, îi socotea .falşi” 
— şi, peste mai puțin de un deceniu, ei abandonau mişcarea socialistă, 


erau „generoşii" din 1899. 


68 — Şi Maiorescu credea în spiritism şi, la un moment dat, se 


adresa unui spiriiist englez, cerîndu-i relaţii. 


577 


69 — Motivul acesta e urmărit de Fenelon în Dialoguri des morls 
(1712). Ingenioasă prezentare a personajelor mari ale istoriei, filozofiei 
(Aristotel, Socrate, Platon), a unor mari conducători (Corioîan. Camillus, 
Bayard) etc, cartea ii întîlneşte pe toţi aceştia —e spiritele lor — în 
„regatul umbrelor”, care e acela al cîmpiilor Elizee. Duiliu Zamfirescu 
va popula visul Lyddei cu o lume încă mai amestecată, ulterioară lui 
Fenelon. 


7C — Citeva explicaţii ale unora din viziunile cu care se populează 
visul Lyddei, versiune nouă a Dia/ogurilor lui Fenelon. Prezenţa frumoasei 
Brheis, cea răpită lui Aliile de către Agamemnon, la începutul //iadei, 
înseamnă concilierea celor doi, în lumea „de dincolo”; Aspazia fusese 
apărată de Penele împotriva acuzaţiei de curtezană, ji adusese şi asupra 
marelui atenian adversitatea bărbaţilor ceiăţii ; frumosul Alcibiade fusese 
mare comandant atenian, discipol iubit al lui Socrate; curtezana Thais 
fusese iubită de Alexandru cel Mare ; Mary Godrvin este fiica scriitoru- 
lui William Godwin, de ea se va îndrăgosti Shelley pe cînd era căsătorit 
fi cu ea va fugi în Europa, casătorindu-se în cele din urmă; Clara 
Clairxnont, sora vitregă a Maryei Godwin, a fost un timp iubita lui 


Byron şi a avut cu el o dică, stinsă din viaţa la cîţiva ani. 


71 — Cu _ numele Malvinei din poemele lui Ossian —— sub acest 
nume legendar publicase poetul scoţian Macpherson, în 1760, o culegere 
de Poeme — Duiliu Zamfirescu avea să numească în 1918 pe o tînără 
de 18 ani, Corina Gărdescu, de care se îndrăgostise la Odessa în timpul 
refugiului, Episodul va fi ulterior cu aproape două decenii momentului 
în care se scria finalul romanului Lydda (vezi voi. 1 al prezentei ediţii, 
p. 521 şi 529), Dacă există insă un paralelism, acesta e, în adevăr, intre 
situaţia lui Ossian, din poemul scoţian si între aceea a lui Filip A. 
dîn roman ; bătrinul filozof rămîne ţi el sa se îndrăgostească de nota 
sa, care moaie în cele din urmă. Este clar ci Duiliu Zamfirescu a 
integrat acestui motiv ossianic, susţinător al epicii romanului, raporturile 
sale. adesea expuse polemic, cu Tiiu Maiorescu. 


72 — După amintirile păstrate în familie, se poate afirma că 
scena are temei de autenticitate ; Duiliu Zamfirescu însuţi a trebuit sa-şi 
poarte o noapte întreaga în braţe fiul — pe Lascăr, mezinul, cel ce 
avea să imuri în 1921 în urma unui duel — pentru a-l salva de la 
moarte. Deci, ii gîndurile băirînului Filîp sînt aici ale scriitorului însuţi. 


Această pane .1 cărţii are multe eltmente autobiografice. 


578 


P. 157 O SUFERINŢA 


lir., 711, 4, ap-. 1882. 


„Am trimis mai zilele liecuie Comitetului teatral piesa mea in versuri, 
pe care o cunoşti ți tu pe jumătate. Dacă poți, inieresează-te, dragă 
Cocubus, şi vezi ce se face cu ca" — aceasta e cea mai veche mențiune 
pe cate o avem despre O ju)ertnț\, oricum înainte de mijlocul lui no- 
iembrie 1881, ařa cum se poate deduce din cîteva scrisuri (uncie neda- 
tate) cătie Duiliu loanin. La 27 noiembrie, deci tot 1881, ii aducea 
aminte aceluiaşi, şi tot din Focşani, de rugămintea anterioară, de a 
tatona la teatru, dacă „se admite” —. probabil e vorba de Concursul 
anual al Teatrului Nstţional pentru piese de teatru in unul sau mai 
multe acte. „Ţi-a scris nen-iu că ara trimis Comitetului o piesă într-un 
act ţin versuri. Nu mi-ai răspuns daca ai terceial ctva." 


Rezultatul a fost, desigur, negativ, fără să ştim dată amicul i l-a 
transmis ori a aflat el însuşi pe căile obişnuite. Duiliu Zamfirescu în- 
cercase, deci. prin intermediul prietenului Ioanin, să. determine un rezultat 
în favoarea piesei, fără sutţes, şi căutase chiar să forţeze votul juriului, 
prin publicarea ei în Liferatoiul, unde i lăsase de la începutul lui 
decembrie, cînd venise el însuşi in Bucureşti. Se vede ca Macedonski 
promisese, dai nu se ţinuse de cuvînt, în (Jiimb ii publicase in această 
perioadă cîteva versificări nesemnificative : Glasul unui bâtnn ţi Dorinţa 
(dec. 1881), EZ fi ea — satiră submediocră, de spectacol revuistic — şi 
Improvizaţie (ian, 1882), Plec'md ţi Luna lui mii (febr. 1882) ; de 
asemenea ii  reprodusese din România libera (24 dec. 1881) articolul: 
Poezii de „Alexandru A.  Maccdanski. De cultiva;:, aşadar, il cultiva, 
dar cu lucruri stunc sau plăcuic directorului — nu cu ceea ce dorea 
nerăbdătorul dramaturg debutant, care îi scrie lui Macedonski :n această 
perioadă : „N-ai publicat pifsa ce lăsasem la redacţie. Aş dot: să mi se 
facă cit mai curînd dreptate contra Comitatului teatral, tare a cerut 
schimbări imposibile ţi absurde." La data cînd scrie aceste rînduri 
piesa era, deci, respinsă de la premiere, iar pentru eventuala reprezentare 
— totuşi — i se cercau transformări. Publicarea in Literatorul trebuia 
deci sa însemne o revanşă faţă de juriu şi o reparaţie... literari, Mace- 
donski sc execută — nu ne dăm Seama cu cită întîrziere, căci scrisoarea 
citată nu poarrft indicarea datei, însă dc "bteci o făcea cu promptitudine, 
ca în cazul poeziei Un trandafir, trimisă la 30 oct. 1881 li revistă 
si apărută in Literatorul din chiar acea lună. flPoate existase jocul de 
J2 zile iniie daiaiea după srilul wu şi cel vechi, poale revista întîrziase 


si apară citeva zile, fapt e ca atenţia dală de Macedonski colaboratorului 
locţănean era marc.) 


579 


Piesa a rămas nepremiată şi nereprezentată ; în bibliografia lui Duiliu 
Zamfirescu ea n-a figurat nicăieri, pînă în prezenta ediți* — şi întru- 
cîtva pe nedrept, câci situația dramatică dezvoltată în subiect, supra- 
punerea pînă la confuziune a celor două planuri, ambele reale şi ambele 
avînd o doză de farsă, de qui-pro-quo : intenţia Măriei de a-şi verifica 
fiul cit e de talentat şi iubirea tatălui şi a fiului pentru frumoasa Bella- 
Roza — dau tragism acțiunii şi integrează piesa în suita motivului 
viața 'tală e teatru, teatrul e viafa reala, vechi încă din clasicism. 


Putem încerca o lpoteză despre geneza piesei, legînd-o chiar de 
biografia scriitorului. O actriță a existat în viaţa lui, chiar în această 
perioadă, cînd se scria piesa şi se depunea la Concursul teatral. Cores- 
pondența cu Duiliu loanin ne-o atestă şi ne dă chiar detalii interesante. 

A doua parte a lui 1881, cînd Duiliu Zamfirescu e la Focşani, făcînd 
avocatură, după cum înştiințează România liberă din iulie acel an, e 
un moment cînd dragostea sa pentru Eliza loanid se afla definitiv 
spulberată. Fata se căsătorise cu loan Dănescu în iarna ce trecuse şi 
nefericitului poet nu-i rămînea decît s-o contemple dezolat, în postura 
de doamnă rînără, la Şosea, Ia un local, să-i dedice poezii fi nuvele în 
România liberă — dar atît, in rest trimițînd scrisori disperate către 
prietenul loanîn, confidentul acestei perioade. 

Consolarea se produce totuşi — nu totală, dar oportună şi. pe la 
sfirşicul lui septembrie sau octombrie, o actriță, Anicuţa, foarte apreciată 
şi la Bucureşti şi la Iaşi, face popasuri dese şi deloc scurte în Focşanii 
proaspătului avocat (demisionat din magistratură în iulie 1881). Eliza 
continua să fie rana deschisă permanent în sufletul poetului, reînviată 
mereu, dar Anicuţa e un interludiu de cîteva luni. 

lată cea mai veche menționare a plăcutului balsam — noua su- 
ferință, peste suferința încercată cu pierderea Elizei: „Anicuţa îmi scrie 
că poate să vie la-nceputu aceleiaşi luni (probabil noiembrie 1881, n.n.) 
pentru 24 ore. Eu sper s-o ţiu vreo două, trei zile. îmi scrie la fiecare 
două zile şi se pare că mă iubeşte ca şi la-nceput, sau, dacă nu mi-ar 
fi frică să zic prea mult, mai mult chiar decît înainte. Dacă însă aceste 
lucruri le-o fi punînd mai mult pe hârtie decît le-o fi avînd în inimă, 
face rău, căci eu am o adevărată şi sinceră afecţiune pentru dnsa. Sunt 
momente, dragă Cocobus, în care mă revolt contra mea însumi şi contra 
acestei afecţiuni, care mi se pare adesea atît de rău pusă, încît nu mă 
pac stăpini de a-i seri şi ei, în cuvinte foarte vagi, amărăciunea acestor 
momente. O femeie care a pasionat alîția oameni după dînsa, care a 
zîmbit la atiţia oameni pe cari poate ^i ura; o femeie care a scris Ia 


580 


atiţia desigur lucrurile pe care mi le scrie mie astăzi; o femeie care 
trăieşte singură, departe de mine, în mijlocul autor tentaţiutii, e cu greu 
să presupui că mat are şi mai poate păstra în suflet o rază originală 
de credinţă. Şi, cu toate astea, eu cred şi ştiu că nimic nu-i mai adînc 
şi mai nepătruns decît inima unei femei, şi că e cu putință ca prin 
cutele acestei inimi uzate să fi rămas ascuns amorul cel din urma, cea 
din urmă lumină de tinerețe, asupra căreia toată ființa si tot traiul ei 
să concentreze pentru veşnicie. Vezi, amorul propriu, acel laş cam ne 
stăpîneşte pe toţi, roa face a crede că ea poate iubi încă," 

Chiar în continuarea acestei confesiuni apare ştirea, citată mai sus, 
despre trimiterea lucrării („piesa mea în versuri”) la concurs. 

Duiliu Zamfirescu obişnuia adesea să descrie în scrisori — fără să 
menţioneze explicit acest lucru — paginile de .literatură la care lucra în 
acel moment, sau pe care le încheiase recent. O dovedeşte corespondența 
sa cu Maiorescu, lacob Negruzzi, N. Petraşcu, Elena Miller-Verghi. E 
una din căile pe care se realizează farmecul scrisorilor sale, pentru noi 
instructiv şi fiindcă ne traduce adesea straturile, altfel necunoscute, care 
au declanşat substanţa respectivelor opere. 


Tot comentariul din misiva de mai sus, srimisă lui loanin, e foarte 
apropiat de materia piesei : ideea duplicităţii — nu a femeii în genere 
ci a  femeii-actrrțe în special, însă o duplicitate sui-genetis, falsificarea 
în limitele sincerității Artei (cu majuscula, în piesăț si adevărului — 
convențional - al Anei; ideea fluxului şi refluxului propriei dragosie 
pentmi actriță, identica aceleia a eroului piesei; revolta împotriva sa 
însuşi, repetînd-o sau antictpînd-o pe a lui Emil; profunzimea si sur- 
priza — necunoscutul, nepătrunsul — „inimii de femeie”, uzată, dar 
care mai poaie iubi cu „amorul cel din urmă, cea din uimă lumină de 
tinerețe" etc. 

în forme stilizate, avem, parcă, traducția motivelor piesei. Veri- 
ficarea cerută de Măria în planul artei — a talentului lui Emil — va 
duce la verificarea, în planul vieții reale, a rătăcirii Iui — cînd măsoară 
nestatornicia dragostei pe care i-o poartă Bella-Roza, dăruită deopotrivă 
tatălui şi fiului, ambii artişti. Deci, frumoasa actriță e însăşi Arta, 
într-o accepție foarte terestră, ea îi poate iubi real pe amindoi, fără 
să-l înşele - in planul iubirii actoricești — pe nici unul. 

Alegoria e clară şi, dacă trebuie să-I alăturăm pe Emil lui Duiliu 
Zamfirescu însuşi, în acelaşi timp nu trebuie să gîndim la vreo întîlnire 
a tinărului poet cu părintele său într-o istorie de dragoste similară în 
vreun fel celei din piesă. Putem însă presupune că familia focşăneană, 
care ştim că acorda libertăți de tot felul primului ei copil, care era 


581 


poetul nostru, era de o mare austeritate în latura vieţii familiale, si 
aventurile de felul celei cu Bella-Roza (sau Anicuţa) nu puteau provoca 
satisfacţie, mai ales ca oraşul, deloc întins, va fi aflat destul de repede 
escapadele anistei, poposită în Focşani fără treburi teatrale! Vor fr 
fost, aşadar, intervenţii care să încerce a curma legătura şi de aici su- 
blimarea împrejurărilor în piesă, totul fiind atribuit mamei, adică Mariei. 


Cine să fie însă această actriță, Anicilța ? Avem temei să credem 
că e Ana (Anica, Anicuţa) Popescu, debutanta foarte promițătoare din 
trupa lui Pascali la 1873—74, ingenua de mai tîrziu din Scinteia lui 
Edouard Pailleron sau din Bucuria casei. 

Cam de-o virsta cu Grigore Manolescu (debutant în acelaşi an, însă 
la sala „Bosell", în trupa lui Millo), se va căsători cu el după episodul 
— pe care i-l atribuim ei — cu Duiliu Zamfirescu. Se născuse în 1854, 
deci era cu patru ani mai vîrstnică decît Duiliu Zamfirescu şi cu trei 
decît Manolescu — ceea ce, pentru sufletul îndrăgostit al actriței nu 
fusese o diferență ! 

Tn momentul de care vorbim, ea avea un bun nume, dat şi de- 
faptul că, la 1877, fusese între membrii fondatori ai „Societăţii dramatice" 
şi, în orice caz, deţinea destule din rolurile principale ale pieselor epocii. 

Dacă înțelegem printre rînduri piesa O suferință, Bella-Roza nu 
poate fi decît mai vîrstnică decît Emil, şi, în orice caz, o actriță de 
prima mînă, bucurîndu-se de faimă în lumea scenei, cam ca Anicuţa 
Popescu aşadar, care în această perioadă va alcătui cu Manolescu Com- 
pania teatrală care va juca în sala „Dacia”, curînd după întoarcerea 
acestuia de la Paris, unde studiase cu Delaunay. La acesta avea să vînă, 
în 1880, şi actrița noastră, trimisă de ministrul V. A. Ureche la studii, 
şi tot la el se afla şi Aristizza Romanescu. Intre cele două actrițe ia 
naştere acum o concurență care va continua ani la rînd. Duiliu Zam- 
firescu va cultiva pe marea Aristizza, care va juca în viitoarea sa piesă 
Prea tirziu, va recita Harpista în festivaluri publice ; ei îi va dedica 
versuri. Faţă de Anicuţa va păstra discreție — şi începem să înțelegem 
pentru ce. Talentatele artiste îşi dispută întîietatea, au pentru roluri dese 
şi mari conflicte (pe care Aristizza le va nota în amintirile ei: 30 de 
ani), şi chiar şi-l smulg una alteia pe Grigore Manolescu, care le e soţ, 
pe rînd, la amîndouă — mai întîi însă Aristizzei;, de cealaltă se va 
despărți în 1888 şi, după patru ani, va muri. Obiectivitatea memorialistei 
în istorisirea evenimentelor din viața rivalei poate fi pusă, desigur, la 
îndoială, căci iată ce făcea ea chiar în perioada cînd au loc împre- 
jurările descrise în scrisoarea lui Duiliu Zamfirescu : 


582 


„Anica Popescu cere să se deschidă stagiunea (81—82) cu D-ra de 
Belle-Isle (de Al. Dumas-fils, n.n.), pe care o studiase ea la Paris; eu, 
“cu Marion Delorme. Directorul Cornescu preferă pe aceasta. Supărări, 
țipete, leşinuri inutile !... încă un rol care m-a făcut să sufăr! Toate 
actrițele din jurul meu, toate, voiau să-l joace. Pină şi Frosa Popescu 
(Efrosis a lui Eminescu, n.n.), care trecuse de 60 de ani !... 

La reprezentaţie, succes indiscutabil pentru piesă, relativ pentru 
mine. Prin «relativ» înțeleg că publicul şi o parte din presă mă găseau 
bine, pe cînd cealaltă parte a presei — citez România liberă — aprecia 
ca sînt insuficientă pentru acest rol, şi avea dreptate. E adevărat că-l 
jucam aşa cum trebuie: mă dobora însă fizicul. N-aveam nici frumu- 
seţea, nici «demersul» unei curtizane ; într-un cuvînt, aveam numai 
vocea uneî Marion Delorme, într-un alt corp decît al ei" (Î3 de ani; 
E.S.P.I..A, 1960, p. 43). 

Criticii de la România liberă care au această opinie şi care laudă 
corpul de interpreţi principali ai piesei, minus pe eroina însăşi, sînt arătaţi 
-e memorialistă : D. A. Laurian, directorul ziarului. Ştefan C. Mihă- 
ilesou-Stemill, şeful redactor,  lonescu-Glon şi  Racovilză-Sphinx, „adică, 
ede fapt, țoală redacția salariata, nu şi Duiliu Zamfirescu, care încă nu 
intrase acolo, ci colabora numai de la distanță — Focşani — cu articole 
puține şi cu mai multe nuvele. 

Redusă la atît, chestiunea încă nu explică toate substraturile in- 
tîmplării; finalul exploziv ne apropie de ele. „S-a anunțat apoi — 
“continuă Aristizza — reluarea piesei Moștenitorii, cu Millo, reluare me- 
morabili printr-un scandal : Anica Popescu, nevrînd să joace nimic 
înainte de D-ra de Belle-Isle, refuză rolul Polinei. Directorul atunci îl 
dele Mari'ței Constantinescu. Anica, nemulțumită în nici un fel, vine 
la teatru, în seara primei reprezentații, şi, însoțită de mai mulți prieteni, 
printre care un procuror, azi membru la Curte — fluieră pe Constanti- 
neasca. Apoi, într-un antract, în fumător, se suie pe un scaun şi lansează 
un discurs-pamflet contra direcției. A doua zi, comitetul, în unanimitate, 
eo exclude din societate pentru un an." 

Cîteva lucruri trebuiesc subliniate din relatările de mai sus: mai 
întîi, coincidența din titlul piesei: D-ra de Belle-Isle, şi numele eroinei 
din O suferință: Bella-Roza; apoi, excluderea Anicii-Anicuța din trupă, 
edeci obligația ei de a-şi căuta plasament şi anume in oraşele unde 
existau teatre stabile: Iaşii, în primul rînd, iar în drtim spre Iaşi — 
Focşanii, unde actorul Ion Lupescu construise relativ recent (in 1873) 


sala teatrului său de 150 locuri. 


583 


Căci, iată ce se întîmpla mai departe între Anicuţa „de Belle-lsle”. 
exclusa din trupă, şt Duiliu Zamfirescu, după cum rezultă din cores- 
pondenta acestuia cu Duiliu loanin — şi lucrurile le urmărim de data 
aceasta cronologic : 

„Imi scrii despre dinsa că vrea să treacă la laşi să se angajez* 
pentru nu ştiu cîte mii de fr. pe Lună. Tu ai uitat se vede că la laşi 
e d. Pruncu prefect şi că se poate propunerea să vie din pirte-i pe sub 
decoru teatrului. Se poate ca Pruncu s-o iubească încă, căci, îți mărtu- 
risesc, e o femeie pe care după ce vei cunoaşte-o cu greu o uiţi. $i în 
cazul cînd domnu de mai sus ar intra pe uşa cea mare, eu n-aş primi 
un singur moment să intru pe cea mică. Tu îmi repeți că m-a iubit 10 
zile. Şi eu îţi zic: da, m-a iubit 10 zile. Dar cînd o femeie te iubeşte 
10 zile, cînd te iubeşte în adevăr, nu rămîne din această bogăție de 
Simţire nimic care să se reverse şi asupra zilelor ce urmeazăî Orcum. 
ea îşi va aduce aminte de mine ca de una din acele flori pe care ai 
pus-o aproape fără să-ți dai socoteală într-o carte. Cînd mai iei volumul 
în m'nă, floarea o găseşti uscată, dar paginele care au păstrat-o sunt 
parfumate. 


Tu spune-i aceste lucruri şi ei, spune-i-le..." etc. (Scris, din 3Q 
oct. 1881). 

Echivalenţe între artista din piesă şi cea de care e vorba în scri- 
soare există — sub raportul biografiei agitate. Plecarea celei reale la 
laşi e, desigur, determinată de excluderea amintită mai sus, despre care 
cei doi prieteni discutaseră de curînd, nu prin scrisori, ci prin viu grai, 
căci Duiliu Zamfirescu venise în Focşani cu cîteva zile înainte de 30 
octombrie. 

Dar imaginea finală cu floarea (Bella-Roza — .Frumosul tranda- 
fir" !) pusă .într-o cane" să se tefere chiar la piesă ? 

Avînd în vedere şi alte „încifrări" asemănătoare din scrisorile 
lui Duiliu Zamfirescu, lucrul e foarte cu putință. Fapt e că, pe la 10 
noiembrie, trimite piesa O suferință la Concursul teatral, după cum s-a 
arătat mai sus, anunțîndu-l citeva zile mai tîrziu pe  loanin despre 
acest lucru şi solicîtîndu-l să se intereseze, prilej cu care îi face şi lunga 
confesiune despre Anicuţa, despre sufletul femeilor, anunțîndu-i vizita 
de 24 de ore în Focşani si declarindu-şi credința că actrița îl iubeşte 
totuşi („amorul cel din urmă"), deşi a iubit şi iubeşte în acelaşi timp 
pe mulți alţii. 


La 27 noiembrie promisiunile sint realizate întocmai: Anicuţa e 
de cîtva timp în Focşani, întîlniri au avut loc între ei ji urmează altele. 
Ciudăţenia e că cei doi locuiesc împreună, intr-o conviețuire... maritală ; 


584 


„înainte de 5, Anicuţa vine la mine. Mi se plânge că nu-i scriL 
îmi spune să te rog ceva în privinţa jurnalului ei. Citeşte tu însuţi 
pliisgerea. (Probabil e reclamaţia către vreun ministru, a actriței, cu 
privire la incidentul de la teatru, şi loanin, care lucra ca funcţionar la 
Camera Deputaţilor, putea sa îndrume lesne O astfel de hîrtie la cei 
în drept, ba chiar cu promisiuni de rezolvare favorabilă, n.n.). O aştept 
cu multă nerăbdare. Avem o odaie cu un pat şi o canapea pe care ne 
jurăm iubirea cea mai dulce. îmi aduc aminte de rindu trecut cum, 
aşteptîndu-mă, adormise. Eu intram încet, încet, şi o sărutam pe ochi 
ca să nu se deştepte. Două brațe mă luau de gît ți mă lipeau de un 
sîn cald, iar un glas somnoros cerea: dă-mi o ţigară. Această eternă: 
dă-mi o ţigară, vine în vorbirea cea dulce a iubirii ca Pilat din Pont 
în Crez. Cînd i-o spui, ea îmi făgăduieşte cu jurăminte că n-o s-o mai 
zică, ceea ce n-o împiedică ca peste un ceas să repete iarăşi: Dă-mi 
o ţigară." 

Scena întîlnirii „de rindu trecut" seamănă bine cu cea din piesă, 
dar. de data aceasta (27 nov.), O suferință era de mult predată Comi- 
tetului teatral. 

Notăm, ca un final, că, patru sau cinci luni mai târziu, la 9 mai, 
„noaptea", il întreba pe Ioanin daca „ai fost sau ai “văzut vreodată pe 
Anicuţa", iar cîteva zile sau poate cîteva săptămîni mai tîrziu — nu 
insă mult dincolo de iunie 1882 — la Bucureşti, îl vestea — cu indife- 
rență acum — pe acelaşi cum un prieten comun, numit mereu „Colega", 
aştepta nişte bani ca să plece la Cîmpulung după o femeie măritată şi, 
„aşteptând, se ţine după Anicuţa”. 

La data aceasta situaţia piesei esa clară: nepremiată la concurs, 
neacceptată pentru scena Teatrului Naţional, după refuzul scriitorului de a 
efectua acele .schimbări imposibile şi absurde" care i se ceruseră — dar 
publicată în Literatorul din aprilie, aceasta era singuta formă în care 
spera .să mi se facă cit mai curînd dreptate contra Comitetului teatral" 
(cum îi scria lui Macedonski) — adică sa-şi atragă adeziunea publicului 
literar pe această cale, dacă aceea a scenei îi fusese interzisă. 


Piesa are un oarecare caracter programatic, e un manifest literar 
intim în materie de iubire, ca poema /«an. sau ca nuvela O pagină 
din viața lui jobann Strauss (Biaue Donau], ambele anterioare. In aceasta 
din urmă e vorba de iubirea trădată a artistului, care însă a hotărît 
să-şi dedice artei toată viaţa sa. Nuvela e dedicată Elizei loanid-Dănescu 
(Doamna E. D.) ; juan, profesie de credință antiromantică, dedicată lui 
Duiliu loanin, e mărturisirea triumfului artei prin dragostea împlinită e 
„Juan e astăzi mare, căci astăzi e iubit'.'; O suferință — căreia fi 


putem ghici destinatara: pe Anicuţa — măsoară prioritaiea Artei, prin 
dragoste, asupra îndeletnicirilor practice (Dreptul!) ţi în acelaşi timp 
afirmă supremația absolută a Artei. Decizia scriiiorului e luată ţi e 
definitivă: lipsii de Eliza (iubirea pută), pe care Anicuţa (iubirea car- 
nală), cu toate farmecele ei, n-o poate înlocui, decepționat de magis- 
tratură („Hotărîtor, nu sunt făcut să fiu procuror”, îi scria lui Duiliu 
loanin, la 11 oct. 1880) dar neputitidu-se adapta nici avocaturii, Duiliu 
Zamfirescu iți vede un singur drum înainte — acela al Artei, pe care-l 
alege Emil din O suferință. Interpretarea în acest fel a piesei nu ni se 
pare forţată: Duiliu Zamfirescu închidea adesea în literatura sa atari 
mesaje intime, pe cate exegetții ulteriori nu i le-au descoperit decît rar, 
deşi erau vizibile. In orice caz, sensurile biografice ale multora din 
scrierile sale, mai cu seamă din prima perioadă, sînt indiscutabile, 


începutul pateric trebuie luat în accepție ceva mai .proprie", mai 
terestră: „Din pragul vieţei mele zăresc în depărtare...”, si  luntrea 
„clătinată de valuri si de vînt", luntre care e viaţa, valurile fiind „lumea 
asta mare", în care eroul, „se avîntă* odată cu scriitorul — acestea sînt 
consideraţii în primul rînd intime. 

Opinia mamei că „la noi, advocatura e drumul ce conduce / Ea 
totul", sau ofertele ei succesive : medicină, inginerie — sînt tot aiîtea 
alternative ale vieţii practice, cărora Emil le opune ipostaza unica a 
Artei — comparate de el cu lumina, cu raţiunea supremă a vieţii, 
deoarece învață omenirea să-si trăiască intens, total, sentimentele, deci 
să-ți valorifice plenar latențele ignorate. Convenţia Artei care, de la un 
nwmtnț daț. se substisuit vieţii leale pîna \ identificarea cu ea, nu 
ucide totuşi dragoste» reala, căci Bella-Roza îi declară în final cu in- 
genuitate eroului: „Emil, eu te iubesc", ceea ce e totuna sau cu negarea 
convenției, sau cu triumful ei desăvirşit. In seria lucrărilor lui Duiliu 
Zamfirescu, care-l plasează în rîndurile primei generații simboliste, piesa 
O suferință c una dintre cele mai reprezentative, mai originale, cum 
vor fi, peste aproape trei decenii, nuvelele lui Minulescu din Caia cu 
geamuri portocalii (1908), care fac să dispară granițele dintre viața 
reală şi iluzia artistică. N-a fost însă tipărită în volum, ci a murit în 
pagini de revistă. 


1 — Filozofări ca acestea exista rmilte în scrisul autorului din pe- 
rioada scenetei O suferință. lată un paragraf dintr-o scrisoare către 
prietenul Duiliu loanin: „Dacă la această masă cu mine ai putea fi 
cel puţin tu, am uni dorurile noastre intr-unul singur şi am suporta cu 
mai puţină greutate sarcina care ne apasă pieptu. Vezi tu, inima ome- 


585 


nească e întocmai ca un izvor pe care copiii se-ncearcă adesea să-l 
Oprească. Izvorul însă trebuie să curgă, inima trebuie să sufere şi apa 
grămădită prea multă la zăgazul copiilor trebuie să treacă pe deasupra. 
Astfel c şi cu noi: am simțit prea mult, simțim încă piea mult, şi 
trebuie, dacă nu să strigăm şi să ţipăm ca-n romanuri, cel puţin să 
lăsăm curs liber pasiunei de care suntem cuprinși..." (Scris, din 31 oct. 
1880 — „seara") 

Deci, textul piesei Jiu era o poză romantică, ci un mod real de 
existență, care &e concretiza, dacă nu „în. .romanuri"”, atunci în poezia 
aceluiaşi moment şi în piesă. între Emil şi autor însuşi sînt astfel 
numeroase comunicări interioare. 

2 — „Dacă nu mi se va da un loc care să-mi convie (în magis- 
tratură, n.n.), mă-nscriu ca advocat in Bucureşti. Această botăriîre o am 
definitivă. Mă mîngîi cel puţin că (aţi oamenii care au ajuns departe 
au început ca simpli advocaţi şi au plecat de jos" •— acestea le scrie 
lui Duiliu loanin la 26 nov. 1880, de la Hîrşova. Piesa e ulterioară 
cu puţin, dar convingerea că Dreptul era facultatea care oferea cele 
mai multe perspective de a ajunge „departe", e a întregii perioade de 
la 22—25 de ani, cînd îşi alterna, în adevăr, literatura cu avocatura. 
Probabil ca au existat diituții acasă, dacă e bine să renunțe la postul 
de magistrat (procuror) şi la locul în barocul focşănean, sau in cel bu- 
cureştean — unde figura deopotrivă pînă în 1886 — în favoarea celui 
de redactor la România liberă, unde intră efectiv prin vara anului 1882, 
dar unde se desemna ca virtual component de la începutul lui 1881, 

3 — lata cîteva tezie din epoci ale lui Duiliu Zamfirescu anteri- 


oare cu puţin piesei O suferință : 
Iară noi... stratul de astăzi, vom lăsa ca orice strat, 
Geologilor de dînşii, un dezgust nemăsurat. 
(Dezgust, aug. !B80) 

„Spiritul şi inima omului se vede că e asifel făcui, încît numai o 
luptă veşnică, o alternaţie de mulțumire şi de nemulțumw-e, de fericire 
şi de dezgust îl mai poate mulțumi, cu condițiune ca peste toate acestea 
să împărătească simțul ce| atît de bătrîn şi încă atit de tînăr: iubirea” 
(Scris. cSore Duiliu loanin, din 27 nov. 1881). 

Componentele se reiau, în liiriatura (poezii, piesă, la fel in nuvele) 
ca şi în corespondenţă, deci tînărul scriitor avea un număr de motive 
care-l stapîneau şi cărora le căuta merou expresia. Ele il vor urmări 
la fel toată perioada debutului, adică încă doi ani sau trei, pînă către 
sfirşitul lui 1884, cînd începe marea sa prefacere, dar după ce torul 
trece prin filtrul lui Don Padil ji al purgatoriului De las palal/ras. 


587 


P. 181 


Con-.: Ut, XLVI, 


p. 185, r. 16 


p. 188, Fr. 6-7 
p. 188, t 9—10 


p. 188, r. 10—11 


p. 189, r. 22—23 
p. 190, r. 4 

p. 191, r. 14 

p. 192, r. 29 

p. 194, r. 15 

p. 197, r. 2 

p. 197, r. fi 

p. 197, r. J2—13 
p. 197, r. 13 

p. 197, r. 19 

p. 197,,. 21 

p. 199, r. 25 ți p. 200 
r. 1-20 

p. 200, r. 22 

p. 202, r. S—11 
p. 202, r. 14 

p. 202, r. 16 


p. 203, r. 11—12 
p. 201, r. 20 
p. 2D3, r. 26—27 


p. 204, 


Ei 


10-11 


LUMINĂ NOUĂ 
4—6, apr.—iun. 1912. 
Variante 


— Domnița (uitindu-se lung la dinsa) : Parca nu 
prea... (Hypnoticii). 

— Eu mă duc la oraş. Ai ceva f (Hypn.). 

— Indicați* scenică lipseşte în Hypn. 

— Nimic, mulțumesc. (Intră Sylvia...) (Hypn.). 

— Domnița s-a dus la Fauni. la şezi (ms.).. !i 
Faurei. la şezi. Am rămas numai cu şi cum- 
nata-mea. (Preotul sade.) Ai pui oalele cu 
flori... (Hypn.). 

— manuscrisul, re >og. (Sylvia vine...) (Hypn.). 

— tace semn din cap că au (Hypn). 

— cu credința: cu Credința in Dumnezeu ;j noi 
ji lui îi va fi mda de oameni. 
Prea bine... (Hypn.). 

— lumea-i proastă. Mai răminefi sănătoşi. (lese.) 
In continuare urinează scena IV (Hypn.). 

— Ba nu. Acum soră-mea a murit (Hypn.). 

— Sylvia (cu răutate): Te rog... 

— soia ta moartă?... de tovarăşul (Hypn.). 

— Mărie ? (Sylvia ifi duce batista la ochi.) 
Ai cunoscut tu... (Hypn.). 

— mila de dînsa ? A murit, Sylvio, ştii ca a mu- 
rit (Hypn.). 

— aş fi mkirit fără părere de rău (Hypn.). 


— lipsesc în Hypn. 

— Bine, dragă: ce ro-ai întrebat (Hypn.). 

— să vorbeşti S' cu mine ? Mărie era altceva. 

— aceeaşi esență cu mine (Hypn.). 

— Tu ai aproape o îndatorire morală față de mine 
(Hypn). 

— eia atunci un fenomen. Astăzi e o idee (Hypn). 

— pe apucate, fragmentar, cu temere (Hypn.). 

— Sylvia tace, uitindu se lung înaintea ochilor. 
lti spun... (Hypn.). 

— lumea fenomenală simpatici... (Hypn). 


588 


p- 204, r. 17 
p. 204, r. 20 


p. 204, r. 23 


p. 206, r. 3 


— lipseşte întreaga replică în Hypn. 

— să se păstreze credința în stafii > Ce este acest 
student şi ce găseşti în spiritism (Hypn.). 

— Replica lipseşte îi\ Hypn. Este înlocuită ascfel: 
Doctorul: A! 
Sylvia: Nu rîde şi tăspunde-mi. In ce crezi 
şi ce este ideea 

— să ne hotărîm. (feciorul iese.) 
De ald pînă la scena VI (extul lipseşte din 
Hypn. Scena VI în Hypnoticii este urmă- 
toarea : 


DOCTORUL. SYLVIA 


Sylvia: Trebuie să merg ? 
Doctorul: Se-nţdcge. 


Sylvia: Merg -— dar numai fiindca-mi rid. 
Mergi si dumneata ? 

Doctorul: A!... şi dumneata Mergem ți 
noi, da. 


Sylvia (xitîndu-se în jos): Eşti crud... Ironia 
face aţa de rău cîteodată ! 

Doctorul: Nu vreau să-ți fac rău, Sylvio. 
Dar de ce solemnitatea asta ? 

Sylvia: Nici o solemnitate: aţa îmi vine cîte- 
odată «-ți zic, ji aja zic. Dumneata nu înţelegi 
că nu putem fl totdeauna aceiaşi, decît în mişcări... 
reflexe. 

Doctorul: Miicâri reflexe !. 

Sylvia (se scoată şi vrea să se ducă) : Dacă ur- 
meii astfel, mă duc. 

Doctorul: Sylvio, nu te supăra. Vino să vor- 
bim. Şezi. (Sylvia şade din nou.) Mă surprinzi 
cîteodată şi asta ma face să ml mir. (După o paulă.) 
Va să zică vrei să vorbim de lucruri grozave. Ce 
vrei să-ți spun ? M-ai întrebat de ce nu ored în 
Dumnezeu.... în care Dumnezeu? 

Sylvia: In care cred toţi oamenii. 
Doctorul: în acesta nu pot să cred. Dacă un 
asemenea Dumne/ru ar trista, acesta ar fi cel 


589 


mai nedrept si mai tiran stăpîniior al lumei; ar 
fi mai mic decît mine, fiindcă eu am noțiuni 
morale limpezi, pe cită vreme el fiu are ; el hotă- 
răşte lucruri revoltătoare: dă fericire unora, la- 
crimi altora; lasă pe pămînt băcrîni în mizerie ; 
ucide tineri plini de viaţa ; zbuciumă omenirea 
fără cauză ; ploua unde nu trebuie; trăsneşte pe 
un muncitor ostenit... Un asemenea Dumnezeu ar 
fi monstruozitate. O ființă de asemenea natură, 
daca ar exista, ar trebui să fie, pentru noi, oamenii 
morali, un aspect absiract al acestui fapt concret 
ce se numeşte Univers, ou alte cuvinte o pură 
entitate, condiţionată de idei morale. Şi atunci ar 
fi deopotrivă egal pentru toţi în bunuri, toți oa- 
menii lui s-ar asemăna în tot. Şi asta vezi bine 
că nu este. 


Sylvia: No crezi ca dai un rol mărginit unei 
fiinţe aşa de mari, punînd-o să se ocupe de toate 
creaturile de pe planetă. Universul e infinit, şi 
cu toate astea e guvernat de legi în veci neschim- 
bătcure. 

Doctorul: Mie, fiinţă cu sutlot, puţin îmi 
pasă de dreptaie şi legile lui statornice în lumea 
neorganică si chiar în cea organică: eu vreau să 
le am în lumea mea morală. 

Sylvia: Bine. Atunci de ce îndemni pe alții 
să creadă ? 

Dociorul: Aici e cu totul altceva. Mai întâi 
depinde cine sînt acei alții. 

Sylvia: Preotul şi oamenii din sat. 
Doctorul: Vezi, Sylvio, ar trebui să-ți spun 
atîcea alte lucruri, ca să mă poţi înțelege... 
Sylvia: Spune. De ce M temi mareu că n-o să 
te înțeleg ?... 


Doctorul: E cam lung... E greu de spus lim- 
pede. Nu e decît o singură religiune adevărată: 
aceea a ideii. 

Sylvia: Cura ? 


Doctorul: Da. Nu a ideilor din sisteme filo- 
zofice de astăzi, a căror obirşie se găseşte, mai 


590 


la urma urmei, tot în iritările externe, cari atîrnă 
de Timp, adevăratul element al morţii; nu. In 
facultăţile moastsre morale, noi avem un criteriu a! 
nostru : sensul adevărului, un element neatîrnat 
de Timp, care element este astăzi şi va fi cînd 
nu va mai fi Timp. 

Sylvia: Kant şi Plaion. 

Doctorul: A! Cunoşti pe Kant!., 

Sylvia (dînd dat cap) : Atunci iar dumnezeire : 
omul în centrul universului față cu Ființa în sine. 
DocloruJ: Sylvio. ce ciudată convorbire între 
noi (Se glndeşie.) Violenta năzuinţă a idealismului 
moral din om spre a pune în armonie natura şi 
pe sine a dat naştere /iinfei în sine a lui Kant. 
Ea nu e crudă, nu e nedreaptă, nu plăteşte şi pe- 
depseşte, nu se agită, ca Dumnezeul celălalt, ci 
stă de srine, ca o perfecțiune absolulă, căire care 
tinde scopul real al întregii existențe. In juxta- 
punerea trecătoare a puterilor cari constituie cos- 
mosul, omul individual trece şi el. Mîngiierea 
religiunei mele, Sylvio, constă în aceea că pentru 
mine nu trece Întreg, că rămîne o pane, car; 
revine înlre vii, 

Sylvia: Atunci Phedon al lui Platon. 
Doctorul: Nu, Doamne fereşte. 

Sylvia: Atunci spiritism. 

Doctorul: Nu. Tu cunoşti puterea în virtutea 
căreia orice dorință mare, orice adevărată vibrare 
sufletească tinde să iasă din lumea ideală şi să se 
manifeste în cea reali, cum se transformă, bună- 
oară, lumina în energie, 

Sylvia: Da. 

Doctorul; Tocmai aşa este o putere contrarie, 
care face că orice realitate puternică să se rein- 
tegreze, să se transpună în lumea ideală: orice 
ființă cu mare energie morală, cu puternice facul- 
tăți armonice, nu moare, ci se transformă în idee, 
se proiectează în generatlunile viitoare, într-un 
om, în mai mulți sau în toți oamenii, după cum 


591 


idealismul sau moral a fost mai mic sau mai 
mare. Aceasta este adevărata parte de nemurire 
în noi. Mărie, sora ta, a fost fenomenul incîntăior 
pe care-l îtim: ea a murit cu o pairte dintr-însa, 
iar cu alta s-a transpus în lumea ideală — în 
sufletul tău, în al Domniței, în sufletul meu... 
Sylvia: Pe mine, moartea Măriei mă doare, 
mă doare în mod fizic — mă înspăimântă. 
Doctorul: Foarte bine: va să zică ea nu 
s-a idealizat în tine. Se poate. Nu vă iubeați 
îndestul. 

Sylvia: Noiî! 

Doctorul: Ea nu te iubea, sau tu nu o iu- 
beai. 

Sylvia: Da... Ea mă iubea... Si eu am iubit-o, 
dar nu îndestul si - "u întotdeauna. 

Doctorul (cu putere) : In mintea mea ea slă 
întreagă, limpede. De altminteri ţi cînd era alături 
de mine, tot mai limpede o aveam în suflet deal 
în ființă. îmi închipuiesc, Sylvio, că voi vă iu- 
beaţi cum se iubesc mal toți fraţii si surorile, cum 
se iubesc părinții si copiii, cum se iubeşte în ge- 
neral în lume. 

Sylvia: Ce vrei să zici? 

Doctorul: Vreau să zic că iubirea voastră 
s-a manifestat probabilmenie cu legături fizice de 
la un suflet la altul, cu strîngeri de mînă, cu 
daruri, cu sărutări — cari au brutalizat ideea. 
cum face totdeauna fenomenul. Asta şi este cauza 
cea maire de nefericire a lumei : înlesnirea cu care 
ideile se transformă în fenomene ţi inferioritatea 
acestora față cu acelea. 

Sylvia: Atunci ce e de făcut? 

Doctorul: Să lupți cît s-o putea contra nă- 
zuinței ideii către fenomen si pentru  năzuința 
fenomenului către idee. (Se uită la dinsa lung. 
Cam încurcat)... Ce să-ţi fac î... Acuma, dacă vrei, 
să legăm ceea ce ţi-am spus cu religia popri şi 
cu stafiele. Vrei ? 


592 


Sylvia: Atunci, dumneata ai iubit pe Mărie în 
felul acesta ? 

Doctorul: Da. 

Sylvia: Dar ea? 

Doctorul: Şi ea tot astfel. De aceea a şi ră- 
mas aşa de curată, asa de vie în sufletul meu. 
Sylvia: Şi nu te înspăimîntă moartea ei, nj 
te doare, nu ţi-e milă că a murit, cum îmi ziceai 
mie > 

Doctorul (mişcat) : Ba da, mi-c milă, fiindcă 
persoana ei fizică era un altar al ideii, era cel 
mai armonic fenomen ce s-a văzut. Cine a avut 
vreodată asemenea ochi! Cine a avut o mîna ca 
a ei, cu atît de perfecte si de diafane degete, că 
păreau închipuite, nu reale !... 

Sylvia (uifîndu-se la mina ti, o pune pe masă, 
sub ochii doctorului): Asa ( 

Doctorul (lutndu-imina)-. Asa. (O pune bimfor 
pe masă şi se scoală.) Dar n-a venit vremea să 
mergem la gară ? 

Sylvia  (uitîndu-se după  dinsul) : Trebuie să 
mergem ? 

Doctorul: Negreţit. 

Sylvia: Atunci vom merge. lIsprăveşte ceea c: 
aveai de spus. 

Doctorul (primblindu-se  neliniştit);, Da.  (Re- 
vine din nou şi îi ia mina.) Vorbeam despre Mă- 
rie... 

Sylvia (zímbind): Nu. Voiai să legi cele ce 
mi-ai spus cu religia şi stafiele. 

Doctorul (lăsînd mina): Da. Preotul este mai 
departe de tine şi de mine decit suntem noi in 
Ființa in sine a lui Kant. Nobleţea ta nu est; un 
cuvînt gol, fiind dat că adevărata cauză a lu- 
crurilor trebuie căutată in efect — tu te cobori 
din generații în cari ideile au predominat întot- 
deauna. Şi în preot se găsejte un criteriu moral, 
dar la dînsul puterea de abstracțiune e nulă, idea- 
litatea, de asemeni. Pentru el, eu cred, orce re- 


593 


iîgiune este bună, fiindcă în practica ei găseşte 
singurul prilej de a trece ceva din lumea fenome- 
nelor în a ideilor, fie modul orcîi de grosolan: 
sfinți, arhangheli etc. 

Sylvia: Eu credeam că se întimptă tocmai 
contrariul cu sfinții : trecerea ideii în fenomen. 
Doctorul: Da, la zugravul de icoane. Dar la 
orcine vine la biserică, nepăsător, spre a împlini 
un obicei, se petrece o reintegrare ideală, în felul 
ei, prin aceea că individul iese cu imaginea con- 
cretă — icoana — a unui lucru abstract (Dum- 
nezeu), care imagină, prin chiar faptul că e ne- 
materială, e superioară. Tot asemenea cu stafiele ; 
toate popoarele le au si. din punctul nostru de ve- 
dere, stafiele fac peste tot acelaşi serviciu: nimeni 
nu a văzut o stafie, fiindcă stafie nu există, dar 
a crede cu putere într-un lucru care nu există e 
o forță. 

Sylvia: Atunci concluzia ar fi că popoarele 
care au mai multe ireiuri, mai multe legende, mai 
multe credinţe false, sunt mai puternice decît po- 
poarele culte. 

Doctorul: Desigur: popor cult, în înţelesul 
unei mulțimi ajunsă Ja înălțimea de cultură a 
celui mai cult individ dintr-însa, nu există. Un 
singur tip de om este cu adevărat inferior: acela 
în care, pe nici o cale, fenomenele nu se întorc 
în idei, omul de acţiune brutală... Dar cred că e 
vremea să mergem. 

Sylvia (fculindu-se greoi) : Să mergem. Mă duc 
să-mi iau o haina şi sunt gata. (Se îndreaptă spre 
uşe.) 

Doctorul: Sylvio... (se apropie de dinsa) dă-mi 
voie ! (iarăşi ti ia 'râ'ia.) Cît seamănă de mult !... 
Sylvia: Seamănă ? 

Doctorul: Foarte mult. 

Sylvia: Vrei să nu pun mănuşi ? 

Doctorul: Da, te rog. 

Sylvia: N-am să pun. Qese.) 


594 


p. 220, i. M 


Scena VIII a ms.-ului Hypnoiicu, deşi are unele 
idei şi replici din Scena X din Lumină nouă, 
totuşi formulările sînt diferite, e alt dialog : 


Scena VIII 


DOCTORUL, SYLVIA 


Sylvia se iveşte în uşe, cu o haină pe braţ şi cu 
pălăria în cap. Văzându-l se opreşte. Apoi înain- 
tează încet pînă se apropie de el. Ii pune mina 
binişor pe umăr. 
Doctorul (uilindu-se lung la dinsa): A!... 
Eşti tu, Sylvio ? 
Sylvia: Da. 
(Doctorul îi ia nuna de pe umăr fi ţi-o lipeşte 
de obraz., apoi o sărută.) 
Sylvia (retrăgîndu-fi nuna) : Doctore (fi 
pune haina pe masă fi ia un scaun.) Ce mi-ai 
spus, doctore 
(Doctorul se uită lung la dinsa, fără s-o iW.î.) 
Sylvia (atingindu-l Ufor) : Doctore, unde-i lumea 
ideală 
Doctorul (privind fix): Aici. (Atingindu-şi 
fruntea.) Aici, Sylvio. 
Sylvia: Ce mi-ai spus? 
Doctorul (gindindu-se) : Ce? 
Sylvia (plecindu-se spre el): Că am b:utah- 
zat ideea... 
Doctorul: Ah, Sylvio, cît de mult îi semeni !... 
Aşa de mult, încît mă-ntreb citeadati dacă nu 
eşti iu Mărie, dacă jdeea nu s-a făcut din nou 
fenomen... (O apucă cu putere de mină.) Eşii tu, 
Sylvio ? Spune-mi! răspunde ! 
(Sylvia se retrage binişor pe sidun. El îfi ascunde 
privirile.) 
Doctorul (ridicind ochii spre d'snsa) : lanâ-mă. 
S; lvio. îți par nebun — şi nu sunt decît nefericii. 
Ah, cît sunt de nefericit !... 
Sylvia: Doctore, atunci... ce să cred ?.. 
Doctorul: Să crezi ce ţi-am spus înainte. 
Acela este adevărul, numai acela! Dar sunt om 


595 


şi am iubit-o asa de multCîteodată, cînd slă- 
biciunea ființei mele materiale mă biruie, tu, Syl- 
vio, tu, care atîta semeni cu dînsa. îmi esti mai 
dragă decît aceea din mine — dar numai cîteo- 
dată... A trecut, Sylvio. (Sculindu-se.) A trecut, 
putem să mergem — pune-ţi mănuşile. 

'Sylvia rămîne  nemişcată.) 
Sylvia: Să-mi pun mănusHe ?.. Mi-ai zis să 
nu le pun. 
Doctorul: Atunci nu le pune. 
Sylvia (întinzindu-i mîna) : Uite, doctore : dă-mi 
mîna. {El i-a ia.) Eşti liniştit acuma. Ceea ce 
mi-ai spus înainte e adevărat, nu-i aţa ? 
Doctorul: iPentru mine. 
Sylvia: Cred că si pentru mine. E' adevărat 
si plin de mîngiiere. De aceea aş vrea să-ți spun 
ţii eu ceva... 
Doctorul: Te rog. (Sylvia tace.) Te rog. Or- 
ce-ar fi — spune cu încredere. 
Sylvia: Orce-ar fi? Lucrul cel mai trist, cel 
mai dulce şi mai dureros ? 
Doctorul: Orce, 
Sylvia: Un lucru care porneşte de la mîne si 
te priveşte ? 
Doctorul: Un lucru care porneşte de la tine 
ți mă priveşte... ? 
Sylvia: Da. 
Doctorul: Ce poate fi acest lucru? 
Sylvia (luptiîndu-se să je scoale de pe scaun): 
Plec în străinătate. 
Doctorul (uifindu-se după dinsa): A 
Sylvia (glumind) : Plec; dar tu dacă mă iu- 
beşti — vreau să zic dacă iubeşti pe Mărie în 
mine — n-o să suferi; mă ai aici fatingindu-si 
fruntea) acolo (arătind spre fruntea lui). Acuma 
nici eu n-o să sufăr: o să te am aici fiindcă si 
cu te iubesc, dar te iubesc aţa de transparent, aţa 
de limpede, undeva departe, într-o altă lume din 
mine, aţa cum vrei tu. Nu te superi. îmi pare că 
sunt deja o idee, ideea ta... 


596 


T G Y g o g Vw Y 


Doctorul: Ce copilării spui ! 
Sylvia: Te asigur. 
Doctorul: Mă asiguri. Ce, vrei să pleci ? 
Sylvia: Ți-ar părea rău ?.. Dar dacă aş 
muri şi eu, ți-ar părea rău ?... 
Doctorul: Nu mai spune copilării! la sa 
mergem. (Se Indrumează spre use.) 
Sylvia: Zău, Mitică. îmi pare că simt şi 
înțeleg tot cc simțea si înțelegea Mărie. O putere 
nouă mă face să trăiesc parcă din viața ta, ca 
Mărie. Eu nu sunt eu, ci sunt ea. 
Doctorul (oprindu-se fi uitindu-se la ea): 
Sylvio, glumeşti ? Dă-mi brațul ți să mergem. 
Sylvia: Braţul!... (Cu formă  glumeaţă.) Nu 
ţi-am spus că ie iubesc, doctore : brutalizăm ideea. 
Doctorul: Da, dar eu nu te iubesc — prin 
urmare pot să ţi-l dau. 
Sylvia  (luîndu-i brațul, se reazămă de el): 
Eu da. 

(Doctorul se uită la dinsa mirat.) 
Sylvia: Da, da. Asta voiam să-ţi spun si nu 
îndrăzneam. 


Doctorul: Bine, bine. la să mergem iă 


se-ntîme. 
(lesă.) 
229, r.9 — retrage-te, nu sta (Hypn.). 
„232, r. 3 — cuvintele astea sibi/kef... Ce vrei... (Hypn.). 
. 235, întie r. 19 şi 20— Svlv. (repede) : Şi iubesc pe altui... (Hypn). 
„236, r. 2 — natura, sfinta natură nu ni le-a dat (Hypn). 
„239, r. 17 — la moarte cu bucurie. Un glonţ... (Hypn.). 
3 1939; ti 21 — El o bate; ea plînge (Hypn.). 
„243, r. 5—7 — iau loc împrejur. Vă rog... (Hypn). 
„244, r. 31 — pînă la vuje): sta e necuratul. Să nu-l mai 
văd. (Sylvia iese cu Domnița.) (Hypn.). 
. 248, r. 28—29 — numai fiindcă Charcot le spusese că era can- 
grenat (Hypn.). 
„251, 1. 29 — drept. Asta mă ţi făcea să găsesc toate roma- 


nele false. De cînd, însă... (Hypn.), 


597 


p. 252. 


p. 252, 
p. 252, 


p. 253, 


p. 254, 


p. 255, 


p. 255, 


p. 256, 


p- 260, 

261, 
p. 261, 
p. 261, 
p. 275, 
p. 227, 
p. 27S, 
p. 280, 
p. 281, 
p. 231, 


intre r. 20—21 


r. 


r. 


r. 


r. 


r. 


i Ri 
15 


27 


27 


29 


12 


12 


16 


19 


14 
19 


19—20 


altele nu. /n general, somnul hipnotic în sine 
e primejdios, slăbeşte resorturile sufleteşti, de- 
moralizează ; cînd nu e întrebuințat ca mijloc, 
cind, cu alte cuvinte, nu se aplică unui paci- 
ent spre a-l sugestiona în sens favorabil firei 
sale. Pînă astăzi... (Hypn,). 

căpitan să renunțe la mine (Hypn.). 
(sculîndu-se ți fringindu-si miinile.) 

Cu ce am greşit eu, ca să fiu astfel pedepsită 
{Hypn.). 

să-l adormi si să-i porunceşti să nu se.. 
(Hypn.) 

Sunt un nenorocit, n-am dreptul să-mi ridic 
ochii pînă la d-voastră, dar am dreptul să 
sufăr... Am greşit... (Hypn.), 

tot textul, pină Ia Actul III lipseşte in ms. 
Hypn. 

în ms. Hypn. Starița lipseşte din indicația 
scenică. 

(doctorul înainte de a ieşi se uită lung la ele) 
(Hypn.) 

In continuare, lipseşte tot textul pină la Scena 
II. 

rătăcit pe la noi cu ostile ruseşti (Hypn.). 

ţi plînge: Domnița reia (Hypn.). 

doi copii, amindoi prinşi de aceeaşi putere 
ascunsă a misterului 
(Hypn.). 

primejdioasă a abstractului cum o chema tatăl 


naşterii. Ž Am luptat... 


său. Fugi... (Hypn.). 

o canapea) : Are dreptate Platon. (Către Syl- 
via.) (Hypn.). 

privesc toate faptele omeneşti... (Hypn.). 
singura mea preocupare: că nu-ţi... (Hypn,). 
(Hypn.). 
(vorbeşte repede, cu interes prefăcut) : Ce im- 
presii... (Hypn.). 

Parcă o voință nouă a luat locul voinței mele 


vechi (Hypn.). 


un cuvînt... Ce-i de făcutPot eu... 


598 


p. 281, 


p. 282, 
p. 2S2, 


p- 282, 


p- 283, 
p. 284, 


p. 285, i 


p- 2S5, 
p. 286. 


p. 286, 


p. 286, 


p- 2S6, 
p. 287, 


p. 288, 


p- 2S8, 


p- 288, 


p- 210, 


r. 7 


r. 25 


r. 17 


r. 24 


r- 19 


11 iau. Să vie căpitanul. 

Doct. (vesel) (Hypn.). 

mînile lui. Mă duc să văd //lypn.). 

nu te merită. (Cade pe <anapea.) D.ir iulonr- 
ce-te, că am de vorbit cu d-;a YHypn.). 
(lingură). SS vie. O adevărată... (Hypn.). 

pe brațele lui.) Te rog... (Hypn.). 

să mă iai? 

Dr, Nu ştiu. 

Sylv. Dar dacă s-ar putea m-ai lua} 

(i acopere...) (ms. Lumină nouă). 

Pe căpitan, nu. El este om ca toți oamenii, 
care vrea să se însoare cu o jemeie şi cu o 
zestre. (Se apropie de dinsul.) Pe d-ta, nu ştiu... 
(Hypn.). 

degeaba, fetița. Am zis... (Hypn.). 

(încurcată) : Să-ţi fac plăcere. (Hypn.). 

„zi de toamnă"... Nu ziceai toate astea: 

Ce ziceam... (Hypn.). 

nedumerirea mea. Poate nevoile mele. Poate 
chiar slăbiciunile... (Hypn.). 

formă bizară, înaltă... (Hypn.). 

mai departe. — De aici pină la pag. 288, 
rînd 7 (Se aude zgomot de trăsură), textul este 
eliminat în Hypn. 

Intră căpitanul şi Domnita (Hypn.). 

doctore, dacă a venit cineva ? Eşti bun să-nu 
dai jurnalele. 

Doctorul: Cu plăcere. N-a venit nimeni. 
Domnița: (nde-i Sylvia ? 

Doctorul: M:-a spus că vine mtma'decilt. 
|Catre căpitan.) Cum ţi se par... (Hipn.) 
Domnița: Efii bun să-mi dai jurnalele. 
Doctorul: Cu plăcere. 

Domnița: Vnde-i Sylvia ? (Citeşte.) 
Doctorul: Mi-a spus că vine numaidecit. 
(Către căpitan.) (ms. Lumină nouă). 

iubesc ipe Măria... (ms. Luminii noua). 

Urmează Scena X (Hypn.). 


599 


p. 29C. p. 25 — una e Sylvia. (Inaintînd încet...) (Hypn. si 


rai. Lumină nouă). 


p. 21. t 9 — în suflet o rană care este mîngiierea mea 
(Hypn.). 
p. 291, r. 17 — in munţi ca o pasăre? f'ere.) 


Aici se încheie testul în ms. Hypn. 


Reprezentată prima oara luni 5 martie 1912, împreună cu O amică, 
si aceasta în premieră, piesa, numită de autor — desigur prin contrast 
— comedie, în realitate dramă de cea mai autentică speţă, are una dintre 
cele mai lungi perioade de elaborare din toată opera lui Duiliu Zam- 
firescu, de fapt, chiar cea mat lungă: aproximativ 15 ani! E probabil 
chiar că, la un moment dat, scriitorul a fost ispitit să renunțe de tot 
la ea, să o lase, descurajat, senarului, nu din cauza vreunei adversităţi 
cu care ar fi fost întimpinată — cum se întâmplase mai demult cu 
O suferință. Prea fîrziu $i ulterior cu Tbarsgelia din Milet — ci din 
impuls propriu. Dacă totuşi a făcut-o să urce pe scenă, aceasta s-a 
petrecut tîrziu, cînd a măsurat direct, în cadrul Comitetului teatral de 
la Naţional, după 1910, un repertoriu slab, o năvală de mediocritate, 
p; care între 1888, cînd plecase din ţară, si 1895, cînd scrie prima 
formă a piesei, nu le mai putuse aprecia cu exactitate. Faţă însă cu 
piesele pe care era nevoit să le accepre pentru prima scenă a (arii, a 
aiuns la părerea că încercarea sa dramatică, veche de peste un deceniu 
şi iumătate, merită oricînd să înfrunte luminile rampei. 


Prima variantă a piesei se precipită în timp ce se definea romanul 
Tănase  Scatiu, capitolele inaugurale ale acestuia fiind probabil scrise. 
„Am să judec pe pirliții de arendășei..." spunea scriitorul la începutul 
verii anului 18%, indicativul viitor „am să" semnificînd desigur că 
abia din acel moment încolo urma să se constituie propriu-zis romanul, 
ceea ce se confirmă ;i în formula care urmează numaidecît: .Pe Tă. 
“use Scatiu (t vorba de roman şi nu dc personaj, n.n.) l-am împînzuit 
deja" — ceea ce înseamnă ca detaşase acum partea epică a acestui 
roman de celălalt, care trebuia să-l continue, In război, numit acum 
abia Poetul si trebuind să-l aibă în centru pc Baciul Micu, nu pe 
Mihai  Comăneşteanu. Dar, îi comunica scriitorul lui Titu Maiorescu, 
căruia îi dezvăluie toate aceste proiecte (Scris, din 921 iunie 1895), 
„in mijlocul vieţii de provincie a junelui Tănase a căzut din văzduh 
Doctorul Vera, un fel de nebun foarte interesant, care m-a chinuit 
vreo zece nopţi, de mă dure* şira spinării, stînd pe scaun cîte IS ceasuri 
din 2*. Acest doctor ar năzuj să iasă la iveală inir-o tragodie în 4 acte, 


600 


din care unul şi jumătate sunt deja scrise. Dar şi tragodia închipuită —a 
doctorului Vera, n.n. — a fost întreruptă de o alta, reală, petrecută 
la Napoli, cu nenorocita d-nă Hagi Theodoraki (despre care veţi fi cetit 
prin jurnalele noastre). Am lăsat toiul la pămint şi am alergat la 
Napoli." „Tragedia reală" era înecul Elenei Hagi-Thudoraky (aşa îşi 
ortografia numele ea însăşi), sora soţiei lui Protopopescu-Pake, celebrul 
fost fruntaş conservator, primar al capitalei, care a dărimat Turnul 
Colţei, a tăiat marile bulevarde etc. 


Prima ştire despre viitoarea Lumină nouă e aceasta. Următoarea, 
şi comunicată tot lui Maiorescu, e ulterioară cu un an şi aproape jumă- 
tate. Piesa nu e numită, dar nu poate fi alea decît Lumină nouă — la 
acea dată numită Hypnoticii: „Vă trimit comedia de față, cu rugămintea 
de a o cili înainte de venirea mea. Aş avea să vă spun aiîtea lucruri 
asupra acestei încercări, însă socotesc că e mai bine s-o ciuţi înlîi ji apoi 
să vorbim. Eu nu voi veni în ţară decît peste o lună... Vă rog. prin 
urmare, să-mi răspundețţi. (Scris, din 28 oaJ9 nov. 1896). 

Timp de o luna, criticul nu confirmă primirea piesei, astfel că, 
la 24 nov./6 dec. scriitorul revine, îawdjînd cu oarecare nelinişte despre 
soarta ei: .Dacă nu viu la nevreme cu întrebarea mea, în mijlocul 
agitațiilor prin care treceţi în Bucureşti, aş vrea să ştiu de ați primit 
piesa mea si ce se face cu dînsa. Nu de alta, dar văd prin jurnale 
că Sardou a scris pentru Sarah. Bernard o comedie intitulată tot caro. 
ca a mea : Spiritismul, care se va juca peste două luni. Să nu-mi găsesc 
beleaua din senin... Noroc numai că încacarea mea e urzită de vreun 
an şi jumătate." 

„Ce se face" cu piesa — adică: se publică sau nu în Convorbiri. 
lar precizarea că Hypnoticii e anterioară cU un an comediei lui Sardou 
e o trimitere la propria scrisoare, în care Duiliu Zamfirescu îl vejtia 
pe Maiorescu despre .tragodia" cu doctorul Vera. 

Venirea in ţară se amînă iar pentru 25 ian..6 febr. 1897 şi doar 
spre sfirşuul lui februarie (stil nou) va avea lac convorbirea cu criticul 
despre piesă. 

Conţinutul  convorbirii nu-1 ştim, însă urmările ei sînt ujor de 
presupus din următoarea scrisoare trimisă din Focşani criticului, la 26 
martie 1897: „Vream să vă spun că, dacă ați avut vreme să revedeți 
Hypnoticii, e bine să nu-i trimiteţi la Roma, deoarece vot reveni eu în 
Bucureşti, de îndată ce se va numi titularul Departamentului nostru." 


La această dată scriitorul era încă în ţară, într-un concediu pre- 
lungit cu o lună, invocind un motiv strict intim: „Ca să pot petrece 
sărbătorii- de Paşti în țaiă" — în realitate, ca să fie de față în mo- 


601 


meniul politic cart se decl-uiiase acut. prin revenirea UbeiaWot la ciTmă 
si la extetne a lui iiurdza, ceea ce promitea că „e vorba de schimbări 


si permutări in cariera noastră..." Duiliu Zamfirescu urmărea să vadă 
dată nu era posibilă întoarcerea în (ară într-o funcţie politică, dar, 
concoaiiienT. se ocupa si de tipărirea cărţilor sale — acum îi apare, 


în rîteva săptămîni, volumul de poezii Imnuri păgine, sub directa sa 
supraveghere (martie 1897). 


Dacă Maiorescu urma „să revadă" Hypnoticii, aceasta înseamnă că 
în spațiul primei jumătăţi a lunii martie autorul adusese piesei transfor- 
mări si adaosuri — ceea ce manuscrisele păstrate ne confirmă cu pri- 
sosință. Acum are loc o importantă prefacere a piesei, mai puţin prin 
reformulări şi mai mult prin adaosuri, asupra cărora se vor da lămuriri 
mai jos. Fapt e că. !a 18'30 marţi», cînd ii inunță prima oară — tot 
din Focşani — lui Maiorescu, plecarea spre Roma, piesa, în noua formă, 
ii era predată acestuia de rîteva zile. 

Cum Duiliu Zamfirescu ajunge la post abia la Î/H mai 1897. iar 
marea majoritate a lunii aprilie stă la Bucureşti, este sigur că „revederea" 
piesei de către critic a avut acum loc. de asemenea discuţia cu autorul, 
care si aceasta n-a fost prea favorabilă Doctorului Vera, de vreme ce 
lucrarea nu ia nici drumul Convorbirilor, nici al Teatrului Naţional. 

La distanţa la care ne aflam de acel moment, cunosetnd acum şi 
variantele piesei, ca şi forma ei definitivă, putem aprecia că Maipiescn 
n-a avut suficientă dreptate conciliindu-l pe dramaturg să renunțe sau 
să amine darea în lumină a piesei. Epoca nu prezenta multe lucrări mai 
bune decît aceasta a lui Duiliu Zamfirescu. Din spaţiul ultimului deceniu 
al secolului trecut, cind a fost scrisă /ypnoticii— Lumină notă, aproape 
ca nu avem ce reţine din domeniul dramaturgiei. Fie şi din acest motiv, 
lucrarea țintei să se publice. 

însă nu putem să nu facem oarecare legături cu cîteva situaţii crrate 
:n această perioadă, care vor fi influențat nil puţin severitatea criticului, 
în acelaşi imeival de timp, el îi criticase cu asprime pe Tânase Scatiu, 
sens acum, il determinase pe scriitor să amîne, dacă nu chiar să renunțe 
la nuvela Două case potrivite, care avea să apară — nesemnală - abia 
in 1899, nu-l susținuse timp de 3 ani la Academie, SI lăsase mult limp 
fără răspunsuri etc. Duiliu Zamfirescu, la rîndul său, criticase aprig 
Convorbirile (Scris, către Titu Maiorescu, dici 921 febr. 1896), ceea ce 
ar putea explica tăcerea criticului luni de zile la rînd, însă adevărul e 
că tocmai acum gruparea „Amicii literaturii şi artei române”, cu Ollă- 
nescu şi Petraşcu în frunte, desfăşurau acţiunea de sustragere a convorbi- 
nştilor de la matca Junimii ii, Sprijiniţi de Palat, prin Carmen Syiva, 


603 


puneau la cale noua revistă anbconvorbiristă. care avea să apară in. 
membrii noii grupări, între care fusese trecut şi Duiliu Zamfirescu — fără 
ştirea sa, îi explică el criticului (Scris, din 1/13 martie 189b), dar in 
sumarul revistei îl găsim chiar de la numărul prim. Hypnoticii ajungeau 
la Maiorescu exact odată cu apariţia noii reviste, care debuta cu o mani- 


noiembrie 1896, Literaturi artă romJnă ; ziarele anunțau cu zel pe 


festă, violentă detaşare de Junimea şi de maiorescianism. Replica în Con- 
vorbiri vine prin Mihail Dragomi'rescu, care lasă în articolul său cîteva 
formulări acide la adresa întregului grup şi Duiliu Zamfirescu, înfuriat, 
e gata să-l provoace la duel. Lucrurile se aplanează în timpul prezenței 
scriitorului în ţară, în ianuarie—aprilie, cînd au loc şi discuţiile în 
jurul Fypnoticilor. Pe un astfel de fond, e de presupus că nesfirşita 
obiectivitate critică a lui Maiorescu nu putea lămîne iară explicabile 
adieri gheţoase dinspre amintirea  deierției vechiului  convorbirist în 
tabăra adversă. Calmarea totală a disputei se va perfecta mai tîrziu, în 
toamnă, iar preţul va fi trimiterea romanului In răzbat la Convorbiri, 
in loc de Literatură ji artă română, unde fusese promis. Insă toiul s- 
produce şi cu preţul sacrificării Hypnoticilor care, aşa cum va rezulta din 
scrisoarea lui Duiliu Zamfirescu din 2/14 mai 1897, trimisă criticului, 
rămîneau „să doarmă". Scriitoml avea astfel de comportări faţă de unele 
opinii ale lui Maiorescu, adică lăsa cu totul nepublicată cite o lucrare, 
contestată de critic. Aşa se întîmplase, de exemplu, ou graţioasa poezie 
Glyctria (1893), de atmosferă grecească antica, şi iată că nona piesă 
trebuia să aibă aceeaşi soartă: „Revenind acum la Hypnoticii — eu vă 
propun să-i lăsăm să doarmă. Ce-a fost, s-a dus. Un scriitor sincer îşi 
poate zice sieşi: non val cosa Jiessuna l'emozione tua (nu preţuieşte 
nimic emoția ca însuți ; sensul e că nu contează propria părere, sau 
emoție, legată de o acţiune sau, în cazul nostru, dc o operă de artă, 
dacă altul nu probează o părere apropiată, sau o emoție identică, n.n ), O 
lucrare poate să iasă mai bună sau mai tea: asta priveşte pe alţii. Răs- 
plata lui stă în însuşi faplul scrierii." 

Supărare există în fraza de mai sus. dovadă vorbirea în aforisme şi 
proverbe, întărită cu citate celebre. Că este, ne-o va dovedi următoarea 
scrisoare către critic, din 6/18 sept. 1897 — aşadar la peste patru luni 
distanță : „Se pare că o umbri de nor s-a lăsat peste noi în vremurile 
din urmă, nor de neînțelegere, de amor propriu — poate esagerat — din 
partea mea." Se fac apoi riîteva afirmaţii sentențioase despre firea proprie, 
se invocă prezența Anei Maiorescu („carte deschisă. în care se citesc toate 
"impresiile”) si se exprimă speranța că „la o nouă revedere, patina să 


603 


fie întoarsă, paragraful norilor să fie sfişiat ţi un altul, senin, ca cele 
din trecui, sa «înceapă”. 

Dacă de la noua revedere se aşteaptă atît de mult, înseamnă că 
ultima sau ultimele — deci în aprilie, cînd se va fi discutat şi varianta 
transformată a piesei — n-au fost prea liniștite. 

„Va spun cu sinceritate toate acestea, fiindcă am prins din nou firul 
scrisului, care mă ridică deasupra nimicurilor vieţii, mă face să văd şi sa 
recunosc greşelile mele şi să iert pe ale altora." „Firul scrisului” se rup- 
<ese si prin .respingerea //ypnotiulor! 

Totuşi, se pare că, măcar parţial, scriitorul îi dădea lui Maiorescu 
dreptate cu privire la neajunsurile piesei, semnalate de critic, căci iată 
premisele care determină „somnul"” — de 15 ani — al piesei: în aceeaşi 
lungă scrisoare din 2/14 mai, un întreg capitol este consacrat Hypnotici- 
ior, cu prilejul vizionării la Roma a piesei lui Sardou, Spiritismul'; e 
semnificativă întreaga demonstraţie a scriitorului, elocventă pentru sinceri- 
tatea cu care îşi examina literatura, dar şi pentru subieciivitatea, amorul 
propriu în considerarea comparativă a operei sale si operelor altora — 
nu deosebită însă de a multor scriitori! 


„Hypnoticii — începe scriitorul. închipuiţi-vă că tocmai la sosirea 
mea aici. se da piesa lu: Sardou. Am alergat s-o văd, cu o nelinişte si 
o temere cum nu vă puteţi face idee — si ra-am întors triumfător, un 
inumf da una solo, dar ţi cam plouat, gîndindu-mă, pe de o parte, ce 
falsă, goală si învechită e tema lui Sardou şi cu toaie astea cum a ştiut 
să scoată din ea scene frumoase - iar, pe de alta, ce bună este tema 
la mine, cu firea interesantă a doctorului meu, şi totuşi cum nu e nici 


o scenă de teatru !" 

Afirmația lipsei de teairalitate poate să aibă si o doză de ironie în 
ca : e cu neputinţă ca Duiliu Zamfirescu să fi crezul că, în adevăr, lu- 
crarea sa nu arc „nici o scenă de teatru”. Mai probabil e că se reproduce 


aici spiritul unei afirmaţii a altcuiva — şi a cui, dacă nu a lui Maiorescu > 


Rezumatul piesei franceze („Voiţi să ştiţi ce se petrece în Spiritismul 
hi: Sardou?'') e făcut cu abilitate, pentru a rezulta comedia, şi anume, 
mtr-o manieră care o apropie de quî-pro-quo-ul caragîalesc din Noaptea 
furtunoasa si Scrisoarea pierdută, acolo unde soţul înşelat crede în absoluta 


cinste a nevestei aduliere. La un moment dat, chiar, numele eroinei res- 


pective e dat direct din Caragiale („Coana Veta — după numele consoar- 
tei lui Jupin Dumitrache, n.n. — cu ambîţ, nu vrea să se mai întoarcă 
acasă şi propune amantului să fugă în lume" -— ceea ce în Scrisoarea 


pierdută c partea lui Tipătescu). 


In piesă, socotită dintre cele mai slabe ale dramaturgului, e vorba 
- după cum arată Duiliu Zamfirescu - de un medic mai vîrstnte. 
pasionat de spiritism şi cu o soţie care-J înşală iară scrupule („îi pune 
nişte coarne cu ramuri”). într-o zi, ea declară soțului spiritist ca pleacă 
la ţară („sau aşa ceva"), de fapt ea e cu un amant, in cu totul alt loc. 
Trenul în care trebuia să se afle are însă un accident groaznic şi, între 
morţii carbonizaţi, doctorul socoate că e şi iubita soţie, al cărei spirit el 
începe sa-l cheme în şedinţele lui de spiritism. Anunţată de un amic în 
ce situaţie se află. necredincioasa îi propune mai întîi amantului să fugă 
împreună în lume, ceea ce el refuza, astfel că soţia începe să răspundă, 
ca spirit, chemărilor doctorului, pînă cînd se întoarce de iot acasă, spre 


satisfacția soţului, încredinţat că spiritismul e cel care a săvvrsît minunea. 


„Asta-i, încheie Duiliu Zamfirescu. Toată bazaconia asta e spusă cu 
gravitate, cu ştiinţă oculta primprejur. Un alt franţuz ar fi făcut o farsă 
enormă, să te tăvăleşti de rî-s. D-1 Sardou a făcut o piesă serio.isă.”" De 
unde concluzia, în ce priveşte /ypnoticii: „Eu vă propun să-i lăsăm să 
doarmă". Probabil, Maiorescu sugerase, în discuţiile din aprilie 1897, noî 
transformări şi adăugiri, de care scriitorul nu se mai simţea în stare, sau 
nici nu era de acord cu ele. împăcarea cu Maiorescu survenind — si 
Hypnoticii fiind una dintre pricinile controversei cu acesta — scriitorul 
nu a mai considerat potrivit să dea piesa nici prietenilor de la Literatură 
ii artă română. Insă poate le-a vorbit de ea — şi poate la Hypnoticii, 
nu la 7bargelia, se referă Ollănescu în scrisoarea sa dinw-un 22 nov., 
probabil chiar 1897, cind il chestiona pe scriitor: „Cum merge cu dra- 
maturgia de care-mi vorbeai ? Ad-o la noi, că ne trebuie şi la teatru 
şi la revistă." Dacă de /ypnoticii fusese vorba, atunci e o dovadă de 
consecvență faţă de înţelegerea cu Maiorescu, faptul că nu pe aceasta o 
trimite lui Ascanio, ci pe aceea cu frumoasa milesiană, oricum, mai veche 
cu trei ani. 

După 1897, cind piesa intră în senare, şi pînă în 1911, cînd e 
predată la Teatrul Naţional, nu se întîmpla mare lucru cu manuscrisul 
ei. Dimpotrivă, deosebirile dintre acesta — păstrat în transcrierea or- 
donată a lui Duiliu Zamfirescu — şi forma publicată în 1912 şi jucată 
smt relativ neînsemnate. E, deci, forma realizată — după prima lectură 
a lui Maiorescu — in aprilie 1897 ; deosebirile dintre acesta şi cea an- 
terioară, păstrată de asemenea, sub titlul //ypnoticii, sînt foane mar'. 
In afara numeroaselor modificări de replici, unele de natură să dea alt 
curs scenelor respective şi atitudinii personajelor, există cel puţin două 
scene mari, ale primei versiuni, la care autorul a renunțat, adăugind în 


locul lor altele, care efectiv schimbă substanţa piesei. Nu este exclus 


60» 


nici ca înlocuire.» respectivă să fi fost deierroinată de vizionarea piesei 
lui Sardou, din neccsiuiea de a îndepăiu cil mai mult ideea inspirării 
de acolo. Aşadar, diminuînd in corpul Hypnoticilor dezbaterea despre 
hipnotism, evident că lucrarea îşi elimina posibilitatea punerii în paralel 
cu textul lui Sardou, lucru care i se mai întâmplase, destul de neplăcut, 
lui Duiliu Zamfirescu, cînd cu scrisoarea trimisă de Borel, amicul pa- 
rizian al Jui Eugeniu Soleanu (In fața vieţii), si care era o parafrază 
destul de apropiată a prefeţei lui J. Bourdeau la volumul Pensees, ma- 
ximei et fragment; de Schopenhauer. Acuzaţia şi punerea în paralel fu- 
sesoră lansate de Ollănescu-Ascanio în Voința naționala, cu prilejul apa- 
riţiei romanului. Desi Duiliu Zamfirescu procedase si acolo în limitele 
practicilor literare obişnuite, el s-a ferit desigur să mai reediteze împre- 
jurarea, mai ales că lui Ollănescu însuşi i se întâmplase, la 1890, să 
fie învinuit de plagiat, pentru un fapt asemănător aceluia al lui Duiliu 
Zamfirescu din romanul În fața vieții. 

Se explică acum, pe de o parte grija lui Duiliu Zamfirescu de al 
preveni pe Maiorescu că îşi scrisese piesa înainte de a fi auzit de cea 
a lui Sardou ţi cu atît mai mult înainte de a o fi văzut, iar. pe d* 
altă parte, de a diminua sau chiar şterge urmele apropierii, înlocuind 
scenele. Examinînd comparativ textele variantelor, şi mai de aproape, se 
va vedea că ipoteza trebuie luată serios în seamă, anume ca înlocuirile 
de scene întregi să se fi făcut pentru evitarea punerii în paralel a 
Hypnoticilor cu Spiritismul lui Sardou. 

Precizăm aici că titlul Doctorul Vera din scrisoarea primă către 
Maiorescu nu mai apare nicăieri pe parcurs, semn că, în vara lui 1895, 
cînd scrisese primul act şi o jumătate din a] doilea, în zece zile, scriito- 
rul nu avea încă titlu pentru piesă, ci o numea după eroul principal. 

Aşadar, între 189? şi 1911 nu se întîmpla nimic sau aproape nimic 
cu piesa. In 1911, simțindu-se dezlegat de vechea convenţie cu Maiorescu, 
de a o lăsa ,să doarmă", o scoate din sertar, o transcrie — a existat, 
se pare, şi un manuscris al Teatrului, care e pierdut de prin 1944 — ţi 
o prezintă la Naţional sub titlul Lumină nouă. Acceptată în şedinţa din 
27 august 1911, piesa e citită încă o dată în Comitet, la 30 septembrie, 
prezenţi fiind : Ion C. Bacalbaşa, directorul Teatrului Naţional, D. Evol- 
ceanu, junimist extrem de activ si favorabil scriitorului încă în cadrul 
polemicii care a urmat discursului de recepție, actorii V. Leonescu şi 
Ion Brezeanu, şi I. procopiu, ziaristul de la Independance roumaine, fost 
preşedinte al sindicatului ziariştilor, delegatul din 1908 la Congresul in- 
ternaţional al Presei de la Berlin. 


606 


în aceeaşi şedinţă a Comitetului, din 3C septembrie, se hotărăşte 
corpul principal de interpreţi : Doctorul Vera — N. Soreanu; Sylvia 
— Tina Barbu; Căp. Cântă — Aristide Demetriade ; Domnița Zoe — 
Constanţa Demetriade. 


Erau capetele de afiş ale teatrului în acel moment. Distribuţia se 
completează cu A. Barelian (Picatul), C. Nedelcovici (Studentul Grigoriu), 
G. Ciprian (Primarul), N. Grigorescu (Moşneagul Stoica], A. Liver-Gusti 
(Stareţa) şi J. Mitrofan (Un fecior) — cel mai important dintre aceştia, 
indicat şi de «ol, fiind G. Cipiian, scriitorul de mai tîrziu şi marele 
actor dramatic. 

Premiera a avut loc la 5 martie 1912, spectacolul întregindu-se cu 
O amică. împreună, au ţinut afişul pînă la 19 martie, cind seria spec- 
tacolelor s-a întrerupt — se pate că nu atît din cauza scădem număru- 
lui de spectatori, cît din cauza conflictului iscat între conducerea Teatru- 
lui ţi protagonista feminină, Tina Barbu, care demisionează şi, cu toată 
insistența Comitetului teatral — din care făcea parte ji Duiliu Zamfi- 
rescu — diferendul nu se aplanează pînă li stirțitul stagiunii, (n toamnă, 
scriilorul prezenta noua Sa piesă, Poezia depărtării, ii Lumină nouă ră- 
mîne îngropată în manuscris. în repertoriul inactiv şi in Convorbiri, pînă 
la prezenta ediție. Din ea, deci din forma apărută în Convorbiri literare, 
scriitorul include numai una din poeziile moartei Măria, sub titlul Lumina 
nouă. Domnița Albă, în volumul Pe Marea Neagră (1919). 


Critica a fost rezervată —  .succes de stimă" — deferentă pentru 
scriitorul academician ; însă presa de la Sibiu, activă încă după polemica 
declanşată de discursul de recepţie, in 1909, si apoi sensibilizară acut de 
comunicarea academică Metafizica cuvintelor fi estetica literară, a tra- 
tat-o fără cruţare, în foimulări care nu se sfiau să folosească toate 
armele polemice, inclusiv jocul de cuvinte: „Din Lume nouă (sic! — 
poate eroare intenționată, aluzie şi la vechiul roman Lume nouă şi lume 
veche... pentru a sugera o lucrare anacronică) a d-lui D. Zamfirescu, 
dacă îi scoţi limba, în adevăr distinsă, nu mai rămîne decît un fond 
grozav de copilăresc, pe care — s-a văzut — nu se poate broda o 
dramă. A căzut ți asta" — ca şi hinel a lui Delavrancea. unde 
autorul .a dovedit incă o dau că nu cunoaşte deloc tehnica teatrală" 
(Luceafărul, XI, 24, iunie 1912). Un Nikkurcă, semnind o presupusă an- 
chetă versificată din Scena (15, dec. 1914). se referea, desigur, cu în- 
trebarea : Ce e viața ?, pusă mai multor scriitori. „i la Lumină nouă 
arunci cînd nota următoarele .răspunsuri", intre care acela al lui Duiliu 


607 


Zamfirescu e direct negativ : 
Vlahuţă ; Grigorescu ! 
Cosbuc : Şir de balade. 
Duiliu Zamfirescu ; O piesă care cade. 


In adevăr, piesa cădea, dar existau — sau existaseră — în ea, să- 
dite de scriitor, cîteva lucruri, pe care comparaţia celoc două variante 
de bază : forma iniţială, Hypnoticii, si forma a doua, Lumină nouă, le 
pune foarte clar in evidență. Ajungem 51 de astă data la una din coor- 
donatele gîndirii lui Duiliu Zamfirescu, care a scăpat criticii de pînă 
acum si pe care lucrarea noastră monografică, apărută în 1969, o abor- 
dează numai în treacăt, în partea referitoare la piesa Hypnoticii — Lu~ 
mină nouă. 

Vom sublinia din nou că, între varianta a doua manuscrisă, inti- 
tulată Lumină nouă, şi între forma din Convorbiri — aşadar şi cea pre- 
zentată pe scenă — nu sînt deosebiri esenţiale şi chiar cele de amănunt 
sînt de mică importanță. Trecerea efectivă de la o formă a piesei, la 
alta, substanţial schimbată, se petrece de la Hypnoticii la Lumină nouă. 

Mai întîi cadrul social-geografic al acţiunii. 

Chiar din prima scenă, in Hypnoticii se dădea un reper al locului 
unde se află conacul Domniței Zoe, în apropierea unui oraş. Făutei. 
Faptul că în versiunea următoare numele oraşului e tăiat şi localizarea 
rămîne incertă, e un indiciu ca prima idee a scriitorului fusese Făureii 
autentici din Bărăgan, deci conacul se afla într-un punct echivalent cu 
al CiulniţeiloT sau Comăoeştilor din Viața la /ară. Insă, în final, remită 


că prin apropiere irece Şiretul — prezent !n poezia Curgea Şiretul li- 
niştit (Alte orizonturi) — ceea ce confirmă în alt chip echivalența de 
peisaj — în mintea autorului — între romane şi piesă : tradiția orală din 


familia scriitorului alcătuia Ciulniţeii din moşia Băleşti, în apropiere 
de Rîronicul-Sărat, plasată in peisajul Drăgeştilor de pe Şiret, înlocuit 
cu Ialomița. E util să se menționeze existența unor Făurei şi în 
Vrancea. 


Personajele propriu-zise ale piesei sînt cele 5 — Domnița Zoe şi 
Sylvia, apoi doctorul Vera, Căpitanul Cântă şi studentul Grigoriu. De 
subliniat numele Cânta, pe care-l vom întâlni şi în romanul In război: 
Natalia Cântă. Romanul se pregătea în timp ce aveau loc primele mari 
transformări ale piesei. 


Numele comun al unor personaje, sau unele elemente ale decorului, 
spun şi nu spun mare lucru despre doua lucrări diferite, care se scriu 


608 


aproximativ concomitent. Insă mai multe ne comunică episoadele de sub- 
stanță socială care trec dîntr-un roman în altul. Trebuie precizat că 
nimic din preocupările ciclului Comăncştenilor nu se reflectă în piesă — cu 
excepţia unuia: apariția unui personaj care-l reproduce pe Scatiu, însă 
într-o ipostază mult mai rudimentară, anume într-un primar care je- 
fuieşte pe țărani ca şi modelul său din romane. Prima versiune, Hypno- 
ticti, nu cunoştea acest intermezzo social, efluviu dinspre Viaţa la fară 
ți Tanase Scatiu. Aceasta în scena a treia a formei finale. In Hypnoticii, 
preotul era numai un ignorant, din speța lui jupîn Dumitrache sau a lui 
Ipingescu, care nu ştia sa citească Psaltirea decîi în literă, nu în sen- 
suri — aşa cum personajele lut Caragiale o făceau cu gazeta. In Lumină 
nouă, preotul e aidoma primarului, atît în ce priveşte spiritul cerje- 
toresc, cit şi firea acaparatoare (cere hainele moartei Măria, vrea să puna 
mina pe locul din grind). în Hypnoticii, era un om simplu, eventual 
compătimit de cei din jur; în versiunea finală, e o ţintă a criticii 
sociale. 


Episodul venirii primarului tot pentru pămînt şi pentru hainele 
moartei (scena a IH-a), apoi a țăranilor pentru pămînt (scena a V-a), 
este, aşadar, exclusiv al Luminii noi, el nu apărea în Hypnoticii. E in- 
trodus în varianta finala pentru a înlocui tentaţia inițială de filozofie 
superioară, din Hypnoticii, consumată într-un amplu dialog dintre Doc- 
torul Vera şi Sylvia, asupra căruia trebuie discutat mai larg. 

înlocuirea s-a făcut, fără îndoială, la argumentaţia lui Maiorescu; 
nu ştim dacă numai eliminarea incursiunii filozofice amintite, sau şi 
adăugarea episodului social. Putem spune, în prealabil, că, dacă ne stră- 
duim să găsim acestuia din urma o legitimare artistică — si aici nu 
este exclus să fi operat sugestia criticului — este de a dota piesa cu un 
fond de realitate frustă, de un prozaism oswnlativ, compensaior, care să 
echilibreze conflictul, prea spiritual, şi acţiunea mereu ancorată înir-un 
exces de speculație şi convenţie intelectuală, cu tot lustrul ei metafizic 
si mistic. 

Adăugată e şi scena lecturii celor două poezii, cu semnificaţii mai 
puţin certe decât le-ar vrea personajele în cadrul piesei, dar frumoase 
ambele, şi în special 3 doua, pe care scriitorul o şi introduce în volumul 
Pe Marea Neagră. 

O modificare de mică importanță, dar meritînd semnalau, pentru 
alte rațiuni, e aceea a felului cum îl numeau Domnița Zoe ți Sylvia 
pe doctor, cînd i se adresau în /lypnoticii.- prima îi spunea Demitre, 
firesc pentru categoria lor şi pentru Domnița îndeosebi, fiică de domn; 
Sylvia, însă, mai familiară, după natura relaţiilor dintre ei. îi spunea 


609 


Mitică. Apelativul era frecvent pînă pe la 1900, indicînd Familiaritatea. 
Dar odată cu Momentele din Caragiale, cu Moftul român, diminutivul 
Mitica s-a... caiagealizat, adică a fost discreditat în aţa măsura. încît, 
după un deceniu ți jumăiate, el a trebuit înlocuit. La 1896, procesul era 
abia la început; la 1912, Mitică nu mai putea urca pe scena decit 
în postură comică. 

Acum sa examinăm de aproape suit» iż momente la care Lumină 
nouă a renunţai faţă de Hypnoticii, ţi să deducem cîteva din consecin- 
tele ulterioare ale operaţiei. 

In actuala scenă a IV-a exista un prim enunţ al problemei care va 
alcătui substanţa piesei, anume spiritismul prin intermediul sugestiei. Cam 
brutal ţi fără pregătire prin alte elemente dramatice, doctorul vrea si o 
convingă pe Sylvia despre relativitatea fenomenală (mal corect ar fi: 
fenomenologică — „nimic nu-i personal al fiecăruia din noi”, chiar 
inima „este a ta, şî este a mea, sau a oricui ar putea sa o mişte”], în 
schimb despre realitatea iluziei sau sugestiei. Disputa conlinuă li fel în 
ambele variante ale piesei, însă, din Cauă că lipseşte premisa din Hyp- 
noticii, referitoare la puterea sugestiei, nu se clarifică atît de bine ideea 
(asupra căreia vom reveni mai jos, cu privire la apatenţul apolog ai 
metempsihozei). Spiritismul din piesa lui Duiliu Zamfirescu se întemeiază 
cînd pe hipnoză, cînd pe ircastă reîncarnare sui-generis, care nu are 
nimic de-a face cu antica metempsihoză, de aceea o ţi ironiza în epocă 
o secvenţă din Moftul român : Lache, se spunea acolo — şi scena apar- 
ţine probabil lui Caragiale - Lache se nalte, trăieşte şi moare; sufletul 
lui se reîntrupează în Mache, care se apucă să facă spiritism ţi, lară să 
ştie că în el e spiritul lui Lache, îl cheamă chiar pe acesta. întrebarea 
e — se spune în Moftul român — dacă va răspunde spiritul lui Lache, 
si pe unde anume o va face ? Aceasta e concepţia unui umor popular, 


care respinge mixturile mediocre ca sinteza metempsihoză-spiritism. 


Teoria spiritista pe care se întemeiază doctorul Vera şi mai ales 
tînărul Grigoriu vine dinspre Allan Kardec (Hyppolyte Rivail), autorul 
celebrelor studii : Livre des esprits şi Livre des mediums, foarte râspîn- 
dite în Europa, acceptate >i de Maiorescu, la rîndul său interesat de 
spiritism ceva mai înaintea //ypnoticilor. Insă, alt autor citat de scriitor 
în piesa de la 1896, neurologul francez Jean Martin Charcot, profesor 
la SalpStriete, care trata afecțiunile nervoase cu ajutorul hipnozei si su- 
gestiei, nu mii e pomenit in Lumina nouă, deşi sugestia şi hipnoza rii- 
mîn Să domine piesa în locul speculaţiei teoretice despre fenomenologie, 
caracter ideal, raportul real-ideal etc. 


610 


Frcud fusese elevul lui Charcol, dar luciările lui, deşi se efeclnează 
de pe acum, şi chiar în domeniul sugestiei, nu sînt inia publice. Lumea 
îl cunoştea încă pe dascăl; ucenicul era anonim. Duiliu Zamfirescu era 
informat mai ales asupra /egendelor domeniului şi asupra liniilor mari 
ale problemelor, încă puţin răspîndite şi ele în public ; dar Maiorescu era 
aici la el acasă (nu ca Haideu, care ficea spiritism cu insistenţi, dar ca 
un lei de dileianl). De unde neacceptarea de către erme a felului cum 
se discutau problemele în prima variantă a piesei. 


Hypnoticii, cu toate că apelează pe larg la scene de spiritism, ca şi 
Lumină nouă, e o piesă despre sugestie şi despre hipnoză ; spiritismul e 
lăsat în suspensie, dacă e real sau iluzoriu, asupra lui Grigoriu lămînînd 
să plutească o aură de dulce discreditare, chiar de ridicol. Accentul cade 
mereu asupra capacităţii de autosugestie, care e » ipostază artistică, se 
rezuma în iluzia — sau convenţia — anei, iluzia dragostei, relativitatea 
adevărului. Iniţial însi nu era aşa. Hypnotkii fundamentau filozofic 


ideea. Poziţiile erau mult mai tranşant opuse decît în Lumină nouă. 


Mai întii, doctorul Vera se lansa într-o diatribă blesfematorie împotriva 


„DOCTORUL: M-ai întrebat de ce nu cred în Dumnezeu... In care 
Dumnezeu ? 

SYLVIA : în care cred toţi oamenii. 

DOCTORUL: în acesta nu pot să cred. Dacă un asemenea Dumnezeu 
ar exista, acesta ar fi cel mai nedrept şi mai tiran stăpînitor al 
lumei, ar li mai mic decit mine, fiindcă eu am noţiuni morale 
limpezi, pe cită vreme el nu ate ; el hotărăşti lucruri revoltătoare: 
dă fericire unora, lacrămi altora, lasă pe pămînt bâtnni în mi- 
zerie ; ucide tineri plini de viaţă; zbuciumă omenirea fără cauza; 
plouă unde nu trebuie; trăsneşte pe un muncitor ostenit... Un 
asemenea Dumnezeu ar fi o monstruoziiate...” etc. 

Termenii şi mai ales viziunea, argumentele sint. surprinzător, ale unei 
atitudini din prima tinereţe, cînd îi făcea lui Duiliu loanin o profesie 
de credinţă atee, urmată de un veritabil blestem in versuri. /ndienare, 
risipii prin foiletoanele Palabra, doi ani mai IÎTTIU (vezi nota la poezia 
Dezgust, ed. prezentă, voi. I, p. 404). 


Singura religiune adevărată pentru Vera e „aceea a ideii” (Hypno- 
ticii), dar el profesează pentru alții credinţa in Dumnezeu, pentru ca şi 
aceştia să aibă un reazem spiritual, în lipsa capacităţii speculative a 
ideilor. Hypnoticii vehiculau conceptul esență (parării in Lumină nouă), 
pe acela de fenomen, deci intrau în plin kanlianism, căruia, după dă- 


rîmarea ideii de Dumnezeu, ii dădeau o mare extensie, începînd de la 


611 


„sensul adevărului” ca element absolut, „neatîrnat de Timp”, şi pînă la 
“omul în centrul universului față cu Fiinţa în sine”. Peroraţia doctorului 
despre .idealismul motal din om", care aspiră la armonia dintre natura 
Si om si care a generat „Fiinţa in sine" (.Das Ding an sich'?), e 
decretată drept „scopul real al întregei existenţe”. 

O referire ambiguă a Sylviei la Phedon al lui Platon şi apoi, prin 
opoziţie, alea la spiritism. îl determina pe doctor să afirme ci există o 
forță prin cure „orce dorință mare, orce adevărată vibrare sufletească 
tinde să iasă din lumea ideala si sa se manifeste în cea reală, cum se 
transformă bunăoară lumina în enefgie”. Şi. inveis, .orce realitate pu- 
ternica", tinde „să se reintegreze, să se transpună în lumea ideală". Mai 
clar, „orce ființă cu mare energie morală, cu puternice facultăți armo- 
nice, nu moare, ci se transformă în idee, se proiectează în generațiunile 
viitoare, într-un om, in mai mulți sau în toţi oamenii, după cum idea- 
lismul său moral a fost mai mic sau mai marc. Aceasta e adevărata 
parte de nemurire din noi." 


Dat acciză teza infirmă şi ideea de Dumnezeu, pe care îl transforma 
în creație a minţii umane, anulează şi iluzia spiritismului — pe care, în 
itle din urmă, ambele piese îl contestă, afirmînd însă sugestia si hipnoza. 

Doctorul Vera vrea să spună, în termenii lui Horaţiu (Non omnis 
moriar), că nici o făptură umană cu o înaltă capacitate de iradiere spi- 
rituală („energie morală*) nu moare decît ou o parte a sa, cealaltă ră- 
minînd să fie dusă mai departe de uimaşi. „Măria, sora ta, a fost fe- 
nomenul îneîntător pe care-l ştim: ea a murit cu o parte dintr-însa, iar 
cu alta s-a transpus în lumea ideală — în sufletul tău, în al Domniței, 
in sufletul meu..." (Hypnoticii). 


De la astfel de afirmaţii se ajunge la teza exact contrarie, după 
tare singura soluţie în fața tendinței ideilor de a se transforma în fe- 
nomene, care sînt inferioaie față de idei, e „să lupţi cît s-o putea 
contra năzuinţei ideii către fenomen şi pentru năzuința fenomenului către 
idee". Tradus, ar însemna că ideea trebuie sa tămînă în sfeca ei ab- 
stractă, să nu devină maicîe umană, iar fenomenul să se despoaie de 
particularitatea sa  fenomenală, pentru a rămîne în planul generalității 
abstracte, a ideilor pure — sau, cum zice Duiliu Zamfirescu, în „idea- 
litate". 


ființa in sine" a lui Kant îl  obsedează pe scriitor, in diferite 
forme. .Adevărata cauză a lucrurilor trebuie căutată în efect", spune 
doctorul; religia e, pentiu oamenii simpli. neM>işnuiți cu generalitatea 
— în speță pentru preot — nu un narcotic, nici o nevoie mistică, ri 
.singurul prilej de a trece ceva din lumea fenomenelor în a ideilor", 


613 


` adita a explicării faptelor reale prin mistică, din necunoaşterea rapor- 
. tului cauză-efect. Invers, la zugravul de icoane — deci la artist, care 


operează cu imagini, concretizări ale generalității în particularitatea ta- 
bloului — esențială este „trecerea ideii în fenomen". 

Sylvia începe să dialogheze de la egal la egal cu doctorul despre 
psihologia individului şi a popoarelor. „Un singur tip de om este cu 
adevărat inferior ; acela în care, pe nici o cale, fenomenele nu se întorc 
în idei." 

Toate acestea figurau in Hypnoticii. exprimînd o poliție - oricit 
de confuz formulată — materialistă, gnostica, aspirația fund către omul 
capabil de abstractizare şi generalizare, de cunoaştere prin legi, nu doar 
empiric, prin senzații (fenomene). 

Nemulțumirea lui Maiorescu nu de aici trebuie să fi pornit, ci de 
la faptul că sr vehiculau in piesă, în citeva dialoguri ale unei singure 
scene, între doctor şi Sylvia, atâtea idei numai aproximativ intuite, dar 
cu aplomb exprimate, atitea concepte filozofice în scheme comune, arltea 
referiri la domenii fundamentale din  gîndirea teoretică (Platon, Kant) 
— pe baza unt» lecturi de amator. 

Ne putem imagina scena sau scenele discuţiei criticului cu scriitorul, 
la sfîrțitul lui martie 1897, în care acesta a fost nevoit sa recunoască 
slăbiciunile de principiu ale micii sale încercări de filozofie — destul de 
nepotrivită în piesă de altfel — pe acelea ținînd de exactitatea receptării 
unor concepte si teze, sau numai de exactitatea formulării tor. De vreme 
ce atît de categoric a renunțat la tot, e de presupus că situaţia autoru- 
lui piesei a fost penibilă — şi în acelaşi timp s-a născut la el ideea sau 
nevoia demonstrației contrarii, a revanşei. Aceasta avea să fie romanul 
Lydda. Scrisori romane. Ciudăţenia e ca intilnim numeroase aluzii in 
roman, ulterior cu cîțiva ani Hypnotuilor, cire-şi trag sursa de aici. 
Mai întîi, toate tezele principale aflate in cele cîteva pagini eliminate 
din piesă, reapar în Lydda. in scrisorile tînărului Mircea M., care-l pre- 
figurează pe scriitor însuşi — şi cea cu Dumnezeu, cu psihologia popoa- 
relor, referirile la Platon şi Kant, elogiul forței de sugestie a artei, toate 
însă cu extensii ample, cu lux de amănunte, cu mari demonstrații, care-l 
zdruncină pe bătrinul şi scepticul filozof schopenhauerian Filip A. Duelul 
filozofic din roman, în schimbul epistolar ai celor dai, apoi însemnările 
finale ale batrînului +— care ocupă toată jumătatea a doua a romanu- 


lui — sînt sortite sa demonstreze eşecul filozofului, bătrin şi însingurat, 
in fața impetuosului asalt al tînătului artist. Problema romanului e mult 
mai complexă, fireşte, insă nucleul — sau geneza — pare a se afla iu 


controversa în jurul piesei Hypnoticii, nu asupra întregii piese, o cu 


613 


privire la filozofia eliminată din actul I. Cum apar lucrurile transfor- 
mate ? De exemplu, in piesă e menţionat la un moment dat că .Dum- 


nezeu trăsneşte — fără motiv — pe muncitor ostenit" ; î, roman, 


scena e dală pe larg, cum nu putea încăpea în piesă, si tot pentru a 
demonstra arbitrarrul. răutatea sau indiferența lui Dumnezeu în fața 
faptelor naturale sau omeneşti care se produc, dacă ele se produc cu 
Ştiinţa sau din puterea sa — în toate cazurile rezultnnd sau inexistența 
lui Dumnezeu, sau neputinţa luî, deci tot inexistenţa. Iată cum e extinsă 
în roman, prin fapte (fenomene '), ideea cu trăsnîrea muncitorului: .Un 
muncitor venea de Ja cîmp, ostenit, necăjit, cind, lîngă ponte molie cade 
trăsnetul dintr-un bleg de nour si-l carbonizează. Ziarul spune că mun- 
citorul lasă 5 copii orfani, că bietul om era cinstit, bun, ba mai adaogă 
ți această împrejurare mişcătoare, că de cîteva zile îi murise o soră 
vădană si lăsase alţi doi copii, pe care îi luase ţăranul să-i crească. Nu 
înţelegi ce revoltătoare şi cinică esle fiinţa aceea supremă care stăpîneşte 


vinturile ;i permite unui vagabond de nour să ucidă un astfel de om 


Modul de lucru e acesta. Amănuntele piesei reapar în roman mai 
toate, într-un fel sau într-altul, cu vădită intenţie polemică, atît prin 
modul tratării, cît şi prin simplul fapt că ele sînt reluate în roman, după 
ce scriitorul acceptase ideea eliminării lor din piesă. Romanul, fireşte, se 
extinde şi se complică enorm cu mulţimea de referiri de lectură - unele 
din ele adevărate pagini de istoria artei, istoria literaturii, arheologie, 
reportaj, eseu etc. - ți cu apeluri la corespondenţa scriiloiului cu cri- 
ticul, necunoscută publicului la data scrierii romanului Lydda. 

Astfel, între cele mai importante semnificaţii ale piesei //ypnoticii 
este, că a fost, aproape fără îndoiala, punctul de plecare, fenomenul care 
a coagulat o lungă perioadă de controverse între Duiliu Zamfirescu şi 
Titu Maiorescu, precipitînd deznodământul în această amplă şt stilizata 
ripostă, care Înglobează gîndirea criticului, esenţa filozofiei iui si toată 
fiinţa scriitorului. 

Duiliu Zamfirescu n-avea desigur intenţia sa facă vreodată publică 
geneza romanului ; numai existenţa primei variante a piesei şi a ce- 
lor citorva scrisori păstrate de la scriitor, cu privire la piesă — mai 
apoi cu privire la roman — ne relevă filiaţia, mai cu seamă proiectînd 
totul pe fundalul ansamblului raporturilor dintre critic ţi scriitor, ţi 
îndeosebi ale momentului de după /ypnoticii (martie-aprilie 1897) si 
începutul Lyddei din vara anului următor (primele capitole-scrisori dirt 
Lydda se publică în Convorbiri în oct, 1898). Urmărirea în paralel a 
textului eliminat din piesă ţi a romanului relevă multe alte dale dove- 


ditoare. Să notăm şi aici că trimiterea romanului în grupe mici de pagini. 


614 


pe rînd, se datora, probabil, nu aut faptului că scriitorul nu ar fi avut 
text mai mult scris, cît preocupării ca Maiorescu să nu ştie cc va urma. 
Poate că, prezentind întregul roman )a Convorbiri dintr-o dată, el ar 
fi avut soarta /ypnoticilor. Expediat pe porţiuni, el a putut să apară, 
căci se crease obligația continuității şi apoi. de la un moment dat, ini- 


țiaţii observaseră direcţia polemică a lomamilui. ceea ce iăcea obligatorie 
pentru revistă publicarea lui. 


1 — De comparat fraza din piesă: -Aici, tot ce ne înconjoară 
ne aduce aminte de dînsa” — e vorba de Măria, fiica Domniței Zoc, 
recent decedată — cu următoarea frază dintr-o scrisoare a lui Duiliu 


Zamfirescu către prietenul sau, Duiliu loanin: „Ori dc cîte ori ating 
sin lucru care a fost al ei, şi care aici sunt păstrate cu sfințenie dato- 


rită unui dulce suvenir..." 


Şi la Băleşti, la famdia Dumitru Simionescu-Rimniceanu, de unde 
scrie Duiliu Zamfirescu, .portretul Mariii (ţe] inconjuiat de foi de stelar 
care deja s-au uscat...” 

In Amintiri din vremuri exista un fel de altar identic, închinat celei 
decedate — în piesă e o criptă. //ypnoticii se constituiau, deci, din ele- 


mente familiare scriitorului. 


2 — Participanţii la războiul din 1877 primeau în proprietate de 
veci clic 5 hectare în Dobrogea, recent revenită României în 1878, după 
tratatul de la Berlin. Populaţia provinciei fusese rară şi pînă atunci, dar. 
odată cu plecarea definitiva a administraţiei otomane, se transmutaseră şi 
alţi locuitori ai ei, trăitori acolo: turci in special, tauri şi greci, care 


se bizuiseiâ pe puterea ocupanților. 


3 — Aici apare prima oară sugestia viitorului titlu, care apoi se va 
Mitări în final, cu alt sens, acela ai revelaţiei vieții pure din cla-iistm, 
nu neapărat întru divinitate — Sylvia nu e credincioasă, de fapt — ci 
întru spirit. „Lumina nouă" este cea de cate vorbea doctorul Vera: a 
“cunoaşterii, a adevărului, a regăsirii, relegării de cei duşi, aşadar totul e o 


trăire spirituală, nu mistică, nici religioasă, ci elevată. 


4 — E una dintre „contrazicerile"” aparente ale piesei, în orice caz 
dintre alunecările în afara ideologiei ci de bază. Soluţia vieţii în iubire 
apare şi în Fiica Haosului ţi în alte poezii ale lui Duiliu Zamfirescu. 
Aici însă ea nu s-ar potrivi cu sensul general din piesă, unde, dimpo- 
trivă, eroii se împărtăşesc în spirit, si tot spiritismul eroilor efevaţi consta 
în a regăsi drumul adevărului moartei Măria, făptură pură. Insă docto- 
rul o îndeamnă peste tot pe Sylvia sâ-şi trăiască deplin viața, să refuze 


615 


iluzia imediată, în favoarea marilor adevăruri. Piesa, nu lipsită de obscu- 
rități, e im elogiu al vieţii trăite plenar, nu însă aşa cum înțelege Gri- 
goriu, care alege latura spectaculoasă, de iluzie sau farsă, a spiritismului, 
iar Căpitanul Cântă pe cea vulgar-materială a vieţii, preferabilă celei- 
lalte, totuşi, deşi coborită. 

Nu pentru spiritism pledează piesa, ci pentru... spiritualitate”. 


5 — Poezia îl reprezintă bine pe Duiliu Zamfirescu, mai mult decît 
pe moarta Măria. E un crez poetic, exprimat în atmosfera si în formele 
simbolismului contemporan momentului cînd se scrie piesa. Şi alte cîteva 
poezii ale momentului 1910 - Primăvara, Către Domnul — sînt ex- 
presia încercării de regăsire a unui drum către simbolism, părăsit de 
mult, la 1882, atunci spre simbolismul macedonskian, acum spre acela 
minulescian. 


6 — Elogiul lui Edison, făcut de entuziastul Căpitan, exprimă po- 
zitivismul epocii, dar în formă plată, e fascinația tehnicii la oameni fără 
orizont mai larg, nu însă ireala, nici iluzorie, dovadă că doctorul accepta 
acest elogiu, cu mai puţină exuberanţă, dar convins. Ce secrete „furase” 
Edison naturii la acea dată ? In principal, folosirea electricităţii, care, în 
cele mai generale si exterioare manifestări (sensibilizarea şi activarea ca- 
pacităţilor necunoscute ale metalului în "lampa cu incandescenţă, crearea 
cimpurilor magnetice artificiale, electromagnetice etc), părea să se 
asemene unui .duh" al naturii, asemănător sufletului omenesc. „Pasele 
magnetice" din spiritism si din hipnoză (Grigoriu face spiritism cu un 
magnet în mînă, pentru a declanşa sau capta „duhul" naturii sau spiritul 
moartei Măria) erau asemănătoare — pentru lumea mijlocie a epocii şi 
mai puţin la curent cu descoperirile tehnice — cu curentul electric, deci 
cu „fluxul" de electricitate, cu electricitatea în mişcare. „Negreşit, va 
spune numaidecît Căpitanul, că dacă-mi ceri să explic ce este magnetis- 
mul, îmi ceri un lucru imposibil." 


— Sînt exact relatările lui Allan Kardec, scriitorul le va declara 
proveniența — prin Căpitan, care nici nu credea în ele; soldaţii lui 
vor dovedi că stafia, pe care roți o cred a Măriei moarte, e un om 
real ; ei însuşi, Căpitanul, dă ordin să nu se mai pună mîncare pentru 
stafie, convins de mistificare. De ce prin Căpitan se denunță teoria spiri- 
tistă si procedeul ? Pentru că era cel mai lucid dintre ei, mai practic, 
mai plat, în accepţiile piesei, neîncrezător în valorile spiritului. 

Dar esenţial e că şi lumea Căpitanului se preocupa de spiritism în 
epocă — de fapt de întreaga problemă a studiului „misterului” uman, 
nesondat decît superficial pînă atunci. Piesa lui Duiliu Zamfirescu este 


613 


între primele lucrări de la noi care încearcă acest lucru. In fond, ex- 
perienţele spiritiste erau forma vulgară a unei preocupări superioare de 
psihologie, de valori spirituale. Este climatul în care, mai întîi Charcot, 
şeful țcoalei de la SalpStriere (menţionat în piesă la stadiul Hypnoticilor), 
apoi Freud, elevul lui, au fundat psihologia modernă şi psihanaliza, care 
au revoluționat cercetarea vieții umane, fundamentând în alt chip chiar 
literatura nouă. Adevărata „lumină nouă* aici se afla, şi Duiliu Zam- 
firescu o sesizează cu exactitate. 


8 — Nu e exagerat să se compare scenele „apariţiilor” Mariei 
— apariţii spirituale — cu scenele în care lui Hamlet i se arată fan- 
toma tatălui său. Sînt de aceeaşi esență şi au aceleaşi mobiluri: să acre- 
diteze „adevărul vieții" *— în Lumină nouă, necesitatea trăirii plenare 
a vieții. 

9 — în Hypnoticii se menţiona aici numele lui Charcot : „...Hyste- 
rici hotărîţi să-şi taie un deget numai fiindcă Charcot le spusese că era 
cangrenat!. (La Salpetriere — era numele aşezării cu spitalul unde lucra 
Charcot.) De ce a renunțat scriitorul la precizarea: „Charcot le spu- 
sese" ? Maiorescu să-l fi îndemnat ? Probabil! El avea o informaţie mult 
mai largă în materie şi va fi ştiui că experiența respectivă aparţinea, 
poate, altcuiva. Pentru lumea mijlocie din epocă, însă, legenda voia ca 
toate marile descoperiri în materie de „spirit" (hipnoză, spiritism) să 
se atribuie lui Charcot, iar cele tehnice lui Edison! Maiorescu va fi 
corectat eroarea făcută, cu sau fără intenție, de Duiliu Zamfirescu. Dar 
scriitorul nu putea să nu cunoască şi alte lucrări ale celebrului medic, 
legate de artă: Iconographie Photographiqut de la Salpetriere (1881), 
Les Demomaques dans l'Art (1887), Les Di/formes et les malades dans 
l'Art (1889), care constituiau o hrană preferată pentru curiozitatea lu- 
mii culte a epocii. 


10 — Terapeutica somnului hipnotic era la început aplicată de Char- 
cot, şi ea dăduse curs larg legendei despre transele spiritiste. Grigoriu 
e avizat în spiritismul de acest fel: el SI comunică aici direct pe autor, 
care va fi fost interesat de problemă, însă echilibrul funciar al lui Duiliu 
Zamfirescu, rezerva sa intelectuală îl făceau să tempereze prin doctorul 
Vera excesele de neofit ale tânărului Grigoriu. 


11 — In acest punct, Grigoriu declara intempestiv în /lypnoticii: 
„Asta mă şi făcea să găsesc toate romanele false" — deci pentru că son- 
dajul lor psihologic nu ajungea pînă la zonele unde acționau sugestiile 
de tip hipnotic („In realitatea de toate zilele, noi nu facera decît să ne 
„sugestionăm unii pe alții", spune el). Duiliu Zamfirescu însuşi îşi afla 


617 


carenţe în ce priveşte studiul psihologic al eroilor, în romanele sale. Pro- 
babil că mai ales la acest soi de psihologic se gîndea. In Lydda, el va 
aborda problema din unghiul lui Lombroso, care aplica un altfel de stu- 
diu al sugestiei, în excesele maladive ale acesteia, care duc la crima. Ne- 
numit direct, Dostoievski, admirat de Duiliu Zamfirescu, îţi plasa pentru 
scriitorul nostru psihologia eroilor în această zonă. 


12 — O problema absolut nouă pentru opera lui Duiliu Zamfirescu : 
obsesia eredității, la el de origine dostoicvskiană, probabil, însă foarte 
la modă ţi aceasta în epocă, mendelismul (Morgan încă nu se relevase) 
fund una dintre curiozităţile epocii. 


13 — Nesiguranța doctorului, alternativa daca „suntem noi o ge- 
neraţie  zdruncinară pînă în temelia vieţii noastre fizice” (se înțelege 
oare; psihice ? — sau e vorba de viața materială, deci existența reală 
a omului) — sau dacă „o lumină noua si misterioasă arde în fundul 
sufletului omenesc", este de fapt alternativa lui Duiliu Zamfirescu, ți 
era a epocii lui. Sensul elevat al Hypnoticilor stă în astfel de întrebări, 
cate nu se prea puneau în literatura de la 1896"—1897, cînd a fost 
scrisă piesa. 


14 — încă o modificare importantă, făcută probabil la sugestia lui 
Maiorescu : inițial, în Hypnoticii, era voință, nu viață •— „parcă o 
voință nouă a luat locul voinței mele vechi...", ceea ce are cu totul alt 
sens, mult mai apropiat de capacităţile ce derivau din folosirea hipnozei. 
Se schimba o voință, se impunea altă voință, se modifica viaţa — dar 
nu putea fi vorba de o viață nouă. Nu putem crede că Maiorescu obiec- 
tase în legătură cu vreo apropiere posibilă de voința în sens schopen- 
hauerian (Dit Welt als Wille und Vorsteliung — Lumea ca voință şi 
reprezentare) deoarece e vorba de altă serie de probleme. 

Insă modificarea textului s-a făcut parțial:  numaidecît mai Jos, 
conceptul de voinţă este păsirat. In replica următoare, cea a doctorului, 


se spune : „Să fie oare aţa de puternică trecerea voinței de la o per- 
soană la alta..." etc. 
15 — Abia aîci are loc mutația de sensuri — de la lumina nouă 


a doctorului, care constă în cultivarea valorilor spiritului („Eu cred într-o 
evidența lăuntrica a mea"), se face trecerea la /umina nouă a Sylviei, 
revelată atunci, care este reculegerea de tip monahal, nu însă întru 
Dumnezeu, ci întru iubirea de oameni, aţa cum va si spune eroina în 
ultimele replici ale piesei: „Mă duc să mă închin Mîntuitorului, aceluia 
ce este numai îndurare si iubire, aceluia ce înțelege ţi iartă”. 


618 


Această legătură cu titlul nu există în /ypnoticii. Trecerea Sylviei 
în ckustru se realiza prin găsirea revelaţiei pure, aceasta era „lumina 
nouă" ; în forma definitivă a piesei se face prin părăsirea „luminii noi", 
anume descoperind iubirea pentru bărbat, iuhire la care-o îndemna pe 
eroină moarta Măria în prima dintre poezii : 


Iubeşte dar, iubirea-i pururi nouă, 

Ca pasărea ce tremură în cring etc, 
căci toi acolo se definea clar iubirea femeii ţi a bărbatului, deci viața 
normală, drept scop suprem al vieţii : 


Tu nu-ți închipuieţti că fericirea 

E numai în speranța de a fi, 

Că doară tu pricepi că te-< scris firea 
Spre-a fi cu-adevărat Ji a iubi (subl. n.). 


In opoziţie cu această atitudine sau prin extensia ți trecerea fe- 
nomenului în idee, cum s-ar fi exprimat doctorul Vera în dialogul 
eliminai din actul I, Sylvia trece de la iubirea unui om Ia iubirea tu- 
turor oamenilor. O va face chiar în termenii poeziei: lumina mra. 
spune eroina, „e reînvierea mea sufletească”. E „înşelăciune, veche ca 
lumea", replica doctorul; „ţi, ca dînsa, pururi nouă", zice Sylvia, adică 
exact cum formulase moarta Măria : „iubeţte dar, iubirea-i pururi nouă" 
— numai că extinsă de la om Ia umanitate, abstractizam deci idealizată. 
Fiica Haosului, contemporană cu  Hypnoticii, realiza aceeaşi idee: de 
la iubirea zînci, la iubirea în genere, la difuzarea principiului iubirii 
în natură. 


16 -- Şi mai târziu, poetul Hugo delta Rbvere (O muză) străbătea 
o situație identica, legata de Mariana d'Astuni, mai tînară decît el, 
care voise să se căsătorească cu el. Ca ţi Sylvia, ea i se arunca in 
braţe, ca un copil, şi-i cerea uniunea supremă, pe care della Rbvere o 
respingea cu delicateţe, ca şi doctorul Vera. „Atît numai, că o doresc 
în continuare, de cîte ori mă simt singur, sau cînd lumea mă răneşte, 
sau cînd sunt nedrept — din fundul sufletului ostenit, răsare domnişoara 
d'Astuni." La fel, doctorul Vera: „De cîte ori o văd pe Sylvia, eu 
mă simt mai bun şi mă liniştesc."” 

Vom mai menționa că, in mod Firesc, Sylvia primea în Hypnoticii 
revelaţia claustrului (iubirea pentru umanitate în locul aceleia pentru 
om), ca rezultatul unei răni („Eu port in suflet o rană care este mln- 
giierea mea"), ceea ce a devenii în ultima formă a piesei: „eu pori în 
suflet o lumină, care este suferința ji mîngiicrea mea". 


619 


Rana care e mîngîiere — e o ipostază indicînd resemnarea, con- 
solarea ; lumina care e suferință si mîngitere — e revelație, deci cu 
totul altceva. In Lumină nouă, eroina se purifică prin părăsirea iubirii, 
prin revelația abstracției iubirii, a sublimării ei, ea trece cu totul în 
„idealitate", cum ar fi spus scriitorul; în Hypnotici ea se retrăgea 
căutîndu-şi alinarea suferinței de a nu putea iubi, ducea cu dînsa nos- 
lalgia vieţii plenare. In Lumină nouă, ea o părăseşte definitiv pe moarta 
Măria, cu îndemnurile ci realiste; în anterioara versiune, Hypnoticii, 
ea o căuta. 


p. 293 O AMICA 


Corn: hi, XLVI, 3, mart. 1912. 


Graţioasă „charge d'atelier", O amică a însoţit în spectacol toate 
celelalte trei piese ale lui Duiliu Zamfirescu, din perioada 1912—1915. 
Premiera scenică a avut-o cu prima dintre ele, Lumină nouă, luni, 5 
martie 1912, la Teatrul Naţional. Fusese acceptată după lectura în 
Comitetul teatral, la 21 ianuarie al aceluiaşi an, cu uimatorti membri 
prezenţi : Ion C. Bacalbaţa, directorul Teatrului, Iacob Negruzzi, pa- 
triarhul  Convorbirilor, Dimitrie Evolceanu, critic en titre al Convor- 
birilor, actorii V.  Leonescu si lon Brezeanu, I. AI. Brătescu-Voineşti, 
— aproape  aceraşi ca la Lumină nouă. Rolurile principale: Bărbatul, 
Femeia si Fratele au fost atunci interpretate de trei dintre marii actori 
ai scenei româneşti, deşi tineri în acel moment; N. Soreanu, Tina Barbu 
şi Cazimir Belcot — al patrulea, apariție sumara. Doctorul, fiind jucat 
de Cristian Duţulescu. 

N. Soreanu şi Tina Barbu deţineau rolurile prime şi în piesa de 
bază a spectacolului Lumină nouă — Doctorul Dimitrie Vera şi, res- 
pectiv, Sylvia. 

Ulterior, în spectacolele cînd O amică a însoţit Poezia depărtării 
şi Voichița, rolul era pe rind interpretat de Tina Barbu si de Măria 
Fdotti, altă mare figură a scenei naționale, ceilalți actori păstrîndu-şi 
rolurile de la premieră. Deci, comedioara mai mică decît un act pro- 
priu-zis al unei piese obişnuite, avea succes, omagiind, deopotrivă, femeia 
- sofia —  caricaturizînd cu năduf excesul de amor, care-l împiedică 
pe bărbat de la lucru sau îl copleşeşte intempestiv cu dragoste. In 
total, lucrarea e un omagiu adus căsniciei, arzînd destulă tămiie polului 
masculin, care-ţi păstrează ponderea şi importanța primă în familie, 
dar înconjurând ţi polul feminin cu o aură întru totul avantajoasă. 

Sînt cîteva lucruri care merită menționate. 


620 


— 0 


Scriitorul dezvoltă cu succes motivul gînganiei care-l exasperează 
pe un om ce se vrea liniştit la lucrul său, motiv tratat cu mare succes 
in schița lui D. D. Păirîşcanu, intrară maj tîrziu în manuale şcolare, 
Decorația lui Vartolomeu. Deosebirea e netă i la Pătrăşcanu musca nu 
avea alt rol decât de a turbura — comic — pînă la obsesie pe neferi- 
citul erou, defoimîndu-l, pe diă vreme viespea lui Duiliu Zamfirescu 
dobândeşte dimensiuni simbolice, ea e factorul care declanşează sau 
precipită revelarea adevăratelor raporturi si sentimentelor dintre cei 
doi soți, îi forțează să se cunoască pe ei înşişi. 

Drept sursă de mare literatură, motivul nu poate fi socotit; dar 
generator al unui spectacol agreabil este fără îndoială. Cezar Petrescu 
îl va încerca si el după primul război mondial, într-o schiță, al cărei 
erou e un copil, ji in romanul Simfonia fantastică. 

Există însă o filiație de altă nalură aici, care e util să fie con- 
semnată, din chiar literatura anterioară a lui Duiliu Zamfirescu. E 
vorba de cel puţin două scene, datînd ambele din 1885 şi preludînd 
evident schița teatrală O amică. In rubrica „Salon" a revistei Familia 
de la Oradea — unde i se reproduceau scriitorului periodic lucrări 
apărute anterior în volum sau în România liberă, ca romanul In fața 
vieții etc. sau mai multe poezii şi schițe, dar unde el trimitea si lucrări 
în primă apariție — i se publică schiţa mixtă, jumătate poem în proză 
şi jumătate moment dramatic, Cr ne-aduce iarna (Familia, XXI, 45, 
10/22 nov. 1885). Este o construcţie de tipul foiietoanelor Palabras 
— anterioare, din România liberă — aşa cum, tot în tiparele foîle- 
loanelor Palabras, urmează un fragment din ciclul intitulat Nebunii (cum 
fwscseră două la fel în România liberă în 1883), fără un titlu proprio 
(Familia, XXI, 50, 15/27 dec. 1885). 


In primul text, Ce ne-aduce iarna, o evocare ironic-poematica » 
sobei, pe timp de iarnă, într-un decor de sugestia pastelurilor lui Alec- 
sandri (-Aşezat la gura sobei, noaptea, pe cînd viscoleşte, / Privesc 
focul, scump  tovarăş, care vesel pîlpîieste...") prilejuieşte în finalul 
părții de proză următoarea aluzie : „Astfel, o mişcare naturală a omu- 
lui, cînd e supărat sau contrazis de cineva, e de-a veni înaintea sobei 
şi a se uita la foc cu capul în mîini, amenințător ca şi cum flacăra 
ar fi vinovată de toate nenorocirile ce se întîmpla. lacă o scenă" — şi 
urmează un scurt dialog, premergător primei scene din comedia O amică -* 

„Suni şapte ceasuri seara. Domnul a dormit puţin. Doamna a cetit. 
Stilpul familiei umblă prin casă fluierind vesel şi prinzhidu-si cozon- 
droacele de umeri- 


621 


DOMNUL: Va să zică, draga mea, TU astă-seară te duci la d-na Roş- 
coveanu ?... 

DOAMNA: Ba nicidecum. Mă duc la Operă cu bărbatul meu. (Se 
scoală şi-l apucă de braț, arunindu-se de el ca un scai.) Cînd ai 
tti. Coste 1.. se joacă Aida, acea superbă alcătuire de Verdi... e 
aşa de frumos aclul al IV-lea... N-ai auzit finalul, scena de adio ?... 

DOMNUL: Ba am auzit, dar astă-seară nu se poate... Uite, puiule 
dragă, am întrunire la Senat... să alegem un preşedinte... si nu 
se poate sa lipsesc. 

DOAMNA: Ce preşedinte !... Aţi ales pînă acum vreo patru, tot nu 
v-ajunge ? la lasă, Costel, mă minţi ca pe un copil. Mai bine 
spune-mi verde că nu vrei să mă duci... ji pace. 

DOMNUL: Parole d'honneur, mă chere!... Avem preşedintele care ne 
aşteaptă. Se poate să nu te ţii de cuvînt cătră un prejedinte ?.. 

DOAMNA: Nu se poate, dar către femeia ta se poate. (Se duce supă- 
rată fi se afeaxă în fotoliul din fața sobii.) Aşa viaţă să nu dea 
Dumnezeu nici la duşmani ! 

DOMNUL  (periindu-fi mustăţile) : A! a! te superi acuma! Eu te 
credeam mai inteligentă... Speram că o să Înţelegi ce înseamnă 
o rațiune de stat... 

DOAMNA (scormonind un tăciune): Nu înţeleg raţiunile de stat si 
nu sunt inteligentă !... M-ai văzut cînd m-ai luat. 

DOMNUL: Ei bine!... Dar ce-ai cu bietul tăciune din sobă? El nu 
alege [pe] nimeni. (Tăcere.) 

DOAMNA»: Şi de asta te superi ? 

DOMNUL: Eu nu mă supăr. (Sună. Vine Ton.) Ioane, ei, adu puţine 
lemne să facem cărbuni mai mulți. (Jon iese.) 

DOAMNA: Destul de frumos! Numai servitorul nu ştia că ne certăm. 

DOMNUL: La revedere, scumpa mea. (Doamna tace.) La revedere. 
(lese cu oarecare părere de râu. După vreo zece minute se Întoarce 
fi o găsefie tot acolo, cufundată în gInduri. la un scaun fi s-apropia 
de foc.) M-am întors... 

DOAMNA ; Ce rău ai făcut!... eram tocmai la actul al patrulea. 

DOMNUL : Bine, ce vezi tu în soba? 

DOAMNA: Ceea ce tu nu vezi. Dacă am avea aceiaşi ochi, m-ai iubi 
mai mult şi ai alege mai rat preşedinţi. 

DOMNLfL (rtzînd) : Arată-ttni şi mie, în care colț se joacă actul al 
patrulea ? (Ii ia mina într-a lui.) 

DOAMNA (se întoarce ujor si îl atinge eu palma peste frunte): Se 
joacă aici, nu se joacă acolo. 


623 


DOMNUL: Din fericire pentru alegătorii mei, aici nu se joacă teatru. 
(li ia capul in mîini fi o sărută pe frunte.) Dar dacă aici se 
joacă, e atât mai bine. Vom asista amîndoi la reprezentaţie. 

(Cortina cade.)" 


Culpa e aici in principal a bărbatului — în timp ce O amică va da 
acestuia iniţial cîştig de cauză, în scena declanşată între cei doi — oO 
culpă aut de mare, încît pare să amenințe chiar unitatea conjugală. In 
cale din urmă, în ambele comedioare, totul se rezolvă prin tactul femeii, 
care trece generoasă peste mici sau mari erori ale .stâlpului” familiei, 
restabilind echilibrul primejduit de el. 

O compensație acordă scriitorul in cea de-a doua scenă din Familia, 
unde însă inițiativa, chiar decizia rupturii definitive, aparţine Doamnei : 

„Scena reprezintă o cameră de toaleta. 

(Domnul fumează. Doamna se găteşte la oglindă.) 


DOAMNA : Şi... cum ziceai că ne compari?... 

DOMNUL: Ştii, draga mea, metaforele cele mai bune le găseşti în 
lumea în care trăieşti. Eu fumez mult şi deci... 

DOAMNA (inroarce capul de la oglindă) : Deci ? 

DOMNUL: Deci... zic că femeile sunt ca havanele cele bune, pe care 
le fumezi pînă ajung să-ți arza musiețile. 

DOAMNA : Şi atunci le arunci, nu-i aşa 

DOMNUL: Nu; le pui în ţigaretă. Le fumezi mai departe, ca să nu 
te frigă. 

DOAMNA : Dar le fumezi întregi ?... 

DOMNUL: Dacă sunt bune... 

DOAMNA : Foarte bine. la fii bun şi întreabă-mă, cu ce vă comparăm 
noi 'i 

DOMNUL: Eu nu-ntreb nimic. 

DOAMNA : Am să spui neîntrebată atunci. Noi vă comparăm cu niște 
pufuri de pudră. Pe cît sunteţi in stare să ne faceți mai frumoase 
şi deci mai fericite, vă păstrăm. 

DOMNUL (sărind ca un cocof): Şi după aceea ne aruncați, aşa-i? 

DOAMNA (cu patos) : Nu... vă schimbăm. 


In scena care vine, urmează un divorţ, iar în cea care vine după 
divorţ, urmează o rîrguiaiă de pufuri. In tot timpul acesta, domnul nu 
mai fumează havanele decît pînă la Jumătate, căci i s-au pîrlit grozav 
muşte ţi le." 


Totuşi, crimpeiul dialogat de mai sus îl reprezintă mult mai puţin 
pe Duiliu Zamfirescu, în ceea ce priveşte gindirea lui în materie de 


623 


relații conjugale. Căci scriitorul a avut aici o gîndire foarte precisa, 
pe care criticul Nicolae Petraşcu o considera, pentru perioada 1910 
— adică tocmai pe cînd scria O amică — drept misoginism curat. Chiar 
în această perioadă, Duiliu Zamfirescu ţinea o conferință în fața. unui 
cerc de femei, dezvoltînd o pedagogie de dictat masculin în familie 
(cam aceea din O amică). Problema conjugală — şi a femeii în primul 
rind — pare sa fie, pentru întreaga perioadă antebelică, cea mai pasio- 
nantă pentru scriitor, dintre toace problemele intime. Lucrul îl preocupă 
în toate cele trei piese care vor urma, şi din unghiurile cele mai diferite. 
Dar chestiunea nu e nouă, ea apărea cu intensitate şi în poezia sa 
anterioară, în proză, dînd mereu prioritate bărbatului, cam în 


din O amică şi din fragmentul Ce ne-aduce iarna. 


termenii 


In fond, aşteptarea atît de cuminte a Saşei Comăneşteanu e un 
omagiu adus lui Matei Damian — bărbatului — dar ji consimțămîntu! 
la o subordonare; peregrinările erotice ale lui Mihai Comăneşteanu, 


mai cu seamă din In război, apoi ale lui Alexandru Comăneşteanu, din 
Îndreptări şi Anna, sînt triumful, în toate planurile, al principiului 
masculin, cu drept absolut de alegere. Ideea va fi teoretizată şi gene- 
ralizată în Fiica Haosului, unde formula pe care o lansează autorul 
e aceea a conştientei feminine despre nestatornicia legică a bărbatului. 

Aici, zâna părăsită în cele din urmă de 
spune acestuia: 


către bărbatul iubit, ii 


Tu ai venit dar vei pleca, 
Mă vei lăsa pe veci în jale. 
Eu nu te pot împiedica, 
De-a te supune firii tale. 

Tot de aceea, poetul îi acordă fluturelui — eternul îndrăgostit de 
mereu altă floare — dreptul suprem de a întruchipa simbolul masculi- 
nităţii nestatornice : 

Dau pentru clipa-ți uşarnică 
Toată viața mea harnică ; 


Dau pentru leagănul vîntului 
Tronul pămîntului. 


(Fluture) 


Această atitudine nu e misoginism, cum afirmă Petrașcu, ci ţine 
de o filozofie antică, derivată din cultul lui Dyonisos. 

Mai e nevoie să se precizeze, în încheiere, că această discuţie nu 
e o fastidioasă extensie a semnificaţiilor, la urma urmei reduse, ale 
unei mici jucării grațioase — O amică — nu, căci Duiliu Zamfirescu 
ambiționa să dea sensuri multiple tuturor lucrărilor sale, de dimensiuni 
mai ample sau mai restrânse. 


624 


POEZIA DEPĂRTĂRII 


Conv. Ut, XLVII, 4—7, apr.—iul. 1913. 


P. 317 
319, r. 
319, r. 

p. 321, r. 

p. 323, r. 

p, 323, r. 

p. 324, r. 

p. 326, r. 

p. 328, r. 

p. 329, r. 
330, r. 
333, r. 
334, r. 

p. 338, r. 

p. 339, r. 

p. 346, r. 

p. 359, r. 

p. 362, r. 

p. 365, r. 


Variante 


2 — La actul I — indicația scenică lipseşte în ms. |. 
4 — In ms. 1, Scena I are următoarea indicație 
scenică : 
BĂRBATUL 51 FEMEIA 
îmbrăcați de iarnă, intră. 
4 — eu aveam ştiinţă şi toată pofta (ms. 1). 
6 — Dar la tine nu mă miră şi nu mă surprinde 
(ms. 1). 
7 — eşti născut să fii mare, să stăpineşti (ms. 1). 
5 — replica e alta: Totul e cu putință (ms. 1). 
8 — ai dat chitanță la despărțire că  administrai.. 
(ms. 1). 
2 e— Scena I — indicația scenică : 
FEMEIA, O SLUGA, D-na HANKE (ras. 1) 
10 — lipsă indicaţia scenică (ms. I). 
9—10 — vă retrageri de la mine, ci de la el, să fugiți... 
(ms. 1). 
2! — sau mai bine pe pasiuni omeneşti (ms. 1). 
6 — cumpătul de bucurie... Apropos... (ms. 1). 
24 — (aruneînd actul, îi cade in genunchi) : 
Nu vreau... (ms. 1 şi ms. 2.) 
5 — Aceleaşi lucruri! - Dar lucrurile... (ms. 1 şi 2). 
24—25 — rog să-l remită în mîna... (ms. 1). 
3 — Unde-i Margareta ? Doream s-o văd (ms. 1). 
2 — indicaţia scenică la Scena V este următoarea : 
Aceeaşi, mai puţin D-1 Hanke (ms. 1). 
9—12 — trudă şi chin. 


D-1 V.: Cu toate astea, femeia mea este a 


625 


mea — am drept s-o iubesc, legitim fi nele- 
gitim, fără a face pe alții să sufere. 

D-na H.: Dacă voi putea îi voi da trudă 
fi chin. 


D-1 V. : (privind-o lung)... (ms. D. 


p. 377. r. 17 — neonestă pornire ajunge... (ms. 1), 

p. 378, ,r. 17 — Alunei du-te. Fii generos cu adevărat (ms. 1). 

p. 378, r. 18—20 — lipsesc din ms. 1. 

p. 380. r. + — replica lipseşte in întregime în ms. 1. 

p. 380, r. 8 — Decorul din actul I — ți urmează scena I 
(ms. 1). 

p- 380, r. 18 — lor proprie — acestea sunt stele (ms. 1). 

p- 38C, r. 19 — lumină împrumutată, acestea sunt — planetele 
(ms. 1). 

p. 3»7—400 Scena VIII lipseşte în întregime în ms. 1. 


p- 405, r. 21—23 — In ms. 1 versurile respective au pe margine ur- 


mătoarea varianta : 


Vin de vineri pînă luni 

La priveghi ți rugăciuni 

Si de luni şi pînă vineri. 
p. 405, după r. 27 — Totul fuge — în ms. 1. 


p. 414, r. 9 In ms. 1 textul final al piesei se opreşte la: 


pe pragul unei alte lumi [şi pare neterminatj. 
In ms. 2 se opreşte Ia r. 3: 
D-voastră, doamna, averi "n fiu... 


Scrisoarea cu care însoțea Duiliu Zamfirescu piesa, oferind-o Tea- 
trului Național, plasează, curios. Poezia depărtării — piesă a „eternului 
feminin" — în planul unei spiritualități naționale specifice. „Oricît d; 
prozaic curge existența celor mai mulți muritori, pentru toți licăreşte, 
departe, lumina unui luceafăr, ce pare a se oglindi în fundul sufletelor 
lor ca într-o apă de pe pustiuri: este idealitatea rasei, în funcțiune 


de poezie." 


Duiliu Zamfirescu combătuse mai demult, la începutul secolului 
(Literatura româneasca si scriitorii transilvăneni, in Revină idealistă. 


sept. 1903 ; Poporanismul in literatură discuts de recepție, 1909], ideea 


626 


că rasa latină e visătoare, predispusă la poezie; el o voia dinamica, 
războinică, aptă să-ți recucerească teritoriul înstrăinat de peste munţi, 
de unde ți filozofia sa despre caracterul activ a] rasei. Iată însă ca 
la 1912 se vorbeşte numai de „fata mo»gana" a poeziei („aipă de pe 
pustiuri"), care defineşte, ca trăsături chiar principală, „idealitatea rasei". 
Nu ar fi însă la scriitorul nostru primul caz de corectare a opiniei. 

Citită în Comitetul Teatrului Național la 1 sept. 1912, piesa e 
admisă pe loc. Prezenți fuseseră ; lon C. Bacalbaşa. directorul teatrului, 
D. Evolceanu, Brătescu-Voineşti, actorii V. Leonescu şi Ion Brezeanu 
şi L G. Saita, aşadar, cu excepția ultimului, in locul căruia fusese 
Iacob Negruzzi, acelaşi Comitet care aprobase, tot în 1912. dar in 
ianuarie, O amică. 

Premiera are loc, aşa cum se specifică şi în Convorbiri, vineri, 
25 ianuarie 1913, cu o distribuţie din care aveau să se afirme cu 
strălucire, ulterior, două nume : Lucia Sturdza Bulandra (d-na Văleanu) 
şi Tony Bulandra (Hanke-tinărui). In afara lor, restul rolurilor erau 
distribuite astfel : d-nul Văleanu — Constantin Radovici, aclot mare, 
dar atunci aflat în ultimii ani ai vieţii ; Wilhelm Hanke — G. Achille; 
d-rul Văleanu, fratele eroului principal — Zahatia Bîrsan ; d-na Hanke 
- Constanţa Demetriade, prezentă şi în LumiiiJ nouă; dublîndu-l pe 
Tony Bulandra în tînărul Hanke, juca M. Cosmin. 

Corp de actori buni şi foarte buni, asigurind un nivel ridicat spec- 
tacolului. Radovici a şi fost premiat „pentru frumoasa creaţie din 
piesa Poezia  depărtării”. 

Cum piesa e scurta, reprezentaţia cuprindea şi sceneta O amică, 
unde spectatorii n-au putut să nu vadă o replică a celeilalte. 

Succesul, mai frumos decît Ut piesa Lumină nouă, a fost datorit 
jocului „compus! — cum scria critica — al d-nei Văleanu, plin de 
jn toarceri spectaculoase, măsurând eternul feminin si mai ales abisul 
interior al omului. Drama lui Văleanu, nu mai puţin, era atracţioasă, 
mărturia unei pasiuni curate. Deci, elemente care puteau atrage publicul, 
totuşi nu arit cil să ţină afişul mai mult timp. 

e Spre deosebire de viitoarea Voicbiza, introdusă şi ea în 1915 în 
repertoriul permanent al Teatrului Naţional, dar nemaireluală ulterior. 


Poezia depărtării a urcat din nou pe scenă în 1920, într-o distribuţie 


rotai schimbată : d-nul Văleanu — Romald Bulfinschi ; d-na Văleanu 

— Doina Fuduleseu; Hanke-băt rinul — Aurică Babelian, care mai 

jucase in Lumină nouă; d-na Hanke — Ana Luca-Moldovanu; d-iul 

Văleanu — G. Melişanu; Hanke-fiul — Mihail Cosmin, cel care alterna 
627 


in 1913, cu Tony Bulandra, în acest rol; în rest, erau .servitorii” din 
cele doua case. 

Noua premieră a avut loc joi, 15 aprilie 1920, si ea era mai mult 
un omagiu adus scriiioruiui, la acea data mare figură politică în for- 
maţia  averescană (Partidul poporului) aflată la putere — era ministru 
de externe. Era însă, totodată, ultimul de largă popularitate, dintre 
cei aflați în viaţă din marea generaţie a scriitorilor de la 1880; Iacob 
Negruzzi era o mare figură culturală, nu ţi scriitor propriu-zis, iar 
asupta lui Slavici incă plana oprobriul atitudinii sale prohabsburgice din 
timpul războiului. 

însă piesa avea si certe valori scenice, care justificau reluarea ei 
la Teatrul Naţional, mai ales în seceta de piese din acel moment. 


1 — E vorba de o agricultura mecanizata, de întreprinderile agri- 
cole, nu de pkigăria tradițională a lui Dinu Mutguleţ din Viața la fără, 
Duiliu Zamfirescu însuşi avea o astfel de întreprindere agricolă, mai 
e\aet viticolă, care putea fi numită şi moşie, deşi numai de vreo 50 
de hectare — care se .dovedea foarte rentabilă. Hanke pune mai mare 
preț pe industrie, iar fabrica o organizase tot Văleanu; el era omul 
modern, celălalt era numai speculantul financiar. Conflictul celor doi 
era conflictul epocii: România se va îndruma pe calea industrializării, 


sai; pe aceea a unei ţări „eminamente agricoli": Realitatea era că 
ambele direcţii se dezvoltau, mai mult însă agricultura, de aceea si 
Văleanu — are fabrici, dar vrea si moşie. 

2 — Scena seamănă, în dialogul sprinten şi în schimbul de coche- 


tării ironice, cu O amică, iar unele scene duc mai departe, la frag- 
mentul Ce ne-aduce iarna din Familia (1885), unde tachinătile se făceau 
tot în fotoliu, la gura sobei. 


3 — O ciudăţenie, care putea fi relevată mai înainte, dar pe care 
o consemnăm aici, unde ea e foarte clar vizibilă în replica lui Văleanu: 
de ce d-na Văleanu a rămas necăsătorită pînă la 30 de ani? Ce s-a 
petrecut în viața ei? L-a aşteptat pe Văleanu? A dorit să fie observată 
de el şi atunci nu s-a mai căsătorit, deşi el a întîrziat zece ani? Aşa 
rezultă în scena VI din actul I: „La 10 ani, cînd veneai Ia noi, te 
iubeam me ascuns ii la nebunie...; ...la 20 de ani, doream să mă iai... ; 
„la 30, cînd m-ai luat, socoteam că eşti un naiv”. „De ce ?", întreabă 
Văleanu. „Pentru că puteai să mă iai cu zece ani mai înainte." Ceea 
ce înseamnă că dacă Văleanu abia la 50 de ani a descoperit-o pe soţia 
sa. care-l iubea de 20 de ani — in schimb ea a ostenit iublndu-l fără 


' 


623 


speranța, în ascuns. lar cînd l-a refuzat pe Hanke rinărul şi s-a căsă- 
torit cu Văleanu, a constatat că făcuse gestul numai din obişnuința 
vechii iubiri, ca o datorie pentru o dragoste purtată zadarnic vreme 
de 20 de ani. dar că pe soțul ei ea nu-l mai iubeşte, semn că lunga 
dragoste care nu se împlineşte — moare. Scriitorul vorbea, în sensurile 
cele mai adinei ale situației, despre el însuşi. Lucrul i se întîmplase la 
tinerețe şi se repetase pe parcurs. în căsnicie nu se simțise fericit — 
fără a fi fost însă nefericit, „in sensul strict al cuvîntului". Dorea altceva. 
O spune foane clar într-o scrisoare către Elena .Mjller-Verghy (din 27 
mart./S april. 1896). Deci dorea, aştepta altceva de la căsătorie — pe 
care o făcuse la peste 30 de ani, cam ca d-na Văleanu. 


4 — Una din scăpările obişnuite la Duiliu Zamlirescu : adresîndu-se 
soțului său cu formula „Comte Oscar", d-na Văleanu pare a se referi 
la Oscar Wilde, despre care Văleanu vorbise mai inainte — cînd însă 


soția nu se afla în cameră, deci nu avea de unde şti eă el se referise 
la Wilde. E adevărat că ea căuta o cane tocmai a lui Wilde, insă 
acesta nu era un motiv să-i zică soțului său pe numele scriitorului 
englez. 


5 _ Acest roman al lui Balzac l-a interesat mult pe Duiliu Zamfi- 
rescu, îl aflăm menționat şi în Lydda. Scrisori romane. Probabil ideea 
însăşi a căutării „absolutului" îl atrăgea, nu epica romanului. 


6 —Volumul respectiv, intitulat Prințul jenat, apăruse în  1R88 
şi conținea şi nuvela dorită de d-na Văleanu. 
p. 415 VOICHIȚA 


Conv. Ut, XLVIII, 5—8, mai—aug. 1914. 


Variante 


423, r. S—9 — Eşti ceva mai înaltă ca mine (Corni. Ut). 
îs — Parcă eu n-am o Shindă pe... (Conv. lit.). 
9 — Indicaţia scenică lipseşte în Conv. Ut. 
2 — Uite-o. Vorbeşte cu... (COIK: Ut-)- 


447, r. 10 — Potrivit” (Conv. ht). 
48. r. B — Să-mi dai voie. în continuare. In Conv. ht. 


Pp PPPP 
A 
e 
N 
= 


urmează o indicație scenică : 

(se întinde jos, pe un cotor si face gimnas- 
tică. Scenă mută. Măria Cântă, de la o use, se 
uită la ei. Doctorul citeşte); De 6 ori... 


o 29 


p. 459, r. 4 — Voichiţa se uită lung Ia el. 


In Corn: Ut. textul se continuă tocmai Ia 
p. 462, r. 34, cu replica: 
Voichiţa: Şi crezi oare, doctore, că o să 


se îndrepte vreodată cocoaşa asta infamă 7... 


p. 462, r. 8 — Ca pe-o floare de pe plai. 
in Corni. lit. poezia nu se continuă. Urmează 
replica (r. 32) : 
— Ce frumos spui. 

p. 501, r. 15 —* In Com. lit. indicația scenică lipseşte. 

p. PB, r. 6— — Va să zică e mai grav. Ce credeai (Cam. lit.). 


Singura dintre piesele perioadei finale, publicată înainte de reprezen- 
tarea pe scenă, Voichița a fost prezentată la Teatrul Naţional cu mai 
mult de un an înainte de a fi publicată. De ce această distanță, e greu 
de spus astăzi. Momentul politic mai dificil — izbucnise în Europa răz- 
boiul, în august 1914 — nu pare să aibă vreo legătură cu piesa, căci 
aceasta este o jucărie amuzantă, cu multă farsă, multă frivolitate si co- 
chetărie, resimțindu-se de ceea ce va spune criticul N. Petraşcu că era 
misoginismul scriitorului — în realitate fiind numai o uşoară zeflemea 
la adresa feminismului tot mai accentuat, explicabilă Ia tradiționalistul di- 
plomat. 

Piesa o cîtcste autorul însuşi în şedinţa Comitetului teatral, la 23 
ianuarie 1914. Prezenți : I. Al. Brătescu-Voineşti, director delegat al tea- 
trului, D. Evolceanu sî actorul V. Leonescu. Hotărîrea se amină — trebuie 
să presupunem că dm cauza lipsei unei majorități necesare — şi abia la 
1 februarie se decide jucărea, prezenți fiind, în plus, Iacob Negruzzi, Ion 
Brezeanu si I. Saita. 

Ceva însă va fi fost de altă natură decît numărul membrilor prezenți, 
îmrucît la 28 ianuarie, acelaşi an. deci cu numai 5 zile mai tîrziu, aceeaşi 
componență a Comitetului, avindu-1 în plus doar pe Iacob Negruzzi. 
acceptă in unanimitate pe loc piesa Cuceritorul de A. de Herz. Sau 
numai prezența lui Iacob Negruzzi asigura majoritatea necesară — Duiliu 
Zamfirescu însuşi, membru în Comitetul teatral, neputînd intra în număr, 
fund parte interesată ? 

Fapt e că 1 oichtța e acceptată şi mult mai tîrziu intră în repetiție, 
abia toamna. 

La premieră, care a avut loc vineri 9 ianuarie 1915, distribuția avea 
în rolurile principale : doctorul Fingal si Voîchița — pe Ion Livescu si 
pe Tina Barbu, aceasta fund şi protagonista Luminii noi. 


839 


| e 


In celelalte roluri: dl. Costoiu —- G. Cipnan; dl. Niemene — 
Cazimir Belcot ; dl. Guţâ Pruncu — I. Sîrbul; Măria Cântă — Ana 
Luca ; d-na Niemene — Măria Filotti ; d-na Verulescu — A. Liniver- 
Gusty ; d-na Pruncu — Nelly Santa; cei doi „servitori”: Getta Dimi- 
triu şi N. Săvulescu. O distribuție — prin cele dimii şapte roluri — de 


zile mari si de piese de prim rang. Actorii, deşi tineri, trecuți totuşi fie- 
care prin multe roluri şi grele, apreciați de public — îndeosebi Livescu, 


Tina Barbu si Belcot (comic cu reputație). 


Deschis mereu cu O amica, spectacolul era programai de la început (10, 
II. 14/27 ianuarie), după care îşi rărea seria reprezentațiilor. In ianuarie 
se mai juca o dată (23 ian.), iar în februarie de două ori (| si 23 febi). 
Succesul era .de stimă", cum avea să noteze Ion Livescu, adică apreciat 
de presă, de spectatorii statornici, dar neaducînd publicul mare, care pre- 
fera comedia bufă, plină de haz uşor. Lucrul îl constatăm şi după suma 
cuvenită scriitorului, din totalul încasărilor la biletele de intrare. 

Trebuie spus că publicul acestui gen de teatru nu era prea mare SI, 
de-a rîndul, piesele aulohione, ca şi cele străine, nu treceau decît rar 
de zece reprezentații apropiate. Ele se reluau apoi numai din cînd în 
cînd — dacă se mai reluau. 

Voichița a urmat vi ea soarta altora. Nu c mai puțin adevărat Insă 
că alte piese umpleau un timp mai mare sala — Inşir-te mărgărite sau 
Coioşul negru ale lui Eftimiu, Patima roşie a lui Sorbul etc. 

Insă, la 28 aprilie 1916, Voichița e şi ea introdusă in repertoriul 
permanent al Teatrului, fără a se mai relua totuşi, autorul preferind, 


după război, Poezia depărtării, mal gravă, mai profundă... 


1 — La Băneasa începuseră să se înmulțească exercițiile aviatice — 
în special ale lui Valentin Bibescu şi Negrescu — mutate aici de la 
Cotroceni, unde fusese pînă atunci improvizatul timp de aviație, pe poli- 


gonul militar. 


2 — Aici începe o scenă adăugată la .eprezemație, grațiosul duel 
madrigalesc dintre Voichița şi doctorul Fingal, in care replicile sînt versuri 
anterioare ale lui Duiliu Zamfirescu sau parafrazări ale lor. Scriitorul con- 
struise inițial această piesă fără nici o poezie, dar a completat-o în cele 
din urma. intercalind fragmentele menționate şi chiar o poezie întreagă, 
frumosul său madrigal din Alte orizonturi. Ca un mănunchi de ramuri 
— toate în această scenă. 


631 


3 — E cam ceea ce se spune, prin contrast, în poezia Nu mai plinge 
(Imnuri păgiîne) ; 


Crede-mă, copila Thaîs, oamenii de aZÎ sunt mici, 


Mici la trup si mici la suflet — generaţii de pitici. 
+ — Primele două strofe din Culcate-s românite (Alte orizonturi). 
5 — Strofa inaugurală şi cea finala din poezia Fluture (Poezii nouă). 
6 — Este poezia Ca un mănunchi de ramuri (Alte orizonturi). Auto- 
rul a trimis-o mai tîrziu direct actorului Ion Livescu, care-şi notează 
episodul în Amintirile sale. „fn ianuarie 1915 — scrie el — Duiliu Zamfi- 


rescu aduce noua tui lucrate, Voichița, comedie în 3 acte, jucata cu 
Tina Barbu în Voichiţa şi cu mine în doctorul Fingal. Piesa a avut un 
succes de stimă şi aceeaşi atmosferă de poezie lăuntrica înfăşoară întreaga 
lucrare. In actul al doilea citeam Voichiţei nişte versuri, pe cari autorul 
mi le-a trimis în cursul repetiţiilor, din Galaţi, unde se afla la întrunirile 
Oomisiunii Europene a Dunării, în calitate de ministru plenipotenţiar, în- 
soţite de următoarea scrisoare : 


"Stimate Maestre, 


Mă ţin de cuvînt mai lîtziu, dar mă ţin. Vă trimit versurile pe cari 
le veţi spune Voichiţii în actul al doilea, şi cred că veți avea timpul 
necesar să le învățați. De spus, nu port nici o grije, căci talentul Dv. 
e o suficientă chezăşie, nu numai pentru doctorul Fingal, dar pentru atîtea 
alte roluri cu mult mai grele, jucaie, şi altele, cari aşteaptă viaţă — din 
bogaiele mijloace ce le-aveţi la îndemînă — şi o interpretare justă de la 
spiritul analitic, pe care am avut prilejul să vi-l preţuiesc de atîtea ori. 

Iată şi versurile : 

(Urmează poezia din textul piesei, cu două mici modificări, a.n,J 

Cu salutări amicale de la obligatul d-voastră, 

Duiliu Zamfirescu 
Galatz «e 
(Ion Livescu, Treizeci de ani de teatru, ei. .Rampa", 
1925, p. 269—2710 
Memorialistul credea că versurile sînt inedite şi nu au titlu. 


7 — Ea treia piesă succesivă, în care DuiUu Zamfirescu omagiază 
miinile unui erou — în celelalte erau mîinile de femeie, aici de bărbat. 
In Lumină nouă gestul căpăta chiar semnificații speciale. Dar o poezie 
mai deosebiia a mîinilor de femeie nu avem, de fapt, în lirica sa, ceea 
ce e întrucîtva curios. Mai curînd am fi aşteptat să aflam astfel d: 
grațiorități în poezii, nu un omagiu adus mîinilot de bărbat, fie ele şi 
ale unui medic. 


632 


Pentru a oferi integral 
imaginea dramaturgiei lui 
Duiliu Zamfirescu, atît cu 
privire la piesele pe care le 
includem în acest volum, 
cît si la cele pe care, din 
motive diferite, nu le in- 
cludem, dăm aici cîteva ex- 
plicaţii şi ipoteze care se 
pot face în jurul acestora 
ți, după caz, texte reproduse 
după manuscrise. Procedăm 
astfel pentru întîia oară în 
cadrul prezentei ediții — 


întrucât alte lucrări ale 
scriitorului, de asemenea ră- 
mase în afara ediţiei, au 
fost cel puţin o data tipă- 
rite în volume sau în presă, 
aşadar, în principiu, ele au 
devenit publice. Cele trei 
piese aflate în situaţia de 
a figura numai in această 
Addenda, ne prezintă fie- 
care cîte un „caz” aparte, 
de natură să nu legitimeze 
includerea lor în corpul 
volumului IV. 


PREA  TtRZIU 


Prea tirziu reprezintă a doua tentativă a lui Duiliu Zamfirescu de 
a urca pe scenă cu o lucrare a sa — întîia fusese O suferință, respinsă 
în 1881 la Concursul anual si publicată în Literatorul. Traducerea lui 
Hemani  rămînînd neterminată, iar  Haiducul nefiind decît traducere 
— Prea tirziu trebuia să fie cucerirea unei veritabile poziții literare. 

Insă, dcți a urcat — o singură dată — pe scenă, la 19 ianuarie 1884, 
piesa nu e un asemenea succes. Ea nu poate fi nici cel puțin introdusă 
între lucrările certe ale scriitorului, prezentînd problema dublului auto- 
rat — o singură nuvela mai semnează el în colaborare : Răvaşe, cu Al. 
Vlahuța (vezi voi. II al prezentei ediții) — ți deci neputînd avea foarte 
sigure limitele participării sale la elaborarea ei. Concluzia este, aparent, 
clară : ea nu poate fi introdusă alături — sau între celelalte scrieri dra- 
matice ale lui Duiliu Zamfirescu, într-o ediție ca aceea de față. 


Dar se pune imediat întrebarea : poate fi exclusă cu totul dintr-o 
astfel de ediție ? Răspunsul l-am dat introducînd piesa numai in Addenda 
ediției şi anume cu acea formă pe care o socotim cea mai apropiată de 
elaborarea Iui Duiliu Zamfirescu. 


In 1884, cînd are loc acea unică reprezentație, Vellescu avea 48 de 
ani, iar Duiliu Zamfirescu abia trecuse de 25, diferență enormă, unul 
fiind la acea dată fost actor reputat (nu mai juca din 1877), aflindu-se 
profesor de declamație Ia Conservator, deci om de mare suprafață, în 
vreme ce colaboratorul său mai tinăr era foiletonist la România liberă. 
cu un singur volum mixt, de poezie şi nuvele (Fără titlu, 188)), cu puțin 
ecou în public; avea reputația unui tinăr inteligent şi promițător, însă 
doar a unui tînăr. De ce ar fi făcut Vellescu pe copistul tînărului, dacă 


dramatizarea era în principal a acestuia ? 


635 


„Povestea" din piesa Prea tîrziu aparţine, cert. Ini Duiliu Zamfirescu ; 
a lui e nuvela jeana, care trece în întregime în piesă, ale lui trebuie să 
fi fost adaosurile de tipologie socială, conflictul dintre personajele cheie, 
de vreme ce materia acestora va trece după un deceniu în substanţa 
romanelor Viața la țară si Tănase Scatiu, si aceasta în timp ce Vellescu 
trăia, purind revendica paternităcea episoadelor respective, dacă ar fi 
fost imaginate de el. 

Pe de altă parte, intr-o scrisoare către Duiliu Zamfirescu, din 1S98. 
Ollănescu-Ascanio, prieten apropiat, sugerează că slăbiciunile piesei 
Prea tirziu aparţin lui Vellescu — slăbiciuni, aşadar, ale dramaturgiei 
propriu-zise, „Je construcţiei scenice, nu ale fabulei după care s-a con- 
struit subiectul „teatral", acesta ramînînd să-l atribuim în mod legitim 
lui Duiliu Zamfirescu, de vreme ce nuvela Jeana îi aparţine şi adaosurile 
vor fi valorificate ulterior de el, în romanele sale. 


In forma primă a unui interviu la care a răspuns prin 1895—96 lui 
D. Stăncescu. pentru biografiile întocmite de acesta oamenilor de cultura. 
Ştefan  Vellescu însuşi declara că o amintire „mai plăcută" din viața 
sa de artist a fost „cînd am lucrat în colaborare cu Duiliu Zamfirescu 
şi am concurat cu piesa Prea firziu: unul din noi sosea prea devreme”. 
(Textul e şters ulterior cu roşu, şi înlocuit cu fraza: .Cînd învăţam să 
scriu sub direcţiunea d-lui Hajdeu".) 

Jocul de cuvinte „prea tîrziu" — „prea devreme" îl făcuse incă în 
1884 D. D. Racovirză-Sphinx, în cronica spectacolului, dar pentru al 
avantaja pe Duilm Zamfirescu. Interpretat cu bunăvoință, nici Vellescu 
nu pare a spune altceva prin formula sa: tînărul său colaborator era cel 
care îşi încercase „prea devreme" puterile în teatru — încercarea literară 
neizbutită, aflată în discuţie, era deci mai mult a lui, sau chiar numai 


a lui, şi tot lui i se datora în principal sau exclusiv eşecul piesei res- 


pective ! 
Totodată, însă. Vellescu iţi trecea ulterior — în programele Teatrului 
Naţional — pirsa Prea tîrziu înlie lucrările sale, fără să mai menţioneze 


participaţia  colaboratorului. Esenţială pentru stabilirea paternităţii unei 
opere literare este însă nu fabula, subiectul, în liniile sale generice, ci 
elaborarea dramatică efectivă, construcţia, tipologia, acţiunea concretă, 
mişcarea scenică a eroilor, dialogul, întreaga stilistică a piesei. Or, pentru 
toate acestea — hotăritoare pentru paternitatea si pentru valoarea unei 
lucrări teatrale — nu avem nici o atestare foarte sigură, dai Duîllu Zamfi- 
rescu e cel ce ridică mănuşa la acuzaţiile lansate de Racovitză-Sphinx 
in cronica piesei si spectacolului, din România liberă, luînd apărarea 


textului. Acesta decî poate fi mai mult al său decît al lui Vellescu. Tot 


636 


el e cel ce scrie Comitetului teatral, în 138*. o violentă scrisoare, rămasă 
fără rezultat, cerînd imperios să se acorde piesei Prea tîrziu premiul 
anunțai. 

Putem însă judeca ii altfel: respins de la premiu în 1881 cu O 
suferință şi vrînd să-şi asigure accesul la el, în noul Concurs anual din 
1883, Duiliu Zamfirescu s-a hotărît eventual să apeleze Ia coautorat — 
în fapt: patronul omului de teatru cunoscut, care nu putea fi atît 
de lesne refuzat de către juriu ţi Comitet. împrejurări de acestea s-au mai 
văzut. In acest caz, transcrierea textului de către Vellescu — care va fi 
avut şi o participare inițială în elaborarea dramatizării, inclusiv a primu- 
lui text, cel prezentat in concurs — şi nu de către tînărul coautor sau 
autor principal, ar fi fost necesară pentru a ascunde juriului şi Comitetului 
teatral care e situaţia exactă a apartenenţei lucrării. Insă testul prezentat 
în concurs nu e scris de Vellescu, ci de Duiliu Zamfirescu — cîteva 


padini — şi de un copist. Numai cel destinat regiei teatrale e caligrafiat 
de Vellescu ! 


Dacă ar fi fost mai activă participarea lui Vellescu la piesa, ar fi 
semnat şi el scrisoarea — ne putem spune — dar Vellescu avea cu teatrul, 
cu Comitetul, raporturi de altă natură decît acelea ale lui Duiliu Zamfi- 
rescu, era regizor, membru în tot felul de delegaţii, şi nu ave* de ce să 
rişte o adversitate pentru o piesă parţial a sa, ori chiar mai mult a sa, 
dar nefiind, totuşi, decît o dramatizare dezvoltată şi adăugată de celălalt, 
după o schiţă tot a celuilalt. 

Iată argumente împărţite, care nu ne dan dreptul să introducem piesa 
decît într-o Addenda, nu în corpul propriu-zis al ediţiei lui Duiliu 
Zamfirescu. 


Mai intîi vom nota, din distribuţia unicului spectacol, numele princi- 
pale de actori, după caidul manuscris al regiei, verificate eu afişul 


spectacolului : 


Luchianu — Petre Vellescu 


Alexandru  Martinian-Conrad —" C. Nottara 


Stroe — I. Christesou 
Sotir Micronescu — Șt, Iulian 

Luca Micronescu — D. Rasianu 
Măria, fiica lui Luchianu — Ar. Romanesc! 
Elena Erățeanu — A. Nottara 


Vom sublinia că numele eroului îl păstrăm Alexandru Martinian, zis 


Conrad, aşa cum specifică manuscrisul prim ; în manuscrisul II şi în 


63T 


spectacol a fost Alexandro Lazăr, zis Conrad; pentru unificare, am 
păstrat şi in note forma din tetiul pe care-l reproducem, nu numai în 
cazul hsi, ci si al familiei Micronescu, care, in spectacol, au fost Micco- 
noff, pentru a li se sublinia originea străină. 

„Privind distribuţia speciacolului, constatăm că. cel puţin prin cinci 
nume, piesa beneficia de actori dintre cei mai distinşi la Teatrul Naţional 
în acel moment. 


Piesa a fost reprezentată strict pentru sondarea opiniei publicului, 
în vederea acordării premiului. Hotărîrea juriului a fost să fie premiată 
piesa care va întruni sufragiul spectatorilor, puşi să aleagă între Prea tirziu 
şi Grandomania de Sava Şoimescu ; .Cea care va ieşi mai bine în scenă, 
aceea să ia premiul" — se spunea în concluzia juriului. Jucate la 12 şi 
la 19 ianuarie, nici una n-a fost nici premiată, nici jucată în continuare. 

D. D. Racovitză-Spbinx, coleg de redacție cu Duiliu Zamfirescu la 
România liberă, scrie o cronică foarte severă a piesei şi a spectacolului, 
în trei foiletoane succesive (România liberă din 20—25 ian. 1884, chiar 
a doua zi după spectacol — deci avea cronica pregătita, pe baza lecturii 
textului), numind cu multă justețe deficiențele de construcție, citînd exact 
replici, descriind amănunţit evoluția unor personaje. După întâiul foile- 
ton, Duiliu Zamfirescu ii predă cronicarului un text-replică, apărând cîteva 
din situaţiile piesei si anume: travestiul lui Alexandru-Conrad; posibili- 
tatea ca doi veri să se îndiagosrească (întrucit fala Luehienilot, Măria, 
il iubeşte pe Alexarrdru-Comad, deşi ea ştie că e vărul ei; da, va spune 
Duiliu Zamfirescu, dar la reprezentare nu s-a observa? că cei doi erau 
veri de gradul trei, iar verii de gradul doi şi trei puteau să se căsăto- 
rească) ; felul cum Alexandru-Conrad e prea obsedat să-şi reabiliteze 
părintele învinuit pe nedrept de a fi pierdut o suma de bani, care în 
realitate îi fusese furată ; comportarea Măriei, care, deşi îl recunoaşte pe 
Alexandru, nu insistă îndestul pentru renunțarea U travesti etc. 


Deci, Duiliu Zamfirescu singur ia apărarea conținutului piesei — n« 
şi Vellescu — dar el are grijă să specifice lui Sphinx : „ţi scriu acestea 
şi în numele d-lui Şt. Vellescu”. Sphinx însă vorbesie astfel la un mo- 
ment dat, în foiletonul a] doilea, despre autorii piesei: „D-sa (Duiliu 
Zamfirescu, n.n.) şi colaboratorul d-sale..." — deci stabileşte o deosebire 
elocventă, căreia îi va da un alt sens în final, şi vom vedea care, cînd 
se va referi la cei doi semnatari. Forma utilizată de cronicar dă sugestia 
clara că autor principal e Duiliu Zamfirescu. Ce poate fi principal într-o 
piesă realistă — în concepția epocii — dacă nu subiectul şi trasarea pro- 
filului eroilor. lar acestea sini. fără discuţie, creaţia lui Duiliu Zamfirescu. 


633 


In restul cronicii se spune mereu: „autorii" ; Insă. in final, acuzarea de 
bază adusă piesei — „păcătuieşte prin chiar scheletul ei, prin chiar ideea 
fundamentală" — pare a-i viza pe Duiliu Zamfirescu. deoarece „schele- 
tul", „ideea fundamentala" îi aparţin, tot fără discuţie, lui. Subtilul 
Sphinx, prieten cu Duiliu Zamfirescu, cunoscător, desigur, al felului cum 
mersese colaborarea celor doi, sugerează clar ca el contestă dramatizarea, 
faptul că s-a ajuns la ideea transformării nuvelei în piesă. „Este o piesă, 
spune aşadar Sphinx, care păcătuieşte prin chiar scheletul ei, prin chiar 
ideea fundamentală, idee care, in mintea autorilor, trecind prin transfor- 
mări şi peripeții diverse, s-a transformat într-o lucrare dramatică" (subl. 
n.) Această idee a scenarizării nuvelei aparţine deci mai probabil lui 
Vellescu decît lui Duiliu Zamfirescu, fiindcă altfel, orice s-a spus pînă 
acum, nu vedem ce altceva decit dorinţa lui l'ellestu de a face piesă din 
nuvelă putea să pună alături doi oameni aflaţi la distanță atit de mare 
unul de altul. 

Mai mult decît atît, atunci cînd vorbeşte despte soarta piesei în viitor, 
Sphinx stabileşte în realitate un dialog numai cu Duiliu Zamfirescu, nu 
şi cu al doilea autor: „Consideratiunile de colegialitate care ar fi putut 
să facă a Ii se auzi glasul cel puţin pe jumătate — căci d. Vellescu a 
subscris opera alături de colaboratorul meu la acei: ziar. Duiliu Zamfi- 
rescu — asemenea considerațiuni am fost de părere ea nu-şi au loc, 
întrucât să atinge de dreptate in literatură. 

Din contra, colegul meu, care — sunt sigur — nu va lua în nume 
de rău observările mele — fiind dotat cu o inteligență afară din comu- 
nul oricărui muritor — va fi gata, din contra, a se felicita că am 
găsit ocaziunea d-a nu aproba tendințele de admirațiune mutuală..." 

Expresii de felul: „cel puţin pe jumătate” — în sensul că Duiliu 
Zamfirescu c „cel puţin pe jumătate" autor al piesei; Vellescu „a sub- 
scris opera alături de..." — deci nu e coauto' ci numai subscriitor „alături 
de..." ; „observările" lui Sphinx au în vedare numai inteligența colegului 
său, nu şi pe a lui Vellescu •— acestea, ci si tratarea problemei din 
„considerente de colegialitate” sau chestiunea „admiraţiunii mutuale", au 
loc numai între ei doi, nu şi între Sphinx şi Vellescu — toate par a lăsa 
să se înțeleagă clar ca abilul cronicar de la România liberă traduce direct 
publicului pe adevăratul autor al piesei. Lucru! apare şi mai clar ceva 
mai departe: continuînd diplomaţia subtilă a r;proşurilor şi scuzelor, el 
atribuie direct piesa — atît prin felul utilizării posesivelor, cît şi prin- 
tr-un inteligent joc de cuvinte care încorporează ti;lul lucrării — numai 
lui Duiliu Zamfirescu : 


639 


„Lucrarea ţa — a sa, şi nu a celuilalt coautor, n.n. — dramatică 
rămîne cu valoarea ei proprie, chiar daca nu s-ax învoi să-i aplice măcar 
unele din remediile ce am propus eu şi, dacă mă pot servi de un joc de 
cuvinte, niciodată nu se va zice că a produs prea tîrziu, ci, fără îndoială, 
că a sciis prea devreme lucrări de merit, ca piesa Prea tîrziu, de exemplu, 
îi ca alte producţiuni cunoscute deja publicului”. 

Deci : „lucrarea sa dramatică" ; „a produs" (la singular, nu: „au 
produs") ; „a scris (idem) lucrări de merit” ca piesa în cauză. 

Totodată, să încercăm a descifra jocul de cuvinte, din limbajul esopic 
al lui Sphinx, care se adresa unui public cunoscător al treburilor arristi- 
ceştt ; „Niciodată nu se va zice că a produs prea Arziu' — deci nu la o 
vustă mai înaintată (ca a lui Vellescu), ci „prea devreme”, adică la ti- 
nereţea celor 25 de ani şi cîteva luni ai lui Duiliu Zamfirescu. aşadar 
piesa nu e scrisă de un autor aflat la o vîrsta mai avansată (Vellescu), 


ci de unul tînăr; acelaşi lucru îl precizează, dacă mai era nevoie, prin 


opoziţie, si formula „„a scris prea devreme” ; ce anume a scris — nu: 
au scris! — prea devreme ? — „lucrări de merit ca piesa Prea tîrziu, 
de exemplu, si ca alte producţiuni cunoscute deja publicului" — produc- 


ţiuni ale lui Duiliu Zamfirescu, căci numai de el e vorba în paragraful 
final 1 


Dacă acest sens si nu altul trebuie să-l dam încheierii lui Sphînx, 
atunci /oată piesa e a lui Duiliu Zamfirescu, jî nu a lui Vellescu care, 
in acest caz, ar fi numai cosemnalar, nu si coautor. Şi totuşi, nu putem 
da valoare absolută acestei alternative, căci sensurile pe care le-am dedus 
sînt o demonstraţie, nu o dovadă, iar manuscrisele vorbesc de generozi- 
tatea lui Sphinx faţă de colegul său. 


Vom mai menţiona că mulţimea şi lungimea citatelor din cronica lui 
Sphinx dovedesc că acesta s-a servit de un text, dar, în mod clar, nu e 
acela al spectacolului, adică al doilea, deci el s-a folosit de primul, care 
era al lui Duiliu Zamfirescu : exista deosebiri între forma din ziar a 
aceloraşi pasaje şi cea din manuscrisul al doilea — dar si faţă de primul 
— deosebiri care nu se pot explica numai prin erori de transcriere po- 
sibile ale lui Sphinx sau scăpări ale tipografului ţi corectorului, ci prin 


faptul că Sphinx folosea, cu ajutorul colegului său, versiunea iniţială. 


In afara de reprezentaţia din 19 ianuarie, nu ştim să mai fi urmat 
alta, deşi, în mod real sau ironic, cîte o publicaţie anunţă noi spectacole 
cu Prea tîrziu. 


La aceasta însă, lucrurile începuseră biner avuseseră loc, după pro- 


tocol — şi chiar insistente — „chemările publicului”, în rindurile căruia se 


640 


afla regina. Autorul ar fi rezistat ispitei ţi chemărilor ţi n-ar fi ieşit la 
rampă, „dar, ctede-mă, aş fi făcut o mare necuviinţă către regina, care 
deja a aşteptat prea mult" ; au fost şi felicitări „sincere şi pornite dintr-o 
adevârală dragoste”, dar erau şi din „acele calpe" ; existau şi .gloabele 
omeneşti, care ambiţionau aseară să mă pupe care de care mai întîi, cînd 
pînă aci se uitau la mine ca la un pestiferat” (Scris, către Elena Miller- 
Verghy, din 20 ian. 1884). Desigur, „gloabele omeneşti” erau cei ce se 
indoiseră că piesa va fi admisă la concurs, nu crezuseră că se va repre- 
zenta sau crezuseră că, la spectacol, se va dovedi că piesa nu e bună, 
nu e premiabilă. 

Se impune o nouă precizare: spusele scriitorului par să indice un 
triumf total, care nu rezultă însă nici din cronica lui Sphinx. nici dm 
neacordarea premiului — în vreme ce Aristizza Romanescu, interpreta 
protagonistei, nici nu menționează piesa şi rolul respectiv între cele pe 
care le-a jucat (30 de ani. Amintiri, E.S.P.L.A., 1960), nici incidentul în- 
suşi al selecționării piesei pentru a fi dată unui plebiscit al spectatorilor. 
Oricum, o actriţă care notează atîtea în memorialistica sa, alcătuită vi- 
zibil după însemnări de epocă, putea să-şi aducă aminte şi de o piesă 
„promiţătoare", care nu s-a reprezentat însă decît o singură dată. Deci, 
toate preparativele lui Duiliu Zamfirescu — şi ale coautorului sau — 
transformarea rapidă a piesei după concurs, grăbita ei „dare la rindea”, 
ersu inutile. Faptul că la rampă apare numai el, nu şi Vellescu, insemna 
că acesta nu se simţea autor pînă intr-atît al piesei? Iată motive care 
par a-i atribui lui Duiliu Zamfirescu un autorat preferenţial — cu toate 
acestea. îndoiala există şi nu ne permitem să reproducem piesa decît in 
Addenda ediţiei de Opere, neputîndu-i-o atribui lui, definitiv. 


Este potrivit să arătăm că atunci cînd au fost alcătuite primele trei 


volume ale ediţiei şi monografia dedicară vieţii şi operei scriitorului, nu 
se descoperise decît un singur manuscris conținînd piesa «— acela ulterior 


prezentării ei în concurs, dar destinat reprezentaţiei din 19 ianuarie, 


pentru care i s-au făcut importante modificări, faţă de cel din concurs. 

In iulie 1973, cu ajutorul istoriografului George Franga, directorul 
Muzeului Teatrului Naţional, am putut avea ți manuscrisul prezentat în 
concurs, marcat de trei sigilii peste fila cu numele autorilor, îndoită şi 
purtând un motto („II faut se hâter et rire, de toute chose, pour ne pas 
£tre force, une heure apres, d'en pleurer — Figaro") pentru recunoaştere. 

Acest text are primele pagini caligrafiate de Duiliu Zamfirescu ; 
titlurile actelor şi scenelor, personajele din scenă, indicaţia de sfîrşit a 


actelor, motto-ul inaugural, sînt scrise mai toate de el. Pe parcurs sînt st 


641 


alte porţiuni de text scrise de el. multe intervenţii în textul transcrii torului, 
acesta dm urmă fiind cu toiul necunoscător în ale ortografiei, dar scriito- 
rul nu a corectat noianul de erori. A vrut prîn aceasta să păstreze ano- 
nimatul, lăsînd totuşi clară sugestia, pentru cei care-i cunoşteau scrisul ? 
Nuvela sa feaiia, care da scheletul epic al piesei, era, în orice caz, cu- 
noscută, apăruse în România liberă, iar, în iunie 1883, chiar in volumul 
Fără titlu. Cel puţin o parte din juriu, cu Maiorescu între ei, puteau şti 
cine era anonimul, dacă el însuşi n-avusese grijă să-şi anunțe din timp 
participarea la concurs. 

Dat fiindcă şi acest manuscris e, mai iot, o transcriere, de către o 
mînă străină, deducem existenţa încă a unui manuscris, anterior, după care 
s-a transcris şi care e pierdut. Cine l-a scris? Duiliu Zamfirescu sau 
Vellescu ? Părerea noastră c că rolul principal l-a avut Duiliu Zamfirescu. 

Conform hotărîrii juriului, data cu mare întîrziere, piesa a fost pusa 
in repetiție — dar pentru spectacol s-au făcut modificări, chiar mari, mer- 
gînd pînă la schimbarea soartei eroului principal: în manuscrisul prim. 
prezentat în concurs, el devine pedepsitorul personajului negativ, parveni- 
tul şi intrigantul Sotir, care e un Iago, un Tartuffe — un Tănase Scatiu ! ; 
în al doilea manuscris, care a stat la baza spectacolului, eroul principal 
moare, bolnav de inimă, nu înainte de a-şi dovedi demnitatea şi cinstea, 
dar căzind victimă acelui lago, care rămîne in viață, păstrîndu-şi intactă 
starea, locul social, chiar toată perspectiva evoluţiei ulterioare. In spec- 
tacol personajul pozitiv era un triumfător prin moarte ; în concurs el se 
prezenta ca un infrint prin victorie (căci, socialmente, el era un asasin, 
orice spun alți eroi din scenă). 

Modificările de structură dramatică sînt certe de la primul la al 
doilea manuscris, deci de Ia cel din concurs, la acela destinat spectacolului. 
Piesa e mult mai teatrală în versiunea a doua pe care o avem şi care. 
în cea mai mare parte a ei, e caligrafiată de Vellescu ; el a adus, deci, 
cele mai importante transformări — care vor fi fost analizate şi elaborate, 
în principiu, cu Duiliu Zamfirescu. Manuscrisul din concurs prezintă 
multe note marginale, datorite deopotrivă lui Vellescu si lui Duiliu 
Zamfirescu, dar şi unor caligrafii ce nu ne sînt cunoscute, sugerînd modifi- 
cări - de care .ascultă” manuscrisul al doilea, evident ulterior. Dar şi 
acesta are părți iranscrise de altcineva decît de Vellescu - şi aici o 
distincţie se impune precizată : părţile caligrafiate de Vellescu în manu- 
scrisul al doilea au cele mai multe modificări față de primul, deci presu- 
punem că aici a fost intervenţia lui principală. Tot aici sint şi cele mai 
elaborate" texte, deci cu muhe lăieluti, înlocuiri, intervenţii, uneori adu- 
ceri la forma veche, din primul manuscris, iar acestea trebuie să le soco- 


642 


lim rezultate în urma discuţiei cu Duiliu Zamfirescu, uneori efectuate chiar 
de el, cu cerneală, neagră sau violetă, şi cu creion negru (aşadar interven- 
ţiile s-au făcut succesiv). Deducem că scriitorul nostru ţi-a apărat textul 
propriu şi in faţa observaţiilor Comitetului teatral, care i s-au transmis, 
desigur, daj şi in fața colaboratorului (lextul propriu, adică acela din 
primul manuscris, care deci e mai mult al său decît a) lui Vellescu). 
Poate la modificările acestea se referă D. Racovitză-Sphinx, cînd face 
să rezulte, într-o abilă formulare, că forma lui Duiliu Zamfirescu era 
superioară, piesa mai bună eta a sa. Lucrul îl va sugera şi D. C. Ollă- 
nescu-Ascanio. 


Dacă supoziţiile noastre merg prin preajma adevărului, avem cuvînt 
sa dăm o prioritate textului prim, aceluia prezentat în concurs, pentru 
a-l comunica cititorilor, nu celui de-al doilea, pe care însă de asemenea 
il comunicăm, în ce are modificat mai important, pentru a cunoaşte şi 
esențialul spectacolului, şi acesta semnai de Duiliu Zamfirescu. 

Adăugăm inca o presupunere: e clar că modificările însemnate pe 
primul manuscris, şi de care .ascultă" al doilea aproape total, sînt ulte- 
rioare prezentării în concurs si anterioare spectacolului. Dar oare toate 
modificările pe care le conţine a/ doilea manuscris sint anterioare spec- 


iacolului? — sau unele sini ulterioare acestuia, efectuate de Duiliu Zamfi- 
rescu sau de Vellescu — sugestii primite de la critică, de la juriul tea- 
tral, idei venite lor la repetiție şi la premieră — pentru următoarele re- 


prezentaţii, care însă n-au mai avut loc > Trebuie să admitem şi această 
posibilitate. In acest caz, uncie tăieturi şi modificări, care apropie textul 
al doilea de textul prim, sîm mai probabil ale lui Duiliu Zamfirescu ; 
acelea prin care se îndepărtează şi mai mult de el sînt mai sigur ale lui 
Vellescu; şi dintr-o categorie şi din cealaltă, ele îi angajează pe ambii. 
E semnificativ ca noiări marginale pe al doilea text, polemici cu textul, 
sugestii date autorilor — nu există în al doilea manuscris, ci numai în 
primul; în al doilea sînt, nu sugestii, ci operaţii efective — deci se lucra 
prompt, cu decizie. 


Toate acestea le avem în vedere cînd dăm în Addenda, textul prim, 
cel din concurs, ca text de bază al piesei, atribuit lui Duiliu Zamfirescu 
in măsură mai mare decit cel destinat spectacolului. 


Pentru cunoaşterea marilor modificări, care deci schimbă cursul ac- 
ţiunii dramatice şi conţinutul jocului scenic, dăm, în subsolul textului prun, 
texte semnificative, uneori scene întregi din manuscrisul al doilea, reţi- 
nînd şi indicaţiile marginale, foarte elocvente pentru elaborarea piesei, 
reținînd de asemenea texiele lăiaie, formulările transformate succesiv, unde 
putem bănui deci că s-a manifestat controversa literară a celor doi auiori. 


643 


Scatiu, în război, îndreptări şi Anna, care se pot ceti fiecare aparte., 
dar cari coboară, unele din altele, ca rudele aceluiaşi neam. Firuî 
conducător al acestor cinci lucrări apare astăzi destul de limpede: 
voiam să întorc dragostea românilor către pămîntul lor din valea 
Dunării şi, cu ei, să iau Ardealul". 

încă de atunci, romanul readucerii Transilvaniei în hotarele 
fireşti ale ţării îi apărea problematic scriitorului, pentru că imagi- 
naţia realistului nu făcea clare căile concrete ale desăvîrşirii proiectu- 
lui. Nici o bună bucată de vreme după ce evenimentul s-a petrecut în, 
realitate, planul romanului nu s-a închegat. Scriitorul vorbea în con- 
tinuare despre ciclul său ca despre o serie de romane, „care trebuiau 
să sfîrşească, în cel din urmă, cu luarea Transilvaniei”, dar nu 
mărturisea intenția de a mai da viaţă vechiului proiect: „Pe acesta 
nu l-am scris, căci l-a scris poporul român" (îndreptarea, din 16 
iunie 1919). 

Există temeiuri să presupunem că noul roman era început la 
această dată, dar el se închega încă greu, de aceea scriitorul nu soco- 
tea potrivit să-l anunţe şi, în acelaşi timp, nu nega cu totul posibili- 
tatea de a-l realiza: nu-l scrisese încă, dar nu însemna că nu avea 
de gînd să-l scrie — acesta trebuie să fie sensul citatului de mai sus. 

Cu toată schimbarea numelor — care, după cum rezultă din 
fragmentul existent, nu mai aparţin familiei Comăneştenilor, deci 
în chip normal exclud romanul din ciclul consacrat ei — am încadrat 
aici cele cîteva pagini existente, pentru că descoperim o înrudire 
clară în conceperea personajelor (între Matei Damian şi bătrînul 
Dedulescu există aproape identitate caracterologică, precum şi între 
Mihai Comăneşteanu sau nepotul său Alexandru Comăneşteanu şi 
tînărul Alexandru Dedulescu din fragment), şi întrucît continuitatea 
de problematică situează noul roman în succesiunea celorlalte cinci: 
el trebuia să fie, după toate cîte le anunţă, acela al readucerii Transil- 
vaniei în hotarele fireşti ale ţării. 


De la prima ştire despre intenţia romanului Viața la fară, din 
mai 1892, şi pînă la moartea scriitorului — care va fi purtat ani lungi 
în inimă ideea noului roman — pe parcursul a trei decenii întregi, 
s-a închegat acest ciclu de romane, cel mai amplu din cîte s-au scris 
în literatura noastră pînă atunci, elaborat pe cea mai mare durată de 
timp şi cuprinzînd o epocă de jumătate de secol, între 1868 şi 1918. 

Fiecare dintre ele are însă o istorie proprie, urmărită, în liniile 
ei esenţiale, în notele care urmează. 

Titlul Romanul Comăneştenilor figurează în mai multe din scrierile 
publicistice ale lui Duiliu Zamfirescu, în ultimii ani ai vieţii sale, şi a 
fost înscris pe contrapagina copertei interioare a ediţiei din 1922 aro- 
mânului Viaţa la țară, unde sînt transcrise în ordine — ca şi pe o 
pagină interioară a ediţiei 1911 a romanului Anna — toate cele 
cinci componente ale ciclului, numerotate fiecare de la I la V. Deose- 
birea este că, în 1922, titlul romanului îndreptări nu figurează între 
ghilimele ca în ediţiile apărute anterior, iar pentru Anna nu se mai 
păstrează explicativul: Ceea ce nu se poate, înscris între paranteze pe 
copertele edițiilor din 1911 şi 1916. Ediţia prezentă păstrează, ca 
atare, formele din 1922 ale titlului fiecăruia din romane. 


VIAŢA LA ȚARA 


Convorbiri literare, XX VIII, 3-8, iulie-decembrie 1894 si XXIX, 
1—5 , ianuarie-mai 1895. 

în aceeaşi perioadă, în revistă au mai fost publicate două poezii 
ale autorului: Sărmanul vultur (decembrie 1894), cu prilejul apariţiei 
volumului Alte orizonturi, şi Pe mare (aprilie 1895). 

Apariţii în volum în timpul vieţii autorului: Ed. I — col. „Bi- 
blioteca pentru toţi”, nr. 162— 165, Ed. Carol Miiller, 1898, cu o 
Prefaţa a autorului; Ed. II — Idem [f.a.]; Ed. III — Idem, 1907; 
Ed. IV — Idem, 1914, cu o nouă Prefăţă a autorului; ed. V — col. 
«„Scriitori români", Editura „Cultura naţională”, 1922, cu o a treia 
Prefață a autorului şi cu reproducerea Prefeței la ed. IV. 


PREFAŢĂ LA EDIŢIA I (1898) 


Este prima oară cînd Duiliu Zamfirescu îşi anunţă public ideile 
viitoarelor articole din Noua revistă română 'şi Revista idealistă şi, 
îndeosebi, a discursului de recepţie la Academie, Poporanismul "in 
literatură. Ele figurau la această data — 1898 — şi în articolul rămas 
„neterminat şi nepublicat, după cît ştim — Romanul şi limba română, 
manifest antimaiorescian, intenţionat poate, la origine, să devină chiar 
prefaţă a Vieţii la țară. Analizate cu atenţie, tezele prefeţei publicate 
descind totuşi din cele maioresciene, întîlnite în studiile intitulate 
Direcţia nouă, din 1872; dar, venind cu un sfert de secol după acestea 
şi în cu totul alte condiţii, au deşteptat, cum era şi firesc, împotri- 
virea lui Maiorescu. Polemica scriitorului viza o'literatură consti- 
tuită în cadrele trasate de Maiorescu (Slavici, Caragiale), ceea ce nu 
putea să nu atragă dezaprobarea criticului, vizibilă în toată corespon- 
dența sa cu Duiliu Zamfirescu şi ajunsă la punctul suprem, final, în 
1909, cu prilejul discursului academic,  Poporanismul în literatură. 
Dar tocmai prin această polemică, Duiliu Zamfirescu îsi detaşează 
Intr-o bună măsură literatura proprie, începînd cu ciclurComăneste- 


645 


SOTIR MICRONESCU Vîrsta nehotăriiă — deputat. Figură de 


intrigant : frunte mică, mustăţi rase pană 
la jumătate, barbă pe sub fălci - puţin 
pleşuv. E îmbrăcat într-un gheroc negru 
cu poale scurte, pantaloni untdelemn, 
jiletcă damaschinată, cămaşe cu gulerul 
răsfrînt, necălcat. Un lanţ gros de aur 
după gît. In indexul drept, un inel cu 
pecetie. Vorbeşte cu accent grecesc abia 
simții 

LUCA MICRONESCU 

MĂRIA, fiica d-lui Luchianu 26 ani — simplitate eleganta. 

D-na LUCHIANU 


June fashionabil. 


45 ani. Păstrează costumul de pe vre- 

mea domniţei Cuza: rochie de faille cu 

chantîlly, corset Catherine Medicis. 

ELENA FRATEANU Văduvă tânără. E îmbrăcată  totdauna 
după cea din urmă modă. 

Un doctor 

Un logofăt de moşie 

IOHAN, ştal-maistru 


Ileana, servitoare. Slugi, ţărani. 
Acţiunea în zilele noastre — la ţară. 


ACTUL I 


Un salon elegant, la Luchianu 


SCENA la 
STROE, CONRAD, IOHAN 
(Conrad calculează la o masă, pe un registru mic de bu- 
zunar, fără a observa pe Stroe, care intră vorbind lui lohan 


Acesta stă, cu pălăria în mînă, Ia uşa din fund, într-o 


atitudine respectuoasă.) * 


STROE (lui lobau) : Să fii d-ta sănătos, n-am fost ştal-maistru niciodată, 
dar... ce naiba ! călăresc din copilărie. 


* Marginal, cu cerneală violetă, adăugat de Vellescu: „A se vorbi 
de boala de inimă a lui Conrad". 


646 


IOHAN: „Aber... gnădiger Herr !" 

STROE: Nu, nu... negrul e de rasă arabă şi numai peste cîtva timp 
poate fi călărit fără primejdie. 

IOHAN : „Aber... eu tresat pun". 

STROE : în sfîrşit... (Văzind pe Conrad.) A !... bună ziua. (Lui lohan. 
fără a-l privi pe cînd coboară ca să dea mîna lui Conrad.) In 
sfîrşit, asta este părerea mea. (Intorcîndu-se către lohan şt făcînd 
o reverență exagerată) Aşa! aşa !... Zum vidersehen her stal- 
maister ! 

IOHAN (încurcat se retrage, după ce s-a închinat respectuos) : So ist... 
bardon gnădiger Herr! (Dispare.) 

STROE : Te credeam pe cîmp. 


CONRAD (după ce a închis carnetul, stringe mina lui Stroe cu amicie) : 
Am primit chiar acum nişte bani, din vînzarea peştelui de la Lu- 


chieni, şi notam sumele. 


STROE (surizind) ; A !... a!... Bravo la bun sfîrşit te-au dus studiele 
tale profunde. 


CONRAD: Administrator la moşiele d-lul Luchianu. 


STROE: Bine, omule”, o să-mi explici odată pentru ce porţi un nume 


străin ?... Din Alexandru Martlnian, Conrad. (Ojerindu-i o ţigară.) 
CONRAD (refuzind) : Iţi mulţumesc. 


STROE : la spune-mi, te rog: acum şase luni, cînd m-am întors din 


străinătate, te văd — vreau să mă arunc în braţele tale — să te 
chem pe nume — şi tu îmi spui să-ţi respect secretul... Am făcut-o... 
Dar, ce naiba!... cred că o să-mi spui şi mie ce-nsemnează acest 


mister?... Conrad în loc de Alexandru... şi în ce hal?... Logofăt 


la moşiele lui Luchianu !... 


* Marginal, textul lui Duiliu Zamfirescu a fost însemnat, pe lungimea 
a trei replici (jumătatea a doua a paginii), cu creionul şi adnotat astfel: 
„A nu se mai servi de mijlocul acesta ; vine în ţară spuind cine este, dar 
unchiul său [text neclar] şi În pune la moşiile sale, el e fericit că se poate 
plăti de recunoştinţă.” Textul e tăiat cu creionul — alt creion decît 
primul, deci şi altă mînă. Sugestia nu a fost acceptată de cei doi coau- 
„ss Um nici altele, ulterioare, nu vor fi — şi piesa rămîne construită 
pe acest travesti, păstrat din nuvela Jeana. 


647 


CONRAD : Stii că sunt ji absolvent al scoale! de Grignon. 

STROE : Foarte bine — aceasta justifică gustul tău pentru economia ru- 
rală... dar eu tot nu-mi explic, pentru ce stai aici, de patru ani, 
sub un nume străin... Uite... conspirator nu te cunosc, si de aceea 
nu înțeleg (după o mică pauză) sau mă tem ca înțeleg prea mult. 


CONRAD; Pentru ca să nu mă bănuiesti, îţi voi destăinui totul. 
STROE (ofeindu-i o ţigara) : A !... în sfirsit! 

CONRAD (refuzind) : ţi mulțumesc, nu fumez. 

STROE : Omul aceţta n-are nici un vițiu ! 


CONRAD (fezind pe canapea Ungă Stroe): i-am spus, încă de la 
Paris, că d-nu Luchianu este unchiul meu prin alianță, Ţi-am spus 
că el a îngrijit de copilăria mea. La şase ani am rămas orfan; 
d-nu Luchianu mi-a făcut educația, 51 cu mari cheltuieli, căci la 
lfi ani, cînd am sfirsit liceul, m-a trimes la Paris. 


STROE : Ei, dar atunci nu înţeleg... 


CONRAD (scoate o scrisoare din portofoliul său si o dă lui Stroe) : 
Citeşte ; dacă nu vei înţelege îţi voi explica. 

STROE (zîmbind) : Da, mă aşteptam... un amor din copilărie... ha '. ha! 
ha !. ai şi legiuita poză a îngcrajiului ?.. Paul şi Virginia la Vi- 
foreni... ha ţ... hal... hal... 

CONRAD (fără a ride) ; Citeşte, te rog! 


STROE (citind): ,1876, Mai, in 10, Viforeni. — Alexandre, în ultima 
mea scrisoare, îţi  recomandasem să te grăbeşti a te întoarce în 
țară. Am făcut, pentru tatăl teu şi pentm tine, mai mult decît 
trebuia să-mi permit a face. Orcît de avuţi suntem, ne-ați costat 
prea mult, si o fc aceasta, stii prea bine, fără să vă fiu dator 
nimic." (Worbit) Hei ?... 


CON'RAD  (ridicîndm-se, cu un început de indignare) : Urmează ! ur- 


mează 


STROE (citind) : .lotoarce-te în ţară — îţi fac eu căpătii şi cu puţinul 
ce vei fi învăţaJL.. Am pricopsit pe atîua alţii, dar pe tine, nepotul 
femeii mele?" (Rididndu-se asemenea.) A!... da! mt-aduc aminte. 
La Paris mi-ai spus într-o zi, disperat, că renunți la diplomă, căci 
ţi s-a tăiat bursa. 


M*-. sT*uuw.. t*wfejL. <Rrd-. 
GvJtU- tjH_,i LIM«W t. A 
ea—L.' 
eer 


iJU.- v-M! <TW- v. y^Ut We TW. E—W-" 


fMWoiCi-*. fcij— tiw. n^T^t v^i^aJK* - w'Biii — 


Z~<fciXx^.t 


NN INTM a 


eK«S^b , TWA Kw v 

<a Act LITWih etfUAi 5s şi TM: A.A 
UJ> 1ţiini1 , Si-1— s—k<f A Și 
> WU. pe. "UML — "4 ^a we fili-iut— * [Mao 


„.»,.L pretăcttor. d.uînd d.n \^Z-im2 : cnusţdemti asupra lui Platon 
un fragment din Sj'w/jxwoii. Na ti utiltzat in Lyddi 


CONRAD: Da. si după aceea am luptat ca un martir !... voiam să nu 


mă întorc in ţară decît după ce-mi voi termina studiele. * 


STROE: Ştiu, dai lecţiuni... Tristă meserie!... Vindeai adjective si verbe 
cu luna... pe 20 lei... dar ai izbutii! Nu înțeleg însă ce raport 
poate avea tot ce ţi s-a întîmplat, cu stăruința ta de a rămînea 


necunoscut. 


CONRAD: In locul meu ai fi făcut tot astfel. Scrisorile d-lui Luchianu 
mă revoltau. Ştiam că nu am mijloace, si că niciodată nu mă voi 
putea plăti de dinsu, ţi de aceea aveam o vecinică greutate pe 
conştiinţă. Dorinţa mea, visul meu — era să mă pot plăti de 
d-nu Luchianu; dar cum? El dăruise 60.000 fr. pentru a scăpa 
de ruşine pe tatăl meu. Această sumă i se furase de un mizerabil, 
pe cînd era casier general al judeţului. Vrăjmaşii talălui meu — care 
era cinstea în picioare -—ar fi exploatat acest furt. Era pierdut. 
D-nu Luchianu a avut milă de dînsu şi de noi, si a plătit. 


STROE : Ciudat om acest d-nu Luchianu: grija de a aminti o binefa- 
cere, orcît de mare ar fi, denotă pe fanfaronul bogat, ţi, fără su- 
părare, cam aşa îmi pare că este unchiul tău şi nobila mea rudă. 
Mult mă tem că binele îl făcea îndemnat de mătuşa ta, care esie 
o femeie superioară. Ei, dar în ce mod se întîmplă că stai aci 
sub un nume străin ? cum de nu te-a cunoscut nimeni ? 

CONRAD : Reîntors în ţară, observ că amicii mei din copilărie nu mă 
mai recunosc — se înţelege, după aproape 10 anî petrecuţi in 

Franţa. Pe lîngă asta aflu că d-nu Luchianu sta rău. Găsesc mij- 

locul de a-i fi recomandat ca agronom francez. Ne înţelegem. însă, 

crede-mă, el încă nu avea conştiinţa de ruina sa apropiată. Mă lua 
mai mult spre a putea zice: „Directorul meu de exploatare, inten- 


* Marginal, cu cerneală, Vellescu repetă consemnarea anterioară: „a 
vorbi despre boala lui Conrad”. Manuscrisul II introduce, în acest punct, 
o replică a lui Conrad, scrisă de Vellescu: „...am luprat ca un martir !,„. 
Sărac fi mai alei bolnav, nu voiam cu toate acestea să mă întorc in 
ţară decît..." — pe care Duiliu Zamfirescu o preface, cu cerneală nea- 
gră, în: „Sărac, neajutat de nimeni”, iar Vellescu îşi păstrează, tot cu 
cerneală neagră, formula proprie, tăiată inițial cu creionul: „ş| mai ales 


bolnav. Nu voiam...” etc. Stroe întăreşte, într-o replică scrisă întîi de 
Vellescu, tăiată apoi tot de el şi reintrodusă: „Ştiu, boala ta de inimă”. 
Despre care Conrad precizează: „A trecut” — replică tăiată mai întîi, 
apoi reintrodusă, de Vellescu. Deci, chestiunea boalei, care va cauza 
moartea lui Conrad, justifioînd în parte şi titlul piesei — toate se pe- 
trec „prea tîrziu" pentru Conrad — a fost un prilej de controversă între 


cei doi coautori, privind amploarea insistenţei asupra ei, încă din prima 
scenă a piesei. A biruit punctul de vedere al lui Vellescu, mai „scenic”! 


649 


deniul meu, francezul de la moşie*. O!... nu-ţi pot descrie fericirea 
mea, cînd am constatai dezordinea si ruina de care era ameninţat. 
De atunci muncesc ca un rob numai ca să-i pot mîntui averea. 
Astăzi primejdia e înlăturată. 

STROE: înlăturată? dar atunci de ce îmi vinde pădurea? 

CONRAD: Eu l-am sfătuit. Sumele de care dispune astăzi şi cu banii 
padurei l-ar scăpa de toate datoriile — si odată averea sa mîn- 
tuită, prin mine, sunt plătit de dînsu şi mă voi retrage. 

STROE : Hîm !... dar... Măria? 

CONRAD : Cum ?.. 

STROE : Nu mi-ai spus-o dar am ghicii-o... O iubeşti! 

CONRAD: Penlru ce ţi-a venit aceasta în minte? Cînd am plecat, ei 
era o copilă de 12—14 ani; am trăit cu vara mea ca doi frați — 
îmi inspira o simpatie vie, este adevărat, dar atît... simpatie co- 
pilărească... iată totul. 

STROE: Nu zic altfel... dar... simpatia de altădată a crescut şi s-a 
schimbai intr-un adevărat amor. (Văzind că Conrad voieşte a vorbi.) 
Da, da... ştiu eu ce spui... într-o zi, vorbind cu Măria, î-am sur- 
prins secretul; tu nu ştii poate... dar am simţit: în această casă 
numai Măria bănuiește că Conrad este Alexandru Martiman. 

CONRAD: Dar...* 

STROE : Tăcere ! iată d-nu Luchianu. 


SCENA Il-a 


Aceiaşi, LUCHIANU, SOTIR 


SOTIR (intră aprins) : Da, da! eu trec cu ceilalți. Renumele acestui mi- 
nister’ se topeşte ca o bucăţică de zahăr într-un pahar cu apă! 
STROE (lut Sotir, după ce a dat nuna lui Luchianu): Bună ziua !... 
Dar bine, d-le Sotîrache, ai căzut rău în boala celor politiceşti. 


' Marginal, cu creionul, însemnare a lui Duiliu Zamfirescu: «Vezi 
pagina suplimentară". O alare pagină s-a pierdut, însă manuscrisul II 
„ascultă" exact de această notă şi aici figurează următoarele replici: 
„Stroe: Fără dar... spune drept: o iubeşti ? 

Conrad (după o tăcere): Ei, da!... o iubesc. O iubesc ca un nebun... 
O iubesc cu tot sufletul meu ; fără speranță... fără margini..." 

De subliniat, aşadar, cele două noutăți esențiale intervenite în ma- 
nuscrisul II, chiar din scena inaugurală, deosebite de manuscrisul I: 
insistența asupra boalei lui Alexandru-Conrad şi declararea dragostei lui 
pentru Măria. Conflictul teatral este, evident, mai acut, sfîşierea eroului 
mai mare — dar şi melodrama e mai acută, în spirit romantic. 


650 


SOTîR : Sub un regim liberal, toți suntem datori a ne ocupa de soarta 
țării! 

LUCHIANU (care, pînă aci, vorbise cu Conrad, se întoarce fără a se 
duce la dinşii) : Nu-l crede... 

SOTIR : Cum adică; numai d-ta ai dreptul de a face politică? eu 
nu sunt cetățean român ?.. 

LUCHIANU: Ba da •— naturalizat... Eu însă (vorbind între dinții) am 
făcut totdauna politică, pentru că şi părinții mei au făcut astfel. 

STROE: D-nu Sotîrache, poate să mă înşel... face politică negusto- 
rească, pozitivă... iPolitica d-sale e pornită sau din interes sau din 
frică. 

SOTIR: Eu?,., de fiică?... cu starea mea?... 

STROE: Tocmai! Cu eh vei fi mai avui, cu alît vei deveni mai le- 
mător. {In acest timp Conrad observă nişte planuri.) 

LUCHIANU ; Politica d-lui Micronescu, fie, mă învoiesc... este aceea a 
interesului, cum zici d-ta... dar care este a d-voastră, a tinerilor ? 

SOTIR : Tineri! 

STROE : Tineri!... doară pentru că suntem de la Clubul tinerimei”, dar 
altfel... 

LUCHIANU: D-voastră advocații, ați substituit aristocrației de naştere, 
aristociația vorbelor. 

SOTIR : A palavrelor ! 

LUCHIANU : Guvernul iubit de d-voastră este guvernul logomachiei. 
O, Doamne ! dacă ar şti deputați-advocații, că discursurile lor nu 
se publică în Monitorele guvernului, ai vedea cum s-ar linişti bieţi 
oamenii, şi n-ar mai vorbi decît atît cît trebuie! Orice vei zice, 
d-nu Micronescu ieşit din popor... 

SOTIR : Da... si mă mîndresc! 

LUCHIANU: Este cu poporul şi iubeşte poporul! 

STROE : în teorie... dar la moşie... 

SOTIR : Mă rog nu amesteca lucrurile ; politica e una şi negoţul e 
alta. 

STROE : Mi se pare că pentru d-ta şi politica şi negoţul e totuna. 

LUCHIANU (lui Conrad) : D-le Conrad, ai aflat că s-a rupt iazul de 
la moară ? 

CONRAD: Nu am aflat nimic, pentru că abia am putut sosi de la 
Luchieni; cît pentru iaz, v-am spus că o sa se rupă... planurile 
sunt gata, să regulăm lucrarea în mod sistematic. Mă duc tocmai 
acolo. (Aşează nişte hirtii, ia un sul cu planuri şi, salutind, iese.) 
Domnilor !... 


651 


SCENA Ill-a 


Aceiaşi, afară de CONRAD 


LUCHIANU (cu fanfăronadă) ; E activ francezul meu... învăţat si, mai 
cu seamă, onest! 

STROE : Poate pentru că nu face politică. (Către Sotir.) Cum crezi, 
d-le Sotirache ? 

„SOTIR : Ce tot Sotirache, Sotirache ! Mă numesc Micronescu. D-ta mă 
necăjeşti într-una. 

STROE : Pentru că-mi eşti drag. 

SOTIR (supărat): Te rog să mă laşi in pace. (Lui Luchianu.) Aşa este, 
francezul d-tale îmi place şi mie. 

LUCHIANU: A! Cred şi eu... dar d-voastră nu sunteţi în stare să 
faceţi asemenea cheltuieli. 

SOTIR : Apoi d-ta... Cucoane Aleco... 

LUCHIANU (întrebindu-l) : Inchipuieşte-ţi, l-am luat după chiar reco- 
mandaţia ministrului de Agricultură. într-o zi, la Bucureşti, mă 
plîngeam lui, de Svîrtescu, administratorul şi casierul meu : neregu- 
laritate... leneş şi mai cu seamă flecar... Nebun turbat după poli- 
tică, frate!... De cîte ori n-am vrut să scap de dînsul... n-a fost 
chip... Ministru-mi spune : eu ţi-aş recomanda o persoană foarte 
cumsecade : onest, activ şi instruit... un străin. Este un om distins, 
pe care nu-l poţi trata ca pe Svîrtescu; e francez. — Ah! Trime- 
te-mi-l, mă rog... — Dar ce nalba căpătii să-i fac secăturii de 
Svîrtescu... Ştii că ei ne slujesc în familie din tată în fiu... hoţo- 
man cît vrei, dar nu pot să-l arunc pe drumuri: are o droaie de 


copii canalia afurisită... mi-e milă de dînşii, nu de el. 


STROE : Ei? şi i-ai făcut căpătîi ? 

LUCHIANU: Cum nu, l-am numit subprefect. 

STROE: A? da, ştiu... istoria lui a făcut zgomot. Ministrul de Interne 
refuza această poamă rea... dar a fost chip ? Hoţomanul era re- 
comandat stapînirci de opt senatori şi patrusprezece deputaţi)... 
Iţi place... 

LUCHIANU: E!... sunt milos; ce era să fac ?... de altfel e îndemîna- 
tec la toate. 

STROE : Plîng pe bieţii arăndaşi şi mai cu prisos pe săteni! 


SOTIR : A! săteni... nu e nimic. 


652 


LUCHIANUr li plîng eu dacă pofteşti... dar, în sfîrşit, pe mine nu mă 
va mai fura. Angajez pe d-nu Conrad... şi sunt foarte mulţumit 


SOTIR, Dar cum a învățat româneşte ? 


LUCHIANU : Bănuiesc că a mai fost pe undeva. De, nu era bine să 
am pe mişelul acela de nepotul nevestei mele la moşii! A învăţat 
şi el Ia şcoala de Grignon... dar aş!... de cinci ani aproape nu 
mai ştiu nimic de dînsul... Am scăpat pe tatăl său de o mare neno- 
rocire şi el a uitat totul. Aceste rubedenii mă costă peste 100 de 
mu de franci... Un ingrat cum nu s-a mai văzut! De se grăbea... 
de mă asculta şi venea în ţară... cu influienţa mea îl... îi făceam 
căpătii. 

STROE : Dar, poate, nu-şi terminase studiile. 

LUCHIANU: Ce face asta ? II căpătuiam eu. Pare că îţi trebuie studii 
ca să ajungi ceva... Miniştrii nu-mi refuză nimic. Nu pot să-mi 
refuze. Ştiţi d-voastră că deunăzi, la Senat, dacă nu mă puneam 
eu, cu pieptul, putea să cadă Ministerul? Am luptat eu şi cu 
Turbureanu din Moldova. A! Drept să-ţi spun, cînd se pune co- 
legul meu de Ia Vaslui să espectoreze contra opoziţiei... 


STROE ; Dar opoziţia nu era de faţă. 


LLCHIANU: Nu face nimic, umbra ci era acolo şi atît ajunge. Şi- 
apoi, cu umbrele te baţi mai lesne... Ei bine! i-am scăpat... Acum 
spuneţi-mi, vă întreb... pot să-mi refuze ceva ? 

STROE : Nici vorbă că nu ; dar d-ta tot vorbind, ai uitat că trebuie să 
vedem de actele vînzărei pădurii. 

SOTIR : Pădure ? ce pădure ? 

LUCHIANU: A!... un nimic. Stroe nu-mi mai dă pace; vrea în ruptu 
capului să-i vînz petecul de pădure ce se învecineşte cu moşia sa. 

STROE: Un peticei, pe care îmi iei, în puterea rudeniei, 3000 de gal- 


beni. 
SOTIR:  Pădurea?... A!  A!... Pădurea... Da... să  învecineşte şi cu 
mine ; este cap în cap cu moşia mea. 3000 de galbeni... hei! hei! 
bune parale... nu zic... dar şi pădurea! 
LUCHIANU: N-o aveam de vînzare, dar s-a ţinut atîta* de mine, 


încît a trebuit să i-o dau. 


tncepînd cu acest cuvînt, o fila întreagă din caietul II. deci con- 
tinuînd cu scena a IV-a, pînă la jumătatea replicii secunde a Elenei 
(„Ce fel, poate nu sunt la moşie ?...""), este transcrisă de Duiliu Zamfirescu. 


653 


SCENA IV-a 
Aceiaşi, ELENA 


ELENA (vorbind încă d-afară) : Aici |... bine, bine... ştiu. Dar, bagă de 
seamă, o să cazi cu pălăria... Quei idiot.'.. Na !... vezi ?.. ha! 
ha! ha!.,. (Intru cu un pachet într-o mină ţi cu un iacalei de 
călătorie intr-aita. E îmbrăcată foarte elegant.) Ii spuneam eu că 
o s-o păţească! II a la berlue! (Alergînd la Luchianu ți dindu-i 
mina.) Mă aşteptaţi astăzi ? (Salutind ceremonios pe Sotir.) Mon- 
sieur!... închipuiţi-vă, bietul fecior a căzut... e cam nătărău, nu 
e vorbă... a căzut cu nasul într-un carton cu pălăriele mele! 

LUCHIANU: A !... le-o fi stricat? 

ELENA: Cu nas cu tot... De pălării nu e nimic, pălării de ţară... dar 
de nasul lui îmi pare rău. Un nes pschutt, ma paroleHa! ha! 
ha ! bietul om !... Dar Mărioara ? Ce fel, poate nu sunt la moşie ?... 
a |... mi-a mai racut-o odată. (Un lacheu care aduce clte^a car- 
toane.) Dar nu le aduce aici, omule... In odaia verde. (Lui Sotir.) 

Tot în odaia... (Văzind că nu vorbeşte, d-lui Luchianu.) Ah! par- 
don... (Lui Luchianu.) Odaia verde... Ştiu eu, sunt sigură... (Lt- 
cheului.) Ei! du-te acum... m-ai auzit... odaia verde... odaia verde!... 
(Lacheul iese. Lui Luchianu.) E nou dobitocul ăsta... adecă vream 
să zic în serviciu... căci dobitoci sunt de cînd e lumea. închipui- 
ți-vă, d-ior. (Văzind pe Stroe.) A!... tot la ţară? Vai!... dar mai 
mişcă-te... nu vezi cum te-ai îngrăşat ? 

STROE : Eu la ţară trăiesc ca un... 

ELENA (întrerupindu-i repede) : 


Locuința mea de vară 

E la ţară, 
Acolo eu vreau să mor... 
Ca un fluture pe floare 
Beat de soare... 


STROE (rizind) -. Şi de zeamă de cioare ! 

ELENA (tnîndu-i amindouă miinile şi scuturindu-le, apoi lăsindu-te să 
cadă) : Ce mai fluture! Bagă de seamă... ţi-am scuturat tot praful 
după (declamind)  gingaşele tale aripioare!... (Vorbeşte încet cu 
Stroe.) 

SOTIR (lui Luchianu) : Nostimă cocoană ! Cine este ? 

LUCHIANU: O amica a Măriei... Cam rubedenie... Văduva fostului 
ministru Frăţeanu. 


654 


SOTIR : Aşa... Am cunoscut pe bietu cuconu Grigore... 

ELENA (continuind lui Stroe) : Ce vorbă! e mai lung drumul de la 
Piteşti la moşie, decît de la Bucureşti la (Piteşti. 

LUCHIANU : Totdauna veselă. Veselă ca o păsărică. 

STROE: Veselă ca o văduvită ce-a trecut peste anul de doliu. 

ELENA : O» est l'esprit... Nu ziceam eu bine că prea te îngraşi ! (Din- 
du-i săculețul pe care-l uitase petrecut pe mină.) la ţine colea... 
(D-lui Luchianu.) Dar bine... nu ml-ai spus unde sunt cucoanele ? 

STROE : Sunt aci... Vino cu mine. 

ELENA: Un moment. Să-mi caut pachetul... Ce l-am făcut? îl aveam 
în mină... (Gisindu-l pe o mobdă.) Dacă ai şti ce am într-Insul... 
tout un monde. 

STROE:  Mustri? 

ELENA (arălînd spre Sotir şi Luchianu) : Voili les illuslrations de notre 
monde. Ba nu zău... am să fac Marioarei o surpriză. (Se duce să 
pună pachetul pe o mobilă, şi, aflindu-se foarte aproape de Sotir, 
acesta, rămas uimit de gălăgia Elenei, fără voia lui, ii face loc 
într-un mod foarte stingaci.) D-nu este arîndaşul moşiei ? 

SOTIR (supărat) : Nu, cuconiţă... să mă lertaţi, eu sunt d-nu Sotir 
Micronescu, proprietar mare şi deputat. 

ELENA: Ah! pardon monsirur I Encbantie I 

STROE: Nu te supăra, d-le Sotirache. Se poate sa fii şi deputat şi 
arendaş. Deputăţia nu se ia în arendă? * 

ELENA (ia pe Stroe de braț repede si iese): Messiturs(Lui Stroe, 
ieşitul.) Mecbant, vas... 


SCENA V-a 
SOTIR, LUCHIANU 


SOTIR (iu(iriifii-se c« mirare după dinsa) : Nostimă coconită... Numai 


LUCHIANU: Nicidecum... e foarte inteligentă, şi de bună familie... 
Suntem rude... e fata vornicului Neghină, 

SOTIR (mirat) : Ba !... protipenda !... 

LUCHIANU: Negreşit. Dar ia spune-mi, Luca nu vine astăzi la Vi- 
foreni ? 
* Notă a lui Duiliu Zamfirescu, scrisă cu creionul: „Se ia şi in 

arendă". Tot cu creionul, şi tot de Duiliu Zamfirescu, în manuscrisul II, 


propoziţia e marcată de un semn interogativ, pe care Vellescu nu-l tran- 
scrisese după manuscrisul I, unde era foarte clar desenat. 


655 


SOTIR : E ocupat mititelu... lucrează... face o carte... 
LUCHIANU: AT lucrează. 


SOTIR: Oh! de doi ani... iot citeşte... tot scrie, citeşte, sene... com- 
pune. Fără să mă laud, cocoane Alecule, dar să-mi trăiască... am 
cheltuit multe mii de galbeni la Paris... dar barim a învăţat... nu 
s-a intois cu gărgăuni de politică sucită, ca alţii. Şi asta îmi place 
din parte-i — că politica e treaba noastră, a oamenilor serioşi; 
noi stim să regulăm împroprietărirea țăranilor’ si are dreptate: 
Ce înțelege «I intr-ale moşiei? Mititelu,.. el citeşte şi scrie , citeşte 
şi scrie... Un înger de băiat!... 

LUCHIANU: Nu ca secul de nepotul mru! 

SOTIR : Care ? 

LUCHIANU: Nu Stroe, el îmi este rudă... mult mai departe... dar îți 
vorbesc de Alexandru a lui Iahovache. 

SOTIR : A! a! ştiu. 

LUCHIANU : Cît n-am făcut pentru dînsul... ştii bine. 

SOTIR : Da, da. 

LUCHIANU: Inchipuieşte-ţi... nici nu ne mai scrie... s-a supărat d-tui. 

SOTIR : Eu unul nu ştiu cum să mulţumesc lui D-zeu... Mi-a its'n bă- 
iatul bun... Franțuzeşte... franțuzeşte... Nemţeşte... nemţeşte... Face 
cărţi... o să le dea în tipar... ar face şi mai multe dar 11 opresc 
eu... am destulă stare... El însă nu se lasă, e ambițios... Aşa îmi 
place; nu ca tinerimea de acum care vrea fără să priceapă cele 
proprietăriceşti, să  reguleze împroprietărirea ţăranilor... Auzi, o 
nouă împroprietărire... ce le pasă lor, vor [să] ne ia moşiile de 
tot. (Cu miuer.j.. Mi se pare că ista scrie el. O să-i combată 
frumos! 

LUCHIANU: Oh) despre împroprietărire nici idee... Ştiu eu cc se pe- 
trece... altfel am regulat noi la Senat. 

SOTIR; Fireşte... să împroprietărească, pe cine? pe ţărani... nişte le- 
neşi, beţivi... 

LUCHIANU: îndobitociţi, nu e vorbă... dar noi la Senat, ţi-am spus, 
vom regula cum ştim noi. Nu, nu se poate... nu permitem noi! 

SOTIR : Aşa, cocoane Alecu, mă rog... cum o să faceţi la Secat, ca 
să facem ţi noi la Cameră — ar fi păcat > 

LUCHIANU: Tocmai pentru aceea am stârnit atîta la alegeri de te-am 
făcut deputat... trebuie să mergem mînă in mînă... 

SOTIR : Da, da, pentru aceasta m-am lepădat de opoziţie. 

LUCHIANU!. Trchuie să mergem împreună.. Noi suntem cele două 


familii stăpîne pe judeţ, si fii încredințat că mergem împreună... 


656 


nu vezi că de cînd mă asculţi, chiar interesele îţi stau mai bine... 
mi-ai mărturisit-o singur 

SOTIR : Da, da (cugetind la altceva), da... da... 
serioasă, 


sa facem o alianţi 


LUCHIANU (cu aer de proiectare): Cum nu! tu nu sunt mindru... 
SOTIR : Luca de cîte ori nu mi-a adus vorba despre Marioara... 
LUCHIANU : Asa da, da... cred c-o să ne apropiem. 


SCENA  Vl-a 
Aceiaşi, MARIA, STROE, ELENA 


ELENA: D-na Luchianu totdauna a fost bună... A! Comme voui ete; 
botine, ma cbire M-me. (Alergind la masa din fund f, luind pa- 
chetul ce-l depusese in scena precedentă.) Ce zici de aceasta ?... 
(li dă un caiet de note.) 

MAKIA : Carmen... (Mai veielă, îmbrățisind-o-) ţi mulţumesc!... 

ELENA (punindu-ie la piana) : Ascult-o... n-am descilrat-o tocmai bine... 
dar, in slîrşit, je joue comme je peul. (Bililtinilar.) Să nu rideţi. 
vă rog !... 

SOTIR (în pane) : Nostimă coconită |... 

ELENA : Nu vă supărăm 

LLCHIANU : Se poate ! o artistă !... 

ELENA : Mă faci să rotesc pină în albul ochilor. (Exe<.uiă citeva tacte j 
Aşteaptă... aici... ce zici ? 

MARIA : Frumos ! 

STROF. : Ce entuziasm !... 

ELENA (lăsind brusc pianu) ; Nu prea merge... La -.uite au prochuui 
numero, cum zic gazetarii!... (Rízlnd) Ha! Ha! Păcat, n-aî fost 
la alergările de cai deunăzi. (Lui Stroe.) Pe d-ta te-am văzut... 

STROE : Alerga $: un cal al meu. 

ELENA: Ai fost premiat? 

STROE : Nu... jocheul meu ml-a jucat o farsă. 

F[ LNA (cu întristare afectată) ; Ah ! Bietul Gogorc... el era nebun după 
alcrgănle de cai. cjuel sporteman la fine jleur de turje. 

SOTIR : Ce zice ? 

LUCHIANU (cure este grupat cu Solir in parien apusă) : Fleacuri. Jți 
acord si aceasta... dar nu uita că Măria... 

ELE'NA : Un perfect gentclman [sic!] nu mi-ai refuza nimic... (Ip Şterge 
ochii.) 


657 


SOTIR (ca cum ar urma vorba) : Nici vorbă, cocoane Aleco, pentru 
noi este o onoare, dar... 

ELENA (Măriei): Tu eşti tot trista, chir bebe; e si vina mea... în- 
chipuieşte-ţi, scumpa mea... nu se mai poartă anul acesta coloarea 
maîs, şi eram nebună dupe dînsa... (Lui Strat.) Ei! ştiu c-o să 
nzi... fugi d-aici... nu vezi* nous caussons chiffoiis. (îl Împinge 
uşor.) 

STROE: Mă goniţi! (Trece ia grupul hătrinilor. Lui Luchianu.) O să 
aştept pe Conrad, citind jurnalul d-tale. (Sade la o parte citind.) 

LUCHIANU ; Da, da... Eterna chestiune a Dunărei... 

ELENA (Măriei) : Conrad ?... Cine ?., A! îmi aduc aminte, inginerul 
moşiei, aşa mi se pare... un tînăr charmantşi cum îţi spu- 
neam... dantelă neagră pe seriz este adorabilă, zu vas la daiibler 
de satin outrecuidance  Collatioimie. şi pe umărul stîng porţi une 
rose en permission de minuit. Cest charmant! * (Obsen iud pe 
Măria că e tristă.) Dar ce ai tu ?... nu-mi place faţa ta... eşti 
tristă... eşti nu ştiu cum... iar ideile tale!... ce vrei scumpa mea... 
a hotărît sa te ia de uţie şi te va lua. 

MĂRIA : Dar nu mă iubeşte ; nici eu nu-l iubesc. 

ELENA; De ce? Luca te va iubi; ş-apoi e încăpățînat ca un... 

MARIA : Taci. Domnul acela este tatăl său. 

ELENA (rind): Allons danci Ha! Ha! Ha! Cînd am intrat, vă- 
zîndu-l aşa, nu ştiu cum, i-am luat drept un arendaş. E vina acestor 
domni, nu mi l-au prezentat. (Srudiindu-l.) Ce-i drept, i! n'est 
pas trop distingue, dar fiul său... il n'est pas mal: are stare foarte 
mare, se zice... tu asemenea eşti bogata. îl vei lua. 

MĂRIA : Această căsătorie nu se poate face... S-apoi mama nu m-a: 
sili niciodată să mi însoțesc cu un om pe care nu-l iubesc. 

ELENA: Vorbe, ma chereVei vedea; o să iei pe Luca şi-l vei 
iubi. Un adevărat fashionabil. 

STROE (in parte) : Bravo !... ;i el... dar el ce a mai greşit ? 

LUCHIANU : Ce este ? 

STROE: A decorat şi pe Svîrtescu. 

LUCHIANU : Cum se poate ? Să vedem. 

STROE (trecîndui jurnalul) : Uite. 

LUCHIANU : Hîm!... a pătruns... şi-a făcut loc... 


* Pe manus„risul I, lateral, o însemnare cu creionul, de o mînî 
necunoscută (poate lectorul Comitetului teatral) ; „De ce Sotir nu e curios 
ce zice Elena ?" — la care dă răspuns Duiliu Zamfirescu, tot cu creiiinul 
Si intre paranteze: „Asta-i treaba noastră”. Apoi totul e tăiat cu creionul. 


658 


ELENA : Mergeţi in străinătate anul acesta ? 
MARIA : Nu ştiu. 


ELENA (lui Luchianu) : Cum. d-le Luchianu. nu mergeţi în voyage, 
vara ata? A! A! A! 

LUCHIANU: Anul acesta am inierese care mă împiedica... 

STROE (Elenei) : Eu mă voi duce... 


ELENA : D-ta nu mă îndoiesc, şi prea bine o să faci, voîagiul ic va 
mai proproţiona... ha! ha! h.i! Ce ochi imi faci 

SOTIR (lui Luchianu) : Foarie rău... pădurea face mai mult... iți voi 
dovedi-o : de ce adică nu mi-ai vinde-o mie ? 

LUCHIANU: Dar aproape am terminat cu Stroe... 

SOTIR : Terminat... terminat... ia s-o mai vedem... o preumblare, tot 
vream să-ti văd şi moara cu abur. 

STROE (care a auzit pe Sotir înfluienţind pe  Luchianu ; in p.nc) : 
Orioît vei polei pe negustor, fondul rimîne neclintit... Ha! Ha! 
Vrea să mă tragă pe sfoara, cum zic ei în limbagiul lor paria- 
mentar. 

LUCHIANU (lui Sotir) : Atunci mergem ! 

ELENA (în grupul ei, răscolind ţi aruncind în toate părțile obiecte din 
săculețul de voiaj) : Dar unde le-am pus ? 

MĂRIA : Lasă mai pe urmă. 

ELENA (căutind) : Nu se poate... (Şi adunind obiectele trîntite re 

STROE (venind la grupul femeilor) : Dar ce e revoluţia aceasta ? 

ELENA: Fotografia mea... o minune... (Măriei.) S-o vezi, scumpa mea, 
â la Carolus Duran. 

STROE: Mă prind că vorbeşte şi fotografia. 

ELENA : Cum? 

STROE : Vorbeşte într-una... veţi osteni deodală. 

ELENA (fără a se supăra): Lasă-mă în pace! (Arâdndu-lc o foto- 
grafie.) A ! ce ziceţi ? (Băttlrm se apropie, fi grupi.tdu-se în tund 
Elenei.) 

LUCHIANU : Foarte frumoasă! 

SOTIR : Nostimă, şi vă seamănă. 

ELENA : Nu... umbra asta dacă n-ar fi prea pronunţată... cest trop en 
pltin. în sfîrţit, sunt eu... A! (Adunind cu precipitaţiune lucrurile 
risipite.) (Măriei.) Vino. Marioară, n-am văzut încă sera cea nona. 
(Lui Stroe.) D-ia rămii aici, tot nu te-ai vindecat, eşti curios ca 
un copil... gras! Ha! Ha! Ha! (/ese repede cu Măria, pe "fa 
Literală.) 


659 


LUCHIANU (lui Strat, dup”; ce a luat pălăria şi umbrela din mina 


lacheului) A Nu vu tu noi 'e 


STROE: Vă mulțumesc, am fi prea mulți în trăsura... Ş-apoi cine ştie 
ce mai aveți de combinat... 

SOTIR : Cum ? 

STROE : Combinări politice... (4pâsind) Eu aştept pe Conr.td ca să 
facem actul de vinzarea .pădurei. 

SOTIR (iese riiind după Luchianu): Da. da! pădurea, (Salutind cere- 
monios.) Cine mii îmi iții... 30TJ0, hîm ! iți trebuiesc loimale 
d-tale ! Ha ! Ha ! fese.) 


SCENA VIil-a 
STROE, singur 


Iată în ce lume a intrat sărmanul Lean!...' Un speculant, care so- 
coteşte ziua şi noaptea averea lui şi avertfa altora, un politicoman, îm- 
bibat de ciocoiimuri, cu toate câ pretinde că e nobil —. om slab de 
caracter dar umllat de respect pentru sine ca broasca din fabulă; o 
prietenă, pe jumătate nebună, prin capul căreia zboară regin* Mab a 'ui 
SUjki.'Spi'aie, şi o face de visează numai mode — o ființă al catei viei;r 
trebuie sa fie un adevărat atelier de croitorie... Tncailea de ar vorbi mai 
puțin, dar cind începe, te apucă groază; aî fi mai mulțumit să îuşliiți 
discursurile unui întreg Consiliu comunal, decît drăgălaşele ei cuvinte, 
care curg, curg ji nu se mai isprăvesc. Şi, ce-i mai ciudat, este că tot 
i se pare ci nu vorbeşte destul. Iar alături de aceste împestrițate nea- 
muri, două femîi: mama şi fata, amîndoua bune, amîndouă superioare, 
şi deci amîndouă neînțelese de crilanţii. Una, d-na Luchianu. s-a mări- 
tat ca să-ţi faci rîndul ca toate; cealaltă. Măria, se mărită ca să facă 
ca mumă-sa. (Dind din Cap. Ce trist (Reluindu-şi firul.) Si ce băr- 
bat ii ileg, sărmana lată! Luca Microni/seu! Un om care a isprSvk 
toate pe pămînt, şi nu i-a mat rămas decît grija de a-şi reproduce 
speța... (făcind o mişcare la dreapta, către culise.) Oh! dacă nu te-a. 
cunoaşte!... (Revenind la loc.) Un nerod Care * a colindat Usmea jn- 


* In manuscrisul II (transcrierea copistului, nu a lui Vellescu) le- 
gătura se face sititid p«te comentariu! cu pămm'nl rotund şi cu spin- 
ziirătoarea lui Galileu — aşadar. în felul următor: „Un nerod care nu 
e în stare să facă rau nimănui, dar...” etc. Operația eliminării s-a făcut 
Cn ms. I) după ce Duiliu Zamfirescu corectase fraza, înlocuind pe 
Galileu cu Cristofor Columb — în adevăr Columb putea fi legat de 
călătorii, nu Galileu, care nici n-a fost Spînzurat, ci ars pe rug. 


660 


trtagi ca să tt convingă ia pimînlul ( rotund, si, deţ) a ajuns tot dr 
unde a plci-at, ar fj tel dintîi care să trimeaţă pe Galileu la spînzură- 


to.ire, pentru că l-a zdruncinat atîta cu călătoria. (Riniind) Luca Mi- 


cro neuri '... Un tînăr go! şi zadarmr ta aliţi» alţii — caic în apaieniă 
nu e in stare să facă rău nimănui, dar nici bine — fost la Paris cinci 
ani — întors în țară numai după ce a secat toate Izvoarele de chel- 
tuit — >r „s de destrăbălare — despreţuit de femei — nw.frrit celtăr 
modeşti —  plictisii, plicticos, avînd aerul de a 1 se urî peste tot şi, 


iu rezumat, gol. gol ca portofoliul unui ministru ad-iiiterim. Şi se în- 
soară Auzi. nenorociţii! Bietu Alexandru! Cit o iubeşte şi “.t îşi is- 
cunde dragostea! (Rizind.) Fără îndoială, lumea este o ciudată panoramă... 
i Revenind.) Şi fata se va supune... şi Micronescu se va însura... si ciocnii 
noi se vor ridica la nobleţe... Da. da: ciocoii HOL - Sunt şi astăzi 
ciocoi, şi sunt mai rai decît cei vechi! Dacă m-aş apuca să-i număr,., 
puțini boieri ar rămmea, (Se %,'ndeşte un moment.) Săi număr?,.. Mai 
bine să-mi păstrez iluilile. O iluzie la vîrsta mea e a icricire Ştii .. am 
ajuns de dau cu năvodu, ca să mai prind cîte un peţtişor de acesiia. 
Sărmana Măria !.,. (Revoltindu-se.) Dar, în sfirsit, e o infamie tocmeala 


acestor  nevrednici, pentru a cumpăra si a vinde o astfel de fiinţa !,.. 


[Bufhind de tis.) Poftim !... O lume in caif Micronescu reprezintă un 


om şi unchiul meu o idee !... Are haz! !... Tese.) * 


” Manuscrisul 11 are aici o formă care a trecut printt-o controversă 
vizibilă prin raport cu cea a primului. Astfel, este exclusă numărătoarea 
boierilor (problemă care-l pasiona pe Duiliu Zamfirescu) şi legătura se 
fac. astfrl : „Ciocoii noi sunt si a'lizi ciocoi ii sunt mai răi decît cei 
vechi. Sărmana Măria !'M După fraza cu tocmeala pentru „o astfel de 
fiinţă”, şi înainte de meditaţia despre lumea în care Micronescu „repre- 
îiniă un om" iar luchianu -O idee”, figurau încă două fraze intercalate 
„Istiei : „..tocmeala acestor nevrednici pentru a lunipă'a şi a tinăț o 
astfel de fiinţa. Şi cînd mă țţîndesc că Alexandru nu itie nimic din tor 
te se <irze-ic,.. Ah, mizerie omenească ' /Pufnind de ris.l Pojtim... o lume 
in care Alexandru e condamnat la o mimă nobilă, un suflet înalt să fie 
condamnai  obscurităţii, îar Micronescu să reprezinte un om fi unchiul 
meu o idee... Ah... Ah... E de ris, zău. (lese dreapta.)' In textul de mai 
sus, numai textul subliniat s-a păstrat, cu modificarea finala : în loc de 
„e de rîs, zău”. Duiliu Zamfirescu a scris cu creionul: „Are haz I !" 
Aşadar, sa revenit la forma dîn manuscrisul I. Cum 4 doua propoziţir 
eliminată de mai sus şi exclamaţiile finale, „ah! ah !", s'mnt tăiate cu 
creionul, arela.şi cu care s-a scris „Are haz ! !". putem bănui că ope- 
rațiile de restabilite a textului prim sc datorau in Întregime, sau în mare 
pane. lui Duiliu Zamfirescu. 


661 


SCENA VIll-a 


LUCHIANU, SOTIR finiră vorbind) 


SOTIR ; A! va să zici n-ai iscălit actul ? 

LUCHIANU : Nii. dsr ne-am înţeles. 

SOTIR: O! Doamne, cocoane Aleco, ce înţeles? Pină nu «3 senii pe 
hîrne, vorba e vint... uite!... (Suflă in vini) Puf)... Ai dat 
poliţa ca să iii cinstit? Astăzi în lume fiecare umblă după cîşiig. 
E luptă pentru... cum îi ziceţi ? 

LUCHIANU. Existenţă. 

SOTIR: Da, aceea.. Prin urmare, acela care biruieşre pe mai mul la 


negoţ... el este... 


LUCHIANU: Vrei să zici, care înşală pe mai mulţi. 

SOTIR : De... de... O! Doamne... D-ta esti om cu duh. Ce va să zică 
a înşela ? Vorbeşti cu cineva si tocmeşti un lucru. Pentru ce îl 
tocmeşti ? Pentru ca să ai un profit. D-ta.. d-ta.. Care e scopul 
d-tale ? Tocmeala ori ciştigu ? Cîşiigu, nu-i aşa ? 

LUCHIANU: Ciştigul. 

SOTIR : Bine... Dacă vine altul si, in aceeaşi afacere, îţi di un profit 


mai mart, c semn că lucrul făcea mai mult... Cel dinţii dar... 


fiindcă da mai puţin, te înşela... şî fiindcă numai prostii să lasă 
si fie înşelaţii... d-ta care... de !... eşti învăţat cu politica... în 
sfîrşit eşti om de stai... om deştept... d-ta nu trebuie ta te Iaşi 


a fi înşelat !... 


LUCHIANU : Dar cine mă înşeală ? 

SOTIR ; Apoi cînd Stroe îţi da pe pădure numai 3D00 fr. şi eu iţi dan 
3000... hai ! fie 3103... şi timbru pe socoteala mea... Nu vezi 
cine te înşeală r 


LUCHIANU ; Stroe îmi răspunde bani îndată. 


SOTIR : Si eu ţi-i răspund la moment. $î apoi... lucrurile au să 
ajungă cu Lues. şi atunci rămîn şi bani şi pădurea tor in familie 
Eu n-am decit un băiat şi d-ta o fată. (Aşreapră/]. Ei! zicem 


noroc ? 


-jn manuscrisul I, cineva a tăiat cu creionul supralicitarea lui 
S>m de a plat, el umbrele vînzăni, şi, modific,, suma Ia 310D. Dt.diu 
A.imhrescu a restabilit forma inițială. 


662 


SCENA IX-a 
STROE. LUCHIANU, SOTIR, Un I.OGOFAT - apoi MĂRIA 


STKOEi (intră iiispiimiiir.il) * Auzi nenorocire ! 

1 UCHIANU: Dar cee? 

STKOE : Groaznic. 

LOGOFATIT : Nemaipomenit, cucoane. 

LUCHIANU : Dar pentru D-zeu... Ce e ? ce s-a-ntimplat 

STROF. emoţionat) : Ce să fie... Uite, dueîndu-mă acasă m-am imllnit 
cu orrui ăsta care tocmai venea... A căzut malul de la iaz şi a 
apucat dedesubt trei oameni... (Către logofăt.) Trei, Ioane? 

LOGOFĂTUL : Ba patru, cocoane, cu d-nu inginer. 

LUCHIANU : Si scriu repede... Mie-mi e de francez... de Conrad. 
(Unui lacheu) Aleargă la subprefect... s-aducă pe doctor ! 

STROE (repede, exclama cu putere) : Alexandru sub mal !... Alexandru !.,. 
(Măria  intrînd.) 

MĂRIA; Cine ? 

STROE (obsen'izd imprudența sa): Conrad. 

LUCHIANU (scriind) : Dacă n-ar fi vorba de dinsul, pentru pielea 
țăranilor nu m-aş turbura...” (Sună) Conrad era harnic :i-mi 
tăceam treburile cu el. (Un alt /acheu intră.) Iute Cu scrisoarea asta 
la subprefect, (l-o dă.) Trimeţi pe logolăiu Cosrache să ridice 
salul şi să alerge la moară ! Ce nenorocire !... 

SOTIR: Mă rog, explicaţi-mi şi mie Ia care moară? Cum. tindei- /'daria 
în lot timpul acestei convorbiri rămine încremenită) 

LOGOFĂTUL: Să vă spun eu: spre colul lacului, la moara cea veche. 
D-nu inginer se dusese cu cițiva oameni să astupe o iezătură. Moraru 
rămăsese pe mal, iar d-nu inginer, cu cei doi oameni, vroind să 
vadă pe unde mănincă apa, s-au coborit la scoc şi au început să 
se uite pe dedesubt... atunci... o bucată de mal s-a surpat şi i-a 
apucat acof-i. 

SOTIR : Mare nenorocire 1 

MĂRIA (Im Stroe, jriiigîndu-şi mtinile) ; D-le Stroe !... Ciile-l scapă ? 


Cine-l scapă ' 


STROE: A !... Uite! îmi pierdusem minţile... ne ducem. Asteaptâ-mă 'n 


balcon... d acolo se vede spre moară. 


(Stroe, Măria şi logofătul iei ) 


Nepăsarea faţă de soarta ţăranilor aparţine. în manuscrisul II, 
Jii S-isir (-De pielea ţăranilor n-ar trebui să ne turburăm"), deci Duiliu 
Zamlir.'scu era. In manuscrisul I, mult mai aspru Li adresa lut Luchianu. 


663 


SCENA X-a 
SOTIR, LUCHIANU 


SOTIR: De cînd sunt n-am auzit una ca asta. 

lUCHÎANU; Conrad trebuie să fie prins mai dedesubt decît toţi, căci 
în toate lucrurile el sare intii. 

SOTIR : Da' daca — or fi fost cam... (Face semnul bețivilor.) 

LUCHIANU (brute) : Conrad nu bea niciodată. 

SOTIR ; Nu te prinde... Franţuzi ăştia nu prea beau ! 

IUCHÎANU: Stiu foarte bine ce spun. Desigur a vrut să vadă de 
aproape, unde 5! cum roade apa din mal si, fiindcă e plin de curaj, 
a intrat prea adînc sub scoc, 

SOTIR : Ei + Dar malul de ce s-a surpat tocmai atunci? Se vede ci 
e pedeapsa lui D-zeu. Cine ştie re comedii a făcut tînărul acesta, 
care nu crede în evanghelic şi în Cristos. 

LUCHIANU; Dar ce vorbeşti de evanghelie si de ceasloave, cînd 
moare un om?! 

SOTIR (urmindu-si ideea) : Bine, cocoane Alecule — uu te supăra. 
(Frecîndu-;i miinele.) Ei!... dar zicem noroc?... Nu pentru mine... 
Eu mîine, poimine închid ochii. Pentru dînşii... pentru copii fac, 
(Taiere.) Eu nu înțeleg de ce ţii atîta la Stroe... măcar că ţi-e 
rubedenie... Dar d-ta nu vezi? toată ziua nu face decit îmi stă 
Ia taifas cu |ărani — ena mii, che ena «|. 

LCCHIANU: Ai mama de a face pe toată lumea beţivă. Tn sfirsit, om 
mai vorbi asupra pădurii... Să vedem cum scapă oamenii de la 


moară... 


SCENA X l-a 


CONRAD (cu braţul în e.arpă), D-na LUCHIANU, MĂRIA, 
ELENA, STROE — cei de sus 


LUCHIANU (lui Conrad): A !,„. esti scăpat!.,, Pericolul era mare, 
desigur. 


STROE : Cît despre pericol, era atît de mare, încît eu însumi, acum, 
văzînd pe Conrad dinaintea mea, mă întreb cum a scăpat? 
CONRAD: Fără Stan al Neacşii eram pierdut. 


6fli 


SOTIR (lui Luchianu) : Zicem noroc i 

LUCHIANU : Om mai vorbi, lasă. 

STROE : Inchipuiți-vă un om căzut între roatele morii, alți doi pră- 
văliți peste el, d-o bucată din mal. Conrad a rămas prins, ca 
prin minune, de un cui de la osia roatei, iar Stan al Neacşii si 
Tiidor Voinicii au fost trimiți în scocul morii cu o repeziciune 
înspăimântătoare... 

MĂRIA (asculta cu un interes viu toata povestirea) : Sărmanii oameni. 

CONRAD; Dacă nu-mi răneam mina, aş fi sărit în apă după ei. 

LUCHIANU : Foarte rău ai fi făcut. 

SOTIR : Țăranu nu moare, d-le. 


CONRAD : Cîteva minute nu s-a mai văzut decit o ploaie de spumă 
si de picături... Oamenii nu mai ieşeau. 

MĂRIA (punindu-şi miinele la ochi) : Ce groază 

CONRAD : Trecuseră citeva minute. (După o pauza.) In sfirsit, zăresc 
la vale pe Stan... Era scăpat! 

SOTIR : Nu-ţi spuneam eu! 

STROE : El, însă, după cît mi s-a spus, în loc să mulțumească lui 
D-zeu c-a scăpat din asa primejdie, se repede iarăşi în curent 
şi înoată la deal pînă ajunge sub roţi. 

CONRAD; Atunci pune o scindură pe drugul unde mă aflam şi pe 
mal. şi astfel scap numai cu o uşoară rană la braţ. 

STROE (lui Conrad) : Te poţi felicita de acest deznodămînt, fără Staa 
erai mort. 

CONRAD: Bietul Stan... cit s-a expus... Am luat măsuri spre a-l tri- 
mete îndată la oraş... Bănuiesc că „şi-a rupt o coastă. 

ELENA :  Saimanul După cît se vede, d-nu Conrad e un fel de 
api^e protecteur pentru ţărani ! 

CONRAD: Doamnă, dacă ţineţi să vorbiţi în limba mea, daţi-mi 
voie să vă spun că ar fi mai drept să ziceţi eă sunt un ange 
pro lege al ţăranilor. 

D-na LUCHIANU ; Şi una şi alta, d-le Conrad. 

CONRAD (duc'îndu-se spre masa) : Un moment numai, să scriu docto- 
rului 

LUCHIANU: Pentru cine? 

D-na LUCHLANU: Pentru Stan... După ce şi-a expus viaţa, nici atîta 
sa nu facem '* 

CONRAD (scriind) : In limba românească, care de arum va fi limba 
mea cea mai iubită şi cea mai dulce, aş zice ca nu sunt decit un 
bun tovarăş al țăranilor. (Repeza.) Bun tovarăș, doamnă. 


665 


ELENA (Măriti) : Mt chhe amie, apropo! de ceea ce zice d-nu Con- 
rad ; un ţăran 3a Sinaia a fost prins de un... Comment ga it dit? 
par un* sat... 

CONRAD (saiiird) - De im herestrău. 

ELENA : Un france?, care vorbeşte mai bine decît noi româneşte... 

LUCHIANUr Apoi lasă că la Sinaia d-voastră, ar crede cineva că e 
oriunde, numai în ța-a românească nu. 

MĂRIA : D-appJ că şi d-ta. raia, vorbeşti aiîtea vorbe străine. 

LLCHIANU: Fu, treacă meargă, sunt om bătrfn ţi... dacă e vorba, 
eti sunt adevărată viţă de boier — dar puşlamalele alea de fii de 
băcănii şi de cherestegii... cărora Ic-a rămas patru, cinci parale... 


de unde franţuzeasca la d-lor ? 


D-na LUCHIANU (zimbind) : Tocmai fiindcă eşti viţă de boier ade- 


vărată... 
SOTIR (apari) : Rre, bre, bre !... 
D-na LUCHIANU ; ....Ar trebui să vorbeşti mai puţină franțujească îi 


mai multă românească. 

STROE (intervenind) : In sfîrşit, bine că a scăpat Conrad. 

LUCHIANU: A fost mai mare spaima. 

STROF. : Spaima din cate Conrad a ieşit cit braţul rănit si biciul Stan 
cu o coastă rupta. 

LUCHIANU : Da' de ţăran nu mă-ngrijesc eu atîta, ţăranu e ca pisica: 
are nouă suflete. 

MĂRIA : Cum. tata ? De aceşti sărmani oameni nu vei avea niciodată 
milă ? 

SOTIR : Da' ei au milă de noi cînd ne lasă grînele să putrezească 
pe cîmp ? 

CONRAD (irite!) : Cînd vi le lasă? (Ca/mhidu-se.) Adică d-lui Sotir 
se poate să i se întîmple.. românul e foarte recunoscător.. i-n 
bine şi-n rău. 

IUCHIANU: Să mergem şi noi la moară, să vedem unde s-a rupt 
malu. 

SOTIR : Da, da. bine zici. 

TOŢI (afară de d-na Luchianu si Măria) ; Sa mergem. (Jes.) 

D-na LUCHIANU: Mărio, mergem şî noi să vedem pe bietu Stan?-. 
(Către Conrad.) La revedere. 

MĂRIA : Da, mamă. (ne uitindu-se lung la Conrad.) 


666 


SCENA XlIl-a 


CONRAD, singur «e 


ţSe pregăteşte să scrie.) 


Să scriu contractu lui Stroe, un contract care, desigur, nu va servi 
la nimic, căci d-nu Luchianu va da pădurea lui Sotir. /l'rea să iCrie 
— aiuncă Condeiu.) Dar nu pot să scriu. Mîna mă doare ;i mintea 
nu-mi e acasă. Aiîtca am în cap, încît nici eu nu ştiu ce mai am. 
Dacă n-as fi hoiărît să stau cu orice preţ aici, ca să mă plătesc de 
unchiul meu — mîine aş pleca, căci, în adevăr, rolul meu începe să-mi 
displacă.  (Sculindu-se de la masă.) Ce ciudate întimplări se urmează 
in viaţa mea de ciţiva ani '. Am trăit ca tînăr chinuit. Am ajuns bărbat 
cu sufletul rănit de toate colţurile nenorocirei, şi voi imbătrîni cu mulţi 
anî înainte de a fi bătrîn. Copilăria (cu expansiune) a fost singura 
vîrştă care mi-a lăsat amintiri plăcute... O întîmplare sileşte pe tată! 
meu să se împrumute. EI moare şi mă lasă moştenitor pe numele şi pe 
sărăcia sa. Foarte bine — fiindcă trebuie să plătesc u poliţă, pe care 
nenorocirea a tras-o în numele meu, voi căuta s-o plătesc. Dar pentru 


" în manuscrisul II, monologul lui Conrad-AlexanJru are cu totul 


altă înfăţişare. Pe scenă pare să fi fost chiar întrucîtva simplificat şi 
modificat faţă de cel compus în scris — de Vellescu. căci de aici. restul 
actului I, iar din actul II primele opt scene şi două replici şi jumătate 
din a treia, sînt scrise, deci şi prelucrate, de Vellescu, avînd numai 
intervenţii (modificări, adaosuri) ale lui Duiliu Zamfirescu. 


Dăm textul integral al scenei a 12-a in forma din caiet; între paran- 
teze drepte sînt marcate pasajele eliminate sau modificate : 


„Conrad  (windu-se duios după Muria): O! Doamne... o inima 
de înger ca şi a maicii sale !... Ah !... Mărio... suflet curat... [crin neatins 
de adierea patimilor — testul e tăiat de două ori. cu verde si cu 


creion negrul, tu nu vel şli nimic din taina sufletului meu!... Te iubesc... 
te iubesc... dar niciodată... o! niciodată tu nu vei auzi din buzele mele 
acest cuvînt !... Şi cum l-aş putea zice ! [spune — coteciar cu creion negru 
de Duiliu Zamfirescu]. Eu? O! nu... eu sunt condamnat a plăti o 
poliţă pe care nenorocirea a tras-o în numele meu... voi căta s-o plătesc! 
Nu... eu nu trebuie să uit numele ce-l port! Sărmanul meu tată !... 
pare că-l văd încă... galben ca iurta de ceară [comparaţia e ştearsă cu 
creionul negru, probabil tot de Duiliu Zamfirescu], plingînd şi sărutîn- 
du-mă .. lacrimile sale îmi udau obrajii... şi eu abia înţelegeam unde-l 
duc '.. O! dai de ce nu pot afla pe acel mizerabil care l-a nenorocit... 
(Plingind.) O ! tată... da, ştiu ! tu nu erai vinovat... tu nu ai furat !... 
dar legile astfel sunt... cum ie puteai apăra fără dovezi !... Şi mi-ai 


lăsat un nume înnegrit numai prin ura Şi gelozia duşmanilor tăi Şi 
eu să cutez... Măria !... Nu !... nu... mai bine moartea.. Orgoliul J-lui 
Luchiani.... [care cu ţoale acestea şlie că tatăl meu .1 suferit închisoarea 


667 


ce să fui silii a spune minciuni vecinie? Au, nu e permis să mărturi- 
sească cineva că. deşi sărac si ieşit din popor, posedă aristocrația inimei: 
recunoştinţă ? A Recunoştinţță ! O recunoştinţă către d-nu Luchianu 

Ce voluptate să o poţi plăti prin sacrificiu şi abnegaţiune de tot felul! 
Ce mulțumire să vezi că braţele tale de slugă — căci, în definitiv, sunt 
o slugă — apuci pe stăpînul care se duce de rlpă şi-l opreşte strigindu-i : 
„Opreşte-te, că drumul acesta te duce la moarte !", fără a-i spune decît 
t.rziu : „M-am plătit. M-ai scăpat de la dezonoare — te-am scăpat de 
la mizerie, suntem chit." (Stă un moment ginditor.) O! Mărio!... Tu 
insă nu vei şti nimic dinlr-o taină, pe care am înnodat-o in colțul vieţii 
mele. Nu, Şi cum s-ar putea să ţi-o spun? Cine nu m-ar acuza? Tu 
inîîi ; „O slugă care se ridică pînă la fata stăpînului sau“ — sau, dacă 
nu m-ai acuza tu, ceilalți ar zice: „Lin mişel, care, sub pretextul recu- 
noştinţei, vine să fure inima unei fete bogate !..," (S-aşează la maia, cu 


capul în mii,ii.) 


SCENA XH l-a 


CONRAD. MĂRIA 
Măria se iveşte la uşa din fund. Ea sc opreşte un moment 
in prag ; apoi, apropiîndu-se încet de masa lui Conrad. 


zice cu sfială. 


MĂRIA : D-le Conrad !... 


CONRAD (se icoală cu repeziciune): A!... {Încurcai) Eram  ostenit : 
la ce va pot fi bun ? 


şi a murit nevinovat. Orgoliul său — şterse ultimele două cuvinte, cu 
creion negru") s-ni revolta... tu eşti silit să te ascunzi şi să minţi vecinie! 
In ziua în care mă voi plăti de d-nu Luchianu prin muncă, sacrificiu 
şi abnegaţiune... O! nu ştiu... de voi putea spera... dar cel puţin nu-mi 
voi mai pleca fruntea... O! ce voluptate de a putea zice: iţi sunt dator 
recunoştinţă, te-am scăpat de Ia mizerie şi ruină... suntem chit... Mărio !... 
Mărio!... de ce nu eşti săracă... de ce nu porţi alt nume?... (Cade la 
maia cu capul rezumat în mina.)" 


Finalul monologului este foarte elaborat în ce priveşte doar formu- 
larea ipotezelor, nu î conţinutul lor. O singură peroraţie, adăugată, 
aurenla ziua dorită a compensării umilinței în acest fel (adaosul îf su- 
bliniem) : „In ziua în care mă voi plăti de d-nu Luchianu, prin muncă, 
sacrificiu şi abnegaţiune, in ziua cind voi face sa strălucească memoria 
tatălui meu, în ziua cind voi reabilita numele său, în ziua în care voi 
confunda pe inamicii săi, in acea zi... O! nu ştiu... de voi putea spera...” 
Acest supliment patetic, adăugat cu cerneală violetă pe contrapagina ală- 
turată (a filei precedente), e tăiat cu cerneală neagră şi apoi cu violetă 
— de cine? Ambii autori au operat cu ambele cerneluri ! 


668 


MĂRIA (silindu-st să riză) : Mie ?.. D-ta ştii atîtea lucruri, încît poţi 
fi bun la toate. Am venit să-ţi cer o povaţă, 

CONRAD: E cel mai mărginit capitol din pretinsa mea erudiţiune, 
capitolul poveţelor. 

MĂRIA : Văz că *1 ştiinţă, chiar cînd îţi expui ştiinţa. 

CONRAD : Mă rog, domnişoară, cruţă-mă de a fi silit să fac spirit. 
D-ta ai prea mult, eu n-am de ajuns. 

MĂRIA : Modest te cunosc de trei ani... Ştii că sunt trei ani de cînd 
ne cunoaştem ? (17 obseivă.) Şi modestia e un măregăritar aşa de 
rar în ziua de azi... (Ironic.) Îmi dai voie să stau... 

CONRAD (rînd să-i dea un fotoliu): O, nu t; mira de rusticitatea 
mea. De cînd trăiesc cu ţăranii... 

MARIA dezi/id/ : Vorbeam despre modestia d-tale. Ştii că eu n-am 
reuşit niciodată in arta modestiei. 

CONRAD: Te calomniezi. 

MĂRIA : Atunci d-ta te lauzi. 

CONRAD: Nu mă laud; caut să fiu drept. De alminteri, prin chiar 
faptul de a vorbi cineva de modestia sa, devine nemodest. 

MĂRIA : Ce erudit a mai decretat aceasta? 

CONRAD ; Ernesl Renan. Mi Se pare că citeai odată. în Revue, aminti- 
rile lui din Seminar... * 

MĂRIA : Femeile nu citesc din reviste decit romanele. (Aparte) O să 
par mai rea de cum sunt. 

CONRAD: Femeile... dar nu toate. 

MĂRIA : Va să zică d-ta ai o înaltă idee de sexul nostru ?.. Cum? 
ne faci această onoate? (Jronic.) O!.,. «şti aşa de bun, aî un 
suflet atît de nobil !.., 

CONRAD : Domnişoara Mano, ca stăpînei mele, îți aştept întrebarea 
— porunca. 

MĂRIA (aparte): L-am supărat! (Tare.) întrebare, nu, JViruncă... şi 
mai puţin, O simplă lămurire. Ai citit pe D-mi de Camors, a 
lui Octave Fcuillet ? 

CONRAD : L-am citit. 

MĂRIA : Cum judeci pe d-ra de Luc d'Estre!'.les ; 

CONRAD (vrhtd iâ-ji aducă aminte; Măria aşteaptă cu nerăbdare): 
O judec foarte bine. 

MĂRIA: Foarte bine? Bagă de seamă, d-e Conrad: d-ra de Luc 
d'Estrellcs, aceea care se duet la Camors, să-i spuse verde eî-l 


iubeşte, ca e o femeie superioară şi că-l va face fericit ?... 


669 


CONRAD: în alte condițnini nu ştiu cum aş judeca-o, dar, în con- 
diţiunile în care o pune Feuillet, o judec foane bine. 

MARJA (sculindu-st) : Foane bine ? Şi dacă ai fi fost Camors, ai fi 
luat-o ? 

CONRAD: Desigur, 

MĂRIA (apropiindu-se de dinsu, cu o voce adincă) : Ai fi luat-o ? 

CONRAD : Nu înţeleg de ce te-ndoiesti. 

MĂRIA (*re*i>idx-sc în fața lui, vorbeşte agitată) : Nu înţelegi !... Cum 
nu-nţelegi, cînd vezi că eu de trei ani, te recunosc, te privesc 
neîncetat, ca să ştiu dacă în adevăr eşti Alexandru, şi ştiu bin; 
că eşti Alexandru, ca eşti vărul meu, cu care am trăit toată 
copilăria ; şi te ascunzi ca să nu te recunoaştem *, ca să nu se 
zică că ai venii să mă înşeli şi să te îmbogățeşiti... Ei nu! Sunt 


' Pînă in acest punct, transcrierea lui Vellescu din manuscrisul II 
urmează relativ fidel textul manuscrisului I; aici se renunţă la ideea că 
„lexandru-(onrad poate ti suspectat de intenţia de a fi voit să-i înșele 
pe Luchieni și să se îmbogăţească în preajma lor — și începe o madi- 
ficare amplă a scenei, foarte elaborată. cn adansuri si reveniri. fată tex- 
tul nou, continuat de tirada“ Măriei (în paranteze drepte, modificările 
ulterioare, eliminările şi corectările ambilor autori) : 

„MĂRIA... O! Alexandre... te ascunzi pentru că eşti singur în lume, 
sărac... si poate... O! iartă-mă, “poate... pentru că te crezi dezono- 
rat !... Ei! nu)... „u eşti singur in lume... ne ai pe noi... [ş-apoi, o 
greşala, dacă greşala este — nu se resfrînge asupra fiului, decît pentiu 
inimile mici şi de rînd]. Intr-această luptă vom fi doi. Alexandre... acum 
nu mai sunt copila de altădată... te-am putut judeca şi cunoaşte în aceşti 
trei ani... Acum vin la tine... şi-ţi zic: oşti nobil, esti mare, [eşti vrednic 
de mine], eşti vrednic de tot devotamentul meu... Precum tu ai împărţit cu 
mine jocurile copilăriei mele, voi si eu să împart cu tine durerile şi 
luptele tale. fmpărţindu-le, ele vor fi mai uşoare... dnd vei simţi că 
lupta re va slăbi... privirile, vorbele, fiinţa mea îţi vor da încredere 
in tine [în locul ultimelor patru cuvinte, scrise de Duiliu Zamfirescu, 
fusese scris de Vellescu: -...va fi balsamul care îți va da noi puteri, 
`P™ „. E'pta»]_ioi ce vei întîmpina, fericire sau durere, eu, ca şi în 
copilăria noastră, voi fi lîngă tîne... şi-n ziua în care vei purta numele 
tatălui tău cu mîndrie, [în acea zi] triumful tău, fala, onoarea numelui 
tău nepătat se va resfrînge şi asupra mea!... [triumful lău va fi şi al 
meu! (Vrind să-i ia mina.)] (Cu disperare.) O, Doamne! O datorie 
oricît de  sfînta... poate oare sfărîma toate amintirile ? [Poate atrofia 
inima pină la... o absolută tăcere?... Ei bine...] Nu-mi răspunzi? Ai 
uitat _ trecutul ? M-ai uitat pe mine... ai uitat pe acea Mărie, tovarăşa 
copilăriei tale. căreia îi sărutai părul pe frunte ?.." etc. 


CONRAD  (punindu-şi repede mina pe animă şi comprimind o 
durere: A! 

MARIA: [O! nu, Alexandre, spune-mi că nu m-ai uitat! Nu, tu 
n-ai uitat! Ai uitat pe Măria, pe care o luai pe cal?]" 


670 


săracă, Alexandre ! (Vrind să-i Ut mina.) M-aî uitat ?.. ai uitat 
pe Măria, tovarăşa ta de copilărie, căreia îi sărutai părul pe 
frunte ? pe care o luai pe cal? cu care ai trăit atîţia ani ca cu 
o sora. Alexandre, spune-mi adevărul. Arată-mi ca nu m-ai uitat. 
Scapă-mâ de visurile de bogăţie ale talălui meu •— scapă-mă de 
toţi acei cari îmi cer mîna... Fii tu, Alexandru de altădată, Alex- 
andru din copilăria mea... îngerul viselor mele... bucuria, speranţa 
mea! /Vrea .'ă-i ia din nou mina, el se iclage un pas înapoi. Pare 
cu totul turburat.) Zi un cuvînt !... De nu-l vei zice... mă vor 
mărita şi voi fi o nenorocită!... Mi voi mărita... auzi, Alexandre?... 
O nenorocită !... (ta aşteaptă. Conrad e într-o mare agitațiune, 
l'rea să zică un cuvint şi pare că nu poate — apoi jăchtd un pas 
către dînsa.) 

CONRAD: Mărio !... (Se opreşte. Face o sforțare teribilă asupra lui 
însuşi si pare că ie linişteşte.) laria-mă, dar eu nu-nţeleg nimic..- 


Mă  confunzi., desigur. (Mana ramine un moment în nemişcare.) 


SCENA XIV-a 


Aceiaşi, D-na LUCHIANC 


MĂRIA (alergînd către d-na Luchianu cu o pornire copilărească, o ia 
de git fi o sărută. Apoi, agitată, zice): A... Mamă !... nu ştii ?.. 
d-nu Conrad ne vrea binele, ne iubeşte, il voi asculta: mă măm, 


iau pe d-nu Micronescu... 


Finele actului 


ACTUL AL DOILEA 


Grădina caselor boiereşti de la Viforeni. în fund, 
în depărtare, satul ; în ultimul plan, se vede un colţ din 
grilajul  gradinei, foarte elegant. Alee ; grupe de plante 
exotice ; vase de marmură cu flori; statui. La planul ai 
Ill-ka, în dreapta spectatorului, o terasă stil Renaissance, 
cu o scara bogată de marmură, al cărei capăt de jos este 


671 


ornai ni sfinxi. Bogăția si luxul gradinei trebuie să facă 
contrast cu satul” ce se vede în fund. In planul al II-lea, 
la stînga, o masă de grădină, cu scaune împrejur; un fo- 
toliu mare de fier balancoire. pentru d-nu Luchianu. La 
planul l-iu, în dreapta, o masă, canapea, scaune de bambus. 
Pe una din mese cîteva cărți, un album si un coşuleț cu 
lucru de mînă. Grădina în totul bogată şi îngrijită. 


SCENA la 


MĂRIA, ELENA, D-na LUCHIANU, LUCA. grupaţi in 
jurul mesei de lucru. D-nu LUCHIANU. SOTIR, la stînga; 
d-nu Luchianu c răsturnat pe fotoliul balanţoire 


D-m LUCHIANU (coiisultind o gravuri de modă) : Ca rochie de vizită, 
este foarte frumoasă ! 

ELENA : Jamah, au grand jamais Nu susțiu că nu este în modă 
poanta, dar prefer acest biais cu bruxel ! 

LUCA : Dar rochia de mireasă ? alegerea nu e bună ? 

ELENA :  Incontestabil... (fi urmează pe acest ton. Elena gesticulrază 
mult, ca să se vadă că mai mult ea vorbeşte.) 

SOTIR (lui Luchianu) ; Si dacă cade ? 

LUCHIANU: Nu se poate; zgomote false, născocite de gazetari... 

SOTIR: Dar, in sfirsit... dacă cade? 

LUCHIANU (ginditor puţin): Hei!... Hei!... Hei!... Pcuh !... Ce vrei 
să fac Cît pentru mine, merg cu ministeriuî cel nou. 

SOTIR: Dar... 

LUCHIANU: Nu pot face altfel... Eu! contingentul meu, activitatea 
mea, o dau, d-le Sotir, nu partidelor... dar patriei. Puțin îmî pasă 
mie de ce firmă e la putere.. eu sunt cu puterea, căci sunt fiul 
patriei, şi trebuie să mă lupt pentru fericirea ei!...' 

țOTIR : Va să zică se vor dizolva şi Camerile... Ei !... eu 

LUCHIANU (rizînd) : Nu te teme, dacă nu în Cameră, la Senat tot 
te căpatuiese eu. 

SOTIR : Aş fi mai mulțumit în Cameră, căci am diurnă. Nu pentru 
alta... da', oricum, iese o cheltuială... 

ELENA (cu mare zgomot) : Mă opun eu. 

SOTIR : Pentru ce ? 

“MĂRIA: Dar mie-mi este indiferent. 


ELENA : Unde sa văzut vrodată peenoire fără broderie entredeuz. 


672 


SOTIR  (rîzind către Luchianu) : Bată-le de cocoane... Am crezut că 
cucoana Elenuţa se opune la alegerea mea! (Bărrinii rid amindoi.) 

LUCA (venind lingă Sotir cu două stampe de modă): Ce zici, papa... 
pe care o preferi ? mie îmi place acea lilas ! 

SOTIR : Să facă două, trei, patru; şi după gustul tău şi după al 
Marioarei. (luca trece la grupul femeilor.) 

LL'CHIANU (unui lacheu ce a scoborit scara cea mare, cu o tavă de 
argint, pr care aduce ci/rin scrisori) : Ce este ? 

LACHEUL: A adus scrisorile vătăselul de la subprefect ură. 

LUCHIANU: A! să vedem! (la scrisorile. Lacheul se înclina fi iese.) 
A! a!... bravo! Asta trebuie să fie. 

SOTIR : Noutăţi de la Bucureşti? Ia să vedem. Cade ? 

LUCHIANU': Ba nu... Citeşte, (li dă o hirtie.) Ministrul m-a servit 
cu o grabă... c foarte cumsecade. 

D-na LUCHIANU (in grupul său) : Acum sper că alegerea e terminată... 

ELENA : Sunt lucruri asupra cărora trebuie să revenim. (Grupul acesta 
se mişcă astfel: Luca, cu Ma'ia la braţ, se duc spre fund şi 
prii fit liteva plante exotice. D-na Luchianu cu Elena sunt încă 
la masă. Elena gesticulează aprinsă.) 

SOTIR  (srrîngind mîna lui Luchianu cu căldură): DecoraţieNeaş- 
teptat !... O să-i facă băiatului o plăcere deosebită. 

LUCHIANU: Vezi, Bene-merenti, pentru lucrările sale literare... 

SOTIR (* nedumerire) : Dar n-a făcut nimîc încă. 

LUCHIANU : O să facă. 

SOTIR : Era mai potrivită Coroana. 

LUCHIANU: l-o dăm şi pe aceea, e uşor pentru mine! însă, te rog, 
ţine cel mai mare secret. Adu-mi mie hîrtia. Voiesc să-i fac sur- 
priză în ziua nunții. 

SOTTR : Dar bine, cum ai făcut? 

LUCHIANU (ingiinfat) : Oh! foarte uşor... n-ara decit să propun; 


E] 


mie nu-mi pot refuza nimic, o ştii, ţi-am mai spus-0.' 


” In manuscrisul I, Duiliu Zamfirescu adaogă marginal, cu creion 
negru, o continuare a replicii: „(Ji dă un Monitor): la citeşte si asta. 
S-au publicat cîteva nume decorate. Ia vezi, poate cunoşti pe cineva.” 

După care, tot marginal şi tot cu creionul, o specificaţie: .Aici se 
intercalează tot dialogu din scena a Vl-a (pag. 98) act. III." Evident, 
indicaţia e pentru copistul lui Vellescu, hotărîre luată cu acordul ambilor 
- dar. de vreme ce-o consemnează Duiliu Zamfirescu, înseamnă pro- 
babil că jniţiauva primă a modificării îi aparţine. In adevăr, in manus- 
crisul II, caligrafiat de Vellescu. scena respectivă, din actul III (ed. de 
faţă, p. 692— 69J) e mutată aici, cu neînsemnatele intervenţii de text, 
care se află marcate de noi la locul respectiv. 


673 


SOTIR frrecind In grupul celălalt) : la veniţi, copii... astăzi sunt fericit 
cu deosebire, am să-mi fac ţi eu danii meu de nuntă. {Toți fin 
in imul lui) Marioara, îţi dăruiesc icată giuvaericaua, toata 
Am pentru fi ; ras coupe care vă va plicea, si o peiecb: 

de cai asemenea. 


ELENA {fca entuziasm): A! miniitur mansieur | Ai toitî Stima 
şi admiiaţiunea mea / 

MĂRIA (cam tristă) : Iţi mulţumesc, d-le. 

SOTIR : Nu. Zi-mi tată... 

D-na LUCHIANU (in p<i'tea Maiiei) : Mărio, mă mihneşti, eşti tristă., 
eşti.. 


MĂRIA ; Nu, mamă, sunt fericită, dar nu sunt bine. 


SCENA Il-a 
Aceiaşi, STROE 


STROE (salulînd, dă mina bătritiito după ce mai iutii a sărutat mina 
d-nei Luchianu) : Ştiu. dar nu vă supăraţi pe mine, n-am putut 
veni la masă... 

ELENA ; Eşti... ui'e... esti cea mai grasă dintre ființele simţitoare! 

STROE (impresionJt rău): Nu cunosc nimk mai trist decît o gluma 
care nu face pe nimeni să rîză... Astfel de glume sunt ca focul 
de artifiţie, peste care a dat o ploaie torențială. 

ELENA; Poţi să ie superi cil viei, nu vei scăpa de mine, pină ce 
nu vei face un tratament vegetalian. Mon cher, iei nişte propor- 
țiuni care mă dezesperă ! (Făcind doi paii inapoi.) Mais, i-oyez- 
moi”... 

STROE (lui Luchianu) : Dar Conrad nu esle aci ? 

LUCHIANU: De cîteva zile nu-l mai văd, e foarte ocupat... Cumsecade 
băiat., activ, toată ziua c pe cîinp, seara nu-l mai vedem, răc' 
cade obosit. 

LUCA: Da. da, bun băiat, numai cam il pene en saiaiit... prea le s"- 
toate. 

STROE: Sunt cu toiul de părerea d-tale, şi mie îmi place mai bine 
să nu ştiu nimic, dec'i să ştiu din toate cîte puţin; ştiinţa ie 


expune criticii, neştiinţa îţi făgăduieşte. Dacă trebuie să credem 
cărțile sfinte — îţi făgăduiesc împărilția cecurilor. 


LUCA : Aebcă ?.. 


674 


STROE : Adică, zic că această doctrină este mîngăietoare, căci, in 
ncea2ul învăţaţilor, nătărăii, fiind in majoritate, ei conduc des- 
tinele omenite) de Ia un pol la aliu. 

LUCA (confuz, >j« ştie cum să ia lucrul): Mon =<ber, eşti neînțeles 
pentru mine. 

„STROE; Mă mir tiiudcă eu sunt cam... r>ngina| și, c.i şi d-ta, mon 
cher, nu cunosc meşteşugul de a nu spune verde ceea ce gîndesc 
în mîne despre alţii. 

MĂRIA [apjne): Dat cc au e° 

LUCHIANU (lui Snoe) : Apropos! Iţi csplici acum, tinere, de ce am 
revenit asupra tocmelii pădurii? Nu puteam refuza pe viitorul 
meu cuscru. 

STROE: Mai e vorbi, eu înțeleg uşor, nu-i aşa, scumpul meu Luca? 

LUCA (in grupul damelor) : Da, da... numai, acum mă iartă, nu „ştiu 
despre re este vorba. 

D-na LL'CHIANU (Elenei) : Cum n-ai văzut mciodaiă această plantă ? 

ELENA: Ba da... Am văzut un exemplar magmfiqtte! Nu mai ştiu 
unde. In adevăr, curioasă plantă. 

STROE: Cre? 

El ENA ; Sensitîva... Cum o atingi îşi strînge frunzele, şi i se pleacă 
ramurile. 

VIROE: O! da.. Sensiriva cînd o atingi se minie. d-le Luca. 

D-na LUCHIANU : Dacă voiţi, să mergem in seră. 

TOŢI; Da, da... (ies tofi afara de Luchianu fi Sotir.) 


SCENA 11 l-a 


D-nu LUCHIANU, SOTIR 


SOTIR : Mi s-a părut că m-poţelu d-tale... ruda d-tale, cam voia să ia 
pe Luca peste picior. 

LUCHIANU ; Glume. între tineri... aşa sunt ei. 

SOTIR : Fie, că rm-a plăcut Luca — foarte bine l-a lăsat fără cuvint. 

LUCHIANU (surizind) : Fireşte. 

SOTIR : Acum să lăsăm vorba aceasta... aide sa punem cărţile jos! D-ta 
dai Marioarii moşia Vilorenii ? 

LUCHIANU : Negreşit, ne-am înţeles. 


675 


SOTJR : A;a este... Moşie frumoasă, mare... dar... stii, este hipotecata la 
credit. 

LUCHIANU: Mi se pare ca am mai vorbit despre aceasta ? 

SOTIR Asa e... dar vezi d-ta, cocoane Aleco, ca cinduiaU iceasta. îmi 
dai numai jumătate moşia. „| eu cu banul meu trebuie să răscumpăr 


ce'Janta jumătate. 


LUCHIANU : Bine, dar acea sumă ne-am ințeles că-ți va fi restituită 
de mine. 


SOIIR ' Nn żic ba. dar cu am găsit o alcătuire mai bună... 
LUCHIANU (cam supărat) : Asa... Adecă ? 
SOTIR : Adecă să-mi dai jumătate din luchieni ţi... 


LUCHIANU (ridicindu-se) : Ascultă, Sotirache. îmi vorbeşti cam mult de 
banul d-tale ! 


SOTIR (fără a se intimida, inşii cu rezerv'il : Hei! eu am adunat avere.» 
mea para cu para. 

LUCHIANU (mai supărat): A ! dar 

SOTIR + Te rog nu te supăra... Fu vorbesc lucrurile desluşit... Dacă crezi 
şi d-ta, aş propune să platele eu Ia credit... căci motia tot c... de' 
pierdută se cheamă. Iţi dan si d-tale 80.000 de franci," aceşti bani. 
împreună ca jumătate din Luchieni, să-i dai zestre fetei, iar Viforeni 
să rămînă ai mei, 

LUCHIANU (aprim) : Ce fel... eu să... 

SOTIR : Tot Marioani îi rămîne, nu este copilul meu? 

LUCHIANU (indignat): Asta este... Cum? peste hipoteca, 80.000 franci. 
pentru o moşie care face cel puțin 600.000 !... (Călind a se stăpini.) 
Ah !... este... ji d-ta crezi poate că *u sun' 


SOTIR : O, Doamne... nu te supăra... Dar, in sfirşit... iar nu c un cuvînt 
că dacă eşti puternic în politică să-mi dai ce nu curge pe apa. 


5SCF.NA IV-A 


Aceiaşi, CONRAD 


CONRAD (intră prăfuit ji an de soare, dă peste vorba lor fi se opreşte) : 
A ! pardon ! 

IUCHIANU (fără a-l ji văzu: Moşia hipotceată o voi dezrobi-o eu, cJ 
banul meu.., nu cu al d-tale. 


676 


SOTIR : Dar dacă am propus a plăti eu la Bancă, nu va sa zică... (Oprin- 
du-se brusc, lui Luchianu.) Nu suntem singuri !... 

CONRAD (coborind puf") '* ^^ă iertaţi, nu ştiam, ii mă retrag... 

LUCHIANU : Deloc... poţi voibi — nu am nici un secret pentru d-lui... 
şi pentru nimeni... 

SOTIR : V'ăz bine că te-am supărat, dar n-am voit... credeam ca este o 


înlesnire bănească deocamdată, pentru a dezrobi mai curînd moşia... 


SCENA V-a 
SOTIR, LUcftIANU, CONRAD, El ENA 


ELENA (venind lepede) : Pardon, messieurs ! Caut o cane de botanică, aci 
îmi pare... 

LUCHIANU: Cărţi sunt acolo pe masl. (Lut Sotir.) Mi se pare ca esie 
mai bine a ne opri aci, plătesc cum ţl-am spus eu singur banii la 
Bancă... dacă... nu pofteşti. 

SOTIR : L)ar... gînde>ie-te, cocoane Aleco, trebuie să plătiți chiar peste 
5 zile 200.000 de franci. 

LUCHIAN U: Ei bine... ce dracu... 

CONRAD (inaintind): 200.000 franci îi plătim peste două zile. dacă e 
trebuințţă. 

LUCHIANU ; Dar cum ? 

SOTIR : Jianii ? 

CONRAD: Negreşit, aceasta mă priveşte pe mine, banii vor fi plătiţi. 
(Elena, după ce a găsit cartea, ascultă această discuţie.) 

LL'CHIANU (lui Conrad): Dar aş dori să-mi explici... 

CONRAD : Foarte uşor : avem în casă 70.000 franci ; 1000 chile grîu, de 
la ambele moşii, este deja trimes la schelă, şi s-a şi încărcat de casa 
ce ni l-a cumpărat ; prețul de 100.000 fr. este la bancă depus pentru 
noi, ji se pot încasa chiar miine. Pentru porumburi am primit acompt, 
3000 de lire. avem dar mai mult decît ne trebuie. Pc onoare răspund, 

d-le Luchianu. ca diipuneji de areaviă suma. 

SOTIR (umilit, în parte) : Ce neghiobie am făcui !... 

LL'CHIANU (dînd mina lui Conrad) : Iți sunt foarte recunoscător, d-le 
Conrad; eşti un om de onoare... (foarte mif<.at) dă-mt voie să te 


îmbrăţişez ca pe copilul meu !... (fl sărută./ 


677 


CONRAD (modest) : D-le Luchianu, mi-am făcut datoria, nimic mai mult. 

SOTIR (confuz):  Cocoane Alecu... de !... iartă-mă... Atunci este altă 
varbă,.. eu tot pentru binele copiilor. 

ELENA (înt'impinînd pe Conrad. care voia j.î urce spre terasa); E fru- 


mos aceea ce ai făcut, d-le Conrad! (li strînge mina cu alecțiu-te, 


urcind cu dineul, care o conduce spre seră f 

CONRAD; Nimic decit djioria! 

LUCHIANU (cu demnitate); Mi-am dat cuvimul, nu mi-l retrag, lucrurile 
rămîn cum au fost regulate. Dacă ai ceva de obiectat în sensul idei- 
lor d-tale, atunci eşti liber, şi riminem tot prieteni. 

SOTIR (umilit): Dar se poate una ca asta? ferească D-zeu... Cum vrei 
d-ta, şi cum doreşti d-ta, aşa se va face... dar... Se poate, vai de 
mine ! 

LUCHIANU care i-a calmat) : Atunci bine, rămîrtem înţeleşi. 


SOTIR : Cum regulezi d-ta. e sfint din partea mea. 


SCENA Vl-a 


Aceiaşi, ELENA, LUCA, CONRAD, STROE, D-na LUCHIANU 
MĂRIA 


D-na LUCHIANL! (care vine la brațul lui Luca): Orice îmi vei zice, 
Stroe are drepiaie de asia dată. 

ELENA (lui Stroe) : Şi nu te-ai însura ? 

STROE (hienei, cu care vine in scena): Ferească D-zeu ! Îmi place linii- 
tea şi independența. 

ELENA: Eşti un c-goist atunri- 

STROE: Nu, dai imi cunosc temperamentul. Ş-apoi, să-ţi spun drepi: 
părerea mea este că dacă Adam nu se-nsuri, era să fie... gras ci 


WMM . ţi vat fi tolănit p'ni în ziua de aii în Paradis.“ 


* Aici, în manuscrisul II, un semn al lui Duiliu Zamfirescu şi, pe 
contrapagina alăturată, un adaos de comentariu al lui Stroe : 

„E 1... ce vreţi!... te-nsori. lei pe una: te-nşeală... Fuga la tribunal... 
O laşi Ici pe-a doua : aceasta nu te-nşeală. dar te face nenoiocit. Domnii 
de la tribunal iar te despart. lei pe a treia: aceasta te-nşeală ca ca 
dintîi ş| ie nenoroceşte ea cea de-a doua...“ 


678 


ELENA : Oh !... quel horreur! (li iasă braţul.) 

SrROE: Şi duar în cazul eind m-aş hotărî li «rta « asia, aş zice: 
însuraţi-mă iuie, ca să nu văd, căci dacă aş vedea, suni in stare 
să-mi iau cuvîntul înapoi. 

LUCA (conduce pe d-na Luchianu la masa, unde un lacheu servise cafele ; 
apoi dă Măriei o roză; roza pe care o avea ia butonieră): Roza 
aceasta, în Jimbagiul florilor, indici amorul ce poană cineva ființei 
iubite. (7î oferă floarea.) 

MĂRIA : Eşti foarte bun. (la floarea si rămiii? ginditfare, apoi, ca să 
iasă din această situaţie, in care >r simte stingace, ţe grăbeşte a 
împărți cajeaua bătriniior; fiecare iji ia tasa, unii şezind, alții in 
pic io are.) 

STROE (lui Luca): Cum văd, te-ai specializat în îimhagiul florilor! 

LUCA : Mon cber, o educaţiune complectă arc cunoştinţe generale. 

STROE (ironic) : Educaţiune complectă !... Mi se pare că te contrazici. 
Cît despre mine, rămîi in credinţa că e mai bine să fii urs decit 
“A stil din loate cîie nimica. 

F.LENA Gelichind pe Măria): Chere priite, dă-mi voie să ie feliriltz. 
Nunta ta se va face desigur. Ei!... nu-ţi spuneam eu! Vous vovezf 

MĂRIA (distrată) : Cum ?.. era să nu se mai facă ? 

ELENA : Negreşit... se iviseră neînţelegeri între d-nu Micronescu şi taiăi 
tău : question d'argem. 

MĂRIA (cu amărăciune) : Acum s-a sfîrşit tocmeala ?... 

ELENA (cu importanță) : Crede-mă... fără d-nu. Conrad... diferendul nu 
se aplana. 

MĂRIA : Cum ? 

ELENA : D-nu Micronescu se pare ci cerea explicaţii băneşti, asupra 
zestrei talc Era vorba de o sumă de 200.000 franci, de care tatăl 
tău credea că nu dispune în acest moment. Negustorul iritase pe 
tatăl tău... lucrul luase o turnură gravi. D-nu Conrad a explicat 
că dispuneţi cu prisos de acei -CO.C0O fr. Oh! scumpa mea: 
// jallait  VOir la bineUe du qunlani(Ride.)  Negusioiul a rămas 
ca trăsnit... şi-a cerut iertăciune.. bineînțeles... căci tatăl tău se 
supărase foc, şi acum nunia este «şură... (//ibrățifind-o.) Et moi te 
te felicite, fi mărturisesc că atu i) stimă deosebită pentru d-nu 
Conrad ! 

MĂRIA (ginditoare) : A! D-nu Conrad... (Luindu-i braţul Elenei.) Vino... 


am putea vorbi aci ! (Urca scena ţinîndu-se de talie.) 


679 


SCENA VH-a 


Aceiaşi, Un SERVITOR 


SERVITORUL (lui Luchianu) : Cocoane, a sosii d-nu subprefect şi aş- 
teaptă ; ce porunciţi ? 

SOTIR : Subprefectul ? dar ce ai cu el? 

LUCHIANU : !-am poruncit să vie țu cîțiva calarăți sa scoa'i oameni la 
seceră. Mizerabilii aceştia, după ce m-au înşelat, acum nu vor să 
iasă la lucru. (Se ridică ţi vrea sa urce scara.) 

SOTfR : Viu si eu, am să rog ji eu ceva pe subprefect. 

LUCHIANU : Vino cu mine. (les urmaţi de servitor.) 


SCENA VUl-a 


STROE, LUCA, CONRAD, D-na LUCHIANU 


STROE (lui Luca) : Scumpul meu, permite-mi şi mie să te felicit. 

LUCA (pățind) : Iţi mulţumesc, mon cber. 

STROE : Va să zică ieşi din rîndul nostru, te însori... 

LUCA (cu fatuitate): Hei! ce vrei, il le faut... sunt sătul de viață de 
holtei... Ş-apoi mă insor pentru că îmi convine calitățile fetei, şi 
pentru că îmi place caracterul său blînd. 

STROE : Prea bine. O! vei fi fericit, scumpul meu — astfel înțeles 
căsătoria (exagerat): confienţă fără rezervă si un amor fără mar- 
gine. Marioara te iubeşte ?... 

LUCA: De ce m-ar lua, "ion cberf Şi chiar de nu mă iubeşte, mi 
va iubi... 

STROE: Nici vorbă... ai tot ce-ţi trebuie pentru aceasta. 

LUCA : Asupra căsătoriei îmi am vederile >i teoriile mele. Adevărata 
temperatură a căsniciei, mon cber. cade in zona tiedă. 

STROE : Da, da, iată adevărata teorie... a căsătoriei. Balzac a rămas pe 
jos... Aceasta se cheamă a călca pe scîndura sănătoasa. Manoara 
e frumuşică. 

LUCA (cu fatuitate): Voi fi invidiat, mon bon, frumuseţea ei îmi lin- 
guşeşte orgoliul. 

STROE: Oricum, scumpul meu, eu de m-aş însura, tot n-aş uita că 
frumuseţea are >i ea displăcerile ei. 


680 


LUCA (asemenea): Am calculat totul. 

CONRAD (care, in acest timp, a vorbit cu d-na Luchianu, care brodează 
la o masă, pe cînd Măria se preumblă cu Elena în fund): D-nu 
Luchianu poate să se iuțească cu bieţii țărani... Mă duc, doamna... 
fac ei ţi fără asprimea subprefectului. (Ji sărută mîna.) 

D-na LUCHIANU ; Eşti totdauna prevăzător !... 

STROE (lui Conrad, care iese): Nu alerga, cum ai obicei, viu si eu... te 
ajung. (Lui Luca.) Sunt sigur cx rămiîi a-(i urma curtea. 

LUCA : Bine zici... (Oprindu-se repede.) A ! mon Dieu !... clinii mei de 
vînat sunt aici de azi-dimineaţă... trebuie să mă încredinţez de sunt 
îngrijiţi... nătărăii ăştia de ţărani sunt în stare să-i lase nemîncati. 

STROE (rizind cu hohot): Şi odată această afacere importantă regulată, 
îți vei relua Jirul gingăşiilor pe lîngă şesul frumos. Mon chir, ai 
dispoziţiiTM minuna ic. 

ELENA: Viu şi eu să văd pe subprefect. (Se agaţă de brațul lui Stroe.) 

D-na LUCHIANU (lui Luca ţi Stroe): Va duceţi > 

LUCA (sărutindu-i mina): Un moment, scumpă mamă "... {Tese cu Stroe... 
D-na Luchiaiiu rămîne. privindu-l ţi clătinind din cap.) 


SCENA IX-a 


D-na LUCHIANU, MĂRIA, O SLUGA 


D-na LUCHIANU ; Mărio, eu văd bine că tu eşti tristă. Nu s-ar putea 
să-mi spui cauza ? 

MĂRIA . Nimic, mamă, nu-i nici o cauză. 

D-na LUCHIANU: Nici o cauză!'. 0!... cireşe bine in inima (a. Tu 
suferi. Ai o greurate care te apasă, te înăbuşe. Nu mai eşti liniştită 
ca altădată. Spune-mi ce ai, Mărio? încrede-te în mama ta, căci 
ea 3 încercat tot ceea ce încerci tu acum... Fii cuminte! Spune-mi: 
nu-l vrei? te măriţi numai ca să porţi un alt nume şi sa al un 
bărbat ? Sju vrei să faci plăcerea tatălui rău. luînd pe d-nu 
Micronescu ? Sau... iubeşti pe altu? Spune-mi, copila mea. Crede 
că nu e om pe lume care să cunoască mai bine suferinţele altora, 
decît cel ce a suferit el însuşi 

MĂRIA (tace un moment, după aceea): Nimic din loale acestea... 

D-na LUCHIANU: întristarea ia mă face si cred ca te măriți numai 
spre a asculta pre părinți. Aş fi cea mai nenorocită mamă, dacă 
aş şti că copilul meu s-a jertfit, spre a nu mă mîhni. 


681 


MĂRIA (afeclind o veselit de topii): Nu, mamă — nu suni tristă. Şi 
nu ştiu pentru ce as putea fi. Mă mărit, iau un om bogat... care 
mă iubeşte... 

D-na LUCHIANU : Şi pe care iu nu-l iubeşti... 

MARIA : N-am zis niciodată asia. Poate că încă nu-l iubesc, dar îl voi 
iubi desigur. (Cu naivitate.) la spune-mi drept, d-ta iubeai pe tata 
cînd l-ai luat ? 

D-na LUCHIANU (încurcată) : Eu, draga mea, era alte vremuri cind 
m-am măritat. Tatăl tău era un om superior sub toate privirile. 
MĂRIA; Foarte bine; dar asta nu-nsemnează că-l iubeai. (Repede.) In 
sfirşir, eu nu mă găsesc deloc de plins. Fericirea, te-am auzit pe 

d-la adesea zicînd, e o floare care nu creşte în grădina tutulor. 

D-na LUCHIANU (se uită la dinsa lung — apoi s-apropie, ii ia capul 
în mlini) : Copila mea! Să dea D-zeu să fii fericită.., O metili... 
Dacă în adevăr nu iubeşti pe nimeni ca pe Micronescu. E un băiat 
bun, care va căuta să nu ie supere niciodată şi să-ți lase pacea 
sufletului... 

MĂRIA (cu vocea înecată de lacrimi) : îl voi lua. 

D-na LUCHIANU : Plîngi! Vezi ? Spune-mi atunci ?... 

MĂRIA : Nu am ce spune, mama, decît că mă voi despărți greu de casa 
copilăriei mele, iaiă tot. Voi veţi trai cu mine. 

O SLUGA: Cuconiţă, a venit Stan să ceară un praf de friguri. 
MĂRIA /către d-na Luthianu): Du-te mamă, sărmanu Stan e prins de 
friguri, de cînd a scăpai pt d-nu Conrad. Sărmanii Stan!... 
D-na LUCHIANU (ieşind) : Daca soarta ta va fi ca a mea vei deveni 

o victimă prea nobilă." 


SCENA X-a 


MĂRIA (singură stă un moment fără a zice nici o vorbă. După a^ee.i 
pronunţi CU putere) : Mint !,.. Mint pe mama, cind îi spui ca sunt 
fericită, mint pe viitorul meu bărbat, cind mă hnlăresc să-l iau; 

mint pe toată lumea. O!... Cine ştie dacă nu mî mint pe mine 

însămi! Dacă Conrad, în adevă', n-ar fi Alexandru?!... Şi cu toate 


astea simt că este el. 


™" Marginal, pe "manuscrisul I, Duiliu Zamfirescu a notar cu creion 
negru : „Nejustificată ieşirea. Mama îi zice să cugete la starea ei şi să-i 
spuie mai pe urmă." Insă recomandarea nu are ecou în manuscrisul IT. 


eaa 


Dar daca n-ar fi el ?... Atunci sunt cu atît mal nenorocită, căci 
se află un om sub soare căruia i-am destăinuit copilăreşte durerea 
mea ! Un om care ştie că iubesc pe unul şi primesc să iau de bărbat 
pe altul... Un străin care poale presupune că sunt capabilă să pun 
calculul în cumpănă cu iubirea! O! e de nesuferit!... (S-aude vor- 
bind în alee.) Şi totuşi, nu ! este el! (F"g'"- 


SCENA Xl-a 


SOTIR, LUCHIANU (intră vorbind] 


SOTIR : Nu, nu, prea se amesteca acest domnişor în toate trebile d-tale. 
LUCHIANU : Da, ţi se pare, d-le Soiir. 


SOTIR: Acu... ascultă-mă şi pe mine — se cheamă că suntem rude si ne 
purtăm interes : băiatul acesta cu aerul sau cucernic de Sfîntu 
Pahumie... 


LUCHIANU: Zi şi d-ta un sfint mai civilizat, că doar nu te ţine pa- 
rale. Intr-un stat democratic, comparaţiile sunt gratis. 

SOTIR : In sfirsit, mie nu-mi place. 

LUCHIANU (rind): A ha! ha! D-lui Sutir incep sâ-i displacă stră- 
inii. Bravo ! 

SOTIR : Nu-i vorba, cocoane Alrco. că şi asta mă supără mult... să 
văd eu în țara mea — eu, român get-begei... 

LUCHIANU: Him!... Adică român cu semimenie îniernaţionale... 

SOTIR ; Să văd pe un venetic de franţuz că vine de vîră gărgăuni in 
capul ţăranului... Ce păcate! că doar ne-om şti noi face treburele 
Si fără dînşii.. 

LL'CHIANU : Ce să-ți spui, ai mult haz, d-le Sotirachi. cînd susții cauza 
românismului. (Cu interes serios.) Mă rog... luat-ai cuvintu vreodată 
în Cameră, de cînd te-am ales? 

SOTIR (iute) : Da' ce, trebuie să iei şi cuvintu ?... * 


" Manuscrisul II aje o formă diferită a celor patru replici de aici: 


„SOTIR ; Nu iau cuvîntui... dar... 

LUCHIANU : Dar iai diurna... [bine faci...] 

SOTIR : As fi avut si eu multe de zis... dar ți mai dau pas flecarii de 
acolo?.- (Cu amărăciune.) Ah! dacă ar fi Luca în locul meu... jriu 
că le-ar da pe foi.., 

LUCHIANU ; Apoi să-l facem şi pe el deputat." 

Problema îl preocupase pe Duiliu Zamfirescu în schița însemnările 
unui uficr de la Cameră, în foiletoanele Palabras din 1883, intr-o referire 
la Pantazi Ghica. 


633 


LUCHIANU: Apoi d-ta n-ai văzut pe ceilalți deputaţi cum fac? 

SOTIR (cu admirație); Da, dar cei care vorbesc sunt oameni învăţaţi... 
Mă rog, n-ar fi bine să punem pe Luca să vorbească?... că, ştii, 
el face şi o carte. 

LUCHIANU: Întîi sa-l alegem deputat şi-apoi... 

SOTIR (grăbit) : Cum sa facem oare > 

LUCHIANU (cu protecțiune) * Cum am făcut si cu d-ta. 

SOTIR  (scărpinindu-se după urechi): Da... numai pe mine m-a ţinut 
cam multe parale. 

LUCHIANU: Fi! asia-i acum ! parcă ai văzut alegere care să nu ţie 
parale. în sfîrşit, să ne întoarcem la franțuzu nostru. Zi... te supără 
străinii ? 

SOTIR : Da' nu-i numai d-aia. Eu mă uit la el. cocoane Alecule, şi-l văd 
cum face stare din moşiile d-tale. 

LUCHIANU : Las' să facă dacă-i harnic. 

SOTIR : Bine, da' el face si cît poate ți cît nu poate, 

LUCHIANU : Cum adică> 

SOTIR : Dumneata nu vezi ce condeie-ţi trage la socoteli? Pune c-a 
cheltuit cu moara de abur 6000 de lei ca să facă o şandrama de 
scânduri ; mai ieri îl auzeam vorbind de pădure, să  răsădească 
copaci. 

LUCHIANU : Pentru ploaie si umbră la pămînt. 

SOTIR : Vorbă să fie. Lumea scoate buturugile, si d-ta umbli să le vîri 
la loc. Ba e curat înşelătorie... Ca să aibă unde să te mai încarce. 
Dar apoi cu învoielile ţăranilor! Toţi arendaşii ţipă că la Viforeni 
să strică prețurile. El dă ce dă Ia alţii si trage si pe turta lui. Auzi, 
6000 de franci, ca să ridice o baracă care, pre legea mea, cucoane 
Alecule ! nu face 200 de galbeni... 

LUCHIANU (impresionat) : Ce-i drept, a cheltuit cam mult cu moara." 

SOTIR: Da cu moara, da cu porumbu care-l vinde cu 4 leî mai jos 
la chila, da cu peştele din haltă... (Misterios.) Ştii d-ta că se vor- 
beşte multe de dînsu ? Se zice că are 150.000 lei la Cerlenri, bani 
ghiață şi încă mai ştie cîțl în ţară la dînsu. 

LUCHIANU (gînditor) : Faptul e că eu nu i-am luat socotelile, de sunt 
aproape doi ani. 

SOTIR : Auzi, sa te laşi d-ta pe mîna unui speculam J 


_* De aici, în dreptul a şase replici ale manuscrisului I, în continuare, 
o linie marginală verticală cu creionul şi notă, toc cu creionul, a lui 
Duiliu Zamfirescu : „Mai scurtată”. Insă în manuscrisul II scena e în- 
treagă, doar cu cîteva rectificări de amănunt. Deci sugestia scurtării c 
notată la propunerea altui lector, poate din Comitetul teatral. 


684 


LUCHIANU: De, frate, am încredere într-însu... pare aşa de cinstit... 
(Gindindu-se.) Vezi d-ta, de aia îmi tot face el la proiecte, ca să 
aibă cu ce să-mi spoiască ochii. 

SOTIR r Da* cu pădurea ? Regulase d-lui s-o vînză lui Stroe cu 3000 de 
galbeni, pădure care face oricînd 3500. (Intim.) Ai văzut, eu ţi-am 
dat 35DO, şi am plătit şi timbrele. 

LUCHIANU: Aşa e. * 

SOTIR : Ascultă-mă pe mine. Franțuzu ăsta trebuie expulzarisit, căci alt- 
fel te sărăceşte. 


SCENA XIl-a 


Aceiaşi, CONRAD 


CONRAD (înaintind spre Luchianu cu veselie) : Mai bine s-au împăcat 
lucrurile astfel. Sunt foarte mulțumit. 
SOTIR : Da, pierzînd după pofta mojicilor 50 zile de lucru. 


* în manuscrisul II e adăugata. în finalul scenei, insinuarea despre 
Conrad că acesta ţintește la mîna fetei moşierului, concurîndu-l pe tînărul 
Micronescu : 

„SOTIR : S-apoi altele şi altele... care nu vreau să ţi le spun... 

LUCHIANU: Da' ce mai e? Vorbeşte... 

SOTIR : Aş vrea... dar... cum să ţi-o spun... e lucru delicat... nu ştiu... 

LUCHIANU (impacient): E, dar spune odată... îmi pierd răbdarea. _ 

SOTIR : Dar... se şopteşte... D-zeu să mă ierte, că obraznicul ăsta a în- 
drăznit chiar să ridice ochii asupra Marioarei ! 

LL!ICHIANU (surprins fi cu miînie): Ce?.., Eşti nebun, Sotir... 

SOTIR i Ascultă ce spun eu... Nu zic... ferească D-zeu, că Marioara are 
o idee măcar, dar se vorbeşte... Şi e mult mai bine... Elite, trebuie 
expulzarisit francezu ăsta, căci după altele te poate sărăci într-o zi. 

LUCHIANU (furios): A!..." 


Urma intrarea lui Conrad-Alexandru bucuros de încheierea buna a 
învoielilor cu ţăranii. La replica acestuia, Sotir îl sfătuieşte pe moşier: 
„SOTIR (lui Luchianu, încet, pe care-l vede că se ridică cu minie) : Vad 

bine că eşti... dar, te rog, stăpîneşte-te !..." = 

Apoi se adresa lui Conrad-Alexandru. Scena se desfăşura in ^con- 
tinuare ca în manuscrisul I. Toata aceasta scenă intercalată e _ tăiată — 
probabil de Vellescu, şi forma finală a manuscrisului II o reia, în aproape 
aceiaşi termeni, pe cea din manuscrisul | — deşi, vorbind obiectiv, e mai 
logic şi mai teatral ca pe Luchianu să-l li iritat cel mai mult insinuarea 
ci administratorul rîvnesle la fiica sa, nu aserțiunile despre cheltuieli 
şi furturi ; chiar cîteva scene mai înainte el avusese prilejul să verifice 
că socotelile erau toate avantajoase moşiei, nu lui Conrad. 


685 


CONRAD : Dar era drept sa le pierdem. l-am scos la praţilă si cu vreme 


Si fără vreme, făgăduindu-le că din zilele de seceră ic vom reduc: 
aliiea cîte au pus Ia sapă. Din pricina asta porumbul lor a rămas 
ca vai de dînsu. 

SOTIR (Încet lui Luchianu) : Ce-ţi spuneam eu, vezi ? Fă cum viei, dar 
omul acesta nu-mi place. (Zare.) Am întîrziat, mă duc. La revedere, 
cuscre. (Cu Conrad afectează o politeţe neobkinuită. în parte, ieşind.) 


Te învăţ eu să scoţi moşia de la credit si să-mi strici astfel toate 
socotelile ! //ese.) 


SCENA XII-a 
D-nu LUCHIANU, CONRAD 


LUCHIANU: Nu ştiu cum, dar mă încurc în socoteli! (/nrorcindu-se 
către Conrad.) D-le Conrad, poţi să-mi dai cîteva lămuriri ? (Jro- 
nic.) Mă rog, fii bun, spune-mi cîte chile de grîu am vîndut anul 
acesta ? 

CONRAD : Mi se pare că 1000 de chile. 

LUCHIANU (ibid): Ţi se pare ! Cîte dt chila ? 

CONRAD : Cîte o sută de lei. 

LUCHIANU (pe acelaşi ton) : Cîte o sută de Iei! 

CONRAD: Dc altminteri socotelile le puteţi vedea aricind doriţi lă- 
muriri. 

LUCHIANU: Dar cu orzu ? 

CONRAD: Orz n-am făcut tocmai mult anul acesta, fiindcă am pus şi 
mei. 

LUCHIANU : Să vede că numai la noi nu s-a făcut, căci încolo aud pe 
toata lumea ca nu ştie unde să-l mai puie. 

CONRAD: Tot am făcut pentru ceea ce am semănat. Dintr-o sută 
de pogoane am scos 180 chile. 

LUCHIANU (scuUndu-se, cu un început de iritaţie): Dar dijma 7 

CONRAD: Dijma este deosebită. Nu m-aţi întrebat de dînsa. Avem 
şi d-acolo vreo 100 de chile... 

LUCHIANU (se aşează): Va să zică din toată moşia Viforeni am scos 
280 chile de orz... Buni agricultori suntem ! 

CONRAD (zimbind, zice cu respect) + Cînd nu punem mai mult nu pu- 
tem scoate mai mult. 


LUCHIANU: Aşa?! Dar cu pestele? Slava Domnului, anul acesta au 
scăzui apele... Cum mergem ? 


886 


CONRAD: Mergem potrivit, căci am luat masuri să nu se mai scoată 
fără socoteală ; intt-un an tot, de nu mai rămine nici de setnința — 
şi înti-un alt an deloc. (4parre.) Ce are ? 

LUCHIANU: Da, proiecte si iar proiecte. (Se apropie dtn nou de masă.) 
Dar balta cc ne-a dat ? 

CONRAD (linişti): Nu pot să vă spui hotărît, fiindcă n-am încheiat 
toate socotelile. Cred insă că se ridică pînă la vreo 9000 fr. 

LUCHIANU: Anii trecuţi aveam cîte 11 şi 12 mii. 

CONRAD: Se poate — dar cu sistema aceea de exploatare, în cinci 
ani nu mai aveţi peşte. 

LUCHIANU: Da', mă rog, cu moara şi cu pădurea? Ai cheltuit 6000 de 
franci pentru o baracă, pe care eu aş fi făcut-o cu 200 de galbeni. 

CONRAD: Se putea face şi cu 200 de galbeni, dar ar fi fost o adevă- 


rată baracă. Acum tot are aparențele unei case ; e tencuită, e în- 


velită cu fier... 


LUCHIANU (iritat din ce în ce mai mult): Dar pădurea, pădurea ? 
Mă puneai la cale s-o dau cu 3000 galbeni, cînd ea face cel puțin 
3500 ; Sotir mi-a dat 3600. 

CONRAD: Mă iertaţi, dar cu mine n-aţi vorbit un singur cuvînt des- 
pre pădure. 

LUCHIANU: Cum? va să zică mă faci şi mincinos. Eu mincinos! Eu? 

CONRAD: Nu zic asta, dar... constat că cu mine n-aţi vorbit nimic 
despre pădure. 

LUCHIANU (furios) : Domnule, dacă din noi doi minte cineva, acela, 
desigur, eşti d-ta! Auzi ?... După ce îmi face cele mai păcătoase 
învoieli cu ţăranii, din care păgubesc sută la sută; după ce nu 
bagă de seamă la tocmeli şi strică toidauna preţurile; după ce e 
nepăsător, ca un străin, de tot ce este al moşiei... — îndrăzneşte 
să mă şi contrazică !... Eu mint, aşa e? (Conrad, rămas încremenit 
de acest limbagiu, nu răspunde nimic. Luchianu se indignează şi mai 
mult.) Aşa e, domnule: eu mint ? Mint eu, care te-am strîns dupe 
drumuri şi ţi-am dat adăpost în casa mea, te-am ridicat în rîndul 
oamenilor, te-am îmbogăţit Mint, ha ? Şi dumneata care ma... 
frustrezi la fiecare mişcare ; d-ta care ai sume depuse pe la bănci; 


; 
dumneata care te crezi o.. nu minți!? Ruşine, domnule! Ruşine... 


să mă furi !... 
CONRAD (încremenit, după o lungă luptă cu el însufi, are un moment 
de furie — ţi făcind doi paşi către Luchianu strigă desperat) : Elj ?!... 


Finele actului 


68? 


ACTUL AL TREILEA 


Salonaşul Măriri, mobilat simplu dar elegant. Pretutindeni 

obiecte de arta si etagere cu mici lucruri femeieşti. La stingă 

si Ia dreapta, în planul al II-lea, uşi de intrare. In fund, spre 

dreapta, camera de dormit a Măriei. La stînga planului I, 

un piano american Kaps ; pe dînsu, aruncate note în dreapta 
şi-n stînga. 


SCENA La 
MĂRIA, LEANCA 


LEANCA : De, cuconiţă, aşa zice neamţu. 

MĂRIA: Spune-i că aşa am zis eu... să pună şaua pe calul cel negru. 
LEANCA : Zice că e iute şi nărăvaş. 

MARJA : Să facă cum am zis. Du-te! 


LEANCA care iese cu un aer de surprindere — aparte) : Doamne fereşte, 
zău, ce-o fi avut cuconiţa ?... De i-ar fi de-a bună! 


SCENA Il-a 


STROE, MĂRIA, SUBPREFECTUL 


Subprefectul e în haine de vînătoare. Cînd intră, ca să s: 
debaraseze de prea multele lucruri ce avea cu dînsul, lasă un 
revolver pe etajera cea mai apropiată de uşe. 


MĂRIA: A! Sosiţi din Bucureşti... 

STROE: Da, şi nu ne-am Fi grăbit să venim în halul acesta, dacă eu 
n-aş fi avut să-ți fac o surpriză, şi dacă d-nu subprefect nu s-ar 
fi grăbit să meargă la vînătoare. E pasionat ca un adevărat vînă- 
tor, şi cu toate astea trage foarte prost. * 

SUBPREFECTUL: Eşti foarte bun! (Către Măria.) Trag ceva mai prost 
decit un bun vînaior, dar asta nu mă va împiedica de a vă aduce 
astăzi cele mai frumoase prepeliţe. 

STROE: Tu crezi că prepelițele sunt ca vătăşeii de la tacti să stea la 
poruncile d-lui subprefect, cu rîndul. 


* Propuneri de modificări, ale lui Duiliu Zamfirescu, făcute cu creio- 
nul, pe manuscrisul I: „...dacă d-l subprefect nu ar fi venit intr-adins...”, 
„un adevărat Nemrod...” — păstrate la transcriere în manuscrisul II. 


688 


7 


SL'BPREFECTUL: Eşti răutăcios astăzi. {Către Măria.)  Domnişoară... 
(Inchinlndu-se.) Veţi vedea cine are dreptate... (Iese, uitindu-şi re- 
volverul pe etajera de lingă use.) 


SCENA Il-a 
STROE, MĂRIA. 


STROE: Ei! la ghiceşte!... 

MĂRIA (veselă): Ce să ghicesc? Poate „ă te-nsori i iei pe Elena. 

STROE : Vai!... Da' ce rău ţi-am făcut? 

MĂRIA: A!... te-nşell: Elena e mult mai bună decît o crezi... Dar, in 
sfîrşit, care ţi-e surpriza? 

STROE : Ghici!... 

MARIA (gindindu-se puțin) : Eşti amicul d-lui Conrad... Aţi vorbii poate 
împreuna şi... 

STROE : Conrad ? Pe dînsul nu l-am văzut încă... Nu, n-ai ghicit. Pri- 
veşte !... (II arată o bucată de note cu un portret pe dinsa.) * 
Nu  te-jşteptai, nu este-aşa? Judecă cită plăcere mi-a făcut. Le-am 
găsit din întîmplare la Ghebauer. 

MĂRIA (fără a fi înțeles bine, ia notele distrată, şi le priveşte, dar ca 
şi cum nu le-ar vedea) : A 1... 

STROE : Am stat o zi numai în Bucureşti, dar am aflat lucruri care 
îmi vor fi de ajuns pemru o luna. 

MĂRIA (asemenea, şezind pe un fotoliu ţi răminind gInditoare, fără s-l 
asculta) : Da ?.. aşa!... 

STROE (tăind foile la o carte pe care a găsit-o pe masă) : Stii ce s-a-n- 
tîmplai amicii tale din copilărie?... Zoe... Şiii. 

MARIA (asemenea) : Da!da!... 

STROE: D-abia s-a măritat, şi se desparte de bărbatu-iău... Dar e ţi 
greşeala părinţilor : au măritat-o fără voia ei cu Berozescu. 

MĂRIA (asemenea) : Zoe .. nefericită!... 


* Aici, o notă marginală pe manuscrisul I, cu cerneală violetă, dar 
un scris greu de identificat — în orice caz nu al lui Duiliu Zamfirescu, 
nici al lui Vellescu: „Ce vede?... asta p. publicu de la galerie nu vede 
ce e pe hîriie...* E N 

Ca urmare, o replica adăugata, tot pe manuscrisul |. cu _ creionul, 
de Vellescu, păstrată la transcriere în manuscrisul II, dar fără întrebarea 


AELENA : Portretul tău? A ! e'est charmant.’ Dar de cine ?" 


689 


STROE ; Nicidecum .. nimeni nu o învinovăţeşte: toată lumea şție că 
Berozescu e un nătărău! Punct. Nit mai am ce-ţi spune asupra 
lor... (Rizind) A ! ha! ha !... O altă noutate: d-nu Işoreanu, des- 
părţit de trei ani de nevastă, o vede la opereta germană... naiba 
ştie ce fel de pălărie purta, că s-a amorezat de nevasta sa... Şi 
de-ar fi numai atît! tntilneste pe Iubitul cucoanei, care-i poartă 
acuma simbetelc. şi la club, tranc un duel! Nu, că e ciudată lumea 
asta 1.. Vezi che nici în vis n-ai visat. Da Sofia Stegăreanu 
A găsit mijlocul d-a face lui Stegăreanu de două ori cîte doi copii... 
şi bietu Pandelescu si plînge că nu poate să aibă nici măcar de 
două ori cîte o jumătate, ca să-i facă unu întreg. Ei bine! ştii 
ce ?... as vrea să ştiu ce idee .ai? Care fiinţă e mai stupidă p- 
lume ? Ştii Nu 1... Destinul. 


MĂRIA fabia zîmbind) : Eu era să zic că e Pandelescu. 

STROE : A! netăgăduit, nici el nu-i tocmai tocmai deştept, dar ş-acolo 
tot destinul / amestecat. 

MĂRIA ; Ce bine faci ca eşti vesel. 

STROE: M-am convins tă-n lumea asta trebuie să tc grăbeşti. Şi să rîzi 
de orice lucru, ca să nu fii silit, un ceas mai lirziu, să plîngi. 

MĂRIA : Cită dreptate ai 


SCENA IV-a 


Aceiaşi, ILEANA 


ILEANA : Cuconiţă... Madama a prins voalul pe pălărie cum aţi po- 
runcit — poftiţi să-l încercaţi ? 

MARJA : Da, da... 

STROE: lleano, adu-mi un pahar cu apă... numai spune feciorului să 
mă  scutească de vecinicul şerbet de zmeură, (ileana iese, spre a 
reverii.) 


MĂRIA : Mă ieri... numai un moment... //ese.) 


SCENA V-a 


STROE, singur, apoi ILEANA 
STROE: Sărmana fată!... nimic nu o poate înveseli. O văd eu şi părinţii 


ei n-o vad... Zău! nu mă voi însura niciodată, de groază ca zelul 
părintesc să nu mă îndemne a-mi sacrifica copiii. 


690 


ILEANA (adudnd un pahar cu. apa) : Poftiţi, cuconaşule, vi l-am adus 
eu. 

STROE (finlnd-o în fața iui cu tava in mină): la spune-mi, Ileano... 
Ştii că ai crescut ? Te-ai făcut bună de măritat. 

ILEANA: Of! Cuconajule, numai de măritat nu-mi arde mie. 

STROE ; De ce < 

ILEANA : D-apoi... am văzut eu pe cuconiţa cum plinge într-una de 
cînd a dat în dîrdora măritişului... 

STROE : Cum adică ? Măritişul e lucru rau 

ILEANA : Nu zic tocmai... că de, aşa a lăsat D-zeu... De! cînd se 
brodeşte bine... îi place şi lui. Dar uneori e foc... mai bine să îm- 
pleteşti cosiţa albă. 

STROE : Poate voi fetele de țară să aveţi dreptate a vă plinge. 

ILEANA: Ba zău, nu noi. Dar la boieri... Sunt nevoiele mari: pînă se 
aleg, vai şi-amar — mi-era jale de biata cuconiţa Marioara cind 
venea astă-iarnă, la Bucureşti, de la baluri, tocmai despre ziuă... 
gălbejită de osteneală. Tîrîş, grapis, da D-zeu de se plac tinerii... 
apoi altă dandana pînă să ajung cu tocmeala boierii cei bătrîni — si 
cînd e să zică Doamne-ajută... te miri ce se mai întîmpla si se 
strică iar nunta. 

STROE (atins de naivitatea fi francheţea ei): Le.icufO, icrbeşti ca un 
om cuminte... şi cînd te vei mărita să ştii că-ți fac un dar d; 
nuntă. 

ILEANA: Sărut minele, conaşule... te ştiu toţi că eşti darnic. (Se aude 
afară vorbind, Solir Micronescu ;i d-nu Luchianu. Ileana iese .;i 
tava.) 

STROE: A! * î-auzi, d-nu Micronescu... (Aparte.) SI n-am chef să-i văd 
mutra (Către Leanco.) Eu ies, tu fă-te că mai ^ureți prin casă 1 
cind or pleca boierii, vino de-mi spune. Sunt jos. în cancelarie. 

LEANCA : Foarte bine, coconaşule. (Lasă tava din mină şi are aerul d-a 
şterge mobilele.) 


* Pe acelaşi manuscris I, în dreptul notei scenice despre apropicca 
lui Luchianu şi a lui Sotir, Duiliu Zamfirescu notează marginal, cu cre- 
ionul : „Trebuie cu sfîrc" — şi subliniază! Tot el iaie ultimele două 
replici ale scenei, după ce făcuse în ele două mîci modificări, cu cerneala, 
violetă ; în locul acestor replici apare în manuscrisul II, drept replica 
finală, observaţia lui Stroe : 

„STROE: ...Pe onoare, iată o fată de la ţară care are mai mult 
bun-simţ decît păpuşele din saloanele noastre..." 


691 


SCENA Vl-a 


D-nu LUCHIANU, SOTIR 


Luchianu şi Sotir intra citind Monitorul oficial* 


SOTIR ; .Pofiim !... p- patru foi se line pomelnicu. (Vrea să-i puie 
ochelarii.) 

LUCHIANU: Nu se poate altfel. 

SOTIR (citeşte prost}: la te uită. (Citeşte) „Mare cruce: d-nu irig... 
Ţirig... opulo fost ephor. (Cirefte fără a face diftong din p fi h) 

LUCHIANU: Da, fostul clor la Spitalul Brincovenesc. 

SOTIR ; „D-nu Caraiman fost „imb...as...ambasa..." 

LUCHIANU: ...dor! ambasador. 


SOTIR ' „Fost ambasador...* Ei, păi! ce mai «ici? Mai departe şci- 
tefte), „în gardul de... corn... coman... coman... comandor...” 
LUCHIANU repetă) : în gradul de comandor. 


SOTIR :  „lusufachi Beş... Beşlegescu, mare comerci... ante de porct." 
Poftim. Auzi ţară. să dea medalie la comersanţi de porci!... 

LUCHIANU: Zi-nainie. zi-nainte. l-a dat decorație, nu medalie. 

SOTIR: „E... lie..." 

LUCHIANU. l'.e, frate. 

SOTIR : „Ilie Suţaridi, fost porc... fost proc.. proc... procuror Ia... 
înălţimea..' Să le ia dtacu de slove că-s pumai cît nişte boab-: 
de nisip ! 

LUCHIANU: Zi, 7.1. 

SOTIR: „Inal... ta, la înalta Curte de compt... eombâturi, cond pHAG:" 
Da' ce păcatele nu-i zice conturi, ci oamenii... (întreabă pe Lu- 
chianu.) La Curtea de conturi, ha 

LUCHIANU: Se vede treaba. 


SOTIR : Auzi. frate |.. Ei. şi daca a fost la Curtea de contuii, si-i 
dea numiidecît medalie ? Aşa multe — oi fi fost şi eu!... 


* Aceste trei indicaţii : scena, prezenţa personajelor şi mişcarea lor 
— Sînt tăiate în manuscrisul I cu creion negru, de Duiliu Zamfirescu, ca 
urmare a faptului că întreaga scenă a lecturii Monitorului oficial e mutată 
ici finalul scenei y din actul II (vezi voi. de față, p. 672—67) şi nota 
XX de subsol.) i 

Textul vizat pentru transfer, care se întinde pe toată scena a Vl-a, 
e marcat vertical cu un alt creion negru, care a scris marginal, în lung: 


„SI se treacă în altă pane”. Poate fi însemnarea unui lector din Comi- 
letul teatral. 


692 


LUCHIANU: Vă supără guvernu, d-le Sotir? 

SOTIR : Apoi bine, unde s-a mai văzut aşa poznă: a ajuns să cauţi 
cu luminarea un om nedecorat, cocoane Alecule. 

LUCHIANU: la mai zi, zi-nainte... 

SOTIR (reluind. citeşte) : .d-nu Petre 7anot. mare ho... hor... tic.. ticni- 
tul — mare hortii-uhor şi membru in con... si.. lini comunal...”. 
Pofiim ! „D-nu Sot... tir." (Vorbeşre.) Acuma l-a găsit să-l cheme 
Solit, i Citefte.) „D-nu Sotir Mic... Mic...” 

LLCHIANU : Mic, mic, da' ia vezi. 

SOTIR : „Micro... nescu, mare propri... etar". (Vorbefte.) Cum ? Sotir 
Micronescu ? Eu ?... 

LUCHIANU (zimhind) : Să vede... (II ia dc milă.) Te felicit, cuscre. 
şi la mai marc, (Se sărută.) 

SOTIR : Eu Bata-te, cucoane Alecule... Comandor ! Bravo'.. Fi. da! 
Aşa înțeleg, mă rog. lată tă-ncepe a se recunoaşte metilul. 'Se 
uită la numărul Monitorului) Nr. 5275... Aha !... Bravo. în sfîrşit, 
şi guvernu ce-o să-ți facă ? Alege şi el pe oamenii mai cu dare 
de mină. mai cu greutate, mai... mai... drepți... mai cinstiți... ie-n- 
țelege. (Pe cînd Site cele din urmă cuiinte. Leanca are să anunțe 
pe Stroe. Micronescu ia pe Luchianu dc hraţ fi ies încet pe una 
din ufde laterale. In acetafi timp. pe tt<« Opuia intră Stroe urinat 
de Coitrad.) 


SCENA Vll-a 


STROE, CONRAD 


CONRAD idindu-i mina) : Suni fericii că te intilnesc... altfel nu 'tiu 
cum aş fi îeşit din situație. 

STROE: Ce Mtuaţie? 

CONRAD : Am venii într-adini ca să văd pe.. 

STROE : Măria... 

CONRAD (CU imperuozitate) : Oede-mi. ;m poate fi pe lume om mai 
nenorocii decit mine. (Prcwmbltndu-f ner'.ii-./ 

STROE : Dar ce e? 

CONRAD (venind lingă Stroe).- îţi poţi tu îndiipui că eu... Eu sunt 


un om fără onoare... sunt un hoț !... 


653 


STROE (neințelegind) : Ai înnebunit? 

CONRAD: Eu. tare de trei ani nu fac decit si jupt spre a scăpa pe 
acest om. 

STROE : Dar ce ai. frate ? 

CONRAD: A-l scap* de pe marginea prăpastie! ' 

STROE: Cum... L'nchiul tău te-a bănuit! pe rine?... 

CONRAD: Bănuit?.. Insultat!... insultat ca pe cel mai de pe urmă 
dintre oameni, tratai ca col mai miţei dintre lacheii săi. Oh !... 
îi să nu poţi măcar cere socoteala cuiva de această insultă)... 

STROE: Va sa zică e grav... Dar ce s-a petrecut? (După o pauza.) 
A! Sotir !.., Şi numai dragostea Măriei te face să te sacrifici astfel ! 

CONRAD i Şi datoria. * Ți-am mai spus-o, tu o ştii, onoarea râului 
meu, onoarea numelui familiei noastre a fost, din nenorocire, scă- 
pate de dînsul. Oh! dar sunt plătit, cred, de aceasta datorie: 
averea acestui om mic la suflet este restabilită prin stăruința, prin 
munca, pcirv zelul si devotamentul meu!.. Acum pot pleca cu 
sufletul mulţumi:, că am plătit prin suferinţe binele ce ne-a [acut. 
Da, J-am furat căci am cătai să-l scap... şi astfel am fost 
silit sa-i ascund toate foloasele ce trăgea din moşiile sab... l-im 
silit să nu-şi mai risipească averea, ca să-l scap de ruină.. si 
drept răsplata... sunt !... lată !... Astfel J-am furat !.., /Conrad se 
apropie din intimplire de masă, pe care este caietul t" port-etul 
Măriei.  Plivind portretul tice lui Stroe.) lată ce ma mai ţine... 
Da, aşa este... Măria... Ea e îngerul caic m-a susținut în ceasurile 


w De aici, pină la propoziţia care incepe cu : 

„Da, l-am furat..." etc. — tirada are următoarea formulare in ma- 
nuscrisul II : 

„CONRAD : Şi datoria. Oh! Răzbunarea mea va fi zdrobitoare. . 
Speram... aşteptam momentul de a avea probe despre nevinovăția utili:: 
m..'u... sunt pe urma adevărului... pînă atunci ce să fac ?... Porțiunea mea 
aci nu se mai poate suf(n... Ş-apoi, oricum ar fi, acest om care roi-a 
aruncat insulte în faţă. este acela care, după ce a pierdut 4C 000 psntri: 
tatăl meu. apoi s-i înştr.in de mima mea sătacă şi de copilării mea... Sunt 
daior acestui om !... 

STROE : Dar eşti plătit de acest îngîmfat... Averea boierului mic la 
suflet este restabilită pt.u stăruința, prin munca, prin zelul si devotam:u 
tu! tău! 

CONRAD : Da, insă îmi mai rămîne o datorie de împlinit şi voi pleci 
mulțumit ca am plătit prin murică, sacrificii şi suferinţe, binele ce ne-a 
făcut. Da ! lam furat 1..." etc. 

Alte modificări notabile în manuscrisul II nu sîm, decît doar spec- 
fujr.-j, la un moment d.u, despre Conrad :....] plingînd de turbări” 


694 


mele de dezgust şi descuragiare !... Ea !... Ea !... pe care D-zeu 
a lăsat-o ca să fiu printr-însa fericit şi nenorocit totdeodată!... 
(Li portretul fi-l priveşte. Tăcere lungă.) * 


SCENA VTli-a 


Același, MĂRIA 


Apare imbrăcală in amazoană ; surprinde pe Cor-:sid cu portretul în 


MĂRIA fără a ridica ochii in ja(n lui): ES!L- dar adevărat! Pleci 
mîinr. d-le Conrad ? 

CONRAD (ci* timiditate): Da d-soară. Şi ani venit tocmai pentru 
aceasta. "* 

MĂRIA : Dar cine s-ar fi aşteptat la o plecare atîta de grabnici '* 

CONRAD: Afaceri de familie mă silesc să mă-ntore In Franţa. Plec 
chiar _r.iiine. 

MĂRIA (a o nuanţă de amărăciune): A!.., D-le Conrad, credeam că 
vei sta ce! puţin să fii faţă Ja nunta mea! '" 

CONRAD: îmi pare tău din suflet, d-şoară... dar, crede-mă, lipsa mea 
nu vă VA-mpicdita deloc de a fi fericită... 

STROE (aparte) : D-zeu ştie ! 

MAR[A  (rizind); Fericită!... Sunt fericiri, d-le Conrad (cu ag::ufune 
icl'rdă, mujfciiidu-ji batista), pe cari le plătim prea scump. Oh!... 
n;-gre;ji, sunt foarte puţine femei at''t de mulţumite de soaru lor, 
ca mine!.. (Trece intre dinţii.) Ştiţi că noi. femeile, suntem numai 
aceea ce ne faceţi să fim .. Suntem b.me, negreşit, fiindcă si d-voas- 


* în dreptul finalului tiradei, marcat pe manuscrisul I, cu două 
„mii verticale, Duiliu Zamfirescu cotează : „Se lungeşte aci — pledoarie 
amoroasa". Insă în forma linală a aceleeaşi replici, în manuscrisul II, 
d n transcrisă aidoma — deci observaţia marginală, de.i caligrafiată de 
.-l, nu e opinia sa, ci a vreunui lector, poate din Comitetul teatral. 

Modificare, cu creionul, a lul Duiliu Zamfirescu, pe manuscrisul 1: 
„Di, d-şoară, şi venisem tocmai să-mi iau rămas bui". Figurează intociiai 
in manu'crisul //. 

Adaos cu creionul negru, al lui Duiliu Zamfuescu, pe manuscri- 
sul I, „Credeam că te interesează mai mult soarta mea". Reluată in manu- 
Aos.il H, care, în acest puiet, notează intenţia inițială a unui detaliu 
d;- joc etnic: „Conrad face o mişcare lepede Prin care comprima o 
J.ireie la animă”. 


695 


' avem simţul fericirii, pe tare o găsim in da- 


tră sunteţi buni, 
torie.. Oh! de'igur! Viaţa noastră este. oglinda sufletului d-voas- 
tră: cînd et e mare, noi suntem bune," cînd e mic, mici ţi rele 
suntem si noi. "Rizind tu hohot.) Fericire !... Unde este ea? In 
care lume se ascunde.' In ce o aflăm noi’, aceste  sărmane 
creaturi slabe, supuse neîncetat la legile ce d-voastră „e impu- 
r.eți (Cu un rii si'lu.) Fericire Da, fără îndoială, voi fi fe- 
ricită... mintea ;i inima mea se-neaca de fericire. (Ca mai sus.) 
Ce vorbe mari pentru o mînte ca a mea 


CONRAD (confu?) : Dar... d- oară... d-ta... 


MĂRIA : Fericită, negreşit ! lumea întreagă este a mea! Voi alerga la 
baluri, la curse, la pala'- Voi ti pretutindenta unde va ii serbau 
şi nebunie ! iar povara luxului ți a bogăției mele îmi va părea 
iijoară Voi fi privită cu gelozie de celelalte femei! Voi fi ad- 
mirată, da, admiratăînecata sub flori!..- Strălucind de dia- 
mante !... Bogată!.. Fericită!... (Ajunsă la o mare excitațiune ner- 
voasă, voieşte să lirftî incă, dar o podidise lacrimile.) L.urnea ! 


Lumea întreagă va ti a mea!.., (lese cu- precipitare.) 


SCENA IX-a 


CONRAD, STROE 


Amiiidoi cărosts iistt-O 'ungă lame. 


STROE (foarte emoţionai): Sărmana copilă! cît trebuie sa sufere! 


CONRAD (zdrobit) : Suferă... Dar, oare, eu nu sufăr ? 


* Replica ia alt curs in manuscrisul U ; 

-In ce o aflăm noi* in orgoliul d-voastra nemăsurat, care vă fac: 
a înabuți o fericire, ca si o nenorocire ? Noi nu ştim, nici nu calculam 
ceea ce ne .păstrează viitorul, în noi nici un calcul nu stinge durerea sau 
bucuria', sufletul noitru se deschide simplu şi sincer ca ți o floare, pentru 
că nici orgoliul, nîci ura nul poate năbuşi! 

CONRAD (exasperat) : Dar !... Domnişoara. D-ta., 

MARIA (repede): O! nu. nu, ghiața nu arde., ea... inghiață !... 
om;>arl... Şi nici nu ne putem apăra, (noi suntem nişte sărmane creaturi 
slabe]. Suntem supuse neîncetat la legile..." etc. 

In rest, o lingură replică neutra, on „dar" confuz a) lui Conrad. 
urmat insă de notația scenică: ,Comprimînd cu mina repede o dwere 
lăant i ici". 


696 


STROE (aprins): Ei! dar tu eşti orb! Nu vezi, nu simți ca aceasta 
sărmană ciraluiă le iubeşte ca pe un D-aeu ? 

CONRAD yeiiini pe un scaun). Ah '. eşti fără mii! !... Atunci nu-nțe- 
legi nimic ! Priveşte-mă, eu n-o iubesc ?.. 

SIROE: Ei. dar... de ce-ţi impui si ție ți ei această situațiunc ne- 
norociră de dramă, si nu te duci so cen !a părinți, ca orice om 
care iubeşte. Cred că o meri(i. căci ai dobîndit-o ptintr-un devo- 
tament fără margini. 

CONRAD (d'md din cap): Dar bine, n-ai înțeles încă dureroasa situa- 
țiune în care mă găsesc? Adu-ți aminte că mă aflu aici sub un 
nume străin, venit să refac averea lui Luchianu, şi sub nici un 
cuvînt nu mi-ar fi iertat să aspir la mina Manei, fără a fi indată 
acuzat de calafl meschin şi de lipsă de CJticter. 

STROE : Ei! poziţia, ce-i drept, e grea... 

CONRAD : Dac-aş fi ştiut vreodată că dulcile amintiri ale copilărie: 
noastre se vor păstra la dinsa atît de viu şi vor deştepta în su- 
fletul meu o pasiune atîi de adîncă, crede-mă. Siroe, piciorul 


meu n-ar fi călcat în casa lui Luchianu! 


SCENA X-a 


Aceiaşi, LUCA, intră în costum de călărie, purtind la bu- 


tonieră rozeta decoraţiei. 


STROE  ffiiai'itiiid lerejnoni)ji):  Respectele mele, noislle domn (ii stniige 
mina), te felicit. 

LLCA : Mă rog, iertaţi-mă, nu te-nţeleg... despre ce-i vorba?... 

STROE: Aida-de! Ce nn-njelegi !... Cînd a: avui o nespusă grlje să 
agăţi semnul chiar pe haina de călărie. Nu stiu dacă ai scris cevi 
asupra imbunătăţirei raiei cavaline. 

1 L'CA : A! fnon che! O nrgliiohie a slugilor şi nimic mai mult... 

STROE : O neghiobie care-ţi vine la socoteală de minune! Esti superb, 


scumpul meu. (Cine Conrad care stă tacul la o parte.) Dat rizt 


puţin, te dracu, nu vezi că şi decorație a primit în zestre? 


697 


SCENA Xl-a 
Aceiaşi. MĂRIA, în costum de călărie. 


LUCA (cu adnu'are) ; A !.. (St apropie de ea ţi-o ia de mina.) Eşti în- 
cântătoare De a clegan;ă perfecta! Mi prim ci amazoni d-tale 
e tăiată in .îieliertle celebrei Dumomeuil. lj Paris. 
MARJA : Esti foarte bun, domnule... dar amazona mea e făcută în ţară. 
LUCA: Atunci toată frumuseţea hainei ţine de grația celei ce o poartă. 
(Avînd aerul de a observa) A!... Ii plins, sau eu mâ-nse!.. 
MARIA (emoționată) : Eu ?... D-le Luca, mi se pare că cunoaşteţi senti- 
mentele ţi lacrămile omeneşti cum cunoaşteţi şi amazonele... 
STROE : Sufletul nu se-mbraci după modă, şi de aceea d-nu Micronescu 
nu-i cunoaşte atelictile. 

MARIA (întinzind mîna lul Conrad) ; Pleci !... (Stăpînindu-şi emoțiunea.) 
Poate să nu ne mai vedem. 

LI.'CA (către Slrce fi Conrad. jări a ji ,ti<"s): Cum. domnilor ! iți 
fost aicea si n-aţi putut opri aceşti frumoşi ochi de a plîngc?.. 

MARIA (nervoasă): Desigur, dacă ai fi fost d-ta de față, ai fi putut 
să mă-mpiedicî de la aceasta. 

LLICA (vesel) : Va sa zică ai plîns ?... 

MARIA (cu rlwl sila): Ce idee!... Eu să plîng?!... Şi pentru ce oare 
— nu suni ru fericită. d-)f Micronescu?... (li Întinde mina.) Sa 


mergem. (Latre Stroe.) Să mergem, domnule Stroe. (Ies ciierrei. 


Măria la brau lui Luca.) 


SCENA Xll-a 
CONRAD, singur 
Se uita după M.iiia iung — după aceea cădi' pe un scaun, 


Cîteva momente stă cu capul în mină. Apoi se ridică. 


CONRAD (aducindu-ți aminte) : „Poate să nu ne mai vedem De 


696 


SCENA XIll-a 
CONRAD, D-na LUCHIANU 


D-na LUCHIANU (intru încet. Cind dă cu oth: de Conrad. vine drept 
la el )i-l it Je minai; Nu m-a“teptam să te găsesc iu. Ma i-'rţ, 
că-ţi tulbur liniştea... Veneam să văz pe Marin în amaroiiă. Ade- 
vărat e ca pleci? 

CONRAD : Da, doamnă. 

D-na LUCHIANU: De ce, domnule Conrad' . îmi iau liberia:;! să 
te-ntreb. Iară nici un drept... Desigur, trebuie să ai o cauză pu- 
ternică care să te fi hotărît a ne părăsi, cîci altfel, crede-mă, în 
casa noastră eşti iubit de loţi ; d-nu Luchianu re respecta şi-ţi 


poartă recunoştinţă... 


CONRAD (cu amărăciune);  Recunoştinţă !... (Repede.) Da. doamnă.. 


dar... 

D-na LUCHIANU : ...cu am pentru d-ta o adevirară prietenie — ţăranii 
te iubesc... 

CONRAD: Sunt trist câ plec, d-nî — dar interesele familiei mele ml 


recheamă în Franţa. 

D-na LUCHIANU : Ai părinţi, ai mde? 

CONRAD: Despre părinţi abia mi-aduc aminte. Rude... da, am... Am 
şi nu am. 

D-nj LUCHIANU (zimbiiid —- cu bunătate) : D-le Conrad, iartă-miî, 
eu mă cam îndoiesc de interesele d-tale de familie. Cted mai mult 
că te-a apucat dorul de ţara... vreun colţ de pămînt retras, unde-n 
ascunzi afecțiunile sincere si adevărate, ce fiecare om păstreaz.i 
în inima lui. 

CONRAD (voind să protesteze) : Credeţi-mă... 

Dna LUCHIANU (intterupîndu-1): Nu mai protesta Daci ai-i este. 
eu nu pol şi nici nu trebuie să te-mpiedic de a fi fericit. /Cu 
melancolie.) O! Aşa de rar ni se-ntîmplă lucrul acesta, că daca 
e putinţă să-l avem o data în viaţa noastră, am fi criminali către 
noi înşine lăsîiidu-l să treacă. 

CONRAD : Nu e cazul meu, vă rog să credeţi, 

D-na LUCHIANU: Oricum ar fi, rugămintele noastre, de vor fl auzite, 
vei ii fericii, căci eşti o nubilă inimă : îți datorim astăzi, toata 
pozițiunea noastră pierdută... 


CONRAD: Va mulţumesc, doamnă, sunteţi fojito bună... 


699 


SCENA XIV-a 
Aceiaşi, SOTIR, ELENA. Elena intră aducînd de braţ pe Sotir 


ELENA: Yi-l aduc să vedeţi ce raritate de socru!... A! Măria nu e 
aici ?.. A comandat un nou transport de cadouri la Paris... 
SOTIR: Cuconiţă Eleno* da' rău! după onorurile ce ne face guvernu, 

ar trebui sa dăm şi mai multe cadouri. 


Replicile merg altfel în manuscrisul II, pînă la sfîrşitul scenei, 
înlocuind sau intercalînd replici 51 situaţii din fosta scenă XI a manuscri- 
sului I. după cum urmează: 1 


„„SOTIR : Cuconiţă Eleno... După părerea mea, darurile date cu rost 
şi la vremea Ar nu sunt parale pierdute. 

D-na LL'CHIANU: Ce fel? adevărat, cusere... te-ai făcut risipitor!... 

SOTIR (Jreiinduşi miinile) : Hei!... Sărut mîna, cuseră... Cinrj facem 
nuntă, banm să se ducă vestea... n-am muncit eu degeaba... 

MĂRIA (intră în costum de călărie). 

LUCA (inaintind): A!... (Se apropie de dinsa.) Eşti 'ncîntătoare !... 
De o eleganţă perfectă !... Mă prinz ca amazoana d-tale e tăiată în 
atelierele celebrei Dumonteuil la Paris. 

SOTIR (în admiraţie): Frumos! Frumos dar şi face... Lucru bun nue 
scump niciodată. 


MĂRIA (câne Luca) ; Eşti foarte bun, d-le, dar amazoana mea e 
făcută în ţară. 

LUCA : Atunci toată frumuseţea hainei ţine de graţia celei ce o poartă. 
(Aiînd aerul d-a observa.) A !... ai plîns, sau eu mi-nşel ? 

MĂRIA (emoţională) : Fu ?... 

SOTIR (nzind); S-o fi necăjit, mititica, pînă a-ncercat tualetele... 
Asta e necaziil fetelor... ce grijă au ele, drăguţele. 

MĂRIA (lui Luca) : D-le Luca, ini se pare că cunoşti sentimentele 
si lacrimile omeneşti... 

STROE : Cum cunoaşte şi amazoanele... 

SOTIR (hi parte) : lar ?... Dar ce tot are cu băiatul, d-le ? 

STROE (lui Sotir) : Sufletul nu se-mbracă după modă şi de-aceea 
mititelul nu-i cunoaşte atelierele. 

SOTIR lui Stroe): Cum vorbeşti în atingeri d-ta, d-le... în mine 
bate vorba d-tale ? (în parte.) Hei, dar se cam trece cu gluma. 

1 LCA: Plezantăm, papa !... 

ELENA (lui Luthianu): Cum nu, o vom privi din balcon. {De la 


moartea lui Gogore nu mai ies călare — replică ştearsă.] (ese cu d-na 
Luchianu.) 


MĂRIA (intinzind mîna lui Conrad) ; Pleci !... (Stăpînindu-şi ernoți- 
unea.i Poate să nu ne mai vedem... Adio!... 


LL'CA (inaintînd spre Măria): D-nu Conrad ştiu că pleacă mîine... 
Nu mergem, d-şoară ?... 


MĂRIA (dînd brand lui Stroe) : Da... 


SOTIR (lui Luca) : Ce Ve tot amestecă?... De ce n-ai luat tu mi- 
reasa la braţetă / (lese grsticidind, urmind pe Luca.)” 


L'rmează scena XII-a, manuscrisul I, cu Conrad singur o clipă. 


700 


D-na LUCHIANU: Da, cuscre, numai să-ngrijițî ca acesie cadouri să 
nu le faceţi şi la Cametă. 

CONRAD (apropiindu-se de d-na Luchianu) ; Sărut mîna. doamnă. 

D-na LUCHIANU: Te duci ?.. 

CONRAD; Aj mai sia cu plăcere, dar trebuie să isprăvii: nişte socoteli... 


(Se închină fi iese.) 


SCENA XV-a * 


Aceiaşi, afară de Conrad 


SOTIR (amenințind cu degetul în urma lui Conrad) : Te învăţ eu pe 


d-ta ! tn sfîrşit, cucoană Lizico, l-am dat pe față... 


înainte de această scenă figura, în manuscrisul II, wu în în- 
tregime nouă, confruntarea între Conrad si Luchianu (scena XIII). 

„CONRAD (văzind pe Luchianu, face o mijcare de minie) : El! 

LUCHIANU (calm): Stăpîneşte-ţi minia, d-le... Recunosc ca am fost 
foarte aspru cu d-ta... dar... 

CONRAD (cu demnitate) : D-le, nu am dreptul a-ți cere d-tale soco- 
teală de asprimea şi nedreptatea insultelor ce mi-ai aruncat in față... 
într-o zi vei înțelege purtarea mea. Socotelile, cred, le-ai cercetat. 

LUCHIANU : însărcinatul meu mi-a adus toate actele, toate comptel; 
şi casa concordă cu arătările d-tale. Dupe cele ce s-au petrecut între 
noi... 

CONRAD: Nu mai pot sta în casa d-talc. 

LUCHIANU : îmi pare rău că ra-am Ksat a fi amăgit [eu atîta uşu- 
rință — cuvinte şterse]... Cunosc pe cel ce a urzit această intrigă, il 
voi răsplăti dupe cum merilă. (Scoate un portofoliu din care scoate bilete 
de bancă.) Am văzui că remunerariul cuvcnil d-tale im l-ai oprii. (Numă- 
rîndu-i biletele.) Iată 30.000 fr., la care eşti îndreptățit pentru doi ani 1/2. 

CONRAD (cu demnitate, lulndu-i) : Vă mulțumesc, d-le. (Inaintînd 
spre Luchianu, care voia să se retragă) Acum permileți-mî a vă înapoia 
această sumă... (Pune biletele pe masă.) Tatăl meu vă datora 40.000 de 
tr. şi... 

LUCHIANU (nedomrrir) : Cum tatăl d-tale ? 

CONRAD: Mă numesc Alexandru Martinun. 

LUCHIANU: D-ta? 

CONRAD: Da, d-le. (Punind o hirtie pe masă, pe care a scos-o din 
sn): lata şi o poliţă pe care o voi plăti negreşit, prin munca mea... 
Acum sunt plătit de d-ta... (de d-ta care m-ai insultat ca pe cel din 
urmă dintre lacheii d-tale., 


701 


D-na LL'CHIANU ; Fe tine? 
ELENA (repede) : Pe cine ? 

SOTIR : Cum. nu ştiţi ? 

D-na LUCHIANU : Eu nu (tiu nimic. 
ELENA : Nici eu. 


SOTIR : Vai de noi !... Păi bine, ăsta v-a furat pînă cînd s-a chiaburit, 
mi-a spus si d-nu Luchianu. 
D-na LUCHIANU : Cine? 


SOTIR : Ia, franţuzu ăsra. Vezi bine ! se duce, ca e om bogat acuma. 
D-na LUCHIANU (indignată): Ce spui, d-le SoiirVorbeşti lucruri 
pe care nu le cunoşti. 


SOTIR : Ce-ţi spui cu. V-a mîncat pînă acuma cel puţin... (ie gîndeşte) 
10.000 de galbeni. Şi ceea ce mă miră mai mult este ca d-nu Stroe 
e prietenul lui. 


D-na LL'CHIANU : Dar noi toţi îi suntem prieteni. 


SOTIR : îmi pare rău — dar eu n-am bună părere de cei ce stau în 
prietenie cu dînsul. 


D-na LUCHIANU: E grav ceea ce spui d-ta, şi ar fi de dorit să nu mai 


tepeţi lucrul acesta si către alții. 


SOTIR r Eu am învăţat să cunosc pe oameni ți îi cântăresc repede. Acest 
Conrad e un... şiret şi jumătate. V-a furat destul, credeți-mă pe 


ELENA  (indignată): Allons  doncl... esti... esti imposibil cu acuzația 
d-tale. 


LUCHIANU (atins); D-le... Alexandre!... 

CONRAD: [Acum te întreb pe d-ta: spune-mi, puteam să-ți cer 
d-tate... tocmai d-tale... socoteală de insulta ce mi-ai aruncat in față ?— 
replică tăiată cu creion negru]. Ceea ce mă consolează, d-le Luchianu, este 
că nimic din ceea ce ai bănuit inu mă mai poate atinge. 

LUCHIANU : Crede-mă... Recunosc acum... 

CONRAD; Ai fi putut impune tăcere oricărui mizerabil deferitor... 
daca ai fi avut destirlă credință în mine. 

LUCHIANU (urând) ; Aud viind... te rog nici 0 vorbă din tot ce 
s-a petrecut între noi... Vreau sa ştiu tot adevărul... 

CONRAD: Permiteţi-mi a mă retrage, (lese prin dreapta in jind.) 

LUCHIANU : Sotit!... O! aceşti oameni!... Nu vreau să-l văd. 
(Iese prin uşa laterală din stînga.)" 

Urmează scena intrigii lui Sctîr în faţa d-nei Luchianu. 


702 


SOTIR : E, he! cuconiță! Am văzut eu mulți d-ăştia, călugări cu dtacu 
în rasă. Eu ştiu ce-i paraua. Banul meu r muncit şi înnodat de mine 
ca să se înmulțească, şi cnd văd înşelători pe lume mă supără. 
Crede-mă, cunosc foarte bine treburile... Am destulă experiență... 

D-na LUCHIANU : Auzi ce infamie ! 

ELENA : Mă-ntreb, d-4e (către d-na Luchianu), cum îi zice? — (adu- 
cîndu-şi aminte), d-le Sotirache, in ce fel de lume ţi-ai făcut lunga 
d-tale eKperiertță, căci eu am fost de față cînd d-nu Conrad a 
oprit pe d-nu Luchianu de a-şi vinde moşia, plătind datoriile cu 
economiile ce făcuse. 

SOTIR (lată a-şi pierde cumpătul) : Asta o făcea ca să-i spoiască ochii 
şi mai mult. 

ELENA  (depărtindu-se) | Cest une  infânte.'  (Se-ntoarce repede.) 
A!... Acuma mi-aduc aminte. Ştiu, ştiu. Auzi?... Ai această uri 
contra d-lui Conrad, câ te-a împiedecat să cumperi moşia!... 

SOTIR : Da' de unde o mai scoseşi ?... 

D-na LUCHIANU (întrerupindu-l, îl ia de braț ca să iasă): Oricum 
să fie, e bine să nu mai repeţi lucrul acesta. Aidem în grădini 
s-aşteptăm copiii. - 

SOTIR (ieşind) Să mă ferească D-zeu, eu am destule pe capul meu... 
dese.) 


* iPînă aici, replici inversate, cîteva eliminări, cîteva înlocuiri de 
cuvinte; de aici încolo, scena e noua, în manuscrisul II: 

„O SERVITOARE (cu o hirtie în mină): Cuconiță, a venit două 
[lăzij pachete de Ia București, cu flîrtia asta. 

SOTTR (lulnd hirtia) : A! A !... Ştiu ce este,, tot d-ale mele... Mă 
iertați, vreau să văd de au ajuns în bună stare. (Le cercetează fără a 
vedea pe femei cind iese.} 

ELENA : Auzi infamie !... Conrad hoţ El, onoarea personificată. 

D-na LUCHIANU (abătută): Este un om rău acest d-nu Micro- 


nescu!... Crede-mă, Eleno, noi facem o greşeală de a ne înrudi cu 
acest fel de oameni. Sunt mîhnită pînă în adîncul sufletului, .im nevoie 
de a-mi schimba gîndurile... Iarta-mă (lese foarte abătuți.) 

ELF.NA (privi'td-o ieşind): Numai mamă să nu ful... Sfitirâ 


femeie... şi cît trebuie să fi suferit în viața sa! A ! mor de urit aci... să 
scriu surorii mele. Plec iu voiagiu !... (lese,)” 


703 


SCENA XVl-a: 
ELENA, mai pe urmă CONRAD 


ELENA: Auzi d-ta infamie V.. ConraT) hoţ!... El, onoarea personifi- 
cată. A ! lucrurile acestea te indignează. Eu am să mă hotărăsc 
să-i spui tot... 

CONRAD  (intrînd): Sunteţi singură... Căutam pe d-nu Luchianu... nu 
s-a-ntors încă ? 

ELENA : Nu. incă nu s-a-mors, dar... 

CONRAD (vind să iasă) : Mă iertaţi atunci-.. 

ELENA (mergind reped; către dinsul): Nu, nu, tocma dimpotrivă, aş 
dori să stai un moment, am să-ți vorbesc. Eu sunt foarte uşoară, 
nu c aţa? Mă judeci ca pe un fel de pasăre nebunatecă, la care 
te uiţi cu plăcere, zburînd prin aer, dar n-ai vrea niciodată să 
o ţii în colivie. Spune drept, mă crezi o nebună, nu e aţa? Ei 
bine, le-nşeli. (// ia de braţ si-i aduce pînă în fața scenei) Vei 
vedea îndată. Spune dacă nu te aştepţi acuma la o declarație de 
3mor. (Conrad vrea să protesteze.) Protestezi degeaba, toţi bărbaţii 
sunteţi totuna, si poate ca d-ta eşti mai bun decît toți... De aceea 
meriţi să se intereseze cineva de soarta d-tale. 


Înaintea acestei scene, manuscrisul II aduce un amplu monolog 
— scena XV «— al lui Sotir. 

„SOTIR (singur, intră necăjit, ctezind că ceh două femei sunt în 
scenă): Ei! ce ţară e asta? Toata lumea te înşală... închipuiți-vă... A! 
Nu sunt aci... Dar ce naiba au... Eu cam încep a mă sătura de nazurile 
boiereşti... Cocoanele astea se cam uită nu ştiu cum... Ţin fără ruşine 
la veneticul acela de Conrad... Cuscrul meu m-a scos din pepeni cu igo- 
moniconul lui... da' ce?... nu e Constituţie?... suntem una şi una acum... 
Hîm ! mi se pare că am făcut mare prostie de m-am încusctit cu 
dînşii... Mă iau eu, om în toată firea, după Luca... el, de! o fi... l-a 
ameţit [ciocoaicelel cocoanele cu marafeturile şi colachiile lor... Casa e 
asta?... Nu e mînă de fier... nu e siăpîn aici?!... Unde mai pui şi pe 
obraznicul acela de Stroe, care mereu-şi bate joc de băiat... Hîm!.. Ei!... 
poate nu e tîrziu... slavă Dnmnului, fete sunt destule... [prost ce sunt] 
Mă ruga pentru fata lui Hagi... Stăncuşor... negustori... oameni cu avere 
nu glumă, zestre 25.000 galbeni... gîndeam si eu să ne ridicăm la obraze... 
dar m-am fript! 2ău, Luca e un... prost... aşa o sa-i zic... n-a pierit 
lumea ! Ce atîta zor pe el... de m-a zăpăcit şi pe mine... Am să vorbesc 
două vorbe d-lui— cuconului Aleco... vreau sa mă lămuresc mat bine... 
şi cu zestrea ce brumă e... nu e lucru limpede! (lese.)' 


In continuare e scena cu confruntarea Conrad—Elena, începută în 
manuscrisul II, sub o zodie de veselie a lui Conrad şi de indignare a 
Elenei împotriva  mişeliei lui Sotir, de compătimire pentru d-na Lu- 
chianu. 


CONRAD (cu puțină ironie): A! mă protejaţi! Sunteţi foarte bună! 

ELENA : .Poţi să fii ironic, că eu nu mă supăr. (Lăsindu-l de braț, 
rămîn faţă în faţă.) Am auzit ca pleci. E adevărat ? 

CONRAD : Sunt silit... Afaceri de familie mă recheamă In Franța. 

ELENA : lana-mă să-ți spui verde că minţi. Nu te recheamă nici o 
afacere, şi pleci pentru alu cauză. 

CONRAD (aparte) : Ciudată făptură. 

ELENA : Eu am înţeles toate lucrurile. lubeşti pe Măria... şi pleci 
pentru insulta teribilă pe care ţi-a făcut-o d-nu Luchianu, bănuin- 
du-te că-l înşeli. 

CONRAD : Doamnă !... 

ELENA : Acesta este adevărul. Pleci din cauza d-lui Luchianu, şi d-nu 
Luchianu a făcut acest lucru neauzit, din cauza d-lui Sotirachi. Iţi 
mărturisesc că pentru mine d-l acesta este o canalie cum rareori ai 
ocazia să întîlneşti. 

CCuNRAD (x/rind să-l apere): Dar, doamnă, nu crez să-l cunoaşteţi... 

ELENA (oprindu-i) : D-ta nu ştii că eu am fost față la cea dinţii 
scenă urzită de acest intrigant. Ţi-aduci aminte, acum cîteva zile, 
cînd se tocmea cu d-nu Luchianu asupra unei moşii, d-ta ai in- 
tervenit, declarînd că poți plăti suma penitu care moşia era an- 
gajată la Credit, şi astfel d-nu Sotirache pierdea cîştigul sigur 
ce-i da afacerea cu d-nu Luchian. 

CONRAD (aprins) : Cum ? Credeţi... 

ELENA : Nu cred — ştiu pozitiv, sunt convinsă. 

CONRAD: Sotir! 

ELENA : Un intrigant, care e în stare să vînză de patru ori pe Crislos, 
dacă aceasta i-ar da un cîştig de patru ori de mare. II supărai în 
calculile lui. A voit să te înlătureze ji a reuşit. 

CONRAD (cu indignare) : Ce să mă-nlă(ureze M-a dezonorat. Eşti 
sigură că el?... 

ELENA : Sunt convinsă. De ce nu rămîi şi nu cauţi prin toate mijloacele 
să-i dai pe față infama intrigă ? 

CONRAD (cu tristețe) : Degeaba !... Dacă d-nu Luchianu n-a avut des- 
tulă credință în mine, încît să-i impuie tăcere acestui mizerabil 
clevelitor, e dovadă eă însuți el nu mă respectă indesiul. F. mult 
mai cuminte să plec. (Se aude zgomot la usă. D-nu Luchianu ríde 
în hohot.) 

ELENA : I-auzi-i, vin. 

CONRAD; Mă rog, nici o vorbă din toate aceste, nici chiar către 


d-na Luchianu. 


705 


SCENA XVIII-a* 


Aceiaşi, D-na LUCHIANU, SOTIR, D-nu LUCHIANU, 

SUBPREFECTUL. D-na Luchianu la braţul lui Sorir intră 

întîi ; apoi intra d-nu Luchianu si subprefectul în haine de 
vînătoare. 


LUCHIANU (rizind) : Va să zică tot dreptate avea Stroe. Unde-i Măria, 
să vadă isprava d-lui subprefect (rizind): două prepeliţe! numai 
două ! 


SUBPREFECT.UL : Credeţi-mă ca nu erau, toată fîneața aceea e bătută. 

LUCHIANU: Ei, Sonrache! tu mai tragi cu puşca? ori a ruginii 
oţelile. 

SOTIR ; Ehei! cucoane Aleco, dacă d-nu subprefect ar fi avut oţelele 
ca ale noastre, nu era să se-ntoarcă numai cu două prepeliţe. 

ELENA (scoțhid o pasăre din geantă — ride) ; Sărmanele, sunt si berce. 
(Către Conrad,j Ce zicî, d-le Conrad ? (fine prepelița d-un picior 
in aer.) Parca sunt eu cînd sunt îmbrăcată în Water-hroof. (Rid 
toți.) 

SUBPREFECTUL (către Satir): Cîr despre oţele, v-asigur că le am 
foarte bune. Am o puşcă minunată, (la pușca să le-a arate. Toţi 
s-adună în jurul lui) Nu vă temeţi : e descărcată. 

ELENA : Prea frumoasă. 


* Scena aceasta este eliminată de tot în manuscrisul II. în locul 
ei, se dă spaţiu confruntării Luchianu—Conrad—Sotir, demascării acestuia, 
din urmă. 

„LUCHIANU (lui Sotir): Da, d-vtră [descriți un punct negru] 
sunteţi o pată în societate !... 

SOTIR : Dar, cocoane Aleco!... (Văzind pe Conrad.) A! D-nu e 
tot aici!... N-a plecat încă !... 

CONRAD (care nu-şi mai poate stăpini minia): Da, tot aicea... 
pentru ci să [confund] înfierez pe cel mai mare mişel dintre calomnia- 
tori !... 

SOTIR (cu ingimfare) : Ei! ascultă... mie-mî vorbeşti pe tonul 
acesta ? 

CONRAD (aprins): Calculile tale meschine te stăpînesc ca pe o 
fiinţă infernală ! Dupe ce ai ieşit în calea mea ca un vînt de nenorociri... 
Dupe ce ai cercat să-mi răpeşti stima tutulor !,.. Dupe ce mi-ai răpit iubi- 
rea şi ai speculat asupra zestrei ca un netrebnic — ai voit a mă şi 
dezonora !... (S-apropie de Sotir amenințător.) Oh ! daca nu mi-ar fi 
scîrbă de singele tău, te-as zdrobi ca pe un şarpe !... 

SOTIR (fără a-fi pierde cumpătul); Te dă înapoi!... Nu am nimic 
a împărţi cu un om ca tine !.,. 

CONRAD: Un om ca mine!... [A împărţi... împărțeala şi calcu- 
lul meschin este dumnezeul tău !...] 


LUCHIANU (rind): Chiar dacă o fi încărcată toi nu ne temem. 
Puşca ta e atît de învățată sa dea pe de maîgine. încît nici 
din greşeală nu ne poate lovi. 


SCENA  XVIU-a 


Aceiaşi, LUCA 


Luca întră cu precipitare ; e plin pe o parte de praf; vrea 
să vorbească şi nu poate. 


LUCA ; Alergaţi! O mare nenorocire ! 

TOTI Ce e, ce e? (Luca cade pe un scaun.) 

LVCA !. Grăbiţi, pentru D-zeu ! 

D-na LUCHIANU : Măria !... S-a întîmplat ceva ? 

LUCA : îngrozitor! 

ELENA : Vorbeşte! 

D-na LUCHÎANU : Pentru D-zeu. vorbeşte! 

LUCA  (ridicindu-se) : Calul Măriei... (Emoţionat sc opreşte.) 
D-na LUCHIANU : Spune odată! 


LUCA : s-a dus într-o goană sălbatică... spre malul Argeşului... 
D-na LUCHIANU (fiingindu-si mîinile); $î era calul cel negru, neîn- 
văţat. 


SOTIR (lui Luchianu) : Dar cine este acest om... tare cutează sa 
mă necinstească in casa d-tale ? 

CONRAD: Cine sunt?... Sunt Alexandru Martinian... si pot vorbi 
cu fruntea sus... penrru că ştiu astăzi cine este mişelul ce a vestejit 
onoarea tatălui meu =... (Aratindu-i o  hirtte lui Luchianu.) Se numea 
Sotir Micronescu acel venetic, Care ca [ajutor al tatălui meu] consilier 
delapidase banii ce au dezonorat pe sărmanul meu tată !... Ah! [D-zeu 
este drept în răzbunările sale !...] eşti descoperit acum !... Mizerabile !... 

SOTIR  (nemaiputindu-si  stăpini mînia) : [Ai nebunit !..] A! dar 
atita neruşinare !... Dar dacă eşti Alexandru Martinian loc... eu nu 
mă tem de fiul unui hoț !.., 

CONRAD (exasperat) : Ah !... (Zărind revolverul uitat de doctor 
pe etajeră, de la dreapta lingă uşă, îl apucă fi se duce amenințător către 
Sotir.) Viperă... (Tocmai atunci întră Luca urigind după ajutor.)” 

Ultima indicație scenică e caligrafiată de Duiliu Zamfirescu, adău- 
gată după ce — probabil de către el — a fost şters un final ce se 
declanşa apropiat de cel din manuscrisul 1, care duce la moartea lui 
Sotir, acesta salvat însă, în versiunea inițială a manuscrisului II, prin 
intervenţia lui Luchianu : 

„CONRAD: ...mori, dar... (Armeaiă revolverul, Luchianu se pune 
hure dinții şi-i paralizează mişcarea de a trage. Conrad, exasprrrat. 
aruncă revolverul, Sotir e consternat)” 


707 


LUCA : Cel negru... Cum am ieşit în marginea satului, n-a fost chip 
să-l mai stăpîneaseă... Se ducea nebun, peste dealuri, peste val... 
Fugea, fugea de-ţi era groază... Voiam să-l ajungem. Strigam din 
toate puterile... Măria ni lăsase friul slobod. * Calul meu cade. 
Am vrut să strig $i n-am putut. Era oribil. S-apropia de mal. 

D-na LLCHIANU (repezindu-se la Ufe): Măria!... (Toți iei cu preci- 
pitare dupe dinsa, si intre cei din urma vrea să iasă fi Luca cu 


tatu! său, Conrad a rămas într-un colț al salonului în nemişcare.) 


SCENA XIX-a 


LUCA. SOTIR, CONRAD 


LUCA (-rînd să iasă) : Sărmana Măria. (E foarte mifcat.) 

SOTIR (apucindu-l de rmueca îl oprefte): Li". Ce-i? A murit, a murit! 
Slavă Domnului, sunt destule feir. primprejur... N-a vrut D-zeu 
să fie cu dînsa, o fi cu alta... nu trebuie să-ţi fringi mîinele atîta, 
si să-ţi faci sînge rău... E Miţa lui Stejăreanu, are 15 mii de 
galbeni zestre... Slavă Domnului, n-a pierit lumea de dor de fete... 
(Luca, fără a-l asculta, se repede fi iese pe ue) Eşti un prost, 
fătul meu. (Vrea să iasă fi el.) 


* Din manuscrisul II, pare a rezulta mai dar intenţia sinuciderii 
—acolo „Măria îi lăsase firul slobod.., parcă ar fi voit singură să 
moară". Insă ea nu moare nici în versiunea manuscrisului II, ci e adusă 
de Stroe şî doctor, care o susţin, tot „cu hainele în dezordine şi cu voa- 
lul plin de sînge”. 

Iată scena finală, cu totul alta deoît în manuscrisul I : 

„CONRAD (c-un fipăt) ; Moartă! (La vederea ei voieşte să înain- 
teze, dar nu poate, se învinejfle ca un om ameţii.) Moartă !... (Cade 
mort.) 

D-na LUCHIANU (alergînd la Conrad) : Alexandre !... 

MARIA /alergind la ei): Alexandru!... Ah! Alexandru... Sunt eu... 
(Cade in genunchi Ungă dinsul.) Ah !... (li ține capul în miini.) 

DOCTORUL (după ce a pus mina pe anima lui Alexandru) : [Un 
anevrism al cordului.] Nu mal e nimic de sperat.. Moartea a fost in- 
stantanee. 

MĂRIA (cu disperare): Dar... Ce?... Moare?... Mort!... A!... 

STROE : S-a sfîrşit. 

SOTIR (care înaintează spre Luchianu) : Cusere... cu... 

LUCHIANU (arăfindu-i uşa cu un gest important): Nu-i loc în 
familiile oneste penrru parveniți!... (Pe cînd acesta pleacă fruntea fi 
iese umilit) Sărman copil... Şi ar fi putut fi fericit !... 

STROE: Prea tîrziu !... 


Fine 


708 


CONRAD (pe care Sotir nu-l băgase de seanță, vine spre dinsul tre- 
murlnd):  Mişelule ! (Sotir se dă cu doi pafi înapoi.) E cu putinţă 
sa fii atît de mizerabil?! In faţa morţii chiar, calculile tale mes- 
chine te stăpînesc ca pe o fiinţă infernală... Mizerabile! După ce 
m-ai  dezonorat; după ce aî înşelat buna-credinţă a unui om 
onest; după ce al speculat asupra zestrei ca o canalie; după ce 
te-ai ales deputat înjelînd pe toată lumea şi  necinstind numele 


şi poziţia pe care o ocupai — eşti speculani, eşti laş pînă şi-n faţa 
morții?!... (Apropiindu-se de Sotir ameninţător; Sotir se retrage.) 
A!... Dacă nu mi-ar fi scîrbă de sîngele care îţi curge în vine, 


te-aţ zdrobi ca pe un şarpe 


SOTIR (fără a-ft pierde cumpătul) : Ei! la ascultă! Te cam întinzi 
d-ta. (Voind să facă un pas către Conrad.) Te dă înapoi, lichea !... 
Ce? Crezi că am să mă tem dc un... hoț !* (Conrad se retrage 
inapoi, xnspăirr&mal. uktindu-se ţintă in ochii lui. Ei se privesc 
un moment, fără a pronunța nici un cuvint. Sotir rupe tăcerea.) 


, 


Auzi obrăznicie ! (FSrind un pas către ufe.) Vrei să faci pe gatan- 
tomu ! Să aperi pe d-ra Măria! Acuma am cunoscut-o foarte bine 
şi pe d-ei cine este... neruşinaţi!... (Conrad se uită cu turbare 
împrejurul lui fi zărind revolverul uitat de subprefect pe etajera 
de lingă Ufe, îl apucă fi-l descarcă în pieptul lui Sotir.) 

CONRAD: Ciine !... (Sotir cade mort, Conrad rămine cu revolverul 
în mină. uitindu-se ia cadavrul lui Soltr. După aceea, înspăimintat, 


se retrage cîțiva paşi înapoi.) 


SCENA XX-a 


TOȚI 


Se aude mai întîi marc zgomot. Uşa se deschide şi intră 
Marîa cu hainele pline de praf, şi cu voalul pătat de sînge 


CONRAD: Tu (Măria se repede cu braţele deschiie către Conrad. 
Toţi ceilalți stau la ufă fără a )i văzut cadavrul lui Sotir.) 


MĂRIA : Eşti in... acuma te cunosc... Stroe mi-a spus totul. 


* Elementele acuzațiilor lui Conrad, adresate aici lui Sotir, sînt 
lolosiie în manuscrisul II, în prezenţa lui Luchianu. In manuscrisul I, 
cineva, probabil Duiliu Zamfirescu, a lăiat cu creionul apostrofa relativă 
la deputăţie, şi cu dreptate: nu era cazul ca personajul să devină 
şi in această chestiune justiţiar din principiu faţă de Sotir. 


709 


CONRAD (cu deznâdăfăduiref: Sunt cu... Dar e prea tirziu... Sunt un 
omorinor. (Arată cu degetul cadavrul lui Satir.) 

TOŢI: A! Oribil! 

LUCA: Tată. (Se repede câne cadavru.) 

SUBPREFECTUL (înaintând către Conrad) ; în numele legii, te arestez. 

CONRAD  (ridichidii-fi fruntea fi anmcind revohcul din mîna); Mă 
numesc Alexandru Martînian ! 

MĂRIA (căzind în genunchi înaintea subprefectului):  D-le!... Aibi in- 
durare, el nu poate ti un omorîtor. 

D-nu LUCHIANU : Nepotul meu !... 

MĂRIA  „ridicîndu-se ji mergind către Luchianu); Tată, fie-ţi milă de 
dînsu. c nepotu d-tale. El n-a omorît. Bl nu p"ate omorî. Zi un 
cuvine, te rog... 

D-nu I.UCHIANL : E prea tîrziu !... 


CORTINA CADE 


Să urmărim acum, după test, desfăşurarea paralela a piesei Prea 
tirziu, în cele două versiuni, pentru a distinge ţi evoluţia substanţei ei 
dramatice de la nuvelă către teatru, şi de aici către roman. 

In principal, noutatea de cea mai mare semnificaţie a piesei față 
de nuvela feana este apariţia grupului Micronescu, tată si fiu - - Sotir. 
respectiv, Luca. Deoarece in textul pe care-l reproducem, numele dat de 
Duiliu Zamfirescu e Micronescu, ÎI utilizăm tot astfel pentru toată de- 
monstraţia noasiră. Micronescu-tatăl, Sotir pe numele mic, in ipostaza din 
roman e chiar Tănase Scatiu, al cărui nume de familie e compus direct 
din personajul piesei : Sotirescu, românesc, ca si Micronescu, dar cu ră- 
dăcină grecească. Nici Micrcinatf, cum s-a şucat. au ineaiă tfotiuS ">v 


menclaturii greceşti, deoaitLe micron e de proveniența din arhipebg şi 
înseamnă foarte mic”. 


Toată piesa. în varianta a doua, se scrisese la început cu Micronescu 
— ca in prima ei variantă, cea din concurs — în ioc de Micronof). 
inclusiv la di>iributie. Corectura Vficronescu-Micronof! e făcută, mai 
peste tot in manuscrisul al doilea, cu cerneala violetă a întregului text, 
iar scrisul e al lui Vellescu. 

Aşadat, avem în piesa un Scatiu gata ajuns deputal şi tată de fa- 
milie, ca în romanul 7ânJre Scatiu, nu candidat abia la însurătoare şi 


cu moşia abia încropită, ti in Viața la fară. 


710 


Ceea ce e necesar să se arate dintru început e că acţiunea piesei e 
plasată clar in perioada contemporană cu scrierea şi jucărea piesei — cum 
spune autorul în indicaţiile de regie: „Acţiunea la ţară, în zilele noas- 
tre", formulă care se repelă şi pe afişul unirei reprezentații. 

La redactarea romanului, Sotir din piesă va fi pioiectat In urmă cu 
aproximativ 15 ani, în perioada imediat următoare răsturnării lui Cuza. 
adică, în Viața la fară prin 186S—69, şi 5—6 ani ulterior — deci cam 
1874 — în Tănase Scatiu. Spaţiul dintre acţiunile celor două romane 
îi e de ajuns personalului să străbată drumul de la stnaţia lui Scatiu, 
neisiorisiiă in piesă, ]a aceea a lui Soiir 

Romanul se însărcinează, aşadar, să urmărească procesul de: enirii 
Scatiilor de primă generaţie, în timp ce piesa îi surprindea pe aceştia 
într-un stadiu de relativ triumf şi de stabilitate a categoriei. 

Tînăr, Scatiu are nevoie în roman de nevastă şi de urmaşi, pro- 
blemă depăşită în piesă, unde el îşi însoară fiul, -iipirant la cultură şi 
la fată din nobilime, aceasta reprezentând acum o altă etapă din aristo- 
craţia liberală, brătinisetă — cea a banului dobîndit prin moştenire — 
in timp ce moşierul Luchianu întruchipează boierimea de sînge, totuşi 
nu de prea veche provenienţă, dar nici ciocoi. Cei doi Microneşti sînt. 
cum va spune scriitorul ceva mai tîrziu, acea „lume aproape nouă: lu- 
mea arendaşilor", ridicată „pe temeliile unei idei politiLO-sociale a răpo- 
satului Brătianu". La început, spune Duiliu Zamfirescu, aceştia sint „dis- 
cuiţi, şi prin urmare liberali”, apoi, pe măsură ce-şi măresc averile, e: 
„devin conservatori” (Scris, către Titu Maiorescu, din -M mai 1890). 

Procesul acesta e muli mai bine şi mai explicit cnnsemnat n piesă 
decît în roman. Căsătoria cu fata moşierului poate fi interpretată ca un 
act de conservatorism, la fel participaiea ia polfiiră — dar cameleonis- 
mul politic al lui Scatiu, trecerea lui dintr-un partid iu altul, era un 
apanai al burgheziei proaspete şi nu al clasei boiereşti, care putea fi 
„liberală” în gîndire. ca Saţa Comăneşteanu, Matei Damian şau Mihii 
Coroăntsieanu — „liberală"” în sensul că deschisă înnoirilor, progresului — 
dar nu versatilă, nici instabilă. 


Tot Duiliu Zamfirescu promite în 1S95 o răfuială necruțătoare cu 
„pîrlitii de arendaşi, ajunşi bogaţi, deveniți factori politici, falşi In în- 
tîia şi a doua generaţie” (Scris, către Titu Maiorescu, din 9'21 iunie 
1895). Romanul Tănase Scatiu execută numai „întîia generaţie”, piesa 
Prea tirziu o face şi cu a doua, prin Luca, fiul lui Sotir, veleitarul cu 
rudimente de învăţătură, dar, ca fecior de bani gala. rămas la stadiul 
ridicolului, spre deosebire de noblețea spirituala autentică a Manei Lu- 
chianu —- ţinta lui matrimonială — a lui Stroe, leKineurul piesei, tnăr 


711 


tobă di carte, iionic de la înălțimea bagajului său intelectual şi, desigur, 
a averii sale. Avere are ți Luca, pe cea paternă, dar el e prost, de aceea 
tatăl său caută mereu să-l protejeze împotriva „răfuielii" pe care tot 
mereu i-o rezervă scriitorul, prin Stroe, reală în piesă, la adresa generaţiei 
a doua de parveniţi, numai promisă în roman, unde însăşi această ge- 
nerație lipseşte. 


Insă, proiectînd în romanț pe Sotir în urmă cu 15 ani față de 
piesă, Duiliu Zamfirescu produce nu numai contaminarea tatălui cu fiul, 
în personalul unic Scatiu, dar ajunge să contamineze şi două epoci: cea 
de la 1883 sau 1884, cînd, ipotetic, se plasează acțiunea piesei — sau 
anterior cu un an-dol, însă avînd o problematică acum continuă pentru 
întreaga epocă postbelică — şi cea dinainte de 1877, sau, mai exact, cea 
de îndată după reforma lui Cuza de la 1864. Tinereţea lui Scatiu, pe 
Ia 1868, nu cunoştea răscoalele, pe care însă maturitatea lui Sotir, Ia 
ISă3—1881, începea să le cunoască, dovadă ridicarea ţăranilor de la 
Bordeni-Scorţeni împotriva Scatiului focal, 'o august 1883, în legătură 
cu care Duiliu Zamfirescu va face anchete, va scrie reportaje, va asista 


la proces etc. 


Au loc, aşadar, contaminări şi suprapuneri intre personaje şi acţiuni 
literare, dar si între epoci social-politice cu problematică diferiră. Tre- 
cerea anilor a netezit pentru noi, cei de azi, deosebirile dintre perioadele 
dinainte de 1877 şi de după, astfel că unele anacronisme şi inadvertenţe 
pe care Ic semnalam în romane (vezi Notele ji comentariile la voi. II 
al prezentei ediții) trec neobservate. De pildă, în epoca piesei 
Prea tirziu, la 1883—188*, se putea vorbi despre faptul că un politi- 
cian de duzina ca deputatul Sotir trece de Ia conservatori la liberali şi 
apoi la junimişti — nu şi în perioada deputăţiei lui Scatiu, la 1874, cînd 
partidul junimist încă nu exista! La fel, Dinu Murguleţ nu putea vorbi, 
la 1868—1S69, cînd se petrece, logic, Viaţa la fară, despre „agenţii 
străini”, desigur socialişti, care îndemnau pe țărani la răzmeriță — pen- 
tru simplul motiv că la noi acțiunile socialiste ia sate încep după răz- 
boiul de la 1877. Satir însă 11 putea acuza, în piesa Prea tiriiu, pe 
Aicxandru-Conrad de agitație (chiar de esență socialistă) între țărani, 
căci aceasta era începută la 1883—1884. 


Toate cele de mai sus le spunem pentru a sublinia că materialul de 
fapte ale piesei, din ordinea social-politica, e cel care determină în ro- 
man inadvertențele menţionate, întrucit autorul a operai o simplă transla- 
ție de material epic, fără suficiente preocupări de a diferenţia în roman 
epocile. 


Sub raportul strict literar, lucrul era, fireşte, cu putință; sub acela 
al strictei fidelităţi documentate, apare eroarea, nu esenţială pentru at- 
mosfera cărţii, dar foarte elocventă pentru noi în latura clarificării pro- 
cesului de elaborare, a genezei romanului. 


în mod necesar, piesa are mai multe personaje decît nuvela, care 
se reduce, practic, la intîlnirile Iui Constantin Leon — sub travestiul său 
Conrad Leon — şi ale eroinei, Jeana. 

In piesa, conflictul acesta amoros, din seria iubirilor înfrînie ale lui 
Duiliu Zamfirescu, nemărturisite şi de aceea zdrobite, e nu numai dublat, 
dar e şi surclasat de acela al raporturilor Luchianu-Sotir-Conrad. Conrad- 
Alesandru Martinian ocupă, cum se vede. locul prim al piesei, el e 
cel care va trezi pe moşierul orbit, va demasca pe parvenitul necinstit, 
v, redresa moşia, va face să prospere ţăranii. Chiar în domeniul per- 
sonal ei are marea satisfacţie a răzbunării prin acte de binefacere, prin 
acţiuni sociale, i se restabileşte demnitatea, munca i sc prețuieşte, me- 
todele lui triumfa. Moartea lui, în versiunea finală a piesei, nu e un 
eşec, cum nu era un eşec actul justiţiar dîn prima versiune: uciderea 
lui Sotir. Singurul lui eşec e în sfera iubirii, temă oarecum personală 
a scriitorului. în finalul piesei, versiunea primă, pe o filă liberă exista 
două menţiuni oarecum ciudate ale lui Vellescu: una, cu cerneală vio- 
letă e următoarea: „Sunt fericiri care omoară!... (Conrad să moară de 
fericire)*. De unde deducem că în mintea celor doi coautori a existat 
la un moment dat ideea ca, în final, cind Alexandru-Conrad se convinge 
că Măria a fost salvată, că ea îi cade în braţe — el să moară de fe- 
ricire că ea n-a murit, l-a recunoscut şi-l iubeşte. Boala de inimă tot 
trebuia deci introdusă. 

A doua nota e: „Cînd amorul este o nebunie sublimă, (apoi)... este 
0... prostie” — ceea ce poate fi o aluzie la sensul obstinaţiei lui Aleian- 
dru-Conrad în eroarea de a nu-şi declara identitatea şi iubirea, nici atunci 
cînd totul se clarifică. Orgoliul lui sau simţul onoarer, demnitatea, duc 
prea departe un comportament care şochează, care a fost criticat de 
presă şi, de fapt, nici în termenii epocii, nici azi, nu-l putem explica 
decît prin romantismul perimat al scriitorului, de la cei 25 de ani 
ai săi. 

în piesă intriga se extinde apoi prin existența celor doi tineri ad- 
versari, din generaţia lui Conrad: Stroe şi Luca. Apare şi trinitatea 
feminina  Maria-Elena-d-na Luchianu. Piesa devine frescă socială, din 
dramă intimă cum era nuvela, ea are conflicte numeroase şi, în general, 
bine articulate între ele. Sfera manifestărilor cu cea mai mare pondere 


713 


în piesă aparțin* raporturilor sociale; în» dramele eroilor, declanşate 
mereu în zonele intime, sînt potențate, dos* la apogeu, de relaţiile lor 
sociale. In timp ce acestea rămîn să guverneze determinările generale ale 
lumii care evoluează în piesă. Absolvent al Şcoalei de la Grignan (sediul 
Şcoalci Naţionale franceze de Agricultură ţi in prezent), Conrad face 
minuni de spirit gospodăresc, unind rutina cu ştiinţa, ți salvează In trei 
ani de la ruină două moşii, prin agricultura luminată — soluție pc care 
epoca o rîvnea şi o predica, veştejind absenteismul noii generaţii de 
boieri. Spre deosebire, deci, de Eugeniu Soleanu din romanul apropiat, 
în fața vieţii (1884), Alexandru-Conrad va aparţine categoriei din care 
vor face pacte viitorii Matei Damian şi Mlhai Comăneşteanu. El îşi asi- 
gurase o bună pregătire teoretică în cultivarea pămîntului, pe care Saşa 
o deprinsese din instinct şi din practica. 


Ne aflăm deci, cu Alexandru-Conrad, ţi la Luchieni-Viforeni, în si- 
tuația (ui Dinu Murguleţ de la Ciulniţei, dar ruina acestuia provine din 
faptul că e om foarte cumsecade, pe cită vreme a lui Luchianu e din 
cauza... dezordinei de pe moşie. 


Teza scriitorului, care va deveni apoi centrală ţi în Tiafa la (ară, e 
că numai o plugarie bine condusă, după principiile moderne, adaptate 
situațiilor existente după reforma lui Cuzi, poate salva marea proprie- 
tate de a ajunge pe miioile foşiilor vechili şi arendaşi. Alexandru, devenit 
Conrad, salvează pc un Dinu Murguleţ în ipostaza de politician şi fan- 
faron — în timp ce, vom înțelege numaidecît, Sotir face o agricultură 
tot profitabilă, însă pe căi necinstite, storcind şi pămîntul şi pe trudi- 
torii lui, cum va face Tărme Sotir«cu (Scatiu) în cele două romane 
din ciclul Comăneţtemlor. 


Se înfruntă doua tipuri de prezenţe în perimetrul vieții c mpencşti 
(în afara aceleia ţărăneşti) : a cultivatorului luminat, prin Conrad — care 
nu e moşier el însuși, dar procedează cu devotamentul stăplnuiui pentru 
ogorul propriu — si a stăp!'miorului hulpav de avere, fără scrupule. 
Simpatia scriitorului e, neîndoielnic, de partea primului, în piesă şi în 
viitoarele romane. Luchianu c profitor sau victimă — însa la fel de 
inconştient — după cum se bizuie pe primul sau pe al doilea. Aceasta 
e tema socială a piesei — după cum se vede, fundamentală in epocă şi 
pâsiratâ iniegral in Viaţa la țara. 


Conflictul care-l macină pe Alexandru-Conrad sub raportul dragostei 
ntmirturisite pentru Măria, se înscrie în toata seria de atari iubiri sfărî- 
mate, inaugurate de scriitorul însuşi, cu Eliia Ioanid, în 1880 (vezi cap. 
Epiiadul tl'.tfav* din prefața acestei ediţii, voi. II. p. XV—XVIU), si 
continuat pînă la ciclul Comăneştenilor. Acest conflict devine în chip 


714 


» 


l 


specific tragic, prin datoria de onoare a lui Alexandru-Conrad, aşa cum 
va demonstra şi Duiliu Zamfirescu însuşi in scrisoarea sa către Racoviiză- 
Sphinx, intercalata în cronica acestuia, şi cum o spune clar eroul: el 
vrea să nu se creadă că a venit în casa Luchienilor pentru a se face 
iubit de către Măria, în postura unui vinător de zestre; Luchianu îl 
disprețuia oricum şi, dacă l-ar fi ideniificat, dacă i-ar mai fi intuit şi 
dragostea pentru Măria —- pe care i-o face cunoscută Sotir în actul II 
(dar scena, transcrisă în versiunea a doua, c tăiată mai apoi) — l-ar fi 
gonit, punîndu-l In imposibilitate de a se revanşa, de a-şi plăti datoria 
de onoare U care se simțea obligat. De fapt, acest amănunt e cel cate-1 
iriiă pe moşier, cînd îl află, şi-l face să fie grobian cu administrato- 
rul său! 

Argumentarea e logică şi mai aproape de termenii epocii — încă 
romantică — decît viziunea lui Sphinx. Acesta, mai realist, ar fi voit 
soluţii practice — un fel de contract cu Luchianu pentru răscumpărarea 
onoarei : succesul afacerii ar fi atras încrederea moşierului, care n-ar 
mai fl avut rezerve la dragostea tinerilor etc. 

Revendicîndu-şi din plin dreptul de a face politică profesionistă, tre- 
cind dezinvolt dintr-un partid în altul, alegîndu-se deputat, Sotir o face 
sub cuvînt că .suntem un regim Hberal, toţi suntem datori a ne ocupa 
de soarta țării" — aşadar exact teza de peste şapte ani a scriitorului 
despre .pîrliții de arendăşei', deveniți bogaţi şi ajunşi prin aceasta .fac- 
tori politici”. 

Stroe va lovi direct în Sotir, care „face politică negustorească, pozi- 
tivă... Politica d-sale e pornită sau dm interes, sau din frică*, dat Lu- 
thianu va crede în el căci .orice vei zice, d-nu Micronescu a ieşit din 
popor" — deci tocmai iluzia sau eroarea lui Matei Dsmian de mai lîr- 
îiu, care-l admite pe Scatiu pentru că „e muncitor”, „ridicat de jos", 
e şi eroarea Saşei, amuzată — cu superioritate — de grosolăniile fosrului 
arendaş, ca Stroe şi Elena de ale (ui Luca. Pe astfel de temelii, poleite 
bine cu lustrul averii, parvenitul urcă neted şi Damian îl va salva pe 
Scatiu •— cu sentimentul solidarității de proprietar — împorriva țâţâni- 
lor răsculați, deşi îl condamnă ca individ. 

Solidaritatea averii operează şi la Luchianu, care-l saltă inconştient 
pe Sotir la demnități politice, dar e necruţător față de Stroe, pe care-l 


acuză de logomahie — demagogie — ca pe toți deputaţii-advocaţi. 
Eroarea lui Luchianu — care, în romane, nu va avea un personaj 
echivalent — este convingere la el ți la clasa lui. Fanfaronada merge 


pînă la negarea propriilor interese, amesierate cu un fel de nvifeleţe su- 


perioară a clasei «naţionale" : moşierul îl săltase şi pe un alt spoliator 


715 


de aceeaşi speţă cu Sotir, fost administrator al lui de moşie, înaintea lui 
Alexandru-Conrad — îl făcuse subprefect, împotriva chiar a ministrului. 
Eroare e un fel de a spune: de fapt, moşierul socotea că-şi consoli- 
dează o clientelă recunoscătoare, dobîndind şi pentru el faima omului de 
inimă. Insă totul se întoarce împotriva lui, ducindu-i la miră — totul, 
in afară de corectitudinea lui Alexandru-Conrad, condus de onoare si, 
nedeclarat, de dragostea pentru Măria — întocmai ca Saşa şi Matei, 
dominați de dragostea pentru pămînt şi familie şi minaţi de iubirea lor 
reciprocă. 

Peisajul vîrstei tinere se profilează în piesă cu cele trei caractere 
nobile, deşi firi diferite: Alexandru (Conrad)-Elena-Stroe, urmînd dia- 
grama din viitorul roman: Matei-Saşa-Mihai, dar cu biografii diferen- 
ţiate. Ei copleşesc de ironii pe Sotir, mult mai aspru decît o vor face 
Saşa, Matei şi Mihai în Viata ta fară, dar în acelaşi spirit. 

Insă treburile îşi urmează cursul. Moşierul de baştină şi de tradiţie 
— în piesă acuzat direct, in romane salvat de la dezonoare — nu 
vede, cum nu vede Murguleţ, nu vede nici Matei, cum ii încercuieşte 
parvenitul ; Luchianu se leagănă în iluzia că .„pentru asta am stăruit 
at.ta la alegeri de te-am făcut deputat, trebuie să mergem mină în mină" 
— împotriva tinerilor ca Stroe şi a ţăranilor, pe care amîndoi ii ca- 
lomniază la fel şi-i disprețuiesc. 

In piesă alianţa proiectată nu se va mai consolida şî prin căsătoria 
Măriei cu Luca, ba chiar se va desfiinţa, odată cu spulberarea iluziilor 
matrimoniale — dar în romanele viitoare scriitorul exploatează situaţia 
pină la refuz, căsătorind-o pe Tincuţa cu Scatiu, arătîndu-i nenorocirea 
vieţii lingă bădăranul ei soţ, urmărindu-i îmbolnăvirea, moartea ei şi a 
fetiţei, tragedia bătrînului tată etc, aşadar țoț convoiul profeţii de Stroe 
în piesă. 

în romane se atribuie eroinei înireaga responsabilitate a mezalianţei, 
rezultată din înşelarea fetei şi din airacția mondenă ; in piesă, amorul e 
mai generos cu Măria — prima variantă directă a Tincuţei — el o pla- 
sează în postura de victimă a părinților, prietenilor şi împrejurărilor, şi 
chiar a lui Alesăndru-Conrad, cum era cazul cu iubirea lui Duiliu Zam- 
firescu însuşi. Tocmai pentru că nu e singura responsabilă de primejdia 
căsătoriei cu Luca, ea e salvată de la naufragiu, dar cu prețul pierderii 
bărhatului iubit — asasin în prima variantă a piesei, mort în a doua. 
Duiliu Zamfirescu — atribuim numai lui ideea, nu şi lui Vellescu, căci 
acest lei de iiamă nefericită este permanentă în opera scriitorului nostru - 


nu puiea gindi o fericire desăvirşila în dragoste şi, din vina unuia sau 


716 


a celuilalt dintre parteneri, catastrofa nu poate fi evitată în scrierile sale 
din această perioadă. 

Trebuie să remarcăm, în actul doi al piesei, că lectura Monitorului 
oficial, în felul scenei din Noaptea furtunoasă, cu jupîn Durnitrache, 
Ipingescu şi articolul din Vocea parriotului naţionale, ne relevă un Sotir 
aproape analfabet. El zice „logică cumpărata”, „înaltă Curte de com- 
poturi” — adaosul e ulterior şi aparține lui Duiliu Zamfirescu — ca 
sufragiul lui Ipingescu şi „cei ce mănîncă sudoarea poporului". Se vede 
succesul şcoalei lui Caragiale, cu care tînărul Duiliu Zamfirescu îşi va 
începe acum prietenia. 

Ignoranţă alături de fanfaronadă — acestea sînt trăsături certe ale 
lu Sotir-Scatiu, ale parvenitului. 

Recunoaştem de pe acum, de la piesă, justificarea aprecierii viitoare 
a lui Maîorescu despre Scatiu din roman, în 1895: „Ce tipic pentru 
felul unor oameni din ţara noastră e Scatiu! «Zgîrcit şi fanfaron în 


acelaşi timp» — asta e şi nu numai la "mojici-... Zgîrcit sadea nici nu 
cred să existe la noi, cum există la englezi, francezi etc. ...Noi suntem 
o țară de mixturi... Fanfaroni zglrciţi. toţi cu inima duioasă..." (Scris, 


către Duiliu Zamfirescu, din 6/18 nov. 1895). Luchianu e şi el fanfaron, 
„fanfaronul bogat” cum zice Stroe. Dar, în romane, scriitorul duce 
numai tipul Scatiu, el renunţă la prezenţa moşierului — care poartă res- 
ponsabilitatea ascensiunii parvenitului — nu mai analizează decît: în 
treacăt vina regimului („Pe temeliile unei idei social-politice a răposatu- 
lui Brătianu...” ; Scris, către Titu Maiorescu, din 21 mai 1891) în pro- 
movarea lui şi lasă totul asupra categoriei prospere, să spolieze pe mo- 
şieri şi pe ţărani, să ajungă la ranguri. 

Romanele sînt populate de scriitor numai de moşieri „buni Ia suflet”! 
— dinamici sau slabi — procesul clasei nu se face din perspectiva in 
car; el e făcut în Prea tirziu, anume din ungbiul vinii de a li împins 
pe ciocoi spre putere. O moşierime care-şi sapă activ propria groapă 
avem în piesă, şi scriitorul — sau cei doi coautori — o trezesc aici 
să-şi repereze, odată cu viciile, şi groparul ; o moşierime victimă avem 
în romane, şi scriitorul se preocupă să-i acopere defectele sau să i le 
absolve, dar să-i măsoare depozitul de virtuţi, capacitatea de sacrificiu 
pentru cauza naţională, aşadar tezaurul sufletesc, dacă cel material trece 
treptat .n mina Scatiilor. 


Piesa iustifică mult mai clar decit cele două romane ulterioare din 
ciclul Comăneşteniîlor, raporturile reale de exploatare între boieri şi ciocoi, 
pe de o parte, şi ţărani de alta, ea explică şi formele spolierii moşieri- 
lor de avere, de către parveniţii arendaşi ajunşi ciocoi, proprietari. In 


717 


romane se va schimba însă obiectul conflictului — nu va mai fi, ca 
în piesă, domeniul  învoielilor agricole, ci se va rămîne la ra- 
porturile de stăpînire 3 pămîntului, unde alianța între moşierul de baştină 
ți ţăran — ţi el de tradiție — se putea stabili încă. Renunțînd la Lu- 
chianu si înlocuindu-l în romane cu moţierii .buni”, care-ţi cultivă direct 
moşiile (Saşa, Matei, Dinu Murguleţ), dar nepunîndu-i pe aceştia in ra- 
porturi cu ţăranii decît prin opoziţie cu ciocoiul, ți anume în problema 
stâp nirii pămîntului, scriitorul îți uşurează posibilitatea pedagogiei so- 
ciale pe care o urmarea. In piesă trece pe primul plan chestiunea culti- 
vării dirKte, raţionale, a pămîntului chiar de stăpîn, dar unul luminat, 
cu bună ştiinţa agricolă —  evitîndu-se aici, sau lăsindu-se într-un 
fundal comod, chestiunea învoielilor agricole, adică exploatarea. 

Plasarea piesei în perioada de după 10 mai 1876 — concret, cîțiva 
ani după această dară, cît mai stă Alexandru la Paris — explică ra- 
porturile moţier-parvenit mai exact decît s-ar crede la o privire de la 
distanță : Luchianu, aparținind unei boierimi date cu liberalii, e încă 
la putere, dar e asediat de Sotir — veritabila clientelă liberală — to- 
tuţi mai are putere, cu care nu mai face decît să-l salte definitiv pe 
celălalt în scena politică; Sotir simte pulsul, dar mai simte că gu- 
vernul e pe ducă — ţi, în adevăr, pe la 1880 Brătianu urma să cadă, 
făcind loc conservatorilor — ţi e gata să treacă la noii-veniți în arenă. 
Situaţia stilizează In piesă cu abilitate raportul exact de forțe din viața 
politică reală — situație mai rar întîlnită apoi în romanele lui Duiliu 
Zamfirescu, unde el va păstra numai sensul larg al faptelor, nu ți de- 
taliile, pe care îe va încălca adesea —- dînd însă cîţtig de cauză lui 
Luchianu, omul tradiţiei, nu parvenit, ceea ce c un act de pedagogie 
socială, obişnuită de pe acum la scriitor, realizată prin drama Prea tîrziu. 


Scatiu nu se va umili niciodată, ca predecesorul său din piesă, nici 
nu va renunța. Dar între 1883 — cînd se scrie Prea firzitt — ţi 
1892—1894, cînd se zămisleşte începutul ciclului Comăneştenilor, trecuse 
un deceniu, autorul convertise totul în dramă — iar dramă, în termenii 
pedagogei lui, era ascensiunea socială a Scatiilor — convertise totul in 
ct.tică socială dusă Ia limită. Trezirea moşierului "n piesă înseamnă, li- 
terar vorbind, excluderea lui din viitoarele romane ; în numele acestei 
treziri se declanşează procesul intentat parvenitului Scatiu — şi Duiliu 
Zamfirescu poartă din piesă, către romanele Viaţa la fară ţi Tănase 
Scatiu, următoarele poziţii ; 

— a lui Alexandru Martinian (Lazăr) — Conrad, multiplicat în 
Matei ţi Saşa, mai întîi, dar şi în Mihai Comăneșşteanu, toţi salvaţi însă 


718 


de la finalul tragic al piesei, pentru a marca programul ideologic al 
scriitorului, pedagogia lui socială ; 

— a Măriei, convertită în Ttneuţa, care ispăşeşte vina de a se fi 
lăsat sedusă de Scatiu, lucru de la care eroina din piesă se salvează în 
ultima clipă, datorită cultivatorului luminat al pămîntului, Alexandru- 
Conrad ; 

— a celor doi Microneşti, tatăl şi fiul, contopiți în romane într-un 
singur personaj, croit după tiparul rudimentar al tatălui şi fără pospaiul 
de cultură al fiului, care personaj va sucomba şi fizic în romane, pe- 
depsit de ţărani, pedepsit şi în prima variantă a piesei tot cu moartea, 
dar de către justiţiarul legat cinstit de pămînt; 

— in rest, Elena, Stroe, d-na Luchianu — personajele .bune" ale 
piesei - sînt în romane difuzate în celelalte din categoria lor (Coana 
Diamandula, Dinu Murguleţ, surorile lui Mihai Comăneşteanu, chiar Anna 
Villara din în război). 

Singurul care dispare cu totul ca tip e Luchianu, ți numai sugestia 
mult modificată a existenței lui e prelungită sumar în Dinu Murguleţ, 
convertită in imaginea moţierului patriarhal, mai mult răzeş, făcînd plu- 
gărie ţărănească şi condamnînd, ca ţi predecesorul său, snobismul tineri- 
lor : pentru Murguleţ, maxima perdiţie e consumul de portocale, cultura 
e un lux inutil, iar idealul de fericire e situația unui jitar care — îi 
declară el lui Matei Damian — .e mai fericit decît tine. Are tot ce-i 
trebuie ți nici o grijă”. 

Această poziţie nu e a lui Luchianu. EI se află la distanță imensa 
față de Stan al Neacţii din Prea tirziu. Dinu Murguleț însă e antipodul 
celuilalt moţier, el e solidar cu truditorul său de pămînt, cu aceeaşi 
căldură cu care un țăran ceva mai înlesnit vorbeşte despre altul aflat 
cu o treaptă mai jos. In aceţti termeni, alianța intre ţăran şi Dinu 
Murguleţ, împotriva parvenitului, nu e numai posibilă, dar inerentă; de 
asemenea, între ei ți Saşa, Matei Damian şi Mihai Comăneşteanu, tot de 
partea cealaltă a baricadei decît Scatiu. însă intre Luchianu şi ei toţi 
nu poate exista niciodată o alianță propriu-zisă. O probează uu numai 
Alexandru-Conrad, dar, în măsuri diferite, Stroe, Elena şi Măria din 
Prea tirziu. In programul ideologic al lui Duiliu Zamfirescu, din roma- 
nele sale, Luchianu nu se mai integra în nici un fel ți a fost părăsit cu 
cotul. Energica Anna Villara din In război ţi Nicolae Milescu nu au 
nici e nimic comun cu Luchianu — cel mult administratorul Paraipan 
de la moşia Annei, „reacţionarul drapicos", aduce de departe eu Micro- 
ncs u-fiul, iubitor de expresii „radicale", însă primitiv în limitele lui 


719 


Micron esc u-tatăl. Dovadă că lipul Scatiu prolifera mereu — si scriitorul, 
mmicindu-l la sfirşitul primei variante a piesei si al unuia din romane, 
scoţîndu-l din scenă, era totuţi conştient că procesul respectiv era de- 
parte de a fi încheiat. Abia 1907, pînă la care mai era un deceniu, ii 
va suna definitiv prohodul. Nu întîmplător, probabil, romanul Tănase 
Scatiu, legat direct de piesa Prea tirziu, cu deosebire în prima ei va- 
riantă, se tipăreşte în volum abia în acel an ! 


1. La 1833, cînd se scrie piesa, şi in ianuarie 18S4, cînd ea se joacă, 
la guvern erau liberalii — însă mari fricţiuni interne făceau să se creadă, 
încă de la 1880, că guvernul va cădea şi ii vor urma conservatorii. Sotir 
îşi pregătea o prezenţă continuă „la putere”, făcea, ca mai tîrziu Tănase 
Scatiu, politică luînd partidele Ia rînd. De aici acuzarea atît de violentă 
şi, aparent, cam nefondată a lui Stroe, că fonul arendaş face negoţ din 


politică. 


2. Termenul C/u/', în sens politic, indica în epocă altceva decit 
azi — era, am spune, comitetul executiv al partidului. „Clubul tinerimei" 
poate fi asemuit, în mare, cu conducerea unei fracțiuni oarecum libeie 
din cadrul partidului. Momentul aparţinea liberalilor, şi Sotir o declară : 
„Sub un regim liberal, toţi suntem datori a ne ocupa de soarta ţării!" 
Aristocratul Luchianu {îşi declară „aristocrația de naştere”) şi-ar avea 
deci mai potrivit loc la conservatori — dar el e guvernamental, deci 
liberal, prin urmare nu e aristocrat propriu-zis, ci e de provenienţă re- 
centă, cum îl şi denunța Stroe: „fanfaronul bogat”. E din liberalii de 
provenienţă mai veche, „conservatorişti”, nu din aristocrația veche, li- 


beralizată. 


3. E ciudată această menționare, păstrată întocmai si în manuscri- 
sul II. In epocă nu se discuta o nouă împroprietărire a ţăranilor, niîci 
de către liberali şi cu atît mai puţin de către conservatori. La ordinea 
zilei era problema învoielilor agricole. Dar Duiliu Zamfirescu inaugura 
de pe acum ceea ce avea să dezbată pe larg în Viața la fara şi Tănase 


Scatiu — problema proprietăţii pămîntului ; aici se distanțau flagrant 


n proprietari — foşti arendaşi sau vechili — de ţărani şi de boieri- 


mea de ţară tradi 


ţională („aristocrația de naştere”, spune Luchianu). E 


obsesia lui Sotir, însă, căci Luchianu îl calmează: „Despre împroprietărire 


nîci idee...” în discuţiile de la Senat. 


720 


A. Scăpare semnificativă : numele adevărat al lui Conrad e, în piesă. 
Alexandru Martinian — numele Leon n-a mai apărut în piesă, căci nici 
un personaj de aici nu se numeşte astfel. însă Leon — Constantin Leon — 
e personajul nuvelei Jeana. Dacă transcriitorul l-a scris aşa, e desigur 
pentru că exemplarul princeps al dramatizării — acum pierdut — scris 
desigur de Duiliu Zamfirescu şi după care s-a copiat manuscrisul prim pe 
care-l avem, păstra numele personajului din nuvelă. Cine putea fi stă- 
picuc de amintirea lui /.eon — nu de a lui Martinian sau Alexandru *—— 
daca nu Duiliu Zamfirescu!' Deci dramatizarea primă a lost a lui — 


după care s-a făcut transcrierea exemplarului prezentat la concursul 


teatral. 
In manuscrisul Iî, transcripţia e corectă — Stroe vorbeşte de Alexan- 
dru *— Alexandru Martinian — şi, cînd e nevoie, de Conrad, nu de 


Constantin Leon. 


5. Alexandru-Conrad ţine să treacă drept francez — în manuscri- 
sul I, al lui Duiliu Zamfirescu ; mai jos — el zice: „.în îimha româ- 
nească, care de acum va fi limba mea..." Toate aceste alibiuri sînt me- 


nite să întreţină taina în iurul său; totuşi, prea ostentative şi simpliste, 
ele sînt eliminate din manuscrisul II, nici chiar transcrise de copistul 
pus de Vellescu. în acest manuscris II, cineva scrie „limba mea” — peste 


„limba curat franțuzească”. 


(i. Referirea e la Souvenirs d'enjance et de jeunesie a lui Renan, 
lucrare apărută :n volum chiar în 1883, dar cunoscută, după cum se 
vede, încă de mai înainte, de autor şi de Alexandru-Contad. Eroina, 
provincială, era mai puţin la curent cu literatura franceză cea mai nouă 
şi de senzaţie. Revista careJ publicase pe Renan era Revue des deux 


mundes, cetită încă la Focşani, în familia lui Duiliu Zamfirescu. 


7. Roman din ultima perioadă a scriitorului, Monsieur de Camors 
J1S67) a oferit lui Duiliu Zamfirescu schema nuvelei — dragostea ne- 
niărturlsltă — atît de asemănătoare propriei întimplăn de dragoste cu 


Eliza loanid-Dănescu. 


R. „Rumân Imparţial” şi el, după cum se vede, ca si Dandanache 
al lui Caragiale -~ Luchianu e gata să treacă dintr-un partid în altul. 
O precizare este indispensabila: piesa Prea tîrziu t scrisă în vara şi 
la începutul toamnei 1883 ; Scrisoarea pierdută e ulterioară, se joacă abia 
în noiembrie 1884 şi se publică în 1885. 


721 


9. Se păstrează, în ambele manuscrise, convingerea tuturor perso- 
najelor despre Conrad că e francez. Cînd se menţiona acest lucru rn 
manuscrisul II — originea franceză prezumară — termenul] era eliminat ; 
în acest loc însă e păstrat, pentru a se accentua asupra recentei na- 
turalizări a lui Sotir si profesării de către acesta a unui naționalism 
ostentativ, care devine, |, gura sa, o parodie. E, în formă satirică, 


aceeaşi atitudine din articolele lui Eminescu privind .pătura superpusă”. 


BUCEA SAU CAPAȚINA 


Dacă menţionăm aici această lucrare, e numai pentru că ca apar- 
ține, ca gen, dramaturgiei — în rest, e o simplă şarjă, de felul Muzei 
de la Bolta-Rcce a omonimului Mihail Zamphirescu, anterioară cu un 
deceniu şi jumătate. Dacă amploarea materialului e mai restrînsă faţă 
de a aceleia — care a slujit întrucîtva de model scriitorului nostru — 
în schimb construcţia lui dramatică e mai adecvată, mai riguroasă față 
de cerinţele dramaturgiei, Muza... citată fiind numai un fel de „revistă”, 
din familia reuşitelor Haine vechi sau Cer cuvintui, etaloanele genului 
in epotă. 

Bucea sau câp&fină e o farsă, indicaţia figurează chiar în subtitlu. 

Substanţa piesei e recoltată din toată tradiţia polemicii antihasdeiene 
din Convorbiri, dusă de filologul Vasile Burlă, mai ales, în cadrul căreia 
disputa în jurul cuvîntului .rața" a rămas faimoasă. Autorul nu mai 
puţin faimosului Magnum Etimologicum susţinea originea dacă a acestui 
termen, pe cită vreme Butii i-a dovedit prezența în toate limbile slave. 
De la o asemănătoare controversă, imaginată de Duiliu Zamfirescu in 
jurul cuvîntului bucea sau bucla (piesa cunoscută, utilizată la fixarea 
roții pe osia căruţei, în tehnică numită „lagăr'"), pleacă si această farsă, 
cu numeroase aluzii la înțîmplări şi date reale, care trebuiesc pomenite 
fie si pe scurt. 

In chiar al duilea număr din Revista nouă (15 ian. 1888). pe prima 
pagină apare un articol al lui Hasdeu, intitulat foarte apropiat de farsa 
Ini Duiliu Zamfirescu : Bucea fi căpățină — şi purtînd un motto din 
Hronicul lui Camemir : „...puţine si vlnoase doveade vom aduce, socotind 
că ji ceale multe tot at'ta dovedesc, cît şi ceaste puţine...” Articolul 


avea. chiar deasupra titlului, cunoscutul desen al lui Delavrancea, roata. 


723 


desenată In peniță si reprodusă şi de G. Calinescu în monumentala sa 
Istorie a literaturii. 

Delavrancea avea o mînă înlesnită pentru desen, si un portret al 
său, făcut mai mult din imaginaţie, lui Anton Pann, e cel mai bun pe 
care-l avem al marelui rapsod. Hasdeu îi reproduce însă roara, si aceasta 
pentru că în articol se aduce vorba de o roată, pe care autorul Sul- 
tănkăi a desenat-o citind textul — iată logica pe baza căreia desenul 
apare in fruntea articolului. 

începutul acestuia e următorul (si adaptam grafia, plină de scit 
în lac de ştie, vede în loc de vedea, etc] ; 

„Prietenul meu De la Vrancea are în firea-i, pesemne, de a cugeta 
în imagini. Cum scrie, se ştie; dar si atunci cînd vorbeşte, dacă voiţi 
a-l  desboboci pe deplin, daţți-i un condei, ş-o să-l auziţi descriindu-şi 
prin grai ceea ce gîndeşle, ca si cind şi-ar vedea gîndul trup si suflet 
denaintea ochilor; şi-n acelaşi timp tot trage pe hîrtie linii peste linii, 
tot picură puncturi peste punetnri. le însoară si le deslînă. le umbreşte 
ţi le luminează. Tntr-o scară, vorbeam amîndoi politică, ba nu, vorbeam 
istorie, dervollînd teoria lui Vieo despre vecinicii] dus şi întors („ct>r« 
e ricorsi", n.n.) şi iarăşi dus şi întors a! întîrniplărilor. De la Vrancea 
zugrăvea o roată. Si aşa de aidoma era făcută, încît eu nu m-am putut 
îndura de a i-o lăsa pe masă, ci am pus-o tiptil în buzunar. Acasă, o 
mai privii pe gînduri. Nu era tocmai greu de a înţelege asociaţiunca de 
idei care l-a împins de la politică, vreau să zic de la istorie, la roată, 


căci şi bătrînul Miron Costin zicea oarecînd ; 


Nici voi, lumii înţelepţi cu filozofia, 


"ete. 


nt 
De roată hălăduiţi ., 

Articolul cantinuă pe -.tcest ion, demonstrînd cî „roata”" care se 
invîrteşte, duce înainte politica ° „ctim să zic istoria !"* — dar „căruţa 
ar sta bălăbănîndu-se pe loc fără spor”, dacă n-ar fi li lo;ul ei, între 
butucul roții şi osie, neînsemnata bucea. 

Toata demonstraţia cu „firea” lui Delavrancea şi iscusința lui la 
condei n-ar merita expusă, dacă ea n-ar fi corelativul unei împrejurări 
anterioare cu cîteva luni. cînd Delavrancea e cel care publică în Ro- 
mânul (din 15 iulie 18877 un identic articol madrigalesc, intitulat Por- 
tretul d-lui Hasdeu; numărul din iulic-august 1889 al Revistei noi îl 
reproduce — iar Revista nouă îl avea pe Hasdeu director şi primul re- 
dactor era... Delavrancea. (Ceilalţi redactori erau : Al. Vlahuţă, Vicror 
Bilciurescu, Ion Blanu, I. V.  Cosmovei, Victor Crăssescu. Ion Ghica, 
G. I. lonescu-Gîon, D. D. Racovitză-Sphinx, Th. Speranţia şi D, A. 


Sturdza.) 


724 


~ 


-gu 


O formație redacțională cu lon Ghica, patriarhul de la 1848, cu 
D. A. Sturdza, curînd şef al partidului liheral — iar la 1888 ministru 
de Culte şi Instrucție publică, ba şi 12 zile la Finanțe, în ajunul venirii 
junimiştilor la guvern — era tot ce putea oferi mal „tare" viața literar- 
gazetărească în tabăra politică liberală. Duiliu Zamfirescu era în cealaltă, 
junimistă, care triumfa, punînd capăt vîziratului brătienist de 11 ani. 
Bucea sau căpăfină este şarja unui om care jubilează, împotriva unui 
adversar puternic, dar gala să cadă sau căzut. Putem data, astfel, lu- 
crarea, ca fiind în orice caz după 15 ianuarie 1888, cind apare artico- 
lul lui Hasdeu, nu însă după 12 martie, -cînd cade guvernul liheral şi 
vin junimiştii la guvern. 


Nu 


pentru că din această zi începe vîrtejul evenimentelor cînd 
Iul Duiliu Zamfirescu nu-i mai sta gîndul la farse satirice, ci se ocupa 
de viața politică, unde voia să joace un rol (mai întîi ispitit de direcția 
Teatriilui Național — unde va venî însă Caragiale — şi apoi de ple- 
carea în Italia). 

Articolul lui Delavrancea din Romanul, anterior cu şase luni diti- 
rambului lui Hasdeu din Revista noua, pornea de la un portret al acestuia, 
datorit pictorului G. D. Mirea, şi făcea un excurs de biologie în legătură 
cu originea geniului, trecea la familia Hasdeu, reproducînd informații 
date de cel elogiat, apoi descria portretul amestecind mereu datele rea- 
lității, deci amănuntele fizice ale modelului : „D-l Mirea dar a avut în 
fața sa un chip a cărei repede înfăţişare aminteşte fără voie fețele 
voievozilor noştri şi dezvoltarea capului, şi barba mare şi rotunda, şi 
mustățile groase, lungi şi pierdute în laturile bărbiei, şi nasul marc, şi 
fruntea care se ridică bombîndu-se şi să scoboară strîngîndu-ce spre 


timple..." 


etc, etc. Două pagini de atare portret ( a se vedea: Dela- 
vrancea, Opere, 5, ed. îngrijită de Emilia St. Milicescu, E.P.I . 1960, 
p- 244—248), care se încheie cu următoarea frază: „Adevărul este ca 
d-l Hasdeu are atîta caracter în figură şi-atîta viață în ochi, încît eu, 
unul, mărturisesc că dacă aş fi pictor, mi-aş face o întreagă galerie cu 
Hasdeu scriind, Hasdeu citind, Hasdeu glumind, Hasdeu rizînd, Hasdeu 
uitindu-sc dupe... o d-nă frumoasă etc, etc". 

Că totul porneşte de aici e clar, de vreme ce între personaje găsim 
pe „d-nu Hîşdeu” şi „portretul lui Barbu", ba chiar figura inițial si 
„u roata", Ia care autorul farsei a renunțat în cele din urma. In rest, 
personajele sînt: o fată în casă, portretul lui Hunfalvy, un şoarece, o 
țigancă. 

Scena, spune indicația de regie, „se petrece la Arhivele Statului" 


— unde Hasdeu era în acel moment director. 


725 


Existenţa în piesă a portretului lui Barbu Delavrancea e replica la 
Portretul d-lui Hasdeu, articolul dîn Românul; „doamna frumoasă", 
după care gazetarului i-ar fi plăcut să-l vadă pe Hasdeu uitîndu-se, e 
aici în dublu exemplar: fata din casă si ţiganca, ambele întruchipînd 
sursa documentaţiei filologului — căci farsa dezbate o problemă filo- 
logică. Jar prezenţa roții chiar între personaje este legată de „bucea" 
(aşa trebuie accentuat) pe de o parte — manşonul de metal dintre 


ăn 
» 


butucul roții şi osie — 51 de „căpățină adică de butucul roții, pe de 


altă parte. 


In scena primă, Hasdeu e frămîntat de problema de a afla cum se 
cheamă gaura roții prin care intră osia. Scena a doua o aduce pe 
T.oiţa, fata din casă, „sursa folclorică” a filologului ; aceasta e întrebată, 
cu modelul în față, şi declară numaidecît că locaşul respectiv se numeşte 
bucea (buccea) ţi vine din latina populară (în adevăr, de aici şi vine: 
buccella înseamnă gură mică, guriţă). Lesne se trece de aici Ja buci-obraji, 
dar ;i altă parte, nevăzută a corpului, ascunsă de îmbrăcăminte — şi 
savantul filolog cere fetei, pentru documentaţie completă, să-i arate 
bucile ! 

în scena a treia, în timp ce are loc, în afara vederii spectatorilor 
presupuşi, verificarea  vocabulei cerută de filolog, în cameră se desfă- 
şoară un dialog !ntre portretul lui Barbu şi acela al lui Hunfalvy, cu 
privire la dicţionarul lui Hasdeu. 

Hunfalvy Pal, la 1888 avînd 78 de ani (avea să se stingă trei ani mai 
tîrziu, în 1891), era patriarhul filologiei maghiare, teoretician al surselor 
flno-ugrice ale limbii poporului său, un Hasdeu al maghiardor. El a 
studiat şi limba poporului nostru, afitmînd că aceasta s-a format în 
Balcani şi abia pe urmă, prin păstori, a ajuns la nordul Carpaţilor, în 
sec. al XIII-lea — deci o teză ca a lui Rbssler, E'ngel etc, combătuţi 
de mult de latinişti. 

Convorbirea celor două portrete e însă şi ea închinată bucelei şî 
faptului că dicţionarul lui Hasdeu se oprea la litera b (a cuvîntui 
bărbat). Dacă pentru b — spune unul din portrete — vrea cu orice 
preţ să cerceteze bucile fetei... pentru c... ce-o mai fi vrînd să cerceteze? 
Fireşte, se fac aluzii acide la articolul lui Delavrancea despre portretul 
făcut de Mirea, la această dată Delavrancea aflîndu-se în conflict cu 
junimiştii (plecase de la ei în toamna anului 1884, cind Carp, Maio- 
rescu, Rosetti nu-l susţinuseră să candideze Ia deputăţie pe liste liberale 
— urmare a ostilităţii lui împotriva legii lui Brătianu privitoare Ia 
dotaţia regală ; nici Duiliu Zamfirescu — şi tot pentru aceleaşi motive 


— nu fusese pus pe liste, dar el nu rupsese relaţiile cu junimiştii). Era 


726 


în stare de conflict latent şi CB Duiliu Zamfirescu, căruia îi criticase 
ironic faţă de Vlahuţă romanul /n faza vieții (a se vedea poezia Ca doi 
plopi..., ed. prezentă, voi. I, p. 349, şi nota, p. 549). Undele de venin 
din discuţia portretelor aveau deci explicaţii, şi farsa Bucea sau căpățină 
prilejuia o descărcare — în cerc intim — a mai multor acumulări de 
iritare. 

Scena a IV-a ne aduce pe Hasdeu faţă cu Zoica, fata din casă, 
pe lingă care insistă să-şi arate bucile — fireşte, ale obrazului, dar 
jocul de cuvinte este cel pe carc-l exploatează scriitorul. 

Neajungînd la acord cu fata şi pentru a-şi putea scrie totuşi arti- 
colul pentru Revistă, o trimite pe aceasta în stradă să-i aducă o 
tiganca, pînă la venirea căreia degustă singur, cu satisfacţie, o bucata 
de rahat turcesc (scena a V-a). 

Următoarea scenă, a şasea, trebuia să cuprindă iniţial discuţia cu 
tiganca, dar e intercalată o nouă discuţie între cele două portrete, şi 
abia scena a Vll-a ne aduce pe eroina străzii, o îndrăcită de ţigancă, 
pe care, într-o altă cameră, filologul „a giorsăit-o cu o custura ştirbă”. 
Controversa filologică e, în sfirşit, elucidată şi Hasdeu se convinge că 
partenera sa de dispută înţelege că bucile se află „unde de drept“. 
Satisfăcut de concluzie, o plăteşte pe ţigancă şi aceasta pleacă, iar el 
trece la masă, unde scrie versuri pentru revistă, despre „arzoaica"” de 
ţigancă, invocînd melancolic bărbăţia sa dusă si descriind preocupat 
bucile — de la bocea=gură. Totul cu formule latinizante sau italieni- 
zante: pote, pole, dievoloica, arzoie, inmoie, mole, pre, forte — ad.tă 
pronunţii păstrate aidoma după grafie, fără a se ţine seama de accentele, 
care indicau diftongi: pote= poate; pole= poale ; dievoloica = diavoloaica ; 
mole = moale; forte=foarte. De asemenea, notele de regie indică insidios 
pentru actori (!) păstrarea accentului, în vorbirea lui Hasdeu, caracte- 


ristic ținutului său de origine. 


Mai mult decît lucrare literara, farsa Bucea sau căpățină, cu toate 
picanteriile şi aluziile frizînd adesea trivialul, ne oferă prilejul reîn- 
vierii unei pagini de istorie literară, în care sînt angajaţi trei scriitori 
deopotrivă mari: Hasdeu, Delavrancea şi Duiliu Zamfirescu. 


THARGELIA DIN MILET 


Aşa cum sa arătat pe larg în nota fa poezia Cî«f«/ Tbargeliei 
(voi. I al prezentei ediţii, p. 497—50.1). piesa aceasta în versuri, a doua 
in versuri din dramaturgia lui Duiliu Zamfirescu, se pare ca trebuie să 
o socotim pierdută definitiv — singurul caz de acest fel din literatura 
scriitorului. Scrisă, sau în orice caz terminată în vara anului 1894 
(-Thargelia mi-a ţinut de urît o vară întreagă... evviva Thargelia !..." ; 
Scris, către Tîtu Maiorescu, din 2/14 sept. 1894), piesa — un singur 
act — e trimisă Junimii, unde nu întruneşte adeziuni, in primul rind 
se pare că nici pe a lui Maiorescu însuşi. Mărturii concrete nu avem, 
dar e cu putință ca aprecierile să-i fi fost comunicate prin viu grai 
autorului, în toamna aceluiaşi an, cînd el se afla în ţară şi, în principal, 
la Bucureşti, după stagiul bruxellez, în preziua reluării postului de Ia 
Roma. 

Ciudăţenia e că, in afară de datele aflate în corespondența .cu 
Maiorescu din 1894 si apoi din 1898, referitoare la piesa, în afară de 
două scrisori ale lui Ollănescu-Ascanio, una probabil, alta sigur din 
1398, şi, în afară de Ciutul Tbargeliei, mica bijuterie erotică, introdusă 
direct în volumul /mnuri păgine, nu ni se păstrează — sau încă nu s-a 
descoperit — altă urmă a trecerii prin lume a piesei. Dar ea a fost la 
Junimea, s-a citit, poate chiar într-un plen sau într-un grup mai larg 
de frecventatori ai cenaclului, s-a trimis şi la Teatrul Naţional. în 1898, 
Şi a fost în discuţie pentru apariție în Literatură fi arta română. La 
2| sept./j ocr, 1898, Ollănescu î'-o cerea imperios pentru teatru — unde 
venise director Petre Gtădişteanu - cu un entuziasm atic de mare. 
încît nu ne explicăm te a putut interveni de nu există nici măcar o 


menţiune despre ea în procesele-verbale ale Comitetului teatral. „,7/ar- 


D8 


=> 


gelia 1 exclama Ollănescu. Trimite-mi-o de îndată şi ţi-o voi pune eu 
singur în scenă, voi alege interpreta (nu pe Aristizza) şi voi face însumi 
repetițiile cu protagonista fericita dc a-ți vorbi versurile pe scenă. Pe 
Grădişteanu îl ai în buzunar dîndu-i aşa ceva de jucat, iar timpul 
reprezentării, negreşit la sosirea ta în Bucureşti. Prin urmare, cînd?” 

O săprămînă mai tîrziu (28 sept./IO oct. 1898) Maiorescu era în- 
ştiințat ca luase drumul Naționalului .încercarea de piesă de acum 5 ani... 
Vum vedea de se poate juca." Nu sa putut — dar de ce se da piesei 
vechimea de 5 ani, cînd erau mimai 4 ? Poate că documentarea pentru 
ea (Becq de Fouquieres — Aspasie de Milet, Ernst Curtius — Griechkcbe 
Geschichte in traducere franceză, Ernst Cuhl şi Wilhelm Koner, Das 
Leben der Grirchen und Romer nach antiken Bildtverken, în traducere 
italiană etc.) începuse în 1893, căci lucrările respective sînt ample şt 
stufo ase. 

Inir-un 22 noiembrie, probabil cu un an înainle, tot Ollănescu se 
interesa de „dramaturgia de care-mi vorbeai... ad-o la noi, că ne trebuie 
şi la teatru şi la revistă". Deci să nu fie trimisă la Convorbiri, de la 
care grupul Petraşcu-Ollănescu voiau să-l smulgă pe scriitorul nostru (el 
trimisese acolo /n război, promis lor inițial, dar solicitat telegrafic de 
Maiorescu pentru revista Junimii). 

După atari pregătiri, ce puica interveni ca piesa nici să nu se joace, 
nîci să nn se publice si nici manuscrisul să nu mai existe ? La Naţional, 
în Comitetul de lectură, parc să nu fi ajuns. Deci, Ollănescu c cel care 
n-a predat-o — căci „am rrunivo lui Grădişteanu prin Ollănescu” 
(Scris, către Titu Maiorescu, din 2S sept./1O oct. 1898). 

Să fi fost atât de slabă? începutul n-o dovedeşte, şi, pe de altă 
parte, cunoaştem un număr mare din piesele într-un act care se jucau 
atunci. E cert că a lui Duiliu Zamfirescu era superioară multora. S-o 
fi retras scriitorul însuşi de la Ollănescu? Şi 'aceasta se poate. Dopa 
cum sint posibile şi altele, pe care nu le putem bănui. Fapt e că nea 
rămas doar începutul piesei, în două variante, întrueîtva diferite, din care 
am dat citate concludente în nota amintită, din volumul I al ediţiei 
prezente. 


Piesa îşi plasează întîmplările în anul 480 î.e.n., în casa Thargeliei, 
Ia Corint. E momentul disputelor, declanşate de năvala perșilor lui 
Xerxes, dintre cele două partide, cel democratic, avînd în frunte pe 
Temîstode, care vota să dea lupte pe mare (.Mîntuirea Heladei este 
marea") ŞL cel aristocratic, condus de Aristide, care prefera împotrivirea 


pe uscat, fn cele din urmă lupta s-a dat şi pc uscat (Marathon) şi pe 
mare (Salamina), dar piesa nu cuprinde decît un episod premergător 


729 


hotătîtoarelor bătălii, anume acela al coagulării forțelor populare, aici 
reprezentate de Temistocle şi de Thaigeha, împotriva celor care — ra 
Arthmios — voiau sa evite lupta, pare-se chiar să trădeze, şi chiar a 
aristocraților care evaluau în felul lor repartiţia forțelor şi preferau 
lupta terestră. 


Arthmios, originar din Zella, nu suporta jugul Atenei — nu pentru 
că era Atena, dar pentru că cetatea a ajuns să fie condusă de un ilot, 
Temistocle. 

„Dar tatăl lui, Neocles, e nobil', replică Thargelia, solidară prin 
condiţie cu marele comandant. Arthmios nu acceptă o astfel de nobleţe 
„turnată-n cîţiva ani / de toți bastarzii lumii”; el face elogiul aris- 
tocrației de sînge, într-un fel care seamănă cu viitoarea argumentare a 
lui Duiliu Zamfirescu din discursul de recepţie la Academic (1909) 
ți din polemica ulterioară cu Viata românească şi Țara noastră (Sibiu). 
Dar în piesă simpatia scriitorului merge direct către Tbatgelia 51 Temis- 
tocle, deci către  „clasa" viitorilor săi adversari din 1909. Frumoasa 
curtezană, lipsită de patrie, căci ea e originară din Milet — de unde 
ivea să vina, ceva mai tîrziu, şi Aspasia lui Pericle — e îndrăgostită 
de Atena, .cetatea eternă" a Greciei, iar ideea de patrie e la ea supremă, 
deşi eroina, în acel moment, nu avea propriu-zis o patrie. 

O poezie a dezrădăcinării ghicim aici, de care Duiliu Zamfirescu 
însuşi a fost stăpînst întotdeauna, în vremea stagiului roman. Nu mai 
puțin, e cuprinsă în piesă o insurecție interioară împotriva aristocrației 
snoabe şi trădătoare, în numele paturilor ridicate mai recent, prin 
merite Se considera pe el însuşi de o atare proveniența, E cumva, însele 
din urmă, piesa o conciliere îniic cele două tabere, a lui Arthmios (în 
care protagonistul era Aristide, atunci exilat) şi a lui Temistocle, în ve- 
derea idealului suprem de salvare a patriei, la care îi îndeamnă deopo- 
trivă frumoasa Thatgelia ? Poate că în acest sens pleda piesa, şi lucrul 
a fost înțeles ca o procedare nepotrivită în raporturile dintre cele două 
partide politice de Ia noi, ceea ce a dus la eşecul piesei. Insă la astfel 
de pledoarii lumea nu eta prea atenla alunei; Convorbiide junimiste 
îi publicau lui Eminescu, la 1881, Scriioarta II, ucigaș antiliberală, chiar 
în momentele cînd Brătianu trata unul din cartelurile cu gruparea ju- 
nimistă, condusă de Carp-Maiorrscu. Să bănuim că un astfel de subitul 
a dus la respingerea piesei, şi la Convorbiri şi la Literatură si artă 
română — unde scriitorul avea mereu vad sigur, ba chiar cele două 
reviste se cosicutau sil a-l publica — iar apoi ji I» ttaliu, at ţi eia- 
gent. Ar trebui să deducem atunci că partea din piesă pe care n-o 


730 


avem era foarte slabă, lipsita de dramatism. Lucrul e puţin probabil, 
dar, pe dc alia parte, piersa fiind în versuri, se putea cel puţin publica 
drept poezie — dacă nu se reprezenta ca piesă — căci Duiliu Zamfirescu 
versifica frumos, mărturie stă partea existentă, iar la 184 el se afla 
în momentul de vîrf al artei sale psetice. 

Nu ştim cc curs lus piesa, căci. inir-o varianta din care ni se 
păstrează, de asemenea, citeva pagini răzlețe, descoperim intenția fru- 
moasei milesienc, înrăita acum de condiția ei dc curtezană (jucărie de 
lut, cum spune ea, „mîngiiere a regilor bătrîni") de a învrăjbi Alena 
cu bparta, nu atît ca si facă mai lesnicioasă înfringerea ambelor de 
către perşii năvălitori, cir din simpla patima a răzbunării, pentru că elenii 
şi in principal poporul Alenei „în epigrame batjocorit-a dorul / cetă- 
ţii mele scumpe”. Deci. fllargelia îşi lua, în această variantă, misiuni 
naționale, politice; ea contesta şi pe Arthmios, stirpe de Atrid, deci 
neam de rege, şi pe Temistocle, erou ridicat din popor, şi pe „bardul 
Simonide", conştiinţă, expresie spirituală a ambilor, nega pe atenjeni, 
întf-o  miziinlropie absolută care, aţa cum reiese dintr-o alră pagina 
răzleaţă, e de fapt expresia tragică a neputinței dc a-şi găsi ea însăşi 
personalitatea, fizionomia interioară — esie, cum va spune ea aici, „un 
dor dc tine insuţi", mereu neîmplinit şi mereu înveninîndu-i fiinţa. 

Nu ştim însă care din aceste direcții rămîneau sa domine ideația 
piesei. Se adunau probabil, la această insurgență intima, în numele oraşu- 
lui natal, şi dorurile de răzbunare a tinereţii irosite, a iubirii şi frumu- 
seţii jignile, întinată de bărbaţi, poaie că intervenea si conştiinţa îmbâ- 
trînirii, a ratării biologice. Să fi fost vreo filtrare mai puţin dibace a 
vreunei situații reale din epocă, dc la noi sau din altă ţara, c mai greu 
de presupus. Duiliu Zamfirescu nu le practica — ceea ce însă nu în- 


seamnă lotuşi că nu putea să incerce, fie şi o singura dată, gustul 


unei 


în 
Alena si Bruxelles, acestea şi ecoul slab al literaturii sale de pînă alunei 


tari întreprinderi! Oricum, amărăciunea respingerii la Academie, 


1893, a sancţiunilor ministeriale repetate, cu mutările din 1892 la 


— cind inel nu avea nici Viaţa la fară, nici Alte orizonturi, primele 
mari volume ale perioadei romane — s-au aliat, s-au adunat, să răsune 


în această piesă tragică, din care nu cunoaştem decît începutul. 


Scriitorul îsi a'ăla în alră scrisoare către Maiiircicii .impresia că 
acțiunea, atît cită c, se susține şi merge repede către sfirşit. Caracterul 


Thaigcliei, cu multe contraziceri, dar in fond cu nota de generozitate 


731 


dominanta (aşa cum parc că a fost în realitate *— în toate cazurile 
cam a fost Aspazia), îmi paie că reiese din acţiune. 

Istoriceşte, cred că roate datele sînt exacte. Toate persoanele (afară 
de sclava Neotita! au existat, cu rolul lor bine definit. Arthmios fusese 
exilat din Atena de către  Themist, din cauză că încerca să cumpere 
lumea cu aur de-al perşilor. Timon era în realitate amicul lui Themist. 


Simonide este poetul timpului. 


Ştiu că datele istorice au o importanţă secundară, dar cind sunt 
exacte nu strică" (Scris, din 14/20 sept. 1894). 

Autenticitatea  Istorică strictă nu duce la concluzia că toată ac- 
ţiunea dramatică a piesei nu e rodul fanteziei. Dimpotrivă, cursul şi 
semnificaţiile date de Duiliu Zamfirescu unor fapte >i persoane reale, 
acestea sînt esenţiale — şi pe acestea nu le cunoaştem decît atit cît s-a 
subliniat în însemnările de mai sus. Dc fapt, pe Timon si Simonide nici 
nu-i vedem în scenele care ni s-au păstrat, singurii care încep să se 
profileze sînt Thargelia, Temistocle şi Anhmios şi, atît cît se poate de- 
fini o sclavă —- inventată în întregime, element de ecou al eroinei 
principale — şi Neotita. 

Confruntarea cu izvoarele indicate de Duiliu Zamfirescu însuşi, pe 
manuscrisul fragmentului păstrat — cele trei lucrări de Becq de Fouquieies, 
Curtius şi Guhl şi Koner — nu ne spune nimic în plus despre acţiunea 
piesei, ci despre cursul real al evenimentelor istorice, care nu ştim cum 
s-a oglindit în versurile lui Duiliu Zamfirescu. Thargelia, cea mai im- 
portantă pentru noi, e modelată mai mult după Aspazia lui Pericle, 
după spusa autorului însuşi, decît după propria ei făptură, aşa cum ne-a 
păsirat-o istoria. 

Această a treia lucrare dramatica a lui Duiliu Zamfirescu — cele 
două scenete de mici dimensiuni. Ce ne-aduce iarna si Bucea sau capă- 
țină. le socotim ceea ce sînt: simple piese de atelier, cu destinație 
reslrînsă, publicistică sau de salon, în nici un caz urmînd să urce pe 
scenă — are şi ea soarta predecesoarelor : eşecul. Mai mult decît ele 
însă, Thargelia din Milet e şi singura dintre lucrările lui Duiliu Zam- 
firescu definitivată de autor şi apoi pierdută. 

Dăm, în continuare, textul ei integral, cu variantele păstrate, pen- 
tru a consemna, cel puţin într-un capitol de Note îi comentarii, cele 
cîteva pagini de teatru versificat, nu prea frecvent în epoca lui Duiliu 


Zamfirescu. 


732 


THARGELIA DIN MILET 


Themisioele Arthmios din Zella 
Timon Thargelia din Milet 


Simonide din Ceos Neotita 'sclavaj 


In casa Tbargeliei, la Corint — Anul 480 a.c. 


SCENA | 


THARGELIA, NEOTITA 


NEOTITA 
(isprăvind de pus găteala pe capul Thargeliei) 


$î de mă mir, stăpîna, de cele ce se zic. 
Mă mir, fiindcă-mi pare că prea se zic puţine. 


THARGELIA 
Şi cc se zice ? 


NEOTITA 
Unii găsesc Corintul mic 


Şi pria mare onoarea de-a te cuprinde-n sine. 
THARGELIA 
lar alţii ? 


NEoOTÎTA 


Alţii iarăşi că chiar Atena nu e 


Destul de splendid templu pentru-o aşa 
THARGELIA 
Şi-i crezi: 


NE OTITA 


li cred din suflet. 


733 


THARGELIA Eşti albă, eşti frumoasa, eşti tinătă, şi eşti 


Faci rău : acei ce zic Atît de nentrecută în haruri femeiești, 


Că pentru mine este Corintul lor prea mic, Că de mi-ar da Apollo putere să te cînt 


Nu-s din Corint ; ţi nu sunt .irenieni acei Şi-ar coborî toţi zeii locaţul pe pămînt. 


Ce-ar face din Atena altaF unei femei. 
Să sufere altare femeilor ca... mine ! THARGELIA 
Neotito, tu nu ştii ce simbol maiestos Mă linguşeşti, fetiţo. 

E pentru ei Atena !... 


(Ji Întinde num să io sărute.) 


NEGTITA 
Cum este pentru tine NEOTITA 
Mile tul: (plecindu-se să sărute haina) 
THAEGEUA Eşti dulcea mea stăpină. 
Pentru mine, Miletul nu mai este... 
` : z THARGELIA 
Viata trece... Trece viața, trec şi eu, 
Trec toate. Ti-am spus că nu se poate. 
NEOTITA (Ridicind-o.) 
O, stăpîna !... Sărută-mă pe mînă. 


THARGELIA 


E vecinica poveste 


Cu lutul şi cu focul hrăpit de Prometeu. SCENA II 


(Se uită lung la mare. Rosteşte încet ca pentru sine.) 


Amor, amor, 


THAHGF.LIA 
Incintă tor 


Sălbatec ca o căprioară, (ia o liră şi se aşează în fața marii) 
De ce mă-mbii \nv,i, amor. 
Şi tu nu vii, 


Incintător 
Tu nu mai vii a doua oară ? Mibaiec ca o căprioară, 
(Se scoală.) lle ce mă-mbii 


Ş. ii. nu vii. 
Sunt gata ? AIE y 
*> na mai vii a doua oală ? 


NEOTITA 
Da, stăpînă. De-ai pune-n colțul gurei P; cînd te .' Jiu 
Un fluture de zîmbet, ai da vieții grai : Ioa[C-au apii'. 
Thargelton * e luna surîsului naturei, '>a stin; in r-g ^u îsul firii; 
Şi-n mijlocul naturei eşti tu luna lui mai. opac" »-. a 
"e trunchi >? Irîng. 
Luna Thargelion = mai (notă D. 2.). .. su ă 'i '-indafirii. 


734 735 


Amor, amor, 

Tare mi-i dor 

De ochii tăi fugari şi tineri, 
De-a săruta 

Guriţa ta, 


Copil iubit zeiţei Vineri. 


Că de-ai veni, 

Ti-as împleti 

Un cuib de dezmierdări de soare, 
Şi-n ciuda ta 

Ți-aţ anina 


Painjeni; pe aripioare. 


SCENA M 


TUARGELIA, ARTHMIOS 


cînd  Thargelia rosteşte versurile din urmii, Arthmios se ivefte pe 


terasa, venind de pe mare. El îi jace semn să nu se întrerupă. Thargelia 


sjîrseste versurile  rizînd. 


ARTHMIOS 


Ce cintec trist!... Şi totuşi... 


THARGELIA 


Şi lotus: 


ARTHMIOS 
Ce plăcere, 
Cînd sufletul iubeşte şi nu poate să spere, 
De-a auzi cum cheamă, Thargelia, cu dorul, 


Din cele patru vînturi, pe Eros călătorul. 


THARGELIA 
O, Arthmios, se vede că mintea ta nu-i încă 
în cele iubitoare cu din prisos adîncă. 


Şezi colea. 


întinde fruntea să i-o sărute. El o sărută din fugă pe umărul gol 


Ea-l ameninţă cu degetul.) 


Altă dată să ceri voie... 


736 


ARTHMIOS 
(iirtrerapînd-o) 
„la timp. 
Ce forme minunate !... Thargeiio, îţi jur 
Că peste tot, cît ţine Hellada împrejur, 
Şi peste mări şi dealuri, la barbari, şi-n Olymp 
Şi-n Iad — nimic —e nici însăşi Sirenele din unde 
N-au pielițţa mai albă, nici forme mai rotunde. 
(Vrea să se plece să-i sărute umărul din nou.) 
Se poate ? 
THARGELIA 
(relrăgîndu-se) 
Nu se poate. 
ARTHMIOS 
Ce inimă de ştiută !... 
THARGELIA 
De ce? 
(Rizind.) 
Asemeni lucruri se iau. iar nu se cer. 
Ţi-am spus că nu ai mintea cu din prisos adîncă 
In cele-ale iubirci. 
ARTHMIOS 
(inăl(înd din umeri) 
Ciudată eşti !... 
THARGELIA 
(idem) 


Mister !... 


ARTHMIOS 


(Jitce ciț'tva pasi pînă ia uşe, apoi vine repede către Thargelia) 


Ia spune-mi!... Suntem singuri, da? 


THARGELIA 


Singuri, singurei. 


ARTHMIOS 
A fost? 


737 


THARGELIA 


A fost. Dar cine ? Themistocls sau ei ? 


ARTHMIOS 
Ei, cine ? 
THARGELIA. 
Antiochos... (Nebotărhă.) Adimantos, în fine. 


ARTHMIOS 
Aceştia sunt singuri. 


THARGELIA 
(mirată) 


Adimantos ? 


ARTHMIOS 
Vezi bine, 
Toţi sunt satui de jugul Atenei. Toţi ar vrea 
S-o vadă-ngenunchiată. Chiar cei ce n-ar putea, 
Pe faţă ; Sicyonul, Arcadia, Corintul, 
Phliontele, Mycena. Flida şi Tiryntul, 
Şi poale chiar Megara. 


THARGELIA 
Dar Sparta ? 
ARTHMIOS 


Ea, dîn parte-i. 
Ar fi prea bucuroasă : supremaţia Spartei 
E vorbă goală. Astăzi Atena face lot, 
Sub îmboldirea urci acelui crud ilot... 


THARGELIA 
(între rupind) 
Themistod: 
ARTHMIOS 


Vezi bine. 


THARGELIA 


iiot n. 


738 


ARTHMIOS 
Sau fiu de tracă! 


THARGELIA 
(cu vioiciune) 


Dat tatăl lui, Neocles, e nobil. 


ARTHMIOS 


Nu  se-mpacă 
Asemenea nobleţe c-un sînge ca al meu, 
A cărui începuturi se urcă la Tezeu. 
Noi nu primim noblețea rumală-n cîţiva ani 
De toţi bastarzii lumei. Cu ultimii tyrani, 
Cu Pisistraţii, cartea de aur s-a închis. 
Noi am făcut Atena ! părinţii şi străbunii 
Nobleţă. Iar noi astăzi n-avem nimica; unii 
Slăbiţi, iar cei puternici. proscrişi. E'u sunt proscris. 


Arisiide, de-asemeni. 


THARGELIA 


Şi eu ce pot să fac? 


ARTHMIOS 
Tu, dac-ai vrea, poţi multe. 


THARGELIA 
Eu ?... 


ARTHMIOS 

Da. Fiul de trac. 
E-n mina ta. El crede în tine, te iubeşte: 
îndeamnă-l să se lase de nebunescul gînd 
Dt-a se lupta cu Xetxes şi-a-i ţine piept orbeşte. 
A-i ţine piept noi '. Cine ? Cîţi suntem ? Mai curînd 
Sau mai tîrziu, aceeaşi menire ne aşteaptă. 
Deosebirea este că dacă ne-îndirjim 
Şi vrem să ne opunem, mâînia lui cea dreaptă 
Ne va zdrobi ţ şi-atunrea, din liberi, o să fim 
Schimbaţi în sclavi. Atena, Aicna o să fie 
Kednsă-n praf !... 


THARGELIA 
Iar altfel, redusă-n satrapie. 


739 


ARTHMIOS 
(făcînd un pas înapoi) 
Thargelio ! tu însăţi ai început să fii 
Partaje protectoare acestei nebunii!... 


Te-a ciştigat tiranul... 


THARGELIA 
(inlrerupiiidu-l) 
Ba nicidecum. 


ARTHMIOS 
(continuînd) 
„„pe tuie, 
Speranţa noastră !... 
THARGELIA. 
(idem) 


Nu e adevărat. 


ARTHMIOS 


Să cerem sprijin ?... 


THARGELIA 
(idem) 

Nu e adevărat, îşi spun. 
Eu sunt cu voi, cu tine, cu cei ce se supun, 
loniană *— mie, ce-mi pasă cinc-nvinge !. ., 
Eu patrie n-am. Mîine ca astăzi, azi ca ieri: 
Un lanţ de vicleşuguri, de lacrămi, de plăceri. 
Pe carc-l duc orunde. Războiul ce se-ncinge 


Mă supără. 


ARTHMIOS 


Atuncea i... 


THARGELIA 
(după o mică pauză) 
Dar dacă e s-aleg 
Eu. curtizana. moartea poporului întreg, 
Sau placida cădere sub jugul satrapiei, 


Eu aş alege moartea. 


740 


ARTHMIOS 


Cuvinte de poet, 


Vorbeşti ca Simonide. 


THARGELIA 
(cu vioiciune) 


Ba nicidecum. 


ARTHMIOS 
încet, 
încet. 
(ia un scaun si se aşează lingă dinsa.) 
Si mai-nainte de-a da vînt poeziei, 
Te rog sâ-mi spui anume oraşul cel supus 
Pe care l-au ars perşii — l-au ars sau l-au redus 


în satrapie. 


THARGELIA 


Năsos, Miletul, cîte vrei. 


ARTHMIOS 


Am zis supus. Da. Năsos şi alte două-trei, 
Care-au făcut cum face Atena, au fost rase. 
Dar cine e duşmanul care-ar primi să lase 
întregi, cetăţi duşmane ?.. 


"Ihargelio, eu ştiu 
Că lumea zice multe de mine : c-am să fiu 
Numit sairap ; ca perşii m-au cumpărat cu sume 


Enorme ; că sunt gata să-i vînd... dar lumea-i lume. 


(Cu căldură.) 
Eu nu-s vîndtit la nimeni ! Eu sunt atenian 


Şi telul meu e unul: să scap cetatea. 


(li ia mina.) 
Spune, 


Vrei sa m-ajuţi 
THARGELIA 
Vezi bine. Dar ce să fac ? 


ARTHMIOS 


Oree condiţii. Aur... Vrei nur ?... Vrei colan 


De aurî 


741 


THARGELIA 
(cu interes) 
A La 


SCENA V 


THARGELIA, THEMISTOCLE 


ARTHMIOS Themistode intră din stinga şi rămîne lingă uşc în admirare. Tbargelia, 
Vrei scule? Vrei purpură de Tyr? uitindu-se la el şi z'.mbindu-i, zice începutul versurilor : 
Le am aici, în luntre. 
(Face un pas către terasă.) AMOT, AOK 
Incîntător 
THARGELIA Sălbatec ca o căprioara 
Da ?. De cc mă-mbii 
Şi tu nu vii ?.. 
ARTHMIOS 
Da. THARGELIA 
(hitorcîndu-se.) (lăsînd lira şi ducîndu-se spre el) 
Si am un jir Ba a venit cu tine. 
De boabe mărgărite... 
(Le laudă din semne.) THEMISTOCLE 
(luindu-i mîinile) 
THARGELIA Thargelio, copilă, o blîndă Auroră, 
(cu mai mult interes) De te-ar fi scris Olympul din picături de lapte 
Da ?.. Şi ţi-ar fi dat Demeter roşeaţa unei flori 
AR OS Sar fi miset toți zeii la vestea unei fapte 
D Atît de strălucite !... 
a. 
(la un scaun şi şade lîngă dinsa.) 
Tar bieții muritori, 
SCENA IV Ce n-au făcut nimica, şi totuşi te au vie, 
Din carne ți din suflet, pe tristul lor pămînt, 
THARGELIA, ARTHMIOS, NEOTITA Ar trebui să-şi schimbe tot graiu-n poezie 
Ca să ridice glasul să-ţi zică un cuvînt. 
NEOTITA THARGELIA 
(intrînd repede) P x a 
E, încep să cred : poeții sunt gata. 
Stăpînă, vine 
Themistode. THEMISTOCLE 
z E i (Intinzindu-i o oglindă pe care i-o aduce ca dar) 
(La auzul acestui nume, Arthmios vrea să fugă. Tbargelia îl opreşte şi, Cadivadz 
jaclndu-, semn să tacă, îl împinge repede către o cameră vecină, în , Tovada 
dreapta. Apoi se aşează, ca mai-naînte, luînd lira.) Priveşte-te... 
THARGELIA e, 
Să vie. (luînd oglinda şi admirind minerul — o statuetă a Veneret) 
(Neotita iese.) Ce lucru frumos !... 


742 743 


THEMISTOCLE 
(uimind) 


THARGELIA 


Asemenea ursită 


$? vei vadea N-aş vrea-o nici la duşmani... lubită eu! - glumeşti. 


C- i te. 
ai aa A ea cat Eu sunt o jucărie de lux, ce mişc din mînă, 
THARGELIA Rîd, cînt — o mîngîiere a regilor bălrîni. 
fi Eu: „ r ARAPE 5 pe = z P: i 
(cu modestie prejăcutâ) Şi... vrei să-ți spun ? Tu însuți, Themistocle, mă crezi 
C-aş fi folositoare ambițiunei tale, 


Nu-i bine să ie vadă N it í u aci ata tie ae ” $ 
Şi astfel ţii la mine, mă cînți, vii să mă vezi, 


Zeița Aphrodita alăturea cu ea... k IY A 
Ba-mi faci şi daruri... 


Şi nici mi-i trebuința : mă ştiu. 


THEMISTOCLE 
(scbimbind tonul) 


THEMISTOCLE 
Şi-mi dai dreptate. 


Fie ! Ne-am îndrumat pe-o cale 


THARGELIA 
Şi da si nu Ca asta — înainte! 
THEMISTOCLE (După o pauza.) 
io iu Ihargelio, tu ştii 
THARGELIA Că azi sau mîni, Atena, ji poate chiar Hellada 


Întreagă, vor fi şterse, reduse-n satrapii, 


De-aş fi o zeitate, Iar templele cu zeii, Atena Poliada, 


Aşa cum zici, şi soarta ar sta in mîna mea, Căzuie-n mîni de barbari! 


Eu mi-aş schimba destinul. 
Tu stii, c-aici, aproape, 
THEMISTOCLE La Istm, bărbaţii noştri nu se-nţeleg — căci unii 
Şi ce-ai dori ? Vor luptă, şi var duce să moară ca nebunii 
Degeaba ; alţii pace, dar nu-ndrăznesc să-ngroape 


THARGELIA Ideea libertăţii. Şi toţi s-au împăcat 
Aş vrea Asupra unui lucru ; războiul pe uscat. 
Să fiu o muritoare cu haruri mai puţine. 
i Bă i x (Cu putere.) 
Dar cu mai multă minte, şi cu mai mult noroc; 
(Cu căldura.) Ateasla-i nebunie curată ! Mintuirea 
A; vrea să fiu iubită pururi, din inimă, cu foc; Helladei este marea. 
Să fug de lumea asta, şî singuri, eu şî dînsul, Pe mare, căpitanii 


Să dăm un sens vieţii din noi! Sunt dezbinaţi de ură. Eurybiad, cu firea 


Nehoiărită, tace şi-şi ține-n loc spartanii ; 
THEMISTOCLE Adlmantos, gelosul de gloria Atenei, 
S-a depărtat de flotă cu toţi corintienii ; 


Te-neacă plinsul, 


5 BE e EE EE EP, Corcyra stă deoparte cu Argos şi cu Thebe ; 
Fetițo. Fii cuminte. Tu vrei să fii iubită !,.. y p os ş d 


Da' eşti cea mai iub'uă dintre femei. Tu eşti Lyranul ;Syracusei.:de-asemeni, 


Slăvită, adorată. 


(Se scoală.) 


Hi 745 


Triştii plebe, 
De generali nemernici şi regi născuţi la plug ! 
Ai merita să tremuri de-a pururea sub jug ! 


(Intorcindu-se către dinsa, btind.) 


Thargelio, în tine mi-am pus speranța-nucagă ; 
Adimantos se-nchinâ la graiul tău. S-aleagă 
Comanda, de voieşte. El este-n mîna ta. . 


THARGELIA 


Themistocle, ce glumă !... 


THEMISTOCLE 


Te-o bmecuvînta 


Manuscrisul principal se opreţie aici, întt-un punct, aşadar, unde 
abia se întrunesc polii conflictului — Thargelia, Themistocle şi Arthmios 
— dar unde sînt menţionaţi posibilii rezoneuri ai piesei, poetul Simo- 
nide ji Timon (probabil e avut în vedere acela poreclit „„mizantropul*, 
căci el trăieşte în secolul al V-lea î.e.n.). 

E clar că. prin aceştia, mai ales, se relevau sensurile ideologice ale 
piesei. Simonide din Ceos (556—468 î.e.n.) era poetul oficial de-a 
lungul întregii epoci, el a cîntat în versuri de tot felul, îndeosebi în 
elegii şi .ttene”, toate marile victorii greceşti din timpul războiului cu 
perşii, şi pe cea maritimă de la Salamina, datorită partidei lui Themis- 
tode, şi pc cea dc Ia Marathon, dobîndită după asalturile terestre, pre- 
conizată de partida lui Aristide şt a lui Arthmios. Să fi avut scriitorul 
nostru in vedere pe un contemporan al său, poet naţional ca Simonide 


— aşadar „oficial" ! — şi aceasta să fi atras nemulţumirea lui Maiorescu, 
care se va fi gîndit la Alecsandri ? 

Ce-ar fi vrut să semnifice, în acest caz, prezenţa scepticului, pesi- 
mistului Timon, „in realitate prietenul lui Themistocle”, cum spune 
Duiliu Zamfirescu ? Timon cel real îşi pierduse averea, fusese decep- 
ționat de marile nenorociri abătute asupra ţării sale, şi ajunsese la o 
mizantropie generală, împotriva umanităţii întregi. Dacă Simonide ar 
fi putut condensa optimismull sau ncutralismul naţional, în raport cu 
cele două partizi greceşti  - ce-ar fi adunat în el tristul Timon? Nu 
ştim. Insă putem presupune ca în legătură cu cei doi vor fi apărut 
cauzele care au dus la naufragiul piesei. 

Vom nota, în continuare, că finalul primei scene, de Ia întrebarea 
Thargeliei dacă Neotita a isprăvit cu gătelile şi podoabele, o avem şi 


746 


Intr-o altă variantă, unde frumoasa milesiană ne apare în cu totul altă 
postura : cinică, advertată atît a partidei lui ihemistocle, cît şi a aceleia 
a Iui Aristide-Arthmios. Ultimele versuri, chiar în această variantă, ne 
arată insă u făptură nu cinică în stiuctura ci, ci numai foarte trista, 
decepționată, în urma unei vieți risipite zadarnic si copleşită de „un dor 
di: tine însăți". 

Abia după această scenă, neliniştita curtezană se alină în cîntecul 
de dragoste, pe care Duiliu Zamfirescu avea să-l introducă în volumul 
Imnuri păgîne. 

Iată, în întregime, finalul Scenei prime, în această variantă, despre 
care nu ştim dacă e ulterioară sau anterioară versiunii pe care am re- 
produs-o mai sus: 


THARGELIA 


Sunt gata ? (Se uită într-o oglindă.) 

Da, sunt gata... Şi-mi plac. Ascultă, fată : 
Aş vrea să fiu frumoasa cum n-am fost niciodată. 
La Istm e luptă m.ire. Se ceartă căpitanii 
Si rid soldaşi. Grecii vor una, iar spartanii 
Vor alta. I'arcă n-ar fi cu toții greci ! far eu 
li vreau pe toţi, aicea, supuşi ii mici. Ii vreau 
Supuşi, li vreau pe nobili îngenuncheaţi ! Poporul 
Superb, ce-n epigrame batjocorit-a dorul 
Cetăţii mele scumpe, îl vreau batjocurii 1 


A!... Arthmios!... nobleţe din sînge de atride, 
Themistocle eroul ! şi bardul Simonide !... 
Pitici |... 


Atenienii ?!.,.. Copii. 
(Dudndit-se către Neotita.) 
M-am răcorii. 
NEOTITA 


Stăpină, ura este duşmana frumuseţii. 


Te-ai înroşit... 


THARGELIA 


Din suflet se ureă-n albul feţii. 


NEOTITA 


Aşa-i... dar e cam roşie. 


747 


THARGELIA 


(Se uită din nou în oglindă.) 


Da? 


Nu-i nimic. 


NEOTITA 


O pată! 


Voiai să fii frumoasă cum n-ai fosi niciodată... 


THARGELIA 


Voiam A fiu frumoasă !... Voiam !... Ce poţi să ştii !. 


Trec valuri peste valuri, nevoi şi bucurii ; 


Ne punem roş pe faţă, şi sclave şi stăpîne... 


NEOT 


TA 


Ne-am pune alb mai bine... 
THARG 


NEOT 


Un gol... de ce? 


THARG 


ELIA 


TA 


ELIA 


Si golul iot rămîne 


Vezi. asta-i !.. L'u gol de., nu se suc 


Un gol de riu ce seacă; un gol de colivie 


Din care păsărică s-a dus ; un gol dc floare 


„l'efl cănii sin se prinde un fluture ce moare... 


Tu nu pricepi. la seama : un gol ce ţi se suie 


Din inimă în minte ; un gol, ce e si nu e; 


Un gol de.. 


(Văzind că Neotita nu pricepe.) 


Ai dreptate. Cuvintele sunt mute. 


Un dor de tine însăţi... 


(Neotita iese.) 


Nu poţi pricepe. Du-te. 


Avem, de asemenea, ți un fragment izolat al ultimei scene din versiu- 


nea care 
misiocle. 
varianta 


nu mai 


ni s-a păstrat, ctiprinzînd controversa dintre Thargelia şi 


Milesiana mai păstrea.-ă ceva din cinismul 


citată a finalului primei 


e relatata de Thargelia, 


scene. Ceana dintre comandanții 


ci, 


748 


mai 


firesc, 


de 'Themisiocle, 


The- 


cale apărea In 


greci 


c.ire-i 


cere si el milesienei sprijin în a convinge pe Adlmantos ca să accepte 
comanda. Conflictul între cele două poziţii apare clar —  Thargelia 
trebuind “a se impartă între solicitarea lui Arthmios de a-i convinge 
pe comandanţi să dea lupta pe uscat şi aceea a lui Themistocle de a 
prefera înfruntarea pe mare. E cert că rolul Thargeliei este exagerat 
— nu era cu putinţă ci o curtezană, oricît de frumoasă si deşteaptă, 
să aibă pină într-atîr influență la toate facțiunile  gieceşti, să poată 
mlUienţa şi o partida si cealaltă, deopotrivă, si soarta peninsulei să fi 
fost în aşa măsura dependentă de o femeie, care mai era si străină de 
teritoriul cetăților grectjti. 

Cum nu cunoaştem textul, presupunerile de tot felul pot să-şi facă 
loc. Poate din cauza acesiei hipersolicitări a rolului unei străine, devenită 
arbitră suverană între cele două partizi — aristocratică si democratică 
— să fi întîmpinat piesa atîta rezervă si la Junimea si la Teatrul 
Naţional, ba chiar si la Literatură şi artă română] — căci nici prietenii 
Ascanio si Petraşcu n-au putut-o publica. 

Dăm mai jos şi această scenă, unde pare să se contureze şi întîlnirea 
directă dintre Themistocle si Arthmios, de vreme ce unul îşi semnalează 
prezenţa (strănutind), iar altul devine bănuitor si insinuant la adresa 


curtezanei. 


THARGELIA 
Miel... Ne-am îndrumat pe-o cale 


Greţita. Doruri ? !... 
(Uitindu-se la el.) 
Poate o boabă cu otravă... 
(Rizind cu amărăciune.) 
O. dac-ai şti !... 


(Mişcare în camera de alături.) 


THEMISTOCLE 
S-aude tuşind... 


THARGELIA * 


E Nea, sclavă. 


THEMISTOCLE 


F- poate Neos, sclavul : tuşeşte cam pe nas. 


Dc aici pînă la sfîrşitu! scenei, numele sînt scrise prescurtat de 


749 


THARGELIA 
Se poate. Daca-ţi paie ciudat, mai fa un pas 
Şi vezi. 
THEMISTOOJ 
(nehotărit) 
Ciudat nu, însă... 
(Ducindu-se spre use.) 


THARGELIA 
(se întoarce repede către dinsul fi, prefăcindu-se, cade) 
Themistocle 1 da-mi mina. 
Imbătrinesc !... Ce lucru : Thargelia bătrîna !... 
(Se reazemă de dinsul.) 
îți pare cu putinţă ?... 
THEMISTOCLE 


(se uită lung la ea) 


Ah, cit esli de frumoasa — 
Tu nici nu ştii ce farmec ţi-a pus natura-n toate 
Cum flacăra dintr-ochi-ți lucind misterioasă, 
Atrage ca destinul... 


THARGELIA 
Şi mă iubeşti ?... 
THEMISTOCLE 
Se poate 
Sa mai întrebi ! Ştii bine... 
THARGELIA 


Atunci plecăm. 


THEMISTOCLE 
Da > Unde? 


THARGELIA 

Ne ducem după soare : un colț de rai pe unde, 
La Zante, la Ithsca — Ionia e mate. 
Primeşti ?... Un vis de aur ce mi-a hrănit viața 
De cînd mă simt pe lume. Un dor de depărtare, 
De lume nouă ; dorul de-a-ncepe dimineaţa 
Altfel. Primeţti ?... 

/Themistocle tace. Ea face un pas înapoi.) 


750 


TABLA ILUSTRA [IILOR 


Material pregătitor, datînd din 1890—1S92 ; consideraţii asupra 
lui Platon si un fragment din Symposioii. Va fi utilizat 


in Lydda. i 3 j A 3 : A i : f .200—201 
Prima filă a manuscrisului Lydda, Scrisori romane. Nota din 


stingă aparține lui Mihail Dragomirescu — este indicația 

privind litera tipografică pentru tipărirea în Convorbiri 

Yaeraie. ; ; 3 A ; $ 3 E i i 200—201 
Jilă de manuscris din romanul Lydda. Scrisori romane . „ 200— 201 
Manuscris anterior cu puţin romanului Lydda — este prima pa- 

gină a piesei Hypnoti'ii (viitoarea Lumină nouă), datind 

din perioada. 1896. i f z E $ y y 200 —201 
Lumină noua, Pilă din manuscrisul fina) — partea adăugată 


In poezia tare n-a mai fost publicată separat de scriitor 200—201 
Afişul relei de a doua reprezentații a piesei lumină nouă şi a 


scenetei O amică. Distribuţiile sînt cele de la premieră, 


anterioară cu două zile. y z z : | | 200—201 
filă dm manuscrisul final al piesei /'urzia depărtării . 200—201 
Ahşul premierei piesei Poezia depărtării Şi — din nou —. O 

amică. 5 ; A : i f 3 A / j ; 200—201 


illâ din adaosul la comedia Voicbifța, trimis lui Ion Livescu, 
cominind duelul cochet Jintre protagonişti, cu versuri din 
poezii anierioare ale lui Duiliu Zamfirescu A . 200—201 


Pagină din ( onvorbiri literare, lonţiiiînd o Intervenţie a lui 


Duiliu Zamfirescu, in vederea spectacolului š A . 200—201 
„Uişiil premierei piesei Voitb'ja, alături de rare — din nou — 
O amică. i z . x i i 5 i | i .200—201 


753 


Sceneta comica O amica însoţind şi alte piese, nu numai ale lui 


Duiliu Zamfirescu. 200—201 
Filele de tiilu ale celor două manuscrise Prea tîrziu — prima 

scrisă de Duiliu Zamfirescu (versiunea prezentam în con- 

curs — se vede şi motto-ul pentru recunoaştere), a doua 

scrisă de Ştefan Vellescu. 618—649 
Distrihuția primului manuscris al piesei Prea tîrziu; caligrafia 

e a lui Duiliu Zamfirescu, modificările ale lui Ştefan 

Vellescu. 648—649 
Filă de manuscris a primei versiuni (cea prezentată la concursul 

teatral) ; caligrafie străină. La mijlocul paginii, textul : 

»(Se plimbă un moment.) A!... uite, subprefectu şi-a uitat 

revolveru..." e adăugat de Duiliu Zamfirescu. Celelalte in- 

tervenţii sînt ale lui Ştefan  Vellescu. 648—649 


Textul prim, cu intervenții ale ambilor semnatari. Textul „cum 
zîce Beaumarchais" e caligrafiat de Duiliu ZamFirescu ; 
tot al lui. două rinduri mai sus : „că-n lumea asta". Ce- 
lelalte intervenții sînt datorate Iui Vellescu. Dar mențiu- 
nea marginală Să se observe e a Iui Duiliu Zamfirescu 648—649 

Filă de la începutul actului II al primei variante. Scris străin — 


dar mențiunile laterale şi indicația transferării unui text 


aparțin lui Duiliu Zamfirescu. 648—649 
Afişul premierei — care a fost şi unica reprezentație . 648—649 
Prima filă a transcrierii piesei Thargelia din Milet . 648—649 
l-ilă din începutul 7bargeliei. cu prima strofă a micului cîntec 

de dragoste, singurul publicat (in voi. Zmnuri păglne, 

1X97) din toată piesa. 648—649 


SUMAR 


Notă asupra volumului IV 


mane — Teatru. 


Lydda. Scrisori romane 
Teatru. 
O suferință . . . 
Lumină nouă. 
O amică 
Poezia 
Voichița 


depărtării. 


Note }i variante. 
Addenda 

Prea tîrziu. 

Buccea sau căpăţînă. 

Thargelia din Milet. 
Tabla ilustraţiilor. 


| BIBLIOTECA A, 


Lydda. 


Scrisori 


ro-